(navigation image)
Home American Libraries | Canadian Libraries | Universal Library | Community Texts | Project Gutenberg | Children's Library | Biodiversity Heritage Library | Additional Collections
Search: Advanced Search
Anonymous User (login or join us)
Upload
See other formats

Full text of "Literatura populara romana: Cu un apendice: Veroava garamantilor cu ..."

Google 



This is a digital copy of a book that was prcscrvod for gcncrations on library shclvcs bcforc it was carcfully scannod by Google as part of a projcct 

to make the world's books discoverablc onlinc. 

It has survived long enough for the copyright to expire and the book to enter the public domain. A public domain book is one that was never subject 

to copyright or whose legal copyright terni has expired. Whether a book is in the public domain may vary country to country. Public domain books 

are our gateways to the past, representing a wealth of history, cultuie and knowledge that's often difficult to discover. 

Marks, notations and other maiginalia present in the original volume will appear in this file - a reminder of this book's long journcy from the 

publisher to a library and fmally to you. 

Usage guidelines 

Google is proud to partner with libraries to digitize public domain materials and make them widely accessible. Public domain books belong to the 
public and we are merely their custodians. Nevertheless, this work is expensive, so in order to keep providing this resource, we have taken steps to 
prcvcnt abuse by commercial parties, including placing lechnical restrictions on automated querying. 
We also ask that you: 

+ Make non-commercial use ofthefiles We designed Google Book Search for usc by individuals, and we request that you use these files for 
personal, non-commercial purposes. 

+ Refrainfivm automated querying Do noi send automated queries of any sort to Google's system: If you are conducting research on machinc 
translation, optical character recognition or other areas where access to a laige amount of text is helpful, please contact us. We encouragc the 
use of public domain materials for these purposes and may be able to help. 

+ Maintain attributionTht GoogX'S "watermark" you see on each file is essential for informingpcoplcabout this projcct and hclping them lind 
additional materials through Google Book Search. Please do not remove it. 

+ Keep it legal Whatever your use, remember that you are lesponsible for ensuring that what you are doing is legal. Do not assume that just 
because we believe a book is in the public domain for users in the United States, that the work is also in the public domain for users in other 
countiies. Whether a book is still in copyright varies from country to country, and we can'l offer guidance on whether any specific use of 
any specific book is allowed. Please do not assume that a book's appearance in Google Book Search mcans it can bc used in any manncr 
anywhere in the world. Copyright infringement liabili^ can be quite severe. 

About Google Book Search 

Google's mission is to organizc the world's information and to make it univcrsally accessible and uscful. Google Book Search hclps rcadcrs 
discover the world's books while hclping authors and publishers rcach ncw audicnccs. You can search through the full icxi of this book on the web 

at |http: //books. google .com/l 



-^.;f 




b, Google 






bf Google 



.,gnz^=b,G00gIc 



.,gnz^=b,G00gIe 



e,R.deiaBaiique.WM3 



.,gnz^=b,G00gIc 



UTERAIHA POPUlARi ROMiNi 



.,gnz^=b,G00gIc . 



bv Google 



f 

t 

; 

ilTERATURA POPULARA 

ROMÂNA 

DE 

Dr. M. GA STER. 



cu UN APBNDICE : 
VOROAVA GARAHANTILOR CU ALBXANDRD KACHBBON 

de NICOI-AE COSTIN 



BUCUREŞTI 

IG. HATMAT^, LIBRAiUEDITOB 

74, Calea Victoriei, 74. 

1883. 



.,gnz^=b,G00gIe 



e droturile raervalt. 



TYPOGBAFIA CDRŢn REGALE, PBOP. F. QOBL FII 
13, PBMgrâl Bcmiâii, 13. 



D,gnz^=b,G00gIc 



PRECUVÂNTARE 



Cartea aceasta, la care am lucrat In curs de 
mal mulţî aaî, atât aci cât şi In străinătate, are 
ca scop principal, modificarea opiniuneî gene- 
rale In favoarea noastră, despre starea culturală 
a poporului Român, adică de a arata că popo- 
rul nostru stă pe aceeagî înălţime a cultureî, pe 
care stau cele alte popoare ale Occidentului. 

Poporul Român nu s''a isolat de ori ce con- 
tact cu cele alte popoare şi nu s'a hrănit tn cur- 
sul secolilor cu Garnituri, căzute de pe masa 
anticităţel claaice. Din potrivă vedem pe popo- 
rul Român Intr'o vecînică mişcare, desvoltând 
o energie intelectuală, cum e proprie tuturor 



^, Google 



T[ PRECUYĂKIABB 

popoarelor pline de viîaţa şi de viitor. Poporul 
HomâD a şezut la aceeaşi masă, de o potrivă cu 
toate cele alte popoare moderne, s'a hrănit cu 
acelaşi nutriment, s'aadăpatdintr'acelaşî izvor, 
şi «literatura populară români» formează o ve- 
rigă tn lanţul de aur ce leagă popoarele Intre 



Noî din parte-ne ne simţim fericiţi, că ne 
a fost dat a descoperi, cel d'ântăiu Intr o aat-fel 
de întindere, această comoară Ia literatura şi tn 
inima Românului. Dar multe şi mari greutăţi 
am avut a întâmpina, până a ajunge la scopul 
dorit. Am trebuit să strâng singur aceste cărţi 
şi cărticele, am trebuit să descoper unu câte 
unu numeroasele manuscripte, ae cari ne-am 
folosit aci, şi a căror număr este foarte consi- 
derabil; căci mal pentru fie-care carte tipărită, 
am descoperit manuscripte anterioare, ba une- 
ori avem numai manuscripte ; în sfârşit am tre- 
buit să'mî procur singur întregul material li- 
terar străin, care lipseşte cu desăvârşire In bi- 
bliotecele noastre. Noî pomenim toate aceste 
aci, pentru a da o măsură adevărată aceluia, ce 
ar voi să judece această carte. La imensitatea 
materialului pe care '1 tractăm aci , se poate 
lesne întâmpla, că ne-a scăpat din vedere o 



.,gnz^=b,G00glc 



carte sau alta, ou toate că am căutat a fi pe cât 
se poate de complect. Dar de altă parte du se 
va patea tăgădui cărţi'' de faţă valoarea ce o are, 
priotr'aceea că am cercetat şi comunicat aci o 
sumă de manuscripte, toate necunoscute p&nă 
acuma, afai^ de unu sau doua. 

Modul nostru de a considera §i de a studia 
literatura populară, se deoaibeste într'un mod 
fundamental de toate cercetările analoage fă- 
cute In alte limbi; şi pe cât ştim, nu s a În- 
cercat tocă nimene a grupa şi a studia întreaga 
literatură populară a unul popor, mal cu sea- 
mă după izvoarele el, şi in legătura cu litera- 
tura altor popoare. 

Pe lângă aceasta poate servi cartea noastră, 
ca UQ manual de literatură română din seco< 
Iul al XVlIIj din epoca «decadenţei literare,» 
cum se numeşte acel secol de către acel, ce nu 
s'au ocupat cu cercetarea lui , şi au identificat 
starea politică cu starea literară. Bin cercetă- 
rile noastre de aici, cari îmbrăţişează numai o 
mică parte din mişcarea literară din acea epocă, 
reese tocmai contrariul. Poporul român n'a a- 
mortit ])s vremea aceea, cum se crede In ge- 
neral, ci activitatea si energia sa firească, s'a 
retras pe câmpul pacmic al muselor. 



.,gnz^=b,G00gIe 



In desToltâriJe noastre generale no! dinadins 
am lăsat loc la cercetări ulterioare speciale, 
căci ceea ce am dori noi mal presus da toate, 
este ca această carte să dea un nou impuls 
spre cercetarea şi lucrarea ogorului înţelenit 
al literaturel române, !n care am tras noi a* 
cuma o singurâ brazdă. 

Buturiftt, X>eeemt>rU Î88S 

Dr. M. Gasteb. 



:A 



bf Google 



SCARA 



Introducere 

I. UTERATURA ESTETICĂ . . . 


• 1 
. . 7—176 


Varlaam şi loasaf 


. . 32 


Cele 12 vise ale lui Mamer . . 
Baroc: Tr^ gheho^ . . . . 


. . 58 

. . 72 

78 


Halima 

Archir şi Anadam ..... 
GhenoTeva 


. . 92 
. . 104 
. . 114 


Filerot şi Antusa . . . 

Draovl şi Femeea 

Floarea Darurilor 


. . 129 

. . 132 

. . 138 

145 


Literatura haiducească . . . 


. , 147 



.,gnz^=b,G00gIc 





p^- 


Jsron: Firam ţilMe . . . 


148 


. NanufiEcho . . . 
A. Pmm : labuh j. hlorioan . 


149 


151 


, Povestea vorH. . . 


166 


Şezătoare la Ţară . 


167 


Tiln Bnhoglmdă 


160 




164 


Aaron : Leonat fi Dorofata . . 


168 


Cornicea Satelor 


170 


hpireecu : Smave 


171 


Wartic : TrA şireţi 


173 


Golescu : Smave 


174 


II. LITERATURA ETICĂ 


177—260 


Fabule 


181 






Proverbe 


197 


Floarea Darurilor 


201 


Pilde nioso/efll. ..... 


204 


aiibiMoiee 


207 


Ghicitori 




Întrebări firăepunsurî . . . 


229 


ffl. LITERATURA REUGIOASA . . 


251-556 


Zidirea Lmnel, Adam şi Eva . 


260 


Pentru dracî ...'... 


264 


Legenda despre lemnul crucit . . 


284 


Cain şi Avei, Lameh 


291 


Legenda despre moartea ItA Cain 


296 


Helhisedec 


301 






Moartea lui Ăvraam .... 


311 



bf Google 





Rw. 


UOÎM 


318 




324 


Prorocirea Savileî 


337 






genda Froorocnlid lereinia .... 


340 


Chpistos. Pilat. 


349 




353 


apocalipsul ap. Favel 


357 


Epistolia Maiciî Domnului. . . . 


362 




362 


riad Maidi DamnuM .... 


366 


Epistolia Domnului nostru Isua 






371 


Leffenda IhiminicA 


371 


Legenda Vinerei . 


382 


InTăţătnra p. 12 Vineri .... 


388 


Minunile Sf. Sisoe 


393 


Atestiţa aripa Satana 


394 


Minunile Sf. Siaoe ...... 


397 


Cele72denume ... . . . . .. 


401 


72 de nume oleM a . . . . 


401 




404 


' Descântecele 


406 


Minunile Maicii Domnului . . . 


430 


Vasilie cel nou 


439 


Judecata de pre urmă 


441 


Descoperirea Sf-tei Liturghii 


445 




449 


Cinteco 


459 


Cântece de stea 


460 



.,gnz^=b,G00gIe 



Colinde 471 

Balade 474 

Oraţii 487 

Irozi (Vicleim) 490 

C&rţî de prevestiri şi de noroc . . 497 

ClRŢl DB PBBVBSTIBI 

Astrologhie 500 

Gromovnie , 606 

Obrocir^ de zUe 510 

Progonosticon 512 

CoUadnic 614 

Trepetnic 617 

Zodiile 519 

CArţI de noeoc. 

Roata. Ivi Solomon 633 

Oglinda norocului 527 

Bilete de plăcinte 529 

Fiziognomie 531 

Căif de visurî 532 

Doftorii 534 

Conclasinne. Basme 644 

Apendice 557 

Adanse şi Îndreptări 571 

Indice 577—606 

Indicele manuscriptelor .... 577 

Indicele tipăriturilor 679 

Indicele materielor 593 



bf Google 



I. 

LITERATURA ESTETICA. 



.,gnz^=b,G00gIe 



bf Google 



INTRODUCERE. 



Abia pe la începutul secolului nostru s'a născut un 
interes din ce în ce crescând pentru acea literatură 
odinioară dispreţuită şi adesea ori ba^ocorită şi ana- 
temizatâ. Literatura populară, luată în sensul cel mal 
întins, se poate defini ca manifestarea sufletului în cer- 
cul restrâns, în care poporul stă In contact cu feno- 
menele vieţeî. Studiul acestor manifestări era un ce 
necunoscut în vremile, c&nd se contesta poporului 
dreptul individualilăţiî; din momentul însă cănd po- 
porul îşi veni în fire, consecinţa naturală a fost şi este 
studiul mal de aproape al vieţeî s^e intelectuale ; şi 
farmecul acestei literaturi nu constă în alt ceva decât, 
in a urmări modul cum poporul înceeircă a deslega 
eternele probleme ale vieţii. 

Această renaştere se datoreşte în mare parte miş- 
cării romantice din GenaaoiSi care cea d'ănt&ia a 
fâcnt ca să se studieze m^ d'aproape literatura me- 



.,gnz^=b,G00gIe 



2 LITERATURA ?0PO[.*rA, RO MANJ 

dievală, tot aşa de puţin considerată ca literatura 
populară. Aceste cereetărî a& avut de resultat recu- 
noaşterea legăturel ce esistă între literatura scrisă 
medievală , şi literatura nescrisa modernă , care a 
păstrat une-ori cu o sfinţenie admirabilă producţiunile 
timpurilor trecute. Aşa face Herder cel d'ântăiâ eo- 
lecţiunea de cântece populare din toate literaturele ; 
Brentano a celor germane ; (iorres studiază cărţile po- 
pulare şi fraţii Grimm compun prima colecţiune de 
basme , care a rămas ca model până'în ziua de astăzi. 
Aşa, studiandu-se acea literatură mal de aproape, s'a 
recunoscut necunoştinţa eî ca una din causeie ne- 
considerâril eî. Pe de altă parte istoricul aeesteî li- 
teraturi maî prezintă şi o altă cauză a goaneî ce a 
suferit în cursul evului mediu. Fiind comoara tuturor 
ştiinţelor ' poporului, dobândite atât prin propria 
abstracţiune, cât şi prin moştenire din tata în fiu, a- 
ceastâ literatură a păstrat şi toate elementele vieţel 
intelectuale a seculelor trecute şi stetea printr'aceaata 
în contrast cu biserica domnitoare şi cu dogmele el. De 
aceea îa genere cărţile aşa numite eretice erafi, Sn 
adevăratul înţeles al cuvântului, cârti populare, res- 
pândite chiar însuşi de popor, care regăsia In acele 
cărţi, safl credea a regăsi în ele, ceea ce ştia deja maî 
înainte saii închipuiri potrivite eu simţimântul sfiu şi 
cu inteligenţa sa. 

Precum dar interesează a observa, la desvoltarea 
copilului, asimilarea elementelor străine,- până când 
ajunge la o individualitate pronunţată , tot aşa de in- 
teresant este dara observa şi viaţa poporului, care se 
oglindeşte curat numai în aceea ce e produsul lui, pro- 



bf Google 



INTROUL-CERE 3 

venind adesea de la izvoare atreine, multiple, absor- 
bite şi asimilate. Lu&nd de aci o trăsură luminoasă, de 
acolo a doua, şi aşa mal departe, ajungem a ne forma 
un centru luminos asupra originel şi desvoltărel lite- 
raturef populare, care răvarsă apoi lumina sa şi asupra 
altor părţî întunecoase, desvelindu^ne, ca să zic aşa, 
tot mecanismul fantaziel poporului : ne arata cum şi 
pentru ce se bucură şi pentru ce piftnge poporul, cum 
el îşî zugrăveşte eroii rezboaelor, eroii credinţei, eroii 
Inţelepciunel. 

Ori ce popor este supus la înrîurirî multiple din toate 
părţile , cari toate las o urmă m^ mult sail mai puţin 
de recunoscut !n starea desvoltată în care ajunge 
odaCă. Este dar de un interes deosebit a urmări aceste 
înrîurirî, a arăta canalurile prin cari aii Eyuns concep- 
ţiiml şi idei străine la cutare şi culare popor, a vedea 
cum 'şi a asimilat acel popor noul material , aşa 
în cât a devenit proprietatea sa. Aceste consideraţiuni 
aii un caracter cosmopolit, căci ne duc de la un popor 
la altul , eolijidănd de la Anglia până la India şi Ara- 
bia , prin China şi Siberia, şi ce e mal curios ne des- 
velesc o sărăcie neaşteptată a fantaziel omeneşti în 
■ născocirea de idei şi de situaţiuni noi. In genere sftnt 
numai puţin^ 'elemente; cari, combinate în diferite mo- 
duri, eonstitue literatura populară , şi prin urmare şi 
cercul vieţei intelectuale al poporului este foarte re- 
strâns. 

în cercetarea de faţă care în forma el este cea d'ân- 
tâia lucrare română, îmbrăţişând toată literatura 
populară, vom încerca a o clasifica după vederea noas- 
tră individuală şi a urmări fie care carte până Ia cele 



.,gnz^=b,G00gIc 



4 t LITERATCRA POPULARA RO MÂWA _^ 

din urmă izvoare, arăfând pe de o^ parte, înradirea 
în care stă cu alte literaturi, safl izvorul probabil de 
unde a fost luată, pe de alta, cum şi Intm-eat s'a aaî- 
milat, întru cât a înfluenţat asupra poporului, ^t^*' ' 

Primul pas deja : 'clasificarea, ne oferi greutăţî. 
Noi împărţim materialul aşa de variat şi tot de odats 
aşa strâns legat în diferitele elemente ale sale în : li- 
teratura religioasă, literatura etică şi lUeratura estetică 
(romantică). Sub literatura religioasă, luând cuvântul 
religios în sensul eel mal întins, înţelegem or-ce pro- 
duct popular scris, care se ocupă de obiectele trans- 
cendentale : de toate obiectele biserieel şi ale credinţei, 
şi adică : legende, apocrife, poveşti, colinde, cântece 
de stea, descântece şi basme, fiind acestea tot aşa de 
crezute ca şi legendele sfinţilor ; apoi cărţi de visuri, 
de noroc, gromovniee, zodiare, călindare, doftorii, 
trepetnicî, cftrţl ghicitoare, etc. 

Literatura etică, care ne arată ideile poporuM a- 
supra binelui şi răului, se resumăîn : proverbe, zi- 
cale şi fabule. 

Infine clasa a treea, literatura estetică sail roman- 
tică, care nu este mal puţin importantă şi mal puţin 
bogată de cât cele alte doue cuprinde cfirţi ca : 
Alexandria, Varlaam şi loasaf, Sindipa filosofiil, Ber- 
toldo şi Bertoldino , Ghenoveva, Dracul şi femeia, Fi- 
lerot şi Antusa, lerotocrit, Diodor, Halima, Leonat şi 
Dorofata, Piram şi Tisbe, Sofranim şi Hariti, Vicleniile 
meşterului Perdaf, etc. 

Tot în aceeaşi clasă mal punem şi *joco-seria, ca 
Tili-Buhoglinda, Păcală, Cilibi Moise, Comicea sate- 
lor, Românul glumeţ, etc. 



.,gnz^=b,G00gIc 



ISTROPDCERE 6 

Ca or ce clasifleaţiuoe are şi acerată defectul, câ 
lace să erează, întp'un scop anume, ce'l arată numele 
dat unei clase, pe când caracterul general al literatu- 
rel populare este : lipaa de or ce scop pronunţat, saQ 
măcar preconceput, ci, 'aposteriori, pentru orienta- 
rea mai lesne, am căutat o trăsură caracteristică, 
după care am putut grupa suinele de cărţi, din care 
se compune. 

Dacă insă această clasificaţiune are defectul ei, cu 
toate acestea dintr'un alt punt de vedere aş mănţine-o, 
căci ea reprezintă cele trei straturi ce se pot observa 
în fie care literatură populară. 

Grupul intăiu reprezintă ideile cele vechi din timpii 
primordiali ai omenirel şi închipuirile naturel, încă vii 
de o vecinică frăgezime ; pe lăngâ aceasta mal repre- 
zintă şi literatura adusă prin mijlocirea creştinismului, 
câte o dată chiar necreştină ; dar toate mal mult sau 
mal puţin amalgamante; (numii in ceea ce priveşte bas- 
mele, problema nu este pe deplin deslegată). Această 
literatură a modificat adesea ori în mod foarte adânc 
credinţa poporuM, schimbând obiectul credinţei şi 
substituindu-1 printr'altul. 

Necontestabila proprietate a poporului prin asimi- 
lare perfectă pare a fi grupul al duoilea, care cu- 
prinde proverbele, dar ele sănt rezultatele observaţiu- 
nilor seculare, toate par că se nasc pe fie care zi 
ca produsele .minţii sănătoase' înfluenţănd ast-fel 



asupra juaecapt. 

Necontestată proprietate străină este grupul al trei- 
lea, care nici nu pretinde a fi romanesc, dar încetul 
cu încetul a devenit o parte din avuţia fiterară a Româ- 



.,gnz^=b,G00gIe 



e LITEBITUSA POPOLARi ROHÂNl 

nilor, influenţând a.swpra./antazieî şi ajungând adesea 
din carte in viul graiu ca poveste sau snoavă. Cerceta- 
rea acestui grup este mult mal uşoară, fiind-că mal ade- 
sea putem da originalul din care s'a scos ,pe rumanie* 
precum este termenul tehnic, sau cel puţin dâm de o . 
carte în totul analoagă din literatura nerumâneaseă ; 
pe când la cele alte grupuri cu încetu cu incetu s'au 
şters urmele literare. De aceeaşi noî în cercetarea de 
faţă, unde voim să urmărim izvoarele acesteUiteraturî 
şi influenţa multiplă ce a esercitat asupra poporului, 
vom pleca de la acest din urmă grup positiv pentru a 
ajunge la cel din urmă mal obscur în originea sa, şi 
mal problematic în rezultatele găsite. Tot aşa vom 
urma cu fie-care grup. 



.,gnz^=b,G00gIc 



LITERATURA ESTETICA SAU ROMANTICA 

CEA D'aNTAIA Şl CBA JIAI IMPORTANTA DIN 
LITSBATURA ROMANTICA, ESTE FAHA ÎNDOIALA : 



ALEXANDRIA 

Istoria lui Alexandru Maehedon a esereitat un far- 
mec nespus asupra Păgânilor, Evreilor, Creştinilor şi 
Musulmanilor din Asia, Africa şi Europa în curs de a- 
proape 1500 de ani. Alexandru sfărâmă în mod practic 
stavilele între barbar şi Elin, pe care Aristotel In geniul 
săft universal n'a putut să !e sfărâme în mod teoretic 
^ ast-fel a creat Alexandru cultureîşi literaturei eline, 
posibilitatea de a se întinde nemâi^nlt în ţoale părţi- 
le, şl de a esercita o influenţă roditoară de o impor- 
tanţă vecinie universală. Tot ast-fel s'a respândit po- 
vestea despre persoana, faptele şi Întâmplările sale pe- 
ste stavilele naţionalităţir, limbri, şi religiuneî în toate 
ţările unde a ajuns o rază a spiritului elin. De la Egipt 
pană la Islanda, de Ia Persia până la Spania aii adop- 
tat toate popoarele aceasta poveste, au potrivit-o mo- 
dulul lor de a se gândi şi de a simţi, au transformat-o 



.,gnz^=b,G00gIc 



8 I.ITERATCRA POPITLARJ HQMĂNJ 

pururea, urmând gustului sehimbiltor al vremurilor 
până ce încetul cu încetul începe a dispare înaintea 
istoriei critice şi adeverite a lui Alexandru, după o 
. stăpânire atât de lungă şi atât de întărită. 

Ast-fel s'a născut o sumă de prelucrări şi variante 
ale poveste! luî Alexandru la toate popoarele, şi multe 
fragmente şi epizoade ale acestei istorii aii intrat mal 
mult saft mal puţin schimbate în opere istorice şi alte 
scrierii în cât se încruţişează, se confundă : se ames- 
tecă şi devine grea a despleti firul aşa des împletit. 

Cu toate că istoria lui Alexandru nu este in între- 
gul ei numai legendă populară, eu toate acestea stu- 
diul ei este foarte interesant, căcî, născută în mijlocul 
unei .literature bogate, ea a fost în urmă des interpo- 
lată şi schimbată, anume din punctul de vedere al unui 
scop saii din dorinţa de aşi arăta fie care erndiţiunea 
sa. Dar s'a mânţinut în formă scrisă de la originea eî 
până în zilele noastre cu variantele şi schimbările de 
la fie care popor ; o putem deci urmări prin toate fa- 
zele desvoltăril ei, şi a cerceta cauzele acelor schim- 
bări. Pe lângă aceasta, compusă din elemente legen- 
dare, ea ne arată cum se desvoltă, se' schimbă, se 
transmite şi se prelucrează legendele tn cursul secolilor 
şi în urma influenţelor diferite. Cam aşa rezumează 
Zacher vederile sale asupra Alexandriei in introducerea 
la cercetările sale asupra ei. ') 

Tocmîu de aceea nu se poate tăgădui, că o cerce- 
tare complectă este una din îiicercările cele mal grele. 
Noi dar ne vom mulţumi de a arăta pe scurt Intru cftt 

'J Fwndo-CallisthenM, Halle 1667 pag. 1-6. 



bf Google 



ALEXASPaiA 9 

se poate, istoricul acestei legende, de la originea el 
până la forma ce a căpătat ajungănd la noi. 

îndată după moartea lui Alexandru circulail poveşti 
despre espediţiunile aale pe cari să le fie întins chiar 
pftnâ la raia. Mat cu seamă se fâlea Alexandria, ora- 
şul fundat de Alexandru, de această origină ilustră şi 
acolo trebue căutat teagămil Âlezandi-iel. Pentru a da 
mal mult erezămant poveştUor apuse, s'a pus Callis- 
thenes, soţul lui Alexandru în toate espediţiunile sale, 
ca autorul el. Originea egipteană se recunoaşte chiar 
din primul capitol şi din legenda, cum că Alexandru 
ar fi fiul lui Filip şi fiul lui Netinav, regele Egiptului. 

De timpuriu s'a prelucrat Alexandria după vederi 
diferite: când s'a accentuat Byzanţul, când s'a căutat 
a aduce pe Alexandru în legătura cu Papa, ba chiar 
cu archiereul din Ierusalim şi cu proorocul leremia. 
Intra In vederea unui copist evreu sau creştin de a 
pune pe Alexandru să mărturisească credinţa într'un 
singur D-zeu, să se lepede de idoli, şi să arză capiştele 
lor. Sub această formă s'a păstrat în diferite manus- 
cripte greceşti, unele mEiI vechi, altele mal uol , după 
cari a fost publicată Alexandria grecească de către 
Miiller '■), Manuscriptul cel mal vechia e din sec. XI 
se înţelege că este o copie tărzie şi cam schimbată a 
originahilul din aec. 11 —III. 

Cercetările Iul Zacher mal cu seamă au dovedit, că 
deja in sec. IV s'a ficut o traducţiune latină a Alexan- 
dridt, atribuită lui lulius Valerius, care conţine puţine 

I loc cu : ĂiT*a 



., Google 



10 LITER ATURA POPDLABA EOMĂMX 

legende şi fabule şi care prin accentuarea deosebită a. 
oraşului Alexandria, dovedeşte originea alexandrină a. 
povestel \vă Alexandru Machedon, Această recenzi- 
Tine vechia se oglindeşte şi fntr'o traducere arme- 
nească, care a fost editată de către Mehitariştil din 
St, Lazar, lângă Veneţia, după 12 manuscripte. Cu 
toate că copia cea maî veche e din sec. XII, totuşi 
originea traducerei este din sec. V şi este atribuită, 
vestitului cronicar armenesc Moise din Chorene. 

Cinel-sute de anî după lulrus Valerius, care a ia- 
cut ântăia traducere latină, cănd se perduse aproape 
.ţi urma acestei tradueţiunT, pe vremea aceea se născu 
o nouă prelucrare din textul grecesc, după recenziu- 
nea cea mal amplificată de basme, şi care arăta urmele- 
imei prelucrări făcute din partea unui Evreu sau urnă 
Creştin. 

Arhipresbyterul Leo, trimes la Constantinopole de 
către ducii lohanes şi Marinus din Campania (pe la 
492) aduce copia grecească de acolo şl o traduce lati- 
neşte. Această traducere care poartă titlul de : .Histo- 
ria Alexandri Magni de proeliis' a devenii baza tuturor 
prelucrărilor şi traducerilor poetice şi prozaice la toate 
popoarele occidentale. Cât de iubit era iroul Alexan- 
dru în acea epocă cavalerească, când cavalerii recu- 
noşteai! pe Alexandru ca cel mai ilustru reprezentant 
a! lor, ne-o dovedeşte suma acelor prelucrări la Fran- 
cezi, Englezi, Germani, etc. 

Texte şi estracte din texte a publicat Weissman, ^) 
care a adăugat şi estrade din recenziunile orientale 

') H. WeÎBsman, Alexander, I-II. Francfiirt h. M. 185IX 



.,gnz^=b,G00gIc 



4LKXANDKTA 11 

foarte răspândite şi foarte vestite în Orient. Căeî în- 
tocmai precum îl iubeaâ Europeil, îl consideraţi Per- 
şii mal cu seamă, ca unul din neamullor, dandu-I 
asemenea o origine persană. Nu mal puţin gustată fu 
istoria luî Alexandru Maehedon de către Arabil şi 
Evreii. Ne ar duce prea departe, dacă am voi să ur- 
mărim această carte populară prin toate literaturile. 
Fe noi ne interesează izvorul Alexandriei num^ în- 
Ir'atâta, întru cât priveşte pe reprezentantul eî român. 
Afară de redacţiunea grecească, care a fost tra- 
dusă latineşte de către presbyterul Leo, trebue să mal 
fi esistat şi alta deosebită, care de timpuria deja s'a 
tradus in sloveneşte. La 1871 a publicat Jagiâ i) 
Alexandria slovenească după şase manuscripte. Unul 
dintre aceste manuscripte, pe care 'l citează şi Miklo- 
sici în dicţionarul său paleoslavic, este din sec. XIV, 
şi se apropie mal mult de redacţiunea română. Un alt 
manuscript maî identic cu acei din urmă a fost pu- 
lilîcat la 1878 de Novakovicî *), care a însoţit ediţiu- 
nea sa'cu o introducere interesantă, în care arată 
intre altele şi imnele Alexandriei în poveştile şi cân- 
tecele populare sgrbescî, (p. XXVII— XXXII) Novako- 
vicî citează, intre cele 16 manuscripte slavone pe cari 
le descrie =), şi un manuscript (No. 14) scris la mă' 
năstirea Neamţului în anul 1562, prin porunca ită 
Grigorie, mitropolitul Sucevei. 



•) Starine voi. IU pag, 200—328. 

' Pripovetka o Alekaandrti Velikom n Htarol «rp«k6t knSjev 
oşti, Belgrad 1878. 
") Imc. c pag. VI— XI. 



.,gnz^=b,G00gIe 



12 LITERATURA POPULARA ROMĂNA 

Cât priveşte acuma Alexandria romană, putem susţi- 
ne, că ea a fost cunoscută ftomânilor încă din sec. XVII, 
Căcî hronografele române manuscripte, pe cari le am 
descoperit o pomenesc, şi eppia cea maî veche, fă- 
cută cei muU la 1650, zice fol. 77-a : .Precum spune 
la istorie unde scrie de viaţa !ul, adică a Iul Alexan- 
dru şi de izbăndă nărocită asupra a toţi împăraţH. Că 
numele lui era sabia tăluse (!) în toate părţile; care 
istorie se chiamă Alexandrie.* 

(Insă nu Alexandrie de ceale pline de basme, ce 
Alexandrie adev^atâ). 

Această din urmă notiţă, care se vede că e adăugată 
de copistul sau traducătorul romiân, pe care singur a 
pus-o înparentes, dovedeşte căi era foarte bine cuno- 
scută istoria Iul Alexandru Machedon, chiar cu numele 
eî tehnic de , Alexandrie*. De aceea el face observa- 
ţiunea ca cititorul, căruia Alexandria trebuia să-i fie 
asemenea cunoscută , să nu o confunde cu istoria luî 
Alexandru cea adevărată. 

Altă probă ceva mal nouă , dar tot din sec. XVII, 
aduce d. Hasdeu ^), şi adică din cronica Iu! Miron 
Costin, care vorbeşte în termenii următori : , Scrie 
Plutarh, vestit istoric la viaţa Iul Alexandru Makedon, 
carele au scria Alexandriea cea adevărată, nu basne, 
cum scrie o Alexandrie din grecie ori dintr'alte limbi 
scoase pe limba românească pline de basne ^ scorni- 
turi.-' •) 



■) Cavente den bitriiil, t. U, p. XXXV. 
A Letopiseţ, ed, Kogilnîceann, rol. I, tul II 
266. 



.,gnz^=b,G00gIc 



AT.EXt.KDRIA 18 

Mult mal numeroase sfuit apoi probele din sec. 
XVIII. Aşa, vorbind Nie. Costin de Alexandru, adaugă 
asemenea: ,Insă nu acea Alexandrie mincinoasă, ce-1 
pre limba romanească, plină de basne.' ') Intr'^tloc 
în letopiseţnl Costineştilor, manuscript din 1713 *) a- 
dică scris 2-3 anî după moartea lui N. Costin, se află 
un capitol intitulat : 

, Graiul solului tătăresc eătră Alixandru Machidon, 
după ce au sosit de la Bahteri la apa Donului mer- 
gănd cu oaste asupra Tătarilor. Scoasă din Cvistus (!) 
Curţius, carele aă scos Alexandria cea adevărată. * Ceea 
ce va să zică, că mal esista şi una mincinoasă. 

Pe cât am căutat, lipseşte acest capitol în Leto- 
piseţele editate de D. Kogălniceanu. 

Şi Cantemir vorbeşte într'un loc din Hronicul Moldo- 
Vlachilor de Alexandria romană, dar n'am putut re- 
găsi acel loc. 

De alte cîtaţiunl putem să ne lipsim acuma, cădf de 
la începutul secolului XVIII avem date positive de ti- 
părirea Alexandriei. Del Chîaro o spune dar '), Iar 
d-nu Hasdeu posedă un manuscript al Alex^idriel din 
1704, care a fost o dată posesiunea episcopului Difo- 
nisie de la Buzău. Sulzer *) pomeneşte asemenea 



1) Letopiseţele Moldovei, ed. Ko^ălniceann, voi I, ToşT, 1862 
pag. 69. 

") Mb. Bibi. Cent. No. 11, fol. 20. 

*J Ciparia -. Analecte Literare, Blasin 1858 psţ. XXVUI şi Hfa- 
deu! Cnv. d. batr. n, pag. XXXI. 

') OeBchiclite des tr&ujalpînlaclieQ Dadens, voi. m Viena 1782 
pag. 39, No. 27. 



.,gnz^=b,G00gIc 



14 LITERATURA POPULARA ROMÂNJ 

Alexandria noastră, tipărită înainte de 1782, de sigur 
este aceaşî cimosculă şi lui Del Chiaro. 

In Transilvania s'a tipărit, pre cât ştim noi, pentru 
antâiaşî dală la 1794 in Sibia de Dimitrie lot^oviel Ia 
Petru Barth, ») sub titlul : Alexandria , saft istoria luî 
Alexandru Makedon şi a luî Darie din Persida, împă- 
raţilor. 

HbH vechia de cât acest tipar este un manuscript 
al nostru, care e scris în Bucovina la 1784, Afară 
de aceste doufi manuscripte, mal cunoaştem încă patru 
toate din sec. XVIil, şi adică dou§ în posesiunea d-lui 
Creţu profesor la liceul Matei Baaarab în Bucureşti 
de pe la 1793—8; al treilea se află în sbornicul logo- 
fătului Giurăacu, posesiunea Academiei Române, scris 
în Muntenia la 1799, şi înfine o Alexandrie moldove- 
venească de pe la 1800 în Biblioteca centrală din Bu- 
curescl. Pe lângă acestea mal posedă d. Hasdeu un 
mie fragment de la 1794. Avem deci un material în- 
semnat manuscript pentru a putea întreprinde o edi- 
ţiune critică a Alexandriei ; şi nu ne îndoim, că cerce- 
tări continue vor aduce la lumină încă alte manu- 
scripte. Căc[ noi cunoaştem deja^ase, pe când d. Hăsdeu 
nu cunoştea de cât un singur manusa-ipt, cel de la 
1799, când tipărea la 1879 volumul al doilea al Cu- 
ventelor din bătrâni 

Din ediţiuid tipărite cunoaşte larcu *) una din Mo- 
vilău in Rusia de la 1797. Foarte numeroase sânt apoi 
ediţiunile din sec. XIX, cari se urcă de la 12 — 15 înce- 



.,gnz^=b,G00gIe 



ALEXANDRIA 16 

p&nd CU cea de la 1810, şi reprezJntand toate o .sin- 
gură redacţiune, avfUid toate şi adausul despre Co- 
răbieril din Spiţberg. Toate acestea aft maî păstrat 
urmele origiualulut slav, când în vorbe,cftnd în forme 
sintactice. Una singură tipărită în laşî la 1868 n'are 
acest adaus, şi este tnzeslrată cu ilustraţiunl. Ace- 
eaşi redacţiune tipărită la Sibiu în 1852 şi răspândită 
dincolo de Carpa^ e citată de SchuUer, •) iară 
Sehmidt ^) citează unele credinţe populare de din- 
colo, ce stau în strânsă legătură eu Alexandria noastră, 
lată acuma în scurt coprinsul Alexandriei : 

•In Egipt domnia o dată un împărat anume Netinav. 
Acest Netinav era vrăjitor mare şi lua bunătăţile a 
patru ţâri. împăraţii acestor ţări trimiseră carte Ia 
Darie împărat de la Persida rugându-l ca să le dea 
sila lui într'ajutor. Toţi împreună ridicându-şl oştite 
porniră asupra lui Netinav, ca să'l scoată din împără- 
ţie. Boerul Verveliş care ţinea hotarele, alergă de vesti 
lui Netinav venirea lui Darie. Iară Netinav făcu nişte 
vrăjitorii, că topi ceară de o vărsă într'o tipsie de aur 
şi făcu oştf de ceară şi văzu ostile lui sparte. Atunci 
scrise Netinav carte Egiptenilor: scriu vouă Egipteni- 
lor, nu puteam răbda să văz răul vostru, ci mă dusei 
de Ia vofbătrân şi voiu veni tânăr de trel-zeci de ani 
jşi seoate-vă-voiQ din mâna Iul Darie împărat. Şi puse 
:stema în pat, şi cartea pre masă şi ehiemă pre bărbie- 



') K, I, S*huller, Ueber einigfe ■ Merkwilrdigen Volkssagen der 
Enmaenen. Hermanstadt 1857 p 17 No. 19. 

'( Sehmidt: Das Jahr und seEne Tage in Glaiihe «nd Braueh 
•d Ramaenen. Her manatadt 1866 p; 25 cf. p. 98 ţi No. 156 ibid. 



bf Google 



16 LITERATURA POPULAltl KOMÂNA 

rul liiî, şi-I raaă barba, mustăţile şi capul şi se înbrâ- 
că ÎQ haine proaste, şi eşi noaptea din Egipt şi sâ 
dusă Ia Filipus, cetate la Machedoniea şi să ţ&cu vră- 
jîtoriu, doftor şi şedea într'un Ioc în cetate. Egiptenii 
găsind stema şi cartea Iul Netinav, zidiră un stălp şi'l 
vărsară în chipul lui Netinav, şi-I puseră stema Sn cap 
şi cartea in mână. 

Filip craiul Machedoniel inainie de a purcede Ia 
oaste, zise femeei sale Olimpiada, că de nu va face 
fecior până când nu se va întoarce de Ia războiu, ea 
nu va maî fi cu el. larăo roabă a împărătesîî ştiea pre 
Netinav vraciul şi'l chemă la împărăteasa, ca să-I dea 
nişte erburl pentru copil. Netinav cum o văzu, zise : 
văz că va să fie eu tine Amon D-zeu. Seara veni Neti- 
nav la Olimpiada şi se făcu cu capul de leu, şi cu 
picioarele de vultur şi cu coada de aspidă, şi cu două 
aripi, una era neagră alta era de aur. 

Când veni eeasd naştere! chemă Olimpiada pe Ne- 
tinav, iar acesta căutând pre stele zise : să ţii puţinei 
să nu naşti, că este ceasid răâ şi planetele nu s'aH 
tocmit pre stare, şi crugul stă pre lună şi zodiile n'aâ 
purces şi stelele staii pre Ioc, şi de vel naşte acum, tu 
vel naşte om prost. 

Şi ţinu puţinei şi născu copil pe care '1 duseră In 
biserica iul Amon şi popiî îl puseră numele : Alexan- 
dru greceşte, iar sărbeşte Izbran, iar rumăneşte mare 
ales. 

Iară Fiîip craiul veni de la oaste şi într'o noapte 
văzu în vis, cum a venit la dânsul Amon D-zeu şi-i a 
zis că a dobândit fecior Olimpiada. Cum spunea el a- 
cestea veni un vultur mare, şi trecu peste Filip şi'şl 



.,gnz^=b,G00gIe 



ALEXAKDRIA 17 

lâsă oul jos, şi căzu oul in poala lui Fîlîp. FUip se 
sculă speriat, şi căzu oul pe pămănt şi se crăpă şi eşi 
un şarpe mic din oii şi încuujură oiil, şi cănd viii să 
intre in oii, muri la gura oului. Aristotel tălcui visul 
zictod : acel oii e pămăntul, iar acel şarpe mic esle fiul 
tăli, care va lua lumea toată, iar la moşia luK nu se 
va maî Întoarce. 

După ce ajunseră cu toţi acasă chemă Filîp pe Ari- 
stotel şi-i zise, să fie dascălul M Alexandru. Şi 'i în- 
văţa carte, într'un an Psaltirea şi Psalmii, Iară Neti- 
nav zise Olimpiadei să zică !uî Alexandru, sâ vie seara 
la mine, să'l învfiţ cursul planetelor, starea crugului, 
umbletul zodiilor, numerile, temeliile şi cetirea stele- 
lor, Asl-fel învăţă Alexandru la Aristotel şi laNetinav, 

Intr'o seară voind Alexandru să încerce ştiinţa luî 
Netinav, îl întrebă din cine-î va fi moartea, dacă ştie 
cum va muri. Netinav zise : ştiQ, de la un fecior al med 
voiQ muri. Alexandru găndi: fecior n'are, cum se va 
împlini vorbaluî, şi'l împinse jos de pe foişor unde sta 
Atuneea îi zise Netinav despre naşterea lui, şi adaugă: 
deci eu moriu şi sufletul meâ va merge la iad, unde 
aii mers toţi dumnezeii elineştl, şi Netinav muri. 

Intr'o noapte după aceea născu o iapă un mânz 
minunat, roş, eu un corn în frunte de un cot şi se ivi 
într'o coapsă un cap de bou cu coamele de aur şi iar 
s'a ascuns. Acest cal : Ducipal (Declupal) era foarte 
răutăcios şi nimene nu se apropia de el că'l sfâşia. 
afară de comisul săfl, Intr'o zi se duse Alexandru şi 
scoase pre Ducipal din grajd, îi puse şeaua şi frâul şi 
încalecă pe el. Luăndu-se boeriî după dânsu, el îi în- 
trecu pe to^, ba sări chiar peste un părâu lat de 15 

OhMi, Ut pop. lom. t 



.,gnz^=b,G00gIe 



18 LITERATURA POPULARA RQmAkA 

coti. Atunci i se închinară loţî ea la un împărat. 

In vreme aceea era în Ostrovul Olimbiel două roate 
făcute cu măestrie elinească ; şi venea acolo vitejii 
să-şl ispitească norocul vitejiei. Acolo s'a dus şi Ale- 
xandru şi cu toate că era încă tânăr, birui pe vitejii 
ceî mal vesliţî de acolo. 

Când se întoarse a casă găsi pe Filip însurat cu 
altă femeeă, căci nişte boerî '1 făcuseră de-şî lăsase 
pe Olimpiada. Alexandru scârbit răcni ea un leu şi 
lovi pe acel boeriu de-1 omora şi aşa şi pe un. altu în 
cât se speriară cu toţi, iar Filip luă îndărăt pre Olim- 
piada; dar se bolnăvi greu şi zăcu în pat. Cum au- 
ziră Tătarii că Filip zace în pat, se sculară cu împă- 
ratul lor Altamiş asupra Machedonieî. Alexandru 
strânge oştKe şi i bate de-i topeşte, împunându-li chiar 
pe vărul său Franţes ea împărat. 

Iară Anarhus împăratul de la Pelagonit se prefăcea 
că vine într'ajutorul luî Filip iar într'adevăr veni să 
răpească pe Olimpiada. Filip bucuros de venirea luî, 
îl eşi înainte la câmp ; acolo lovi Anarhas pe Filip 
răQ şi s'a dus cu muma lui Alexandru. Tocmai atun- 
cea se întoarse Alexandru de la războiu şi se luă după 
Anarhas şi prinzându-l îl duse înaintea lui Filip, care 
se sculă şi'l junghie ; apoi muri şi Filip 

Alexandru se sui pe tronul Machedonieî în vârsta 
de 17 ani ; dar totuşi se închinară lui toţi voivozi şi 
împăraţi. Când auzi Darie că a murit Filip trimese sol 
laMachedonie să se închine luî, iară pe fiul lui Filip să'I 
trimeaţă la curtea împărătească, până ce va creşte, 
şi până atuncea să-I ţie locul Candarcus, trimesul luî 
Darie. Alexandru îl trimese îndărăt, bătându-şl joc de 



., Google 



ALEXAHDRIA 19 

Dîirie. Acesta atuncea St trimise jucării de copil: o că-; 
rută de aur, dou6 racle şi un sac cu mac ; iar Ale- 
xandru ii răspunse : macul l'am mâncat şi e dulce, iar 
«ft-'ţî trimet o traistă de piper să-1 rozi, că aşa sânt 
de iuţî şi Machedonenil ; iar roatele căniţeî, aceste 
roate sânt pământul şi precimi se învârteşte pămân- 
tul, aşa te vel învârti şi tu Înaintea mea. 

Cu aceasta încep războaele Uil Alexandru, MaT în- 
tâii! coprinse cetatea Solon, a cărei împărat era Ar- 
hidon ; apoi ajunse ia Atina pe care o judeca 1 2 filo- 
son şi dacă nu voia să se supună, bătu cetatea din 
trei părţi, apoi se prefăcu că fuge ; luându-se Atineniî 
după dânsu, se întoarse eliutejmpotriva lor şi-i zdrobi 
şi intră în cetate, şi soldaţii o arserâ. De acolo purcese 
Alexandru Ia Râm şi-I eşiră înainte 2,000 de popi cu 
cădelniţe şi intrară în cetate şi merseră Ia biserica lui 
Solomon, ce o făcusă Savela împărăteasa, sora luî 
Solomon, ce să zice : Sfânta Sfintelor. Şi începură a 
scoate darurî şi scoaseră plaşca şi emurliicul lui Solo- 
mon, tot cu ocM de şarpe, şi era tntr'ânsul trei pietriî 
de avea 12 tocmeje şi toate boalele, vindeca şi alte 
multe poclonurl. 

De acolo ajunse în pustie unde eraâ oameni eu o- 
braze ca de om şi cu trupurile de şarpe. Apoi nişte 
paseri cu obraze de muerî. De acolo ajunseră la Tro- 
ada şi-î spuseră Troadenii de Anşelus cr^ul cât era 
de viteaz şi Menelau craiul şi de Alexandru Paris cum 
griUse cu Eleneşa ; şi cum se rădicase Menelau cu alţi 
7 crai elineştl şi bătuseră Troada, care era tăcută de 
Nevrod, şi acolo periră Francii. Iar de acolo merseră 
Francii Ia Râm cu voea lui Dumnezeii şi de acolo aO. 



bf Google 



20 LITBEATURi. POPDf.ARA EOMInX 

vepit Romanii ia Ardeal, în Moldova şi in Ţara roma- 
nească. 

De acolo s'aîi dus la Ierusalim, unde era pe vremea 
aceea Ieremia proorocul. Iar Alexandru vâzu de pro- 
orocul Ieremia în vis şi-î zise : pasă în Ierusalim şi te 
închină lui Savaot Dumnezeii şi vel bate pe Darie. 
Cănd veni la Ierusalim îl eşî proorocul Ieremia înainte; 
cum îl văzu Alexandru descăleca şi sărută sfita lui 
Aron. Apoi se lepădă de idoli şi se închină lui Savaot 
Dumnezefl. Din Ierusalim purcese Ia Egipt. Egiptenii 
voiră să'l învenineze prin Filip vraciul săii, dar nu-ş[ 
ajunseră scopul. Când intră în oraş se duse să vază, 
stâlpul lui Netinav ; iară stema de pe acel stâlp căzu 
în capul Iul Alexandru. 

Atunci strânse Darie ostile şi purece in contra lui 
Alexandru ; ostile se loviră şi oastea lui Darie fu spartă. 
Pentru a doua oară se loviră şi iarăşi fu bătut Darie. 
Alexandru ocupă imediat Vavilonul, unde scoaseră 
daruri scumpe ; coarne de inorog ferecate cu aur ; 
plaşca lui Selevchie împăratul, stema Iul Sihan împă- 
ratul şi alte lucruri scumpe. 

Atund se duse Alexandru însuşi sol la Darie. Când 
şezupă la masă, puse Alexandru trei pahare, unul după 
altul în buzunar, zicând aşa e legea solului la împă- 
ratul sad. Când şedea la masă veni Candarcus şi re- 
cunoscu pe Alexandru şi o spuse lui Darie. Alexandru 
văzu că se stătuiră între dânşii se sculă de la masă şi 
arătând portarilor păhărele împârâteştl eşi din toate 
porţile şi scăpă. Darie plânse cu jale că-I-a scăpat 
Alexandru şi scrise la Por împăratul Indiei să-I vie în- 
tr'ajutor. Dar tot îl bătu Alexandru. Doi boerî ai !uî 



., Google 



ALEXAMDRIA 21 

Darie Răsvan şi Candarcus îl străpunseră cu suliţele. 
Alexandru îl găsi in acest hal şi'l duse la Persida. A- 
colo B date pe Ruxauda fata lui de soţie şi muri. 

După trecere de un an se seuîă Alexandru liar cu 
ostile lui şi merse spre Gris impSrat. De acolo ajunse 
la pustii, unde eraii muerî sălbatece , şi furnici ce a- 
puca pe om şi-1 trăgea in găurile lor. De acolo i^unse ■ 
ia ţara piticilor ce aveaii râsboifl cu cocorii, ce veneail 
şi mâncaQ poamele lor ; Alexandru H învăţă să'şl facă 
arcuri şi săgeţi. Apoi ajunse la stâlpul luî Sahnos îm- 
părat, care ducându-se Ia Raia, ajunse până aci. Apoi 
veni la stălpurile luî Eraclie împSrat şi al Seramîdieif 



De acolo ajunse la .Macaron" unde trecură cu lun- 
tre ; acolo văzură pomi înalţi cu poame dulci ca za- 
hărul, şi era fântâni reci şi cânta pasei^ frumoase şi 
eratl fiori de tot felul. întâmpinând pe un ora gol, zise 
Alexandru : ,mir tebea braţe!* adecă : pace ţie frate, 
ţi acela respunse: /O vs6vom radosti' adică : pentru 
toate lucrurile. Acesta 'î îndreptă la Ivant regele lor, 
care şedea într'un scaun de aur cu cunună de aur în 
cap şi supt picioarele luî era apă ca aurul, şi ferbea 
ÎD fântână. Şi luă Ivant şi umplu un clondir cu apă de 
subt picioarele Iul şi'l dede luî Alexandru şi zise : ţine 
Alexandre poclon de la mine! Alexandru zise ; de ce 
treabă este aceasta? Ivant zise: când îmbătrâneşte 
omul să se scalde cu această apă şi se va întineri, 
de va fi ca de 30 de ani. Alexandru pecetlui clondirul 
bine şi'l dede luî Aprod şi aşa cizela Alexandru: că 
de voift îmbătrâni, ett m8 voiii scălda, şi void întineri, 
fi nu voia mal muri. Şi Ivant II zise <^ eî se trag de 



.,gnz^=b,G00gIc 



22 LITERATURA POPULAEi EOMĂNi 

la Sith liuUuI Adam, şi se închină lui Dumnezeii, şi nu 
locuesc cu muerile loi-, cari şed într'un ostrov îngrădit 
cu zid de aramă, şi vin o dată pe an numat pe 30 de 
zile. Apoi mal zise că raiul este ocolit eu apă şi este 
zidit cu aramă, şi acoperit cu foc, şi pre poartă staii 
Herovimiî, şi ii vor eşi îngerii înainte că va ajunge a- 
proape de raid. 

Plecând de acolo Alexandru merse înainte spre ră- 
sărit şi vfeu porţile raiului, şi pre porţi văpae de foc- 
şi raiul sta sus ea un munte. îngerii veniră înaintea 
luî Alexandru şi'l întoarseră îndărăt. 

Pe drum Eyunse Alexandru la un lazer, şi luă un 
bucătar un peşte şi'l băgă în lazer să'l spele, lEiră peş- 
tele fugi în apă, şi merse bucătarul de-o spuse M 
Alexandru şi zise Alexandru oştilor : să'şî scalde toţi 
caii, ca să fie toţî sănătoşi şi tari. 

Şi mal merseră 7 zile şi ajunseră la o peşteră mare 
şi întunecată şi zise Alexandru : să încalece toţi voi- 
nicii pre Iepe şi să lege mânzil la gura peşterii şi aşa 
făcură. Intrând ei, strigă pristavul peşterii aă ia ce vor 
găsi, şi cine va scoate mult, căi-se-vaşi cine va scoate 
puţin Iarăşi căi-se-va. Ei scoaseră tot pietri scumpe, şi 
Alexandru porunci să împartă cu tovarăşi rămaşi a- 
fară, şi ast-fel se căiră amândoi. 

De acolo ajunse la biserica ce să cbema Hramul 
soarelui şi acolo ceti Alexandru slovele ce zicea : Să 
ştii Alexandre că vei lua lumea toată, şi de moarte 
nu vel scăpa, că te vor otrăvi cel ce slivjese ţie. Apoi 
ajunse într'o ţară cu nişte oameni cu un picior şi eu 
o mână şi cu un ochiu şi cu coada de oae. Carnea a- 
cestor oameni era mal dulce de cât toate cărnurile, 



.,gnz^=b,G00gIc 



ALEXANDRIA 23 

pieile lor nu le tMa sabia, şi maţele lor erau pline de 
mărgăritari şi fn inimă avea piatra nestimată ca un 
ou de gaşcă. 

In sfârşit ajunse la hotarul luî Por împărat şi se bătu 
cu densu şi'l bătu cu toate că Por aduse şi elefanfî la 
răjrboiu. Por apoi se luptă singur cu Alexandru şi fu 
omorât. 

Alexandru purcese cu ostile sale de la India spre 
ţara Amazoanilor. Talistrada împărăteasa lor scrise 
carte luî Alexandru : de mă v^ bate, nid o cinste 
nu-ţl va fi, îar de te voîu bate, cu maî mare ruşine nu 
veî fi petTPCut nicăirea; şi Alexandru se milostivi de 
ele. 

De acolo merse Alexandru în ţara Mersilor şi bătu 
pre Evimitrie împăratul lor. Iară limbile cele păgăne 
fugiră la munţT înallî până Ia o pestere mare. La gura 
muntelui se opri Alexandru şi se rugă lui D-zed să 
zică acelor munţi să vie unul că.tră altul, să inchi^îă 
aceste limbi păgâne, să nu mtut Iasă Ia lume; şi aşa se 
făcu, numaî de 12 coţi nu se împreunară , şi zise Ale- 
xandru oştilor să facă zid de piatră din munte până în 
mimte şi 'I spoiră cu acioae şi cu amestet, căeî ames- 
tetu nici fieru nu '1 tae, şi nicî focul nu '1 arde. Şi puse 
Alexandru un clopot mare cu meşteşug în vârful zi- 
dului şi când bate vântul, el se trage singur , limbile 
păgâne îl aud şi crezând că e Alexandru fug de acolo. 
Şl se spune că vor eşi în veacul de apoi , pe vremea 
lui Antihrist , şi vor munci pe creştini şt vor mânca 
copil oamenilor ; aşa vor ţine 3 anî de zile. 

De acolo pomi spre ţara Mastridului unde împă- 
răţea o împărăteasă anume Cleofila şi avea doi feciori 



.,gnz^=b,G00gIe 



2i LITEBATl'RA PDPrLARĂ BOMAnJ 

Dorit ţi Candusal. Pe acesta din urmă ajută Alexan- 
dru în contra lui Evagrid împăratul. Strâjile cari prin- 
seră.maî Intăiâ pe Candusal fugind de Evagrid, duseră 
pe acela înaintea lui Alexandru ; el puse pe Antioh în 
scaunul Iul şi singur sta eu voevozil de vorbă, Can- 
dusal se închină Iul Antioh, crezând că e Alexandru 
şi zise : .Alexandre împgrate! eii sunt ca omul acela, 
care fugia de un Ied şi se sui inlr'un eopacifl , ca să 
scape de moarte ; iară când caul pre copaciil în sus 
de asupra Iul, văzu un şarpe pogorându-se la el, să-1 
mănânce, şi căuta casă fugă în jos, şi leul sta la rădă- 
cina copaciului ; iară copaciul era pe malul unei ape. 
şi vru să sae în apă şi vfeu în apă pre un crocodil 
căscând gura, ca cum va sări să '1 înghită. ' 

Aşa i s'a întâmplat şi luT , căd fugind de frica lui 
Alexandru , a fost bătut de Evagrid şi acuma a căzut 
chiar în mâinile lui Alexandru. Antioh zise : îţi daO 
pre Antioh să te ajute ; şi trimise pe Alexandru cu 
dânsu. In scurtă vreme se întoarseră biruitori. Apoi 
îl trimise Antioh laCleoflla cu porunca ca ea să se în- 
chine lui Alexandru. 

Pe drum trecură thainte unei peşteri şi Candusal 
zise lui Alexandru, că acolo se muncesc d-zeilelineşti 
şi împăraţii. Alexandru se pogoră în iad ; acolo văzu 
pe SEihnos împărat şi pre Darie şi pre Por muncindu- 
se şi alţi imp^aţl şi oameni trufaşi şi mândrii. Eşind 
plecă şi ajunse la Cieofila. Ea-1 recunoscu că e Ale- 
xandru şi nu Antioh cum se numea, şi-1 certă, că se 
duce singur ca sol. Atunci sosi şi Dorit, bătut de ostile 
M Alexandru ; auzind că este aci un sol al Iul, voi 
să-l omoare, dar muma lui ii opri. Apoi află că e 



.,gnz^=b,G00gIc 



ALEXANDRIA 25 

însuşi Alexandru, şt se sp^Imântâ ; dar Alexandru !l 
ertă. 

De acolo se întoarse la Ruxanda împărăteasa la 
Persida, şi a împărţit lumea la voevozi! s&[. Noaptea 
i se arătă proorocul Ieremia în vis şi i prevesti moar- 
tea, şi judecata cea de pre urmă şi învierea morţilor 
la a doua venire a lui D-zetl, 

Atunci sosi Aristotel la Vavilon şi i spuse Alexandru 
toate ţările ce trecuse şi cum că a ajuns la Negoman- 
driî la Macaron , şi că a vorbit eu Ivant împăratul. 
Alexandru mal zise : avut-am patru ajiitorî cu mine : 
unul cuvântul dulce, altul mâna întinsă, altul judecata 
dreaptă, altul ertarea la greşiţi, cu acestea am luat 
toată lumea, aşa trebue s5 fie tot omul împfirat. 

Atunci veni un popă şi spuse lui Alexandru că a 
murit Ieremia proorocul , şi zise Alexandru să la oa- 
sele lui şi să le îngroape !n Alexandria că va izbăvi 
oraşul. 

In vremea aceea era doi fraţi : Vreonus şi Levcadus 
gi cerea unul din el de Ia Alexandru să-I dea Iul Ma- 
chedonia ; şi dacă nu voi Alexandru îl otrăvi Levcadus. 
Filip vraciul lui Alexandru spintecă un cal şi 'I puse 
înăuntru, dar tn zadar. Alexandru vorbi mamei ssile şi 
Ruxandriî şi la toţi voevozil ; chemă şi pre Ducipal, 
care plângea cu amar, şi zărind pe Levcadus sări pe 
dănsu şi 'I omora, şi singur a'a făcut nevăzut. 

Alexandru muri în ţara Ierusalimului aproape de 
Egipt. Ruxanda împărăteasa luă hangerul lui Alexan- 
dra şi se omora ; şi-I puseră pe amândoi într'un sicriu 
de aur şi-I îngroparâîn Alexandria, într'un turn înalt,* 

Acesta este coprinsul Alexandriei în general, ne- 



bf Google 



26 LITERATURA POPULARĂ BOMĂsA 

ţinând seamă de micile deosebiri între manuscriptele 
Alexandriei. Cercetarea cu deamănuntu a tuturor va- 
riantelor ^i deosebirilor, precum şi un studiu mai vast, 
se poate face numai într'o monografie specială asupra 
Alexandriei romane în eomparaţiune cu Alexandriile 
celor alte popoare, colaţionând şi manuscriptele ro- 
mâne şi tiparele între dânsele, ceea ce ese din cadrul 
acestei căr^f. 

Noi totuşi am dat un esfract m^ mare dintr'aceasţă 
carte, căci pe lângă aceea, că e cea mai veche din 
cărţile romantice în literatura română populară, 
pentru care a intrat mai mult în popor, s'a şi asi- 
milat mai mult cu graiul şi spiritul român. Ca să. 
relevăm numai una; regăsim aci o sumă de proverbe ■ 
române, buni-oară : ,capu plecat nu-1 tae sabia,* 
„toată paserea prin limba ei piere.* .Unde esteminte 
multă şi nebunie este muUă.* .Până nu spargi 
capul, nu curge [sângele.' , Nu e bucurie să nu se 
Kchimbe cu jale, şi ce va lua de la altu! cu bucurie, 
alţii vor lua de !a el eu jale,* şi alte de felul acesta/ 

Interesante sâni apoi reminiscenţele din credinţele 
populare dintre cari unele poate că se trag chiar de 
aci : împreună cu cartea, aă venit şi credinţele. Aşa 
îndată, la început, vedem pe Netinav vrăjitorul, că to- 
peşte ceară şi o varsă în tipsie de aur ; şi ast-feL cunoaşte 
dinainte soartea războiului. Destul de cunoscută este 
acum topirea cerei la descântece şi alte obiceiuri 
superstiţioase. 

La naşterea Iul Alexandru caută acelaşi Netinav 
, crugul lunei şi starea zodiilor şi a stelelor. Ca o teorie 
desvoltată a stăpânit astrologia veacuri întregi şi ur- 



bf Google 



ALEXANDRIA 



mele el le posedfim în zodîarele române tipărite şi 
manuscripte ; de aci şi credinţa populară, cum că viaţa 
omului e legată de o stea , o credinţă pe care o cu- 
noaştem şiin cântecele populare unde sună : 



Dacă n'a dat naştere, cel puţin a întărit Alexandria 
această credinţă în popor. Cât de citită a fost şi este 
Alexandria o dovedeşte espresimiea romfină : ,n'a ci- 
tit măcar Alexandria' pentru a zice, că e un om ne- 
cărturar şi lipsit de orî ce cultură. 

Tot din Alexandria a luat poporul pe Jângă alte fi- 
inţe fantastice, şi pre .căpcăunii* saii .cătcăuniî* 
coprinşi în descrierea fiinţelor, de cari a dat Alexan- 
dru în pustiL Cântecul popular : ,Radu Calomfirescu* 
zice : 

„Dar mă doare şi mal tare 

De măicuţa ce mă are 

Că-T ct^ştină ţi bătiănă 

Ş'a Be ^'nng'S-a ti cadâuă, 

De răsid căpcâitilor 

Pin casa păg'ănilor. " ') 

') Aleiaodri : Poesil popalare ala Bomânilor, Bncur. 1866 pag. 
2 şi Nou 5 de pe pag. 4 : , El (adică Eomâunl) crede că tot o- 
miil are câte-o stea în cenirî ce este tainic legată de soarta lui. 
Aşa steana omnlul se întunecă când el este ameninţat de vre-o 
cnrBă, şi cade în văadnli când al so apropie de finitul vieţii," 

>) Alesandri : 1. c. pag. 197 şi pag. 202 No. 2; d. Alexandri, 
citează Alexandria noastră ce zice : „ţi trecu ţara lor în aece 
EÎle şi ^nose la o ţară cu oameni „cătcfiuni (căpcăuni)" dinainte 
cu obraz de om, ear dinderept cap de câine, ce latră căneşte." 



.,gnz^=b,G00gIe 



28 LITERATURA POPOLARA ROMÂHX ■ 

Trecem peste alte amănunturl mal mici, cari aQ in- 
trat ÎQ credinţele poporului şi ne oprim numai la un 
epizod al Alexandriei, foarte important pentru origi- 
nea elementelor din cari se compun basmele, şi adică 
«pizodul cu Ivant ce I'am dat cuvilnl din cuvânt. 
Aci credem, că este izvorul vestitei .apel vie' pe'care 
oîntălnim aşa des prin basme, apa cea minunată, care 
face pe omul nemuritor. Apa aceasta se mal pome- 
neşte încă o dată în Alexandria Sntr'un mod isolat, 
care se vede că este un echo al legendei primitive 
desfigurată asemenea în epizodul cu Ivant. Legendele 
orientale ne esplică, că această apă curge din raiu, şi 
de aceea are putere învietoare. Aci în Alexandria noa- 
stră destul de modificată şi schimonosită s'a bifurcat 
în ,eau de jouvency' a lui Ivant şi în apa iazerulul, 
care face să învie peştele cel mori;. 

Dar ceea ce dă o deosebită importanţă acestui epi- 
zod, este credinţa populară răspândită în Transilva- 
nia, care tşl are izvorul aci. Manuscriptul Bibi. Cen- 
trale de pe la 1800 are adausul următor, care lipseşte 
atât în cele alte manuscripte căt şi în textele tipărite : 
jDintr' adastă apă, zic unii, că au băut roabele lui 
Alexandru, şi sănt pană în zio de astăzi vil, şi nu vor 
muri pană la zioa judeeăţU.* i) 

Iată acuma credinţa populară din districtul Făgă- 
raşului precum o comunică Schmidt : ') 

*Când igunse Alexandru pană la raiu, dede de un 
împărat anume Ivan, şezănd pe tronul său, şi având 



.,gnz^=b,G00gIc 



ALKXASnBIl 29 

picioarele într'o iăutănă cu apă fierbinte. Alexandru 11 
întrebă, de ce sade cu picioarele în apă? şi Ivan H rea- 
punse că apa are darul de a întineri. Atunci îl rugă 
Alexandru să'I dea şi M puţină apă dintr'acea făntâjiă 
şi el o puse bine. Slujnicele lui Alexandru însă furară 
acea apă şi o băură ; aşa dobândiră viaţa de veci şi 
cunoştinţa viitorului, şi ele sănt *Ursitorele, ce vin la 
omul îndată după naştere şi i dau .Ursita*. 

După o altă credinţă m^ populară, ') au devenit 
acele suljnice ale lui Alexandru, > raăieslrele * cari 
şed tn genere pe streaşină caselor. 

In basmul bănăţean') întălnim o poveste, ,din 
vremea Romanilor* care ne aminteşte mylocul în- 
trebuinţat de Alexandru, când a intrat în peşterea 
cea adâncă ca să scoată de acolo pietre scumpe şi 
altele ; ca să nu rătăcească, porunci voinicilor seî să 
încalice pe iepe şi s& lege manzii la gura peşterii. Tot 
aşa sfătueşte un tată bătrân pe fiul său, care '1 hră- 
nea în ascuns ; căci era o lege ca fii să omoare pe 
părinţii lor bătrâni şi num^ acesta se îndurase de tatăl 
său. Urmând sfatului dat, a adus un mare ajutor tu- 
turor şi de atuncea s'a stricat acea lege barbară. Cu- 
rios este că aceasta era un obiceiu scitic, getic etc. şi 
de asemenea răspândit Ia multe popoare. ') 

Din legende vestite întălnim pe Antihrist şi limbile 
păgâne închise între munţi. Este legenda mal cunos- 

Schmidt I. c. pag. 28. 

>) Sohott : WftlachiscliB Maerchen Sluttg:. u. Tlibiugen 1845 No. 
12 pag- 152—163. 

») Pe larg vezi : Liebrecht la Gervasius. Otîa imperiali». Han- 
nover 1866. Hota 18 p. 84-86. 



.,gnz^=b,G00gIc 



30' LlTEBATHItA POPfI.ARi ROMAkA 

cută sub numele de Gog şi Magog; luându-şl originea 
de Ia cuvintele proorocului Ezechiel conţinute în cap. 
39 *). A doua parte a legendei despre limbile închise 
este acea despre clopotul făciit în vârful zidului, care prin 
bătaia vântului se mişca singur. Povestea această are 
paralela, şi poate originea el, în ciclul legendar ce a'a 
fitcut în evul mediu în jurul lui Virgiliu, care, din poet, 
a ajuns vră^jitor şi locator de minuni. Intre lucrurile 
minunate fîicute de dânsu, se povesteşte de un bucium 
de felul acesta. Ruşii din Sudul Rusiei, localisând acea 
poveste a Alexandriei în Caucaz, spun de asemenea 
că a pus 1 2 buciume pe vârful zidului. ^) 

In fine maî pomenim parabola lui Gandusal, care a 
intrat în Alexandria dinlr'o carte nu mal puţin 
vestită şi răspândită de cât Alexandria, şi adică din 
.Varlam şi loasaf, cu care ne vom oceupa imediat. 

înainte însă de a termina cu analisa Alexandriei 
ne remâne a mai releva, că afară de Alexandria pro- 
pria zisă mal circulau în evul mediu şi păr^ dintr'ânsa, 
un fel de cărticele mal mici , între cari se află : scri- 
soarea lui Alexandru către muma sa Olimpiadaşi către 
dascălul său Aristotel ') în care descrie minunile In- 
diei, adică lucrurile minunate conţinute tn Alexandria 
şi tractate în deosebi ; căclintereseauîndeosebipeceti- 



'} Haterialul tatreg deapre Gog şi Mogog v. Winer : Biblisches 
KealwBrterbuch. b, v. Magog ; şi Liebreoht 1 t. p. 83 Nolă 17 and 
fls citează ^i PseudocalIiatheneB, izvorul grecesc al Alexandriei. 

') Liebrecht. 1. c. pag. 107. f pag. 262 

*) EpÎBloIa Aiexandri Magm Macedonis ad. Ariatolelem Dia< 
gistnim Buum de itinere et de situ Indiae. v. Zacher; Pseudocal- 
linthenes. Halie 1867 p. 106. 



.,gnz^=b,G00gIc 



ALEZAilDBU 31 

toriî medievali. Altă carte era întrevorbirea ce a a- 
vut Alexandru cu capul Brahmanilor, despre deşer- 
tăciunea falei lumeşti '■). Din Brahmani, cum obser- 
vam în treacăt, s'a fâcut la noi: Negomândri, şi ca- 
pul lor : Ivant in ţara Macaron, adică în ţara fericiţi- 
lor. Aceasta din urmă desvoltare a unei părţi din Ale- 
xandrie o posedăm şi noi in literatura română şi o 
datorim nu mal puţin de căt cronicarului nostru Nî- 
colaeCostin, care.^ intercalat-o în opul său: , Ceasor- 
nicul Domnilor*. Această carte voluminoasă a rămas 
panăazlinedită, şi deaceanol publicam în .Apendice' : 
, Voroava a prea înţeleptului Garamantilor, către ma- 
rele Alexandru* întocmai după originalul manuscript 
de la 1710, scris, precum ni separe de către Acsente 
Uricarul, care a fost casnic la Nicolae Costin precum 
afirmă d. Kogălniceanu ^). Manuscriptul se află tn Bi- 
blioteca din Iaşi. ') 



") Aleianctri regîs Maeedonum et Dindimi regia Bragmanorum 
-de pbilosophia per littems facta collatio. v. Zacher 1. c. p. 107. 

•) Letopisiţile voi. I, 1852 p. XVIII. 

'} A(«et mnauscript merită o deosebiţi atenţiune atât din 
punctul de vedere al limbelcât fi alcuprinaulaljnol ăim estracto 
iatinseln „Chrestoiaatia romană". 



bf Google 



VARLAAM SI lOASAF 

Pe când Alexandru se slăveşte în Alexandria ca 
eroul luptelor şi viteazul cel nebiruit, care a ajuns cu 
firea omenească chiar până la porţile rtuulul, are din 
potriva loasaf în cartea de faţă slava eroului credinţei, 
care părăseşte împărăţia pământeană şi deşertăciunile 
lumiî acesteia pentru a dobândi împărăţia cerească şi 
viaţa de vecî. Romanul .Varlaamşi loasaf" repre- 
zintă biruinţa creştinismului asupra păgânătăţii şi 
slăveşte chiar săhăstria şi viaţa călugărească. Din 
această cauză au fost primiţi, Varlaam şi loasat hitre 
sfinţi, atât în biserica pravoslavnică cât şi în cea ca- 
tolică. 

Nu însă această parte dogmatico-ascetică, care este 
de un interes special bisericesc, a contribuit într'atâta 
Ia răspândirea universală a lui Variaam şi loasaf, ci 
parabolele minunate ce conţine. Poporului îi place ade- 
vărul învelit într'o pildă, aşa în cât să devie plastic şi 



.,gnz^=b,G00gIc 



YARLAAM ŞI I0&3AF 31 

Hă se apropie ast-fel de inteligenta lui; dar nici odată 
nil se simte atras de speculaţiunt filosofice saii de de- 
monatraţiiinl abstracte. Intr'adevăr putem zice, că nu 
există mai nici un popor din Europa, la care nu vom 
regăsi acele parabole , când sub forma originală maî 
de loc satl puţin schimbate , când ea baze pentru pro- 
ducţîunl poetice de o valoare universală, precum sftnt 
bunioarâ unele nuvele ale lui Boccaceio saQ unele 



jVarlaam şi loasaf* se atribue în genere Sf-Iuî loan 
Damascen (sec VIII), care născut în Siria arfiscria'oîn 
limba siriacă şi în scurtă vreme ar fi fost tradusă în 
limba grecească. Dar atât textul grecesc cât şi tra- 
ducţiunea cea veche slavonă făcntă imediat după cel 
grecesc ne spun numai de un ,Ioan monahul' ; '■) abia 
traducătorii posteriori latineşti si alţii l'atl schimbat In 
loan Damascenu. In orî-ce caz cnestiunea, cine este au- 
torul romanului .Varlaam şi loasaf* nu este încă de- 
plin resolvată. Novakovic', publicând textul slavon, s'a 
încercat a desvolta mal pe iai^ aceasta chestiune 
în Introducerea sa, dar totuşi nu se pronunţă positiv 
asupra autorulid; ci ne arată numai că coprinsul se po- 
triveşte cu spiritul vremeî în care trăia Sf. Damas- 
chin. *) 

Deja în secolul al trei-spre-zecelea exista o tradu- 
cere sail mai bine o prelucrare latină şi una franceză ; 



<) „iii "Iioimou Moviwiu tihlÎqv!" Blavoneţte : „iBHaHOMb 
HBEXOUb MOyKBMl ^fcflTHOMb." v. 8t. Novalovie : Varlaamţ i 
loasaf. Belgrad, 1881, p. 4. 

>) L. c. p. 1—13. 

OHter, Ut. pop. rom. S 



.,gnz^=b,G00gIe 



3* LITERA TURA POPULĂbX ROMĂNA 

eea d'întăja făcând parte din .Legenda aurea* a lui 
lacobus a Voragine. c. 175. 

Din traducerile latine, mal cu seamă din acea a 
Abatelui Guido, a intrai în cartea luî Vincentius din 
Beauvais'); în .Vieţile sfinţilor' tipărite laRoma 1556, 
şi în cele ale \\â Rosweydius din 1628 precum şi in 
multe alte ediţiuni. 

La Francezi şi Germani se bucură asemenea de o 
mare reputaţiune ; *) maî cu seama parabolele afi 
fost copiate şi tipărite. In .Gesta Romanonim' se 
regăsesc mai toate, şi de aci aii fost luate de către ' 
scriitorii şi nuveliştfl medievali. 

Tot aşa de timpuriii s'a prelucrat Varlaam şi loa- 
saf !n limba arabă şi dintr'aeeEistă limbă In cea ebra- 
ică; se înţelege că în locul creştinismuM a venit mu- 
hamedanismul şi judaismul 4- Chiar în limba etio- 
pică s'a tradus şi d'Abbadie poseda un manuscript 
din 1690 intitulat .Bărlaam şi loasif.' 

Din textul grecesc imediat s'a tradus în slavoneşte 
şi s'a răspândit prin Serbia, Bulgaria şi Rusia. Ma- 
nuscriptul cel maîvechiu din 1518 a fost publicat a- 
cuma de St. Novakovic' şi însoţit de o introducere in- 
teresantă. 

Dintr'această carte posedem noi în literatura noa- 
stră mai multe redacţiuni. 

Cea mai veche, dar nu eea mai complectă se află 



'JVîceDtius Bellovacenais. Speculum historiale LXV c. 1— 6f 
*) Biblografia întreaf i ; Ebers. Bibliografisches Lexicon 1 
p. 138. 
») SteiuBchneîder. Hebraisohe Bibliographie III, p. 120. 



.,gnz^=b,G00gIc 



YABLAAM ŞI lOASĂF 36 

în .învăţăturile' atribuite lui Nef^oeVodă. Nu intrăm 
aci în cercetarea asupra autenticităţii acestor invăţă- 
turî, de oare-ce nu intră în cadrul cărţii de faţă;.ceea 
ce este însă pentru noi mai presus de ori ce îndo- 
ială, este originalul slavon al părţii ce coprinde, pe 
,Varlaam şi loasaf.' Poate chiar că întreaga carte a 
fost scrisă sloveneşte şi a fost apoi tradusă în limba 
română, împreună cu viaţa lui Nifon, cu care se 
află împreunată într'un manuscript din 1816. Ma- 
nuscriptul român acuma perdut a fost din anul 1654 , 
de unde a publicat d. Hasdeu ') o parte însemnată. 
In întregul lui a fost publicat Ia 1843 îndreptat de 
Sfinţia sa părintele loan Eclisiarhid Curţîî ^). 

In întregul Iui a fost tradus Varlaam şi loasaf la 
1648 de Xldri^te Năsturel din Fiereştî, după un ma- 
nusîcripl slavon- O copie din 1814 după această tradu- 
cere o posede D. Eminescu, şi cine ştie daca nu se 
află încă manuscripte din Varlaam şi loasaf răspândite 
prin ţară şi ascunse prin mânăstirl şi biblioteci private. 
Această redacţiune este cea mal lungă şi cea maî com- 
plectă, câeî conţine atât partea acea j .rivitoare Ia slă- 
virea săhăstriel cât şi acea cu parabole. 

O redacţiune mal scurtă, care e scrisă mai mult 
din punctul de vedere estetic , conţinând nu mai 
povestea biografică , se află în Biblioteca imperială 
din Viena şi este o traducţiune făcută din italieneşte la 
1764 de unu Boţulescu pe când se afla in închisoare 
la MHan. 

'} Archiv& istorică a RămiLnielE I Boc 1866 pagr. 111 urm. 
') învăţăturile bunnlul ţi credineiosnlui Domn h1 ţăref Eomâ- 
neţtl Neagoe Basorab către fiul aău Teodoaie Vv., Bacureţtt 1843. 



y 



^=b,GoogIe 



36 LITERATURA POPULARĂ BOMAuĂ 

Redacţiunea cea mal nouă, despoiată insă de toate 
parabolele se află în .Vieţile Sfinţilor' fftcute după 
cele ruseşU şi tipărite la mănăstirea Neamţului 1812 
,ln 19 zile aleluniî Noemvrie* '), precum zice la mar- 
gine : prescurtat din loan Damaschin. Tot aşa s'a re- 
produs în ediţiunea .Vieţilor* din Bucureşti 1836. 

Coprinsul acestui roman cu tendinţa creştină-asce- 
tică este cel următor : 

jCând se răspăndise religiunea creştină în Egipt, 
, şi vestea sfinţeniei el pătrunse până în India, împără- 
ţea acolo un împărat anume Avenir. El se închina la 
idoli şi cum auzia că se iăţeşte religiunea cea nouă 
în ţara lui, şi că mulţi işt părăsesc casa lor şi avuţia 
lor ţa se duc în săhăstrie, se mânia foarte răii şi po- 
runci să se gonească călugării şi creştinii. Mulţi âm- 
tr'anşii muriră ca mucenid. 

Acest Avenir n'avea copil, şi se ruga la idolii seî; 
în fine îî se împlini rugăciunea luî şi ÎI se născu un 
copil, de o fnimuaeţă minunată. Plin de bucurie chemă 
împăratul pe toţJ cetitorii de stele şi filosofi şi îl în- 
trebă de soarta copilului. E3 căutară ursita Iul şi spu- 
seră împăratului că se va face creştin. Împăratul şcâjr- 
bit de această veste, puse de zidiră un palat minunat 
şi înăuntru aşeză pe fiul său, dăndu-I numai slu^ fru- 
moase şi sănătoase. Apol'dede poruncă straşnică, ca 
să nu se apropie de dânsul şi să nu se arate vr'o slă- 
biciune omenească, nici boală nici moarte. Aşa crescu 
fiul împăratului în acel palat ; dar totuşi nu'I putură 
opri să nu ese din palat ; şi atunci văzu într'o zi pe 

1) Pol. 166—182. 



0(^glc 



VABL&AH Şl lOASAF 37 

un om bătrân încovoiat şi sb&rcit de greutatea anilor; 
fiul de împărat cum îl văzu, întrebă ce este acesta? 
oamenii săi îl respunseră : e un om bătrân, aşa ajung 
oamenii când înaintează în vflrstă. Altă dată văzu un 
mort şi 'f spuseră: asta e sfărşitul omului. Iar altă 
dată văzu pe un .râios, şi cunoscu ast-fel ce va să zică 
boala. întristat de soarta nenorocită a omenirel se tot 
întorcea scârbit acasă. 

In vremea aceea veni un glas la Varlaam, un pusnic 
ce petrecea în pustia Senaarulul, să se ducă la loasaf, 
sâ'i propovăduiască cuvântul lui Dumnezefl şi să'I a- 
ducă la credinţa cea adevărată. Cum sosi in India se 
făcu cunoscut cu o slugă a lui loasaf şi'I spuse că are 
o piatră nestemată pentru dânsu ; când Q introduse 
sluga, desveli Varlaam Iul loasaf toate tainele cre- 
dinţei creştine şi cu încetul îl învăţa toată istoria bib- 
lică şi'l pregăti pentru botez. După ce îl boteză îl 
dede haina sa de păr ce o purta şi loasaf şi-o îm- 
brăcă. După aceea plecă Varlaam iar la pustie. 

In vremea aceea află Zardan o slugă a lui loasaf 
de venirea deasă a Iul Varlaam şi încunoştiintă pe 
Avenir de aceasta. Cum auzi Avenir se măniă şi se 
întrista foarte rău şi se duse Ia Arahie, un vrăjitor 
vestit. Acesta îl sfătueşte să prinză pe Varlaam şi să'I 
constrângă să mărturisească singur că credinţa lui e 
mincinoasă Ear de nu'l va putea prinde, să pue 
pe Nahor , un filosof bătrân ce se asemăna cn 
Varlaam, să se vorbească în public cu dânsul despre 
credinţă şi să se lase să fie biruit de Arahie, care va 
ţine partea păgânească ; loasaf de sigur se va lepăda 
atuncea de creştinism. Căutarea Iul Varlaam este za- 



bf Google 



a s LITERATURA POP ULARA RO MÂNA 

darnică , împăratul nu poate să 'I găsească ; atuncea 
convoacă un sobor, in care să dispute Nahor cu Ara- 
hie şi acesta trebuia să ese biruitor. Dar spre mare 
mirare a tuturor apără Nahor, locţiitorul luf Varlaam, 
credinţa creştinească cu atâta căldură în cftt eşi el 
biruitor. împăratul mAnios rădică soborul ; în noaptea 
aceea aduse loasaf pe Nahor pe deplin la creştinism 
şi Nahor plecă în pustie la Varlaam. 

împăratul încercă apoi să-1 readucă la închinarea 
idolilor, trimiţând o fată de împărat foarte frumoasă 
ca să-1 adimenească ; dar scapă şi de această ispită. 

Atunci se decide Avenir să nu-1 mai supere , şi îi 
dă o parte din împărăţie ; loasaf zideşte îndată bise- 
rici şi împarte toată avuţia sa Ia săraci însuşi Ave- 
nir se botează şi se retrage din domnie, ducându-.se 
asemenea să petreacă zilele sale în singurătate în post 
şi în pocăinţa. 

loasaf singur se lasă de domnie şi se duce în pu- 
stie, lăsând tf)ate bogăţiile lumeşti, ca să petreacă în 
săhăstrie împreună cu Varlaam. După muilă rătăcire 
prin pustie, reuşeşte tniine a'l găsi ; dar nu trăiră mult 
împreună, ci Varlaam muri după scurtă trecere de 
vreme. loasaf petrece în pustie 35 de ani şi moare. 
Cum se răspândi vestea de moartea lui, veniră toţî 
oamenii din India, şi luară trupul lui şi al lui Varlaam, 
care erau neschimbate şi aveau un miros bun şi le 
duseră !n ţara lor ; aci le îngropară într'o biserică 
frumoasă. ' 

Acesta este pe scurt coprinsul biograRc al acestei 
cărţi; şi în urma acestei biografii afl devenii amândoi 
sfmţi , adică St. Varlaam şi 5f. loasaf prăznuiţi la 



.,gnz^=b,G00gIc 



TABLAAM Şl lOASAF 



19 Noemvrie. Mulţi s'aO încercat în trecut şi chiar în 
secolul nostru a cerceta adevărul despre existenţa ace- 
stor personage ; dar încercările n'atl fost încununate 
cu succes , şi nicî n'aQ putut fi , căci precum a do- 
vedit'o acuma Liebrecht, i) biografia liî loasaf este 
identică cu acea a luî Buddha, coprinsă în Lalita-Vîs- 
tara şi publicată în franţuzeşte de B. St, Hilaîre *). 
Alte dovedi pentru identitatea luî loasaf cu Buddha atl 
fost aduse după aceea de Veselovsky din cărţi chine- 
zeşti de origină buddhistieă, cari conţin legenda despre 
naşterea şi tinereţea lui Buddha, şi povestea cum a 
ajuns el să devie fundatorul unei religiuni noue. Tex- 
tele chinezeşti , cari datează cel mult din secolul 
d'âmtăiii al erei vulgare, aâ fost publicate de S. Beai '). 
Maî pre larg despre toate aceste a tractat Novakovic' 
în introducerea deja pomenită *). 

Dar nici chiar această parte biografică n'a inte- 
resat într' atâta pe cititori, cât parabolele intercalate 
în învăţăturile ce dă Varlaam lui loasaf, şi toonal 
aceste parabole s'aa reprodus şi în .învăţăturile lui 
Neagoe Vodă.* Noi împărtăşim aci unele dintr'aceste, 
întocmai precum se află în ediţiunea tipărită , făcută 
după manuscriptul din 1654, acuma dispărut, căci re- 



') Jahrbuch fllr romaniBcha und englische Literalnr ed. V. 
Ebert voi. H, Berlin 1860, |i. 31i— 3îH. 

>) Le Boiiddlia et sa religion, Paris, 1866. 

■) The romantic Isjfend of S£k ja Buddha front the Chinese, b; 
Samoel Beai. Z^ondon 1875. 

*) L. e pag. 23—46. 



.,gnz^=b,G00gIe 



40 UTEKATUBA POPULAKi BOJiAS'il 

prezintă o redacţiune scurtală şi prelucrală anume. 
Aşa de ex. : povestea cu eutiile. ') 

, Deci porunci (împăratul) de fileu patru coşciuge *) 
de lemn , din care dona le ferecă preste tot cu aur, şi 
băgă într'ănsele oase împuţite şi scâmave şi pleopele 
d'asupra le bătu şi Ie ţintui tot eu eue de aur, iar eele- 
1-alte două le unse numai eu t<moaIă pre din afară şi 
le umplu de pietre scumpe , şi de mărgăritare , şi de 
alte miroase bune, şi le înfăşură câte cu o tărsână. 
Deci chiemă Împăratul pre boierii şi prietinii aceia ee-I 
imputare pentru întâmpinarea acelor săraci. (împăra- 
tul întâmpinEise cu smerenie câţî-va săraci ofdiţi de 
post şi ajun, şi boierii zicead întru sine : nu se cuvine 
aceasta împăratului), şi ptise înaintea lor acele coş- 
ciuge cftte patru, şi zise să se preţuiască ce vor plăti 
cele ferecate cu aur , şi ce vor plăti cele unse cu 
smoală ; iar el puseră preţ mare şi mult celor ferecate 
şi ziseră : că într'aeelea să cade să fie coroane şi lu- 
cruri scumpe, şi brâne împărăteşti, iar celor smolite 
Ie puseră preţ puţin. Âtuncea zise împăratul către 
dănşi : bine ştiam că velJ zice aşa, ei nu se cade aşa, 
ci se cade cu ochii cel din lăuntru să vedeţi cele 
din lăuntru ce sânt într'ănsele, sail de vor fi de cin- 
ste saii de necinste, şi zise împăratul să deschiză 
sicriele cele ferecate cu aur , şi dacă ie deschiseră 

') Pag. 119 — 121 Mftnnscriptd d-lul Emjneaeu cap, 6 fol. 

14 i — 16 a- 

'ţ Aci avem una din probele pentru originalul alaiion, c£«I Îd 

>(S : eoveeg, ceea ce insamnează slavoneţte * cutie, 

itorut ram&u s'a gândit la cuvântul românesc, ce 

cu toate cit are la noi un !nţelen cu lotul diferit. 



.,gnz^=b,G00glc 



VAHLAAM ŞI rOASAP 41 

şi eşi dintr'ânsele o impuţiclune rea şi văzură ta- 
tr'ânsele lucruri grozave. Deci zise Împăratul : acesta 
este chipul cel îmbrăcat în haine scumpe şi fru- 
moase, şi ceia ce se trufesc cu slava cea multă, Iar în 
lăuntru, el sânt pbni de lucruri rele, şi morţî şi împu- 
ţtlJ. Apoi zise împăratul de deschiseră şi coşciugele 
cele unse cu smoală, şi cum le deschiseră eşt dmtr'ân- 
seie miros frumos şi se văzură lucruri minunate şi 
scumpe şi frumoase. Deci zise împăralul către dănşS : 
aceste coşeiugurl ştiţi cui se aseraenează : asemenea- 
ză-ae celor doi oameni care era îmbrăcaţi în haine 
sparte şi cu ferfeniţe întinate, şi împăijinaţi la obraz, 
şi mânjiţi şi negri şi năduşiţi şi osteniţi, cărora le 
căutaţi voi numfJ chipurile cele dinafară , şi 'ml aţi 
imputat căci m'am închinat eO lor pân' la pământ, iar 
eO pricepând şi cunoscănd cu ochii cel din lăuntru al 
înţelegerii mele curăţirea sufletelor lor şi a lor strfUu- 
rare; iată acestea toate însă şi caftanele cele împără- 
teşti pentru mărirea acelora nimic nu am băgat seamă 
CT Ie am călcat toate pre pământ jos înaintea lor.* 

Această poveste, care, precum observăm în treacăt, 
se potriveşte de minune cu textul slavon publicat de 
Novakovic *) a intrat în .Gesta Bomanorum' ') a 
trecut prin pana cea măiastră a lui Boecaccio ') a 
fost obiectul unei nuvele spaniole a Iul Timoneda *) 



OI-, cp, 75-77. 
^ C«p 251 Oeateriey ţi paj. 7i7. 
*) Decamerone, tomata X nuvelă 1. 

*i AUvio de Carainautes P I. No. 47. Dnidop-Liebreecht . 
Hoa 72 p 462. 



.,gnz^=b,G00gIc 



42 LITERATURA POPU LARĂ ROMÂnA 

şi, ea sâ scurtăm eu citatele a ajuns nemuritoare prin 
.Negustorul de Veneţia* a luî Shakespere. ') 

A doua poveste, ce am găsit o deja oare-şî cum 
sciiimbatăîn .Alexandria*, sună ast-fel în orîginalui 
din , Invgţăturî. ' ^) 

.Aeeia ce petrec tot în voia şi în poftele trupuluT 
lor, părăsind pre ticălosul lor suflet. Aceştia se asea- 
mănă unuî ora, ee fugea de un inorog şi nu putea 
nici cum să rabde şi să târpeaseă strigarea şi zbiere- 
tul glasului lui cel groaznic şi înfricoşat, ci fugea tare 
ca nu cumva să '1 ajungă şi să'l mănânce. Aşa fu- 
gind el că^u ÎDtr'o groapă mare şi daca căzu intr'ânsa, 
află acolo un eopaciu şi se apucă de se urcă într'ân- 
sul, şi stătu cu picioarele pe nişte ramuri, şi gândea 
eă va fi în pace şi ISr de nici o grijă. Iar daca se urcă 
el căută la rădăcina acelui eopaciu, şi văzu doi şoaretă 
unul alb şi altul negru, care rodea tot d'uuna acel eo- 
paciu în care sta el. Şi atâta '1 rdsese cât puţintel 
era să cază jos. Deci căută tn fundul acel gropi şi 
văzu un şarpe mare şi groaznic ce sutla şi eşia din 
gura Iul pară de foc, şi venea cu gura căscată şi cn 
dinţii rânjiţi numai să'l înghită. Deci iar căută spre 
partea în cotro sta el cu picioarele, şi văzu 4 capete 
de aspidă unde se ivea din malul acela ee era aproape. 
Şi căută în sus şi văzu unde pica dintr'o ramură cate 
o picătură de miere, şi daca văzu acea puţinea miere 
uită de a'şl mid aduce aminte de acele răutăţi multe 

') Act n Bc. 7 nnn. In basme t. basmul no. 31 Ispireecn ed. 



bf Google 



YARLAAM ŞI lOiSAF , ^ 

ee'l încungiiirase. Adică dinafară de acea groapă sta 
inorogul gata să'l mănânce, iar în fundul gropii rân- 
jea acel şarpe groaznic ca să'l înghită, iar eopaciul în 
care se urcase era puţinei numai să cază, iar picioa- 
rele şi le pusese pre nişte ramuri uscate şi putrede, 
şi uita aceste răutăţi şi greutăţi toate, şi se porni spre 
acea ramură ce pica puţinea miere. Aceasta este în- 
chipuirea celor ce se înşală cu înşălăciunea lumii a- 
ceştia. Adică inorogul însemnează moartea care go- 
neşte să ajungă pre tot neamul lui Adam. Acea groapă 
mare este lumea aceasta care este plină de cursele 
morţii. Copaciul acela pre carele rodea acel doi şoa- 
reci tot de una de carele se apucase de se ţinea acel 
om, este viaţa fieşte-căruia om, ce se scurtează, tre- 
când zioa. şi noaptea şi se apropie de sfârşit. Iar a- 
cele patru capete de aspidă, însemnează patru stihii 
din care se tocmeşte trupul omului. Carele de le va 
purta cine-va răii şi cum nu se cade i se va răsipi 
tocmirea sufletului ; iar focul acela ce eşea din su- 
flarea acelui şarpe însemnează groaznicele şi cum- 
plitele maţe ale iadului care aşteaptă să tnghiţă şi 
să mistuiască pre cel ce iubesc mal vârtos frumuse- 
ţile şi cinstea lumii aceştiea de cfit bunătăţile veacu- 
hu ce va să fie. Iar acea picătură de miere însem- 
nează dulceţile lumii aceştia cu care amăgeşte şi în- 
şeală pre prietenii săi, şi nu-i lasă să se grijească de 
spăsenia şi măntuirea sufletelor lor. 

Parabola aceasta eu Inorogul, pentru frumuseţea el, 
a devenit una din cele m^ respândile'şi este chiar mult 
maX veche de cât compunerea lui Varlaani şi loa- 
saf ceea ce se poate demonstra şi la toate cele alte 



.,gnz^=b,G00gIc 



44 LITERATDRA POPULARĂ ROMASiS. 

parabole conţinute într'ănsu. Se înţelege, că tndată ce 
a trecut prin'mal multe literalurl, respandită când prin 
scris, când prin viul grăia, ea a fost maî mult sati mal 
puţin modificata, şi aşa se esplicâ forma în care a a- 
juns în .Alexandria', In India trăeşte această para- 
bolă în gura poporuliu, sub aceeaşi formă ca în .Ale- 
xandria' noastră. Mai aproape de Varlaam este re- 
cenziunea conţinută în Calila-va-Dimna, prelucrarea 
arabă a vestitei Panciatantra. •) 

Cu totul identică putem zice şi mult mai veche 
este redEtcţiunea ctiinezească, ce s'a conservat în două 
variante în traducerile făcute de timpuriii din cărţile 
buddhistlce indiene. Slanislas Julien a publicat o co- 
lecţiune de ast-fel de parabole şi poveşti sub titlul de 
Avadânas, şi acolo se află acele două variante *) In 
Europa găsim parabola in ,<;esta Romanorum* şi 
intr'o sumă de cărţi arătate de Oesterley, ') 

In sfârşit mal pomenim pe scurt parabola .despre 
cei trei prieteni' desvoltată foarte pe larg în .învăţă- 
turile' imediat dup6 parabola de mai sus. ') 

Un om avea trei prieteni, deci douî dintr'ânşii îî 
cinstea şi-i socotea cu toată inima, iar pe cel de al 
treilea nu'l băga nici într'o seamă. Iară când fu o 
data, veniră slujitorii împărăteşU şi vrea să-l ia de 
grabă şi să'l ducă Ia împăratul să'^ dea seamă de 

1) B«nfej: Pftntschataotra I, Leipzig 1859 § 17 p. 80—83. 

') Lea Avadâuas, cootea et apologues ludienes trad. par St. 
Julien. I. Paris 1859, p«g. 132 urm. p 191 urm. 

*) Qeata Rom, cap. 168 ţi anotaţiunile Iur OeBlerley pag. 739, 

•) PatŢ, 133—136 cf Manuscriptul d-lnl Emineaca c. 13 fol. 
40 b- 42a. 



.,gnz^=b,G00gIc 



VARLAAM Şl lOASA? J5 

mulgea de galbeni ce era dator. Iar el căzu întru 
nedumerire şi nu ştia ce 3ă facă şi începu a căuta 
soţii ca să meargă cu dftnsui la împăratul săt fie în- 
tr'ajutor. Venind la prietenul cel mal drag, îî răspunse 
acel prieten : nu-^ sânt eu prieten, nicî ştiu cine eşti 
tu, iar ţie iată eăr-ţi dau 2 ţolurî ca să'ţl fie pre calea 
care vreî să mergt. Deci el daca auzi aşa, se părăsi de 
nădejdea care avu cătră dânsul şi se duse la al doilea 
prieten şi'l rugă să-I fie într'ajutor. Şi acesta răspunse: 
nu poclu să-ţl ajut ceva, şi nict să-ţl folosesc ceva ; ei 
numîU atâta îţî volu ajuta, cât voîu merge cu tine pu- 
ţinea cale de te voîu petrece. Deci omul acela mâhnit 
şi plin de osteneală şi grije merse şi la al treilea prie- 
ten, pre care nict o dată nu'l cinstise cu toată inimă. , 
Iar el cu bucurie şi cu blândeţe răspunse şi zise : 
acea putinea prietenie şi dragoste ce al arătat către 
mine nu o vo!u uita, de acia voîu merge chiar înaintea 
ta la împăratul şi '1 voîu ruga pentm tine. — Prielenul 
cel d'ântălu este avuţia şi bogăţia omului, auml şi ar- 
gintul pentru care omul pate multe greutăţi ; dar la 
moartea Iul nu ia omul nimic cu sine, fără numai pu- 
ţine oblele de îngropare. Al doilea prieten este familia 
omului, care-I petrece până la groapă, tar al treilea, 
pe care nu'l bagă în seamă omul este credinţa, dra- 
gostea, nădejdea, milostenia, dreptatea, Iubirea de 
oameni, curăţia , ruga şi alte bunătăţi multe, daca 
murim noi, ele se urcă mal nainte şi merg la D-zeQ 
de'l roagă pentru noi, şi dau seama către vameşii cei 
groaznici şi înfricoşaţi, şi se luptă pentru noi. 
Această parabolă se găseşte in literatura ebraică 



.,gnz^=b,G00gIe 



j6 LITEBATL'RA POPULaRJ. BOMĂXĂ 

d^a în secolul IV — V '-) şi a intrat de timpuriu ea o 
variantă în literatura muhamedană *) şi apoi în lite- 
raturile europene, pe de o parte din Varlaam, pe de 
alta din Disciplina Clericalis a luî Petrua Alfonsi '), 
care, ea Evreu botezat, a luat din literatura ebraică 
mal toate parabolele conţinute în .Disciplina.' De 
aci apoi in Gesta Romanorum *) etc. 

Cea ce este interesantîn povestea de faţa, ecă eae- 
sistă în limba română în formă prosaieă ca o traduc- 
ţiune făcută după Herder. Traducătorul, A. Zâne, cre- 
dea că Herder est* însuşi autonil acestei, parabole "), 
şi nu ştiea că eaiate deja de câte-va secole în litera- 
tiira română, şi chiar in tră variante. 

Impresiunea, ce a făcut personalitatea luî loasaf asu- 
pra spiritului duios al poporului , ne desveleşte faptul 
că poporul a creat un cântec de stea, care are de 
obiect plecarea luî loasaf în pustie , ca să îmbrăţişeze 
viaţa de săhastru. Acest cântec de stea s'a schimbat in 
cursul vremOor, analog cu cântecele populare perso- 
nale, adică 'şi a perdut personalitatea şi a devenit un 
cântec general : , Cântecul pustiei. ' Noî posedăm a- 
cest cântec în ambele variante, în manuscript şi le co- 



<) Pirke de G. Eliezer cap. 3i. Geaesig rabba seci. 49. 

') Steinschaeider : Manna p. 1 -7 şi pag. 9i, Ziinz : Gottes- 
dienatlichB Vortrage p. 1.31 No. a. (Hammer) Rasencel I Statg. 
TBbing, 1813 p 175. 

') DÎBc^ipUna Clericalis ed. Val. Schmidt Berlin 1827 c. II p. 
36 ei p. 95, 

*) Cap. 238. V. ţi pag. 745—746. 

*] „Cel trei prieteni" apolog de Herder în : Foaie pentru minte, 
inimi ţi literatură 1844 pag. 206—207. 



.,gnz^=b,G00gIc 



V4BLAAM Şl lOASAF _^_^^_ *7 

manicăm pe amândouă întocmai după originalele, cari 
ne arală şi modul cum schimbă şi preface poporul, 
ceea ce-I place. 

Variantul cel mal vechia este impersonal si se afli 
în manuscriptul nostru moldovenesc din 1784, în care 
e şi Alexandria : ^) 

„ O pre frucnoaaA pustieti '. 
Priinieţti-m& întru a, ta desănia, 

O pre frumoasă puatiea! 
Ch pre pruncul la maicii, 
Căndu U ţaţă ii aplacă 

O pre frumoasă piistieal 
Fre la niez de mlază-uoapti 
Na mă înfricoşa ca moarti 

O pre frumoasă puatiea [ 
KicI cu a ta îngrozire 
Ca B& nu fiea prefuiri (?) 

O pre frumoasă pusIJea I 
Ti-an Iubit presta polate, 
Ce Băut cu fturti suflate 

O pre frumoasă putiea! 
Ti-am iubit presto vistiriea 
Ce-ste plină de avuţîea 

O prs fromoasă pustiea I 
Merge-Yof pi dumbrăvi odrăslite 
Ca pre niţta vil rodite 

O pre framoasă puatiea I 
n-vot sălbatic:! firară 
Lăsănd lume ce amarS 

•) Fol. lilb — 142 a. 



bf Google 



LITERATURA POPULARA ROMANA 



O pre frumoaBi puBtiea ! 
Şi păz&nd a ta rădicÎDi, 
Ca să Btau fără pricină 

O pre frumoasă pugtiea 1 
Ramurile tala Imn plac'ă) 
Ca ra^a să mi b& trlacă- 

O pre fromoaaă pnatiea 1 
Şi le placă cât de gioi 
Ca să dobândesc fotoa 

O pre frumoasă puBliea! 
Şi le placă căt de multfe) 
Ca ruga aă mi să asculte 

O pre trumoaaă pustiea 1 
Că lume am părăsit 
Şi la tine am năzait 

O pre frumoasă pustiea ! 
Că doresc di al mei) prietin 
Şi aduc lacrănil fierbinte 

O pra frumoasă puslieal 
Carele m'aS îndemnat 
De înşelăciuni lo'am lăsat 
O pre frumoasă pustiea '. 
Cu mitre (?) me luT Ha. 
De la care am folos 

O pra fnimoasă pustiea! 
Care m'ail răscumpărat 
De strămoşescul păcat 

O prea frumoasă pustiea ! 

Carele a'aîi pironit pre cruce 

Şi 'ţ aii văraat sfanţul aănge. 

O pre firumoasă pustiea 1 



bf Google 



TAHLAăM Şl lOASAg 49 

Becenziunea a doua care urmează e xaal complectă 
şi se află Intr'un manuscript de pe la începulul aeco- 
lululi nostru, !n posesiunea d-tuî Aron Densuşianu >); 
şi este intitulată : 

VERSUL PUSTII 

O prea frutnossA pustie 

Primeaţte-ină într'a ta deeie. of! 
Ca pie pruociil a sa maici 

Cină la ţiţl 11 apleacL of I 
Şi în leagin ii odineţte 

De tot rânl !1 fereţte. of I 
Piceşte-inA Ora frică 

8S nu mă tem de uimiuS. of 1 
Pe la mez de meazinoapto 
. Nn tD& înfricoşa de moarte. 
Nice cănta tugrozire 

Sft mă faci fSri de fire ; 
Te-am Iubit pesli poiată 

Tot cu aoT fericaCă ; 
Te-ain Iubit pre visiiere 

Ce sânt pliuă de avere ; 
Impărăţiea am părăsit 

Şt la pusdire ara venit ; 
Fiind sălbatică fieară 

Părăsiad lumea ci amară ; 
CSt !n lume am trăit 

Halte valml am piţât. 

") Pa%. 24 . 2&. 

QMter, Ut. pop. ram. 4 



.,gnz^=b,G00gIc 



LITERATURA POPULABi R OWÂNA 



Voi bA Bcap fXri vinfi; 
Şi prin » tsle verzi lamurt (1) 

Voi să trSeae fără valuri; 
Bamorile Ule îţ pleaci 

Ca rug:» ii mi Bo troacă, 
Şi le pleadl cit de jos 

Ca g& dobândesc folos ; 
Că doresc de at meiJ părints 

Flâng&iLd CD lucrăm (erbinta : 
DepărinMt Vurlaam 

Gire povăţailori eram, 
Carile m'aii tndemnat 

De eă Ininea am lăaat, 
Şi in cftle am (!> povăţuit 

La pustie am venit 
Ca a urmez lui Hs. 

Caie-I lumi de folos, 
Care ţ'ati vărsat sfă(nt)ul sănge 

Pironiudu-Bă pe cnica, 
Care m'aii răscumpărat 

Din etrfimoţescul mieii păcat. 
Ohl Hrialoase! împărate I 

Mă rog să'm fsxX şi mie paru 
Cu îngerii să mă odihnesc 

In vedi să mă veselesc. 
O prea frumoaBă pustie ! 



Pentru a complecta aci şirul colindelor născute din 
Varlaam şi loasaf in toate variantele române, nud dăm 
in sffirşit incă redacţiunea din c&ntecele de stea ale lui 



bf Google 



YaRLAAM ŞI IQiSAF 61 

Anton Pann O- Iată şi această redaeţiune, care a 
păstrat asemenea unele trăsăturf, ce dovedesc originea 
acestui cântec, căeî se spune de a dreptul că este un 
fiu de împărat, care cântă acel cântec : 

Ace) flu de împărat mare 

O preA frnmoBsA pOBtief 
Domnul dânda-I luminare 

O prea frumoasi pustie ! 
A lisat împărăţia ţi c. 1. 

Şi a plecat în pustie 
Cu dor şi cn multă jale 
Căutând in ast-tel pe cate : 
O prea trumoaaj pustie '. 
MS rog dio inimă ţie, 

Piimeşt«-mJi pe mine 
Ca să vieţuesc în line ; 

A ta deaime să 'idI Se, 
Sciptrul de împărăţie ; 
Pre tine te toIu de-acuma 

Cb să'ml St tată şi mumă ; 
ţl'ale tale i'ăiniir«le 

A 'ml fl iarcffile mele ; 
ŞI din tine brăsişoiil 

VoTu si'ud fie frăţj^ocil ; 
Şi toate leipuele crude 

Să'ml fia în loc de rnde ; 
Ş'ale tale fioricele 

' >] Căutaren 15-a !n ediţiunea a 5-a a Cântecelot de stea. Bn- 
cureigtl 1852. 



.,gnz^=b,G00gIe 



LITERATURA POPDLARl BOMAnI 



Ca nepoţi ţi nepoţele. 
MS r(^ iar pustie ţie, 

Hilă de mine b& '^ fie, 
Şi e& mă fereşti de loate 

Păiindn-mi 'n zi şi 'n noapte. 
De nălneirT, de iapite 

Şi de Sarele cumplite. 
Sk mă int&reţti in răbdare 

Dându-mT buni cugetare ; 
Si enfâr vara cildurft 

Şi iama degerătora. 
De mă'l vedea intr^ durere 
Si 'ml iaJ a ta m&ngâere. 
Stând dofh>r boalelor grele 

Şi balsam ranelor mele 
Ca din lume când m'oln dnce. 

Să 'ml poclu da sufletul dulcs 
tntr'aceluia mână, 

Ce m'a zidit din ţărână. 

Este învederat, şi au credem că mal trebue demoa- 
Btrat, cmn că toate aceste variante, — probele activi- 
tăţîl poetice a poporulirf — se trag dintr'un singur 
prototip, născut din jalnica Înfăţişare a lut loasaf, 
care-şl părăseşte palatele ferecate In aur, ca să pe- 
treacă In pustie cu părintele său Varlaam. Acesta se 
şi pomeneşte anume In varianta a doua. Nu putem 
nici chiar bănui, cum s'ar putea Intămpla cuiva, că 
acest cântec a esistat o dată deja în fonna înpereo- 
nalătşinumaKmat tărzEu s'a introdus .fluide împărat' 
căd esistă şi Ia Ruşi într'o sumă Însemnată de variante 



.,gnz^=b,G00gIc 



TARLAAM ŞI lOASAF S3 

culese de Bezsonov ^) din toate unghiurile Rusiei, a- 
tâ,t. din gura poporului, cât şi din manuscripte ; adică 
atât coUndele nescrise, lesne schimbătoare, cftt şi cele 
scrise, mal mult sau mal puţin lî^ate şi de origina 
literara, şi în toate 29 de variante se numeşte loasaf 
acela, care pleacă în pustie şi cftnta acel cântec. 



'} P. BezMMMv : KatSki perebojie I, 1 Hobctei 1861 pagr. ! 
-268 No. 46—74 „Ţwevicl loasafil, pnstyniktt." 



bf Google 



SYND! PA 

Nu mal puţin importantă şi răspândită esle cartea 
aceea, de care ne vine acuma rândul de a vorbi, adică : 
^Istoria Syndipii filosofului" . 

Peeand.Alexandria' trata un personagiu renumit a! 
izbândelor războinice, şi .Varlaam şi loasaf canoniza 
viaţa sfântă a doi oameiîf muritori, ne prezintă acea- 
stă carte un înţelept, cari i a şi dat numele său ca 
titlu. Dar ceea ce voim să observăm din capul locului 
este, că nu dânsul joacă rolul principal, cum s'ar pu- 
tea crede. Literatura populară are pe un alt erou al 
înţelepciunel omeneşti, pe Solomon împăratul ; dară 
înţelepdfunea celuî d'ântăift, precum şi toată cartea, are 
numai un singur centru in jurul cărui se învârteşte : 
vicleşugurile femeilor şi învăţătura prin pilde, de a ne 
feri de dânsele, şi a asculta sfatul oamenilor înţelepţi. 
Sindipa este un product indic. 

Înainte însă de a intra în cercetarea mal de aproape 
a acestei cărţi, să aruncăm o privire asupra literatureT 
indice respective, a cărei importanţă pentru cultura li- 



.,gnz^=b,G00gIe 



terară şi pentru literatura populară a celor din urmă 
9 — 10 secole este aproape covârşitoare. Această im- 
portanţă a fost dovedită în mod strălucit prin vestita 
• a Introducere * a lui Benfey la traducerea germană a 
cărţii indice : Pancîatantra. ^^3 

In urma espediţiunilor Iui Alexandru Machedon, de 
care am vorbit mai sus, au stat Grecii un timp oare- 
care !n relaţiuni directe eu Indienii. Peste două secole 
au domnit domni de origină grecească peste districtele 
nord-vestice ale Indiei, stăpânind ţara Pendjabulul, ba 
împărăţiea lor se întindea chiar până departe în India 
apusană , soli greceşti erau acreditaţi pe lângă domni 
indieni, negustori greceşti, artă şi ştiinţă grecească 
au intrat chiar şi în viaţa îndicâ atât din Pendjab, cât 
şi din Alexandria. Influenţa ce au esereitat ded Grecii 
nu poate se fie mică, şi se poate chiar că a fost mal 
mare de cât ne-o închipuim. Aşa pe tărâmul vieţii 
practice , d. e. la baterea monedelor, la architectură, 
poate chiar la drama ; afară de acestea şi o sumă de 
fabule, legende şi mite se par importate prin Gre<5. 

Din contra, India a plătit Europei eu dobândă însu- 
tită această împrumutare. Sute de basme şi legende, 
poveşti şi snoave încep deja pe la sec. VIII a se întinde 
de la India peste Asia apuseană şi Europa întreagă ; 
între cele mai vechi eolecţiuni de poveşti şi fabule pu- 
tem numi Paciatantra şi Sindipa. ^) Din sec. X încep 
espedjţiunile popoarelor islamiticeîn India şi o cunoş- 
tinţă maide aproape a Indienilor; şi literatura stTT^di în- 

')Th. Benfey, PantseliatanlrHî FUnf Biicher incliseher Fabeln 
ete. 2 voii. Leipnig 1859. 

•) Banfer, 1. c. voi. I p. XXin. 



.,gnz^=b,G00gIc 



66 LITBRATUBA POPOLABĂ BQMJlHl 

a predomina. C&rţile de poveşti indiene se traduc ma! 
intăl în limba pehlevi (irano-semeticâ) apoi in limba 
persană şi arabă şi ast-fel se lăţesc peste toate ţările 
islamitice şi de aci în Europa ; punctele de trecere eraii 
Imperiul bizantin, Italia şl Spania. 

In măsură mal mare s'au lăţit aceste poveşti şi pe- 
ste ţările din nordul Indiei : China şi Tubet. Cercetările 
lui Benfeţf, au demonstrat, că atât născocirea cât şi 
lăţirea acelor mal multe poveşti se datoresc Buddhis- 
mitlui şi literaturel buddhisUce , care deja din sec. I 
d. Chr. a fost cunoscută Chinejilor. Aceştia aa stal îa 
jetaţiunile cele mai intime cu buddhiştil indieni, şi 
Stanislas lulien, renumitul Sinolog, a reuşit a descoperi 
In encyelopediile vecH chinezeşti, o sumă de legende, 
parabole şi basme de origine indo-buddhistâ; şi se 
vede că ChinejiI au considerat în destul această lite- 
ratură penirua ostrânge şi a o publica. Noîne-am folo- 
sit deja la parabolele luî Varla-im de aceste traduceri 
chinezeşti. 1) Inacelaşî mod ca Ia ChinejI au ajuns po- 
veştile împreună cu Buddhisraul la TibetanI, şi de la 
dănşii la MongoU, cari au stăpânit Rusia mal bine de 
200 de ani, şi in a căror limbă s'au mal păstrat trei 
din coleqliuniîe cele maî importante de această na- 
tură. Şi aşa din literatură a intrat în popor şi din po- 
por în literatură, căpătând eu încetul Ia fie care, ca- 
racterul individual şi naţional, şi printr'aceasta câte 
o dată o transformare poetică interesantă. 

Cartea cea m^ de frunte a literaturel aceştia este : 
Panciatantra : Penta-teuh. Neavând atâta importanţă 
pentru istoria literaturel populare rom&ne ne vom 

1) Mai SUB pag'. 39 qi Ai. 



bf Google 



mulţumi a o aminti în scurt, câc^ pană acuma n'am 
reuşit a găsi vr'o traducere tn limba română. Pan- 
i^atantra, este o eolecţiune de poveştE intercalate una 
intr'alta şi pline de sentinţe morale, espiieate prin po- 
veştile ănsăşi; precum a araiyat d. e: Anton Pann: Şe- 
zătoarea la Ţară, dar aci nu esistă o legătură aşa de in- 
timă intre diferitele poveşti precum este în Pancîa- 
tantra, unde toate-s legate unele de altele. Toate sânt 
închise intr'o poveste mal generală ea intr'o cercevea. 
Acesta este caracterul tuturor poveştilor indiene, şi 
se esplică prin scopul pentru care au fost compuse: 
acffla de a arăta o învăţătură ,niti' supt forma unei 
(abule. Ele erau destinate pentru , beizadele*, feciori 
de domnî şi domnii însuşi, şi am putea numi scopul 
Iot prin cuvântul : .Oglinda domnilor*. Prin forma el 
de compilaţiune a înlesnit adăugarea şi scurtarea de 
fabule şi povestit ; şi intr'adevăr Panctatantra în forma 
eî modernă, este mult m^ bogată şi desvoltată decât 
a fost In vechime. Partea cea mal vechie ae pare că 
Bite din sec. II— III d. Chr, căd o sumă de fabule 
dintr'ănsa se află în literatura chinezească. 

Tradusă din limba sanscrită în pehlevi de către 
Barzi^e şi dintr'aceastâ în cea arabă de către Ab- 
dalah al Mokkafa a fost tradusă Panolatantra deja 
762 în sec. V. în limba siriacă ; această traduoţiune 
s'a descoperit m^ deunăzi de Bickell intr'un mod 
foarte minunat ; şi Bickell a edital-o şi a insoţit tex- 
tul siriac cu o traducţiune germană (>). Descoperirea 
■) E&lilag und Damnag. Alte syrÎBche Uebersetzaiig des indi- 
BC^n FUrstenspiegels ed. G. Bickell; mit eiuer Einleitnng t. Th, 
Bcnfey. Leipzîg 1876. 



.,gnz^=b,G00gIc 



■» t-rTEKA TnRA FOPUWBi KOMÂSÂ 

et foarte interesantă a fost descrisă de Liebrecht. A- 
pendice la r Mythologie compar^e de M. Milller. 

Traducerea arabă a fost baza traducereî ebraice 
din sec. XIII din care loban de Capua a tradus 
in latineşte ea : Vtrectorium kumanae vitae. De aci s'a 
tradus apoi nemţeşte şi dintr'asta in toate cele alte 
limbleurope e sub titlu : Kalila şi Dimne sau Bidpai. 

Trecem peste toate cele alte versiuni orientale, (ar- 
mene, malaice, hindostane, maharate ete, despre caii 
a tratat Benfey în vestita-î introducere la traducţin- 
nea germană ^) şi ne oprim iar la traductiunea arabă. 
Aceasta a fost tradusă în limba grecească de Evreul 
Sime(m Sdh la 1080 din porunca Împăratului Alex. 
Comnetios sub ii\\u\ ăe Ste/anit §i Jhnilat. Din neînţele- 
gere a tradus şi numele proprie din titlu, deducând Ca- 
lile din arabeşte Caîila, care insemnează ; coroană, de 
aci Ste/anit ; în adevăr insă sânt Calila şi Dimna nu- 
miri schimonosite diu ,Carataca^i Damana^a' cum se 
numesc şacalii; personajele principale din Panciatan- 
tra indică ; în limba siriacă se numesc deja Calilag şi 
Damnag, şi de aci arabeşte : Cabla şi Damna. De tim- 
puriu a fost apoi tradusă din greceşte în limba slavonă 
tot cu titlul Ste/anit fi Ihnilat. 

O parte dintr'ânsa se vede că a intrat în literatura 
noastră română şi este identică cu : CelelS vise ale lui 
Mamer pe care le posedă d. Cipariu într'un manu- 
script din sec. XVII. ^) Noi nu putem judeca de cât 
după titlul indicat, dar totuşi ne vom ocupa puţin de 



.,gnz^=b,G00gIc 



^ CELB 12 YI3E ALE LOI MAMEB 59 

acestewiSMrijSludialeeudeamănuntuIde Veselovsky. ') 
Ceea ce dâ acestei poveşU o însemnătate deosebită 
este probabilitatea, ca a venit Ia Slavî şi !a noi într'un 
mod izolat, independent de cartea intreagă, şi eâ mai 
cu seamă la această poveste se arată mai clar ori- 
ginea budistieă a acestui fel de apelogurt şi fabule. La 
noî însă a venit de la Slavi ; şi de oare-ce traducţiu- 
nile romane din limba slavonă s'afl ţinut io genere 
strâns de textul original, noî dăm aci în lipsa tradu- 
cerel române, un estract după textul slavon. Judecând 
după numele: .Mamer' se ţine recenziunea noastră 
de aeea veche slavonă din sec. XV, publicată de Ve- 
selovsky. *) 

jlntr'o ţară numită Iriin era un împărat anume 
Şahaişa. Acesta văzu într'o noapte 12 visuri; nefîind 
nimenea să i Ie tâlcuiaseă se roagă de filosoful Mamer 
şi acesta îl zice că visurOe sânt visuri profetice şi a- 
rată oamenilor de răQ şi oraşului de pacoste. 

In visul cel d'ântâiO în care împăratul a văzut un 
stâlp de aur stand pe pământ şi ajungând până la cer ; 
însemnează : răutate mare pre lume şi vrajbă unuia 
contra celui alt. într'un alt vis a văzut un burduf de 
brânză atârnând de la cer până la pământ. Vi- 
sul acesta însemnează că oamenii se vor lepăda de 
închinăciunea la D-zeil, şi că nieJ «nul nu va face 
nici un lucru bun. In visul al treilea văzu trei cazane 
ce ferbea, unu plin de unt, altul plin de oleiu şi al trei- 
lea plin de apă; din două fugea coprinsul, numai din ai 

'1 A. N, Veselovsky. Slovo o dvGnadţati snahiS Şah(^. St 
Petersbarg 1879: 
') L. p. p. 4-10. 



.,gnz^=b,G00gIe 



60 LlTERlTimA POPULARA RO MĂSi 

treilea din mijloc nu fugea coprînsul; şîMamer tălcueşte 
că va li o vreme, unde între lOOOde femetuna nu va li 
cinstită. Aşa urmează un şir întreg de visuri curioase 
;i de tălcuiri nu mal puţin curioase 

Prototipul acestor visuri se află în recenziunea si- 
riacă >) şi în cea arabă ^), cu deosebirea însă, că vi- 
surile sânt eu totul altfel şi tâlcuirea lor e maî raţio- 
nală. Acolo urmează chiar împlinirea lor imediată 
în tocmai cu tâlcul dat de înţeleptul Chibariun, şi un 
cumîl tâlcuiail Brahmanii visurile în foloau! lor propriu. 

Afară de recenziunea din Panclatantra, se află o po- 
veste cu eerceveaua cu totul analoagă şi aproape de 
cea precedentă, în Kandjur, ciclu! tibetic de poveşti 
buddhistice, unde e vorba în genere de împăratul 
Cianda-Pradiotaşi în locul lui Chibariun înţeleptul, este 



Aceste visuri şi tâlcul lor ad căpătat eu încetul for- 
ma de- întrebări şi răspunsuri, ca ghicitoare ; iar pe de 
altă parte 'şl regăsesc analogii in basme, unde eroul 
vede lucruri curioase, precum împăratul vede visia-î 
curioase; şi la un loc anume, de la o persoană anume 
capălă eroul desluşirea acelor lucruri, precum capătă 
aci împăratul desluşirea visurilor. Veselovsky careaur- 
mărit această temă ma! de aproape, a adus-o pe de o 
parte în legătură cu Moroi/, pe care-l vom întâlni mal 
departe sub numele de Bertoldo, pe de alta, a arătat 
esemple din basmele ruseşti, unde regăsim ast-fel de 
vedenii curioase. ') Noi ne mărginim a aduce un basm 



.ignzMbfGoOgIc 



cvQes de aol din gura xaaH ţigan din Bucureşti ; pe 
care l'am publicat !n limba germană. ') 

.Feciorul de tmpărat încalecă pe un cocoş ferecat şi 
inso^t de cumnatul aâtt, care călăreşte asemenea pe 
un cocoş, pleacă la iad. Pe drum vede vadt ce păştea pe 
o livede grasă lângă apă, şi totuşi araâ aşa de slabe 
în căt n'aveaâ atftta came pe oase căt e pe vftrful unul 
ac. Ficiorul de tmpărat întrebă pe cumnatul sătt .ce 
este asta?, cumnalul Q răspunde : .tată, cănd ne-om 
întoarce, ţi-oifl zice'. 

Mergând mal departe vede nişte vaci păscând pe 
nisip şi totuşi eratt aşa de grase, în căt plesneaâ ie 
grăsime, dacă le atingea cu degetul. Fidorul de îm- 
părat întrebă iarăşi, .ce este asta ?* şi cumnatul sătl 
îl respunse: .tadt, cănd ne-om întoarce ţi-oifl spune.' 
C&nd ee Întoarseră !I spuse : .vacile grase sfuit acel 
oameni, cart aO lucrat cu toată inima pentru copil lor, 
iar cele slabe sunt oamenii nebotezaţt şi pizmătareţi. * 
Aseaata este numai un epizod din mulţimea c« se află 
în basmele cor^punzătoare ruseşU. *) Alte paralele oc- 
cidentale afară de cele pomenite de Veselovsky se aflu 
d. e. în basmele Sîciliane a doamnei Gonzenbacll ^ 
literatura comparată !n notaţiunile lai R. Kcehler. ') 

Id mod indirect a intrat In literatura română o mul- 
ţime de poveşti care la urma urmelor se trag toate din 

<) Aiuland «d. HeUwaJd 1880 p. 257—259. 

') VesloTsky 1. & p. 40. 

') L. Gonzenbach. Sîcilîaniache Mawchen Leipiigj No. 68 aiiot. 
ibidem voi. II pag. 257 — 269. O partLlelS din literaturi tfttftri, 
1870 din Biberi», v. R&dloff: Sprâche der tOrkischen Staemme 
Sfld-Sibiriena toI. IV St. Ptratwg. 1872 p. 878—881. 



bfGpoglc 



62 LITEBATU R A POPULABA BOMAnA 

PancIataDtra. Aşa unele poveştf şi basme, ba chiar şi 
fabule, şi de aceea adesea-orl vom reveni asupra Ptm- 
eîatantrel, in cursul cercetărilor de faţa. 

Caracterul aeesteiE cărţi este în formă eu totul alt-fel, 
de c&t forma Panclatantrel dar in foud are asemenea 
scopul didactic ca şi aceea. 

Acuma insă să ne reîntoarcem la cartea de la care 
am plecat la ,Syndipa'. Iată cum se esprimăGoerrea, 
vorbind de această carte : 

.Apropiindu-ne de ,ceî şapte înţelepţî* ^ajungem la 
o carte care ne insuflă respect prin anticitatea el cea 
mare. Eşit din munţii Indiei, a fost acolo un izvor mie 
în vremile trecute, şi s'a revărsat către Occident prin 
câmpiile cele întinse ale Aeiei în curs de mtC de ani, 
tot crescând cu cât înainta în vreme şi în spaţifl, şi din 
care s'aii adăpat neamuri şi popoare întregi, pană când 
a venit în Europa cu migraţiunea cea mare a popoa- 
relor, şi şi-a câştigat şi în generaţiunea şi tn vremea 
noastră lui public atât de însemnat, ia cât a ajuns 
aproape celebritatea şi sfera de activitate a cărţilor 
sfinte, şi a intrecut acea a cărţilor clasice, , Apoi ur- 
mează: .Curios şi caracteristic in istoria acestei cărţi 
este mal cu seamă propăşirea culturel, ce se arată in 
fenomenonul, că pe cănd această carte la apariţiunea eî 
şi mal pe urmă încă ca traducţiune grecească, era car- 
tea regilor şi o considerai! ca un vademecum, acuma 
a Eyuns carte populară şi a găsit refugia în contra ui- 
tării la clasele mal de jos-ale societăţel.' 

Această carte merită dar o analisă mal desluşită 
fiind tot de o dată un esemplu din literatura indică 
aşa bogală în felul acesta. Originalul indic nu s'a des- 



.,gnz^=b,G00gIc 



cogerit insă pană astăzt. P^ina priocipală, adică cea 
mal scurtă, este deaeopenkft deBMHtfaaiiS'îD noi^tea 

a 8-« ăm Toti-Nameh. După nţimele celui mal mare 
înţelept care joacă rolul cel maî pmre (Sindabar, Syn- 
tipas, Syntipa) a căpătat această earte numele de Sjn- 
(foior, Syntipaa ^iSyntipa; îa transformările şi traduc- 
ţiunîle occidentEile ae numeşte: ,CeI 7 înţelept Ro- 
man des sept sages* după numărul Înţelepţilor. Cea 
maî vechia ftwmă după cea persaoă, este, acea desco- 
parită şipublicatA In limba siriacă de Baethgea ^) A- 
ceastă vei-siune nu eate allnieva, de eât o traducere 
dÎQtr'un text arab. Din cea siriacă a făcut Mihail Ati- 
dreopulos în se(M)lul XI o Iraducţiune în limba grecea- 
scă. *) Baza tuturor reproducţiunilor europee însă este 
baducţiunea cea evreească de pe la 1250. Din aceasta 
a. Scut un monah, Dam leban una latinească, şi Hebers 
o traducţiune franceză sub titlul .Dolopathas.' (seco- 
lul XIV) Din o altă traducţiune fraocesă, s.'afi făcut 
cele alte reproducţiunl, aşa d. e. cea englezească etc. 
Această reeenziune franceză a fost editată de Keller, 
care a scris o introducţiuae de peste 246 ') pagint, ta 
care urmăreşte toate paralelele şi ramificaţiunile a- 
cestti carp, muit citite şi foarte influente. Gidi afară 
de acele traducţiuni pomenite, mal posedă fîe-care po- 
pcw cate o odraslă eşită din viţa comună, câte o pre- 
lao-are mal mult saâ mai puţin amt)lificatăa lui Syntipa. 



*) F. Baethgeii,8iiidbBii ader die eieb«a weUen MeUter LeipEiţ 
1876. 

*) HpăritS de BoisBOsade, de Slntipa et Cyn filio, Andreopoli 
BBnstio îs .' Anecdota graeca Paria 183S. 

*) Le romaiu des sept sagea. TUbiu^n 1636. 



.,gnz^=b,G00gIe 



64 LITBRATDBA PWPLABJ BOMĂNA 

Forma acestei cărţi, adică o Inşîrare de poveşti, Inles- 
nja îmbogăţirea şi amplificarea el, întocmai precum se 
amplifica şi se imbo^^a Panclatantra , şi întocmai 
precum se îmbogăţea Halimaua. Aşa dintr'o earte cu 
7 înţelepţi ce spun cate o poveste şi unu saii 7 răs- 
punsuri ai mumei vitrige, s'afl făcut cu încetul 10 d, e. 
In 1001 nopţi arăbeşti ^) şi a'a sporit în literatura tur- 
cească până la 40 de poveşti ale vezirilor şi 40 de răs- 
punsuri.») 

Din traducţiunea grecească a lui Aiidiic^ulos s'a 
fâcut pe de o parte o traducţiune slovenească, care 
insă nu ne interesează pre noi acuma într'atâta, şi 
pe de alta o traducţiune neogrecească tipărită în Ve- 
neţia Ia 1744. ') De aci s'a tradus în limba română, 
şi a intrat in literatura populară română. 

Textul cel mal vechiu ti posedăm noi într'un ma- 
nuscript mixt din 1779, dar este numai un fragment 
de 3 foi cpprinzănd povestea introducătoare. Iată ti- 
tlul pe deplin, care ne spune curat, că s'a tradns din 
limba grecească, cu care se şi potriveşte cuvânt din 
cuvftnt : 

* Istoria lui Kirtt tnpărat al Perşilor, şi pentru das- 
călul Sandipa. Cav&ntul tntăiii al Sandipil filosofiilnl, 
tălmăcit de pre limba sirienească pre limba elenească; 
iar acum mal pre urmă pre limba românească. . 

, Această istorie afi scris-o mal Intăitt Mossus lîlo- 

') 1001 Nacht ed. Habicbt etc. toI. X noapt«a 440—452. 

*) Ljteratnra întreabă a tratat-o pe larg afaril de Keller Com- 
paraţii: Osservazioni iniorno al libro ăei sette Bavj di Roma. Pin 
1865, fi Bic«i«he intorna al Hbro di Sindibâd. Milano 1869. 

*) MuSoloYixev ZuvSiitou tou ţt)Laao<pau. Yenet. 1744. (8* 96 pp.) 



.,gnz^=b,G00gIe 



66 



soful pentru Kir împăratul Perşilor, şi pentru naştere 
fiului săa, şi pentru dascMul Sandipa filosoful şi pen- 
tru 7 filosoiî aîimpăraluluî şi pentru ţiiloarea împăra- 
tului şi penti-u meşteşugurile el eele reale şi vicleni ci 
le-aii făcut şi le-aâ gătit acea vitrigă să H facă fiu- ■ 
Iul împăratului încă şi asupra a însuşi inpăratuluî. ' 

A două traducere tot din elimaşte tn limba româ- 
nească s'a făcut de către unu, anume Simeon Pantea, 
la 1802 care a şi tipărit-o In acelaşi an în Sibiu sub 
titlul : Istoria Syndipîi filosofului. A doua ediţiune s'a 
făcut tot acolo Ia 1834. 

Iată acuma coprinsul .Istoriei Syndipel* care a a- 
vut o influenţa directă şi indirectă asupra llteraturel 
populare : 

,Fost-aii un împărat laPersia, numele lui Kira, care 
avea şapte mueri, dară copii n'a avut; şi a rugat pre 
Dumnezeii să'i dea copil ; După multă rugăciune l'a 
asculfat D-zeQ şi a născut femeea un fecior, pre care-l 
creştea împăratul şi'l învăţa ; şi i-ati găjţit un dascăl 
să'l facă intra învăţătura inţelepciuneî vrednic; dar în 
zadar se nevoi dascălul trei ani, căd uîmic nu s'a fo- 
losit. Văzând aceasta împăratul, chemă pre Syndipa, 
filosof vestit, şi 'I zise, că vrea să-I dea pe fiul săQ 
spre învăţătură. Syndipa făgădui a-1 da. în şase lunf 
gata, cu toată învăţătură c«:. deplin şi desăvârşit în- 
văţat, iar de nu, să 'i se tate capul, şi-I dede o ast-fel 
de scrisoare. Deci luă Syndipa pre fiul împăratului 
şi'l băgă întro casă mare şi largă, şi cele din lăuntrul 
casil le-a luminat şi le-a albit şi a scris şi a zugrăvit 
pe păreţi câte invăţălurî vrea sâ-î arate; acolo şedea 
filosoful cu fiul împăratului, şi'l învăţă. După ce tre- 



.,gnz^=b,G00gIc 



LITERATLRA POPOLARA BOMĂSil 

luni şi coconul era desăvârşit învăţat, zise 
oiu să-ţl fac cercarea noroculuî lăii, şi pre- 
edea folosul fău aşa te volu trimite la ta- 
icEmd cercare, vâau filosoful că coconul se 
primejdie mare, dacă nu va tăcea şapte 
idu, şi să nu vorbească nicî un cuvânt; cu 
aţă ii trimise Ia tatăl sătl. 
srs fiul împăratului dimineaţa şi s'a înehi- 
uluî. Dar cât ii vorbi împăratul, el sta şi 
^hiî Iul, şi nu'I răspundea. împăratul măh- 
[■ilor sei, să vorbească el cu dânsul, poate 
IU grăeşte eu dânsul caîmpăral; şi încerca- 

fu zadarnică. Tot aşa fără de folos era şi 
numeî sale. 
1 avea între femeile Iul una vicleană, şi 

pre fiul împăratului şi cât poate să vor- 
lomele, doară-I va face să'şî rupă tăcerea 
is3â Deci '1 luă muma sa cea vitregă şi'I 
i el; acolo începu să'I vorbească de dra- 
ie că va cugeta oareşl care meşterşug a- 
i săfl, adică îl va da moarte, iară el luând 
t o ia pe dânsa de muere. Aceste cuvinte 
într'atâia pe fiul împăratului, în cât uită 
'ndipil şi-I zise : Să ştii că 'ţi voiii da răs- 
japte zile; iară muerea auzind acestea s'a 
3ă pierzarea Iul, Aecî îndată 'ş a rupt hai- 
I ail sgâriat faţa şi a strigat tare. Impă- 

strigătul el, alergă iute să vază ce este; 
îis ; efl, împărate, cu multă osteneală mă 
;i cu dragoste vorbeam şi-1 îndemnam să 
iară el de năprasnă a căzut peste mine . 



bf Google 



şi să nevoea să mă ruşineze, aşa In căt mi-a rupt 
haina şi podoabele, şi faţa mi-a sg&riat-o precam 
vezi. Împăratul turburat şi spăimantat, hotăra să o- 
săndească pre fiul sâti la moarte. 

împăratul avea şapte fîlosoR după obiceîu, pre cari 
""1 ţinea împăratul spre câte lucruri vrea să facă. Deci 
aceştî şapte filosoR şi sfetnici auzind de hotărârea îm- 
păratului asupra filulul său , fără sfătulrea lor, au so- 
cotit mintea lor, şi au cunoscut că din mare manie şi 
din turburare eovftrşitoare s'a turburat împăratul de 
a crezut pâra muer^ şi a osândit pre fiiui său la 
moarte Deci se sfătuiră între dânşii, ca fieşte care să 
meargă la Împăratul, câte unul într'o zi să vorbească 
cu dansul, să nu omoare pre fiM aâu, până vor trece 
câte şapte filosoJl, 

Aşa veni cel d'ântălu filosof şi spuse împăratului o 
pildă şi încă una, cum că nu se cade să crează uşor 
vorbelor pârătoare. Cum simţi muerea aceea, de vor- 
bele filosofuli^, veni şi ea şi spuse împăratului o pildă, 
cum că să DU se încrează în sfetnici, că sânt vicleni 
şi rel. 

A doua zi vine al doilea filosof şi spune o pildă, şi 
Iar vine muerea şi spune altă pildă, şi aşa tot hotârea 
împăratul să omoară pre fiul său, şi-şî retrăgea hotă- 
rârea, după cum venea muerea sau unul din cel şapte 
filosotl, sfetnici bH lui; ast-fel trecură cele şapte zile 
primejdioase. 

In zioa a opta se arătă Syndipa şi filul împăratului 
dezlegăndu-i-se legătura tăcerii spuse viclenia mue- 
ril ; apoi spuse mal multe pilde, cari dovedeau înalta 
sa înţelepciime. împăratul dede atunci poruncă să se 



.,gnz^=b,G00gIe 



[TERATDRA POPKLAR J HOMĂNA 

ea aceea ; însă filul de împărat o scăpă 
îîse , numai aceasta sâ-i se facă et : sâ-I 
îă-T mănjască obrazul, şi puind-o pre un 
eungîură cu dânsa toată cetatea ca să o 

nirăndu-se de tiiţelepcîunea fiului său, 
Syndipa, dacă este diti naştere sau din 
cartea se sfârşeşte cu pilda filosofului, 
irăta că fie care om îşi are ursita M/ 
: coprinsul istoriei luî Syndipa filosofi, 
se recunoaşte Ia prima vedere, nu este 
,t străvechea poveste a lui losif eu fe- 
ifar, sau a lui Hippolyt cu Phaedra fe- 
îeus, care se repetă prin toate veacurile 
Taturele. 

mporlante din punctul de vedere al in- 
evenit acele pilde, care in recenziunea 
că la numărul de 22. Acest număr, pre- 
rvat, nu este pretutindenea identic, pre- 
entic niel numele împăralulvd, niiă no- 
uî. La noi se cheamă Kir adică Cyrus şi 
)ecident se chiamă împăratul când Dio- 
Vespasian etc. şi filosoful e când Vir- 
iltul etc. 

vom ocupa numai cu una sau două din 
cari se potrivesc mai mult cu vederile 
ce moderne; căci o mare parte dintr'ăn- 
raeter cam prea liber, potrivit cu tonul 
ecute. 

â a filoso/uluî al şaptelea : 
comunicăm aci în estract este întăia pil- 



bf Google 



dă a filosofului al şaptelea şi o putem întitula : jStu- 
diarea vicleşugurilor muerelor.* 

,A fostun om care a'afl jurat să nu şază la un 
loc, nid muere să-şl ia, până nu va afla toate vicle- 
şugurile şi meşteşugurile muerelor; şi s'a înstreinat 
şi a umblat din loc în loc, nevoindu-se să afle ceea 
ce poftea. Decî acolo pre unde umila Ta întălnit un 
om şi l'a întrebat la ce umblă; şi dacă i-a spus tot 
adevărul 'I spuse cel alt: omule , dute şi şezi săngura- 
tic pe cenuşă şi aşa vel afla meşteşugurile muerilor. ■ 
Tânărul făcu aşa şi şezu 40 de zile şi 40 de nopţi şi 
scriea vicleşugurile muerilor. După aceea zicea că n'a 
rfcn as nescris nici un vicleşug, şi s'a întors să mear- 
gă spre casa sa. Pe drum a Eyuns Ia un sat şi a ră- 
mas acolo, A doua zi a făcut acolo un om o masă 
mare şi a chemat şi pe acel strein. Iară el venind a 
şezut cu ceiTal^ la masă, dar nu manca asemenea 
cu cei l'aiţî. Atuncea i-a zis stăpânul casil : de unde 
■eşU? şideundevil? Tănărul răspunse: viu de de- 
parte căci am eşit să aflu vicleşugurile muerilor. A- 
-cestea.le spuse bărbatul, muerel sale zicănd : ia'l înă- 
untru şi rândueşte lui bucate. Muerea făcuse precum 
îl poruncise bărbatul şi puind masa a şezut cu dânsul 
la masă. 

După aceea ii întrebă dacă a scris toate meşteşu- 
gurile muerilor? iară el a zis: nici un meşteşug saii 
mozavirie n^am lăsat nescris. Iară muerea îl zise : şi 
eQ sânt muere, şi voiu meşteşugi ceva cu tine, sâ 
văz de-1 v^ fi scris şi acela, Înainte insă, să-ţl spuitt 
lucrul unei alte femei. 

,Afost un om şi a avut muere de cinste şi înţeleaptă; 



.,gnz^=b,G00gIe 



rEBATDRA POPULARĂ KOHÂnA 

î blăstema pre alte muerî, şi muere» 
,ule, nu ocăra pre toate muerile ci nu- 
le. Iară el zise : pre toate le ocărăsc, 
île. 

muerea lut cătră dânsul : ce vrei si 
şi el a zis : voiii să mă duc cu plugul 
ductodu-se la tArg a găsit peşte şi a 
cut şi fertură şi a adus-o bărbatului ^, 
şi !ntoreându-se muerea acasă a a- 
u pe brazdele plugului. Bărbatul el s'a 
, găsind peştii U a cules şi a adus a- 
să i ferbe ; iară ea zise : dar de unde 
Irbatul răspunse : i-am găsit pe braz- 
la atuncea a mers de i-a ascuns; seara 
atul peştii ce-1 a adus, muerea îndată. 
jpazul cu unghile şi a strigat cu glas 
trăns vecinii de prin prejur, şi striga 
are drac în sine, că tot vorbeşte de- 
brazde ci să-1 lege, că va să o omoară, 
vecinii i-ail legat lui măinele şi picioa- 
fer, şi toată noaptea strigă el : dară. 
peştii şi i-am dat eî, şi i-am zis sâ-f 
i aQ venit vecinii şi Tafl întrebat ce a 
unea tot adevărul, şi muerea striga: 
idrăcit. Aşa îl ţinu trei zile, după a- 
Iacă vrea să mănânce peşte prăjit ? 
trigat: acestea sânt peştii care i-am 
; Muerea a zis : Boearil creştinii! încă 
Jracul! Iară el a gândit în sine să nu. 
uvânt; şi când 11 întrebă muerea de 
i nu ştiu ce peşte este acela. Atuncea 



bv Google 



!l deslegă muerea Iul, şi H zise, să nu maî sudue pre 
toate muerile şi să nu se mai laude, că va birui pre 
toate inuerile. 

După ce isprăvi cu această poveste, încercă muerea 
aceea să adimenească pe tânărul, zicSndu'I, câ ea e 
tânără şl frumoasă şi bărbatul et bătrân, şi alte vorbe 
de felul acesta ; dar abia voi tânărul să asculte de 
vorbele et, când începu a striga: val mie! ce este a- 
cea-ta, ce păţilu? şi îndată alergă bărbatul dt, şi cel 
chemaţi, şi vecini. Tânărul şedea la masă, şi era cu 
mare frică, şi nu avea ce să facă. Deeî o întrebă băr- 
batul, de ce a strigat; şi ea îl răspunse zicând: acest 
strein, pe care-1 ospătez, s'a întâmplat de i s'a pus un 
os de peşte în găt, şi 'ml era frică să nu moare, de a- 
ceea am strigat, dar acum s'a mântuit. După ce ple- 
cară toţf, întrebă muerea pe tânărul : oare câte ţi-am 
spus, şi câte ţi-am făcut, ai-le scrise ? iară el zise: de 
acestea n'am nimica scris. Iar ea II a zis : în deşert te 
osteneşti, şi nimic n'at isprăvit, nici al aflat vicleşugu- 
gurUe muerilor; Deci streinul îndată s'a sculat şi câte 
le avea scrise a ars şi mirându-se a zis ; că nimeni 
din oameni nu poale să cunoască răutăţile si vicleşu- 
gurile muerilor.* 

Această pildă despre vicleşugurile muerilor s'a mal 
publicat puţin schimbată în .Curierul de ambe sexe") 
a] lui Heliade, sub titlu : .0 nuvelă arabă', adică po- 
vestea noastră cea principală fără cea intercalată; şi 
ast-fel a influenţat pe d. Macedonskî, dând naştere 
la ,Iadeşul* piesa teatrală a acestui din urmă. Au- 

»J Periodul al IV-lea No. 1 1842— 18M. 



.,gnz^=b,G00gIe 



72 LITERATURA POPULAKĂ ROMÂKi 

torul singur mărluriseşte această infiiienţă, publicând 
şi .nuvela* alăturea cu .ladeşut.* ^) 

Epizodul intercalat, despre peştii găsit! pe brazdeje 
câmpului îşi are asemenea istoria schimbărilor şi trans- 
formărilor sale, pânâ când a ajuns povestea lui An- 
ton Pann: ,De când ploa cu cârnaţi', ') Deosebirea 
fundamentală între aceasta din urmă şi prototipul eî, 
este, că rolurile s'rfi schimbat : nu femeea păcăleşte pe 
bărbatul el, ci bSrbalul pe femeea sa cam neroadă. 

Mai aceea^ poveste se află în India, în Danemarca, 
în Italia, Franţa etc. Cosquina publicat un variant din 
Lotaringia şi Ta însoţit cu toate paralelele, ') se înţe- 
lege afară de cea romană. 

Tot Syndipa, dar în mod indirect a dat naştere şi la 
povestea Iul î, Barac: , Ceî tră fraţi gheho^ sau tră 
bărbaţi şi o muere; istoria comică în versuri' a căror 
origine nu e lipsită de interes din punctul de vedere 
al migraţiunel poveştilor. 

Când am espus istoricul lui Syndipa, am pomenit 
că esistă diferenţe între deosebitele prelucrări şi tra- 
duceri acestei cărţi, la diferite popoare. Una din dife- 
renţele intre recenzîuna ebraică {din secol. XE) şi cea 
grecească, care esle prototipul recenziunel române ' 
este, că aceea posedă între altele şi o poveste, pe care 
o putem considera ca sâmburele din cares'au desvoltat 
variantele ulterioare până când a ajuns la noî ca o 

') A. Mflcedonaki, Poeail. Bucaresel, 1882 p. 398—401. 
') Anton Paiin ; Fabule ţi Ifllorioare I, Bucur. 1841 psff. 117 
—127. 

' Cosquin; Contes lorraines Sn ; România Voi. IX Paris 1880 



.,gnz^=b,G00gIc 



BAKAC, TREI GBEBOŞt 7H 

poveste a luî Barac. După cea ebraică, respectivă după 
traducerea latină, ea a fost prelucrată apoit de truverul 
francez Durând. Straparola din partea Iul a priimit 
această poveste în colecţiunea lui cea italiană. ') 

Un colorit oriental a dobândit mal pe urmă prin di- 
băcia lui Guelette ') care după cum o mărturiseşte el 
InsuşiC a luat acea poveste de la Straparola. Von der 
Hagen în fine a publicat traducerea germană în 1001 
de zile '). 

Această din urmă variantă este originea poveste! Iul 
Barac, care a luat-o sau din traducerea germană sau 
din cartea franceză a M Guelette. Cuprinsul este pe 
scurt cel următor : 

Un fabricant de săbiî din Damasc avea trei feciori 
ghebo^, care se asemănau aşa între dânşii încât nu 
se putea distinge unul de altul. Pe palul morţii lăsă 
tatăl lor dială, să nu se despartă între dânşii. După 
moartea mumei lor însă, el se despărţiră şi unul âin 
el ajunse Ia Bagdad. Acolo intră la un fabricant de 
săbii, se însura cu nevasta meşterului după moartea 
acestuia, şi ajunse a-şl face oare care stare. Atunci 
sosiră şi cel I'alţl doi fraţi al lui la dânsul. El îl priimi 
rău, le dede ceva bani şi le porunci să părăsească 0- 
raşul, nevestei sale porunci să nu-I priraeasnă. Eşind 
el la treabă se făcu nevestei sale milă de dânşii şi ea 
priimi pe fraţii bărbatului el, ît ospăta şi îl îmbrăcă. In 

") Placevole notti IV. No. 3. 

*) Contes Tătare». LeB mîHe et un quart d'henre. Utrecht 17.S7 
IS—'IS «fert de ceoa „Les troia Boaxiis de Damas" Dunlop-Lie- 
brechtp. 209—210 şi p. 486 No. 278. 

») Voi. X Prendan 1829 liua 625—632. 



bf Google 



74 . LlTgRATURA POPULATUL ROMÂNĂ 

ceasul acela se întoarse şi bărbalul el acasă. Atunci 
lemeea, de frica ea el să nu vază acolo pe fraţii lui, îl 
ascunse într'un buloiu. Dar cât de mare fu spatma eî, 
când căutând după oare care vreme, să vază ce fac, îl 
găsi morţi ; ea chemă pe un hamal şi îl făgădui o sumă 
oare care să ea şi să arunce pe acel ghebos— eăd ea î 
arătase numai unu— în apa Tigrului. Când se întoarse 
el acasă , îi arăta femeea că s'a întors mortul 
şi prin urmare nu poate să îl plătească înainte de 
a scăpa de el. Hamalul ea deci pe al doUea mort şi '1 
aruncă în Tigru Dar cât de mare fu turbarea lui, 
când ajungând aproape de casa femei, vede pe ghe- 
bosul că intră în curtp. Fără a mal zice un cuvânt, îl 
apucă, îl bagă într'un sac şi-l aruncă şi pe ăsta în 
Tigru. Venind apoi să-ţl ea plata, hamalul povesteşte 
femeii, cum că ghebosul s'ar fi întors pentru a treea 
oară şi că el l'ar ti aruncat ear în apă. Cum auzi fe- 
meea de aceasta, Înţelese îndată că era vorba de băr- 
batul el, şi văitându-se de moartea lui, nu vrea să.' 
plătească hamalului. Acesta după ce se certă cu ea fuge 
în fine; pe drum îl îutălneşte Califul care mergea tip- 
til prin oraş , şi îî porunceşte să Ia el sacul ce ducea 
CEdiful in spinare şi să'l ducă. Când ajunsă în palat 
văzu hamalul că în acel sac şi în cele alte doue saeurî 
ce se aduseră împreună cu acela, se allau cei trei 
gheboşi, cari nu erau însă mor^ ci numai amorţiţi. Ca- 
liful aflând toate de la hamal, chemă pe femeea, care 
însăşi nu poate să deosibească pe bărbatul el dintre c^ 
trei fraţi ce steteaQ unul lângă altul, într'atâta se ase- 
mănajl ; pană când acela singur se arătă. Pe ceI-1-alţI 
doi i ajută Califul şi acuma ,abia el împlinesc diata 



.,gnz^=b,G00gIc 



BABAC. TBEI OHBBOŞI Ti 

tatâluJt lor, de a nu se mal despărţi unul de Ia altul.* 
Această poveste versificată de I. Barac , a apărut 
mal întâifl la 1843, apoi s'a retipărit la 1844 şi 1878. 
Ce e mai interesant !nsâ este, că posedăm în litera- 
tura română încă o a doua redaeţiune dintr'această 
poveste, însă maldesvoltată şi maî împodobită şi adică 
în Şezătoare la ţară de A. Pann.i) Aci cel doi coco- 
şall nu sunt fraţii ei numid prietenii bărbatului coco- 
şat, apoi după ce hamalul a aruncat pe cei doi d'ân- 
tâî gheboşi în apă, începe un şir de întâmplări cu 
ghebcsul a! treilea mort, prin care se deosibeşte re- 
cenziunea lui A. Pann de " cea a lui Barac. Hamalul 
anină mortul de uşa unul cărcîumar, cărclumarul su- 
părat că bate cineva aşa târziu noaptea lauşa lui, ese 
şi loveşte mortul — ^ hamalul fugise — cărclumarul spe- 
riat, eăei el crede că l'a omorât, duce mortul la un rnă- 
celar, care crede că e un hoţ, şi'l bate, O pune apoi 
ODuT pescar in car, acesta de asemenea îl aşează 
lângă merindele unor plugari, cari lovindu-1 îl ptm 
pe mânzul unul călăreţ, acesta îl aruncă într'o lun- 
tre; un vânător de raţe dă în el cu puşca şi ca să 
scape dă drumu luntreî; pescarii se I;iQ după el as- 
vărlind eu pietri; de teamă eă l'aîl omorftt lasă lun- 
trea cu omul, care ajunge la scocul unei mori şi strică 
roatele ei, morarul crede că roata l'a strivit şi'l a- 
şează lângă coteţul unui sătean. Acesta crede că l'a 
omorât cu lemnul ce aruncase in el socotind că e 
un hoţ, şi ii aruncă în eleşteQ; de acolo îl scot pes- 

>) Anton Panu : ŞesKtoarea Ia ţarS. Bvcnreştir 1880 voL I, p. 
73-83 ţi n p. 3-16. 



bf Google 



76 UTEBATURA FOPCLARX ROMÂNX 

cariî, carii văzând sacul, in care se afla el, că e aşa 
greu crezură că aii găsit o comoară şi se duc la zap- 
ciu ca el să o împarte între eî ; dar în loc de comoară 
găsesc pe ghebosul mort ; cu încetul cu încetul se i- 
vesc toţî acei cari se simţiră vinovaţi de moartea 
lui, afară de hamalul. Zapciul văzând atâtea vinovaţi 
şi nevinovaţi tot de-o dată, zăpăcit dă drumu la toţi 
şi găseşte pe mortul singur vinovat ,că dup'atâtea 
omoruri de rău tot pu s'a lăsat.* 

Izvorul din care a scos A. Pann această poveste 
este probahil , Halimaua* sau mal bine în 1001 de 
nopţi unde se găseşte o poveste mai mult sa& mai 
pu^n analoagă '). In recenziunea lui Gorjan lip- 
seşte această poveste, dar se află în acea de Barac 
(Galland), de care vom vorbi mal departe. Un şir 
de poveşti paralele din literatura franceză (fa- 
btieaux) şi germană a fost analisată de Von der 
Hagen ^) cu diferenţa că în loc de gheboşi, mal cu 
seamă în loc de cel din urmă ghebos din povestea lui 
A. Pann este un popă, cărui se întftmplă să fie omo- 
răt de atâtea orî. 

Cât de populară a ajuns această poveste, dovedeşte 
faptul, că v&rui meu mi-a povestit'o ca o întâmplare 
reală, loealisată în Galaţi ; 

Un grec ghebos, dar bogat, se însoare, văzând ce 
soarta rea au banî rămaşi de la un holteiu. După ce 
s'a însurat nu ese nicăerî cu nevasta luî de frica zu- 
liel; femeea Iul se plictiseşte şezănd tot mereu a casă. 

') 1001 N. ed. Habieht Doaptea 127—129. 

■] Gesaammt alMittheuer UL Stuttg. Tuebingr 1850 p. LI— LSI. 



.ignz^îb^GoOgle 



BABAC. TRRl GHEBOŞl 77 

Ca să-i treacă de urât se duce grecul nostru şi adună 
sece gheboşi, cari se năzăreau tocmai ca dânsul. Ea H 
pofteşte câte unu să se întoarcă apoi la dânsa, şi când 
venia cel d'ântăîu, iată că sosi şi al doilea, şi aşea toţi 
zece ghebos! pe cari i ascunde de a rându într'o că- 
mară strâmtă, acolo muriră năbuşiţi. Cum văzu fe~ 
meea nenorocirea ce i s'a întâmplat, iî ascunse sub di- , 
van, dar a doua zi se simţea un miros greu; dedf 
chemă pe un hamal şi arâtându-î un ghebos mort se 
învoeşte cu hamalul să ia pe acel mort şi să-1 arunce 
în Dunărea. Dar de câte ori se întoarce, îl arată fe- 
meea, un alt mort zicându-î : iată că s'a întors, şi ast- 
fel a fost nevoit să-I ducă pe tofi, cân'd se întoarce 
hamalul de la al 10-lea mort, zăreşte pe bărbatul 
venind spre casă; înfuriat cum era, se aruncă pe el, îl 
apucă, îl bagă în sac şi îl aruncă şi pe dânsul în Du- 



.,gnz^=b,G00gIe 



BERTOLDO 

Toate poveştile cu cari ne-am ocupai pânft acum 
aii fost de origine indogermanică dar aii suferit o în- 
râurire semitică prin Sirieni, Arabi şi Evrei, de către 
caii aQ fost traduse, prelucrate şi răspândite. Acuma 
însă ne vine rândul de a vorbi de o carte, a cărei le- 
gendă este de origină curat semitică, special talmudică, 
dar care In cursul seculilor a fost Intr'atăta transfor- 
mată In cftt abia se recunoaşte adevărata origină. Acea- 
stă carte este: Bertoldo. 
In Talmud se spune următoarea poveste : 
.Regele Salomon vrănd să zidească templul din Ie- 
rusalim a fost silit să trimeaţă pe generalul săă Be- 
nala să prinză pe Aşmedal, regele demonilor, ea prin 
mijlocirea Iul să găsească pe acel Şamir : sfărămă 
piatră. Căci a!t-fel n'ar fi putut să spintece şi să cio- 
plească bolovanii de piatră, din cari zidea templul, de 
oare ce Biblia opreşte întrebuinţarea ferului ; Şamirul 
Insă avea proprietatea de a spinteca piatra pe care a 
fost pus, şi numai Aşmedal ştia unde se găseşte. Cu 
multă dibăcie ajunge în fine Ben^a să pue mana pe 



bf Google 



79 



AşmedaT, şi să-l ducă la Ierusalim. Pe drum îl vede 
cum plângea, când trecu o nuntă, că râdea cănd auzi 
pe unul poruncindu-şl o pereche de ciobote care să ţie 
7 ani; apoi apucă Aşmedal pe un orb care era să cază 
tntr'o groapă si'l îndreptă pe calea mare ; şi aşa iar 
râdea de un vrăjitor care spunea norocul la oamenii 
ce steteaQ împrejurul lui. Ajuns înaintea Iul Salomon 
el aruncă o trestie pe pământ, Întrebat de către Salo- 
mon de ce a plâns şi de ce a râs şi c'un cuvânt de fap- 
tele lui curioase, desluşi el toată purtarea sa şi zise : 
că a plâns fiind-că mirele are să moară peste puţiră 
vreme, şi a râs de acela, care şî-a poruncit cîobole ce 
să ţie 7 ani, pe când el nu o să mal trăiască 7 zile; 
pe orbul l'a îndreptat, fiind că a auzit în cer, că acela 
careva face un bine acelui orb, va căpăta o mare res- 
plată; a râs de vr^itorulee spunea norocul la toţi oa- 
menii, si singur nu ştia că era o comoară îngropată 
chiar subt picioarele Iul ; iar trestia aceea este măsu a 
de pământ ce ocupă omui după moarte, pe când el este 
nesăţios câtă vreme trăeşte. ' Restul acestei legenie o 
trecem aci fiind depărtate de scopul nostru; mal pe 
larg vom reveni atât asupra acestei legende în întregul 
el, cât şi asupra tuturor legendelor solomonice, !n de- 
scrierea literaturel religioase. Acolo vorbim de rolul 
ce a jucat figura lui Salomon împărat în legendele şi 
poveştile universale ; aci, unde figura primitivă s'a des- 
figurat cu totul, şi numai cercetărf îndelungate ne aduc 
la prototipul depărtat , ne mărginim a indica aceste 
schimbărî îu trăsuri generale. Căci ca micul grăunte 
de muştv ce creşte şi devine un copacii! mare aşa a 
crescut şi s'a desvoltat această mică poveste îq cursul 



bf Google 



80 LITEBATUBA POPL'LAbA KOMĂSl 

seeolilor şi în mijlocul a multor literaturi. In Franţa a 
dat ea naştere, sad cel puţin a schimbat caracterul în- 
treg al unei Ingende vechi şi a produs povestea des- 
pre : Merlin l'enchanteur care ia locuUuî Aşmedal; în 
Rusia se face dintr'ânsa, povestea despre Salomon şi 
Chitovras (Chentauros) unde Aşmedal e eoasiderat ea 
un Centaur, o dâhanie năsdrăvană. In Englitera este 
Solomon şi Saturn, unde tntrevorbirea acestora capătă 
forma unui dialog cu îniTebărî şi răspunsuri. La 1488 
apăru latineşte şi englizeşte sub titlul : Sayings and pro- 
verbs of Solomon, with the answers of Marculphus. ^) 
De aci este numai un singur pas la transformarea ger- 
mană, cunoscută sub numele de (Salman und Morolt), 
Salomon und Morolf şi în fine cartea populară : Salo- 
mon und Markolf. 

De aci de sigur prin mijlocirea unei prelucrări fran- 
ceze, tipărită la Faris la 1509, a ajuns în Italia unde 
Giulio Cesare Croce, cu supranumele della Lira, pe la 
sfârşitul secolului al XVI-lea o transformă în : vita di 
Bertoldo ; ^) însuşi numele Bp.rtoldo, nu este alf-ceva, 
de cât o corupţiune din numele german Markolf, 
Morolt. Loealisată în Italia de către Croce a ajuns a- 
colo la o mare ■ reputaţiune şi era cartea cea mal po- 
pulară în Italia pesle două secole. 

Cartea lui Croce a fost asemenea tradusă în limba 
neogrecească.') Pe lângă Bertoldo a mai scris Croce şi 
o urmare sub numele de Bertoldîno, adică istoria fiuiul 

"1 Don lojHLiebrecht pag, 338 -331, 

*) L« aottilissiine satazie di Bertoldo. Despre biografia lui v O. 
Glie rrini : La vita e leopere di griulio Cesare Croce Bologna 1879. 
*) [lavovpţiBi Y^ujiiiK* XX Ftxirfu.^ Bzpto),&.u, Yeneţia 1813. 



bf Google 



81 



Iul Bertoldo , care de asemenea s'a tradus în limba 
neogrecească. *) Această parte din ciclul legendelor 
solomonice a fost pe lai^ tractată de către Veselovsky 
în importanta sa operă asupra legendelor solomonice *) 
pe care o datorim amabilităţiî autorului. 

Veselovsky a urmărit pas cu pas căderea îngerului 
Aşmedal, căzând din rangul său de cap al demoni- 
lor şi ajungând in sfârşit măscăriciu Ia curtea unul îm- 
părat. 

Din secolul al Xll-lea deja, poale şi mal de vreme, 
ne întimpină locţiitorul lui Aşmed^, în forma unul om 
isteţ puţin familiarizat cu cerinţele estetice, care stă de 
vorbă cu împăratul Solomon şi caută sâ'l biruească 
prin întrebări isteţe, saO prin răspunsuri la întrebări 
făcute de către împăratul. Se înţelege că de la ast-fel 
de întrebări a putut să ajungă uşor laparodiarea sen- 
tenţelor şi proverbelor, ce se pun în gura împăratului 
Holomon, şi aşa din jîntrebărî şi răspunsuri* serioase, 
ajungem la comica şi parodia. Evul mediu iubea în 
genere forma această de dialog . de aceea multe cărţî 
cu scopuri didactice s'aQ conservat sub această formă, 
şi chiar în literatura română. Noi vom vorbi despre 
acele .întrebări şi răspunsuri* abia când va fi vorba 
de literatura religioasă, şi de modul cum a inîrat lite- 
ratura scrisă în popor, şi a influenţat asupra lui ; căci 
manuscriptele noastre de .întrebări şi răspunsuri' au 



'1 Biot Tov M-HpToXSivou. ed. i-a Venet. 1818. 

', A. Veadonsky -. Slavianskîa flkazailila o SolomonS i KltowrasS 
i zapadnjia legenily o Morolifa i Merliiig. St. Peterebiii^ 1872 
pBg 245— 340. 



^=b,GoogIc 

 



TER4T0RA POPULARA. ROMÂN i 

laî mare parte, un coprins religios, tra- 
ie biblice şi întâmplări din istoria sfântă, 
lenim aci de acele „Întrebări şi răspun- 
i forma lor stau în legătură ideală cu în- 
Ispunsurile lui Solomon şi Morolf, Ba 
a vechile întrebârf, cari erau de un ca- 
, se regăsesc şi în întrebările noastre, 
larcetn la Bertoldo. 

cele întrebări şi răspunsuri, s"aQ mai 
ide in forma de poveşti, saft maî bine un 
legate între dânsele, şi din aceste ele- 
binat .Vita di Bertoldo' şi traducţiunea 
«punzătoare, 

oltarea ulterioară, ce a suferit cartea 
alia, s'a perdut cu încetul partea acea 
i răspunsuri, şi a rămas o recenziune 
aprinde numai isprăvile viclene ale me- 
Ido. 

L română posedăm noî amândouă recen- 
ât cea desvoltată, cât şi cea prescurtată ; 
ă din secolul trecut. 

nai vechiu din viaţa lui Bertoldo îl po- 
■'un „sbornic' manuscriptdin 1779 ') po- 
Iră, intitulat : 

bieţii şi a faptelor lui Bertold de ce au 
in vieaţa lui.' 

se vede câ este o traducţiune făcută din 
) copie după o ast-fel de traducere. 
iută de ani după acest manuscript a re- 



bf Google 



83 



împrospătat d; Nebunelii din (.îalaţî viaţa luî Bertoldo, 
localiaând-o în tara românească. , Vicleniile meşteru- 
ruluî Perdaf ^) nu sânt altceva de cât , vicleniile 
meşteridm Bertoldo. ' Jiupă cum ni se comunică, a tra- 
dus d. Nebunelii pe meşterul Perdaf nu din greceşte 
ci din italieneşte. Aceste două texte reprezintă recen- 
ziunea cea complectă, a căreî eopriiis este cel următor : 

,In bilele luPAlbon împăratul Logobatulul, carele a 
stăpănit ţoală Ita!ia,^era scaunul împăratului ia Ve- 
pona, Aflaiu-sau in 'curiile luî un mojic pe cariie Si 
chema Bertold, om grozav .şi urât la chipul luî, cflt nu 
era altul ca dânsul, dar avea minte supţire şiascuţită. 

Acest Bertold era mic la obraz, cu fruntea zbârcită, 
cu ochii roşi ca focul, sprâncenile ea păru! de porc, ure- 
chile lungî ca de măgar, gura mare şi strâmbă, buzele 
lăsate în jos ea de cal, barba pe supt bărbiea ea de 
ţap, nasul sirămb, dinţii afară ea de ramatori sălba- 
ticî, şi când vorbea se părea că fierb câte-va o«le Ia 
foc; picioarele avea ca un ţap, şi tot trupul floeos. 

El veni la împăratul şi aluneea începu împăratul a 
se întreba cu dânsul. Din aceste întrebări şi răspun- 
suri, dăm aci câte-va esemple : 

Ce lucru este maî îute ? 

(jăndul. 

Ce vin este maî bun ? 

Cel ce să bea în casa altuia. 

Care este acea mare, care nici o dată nu să satură ? 

Saţul scumpului, şi iubire de argint. 

Care este maî mare foc şi vr^bă în casă ? 

') r.alaţi 1875. 



.,gnz^=b,G00gIe 



'ERATUBA popular! ROMAwA. 

gura cea mare a slugilor ? 
Icut sft prinzî un epure, ne alergând 

când l'aşî fi fiert, şi apoi l'aşlf prinde. 
Bertold începe a răspunde mojieeşie 
ui sft'l gonească de la curte, şi BertoMo- 
tnă duc, dar tu trebue să ştii, că muş- 
le şi goneşte cineva ele Iarăşi se întorc, 
' mă voîu întoarce. împăratul fl Ia de 
întoarcă cu muştiJe. 
i avea un măgar bătrân, jupuit şi aco- 
atuncl incălică Bertoldo pe acel asin, 
râtul cu cârdul de muşti ce se (ineau 

lieea vin două muerî eu o oglindă Ia îm- 
3are zice că oglinda e a eî. împăratul 
il cunoscut, cum a decis Solomon cere- 
muerî, ce pretindeau copilul cel viu. Aşa 

aci, să se spargă oglinda şi fie-care din 
aă îa o jumătate din fărămiturl ; una 

îndură de oglinda şi renunţă, numfut 
ămae întreagă. Aceştiea dă împăratul 
io, care era de faţă la această judecată 

uşoara credinţă a împăratului, care 
imilor muereştl. Dar împăratul începu 
s tare pe femeile. Bertoldo au2ind 
npăratuluî, că în scurtă vreme îşf va 
;a. Ce să facă ? ce să dreagă ca să 
ă ? Bertold, ca să ese cu faţă curată, 
sea aceea ce a rămas cu oglinda şi i 
râtul a făcut o lege notiă, cum că fie 



bf Google 



S5 



care bărbat să Ia cate 7 muerl. Abia află acea femee 
de noua lege a impăratuluî, când de grabă o spune la 
cele alte şi toate de o dată se strâng la palat şi Încep 
a sbera şi a răcni, ca împăratul să'şî schimbe legea 
cea nouă. 

împăratul auzind acestea toate, se măniă foc asupra 
femeilor; şi ast-fel işl schimbă în curând părerea cea 
hună ce avuse mal înainte despre dânsele. 

Pe când m^ vorbea Bertold cu împăratul sosi o 
slugă de la împărăteasa şi chema pre Bertold să vie 
la dansa; căci ea auzise de vicleşugurile Iul şi vrea 
să'l pedepsească. Spre acest scop gătise împărăteasa 
mal multe rauerl cari să vie să-1 bată, când ea le va 
chema. Cum veniră rauerile acele, zise Bertold: aceea 
ce a gândit să otrăvească pe împăratul, aceea mă va 
bate cel d'ântâîa. Atuncea zise una către cea-1-altă: eu 
nu m'am gândit la una ca aceasta; până când au ajuns 
la împărăteasa; şi ast-fel a scăpat Bertold prin vicle- 
şugul lui. Tot prin vicleşugul lid, scapă Bertold şi de 
alte bătăi, ce voea împărăteasa să-I dea prin stră- 
jerii el. 

Ir casa împăratului era atuncea un măscăriciu, a- 
nume Glomoz şi acesta s'a apucat de ceartă cu Ber- 
told, dar îl rămase Bertold cu vorba, căci era mal isteţ 
şi mal înţelept. înainte de a pleca insă chemă împă- 
ratul pe Bertold şi-i zise : mâine să vil, dar să nu fil 
nici gol, nici îmbrăcat. 

A doua zi de dimineaţa veni Bertold învelit numai 
Intr'o mreje ; fîind ast-fel nidl gol nici îmbrăcat. 

împăratul îl întrebă: 

Ce face tatăl tău, mumă-ta, fratele-tăâ, soru-ta? 



.,gnz^=b,G00gIe 



ITERATUBA POPULARA ROMÂl 

dintr'o pagubă face doui 
ne a sale, aceea care alli 
ite-meu eâlî găseşte, atăţi; 
Bea, ce au râs tot anul aci 
TÎ acest tălcu ! 
voind f>ă îDchiză o cale tî 

aşa acel ce aveau obiccm =a uorn^ 
vor merge în dreapta şi în stănga mă- 
st-fel dintr'un drum a l'ăcat două, Mu- 
ide ochii uneî mahalagtie ce murise, lu- 
va mal face aliă dată. Frate-mieu şezând 
e pe toţi păduchi, câţi găseşte in (âmaşă; 
inul acesta a petrecut cu un ibovnic at 
plânge durerile naşterii. 
rmeazâ un şir de întrebări şi răspunsuri. 

aceea veniră toate femeile la împărat, 

împărăteasa şi cerură să li se dea lor 

lua parte la viaţa politică a bărbaţilor. 
1 ştia ce să le râspunză, atunci veni Ber- 
ii împăratului, că-1 va scăpa de acea nă- 
e Bertold in piaţă şi cumpără o vrabie vie 

o cutie, pe care o aduse împăratului şi "I 
laţă acea cutie închisă la împărăteasa şi 

să le zică să aducă măine cutia nedes- 
;are Ie va îndeplini cererea lor. 
isă n'aâ putut răbda până a doua zi să 
acea cutie, ci o deschiseră îndată. Dar 
iseră şi păsărică ce era intr'ănsa sbură şi 
e făcu nevăzută, aşa în cât femeile nici 

cunoască ce pasăre era. A doua zi, când 
parat el le arătă, că nici o zi n'atl putut 



bf Google 



răbda, şi cum pot ele cere să fie sfetnici şi judecătorî. 

Impară: easa află că şi aceasta era o năsdrăvânie a 
lui Bertold şi căută cu orî ce chip să'l omoare ; dar el 
scăpă prin vicleşugurile sale. Aşa întv'altele ; b^at 
tntr'un sac ca să tie aruncat in apă, înşeală pe păzito- 
rul săti, spuindu-î că a fost pus în sac pentru că nu 
voia să se insoare eu o fată bogată; atunci se bagă 
păzitorul in locul lui în sac, şi el scăpă. 

Alta: daca porunceşte împăratul să spânzure pe 
Bertold, îl roagă Bertold să-1 lase pe dânsul, să-şTa- 
teagă copacul eare-I va fi pe plac. împăratul îî împli- 
neşte dorinţa, dar în zadar colindează prin toată ţara 
eu oamenii împăratuluîi, Bertold nu găseşte un copaciă 
să-i fie pe plac. 

Atuncea îl ia împăratul la curtea luî să şază acolo. 
Dar nn poate să mănânce bucatele de la masa împă- 
rătească, îşî strică stomacul şi moare.* 

Manuscriptul nostru mal posedă invăţăturî date de 
dansul, eănd era bolnav, ') şi o dilată, ce aă «găsit 
după moartea sa, la căpătâiul luî, care era scrisă de 
Ţirfelio logofătul, cu învăţătura lui Bertold, *) 

Afară de această redacţiune lungă, maî posedăm 
şi una scurtă, care precum se vede e tradusă din ita- 
lieneşte şi tipărită pentru ântătaşT dată la 1799 ; ") 
ediţiunea a doua, pe care o avem noî, este din 1836 ; 
tipărită în TransUvania (Sibiiu?) intitulată : Viaţa M 
Berioldo ^i a lut Bertoîdino feciorul luî; din preună ^ 
a lu\ Cacasino nepotului lui. 

') Fol. 73—74 
•) Fol. 74—76. 
^ laroa : Bibliografia rom. Bucur. 1873 p, 19. 



.,gnz^=b,G00gIe 



LITERATURA POFULARi ROI 

i\ eate îatocmal acelaşi ca şi în redacţiucea 
, cu singura deosebire că, e lipsita de or 
mint^ o urmă mică s'a păstrat ia discuţie 
Ido şi măscăriciul care se chiamă aci : Fa- 
aceea nu estragem nimica dintr'această 
fiind aproape identicăeu cea desvoltată. Din 
nu ae află mi^ nimica intr'aceasiă redacţi- 
,te că se pomeneşte pe titlul, şi Cacasino nu 
cât numai pe titlul, Dar Bertoldino fiul cel 
( Bertoldo, a fost asemenea localisat de d. 
care l'a numit : Guguţel. «) II lipseşte însă 
irtanţă. 

[ mare este influenţa lui Bertoldo asupra 
• şi în unele puncte asupra basmelor şi po- 
t priveşte proverbele vom reveni asupra luî 
i oeaziunea lileraturel etice, 
i ce priveşte basmele relevăm povestea 
iculuî cea isteaţil" =) Boerul întreabă pe 
este mai gras în lume? ce este maî bun ? 
mal Iute ? Fala Ită îl învaţă să răspunză : 
I lume. e pământul, că ne dă toate bunătă- 
ite de cât toate e gândul; maî bun decăt 
eu care ne suferă pe lume, cu toate rău- 
re. Apoi regăsim cererea Întocmai ca in Her- 
ul porunceşte fetei săracului să vie la curtea 
Ea să fie nici îmbrăcata, nici desbrăcată, 
nici pe jos, ni<A pe drum, nici lângă drum. 

-21. 
fiul vicleanului Meţter-Perdaf de. X.X.X. Qalaţ 

, baame 1882 Na. XV p. 164—182. 



.,gnz^=b,G00gIe 



Corn se ^icu dimineaţă, fata aruncă pe dansa un 
vtdog (plasă) luă maţele la subţiori, şi incălică pe un 
ţap. 

Merg&nd ast-fel pe drum ea nu era nicî călare 
nidC pe jos căct ti da de pămătit cănd un picior când 
altul ţapul fiind pitic; umblă nid( pe drum nici pe 
lângă drum, căcî ţapul nu ţinea drumul drept. 

Grimm ') a cules o .^iumă de paralele din literatura 
basmelor şi chiar din legende vechi germane. Noi am 
cules un basm ţigănesc, aci în BucurescI, unde fata 
cea înţeleaptă vine asemenea învelită Intr'o mreăje, 
călare pe un ţap aşa în căt picioarele ating pământul, 
^vine prin şanţul ce este alăturea cu drumul cel mare. 

Literatura întreagă a cules-o Oesterley, de oare-ce 
a intrat şi în Gesta Romanorum '), ba chiar în Sibe- 
ria se află o paralelă *). 

Cel alt pasagiu care urmează imediat şi pe care 
l'am citat în extenso se găseşte întocmai aşa în textul 
cel vechio latin al lui Salomon şi Mai-colphus ; *) 
' In basme franceze şi în alte se regăseşte mai cu a- 
celeaşi cuvinte *). Un alt esemplu din literatura popu- 
lară nescrisă unde a intrat puţin schimbat acest epi- 
zod din Bertold regăsim la Anton Pann '), relativ la 
proverbul: .Unde e minte multă, e şi nebunie multă.* 

') Mărchen voi. III p. 170—172 relativ la basm No. 94. 

*) Cap. 12i tji pag. Ti2 v. Dunlop-Liebrecht pag. 214. 

•) Eadloff: Sprache der tlirkischen Staemme S^d-Sibiriesu toI. 
IV StPetersburg 1872 p. 201—209. 

*) YeadoMkn, I. c. pag. 279—280. 

^Comay: Conte» eW. B«mama 1879 p. 253 No. XV; Ken- 
fant et le cur^. Paralele y. B. Koehler în : Melusine I p. 475. 

^ AnUm Fann : Povestea vorbii II Bucur. 1853 p. 139—141. 



bv Google 



LITERATURA POPDLÂrA ROMAnA 



LII plecat o dală unii nk peţeascâ 
"au mers la o fată ca »ă o privească, 
)acă se uitară el în bătătura 
li pe fata 'n spale dacft o văzură 
^ără să vorbeasă, toţi împreună 
rftvălind d'o dată I-au dat zioa bună. 
'ată, filrS Teste văiându-I grămadă 
;u necaz în sine ziae 'n văiit cu dadă : 
) tîr'ar puHtie casă ^ră toacă. 

^I o întrebară : iiibT{^ ta ce face ? 
■■ata le răsponue ; ţade 'n dos ţi tacă, 
ii din doă rele face una bună, 

Jar tată-tău, nnde-I ? — a'a dus ca să ■vie. 
- Vine curând oare? — eu nu ştiu, el ţtie, 
De va da d'a dreptul, o sa zăbovească, 
Je va da d'ocolnl 'ngrab o aă «osească. 
—Dar lelea-ta ande-I ? Ta răspunse Iară : 
!;I plânge 'n cămară râsul d'astS vară. 
luEÎnd acei^tea, ceea ce venise, 
''ără să'nţeleagă fata ce te nise. 
Pe muma-i câtând'o, de dânsa dădură, 
itând cârpind supt umbră la o vechitură. 
.1 dau bună zioa, îl spune pentru fată, 
:?uin că la râiipuiiBnri le păru ciudată, 
ii că nu putură vorba-I aă 'nţeleagă, 
^e răspuns le dete, nu pot să-I aleagă. 
Uuma el răspunde ; o ştiu aţa face, 
[a tot cam în pilde să vorbească-! place. 
Dei^ el o mgară Hă le tălmăcească 



bf Google 



Yoriiele copilil ce'o ii 'nchipulască ? 
Mutna fetii zise: dacă v'k mirare. 
De a vi le spune nu e lucru mare. 
Casă &rS, toiică, copila ce zise, 
Ie, că n'avem cSSne, care trebuise 
Să. latre, să spue din poartă d'afară, 
Să ne dea de ştire, că streini intrară. 
De tatăl sMi Iară, v'a zîr Ia, pe semne. 
Fiind că dus este cu carul la lemne, 
Şi d'o da d'adreptul, e un noroî mare, 
Ş'o să zăbovească aci, prin urmare ; 
Iar ocolind drumul, atnncea să :;tie. 
Că n'are zăbavă, curând o să vie. 
Cela, ce vă zise de sora-sa iară. 
Că 'ijt plânge'n cămară râsul d'aată-varS, 
E că, ca mireasă din rus ţi din glume. 
Se pomeni groasă, ca toate din lume 
Ş'acam vrând să nască că i-a sosit ceasul, 
Plânge ^i nk vaită ^i î^I suflă naauj. 
Ste vorba Iar care v'a zis pentru mine, 

Mă căznesc aicea, precum vedeţi bine 

Din aceste doă cămSţI rupte, rele, 

Să fac una bună, d'nl putea, din ele. 

Fondul e acelaşî, numai forma e puţin schimbată, 
dovadă, că a intrat în literatura nescrisă, şi de aci a 
fost ,de prin lume adunată, şi larăşî la lume data.* 



.,gnz^=b,G00gIe 



HALIMA 

cu care ne ocupăm noi acuma, nu m^ este 
poveste, ci o colecţiune întreagă de poveşti 
adunate intr'un loc întocmai ea râurî ce 
!at într'o mare. Cea mal mare parte dintre 
veşti de origină, indică este cunoscută în 
jă, deja din secoLul al zecelea 
i, renumitul istoriograf din sec. X (f în Cairo 
egireî). scrie : ,Ceea ce priveşte cărţile ce 
aduse şi carii au fosi traduse din limba per- 
ană şi grecească, fi am pomenit dfja, d. e : 
itulată (în limba persană) .Hezâr asfaneh' 
oveştî, care în traducere arabă sună : ,Alef 
iceastâ carte poartă în genere titlul de ,Alef 
aliat*, .1001 de nopţi'. De atuncea deja 
icel colorit viu ce-idedese fantazia orientală. 
)! !n secol merge această colecţiune tot îm- 
-se cu poveşti de alte izvoare, atât indice şi 
Lt şi arabe şi rabinice, văr&te într'ănsa de 
iţii scriitori şi eopişU. Cel d'ăntăiu care a 
Europa poveştile din 1001 de oopţi, este 
jalland, care le a tradus şi publicat la anul 



bf Google 



9» 



1704 — 1708. După aceea a mal adaus câte-va volume 
de poveşti din manuscripte arabe ce le căpătase în 
unnă. După moartea luî mal adăugară Chavis şi Ca- 
zotte, o sumă de poveşti, scoase din alte manuscripte 
arabe. Toate aceste fură revisuite şi de nou editate de 
Caussin de Pereeval şi apoi de (iauttier. Ediţiunea 
cea maC complectă însă (în 15 volume), este acea nu- 
mită de Bresîau filcută de Habieht, von der Hagen şi 
Schall; această ediţiune şitraducţiunes'a (acut pe baza 
unnî manuscript arăbesc din Tunis. Cea mal răspân- 
dită şi mal des tradusă însă este întâia ediţiune a lui 
Galland. Nu este nicf o limbă a Europei culte în care 
să nu fi fost tradusă ,1001 de nopţi.* 

E^te decî de prisos a mal vorbi aci despre coprin- 
sulcoUecţiunel ,1001 de nopţi*, aşa de binecunoscută 
de toată lumea. Se ştîefoartebine, că un împărat oare 
care, avea obiceiul de omorea pe fie-care dimineaţă, 
femeea ce o luase seara trecută, fiind-că femeea cea 
d'ântăia ce avusese n'a fost credincioasă. Una din a- 
cele femei însă, începe a spune o poveste şi împăratul 
o lasă să trăeaseă până când o isprăveşte, apoi spune 
aha, şi iar alta, până când trec 1001 de nopţi, şi în 
aceste poveşti, arată cum că sânt şi femeî credincioase, 
împăratul se lasă de obiceiul său şi trăeşte fericit cu 
această feraee a luî. 

Pe lângă , 1001 de nopţi' şi ca o imitaţiune a lor a 
scria renumitul Derviş Mocles, capul Sufilor din Fer- 
sia, , 1001 de zile' in limba persană. Baza acestei colec- 
ţiunl sânt piese de teatru, scrise în limba indică , pe 
carii el îl prelucra supt forma de poveşti, Petis de la 
Croix, care era prietin cu autorul în Ispahan la 1675, 



.,gnz^=b,G00gIe 



flj LITERATU RA POPULARĂ ROMÂNA 

căpătă de la dănsu o copia acelor 1001 de zile , şi el 
le traduse franţuzeşte. După această traducţiune s^a 
făcut o traducţiune în limba italiană (Ia 1720), tot aşa 
şi din 1001 de nopţi. Din aceste ediţîunl italiane s'a 
fâciit cartea grecească : Apapixov MvsoIoywov ^). 

fentrua forma acest: .AraviconMythologicon' s'aft 
contopit acele două coleeţiunl într'una ; adică din 1001 
de nopţi şi 1001 de zile s'a fâcut .Halimaua* grecea- 
Fcă. Voi I. corespunde cu lOOl de nopţî noaptea 1 — 
86, iar cele alte două volume ale traducţiune! greceşti 
coprind întreaga colecţiune de 1001 de zile. Această 
contopire grecească, este prototipul .Halimalei" ro- 
mane. La 1782 pomeneşte deja Sulzer un manuscript 
din .Halimaua' noastră ^). Se vede că este identic cu 
manuscriptul acela, din care posede Biblioteca centrală 
din Bucureşti numai volumul al treilea. Noi dăm aci 
titlul, căci ne arată şi originalul după care s'a lăcut 
traducerea. 

.Aravicesc mitologicon, care cuprinde povestiri ţii 
întâmplări foarte iscoditoare şi frumoase, aîcătuile în- 
tâi pe limba aravicească prin prea învăţatul şi prea 
înţeleptul derviş Ampumpekir, iar acum întâi din ita- 
lieneşte tălmăcite pre limba grecească şi tipărită, care 
cu multă osărdie s'aa îndreptat precum cele i'alte toc- 
mai aşa şi acesfa nu după talieneşte, d după greceşte 
româneşte, precum cele i'alte două tomuri aşa şi a 



1) Veneţia 1757. .3 voi. 

*) Geschichte des transalpitiisclieii Daclena III, Wien 1782 p. 
40 No. 10 : „Cbnlimach, Arabisulie Fabetn, sug dem Griechi- 



.,gnz^=b,G00gIc 



treilea. La anul 1782 lulia 27 in Şchîeiu Braşovului ') 
pe pag. 504 este scris data când a isprăvit copistul 
1786 mart. 30 Bra^v. 

Afară de acest manuscript defect, mal posedă Bi- 
blioteca centrală şi un manuscript complect, al , Ha- 
limalei' ') de la care lipseşte numat titlul. Acest raa- 
nnscript, a ,fost scris şi tălmăcit la 1783 cu cheltuiala 
lid Rafail, igumenul Hurezului* şi conţine traducerea 
împărlitâ în trei părţi; corespunzând ast-fel origina- 
lului grecesc şi eeleî alte tradueţiunl româneşti din 
Braşov, făcută asemenea în trei volume. 

In strânsă legătură cu aceste tradueţiunl şl înfluen- 
ţat de dânsele este Halimaua lui G. Gorjan, care se 
vede că s'a folwit de dânsele şi de originalul imediat 
grecesc. Coruptîunea numelor proprie, lipsa de îm- 
părţire în zile saă nopţi, ce s'a mal conservat în tra- 
ducţiunea italiană, dar care a dispărut în cea grecească, 
ne dovedesc în de ajuns că aceaslâ din urmă a 
fost originalul luî Gorjan. Această Halima s'a bucurat 
de o mare popularitate la noi. Ediţiunea ântâia s'a fă- 
cut la 1835— 1837; a doua la 1857 şia treeala 1877. 

Adevăratele ,1001 de nopţi,* adecă acele traduse 
pentru ăntâiaşi dată de (jalland au fost asemenea tra- 
duse în limba română, nu însă din franţuzeşte ci din 
nemţeşte şi adică de ioan 5arac tipărite în Braşov, în 
8 volume la 1835— 38. 

Tot din Galland, şi acuma din cel francez, se tra- 



') M' in -i" pa^aat 50i pag. 3 nep. s 
') MaDUECriptul, No. 9. 



., Google 



LITEBATUBA POPUIARJ ROMAnA 

tOOl de nopţT ia calendarul Halimalelf 1879. 
1881. 

)tiltul: ,0 ntîe ^ una de zile a apărut la 1881 
icţîune de poveşti, cari încă n'au de loe a face 
e sus pomenite. Cartea de faţă coprinde trelpo- 
iin cari cea d'ăntâia nu este alt ceva de cât ro- 
l englez; Sir Bevis sf. Soutkamptan ; dar pană 
nge Ia noT a fost mal fntfUu prelucrat italieneşte 
tluI : Bovo d'Antona. De aci l'a tradus Elia Le- 
1 1501 în dialectul evreesc modem, ') şi din a- 
dialeet s'a tradus în limba rom&nă de către 

Aziel, care a luat şi cete alte două poveşti 
1 literatura evreească scrisă în dialect, 
şi în cele alte ţări aşa şi la noi se bucarau n- 
poveşll din , Halima' de o pupularitate mal 
şi au fost reproduse deosebit. Aşa posedăm ooî 
nuscriptul din 1779 mai multe poveşU din ,Ha- 

eari nu se regăsesc în .Vulgata* noastră, a- 
lalimaua aceea lucrată după cea grecească. 

în acel manuscript se află o notiţă din annt 
în care se numesc acele poveşti de a dreptu 
ma'eucarenumepomeneşieşiSulzercolecţiunea 
■ă, adică după numele femeei acelea ce spune 
tile împăratului. Se vede deci că această colec- 
şi nu numat in redacţiunea grecească a fost bine 
eniă cititorilor români, de pe la finele secolului 

l o altă poveste tot din 1001 de nopţi, nu din 

, Steinachneider in ; Arehir f. Litterfttvir Geacbichte de B. 
voi. 11 pa§. 18. No. 1. V. Dunlop-Liebreflit pag. 483 b, 



bvGoOg^"' 



.Halimaua Vulgalâ' s'a tipărit In Bucureşti Ia 1839 
sub titlul: 

.Povestire arabică vrednică de băgare de seain£ 
găsită in manuscris şi îndreptată de Stanciu Gheor- 
ghescu.' 

In timpii din urmă se puUică iar traducţiuni din 
1001 de nopţi dar ele sânt scurtate şi schimonosite. 

Daca am voi acuma să intrăm în observări asupra 
Halimalei ar trebui să ne oprim la fie care poveste, 
pentru a da coprinsul el, a arăta înrudirea cu alte 
din diferite literaturi, ceea ce ne ar duce departe de 
scopul ce ni l'am propus aci. Se ştie destul de bine, 
că multe din aceste povestiri nu sănt alt-ceva de căt 
ba^ime curate şi conţin toate elementele, ce Ie cii- 
noB^tem ca părţi esenţiale ale basmelor; le putem 
considera chiar curat ca basme în forme oriental*. 
Împodobite cu florile fantastice ale Orientului. Itt 
cursul acestei cercetări, vom reveni destul de dea a- 
supra basmelor din .Halima'. 

Noi aci ne vom mărgini la una sau două din acele 
poveşti, cari ne interesează din punctul de vedere, al 
literaturel române şi al originel multiple ce are Hali- 
maua, căci nu sânt numai legende, poveştf şi nuvele 
indice ce regăsim în Halimaua, ci regăsim chiar po- 
veşti bizantine într'ănsa, cari ne au venit de a dftpta 
de aci şi npol i-am căpătat pentru a doua oară prin 
.Halimaua* saă ,1001 de nopţi.' Aşa d. e: tocmai' 
.povestirea* publicată de Gheorghiescu, care e luata 
din .1001 de nopţi* >)■ 

■} Ed. Habîcbt toI. m uMptea 94—97. 

î 
Gwtn, Itt. p<«nL no. 



.,gnz^=b,G00gIc 



98 LITERATURA POPULARĂ ROMAMA 

Coprinsul eî eate cel următor : 

,ln vremile de demult, când Califul Anin- Areşid, îm- 
părăţia peste Vavilon, multe minuni s'aii făcut in Va- 
vilon, dintre care una este cea următoare: 

Intr'o zi chemă Califul pe vezirul său şi ae plimbă 
cu el noaptea prin oraş să vază cum trăesc supuşii 
sel. Mal luară şi o slugă cu dânşii. 

Elumblară destul şi ne găsind nimic, se întDar- 
see& aă se ducă a casă, cănd de odată zărirăr tm bă- 
trân cu barba albă, ce ducea un coş !n braţe şi 'şl 
plângea soartea nenorocită. Et îi întrebară de ce plân- 
ge, Iar el nu voi să spue, crezăndu-I că sânt o strajă. 
După ce-1 liniştiră, el le zise, că e un pescar şi că de 
mult n'a msJ prins nimica, aşa în cât se află acuma 
în nevoea cea mal mare, împreună cu nevasta şi cu 
copil lui. 

Moşule, !I zise Califul, intoarce-te încă o dată şi a- 
runcă mreaja, şi dacă vei prinde ceva, sau nu, noi 
iot te vom mulţumi cu o sută de galbeni. 

Intorcându-se la râu şi aruncând mreaja, simţi de o 
ca dată că era ceva foarte greu Intr'ânsa. O apucară 
toţi şi traseră mreaja la uscal, înăuntru găsiră un sipet 
foarte grei) aşa, încât abia putea famenul să'l ridice in 
spinare ; Califiil dede 100 de galbeni pescarului şi 
plecă. 

Califul, vizirul şi famenul se întoarseră la palat şi 
deşcbizând sipetnl găsiră intr'ănsu o legătm-ă sân- 
gerată şi în legătură trupul unei femei tăiate în patru 
bucăţi. 

împăratul văzând aceasta se întoarse crunt către 
vizirul şi '1 întrebă :cine este ucigaşul acestei femei? 



bf Google 



99 



Nu ştia puternice împărate, răspunse vizirul. Atuncea 
zise împăratul, dacă nu va găsi pe ucigaşul pană !n 
soroc de trei zile, să se sp&nzure vizirul împreună cu 
patru-zecf oameni din rudele lui. In zadar au fost toate 
<;erfletările vizirului, ucigaşul n'a putut fi găsit; după 
trecerea sorocului dat, vizirul fu dus înaintea împăra- 
tului. Împăratul îl întrebă, dacă a făcut după porunca 
lui, şi îndată ce răspunse vizirul, căn'a găsit pe uciga- 
şul, ponmei Califul gelaţilor, să ia pe vizirul şi sa'I 
spănzure. 

Cănd '1 duseră la spănzurâtoare. şi nevasta şi copil 
plângeaţi cu amar, de o dată alergă un tănăr ce stă- 
tuse pe acolo şi auzise toate, şi spuse, că el este uci- 
gaşul şi că dansul trebue să fie spănzurat. Fe cănd 
vizirul ascultă cu mare mirare vorbele tânărului, in- 
dalĂ veni şi un unchiaş bătrăn care începu a zice : 
.neadevărate sânt cele zise de tânărul, căci eu am 
Ticis pe cucoana ce s'a găsit în sipet*. 

Atunci H luă vizirul pe amăndol şi Q duse la împă- 
rat ; tânărul începu şi povesti : 

.Mărite împărate, săştB că acea femeă mî-a fost mie 
nevastă şi a bătrânului acestuia fată. Tatăl mefi m'a în- 
surat eu acea tânără şi eu am trăit mal mulţt ani fericit 
cu dânsa. După naşterea de al treilea copil, rămăsese ea 
bolnavă şi zăcu în pat. Am întrebuinţat tot felul de 
doftorii, dar nu s'a tămăduit pe deplin. Intr'o zi mă 
pomenesc zicându-ml, că are poftă să mănânce mere. 
Eu m'am sculat şi am căutat mere prin tot oraşul, dar 
n'am găsit şi mă întorseiu acasă foarte mâhnit. Ne- 
vasta îmi zise : .jertfeşte orî ce pentru mine, şi 'ntf 
adu mere ; că nu mal poeiu răbda' . Eu căutal iar prin 



I-, Google 



100 LITKRATDBA POPULARĂ ROMJNÂ 

tot oraşul, Mgăduind de măr c&te un galben, şi nu 
putuiu găsi. Un grădinar bătrân, care mă întâlni, vă- 
zăndu-mă foarte măhnît, află din ceia ce-I spuseiu 
eu, toată istoria mâhnirii mele. Prietene ! îmf zise, 
mere numai la BaLsora poţi găsi. Ia grădina împăratu- 
lal, iar alt nicăirî. Mă bueuraiil prea multşi încălecănd 
un cal am mers la Balsora, de unde abea după cincî- 
spre-zeee zile m'am întors cu trei mere, ce am găsit 
la grădina împăratului. Viind a casă am dat merile 
nevestilmele, care le priimi cu mare bucurie şi le puse 
in pat 

EQ ■văzănd'o mal sănătoasă plecaiti m^ vesel la 
prăvălie. După câte-va ceasuri aflăndu-mă înaintea 
prăvăliei, văzuIQ trecând un arap negru pe lângă 
mine, care avea un măr în mână din cele trei de a- 
casă, EQil întrebaltl,deunde-l are? şi el îmi răspunse: 
mi l'a dăruit drăguţa mea, astăzi am fost pe ladânsa 
am găsit-o cam bolnavă, şi ea 'ml spuse că se simte 
pial bine; dar eând eram să plec de la dânsa am vă- 
zut trei mere în pat, pentru care bărbatul el s'a fost 
călătorit 15 zile până le-a găsit şi i le a adus; eu o ru- 
gaia să'mî dea unul, şi nii-a dat pe ăsta. 

Puteţi judeca, puternice împărate, urma tânărul eu 
povestirea, câte mâhnire m'a coprins ; ca unu eşit din 
jninfl alergaiu acasă, şi găsiu pe nevasta mea scriind. 
Eu văzând numai două mere to pat, o întrebaiu, unde 
este al treilea? Ea întorcându-se spre mine zise : nu 
ştiu nici eu ! Atunci scoselu iataganul, o străpunselu, 
şi apoi am tăiat-o în patru bucăţi strigând: la-^ ne- 
le^uito plata faptelor tale I Apoi am pus-o în sipet şi 
am aroncat-o pe gârlă. Când mă întorseiu acasă Id- 



bf Google 



HALIMA 101 

talnii pe copii mei şi cel ma! mare veni cu laerăml în 
■ocH şi'ml spuse : jucftndu-mă astăzi la poartă cu un 
măr din cele trei mere ce le-al adus, a trecut un arap 
^i mi l'a luat; eu am alei^at după dânsul şi-I am spus 
«ă mama e bolnavă şi că tu al adus acele mere. Ca 
un fer roşiu îmi trecură aceste vorbe prin inimă; am 
intrat In casă să plăng; acolo - am găsit scrisoarea 
-ce scrisese, şi acolo îmt scrisese mie plin de dragost e 
^i de mulţumire pentru că-I am adus merele. 

Atunci veni la mine bătrânul ac6sta, tatăl nevestei 
mele, eil îl spuseiii toate, dar el văzând durerea mea 
cea nemăi^uită, mă măngâia el încă. Când am auzit 
că vizirul se duce la spânzurătoare, alergaiQ să'ml pri- 
mesc răsplata mea : Dar bătrânul vrea să ia pedeapsa 
mea asupră-şi*. 

Când isprăvi tănărul cu povestea nenorocirel sale, 
se întoarse Califul iiu-ăşl la vizir şi-I porunci ca până 
în trei zile să-I găsească pe acel arap, dacă nu, va fi 
spftnzurat. In zadar căuta şi de astă dată. 

A treia zi, înainte de a pleca la împăratul, chemă 
"vizirul lângă sine pe copila cea mică a M, care nu era 
până atuncea acasă. Când o strângea mal cu dragoste 
simţi, că are copila în aftn un ce gogoneţ, îl scoase şi 
era un măr. Ruşan, robul lor 51 adusese şi i-1 vânduse 
în doî galbeiiE. Vizirul chemă îndată pe acel rob, care 
nu era altul, de căt arapul, care răpise mărul din mâna 
copilului. 

Vizirul se înfăţişă la Calif şi îl arătă atât mărul cât 
şi robul şi îl spuse toată istoria. împăratul porunci să 
se omoare robul ; dar pentru o povestire a mirului ti 
dărui şi lui viaţa.' 



Bv Google 



LITERATURA POPOLABĂ ROMĂNiJ. 



Fondul acestei istorii, este, povestea eu mărul, care- 
din mâna bârbatiiluî ajunge în acea a femeeî şi de aci 
printr'o altă mână iar la bărbat. 

O paralelă Ia această poveste se află în .Vetala pan- 
ciavinsati' adică în colecţiunea indică întitulată : -.eele 
25 de poveşti ale unul Vetala sad Vârcolac. ' Cu ^nsa 
începe această colecţiune, care s'a compus în secolul 

vi—vn'). 

Mult mai des de cât în literatura indică, unde este o- 
paralelă isolată, se pomeneşte o poveste analoagă de 
către mai toţi cronicari bizantini '}. Femeea cărei se- 
întâmplă, este Evdochia soţia luî Theodosie cel mie, 
care a murit la 460 în Ierusalim. Din literatura acea- 
sta bizantină a intrat în cronicele noastre, şi adică a- 
tât in cronica lui Moxa din 1620 ') cât şi în Hrono- 
grafele noastre din secolul XVII — XVIII. 

Noi dăm aci textul după cronica lui Moxa *), el 
este ma[ laconic şi se potriveşte mal bine pentru re- 
producere, "de cât recenziunea desvoltată din Hrono- 
grafe, pe care o tipărim In .Chreatomatia română.* 

,Ce nice unii bine pre lume nu laste ca să nu se 
amâstece cu scrabă şi cu multti amarQ : soarele aco- 
peră nuorii, aşa şi pre bine vrăjmaşii. Deci ce voim să 

') B.iîtal Pachiai oâer die fuenfiindzwanzig Erzaehlungen eine» 
Daemon ». H. Oeatarley- Lpzg. 1878 paşf. 12—14. 

') Aşa d. e. Chronlcon pascbale p. 316, Glycan, AnDAle ed. 
Veneţia 1729 IV p. 201. ManaeseB Synopais chronic. Tera 2640 
—2701 Veneţia 1729 p. -45, Oesterlay la Baital Pachiaî p. 177 ; a- 
cesta mal aduce atolo si alte paralele din lileraturele moderne. 

•) Publicaţi de d. HSaden în; „Cuvente den bitrânl" I Bucnr. 
1878 p. 346-406. 

') I- c. pag. 367. 



bf Google 



spunema ? vila ') bine Theodosie eu împ^ăteasa ta 
loale zilele în dezmerdăciune ; dect de năprasnă veni 
ca nn văntii cu vivorii urăclunea ; că aduse oare-cine 
împăralulnl unii mărQ prea mare şi frumos ; el se 
miră şi-l tremise împărătesei, ea încă se miră şi-l tre- 
mise la PavlinQ naşu-său ; Elâ ou ştiuse de mărfi, că 
au fosta în mâna împăratului, ce i-lil duse dard ; dea- 
ca-IO văzu, elu-şii prepuse eu gândtl rău şi Iremease 
atunce-şa de o chemă şi o întrebă : unde e mărul ? 
Iară ea se jură că Tafi măncatQ ; eiii atunce i arătă 
mărul şi-i scoase minciuna în in\& ; deci pre bietul 
Pavlinft i tăe capul atunce-şti. Iară pre împărăteasa o 
goni de la dânsu. Ia se duse la lerosalimQ şi multă. 
milostenie împârţi mănăstirilor şi mişeilord *) şi se 
sfrâşi acolo. 



>)Adecfi: triUa. 
•) Adecâ; săracilor. 



.,gnz^=b,G00gIe 



ARCHIR SI ANADAM 

Noi preferim a trece acuma peste toate cele alle 
poveşti din Halimaua noastră, pentru a ne ocupa mal 
mult cu o poveste, care lipseşte tn Halima dar care 
se află în ,1001 de nopţi*, şi care a venit Ia nolinde- 
pedent de dânsa, tot din cercul bizantin, prin inter- 
medierea Slavilor şi adecă : 

ARCHIR SI ANADAM 

In adausul publicat de Chavis şi Cazotte la 1788, la 
,1001 denopţ[,*alelidGalland, de care adaus am po- 
menit mal sus, se află o poveste arabă întitulată : 
Sinkarib p crf ddi vezirl aî Ită. Această poveste se a- 
flă asemenea în ediţiunea lui Habicht: ') htoria in- 
ţelepttdui Heykar. Acest Heykar nu este alt-cineva 
decât al nostru .Archir* şi .Sinkarib* saQ .Sencha- 
rib* este .Sinagrip* cum scrie Anton Pann în ediţia 
luK '). 

La noi însă n'a venit din acele colecţiuni orientale, 

>) Voi. Xm noaptea 516 urm. 

^ înţeleptul Archir ei nepotal său Aniul&m de Anton Pann ed. 
I-a Bucur. 1849 ed. 2-a 185i ed. 3-& 1880. 



bf Google 



ABCHIB ŞI ĂSADAM 105 

ci mal Intâiu a venit din orient la Byzanţ şi acolo a 
influenţat Intr'un mod foarte adânc, pretinsa viaţă fa- 
buloasă a lui Esop, ce se atribue în general lui Planu- 
des. Povestea însăşi este chiar mal veche dec&t , 1001 de 
DoptI' şi o putem aduce !n str&nsă legâtură cu legen- 
dele solomonice şi cu Bertoîdo, de care era vorba mal 
sus. Ârcbir are asemenea caracterul inţelepciuoel a- 
foristiee şi vom întâlni în ,Archir' râspunsurî ca în 
Bertoîdo şi povestiri ca în legendele solomonice şi în 
viaţa lui Esop. Aceasta din urmă o schiţăm in partea 
a doua a cărţii de faţă cu ocaziunea literaturel etice 
sati didactice, unde vorbim de viaţa şi de pildele lui 
Esop. 

Prelucrarea grecească bizantină nu s'a descoperit 
pană astăzi : avem din contră tradueţiunl slavice, atât 
ia Slavi din Peninsula Balcanică eăt şi îa KuşI, unde 
a fţjuns de timpuriu carte populară^). Textul slav a 
fostpiiblicatde'Pypin*). lagie's'aocupatcu dânsul')şi 
Jirecek*} pomeneşte că această carte ar fi esistat la 
Bulgari. 

Din Sloveneşie s'a tradus deja în secol. XVII în 
limba romană, eăci noi recunoaştem în Istoria lui Ai-- 



') GalahovQ : Istoria nisskol slavesnoBti voi. I. St. Ptrsbg 1880 
p. «5— 4i8. 

*) Pypin ; Pamlatn. starînoi russk. lit. II. p. .^67-370. 

') lagic'; Prîiozl k. hîator. kuijev. narod. hrvalok- iarbak p. 73 
T, Archiv filr alav. Philologie voi. V. p. 482. 

*) Jirecek : Geschiclits der Bol^aren. 



.,gnz^=b,G00gIe 



ITURA FOPULABA ROMÂnA 

ă d. Cipariu într'un manuscript dio 

rckir şi Anadam'). 
din 1784seaflălnpose5iuneaiioastră 
ivederat, că Archir a esistat deja în 
iteratura română, şi că Anton Pann 
decât a tipări manuscripte maî vechi 
îăndu-Ie maî mult sad mal puţin. Maî 
t deja un cântec de stea maî vechiu 
in şi acuma o carte, tipărită de dfin- 
3. In cursul acestei cârţî vom maî 
;a a reduce activitatea literară a lui 
levărata eî măsură. 
manuscriptul nostru, intitulat : 
lagrid împărat ci stăpâneţara Doru- 

île vechi un împărat ce stâpânea ţara 
uî era Sanagrid, şi avea lângă dân- 
iţ, numele lui era Archir şi era foarte 
)gaL foarte, şi neavănd copil din tni- 
un nepot al lui ca fecior de suflet, 
iam. El 11 învăţă cii toată înţelepciu- 
[i mare. 

& toate, îl luă şi 'I duse la împăratul 
!ul lui, împăratul priimi deci pe Ana- 
Archir. Anadam slujia pe împăratul 

Zz. 

ntilicat ţeArchirie ca Arghir(l!t) din Arghir 
ţi a traa de aci conclusiunf despre baWnl 
:ttv, d. bătr. II pag. XXXVn urm. 
08 b. d!n mauuacriptul niîxt, tn cure se afli 



.,gni^=b,G00glc 



ABCHIB Şl ASADAM 107 

^i era bun şi cinstit de cât toţi boeril. Iar într'o zi î^ 
pnae gând rău la inimă, cum ar face să piarză pe un- 
diiul său, ca să-l rămftie casele lui şi averea lui în- 
treagă. Şi scrise o carte cu pecete împărăteasca la un- 
chiul său Anaiiam, să se scoale cu toată oastea lui, şi 
să vie la d&nsul, că e încongiurat de oastea turcească. 
Archir, cum văzu scrisoarea, se sculă cu toată oastea 
şi purcese la Sanagrid. Iar daca se apropiară Archirie 
cu oastea de cetate, merse Anadam la împăratul şi 
pftră pe unchiul său cum că Archiri s'a resvrătit asu- 
pra lui. Şi Anadam zise, că va aduce pe unchiul său 
cu cuvinte bune, să vie ta împăratul. Cum veni Archir 
puse împăratul de-1 prinseră şi porunci să-l ucigă. Iar 
armanului i se făcu milă de Archir, care 'l era prieten 
de multă vreme, şi-1 duse la casele lui ; acolo tă^ă ca- 
pul unul vinovat de moarte, ce se asemăna cu Archir 
şi '1 duse împăratului ; iară în mijlocul casei (Seu o 
groapă mare, acolo şedea Archir şi'I hrănea jupăneaaa 
\vî. Iară împăratul dede lui Anadam toată avuţia lui 
Archir, unchiul său. 

Şi auzi Faraon împărat, de la Eghipt, că a perit Ar- 
chir, sfetnicul lui Sanagrid şi trimise un sol cu o carte 
la ţara Dorului; în carte zicea: ,Să'mI trimiţi nişte 
meşteri,' cari sâ'ml zidească o cetate nirf în cer, nici 
pe pământ, şi meşterii să vie, nici călări, nici pe jos, 
nici îmbrăcat, nici desbrăcaţî, şi curând să'ral răs- 
pimzl cuvintele acestea; c4 dacă nu vel face aşa să 
şUI, că viâ cu toată oastea Eghiptulul şi-ţl spai^ ce- 
tatea.* 

Sanagrid cetind cartea, se speria foarte rad, şi 'şl 
aduse aminte cu jale de sfetnicul săti, Archirie, pe care 



.,gnz^=b,G00gIe 



108 UTERATUBA P OPULABJ BOMĂKA 

!1 pUBeee la moarte. Cum se tot bocea ăe moartea ]ul. 
Arehirie, veni acel armaş şi spuse împăratului, că nu 
l'a omor&t , ei că trăeşte ascuns într'o groapă. împă- 
ratul plin de bucurie, porunci să-l aducă înaintea lui 
şi-I spuse toat& pricina cu Faraon. Iar Archiri zîse : 
Pentru aceasta să fîl f^ de grijă; şi ceru 3&-i dea doi 
vulturi de cel mari, şi luănd cu sine meşteri, pomi Ia 
Eghipet; Inaă pe meşteri îUmbrâcă în nişte .voloace* 
şi i arătă Iul Faraon. 

Cum ajunse la Faraon îl întrebă cum a venit? şi 
Arcbiri răspunse : eil am venit, nici călare, nici pe- 
destru, şi meşterii mei, nici îmbrăcaţi nici desbrăcaţi. 
Faraon zise : măine să fii gala să 'ml zideşU oraşul. 
Archiri zise : bine. A doua zi, dimineaţă, luă el o raclă, 
legă de dansa cel doi vulturi şi puse !n raclă un copil 
mic, şi zise : să rididE o ^igare cu came drept !n sus, 
şi vulturi se vor repezi după dânsa ; de sus să strigi 
să-ţl dea var şi cărămidă. Aşa iăcu şi birui pe Faraon. 

Alunei zise Faraon : să'ml faci o funie de nisip. Iar 
Archiri găuri într'un perete din raclă în dreptul soa- 
relui, şi puberă nisip de curgea prin gaură şi se arăta 
ca o funie de nisip ; şi zise Arehirie călrâ tmpăratul, 
să străagă acea funie. 

Apoi îl întrebă : ,Ce este copaciul cu 12 ramuri; şi 
într'un ram cftte 4 cuiburi ; şi într'un cuib , câte 6 (!) 
oao, unul negru, altul alb? Iar Arehirie zise : copa- 
ciul este anul, Iar 12 ramuri sânt 12 luni într'un an; 
Iar patru cuiburi , sânt patru săptămâni intr'o lună; 
iar 7 oao sânt 7 zile tntr'o săptămână, unul negru 
altul alb ; albă este zioa, neagră este noaptea. 

Faraon împărat cunoscu că este Arehirie , U bla- 



bf Google 



ABCHIR ŞI ASADAM IM 

goslovi şi-I trimise cu darnrî, îndărăt la Sanagrid îm- 
păratul. 

Şi Sanagrid îl incărcă cu daruri, pe cart le dete toate 
armaşalul, fiind-câ i dăruise atuncea viaţa. Iar el rugă 
pe împăratul, să-î dea pe nepotul său, să-I înveţe înţe- 
lepciune. Şi-Î bătea fîlră mUă, învăiandu-l, * 

Această poveste despre înţeleptul Archtr şi nepotul 
săC Anadam, pe care o comunicăm după manuscript 
— textul Iul A. Pann se deosibeşte în unele punc- 
te de această redacţiune — privit din punct de ve- 
dere general se a'îeamănă întocmai cu viaţa lui Esop, 
pe care o publicăm alăturea ca/abulele lui. Araftndol, 
jHrecum am observat mai sus, au o sorginte comună: 
legendele solamonice, şi de aceea în unele puncte se po- 
trivesc şi cu Beftoldo. 

Inaintănd.spre originea acestei poveşti, regăsim pa- 
ralele mal cu seamă la epizoadele conţinute. Dialogul 
între Archirie şi Faraon ne reaminteşte dialogul Iid 
Aşmedai cu împăratul Solomon asupra căruia a In- 
fluenţat oareşl-cum şi dialogul între acest din urmă şi 
regina Sava, de care vorbim mal la vale. Dialogul este 
mal desvoltat Ia A. Pann. unde împăratul mei întreabă 
căte-ceva pe Archirie, mal mult decăt în textul din 
manuscript. De remarcat în special este cîmilitora coi 
municată mal sus, care a intrat In literatura popu- 
lară română ş\ In literatura populară univ^sală ; ba 
se află chiar In Şahnamek sau în Cartea regilor, ves- 
tita epopeă persană Rlculă de Firdusi, 

Procedând în ordin cronologic regăsim cimilitura 



.,gnz^=b,G00gIe. 



110 LITEHATURA POPULAU* BOMANĂ 

aceasta la noi, mal iniâiu la Stamati '), apoi în Roinâ- 
nal glumeţ*) ! şi înafârşit la Ispirescu ') avSad la ceî 
doi d'ăntăl aceeaşi formă, adică : 

Am lin copaci, cu doispre-zece craci, şi în tot era- 
cul câte patru cuiburi şi în tot cuibul câte şapte ouă. 
, (Anul, lunele, săptâniâcile şi zilele). 

iar la Ispirescu : 

,Am un copaciu cu 12 ramuri, în fie-eare ramură 
câte 4 cuiburi, în fie-care cuib cftte 7 ouă.' 

(Anul, lunile, săptămânile, şi zilele). 

Epizodul cel alt, cum că meşterii să vie, nici îmbră- 
caţi, nid desibrăcaţl, care se află numai în manuscript, 
a fo6t tractat deja de către noi mal su9 *), unde împă- 
ratul porunceşte lui Bertotd aă vie tot aşa : nici gol 
nici imbrăcat. 

In fine mal este zidirea oraşului in aer, şi meşteşu- 
gul lui Achîrie. Aceasta nu este de cât o mică schim- 
l>are, ce s'a f&cut cu o legendă solomonică. 

in literatura serbească s'a păstrat într'un basm ") 
«upt o formă foarte aproape cu povestea noastră. 

, înţeleptul Solomon voia să ajungă pană la slava 
cerului. Spre acest scop prinse doi vulturi şi nu le 
^e de mâncare trei zile ; după aceea legă o raclă de 
picioarele lor, se puse in raclă şi ţinu In mână deasu- 



>) ' pepelea sun trSdicinnl năcmnare RomăneacI, tipilrit la un loc 
«a Alexuiâria, IsţI 1868 p. 112. 

*} Romăiinlii Glnmeţfi p. I BDcoreBcI 1874 pag. 66 No. Oi 

•) P. Ispireocu: Pilde bÎ Ghicitorii. BnourescI 1880 p. 31 No. 61. 
■ ■«) -Pag. 

*) Vuc Karagict, Volkainaefchen der Sertten Berlin 185i Ko. 
i& p. 237-238. 



.,gnz^=b,G00gIc 



AHCHIR Şt ANADAM !lţ 

ppa vulturilor o frigare, pe care era un miel fript. Vul- 
turii v<Hnd să apuce camea începură a se ridica după 
frigare şi aşa sburară în sus, până atinse frigarea bolta 
cerului ; atuncea plecă Solomon frigarea, şi vulliţril 
sburară tn jos, pană cftnd ajunseră iar ia pămăul.* 

Singura deosebire între basmul solomonic şi pove- 
stea lui Archirie este, că acolo însuşi Solomon se pune 
tn raclă şi se urcă până !n slava cerului, pe cănd aci 
se urcă un copil. 

Isvorul acestei legende, care a devenit foarte rodi- 
toare, este credinţa orientală, cum că Solomon ar fi 
fost dus de către un vănt satt de un dub, tn scurtă 
Treme peste spaţiurl nemăsurate. Aşa se spune chiar 
in Coran '). Dintr'un vănt s'a făcut apoi un covor mi- 
nojiat, care'l ducea, şi mal pe urmă o raclă sburătoare. 
Seînţelegecăaceagtălegendă s'a aplicat şi Ia alte per- 
soane, şi aşa se spune de Nemrod, că ar fi avut o ast- 
fel de raclă ; >) de Nacravaş, un impărat egiptean, că 
tronul său *) sbura saâ că era dus de demoni, ba chiar 
Alexandru Machedon a ftcut o ast-fel de espediţiune 
aeronautică. *) Tot aşa şi Buddba însuşi în legendele 
tibetane, dar el sboară numai pe paseri. '■) Aşa a intrat 

*) Sure M v. 11 ţi comentariul le^ndac !n : (Hmnier) Roşea- 
oal I Stuttg, u. Taebing 1813 pag. 147 r „ţi vamul de orient ÎI 
era în loc de cal, şi'l dnces într'o clipă în cotro Toea." 

■) Weil; Biblische Lefrenden d. Muselmaenaer Fkft. K. H. 18^5 
pag. 77—78. Bonenoel, 1. c. I pag. 63. 

D'Herbelot: Bibliotll^^e orientale snb Terbo : Xtmrod. 

*) Wnestwifeld, arablsche Sagon neber Aegjpten tni Orient 
nnâ Occident ed. Benfej I p. 328 unn. 

*} Pseudo-Callistlienes II cap. 41. 

^ Dsangluu : Deutscli Dn4. tibetisch von 1. 1. Schmidt psg. 387. 



.,gnz^=b,G00gIe 



112 LITERATURA POPUT.ARl ROMĂMA 

aprif în basme sub diferite forme, cftnd ca un covor 
sbnrător, cftnd ca o raclă sbarâtoare, când ca un cat 
sburător filcul cu meşteşug, când ca o radă trasă de 
paseri, ca aci. 

Ne ar duee foarte departe, dacă atn voi să urmă- 
rim desvoltarea acestei legende şi să enumerăm para- 
lele din literatura populEirâ, căcK ne ar da singur o carte 
destul de voluminoasă. Iată numai un singur esemplu 
din literalura noastră populară, ca dOvadă cum s'a 
schimbat forma primitivă, intrănd In literatura ne- 
scrisă : 

Hoţ împărat, 'înainte de a ajunge împărat, fa pus 
tafăl săil să înveţe toate meseriile de pe lume, ca să 
fie un împărat drept şi să cunoască toate pricinile oa- 
menilor. In cele din urmă îi trimese să înveţe hoţia. 

Sculându-se de la masă (adică fiul de împărat) se 
duse unde se duse ei şi se întoarse nnmal-de-eăt, 
peste aşteptarea tutuSor, cu o slugă a luî credincioasă, 
aducând nişte scânduri, stinghii, drugi, odgoane şî 
pânze; cu aceste se apuc^ ajutat de sluga lui, de cUldi 
un fel de foişor. 

Gătindu-se foişoru!, se urcă într'ănsul şî învârtind 
ni^te şuruburi şi nişte vârtejuri la nişte meşteşugirf 
ce avea acest foişor, începu a pluti în vânt ^). 

Acest foişor plutind în vânt, nu este alt-ceva de cât 
calul de lemn din ,1001 de nopţi' şi din basmul ita- 
lian al Iul Straporola, care, Inv&rlindu-i-se nişte şu- 
ruburi, pluteşte asemenea In aer. 

Tema aceasta a fost pe larg tractată de Gruen- 

■) Ispu-eaca, bume ed. 1882 p. 367, 



bf Google 



AHCEIE Şt ASAPAM 113 

baum 0. V. Schmidt »), Dimlop-Liebreeht '). Von der 
Hî^en *) Liebrecht ") şi mal cu seamă Benfey ') rela- 
tiv la o paralelă indică,- care face parte din Pancla- 
tantra '). 



t) Zeltsidirift d«r Dentaeli-Ho^nlaeiiâiBehen-0«BeIlKhkft voi. 
TrxTcj p. 2U. 

") W. V. Schmidt, Maerahen-Saal Tol. 1 StraparoU Berlin 1817 
pag. 269—280. 

*i QweiuchK ă. Proudichttmgen Berlin 1851, pag. iSl-n Na. 
327. 

') Getamatebentliener I, p. 1. XXXVI. 

■) Jahrbnch f. rom u. eng. Literator JH p. U7 nnn 

*) FantMiutantra I pag. 159—163. 

^ Ibid. Tol. n pag. i8— 66. 



bv Google 



GHENOVEVA. 

Povestea Ghenovevet, de origină francă, aparţine 
cercului de povestiri asupra originel familieî luî Carol 
cel Mare. In biserica catolică se consideră ca sfântă 
şi se prftznueşte în zioa de 3 Aprilie. Legenda oficială, 
după cum ae află aatăzî în .Vieţile sfinţilor* acelei bi- 
serid, a Fo^L compusă latineşte de un monah din cinul 
Carmeliţilor, anume M. Emmich {c. 1272). 

Această legendă a fost după aceea prelucrată fran- 
ţuzeşte de un alt monah, Pater Cerisier subt titlul : 
.l'innoeence reconnue' '■), de aci a fost tradusă in limba 
olandeză şi germană , din germană în limba bohe- 
mică etc. 

variantă prescurtată germană din secol. XVH a 
publicat Grimm, între legendele germane *). 

Din nou s'a prelucrat de Schmidt şi după această 
redacţiuue s'a retradus din limba germană în limba 
franceză. Această traducere din urmă este baza căr- 
ţii noastre populare. Textul francez a fost tradus de 

1 Tipiria PaHB 16i7. 

■) Grimm: Deutache Sagen ed. 2-&to1. II Berlin 1865 p. 2JS— 



bf Google 



u& 



■G. Pleşoiann şi publicat pentru ântăia dată la 1838 
sub litlul , Istoria GheDOvevel de Brabant*. In scurtA 
-vreme a ajuns Ghenovera o carte populară romană. 
Gbenoveva s'a retipărit la 1847, 1860, 1862, 1868, 
1876 etc. 

O alta ediţiune schimonosită a făcut Jenibace, Cra- 
iova 1879. 

Coprinsul .Ghenovevi' este cel următor; 

.Duca de Brabant avea o singură fată, foarte fru- 
moasă anume Ghenoveva. Ea era cucernică, drăgă- 
stoasă, dulce smerită şi muncitoare. 

Un oare-care cavaler tânăr anume Sijefre, isbfi- 
"vind intr'un războlu viaţa Ducăl de Brabant, acesta-1 
aduse cu sine la curtea sa ; şi hotărât să 'I facă o 
iresplătire părintească, tt dete de soţie pe fie-sa una 
născută. După nuntă plecară amândoi Ia cetăţuia M 
Sijefre, ce se numea Sijefburg. 

intr'o seară după cină, şezănd amăndol la lumina 
lampelor se auzi de o dată înfiorătorul sunet al trâm- 
biţilor ce preveghea războia. Soldaţii şi cavalerii in- 
trară în sală şi strigară: războiul războiul Maurienil 
din Spania au intrat ffiră veste în Franţa; şi chiar In 
astă noapte trebue să plecăm la războiu. 

In răvarsatul zQplor se adunară cavalerii şi Sijefre 
Sşî luă ziua bună de la Ghenoveva. Ea remase acuma 
acasă, trăind în cea mal adăncă singurătate. 

Vătaful de curte , pe care-l însărcinase Sijefre cu 

îngrijirea tuturor lucrurilor, se chema Golo. Acesta 

era un om frumos, dar foarte viclenos, şi n'avea frică 

de Dumnezeii. 

Dipt pleiarea lut Sijefera, olo luise o putere stă- 



.,gnz^=b,G00gIe 



116 LITEBATCEA POFOUBi EQMANJ 

pânitoare peste toate şi trata foarte răâ şi cu asprim» 
pe toate slugile vecM şi credincioase ale Comisulur 
Sijefre. 

Dintr'untai el se purta cu smerenie către Gheno- 
veva. Dar ffiră zăbavă obrâznicindu-ae făcu Gheno- 
vevi nişte cerert foarte ruşinoase. E^ îl întâmpini, 
cu grozăvie, ameninţăndu-1 dacă nu se va lăsa de ni- 
şte cugete, ce n'ar trebui să aibe. Dar Golo turbftn- 
du-se, se hotăra să 'ş[ răsplătească şi să o prăpă- 
dească. 

Mal marele peste slugi al comisulnl se chema Dra- 
• con. Acesta era un om cinstit şi credincios stăpânu- 
lui său. Ghenoveva îl chemase să'I dea o scrisoare- 
pentru bărbatul el ; in minutul acela intră Golo şi 
străpunse pe Dracon cu sabie. Ghenoveva speriân- 
du-se strigă din răsputeri ; toţi locuitorii satului aler- 
gară la acele strigăte ; atunce începu Golo să le spue- 
nişte lucruri neruşinate şi porunci să se arunce Ghe- 
noveva In temniţă, Iară el scrise o scrisoare, plină, 
de mim^uiit, hH Syefre bărbatului el. 

După câte-va luni născu Ghenoveva un copil şi-t 
puse numele Benoni. Numai Golo venea la dansa ca 
obrăznicie şi neruşinare, Iară ea îl respingea, cu toată, 
că el o dojenea că o va omora. Intr'o noapte veni 
Berta fata strejarulul şi'I spuse cum că a auzit că 
chiar în noaptea aceasta o vor omora, căel a venit 
ast-fel de poruncă de la Suefre. E^ atuncea o rugi- 
să-i aducă cerneală şi hărtie şi Ghenoveva scrise o 
scrisoare către bărbatul el. Această scrisoare o dete 
in mana Berti ca să o ţie pană cănd se va întoarce 
Stjefre, şi numai In mana lui să dea acea scrifioare. 



bf Google 



Pe la mezul nopţii veniră doi gelatt, Conrad şi Ro- 
jer şi o duseră afară Intr'o pustie, împreună cu co- 
pilul el, ca să o omoară acolo. Insă ea se rugă cu 
lacrăml fierbinţi de el, să nu facă ast-fel de păcat şi 
să omoare pe o nevinovată. ETt se milostiviră de dansa, 
:şi o lăsară în viaţă, însă o jurară, să nu ese nici o 
■dată din pustietatea aceea, căci alt-fel aflănd Golo că 
•ea trăeşte, vor pierde ei viaţa lor. După aceea tălă 
Rojer pe căinele său, care U era singurul prieten ce 
avea, şi îî scoase ochii, ca să-I aducă la Golo drept 
dovadă că au împlinit porunca Iul. Pe ea o duseră 
In cele mal stufoase păduri, pe unde nici o dată nu 
. călcase picior de om ; acolo o lăsară cu copilul în 
braţe şi plecară, 

Gheooveva rătăcind prin pustietate, ajunse Ia o peş- 
teră şi se aşeză acolo. Dar n'avea ce mânca. Cum 
^dea ea în peşteră, iată că veni o cerboaicâ la acea 
peşteră, care era culcuşul el, Nefîînd pană atuncea 
nici o dată vânată de oameni, ea era blândă şi se a- 
propie fără sfială de Ghenoveva, care o mftngMa. Iară 
uităndu~se mal de aproape şi văzând ugerile el pline, 
luă Ghenoveca pe Benoni şi'l puse să sugă laptele. Cer- 
boaicâ îl lăsă, căci puţină vreme înainte, răpise un lup 
puiul eî, şi laptele în ugerî îl făcea dureri. Aşa se 0- 
biclnui cerboaicâ cu el, şi el trăiră din rădăcini şi din 
îaplele eerboaicel. 

După trecere de vceme se adrenţuiră hainele Ghe- 
-novevel ; iară ea eşind o dată din peşteră întâmpină 
pe un lup, ce ducea o oae în gură ; lupul cum o văzu 
âe apropia de dansa. Ea îl lovi peste cap cu ciomagul 



.,gnz^=b,G00gIe 



118 UTEB ATURA POPDLABJ BOMĂNJ 

ce-1 avea tn mână, şi lupul speriat, lăsă oaea şi fugi- 
Cu pielea aeestet oae se tmbrăcă Ghenoveva. 

Iar Sijefre începuse d^ja In scurtă vreme a se căi de- 
porunca ce o dedese să omoare pe Ghenoveva. Volf^ 
care 'Ieraprieten, nu era tocmalatunceaîn tabără, când 
venise solul cu scrisoarea Iul Golo. îndată ce &e în- 
toarse îl mustră pentru fapta lui necugetată. M&hnit 
de mustrări de cuget, şi răJiit în bătae se întoarse Si- 
jefre fără veste la cetăţuia sa. Acolo găsi toate în des- 
frănare şi neorânduială. Tot de o dată îl predă Berta 
scrisoarea Ghenovevel. Cel d'ântâiu lucru ce făcu Si- 
jefre era, de a arunca pe Golo chiar în temniţa aceea 
in care fusese Ghenoveva m^ nainte. 

Inlr'o zi se duse Sijefre la vânătoare. Acolo urmări 
el o cerboaică cu mare stÂruinţă şi alergă după dânsa 
până când ^unse ia peşterea. Acolo îl recunoscu Ghe- 
noveva îndată, şi i se făcu şi Iul cunoscută. 

Plin de bucurie abia îşi credea ochilor. Ghenoveva 
îl povesti minunata lor hrănire prin cerboaică şi 'I a- 
rătă şi pe fiul lor Benoni. 

Atuncea sună Sijefre cu cornul său şi toţi cavalerii^ 
ce eraâ la vfinătoare se strânseră la peşteră. 

Trimeseră acasă să-I aducă haine potrivite şt cu 
mare alaiu se întoarseră cu toţii la cetăţuia Sijefsburg 
Toată lumea le eşia înainte spre întâmpinare. împre- 
ună cu Ghenoveva şi eu Benoni veni şi cerboaică 
credincioasă. Iar pe Golo îl Bcăpă Ghenoveva de moarte 
şi îl osândiră numtU Ia temniţă pe viaţă. Cel doî gelaţt 



Legenda Ghenovevi, ce ara reznmat-o aci, este una 
dintr'un ciclu întins de legende paralele, în care nu- 



bf Google 



119 



m^ o trăsură sau alta e puţin schimbată. Aşa d. e : 
în legenda Crescenţi^, care se potriveşte cu legenda 
Ghenovevil până la punctul când gelaţil îî daO dru- 
mul în pustie, în loc să o omoare. Bărbatul şi părăto- 
rul devin răioşt. Crescentia, care scapă, zideşte un 
spital unde tămădueşte răioşil. Acolo vine şi bărbatul 
el împreună cu clevetitorul; dorind să fie vindecaţi tre- 
buea fie-eare să-^ mărturisească păcatele şi ast-fel 
află bărbatul nevinovăţia femeef sale. Atunci şi fe- 
meea lui i-se face cunoscută. 

Altă paralelă este legenda M Valentin ţi Ormrt, le- 
genda lui Octavian istoria Elen^ etc Toate tractate 
mal pe larg de Graesse ^). Zacher ') a cercetat le- 
genda Ghenovevel şi legendele paralele din punctul 
de vedere al mitologiei germane, şi a crezut să recu- 
noască într'ansele o figură dintr'aeeastă mitologia, 
întocmai precum a lăcut'o şi Simrock '). 

Ceea-ce ne interesează însă pe noi mal de aproape 
este, că posedăm in literatura română o paralelă ve- 
stită la istoria Ghenovevel, şi încă cu mult mal veche 
în literatura română de cât aceasta din urmă, căci 
este deja de pe la sfârşitul secolului al XVII. adică : 

Povestea pentru împărăteasa ţară frănce^U ce i-aă 
tăiat maştehă-sa măinele. 

Povestea aceasta ce o dăm mal la vale în estract, 
face parte din .Minunile Maicii Domnului* unde este 



') DeaUche UyUiologie ed. 2 Bonn 1864 pag. 3! 



^=b,GoogIe 



1 20 LITEBATURA POPDLABl ROMAmI 

minunea a 11-a, Textul cel ma! vechii! ae află într'an 
manuscript mixt al d-lul Eminescudin 1692.^) Despre 
alte manuscripte şi texte tipărite, precum şi despre o- 
riginalul după care s'ati tradus .Minunile* va fl vorba 
în literatura religioasă. Dovada însă, că povestea de 
faţă se bucura de o răspândire mat mare, şi inde- 
pendentă de .Minunile* este, că o regăsim într'un alt 
mancscript mixt de pela 1760 *) care coprinde diferite 
legende şi poveşti. Acest manuscript e în posesiunea 
d-luî Tocilescu. Aci poartă titlul : 

^Poveste foarte minunata a coeoanîi Jtfarieî, rugă- 
toare de Preacesta." Comparând acesfe texte între dân- 
sele, vedem că amândouă afl un izvor comun, dară 
sunt două traduceri independente una de alta. 

Iată ce ne spune această poveste : 

,1d ţara frănoească era un împărat, care rămăsese 
văduv de muerea d'ântâîu , cu care lăeuse o fată 
foarte frumoasă, căreia 'i puse numele Mariea. Iară 
el se însura de luă a doua muere, mal frumoasă încă 
de cât cea d'ântâiil. Dar ea, cât era de frumoasă la 
trup, atât era de grozavă la suflet, şi rată lăcuia într'- 
ânsa mozaviria dracului, că nu voia măcar să auză 
de alta mal frumoasă de cât ea. Deci ea văzând pre 
Mana aşa de frumoasă, căuta să o piarză, 

O dată se întâmplă împăratul să meargă la o cetate 
pentru treaba Iul, atunci chemă ea o slugă a el cre- 
dincioasă şi după ce-1 jură să facă după voia el, îî zise : 
Să ştii că muerea cea d'ântâiă n'a fost cinstită, de a- 



.,gnz^=b,G00gIc 



flHBNOVETA 131 

ceea şi fata aceasta face lucruri necuviincioase şi ruşini 
f&r& seamă, şi daca va trăi mult, ea va face casa de 
ruşine. Aşa dară tu m&ine, sâ o iei şi să o duel la un 
loc pustiQ şi să o omorî acolo ; iar semn în loc de măr- 
turie să'ml adudt mâinile el. Iară sluga se făgădui să 
facă după voia eî. 

La miază-noapte sculă femeea aceea pe Măria şi i 
zise să se primble puţin cu acel oameni, eă acuma 
va veni şi dansa. Aşa o duseră departe într'un loc 
pustiu; Măria insăînţelese vicleşugul, eăet ea era din 
fire înţeleaptă Atunci ridică ea ochii către ceriu şi se 
ruga la Maica Precista să o scape de acea nevoe, iară 
la oamenii acel zise : nu vi-e frică de D-zeu să văr- 
saţi sânge nevinovat? şi mal zicând şi alte eu lacrămî, 
li se (ăcu milă de dânsa şi o lăsară vie, dar măinele 
el trebuiră să-î le tae, căci maşteha le ceruse spre 
semn că au făcut după porunca eî. Deci puse mM- 
nile pe o stălpare de copaclu şi-i le tălară cu măes- 
trie din încheeturî şi ie duseră împărătesil. Iară săr- 
mana Măria rămase acolo în pustie, cu boantele el 
sângerânde, şi altă măngâere n'avea de cât numele 
Preacistel, 

In vremea aceea se întâmplă de eşi la vănătoare 
un fiu de boer mare bogat, şi nimeri în aeele locuri. 
Auzind glasul el, se apropia de dânsa şi o găsi într'un 
hal aşa de jalnic. Mirându-se de tăerea măinilor şi de 
frumuseţea el, o întrebară de pricina lucrului. Iară 
ea nu răspunse nimica. Tânărul o luă la dânsu acasă 
şi O îngriji bine, şi o oblojiră cu .erbi Jn tot chipul ca 
să se vindece. 

Feciorul acelui bogat o îndrăgi şi se rugă de tatăl- 



.,gnz^=b,G00gIe 



122 LITBRATDBA POPDLAEi 1 _.. . 

său să'l lase să se însoare cu dânsa. Iar tată-său răs- 
punse : noi putem să lluăm fata unul judecător mare 
şi bogat. Dar dacă văzu că feciorul său se perde de 
dragostea feti se învoi şi el ; şi făcură nuntă. 

Iar împăratul tatăl el, petrecea în scârbă mare, ne- 
ştind ce s'a făcut cu fiă-sa; că împărăteasa îi spuse, 
cum că a fugit pe ascuns într'o noapte. Deci scrise 
împăratul Ia toţi domni şi judecători şi boeri să vie 
să facă alergare de cal , ca să i se mal veselească 
inima, să nu-1 omoară scârba de tot. Aşa veni porunca 
şi la bărbatul fetei şi plecă el In locul tatălui său la 
curtea împărătească. Pe tată!-său însă îl ruga, să-I 
dea de ştire îndată ce va naşte cocoana lui copil. 

Iar dacă sosi el ia curtea împărătească, cu voia lui 
Dumnezeu Rlcu atâiea meşteşuguri şi vitejii la joacă, 
cât toţi boeril vorbeau de dânsul. Iară vicleana de 
îmfiărăteasâ îl îndrăgi şi chemă o slugă a lui şi'l în- 
trebă despre toate. Aşa află că este însurat şi că are 
de nevastă o fată cu măinele tăiate. Cum auzi de mâi- 
nile tăiate şi mal întrebăndu-1 de chipul el, înţelese 
că este fata împăratului pe care o credea moartă. 

In vremea aceea veni carte de la tatăl cel bătrân, 
că a făcut nevasta lui doi coconi. Împărăteasa dărui 
pe slugă cu multe daruri să-1 dea eî cartea aceea ce 
va răspunde fiul. Ea scrise altă carte şi o pecetlui cu 
inelul pe care-1 furase sluga cu meşteşug. In carie 
scria : să omoare femeea şi cu ceî doî copil născuţi, 
că nu sânt al lui ; dacă nu o va omora, nu va mal veni 
acolo. 

Iar dacă bătrânul văzu scrisoarea se miră foarte mult 
cu jale şi nu ştia ce să facă şi se sfătui cu o slugă cre- 



bf Google 



^ GHEMQTEVA 123 

dincioaeă ce avea ; şi aQ aliat cu cale să o ducă acolo 
unde aQ găsit-o şi acolo să o lase, să o grijască Dum- 
nezeii. Aşa făcură, şi ea remase acolo nemângâlată cu 
multă jale şi cu multă scărbă. Acolo văzu o cărare şi 
se luă pe dansa până cănd ajunse la o peşteră ; in peş- 
terea lăcula un pustnic, care 'f lăsă locul s&H şi se 
mută într'o altă peşteră, Iar el o hrănia ca erburî şi 
rădăcini ce strângea. 

Şi trecu câtă-va vreme şi se întoarse bărbatul eî 
acasă ; şi dacă îl spuseră , el plânse cu amar , şi după 
aceea luă slugile să o caute unde aQ lăsat-o. In noap- 
tea aceea se arătă Maica Domnului în vis femeei ace- 
lea şi i zise : măine vine bărbatul tăii şi acuma se is- 
prăvesc toate nevoile tale. Iară ea se rugă de Maîcji 
Domnului şi redobândi şi mâinile tăiate. 

A doua zi o regăsi bărbatul el şi o duse acasă. 
Atuncea ea spuse cine este şi cum a ajuns în pustie- 
tate. Iară începură să caute şi pricina eu scrisorile şi 
aflară tot vicleşugul maştehîl. 

Apoi trimiseră carte la tatăl, împăratul şi purceseră 
şi ei tn ţara frăncească. Sosind la ţara lor, le eşi înainte 
însuşi împăratul. Iar spurcata de muere a impăratutnl 
se ascunse, dar o aOarâ, o scoaseră afară şi o arseră 
în mijlocul cetăţii. După aceea încorona împăratul pe 
ginerile săă de împărat. Iar ziua scăpării fetei de îm- 
■ parat făcură praznic mare Maicăl Preciste.* 

Această poveste e una din multiplele variante re- 
prezintate printr'o sumă de povesti şi chiar de basme 
în multe literaturi. Cât ne priveşte pe noi, posedăm în 
literatura romană, eâte-va basme C£u1 se apropie mai 
mult satl mal puţin de legenda de faţă. Se înţelege că 



.,gnz^=b,G00gIe 



m LITBBATDBA POPDLAbX ROMĂmA 

unele trăsături sânt schimbate şi ast-fel se aseamănă 
un basm cu două satl trei variante a legendei originale. 
Aşa d. e. un basm inedit comunicat noue de d. Ispi- 
rescu al câruî coprins e cel următor : 

,Un împărat rămâind văduv, vrea să ia pe însăşi 
fata lui de nevastă. Fata nu voi să asculte de vorbele 
lui şi fugi ; împăratul puse de o prinseră, şi i tăia mâi- 
nele, crezând că ast-fel nu va mal putea fi^. Dar fata 
de împărat totuşi fugi îmbrăcată într'o piele de urs. 
Străjerii unul alt împărat o prinseră când fura fructe 
din grădina împărătească. Feciorul de împărat o În- 
drăgeşte şi o Ia de nevastă. 

Atuncea e chemat la războia, şi pleacă. In vremea 
aceea născu femeea lui un copil şi un sol vine cu o 
■ carte să o vestească bărbatului. împăratul află că fata 
Iul e nevasta tănănilul, schimbă scrisoarea, că a năs- 
cut un căţel ; de asemenea schimbă răspunsul bun, 
într'unu rău, ca femeea cu civilul să fie arşi. In loc de 
a o arde îl dau drumul, ca în legendă. Pe drum ajunge 
la o apă şi voeşte să spele pe copilul eî; când îl spală, 
cade copilul în apă ; atuncea stetea de altă parte un 
om bătrân — pasămi-te că era D-zeii — ^ şi el îi zise să 
bage boantele în apă. In minutul acela El crescură mâ,i- 
nile şi scoase şi copilul. Pe copilul îl dărui D-zeO cu 
darul ea tot ce o voi să i se împlinească. Plecând de 
acolo meu departe , ajunge la o casă mare, acolo îl 
ese înainte o femeea mare şi frumoasă şi i zice că pa- 
latul şi tot ce e tnlăuntru e pentru dânsa. Acolo sade 
până când o găseşte bărbatul. Abia atuncia află că e 
fata împăratului şi'l pedepseşte pentru nele^urea sa.* 
Beslul basmului care vorbeşte de modul cum s'a fo- 



.,gnz^=b,G00gIc 



losit copOul de daml ce i-a dat D-zefl , nu ne intere- 
sează aci, şi-1 trecem. 

Precum se vede a \a.fittatălîei(sXloca\ mumei vitrige, 
alt-fel basmul este aproape identic cu legenda. Prin 
înlocuirea mumei vitrege eu tatăl, se apropie basmul 
de povestea : Elena, fata împăratului din Ţari^rad '). 

In basmul bănăţean din coleeţiunea fraţilor Schott 
(No. 16) se găseşte o altă variantă aceleaşi legende. 
Fata fuge de un peţitor, care e fiul unul vrfijitor mare, 
şi acest vrăjitor i face mari nevoi, schimbftnd scriso- 
rile şi cauzăndu-i şi alte nenorociri. 

O paralelă intocmfd cu basmul cel d'ăntăitt este 
basmul german : .Fata fără mfllnl' *). Griiran mal 
compară basme itfjiane, germane, serbeşH '), etc. La 
aceste mal adăogăm basmul rusesc din coleeţiunea lui 
Afanasiev *), întitulat asemenea: »Co3oructca' : .Fata 
cu măinele tăiate.* 



<) Paralele t. Donlop-Lîebrecbt, pag. 26&-266. ÂIM paralela 
mult mal dasTolute !mpreim& cn comparatîiuiea poveştilor ;i le- 
gendelor Intra dânselev. T. d. Hsţen, Geaomintâbectheaer voL 
UI, pag. CLIV—CLXIL 

») Grimtn No. 31. 

*> Qrimm, toL m, pag. 57—60. 

*) A. N. Afimadev, uarodoTla nukila skazki m Hoseva 1673 p. 
31 — ii, No. 159 tnl variante ; paialele vezi voL 17 p. 368—377. 



.,gnz^=b,G00gIe 



ILIODOR 

Primul roman din anticitate, ce s'a mânţinul p&nă în 
zilele noastre e acela scris de Heliodor, episcopul de Tri- 
cca înThesalia, care poartă numele de: ,Aetkiopica.* 
In realitate au precedat maî multe romane opului luî 
Heliodor ; aşa": povestirile milesice ale lui Aristides (ca 
90 înainte de Chr.) ^povestirile curioase de dincolo de 
JTiule' de Antonias Digenes în care se tratează de 
Dinias cu amorul lui Derkyllis. Babilonica sau po- 
vestirile din Babylon de îambUrhus etc. Insă aceste 
romane s'au perdut în întregul lor, num^ un estract 
foarte scurt s'a păstrat de către Pkotius în Bibliotheca 
sa. Aproape 200 de ani după lamblichus şi de sigur 
mal mult sau mal puţin influenţat de dânsu şi de pre- 
decesorii săi, compune Heliodor romanul intitulat 
^Aetkiopica^ a cărui coprins este cel următor : 

, Regina Ethiopieî naşte o fată albă şi o espune în- 
tr'un loc deşert, legând un inel pe braţul el şi o legă- 
tură ce conţinea originea el. Găsită de Sisimilhres, 
acel copil sade la dănsu şapte ani, după care îl Ia cu 
sine la Egipt. Acolo el predă fata aceea 1«I Charicles, 
nn preot delfic, care îl dă şi numele său : Ckaridea şi 



fe... 



bf Google 



ILIODOB 127 

O destinează nepotului aău, anume Alkameaes. Cha- 
riclea însă se întâlneşte în templu de Ia Delii cu Thea- 
genes şi se amurezează de dânsul. Calasiris un preot 
egiptean şi prietin lui Chtirictes care se afla atuncea 
la Delfi, capătă porunca lui Apollo prin vis de a se în- 
toarce în Egipt împreună' cu Cîharielea şi Theagenes. 
Corabia e prinsă de corsari şi căpitanul lor vrea aă ia 
pe Chariclea de soţie. Ajunşi la ţărmul egiptean, Ca- 
lasiris aţâţă vrajba, între corsari şi el se omoară între 
dftnşii ; atunci Chariclea împreună cu Theagenes sânt 
prins! de nişte bandiţi egipteni şi duşi într'un ostrov. 
De acolo el scapă, căci unu Nausicles ocupă acel o- 
strov şi omoară pe bandiţii, cari II furaseră Iubita lui. 
Theagenes însă cade în măinile Egiptenilor, cari îl tri- 
met ta Persia, şi Nausicles predă Chariclea lui Cala- 
siris care o recunoscuse. In fme după multe intâmiilări 
sânt prinşi amândoi de către Hydaspes regele Ethio- 
pilor, care vrea să jertfească pe Theagenes, soarelui şi 
pe Chariclea, lunel, atund se află legătura ce legase 
muma Chariclel pe braţul el şi se recunoaşte că ea 
este însuşi fata lui Hydaspes. Sisimithres şi Charic- 
les cari ajung acolo după ce o căutaseră prin toată 
lumea, dovedesc faptul în acel moment cum s'a pe- 
trecut şi că el o au crescut : şi ast-fel Theagenes şi 
Chariclea scapă din toate primejdiile şi ajung la unirea 
dorită* . 

Romanul lui Heliodor a avut o influenţă imensă a- 
supra romanului modem, în special a'iupra romanului 
eroic. Modul cum se descoperă origina eroinei s'a imi- 
tat de Guarini în .Pastor fîdo'. Durat l'a dramatisat 
(1762). Ediţia cea d'ântăiă grecească s'a făcnt în anul 



.,gnz^=b,G00gIe 



128 LITERATDBA POP ULAHi ROMANI 

1535 laBasel după un manuscript furat de către un sol- 
dat dio biblioteca lui Matbias Corvin din Pesta. A fost 
apot încă des tipărit şi tradus în limba franceză, en- 
gleză, germană etc. ^) 

In limba romană a fost tradus încă de pe la mijlocul 
secolului trecut şi cam des citit. Dar totuşi nu s'a bu- 
curat de atâta popularitate, ca toate cele alte cărţi ee 
am pomenit până aci. D. Emineseu posedă două manu- 
scripte de pe last^şitul secolului XVIII, învederat co- 
pil după originale mal vechi; tot aşa posedă şi biblio- 
teca centrală un manuscript din 1773 şi d. Toeilescu 
un altul de la 1785 dar toate incomplecte, ceea ce ne 
demonstra că era o carte mal răspândită. 

Influenţa acestt^ roman vast, care coprinde 10 cărţi, 
este foarte mică; volumul lui opria o răspândire mîă 
mare pe câtă vreme nu circula de cât prin acria. 

Ce e curios de a observa este că romanul a căpătat 
la români titlul autorului săfl ^Modor.* pe cănd s'a 
perdut cu totul adevăratul titlu .Ethiopica* safl .pove- 
stiri ethiopice. ' 

Judecând după transformarea ce a păţit şi după. 
mulţimea relativă de manuscripte ce se găsesc se pare 
că a fost mal populară : Istoria lui lilerot fi a Antus^. 



') Don lop-Li«bTecht p. 8 arm. 



.,gnz^=b,G00gIe 



FILEROT SI ANTUSA 

Din acest romanţ avem două ediţiunl sait m^ bine 
două estracte schimonosite, fie care din aceşti doi e- 
ditorî, îndreptători praUnd şi dreptul şi onoarea de au- 
tor adică : Câmpiniu ') şi Ecaterina Jantîl, *) amândoi 
(cea din urraă este o damă) spun că aâ văzut şi el un 
manuscript vechia, dar eî l'aâ prefitcut, ^ într'adevăr 
raQ prefăctU. 

Originar ni se pare identic cu lerotocrit, compus 
greceşte în versuri de Vincen20 Cornaro între 1630 
— 1650 de unde „Notd Erotocrit" al Iul Dionisie Fo- 
lino, prelucrat româneşte de Anton Fann. 

A« persoanele principale port numele de : £h-acle: 
împăratul Atenii. Ârtemie : împărăteasă, Areti: fiica 
lor. Pezostrat, ministru politic al împăratului Eroto- 
crit fiul lui Pezoslrat şi amurezul Areti. . Tot aşa şi 
în Erotpcritul lui Garnaro. I). Emineseu posede un 
fragment manuscript dintr'o Iraductîune romană de 
la 1812 întitulată: Istoria Ar«tusi! şi a împăratului 

>) Filffrot ţi AntDsa, Brii!» 1875. 
^) f ilerot ţi AntunH, Buxţn 1878, 



.,gnz^=b,G00gIe 



130 UTIRATDRA POPULARĂ ROMÂNA 

Iraelie tatăl sâu, a luî lerotbcrit şi-a lui PezostraC,ta- 
tâlul safl vizirului." 

Alte 2 manuscriple din .lerotocrit' de pe la 1800 
ei 1818 posedă Biblioteca centrală din Bucureşti; 
singura diferinţă tntre A, Fann şi aceste manuscripte 
este că Areti sună la aceste din urmă mal corect : 
Arethusa. 

In povestea noastră se vede că s'a fâcut îilerot, 
din Erotocrit gi din Arethusa : Antum. Tatăl eî se 
chiamă : Periandru, muma Eftali (Efali) iar tatăl luî 
Filerot : Agaton. Goprinsut rumanţuluî : , Filarot şi 
Antosa' pe scurt este cel următor .Filerot se amo- 
rezează de Antusa (cu care însă se poate vorbi nu- 
mai prin graliele ce despart casa lui de palatul im- 
părătesc). La vânătoare urmărind o ciută ajunge în 
fine intr'o ţară depărtată ; spăiandu-se cu o apă se 
transformă într'un harap şi supt forma aceasta revine 
la Antusa. Această ee îmbolnăvise de dragostea lid 
Filerot, şi zictod el, că, e vradu îî comunică că s'a în- 
tâlnit cu dânsu in ţările depărtate; şi eu mijlocul acesta 
o însănătoşează. Apoi pleacă necunoscut !n ţara Perşi- 
lor, acolo devine generalul armatei, însă comandat 
în contra Grecilor trece el în partea lor şi scapă pe 
Periandru. După aceea este trimes însuşi în contra 
Perşilor. Pe vremea aceea trimite regele Periandru Ia 
regele Agealaa, propuindu'I fata luî pentru Andraeus. 
Cum află Filerot de aceasta, crezu că este eu con- 
simţimântul Antusi şi furişându-ae de vederea arma- 
tei, dispăru. Aretusa auzind aceasta fugi asemenea şi 
se ascunse într'o mănăstire*. Aceasta este receoziu- 
oea cea mal nouă, cea de.Jantil. 



.,gnz^=b,G00gIc 



FILKROT ŞI ANTOSA 131 

Ediţiunea Iul C&mpiiiiu >) are un alt sfârşit şi adică : 
Filerot trimese pe un prieten al Iul să peţească pe 
Antuaa de la tatăl eî. Acesta înfuriat îl surghiuneşte 
şi pe Antusa o închide în temnilâ. După o vreme oare 
care vin mal mulţi flî de împăraţi şi o peţesc pe ea, 
FUerot care află câ regele îl rechieraase, vine tot în 
forma de harap, se luptă cu inimicii regelui, apoi eu 
peţitorii şi îl biraeşte pe to^, şi capătă pe Antusa. 

Afară de aceste ediţiuni tipărite, noi maî cunoa- 
ştem două manuscripte despre : ,lstona lui Filerot ^ 
Ăntusâ' unu al nostru de la 1826, şi altul al d-lul Is- 
pirescu de pe la 1837. Deosebirea între aceste manus- 
cripte şi tiparul este că manuscriptele sănt mult raaî 
desvoltate şi că alternează proza şi poezia. Acţiunea 
e descrisă în proza, ear simţimintele, dialoguri şi scri- 
sori sănt in forma poetică. 

In Erotoeritul lui Anton Pann şi acţiunea a fost 
prelucrată In versuri, coprinsul este asemenea eu Fi- 
lerot % 



.,gnz^=b,G00gIc 



DRACUL SI FEMEEA 

In cercul cercetărilor de faţă intră ş! cartea întitu- 
lată : 

, Dracul §i femeea aaă roman ffăsit sub pavcaunui 
holt^u bătrân,' ed. I. 1851 ed. 2-a la^î 1857. Noî a- 
vem aci o tradueţiune, saîi maî bine o prelucrare, a 
vestitei opere a luî Machiavelii .Belphagor*, tipărită 
la 1543, adică 18 ani după moartea autorului. Separe 
însă, că el însuşî n'a făcut alt-ceva decât a scoate a- 
ceastă poveste dintr'un manuscript latinesc , perdut 
acuma '■). 

Rezumatul în scurt este cel următor : 

.Multe suflete bărbăteşti se pogoară în Iad eu tân- 
guire amară, că femeile !ori-aâ silit să părăsească lu- 
mea fâră vreme şi să se pogoare în Iad. 

Minos şi cu Radamant împreună cu Pluto vrând să 
hotărească cu toată dreptatea această pricină, au aflat 
cu cale să trimită pe una din slugile Tartorului să 
meargă in lume şi să Ia cea mal deplină şi negreşită 

') V. Dnnlop-Liebrecht pag. 273 nnn. 



bf Google 



^ DBACOL ŞI FEMEEA 1.S3 

ştiinţă. Sorţii afl căzut pe Beelfegor , şi el a eerut să i 
se dea o sumă ÎDsemoală, cu care viind în lume in 
chip bărbătesc, să se însoare şi după trecere de 10 ani 
să moară şi să se întoarcă în Iad, dar câtă vreme va 
sta în lume să fie supus Ia toate patimele omeneşti. 
Beelfegor se însoară, şi o păţeşte rău , încât nu mai 
poate să aştepte cel 10 anî hotărâţi şi se întoarce îna- 
inte de sopoc lalad, unde încredinţează pe sfetnicii eeî 
marî, prin viu gralu, că mare dreptate au acele suflete 
■ce ţipă şi strigă." Până aci povestea românească; 
e mal mult saă raaî puţin o satiră in contra femeilor. 
Originalele maî ati o continuare hazlie; căci dracul 
scăpat printr'un ţăran de nevasta lui, spre răsplată 
a făgădueşte dracul că va intra în fata unul boer şi nu 
va eşi decât în urma porunceî date de ţăran , pentru 
care aceata va fi bine plătit de către tatăl fetei. Aşa şi 
fficu. Dracul eşind de la acea fată intră în fata împă- 
ratului, şi împăratul porunceşte ţăranului să scoată pe 
dracu din fată, dacă nu îl va pedepsi rău. Ţăranul se 
puse maî intălu pe rugat, dar dracu nu voia să ştie 
nimica de aceasta ; atunci se prefăcu ţăranul şi veni 
în fuga mare strigând speriat către dracu : ,fti^! că 
te caută femeea ta.' Cum auzi dracul de femeea, eşi 
ca fulgerul din fată şi într'o clipă se făcu nevăzut." 
Prototipul acestei poveşti este indic. Benfey, care 
l'a' regăsit în Qucasaptnti adică în ^povestirile UQiri 
papagal*, a urmărit această temă prin toate literatu- 
rile arătând cum s'a transformat încetu cu încetu, până 
când a devenit basm. i) 

<) Pantachatantra I pag. 519— 5â{. 



bf Google 



LITERATUBA POPOLABi ROMANĂ 



Iată acuma şi un basmu roman cules din districtul 
Prahova, care s'anăscutdintr'aeeastă poveste. Qudat 
este că Arhanghelul Mihail a luat locul diavolului, se 
vede din cauza rolului, ce i se atribue, adică de a lua 
sufletele oamenilor, ceea ce nu se potriveşte cu atri- 
buţiunile diavolului, dupâ închipuirea poporului. 

Păţaniile Ârhanghelvltă Mihail '■). 

,Se zice că Sf. Arhanghelii Mihail trăia o dată pe 
pământ. P'atuncea era şi el ca toţi oamenii cu slăbi- 
ciunile lor. Când ajunse flăcăiandru, simţi că-I tăcăe 
inima după o fetiţă tânără, cu faţa albă ca zăpada, cu 
obrajii rumeni ea cireaşă , cu cosiţa neagră ea pana 
corbului şi cu ochişorii ca mura cămpulul. 

Frumoasa fetiţă nu se arătă nesimţitoare la ochii 
dulci ce-I făcea Mihaîă (aşa se numea sf. Arhanghel 
p'atuncea, pentru că nu era încă sfânt) şi orî de câte 
ori îl vedea trecând de vale, se fâeea că nu-i apă îu 
coată şi Ha fuga Ia fântână, unde Mihaia mânca la fa- 
gurf după guriţa el. 

Azi aşa, mâine aşa, o duseră ei cât o duseră, până 
ce dragostea lor începu să sbâmăle pe la urechile 
sătenilor, şi de ! gurele rele, când n'aîi de lucru, scot 
fel de fel de vorbe. 

Mihaiu, ca să Iasă din gura lumii, făcu ce făcu, că 
fata era mal bogată decât el şi o luă de nevastă pe 
Stâncuţa, că aşa se chema drăguţa lui. 

Acuma el credea că are să fie cel mal fericit om 
din lume ; dar omul una se gândeşte şi alta nemere- 
şte : Mierea Stâneuţeî de denaintea nunţel, după cu- 

')Th, A, Gesticone în Columna lut Trajan 1882 pag. 533-524. 



.,gnz^=b,G00glc 



DBACUL Şl FB MBgA 185 

nunie se prefăcu în fiere otrăvită, din viţă blândă, a- 
junse scorpia afurisită. Bietul Mihaîu nu mal putea 
să-1 intre în voie : zise el hăis , ea zicea cea ; zise el 
cea, ea zicea hăis; zicea el tunsă, ea zicea rasă; zicea 
el rasă, eatunsă; ba raţă, ba răţoiu şi aşa mal încolo. 

Cu toate astea el suferia tot fără să zică. o singură 
vorbă ; tăcea şi 'şî vedea de treabă. Dumnezeâ văzând 
marea lui răbdare ii făcu s^nt şi îl însărcina ca să îa 
sufletele oamenilor. 

Cu toată sfinţenia lui, tot n'a putut să scape de rău- 
tatea nevestei. Ar fi vrut să-1 ia sufletul, dar nu 'î da 
voe Cel de sus. 

{) duse el, căt o duse ; dar dacă văzu şi văzu se 
sculă intr'o zi de dimineaţă, luă zeghea la spinare, 
puse mămăliga în traistă şi 'şl luă lumea îu cap. 

Merse, merse zi de vară până în seară, şi ajunse 
de'naintea unul bordeiâ, unde bătu in uşă. 

— Cine 'i ? întrebă un glas din năuntni. 

— Om bun, răspunse el d'afară. N'avu să aştepte 
mi^t, că uşa bordelului se deschise şi un biet munci- 
tor îl pofti în năuntru şi '1 ospăti şi 'l găsdui. Omul era 
vesel, că nevasta ît făcuse un copilaş frumos ca «n bu- 
joraş. 

La masă, din una din alta, ajunse vorba şi la naş. 

Atunci sf. Arhanghel ceru să 'I boteze e! copilui. 
Omul primi cu bucuria, maî cu seamă după ee află că 
naşul e sfânt, pentru că sf. Arhangel îl spuse tot ce 
păţise şi cum se făcuse sfănt. 

A doua zi merserft la biserică de botezară copilul 
şi ÎI puseră numele Ionică. După ce se întoarseră a- 
casă, întinseră masa mare, se puseră roată împr^ur, 



.,gnz^=b,G00gIe 



186 LnEBATURA. FOFCLARÂ BOSÂNl 

băură şi se ospătară până aeara, până ce ieşiră stelele 
pe cer, când se duseră să se culce. 

Ca dar de botez, după obîceiii, sf. Arhangel Mihaîl 
U făcu doftor şi i dete o sticluţă, zieându-î : când te-o 
ehiema ta vr'un bolnav să ştif că efi sânt acolo mai 
din nainte. Cum veî in'Ta în casă aă te uiţj la mine : 
şi dacă me-î vedea la capul bolnavului, să ştiî că. nu 
'î scăpare, iar dacă me-i vedea la picioare, să-I dai 
trei picături din sticluţă, şi se face bine într'o clipeală. 

Cu meşteşugul ăsta de doftor, Ionică se vesti peste 
nouă ţări şi peste nouă mări, aşa că vestea lui ajunse 
până la Cral-împărat , care zăcea de nouă ani şi 
care cbemase pe toţi vracii şi toate babele din lume 
fără nid un folos. 

Auzind Craî-în^iărat de ăst doftor năsdrăvan, care 
spunea curat de la inceput de-î scăpare ori nu , îl 
chemă şi pe el. 

Cum ajunse acolo împăratul îl zise : 

— Iacă, dacă me-I scăpa, îţi daO jumătate din îm- 
părăţia mea; Iar de nu, unde-ţi stă tălpile picioarelor, 
'^-o sta capul. 

Sărmanul Ionică o sfecli pentru că văzuse pe naşu- 
său stând greceşte la capul împăratului. Dar în pri- 
mejdea tn care se afla, îi veni ceva în minte. S'apro- 
pie de Sf. Arhanghel şi ii zise : Sfinte nasule, te caută 
nevasta, e Ia poarlă 

Sfântul Arhanghel , cum auzj.>^^evastă, o 1*^^ 
sănătoasă, lăsând in pace pe ^sKKt^j '^^^^ ^^ ^V> 
sănătos, numai de cât şi lomdT se^întoarae aoawFTn- 
cărcat de daruri. 

Incălecăl pe o şea^i vă spuaU aşa.* 



bf Google 



DEACUL ŞI FEMBEA 137 

Un basm analog intitulat : .Cum a inălbit femeea 
pedracu" a publicat d. Baican, dacă nu ne înşelăm 
în jTimpul' pe anul 1882. 

Intre proverbele române avem : .Femeea a îmbă- 
trânit pe dracu, cu descretirea unui fir de păr* ; bas- 
mtil care a dat naştere la acest proverb, şi care stă în 
oare-care legătură cu povestea de faţă , a fost cules 
asemenea de d. Baicanu ; dar e inedit până acuma. In 
toate aceste basme joacă drdcul un rol pasiv faţă cu 
femeile. 



.,gnz^=b,G00gIe 



OAREA DARUnrLOR 

Snagov la 1700 cu îndemnarea şi chel- 
ul Constantin paharnieul-Sarachin, -sini 
torni Criteanul,' Precum spune tradu- 
îlujit de un manuscript grecesc găsit în 
, De o fi aşa nu ştim, dar atâta ştim că 
:re directă din ^'A-toţ xan x"pi-t(dv" tipărit 
5, care cartea singură precum se vede 
I carte italiană : .Fiordivirtu.' Cartea, 
a 2-a oară la 1703; ed 3-a 1834 ') co- 
apitole asupra patimelor omeneşti îm- 
că după o virtute urmează viţiul cores- 
;ap. 1, despre dragoste; cap. 2 Păcattd 
5te împrotiva dragostei, etc, şi coprinde 
icoase din autorii vechi greci şi romani 
Biblia şi din operile părinţilor Bisericel. 
ta aduce autorul mBî la fie-eare capitol 
Iu din istoria animalelor, care arată in- 
)st scos din Physiologus. 

ţT. pag 1&8. 



.,gnz^=b,G00glc 



FLOAREA DARURILOB IM 

Acest Physiologus este maî vechiu în literatura po- 
mâoă, eftcl se întrebuinţează şi de Neagoe Vodă ftră 
însă a'l numi ; ceea ce vorbeşte pentru respândirea Iul 
şi pe aci în ţară. Pânăaeuma n'am reuşit de a găsi un 
nianuscript relativ la aceasta. Pkysiologus, cartea cea 
mal favorisată de biserică, este de sigur de ori- 
gine egipteană şi elenistică. Deja în secolul al V-lea a ■ 
fost tradns în limba etiopieă '), Toi aşa de timpuriu 
îl găsim în cele alte limbi orientale *) şi apoi rea- 
păndit peste toată Europa. Physiologus nu este alt- 
ceva de cât o descriere mitică despre viaţa ani- 
malelor; basmele acestea privitoare la viaţa animalelor 
ad fost după aceea comentate în mod mistico-alegoric 
şi aşa întâlnim în cartea lui Neagoe Vodă >) o pildă 
asupra şarpelui, care se roagă la D-zefl sâ vază chip 
de om , Iar când îl vede îşi a-scunde capul să nu lie 
zdrobit, căeî numai aceasta îl produce moartea; a 
doua pildi asupra porumbului, careînaintede a înghiţi 
grăunţul, priveşte dacă nu cumva se lasă uliul pe dân- 
sul, şi ast-fet se străjueşte bine ; pilda atreia este pen- 
tru stnitocamil. care cloceşte oauăle numai prin privire 
neîncetată cu ochii, după ce le-a băgat mal 'nainte în 
apă ; iar dacă 'şi deslîpeşte ochii vine aspida şi suflă 
spre dânsele şi strică astfel oauăle cu duhul eî. Aşa 
trebue să fie şi omul priveghetor şi eu bună pază în 
potriva suflărel Satanei. 

Se poate ca în învăţăturile lui Neagoe Vodă să fi in- 



') Editat de Hommel, Lpzg. 1877. 
'j Land : anecdota sjTîaoa, toI. V, 
') iDvSţSturile. . . Pag. 193— 19e. 



^, Google 



140 LITERATURA POPCL&RÂ ROMÂKA 

trat aceste basme din Physiologus . prelucrat de Sf. 
Chrysostom. 

De altă parte este .Floarea Darurilor' foarte inte- 
resantă prin poveştile ce conţine. Ca izvor autorul în- 
semnează: Biblia, otecînic (adică pateric, vieţile sfinţi- 
lorpustnid) şi istoriile BâmuluX, adică Gesta Bomano- 
rum, pe cari le am pomenit destul de des până acuma. 

Din maximele şi sentenţele coprinse în Floarea da- 
rurilor; dăm estrade cu ocaziunea proverbelor. Aci 
însă ne vom mărgini la câte va esemple ca specimene 
din Physiologus şi din poveştile coprinse în această 
carte. Aşa d, e citatul cel d'ăntâiu : ') 

, Deci dragostea aceasta poate să o aseamene ne- 
ştine unii pasări ce-I zic: Gatandrinonii, earea are a- 
ciaslă fire întru sine, că deaca o aduci înaintea bol- 
navului , şi laste ca să moară de acea boală întoarce 
capul eî, şi nu-lii veade, iară deacă laste ca să se 
scoale bolriavuIQ, îlil veade, şi toată boala lase din- 
tr'ânsuM. ' 

Alt esemplu este ; =) 

.Şipoţî să aseamem nemilostivirea : VasUiscutui, 
carele junghe pre omQ şi-1 omoară, numai cu vederea 
Ivă ; şi nu-î iaste niee odinioară mila, pentru că deaca 
na află pre cine-va să-l poată otrăvi, numaJ cu sufla- 
rea lui face pre copaci de să usucă, şi frunzele carele 
sânt înprejurii să usucă, atâta laste de otrăvitQ.* A- 
ceastă credinţă o regăsim deja in Plinius. ») 



») Fol. 2- 

s) Fol. 2*» . 

•) Historia aaturalie VIII c 



brCiOOglc 



YlOAKBk DjRCRILOB 141 

Sfârşim estractele din Physiologus cu vestita le- 
gendă despre ,Finix* i). 

,Şi poţi ca să aseameni daruluî intărirel, pre o pa- 
săre cariea îl zică Jinix', carea trăeaşte 300 şi Io 
ani. Şi deaca vede că au înbătrănitâ şi au slăbit a- 
dună nişte lemnişoare mirositoare, şi-ş :<ideaşte cuîbu, 
şi intră intr'ănsulQ, şi sta de'naintea soarelui şi-obate 
atăta într'artpile lut, c&tâ face foca dÎQ arderea soa- 
relui şi din baterea aripilorCi iul. Iară acea pasăre 
laste atâta de întăritâ, cât nici o dată nu să clăteaşte, 
ce maî vârtosQ să lasă de arde, pentru că ştie din fire, 
că va să întinerească. Şi pliuindu-să 9 zile să naşte 
dintr'acea materie a trupului lui unQ viearme, şicrea- 
şte pre 'ncetfl pre 'ncet, şi atunce face aripi, şi să face 
pasăre. Şi nu m£U laste in lume altul fără numai u- 
nul.' 

Legenda ,finixuluî' este din cea mal adâncă ve- 
chime. In tocmai aşa se găseşte în Physiologus etiopic 
din sec. V ') şi în cel corespunzător siriac şi arab '). 
Dar eu 9 secole mal înainte, adică în secolul al IV"'" în- 
aintea erei v. se pomeneşte fenixul de către Antipha- 
nes din Rodus (ea 340 a, e. v.) De aci apoi în scrie- 
rile iul Aelian *) şi Aristoteles "), ba chiar Herodot *) 



•) Fol. 59-a imn. 

'} Eă. llomniel cap, 7 pag. 62. Iiibi>duc«rea pag, XXXIX 
No. 19. 

') Land. 1. c. c. 29. y. anotaţiuiiile pe p&g. 16i. 
') Nat- Auira VI, 66 
i) Hîstor. Anim IX, 13. 
') Cartea II' e 73. 



.,gnz^=b,G00gIe 



J42 LITERA TUBA POPULARA ROMÂNĂ 

şi Horapolon ') o pomenesc de a dreptu ca o cre- 
dinţă egipteană. 

Din această literatură a ajuns la Romani, la Taci- 
tUB, Pomponius Mela etc. şi apoi la toate popoarele 
europene. In special e de observat, că această legendă 
a fost foarte frumos potrivită de către chir Grigorie 
^îscopul Argeşului, cu renaşterea poporuM Român'). 

Ne ^ung aceste esemple din Physiologus ; acuma 
ca,t&-va poveşti, mărginindu-ne Ia una sau doue mai 
importante. 

.Pentru darul direptăfiî. *) Spunlaotăclnie, că era 
nn lăcuitorfl în pustie, carele făcu multă vreme însă- 
hăstriea luî, şi având o boală foarte mare, carea nu 
putea nicî cura să o tămăduească , începu a să jălui 
cătră Dumnezeu ; Şi unfi îngerft al Domnului veni în 
chip de călugăr şi zise săhastruluî : vino cu mine pen- 
tru că D-zeu va să-ţl arăt din judecăţile lui ceale as- 
cunse. Şi luo pre sihastru întro casă, întru carea era 
mulţime de bani, şi îngerul ti fură şi-i duse într'altă 
casă, şi-î lăsă de supra porţii unul omil săracO, carele 
pierduse în mare tot, ori ce avusease în iume. Atun- 
ce-1 duse într'altă casă şi junghe un copil miett, carele 
era In leagăn ; şi văzând sihastrul adastă, vru să 
se ducă de la dinsul, socotind că îngerulQ aâ fost dia- 
vol; atunce îndată îl zise lui îngerul: aşteaptă şi eu 
îţi voln spune lucrul carele am făcut. Pentru (uratul 
banilor laste adastă: acela al cui au fost banii 'ş-au 



<) Hieroglyph. U, 57. 

•) Loghioa. Buour. 1826 pag. 16—17- 

•j Fol, »41— i3-B. 



bf Google 



FLOAREA DĂBURILOR 143 

■vâadutO totft ce att avutO in lume, ca să le dea unut 
. vcigătortu, ca să facă răsplătire acelor ce afi aciaft 
ţre tată-său ; şi de '! aţ fi lăsat să fie ftcut, ar fi foslft 
!n tot satul amestecătură şi mare rău şi ara fi murit 
mulţi, ce pentru ca să tatu răul şi pentru ca să tn- 
torcu pre acesta să facă bine, i-amd luat bani!, pen- 
tru că deaca va vedea că rămâne aşa sărac, va întră 
într'o mănăstire, şi-ş va spăai snfletul lui. Iară pricina 
pentru carea am lăsata banii la acea poartă, laste a- 
dCasta : acela carele sădea în casa aceea 'ş-au pierdut 
îo mare tot ee au avut în lume ; şi el din oceinţă lui 
aa vrutO să meargă să se apănzure. Direpttt adastă 
i^imd lăsata banii ea să-î afle să nu se spânzure. Iară 
[oicina pentru carea am junghiata copilul, laste ada- 
pta: tatăl acestui copil fâcea milostenie pentru dra- 
gostea M Dumnezău; Iară de efind au făcut pre acest 
'«i^ilti, aii lăsate milosteniea, şt s'au datti In Iubirea 
de argintii, şi in năpăstuiri şi întru toate răutăţile lu- 
mii, dreptd aceasta i-am junghiaţii copilul lui, pentru 
«a să se întoarcă să facă Iarăşi bine. 

Dirept aelasta ninric să nu te miri de boala ta ; că 
de n'aş fi făcut aceasta nu te-iJ fi întors in milostenia 
lui Dumnezefl; căd Dumnezeii nu lasă nid un lucru 
ffiră vre-o pricină, ce oameni nu pot să o pridapă 
pentru că judecata lui Dumnezeii aşa Iasă ; Iară Dum- 
nezeii pentru mila hJ, din două răutăţf lasă cea mal 
mare, şi'I schimbă întru bine. Şi cum zise îngerultl 
acestea fu nevăzut dinaintea lut.* 

Originalul acestei legende se află mal întăid in Tal- 
mud şi in poveştile lui R. Nissim din Kairuan ; !n 
locul săhastrulul este R. Josua ben Levi, şi ti^nil este 



.,gnz^=b,G00gIe 



tu LITERATURA POPULABĂ ROMÂSi 

proorocul Elia. latrănd în literatura rnubamedajiă, că- 
lătoreşte Moîse cu Hidir, •) A ajuna apoi în JSurapa to 
multe câry, aşa în .Gesta Romanorum* *) ,Vitae Pa- 
tnim' {V,39) ^ScEilaeeli', Pauli, Schimpf utid Ejnst *}. 
Oesterley a cules la Pauli toate paralelele, la cari mal 
adăugăm : .Etienne de Bourbcm' *). 

Altă poveste o unintim numai, fiind că a fost cu- 
leasă în zilele noastre din gura poporulitf de c&tie 
d. Jipeseu^}. Este povestea eu fetele draculitf, pe care 
le mărită după gineri, ca să-t aducă in împ^ţia lui. 
Aşa una esle truAia şi o mărită după oamenii cel mari, 
alta e înşelăciunea, şi o mărită dwpă ţărani ; a tjvia, 
pizma, şi o mărită după meşteri ; a patra ^ţăria şi o 
mărită după cel bisericeşQ, şi aşa maî departe ^), 

In sfârşit voia mal aminti '4^ povestea fiului luî 
Theodosie, (foi. 87 urm.), care a fost crescut 14. ani 
intr'un tum retras de toată lumea. Când veni la pa- 
lat îl se arătară toate luţsrurile , într'altele văzănd o 
muere întrebă de numele el, uuul îî răspunse în glu- 
mă : .numele el este diavolul, care trage pe oameni k 
muncă.' întrebat apoi, qare lucru îl a plăcut mal mult 
răspunse; .diavolii, cari tr^ pe oameni la muncă*. 
Am amintit aci această poveste din adins, fiind că ea 
se trage din Varlaam şi loasaf. Boccacio a preludat 

■') Koran Sura 18 t. 59—81 fR«mmer) BoBenoel I, 121 «m. 
Weil. Bibi. Legend pag 176^181. 
') C- 80. V. şi Oesterley pag, 72i— 726. 
') Cap. 682. 

*) No. 396 pa^. 346— W9 ^i Nota 1. 
5) Opîncaru, Bucur. 1881 pag. 115—116. 
«) Pol 44-45. 



bv Google 



această poveste in Decamerone, introducere la zioa a 
IV; in Cento novelle anliche se repetă asenţenea cu 
puţine schimbări'), 

O altă carte de felul acesta este : Zodie de Voltaire, 
fradusă in româneşte de S. Câpăţineanu. (Sadic saQ 
Ursitoarea. Istorie asiatieească de M. Voller, 1831). 
Această carte deşi însăşi în forma în care se îiflă 
astăzi, nu este de Ioc populară, totuşi are toate ele- 
mentele pentru a deveni populară, căci se compune 
din poveşti şi iatoriî foarte cunoscute şi foarte răspân- 
dite. Aşa d. e. c. 2. Nasul este istoria: .Matronel din 
Efes* a luK Petronius 3) ; se află şi !n sus numitul Sin- 
dipa, şi a fost tradusă mal de unăzi de d-nu Maio- 
rescu după o redacţiune chinezească. Capitolul 3 
câinele ţi caliU eo poveste orientală din ,Midraş Eca' 
apoi ki Nighiaristan etc. Cap. 17. luptele^ din Jriosio^) 
c. 17 V. 17 urm. Cap. 19 Enigmele sânt luate din Şah- 
nâmeh. In literatura romană se găsesc paralele în Ha- 
lima, unde Calaf, pentru a căpăta pe prinţesa Chi- 
nei, trebue să deslege asemenea cimilituri. Cap. 18 
Pustnicul în sl&rşit , coprinde o poveste foarte vestită, 
care nu este alta de căt povestea citată în Floarea da- 
i'urilor. 

Alte căr^ de felul acesta mal sânt d. e. acele din 
, Adunare de istorii morale alese, traduse de un prieten 
al literatureî române." Sibiiu 1848, şi adică : Capela 
din pădure (din notl tradusă româneşte de Rîureanu). 



') Duniop-Liebrecht. p. 2-10, 

>) Danlop-Liebrecht p. 40 urm. literatura comparaţi. 

') DnDlop-Lielireclit p. Ml. 



b, Google 



Ij^ LITERATU RA POPULARĂ BOMAkA 

Giuvaerele furate, Bancherotul, Ugero Danezul (din 
cercul carolingian) şi Guiiom Tel, destul de cunoscut. 

Nu puţine aâ fost traduse din franţuzeşte după au- 
tori renumiţi, ca : Guiiom Tel saQ Elveţia slobodă tra- 
dusă de Gr, Negrea 1839 Buzău, după Florian Beli- 
sarie, scriere morală trad. de S, Marcovicî 1843 Buc, 
după Marmontel. Numa Pompiliu după Florian trad. 
de A. Beldiman 1820. 

Dar ce e moî curios, e că unele din aceste cărţi aii 
trecut mal întâîu în literatura grecească şi de acolo 
aii fost traduse pentru a doua oară în limba română. 

N'au intrat Insă în popor, ceea ce se esplică foarte 
uşor, de oare ce mal toate aceste cărţi sftnl curat pro- 
ductele autorilor şi poporul n'a putut să regăsească 
partea sa, pe care lesne o recunoaşte în cărţile şi ro- 
manţurile acele, cari şl-au luat na.ştere în mijlocul său. 
prin contribuţiunea tuturor. Acele cărţi au un carac- 
ter artificial şi nu se pot de cât simplu traduce, pe cârnl 
cărţile, cari constitue literatura populară, nu sânt nii- 
mttf traduse, dar cu încetu sftnt mal mult sau mal pu- 
ţin prelucrate, şi potrivite cu mediul cel nou în care 
întră. Aşa d. e. Harito ji Polidor traducţiune din gre- 
ceşte de Mihail Stoîanovid 1849 Bucur. Originalul 
este franţuzesc şi autorui este renumitul I, I, Bar- 
thfilemy care a scris şi călătoria tănămlui Anachar- 
sis. Altele Iar ca cele de sus, de a dreptu din fran- 
ţuzeşte precum : întămplările M Lazarilă Tortita tăi' 
măcită din franţuzeşte de Serdarul I. Barbu Tâm- 
peanu Bucur. 1839. 

Alteţa jî Luben de Marmontel traducţie asemene: 
de G. Pleşolanu 1820 Bucur. Din cărţile lui Mannoa 



bf Google 



LITERATUBA HAIDPCEASCĂ U7 

tel s'au mat tradus afară de Aneta şi Belisarie, şi 
tripodul Elenei Irad. de Mavrodin 1838 laşî; Barba- 
M bun fifemeea bună trad. de I. Eiiade 1832 Bucur. 
şi, Âdelaida 1836 Bucur. Papagalul tradueţiune din 
franţuzeşte de T. Biiclurescu 1840 Bucur. etc. etc. 

Ne mărginim la aceste puţine esemple, sau mal bine 
la această înşirarea de titluri, care pentru a fi complectă 
ar cere un studiu deosebit asupra traducerilor ro- 
mâne, care însă nu intră în cercul cercetărilorfl noas- 
tre; de altă parte n'am crezut că putem trece cu tă- 
cere faptul, cum că pe lângă acele cărţî, cari au de- 
venit populare, din cauzele deja sus desvoltate, s'au 
maî tradus şi alte cărţi tot de aceeaşr autori, şi tradu- 
cători şi cari cu toate acestea au rămas cu ediţia 
întâia. 

Interesul cititorilor nu era prea mare, şi de poporul 
ai5 rămas depărtaţî ptoâ astâk. 

In locul lor s'a născut de curând la noî un alt soîu 
de literatură estetică, adică : literatura haiducească. 
Literatura haiduicească , este literatura adevărat 
romantică, însă în sensul modem , căci eroul este un 
hiâdue. Din momentul când poporul nu se mal emo- 
ţionează într'atăta prin poveştile romantice anterioare, 
se naşte această literatură , care agită spiritul şi in 
special simţimflntui prin fiorile un^ cruzimi saO vitejii 
ne mal pomenite. Aşa se poate observa în Italia, unde 
a luat naştere începând cu Rinaldo Rinaldini ; apoi 
la Germani unde se mal adaugă şi povestiri din spaime 
vriijîtoreştJ, povestiri de stafii şi năluciri ; în fine şi 
la noi. Scriitorii principali la noi sânt : Leon WolfT, 
care a scris : .Fetele morarului*, , Tâlharul Qrozea, 



.,gnz^=b,G00gIe 



1*8 LITERATURA POPULARI BOMAmA 

^Bo^can haiducul', apoi d. N. D. Popescu, prelucră- 
tor de basme populare, cărui literatura haMuceaseâ 
if datoreşte pe : , Tunsul haiducul, Corbea haiducul, 
Codreanu, Miul haiducului lancu Jianu* ,&cesi Aia ur- 
mă este eroul cântecului popular ,al luî Jianu.' Mai 
este apoi şi Fulger tâlharul. Aceste romanţurî haidu- 
ceşti îifl fost pomenite de noî. numai pentru constata- 
rea momentului psihologic, cumcăşi la noî, literatura 
populară, are o desvoitare analoagă ca la cele aite po- 
poare. Coprinsul romanţurilor haiduceşti este insălip- 
sit de orî-ce interes cultural, fiind producte subjective 
ale scriitorilor. 

Cărţile, cu carî ne am ocupat până acuma, sâiit 
toate prozaice ; numai una singură în versuri a pu- 
tut să'şl câştige o imensă popularitate, adică : 

Piram p Tisbe sau , Ferirea a deă iubiţi, adecă jal- 
nica întâmplare a luî Pirani fi Tisbe, versificată de I' 
Aaron. 

Toţi cunoaştem această străveche poveste orientală, 
care ni s'a păstrat de către Ovid ^). Se spune că Tisbe, 
care se îndrăgise după Piram, se vorbise cu dânsul să 
se iniâlnească seara, la turnul lui Ninu, afară din 
oraş. Tisbe ajunge mal întâlu acolo, şi pe când ea sta 
şi aştepta pe Piram , de odată vede o leoaică ce îl ese 
înainte cu gura plină de sânge. Tisbe speriată fugi, şi 
în fuga el, lăsă să cază haina de pe deasupra. Leoaica 
o slăşie şi o umplu de sânge. In minutul acela soseşte 
şi Piram, care vede leoaica, ce fuge şi haina Tisbei 
sfâşiată şi încruntată cu sânge. Încredinţat că leoaica 

') Metamorphoseon lib. IV vera. 55—166. 



bv Google 



AARON. PIRAM, MARŢIS I^ 

a sfftşiat pe Tisbe, se străpunge; atuncea soseşte Tisbe 
şi se omoară şi ea, pe trupul Iubitului el.* Piram şi 
Tisbe s'a tipfirifpe căi am putut aflala 1805, 1828, 
1834, 1835, 1858, 1863 şi 1867 i). 

Tot o dală eu Piram şi Tisbe s'a lipărit şi ver- 
sificarea lui V. Aaron a mitului despre Narfis şi Echa, 
precum îl povesteşte Ovid "). 

,Echo se îndrăgeşte după Narţis, iar el nu voeşte să 
ştie de ea şi o respinge. De mâhnire şi obidă ea lânce- 
zeşte atfita, până când tot corpul ei se schimbă în 
piatră, numcă glasul îl rămâne. Dar şi Narţis e pedep- 
sit sase tot uite în apa râului, privind mereu la chipul 
lui ce se oglindeşte în apa ; şi aşa eî stă până când 
se preface în floarea : Narţisul* '). 

Acoîo, întâmplarea jalnică, aci schimbarea minu- 
nată aâ fost de sigur una din cauzele popularităţii, ce 
afi dobândit aceste povestiri mal miel. 

Prin forma lor mal mică ne apropiam de o clasă 
din literatura estetică, care în mare parte a luat naş- 
tere din romanţurile mal întinse : ne apropiam de no- 
velele, de unde apoi snoavele. 



Un epizod isolat dintr'un roman mal desvoltat, saQ 
poveste mai mică, în care eroul nu mal joacă rolul 
activ, ci devine pasiv faţă cu imprejurările in care 

') Mtd pe larg desţve Piram ţi Tisbe, in priTÎnţa originel ţi 
desToltirel v. K. Siînrock ; Quellen dee Skakespenre voi. m, Ber- 
lin 1831 p. 145 nnn. 

■} Metamoiphoeeon lib. IC t. 341—510. 

■) Doalop-Liebrechl paf. 231a. 



.,gnz^=b,G00gIe 



" 160 UTERATURA POPULARA ROMAnA 

' se afla, constitue a doua ramură a lileraturel popu- 

lare romautice: noveliatica luând .novela' în înţele- 
sul eî adevărat şi nu în cel modern aihimbat deja. 

începând cu /abliaux franluzeşll din sec, XI şi XII 
şi cu ^Cento novelle antiche' ilaliane din sec. XVno- 
velisliea ajunge la apogeu prin măiestria Iul Boccaeeio, 

«care de aceea se consideră ca creatorul acestei ra- 
muri al literalurel. Novelele lui des traduse şi mat 
des imitate se respândesc peste toată Europa. Repre- 
zentanţii eel mal renumiţi aî novelistîcel în patria Iul 
Boccaeeio, sânt m^ cu seamă : Sachetti, Ser (îiovanni, 
Massucio, Cinthio, Straparola şi Bandello. In Spania : 
.luan Timoneda şi Don Juan Manuel. In Franţa : Re- 
* gina Margareta etc. 

Afară de acest interes cultural Ia care iau parte şi 
romanţurile, pe cari le am tractat mal sus, novelistica 
mai are importanţa, că ne arată cum literatura scmS 
trece în cea tisscrisă. Se poate arăta cu evidenţă ori- 
— ^ ginea romantică a unei sume de aceste ^novele', cari 

astă-zi trâesc în gura poporului ca .povestea dffwîo* 

sau chiar ca .snoavă*. Intr'adevăr literatura populară. 

■ română nu posedă mai nici o .novelă* de origină 

.~ mediată scrisă, ci o sumă de .novele' .de prin lume 

— I adunate, şi iară^ la lume date.' 

^^ In primul rând stă aci, ca opul cel mai complect, 

W^ .Povestea vorhiî' a Iul Anton Pann '), pe care o pu- 

^5 tem numi cu drept cuvânt : ,Cento novfUe rumanice', 

»— fiind-eă conţine tocmai o sută de poveşti şi istorioare 

^ ') Ed. I. Bucur 18i7 eă. 2-a. 1852— 185.1. 3 voU. ed. !■« e roti- 

-<M păritft la 1880. 



bf Google 



PAUS : FABULE Şl I8T0KI0AHE 151 

între cari se află şi câte- va fabule , destinate a es- 
plica originea proverbelor respective, Hronologiceşte 
precede o altă carte a !uî Anton Pann, acea întitulată: 
,Fabule şi isim-ioare' '), care coprinde asemenea po- 
veşti şi fabule şi cari in mare parte au intrat apoi puţin 
prelucrate, în .Povestea vorbii." 

Jntr'un studiu special asupra luI'Anton Pann , vom 
tracta mai pe larg fie-care din acele 100 de poveşti, 
precum şi toate cele alte cuprinse în operele lut, ară- 
tând izvoarele de cari s'a servit şi pre cât se poate 
paralelele din alte literaturi Acine ajunge aaduceeâte 
una sau două din fie-care din operele luî, urmând şi- 
rul hronologie al compunerii lor: aşa dar din ,Fa- 
bule şi istorioare.* ^Povestea vorbii' , , Şezătoarea la 
Ţară", şi ,din Nastratin Hogea* arătând izvorul lor 
şi filiaţiunlle până când au ajuns a deveni la noi' : po- 
vestea ăluia.' însuşi Pann ne încredinţează despre a- 
ceasta iu introducerea la ,Fabule şi istorioare,* cea 
d'ăntăia carte a lulde felul acesta (1841), zicănd: Aceste 
Fabule şi Istorioare, nu sânt de cât numai au^te De 
vor fi vre unele tipărite în alte limbi nu ştiu, că n'am 
invăfat nici o limbă din cele poleite. ' 

Una din aceste istorii poartă titlu : , feciorul mo- 
ştenitor" ^) şi este una din cele miu respăndite şi mal 
vestite. Coprinsul acestei istorii este : 

.Unul av^d opt feciori, murind zice, că lasă loată 
moştenirea luî unuî/ecio^; fără însă a spune curat pe 
care fecior Iasă moştenitor. După moartea tatălui se 

') I— II Biiciirejtj 1841. 
>) Voi. I, pag. 95—97. 



bf Google 

â 



152 LITERATURA POPOLARX. R0»ÂNA 

naşte vra^ă între feciorii luî , fie care pretinde sin- 
gur întreaga moştenire. In fine se duc la judecător. 
Acesta le zice ; luaţi fie care câte un dtomag şi des- 
gropând pe mortul să'l batell cu ciomegele, ca să'I 
întrebaţi intr'acest fel, pe care fecior a lăsat moşteni- 
tor. Toţi urmară poruncel date de judecător, afară de 
unul ce sta plângând şi zicea : cum să dau eu in ta- 
tăl meâ ? mal bine renunţ la toată moştenirea. Pe 
acesta 11 recunoaşte judecătorul ca singurul moşte- 
nitor* . 

Originalul acestei poveşti se găseşte sub forma cea 
maî vechia în Talmud 9, şi din Orient a intrat, 
prin mijlocirea literatureî bizantine, în literatura ve- 
chie sloveneaseă , tmde face parte din .Palila* sau 
istoria biblică înfrumuseţată cu poveşti şi legende. 
Aci judecata aceasta înţeleaptă se atribue lui Solo- 
mon. De altă parte s'a respăndit peste toată Europa 
cu simpla variantă, că judecătorul porunceşte feciori- 
lor să dea eu săgeata în trupul mort, sau num^ în 
chipul tatălui lor; toţi dau cu săgeata, numtu feciorul 
cel adevărat plânge şi refusă a urma poruncel. In fa- 
bliaux franţuzeşti din see. XII— XIII, se şi numeşte a- 
semenea de a dreptu : Jugement de Salomon. ") 

Recenziunea românească se apropie însă mal mult 
de cele orientale-sloveneştî, de eăt de cele occiden- 
tale, ceea ce ne arată, izvorul de unde a venit la noî. 



>) Baba bathra fol. 58-a. 

') Literatura comparativă v. Veselovsky : Slavlasnkifa Bkaza- 
niîa o Solomone i KîlovraaS. St. Potrabf 1872 p. 84 urm. ţi 
Gesta rom. c. 45. Oesterley p. 719 etc. 



bf Google 



PASS : FIBULE ŞI ISTOBIOABB 163 

Noî am studiat această poveste mal pe lai^ compa- 
rând'o cu paralelele orientale şi occidentale '■). 

Altă. poveste din Fabule şi istorioare eate: .Planul 
âmigiuiuV '). 

,Un simigiu oare când 
covrig , simiţi încărcând 
a umblat din sat în sat 
şi schimbând pe oauă i-a dat. 
Decî tabla 'n cap dacă ia 
cu acele oauă pe ea, 
să întorcea la oraş 
ea şi un negusloraş ; 
Dar pe drum când să ducea 
să gândea şi plan făcea : 
cum sânt, zise, aste oauă 
tot bune, proaspete, nouă, 
care-s cinci sute, să zic, 
de vor prisosi, nu stric, 
d'ol sta la cloşcl să le puiu 
tot oul o să'ml dea pulu. 
Să zic acum c'a crescut 
şi găini marî s'aQ făcut. 
Aste 'ntr'o zi peste tot 
cinci sute de ouă îm scot ; 
să le vânz, ca un sărac 
ee-va părăluţe fac. 



■) Anaar pentru laraBliţî An. V 1882. pag. 27- 
^ Voi. I pdff. 75—77. 



.,gnz^=b,G00gIe 



LITERATURA POPDLARJL BOMANJ 

i\ sute de găini dar 
lind o aă'ml dea pul Iar, 

3are douâ-zeei, 
ho ! Stane unde pleeî ? 
[ să vedem câte fac, 
I cum o să mă'mbrac! 
oteală prea nu au, 
'i sute de cloşd îmi dau 
ită de sute 'ncap, 
. î de sărăcie scap ! 
id zise hait ! bucurat, 
iltă eă e'ncărcat. 
ărind sus ca un ţap 
i tabla peste cap, 
i pe jos turti 
lanul işl izbuti.' 

licăm această poveste, mai cu seamă pen- 
isa a demonstrat Max.Muller migraliunea 

Orient la Occident, urmărind această po- 
»te paralele până când ajunge la . Perette' 
.ine. 

este în Panrfatantra, şi este, cum zice 
din părţile cele mal vechi ale acestei co- 

L ajuns în Hitopadesa, în Tutinameh adică 
igalulul*, apo! !n Conde Lucanorjde aci 
Lfonlâine. şi apoi în literatura nescrisă, în 



nira II pag. Mb—Hi6. 



.,gnz^=b,G00glc 



PANN : POVESTEA YOBBll IM 

basme germane, şi in povestea română. Literatura 
comparată se atlă la M. Miiller şi Benfey *). 

Planul simigiulul s'a reprodus de către Arsenie '). 

Să, luăm acuma una din paralelele coprinse în ,Po- 
vestea vorbii' »). 

,A fost o însoţire ce trăia în iubire. Dracul înaă. se 
sili săle spargă casă. Insă toate încercările I-aii fost za- 
darnice. Atunci căuta o babă bătrână şi ea i lâgâdui 
să-I facă după plac , dar să i dea o pereche de 
papuci galbeni plata. Baba se duse pe la tftnăra 
femeia şi prin momelile el reuşi să capete întrea- 
gă"! încredere. Apoi i predă un briciu , ea să tae 
cruciş din părul bărbatului eî patru fire, căci vrea să 
le pue la stele şi bărbatul o va iubi tot-deauna. Baba 
se duce apoi la bărbat , i spune că nevasta are de 
gând să'i omoare cu briciul şi dacă ar vrea să se în- 
credinţeze de adevărul vorbelor el, să se prefacă că 
doarme. Aşa şi făcu, şi cum văzu că femeea lui scoa- 
te un briciu din sân el o urgiseşte răfi. Ast-fel a reu- 
şit baba şi cere plata de Ia dracu. Acesta văzând să- 
vârşirea el, s'a speriat de dânsa şi nici papucii nu'I 
dete in mână, ci 'I le întinse pe o prăjină lungă.* 

Această poveste, care arată că femeea întrece şi pe 
dracu în vicleşugurile el, stă printr aceasta în legătură 
cu .Dracul şi femeea' şir cu basmele paralele citate 
mal sus. Cel d'ântâiO ce spune aceasta în Europa este 



') L. c. ] pag. 499—501. 

.■) T. M. Arseiiie : Xouu colecţinne de biume. Bucur. 1874 nair. 
75—76. 

') I. p. m~bd. 



.,gnz^=b,G00gIe 



156 l.ITKRi.'njaA POPULARĂ: BOMANĂ 

infantele luan Manuel (f 1348) în Oonde Lucanor No. 
48, de sigur de origine mauricâ '). Hans Sachs a dra- 
matisat această poveste. 

Se află apoi în istoriile din latine din sec. XIV edilate 
de Wright;în discursurile lui Luther, în literatura ger- 
mană medievală etc *). 

O altă poveste nu mal puţin interesantă din punc- 
tul de vedere al literaturei comparative este aceea 
relativă la osândirea viţei : *) despre care am 
tractat maî pe larg *). O variantă moldovenească 
după un manuscriptde pe la mylocul secolului trecut 
vom publica în .Chrestomathia romană." 

Parabola cea mai veche despre viţa , care esplica 
puterea ei îmbătătoare, se află in literatura orientală, 
mal cu seamă in cea ebraică ^), şi adică : 

Când voi Noe să sădească viţa, veni diavolul şi'l 
întrebă dacă îl lasă să-î ajute, Noe priimeşteşi diavo- 
lul aduce mal intâiil un miel, îl junghie şi stropeşte ră- 
dăcina viţei cu sângele mielului ; după miel stropeşte 
viţa cu sângele unui porc, după porc o^tropeşte cu sân- 
gele unul leO şi în sfârşit şi eu sângele maimuţei. Pu- 
terea acestor patru animale a intrat în viţă şi de aceea 
şi vinul are patru facultăţi, căci schimM pe om mal 



1) Ea. Stuttg, 1839 p. 313—219 : „Da Io que cootecio al dîablo 
con VDB muger pelegrina". 

') V. Dunlop-Liebreeht p. 503 a. Kirehoff ; Wendun muth edi- 
tat de Oeaterley cartea I, p. 366, literatura voi. V, p. 60, 

") V. n. p. 119—127. 

*} In Zeitschr. flir. rom. Philolope ed. G. Grtebei- VU. p. 399-407. 

') Midraţ Tanhuina aeel. Noah, o. 13, o varianti cf. GeneB. rabba 
EMt. 36 ţi lalkut 1 fol. 16-a § 61. 



bf Google 

f 



PAMS: ŞEZĂTOAREA LA ŢABA 157 

iQtâitt în miel, apoi in porc, după aceea !n leâşi în 
sfârşit ^unge omul maimuţă prin multa băutură. ' 

Aceeaşi parabolă se află apoî la Fabrieius '■), în 
.Gesta Romanonim' ') şi aşa în alte literaturi. Alte 
paralelele a cules şi a studiat Cassel '}. 

De aci s'a prelucrat în evul mediu şi a ^uns : .Ciw- 
detnnatio uvae .adică o altă esplicare pentru facultă- 
ţile variate ale vinului. 

Redacţiunea lui A. Pann precum am ar&tat în Zeit- 
scrift se potriveşte cu cea slavonă din peninsula Bal- 
canică, care se trage de la un prototip bizantin. 

A treea carte populară a lui Anton Pann : ^Şeză- 
toarea la Ţară safi călătoria lui Moş Albu' *) nu este 
mal puţin bogată în poveştf populare. 

Povestea care des leagă ghicitoarea: .Nani, nani 
paiul mami, tatăl tău, tată şi mie, — eu sor ţie, el mie 
soţie' ') eate una din cele mai vestite, aparţinănd unui 
şir de poveşti, care se întinde de la mitele şi poves- 
tele eline, pftnă la legende şi poveşti moderne Desle- 
garea aceea se aseamănă cu legenda lui Oedipm şi a 
locastel. In evul mediu devine legenda lui ,St. Gre- 
gar ius pe piatră' , legenda lui /wrfa şi se transformă 
în fine într'o minune.a Maicei Domnului (No. 39) ; în 
Gesta rom. este cap. 13, şi cap, 81 *). De altă parte 

') Codex pecudepigrapliicus VeWr. Test, toI. 1 p. 275. 

') Cap. 159 ed. Oesterley şi pag. 7;-J8. 

*) Weimarisches Jahrbnch voi. 1 pag. 42i. 

*) Ed. I, 2 voi. Bncnr. 1852-1863 ed. 2-a 1880. 

^ Ed. 2-a- pa^. 41—52. 

•) Duolop-Liebrecht p. i98 No 368, Kirdioff: Weudanmueh 
©d. Oeatarley 1, 329 ;î anotaţînnile voi. V p. 57. Gesta rom. ed. 
Oesterley pag, 716 ţi 725- 



bf Google 



lăS LITEBA.TURA, POPULAHA ROMÂkX 

este centrul renumitului romanţ medi-eva! ,Apollo- 
nius din Tyra*, care conţine şi alte ghicitori foarte 
importante. 

Maî pomenim în sfârşit încă o poveste care iin. 
novelă s'a schimbat !n snoavă, precum vom mal putea 
oifserva asemene exemple şi în alte snoave şi poveşU 
populare. Novela mal întinsă a trecut adesea intr'o 
snoavă m^ scurtă care a păstrat, ca să zicem aşa, 
numai scheletul novelei şi nu coniine deci de cât tra- 
surile principale. Aşa d. e: povestea de faţă. : , Jhtnaă 
rasă' ^) despţe care vorbeşte şi d. G. D. Theodoreseu *) 
crezând că a fost născocită de Anton Pann. Coprinsul 
este cel următor : 

,Un bărbat după multe cercetări iş( alege în fine o 
nevastă după înţelepciunea sa. A doua zi deja de- 
clară ea că If^tele e mgru pe cănd el susţine, că e 
galben. De aceea bărbatul pleacă la drum cu ea, ca 
să o aducă îndărăt a casă la părinţii el ; pe drum vă- 
zând o cloşcă zice el că e o raţă, femeea din potrivă 
că e un răţoiu ; intr'o livede apoi fiiod un loc cosit, 
zice bărbatul că e ras, Iar femeea, că e tuns cu foar- 
fece. ,Bae tunsă, ba e rasă*, se certară ei tot mereu, 
până când ajung la un râu : tocma în mijloc de pod, 
o ea bărbatul, şi tegând-o pe subsioare cu un brău, 
o dojeneşte că o va arunca în apă, dacă nu va zice 
rasă, Iar ea, chiar fiind d^a cu capul supt apă, rădică 
mână, ,şi/or;iîcd! cu de§ti în sws.' 

Până a ajunge o snoavă românească, a fost mal 



e Bucur. 1877 p, 58—59, 



bv Google 



PANN; ŞEZiTOABEi LA ŢAKi 159 

îDtăiu un fabliau francez : ,le pre tondu' des imitat 
şi prelucrat ; prin mijlocirea luî Poggius a devenit basm 
itfdienesc publicat de Basile '). 

In limba germană a fost prelucrat de Geiler *) şi 
Patdi '); ca basm German a fost publicat de Simroek 
No. 61 *). La vecinii noştril SerM este începutul unul 
basm a cărui continuare se aseamănă cu povestea 
.Dracul şi femeea' de care am tratat m^ sus ; despre 
relaţiunele ce esislâ între diferitele relaţiunî occiden- 
tale şi cele orientale vezi îtrtroducea lui Benfey la 
Paneiatantra *). Nu maî puţin cunoscută este această 
poveste la Ruşi, cu diferenţa însă că nu 'e vorba de o 
^ede , ci de însuşi bărbatul, care pretinde că e ras, 
pe când nevasta (|ice că e tuns '), Din toate aceste re- 
znM respăndirea cea mare acestei teme, cănd sub 
ffnrnă de poveste cănd supt aceea de nuvelă până 
eftnd în fine devine snoavă. 

Trecerea de la nuvelă şi poveste la snoavă a fost 
n^jlocită in mare parte de literatură Jocoseria' saâ 
Kteratura -.^tumeaţă.' Afară de Bertoldo, de care era 
vOTba mE^ sus, şi în înrudfre cu dânsul, stă una din 
cărţile din cele mfd răspândite, care a avut o înrfturire 
mare asupra snoavelor populare, şi adică : 

*) LiebiBcht Im, traducerea sa al Ini Pentamarone II p. 264 No. 
69 fi Snnlop-LiebTecht p. 518 b. adaiu la aceasta traducere unde 
^ este o llteratnrS bogată paralelS. 

f NarrenFchiff c. &i. 

■} Sehimpf und Emat ed. Oesterley c. 595. 
' ^ Despre caTe, Liebrecht în : Orient und Occident UI. 376. 

•) 1. 423 urm. 

^Afanader, gkaski Hoscva 1873 No. S37 b. qi anotaţiuiule 
Trt. IV pag. 530. 



.,gni^=b,G00glc ■ 



TILU BUH-OGLINDA 

Numele eroului ne arată originea germana acesta 
cărţi, căci Buh-oglindă nu este alt-ceva de cât o trada- 
cere selavică a cuvântului german : Eulmspiegel. 

Pe la mijlocul secolului al XlII-lea esista în Ger- 
mania un autor supt numele ,der Stricker.' Acesta 
adunând snoave populare scrise cartea sa cea mal re- 
numită: tpopa Amis.^ MeU mult sau mal puţin influ- 
enţat de dânsul compune Philip Franlifurter înVîena 
In sec. XV. : ,pop<t din Kahlmberg', adunând aseme- 
nea snoave şi islo?iI populare germane şi străine »). 
Aşa se naşte ^Buk-oglindă' ca o carte populara pe 
la sfârşitul secolului XV-lea şi este apoî prelucrat 
de Thomas Mumer, oponentul cel mal înverşunat al 
lui Luther. De atunci se repetă şi se traduce în toate 
limbile, până când se traduce şi româneşte, nu însă. 
după o ediţiune complectă, ci după una din acele edî- 
ţiunl ce se vând pe la bâlciurile germane. S'a tipărit 

') In trcscât amintim că francezul '. calemboitr nn este alt-cera 
de cât pop» din Kahleuberg, precuin ţi „tapiigW^ ^i „espiejîerfc" 
s'a născut din t EuUttspUgel. 



bf Google 



TILU BDH-OOLIKDA l&l 

româneşte pentru a doua oara în Braşov la 1846 •). 
Titlul complect care s'a prescurtat la ediţiile ulterioare, 
arată ititr'adevăr originea germană, căci sună: .Toată 
viaţa, isteţiile şi faptele minunatului Tilu Buh-ogUndă 
cele de râs şi minunate la citire, spre trecerea de vre- 
me, în zilele saCi ceasurile omului, cele de odihnă, după 
limba nemţească tălmăcită şi acum a doua oară tipă- 
rită. Braşov, s'aâ tipărit la Joan Gătt 1846. apoi 1856. 
Sibiu 1858. în fine Bucureşti 1876 împreună cu o 
parte din Testamentul luî Cilibi Moise ; toate snoavele 
însă se găsesc in ediţia complectă germană publicată 
de Lappenberg la 1854. 

Mal multe din aceste snoave ale lui Tilu se regăsesc 
şi în alte cărţi populare române. Aşa d. e. , TUu mă- 
nâncă şi bea fără banî' mal cu seamă şiretenia cu 
băutu *), nu este alt-ceva de cât povestea versificată 
de Anton Pann '). Tilu se duce într'o cârciumă şi bea ; 
când vine rândul să plătească zice Tilu : bani n'am, 
dar îţi volu cânta două cântece. Iar cârcîumarul zice . 
poţi cânta mult până când îmi va plăcea un cântec de 
ale tale. 

Atund l'a întrebat Tilu ; dar dacă-ţl va plăcea, er- 
tămă-vei de plată? Şi cârcîumarul îl a răspuns, că'l 
va erta, socotind să zică la toate că nu-i place. 

După ce cânta Tilu câte-va cântice, la cari cărcîu- 
marul tot zicea că nu-I place , scoase Tilu punga şi 
cântă : 



<) N'am pntaC afla c&dA h's tipărit pentru ^t&ia oară. 
') Eă. 2-a cap. 4 pag. li— 15. 
") Povestea vorbii I pag-. 16 urm. 



.,gnz^=b,G00gIe 



168 LITERATURA. PQPL'LARX ROMĂNA. 

Deţchid«-t« pungmliţKI 
BiXAte-p banii prin soriţi, 
ci m'an pns U TefcnsK. 
Si cârciunisj^ul wx iq& loaă 
neplătind să ee din casi. 
Scoate b&nil, punţa mea I 

Vezi aceasta im place, zise cârciuraarul, gândind că 
el să-I plătească. Iar Tilu zise: ,no dacă-ţ place, acum 
săntem plătiţi.' 

Interesant este apoi cum , să dimutulutofite TMu 
in şcoalele ceale mari în Vittmherg '), 

Un dascăl îl întreabă : cate picăluif de apă sânt in 
mare? 

Tilu răspunse : mal întâlu să opriţi toate isvoarele 
şi apele curgătoare care se bagă în mare, şi el îndată 
Ie va număra şî va da socoteala. 

Alt dascăl l'a întrebat câte zile sânt de la Adam 
până astăzi? 

Tilu răspunse : de la Adam şi până astăzi au trecut 
şapte zile, şi trecând acele se ridică alte şapte, şi tot 
aşa vor 1rece până Ia sfârşitul lumiî. 

Alt dascăl l'a întrebat : câte ouă mol coapte au pu- 
tut mânca uriîaşul Goliath pre nemâncate? 

Numaî unul, zise Tilu, că cine a mâncat un ou nu 
mal e pre nemâncate. 

Altul I'au întrebat : in care lună mănâncă aici oa- 
menii mal puţin ? 

In luna iul Fevruarie, zise Tilu, în care sânt numaî 
28 de zile. 

») Cap. 10 pag. 25—27. 



bf Google 



TIIU BDH-OGLIMDA 163 

Altul Tau întrebat : care peşti au ochii mal aproape 
«nul de altul ? 

Cel mal mici, au răspuns Tilu. 

L'au întrebat altul : Cinci oameni cum pot împărţi 
5 ouă, ca să vie la unul câte un ou întreg, şi tot să 
rămâe unul în blid ? 

Şi au răspuns ; la unul câte un ou, însă cel de pre 
urmă sâ-şl ia blidul cu oul cu tot. 

L'au miU întrebat un dascăl : unde este mijlocul pă- 
mântului ? 

Răspunse Tilu : aici în târg; dacă nu credeţi, măsuraţi. 

După aceea îl întrebă Tilu pre el : Cât este luna de 
grea Ia cumpănă,? Atuneea se ruşinară to^, că nu ştia 
■ce să răspunză. larTilu râzând le-au spus lor: .Luna 
are un punt, pentru că are patru fărtalurl (pătraii) ca 
:şi puntul.* 

Noi am intâlnit până aci deja în mai multe rânduri 
întrebări de felu! acesta, având asemănare cu ghi- 
citori. De acea am citat şi acest capitol din Tilu Buh- 
■oglindă, care ne arată, că elementele cele vechi rea- 
par des in aceaşî literatură, având num^ numele 
puţin schimbat. Când e Bertoldo, când Arcbir, când 
Isop, când Tilu Buhogîindă şi cAad Cacavela. Sub nu- 
■mele acestui din urmă au intrat în literatura populară 
nescrisă română. 

Oeupându-ne mat departe de acesta din urmă, vom 
reveni şi asupra acestui epizod, indicând şi literatura 
paralelă. 

Mai întîUu precede un alt personagiu, care se bu- 
cură de o mai mare popularitate. 



bv Google 



NASTRATIN HOGEA 

Ca şi la Tilu-Buhoglindă, tot a^a şt aci, Nastratin a 
fost o persoană reală, care departe de caracterul bu- 
fon, ce a căpătat în gura poporului, era din eoptra un 
om învăţat şi profund, care a trăit pe vremea tui Ta- 
merlan nepotul luî Genghis Chan. 

Şi într'adevăr acele snoave ce circulă pe numele M 
Nasreddin, din care Românii au făcut , Nastratin' sănt 

,de asemenea snoave aparţinând lumel întregi, locab- 
sate acuma in Turcia, Bulgaria şi România şi atribuite 
iui Nastratin, pe când în alte ţări se atribue altor eroî 
comici aî literatiireî populare. 

La noi au venit de Ia Turd precum demonstraşi 
numele: Nastratin Hogea. Anton Pann îl a cules 
din gura poporului şi i-a versificat; ediţia tntăî a apărut 
la 1853 sub titlul. ,Năsdrăvăniile M Nastratin Bo- 
gea, culese p versificate de Anton Pann. Pentru a doua 
oară sa tipărit la 1873 în Râmniculu Vâleel şi îu fine 

. pentru a treea oară în Bucureşti s. a. 

Numai unele esemple din aceste snoave urmărite 
în răspândirea lor. 



bf Google 



NiSTRATIS HOGEA 165 

^ Când se găteşte în lături, numai din miros tesatur'i »). 
jNastratin Hogea într'o seară la fereastră cum şedea 
I^ lungea nasul aiurea, p'alţii f&ră al vedea ; 
Trecând unul din prietini, ce miroşi? l'a întrebat. 
Vecinul meii el răspunse, găteşte scumpe mâncări, 
Şi d'alor miros mă satur, trăgându-1 eu gust prin nări. 

Această mică istorioară, pe care am citat'o chiar 
cu vorbele Iul A. Pann, nu este de cât o jumătate, 
căci lipseşte continuarea, cum că acel vet3in fl trage 
la judecată să'I plătească de aceea, că s'a săturat cu 
fumul bucatelor sale. Judecătorul decide, ca Nastra- 
tin să plătească vecinului prin sunetul banilor, precum 
s'a săturat cu mirosul bucatelor. 

Prototipul indic, unde Guru Paramartha corespunde 
lui Nastratin, are într'adevăr această continuare. 

In literatura chinezească se află in Avadănas pu- 
blicate de St, Julien »). Variante acestei idei, adică a 
plăti lucruri închipuite , prin valori închipuite găsim 
d. e. în hteratura persană : tn Bahar Danuach unde 
o fată pârăştepe un tânăr, că ar li sărutat chipul el in 
oglindă, judecătorul osândeşte umbra lui, să fie biciu- 
ită ; Tot aşa şi paralela in literatura turceaBcă '). Din 
anticitatea daslcă avem povestea despre procesul 
Abderiţilor pentru , umbra măgarului* povestită de 
plutarh în viaţa lui Demosthene *). Cu totul aproape 
de snoava lui Nastratin este versiunea italiană în 



O Ed, L p. 7; ed. 2 p. 6; ed. 3 p. 7. 

-) O. 26 p. 108. 

'5 -f TeuiI'' trsdnse de Behinaner litipăg 1851 p. 3 

*) V. BenfBj, PsQcUtuitra I, 127. 



.,gnz^=b,G00gIe 



166 LITERATURA POPULAEi KOBtÂNA 

jCento nov. anliche* >■) unde lucrul se petrece în A- 
lexandria, adică în Orient. Paralele în Occident maf 
sânt : Lafontaine *) Pauli etc '). 

O altă poveste nu maJ puţin răspândită este aceea, 
în care se spune că Nastratin suindu-se pe o casă, 
aude cum eet dinăuntru spune nevestei,' că el se lăsa 
în casele oamenilor încălecând pe razele luneî şi ast- 
fel 'şi a făcut avuţie, Nastratin amăgit, încalecă şi el 
pe razele luneî ca să se lase în casa aceea, cade Jos şi 
se loveşte râO.'J Această poveste se află şi între fabli- 
aux franceze *) ; mal vechifi încă în Disciplina eleri- 
calis din secolul XII al luî Petrus Alphonsi *) de aci a 
intrat apoî în Gesta romanorum unde formează c, 
136') editorul a adunat aci literatora paralelă foarte 
bogată. ' 

Ne mulţumim cu aceste două esemple, pentru a a- 
răta caracterul cosmopolit chiar acelor snoave saîi po- 
veşti, cari sânt atribuite anume cutării saO cutării per- 
soane. De altă parte se poate observa relaţiunea de 
filiaţiunl între Nastratin Hogea, Tilu-Buhoglindâ şi Po- 
vestea vorbei, în care găsim una şi aceiaşi poveste, 
cate o dată puţin schimbată. 



') Ed. 1877 c Vn. p. 2,1. 

>) Contea IV, 6. 

sj Schimpf u. Emst ed. Oeeterley c. 48. Compară ţi Liebreolit, 
Zu( Volkskunde. Heilbronn 1879 p. 3ii. 

*) Ed. 1 p. 27. ed. 3 p, 25. 

*) Legrand III p. 253. 

') C. 25 V 1—6 ed. V. Schmidt Berijn 1827 ţi anotatiunilo la 
p. 156 urm. 

') Ed, Oesterley p. 734— 735- 



bf Google 



NASTBATIS HOGKA 167 

In literatura populară, română mai esLstă şi un alt 
personagiu mitic : Cacaeela. Ce e drept un Cacavela a 
esistat odinioară in tara romanească , dar el era edi- 
torul unuî Molitvelnic tipărit la 1697 şi al oărţiî „Di- 
vanul Iwnd" ce se atrUtue lui Demetriu CantMiiir'), 
Curios însă este, că acel om învăţat, a ajuns aseme- 
nea eroul literatureî , Joco-seria. ' In .Comicea sate- 
lor* ^) se atribue luî Cicavela disputaţimil cu un hogea 
turcesc, pe când se afla el diacon Ia patriarhia din Con- 
stantinopole. Aceste disputaţiuni se aseamănă pe de o 
parte cu disputaţiunOe lui Tilu-Buhoglindă de la Vi- 
tenbei^ citate mai sus şi carii in formă mal vechie se 
află deja la ,Pfaff Amis* ') Pe de altă parte*) se asea- 
mănă cu o temă foarte răspândită şi in alte litera- 
turi, ceea ee ne arată că ^disputaţia luî Cacavela* e 
culeasă din gura poporului, adică a ajuns literatură 
nescrisă. Hogea întreabă: 1 ,Câte stele sânt pe cer? 
2. Câtă e adâncimea mării? 3. Unde e buricul pă- 
mântului ?* Cacavela răspunde la No. 1 .că sunt 3 
milioane 300,333 de stele pe cer, la No. 2 că adânci- 
mea mării e de 999 de stânjeni şi în sfârşit buricul 
pământului e tocmai în mijlocul curţii aceştia impâră- 
teşU, ca dovadă zice: .măsuraţi, numărat, şi daeă nu 
va fi aşa, să'mi puiîl capul în mâinele cui 'ml va do- 
vedi că e ait-fel'. 

Punerea de ast-fel de trei întrebări şi răspunsurile 



') Tipărit în laţi la 1698. 
') Bucnre^U 1875 pa^. 43 o 
») Vei. 93-- 180. 
*} Ibidem pag. 49 urm. 



.,gnz^=b,G00gIe 



166 LITERĂTPBA PQPtfLA.RA ROMĂNX 

isteţe date înaintea unei persoane înalte , se găsesc 
foarte des ; în genere sftnt acele întrebări pretutinde- 
nea m^ eicelea^I sail numai una sati alta diferită. V. 
Schmidt i) plecând de la ^Der Kaiser und der Abt", 
prelucrarea poetică a acestui subiect de către Buerger: 
a străns şi a comentat paralelele universale Ia aceste 
întrebăil şi răspunsuri comice , arătând esistenţa lor 
In Spania, Italia, Germania etc. un adaus Ia aceste v. 
Dunlop-Liebreeht ^) la care maî adăugăm acuma şi 
noi paralela română. Un şir întreg de întrebări si răs- 
punsuri de felul acesta conţin basmele ruseşU.') Din- 
tr'un punct de vedere mîu general a studiat Veselovsky 
aceste disputaţiunî ,Joco-seria* aducându-le în legă- 
tură cu disputaţiunea lui ,EIefterie cu Tarasie*, de 
cari vorbim în literatura religioasă, cu ocaziimea ^le- 
gendei celor 12 r»M«rî' *). 

Tot din literatura joco-seria face parte şi nu este 
mal puţin răspândită : 

, Vorbirea în versuri de glume între Leonat beţivul 
om din Langobarda şi întru Dorofata mu^ea sa scrisă 
de Vasilie Aaron şi publicată pentru întâia dată la 
1803. Până acum am căutat In ziidar originalul a- 
cesteî scrieri, care dupe numele persoanelor însu^ se 
pare a fi italian. Cuprinsul acestei scrieri burleseă este 

<) Bslladen und Romanzeu deutsch«r Dichter Berlin 1827 pag. 
83 urm. 

>) Pag. 491 No. 333. 

') AfanaaÎBV No. 185 urm. v. » paralelele în voi. W. Moscan 
1873 p. 472 nrtn. 

*( Jitraal minist. naroi pcosvese'. voi, XCIX partea II. 1878 
p. 86-98. 



bf Google 



AAROK, LEOHAT ŞI DOBOUTA 



incercarea Dorofatel de a îndrepta pe bărbatul el de vi- 
ţiul beţiei, dar in zadar. Vorbirea In versuri se ispră- 
veşte cu cererea lui Leonat, ctu^ este cunoscută şi !n 
alte literaturi, el zice : 

>Ah iubita mea boreasă ! 
Dintr'un milion aleasă ! 
Găndul tăfl mie ml place 
de precum ziseşi vel face 
face-vel un lucru mare 
şi vrednic de neuitare. 
Ingroapă-mă puiul meii ! 
aproape de făgădăfi, 
sa6 de mă iubeşti pe mine 
fă rogn-te atăta bine ; 
lasă, ca să mă îngroape, 
îQ crijmă, de cep aproape, 
că auz vinu cluruind 
nigădariu bubuind. 
Şi văzând mormântul meti 
să zică în gândul său : 
sărac voinic Leonat 
wcea e îngropat ; 
D-zeă să'l odihnească 
în desfătare cerească ; 
că de multe ori beură, 
dintr'acest cep pe cari cură/ 
S'a tipărit la 1816, 1832, 1856, 1872 etc. 



.,gnz^=b,G00gIe 



CORNICEA SATELOR 

Ast-fel e intitulată o colecţiune de .mal multe a- 
needote inedite, glume scornite de poporul rom&n la 
pofida altora', ed. 1 Bucuresci, 1870 şi ed. II neschîm- 
bală afară de titlu, unde din anecdote inedite, s'a fă- 
cut: cuvântul hibrid : anedite, BucureşU 1875. 

La 1857 însă deja a publicat Dimitrie Jarku, pe căt 
ştim, prima colecţiune de anecdote, sub titlul: .Efime- 
ride (anecdote) saQ Românul glumeţ, culese şi tipărite 
de .Bucureşti 1857. Această din unnă colec- 
ţiune coprinde 111 anecdote, din cari Insă o bună 
seamă nu e de origine popuiară românească, bunî- 
oară No, 10: ,de Dante şi Ariost" No. 54: despre 
.Generalul Lătur* No 63 : .un lord din Londra* No. 
64: .contele de Mirabo" etc. Cu toate acestea unele 
dintr'ânsele sânt româneşti. 

Româneşti cu totul sânt însă cele din : Gomioea 
satelor. Eroul principal e saâ un ţigan, sat) mi sârb. 
Figura această (io urmă este foartă interesantă, de oare 
ce că a fost personificată prin ,Dedu-Ivan.* eroul unid 
şir de năsdrăvănil în snoavele d-lul Ispirescu şi în 
snoavele publicate în Calendarul basmelor pe 1874 şi 



.,gnz^=b,G00gIe 



I 3PIBBSC0, SHOATE 171 

1881. Păcăliturile ţigăneşti de asemenea se află şi în 
acele calendare şi în acel de 1877, dar cu mult îna- 
inte deja în Basmele d-lul I. C. Fundeseu din 1867 şi 
1870. 

Dedu-Ivan de care am vorbit acuma, nu este alt-ci- 
neva de căt ,Guru Paramartha* năsdrăvanul de isteţ 
(adică de prostuţ) din literatura indică, pe care I'am 
şi pomenit maî sus. In (iermania s'a născocit un şir 
de poveşti din soiul acelora â Ia Dedu-Ivan, atribuin- 
dule locuitorilor unuî oraş anume. E vestita po- 
veste despre : Lalenbiirger , publicată de Von der 
Hagen. In anticitate erat\ vestiţi Abderiţii ete. Mal 
la fie-eare popor se află închipuirea safi a unul oraş 
locuit de ast-fel de oameni năuci, saii năucia este per- 
sonificată printr'o singură figură. 

Păcală şi Pepelea se deosibesc eu totul de cel-l'alţî 
eroi al literaturel joco-seria, căci isprăvile lor nu mtd 
sânt fflumeţe, ci răutăcioase în pofida altora. Păcală şi 
Pepelea reprezintă tocmai reversul caracterului hazliu 
al unul Nastratin, unuî Tilu safl unuî Bertoldo. '''H 

In fine ne mal rămâne a vorbi despre snoavele 
d-lui Ispirescu. Sub pseudonimul: ,Un culegStor-typo- 
graph' publică D-nu P. Ispirescu la 1873 broşura I. 
şi la 1874 broşura Il-a de : Snoave saă pove^fi popii- 
lare adunate din gurile celorU ce sdă multe'. La 1879 
apăru ediţiunea fi-a foarte îmbogăţită. Intr'o dare de 
seamă ce am făcut despre această carte ^) şi apoi în- 
tr'un adaus *) am arătat izvorul şi filiaţiunea acestor 



bf Google 



172 LITERiTURA POFDLARl BOMANA 

poveşti. Aci numai un singur esemplu *) ,Bărhatul 
cu XtAa^aoa^. 

,Doî prieteni se întâlnesc ; după ce 'şl dară bună 
zîoa. — Ia spune'ml, nenişorule, zise unul din ei, cum 
o dud tu cu femeea? — Foarte bine, răspunse el, în 
zioa cununiei chiar cum am venit acasă, am luat un 
scaun care mi se părea că 'ml sta în cale, şi l'am trân- 
tit aşa de tare, încât s'a Rlcut ţăndări, Femeea mea, 
crezând că sânt un nebădăios , ămblă pe lângă mine - 
ca pe lângă o bubă coaptă. Eâ, din parte'ml nu 'I am 
zis până azi nici dă-te miut încolo. — A meam'a pros- 
tit de tot. fSam zi albă din pricina eî. O să încerc să 
fac şi eft ca tine. După ce ajunse acasă , se face eă-I 
supărat, şi unde pune mâna pe un scaun, care zicea, 
că 'î stă în cale şi 'I trftnteşte de nu se mal alege ni- 
mic de dânsul, apoi se răsti Ia femeea sa, zicându-I, 
că nu îngrijeşte să fie lucrurile puse la locul lor. — 
Târzia te-al deşteptat, bărbăţele ; acum eşti ca laba- 
şaoa de nas, îl răspunse femeea,' 

Această snoavă este o paralelă interesantă la izvo- 
rul din care Shakespere a scos tema piesei sale : 
>Tamingofthe shrew.* .îmblânzirea îndâijitel. * Un 
fabliau francez conţine aceeaşi poveste *), In Spania 
este în colecţiunea de nuvele scrise în sec. XIV de că- 
tre Infantele luan Manual, de sigur după izvoare orien- 
tale »). Italieneşte a fost prelucrată de Straparola ') 



') P. 70. 

■J Lep-sDd in, 204. 

*) Conde Locanor cap. 4 &. 

*i PiacMvoIe notti VIII f»T. 2. 



.,gnz^=b,G00gIc 



WARTI C, TKBl ŞIRBŢl 173 

de unde de sigur a ajuns la Shatespere. !n Orieat 
se află în cărticica ; Kisseh khun '); mal cu seamă aci 
şi la Straparola se află, incercarea zadarnică ce face 
bărbatul cel alt, ca şi în snoava română, şi o păţeşte 
rău, căci îşi a adus prea tarziO aminte ^). 

înainte de a termina cu această literatură a pove- 
ştilorşisnoavelormal pomenim şi: ,Trei fireţi, fiddî 
ffheboţi , poveştf populare şi amuzante, cea întfUu tra- 
tâi]d şarlatanismul , cea a doua intămplările cu dracii 
în moara părăsită, aiin&ndouăi comico-satirice , imitate 
din auz de Toma Wartic ed. Il-a Bucur. 1878 (ed, I 
1858). ,Treî şireţi' p. 1 — 24 nu este alt ceva decâto 
parodie a povestel lui A. Pann =), la ţnijloc p. 20 — 24 
este un epizod a cărei original este un fabliau citat de 
Dunlop *}. Iar povestea Il-a : ,doi gheboşî' e o schi- 
monosire pretinsă .comico-satirică' unul basm de 
Musăus : .Ulrich mit dem Bubei *)* amestecând la 
mijloc : jDraeul şi femeea* saii povestea Iul Beel- 
fegor. 

Afară de aceste cârţl tipărite, în care se aflu snoave 
şi poveşti populare, mal sânt şi multe răspândite prin 
manuscripte mixte ");ocolecţiune insă destul de vestită 

') Berlin Stettin 1829 pag. 12—17. 

>) V. DuQlop-Lielffecht pag. 284. 

■) Povestea vorbii I, 162 urm. 

') Pag. 208 : „des trois Uiroas" de Jelian de Bovea {Le- 
grand Iii, 308). 

3) Volkfl-Marcheu der Deulacheo. Berlin a. a. ed. Hempel voL 
IV pag. 5— ai. 

■) Sânteni nevoiţi a iguora mal toate snoavele publicate în ca- 
leiwJara ţi perdule îa mare parte împreună ca calendarele. Ade- 
vărul eate, că aceste calendare au contribuit inult la răspândire 



.,gnz^=b,G00gIe 



174 LITERATURA POPULABi BOMAnX 

este colecţiunea cea mare manuscrisăde pilde, snoave 
şi poveşti de Golescu, acuma în posesiunea Academiei. 
Datorira amabilităţi! d-lul P. Ispirescu o copie de vro 
sută şi mal bine din acele snoave, culese de câtre 
Goleseu, unele reale altele din cărţi, iar altele din 
auzite. Curios însă este, că o parte dintr'ănsele are un 
caracter burlesc^ — frivol. In general nu sânt populare, 
ci de origine literară şi persoanele principale sânt : 
împărat şi filosofi. 

Comunicăm aci numat vr'o 2 — 3 dintr'acele care 
aparţin clasei dintăiu, adică se par a fi culese din 
gura poporului, şi una din cele literare, culese de prin 
cărţi.. 

Aşa buni-oară snoavă următoare, care se află şi in 
,Comicea satelor', şi mal trăeşte şi pană astăziin gura 
poporului : 

,Un ţigan ca să şază la masă cu stăpânu-săti, se 
socoti să meargă tocmai asupra mesei şi să 'i zică ; 

.Bună masă coane!* socotindu-se ca stăpănu-său 
o să '[ zică: ,şezî la masă, ţigane!' Aşa se duse asu- 
pra mesei şi 'î zise : ,Bună masă coane!' Stăpânul !î 
zise : j,eşi afară ţigane !' 

Alta: 

,Un boer umflat in blane, întrebă pe un gol şi des- 
puiat, în vreme de iarnă, de 'I este frig la trup ? Acela 
îi zise|: ,dar ţie îţi este frig iarna Ia frante ?' — Ba, 



Bnoavelor ; dar cercetarea lor se poate face nutnaT ia urma strânge- 
reldfl calendare, urmărită în curs de mulţi ani. Rezultatul totuşi nu 
resplăteşte o muncfi gîgpantiofi ca această. Singurul interes ar avea 
erteridarele publicate de Anton Pann ţvaceţtia nuinat pentrmsio- 
ria inUrnă a operilor sale populare. 



.,gnz^=b,G00gIc 



GOLISCD SNOAVE 175 

na, zise boerul ; — Aşa şi mie, răspunse despuCatul, 
că tot trupul meii ta o frunte '1 socotesc.* 

Varianta ce am cules-o noî din gura poporului sună; 
Unul umblând Iama mtJ gol, este întrebat dacft nu-î 
frig? Acel despuiat răspunse : — ,dar la nas ţi-îfrig?' 
—-Ba, nu! — E( bine, tot trupul meft e de came de 
nas.* 

Alta: 

.Unul se fălea că vede foarte' de departe, şi zicea al- 
tuia : ,vezl şoarecele acela în vârful muntelui?* A- 
cesta îl răspunse zicând : ,de văzut nu'l văz , dar îl 
aaz ronţăind. ' Aceeaşi snoavă se află şi la Anton 
Pann ') unde are forma următoare : 

• .Un mincinos stând o dată, zise altul mincinos, 
Prietine, vezi tu turnul acel'nalt şi luminos ? 
Da, acesta îl răspunse ; şi Iar îl întrebă el. 
Dar vezi tu tocma în vârhi-I cum umblă un şoricel? 
Ce mal minciună cu coarne, zise prietinul său, 
Că eu abia zăresc turnul, ne cum şorecelul tău ; 
Insă îl auz prea bine cum umblă 'ntropot, încât 
Parc'ar bubui o tobă ş'ar avea clopot la gât. 
Te crez acel îl răspunse, văzându-se înfundat, 
Fimd că nu-şl găsi omul cu minciuni de înşelat.* 
In sfârşit şi cea următoare : 
,0 muere cam proastă, de câte-orl auzea pe cântă- 
reţ la biserică cântând, începea să plângă. Cântăre- 
ţul b^ănd de' seamă, întrebă pe miJere : .Ce al de 
plângi de eâte-ori încep ett a cănţa ? Nu cum-va gla- 

') Povestea vorbii I, p. 29. 



.,gnz^=b,G00gIe 



LITEBATUBA POPDLARi ROMĂHJ 

luce la umilinţă ? Nu, domnule, zise ea, 
n m^ar, cu care mă hrăniam, şi s'a In- 
nurit, şi fiind-că glasul dumitale foarte 
amână cu acelui măgar, de cate-orî te 
îmi aduc aminte de măgarul meii.* 
;le de origine literară, pomenim: .Intaini- 
ndru cu Diogen, care roagă pe Alexan- 
ot binele ce vrea să 'X facă, maK bine să 
I parte din potriva soarelui ca să nu-î 
ra. Alexandru răspunse; de n'aş fi fost 
fi fi vrut să fia Diogen.' 
aveste se spune de Cicerone '■) Valerios 
ji alţi, se află şi în Gesta rom, '). etc. 
\ am terminat, literatura popttlară esU- 
tantică, arătând atât şirul romanţelor căt 
or. Am urmărit aceste romanţe până la 
}i am căutat a demonstra influenţa ce afi 
pra Jantazieî poporului român, dând na- 
etul la novele, poveşti, basme, ţi snoave. 
asta ne am convins de fluctuaţiunea ve- 
stă în literatura populară şi de aceea de 
'ăturî ce leagă şi unesc un popor de al- 
le alta, o închipuire de alta. 
Eisă cu care ne ocupăm acuma este lite- 
eare din partea el, stă în legătură in- 
. cea estetică, cât şi cu cea religioasă. 



bf Google 



n. 

LITERATURA ETICA. 



b, Google 



bf Google 



n. 

LITERATURA ETICA. 



A doua parte a Kleraturdt populare cu care ne ocu- 
păm acuma este literatura etică, adică, acea literatură 
populară, care are un scop didactic pronunţat, care nu 
tinde a aduce omuM o îmbogăţire a ştiinţei în mod 
fantastic, romantic şi petrecător, ci care este maî mult 
severă şi de aceea mai mult concentrată. Pe când lite- 
ratura estetică în desvoltarea şi răspândirea el, o vedem 
lăi^ndu-se, îmbogăţindu-se din ce în ce mat mult, a- 
doptănd şi adaptând elementele cele mal diferite. Ia din 
contra caracterizează literatura etică o scurtare şi o 
concentrare di» ce în ce mal mare, şi ast-fel o fabulă 
prea desvoitată la început , perde cu încetul din apa- 
ratul retoric şi se ascute până ta cea din urmă redac- 
ţiune, adică la o sentinţă morală, sau la or proverb, 
care ast-fel adesea îşi a luat naştere de la o poveste 
sau de la o fabulă. Nu tăgăduim că o mulţime de fa- 
bule din contra s'au născut din proverbe. 



bf Google 



180 UTERATURA POPULARI BOUÂNĂ 

înainte însă de a intra fn desvoltarea mal de aproape 
a materiei, ce ne va preocupa, este necesar a esplica 
cauza care ne a îndemnat de a subsuma aupt titlul de 
literatură etică , fabulile şi proverbele. Explicarea 
aceasta va fi coprinsă in definitianea fabulei ce o 
vom da. 



bf Google 



FABULE. 

Cel d'ăDtăiâ care a încercat a defini fabula a fost 
ritorul Aphtonius din Antiohia în Syria a. 350d, Chp. 
EI zice că : .Fabula este o vorbire plănuită destinată 
a uăta un adevăr prin diferite chipuri.* Este clar că 
această deiîniţiime nu e de loc o definiţiune satis- 
făcătoare , căci tocmai principalul nu este de loc ex- 
plicat, adică rolul ce'l joacă animalile !n fabulă. 

Phaedrus zice în introducerea sa la colecţiunea fa- 
bulelor latineşte, că scopul Iul este: de a wnusa şi de 
ainstrui totdeodată. Şi tocmai lahvAal-a. Lupul fi oaea 
este contra acestei definiţiunl, căd ce amusare este 
moartea nevinovatet oaie , gi ce instrucţiune ne dă a- 
ceastă fabulă, unde vedem că forţa brutală sfărâmă 
nepedepsit pe cel slab? 

Aşa încearcă apoi Batteux, La Motte-Houdari^, Richer 
şi alţii a da o de^aiţiune maî satisfăcătoare a fabulei, 
pană când veni Lessing marele critic şi poet german, 
şi aduse chestiunea Ia sotuţiunea cea mal bună. De- 
finîţiunea Ini este cea următoare : 

Bacă reducem un principiu etic general la un caz - 
special şi dăm aceliiE caz realitatea, şi compunem din- 



Bv Google 



182 LITERATURA POPULARA ROMÂNA 

tr'ănsul o poveste, prin care se recunoaşte principiul 
general, atunci se numeşte acea compoaitiune : fabulă. 
Scopul fabulei deci este : moralul sad adevărul ce co- 
prinde epimilul pus la sfârşitul fabulei. Iar pentru 
aceea, ca fabula să fie mal convingătoare trebue ca 
să ne povestească un caz real, şi prin urmare trebue 
să vedem cât de scurt se poate , întreaga fabulă de o 
dală. De aci se esplică întrebuinţarea animalelor !n 
fabulă : fte-care animal prin trăsura caracteristică a 
naturalului său, înlocueşte nmnaî prin numirea iwi 
deja un caracter intreg isolat şi specificat. 

Deci scopul este: sentinţa morală, ethică, oglindirea 
adevărului precum îl înţelege poporul, şi tot aşa oglin- 
deşte şi proverbul acel adevăr al inteligenţei populare. 
Nu este deci numai petrecerea, ci din contra învăţă- 
tura morală, care face pe popor să citească şi să re- 
pete acele Jabule adesea ori prescurtându-le pană la 
proverb şi zkătoare. Şi noi dedi am unit amândouă sub 
titlul general : ethica poponUut 

Istoria fabulei nu este apoi mal puţin interesantă 
decât istoria celor alte ramuri ale literaturel populare 
unde adesea diferite poveşti se grupează în jurul unul 
singur centru ; câdt şi aci se grupează suma întreagă 
a fabulelor in jurul unuî personagiu mal mult saQ mal 
puţin mitic : Aes(^. 

Dar cu mult înainte deja avem alegorii biblice; aşa 
aceea a lui lotkam şi a proorocului Nathan. In litera- 
tura grecească precedă HesiodşiEpimenidesluit.<lâS(>p. 

Adevărate fabule originare ale lui Aesop nu posedăm. 
Socrat a versificat unele !n temniţă. Demetrius Pbale- 
rus c. 300 a. Chr. ar fi cules întăiii fabulele asopice. 



^, Google 



Babrixta (Gabrîus) înaintea luî August le-a prelucraţii 
in versuri greceşti şi aşa merge literatura fabulisticâ 
răspandindu-se peste toată Europa. Edlţiunea cea mal 
complectă de fabule greceşti, unde se află adunate la 
un loc fabulile diferiţilor autori din cursul atâtor se- 
colî, este aceea a doctorului Corai, Paris 1802 care a 
adunat toate variantele. 

Fabuliştil latini a(i fost Pkaedrus şi Bomulus ; rela- 
ţiunea ce esistă între dânşîT nu e desluşită încă până 
astăzi. Poate că în sec. 3^4 un monah anume Ro- 
mulus descompuse în pposă fabulile versificate ale luî 
Phaedrus, şi mal adaugă şi altele din alte izvoare. 

Precum a fost prelucrat apoi Aesop in literatura gre- 
cească aşa a fost prelucrat şi Phaedrus şi Romulus, cu 
atât mtrf uşor, cat limba latină era singura limbă lite- 
rară în curs de atâtea seeolî. Cel majf însemnaţi, re- 
presentanţî sănt apoi : Galfredus, Vincentius Bellova- 
censis, Faernîus etc. 

De vreme d^a ati fost traduse aceste fabule în 
limbele vulgare, şi mai fie-care popor posedă o suma 
de fabuliştit cari s'aO adăpat la izvoarele literaturei 
clasice, adesea ori traducând numai prototipul lor. 
Mal pe lai^ despre aceasta vezi escelenta introducere 
a lui Robert la ediţia fabulelor lui La Fontaine ^). 

Afkră de aceasta mai esistă în literatura universală 
o epopeă întreagă, al cărei eroi sânt animalele. Numai 
un mic fragment dintr'aceasta este : Bactrahom^omahia 



>) Fablea inedite» ăet XU— Xm et XIT siMes et table» de 
La Fontaine ftiaSiiet d'nne notice sur Ies fabnlistea. 2 voi. Paris 

1825. voL I pag. xm— CCSLVm. 



^, Google 



18i LITEBATURA POPULARI RQ MJNĂ 

, lupta broaştelor cu şoarecii', adesea coifeiderată ea 
o parodia a lulC Homer. Mult mal imposantă este epo- 
pea cunoscută în literaturele modioevale ale HolandeT 
(Flandrieî), unde este de sigur forma cea mai vechie, 
Francieî şi Germaniei, cunoscută subt numele: , Benard 
contrefait' Vulpea vicleană, .Reinke de Voss* sau 
.ReinekederFuchs' prelucrată în line de Goethe. Vul- 
pea este aci eroul, în jurul căreia se învârteşte toată 
acţiunea, şi multe din acele fabule se află împrăştiate 
şi răspândite peste Europa şi Asia, ca verigele rupte 
dintr'un lanţ lung; mal cu seamă a conservat litera- 
tura populară rusească o sumă de acele fabule de 
animale in special de fabule vulpeffî, cum le-am putea 
numi. I. Grimm, editând recenziunea germană, a Im- 
podobit'o cu o introducere remarcabilă asupra fabu- 
lelor vulpeşti. 

Urme slabe de acele fabule vulpeşti se mal găsesc 
şi pe la noi. 

In literatura populară romană posedăm noî însă o 
carte specială de fabule întitulată , Viaţa p pildele Itti 
Esop'. 

Cănd am vorbit în partea ăntâia de Arehir ^ Ana- 
dam ') am atins legătura ce eaistâ între viaţa lui Ar- 

') Pag. 109 urm. 

chir ^imaţaluî Esop. Cădi noitrebue să separăm acea 
Viaţă relativ modernă de fabulele* cu mult mal veche. 
Viaţa lui Esop este o ţesetură fantastică de poveşti 
orientale de tot soiul şi de diferite origini, cari venind 
de la Orient ia Occident s'aă grupat în jurul unui per- 
sonagiii mitic, reprezentantul istecimel, precum am 



bf Google 



FABDLB 185 

văzut acelaşi proces şi la alte cărţî din literatura ro- 
mantică. 

Această .Viaţă' se atribue cu nedreptate popeî 
Ma^dm Planudes , care a fost trimes la Veneţia 
ca ambasador, de către împăratul Andronic Palae- 
olog pe la 1327. De oare ce o mare parte din acele 
snoave şi poveşti, pe carî îi gă^im în Viaţa Iul Esop, 
sănt atribuite deja lui Heykîir {Archir) în lOOl Nopţi 
arabice, cei puţin eontimpurane, şi chiar mai vechi, 
apoî nu mal încape îndoială despre prioritatea Orien- 
tului, şi de vechimea mai mare acelor poveşti de cât 
însuşi Planudes. Unele dintr'ânsele d. e: acea cu limha 
care este şi cel msu bun lucru, şi cel rasJ răii tot-de- 
odată, se află deja în Talmud i) Cea-l'altă parte pe 
care o regăsim în Archir şi Anadam, adică zidirea 
oraşului in aer, şi întrebările ce s'a întrebat ca înţe- 
lepţii, este din cercul legendelor solomonice; şi aşa mai 
deimrte. Fe lăngă aceasta însuşi onoarea de fabulist îî 
este disputată lui Esop de căire Locman cel prea în- 
ţelept Arab, tot atăt de mitic ea şi însu^ Esop, care 
după legendă se trăgea de Ia Job, şi era din seminţia 
patriarhului Abraham 

Cum este însă, acea .Viaţă a lui Esop* a desfătat şi 
desiătează pe poporul roman aproape două secole. 

Căci am descoperit un manuscript al .Vieţei luî E- 
HOp* în Biblioteca Centrală din Bucureşti scris înainte 
de 1705, deci pe la sfârşitul secolului XVII. Un a! doi- 
lea manuscript de pe la mijlocul secolului XVIII pre- 

iversoli KIrchhof, Weaduamuth 



.,gnz^=b,G00gIc 



186 LltEBATDBA POPULABJI BOMÂnI 

cum şi un al treilea din 1779 s&nt !n posesiunea noa- 
strit. Afară de aceea mal posede şi Biblioteca din la^ 
un manuscript al ,IsopieI*. Fiind toate traducţiui^unel 
şi aceleaşi redacţiuni, nu se deosebesc aceste .Vieţe* 
între dânsele, de cât prfntr'o formă mal mult safl maî 
puţin arehaică a stilului. Ceva m^ mult se deosibesc 
manuscriptele de ediţiunile prin scurtări şi prelungirii, 
d. e : la învăţăturile date tuî F^uti de către Esop, şi al- 
tele. Şi maJ mare deosebire este între fabulele saii 
„pildele' din manuscripte şi cele editate. Aci se vede, 
că DU s'au întrebuinţat traducătorii de una şi aceiaşi 
recenzinne. 

Înainte însă de a ajunge la ,pildele' vom schiţa în 
scurt, viaţa cea fabuloasă a lui E^sop 

, Esop de naştere sclav Frigian, a fost mut şi de o 
urâciune înspăimântătoare, dar cu firea prea deştept. 
In casa aceea unde era el sclav, se vorbiră alţi doi 
sclavi să mănânce nişte smochini ai stăpânuM lor, şi 
să învinovăţească pe Esop. Acesta însă bând apă caldă 
o vărsă curată cum a băut-o, apoi puse şi pe cel doi 
sclavi cel părâră să imiteze esemplul iul ; eî scoaseră 
smochinile, şi ast-fel dovedi elpe adevăratul hoţ. Desle- 
găndu-I norocul limba , Esop a fost vândut la un ne- 
guţător. Plecând în călătorie , se încarcă Esop cu un 
sac plin de pâini , cu toate eâ ceruse povara cea mal 
uşoară. Dar după ce se golise acel sac , mâncând toţi 
dintr'ânsul, le arătă Esop, că într'adevăr a luat povara 
cea mal uşoară, căci se micşora din zi în zi , pecând 
povara celor alţi rămânea statornică. In Saran e cum- 
părat de către filosoful Xant , pe care însă adesea orii 
îl întrece Esop prin istecimea Iul. O dată luând un 



.,gnz^=b,G00gIc 



^ FABDLE 187 

vultur inelul împărătesc de la SamienI l'a lăsat să 
cază In sănul unei slugi ; Samienil se rugau de Esop , 
să le tălculască aeel semn ceresc ; el se învoi numai 
atuncea, după ce el eăpatară slobozirea lui de Ia Xant- 
Astrfel devenind slobod s'a dus ca sol al Samienilor 
la Cris împărat în Lidia şi a dobândit împăcarea îm- 
păratului cu Samienil. 

De acolo se duse la Lichir împăratul Vavilonuluî. 
Esop luă pe Enn ca copil de suflet, însă acesta răsplăti 
râu fapta lui Esop , părftndu-I la împărat ca eum ar 
trăda împărăţia. Osândit la moarte, scapi Esop prin 
mijlocirea lui Eniiin , prietinul său, care-I ascunse în- 
tr'un mormânt, răspândind vestea, cum că Esop a mu- 
rit, îndată ce auzi aceasta Nectenav împăratut Egip- 
tenilor , trimise soli la Lichir , zicând dacă nu va tri- 
mete pe cine-va, care să zidească un turn In văzduh 
şi să răspunză la întrebările tăcute. îl va lua împără- 
ţia. Jeluindu-se împăratul de moart'ea lui Esop , şi tân- 
guindu-se de hotărârea cea pripită , află prin Ermin , 
că Esop trăeşte. îndată porunceşte împăratul să'l aducă 
Înaintea lui şi să osândească pe Enn. Esop cere erta- 
rea luî , şi-1 mustră prinîr'o sumă de pilde şi povăţuiri 



, Puţine să vorbeşti şi cu măsură, şi multe să asculţi 
şi înţelepţeşte să urmezi. ' 

, Celor ce fac bine nu-I pizmui, ci să-ţl pară bine 
de el; că de-I vei -pizmui, inai mult pre tine însuţi te 
vel vătăma.* ,Nu-ţI fie ruşine a învăţa să faci tot d'a 
una ce e mai bine.* ,In toată zioa opreşte ceva pen- 
tru zioa de mâine , că mal bine este , când âl mnri , 
să Iaşi la vrăjmaşi , decât , cât vel trăi să aibî lipsă. * 



.,gnz^=b,G00gIe 



188 LITERATURA POPULAEi B OMÂNJ 

,Fă aceea ce nu te va întrista." etc. etc. De aceste 
cuvinte ae răoi Eirn la inimă şi muri, 

Esop plecă, la Eghipt şi birueşte pe toţi înţelepţii 
de acolo, şi împlineşte şi cererea împăratului întocmai 
precum am văzut'o la Archir >). Călătorind apoi prin 
oraşele Greciei ajunge şi la Delfi. Locuitorii din Delfi 
nu'l cinstiră , după cum se cuvenea , de aceea Eaop 
îl luă în răs. Ca să-şl răsbune, Delfienii au ascuns un 
'vas din templul Iul Apolo în hainele sale şi l'au osân- 
dit apoi ca un fur de vase sfinte, să fie aruncat într'o 
prăpastie ; ceea ce şi făcură, cu toate rugăciunile lui 
tlsop şi pildele ce le spunea. O ciumă ce se lăţi între 
dânşii, era pedeapsa pentru nedreptatea lor,' 

Ediţiunea cea mal veche, de care am putut da. este 
din 1812 fSră loc, titlul sună : .Vieaţa şi pOdele prea 
înţeleptului Esop', prin acest typariu m<Â îndreptate 
1812. Această ediţiune a servit de bază tuturor celor 
alte ediţiunî. Iaşi, Sibii 1816. Bucur. 1834, 1843, 1858, 
1872 , 1877 etc. etc. Tiparul coprinde pe lăngă viaţa , 
şi 105 pilde sau fabule esopice *). Nu tot at&tea fabule 
şi nu aceleaşi coprind manuscriptele. Manuscriptul cel 
mal vechiu coprinde 25 ; tălcurSi ale lui Isop '). Din- 
tr'aceste 26 fabule se regăsesc 19 in ediţia tipărită, şi 
7lip8esc,(adicăNo. 3, 4,13,14,22(21), 23 (22), 24 
(23). Intre acestea se află şi fabula versificată de 



>) Mal sat pag, 107—109. 

») FahuUU lui Eaop a'au mat tipărit ţi 1876 îi 
leoa pentru opil. 

■) No 20 fiind d« donX ori înmmnat, sSint în 
na 26 fkbiile precum B&nt tnH«nm&t«. 



bv Google 



Anton Pann, ^) adică : comoara Îngropată, pe care 
o caută în zadar copil după moartea tatălui lor, să- 
pând Yiea în toate părţile, şi în mal multe rânduri, 
fără a găsi ceva ; văzând insă îmbelşugarea rodului, 
înţeleg atuncea diata tatălu! lor, care le zicea, că este 
îngropată o comoară !n pământul viei sale. Greceşte se 
află această fabulă la Corai *), franţozeşte a fost pre- 
lucrată de La Fontaine ctirtea V, fabula 9. 

Deja maî multe sânt fabidile conţinute în manu- 
scrisul nostru din 1779, ,căcî cprinde 30 de fabule. 
Dintr'aceste 30, numai 7 se potrivesc cu cele din ma- 
nuscriptul precedent, restul, afară de No. 4, 6, 7, 9 şi 
26 se regăseşte în ediţ unea tipărită. Nu e locul aci, a 
intra în amănunturî maî despicate asupra raportului 
ce esistă între fie-care fabulă din manuscripte şi cele 
tipărite; căd precum am zis-o deja în maî multe răn- 
durî. scopul nostru este de a da numai rezultatele cele 
din urmă, cari se bazează pe alte cercetări mai amă- 
nunţite, obiectul a monografii speciale. De oare ce pu- 
blicâmîn .Chrestomatia* unele din fabulile manuscrip- 
tului precedent, dăm aci eâte-va esemple din acest 
manuscript întocmai după original d, e. 

Pilda a cincea ^). 

.0 măţă îDtrase într'o şatră ţigănească şi găsi o 
chilă (adică o pilă) şi începu a o linge, şi lingăndu-o 
cu limbă i s'au beliE limba şi curge sânge ; iară roăţăl 
tot îî părea că este carne şi tot păzie di linge chila ; 



') Povestea vorbit H. pag. 88— 
>) No. 22 p. 16 ai p. 291. 
•) Fol. 32 b. 



.,gnz^=b,G00gIe 



190 LITERATURA POPULARX BOMABA 

mal pe urma văzu măţa că nu-I came şi este fler, iar 
limba el să rosesă mal de tot'. 
Pilda. 

.Sânt unii din oameni de să pricesc şi sft sfădescâ 
eu to^ şi nu socoteaefi pre nimene întru nimica, ce 
grăeseu tutm^jr în protivă ; unii ca acel nu socotesc 
că toate acele sânt asupra lor, şi mal mult rău şi nevoi 
'fi fac lor insuşl.' 

Această fabulă se regăseşte întocmai aşa in ediţiu- 
nea tipărit i), avftnd şi trăsătura, că a găsit pila într'o 



In fabula grecească *) şi în toate paralele occiden- 
tale nu este o măţă ci un şarpe ; Aşa la Phaedrus, Ro- 
mulus, Lafontaine etc. "). 

Altă fabulă este cea următoare : ') 

,0 cioară intră tntr'un pălcu de porumbi şi văzu 
pre porumbi, cum să hrănescâ de bine; deci abătu şi 
ea de să înălbi la peni ca şi porumbii, şi umblă cu po- 
rumbii nu 'I zice nimica găndiad, cfi-i porumba. Şi pe- 
trecând multă vreme cu porumbii la un loc. O dală să 
prileji de cărăi ea o cioară. Deci văzând porumbii că 
i cioară, o bătură şi o goniră dintre dânşii. Iară ea 
neavând ce face, să dusă de să amestecă eu alte cioa- 
ră. Iară cîoarăle dacă o văzură că este albă, o bătură 
şi ele şi o goniră. Deci de vreme ce ea vrânda să-şî 
schimbe vilaţa, să scăpă de amândoă cetile, 

'} No. m : Mata. 

») Corai No. 184. 

■} Hobart 1. c. voi. I p. 337— S38. 

*) Fabula a 15-a fol. 34 6. 



bf Google 



FABULE 191 

Pildă. 

De multă ori cu lăcomie noastră perdem şi driaptă 
agonisita noastră, care avem/ 

In ediţiunea noastră ii corespunde fabula 45 : 
Pt>ntmbii ţi cioara; dar aci este fabula mal prescur- 
tată, şi pilda cu totul alt-fel. Prototipul grecesc 'j se 
deosibeşte mat puţin de verziunea noastră romană 
de cftt d. e : Lafoiitaine şi alţrf, cari aQ alte paseri tn 
locul porumbilor. ') Maî pe larg a tratat Benfey ') 
această fabulă in legătură cu alte analoage, europene 
şi asiatice. 

Ceea ce priveşte manuscriptul nostru de pe la mij- 
locul sec XVH el conţine numaî Viaţa, şi notiţele 
luate privitoare la manuscriptul din laşî sânt prea 
scurte, ca să ne putem pronunţa aci, asupra numărului 
fabulelor şi asupra relaţiunel ce esistă intre dansul 
şi cele alte manuscripte şi ediţiunî. 

Afară de acele ediţiunî tipărite sus pomenite, şi des 
repeţite, darnescliimbate, maî esistă şi o allă ediţione 
mâl bogată, dar stricată în ceea ce priveşte limba în 
care e scrisă. 

Această edîţiune e întitulată ; Vieaţa fi 183 fabule 
ale lui Esop, precese de câte-va teorii ritoriceşU asu- 
pra scrierilor aiigorice m urmtUe şi de alte câte-va 

fabule dintr'alţî aiOot^ Mirii Buzăă 1857. 

Aprilie 22. 

N. I. D. Prelucrătorul y» Traducătorul cărţii 

') Corai Ko. 101. 

>) Kobert. 1. c. I. pag. 247—248. 

■) PantsehBtBQtrft I. pag. 234—235. 



^=b,GoogIe 



192 LlTERATUBi PQPULABJt BOMĂHl 

a tradus, ceea ce nu indică anume, ediţiuoea neogre- 
cească, tipărită la Veneţia 1799 şi care coprinde vi- 
aţa şi numiJ 149 de fabule esopice ^) ; ea No. 150 a 
adăugat traducătorul român o fabulă coprinsă deja 
în viaţa. La aceste a mal adăugat 13 din ediţiunea ro- 
mânească, ce o putem numi ,vulgata' alte 15 sânt 
scoase din .compilaţii' şi 5 fabule de la stărşit, cu 
carf se termină fabulile esopice sânt de asemenea re- 
peţiri din .viaf*". Aşa scoate autorul 8umadeJ85 
fabule esopice. Adause mal sânt : fabule şi aligorii 
scoşî dintr'alfl autori şi fabulişti Elini (Prodicus, Ste- 
sihorus, Gavriaa şi Aphtonius) şi parabolile biblice, 
pe lângă aceasta şi fabula mădiilărilor şi a stomahu- 
lul (din La Fontaine), pe care a versificat-o asetnraiea 
Anton Pann, cu câţl-va ani mal înainte »). Această fa- 
bulă vestită, o găsim mal întăitt la Titu Liviu ^) apoi 
răspândită peste toată lumea ; în colecţiunea lui Corai 
se află în două variante (No. 202 şi 322). M^ pe larg 
vezi Bobert *). 

Pe lângă acele colecţiunî anume, de carî am vorbit 
până acuma, xasl trăesc şi o sumă de fabule în gura 
poporului român, şi din gura poporului român, aQ fost 
culese de Anton Pann şi de Ispireseu, şi publicate atât 
în : , Fabule şi istorioare* cât şi în .Povestea vorbii' 
celui d'ântâiu, precum şi în : .Snoavele" şi .Pilde şi 
Ghicitori* celui din urmă. Afară de esemplele aduse 



') Ph^. 46-126. 

') PoTestaa vorbii III 1863 p. 93. 

•) n. c. 20 § 3. 

•) L. c. I, p. 169 urm. La Fontaine IU, fabula 3. 



.,gnz^=b,G00gIe 



in treacăt, vom mai pomeni încă unele din aceste co- 
lecţiunl. 

In Babule fi istorioare *) versifică Anton Pann o fa- 
bulă, interesantă din punctul de vedere al originii. No[ 
am evitat a vorbi de originea fabviei^ căci această pro- 
blemă nu a'a resolvat pSnă acuma. In genere însă se 
caută originea fabulei în India, unde credinţa reli- 
gioasă vede în animal, locuinţa unui suflet omenesc, 
şi de aceea înzestrează animalile cu facultăţi ome- 
neşti. Considerând însă fabulele orientale m^ de a- 
proape şi comparându-le cu cele occidentale, nu se 
poale tăgădui o deosebire fundamentală : în Orient 
sânt animalile, oamem travestiţi, cari vorbe-^c şi raţio- 
nează ea oameni, a£i toate pasiunile omeneşti ; cu un 
cuvânt, putem înlocui pe animalul cu un om care are un 
nume propriii de animal d. e: Urs, Leii ete. pe când 
în Occident lie-care animal represintă un caracter, 
o sin^urt^ pasiune, corespunzând cu firea sa inăscută: 
vulpea e tot deauna numai reprezentantul vicleniei 
ursul : greoţu. etc. Ceea ce însă este un fapt consta- 
tat şi dovedit de noi pentru o mare parte din litera- 
tura romantică adică migraţiunea productelor Orien- 
luM, şi schimbul reciproc între popoare, esic un fapt 
şi pentru literatura fabulistîcă. Esemplul de faţă, fa- 
bula lui Anton Pann Şoarecile, este o dovadă nouă, 
pentru acest adevăr. Fabula ne spune : 

,Un şoarece mare, anume Gherlan peste toată 
gloata fiind căpitan , se mândrise într'atâta , încât 
vrând să se însoare, a căutat o fată de niam mal nalt. 

'} n p. .32—36. 

Guter, Ut, pop. rom. , IB 



^=b,GoogIe 



194 LITERATCRA POPULARĂ ROMAKĂ 

Aşa află el, că soarele e lucrul cel maî mare şi slăvit 
pe pământ, şi se duce Ia dânsul să peţeaseă fata lui. 
' i ÎI răspunse , că într'adevăr e mare şi slăvit, 
i-iU cel mal mic îl acoperă şi'l întunecă, decî iî 
pus. Atunci pleacă Gherlan Ia petit după fata 
l. Ajungând la nor , află că nici norul nu e cet 
itemic , ei vân'ul e maî puternic de cât dânsul. 
B ce '1 goneşte şi '1 risipeşte ca pe un fum. < jher- 
duce la vânt ; nici vântul nu e mal puternic, ei 
, care nici păs n'are de suflarea vântului. Maî 
ic însă de căi cetatea este neamul şorlcesc, care 
i temeliile el, o surpă şi o prăpădeşte ; şi atunci 
n recunoaşte că într'adevăr şoarecii sânt nea- 
il mal puternic de pe acest pământ.' 
istă fabulă este curat indică şi face parte din 
unea Paneîatantra ^) sub titlul : , şoarecii^ 
at î^ caută «M mire.' Şoareeîle prins de un co- 
ide în mana unul brahmin, care '1 schimbă in- 
ia. Căutând apoî un bărbat pentru dânsa , vine 
tălu la soarele, apoi la norul, la vântul, la mun- 
in fine la şoarecile , care găureşte muntele şi 
rin urinare este cel mai puternic. Fata este îa- 
;himbată în şoarice. Cele alte formie orientale 
bule se afla la Benfey =). In Occident este fabu'r 
ea VII de La'Fontaine aproape identică eu fa- 
LOastră, V, Robert, 1. e '). Aceeaşi fabulă a mai 
actată în limba română de o autoară care a tra 



rtea IU fah. 12 trad. de Benfeyi voi. II )>. 252— 26(>. 
nclauiitra I p. 373—378. 
p. 212-214. 



bf Google 



dus'o pentru copile ; şi de nu mă înşel est 
basmele publicate de Hinţescu. In legătură 
i'abulă m^ stă şi cea esopică ') un(Je Aphrodi 
o pisică într'un om, dar când vede un şoari< 
firea ei de pisică. 

Altă fabulă din Povestea vorbei este 2), 
bătrân lovit de vifor se frânge şi cade, pe c 
cea slabă stă pe loc, fiind eă. se pleacă k or! 
Ce e drept, această fabulă se află deja !nti 
dar tipărit in Buda pe anul 1825'). Dar la Ps 
că a ajuns ca şi alte poveşti şi fabule numai j 
Şi această fabulă nu este puţin răspândită. 
se află Ia Corai *). Virgil face în două rân* 
une la această fabulă. '■) Alte paralele v. h 
şi anotatiunile luî Oesterley la Schimf unt 
Pauli '). 

, Viilpeafiroscoasă, latâacuma un esempl 
vele d-lui Ispireseu: (P. Ispirescu Snoave e 
— 50) Vulpea vede numaî atuneea culcuşul si 
piilor sel în primejdie, când stăpânul viei vi 
(oc acelei vil paraginile, pe când ea n'aves 
dânsul, cată vreme voia să sape bălăriile 
smulgă. Această fabulă culeasă din gura po] 



'J Corai Ho. 169. 
î) II p. 53—54. 

') Cartea (Ie mfiii3 pentru naţia i'umâueaacă, Buila. 1 
*) No. 14.8. 

*) iDtîtiă oara în : Geor^ica earlea II v, 290 — 291 
dona oură in Eueiila cartea IV v. 4i2 — Mii 
«) L. «. [ 85. 
') Cap. 17i. 



., Google 



196 " LITERATURA POPULARJ BOMAnA 

află deja între fabulele lui Ţichindeal (fab. 150), dar 
eu deosebirea că în îocul vulpei e o pitpalaca, întoc- 
mai ca la La Fontaine.') Paralele antice v. Robert. *) 

Ne ajung aceste esemple de fabulistica romană. 

Noi aci ocupându-ne nnnaai de literatura populară, 
trecem peste fabuliştil români, cari aft luat fabulele 
lor din isvoare literare şi aQ rămas înşişi literatură 
literară. Aşa d. e. Ţichindeal, Asachi, Stamati, care s'a 
folosit maî cu seamă de fabulele ruseşti ale lui Krylov 
şi alţii. 

In strânsă legătură cu fabule, mal cu seamă cu a- 
cel: „^imitiu" acea „pildă" saA „povaţă'^ moraiâ c\i 
care se sfârşesc, staft maximele şi proverbele. 



Dignz^îbfGoOglc 



PROVERBE. 

Proverbele sânt înţelepciunea popoarelor, rodul in- 
tetigenţeî practice, specialitatea trasă din genera- 
litate. Proverbele sânt pentru relaţiunile morale ale 
omenireî, întocmai ca moneda pentru relaţiunile soci- 
ale. Căeî proverble sânt acel mijlocitori cari aduc şi 
Înlesnesc, pe fie-care zi, spre întrebuinţarea practica 
a popoarelor, înţelepciunea Ia care afl ^uns oameni cel 
mai profunzi, prinmeditaţinnematură şi pătrunzătoare. 
Muma proverbelor este esperienţa şi proverbele în a- 
plicarea lor zilnică ne aduc iară la esperienţa. Pro- 
verbele se nasc k toate popoarele, sânt, în ceea ce 
priveşte idea generală, lesne Înţelese, şi se aseamănă 
între dânsele având toate un şi acelaşî izvor general 
— viaţa. Dar cu toate acestea se deosibesc, ea toate 
productele populare prin costumul lor, naţionalitatea 
lor. Şi acela care le studiază în sine trebuie să cerce- 
teze tocmai aceste deosebiri caracteristice. Coprinsul 
proverbelor în sensul cel larg ce am dat noi acestui 
cuvânt este multiplu. Sub proverb se coprinde mai 
ântăitl : pilda sau închipuirea unei idei generale într'o 
imagine restrânsă din care se naşte o parte însemnată 



^, Google 



198 LITBBATURA POPULARA ROMĂHJt 

a limbel populare, adică: locitţiunea proverbială, câte 
o dată cofundate cu idiotiame d. e. a prinde cu ocaua 
mică; a o lua la sănătoasa a rămâne in sapa de lemn etc. 
coprinde apoi : maxiina saQ sentinţa care în genere de 
origine rellectoare, a luat naştere prin abstracţiune şi 
pleacă de la general Ia special, aşa sânt sentenţele tu- 
turor filosofilor şi înţelepţilor, şi în fine proverhid 
propriu zis, care se naşte din închipuirea fie-căruia, 
care represinte la început un ce special şi ajunge eu 
încetul a se lăţi şi a se generalisa. Putem zice că cu 
cât o maximă e maî generală cu atâta e mal bună, 
cu cât un proverb e mai special eu atâta e maî bon. 
Trecerea de la maxima la proverb o face fabula, care 
precum am văzut, nu este alt-ceva decât încadrarea 
uneî maxime generale în figura uneî poveşti speci- 
ale, şi moralisaţiunea, safi învăţătura cu care se 
sfârşeşte fabula a trecut adesea în gura poporului, ca 
proverb sad locuţiune proverbială. 

Maxima se maî deosibeşte de proverb printr'aceasta, 
că maxima sau sentenţa spusă de un înţelept are 
un scop didactic, şi ethic şi arată omului alte scopuri 
şi tendinţe mal înalte, la care să aspire, de cât folosul 
propriu. Abnegaţiune, devotament, îată tendinţa şi în- 
văţătura adevăraţilor înţelepţi, cari cu aceste învăţă- 
turi nutrea pe popoarele în zilele lor de tinereţe. 
Unele din aceste maxime au fost adoptate de către 
popor, şi schimbate în proverbe Cu cât maî simplă 
şi mtU scurtă era acea maximă, cu alAt mai lesne s'a 
schimbat. 

Pe lângă aceasta maî este adesea specialitatea pro- 
verbelor lauda şi defăima a persoanelor, sttuaţiumlor, 



bf Google 



evenimentelor, oraşelor, ţărilor etc. ; şi se continuă 
din neam în neam aşa d, e. proverbele privitoare la 
ţigani, bulgari ele. 

Forma cea mal vechia ni s'a păstrat în Biblia în 
gnomele sau pildele solomonice. Caracterul lor aci 
este acel al maximelor, forma : paralelismu sau thesa 
şi antitkeaa. In Biblia grecească numită : Septuaginta 
după povestea, cum că 70 de înţelepţi ar fi tradus'o 
independenţi unii de alţi, şi cu toate acestea într'un 
modaşade identic, încât nu sedeosibeauîntredânsele, 
nici printr'un cuvânt, în această Biblia mal sânt şi 
pildele din ^Cartea inţelepciunei' şi pildele lui ^hus 
Sirak,. 

In Grecia sânt cunoscute prineipiele, maaîime^e a ce- 
lor 7 înţelepţi; eşind din gură, se părea că au căpătat 
^aripif prin mijlocirea cărora zburau din gură tn gură, 
şi din popor în popor. ,Epeo ptereoenta:' , cuvinte 
aripate, cum se numesc înepopea luIHomer, au rămas 
titlu maximelor înţelepte. De vreme dejaaufost culese , 
ast-fel de maxime ale filosofilor de către Theodoret 
Diogenes Laeriius etc. De timpuru au fost traduse în 
limba siriacă, arabă şi ebraică sub titul de : ..jnlde 
sau muatrârl filoso/eţtt :* Renumită a devenit apoi 
colecţiunea cea mare ,Adagia, &\]HErasmusdinBoter- 
dam, în care sânt eoprînse toate proverbele şi zicale 
din literatura clasică. Ediţiunea cea mal complectă 
este aceea elzeviriană, Amslerd. 1683. 

Ne ar duce prea departe dacă am voi să înşirăm 
toate colecţiunile moderne de maxime şi de proverbe ; 
ajunge a numi cele mai importante ; adică cea fran- 
ceză de Lertmx de Linei/, cea italiană de Pitire, cea 



.,gnz^=b,G00gIc 



200 LITKRAUJBA POPULARĂ ROMAmA 

germană de Wunder, colecţiunea proverbelor romanice 
în special de DilriDgsfeld cele sârbeşti de Wiik etc. 

Ki vedem acuma şi ceea ce posedăm noi de maxi- 
me şi de proverbe în literatura ro^)ână, Vom conaidera 
mal Intfij maximele, cari toate sânt de origine literară, 
şi aptdi urmând sistemului nostru, vom cerceta în tră- 
suri generale proverbele a căror origine vom căuta. 

Nu vom intra în arătarea paralelor, căci precum 
am observat la începutul acestui capitol, tocmai Ia pro- 
verbele, este greu de a deduce ceva din asemănarea 
ee esistă între acele unul popor, cu proverbele unui 
alt popor, de oare ce multe şi mal cu seamă cele maî 
răspândite, răsar din viaţa practică şi din firea ome- 
nească, care e pretutindenea aceaşi în ceea ce pri- 
veşte patimile. 

Nu e nicî un popor , nu e nici o literatură care să 
n'aibe proverbe şi zicâtoare în pofida femeilor, care să 
nu biciuească scumpetea, care să nu facă haz de ne- 
rozia oamenilor, de îngâmfarea procopsiţilor, care să 
nu se plângă sau să reflecteze asupra împărţire! ine- 
gale ale bunurilor lumeştf şi ale însuşirilor sufleteşS. 
De altă parte, evenimentele ce se petrec în sânul 
societăţii, care nu se ridică peste nivelul poporului in- 
cult, se repetă cu atâta asemănare între dânsele, încât 
foarte uşor s'a putut naşte aceleaşi proverbe în dife- 
rite locuri , independente unele de altele. A ajunge 
dar prin ast-fel de raţionamente la conciuziuni ethno- 
grafice este învederat greşit. Se înţelege că şi aci con- 
statăm, caîn toată literatura fluctuantă populară, mî- 
gPaţiune de la un popbr la altul şi înrâurire reciprocă. 
La proverbele însă fiind materialul prea vast, ne am 



c=bfGoogkj' 



mărginit de a arăta In genere originea lor , cum s'au 
patut naşte şi cum an putut ajunge la Români. Numtd 
în monc^rafil speciale ar putea să se (Jesvolfe mat pe 
larg identitatea , altmintrelea mare, sau deosibirea ce 
esjstă între proverbele romftne şi cele slave, sau între 
cele române şi între cele romanice şi latine. încercări 
de felul acesta s'au şi făcut de către d-nil Duringsfeld 
şi G. D. Theodoreseu *). Dar pe de o parte materialul 
de care s'au servit era mie , pe de altă parte cerceta- 
rea mai cu seamă celuî din urmă laborează' prin pre- 
judecata, că proverbele romane trebue să se asemene 
mai mult cu cele latine, decât cu pt-overbele altor po- 
poare, dintre cari tocmai Slavii au avut o înrăurire 
destul de mare asupra spiritului religios şi etic al po- 
poralul Rom&n. Noi ne lăsăm aâ)fim conduşi numai de 
fapte^^i Ia care conduziune vom ajunge, pe aceea o 
vom adopta. 

Colecţiunea cea mai veche şi cea mal bogată este : 
TtoMWkdamTÎlor tipărită pentru Intăiaşi dată Ia 1700 
în Sneagov, şi apoi 1703 şi 1814. Cat priveşte origi- 
nea acestei eârţi şi partea istorisitoare, am pomenit'o 
deja mai susfi *). Dară partea cea miJ mare se com- 
pune din sentenţe şi maxime atât al filosofilor, cât 
şi al părinţilor bisericel, începând de la Socrat, Ari- 
stotel, Platon pftnă la Ovidie şi luTenal şi de Ia Isidor 
şiSf. Augustin până Ia Toma ,Achinatul' (Toma de la 
Aqnino) marele scolastic al evului mediu. Un con- 
tii^ent însemnat de maxime dă Sf. Scriptură, în spe- 



.,gnz^=b,GoogIc 



202 LTTERATD RA POPULARĂ ROMĂMĂ 

cial înţeleptul Solomon, acel tip de înţelepciune al 0- 
fientuluL Canea se compune din 35 de capitole, din 
cari o jumătate vorbeşte de vîrtu^ şi cea I'altă de pă- 
catele opuse, înşirate ast-fel, că după fie care virtute 
urmează contrariul el, păcatul respectiv ; aşa c. 1, dra- 
gostea ; e. 2, pizma, care eate păcatul împotriva dra- 
gostei ; c. 3, pentru bucurie ; c. 4, întristarea, care este 
păcatul împotriva bucuriei ete. Relativ la lîe-care sânt 
citate acele maxime, din cari dăm aci num^ câte-va 
exemple : 

.Sfântul Pavel a zis: inţelepţia lumii aceştiea, este 
nebunie Ia DumnezeQ; decf cel ce ştie mai mult, acela 
ştie mai puţin." 

„Aristotel ad zis : gol m'am născut în lumea acea- 
sta şi cunăpăştf;şi lasfârşit văzuiiiîcă nu sânt nimic.* 

„Platou aO zis : dragostea oehî n'are.* 

.Zis'afl un înţelept; treî lucruri gonesc pe om din 
casă: fumul, picătura şi muerea rea.' 

, Seneca aâ zis : pizma scoate din r&Q bine şi din 
bine răCi. * 

,Omer aîl zis: maî mult se cade a se păzi neştiue 
de pizma rudei şi a prietenului, de cât de a vrăjma- 
şului. ' 

^arbarig aâ zis : pacea este peste toate bogăţiile 
şi măririle lumiî aceştiea.* 

.Casiodor afl zis: mânia este mumă a toate rău- 
tăţile.' 

jParisiean (!) ') aii zis : vr^maşul cel msî mare pre 
care l'ar putea dobândi omul, este mânia lui.' 

') Adică : Priscian. 



bf Google 



FLOAREA DARUBILOR 203 

jErmis aii y.\s : mânia nebunului este pururea în cu- 
vinte, iară a înţeleptului este în fapte. ' 

,Incă (Solomon zice) : precum apa stinge focul, aşa 
şi roilosteniea stinge păcatul,* 

,Incă : să nu zici fratelui tao , pasă de ceare aâ'ţil 
dea.' 

(Ovidie au zisQ : vel să dai, curândQ dă." 

.Isusil Siraha au zisQ : ori ce dar vel face, fă'lâ cu 
faţă veasălă şi nu te scârbi ; câ mal multQ plăteaşte 
cuvântul celQ buna deeăt dăruirea cea mare.' 

.PământuIQ mănâncă pre oameni, Iară cel foarte 
eftinti mănâncă pământfl.' 

.Solomon au zişii : doao lucruri dumnezăul mieu, 
rogu-te să nu'mî dai : nici sărăcia nici bogăţiea, ce în 
vieaţa mea îmi dă numai trebuinţa," 

.Sfântul Favelii au zisO : scumpelea laete rădăcina 
tuturora răutăţilor.' 

.Seneca au ziaO : cade-să oamenii să stăpânească 
pre bani, Iară nu banii pre oameni.' 

,Ineă : mal bine taste să cinsteşti pre omul fără de 
de bani, de cât pre bani fără de omO." 

.luvenalauzis: nu sânt banii al scumpului, ce laste 
scumpulâ al banilor.' 

jPlaton au zisă : trei lucruri jeleaşte inema mea 
mal multa de cât cealea-lalte : pre bogatul, cândă a- 
junge la sărăcie, pre cel cinstita, când îl ruiţinează, 
pre cel înţelept, cându-t va râde una nebunfl.' 

...Caton au zisă : aceaea carea ţe-au făgădmt cine- 
vaş ţie, nu o făgădui tu altuea nici cum.' 

.Sfântuia Grigorie au zisă : din gura mincinosului, 
nidl adevăruia nu să creade.' 



.,gnz^=b,G00gIc 



20i LITEKATDRA POPULiRjt ROMÂNA 

jSfâJitulti AvgustinQ au ziaii : leul hu să luptă cu 
furnicile, nice vulturul prinde mugte.' 

.Sftntul Isidorâ au zisfl : găina pentru untl eu fece 
mare gâlceava, de o aude vulpea.' 

Aceste puţine exemple ne arata pe de o parte nu- 
raăral însemnat de autori şi fllosolî, de unde s'au luat 
acele maxime, pe de altă parte putem vedea, că au 
intrat mal mult sau mal puţin schimbate în literatura 
nescrisă. 

De sigur vre unul sau altul din eititorf, îşî aduce 
aminte de sentinţe şi cuvinte ce le a auzit rostindu-se 
icî-colea. 

A doua carte aproape contimporană cu cartea 
precedentă este acea intitulată : 

Pilde filoBoleeti tipărite la Tărgovişte 1713 de 
Vlădica Anthim, ed. către 2-a 1835. 

Originalul imediat după care s'a tradus este gre- 
ceşte, tipărit asemenea la Tărgovişte in acelaşî an. 

Del Chiaro în cartea sa asupra României, pome- 
nind tipografia mitropoliei şi dând lista cărţilor ro- 
mâne tipărite acolo . de către Vlădica Anthim, între 
cari se află, şi .Alexandria' ne dă şi o notiţă preţi- 
oasă relativă la istoria acestei cărţi. Ca cea din urmă 
carte eşttă din teascurile mitropoliei pomeneşte del 
Chiaro şi : ^Maxime filosoficke" adăogând că e? ar fi 
tradus acea carte din ^ranptze^te In italiene^ şi din 
italieneşte tradueându-se greceşte, a fost tradusă după 
aceeaşi româneşte şi tipărită acolo. Acele .Maxime 
filosojiche' nu pot fi alt-ceva decât .Pildele filosof e^.' 
Din nenorocire atât esemplarul nostru, cât şi acel al 
Academiei sânt defecte, la amândouă Ie lipseşte titlul, 



bf Google 



PILDK PILOSOFEŞTl 205 

şi n'am pulut da până astăzi de un esemplar com- 
plect. Tiparul fiind însă identic cu acel al ClEislovuluI 
tipărit asemenea acolo la 1715 de către Anthim ivî- 
reanul, nu încape îndoială de data acesteî cărtl. Ce e 
drept, larcu o cunoaşte sub amil 1713 '), dar după es- 
perienţa dobândită n'avem prea multă încredere în rfo- 
tde lui larcu, căt priveşte cărţile romane din sec. XVI 
şi XVII. 

f ildele fîlosofeşti .după limba cea proastă grecească 
tălmăcite româneaşte' (adică din neogreceşte : «aXoiţ 
sUiivai]) coprind după numerarea noastră 964 de pil- 
de, înşirate unele după altele, iară numele autorilor, 
şi fîtră numerotaţiă. Stilul e cam concis şi sentinţele 
sânt puse ca un fel de axiome etice generale, de oare 
ce nefiind pomenit autorul , maxima perde subjeeti- 
vitatea ef şi devine mal objectivă. 

Unele exemple ne vor arăta caracterul acesteî co- 
lecţiunl : 

,Nu iaste sărac cela ce n'are tată, ci cela ce n'are 
învăţătură şi bună pedeapsă *). 

,Cu vorbele ceale dulci, să câ.ştîgă mulţi prietent.* 

^Nebunulă are inima lui în gură, şi înţeleptuli) are 
limba lui în inimă. ' 

.Zavistia nu are odihnă. ' 

.Când Iaste rana la inimă, nu ştie omulti ce să mal 
facă.* 

,Nu da în datorie, pentru ca să trăeşti slobodă. " 



*} Catalog: general de cărţi rom. ed. 2-a 
') Oeşlere ; noiStciioio, 



^=b,GoogIe 



206 LITERATURA POPCLARÂ ROMANA 

, jLăcoijiiea aduce sărăeiea, si numai acela laste bo- 
gata, care nu pofteaşte nimicii.' 

„Bucuriile ceale mal desăvârşit ale lumlf, skntH pu- 
rurea amestecate cu oare care întristăciunl. * 

,La toate trebile tale să. ial sfatQ, de la cel ce să 
tema de DumnezeO.* 

,MaI bine îaste să albi un meşteşugii pentru ca să-ţl 
eăştigi hrana ta ; de cât să întinzi mâna să cel mi- 
lostenie ca să trăeşH,. 

.Fă bine celui ce-ţt face rău, că-Iti vel birui.' 

,Cu răbdarea ajunge cineva la sfârşitului gândului 
său.' 

,Doao fealurî de oameni nu să îndestulează nicî o 
dinioară : cei ce eîarcă învăţătura, şi cei ce strângi! 
avuţie. * 

jDulciaţa lumii laste, să aibi câtil îţi trebueaşte 
Iară nu cât fără treabă piisoseaşte.' 

, Cinci luerurî săntti nefolositoare, eândii nu santo 
însoţite cu alte cinei ; envântulti, fără de ispravă ; bo- 
găţiile fără chiverniseală; ştiinţa fără năravuri bune: 
milosteniea, fără gândii bunti, şi viaţa iăj-ă sănătate.' 

,De vel vrea să nu-ţl afle vrăşmaşul tău taina, nu o 
arăta la prietenulti tăfl*. etc. 

Afară de aceste două eolecţiunî mal esistă în litera- 
tura română şi alte eolecţiunî de maxime etice, dar 
relativ moderne, şi carii n'au intrat în popor d. e : 
Filosoful iiidian, sau mijlocul de a trăi mai fericit ?n 
aoţietate. — Culese de un vechiu Bramin şi rumânite de 
un Şcolar de Sf. Sava 1835, 1836. 1853, care nu este 
alt-ceva decât o traducere a cărţiif luî Chesterfield en- 
glezul ; altă carte este acea a lui Darvar, tradusă din 



bf Google 



^ CILIBI MOISE 207 

greceşte şi în fine : Conduetariul pe căile vieţn in învă- 
ţături morale clasice . . . . de Fi: Beiche, tradustl din 
greceşte şi corectata după originalul germanti din a 
patra ediţiune de N. Daniilopulw Bucur. 1852. 

Pe lângă aceîe colecţiunî de origine literară, posede 
literatura română şi o sumă de mici cărticele de ma- 
xime şi sentenţe curat populare, datorite spiritului şi 
istecimei luî: Ciliin Moise, vestitul din ţara românea- 
scă, care în curs de mul|î anî, scoase pe fie care anu 
noii câte una din aşa numitele practice în 10,000 de 
esemplare, şi pretetindenea se citea acea cărticică şi 
chiar în zioa anului nou, pe când se mânca plăcinta. 
Aceste cărticele aQ devenit acuma de o raritate in- 
■semnatăşi d- nu M. Schwarzfeld va bine merita, dacă ne 
va da în curând o ediţiune complectă acestor „prac- 
iice" adunate şi sistematiceşte aranjate de d-sa. 

Cereetându-le m^ de aproape, vedem că nu arare 
orî se aseamănă cu maximele din cărţile sus pome- 
nite, dar şi o sumă se datoreşte literaturel paroemio- 
logice ebraice, începând de la Biblia, până la părţile 
etice din rugăciuni. Unele insă, maî eu seamă cele din- 
tfU sânt culese din gura poporului unde au intrat din 
Ba»lia. 

E interesant a observa aci una din căile prin cari 
acele sentenţe etice ale filosofilor afl pătruns în popor. 

Dascălii cel vechi pentru a învăţa pe copil a scrie, 
le dedea aşa numite; „grapsime" cari nu eraţi alt-ceva 
decât „pilde JHosqfeşW^ şi copiii scriindu-I şi repeţin- 
du-I meretlşi le întipăreaţi în minte, şi asl-fel ajunseră 
acele grapsime a deveni proprietatea poporului. D-nu 
P. Ispirescu, vestitul nostru culegător de basme, ni-a 



.,gnz^=b,G00gIc 



208 LITERATURA POPOLABI ROUĂNI 

spus-O că aşa a învăţat el tnsuşi din copilâiia lui, ba 
chiar mal ţine minte vr'o 2 —3 din acele grapsime cii 
toate că s'a scurs mullă apă de atuncea pe Damboviţâ. 
Tatăl meâ de asemenea ţine rainte maxima urmă- 
toare, ca un ffrapsim, după care a învăţat a serie : 

.Acela care lesne se jură, se dovedeşte că este min- 
cinos*: 

Maî aproape de proverbele propriii 2ise de căt de 
acele maxime, stă o altă carte populară, cu care {itn 
făcut deja cunoştinţă în partea ăntăia, adică : Viaţa hi 
Bertoldo, care precum am văzut nu este alt -ceva de 
căt o legendă solomonică. Dialogurile între împăratul 
şi Bertrldo nu sunt în genere alt-ceva, de cât o fnşi- 
rare de proverburi. Manuscriptul nostru din 1779 con- 
ţine forma mal veche, care e cam schimbată, în: .Vi- 
cleniile meşterului Perdaf. 

In ori ce caz avem în amândouă o coieeţiune foarte 
bogată de proverbe şi zicăturî populare , cu toate că 
sănt de origine străină. Ceea ce nu se poate tăgădui 
este, că traducţiunea făcută din limba grecească, este 
una din cele mal nemerite. Spiritul poporului roman 
a fost pe deplin respectat şi numai aşa a şi pntut In- 
fluenţa asupra poporului. De oare ce avem aci a face 
cu una din izvoarele proverbdor, vom da aci aseme- 
nea cate va esemple, după manuscriptul nostru ; una 
Insă nu trebue să uităm că , fiind proverbul în geoere 
Împărţit aci în două părţi ca să poată forma o întrebare 
şi un răspuns , după caracterul dialogului ce '1 are, şi 
noi luămunp-oriamăndoâ părţile casă avem proverbul 
întreg d. e. : .ce vin este mai bun?'— cel ce se bea 
!n casa altuia' ar corespunde unul proverb: vinul cel 



bf Google 



mal bun este acela ce se bea in casa altuia. O alt& pe- 
reche : .care eşti acea marea care nicî o dată nu să 
satură? — saţul scumpului şi iubire de baiiî,* cores- 
punde oareşi cum unei pilde sus citate. Alte esemple 
sânt : ,Cel ce sade pre scaun înalt, acelaprimejdneşti 
să. cază gtos să se deşale.* 

.Muştile măcar de le şi goneşte cine-va, eli larăş să ■ 
ÎQtorcu. * 

,Cel ce nu'şl sfârşeşti trîaba,încă nu mănăncă.* 
,Nu te pune cu mîd marele tău, nicî te prici cu cel 
maî mare decât line, nici să nu te apropii Ia apa care 
curge răpede. * 

»Nid[ apă lină nici omul tăcut nu 'mt place.' 
,Vina pe omul nenorocit tot diauna îl întâmpină.* 
,Muere mânioasă, focul aprins , tigaea găurită eşti 
mare pagubă casil/ 

,Omuia rău i să întâmplă lucrul de care să teme.* 
, Racul de multe ori sare din tingire şi cade pre 
cărbuni şi să arde. * 

.Cine samănă răutăţi, Iară răutăţi săciră.* 
.Supt haină de multe orî se ascunde moliea.* 
,Cine a încurcat pânza, trebue să o şi descurce." 
— Rău poate să se descurce că» săntu (Jpite multe 
in plasă.* 

,Cine samănă ghiwtiî, nu tmblă fSr de încălţâminti.* 
.Greu eşti cinevaş să sai îm boldii.* 
,pe omul bun, niil doare capul.* 
,Muere mânioasa, este marea filră vad,* 
.Mojicului nii să cade să-l să dea toliw în mănă^ * 
.Porcului şi broaştiţ nu-I rădica ţiiia din spinare?.* ' 
.Corbul nice o dată nu iduce' veste bună.* 

Gaitar, Ut, pop. tem. I i 



bf Google 



210 LITEBATURA POPDLARX RQMĂSl 

.Cine sS laudă, se măscăreşti presine.' 

, Mojicul este un dobitoc rău " 

jMueri rea, apa şi focul purure răzbat şi li să face 
loc* 

jCine sade pe urzică, adesi îl pişcă.' 

jCine scuipă înpotriva văntulul, !şT scuîpă muste- 
ţile.' 

jCine spală capul măgarulut, In zadar pierdî osti- 
nîala şi soponul. ' 

.Voîu şă-ţl mulţumescuîntr'acestaş chip, ca să stai 
pururea cu picloarile drepte : — însă şi cel spănzuraţi 
sânt cu piciorile drepte.' 

jCine o dată ş'au ars sufletul de bucate fferbinţî, 
suflă şi în cele reci.* (Proverbul nostru sună : cine se 
frige cu ciorba, suflă şt în îaurt). 

,Vai de cela, ce dă învăţătură altuia.* 

,Cel ce înpinge corabie în mare, stă !n vadu.* 

jCine să duci la moară, trebui să se înfăineze.* 

, Celui ce i să întămpiă bine, înţelept eşti.* 

,După trăsnet, vine şi piatră.* 

.Peştele cel mare, înghite pe cel mic' 

.Cel ce nu să credi, să inşală^' 

,Limba nu areoasă şi sfarămă umerile (v. prov»- 
bul nostru : limba h'are oase şi sfărărae oase).' 

.Adevâra,tul plăteşti pedîapsa pe diasupra." 

.Păcat veehiu, pomană noao." • 

.Cine rade vineri, plânge duminică.* 

Mal cu seama diata, sau învăţăturile lui Bertoldo, 
ce le a dat înaintea morţii, formează un şir de pilde 
şi proverbe',' d.e. : 

.One este' învăţat' la sapă, să nu s'apucc de suliţă.* 



bf Google 



jCine scarchină răea altuea, răcoreşti a iul.* 
,,Cine să temi de păsări, nu ssmănă mâlalu.* 
,Cine-ş numără baniî adesă, nu sărăceşti.* 
,Cine Ititră în danţu, trebui bBl ştie a gtuca.* 
jCine dă pfiiiie lui la alU căini, curund U latră eăiniî 

.Cine mănăncă după pofta altuiea, nimic nti să fo- 
loseaşti.* 

.Cine eşti făr de prietin, iCaste ca un trup lăr de 
suflet.* etc. etc. 

Paralel cu Bertoldo este Archir fi Anadam , care 
precum am vă^ut, este mal mult sad mal puţin de a- 
ceeaşl origine. 

Aşa coprinde şi Archir o sumă de maxime anume 
-didactice, prin care Archir învaţă pe nepotul său Ana- 
dam !nţeIep<Sune. In literatura rusească, s'a desvoltat 
o carte deosebită de maxime , imbogăţindu-se numă- 
rul acelora, ce se puneau în gura Iul Archir '). 

In aceste maxime se deoBÎbeşte ediţiunea lui An- 
ton Pann de manuscriptul nostru. Anton Pann co- 
prinde 37 de .pilde', cari in fond se aseamănăcucele 
din manuscript, dar totuşi sftnt prelucrate şi mal ase- 
menea cu proverbe populare modeme ; aşa bunioară : 
No. 8. Pe m^ marele tău, şi pe care-l vel sluji, nu'I 
deKima către alţii, măcar de ţi s'ar părea c&t de as- 
pru ori rău ; după proverbul ce zice : 
Nu-ţl sumuţi câinele 
Cui al mâncat pâinile. 



.,gnz^=b,G00gIe 



212 LITgRATOBA. POPULABA BOKAkJL 

In manuscript •) sună ast-fel : 

.Fătul meu! Gând vei sliyi la un Domna şi va fi 
domnul ULu nebun, tu să nu zici că este domnul tău 
nebun ; ci aă faci cum îtf va porunci el, că-i va fi milă. 
di tine.* 

No. 12. .înaintea oelor marî nu fîlt Îndrăzneţ ^ 
vorbă şi gTEibmc la răspuns, ci te înffiţişează cu sfialft 
^ răspunde cu socoteală ; că toată grabă , strică 
treaba ; Iar vorba dulce, mult aduce. 

Manuscriptul '). 

.Fătul mefi! să nu M vorbitoriu Înainte fmpăratu- 
IxH tău, nici foarti glumaş, că vil greşi.* 

No. 14. Mania la Iarăşi nu grăbi să o verşi asupra 
cuiva, ca să nu te căeşti ; că , după cum am mal zis : 
căinţa cea din urmă, cu paguba ta se curmă; şi, bă- 
taia şi ocara dată, nu se 'ntoarce nisl o dată." 

Manuscriptul '), 

.Fătul meu, Anadam ! mâniea nu o vărsa curând, 
că apoi pe urmă ţ'o pare rău.* 

Iu fine: 

No. 25 : C&nd vel vrea să vorbeşti cu cine-va, s& 
scoţi cuvântul prin trei lacăte, adică: unul să-I aibi 
la inimă, al doilea la gât şi al treilea Ia, buze ; că eşind 
dingură-ţlcuv&ntul, Se duce ca vântul, şinu4 mf^poţl 
ajunge, nid cu ogarul nici cu annăsaruL 

Manuscriptul : *) 

.Fătul meă ! când ai să grăeşti cu domnul tăa, să- 

') Pol. 100 b. 

") Ibid. 

») FoL 101. a. 

*) Fol. 101. b. 



bf Google 



ţ[ aibă gura tril ppopelî : nna la inimă, alta la gramaz, 
alta la gură , dacă apucî di grăeşU cuvântul ; că ca 
"Vântul ') eşti, nu'l mai poţi agîungi, nid cu ealu, nici 
«u ogarînl, nîd cu şolumu. * 

Aci putem unnări chiar asimilarea sentenţelor şi 
maximelor cu formele populare , devenind cu înceta 
însuşi proverbe populare. 

Un alt izvor din care au luat, nu numai Romanii 
ilar m^ toate popoarele moderne este: Sfânta Scrip- 
tură, vechiului şi noului Testament, mal cu seamă 
cărţile lui Solomon şi laus Sirah. Mal sus deja am 
ados mal multe esemple de origine biblică, aci să mal 
pomeiiim încă căte-va din N. Testament : 

.Pomul după roade se cunoaşte' e luat din Ev. 
Mat. c. 12 V. 33: .cădinrod se cunoaşte pomul.* Prin 
Tariaţiunea aceluiaşi motiv s'au mi^ desvoltdt de aci 
încă proverbele : 

jDupă poama se cunoaşte pomul, 

Şi după fapta omul.* 

,Pomul se cunoşte din roadă, 

Şi omul din mintea neroadă.' 
,Ce face mâna dreaptă, să nu ştie mâna stângă* 
zice proverbul, care vine de la Ev. Mat. c. 6 v. 8. 
.Iară tu c&ud faci nulostenie, Bă nu ştie stânga ta, 
<!e face dreapta ta.* Cu totul neschimbat a rămas ca 
proverb, zi&a Evanghelia : (ibid. c. 7 v. 3) : .Iară ce 
Te^ ştercul tn ochiu fratelui tău. Iară bârna din ochiul 
tău nu o simţi?* Dmvat de aci e apoi : 

1] In maunscript Ml : cuvăntul. 



.,gnz^=b,G00gIc 



214 LITERATURA POPUL ARA ROMAmA 

,Vezî bârna în ochiul tău, 
Şi nu vorbi pe allul de rău.* 
Intre cele citate din .Bertoldo' avem asemenea un 
proverb de origine biblică. Luca c. 14 v. 11. ,Că tot 
cel ce se inalţâ smeri-să-va, şi cel ce se smereşte, 
înălţa-se-va. ' Aeesteî zise evanghelice corespunde, de 
o parte proverbul romftn cu totul identic, de altă parte 
şi o credinţă populară, sau mal bine, o legendă popn- 
lară, după care D-zeu are două seârî, pe una înalţă 
pe cel smerit şi pe cea l'altă coboară pe cel înălţat. 
De aci proverbul român : 

, D-zeu doue scărt are 
Sâ sue şi să coboare.' 
Despre această legendă am tratat mal pe larg în 
.Germania' editată de Profesorul Bartsch »} 
Proverbul aplicat deja : 

,Pe ţigan de-1 vei spăla, 

Tot negru va rămânea* 
nu este alt-ceva de cât o formă schimbată, a între- 
bării retorice făcută din partea proroculid Ieremia cap. 
13 v,23, ,Ar puteaoareunnegmaă'şl schimbe pelea.* 
Dar nu de acolo direct provine proverbul, ci de la fabula 
care se atlă deja la Lokman: cum că un negru sta şi 
se freisa Intr'un râu, crezând eă prin multa spălătoi 
îşi va albi pelea. 

Aci avem un al treilea izvor al proverbelor. adicS.: 
Jahule şi poveri aduse la cea m^ sîmplăj espresiune. 

•) Oerraaaia. Nona serie an XIU (XX) 1880 pag, 288. 



bf Google 



P ROTEU BE 215 

Ub alt esemplu , tras din natură , dar desvoltat prin 
poveşti şi prescurtat ca proverb este: ,din sânge apă, 
nu se poate face*, adică adevă^ala înrudire nu se 
poate tăgădui ; ceea ce e demonstrat printr'o pove- 
ste, asemenea din cercul solomonîc. .Corb la corb 
nu scoate ochii* e de asemenea o prescurtare unei fa- 
bule. De aceeaşi origine este apoi proverbul: .vulpea 
cflod o'ajunge la struguri zice că sânt acrii' care' mal 
are şi variantul : .vulpea cănd n'ajunge găinele, zice 
că sânt spânzurate. * , Au mâncat aguride părinţii — 
şi-şl au strepezit copiii dint''* Acest proverb vine de 
la un cuvânt al proorocului leremîa, care după a- 
eeea a ajuns morala unei fabule orientale şi aşa s'n 
răspândit ea proverb. Din fabula sus tratată pe larg, 
despre şoaricele care este cel mal puternic anima), 
s'a născut următorul proverb : 

măgura cea gurguială 

n'o doboară vftnt vr'o dată 

dar şoarecii o scobesc 

pe de desubt ş'o găuresc. 1) 
Tot din fabule se trag proverbele : .Cămila vrând 
a& dobândească coarne ^t-a perdut urechile*. .Coto- 
iul a'a călugărit ţi s'a jurat că nu mal mănâncă şoa- 
red.* .Pune căciula jos, şi după ce te vel judeca la 
d&isa, fă ceţi-iU pus în gând* şi varianta : .puue-ţî 
căciula înainte şi te judecă singur*. Isvorul acestui 
proverb eate o poveste orientală din ,40 veziri* mal 
pe larg v. anotaţiunile lui R. K&h!er la Gonzenbaeh '}; 

>) A- Fum, pQveUeA vorbii n, p. 61. 

*) ăicilianische Maerchea No. 8. voL n. p. 208. 



.,gnz^=b,G00gIe 



216 UTERATURA POPOLARJ EOMiSl 

Nu mal puţină influenţă asupra spîritulid poporului 
au esercitat superstitiunde, din cari unii sfLut mult mal 
vechi de cât însuşi creştinismul. E foarte greu Insă a 
precisa cu oare care siguranţă originea acestora ; căcî 
tocmat metodul ee'l urmărim noi în descrierea litera- 
torei populare române, este menit de a demonstra, că 
pe de o parte literatura scrisă, şi pe de altă parte imi- 
graţiune pe cale orală de la Orient la Occident aii a- 
YUt O înrâurire mult m^ mare asupra spiritului po- 
poarelor, de cât l'ar presupune eine-va. De aci şi acea 
nivelare ce o putem observa la toate popoarele, toate 
stau pe acelaşi safl aproape pe acelaşi nivel în ceea ce 
priveşte literatura populară. Este de aceea datoria 
noastră de a fi cât se poate de sfiicios şi precaut în 
căutarea şi în determinarea urmelor'»m'(oÎ3^'ce în lite- 
ratura populară. Cu ocaziunea basmelor vom reveni 
mai pe larg asupra acestui punct foarte important, 
care până acum n'a fost In destul observat, şi care a 
dat naştere la ipotezele cele mal curioase , şi la mito- 
logii speciale , fantastice la popoare unde s'a păstiat 
abia o mică nrmă de mitologie autohtonă, iar restul 
■ este material imprumutai şi preschimbat. 

In ori ce caz influenţa religioasă şi din acest punct 
de vedere al superstiţiunilor şi eresiilor raedio-evale, 
se poate urmări şi în proverbele noastre române : 

.Bun e Dumnezeu— meşter edracu* este curat doa- 
lismul oriental-bogomolio, despre cele două putMi din 
lume, din cart una e bună: Dumnezeu, şi alta este ac~ 
tivă: dracu. ',Dracu crapă cănd fadtliHiie* e învederat 
de origine religioasă, .(^ e de bine să fii stângacii), ca 
să impusei pe dracu*. Acest proverb se esplică numaî 



.,gnz^=b,G00gIc 



PROVERBE 217 

prin credinţa populară, cum că fie care om poartă pe 
umere un ânger şi un arac. Dracu de pe umărul stftng 
învaţă pe om de rău, iar îngerul de pe umărul drept, 
«iătueşte pe om să facă bine. '} Fiind stângăcia love- 
:şte omul In dracu, care şeade pe umărul stâng. Acea- 
stă credinţă este de origine orientală şi răspândită peste 
întreaga Europă. 

De credinţe populare ţine asemenea proverbul 
aCorbid nici o dată nu aduce veste bună'. Tot aşa 
,1-a cântat cucul astăzi. • ,I-a bătut ceasul noroculiJ. ' 
,Un Dumnezeu dă şi altul ia," 

Alte proverbe, şi aceste sânt In mare parte autoh- 
tone, oglindesc starea socială şi ideile poporului asu- 
pra familiei, Invăţăturel, dreptăţel, bogăţiei şi sărăciei, 
fericirel şi altele. Unele afl luat. naştere de la obiceiuri 
si instituţiuni vechi, altele sânt imitate după proverbe 
de origine literară, care din momentul ctod ati intrat 
In gura poporului, dafi naştere la o sumă infinită 
de paralele ; iar alte proverbe s'afi născut din modul, 
cum poporul caută a caracterisa viaţa şi a esprima cu 
un cuvânt scurt şi precis, esperienţa adesea amară 
a vieţii. Numai căte-va esemple din această Jilosojie' 
a poporuM român. 

Femeia !n genere e tot aşa de puţin politicos trac- 
tată, că la toate popoarele: .Muerea, poale lungi şi 
minte scvulă*. ,Muerea a îmbătrânit pe dracu * ,Dm- 
tele minţii lamuere, tocmai după moarte ese.* .Două 
muerî şi o gâscă fac tfirgul oucuM* Dar: 

. Cine caută nevastă fără cusur, neţnsurat rămâne. ' 

<) V. ^pesca : OpintMuîn p. 114-^llB. 



.,gnz^=b,G00gIe 



218 LITBRATUaA POPULARĂ EOMAnA 

,Dacâ moare nevasta, se duce jumătate lumea — 
dacftmoare şibărbatuiseisprăveştelumsa.' .Nevasta 
nu e cărpă să o descoşî §i să o lepezî,' — , Să-ţl laf 
nevastă de potriva ta.*— , Măritişul te leagă de mâinf 
şi de picioare.* Şi Iar; 

,OmuI o nevastă şi o pisică trebuesă albă încasă." 
In adevăr : .nevasta, cu minte bună, e bărbatului cu- 
nună* dar: »rar la omaşa noroc. . — Că precum :* băr- 
bat bun şi usturoiu dulce nu să poate/ aşa şi nu să 
poate: .lănoasă şi lăptoasă şi grasă, să vie şi de vreme 
acasă,' nu să poate îar : .moartea fără bănuială — şi 
nuntă fără cfuală. * , Dar cum ţi-o fi partea, ' că : . ce e 
scrisă omului, trebue să o pătimească.* In privinţa 
copiilorlată ce zice proverbul: ,De copif, de barbă şi 
de cote goale să nu te plăngl nici o dată'. ,De copii, 
case sparte, nu sau văzut. ' , De la un copil şi de 
la un nebun afli adevărul.* .Copilul .cu leagănul se 
am^eşte şi tace. * Dar .copilul nepedepsit, rămăne 
nepricopsit.* învăţătura este una din lucrurile pe 
care pune preţ Romanul în deosebi în proverbe, ară- 
tând pretutindea Xolosulurile cele multe, ce le poatfr 
trage omul de la învăţătura: , aî carte ai pîu^e, "^ 
.Şcoala face pe omul( pm. — şi, altoiul pe pomul pom*. 
.Cineînvaţălatinereţeseodihneştelabătţăneţe/ .Cine 
ştie carte, are patru-ochi.* .Toatălumea este şcoală şi 
vremea învaţă pe acela ce n'au dascăl* dar : ,nu cine 
trâeşte mult, ştie multe, ci cine umblă mult, ştie 
muBe.? Cu toate acestea Insă: .lot învăţam căt irăim 
şi neînvăţaţi murim.* 

Nu tocmai bune sftnt proverbele relative la drep- 
tate: .Dreptul umblă tot-de-auna cu capul spart.* 



bf Google 



,Fănă când ajungi la D-zeu, te mân&ncă sfinţi!.* Dar 
şi , dreptatea ese pe deasupra ca unt-delemnul. • 
.Cele (i-epLe sânt jumătate ale dracului, Iar cele ne- 
drepte cu stăpân cu tot/ 

Multe sănt proverbele relative la sărăcie şi bogăţie, 
ca şi cele relative la noroc şi nenorocire: ,N'are în 
lume săracul, unde să'şîplecenici capul* , Sărăcia în- 
vaţă pe om, ea să fie econom.* Dar ,mal bine tră- 
eşte un sărac, de cât un bogat sgărcit.' ,Maî bine 
sărac şi cui-at, de cât bogat şi ruşinat.' .Săracul de 
ee-i sărac? că n'are minte în cap* sau— ,că nu crede 
ce e în carte, ci crede în lucruri deşarte*. Dar: .Pe 
sărac în nevoi crude, numai Domnul îl aude.* Ideea 
fundamentală însă care predomină în toate prover- 
bele, ea şi în toată viaţa poporului este: ,cuîi secro- 
eşte rău — rău îl merge tot mereu* un fel de fata- 
lism şi prin urmare o supunere oarbă destinului 
. aşa ia fost, norocu,' .aşa-i a fost ursita* cu asta 
^ esplică- poporul toate nenorocite şi cu asta se 
niâi^;ăe. 

Spiritul ironic se observă în biduirea viţiurilor ; în 
special prostul, şi nerodul este figura cea mal deasă 
în proverbe. Vine apoi, flecăria, beţia, acumpetea, 
desfrânai-ea, lenevia, lăcomia etc. Ar trece peste schiţa 
ce voim noi să dăm,, dacă ara încerca să dăm esemple 
din fie-care. Anton Pann culegând cel d'ântăîu pro- 
verbele române, le a publicat ihtr'o înlănţuire di- 
bace şi sub rubrice anume sub titlul de : Culegere de 
proverburi saă Povestea vorbii, de prin lume adunate 
fi 'iară0 la lume date. Ediţia ântâia într'un volum 
Bucureşti 1847 reprodusă în tocmai în ediţia de 



.,gnz^=b,G00gIe 



220 LiraRATDEÂ POPDI.AItI HOMĂKl 

la 1880. Această culegere de proverburi, ameste- 
cată cu poveşti s'a v&ndut aşa de repede în cât 
deja la 1852 — 1853 scoase Anton Pann o a două e- 
ditiuae în 3 volume, mult mal bogată de cât cea d'ftn- 
lăia. Din punctul de vedere al formei originale a 
proverbelor trebue observat, că ediţiunea ftntăia are 
o snmă de proverbe române încă în forma lor pro- 
zaică, precum se mat află şi azF !n gura poporului, 
dar pe cari I a rimat Anton Pann tn ediţia a dona, 
văzând că eititoriî gustă mal bine această formă. Ori- 
ginalitatea împărţirel şi ingeniositatea legăturet pro- 
verbelor între dansele, ridică această colecţiune de 
proverbe mal pre sus de cât eolecţiunile fficute la alte 
popoare, chiar dacă aceste din urmă sânt mal erudite. 

Pe lângă Anton Piinn mal avem şi pe d. P. Ispi- 
rescu , care a publicat mal multe proverbe, ca adaus 
Ia Legendele saQ basmele românilor voi. I Bucur. 
1872 pag, 164—180. 

Subtitlu de .Romanul glumeţ* a apărat apoi Ia Ba- 
cureştl 1874 o sumă de proverbe si3oase toate din 
Anton Pann, Mal mult zkăloare de eăt proverbe a 
publicat Baromi în cartea sa : Limba română fi tra- 
diţiunile ei Galaţt 1S72 pag. 40-71. O colecţiune mal 
bogată, coprinzănd In sine toate proverbele autorilor 
sus citaţi şi alte scoase din cărţi de citire, este aceea 
publicată de I. C. Htnţescu, Proverbele Rojnănilor. 
Sibiiu 1877 care conţine 3169 de proverbe şi zîcă- 
toare, dar uneori schimbate de către editoral. 

Toate aceste colecţiuni Insă sânt cu mult întrecute 
prin colecţiunea manuscriptă a lirf Golescu. Aci Băut 
înşirate proverbele şi maximele In ordin alfabetic, 



bf Google 



cate o dată şi cu variantele proverbelor şi cu esplîca- 
ţiunea lor in parantesă. Acest manuscript, care se află.' 
acuma în posesiunea AcademieiC române, a fost cer- 
cetat şided.Lambrior, care adat un mic estract dintr' 
ânsul ^). 

Academia ar aduce un serviciu imens literaturef 
paroemiologiue române, dacă ar publica acea colec- 
tiune măreaţă. 

Ia fîne a început d-nu Ispirescu In .Revista pentru 
Istorie, Archeologie şi Filologie* ") cu publicarea undC 
colecţiunî de proverbe, maxime şizicătoare, care Co- 
prinde nu numai tot ce s'a publicat până acuma, dar 
d-nia sa a şi făcut escerpte din cărţile autorilor rom&nl de 
frunte, şi pe lăngă aceasta s'a folosit şi de manuscrip- 
tul lui Golescu, Ar fî de dorit ca această colecţiune, 
in ori-ce caz cea mal complectă ce o putem avea, să 
iasă la lumină în întregul el, căt se poate de curând. 
Numai atundC vom avea un temeiu solid pentru cer- 
cetări critice, privitoare Ia proverbele române. 

Pe lăngă proverbe şi subt acelaşi titlu ma! conţin 
colecţiunile sus citate şi o sumă de „zicătoare" care 
prin scurtimea lor se apropie de proverbe, dar care în 
fond se deosibesc cu totul de proverbe. Pe când pro- 
verbul constată sub o formă anume un adevăr găsit 
prin. esperienţă, nu este zicătoarea alt ceva de căt o 
eaprmum figurată. Pe cftnd proverbul se compune 
din două pârţi, form&nd un paralelism, teaă şi antî- 
tesă, n'are zicătoare de căt forma imel espresiunl^ 

') Convortiirt LiWr»re an. Vm. 

•) Ann L Bucnr. 1882 p«ff. 224 urm. 



bf Google 



222 LITKRATUHA POPHLABÂ ROMĂSi 

unde i lipseşte o parte (subînţeleasă) ca a doua parte 
a comparaţiunel. Este decî un felfl de caracterisare, 
unde în Ioc de a se spune o calitate saQ o activitate 
■oare care, printr'un nume aaâ verb, se întrebuinţează, 
«n şir de cuvinte fi de idi/l, care se au către ideia a- 
devărată, ca o pildă satt o transcripţiune poetică, că- 
tre un fapt real, neesprimat însă de a dreptu. Asta şi 
este ce constitue caracterul unei limbi şi asta este ceea 
ce dă farmecul nespus basmelor romine şi graiului 
"vifi al poporului roman. Precum Orientalul Inapodo- 
1)eşte oraţiunea sa cu flori ritorice adesea orf fantas- 
tice, împodobeşte poporul român graiul său cu acele 
pilde, care 'I daţi o plasticitate şi un colorit adevărat 
naţional. Aci e cheea caracterutui limbel romaneşti, 
şi numai acela va pătrunde în spiritul -eî, care se va 
•ocupat în deosebi ca gicătoarele romane, 

întocmai ca şi proverbele, îmbrăţişează zieătoarele 
toată sfera activităţii omeneşti, dar se înţelege, mult 
maipuţindecatacolo.seresimteacî o înrâurire literară. 
Totul, ca să zic aşa, a crescut în natură, prin natură. 

Până acum s'a încercat numfLt 1. U. Jamîk ^) a es- 
trage din unele basme româjie, zicătoare şi locuţiuni 
proverbiale. De asemenea conţine cartea lui Baromi 
o.sumăînsemnată,şicompiIaţinneaIuIJ(p«*«* in Opin- 
cam, precum se şi află păstrate ici colea şi în Povestea 
vorbU Ivi Anton Faunei Proverbele românilor 6e Hin- 

{eseu. Mal cu seamă fac de o parte însemnată din co- 
ecţiunea d-Iuî Ispirescu. Estragem numai câte-va e- 
semple ea specimene : 

•) Spradilichee aus rumieiuflche» Volksmierchen Wien 1877. 



bf Google 



,A dat ortul popi* (a murit) safl , a adormit gomnul 
«el vecMc*; pentru a eaprima^jMoosd, zicem; ,ruptă 
^Jin soare' sau ,are pe vin'o încoace* sau ,Ia soare 
te puteai uita, dar la dânsa ba'; a înşela: .l'a boit* 
.l'a fript* ,rapotoovit.bine*;oyMjrt: .aolualasănâ- 
toasa' ,a o şterge' »ao rupe la fugă* .aluat'o Ia pi- 
cior* ,aluatlumeaîncap*;sd!râcie; ,aajuiigelas^)ă 
de lemn* etc. alte zicătoare sftnt : ,a prinde cu ocaua 
mică* ,'I lipseşte o doagă* ,e bfttutlacap*; pentru a 
esprima că cine-va ebeat zicem: ,asuflat în fundul oa- 
lei* ,s'a afiimat cu tuleaoa'. .mustăţile S caulâ a 
oală* .l'a bătut cârbunil la cap* .picioarele Du'l mal 
ţin* ,!i atârnă într'o parte* safl ,a pus mal mult de 
o parte* La toate acestea putem observa, precum 
am relevat'o mal sus, că ee par a fi proverbe pres- 
curtate , unde jumătatea esplicativă e aubtinţeleasă 
d. e.: .aşa străluceşte, ca ruptă din soare* .de rău 
ce l'a înşelat, l'a lăsat ca fript* ,'1 lipseşte o doagă la 
-cap, ca să fie întreg. * etc. 



.,gnz^=b,G00gIe 



GHICITORI. 

bitociiud ca proverbele şi zicătoarele s&nt şi ghici- 
torile o espresiune figurată saii mal bine, o descriere 
parafraatică uniiC obiect de ghicit. 

Patria ghicitorilor este Orientul , cărui !I place es^ 
presiunea enigmatică tot atăta cât cea aforistică. Esem- 
plele cele mal vechi de ghicitoare găsim In Biblia, 
unde Samson întreabă pe Filisteni o ^citoare, nere< 
zolvată pană astă-zl ; cădf deslegarea ce se dă acolo, 
nu esplică cu totul ghicitoarea pusă de Samson. 

Din anticitatea grecească e cunoscută ghicitoarea ce 
o pune Sphinx la to^t trecătorii Iftngă cula el, pană 
c&nd vine Oedipus şi o desleagă. Cu toate că au tre- 
cut, atătea zecimi de sea)le de aluncea, totuşi regăsim 
această ghicitoare !n literatura populară romană. Aci 
sună : ,Ce vieţuitoare umblă dimineaţa în patru pi- 
cioare, la prănz in două şi seara In trei? 

jOmul, cănd e mic umblă d'a buşile, cftnd e mare 
In două pidoare, şi cănd Îmbătrâneşte mal ia şi un. 
toiag '). 

Ghicitoarea şi mal mult .jrjţpAu/,* jucării de cuvinte 

1) Faun : Seatoarea la Ţar& ed. 1880 L p. Sa 



bf Google 



se obidtaulau apoi nutt cu seamă la aşa numitele s^m- 
■poaia sau la mesele, unde ae Jntrimeau filosolil şi îq- 
văţaţil cu al^ prieteni buni , şi într'altele petreceau, 
punând ghicitoare şi dând aceluia ce le ghicia câte o 
porţionede carne, drept răsplată. Atheneus, un com- 
pilator din sec. IV d. Qi. a compus o carte Intitulată : 
Deipnosolîatele, adică o descriere unelast-fel depetre- 
ceri la masă , cu loale detaliele, pe earî le a cules din 
diferiţii autori. Aci pomeneşte el în cartea Xo sumă de 
ghicitori eline ; Izvorul principal de care s'a sli^it a 
fost cartea, asupra ghicitorilor, acuma perdută scrisă 
de Clearh , şcolarul lui Aristotel. Aceste ghicitori se 
deosibesc cu totul de ghicitorile române. 

Dn singur esemplu vom aduce pentru a arăta, cum 
acelaşi obiect, pe lăngă momente ideatice, cu toata 
acestea e alt-fel pus ca ghicitoare la Ellini, şi alt-fel la 
Romani. 

Antipfaanes pune pe Sappho să întrebe pe tatăl el : 

.Este o liinţă femeească, ce poartă copil în său. A- 
cestea cu toate că-s mute strigă peste mări şi peste 
ţări, de H aud ce! ce vor. Iar toţi cei-i'alţl ce sânt de 
faţă nu aud nimica ; şi nu atinge nici un glas urechea 
acelora ce Q aud. * 

Tatăl el caută să răspmiză, dar nu nimereşte întoc- 
mai, şi Sappho Sî esplică : 

.Fiinţa femeiască este scriaoorea, copiii sânt literile : 
sănt mute şi vorbesc dacă voiţi şi toţt cel al^ n'aude 
nimica când voi o citifl. ' 

Iată acum ghicitorile române ; căd avem mal multe 
variante relative la scrisoarea. 

Cea mal aproape este : 



.,gnz^=b,G00gIe 



226 LTTERATCBA POFULABÂ BOUÂKÂ 

, Limbă dulce sat) amară 
gi-ăesc Ia răsărit şi se aude la i^ns* ') 
Varianta este : 

.Am o găină pestriţă 
duce veste la Gheorghiţă.* *) 
şi: 

, Am o găiuă cănipie 
dă de veste Ia domnie.* ') 
Cu totul deosebite sănt apoi ghîcitorile: 
jCftmpul alb, 
oile negre; 
cin' Ie "vede 
nu le crede ; 
cin' le paşte 
le cunoaşte.**) 
Prescurtată Tn Bucovina : 

,Cămpul alb, 

săcara neagră. * *) 

Din literatura clasică latină nu s'a conservat ._, 

nici o ghicitoare. Cea d'ăntăia colecţiune de ghicitoare 

latine se atribue lut Symphosius, contimporanul auto- 

1) Al'x&ndri, poes. popal. pag. 393. 

*) IspifBscu , Pilda si ghiottorT p. 89 No. 46. Banani fltiin«t. 
No. 1. 

*) SUiDiati, Pepelea ; Calendar pentru basme 1877. BomiiiiU 
Glnmeţ No, 36, 

*) Tspiresca 1. c. No. 3i. 
») Cal. pentru basme 1877. 



bf Google 



OmOITORI S87 

nilul Antholţ^el latine, prin urmare din sec. V — VI 
care coprinde 100 de ţ^icitori. 

Altă colecţione este apoi a hH Aldbelmus, care a 
murit la 708 ca episcop din Salisbury. Aceste colec- 
ţiuni sănt versificate. 

Mal des intăloim ghicitori !□ literatura germană ; 
cftd spiritului german îl plăcea mat mult meditarea 
asupra lucrurilor esprimate sub formă de cimilitură. 
De aceea găsim cimilituri d^a!n,Edda' apoi In.Wart- 
burgkrieg,* oare după multe schimbări lyunge a fi 
.disputa lui Tilu la Vittenberg' citată mal sus *-) Co- 
lecţiunl de ghicitori ruseşU s'au făcut de către Hudla- 
cov, Sadovnicov şi Sementovski *). La Serbl a cules 
Novacovic' toate ghicitorile într'on volum însemnat *). 

Ne ar duce departe, dacă am voi să urmărim litera- 
tura de ghicitori, pe la toate popoarele, ceea ce ar fi 
şi de prisos, de oare ce aceste ghicitori! n'au avut 
mal nici o !niluen(ă asupra celor române. Mal pe larg 
despre ghicitori vezi: Friedreîch *) şi Hagen *). 

In tocmcdca ta proverbe, ne ferim a intra In compa- 
ra^unea ghicitorilor, cari ca producte ale intuiţiuntt me- 
taforice ale poporului, se pot naşte în mod independente 
Ia fie-care popor. Căci tocmai aceste ghicitori, pentru 
cari nu dăm de origina literară, aâ o aparenţă mitică, 

O P«g. 162—163. 

•) G^BhoYQ: IstOT. nirak. dlovea. I 1880 p. 159. 
■) St. NoTftcovic', Srpaka narodne zagonetke PtudFoTft 1877. 
*) Friediaieli, OMcliich» des RHtluelB. DrMâen 1860. 
*) H. Hagen, Antike nnd MitMialteilii che Bsetbielpeuf» 
Bem 1877. 



.,gnz^=b,G00gIe 



288 LITERATURA POPPttRA ROMAM-I 

şine arată cum perso[iîfîc& poporul elementele natura. 
Pe o scarS m^ înaltă, ne espUcă aceste ghicitori acti- 
vitatea ,fmto/ăcâtoare' al spirituli^ poporulid. Aşa 
cum poporul personifică acuma, aşa a putut pâ- 
sonifica in timpurile trecute, şi aceste personificări 
s'ail putut &xa ca embrioanele on^ mJtologD, care 
s'a desToltat pe urma lor. Mal jos vom reveni asupra 
acestor ghicitori populare, dănd şi câte va esemple. 

Ceea ce voim să observăm fnsă In mod general 
este, cft nu se poate tăgădui o asemănare foarte mare, 
şi adesea ori chiar o identitate, intre ghicitorile române 
şi cele ale popoarelor din peninsula Balcanică. Se 
vede, că era un curent comun literar şi o disposiţiune 
comună la toate aceste popoare. 

Noi insă ne vom ocupa de o cam dată ca şi la 
cele alte producte populare, aeăuta izvorulliterar pen- 
tru o suma din ghicitorile române, precum am căutat 
şi am găsit pentru o parte din proverbe fabule etc. 

O parte din ghicitori are drept obiect persoane şi 
întâmplări biblice. Izvorul acestora sânt ^Intrebărili 
şi răspunsuriW^ de cari am pomenit maî sus. 

Noi In literatura română nu posedăm nici un esem- 
plar tipărit ; din contra Insă posedăm maî multe ma- 
nuscripte din diferiţt secolî. Textul cel mai vechiii se 
află într'un .Codex miseellaneus* sadlntr'un ,sbor- 
nic manuscript de pe la începutul sec. XVII, Acest 
manuscript, posesiunea Âcademiet române, ne este 
însă inaccesibil, de oare ce se află la D. Hâsdeu. Noi, 
însă posedăm alte două manuscripte, unul de pe la; 
1760, altul de pe la 1800 amândouă defecte, Iar Bi-I 



bf Google 



blioteca CentnUă cUd Bucureşti posedă unu complect 
c(^îat la 1809. Acest manuscript din urmă din cauza 
aceease apropie mi^ mult de textul din sec. XVII. 

Toate aeeate nu sânt alt-ceva de cât traduceri şi 
amplificări ale unuT prototip alav, publicat de Tihon- 
ravoT în două variante, unu din sec. XV. şi cel alt , 
din sec. XVII sub titlul ; ,varoava celor trei afinţt* i) 
la cari m^ adăofţSjn şi textele slavone publicate ală- 
turea cu această voroavfi,, întitulate ; .întrebări din 
câte părţi s'a zidit Adam' cari mal conţin şi alte în- 
trebări, afară de cele privitoare la zidirea luf Adam, 
şi cari afl intrat în lileratura noastră '). Aceste texte 
din urmă sănt din secolul XV şi XVI. NovacovicI a 
publicat asemenea mal multe texte slavice de între- 
bări şi răspunsuri *). 

De oare ce textul cel mal complect se află !n copia 
de la 1809, dăm estracte maJ mari dintr'acesta din 
onnă, şi numiLt căte-va din cele vecM, cari se deo- 
sibesc puţin prin <H)prineul lor. IntoCmEU Insă, ca la 
textele slavone, aşa se poate observa şi aci, cea maK . 
mare diverginţă în nuiwârui acestor .întrebări.* For- 
ma lor Înlesnea amplificarea ;fîe-Gare copist mt^ adăa- 
ga, saft scurta numărul lor după cum 'I plăcea, şi ast- 
fel se aflu în aceste .întrebări' şi legende prescurtate 



voi. n. Uoaevi. 186% p. 423-438.: „BefSda tţehll srlatiulei" 
^Ibidem pa^. 438—467: Voproţy.om «koltkibii c'artell sOe- 

imU hjlR Adamn. 

■) St. NaracoTicî, priinW knSjevntwti 1 larfk» staroga î Bip»- 

kosIaveiiBkoga. Belgrad 1S77 !»«. 438-447. 



.,gnz^=b,G00gIe 



230 LITBRATnBA rOPCLARj 

şi taleurî simbolice ale obiecteloL , ^ 

a 3-a a cărţii de feţă, cu ocaziunea literaturdE reli- 
gioase, rom reveni des asupra acesta părţi legendare 
din Intrebăil. 

Aci numai unele întrebări, şi adică : GhicitoriU. 
xnsă cu seamă acele, cari aQ intrat ia popor. 
.Intr. Cine aQ zisfi IntJU aminO? 
Răsp. Dumnezeu au zisQ intăl amina. 
I. Care copaciQ au fost întAI pre lume ? 
R. Trestie. 

I. C&ndti greşi Adamâ, suptti care copad s'att as- 
cunsa? 

R. Supta frunză de smochină. 
I. Ce pămftntj) au văzuţii sorile numai o dată ? 
R. P&năntultk din Mare roşie, căndâ an trecotik 
Izraieleni. 
I. Căndâ s'ai) bucurat toată lumea ? 
R. Căndii att eşit Noi din corabie. 
\. De unde au luata lutu, care au zidit Dumnezeu 
pre Adam? 

R. Din pămăntutil Mădieamulul. 
I. Ce fată Intr'o zi crescu, intr'o zi o făcu şi pftnft 
seară si mărită ? 
R Ewa. 

I. Cine au luatQ pre fîică-sa muerea ? 
R. Adamii pre Ewa 

I. Cftndă aâ peritli a patra parte din lume ? 
R Căndă au ucişii Caihâ pre firatele săâ Avelil. 
1. Ce cocoşii au căntatU şi l'au auziţii toată lume? 
R. Cocoşul cela din corabiea lui Noie. 



bf Google 



1. Ce feM de hiearft a'au luata Noie !n corabie ? 

R Broasca şi peştiie şi cele I'ante ale wpi jivini. 

L Cine s'au nibcutti şi moarte n'au văzuţii ? 

R. nie şi lona (?) şi EnohQ şi fecioară Mărie. 

I. Cine ceila n'au văzuta şi pămăntu n'au călcattt 
şi lid D-zett au c&ntatâ ? 

R. Ioana botezătorîUjden pântecele maicH sale, Eli- 
saveta. 

I. Cine au grăit adevăru şi au peritO, şi dne n'aQ 
grăit adevăru şi s'aii spăsit? 

R. Iuda vănzătoria şi Petru apostolâ. 

I, Cine atl fost sol mut, irimes să aducă carte ne- 
scrisă, In cetate neîntemeiată ? 

B. Sol mut aâ fost porumbu, când l'ail trimis Noie 
din corabie de aii adus o stălpare din măslin, carte 
nescrisă ; In cetate neîntemeiată, tn corabia Ivă Noie, 

I, Cine aii murit şi nu s'aQ it^^pat ? 

R. Maerea lui Lotii. 

L Cine n'aâ murit şi s'aâ îngropat şi în mormănt aâ 
căntat? 

R. lona prorocu, tn păntecele chitului. 

L Cine nu oăscu şi muri? 

R. Adam. 

I. Cine după moartea Iul iar afi intrat In zgău mai- 
că-sa? 

R. Adara.' 

Aceste ghicitori scoase din manuscriptul de la 1809 
se potrivesc şi cu cele conţinute în cele alte două ma- 
nuscripte române, cu cele slavone şi cu alte texte me- 
dievale de întrebă^ şi răspunsuri precum este : Dia- 



.,gnz^=b,G00gIe 



232 LITBBATDHA POPDLARA BOMAsI 

logul intre Solomon şi Satara, citat mal sus. Numai 
un singur esemplu, relativ la ghicitoarea cea din ur- 
mă, care »un& în .Dialogul* : 

,Dis moi quel est celui, qui ne futjamais nâ 
qui fut ensuite enaeveli dans le sein de sa mare et 
et qui fut baptist aprâs sa mort? 

— Je te le dia: c'est Adam. '■) 

Mal adăugam aci ghicitoarea următoare, din ma- 
nuscriptul de pe la 1800 ') interesantă prin fonna el 



.Întrebare. Tată-tÂu au fost tată şi miK, şi moşă- 
tău mii hărbat, şi eu ţiî aor, şi tu mii fietor ? 

Băspunsu : Vorba Evil cu fii-său Avei ' 

Mal-foate aceste ghicitorî comunicate aci după ma- 
ntiseriple, se regăsesc In Şesătoarea lui Anton Pann *) 
şi după aceea în Românul Glumeţ *\ care nu este 
alt-ceva de cât o adunare iîlcutâ după alte colecţîunl 
mal Ycchl. Această ghicitoare din urmă, am tnlâlnit-o 
noi deja mat înainte, cănd era vorba de Şezătoarea . 

Dar nu numai aci se găseşte, ci şi inromanţul Apol- 
lonius din Tyra, compus de sigur în sec. V. — VI, 
Afară de această ghicitoare, mal conţine Apolloniits 
şi alte trei ghicitori, dar se deosibesc cn toti^ de cele 
romane. 

') Mignt: Dictionnaire dea Apocryphes II, Pwig 18B8 eohumut 

■) Voi. 1, 1880 p. 28-30. 
*)Ko. 2—6; 144— 166etc. 



bf Google 



Pe lângă aceste ghicitoi^, ce se trag de 
-de la ^IntreblLri şi răspunsuri* mal conţin 
urmă, încă tt'o două, trei repetate aser 
Pann şi Romanul glumeţ; aşa d. e : ' 

,Intr. Un omU avea trei pluguri de bol şi 
mana trei obroaee de grâu şi puse 12 sei 
patru trieriltori şi secerară şi trierară şi fi 
obroaee de grău ? 

R Omu este Duranezefl; cele trei pluguri de 
ta Troiţă; sămânţa, cuvântulii luî Dumnezeu 
toril, cel 1 2 apostoli ; trierătoril ceî patru evar 
Alta: 

,1. Unti omtt zisese feciorului celui mal mai 
ia vie şi zise : merge-volâ, şi nu merse ; şi : 
lui mal mica : merge-v^ la vie^ şi el zise : 
merge şi merse? 

R. Omu este Dumnezeu ; vie, inpfirăţîa ce 
cloml cela mal marâ, Iuda; cel mal micii, 
Pavelu.* 

Ca să termioăni cu .Întrebările şi răspi 
in^ pomenim una după manuscriptul de pe 1 
altfel publicat tot, de oare ce l'am reprodus 
gnl lui în Chrestomatia : 

,1. Ci eşti, două statt, două aleargă, două s 
bă şi două să sfădesctl? 

R. Celi două ce aleargă, este soarile şi luni 
două ce stau, este ceriul cu pământul : Iară c 



.,gnz^=b,G00gIe 



234 UTRBATUaA POFCUBI BOltAwI 

ce să schimbă, este zioa cu notqite ; Iară celi două ce 
să efădeacQ, este moarte cn vilaţa omului*. 

Această ^dtoare, care se dep&rtează de caracte- 
rul biblic al celor ^te, a intrat cu totul tn popor. 

IntocmfU aşa se află la Anton Pann ^) şi Rcmiănul 
glumeţ. *) Puţin schimbată a fost ghicitoarea de cjUre 
popor, care e Kcut dîntr'&nsacea următoars: 
Două merg, două stau 
două duşmănie '^ au* 
adică: 
Soarele jt luna, focul ţi apa.-^ 
Mfd puţin schimbată este la d. Ispirescu : *) 
două mei% şi două stau> 
două judecată au* 
adică; 

Soarele ţi luna, cerul ^ pământvl focul ţi apa. 
Cerul fi pământul, moartea ţi viaţa ţi învăţătmrm 
mal sănt esprimate prin ghicitoarea : 
nalt zidit 
negru cernit, 
amar ca fierea 

şt xaai ad&nc ca ftindul mării 
cules de noi din gura poporului. 



") I. pag. 28-29. 

•) No. 163. 

*) Alexandri, poe». pop. p- i 

*] Pilde p ghicitort No. 2a 



bf Google 



Importanta acestor .Intrebărişi rfbpansuii* conBt& 
mal cu seamă într'aceea, cft ele au fost mijlocitorii 
între literatura scrisă, si literatura nescrisă, căd şi ele 
au servit de ^opmmtf dascălilor vechî, Întocmai ca Pil- 
dele filoso/eşti ; şi in ast-fel de mod au intrat cu înceta 
In popor. După ce ieprăvea dascălul cel vediiu cursul 
s&Q, compus din Az-buche, Qaelov ^ Psaltirie, diota 
sau Bciia grapsim» din Pilde sau din Intr^ări. 

Alt iavor pentru ghicit(»1 este Berioldo, a doua car- 
te de întrebări, Insă nu religioase, ci nureneştl şi comi- 
ce, O sumă de ghicitori nu sănt ah-ceva dec&t Insă^ 
acele întrebări, ce s'au întrebat împăratul cu Bertoldo, 
sau Bertoldo cu măscăriclu de la curtea împărătească: 
D. e: 

,Cand stă epurile şi nu fuge ? In frigare.* ') 
corespunde Ia Bertoldo : 

, întrebare : cum al fi l&:iit să prin^ an epure, ne 
alergftnd după dansul ? 

Răspuns. Aştept pană l'a^ fi Uert, şi apoi l'a^ prin» 
de.* ») 

Alta: 

Cfind e ziua cea mal lungă ? 

Cftnd n'^ ce să mănăiuă *) 

Iar Ia Bertoldo : 

,Intr. Care este m^ mare zi, de cAt ar putea fi? 

B&sp. Aceea în care şede obioI nem&ncaL " 

Iar alta : 

t) Pum 1. c. L p. 23. 
I) Uia ana pag. M. 
*J Faim, loc dt. 



.,gnz^=b,G00gIe 



UTKB&TUBA POPULISĂ SOHÂNl 



OKă alb decftt laptele? 
laptele nu luminează. ') 

locru este mal alb decât ar putea fi ? 

ceea demonstra Bertoldo impărat 
m^ atbft de cât laptele, docându-l tntr'o o- 
ecată, In care se află o vadră cu lapte, ţi 
oate acestea rămase întunecată, 
este isiua, meS cu seamă împreunată cu 
, formează sobjectul unor ghicitori romane 
foarte interesante, fiind că aQ o aparenţă 

jăină c'o aripă albă şi cu una neagră ; co 

iprăştie şi cu cea neagră adună *). • 

riată sună ghicitoarea In calendar pentm 

,875: 

lă cloţci, una cu put albî şi alta cu puBT n^ri, 

[ albi U răsipeşte şi cea cu puii negrii D 

i şi cloşcă se face apoi: /«(el, soră, \n va- 

sănt două surori în lume 
neasemenea la nume,- 
una albă luminată - 
ş'ahft neagvă bitanecatâ, 



.p.30. 
Pepelea. Bomftiia] glumeţ I 



.,gnz^=b,G00glc 



Apoi: 



se gonesc prin lumea lungă 
şi nu pot să 86 ejui^ '■). 



două Mţ ce port saîbă, 
una ne^rS. ş'alta albă 
neîncetat se tot gonesc 
şi In vecî DU se sosesc *). 
Cftte-va ghicitori datorim lui Ârckir fi Anadam, 
respective, Viaţa lu% Esop. Ghicitoarea privitoare la 
• anul am pomenit'o deja mal sus p. 108 — 110. 
Alta este : 

, Ce este aceia dintr'un însufleţit, eseun neînsu- 
fleţit şi dintr'un ne însufleţit, ese un Însufleţit' ? 

Archir răspunse : este oul ; cftnd II ouă găina este 
ne însufleţit şi când îl cloceşte, ese un însufleţit. 
De aci ghicitoarea populară : 
,Ce se naşte neînsufleţit din însufleţit, şi Însufleţit 
■ din ne însufleţit ?' .Găina şi oul* '). 
Din Esop de altă parte avem : 

aCe este mal dulce de c&t toate ? 

Limba ; cănd vorbeşte vorbe duld. 

Dar ce este maî amar de căt toate ? 

Iarăşi limba, când vorbeşte vorbe amare* *) 

■) Fjud : Şazitoan I. p. 3a Wi^, Voinic biâorit 
Bomânnl ^Imnsţ No. 9. 

■) Pundeeoa : Baame 1670 p, 146. Borouzi paţ. 213. lapi' 
rMcn. PCdfl No. 112. Rom. gtumet No. 54; UI. 

*) Iipirescu. Pilda No 126, Rom. (^umeţ No. 101, 

*) Pomi. 1. c I. p. 23. 



.,gnz^=b,G00gIe 



LITEBATURA FOFTJLiRl BOHÂKl 



fiind derivată gbicitoareaaceasta din povestea conţinută 
acolo, unde se spuse, cft poruncind Xant Iul Esop sft 
g&tească bucate din ce e mal bun, şi tarii să gătească 
din ce e mfU prost, tn am&ndouK ort Esop găti limbi. 

Aşa m^ sănt căte-va ghicitor? de fmgine literară 
carf au drept scop de a ghici un numdr oare-care d. e. 

, Un copil Intrând Tn şcoală, Întrebă pe profesor; 
c&^ şcolari al ? el răspunse : de aşT mal avea tncă a- 
ta^ pe câ^ am, şi pe jumătate şi pe sfert şi cu d-ta, 
s'ar face o sută ? Afl fost şcolari trei zeci fi fase >). 

Această ghicitoare se aseamă cu una din Antho- 
logia latină, care spune : 

,Un porumb văzând de două ori şase porumbi 
zburănd dintr'un pălc, zise : dacă numărul vostru 
întreg s'ar mări de două ori, şi loăndu-mă şi pe 
mine, face peste tot o suta. Numărul pălculul de po- 
rumbi era tre1-zedi-§i-trei *).* 

Ne ajung aceste esemple, pentru a arăta origina 
literară unei sume de ghicitori şi într'adevăr nu este 
alt- ceva scopul cercetărilor de faţă, de căt a urmări 
aceste origiiâ literare pentru literatura populară. 

Dar fiind-c& aceste ghieitort nu formează de cât o 
parte mică din suma ghicitorilor române, vom comu- 
nica şi câte~va din aceste din urmă cu atât m^ 
mult, cu cât am atins deja mal sus interesul psiho- 
logic, ce atl aceste ghicitori, cari ne arată, cum per- 
sonifică poporul elementele naturel şi d& naştere 



<) Bomftaiil ^Dmeţ No. 174 
^ Hdgen pag. 30. , 



bf Google 



OmCTTOBI ^ 

la mite. Mal Intftiâ tosă sK arunc&in o ochire ast^nra 
literatori romftne enigmatice. 

- Colecţiunea cea mal veche de ghicitori este cea de 
Stamati, care a Înşirat 32 de ghicitori !n cariea sa 
Pepelea pag. 109 — 112. Noi posedăm numai ediţiu- 
nea tipărita la un Ioc ca Alexandria, la^ 1868. După 
Stamale pomenim pe Anton Pann, care In Şezătoa- 
rea la Ţară, *) a adunat o smnă de ghicitori, atât de 
«ele de origine scrisă, c&t şi ghicitori de origină nes- 
«crisă. Colecţiunea cea mal complectă de ^citori, 
culese din gura poporuli^, datorim d-!ul Ispirescu *). 
Intre cele 174 de ghicitori, dintre cari se com- 
pune această colecţiune, se află şi cele 118 publi- 
cate de d-nia sa cu căţl-va ani mdl înainte •). Colec- 
ţiunl mal vechi se află la Alexandri *), Fundescu *), 
Calendar pentru basme ') şi Baronzi '). Toate aceste 
afară de colecţiunea d-lul Ispirescu, se aflu reunite 
în Romăntd glumeţ ■). In s&rşit meii pomenim şi ghi- 
<âtorile colese de d. Leon Wolf şi publicate în ; Voinic 



>) £d. S-a 1880 toL I. pip. 16—83 ţi 28—31. 

■) PUd« ai Ghicitori. Buci 880 pap. 28—48. 

*) Legendele mB bumele Bomănilor I. 1872 pag. 154—163. 
Intr'adev&r an e&nt vM molt de cât 110 ghicitori, căci cule- 
:g!itonil a grafit uneori cn nnmerotsrea i. e. ure de la 90 
dmpt la 100 etc. 

*) Poeral poptdan. Bucnresi^ 1866 p. 39.<1. 

•) Basme eto. ed. 2-a 1870 p. 146—164 ed. 3-a p. 171—178. 

•) 1874 p. 77—78. 1875 p. 77—78. 1877 p. 150—152. 

») Limba romină : Galaţi 1872 p. 213—221. 

*> Bucur. 187* pag. 60-112. No. i-M7. 



.,gnz^=b,G00gIc 



2J0 ' UTERJTPltA POPULARI ROMlMA 

înflorit ^). Noi înşine am cules acest material întreg 
spre a-I publica aranjat In mod sistematic. Unele ghi- 
citori se găsesc publicate în fol periodice, umon- 
stice etc. 

Iată acuma, după ce am înşirat toată bibliografia, 
şi unele ghicitori din aceste colecţîuni, preferind actie 
ghicitori,, cari aQ cele m^ multe variante, probă că 
sânt adev&^t populare, iiind objecte de predileeţiune 
- ale fantaziel sale active. 
Aluna : 

cuculata val de ea 

stă într'un vârf de nuîa *), 

?i 

săcăita val de ea 

sade într'mi vârf de mda ») 
cântarul : 

nici moartă, nici vie 

numai din coadă adie. *) 
sau, 

ce e mic ca oul 

şi poate ca boul. "^ 
sau, 
* am o găinuşe 

gălbinuşe 

1) Bucur. 1881 pag. 92—96. 

*) Baronid p, 214. 

'} Calând, p. Bume 1874 bpirMCU, Pilde No. 8. Bom. i^la- 
meţ No. 127. 

*) lapireBcu No. 30. 
') IWd No. 68. 



.,gnz^=b,G00gIc 



capul : 



ceapa . 



cu minctuniţe In guşe 
cu dreptate pe spinare. ') 

tata 'n pod 

şi mama 'I apucă de nod. *) 

lae bălae 
unghie de gae 
creastă de ridicM. «) 

!a o margine de crâng, 

două blănl de blid ; 

lângă două blănî de blid, 

doî lueeferelt ; 

lângă doî lucefereî, 

o moară ferecată. •) 

moară ferecată, 

cioară spărcăitoare 

doi luceferi, 

doua brasde trase pe o poeniţă, 

ş'o clae dărâmată. ') 

roş e, măr nu e 

păturî sânt, plăcintă nuX ^ 



>) Ibid. No. 13.5. 
') Csl. p. Baain. 1874. 
') Bom. glura. No. 110. 
') Fnadescu; Rom. glum. 
') Ispirescn, No. 10. 
•^ Alexandri p. 393. 
Quttr, Uk pop. rom. 



.ignz^îbfGoOglc 



a*2 LITERATUBA POPOLABt BOMÂMA 

satl, ghid, miei, ceapa ce e. *) 

sau, sus pădure, 

jos prescure. *) 

ceasornicul : 

gănganie fără suflare 
umblă fără astampărare 
n'are duh, nid nu viază, 
toata lumea îndrepteazâ. •) 

sau, 

ce e mic şi fără minte, 
şi ne 'nvaţă la cuvinfe. *) 

sau, 

am o pasăre duşmană, 
şi foarte tirană, 
n'are suflet, n'are minte, 
d e plină de cuvinte, 
ce o întrebi, ea spune. *) 

clopotul : 

Pana cocostârcului 
bate în poarta târgului. ') 

sau, 

rage buga 'ntre hotare 
s'aude 'ntr'a şapta ţară. ') 

') Cal. p. Basm. 1875. 

>) IxpireBcu No. 116. Rom. glum. 137. 

*) Stamati, Pepelea. Rom. glum. No. 26. 

•) Ispireacu, No. 6i. 

») Ibid, No. 152. 

«) Stamati, Rom. plum, 23. 

^ Cal. p. baam, 1877 ; Ghicitori din Biicovin*. 



D,gnz^=b,G00glc 



sau, sunaiu frâul In curte 

şi auzi murgul din munte. *) 

sau, 

cerbii sblară 
ciutele s'adună. ') 

!n fine, 

cercelul Doamnei 
în fundul oalei. ') 

corabia : 

Cât eram în viaţă 
umbream eu multă dulceaţă 
pe tot omul ostenit. 
Acum insă după moarte 
de altă soartă am eu parte 
ca să ţin necontenit. 
Vil pe mine 
vil sub mine 
să vedem, găci-veî bine? *) 

sau, 

Pe eea vale nom^tă 
vine-o Rară 'ucomorată 
de meşterî streini lucrată ; 
suflet n'are, suflet duce 
de pământ nu se atinge. ') 

sau, Am un lucru, 

*) IspIiesiMi No. 19. 

■l Ibi4, No. 22. 

•) Eom. elum. No. 77. 

*) Stamati. Eom. glum. No. 26. 

^ Aleundri 1. c. 



.,gnz^=b,G00gIe 



24t LITEBATERA POPCLABA ROMAwI 

suflet n'are, suflet duce, 
de .pământ nu s'atjnge. >) 
cuptor de pâine: 

Tată înalt, 
ginere turbat 
maica milostivă 
şi surioara oarbă. ') 
curcubeul : 

Şerveţel învârgat 
peste mare aruncat. ') 
sau : Ştergărel învărgat 
pe culme aruncat. *) 
cele alte variante, au aceeaşt formă, eu singura deo- 
sebire că in loc de şerveţel sau ştergărely slă : batistă, 
sau panglicuţă. *) 

eascd, amnar şi cremene : i 

Mireasa 'n pădure 
ginerile 'n Ţarigrad 
|i nuna 'n gârlă. *) 
focul : 

Am un bou roş 

cftnd ajunge 'n drum, stă. '} 

<} Stamali, Kom. glnm. Zi. Wolf. Tobiic înflorit. 

*) Wolf, 1. c 

>) Fondesca, Rom. glutn. 47. ■ 

*l IspireBCQ, No. 53. 

<) BftTonzi. C^. p. bsam. 1876. 

•) Cal. p. basme 1875. 

i) Stamati. Bom. gliim. 88. 



bf Google 



/imul: 


.autămt>hoTd.t& - - 




umblă şovâiUL 1) . 


sau, 






cine ese noaptea din sat 




şi nu'l latră căinil. *) 


sau, 






unde te duet, străiubuie? 




ce mă întrebi, găunogule? *) ■. 


luna: 





saa. 



Pe cea casă şindrilită 
joacă o mâţă potcovită *) 

am o purckă grasă 
trece seara peste casă. ^) 

am o vacă hittae 

omblă noaptea prin gonoae. ') 



la marginea satului 
căăula fărtatulul. ') 
sau, (luna nouă). 

bulgăre M attr 

cu eoarVe de taur. ") 

■) lapiiMcn, No. 91. 

•) Ibld, No. 128. 

•)Ib!d,No. 145. . . . ■ • ^. 

«) fitBDUti. Rom. ţlum. 35. 

«) CJ.p. bftMne 1877. 

<) Itpiresca No. 35. CftL p. basm9l876,'Konl.^âiii,Ka,l(%i6. 

»J l^awBcu No. 93. Eom. glum. 82. 

*) Sâronri, p. 216. 



b, Google 



24S LITKRATDRA POFULlBi ROHiNĂ 

Aceste două ghicitori din urmă an drept deslegare 
şi soarele, de aceea alăturăm aci toate ghicitorile pri- 
vitoare la 



Am un măr de aur 
joacă pe o pele de taur. ') 

sau, 

bulgăre de aur 

joacă pe pele de taur. ■) 

tot aţa, 

am UQ bulz mare de aur 
joacă pe pele de taur. *) 

sau, 

cădtula fSrtatuIuI 

pe marginea satului. *) 

apoi : 

soarele ţi luna : 

am da bulgări de aur, 

se joacă pe o pele de laur. O 

steaua : 

am o raţă potcovită 
stă pe casă şîndrilîtă. *) 



*} Stunati ; Rom. glnm. No. 28. 

*) Ca], p. baame 1874. 

■) Ispireeoa Ko. IJO. 

*) FnndateuT; Bbtoiuî p. 219. 

?) Eom. Qlum. No. 68. ^ 

') Ispireocii No. 129. 



bf Google 



tunetul 



De la not 
pân la vot 
totu-s zale 
şi parale. >) 

d'aici pftD' la munte 
■ tot tale (varianta : zare) mărunte '). 

Sblară leul intre hotare, 
şi se aude In nouă ţ&rl. *) 
u§a ; 

Urau sade 
urechia O bate. •) 

sau, Eil la ori-ce casa 

sânt slugă aleasă ; 

eo pe ori şi cine 

Intămpin când vine; 

când pleacă afară 

eu II petrec Iară. ') 
vânttd: 

Ce trece prin vanift 

şi nu se bagă !n seamă *) 
sau, nenea Stan fluerătorul. ^ 

<) SUtmati; Rom. glom. No. Bi. 

■) FondMca; Rom. g1. 5S. CaL p. basme IST^i Baroau p. 

») I»pire»ou, No. 1&7. 

*) IspireBcn, Ho. 117, Rom. glam: 132. 

f) P&oa I ŞM&loorea I p. 17; Fundescn. Bom. f^aia. 76. 

^ Baroim, p. 2ii. 

^ Rom. ^nmeţ, No. lt& 



bf Google 



3i8 LITBRATUBA FOFOLABA ROMitfI 

Pe lăQgă aceste ghicitori , cari au 6 singură dezle- 
gare pentru mal multe întrebări, adică omonime, mal 
sănt şi ghicitori sinonime , adicţ o singură ghicitoare 
se dei^leagă !n diferite chipuri. 

Aşa o vedem aci la tunetul a cărui ghicitoare este 
identică cu clopotul; alte esemple tnal săiiţ : 
Ghid! ghicitoarea mea : 
D'aicI pân Ia munte 
tot zale mărunte, ') 
sau, dp la munte păn Ia munte -' 

tot zale mărunte. *) - 
ta această ghicitoare rfepunde sus steUle, dar mal răs- 
puaăe^i Jurnkile. 
Sau ghicitoarea : 

M'a trimes doamna de sus la cea de jos 
să'i ţes păoză lără rost *) 
cu variantele : 

M'a trimes etc. , ' 

să'I d^ o pănză ffiră neam de tivluiră. *) 
sau, 

M'a trimes 4tc_ 

aă'ml dea o ţesătură ^ă neam de tivitură. ") 

») Isjurmon, No. 66. 

1^ Rom. glnm. 103. ' '■ 

•i IspirMca, No. 89. 

*] FaudeBon ; Bom. rinm., 60, 51, 136, Barrâul, p. 816. 

ff IspirescD, No. 167. '■!<.''. 



.,gnz^=b,G00gIc 



QHiCiTORI aj9 

Această ghicitoare se deeleagă şi prin ffkiaţă, şi 
prin ffîam şi prin hărtU. 

Aită ghicitoare , care cu puţine schimbări , însem- 
nează şi băţ (ciomag) şi prag şi cobiră este cea ur- 
mătoare : 



(băţul). 



In pădure m'am născut 
In pădure am creseot 
şi cum m'au adus, 
judecător am fost pus. *) 



.sau, 



acasă dacă ra'aduse ■ 
vătaf de curte mă puse ; ') 



irăiaf de picere mă puse. ') 



tn oraş m'a adus 
cercel de urechi ml-apus. *) 
In fîne Încă următoarea ghicitoarea : 



1) Pano : Şez&toarea; Fnndeacn; Rom. glnm. Ho. 80. Cal. p. 
basme 1877, Ispirsuca, No. 111 ; Baronii, p. 219. 

*) IspireBcn, No. 21. 

') Eom. gluDi., No. 109 şi cules de noi din gura poporului. 

•) Fnndeacu f BartoaT p, 216. ţîal. p. batoia 18?4. Bom. glnm. 
NO.-46. Ispiresen Nd. ^. 



.,gnz^=b,G00gIc 



250 LITRRATU RA POPUT.AB J ROMJNi 

cureluşă unsă 
sub păm&Dt ascunsă, ■) 
cu varianta : 

ulceluşe unsă 
în burueni ascunsă 
sau, ia earbă ascunsă. *) 

această ghicitoare Însemnează : râma ; şarpele şi 
epurele. 

Ne ajung aceste esemple din enigmatica populară 
romană, cu cari încheiam literatura etică ; adicâ par- 
tea aceea din literatura populară, care este filră îndo- 
ială, cea mal originală cu toate că nu se poate tăgădui 
nici aci o înrâurire literară ; dar ea a dat mal moli 
naştere la producte originale , servind ca model fan- 
taziel populare, care a imitat şi a variat o formă dată, 
în multe chipuri! asimilandu-şi-o ast-fel într'atftta, in 
căt une-orî devine greO de a ajunge la prototipul ori- 
ginal. 



bf Google 



IU. 

LITERATURA RELIGIOASA 



.,gnz^=b,G00glc 

i 



bf Google 



in. 
LITERATURA RELIGIOASA 



Nimic n'a schimbat tntr'atâta omenirea , şi mal cu 
seamă popoarele europene decât Creştinismul. Nu nu- 
mai obiceiuri! şi instituţiunl au fost schimbate, dar 
chiar modul de a se gândi a fost fundamental sdiim-' 
bat. Totuşi schimbările s'au efectuat pe o bază deja 
esistentă. Popoarele îşî avead credinţele, obiceiurile şi' 
instituţiunile proprie, cari s'au desvoltat prin mitologia 
lor, din adoraţiunea lumelf înconjurătoare , potrivitS 
cu firea fie-cărul popor. Creştinismul s'a suprapus lor, 
s'a amalgamat cu dânsele , a adoptat miele, a pre-' 
făcut altele, şi iar altele au fost cu desăvârşire stăiv. 
pite. Pe noî ne interesează în special fenomenul 
amalgamăret, sau prefacerel credinţelor şi obîcrfurilor' 
vechi păgâne , In credinţe şi obiceiuri creştine. Aoi! 
religianea a trebuit aS, se coboare din abstracţiunî la 
viaţa reală , să ţină seamă de cerinţele oamenilor, sil . 
se apropie de înţelegerea şi de lîrea lor. Capii sectelor 



.,gnz^=b,G00gIe 



264 LITERATORA POP ULAH Ă HQMJuA 

ce se năşteau in sânul bisericeiC, au înţeles imediat nnde 
este cheea pentru a pătrunde în spiritul poporului, şi 
el au operat in acest mod, eî au răspândit ideile lor 
dogmatice şi religioase sub forma de poveşti. 

Intr'adevăr nimic nu place poporuM mtUmuIt, decât 
dacă i se vorbeşte in limba luî, in ideile M, apropiinda- 
se c&t se poate de ceea ce el are sădit !n inima lui din 
tinereţe. Şi ceea ce caracterizează activitatea sectelor 
eretice in genere, este fabricarea sau prefacerea po- 
vestelor orientale asimiiându-le eu acele ce se aflau 
deja in popor. Naraţiunea şi apologia , iată una din 
mijloacele puternice, cu cari au lucrat ereticii in cursul 
secolilor şi au înrâurit asupra spiritului popoarelor. 

Materialul ordinal al poveştilor l'au luat din litera- 
ratura vechie ebraică şi din ceea al primelor secoll al 
erei moderne, unde religiunile dualiste ale Asiei au 
influenţat asupra născândei religinne a \v& Cbrist. Cea 
mal mare parte din acele poveşti , constitue ceea ce 
numim : apocrife ^\ fseudepigrafe. 
_ Biblia în textul el, lasă loc la multe întrebări, la carE 
fantasia a încercat să dea răspunsul ; aşa d. e. : cum 
a omorât Cain pe Abel, de oare ce Cain n'a ştiut Încă 
nimica de moarte ? Sau, venind din Persia ideea Saia- 
neî, s'a întrebat mal întăl, cum s'a făcut Satan? apoi : 
căderea îngerilor! Cum a vorbit şarpele? şi aşa tre- 
când tot textul biblic dâm pretiitindenea de numiri şi 
intâmplărî pomenite numai o singură dată şi caiî catâ 
să fie esplicate. D, e.: Enoh care după textul biblic ,a 
fost luat de Dxeu.' Numai aceste puţine cuvinte au 
' a o carte foarte vestită , aproape contim- 



bf Google 



LITERATURA. RELIGIOA SA 256 

purană cu Cbristos , şi care asemenea ţine de im şir 
întreg de producţiunT analoage. 

Pe când în respunsurile la întrebările de sus avem 
apocrife, adică poveşti relative la persoane sau si- 
toaţiunl biblice, fără numele autorului, avem din con- 
tra în cartea luî Henoch un pseudepigraf , adică o 
carte , drept al cărei autor se dă o persoană biblică. 
In felul acesta avem şi cărţî atribuite lut Adam, Abra- 
ham, Moise, David, apoi Apostolilor etc. unele din- 
tr'ftnsele sănt chiar foarte vechi şi se bucurail de o 
reputaţiune mare la părinţii bisericel. 

Pe lângă aceste mal posedăm şi un şir de cărţi im- 
portante, cari au avut o influenţă enormă asupra fan- 
tasiei omeneşti : sânt aşa numitele Apocalipse, eea 
d'ânt^a carte de felul acesta : cartea lui Daniil a dat 
naştere la o mulţime de producţiunl fantastice, mistice 
şi alegorice, dincan una a fost chiar priimită în canonul 
NouM Testament : apocalipsul Sf. loan bogoslov. Dar, 
afară de aceste două, mal esistă un şir de apocalipse, 
ftdică vedenii precum este Apocalipsul lui Moise, al 
lui Esra, apocalipsul Sf. Paul, un alt apocalips al Sf. 
loan etc. Toate aceste au fost culese de Fabrieius, 
Gfrorer, Thilo, Tischendorff şi alţii. De timpuriii deja 
au fost prelucrate aceste poveşK[ apocrife sub influ- 
enţa diferitelor secte. 

Cea mal împortantă sectă pentru răspândirea ace- 
stei literaturi între Slavii şi Români a fost secta bo~ 
gomiUcă din Bulgaria. Născută din Paulicianism şi din 
Mîuucheism. oriental , avea de idee fundamentală, 
dualismiă oriental, «are susţine că în' lume dom- 
nesc două prizicipK, unţil bun^attul rătt: Dtimne- 



bf Google 



256 LITERATPRA PQFDLABĂ ROMAHĂ 

3eă şi Satanael. Numai acesta din urmă Insă a zi- 
dit lumea şi al lui e trupul omenesc. Din acest 
punct de vedere aii fost prelucrate poveştile orientale 
atât de fundatorul sectei, popa Ieremia-Bogomil, cftt 
şi de urmaşii lui. Afară de acele apocrife prelucrate 
de dânşii, aft mal răspândit eî şi alte apocrife biblice şi 
ast fel aii influenţat asupra poporului. In acest punct 
se lovesc ereticii BogomilI, cu toate sectele eretice oc- 
cidentale, carî asemenea aQ fost celmaî apri^ răspftn- 
ditort acestei literaturi apocrife. Se vede însă că ere- 
ticii pe lângă scris mal propoveduîafl prin viul graiu. 
Altmintrelea mărturisim, că ne vine greQ a înţelege, 
cum aii putut să se înrădăcineze acele credinţe într'a,- 
tâta în spiritul poporului. Această înrădăcinare şi a- 
similare este une-ori aşa de perfectă, încât devine 
foarte greti a ajunge la un prototip literar. Nu ware 
ori a şi combinat autorul popular două saii trei poveşti 
deosebite, le a inodăt intre dănsele şi le a dat un ca- 
racter naţional aşa de pronunţat, încât unii din învă- 
ţaţii, moderni a'aii crezut în drept a le considera ctf 
autohtone şi a recunoaşte într'ânsele unne de mitolo- 
gie primitivă. In special se poate observa aceasta în 
literatura ruseascăjn unii din eroii din cântecile epice 
ale Ruşilor şi în unele descântece a'a căutat persoane 
şi zel mitici. In credinţele religioase ale Românilor se 
poate vedea aceasta intr'un singur esemplu destul de 
elocvent. Diavolul sau Satana se numeşte româneşte : 
,drac',care în fond nu însemnează alt ceva decât 
tjarpe uriof*. Puterea vrăjmaşă care a zidit lumea, 
şi care e părintele răutăţii, a fost ded mai intăiu 
tnchipută eah (ortoa unui ţarpe, care închipuire apoi 



bf Google 



LITEBATUBA EBLlSIOASi 257 

3'a tiltat,şi a păstrat numai inţelesul de diavol, ceea ee 
seşispuDedeadreptudeBogomilU: .dyaboIus,qui vo- 
cator draco aut serpens : diavolul , ce se numeşte 
draat sau şarpe '),* întrebarea ce se naşte acuma 
este : a esistat oare deja mal înainte şarpde ca re- 
preaentantul răului In credinţa saii mitologia popu- 
lară? Este balaurttl, acel şarpe uriaş aripat, cu mulie 
capete, acoperit cu solzi şi scuipător de foc şi văpae, 
este acel balaur o indiipuire mitică primitivă, sau s'a 
născut de asemenea din acelaşi şir de idei, de unde 
dracu a ^uns să corespuoză : diavolului. Din acest 
punct de vedere nu s'a considerat încă masa credin- 
ţelor ce eaistă în popor. Se poate, că a esistat chiar 
credinţa unul şarpe uriaş şi de această credinţă s'a 
alipit cea hogomilică influenţandu-se mutual. Asta 
e ceea ce am numit mal sus : asimilarea cu elementele 
esistente, şi printr'aceasta se esplică influenţa funda- 
mentală, ce a esercitat asupra popoarelor. 

însuşi biserica proprie şi nu numai sectatoril şi e- 
reticil s'au folosit de credinţele ce esistati deja, spre a le 
da un înţeles creştin şi a creştina ast-fel popoarele pe 
nesimţite. 

De ad se esplică o sumă de c^emonil şt praznice, 
maX cu seamă în biserica catolică şi în special la po-. 
poarele germane. 

După ce veni Insă biserica la putere, începu goana 
contra apocrifelor, cari deveneaâ cu atăt mal condam- 
nabile In ochii drept-credincioşilop păstori, cu eftt , 
erait răspăndite prin mijlocirea ereticilor. 

<] ArcUv t eUv. PhQologie voi. IL p. U7t 
flwtar. Ut. po^ Ton. t? 



.,gnz^=b,G00gIe 



g68 LITERATURA POPULABI R OMJtlA 

Intre aceste apocrife se aflaii chiar unele scrise de 
către părinţii bisericel, şi unele rămăseseră chiar ne- 
schimbate, dEir cu toate acestea fură puse pe ^Index* 
ca nişte cărţi afurisite fi oprite de biserică. Tihonra- 
vov 1) a publicat o listă a acestor cărti, combinată din 
mal multe indice», şi care ne dă respectabila sumă de 
100 de ast-fel de căr^ afurisite. Dna însă nu trebue să 
trecem cu vedere, adică, că între aceste 100 de cărţi 
ae află şi: Gromovnicul, Trepetnieul, Zodiarul etc. 

In descrierea literaturel populare rt-ligioase ce o 
încercăm acuma vom urma şirul hronologic, care în- 
cepe cu Adam şi se continuă pană la persoanele bib- 
lice ale Noului Testament. 

De observat este, că miJ toată literatura religioasă 
este pană acuma inedită şi se afiă întocmai ca la 
Slavi atât în .Hronografe* cftt şi !n aşa numitele ,Go- 
dices miscellanei* sau .sbornicl.' Dintre cari numai 
unul, cel m^ vechiu s'a publicat de d. Hăsdeu în : 
Cuvinte din bătrâni voi. II . 

Pe cftnd d-nu Hăsdeu, n'a publicat însă de căt numai 
un singur codex, am reuşit noi a descoperi Hronoffra/e 
romane şi chiar în mtU multe copil, şi multe , Codices* 
manuscripte cu totul necunoscute. Pe l&ngă acestea ^ 
o .Palila* manuscriptă, satl .Biblia împodobită', care 
este una din izvoarele principale pentru apocrifele 
relative la peroanele biblice fdevedtiulul Testament. 
Noi dăm de aceea estracte cât se poate, Intocnud după 
originalele şi cftte-o-dată chiar comunicăm textele, cu- 

t) PBmTataiki otreceaol nuskol litentnriTl I. St Ptnbg. 186$ 



bf Google 



LlTBRATnRA BELIQ10A3Ă 259 

T&nt dio cuvftnt, cu at&t maT mult cu cât Insă^ această 
parte a literaturel romane este foarte puţin cunoscută. 
In general este de observat, că tocmfd literatura 
religioasă romană mal toată, are de bază literatwa 
slavică. Mal pentru fîe-care poveste şi legendă, ba 
■chiar pentru cărţi de noroc, gromovnice, trepetnîce, 
doftoilt taumaturgice etc. găsim un prototip slav, 
«are se aseamănă mal mult cu textele noastre romane, 
decăt eu prototipele byzanttne, cftri tot de auna se 
depărtează de recenziunea romană. Dar şi aci la noi 
se poate observa, ceea ce a observat Tihonravov şi Py- 
pin pentru literatura populară rusă că, cu c&t unapocrif 
sau o carte populară a trecut prin mal multe ro ă ln l, ou 
atâta s'a schimbat mal mult Intr'un mod, care '1 a- 
propie de popor. Copistul este In aceeaşi vreme şi 
autor. 



.,gnz^=b,G00glc 



ZIDIREA LUMEI, ADAM SI EVA. 

Capitolul I dJn Genesis ne descrie zidirea lum^ ta 
şase zile. De timpuriii deja s'au făcut comentarii şi es- 
plicărf asupra ordina cum se urmează lucrurile In 
creatiunea lumii. Fie-care sectă caută a aduce dog- 
mele eî în legătură cu cuvintele biblice. Unul din a- 
ceste ,Hexaimera* joacă un rol importEmt în litera- 
tura eretică a'Slavilor de sud şi un ast-fel de ,He- 
xaimeron* credem că ara regăsit în manuscriptul ro- 
mân, din sec. XVII ce '1 numim de a dreptu ^PalUa' 
şi pe care l'am descris mfL[ pe larg tn: Revista p. Istorie, 
Archeologie şi Filologie, ^)dftnd acolo şi un eslractul unul 
text apocrif, de care vom vorbi imediat. Ordinea tn 
care e zidită lumea, e cu totul alt-fel de cât In Biblia, 
ceea ce ne dovedeşte provenienţa eretică acestui He- 
xaimerOD. Aei zideşte D-zeti Jn ziua ântăia, cerul şi 
pământul ; în ziua a doua, soarele, luna şi stelele; fn 
ziua a treea, raîul ; în ziua a patra, marea ; In ziua a 
cincea, animalile şi paserile ; în ziua a şasea zideşte 
D~zeâ pe Adam, şi în ziua a şaptea H dă sufletul, 

t) An I. Bnoor. 1882 pag-. 7i-~78. 



bf Google 



ZlDIfiKA LUMgt, ADJK Şl KVA 



Dar nu numai ereticii aâ c&utat a lAIcni zidirea la- 
mei, după vederile lor , ci ;i biserica comenta in mod 
alegoric, mistic, zidirea lumel in şase zile. NumaC un 
singur esemplu vom dta. Hronografol SOlntuluI Di- 
mitrie Rostovsky '-), are peste 50 de fol destinate 
,zidirel.' Texte slavone chiar din sec. XIII, cel puţin 
In estract, au fost publicate de Gorski şi Nevostruîev •), 

Asupra acestei cosmologii creştine şi asupra ca- 
merei agerilor, epizodul cel m^ important din istoria 
zidirel, nu iutrfUn aci pe larg. Aceste idei s&nt străos 
legate cu primele coucepţiunl ale erei patristice şi se' 
igăsec deja cu mult înainte, in literatura ebraică apo- 
«riiă şi mistică ale sectelor antechrîsUane, din care o 
mare parte s'a păstrat p&nă în ziua de astă^. De a- 
oolo au ajuns in literatura byzantiuă , mal in special 
In PalUa şi in operile bronogra&ce byzantine ; aşa In 
Chronica lui Malalas , care precum dovedeşte Insu^ 
numele lui, a tost syhan adică semit-oriental de origină, 
apoi a intrat tn Chronica lui GeorgieHamartolus, carit 
■cronice de timpuriu deja (sec, X) au fost traduse în 
limba slavică. Mal cu seamă aceasta din urmă cronică 
conţine o suma de legende şi poveşti apocrife. Despre 
relatiunea ce esistă intre ,PaliIa' şi .Hronografil* 
byzantino-slavi, mal cu seamă despre izvoarâe le- 
gendei de căderea îngeriifH* din cer, a scris mal pe 
larg Porfuiev, publicănd estracte slavone din manus- 



>} Tiptnt romlnefte la 1836. 

^ A. OoraM. E-. HevottiuteT, Opiujue (il*T[«nikih nikopiMl 
vitMkoTikoI siiiaâBlImiI biblioteki. roU ÎL Uokt» 1867 paf> 



.,gnz^=b,G00gIe 



262 :.1TBBATURA POPUUBA BOMAmI 

criptele bibliotecet Soloveţcfai '■). In literatura roiDân& 
se află In Homografiil manuscript descoperit de noi In 
Biblioteca centrală din Bucureşti *) aparţinând seco- 
lului XVII (c. 1650) fol. 3-a cap. 2, şi în copiile din 
sec. XVIII după acel hronograf, din care una aparţine 
Bibliotecel centrale şi alta D-luI Eminescu scrisă la 
1757. Afară de aceea se află şi în hronicul manusmpt 
român de pe la sf&rşitul sec, XII (c. 1690) care se află. 
în biblioteca de la HohenzoUem Sigmaringen şi care 
nu este alt-ceva de cât o traducere lU Synopsisulul ne- 
ogrecesc al luî Dorotheua din Monembasia, tipărit pen- 
tru prima oară laVeneţia 1684, şi pentru a2-aoară In 
Viena 1818. Constatând o datăpentni totdeauna iden- 
titatea acelui manuscript cu , Synopsisul ' M Doro- 
theus, putem presupune că îndată ce găsim ceva Io 
prototipul grecesc se află şi în acel manuscript, pe 
care acuma nu'l mi^ avem !n mână. Regretăm 
de altă parte, că ,PaIiIa* română ne este acuma inac- 
cesibilă; dar notiţele, peste cari nid nu putem trece 
aci, ^jung In mare parte la constatarea materialului 
apocrif ce posedăm In acel manuscript. 

Amintiri de căderea Satanei se mal găsesc, mal în 
toate cazaniile cele vechi, începând de la Coresi şi până 
la nie Miniat şi alte, ba chiar nu esistă vre-o carte bi- 
sericească, unde să nu fle pomenită căderea Satanei, 
vicleniile lui şi căderea lui Adam şiaEvel în păcat. Pe 

') L I. Porfiriev, Apociîficeskla Bcazanila o vethosavStn^b'S 
liţ&hB i sob^tilahtl po mcopieTanill BoIoveţc<J bibliotekî. Bt Petn- 
burg 1877. p. 7-31 (SbomîkO otdSleniid niBBkago laayka i rio- 
TMDosti imperalonkol &kadeimi nanhU. voi, XTIl No. 1). 

■) MannMriptal (No. 10). 



.ignz^îbfGoOglc 



ZIEIREA imntt, ADA M ŞI EVA 263 

lăngă aceasta se vorbeşte : .Pentru cfLndJi şi pentru 
ce căzu diavoIuIO* în cap. 6 din Theologhia SfinţDor 
BogosloVE şi Dascăli şi Întrebări şi răspunsuri a Sfân- 
tului Anastasie tălmăcită din greceşte şi sloveneşte, 
tipfiriteîn.lndreptarealegacuD-zeîi'Targovişte 1652 
sub domnia Iul Matheiu Basarab ; mal compară acolo 
c. 40—42. 

Rolul ce joacă draaU în fantazia poporului este 
imens. O sumă de proverbe şi credinţe se trag de la 
Satana, care este persoana fundamentală a supersti- 
ţiunilor şi eresiilor ; nu mal puţin şi la cele alte popoare 
europene. EI e tată răutăţilor şi lui se închin ferme- 
cătoarele arse din cauza aceea de către tribunalele 
Inquisiţiunel ale evului mediu. 

Aşa precum spune legenda, aşa s'a şi întâmplat cu 
diavolul !n cursul secolilor. Delaunănger strălucitor, a 
cărui putere rivaliza cu D-zeâ în stăpânirea lumel a 
ajuns tn sfârşit dracul, eroul snoavelor, a cărui inte- 
ligenţă este atât de mărginită, încât îl birueşte şi fe- 
meea. 

In special a scris Roskoff ^) istoria diavolului, ur- 
mărindu-'l de la religiunea dualistă a lui Zoroastru, 
până la ideile moderne critice, menite a surpa stăpâ- 
nirea sa seculară. 

Un specimen de modul cum au fost răspândite te- 
oriile despre căderea dracului şi-despre rolul ce '1 joacă 
In lume, se aHii în ^Inirebăr'iprdspwnaur't trebuincioase 
ţi dă folos spre învăţătură celor ce vor ceti. * 

Aceste întrebări fee parte din manuscriptul LogoRl- 

') Geschicbte dea Teofela. 2 voii. 1869. 



.,gnz^=b,G00gIe 



26* LITERATURA FOPULABA BOMASX 

tolid Gîureseu din 1799, posesiunea Academiei Ro- 
mane. Capul al patrulea') este întitulat: Pentru Draă. 
Noi comunicam aci acest capitol instraetiv în Intregiil 
lul.cădt asta era subiectul ce învăţa dascălul cel vecMu 
pe ucenicul lui în ^oaiă şi aat-fel a intrat în mare 
parte tn popor. 

Pentru dradt. 

.Dascălul, In ce chip au căzutu din darul lui Dum- 
nezeii acea ceată ce al zis mal sus, şi s'au făcut draci? 

Ucenicul, Luţiper carele era căpetenile acel cete 
pentru căci străluciea cu daru M Dumnezeii şi cu 
slavă, s'afi truffit întru sine, şi afl cugetat să pue scau- 
nul lui pe stelile ceruM şi să se facă asemenea celui 
înalt. Acea trufie l'aii surpat în prăpăstiile Iadului, îm- 
preună cu toată ceata lui şi s'aft fâcut draci, adică 
din luminoşi s'afl iâcut întunecaţi. 

Dasc. In ce zi ati căzut ? 

Uc. Miercuri. 

Dasc. Draci în ladu sânt toţi, aâ şi într'alte părţi? 

Uc, Să află şi în văzduh şi pre pământu şi în 
mare şi în munţi şi în peştere şi în crăpăturile pă- 
mântului şi în păduri şi în pustietăţi şi In ape şi 
în toată lumea peste tot pământul. 

Dasc. Satana ce să înţelege? 

Uc. Şi lepădat şi 'prolivnic. 

Dasc. Dar Veelzavel ? 

Uc, Dumnezeul muştilor, 

Dasc, Nraneşte-să dracul şi Intr'alt chipn? 

») Pag. 101—108. 



bf Google 



PENTED DKACl 26& 

Uc. S& numeşte in multe felnriL 

Dasc. Zi, sft auzim. 

Ue. sa nnmeşte balaur, şarpe, otravă, lefi viclean, 
părăşu, năpăstuitor, înşălător, ucigaş, începător rău- 
tăţilor, întunerec, duh viclean, lup hrăpitor, boerfi 
lumii, vrăjmaş adevemlul, tatăl mindfnnit, că el aâ 
născut minctujil, şi cine spune minciuna este filul 
dracului. 

Dasc. Poate a se pocăi dracul? 

Uc. Nu să poate, pentru că este înpietrittt In rău- 
tate şi nu primeşte pocăinţa. 

Dasc. Ce este lucru dracului? 

Uc. Să facă răutăţi şi să îndemne pre oameni să 
facă păcate, pentru ca să se manie Dumnezeti pre 
d&nşii, să-I osândească in îadu înpreunâ cu elfl.* 

Asupra Cosmogoniel însuşi, estragem căte-va e- 
âcmple din cele alte , întrebări* interesante prin a- 
mestecul ideilor păgăne cu idei creştine. Aşa ') 

,1. Ce este mal presusG din ceriu? 

R. Filosq/u afl ziail că este apa. — Dar meî pre 
susti? Intunerec. — Dar mal presusti? este focii. — 
Dar mal pre suatl? Este scaunu Iul Dumnezeii, ce 
sade Dumnezeirea. — Dară mal pre suatl? lumina 
ce neintinsă şi neumblată şi neştiută. 

I. Căţl îngeri statl la scaunu M D-zeU? 

B. 12 miSoane, lart) altl şasile şi altl şaptile şi 
ala optulea ceţ[, fără de numărtt. 

I. Dartt Ia ceriu ce este? 

R. Norii şi văzduhfi. 

'} U&niucriptal dîa 1809 p. 4. 



.,gnz^=b,G00gIe 



266 LITERATPBA POPCtABJ ROMĂSA 

I, Dar supta pămAntu ce eete ? apa. — Dara supţii 
apă ? este întunereeii. — Dară supttl întunerecA V 
este focii. — Dar supţii focii? este Iadul şi malde- 
desuptii este tartaru, ce să cheamă fără de fundii. 

I. Cftte palme este ceriul naltC de la pămănta ? 
' R. 30,200 pălml DumnezeeştI ; palma dumnezeească 
ţine o mie de palme omeneşti. 

I.Dar adftnculii pămăntulul cftte palme este? 

R, De o mie de intunered de pălml DumnezeeştI. 

I. Cate cete îngereşti sântfi în ceriu ? 

R. Zece cete Ingereştf: Intru o elată ati fosttt 
12,000 de întuneriel, deci 144 (?) de întuneredt ati 
căzuţii din ceriu şi s'aii negrit şi s'aC făcut draci şi 
pană acuma fac pacoste rodului omenesc şi ati rft- 
maaă ft ceţi îngereşti în cerili.' 

In sftrşit mal pomenim şi espUcarea tunetului şi 
fulgerului, după aceste întrebări, care se regăseşte şi 
în Theologia Sf. Părinll din Pravila lui Matelu Ba- 
sarab ^). 

.1. Ce este ceriu şi folgeru şi de unde bate văntu ? 

R. Îngerii ţin tunetu şi fiilgeru şi suflarea v&ntulitf 
şi să loveacO din nori, şi dintru aceea lovirea trfts- 
neşte ; larii fulgeru ese din puterea îngerilorli şi să 
rănesca nori şi ese ploae.* 



După Satana , personagiul cel mal iII^>ortant este 
Adam tatăl omenirel, şi din punct de vedere creştin : 
tatăl p^a^u^ui. 

Un alt apocrif s'a ocupat ded de întrebarea : din 

■} Târ^viţto 1662 fol. 



bf Google 



ADAM ŞI HTA 267 

cftţe părţt , sau din câte elemente a fost zidit Adam ? 
Legendele vechi ebraice spun, că D-zeu a luat lut din 
toate unghiurile pământului, ca omul ori unde ar muri 
sfi. nu se poată pământul opune îngropării sale , sub 
cuvânt că n'a fost luat diutr'ănsul. Lumea byzantinâ 
a căutat să aducă tn conformitate ideile sale asupra 
naturel, cu zidirea omului şi a susţinut, că precum lu- 
mea este zidită din patru stihii, tot aşa şi omul. ,De 
omul incă laste din patru stihii urzit, adecă den săngcf 
den flegmă, şi din heară galbănă şi nlagră. Deci sân- 
gele omului cum taste herbinte şi apătos laste den 
v&nt ; hearea galbănă , laste herbinte şi uscată, laste 
den foc ; flegma laate reace şi apătoasă, laste den apă ; 
îară hearea cea neagră, reace şi uscată easte den pă- 
m&nt; atâta laste urzireaşilntruparea omului^). .Aşa 
spune şi şi hronografiil nostru conform cu cele byzan- 
tine. Tot aşa se spune şi in .îndreptarea legii* *) no- 
lAndu-se la margine, ca izvor : ,Dumnezeeşti Dascăli,* 
Dar în hteratura slavică s'a desvoltat acest răspuns 
încă şi mal mult şi noi îl pomenim deja aci, fiind-că 
a intrat !n literatura noastră populară nescrisă. Sub 
titlul : .din c&te părţi s'a zidit Adam* publică Tihon- 
ravov ') trei texte din secolul XV şi XVT de întrebări 
şi răspunsuri de cari am pomenit deja m£j sus. Intre 
aceste Intrebiri este şi aceasta: .din ce a făcut Dum- 
nezeu pe Adam?' Răspuns : din opt părţi : 1) tru- 
pul l'a făcut din pământ , a doua parte din mare, a 
treea din piatră, a patra din vftnt, a cincea din nori, 

■) Hronogr. No. 10 fol. ^a (c. H. 
1 1652 pag. 714 c«p. 7. 
«) K o. YoL n p. 439—457. 



.,gnz^=b,G00gIc 



263 T-ITKRATURA POPULARJl BOUĂKJ. 

a şasea din soarele şi din rouă, a şaptea din găn- 
dai şi taina ângerească, şi a opta din sfELntuI duh, 
din toate aceste a adunat Dumnezeu şi a fS,cut o sin- 
gură parte '■). Mat lămurit decât acest răsţfiins din sec. 
XV este cel din textul sec. XVI ^) unde se şi esplică 
ce parte anume s'a făcut dintr'o stihie anume şi adică: 
Băspuns, ca &utSSa parte îl~a dat trupul din pământ, 
a dolia parte, oasele din piatră ; a treea , ochii din 
mare ; a patra gândul din iuţeala îngerilor ; a cineea 
duhul şi respiraţia de la vânt ; a şasea , înţelepciunea 
de la nori şi a şaptea săngele Iu! de la rouă şi de 
la soare,' Puţin mat sus s'a zis deja că sufletul l'a dat 
D-zeu luî Adam sâmbăta, de aceea enumera autorul 
numai şapte stihii. 

întrebările aci se fac de către Sf. Efrem , la care 
răspunde Sf, Vasilie. 

Mal cu aceleaşi cuvinte se esplică zidirea omului, !q 
manuscriptul de întrebări şi răspunsuri, de la 1809. 
Iată ce ne spune (pag, 2) : 

I, Din câte părţi aii lăcut D-zeu pre om ? 

R. Din opt părţi : trupul din pământâ ; osile din 
piealră ; sângile din roao ; odiiî din soare ; cugeta din 
noorl ; suflare din vânt ; înţelepciunea din lună ; eară 
prorocirea de la duhul sfânt?* 

Aci avem isvorul de unde a pătruns această legen- 
dă în literatura nescrisă populară. Mal sus am vorbit 
deja mal pe larg despre aceste manuscripte de tntre- 
bărî şi răspunsuri , şi am arătat importanţa lor ea 



«) Ib. p. 4i3— 4*4. 
•j Ibid, p. 448. 



bf Google 



AD AM ŞI KVA 269 

mîjlocitorî între literatura scrisă şi cea nescrisă. Şi în- 
tr'adeTărinalîn acelaşi mod esplică şi poporul rom^, 
zidirea omului, zicftnd la nuntele ţărăneşU : 

,Ded[ după acele după toate , zidit-au Dumnezeu 
pe Adaro, şi'l făcu din opt părti : trupul din pământ şi 
oasele din peatră, cu săngele (^ rouă, cu Erumuseţele 
din soare, cu ochii din *mare , cu sufletul din duhul 
sfânt, cu gândul din iuţimea Ungerilor, cu puterea de 
la Siănta Troiţă, şi'I făcu om deplin* '■). 

Acesta este cuvântul fetei cănd cere erlâc^unea pă- 
rinţilor şi face, ca săzic aşa, istoricul căsătoriei, înee- 
pănd cu zidirea omului, cu Adam şi Eva. Alte paralele 
din toate literaturile a strâns Veselovsky Sn cartea sa *), 
unde susţine asemenea originea literară acestet cre- 
dinţe , cu toate că este foarte resp&ndită. Intr'adevăr 
face parte şi din .Întrebările* ce s'a întrebat Solomon _ 
cu Saturn, de c^ am vorbit mal sus, cu ocaziunea ' 
\}jiBertoldo. 

încercările de a esplica numele lui Adam, se află şi 
tn hronografele noastre şi !n , îndreptarea legel* ■). Ne 
mărginim a pomeni numai textul din urmă. Mal pe 
larg despre aceasta a tractat Fabricius *) ; iar textele 
slavice s'au publicat de Pypin *) şi Thom^vov •). 



>) Episcopul Helhîaedee tu : Ci>nvorbirl literare, an. XIT 1860, 
p. 293 b. 

)) fflaTtanBkild BkaEanila o SolomonS i EitroiasS St Ptebg, 1872 
p. 169 No. 1. 

•) L. c p. 714. cap 7. 

*) Cod. psendepigT. V. Tert I, ■«)— 50. 

«) Sbomic t 12— U. 

')Imc. cic 



bf Google 



270 LITHRATO RA POPDLARl R OMAmI 

Iată dar textul după .îndreptarea legfl' : 

Ce însă Dumnezău deaca au filcut pre omul, pnse-î 
numele Adam, şi acest nume laste ovreesc, pentru ci 
Ovreail zic pământului Daman '), pentr'aceea se che- 
mă ziditul cel de întăl Adam , căd că e scos deîn pă- 
mânt. Sau şi într'alt chip, pentru că începutul M, A 
se chiamă Anatoli (adecă răsăfitul), Iar D se chiamfi 
Disîs (adecă apusul) Iară celalalt A, se chiamă Arctos 
(adecă miază-noapte), Iară M se chiamă Mesemvria, 
(adecă miază-zi).* După cum se vede, s'a servit tra- 
ducătorul aci de un original grecesc , de oare-ce cu- 
vintele citate sftnt greceşti; în textele slavone au fost 
Inlocnite prin cuvinte corespunzătoare slavice, avănd 
aceleaşi iniţiale : A. O. A. M. 

Zidirea lui Adam din pământ , a dat naştere la o 
jnulţime de ghicitorî, din cari unele au fost citate de 
noi cu ocaziunea acestora. 

Mult mal important şi de o influentă mult mat mare 
asupra literaturel populare universale este apocri- 
ful : ^Povestea despre Adam p Eva', adică în fond, 
introducerea la ^legenda despre lemnul crucii.* Dorinţa 
de a vedea deja in Vechiul Testament prevestirea Mân- 
tuitorului, a făcut să se caute pentru tot ce se spune 
In Testamentul nou, o pregătire în Vechiul Testament. 
Aşa s'a căutat şi originea lemnului crucii, pe care s'a 
răstignit Mântuitorul ; acest lemn nu poate să fie de o 
provenienţă ordinară , ci trebue să fîe pregătit deja, 
pentru acel scop dacă se poate de la zidirea lumeL 

Intr'adev&r legende ebraice, cu jnult înaintea erei tuI- 

'J A.cMt cuvlul • gnţil : form» aderiraU erte : adomo. 



bf Google 



ADAM ŞI E\A 271 

gare au găsit o origiDe ilnstrtt pentru toiagul lu'i Moise, 
cu care a spintecat Marea roşie şi a fîlcut atâtea mi- 
ntint, !ţi s'a zis că toTagul M Moise n'a fost alt-ceva 
decât o ramură din pomii raiului, pe care D-zeu a dat-o 
lui Adam , ca sh. lucreze cu dânsa pământul De ta 
Adam a aj^uns la Noe, de la Noe la Sem, de la Sem la 
lacob, care pribegind In Egipt a lăsat acel totag moş- 
tenire iul losif, de unde a ajuns In comoara lui Faraon, 
împăratul Egiptului. lethro, care după legendă era sfet- 
nic mare la curtea lui Faraon, plecând de acolo a luat 
acel toiag cu sine şi l'a sădit in grădina lui, Kgăduind 
mana Tetei sale aceluia, ce va smulge acel baston din 
pământ. NumtU Moisi a reuşit şi ast-fel a ajuns acel 
toiag mimmat, pe care era săpat numele lui D-zeu, 
în mana lui Moisi, şi asl-fel a săvârşit el minunile cele 
mari ^). 

In loc de a spune că D-zeu a dat acel baston însuşi 
Iul Adam, s'a schimbat legenda, zicând că s'a dat acel 
baston lut Sith, fiul lui Adam, dar pentru Adam. Şi 
aşa s'a născut vestita legendă, pe care am publicat'o 
după textul cel v'echiu românesc din ,PaliIa* (sec. 
XVII) adică : Călătoria luî Sith îa raiu. Povestea de 
sus însă este numai un singur epizod la care fantasia 
activă legendară, de timpuriu deja, a mal adăugat şi 
alte, şi aşa s'a născut prototipul cel grecesc, mal con- 
timporan cu Christos , cunoscut sub numele de Ăpo- 
cdlypsul lui Moisi publicat de Tischendorf *), Nu este 
aci scopul nostru a urmări această legendă prin toate 

') Pirke de B. Eliecer e. 40. Targum Juwthui la Exodna e»p. 
2 T. 21. Jalkut I. % 17a 

*i Apocaljpoe ApociTphM Lipt. 1866 p. 1—23. 



.,gnz^=b,G00gIe 



278 UTKRATURA POPULARI ROMAnA 

literaturile, m^ ch seamă cănd a fost deja studiatfi. 
pe o scară foarte totinsă de către Mussafia '■) şi d'An- 
cona *). Ne vom mărgini dedi la recenziunea rom&nă 
şi la prototipul imediat slavic. 

Povestea romană ne spune : Adam gonit din raiu 
sade In preajma raiuM şi plâqge cu amar greşala sa. 
Noaptea vede el în vis că Eva va naşte pe Gain şi 
Avei , şi Avei va fi omorât de către Cain. îngerul îl 
opreşte însă de a spune Eveî ceea ce a văzut in vis. 
Adam trăeşte după aceea 970 de aiJ şi se îmbolnă- 
veşte ; atunci se strâng to^ oamenii în jurul Evel şi o 
întreabă : de ce boleşte tatăl nostru? Eva le poves- 
teşte, că D-zeu dându-le toate pe mâna lor , i-a oprit 
numai de a mânca din pomul ce stetea în mijlocul ra- 
iului. Diavolul însi sub chipul unul înger strălucitor 
şi prin mijlocirea şarpelui o ademeniră să mănânce 
din roadele acelui pom. In minutul acela căzură frun- 
zele tuturor pomilor râului, afară de acele ale pomu- 
lui din ale cănJ roade m&neaseră. Apoi dete Eva lu!f 
Adam de mancă şi el din pomul oprit ; atunci se co- 
bora D-zeu şi se aşeză pe un tron în mijlocul ralului 
şi porunci îngerilor de scoaseră afară din raiu p& 
Adam şi. pe Eva. Adam şi Arhanghelul jJToi/* se ru- 
gară în zadar înaintea Iul D-zeu. 

înaintea ralului stătu Adam şi Eva 15 zile şi înce- 
pură a căuta ceva hrană, dar peste tot pământul nu 
găsiră alt-eeva de cât scaeţi. Intorcându-se Iar la raiu 
s'au rugat deD-zeu să le dea cel puţin o floare spre po- 

') Snlla lei^enda del \agao della moţd Visna 1870. 
*; LagtmăA di Adsmo ed Etb, Bologn» 187(L 



bf Google 



A DAM ŞI KYA 278 

menire şi D-zeu le dete tămâie şi „livan' şi ^ladan" 
tot de o dată le dete Arhanghelul ^loW in urma po- 
runca lui D-zeu a şaptea parte din r^du ; Iar pe toate 
dobitoacele ce trăiau pană atuncea !n r^u ii scoase 
afară. f 

Cănd TOi apoi Adam să are pămăntul, veni diavo- 
lul şil opri zicănd eum că pămâniul e al M, numai 
atuncea & va da voie, cănd Adam i se va închina luT, 
şi 3 va făgădui şi copii! luî. Adam zise că el şi copiii 
să fie aceluia, a cănda e şi pămăntul, ştiind bine că 
D-zeu se va cobora o dată pe pământ ; Diavolul ceru 
ca Adam să 1 dea acea făgădulală în scris, şi Adam îl 
o dete, după cum ti învăţase diavolul, adică puse 
mflna lui pe o piatră, şi urmamăneT rămase întipărită 
pe acea piatră. Diavolul o luă apoi şi o dete la 400 de 
drac^ să o păzească zi şi noapte. Apoi zise Eva să se 
cftiască de faptul lor şi Adam ii zise să stea 40 de zile 
tn apa Tigrului, Iar el va sta tot atâta vreme în apa 
lordanuliU, Eva însă să nu se lase să (ie ademenită de 
măcar cine va veni. Diavolul se încercă într'adevâr să 
ispitească pe Eva sub diferite chipurî, ea însă nu se 
lăsă, pană cănd se sfârşise vremea hotărătfi şi veni 
Adam de o scoase ; şi ast-fel îl scăpă D-zeu de dia- 
volul.* 

. După aceea locuiră în Madiam. Acolo născu Eva pe ' 
Cain şi pe Avei, şi Cain. omora pe Avei.* 

Aci începe fragmentul ce I'am publicat în Revista 
p. 76—80 al cărui coprins e cel următor: 

,Adam îngropa peAvelinloculcesechIamăRionşi 
apoi născu Eva pe Sith ; când ajunse Eva până aci 

G»Hm, Ut. pop. rom. 18 



.,gnz^=b,G00gIe 



27^ UTKRATURA POPULARA BOMASA 

CU poveatiirea, strigă Adam să tacă că sufletul îKse îm- 
puţinează. 

Iară Sith se propuse să ee ducă In Raiu să aducă 
ceva de acolo, pe care văzând Adam sase răcorească. 
Când se duse cu Eva la Raiu vru Bă'l mănânce o 
fîară cumplită anume *Oorgoniea, de care abia scăpă; 
căct Eva Începu a plânge într'atâta, cât se auzi de 
la răsăritul soareM până la apus. îngerul venind la 
d&nşii ii întrebă ce vor, ziseră că Adam .pofteşte 
să vază din pomul măslinului, doare cum-va i s'ar 
mal potoli boala lui. ,Ingerul dându-le o ramură din 
acel pom le spune că e prea tărziu şi Adamtrebue să 
moare căd s'att apropiat zilele lui de moarte. Din 
ramura acelui pom î^ împleti însă Adam o cunimă 
înaintea morţel sale, şi 'şî o puse în cap. Apoi îngro- 
pară pe Adam cu cununa ce era în capul iii, în locul 
ce se chema Cfkerosia Plata. Şase zile după moartea 
lui Adam muri şi Eva. Din cununa aceea crescu un 
lemn. ' 

Dacă coinparăm numai in mod superficial această 
legendă română cu cele slavice publicate de Pypin, 
Tihonravov şf Porfiriev şi cu apocalipsul cel gre- 
cesc, totuşi vedem în mod clar deosebirea fun- 
damentală între cel din urmă şi cel român, şi identi- 
tatea mal absolută a celui român cu cel slavic. In spe- 
cial se apropie de textul român, cel slavic din se(»lul 
XV pubUcat de Tihonranov sub titlul: ^ispovedania 
Evd'. numai începutul, despre gonirea din raIu lip- 
seşte la această din urmă redacţlune, pe când seaflă 
în cele publicate lot de Tihonravov >) sub titlul de: 

') Ib, p»g. I, idam voi. G — 15. 



bf Google 



ADAM ŞI gVA 2r. 

.Povestea lui Adam şi a Eveli, de la început pftnă la 
sfăpşil.* Numai unele deta]iuri dăm aci, can ne arată 
dependenţa textului romftn, de cel slavic şideosebirea sa 
de cel grecesc. Aşa, afară de schimbări şi prelucrări 
este de observat d. e. Arhanghelul loil care !n teşitul 
grecesc are forma la-el, dar aci nu este numele unul 
artianghel ci însuşi numele lui Dumnezeu, format din 
cuvintele ebraice lak şi £11. Traducătorul slav n'a în- 
ţeles aceasta şi din la-el Dumnezeu, a făcut Joel şi 
apoi loil: un Arhanghel. 

Din epizodul cu înscrisul dat de Adam diavolului, 
care lipseşte în originalul grecesc se vede clar, cine 
a putut fi acel traducător şi prelucrător. Diavolul vine 
]a Adam, şi îl zice că acesta n'are dreptul de a lucra 
pămăntul, care e al diavolului, pe când Dumnezeu e 
stăpân numcâ pe cer, întocmai după credinţa iogomi- 
lică. Dar mal curios este, că tocmii acest epizod a in- 
trat în literatura populară romană. Probă pentru a- 
ceasta este colinda ce s'a desvoltat de aci, pe care o 
posedăm In 2 — 3 variante, una într'un manuscript al 
nostru scris pelalSOO, care între alte poveşti şi legende, 
conţine şi un fel de colindă rimată, publicată de noi 
alăturea cu fragmentul de susîn .Revista* p. 80 — 82. 
Varianta a doua mal complectă se află In manu- 
scriptul d-lul Ar. Densuşianu, de pe la începutul seco- 
lultd nostru; al treilea Tariant apoi ciuntit In .Cănti- 
cele de stea* ale lui Anton Pann O "ide lipseşte toc- 
mai partea esenţială. 
Noi publicăm aci, atăt colinda după recenzinnea 

■) CâatareB ■ 18-b. 



.,gnz^=b,G00gIe 



LITEBATURA PQPPLABJ BOMiSi^ 

complectă, cfit şi o parte din textul fragmentar publi- 
cat de not în Revista, care reprezintă un text nwl 
TechiO şi mal complect In ceea ce priveşte epizodul de 



TZRŞUI. LUi ADAH •)■ 

Veniţi toţi ceT din Adam 

gi cn fit lai Avram, 

S& cîntăm verfluri cn ja'e 

Penmi a Ini Adam groşale ; 
Şi pentru a lui izgonire, 

Jalnica din rain gonire. 
Că tadati-ce aii greqit, 

Doman din raIn l'an gonit ; 
Şi în poarta râului pa8& 

O pară de foc nestinaS 
Adam v&zându-gft pă sine 
LilpftdBt de atâta bine. 
Tara !nc«pu a pl&nge 

Şic&tr&Evaa zice: 
O amar Evo ;i ţie ! 

Că tn îmf flkcuţ aclaata mie. 
Că pie tine te ascultai 

gfănta poruncă căleai, 
Care pentm a mâncare. 

Sânt pedepsit aţa tare ; 
Ci acnm mă bnearam. 
Intru slava ce eram. 



bf Google 



yMtSOL LPl ADAM 

Pentra bcms, Doamne, afinte, 

Fie-ţ de noi aminte ; 
Nu ne de iot lepăda 

I^nd noi zidirea ta ; 
âi fi&-ţ de mine milâ 

De am ţi greşit de sili. 
Doamn^ efi am greşit ^e I 

Iar pentm a mea soţie, 
8& nn fin pAnA în sjarţit 

Aţa tare p&risit. 
Bidnle) gTtdin& dulce! 

De aici nn m'a^ m'al dnce, 
De dnldaţa poamelor, 

Se mirosul florilor, 
Pentra dnl<^ta din tine. 

O amărfitnl de mine 1 
CS nnde tmt adno aminte, 

De a tale ţi mnlte sfinte, 
LllcrKmile sA cnprînd Iară, 

Aprinzânda-m& cu pară. 
Domnnl, cel prea aQint, vizând 

Pre Adam aşa pUngănd ; 
Trimiţând al sjm inirânt, 

Pre an înger al aSn BtSnt, 
Şi cStri Adam zicind : 

„TacT, Adamel nu nai p13j)ge. 
HScar de al ^ greţit, 

Na te am de tot părăsit. 
Dar de acum Tel cS^dga, 

Toate ca sadoarea ta; 
Lncrănd tu pământ ca trudi. 



.,gnz^=b,G00gIc 



LITERATURA POPULARI ROMĂSA 

Şi cu ostensalfi cmdi; 
Mărind ca amară moarte, 

Precnm ţi fioarăle toate. 
Tn Eto iatil aX greţit, 

Pre Adam l'al prilostit, 
ŞI din toate (?) al luat, 

ŞiţiOluIAdamf-aidat; 
Şi ta când tbI na^te prunci, 

Atunci ai al grel^ ntnucl! ; ' 

Dar -reX fi bărbataluT 

SS^t (I) toată aacoltarM lui." 
Evi încă I-au dat minte 

Cnin aă-şT facă îmbricSminte. 
Iar dtavoM cel videan 

Prin al aău prea meJM» ptan, 
hmiţt la Adam g'au du», 

Şi eălră Adam au zis; 
Taa, Mamet Nu mat plânge! 

Ci/a precum eu voJeiee ; 
DXml tu mie, ce voi cere, 

Ca toatts&fieamdt; 
Fii cât vor fi din Hne, 

Dit-î eu totă »ă fie la mine, 
^ eupl a mea awullare, 

Find eu tmpSrat mare ; 
Jpol te vot lasa in pace, 

Să lucregt pTteum if plaee; 
Şi dă Adame niţU Iul moale. 

De cari/ac olari ol*; 
Şi dă Adame, fiama ta 
Afo-ţ vorbefte SSUana. 



bv Google 



TEHSUL LUI ADAM 

Cum Adamfiama f'au pus, 

Nao pecete f'au serU. 
La Marea Neagra a'au dus, 

In mare o au ascuns ; 
iiraciosuiaoairiţfuea. 

Fiefte cine cHUttorea, 
De pre aooh a d^rta ; 

Nu putt merje tn nevoea sa. 
Domnul s'au milostivit. 

Şi din tad ne an slobozit, 
Dănd pre fial g£a gp^ moarte, 

Au mântuit lumoa toati. 
Petri le «'an despicat 

Şi pecetea o au Inat" 

Iată acuma şi partea respeetivă din a doi 
manuscriptă : 

,Iar Satana vizănd 

Pre Adam p&măntul lucrSnd, 
Iar TrSţmaţnl d'incepnt, 

Orosnic cuvSnt i-an grlit : 
Cine ţ'an poruncit ţii 

Se'm faci stricficinne mîl ; 
De 'm Btridt pămăntul, 

Findaicistâpăneuî 
Iar Adam au grSit : 

Dumnezeu m^an poruncit* 
Iar Satana ITar riepmisă, 

Şi lui Adam aşadsA: 
Ea aătU aici Dumneeiu 




LITBBATnaA POPCIAEi ROBAHI 



Dar pămăntul ut» al mm ; 
Ibt ta fa^ de aiiA tu rslă 

CS Bcolo moţii ai ; 
Iar aici na te o (In) Iis&, 

Nud p&mintol nu-ţ( volfi dv 
Dar aclasta Adam vitzind, 

Tr^maţul pro el goiu(D)d, 
Nn ^ea ce va mal face, 

Şi încotro aă ra mal dace ; 
Şi incepu ear a plSnge, 

Şi cu glas Trodnic a zice t 
Amar mU, greqital 1 

Şi val mit pedepsitul ! 
Din raia fuselu izgonit 

Şi nici uci nn lănt odihnit. 
Amar ţi val de mine, 

Pentm acixba ce-l apre mine I 
Iar Satana viizăud, 

Pre Adam pl&agSnd ; 
I-an grăit cu f^iaa aicind, 

Ca sil-l mal îuţale vrănd : 
O Adama ! na mal plftnge, 

a aaculU ci-ţ toIu lioe j 
De voegte bS trSeţte in pace, 

8& laerezi precum îţ place. 

Să'ml d^ mi ci-ţ vo (In) cere. 
Iar Adam nepricepftnd 

Trijmaţnl vicii;] ind, 
I-au fSgădnit să da 

Ori ci Ta cero la el. 



bf Google 



TBB8CI. LUf ADAM 

AtnnM Sfitana an rSaponsn 

Şi câtră Adam an iii : 
Eu toTq si cera de la tine, 

Fii, ci TOT fi din tine ; 
8i-{ d^ mii Bpre aMultare, 

Find en tnpărat mare. 
Atonce Adatn zisă Ini 

Vrănd si faci voe» Ini : 
D«-voîn ţii, ri tM Ba fii. 

Precum vrei, aşa si fii ; 
Nnmal sft mS laţi In pace, 

S& lucrea precum îm place. 
Ltr Satana Iau zis 

Şi Ini Adam răspunsă ; 
Bine iXcti^ şi vii face, 

Să lucrez precum tţ place, 
De mii da şi mit scrisoare, 

Ca ai, aibu încredinţare ! 
AtancI Adam au râspnnsu, 

Şi cătri Sataoa zisS: 
Dar en carte un ştiu 

Ca ţii zapis să-ţ scriu. 
AtnncI Satana răspunsă. 

Şi cătră Adam aşa zisă : 
Vino încoace dup& mine 

Ca să te învăţ pie tine. 
Şi fOcănd o cărămidă, 

Pre eu mefteţuffti făcută. 
Zisă lut Adam să o ea. 

Să f put palma prt ta. 
Adatn după ctpusă. 



bf Google 

â 



LITEBATDHA POPDLARi EOMiKi 



Rămasă iteălitură serieă ; 
Adom pre fîit luT vănzitiid, 

Tr^maşuloI d&odu-f pre eT. 
IiT Satana luSnd. 

Zapisul acela, pcindn-l ţi gândind, 
Unda îl va pune 

Sfi-l aaonnzi fo&rto bine. 
Iar la Palestina este, 

O petră cu mtxe veste ; 
Şi acel zapis îl pnsi, 

Intr'acea «{A ascunşii, 
8ănt (? snpt) o petră mare lată 

Db mal nn prea depărtată. 
Şi atita diavoli stămisă, 

Şi acolo păzitori pusă ; 
In fel de telafî puind, 

Şi pre nemere lăaând. 

Hs. Damnezeu cel sfăut, 

S'an născnt trup pre pămănt. 
Care vrănd să eă boteză, 

Ca Inme să Itimineze ; 
An venit la Iordan, 

Despre păr^e lui Dan. 
DedC el in apă intrând 

loan să-l boteze vrănd ; 
St&tn pe ace petră mare. 

Şi cari o pfiză draci tara. 
Şi văzând, o apncă. 

Şi in mană o sfXrSmă. 
Iar Satana văzând, 



bf Google 



VERSU L LUl ADAM 

Atâta rftu M (Sc&td, 
sa minnaa cine este. 

Omul, sOD Dnmnezan este ; 
De Treme că-1 vede tare 

Ca pre ud Damnazăa. 
Şi vre ca să-l ispitesci cine este 

Dar TT8 sft'l înţaie, 

Nepricep£iida-!i la el. 
Că DnnmezSa cu morta lai, 

Aq Bdrobit putere Iul, 
Şi an scos lohil lui, 

Pre Adam cu fii lui ; 
Iar pre diavolul l'au legat, 

Şi !n T&rtar l'su aruncat. 



Gonirea luî Adam din ralu şi tânguirea sa Înaintea 
porţilor rajtulol, plângând dulceaţa ce o perduae a 
fost şi maî mult roditoare şi a dat naştere la o mul- 
ţime de c&ntece de stea, eari toate variază aceeaşi 
temă, adăogăndu-se la unele şi mângăerea ce o dă D- 
zeQ lui Adam, cum că nu pentru totdeauna va fi de- 
părtat din ralu. 

Noi posedăm acuma mal Intătu un ast-fel de cân- 
tec în manuscriptul d-lul Densuşianu >) Intitulat ase- 
menea: Versul lui Adam, apoi îl posedăm în trei va- 
riante într'un manuscript de cântece de stea din anul 
1821, care se află în posesiunea noastră *). Aci în 
cântecul cel d'ăntăiu se plânge Adam cătră Eva, de 
aceea că părăseşte ralul. 

') No. 18 p. 31 -Xi. 

•) No. li pag. 22; No. 20 pag 27—28 şî No. 21 pag. 29- Stt 



b, Google 



284 LITKBATDBA FOFCLABJ BOMJnJl 

Cântecul al doilea este din potrivă, jalea ralultiE, 
pentru călcarea poruncel M D-zeu de către Adam. In- 
sfîrşit cântecul al treilea, Intitulat : ,dispdrţire' este 
tânguirea lui Adam, adresată raluM, şi se potriveşte 
cu varianta din manuscriptul Densuşianu, care are ^ 
recenziunea cea mal complectă. 

Afară de aceste variante manuscripte mal posedăm 
şi unele tipărite. Aşa c&ntecul de stea, din colecţi- 
unea lui Anton Pann, care Începe: ,Adam, dacă a 
greşit* etc. ^y 

Alt& variantă se află între Colindele d-lul Mari- 
nescu *), intitulată : Judecaia M Adam, repeţiîă apoi 
în toate ediţiunile ulterioare de .Cântece de stea,' pu- 
blicate sub numele \\iL Anton Pann. 

Dar nu numai la Români se găsesc cântece de stea 
şi colinde privitoare la izgonirea lui Adam din raiu 
ci şi la Slavi; Bezsonov a cules o sumă însemnată de 
ast-fel de cântece atât din manuscripte vechi, cât şi 
din gura poporului ■). Hsi cu seamă cele d'ântălu au 
o asemănare frapantă cu cântecele noastre. 



O continuare raţională a legendei despre Adam şi 
Eva, este: legenda despre lemnul cmceî 

In singura recenziune română manuscriptă de care 
am putut da până acuma, adică !n .Palila* urmează 
Intr'adev&r această legendă, imediat după cea despre 
Adam. Ceea ce este interesant în această legendă, sub 

<) £d. 5-a BucnrescI 1862 No. 18. 
>] CoUude ete. BnciuescI 1851 No. 32 p. 91—92. 
•}Bez8onov: KalSki perehojie. Faadc. 6 Ko. 632-668 pag. 
236 -31i 



bv Google 



LBMNUL CHDCn 286 

forma In care o avem noi în literatura romană este, 
că ne arată pe de o parte învederat originea slavo- 
bogimitică, imediatA, pe de alta ne indică şi originea 
probabilă orientală, de unde a ajuns la Slavi şi la Ro- 
mani. Căci un prototip deadreptu grecesc saâ oriental 
nu s'a găsit pană acuma. Iar tndUile cărţilor apocrif spu- 
ne de a dreptu că legenda crucă este scornită de către 
popa Ieremia cel afurisit. Acest popa Ieremia nu este 
alt cine-va de căt însuşi popa Bogomil, fundatorul 
secţrf Bogomililor, Unele trăsuri s'au mal păstrat în- 
tr'adevăr atât !n textul slavic după redaeţiunea publi- 
cată de Tihonravov *} (din sea XV) şi de Porfiriev *) 
cât şi în textul român, care se vede că'e tradus după acel 
text slavic. Mal mult se depărtează cele alte redacţiuni 
slavice din sec. XVI şi XVII publicate de aceleaşi ') şi 
cel din sec. XIV tipărit în estract de Veselovsky *) după 
o comunicare a M Jagic'. 

latădect ce ne povesteşte legenda romană întitulată 
.Povestea lui Gregorie blagoslovit despre crucea mân- 
tuitOTuluI şi crucile celor doi tâlhari.* Această legendă 
se compune din doue variante, întocmai precum şi In 
textul slavic. 

a) Din cununa Iul Adam, împletită dintr'o ramură 
adusă d© către Sith din Raiu, crescu nn pom minu- 
nat. El crescu în trei ramuri, cad se uneaâ de 7 ori 
şi apoi iar se desfăceail. Din acelaşi pom, din care se 
luase ramura pentru cununa lui Adam, mal scoase apa 

') Loc c. I, 308—313. 

>) F. 69-99 mal cu seamS cea din p. 216-220. 
* rihonrsYOY I. p. 306—308. Porfiriev p. 101—103. 
") Solom. i KitovraB p. 172—178. No. 1. 



.,gnz^=b,G00glc 



286 LITBBATURA POPULAEi B OMAsA 

potopului încă o ramură care crescu şi se făcu un pom. 
Din acesta făcu Sith un foc de a pururea, care ardea 
spre pomenirea lui Adam. Acest foc era păzit de fiare 
sălbatice, cari nu Iftsa pe nimeni să se apropie de 
dansul. Când greşi Lot, veni e! la Abraham şi vru să 
se căiască. Atuucea Ii trimese Abraham să aducă 
tăciuni din acel foc. Fiarele cart păziaQ focul lăsară 
pe Lot să ia acel tăciuni, şi el se întoarse nevătămat la 
Abraham. Dar aceasta nu ajungea, pentru ispăşirea pă- 
catului său, ci Lot trebuia să sădească acel tăcluid şi 
săi udă cu apa IordanuluI,ce o aducea In gură; nn- 
mal atuncea când acel tăciuni vor înflori. !I zise Av- 
raam, va fi şi el ertat de păcatul Iul; tntr'adevăr înflo- 
riră ac^ tădunl. Din acestlemn s'a făcut crucea celui 
d'ăntălu tălher. Tot aşa fu scos de apă şi al treilea pom 
din raiu şi crescu lăngă apa ^Merra*. 

Pftnă aci povestea ântăla despre originea lemnului 
cruce! şi lemnului crucilor celor doi tâlhari. Intere- 
sant este epizodul relativ la Lot care se află trecut şi 
In hronograiiil nostru ') cu cuvintele următoare: 

.Aşijderea şi Lot mult afl plânsQ cu amar cătră 
Dumnezeii păcatul tAu, ci aâ curvit cu săngele său 
şi dzic să fie mersu Lot de s'au ispoveduit la Avraam 
pentru acea greşală, şi să 'I fie dzis Avraam pentru 
acea greşală, şi să 'i He dzis Avraam, să inplănte 
trei tădu^, şi să-I tot ude în toată vreamea pană să 
vor prinde şi să Inverdzască, şi atuncea va şti că i 
s'au ertat greşală. Insă acest lucru cu tăciunii, nice 
in s<nisori nu să afiă, nutnai să aduce den hătrăni 

O Fol. 13.». 



bf Google 



LBHSPL CTLVCJl 287 

poveaste, carea şi noif o am scris pe urmă altora ca 
să se afle*. 

Izvorul aceatet ^poveste din bâtrănV cum se es- 
priraă crouicanil nostru este byzantino-oriental. Fa- 
bricius ') a publicat textul grecesc dupi un manus- 
cript al analelor cronicarului byzantin Glycas. In li- 
teratura slarică, afară de legenda cmcel de mal sus 
se mai află acest epizod şi deosebit ^). 

înflorirea lemnulut uscat, ca semn de ertarea păca- 
telor, o întâlnim de asemenea !n literatura populară 
orientală şi occidentală. Cunoscuta şi vestită este le- 
genda germană de Tannkăuser. O altă poveste de 
lolul acesta ne spune Gervasius de Tilbury din sec. 
Xm tn cartea sa, ,Otia imperialia, ')* şi Liebrecht 
aduce o snmă de paralele Sn anotatiunea sa la acel 
pasagiu *) Intre altele citează Liebrecht şi basmul 
roDiăn publicat de Schott. '■) Fiind un basm roman, 
şi dovedind printraceasta că această legendă a in- 
trat şi în literatura populară română nescrisă, vom da 
aci pe scurt coprinsul acestui basm, întitulat : , Po- 
mul ertării păcatelor.* 

, Un pescar făgădueşte dracului că-I va da pe fiul săn 
dacă acela II va da bogăţie multă. Tânărul plecând 
la Vad, îşi puse o rasă călugărească cusută cu 
<^>ucl de sus până jos. Pe drum ajunge Ia o culă de 

«( Cod. paeudepigT. Vet. Teat. I, 428—431. 
•> Porfiriev 1. o. p. 49 ţi p. 57—68. 
•; Ed. Liebrecht. HaQQoyer 1856 o. XXXV p. 22. 
*) Ibid. p. 112. No. 40-a ; vezi ţi Perger, Deutsche Pâanzeii- 
wi^ii Stnttg. n. Oitriaţee 1864 pag'. 284 ano. 

>) "WHlaschische MSrclieu Btnttg. 1845 No. 15 p. 165 nmi. 



bf Google 



UTERATOBA POPOLARX SOMAnI 



taiharf, carf îl primesc bine, şi nu-I fac nimica. Mama 
tâlharilor auzind că se duce la Iad, roagă pe fedfoml 
pescarului să întrebe in Iad cum ar putea s& se că- 
iască tâlharii şi să dobândească ertarea păcatelor. 
Cănd vine la Iad nu 1 primeşte dracu, că<^ ii vede 
călugăr, ba II dă chiar un zapis de slobozire. Intor- 
cându-se spnne tâlharilor ceea ce dracu î( a zis ca 
răspuns la Întrebarea : cum poate un tăUiEU* să do- 
bftndească ertarea păcatelor. Numai cel mal tftnăr o 
face adică: el înplântă în pământ ciomagul, eu care a 
aăvârfit cel ^ânt/Hu omor, ţi îl udă cu apa adusă în 
gură atâta, până când prinse rădăcini ^ înflori. Din 
merele de aur ce scoate pomul acesta, es porumbel 
albi. Văzftnd cel l'alţl tălhart minunea aceasta se 
căesc şi eî, şi predftndu-se judecăţi, sânt ertaţi.* 

Prototipul acestor legende despre Inâorirea unul 
lemn uscat, este fără Îndoială povestea biblică, des- 
pre bastonul lui Aron, care Înfloreşte într'o noapte. 

A doua variantă, a legendei de mal sus conţinută tot 
acolo, Întocmi ca şi în textul s^bo-slavon este Hira 
îndoială aceea care a fost prelucrată de pi^a Bogomil, 
Iată ce ne spune : 

,C4nd zidi D-zeu lumea nu era alt-cîneva pe lume 
afarăde dânsul de cât nMm&'iSalanael ; acesta din urmă. 
* fură din seminţele pe cari D-zeu le sămăna pe pămănt 
şi le sămâna el In mijlocul ralului. Din cauza aceea 
goni D-zeu pe Satanael afară din rf^u, care îndată, 
ce eşi se inegri. Din acele seminţe crescură <r«î 
ponit ; unul al \\H Adam, cel alt al Evel şi cel de al 
treilea al M D-zeu. Pomul cel d'ântăiu fu dus afară 
din nJu de către apele râului Tîgris, al doilea pom îl 



bf Google 



LEMNUL CRUCII 289 

scoaseră apele potopului şi '1 duseră p&oă Ia Merra. 
Cu acesta îndulci Moise apa amară din Merra. 

jCând voi împâratuliSolomon să zidească templul 
din Ierusalim puse să se aducă pomul M Adam ; a- 
eesta insă căzu în Iordan şi se afundă, numai din în- 
tâmplare fu regăsit. Dar nici acest pom, nici al doilea 
pom care crescu pe malul Iordanului, sădit de către 
Lot, nu se potriviau nici deeum la zidirea templului, 
căci, când erau mal lungi, când mal scurte de cW. 
cerea măsura. Atuncea puse Solomon pe dracii de H 
aduseră al treilea pom, insuşi din ralu. La rădăcina 
acestui pom se alia capul lui Adam. Dar rad acest 
pom n'a putut fî întrebuinţat la zidirea templului, şi 
a fost pus la o parte împreună cu cel l'al^dol. Când 
veni Sibila la împăratul Solomon seaşeză pe acel pom, 
dar acela o arse şi ea prooroci, că pe dânsul se va 
răstigni Mântuitorul. 

.Solomon văzând capul lui Adam, strânse tot popo- 
rul şi împreună lovindu-I eu pietre grămădiră movila 
ce se numeşte .Lithostroton.* 

Se ştie că era credinţa generală, începând de Ia 
primii secoU bH creştinătăţii, cum cjl capul lui Adam 
se află sub muntele Golgatha, pe care s'a răstignit 
Mântuitorul, zicându-se ast-fel, că Mântuitorul s'a să- 
vârşit chiar pe acela, care a adus cel d'ăntăiă păcatul 
în lume. Această legendă se esplîcă prin numele Gol- 
gatha, saîl mal bine Golgaltka, care însemnează ia 
limba ebraică: căpăţână, de sigur după figura munte- 
lui, care se ailă aproape de Ierusalim. Fantasia reU- 
gioasă ajutată de I^ende esistente , a esplicat nu- 
mele, zicănd cum c& căpăţână e a lui Adam. Litera- 

■43t»tt, ut. pop. icB. 19 



.,gnz^=b,G00gIc 



290 UTEBATPRA FOFCLARl ROMJMĂ 

tura respectiră, fJlră esplicarea acestei legende, s'a 
strâns de Fabricius '■) ; textele slave s'aQ pomenit de 
Jagic' '). Aceea^ legenda o cunoaşte şi d. Creangă, 
după cnm îmi spune, dar nu Işl aduce aminte, dacă 
o cunoaşte din citit sau din auzit. 

Cu drept cuvftnt a observat Veselovaky ») că lem- 
nul cruceî este adus după această legendă, de către 
dracii din raJu, ceea ce se esplîcă prin rolul ce joacă 
demonii In credinţa bogomilică, şi prin lipsa de respect 
ce aâ avut el faţă cu crucea. De altă parte pomenirea lui 
Satanael, care singur pe lăngă Dumnezeu esistă încă de 
Ia zidirea lumel, nu poate să aibă de c&t aceeaşi ori- 
gine, fiind espresiunea cea mal clară a dualismului 
bogomilic. Aceste amândouă pasagie lipsesc în varian- 
tele occidentale. 

Adăug&nd pe lângă aceasta şi observaţiunea, că şi 
legendele solomonice aduse din Orient ati fost }n spe- 
cial cultivate de aceeaşi sectă, avem legătura cu un 
cerc intnis de legende, eu care a putut veni şi acea- 
stă legendă din Orient, cu toate că pftnă acum n'avem 
acolo de cat urme răslăţite .membra disjecta.' 

Despre Sibila, de care se vorbeşte în mod sporadic 
Intr'această poveste, vom vorbi mal pe larg eu oca- 
ziunea legendelor solomonice, unde Işl are locul său 
natural, fficănd parte integrantă dintr'un şir însemnat 
de poveşti şi legende. 



1) Cod. Psendep. V. Test. I, 56-6 
•) Arehiv f. si. Phiiolog. I, 90 No. 
■) L. c. p. 171 nnn. 



bf Google 



CAmŞIAVEL.LAMEH. 

Biblia ne spune că amândoi au adus jertfe luî D-zeu, 
■că D-zeu a priimit jertfa luî Avei şi a respins acea a 
lui Cain, din care cauză Ctiin supărat pe frate-sat), se 
-sculă asupra M şi'l omora, pe când se aflau amândoi 
la câmp. 

Pentru un cititor, cu băgare de seamă, se naşte în- 
trebarea, cum a ştiut Cain si omoare pe frate-său, de 
oareMje pană atuneea nu murise încă nimeni şi Cain n'a 
putut să ştie nict de moarte, nici de omor ? La aceas- 
tă întrebare. Iată ce ne răspunde literatura noastră 
apocrifă. Mal ăntăiu Hronograful^), ea textul cel mtd ve- 

,Ce să miră (Cain) cum va face ca să'l omoare (pe 
Avei) şi să'l piarză de pe faţa pământului, că pană a- 
tuncea nu era moartea în oameni,ce nu ştiea Cain cum 
-ari face perîre frăţine-său lui Avei. Iar odată viindtl 
Avei cu oile aproape de unde plugăriea Cairi, şi era 
locul pietros cu stânci; Iară oile cum era unele culca- 

») Fol. 7 a. 



.,gnz*=b,G00gIe 



292 LIRATKRURA FOFDLARI ROMAnI 

te pre supt poalele stâncilor la soare, iar altele s'att 
foştii păscând precumu-î obidiaiul. Iară Diavolul s'aii 
filciit în chipul unui ţap şi s'au suit într'o stâncă, şi cu 
coarnele au iopinsfi o piatră asupra otlor şi aă lovit pe 
o oae şi o au omorât în Ioc. Iar Cain văzând aşea au 
ştiut şi el cum ar omora pre frate-sâu, şi s'au dus de 
au luat o piatră şi o au ascunsu la un loc şi au m&rsu 
de chemă pre frate-său şi au mărsu cu voroavft a- 
mândol pană la locul unde au ascunsa piatra, şi luând 
piatra au ueîs pre frate-său acolo şi i vărsă sângele 
precum îî arătă diavolul. Şi au făcut Cain acolo 7gre- 
şali: întâi, că au mâniat preD-dzăâ; adoa,căauiăcut 
jeale mâne-sa; a treea au lăsat fSră fedtor pre mumă- 
sa ; a patra, că au scurtat dzile frăţine-său ; a cincea 
au spurcat pământul cu sânger a şeasea că au minţit 
lut D-dzău ; a şeaptea au tăgăduit despre D-dzău, dzî- 
eând: au doară paznic sintfrateMmieu?* 

Până aci Hronograful . lată acuma şi cum răspunde la. 
aceeaşl întrebare manuscriptul nostru mixt de Ia 1800, 
din care am citat sus tânguirea lui Adam şi zapisul dat 
de dânsul Diavolului. Partea ântăie acestui manus- 
cript coprinde Întrebările fi răspunsurile des pomenite. 
Intre aceste, În(f-e6anî se află şi următoarea : .Cânţi au 
perit a patra parte din lume ? Răspunsu : când au ucb 
Cain pe frate său Avei. Întrebare : dar cine l'a învăţat, 
de Vreme ci el nu ştiea să ucigă ? Răspuns : Diavolul l'a 
învăţat, căci că fiind el uoigaş d'inceputul lui, au ară- 
tat şi lui Cain cu chip de or&ndueală ca acesta ; că păs- 
cănd caprele pre lăngă un munte înaltu; Iar diavolul 
să lăcu un ţap mare, şi să sui de asupra petrilor pe 
munte şi răstogoli o petră mare cu comele ; şi viind 



bfCiOoglc ■ 



CAIS ŞI ATEL. LAMES 293 

î)etra in jos au lovit o capră In cap şi aumurit. Adas- 
tă vâzănd şi Cain ucisă şi el pe frate său Avei. * 

A doua parte, conţinută în recenziunea Hronografu- 
lul, privitoare la enumerarea celor 7 păcate lâcute de 
CaÎD, se regăseşte totr'un alt manuscript mixt al nostru 
de pe la mijlocul secolului XVffl (c. 1750). Pe lângă 
.altele conţine acel .sbornic* între ^Întrebările şi râs- 
punauHle sale, cea următoare : întrebare : care săntu 
■celi 7 izbănderî cari Ie au zăs Dumnezău cătră Cain, 
că de şapte ori să va izbândi pentru păcatile Iul ? Răs- 
punsul: Intăl eu moarte lui Avet pre Dumnezău manie; 
a doa pre mumă-sa tntristă; a trie, pre mumă-sa spărîe 
ca atărpie; a patra, pre frati-său omora; a cince, sănge 
drept vărsă; a şasea, pământul spurcă ; a şapte, la- 
'dulul SkiM parte de oameni. Acestora păcate de moarte 
ii este rădăcina pizma. * 

Deosebirile ce observăm între aceste manuscripte, 
■dovedesc ceea ce am spus la introducerea acestei părţi 
a lituraturel populare, cum că, cu căt tosî multe co- 
pil esistâ, cu atâta devine cea mal modernă mat sub- 
jectivă, mal asimilată cu literatura populară nescrisă. 
Copistul adaugă şi scurtează după plac. 

Ceea ce priveşte însuşi originea acestor legende, nu 
se poate t^ădui că ea e orientală, căci m^ aceeaşi le* 
:gendă esistă şi la musulmani, cu singura diferenţă, că 
diavolul se preface într'un om, care ţine o pasere în 
m&nă şi pe care o omoare diavolul aruncând-o pe o 
piatră şi sdrobindu-I capul cu o altă piatră; ast-fel îl 
Învaţă diavolul pe Cain, care urmează esemplul dat şi 
sdrobeşte cu o piatră capul lui Avei, pe c&nd acesta din 



.,gnz^=b,G00gIc 



294 tlTERATUBA FOFtlUBi HOMisA 

urmă dormea *)■ 'Mal vecile este legenda rshjnică, m^ 
petatăapol de cronicarii bizantini, cum că Avei a fost 
omor&t de Cain printr'o lovitură de piatră, şi tot aş& 
se află tn Palaea slovenească in redactiuuea cea des- 
voltată»). 

Cele 7 păcate împreună însă eu 7 pedepse se află e~ 
numerate !u cnniica byzantină a luK Malalaa, sau maT 
bine in introducerea luată diacronica luIHaipaxtolos.') 
Nu tot In aceeaş! ordine, ci puţin schimbată găsim a- 
cea enumerare într'un sbomic slavon dia sec. XVn, 
No. 860 din bibi. Soloveţki publicat de câtre Por- 
firiev ') Alt text slavic dîn anul 1494 s'a publicat de 
Pypin^ 

Dorotheus de asemenea pomeneşte !n Synopaiaul 
său*) atât modul cum a învăţat diavolul pe Cain să o- 
moare pe Avei, cât şi enumerarea păcatelor. De aci 
conchidem că se află şi !n traducţîa rom&nă m^us- 
criptă din biblioteca din HohenzoUem Sigmaringen. 

Continuarea ce are această legendă în literatura sla- 
vică, cum că Adam şi Eva au Învăţat de la doi corbi, 
cmn, să Îngroape pe Avei, hpseşte pe cât ştim p&nâ a- 
cuma' in hronngrEifele română, dar s'a păstrat, puţin 
schimbată, înlntrebărî şi răspunsiuî de la 1809 ^ ,In- 

•) D'HerlNlot, BibliothJqnB orientale sub verbo : „Cabîl". 

1) T. ArcIiiT f. ilar. Philologie voi. T. p. S78. Porfiriev p. 
106 ; Fabric 1. o. p. 119 mm. 

"i Ed. Bonn p. 5 li Fabridtu, Cod. paendepîr. Tet Tatt. L n. 
123—126. 

*i L. c. p. 104. 

^ Bbornik fol. B. t. Forfirier L & p. 60. 

•) Ed. Wlai 1818 p. fll. 

>) Pa». 9. 



.,gnz^=b,G00gIe 



CAIN Şl iVEL. LAHEH 295 

treb. ci fu intăiu îngropat prepămâtitâ? Rftsp. AdamQ, 
candu au vrut sa Si^roape pre fil-său Avtâtt nu ştia 
cum să'I îngroape ; şi văzură o turturea îngropandu-ş 
pul Băl, atuncea au Îngropata şi Adamâ pre fii său A- 
vel.* 

Această legendă foarte răspftndită, se urcă cel puţin, 
pană în sec. V căci se povesteşte deja !n .Capitolile 
lui R. Eliezer* de pe vr^nea aceea, cu deosebirea în- 
să, că nu este o turturică ci un corb, care arată lui 
Adam, cum să îngroape pe Avei '). Tot aşa o apune şi 
legenda arabă*) şi aşa s'a răspândit prin multe lite- 
raturi, pană câiid a ajuns îu literatura slavonă şi de 
aei Ia noi. 

Cain, ucigătorul iratelul său Avei n'a putut să 
moară de o moarte naturală. Literatura ebraică po- 
sede legenda cea nial vedie despre moartea Ini Cain 
născută din cuvintele luILameh: .eu am nciaun bărbat 
pentru ranele mele, şi un tânăr pentru vftnătaele 
mele ').* Ce bărbat a ucis Lameh şi ce tftnăr ? Răs- 
punsul la această întrebare este, legenda despre - 
moartea Ini Cain. 

înainte Insă de a povesti aceasta, vom pomeni alta, 
interesantă pentru aceea, că face o parte integrantă 
din recenziunea română, şi pentru . aceea că ne a- 
rată, cum că legendele orientale au ajuns In literatura 
romană numai prin mijlocire hyzantină ţi slavică, 

<] Pirke de R. Miesu, cap. 21. lalknt I. §. 88 fol. 11 b. IL §925 
foL IM b. 

■} W«i], Bibliiche L^enden d. Mogelm. p. 39. 
>) QeueB. 4 v. 23. 



.,gnz^=b,G00gIe 



296 LITBBATDRA POPULASi SOMAMĂ 

Biblia ne spune că D-zeu puse semn lut Cain, peatru 
ca ver-cine l'ar afla, să nu'l omoare >). Ce semn S a 
pus D-zeu ? Din anticitate dţţja s'a răspuns în multe 
chipuri. Unii ziceau ca D-zeu a făcut să crească un 
corn pe fruntea lui ^) alţi iar c&atremurat din tot tru- 
pul, ^i Iar alţii c& D-zeu ÎC a dat câinele spre paz& de 
toata fiarele >). 

Inlrând In literatura byzantină s'a conservat numai 
tremurarea ca pedeapsă d-zelască; pe lângă aceasta 
de sigur sub influenţa asemănarel între cuvintele KV< 
şi Kuu* (adică Cain şi câine) s'am^ născut legenda ce 
* o narează Dorotheus*) şi care sub această formă a in- 
trat în literatura noastră populară, combinăndu-se aci 
împreună', legenda bizantină despre Cain, şi cea ori- 
entală despre Lameh. lată acuma coprinsul acesta 
legende combinate, după Hronograf *). 

.Dacă au inbătrânit Lameh, I-au perit vederea şi nu 
mai vedea, ce avea un posluşnîc de-1 purta, şi când 
vrea să tracă {m!) eu arcul, numai ce-I îndrepta să- 
glala ta ce vrea să tragă, cum era orbu şi nid un vâ- 
nat nu-I mal scăpa denainte-I ; şi în toată vremea îl 
purta acel posluşnic la .vânat, de săgeta şi hiară şi 
pasiri ; şi nu le vâna să-I Ge de mâncat, ce pentru in- 
brăcăminte ce purta îşi iăcea deu piei ; şi pre atunci 
nice hiară nice pasiri nu să mânca', ce de la potop s£ 
mănâncă. Inblând Lameh pentru desâme drept vă- 

') Genea. •( v. 16. 

•; Midrach G«nes. rabba MCt 22 lalknt I fol. 116 g 38. 

■) Fabridoi cod. psendep. V. T. I. p. 114 unu. 

*) P. 23—24 ed. 1818. 

', Fol. 7-a — 8-a. 



.,gnz^=b,G00glc 



CA!M Şl ATEL. LAMEH 297 

natul numai cu acest posluşnic, ce-i era de-i îndrepta 
aiglata spre vânat, şi audziră sunet şi socotiră cft va fi 
vre un vîinat , ce nu era vânat, ce au fost Cain cum 
îl blăstamasă D-dzilu,şineştiindpos!uşmcuI au îndrep- 
tat sâglata spre sunet ; şi cum au tras Lameh au şi 
săgetat pre Cain în inimă, şi au cădzut. mort la pămftnt. 
Atunci s'au răscumpărat moartea luî Avei de seapte- 
dzăcl de ori mal cu asupra ; Şi au şi priceput Lameh 
că n'au fost vânat, ce au fost moşu-său Cain şi s'au 
scărbit foarte, şi au pus sS^ata in arca şi au s^etat 
pe poslnanicul ce'l purta. Şi au rămas trupul osăndi- 
tulul Cam neîagropat în pădurea aceea nelngropat, 
cum ş'au agonisit. 

.Iară din capul lui Cain s'au făcut Sutană Inpuţită 
şi izvorăea neşte viermi spurcaţi, cum nu maî era pre 
păm&nt; şi era cate eu patru picioare şi cu coade ; 
Iar capul şi urechile era ca de dobitoc de mari ; deci 
diotr'acei viermi sintu cânii precum să află în scrip- 
tura.* 

Partea cea d'ăntâiii este întocmai ou legenda rabi- 
nică ') cu deosebirea insă, că într'aceasta din urmă 
posluşnicul este însuşi Tubal-Cain, nepotullul Lameb ; 
mfd aproape este redacţiunea romană de recen- 
ziunea lui Dorotheus ; Iar partea a doua e nutnaî (n 
Dorofhem; fără Îndoială a avut o inriurire asupra a- 
cestd legende din urmă, afară de asemănarea nume- . 
Inr, încă şi legenda sus pomenită, cum că Cain capă- * 



>) lalcat 1. c. ; Sefsr haiaşar. v. prelncrar«a poetici 
iau ! Das Bncli d. Sag«Q rmi Legendea ed. B. Fcfl. a 
No. 42 p. 199-SOl fi anota^iDiula p. 374 urm. 



.,gnz^=b,G00gIe 



298 LITKRATPBA POPULABĂ BOMAkA 

tase 4e la Duionezeu un câine ca pdnUor. F. Lieb- 
recht vorbind de Dorotheus '■) se mărgmeşte la asemă- 
narea Biinetelor, făr& a cunoaşte midraşul şi parale- 
lele nmâjie. 

O a doua variantă o posedăm !q manuâ(»iptul no- 
stru din 1800 unde imediat după povestea tn ce mod 
a învăţat diavcJul pe Cain să omoare pe Avei, urmează 
întrebarea următoare : 

,Din ci s'aA Glout câinele? Rftspunini: Zic unii din 
dascăli că, dacă a ucis Cain pe fnatcle a&ă Avei, au 
luat uQ blăstem foarte greu de la Dumnezeu, că-I tre- 
bwa (I) mana aceea, care i^cuse ucidere, căt nidf Ia 
gură nu putea să o ducă, şi umbla tremiirând şi ge-' 
mănd. Şi c&nd fu Ia sfârşitul vieţel lui, umbla ca o fiară 
a&lbatecă pric băl^ şi prin pustii, şi '1 s&getă un stră- 
nepot al Iul orb, anume Lameh, tocmfd Ia inimă şi 
muri ; şi trupul lui se împu^ foarte rău şi &ca nişte 
vermi mari! cu cate patru picioare. Şt ditr'aceia(!) zic 
că s'a făcut câinele.* 

Texte slavone s'a publicat de Tihonravov *) după o 
Palaeă din 1477 şi de Porfiriev. ') Dar în aceste a- 
mândouă redacţiunl lipseşte ceea ce caracterizează 
redacţiunile române şi bizantine, adică : naşterea căi- 
nelui din capul lui Cain. Numai intr'atăta se potrivesc 
toate intre dăn&ele, de a atribui moartea lui Cain stră- 
nepotului sto Lameh, care fiind orb a fost condus de 
un posluşnic. 



1) Zar Tolkiknnde, HtibioBii 1878 p. 8(k 

*) I, at— 26. 

*) Loo. c p. 106. 



.,gnz^=b,G00gIc 



CAIN Şl ATEL. LAMBg 2M 

Alt-fel relatează, .întrebările şi răspunsurile* din 
1809 moartea saâ mal bine sfârşitul hd Caia^) ,1. Qne 
a fost însemnat pre lume? R. Cain. I. Dar pentru ce 
a fost însemnat? R. Peatra ce a ucis pre frat^' său 
Avei pentru aceea a pus Dumnezeu în lună pre Cain 
ca să vază ce r&utătl s'att inceput dintr'ănsu.* Cre- 
dinţa aceasta, cum că este un om In lună, este foarte 
răsp&ndită. Grimm a cules o sumă însemnată de cre- 
dinţe analoage ; ') intre acestea găsim pe Cain In lună, 
tocmaK la ItaJianI ca şi In ms. rom&n. Dante îl pome- 
neşte de două orî in ^Comedia* sa, unde comentatori 
esplică, că după credinţe populare poartă Cain o le- 
gătură de ghimpt în spinare. ") In credinţa populară 
română, poartă Cain chiar pe însuşt fratele său Avei 
în spinare, ca pedeapsă pentru omorul făcut de dansul. 

Pe cât ştim noi a înţeles poporul român Incâ şi alt- 
fel petele lunet, căci vede In Imiă, sati un cioban cu 
oile, saâ după o altă credinţă, omul din lună este Sf. 
Gh eoi^he cu balaurul. 

Fiind de o importanţă maî mică, pomenim num^ în 
treacăt pasagiele din hronograf, cak ne relatează, cum 
că Sith a fost izvoditorul literilor, că Nevrod era uriaş 
şi tatăl uriaşilor, că Avram tuungând la cunoştinţa luî 
Dumnezeu prin privirea lumel, a aprins casa în care se 
aflatt hozii la carî se închina tatăl său şi fraţii săi, şt 
alte de felul acesta răspândite prin diferitele istont 



^ P«g. 16. 

* 1) Grimin: Dentache Hythologie ed. 2. voi I p. 679—682. 
■) Ibid. p. 682 : acoomodaudoii alia hToU del rolgo, cli« sie 
^^B maccUe Camo, che iualii niut fbicata di ipîne. 



b, Google 



300 LITERATUEA POPULARA BQMAnA 

scoase din Biblia. De altă parte lipseşte la noi desvol- 
tarea poveste! cum a ajuns Avraam la cunoscinţa lid 
Dumnezeu, care este foarte desroltată >) în literatnra 
Orientala şi !n cea slavică. 



t)Pentni c«& d'&nt&ia v. Beer: Leben AbrabAma. Iisîjnîg. 
1659 ^ peatru oea dm nimă : Porfiriev L c. p. 66 — 66. 



bf Google 



MELHISEDEC. 

Ca personagiu important in viaţa lui Abraham a- 
pare MeUusedec, preot al luî D-zeu, blagoslovind pe 
Abraham. Cine a fost acel Meihisedec? de unde se 
trage, şi cum a ajuns să fie preotul lui D-zea ? cu 
atât mai mult s'au pus aceste întrebări, cu cât deja de 
timpuriu a fost considerat oareşi-eum ca premergă- 
tor sau prototip lui Christos. Apostolul Pavel în epis- 
tolia către Evrei zice : ^) .fără de tată, iară de mumă 
fără de număr de neam, niel Început zilelor nici sfâr- 
şit vieţii avănd ; ci asemănat fiind fiu lui Dumnezeu, 
rămâne preot pururea.* 

Foarte bine a observat Porfiriev ') că esîstft trei 
legende deosebite despre Meihisedec. Legenda întăla 
caută să ne dea o esplicare, de ce nu sânt pomeniţi în 
Biblia părinţi sau rudele lui Meihisedec. Această le- 
gendă se află în Paleea slovenească din 1434 şi a fost 
publicată de Pypin »). Aceeaşi legendă e reprodusă !n 
Hronografal nostru : 

') C. 7 y. 3. 
») L. c p. 53. 
*) Sbornik f. 19. 



.,gnz^=b,G00gIc 



302 LrrEBATDBA FOFOLAHA BOMĂMJ 

.Penlrn ăsent Meltudec (?) mulţi să cludesctt, cum 
n'aO avut nice tafft, nice mumi, nice Hac de radă. 
Dară dacă att fost aşea cine l'au (Seat ? au să nu hie 
născut den pămftntu, făr de sămânţă de bărbat? 
Ascultă să ştii. Meihisedec au avut şi tată şi mumă şi 
rudă precum aQ toţi oameni pământeni, şi îaste fecior 
M Sid împăratul Eghypetulul şi au făcut cetatea Sân- 
dana. Iar pentru căd au fost părin^ lui oameni r£( 
şi nu să trăgea din sămânţa jidovească, ci era din 
tr'alte sămânţil şi credea în bodzi, nu credea în Dum- 
nedzău, pentru aceea nu lasteîn număr cu cel direpţi, 
nice să pomenea^te ; ce să chiamă fără tată, fără 
mumă şi fără de nice o săminţie. Iar Melbisedec au 
cunoscut pre D-dzău, şi Iată că să pomeneaşte împre- 
ună cu toţi direpţii; şi încă preot IvX Dumnedzău din 
nălţime curat şi dirept * 

Izvoarele greceşti şi paralele, vezi la Fabricius ^ 
dii Cedrenus, Simeon Logotheta, Glycas etc. 

A doua legendă, pe care am găsit-o numat în lite- 
ratura slavică ') spune, că Meihisedec s'a născut In 
mod miraculos de către Sofonin, femeea lui Nir, tra- 
teleluINoe, care în toată viaţa el a fost stearpă şi abia 
la bătrâneţe l'a născut. Arhanghelul Mihail Ia pe Mei- 
hisedec de la tatăl său şi '1 ţine în raiu , până când 
trecu potopu şi toată lumea se înecase, atăr& de Noe 
şi familia lui. 

Mult m^ vestită şi foarte răspândită este în fine a 
treea legendă atribuită lui Athanasius din Alexandria 

' L. o. J, 325—326. 

') TihonraTov 1. c. I, 26 — 31; din done miuiuecripte. 



bf Google 



__^ MKLHISEDEC 3^ 

şi publicată greceşte de cătj% Mantfaucon, r^rodusă 
i^K)! de Fabridus >). Traducerea slavică din secol. 
XVII ') se potriveşte In tocmai cu textul grecesc, nu- 
mai ici colea a mal scmlat saQ a mal adaus cMe 
ceva traducătonil slav ; ime-ori n'a înţeles bine ca- 
vintele greceşti. 

Şi de aci şi de adreptul din greceşte avem noî cele 
doiiS variante din această legendă una, şi adică cea m^ 
nouă în literatura Fomâoă face parte dia , troparul 
al 13 din a trea peasnă a marelui canon ce se cântă 
joî a 5 săptămână din post, care s'au tâlmăcit de Ar- 
chiepiscopul al Miraliehiei loann din ostrovul Lindo.' 

Acest opocfi/" s'a tradus din greceşte cu hinecuvân- 
tarea ^Mitropolitulut Fiwtîamm* de câtre acela, al 
cărui nume, socolindu-se slovele ca numere, face 768 
adică pe către unu Anasta^, şi s'a tipărit pentru 
îDtăla oară la 1S12 in JaşI sub titlu: , Pentru Methî- 
sedec. Istorie şi taleuire foarte minunată şi frumoasă 
Preotul luID-zeu, împăratul cel înstreînattnlre oameni." 
Ediţia a doua s'a făcut la 1848 in Sf. mănăstire 
Neamţu şi a treea la 1863 !n Bucureşti. 

Coprinsul acestei legende este cel următor : 

,La hotarele Palestinei ^a o împărăteasă anume 
Salim, tot de un nume cu cetatea Salimul, intru care 
ea împărăţia. Ea a născut pe Salaad şi Salaad a năs- 
cut pe Melhi. Iar Melhi a luat de femee una anume 
Salim, şi cu dânsa a născut doi fii ; Melbi şi Melhi- 
sedec. Melhi, tatăl acestor fii era păgăn şi închinător 
de idoU. O daţi trimese el pe Melhisedec să 'i aducă 
")L.cp. 311-320. 
■> ForTirter pag. 131 — 136. 



^=b,GoogIe 



LITERATURA. POPULARI ROMAnI 



7 viţel pentru jertva Dumnezeilor săi. Pe dram vă- 
zând frumuseţea lumel, socoti el Intru sine, că acela 
care a făcut acestea toate este singur adevărat D-zen. 
Intorcftndu-se acasă încercă a aduce pe tatăl săn la 
aceeaşi credinţă, dar îa zadar ; ba chiar Ta maniat 
Sntr'atâta, că acesta se hotăra să 'I jertfească ca să 
împace D-zeil săi, pe care i a ocăr&t prin vorbele sale. 
In urraa aceea trimese împăratul pe Melhisedec pen- 
tru a doua oară la cireada, şi intră de spuse împănt- 
teseî hotărărea sa. împăratul văz&nd că muerea lui 
plângea cu amar, fiind-că ea iubia pe Melhiaedec mal 
mult, i-a zis, să punem sorţi şi pe cine-va cădea soar- 
tea acela să moară. 

Sorţii căzură pe Melhi şi '1 gătiră spre jertfă. Intr'a- 
cel ceas a sosit şi Melhisedec cu viţel. Esemplul împă- 
ratului a fost urmat de mulţi şi oraşul răsuna de ge- 
mete şi planşete. Melhisedec neputându-le suferi se 
sui în muntele Tavonilul şi se rugă lui D-zeu, ca să 
prăpădească acel oraş neleţ^uit. D-zeu împlini în dată 
rugăciunea lui, şi pământul căscă gura de înghiţi pe 
toţi. Apoi a locuit acolo Meihisedic şapte ani iatre^ 
hrănindu-să din mugurii copacilor şi din miere săl- 
batică şi adăpăudu-să din rouă care cădea de sus. Şi 
fiind el gol ii s'a făcut spatele Iul ca coaja de broască 
ţestoasă. După acel şapte ani zise D-zei) lui Avraam, 
să încalece pe asinul său, să Ia îmbrăcăminte nouă şi 
să se sue în muntele Tavorulul. Acolo să strige de tr^ 
ori cu glas mare zicftnd: omule al lui D-zeu celid prea 
înalt I şi după al treilea glas va eşt din desimea co- 
drului un om insălbătăcit înaintea Iul , să nu se spe- 
rie, ci să 1 rază, să 1 tae ui^hiUe şl să-1 îmbrace. 



bf Google 



MELmSBD EC 306 

Aşa şi f&eu Avraam toate cate i-att fost porancite de 
D-zeu. 

, Iară sfântul Melhisedee dupfi trei zile pogorându-se 
din muntele Tavorulid, şi Inflnd un corn cu unt de 
lemn, şi pecetluindu-1 cu graiul lui D-zeu, a blagoslo- 
vit pe Avraam. 

, Apoi după puţine zile a venit glas din cer zicănd ; 
pentru că nimenea n'a rSmas din neamul lui Melhi- 
sedee, pentru aceasta să va numi fkră tată, fără mumă, 
şi nenumărat la neamuri, nici Început zilelor avănd 
nici vieţi sfârşit, ci ca fiul lui D-zeu închipuit , rămftni 
preot în veac'. 

Afară de această redacţiune, scoasă întocmai după 
Originalul grecesc, mal posedăm şi o altă variantă 
mult mf^ veche a legendei Iul Melhisedecj conţinută 
în manuscriptul Academiei, pe care l'am numit ,Pa- 
lila*. De aci se dovedeşte că i'am pus cu drept cu- 
vânt acest nume, cădi !n tocmai cu redaeţiunea noas- 
tră română se află această legendă în .Paleea" slo- 
venească manuscriptul No. 866 din biblioteca Soîo- 
veţki, după care a publieat'o Porfiriev ^), 

Deosebirea între redaeţiunea aceasta din .Palila* 
care a fosl tradusă din sloveneşte şi între redaeţiu- 
nea de mat aus, care s'a tradus din greceşte este mal 
cu seamă cea următoare : că mat intălâ se spune 
porunca \al D-zeu către Avraam să se sue în mâgiu'a 
Thamariel (!) şi acolo să îngrijească de omul luif 
D-zeu, în modul sus arătat. Apoi urmează biografia 
lui Melhisedee, care la început se chiema numai 

») L. c p. 222—226. 

OaMm, ut. pop. TOm. 10 



„Google 



306 LITKHATUHA POPOLABJ. HOMAMA 

Melhi, apoi s'a schimbat tB Mdhiaedec ; el era fiol 
M Osedec şi fratele lui SedeC Cele şapte laloviţe a- 
duce Melhi de la Galilea, ca jerLfă peatru bozul Gron. 
Restul se aseamăuă cu legenda de sus ; soartea insă 
nu cade pe cel-alt-frate, ci chiar pe Melhi ; muma lui 
Q trimete înainte pe Sedee ca să 'I spue de hotărâ- 
rea tatălui săâ, şi el fuge de se retrage pe muntele 
Eteon ce se chiamă mUă ; oraşul Salim insă se ca< 
fiindă în urma unvd cutremur. Apoi se vorbesc amân- 
doi adică Avram şi Meihisedec şi se închină amăndol 
lui D-zeu înaintea mâncării ; !n urmă povesteşte Mei- 
hisedec lui ^vraam biograiia sa şi Avram i dă dijma 
din toate* . 

Precum am observat'o, nu se regăseşte, această 
legendă, pe cât ştim, de cât numiJ în PcUeea slove- 



Curios este că Meihisedec se bucură şi în litera- 
tura ebraică de o reputaţiune foarte mare, In genere 
e considerat că ar fi identic cu Sem Jiul /mî Noe, de 
la care a primit tradiţiunea religioasă, şi el apoî 
atransmis'o Iul laeob al cărui dascăl a fost după le- 
gendă. Beer în cartea sus citată a cules toate pasa- 
giele ^), din Talmud şi Midraş; pe lângă aceasta po- 
meneşte şi legenda luî Athanasius şi tradiţiunile pa- 
tristice. 



') Loc. dl. No. 300 pag. 142 - 145. 



.,gnz^=b,G00glc 



AVRAAM. 

Naşterea şi tinereţea Iul Avraam au fost obiectul 
actîvităţel legendare, din timpuri încă înf^te de C3iri- 
stos. Dn ciclu de legende s'a format de tunpurîu, des- 
tinat a esplica cum a ajuna Avraam la cunoştinţa 
D-zeuluI adevărat, cum s'a opus închinărel de idoH, 
cum a fost persecutat de Nemrod şi aruncat în cup- 
tor de foc, din care Insă scăpă prin ajutorul lui D-zeu. 
Mal sus deja am pomenit după Hronograful nostru, 
că Avraam a ais capiştea idolească a tatălui său, apoi 
urmează tot în Hronograf că Aran s'a aruncat înăun- 
tru pentru a scăpa bozi, dar a ars. Intr'această le- 
gendă care se află şi la Syncellus Chronografia, reti- 
păritâ de Fabricius •) avem o reminiscenţă a legendei 
rabinice, care ne spune că Haran fratele lui Avraam 
nu era cu toată inima la credinţă în D-zeu, ci aştepta 
să vază ce soarte va avea Avraam în cuptorul cu foc, 
şi după reuşită se va decide. Aruncai insă în cuptor, 
arse Haran imediat »). 

') L. c, I, p. 339. 

«) Gerviiains, Otia ed. Liebreclit p. 8 si «notat. 11 p&g. 76 urm. 
Oruenbaum în, Zeilachrift ă. Deutach-mort-GlMellacliaft, voL 
XXXI, pag. 24a urm. 



bvGoogîc 



308 LITERATURA POPUL ARA BOmAnA 

Mal mult sau m^ puţin desvoltală este apoi legenda 
despre naşterea Iul Âvraam, tinereţea Iul, cunoştinţa 
lui D-zeu şi pribegirea luî Jn Palestina în apocrifele 
sloveneştl publicate de Tihonravov şi Porfiriev. Ca 
op special nu le am putut găsi pânft acuma în litera- 
tura romftnă, afară numai acele urme cari s'au păstrat 
tn Hronograf. 

In acelaşi Hronograf *) se află o altă poveste tot 
despre Avraam, relativă la vremea când se afla el !n 
Eghipet la împâi-atul Avimeleh. 

.Cmjm 3: au arătat Avraam zveadovideţ înainte liH 
Avemelek inpărat la Eghypt. ' 

.Avraam av&nd dar de Ia D-zeu, ştiea meşterşugul 
stealelor şi tocmala ceriului şi a zodiilor, şi întfti el a 
arătat la Eghipet acest meşterşug şi mare cinste avea 
la Eghipteani şi i s'au rugat şi înpăratiU Avemeleh 
sâ't înveaţe. 

Iară atuncea era neşte astronomi la Avemeleh In- 
părat şi foarte filosofi mari de toate lucrurile. Iar 
bitr'o dzi ti chemă fnpăratulă Inainteasa,şi era Avra- 
am şi au poftit inpăratulQ pre Avraam, să tntreabe 
nescai întrebări pentru planite sau pentru altil ceva. 
Şi întrebăndu-I Avraam au zis : oare putea-va vrăjea 
sau ursâta să facă omului bine sau rău ? D-zis-au 
unul dentre acel vrăjitori : nu poate la om să mal 
încapă alt bine sau alt rău, iară de căt laste scris, ^ 
ursit pre ce zodie va naşte omulâ. Iară Avraam dzisă: 
dară au nu va putea Dumnedzău să primenească fieşte- 
ce, precum ii va fi voea? lară^ nu suferiră cuvântul 

') Fol. lia cap. 9. 



bf Google 



lui Avraam. Atunci au poroneit'înp&ratuia de adusărâ 
pre un vinovat de temniţă, ce era judecat de moarte, 
şi dzisă Inpăratul, de au căutat cu meşterşugul lor de 
naştirea acelui om, cum i-au înpârţit zodiea şi ursăta. 
Iară eî socotiră şi dziseră, că acel ora va muri de foc 
cftnd va muri, însă curund nu va muri. Iară tnpăratul 
au poruncit de l'au tnecat Intr'o apă mare, şi eşi aco- 
lo vraja lor mincinoasa ; Iară cuvenite (!) lui Avraam 
au rămas adevărate.* 

Urmează apoi învăţături ce a dat Avraam astrono- 
milor eghiptenî şi cum a mal zis Avraam: ,ceea ce 
cred norocul şi dzic că-I scria omului ori bine ori rău 
cum dziceţi voi, foarte sânteţi înşelaţi eu firea, şi vră- 
jile lop cad mincinoasă, pentru căci cred în zodii şi în 
vri^I şi în noroc şi uită pre Dumnezău cela ce Ii cum- 
p&tiază toate şi-i puternic a face şi bine şi râu , ei li 
îaâte găndul spre noroc şi spre zodii; zodiile înblă 
după tocmala eerîuluî, cum sint tocmite de D-zău, 
îarti omul îşi pierde sufletul cu nedeajdea.* 

Tocmit această credinţă !n noroc, vrSjI şi zodii, în 
contra cărei ae lupta deja Avraam, după legendă, s'a 
înănţinnt în toată tăria pană în ziua de astăzi. 

Aceeaşi poveste se găseşte în hronograful lui Ha- 
martolos din a cărui traduc^une alovenească, a publicat 
Porfiriev,^) pasagiul relativ confruntăndu-l cu textul 
grecesc, şi anotănd deosebirile. Redacţiunea romană 
este cam scurtată faţă cu originalul slavo-grecesc. 

Mult mal veche de căt chronica lui Hamartolos, este 
credinţa că Avraam .ştiea meaşterşugul stealelor şi 

•) Ii. c. p. 262—256. 



.,gnz^=b,G00gIc 



310 LITERATORA POPULARA BOMĂSiC 

tocmeala ceriului şi a zodiilor' şi că el ar fi arătat a- 
cel meşterşug EgyptenUor. D^a îogephus o pomeneşte') 
precum şi voroava ee a avut cu astronomii eghiptei^, 
apoi Alexander Polyhistor ; Syncelus zice că Avraam 
a arătat Egiptenilor meşterşugul calendarului. Toate 
notiţele relative aH fost adunate de Beer ') şi Pabri- 
dus'). 

Intercalaţiunea despre modul cum a dovedit Avraam 
minciuna prezicerilor după zodii, are o analogie în po- 
veşti medio-evale, dar cari aii scopul tocmai contraria ; 
adică de a dovedi adevand prezicerilor astrologiee, 
întocmai cu credinţele acelor timpuri. Aşa se spune 
de Noatradamus vestitul astrolog francez: ') 

,Plimbăndu-ae o dală eu domnul de Florinville, vă- 
zură în curtea castelului doi purcel, unul alb şi altul 
negru. Întrebat ce se va întâmpla cu d&nşii, răspunse 
Nostradamus : , Noi vom mftnca cel negru şi lupul va 
mânca cel alb*. Pentru a'l desminţi, porunci Florin- 
ville, să se taie porcul cel alb şi să se gătească pentru 
cină. Pe eftnd bucătarul gătea pe acel purcel, intră In 
cubnieunlup ce-1 ţinea pentru a-1 domestici, şi mancă 
o parte din acel purcel. Bucătarul fiindu-I frică de stă- 
p&i, se apucă şi găti pui-celul cel negru. Cănd şezură 
la masă, zise de Florinville către Nostradamus: .ve^ 



») Antiqnit I, 8, 2. 

») L. c. p. 26 ş! No. 2.S3. p. 78 No. 837, si p. 91 No. 978 nim. 

•) L p. 860—377. 

*) iEclaîrcisMmeiit dea TâritablsH qnstramg de maistre Michel 
NMtradamoH. ParÎK 1666 p. 40.1a: P. L iBcob. CoiioMl^ des 
BdenccB occoltes. Parii 1862 p. 260—261. 



.,gnz^=b,G00gIe 



că not m&ncăm purcelul cel alb, şi lupuluu se va mat 
atinge de dânsul." ,Ba, respunse Nostradamus, noî 
mâncăm cel negru. * Cercetânduae m^ de aproape, aflft 
de Florinville cum 3'a petrecut lucrul, şi că Nostrada- 
mus avea dreptate,' 

A doua varianta este iocaliaată In Germania, unde 
slujeşte ca esplicare pentru herbul familiei Sehaff- 
gotscb. In herbul acestet familie se ailă şi un miel, 
şi iată cum eapUeâ legenda originea acestui miel : 

,Şez&nd o dată la masă cu mulţţ prietini al lut, în- 
tr^ă contele Hans Ulrich de Schangotscb pe un invă-- 
ţat al lut, ce şedea asemenea la masă : de ce moarte va 
muri ? După multă luptă spuseacela, , că va muri prin 
fer.' Pentru a'şt bate joc de prevestirea magistrului, 
trimese Hans Ulrich să'I aducă un miel, şi !ntrebă Iarăşi 
pe acel magister ce e soartea mielului ? Magistrul răs- 
punse: ,va fi mâncat de lup.' îndată porunceşte contele 
bucătarului său, să pregătească mielul pentru cina. 
Dar în zadar aşteaptă toţi meseid să se aducă mielul, 
căd[ un lup domesticit, care întorcea frigarea tn curte 
deja de mulţi ani, se apucase de mancă mielul' *) în- 
tocmai aşa s'a şi împlinit şi cea l'altă prevestire, şi prin 
aducere aminte s'a pus mielul în herbul familiei. 

Moartea Ini Avraam. 

Redacţiunea cea mal veche romană a legendei des- 
spre moartea lui Avraam s'a publicat de către d-nu 
Hăsdeu, tXcând parte din , Codex Sturdzanns, de pe 

>) I. Kem : Schleiîens 8ag«», Leg«iideu nud Oescliicht«ii. Bres- 
Ua a. a. (1867) p. 20—23. 



.,gnz^=b,G00gIe 



312 LITBRATUKA POTOLABl ROMĂhI 

la sfârşitul sec. XVI (ante 1600) •) Alăturea cu textul 
romfln a mal publicat şi texf ui slavic (bulgar) dintr'un 
manuscript al Archir^ Statului, din sec. XVI desco- 
perit de D-nia sa. Ne mirăm însă cum a scăpat eu ve- 
dere publicaţiunea lui Tihonravov *) incU a scris , că 
,texttd sclavie ai aeesttâ legende întru cât stitn noi, 
fiind până acum inedit U piiblicâmjaţă injaţă de cel 
românesc ') 

Comparând aceste doue texte slavice, vedem că a- 
ceea publicată ded-nu Hăsdeu reprezintă o recenzione 
scurtată şi trunchiată, de oare ce nu ne spune nimica 
despre modul cum a murit Avraam; adică lipseşte toc- 
mai partea cea mal importantă şi care e şi mal des- 
voltată in recenziunea a doua slavică. Mal fragmentar 
încă şi este textul roman, publicat de d-nu Hăsdeu, 
care şe potriveşte întocmai cu textul slavic alăturat 
nesocotind miel diferenţe. 

Dar pe lângă acea redacţiune scurtă sau trunchi^ 
posedem noi şi redacţiunea cea desvoltată, in dom 
copil, amandoue posesiunea noastră. Copia întăla e co- 
prinsă ÎQ Sbomicul nostru de pe la mylocul sec. XVIII 
(c. 1750) *) 1| foi, )a început insă lipseşte o foae, doue 
şi tot atâtea la sfârşit ; cea ce se poate lesne controla 
prin copia a doua întreagă, ce o posedăm in Sbomicul 
nostru de la 1813. '•) De oare ce copia mal veche se 
potriveşte întocmid cu cea modernă, şi coprinde în sine 

■) CnY. din bătrâni II. p. 189- 194. 
") L. c I. p. 79—90. 
* Loc. cit. p 187. 
*)Fol. 101—113. 
») Fol. 98—112. 



bf Google 



MOARTBA LUI'ATBAAM 318 

^i redacţiunea cea scurtă, vomda aci coprinsul acestei 
legende dup&copia cea moderna. Cercetări detaliate a- 
supra raportului Intre diferitele redacţiuni şi eopU nu 
intra in cadrul descriere! repede literare de faţa. Tit- 
lul redacţiunel din 1813 este: Vteaţa părintelui nostru 
cel drept Avraamil scrisă după Apocalipsi cu cuvinte 
frumoase foarte, în loc de moartea părintelui ete, 

, Avraam avea locuinţa,luI iăngăDiea cea neagră, In- 
tru răpaosul ce veniea drumurile, ca să priimească pe 
streini şi călătorii. Apropiindu-se vremea moartei sale, 
chemă D-zeu pe Arhanghelul Mihail şi'l trimise la A- 
vram să'l preoţească de moarte, âjungănd la dânsul 
ff apuse, că vine de la cetatea cea mare, tiind trimes 
de către înpăratul cel mare, să zică prietenului său 
Avraam, să'şl gătească toate ale casil luî, şi că înpă- 
ratul îl cheamă. Gătindu-ae Avraam să se întoarcă cu 
acel strein din satul unde 'I aflase îngerul, vru să adu- 
c& cai să încalece, îngerul însă îl opri zicănd, că se fe- 
reşte sălnealece pe vită eu patru picioare, ci mat bine 
se duseră pedestri până la casa Iul Avraam. Pe drum 
trecură înaintea unul chiparos tnalt, care strigă de o 
dată cu glas de om; Sfânt, sfănt, sî&all . . . domnul 
D-zeu te chîamă, părinte Avraame ! Apropiindu-se de 
curte şezură la vorbă; Isac văzu pe îngeni şi cunoscu 
cft nu e om pământean şi alergă de se închină înain- 
tea Ini. Apoi aduseligeancuapâ şi Avraam se sculaşi 
, spală picioarele streinului, şt plftnse pe când îi spăla. Isac 
pl&nse de asemenea şi îngerul plânse ; lacrimile înge- 
rului se făcură pietri nestimate. Apoi porunci Avraam 
fiului său să gătească masă bună şi doue paturi, una 
pentru dănsu şi alta pentru streinul. Atunci se sui Ar- 



.,gnz^=b,G00gIe 



314 LITBBATDRA POPUIARA. BOMĂtll 

hanghelul la D-zeu şi zise că nu poate Ră spue lui Av- 
raam de moarte. Iar D-zeu Q răspunse, că va trimite 
un vis lui Isac prin care H va arăta toate şi Arhanghelul 
să'I tălcuească visul, ca Avraam să poate îngriji de 
toate ; Kar îngerul să măDâuce cu elC la masă. 

.Noaptea arată D~zeu liJ Isac în vis pomenirea mor- 
ţii luî Avraam, şi Isac se sculă şi seatămăde gatul ta- 
tălui său, plăngănd cu amar. Şi Isaac îi spuse : ,ea 
văzidu Intr'ac^astă noapte era soarele şi luua deasu- 
pra capului mieu, şi zot^Hle (!) răshirate şi luminate 
şi ceriul deschis si eumăreselieam. Şiiată un bărbat 
luminos ca soEtrele să pogoră diu ceriu şi'm luă soa- 
rele din capul mieu şi să sui în ceriu şi eu rămăseiu 
jahuc'Arhai^helulletălcueşte visul, arătând că avenit 
ceasul morţii Iul Avram şi că el vrea să i ea sufletul. 
Atundf se rugă Avraam de dânsul, ca sâ'l Ia cu tru- 
pul să vază loate lucrurile lumii şi tot norodul, apoi 
se va supune morţii. D-zeu zise Arbaughelulul să Ia 
carul heruvimilor şi să înalţă într'ânsul pe Avraam ca 
să vazătoate.Inălţându-sevăzumultloament chinuin- 
du-se, Iar alţi jefuind şi plini de păcate şi el rugă pe 
D-zeu ca pământul să'I înghite şi să cază foc din cer 
peste dânşii. D-zeu ÎI împlini dorinţa, dar spuse în a- 
ceeaşl vreme ArhangheluKiI, să întoarcă carul, ca A- 
vraam să nu mal vază norodul, că altmintrelea ar prAr 
pădî toată lumea ; şi aşa intoarse carul către uşa ce- 
riului celui d'ăntălu. Acolo văzu Avraam doue căi, una 
largă, şi altă strâmtă şi înaintea lor şedea un om cu 
firea înfricoşată ; şi când vedea el suflete multe pe ca- 
lea largă, rănite de îngeri plângea, cu acele suflete In- 
să ce venea pe calea cea strămtă se veselea : acesta 



bv Google 



MOARTEA LUl ATRAAM 315 

era Adam care plftngea sufletele păcătoşilor şi se bu- 
cura de sufletele drepţilor. 

,Apoî mfd Y&zu un om lucind ca focul, având o car- 
te mare înaintea sea şi îngerî scria ispitele şi miloste- 
niile oamenilor şi cumpftnea sufletele : acela era Avei 
fiul Iul Avram, care judecă sufletele oamenilor pană la 
cea din urma judecată. Aşa mal vede şi altele şi este 
readus'la pământ ; aci vine moartea la dansul, însă In 
chip strălucitor ca să du'1 sperie. Avram voi să vază 
faţa adevărată a morţii, şi el se arătă luî, cu capul de 
zmeu tn şapte chipuri, !n patru spre zece feţe de foc 
şi cu multă groază, aşa încât au murit atuncea de groa- 
za el 7,000 de oameni ; apot s'a schimbat iar moartea 
cum era înainte. 

,In fine se înduplecfi. Avraam să îngrijească de casa 
luT şi să se gătească de moarte. Apropiindu-se clasul 
morţii zise moartea M Ayra^nivino de 'mlsărutămâ- 
na, şi cil această sărutare îl dedeşi paharul cu otrava 
morţii; In momentul acela sosi Arhanghelul Mihailcu 
mulţime de îngerî şi luă sufletul lui Avram ; şi pe Av- 
ram îl îngropară Isac, Sarraf!) şi toţi vecini cu jaJe ma- 
re fn Diea cea neE^ă'. 

Manuscriptul se termină cu cuvintele unuUtoare : 

,DecI şi noi iubiţUor mi^ fraţi şi pravoslavnicilor 
cre^tini\ vecinii, părinţii noştri eă'i cinstim, călătorii 
streinii să'I priunim etc. 

Această .moralisatio* se adresează câfre cetitori 
pravoslavnici creştini, ceea ce e foarte Interesant 
pentru o carte anathematizaiă fi (zfurisită de biae- 
rica orthodoxă anume, şi era foarte răspândită prin- 
tre Bogoroilil, ceea ce însă n'a relevat D-nu Hăs- 



bf Google 



316 LITERATDKA POPDLAHA BOMAWA 

deu de loc. RoM ce'I joacă Arhistratigul Mihail se es- 
plică prin predilec^iiuea ce au avut Bogomilil tocind 
pentru acest inger. In literatura romftnfl a ^uns de 
sigur dintr'un manuscript slavon bulgar saQ şerb. Nu 
In toate detidiele se potriveşte redacţiunea lui Tihon- 
ravov cu redacţiunea rămână, amăndoue Insă se trag 
de la o origină comună. 

Originalul grecesc din care s'a scos traducerea sto- 
venească, este pană acuma inedit, manuscriptul se află 
la Viena ^) In literatura orientală nu găsim nimic care 
să corespunză un^ apocalypse a Ini Avraam numai 
unele detalie se aîi& acolo aşa d. e : că D-zeO n'a voit 
să arate lui Avraam moartea în chipul el cel groznic ') 
sau că Avram a murit, sărutat fiind de D-zeu *). 

Căt despre înălţarea sa în cer, încă cu Hrea trupeas- 
că, se vede că Influenţat asupra acestei legende, le- 
genda despre moartea lut Moisi, care asemenea se 
opune îngerului morţii şi moare sărutat de D-zett. Pe 
timpul vieţel sale Insă el a fost în cer şi a văzut toate 
ce vor fi. Legenda aceasta despre moartea lui Moisi, o 
găsim mal întăiu In comentariul lid Pseudojonatlun 
h Deuteronomium c. 33 apoi s'a desvoltat şi a ajoas 
o carte deosebită, compilată şi redactată cel mult !d 
secol. X. Mal cu seamă dacă comparăm dialogul între 
Avraam şi Arhanghelul Mihail şi apoi cu moartea, ca 
dialogul între Moisi şi Samael îngerul morţii, devine 



') T. Fabridiu L o. 1. p. il7~il8. ţi Hatdeu 1. c p. tSl. 
■) Weil: Legenden dec Museloiănim, p. 98. Hammir: BoseoBl 



bv Google 



MOARTEA LUl ATRAAH 



analogia frapantă fntre aceste legende. Textul ebraic ' 

s'afpublicat in msi multe rânduri, latineşte a fost tra- ' 

dua şi editat de Gaulmin *) şi apoi de Gmirer *). ,. 



1] De vita. et morte Morag libri tras Paria. 

*) Prophetae veteres pseadopigraplii ed. Gfrarer Stntgsrf 1840 
p. 330— 362. 



.,gnz^=b,G00gIc 



MOISE 

In literatura slavă şi bizantină urmează după apo- 
crifele privitoare la Abraham, un şir întreg de apocrife 
relative la visul M lacob la losif în Eghipt şi mal cu 
seamă, diatele pseudepigrafice acestor din unnă, edi- 
tate greceşte de Fabrieiiis şi slavoneşte de Tihonravov 
şi Porfiriev. 

Noi pomenim acestea toate în treacăt, fiind că panS 
acuma n'am reuşit a Ie găsi şi româneşte ; dar nu ne 
îndoim că cercetări continue ne vor aduce cunoştinţa 
şi de manuscripte române până acuma neconsiderate 
sau necunoscute cu totul. 

Legenda ce o avem noi după aceste este un epizod 
din viaţa lui Moise. 

Hronograful nostru '■) ne spune: ,lară odată ea 
(fata luî Faraon) l'au dus (pe Moise) la tată-său Ia în- 
păratulil şi văzăndulQ aşa curat şi frumuşelîi, l'au luat 
în braţă, şi'I dezmerda ca pre un pruncii. Iară el aâ'n- 
tinsă şi luâ corona după capul înpăratulul, şi o dede 

1) Fol. 23b. 



.,gnz^=b,G00gIe 



ţ^oa. Pentru adastă a'au scărfoit înpăratul şi vrea să'I 
omoară. Iar fata lui Faraon, mama lui Moisi, dacă au 
audzit, au mărsu şi au dzis : înpărate ! să nu faci acest 
lucru să omori copilul, că el easte nepriceput ca un 
prunc, şi de nu mă credzi inpărăţiea ta că nu să pri- 
cepe, să pul ÎQtr'o tipsie galbeni şi 'n alta cărbuij a- 
prinşl, şi pune înaintea copi(lu)luI, să ispiteşti, şi a> 
tund de se va Unde la galbeni, vel vedea că să pri- 
cepe. Iar de să va tinde la foc Ia jeratec, vel vedea 
Inpărăţiea ta că laste brudiu. Şi ispiti Faraon cu a- 
<âasta de au pus de o parte gEtlbi(nl), de altă parte 
cărbuni aprinşf şi ce vru Dumoedzău, s'aii intins copi- 
lul şi aii luat cărbuni cu mânuşiţa lui şi bagăndu-1 în 
gură ş'au arsu limba şi dintr'aceea el au grăit fălcav 
sau gângav, până la moartea lui. Iară Faraon dacă 
văzu aşea, el au credzut că laste un pruncu brudiu, 
şi-I să potoli mâniea. * 

Sfârşitul acestei legende ne esplică cauza de ce 
s'a scornit. De oare-ce se zice în Biblia, cum că 
Moisi era gângav sau zăbaenic cu limba, a. venit apoi 
fantasia legendară şi a esplicat cum să poate, ca Moisi, 
care trebuia sâ fie desăvărşit în toate, să ailae o lipsă 
firească. 

Aşa se şi află m^ cu acelaşi cuvinte deja în Ge- 
nesis rabba din secolul al V. •) apoi în Sefer h^aşar 
^î deacolo în aşa numită .Cronica lui Moisi* com- 
pilată în limba ebraică cel mult !n sec X. din le- 
gende mult m^ veche, apoi înJalkut *) singura deose- 



') Cap. I. ai 11. 
»j fol 26-*, § 16( 



.,gnz^=b,G00gIe 



LITERATUBA FOPOLAEJl BOhAnI 



bire ce esistă intre aceste redacţiuni şi cea r 
este, că in redacţiunea ebraică, vine litrul Ga- 
bril şi mâna lui Moise, pe care o tindea el către 
galbeni o Împinge către tipsia cu cărbuni ^). Tot 
aşa se află această legendă şi în literatura muha- 
medană care a împrumutat-o cuvânt din cuvănt din 
literatura rabinică *), Din Orient a ajuns în litera- 
tura bizantină şi de o parte in cronica Iu! Doro- 
theus ») şi de altă în literatura slavonească. Textul 
slavon publicat de Tihonravov *) este mult mal de- 
svoltat, epizodul nostru se află acolo îndată la în- 
ceput ») şi se potriveşte mal mult cu redacţiunile ori- 
entale decftt eu cea română, eâdi şi acolo ae po- 
meneşte de îngerul Gavriil, care împinge mana co- 
pilului către cărbuni. 

Ba ce e mal mult : Valaam vrăjitorul , de care se 
vorbeşte numai în redacţiunile orientale, ei care nidt 
nu se pomeneşte cu această ocaziune de Dorotbeus, 
joacă şi In redacţiunea slavonă acelaşi rol de sfelnie 
al lui Farao ca In cele orientale. Ceea ce qe dovedeşte, 
c^ izvorul legendei romane trebue căutat în HronograJiU 
slavon şinu în MmeMijdeundeescoasă acea redacţiune 
slavică publicată de Tihonravov. Mal aproape de re- 
censiunea română, dar foarte prescurtată este varianta 



<) EdiUtfi latineşte de Gaulmin apoi de O&oerer. 
•) Weil: Biblische Legenden det Uuselmaeniwr p. Iii— 143.. 
Hwnmer) Rosenoel I, p. 88—89. 
•) p. iâ unn. 
*) L. o. I, p. 2.33— 26S. 
^ P. 235—286. 



.,gnz^=b,G00gIe 



MOIM îffll 

din Pal^ea publîQatA d« PoţfimY >) Itar mtere- 
sant este, căsoşaslă Legeadfi, a ixtini în lilAratnm 
pc^uiară serbeaBcâ, unde se .epune qft Gonataniino- ■ 
pole a foBt .zjţliUl de ua iicior ^fi impărat gfiml decAlre 
tatăl său, căruia i a luat asemeDea coroana din cap, 
şi care apoi când îl iepitii:^, Unse EBăsa la iipraii cu 
aur şi nu Ia cea cu cărbunJE ?). 

Cu aceea^ocaziuQemalCcQmiinicănisdi^ un ^t epi- 
zod ctin lirpnografele noastre, interoHitit peo^ oele 
zise- maT «j», e^Bd Torbfam de legeoda lui Adiam şi 
de toîagiil luIMoiei. Precum am ^ăzwt ma( sua eate 
izvorul acelei legende, o apoc^lipeS grecească,, atti- 
bmtă lui Moiei, care spune cam că iiiod el pe montele 
Sinai, vede,ea eft zic aşa, tntâele întftoplftri; ale ome- 
nireî. O reHiiniscenţă de aeea legendă s'a păstrat şi 
Sn hronografeie, şi lat texbjl reltUiv la. acea Legendă ') : 

,Şi în loatâ vremea sjcoIq in pustie 'i să arăta 
ArhapghelaJ Gavriil, şi i ^puflea, cw» aâ (Scot Dnimie- 
dzău lumea, de început ceiWfl şi pământal eu toate 
podoabele cereşti şi pămanteşfl, şipreouBnfitraiDniBae- 
dzău pre om, şi cum s'au îrQulţit îo laaie aamuaut', â 
cum a& (bt Dumsedzău ia. lume potop, da an îaoecat 
toate trupurile pre pământ şi cum afl filcnt oamenii 
turnuia ceia de piatră să « sue In Cerfu, şi eum 
s'au dezmeticii şi s'au pierdut limbile ; şi peoţni oa- 
menii cel vechi î-au spus, care cm» sa. fost şi ane 
că^ ani au trăit; şi acolo I-fi»^UB &igeruloum vaisă-ri 

') L. c. p. 229—230. 
*)F. H«8am ' ~ ' 
70-871. 
■)FoL 24 b 

OwMr, Ut pop. rom. 



bf Google 



322 LITERiTUBA POPDLABi EOMAnA 

dea Dunmedzău fărie, să scoată pre noroduIQ Ii^ Izrail 
de la fighipet, şt cum -va liia jiravila â» la Damaedzău 
şixa:aBeulta' ^e dansul toată seminţiea jidovească 
Şi-l arătă tn^aral tocmealile cerititnl, şi stihiile şi 
tocuala - stealelof'-şi namărul şi altă toată ioţriep- 
dEanea.'" . ■ 
■ GDedQDti de firisosa mal demonstra pe larg Originea 
orientală a acestei legwide, care se poatecdnadera ca 
eirimOBulapoeaUp8ului;'tmmtă atâta observăm, că 
legendele rabinice pomenea deâ de vederea profeti- 
că.aliiiEMoiBe, atăt a lucrărilor tiîtoare, cWşialu- 
cnirîlor trecute ce te a văzut d; cănd era In 6eT să 
priimească tablele legel. 

Pomenim acutaa de matina sau depălnea cerească 
care după legendă : , cine ce pofUea la inima sa, or 
ce fflHa de bucate sau băutură aşa să făcea In gura 
lui'. *). Mal pe laJ-g despre aceasta legendă, care 
precum cred, a influenţat (M&t legenda medi»-evîJă 
a stnlid Graal, am tractat în Gcirniama Iul Bartsch ■). 
O altă legendă ^) spune, că Moise s'a rugat de 
D-ae»«ă varfl faţa lui, ceea ce D-zeu nU-I îngădui, 
du- nutnal lumina lut o văzu : 

.larftMoisi de frica luminii s'au apucata o pia- 
tră din- mantele Sinaet şi să topi piatra ca dtara, şt 
s'an vărătiMoisi' In {datrS, de i să.cunoaşte locul şi 
tipoeul ţAnă astă^^. * ' 

Până: acirnia n'am ■ dat^ de izvorul acestei legende, 
care-poate că''şl a- luat naştere din cuvintele biblice : 

■) Hronografol fol. 29-b. 

?QcirnuuiU, atfris. nana hn XDL (XXV^ 18S0 pag. â8e-rS89. 
Sronogr. fol. 32-a. 



bv Google 



Exod. 33, 22 : ,şi va fi, când va trece mărirea mea te 
volu acoperi cu m&oa mea, te volu pune In spărtura 
acelei st&nclt, şi te volu acoperi cu mftiia mea pană 
■ce volu trece.. O legendă talmudică spune, că acea 
sp&rtm^ a Fost peşterea, unde mal pe urmă 9'a adă- 
postit proorocul Ilie, şi unde asemenea a văzut pe 
D-zeu trecând !n vântul cel lin. Legenda mat adaugă 
«ă acea crăpătură In stăncă era oăt un ac, căci alt- 
mintrelea nici Moise nici Ilie n'ar fi putut să stea a- 
colo de lumina cea mare. 



.,gnz^=b,G00gIe 



326 ' UTBBlTUltA POPUmtA BOKiNl 

ca.adeyftratfi&idjoţţ^e n^ţlC'fraţt, ce pretiaâitnprQoiift 
cu dânsul moştenirea tat&lut lor. 

Am puteaoi&ri n^iwmftţat^FMl qiUtelcx*, â(ţ<^ am 
voi s& cutegţiffl aci ,tQaţQ.uripele Jegeodelor sobiwooice 
jinUiteralura pop!Lilar& română, cea sorisă ^.cof. ne- 
scrisă. Itţţr'i^n studiu special yom revoţâ maî cu seamS- 
^upra, jprbşţ fiarelor' oare se buquiă de o reputa- 
ţiţmş (Qaiţe.nvifa Iq (^.edinţele, popiţlai^, şi care, pre- 
cum o vQm dempn^tra, nu ,eşte all>,Gev9 de ebX le- 
genda sblom^ică deepce Şainţr. . , 

Afară de aceste urme sporadice şi indirecte avem 
însă în hronografele noastre o legendă nu mal puţin 
importantă, atribuită de ţi dreptu luî Solomon, adică 
legenda despre regina Sava, născută din povestea Bi- 
bliei >) că regina Sab^I a venit Ia Solcmon şi a recu- 
noscut inţel^jcîunea lui ce^ înall^. Legenda, din par- 
tea el, aîjpQpodobit iqsăfoartemult venirea reginei Sava 
şi a adăogat şi îqtr^ărl isteţe ale el la cari răspunde 
Solomon, şi ast-tel ea recunoaşte agerimea minţâ sale. 
Iată cum ne-o povestesc hronografele române '): 

.Aşijderea era o împărăteasă anuiue Sava, ce se 
dzicea elineaşte .Sivila* împărăteasă mare delamar^ 
ginea pămănti:dul, unde lEiste aurul cel scump ce să 
chiamă Su6r. Şi dacă au audzîb de atâ|a înţălepdune 
a lui Solomon, s'au sculat cu multă aveare, tot de aur 
scumpQ, şi de pietri dopHte, şi de dulceţi scumpe şi 
au purces cu puteare mare şi au vinit la Ierusalim şt 



') fol. i 



bf Google 



- SOLOMOS 327 

aâuQâ]i4u-şc! cu SolomoD î^părat^lDCfipiir^^ y<m>vi 
tot de inţălepdune şi pilde adftaci; şicAte tftlqurl l'aâ 
întrebat Sîvila împărăieasâ, , toate cu .tocmeala InţJi- 
lepf^i^iî i le-au râspims prea îoţăleptul Solomon. Şi 
5^ alină iiiinia Sivilii despi:e toate lucriuile, <âtp au 
întrebat pre Solomon, ^pentru eă şi Sivija era în\&- 
llaptă, atâta c^t şi'glţl împăraţi de pe la margiwa pă- 
mântului trimitea de întreba sfat şi învăţătuii&.de la 
d&fisa. ItirâSiviladEicăaudziaşea.şivădzu ej^nu poate 
.fţrinde întru nemre înaintea Inî Solomon, încă I'au mrf 
ispitii o dată să şi mal vadză ; adusă cq sinţ feate co- 
rale tinere şi copîC tineri, de potrivă bu featele,' şi po- 
runci împărăteasa de Ie rătedzară părul tuturor !n- 
tp'un chip şi capiilor şi featelor,.şi i îmbrăcară totîn- 
tr'un port şi-! adusără înaintea împăratului,, şi a tot 
sinatuî( ^ dzise Siyila r împărate ! voia să'ml spui, djen- 
tre aceşti copil, cari sânt l"eţJ şi carîsînt feale ? Iar So- 
lomon,. mult s'au mirat de aclagta şi dzăsâ de le dea- 
dără apă pre mâni, să să speale înaintea Impăi^atulul ; 
şi spălându-Bâ, în loepricepu împăratql Solwnon, cari 
sănt feţi şi care nint feate, că feţii să spăla pre mănl 
şi pre obraz apăsat şi tare, Iar featile- să spăla.!iDişor 
şi smearin. 

,Şj dzisă Solomon de-Ialeasără deosăbişi.triraisără 
de-t cercară, şi fu adevărat cuvântul liri Solomon în- 
parat ; pentru care mult s'au mirat Sivjla înpfirătea- 
sa, şi au dzis întru audzul tuturor: mal multe vădzulu 
cu ochii miel, decât audziu ca ■ urechile meale pentru 
Solomon Inpăratul. • 

Isvorul cel mal vechîu acestei legende est6 Comen- 
tariul agadicBcrisla cartea Esterei cel mult însec. V. în 



.,gnz^=b,G00gIc 



328 UTBRATUBA POPULABJ BOlCiNl 

limba arameă. Legenda română Insă este prescnir- 
tâta ; cftct U lipseşte la Incepnt povestirea cum a tri- 
mes Unpăratul Solomon o pasere, ca sol la r^ina Sava 
^ ap4^ cum a primit-o Împăratul Solomon, şez&nd 
îbtr'un palat de »ticli , întocmai [h^cwu se află In li- 
teratura mohamedână, începănd de la Instigi Ccn^mil, 
.^i apoT In literatura slavonă Tot ajj^a lipseşte ^ o sumă 
de olfflilitnri! fp. ispite cari sftnt enumerate In acele li- 
teratutl. 

Ce6a ce priveşte tnsâ acea întrebare, ea se mal 
află Iii Midr&ş i^le ») şi la Glycas to Analele partea 
Il-a 6d. Bonn p. 343 »). 

In rencenziunea slavonă publicată de]TîhoDravov ea 
se găseşte de asemenea ■) dar diferită de testul roman 
şi de oele greceşti şi ebraice. Vesselovsky In cartea 
sa a cules amandoue rencenziunl slavice şi le a tratat 
acolo *} Insă prea pe acurt. In Iftuntrul cărţii a obser- 
vat Insă foarte bine legătura ce esistă, Intre aceste 
întrebări isteţe şi alte de felul acesta din literatura 
populară universală, In special din cea slavică. 

Fără îndoială a intrat de acilnT^afa lui Esop,vinde 
Esop a luat locul împărătesei Sava şi se întreabă cu 
filosofiit eghipteni, mal aceleaşi întrebări, pe care B gă- 
sim în literatura solomonică. 

De altă parte mtd atragem atenţiunea şi asupra 
basmuluK: ,Zefirinu cel frumos* din colecţiunea Iul 



>) Ulcnt n fol. 161 d § 1086. 



bf Google 



Arsenîe *) care se pare că nu este alt ceva, de cât însăşi 
legendele solMnonice reduse la b singură poveste. Mat 
multe din elementele caracteristice acestui ciclu se 
reg&sesc în acel basm ; se înţelege, schimbate ţi schi- 
nomosite Indftt deiine adesea greu ale regăsi prototi- 
pul; căci nu este un prodoct omogen, ci precum se 
poate des observa, şi mal cu seamă la basm e, este 
rezultatul cotUopirel b mtă multor elemente luate din 
diferite părţi. 

Elementele ce par a sta tn legătură cu legendele 
soldmoiiice sftnt următoarele : 

,Roşu Imfiărat, trimete soli la Verde împărat cu po- 
runca să ghicească, care din eeî trei viţel aduşi e mal 
mare, care e mgloclu şi care e mal mie. Aceţtf viţel 
semăna unu cu ălttd ca parc'ar fi unul. Fata împăra- 
tului spune Iul Zefirin, care se afla în temniţă, ce nă- 
paste a căzut asupra lor. Zeflrin Insă o sKtueşie să 
facă trei grămezi: una de grâu, una de orz şl una de 
meln, şi să vază, care viţel va merge la grftu, acela e 
mal mare, care se va duce la orz este cel mijlociu şi 
care se va duce la melH e cel mtd mic. Aşa făcu 
Roşu împărat şi s'a găsit că a zis adevărat.* 

Se vede clar că nu este alt-ceva decât întrebarea Im- 
p&rătesel Sava, cudeosebireaDumaI,căîn1ocdeoameni 
a'aa pus viţel, şi în loc de distingerea secsulul e vorba 
de distingerea vărstel; Întocmai ca într'unbasmungu- 
resc, •) unde însă trei cal alblau luat locul viţeilordin 



1) Voi, II p. Bl umi. 

>) Stier. ITogariache Miirclien tind Sa^n. Berlin 1860 No> 3. 



., Google 



330 tlTSHATDBA POPCLABJ ROHAhI 

basmul român., Inlr'uD basm buddhistic-Ubebm ') tri- 
meteuD ifupărat la o fată âoueepe, cate se asemeneaâ 
Intocioal, ca să spue <we dîa ele e muma şi care e 
mfuizul Fata foarte isteaţă le dă 4^ m&ncare şi recu- 
noaşte pe aceea ca muin&, care dedea fănuj cel mal faun, 
cu botul el, în partea celei atte epe Âceeaşt fată re- 
cunoaşte secsul a doi şerpi, pun&ndu-I în l&nă. Şar- 
pele bărbătesc se tot svârcolea pe lână fără a se pu- 
tea linişti, pe cfljid şarpele femeeac se iocolăceşte şi 
se culcă pe lAnă. A treea ispită tiimisă .de căU^ impă- 
. râtul este, să spue care este capul şi care este rădăci- 
na unuî toiag l^al de groa din toate părţile. Fata pu- 
ne bastonul in apa şi partea de cătră răd&cina se cu- 
fundă mal mult, peoănd partea de cătrăvărfse ridică 
ceva mal sus. 

întocmai aşa este şi întrebarea a doua în basmul ro- 
mân; aci recunoaşte Verde împărat, după sfatul dat de 
către Zefirin fetei de împărat, . printr'aceea, că eJ a- 
ruDcă toiagul în aer, şi pe care vârf oade acela este 
vârful mal spre râdicină. Diferenţa, într'aeestea precum 
se vede este numai, că acolo ae face prob^ în apă, şi 
aci !n aer, şi că în legenda tibetană ş'au schimbîit ro- 
lurile : locul împăratului Solomon l'a luat o fată. is- 
teaţă şi locul Împărătesei Sava Ta luat un împă- 
rat. Tot aşa se povesteşte şi în basmul unguresc. 
Până aci se potriveşte şi basmul roman din colecţia 
fraţilor Schott, întitulat : ,Albu împărat şi Roşu Împă- 
rat*. >) 

1) DumglnD, edit. tibetou « german de Schmidt c 23 p.' 190 
—191. 
•) No. 9 pag. 125—135. 



bf Google 



SOLOMON ^ 

Trecem acuma peste epizodul, că vine o săgeată a- 
ruDc^ti de la, RoşÂ împărat, pe care era ecris să ,o în- 
toarcă tot aşa de Iiţte precmn a venit, (jeefţ ce ^ Eaoe 
Zefipin. 

Tot. uşa trecem ţi peste câlitoria lui Zefirin la Roş 
împărat, care era însoţit de^ol tovarăţ^ ascmeaea cu 
dânsul; acolo , dovedeşte el Iarăşi pătrunderea îtiţelep- 
ciunel sale, şi, se apropie de legenda Iul Hamlet. Noi 
am tractat acest epizod în altă parte ^) mai pe larg. 

fPiind acolo Ia Roşu împărat mărtmiseşte Zefirim 
că el a întors săgeata cu atĂta putere, încât a pătruns 
chiar zidul palatului şi era aproape să'l rănească pp 
împăratul , însuşi. împăratul supărat, pregăteşte o ţea- 
pă, ca Bă'l tragă intr'ănsa. Zefirin insă trimisese carte 
la Verde împărat, ca să'îtrimeaţă oştirea într'ajutor şî 
ea să fie îmbrăcata inlrelfelurîde porturi; o parte să He 
îmbrăcată în haine ro^it, a doua în liaine ne</re şi a 
treea în haine albe 

„După aceea fu Zefirin dus la ţeapă,; în acelaşi mo- 
ment se văiiu venind oştirea lui Verde împ3xat, cea 
îmbrăcată în ro^iă şi tot poporul începu a arăta ar- 
mata ce înainta. Zefirin însă zise: popor nesocotit! nu 
vezi că focul te-a cuprins. După aceea veni cea îm- 
brăcată in negru., şî Iarăşi zise : nu vedeţi că întâlu a 
fost foc şi acuma cărbuni. Trecând şi aceasta se ivi 
cea îmbrăcată in alb ş'atuiţcl lară^ zise : aţi văzut fo- 
cul, cărbunii Iul ş'acuma cemişa. 

> Ast-fel surprins de armata lui Verde împărat e bă- 



>) Anuar pentru laraeliţT an V. paţ. 



.,gnz^=b,G00gIe 



332 UTEEATUBA POPULARĂ ROmAMJ 

tut Roşu Imp&ratâ şi Zefirin se întoarce cu isbftnda 
acasă,. 

Acest epizod, care se află tub forma de baara ^ la 
SerM unde ae numeţte Zefirin de a dreptu Solomon, 
corespunde unei din cele m&t importante legende 
80h)monice din dclul slaronesc. Este legenda hil Solo- 
mon ji Chitovras, care după aceea a ajuns povestea 
ţfurulul Solomon yi Fitr. Aci se spune, cum că Chito- 
vras respective Por a venit de a răpîtfemeealul Striomon 
şi a dus-o !n ţara lui. Solonion ae ia după dânşU şi po- 
runceşte oştirea sa, să vie aMio şi să se ascunzfi nu 
departe de oraş. 

,In oraş, vine Ia palat şi este imediat recunoscut de 
către împărăteasa uevaslalul, careapueându-l, îl pune 
Intr'o ladă pe care se aşează. Cănd vine Împăratul 
Por, ea îl arată şi 'î spune să omoară îndată pe Solo- 
mon, cădt altmintrelea !l va înşela prin Inţelepdtunea 
sa. Dar împăratul Solomon H zice, să nu uite, că şi 
el a fost un împărat mare şi de aceea se roagă să-I 
omoară pe spânzurătoare. DucSndu'l la spânzurătoare 
şi suindu-se pe scară, buciumează SoIom<Hi o dată şi 
partea oştirel cea împăcată in alb se arată. împă- 
ratul Por văzftnd-o întrebă pe Solomon : ce este? 
Solomon răspunde : jSănt îngeri, ce vin să'ml ta su- 
fletul. * La ^ doilea sunet se iveşte o^Hrea îmbrăcată 
în roş ^ întrebând Por Iarăşi : cine este, ti răspunde 
Solotnon : sânt îngerii ce vin să'ml la sufletul. \ee cftnd 
se arătă partea oştirel îmbrăcată in negru, zice Solo- 
mon : , ăştia sănt diavoli ce vin să *ţl Ia sufletul tău.* 
Şi în momentul acela năpădeşte oştirea lui Solomon 
peste toţi ce steteaă acolo, să vază spănzurarea îm- 



bf Google 



S6I.OM0K 838 

p&fatuM SolomoDt şi tu locul acestuia se spftnzurft 
Por împreună cu nevasta cea necredincioasa a Itnpă* 
ratulut Solotnon. 

Veselovsky a cercetat In thod eminent aceastlL le- 
gendă in toată intmderea el, *) antlftnd atăt forma mal 
veche, cât şi trecerea el In bylinele ruseşti, adică în 
c&ntecele epice populare, ce m^ trăesc păaă azi m 
gura poporului rusesc. După VeseJov«ky e'a ocupat şî 
lagic' *} cu aceeaşi temă, arătănd de asemenea trecerea 
et din literatura scrisă in cea nest^să. Dar originea 
imediată a acestei legendă a rămas pană ari nedes- 
luşită. Esistenţa el Sn literatura roniănă, ce am d«- 
monstrat-o noi acuma, vorbeşte pentru pre.tupunerea 
tul lagic' de a căuta şi pentru aceasta legendă, aceeaşt 
origine hyzanlino-slavă, pre car6 o au toate cele alte 
legende solomonice. Dacă am dovedi, că această le- 
gendă se află In manuscriptul slavo-bulgar din sec. 
XV — XVl al Archivel Statului din Bucâreştl, descris 
pe scurt de d-nu Hăsdeu, atunci şi această origine ar 
fi dovedită, căci ceea ce lipseşte pflnă acuma, este e- 
sistenţa acestellegende într'up manuscript provenind 
de Ia Slavii de Sud de la Bulgarii sau Serbii, dar din 
nefericire este d, Hăsdeu prea laconic In descrierea, 
acestui tSbornic* No. 9 şi 10 din acel manuscript sănt 
ast-fel intitulate de d-nu Hăsdeu: No.9-,cuvftid despre 
înţelepciunea lui Solomon şi de^M-e nevastaliA. ' No.lCh 
^mtâ legendă sub acda^ tiUu* •) şi aşa nu ne putem 
pronunţa cu absolută siguranţă, despre coprinsul Iot. 

>) 1. c p. 220—24*. 

») Arcftiv ftlr iiilav. KifloI^*. l 103— tlS. 

•J CvT. dm Utr. IL p. ISl. 



.,gnz^=b,G00gIe 



334 LITERATURA POPULARI RQMĂMA 

Partea !nt&Iu din rec^nziunea slavică, spune cum 
c& SoIomoQ Ta de nevastă pe fata lui! Volotoman sau 
Votoloman, şi aceasta esie răpită de Por SoIoAidr se 
ta după d&nşa; ajunând în ţara împăratului Por, se 
bagă ca bucătar In casa împăratului. După gustul hu~ 
eatelor, Si recunoaşte nevasta lui. Cât priveşte această 
parte cred că pot arăta oareşl-cum originea el orien- 
tală.; . ' 

Legenda talmudică despre Solomon, ne spune, că 
Aşmodeu Vai fl ademenit să-T încredinţeze inelul său 
cel cu numele lui D-zeu şi căpătând ast-fel toată pu- 
terea lut Solomon, l'ar fi aruncat drum de Ireî sute de 
mile dep&rte de Ierusalim^ In stare de cerşetor ajunge 
laRne Solomon tar la Ierusalim şi din pronia D-'Zelască 
regăseşte tntr'un peşte, inelul său cel minunat recă- 
păt&nd ast-fel şi puterea sa. 

Pe lăngă aceasta legendă, care a dat naştere la 
tntâia legendă a lui Solomon şi Chitovras, şi pe care 
o cunoaşte şi Veselovsky mal esîstă şi o altă mal 
romantică'), care însă, precum se vede, arămas tutu- 
ror necunoscută. 

Această variantă sună ; 

,După ce a fost aruncat Solomon cale de trei sute de 
mile departe de Ierusalim, umbla el cerşând din loc tn 
loc In curs de trei ani, până când se milostivi Domnul 
de dansul şi T aduse la oraşul de reşedinţă a împăratu- 
lui Amon^^!6r. Stând acolo în mijlocul uliţei, îl întâm- 
pină liucătarul împăratului, şi-1 băgă la curtea îm- 



>) Emec h&melech tâ. Amsterdam 164:8 fol. 14 d — 15 A ii 
Jallioek : B«tb-h&midriuch II, p. 86-87. No, XIL , 



bf Google 



_ ■apLţ^ON . 385 

părătească ca ^uţor Ia bucătărie. , O dată. găti Şo- 
lomon singur toate bucatele şi când U gustă fthpăra- 
tul îl plăcură într'âtâta,'th. cât goni pe, bucătarul. cel ■ 
vechiu ţi-I puSe pe dănsu'bucătţir. .'\' 

,Fata; împăratulid de 1$ Amotl, aţurriş. Naama, vă- 
zând 6 dată ţ)e noul tueătar,, se ,indră^';.îhtr'atâta 
după dânsul, îiieât spuse momeî şale, c^ ar vot' să se 
mărite cil dânsuT. Mama eT, împărăteasa, o deiăîmă 
şi o certă, zîcănd, cum ar putea ea ^săîa. iin bucătar, 
pe când o peţeau dpmnî şitoerf? Fata însă nu se 
lăsa şi muma a fost nevoită să spue toate împăratu- ' 
luî. Cum auzi împăratul de aceastase manie foc, şi voi 
să-I omoare pe amândoi. D-zeu însă nu o îngădui, şî 
ImpSratul se Îndură de el şi porunci numai să-I du<A 
In pustie, fecolo să moară de foame. Soloraon cu ne- 
vasta Iul umblară prin pustie» pană când ^unseră Ia 
on oraş lângă malul mkril. Acolo se duse Solomon şi 
cumpără un peşte de Ia pescari şi '1 duse acasă ne- 
vestei sale să-i 'I gătească. Când ea deschisă peştele, ce 
să vezi! inelul cel minunat, pe care era săpat numele 
taumaturgic (eîudotvoreţ) al lui D-zeCl, şi, pe care 'I 
aruncase Aşmodeu în mare. Cu acest iijel se întoarse 
Solomon la Jerusalim şi luă Iar locul pe tronul săii. go- 
nind pe Aşmodeu, Apoi trimese de chie'mâ pe împă- 
ratul de ia Amon şi 7 întrebă : cuip a putut el osândi 
la moarte pe doT nevinovaţi ? împăratul de la Amon 
răspunse că nu îî a omorât, ci i a trimes în pustie. 
Atunci i se fâcu Solomon cinţoseut, pe care nu '1 re- 
cunoscuse mal înainte, şi i arată şi fatalul, acuma, 
împărăteasă In Ierusalim.* 

Unele trăsuri şi pe lângă aceasta iţumele Voloto- 



.,gnz^=b,G00gIc 



886 LlTiaiTCBA POPDLARA BOMAmA 

man sau Vototoman ne aral$ Tnrfiurirea acestei Ie- 
geade asupra celet slavice; Voţoloman saa Voîotoman 
s'ar putea lesne eSplica pnn cuvintele: Baal-Atnim 
sau Vaal-Amon, adică : stăpftnul. Domnul Amoniţilor, 
ceea ce şi eradupă leţ^ndă, tatăl nevestei luISoIouiou. 

înalte detaliurl nu inlrăm, de oare ce întregul 
acest epizod nu ne interesează de cAt indirect acuma, 
cftnd e vorba de literatura populară română; n'am 
crezut !nsă de cuviinţă a trece cu totiil cu tăcere 
peste dansul, căd ori cum, luminează no punct ob- 
scur tn istoria legendelor byzantîno-slave, şî ast-fel is- 
toria legendelor române. 

Pentru a efirşi cu legendele aolomonice mal cităm 
ancă un pasagiu din hronografele ') noastre impor- 
tant din punctul de vedere al origine! legendare, ale 
cărţilor de noroc şi ale cărţilor j/hicitoare române. 

,Şi an aflat (Soloraon) firea a tot ce lasfe fn lume, 
a oamenilor, a dobitoacelor, a pasinlor, a gadinQor, a 
peştilor, a eirbOor, a jivinilor şi a câte ştim că şAntâ 
!n lume pe supt ceriu şi pre pămăntâ, şi în ape, toate 
eu înţălepclunea sa le au aflţiţ, care înţălepdune i era 
dată de la Dumhedzău. 

, Aşijderea şi planitele şi crângurile şi toată tocmala 
cenulul şi de suptQ ceriu şiieaşi cumva lega preOîa- 
vbli, ŞL cum H va chema pe numele lorO şi toate vră- 
jile. Aşyderea toate llaeiirile şi toate dofţoriile şi toate 
erbile care de ce llac era. Toate acestea le au cunos- 
cut Solomon, cu Inţ&Iepc^unea sa, şî de la Solomon au 
fost apucat Tilosofil eleneşH doftorii. Şi cil aceale erbi 



bf Google 



.;i leacuri ce ar&tase Solomon să tămăduea to^ oame- 
nii din toate boalele. CA de loviea boală pe vr'un om, 
el să şi lecuea cu aceale erbî ce ie dedeasă scrisoare 
Solomon, cât de ovreamemaT uitasă oamenii a să in- 
china lui Dumnedzăii şi a se ruga pentru boale, până 
»tătu impărat lezechie, şi văzând că au părăsit oanjenil 
a să închina şi a să ruga lui Dumnedzău pentru boale, 
au tnmU de au strănsQ toate cărţile acealea şi le au 
aruncat in foc de au arsil; Şi încă dentru acealea în- 
văţături a M Solomon sânt doftorii pftnă astădzl * 

Izvorul acestei legende despre ştiinţa medicală a lui 
Solomon, este Talmudul^), care de asemenea ii face 
autorul unei cărţi de dogorii, abrogată şi arsă după a- 
ceea de împăratul lezechie, din aceleaşi motive, precum 
spune reeenziunea română. Totaşase spune şidecătră 
autorii greci, adunaţi de Fabrieius *), şi astfel a E^uns 
şi în Hamartolos slovenesc ; aci însă cam scurtat, dar 
în fond este aceea^ legendă *) 

Pentru a doua oară şi mal pre scurt se repetă aceas- 
tă legendă despre arderea cărţilor solomonice de dof- 
torii, decătre însăşi hronograful nostru, când vorbeşte 
de împărăţia lui lezechie. ') 



In legătura cu ciclul legendelor solomonice, darîntr'o 
legătură deja mal depărtată, stă legenda din Paliîa ro- 
mână, pe care am nomit-o : Proorocirea Savilei. 

Paralel cu proorocirile sibyline pe cari se bizuiau 

1) Tractat Pesachim fol. 56 a. Berachotb fol. 10 1). 
. «) Cod. pseudepigr. V. T, L p. 104S-1O46 H, 176. 
») Potfirie» 1. c. p. 261. 
«)fol.60«. 



^=b,GoogIe 



3S8 LITEBATPRA FOFULABA ROMAhA 

păgânir, şi sub Inrfturirea lor s'au scornit de timpuriu 
şi de câtre Evrei şi Creştini ast-fel de proorociri, ca să 
arate, că şi la dftnşii afară de prooroci au prevăzut ş 
proorocite lucrurile viitoare. Numărul Sibylelor întoc- 
mai ca la păgăni merge din ce !n ce crescând, tncftt a 
ajuns până Ia zece. Una dintr'aceate, şi cea mal vesti- 
tă este Sibyla aceea, care după legenda a venitla îm- 
păratul Solomon şi aşezftndu-se pe lemnul crucii a pro- 
orocit venirea Mftntuitorulul. Această Sibilă nu este 
alt cineva, decât tnsăşî regina Sava, care precunj 
zice HroDOgraful nostru,- ,se dzicea elineaşte Sivila.' 
Intr'un studia deosebit ^] am cercetat mai de aproape 
variantele şi desvoltările acestei legende, cum a a- 
juns regina Sava să fie Sibyla cârţilor Sibyliae ger- 
mane şi occidentale. 

Savila însă cu care avem noi acuma a face, este o 
desvol'are m^ depărtată acestei legende originale, 
şi se găseşte, precât ştim până acuma, !n forma aceasta 
numaî la Bulgari, de unde a publicat-o şi a studiat-o 
foarte pe lanţ prof. Vesselovsky eu erudiţiunea lui cea 
profundă, ') Textul român, care se află tn ,PaL"Ia' 
imediat după legenda lemnului Crucel, ne spune că 
Savila aceasta era fata împăratului David, născută în- 
tr'un mod foarte ciudat E^ ajunge împărăteasă. Intr'o 
noapte văd Bolarilel din ţara .Ugorescu* noue serice 
se ridică pe cer, fie care având o formă şi o lumină deo- 
sebită. Savila le tâlcueşte acest vis, zicând că acele 



1) OermanU ed. BarUch. Nou& Berie XIII (X5V) 1880 pne. 
Î90-29*. 
•) Jonia). minister, narod. prosv, voi. CLXXXIII p. 241 — 288. 



bf Google 



noue sorf, însemnează noue popoare, ee vor stăpâni lu- 
mea, Intre cari enumera şi pe FrâncH şi pe TătarH şi 
ig'unge cu povestirea până la judecata cea de pre urmă. 

Nu'mT aduc Insă aminte dacă şi acea trăsură ca- 
racteristică, cum că a avut un picior de gâscă, care lea- 
gă legenda SibiM cu alte legende occidentale, se află 
şi în recenziunea romană, căci atunci identitatea a- 
«estel din armă, cu cea bulgară ar fi perfectă. Manus- 
criptul român, precum am spus'o deja, neesteacuma 
inaccesibil. 

Cat priveşte naşterea dudată a Sivileî a adus Ve- 
selovsky >) o paralelă din Mahabharata şi alta celti- 
că, la care mal adăugăm legenda ebraică despre naş- 
terea lui Pseudo-Sirah, din fala proorocului Jeremia, 
relatată în cartea : Alfahetum Ps' udo-sîracidit'um, *) 

De altă parte a observat Vesselovsky foarte bine 
că acel vis cu noue sori se regăseşte şi în tâlcul 
oraculelor Sibyline, atribuit lut Beda Învăţatului preot 
anglosaxon din secol. Vil— VIII. (+735), ceea ce do- 
vedeşte un prototip m^ vechiu pentru aceasta parte 
alegendel, de unde au luat-o de o parte (BulgarU) Sla- 
vii, de altă parte a pătruns şi în Occident, 



') 1. c. p. 264. 

■) Al£ibetnm sirBcidLi a. H Steinscburider Berlin 1858 fol. 
L6b — 17b întocmai ăaţi ed. Tenet. 16^. 



.,gnz^=b,G00glc 



DĂRÂMAREA IERUSALIMULUI 
SI LEGENDA PROOROCULUI IEREMIA 

Evenimentul cel maî important după moartea luiSo- 
lomoD din istoria !ntreagă a vechiului Testament esle 
iară îndoială: robirea poporului Evreu, şi dârămarea 
Ierusalimului. i 

Alte legende intermediare, pe care ne mulţumim a 
le pomeni numai, sânt d. e : naşterea celor trei eoconî 
Anania, Azaria şi Misael, cari au fost fraţi gemeni, fii ! 
lui lezechie împărat, care a murit !n acela^ ceas <^nd 1 
el s'au născut. ^) Altă legendă este apoi pocăinţa îm- 
păratului Mânase, *) pe care '1 duse împăratul Mero- 
deh Ia Ninive şi'l puse într'un bou de aramă, ca să se 
(rigă intr'&nsu). Âtuncea fşl aduse aminte Mânase de 
Dumnezeul cel adevărat şi se ruga cu lacr&ml ferbinţi 
să'l scape. Dumnezeu li auzi şil slobozi de acolo, dn- 
căndu-l Intr'o cUpă la Ierusalim. De atuncea a fost 
Mânase smerit şi evlavios. 

1) FoL 60b. 
■)FaL62A. 



bf Google 



DÂRJMiREA I ERUSALIM 

Originea acestei legende se afl; 
braică. ^) 

Dărămarea Ierusalimului şi rolul 
Teremia a dat naştere la o legendă 
află in dou& redacţiiuiT, mal identic 
mână. 

ĂntAIu este recenziunea Hrono 
spune: 

tCftnd se apropia vremea hotăr&l 
Ierusalimul aă fie dărâmat, era şi 
acolo şi plângea dărămarea oraşul 
nulul. Împăratul Sedechie mal in 
groapă, unde era oameni mor^, dai 
bozise de acolo ; cu toate acestea n 
de cuvintele lui Ieremia. Atunci zis< 
remia, să iasă afară din Ierusalim, i 
şi cu Avimeleb Înainte ce vine put« 
Ieremia zise : oare să se laude Hal 
cu puterea lor oraşul Ierusalim, ci 
topeaecS Dumnezeu singur. Şi Dui 
până nu va deschide Dumnezeu poi 
tea intra. Intr'adevăr, când fii fn şt 
mineaţă, auzi Ieremia şi Varuh gla 
şi văzură ftngeni ce coboraâ din ce 
şi el se puseră pe zidurile cetăţii. A 
mia pe Dumnezeu, ce să facă cu o 
lele sfântului Sion? şi Dumnezeu ! 



I) PMÎkUt de B. Cabane ed. Baber fol II 
|lo. 106—107. 
•) Fol. 86 b-a9. 



.,gnz^=b,G00gIc 



^ UTHHATORA POPPLAHĂ BOkASĂ 

toate in p&mănt şi să zică: .ascultă peminte de cu- 
vântul lui Dumnedzău, celui ce te-au aşădzat preste 
ape, să'ţl fie aminte şi să păzăştit aceaste odoare şi 
veşmănte* Iară cheile bisericel, le aruncă spre soare, 
după porunca Domnului, şi zise : ,să le eal tu soare 
asupra ta, aceaste chel, şi foarte să-ţl fie aminte pânâ 
cănd te va întreba Dumnedzău pentru dăosJUe. 

,ApoI se rugă Ieremia la D-zeâ pentru Avimeleh, 
care I'a scos din groapă şi l'a mântuit de moarte, ţi 
n'ar vrea leremiasă vază el peirea Ierusalimului, (Ă e 
om foarte fricos. Şi D-zeu îl zise eă'l trimeaţă eu o 
coşniţă Ia via Agripil, să-I aducă smochine de acolo, 
şi acolo îl va adormi D-zeu şi'l va ţine acolo, pani 
când se va întoarce norodul dela Vavilon. Aşa şi fiicu 
prorocul Ieremia, şi Avimeleh adormi lângă coşoiţa cu 
smochinele, şi dormi şaptezeci de ani, acoperit de 
D-zeu. Iar Varuh s'a dus într'o peştere şi a şezut acolo 
ţoală vremea robiei, căcî D-zeu a spus lui Ieremîa, ca 
numai el să se ducă cu poporul în robia şi să'l măngăe 
cu cuvinte bune şi blănde, pe Varuh însă să'l lase a- 
colo. 

.După ce trecură şaptezeci de aiJ, se deşteptă Avi- 
meleh din sonmul cel lung, care însă Iul i se părea 
scurt, că'I mal durea capul şi vru să doarme din noa, 
dar crezănd că'I aşteaptă Ieretnia, luă coştnîţa ca smo- 
chinele care erau proaspete, ca parcă le ar fi cules 
numai atunci, şi plecă la Ierusalim Ajungând acolo nu 
cunoscu nici oraş, nici casă, nid om, şi crezu că s'a 
rătăcit unde-va; căutănd mal bine, cunoscu locul, dar 
nu înţelegea nimica ce s'a făcut acolo. Atunci oim^ 
pe nn moşniag ce venîa la oraş şi li zise : rogu-te, un- 



.,gnz^=b,G00gIc 



PÂRĂMABBA. lERUSALlMPLPl Sdfâ • 

che, să 'mK spui cu dreptul, ce ora^ iaste acesta ? ^ 
omul II zbe c& estelertisaliin. Dar dacă este Ierusalim, 
zise Avemeieh, unde este leremia proroeul, unde este 
Varuh ceteţul şi unde sânt toţi oameni de căpetenie? 
Şi Iar zise omul acela : fătul meu, se vede că eşti din- 
tr'alt oraş, că nu ştii că astăzi sănt 70 de ani, de când 
s'a dus leremia cu tot norodul în robie Ia Vavilon. 
Dar Avemeieh !î răspunse : nu glumi ! abia un ceas 
este de c&nd m'a trimes leremia să culeg smochini şi 
iată smochinele proaspete. Bătrânul văzănd acea mi- 
nune Q răspunse : crez ce'ml zici, şi poate că eşti fiul 
unul drept, de aceea n'a vrut D-zeu să vezi risipa Ie- 
rusalimului; într'adevăr însă au trecut 70 de ani, şi 
caută acuma de vezi, abia e primăvara şi nu vremea 
smochinelor. AtundI se încredinţa Avemeieh şi'şl ce- 
rură ertăclune unul de la altul şi se duseră cineşi pe 
calea sa. Avemeieh se rugă Iul D-zeu să'I arate acest 
lucru şi veni un înger de'l apucă de mană şi'l duse in 
peştera, unde era Varuh, Şi Varuh se mira de dansul 
şi de smochinele cede proaspete după atâta vreme, 
Âtuncea veni îngerul domnului Ia dănşit şi Ie spuse, 
că peste puţină vreme se va întoarce tot norodul din 
robie, împreună cu leremia ; şi să scrie el o carte, tot 
ce Ii s'a zis şi va veni un vultur la dânşii ; de grumazii 
lol să lege acea carte şi cftte-va smochine, să le ducă 
la Vavilon, la leremie proorocul. Precum a zis înge- 
rul, aşa se făcu şi vulturul a zburat cu cartea şi cu 
smochinele la Vavilon, şi s'a pus afară din cetate. Toc- 
mii atuncea eşi afară leremia cu tot norodul, că du-, 
cea un mort să'l îngroape ; cum văzu vulturul pe lere- 
mia, începu săi vorbească cu graiu omenesc şi'i zise, 



.,gnz^=b,G00gIc 



34i LIŢgRATnuA POPCtARi ROMÂKA 

să ia scrisoarea lut Vanih şt a Iul Aremeleh, şi el sin- 
gur ae lăsa pe mortul ce'l ducea la mormfUit ; în mi- 
Dutul acela învia mortul. Poporul, Tăz&nd aceaminuce 
s'a mirat foarte mult şi a blagoalovit pe Domnul. Din 
smochinele aduse, dede Ieremia bolnavilor şi îndată 
se însănătoşiră. 

.Cfind s'a plinit vremea robiei, ziseD-zeuIutleremia, 
de s'a sculat Intr'o noapte cu tot norodul şi a eşit din 
Vavilon şi a ajuns la apa Iordanului. Acolo zise Iere- 
mia, că numai acel pot veni eu dansul, carî îşi vor lăsa 
muerile lor cele vavilonice. O parte din norod n'a voH 
şi s'a întors la Vavilon, dar nici VavOonienil n'au mal 
voit eă'I mal priimească, de oare-ce fugiseră de ta 
dănşil. Atunci s'au dus de s'au aşezat într'un loc de- 
parte de Ierusalim ; descălecănd acolo au pus numele 
acelui loc, Samaria. 

Ieremia ajungând la Ierusalim fâcu jertfe none zile, 
in ziua a zecea s'a rugat Ieremia atâta Ia D-zeu, cât i 
s'a suit sufletul de la dânsul şi i au rămas trupul, ca 
par'că ar fi mort. Un glas din cer tbsă a venit la Varuh 
şi Avemeleh ce jeleau moartea lui, zicând, să nu'l în- 
groape, cănuemort. EI şezurăîmpreunăcu tot poporul 
şi strejuîră trupul lul<trelzile şi trei nopţi, până când se 
trezi şi-i veni sufletul Iar la loc, şi a strigat Ieremia 
cu glas : lăudaţi pre Dumnezeii şi pe fîlu-său Îs. Hr. l 
Iară daca auziră de fîul lui D-zeu, el nu suferiră ei 
strigară: acestea sânt cuvintele lui Isaia prooroc, care 
au zis cătră părinţii noştril că a văzut pe D-zeu şi pe 
filu-său, şi pentru aceasta l'au despicat cu ferestreu ; 
aşa să ucidem şi pe acesta cu pietril. Varuh şi Ave- 
meleh văzând aceste, începură a plânge ; Ieremia însâ 



bf Google 



sărAhabea ] 

le zise, să aducă o piatră 
Când îî aduseră, se ruga ! 
căpătă chipu) trupulut ]vă 
norodul cu pietrii, şi prooi 
ruh ^i lui Avemeleh tot c 
zile. 

jDupă ce sfârşi cu pi 
ceea, că norodul în zadar i 
Ieremia stă !n mijlocul lor. 
seră cu pietrii şi ii îngroi 
pe mormânt chiar acea pt( 
.Iar când se întoarse Ieri 
şi veşmintele sRnteşiletncl 
în loc de pecete, cu numele 
acuma in pustie, unde s'i 
acoperită acolo, până când 
Pentru a da de originea 
să vedem unde se află a d< 
bine ! a doua recenziune i 
cu acea a Hronograftilulf i 
traduse din grecele de Mitn 
in Jaşi la 1682. 

Biserica orientală prăzni 
ca sfânt în ziua de 4 Noe 
află trecută eiceastă legend 
curios este. că tocmai legfei 
de timpuriii pe indexul ,lil 
ţiior oprite şi anathematiza 



•> Fol. 106 a— 108 a. 



.,gnz^=b,G00gIc 



»46 LIRATIKCRA POPDLABA ROMAsI 

ceasta legendă o găsim intre Vieţils Sfinţilor, atăt ro- 
mane cât şi slave ^) şi greceşti.») 

întocmai cu recenziunile romane, se regăseşte apd 
legenda în Chronica Iul Dorotheus ■) care a cules-o din 
scrieri mal vechi. Originalul cel mal veehifl grecesc al 
legenda este viaţa Sfântului prooroc Ierwnia pome- 
nită mal sus, atribuită lui Metaphrast, care în secolul 
al zecelea a trados vieţile Sfinţilor după originale ori- 
eniaU, de imde a şi căpătat numele de Metaphraa, 
adică traducător. 

Intr'alt loc ') am studiat cu deamănuntul elementele 
deosebite ale aceste! legende, care s'a combinat din 
cel puţin 5 — 6 legende deosebite. Numai asupra unei 
dintr'aceste neoprimaci, căci a avuto înrâurire foarte 
mare asupra lîteraturel populare; adică somnul cil 
lung al lui Avemelek, care lui i se pare foarte sciui 

Varianta cea mal veche, se află în Talmudul ierusa- 
lemilan, care ne povesteşte, că Cboni a dormit Intr'a 
peştere alăturea de Ierusalim, de Ia dărâmarea tem- 
plolul pană la întoarcerea norodului din robie şi rezi- 
direatempluIuT, adecă 70 de ani, întocmai ca Aveme- 
leh tn legenda romană. 

De allă parte se povesteşte că şi Epimenides ar ti 
dormit, după unii 40, după alţii 57 de ani într'o pe- 

') Tihonravov 1. c. I p. 273 — 338, donS recenziunl. una din 
, secol. XV, alu din sec XVI, * 

*) Neoi FarsdeÎHO»; para Arapin monaha ed. 1. Veuet. 164t 
ed. 2. ibJd. 1806 pay. 168—162. (* Soemvrie). 

•) P. 102—109 

*} HonatMclirift fttr deacliichte and WiBunsehaft des Ivim- 
Anina ed. Qraela yol. XXX. 1881 p. 78 - 81, 130—138, 368—37* 
ţi ^13 - 423. (ediţia separaţii p. 79 nrm ) 



bf Google 



DArAMARBA lERUSALIHULlrt 347 

şteră din ostrovul Creta >} In legătură intună cu ace- 
ste legende stă apoi aceea a celor ,7 coconi din Efes* 
cari au dormit chiar 400 de ani, şi cari au devenit de 
asemenea slin^ ; ziua lor este 4 August, şi legenda lor 
se află şi !n vieţile Sfinţilor tipărite la Neamţ 1812 şi 
la Bucureşti 1836. 

Ideea fundamentală a tuturor acestor legende, la 
care am mal adăugat în studiul nostru o sumă de pa- 
ralele orientale şi occidentale, este: petrecerea înt?un 
munte sau într'o peţtere o vreme oare-care, după asemă- 
narescurtă,darînrealitate mormdetungă. De aci dedu- 
cem noi această trăsura, pe care o regăsim şi într'o mul- 
ţime de basme. Ca să ne mărginim la basmele române 
avem mal întălu un basm in colecţiunea fraţilor 
Sehott 3) AciduceMaicaDomnuluIpe oorfanăSn cer şi 
1 dă patru chel. In ziua întftia deschide fata o uşă cu 
cheea tntMa şi stă !n acea odală o zi. Maica Domnului 
'I zice însă, că n'a stat num^ o ai, ci un an întreg. 
A doua oară, deschide uşa a doua şi stă acolo numai 
un ceas ceasul acela In realitate era însă atăta, căt 
tr^ ffeneraţiuni. A treea oară aruncă numai o cli- 
peală in odaea a treea şi clipeala aceea ţine câtj'w- 
mătatea vet^ici^. 

Un ai doilea basm inedit ne-a comunicat d-nu Is- 
pîrescu, unde un tftnăr intră într'o deschizătură a unul 
munte, pe care o vede el pentru prima dată. Acolo 
vede o mulţime de oameni, la cari rămăne ca slugă. 
După o vreme oare care vrea să se întoarcă la lume. 



■] Studiul men 1. c. p. 368. 
^ Mo. 2 p. 90—96. 



.,gnz^=b,G00gIe 



348 LrrKRATPRA FOPDT.ABi BOMĂtfl, 

şi cftnd eae afară spun acrf oamtrf, s& măture tot gu- 
noiul de acolo şi să'l scoată asemenea afară. C&nd a- '" 
junge afară vede, că B'a schimbat tot gunoiul In aur, co 
acesta se tndreptează la satul ivă. Dar acolo el na xnaî 
cunoaşte nîct satul, nici oamenii, şi pe dansul nu'l cu- 
noaste nimeni; cărf cat era el în munte a trecut o 
vreme inddungată, ceea ce lui i s'a părut numai pu- 
ţină vreme, şi toate se schimbaseră. 

Alte paralele destul de numeroase am cules în stu- 
diul nostru BUS pomenit. Ceea ce reese pentru noi din 
compararea şi urmărirea istorică a acestor legende şi 
basme, este că această trăsură e de origine literară, 
şi de aci a pătruns în literatura, populară. Insistăm 
asupra acestui punct, de oare-ce vom reveni asupra 
acestor trăsuri deosebite, pentru a le reuni într'o sin- 
gură vedere, cănd vom tracta despre originea basme- 
lor şi despre părţile mitologice ce par a conţine. 



bf Google 



CHRISTOS. PILAT. 

Apocrifele şi legendele la cari a dat na^ere Noul 
Testament, cu care oe vom ocupa acuma, se deosibesc 
cu totul de cele izvorite din Vechiul Testament, Se în- 
ţelege că vorbim aci numai de aoele legende, cari se 
aflu !n literatura rom&nă. Căd pe cănd fantazia crea- 
toare împodobea tocmai persoanele biblice cu poveşU 
şi legende prelucrate şi în limba romană, n'avem în li- 
teratura noastră nici una din legendele orientale pri- 
vitoare la naşterea Domnului sau la cop3frria lui. Nu- 
mai urme slabe s'au păstrat în cântecile poptdare de 
crăciun şi îh colinde; d. e : adăpostul ce Ta i^sit Maica 
Domnului în staulul unde era să nască pe Măntuitorul; 
Călătoria Maicii Domnului cu losif de la Rusalim Ia 
Vitieini. Legenda despre rândunelile ce stropiau pe 
Mântuitorul în leagftn, şi în sCărşit în credinţele popu- 
lare: afurisirea ursului şi binecuvântarea broaşte de 
către Maica Domnului, cănd fugea la Egipt Că(d lata 
ce ne spun colindele : 

Cănderasănască,senigaHaica£kHiiiuiliiIde Cră- 



bf Google 



S50 LITBRATnRA POPULABl ROMAkA 

dun, să O lase să nască In patul lui. CrăcHun tnsă nu o 
lasă, ci i zice să se ducă in staulul cailor sau în Ieslea 
boilor. Intrând In staulul cailor, începură caii a tropo- 
ti şi epele a rânchezi. Atunci le zise Măria, să stea cu 
tropotul şi rânchezul câd( 3 măresc durerea. Dar cai 
n'au încetat şi Măria i a blestemat, casă n'aibă nidfun 
saţiu, şi ori căt vor manca nici o dată să n'aibă înde- 
stulare. Venind la bol, boi ramega, dar îndată ce Mă- 
ria i-arugat,au încetat, şi de aceea ia binecuvântat să 
fie Iubiţi de oameni şi de D-zeu '). 

A doua colindă ne spune, că losif cu Măria călăto- 
rind de la (Rusalim la Vitleim* voiră să se recoreas- 
cft la umbra plopului, plopul tnsă se retrase şi soarele 
Q ardea, de aceea 11 blestemară ,sănu fii rodit — să 
cre^U tot In sus — căci umbra mi-al dua.* Dia potri- 
va lăţea mărul umbra sa, ca să-I acopere şi «I îl binecn- 
văntară : manile înflorit— să fii tot rodiţi — să creş- 
ti în lături — să sporeşti rodurî. '} 

Răndunelile, după o altă colindă, stropiră cu aripile 
pe fiul lui D-zeu şi'l aruncară cu pietricele, de aceea 
au fost blestemate, să le fie cuibul tot la loc rău, la 
grindele streşinilor, să le bate fumurile. ') 

După crediJiţa populară apoi, a fost ursul odinioară 
UQ om, care s'a pus înbr&ndr, casă sperie pe Maica Do- 
mnului, c&od fugea la Egipt, şi a fost blestemat de dăn- 

') At M. Marieneseu Colinde Bacar. 1861 No. 2 p. ■*— 6 iMlea 
Ant. Rom ClUitece de stea. Bucur. 1880 p. 95—99 .■ „Peţtei«a ;> 

»J A.Ponn : 1. c. p. 93—96: Drumeţii. Marieneacu : l. c, p. 1— 
8: „DnunarU." 
•} Marianeecn 1. e. p. 27— 'S9: „Bândunelele" 



.,gnz^=b,G00glc 



CHBT3T08. PILAT 361 

sa să rămăie aşa ; *) şi tn fine broasca a fost binecu- 
vftntată de Maica Domnului să nu putrezească după 
moarte, ei să să se usuce. 

Astea şi poate încă cate-va urme slabe, ce ne-au 
scăpat, sănt totul ce posedăm în literatura populară 
română din legendele Evanghelîelor apocrife din'pri- 
mi secoH al ereî creştine, precum ?ânt: Evangheliul copi- 
lăriei lui lesu ; Istoria iul losif lemnarial ; Evanghelia 
luî Nicodem ; Evanghelia lui Pseudo-Matheus, editate 
tn limba greacă sau in traducţiune latinească după o- 
riginale arabe şi siriene de Fabricius, Thilo şi Tischen- 
dorf. 

Din apocrifele relative la Hristos s'a păstrat în lim- 
ba română numai: In^tiinţafea luX Lentul proconsulii 
ludă către sănatvl Ramului pentru chipulH Măntuito- 
riuM, tipărit într'un CeasZow bogat de la Sibiî; de sigur 
de pe la sfilrşit s. XVII pe care însă în zadar l'am căutat 
pftnă acuma. După acel Ceaslov s'a fScut o copie »la 
BEanla mănăstire Brăncovenilor* şi la 1825 a fost co- 
piat de aci într'o pravilă manuscriptă, ce se află acuma 
In bibliotheca Academiei romane scrisăde unu:CIiment 
ermonahot Păricovenî. Noi dăm aci acest apocrif scurt 
In întregul luî, întocmai după ma. Academiei precum a 
fost copiat de susnumitul ermonah : 

.Inştiinţarelul Lentul proconsulii Iudei către sănatul 
Ramului pentru chipulâ mântuitorului care au foştii 
Intru acesta chipQ : 

.Intra aceste vremi s'au arătat aici unii oratt. eareîn- 
că trâeşte,anumel3siiHr3ttlacăraeaputeretrece pre- 

*) Jipescu, Opincaral Bucureşti 1881 p. 117. 



.,gnz^=b,G00gIc 



362 LITERATCBA P0PD1.ARA ROMĂSA ^ 

ste măsurile firfl ; oameni îlQ numescâ mare proorocii, 
iarft ucenici lut H ziefi filul lut Dumnezău, el Inviltarf 
mor^ şi tămădueşte tota fellulil de boale, elil esteunil 
omti de unâ chipâ încuviinţai, şi cu bune măsuri. In 
faţa sa să vede oareşi care străştie, însă care atrage de 
oda.*^ şi dragoste şi frica acelor ce'ltl vădii; părulil lol 
este in floarea aunil alunii timpurie, insă de la rădăd- 
nă şi pană Ia urechi este netedă, iară de acolo şi pană 
la umere creţi şi trece şi mal joaQ de umere. De la 
frunte prin mijlocul capului are cărare după obicelnlft 
nazarinenilor. Fruntea lui este lată şi albă, faţa fără de 
nid o meteahnă şi împodobit cu o rumeneală foarte plă- 
cută, fiziognomiea lui este igemonilască şi măngăclwsă; 
nasul şi gura aănt făcute cu mari mă.^uri; barba este 
din destuii) deasă, in floarea părului şi despărţită în fiu^ 
culi(ă; ochiEÎT săntil căpriişi foarte vioi; eld este groz- 
nictt Ia ale sale mustrări ; dulce şi plăcuţi) la ale sale 
învăţături şi sfaturi. Chipul feţei lui trage oehil tuturor 
amestecată fiind cu semnotita, adică cuo cinstire adăn- 
că, nuraăvâzutnitninea nici odatârăzăndii, dară plăn- 
găndâ adese ori; statulQ lui este drept ; măinile mari 
şi lungi şi braţăle foarte frumoase ; elă vorbeşte pu- 
ţinâ, dară cu multă statornicie şi este cel mai frumosQ 
omit in lume. 

, Acestea le-amâ găsăt eH scrăs la sfânta mănăstire 
brăncoveoilor după un c'aslovil bogat de laSibîL (Iară 
nu le-amă găsăt în sfănta pravilă, precumQ să vede 
Înainte scrisă;) şi amil scristl eu Oimeat ermonab ot 
Păricoveni. 1826 Iul. 28.* 

Recensiunea latină acestui apocrif s'apublicat de Fa- 



bf Google 



CHB1STQ3. Pliar 363 

bFÎcius f) dupS istoria Iul Hiâstoa, scrisă- in linabăr perna': 
nă deXaverinoşi tradusă latineşte de Ludovic de Dieu. 
De asemenea a adăugat ') i^ ioclwaţiuâira paraleilor 
'lin cele alte titeraturi, deuadereese, eâaceăatiepiBto- 
lăalui Lentul, a fost publicată în: .Orthodoxografiele' 
şi oă, se află !□ mullie tmumscripte din lâb^thecile 
en^eee, franceze, germane, ^e. 

FilîA 

O alta epistolă apocrifa este acea atriîjiiită M- Pliat, 
adică relaţiunea despre moartea lufHristos, cep Irim»- 
te Pilatcâfife .Cfiesarul' din Roma, şi unde descrii mi- 
nunile cele mal principale, ce le a sîlvSrşiE Hriitos p6 
cândtra.Ia, şi întâmplările cele groaznică în mortierrtul 
răstigtiireî, cum că soarele s'a întunecat şi tot pămân- 
tul s'a cutremurat. Chesar văiănd, că din vina M Fi- 
lai s'a fntămplat acea întunecare şi acel cirtremur ca- 
re a speriat pe toţî, îl cheamă' k Roma şi'l osândeşte. 

Cam aşa, dacălmtaductiine aminte, eSte şi coprinsul 
recenziunfel românfe, care se află tti sbomicul de pe la 
îiicepulnlsec. XVII; care conţine şi ,Pâliîa'. R^retcă 
acel manuscript nu ne este acuma acdeslHlI, pentSru a 
ptrtea da cu mal mare sigtiranţâ, coprinsul acutei «- 
pistolii, pe care am citit-o foarte repede acuma deja 
doi ani. 

După toată probabilitate este^şj aoeadâ epistolia tra- 

>) Cod. peendepigr. N. Test I naţ. 801—303. 
■J Ibid. p. 302 tjl toi. lap. -^7. 



.,gnz^=b,G00gIc 



354 LIRATERUBA POPDLAItA ROMAn I 

dusă dic slavoneşte, precum este şi restul manuscr^)- 
tulul întreg, ca toate cS p&aă acuma, ne a rămas ne- 
cunoscut originalul slovenesc. 

Prototipul grecesc s'a publicat de către Fabricius >) 
împreuna cu o traducţiune latinească. Tischendorf *) 
In^ a publicat textul grecesc, pentru a doua oară 
slujindu-se de cindi manuscripte, din care unul este din 
sec. XII. 

Mairăsp&ndită esteinsSlrşit, hotărârea fficutăde Fi- 
lat , adecă desci'ierea procesiilul şi condamnărel lui 
Hristos, oare precum zice însu^ textul a fost găsită la 
anul 1400 in ^Acula din Italia într'o piatră foarte fru- 
moasă * . Acel oraş Acida se numeşte Aquila in paralela 
germană, •) singura nouă cunoscută. în literatura ro- 
mană pretinde acel apocrif să fîe fost tradus din gre- 
eefte. Prototipul grecesc se pare a fî textul publicat de 
Steph. Leukadios, ») alăturea cu textul grecesc al epis- 
toliet lui Lentul despre (aţa M Hristos. ") Tocmai acest 
apocrif, relativ cel mal modern, a devenit cel mal răs- 
pândit dintre acele citate pană acuma. Dăm aci înce- 
putul lut, care conţine isUiricnl apocrifului destul de 
interesant , după textul popular, care face paxte din 
cărticica .Minunele Sf-luî Sisoe', •) 

^Tălmăcirea dupe copia din limba grecească a ho- 



'} Cod. pseodep. N. T. H. p. 972-981. p. 466— «6. 
' *} Evanţ^lîa apociŢplia Upsiae 1853 p. 413 ~419. 

•) FabriciaB. Cod, jweudepigr. N. T. 

■) Sillogi. AthMi 1838 pag. 3-8. 

") Ibid. pag. 1—3. 

*) MinnneU St. Sisoe ed. Bncur. 1878 p. 7—10. 



bf Google 



CHB1ST03. PIUT 365 

tăr&rel Scută la al şeapte-spre-^tecelea an al oblăduirel 
împ&ratulul Romanilor Tiberle Chesaru din Pontie 
Blat. 

jDomn stăpânilor a! Iudei asupra mântuitorului Isus 
Hrktoa născut din fecioara născătoare de Dumnezeu 
Măria; prin care !l osândeşte la Moarte pe cruce ÎDîrt 
'don! t&lhart la 23 Mmlie. 

.Această hotărâre s'au găsit la anul 1400 de la 
Hristos , în oralul Aeula din Italia intr'o piatră Toarte 
frumoasă , ca o lădiţă de marmoră minunată şi într'a- 
ceea s'a găsit pomenita hotărâre scrisă pe Membran 
în limha ovreiască; şt s'au adus întăiaşi dată In Cons- 
.tantinopole la 1581 in zilele patriarhului Eremia la 1 
Aprilie. Apoi la anul 1595 Iunie in 3 s'au scos din 
cărţile Patriarhului din Constantinopole Dionisie cu 
următoarea coprindere*. 

Coprinderea este sentinţa de moarte, motivată prin- 
"tr'aceea, că Hristos s'au răsvrătît în potriva legii şi a 
sfintei biserici din Ierusalim şi că a intrat călare în 
orfiş cu mulţime de norod, ca un împărat izbănditor 
Iţi norodul cu stălpări de dnic l'au primit. Interesante 
prin pocirea lor sânt numirile proprie acestei hotărâri. 
Cu greu se recunoaşte forma lor adevărată, ceea ce a- 
rată, că acest apocrif a devenit proprietatea poporului 
care Id genere, mal nid o dată nu lasă intact numi- 
rile proprie streine, ci în genere caută a şi Ie asimila, 
adesea ori prin etimologii fantastice, care daO naştere 
In filologie Ia capitolul cel foarte interesant, despre 
.etimologii populare*. 

Pe când acele epistolii, afară de cea din urmă, au ră- 
mas isolate în literatura română, au devenit din con- 



.,gnz^=b,G00gIe 



356 litbbatOra popuiARi h ohAmI 

tra altE fpidolîi şi apocrife curate cărţi populare, citite 
şi răscitite !n curs de secoU şi aşa de răsp&ni^te ca 
nict o altă carte curai religioasă. Caracterul fantastic, 
care inspire groază şi spaimă cititorilor sau puterea 
inherentâce Ii se atribue în potriva Sataneî şi în potriva 
duhurilor necurate a asigurat .Epistoliei din cera Dom- 
nului nostru Iş. Hs.' .Călătoriei MaieeI Domnului prin 
Iad,* .visul Maicel Domnului 'sau .Apocalipsul jţios- 
iblulul Paul* 6 popularitate într'adevăr f^ijoaisă. 



bf Google 



APOCALIPSUL APOSTOLULUI PAVEt 

Vtixă din apocrifele cele mal vecM înşirate mal sus, 
este : Apocalipsul apostolutlU Pavel. 

D-oa Haadea care a descoperit şi a publicat*) acest 
apocalips, A însoţit ptibllcaţiunea aa cu o introducere 
literariC*) iiWde vorbeşte mal pe larg despre izvoarele 
acestifl apocrif şi dfespre pai^elele din literatura uni- 
versală: Ne vom rttărgiili declf Ia un mic esttiact ppl- 
vitdt Ia otigineil dtrefctă a acestui apocrif, care pe 
lAngă iitlptn^UţăcultaraJă, universală m^ are şj im- 
portanţa literară specială românească, dfe oare-ce este 
cel rtial Veohiti text românesc, cuncisciit pâtia acuma. 

D^ tirripariil d^â s'a născut In sferele creştine de- 
scrierea pOgorărei lui CliPi^ !rt Iad, pteeum o avem in 
pretinsa Evanghelia & Iul Nlcodim. Această pogorâre a 

txlM:Vtfii,\i--&&; T^prodUa de noi âb^ft 
—...^.y~M. ...„•— ^ te „CbMtDkiutîa" noMrtrA <r«L !:■ pat; 1-3^' 
*) Ibid. p. 405— U^ 



.,gnz^=b,G00gIe 



B56 LITBBATUBA POPULABJ RQMJlHl 

fost un fel de esemplu după care s'au fabricat alt& 
prin analogia, care joacă un rol aşa de important in 
literatura populară.. Una din eopiele cele jnal vechi de 
felul acestaa fost apocalipsul de faţă atribuit apostolu- 
lui Pavel. Foarte bine a observat D-nu Hăsdeu, că de 
la Orient a ajuos !n Occident prin Paulichianii, secta- 
toril eretici alt apostolului Pavel, şi că a fost râ:^>ftndit 
în Bulgaria şi Romănia prin mijlocul Bogomililor. Ob- 
servăm aci că Bulgarii (foşti eretid) azX catolici, cari 
formează colonii Insemnatetn România sănt numiţCde 
popor: fPavlichent* 

Prototipul grecesc, care datează eel mult din sec. IV, 
a fost publicat de Tichendorf i), alăturea ou traduce- 
rea englezească unei recenziunl sirîace mîU desvoltate 
de cftt textul grecesc. Acestea reprezintă redacţiunea 
cea lungă, completă a acestui apocalips, care se com- 
pune din trei p^^ : ăatâit), un fel de introducere, unde 
se vorbeşte de modul cum aduc ăngeril sufletele oa- 
menilor înaintea Iul £)umnezeu, ca să le judece, după 
[aptele ior săvârşite pe pământ. A doua parte vor- 
beşte pe scurt despre dulceaţa ralului, şi a treea !n fine 
descrie foarte pe larg muncile îaduliU. 

Din aceastărecenziune lungă, care se află şi în textul 
slavic publicat de Tihonravov ') s'a născut şi o alta mal 
scurtă, care coprinde numaX partea ântâia şl aceasta 
este recenziunea slavică din sec. XVI publicată de No- 



') Apocaljpsea apocrjphae p. 34—69. 

^ L, c n p.40— SS.Iagio'nalponimieţte trtimaniueripM ak- 
Tons, din care a dat Mtraete, v. AtcUt f. sIbt. Philologie nd. IT 



bf Google 



APOCALIPSUL AP . PAT K- 869 

vacovidt şi tipfirită pentru a doua oar& de către dcHunu 
Hăsdei alăturea cu textul roman. Titlul apocalipsului 
tn această redacţiune este „ Vederea apoatoluliă Paul 
de efirea sufletelor; căci Intr'adevărseconcentreazăaci 
tot iDleresul, in momentul cănd ese sufletul omulid şitn 
deosebirea, !ntre eşirea sufletului omului drept şi Intre 
aceea a omului păcătos. Asta este ce cere Pai^ să vază, 
şi asta Q arată îngerul din cei-. Cele alte două părţi 
s^ab putut lăsa a&ră cu atftt mal uşor cu căt au fost 
înlocuite printr'un alt apocrif posterior apocalipsului 
ap. Paul. Călătoria Maiol DomnuM prin munci, a fă- 
cut de prisos o aliâ călătorie şi aşa s'a păstrat îii lite- 
ratura romană num^U redacţiunea cea scurtă. D-nu 
Hăsdeu conjecturează Insă, că şi cea lungă a fost cu- 
noscută Romanilor, de oare-ce se pomeneşte indirect 
într'un alt text din sbornicul manuscript, din care face 
pari« şi apocalipsul ap. Paul, zicftndu-se acolo* cum 
că fbgerul spuse Iul F^ul, pe care 'l purtă de-i arătă 
toate tnundle, că de ar fi un voinicde trel-z«<^ de ani 
şi ar slobozi in jos o piatră, ar sbura trei ani să cază, 
acolo este munca păcătoşilor'. 

Dar şi această redacţiune scurtă, eoprinsă în sbor- 
nicul manuscript, dăruit de d-nu Sturdza Academiei 
romane, este fragmentară : lipsesc Ia myloc două pa- 
gini, care au fost restituite de d-nu Hăsdeu prin ajuto- 
rul originalului slovenesc. Coprinsul apocalipsului e^. 
Paul este deci următorul : 

.Apostolul rădicat tn cr<r vilzii Îngeri ce vin şt se !n- 
. <diiaă tna!r:t3â tui U-zeu, încărcate cu daruri şi rugă- 
ciuni din partea acelora, ce s'au lăsat de duldtaţa la- 
mei şi se rof^ neîncetat Iul D-zeu. Şi un glas le zice 



.,gnz^=b,G00gIc 



860 tmaiTOBl PQPWJ.BĂ KOMXwii 

să se duoft şi ak slujascÂpe sotil oameni drepţi Şi 
rin îţ^ril oamfinllor ce n'au fqjjte buae da ae încbinâ 
şi se pl&ng de r&utăţile oameailor, care na păzesc 
prazaioele şi af. Dumin^; şl D^^en Ie ziea să se în- 
toarcă şi sări slvgeasfiă; pAnă ce se vor pocăi, ingenl 
duse apoi pe »p. Pavel de vămi şi locaşul slinţilor, şi 
Iadul. Intms Iar la tătia ceniîul văzu cetete Satawf 
ce se tniuit ta dtasvl morţiiaiuipca suQ^elor oameni- 
\ot necredincios; de altă parte văzu Îngerii oamenilor 
dc^ţl şi faţa tor lumina ca soarele. 

, Atunci se rugă Ap. Pavel şi zise o&tre ftngenil, că 
vrea să vază sufletele oamenlitor, direpţilor şi păcă- 
toşilor. In oe chip es din această Inme. Şi văzu nn om 
drept imcind, şi toate faptele, bune sta împrejurul 1d3 
şi îngerii sta şi pâ^ oulubire sufLetul lui, păită căod 
II luară din trpp ; şi atunci fî grăiră de trei ori! : sn- 
Sete ! cunoaşte'ţiC trupul tău din care al eşit, c&d cn 
el te vel împreuna iarăşi la ziua de judeoată. Apoi Iau 
sufletul şi '1 Barată şi viue îngerul ce '1 pă^dla pe pă- 
noAnt şi-I zice : buaură-te snflete, că eu mă bucur de 
tine, că al făcut voia lui D-tieu pe pămănL Duhul sfânt 
mei^e înaintea sufletului în aer. Draci atau la intrare 
dar n'au nici o patere asupra auiletulii[ bun. Aoeaata 
a arătat îngerul apostolului Pavel'. 

Afară de acest' manusoipt din sec XVI. mal pose- 
dăm noi un Iragm^t de patni pagini In umd. din sboiv 
nicele noastre de pe la 17&0i Acest fragment iraleaaă 
epizodul oel maă important dintr'aoel apocrifi conţine 
adică dascrieraa .eşinel suflehihil* unul omdrept. lo- 
geni zic de ^ oii sufletului să vază b<iipul aău, eăol 
cu dansai se va împreuna Ia ziua juâe^ţil apoi zic 



bf Google 



APOCALIPSUL AP. PA VEL 361 

să se ducă să se erte cu trupul, şi sufletul se duce de 
să Iartă cu trupul. Apoi da<^ prohodeseu preoţii tru- 
pul, tau îngerS sufletul, şi mergănd, aşteaptă la casa 
omului, până vJD oamenii de la groapă de mănâncă 
bucate, şi zic toţi; bogdaprosti şi scriu îngerii toate 
bogdaprostile şi Iau pe sufletul de '1 trec peste 26 de 
vămi şi străjî drăceşti şi îl păzesc de încercările dra- 
cilor, cari vor să '1 apuce cu de a sila, Iar când se a- 
propie dracii de îngerii le pere vederea şi puterea ; a- 
pol 11 Iau îngerii şi 1 duc înaintea lui Hristos. Hristos 
întreabă pe îngeri, ce suflet au adus ? şi îngerii zic : 
suflet bun I şi arată faptele bune ce a făcut. Apoi zice 
liristQsstil'd^VijtliiIad'să Tvază. căd ca om a auzit 
el cftt tracă de muncile Iadului. După ce a văzut Iadul 
fi duc Iar înaintea lui Hristos de '1 blagosloveşte şi '1 
trirfiete îa nrfu, unde sftnt multe fetnfl de poorf, şi 
supt toţi pomii sânt paturi, deci îî dan şi lui un pat de 
se odihneşte şi vede dfe acolo binele şi rta la care va 

merge şi la judecată, 

Aoi se isprăveşte fragmentul nostru, care precum 
se vede se depsibeşte cu totul de redacţiunea cea 
I'aM română şi se apropie oare şi cum m^ mult de 
redacţiunea slavonă cea lungă ^) şi de cea striacă *) ; 
dar cii toate ăcdstea nu se poate tăgădui, că şî de 
acele se dedeibeşte în mod foarte carcateristic. Se 
vede că a fost l\iat de la lin izvod slovenesc necu- 
noscut. 



>] TihonTftTOT 1. o. II. p. 48— U. 
■J Tuchendorf 1. e. p. 43—43. 



bf Google 



EIPSTOLIA MAICII DOMNULUI 

Sub acest titlu a ajuns foarte populară o cărtidci, 
care nu este alt-ceva dec&t o combinaţiune pu^ di- 
bace din txei apocrife vestite. Noi le studi&m ad pe 
lîe care In parte, dup& importanţa lor. 

Călătoria Maicii Domnului prin iad. 

Un apocrif , care stă în legătură cu apocalipsul ap. 
Pavel şi care'l complectează este această Călătorie de 
care am pomenit mai sus, şi care se află in acelaşi ma- 
nustaipt român din sec. XVI împreună ou apocalipsul. 
Fiind deci de asemenea editat de D-nu Hăsdeu, a fost 
şi tot de o dată studiat mai de aproape după izvoarele 
şi paralelele sale ^). D-nu Hăsdeu Insă se îndoia, dacă 
este r^.aî tânăr decăt apocalipsul ap. Pavel. Această 



.,gnz^=b,G00glc 



EP13T0I.IA MAICEI DOHMPLUr M» 

îndoială nu poate Insft sft aibe loc, faţa cu aserţiunea, 
clară a lui Tisdiendorf, care se cnnoşh'a perfect In 
această materie, şi care susţine cum că limba acelor 
trei texte greeeşU, izvoarele prelucrărilor multiple, este- 
deja mal modernă ; şi că această limbă nu se dato- 
reşte copistului, ci autorului, care de sigur a/ost vr'un 
călugăr al evului mediu ') , pe cftnd din contra apoca- 
li^ul apostolului Pavel este tncă citat şl bine cunos- 
cut ^în sec. IV ; nu maî încape deci îndoială despre 
prioritatea acestui din urmă. însuşi D-nu Hăsdeu zice^ 
că prototipul cel mal vechiu bizantin al Călătorid 
Maicel Domnului se urcă cel mult pană Ia sec. VTII, *) 

Nu Insă din greceşid. ci ca mai toate apocrife, mtă 
cu seamă cele blăstemate, a fost tradus şi acest apo- 
crif din limba slavică, in care £ft află într'un manuscript 
din sec, XII. editat de Sreznevski' si publicat de a doua 
oară de D-nu Hăsdeu, alăturea cu textul roman, cu- 
textul bizantin al luiDestuuts, eu ce! n?ogrecesc a! Iui 
Polites, şi cu recenziunea modernă romflni!!. Căci acest 
apocrifa devenit o carte populară şi s'a publi?al foarte- 
des într'o redacţiune modernă maî mult sau n.nl pu- 
ţin diferită de cea veche, intitulată .Epistolia Maicd 
Domnului.* 

Pftnă acum n'am reuşit a găsi vr'un manuscript in- 
termediar între redacţiunea cea veche din sec. XVI şi 
cea din sec. XIX. Nu ne îndoim însă, că şi aci eu tim- 

') TÎBcliendorf 1. o. prologomena p. XXVII : „In tribua eodid- 
bns, nude pin» exeerpsi, dictio iam ad Oraecitutem recentiorem 
defl«ctit; nee id Hbrafii», »td ipte auet&ri deberi videlur, carte 
«ntiM fotum opiu tnona^um mediae aetalia prodit." 

*) Ibid. p. 302. , 



., Google 



3M LITBBATllItA POPULARI BOMIhI 

pul vom ajui^ea'l găsi, precum le ung&sit p&nâ acu- 
ma, mal pentru toate (^)ile populare. 

Această redac^une moderna, precum a observat-o 
foarte bine D-nu H&sdeu ^), du este alt-ceva decât o 
compjlaţiune stângace din trei apocrife deosebite, din 
care una este: ^Călătoria M. Domimlul' ciuntită Ia 
început şi Ia si^rţit, şi cu oare îmbrobodiră la mijloc. 
Noi, vom traia pe fie care indeosebîE la rândul lor, de 
ocaindat d&m aci cq;trinsul apocrifuliâ, di^ă forma 
cea vâchie, complectă : 

.St. Măria serugtţ deD-zeu ca să descingă Arhan- 
ghelul Mihaildin cerpe pământ; şi când se cobora îl 
întrebă câte munci sânt, şi unde se muncesc oa- 
menii? Arhanghelu ii răspunse: muncile sânt nenu- 
merate. Şi o luă şi o duse iu îad, să vază cum se mun- 
cesc oamenii. Unnează' apdt descrierea muncilor pe 
largu, cum se munceşte fie-care, întocmai după pft- 
cătele ce a făcut pe pământ 

,Aşa vede oameni acoperiţi de întunerec vedoic şi 
smoala era [Kste dâoşil şi ou putea să caute în sus, 
aceştia sânt cari n'au crezut în.Sf. Troiţa. 

,Spre amîazăzi vede pară mare de foc, şi în focul 
acela ard unii pană In brău, al^până în pept, alţi pâ- 
nă în creştet, Iar alţii erau cu totul acoperiţi de foc : 
aceasta le estepedeapsa pentru aceea, că n'auascultat 
pe părinţii lor, sau au făcut necinst», sau au mâncat 
came de om, adică cum esplică Arhanghelul : işl au 
lepăidat (K^, sau an pftrftt unul pe altul ca să'l perde. 



bf Google 



KPISTOLU Mirai DOMSULtI 365 

" , Apbl vâzn pe nnu spânzurat de picîoare ^şi mâneai 
de viermi, pentru aceea că a cumpărat aur strâmb. 

,0 femeă e spânzurată de urecW, pentru aceea, că 
a ascultat pe furif la vecini şi a clevetit şia învrăjbit 
oamenii. 

,Pe paturi de foc se muncesc acel, earinu s'au dus 
duminica la biserică ; de un copaciu de fer şi de stăl- 
puri de fer sănt spânzuraţi de limbi: mincinoşii, tâl- 
harii, devetitori etc. Spânzuraţi de unghii şi cu lifnba 
legată în pară de foc sânt acel, ce au hulit slujitorii lui 
D-zeu. Ceteţiî ce an citit şi n'au înţeles şi n'au fteut 
cum zice Evanghelia, &ftnt pedepsit prin fiare eu 3 ca- 
pete ce-I mânca.* 

Tot în aeelaş mod nrmează descrierea fantastică' a 
muticilor ce suferă oamenii. Focal, spânzurarea, ver- 
mil neadormiţii, fiare cu multe capete, asteasant mij- 
loacele principale, de care se slujeşte Satana îti împă- 
răţia sa cea întunecoasă, pentru a răsplăti oamenifor 
slujba eu care l'au slujit cât erau In viaţa. In descrie- 
rea m^ departe, care este cu totul prescurtată In redac- 
ţiunea modernă, se repetă ăedi mal mult sau mal puţin 
aceleaşi munci şi cu acestea se isprăveşte redacţiunea 
cea modernă. Mal mângăetor este sfiirşitul redacţiunel 
celei veche, care după ce mat enumera o sumă de 
~ munct continuă : .MaicaDonuiuli^yă^^lnd atâtea mundi 
şi auKJnd jeluirea mnocfţflop^ aîngerilOF, lăicfăifiaşi 
zise Arhanghelului Mibail, să se sue la Hs. şi să se roa- 
ge pentru păcătoşii. Dar Arhanghelul ii zise, că D-zeu 
nii'I asouţUl- pe -dânsul-. Atonclee suî'SfL literia insăţlla 
D-zeu şi'lTugă; şi-se cobortt.D-zCucu'lilgerH'îD lad-şr 
;Uor, câ pentru rugâdTunea MâidI' sale s'a 



bf Google 



366 LlTgltATfBA PQPnLABA BOMIkA 

Indurat de dănşU şi Q lasă să lăculască In raiu, de la 
învierea Domnului, din ziua de paşii până ta dtuni- 
4ieca mare, şi după aceea să meargă Iară in munci.* 

Provenienţa bogomilică a acestui apocrif in care Ar- 
lianghelul Mihailjoacă un rol principal, este mal presus 
de îndoială pentru literatura slavică , prin urmare şi 
pentru (%a română. D-nu H&sdeu a dovedii-o atflt 
pentru acest apocrif, căt şi pentru cel precedent ţfi 
pentru un al treilea din acel prelios .abomic" din 
sec. XVI , asupra căruia vom reveni ma[ la vale. 

Această .Călătorie* Împreună cu .Apocalipsul ap. 
Paul* au influenţat asupra , Cântecelor de stea* şi au 
dat naştere mal mult sau mal puţin la cântarea a 40-a 
din colecţiunea de cântece a lui Anton Pann, unde 
sufletul descrie eşirea sa din trup şi călătoria prin Iad 
şi ralu. Această legătură ce esistă intre apocrifele şi 
c&ntecul de stea a fost trecută cu vedere de d. Hăsdeu. 
Intru cât priveşte basmul istriano-romăn despre .Sf. 
Petru şi muma sa* pe care-l aduce d. Hăsdeu tn legă- 
tură cu aceste apocrife, observăm că se află şi la Si- 
cilianl. ^) 

Visul Maici Domnului 

Redacţionea modernă a .Călătoriei' adică: .Epi- 
stolia maicii Domntilul* conţine t^I un alt apocrif in* 



') Pili4. Fîftbe novelle etc alciliane Ho. CXXri. «liU poirudi St. 
Petru" ţi aaotiţjnnî voi. IV. p. *) toI. II p»g, CXLUl. »pud Vea- 
jelovaky, o dvin&Sţ latih. Şab&işH p. 40. 



bf Google 



BPI3T0LIA MAICII DOMSDLUl 367 

iitulat: ,Visul prea curatei Născătoarei,* dar nedeo- 
sebit prin tipar. 

Este deci asemenea o carte populară. Dar ceea ce e 
'Carios la acest apocrif e, că nu s'a putut găsi p&nă azi 
an original grecesc. Nici Vesselovsky, care a scris un 
slodiu special, nict d-nuHăsdeu, care s'a folosit de acel 
studiu şi Ta mal complectat, n'au reuşit In această pri- 
vinţă. Dar totuşi s'a încercat Vesselovsky a aduce a- 
cest apocrif in legătură cu literatura apocrif orientată 
şi de a arăta, dacă nu isvorul direct, cel puţin an iz- 
vor probabil, de unde printr'o mică schimbare, dato- 
rită fanteziei populare, a putut sft decm^ă: ,Visulâ 
Maicel DtHnnuluI.* De oare ce d-nu Hăsdeu a trecut 
cu tăcere peste această parte a studiului lui Vesse- 
lo«iky, vom da noi aci pe scurt raţionamentul acestui 
din urmă: ') 

Foarte răspândită şi mult citită a fost povestea a- 
pocrifă de adormu-ea Matcel Domnului. Se află in 
limba siriacă, arabă, coptă, grecească şi latinească, 
toate iDsă diferă unele de altele. Tischendorf a publi- 
ca textul grecesc după 5 manuso-ipte ') şi 2 texte la- 
tine diferite *) din. care recenziunea  e luată din 3 
manuscripte. *■) Unul dintr'aceste texte şi adică cel 
latin A începe cu un fel de dialog Intre Maica Dom- 
nulid şi Hristos, unde pu^ înainte de patima lui ea 
^ roagă să 'I vestească moartea el, cu trei zile înainte. 



«) L. e. p. 355 - 358. 

•) ApocalypsM p. 96-112. 

•) L, cp. 113— 1.S6. 

»1 Prolegomena p, XXXIV — XLV3. 



.,gnz^=b,G00gIe 



388 UTfcRATnRA POfUtARl nOMJNA ^ 

Atundt Domnal lî răspnnde : ,cUin oareaft-te Ittsea 
pe tine, care m 'al hrănit şi susţinut? IngerS ni^'t« 
vor păzi pe tine. Iar după ee voii* ^ pă^ p(^iiHti pm- 
tru neamul ommesc ţi "voin fi iQViat dnpă 3 zHe şi-d<d{tA 
40 (ie zilemă voin fi ftiătţat la cer; să. şUt, cft sofletul 
tâfi se va deslipi de trap, cftnd aiă vel vedea venind 
cn îngerii şi sfînţir fete. 

Acest pasagiu Se vede, a dat naştere": ,VisnIuI 
Maieei Domnului', căci poporul a înţeles : Adormit 
.Dormitio* în sens de dormire ^» du de moafbt, şi po- 
vestirea mal pe largă a pafimeî, nu ca utt oe raad ce 
se petrece Înaintea ochilor ef, stand Ia. piciocol cfti- 
cel şi voriîiad cu Mântuitorul, ci ca nn vis văMlt în 
somn. Aşa şi eftte situaţiunea (ieserisă la Biceputnl a- 
celel ahe redacţitinl latineşH ; cum că MariaîiftpreoM 
cu loan steteră la piciorul crucel şi Christoa lasă pe 
Maica sa pe îngrijirea lai loan Intr'o (dia Jedacţiune 
perditta, ae poate că dialogul îrttre Măria şi Christos 
relativ 1k patima, să fie fost -mal destokat şi a«t-fei 
a devenit no apocrif deosebit, esffe s'a răspândit te 
popor, nu într'atftta petttm coprinsul M, ei psstni e- 
pilogul, caire fllgftdueţte aceliâa oe va arăta ssn vtf*- 
vea acea tarte, miladelaD-zeu şi paza ^fâel hd , de 
care nft se va aprejMa nimic diavotesc. AdudinS doei 
aecstcfeîn legă^tuw c» acftl a^oealips am scăpat în 
modul acesta ^ pe acest apocrif de izolarea hil. Răs- 
pândirea pe la cele alte popoare şi în special la Slavi 
a fost tratată de d-nu Hf^eu foarte pe deplin, aşa In 
cât nu 'ml rămâne de cât a menţiona studiul respec- 
tiv din Cuvente den hătrflnt 

Cât priveşte însă apooriful In litentora roknftnă, 



bf Google 



F.PI3T0LrA MAICII DOMHCLUI 369 

pntem Înainta cercetarea d-lifl Hăadeo, eu un pas mal 
departe. -■« 

[n Hteratum rotn&nâ arem doua redacţiunl : uaa 
mal scurtă şi alta mal ]angă. Cea £curiâ se apropie 
iiiîd mult .de variantele găsite la cele alte popoare. 
Amândouă însâ erau până acuma cunoscute numai 
ea lipnr, din care redaeţiunea cea scurtă, intercalata 
în Epistolia Maiceî Domnului, s'a tipărit pentru în- 
tâia dală la 1862, şi de atoncea încoa de vr'o 20 de 
ort, ') îar redaeţiunea cea lungă la 1846. *) Afară de 
aeeea, redaeţiunea cea scurtă puţin schimbată se mal 
află tipărita la un Ioc cu : .Minunele Sf. Sisoe, ') ceea 
ce se vede eă a scăpat d. Hăsdeu din vedere. Intreba- 
reacesepune este: care din aceste redacţiunî estemaî 
veche? Sântem fericiţi, că putem răspunde cu maî 
multă siguranţă la această Întrebare, de oare ce po- 
sedăm un manuscript din 1784 al acestui apocrif în 
redaeţiunea cea scurtai ') Aceasta nu esclude însă şi 
posibililatea, că alăturea eu aceasta să fie existat şi cea 
lungă. Coprinsul visului fiind aşa scurt, îl publicăm 
aci următor dnpă manuscriptul nostru. Noi nu intrăm 
în cercetarea amănunţită a variantelor ce presintă, dar 
prin publicarea luf, înlesnim altora cercetarea : 

, Visul precuratii născătorii de Dumnezău cănd au 

■) Cav. a. batr. II p. 307. 

') L. c. p. 389—391. 

•) Ed. Bucur. 1878 p. 6—7. 

*) Se află ia sbai-nicid sau codex mlscellatieua din biblioteca 
no.nstrfi, citntd^'a la „Alexandria" ţi e scris îa Suceava. Din co- 
prinau! mist aceluî Kbomic reeae, dl este o copie după nn ori- 
^iual mal v«ch!u. 

Outer, lit. pof. ram. >4 



bf Google 



370 UTEBiTCBi POPnLABJ ROMAMĂ 

adormit ricIoar& In muntele Măslinilor, au visat prin 
somnu un visu ; şi veni c&tră dansa aeve adică In 
videre domnul îs. Hs. şi Iau z&s : O T nu^ca mea Iubită ! 
au dormi şi nu auzi prin somnu ? Apoi dac& s'au diş- 
taptat sf&nta, au şi răspunsu lui îs. Hs. şi au zfls : a- 
âormu, filul meu Iubit, şi Iar m'am dişteptal şi t'am 
visat, prinsa şi la stălp legat, şi pre cruce răstignit şi 
despre sfântul tău cap curge sftngele şi părău fâcftnd 
şipresf&ntul tău trap I'am văzut ună (!) lemnudi coigi 
juchit. Răspunsă îs. Hs. şizăsă : 01 maica me. Iubită! 
Visuî ci Ytă visat eu vdiu să'l pat pmtru norodul omi- 
nesc. Şi cine o va scriea adastă sRlntă carte şi o va 
purta ladănsal, adtalaomvaave milă de laDumnezfta 
şi priimit de la toţi oamenii, şi la dasul morţii lui, mă 
volu arăta săngură şi mă volu ruga cu toţi îngerii cătrA 
filul meu, pentru sutletul acelui omi), ci o va scriea şi 
o va citi şi altora, şi să o poarti la dansul adastă 
sfăntă cârti şi '1 volu duce Intr'un impărăţiea ceriului. 
Amin!* 



bf Google 



EPISTOUA DOMNULUI NOSTRU ISUS HRISTOS 



Legenda Duminical 

Acest apocrif stă !d intimă legătură cu .Visul* de 
tetă, şi cu .Călătoria cu cere împreună formează pede 
o parte .Epistolia Maicii Domnului* pe de altă parte 
-este însăşi .Epistolia Domnului nostru Isus Hristos ce 
a frimis'o Dumnezeii din cer.* Din acest apocrif avem 
de asemenea o recenziuoe lungă şi alta m^ scurtă. 

Cea mal veche şi mal vestită este cea lungă . Epistola 
lol Hristos* care se află în sbomicul din sea XVI 
Împreună cu cele alte apocrife, de eare am vorbit 
pftnă acuma. După acel manuscript a editat-o şi a 
studiat-o d-nu Hăsdeu. ') In deosebi a publicat 

^ L. c n p. 21—66. 



.,gnz^=b,G00gIe 



372 LITERATURA POPULARA ROMASÂ 

Vesselovsky un studiu profund, sub titlul: .Epis- 
tolia dia cer* ^) continuat apoi în cel alt: .Dome* 
nica-Anastasia şi Vinerea-Paraschiva.* *) Ne folo- 
sim de toate acestea, pentru a da în resuniat isto- 
ricul acestui apocrif. De timpuria deja s'a născut sfinţi- 
rea Duminiceî şi reţinerea aspră de la or ce lucru. Deja 
în sec.Vl sepomeneşte .Epistolia din cer' Fabriciusa 
publicat') un mic fragmentgrecesc,caredupăcumseve- 
de,este prototipul redacţiunilorslaviceşi redacţîunel ro- 
mâne celei lungi. Aci se accentuează, păzirea straşnică 
&. Duminiceî şi pedepsele ce vor urma din nepăzirea 
el. O copie latinească a redacţiuneî de pe ia 788 din 
Francia s'a publicat asemenea de Fabricius ') şi care 
de sigur se datoreşie mişcărel eretice din sudul acelei 
ţărî, unde apoi s'au înrădăcinat Albigensi, Bogomilil 
francezi. Intr'un sobor ţinut Ia 755 dePipin, se pome- 
neşte intre altele şi de această păzirfi prea aspră a Du- 
miniceî, pe care însă biserica o condamnă, zicflnd, că 
oamenii să sereţienumaldelucrareacămpulnl şideeele 
alte lucrări") de muncă sau casnice. Tot aşa se re- 
petă şi In .Constitutio' din Worms de la 829 ; ba se 
adaugă chiar, că acel ce nu păzesc Duminica an fost 
loviţi de trăsnet safi de cârcelul membrilor, saii chiar 
au fost arşi de foc.*) Aci găsim chiar aceleaşi pedepse, 
ca şi în Epistolia. Aşa se mal povestesc şi alte legende 

') Jnm, Minis. Nar. Proa- Voi. 18* p. 50—116. 
•) Ibid. voi. 188 part. II p. 186—2*7. 
') Cod. apocryplL N. Test. III, &11— 512. 
•) L. c. p. 309-313. 
») VesBetovakj I. c. p. 66. 
•j Voeaalovaky 1. c. p. 57. 



bf Google 



BPrSTOLIl DOMHULUl NOSTRU 13 D3 HRI3T0S 3 73 

în toate ţările, despre pedepse ce aa căzut peste căl- 
cătorii zileî de Duminică. 

Amaducci '■) a publicat un alt text latin al Episto- 
liei din secol. XII, care după această redacţiune e că- 
zut din cer la Gaziza, sau precum îndreptează Vease- 
lovsky: Gaîata, şi nicî de cum în Ierusalim sau Roma, 
precum era indicat în textul grecesc şi cel latinesc. 

■ Alte recenziunî, tot din sec. XIII. sânt atribuite unul 
.Enstacius abbas de Flay 'care a depus mărturie că a 
venit din cer"). Aceste recenziunî împreună cu renceu- 
ziunea anglosaxonă formează o grupă deosebită. A doua 
grupă mal târzie şi învederat o desvoltare a celeî d'ăntfâf, 
se compune din rencenziunea nu mal puţin răspăndită, 
unde, pelăngăi>umtntcase adaugă şi Vinerea^ şi se In- 
troduce Maica Domnului, care joacă aci acelaşi rol de 
mijlodtoare între oamenii şi Dumnezeu, precum am 
-văzut-o In .Călătoria la Iad* unde se roagă pentru pă- 
cătoşii şi dobândeşte ertarea lor, numai din causa că 
*o se roagă pentru dânşii. Această prelucrare o atribue 
Vesselovsky sectei Flagellauţiîordin sec. XIII*). Atua- 
cea mişcarea reformatoria lea caracterul .căinţei ■ şi 
atunci apar pe la 1 269 , bicluitoriî ' (Flagellanţiî) ce 
se bielufeu pentru ispăsenia păcatelor. Ei se răspân- 
diră imediat până In Polonia şi Ungaria. Mişcarea re- 
ligioasă deveni m^ inteasivă în sec. XIV pe vremea 

<) Anecdota litteraria Bonul 1773 voi. I p. 69 — 75 apnil; Teso- 
lOTBkj 1. c. p. 74 urm. 

*) „Hac «Bt mandatumlM de observatioue diel Daminicaa qvod 
Dominui EuBtacius abbaa de Flar taalatur venisae de coelo." ibid. 
p. 76 urm. 

■) 1. c. p. 82 urm. 



.,gnz^=b,G00gIc 



8M LITKBATOBA POPOLARJ BOMAmI 

druinri negre. Ziua principală a lor a fost, după tnftr- 
turiele tuturor scriitorilor cuntimpuranl : Dumintea. 
De altA parte cinsteau şi ziua VînerA, ca ziua !n care 
s'arestignit Oomau Hristos. Ast-fel a iguns vechiul apo- 
crif să letieo carte de predilecţiune, şi et Tau schimbat 
după modul lor de a considera Duminica, Vinerea şi 
Maica D-iuI. Intr'adev&r s'a publicat o .Epistolie* la- 
tinească din sec XIV de către Stumpf, luată din cronica 
franceză a luî Nangis, unde se află imediat, după. 
relaţiunea despre Flagellanţil i). Acest text dinsecolul 
XIV se apropie căt se poate de mult, de redacţiunea 
romană cea Itmgă, ba adesea ori se potriveşte ca 
dansa, vorbă cu vorbă. Dintr'un ast-fel de original la- 
tin s'a făcut fără îndoialS, o traducţiune grecească, 
sau poate s'a prelucrat redacţiunea cea veche gţ*- 
ceas(^, după acel original latin, din care apoi s'a 
tradus sloveneşte respective româneşte. 

Redacţiunea noastră se deosibeşte Insă şi de cele 
citate pftnă acuma şi se apropie de cea rusească publica- 
tă de Pypin, care întocmai ca cea română, mal are şi 
Mercurea ca zi de post, pe lângă Vinerea şi Duminica. 

Această redacţiune lungă tipărită şi răspândim în 
Eomănia abia de pe Ia 1 852, este deja cunoscută Ro- 
manilor încă din seeol. XVT, căci face paiie din impor- 
tantul Codex Sturdzanus. Popa Grigorie din Măhada 
a tradus'o fără îndoială din slavoneşte, ca toate cele 
alte bucă^ dintr'acel manuscript. 

Afară de această redacţiune veche şi de tiparul mo- 
dem ,a cămi biblic^ţrafie a rncut-o d-nuHăsdeu*) maS po- 



bf Google 



EPISTOLIA DOUHDLUI M( 

sedam şi noi o copie manuscri 
pe la 1750. Pftcat că lipseşte 
txpxA, restul care coprinde 1 
riantă destul de însemnata i 
ca să pomenim numai una, i 
.călugăr Melîntie* precum e 
nid numele patriarhului din 
acea ,ipistoM.* Noi dftm a* 
toliel, dupăredacţiunea noast 
alte două s&nt publicate. La< 
plem cu estractul din recenzi 

,A căzut o dată o piatră di 
grea Ia ridicare. Atuncea pe 
adunat toţt vlădicii şi au fâ< 
trei nopţi. Atuncea veni un $ 
piatra şi o desfaceţî. Intr'& 
grăia : V'am trimes o serisoî 
şi nu aţ[ cinstit sfânta Dumi 
tat cu leml grele, cu foametf 
trăsnete şi ploae groaznică şi 
tat'. 

Pană aci estractul după n 
aci înainte, după manuscript 

,Şi multe semne v'am ară 
vierea lui Hs. Şi msă răii a' 
gândit să periţi eu toţt penti 
nerl, şi Iar m'am milostivit 
şi pentru apostolii mucenicii 
feri săraci şi mişel, tară voi 
au lege şi ţm pre a lor, Iară 
tră. Nu ştiţi că Vineri am i 



.,gnz^=b,G00gIe 



376 LITEHATURA POPDLARÂ ROMJH^ 

neca veni Arhanghelul Gavriil ca bunavestire, că Dn- 
minica luatu botez, că Dumineca tnvielu din morţi, ca 
să învie şi morţi ia judeţ? Nu ştîţî că Sf. Vineri mi 
răstigniră pe cniee ? Deci cine nu va posti Sf. Vineri, 
va petrece în foc de veci ; Iar cine va cinsti Sf. Vi- 
neri şi sf-le Miercuri, va avea viaţă de vecî. Mă jur 
pe scaunul cel inalt etc. că dacă nu va feri Sf. Dumi- 
nica şi Sf. Vineri şi Sf. Mercuri cu postul şi cu meta- 
tanie şi cele alte praznice, vom trimete fiare cu câte 
două capite. Şi proclet să fie omul ce nu 'şî va lăsa 
lucrul Sâmbăta de la al nouălea clas până luni Ia 
răsăritul soarelui ; şi Mercuri şi Vineri să postiţi. Dacă 
nu, nu voîu mai trimete .citenîî* pe pământ ci voÎq 
deschide 7 ceruri şi va ploa piatră arzândă şi uncrop ; 
In luna Iul Fevruarie voîu face 11 zile întuneric, şi in 
Apriie, 17 zile va ploua sânge şi spuză şi va strica 
toate.* 

Urmează apoi o apostrofe teribilă în contra păcă- 
toşilor, cari sânt enumeraţi ; şi se înşiră pedepsele lor. 
Apoi undează; , cum că această trimitere este de la 
tatăl nevăzut, şi cei, ce nu vor crede într'ânsa vor mei^ 
în focul de vecî, cel gătit dracului ; mai u^or va fi So- 
domuluî şi Gomoralui, de căt aceluea ce nu va priimi 
această trimitere, căzută din cer tu Ierusalim. ' 

Mai uraaează blăstămarea acelora, ce ocăresc pe 
popii, şiblăstemarea popilor ce nu sltyesc In regulă în 
biserica. ,Şiaâ fie proclet popa ce nu va priimi şi na va 
•ceti înaintea soborului această scriptură şi trimitere 
din leru-salim.' 

, Iar cine va scrie şi va ceti această epistolie, aceluea 
ÎE va erta O-zeu păcatele. Imediat după aceasta iar se 



bf Google 



EMSTQUA ')OMKUHll NOSTUL' ISnS HEISTOS 377 

află: o apostrofare analogă. Textul se termină cu cu- 
vintele," Ea patriarhul din Ierusalim fulu umbrit de 
duhul sfântu şi creştin ; drept (aceea) rogumâ-voao, 
fraţilor miel ; vindeţi-vă avuţie voastră şi vă cumpă- 
raţi cheea împărăţiei cerului cu milostenie ete 

doară D-l D-zeul nostru, ceîa ce au făcut cerul şi pă- 
mănUil, doară işl va întoarce manie sa despre noî 
şi doară ne va milui şi pre noi îs. Hs. D-zăul ce-î ţi- 
nere şi putere noastră iu vecii vecilor. Amin.* 

Pe laiigă această redacţiune iuagă, care a devenit 
cartea populară: , Epistolia lui Hristos* mal esistă şi o 
altă redacţiune scurtă românească, care precum a ob- 
servat-o foarte bine d-nu Hâsdeu, formează începutul 
aşa numiteî .Epistolie Maicel Domnului* şi care se 
potriveşte întocmai ea recenziunea maghiară, polonă 
şi Futeană. Dependenţa textului roman de cel rutean 
merge chiar mal departe de cât a observat-o d. Hăsdeu. 

Această epistolie s'a găsit în oraşul Bethania (Jîce 
textul unguresc, după indicaţiunea sa proprie. La Ru- 
thenl şi Poloni s'a schimbat acea Bethania în ţara ari- 
tanieî, sau ţara Britanilor, Şi în textul român regă- 
sim atât ţara Britanilor cât, şi muntele MasUnilor 
dar ast-fel schimbate, că cu greu i ar mai recunoaşte 
cine-va, care nu Ef a comparat cu cele alte variante 
neromăne. Iată cum sună textul roman : Această carte 
este arătată în /aţa. bătrânilor, în munţii Măslinilor. 
Mutând numai litera r din cuvântul bătrânilor mai sus, 
ajungem de la acest din urmă, laforma corectă: Britani- 
lor; o mutare ce s'a putut face foarte lesne de către acela, 
care a copiat manuscriptul scris cu cirilica şi cu lilere 
aruneatedeasupra, precum este scriptura cirilioă. Go- 



.,gnz^=b,G00gIc 



378 ţJTEKATIJBA POTOLASit BOMAmA • 

pistul nelnţelegând cuvintele: ţara britanilor, a citit ded: 
bătrânilor ^i ăia ţar a a. &jaxia \ă/aţa. AceastA schimbare 
este de altă parte importantă şi pentru constatarea, câ 
toate ediţiuniU modeme s'aQ f&cut dup& o singură co- 
pie, căci toate au : faţa bătrânilor. Până acuma pe cftt 
ştim, nu s'a aflat un manuscript al acestei redacţinid; 
cu timpul insă credem că vom reuşi a'l g&si şi pentru 
această, legendă, şi atuncea sper câ se va dovedi, dacă 
conjectura noastră este adevărată. 

O altă trăsură caracteristică a acestei legende, rele- 
vată de d-nu Hăsdeu numE^ pentru redacţiunile po- 
lonă şi ruteană, şi nici de cum pentru cea romfină, 
este, că originea el se esplică acolo In modul următor: 
Aceste cuvinte DumnezeeştI au fost trimise după 
legendă de însu^ Dumnezeu, Papei, respective patri- 
arhului Leone, care le-a trimis fratelui său Regelui şi 
cu ajutorul lor a biruit pe vrăjmaşi. întocmi aşa, nu- 
mai cu omiterea numelui patriarhului, se regăseşte 
acest pasagiâ şi în redacţiunea romană, unde se zice: 
.Aceste cuvintesăntde la singur Dumnezeu şi mântui- 
torul nostru Îs. Hr. fiind dată prea sfinţituliâ patriarh, 
earâ patriarhul o au trimes fiate-său eroului 8ă4 fit 
intru ajutor câtre pizma^ lui. ' 

Identitatea pe care o relevăm acuma, ne arată lo- 
cul unde trebue să căutăm originea redacţiunti scurte 
române. învederat că a ajuns la noi, împreună cu , Vî- 
sulMaicil Domnului' de laButenI, unde se aflu aceste 
douăapocrife de asemenea tot-d'a-una combinate, Re- 
dacţiunile cele lungi ne-aâ venit, după toată probabilita- 
tea de la Slavii de Sud, pe când redacţiunile cele scurte 
se par că au prototipurile lor tn literatura populară m- 



bf Google 



BPISTOLIA DOMNULUI IT08TB0 ISDS HRISTOS 379 

teană sau polonfi. Maî obserrăm că manuscriptul nostru 
din 1784 care conţine .Visul' este scris în Siiceava\ 

Cât priveşte coprinsul acestelfredacţiunl, el se poate 
resnma In recomandaţiunea cinstîrel şi p^ret Duini- 
mcel, îar peste acela, ce nu o va ţine, vorveni pedepse 
analoage cu cele din redacţiunea cea lungă. Aci nu se 
mal pomeneşte nict de Mercurea, nidt de Vinerea. De 
altă parte s'a adaus, că însuţi cartea are puterea de a 
^juta pe toţi acei, ce o vor purta, Întocmai precum am 
văzut-o la .Visul* cu care e unit, şi precum o vom 
mal vedea la .Minunile St-lul Sisoe. * 

Destul de cunoscut este acuma rolul ce'l joacă St. 
Duminică personificată !n basmele romane. Feţt firu- 
moşl ajung la dansa abia după ce au trecut pe la St. 
Mercure şi St. Vinere ; cftteşi trele babe bătrtlne 3 a- 
JQtă, sau d&ndu-le sfaturi bune sau chiar lucruri mi- 
nunate. Aşa !n povestea porcului, a lui Creanga *) tn 
Zina Zorilor a lui Slavici etc. în toate colecţiunile de 
basme ale lui Ispirescu, Fundescu, Sehott etc. 

De altă parte găsim St. Duminică personificată şi a- 
lăturată cu Vinerea In colinda SF. Duminică *) unde 
vrea să boteze pe Domnul, şi se duce Duminica la 
Iordan, să cautedarul, darc&nd se Întoarce cu darul, cu 

.trei flori, ca şi trei viori 
ce lucesc ca nişte zori* 

Domnul a fost deja botezat ,cu nănaşul St, Ion.* 
Darul H r&măne Insă el şi ea devine mal mandră de 

1) Convorb. liter. An. X. 1876. 

'^ Hftrienetcu. Colinde No. 16 p. 39. 



.,gnz^=b,G00gIe 



380 . UTBRATUBĂ POPCLABA ROHĂNA. 

cat Vinerea. Vesselovsky cunoaşte această colindă din 
traducerea germană a lui SchuUer, şi o compară ^} 
oare-şl cum cu un cântec popular bulgăresc No. 43 
al colecţionel fraţilor Miiadinovţil. De asemenea câ- 
teazfi *) şi cea-l'altă colindă : Măria şi fetele ') unde St. 
Duminică merge inaintea Măriei în .Rusalim* 

Şi florî culegea 
cunune învârtea 
pe cale i ţipa* 

Vesselovsky studiază acolo, ca o continuare a stu- 
diului său despre legei)da Duminical, personiGcarea 
Duminiceî în literatura universală. 

NoI mal adăugăm aci două citate din literatura ve- 
chie română privitoare Ia sfiinţirea Duminicel şi Vi- 
nereî. 

In Pravila mică tipărită la Govora 1640 zice Mitro- 
politul Ghenadie; ,Iară într'altă chipfl însuşî datoriu 
iaste a posti Miercurea fi Vinerea prespre tot anula, 
cum porăncesc sfintele şi dumnezeeştile pravile/ fă- 
căndu-se alusiunela Pravila Apostolilor cap 66 şi 255*) 

Tot in acea Pravilă se mai povesteşte şi cele urmă- 
toare: 

jDed tntr'una de zile un trupă mort ală oare ca- 
rnea fu scosă la cale, şi'l Intimpină marele Pahomie, 
şi văzu doi îngeri mergandfi pre urma patului mortu- 

1) Domenica- Anastasia p. 302 No. 1. 

*) L. c. p. 201. 

•) Mftrienescu 1. c, p. 46 — 49. 

*) Ciparlu, Analecte literare. Blasia 18d8 pag. 142. 



bf Google 



EPISTOLIA DOMNULUI NOSTRU ISUS HRIST03 



381 



lui, şi să rugă lut Dumnezeu, să-I descoapere Iul ce fu, 
şi veniră acei doi îngerî cătră dinsul şi zise cătră din- 
şiî : dereptâ ce iiindii voi îngeri şi meargeţi pre urma 
unUî mortil? şî-i grăirâ Iul: unul din noi îaste Miercuri 
Iară altul Vîn^'i. Iară pentru ce meargemU pre urma 
hii, el tocmai întru aeeaste zile posti pănâ la mortea lut. 
Dereptfl aceea şi noî-l lăudăm, cela ce se nevoeaşte 
între D-zeu.* ^) 



r 



i 



^=b,GoogIc 



LEGENDA VINEREI 

Legenda aceasta cu care ne vom ocupa acuma se 
afla asemenea fn Codeic Sturdzanus şi a fost publical£ 
de d. Hâsdeu în Cuvente den bătrâni. ^) SF. Vinere, de 
care e vorba aci este aceea din Roma, care se praz- 
nueşte la 26 luKe, al cârel prototip grecesc se află în- 
tr'un manuscript al Bibliotecel imperiale din Viena ') 
In Mineele greceşti se află aceeaşi legendă mal pre»- 
curtată de cât în textul nostru român, care se vede 
că n'a fost tradus din greceşte, ci din slavoneşte. Re- 
dacţiunea slavonă prosaică nu s'a găsit încă, dar Vesse- 
lovsky arată multe paralele in literatura italiană. Ă^ 
a fost prelucrată in Locra azi tierace şi a fost publi- 
cată latineşte la 1 643 în Neapoli de către un popă a- 
nume Simon, din cinul Carmeliţîlor. ■) La 1645 tip&ri 
Francesco Gravina de Cruytlas in Palermo, viaţa Sf. Vi- 

') n. p. 139—156. 
5 Hăsdeu 1. o. p. 139. 

■^ Autore B. P. Frfttre Sîmoae a Spiritu|8aDCto carmelît&no ta.- 
«alceato, ap. Yesselovakf. 1. c p. S06. 



bf Google 



tMESPA TIMBBBI 389 

neri în liniba italiana. Deosebirea între aceasta din urm& 
şi acea a Fr. Simon constft, afară de Eunftnonturl maî 
midi, mal mult Intr'aceea, cfi Sf. Vineri a lui Gravina 
este localisată în Sicilia O Se vede că a fost Influen- 
ţată de o altă Sf Vinere asemene sieilană a cărei via- 
tă s'a scris de Gaetani. ») 

Coprînsul legendei rom&ne, care diferă tn mal mul- 
te puncte de redacţiunile latine, italiane şi deceagre- 
cească a Mineelor este pe scurt cel următor : 

,Eraun om anume Âgaton şi muerealul Polfila. Du- 
pă multă vreme, neavftnd copil, se rugară lui D-zeu şi 
veni un Înger de le spuse că vor avea o fată, a cărei 
nume să fie : Sf. Vinere, căd se va naşte Vineri. După 
ce crescu se duse din curţile tatălui său să propovă- 
duiască Creştinismul. Aşa ^'unse mai întăluintr'o ce- 
tate anume Antiohie, al cărei împărat se chema An- 
tioh, el era Grec, Ş'au venit mulţi de au părât-o re- 
gelui că propagă retigiunea creştină. împăratul se ma- 
nie şi porunci slugelor să-o aducă înaintea lui. Văzând 
căt de frumoasă era, ii zise să se plece dumnezeului său, 
şi el o va lua de nevastă. Sf. Vinere respinse insă pro- 
punerea lid. Atundt porunci împăratul să o leagă ca 
să o răstignească. Ea se rugă la D-zeu şi se ridică un 



•) Tiltal acestei biografii este i Vita di S-a Venera, da Latini 
d«tta Venerandft, da Qreci PBraaceve, Tflrgine martire e pt«Jica- 
triM dt Cristo, icritta da D. Francesco Orarina de Crujllu. Es- 
tratta da molte omelie de santi Padri Oreci e I^atini e cavata 
dk nou pocbe scriUiire a penno. Coa ptlvjlegio. loPslermo nella 
■tamperia d'Alfoiuo dell'lsola [stamp«ria oamerala) Apod. Tease- 
loraij L c. p 207 No. 1. 

•) Vewelovakj 1. o. p. 206—806. 



.,gnz^=b,G00gIe 



38^ LITERATURA POPDLARA BOmAWA 

vifor ce luă o piatra inare şi o purta ca o frunză şi su- 
na ; şi se ivi îngerul Domnului înaintea eî, şi rupse le- 
găţurele de pe măînile el. Atuneî strigarătoţi oamenii: 
nu e alt 0-zeu mal mare, de cât D-zeul Sf-tet Vineri ! 
şi slugile împăratului se închinară înaintea el ; Iar ea 
iî boteză. împăratul văzând acestea porunci altor slugi 
zicând : prîndeţi-o şi aflaţi o căldare şi ardeţi petri şi 
le zmicuraţt şi le băga^ în căldare şi băgaţi plumbu 
şi seu şi sftioală să fiarbă şapte zile şi şapte nopţi şi a 
şaptea zi o băgaţtîn căldare ! Aşa făcură, dar dacă des- 
coperiră căldarea, se sculă Sf. Vineri în picioare taafă- 
râ şi nevătămată. Cum se apropie împăratul de cîu<ia 
mare să vază acea Jninune, luă Sf. Vinere supA dia căl- 
dare şil stropi peste obraz, orbindu-I. împăratul se ru- 
ga apoi de dansa să'l miluiască, că vrea să se lîuâ 
creştin. Şi Sf. Vinere căzu cu fatala păinănt şi plânse, 
şi se făcu o baltă din lacremile el. Cu această apă de 
lacrimi unse ochiîîmpăratulal, şi el văzu, şi cu aceea^ 
apă ii boteză pe dânsul şi pe toţi oameni ce eraii a- 
colo. După aceea plecă de acolo într'un alt oraş, ca să 
propovăduiască cuvântul lui Hs. aci domni Atizma Hb- 
părat; acesta de asemenea îl făgădui mâna sa, dacă 
ea se va închina D-zeilor sei. Sf Vineri însă nu voi, 
şi hnpăratul porunci slugilor sale. să o ducă înaintea 
zmeului din cetate, că să o mănânce. Sf. Vinere făcu 
semnul erucel peste acel zmeu, şi fugi diavolul şi toa- 
te duhurile necurate dintr'ănsul, şi atuncea ae ^ropie 
Sf Vinere de zmeu şi calcă cu piciorul spre falca zmeu- 
lui şi întră într'ânsul şi trecu prin zgăul Iul afară şi 
stătu iară înaintea lui. Şi atunci bof«ză pe împărat şi 
toate slugile lui şi toţi oamenii. De acolo ajunse în o- 



bv Google 



LEGENDA YISEREI 385 

rasul luî Aclit împărat , unde i se intâmplă ca la eel 
ralţî doi împăraţi. Şi aci porunci, de o puseră într'o 
căldare cu plumb, aeu şi smoală, dar para focului de 
sub căldare arse slugile împăratului şi atunci zise Ac- 
litîmpărat cătră slugile luî; tălaţ-îi capul. înaintea mor- 
ţii se ruga Sf. Vinere cătră D-ze«, zicând : rogu-te să 
fad milă cu acei, ce vor,face pomanămie şi prinosulşi 
litm^hie şi lumânare şi blagasloveşte Doamne, casele 
lor şi ficiorii lor şi holdele şi dobitoacele lor toate ; şi 
să. fugă de el toate duhurile rele şi fSrmăcătoarele ; şî 
sufletele lor să fie luminate ; e cela ce nu va cinsti a- 
ceastă zi de vinerea mare, cu milostenie şi cu rugăciu- 
ne la biserică, iară cela ce va lucra într'ânsa, acela se 
fie blăstemat; Iar!ceia ce o va cinsti şi o va posti şapte 
zile, să fie lui sănătate şi ertăclune păcatelor: şi cine 
nu-oVa cinsti Sf. Vineri, ci-o va spurca cu carne sau 
cu brânză etc. acela să nu biruiască. Câ Sf. Vineri 
răstignitu-s'au Hs, de voe în cruce. 
După aceea îl tătară capul * . 
Această rugăciune de la sfârşit ne arată că Sf. Vi- 
nere din aceasta legendă este o personificaţiune a 2»- 
feî Tineri, pe care am întălnlt'o deja personificată eu 
Mereurea alăture;» şi cu Duminica. In Ms. de întrebări 
şirâsp din 1809^) se află şirul următor de întrebări ce 
stă în legătură cu legenda de faţă: 

I. Pentru ce postimtl patru posturi întru und anntl? 
R. Pentru cele patru piroane ce bătură Jidovii în 
palmile lui Hs. şi în costa. 

I. Dar Vinele pentru ce le posHmH ? 

') p^nS' 11. 



bf Google 



386 LITEBATUBA POPnLAHA BOMĂNJL 

B. Pentru cele patt-u rane. • 

I. Dar Mercurile pentru ce le postimâ ? 

R. Pentru ca să fncăpS.mâ la zîva de judecată supta 
acoperemanlu PreeistîJ, care să va ruga fiîulul eî pen- 
tru păcătoşişi pecăţIvacuprinde,j)etoţ![Ta erta Dum- 
nezeu de păcate.' 

Deosebirea între .întrebările* şi legenda este nu- 
mai, caiacele d'ântăi s'a specializat momemnl dinră- 
Ht^irea la care se referă cinstirea Vinerilor, pe cSnd 
în legendă este faptul întreg al răstignirea, cauza postu- 
lui şi al cinslirel Vinerii. Căt priveşte Mercurea vedem 
aci Maica preeîstâ, pusă în legătură cu dansa: 
fără îndoială de asemenea o confundare între dânsa 
şi Mercurea, precum a demonstrat-o Vegelofeky la Du- 
minica şi Vinerea, ') cum că în multe literaturi popu- 
lare, au luat locul Maicii Preciste. 

De observat pe lângă acestea este, că însăşi legenda 
Vinerel, şi nu nmn^ cinstirea zilei Vineri, ci chiar cu 
numele eî, a devenit o colindă publicată de Theodo- 
rescu, *) Iată o textual : 

Sub pe slava cerului 

Ler-oi Leo d'al Ler-ol Doainne-le. 

La poalele ralului 

La scaunul Domnuluf, 

Lft Bcaun de judacată 

ITnde merge Inmea loatS, 

Gennchiat- a sfânta Vineră 

') 1. c. (DomenÎM— Anastasia) p. 19i urm, 
^ Colindele române Bucor. 1870 p. 41—42, 



bf Google 



, LEGBNDi. YIMKKEI 3S7 

GienHchia ţi mi'ţl plSngeR 
Şi de Domnul ae mga 
Şi din gnrft-aşla grUn : 
Ştii Doamne că m'sf trimes 
Pământul ca s&'t botez. 
Toţi 9'au dat botezului, 
Ktuual nnnl nu s'a dat : 
Cetatea Irodului 

Nu B'a dat botezului 
Nici creţtiniiţilor, 

Ci p* mint prinsu-m'a 

Ltgatu-m'a 
Ctt cuţit ta{alu-m'a 
In cazan Mgaiu-m'a 
Şi Irel xiUJiertu-m'a 
Numa'n ceara f^n reţină ; 

Apoi strecurafu-m'au 

La gard aruncatu-m'au 
Iu obraz acnipatu-m'au, 

Ş'am Hcut 

Cum ani putut 
Şi la tine c'am venit 
Să' ml dai sfinţirii ajutor 

Pe Irod ca a&'l omor. 

Restul Colindei ne spune ca D-zeu ÎI dâ pe Sf. Ilie 
într'ajutor, care trăsnia draci şi ÎI fulgera, şi el se spe- 
riau şi botezului ae dau. 

Pentru a da legendei caracterul unei colinde de Crâ- 



bf Google 



388 LITERATURA POPULABJ RQMĂMJ 

dun s'a schimbat numele împăraţilor şi s'a contopit 
în „Irod' cel destul de bine cunoscut. Dar afară de a- 
■ ceasta adaptare naturală, se potriveşte colinda eu le- 
genda chîar pâiiă în amănuntul cazanului cel cu ceara 
şi reşină. Dependenţa Colindei de legenda este deci 
învederată şi mal presus de or ce îndoială 

Inv&ţ&tar& pentru celi 12 vineri maxi ce sănt 
preste anu. 

In legătură intimă cu legenda Vinereî în general şi 
cu cinstirea zilei Vinerea in special, stă acest apocrif 
descoperit de noi în literatura română. 

Afară de Vinerea mare mai sânt şi alte Vineri pes- 
te an, cetrebueprăznuite, de oare-ce într'ânaele s'au 
întâmplat lucruri importante din istoria lumii creştine. 
Prot. Vesselovsky oeupându-se de acest şir de apocri- 
fe, n'a putut să nu studieze în modul său cel profund 
şi apocriful de faţă i) şi noi din parte-ne ne vom fo- 
losi de studiul său în respect cu redacţiunea noastră, 
română, necunoscută până acuma. 

Întocmai precum s'a căutat a arăta toate întâmplă- 
rile ce s'au făcut în ziua de Dumineca, şi care U dau 
acel caracter sfânt, tot aşa s'a adunat lista înfAm- 
plărilor din ziua de Vinerî. O astfel de compOaţiune 
se atribue papei Clemens şi textul grecesc s'a publicat 
de Cardinalul Pitra, Acest text nu coprinde de căt o 
simplă listă acelor 12 Vinerî de peste an, fără vre 

■) Skazanio o 13-ti platniţali : Juru. M. N. P. voi. 185 partea 2 
1876 p. 326—367. Şi eontinaurea sub titlul „Freiheit-Eleflhery 
ibid. voi. CXC. partea 2 pa^. 76—126. 



bf Google 



LRGENDA CELOR 12 VINERI 

un cuvânt de espticare. Vesselovsky alâ 
un şir de paralele din literaturele occi' 
toate ţin de această redacţiune, ce o ] 
,Clementma.' Aşa o variantă germană, 
<^ă din sec. XVII, apoî doue italiane, dii 
urmă adaugă deja o mică esplieare la fie 
Ceva mal esplicată este apoi recenzii 
, despre cele 12vinerlde aur de peste an 
franceză '} 

Cu totul deosebită se presintă acuma 
de legende asupra celor 12 Vineri, ce si 
«ea slovenească, sau precum o numeşte 
,Elefterianu* de oare ee se află numai la 
soana principală într'acel apocrif este ,-i 
precum sună în recenziunea română . Li 
tă redacţiune este cnnoscută în opt texi 
cari Vesselovsky îî împarte în doue gruf 
între dănsele maî cu seama prin ordini 
enumera cele 12 Vineri. Ajunge acuma ! 
redacţiunea romană se potriveşte cu gru 
o caraeterisam întocmai dând coprinsi 
române , tot de o dată arătăm printr'ao 
pul direct al acestei din urmă. Redaeţi 
o posedăm, pe cât ştim până acuma, nun 
în sbornieul nostru manuscript de pe 
ocupă noue pagini. Iată pe scurt ceea c( 
genda celor 12 Vineri : 

,La apus este un pământ frumos şi ai 
tate ce se chîamă Drace. Acolo locuiai 

>) L. c p. 329— 3.^. 



.,gnz^=b,G00gIe 



390 LITERATURA FOFtJLARÂ ROMĂNA 

şi se priceau în cuvinte cu Creştinii. O dată se învoirâ 
între dinşil sâ, aleagă cale un filosof, cari să se întrete 
din carte, şi a cărui lege se va dovedi, că e mai ade- 
vărată, pe aceea o vor priimi. 

Şi aleseră Creştinii un filosof anume Liftirie, iară 
Jidovii aleseră un filosof anume Tarasie şi intrară 
amândoi îutr'o casă de taină şi începură a se în- 
treba din carte şi din legi, şi se priciră trei zile şi 
treii nopţi, şi tot îl rămasă Leftirie pe Tărasie. Şi văzu 
Tarasie că rămâne, zise către Leftirie : îatăcă mă duc 
afară să mă trezvesc, că mi s'au sălbătăcit minţile din 
cap, Iară pană când volu veni de afară tu să ştii rân- 
dul celor doă-spre-zece Vineri marî, ce au lăsat D-zeu 
. de folos Ci-eştinilor peste an. Leftirie nu ştiea ce să fa- 
că. Iară Tărasie avea un ficior anume Mafiiil, şi aces- 
ta rămase cu Leftirie în casă. Atunci se îndreptă acest 
din urma către Mafiiil şi'l întrebă, dacă ştie, să'i spue 
rândul celor 12 Vinerf. Şi Mahiil zise : ştiu-le ,că au 
făcut Dumnezeu un sfetoc şi li-au scria acolo şi li-au 
dat apostolilor ca să ştie şi el de acele 12 Vineri; iar a- 
postoliî eănd s'au dispărţit de Hristos ll-au ascunsu de 
frica Jidovilor. Iară Jidovii prinseră pe unul din apo- 
stoli cu sfetoeul la el şi au fosta scrise şi acele 12 Vi- 
neri mari: şi începu Mahiil a lespunetoate prerăndu." 

.Antăia Vineri înainte a 40 mucenici, atunce scoase 
D-zeu pre Adam şi pre Eva din r^u. 

.A doua Vineri înaintea blagovişteniilor; atuncea 
ucise Cain pre Avei. 

, A 3-a înaintea Paştilor ; atunce răstigniră pe Hs, 

,A 4-a înaintea înălţare!: dărâmarea Sodomului, 
Gomorel şi celor alte cetăţi. 



bf Google 



LEOEMDA CELOR 12 VIWEBI 3'J l 

,A 5-a înaintea Rusalilor, atuncea se ridicară Tur- 
cU şi alte limH păgâne de goniră pre Arcadie împăratu 
peste mare şi măneară came de cămilă şi băură sân- 
ge de capră. 

,A 6-a înaintea Iul Sf. Petru şi Pavel, atuncea tri- 
mese D-zeu cele zece hăiăî peste Egipt. 

, A 7-a înaintea preobraj enieî. Iară Turcii ce zburară 
cu aripi ca zmeii şi ca scorpiile şi ajunseră la Rim şi 
Ierusalim ; dar fui'â scoşi de îngerul Domnului în ţara 
Avatului prin porta Zraon, la Tătari. 

,A 8-a înaintea adormirei Precistii, atuncea se 
sculă Navohodonosor şi robi Ierusalimul 70 de ani. 

,A 9-a înaintea tăeril; atunci a tăiat Irod capul lui 
loan pentru Irodiea. 

,A 10-a înaintea înălţării Crucii ; atunci lovi Moisi 
marea Roşie cu toiagul. 

,A ll-a înaintea lui Sf. Andrei, atunci apus Ieremia 
Diavolul înti'e doue munţi înalţi. 

,A 12-a înaintea naşterii lui Hs. Atunci a tăiat Irod 
împărat 14 mii de prunei. 

,Să se şlie deci că aceste 12 Vineri maritribue ţinu- 
te cu post şi rugăcmne şi să nu se mănănce mal mult 
decât pâine seacă şi să bea apă : atunci D-zeu va bla- 
goslovi pe acela în toate lucrurile. 

,Cum se întoarse Tărasie iî spuse Leftirie cele 12 
Vineri mari, după cum le auzise de Ia Mahiil. Tărasie 
auzind aceste strigă, că nu le poate avea de cât de la 
fiiul său Mahiil şi scoase un cuţit de "1 jimghea. Iar 
Creştinii se veselii'ă de izbânda lui LeHerie.' 

întocmii aşa sânt şi textele slavone din grupa A, 
cu singura deosebire că în recenziunea română s'a 



.,gnz^=b,G00gIe 



392 LITERATDRA. POPULARA ROMÂNi 

intervertjt rândul la mijloc, rom. 6 corespunde slav. 
7 ; rum. 7 si. 8. şi rum. 8 slav. 6. Cea Vaită grupă slo- 
venească B. afară de alLă rftndulală a Vinerilor se mal 
deosibeşfe de A printr'o mal mare desvoltare încă a 
esplicaţiunilor adause la fie care Vinerea. 

Cât prive.şte red. română observăm că ea are de 
comun numele cetăţii Drace cu doue texte din aceas- 
ta grupă din urmă; pe când la celealte texte slavone 
sau că e omis cu totul, sau că este înlocuit printr'un 
alt nume. 

Nu voim acuma să maî intram în descrierea amă- 
nunţită a obiceiurilor şi credinţelor române privitoare 
la ziua de Vineri. Toţi ştim că Vinerea nu lucrează 
nici o femeeă româna, şi că lucrarea în această zi a- 
duce pagubă de fulger, trăsnet şi grindină. Vesselov- 
sky a cules ') aceste credinţe populare de pre aloca- 
rea şi ele ne arată cât de adânc a intrat legenda şi 
cinstirea Vinerel în spiritul alălor popoare. 



')L.c. p -%7-395. 



bf Google 



MINUNILE SF-LUI SISOE 

Nu mai puţin s'a înrădăcinat inpopor şio altă legen- 
dă, care apare în literatura română din secol în secol, 
dar care abia de vre-o 10 —12 s'a resădit în mijlocul 
poporului şi de atuncea s'a lăţit într'un mod minunat. 
E vorba de , Minunile Sf-luî Sisoe'. în doue redac- 
ţiunî, una lunga şi cea-l'aHâ scurtă. Cea d'ântăia a 
fost descoperită de d-nu Hăsdeu în des pomenitul 
Codex Sturdzanus şi prin urmare publicată, de d-nia 
sa, însoţită cu o introducere literară foarte impor- 
tantă, ^) în care demonstra originea bogomilică aces- 
tei legende. Nu cred^nsă că putem vorbi aci de doue 
redacţiuni ci mal bine de doue legende deosebite, cari 
pe lângă momente comune, au altele diferite eu to- 
tul; de sigur a influenţat una asupra celet alte, şi 
dacă judecăm bine în raţionamentij ce urmează, a- 

") Cuv. d. batr. n-, 263—291. 



.,gnz^=b,G00gIc 



3M UTEBATUBA POFOLARl BOMAmA 

luncî a influenţat legenda cea scurta asupra celtf 
alte. Spre mat lesne deosebire vom numi legenda cea 
lungă: Minunile Sf-lui Sisoe şi cea scurtă : Avestiţa 
aripa SatantAvi după rolul ce joacă fie-care din a- 
ceste doue persoane în acele legende. Noi dâra a- 
cestel din urmă prioritatea, de oare ce e mult maî 
veche, întru cât se poate dovedi pe cale literară, ca 
toate că în literatura română se pare a ti mal nouă 
de eât Minunile Sf-luî Sisoe. 

Avestiţa aripa Satanei. 

Acest apocrifii posedăm noi scris la 1799 interca- 
lat într'un sbomic de la 1779, proprietatea noastră. 
Postscriptal copistului ne spune însă că, .această îs- 
torie s'au scris dupe o scrisoare a Iul Gheorghe eroi- 
tcrul' se vede deci că a ezistat într'o copie voal ve- 
che românească. Legenda de faţă o publicam textual 
în Chrestomatia noastră voi. II. aci dăm numai es- 
tractul el : 

.Arhanghelul Mihail pogorându-se din muntele Ilio- 
nuM vede pe un duh necurat cu ochii ca stelele, cu 
mâinile de foc, cu unghile ca secerile şi cu părul până 
la căleai. Arhanghelul ii a zis: stal satana! cine eşti? 
şi unde te duci? Iar ea zise: pe mine mă chiamă : ,A- 
vesteţa aripa Satanei, aripa împăratului nostru voevo- 
dulul Velzevul; şi acum am auzit că feeîora Măria 
vrea să nască pe Hs. mă duc cu ale mele meşterşu- 
gurl să o smintesc şi să omor pruncul. Iar Arhanghelu 
3 prmse de păr şi o bătu cu biciul de foc şi îl puse 
it de moarte în coaste ! Iar ea se rugă de d^sol 



bf Google 



MISUHIL B SF-LUI SISOE 396 

zicând : rogu-mă, arhanghele Mihaile, muncitoriul dra- 
cilor, maî slăbeşte din legaturi. Arhanghelul însă o 
întrebă cum tntră în casele oamenilor, de omoară prun- 
cii? Avestiţa îî zise : mă fac ogar, găină, muscă, epure 
etc. am 19 numiri eu care fac ce voiu, !ar unde se 
vor afla aceste numiri scrise, eu acolo nu mai mă pot 
apropia cale de şapte mile. Avestiţa înşiră apot cele 19 
numiri ale el sile dă zapis arhanghelului Mihall să o 
slobozească. Arhanghelul însă o blestemă să nu s& a- 
propie de cutare ... şi npoi o trimete in locul ce i e- 
ste gătit în fundul beznii, la tatăl ei Verzuvill.* 

Puţin schimbată de această redaeţiune cea mâl ve- 
che cunoscută până acuma, este cea modernă, care 
ocupă pagina 1 — 2 a cărţii răspândite sub numele de 
.Minunile Sf. Sisoe'. Ce e drept, D-nu Hăsdeu a ară- 
tat înrudirea ce esistă intre această legendă, deve- 
nită simplu descântec chiar şi la Români şi între un 
descântec rusesc din sec. XVII. 

Se vede că totuşi îî au scăpat insă din vedere, doue 
paralele ruseşti publicate de Tihonravov, ^) din care 
cea d'ântăia este din secolul trecut, cea din urmă 
provine dintr'un manuscript modei n raskolnik, a- 
dică de Ia secta, considerată în Rusia, maf mult sau 
mal puţin ca eretică. Atât în aceste texte ruseşti, cât 
şi în cele române moderne, figurează Sf. Sisinie, Sisin 
resp. Sisoe, care precum am văzut, lipseşte eu desă- 
vârşire în textul cel vechiu publicat m^ sus; ort cum 
ar fi, originea bogomolieă acestui descântec Ia Roma- 
ni şi Slavi ni se pare demonstrat din partea d-Iui Hăs- 

1) Pamlatniki II. p. 351-.%.'). 



.,gnz^=b,G00gIe 



396 LTTERATURA POPULARA ROUÂNA 

deu, care se opreşte aci. ') Noi însă am urmărit în 
doue rânduit această legendă mal departe, şi am a- 
juns a regăsi prototipul eî cel mal vechiu deja cei pu- 
ţin în sec. IX în literatura ebraieJl, şi am arătat că s'a 
păstrat pJina în ziua de astăzi Ia Evreii într'o forma 
aproape identică cu cea română, servindu-le ca amu- 
lete pe Iflngă leuze. Aci sânt numai alfe numiri, fon- 
dul şi chiar vorbele sânt mal aceleaşi. In locul arhan- 
ghelului Mihail se întâlneşte prorocul Ilie cu Lilith 
duh necurat, care Ia locul Avestifei. Şi ea se duce să 
omoare pruncul nou născut, este bătută de Ilie, îi 
spune un şir de numiri ee are şi îi făgădueşte că se 
va depărta de acea casa, unde-şî va vedea numi- 
rile el. 

In descântecele ruseşti este Avestiţa înlocuită 
prin fetele împăratului Irod. Sbomicul nostru care 
coprinde legenda, mal coprindea şi un variant ro- 
mân al descântecului, cEire se mal poate recunoaşte din 
fragmentul cea m^ rămas, ruptă fiind foaia pe care 
a fost scris. Se pomeneşte că a ... , .venit Ia 
dânşii nişte (fete) . . . şi I-au întrebat pre dăn- 
săle . . . , lor, iale răspunseră: noi săntem 
fetile . . . creştinesc, să le facem muncă lor, în- 
trebăm ? .... să muncîască pre neamul creş- 
tinesc .... să cutremurăm criiri lor . 
să le bem şi după acea s'au sculat de 

') Outer. Beitră^ zur verg^leichenden Saţ^aforschang {anh 
tipar) ţi ; Anuar pentru IsraeliţI An. IV. p. 7.^ — 79 ; .Li- 
lîth şi ceî trei îngeri". Mat adaugft «colo ; Perger, Pflan- 
lensagen pag. 259 şi Birling^r, Aus Schwaben l-pag'. 448 



bf Google 



MIBUMILE SF-LUl 3180E 397 

fer şi U au dat cate 7 răni .... afurisite şi 
oeărăte' restul lipseşte cu totul. Noi ampjmenit şide 
acest fragment şi de variantul legendei devenite des- 
cântec în Bucovina '■) de oare ce vom reveni mal pe 
larg asupra acestui fenomen cum se schimbă legendă 
sau un apocrif intr'un descântec. Şi tocmai acest apo- 
crif s'a schimbat chiar şi in amulet precum vom vedea. 

Minunile Sf . Sisoe. 

Redacţiunea cea veche din secolul XVI publicată şi 
de noi *) este identică precum a observat-o şi d. Hăs- 
deu cu redacţiunea modernă, cu ţoale că această din 
urmă este ceva amplificată. Pe când la Avestiţa abia se 
pomeneşte sau nici nu se pomeneşte de loc Sf. Siaoe, 
joacă el din potrivă aci rolul principal. Legenda nu 
este alt-ceva decât povestirea isprăvii Sf-lul Sisoe în 
contra diavolului. Căcî îată ce ni se spune : 

.Melintia sora Sf-lul Sisin născuse cinci copii şi pe 
toţi i a luat dracul şi acuma avea să ia şi pe al şaselea. 
Atuncea făcu un stălp de marmură şi se închise într'ân- 
sul. Către Sisin venise îngerul Domnului în vis şi ii zise 
să meargă să gonească pe acel drac. Ajungând la stâlp 
nu voia Melintia soru-sa sâ'l lase să intre de frica dra- 
cului. Sisin o rugă îns£ şi ea îi deschise stâlpul, atunci 
intră şi dracul pituliş ea un grăunţu de meîu, supt co- 
pita calului lui Sisin, răpi copilul şi fugi spre mare. Si- 
sin se luă după el. Pe drum intrebăo salce, lângă ca- 

t) Marian în Cav. d. bitr. I c. 
') Chreatoraatie română I p. 6—7. 



.,gnz^=b,G00gIe 



898 LITBRATDBA POPIIi-iBA, HOMĂNĂ 

re trecu, dacă a văzut pe acel drac? Salcea tăgădui 
^ Sisân o afurisi să inilorească, iar poame să au facă. 
Rugui tăgădui asemenea , şi'l afurisi , ca unde i 
rădăcina, acolo să'I fie vărful. NumaJ maslinn îl îndr^ 
tă, şi de aceea îl blagoslovi să fie bisericilor de lumi- 
nă. Apoi aruncă undiţa în mare şi scoase pe dracu la 
uscat şi începn al bale cu 72 de buzdugane de fier şi 
ceru ce( 6 copil al Melintiel. Dracu răspunse, dacă 
va bora el laptele ce Ta supt de la mumă-sa, atuncea 
va bora şi el copil. Sisin se rugă Ia D-zeu, şi bora lap- 
tele în palmă, şi dracul fii nevoit să horească pe cei 
6 copiî. Apoi se jură dracu şi zise că unde să va grăi 
această rugă şi se va pomeni numele M Sisin, de a- 
colo nu se va apropia. Sfanţul nu'l slobozi, ci'I trime- 
se tn întunerec' 

Comparând amăndoue legende, vedem că s'au păs- 
tratînlr' aceasta din urma numaî ideea generală des- 
pre primejdia adusă pruncilor de către un duh necu- 
ratjşi că prin numirea unul nume se goneşte acel duh 
. necurat. Cunoscută este o muHime de legende şi basme, 
unde diavolul ae goneşte printr'aeeea că află cineva nu- 
mele său cel adevărat. •) Nu este insă acest şir ce 1 
voim să urmărim, cine interesează aGumarelaţiuneain- 
tre.Sf. Sîsoe* şi .Aveatiţa.' Aceastadinurmă o putem , 
urmări pe baza dovezilor literare chiar până In sec, TX 
cel puţin, pe când abia se cunoşte textul cel alav, proto- I 
tipul redacţiunel române a Sf-lui Sisoe. Este deci lesne 
de văzut, că Aveatiţa reprezintă forma cea veche, proto- 



bf Google 



MIVUNELS ST-Un STSOB 899 

tipul adevărat, peeând Sf. Sisoe nu este alt-ceva deeâl 
o desroltare ulterioară şi amplificată. Despre Sf. Sisoe 
însuşi ca jgonitoral dracilor* cum figurează in legen- 
da sa, mtă putem adăuga că într'un .Otedfaic sau via- 
ţa sf-lor părinţi ce au trăit !n pustie* manuscript de la 
1706, pe care ii posedăm noi, se povesteşte asemenea 
<> istorie ^) despre un ucenic al M Sisoe anume Apo- 
lo, care a voit să se depărteze în taină de la dansul, 
pe drum Insă întălni un drac dudat şi schimonosit, ca- 
re II ^găduia toate bunurile lumel, numai să fugă de 
la părintele Sisoe. ,Iarâ eu nu puteam răbda înpuci- 
-clunea M, ce am rădicat ochii Ia cer, şi am strigat 
tare, zicănd: domne! pentru ruffâciuTieapărinttluîmieu 
Sisoe, ajută'm şi mă scoate dintru adastă nevoe şi mă 
voi înţelepţi şi nu voi mal merge in lume'. Acestea zi- 
cănd numai decât s'a prefăcut dracul într'o muere fru- 
moasă şi a vrut să'l adimenească Ia păcat, văzănd că 
■e în zadar zise . ,ce pentru că n^ăciutiile luJ Sisoe a- 
■celul eu coama căruntă mă gonesc de la tine. ' şi se fU- 
■cu nevăzut. 

Iată deci incă un esemplu de puterea Sf. Sisoe ago- 
ni pe draci. 

biteresant este că această legenda s'a reîmprospătat 
abia de curând în literatura română 

D. Steinberg antiquarul, cărui se datoreşte retipări- 
rea , Visului* şi ,Episto!iior* şi respândirea lor prin 
popor , ne spune că unu anume Dumitru, care a 
fost lucrător la Imprimeria statului şi şedea aci în 
Bucureşti în Mahalaua Crucea de peatră a scos cel 

»)f. I.'Ji-b -1.35-b. 



.,gnz^=b,G00gIe 



400 LITERATURA POPULARĂ KOUÂNl 

d'ântăit) MîQuDile Sf. Sisoe pe la 1872, se vede după 
un manuscript ce'l poseda. Această înlăla ediţiune U- 
părilâ la Th. Mihaileseu se urca la 10,000 de exem- 
plare pe care îi vindea însuşi editorul cu preţ bun 
(20 lei noî suta); ediţia a doua o cumpără tipograful 
Th. Mihaileseu de la editor şi aşa s'a retipărit. în urmă 
de maî multe ori şi de către alţi tipografi : când pe so- 
coteala d-lul Steinberg când pe socoteala lor proprie. 
In privinţa .Avestiţei' mal observăm că ea s'a ti- 
părit nu numai la un loc cu Sf. Sisoe ci şi fără dănsnl 
cu un Trepetnic, de care va fi vorba mal la vale. Şi 
încă se mal tipăreşte pe fie care an in nenumărate 
exemplare atât în Bucureşti, cât şi în provincia. 



bf Google 



CELE 72 DE NUME. 

Apocriful de care ne vibe aeuma răndul de a vorbi 
este o altă carte populară, care se vede că a lost cu- 
noscută în secolul trecut, de oare ce se citează pe a- 
tuncea şi pe care o posedăm noî singuri în sbomicul 
nostru manuscript de la 1784 , şi adică : 

Cele 72 de nome a domnului nostmlsnsHrisiios. 

D. Hăsdeu citează un pasagiu din Bojdanicul ma- 
nuscript de la 1799. (îns. Glurescu proprietatea Aca- 
demiei) unde se pomenesc .cele 72 de nume ale lui 
Hristos, adecă canon lui Hristos'. Acelaşi pasagiu ii 
găsim şi în .Zodiarul* manuscript, in care intre şi 
^ Bojdanicul' ^ de pe la 1750 pe care îl posedăm noi ; 
iată acest pasagiu, care atât în manuscriptul Academiei 
cât şi in al nostru se află in luna lui Noemvrie : , şi va fi 
bolnavă mult (adică fata ce se va naşte in Noemvrie 
26 

, Chulsr, lit pop. lOinf 



.,gnz^=b,G00gIe 



m LITEBĂTDRA POFULABl BOMAnA 

Când Stăpâneşte zodia Scorpie), fi de tânără să poarte 
numle luî Hrtstos la sâne, 72 de nunii, ca să nu se 
apropie duh necurat de e, şi va boli de cap şi de pi- 
doare.* 

Acest canon al liii Rs. este de asemenea de origine 
orientală foarte vechie, ceea ce a scăpat d-luIHăsdeu 
din vedere, care citează numai textul slavic şi cel 
. francez, amândoi din sec. XVI. ') In relaţiune cu un 
cântec popular german din sec. XIV, adică cu 2 se- 
cole mai vechiu decât aceste doue texte din urmă, am 
publicat not un mic studiu, privitor la originea celor 72 
de numiri, ce sânt atribuite aci lui D-zeu şi no luî 
Hs.») Acest articol precum şi esistenţa manuscriptu- 
lui au rămas necunoscute d-lul Hăsdeu. 

In antieitatea antechristiană se pomeneşte în litea- 
tura ebraică de .Tetragramaton' adică de numele M 
D-zeu, care nu se pronunţa nici o dată, afară de pon- 
tilîcile In Ierusalim şi nunwt Intr'o singură zi. Acest nu- 
me neproQunţat s'a considerat ca un nume taumatur- 
gîc adică făcător de minuni. De aci s'a desvoltat numele 
rel de 22 şi de 42 de cuvinte, la cari Cabala a adaugal 
încă 30 şi a ajuns la numele luî D-zeu compus din 72 
de cuvinte. Acesta e cunoscut deja în sec. X şi de a- 
tunci s'a răspândit peste Europa şi a intrat în diferite 
literaturi. Din atvintek de care se compunea s'au fă- 
cut însă: numiri, şi ast-fel a căpătat D-zeu 72 de nu- 
miri, esprim&nd diferitele însuşiri atribuite lui D-zeu, 
precum le găsim pomenite în acel cântec german dîn 



bf Google 



EFLK 72 DE SUME J 03 

aee. XIV. Aceste numiri le găsim chiar înşirate în ves- 
tita carte eabalista şiaihemistă: ,HolIenzwang* de 
care, dupâ legendă s'a slujit Faust pentru farmecile 
aale dievoteşti. Zunz *) a tractat mal pe larg despre 
acest nume multiplu al lui D-zeu. 

Sub influenţa creştinismului a luat Hs. locul lui D- 
zeu priimind el cele 72 de numiri cari, după textul ro- 
mftn, sftnt cele următoare : 

.Dumnezeu. SavaotuJ. Tatăl. Filul. Duhul sfânt. Troi- 
ţă nedespărţită. !sus. Hristosu. Nica. Mesiea. Putere. 
Cuvănt. Vilaţă. Milă. Libov. Inţălepclune. Pace. A- 
totţfitori. Intoemitoru de lumină. Masă. Păstorlu. 
Oaea Pilatra. Cale. Inpăratu. Urzire. Cap. Cinste. 
Mire. Biruitorii!. Adivăr. Fiîul ominesc. Cu noi Du- 
mnezău. Incepătorlu. Jntal-năseut. Viitori. Inpărat. 
înălţime. Păine ceraseă. Părintele ftră de moarte In- 
durătorfu. Hristos Vindecătorii. Bun din pântece. Mi- 
lostiv. iAtă înnainie de veci. Atanatos. Făcătorul. Me- 
lu blănd. Viţâl. Chipul măririi. Eu sănt earile am fost. 
Dreptate. Izvoru. Rostu. Bucuriea. Munte. Preot. Măr- 
turisitorlu, Uşe. Veşnică Îndreptare Adonoaea. Iloea. 
Alfa. Omega, Intrai feţă, Neînpărţit. Inpărat preste în- 
păraţJ. Să dă robilor, sau robului Dumnezău Cufare.* 

Siărgitul unde se recomandă robul lui D-zeu cutare 
ne arată caracterul de amulet cel au aceste numiri ; 
într'adevăr, după citatul de mai sua din .zodiar'sepur- 
ta ca «n mijloc înpotriva duhurilor necurate. In textul 
slavon publicat de Tihonravov *) întocmai ea în cel 

1) Sjnsgogale Poeaie. Berlin 1865 p. 145 nrm, cf. şi Buber : In- 
troducerea la Lekach Tob. pag'- -10 No. 21. 
*) Pamiatniki 11 p. 339— 34i. 



.,gnz^=b,G00gIe 



40i LITERATOEA POPULABJ EOM ĂKI 

grancez, publicat ded.Hăsdeu,i) se zice înaintea înşira- 
ră numirilor, că cine le poarlA la aine se izbăveşte de 
tot lucru râu, ce i s'ar putea întâmpla. Diferenţa între 
aceste texte este c&t se poate de mare ; dar totui^ nu 
ne îndoim cătuşi de puţin că textul roman se bazează 
pe unu slavic 

O dată pe calea de a înşira numirile lui D-zeu, sau 
a Iui Hristos. s'a făcut prin analogie şi Inşirarea numi- 
rilor Maiciî Precistil. Aşa în textul slavon sas pome- 
nit, aşa in cel francez şi a^a în cel român, unde ime- 
diat după cele 72 de numiri bS luî Hi'istos, urmează: 
Şaptiz&cî şi doao de numere a precisti. De mgu' 

Noi le commumcâm Întocmai după manuscriptul 
nostru, ca să poată sluji studielor tdterioare ce arvm 
cineva să facă asupra-lor: 

.Toiagu. Rădăcină. Pâmântu sfăntu. Amiazăzl. Pi- 
iatră. Măslină, Chivot. Scaun, Uşea. Biserică. Maici. 
Purtătoare. Cartea. Pat. Cleşte. Fecioară. Manea. Măr- 
turisitoarea. Inpărâtlasa. Deaproapea. Nevastă. Văr- 
top. Fată. Logodită. Nor luminat. Cerîiil. Răsărit A- 
pus. Soarile. Cetate. Plinire. Loc. Lănă. Muere. Feri- 
cită. Atotţiitoare. Alas(?). Măgură lui Dumnezeu. Lu- 
mina nepotolită. Cădelniţă de auru. Preeurată. Fărâ- 
di-bărbat Deaproape. Născătoare de Dumnezău. Mim 
eu bună miriazmă. Floare. Neputredă. Sfănla Sfinţilor. 
Lespidiea. Acoperemântu. Rîaîu (!) Tămăea, Zmirnă. 
Herovim. Inpărăţiea. Scaunul Herovimilor. Masăsfin- 
tă. De D-zeu priimitoare. Adevărat sălaşi. Umbră. Ca- 
sa lui D-zeu. Clunghierea. Mană. Cornul întru care e- 



bf Google 



r 



CELE 72 DE HnME 

3te pomăzuire. Văşmăntu. De D-zeu înpăratuli 
noi Dumnezău. Să dă robilor Ini Dumnezău. Ci 
Aceste doue apocrife a'au copiat de acelaşi ( 
de la care provine întregul manuscript, abia la 
de sigur însă după o copie mal veche. 



b, Google 



DESCÂNTECELE. 

După ce am trecui: .Epistoliele* îidică: Legenda 
Duminiceî, Visul Maicii Dornuulul, Călătoria Maicii Do- 
mnului prin tad, şi Minunile Sf-MSisoe, împreună eu 
Avestiţa aripa Satanei, şi cele doue texte de cele 72 
de nume ale lui Hs, şi a Maicii preeiste, ne vom opri 
aci un moment, la o clasă deosebită de producţiuni li- 
terare populare, cari stau in legătură intimă cu acele 



Intr'adevăr se deosibeşte această grupă de legende, 
într'un mod esenţial de cele alte cărţi populare, cu 
cari vom face cunoştinţa pnţin m^ în urmă Ele sunt 
siogurele, unde putem observa trecerea lor directă din 
literatura scrisă, în cea nescrisă. Toate au caracterul 
de amulete, sau filacterie, şi păzesc pe toţi acel ce-î 
poartă cu sine de tot răul. Intr'adevăr datorim amicului 
nostru d-lul Hteureanu comunicarea unul amttlet român 
numit sâmcă, care se atârnă degătut bolnavului şi care 



bf Google 



PEaCAHTECELE «7 

nuestealt-cevade cât ^Avestiţa" prescurtată şi însoţitA 
cu 3 flguri. Această sâmcă s'a scris anume pentru noî, 
de câtre un popă din Fălticeni, precum se obicinueşte 
pe acolo ca leac de boală. De la purtarea sau citirea 
acestor amulete pană la recitarea lor e numt^ mm pas, 
care e cn atât maî uşor de făcut, cu cât din timpurile 
cele mE^nvechi deja esistă în popor credinţa, că-pu- 
terea vorbei rostite este aproape nemărginită asupra 
elementelor naturrf. De aci aşa numitele ; (incantatio- 
nes) exoreisme şi conjuraţiunl, menţionate in Biblia 
şi cunoscute de toate popoarele.*) 

Aşa s'a născut şi în România : Descântecele. 

Elementele principale, din cari se compun descân- 
tecele române sânt luate din apocrifele sus nmnite, 
cari au fost şi pilda după cari s'au făcut şi s'au schim- 
batdescânteeele române. Literatura slavică ne o dove- 
deşte învederat, de oare ce mai toate acele legende 
au devenit descântece populare, schimbându-se foarte 
puţin din ţesătura literarii. Tot aşa s'a făcut şi la Ro- 
mâni, şi D-luI Marian datorim un exemplu, pentru u- 
nul cel puţin din acele legende: .AvestiţaaripaSata- 
nrf' Tocmai Avestiţa a influenţat mal muit asupra u- 
nul şir întreg de descântece. 

Avestiţa precum am văzut-o este personificaţiunea 
boaleî, şi celet9 numiri ale el desigur sânt analoage 
cu numirile lui Hs. sau au Maicii Preciste şi prin ur- 
mare atribuţiuni, personificaţiunl a diferitelor soluri de 
boale. Cine ştie în ce limbă a fost scris originalul, du- 
pă care s'a tradus româneşte, şi de frica de a nu stri- 

'} Lenormand : Le magie ehez Ies Chald^ene. Parii 1878 



.,gnz^=b,G00gIe 



*08 LITERATUBA FOFCLABĂ BOMĂMl 

ca farmecul amuletulut prin traducerea şi a numilOT 
proprie, au rămas netradiiae, şi ast-fel au fost compte 
şi schimonosite de fie-care copist, de oare ce erau pai- 
tru d&nsu fără înţeles. Cum că la început aveau înţe- 
lesul ce îl damnoi dovedesc descântecele eorespnnzâ- 
tOare slavoneşti, unde nu maK figurează o singură per- 
soană, !n care se concentrează ideea abstractă aboa- 
lel, ei sânt 12 fete ale lu\ Irod, şi /te care poartă un 
nume potrivit cu activitatea ei, a^a pe una o cfâamă: 
Ti-emurice, pe a doua Focoasă, a îtreea Oheţoasă etc 

Ţiind seamă de aceasta vom recunoaşte imediat a- 
ceste fete în descănlecele romaneşti, reprezentante ale 
boalelor, cari întocmai ca Aveatiţa noaatră, mnblă pe 
cale pe cărare, cu scopul ca să vatăme pe oameni. A^ 
le-am văzut !n fragmentul manuscript publicat mal sus, 
şi aşa In alte descântece. 

O altă schimbare ce s'a fS,cut, ca din legenda să de- 
vie descftntec, este că Sf. Sisoe, sau Arhanghelul Mi- 
hail a fost înlocuit pnn Sf. Măria. Legendele de nuu[ 
sus ne au arătat pretutindea Maica Domnulnl, ca o 
doamnă milostivă şi bună, care se îndură de păcătoşii 
şi se face mijlocitoarea lor pe lângă fiul eî, ca să dobftii- 
dească ertarea lor. Acest caracter milostiv şi Indurat 
al Maicii Domnului, care se esplică de asemenea printr' 
aceea că ea este o femeeă, a intrat cu totul în convie- 
ţiunea poporului, şi ce era mal natural de cftt să o pue 
pe dansa, ca ajutătoare şi aducătoare de leac pătima- 
şilor. Un descântec, care ni se pare a nu fi alt ceva 
de cât însuşi Avestiţa preschimbată In modul aiiAaA 
mal sus, este cel următor: 



bv Google 



DE POCmnii DE NOAPTE ■) 

Este un deal mare, 

După dealul mare 

Eat-on mir de aur. 

Sub mirai de anr 

E^te-nn scaon de-auc. 

Dar pa gcann dne ^e ? 

^M« Mafi-a Donutuha 

Cu Sdniă-Măria mare. 

Cu arcQ-I in mâua dreaptă, 

Ou păliani *si mâoa ■ Htnp ji 

Şi oauU 'u sus 

Nu vede nimic, 

Şi cantft 'n joa 

Vede eltuna^ cn clnmaţl, 

Pocitoi^ cu pocitoraţT, 

Horol cn moroaie, 

8tri^I ca strigoue, 

Ce la H. mergea 

sângele a-I bea 

Inimă de putrigaln a-1 pune... 

Maica Domnului 

Cnm mi-I slri 

La el M lepezi 

Şi le cuTSatâ 

Şi mi-I întrebi : 

„Unde moffeţt 

Unde ri dnoe^? 



<) Alb. Carpaţaor An. III. 1879 p 



.ignz^îbfGoOglc 



LITKKATUKA FOFOLABA BOHiKl 



Toi uninm^ ţi ciomag 

Soeitott cu pocitora^ 

UoTOl ctt moroaie 

Strijrof cn atrigoaîa ?" 

„Noi la N. cine ducem 

SăngeU ea ttt i-l ban 

bUma da yutrigaia rf-ljî««eml" 

„Ba I voi InapoT vă intoarceft, 

Kbigele tnapol s& i-l pnneţl, 

iDima înapoi sS-I tocmit 

Pe N. de grsbt «i mii pirlaiţIL. 

Focitoră de no^ite. 

Pocituri de mează--noapte, 

FocitDr& de zi 

Podtnră de ce-I fi 

Pocltorfi de apS 

Pocitură de vănt I 

Ieşi din creerii capului, 

Din faţa obrazului, 

Din ansul urechilor 

Din Tederile ochilor, 

Din inimă 

De BUb inimă, 

Din' apate 

De Bub Spate, 

Din mâni ţi din picioare 

Din tălpile picioarelor. 

Du-te şi te pripideşte. 

Unde coconii negrii nu cântt. 

Unde oamenii nn âmblă, 

Unde vitele nu rage. 



bv Google 



DBSCAMŢgCaLB £11 

AodIo ei te perzi 
Acolo Bă-nJ ţezl. 
Htimnlts&nuteaTeţlt 
K. să rămiUe corală 
Curaţi ţi lomiiuiti 
Cum e da la D-zau dată, 
Ba la Maica Domnului UsatS. 
Descâutecal de U mine, 
Leacul de la D-zen." 

Aci avem .Pociturile* personificate, în locul .Are- 
abţel* sad al .Frigurilor* din descântecul rusesc. Maica 
Domnului eee în intimpinarea lor, întocmai precum eae 
Arhanghelul Mihail sau Sf. Sisoe în întâmpinarea A- 
vestitei. Întocmii ca acolo , Arhanghelul Mihail , în- 
treabă aci Maica Domnului unde se doc, şi tot aşa răs- 
pund şi aci, că. se duc la cutare : „sângele a-î bea — 
inimă de putrigalu a-i pune.' Tot aceeaşi este şi acti- 
vitatea fetelor (lui Irod) din fragmentul descântecului 
publicat mal sus. Singura deosebire între descântecul 
şi Avestiţa se esplică chiar prin caracterul de amulet, 
ce are aceasta din urmă. Ca amulet izbăveşte pe acela 
care-1 poartă la sine, şi de aceea zice intr'ănsul Ave- 
stiţa : câ unde va vedea ea numele el şi al Sf-!uî Sisoe, 
ea se va depărta deacolo calede? poşte; ceea ce este 
de prisos hitr'un descântec, menit a goni duhul cel 
rău din omul, în care a intrat deja, şi descântecul are 
direct de scop de a'l scoate de acolo. 

cate o dată descântecul conţine istoricul boalel, 
cum s'a întâmplat de a dat de om, cum se plânge o- 
mul la Dumnezeu şi la Maica Domnului, rugând'o să'l 



.,gnz^=b,G00gIe 



412 LITBEATCBA POPULARi BOMÂNl 

QJute, apoK auzindu-l Maica Domnului, şi cobor&nâu-se 
la bolnavul, el ii povesteşte Întâmplarea cu acele du- 
huri necurate, şi In urma acesteea, vine leacul sau 
modul lecuireî. Acest fel de desc&ntec ni se pare « fi 
cel mid vechiu, cel maî complect, de oare-ce coprinde 
toate elementele mal pe larg. Ca probă pentru un de- 
scântec complect, care dovedeşte asemenea ceea ce 
am susţinut pentru originea descântecelor, in forma 
cel puţin în care le avem astăzi, ne poate servi de- 
scântecul următor. 1) 

DE ALBEAŢI 

,N. a Binecat 

De Ia casS 
Delanusă, 
Peule 

Gru ifi fnuDOB 
, Bamen qi voios. 

D&r cind a loet 
La mijloc de cala 
De cale ţi clrare 
L'au tâJoit Vintoasele 
Şi Framouele. * 

Din faţJl l'su ti^ntit 
Gras negru l'an fScQt, 
Ca temi l'au acoperit 
Albeţe 'n ochi I-an bi^at 
») Albina Carpaţilor An. m. 1879 p. 345. 



bf Google 



DESCĂMTECELK 

Făr de vederi l'an lAsat 
A prins N. a s« tăitgai 
Şi-a M ţlfaui 
Cn glas mMe până 'n cer 
Cu lacrimi p&nS 'n pim&nt. 
Mime nu l'a văzat 

tfnin^ Maica Domnulid 
Din poarta cerului 
Nnmal ea că l'a văzut 
Numai ea l'a auzit 
Şi pe nume Ta strigat 
Şi a^ l'a întrebat : 
„N. ce plângi, 
Ce te tăvgae-ia 
Ce te glăsueştl 
Cu glas mare până 'n cer 
Cu lacrăml până 'n pământ ?" 
En cum nn m'oîii tângm 

Cu glas mare până 'n cer 
Cn lacrimi până 'n pământ. 

Şi-am mânecat 
De la casa 
De la ma»ă 

Pe cărare 
Oraş iji frumos 
Rumen şi voio9, 
Dar când ara fost 



bf Google 



LITERATURA FOPU LARt ROMAN X, 

Ia mijloc de cale 
De oale, de cărare 
H'au talnit Vântoaiele 
Şi cn Frumoasele 
DiH fat^ m'aa Olnit 
De pământ m'«u trântit 
Graa n^ni m'sn fScnt, 
Cu temă m'aii acoperit 
Albeaţă 'n ochi wl-att bSgM 
FSr de rederf m'an lăsat. 
„Tad N. m» mal pUn^ 
Cu lacrimi de sânge! 
Nn te tângiii 

CS eu te-oiti lecui 1" 
Majca Domnului 
Din poarta cemluî 
SoarS de aur a slobozit 
Pe dânsa s'a scoborât 
Inuntea lui N. a eţit, 
De mana dreaptfi l'a luat 
Dipe soare l'a tntuniat 
Şl-a pornit, şl-a plecat 
Pe drumul lui Adam 
- La ftlntâna lui Iordan 
Şi-a tâlnit 

tieJ surori a soarelui 
Cu tr^ mături 
Cu trei greble 
Cn trei dirEticanil, 
Cu trei mânedi de mătaaă albă. 



bf Google 



DESCÂNTECBIil 



K§Ses DmiiDlal 

Cum le-& tSlnit 

Cotn le-a zărit 

FoaU ft tntiiu 

Colea le-a eoprins 

Şi le-« CQTtutat 

Şi Ie-a Întrebat : 

„Unde mergeţr voi 

Tiel nroil a Boarelul?" 

„Ci DoI mergem 

Şi ne dncem 

La fftnttoa Iid Dumnezeu 

S'o curSţim de goiiiri 
Şi de glodnrf!" 

„Nn merg«ţ( 

Nn Til dnceţi 

Voi trei snrori a soarelnl 

L> f^ntiîiis luT Dutnneien ! 

Ci ilntSuA Iul Dnmnezen 

E cnratft 

Lnminată 

Ca de Doanezeu ce-T daţi 

Da vot mergeţi 

Şi Ti duceţi 

De cnrftţîţr ftlbeţele 

De pe ochii lui B, 

Curiţiţl albeaţa tlU 

Albeaţi neagtS 

Allieaţi roţii, 

Albeaţi de 99 de feluri 

Albea^ de 99 de chipuri. 



bf Google 



^16 UTBRATDRi. POPDLABl ROMÂNĂ 

CitBţi-o 'n cleştele canini 

Iu fkţa obrazului. 

In geuele ochilor. 

Iu pr^nrul ochilor. 

In luDiimle ochilor. 

CnrBnd 

Mal curând 

Cu grableleKi grebUţl 

Cu foarfecele-o forfecaţi 

Oq măturile-o maturap 

Ca nugliiile-a ciupiţi 

Din ochi .mi-o fiigSri|I, 

Cu mănecile^'O ştergeţi 

In poale mi-o punefl 

La aria cu 'mblătitoriî o ducep 

La 'mblătiUiTi! 'n grab& 

Mii şi Krime s'o faci, 

Peste gardul ţarinei a^o deîe 

Boii 'n coame c'ar loa-o 

Şi la mare că mi-or duce-o. 

Acolo aii pearS 

Acolo f& respeară, 

N. ■£ rămflie curat. 

Curat ţi luminat, 

Cb argintul atrecnrat. 

Ca soarele în senin. 

In vecii vecilor. Amin I 

Acest descântec este cel mfU lung ce'l cunoaştem 
noi, şi coprinde de aceea toate elementele complet Ba 
se repetă chiar de vr'o două ori şi această repetiţiime 



bf Google 



DESCAmTUCELE 417 

a fftcot ca să se poată scnrta, Incep&nd descântecul sau 
cu povesUrea a doua despre Int&mpinarea v&ntoase- 
lor, sau cu coborirea Maici Domnului, unde iar se po- 
meaeşte de albeaţă, şi intr'un mod foarte desh^t, 
căci se citează diferitele soiuri de albeaţă Ia special; 
apoi urmează leacul. 

Iq aceste doue descântece avem, ca să zicem aşa, 
prototipul tntuTor celor alte desc&ntece romane. Niunal 
numele boalel se schimbă, şi atuncea Vântoasde s&A 
Săgetători sânt înlocuiţi safi prin : MortA saâ prin- 
tr'un şir de Be^kă analog cu şirul Albeţelor şi Podtu- 
rilorAi mal sus saii de Lungori etc. Şi Maica Domnului 
insăşi cedează căte-o dată locul el: , Trinităţii* saâÂ- 
posfolilor, sati celor trei iprorî din soare, şi Sf-lor 
Cosma şi Damian, adică se învocă Sfanţul după boala 
pe care o lecueşte el. Pftnă acuma not nu posedăm 
de c&t relativ puţine descântece şi aceste toate aâ fost 
culese din gura poţHiniluI; mal cu seamă trebuie po- 
menitln privinţa aceastăculaudăD.S.Fl. Marian. Vr'o 
4 — 5 descântece a mal publicat Alexandri i) şi tot 
atâtea Burada din Dobrogea ■), Alte se atlu răspân- 
dite prin diferite ziare şt reviste periodice, şi ar merita 
să fie toate culese şt adunate la on loc. 

Afară de aceste descântece modeme, mal poi^edăm 
noi între manuscriptele noastre, mal multe descân- 
tece de pe la sfârşitul secolului trecut şi de la începu- 
tul secolului nostru. Pe cât ştim singurele esemple de 
descântece manuscrise. 



") Poesil popuUre p. 10, p. 271-872. 

*). Călătorie In DobragM I>^ 18B0 p. :»9--277. 

OiMtoi, 111, tot. itm. n 



bf Google 



il8 LITKHATCRA POPULARA ROHÂNX 

Cele maT vechi sunt descăntecile din manuscriptal 
miscellaneus din 1784, unde urmează 3 descântece 
imediat după .Visul Malcet Domnului* şi alte două se 
aflu scrise peaite două pagiatale aceluiaşi manuscnpt, 
scrise de aceaşi m&nă, !ns& precum se vede din deosî- 
bireacemelelşiformeT literilor, aii fost scrise cu ud alt 
condeTb şi cu altă cerneală !n urma celor d'{lntâl.ln or 
ce caz a&ot din secolul trecut. Desc&ntecile sânt dedt 
cele urm&toare. Mt^ Intăiâ : de disfăcut. 2) descântec 
pentru şiarpe de distors, 3) di desRlcut pentru fapt, 
, 4) de disftcut de dragoste, 5) Prenta disfăcut. Acea- 
iita din urmă e mal mult o doftorie simbolică satl 
malbiae simpatetică, de cat un descântec, căci prepa- 
raţiunele şi obiectele întrebuinţate, covârşesc cu total 
puţinele cuvinte ce se zic. Aotivitatea simbolică joaj^ft 
ia genere un toi principal la descântecele, arătânda- 
se aşa modul cum să dispare boala, care se descântă. 
Descântecul No. 1 se aseamănă oareşi cum cu c^ 
publicat de Marian : De fapt '). Mult mal importat din 
punctul de vedere al substituţiunel este descântecul 
No. 3, căci în locul Maicii Domnului se adresează pă- 
timaşul cătrâ. luna, d^indu-I toate epitetele măgulitoare 
posibile. 
Iată ea specimen începutul acestui descântec : 

Di desfăcut pentru fapt. 

«Bună sară, craiâ nou, cunună di aur. cu pietri 
scumpă, luminată eşti în ceru, şi vezw pre pământ, 
lună luminată ! nu poclu să odihnescu, !n casa mea 

'). Alb. Orpaţilor An. IH 1879 p. $77. 



bf Google 



DESCANTMgliE 41fl 

ş{ ÎD sălaş(u) meâ, cu mierea (?muierea) me, şi cu 
oopiî mei, Tu luoă luminată ! 3& na al somn, nici odihnă 
tntru această noapti, sft vil, să 'ml el faptul din faţ& 
me, şi din dosul meti, şi din faţa femeii meii, şi din 
dosul femeii, şi de la copil mei, şi de la dobitoacile 
mele. Tu lună luminată! Faptul de bărbat, faptul de 
fimel, faptul de fată mari, ded să mi'i scot din casa 
mea, şi din masa mea, şi din sălaş(ul) meâ, şi din pă- 
mănt(ul) mea, şi di unde va fi, şi din pre^urul casăi 
mele şi di prin toate unghierile casăI mele şi a tot do- 
bitocul mefl, şi a tot olatul casă! mele. Lună lumina- 
tă ! Faptul di 9 chipuri, faptul di 9 feluri, faptul di 9 
nemuri. Lună luminată! Faptul de lutu, faptul de lut 
di la tocilă, faptul di ieri de broască, faptul di păr di 
lup, faptul di păr di dracQ), faptul di rugămăturî di 
sfredelă ; faptul de cfceărl, de strigări, de urăciunî, de 
AMrdcîunl ; faptul ori di ce fel di urâciuni va fi fost, şi , 
di ce fel di jigănila fi fost etc....* 

O altă coleeţiune de descântece în sumă de 4 o po- 
sedăm acrisă pe un zapis din 1809 Zapisul este scris 
şi iscălit de, lane Apostol Borănescu*; deaceaşi mână 
şi prin urmare de aceaşî epocă sânt şi descântecele. 
Cel d'ăntâîâ descântec, (Judat prin formele ce coprin- 
de, este următorul : 

Descântec de şarpe. 

,Plecărăurăpe cărărăură şi sft întâlni cu şerpură- 
ură, şerpurăură muşcă părăură, mult să vaîcărăură ; 
să. întoarse pe eărăură îndărăt, să întâlni cu Maica 
Săntă-Măriea. Maica Săntă-Măriea din gură-ş grăi: 



^=b,GoogIe 



^20 UTKBATtlRA FOPOLARJ BQMAkI 

ce te vaiţl răură? ce s& mă vait Mit[ca S&ntă-Măriă; 
am plecat pă căr&urâ şi m'am Intălnit cu şărpurăurfi, 
şărpurăură tn'ail muşcat p& mine. Dar nu sădea ci te 
du la f&ntâna Iul Iordan, şi ea apă neîncepută şi des- 
căntă eu un cuţit de găsit site udă, că acolo ţ-e leac'. 
Descântecul No. 2 eate înpotriva unei „ciianeă nea- 
gră' No. 3 e descftnlec de diochi şl No. 4 este cel ur- 
mător, de plecate (V). 

,VoI plecădoase, măncăcloase, să vă luaţi, să vă 
duceţi la fata M RsJu împărat ; că v'au poruncit, cft 
au lă^at o vacă grasă să vă ospeteze ; că cutare na 
vă ştie ospăta, nici adăpa, nid aşterne, md. culca, m^ 
odeni*. 

Infîne mal posedăm încă un al treilea manuscript 
mic întitulat ; , Nişte meşteşuguri tălmăcite dipe ana 
tipărită nemţeşte în Venedic, Octovri în 10. 1819. ' A- 
cest manuscript eu meşteşuguri pretinse nemţeşti co- 
prinde în adevăr numai două meşteşuguri, cari sAat 
de origină germsuiă adică : 1) să po^ bate ori pe cine, 
ore căt de depari,e să fii. 2) ca să nu poată altul ptiş- 
ca saâ vana nimica. 

Aceasta se poate uşor dovedi, de oare-ee am reu- 
şit a descoperi originalttl german, după care au fost 
traduse. Este aşa numitul: ^Romanushuechlein' Gor- 
res 1) pomeneşte într'adevăr această carte cu* Vene- 
ţia' ca locul unde s'a tipărit, precum spune şi tradu- 
cătorul roman. Noi avem un tipar modem din Colo- 



bf Google 



DE8CANTECET,K 



nia, >) care du este decftt o reprodncţiune neachimbatA 
acelei ediţiuni veneţiane; şi reg&sim aci întocmai 
desc&Dtec^e noastre, No. 1 se afl^ pe pagina a 17-a 
al ediţiunel noastre, şi No 3 pe pagina 18-a. Reprodu- 
cem dinadins atftt traducerea romfUift No. 2 cftt şi tex- 
tul gennao, pentru adovedi absoluta lor identitate, care 
merge chiar pftnă. acolo, de a lăsa şi numele propriu 
neschimbat 

Ca să nu poată altul 
pufca sau vana nimica, 
cum să faci. 

Pomeneşte numîle a- 
celuea de pildă: lacub 
Votffkemut, puşcă ce vrei 
dar să puşcl păr şi peni 
CM, şi ce la omeul siiaci 
dai. In numele latului, 
fiului şi sfântului duh. 
Amin. 

Identitatea precum vedem mei^e chiar pană acolo, 
de a schimba şi sintaxa şi a pune cuvăntul cm paralel 
cu germanul : mit după cuvântul peni. 

Numai aceste două descântece se regăsesc în ,Ro- 
manusbuechlein*, toate cele alte Insă sânt curat ro- 
mâne. 

Se vede că traducătorul a fost îndemnai de a- 
cele germane să scrie şi descântece româneşti ; căd 

') Boniaiius'BuechleiD, oder Oott der Herr bewahre meine 
Se^ meiuen Aub- nud E^gwi^ von nnn an bis in sile Ewigkeîl, 
Amen. Halleluja. Coeln. a. a. Terlag t, PeterHammerS^^pp. 



Dass ein anderer kein 
toild schiessen kann. 

Sprich dessenNamen, 
nemlieh lacob Wohlge- 
muth, schiess was du 
willst, schiess nur Haar 
und Fedem mit, und 
was du den annen Leu- 
len giebst, f f f Amin, 



422 LITERATURA POPULA«i. BOMÂnA 

imediat după No. 2 urmează No. 3 pentru stupi. 4. 
Pentru dragostele, adică cum să uite cineva drago- 
stele sale. Dovada pentru originea romană acestui de- 
scântec este , că se află întocmai ea acelea^ cuvinte 
în colecţiunea din 1784 unde esle No. 4. Descântecul 
ce urmează No. 5 vorbeşte singur pentru originea sa 
românească, şi de aceea îl publ'căm întocmai după o- 
riginal. Acesta are de scop să provoace dragostea : 

,Tu şerpe bălaură — cu solză de aur — cu noao 
limbe împungătoare — cu noao cozi izbălore — să fe 
duet Ia C. şi tu să o cauţi — unde vel afla'o — de-I 
alla-o în casă — de-I afla-o afară — de-I afla-o voro- 
bind cu tată-său — sau cu maică-sa — cu frate- 
său — eu prietenul-său — sau cu ibovnicul — cul- 
cată — safl sculată — tu să nu o laş — pană ce ea 
cu mine s'a întâlni — şi n'a vorbi — tu el să nu-î dai 
stare — aşezare — ea unui păros pe foc (?) .(Această 
trebui la eheotoarea casiî să faci cu brăâ într'o sară, 
şi să pui brău supt cap).' 

.Balaurul cu solzi de aur, cu 9 limbi împungătoare, 
şi cu 9 cozi izbătoare* există numai în literatura po- 
pulară română, sail cel mult în cea a Slavilor de sud, 
iar nici de cum în cea nemţească. Nu încape decî în- 
doială despre românismul descântecului de faţa, pe 
care l'am împărţit noi în versurî. No. 6 este un alt 
descântec pentru a îndrăgi o persoană oare-care. No. 
7 este iar un descântec de stupi, independent de Nr. 3 
dar de sigur inspirat de el, şi de asemenea de ori- 
gine negermană. 

Cu aceste am isprăvit înşirarea descântecelor ma- 
nuscrise. Nu ne îndoim că precum am găsit not aces- 



Bv Google 



descAmtecblb ^ 

tea, aşa se vor mal găsi şi prin alte sboroice sad pe 
scoarţe de manuscripte vechl.^In special crez că des- 
cântece se vor găsi in manuscripteie acele, ce conţin 
şi .doftorii* cn cart aii o înrudire oare care, prin ca- 
racterul taumaturgic simpatetic şi superstiţios ce afi 
aceste doftorii. Adesea ort este doftoria, ceremonia ce 
se face, înainte de a se descânta ; cuvintele insă prin 
care se crede că aduc ajutor, sunt aci lăsate Ia o parte, 

Intr'adevăr sbomicul nostru citat !n primul rfind, 
conţine şi , doftorii*. 

Afară de aceste descăntece de origină apocri/ă, mal 
esistă şi alte descăntece, cari nu sunt de căt un fel de 
invocaţiuni peste care nu putem trece aci cu tăcere. 
Aceste descântece se apropie încă şî msă mult de le- 
cuiri simpatetice şi sânt tot de auna însoţite de vre o 
ceremonia. Ne mărginim nnmal la câte-va esemple. 

In .sbomiculGiurescudeia 1799* se află un ast-fel 
de descântec, tocmaJ pe cele din urmă două fol ale 
manuscriptului, după Alexandria, trecute eu vedere de 
d, tlăsdeâ In descriererea ce a făcut despre acest ma- 
nuscript. *) Iată acel descântec care aparţine : invo- 
eaţiunihr. 

Eâvaş de friguri. 

.De la domnul este ajutor robului lui Dumnezeă 
(cutare) ! Blestemate ezere şi friguri cu numele dom- 
nului nostru Isus Hristos ! Blestemate ezerl şi friguri 
cu numele sfântului lonu botezător ! Blestemate ezeil 

>) Cuv. d. bJilraitl n pag. XXVm— XXX. 



.,gnz^=b,G00gIe 



4S4 LITEBITURA POPUHal BOMAnA 

şi friguri «u numele sfinţilor arhangheli MihEul şi Ga- 
vril& ! Blestemate ezerl şi friguri cu numele sE^toIuI 
Ion mucenicul şi al sfanţului mucenic Sohail.'- Aci \a- 
mează câte va rânduri scrise plovenefte, apoi reîncepe 
iar româneşte : 

.Cinstite şi prea sfinte- lone proorocule şi mergâto- 
pule inainte şi botezător domnului nostru Isub Hristos ; 
cinstit capul tăfl atuncea in tipsie aducându-1 cutre- 
mur s'au făcut şi pe toţ( cel ce l'ati văzut, cntremtir 
i-aii cuprins ; şi zice frigurilor celor de a patra zi şi 
celor din toate zilele. Sfinte ione ! d& Robului lui D-zeO 
(cutare) sănătate şi bine că este miruit şi botezat, ^ 
Iul D-zea închinat. Amin.* Aci urmează asemenea eft- 
te-va rânduri sloven eşti. 

In manuscriptul acesta nu se esplică, ce e de f&£Ut 
cu acest răvaş. Cumpărând o dală o Evanghelie ve- 
chie (de la 1706) am găsit următorul răvaş, care este o 
prescurtare al celui de sus, pus la capitoM 15 al Apo- 
calipseî : 

.Slăvită tâere a capului a mei^ătoruliit nainte să fie 

spre tăm&duirea frigurilor, robu Iul D-zeQ 

In numele tatălui, al fiului şi al sf. duh Amin.' De aci 
cunoaştem şi modul cum se întrebuinţa acel răvaş de 
frigun. Se poate de allâ parle însă, că punerea răva- 
şului în Evanghelie, a avut de scop de a-i da oare 
care sfinţenie. 

Interesant este că s'a confundat St. loan botezătorul 
cu St. loan Evanghdistu. 

Alt răvaş de friguri, carem-e d^a cu totul forma 
unul Amulet. adică un fel de combinaţiune magică a 
cuvintelor este cel următor : 



bf Google 



DESCJMTECKLK j26 

S A T O R 

A R E P O 
TENET 
OPERA 
ROTAŞ 

Orî din ce parte citim aceste litere, din dreapta în 
slAnga, de sus în jos şi vice-versa ne dă tot aceleaşi 
cuvinte, tocmcU aşa o găsim pag. 199 din manuscrip- 
tul nostru de la 1784, fără esplicarea la ce e bun. Pe 
foaia I-a înaintea unui manuscript al biblioteceî centrale 
din Buciureştî *) se află scrisă aceeaşi formulă, care 
după forma literelor se pare că aparţine cel mult în- 
ceputului secolului nostru. 

Foimuia însăşi, puţin schimonosită se numeşte sin- 
gur Răvaş de friguri, şi este însoţită de următoarea 
nstrucţiune : 

,Şi să'l ţie trei zile la gât şi să-1 arunce pe gârlă şi 
să zică : cum trece gârla de iute aşia să treacă boala 
de iute.* 

Aceeaşi formulă, însă cu o întrebuinţare diferilâ, o 
găsim şi în sus numitul . Romanusbuechein *) şi în 
colecţiunea Iul Scheibîe ') Mal pomenim în sfârşit şi 
următorul leac ăGjrigurî destul de curios, care se află 
scris pe o foaie singură de pe la începutul secolului 
nostru între documente cumpărate de noi. 

^Egag. Megag. Tegag. Aceste trei care sânt însem- 

>) Mannscriptal No. 11. 

») Pag. 4 ţi p. 9. 

>) Die a^mpathetisctL-mag^ietische Heilktinde, Stuttgart 1851 



.,gnz^=b,G00gIc 



LITEBATDRl POPTJLARi ROMÂNĂ 



nate să te scrii pe căţeî de usturoiâ, şi la cucoane s& 
le sera pe migdale, şi in ceasul în eare-1 apucă frigă- 
rile, plimbâudu-se prin casă a nu adonni. să ea cate 
unul pre răndul cum săntu scrise mal sus. * Acest mij- 
loc de lecuire se pare identic cu acele rugăciuni ere- 
tice de frigurf, scrise pe najure sau mere pomenite in- 
tr'un Index ^). 

Un esemplu slavon de ast-fel de amulete scrise pe 
mere a publicat St Novacovici, *) Ifi genere despre A- 
mulete şi formule de conjuraţiuni a tratat Soldan în 
vestila-I carte .Istoria proceselor tn potriva fermecă- 
toarelor* '}. 

Ne ajung aceste puţine esemple, ce s'ar putea mări 
peste măsură, dacă mal aduceam şi altele din descân- 
tecele publicate de Marian, liurada etc. 

Noi aci mal pomenim încă, pentru a fi oare-şT cum 
complect de : conjuraţiuni române, sail mal bine de 
exorcisme pentru scoaterea dracului, şi pentru goni- 
rea duhurilor necurate. 

Exempulul cel mal vechiQ este un fragment din 
.Codex Sturdzanus* din sec. XVI publicat de d. Hăs- 
deu,*) care a însoţit acest fragment cu câte-va ob- 
servaţiunî generale. Tot acolo se află şi un al doUea 
exemplu de rugă pentru scoaterea dracilor, căcî ca a- 
tare consideră d. Hăsdeă apocriful intitulat .Minunile 



1) V. Hiaien, Cut. den liătr. U p. 266. 
'i Primeri knijevnoHt! pag, 517. 

■) SoMhd, Gaschichte ăer Eexenprocssae voL I ISiH p. 49 
Io. 65 — 62. Ediţia nouă de Heppe n'am pntut'o căpăta. 
*) Cot. d. balr. n p. 177. 



bf Google 



DKSCĂMTECELE jg? 

Sf-lul Sisoe* cercetat de noi mal sus, Împreună cu 
jAvestiţa*. 

Aceste două nu sânt însă de cât rugăciuni indirec- 
te; exorcisrae anume posedăm ehiarîn .Molitvelnice* 
române. Mal înlăiQ într'un MoKtvelnic romftn manus- 
cript de pe la a doua jumătate a secolului al XVII 
(ca 1675) se află: ^) 

, Molitva casei când are vr'o supărare de drăcii, 
farmecele şi făpturi drăceşti. ' Această molitvă se regă- 
seşte apoi puţin schimbată, în Molitvenicul tipărit în 
Bucureşti 1764 care s'a tradus din gi'eceşte. In acel 
tradus din sioveneşte şi tipărit în Buzău la 1701 lip- 
seşte această molitvă. Afară de .rugătJunea pentru 
casa ce să supără de duhuri rele ') mal conţine acel 
Molitvelnie şi .rănduială cu rugădune pentru ceî ce 
să turbură de duhuri necurate şi să băntuesc*. '} 
şi .Rugădunile, adecă blestemele ale marelui Vasilie 
către cel ce pătimesc de la diavoli, şi la toată nepu- 
tinţa.**) 

Pe Iftngă aceste molitve sancţionate de biserică mal 
posedăm încă In mult citatul nostru sbornic din 1784^) 
,RănduIala ce se face la omul saii la casa ce este su- 
părată de farmece safl de nescareva descântece.' Pre- 
otul săvârşeşte liturghia, face sfeştania cea mică după 
aceea : Doamne milueşte de 12 etc. apoi se adresează 
cu rugăciunea către Isus Hristos, invocând ajutorul 

') Pag. 260—254. 
») Pag. 389-391. 
*) p. 391—403. 
') pag. 409 -418. 
^ Fol. )""• ■"" 



.,gnz^=b,G00gIe 



428 LITHBATUBl PQPULABi ROMĂNÂ 

luî, după aceea urmează blestemarea diavolului, care 
se aseamănJt oareşt cum cu al doilea blestem al ma- 
relui Vasilîe din Molitvelnicul de mal sus 

De oare-ee publicăm în Chrestomatia noastră rugă- 
ciunea dupft molitvelnicul manuscript din sec. XVII, şi 
cele alte se aflu tipărite In Molitvelnic, publicăm aci 
blestemul după ms de la 1784. 

,Blastumu-vă pre voi a tot viclenilor, începătorii 
răutăţilor procleţilor şi uraţilor dr^, care cine de 
unde sănteţl şi efiţi sânteţî, voi care otrăviţi şi ferme- 
caţi lucrurile şi casele oamenilor a robilor lui Dumne- 
zeii (cutări), voi lucrătorilor răutăţilor, împreună cu 
cel 06 s'aQ dat pre sine vouă, vicleanul (om) ca să fiy 
aduşi casei aceştîea, să o supăraţi, şi cu rele nălucirii 
şi eu bântuelile voasire, pre cel ce lăcuesc tntr'ânsa şi 
înpreglurul el, să-I supăraţi şi să-I scârbiţi ; ce cu toată 
puterea numelui a unuia a tot ţiitorulul Dumnezeii, 
în sfănta Troiţă slăvit tatălui şi fiului şi sfântului duh, 
şi cu putere cinstitei şi de viaţă fîlcâtoarel crudt, şi 
întru toată mântuitoare, cari şi de viaţă făcătoare 
moarte, domnului şi mântuitorului nostru Isus Hris- 
tos, cu a căruia putere toate cele întunecate ale voîistre 
stăpăniişi ehimu'I preste oameni, şi preste toată zidirea 
lui Dumnezeii rauneire şi stricăciunea voastră întru 
nimica o aii stâns. Cu tăria poruncesc vouă, vicleni- 
lor duhuri, cu- toate descântecele şi otrăvilurile şifer- 
mecile voastre, de grab să fugiţi de la casa aceasta 
şi de la cel ce lăcueac într'ftnsa şi înpf:egiurul el ; şi de 
acum înainte nid o dată să nu răpştiţi saa să vă mal 
întoarceţi la dansa înapoi, ca să o supăraţi şi nimica 
să nu zâboviţl (o procleţilor î) şi lepădaţilor! ce să vă 



bf Google 



DESCÂ NTECELE i29 

depărtaţi de aicea cu toate fannecQcde răii aie voastre, 
şi să da^ loc putere! lui Duimexătlşi nenumăraţii mi- 
lostiviril lui, şi darului lui, odUt ee sdrobeşte toatî fa- 
cirile de rău ale voastri; şi sâvă cerle pre voi degitul 
lui Dumnezău, cel ce au certatu pre vr^itoril lui Fa- 
raon şi nălucirUe discănticilor lor, şi fără lucrare fă- 
cându-le ; aciala cu a cărui putere poroncindu Pavel 
apostol şi neputincioase au Scut putere vicleşugului 
vostru şi pre (Eliipa) vr^ilorul cel plin de toată înşă- 
lăclune şi răutate, şi vrăjitorul a toată dreptate, şi dî- 
îavolul, cu care voi mult stricaţi şi căile Domnului le 
răzvrătiţi ; ce să vă eerte pre voi adtala întru a căruea 
au poroncit (Pavel apostol) duhului celui Pitholicescu 
şi din faţa aceluea Tau gonit, carele cu discănticile el 
câştigase mare dar domnilor săi ; şi precum (Iustina) 
eu sămnul crucii şi pre dânsa răstignit Hristos Dum- 
nezăul nostru cu putere ocolită, fiind, pre otrăvitoriî 
oameni şi pre voi dilavolilor v'au biruit Chiprian şi 
nimica n'aţi folosit ce cu frică şi cu cutremur fiind ţi- 
nuţi, a^ fugit ; aşa şi acum să cază pre voi şi să vă 
apuce spaimă, cutremur, frică de la Dumnezău a tot 
ţiitortf tatăl şi (fiul şl sfântul) duh, cela ce va să vă 
surpe pre voi. .... şi veşnic şi fără de sfărşit. . . . 
să vă munclască. Amin. • 



.,gnz^=b,G00gIe 



MINUNILE MAICII DOMNULUI 

Ne-am ocupat pâQ& aci deja In mat multe rân- 
duri de rolul ce joacă Maica Domnului !d credinţa şi In 
literatura populară^ maî mult sau mal puţin însă !q- 
tr'un mod epizodie, se povestea numai câte o sin- 
gură faplă ael. In literatura română mat posedăm însă 
o carte întreagă, specială, destinată a arăta în malte 
chipuri puterea supranaturală a Maicii Domnului, 
şi ajutorul ce dă tuturor acelora ce se încred intr'&nsa 
şi adică: Minunile Maicii DomniUul. 

Deja din sec. DI. incepe încetul cu încetul cultul 
Maică Domnului, şi Ia soborul din Efes din anal 
431 se proclamă Sft-Maria ca Născătoare de Dumne- 
zeu, în potriva lui Nestorius, patriarhul din Ţarigrad, 
care voia să fie numită numai născătoarea lui Hristos. 
Cu aceeaşi ocaziune ţinu Cyriîl o cuvântare către ea, 
în care se aflăpasagiul următor- ,Te bine-cuvântăm 
pre tine Rogorodiţa, prin care ceriurile bimesc, îngerii 



bv Google 



mUmflLlI MAICII DOMHULVI ^ 

ae veselesc, dracii se gonesc, ispititorii se prăpădesc 
^i prin care firea cea slabă a omuM se ridică păo la 
cer. , *) Ca Născătoare de Dumnezeu ea trebue să aibă, 
după închipuirea poporului, şi puterea de a face mi- 
nuni şi de a ajuta pe toţi acel, cari se roagă la dansa, 
lacobus a Voragine din sec. X. folosindu-se de legende 
orientale şi occidentale, intercalează în cartea sa 'Le- 
genda aurea, o mulţime de minuni făcute de S^ta 
Măria Cât priveşte epizodele sau legendele deosebite, 
noî le-am descris deja mal sus, şi le-am urmărit prin 
diferite literaturi. Nu esistă apoi nici un popor, care 
să n'aibe, încă de timpuriu şi colecţiunl de minunile 
■eî. Interesant este de a observa cum S-ta Măria a luat 
lociil altor personage făcătoare de minuni, şi cum î 
s'an atribuit el, o sumă de legende şi poveşti minu- 
nate, de origine cu totul deosebită. Activitatea de asi- 
milaţiune şi de schimbul mutual între literatura scrisă 
şi literatura nescrisă avea aci un câmp nemăi^înit. 
într'adevăr regăsim în aceste .Minuni* chiar şi trăsurt 
■caracteristice ale basmelor. Nof în special le vom a- 
răta, îneeea ce priveşte basmele române. 

De (fltă parte presintă materialul .Minunilor* un 
interes special, de oare ce e cules din diferite ţări şi 
din diferite literaturi ; de aceea găsim între dănsele şi 
legende localisate atribuite S-teî Măria şi cari într'o 
ţară sau într'alta se bucurau de o mare reputaţiune. 
Asta o putem observa şi la .Minunile* româneşti. 
Manuscriptul cel maîvechiQ din 1693 se aflăm posesiu- 
nead-luIBininescUjŞifaceparte din: .AmartolonSoti- 

') Qenthe: Die jDng&aa Uaria. Halle 1853 p. 19. 



.,gnz^=b,G00gIc 



ja2 UTERATUBi. POPULARA BOMĂSĂ 

rie sau MfUift^rea păcătoşilor* a monahului ^^pias 
, scoasă dintr'o carte grecească tiparnică^ In limba 
română de către ,lerodiac de la sf. mănăstire Neam- 
ţul.* Un tipar din secolul trecut a fost cunoscut lol 
Sulzer !nainte de 1782, căci el citează >) .Minunile 
Maikii Pretscheste' între cărţile româneşti tipărite. 
La 1825 tipăreşte .Rafail Ieromonahul' aceste Minuni 
Ia Neamţu, zicând c& el le-a tălmăcit pentru tntăia 
dată din limba veche grecească pe limba românească. 
Cea din urmă ediţiune este din Bucureşt 1875. Toate 
aceste ediţiuni împreună cu manuscriptul nu se deo- 
sîbesc intre dănsele, de căt num^ prin limba m^ ar- 
haică, sau mal modernă; altmintrelea fiind toate pur 
şi simple traducţiunl unuj şi acelaşi original grecesc ■) 
sau mal bine fiind toate copiile unei şi acelea^ 
redaeţiuni coprind toate, 69 de minuiJ, dintre cari 
vom esamina aci câta-va, după punctul nostru de ve- 
dere comparativ. 

Una din legendele cele mal vestite care 'şl a găsit 
espresiunea poetică prin geniul lui Goethe, este legen- 
da M Faust. Până a ajunge însă aci, a trecut prJB 
multe faze şi prin multe peripeţii. Variantele şi iMO~ 
totipurl s'au găsit la multe popoare. In Italia joacă 
Vîrgil !n evul mediu rolul fantastic al lui Faust, şi el 
se fîlgădueşte dracului pentru a învăţa de la dânsul 
vr^il şi farmece. Un alt partisan al diavolului a fost 

>) Qeachiclite dea tranBalpînîaaheii Dacieni voi. III ^iita 1781 
p. 38 No. 23. 

') A[i«p-CMluv SuTfipfo. . . . ■ ed l-aTeneţia 1641 «d S-a iKd. 
1760 paţ. 320-448 ftarmAnd partea a 3-s din csrte, precom «st* 
ţi tn tuuiuscriptnl d-lid EmineBco. 



bv Google 



MisusiLa Maicii pokkolih ^83 

apoi Gwbert; dar general cunoscută, foarte răspândită, 
des c&ntstăşi mal des povestită a fost legenda luIT^o^V. 
Ea este şi cel mal vecblu esemplu unde se povesteşte 
că lin om ar â intrat !n legătură mal de aproape cu 
diavolul, că i s'ar fi dat cu trup şi ca suflet, lepădftn- 
du-ăe de D-zeu, numai pentru ca să dobândească 
viaţa acestei lumi, şi Inplinirea poftelor sale tnipeşU. 
Legenda Ini Teofil apare întâlu greceşte pe la 636 — 
540 povestită de Eutihianus, un duhovnic al lui 
TeoftL De timpuriu tradusă latineşte, ea apare ver- 
sificată tn sec. X de Hroswitha. Poeţii franced se 
ocupă de asemenea deja !n sec. XII şi XIII de această 
Ieg«idă; aşa Gautier de Coinsi, apoi face Rutebeuf 
la 1270 o piesă de teatru dintr'această legendă, sub 
titlu de : ,Le miracle de Theophile." O colecţiune 
traiiceză în versuri despre Minuni ale Maîcei Dom- 
nulid din sec. xm conţine asemenea legenda iul Teo- 
fil. In literatura germană se pomeneşte fn sec. VII, 
apoi în sec. XIV. Ne ar duce prea departe, dacă am 
voi să Înşirăm toate paralele prozaice şi versificate, 
din atfttea literaturi, In care se află. Ba a fost chiar 
reprezintată prin sculptura de două ort pe biserica 
Notre-Dame din Paris, şi pe alte biserid franceze. 
Vonder Hagen a tratat-o foarte pe lai^ în legătură eu 
recenzinnea germană din sec tâ — 14, adunând toate 
paralelele şi isvoarele acestei legende ^). Tot aşa şi 
Scheible în legătură cu Gerbert, Virgil şi mal cu sea- 
mă ca Faust. *) Această legendă aşa de vestită o po- 

>} H, T. dar Stu/en OMaumtabeatener voi. m. Stuttg-Tubinff. 
1860 p. CLXTI— CLXXX. 

») L SoheiWe. D»8 Eostor voi. U. Stnttg. 1M6 p. 165—177. 
Otttrr, m, pop. rom. 11 



^, Google 



mi LlTgRATURA FOPPLJBA RQMĂwX 

sedăm tnfiae ^i qoI, fiind minuDea a 24ra. Ea se po- 
triveşte întocmi ou recenziunea grecească din sec- 
VI, cu singura, deosebire că Eutihiaims s'a schimbat 
în Evtihie. Iată coprineul el după textul roman : 

.In anul 636 era în Eparhia Ghilichieî un Epitrop. 
iconom al eţascopului celătelAdanenilor, anume Teo- 
fil, om cinstitor de D-zeu şi de fapte bune, incât toţi 
îl Iubea. După ce a murit Episcopul au alergat toţi Ia 
Mitropolitul ca să hirotonisească pe Teolil ca Episcop. 
Acesta însă na voit şi s'a ales un altu de Episa^. 
NjuI Episcop l'a urât pre Teofil şi l'a gonit cu nedrep- 
tate din Biserică. Atunci se umplu Tec^l de manie şi 
căuta să'şl resbune, de vrfOmă^a şi defăimarea ce-I 
făcea acel episcop, hirotonisit în locul lui. Dedt era în 
acea ţara un ovrelu, carele Căoea mari vrăjitorii ; pe 
acesta îl întrebă Teofil dacă poate să1 ^ute? Iar acela 
îl a zis M : eu te volu face să te intona Iar la boeria 
ta şi la cinstea ta de mal nainte, numai să te închini 
diavolului, şi să faci ori ce-ţl zice, numai să te păzeşti 
să nu fad crucea, la ori ce vel vedea. Teofil se de- 
clară gata să facă tot ce va cere de la dansul, şi du- 
căndu-se amândoi într'un loc pustiu, a început ovreiul 
vrăjitoriile sale, străngând pre dracii, cari fndatâ s'aîi 
străns omulţime nenumărată, şi în mijlocul lor a şe- 
zut cel mal mare al lor. După ce i se închină Teofil. 
zisediavolul : dacă seva scrie rob al micQ şi lep&dător 
de Hs. să'l fac să albă mai mare cinste de cât înainte. 
Numai să'mi fact scrisoare cu mana sa, cum că se 
leapădă de Hs. fiul Marii, pentru ca să nu mă batjo- 
curească, mal pre urmă. Teofil a scris lepădarea du 
Hs. şi tscălind-o a dat scrisoarea diavolulid ; care pri- 



bf Google 



MIHCSILB MAICII DOMKPLUI 436 

mind-o l'a îmbrăţişat şi l'a sânitat, zicându-i : acum 
aft cunoşH puterea mea; şi se tăcai* to^ dracii nevă- 
zuţi. Când se întoarse Teofil Ia biserică filcuSediavo- 
lui pe Episcop să'] primească bine şi săi ceară ertare 
■ pentru purtarea de inaî înainte. Vrăjitorul se ducea 
■des pe la Teoftl îndemnându-1 să nu se arate nemul- 
■ţumitor către bineRcâtoml său. La Incepiit îl mulţu- 
mia Teofil, după aceea a început să se căiască de 
fapta lui qi eu lacrimi fierbinţi şi cu post neîntrerupt 
de 40 de zile se mga înaintea Sf. Măriei să dobân- 
dească ertarea fiulM eî. După alte 3 zile ii apăru Sf. 
Măria în vis zieându-I că l'a ertat, Iar Teofil o rugă 
acuma, ca cu ajutorul el să scoată zapisul lui de la 
diavolul; Iarăşi trecură 3 zile şi în noaptea aceea îl se 
arătă Maica Domnului încă o dată în vis, aducftndu-I 
zapisul ; cum s'a deşteptat Teofil a găsit ace! zapis în 
mftna lui şi a alergat la Episcopul de i-a spus toată - 
întâmplare. Atuneea au slăvit toti pe D-zeu şi pe Maica 
sa făcătoare de minuni. Iar după ce a murit Teofil, a 
slobozit buna mireazmă trupul lui şi a săvârşit minuni 
Snlru slava lui D-zett şi a Maicii lui, cea filră de pri- 
hană. Această povestire a scris-o un duhovnic al lui, 
EVtihie cu numele, care a fost de faţă la toate*. 

Ast^fel a ajunsTeofil să fie chiar un sfânt care se prăz- 
nueşte în 17 Fevruarie, şi Viaţa luî se află de aceea 
şi ea în Acta Sanctorum ale luî Bolland. '■). 

Legenda lui Teofil în forma aceasta cea veche, 
se esplică prin amestecarea ovreiului, căci se vede, că 
avea tendinţa a arăta lupta judaismulul cu creştinis- 

<) Y. d. Hagen 1, c. 



.,gnz^=b,G00gIe 



.t3B LITEBATURA PQPDLABi BQMAMJ 

mul, şi biruioţş. acestulE din urmă ; âe aceea a £gun& 
TeoGl, reprezeoUituI biruitor al oreştinismulul, să fie 
chiar un Sfănt. In dezvoltarea ulterioară aoestri le- 
gende s'a uitat tendinţa şi a rămas numai lepădarea 
de tot ce e sf&nt ^ închinarea diavolului, care împli- 
neşte toate poflele lumeşti ale lumel aceştia, numai cs. 
să Iacă pe omul să piarză viaţa lumel viitoare. 

Ne ajunge aceasta legendă pentru esempUlicarea 
eoprinsulul coleeţiunel române de Minuni ale Maicii 
Domnului. Acuma v(Hn aduce numai c&te va detaiiorC 
din acele minunii, pe cari le regăsim foarte puţin schim- 
bate, !n basmele tuturor popoarelor şi In basmele ro- 
mane. Prioritatea cred că se poate lesne decide în fa- 
voarea .Minunelor* cari sânt acrise d^a în mare part9 
tn sec. VII, ŞL de atuncea des citite, aşa că au putut, 
lesne pătrunde în basmele spuse din gură in gură, şi 
In mare parte culese abia in secolul nostru. Probă câ. 
traducţiunea română a cărţU: ,Măntuirea păcătoşilor* 
nu se restrănge la singurul esemplar manu.<icript al 
d-lul Eminescu, şi că a putut pătrunde în popor este 
m:^ ÎDtăia ediţiunea Minunelor, pe de altă parte co- 
pia manuscriptă din 1803 ce o posedem noi, şi care 
s'a scris aci în BucureşU, pe când ms. d-lul Eminescu 
e scris în Moldova. Ce e drept, copia modernă, ce o 
posedăm noî, este numai o prescurtare a ms.lul întreg, 
şi conţine o sumă de minuni din partea 1-a şi a doua, 
pe cănd partea a S-a adică Minunele Maicii D-luI este 
înlocuită prin viaţa Sf. Vasilie cel nou, dar de sigur 
s'a copiat şi prescurtat după un alt manuscript m^ 
complect, din Muntenia. 

Să luam acuma căte-va esemple din acele detaliutl 



bf Google 



MINTOILt MAICir l)QMyPI.OT 487 

comune basmelor şi minunilor. Aşa în minunea 1-a 
38 tae mftluele necredinciosului ce se atinge de patul 
IfeiciT Domnalut, şi se orbesc ochii celor alţi necre- 
dincioşi. Mărturisind credinţa lor In Maica Domnului, 
se lipeec îar raălnele la Ioc şi odiiî se deschid. Tot 
aşa vedem şi în basmul citat mal sus ') creşterea 
la loc a mălnelor tffitate, şi dobftndifea vederel, amftn- 
douâînlr'un mod minunat. Maî aproape de acest mo- 
ment din urmă, adică luminarea ochilor din basme, 
■este minunea &-a ; căd aci orbul se spală cu apă 
peste ochii; apa aceastA !n , minunea* este din ,iz- 
vorulcel primilor deviată*; ftibasme este ,apa adusă 
din Iordan,' sau aşa numită; ,apavie,' 

Aceeaşi apă face!nminunea7-achiarpeun Tesalo- 
nit^an să invieze din moarte, ceea ce se potriveşte 
încă şi mal mult cu facultăţile atribuite ap^ vie, de 
unde şi-l numele. 

In minunea a 9-a dăm Iarăşi de toiagul uscat, care 
intipt In păm&nt, pe loc prinde rădăcini şi se face co- 
padu mare şi înfrunzit prea frumos. Această legendă 
o cunoaştem deja de la Lot unde am arătat că a in- 
trat şi tn basme. 

Tot în acea minune se povesteşte cum că .mare'e 
Averchie Arhiepiscopul lerapolil au poruncit diavo- 
inluî de au rădicat din Roma o capîşte de piatră ca 
un munte, adică o biserică a idolilor şi o duseră în 
Frighia, cale de 40 de sale.* In basme zideşte Păt- 
frumos peste noapte palatari măreţe, şi îl face să dis- 
pare tot in aşa scurtă vreme. 

•) Pag. 119 urm. 



.,gnz^=b,G00gIe 



-438 LITEBATUBA POFDLATtjL R OMANĂ 

Minunea 40 ne spune : , Pentru cela ce s'au dat 
dracului întru zănustirea lui, de maica sa,' şl conţin» 
ast-fel motivul destul de cunoscut din basme, cum cft. 
copilul nenăscut încă se fâgadueşte de către părinţii 
lui unul duh necurat : diavol, zmeu, şi în unnfi seap& 
prin ajutorul Maicii Domnului sau a crucii. 

Ne ajung aceste esemple, ce a'ar putea lesne îmulţi 
pentru a arăta că , minunile* şi .legende sfinte' con- 
ţin elemente şi motive pe care le regăsim şi in basme. 
Ba, ce e mal mult: minunea 11 este curat un basm, 
numai că aci se accentuează în deosebi autorul Maicii 
Domnului. Inlocuind-o prin Dumnezeu, avem un basm , 
foarte vestit şi foarte răspândit, când ca poveste şf 
istorie, cănd ca basm. Schimbată face parte şi dia 
Gesta Romanorum (c. 249) şi la povestea aceasta, 
a cules Oesterley *) 47 de paralele din toate literata- 
rele şi totuşi nu este aceasta lista complectă. Aşa se 
află ca basm Ia Grimm No. 31 şi mai are paralele s&r- 
beştl şi altele. întocmai aşa este şi basmul rusesc din 
colecţiunea Iul Afanasiev No. 158 şi variaptele şi pa- 
ralelele din voi. IV), unde arală Afanasiev, că a ajuuEC' 
chiar să fie cântec popular sârbesc şi bulgăresc, Foarte 
multiple Bănt variantele tuturor acestor minuni, le- 
gende qi basme, din care, una fără îţidoială de wigine 
veche franceză o cunoaştem din partea ănlăia aacestîî: 
cărţi: .Istoria Ghenovevi dţi;Brabant.* 



bf Google 



VASILIE CEL NOU 

O altă, carte, care se află în manuscript 
Eininescu la un loc cu .AraMtolon Sotirie' şi 
nile Maicii Domnuluî,* este: 

Viaţa ^ minuvite prea civiosului părintelu) 
V<mlie cel nou scrisă de Qrigorie ucenicul lui. 

Pe lângă acel manuscript din 1 692, scris ; 
dova mal posedăm şi noi unul muntenesc dir 
adică numai cu 13 ani meă nou de cât cela ; 
Eminescu. Afar& de aceea mal are d-nia sa 
de Ia începutul secolului nostru şi tot aşa mal t 
noi încă o copie din 1805 scrisă împreună cu ,1 
rea păcătoşilor/ S'a tipărit pentru i-ia dată 1( 
nic 181b. 

Această popularitate ce se dovedeşte prin mi 
relativă a copielor, o datoreşte conţinutului ce 
ceasta ,viaţă* căd pe lăngă biografia şi des 
mînunelor săvârşite de Sf. Vasilie, m(d conţin* 
scrierea vieţii sufletului după moartea omulti 
trebue să treacă prin 21 vămi până a ajunge li 
cătorul suprem; şi ca o urmare naturală vine 
vederea înfricoşatului judeţ. (In copia noastră di: 
e adăogat : ce att \Stxat Sfântu Glîgorie mona 
xandrean); 



bf Google 



iţa UTBRATORA POPULARI BOMJMjL 

Atât V&mile cat şi judeţul formează trd sfertilrti din 
cartea întreagă şi este deci lesne de Înţeles de uade 
interesul pronunţat tocmai pentru viaţa Sf. Vasilie cel 
nou. In genere este fapt constatat că poporul citeşte 
şi iubeşte aceea ce 'I aţăţă sau îl inspăîmăntă Intr'im 
mod covârşitor. Cu cât m^ mult încă când e vorba a 
găaî o desluşire pentru vedtnica cimilitura a vieţii : 
moartea. Starea sufletului după eşirea iui din trup in- 
teresa şi interesează pe omenirea maî midt de cftt 
ori ce, şi descrierea ladliM şi al Ralului este obiectul 
de predilecţiune al fantaziel popalare. Nu o dată am a- 
vut ocaziuue a ne ocupa cu productele acestei fantazit 
care înodând iirul intr'un punct, ii tot, toarce mal de- 
parte şi 'I împleteşte în lei de lei de chipuri. .Apoca- 
lipsul apost. Paul,' şi .CălătoriaMaicil Domnului* sânt 
esemple pentru aceasta, şi im alt esemplu este cartea 
de faţă. Vămile de cari e vorba aci am întâlnit deja 
cbiar în Apocalipsul de mal sus, unde asemenea se 
spune, cel puţin după recenziunea noastră manuscriptă, 
că sufletul este condus de către îngerii şi trecut pesle 
vămile văsdîihulut Vămile acestea reprezintă păcatele 
omeneşti şi fie-care suflet este oprit acolo să'şl dea 
seama de acele păcate, iar îngerii răspmid la învino- 
văţirile dracilor, ce păzesc vămile 

Cât priveşte învierea mordlor şi judecata cea de pre 
urmă, ea îşi are originea în Noul Testament, unde des 
• se vorbeşte de a doua venire a lui Hs, şi de judecata 
înfricoşată, toate desvoltate apoi în proorocirile Si- 
biline. In cartea de faţă se vorbeşte acuma foarte 
pe larg de modul cum va fi acea judecalA, pe care o 
vede acuma Grigorie ucenicul Sf.-luî Vaslie, noaptea în 



.,gnz^=b,G00gIc 



TASILIE CEL SOU 441 

■vedenie Suit în cer de către vin înger el vede mal în- 
taiu cetatea cea mare cu 12 porţi, după aceea vede 
«cularea morţilor şi strângerea lor în soborurî mart 
-ce vin înaintea Iul Ha. de-I judecă. Mal IntăiQ sânt 
■OvreH cel înaintea Iul Hs. apoî Izmailtenil, păgânii ete. 
vin apoi soborurl de creştini sectatort, pe cari toţi II 
mustii Ha. şi'I osândeşte la munca veelnîcă a iadului; 
după păcătoşii vin dreplil cari luminea^iă ea soarele şi 
-dobândesc resplata ce'I aşteaptă plină de fericire ne- 
grăită. 

Sf. Vasilie cel noii a murit pe Ia 944 saă 952. Viaţa 
Iul a fost scrisă de Grigorie ucenicul Iul precum şi 
zieelaînceput, careGrigorieareşi .vedenia judecăţii.' 
Textul grecesc s'a publicat de Hensehen la 1684 
după un manuscript Mazarinean, alăturea cu traduc- 

Smea latină de Combefisius în Acta Sanctorum voi. III 
arlie 26 p. 668. >) Ne a fost imposibil de a căpăta 
acest volum al Actelor, Traducţiunea română s'a fă- 
cut precum se pare din greceşte. 



O parte integrantă din cartea cu care ne am ocu- 
pat până aci, este descrierea judecăţii de pe urmă. Cât 
de populară era tema aceasta, arată mulţimea manu- 
scriptelor descoperite de noi despre a doua venire a 
Iul Hs. împreună cu judecata lumii şi povestea Iitf An- 
tihrist, formând o carte specială, deosibită de partea 
relatiTă din viata Sf, Vasîlîe ce! nou. Ce e drept, nu e- 
sistă mal nici o carte bisericească In care să nu se po- 

<) Pabricing BibUoti. Graeo L, V o. 6 No 9 p. 361—362. 



.,gnz^=b,G00gIe 



H:2 LITEBATCRA POPULABĂ BOMÂKJ 

menească de sfârşital Ium6î şi de aceea nici nu ne mi- 
răm de esistenţa uneî cărţî speciale Tn literatura ro- 
mâna ; Învederată însă este Influenţa vedenieî luJGri- 
gorie ucenicul asupra cărţîT de faţă. 

Manuscriptul cel mal vechiu este acela de pe la 
1800 unde lipseşte însă partea din urmă, care ei>- 
prinde descrierea soborurilor, mai mult aau mal pu- 
ţin analoagă cu .Vedenia* Noi putem constata acest 
fapt printr'aeeea că d. Eminescu posede un manus- 
cript complect scris la 1816, care în partea ănt^a, 
corespunde întocmai cu acel de mal sus până unde 
!1 posedăm noi. A treea copie care se aseamănă a- 
asemenea cu manuscriptul nostru se află în manus- 
criptul Academiei de la 1799 în sbomicul scris de 
Glurescu. Infine maf posedam un al patrulea manus- 
cript, de la 1804 eu totul deosebit de cele trei din'a- 
inte care precum zice la sfârşit a fost: , Scoasă după 
cea grecească,' scris de Veleea pitar. 1804 Fevnia- 
rie 20. 

Manuscriptul cel cwnplect al d-lul Eminescu poarta 
titlul următor ; .Cuvânt pentru viitoarea gîudecată 
şi pentru sfârşitul lumii. Din scriptura cea veche şi 
cea nouă ; iară maî ales din apocalîpsîsul sfântului 
loan Bogoslovulut, şi a altor sfinţi părinţi, după cu- 
vântul Domnului nostru îs. Hs, carele arată şi pentru 
venirea lui Anthehrist.* Acest .cuvânt pentru viitoa- 
re giudecată* se compune ca aă zicem aşa din două 
părţi : una de semnele ce vor premerge venirel Iul 
Hs, şi tot de o dată învierii morţilor. Şi a doua : Ve- 
nirea Iul Hs. şi judecarea înviaţilor din morţi. Par- 
tea ăntăla se află Întocmai In manuscriptul nostiu 



bv Google 



YA8IL1B CBL NOC 4J3 

de pe la 1800, mal cu aceleaşi cuvinte; puţla schim- 
bata este în cel al Academiei. In cele doua d'antaJf se 
pomeneşte de Antihrist in contra căruia vor veni 
Enoh, Ilie şi loan Bogoslov. Antihrist îl va tâia cu 
sabia, dar k voi- invia a treea zi, şi atundt se va a- 
propia sfârşitul lumii. D-zeu va certa lumea In 14: 
zile, precum au zis sfinţii părinţf. Urmează acuma, 
descrierea fantastică a întâmplărilor groaznice din 
acele 14 zile, în urma cărora cerul şi pământul va 
rămânea alb ca zăpada şi curat ca sticla pentru că 
va Bă vie făcătoriul săQ. După aceea vor buciuma tn- 
geril şi se vor scula morţii din mormănt, şi va începe 
judecata cea deapol cănd se va da răsplata drepţilor 
şi pedeapsă de veci păcătoşilor. Se înţelege că şi aci se 
înşiră un număr însemnat de şoboare de tot felul de 
oameni, cari vin la judecată. Însuşi Moisi apare, dar 
el vine să esplice Ovreilor că răă aO înţeles legea sa, 
dacă n'att priimit pe Hs, Foarte pe larg se tractează' 
apoi soborurile nenumerate de sectatorl, cari to^, spre 
satisfacerea inimel pravoslavnicului, se duc In munca 
cea de ved, răpiţi de Satana şi de dracii Iul. 

Pe când aceste redaeţiunî, din cari am şi dat es- 
tracte în ,Chrestomatia română,* se mulţumesc a ne 
da şirul evenimentelor, citând numai din cănd in când 
un vers biblic, tratează din contra redacţiunea de la 
1804 această materie cu lotul alt-fel. Titlul este cam lot 
acelaşi: .Cuvftnt pentru sfârşitul lumii, pentru Anti- 
hrist şi pentru a duoa venire a d-lul nostru Isus Hrs.* 
Aci însă all^^ral culege toate pasagiele biblice relative 
la aceste întâmplări, atât din Vechiul căt şi din Noul 
Testament şi apoi Ie tălcueşte şi le esplică întocmai 



bf Google 



4U mERA TURA POPOLABi ROmA»! 

precum stă In proorocirea Sibilet. Interesant mal cu 
seamă este paralelismul ce se stabilele Intre Hmtos 
şi Antihrist, care va fi la început în toate asemenea 
Ini Hrs., dar toate ce va face, le va face eu nâlu- 
cirC, ca să amăgească pre oameni să se închine Iu! ţi 
pe toţi aceştia 1 va pecetlui. Oupâ o vreme oare care 
se va sfârşi împărăţia cea tirană a M Antihrist şi a- 
tunct va începe judecata de apoi. Aci nu se mal înşiră 
sobonirl de păcătoşt specialisap ci se zice numai: pă- 
cătoşii vor priimi mustrarea şi pedeapsa lor, şi drepţii 
răsplata lor. 

Tot aşa de numeroase precum sânt ,8oborurile* e 
şi literatura respectivă: în special ceea ce priveşte pe 
Antihrist. Evanghelia apocrifă atribuită Iul losif lemna- 
rul vorbeşte mal pe larg despre aceasta In capitolul 
21. Studii speciale au fost publicate de către P. Mal- 
venda şi Daneau. '-) Sreznevsldj asemenea a sctîs pe 
larg despre Antihrist»). 

Semnele ce arată sfârşitul lumii au fost adunate 
deja de Sf. Hieronim. Bereea(f la 1286) care a scris ?i 
minunile Maicii Domnului, scrie asemenea : , de los sig- 
nos que apareceran ante del judicio.* tot aşa şi ve- 
stitul Thomas din Aquino. Alte paralele literare a cu- 
les Grimm tn mitologia sa unde vorbeşte de semnele 
mitologiei germane pentru sfârşitul lumel*). 



■ ■) Htgne: Diction. iconoyrapbiqaB colum. 921— K 
- *) Skazanila ob Antihrist^. St. Fetenburg 1874. 
*) DeutBcbe M^tolo^e ed. 4 p. 681 No. 2. 



bf Google 



DESCOPERIREA SF-TEI LtTURQHII 

Pe l&ngă toate acele legende cari se ocupă cu per- 
sonage importante a&t cu evenimente de căpS,tenie ale 
istorieT bisericeştr maî esislâ una, care, judecftnd după 
mulţimea manuscriptelor, s'a bucurat de o mare po- 
puJarite la noî şi adică : 

.Descoperiree sfinlelt şi dumnezâeştil leturghil, ci 
s'aQ discoperit limbilor din dumnezeeasca strălucire 
precum scrie Varonim.* 

Acest Forojiiffi, careînfr'un altmanuscript s'a schim- 
bat chiar In Parochie este vestitul Baronius, care a 
scris analele bisericet, In ordine cronologică. Dacă este 
să credem aserţiuneî lulf Sulzer, atundt a esistat deja 
înainte de 1782 traducerea română acestor anale, pe 
care el o numără Intre manuscriptele romSne ce-i erau 
cunoscute ; ca traducător Hgurează Popa Stephan din 
Braşov, care traducere a maî fost îndreptată de cătra 
Dem. Evetatievic^i). I^acă acest manuscript nu este 



.,gnz^=b,G00gIe 



4W I-ITBRATURA POPULARI ROMiSl 

Însăşi .Descoperirea liturghiei* singură considerată de 
Snlzer ca însăşi analele întregi, atunci poate din acel 
ms, s'a copiat .Descoperirea' ca partea cea mal intere- 
santă Alt izvor direct pentru .Descoperirea liturghia' 
poate să fi fost cartea in care se află şi dansa interal- 
iată şi care precum zice In introducerea, a fost tâlmScitâ 
din limba sărbească şi îndreptată dupre cea grecească. 
Ast-fel a devenit această legendă aşa de răspândita in 
literatură română. Noi înşine posedăm frei mannf- 
cripte, unul în sbomicul de pe Ia 1750 ') altul în d 
de pe la 1800 ») şi al treilea In sbonaicul de la 18 13 'i 
un al patrulea manuscript de pe la sSrşilul secotulni 
trecut posedă d. Emiiwscu care ms. e defect la sf^ii: 
şi apoi se maî găseşte încă înţr'uQsbornic de pe la 1751' 
în posesiunea d-lul Gr. G. Tocilescu. Afară de acele i 
manuscripte, se află legenda aceasta şi tipărită în car- 
tea întitulată : învăţătura pentru preoţi şi diaconi 
■ In introducerea Ia editiunea din 1836 se zice, că s'aJ 
şi tipărit intâjâ în Viena şi a doua oară în Sîbîâ. Dala 
tiparului din Viena n'ara putut afla ; în abia sa ti- 
părit la 1789 şi ed. 3-a 1835 Buzătl. In această din 
urmă, pe care singur am putut căpăta, ocupă legenda 
pag. 96 — 102 şi are titlul următor: 

.Descoperire pentru sfîntaşi Dumnezeeasca lyloi- 
ghie care din voinţa Iul D-nezeti s'aîl arătat păgânii"; 
Ia anii de la Hs. 1009, precum scrie Baronie.* 

Toate textele nu se deosibesc întru nimic între dăn- 
,şele, se înţelege că nu e vorba de deosibirile fonetiit 

<) F. 5b. 19 a. 
>) P. 35—64. 
•) F. 113a-126a. 



bf Google 



PKSCOPEÎIIBKA SF-TEI LITl'RGHII j47 

.şi gramaticale, ci numalt de coprinsol, care este cel 
•următor : 

^Impărăţind Araurat împăratul Ia Vavilon, Iar Am- 
filog la Aravia, se priceau Ovrei tot de auna cu Creş- 
tinii pentru învierea şî înălţarea Iul Ha. Ia ceruri. Ba 
necredincioşii acel au luat daruri şi au mers la Vavi- 
lon şi le au dat Iul Amurat părând pe Creştini, că sânt 
răzvrătitori şi vor sâ se scoale asupra lui cu războlu. 
Dedi trimese pe Amfilog la Ierusalim să strice biserica 
şi să pTarză pe to^ Creştinii.- In acea vreme era In Ie- 
rusalim patriarh St. Metodie, carele auzind că vine 
Amfilog a fugit la Antiohia, lăsând pre.un preot anu- 
me loanichie ca să slujească in toate zilele la biserica 
St. -Iul Mormânt. Când a ajuns Amfilog la Ierusalim 
:şi a trimes osiile lui să dărâme biserica, a acopent-o 
D-zeu cu un nor, aşa încât păgânii nu putea să o 
yază.. Iar când trimese Amfilog pre unu diji miniştrii 
sel să vază pentru aceasta, a nemerit In biserica unde 
a aflat pe preotul cu un ajutor al său, gătindu-se a 
sluji sf-ta leturghie. Ministrul voind să 'I oprească H 
■s'au înţepenit mâinile sale. Atuncea căzu la pirfoarele 
preotului cerându-I ertăclune şi redobândi mişcarea " 
mălnelor. Cum auzi împăratul de acestea se măniă 
foarte rău şî pomi singur înpotriva bisericii, jurându-se 
eă, va face dintr'ânsaun grajd, Decî porunci el de băgară 
mulţime de caî şi de câmile în biserică. Atunci se rugă 
preotul lui D-zeu şi îndată căzură toate vitele, ca 
■când ar fi fost lovite de trăsnet. Această minune vă- 
zând împăratul se aşeză să yază cum săvârşesc creş- 
tinii jertfa lor ; şi D-zeu lumină ochii cel trupeşti al 
împăratului, care începu sâ asculte liturghia cu lu- 



.,gnz^=b,G00gIc 



as LITERATDHA POPULARI BOMAhĂ 

areaminte. Deorîcecuvantal liturghiei ceeşeaaciuna 
din gura preotului, vedea împăratul împlinirea M a- 
devărată, nu ca închipuire numai prin gralfi ; tişa d. e : 
cftnd se ruga preotul : , pentru cel ce umblă pre mare 
şi călătoresc* Intru acel ceas arătă D-zeu ftnpăratulul, 
marea învăluită cu valui^ grele, şi corăbiOe gata a se 
primejdui, şi îndată cu cuvântul preotului s'a alinat 
marea, Iar corăbieril mulţămea lui D-zeu. Sau când a 
zis preotul : ,DuhuI sfânt să, vie peste tine* atuncea. 
a văzut împăratul şi toţi al M, pe duhul sfElnt in chip 
de porumb pogorăndu-se din cer şi odihnind preste 
sfintele daruri, şi toată biserica s'a umplut de btinS. 
mireazmă a darului prea sfântului duh, Iar sântul 
oltanu s'a luminat mi: mult de cât razele soarelui* 
Văzând această minune se boteză împăratul Amfilog 
cu top boeril lui, de către patriarhul pe care '1 aduse- 
se de la Antiohia. După aceea se întoarse Amfilog la 
împăratul Amurat şi-î spuse toate minunele ce le-a 
văzut în Ierusalim şi că a primit botezul. Atunci se 
mânia foarte rău împăratul Amurat şi poruncilul Amfi- 
log să se închine idolilor. Amfilog Insă nu se supuse po- 
runcii lui şi rămase în credinţa cea nouă ce o primise. 
Amurat puse deci să i se tae capul lui Amfilog, car& 
primi ast-fel cununa muceniceasca. * 

Ca adaus la această legendă mal conţine manu- 
scriptul nostru din 1813 încă: 

, Al doilea videnie al sfântului Vasilie şi al sf&ntuliit 
Efrem. Sfânta Leturghie ' ^) Aci vede Sf Efrem pri- 
imirea cuvintelor liturghia, de către Hrs. în acelaţ 

') Pag. 126-b-130-b 



bf Google 



TtESCOFKRlRgA ST-TEl LlTURaHir ^ 

mod [Hrecum vede împăratul Amfiktg tn biserica dio 
iNotsatim împlinirea lor. Deci când zice preotul : să 
stăm biDC, B& stăm. cu frică, însemoănd i^nicea deasu- 
pra antimisulul, atuaci îngerii cu bice de foc gonese 
pe toţi diavolii; lară-cftnd zice pceotul: ale tale dintr' 
ale tale ; atunoea îngerii dau bunătâţi oamenilor, că^ 
cu frica stau fn biserică. 

Deosebita cinstire a liturghiei, este văditul scop atât 
al ,Iegenâe![* c&t şi' al .vedenidC*. Fiind acţiunea prin- 
cipala 8 biserieel, şi tma din tainele fundamentale 
ale creştinismului, se eaplioă lesne născocirea legenda 
cu acel scop. 

Chiar biserica însăşi, în întregimea el, spcotindu-se 
fie-oare bucată !n parte, a fost spirituiasită în ; , Întrebă' 
rile filosofefte de la Adam şi de la Hs. fi răapmaurile. * 
precum se numeşte manuscriptul BiUiotecel Cenlrale 
*QBncureştI din 1809 Dar aceasta este numai o parte 
mică dintr'acest manuscript important citat de noi tn 
mal multe rânduri. In. aceste întrebări şi răspunaorf, 
din cari şi Jică mal posedăm două manuscripte, nou 
din 1750 ahu din 1800, amândouă insă defecte, vedem 
noi unul din mijlocitorii cel mat puternici între litera- 
tm^ Rmsă şi literatura nes<^ă. 

Prototipul acestor Întrebări şi răspunsuri este slavic. 
Texte davice, mal mult sau mal puţin corespunzătoare 
cn textele noastre romana, s'au publicai de Tibonnt- 
Tov ffl NovacovicI, alte nepublicate se aflu des In a^ 
numitele .sbomice* sau ^Codices miscellanei.* '■} Dar 
fiind-că aa fost mat potriviţi a priimi ^«mente dţn 

1 Ji^el, AusUt Ot dar. PUlolop* t p. 69. ' 



D,gnz^=b,G00gIe 



460" LITERATUBA POPULARA BOMĂSi 

gura poporului ţ>recuin şi de a le comunica poporalul 
de cSil orl-ce altă carte, de aceea difereaţa între texte 
este foarte mare. Această diferenţă nu se întinde Insă 
asupra întrebărilor şi r&spunaurilor, cari să corespunil 
mEd mult sau tnal puţin In toate textele române, dife- 
renţa esistă numai In ceea ce priveşte suma întrebă- 
rilor, In care un manuscript e mal bogat altul mal să- 
rac. Cel mai complect din aceste trei manuscripte, 
căci atătea abia am descoperit până acuma, este ma- 
tioscriptul bibliotecel. In manuscriptul Academiei pe 
care l'am numit ,PfdiI&* se află asemenea un ast-fel 
de catechism compus din întrebări şi răspunsorl, dar 
n'am scos nidt o notiţă, şi de aceea nu ne putem pro- 
nunţa cu esactitate asupra coprinsulul. Este însă tesne 
de presupus, c& şi acele Intrebărt vor fi de un caracter 
potrivit cu restul manuscriptului, adică identic sau a- 
proape identic cu textele slavice pomenite mal sns, 
precum se şi potrivesc cu textele slavice, poveştile şi 
legendele din acelaşi manuscript. 

Dn alt manuscript !n forma de întrebări şi răspun- 
suri, dar care nu coprinde legende şi prescurtări de a- 
pocrife, afară numfd de una aatt două pomenite m^ 
sus, seaflă In sbomiculGIurescu, din 1799pos3esîunea 
Academia. In genere e constatat că forma aceasta era 
cea de predilecţiune a evululmediu, fiind foarte uşoa- 
entni învăţat. De aceea avem întrebări şi rftapun- 
" asupra dogmelor, de către Sf, Athanasiu, care 
parte din Pravila lui Mateiu Basarab tipărită la 
2. Alte .întrebărf şi respunsurî* formează cttte- 
le române, începând cu catehismul pctpelGrigorie 



bf Google 



DESCOPERIREA SF-TEI LITtntGHII 461 

-din Măhaciu din 1607 ') până la cele mal modeme. 
Noi trecem peste toate aceste, pentru a ne ceapa mat 
de aproape cu .întrebările filosofeştl.* Textul din 
sbomicul c. 1750 se Intitulează : .Intrebărltşi răspan- 
sorl ale blf^p^cesUvululf împărat Chim Leonu cu das> 
«ălid său din Theologhie sfinţilor blagoeistivl/ Iar ti- 
tlul textului din 1800, este o prescurtare acestui din 
urmă, atribuindu-se întrebările asemenea împăratului 
Leon. 

Cftt priveşte eoprinsul, noi ara citat deja adesea ori 
■dintr'âosul, la ghicitori, şi maJ cu seamă eu oca- 
2iunea legendelor biblice, dar totuşi ma( răm&ue o 
sumă însemnată de întrebări interesante, neatinse 
p&nft acuma, precum sănt acele privitoare la olîciul 
bisericesc. 

Pagina 9 din manuscriptul de la 1809, care este 
■cel mal complect, are un titlu deosebit : Pentru bise- 
rică. Aci se află acea tălmăcire şi simbolisare de care 
am pomenit mal sus, din care ne vor ajunge unele 
■esemple : 

I. Ce este popa ? 

R. In locu Arhanghelului. 

I. Ce este călugheril ? 

R. In locu Henrrimilorfl. 

I. Ce este diacon ? 

■R. In locu SfintilorO. 

I. Ce este gramaticu ? 

R. In locu ingeriloru(?) lui, celfi ce afi şezut pe 
■ eatra gropii luî Hs. ^ 

-); Gaster, Chieatomatie TDmftni I. p. 39 43 



.,gnz^=b,G00gIe 



4 62 LITERATUR A POPULASi SOmAKÂ 

I. Dar lumânările ce inchipuescii, ? 

R. Voioid cari a& străjuit groapa Iul Hs. 

I. Ce este polieandni V 

B. Este eeriâ. 

I. Ce este porumbu cel d'asuprn policandrulul ? 

R. Diihâ Sfântă. 

I. Ce este tratapodulQ ? 

R. Sfenta icoana Hs. 

I. Ce este sfeşnîcu cel micii celfl mare (?) ce stă in- 
lunlea Iul Hs. ? 

I. Ce este sfeşnieu celîi mare ce stă Innwntea Pre- 
oiatil? 

R, IdsuşI Precista. 

I. DarO sfeşniculfl cel mictt, celQ merge tonaintea 
popii ? 

R. In locultt postelnicului PilatQ. etc. 

Alte Întrebări mal! s&nt : 

I. Ce este linguriţa ? 

R. losifa ari Mathei. ^) 

I. Dara pentru ce pune preotu linguriţa departe de 
alte daruri ? 

R. Cftndii aA răstignita pe Hs., losif nu aâ fost a- 
Golo ; şi daca (a) auzit cumO că aQ răstignit pre Hs. 
elO grăbi de veni şi ceru trupuîfi lui îs. itela Filată^ 
l'atl luaţii şi Tad îngropata. 

I. Ce este cadilniţa, focu, tămf^ ? 



<) Am canserrat întocmai ortografia acMtnl nome dani ■*■ 
niucript, ca no specimen de etimologie popnlitf L ScTiitonu * dw- 
Gomimi : Arimathia !n ari ţi IhtM care R em cnnowvt n S- 



Bv Google 



DESCOPgRlREA SF-TBI LlTDRgHlI iM 

R. Cădilniţâ, este precista ; foca, esle dehi sflnţilt 
«ale ; tămae, lăcrămile sale. 

I, Ce inchipueşte colivă ? 

R. Adam. 

I. Dar pentru ce să apucă oamemi cil mă&iile d^ 
-colivă ? 

R. Căndă aâ prădat Hrs. ladu, păcătoşii să apu- 
cară cu maînile de Adamil. 

I. Ce este scrisa tilla deasupra crucii ? 

R. Inţi, 

I. In ce limbă att scrisa Pilat acestea cuvinte ? 

R. In trei limM : jidoveşte, eliheşte, latitieşte ? 

I. Darii pentru ce sântti scrise în trei limbi ? 

R. CăHs. în trei limbi adgi^itflpre cruce, jidoveşte; 
île, ile; latineşte : lima ; elineşte : savahtani. 

I, Cumâ zicii acestea trei cuvinte rumârieaşte * 

R. D-zeuliS mieii, D-zeulft mieti căci ni'ai IS^tţi ! 
Darii sârbeşte : boji, bojt moe, vasculu, astaVIenie! 

I. Doamnă lui Pilatti fost-aâ acolo cftnilii au răstig- 
niţii pre Ha ? 

R. Au foat. 

I. Darii dacă ati foştii acolo ce aâ {^âţitâ? 

R. Când au vrut să meargă la cruci, Pilatfi aii zis 
Doamnei sale să nu meargă acolo. Eâ li'ati ascutiaţii 
^ s'aâ dusă pe ascunşii, că de ar vedea pe Hs. cin? 
«ste; că găndiea să nu cum-va fi rudenie de a ivă 
Hs ; şi daca inpunseră pre Hs. tn coastă, atuncea 
stropise săngile şi pre rodiiea domniei lui Pilat ; şi 
merse acasă ca să o spele, şi n'aâ putut spăla şi .aii 
alei^atii Intr'o vie de a(i ingropat rochiea şi să mita 
vde adastă mult foarte.* 



.,gnz^=b,G00gIc 



*54 LITBRATURA POPUURA. BOMĂNA 

Legenda aceasta, cum că sângele nu s'a putut spfila. 
este una din cele mal răspândite, şî de aceea ne o- 
prim un moment aci, pentru a o urmări prin Htraa- 
tura imirersală. 

P&năa fguQge ast-fel, a avut legenda malintflia 
forma, eum că sângele cloeotia şi nu putea cu nid un dhip- 
8ă se astâmpere ; sângele striga răabunare, cum este 
espresiunea Bibliei, Ia omorul lui Avei, când D-zett 
însuşi zice : sângele &atelui tăU strigă cătră mine, di» 
pământ. Intre legendele templului din Ierusalim este şi 
legende despre sângele clocotitor sli proorocului Zaharia 
de care am vorbit mal pe larg In studiul nostru asu- 
pra legendei lui leremia, pomenit mal sus.*) La Pilal, 
s'a schimbat deja legenda !n sângele ce nu se spală. 
Atribuit mal IntâiiS singelullul Hs. se atribuedupăaceea 
şi martirilor creştini, al căror sftnge rămâne ca semn 
vecinie al muceniciei lor. Apoi St. Clemens slujind li- 
tu^hia In aceeaşi vreme tn Roma şi tu Pisa, lăsă aci 
In urma lui, trrî picături de sânge pe o piatră de mar- 
moră, care nu se poate fterge pană aii. Tot aşa se 
află un basin de marmoră in palatul Alhambra, tn fun- 
dul căruia sânt pete neşterse din sângele Abencera' 
gîlor, a căror capete tăiate au fost aruncate aci. 

Tte asemenea nu se poate şterge urma sângelnl 
lui Faust în mânăstirea Maulbronn. ») De aci a intrat 
In basme, în ciclul despre ,barbeble«e*')şisegi 



>) P«ţ ÎU6 No. i., 

SL:t«Taturs.'T.I.W. W<ilf,Ni«dq1m«idisdM8ag«t LupuglSiS. 
Bl No. 266. 
*} QrinuD No. iS r. IU paţ. 7-f. 



bv Google 



PBSCOPBHIRKA 8F-TEI LITI 

InGesta Romanorum, unde se spune 
rftndu'şl copilul, i c&zură eâte-va pi{ 
mfină şi cu toate stăruinţele el. du s 
Revenind la literatura română găsir 
în povestea : Hatmanul şi Fantoma 
dr^eu, care zice că a auzit-o tu 
,moşu Ştefan din satul Orincel*. F& 
,a« remas pe pardoseală pete de aâ 
putut nici o dată să le ştenrgă, fi p> 
omenească nu le va curaţi ^)* 

Oe altă parte stă această legendă 
din ,ordaliele* evului mediu, undi 
bănuit ca ucigaş, lăugă ucisul şi se i 
acestuia se desd^ideau şi sângele fn 
De un interes deosebit sânt urm 
cari au dat naştere, !n textele slavice 
zoomorfică a popoarelor* despre ct 
Hăsdeu.*) 

,1. Din cine s'au început creştinii 

R. Din Sim au eşit şase legi şi cu 

va arăta: 1. Creştinii; 2. Sirienii ; ; 

5. BoIgariI;6Ruşil. 

I, Dar cel ce ţin {jumătate de leţ 

R. Aceştia sânt din lafuflQ (!); z 

jumătate de lege a noastră: 1. Fi 

3. Verghieî; 4. Armenii; 5. Leştî; 

') Ed, OalerUy cap, 13. 
>) Th. CodiMou, Plîleţul, laţi 1870 ţMg 
*)KoclibolE: DsDtachBT Glantw und Bl 
67-68. 
^ Cavente dea b&trAnl n pag. 186. 



., Google 



466 LITBRATHBA POPULARX ROMAMĂ 

VaţB; 8. Arbanaşir; 9. Socolaţ»; 10 ZăbeS. Aceşti sAnt 
jum&tate de le^.* Se vede învedMit că aceste namtri 
de popoare, sAnt corupţinnl din numirile acele conţi- 
nute în textul slavifr. Dar şt însăşi textele slavice, na 
sftnt toate corecte, şi aşa se poate chiar, că prototipul 
de unde s'a luat această listă, conţine singur deja 
numirî corupte. 

Pe Iftngă această Inşirare, se mal aflu fn textele sla- 
vice şi epitete caracteristice atribuite popoarelor ; ca- 
racteristica este zoomorfică, adică se identifică fie-care 
popor cu cate un animal, cu al cărui caracter ae po- 
triveşte mal mult; aaa d, e. se zice:') Francul e leu; 
Alamanul, ^) e vultur ; Saracinul, vier ; Turcul, zmeu; 
Armeanul, guşter etc. 

In locul acestor earacterisărî, cari lipsesc In textele 

■ Rmiăne, ce le avem pftnă acuma, comunicăm aci o 
altă caracteristică, cam de pe la 1700 — 1725, pe care 
am găsit-o pe scoarţa unitf manuscript, scris la 1 705 ') 

■ şi care spune (că D-zeu a dat) : 

.Negustoria Turcilor, 
.Beţia şi porcia Ruşilor, 
.Tăria şi prostia SârbOor, 
.Dăscălia şi mindfuna Răndenilor, 
jScărnăviea Nemţilor, 
.Răea şi gubăvia Saşilor, 
.Norocirea Grecilor la bani, 
.Măndria Leşilor, 

<) TlhooraroT loc, cit. II p. 4iO. 
■) De unde s'a fScnt tn textul noitm; „Amuiil'' 
^ T&lcnl aoocalipanlul 8f. loan BogvaloT ta poMulinea d-lnl 
Qt. Q. T •■ 



bf Google 



DKSC0PBRIB8A SF-TEl tI TPBGHII J57 

, Frumuseţea Cerchezilor, 
jPohvala Moldovenilor, 
.Zavistiea Rumânilor, 
.Eresul Armenilor, 
.Bogăţia Ovreilor, 
.Sărăcia şi goliciunea Ţiganilor' 
Această caracteristică e^^te cu totul debseMtă de cea 
zoomorlică, şi este într'adevăr autohtonă română, nă- 
scută din propria observaţiune a poporului, de aceea 
nid nu se vorbeşte de alte popoare, de cât num^ de a- 
celea cu carf au fost Romanii în contact direct. 

încheiam citatele din întrebări şi răspunsuri, cu li- 
nele cam dudate. A^a : 

I. Ce prcm)c au fost cu aripi şi cu coadă? 
R. Adamfl . 

I. Dar acuma pentru ce nu are aripi şi coadă? 
R. Când I'au făcuttt pre Adamii din Iutii au şezuta 
30 de ani uscat fără de sufletîl. Atuncla merse Satana 
de I-au rupţi) coada şi aripile. 
I. Din ce s'au fficuta şarpile? 
R. Din coada lui Adamti. 
I. Din ce s'au făcuţii cald ? 
R. Din aripile lui Adamti. 
I. Ce zice cocoşul, când căntâ întătâ? 
R. zice : Mărire dătătorului nostru, eeluî ce dă lu- 
mină; a doua zice: trimite lumina sfinţiei tale pre 
lume. A treea zice: purcede lumina celuea ee este dă- 
tătorul de lumină; şi Iară zice : Hrs. au înviat şi toate 
le-aU săvârşit * 

Cunoscută este marea consideraţione de care se bu- 
cura cocoşul la toate popoarele, represint&nd tipul cel 



.,gnz^=b,G00gIe 



468 LITERATURA POPULARA, ROM iSA 

mal perfect de veghietor. La Evrei şi Arabi esisU chiar 
lin cocoţ ceresc, care începe eu cântecul, lăudând p* 
Dumnezeu, şi cocoşii pământeni, !l aud şi'I urmează ; o 
credinţă ce se află chiar !n Ucrania In Rusia. In Cab- 
bala se spune, că la miezul nopţii cănd intră D-zeu m 
raiu, sare o acftntee şi loveşte pe cocoşi sub aripi, a- 
tuncl căntă coijoşul, intînzăndu-şl aripile şl chemând 
ast-fel pe oameni la rugăciune Cocoşul de asemenea 
şi la Greci era considerat ca vestitorul luminel şi sfinţit 
lui Apollo. Glycaa i) pomenind ţoale esplicăiile ce a'aa 
dat, pentru faculLa!«a aceasta a cocoşului de a cftnla 
In miezul nopţii şi de a vesti crăpatul de zi, spune c£ 
pronia d-zeească a orânduit lucrurile ast-fel şi că co- 
coşul ne scoală Ia muncă şi rugă*). 

Aceste credinţe orientale, se vede, au dat naştere 
la legenda, cam alt-fel formulată In ,lDtrebările* de 
aaî sus, unde cocoşul căntă asemenea lăuda lui Dnm* 



<} Ânnal. ed. Bonn pftg. 90. 
■) Mal pe Uiţ deapre cocoţnl. v. Gmenbknui tu ZeitHhriA te' 
DentBclinioTgenl. OeMlbobft p. 208 urm. 



bf Google 



CÂNTECE 



Paralel cu aceste cărţt populare prozaice şi pe baza 
lor s'au desvoltat produeliunî populare rimate. Cân- 
tece religioase eraâ obicinuite încă din timpuri ante- 
creştine, şi creştinismul cu îneetu eu îneetu a reuşii a 
le depărta cu (otul şi a le înlocui prin alle, cari poate 
n'au păstrai din cele vechi, de cat unele urme slabe, 
lipsite de orî-ce caracter religios, precum sănt : refrene, 
întorsături, figuri şi altele şi pe lângă aceasta forma 
ritmică înrădăcinată în popor. Numai printr'aceaslă 
formă s'aâ asimilat cu totul şi au căpătat caracterul 
popular şi naţional tot de o dată. 

Vremea de căpetenie de sărbători a fost la toate 
popoarele epoca solstiţiului de eamă, c&nd începe a 
creşte ziua şi începe un an nou. In locul sărbătorilor 
p&gftne, ce se prăznulau pe atoncea, se Ii^nţă Od- 



.,gnz^=b,G00gIe 



j eO LITEBATURA POFULABil EOMisA 

cîunu/ şi obiceiurile cele vechi fură creştinite. In locul 
naştere! soare/uî, se sărbătoreşte naşterea lai Chri^^ 
şi se atribue zilelor de la CrăcJun până la Bobotează 
o deosebită sfinţenie. 

Multiple sânt cercetările ce s'au făcut de către dife- 
riţii învăţaţi, de a pătrunde pană la acel fond păgăn ce 
se ascunde sub învelltoarea creştină ; şi cate o dată s'a 
şi păcătuit prin esces de zel, considerând o sumă de 
tradiţiunl ce se află tn cantecOe obicinuite pe acea 
vreme, cum că ar fi de origine mitică, pe când o cer- 
cetare mal critică dovedeşte originea lor literară. 

Şi noi in literatura română posedăm o sumă de căn- 
tece pentru ziua de Crăciun şi numai de acestea 
ce putem ocupa aci , numite o&nteoe de stea 
cari se cântă de către tinerii, ce doc o stea cu &, 
în aducerea aminte a stelei, ce a apărut pe cer la 
naşterealul Christos. Acest obîcelu se află la maî toate 
popoarele creştine, Coprinsul .cântecelor de stea' nid 
el nu poate fi alt-fel de cât de origine ?i(er-ard, de oare- 
ce se ocupă cu tema , naşterea Mântuitorulvil,* şi prin 
urmare e luat în Întregul lui din Biblia şi din apocri- 
f/ele biblice. 

Nu este scopul nostru de a urmări aci .Căntecele 
de stea* la toate popoarele. Noi le găsim atât la po- 
poarele germane, cât şi la cele romanice ; la Slart şi 
Greci, tn Orient şi în Occident se cântă la Crăciun naş- 
terea lui Christos Intr'un mod aproape analog. Wein- 
hold ') a tratat pe larg istoricul cântecilor de stea, şi 

') K. Weinhold, Weihnaclits-apie'e und Liader ed, 2-« Wieo 
1875 pag. 376-399. 



bf Google 



CiUTEGE DB STEAj i61 

iiud[ CU seamă desvoltarea lor Ia Germania, In urma ' 
Reformaţiunel. 

Observ&ndu-le mal de aproape, putem losâ constata, 
c& suma cântecelor de stea romane se apropie ma! mult 
de cefe slavice, de cftt de cele germane, ce 'şi au luat 
naştere de Ia Hymne şi cântece bisericeşU latine ; căci 
deja din secolul 13 sau 14 au fost traduse !n limba 
germană, cântece şi hymne ce s'au compus dejja in 
secolul al 4-lea. 

Tot aşa de origine bisericească sânt şi cântecele de 
stea romane, făcute de sigur de dasc&li bisericeştt şi 
de diect, influenţat mal mult satl nud! puţin de cân- 
tecele analoage slavoane. 

Gel d'ântăiu care a cules aceste cântece şi Ie a pu- 
blicat a fost Anton Pann, Dar meritul lui, nu este de 
cât îoarie mic ; fcl nu le a compus, cum ae crede de 
toată lumea, ci n'a făcut alt ceva,' de cât a tipări cân- 
tece de stea mult mal vechi, scbimbăndu-Ie puţin şî 
când ritmul o cerea. 

Noi intr'adevăr posedăm mai multe manuscripte an- 
terioare lui Anton Pann, cari coprind mai toate cân- 
tecele de stea ale acestuidin urmă. 

Colecţia noastră cea mal vechia, se află In sbonji- 
cul nostru din 1784 >) Intitulată : căntările atdii ţi a 
eatav<mlii* şi coprinde 7 cănt&rl. Cântarea ântftia: 
TVei crai de la răsării corespunde cântări a 3-a la 
Anton Pann. No. 2 este cântecul pvetH^ pe care X'va 
comunicat mai sus *) arătând c romanţul Varlaua 

n Pw. 140-)) - 144-b. 
4 Pag. 47— 68. 



bf Google 



«2 LITBRATPBA POPULARI ROMAmA ' 

ţi loasaf este originea acestui cântec. No. 3 este aşa 
numita ^proorode' Ia Anton Pann, începftnd cn vor- 
bele : .Aşa ni grăeşte Domnul". Este echoul sonor al 
morţii care '^ ameslicft glasul în urările de fericire şi 
veselie, ce răsună Ia sărbătoarea Crăciunului. No. 4 
este ad,evărat cântec de stea : >Ste despre răsărit aă 
strălucit'; cu acest cântec se începe colecţiunea lui 
Anton Pann. No. 6 este Psalmul 46, versificat de Dosof- 
teiti, ,Limbele să salte", Ia Anton Pann e cântarea 
12-a. No. 6 este cântarea ^Kana GalUsa* adică aceea 
■ce are de refren aceste cuvinte, cântarea 8-a la An- 
ton Pann. Şi tn sfârşit No. 7, începe : ^Slaoă să 
■aibă n^ncetată* care stă însă numai într'o legătură 
depărtată cu cântarea a 6-a a lui Anton Pann. Aci a- 
vem toate elementele esenţiale ale cântecelor de stea 
române De aceea ne oprim un moment, cu scopul 
de a caracteriza aceste elemente constitutive. 

Trei s&nt elementele principale din cari se compon 
«ântecele de stea; mai intâiu cântece despre persoane 
ţi evenimente biblice, precum .Steaua despre răsă- 
rit au strălucit* sau .Trei crai de la răsărit*, 'Kana 
•Galilea' şi .versul Iui Adam*. Al doilea element sânt 
;j>salmt versificaţii, precum este aci psalmul 46. Pro- 
totipul acestor psalmi versificat este Psaltirea Mitropo- 
■ litulul Dosofteiu tipărită la Uniev 1673. Dar cântecele 
de stea ne arată şi o desvoltare care trece peste for- 
ma acestor psalmi versificaţi ; deveniţi .cântece* s'au 
modificat pe nesimţite. Aci ne mat permitem ipoteza, 
că pe lângă această redacţiune a \\A Dosofteiu a Influ- 
enţat asupra formei psalmilor din cântecele de stea, 
^ Psaltirea tn versuri a lui Corhea, A cărei manus- 



bfCiOoglc - 



. • CAMTaC£ Dg STEA. 

•cript de la 1725 se află InposesiuDead-luI T. < 
^i se pare că este InsuşT Risnuscriptul original 
vede că acest manuscript, sau o copie acestei 
a avut'o şi Sulzer tn secolul trecut, care comu 
primele două versuri ale psalmului Antăiu^ pe i 
singurul specimen tipărit din această Psaltire. 
miU este cu totul popular şi se aseamănă cu 
cântecelor de stea. 

Partea a (re«a acestora se compune apoi din 
eakatologice^ adică cântece, despre moarte, iod, 
doua jwiecată etc. No. 3, Proorocia sus dtată, i 
prinsul tă., este reprezentantul acestet clase de < 
şi No. 7, cu care se închee aci cântecele de s 
slăvirea veseliei veclnice, şi descrierea horei c 

Din punctul de vedere psihologic ne putem 
cum au putut să ajungă ast-fel de cântece & 
jfice, cântece de stea. Este o asociatiune de id 
pleacă de la păcatul lui Adam şi de consecii 
a avut pentru neamul omenesc, adică de a' 
mână Satanei şi de a moşteni Iadul. Mân 
a cărui naştere se prSznueşte, a căpătat tocm: 
tr'aceea numele de Mântuitor, că amântuit oi 
de păcatul strămoşesc. Aceasta este nota prii 
care se repetă In toate c&ntecele de sea. Pe de 
s'a desvoltat de aci, jalea pentru destinul o 
adus de Adam in lume, cum că trebue să m( 
omul, şi de altă parte mângăerea creştinului, ct 

<) Gkach. d. trauMlp. Dacian» QI Viena 1782 p. U- 
servăm In treac&t, cfi Sulzer numeşte pe Corbea, Nieolau 
Ja Ciparin tire deproDutne : 7eodor{V) ^ • 

*) T. dporin, I^ncipia de limbă Blaaia lâ66 pa;. 121 



.,gnz^=b,G00gIc 



i&i LITEBATDKA POPULABA RQMisJt 

pa,t de la osftnda Iadului, şi ajunge Ia bucuria r^lu! 
' redobâudit, care se descrie cu culorile cele mi^ vie. 

ludată ce am schiţat coprinsul cântecelor de stea, ne 
pulem imediat da seama, despre izvoarele lor literare. 
Biblia şiapocrijele. Iată izvoarele de unde s'au izvodit. 
CAt priveşte răpăndirea, ea a foet cu at&t ma! uşoară, 
cu c&t poporul cunoştea deja de mat înainte coprinsul 
lor sau prin povestiri sau prin cântările bisericeşti. 

Noi acuma vom unua cu descrierea cântecelor de 
stea după manuscriptele ce posedăm. 

Imediat după cele sus pomenite, urmează, !n ceea 
ce priveşte vechimea, un cântec de stea, ce se află 
scris pe un Catavasier manuscript de ia 1781, în pose- 
siunea noastră, ânsuşl cântecul nu estede aceeaşi mână; 
dar se vede că este aproape contimporan. 

Iată acest cântec : 

.McHse şi cu Aron 

Pte cel de Ia Faraon, . 

Pre Istrail cel Iubit, 

Den Eghepet slobozit. 

Din Eghiptul cel amar. 

Prin dumnăzăeseul dar. 

Atunci Moisi şi cu Aron 

Mimai el ţăne dintr'o dintr'o (?) ffigăduinţă, 

Cuvăntul legii ş'al credinţîl, 

Ca nişte stălpil ferecaţi 

De duhul sfănt însuflaţî. 

De acupi pană în vecii, 

I|lila Domnului să fii. * 

Ito^ oolpcţiuneft, li4 Anton Pann este cfintuea Ş-a» 



bf Google 



cAnteck Dl Stea 

node e mal complectă, cfidf tocmai pui 
lipseşte In redacţiunea de sns, care bu j 
loc de Chrislos 

C&t de populare şi răspândite aO fof 
teee mal cu seamă .proorocia* care 
presiune mare asupra fantaziel poporv 
acest manuscript Unde se află începută 
repetat de 4 on, de diferite măinl şi îi 
muri. Not dăm aci una din aceete Inse 
este interesantă prin aplicaţiunea ce-I s 
, Auziţi aceste (toate) 
Noroade multe şi gloate 1 
Că lume în vec să sfSrşaste 
Şi gludeţul să găteşte. 
Tatăl pre filul va mană, 
Şi lume va gîudeea. 
Să să ştie : 
,Că tn anul 1835 Aprilie 9 zile au n 
săptămână după paşte In zi Joi.* 

,Gavril Ier» 
Aci, precum se vede s'a întrebuinţat p 
introducere solemnă, pentru o întămpU 
în ,r^u8 naturae.* 

Manu3(niptul cel mal complect de cAi 
eate unul aeris la 1821, care se află li 
noastră. Acest manuscript coprinde, afi 
de <îare vom vorbi mal la vale, 21 de căr 
Ineepftnd cu ,Proorocia* şi sfârşind ci 
.Povestea numerelor' studiată pe o set 
tinsă de d. Hâadeu. •) Ast-fel coprinde 
') CuT. d. bătr. n p. &67— 608. 

GHtol, Ut. pop. IDEI. 



.,gnz^=b,G00gIc 



4S6 LITBBATDBi POraHBJ BOMAmI 

script mai toate cftatecele de .stea publicate de Anton 
Ptuin, a căror nuoa&r se urcft la 34, dap& caie m- 
meazăînA-Pann.Proorocia' jUrarelapahar' ,Irodşi 
MagU* tlosif şi frâţillal' qiiDsfârşit .C&otarea dimi- 
a.€\e\' de Eliade. Trefcue observat ca îit manuBcriptul 
nostru lipseşte la mijloc o foaesau două. Ediţia Ontăia 
ale o&ntecelor de Etea de A. Panp s'a f&cuL la 1830') 
şi s'a reprodus de nwium&rate ori. Noi ne am EcAaat 
de ediţia 5-a Bucur. 1854. 

Dintre c&ntecele ce se află Ia Ajiton Pann ^i na le 
am regăsit până acuma In manuscript, ocupă interesai 
nostru în primul rang cântarea a 20, care descrie 
călătoria sufletulal prin Iad şi raiu, imediat dupâ: eşi- 
rea sa din trup. Această cântare nu este alt-ceva de 
cât Apocalipsul apostolului Pacc^ versificat. Tot aşa de 
origine literară sânt şi cele alte cântece estiatologice. 
jalele de moarte sau ,cugetM in ora morţii* în dife- 
ritele variante, pe care le-am totâlnit în toate nianu- 
scriptele noastre şi In manuscriptul d-lul Densu^aim. 
Aci putem dovedi că ^ aceste cântece nusănt alt-ceva 
de cftt ,podobnieele pogrebamel* din Molitvelnic, ver- 
sificate, .ludecând după textele ce ne stao Ia disposi- 
ţiune, putem susţine că. această parte se litui^isea rt>- 
mân^e, încă pe, vremea aceea c&nd restul Molitvelni- 
cuiul wa îDcă slovenesc. Textul cel mal vechia îl po- 
sedăm într'un manuscript^ nostru de la 1679 pe care 
- 'l reproducem întreg tn' ^Chrestomatia* noaslj^. Ma! 
cu aceleaşi cuvinte regăsim aceste podoboiee In Eu- 

I. pag. BO„ctat«ce d« stea, lnAi«ptol> 



bf Google 



^____________ CiNTKCK m STKA «7 

liotogiul din 1764^). Compar&nd aceste texte cu ,ver- 
şiilla morţi' aiti ittanugeriptul d-lul Densuşianu») 
localizată în Blaj, şi apoi eu toate cele alte ,verşiiri 
Ia morţi* din cdlec^unile manuscripte şi din Anton 
Pann nu încape ni«I 6 îndoială despre deperidenţk a- 
ceatora de textele liturgice. Mal vechî încă sânt ies- 
tele din Codex Sturdzanna cercetate de d. Hăsdeu ') 
care a dovedit influenţa oe a esercitat asupra acestor 
jCugetârî' omilia Sf-W Cyrill din Alexandria, tradusă 
româneşte în MoUtvelnicul de la Buzău 1701. Obser- 
văm că această Omilia se regăseşte întocmai aşa In 
.Uşa pocăinţii* tipărită la Braşov 1812 p. 532—356. 
Ceea ce a scăpat insă d-luI Hăsdeu din vedere, este ' 
strănsa legătură ce esistă iulre aceste texte , între 
,podobnice]e pogrebaniel* şi între ^colindek^ sau 
^cântecele de stea.' 

De aci s'au desvoltat aşa nuatUele bocete la morţi. 
Nu vorbim de obiceiul de « boci pe morţi, care se po- 
meneşte şi în Biblia şi in antipitatea clasjcă, ci vorbim 
numai de textele bocetelor moderne, culese şi publi- 
cate de Burada *). 

Versificarea se datoreşte fără îndoială diecUor şi da- 
scălilor şi lor se datorează asemenea .povestea nu- 
merelor. ' Textul cel mal vedijCi roman, cmiogcut pană 
astăzt, se află precum am gbserval-o în manuscriptul 
nostru de la 1821. A doua variantă este cea' din co- 

») Par. 227—231. 

«) P»g. i-7 No. 3 ;i varianta pag. 36-38 No. 20. 
«) Cnv. den Utr. II, i.W ~ 4i8. 

*) ConTorbiif literare an. XIV. 1880 fi apoi reproduse In dati- 
nele popontlnf romAn la inmonnântÂif. taasy 1883. 



.,gnz^=b,G00gIc 



, ^8 LITEBATPBA POPULARA BOMAKĂ 

lecţionea lui A. PaiiD, studiată de d. Hăsdeu, ^i a treea 
varianta a fost culeasă din gura poporului de către 
Episcopul Melhisedec. •) 

Iată aci In ordinea in care le-am enumerat, versul 
din urmă din căteşi trele texte, care recapitulează 
toate cele precedente. 

Manuscriptul : 

^0 diece dis Imvftţate 

care înveţi la şcoală carte 

spune'ml, spune'iid mii, 

ce s&nt doisprfizăci ? 

dolisprizâci apostolii, 

tinsprizădt sUhiri, 

zaci poronci âumnezăeşti, 

noă cete îngereşti, 

opt mUile domnului, 

şapte taine creştineşti, 

şase crine a precistil, 

cindt rănile domnului, 

patra sfinţi evanghelişU. 

tril sfinţi patrierşi, 

doa table aiul Moisi, 

unul fîIulMarie, 

care In ceriu lăcneşte 

şi pre noi ne stăpăneşti.* ' 

Varianta din Anton Pann :■ 

.Dascăle prea învăţate 

cel ce Înveţi tn şcoală carte 

spune'ml mie ce s&nt doisprezece ? 

>) CouTorbtri Ut«ran am. XIV ISSO pag, 290 -292. 



bf Google 



CASTECE DB STBA. 469 

Doisprzece 's Apostolii, 
" Unsprezece 's voscresnele, 
Zece porund Dumnezeeşii 
Noă cete îngereştii, 
Gpt sânt fericirile, 
Şapte taine dumnezeeşU 
Şase 'a crinîlf Precistil 
Cincî ranele Domnului, 
Patru sfin^ evanghelişti 
Trei feţe Dumnezeeştî 
Două table ale lui Moisi 
Unul fîul Măriei, 
cel ce In cer locueşte 
şi pre noi ne stăpâneşte.* 

In sfârşit mal cităm şi varianta a treea colegănd nit- 
merile din fie-care strofă pentru a le concentra, şi a le 
alăturea la cele de sus : 

,0 dieee pre 'nvăţate 
care înveţi la şcoală carte 
spune: ce sânt doisprezece? 

— Lor lumea să li se plece 
că sănt Apostolii Domnului 
ce dau învăţătură omului. 

MfJ sânt doisprezece proororf mid 
al legii vechi dascăli şi ucenici. 

— Unsprezece stihiri ale învierii, 
ce ae r^tâ la sfârşitul luădăril. 
Mal sânt unsprezece soboară locale 
ce merg cu cele mart tot pe-o-cale. 

— Sant zece porunci dumnezeeştî 



.,gnz^=b,G00gIe 



LITEllATUItA.P^fgif<HtA..RO)>Cj.MA 



Temelia legiJ creştineşti. 

Mal sănt zece gOELQ« pă^^eştţ 

asupra bisericU creşlineşU 

— Sânt noua cete îngereşti, 

mal sâQt nouă poruad Biseţic^tî, 

fincă nouă rodurif ale duhului sf&jaU,.. 

— Opt glasuri bisericeşti 
pentni c&ntfirl duhovniceşti. 

— Şapte taine creştineşti 
ş'atâtea daruri DuninezeeşU. 
Şapte mile trupeşti 

şi tot atâtea si^eteştl. 
UaX s&nl şapte păcate de moarte, 
de care să ne ferim cât se poate. 
Şapte soboară s'a adunat 
care credinţă au apărat. 

— Şase porundt pentru fratele. 

— Cinci sânt rănile Domnului 

— Patru sfinp evangheliştl 
Patru sfîn^ ppoqrocl mari. 



Sânt patru şi poruncile pentru Dumnes 
— Trei feţe sânt 
in unul cel sfânt. 

Trei patriarhi al yeehimel. 



bv Google 



COLIMDK. 471 

— Două M In Qiristos & mftrtarisi 
^ două table ale tul Hoisi. 

— Dnai e DomnezeO banul, 
care'n ceriurî locue^e 

şi pe noi ne stÂpfineşte". 

Ne niărginiin la reproducerea simplă a acestor 
texte, f&ră a intra în compararea cu alte paralele, 
cu atăt mal mult cu căt avem d^a monografia esce- 
lentă a d-lul Hăsdeu, pomenită mal sus. 



Deosebit de cântecele de stea prin caracterul lor le- 
gendar şi epic sânt colindele cari se împart In colinde 
religioasd^^i în colinde lumeşti. însuşi numele celor 
d'ântăiu ne arată originea lor literara, legetidară. 

Textele cele maî vechi se găsesc in des citatul ma- 
nuscript al d lui Ar. Densuşlanu, de pe la începutul 
secolului nostru, care pe lăngă coprinsul, mal are im- 
portanţa, că ne arată originea diecească a acestor co- 
linde. Intre aceste colinde din cari am citat d^a: .Ver- 
sul Iul Adam* .Versul pustiităţil* şi .Versul la morţi* 
se află şi' Versul lui losif adică plănsetul Iul losif dus 
în robie la mormântul mumei sale, în două vari- 
ante, *) .Oraţia la crăciun* etc. cari au un caracter 
pronunţat de colinde rel^ţioase. In acela^ manuscript 
mal găsim şi câte- va cântece de stea, precum : .Cana 
Galilea. şi afară de aceasta, încă o sumă de cântece 
populare, adică colinde lumeşR cari au aci deja carac- 

')Ho. lip. 19-20 ţi No. 26. 



.,gnz^=b,G00gIe 



478. tITgliAnjRA poreHBl ROMAnI 

terul ironic, pirecum trece leane poporul de Ia o ea- 
tremitate la cea I'altă, de la .cfuitecul de jale p«itru 
raorţî,* Ia, cântecul veseliei", de la, eanteaistrăinfită- 
ţil' in două variante la^cftuteculm&ngUos,* aail,can- 
tee de mângâere* tot In două variante. Ba g&aim aci 
chiar ,Verşuli)reoţilor', , Versul popi Iliea, care ş'au 
lăsat popiea. Mal sânt apoi cântece întitulate , f lespăr- 
ţirea a doî tîiierl*, .Nevasta trăind răă cu bărbatul*. 
,VerşiJ fetelor, ce rămân nemăritate.* Interesant din 
punct de vedere naţional, este însfarşit .Versul ru- 
mânului')* care este o liicmre curat artificială, şi nu 
e de loc popular, căci : 

.Saltfi măi ruraâne, saltă 
că (?) jucărea cl-al înaltă 
jucărea cl-aî rumânească 
(ie cine o hulească. 
aşa Romulus sălta 
cu piăoru tn pământ da 
eu soţâ care avea, 
când cetatea o zidea,,.. 

Colinda .streinătăţil* şi .Versul hil Adam' se regă- 
seşte în manuscriptul nostru de pe la 1800. Mal ve- 
che, adică de la 17848ânt apoi colindele dinsbomienl 
nostru, cari aparţin clasei eolinddor lameţti ») şi 
adică: .cântecul voinicului strein* şi .cântecul al 
rumânilor viteji* după care urmează adevărate cân- 
tece populare, balade în adevăratul aens al cuvântului : 



bf Google 



^SUhuti in versuri pentru Grigorie GbiCB \ 
.Alte v^^ri în stihuri pentru răpausatul Mi 
Sogdaa şi a lut loan Guza.* Mal conţine şi , 
prea inftlţatuhilE domn Alecaandru Costantii 
voevod 1806.* Cu alta ocaziune vom publici 
■colecţiunl manuscripte. 

Cel d'^tăiQ care a cules şi a publicat Colin 
At- Marian Marienescu. Ediţia ântăia în Peşi 
, şi retipărită Ia Bucurescî 1861. Această colecţ 
lângă marele ei merite are însă defectul sckh 
tendenţioase, cari s'aO făcut cu scopul de a arfi 
aceste colinde s'ail păstrat pomeniri romane 
din timpurile cftnd s'a zidit Roma, căci culeg 
«ăutat şi a găsit fetele Sabine tn colindele rom 

Din punctul de vedere critic au fost colinde! 
bine cercetate de către d (i. Dem, Teodoresei 
cu această ocaziune a publicat o sumă Insem 
■colinde din propria sa coleeţiune. 

Subtitlul .Deosebite eântece's'au maJpubli 
fel de colinde alăturea cu .cântecele de stea, 
Anton Pann, şi cart în cea mai mare parte 
alt-ceva decât reproduceri din colecţia lui Mar 
Insfărşitam^ publicat Burada o coleeţiune Ins 
de colinde din Dobrogea *), Alte Colinde se s 
pandite prin diferite ziare periodice. Studiul 1 
giucă ') asupra colindelor î^I are importan 



*) No^unl despre colindela române de G. Den. T< 
BncureM^ 1879. 

•) O c&lătorie în Dobrogea. laţi 1880 ţag. 38-lOi 
*) CiUndaria pe tutui 13B2 Orariţia 1881. pag 1-^ 



.,gnz^=b,G00gIc 



47*. LITHRATITBA POPPllBA ROMlWi 

dovedirea esisteDţ^ .colindelor şi la alte sărbători a»- 
tard de Oftcinn. 

Considerând acest material maJf de aproape ae 
putam convinge nşor, pe de o parte de orîgiiiea lite^- 
rară- a co[KiDsuluI lor, pe de alta de origioea popu- 
lară a formei lor; adică, dieeil şi dascăli luau \ak 
subiect jfi '1 versificau intr'uQ mod aaalog, cu aţa bo*- 
mitele Colinde lumeşti, cari !n fond na sănt all-cev^.- 
decăt însăşi .Cântice din b&trftnl' ioirebui^Bte ca 
oişte colinde. Mai sus am arătat ide&titiEdea. legenda 
despre Sf. Vinere cu Colinda publicată d» D. Teodore- 
scu. Tot aşa am arătat înrâurirea legeQdelw ^ apo^ 
crifelor religioase asupra c(^delor dîoi colecţîunea 
Iul Marienescu. La această se şi mărgineşte în fond oer- 
cetarea noastă care este istorică şi nici de cum esleUoă, 
adică noi n'avemde scop de a arăta mecaniHiml intern, 
al asimilărel ci numai legătura ce esista itrtce lileratora 
populară versificată ţt cea j^rosaicil şi laxăşl legătura cu 
alte literatori analoage. Chiar şi pentru colindele ver- 
Kiiicate găsim foarte uşor paralele in literatura ru- 
i^ească şi slavonească, in special cu aşa numitele : 
stihuri duhovnice culese de Bezsonov. ') »Verşul la 
morţi* îşi are o analogie afară de paralelele din coleo- 
ţiunea Bezsonov, şi in cel slavon publicat de Nova- 
coviol. (') 

Cu aceeastă ocasiune mal tractăm aci o parte în- 
semnată din literatura populară româna, care pentru 
mulţi este singura espresiune a poporului, adică doite^ 

>) Kalâki pereliajie &k. T-VI Uoacrnn 1861—1863 

*) Primeri Mc. ţag. 492-i"" 



bf Google 



■_ BA^Pg 4 73 

celjşjyipnjare. Şi aci avem acelea^ vederi 1d cotiaid«< 
rs^^ lor, CB ^ la colindela Se înţelege că vorbim aci 
nomaC de balade tar dIcI decum de doine saiî hore, 
adipţ ăecântecek lirice ale poporului, romfln. Acestea 
pot fi cercetate numai dintr'un punct de vedere estetic, 
şLc&Qdar.fi vorba de poeftcd română, Iar nu aci imde 
c&ut^. izvoarele şi lilialiunile literaturel populare. La 
o Sţiliime oare-care de simţire, întreaga oipşnire este 
uiţa şi aceaşi şi pretutindenea resună ecboul, vibrator 
al ;d!^tării unul popor, c&nd 'şT a esprîmat în modul 
cel mal înalt un simţimănt al inimel sale. Aci se intâl- 
ne^e .literatura universala, şi prin asta se constîtue li- 
teratura, universală, numai coloritul este deosebit, căci 
prin(r]această ^e esprimă naţionalitatea. 

Cu totul diferite sânt însă baladele popoarelor între 
dăiis^le, căci se aseamănă, num^ în forma esterioare 
daxsedepsibescprincoprinsul lor. In balade se cântă o 
legeiţ^dă localistâ, un erou naţional şi ast-fel se de- 
osibesc baladele intre dânsele. Noi însă am arătat 
deja. că şi legendele localisate într'o ţară, nu sânt tot- 
de o dată şi originare dintr'acea tară, ci sănt un ma- 
teria] fluid comun multor popoare prin cale de imigra- 
ţiuoe şi împrumut mutual, care mâl târziu a fost loea- 
lisat, sehimbându-se adesea numai numele. 

Cercetarea noastră deet, are de asemenea numai sco- 
pulfde a căutaanalcgil şi paralele la baladele noastrepo- 
piilar.e şi de a ne apropia ast-fel de originea lor. O greu- 
tate enormă intămpin^im în lipsa de colecţiunl ante- 
rioare manuscrise,|şi în lipsă de colecţîunî critice; c&dt 
p&nă acuma nimeni nu s'a IneBrcat a aduna la un loc 
toate variantele cel puţin din eolecţiunlle tipărite, ca 



.,gnz^=b,G00gIe 



476 LITBBATDBA FOPQmtA ROBCĂ SX 

să putem'fgungea fixa forma primitivă a acestor cftn- 
tece, variată In colecţiunile provenind din Bneovina, 
Transilvania, România şi Dobrogea. 

De altă parte nu s"a observat îndestul legătura in- 
timă ce esistă tntre colindele lutneşti şi o&ntecde po- 
pulare. Se înţelege că nu este local aci pentm cer- 
cetări aşa de întinse, necesare pentrn fie-care cftnlec 
în ptu^e ; ca specimen pentru acest fel de cercetări 
pomenim monografia erudită a d-lul Hăsdeu asupra 
baladei române , Cucul şi turturica.(i) In acest mod 
ar trebui cercetate toate cântecele populare. 

Noi ne mărginim la unele mid esemple, îndestulă- 
toare pentru scopul ce ni l'am' propus, de arăta pe de 
o parte legătura cu colindele, de îUta cu prodneţirml 
analoage ale celor alte popoare. 

Cunoscută ca una din cele mat frumoase cântece 
populare este admirabila baladă .Mioriţa* din eoleeţi- 
^mea Iul Alecsandri, Trecem peste greutăţile iîmbistice. 
ce conţine, şi ne oprim la coprinsul. D. Odobescu a 
făcut un stiidtu foEu-te poetic în .Revista Română'), 
despre această baladă şi a ajuns la concluziunea, că 
.mândrul voinicel — trasprintr'uninel' omor&t de că- 
tre Ungureanu şi de cel Vrânceanu, nu este alt eine-v8 
de cât Adonis — Tamwz din legendele seraito-egiptiene. 
Pe acest Adonis împreună cu întregul cântec '1 r^- 
sim în .Judecata păcurarilor* din colindele d-luî Ma- 
rienescu *) repetat apoi în Cânteeile de stea *) şi repro- 
dus acuma de noi : 

>) Car. den Ulr. IL pag. 601-566 A 6B4-705. 

•) An 1 1861 pag, 34—67. 

») No. 21 paf. 164. 

*) Ed. Bacur 1878 pag. 101-103. 



bv Google 



Judecata păcurar: 

.Trei păcurari săot pe munte 

Leru-I Domiiulll I 
şi vorbesc de zile sfinte, — 
Din părin^ s&nt p&curari 
şi toţi trei s&nt veri primata. 

Păcuraria cel mal tânâi 
toată ziua suflă în fluer, — 
şi de turma sa se uită, 
şi per ot !n seama muttă. 

Ceî l'aţl înţelegea 
se vorbea, legea-o fâcea 
pentru ce nu le-a păzit 
şi la lupi le-a părăsit ? 
Şi-I desleagă-o judecată, 
ca de spadă, sau săgeată, 
şi de mana lor să peară, 
soarele stând de seară. 
Să-1 astupe cu mohoare 
incă in răsărit de soare ! 

, Păcurari ! mă j udecaţl 
dară capul nu-ml tăiat!. 
ci de vretf, mă săgetaţi. — 
şi vă rog mă 'morm&nta^ 
In sirunguţa oilor, 
In cel strat al florilor ; 
şi vă rog a mă-astupa 
cu cea glugă neagră a mea, 
fluerul de la curea, 
că cu văniul eu sănt frate. 



.,gnz^=b,G00gIc 



LITEBATUBA FOPULABl BOUAkI 



şi de-a tnesp» trist a bate, 
gugişoara s'a m^e»» . 
fluerulul va cânta : 
,oI frumoase şi cărunte î 
mândru v'am căntat de muHe, 
berbeci şi mielaşeî, 
blestemaţt pe soţii mei,' 
că m'au săgetat în stână 
şi na ştiu să fiu de Viha !* 
Cel m^ tăjiăr că muria 
vânturile '1 bătea, 
gugişoara se mişcă 
fluerul '1 cânta 

O închinam spre sănătate.' 

Seeneria este întocmai aeea^I ca tb .Mioriţa* dar 
omorul este m^ bine motivat in .Judecata' unde este 
o pedeapsă pentru neîngrijirea turmei, de eâtîn .Mio- 
riţa' unde Moldoveanul este jertfa pizmei Vfftnceanu- 
lui şi a Ungurianulul. 

Mioriţa năsdrăvană, care lipseşte în .Judecata' se 
găseşte în Colinda eare-I precede imediat la Marienescu 
.Păcurarul şi mieluţa*. 

Iar .măicuţa bătrână* din .Mioriţa* se regăseşte 
mal cu aceleaşi cuvinte In eântecile populare culese 
din Dobrogea, ') eu deosebirea numai că seeneria e 
schimbată. 

Măicuţa bătrână ce-şî caută feciorul o regăsim şi 



') Barada loc. cit. pag. 113—119. 



bf Google 



BALADK '_ ţŢ9 

Id cântecele populare greceşH '■). Tot acolo şi meta- 
fora : a se însura in loc de a muri *), Până acuma îneă 
n'am găsit la alte popoare o analogie perfectă ca'^Mio- 
riţa* a e&tei intimă legătură cu Colinda o credem do- 
vedita, 

Obserrâm aci, la acest eaempla modul, cum se des- 
Toltă literatura nescrisă. Un c&ntec, un basm spus o 
•dată, se schimbă dej» m gura acelnea ce '1 repetă , 
^cădC s« adaugă şi se' scade după asemănări şi asocia- 
^unl de idei, fondate tn raţionamentul poporului. O 
-snmii. anume de elemente, ce esiată în popor, sam 
combinate în diferitele qKxJurî, prin cari se esprimă 
subjectivitatea fie-cărui povestitor sau poet popular. 

Trecem acuma la un alt esemplu din cântecele po- 
pulare şi luăm aci balada despre zidirea mănăsUrel 
At^eş, născută dintr'o legendă localisată !n România. 
jDtr'alt loc, ') am studiat originea credinţa !n ,eti^î" 
spiritul ocrotitor al casei, care credinţă nu este nomat 
românească ci aproape universală, înoepănd de la cre- 
■dinţele şi obio^iunlg egiptene, până la cele germane 
^i slave. FretHtindenea se povesteşte de zidirea unuT 
om în temelie, al cămî suflet rămâne ca spirit ocro- 
titor al casei sau al zidiret. Dm zidirea unul om, 
•s'a prefăcut cu încetu adirea umbrei sale în temelie 



<) Th. Kind. Autologie neu^icKucliBT Volbslieder. Lptg 1861 
pag. I24-Î26. 

>) Liebrecht, EnrVolkskimdeHeabraiiii 1879 p^. 188 psţ*. 198 
ai alte paralele ptig. 211. 

1 0«rmaais ed. Bartsch, Nona nene XIV (XXVI) 1^0 pag. 
210-213. 



.,gnz^=b,G00gIe 



480 LtTEBATURA. POPUL&Bi BOUÂNĂ 

stând ast-fel !n legăturft cu creâinţele, ce atribue um- 
breiosubstanţiaHtate deosebită. 

In credinţa romftoă avem ambele stadie ale des- 
Toltăriî, ce a percurs această legendă. Iq balada avem 
Încă zidirea unul om tn temelie, şi în obiceiniile mo- 
derne (ibservata de către zidari şi descrise de Ale- 
' csandri, cu ocaztunea baladeK, avem starea a dona, 
unde umbra omului fnlocueşte trupid omului. 

Credem această baladă foarte bine cunoscută citito- 
rilor Doştril pentru a o mal reproduce şi ne mărgiaini 
la indicarea cfttor-va paralele din literatura imiv»:- 
sală, pentru a dovedi răspândirea universală a ace- 
stei legende, care e'a locedizat In Romăma. iato<aQaî 
aşa este şi legenda, serbească despre zidirea oraşulid 
Şcodra,') care este cunoscută şi în Albania, ■) unde- 
se mai povesteşte că în timpurile de demult se jert- 
feau oamenii pentru întărirea zidirel.*) Identitatea în- 
tre aceste b^adele este at&t de mare, tn cât tn a- 
mândouă balade este tnsă^ femeea t&n&ră a unuia. 
din .meşterii marî' care se zideşte in temelia oraşului, 
şi acolo unde e zidită se naşte un izvor minunat ; Ia. 
Romani: 

o ^tână lină 

cu apă putină 

cu apă sărată 

cu lacrimi udată V 
la Slavii: 6 Rlhtftbă de lapte. 

•} TidTJ : SwblHsht VulksUeder I HaUa a. Leipaig 188ă pag, 
117 urm. 
•) HUiD. AlbanedKhe Stndten. Ien& 1854 pag. 200 No. 73. 

") Ibid. pag. 160. 

*) Alecaondil, poes. pop. pag. 293. 



bf Google 



La Grecii *) apoi gâsim o baladă analoagă, relativă 
la zidirea podului Arta, în a cărei temelie se zideşte 
Teineea meşterului celuî mare; ioslărşit mai pomenim 
o paralelă ungară analogă^). Foarte pe larg a studiat 
Liebrecht şirul întreg de legende credinţe şi basme re- 
lative la înmormântarea şi zidirea oamenilor de viii. ') 

Balada populară. Visul luîTudor' afost adusă in le- 
gătură de d. Hăsdeu') cu apocriful vis al Maicii Domnu- 
lui, tractat de noi m^ sus. Nu tăgăduim posibilitatea in- 
fluenţei acestui apocrif, dar mal întâiu trebue căutate 
tote paralelele române, apoi cele dm alte literaturi, care 
se apropie mai mult prin formapoetică;abia după ace- 
stea s'ar putea reveni asupra apocrifiilul, ca asupra 
unul prototip posibQ literar. 

E*rima variantă din România este acea din colecţiu- 
nea Iui Pompiliu") Intitulată ,Stanciu şi Voehiţa*. 
Deja aci vedem odeosebire fundamentală, căci nu vi- 
sează acela Ia care apoi visul trebuia să se împlinească, 
ci Vochiţa sora Iui ; şi ce e mai mult, visul aci nici 
nu se înplineşte intocmal," In aceeaşi eolecţiune se 
află şi a doua variantă ,Tudor şi Catiţa* care a per- 
dut deja cu totul caracterul tragic «). 

A treea variantă este apoi balada din Bucovina Intitu- 
lată .Petrea.") Aci vede insuşi eroul în vis armele 

<) Th. Kind. Antoloţ^e neugriech [echer Volkeiieder Lpzfţ. 1861 
pag. XXI ; p. 90, 94. şi p. 205 urai. 

') Aigner, Ungar. Volksdichtongen Pest 1873 pag. 82 ţi p. 161 

s) Zur Volkskunde Heilbronii 1879 pag. 284—296. 

') CuT. d. bătr. n p. 400-402 |ip. 721-723. 

î) M. PompUin, Balade populare romane. laţi 1870 pag.68— 70 

•) ibidem pag. 74—76, 

') S. FL Marian, poBsii popor, rom. I Cernăuţi 1873 pag. 74. 



.,gnz^=b,G00gIe 



482 LITERATURA. POPULARA. ROHÂKl 

lui sfărâmate, şi este intr" adevăr prins de potera ; dar 
nici .Petrea* n'are sfârşitul tragic al luî Tudor Vla- 
dimirescu, căci Turca, calul său cel îute îl scapă, să- 
rind cu dânsul peste zidurile cetăţii. 

Ia sfârşit a patra varianta ardeleană, ') al cărei 
erou este Pintea, căpitanul de haiduci din secolul tre- 
cut, care îşi trimete fărtaţil în Baia mare pentru a 
aduce merinde. Iar; 

jPintea lângă foc rămase, 

dară somnul '1 luase, 

şi un vis râu a visat, 

singur de s'a minunat. 

Par'că sabia cea nouă, 

i se rupse tocmai în două, 

par'că sabia cea vechia, 

i se rupse la urechiă, 

şi de via s'a spâimântat, 

cât fu îndată deşteptat.' *) 
visul i se împlineşte, căci el cade lovit decătre pote- 
raşil, cari au încărcat arma eu trei fire de grâu sfânt 
şi cu un plumb mic de argint. 

ideea fundamentală a tutulor acestor variante este 
un vis alegoric,, tragic, care in cea mai mare parte se 
împlineşte. Ast-fel de visuri profetice regăsim şi la alte 
popoare; aşad.e: visul fetei în c^tecul grecesc^); visul 
Cerirei mumei lui Firud din Şahnameh persan, care 
în noaptea înaintea morţa lui Firud a visat, că un 

') At. M. Mftrienescu, Balade, Pesla 1859 pag. 109-- 115. 

>) pag. 112 113. 

•) Kind. 1. c. pag. 72-74 



bf Google 



foc a ars eetăţuea şi muntele pe care se aflau ^) şi 
alte de felul acesta , dacă ne mărginim numai la ast-fel 
de visurî tragice ; mult mal numeroase sânt visurile 
profetice în genere dar ele nu ne interesează aci. 
O figură foarte poetică , care este tema unei balade 
mult variate, este creşterea a doi pomi din mormintele 
a doi tineri ce se iubeafi în viaţă, care pomi se coprind 
apoi unul pe altul. Aşa în balada ardeleană .Inelul şi 
năframa* culeasă de Marieneseu din Baia mare şi după 
foaea .Bucovina' unde e indicat că e de origine arde- 
leană^). Aceaşî baladă se află apoi într'o variantă puţin 
deosebită în colecţiunea lui Alecsandri ') Iată aci pa- 
sagiul respectiv după Marieneseu, fiind aceastăcolecţi- 
une destul de rară la noi în ţară : 

,Din el frate, a eşit 

un brad mândru căntinat, 

pe biserică culcat ; 

dar din ea o viişoară, 

tinerică, frumuşoară, 

ce din zori şi până 'n seară 

pe biserică s'a 'ntins 

şi cu bradul s'a cuprins." 
Aceaşî figură poetică o regăsim la SerbI') la Greci 
moderni'). Kind, editorul cântecelor greceşti aduce o 
sumă de paralele *) de unde reese, că această figură 

') GubematiB, zoologica! Mytholugj I. 117, 

') pag'. 50—54. 

') Poeaiî populare pag. 20— 2,^ 

')Talvj. loc. cit. I, p, eS 

i) K!nd. loc, cit. p. 110-112. 

■) Ibid. p. 210-211 



.,gnz^=b,G00gIc 



iSi I.ITEBATUBA POPULARĂ BOMĂNA 

se regăseşte şi îd literatura spaniolă, şi în cea por- 
tugesă şi In cea norvegiană, ete. Literatura întreagă 
asupra acestei figurî din balade se află la Liebrecht ') 
la eare miul adăugăm observatiunile lui Perger *). A- 
eeastă baladă nu este all. ceva decât o paralelă la le- 
genda cea vechie despre Triatan ^i holde, care e Tes- 
păndită peste lumea întreagă intr'o mulţime nenomă- 
rată de variante. 

losfărşit mal pomenim o baladă populară despre 
soacra cea rea, o temă destul de iubită dp către popor, 
pe care o întâlnim atât în cântece cât şi Va. poveşti şi 
basme, şi numai arare ori !a maşteha satl muma vi- 
tiigă locul soacrei celi rele. Aşa balada ardeleană, în- 
titulată .Soacra* ') localisată în Cluj. Junele înainte 
de a pleca la oaste la Belgrad, lasă tănăra sa soţie 
in îngrijirea mumei sale, dar, 

.Soacra, nora 'şi-o lua, 

şl-o punea de a spăla, 

şl-o punea de a frământa 

lemnele de a Ie tăia, 

apoi pe-urmă o'nchidea 

şi mâncarea i-o dădea 

în vălăul porcilor, 

în bliduţlul puilor.' 
Nevasta se roagă, Belgradul se sfărâmă şi tânărul 
se întoarce acasă ; aci Işl găseşte nevasta moartă de 
foame; fulgerul trăsneşte pe soacra. 

1) Z. Volkskande pag. 166 ţî 282-183. 

>) A. Ferger, Deutsche Fflanzensagen 186i p. 13-14. 

') Marienescn loc. cit. p. 17 — 21. 



bf Google 



o variantă puţin schimbată se găseşte în colecţi- 
unea luîPompilifi, '■) în care variantă nevastă chinuită 
de către aoacră-sa nu moare, şi pedeapsa acestei din 
urmă nu este dumnezeească, ci însuşi fiul el o leagă 
de coada calului, ca să fie tftrătă prin uliţe şi tărgun. 

Balade analoage se găsesc şi Ia Grecii moderni") 
apoi la Spanioli, la Sârbi, chiar la LituanI între .Doi- 
nele' lor.*) 

Ne ajung aceste puţine esemple, pe care ie putem 
lesne spori, pentru a arăta legătura ce esistă între ba- 
ladele noastre şi baladele altor popoare, mal cu seamă 
cu acele ale popoarelor învecinate. 

De altă parte constatăm, că aceste balade n'au de 
loc o formă fixă în literatura noastră nescrisă, ci sănta- 
daptate împrejurărilor şi localisate în mid multe părţi ale 
^rei, pretutindenea, unde se află cântătorul respectiv 
din gura căruia s'a cules. AceaşI baladă e localisală 
in România de către cântătorul român, în Bucovina de 
-cel bucovinean, în Ardeal de cel ardelean şi aşa mal 
departe. Tot aşa se sehioibă şi eroul după loe şi îm- 
prejurare. Aci este Tudor, dincolo Hntea, în tr'altă 
parte Petre, eroul uneia şi aceleaşi balade. 

Este deci, după convingerea noastră, cel puţin pri- 
pit de a trage conclusiuni etnico-psihologice , despre 
istoria şi cultura română, după aceste balade, fără de 
a face mal întâlil o comparare critică între diferitele 

') loc, <ut. pag- 50-56 „Feclornl şi pedepsirea maicfi-sa". 

■) Kind, loc. cit. pag. 130-136. PaBeow.Cannina Oraeciae Lpsg. 
1860 pag. S35 urm. 

1) Kind 1. c. p. 316, KesBelmann Doinag Berlin 1863 p. 606 v. 
.li Liebtecbt loc. cit. pag. 187. 



.,gnz^=b,G00gIe 



486 UTERATUEA POPULĂRJ HOMĂHi 

variante şi a ajunge mal întâia iaan prototip comun ro- 
mân , care trebue apoi comparat cu baladele celor-alle 
popoare; încă şi mai pripit, bachiar greşit este, de a se 
baza totul pe o singură eolecţiune. 

Cel d'ântăiiS, care a cules baladele române şi care 
a dat un impuls puternic acesteî ramure a literatureî 
populare este Vasile Aleesandri, a căruî musă s'a a- 
dăpat la acest izvor, de o vecînică frăgezime. Dar daeâ. 
pe de o parte îî sântem recunoscători pentru culege- 
rea, de altă parte din puntul de vedere critic, nu pu- 
tem să nu observăm, că Aleesandri n'a păstrat bala- 
dele culese de dânsul în forma lor primitivă, ci, pre- 
cum spune însuşi au fost .îndreptate* de dănsiil; ce 
e drept, cu multsfmţ poetic, dar totuşi, sânt îndreptate. 

MaJ intâiâ Ie-a publicat Aleesandri in suplimentul la 
.România literară' apoi ca broşură separată, şi deja sub 
o formă schimbată la 1852') în sfârşit, împreună eu 
.doine* şi .hore' intr'un volum respeetabiUa 1866. ') 

Baladele din Ardeal au fost culese de At. Marian 
Marieneseu 'J care şi aci pâcătueşte în contra spiritului 
• popular prin neologisme şi schimbări tendinţioase în 
favoarea latinismului '). Dar aceste schimbări nu se 
întind mal departe decât la schimbarea a câte unul 
singur cuvănt. 

Din Valea Grisului a. cules apoi Mlron PompiUu') o 
sumă de balade şi le-a publicat păstrând eu sfinţenie 

') Vî Aleesandri, balade adaaate ţi îndreptate I. laţt 1852. 
') V. Aleesandri, Poesil popnlare ale Komânilor Bucureţtl 1866 
9) At. Marian Marieneseu. Poeeia popurala. Balade culese ţi eo- 
rese Pesta 1659. 

') Mirou Pompîliii, Balade populare române. la^I 1370 



bf Google 



ORAŢII 

forma lor originală. Tot aşa de exacta 
ţiunea luî Marian ') din Bucovina şi 
din Dobrogea *). Balade au mai ros 
cate de Bădeseu in ^Convorbiri Lite 
de Creanga. 

La aceasta se mărgineşte tot ce av 
din tesaurul nesecat al poesiei populî 
aceste eolecţiunl, cea a luî Alecsandi 
în parte, în limba germană, francesi 
Schuller a tradus o parte din baladelţ 
în limba germană. 



Ca să terminăm ea producţiunile i 
rului mai eu seamă cu acele de prov' 
mai pomenim şi Oraţiile, ce se ţin 
neşti şi .cererile de ertăciune' rimt 
nuesc cu aceeaşi oeasiune. 

Deja bătrânul Cantemir pomeneşte i 
cari stau în legătură intimă cu cele i 
la nuntă . Conăcăi-itu! sau Colâcăritu 
Ideea generală a acestor OraţiunI, din 
cel puţin «Mcî variante mai mult sau n 
între dânsele, este cum că un fiu de 
la vănătoare .şi a dat de urma unei 

') Simeon FI. Marian. Poesiî populare romă 
mile. Toni. I Cernăuţi 1873. 

») Teodor T. BaraJa, O cftlStorie îu Dobro( 
107-217. 

«) Descripţie Moldnviae ei. Bucureşti 1872 
pag. 131-132. 



.,gnz^=b,G00gIe 



488 LITEBATUBA POPULARĂ BOHÂNĂ 

s'a ascuna in cutare casă şi aeura vin sofii acestui fiu 
de impărat de o cer să 11 se dea pentru stăpânul lor 
zicând, câ de nu se va da de bună voe, va veni însuşi 
fmpâratul şi o va lua eu de a sila. 

Maj cu aceleaşi cuvinte regăsim această oraţiune 
impreună cu toate cele alte obiceiuri de nuntft atât Ia 
Şerbi*) cât şi la Albanesî *) cât şi la alte popoare sla- 
vica Sumţova scris în limba rusească o carte însem- 
nată asupra acestor obiceiuri, cânLece şi oraţii de nuntă 
din carecartedăJagiciunextract destul de mare'). Nu 
este insă scopul nostru a urmări aci această temă. 

In privinţa i^rerilor de ertăciune, observăm, că pe 
de o parte am arătat mau sus*) înrâurirea .întrebări- 
lor' asupra părţii privitoare !a zidirea omului, pe 
de altă, că manuscriptul artistic de pe la 1750 din care 
ne dă d. Cogălniceanu unele estracte ^) conţine şi o 
ast-fel de cerere în prosa, scrisă de sigur de dascălul 
posesorul şi autorul acelui manuscript artistic. 

Texte din OraţiunI etc. s'au tipărit mal Iniăi de G. 
Clozius în Sibiu. Noi avem numai ediţiunea din 1867 
apoi puţin schimbate in Bucureşti^), alt text se află In 
Albina Pindulul'), Cu totul schimbată şi prelucrată 



'1 TaiT] 1. c. n. pag. i-xvm 

') Hnhn loc. cit. pag. 144 urm. 

») Archiv. f. Blav.Philologie voi IV pag. 664-669. Mal veri Kjb- 
nikoff. Pesni. voi IV St. Ptraborg 1867 pag. 105-154 

*) pag. 268 - 269. 

'} BevÎHta pentru letone, Archeologie ţi Filologie fasc. I. 1882 
pag. 86. 

*j Oraţiunt ţinnte la nuntele ţărăneşti Bucur. 1879. 

') An. II 18G9 pag. 11-l.S. 



bf Google 



ORAŢII 489 

este această oraţiune de către Păimescu, Buc. 1848 
care conţine 2 variante; tot aşa schimbate sânt cele de 
Bancila>),însfarşîtamai publicat episeopulMelhisedec*) 
textul unei oraţinnTşi a .cererilor' reproduse mal 
toate de noi în ,Chrestomatia' noastră. Un text frag- 
mentara publicat Schmidt '). 



') CoIindelB Criolunulul etc. Sibiu 1875. 
») Convorbiri literare an XIV p. 292-297; mal compară ţi vi 
■nts din Oraţii etc, Cnuova 1879 pag. 3-19. 

•; Dss Jfthr u. seine Ta^ Hrmatdt 1866 pag. 2S~'ii Mo. li 



.,g,w=b,GoogIc 



IROZI (VICLEIM) 

Alăturea cu .Colinde* şi de aceeaşi origine este 
piesa teatrală, care corespunde .misterelor Naştereî' 
medievale, care în Transilvania şi Moldova a căpă- 
tat numele de Iroz'i, după regele Irod la care vin ceî 
trei crai de la răsărit, şi care porunceşte omorul co- 
piilor din Vitleem. In Muntenia din contra s'a numit 
^Vicleim'' adică .Betleem* după numele oraşului, 
unde s'a născut Mântuitorul, 

Deja de timpuria se prăznuia in biserica din Gallia 
şi din Egipt naşterea Mântuitorului, care după aceea 
s'a adoptat de către biserica occidentala şi apoi 
de cea orientala ; şi curând după aceea s'au intro- 
dus ceremonii alegorice în liturghia, pe când se fil- 
cea jCetenia* din Evanghelia lui Matei cu bunave- 
stire. Tot de o dată se introduse in oficiul bisericesc 
şi închinarea păstorilor. Un pas mal departe era, câ se 
representa însuşi in biserică naşterea Domnului, puin- 



bf Google 



]HOZl (YIG1.EIM) 



du-se o easlă, înaintea căreia veneau eeî trei eraî de 
la răsărit de se închiaau şi aduceau darurile ior. Din 
.anlifoanele şl răaponsoriele' ce se pomenesc deja 
în secolul VI s'a deavoltat cu îneetu dialogul, însoţit 
de cântece, ce se aseamănă cu cântecele noastre de 
stea, între păstori şi îngerul, păstorii şi îngerii şi aşa 
mal departe. Abia mai târzia s'a introdus regele Irod 
în aceste .misterie.* 

Textele cele mai vechi latine din sec. XI sânt origi- 
naredinGallia, de aci s'au introdus de timpuriu aceste 
re prese ntaţiunl in Germania şi s'au răspândit mal de- 
parte şi in alte ţări. In special au studiat du Merii, Wein- 
hold, şi Schroeer originea şi desvoltarea acestor re- 
presen ta LiunI dramatice, relativelanaşterea Domnului. 
Pe noi ne interesează a constata câ în toate textele 
cele vechi anterioare mijlocului sec. XIII lipseşte nu- 
mele celor trei crai, ci se numesc simplu : regele cel 
d'ântăiu, regeleal doilea şi regele allreilea. Abia după 
acea vreme apar numirile de Halthasar, (iaspar şi Mei- > 
chior, cari au fosl apoi adoplale de câtre întreaga 
Creştinătate. Interesant este că .întrebările' din co- 
pia de la 1809 n'au aceste numiri, căci fiind o tra- 
ducere după originale bizantino-slave reprezintă tra- 
ditiunea orientală, deosebită de acea occidentală, care 
porecleşte pe cel trei crai cu numirile pomenite. Iată 
pasagiul respectiv, destul de instructiv. '} 

.întrebare. Cum au foştii numile celor trei crai ce 
an adus daruri la naşterea lui Hristos ? 

Răspuns. Elemek. Eleoru. Elavu. 



'} pag. i 



.,gnz^=b,G00gIc 



4Sa LITERATURA POPULARĂ ROUĂNĂ 

întrebare. Dar dacă au mersa acolo ce au zisQ ? 

Răspuns. Elemeh au zisO : veniţi aft ne închinam 
împăratului nostru, Dumnezeu, iproci, şi cel l'alţl.' 

Acele texte latine, a căror forme cele maj vechî as 
fost publicate de Weinhold •) şi Hartmann ") au fost 
desvoltate şi prelucrate in Germania, onde au căpătate 
formă fixata prin poeţii germani din perioada Refer- 
maţiunel. însuşi Hans Sachs a compus un ast-fel de 
jWeihnacbtspiel.* 

împreună cu protestanţiîauvenitapoî.Irozil* în Un- 
garia şi Transilvania, unde s'au păstrat până în ziua 
de astăzi, şi au fost studiate pe o scară foarte întinsă 
de către'Schroeer, care ajunge la conclusiunea, că tex- 
tul , Irozilor*, ce se obicinueşte la Saşii din Transilva- 
nia se trage de Ia un text fixat in Germania in secolul 
al XVI. Schuller a publicat un ast-lel de text, însoţin- 
du-1 cu oare care observaţiuni '), 

De aci, adică de la Saşii din Transilvania, au venit 
Irozii şi la noi, cel mult în secolul trecut. Nici Cantemir, 
nici Sul?er nu pomenesc de IrozU, ci cel din urmă numai 
jucăriile de păpuşe. Dar din momentul Introducere!. 
s'aO bucurat de o mare reputaţiune la Români, care 
abia în zilele noastre a început să scază. Iată ce ne 
spune d. Cogălniceanu *) : 

i}K. Weiniiolii. Weihnaclit-Spiele und Lieder ed. 2-a Wien 
1875 pag. 62 - 65. 

■) K. A. Martin. Hartmann. Ueber das altapanische Dreikoe- 
nigaspiel. Disertaţiune de doctorat. Bantzen 1879 pa^. 43 — 46. 

>) I. C. Schuller. Ein Denteshea Weihnachtspiel aus SiebonbUr- 
gen. HermannstBdt 1859. 

*) Revista, pentra Istorie, Archeologie şi Filolog^ia L 1882 
pag. 33. 



bf Google 



IROZl (YICLBIM) 



.Dascălii şi diacil, intocmal ca în Franţa Ies eleres 
de laBazoche erau învăţători, erauzugravl, erau eftn- 
tăreţl, erau chiar actori represintănd misterele religi- 
oase, ce pretutindenea au fost începutul teatrului mo- 
dern, şi din care rămăşiţele ni sânt păstrate încă prin 
irodiU sau betleemul nostru, cari din ziua de Crăciun 
şi pană în lăsatul seeulut percurg stradele oraşelor 
noastre, şi care se representă mal cu deosebire de 
cântăreţii de la biserici. La începutul încă al acestui 
secul irozii erau ţinuţi în onoare măî mare, fii boeri- 
lor celor mal înalţi, îmbrăcaţi în haine de stofă aurită 
inergeau la curtea domnească şi la casele bobeşti cele 
mai însemnate de represmtau scenele religioase. Aci 
este loc să regret că incă căt este timpul, nu ne 
îngrijim să păstrăm ultimele rămăşiţe ale irozilor, cari 
secuii întreg cu păpuşele au fost teatrul nostru po- 
pular.* 

Acest regret este numai pe jumătate justificat, cădi 
posedăm texte din , Irozii' chiar în mal multe redac- 
ţiui^ţ dar din jocul cu păpuşele nu se găseşte nimica 
scris nid tipărit. 

Textul cel mal vechiu se află în manuscriptul nostru 
de la 1821 coprinzănd patru pagini ■), şi este mal 
mult un dialog, amestecat cu cântece între Irod îm- 
păratul, şi cel trei filosofi de la răsărit, cari se nu- 
mesc aci Valtuzar, Irimie şi Melhior. 

Acest text din Irozi se potriveşte mal mult cu urmă- 
torul text scurtat, care se află în cântecele de stea ale 
lui Anton Pann. întitulat: întrebarea lui Irod şi ră- 
spunsul Magilor. * 



') pag- 5 



.,gnz^=b,G00gIe 



49f LITERATURA POPULARĂ R OMĂSA 

^h-oă. Cine santeţf voi? de unde veniţi şi unde vă 
călătoriţi ? 

Melkior. Eu sânt craiul Meihiorde larăsărit, şi după 
steaua ce s'au a^ătat, cunosc&nd că s'au născut îm- 
părat mare pre pămănt, merg până la Vitleem să mă 
închin luî. 

Baltazai: Eii sânt Baltazar de la Persida, care prin 
steaua ce s'au arătat şi prin prooroci înţelegând că 
s'au născut împărat Christos, merg ca s& mă închb 
şi eu lui. 

Gaspar. Eu sânt craiul Gaspar de la răsărit şi vă- 
zând steaua ce s'au arătat pe cer, am ispitit proorocii 
şi scripturile ş'am cunoscut că s'a născut Christos 
Domnu Domnilor, Craiul Crailor şi Împăratul împă- 
raţilor, şi merg până la Vitleem ca să mă închin şi 
eu lui. 

Dar tu, ce împărat mare eşti ? 

Irod. Eu sânt irod împărat, care pre ciU am încă- 
lecat, sabia în mână am luat, în Vitleem am intrat, pa- 
tru-spre-zece mii coconi mici am tăîat, şi tot pămân- 
tul s'a cutremurat.* 

Anachronisraul eutâerea pruncilor, de care se laudă 
Irod înaintea celor trei crai, nu supără de loc pe po- 
porul, ba din contra ar simţi o lipsă esenţială, daci 
acest moment de groază, nu s'ar afla în .Vicleim.* 

Un text întreg a apărut la Braşov sub titlul , Cân- 
tece de IroKÎ* care a ^uns şi la a doua ediţiune. E- 
ditorul anonim al acestui text este d. Hinţeacu, care 
ne a comunicat că a cules acel text din gura copiilor 
români din Scheil Braşovului. Aci este deja o piesă 
teatrală desvoUată, a cărei personal se compune din : 



bf Google 



IROZl (vicleim) 



Irod, regele Iudeilor. Valtazar, Gaşpar şiMelhiorii, regî 
de la Orient, îngerul ; călugărul, tălmăcitorul luî Irod, 
ciobanul şi doî soldaţi ; şi coprinsu! este mal desvoltat; 
căci se spune şi buna-vestire, şi întâlnirea crailor cu 
Irod, şi porunca acestuia de a omora pe toţi pruncii 
din Vitleem. Acest text s'a reprodus întocmai în edi- 
ţjimile ulterioare de cântece de stea, din Craiova '■) şi 
din Bucureşti care conţin atât redacţiunea cea scurtă 
după Anton Pann, cât şi cea desvoltaiă după Hin- 
. .ţescu ^). 

Această publicaţiune compleetă a dat impuls şi lui 
Bancila ^) de a publica ast-fel de texte ; dar autorul 
sii^ur ne zice : 

jProducţinnea presentă este o imitaţiune locală, pe 
■care parte o am mal îndreptat şi pe alocarea parte o 
am compus din nou,' prin care .îndreptare' şi .com- 
punere din nou* a micşorat în mod esenţial valoarea 
publicaţiunel sale, care de alt-fel ar fi fost foarte me- 
ritoasă. Această colecţiune a Iul Bancilă coprinde două 
texte de Irozi, saQ precum i numeşte Bâneiia : Colin- 
dele Crăciunului, una in 4 acte şi cea l'altă într'un 
act. Afară de aceea mat coprinde şi unicul text ce'l 
cunoaştem până acuma de un .mystâredela passion' 
întitulat ; Colindele Paştilor, care după aserţiunea au- 
torului, se obicinueşte pe aloeurea în Transilvania. 

Mal pomenim însf&rşît scurta dar precisa dare de 
seamă despre .Vicleimul* cum esteusitat în România 

'). Culegere de cântece ţi de stea ţi de irozt Cmiova 1878 
pag 25 — 68. 

", Edit. 1880 pag. 60—61 ^ 62-92. 

•) P. Banoila. Colindele Crădîaimlul ţi ale Paţtilor Sibiu 1875. 



.,gnz^=b,G00gIc 



496 LITERATURA POPULARA ROM ÂM* 

iUcutăded.Theodorescu^). Păcat căd. Theodoreseu s'a 
mărginit numfd la aceasta scurtă dare de seamă;totuş 
se poate cunoaşte că partea întâia se potriveşte eu tex- 
lul cel vechiQ manuscript şi cel din Anton Pann, tar par- 
tea a doua se deosibeşte puţin de cele alte texte de Iroa. 

Reprezentaţiunile publice au înrâurit Sntr'un e- 
semphi curios asupra poporului şi i-au îmbogăţit limba 
cu un cuvânt nou. Qa^păr însemnează acuma ţ^a» 
în graiul popular; ceea ce se esplică numaî printr'a- 
ceea, că unul din ceî trei crai adică Gaspar se repre- 
zintă ca un arap, căci după legendă era împăiatul 
Araviei, precum îl şi însemnează Baneilă. 

Cu această ocaziune, când se juca şi se reprezenta 
scena biblică: naşterea Domnului, aii intrat cu încetul şi 
subiecte profane în cercul reprezintărilor, jocuri de 
păpuşeşi altele, singurul teatru popular! De aceste jo- 
curi nu posedăm nici un text. Numai atâta ştim cât 
reese din cântecelul comic : Ion Păpuşariul a lui Va- 
sile Alecsandri, *) care precum arata şi numele, este 
însuşi un ast-fel de jucător depăpuşe. El însă ie aruncă 
una cftte una In coşdfugul uitări fiind persecutat de 
gustul modem rafinat, care aruncă între morţi, rămă^ 
ţele puţin considerate ale obiceiurilor şi jocurilor st^ 



1) încercări critice ele. BucureşU 187* pag. 4S—i9. 
') y. Alecsandri. Opere complecte Teatru I. Bucur. ed. I 
1876 pag. 56— eo. 



bf Google 



CÂRTI DE PREVESTIRr SI DE NOROC 

Afară de cărţile de origine creştină, mal esistă 
şi o sumă de cărţi de origine păgână, cari au intrat eu 
totul în popor şi s'au asimilat mal mult cu dănsu, de 
cât cea mal mare parte din cărţile ce le am studiat 
până acuma. Toate acele cărţi au tendinţa comună de 
a rădica vălul ce acoperă viitorul, de aceea le am îm- 
preunat toate sub acelaşi titlu, de cărţi de prevestiri 
fi de noroc. 

Mal ţoale au dobândit forma lor actuală in Alexan- 
dria din Egipt, unde se intâ.inea speculatiunea Qlosofică 
8 Elenişfilor, cu visurile astrologîee ale Chaldeilor, şi cu 
metafisica zoomorfică a Egiptenilor. Cărţile astrologice 
şi cele de noroc erau resultatul acestor combinaţiuni 
ibride. 

Cea mal mare răspândire au găsit aceste cărţi Ia 
popoarele Orientale, şi le găsim atât la Arabi, cât şi la 
Evrei şi la Persani, representanţjî literari a acestei mi- 

Qwtn.t lit. pop. Bom, S 2 



.,gnz^=b,G00gIe 



498 LITERAT U RA POPULARI ROMĂHJ 

scări, ce a întluinţat tn modul cel mal adânc popoarele 
europeene. 

De timpuriu deja a'au încuibat In Byzanţ, unde au 
găsit Ierenul preparat, prin amestecul urmelor mLtolo- 
gieî antice, eu ideile orientale aduse de către creştiniam 
şi de eâtre sectatoril multipli. Biserica Insă fulgeră în- 
potriva acestor eresiî şi deja Sf. Chrysostom din sec. 
IV le pomeneşte intr'o omilie intitulată: , Pentru min- 
cinoşii prooroci şi cel fără Dumnezeu eretici*, care 
.omilie* s'au zis când au vrut să se despartă, sufletul 
de trup. 

Această omilie este pentru not cu atăt mal intere- 
santă eu cât, făcând parte din .Mărgărit', a fost tra- 
dusă de către Radu Greeeanu la 1691, care a între- 
biiinţaL la traducere cuvinte române tehnice, ce au şi ră- 
mas neschimbate până în ziua de astă-zi ; ceea ce do- 
vedeşte eă pe la sfârşitul secolului al XVII au fost deja 
înrădăcinate în limba română 

Iată pasagiul respectiv, care este foarte instructiv.') 

,Că ce creştini sânt aceea, cari păzescCl basme ji- 
doveşti şi elineştl şi ursitorile şivrăjile, şi astrologhiele 
şi fărmăcătoriele, şî advarele şi obricirî de zile, şi de 
luni şi de ani, şi trepepnice, şi cuvirurl şi glasui-I de 
pasări, şi ceea ce aprind lumini la fântâni şi să scaldă. 
şi ceea ce păzescâ întâmpinările şi ceea ce mănâncă 
jărtvele bozilor şi sânge sugrumat şl mâncat de hiară 
şi mortăciune.* 

Noi avem aci o listă întreagă de supersUtiunî şi de 
cărţi populare ce trăesc in popor, cu o vednică trMnicie . 

') Miirg'aritul al Iul loau ZIatoiist. Bucur. 1691 fol. l.Sa-a. 



bf Google 



cArţi de pbetestibi 



Dio Bizanţ au venit Ia Slavi şi de Ia Slavi la noi; 
^i de aceea ne mârginim la indicarea izvoarelor sla- 
vice şi greceşti, fără a lua în cOQsideraţiune paralele 
■din alte literaturi, Ia care au ^uns aceste cărţi prin 
mijlocirea literaturel latine din decadenţă şi din evul 
mediu. Numai simpla bibliografie a acestei literaturi 
■eate imensă ; nu esistă un popor, unde nu s'ar putea 
scrie cărţi întreg, despre această literatură ,de preve- 
stiri şi de noroc* Nof vom studia deosebit , cărţile de 
prevestiri,* şi , cărţile de noroc'. 

CiRŢI DE PREVESTIRI 

Mijlocul cel mal puternic prin care au pătruns ace- 
ste cărţi şi cărticele în popor, este adăugarea lor pe 
lângă calendare : mal cu seamă pe lăngă acele calen- 
dare, care au fost destinate pentru un us îndelungat 
de vreme; aşa m^ întâifl la calendarul pe un an, 
după aceea s'a sporii numărul anilor Ia cari slujea ca- 
lendarul, şi s'a sporit şi coprinsul lor eretic-astrolo- 
gic, şi ast-fel a ajuns de Ia calendar pentru un an, la 
unu pentru 100, apoi pe 112 şi în sfârşit pe 140 de 
ani; şi tot aşa şi eu coprinsul. Aşa avem deci în calen- 
darul pe 140 de ani tipărif. pentru ăntfiîaşl dată la 
1816 o enciclopedie întreagă de ast-fel de cărţi, adău- 
gate pe lângă Synaxariul celor 12 luni, adică pe lângă 
înşirarea sfinţilor, ce se prăznuesc pe fie-care zi din 
cursul anului. 

In descrierea acelor cărţi ce o vom încerca acuma, 
vom urma şirul în care se află în calendar. In general 
trebue observat, că şi însuşi aceste cărţi au urmat des- 



.,gnz^=b,G00gIe 



600 LrrBKATUBA POFDLAttJL BOUAsi 

voltarea ce o cunoaştem deja din toate cărţile ante- 
irioare, adică : textul cel mal rechiâ, este cel mal simplu 
si mai aproape de prototipul slav, şi cu cât este mal mo- 
dern, eu atâta este maî amplificat; căci a avut o des- 
voltare internă, o creştere naturală din vlăstarele cele 
vechi slavice, ^dite !n pământul României. 

ÂBtxoIoghie 

începutul .Astrologhieî* îi face prognosticul ce'l cu- 
noaştem din toate calîndarele din lume, adică pre- 
ziceri despre ploae şi senin, frig şi cald etc. adus aci 
tntr'un sistem fix, căci aceste schimbări depind <Je pla- 
neta, ce stâpăneşle în anu! cutare. Se înţelege că în 
aceste calendare mal figurează şi soarele şi luna ca pla- 
nete, a căror număr se urcă Ia şapte. Să luăm drept 
esempiu chiar prevestirile privitoare la planeta a patra; 
Soarele. 

, Planeta a patra carea stăpăneaşte aceşti ani laste 
Soarele. 

,Cu mare noroc stăpâneşte pre cel putearnirf şi pe 
crai, şi pre toate Domniile ; şi din paseri pe vulturi şi 
pre şoimi, şi asupra hieai'elor pre leu, pe pardos şi pe 
tigri. Face răndueală la ochi, la inimă, la crieri, la vine. 
Ia partea trupului despre dreapta. Dragostea la oameni 
de o potrivă. Face la oameni, mari şi înalte priceaperi, 
gingaşi, cinstiţi, răndueală mare, îndreptătoriu, veasell, 
vreadnicî de cinste, mânioşi, norocoşi, răutatea urăsc, 
adunarea lor cu oameni mari. Anul uscat, de măsură, 
roditoriu, gângănii puţine, muşiţe. Stricare de pomi. 
Peaşte de măsură, raci mulţi. Tună des. Prune multe 



bf Google 



A STSOLOGEIE 501 

Peare şi meare de măsură. Bucatele de toamnă prea 
bune; mazăre şi ovăzul să se samăne lă loc cu răve- 
neală, fân mult, orz, vin Iar mult. 

.Primăvara nădeajde de moine, la Aprilie mestecat, 
la Maiu frig Intăiu nu prea, dar roditoriu, Ia sfărşît 
puţin nădâjdl de zăpadă. Vară tntâiil nu prea bine, a- 
poi se schimbă cu ploae, zioa cald, noaptea rece. luliu 
nu prea cald. Toamna luminată bună, năd^dea zăpadă, 
frig, soare. Iarnă uscată şi friguroasă, fntăiu frig, )a 
mijloc cald pe urmă răcoare.* 

După aceste prevestirT generale care se întind peste 
toată sfera Intereselor omeneşti, urmează o detaliare 
pentru fie-eare zi de peste an. 

Prevestirile generale erau menite de a tntocui la în- 
ceput tn Calendar, toate cele alte prevestiri analoge 
mal desvoltate, care circulau ca nişte cărticele deo- 
sebite, adause după aceea Calendarului. Poporul ţine 
tnsă tare la ale M, şi de aceea au rămas neschimbate 
toate elementele, ce s'au alipit succesiv. De aci se es- 
plică pe de o parte, repeţirea prognosticilor şi pre- 
vestirelor, şi pe de alta contrazicerile ce se pot lesne 
constata, intre diferitele prevestiri, ce compun calen- 
darul. 

Specificarea temperatureî ce urmează e făcută pen- 
tru 20 de ani intermitenţi, !n cursul celor 140 de ani 
pentru cari e alcătuit calendarul. 

.începutul Planetei de la Ianuarie arată aşa : 

,Intaia ceaţă 2 senin şi vănt moale, 3, 4 vânt de la 
apus, 5, 6 ger, 7 nor, 8, 9 frig, 10 pftnă la 15 moină 16 
zăpadă, frig şi vânt. 17 senin, 18, 19 mestecai, 20zăpa- 
dă şi furtună 21 până la 31 ger tare, apoi de mijloc.* 



bf Google 



502 I.ITKBATCRA POPULARA HOMASĂ 

Ne ajunge acest esemplu pentru caracterizarea pre- 
vestirilor. Observăm în(^ că. aceste prevestiri se gă- 
sesc numai în calendare, Iar nici o data, în forma de 
cărticele deosebite. Cel puţin nu le am găsit până 
acuma, nict în manuscripte nici în tipar, de cât numai 
alăturea cu calendarul. 

Cât de iubite de popor erau, ne dovedesc calenda- 
rele ce circulau la noî până mat de unăzî, poreclite 
cunumele .Cazamia' după numele ,Zodiaşuluî' care 
însoţea acele calendare, cu prevestiri astrologiee. 



In calendarul pe 140 de ani urmează apoî: .Tabla 
care învaţă pentru steaoa, ce se ehiamă Ţigara, ea si 
■ se ştie în fieşte-eare lună în ce zi, în care lună să află.* 
Noi o avem deja în manuscriptul nostru de pe la 1750, 
numai cu deosebirea că steaua se numeşte : ŢitUra, 
şi are descrierea următoare a puterel acestei stell, care 
în calendar, este foarte prescurtată şi adăugată abia la 
sfârşitul tablei. 

.Intru dânsa putere Jntr'aeestaşI chip este : De va 
vre cineva să margă îiîtr'o cale lungă şi de va fi stioa 
aceea, împrotiva ta încotro vel să mergi, sau în mijlocul 
ceriului sau dedesuptul pământului, într'ace ză în cale 
să nu mergi ; fii-ţ va cale fără noroc şi dobitocului 
pacoste, şi sau într'altă ceva pagubă, şi încă ţie nesă- 
nătate. Iară cănd veî purcede în cale de casă şi va fi 
steao din dărâptul tău, sau într'o lăture de o parte, 
într'ace zâ să pureez în cale ; fii-ţ va cale cu noroc şi 
lără de pagubă şi ţie şi dobitocului sănătate. De vei 



bf Google 



___^__^^_^ A8TR0L0GH i E 603 

vre sa o cauţi aclasla, câ nu-I greşi dupft cum aralâ 
şi rânduiala ei aice, într'aciastă tablă. 

.Cum umblă pe toate lunile arat& faţa aice : 

Martie 1, 11, 21 la răsărit 

Aprilie 3, 12, 23 intre răsărit şi amiazăzi etc. şi 
aşa continuă tot sporindu-se cu 1 pftnă la Decemvrie, 
după care stă : ,1a 9, 19, 29, ^iut lucru este, In cale 
să DU purcezi, că trebui acTalaom să de peste pacoste 
(ără sminteală.' 

Puţin schimbat este !n Calendar. 

Mărturisim că nu ştim, cu ce planetă sau cu ce stea 
să identificăm pe această Ţitera sau Ţigara. 

Urmează apoi în Calendar : ^învăţătură în scurt ară- 
tătoare pentru ceale 7 planete* adică o prevestire 
pentru afaeert. d. e: 

.Supt planeta Soarelui, laste bine a căuta datorii şi 
moşii şi lesne le vel afla. 

.Supt planeta Saturnus îaste bine a pune lemelie 
la învăţătură şi ceva a schimba.' etc. 

După cele 7 planete şi influenţa lor asupra creşterel 
rodurilor, s'a mal considerat în deosebi influenţa a- 
strologieă a lunei, care a dat naştere la o mulţime de 
superstiţiuni, ce mal trâesc Sn gura şi in religiunea po- 
porului. Mal sus am pomenit deja, că poporul vede tn 
lună când pe Gain, când pe Sf. Gheorghe, ba chiar pe 
un hoţ, oare a furat o vacă şi s'a .jurat pe lună, că nu 
estevinovat; drept pedeapsă l'a tras tuna la sine, îm- 
preună cu rugul lângă care stetea atuncea. şi a rămas 
în lună ca povaţă hoţilor ^). 



.,gnz^=b,G00gIe 



BOi UTEBATUBi POPULABJ BOICiSl 

In special se atribue limel o putere deosebită asupra 
fiinţelor de pe p&m&nt, după diferitele fase ale el. 

Acestei credinţe, !n a cărei desvoltare nu intrăm 
aci, datonm capitolul următor : 

Arătare pentru seminţe. 

,Cănâ laste creşterea LuniT, sămElnţa v&rtoasă, să 
se samene la pământ uscat; Iar când scade Luna să- 
mânţa cea moale, cum laate inul şi cânepa iprod, să 
se samene In pământ moale, că inul şi cânepa de să 
va sămăna când creşte Luna, să va face prea înaltă: 
Iar de să va sămăna când scade Luna, să va face mal 
scurtă şi deasă. ' 

.Lemn de casă laste bine să se tae la August, la 
Septembre, la Noemvrie, la Dechemvrie în sfârşitul 
acestor luni.* etc. 

Sub acelaşi titlu din care am citat aceste două esem- 
ple mal conţine acest capitol şi arătare pentru inţer- 
catul copiilor, precum şi un , Haemorrhoscop* din 
medicina medievală, adică: pentru lăsatul sângelid, 
care să se facă la ,clvertul lunilor cel dintaîu. La oa- 
meni tinerî sângeroşi la aceaste luni : Aprilie, Âugnst, 
Dechemvrie. Iar ta oameni lu^, mânioşi să se lase 
sânge la a doao parte a lunii, laMaîu, Septemvrie, Ia- 
nuarie ele." 

Pe lângă planetele mal stăpânesc şi zodiile peste lu- 
crurile lumel aceştia ; de aceea mal urmează aci şi o 
aşa numită punere de rasniă, adică descrierea intlu- 
enţel constelaţiunel cereşti, când intrăsoorefe la fle-care 
lună, înlr'o altă zodie. Aşa d e : 



.,gnz^=b,G00glc 



ASTHOMOHIE 605 

.lahuarie în 8 zile, vine soarele în zodia Vărsăto- 
rîulul de ap&. La 1 zi şi la 3 de va fi senia va fi anul 
roditoriu. Cine se va naşte la 8 zile a lui Ianuarie are 
minte bună, trist, ganditoriâ, invăţâtura îl place, carea 
îi aduce bogăţie. Iar featele vor fi precepute, de apă 
să se păzească, şi bărbatul îl va muri şi va răm&nea 
văduvă. De va fi la 14 zile sânin, anul va fi bun; Iar 
de va fi vftnt, va fi oaste ; Iar de va fi turburat, boale 
în dobitoace ; Iar de va fi ploae sau zăpadă afuncea 
va fi scumpeate,* sau: 

.Aprilie în 9 zile, vine soarele la zodiea Viţelului. 
De va fi zioa Pastelor moină, scumpeate va fi şi uscă- 
<dune ; iar de va fi zioa Paştilor frumoasă, roditorii! şi 
uscat La 3 săptămâni după Paşti de nu va fi verdeaţă, 
va fi anul neroditoriu. De vor fi florf multe de vişine 
şi bune, aşa va fi nădejdea şi pentru vif, * 

Toate aceste părţi Ie am unit sub numele de ,As- 
trologhie", căci mal cu seamă aceste păr^ din urmă, 
se potrivesc cu textele slavice din sec, XVI publicate 
sub acelaşi titla deTihonravov,') cari, precum spune 
singur, au fost părţi deosebite într'un manuscript mixt 
şi au fost unite de dansul sub titlul de .Asirologhie'. 

Comparând aceste texte cu cele române vedem, că 
mal cu seamă partea română despre zodiile şi despre 
lăsarea sângelui, corespunde mal mult sau mal puţin 
textelor slavice, ^) Iar prevestirile d'ântălu despre sta- 
rea vremurilor, .'ţânt prevestiri inberente fie-eărul Ca- 
lendar vechiu, venite din Occident, unde se practicau 
In genere ast-fel de prevestiri. 

1] Pamlatniki voi. II. pag. B98— 421 
«) loc. cit. pag. 398-*)l ţi pag. 410. 



bf Google 



LITERATORA POPDLAHA ROMÂNA 



Gromovnio 

Ideea fundamentală a tuturor prevestirilor este, cfi 
nimic nu se întâmplă In lume, fâră vre-o cauză oare- 
care şi că toate lucrurile lumel acestea stau îotr'o 
legătură misterioasă intre dansele. Cărf o cauză oare- 
care are mai mult de căi un singur efect, ee derivă 
dintr'ăngul cu o necesitate absolută. Dacă ajungem 
decî a cunoaşte un efect şi ştim eu ce altul stă !n le- 
gătură, atuncea lesne putem prevede viitorul din în- 
tâmplarea acelui d'ântăîu. Ast-fel, întâmplările naturel 
însăşi sânt strâns legate între dânaele, şi din una putem 
cunoaşte multe, încă necunoscute. Care va fi cauza tu- 
netulni, d. e: nu interesează într'atâta pe popor; pe 
dânsul îl interesează să ştie, ce prevesteşte tunetul, 
eu ce alt efect necunoscut stă în legătura acest efect 
văzut, al unei cauze oare-care, sau a proniei Dumne- 
zeeştl. Cartea de faţa „Gromovnkul'* este menită a 
prevesti aceste efecte, după vremea când tună, eăci şi 
tunetul însuşi ca un fenomen al natureî, stă şi afară de 
aceea, ca şi tot ce este pe pâmânt, sub influenţa stăpă- 
nitoare a corpurilor cereşti. 

La noi a venit această carte de la Slavi, precum a- 
rată şi numele, care se derivă de Ia grom : tunet- Iar 
Slaviî au luat-o, ca mal toată literatura lor, de Ia Grecii 
carii au asemenea Gromovniee, : „BtovTcXt^ia". Pe lângă 
(BpovToloTiov) Brontologium posedă Greci£ şi încă un 
.Sismologiura* (aui^oloriQv) adică prevestiri din cutre- 
mur. 

Textul cel mai vechiii roman, se ailă într'un ma- 
nuscript de pe la sfârşitul sec. XVII, în posesiunea 



bf Google 



GHOMOVmC 507 

d-lul T. Cipariu, care a dat im mic specimen dintr'- 
ănsulln , Organul Luminării').' Nolll reproducem în 
jChrestomatia, noastră'). 

In secolul al XVIII pomeneşte Sulzer') o ediţiune 
tipărită, care cată declT să fie anterioară anului 1782. 
După aceasta de sigur s'a ^cut ediţiunea a 2~a la 
1795 citată de larcu*). Tot din secolul XVIII mal este 
insfărştt şi Gromovnieul manuscript care se află în 
sbom cui Academiet din 1799. *) 

Intrănd apoi In calendar s'a tipărit şi s'a retipărit de 
nenumărate orî, şi a intrat ast-fel în popor. 

Judecând după Gromovnieul din Calendar şi după 
cel din manuscriptul dela 1799, precum şi după tra- 
ducerea ce dă Sulzer Gromovnieulul, adică .cartea 
despre cutremur', vedem că s'a contopit cu ^Gromov- 
nieul'' şi ,S(smoZo(/M'. Ediţiunile anterioare neau fost 
Inaccesibile, şi specimenul dat de d. Cipariu este prea 
fragmentar, pentru a putea judeca după dansul toate 
elementele, din care se compune acea recenziune. 

Iată acuma un specimen maf complect după n^- 
nuscriptui Academiei. 

Mfut înlâiu precede o specificare a zodiei ce stăpâ- 
neşte fie-care zi din toate lunile, începându-se lista eu 
luna Martie. 



'} No. XXV p. 130 V. Ciparia, Priucipk pag. 114 Sa. No. b. 
') Gaflter Chreaiomatie română I pag. 171. 
»| Sulzer, Geachichte dea transalpiniBchen Daciens III Wie» 
1782 p«fr, 39 No. 30 : „GromOTnik". Ein Buch vom ErdhOnn,* 
*) D. larcii. Catalogu general ed. 2-a Bucur. 187.1 p. 18. 
') pag 21 — 3i ţi pentru a dona oară pag. 107— I2i. 



.,gnz^=b,G00glc 



UTERATUBl POPULABi ROUÂKĂ 



Luna lui Martie. 

.1, 2, berbece; 3, 4, viţăl ; 5, 6, geamănî ; 7, 8, 9, 
rac; 10, 11, leu; 12, 13, fată; 14,15, 16 scorpie; 17, 
18, vânător; 19, 20, 21, cumpănă, 22, 23, comu de 
capră; 24, 25,udeaia; 26,27, peşte ; 28, 29, 30,81. 
berbece, * 

După ce ştim acuma ce zodie stăpâneşte, urmează 
prevestirile, aranjante Iarăşi după zodii. 

Să luăm zodia : 

Leu. 

,De va tuna în numărul leului, în oameni va ii 
moarte şi în grfine va fi atricăelane ; iar într'arte hnmă 
va fi roade. Şi in latura despre apus va fi durere între 
oameni, însă mal vărtos zgaibe şi pecingini şi în^oa- 
menl mari va fi moarte rea ; şi iarna va fi mare şi 
ploioasă, şi celor înţelepţi va fi pagubă. 

,Iar de va tuna sau \s. fulgera !ntr'amlază-id va fi 
ploae multă şi va fi foamete ; văile şi păraele să va 
umplea de apă şi marea să va turbura, şi de boara^ 
va fi răutăţi celor ce umblă pre dansa. La Eăm va fi 
bine, şi rod pământului va fi într'acea lăture. De va 
tuna va fi unt mult. 

.Iar de va fi cutretnur atunci mul^ împărat! să vor 
turbura, şi boeril vor peri în războae, şi cel săraci să 
vor îmbogăţi şi să vor înălţa, şi să va arăta un împă- 
rat despre răsărit ; şi va fi frică mare în laturea despre 
apus. Şi rod va fi presta tot pământul, şi într'acel loc 
unde să va cutremura pământul. Iama va fi grea ; şi 
să va scula un om mare oare cine, foarte puternic. 



bf Google 



GgQMOVHl C 609 

,Iar de va fulgera sau va tuna noaptea, atund va fi 
pftine multa şi rod mult, şi vântul mare şi tare, izvoa- 
rele şi păraeîe se vor usca,* 

Puţin deosebită este recenziunea dpi Galecdar. 

Precum se vede s'acontoţ)itîntr'ace3t .Gromovnic* 
şi prevestirile diu cutremurai cele ăn fulgerare. Aces- 
tei din urma corespunde o cărticică deosebită în lite- 
ratura populară slavică, întitulată .Molnlanic/ 

Din texte slavice, pomeneşte Şafarik un manus- 
cript încă din secolul XIV (1390) '■). Tihonravov») a 
publicat treî Gromovnice, din care două sânt din seco- 
lul XV şi al treilea din secolul trecut şi un , MolnJanie * 
din secolulXV. Altetexte din secolul XVI a mai publi- 
cat Novaeoviel ') din care toate texte, numai cel din 
urmă se potriveşte mai mult cu Gromoonieul no- 
stru român. Mai pomenim în siărşit că Miklosich *) 
citează un Gromovnic manuscript din seeolui XVII, 
care se află în biblioteca imperială din Vîena. 

Asemănarea este numai generală, în amănuntele nu 
se aseamănă textele române de loc cu cele slavice. 
De observat însă este câ atât la Slavi, cât şi la Români 
se atribue Gromovnieui lui ,Iraclie împăratul carele 
au fost numărător de stele.* Iar la Grecii se atribuea 
proorocului David *). 



') ޻farik, Oesch. d. snedalavisclieii Literatur Itl, I Prag 1865 
pa^. 231. 

1) Tihonravoi-. Paraîaiiiiki H pag. 361—376. 

»j St. Novacovicî. Primeri etc pag. 52-i— 527. 

•) Leiîcon palseo^lorenico-greoco-latinum Viena 1863—1665 
pag, XI s. V. Qroni. . ■ 

0) Fabricias. Cod. peendepig. V. T. p. 1162 ţi N. T. I p. 961—53. 



.,gnz^=b,G00gIe 



LITERATURA POPULARI ROHÂNX. 



Obrociri de zile 

In calendarul nostru vine f^K>I un fel de clasificare 
a zodidor şi adică : 

1. Berbeacele; 2. Viţelul; 3. Fata; 4. Peaştele a- 
ceste zodiT s&nt bune. 5. Geamănul ; 6. Cumpăaa ; T. 
Vănătoriul. 8. Udeala, acea?te, zodie de mijloc. 9> Ra- 
cul; 10. Leul; 11. Coraal de Capră; 12. Scorpiea, a- 
aceate zodii reale. De acestea să cade să se păzească 
omul, şi să se ferească, să nn inceapă nic! un lucru, 
nici !n cale să nu purcîadă, că-t ra merge rău sau fără 
de noroc' 

Prototipul slavic') al acestei clasificări se află unit 
la un loc cu clasificarea «iVB^r,carIse împart asemenea 
Sn zile bune şi în zile rele '). 

Această împărţire a zilelor, eu toată că lipseşte în 
Calendar, totuşi o posedăm in mal multe manuscripte 
romane şi afară de aceea mal este tipărită la un loc 
cu .Trepetnieul*, de care va fi vorba mal la vale, 
de aceea am numit acest capitol: .Obrocirî de zile.' 
Textul cel m^ vechiu român se află în sbornicul nos- 
tru de pe la 1750' : 

' ,Să să ştie şi aceasta. In toate lunile sânt câte 2 
zale răle şi cine naşti într"ănsele nu trăeşti, şi cine să 
boliiăve(şti) nu ti'ăeşii, şi cine purcede în cale nu 
mergi bine, şi sânt aceste zale răle : 

.Mart4.20.Aprile 3.20. Maia. 6.20. Iunie 4 12 etc' 

Mal complect, în ceea ee priveşte arătarea origine! 
legendare a acestei elasificăpi. este titlul din manu.'Wîrip- 

', Tilionrftvov, loc. cit. II pag, 387. 
>)' loc. cit. 385-387. 
•) pag,39^b. 



bfCiOOglc . 



QBBOCIIU DE ZILE 511 

tul Academiei dela 1799 »), care conţine şi zilele bune, 
■căci ne spune : 

, Zilele cele rele, ee au arătat Dumnezeu Itâ Moiai, 
•ca să arate tuturor oamenilor, când aă vor întâmpla, 
să nu să apuce de nici nn lucru, că nu va procopsi-' 
Mai eu aceleaşi cuvinte se regăseşte şi tntr'nnu din 
Trepetnicileceiemtd vechi tipărite»), ^M^'oronciiZJMM- 
fiezeu ProroGului Moisi, ca să se ferească în zilele a- 
ceste tnsămnate, nici o mişcare să nu să facă/ De 
sineşi se inţelege, că zilele arătate aci ca zile rele, nu se 
potrivesc cu cele de sus. Aceste cărţi poartă in sine 
însuşi dovada nulităţiîlor. 

Texte slavone se găsesc la Tihonravov ') şi Nova- 
coviel*); de asemenea a publicat şi RybnicofE") o ast- 
fel de caracterizare a. zilelor, care ae apropie mal mult 
de textul roman de pe la 1750- 

La Grecii se atribuea acest apocrif proroculuî Ezra 
şi nu Iul Moise, căruiaîi '1 alribuesc textele române din 
urmă, ba se numeşte acolo chiar ,Apocali/pml M Ezra 
iJespre zilele cele bune, pe cari le a arătat Dumnezeii 
lui Ezra preotul»).' Tot aşa şi intr'un manuscript gre- 
cesc din bibleoteca din Paris, pomenit de Tischendorf '). 

Mai pomenim aci, că şi Ceasurile au fost împărţite 
în bune, mijlocie, şi rele ; aşa în manuscriptul de pe la 

»)pag. 19-SO. 
«1 Psg. 16. 

") loc. cit. p. 385-387 
■*) Primeri pag. 520—521 ţi 531—538. 
' «) RybnikoEf. PGBni voi IV. St. Ptrsbg. 1867 p. Mi. 
•) Fabricius Cod. pseudepigr. V. T. voi. I p, 1162. 
') Apoealypses apocrjphae, Prolegomena pag, XIII. 



.,gnz^=b,G00gIc 



518 LITKBATDRA POPULASi ROMiNJ. 

1750, aşa în cel de la 1784 şi aşa in .Trepetnicul* po- 
menit mal sus sita ediţiunile modeme intitulate: .Tre- 
pelnicul cel mare*; mal mult sau mal puţin le cores- 
punde textul slavon din secolul XV ^) 

PrognoBtioon 

Nu numai tunetul şi fulgerul anunţă omului lucru- 
rile ce se vor întâmpla, ci şi tot ce se mişcă în lume. De 
aci s'a născut această parte a Calendarului, care tn 
forma Sn care se află astăzi, se compune din trei părţi 
deosebite; adică : malintaiu, prevestirile prin schimbă- 
rile zilelor de peste tot an ; apoi pârlea adouaanitcu 
ceasta .CoUadnicul" pe care'l vom tracta deosebit 
Partea a treea în fine coprinde prevestirile din schim- 
bările vfizduhulvU, după starea planetelor combinate 
cu zodiele 

In Calendar se anunţă .Prognosticul* în modul ur- 
mător: 

Prognosticon. 

jsau mal nainte ştire pentru schimbarea văzduhu- 
lui şi a lucrurilor văzute, care în toate zilele se întâm- 
plă, de unde fieşte-cine poate să cunoască ce fealiu de 
stare va fi a anului viitoriu. foarte folositoare la toţi 
oamenii, Iar mal vârtos celor cu casă.* 

Dămaciunesemptu din partea ăntăia şi unu din par- 
tea a treea, căd studiam apoi .Colîadnieul* deosebit 



') Tihonr*TOT. loc. cit. U pog. 383— 



bfGooglc 



PROGNOSTICON 613 

Luna lui Septembrie 

Carea are 30 dezile, zioa are ceasuri 12 şinoaptea 12. 

.InlOsau în 11 al lunii acestea de va li senin, poame 
multe din destul şi vin bun. De voeştî să ştii anul vi- 
itor în ee chip va fi, să îaJ meare de stăjear în ziua 
minunii Arhanghelului, adecă în 6 a lunii acesta şi să 
lae aeeale meare în doao şi de vei găsi într'ânsele pă- 
enjin va fi anul rău: Iar de vel găsi muscă, va fi anul 
de mijloc ; Iar de vel găsi viearme va fi anul bun, iar 
de nu vei găsi nimic să te foarte Ierni de dumă. etc. 
, Să ştii că semnul Cumpeniîiaste cald şi ud. In vremea 
aceaea taste bine să purclagă la drum, să 'şl facă haine 
noao şi altele. De va fi tunet când soarele lasteîn sem- 
nul acesta al Cumpenii, poamele se vor strica. Sep- 
temvrie a şaptea, acîasta să numeşte Cumpănă, pentru 
căci se potriveşte zilele cu nop[.ile soarele aicîa stând. * 

Iată acuma şi un esemplu din partea a treea : 

l. Satumus. 

,Cănd stăpâneaşte Cronos, carele să chiamă Satur- 
mus, cu zodia vărsătoriului de apă, carelaste lăcuirea 
luî, atuncea larua va să fie vânturoasă, mijlocul la 
măsură, sfârşitul eu îngheţuri şi cu vânturi. Primă- 
vara ia măsură cu puţine ploi. Toamna cu multe 
boale, şi D-zeu să tereaseă de ciumă. însemnează şi 
moarte în vite, şi în neamul oamenesc. Intr'aeest an 
împăratul şi priealeniî, carii sânt la saraiu eu el, vor 
să vie la mari gănduri şi griil ; norodul va să aibă 
mari cazne, şi tiranii de cătră I>omni etc. 

j Stăpânirea lui Satumus ca zodia Berbecelul, lăou- 



.,gnz^=b,G00gIc 



hli UTEBATnRA POPDLĂBl BOMĂHJ 

irea lui Marş; roadă anului aceluia va să fie de mă- 
sură, numaî în oîva să fie belşug, Iar în peaşte peire. 
Iama va să fie cum s'au arătat mal sus. Primăvara şi 
vara la măsură, etc. 

.Stăpânirea MSatumus eu zodiea Cumpenil, lăcu- 
irea anului aceluia însemnează înjumătăţarea rodu- 
rilor. Iarna, primăvara vor fi precum mal sus a- 
rată, etc' 

In modul acesta urmează prognosticul după cele " 
planete în eombinaţiune cu cele 12 zodii. 

După cum arată însuşi numele, a venit acest prog- 
nosdcon la noi de adreptn de la Grecii, desigur s'a 
tradus din vre un calendar astrologie grecesc. Dovada 
pentru aceasta este, că un ast-fel de ,prognosticoo' 
se află în Calendarul Grecesc pe 144 de ani. Noi a- 
vem ediţiunea din Viena 1820*). Afară de aceea, mai 
este dovadă pentru originea-I grecească şi relativ mo- 
dernă, pe de o parte lipsa acestui apocrif în litera- 
tura slavicăşi în calendarele din secolul trecut, pe de 
alta şi numirile greceşU ale planetelor, ce se aflu nu- 
mai in acest Prognostic, lângă cele alte numiri popu- 
lare d. e. Ares lângă Marş ; Cronos lângă Saturnus : 
Ermis lână Mercurius etc. 

CoIia4nic 

Intre zilele anului, sânt iă,ră îndoială zilele de Cră- 
âtm cele mal de căpătenie. Tot ce se întâmplă în acele 
zile, este de o importanţă simbolică pentru tot anul. De 

') Hronicon Prognosticon ed. Busîad. pag, .'(—21. 



bv Google 



aci s'a născut un apocrif deosebit, care la Greci şi la 
Slavî s'a atribuit lui Ezra prooroeu. Tisehendorf pome- 
nind un manuscript grecesc şi publică începutul Iul 1) de 
unde se vede că zilele simbolice din acest apocrif sânt 
Calendele lui Ianuarie; şi de aci slovenescul CoUadnie, 
pe care l'am adoptat şi noi ca titlul acestui apocrif. 

Textul cel maî vechia romftn se află în manuscriptul 
nostru de pe la 1750*) unde are titlul de Trepdnic, 
ceea ce e destul de ciudat, eâdl .Trepelnîc* însem- 
nează cu totul alt-ceva. In manuscriptul de la 1799 
avem al doilea text al acestui apocrif ') Aci formează 
un text deosebit, ce nu stă in legătură cu nici un text 
precedent sau posterior ; pecând în calendar, unde a 
intrat de timpuriu s'a contopit cu Prognosticon, Noi 
comunicăm aci un esemplu după textul cel maîvechiu, 

.Duminecă de va fi naşterea Iul Hs, Iama va fi 
îndoită şi ploioasă ; toamna vânturoasă, pre vremea 
sâcerişului vremi bună ; şărpilor peirea şi oilor ; poame 
multe, mieri multă ; înblătitorilor puţin grău ; dobi- 
toacelor şi fiarălor înmulţire; iar oamenilor peire.* 

Maî desvoltată este recenziunea din Calendar, care 
se află sub luna Iui Decembrie ; aci s'au mal adău- 
gat încă câte-va prevestiri din întâmplările acelei zile 
D. e : 

,In ziua Naşterii de va străluci soarele bine, cu nă- 
dejde să aştepţi an bun. A doa zi după naştere de 
va fi ploae, gâlceava şi sfadă între cel duhovniceşti 



') Apocalypsea. prolegomena pag. XIII — XIV. 
>) fol. 39-b— 41-a. 
») pag, 124-1S7. 



.,gnz^=b,Go6gIe 



516 UTERATCRA POPUIABĂ SOMAsI 

va fi. A patra zi de va străluci soarele, cu moarte 
îngrozeşte pe cei tineri.* etc. 

Alte prevestiri mai sânt după, starea vremii în cur- 
sul nopţii. Aşa : 

,La Naştere, noaptea de va bate vânt, însemnează 
moarte boearilor celor marf. A doao noaple de va fi 
vânt, viile să vor strica. A treea noapte de va bate 

vânt, la oare-care Griuu moartea va veni 

A unsprezecelea noapte de va fi vânt, bătăi şi pricini, 
de la tâlhari uciderî. * 

Texte slavone s'aa publicat atât de Tihooravov ^) 
cât şi de Novacovici*) şi de Rybnikoff; cel mai vechiu 
text de la 1390 e pomenit de Şafarik*). 

In genere se bucură aceste zile de o reputaţiune 
foarte mare, in ceea ce priveşte puterea lor simbolică. 
De aci şi toate obiceiurile şi vr^iile cunoscute sub 
numele de .Vergelul' studiat de S. FI. Marian*); şi a- 
cele ale fetelor ce '^ caută ursitul, adunate şi publi- 
cate de Geanoglu Lesviodax sub numele de .Filoaofia 
babelor' Bucureşti 1847. P. Cassel a adunat şi a stu- 
diat pe o seară intinsă obiceiurile şi credinţele ce se 
leagă de puterea simbolică acestor zile»). Gorres po- 
meneşte asemenea un coliadnic german ''). 



•) Pamlatniki II pag. .^77—381. 
') Primeri pag. 519—520 
s) pesni IV pag. 243— 2U. 
') loc. cit, paţf. 221 

') Albina Carpaţilor III. pag. 119 «r. 133 nr. I 
') P. Cassel. Weihnachten. Berlin I. pag. 264 - 
respective p. CXIV-CXX. 

') DeulRche VolkBbiieher pag. 56 urm. 



bf Google 



Trepetnic 

Unu din apocrifele cele mai răspândite, este a- 
■cela menit a spune omului viitorul, după bătăile 
■membrUor trupului său. La noi a venit aceaslă carte, 
ca maî toate cele alte, prin mijioeirea Slavilor, de unde 
îşi a adus şi numele pomenit deja de Radu Greceanu 
în pasagiul din Mărgărit citat mal sas- 

Acest Trepetnic esistă la" mal toate popoarele orien- 
tale, şi noi am comparat Trepetnicul nostru cu unu 
turcesc '). Mal aproape însă este derivaţiunea din lite- 
ratura slavică.. 

In literatura grecească găsim o carte analogă a lui 
Melampus ') dar este mai desvoltată decât Trepetnicul 
nostru. 

Vesaelovaky în critica acelui articol al nostru ") ne 
a atras atenţiunea asupra unei alte reeenziunî gre- 
ceşti, care se apropie mai mult de textele noastre. Tra- 
duceri şi prelucrări slavice se găsesc la Novacovici*) 
;şi în manuscriptul slavon din sec. XIV descris de Şa- 
farik "). 

In literatura română este Trepetnicul, una din cele 
znaî răspândite cărţi. Textul cel mal veehiu se află în 
«diţiunea ce s'afiicutla 1743*) Nu mult după aceea re- 

■) Zaitschrift tUt romaiiische Philologie «d. Groeber voi. IV pag. 
«5-70. 

1) Liber &e paJpitationibns, publicat de Franzius: Scriptore» 
|ih;siognoitiiae veteres AMenbnrg- 1780 pag. 449 urm. 

•) ArchiT filp HlariBche Philologie. V. p. 469—470. 

«) Primeri pag. 528 - 529. 

' loc dt. pag. 220-223. 

*) larcu. Bibliografia pag. II. 



bf Google 



518 LITEEATHEA POPULABi ROMÂNi 

găsim trepetnicul în mal toate .Sbomicele' noastre 
din aeeolul trecut, aşa în cel de la 1779 *) apoî in 
cel de la 1784 *) Tot aşa îl coprinde şi sbormcul Aca- 
demiei de Ia 1799') şi ca să isprăvim cu manuscriptele, 
se mal află într'unu al Bibliotecei Centrale din Bucu- 
reşti de la 1823 *) Afară de acea s'a tipărit, atât ca o 
cărticică deosebită în Sibiu, (laşi?) BucoresU şi Cra- 
iova cât şi împreună cu Calendarul pe 140 de ani, 
făcănd ast-fel parte din Calendarul nostru. Aşa a'a 
tipărit Ia 1850, 1860, 1863, 1869 etc. Ediţia din Bu- 
cureşti din 1879 se numeşte singură ,adoua-zeci^ 
doua tipărire.' 

lată acum un esemplu după manuscriptul nolru 
de la 1784 : 

,Vărful capului di să va clăti, dobândă vil ave, sau 
cu vrere lui Dumnezău, un cucon foarte înţăiept vil 
dobândi. 

.Inchiifura capului di să va clăti, nişte streini !ţ 
vor aduce dobândă. 

,Părul capului di să va clăti, în oaste viî mei^ şi 
iar te vil întoarce sănătos, 

.Tâmpla capului din a stânga di să va clăti, în ve- 
seliea viî mergi. 

.Tâmpla capului din a dreapta di să va clăti, jude- 
cător di oameni vei eşi. ' etc. şi aşa mai departe, toate 
încheeturele trupului. Aceste diferite texte şi reeen- 
ziuni nu sânt în fond de cât variante puţin diferite u- 



') fol. 

';fol. 134-a -13 
•) p«g. 10-18 
*) pag. 4S nnn. 



bf Google 



ZODIILE 519 

nuia şi acelueaşî prototip comun. Nu este locul aci de 
a urmări Trepetnicul în literatura universală. Numai 
atâta observ&n, că se bucură p&nă în ziua de astăzi 
de o mare reputaţiune, mai cu seamă !a popoarele 
orientale şi la Arabi, cari atribue uu ast-fel de Tre- 
petnic lui Abu Abdallah CJIafer el-Sadic mort Ia 765 
în Medina *). 

Zodiile 

Aceasiă parte a Calendarului, în care se tactează 
mal întâiQ despre cele 7 planete şi apoi despre cele 
12 zodii, are de scop de a arăta înrâurirea acestora 
asupra soartei omeneşti, dacă s'a născut omul sub stă- 
pânirea cutărel sau cutărel planete şi cutărel sau cu- 
tărei zodie. 

Îndată ce Astrologia a ajuns domnitoare in evul me- 
diu, se înţelege de sineşi că această credinţă a prins 
rădăcini profunde în inima popoarelor, şi până astăzi 
se mănţine neclintită credinţa Sn legătura tainică ee e- 
sistă între om şi stea. Noi o cunoaştem din , Alexan- 
dria* şi din 'Mioriţa.' 

Zodiile noastre corespund ast-fel .Horoseoapelor* 
occidentale ca ,nativităţile' lor, sau .Rojdaniculul' 
slavon. 

Dacă nu greşim atunci este textul din sbornicnl nos- 
tru de pelal750, textul cel mal vechiiSromân. In cel de 
la 1799 se repetă puţin schimbat. Mal mult schimbat 

') Wuestenfeld, Gegchîchte der arabischen Aerzte. GoettingeD 
18*0 p. 12 No, 43 ţi d'Herbelot, Bibliotheque orientale a. y. 
Sikir. 



.,gnz^=b,G00gIc 



620 LITERATUBA POPPLARJ ItOMĂSĂ 

este aipoî în , Calendar" şi maî transformat în Tre- 
petnieul cel mare, de la 1879; cu totul preschimbat 
în: .Zodiile şi cele 7 Planete,ce face ursita omului* Bu- 
cureşti 1882. AfarS. de aceea a mal apărut în Râm- 
nicul Vălceî Ia 1879: ,Pashalia găsită în munţii Ge- 
meni la anul 1809 de Zaharia Oltenişii, dală în tipar 
de loan Verbuncescu' care nu este alt-ceva de câi 
.Zodiile* la care s'a mal adaus şi leacuri la boli, după 
diferite luni. De observat însă este că în manuscriptele 
nu sş află decât prevestirile după zodiile,pe când.Tre- 
petnicul' n'are din contra de cât cele după planetile- 
Din horoscopul după starea planetelor dăm aci un 
esemplu scos din Calendar : 

Planeta 1. Saturnus. 

.Cu zodiea Ţapului şi a Vârsătoriuluî de apă. Cine 
să nasc întru|acîaslă Planetă, sânt mâncitorî, vicleam. 
lacomi, gânditori, maicomişi, iubitori de avuţie, mâ- 
nioşi, nelubitorî de muerî, sârăcăcloşi, scumpi, foarte 
păzitori de taină, face pre om smolit, dârz şi beţiv. 
căutătura lui tot la pămănt caută, şi Planeta acîasla 
îaste din pământ. Dimocrat zice : că această PlaneLa 

face pre om scump Nasul lat şi cărnnos, in 

genunche tare, în pântece slab, lesne să bolnăvesc'. 

Din .Zodiile' însuşi propriu zise^eomunicăm aci un 
esemplu după recenziunea cea mai veche, adică din 
manuscriptul de pe la 1750. 

Luna M Săptevri, 

a Capril zodie 

.De va naşte fecior, va fi cinstit, şi când va fi de 



bf Google 



ZODIILE 52t 

tiD ^ şi de doi şi de doăzed, va boţi rău şi de nu va 
mnTi, noroc va avea la ol şi la tot dobitocul, şi o vită 
i va şchiopa, şi va fi umblătoriu în cale, vorovitoriu cu 
oameni şi va fi grijitoria, şi în luna ce s'au născut să 
nu mănânce carne de capră, şi cănd va tuna să nu 
mai^ supt copaci, că va peri . . . etc. . . Liacul la 
boala !i este, trei grăunţe de dafinu şi unt de lemnu 
şi tămăe albă să le amestice la un loc şi să să ungă 
pe tot trupul, că să va vindeca ; şi să prăznuiască naş- 
tire Precist^, că i va fi într' aglutor. 

,Deva naştifată,va fi lungăreaţăînobraz. Cănd va 
fi de tril ani va boli rău ... şi noapte să nu umble 
pe lumină de lună, că să va speria; şi dă la doi-spră- 
zece ani înainte să nu mănânce peşti Vinere, nici să 
lucrează nemică, nici să mănânce de doă oi^, că de o 
mânca o vor dure-o vinile şi ochii şi capul .... şi 
Hacul la boală Q este : floare de trandafir şi rădăcină 
de bi^jor şi tămăe albă, să le mestece la un loc şi să 
le pisăze şi să să ungă pre trup, că să va vindeca şi 
să prăznuiască naştire Precistil, că-i va sta într'aglu- 
toriu.* 

Ne îyung aceste esemple pentru a caracteriza acest 
.Rojdanie* destul de înrădăcinat in credinţele popo- 
ralul. 

Prototipul slavon se află în acelaşi manuscript din 
sec. XIV descris de Şafarik ; im mic extract a publicat 
Novacovicî •} Această credinţă în influenţa stelelor a- 
supra ursitei omului, stâîn strânsă legătură cu vecbia 
astrolatrie, a cărei llagăn este Qialdeea şt Babilonia, 

») loc. dt. pag. 519 



.,gnz^=b,G00gIe 



522 LITBRATPRA POPULARĂ ROMĂNJ 

unde a căpătat o desvoltare sistematică. De aci s'a lă- 
ţit peste lumea întreagă, a dat naştere la Astrologia, 
şi ^Zodiarul' nostru nu este, decât un mie vlăstar din 
acel trunchiu uriaş, sub a cărui umbră s'au adăpostit 
mai toate popoarele in curs de atâte secole. 

Biserica nu tolera insă aceste credinţe şi pedepsea 
pe toţi ce credeau in zodii, sau ^vră^ieau în stele.' 
Aşa in cap, 65 a Pravilei marelui Vasilie i) şi in : 
Theologia sf-ţilor părinţi ^). 

Cu această am terminat descrierea repedă a căr^ 
lor apocrife, ce compun Calendarnl pe 140 de axă. 



Dar afară de această mal esistă şi alte cărţi şi căr- 
ticele de felul acestora, cu cari ne vom ocupa acuma. 

In treacăt amintim aci despre .Intâmpinăxile* puse 
pe .Index,' dar pe cari nu 'lam putut găsi p&nă acum, 
formând o carte sau o cărticică specială in literatura 
romană. Toată lumea însă ştie, căt de respândită este 
credinţa în importanţa simbolică a oamenilor şi lucru- 
rilor, pe cari 'î întălnim cel d'ântăi când eşim la cale. 
Aşa d. e: este semn rău dacă întâlnim un popă, din 
contra' e semn bun, dacă întălnim pe un ţigan ; la a- 
ceastă credinţă face alusiune laeov Mitropolitul Moldo- 
vei în cărţulia sa din 1767 '). 

Dar precum am spus n'avem decât alusiuni despre 
credinţele ee trăesc în popor, şi credinţele, ca atarî es 
din cadrul cercetărilor noastre. 

') Şapte taine tip&rite in Iaşi 1645. si Tadreptarsa legif de 1> 
1652, retipărite în ChTeatora. rom. I. p. 116-116 qi pag, 169. 
*) lodreptaiea le^l 1652 cap. 29 pag. 746—747. 
*) Lambrior. Carte ăe citire. la^l 1^2, paf.199. 



bf Google 



ROATA LUI SOLOMON 



GARŢl DE NOfiOC 

Pe lângă preDestirile ce se deduc din fenomene- 
le naturel, malî posedăm în literatura populară şi 
alte eărţt menite a spune omului norocul său, după 
alte întâmplări saQ combinaţiunî, aşa : 

Roata loî Solomon 

.Această rotiţă are întru sine 80 de nume sfinte 
ale luî Domnului nostru îs. Hs. şi ale proorocilor şi 
aletutulor sfinţilorşi a învăţătorilor a sfintei biserieî al 
noastre, şi sânt Ia toate, stihurile scoase; şi vrând să 
arunci, ce veî gândi, aşa încetişor eu un grăunte de 
grău curat, şi pă care cap va cădea dintr'acestea, a- 
colo să cauţî şi vaadeverj ori spre bine, ori spre rău. * 

Această .Roată" se află scrisă pe pag. 70din manus- 
criptul de Ia 1799,după eareurmează numaî unfel de 
rotiţă, fără stihurile pomenite în text ; se vede că a- 
eeastă rotiţă, a rămas necomplectă. Noi am numit'o 
roata lui Solwnofi, după analogia unei alte eârţî pu- 
blicate la 1839 intitulată , Carte ghicitoare a îm- 
păratului Solomon^) * Această carte, tradusă după una 
rusească tipărită la Moscva 1832, nu este alt-ceva 
decât asemenea o roată a lui Soolmon. La înce- 
putul eî, se află o foae cu o roată însemnată cu 
numere de la \ — 100 şi la fie-care număr corespunde 
un răspuns din interiorul cărţeî. Dintre aceste numere 

') Carte Ohicitoare a impiratulnl Solomon. Traduşi şi tipErită 
de acela, a cirala nume ţi porecle atcătnesc suma de 28 fi 2U. 
BncnreţH ia59. 



.,gnz^=b,G00gIe 



624 LITERATOfii POPULARI ROJUnI 

No, 1 — 55 răspunde prin zisa unuî proroc, iar restul 
de Ia No. 56 — 100 este un răspuns esprimat prinlro 
frază, care îndeamnă sau opreşte de la intrepriaderea 
sa, pe acela care pune întrebarea, d. e : 

No. 3. Omule, vrăjmaşi ai tu, pâzeşte-te de dânşii. 
Pentru acela prorocul a zis : izbăveşte-mă de la vr^- 
maşl şi de la cel ce să scoală asupra mea ; aşa şi tu 
omule, grăeşte Domnului Dumnezăulu! tău şi te va 
izbăvi pe tine Dumnezeu. 

,No. 9. Crede în Dumnezeul tău cu toată inima ta. 
şi aşa te va izbăvi din necazurile tale, de aceia proro- 
cul zice : auzi Doamne rugăciunea mea. Aşa şi Iu 
omule vei dobândi cela ce doreşti. 

No. 66. Nu te îndoi, ci roagă peDomnul D-zeul lăn 
şi el va înplini toată dorinţa ta. 

No. 75. Să apropie omule nădejdea ta, şi bine va 
fi ţie. 

No. 98. Osteneală fără folos vel avea tu omule. 

No. 100. Fără îndoială începi de la D-zeQ, ajutor 
vel vedea după cererea ta, şi la ceîa ce tu U-al rugat. 

O carte cam analoagă a publicat A, G. Leaviodas k 
1 Soi intitulată : .Roatele norocului.' 

Tot sub acelaşi titlu mîd pomenim aci şi un fras- 
ment destul de mare, din sbornicul nostru de la l??? 
căruia îî lipseşte foaia întăia, Despre caracterul aces- 
tui text care coprinde 56 de răspunsuri (1 — 14 Hf 
seşte) nu încape nici o îndoială, că este o carte ^• 
ghicire, dupe o roată, pe care erau însemnate cel p>:- 
ţin 56 de numere, analog cu cele citate mai sus. O- 
municăjn aci căte-va esemple, după. acest manuscnp 

,No. 16. Filip apostol zice : omule, ce ai gândit, ^l 



.,gnz^=b,G00glc 



ROATA IL'I 3OL0M0W 525 

laşi de acel lucru, c&-ţl va fi rău, şi departe şi în 
ile nu mei^i, eă nu-ţi va fi bine şi vel avea nevoi şi 

■ea. 

3 No. 17. lliea propoeu zice : omule, de ce te aparii, 
ii te teme, că te va scoate D-zeu de la oamenit cel 
iî, numf^ pre D-zet) să-ţt pul toată nădejdea ta. 

,No. 37, Arhanghel Mihail zice : omule, fePeşti-te de 
iu, şi ce al găudit să faci mal aşteaptă, că rău iţi 
pune. 

,No. 56. Sfântul proroc zice : omule, ce vel să faci 
; laşi, că mult râu vel petrece.' 

Ne ^jung aceste puţine esemple, pentru a demonstra 
irudirea cea strânsă, ce esistă intre acest manuscript 

.Cartea de ghicire a împăratului Solomon.* 

Rybnikoff a publicat i) un text cam analog rusesc, 
ib titlul de .preziceri.' 

Un alt esemplu de oracol ae află în acelaşi raa- 
uscript intitulat ; 

.Arătare pentru lucrurile ce va gândi omul să facă şi 
a cere de la Dumnezeu eu toată inima, prin aruncare 
■■ trîl oasi, pre care să cuprind acestî numiri : 6, 5, 4, 
i, 2, 1, şi ori cine va vre să caute pentru ori ce pri- 
cină, să'şl iacă cruce şi să facă trei metanii, gândind 
n gândul său ce va pofti*. Precum se vede, un fel de 
iracul prin sorţi. 

Răspunsurile sânt aranjate aci după combinarea celor 
1 numere de pe cele trei ,oasi* aşa d. e. 

.6. 6, 6. ,Au mersili stelile, Iară soarile s'afi întu- 
necat şi pe urmă s'ai) făcut lumină şi sănin. Zice îm- 

') P^sni voi, IV pag. 24S~2b(L 



.,gnz^=b,G00gIe 



526 LITERiTDHA POPULABi R OMANA 

paratul şi proorocul David : mântueşte-mă doamne de 
omul vicllan. Aşydire şi tu omule, te va izbăvi Dumne- 
zeO de tot răul şi va fi bine ţie, că bun lucru eşti gftn- 
dul Iftd,* 

,6. 6. 2. Intinde-ţr mâna ta spre săraci şi te roagă lui 
DumnezeQ cu dreptate. Zice împăratul David : bucu- 
raţi-vă în Domnul. Aşijdire şi tu omule te vil bucura 
de ce găndeştl.' 

,6, 5. 1. Acest lucru poţi să-la scoţila cale numai 
cu ostinlală multă, ce te roagă lui DumnezeQ cu drep- 
tate şi cu laudă, că vil avea ceea ce gftndeştl, şi '^f "a 
fi ţie bine şi bucuria cu bun lucru eşti.* 



Un oracol obicinuit la toate popoarele , cari art 
vre-o carte, pe cari o ţin mal presus de toate cele-lalte 
este, de a deschide acea carte pe neaştepteptate, si 
pasaglul acela, pe care cad ochii mal înlâift. acela este 
răspunsul la gândul cu care s'a deschis carlea. La 
Grecii era Homer, la Romanii, Virgilifi, la popoarele 
creştine Biblia, cartea, care se deschide şi care ţine lo- 
cul .oracolului,' ' O 

Dar pe lăngă deschiderea simplă cu mâna, se mtu 
deschide acea carte cu o sală saâ cu«n ac, şi unde ni- 
merea sula, acolo era şi răspunsul. 

Noi posedăm in biblioteca noastră o mică cărticică 
(ărft locu! şi anul de tipar, dar după caracterul literelor 
desigur din secolul trecut, făcută într'un mod foarte 

•) V. P, Castel loc. cit. pag. 27i; Wuttke, Deutscher Volkaaber- 
glaub« Bd, 2-a Berlin 1869 p. 127 § 349. 



bf Google 



OGLINDA NOBOCBLTJl 

dibace. Este o cărticică mică în 64' întitulată ^A : 
roculuî şi a nenorocului Oglindă pentru răsfăţul Iu 
torilor de petrecanie, tălmăcită după livahA/ranţozea 
tipărită acuma. . 

Acest pretins original francez, este desigur un or 
nai fictiv ; căci această cârticică e concepută şi fâe 
de un meşter in limba română. Introducerea rimată 
spune scopul acestei cărticele : 

. Aşteptănd norocul 
în toate zilele, 
el vine ca racul 
dea Indărătile. 
Iară nenorocul 
se culcă şi scoală 
cu noi in tot ceasul, 
o rujină goală. 
Vremea rea aduce 
prea multe cu sine 
greutăţi necazuri 
de partea de bine. 
Singură nădejdea 
'ţî mal dă picioare 
ca să m^ ispiteşti 
cale viitoare. 
Aşa dar deschideţi 
cu putere mică, 
această de noroc 
crudă eărtieică. 
Să vedeţi ce noroc 
văf " 



.,gnz^=b,G00gIe 



528 IITEBATU BA POPD LAKĂ BOMÂMl 

după întâmplare 
ce noroc găceaşte ? 
Deschideţi cu sula 
saii măcar cu acul 
unde va nimeri 
ca peatecvl sacul. 
Acolo se cetiţi 
slova oarea vine 
§i vă va arăta 
un rău saâ un bine.' 

Răspunsurile ce urmează, sănt aranjate după alfabet, 
ast-fel ea fie-care pagină coprinde toate răspunsurile 
ce încep cu aceeaşi literă şi toate rândurile de pe ace- 
eaşi psgină, staft în legătură între dânsele. d. e, ; 

Zânele purta 
Zămislirea ta. 
Zodiea purtând 
Zisu'ţl afl ursând : 
Zestri mari bogate 
Zile 'ndeiungate. 
Zămislirea bună 
Zilelor cunună, 
Zic ursitorile: 
Zile ca florile, 
Zic să 'ţi înflorească 
Zestrile să 'ţ[ crească. 
Zâna zice,' 

Ne ajunge acest esemplu şi trecem la : Vechiul şi 
noul pentru tot deauna ghicitor după Martin Zadeca 



bf Google 



' BILETE DE PLAC'SCA 529 

tâtrnăcit de acela, a cărui nume şi porecle alcătueşte 
unnătoarele numere: (811){5b6) (349)! .tipărit în o- 
raşul lumiî' la 1836. O carte foarte voluminoasă, tra- 
dusă după una rusească, tipărită la Moscva 1805. 
Apoi pomenim, Ghicire prin lucrare filosofică şi astro- 
logică ... tradusă de A. G L (esviodax) Bucureşti 1861, 
după literile alfabetului, socotite ea numere, împreu- 
na cu deslegări depre tăbliţe eu 20 numere. Mal 
este apoî: .Ghicirea cu cărţile tradusă din limba ru- 
sească de 28—29.*' Bucuresci 1842. 

Altă carte este: .Oracolul modern, sati Cartea viito- 
rului, care spune fie-căruia ce i se va întâmpla.* Buc. 
1876, mal mult safl m£d puţin identică cu următoarea: 
.Cartea Norocului saft gura viitorului. Carte ce spune 
lîe-eăruia ce are să î se întâmple. "Bucur. 1878, care 
coprinde 90 de întrebări, şi la fie-eare întrebare sânt 
câte 15 răspunsuri. Atât această carte, cât şi .Ghici- 
torul secsului frumos safl Norocul în Casă. "Bucureşti 
1870' sânt traduceri după originale franceze ; şi aci 
aranjarea este mai aceeaşi ca în cartea precedentă. 
Mal pomenim în siărşit un oracol, care, stă 5n strânsă 
legătură cu obiceiurile de anu noO, şi adică : Biletele 
de plăcintă, în cari se învăleşte plăcinta de anu noii, 
.şi după mâncare se tae hârtia aceea, în biletele din cari 
se compune, si fie-care trage câte un bilet, pe care se 
află scris un fel de oracol pentru noul an ce începe, 
saa o caraterisare ironică , ce se aplică aceluia 
ee trage biletul. Aceste bilete se schimbă din an în an, 
ba chiar în acelaşi an circulă diferite texte. Pe lângă 
unele bilete stereolipe, mai coprinde şi alte deosebite; 
ori! cine ştie să rimeze saO crede că ştie să rimeze, gă- 

âuttr. Iii, pop. Bom. 84 



.,gnz^=b,G00gIc 



530 LITEEiTKRA PO PULABĂ BOiasi 

seşte aci locul cel nimerit de publicare, căci fie-eare 

bilet cată să, fie rimat; cel mal scurteate Ae 2 r&nâori. 

Dăm aci câte-va esemple după biletele din anul acesta: 

.Fericirea î\î va face partea sa pe viitor 

De te vel lăsa de lene şi veî fi mal muncitor, * 

.Anul nou să-ţl dea ţie 

Noroc mult şi bucurie.* 

,Ai sufletul de geanabet, 

Eşti înbrăcat ca un clapcăn 

Şi at pretenţii get beget 

Să te iăleştt că eştt Român" 

.Când te ţii de sărăcie 

Lasă-te de fudulie.' 

.Iar prostul cel mal prost 

E cel ce are rost 

Când spune la prostit, 

Şi la gogomanii.' 

.Unde te duci şi unde te 'ntorci, 

Toate pungile le storel,' 

.Amice saQ amică, în anul viitor 

Pe capu-ţî fericirea se va opri din sbor. * 

,Ai de soaţă calicia 

Şi de mireasă prostia' 

,Că te-i însura Taăete, aoaţă stâpăn'o sâ-^i fie. 

Fiind-că zestre mare cauţi, îar nu o bună soţie.' 

,De vel să fi prea fericit 

Nu fi atât de cumplit; 

Fă bine celor ce'n lipsă sânt, 

Căci cine ajută nenorocirea 

Căştigă'n ceruri fericirea 

Şi nemurirea jos pe pământ," 






FIZIOGUE 5:11 

Afară de aceslea mal pomenim .Curioznicâ şi ia- 
■seurtă arătare eelor ce lubescfi a cerca vrednice invătă- 
turî din Fizîognomie, tălmăcită dupe limba nemţească ' 
în cea rusească, cum şi pe limba adastă moldovenească 
de popa Mihal StrUheţchi Blxarli din Mitropolia laşîd- 
luTl785'. 

Această carte stă asemenea in legătm-ă ca cărţile de 
■oracol, sus analizate. Dar are de scop de a cunoaşte 
firea omenească , nu după intâmplărî esterne, ci chiar 
după forma ce au incheeturile şi membrele tniputuî. 

Nnmal un esemplu care desluşeşte coprinaul acesteî 
cărtt : 

, Pentru metoposcopie sau liniile ce sânt pe frunte : 

1) Cuvântă metoposcopie îasle aşezaţii din cuvin- 
tele ce^egreceşU metopon(lobfl) sau frunte şi (acopia) 
socotinţă şi însemnează fruntea, ţinerea minţii, osebita 
gâsindu-să leniile pe frunte. 

2) Obicinuite săntfl leniî pe frunte, patru lungi de 
la tâmpla cea dinlâl până la tâmpla stăngă, şi trei 
pe deasupra fieşte căruia oehiii şi între sprânceane, 
sau una pe deasupra nasului. 

3) Cea deasupra şi lungă lenie a Iul Jupiterii ; al 
treilea lenie, care taste obicinuiţii tocma la mijlocula 
frunţii, îaste a lui Marş* etc. şi aşa ma! departe pentru 
cele alte 4 planete. 

5) De vor fi aceaste leniî lungî dreaple, nerupte, nieî 
pişcate, nici smintite cu vre-o pleamă, sau cu negelil ; 
însemnează eale plecata la ceale următoare lucruri, 
şi norociri la oameni ca aceştie şi la lucrurile lortl. 

12) Luna : arată călătorie pe apă şi pe uscatQ, în- 
demnare, tocmială cu vinii, şi eu beare, soli, ohotnici,. 



.,gnz^=b,G00gIe 



LITERATURA POPDLABi HOMÂNA 



gazde, oament proşti, vestitori şi muerî, aş^derea şi 
văduve' ete. Ast-fel, se descrie caracteral omului 
Tii cele 42 de capitole, care sftnt împărţite apoi in pa- 
ragrafe deosebite, după fie-eare semn ce se observă pe 
lîe care membru. 

Aşa avem deci in această .Fiziognomie* şi o Hiro- 
mantie şi o Frenologie şi in fine toate acele cârti şi 
cărticele mantice, ce irâesc şi ca nişte cărţi deosebite. 
.Hiromandia sau ghicirea pe palmă', s'a tradus din- 
tr'o carte nemţească din anul 1799 şi s'a tipărit la 
1836 ed. 2-a 1856. .Fizionomia' Mal conţine apoi şi 
esplicareanoiţelor pe unghie, tipărite foarte des, afaiă 
de aceea, la un loc eu Trepetnicul. Apoî urmează în 
j,Fiziognomia' inşirarea semnelor ce se arată înaintea 
morţii şi dacă bolnavul se va vindeca sau nu. Acest 
capitol face deja parte din doftorii unde vom reveni 
asupra luî. 

Cărţi de visuri 

Din anticitate încă se considera visul, ce se arată o- 
mului în tăcerea nopţii, ca o proorocie tainică, prin 
care se vesteşte omului ceea ce i se va întâmpla. Bi- 
blia deja coprinde mat multe visuri profetice, Valerius 
Maximus a cules o sumă de visuri, de la Greci şi Latini. 
La Grecii s'au născut de timpuriu tălcuitorf şi prin ur- 
mare .căr^ de visuri*. Artemidorascris cea mal veche 
.carte de visuri' sub titlul de : .Oneiroeritica*') care 
s'a Iradus de nenumărate ori în mal toate limbile Eu- 
ropei, care s'a prefăcut şi s'a preschimbat şi a dat 

'; ecl. lieiff 2 voii. Leipui^ 1800. 



bv Google 



CĂRŢI DE YISCBI , 5S3 

naştere direct sau indirect ia cărţile de visuri, râa- 
păndile prin toată Kuropa. 

Noi trecem peste această literatură şi peste încercă- 
rile multipleîce s'afl Făcut dea espliea visurile în dife- 
ritele modurî filosofice, teosofice şi mantice şi ne măr- 
ginim la cărţile de visuri române. 

Lesviodax, care are pentru această întreagă parte 
a Kteraturei populare, aceeaşi valoare, ca Anton Păun 
pentru literatura estetică şi etică, începe şi aci şirul 
cărţilor române, căcî el traduce şi publică cei d'ântăi 
.Tălcuirea visurilor* la 1836, care se repetă la 1.845. 
1847 cu chipuri etc. apoi maîmultsaQ mai puţin schim- 
bata, 1853-1858 1866 etc. Tălcuirea visurilor s'a tra- 
dus după o carte rusească tipărita la Moscova 1805. 

Altă carte de visuri este aceea atrihuită lui : Aegi- 
^ns călugămi, care s'a tradus din limba .egipteană' 
şi s'a tipărit în Galaţî la 1875. 

.Tălcuirea viselor* după Mărie Anna Lenormand 
este titlul unei alte cărţi ed. 3-a Bueareştî 1876. La 
Craiova s'a tipărit 1880 o carte de visuri şi la 1880 
înBucureştI: .cartea de vise perso-egipteană.' .Cheia 
viselor* ce s'a publicat în Galaţi, compilată .după 3 
autori francezi* de T. N. se deosibeşte printr'aceea de 
toate cele alte cărţi de vise, că^'a mai adăugat şi nu- 
merele de loterie. 

Insfftrşit mai pomenim. Carte de visuri eu un ada- 
us de esplicarea Planetelor', sau .EsplieaţiunI asupra 
■viselor traduse după mtd mulţî autori*. Bucureaci 1881 

La 1877 s'a mal publicat o carte de visuri alăturea 
cu un Co/e«dar întitulai .Calendarul pentru esplica- 
rea viselor' care Calendar mai conţine .Pentru fisi- 



.,gnz^=b,G00gIe 



534 MTERITOKA FOFUL ARH RO MASJ 

ognomie* apoi .Oroscopie" saiS zodiile .Trepetnicul* 
şi .zilele fericite şi nefericite,' 

Mal toate aceste eărti de visurti sânt aranjate în mod 
alfabetic, lată aci cftte-va esemple din aceste Dulităiî 
fantastice : 

Maî întâlu unele dm .Tâlcuirea visărilor* de la 
1836 şi apoî din acel al Iui Aegidîus :tradus din limba 
egipteană. 

,Adunare de nuntă de vel visa că facî, însemnează 
vre o zăticnire, sau că vel pîerde un bun şi adevărat 
prietin. 

Albim zburând asupră-ţî de vel visa, însemnează 
biruinţă asupra vr^maşulid. 

Anteriu de veî vedea in vis, însemnează statornicia 
muerii. 

Arme de veî visa că al, însemnează cinste. 

Busion de vel visa că rupi, arată vre o prefacere. 

Capete doă de veî visa că aî, te arată (Â eştî om 
cu bune purtări. 

Coarne de te veîvisacăal, însemnează îndrăzneală. 

Nasifl pierzăndu-1 de te vel visa, însemnează pa- 
gubă' etc. 

,Ac de veî visa că primeşti present, însemnează 
grijă în afaceri de inimă 

Albie visând : veî priiini o visită neplăcută. 

Albine văzând în vis însemnează : afaceri bune. 

Amanet vidând că primeşti : cliromonie* etc. 

Cărţi de vi.«nrl manuKcri.se n'am găsit pftnă acuma. 



bf Google 



DOFTORII 

Fe lăagă câutarea norocului mal interesa pe omul 
de a '^ căuta sănătatea, fie că vedea el cauza boalet 
!n duhuri necurate, He căconsidera neorănduiala iua- 
mestecul celor patru stihii fundamentale ca o cauză a 
b 'oalei, in ori ce caz, căuta a se tămădui prin puterile 
alnice lecuitoare, ce se află în natură. 

Nu este locul aci a face istoria mediciuel po- 
pulare şi de a căuta ^materia medica' a poporului ; 
noi nemărginm a constata că, întocmai precum se a- 
flaa ast-fel de cărţi de doftorie la toate popoarele, tot 
ast-fel posedăm şi noi o sumă de manuscripte şi cărţi 
de doftorii populare. 

Textul cel mal vechia se află într'un Calendar ma- 
nuscript din Biblioteca Centrală din Bucureşti scria Ia 
1784 care e tradus din rusele. ^) Acest Calendar co- 
prinde 110 recepte, 18 doftorii de caî, 7 recepte de 
.Vemiesurl* şi alte de tot felul, adică de clelurî, Tut- 
ce, de purice, stupi şi pavlid sai) povidlă din vişine. 

') Manuscript No. 19. 



.,gnz^=b,G00gIc 



536 LITERATURA PQPL'LĂRi R OWAKA 

Noi avem deci aci şi doftorii şi o carte de bucate. In 
treacăt observăm că posedăm noi o carte de bucate 
romană scrisă la 1749 din care dăm estracte In 
.Chrestomatia'. Aproape contimporane cu acest ca- 
lendar sânt apoi ,Doftoriile' din sbornicul nostru 
din 1784, cari Insă nu sănt toate de o mână,, ci unele 
mal vechi, altele mal noi. 

Al treQea manuscript este acei al d-lul Ar. Densu- 
şianu, din care am citat până acuma mal multe colinde 
şi care este de pe la începutul secolului nostru. 

Manuscriptul Academiei de la 1799 conţine') aseme- 
nea o sumă însemnată de doftorii. 

Aceste doftorii conţinute in manuscripte, sânt în cea 
mal mare parte leacuri terapeutice şi taumaturgiee ; 
sânt adesea şi leacuri însoţite de ceremonii simboHce şi 
stafl ast-fel în legătură cu descântecele şi cu literatura 
populară religioasă,. NumaJ una safl două esemple spre 
caracterisare, scoase din manuscriptul acesta din urmă, 
care este cel mai bogat în ast-fel de doftorii. 

Oe buba vănătă. 
.Postav roş să-larzl,să-l faci scrum, şi să pul miere 
şi albuşi de ouă, şi le amestecă toate la un loc şi pune 
Ia bubă * 

De durere de mgloe ^) 
,Să cauţi untură de şarpe galben şi să amesteci eu 
rachiQ şi să ungă rachiul acela pe lângă foc, pană de 
oooă ort. • 

'J pag- 51-C9 
•) p, 59 



bf Google 



De orbiclune. "■) 
.Bă. 'şl rază unghiile ace) bolaav şi să le pue, adică 
■unghiile înlr'o lingură, şi cu ţaţă de fată să bage în ochi. * 

Detălnitură^) 
Hîer de găsit, să-l arzî in foc şi să pui apă într'ua 
vas şi să bagî herul arsa, şi trei cărbuni vil !a apă ne- 
începută, şi să guste acel bolnav de trei ori, şi să âe 
spele pe trup ; şi apă ce va mal rămănea, să o lepede 
pe un drum, că 1 va trece.' 

De acea bubă. 

,Să sapi o burueană ce se chiamă avr&measă şi să o 
pisăzt, şisă o facă turtă şi să o pue in doaosau trelrlUi- 
durî.* 

Se maî aHă şi doftorii .pentru îndrăcit*, şi .pen- 
tru furi, ce-ţl vel bănui de dănşii* ete. 

Se Înţelege că maî sânt şi alte doftorii populare 
d. e: 

De durere de cap ') 
.Frunză de pelin alb, să-i opăreştf cu oţăt undezat(?) 
şi leagă la cap/ 

Iar de tuşă *) 
.Gutui şi zăhar şi piperti să bea fiert ca vin cald.' 

)}ilHd. 
*) p»ff. 60. 
*) p«g- 59. 



^=b,GoogIc 



LITFRATURA POPULARA BOMiSÂ 



De tUS&. ' 

, Rădăcină de căpşună cu frunză, e& o fierbi cu vin 
într'o ulcea nouă. de o jumătate oca vin, şi să bea pe 
nemăncate şi dimineaţa şi seara. ' 

Ba ce e mal mult, intre doftorii se nomără şi între- 
barea : 

.Pentru bolnav, muri-va au trăi-va?') la care se 
răspunde în modul următorîu : 

,Să mergi către dănsu! şi să zieî aşa : Doamne, 
Dumnezeu! nostru! iners-aî in CanaGaliliea şi al făcut 
apa vin, şi minune aî arătat de bolnav cu Lazăr ; a- 
rată şi acum cu acest rob, trăi-va ort muri-va; şi 
socoteşti, de să va întoarce spre dreapta va trăi. Iar de 
de să va întoarce spre stângă va muri.' 

Alta pentru bolnav 

,Să ei puţinei aluat, să atingi pă trup pă lasubţiori 
şi pă inimă pă la bolnav, apoi să-1 arunci la un căine 
şi de-I va manca nu va muri. Iar de nu-1 va m&nca va 
muri.' 

Noî am comunicat acest din urmă mod de a cu- 
noaşte, dacă bolnavul va trăi aatt va muri, fiind că se 
regăseşte în .Fiziognomia' tratată mal su3, cu singura 
deosebire că in acesta se treacă Jruntea bolnavului. 
Iar nu subţiorii saQ inima. Asl-fel avem acelt^I prog- 
nostic, ajuns în literatura romană prin două căi deose- 
bite : unul prin traducerea unul original german, prin 
intermediar rusesc, şi altul de sigur deprovenienţa slavă 
de sud. Fără îndoială corespund „Doftoriile' noastre 
mfO: mult .'jau malpuţin ,Iiecebnicilor* slavice, cari au 



bf Google 



fost de timpuriu traduse în limba română, împreună 
cu cele alte părţi apocrife ale sbornicelor slavone, cu 
cari se aflu mal tot de auna împreunate. NovacovicI a 
publicat estracte din diferite liecebnice slavone, ') 

Ajungând la noi, tocmai această partea fost mal mult 
modificată, căol fie-eare copist a maî adăugat rezultatele 
pretinselor esperienţeale cunoscuţilor şi prietinilor săi, 
şi de aci se esplică asemenea, diversitatea cea mare în- • 
tre diferitele texte, şi mulţimea leacurilor recomandate 
pentru una şi aceeaşi boală. 

Interesant ar fi, de a strănge toate aceste texte la un 
loc, a ie studia intr'un mod comparativ şi a le reduce 
Intru cât se poate, la protofipele slavone sau occiden- 
tale şi în sfârşit la cele greceşti medicale, eşite din 
şcolile It^ Hipocrat şi Galen. 

Din manuscriptul nostru de la 1784 comunicăm 
aci o singură doftorie, importantă printr'aceea, că ne 
arată cum că a intrat în popor legenda despre 
somnul cel lung al lui Avemeleh, studiat de noi 
mai sus. 

Omul ce nu poali dormi. ^) 

,Să serii într'o cărămidă vechi, de la biserică, de 
unde se închină preotul, şi să scrii aceste cuvinte : 
Sfântul Diimnezău! cel ce e^ dat somnul lui Adam 
în raî, ji lui Ăvemeileh la Parminon 70 ani, şi celor 
trei cueoni, ce au adormit 370 anî, fă somnu, doamni. 
şi cu acestu omu. Şi cărămida să o puT la căpătâi.* 

Darnoi mai posedăm afarădemanuscnpte încă şi edi- 

,) Primeri ele. pag. 5M-510 



.,gnz^=b,G00gIe 



5J0 tITERATURA POPLT.AIlA RQMAN* 

f.iiinî tipărite de doftorii, dintre cari cea mal veche 
este cea intitulată. .Invâţâtiu'â pentru multe meşte- 
şuguri, tradusă din leşeşte de către Gavril Vineţchi şi 
tipărită la 1806.* Cftt de mare preţ s'a pus pe aceste 
»Invăţăturî* ne dovedeşte faptul că posedăm not o 
copie manuscriptă ce s'a făcut Ia 1816 după tipar. 
A doua ediţiune amplificată s'a făcut la 1624. Aceste 
învăţături nu sftnt Insă toate relative la boale, ci sânt 
şi învăţături de economia casnică, învăţături pentru 
boale Ia cai etc. şi -se apropie aj^t-fel oareşl-cum de 
caracterul compilaţiunet din Calendarul manuscris de 
la 1784. Doftorii pentru om sânt în special numerile 
45—93 ediţia 1-a şi No. 52—102 ed.2-a; numerile 
precedente şi cele ce Ie urmează sânt, precum să 
numesc în calendare, : .curioznice aflări' privitoare 
la economia casei. 

Iată câte-va esemple : 

.No. 46. Pentru arsuri sau brftncă. 

Să lai săpun şi inimă de rădiche, să frecî locul cel 
bolnav. 

,Să lai sănge de epure şi rachiu, să ungtiocu cel 
bolnav. 

.Muştar alb, pisat mărunt cu lapte dulce, să speU 
locul acela.' 

.No, 48 Penrm durere de ofiil. 

. Să tal de la spiţărie zeamă de helidoniea, adică bu- 
rueana rftndurelit şi cu zeama aceea să speli ochii. 

.Chia^ de edâ să'Iii bel şi cu zeamă de Ţilidonie, 
să te un^ pă lângă gătî). 

.Chiag de edti să'lQ pui pă focO, şi să şăd cu ochii 
să te abureşti. 



bf Google 



DOFTORII Hi 

, Să pisezi ceapă, să amestidl cu miere, săpici în ochi. 

,Sâ pisezi peUiiâ s& fad blastorti şi noaptea să pul 
!a ochi. 

.Coaje de pepene galbenQ, să'la pisezi să pul la 
tâmple, şi puind pS, o cârpă să pul la ochi.* ' 

,54. Pentru durere de eapQ. 

, Rută cu untâ de rozmarinii, să îaT şi să pisezi, să 
amestesi cu oţet, să faci blastorfl, să pul la capă. 

.Năramzăeă tal ca talerul şi să pvî cafea pisată pe 
deasupra, şi să faci trei blastori : 2 să pul Ia tâmple 
şi una ia frunte şi vei vedea folosii. 

,Iar negăsindă năramză să faci de gulie şi cu cafea. 

, Albuş de ou cu lapte de f^meae şi until de lemn, 
să pul la frunte. 

.RumUanec adică muşăteld de la spiţărie, să'l lierbi, 
să oblojeşti capul.* 

Din spuneri pentru economia casnică mal dăm şi aci 
câte-va esemple, pentru caracterizarea lor. 

,105 l'entru vinfl să nu să strice şi de se va strica 
poate ca să-ia dreagă. 

.Limpezeala vinului, cândă vel vrea să'lfi limpe- 
zeşti, să îaî o cinzeacă de oţet de vinO şi să~l arunci 
in butie şi să va limpezi vinulă. 

,&ă I^ şaoa de la cald asudată, ori pătura de subt 
şa, numai să fie asudată, încă fiind caldă să o pul pă 
vrana buţii, şi să va limpezi vinulft. 

149. Pentru oî sau vite mărunte s^u Ie strice lupu. 

, Să lai came de lupă, s'omdt în apă şi cu acea apă 
o dată sau de doao ori să speli vitele la gatfl şi ia spi- 
nare. Acest sicret s'ait cercat de un filosof de la Da- 
niea.' ele. 



.,gnz^=b,G00gIc 



S(2 LITEEATURA POPDLARi BOHÂNi 

Tot de acelaşi calibru, insă diferit oareşf-cum in 
privinţa doftorielor este cartea: .Dohtor de casă, cu- 
lese din mal multe eârţî, pentru folosul obştesc de un 
îubitor de binele omenirii, tipărit la 1846.' Precum 
zice insuşi autorul: 

.Că cele ce sânt scrise aice, nu sânf adunate du- 
prin gura babelor — de şi ele o să-şl cunoască multe 
bunienl de ale lor — ci sânt culese şi alese duphn 
cărţi dohtoriceşti, cunoscute de bune şi cercate de ma! 
mulţi pătimaşi cu folos." 

Dohtoriilede aci s&nt asemenea şi .pentru lucruri 
din casă,' .pentru vinuri,' .pentru cai' etc 

Doftorii de tot Jelui s'au publicat in .Septămăna ')' 
a căror valoare ştiinţifică este aceeaşi, ca a doftorie- 
lor cercetate pană acuma. 

.Medicina practică' a lui Oionisie Piru Tesalia- 
nul, tradusă româneşte de D. Cornea*) conţine în voi. 
II o sumă de reţete şi doftori, cari se aseamănă cu 
cele usitate până azi de popor. 

In sfârşit mal pomenim : , Calendarul descântece- 
lor, coprinzând descântece pentru toate boalele in- 
terne, răni, umOătutl, bube, scrinteU ; o mulţime de 
mijloace pentru economia casnică, relativ la boalele 
vitelor, la semănături etc. Buc, 1882,* Limba în care 
sânt scrise doftoriile din acest calendar, este departe 
de a fi populară, şi materia medică, este puţin este- 
tică; şi ast-fel pierde o parte din importanţa ce au a- 
ceste cărţi de medicină populară ; căci alară de iro- 



bf Google 



doftori! 543 

portanta lor, ca nişte cărţi populare, ele mai sânt im- 
portante şi prin mulţimea numirilor române de plante 
«e conţine. 

Pe scoarţa sbomieuluî nostru de la 1779 se află 
in stărşit fragmentul uneî doftorii, care se regăseşte pu- 
ţin schimbată în .Dohtorul de casă* de la 1846, şi 
-eu această doftorie, încheeăm capitolul doftorielor. 

Reţetă, sufletească 

,Să mal adâogăm aci şi următoarea răţetS, rân- 
duită de dohtorul spiritual, tămăduitoare pentru toată 
patima sufletească. 

,Să ia pătimaşul de la spiţăria Atotţiif orul : cre- 
dinţă, răbdare, frică şi nădejde şi să le piseze pe toate 
acestea în pioa supunerit, să le cearnă cu sita con- 
ştiinţei, să le fiarbă în vasul uitării, să le raesUce cu 
tingura chibzuiril, a& le strecoare prin pănza rezonului, 
să le soariaă cu paharul mulţmniriî. 

,Pe urmă să-şl aştearnă salteaoa virtuţii cu cear- 
ceaful moralului, şi să se acopere cu plapoma zmere- 
nieî, avănd perina prevăzulul ; şi după ce va scoate 
năduşala răului prin nevoinţe, aă se şteai^ă eu şer- 
vetul liniştirii, şi apoi t& se îmbrace cu hainele bunei 
vieţuiri, şi va fi sănătos.* 



.,gnz^=b,G00gIc 



CONCLUSIUNE BASME 

Precum se revarsă toate râurile intr'un ocean mare, 
care le înghite pe toate, şi se hrăneşte din toate, aşa 
se revarsă şi toate râurile fantaziel populare intr'un 
singur ocean mare, în basmele^ în cari se concentrează 
tot ce am studiat până acuma; şiast-tel formează bas- 
mele conclusiunea naturală a acestei căr^. Prinlr'a- 
cest mod de a vedea ne deosebim noi, de toţi scru- 
tătorii moderni, cari s'aii ocupat cu cercetarea pro- 
fundă a basmelor. 

Teoriile principale in privinţa origine! basmelor, sftnt 
două: una teoria mitologică reprezintatâ prin Grinim 
şi scoală luî, şi eea-raltâ teoria migraţiună reprezin- 
tatâ prin Benfey. Cel d'ăntăifl vede în basmele, remăşi- 
ţele mitologiei antice a fie-cărui popor şi ast-fel 
figurile din basme nu sănt alt-eeva, decât zei traves- 
tiţi, şi la urma urmelor fenomene personificate ale na- 
turel. Din acest punct de vedere, sânt basmele de o- 



bf Google 



origine mult malE veche, dec&t creştiniamul, şi asemă- 
narea ce esistă înlre basmele diferitelor popoare, se 
esplică prin identitatea de id^ mitologice, ce se admite 
de către şcoala mitologică la toate popoarele indo-ger- 
manicei ceea-ee a rămas însă până astă-zî nedovedit. 
Benfey esplieă din potrivă, atftt originea cât şi ase- 
' mănarea basmelor între dănsele, prin migraţiune ; căci 
susţine că au venit din Jndia în Europa abiif pe la 
xecolul al X si erei noastre, împreuna cu celealte cărţi 
populare, pomenite de noî în partea ăntăia. 

Noi din parte-ne înclinăm spre teoria migraţiun^, 
dovedită pană la evidenţă, pentru o parte însemnată 
a literaturel populare modeme. Nu admitem însă ter- 
menul pus de Benfey şi nici nu credem că afl venit 
toate In forma de basme, ci noi voim să dovedim, că o 
mare parte din basmele actuale, dacă nu cea maî mare 
parte, s'aă desvoUat din novele fi povestiri, pe cart po- 
porul cu încetul le-a scbimbat în basme, înzestrând pe 
eroii acelor povestiri, cu trăsuri fantastice şi cu facul- 
tăţi supranaturele luate, saă din credinţele veclil, safl 
din cercurile literaturel apocri/e şi romantice. .. 

Greutatea cea mal mare în cercetarea analitică a 
basmelor constă intru aceea, de a recunoaşte pătura 
mitologică, ce se presupune ca baza sail cel puţin ca 
o cauză principală a transformării lor. Aci păcătueşte 
şcoala mitologică, care vede în toate numaî mitoloffie, 
pe când cercetarea istorică ne arată, că cea mal mare 
parte din aceste elemente pretinse mitologice, şi prin 
urmare foarte vechi, sănt din contra, de origine lite- 
rară, şi prin urmare relativ foarte «oî. 

In cursul cercetărilor noastre, na o dată am 

«Mlv, Vk roi. nm. B9 



.,gnz^=b,GoogIe 



5« LITKRATDRA POWn,ABA ROttĂHi 

atras atenţiunea asupra acestui punct, arătftnd des 
originea «itiral basm, iKToru! eutftril fignrf sau' ele- 
ment din basme şi cred&m de fţjuns reamintirea ace- 
lor observaţiunl, pentru a recunoaşte originea literară 
a unei stttne de elemente constitutive ale basmelor. 

De alta parte asemănarea cea mare şi une-«rf iden- 
titatea ce esistă între basmele tuturor popoarelor, ne 
dovedeşte că şi fondul acestor basme, departe de a fi 
din timpurile preistorice, mitologice, este din contra 
asemenea mult mal modern. Câd cucftt un elwnent 
comun popoarelor indo-germane este maî vechia, ca 
atâta mal mult s'a schimbat şi s'a modiflcat!ntr'unmod 
aşa de radical, în cat înrudirea sa la acele popoare a 
trebuit să fie descoperită în urma de cercet&rf pro- 
funde, cum ni-o arată bunioară limbistioa. Abia dupi 
atâtea secole de cercetări, adeseori curioase, asupra 
relaţiunel limbelor între dftnBele a reuşit Bopp în se- 
colul nostru, să dovedească, că toate limbile Eun^ 
stail In străosă legătură cu unele limbi orientale, fi 
că toate sftnt fiicele uneia şi acelea^ limbi primitiTe. 

La basme din contra, întocmai ea la poveri, istori- 
oare ^ snoave, ne ajunge citirea lor în diferite litera- 
turi pentru a le recunoaşte imediat, eu deosebirea nu- 
mai, că aci sftnt într'o haină romftnă, acolo Intr'o hai- 
nă germană, dincolo într'una franceză şi aşa mfd de- 
parte. De sineşi detuni se impune conclnziunea, că şi 
basmele în cea ce priveşte fondul lor nu poate să fe 
de cftt din aceea^ epocă ca şi poreştile, istorioarele ţi 
novelele, şi nici de cum de o tuiticitate aşa de mare. 
aau chiar dintr'o epocă mitică. 

Dacă dovedim deci pentru unele basme originea tKf- 



bf Google 



■v^istieăa/ondiilm lor,tAnnQX se esplio&şi asemănarea 
ior la diferite popoare ; căd, In acelari mod precum au 
^UQS cele-l'alte poveşti din gnrS in gură şi din litera- 
tară !n literatură, tot in acela^ mod şi mai in aceeaşi 
vreme au venit şi acele poveşU, care erau mal potri- 
vite cu ăi^tosiţranea fantastica a poporatuK. 

De aceeaise ageamănă şi/ondvi basmelor, numai 
baina le deosibeşte. Această haină iosăşi nu este alt- 
ceva de cftt o ţesătură compusă din diferite elemente 
literare, ee au venit din diferite păr^, de au înrâurit 
asufffa fantazidl poporului. Limba de altă parte cu i- 
diotismele şi cu particularitâţile ei, săvârşeşte apoi 
actul de asimilare. 

Cercetând basmele din acest punct de vedere, ve- 
dem, că acea asemănare este o asemănare concen- 
trică, adică luând de esemplu im basm român, vedem 
că se aseam&aă m^ mult, cu acel al popoarelor in- 
vecinate, cu caii stă: poporul nostru intr'un vednic 
schimb mutual, şi' că acea asemănare scade cu atăt 
m^ mult, cn cât tnaint&m Ia poporele mal depărtate. 

Noi ne mărginim deci aci a căuta Ia unu sau la 
două eeemple din literatura noastră română originea 
literară a fondului lor. 

înainte Insă de a intra In cercetarea basmelor să 
aruncăm o scurtă privire asupra literaturel respective 
române. 

Colecţiunea cea mal veche de basme române este 
aceea, pe care au publicat'o fraţU Schott >) In traduc- 

*} Arthar nad Albert Schott i Walftchifche Maehrcben, Stuttgaid 
nsd TUbiDgen 164&. 



.,gnz^=b,G00gIc 



BŞ LITERATCBA POPULABA BOMA kA 

ţlune gennană. CulegăUirU au însoţit această colec- 
ţiune cu observări mitologice, analoage cu acele ale 
scoald Grimm. 

Cel d'ăntaiQ care a publicat un basm rotnftn este 
.N. Filimoa, autorul romanului cultural , .GocoiI Tecbi 
şinoi.^ Basmul său Intitulat ,omul de piatră* a'a publi- 
cat In , Ţăranul Român* redactat de ]. lonescu. Frin- 
tr'aceasta a dat impiils d-luî P, Ispirescu, vestitului?! 
smeritului nostru ,culeţ;ător tipograf* de a publica in 
acelaşi ziar 2 — 3 basme, editate apoi ca o broşură 
deosebită Bucm-. 1862. La 1872 apăru apc^ voi. 1 din 
, Legende şi basmele Românilor,* ale aceluia^, ^ la 
1876 Fasc. I-II al volumului al dcHlea. In sfârşit a pu- 
blicat acoma la 1882 un volum respectabil de ba^me 
române •) format din basme editate şi de tot pe alăla 
basme inedite. 

Sub influenţa primei broşuri a d-lul Ispirescu a 
cules d. 1. C. Fundescu o sumă de basme, tmpreuDă | 
cu snoave şi ghicitori, şi le-a publicat pentru prima 
oară la 1867, ediţiunea a doua adăogită s'a făcut la 1 
1870 şi a treia la 1873. Teodor M. Arsenie a făcut | 
de asemenea o colecţiune de , basme sau istorii 
populare* voi. I ed. a doua, Bucureşti 1874 voi. H 1 
Tumu-Măgurele 1874. Afară de aceasta s'au maî pu- | 
blicat basme in calendare, prelucrate mal cu seamă 
de N. D. Popescu, aşa la 1874, 76, 77, 78, 80, şiur. j 
calendar deosebit la 1877^ Cu o dibăcie oare care a | 
tradus L. Wolff mal multe basme germane în limba 
română, ceea ce pomenim aci Insă numai in treacili. 

I) y. Bevista Ist. Arh. ^ Filologie I, 1883 paţ. 888—239. 



bf Google 



BASMK 649 

Basme moldovene In graiul cel mal plastic popular a 
cules şi a publicat Creanga; nu mal puţin poetice şi 
frumoase aănt cele de I. Slavici ; basmul Zina Zorilor 
eateunid din cele mai &umos povestite basme române. 
Basme au mai fost publicate !□ diferite ziare periodice. 

AfaHL de aceste basme prosaice mai avem tn lite- 
ratura romanii şi cftte-va basme versificate şi adicft : 
.Argbir şi Elena* un basm unguresc, versificat de I. 
Barac şi tipărit pentru dntăia dată la 1800 şi de a- 
tuncea cel puţin de 15 ori, dacă du mal mult, şi a a- 
juns o adevărată carte populară citită şi recitită de 
popor. Originea ungurească a acestui basm se afirmă 
prin aserţiunea lui Asboth ^} cum că este unul din 
basmele cele mai populare din Ungaria. 

Al doilea basm este: , Povestea povestelor* de Sta- 
mati, publicata mai întăiu deosebi Iaşi 1843 şi a- 
poicu titlul: , Ciubăr vodă* bi Musa românească. *) 
lusfărşit mai pomenim basmul : .Fata i&ră trup* ver- 
si&cat de d. Ronetti Roman In poema sa Radu *). 
Basmul insuşie luat din cartea lui Kunisch*), care a 
publicat în traducere germană, două basme inedite ro-* 
mftne, i&ră. de a indica izvorul de unde le a luat. A- 
mâudouă însă au reintrat în literatura romană, căci 
unul este ,Fata f&rătrup' şi cel-î'alt , Fata în grădina 
de aur*)* ainspirat.d-luIEminescu poema sa .Lucea- 
arul* 



•) O. ABbolh în : Archîv fllr slav. Philol. voi. IV pag, 626 No, 1. 
■) C. Stamati, Hnsa româneasci I, Iaşi 1863 pag. 72—143, 
») R. Bomaa : Eadn. Bucnr 1878 p, 23-27. 
-•) R. Eiini»<^ BDkarrat nnd Stambnl Berlin 1861 pl9i-20!i. 
^) Pag. 180-193. 



.,gnz^=b,G00gIe 



&B0 LITBBATDBA POPIILABi BOMAkA 

întocmai precum am obserrat-o la ctatecele popu- 
lare, tot aşa ar trebui culese şi aci toate variantde 
unida şi acdufaş basm, din aceste odec^uid. 

latA acuma povestea .Hoţu tmpAratul* din colecţin- 
nea d-lnllspir^cu i) Acest basm nu este att-ceTB de cât 
strilvechea poveste egipteană, comunicata de HCTodot') 

Iată in scurt povestea egipteană , după Herodot: 
.Rhampsinit puse de i se zidi'o ha2Da împărătească; 
meşterul lăsă o peatră necimentată care se Învârtea 
în jurul el, şi spuse fiilor săi cu limbă de moarte, că 
de iicolo vor putea lua căţl bani vor voi. Copii se 
folosiră de povaţa tatSluT lor. Imp&ratul fosă, aim- 
ţind că. 'î lipsesc baniî şi văzănd zidul neatins, nu 
putea să 'şl esplice Ixicrvă şi puseourse ca să prinză 
pe hoţi. Bm cel doi fraţi, caii fartri)', a fost unul prins, 
şi ca să nu se recunoască, pwse pe cel alt de-I tăia 
capul. Ca să descopere pe boţ,'at&mă împăratul tru- 
pul mortului Ia vederea tuturor ; muma sa dojenea pe 
cel alt Irate, că'l va spune Impăratuinl, dacă nu va 
aduce trupul fratelui săQ. FrefScftndu-se c* 1 scapă 
vinul din butoae tocmai înaintea străjerilor ce păeeati 
trupul, '! imbătă, fără mortul şi tăia jumătatea barbel 
fie-cărul străjer. împăratul puse apoi pe fota sa !n- 
tr'un cort pe piaţă, şi spuse că or cine va veni la 
dânsa să 'I priimească, dar numai, cu condîţinnea 
să-I povestească hoţia cea mal mare ce a l&^ut. Ho- 
ţul vine şi dânsul şi-I povesteşte toate isprăvile sale, 
dar cănd voi ea să'l apuce, lăsă el !n mftna el, mftna 
fratelui săii celui mort, pe care o adusese el cu sine~ 

') No. XXXIV pax. 366-379. 
') n o. 121. 



bf Google 



BASM^ 6&1 

împăratul văzând aULta viclenie, filgădui hoţidul er- 
tare şi I>ună priimire, dacă se va arăta înaintea lui, 
şi dacă veni, !l mai dede şi fiica sa !□ căsătorie.' 

Această poveste a lui Herodot intră in literalura 
europeă abia în evul mediQ, prin mijlocirea Iul ,Syn- 
dipa' care Io una din prelucrările âde (în cea fran- 
ceză) conţine şi această poveste. Precum crede Lan- 
dau 1) a ajuns în această colecţiune, prin comunicare 
din gură in gură, de oare-ee cunoştinţa limbai ^\ lite- 
raturei greceşti nu era pe atuncea respândită în Eu- 
ropa. De timpuriu a ajuns apoi novelă italiană, locali- 
sală în Italia, aşa în Pecorone al lui Ser Giovanne *} 
Ia Bandello etc. Şi Boccaccio vestitul novelist cunoaş- 
te şi introduce aceeaşi poveste, însă cam schimbată, in 
Decamerone, '■) tot aşa a devenit baza unul roman 
francez vechitl, localisat în Franţa. 

Din novelele aceste, s'a. născut iSră îndoială şirul 
întreg de basme, din care unu este basmul nostru ro- 
manesc. AşaIaItaIianI,laKorvegienI, Ia Germani, Buşi 
etc. precum se vede apriat din anotafiunile lui Grimm 
la basmul german şi ale lui Afanasiev la cele ru- 
seşU din coTecţiunile lor. La noi s'a mal ampHHcat şi 
s'a mal desvoltat acest basm, combinăndu-se cu ele- 
mente luate din alte basme. Acest fenomen de conto- 
pire şi de amalgamare, a două şi mctl multor basme în- 
tr'unu singur, este prea cunoscut, pentru a'I maJ de- 
monstra aci. 



>) U. Laod&n, Qnellen dea Decamerone, Vien, 1 
•) Oioni. IX Nov. 1. 
•) Giom IV Nov. 2 



.,gnz^=b,G00gIe 



552 LITKRATOHA POPOI.ABi ROMAnI 

Trecem acuma Ia ud al doilea basm, studiat âe noi 
în partea ăQtftia Iu legătură cu un şir întreg de ro- 
manţe, poveşU, legende şi minuni, cu ocaziunea ,Ghe- 
novevel ') * Esenţialul celor mal multe poveşU ele. 
dintr'acel şir este dragostea tmpărattUiA către propria 
aa fiică şi persecuţiunea el, une-ori esprimată prin tik- 
rea măindor. Restul e luat din alte povesti, dar fon- 
dul se recunoaşte cănd rasS clar, când nm schimbai, 
după subjectivitatea povestitorului. 

Fondul acela îl regăsim earâşl în poveştile egipt«ie 
ale Iui Herodot*). El ne povesteşte că; MycerinuBSe 
îndrăgosti după propria sa fiică; fata se spânzură de 
ruşine şi tatăl eî o tonormântă într'o vacă de lemn 
poleită cu aur ; muma ef supărată pe slugOe, care au 
ajutat pe împăratul, porunci d^ li se tăîară mâinile, ţi 
ast-f6l se făcu şi eu statuele lor.* 

Aci avem elementele principale ale basmelor, no- 
velelor ele. numai cu mica schimbare că mâinile se ti- 
iară fiicei şi nu slugilor. Ba chiar din vaca de lemn in 
care se înmormftntă trupul mort al fetei, s'a fftcut haina 
de lemn !n care se înveleşte în unele variante fata de 
împărat. 

Din j}oi;e9^« locală egipteană s'a iîlcut romanţul Apol- 
lonius din Tyra localisat în Autiohia , apoi In Bizanţ, 
romanţul Elenei; localisat tn Franţa a devenit Minu- 
nea Maicii Domnului, şi In siâ,rşit se resfiră într'un 
şir nenumărat de basme la toate popoarele, căpătflnd 
pretutindenea coloritul naţional. 



>) Hal su» pag. 114—126 
') C&rtea II op. ISl. 



bf Google 



întrebarea cam s'au r&sp&ndit aceste basme, se de- 
sluşeşte acuma foarte uşor, îndată ce am stabilit pa- 
ralelismul între basme şi novele sau povestiri. Tot aşa 
precum au ajuns aceştia la Dot, at&t prin scris c&t 
şi prin viul graiu, tot aşa an vei)it şi basmele. Cu 
atftt mal uşor putem admite aceasta, cu cât pretinsa 
suma însemnată de basme, ce se află răspândită pe 
i^nprafaţa pământului, se reduce, dacă nu tocmai la 
40 de formule precum a încercat Hahn a le reduce, 
dar sigur cel mult la 80 — 100 de formule ; din 
combinaţiunea multiplă a acestora se compune acea 
varietate mare de basme. Cât de mică este acuma a- 
ceastă sumă, fată cu numărul însemnat de novele, 
poveşti şi snoave, pe care le-am văzut colindând de Ia 
un popor la altul. 

Comunicarea pe calea literară, cbiar de ast-fel de 
novele, am dovedit -o noi în această carte în deajnns. 
Ca să reamintim un singur esemplu, ne ajunge a po- 
meni povestea : , Dracul şi femeea •) * unde am arătat 
trecerea el în basm ; la esemplele aduse miU sus, mal 
pomenim aci, că o paralelă română întocmai cu pove- 
stea, se află în ,Şe4ătoria>)* lui losif Vulccm, culeasă 
din gura poporului român din Transilvania. 

Cât priveşte acuma comunicarea basmelor prin gra- 
iul vid, vom povesti aci tm fapt destul de interesant, 
care ne va arăta una din căUe de comunicare, cari 
duc de la un popor la cel alt. Noi datorim acest fapt 
d'lul I. Bianu, care ne a povestit, cum că fiind tncă 

•) Mal nu pag. 13S-137 

'J An VI. 1880 pag. 186—187 



., Google 



LrrBRA.TnBA POPDLAEi BOIlÂNi 



coihI, auzise că trăe^ tntr'un sat oare căra ta Tran- 
silTania, nu d^iarte de locul şederel familiei sale, uo 
povestitor vestit de basme. Acel povestitor spuoea 
nişte biuime ne mtU auzite p&nă atuncea, şi lumea ve- 
nea cu mic, cu maţe, să asculte basmele acele şi fi 
plfttea pentru povestirea tor. Aşa le a a^zît şi d. Bianu 
ca basme, in copUărie. Dar acele basme, precum a 
recunoscut m^ t&rziil, nu erail insă alt-ceva, de cât 
epizoade din poemele lui Tasso ţi Âriosto devenite ba- 
sme şi poveştii populare în Italia. Povestitorul nostm 
romte slqjise ca soldat in armata austriacă, şi făcea 
parte din garnizoanele staţionate In Italia. Ca veteran 
s'a futors acasă şi aducănd cu sine basmele auzite a- 
colo, le a introdus cu incetul !n cercul basmelor ro- 
mane, şi astă-zl fac parte din proprietatea literară a 
poporulut. Soldaţii şi negustorii erail mijIocitorU cel 
mal de frunte tn timpurile trecute, şi lor se datoreşie 
în mare parte trecerea fondului de la un popor Ia al- 
tul. Asimilarea a făcut'o însuşi poporul îmbrăcând, ma- 
terialul cu baina naţională. In locul calului Baiardsa, 
putut pune în esemplul de faţă calul năsdrâvan din bas- 
mele rom&ne, care scapă pe Făt-îirumos din toate pri- 
mejdiile, întocmai precum scapă Baîard pe Roland; 
Fata Morgana a fost înlocuită prin Zîna zorilor. Vră- 
jitorii prin zmă şi aşa toate cele alte dgurl şi persoane 
din basmele italiano, şi tocmai aşa s'a. înt&caplat, făr& 
îndoială, cu toate basmele ce au intrat în Uteratura 



Elementele naţionale, de altă parte reprezintă sa- 
ma de idei şi concepţiuM, izvor&te şi luate atăt din 
romanţurl, (Ât şi din apocrife şi din întreaga literatură 



bf Google 



BASira 656 

populară religioa3&, care a intrat fn popor tnaintea 
basmelor şi s'a asimilat ca d&nsul, ^ care intră tot 
mereu. 

Dacă am rezuma acuma f oate elementele basmelor, a 
căror origine literară am demonstntt'o !n cm^ deevol- 
tărilor dm această carte, am avea o sumă respectabilă 
de atari idet şi concepţiuni, considerate până acuma, 
ca urme ale mitologiei antice. Ca să pomenim numai 
unele: Apa vîă am ^SiaiVo d^&în tAlexandria*, ca2uZ 
sburător, cimiliturî, intrebărî istefe în cercul solomo- 
nic şi !n desvollările ulterioare ale acestui cerc. iW- 
vestiri şi întâmpinaţi, credinţe astrologice şi alte cre- 
dinţe, din suma cărţilor înşirate şi studiate mal sus : 
şi ast-fel putem susţine cu drept curant, că basmele 
sftnt vârful piramidei, iăcută din întreaga literatură 
populară; Intr'ănseleculminează literatura romantică, 
etică şi rel^oasă şi se manifestă învederat legătura 
acestora între ddnsele şi influenţa adăncă ce esercită 
asupra spirituM omeniri. 



sfArşit 



bv Google 



bf Google 



APENDICE 



.,gnz^=b,G00gIc 



...^ 



bfCiOoglc ■ 



AFEHDICE 

CEASORNICUL DOMNILOR 



N. COSTIN 

(UanQBcriptnl Vo. 6 din Biblioteca Centnlă din lut, acria 
U 17U foL 24a*-ai6h) 

Paxte a patra; eapti întâi. 

VoroaTa a prea înţeleptului Gara- 
mantilor cătră marele Alexandru, In 
care dovedeşte, că nud mult pot cei, 
cârti cu măsura socotesc de sine şi mo- 
ştenesc puţine, de cât Alexandru, care 
moşteneşte multe, şi cu m&ndrie soco- 
tind de sine; şi că pre mare nebunie 
easle, a'ş vrea a stăţÂni lung şi lat, care 
are scurtă căruţă a vieţii sale. 



.,gnz^=b,G00gIc 



560 VOROATA GARAMAWTILOB 

lObicialSiaste între Garamanti, Ale- 
xandru, de rar unal cu altul, iară de 

oiM^î'wţ^^ aproape eu cel streini nice dănâoară să. 

am, dUM atmii. qu vorbască ; de vor fi et cel intW pri- 
cina amestecăturilor, cu limba a omu- 
lui rău, tiemicâ nu-i altă, (ără crainicul 
iiiemil ceiî r^le şi neiubitoare. 

hi^'ShirS'^'S După ce ne veni veaste de tine, că, 

nMfl«t»rtciihmdJi, viî într'aclastâ tfa)râ îndată, nici să 

decM Drt oBtvl bon ^ , .. - , . - . 

ik* i(» Ini a-i (111 eşim intni tămpinare ta pentru cmstea, 
dS^'n!^ ""'**' lidtde apărare, n'am grijit; nice ochii 
să rădicăm spre "tine să te vedeam, 
nici gura a deschide pentru să vorbim, 
nice m&nOe pentru să teamăniem a nu 
clăti, nice a rădica răsboîâ pentru să 
tea vălâmâm n'am sfâtuitu sft facem ; 
că mult mEu[ mare urâciunea easte in- 
tru noi de cinstea şi de averi, care le Iu- 
beşti tu, decât dragostea laudei şi avu- 
ţiilor întru tine, care le urăm nbl. 

Iară după ce-ţi plăcu ţie ca să te 
vedem pre tine, pre care-l(e) a-1 ve- 
dea n'am poftit ; pentru să-^ sliyim tie, 
căruea a sluji nu vom ; pentru s& vor- 
rodSS'^^Z ''■"' cu fine, cu care a vorbi nu poftim, 
i"^!îw *^'*'h°' ^^ ^^^ *" '^®* noaăa face adastă, ia- 
(i*^, dii?* iiMin,'' ră cu aciasta tocmală : ca cu răbdare 
să ne asculţi pre noi, că, care le vom 
dzice ţie, mal mult î^ vor folosi ţie, pen- 
tru s&-ţi dr^ ^ţB ta, decăt să {Pră- 
seşti de a suppune paza (ţara) noaslrâ. 



bf Google 






TOEOATi B*BAMANTILQR 

precum cale easte a să cuiioaştea dom^ 
nilor Tacurile viitoarea, că şi pre noi 
puţin să ae socotâscă, care ar li a uoa- 
stre, decăl lumina mai deschis easte ; şi 
pre tine că te osteneşti şi că te zăbo- 
veşti a suppuneac61eacare săntu stre- 
ine, iară deschis easte. 

;tUnIucrute întreb, Alexandru, la care 
de vel putea a răspunde nu ştiţi, că oa- 
menii mândri deprindu a fi la mint6 
turburaţi, ^une-m mie te rog, unde 
meargi ? de unde vil, ce vel, ce gân- 
deşti? ce pofteşti ? până la care crâH ^ 
şi ţări să rătăceşti neodihnitele rahnele ■ 
inemil tale? Nu inzădar te Intrebu a- ' 
ceastea ; ce ar fi ce vel, ce ar fi ce ceri, 
ce ar fi ce cerci? că nice ce ai cerca 
tu, socotescu, că nu ştii tu ; că cugetul 
mândru şi învrăjbitorîu, nice ştie, nid( 
lnţă16ge ce ari putea aă-ş facă şie în- 
destul'; de vremea că eşti învrăjbitorîu, rf.^iSSs'iSîi^Si 
te treci pre tine cu laude; cădeşti des- Aiexand™, (mm 
frânat, rahnă a avea t6 amăgeşti pre **™* 
tine ; căci eşti tflnâr, te amăgeşti cu ne- 
ştiinţa; căci eşti măndru, încarcă asu- 
pra ta lumea ! ca adecă, să urmedzi pe 
prostime, şi să nu agonisăşti socot^lă ; 
ca să ţii pftreare ta, şi efatui str^n s&4 
leapez ; ca să Iubeşti înbunători, şi să 
depărteadzi de la tine pre cel învăţaţi şi 
în^Iepţi. Că domnii şi oamenii cei de 



.,gnz^=b,G00gIc 



TOKOATA aABAllĂimi.OB . 

SOS, mal moli ror sX 8(K) lande dio 
nâadSaaSi, decăt s& sa ceartea pe di- 
reptul. 

'.Şi a^ea a greşalil voastre, o domni- 
lor, pricină, nu înţeleg ; căd In curţile 
voastre fmpărăteaştl (în stăp&nille şi 
; împărăţiile !) geambaşi, şi imbanătonl 
> (şi mincinos maX mulţi de cat băr- 
baţi inţălepil) ţineţi ; că în casa domni- 
lor, de va ti unul trâmbitorîu de ^>te 
alesă, Iară şease sute InpotrivCL sânt hu- 
litori de sâlniciea. Şi acmu provftdzu, A- 
lexandru, că să va tămplâ de mtâ cn- 
Tundu Dumnedzel vor aşedea fârşit vieţii 
tale, decât tu să aşedzl hotar războlolnl 
tău ; că omului învăţat cu tulburările (şi 
eu8fâzile)pentruodihna,neodihnaea8te. 
,Te vădz pre tine plin de ostaş şi de 
tirani înpreglurat, te vădz căpratM be- 
s^ricile, şi bani fSrâ folos că Inpraştil, 
te vădzd că omori pre cel nevinovaţi şi 
că nu laşi în odihna pre cel păcluitori: 
te vădz că tutaror eşt( neprieaten, şi câ 
n'ai prieateni, care este cel de pe unnS 
rău (de pe urma rău) din toate relele. 
' Iară aşea de cumplite osten^le precum 
' sănt aceastea nu poate fi să Ie rădici, 
; doară sau de eşti nebun, sau de s'au 
I descărcat asupra ta certart de la dmn- 
dzel ; că de multe ori din slobodzeniea 
dumnedzeilor, omenii petrecănd zUiav 



bf Google 



VORPĂVA Qi-BAMASTILOB 56a 

CU lioişte şi odihnă, să inv&lătucescu 

cu supărate şi greale lucruri; nuca din- ^^^1^^^^ 

trudânsele să agonisască cinstea, ce să nit* m hoa^ ■ U 

răsplătescă vina pentru calea tpecute. ^ţiSJ! ''*"'' ^" 

Căaşe sănt demultu drepţi dumnedzeiT, 

căt veri mai tărdziu veri mai curund, 

nice un rău nepedepsâtii nu-1 lasă. 

,Spuae-mI mie, te rog, âu nu easte 
mare nebunie a sărăci . pre mulţi, pen- 
tru să tea inbogâţftşti numai pre tine ? 
au nu easte câ.de pe urmă nebunie, p,^*i,u ^STem 
pentru să stăpăjiăşti tu ca un tiran, să nn-iindenuuiidiin- 
şti a-i goli (! 1. goni)pr6 toţi de la stă- ""ii).**^ ^™^ 
păniea moşiilor sale ? au qu easte ne- 
bunie pre mare, că vel să aşedz răsâpâ 
vieţii noastre, şi multe mormânturi pre 
pământ ? au nu easte nebunie prea ma- 
're, a vrea ca să areate dumnedzeil ne- 
odihnite muncile sale, şi să piîardzâ vr6- 
re şi socot61a a toată lumea? Au nii n,^^^ aonnoin! 
easte nebunie c6 de pe urmă, ca cu la- p»« en gna. dum 
erămile săracilor şi a văduvelor aşa de ™»to'->- 
sângeroase biruinţă a vrea să agoni- 
seşti? Au nu easte nebunie mare, săîn- 
noate pământul în săngele celor nevi- 
novaţi, pentru să dobândeşti veaste cu 
blăstâm intre oameni? Au nu ţi să pare 
ţie mare nebunie, cându inparţăndu ni^'^^i'* 
dumnezei lumea, între aşea de mul^ să bitnAa ii u, duo 
vei tu, numai ţie să o dea: dumnezei şi ^°'*'' "^"**'> 
să ţi-le râpascâ ? 



.,gnz^=b,G00gIe 



!%■, 4>it«KoKlil) I 



TOBOAYA GARAMAMTlLOIt 

; * Nu aftntu. Alexandra, aceastea zidiri 
; între oamenit muritorii nascufc, ce sftnt 
faptele de bunii diavoleşti între peşte- 
rile Iadului născute şi ţinute. Că nu tre- 
bue să să socotgscă oamenH dintru bu- 
nătate minţii, care oare ce dintra a fap- 
«£**■''« *S!t **'°^ bunătatea care o fac, ori bune ori 
v>Hu,,dit» ţimm. reale. Blăstămat easte, de au fost aşea 
şi blăstămat va fi de easte , carele viaţa 
care vieţueşte, în peire tuturor o în- 
toarce, pentru aceasta una pricina, ca la 
vacurile viitoare de bărbat tare laudă 
să agonisască. Că fofu1« rar slobod dum- 
nedzeîl, ca în pace să le petreacă cine- 
va acelea, care sănt dobăndite cu război 
pe nedrept. 

.Volsăştiudelatine, carearfiacea> 
, nebunie de carfe t& îndemnat de t^Tro- 
coşit asupra lui Darie stăpănn tău? care 
murind, a supune toată lumea ai sUitu, 
şi aceasta nu ca un domn de moşie, ce 
ca un tiran nemearuic. Că acela să 
chemă adevărat tiran, care peste ce nu 
să cade şi nu-i cu cale, apucă bunele 
streine. De vel dzice eâ eerd sau drep- 
tatea, sau pace, sau avuţii, sau laudă, 
sau odihnă, sau folos prieatenilor, sau 
rescumpărarea depre vrăjmaşi, nemică 
de aceastea ! aşea să mă lubască dum- 
nedzeil, nu vet afla cu aceasta cale; că 



bf Google 



■ eiMfltr 



TOROAYA OABAMASTII.OB 

fagurii cel dulci, Intre heare amarfi. nu 
să factt. 

, Dara eum te vom creaâe câ cerd de- ,. „„ 
reptatea, d6ca asupreşti toată lumea în tini eiH 1 
potriva socot^Iel şi în potriva dreptăţii dSto»n'iSÎ|d3« 
■cu tiranie ? Cum cearcl pace, că ori ^i»*^ '"""■ 
-căţi te priimeseu Si faci bimîci, şi pre 
«ei ce-ţi stau în potriva, eu vr£^mă.şie îl 
priimeşti? cum cerci odihnă, când faci 
sămânăturâ iu toată lumea Cu tulbu- 
rări ? Cum cerci m(i)lâ eănd a gingăşiei 
âmeneşti eşti calo? Cum cerci avuţii, 
«ănd ţie nice averile tale, nice ac^Ie 
caril(e) le eal de la cel biruiţi, nice c61e 
ce ţi săînehinâ de la cel biruitori, nu'ţt 
ajungu ? Cum vom ereade că cerci 
îolosurile (rudeniilor sau) a prieatenilor, 
când din prieatenil cel vechî I-ai făcut 
■vrăjmaşi not? Să ştii, Alexandru, că da- 
toriea celui mal mare easte a învăţa 
pre cel mai mic, şi a celui mai mic a 
asculta pre cel mai mare; între cel de 
potrivă (şi de a tocma) este prieaten. 
Iară tu că nu superi pre nime pre pă- 
mânt de potriva (şi de a tocma) ţie, 
n'ai pentru ce să tea nâdejdueşti !n Iu- ^i^ST'ăînî^ti 
mea vr'unui prieaten. Că de multe ori i™ i»it« ixMuiţi 
domnii cu nemulţemirea pierd prieteni ^''°* '*'**"' 
foarte de credinţă, şi cu rahna cinstii, 
Iş găteadză de cap vrăjmaşi. 



.ignz^îb, Google 



TQBOATA OABAMAWTILOH 

î'.^'înîK >'Ş^ cum te vom creade căîmbli să-ţ 
idt^ţabk- răsctimperi de pe vri^maş, când raaj 
« b tM^ cumplit de pre tine s&ngur slobod Iţ răs- 
«» n^*Mm cumperi, de cum s'ari răscumpăra de 
pre tine vrâjmaşil robindu-te? De easte 
pentru ac^ea ce s'au agonesat oare eftnd 
rău despre tatâ-tău Filip, sau căci a~ 
cum şi ţie, fidorului lui, ar iî fost ne- 
ascultători, au n'ar fî mai cu sfat a le 
trage priitinşugut lor, de căt a IntSri 
neprietenşugul ? Că inimii niilostiTe şi 
bl(a)goro(ine, de căt fieşte ce răscum- 
ţi&hire, măi greu ti easte a-ş răscumpăra 
de pre alţii. 

f Iară nice ostîn^lUe tale, sprea agoni- 
sirea laudei temeinice, că le face pe cale 
nu putem să decern, căod petreacerea 
şi viaţă aşea de răstumătoarea (şi stre- 
ină de bimătatea) petreci. Că lauda c4 
adevărată, nu întru voroava înbunăto- 
rilor, ce Intru fapta domnilor stă. Nu 
săgătgdză laudarăilor cu tovărăşiea, ce 
cu deprinderea celor bun&i; cădt prea 
mare tovărăşie cu cel rău, prepuitoare 
«^^''te!^ foarte face viaţa celui bun. Nu să gă- 
k^^t^^Mfi»- tâdzălauda cubanilamoarteînpărţând, 
"**"''■ ce In viaţă Inpră^tiindu-I bine. Cft 

easte pravila prea adevărată, că care 
numele său socoteşte mult, aceluea ba- 
nul puţin trebue să socot^scă ; şi care 
socoteşte banul puţin, dovadă easte că. 



.,gn;^=b,G00glc 



TOROiYA 8ARAMAMT1L0B 567 

sft socoteşte mult numeale Bâu. Nu să 
gătddzft lauda ucigftad pre ceî nevino- 
vaţi, ce pre tirani sting£tndu-i ; că toatA 
juelodiea acel bune otcftnnuiri a dom- 
i^6r, Intru e pedepsi pe cri răi, şi intru 
a plăti celor bunăi easte aşezata. Nu să „„^iSdîîl^ 
g&t6dz& landa, apncfiindcâlea streine, ce »tt,>»iifau«k>iiii- 
ale sale dăruind. Că oemică nu înpo- ^im.'*'*^' 
dobeşte mai mult maestatul domnului, 
de căt a Inpărţire de bune faciri (şi da- 
ruri) a să (?) arata milosărdniciea; întru 
a prilmerea sliţibelor (şi a darurilor) 
nice o răhnire nu priimeaşte. Invaţa-te 
dara, cine ar fi acela care laudă intru 
viaţa aciasta ari-şi cumpăra şi ari avea : 
adecă nu acela care-ş petrece viaţa sa 
In rfizbolu, ce pre care îm pace îl apucă 
moarte. 

,Tanârpretine,Alexaiidru, şirăhni- j 
torîu de mare laudă a fi, te pricep ; şi ^ 
aşea aş vrea să. ştii, că nemică nu-i cu 
care ^ fî In grije mult de lauda, de cât 
poflind'o pre dansă fSxă măsură şi răh- 
nind'o. Că oamenii cel trufaş de nu a- 
gonisăsc ce vor, dobăudescu hulă ; ai 
pentru să-şl facă maX mult părtaş poi- 
tel sale, nemică nu sănt mf^ cinstiţi. 
Crâde mă, Alexandru, sprea c6 adevă- 
rată şi iDtemeeată, agonesănd nume 
bun despre toţi trebue nevoinţă, nn cu 
meşterşuguri râie a sta înpotrivă ; că 



bf Google 



688 TOBOATA SIHAMAMTILOB 

lauda aceil agonisite peti sală, de Ia o 
vrâme b& hotăreşte, (şi s&sfărşa^) ca 
hula.. 
d.'X^TSiS^'îî . Şi ™e mi-1 ™î^ de tine, Alexandra, 
■ fi QOHKrti nu ra oft te Tilda pTO tine ne având dereptatea, 
POM., ddc. Ti,»,. ^_,j j^,jg^y tirinie; te yădz pre Unfe că 
n'ai pace, căel ţi-î drag războiul; te 
' vădz pre tine că du eşti bogat, de vr^ 
mea călumea o als&rftcit ; te v&ăz pre 
tine căn'fd odihnă, de vrâmecăurmedz 
oatinealile şi turborările; te vădz pă- 
răsât de priealini, de vr6me că i-ai fă- 
cut pre d&Qşil vrâjinaşi. Aşijderee te 
T&dz pre tinecăna-ţ[ răscumperi de pe 
vrâjmaşi, de vremea că tu intru tine 
lucredzt slujba de cale, care o rălmesc 
ei. Care fiind aşea, pentru ce petreci In 
lume, părăsăt de acâlea bunătăţi, pen- 
tru care easte 3& le poftâscă viiaţa? Că 
care fără folosul său şi cu scădere stre- 
ină petrece viaţa, vrednic easte cu pe- 
dSpsă de cap să moarft ; că nemică nu-i 
alta care ari răsturna oraşul, decăt a 
suferi (şi a răbda) Intru dânsul pre o- 
meniC cel fără folos. 

* Ce ca să grăescu c61ea adevărate. 
Pentru câcK sănteţi aşea donmir săraci, 
coShîrtS^'^1 penttu aceea, că pofteşti tustăpaniapă- 
t™ oun^tuaţ. n mantului; credzpentrusănuaibivreuir 
Ttifit tntrn kuda ; stăpâu lu lumca, şi peutru ac^e 8 goU 
drfcB mmtdtIii. g^gg (jg pj^ mulţi pofteşU tu, pen- 



.,gnz^=b,G00gIc 



YOROATA flARAMANTlLOB 669 

tru cn moarte lor sft agonesă^ti nu- 
me oemuriforlu. De ari moşteni dom- 
nii cel războinici, şi cel cumplit pre- 
cum eşti tu singur, viaţa acelora, pre 
car-I ucig el, precum cu agonisăta ave- 
rilor !ş Inbogăţadzft caBOle, măcar de n'ar 
fi nice derept. Iară ar fi războiul de a,^Sto^^îîăî 
răbdat ; dară ce folosite astă-dzi a o- •V) «*< wiiui, 
morâ pe sluga, dacă va omora măine '**'°' '^*"' 
moartea pre domnul şi pre stăp&DulluI? 
Acel pre marii nebunii trebue să să 
numeare. Alexandru, sau lipsăt de !n- 
ţelepdunâ omenii mftndrî şi trufaş, care 
faptele sale nu cu înpuţinaredzilelor, cu 
care aftnt săvieţidască, ce cu mulţimea 
g&ndurilor, care le cugetă de stăpăniea, 
ie măsură. Şi aşea viata cu osteMalăle 
rămftne, şi moartea cu grije, a căniea 
I^cul easte: ca bărbatul prea înţelept 
şi bun, de du agoniseaşte ce pofteşte, 
să să îudestuleadze cu atâta căt poate. 

,Aşvrea3ăştii,Alexandru,cănusânt .^^^"iH 
oamenii deplin, carii văd multe, carii e»". 
aud multe, carii cunoscu multe, carii 
moşteneseu multe, carii potmulte, carii 
poroncescu a mulţi ; ce carii întră !n 
voea vr6ril dumnedzăeşti , pre acela îl 
mărturisăsc deplin a fi ; ce are nu so- 
coteşte sfatului săfi şi cu multu mal 
mult de acela ce are socot^ sfa- 



.,gnz^=b,G00gIc 



TOROATA aARAUASTILOB 



a h^ iK^a «loi *-^^ Strein. Noi nevrednic a fi de 
- - - -».Mto.„ lauda 11 socotim, care socoteşti a fi 



vrednic de dansa; si aşea, Alexandra 
tţ agoniBăşU. care al fi robtt tuturor, c& te 
socot^ a fi vrMnic de stăpfkn tuturor. 
Aşea să ma lubascâ dumnedzel nemu- 
ritori, cum nu ştiu, căci nu ţ'au plăcut 
tie, să-ţ fie prieaten ^ voTtoriu de bine 
Parie, cum nu ştiu, ce folos vel lua din- 
tru aceea, cfici pofieşti stap9mea ImniL 
Că departe mal mare cinste easte ro- 
biea în pace, de cat stăpanîea în răz- 
bolu. Şi cine va dzice în potriva aces- 
tora carâlî-am dzisQ, acela, că arfi pier- 
duta gustul adevărului (şi c&-i bolnav) 
dzic. 



bf Google 



ADAusE ş" Îndreptări 



5 
B 


U 
6 


de JMlnlDcds: 
de «IU „. 






toate „ cu toate ol 


9 


2 


deJM , 


Artaa „ 


Âiriu> 


11 


18 


de nu „ 


i<>e>^ K 


lagic' 


13 


9 


d«j«. „ 


Difoniaie 


DionlBie 


20 


i 


de BUS. „ 


de 


1 P« 


27 




relativ la Alexandria Intra cAt a ini 


a»tiii popor iMl 






observăm căi 


(.vem aci în Bacni 


eţU ârmA: ,U 



Daeipal" nade se afli zngt&Tit calul Ini Aleiandrn 
CQ coma Iu frunte, după cum e descrii în Ale- 
xandria. 
de BUS in loc de: 1710 cîteţte 1714 

dsjof 1, Ha«MH „ MoNoXou- 

iHHaHOHb n IsaBHOlU 

de Jos „ Variaam ^ : „ Tarlaam i 

Dia InvftţStnrile Ini Heagoe Yodfi am mal cipătat ntH 
încă nn manuscript din 1B17 tntoemat ca ms. Bibi, 
Centrale, chiar scris de aceeaql mftni. Acest m& se 
aflft Hcama în posesinnea noaBtrft. 
pilda cn inorogul am reprodns'o tntocmid !n Clirea- 

tomatia noasCrS I paţ. 166. 
de jos 1870 trejnie si orm&ilurlliid 3 dapi, voi. II: 



.,gnz^=b,G00gIe 



111 


10 


de 08 


iia 


4 


de 08 


11H 


4 




115 


1 


de 08 


Ui 


ia 




131 


6.4 


de oe 



ADADSB ŞI INDBEPTlBI 



de snB ÎQ loc de coţerit citeşte coperit 

de jos „ Kăler „ Keller; 

de JOB „ Mu^olofiov „ MuBoXoţtxov 

dejoa „ uimic „ nimic 

de jos „ GesBonimt abectheaer citeţte Gncam- 

■DtabenttieneT. 
de jos in loc da bamalnl citeşte htusalnl 
de eas „ lagende , legende 

de jos „ Gaerrim „ GpfflrrinL leopere : 

le opere. Qiulio: Oiulio. 
de jos în loc de Pra(li]«i citeşte Aaţliixij 
de jos „ tQV , Tou 

relatiT U Î8t«râineA fetei care vine: niol cSUre aEcI pe 
jos etc. vezi anotaţiunile fi paralelele bogate cn cari 
a însoţit E. Koehler uo basm serbesc. AtcUt fBr 
slaviache Philologie V pag. 47 — 60, 
de BOS în loc de ef citeşte of 

de jos . ArcUr „ Archiv 

Hmmer „ Haminer 
Straporola , Straparola 
p. I. XXXVI citeşte CXXXVl 
olo „ Qolo 

pastie. „ pustie 

disilogari şi sdisarl! citeşte diaJogn- 
âe şi scrisorile. 
Pildele din PhjBÎologus, care face parte din Invită- 
turile Ini Neagoe Vodă, sânt reprodaBe de noi în- 
tocmi dnpi Original In Cbrestomalie I. p. 16& n. 
Pilda deepre sSbaatrul şi îngt^ml se s^ d^ ca 9 
ani înainte în literatura romfLnii, c£ci face parte 
din „Mărgărit" al lid Zlatoust trados ronjâtieşt« de 
E. Breceann, tipărit BucuroatEl691, fol. lS4b-166b 
şi e BC08 cum dce : dintr'aU Startului oapul 2. 
Această poveste u intrat cn total în popor, şi o re- 
glsim sub fonoS rimaţi în „Sisdiet&rea" ed. J. 
Tnlcan An UI 1877 pag. 2 — i : „Dnmoedieo şi 
cerşitorul" nnde D-zen Ia locul în^colnl, şi cer- 
şetornl aX «ibastrolol. 



.,gnz^=b,G00gIc 



ADAU88 Şl IMDRBPTitRI 



PW.rtnan 






IU 


- 


PoveaUK ca flul lui Tbeodoiie. Ni se spune ci A- 






iDci. 




146 


5 


de eai în loc de Florian citeţte TlorUn. 


148 




Firam ţi Tisbe «e g:&«eşte ţi 


în Pruiţa ca o poveste 






populari rimata, pe o foae eolorală. 


156 


3 


dejtM în loc de Vn < 


iţeşte m 


167 


10 


de saa „ . eorift 


7 «hrift 


157 


15 


de aufl , d<w Iwffă 


, desleagă 


119 


6 


de BUB „ Sjmraek 


Simiock 


m 


6 


de JOB , SI 


^ le 


174 


11 


deaus , «e 




176 


- 


Tb. D. Speranţa a pnbUcat asemeneft o sama de 
BnoBTe populare în „Contemporannl." 


182 


1 


de jos in loc de aaopice < 


ateţte eiopice 


184 


3 






190 


10 


de SUB , tipărit 


, tipărita. 


194 


3 


de jos „ BenfeTi 


„ Beofey 


196 


15 


de SUB „ achimf 


„ SchJmpf 


19S 


1 


de joB „ C. 


„ Loc 


197 


9 


dejoa , nn 


„ nnnl 


198 


1 


de jos , de&ii^a 


„ defiimaiea 



Vlădica Anttiim ed. catra dteţte dU 

tre VlSdica Anthim ed. 
de jos în loc de defecte dteţte defectoaM 
de joe „ Ecriindn-i , «ciiindu-Ie şiin loo 

de repeţindu-I citeşte repeţindn-le 



de jos 


în loc de s'apncc c 


iteţt. 


s s'apnee 


dejoa 


. slăveau 






de sug 


nisl 




tâa 


de jos 


n (XX) 




(XXV) 


de BUS 


. uniî 




nnele 


dejoB 








deiuB 






aceasta 


de jos 


, păstrata 







ţi râcătoarele aănt, citeşte: sSnt iji 



^, Google 



ADAUBK ŞI INDRSPTiRI 



227 2 de jos ÎD be de Mîttel&lMrlîî cbe Boethsclpessfe ci" 

'teţte Mittelaltwlicbe ^elhaelpoeaie 
3S9 2 'de mu Ia loc de vatoars cEttote Taraava 
229 1 de jos „ 447 « ^7 

240 — Ghicitori M iDkî afla tu Bumale publicau de L 
Wolff ţi în coleeţinnea mannscrigS a lui Oolescn 
pe cea din nnnS' fose (fot. 6K) — 864). 
262 — La Hmeografole înnrate aci mai adftogim ip acela 
descoperit de d. FetroTim in Basarabia, care du 
este alt-oevB decSt o copie din boc. KVH în *>, 
al aceluia^ Hnmograf. Prin nrmsra avem acnraa 
patru raanOBcripte nnela ţi acslaeaşf redacţinol. 
271 3 de jos tn loc de lanathan citeşte lonathaii 
871 1 de joa „ Apocalypee „ Apocajypses 

274 1 de jofl „ ib pag. I, idem toI. eiteţte Ifaidem 

voi. I. paţ. 
â84 11-12 de sus în loc de Harinescu citeşte Marienescn 
286 19 de ans „ Gt^wrie „ Grigorie 
SSS-a o paralela întereBuitâ rom&n& Ia legenda despre lem- 

nul tnfloritor se aâK la F. Hueller. Siebeubnrţ. 
Sagen pag. 175 No. 225 şi paralelele p. 4<$— 410. 
296 4 de jos în loc de Midrach citeşte Midras 
298 8 de jos , 1878 , 1879 

âlO 13 de BiM , ca „ dnpS cnm eran 

312 6-8 de sus abia nukt tărziu am observat c& d. HaadaD 
A rectificat în „adaos" p. 734 prima «a aserţiune, 
menţionând teutnl Iul TîhonravoT, not deci recti- 
ficăm ftoi cn plîcOTe observaţlnnea noastră din text. 
316 15 de jos in loc de ci «tilsşt» că « 

3âl 15 de sns „ de „din 

331 10 de sns «, Zeflrim „ Zefiriu 
335 2 de sus „ îl „Ie 

335 9 de jos „ s&n. „ său 

368 4 ' de sns „ a tribnit „ atiibnit 

359 3 de jos . IncKrcate „ încărcaţi 

363 13 ' de sos „ apoorife , apocrifele 

364 7 de sus „ oare , oare care 
877 9 da jos , i , le. 



bf Google 



43^ 


16 


de joB 


*« 


10 


de jos 


^6 


10 


dejoa 


.«50 


4 


d6BUS 


im 


2 


de jos 


468 


1 


de jos 


i6i 


6 


de sus 


467 


2 


dajoB 


469 


14 




472 


12 


de iaa 



de jos , lafbrma „ U, fornui 

de joB n Bkazaoio , Skniiamai 

Arestiţa. Obaerr&u ci maî ocelaţl^ocnf îl rcţSaim 
^ la QredI moderni, «□ deosebire ntunirf că Sa loo 
de Avestiţi eti numele : Ohilon. Identitatea metgs 
pini acolo, ci i ae atribaB şi el J2 numiri' fi Ju- 
m/Uate, cari mai toate ee pot esplica, ca n^ S- 
tnbnţiniil personificate; ^ jasti£ci aat-fal eajdi- 
oarea ce am dat noT numirilor multiple ale Ave- 
etiţef şi ale lui Domnezen, pag. 402 — 408 urm. 
B. Schmidt (Daa Volhaleben der Neugriechen L 
1871) Btadiazi pa^. 139~-140 credinţa popnUrii 
greceaeci respectivi, firi însă a cunoaşte acel şic 
de apocrife orientale, fllarone şi rom&ne studiate 
de noi aci. 
de sus în loc de ebraie3'> citeşte ebraici 
de jos „ Bartosch „ Bartach 

celatif la diavolul c? se goneşte prin aflarea tnunelul 
sin celnl adavărai, comp. Coaquin in : Bomania voi. 
VI pag. 5S8, No. XXTn şi adausele voi. X p. 571. 
şase descJLniece române cn traducere germani a pn- 

blicat Scbraidt. Jahr n, Tage pag. 36—37. 
de jos în loc de importat citeşte ; important 
blăstemul se afli şi în Aghiasmatar Bucur. (1861) 

1858 pag. 179—180. 
de jos iu Ioc de aflăm citeşte află !n 



dnpft 


, din 


1803 


, 1805. 


pe care singur , 


singura pe care 


si 








Oesellschft 


, GesellBcbaft 31 






în datinele , 


, In: Datinele 


alăturea , 


, alătura 


popular , 


populară 


„pesmsmrti' , 


1 „pesm smrti" 


anale^i 


, .n.l.gil 



bf Google 



ASATJSE ŞI INDBKPllKI 



1 a. orefteres a doT portă din mormânt. Comp. B. Sdunidt. 

VoUcrieb. d. Nsugr. L p. 261 Ko. 1. 

3 3 de jos în loc de paţ. 66 ciMţte pag. 35 

) 6 de nu „ fmgmetMT^ „ fragmentara 

î 15 ie BOB „ GromoouicQl . Orranvonioiil 

} 3 de jos , I „ g. a. 

î 7 de nu „ . alnica . ta&iice 



Bv Google 



INDICE 



Indicele mAnnsorlptelor 

1. Mg. Ae^emirf. Codai Sturd- 6. Ms. PetroTan. (seo. XVII 

«uiM(irait){I550-I607). identio cu No. 3)674. 

426u, 461, 467. ^^"'- ■"*■ 

8. Mh, CSpariii Manier((»ec. 

2. Mb. AcAdemidC. Psleea. mixt. XVI) 68ii. 

{c 1626), 228, 284u,305, 8 bJfo. Ciparin. Gromortdc(s^. 

363, 460. XVII), 607, 

3. Mb. Bibi. centr. Bocnr. No. ftMa.Eminoacw.ijiMirtrf. Sotnl 

10 HroDOCTaf. (c- 1660). (1692}(minniiae)120,4a3n 

12, 261u, M?, 29It., 296, *31»- 

302, 307, 308ii, 318u, 10. Ms. Hohenzolleni. Dorothaua 

321n, 322, 326n, 336, a37, (c. 1695). 263, 294. 

***' ^^^ 11 Mfl. Bibi. centr. Bucur, isopîa 

4. Ha. AcademieL MoBtveluic (ante 1706) 186. 

(o. 1660—1676) 427. 12. Ms, Dionisie , Alexandria 

6.Mt.GaaMir.MoIitTeInic(1679) (1704)13. 

«6. 13. Me. TocQescn {1705J466. 



.,gnz^=b,G00gIe 



14. Hs. Gaater. Otwlnic (1706) 87. Us. BibL cenlr. Bne. Haliou 
399 (St: VfMiUe) *39. ' (1782) 94a. 

16. Hs. Bibi c«ntr. Ho. 11, Le- 28. Hh. BibL centr. Bac. Ko. 9. 
topiseţ, (171!tj 13,425. Halbua (178H) 9b. 

16. Hs. Bibi. centr. U^t, Ctuor- 29. Hs. axster, mixt (1784) li. 

Dic. domnilor [1714) 31, 47, 106a, 369, 379, 401. 

5â9u. 404,418,4S4ii,4Z7d,461, 

17 M Mi,i . <• TI 472— 47.% 618, 636 - 5,«. 

17. Iu. Bibi. c«ntr. Bacar. Hro- 

iiograf, (încep sec. STIH) 30, Mb. Bibi. centr. Bnour. No. 
ocopieidtmticicuMa. No, 19 Calendar (1784) 536. 

3ll660,26lu, ' „ 

81. Ms. Torilescu, Hiodor {178&) 
Ie. Hf>. Gaster, Carte de bucate 198 

(1749) 6:H6. 

32. Ma. Hisden, fravnieiil Ale- 
19. Ms. Gaater, miit 'c. 1750] landria (179*714. 

ISfi- 191, 228, 29,1, .Si2, 

S76a ■■i89u 40Iu 33. Mas. Creţn, doui ma. Aleun- 
... .J, .;.._.-• aria;e. 1795-1800) 14. 

34. Ma. Acadeodrt, aâA 11799^ 

ao. Bis. Tocileacu, mixt, (c 1750) 14, 26*ii, 40 1 , iuHn, 442n, 

120u,4«. 460,607,611,615. "'~ 

21. Ms. Eminiacn , Htonograf ***' ^*^ ^^"■ 

il757) identic oa Me.No. 3. 35. Bibi, centr. laţt, bopi 

Si U». Bibi. Imper. A. Viena, ^Vni), 186. 

V^rlaam (1764, 36. 3^^ ^ ^^^^^^ ^ ^^ ^ j^_ 
S3. Ms. Cipariu, Pealtire Cor- 

bta, (sac. XTIl) 4«aa. 

24. Ui. Bibi. centr. Bucnr. Uio- c(^. ieo. 5£x),' ^'k^ 



37. Ui. a. Dmuoaiaiia, 1 

,. SDC), , 



dar 11773) 128. 28.1, 467, 471, 636. 

96. Hs. Gaater. mixt, (1779) 64, 38. Ha. Bibi omor. Bww. Ale- 
82a, 96,18611, 208a, 394n, xandria (1800] 14, 38. 

618, 6S4«, 625, 543. S9. M., Oarter mtxt (e. 18001 

228u, 27&U, 292a. m. 

442, 44S, 449, i7i. 



bv Google 



40^ite. Eminescu Sf. Va»i]e law. 61. Us. Eminescu, Iliodor Csec 
S:iX)439. XIX), 128. 

'*^'*^i^n^"'^"°'^'''''*'*^ 68.Mi.Eniineaeti.Jt.dBcata(1816) 
43. Ma. Bibi. centr. Erotticrit, -„ ,, " „ 

(c. 1800) 130. ■ "*«'*''. Dottoni (1816^ 

43. Mi. af«ter. Judecata (1804) .,„,.. , . . .„ 

(1817)571. 
44 Ui Guşter, Amartolon (1806) 

iSe, im. 55.H8.Q(uter,Descljil«ceC1819> 

45Jf8.CUater,DeBcantoc8(1809) *^'^' 

419u. 56. Hi. Oaaler, Cftatece do stu 

46.1fa.Bibl.c6ntr. BucIntrebSri (182I)283,«6u,468u,493. 

rt»09) 229u, aeSu, 268 67.M«.BibI.owitt.Biic.Trepetmc 

2940, 299, ,186, 449u,49I. (1823)618. 

47. M.^Bmin«cu, AretoM (1812) gg. Jfa Acrfemid, Pr«viU(i825) 

48. Mb. Bibi. centr. Boc. Erolocrit ,„ .. _ 

(1812) 129n. 69.Ms.GMter,PUerot,(1826)131. 

49. Me. QMter, mixt, (1813) 812u, 60, Ms. liplrMon, fllerotfc. 1837) 

*i&, U». 131. 

âO. M*. BsiinMCo, mixt (1814) 61. Ma. Academiei, Goleica trac 
.<l5u, 40, 42, 44, 128. XIX) 220u, 574. 

n 

lueticele tlpArUnirelor*) 

Aaxon, Leoaat 168, Ae^diiu, MrU de yimxA. fiB3 

, Ntrţis p Echo 149 Aelian. Hato» anim. (VI, &8> 

, PirwnţiTÎBbe 148 nr.673 l**- 

Acta SânctoTom ni (Mart. 26 AfMusjev, Skaski (Ko. 158) 438^ 
p. 668), 441. (t£5} ^68; (237b) 169. 651. 



.,gnz^=b,G00gIe 



660 ^ IKPICg 

ĂgxpUa, Am&rtol. Sotir. 432 nr. Archira istor. (lip. 111) 85. 

NeoB ParadeiB. (158— Arios». 145. 

162) 3J6. 

Aign4 ni,gar.Volk«ikhtang»n Amtotele. Hbl. Anim. (IX. 13) 

(p. 82, 161) 481. ***• 

Albina CarpatUor IIL(1I9, 133, Arsenie, Basme 548 fi 75—76) 

146, 164u). 5i6(p, 345)411; 166 (H, 31 urm.) 829. 

(376) 409; (!Î77) 418. Artamidor, Oneirocritiea. 632. 
Albmu PiQdulDf IE (p. 11—1.3) 

4S8. ABboth. Arch. f. d. Phîl. (IV, 

Aldhelmn». 227. «^5) &49. 

Alecsandri. PoabU pop. (p. 2—4) Athanaaiua (Jeg. MeHusedec) 302 

27; (1^ 417 ; (20-23) 483; "wm- 

iS!*,sss&a «"«"■»"'. -"'■ ««• 

*86. Aflieneu» 225. 

„ Opere compl. I(p. 65-65) Ansland ed. HeUwa)d 1B80 (n. 

469. 257—359) 61. 

Alfab. PBOud<w.imid 339. ^ziel 1001 zile 96. 

Alphonei. Diecîp. cler. (II p. 36, „ ,^ „ „. „ 

—96) 46; (c. 25} 166. B»ethgon P. Sindban 63. 

Amadncjd. Anacd. lîtw. 873. :^"" 0'»»"« i'M»^») 137. 

AmiB P&ff. lGO-167. Baital-PacIiM (p. 12—14) 102. 

8ft. Anastane. 268. Baacila, colind, crîc. 489, 496. 

Anaataaie 903. Barac 3 gheboşl 72 urm. 

d'Ancona. 272. ^ Halima 96. 

Apitonlufl 181. Bariţîn 14 

Arch. t el. Phil. (I, 103—118) Baronins, Annales 445, 

333;(H,447) 267; (IV, 625) ^ . ^. , . ,^ aon 

■ 549 (IV, 664-6G9) 488(IV,. ^^r^i^""^ ^ ^*^ ^~ 

694)368;(V, 47-60) 672 (V 2Ja, 239 urm. 

678) 294. ■■ BarWch v. Germania. 



Bv Google 



Boafle, Pentamerone 159. Bab«r v. Lekach Tob. Pesîkta. 

Beai, Saddha 39. Burada Dobrogea 473,[p. IIS - 

TW.q'ţfl "®} *'^- (107-217) 4S7, 

Bed*339. {26&-277) 417. 
Beer, Leb. Abralum 300, (p. 

(142-1*6) 306: (No. 233,837 « Datma Ia InmormaotBrt 

978) 310. *e7- 

Behrnaoer, 40 vwiri (p. 322— Calendar ca basme 1877, 648. 



323) 165. 
Beldiman, Numa Pompilin 146. 
Benfty, Or. vad Oco. 111. 

P&ntachkt L (p. XXni)66; 



Calendar p. basme 2 



Calendarul descântecelor 542. 
Cămpinin, Pllerot 129-131. 
Cântece de stea T. Pann. 



(p. 2—18) 58; (80—83) 44 
(127) 165; (159-161) 11.^ 
(373—378) 194 ; (423) 169 
(499-501) 155; (619—534) 

133, n (43-66)113; (252— Cantemir, Hronicul 13. 
26H) 194, (346-346) 154. ^ Kv^^nl Inmei 167. 

Bevis of Southaiiipton96. 

BezBODov. Kaleki perehojie 474, 

(No. 45 -47) 63 ; (No. 632- Carte de mfinfi 195. 

^^^) ^*- Cartea norocolul 629. 

Bidpai 58. Carte ghicitoare 523. 

Bickell, Kalllag: 67 (c. 9) 60. ^uM. de vise 633. 

Bilciarescn, Papagalul 147. cartM de tmotI 633. 
Bilete de plftcinte 629n. 
Birlmg^, Aus Bchwaben (I, 448) 

396. ^ Weîhnachten (p. 274) 626, 

Boccaccio, Decam. (introd. IV) (264 294) 516. 

145; . (TF, 2) 551 ; ;X, 1) 41. Casamia 502. 

j Boi8Bonade,Ane<:doU63. Centonov.ant.i44,150,(c.7)166. 



.,gnz^=b,G00gIe 



582 _ ____^ IHDICB 

P. Ceriiier 11*. Crooa, Bertoldo 80- 

Chei& viselor 533, Culegere de citil«ce fi îcoal 4Sb, 

ChMterfield 206. Daneao, Antichrist Ui. 

' > 1 1 Daniilopoln, eandncb>riiil 807. 

Cipariu. Analecte (p. XXXVm) „ , ^ , ooa 

13, (p. 142) 380 wm. (l&O) I^te, D.v. comed. 299. 

381. Darvsr 206. 

„ Org«n.Lum.,(p.l30)507. jj^i chiaro. Vallachi* 13, 20*«r. 

(îl6)ToS!T^O%B**''''^ De.t„^(Apoe.l.M3«a 

Codrescii. Plăiesul (p. 12*) «5. ^"'^'' "^■ 
CoyălDioeann. Letop. I fXVIH) 

31 1 (p. 59) 13, Ca&6) 12. Dorothens Synopsis 262, (p. 81) 
\. . .V 89*, (23 2*1 296, (4S on=.; 

to./Ksaj^'ri"!^ », (,02-109, m 

' . _. ,.,., DoBoftein psaltire 1673, «2. 

^^ . , Tieţ.8(lnţaor(lO5-108; 

Convorbiri literare (XIV) 269, •^^■ 

4gg 4g9. Dracol ţi fem- 132,b53. 

Corrd, Bflop 190 urm. (No. 184) Dsanglun (p. 190-191) 380. 

190, (101) 191, (1*3) 196. Domltm (tipograf) 399. 

(202)192,(322)19^. IZ^ , . fT J , « ,,« 

... j, ICO Danlop-Liebreclit 'p. ow.Jl»; 

Oorbea, psaltire m versurt *ba j^^ 1*5-^208) 173; (SOMIO) 

M™- 73; (214} 89; (230 I46;[a31: 

Cornav (XV) 89 V. HomMiia. 149; (265 266) 125; 2^) 

uornaj i.j 132; (284) 173, (328-331) 80. 

H. CoWin 12. ţ^l) 146, (*62) 41, (483) 96; 

N. CoBt!» l.'ţ. (*911 113.I68;l*98li57;;âOS 

Crea.». Cuv.'lit 879 baeme Ebers Bibliogr. Le^c (I, I38)5( 
„ ug Emec luunelecli 334. 



bf Google 



Eminwn, Lncesfflna 549. Fnndegctt. Basme. 171, 237, 289, 

Erumos, Ad«gi» 199. &^- 

Ef. da Bonrb. ţc. 396) 1*4. Gaetani, SL Venera) 382. 

EntîMamifi,legeiid»lniTooai*.%3 Quiahov. Int. tOBs. slov. I. (159) 

Evanglielie rom, din 1706, 424. 227; (416 418) 211. 

Evholopu 1764, 467. Gaster. Beitme^ 396. 

EvatatieTicI, Baronius 445. Clireatomathie românî 1 

..m„ .50. ,. u^„a, £T,i»î.Lî,'^gr^: 

FabriciuB, Codex pseudapigr. Vet. Mg5\ 571 (171 507 .i naggim. 
TflBt.l,{40-50)269;56-60) "^ ' ' ^TIT 

290- 1141 296: (119y 294; Gaster, v. Anuar, Aosland, Gw- 
(123—126) 294; t275j 167; mania, Groeber, Monataehrift, 
(311 320) 303; (326-326) Revista. 

80^; '339: S07; (350-377) Qo^imin, vita et mort Moa. 317, 

310 (417-418) 316; (428- "320 ' 
4311 287; (1031 urm.) .328; „..„., ,00 

(1043-46) 337; (11621, (i09, Qautier de Comw, Teofil 438 

Ml. II (176j 887; in (487) geiler, NairenwMff (c 68) 169. 

■ ' ' Cod. psendepigr. N. T. Geaes. rab. (sect. 1) 319; (1 11 
H301-302) 35H; Ii (456- 319; (22) 296; (36l 156; (49) 
466) .^64; (951—953) 609; 46. 

BibUoth. Graeca (V, 6, Germania, «^'t- B»':;'f '',„'?° 

Filimon, basm 648. XIV (XXVI) (p. 210-213) 

Fitdnai, Şahmuneh 146. 479. 

Foae p minte I p. 44 p. 206— Gervasme, Otia pag. 8) 307; 

207) 46. (c. XXXV) 287. 

Franâua. Phimogn. vet. 'p.4*9 Q^gta rom. (c. 13) 455;(13)157; 

orm.) 617. (41) 251; (44) 168; 146) 152; 

Friedreich.G6Bch.de*Itatba227. (68) 169; 80) 144; (8I) 167; 



.,gnz^=b,G00gIe 



r^38} 46; (249)438. 
Th. A. Oestîcone. 13i. 



St. Georgescn 97. 
Oiovaune Ser (IX, I) 551. 
Ohîcirea ca e&rţ! 529. 
Ghicitorul BSCBnlnl framoa 529. 
Glyew, Anal 287 [pag. 90) 458. 
GUnee, TolkBbUcher 2. ip. 56) 516 

(203-206) i-iO. 
OoleacQ 174 urm. 220, 574. 
Gonzenbacli, Sicii. Mărclieii(No.8} 

216; (84) 398; [88 U p. 257 

—259) 61. 
Goijan, Halima 95. 
Qonki-Nevoatniiev 261. 
GraMse, SagenkreiBe. 119 
Grwina 382. 
C^roceanu E. v. Zlaţoust. 



Grigorie blsj^lovit 286. 
Grimiii MSrchen (No. 31) 125, 
438; (43) 454; (94) 89. 



I Grlmni. D. Sagea (No. 538) 114. 
' Gnwber G. Ztschft IU (399— 

407). 156. IV. (65 70)617. 
Graeabrauin. Z. D. H. O. TCTCTCI 

(p. 208) «i8 (248) 307. 
Gabenuttit,Zoolof. Hyth,(1, 117) 

48». 
Guellette, Contee Tatares 73. 
Guido, Varlflam 34 
Gneirint, Croce 80. 
HabichtdOOl nopţi 94—97} 97; 

|127 129) 76; (4«— 462,6^ 

(616 um.l 104. 
Hag«ti, Baetbselpoesie 227 (p. 30) 

238. 
Haţen, 6«MumntabeDtli. I (pag. 

CXSXVr 113; m (M-LXI) 

76 ; (CUT CLXni 125 

(OLXVI— CLSXX) i3.H. '< 

Hagen 1001 zile (i. 625-632)'73. 



„ M£rciiea, 653. 
Hamutolog, Chronic. 261,309. 
Hammer, RoMDoel I (p. 66—57) 

316; (88-89J 820; (121)14^ 

(176) 46. 
Hans Soclig 156, 492. 
Hartmanii, DreikoenigsEpiel 492. 
ESadeu Arch. ist. (1, 1, II I) 35. 

, Cdv. den bătrăni (1346— 



.,gnz^=b,G00gIe 



IKDICg w6 

406) 102; II (XXVni-XXX) Hronografi 268, 57*. 

423; (XXXIM3; (XXXH- ^rfo', Areh. f. .l.Plulol (I, 89) 

XXXIV) «2 ; (XXXV) 12 ; "^ y, go) 290, 285, 358 eto! 

(XXXVII) 106; (21-55 371; ,iv;66i-669l 43& v. ArcU». 

(89—40) 374-, (139-156)382; ' ' 

(162,333; ll77l*26; (181)316; priloii (p. 79) Wb. 

fâOI— 367) 362; (302) 363; lahxb. f. Gena. u. rom. Lit. U 

(307)364; (307,389-391) 389; (314-334) 39. 

(400 -402) 481 ; r40D-414) „ „^ 

415-426) 367; (4.36-438) lalkat I (§ 58) 295, 296; (61) 

467; (601-560) 476; [667- 166 ; (166) 319; (173) 271 II 

608) 466; (684-706) 476; (§ 926) 295; (1086)328. 

(721-723) 481. ^^^^ biblio^, 'p. XVI) 14; (9) 

Heliade, Curier dBambeleBejte71 205; (lll 517; (18) 507 ; (19) 

IMi.dorl26™, 87; (301 466, 168,138. 

Heiuchen (af. VmUe) 441. I«rcn, Homiiiiul glumeţ 170, t. 

OT.,1,.1.., BibUot.Ori.Dt.lll, »>"-Kl""t«- 

294, 619. lanult, VolksthOnJîchaB 222. 

Herder 2, 46. lelliDek.Beth-hamidr. (II No. 'SUj 

334. 

lirecek, Gesch. d. Bulg. 106, 
HeiauDOTon 260. îndreptarea legii 1662 (c. 7l 267, 

B. St HiUire, Bouddha 39. 269 ; (c 29 p. 746 - 747) 622; 

„. r.= . A T riax (c- *>-*2) 263. V. Matein 

^^^'^^C^^^ f^*^ Baaarab. 

proverbe 196,2^0. 
„ ,. ^„„ iQTSţ&tnro pentru preoţit46. 

Hirom«ndia 6.%2. ţ" i~ r i 

„ , „. . . ,na , r\ Io*i»n de Capua, Calila 58. 

Hommel, PliynolognB 139, (c. 7) 

I. lonescu, Ţăran rom. 648. 

„ „ ... ,, , ,„„, D. lorgOTicI, Alexandri» 14. 

HorapoUon, HieroghlTph. (1157) *■ ' 

U2. loaephns, Antiqu. (I, 82) 310. 



bf Google 



lipirescn, bfisme 6Jr8 (No. 15 p. Kog&Iniceanii v CogtL 
m (31) 42; (M) 665; (p. 867) .^ 

112 inedit 124. '^'"'^ ^**- 

Pilele (No, 61) 110, KnniBch, BnkHMt n. Bumb. [p 
226 urm. 2^9 urm. 180—203] M9. 

, Proverbe 220 urm. Lafontaine, CaatM \T7 &b. h] 
Snâve 117 urm. 192 : 1 6; [IV f. 22] 19S. 
(p.48-60)196. L«mbriw, carta d«dti«»(p. 198] 

„ coraunicare 307—347. ggS. 
J«COb, CurioBÎt^ (250-S61) 310 La„d_ Anecdota s^r. 139; [c 29] 
rum. Iii. 

Jantil, Klerot 129. _ , ^ „ t. ce. 

Lanasn, QuelL Decam. 551. 
Ji^i^u, Opincar 144.217.222 j^,^^,^^, ^,^^ ^^i, 

Juao Mwuel (p. 213-219) 166; Leg»">d. Fi^liani m [p. 204] 

(o. 46) 179. 172; [2bH] 166; [308] 173. 

St. Jnlien, Avadanw (I p. 132, LekachTobsd. Bnber[p.*)]40S. 

191) 44; (c 26) 166. Lenoraumd. Magie. 407. 

KeUer. Sept uges 63, 64. Leo awhipreab. 10. 



Kind, Neugr. Volkslîed. (p. XXI) I^™'*"- ™<>«°fi* babelorSK. 

461 ; (72-74) 482 ; (90—94) , Ghicire astrologJcX 62» 

[205] 481; [210—211] 483; LeukadiaB,SiUogi[p.l 3,3—8] 

[216] 486. 364. 

Sirchliof. Wendunmuth I [pag. Liebrecht, Qervaaiai [p. 7B] 907; 

329] 157; [366] 166 V,l57] [&3] 30; [84 -86]8^— *-" 

157; [60] 166. [112] 287; [262] 30. 



329] 157; [366] 166 V,^] [&3] 30; [84 -86]8^"ţl07iaft 
157; [60] 166. [112] 287; [262] 30. 

KisMii-Kliiiii 173. „ lahrbuch f. rom. n. 

Koehlei- 61,89, 216,398,v.Gon- *"«^'- ^"- ^^■ 

'^ii.Occ[nip.376)169. 



bf Google 



Liebrecht. PenUunerone [II. pag. MarTodin. Tripodul Eleuef 1 J7. 

^**] ^^^' MelampuB, PalpiUtîoa. 517. 

166 rSOl 29S [1661*M- fI87' Melhîsed»c, (cerere de ertădnne) 

«5;[l84-lîl8)479;[2li]i79; SGH [povesMn nnmerelor] «8 

[882-883] 484 ; [284-296] "™' ^«"^"^ *^^- 

481. Melnsine. (( 476) 89. 

Locman 18fi. Hîdiaq Hiţte. 828. 

Muedoiuki. Poewt 71 ; [p, Jt98 Midraţ Tanhuma. 156. 

~*'^' '^" Mîgne, DJct. des. Apocr. [n,880î 

Muhiavelli, Belfiigor 1S2. 232. 

Maiorescu, Matrona d. Ef. 14.i. „ Dict. iconograph, ţeol. 921 

MaWas, Chronic 261 i [p. 5]a94. 

Halvenda 444. 



Moiae Cborene 10. 
M^uo,, Mente. 473. „__„,^_, ^^^^ ,j„j ^2,^ „, 

M™.. C.V. d.. bitt. S97. „__,.^„ j^^ „5, ^2,^ „, 

„ DeBcântecB 417, 418, ., . . .i rr-vv-T ujc 

„ Poedt pop. I 487. [p M'"'«t««h"ft PSX] !**6- 

74] 481 V. Alb. Carp. Moxa [p. S67] 102. 

Uanenefica. Balade 486, [p. 17 C. Uuller, Psendo-Callisth. 9. 

-mm "°""' *''■ '^ "• «-«• Si"»»'»- »«" [■•■ 

. . c„lM..4Hrs..l, 17'160»(1'6)674. 

21 101, mO; 1151 379; [17 Mu MaeUer 5—8. 155. 

stOi [211 «6 »«. [821 fel. „,^ M.„pi.g., ,60. 

Mm,vM. B.Ito» 1«. a.«^.. Mârci™ 17.3. 

" "S'wil Si""'"*"' '"' Mu».«kI,«i..a.le,oc27«. 

Mutai. B„«.b. P,.rf« «0. "»"«">' ™"1''^ f"'"» <»■ 

T. Îndrept, leg. Neagoe Vodă, InvSţat. .35, 39, fp. 



.,gnz^=b,G00gIe 



131-138) 4S; (183—136) 44; 
(193-196) 139. 
NebnnelU, Perdaf 83. 

„ Gugaţel 88. 
Nagre», Tel 146. 
Kflgniţţî, Septfim&nft 542. 
Kesselnuum, Doinu (p. 606) 485. 
Nicodim, Evimgbel. 3b7, 
NoTskoTicI, AlexfuidraMBch.il. 

„ Varlawn (p. 1-13; 

4)33; (23— 45 )!19; (75-77)41. 

„ Primeri. (432-437) 

229) (437) 368; (492—496) 
474; (504 610) 539; (517) 
426 ; (519) 621 ţ (619—520) 
616; (630- 621) 511; (624— 
527) 609; (628-529) 617; 
(631 - 632) 611. 

„ Zagonetke 227. 

OdobeBcn BsT. Kom.I(p. 34-37) 

476 
Oesterley 41, 44, 46, 102, 144, 

162, 156, 157, 159, 166, 176, 

177 v-Baitid, Geala, EircUtof. 

Paali. 

Oglinda noroc.uluî 627ii. 
Oltenîş Zaharie, Fa«calie 520. 
O mie ţi tua de nopţi v, Habicht 
O mie şi ona de zile v. Hagen. 
Oracolul modern 529. 



Oraţiunl la nunte ţăr. 488ii, 

OviQ Metamorpli (III. v. Hil — 
BIO) I49;(IV y. 35—166)148. 

Pdila 258. 

FaDtschatantTal33,T. Benfey. 

A, PaiiD. Archir 104, 211 urm. 
4«0urm. 

cântece de stea 466, 
468—469 (No. 1) 462; (2, 8) 
461; (6, 8) 462 ; (9) 464a ; 
(12) 462; (16) 51 (18) 276 
nrmare HM, (20) 46«, (40) 
366. Irod 493—494 e<t. 1880 
(p. 60-92) 496, (pag. 93—95, 
95—99) 350, ed. 1878 473, 
(p. 101-103) 476. 



„ Erotoorit 129, 131. 
„ Fabule I (p. 75—77) 
153, (96) 161, unu. (117—127) 
72, U (32—36) 19.^1. 
, JfBstratin Hogea 164 m. 
„ Povestea vorbii, 150d, 
219tt. I(p. 16)161,(!i9) 176, 
(63—69) 166, (162) 173, II 
(51)216,(63-64) 196, (88— 
91) 189, (139-141) 89, m 
(93) 192. 

Şezăt. la ţarfi 167a, 
239u, I (28 - 30) 232n, (30) 
224,t73u)75u,n(41-45)l58. 
Faniea 85. 

PasaoiT, Carm. ^aec. 4%. 
40 reziri 215. 



.,gnz^=b,G00gIc 



Pypin, PamUtnikifn, 357—370) 
PSunoflca, Oisţii 48S. 106, (9) J94, (fol. 12) 269, 

PergOT, Ptl*nrag.(p, 13-W)4M (18)301. 

(p. 269) 396, (2B4) 287. BadlofLSpi.d.Tilrk StSnnM IV 
Pesikt«ed.BaW(p.l62)341. (201-209)89,(378-381)61. 

Petroniiu, H.trot» 1*5. ^^^ ""■ 

Di..^.^. iDt EevisU p. Ist ArchMliwte. I, 
Flwwtnw 1»I. ^jj^ ^^ ţjgj ^gg (288—239) 

Physiolo^ 189 nun. 648. 

Hlde filoroleţtl 204 urm. 336. Bioreaun iib. 

Pirke d. B. El. (c. 21) 296, (Si) Bobart, Fables ined 183 urm. 
. 46,{i0)a71. II (212-214) 19+. 

Pira, Medicina practică 642. Ilocliholz. Glaub« n. Braneb (I, 
Pitrft, Fiabe (No. OCXVI) 366. ^^-^ *&*■■ 

PUnude« 186. «"■^"' ^^ tP- 28-27) S49; 

-,, . . , ■ T I. 1JJ! Komannl Glumeţ 220, 316 onn. 

Pleţoiauu, Aneta ţi Lnben 146. ggg 239« (No 40) 110. 

Pliniu,. H. N. (VID, 33), 140. Kom»uu«lmechkm 421, 426. ■ 

^''l6'J.'ă-70f?iL76r4l5î »-^"^' «^-'^ ^- '^-*^- ««• 

Porfrier, ApolLT. »««. 261u, Bortovsky, Hronfr- 261. 

(p. 49)287, (60)294.(63)301, Eualade, Propiostic. 614. 

(55 56) 300, (57-58) 287, R„^i,-„f TeofiL 433 ' 

(69-99,101—103)286,(104) «utebeuf, Teohl. 433. 

294; (105) 298, (106) S94, Bybnlkof. pSani IV (pag. 105 
(1.H1— 135) 303, (216—220) —164)488 (2iS— 244) 516. 

286, (222-225) 305, (229-Z3m . (248-260) 626. (344) 611. 

321, t252-'^66) 30», (261) 33^. ^^^ ^^^ ^^^ 

Pririla de Govora 380. Schafwik. Sodslav. Ltt. HI, 1 
FKudo-CallistlieDHilllv.Zadier (221-223) 509, 516, 617. 



.,gnz^=b,G00gIe 



Sch(iib)e.KliMternip.l55— 177] bai Slrah 213. 

Sf. 8i«wiKiniimls3B4(p. &-7,869. 

SbiTidl, basme blS. 

8«lâMi, OMoh. d.H«xei]pr Z (46} 



, S7nipftt-magn-Ee!tk.425. 
V»i. Scbmidt, v. AlphtHui 4&. 
Sctuuidt, BallAde» [p. 83) 168. 
Schniidt, GbenoTevs, 114. 
Bchmidt, Jahr u Tage [p. 23-241 
488 ip. 25, 28J 15, |28j 39. 
' (86—87) 675. 
Schmîdt, Straparola 113. 



Speranţa, Snoave S73. 
SreKQveski, C«lXt. Bomaahd in 
Iad. 363. 

, Antiduist liL 
Stamati, Huu rom. 1 i72— 14Sj 



Schott,Wa1lach. MSrchen 547 [No. 
Z,M7, (9; 330, [12] 29, |15| 
287, llGl 125. 



, HerodM 4(f2. 
Schwarafald 207. 
Setez halAfu' 297, 819. 
Salb SiiD. 58. 

Shakeţpere. Tamiag of ths 
■hrew. 172.Merch, of Venisein 
80. 7] 42. 
SimoD [popa] 3B2. 

Ic IMarch. No.61]159. 



, Povestea povast^ 6fil. 
Steinberg, Andqoar 399. 
StainBchneider.ArcluT. GroschelL 

118] 9e. 



94| 46. V. Alfabet. 
Stephaa, [popa din Braţov] 4f6. 
Stier, Ud^. HăA^ fHo- 2| 389. 
BtoiaHo^cI, Harito ^ Fdjdor 
. 14«, 
Straparola |Tr, 3} 73, [TUI, SJ 

Strilbeţchi, Fiziogmomie 631. 
StniDpfS74. 



bf Google 



SniMr. Q«icli. Dac DI |p. 14— 

161 i«3,i3S1432, [391 13,445, 

&07 [40194. 
Sympbosiiu 226. 
TUrairra viselor 533. 
Talmud. Tflu. 

„ Baba batra 163. 
, Beraehoth [f. IO] 337. 
, Peaachim [fol. 66; 33?. 
Talvj, Şerb. Tolksliad. I fp. 68) 

483, |117iil 480, n [i-xvm 

488. 
Tămpeanu, Lazarîla Torma 146. 
Tar^m lonathan S71. 
Tendlan, Bnch d. Leg. [No. 421 

297. 
TeodorescD, Cercetări 201 (pag. 

68-591 168. 

, Colindele 473 [pag. 

41-421 386u. 



ŢiQchideal [feb. liMj 190. 

^îhonraTor. Pamiatnlkiotrec. lit. 
I (p. I— XI 268, [p. 6—16] 
974, [24—26] 298, [26-31] 
302, [79-90] 312, [233— 263] 
320, [271-27«] 328, [273-298] 
346, [305 — 338, 308-313] 
286, U [40— fiS] .%8, [43-44] 
361, [339—344) 403, [351— 



8.S3] 996. [861-37S] 609, 
[377-3ail 516, [383-3941 
612, [886-387] 510, 511 
[898-431] 605, [423—438] 
239, [440] 456 , [438—467] 
229, 267u. 
Timoneda 41. 

Tiachandorf, ApocalyjHi [XHI]51 1 
[XIII -XIV] 515 (XXXIV, 
XLVI) 367, [1-23] 271 , [3^69] 
368, [42 ~iS\ 861, [96—112, 
113-136] 867. 

„ G*aiig, Mocr. (pag. 

413-419] 364. 
Titu Livin [li c, 20 § 3] 192, 
Traosilvania X [p. 277) 14. 
Trepetnic mare 511. 
Uţa poc&inţel [p. 333—366] 467. 
Valerina lolioB ţO. 
Valering Maiimn» (IV, 3,'j7 ] t '6. 
Vasilie (bleatamiil marelf i t7. 
Vechiul ^ noul ghicitor, 63 n. 
VewloTBky 89 AtcUt. f. si. Ph. V 
(469 -470} 517. ' 

Epiat. [p. 56-67] 372, 
[89] 374. 

, Domeoica-ÂDaat. 372 
urm. (p. 194] 386, [201-2021 
380, [206, 206, 207] 383, [206] 
3S2. 

„ Drinadţ. Pifttniţ. 

.H88u (p. 367-369] 392. 



.,gnz^=b,G00gIc 



VeBolovBk7,E1eftb.[p 68-98] 168. 

, ŞahuM (p. 4 10) 

69, 138— «; 60 (40) 61, 366. 

SiYila (p. 25i) 338, 

339. 

a SoIomoQ i Eitovras 

325. (p. 84) 162, (169) 269, 
(17 In) 290,(172—173) 286, 
(220-224) 333. (246— .MO) 
81,(279-280)89,(347 360) 
328. 

. Son Bogorod. (pag. 

336-368) 367. 
TieţUe Bfinţilor 36, 347. 
Vîacent. BelL sn, hîst, (LXV c. 

1-65) 34. 
Viueţclii, InvăţatDil 540u. 
Vitae Patrnm (7, 39) 144. 
Vitae aanctor. 34. 
Voltiuro, Sadic 145. 
VoTagiiie, LegandA aurea 431. 
Vnlcan, BiedietAre 563, 572, 
Wartio 173. 

Weil, Bibi. Leg. (p.39) 295, (77- 
88) 111, (98) 316, (141—143) 
320, (176—181) 144. 



Weinbold, WeihnnachtsBp. 493, 

(376-399) 460. 
WeUgman H, Alexander 10. 
Winer, Bealwtb. 30. 
Wolf, Nied«rl. Sagan. {p. 691) 

Wolff, 147u, basme .648, 674, 

„ Voinic înflor. 237, 239n, 
Wueatenr«td,OeBCb. arab. Aozte 

(p. 12) 619. 
„ Or. Q. Oodd. 111. 

Wuk, Berb. Maroheo (No. 43) 110. 
Wattke, Dtsch. VoUcaabeT^abe 

(p. 127) 528. 
Zaeher, Psendo-CaU. (p. 1—5) 

8, (106) 30, (107) 31. 
Zacher. Genorera 119. 
Zâne 46. 

ZeiUchrifti>tsch.MorK.QeB. toL 
(XXXI) lIS.y. Oruenbaum. 

ZeitsdtfiftromaniMlhe v.lţroeber 

Zlatoust, Harţarit (f. 113) 498. 
(164-166) 672, 

Zodiile 520. 

Znns, QoUofld. Vortr. ^. 131) 46, 
„ Byatg. Poede (146a) 403 



.,gnz^=b,G00gIc 



Indtoele materiolor 



Aaron, toiagul înfioritor, 287 t. 
pom luSoritor. 

Abderfţa 165. 

Adam !n literatura Teli^oaiiă 366, 
die câte elemente s'& zidit A. 
267—369, eiplicarea numelui 
siu 369—870, gronîrea Ini A. 
din ralu 283, versul lui A. 
276 ~ 283, cântecele respective 
de stea 283 ~ 284, legenda de«- 
pre capul Itti A. 289, cnnuna 
diu capul lui A. 285, 

Adara ţi Eva, povestea 270, co- 
prinaul el 2722— 73, identita- 
tea eî co leg. fllaTÎcă 274. Bo- 
gomi), antcmil ri 276. 

Alexandrie. Diferite vedeil Sn 
prelucrarea el 9, originea egip- 
teană 9, baaa acestor prelacrSH 

10, repreaentaiitul el român 
11 — 12, mauuBcriptale slaTone 

11, AL. e cnnoBcutii Românilor 
din sec XVn 12, datele tipăriri 
l.t. 15, manaBcripte romAne 
14, «optinsul Alexandriei 15 — 
35, răspândirea Al. 37, episo- 
dul cu Jvant 28, inSnenţa asu- 
pra poporulnl 26 — 30. 

Alexandra Machedon 7n, 176, is- 
toria lui A. răspândită la toate 
popoarele 7, AL representantul 

Gutu, U'. pop. lom. 



cavalerismului !□ evnl media 
10, eroul legendar al popoare- 
lor orientale 11, călătoria lui A. 
la r^u 22, Al. !q Iad 34, Al. 
ţi popoarele sălbatic^ 29. 

Amulete rom&De 403 — U5n. 

Analogia, rolul ^ în lit. popnlari 
358, 

Antihrist, legenda Iui A. 441a, 
legenda lui A. in Alexandria 
23.99, legătura cn legendele 
Yiigiljane 30. 

Apa yie 457, 551 Uvontl el Sa 

Apocrife, ce sânt 255, goana con- 
tra lor 367 , transmiterea ^ 
răspândirea lor 261. 

ApoUonlus d. Tjra, 158, 222, 552. 

Archir ţi Anadam, originea 104, 
izvorul ţi analogii 105, ma- 
nuscripte române 106—106, 
adevărata măsură a activităţii 
Iia A. PauD 106, coprinanl 
dnpă ms. 106-109, Arch. Esop 
ţi Berioldo 109, 165, 188, A. 
ţi cercul solomonic 336, po- 
veţtile din A. şi paralele 111— 
112,pT0TerbedinA. 311—213, 
gMcitoil din A. 337, ghicitoa- 
rea ca „copacinl" ^i răspân- 
direa aniTersalâ 111. 



.,gnz^=b,G00gIc 



594 



Arghir ţi Elen» 549. 

AţmedsT, legenda lui A. prototi- 
pal Ini MMin, Chitovraa, Mar- 
eolfşi BerUildo 80, cereetirile 
Ini Tesdovflky 81, le^tniacn 
„Archîrte" 109. 

Astrolo^He 500—605. 

AtoI 291n, T, Oain. 



646, fondai b. pretatinden«aa- 
celiul 546.547, litemtara b. 
547-549, b. îa prou 549, b. 
!q Tenuri 649, b. oum «'au 
riapindit? 663, comunicarea 
fondului p« cale literară ţi 
prin viul pala 553—666. 
Bertoldo, orieinea orientali 78- 
a&b, istoria fiului siu 81, din 



Aveicbie 437. 

Arestiţa „aripa Saiantf''apocr]fal 
394-39ii prototipn ebnuc, .<196, 
paraleli ţreceasoi 676, fl■aţ^ 
ment de detcftntec din A. 396- 
.197, infiaen(a A. «anpra deo- 
cântecelor 407n. 
AFraam, ciclul de legenda privi- 
toare U Avr. 306u, A. Ereac- 
dovideţt 308-309, Josephu» 
:Fiavius şt KoBtradamuB 3I0u, 
Moartea Ini At. aprocriful des- 
pre m. Im Av. Slin, diferitele 
rodacţiuDl311 313, copr!n«al 
apocjJiptic 313— .116, luirea 
!d cer, ralal 314u, izvoarele ţi 
analo^de 316-317. 
Balade, deosebirea tor d« doine 
ţi hore 476, legitura lor eo co- 
linde 476--*78, b. romfioe ţi 
paralele etreine 479-486. co- 
lecţinnl române 486—487. 
Basme, teoriile detpreoriginea b 
546, ţeoala mitologici ţi e- 



269, modificările prin c 
trecnt 82, receuiinnile romfLne 
82, coprinsal 83—87, deoeebi- 
rea tntre redacţinnea scurUL ^ 
ran^ 87—88. mfloBOţ* Iul B. 
aa^ira proverbelor române 88. 
SWn, ghioiloTl din B. 235. 
237. 

Bilete de pliointi 529q. 

Bocete, de unde e'au desvoltat 



Bogomîlismul, ideea fandamen- 
tali a Bog. 265, influenţa m 
25& — 267, B^npra legendei des- 
pre lemnul crucel 884, despre 
moartea lui Avram 316, Bog. 
în apocalipsul ap. Pavai 358. 

Bnddba, identic cu lotuaf 33, B. 
sbniÂnd in aer 111. 

CaoaTela persoana istorici dev(^ 
niti legendari 167, diapntaţiil» 



bv Google 



Ini ]68,cerceUrilaluîS«hiiiidt 

fi Teaelovsk; 168. 

CUere» îngerilor, legeoda 261, Caracteristica ssoomorfică 456 — 

unde se pomeae^te 362. 467, deosebirea caracteristic*! 

Cain, pcs în Innă 299. ""^« *'• 

Cain ţi Avei, apocrifiU 291n, C*4"e ţ»P.''''^"'- canga necoa»: 

Sat^ învaţă cWSTpe Cain ''*'^' '' «'»"'«' '*"■ ^■ 

291—293, originea legendelor Cărţi de noroc, atribnite lai So- 

39!), moartea legendari a Ini lomon 523—525, mannacripts 

Cain 296, redacţînnea romani 624. 

297-297, a dona T««nti 29a cirţi do ghicîd 628-529. 

CMneleniscntdincapnlluiCain cjrţj ^^ preveMirf, originea p 

''^- răspândirea lor 497 -499, cum 

Cilitoril, c, lui Aleiandnila raiu aupătmoaln popor 499, dtsa- 

22, c. la Iad călare pecocoq 61, crierealor, ^99- 522. 

clnISithlaratu271n,c.' " ' 

Traam lacerşirnlu.^14, c. 

cil DomnalDi la Iad 362, 

PaYellacer359n,c.Sf.Grigo- Cererile de ertărfune 487—489. 

rie la cer 440. Christoa 349n, apocriful rom&n 

Calendar de 140 ani, mijlocîtornl 351, coprinaul său 851 — 3&H, 

căiţilor de prevestire 499, co- passim. 

prinsul 600-626. f^^^.^. „„j^^ practicele Iui 207, 

Calilag und Daiauag 67. analogiile ^i izvoarele 207. 

Cântecul pnstiî. originea 53, trei Coooţnl, călătoria pe c. Ia md 

variante 47 - 49. 61,cftntarea profetici ac. 457u, 

Cftntece de stea, ori^ea 460o, Colladiiic, prevestiri 614—516.. 

manuseripte 461n, o. de A. Q„fi„^ caracterul şi împărţirea 

P»"" ^6. 1„, Iji^ manuscripte %i*^co. 

Cântece populare, caracterul lor lecţinnl 471—^74, deavoltate 

475, legitom lor cu colinde din apocrife 62,283, .B86— H67. 



.,gnz^=b,G00gIc 



409411, de albeai 4IS-il6, 
prototipul âeBcSnl«e«lor roni&- 

CopUnI figadmt dr«c«lal .nain- ^ ^ ^ dMacTpentru fapt 

tea no,terrf 438. ilH-m, d. d« ţ£pe 419- 

CSimicoa satelor 167a, eronl lor 420. IsgAtiira Şatre d. ţ! dof- 

170, cuieesteDedti-IvMi?171. toril 423. 

Costna ţi Damian Ia deicfintece Descoperirea Sf-tel Litnr^iII,!»- 

417. g«ada 445, manaudpte ţi co- 

Cticlun, importanţa simbolică ^'"'^ 440-449. 

azileiorde C. 514- 516. Doftorii 428, 636-M3, carac- 

Credinţe popnlaro, originea iUa- tertU tanmatuiîţic 637, saa- 

rară26,27,28,29,666pasBiin. m«nă ca deBcântece 639, sint 
BÎ de lucrări caanîce 540. 
Credinţa oiitologit», persigteaţa 

lor 253. ^ ' ^ ^^^ DolopathoB 63. 

Creţtinisaml, inflaenţa <a 263. Dorofata, LBonat ^ 168u. 

Cracea, Iernau! c. legenda 270. Oracu, însemnarea TOrbel 356, 

284, legenda ebraică 271, rolnl său în fautazia populară, 

originea si rariftatele 236. 263. cMeraad. ţidosoneread. 

286, a dooa variantă 288. 263-266, rolul d. in credinţa 



Cucul ;i turturica, balada 476. Dracu, femas 144. 

D&rimatea Ieruaalimulnl le- Dracu ţi femeea, origine» cărţii 

genda341-345,receaaaniloro- 132, coprineul I3r 

niSne şi etriine 345 - 846. ."«™i.-".i!~<io j. 

David, Lsvoditorul Qromoviucn- 

lul 509. Ducipal, calul Ini Alexandru 17, 
671, 

„De când ploa cu camaţî" pro- 
totipul acestei poveşti 72. Daniinica, legenda apocrifii des- 

nodn-Tvan 170 P'* D. recBnaiunl române 371 . 

Uedu-ivan I/U. 3^^^ isteria el .372-374, ma- 

Descintecele,cam8e nasc ele? 406. nuscripte 374—377, originea 

407, d. de pocitură de noapte redacţ. scurte fi coprinsal ol 



.,gnz^=b,G00gIc 



INDICE 597 

WeaSO, roM D. In lit. fabule ţi istorioare fc A. Pam>, 

pop. 381. caracterul lor 151, «feciorul 

E,.^., „„«.plO. 119. 185.662. ^fX.^JX^^-*^ 

Enigmatici. popoUri, ghicitori UttUer ţi Benfej 153 — 1&4. 

din E. cn variante 240—260. „ . , ., ■„ ,;«„.,„ 

Fabule ţi poveţtt simplihcate, 

Epimenides, eoron lang'AiS. devin proverbe 314—216. 

SpistoliaSomnnliiIlBQRChriBtoa, Fata siiacnlni cea isteatJ; jri- 

V. Duminica. giuea acestui basni 88, para- 

EpiBtoUa Maicii Domntdul; din '^'° ^^' ^'^■ 

ce se compune? 362, cSlfito- Fata cu mftinelB tăiaie IBO— 

ria MsidT B. prin Iad, 3(î2u. 125 ; orig:. egiptean& 553. 

t3llS:2.17.328,S»a»«!ript. P"™ •! «1- 

Tom&ue 185 — 186, cojNiiiHnl şl Filerot şi Antnga, ediţiile lohi- 

pualele iSS-188, pildele, monosite 129, probabilS iden- 

manuBcripte « ediţionl ro- titate ca^Ecrotocrit" 139, ma- 

mSne, 188—199, unele tre- nUBcripte romane 1.30 — 131. 

cntetn eolecfinuile Ini A. Pann -Bm .j. _. , , .- 

.i T„î~.«,„ *ao Filosefia popornlut, exemple ăm 

ţi Ispirescu, 192. 217-219 

Evdochia on m&rul, 102 u, m, i i • j- . *, 

' Filosoful indian, oe «sie în rea- 

Ezra, antoml obrocirel zilelor, litate 206. 

:' Pizîognomie 531 — 532, coprinde 

Tabnla, diferite defiuitini^l81, ţi Hiromandie etc. 532, semne 

«copul şi istoria el 183—183, de moarte 538. 

fabule vulpeşti, prototipul ţi ™.„,.„„ o-a „ 

răspândirea lor 18i, deosebi- "»*reianţi, d/.i u. 

TM f. orientale de cele ucci- Tloarea Darurilor originalul 1B8, 

Aentale 19.^, t. M A. Pann, coprinsul 188, isvoarele 140. 

„Şoarecila" prototipul, vâri- 201 , eseaple din Pbfsiolt^iis 

ante ţi paralele 1^3-195, 140 - 141, povesti ţi origina- 

alt& f. din Povestea vorbii cn lele lor 142—144 , oOte-va 

paralele 196. maxime din 202—204. 



.,gnz^=b,G00gIe 



Friguri, persooificaU 408, r&- i 
y«ţe de f. 12!t~4S5, leac d« 



Qafpor. originea cuv&Dtnlnl 496. 

Gerbert 433. 

C}benovBv&, originea tX 1 14, pre- 
Incrările, baia traducere! ro- 
mâne 114, coprinaal 115-118, 
. paralele «tt&ma ţi o paraleli 
româna 119, matMUcripte pa- 
ralele 120, legUnra ca minu- 
nile H. Domnulal 438, cupo- 
veţtile egiptene 652. 

Sf. Oheorghe In lnii& 299. 

Ghicitori, ce aânt? originea şi 
vechimea lor 3S4, deosebirea 
celor elene de cale romftne 
225-226. cnm bg nasc gb. 
227, gb. biblice 228, originea 
literara a unor gh. 238.451, 
colecţionl române 239—240, 
574ghicitoriomODime240-247, 
gb. aînonime 248—250. 



f. Gregorina pejHţtra, legenda 
157. 

Gromonue. prereatiTl din tunet, 
caracteral p coprinsul 506 — 
609. oombloat cu uamologinl 
607—608. 

Goru-Paramartba 171. 

HaemoRhosaop 605 

Halima, caracterol ţi originea 
el 92.97, traducerile orien- 
tale şi amplifloirile 93, tntKIa 
traducere europeană 98, pro- 
totipul Halimalei romftne 94. 
manuscripte române 94—95, 

HexaimeroD, rolul şi provenienţa 



Gol^lba, originea uomelul 281 
Grapsime, înrâurirea lor 307' 



BroDografe, originea şî impor- 
tanţa lor 268, diferite H. 26S, 
674. 

leremia legend&lui L v.ATeme- 
leh, T. D&rămarea lerugali- 

Iliodor, cel d'^tiill roman 126, 
coprinBul 126—127, ioânenţa 
sa asupra romaoolnl modem 
127, traduceri ţii 
române 128. 



Grecii, Influenţa lor asnpra Ori- Înflorirea lemnului uscat, protQ- 
'^ entulul şi In ipecial asnpra tipul legendelor 268 t. Aaron. 
Indiei 66. v. pomul. 



bv Google 



Ingcrol şi ■fthastml 143n, 573. Judecata d« pe nrmA, descrierea 
întrebări «i răspuneort, originea «anoecripte, redacţiuni «1- 
lor 81, 460-«7 manuBcripte ***■ 

228, prototipul şi numărul lor ^ndecata păcnrurilor, legătura 
229.449, ghicilorilB din 1.230- '^ „Mioriţa" 476—478. 
284, importanţa lor ca mij- Lalenbnerger 171. 
locitori 236, coprineul lor re- 

ligioB 82, întreb, enovoase 162- Lameh, legenda Im 296u, o- 
167, 227, moară pe Cain 297. 

loasaf, eroul credinţei ereţtJne Leftirio »e priceşte ca Tăraxie 
32, identic cn Buddha 39, 388o. 

leirătnra cu .cântecnl nns- . , , .. . 3 t . 

^ţ„ 46 Lentul, înşliintare despre faţa 

Ini Hristog .-451. 
losna ben Levi, călătoria sa cu 

îngerul morţii 144u. Leonat ţi Dorofala 168u. 

îmbrăcat ţi nelmbrăcal 85n 8B11, Literatura estetică, coprinsul eT 
672. 4, nu este proprietatea popo- 

Indică, lileratura, importanţa el nilul 6. 

Jx d. tont. Sftal ^ ,,op„.t.l« p.p.nJuI 6 

Inelul ţi năframa, balada, vâri- rat 

ante şi paralele 483—484. 

T .=,:. Cn .^D.t.. n;,. y.t .vi_ Literatura haiducească, earacte- 

Joco-gena, tac parte tun iit. n>- *- -^ _ . . ■ <ji m -n 

mantîcă 4, mijlocesc trecerea ^ V «"P"»* «' Î^',V ii^' 

nuvele! în snoavă 159. P^Pe*^" ţi Leon Wolff US. 

Iraclie, iaffodiloml Gromovnicu- Literatura neecrisS, cum se dea- 
lul 609. voltt, 479. 

Irozii originea lor occidentală Literatura populari, definiţia ţi 

490U, desvoltarea lor 491 — farmecul el 1, renaşterea el 

49:^. texte diferiteromâne 493- îq Germania 2, importanţa eX 

496. 3, clasificarea el 4, caracte- 

hopia V. E*>p. "^ « IS^'"'^ ^■ 

l»da, legenda Ini 167. Literatura religioasă, definiţia (^ 



^, Google 



4, «B modifici credinţele po- 
pornhil 5,1 religioati rominl 
eate mai loati inedită 268, 



Lot, iipisenia Iui 286. 

Hahiil fiul Ini Tanuie 390. 

Măleatrele, ori^uea lor 29. 

Mâinile tiiate, ce ereec la Ioc 
12-^.Ui, 437. 

Mamer, cele 12 vise, originea lor 
bnddifaietic& 59, estract 69u, 
prototipul şi tnodificirile 60, 
urmele în basme 61. 

Minăstirea Argeţ, paralele 479 — 
481. 

Uanna, fitcoltatea el 322. 

Hsniucrtpte mixte, enoave şi po- 
veşti T, indice I, colecţia Gt>- 
lescu şi caiacteml el 174, 
unele esemple cu paralele 174- 
176. 

Marculphua, legSturacn Bertold 



Hiel, prevMtîriF despre as 311, 
Hîcltail Arhanghel, fn^bit da 
nevasta sa I34u, TMtitoral 
morţii lui Avr. 313ur, im- 
portant laBogomiU B16.366, 
M. duce H. Oomnnhil jnin 
Iad 3e4n. 

Minunile M. Domnului 4îl0n, 
elemente diverse din cari ge 
compune ţi mannaciipteleiBI, 
coprinsnl lor 436-4.')6, Is- 
gătura lor ca baune 1&7.438. 

Minunile 8f. ^Boe, legenda 393, 
cele doui ndacţinal .193 
394, coprinsnl .S97-398, re- 
Uţionea ca Aveetiţa t98 -399, 
SI. S. înlocuit prin Sf. Haria 
408, o rugit împotriva draci- 
lor 426a. 

„Uîoriţa" legStnra cn colinde 



Moartea, faţa g 

Uoige, toiagul M 271, apocalip- 
enl lui M. 271, legende destui 
gâng&virealniH. 318, paralele 
318-321, ÎBvaţJl enarh.Ga- 
vriil 321, alte legende 32S — 
823, despre moartea Ini H. 



302—303, copriiuul 303-305, Mycerinua care 'şi iubeşte faU, 

deosebirea intre variantele 305, prototipul bsamelor 552. 

identitatea lnilLc«Sem.306. ^,^,1 a:h„_po^e«e din Ovid 

berlin 8a 149, canaa popolariUţil 149. 



.,gnz^=b,G00gIe 



Nutratia Hogea, personna ţi A. Panu fi activiUitMi sa Ulersrft 
snoavele 164,ediţiuiulerom!Lii« v. Indice n s. \. Pann. 

lele strSuie 18fr_166. ^^ ^j rlepindim el 24.30, 

Netnrad aburâiid în aer 111, &- 42 u. 671 psr. celor trei 
muci pe Avrani în foc 307, jprietenl 4i n. forma pros^cS 
N. tatii oriaţiloT 299. şi variantele el lomine 46. 

Nopţi 1001, coprinsol lor 93, Par^ apocalipsul apoet. P.oti- 
tradoM de B^ac 96, v. Ha- ginea ţi importanţa lai 367, 
lima. cele doni redacţinnl 368, co- 

lm« .1)50, ^./.Mrtnic. m- ""' 3M-S61- 

reluticel TOmSiie 160, repr»- Pavlîchenl 358. 

151,ffecerea novela în rooaTi '^ 



Ooaaa, oracole dupA aruncarea PbTsîoloffai, TeohimealnlinţarX 
de 626. 189, orinnea şi caractenil 

~ I 1^, pOde diu'P. din 
Utorile lai Neagoe-vodS 
139^72 4egiltiirB-î cu Floarea 
Oedipns, legenda lui 167. Darorilor 138-140, 

Oracoli din clrţl 636—528. Filat, epistola apocrîft a lai F. 

Oraţii, idee» lor generali 487, ^^■ 

paral6lBţicolooţinnI48e-4e9. pflde, din Inviţăturile lui Nea- 
Ordalia i&6. S<^ '"^^ 139.571 p. daapre vi- 

clesKgurile femeilor 69-71 He- 
liade şi Hacedonski 71, p. din 
yailaam t. parabole. 

PalUa, ce este? 268.360. „ , 

n . 1. . _ j-j -. 1 ■ . Pildo filowfesfl, oriffinalnl lor 

literatora romani 68, urme în ^^- 

poTBţâ romane 69 n, Plrara ţi Tislm, poreste orion- 



.,gnz^=b,G00gIe 



talK în Ovid 148, 573 «ditaile 
române 149 CAUaa populari- 
tiţ» 149. 

Podobnioele pogrebanieT, idanti- 
tstea lor cn bocete 466. 



Pomnl ertiril picateli 
Pomi din raiu 288a. 
Pomi ce cresc 



Proorocirea, „cintec de Btea", 
răspAndirea el 463.463.465. 

ProTerba. ce annt? coprînaallor 
197, în Aleiandria 26, dife- 
renţa p. de maiinia 19fi.2t9, 
colec^unl rom&ne 801.221. 

KtTOţe de fiipiri 433—425. 

Beţeti anfleteasci 543. 



PoveţU, ideile reli^oase rKspâD- 
dite anb forma de p. 264, ms- 
terislnl lor original 254, ori- 
ginea fi deevoltarea loi 255 

Povestea printeâet fracceţtf 120 
—123, leş&tura cn poveşti e- 
g^ipteue, 552. basme române 
ţi BtrUne analoge 124—1^5. 



Povestea vorbit ; cento 
rom. 151, o poveste din p. 
T. 166. osândirea viţel 156— 



Povestea cn cndile, originea ţi 
lăţirea el 40a. Boccaccio ţi 
Shakspere !41u. 



Roata Ini Solomon, texte şi ma- 
nuscripte 623-626. 

RomanuflbUchlein , prototip la 
donS dMC&ntece rotn&ne 420- 
422. 

SUumtml şi îngeml 142 572. 

Sâmcă, amnlet 406- 407. 



Sângele neşters 4li4— 465. 

Şapte-EecI şi donft de nmne, a- 
pocriful 401, originea-i ori- 
entalS, cabbalÎBCic& 401, ala 
lui CbristoB, ooprinsol 403, ale 
Maicii Domnului 404 — 405. 

Satana 261— 2(S3n v. drao. 

Batanael , prindpin bogomilic 



Proorocirea Savilel, legenda det- Sava, regina legenda ! 



.,gni^=b,G00glc 



prinsul 326-337, izronil »i 
par&lele 327—326. 
Scrieri romantice, tradnas 146 — 
147, unels iotrodose sub iu- 
do!t$ Btr&veitire 146, deose- 
birea lor de cirtile popnlare 
146. 



Şes&loarea la ţarS, povestea cd 
ghîcîhiarea 157, aoalogiile uni- 
versale 157, „tunai, rasă" co- 
prinsul, originea ^i paralele 
strAine 158—159. 

SfSntaScripturii, maxime din, 201 
apocrifele cum se nasc din S. 
S. 265, apocallpee cum se 



cetirile lui VweloTBV 834— 
335 S. « Âf modai 76a, 269 
334-H37, S. Hi Chitovraa - 
332, S. ţi Sibila 289, 8. lo- 
veşte cn pietri capnl lui A- 
dam 269, originea solomonici 
aiinorbaame3â5,S.facao carte 
de doftorii 336, roata lui S, 



Somnnl cel Inng al InT Aveme- 
leh legenda 346, ideea fun- 
damentală ţi paralele române 
347-348, intrat îa doftorii 
639. 

Spbim, ghicitoarea eT 224. 

Stea legată de viaţa omului 31, 
influenţa stelelor v. Astrolo- 
ghie, Zodiile. 



Sitb. călătorie la raia 371ii, a- 
duce o ramură ,din i»Sn 274, 
285n,S. Izvoditomlliterilor 299 

Snoave, caracterul lor cosmopolit 
166, originea lot din nuvele 
158, 166 etc s. de Ispiresca, 
isvoml ji filiaţinnea lor I72u, 
vnlpea firoBcoaaă 196, Ţiehin- 
deal ţi Iisfontaioe 196. 

Soacra, balada, 484, variante, 
paralele 485. 

Solomon eroul îaţetepcinnel o- 
meneţ a 64, 324, rolul său iu 
legendele universale 79, cer- 



Sfndipa, originea indică 64, ca, 
racterisiica de Ooerres 62- 
transformSrile ocrad. şi orient- 
63, textele române 64u, co- 
prînaol 65 — 68, ce este în rea. 
litate 68, pilde din S. 68n. 

Tannhăaaer legenda ţi paralele 
887. 

Tarasie 389a. 



TantameutNoa, maxime din 213- 
214, apocrifele ţi legendele 



.,gnz^=b,G00gIe 



mi 



relative 348, armele slabe în „Vicleim" v. Iioeî. 

cbuc r «iM. 360-361. ,r,danil. m<,l«ta« PnM v. 

Teatament Vechiv. apocrife ţi Perdaf. 

legende v. 8f. Scriptură. ^^^^ ,^^j^ ^ prototiptd p 

Ţig&ra, etoana 503a. lucriiile ^ 382 -383, coptin 

Titîra T Tiirilra ani rt 383 - 385, întrebW re 

Ţităra T. -^igftra. j^^^ j^ ^^ 385-386, leg. 

Til BuhoglindA, prototipul fi deveniU coUndS 386— 3S7. 

iavoMele 160, odiţiniule ro- „. __ ,o , ,. .„ noc 

mâne 161, snoavă £n T. p A. ^""l.*^J, '"ST'.* '^'oa^"- 

Pannl61-ie2,întrebarilVlnI f.f?'^^^ TT'^AV^ 

T. y. Întrebările anovoase. ?'""<"' «"°^* 389-391. 



Trei GheboşI de Bm^ac, originea 
72n, oopriiisal73— 76, adona 
redacţiane de A. Pma 76iL, Yis protetic 31*, 366a. 481n. 
localizaţi în Galaţi 76a. y;,^ p^f. ^ j,; „^^ gg^. 

Tr^ ţireţl ţi/^^ f «ţ^ ^^ vieul M. DoamnlDÎ,apo<^366, 

Warfc, valoarea lor 173. ye^ek^ky ,i H^dW^eepr. 

Trepetnic 517 - 619, t. la Arab£ oripnea Inî 367, cine H a dâi 

519. iiaţtere 868, redai^oaile ro- 

DtBÎtoarele, oripnea lor 29. ^^^ ^69 - 370. 

Tfanile văzdahulul 361.439. '^^^ ţ"^ ^?'' Pmt«». Cerirea, 
V, TiB profetic. 

Varlaam ai loasaf ronianal 32, ■ t ji tt 

ce a cont^buit la riapandirei ^î™^. ««^ d». '■ I"*"»* ". 

Iul universală .S2 33, tradu- Vorbiră între Leooat ţi Dorofota 
cerile ţi reputaţimiea lol 33— copriii«Dll68— 169, ori^nalul 
34, redacţiunile româDC 34 — probabil italian 168. 

iS; S*"°' *"'"' '""^ Tore.™ 0™»,lilor 569». 

, Zftdic de Voltaire elemente con- 
stitutive 145, originea „Enig- 
melor" i^. 

Viaţa lui Bertoldo v. Bertoldo. ^^^^^ ^j f^^^^ ^^^ ^i^„,„. 

Viaţa Ini Esop v. Bsop. nic 328 -332. 



Bv Google 



Zicito&re, deosebireft lor de pro- Zidirea unid om tn temelie 479 — 

Tffl'be 221, compilaţionl da z. 4S0, 

221, specimene de z. 222. ^ile 1001 de, boM ««»tel eolec 
Zidirea lamiT, comentarU ţi a- ţinui 93, contopirea cu 1001 

pocrifs 260. nopţi în Halima 9i, confnn- 

ZMta. p«t. no.,» 137. a«. o» J» p.v.,11 96. 

. to„,108.m ZodiU. 619-622. 



.ignz^îbjGoOgle 



BUCDBESa 

TIPOGRAFIA CORŢII REGALE, PROPR. F. GSbI. Flî 
12, PaMagîol Bon^n, 12. 



.,gnz^=b,G00gIc