Skip to main content

Full text of "Literatura populară română"

See other formats 


Google 


This  is  a  digital  copy  of  a  book  that  was  prcscrvod  for  gcncrations  on  library  shclvcs  bcforc  it  was  carcfully  scannod  by  Google  as  part  of  a  projcct 

to  make  the  world's  books  discoverablc  onlinc. 

It  has  survived  long  enough  for  the  copyright  to  expire  and  the  book  to  enter  the  public  domain.  A  public  domain  book  is  one  that  was  never  subject 

to  copyright  or  whose  legal  copyright  terni  has  expired.  Whether  a  book  is  in  the  public  domain  may  vary  country  to  country.  Public  domain  books 

are  our  gateways  to  the  past,  representing  a  wealth  of  history,  cultuie  and  knowledge  that's  often  difficult  to  discover. 

Marks,  notations  and  other  maiginalia  present  in  the  original  volume  will  appear  in  this  file  -  a  reminder  of  this  book's  long  journcy  from  the 

publisher  to  a  library  and  fmally  to  you. 

Usage  guidelines 

Google  is  proud  to  partner  with  libraries  to  digitize  public  domain  materials  and  make  them  widely  accessible.  Public  domain  books  belong  to  the 
public  and  we  are  merely  their  custodians.  Nevertheless,  this  work  is  expensive,  so  in  order  to  keep  providing  this  resource,  we  have  taken  steps  to 
prcvcnt  abuse  by  commercial  parties,  including  placing  lechnical  restrictions  on  automated  querying. 
We  also  ask  that  you: 

+  Make  non-commercial  use  ofthefiles  We  designed  Google  Book  Search  for  usc  by  individuals,  and  we  request  that  you  use  these  files  for 
personal,  non-commercial  purposes. 

+  Refrainfivm  automated  querying  Do  noi  send  automated  queries  of  any  sort  to  Google's  system:  If  you  are  conducting  research  on  machinc 
translation,  optical  character  recognition  or  other  areas  where  access  to  a  laige  amount  of  text  is  helpful,  please  contact  us.  We  encouragc  the 
use  of  public  domain  materials  for  these  purposes  and  may  be  able  to  help. 

+  Maintain  attributionTht  GoogX'S  "watermark"  you  see  on  each  file  is essential  for  informingpcoplcabout  this  projcct  and  hclping  them  lind 
additional  materials  through  Google  Book  Search.  Please  do  not  remove  it. 

+  Keep  it  legal  Whatever  your  use,  remember  that  you  are  lesponsible  for  ensuring  that  what  you  are  doing  is  legal.  Do  not  assume  that  just 
because  we  believe  a  book  is  in  the  public  domain  for  users  in  the  United  States,  that  the  work  is  also  in  the  public  domain  for  users  in  other 
countiies.  Whether  a  book  is  still  in  copyright  varies  from  country  to  country,  and  we  can'l  offer  guidance  on  whether  any  specific  use  of 
any  specific  book  is  allowed.  Please  do  not  assume  that  a  book's  appearance  in  Google  Book  Search  mcans  it  can  bc  used  in  any  manncr 
anywhere  in  the  world.  Copyright  infringement  liabili^  can  be  quite  severe. 

About  Google  Book  Search 

Google's  mission  is  to  organizc  the  world's  information  and  to  make  it  univcrsally  accessible  and  uscful.   Google  Book  Search  hclps  rcadcrs 
discover  the  world's  books  while  hclping  authors  and  publishers  rcach  ncw  audicnccs.  You  can  search  through  the  full  icxi  of  this  book  on  the  web 

at|http: //books.  google  .com/l 


-^.;f 


b,  Google 


bf  Google 


.,gnz^=b,G00gIc 


.,gnz^=b,G00gIe 


e,R.deiaBaiique.WM3 


.,gnz^=b,G00gIc 


UTERAIHA  POPUlARi  ROMiNi 


.,gnz^=b,G00gIc    . 


bv  Google 


f 

t 

; 

ilTERATURA  POPULARA 

ROMÂNA 

DE 

Dr.  M.  GA  STER. 


cu  UN  APBNDICE  : 
VOROAVA  GARAHANTILOR  CU  ALBXANDRD  KACHBBON 

de  NICOI-AE  COSTIN 


BUCUREŞTI 

IG.  HATMAT^,  LIBRAiUEDITOB 

74,  Calea  Victoriei,  74. 

1883. 


.,gnz^=b,G00gIe 


e  droturile  raervalt. 


TYPOGBAFIA  CDRŢn  REGALE,  PBOP.  F.  QOBL  FII 
13,  PBMgrâl  Bcmiâii,  13. 


D,gnz^=b,G00gIc 


PRECUVÂNTARE 


Cartea  aceasta,  la  care  am  lucrat  In  curs  de 
mal  mulţî  aaî,  atât  aci  cât  şi  In  străinătate,  are 
ca  scop  principal,  modificarea  opiniuneî  gene- 
rale In  favoarea  noastră,  despre  starea  culturală 
a  poporului  Român,  adică  de  a  arata  că  popo- 
rul nostru  stă  pe  aceeagî  înălţime  a  cultureî,  pe 
care  stau  cele  alte  popoare  ale  Occidentului. 

Poporul  Român  nu  s''a  isolat  de  ori  ce  con- 
tact cu  cele  alte  popoare  şi  nu  s'a  hrănit  tn  cur- 
sul secolilor  cu  Garnituri,  căzute  de  pe  masa 
anticităţel  claaice.  Din  potrivă  vedem  pe  popo- 
rul Român  Intr'o  vecînică  mişcare,  desvoltând 
o  energie  intelectuală,  cum  e  proprie  tuturor 


^,  Google 


T[ PRECUYĂKIABB 

popoarelor  pline  de  viîaţa  şi  de  viitor.  Poporul 
HomâD  a  şezut  la  aceeaşi  masă,  de  o  potrivă  cu 
toate  cele  alte  popoare  moderne,  s'a  hrănit  cu 
acelaşi  nutriment,  s'aadăpatdintr'acelaşî izvor, 
şi  «literatura  populară  români»  formează  o  ve- 
rigă tn  lanţul  de  aur  ce  leagă  popoarele  Intre 


Noî  din  parte-ne  ne  simţim  fericiţi,  că  ne 
a  fost  dat  a  descoperi,  cel  d'ântăiu  Intr  o  aat-fel 
de  întindere,  această  comoară  Ia  literatura  şi  tn 
inima  Românului.  Dar  multe  şi  mari  greutăţi 
am  avut  a  întâmpina,  până  a  ajunge  la  scopul 
dorit.  Am  trebuit  să  strâng  singur  aceste  cărţi 
şi  cărticele,  am  trebuit  să  descoper  unu  câte 
unu  numeroasele  manuscripte,  ae  cari  ne-am 
folosit  aci,  şi  a  căror  număr  este  foarte  consi- 
derabil; căci  mal  pentru  fie-care  carte  tipărită, 
am  descoperit  manuscripte  anterioare,  ba  une- 
ori avem  numai  manuscripte ;  în  sfârşit  am  tre- 
buit să'mî  procur  singur  întregul  material  li- 
terar străin,  care  lipseşte  cu  desăvârşire  In  bi- 
bliotecele  noastre.  Noî  pomenim  toate  aceste 
aci,  pentru  a  da  o  măsură  adevărată  aceluia,  ce 
ar  voi  să  judece  această  carte.  La  imensitatea 
materialului  pe  care  '1  tractăm  aci ,  se  poate 
lesne  întâmpla,  că  ne-a  scăpat  din  vedere  o 


.,gnz^=b,G00glc 


carte  sau  alta,  ou  toate  că  am  căutat  a  fi  pe  cât 
se  poate  de  complect.  Dar  de  altă  parte  du  se 
va  patea  tăgădui  cărţi''  de  faţă  valoarea  ce  o  are, 
priotr'aceea  că  am  cercetat  şi  comunicat  aci  o 
sumă  de  manuscripte,  toate  necunoscute  p&nă 
acuma,  afai^  de  unu  sau  doua. 

Modul  nostru  de  a  considera  §i  de  a  studia 
literatura  populară,  se  deoaibeste  într'un  mod 
fundamental  de  toate  cercetările  analoage  fă- 
cute In  alte  limbi;  şi  pe  cât  ştim,  nu  s  a  În- 
cercat tocă  nimene  a  grupa  şi  a  studia  întreaga 
literatură  populară  a  unul  popor,  mal  cu  sea- 
mă după  izvoarele  el,  şi  in  legătura  cu  litera- 
tura altor  popoare. 

Pe  lângă  aceasta  poate  servi  cartea  noastră, 
ca  UQ  manual  de  literatură  română  din  seco< 
Iul  al  XVlIIj  din  epoca  «decadenţei  literare,» 
cum  se  numeşte  acel  secol  de  către  acel,  ce  nu 
s'au  ocupat  cu  cercetarea  lui ,  şi  au  identificat 
starea  politică  cu  starea  literară.  Bin  cercetă- 
rile noastre  de  aici,  cari  îmbrăţişează  numai  o 
mică  parte  din  mişcarea  literară  din  acea  epocă, 
reese  tocmai  contrariul.  Poporul  român  n'a  a- 
mortit  ])s  vremea  aceea,  cum  se  crede  In  ge- 
neral, ci  activitatea  si  energia  sa  firească,  s'a 
retras  pe  câmpul  pacmic  al  muselor. 


.,gnz^=b,G00gIe 


In  desToltâriJe  noastre  generale  no!  dinadins 
am  lăsat  loc  la  cercetări  ulterioare  speciale, 
căci  ceea  ce  am  dori  noi  mal  presus  da  toate, 
este  ca  această  carte  să  dea  un  nou  impuls 
spre  cercetarea  şi  lucrarea  ogorului  înţelenit 
al  literaturel  române,  !n  care  am  tras  noi  a* 
cuma  o  singurâ  brazdă. 

Buturiftt,  X>eeemt>rU  Î88S 

Dr.  M.  Gasteb. 


:A 


bf  Google 


SCARA 


Introducere 

I.  UTERATURA  ESTETICĂ     .     .     . 

•      1 
.     .     7—176 

Varlaam  şi  loasaf 

.     .             32 

Cele  12  vise  ale  lui  Mamer   .     . 
Baroc:  Tr^  gheho^    .     .     .     . 

.     .             58 

.    .            72 

78 

Halima 

Archir  şi  Anadam  ..... 
GhenoTeva 

.     .             92 
.     .           104 
.     .           114 

Filerot  şi  Antusa     .              .     . 

Draovl  şi  Femeea 

Floarea  Darurilor 

.     .          129 

.     .          132 

.     .          138 

145 

Literatura  haiducească    .     .     . 

.     ,          147 

.,gnz^=b,G00gIc 


p^- 

Jsron:  Firam  ţilMe  .     .     . 

148 

.       NanufiEcho    .    .    . 
A.  Pmm  :  labuh  j.  hlorioan  . 

149 

151 

,        Povestea  vorH.    .    . 

166 

Şezătoare  la  Ţară    . 

167 

Tiln  Bnhoglmdă 

160 

164 

Aaron  :  Leonat  fi  Dorofata  .     . 

168 

Cornicea  Satelor 

170 

hpireecu  :  Smave 

171 

Wartic  :  TrA  şireţi 

173 

Golescu  :  Smave 

174 

II.  LITERATURA  ETICĂ 

177—260 

Fabule 

181 

Proverbe     

197 

Floarea  Darurilor 

201 

Pilde  nioso/efll.    ..... 

204 

aiibiMoiee 

207 

Ghicitori 

Întrebări  firăepunsurî     .    .    . 

229 

ffl.  LITERATURA  REUGIOASA    .     . 

251-556 

Zidirea  Lmnel,  Adam  şi  Eva    . 

260 

Pentru  dracî ...'... 

264 

Legenda  despre  lemnul  crucit .     . 

284 

Cain  şi  Avei,  Lameh 

291 

Legenda  despre  moartea  ItA  Cain 

296 

Helhisedec 

301 

Moartea  lui  Ăvraam  .... 

311 

bf  Google 


Rw. 

UOÎM 

318 

324 

Prorocirea  Savileî 

337 

genda  Froorocnlid  lereinia .... 

340 

Chpistos.  Pilat. 

349 

353 

apocalipsul  ap.  Favel 

357 

Epistolia  Maiciî  Domnului.    .    .     . 

362 

362 

riad  Maidi  DamnuM    .... 

366 

Epistolia  Domnului  nostru  Isua 

371 

Leffenda  IhiminicA 

371 

Legenda  Vinerei . 

382 

InTăţătnra  p.  12  Vineri    .... 

388 

Minunile  Sf.  Sisoe 

393 

Atestiţa  aripa  Satana 

394 

Minunile  Sf.  Siaoe  ...... 

397 

Cele72denume  ...    .    .    .    .  .. 

401 

72  de  nume  oleM  a    .     .     .     . 

401 

404 

'  Descântecele 

406 

Minunile  Maicii  Domnului   .    .    . 

430 

Vasilie  cel  nou 

439 

Judecata  de  pre  urmă 

441 

Descoperirea  Sf-tei  Liturghii 

445 

449 

Cinteco 

459 

Cântece  de  stea 

460 

.,gnz^=b,G00gIe 


Colinde 471 

Balade 474 

Oraţii 487 

Irozi  (Vicleim) 490 

C&rţî  de  prevestiri  şi  de  noroc .    .  497 

ClRŢl  DB  PBBVBSTIBI 

Astrologhie 500 

Gromovnie     , 606 

Obrocir^  de  zUe 510 

Progonosticon 512 

CoUadnic 614 

Trepetnic 617 

Zodiile 519 

CArţI  de  noeoc. 

Roata.  Ivi  Solomon 633 

Oglinda  norocului 527 

Bilete  de  plăcinte 529 

Fiziognomie 531 

Căif  de  visurî 532 

Doftorii 534 

Conclasinne.  Basme 644 

Apendice 557 

Adanse  şi  Îndreptări 571 

Indice 577—606 

Indicele  manuscriptelor    ....  577 

Indicele  tipăriturilor 679 

Indicele  materielor 593 


bf  Google 


I. 

LITERATURA  ESTETICA. 


.,gnz^=b,G00gIe 


bf  Google 


INTRODUCERE. 


Abia  pe  la  începutul  secolului  nostru  s'a  născut  un 
interes  din  ce  în  ce  crescând  pentru  acea  literatură 
odinioară  dispreţuită  şi  adesea  ori  ba^ocorită  şi  ana- 
temizatâ.  Literatura  populară,  luată  în  sensul  cel  mal 
întins,  se  poate  defini  ca  manifestarea  sufletului  în  cer- 
cul restrâns,  în  care  poporul  stă  In  contact  cu  feno- 
menele vieţeî.  Studiul  acestor  manifestări  era  un  ce 
necunoscut  în  vremile,  c&nd  se  contesta  poporului 
dreptul  individualilăţiî;  din  momentul  însă  cănd  po- 
porul îşi  veni  în  fire,  consecinţa  naturală  a  fost  şi  este 
studiul  mal  de  aproape  al  vieţeî  s^e  intelectuale  ;  şi 
farmecul  acestei  literaturi  nu  constă  în  alt  ceva  decât, 
in  a  urmări  modul  cum  poporul  înceeircă  a  deslega 
eternele  probleme  ale  vieţii. 

Această  renaştere  se  datoreşte  în  mare  parte  miş- 
cării romantice  din  GenaaoiSi  care  cea  d'ănt&ia  a 
fâcnt  ca  să  se  studieze  m^  d'aproape  literatura  me- 


.,gnz^=b,G00gIe 


2 LITERATURA  ?0PO[.*rA,  ROMANJ 

dievală,  tot  aşa  de  puţin  considerată  ca  literatura 
populară.  Aceste  cereetărî  a&  avut  de  resultat  recu- 
noaşterea legăturel  ce  esistă  între  literatura  scrisă 
medievală ,  şi  literatura  nescrisa  modernă ,  care  a 
păstrat  une-ori  cu  o  sfinţenie  admirabilă  producţiunile 
timpurilor  trecute.  Aşa  face  Herder  cel  d'ântăiâ  eo- 
lecţiunea  de  cântece  populare  din  toate  literaturele  ; 
Brentano  a  celor  germane ;  (iorres  studiază  cărţile  po- 
pulare şi  fraţii  Grimm  compun  prima  colecţiune  de 
basme ,  care  a  rămas  ca  model  până'în  ziua  de  astăzi. 
Aşa,  studiandu-se  acea  literatură  mal  de  aproape,  s'a 
recunoscut  necunoştinţa  eî  ca  una  din  causeie  ne- 
considerâril  eî.  Pe  de  altă  parte  istoricul  aeesteî  li- 
teraturi maî  prezintă  şi  o  altă  cauză  a  goaneî  ce  a 
suferit  în  cursul  evului  mediu.  Fiind  comoara  tuturor 
ştiinţelor '  poporului,  dobândite  atât  prin  propria 
abstracţiune,  cât  şi  prin  moştenire  din  tata  în  fiu,  a- 
ceastâ  literatură  a  păstrat  şi  toate  elementele  vieţel 
intelectuale  a  seculelor  trecute  şi  stetea  printr'aceaata 
în  contrast  cu  biserica  domnitoare  şi  cu  dogmele  el.  De 
aceea  îa  genere  cărţile  aşa  numite  eretice  erafi,  Sn 
adevăratul  înţeles  al  cuvântului,  cârti  populare,  res- 
pândite  chiar  însuşi  de  popor,  care  regăsia  In  acele 
cărţi,  safl  credea  a  regăsi  în  ele,  ceea  ce  ştia  deja  maî 
înainte  saii  închipuiri  potrivite  eu  simţimântul  sfiu  şi 
cu  inteligenţa  sa. 

Precum  dar  interesează  a  observa,  la  desvoltarea 
copilului,  asimilarea  elementelor  străine,-  până  când 
ajunge  la  o  individualitate  pronunţată ,  tot  aşa  de  in- 
teresant este  dara  observa  şi  viaţa  poporului,  care  se 
oglindeşte  curat  numai  în  aceea  ce  e  produsul  lui,  pro- 


bf  Google 


INTROUL-CERE  3 

venind  adesea  de  la  izvoare  atreine,  multiple,  absor- 
bite şi  asimilate.  Lu&nd  de  aci  o  trăsură  luminoasă,  de 
acolo  a  doua,  şi  aşa  mal  departe,  ajungem  a  ne  forma 
un  centru  luminos  asupra  originel  şi  desvoltărel  lite- 
raturef  populare,  care  răvarsă  apoi  lumina  sa  şi  asupra 
altor  părţî  întunecoase,  desvelindu^ne,  ca  să  zic  aşa, 
tot  mecanismul  fantaziel  poporului :  ne  arata  cum  şi 
pentru  ce  se  bucură  şi  pentru  ce  piftnge  poporul,  cum 
el  îşî  zugrăveşte  eroii  rezboaelor,  eroii  credinţei,  eroii 
Inţelepciunel. 

Ori  ce  popor  este  supus  la  înrîurirî  multiple  din  toate 
părţile ,  cari  toate  las  o  urmă  m^  mult  sail  mai  puţin 
de  recunoscut  !n  starea  desvoltată  în  care  ajunge 
odaCă.  Este  dar  de  un  interes  deosebit  a  urmări  aceste 
înrîurirî,  a  arăta  canalurile  prin  cari  aii  Eyuns  concep- 
ţiiml  şi  idei  străine  la  cutare  şi  culare  popor,  a  vedea 
cum  'şi  a  asimilat  acel  popor  noul  material ,  aşa 
în  cât  a  devenit  proprietatea  sa.  Aceste  consideraţiuni 
aii  un  caracter  cosmopolit,  căci  ne  duc  de  la  un  popor 
la  altul ,  eolijidănd  de  la  Anglia  până  la  India  şi  Ara- 
bia ,  prin  China  şi  Siberia,  şi  ce  e  mal  curios  ne  des- 
velesc  o  sărăcie  neaşteptată  a  fantaziel  omeneşti  în 
■  născocirea  de  idei  şi  de  situaţiuni  noi.  In  genere  sftnt 
numai  puţin^ 'elemente;  cari,  combinate  în  diferite  mo- 
duri, eonstitue  literatura  populară ,  şi  prin  urmare  şi 
cercul  vieţei  intelectuale  al  poporului  este  foarte  re- 
strâns. 

în  cercetarea  de  faţă  care  în  forma  el  este  cea  d'ân- 
tâia  lucrare  română,  îmbrăţişând  toată  literatura 
populară,  vom  încerca  a  o  clasifica  după  vederea  noas- 
tră individuală  şi  a  urmări  fie  care  carte  până  Ia  cele 


.,gnz^=b,G00gIc 


4t  LITERATCRA  POPULARA  ROMÂWA     _^ 

din  urmă  izvoare,  arăfând  pe  de  o^  parte,  înradirea 
în  care  stă  cu  alte  literaturi,  safl  izvorul  probabil  de 
unde  a  fost  luată,  pe  de  alta,  cum  şi  Intm-eat  s'a  aaî- 
milat,  întru  cât  a  înfluenţat  asupra  poporului,  ^t^*'  ' 

Primul  pas  deja  :  'clasificarea,  ne  oferi  greutăţî. 
Noi  împărţim  materialul  aşa  de  variat  şi  tot  de  odats 
aşa  strâns  legat  în  diferitele  elemente  ale  sale  în  :  li- 
teratura religioasă,  literatura  etică  şi  lUeratura  estetică 
(romantică).  Sub  literatura  religioasă,  luând  cuvântul 
religios  în  sensul  eel  mal  întins,  înţelegem  or-ce  pro- 
duct popular  scris,  care  se  ocupă  de  obiectele  trans- 
cendentale :  de  toate  obiectele  biserieel  şi  ale  credinţei, 
şi  adică  :  legende,  apocrife,  poveşti,  colinde,  cântece 
de  stea,  descântece  şi  basme,  fiind  acestea  tot  aşa  de 
crezute  ca  şi  legendele  sfinţilor ;  apoi  cărţi  de  visuri, 
de  noroc,  gromovniee,  zodiare,  călindare,  doftorii, 
trepetnicî,  cftrţl  ghicitoare,  etc. 

Literatura  etică,  care  ne  arată  ideile  poporuM  a- 
supra  binelui  şi  răului,  se  resumăîn  :  proverbe,  zi- 
cale şi  fabule. 

Infine  clasa  a  treea,  literatura  estetică  sail  roman- 
tică, care  nu  este  mal  puţin  importantă  şi  mal  puţin 
bogată  de  cât  cele  alte  doue  cuprinde  cfirţi  ca : 
Alexandria,  Varlaam  şi  loasaf,  Sindipa  filosofiil,  Ber- 
toldo  şi  Bertoldino ,  Ghenoveva,  Dracul  şi  femeia,  Fi- 
lerot  şi  Antusa,  lerotocrit,  Diodor,  Halima,  Leonat  şi 
Dorofata,  Piram  şi  Tisbe,  Sofranim  şi  Hariti,  Vicleniile 
meşterului  Perdaf,  etc. 

Tot  în  aceeaşi  clasă  mal  punem  şi  *joco-seria,  ca 
Tili-Buhoglinda,  Păcală,  Cilibi  Moise,  Comicea  sate- 
lor, Românul  glumeţ,  etc. 


.,gnz^=b,G00gIc 


ISTROPDCERE 6 

Ca  or  ce  clasifleaţiuoe  are  şi  acerată  defectul,  câ 
lace  să  erează,  întp'un  scop  anume,  ce'l  arată  numele 
dat  unei  clase,  pe  când  caracterul  general  al  literatu- 
rel  populare  este  :  lipaa  de  or  ce  scop  pronunţat,  saQ 
măcar  preconceput,  ci,  'aposteriori,  pentru  orienta- 
rea mai  lesne,  am  căutat  o  trăsură  caracteristică, 
după  care  am  putut  grupa  suinele  de  cărţi,  din  care 
se  compune. 

Dacă  insă  această  clasificaţiune  are  defectul  ei,  cu 
toate  acestea  dintr'un  alt  punt  de  vedere  aş  mănţine-o, 
căci  ea  reprezintă  cele  trei  straturi  ce  se  pot  observa 
în  fie  care  literatură  populară. 

Grupul  intăiu  reprezintă  ideile  cele  vechi  din  timpii 
primordiali  ai  omenirel  şi  închipuirile  naturel,  încă  vii 
de  o  vecinică  frăgezime ;  pe  lăngâ  aceasta  mal  repre- 
zintă şi  literatura  adusă  prin  mijlocirea  creştinismului, 
câte  o  dată  chiar  necreştină ;  dar  toate  mal  mult  sau 
mal  puţin  amalgamante;  (numii  in  ceea  ce  priveşte  bas- 
mele, problema  nu  este  pe  deplin  deslegată).  Această 
literatură  a  modificat  adesea  ori  în  mod  foarte  adânc 
credinţa  poporuM,  schimbând  obiectul  credinţei  şi 
substituindu-1  printr'altul. 

Necontestabila  proprietate  a  poporului  prin  asimi- 
lare perfectă  pare  a  fi  grupul  al  duoilea,  care  cu- 
prinde proverbele,  dar  ele  sănt  rezultatele  observaţiu- 
nilor  seculare,  toate  par  că  se  nasc  pe  fie  care  zi 
ca  produsele  .minţii  sănătoase'  înfluenţănd   ast-fel 


asupra  juaecapt. 

Necontestată  proprietate  străină  este  grupul  al  trei- 
lea, care  nici  nu  pretinde  a  fi  romanesc,  dar  încetul 
cu  încetul  a  devenit  o  parte  din  avuţia  fiterară  a  Româ- 


.,gnz^=b,G00gIe 


e  LITEBITUSA  POPOLARi  ROHÂNl 

nilor,  influenţând  a.swpra./antazieî  şi  ajungând  adesea 
din  carte  in  viul  graiu  ca  poveste  sau  snoavă.  Cerceta- 
rea acestui  grup  este  mult  mal  uşoară,  fiind-că  mal  ade- 
sea putem  da  originalul  din  care  s'a  scos  ,pe  rumanie* 
precum  este  termenul  tehnic,  sau  cel  puţin  dâm  de  o  . 
carte  în  totul  analoagă  din  literatura  nerumâneaseă  ; 
pe  când  la  cele  alte  grupuri  cu  încetu  cu  incetu  s'au 
şters  urmele  literare.  De  aceeaşi  noî  în  cercetarea  de 
faţă,  unde  voim  să  urmărim  izvoarele  acesteUiteraturî 
şi  influenţa  multiplă  ce  a  esercitat  asupra  poporului, 
vom  pleca  de  la  acest  din  urmă  grup  positiv  pentru  a 
ajunge  la  cel  din  urmă  mal  obscur  în  originea  sa,  şi 
mal  problematic  în  rezultatele  găsite.  Tot  aşa  vom 
urma  cu  fie-care  grup. 


.,gnz^=b,G00gIc 


LITERATURA  ESTETICA  SAU  ROMANTICA 

CEA   D'aNTAIA  Şl  CBA  JIAI  IMPORTANTA   DIN 
LITSBATURA  ROMANTICA,  ESTE  FAHA  ÎNDOIALA  : 


ALEXANDRIA 

Istoria  lui  Alexandru  Maehedon  a  esereitat  un  far- 
mec nespus  asupra  Păgânilor,  Evreilor,  Creştinilor  şi 
Musulmanilor  din  Asia,  Africa  şi  Europa  în  curs  de  a- 
proape  1500  de  ani.  Alexandru  sfărâmă  în  mod  practic 
stavilele  între  barbar  şi  Elin,  pe  care  Aristotel  In  geniul 
săft  universal  n'a  putut  să  !e  sfărâme  în  mod  teoretic 
^  ast-fel  a  creat  Alexandru  cultureîşi  literaturei  eline, 
posibilitatea  de  a  se  întinde  nemâi^nlt  în  ţoale  părţi- 
le, şl  de  a  esercita  o  influenţă  roditoară  de  o  impor- 
tanţă vecinie  universală.  Tot  ast-fel  s'a  respândit  po- 
vestea despre  persoana,  faptele  şi  Întâmplările  sale  pe- 
ste stavilele  naţionalităţir,  limbri,  şi  religiuneî  în  toate 
ţările  unde  a  ajuns  o  rază  a  spiritului  elin.  De  la  Egipt 
pană  la  Islanda,  de  Ia  Persia  până  la  Spania  aii  adop- 
tat toate  popoarele  aceasta  poveste,  au  potrivit-o  mo- 
dulul lor  de  a  se  gândi  şi  de  a  simţi,  au  transformat-o 


.,gnz^=b,G00gIc 


8  I.ITERATCRA  POPITLARJ  HQMĂNJ 

pururea,  urmând  gustului  sehimbiltor  al  vremurilor 
până  ce  încetul  cu  încetul  începe  a  dispare  înaintea 
istoriei  critice  şi  adeverite  a  lui  Alexandru,  după  o 
.  stăpânire  atât  de  lungă  şi  atât  de  întărită. 

Ast-fel  s'a  născut  o  sumă  de  prelucrări  şi  variante 
ale  poveste!  luî  Alexandru  la  toate  popoarele,  şi  multe 
fragmente  şi  epizoade  ale  acestei  istorii  aii  intrat  mal 
mult  saft  mal  puţin  schimbate  în  opere  istorice  şi  alte 
scrierii  în  cât  se  încruţişează,  se  confundă :  se  ames- 
tecă şi  devine  grea  a  despleti  firul  aşa  des  împletit. 

Cu  toate  că  istoria  lui  Alexandru  nu  este  in  între- 
gul ei  numai  legendă  populară,  eu  toate  acestea  stu- 
diul ei  este  foarte  interesant,  căcî,  născută  în  mijlocul 
unei  .literature  bogate,  ea  a  fost  în  urmă  des  interpo- 
lată şi  schimbată,  anume  din  punctul  de  vedere  al  unui 
scop  saii  din  dorinţa  de  aşi  arăta  fie  care  erndiţiunea 
sa.  Dar  s'a  mânţinut  în  formă  scrisă  de  la  originea  eî 
până  în  zilele  noastre  cu  variantele  şi  schimbările  de 
la  fie  care  popor ;  o  putem  deci  urmări  prin  toate  fa- 
zele desvoltăril  ei,  şi  a  cerceta  cauzele  acelor  schim- 
bări. Pe  lângă  aceasta,  compusă  din  elemente  legen- 
dare, ea  ne  arată  cum  se  desvoltă,  se'  schimbă,  se 
transmite  şi  se  prelucrează  legendele  tn  cursul  secolilor 
şi  în  urma  influenţelor  diferite.  Cam  aşa  rezumează 
Zacher  vederile  sale  asupra  Alexandriei  in  introducerea 
la  cercetările  sale  asupra  ei. ') 

Tocmîu  de  aceea  nu  se  poate  tăgădui,  că  o  cerce- 
tare complectă  este  una  din  îiicercările  cele  mal  grele. 
Noi  dar  ne  vom  mulţumi  de  a  arăta  pe  scurt  Intru  cftt 

'J  Fwndo-CallisthenM,  Halle  1667  pag.  1-6. 


bf  Google 


ALEXASPaiA  9 

se  poate,  istoricul  acestei  legende,  de  la  originea  el 
până  la  forma  ce  a  căpătat  ajungănd  la  noi. 

îndată  după  moartea  lui  Alexandru  circulail  poveşti 
despre  espediţiunile  aale  pe  cari  să  le  fie  întins  chiar 
pftnâ  la  raia.  Mat  cu  seamă  se  fâlea  Alexandria,  ora- 
şul fundat  de  Alexandru,  de  această  origină  ilustră  şi 
acolo  trebue  căutat  teagămil  Âlezandi-iel.  Pentru  a  da 
mal  mult  erezămant  poveştUor  apuse,  s'a  pus  Callis- 
thenes,  soţul  lui  Alexandru  în  toate  espediţiunile  sale, 
ca  autorul  el.  Originea  egipteană  se  recunoaşte  chiar 
din  primul  capitol  şi  din  legenda,  cum  că  Alexandru 
ar  fi  fiul  lui  Filip  şi  fiul  lui  Netinav,  regele  Egiptului. 

De  timpuriu  s'a  prelucrat  Alexandria  după  vederi 
diferite:  când  s'a  accentuat  Byzanţul,  când  s'a  căutat 
a  aduce  pe  Alexandru  în  legătura  cu  Papa,  ba  chiar 
cu  archiereul  din  Ierusalim  şi  cu  proorocul  leremia. 
Intra  In  vederea  unui  copist  evreu  sau  creştin  de  a 
pune  pe  Alexandru  să  mărturisească  credinţa  într'un 
singur  D-zeu,  să  se  lepede  de  idoli,  şi  să  arză  capiştele 
lor.  Sub  această  formă  s'a  păstrat  în  diferite  manus- 
cripte greceşti,  unele  mEiI  vechi,  altele  mal  uol ,  după 
cari  a  fost  publicată  Alexandria  grecească  de  către 
Miiller  '■),  Manuscriptul  cel  mal  vechia  e  din  sec.  XI 
se  înţelege  că  este  o  copie  tărzie  şi  cam  schimbată  a 
originahilul  din  aec.  11  —III. 

Cercetările  Iul  Zacher  mal  cu  seamă  au  dovedit,  că 
deja  in  sec.  IV  s'a  ficut  o  traducţiune  latină  a  Alexan- 
dridt,  atribuită  lui  lulius  Valerius,  care  conţine  puţine 

I  loc   cu  :  ĂiT*a 


.,  Google 


10  LITERATURA  POPDLABA  EOMĂMX 

legende  şi  fabule  şi  care  prin  accentuarea  deosebită  a. 
oraşului  Alexandria,  dovedeşte  originea  alexandrină  a. 
povestel  \vă  Alexandru  Machedon,  Această  recenzi- 
Tine  vechia  se  oglindeşte  şi  fntr'o  traducere  arme- 
nească, care  a  fost  editată  de  către  Mehitariştil  din 
St,  Lazar,  lângă  Veneţia,  după  12  manuscripte.  Cu 
toate  că  copia  cea  maî  veche  e  din  sec.  XII,  totuşi 
originea  traducerei  este  din  sec.  V  şi  este  atribuită, 
vestitului  cronicar  armenesc  Moise  din  Chorene. 

Cinel-sute  de  anî  după  lulrus  Valerius,  care  a  ia- 
cut  ântăia  traducere  latină,  cănd  se  perduse  aproape 
.ţi  urma  acestei  tradueţiunT,  pe  vremea  aceea  se  născu 
o  nouă  prelucrare  din  textul  grecesc,  după  recenziu- 
nea  cea  mal  amplificată  de  basme,  şi  care  arăta  urmele- 
imei  prelucrări  făcute  din  partea  unui  Evreu  sau  urnă 
Creştin. 

Arhipresbyterul  Leo,  trimes  la  Constantinopole  de 
către  ducii  lohanes  şi  Marinus  din  Campania  (pe  la 
492)  aduce  copia  grecească  de  acolo  şl  o  traduce  lati- 
neşte. Această  traducere  care  poartă  titlul  de  :  .Histo- 
ria  Alexandri  Magni  de  proeliis'  a  devenii  baza  tuturor 
prelucrărilor  şi  traducerilor  poetice  şi  prozaice  la  toate 
popoarele  occidentale.  Cât  de  iubit  era  iroul  Alexan- 
dru în  acea  epocă  cavalerească,  când  cavalerii  recu- 
noşteai! pe  Alexandru  ca  cel  mai  ilustru  reprezentant 
a!  lor,  ne-o  dovedeşte  suma  acelor  prelucrări  la  Fran- 
cezi, Englezi,  Germani,  etc. 

Texte  şi  estracte  din  texte  a  publicat  Weissman,  ^) 
care  a  adăugat  şi  estrade  din  recenziunile  orientale 

')  H.  WeÎBsman,  Alexander,  I-II.  Francfiirt  h.  M.  185IX 


.,gnz^=b,G00gIc 


4LKXANDKTA  11 

foarte  răspândite  şi  foarte  vestite  în  Orient.  Căeî  în- 
tocmai precum  îl  iubeaâ  Europeil,  îl  consideraţi  Per- 
şii mal  cu  seamă,  ca  unul  din  neamullor,  dandu-I 
asemenea  o  origine  persană.  Nu  mal  puţin  gustată  fu 
istoria  luî  Alexandru  Maehedon  de  către  Arabil  şi 
Evreii.  Ne  ar  duce  prea  departe,  dacă  am  voi  să  ur- 
mărim această  carte  populară  prin  toate  literaturile. 
Fe  noi  ne  interesează  izvorul  Alexandriei  num^  în- 
Ir'atâta,  întru  cât  priveşte  pe  reprezentantul  eî  român. 
Afară  de  redacţiunea  grecească,  care  a  fost  tra- 
dusă latineşte  de  către  presbyterul  Leo,  trebue  să  mal 
fi  esistat  şi  alta  deosebită,  care  de  timpuria  deja  s'a 
tradus  in  sloveneşte.  La  1871  a  publicat  Jagiâ  i) 
Alexandria  slovenească  după  şase  manuscripte.  Unul 
dintre  aceste  manuscripte,  pe  care  'l  citează  şi  Miklo- 
sici  în  dicţionarul  său  paleoslavic,  este  din  sec.  XIV, 
şi  se  apropie  mal  mult  de  redacţiunea  română.  Un  alt 
manuscript  maî  identic  cu  acei  din  urmă  a  fost  pu- 
lilîcat  la  1878  de  Novakovicî  *),  care  a  însoţit  ediţiu- 
nea  sa'cu  o  introducere  interesantă,  în  care  arată 
intre  altele  şi  imnele  Alexandriei  în  poveştile  şi  cân- 
tecele populare  sgrbescî,  (p.  XXVII— XXXII)  Novako- 
vicî citează,  intre  cele  16  manuscripte  slavone  pe  cari 
le  descrie  =),  şi  un  manuscript  (No.  14)  scris  la  mă' 
năstirea  Neamţului  în  anul  1562,  prin  porunca  ită 
Grigorie,  mitropolitul  Sucevei. 


•)  Starine  voi.  IU  pag,  200—328. 

'    Pripovetka  o  Alekaandrti  Velikom  n  Htarol  «rp«k6t  knSjev 
oşti,  Belgrad  1878. 
")  Imc.  c  pag.  VI— XI. 


.,gnz^=b,G00gIe 


12 LITERATURA  POPULARA  ROMĂNA 

Cât  priveşte  acuma  Alexandria  romană,  putem  susţi- 
ne, că  ea  a  fost  cunoscută  ftomânilor  încă  din  sec.  XVII, 
Căcî  hronografele  române  manuscripte,  pe  cari  le  am 
descoperit  o  pomenesc,  şi  eppia  cea  maî  veche,  fă- 
cută cei  muU  la  1650,  zice  fol.  77-a :  .Precum  spune 
la  istorie  unde  scrie  de  viaţa  !ul,  adică  a  Iul  Alexan- 
dru şi  de  izbăndă  nărocită  asupra  a  toţi  împăraţH.  Că 
numele  lui  era  sabia  tăluse  (!)  în  toate  părţile;  care 
istorie  se  chiamă  Alexandrie.* 

(Insă  nu  Alexandrie  de  ceale  pline  de  basme,  ce 
Alexandrie  adev^atâ). 

Această  din  urmă  notiţă,  care  se  vede  că  e  adăugată 
de  copistul  sau  traducătorul  romiân,  pe  care  singur  a 
pus-o  înparentes,  dovedeşte  căi  era  foarte  bine  cuno- 
scută istoria  Iul  Alexandru  Machedon,  chiar  cu  numele 
eî  tehnic  de  ,  Alexandrie*.  De  aceea  el  face  observa- 
ţiunea  ca  cititorul,  căruia  Alexandria  trebuia  să-i  fie 
asemenea  cunoscută ,  să  nu  o  confunde  cu  istoria  luî 
Alexandru  cea  adevărată. 

Altă  probă  ceva  mal  nouă ,  dar  tot  din  sec.  XVII, 
aduce  d.  Hasdeu  ^),  şi  adică  din  cronica  Iu!  Miron 
Costin,  care  vorbeşte  în  termenii  următori  :  , Scrie 
Plutarh,  vestit  istoric  la  viaţa  Iul  Alexandru  Makedon, 
carele  au  scria  Alexandriea  cea  adevărată,  nu  basne, 
cum  scrie  o  Alexandrie  din  grecie  ori  dintr'alte  limbi 
scoase  pe  limba  românească  pline  de  basne  ^  scorni- 
turi.-' •) 


■)  Cavente  den  bitriiil,  t.  U,  p.  XXXV. 
A  Letopiseţ,  ed,  Kogilnîceann,  rol.  I,    tul  II 
266. 


.,gnz^=b,G00gIc 


AT.EXt.KDRIA 18 

Mult  mal  numeroase  sfuit  apoi  probele  din  sec. 
XVIII.  Aşa,  vorbind  Nie.  Costin  de  Alexandru,  adaugă 
asemenea:  ,Insă  nu  acea  Alexandrie  mincinoasă,  ce-1 
pre  limba  romanească,  plină  de  basne.'  ')  Intr'^tloc 
în  letopiseţnl  Costineştilor,  manuscript  din  1713  *)  a- 
dică  scris  2-3  anî  după  moartea  lui  N.  Costin,  se  află 
un  capitol  intitulat : 

,  Graiul  solului  tătăresc  eătră  Alixandru  Machidon, 
după  ce  au  sosit  de  la  Bahteri  la  apa  Donului  mer- 
gănd  cu  oaste  asupra  Tătarilor.  Scoasă  din  Cvistus  (!) 
Curţius,  carele  aă  scos  Alexandria  cea  adevărată.  *  Ceea 
ce  va  să  zică,  că  mal  esista  şi  una  mincinoasă. 

Pe  cât  am  căutat,  lipseşte  acest  capitol  în  Leto- 
piseţele editate  de  D.  Kogălniceanu. 

Şi  Cantemir  vorbeşte  într'un  loc  din  Hronicul  Moldo- 
Vlachilor  de  Alexandria  romană,  dar  n'am  putut  re- 
găsi acel  loc. 

De  alte  cîtaţiunl  putem  să  ne  lipsim  acuma,  cădf  de 
la  începutul  secolului  XVIII  avem  date  positive  de  ti- 
părirea Alexandriei.  Del  Chîaro  o  spune  dar  '),  Iar 
d-nu  Hasdeu  posedă  un  manuscript  al  Alex^idriel  din 
1704,  care  a  fost  o  dată  posesiunea  episcopului  Difo- 
nisie  de  la  Buzău.  Sulzer  *)    pomeneşte  asemenea 


1)  Letopiseţele  Moldovei,  ed.  Ko^ălniceann,  voi  I,  ToşT,  1862 
pag.  69. 

")  Mb.  Bibi.  Cent.  No.  11,  fol.  20. 

*J  Ciparia  -.  Analecte  Literare,  Blasin  1858  psţ.  XXVUI  şi  Hfa- 
deu!  Cnv.  d.  batr.  n,  pag.  XXXI. 

')  OeBchiclite  des  tr&ujalpînlaclieQ  Dadens,  voi.  m  Viena  1782 
pag.  39,  No.  27. 


.,gnz^=b,G00gIc 


14  LITERATURA  POPULARA  ROMÂNJ 

Alexandria  noastră,  tipărită  înainte  de  1782,  de  sigur 
este  aceaşî  cimosculă  şi  lui  Del  Chiaro. 

In  Transilvania  s'a  tipărit,  pre  cât  ştim  noi,  pentru 
antâiaşî  dală  la  1794  in  Sibia  de  Dimitrie  lot^oviel  Ia 
Petru  Barth,  »)  sub  titlul  :  Alexandria ,  saft  istoria  luî 
Alexandru  Makedon  şi  a  luî  Darie  din  Persida,  împă- 
raţilor. 

HbH  vechia  de  cât  acest  tipar  este  un  manuscript 
al  nostru,  care  e  scris  în  Bucovina  la  1784,  Afară 
de  aceste  doufi  manuscripte,  mal  cunoaştem  încă  patru 
toate  din  sec.  XVIil,  şi  adică  dou§  în  posesiunea  d-lui 
Creţu  profesor  la  liceul  Matei  Baaarab  în  Bucureşti 
de  pe  la  1793—8;  al  treilea  se  află  în  sbornicul  logo- 
fătului Giurăacu,  posesiunea  Academiei  Române,  scris 
în  Muntenia  la  1799,  şi  înfine  o  Alexandrie  moldove- 
venească  de  pe  la  1800  în  Biblioteca  centrală  din  Bu- 
curescl.  Pe  lângă  acestea  mal  posedă  d.  Hasdeu  un 
mie  fragment  de  la  1794.  Avem  deci  un  material  în- 
semnat manuscript  pentru  a  putea  întreprinde  o  edi- 
ţiune  critică  a  Alexandriei ;  şi  nu  ne  îndoim,  că  cerce- 
tări continue  vor  aduce  la  lumină  încă  alte  manu- 
scripte. Căc[  noi  cunoaştem  deja^ase,  pe  când  d.  Hăsdeu 
nu  cunoştea  de  cât  un  singur  manusa-ipt,  cel  de  la 
1799,  când  tipărea  la  1879  volumul  al  doilea  al  Cu- 
ventelor  din  bătrâni 

Din  ediţiuid  tipărite  cunoaşte  larcu  *)  una  din  Mo- 
vilău  in  Rusia  de  la  1797.  Foarte  numeroase  sânt  apoi 
ediţiunile  din  sec.  XIX,  cari  se  urcă  de  la  12 — 15  înce- 


.,gnz^=b,G00gIe 


ALEXANDRIA 16 

p&nd  CU  cea  de  la  1810,  şi  reprezJntand  toate  o  .sin- 
gură redacţiune,  avfUid  toate  şi  adausul  despre  Co- 
răbieril  din  Spiţberg.  Toate  acestea  aft  maî  păstrat 
urmele  origiualulut  slav,  când  în  vorbe,cftnd  în  forme 
sintactice.  Una  singură  tipărită  în  laşî  la  1868  n'are 
acest  adaus,  şi  este  tnzeslrată  cu  ilustraţiunl.  Ace- 
eaşi redacţiune  tipărită  la  Sibiu  în  1852  şi  răspândită 
dincolo  de  Carpa^  e  citată  de  SchuUer,  •)  iară 
Sehmidt  ^)  citează  unele  credinţe  populare  de  din- 
colo, ce  stau  în  strânsă  legătură  eu  Alexandria  noastră, 
lată  acuma  în  scurt  coprinsul  Alexandriei  : 

•In  Egipt  domnia  o  dată  un  împărat  anume  Netinav. 
Acest  Netinav  era  vrăjitor  mare  şi  lua  bunătăţile  a 
patru  ţâri.  împăraţii  acestor  ţări  trimiseră  carte  Ia 
Darie  împărat  de  la  Persida  rugându-l  ca  să  le  dea 
sila  lui  într'ajutor.  Toţi  împreună  ridicându-şl  oştite 
porniră  asupra  lui  Netinav,  ca  să'l  scoată  din  împără- 
ţie. Boerul  Verveliş  care  ţinea  hotarele,  alergă  de  vesti 
lui  Netinav  venirea  lui  Darie.  Iară  Netinav  făcu  nişte 
vrăjitorii,  că  topi  ceară  de  o  vărsă  într'o  tipsie  de  aur 
şi  făcu  oştf  de  ceară  şi  văzu  ostile  lui  sparte.  Atunci 
scrise  Netinav  carte  Egiptenilor:  scriu  vouă  Egipteni- 
lor, nu  puteam  răbda  să  văz  răul  vostru,  ci  mă  dusei 
de  Ia  vofbătrân  şi  voiu  veni  tânăr  de  trel-zeci  de  ani 
jşi  seoate-vă-voiQ  din  mâna  Iul  Darie  împărat.  Şi  puse 
:stema  în  pat,  şi  cartea  pre  masă  şi  ehiemă  pre  bărbie- 


')  K,  I,  S*huller,  Ueber  einigfe  ■  Merkwilrdigen  Volkssagen  der 
Enmaenen.  Hermanstadt  1857  p   17  No.  19. 

'(  Sehmidt:  Das  Jahr  und  seEne  Tage  in  Glaiihe  «nd  Braueh 
•d  Ramaenen.  Her manatadt  1866  p;  25  cf.  p.  98  ţi  No.  156  ibid. 


bf  Google 


16  LITERATURA  POPULAltl  KOMÂNA 

rul  liiî,  şi-I  raaă  barba,  mustăţile  şi  capul  şi  se  înbrâ- 
că  ÎQ  haine  proaste,  şi  eşi  noaptea  din  Egipt  şi  sâ 
dusă  Ia  Filipus,  cetate  la  Machedoniea  şi  să  ţ&cu  vră- 
jîtoriu,  doftor  şi  şedea  într'un  Ioc  în  cetate.  Egiptenii 
găsind  stema  şi  cartea  Iul  Netinav,  zidiră  un  stălp  şi'l 
vărsară  în  chipul  lui  Netinav,  şi-I  puseră  stema  Sn  cap 
şi  cartea  in  mână. 

Filip  craiul  Machedoniel  inainie  de  a  purcede  Ia 
oaste,  zise  femeei  sale  Olimpiada,  că  de  nu  va  face 
fecior  până  când  nu  se  va  întoarce  de  Ia  războiu,  ea 
nu  va  maî  fi  cu  el.  larăo  roabă  a  împărătesîî  ştiea  pre 
Netinav  vraciul  şi'l  chemă  la  împărăteasa,  ca  să-I  dea 
nişte  erburl  pentru  copil.  Netinav  cum  o  văzu,  zise : 
văz  că  va  să  fie  eu  tine  Amon  D-zeu.  Seara  veni  Neti- 
nav la  Olimpiada  şi  se  făcu  cu  capul  de  leu,  şi  cu 
picioarele  de  vultur  şi  cu  coada  de  aspidă,  şi  cu  două 
aripi,  una  era  neagră  alta  era  de  aur. 

Când  veni  eeasd  naştere!  chemă  Olimpiada  pe  Ne- 
tinav, iar  acesta  căutând  pre  stele  zise :  să  ţii  puţinei 
să  nu  naşti,  că  este  ceasid  răâ  şi  planetele  nu  s'aH 
tocmit  pre  stare,  şi  crugul  stă  pre  lună  şi  zodiile  n'aâ 
purces  şi  stelele  staii  pre  Ioc,  şi  de  vel  naşte  acum,  tu 
vel  naşte  om  prost. 

Şi  ţinu  puţinei  şi  născu  copil  pe  care  '1  duseră  In 
biserica  iul  Amon  şi  popiî  îl  puseră  numele  :  Alexan- 
dru greceşte,  iar  sărbeşte  Izbran,  iar  rumăneşte  mare 
ales. 

Iară  Fiîip  craiul  veni  de  la  oaste  şi  într'o  noapte 
văzu  în  vis,  cum  a  venit  la  dânsul  Amon  D-zeu  şi-i  a 
zis  că  a  dobândit  fecior  Olimpiada.  Cum  spunea  el  a- 
cestea  veni  un  vultur  mare,  şi  trecu  peste  Filip  şi'şl 


.,gnz^=b,G00gIe 


ALEXAKDRIA       17 

lâsă  oul  jos,  şi  căzu  oul  in  poala  lui  Fîlîp.  FUip  se 
sculă  speriat,  şi  căzu  oul  pe  pămănt  şi  se  crăpă  şi  eşi 
un  şarpe  mic  din  oii  şi  încuujură  oiil,  şi  cănd  viii  să 
intre  in  oii,  muri  la  gura  oului.  Aristotel  tălcui  visul 
zictod :  acel  oii  e  pămăntul,  iar  acel  şarpe  mic  esle  fiul 
tăli,  care  va  lua  lumea  toată,  iar  la  moşia  luK  nu  se 
va  maî  Întoarce. 

După  ce  ajunseră  cu  toţi  acasă  chemă  Filîp  pe  Ari- 
stotel şi-i  zise,  să  fie  dascălul  M  Alexandru.  Şi  'i  în- 
văţa carte,  într'un  an  Psaltirea  şi  Psalmii,  Iară  Neti- 
nav  zise  Olimpiadei  să  zică  !uî  Alexandru,  sâ  vie  seara 
la  mine,  să'l  învfiţ  cursul  planetelor,  starea  crugului, 
umbletul  zodiilor,  numerile,  temeliile  şi  cetirea  stele- 
lor, Asl-fel  învăţă  Alexandru  la  Aristotel  şi  laNetinav, 

Intr'o  seară  voind  Alexandru  să  încerce  ştiinţa  luî 
Netinav,  îl  întrebă  din  cine-î  va  fi  moartea,  dacă  ştie 
cum  va  muri.  Netinav  zise :  ştiQ,  de  la  un  fecior  al  med 
voiQ  muri.  Alexandru  găndi:  fecior  n'are,  cum  se  va 
împlini  vorbaluî,  şi'l  împinse  jos  de  pe  foişor  unde  sta 
Atuneea  îi  zise  Netinav  despre  naşterea  lui,  şi  adaugă: 
deci  eu  moriu  şi  sufletul  meâ  va  merge  la  iad,  unde 
aii  mers  toţi  dumnezeii  elineştl,  şi  Netinav  muri. 

Intr'o  noapte  după  aceea  născu  o  iapă  un  mânz 
minunat,  roş,  eu  un  corn  în  frunte  de  un  cot  şi  se  ivi 
într'o  coapsă  un  cap  de  bou  cu  coamele  de  aur  şi  iar 
s'a  ascuns.  Acest  cal :  Ducipal  (Declupal)  era  foarte 
răutăcios  şi  nimene  nu  se  apropia  de  el  că'l  sfâşia. 
afară  de  comisul  săfl,  Intr'o  zi  se  duse  Alexandru  şi 
scoase  pre  Ducipal  din  grajd,  îi  puse  şeaua  şi  frâul  şi 
încalecă  pe  el.  Luăndu-se  boeriî  după  dânsu,  el  îi  în- 
trecu pe  to^,  ba  sări  chiar  peste  un  părâu  lat  de  15 

OhMi,  Ut  pop.  lom.  t 


.,gnz^=b,G00gIe 


18 LITERATURA  POPULARA  RQmAkA 

coti.  Atunci  i  se  închinară  loţî  ea  la  un  împărat. 

In  vreme  aceea  era  în  Ostrovul  Olimbiel  două  roate 
făcute  cu  măestrie  elinească  ;  şi  venea  acolo  vitejii 
să-şl  ispitească  norocul  vitejiei.  Acolo  s'a  dus  şi  Ale- 
xandru şi  cu  toate  că  era  încă  tânăr,  birui  pe  vitejii 
ceî  mal  vesliţî  de  acolo. 

Când  se  întoarse  a  casă  găsi  pe  Filip  însurat  cu 
altă  femeeă,  căci  nişte  boerî  '1  făcuseră  de-şî  lăsase 
pe  Olimpiada.  Alexandru  scârbit  răcni  ea  un  leu  şi 
lovi  pe  acel  boeriu  de-1  omora  şi  aşa  şi  pe  un.  altu  în 
cât  se  speriară  cu  toţi,  iar  Filip  luă  îndărăt  pre  Olim- 
piada; dar  se  bolnăvi  greu  şi  zăcu  în  pat.  Cum  au- 
ziră Tătarii  că  Filip  zace  în  pat,  se  sculară  cu  împă- 
ratul lor  Altamiş  asupra  Machedonieî.  Alexandru 
strânge  oştKe  şi  i  bate  de-i  topeşte,  împunându-li  chiar 
pe  vărul  său  Franţes  ea  împărat. 

Iară  Anarhus  împăratul  de  la  Pelagonit  se  prefăcea 
că  vine  într'ajutorul  luî  Filip  iar  într'adevăr  veni  să 
răpească  pe  Olimpiada.  Filip  bucuros  de  venirea  luî, 
îl  eşi  înainte  la  câmp ;  acolo  lovi  Anarhas  pe  Filip 
răQ  şi  s'a  dus  cu  muma  lui  Alexandru.  Tocmai  atun- 
cea  se  întoarse  Alexandru  de  la  războiu  şi  se  luă  după 
Anarhas  şi  prinzându-l  îl  duse  înaintea  lui  Filip,  care 
se  sculă  şi'l  junghie ;  apoi  muri  şi  Filip 

Alexandru  se  sui  pe  tronul  Machedonieî  în  vârsta 
de  17  ani ;  dar  totuşi  se  închinară  lui  toţi  voivozi  şi 
împăraţi.  Când  auzi  Darie  că  a  murit  Filip  trimese  sol 
laMachedonie  să  se  închine  luî,  iară  pe  fiul  lui  Filip  să'I 
trimeaţă  la  curtea  împărătească,  până  ce  va  creşte, 
şi  până  atuncea  să-I  ţie  locul  Candarcus,  trimesul  luî 
Darie.  Alexandru  îl  trimese  îndărăt,  bătându-şl  joc  de 


.,  Google 


ALEXAHDRIA  19 

Dîirie.  Acesta  atuncea  St  trimise  jucării  de  copil:  o  că-; 
rută  de  aur,  dou6  racle  şi  un  sac  cu  mac ;  iar  Ale- 
xandru ii  răspunse :  macul  l'am  mâncat  şi  e  dulce,  iar 
«ft-'ţî  trimet  o  traistă  de  piper  să-1  rozi,  că  aşa  sânt 
de  iuţî  şi  Machedonenil ;  iar  roatele  căniţeî,  aceste 
roate  sânt  pământul  şi  precimi  se  învârteşte  pămân- 
tul, aşa  te  vel  învârti  şi  tu  Înaintea  mea. 

Cu  aceasta  încep  războaele  Uil  Alexandru,  MaT  în- 
tâii! coprinse  cetatea  Solon,  a  cărei  împărat  era  Ar- 
hidon ;  apoi  ajunse  ia  Atina  pe  care  o  judeca  1 2  filo- 
son  şi  dacă  nu  voia  să  se  supună,  bătu  cetatea  din 
trei  părţi,  apoi  se  prefăcu  că  fuge ;  luându-se  Atineniî 
după  dânsu,  se  întoarse  eliutejmpotriva  lor şi-i zdrobi 
şi  intră  în  cetate,  şi  soldaţii  o  arserâ.  De  acolo  purcese 
Alexandru  Ia  Râm  şi-I  eşiră  înainte  2,000  de  popi  cu 
cădelniţe  şi  intrară  în  cetate  şi  merseră  Ia  biserica  lui 
Solomon,  ce  o  făcusă  Savela  împărăteasa,  sora  luî 
Solomon,  ce  să  zice  :  Sfânta  Sfintelor.  Şi  începură  a 
scoate  darurî  şi  scoaseră  plaşca  şi  emurliicul  lui  Solo- 
mon, tot  cu  ocM  de  şarpe,  şi  era  tntr'ânsul  trei  pietriî 
de  avea  12  tocmeje  şi  toate  boalele,  vindeca  şi  alte 
multe  poclonurl. 

De  acolo  ajunse  în  pustie  unde  eraâ  oameni  eu  o- 
braze  ca  de  om  şi  cu  trupurile  de  şarpe.  Apoi  nişte 
paseri  cu  obraze  de  muerî.  De  acolo  ajunseră  la  Tro- 
ada  şi-î  spuseră  Troadenii  de  Anşelus  cr^ul  cât  era 
de  viteaz  şi  Menelau  craiul  şi  de  Alexandru  Paris  cum 
griUse  cu  Eleneşa  ;  şi  cum  se  rădicase  Menelau  cu  alţi 
7  crai  elineştl  şi  bătuseră  Troada,  care  era  tăcută  de 
Nevrod,  şi  acolo  periră  Francii.  Iar  de  acolo  merseră 
Francii  Ia  Râm  cu  voea  lui  Dumnezeii  şi  de  acolo  aO. 


bf  Google 


20  LITBEATURi.  POPDf.ARA  EOMInX 

vepit  Romanii  ia  Ardeal,  în  Moldova  şi  in  Ţara  roma- 
nească. 

De  acolo  s'aîi  dus  la  Ierusalim,  unde  era  pe  vremea 
aceea  Ieremia  proorocul.  Iar  Alexandru  vâzu  de  pro- 
orocul Ieremia  în  vis  şi-î  zise :  pasă  în  Ierusalim  şi  te 
închină  lui  Savaot  Dumnezeii  şi  vel  bate  pe  Darie. 
Cănd  veni  la  Ierusalim  îl  eşî  proorocul  Ieremia  înainte; 
cum  îl  văzu  Alexandru  descăleca  şi  sărută  sfita  lui 
Aron.  Apoi  se  lepădă  de  idoli  şi  se  închină  lui  Savaot 
Dumnezefl.  Din  Ierusalim  purcese  Ia  Egipt.  Egiptenii 
voiră  să'l  învenineze  prin  Filip  vraciul  săii,  dar  nu-ş[ 
ajunseră  scopul.  Când  intră  în  oraş  se  duse  să  vază, 
stâlpul  lui  Netinav ;  iară  stema  de  pe  acel  stâlp  căzu 
în  capul  Iul  Alexandru. 

Atunci  strânse  Darie  ostile  şi  purece  in  contra  lui 
Alexandru ;  ostile  se  loviră  şi  oastea  lui  Darie  fu  spartă. 
Pentru  a  doua  oară  se  loviră  şi  iarăşi  fu  bătut  Darie. 
Alexandru  ocupă  imediat  Vavilonul,  unde  scoaseră 
daruri  scumpe ;  coarne  de  inorog  ferecate  cu  aur ; 
plaşca  lui  Selevchie  împăratul,  stema  Iul  Sihan  împă- 
ratul şi  alte  lucruri  scumpe. 

Atund  se  duse  Alexandru  însuşi  sol  la  Darie.  Când 
şezupă  la  masă,  puse  Alexandru  trei  pahare,  unul  după 
altul  în  buzunar,  zicând  aşa  e  legea  solului  la  împă- 
ratul sad.  Când  şedea  la  masă  veni  Candarcus  şi  re- 
cunoscu pe  Alexandru  şi  o  spuse  lui  Darie.  Alexandru 
văzu  că  se  stătuiră  între  dânşii  se  sculă  de  la  masă  şi 
arătând  portarilor  păhărele  împârâteştl  eşi  din  toate 
porţile  şi  scăpă.  Darie  plânse  cu  jale  că-I-a  scăpat 
Alexandru  şi  scrise  la  Por  împăratul  Indiei  să-I  vie  în- 
tr'ajutor.  Dar  tot  îl  bătu  Alexandru.  Doi  boerî  ai  !uî 


.,  Google 


ALEXAMDRIA 21 

Darie  Răsvan  şi  Candarcus  îl  străpunseră  cu  suliţele. 
Alexandru  îl  găsi  in  acest  hal  şi'l  duse  la  Persida.  A- 
colo  B  date  pe  Ruxauda  fata  lui  de  soţie  şi  muri. 

După  trecere  de  un  an  se  seuîă  Alexandru  liar  cu 
ostile  lui  şi  merse  spre  Gris  impSrat.  De  acolo  ajunse 
la  pustii,  unde  eraii  muerî  sălbatece ,  şi  furnici  ce  a- 
puca  pe  om  şi-1  trăgea  in  găurile  lor.  De  acolo  i^unse  ■ 
ia  ţara  piticilor  ce  aveaii  râsboifl  cu  cocorii,  ce  veneail 
şi  mâncaQ  poamele  lor ;  Alexandru  H  învăţă  să'şl  facă 
arcuri  şi  săgeţi.  Apoi  ajunse  la  stâlpul  luî  Sahnos  îm- 
părat, care  ducându-se  Ia  Raia,  ajunse  până  aci.  Apoi 
veni  la  stălpurile  luî  Eraclie  împSrat  şi  al  Seramîdieif 


De  acolo  ajunse  la  .Macaron"  unde  trecură  cu  lun- 
tre ;  acolo  văzură  pomi  înalţi  cu  poame  dulci  ca  za- 
hărul, şi  era  fântâni  reci  şi  cânta  pasei^  frumoase  şi 
eratl  fiori  de  tot  felul.  întâmpinând  pe  un  ora  gol,  zise 
Alexandru :  ,mir  tebea  braţe!*  adecă  :  pace  ţie  frate, 
ţi  acela  respunse:  /O  vs6vom  radosti'  adică  :  pentru 
toate  lucrurile.  Acesta  'î  îndreptă  la  Ivant  regele  lor, 
care  şedea  într'un  scaun  de  aur  cu  cunună  de  aur  în 
cap  şi  supt  picioarele  luî  era  apă  ca  aurul,  şi  ferbea 
ÎD  fântână.  Şi  luă  Ivant  şi  umplu  un  clondir  cu  apă  de 
subt  picioarele  Iul  şi'l  dede  luî  Alexandru  şi  zise :  ţine 
Alexandre  poclon  de  la  mine!  Alexandru  zise ;  de  ce 
treabă  este  aceasta?  Ivant  zise:  când  îmbătrâneşte 
omul  să  se  scalde  cu  această  apă  şi  se  va  întineri, 
de  va  fi  ca  de  30  de  ani.  Alexandru  pecetlui  clondirul 
bine  şi'l  dede  luî  Aprod  şi  aşa  cizela  Alexandru:  că 
de  voift  îmbătrâni,  ett  m8  voiii  scălda,  şi  void  întineri, 
fi  nu  voia  mal  muri.  Şi  Ivant  II  zise  <^  eî  se  trag  de 


.,gnz^=b,G00gIc 


22  LITERATURA  POPULAEi  EOMĂNi 

la  Sith  liuUuI  Adam,  şi  se  închină  lui  Dumnezeii,  şi  nu 
locuesc  cu  muerile  loi-,  cari  şed  într'un  ostrov  îngrădit 
cu  zid  de  aramă,  şi  vin  o  dată  pe  an  numat  pe  30  de 
zile.  Apoi  mal  zise  că  raiul  este  ocolit  eu  apă  şi  este 
zidit  cu  aramă,  şi  acoperit  cu  foc,  şi  pre  poartă  staii 
Herovimiî,  şi  ii  vor  eşi  îngerii  înainte  că  va  ajunge  a- 
proape  de  raid. 

Plecând  de  acolo  Alexandru  merse  înainte  spre  ră- 
sărit şi  vfeu  porţile  raiului,  şi  pre  porţi  văpae  de  foc- 
şi  raiul  sta  sus  ea  un  munte.  îngerii  veniră  înaintea 
luî  Alexandru  şi'l  întoarseră  îndărăt. 

Pe  drum  Eyunse  Alexandru  la  un  lazer,  şi  luă  un 
bucătar  un  peşte  şi'l  băgă  în  lazer  să'l  spele,  lEiră  peş- 
tele fugi  în  apă,  şi  merse  bucătarul  de-o  spuse  M 
Alexandru  şi  zise  Alexandru  oştilor  :  să'şî  scalde  toţi 
caii,  ca  să  fie  toţî  sănătoşi  şi  tari. 

Şi  mal  merseră  7  zile  şi  ajunseră  la  o  peşteră  mare 
şi  întunecată  şi  zise  Alexandru  :  să  încalece  toţi  voi- 
nicii pre  Iepe  şi  să  lege  mânzil  la  gura  peşterii  şi  aşa 
făcură.  Intrând  ei,  strigă  pristavul  peşterii  aă  ia  ce  vor 
găsi,  şi  cine  va  scoate  mult,  căi-se-vaşi  cine  va  scoate 
puţin  Iarăşi  căi-se-va.  Ei  scoaseră  tot  pietri  scumpe,  şi 
Alexandru  porunci  să  împartă  cu  tovarăşi  rămaşi  a- 
fară,  şi  ast-fel  se  căiră  amândoi. 

De  acolo  ajunse  la  biserica  ce  să  cbema  Hramul 
soarelui  şi  acolo  ceti  Alexandru  slovele  ce  zicea  :  Să 
ştii  Alexandre  că  vei  lua  lumea  toată,  şi  de  moarte 
nu  vel  scăpa,  că  te  vor  otrăvi  cel  ce  slivjese  ţie.  Apoi 
ajunse  într'o  ţară  cu  nişte  oameni  cu  un  picior  şi  eu 
o  mână  şi  cu  un  ochiu  şi  cu  coada  de  oae.  Carnea  a- 
cestor  oameni  era  mal  dulce  de  cât  toate  cărnurile, 


.,gnz^=b,G00gIc 


ALEXANDRIA  23 

pieile  lor  nu  le  tMa  sabia,  şi  maţele  lor  erau  pline  de 
mărgăritari  şi  fn  inimă  avea  piatra  nestimată  ca  un 
ou  de  gaşcă. 

In  sfârşit  ajunse  la  hotarul  luî  Por  împărat  şi  se  bătu 
cu  densu  şi'l  bătu  cu  toate  că  Por  aduse  şi  elefanfî  la 
răjrboiu.  Por  apoi  se  luptă  singur  cu  Alexandru  şi  fu 
omorât. 

Alexandru  purcese  cu  ostile  sale  de  la  India  spre 
ţara  Amazoanilor.  Talistrada  împărăteasa  lor  scrise 
carte  luî  Alexandru :  de  mă  v^  bate,  nid  o  cinste 
nu-ţl  va  fi,  îar  de  te  voîu  bate,  cu  maî  mare  ruşine  nu 
veî  fi  petTPCut  nicăirea;  şi  Alexandru  se  milostivi  de 
ele. 

De  acolo  merse  Alexandru  în  ţara  Mersilor  şi  bătu 
pre  Evimitrie  împăratul  lor.  Iară  limbile  cele  păgăne 
fugiră  la  munţT  înallî  până  Ia  o  pestere  mare.  La  gura 
muntelui  se  opri  Alexandru  şi  se  rugă  lui  D-zed  să 
zică  acelor  munţi  să  vie  unul  că.tră  altul,  să  inchi^îă 
aceste  limbi  păgâne,  să  nu  mtut  Iasă  Ia  lume;  şi  aşa  se 
făcu,  numaî  de  12  coţi  nu  se  împreunară ,  şi  zise  Ale- 
xandru oştilor  să  facă  zid  de  piatră  din  munte  până  în 
mimte  şi  'I  spoiră  cu  acioae  şi  cu  amestet,  căeî  ames- 
tetu  nici  fieru  nu  '1  tae,  şi  nicî  focul  nu  '1  arde.  Şi  puse 
Alexandru  un  clopot  mare  cu  meşteşug  în  vârful  zi- 
dului şi  când  bate  vântul,  el  se  trage  singur ,  limbile 
păgâne  îl  aud  şi  crezând  că  e  Alexandru  fug  de  acolo. 
Şl  se  spune  că  vor  eşi  în  veacul  de  apoi ,  pe  vremea 
lui  Antihrist ,  şi  vor  munci  pe  creştini  şt  vor  mânca 
copil  oamenilor ;  aşa  vor  ţine  3  anî  de  zile. 

De  acolo  pomi  spre  ţara  Mastridului  unde  împă- 
răţea  o  împărăteasă  anume  Cleofila  şi  avea  doi  feciori 


.,gnz^=b,G00gIe 


2i  LITEBATl'RA  PDPrLARĂ  BOMAnJ 

Dorit  ţi  Candusal.  Pe  acesta  din  urmă  ajută  Alexan- 
dru în  contra  lui  Evagrid  împăratul.  Strâjile  cari  prin- 
seră.maî  Intăiâ  pe  Candusal  fugind  de  Evagrid,  duseră 
pe  acela  înaintea  lui  Alexandru ;  el  puse  pe  Antioh  în 
scaunul  Iul  şi  singur  sta  eu  voevozil  de  vorbă,  Can- 
dusal se  închină  Iul  Antioh,  crezând  că  e  Alexandru 
şi  zise :  .Alexandre  împgrate!  eii  sunt  ca  omul  acela, 
care  fugia  de  un  Ied  şi  se  sui  inlr'un  eopacifl ,  ca  să 
scape  de  moarte ;  iară  când  caul  pre  copaciil  în  sus 
de  asupra  Iul,  văzu  un  şarpe  pogorându-se  la  el,  să-1 
mănânce,  şi  căuta  casă  fugă  în  jos,  şi  leul  sta  la  rădă- 
cina copaciului ;  iară  copaciul  era  pe  malul  unei  ape. 
şi  vru  să  sae  în  apă  şi  vfeu  în  apă  pre  un  crocodil 
căscând  gura,  ca  cum  va  sări  să  '1  înghită. ' 

Aşa  i  s'a  întâmplat  şi  luT ,  căd  fugind  de  frica  lui 
Alexandru ,  a  fost  bătut  de  Evagrid  şi  acuma  a  căzut 
chiar  în  mâinile  lui  Alexandru.  Antioh  zise  :  îţi  daO 
pre  Antioh  să  te  ajute  ;  şi  trimise  pe  Alexandru  cu 
dânsu.  In  scurtă  vreme  se  întoarseră  biruitori.  Apoi 
îl  trimise  Antioh  laCleoflla  cu  porunca  ca  ea  să  se  în- 
chine lui  Alexandru. 

Pe  drum  trecură  thainte  unei  peşteri  şi  Candusal 
zise  lui  Alexandru,  că  acolo  se  muncesc  d-zeilelineşti 
şi  împăraţii.  Alexandru  se  pogoră  în  iad ;  acolo  văzu 
pe  SEihnos  împărat  şi  pre  Darie  şi  pre  Por  muncindu- 
se  şi  alţi  imp^aţl  şi  oameni  trufaşi  şi  mândrii.  Eşind 
plecă  şi  ajunse  la  Cieofila.  Ea-1  recunoscu  că  e  Ale- 
xandru şi  nu  Antioh  cum  se  numea,  şi-1  certă,  că  se 
duce  singur  ca  sol.  Atunci  sosi  şi  Dorit,  bătut  de  ostile 
M  Alexandru ;  auzind  că  este  aci  un  sol  al  Iul,  voi 
să-l  omoare,  dar  muma  lui   ii  opri.  Apoi  află  că  e 


.,gnz^=b,G00gIc 


ALEXANDRIA 25 

însuşi  Alexandru,  şt  se  sp^Imântâ ;   dar  Alexandru  !l 
ertă. 

De  acolo  se  întoarse  la  Ruxanda  împărăteasa  la 
Persida,  şi  a  împărţit  lumea  la  voevozi!  s&[.  Noaptea 
i  se  arătă  proorocul  Ieremia  în  vis  şi  i  prevesti  moar- 
tea, şi  judecata  cea  de  pre  urmă  şi  învierea  morţilor 
la  a  doua  venire  a  lui  D-zetl, 

Atunci  sosi  Aristotel  la  Vavilon  şi  i  spuse  Alexandru 
toate  ţările  ce  trecuse  şi  cum  că  a  ajuns  la  Negoman- 
driî  la  Macaron ,  şi  că  a  vorbit  eu  Ivant  împăratul. 
Alexandru  mal  zise  :  avut-am  patru  ajiitorî  cu  mine  : 
unul  cuvântul  dulce,  altul  mâna  întinsă,  altul  judecata 
dreaptă,  altul  ertarea  la  greşiţi,  cu  acestea  am  luat 
toată  lumea,  aşa  trebue  s5  fie  tot  omul  împfirat. 

Atunci  veni  un  popă  şi  spuse  lui  Alexandru  că  a 
murit  Ieremia  proorocul ,  şi  zise  Alexandru  să  la  oa- 
sele lui  şi  să  le  îngroape  !n  Alexandria  că  va  izbăvi 
oraşul. 

In  vremea  aceea  era  doi  fraţi :  Vreonus  şi  Levcadus 
gi  cerea  unul  din  el  de  Ia  Alexandru  să-I  dea  Iul  Ma- 
chedonia ;  şi  dacă  nu  voi  Alexandru  îl  otrăvi  Levcadus. 
Filip  vraciul  lui  Alexandru  spintecă  un  cal  şi  'I  puse 
înăuntru,  dar  tn  zadar.  Alexandru  vorbi  mamei  ssile  şi 
Ruxandriî  şi  la  toţi  voevozil ;  chemă  şi  pre  Ducipal, 
care  plângea  cu  amar,  şi  zărind  pe  Levcadus  sări  pe 
dănsu  şi  'I  omora,  şi  singur  a'a  făcut  nevăzut. 

Alexandru  muri  în  ţara  Ierusalimului  aproape  de 
Egipt.  Ruxanda  împărăteasa  luă  hangerul  lui  Alexan- 
dra şi  se  omora ;  şi-I  puseră  pe  amândoi  într'un  sicriu 
de  aur  şi-I  îngroparâîn  Alexandria,  într'un  turn  înalt,* 

Acesta  este  coprinsul  Alexandriei  în  general,  ne- 


bf  Google 


26 LITERATURA  POPULARĂ  BOMĂsA 

ţinând  seamă  de  micile  deosebiri  între  manuscriptele 
Alexandriei.  Cercetarea  cu  deamănuntu  a  tuturor  va- 
riantelor ^i  deosebirilor,  precum  şi  un  studiu  mai  vast, 
se  poate  face  numai  într'o  monografie  specială  asupra 
Alexandriei  romane  în  eomparaţiune  cu  Alexandriile 
celor  alte  popoare,  colaţionând  şi  manuscriptele  ro- 
mâne şi  tiparele  între  dânsele,  ceea  ce  ese  din  cadrul 
acestei  căr^f. 

Noi  totuşi  am  dat  un  esfract  m^  mare  dintr'aceasţă 
carte,  căci  pe  lângă  aceea,  că  e  cea  mai  veche  din 
cărţile  romantice  în  literatura  română  populară, 
pentru  care  a  intrat  mai  mult  în  popor,  s'a  şi  asi- 
milat mai  mult  cu  graiul  şi  spiritul  român.  Ca  să. 
relevăm  numai  una;  regăsim  aci  o  sumă  de  proverbe  ■ 
române,  buni-oară :  ,capu  plecat  nu-1  tae  sabia,* 
„toată  paserea  prin  limba  ei  piere.*  .Unde  esteminte 
multă  şi  nebunie  este  muUă.*  .Până  nu  spargi 
capul,  nu  curge  [sângele.'  , Nu  e  bucurie  să  nu  se 
Kchimbe  cu  jale,  şi  ce  va  lua  de  la  altu!  cu  bucurie, 
alţii  vor  lua  de  !a  el  eu  jale,*  şi  alte  de  felul  acesta/ 

Interesante  sâni  apoi  reminiscenţele  din  credinţele 
populare  dintre  cari  unele  poate  că  se  trag  chiar  de 
aci :  împreună  cu  cartea,  aă  venit  şi  credinţele.  Aşa 
îndată,  la  început,  vedem  pe  Netinav  vrăjitorul,  că  to- 
peşte ceară  şi  o  varsă  în  tipsie  de  aur ;  şi  ast-feL  cunoaşte 
dinainte  soartea  războiului.  Destul  de  cunoscută  este 
acum  topirea  cerei  la  descântece  şi  alte  obiceiuri 
superstiţioase. 

La  naşterea  Iul  Alexandru  caută  acelaşi  Netinav 
,  crugul  lunei  şi  starea  zodiilor  şi  a  stelelor.  Ca  o  teorie 
desvoltată  a  stăpânit  astrologia  veacuri  întregi  şi  ur- 


bf  Google 


ALEXANDRIA 


mele  el  le  posedfim  în  zodîarele  române  tipărite  şi 
manuscripte ;  de  aci  şi  credinţa  populară,  cum  că  viaţa 
omului  e  legată  de  o  stea ,  o  credinţă  pe  care  o  cu- 
noaştem şiin  cântecele  populare  unde  sună  : 


Dacă  n'a  dat  naştere,  cel  puţin  a  întărit  Alexandria 
această  credinţă  în  popor.  Cât  de  citită  a  fost  şi  este 
Alexandria  o  dovedeşte  espresimiea  romfină :  ,n'a  ci- 
tit măcar  Alexandria'  pentru  a  zice,  că  e  un  om  ne- 
cărturar  şi  lipsit  de  orî  ce  cultură. 

Tot  din  Alexandria  a  luat  poporul  pe  Jângă  alte  fi- 
inţe fantastice,  şi  pre  .căpcăunii*  saii  .cătcăuniî* 
coprinşi  în  descrierea  fiinţelor,  de  cari  a  dat  Alexan- 
dru în  pustiL  Cântecul  popular  :  ,Radu  Calomfirescu* 
zice  : 

„Dar  mă  doare  şi  mal  tare 

De  măicuţa  ce  mă  are 

Că-T  ct^ştină  ţi  bătiănă 

Ş'a  Be  ^'nng'S-a  ti  cadâuă, 

De  răsid  căpcâitilor 

Pin  casa  păg'ănilor. "  ') 

')  Aleiaodri  :  Poesil  popalare  ala  Bomânilor,  Bncur.  1866  pag. 
2  şi  Nou  5  de  pe  pag.  4 :  ,  El  (adică  Eomâunl)  crede  că  tot  o- 
miil  are  câte-o  stea  în  cenirî  ce  este  tainic  legată  de  soarta  lui. 
Aşa  steana  omnlul  se  întunecă  când  el  este  ameninţat  de  vre-o 
cnrBă,  şi  cade  în  văadnli  când  al  so  apropie  de  finitul  vieţii," 

>)  Alesandri  :  1.  c.  pag.  197  şi  pag.  202  No.  2;  d.  Alexandri, 
citează  Alexandria  noastră  ce  zice  :  „ţi  trecu  ţara  lor  în  aece 
EÎle  şi  ^nose  la  o  ţară  cu  oameni  „cătcfiuni  (căpcăuni)"  dinainte 
cu  obraz  de  om,  ear  dinderept  cap  de  câine,  ce  latră  căneşte." 


.,gnz^=b,G00gIe 


28  LITERATURA  POPOLARA  ROMÂHX ■ 

Trecem  peste  alte  amănunturl  mal  mici,  cari  aQ  in- 
trat ÎQ  credinţele  poporului  şi  ne  oprim  numai  la  un 
epizod  al  Alexandriei,  foarte  important  pentru  origi- 
nea elementelor  din  cari  se  compun  basmele,  şi  adică 
«pizodul  cu  Ivant  ce  I'am  dat  cuvilnl  din  cuvânt. 
Aci  credem,  că  este  izvorul  vestitei  .apel  vie'  pe'care 
oîntălnim  aşa  des  prin  basme,  apa  cea  minunată,  care 
face  pe  omul  nemuritor.  Apa  aceasta  se  mal  pome- 
neşte încă  o  dată  în  Alexandria  Sntr'un  mod  isolat, 
care  se  vede  că  este  un  echo  al  legendei  primitive 
desfigurată  asemenea  în  epizodul  cu  Ivant.  Legendele 
orientale  ne  esplică,  că  această  apă  curge  din  raiu,  şi 
de  aceea  are  putere  învietoare.  Aci  în  Alexandria  noa- 
stră destul  de  modificată  şi  schimonosită  s'a  bifurcat 
în  ,eau  de  jouvency'  a  lui  Ivant  şi  în  apa  iazerulul, 
care  face  să  învie  peştele  cel  mori;. 

Dar  ceea  ce  dă  o  deosebită  importanţă  acestui  epi- 
zod, este  credinţa  populară  răspândită  în  Transilva- 
nia, care  tşl  are  izvorul  aci.  Manuscriptul  Bibi.  Cen- 
trale de  pe  la  1800  are  adausul  următor,  care  lipseşte 
atât  în  cele  alte  manuscripte  căt  şi  în  textele  tipărite  : 
jDintr' adastă  apă,  zic  unii,  că  au  băut  roabele  lui 
Alexandru,  şi  sănt  pană  în  zio  de  astăzi  vil,  şi  nu  vor 
muri  pană  la  zioa  judeeăţU.*  i) 

Iată  acuma  credinţa  populară  din  districtul  Făgă- 
raşului precum  o  comunică  Schmidt  :  ') 

*Când  igunse  Alexandru  pană  la  raiu,  dede  de  un 
împărat  anume  Ivan,  şezănd  pe  tronul  său,  şi  având 


.,gnz^=b,G00gIc 


ALKXASnBIl  29 

picioarele  într'o  iăutănă  cu  apă  fierbinte.  Alexandru  11 
întrebă,  de  ce  sade  cu  picioarele  în  apă?  şi  Ivan  H  rea- 
punse  că  apa  are  darul  de  a  întineri.  Atunci  îl  rugă 
Alexandru  să'I  dea  şi  M  puţină  apă  dintr'acea  făntâjiă 
şi  el  o  puse  bine.  Slujnicele  lui  Alexandru  însă  furară 
acea  apă  şi  o  băură  ;  aşa  dobândiră  viaţa  de  veci  şi 
cunoştinţa  viitorului,  şi  ele  sănt  *Ursitorele,  ce  vin  la 
omul  îndată  după  naştere  şi  i  dau  .Ursita*. 

După  o  altă  credinţă  m^  populară, ')  au  devenit 
acele  suljnice  ale  lui  Alexandru,  >  raăieslrele  *  cari 
şed  tn  genere  pe  streaşină  caselor. 

In  basmul  bănăţean')  întălnim  o  poveste,  ,din 
vremea  Romanilor*  care  ne  aminteşte  mylocul  în- 
trebuinţat de  Alexandru,  când  a  intrat  în  peşterea 
cea  adâncă  ca  să  scoată  de  acolo  pietre  scumpe  şi 
altele ;  ca  să  nu  rătăcească,  porunci  voinicilor  seî  să 
încalice  pe  iepe  şi  s&  lege  manzii  la  gura  peşterii.  Tot 
aşa  sfătueşte  un  tată  bătrân  pe  fiul  său,  care  '1  hră- 
nea în  ascuns ;  căci  era  o  lege  ca  fii  să  omoare  pe 
părinţii  lor  bătrâni  şi  num^  acesta  se  îndurase  de  tatăl 
său.  Urmând  sfatului  dat,  a  adus  un  mare  ajutor  tu- 
turor şi  de  atuncea  s'a  stricat  acea  lege  barbară.  Cu- 
rios este  că  aceasta  era  un  obiceiu  scitic,  getic  etc.  şi 
de  asemenea  răspândit  Ia  multe  popoare.  ') 

Din  legende  vestite  întălnim  pe  Antihrist  şi  limbile 
păgâne  închise  între  munţi.  Este  legenda  mal  cunos- 

0  Schmidt  I.  c.  pag.  28. 

>)  Sohott :  WftlachiscliB  Maerchen  Sluttg:.  u.  Tlibiugen  1845  No. 
12  pag- 152—163. 

»)  Pe  larg  vezi :  Liebrecht  la  Gervasius.  Otîa  imperiali».  Han- 
nover  1866.  Hota  18  p.  84-86. 


.,gnz^=b,G00gIc 


30'  LlTEBATHItA  POPfI.ARi  ROMAkA 

cută  sub  numele  de  Gog  şi  Magog;  luându-şl  originea 
de  Ia  cuvintele  proorocului  Ezechiel  conţinute  în  cap. 
39  *).  A  doua  parte  a  legendei  despre  limbile  închise 
este  acea  despre  clopotul  făciit  în  vârful  zidului,  care  prin 
bătaia  vântului  se  mişca  singur.  Povestea  această  are 
paralela,  şi  poate  originea  el,  în  ciclul  legendar  ce  a'a 
fitcut  în  evul  mediu  în  jurul  lui  Virgiliu,  care,  din  poet, 
a  ajuns  vră^jitor  şi  locator  de  minuni.  Intre  lucrurile 
minunate  fîicute  de  dânsu,  se  povesteşte  de  un  bucium 
de  felul  acesta.  Ruşii  din  Sudul  Rusiei,  localisând  acea 
poveste  a  Alexandriei  în  Caucaz,  spun  de  asemenea 
că  a  pus  1 2  buciume  pe  vârful  zidului.  ^) 

In  fine  maî  pomenim  parabola  lui  Gandusal,  care  a 
intrat  în  Alexandria  dinlr'o  carte  nu  mal  puţin 
vestită  şi  răspândită  de  cât  Alexandria,  şi  adică  din 
.Varlam  şi  loasaf,  cu  care  ne  vom  oceupa  imediat. 

înainte  însă  de  a  termina  cu  analisa  Alexandriei 
ne  remâne  a  mai  releva,  că  afară  de  Alexandria  pro- 
pria zisă  mal  circulau  în  evul  mediu  şi  păr^  dintr'ânsa, 
un  fel  de  cărticele  mal  mici ,  între  cari  se  află :  scri- 
soarea lui  Alexandru  către  muma  sa  Olimpiadaşi  către 
dascălul  său  Aristotel  ')  în  care  descrie  minunile  In- 
diei, adică  lucrurile  minunate  conţinute  tn  Alexandria 
şi  tractate  în  deosebi ;  căclintereseauîndeosebipeceti- 


'}  Haterialul  tatreg  deapre  Gog  şi  Mogog  v.  Winer :  Biblisches 
KealwBrterbuch.  b,  v.  Magog  ;  şi  Liebreoht  1  t.  p.  83  Nolă  17  and 
fls  citează  ^i  PseudocalIiatheneB,  izvorul  grecesc  al  Alexandriei. 

')  Liebrecht.  1.  c.  pag.  107.  f  pag.  262 

*)  EpÎBloIa  Aiexandri  Magm  Macedonis  ad.  Ariatolelem  Dia< 
gistnim  Buum  de  itinere  et  de  situ  Indiae.  v.  Zacher;  Pseudocal- 
linthenes.  Halie  1867  p.  106. 


.,gnz^=b,G00gIc 


ALEZAilDBU  31 

toriî  medievali.  Altă  carte  era  întrevorbirea  ce  a  a- 
vut  Alexandru  cu  capul  Brahmanilor,  despre  deşer- 
tăciunea falei  lumeşti  '■).  Din  Brahmani,  cum  obser- 
vam în  treacăt,  s'a  fâcut  la  noi:  Negomândri,  şi  ca- 
pul lor :  Ivant  in  ţara  Macaron,  adică  în  ţara  fericiţi- 
lor. Aceasta  din  urmă  desvoltare  a  unei  părţi  din  Ale- 
xandrie o  posedăm  şi  noi  in  literatura  română  şi  o 
datorim  nu  mal  puţin  de  căt  cronicarului  nostru  Nî- 
colaeCostin,  care.^  intercalat-o  în  opul  său:  , Ceasor- 
nicul Domnilor*.  Această  carte  voluminoasă  a  rămas 
panăazlinedită,  şi  deaceanol  publicam  în  .Apendice' : 
,  Voroava  a  prea  înţeleptului  Garamantilor,  către  ma- 
rele Alexandru*  întocmai  după  originalul  manuscript 
de  la  1710,  scris,  precum  ni  separe  de  către  Acsente 
Uricarul,  care  a  fost  casnic  la  Nicolae  Costin  precum 
afirmă  d.  Kogălniceanu  ^).  Manuscriptul  se  află  tn  Bi- 
blioteca din  Iaşi.  ') 


")  Aleianctri  regîs  Maeedonum  et  Dindimi  regia  Bragmanorum 
-de  pbilosophia  per  littems  facta  collatio.  v.  Zacher  1.  c.  p.  107. 

•)  Letopisiţile  voi.  I,  1852  p.  XVIII. 

'}  A(«et  mnauscript  merită  o  deosebiţi  atenţiune  atât  din 
punctul  de  vedere  al  limbelcât  fi  alcuprinaulaljnol  ăim  estracto 
iatinseln  „Chrestoiaatia  romană". 


bf  Google 


VARLAAM  SI  lOASAF 

Pe  când  Alexandru  se  slăveşte  în  Alexandria  ca 
eroul  luptelor  şi  viteazul  cel  nebiruit,  care  a  ajuns  cu 
firea  omenească  chiar  până  la  porţile  rtuulul,  are  din 
potriva  loasaf  în  cartea  de  faţă  slava  eroului  credinţei, 
care  părăseşte  împărăţia  pământeană  şi  deşertăciunile 
lumiî  acesteia  pentru  a  dobândi  împărăţia  cerească  şi 
viaţa  de  vecî.  Romanul  .Varlaamşi  loasaf"  repre- 
zintă biruinţa  creştinismului  asupra  păgânătăţii  şi 
slăveşte  chiar  săhăstria  şi  viaţa  călugărească.  Din 
această  cauză  au  fost  primiţi,  Varlaam  şi  loasat  hitre 
sfinţi,  atât  în  biserica  pravoslavnică  cât  şi  în  cea  ca- 
tolică. 

Nu  însă  această  parte  dogmatico-ascetică,  care  este 
de  un  interes  special  bisericesc,  a  contribuit  într'atâta 
Ia  răspândirea  universală  a  lui  Variaam  şi  loasaf,  ci 
parabolele  minunate  ce  conţine.  Poporului  îi  place  ade- 
vărul învelit  într'o  pildă,  aşa  în  cât  să  devie  plastic  şi 


.,gnz^=b,G00gIc 


YARLAAM  ŞI  I0&3AF  31 

Hă  se  apropie  ast-fel  de  inteligenta  lui;  dar  nici  odată 
nil  se  simte  atras  de  speculaţiunt  filosofice  saii  de  de- 
monatraţiiinl  abstracte.  Intr'adevăr  putem  zice,  că  nu 
există  mai  nici  un  popor  din  Europa,  la  care  nu  vom 
regăsi  acele  parabole ,  când  sub  forma  originală  maî 
de  loc  satl  puţin  schimbate ,  când  ea  baze  pentru  pro- 
ducţîunl  poetice  de  o  valoare  universală,  precum  sftnt 
bunioarâ  unele  nuvele  ale  lui  Boccaceio  saQ  unele 


jVarlaam  şi  loasaf*  se  atribue  în  genere  Sf-Iuî  loan 
Damascen  (sec  VIII),  care  născut  în  Siria  arfiscria'oîn 
limba  siriacă  şi  în  scurtă  vreme  ar  fi  fost  tradusă  în 
limba  grecească.  Dar  atât  textul  grecesc  cât  şi  tra- 
ducţiunea  cea  veche  slavonă  făcntă  imediat  după  cel 
grecesc  ne  spun  numai  de  un  ,Ioan  monahul' ;  '■)  abia 
traducătorii  posteriori  latineşti  si  alţii  l'atl  schimbat  In 
loan  Damascenu.  In  orî-ce  caz  cnestiunea,  cine  este  au- 
torul romanului  .Varlaam  şi  loasaf*  nu  este  încă  de- 
plin resolvată.  Novakovic',  publicând  textul  slavon,  s'a 
încercat  a  desvolta  mal  pe  iai^  aceasta  chestiune 
în  Introducerea  sa,  dar  totuşi  nu  se  pronunţă  positiv 
asupra  autorulid;  ci  ne  arată  numai  că  coprinsul  se  po- 
triveşte cu  spiritul  vremeî  în  care  trăia  Sf.  Damas- 
chin.  *) 

Deja  în  secolul  al  trei-spre-zecelea  exista  o  tradu- 
cere sail  mai  bine  o  prelucrare  latină  şi  una  franceză  ; 


<)  „iii  "Iioimou  Moviwiu  tihlÎqv!"  Blavoneţte :  „iBHaHOMb 
HBEXOUb  MOyKBMl  ^fcflTHOMb."  v.  8t.  Novalovie :  Varlaamţ  i 
loasaf.  Belgrad,  1881,  p.  4. 

>)  L.  c.  p.  1—13. 

OHter,  Ut.  pop.  rom.  S 


.,gnz^=b,G00gIe 


3*  LITERATURA  POPULĂbX  ROMĂNA 

eea  d'întăja  făcând  parte  din  .Legenda  aurea*  a  lui 
lacobus  a  Voragine.  c.  175. 

Din  traducerile  latine,  mal  cu  seamă  din  acea  a 
Abatelui  Guido,  a  intrai  în  cartea  luî  Vincentius  din 
Beauvais'); în  .Vieţile  sfinţilor' tipărite laRoma  1556, 
şi  în  cele  ale  \\â  Rosweydius  din  1628  precum  şi  in 
multe  alte  ediţiuni. 

La  Francezi  şi  Germani  se  bucură  asemenea  de  o 
mare  reputaţiune ;  *)  maî  cu  seama  parabolele  afi 
fost  copiate  şi  tipărite.  In  .Gesta  Romanonim'  se 
regăsesc  mai  toate,  şi  de  aci  aii  fost  luate  de  către ' 
scriitorii  şi  nuveliştfl  medievali. 

Tot  aşa  de  timpuriii  s'a  prelucrat  Varlaam  şi  loa- 
saf  !n  limba  arabă  şi  dintr'aeeEistă  limbă  In  cea  ebra- 
ică; se  înţelege  că  în  locul  creştinismuM  a  venit  mu- 
hamedanismul  şi  judaismul  4-  Chiar  în  limba  etio- 
pică  s'a  tradus  şi  d'Abbadie  poseda  un  manuscript 
din  1690  intitulat  .Bărlaam  şi  loasif.' 

Din  textul  grecesc  imediat  s'a  tradus  în  slavoneşte 
şi  s'a  răspândit  prin  Serbia,  Bulgaria  şi  Rusia.  Ma- 
nuscriptul cel  maîvechiu  din  1518  a  fost  publicat  a- 
cuma  de  St.  Novakovic'  şi  însoţit  de  o  introducere  in- 
teresantă. 

Dintr'această  carte  posedem  noi  în  literatura  noa- 
stră mai  multe  redacţiuni. 

Cea  mai  veche,  dar  nu  eea  mai  complectă  se  află 


'JVîceDtius  Bellovacenais.    Speculum  historiale  LXV  c.  1— 6f 
*)  Biblografia  întreaf i ;    Ebers.   Bibliografisches   Lexicon   1 
p.  138. 
»)  SteiuBchneîder.  Hebraisohe  Bibliographie  III,  p.  120. 


.,gnz^=b,G00gIc 


YABLAAM  ŞI  lOASĂF  36 

în  .învăţăturile'  atribuite  lui  Nef^oeVodă.  Nu  intrăm 
aci  în  cercetarea  asupra  autenticităţii  acestor  invăţă- 
turî,  de  oare-ce  nu  intră  în  cadrul  cărţii  de  faţă;.ceea 
ce  este  însă  pentru  noi  mai  presus  de  ori  ce  îndo- 
ială, este  originalul  slavon  al  părţii  ce  coprinde,  pe 
,Varlaam  şi  loasaf.'  Poate  chiar  că  întreaga  carte  a 
fost  scrisă  sloveneşte  şi  a  fost  apoi  tradusă  în  limba 
română,  împreună  cu  viaţa  lui  Nifon,  cu  care  se 
află  împreunată  într'un  manuscript  din  1816.  Ma- 
nuscriptul român  acuma  perdut  a  fost  din  anul  1654  , 
de  unde  a  publicat  d.  Hasdeu  ')  o  parte  însemnată. 
In  întregul  lui  a  fost  publicat  Ia  1843  îndreptat  de 
Sfinţia  sa  părintele  loan  Eclisiarhid  Curţîî  ^). 

In  întregul  Iui  a  fost  tradus  Varlaam  şi  loasaf  la 
1648  de  Xldri^te  Năsturel  din  Fiereştî,  după  un  ma- 
nusîcripl  slavon-  O  copie  din  1814  după  această  tradu- 
cere o  posede  D.  Eminescu,  şi  cine  ştie  daca  nu  se 
află  încă  manuscripte  din  Varlaam  şi  loasaf  răspândite 
prin  ţară  şi  ascunse  prin  mânăstirl  şi  biblioteci  private. 
Această  redacţiune  este  cea  mal  lungă  şi  cea  maî  com- 
plectă, câeî  conţine  atât  partea  acea  j  .rivitoare  Ia  slă- 
virea săhăstriel  cât  şi  acea  cu  parabole. 

O  redacţiune  mal  scurtă,  care  e  scrisă  mai  mult 
din  punctul  de  vedere  estetic ,  conţinând  nu  mai 
povestea  biografică ,  se  află  în  Biblioteca  imperială 
din  Viena  şi  este  o  traducţiune  făcută  din  italieneşte  la 
1764  de  unu  Boţulescu  pe  când  se  afla  in  închisoare 
la  MHan. 

'}  Archiv&  istorică  a  RămiLnielE  I  Boc  1866  pagr.  111  urm. 
')  învăţăturile  bunnlul  ţi  credineiosnlui  Domn  h1  ţăref  Eomâ- 
neţtl  Neagoe  Basorab  către  fiul  aău  Teodoaie  Vv.,  Bacureţtt  1843. 


y 


^=b,GoogIe 


36 LITERATURA  POPULARĂ  BOMAuĂ    

Redacţiunea  cea  mal  nouă,  despoiată  insă  de  toate 
parabolele  se  află  în  .Vieţile  Sfinţilor'  fftcute  după 
cele  ruseşU  şi  tipărite  la  mănăstirea  Neamţului  1812 
,ln  19  zile  aleluniî  Noemvrie* '),  precum  zice  la  mar- 
gine :  prescurtat  din  loan  Damaschin.  Tot  aşa  s'a  re- 
produs în  ediţiunea  .Vieţilor*  din  Bucureşti  1836. 

Coprinsul  acestui  roman  cu  tendinţa  creştină-asce- 
tică  este  cel  următor : 

jCând  se  răspăndise  religiunea  creştină  în  Egipt, 
,  şi  vestea  sfinţeniei  el  pătrunse  până  în  India,  împără- 
ţea  acolo  un  împărat  anume  Avenir.  El  se  închina  la 
idoli  şi  cum  auzia  că  se  iăţeşte  religiunea  cea  nouă 
în  ţara  lui,  şi  că  mulţi  işt  părăsesc  casa  lor  şi  avuţia 
lor  ţa  se  duc  în  săhăstrie,  se  mânia  foarte  răii  şi  po- 
runci să  se  gonească  călugării  şi  creştinii.  Mulţi  âm- 
tr'anşii  muriră  ca  mucenid. 

Acest  Avenir  n'avea  copil,  şi  se  ruga  la  idolii  seî; 
în  fine  îî  se  împlini  rugăciunea  luî  şi  ÎI  se  născu  un 
copil,  de  o  fnimuaeţă  minunată.  Plin  de  bucurie  chemă 
împăratul  pe  toţJ  cetitorii  de  stele  şi  filosofi  şi  îl  în- 
trebă de  soarta  copilului.  E3  căutară  ursita  Iul  şi  spu- 
seră împăratului  că  se  va  face  creştin.  Împăratul  şcâjr- 
bit  de  această  veste,  puse  de  zidiră  un  palat  minunat 
şi  înăuntru  aşeză  pe  fiul  său,  dăndu-I  numai  slu^  fru- 
moase şi  sănătoase.  Apol'dede  poruncă  straşnică,  ca 
să  nu  se  apropie  de  dânsul  şi  să  nu  se  arate  vr'o  slă- 
biciune omenească,  nici  boală  nici  moarte.  Aşa  crescu 
fiul  împăratului  în  acel  palat ;  dar  totuşi  nu'I  putură 
opri  să  nu  ese  din  palat ;  şi  atunci  văzu  într'o  zi  pe 

1)  Pol.  166—182. 


0(^glc 


VABL&AH  Şl  lOASAF 37 

un  om  bătrân  încovoiat  şi  sb&rcit  de  greutatea  anilor; 
fiul  de  împărat  cum  îl  văzu,  întrebă  ce  este  acesta? 
oamenii  săi  îl  respunseră :  e  un  om  bătrân,  aşa  ajung 
oamenii  când  înaintează  în  vflrstă.  Altă  dată  văzu  un 
mort  şi  'f  spuseră:  asta  e  sfărşitul  omului.  Iar  altă 
dată  văzu  pe  un  .râios,  şi  cunoscu  ast-fel  ce  va  să  zică 
boala.  întristat  de  soarta  nenorocită  a  omenirel  se  tot 
întorcea  scârbit  acasă. 

In  vremea  aceea  veni  un  glas  la  Varlaam,  un  pusnic 
ce  petrecea  în  pustia  Senaarulul,  să  se  ducă  la  loasaf, 
sâ'i  propovăduiască  cuvântul  lui  Dumnezefl  şi  să'I  a- 
ducă  la  credinţa  cea  adevărată.  Cum  sosi  in  India  se 
făcu  cunoscut  cu  o  slugă  a  lui  loasaf  şi'I  spuse  că  are 
o  piatră  nestemată  pentru  dânsu ;  când  Q  introduse 
sluga,  desveli  Varlaam  Iul  loasaf  toate  tainele  cre- 
dinţei creştine  şi  cu  încetul  îl  învăţa  toată  istoria  bib- 
lică şi'l  pregăti  pentru  botez.  După  ce  îl  boteză  îl 
dede  haina  sa  de  păr  ce  o  purta  şi  loasaf  şi-o  îm- 
brăcă. După  aceea  plecă  Varlaam  iar  la  pustie. 

In  vremea  aceea  află  Zardan  o  slugă  a  lui  loasaf 
de  venirea  deasă  a  Iul  Varlaam  şi  încunoştiintă  pe 
Avenir  de  aceasta.  Cum  auzi  Avenir  se  măniă  şi  se 
întrista  foarte  rău  şi  se  duse  Ia  Arahie,  un  vrăjitor 
vestit.  Acesta  îl  sfătueşte  să  prinză  pe  Varlaam  şi  să'I 
constrângă  să  mărturisească  singur  că  credinţa  lui  e 
mincinoasă  Ear  de  nu'l  va  putea  prinde,  să  pue 
pe  Nahor ,  un  filosof  bătrân  ce  se  asemăna  cn 
Varlaam,  să  se  vorbească  în  public  cu  dânsul  despre 
credinţă  şi  să  se  lase  să  fie  biruit  de  Arahie,  care  va 
ţine  partea  păgânească ;  loasaf  de  sigur  se  va  lepăda 
atuncea  de  creştinism.  Căutarea  Iul  Varlaam  este  za- 


bf  Google 


as  LITERATURA  POPULARA  ROMÂNA 

darnică ,  împăratul  nu  poate  să  'I  găsească ;  atuncea 
convoacă  un  sobor,  in  care  să  dispute  Nahor  cu  Ara- 
hie  şi  acesta  trebuia  să  ese  biruitor.  Dar  spre  mare 
mirare  a  tuturor  apără  Nahor,  locţiitorul  luf  Varlaam, 
credinţa  creştinească  cu  atâta  căldură  în  cftt  eşi  el 
biruitor.  împăratul  mAnios  rădică  soborul ;  în  noaptea 
aceea  aduse  loasaf  pe  Nahor  pe  deplin  la  creştinism 
şi  Nahor  plecă  în  pustie  la  Varlaam. 

împăratul  încercă  apoi  să-1  readucă  la  închinarea 
idolilor,  trimiţând  o  fată  de  împărat  foarte  frumoasă 
ca  să-1  adimenească  ;  dar  scapă  şi  de  această  ispită. 

Atunci  se  decide  Avenir  să  nu-1  mai  supere ,  şi  îi 
dă  o  parte  din  împărăţie  ;  loasaf  zideşte  îndată  bise- 
rici şi  împarte  toată  avuţia  sa  Ia  săraci  însuşi  Ave- 
nir se  botează  şi  se  retrage  din  domnie,  ducându-.se 
asemenea  să  petreacă  zilele  sale  în  singurătate  în  post 
şi  în  pocăinţa. 

loasaf  singur  se  lasă  de  domnie  şi  se  duce  în  pu- 
stie, lăsând  tf)ate  bogăţiile  lumeşti,  ca  să  petreacă  în 
săhăstrie  împreună  cu  Varlaam.  După  muilă  rătăcire 
prin  pustie,  reuşeşte  tniine  a'l  găsi ;  dar  nu  trăiră  mult 
împreună,  ci  Varlaam  muri  după  scurtă  trecere  de 
vreme.  loasaf  petrece  în  pustie  35  de  ani  şi  moare. 
Cum  se  răspândi  vestea  de  moartea  lui,  veniră  toţî 
oamenii  din  India,  şi  luară  trupul  lui  şi  al  lui  Varlaam, 
care  erau  neschimbate  şi  aveau  un  miros  bun  şi  le 
duseră  !n  ţara  lor ;  aci  le  îngropară  într'o  biserică 
frumoasă. ' 

Acesta  este  pe  scurt  coprinsul  biograRc  al  acestei 
cărţi;  şi  în  urma  acestei  biografii  afl  devenii  amândoi 
sfmţi ,  adică  St.  Varlaam  şi  5f.  loasaf  prăznuiţi  la 


.,gnz^=b,G00gIc 


TABLAAM  Şl  lOASAF 


19  Noemvrie.  Mulţi  s'aO  încercat  în  trecut  şi  chiar  în 
secolul  nostru  a  cerceta  adevărul  despre  existenţa  ace- 
stor personage ;  dar  încercările  n'atl  fost  încununate 
cu  succes ,  şi  nicî  n'aQ  putut  fi ,  căci  precum  a  do- 
vedit'o  acuma  Liebrecht,  i)  biografia  liî  loasaf  este 
identică  cu  acea  a  luî  Buddha,  coprinsă  în  Lalita-Vîs- 
tara  şi  publicată  în  franţuzeşte  de  B.  St,  Hilaîre  *). 
Alte  dovedi  pentru  identitatea  luî  loasaf  cu  Buddha  atl 
fost  aduse  după  aceea  de  Veselovsky  din  cărţi  chine- 
zeşti de  origină  buddhistieă,  cari  conţin  legenda  despre 
naşterea  şi  tinereţea  lui  Buddha,  şi  povestea  cum  a 
ajuns  el  să  devie  fundatorul  unei  religiuni  noue.  Tex- 
tele chinezeşti ,  cari  datează  cel  mult  din  secolul 
d'âmtăiii  al  erei  vulgare,  aâ  fost  publicate  de  S.  Beai '). 
Maî  pre  larg  despre  toate  aceste  a  tractat  Novakovic' 
în  introducerea  deja  pomenită  *). 

Dar  nici  chiar  această  parte  biografică  n'a  inte- 
resat într' atâta  pe  cititori,  cât  parabolele  intercalate 
în  învăţăturile  ce  dă  Varlaam  lui  loasaf,  şi  toonal 
aceste  parabole  s'aa  reprodus  şi  în  .învăţăturile  lui 
Neagoe  Vodă.*  Noi  împărtăşim  aci  unele  dintr'aceste, 
întocmai  precum  se  află  în  ediţiunea  tipărită ,  făcută 
după  manuscriptul  din  1654,  acuma  dispărut,  căci  re- 


')  Jahrbuch  fllr  romaniBcha  und  englische  Literalnr  ed.  V. 
Ebert  voi.  H,  Berlin  1860,  |i.  31i— 3îH. 

>)  Le  Boiiddlia  et  sa  religion,  Paris,  1866. 

■)  The  romantic  Isjfend  of  S£k ja  Buddha  front  the  Chinese,  b; 
Samoel  Beai.  Z^ondon  1875. 

*)  L.  e   pag.  23—46. 


.,gnz^=b,G00gIe 


40  UTEKATUBA  POPULAKi  BOJiAS'il  

prezintă  o  redacţiune  scurtală  şi  prelucrală  anume. 
Aşa  de  ex.  :  povestea  cu  eutiile.  ') 

,  Deci  porunci  (împăratul)  de  fileu  patru  coşciuge  *) 
de  lemn ,  din  care  dona  le  ferecă  preste  tot  cu  aur,  şi 
băgă  într'ănsele  oase  împuţite  şi  scâmave  şi  pleopele 
d'asupra  le  bătu  şi  Ie  ţintui  tot  eu  eue  de  aur,  iar  eele- 
1-alte  două  le  unse  numai  eu  t<moaIă  pre  din  afară  şi 
le  umplu  de  pietre  scumpe ,  şi  de  mărgăritare ,  şi  de 
alte  miroase  bune,  şi  le  înfăşură  câte  cu  o  tărsână. 
Deci  chiemă  Împăratul  pre  boierii  şi  prietinii  aceia  ee-I 
imputare  pentru  întâmpinarea  acelor  săraci.  (împăra- 
tul întâmpinEise  cu  smerenie  câţî-va  săraci  ofdiţi  de 
post  şi  ajun,  şi  boierii  zicead  întru  sine  :  nu  se  cuvine 
aceasta  împăratului),  şi  ptise  înaintea  lor  acele  coş- 
ciuge cftte  patru,  şi  zise  să  se  preţuiască  ce  vor  plăti 
cele  ferecate  cu  aur ,  şi  ce  vor  plăti  cele  unse  cu 
smoală  ;  iar  el  puseră  preţ  mare  şi  mult  celor  ferecate 
şi  ziseră  :  că  într'aeelea  să  cade  să  fie  coroane  şi  lu- 
cruri scumpe,  şi  brâne  împărăteşti,  iar  celor  smolite 
Ie  puseră  preţ  puţin.  Âtuncea  zise  împăratul  către 
dănşi  :  bine  ştiam  că  velJ  zice  aşa,  ei  nu  se  cade  aşa, 
ci  se  cade  cu  ochii  cel  din  lăuntru  să  vedeţi  cele 
din  lăuntru  ce  sânt  într'ănsele,  sail  de  vor  fi  de  cin- 
ste saii  de  necinste,  şi  zise  împăratul  să  deschiză 
sicriele  cele  ferecate  cu  aur ,  şi  dacă  ie  deschiseră 

')  Pag.   119 — 121    Mftnnscriptd  d-lul  Emjneaeu   cap,  6  fol. 

14  i  —  16  a- 

'ţ  Aci  avem  una  din   probele  pentru  originalul  alaiion,  c£«I  Îd 

>(S  :  eoveeg,  ceea  ce  insamnează  slavoneţte  *  cutie, 

itorut  ram&u  s'a  gândit  la  cuvântul   românesc,  ce 

cu  toate  cit  are  la  noi  un  !nţelen  cu  lotul  diferit. 


.,gnz^=b,G00glc 


VAHLAAM  ŞI  rOASAP  41 

şi  eşi  dintr'ânsele  o  impuţiclune  rea  şi  văzură  ta- 
tr'ânsele  lucruri  grozave.  Deci  zise  Împăratul :  acesta 
este  chipul  cel  îmbrăcat  în  haine  scumpe  şi  fru- 
moase, şi  ceia  ce  se  trufesc  cu  slava  cea  multă,  Iar  în 
lăuntru,  el  sânt  pbni  de  lucruri  rele,  şi  morţî  şi  împu- 
ţtlJ.  Apoi  zise  împăratul  de  deschiseră  şi  coşciugele 
cele  unse  cu  smoală,  şi  cum  le  deschiseră  eşt  dmtr'ân- 
seie  miros  frumos  şi  se  văzură  lucruri  minunate  şi 
scumpe  şi  frumoase.  Deci  zise  împăralul  către  dănşS : 
aceste  coşeiugurl  ştiţi  cui  se  aseraenează  :  asemenea- 
ză-ae  celor  doi  oameni  care  era  îmbrăcaţi  în  haine 
sparte  şi  cu  ferfeniţe  întinate,  şi  împăijinaţi  la  obraz, 
şi  mânjiţi  şi  negri  şi  năduşiţi  şi  osteniţi,  cărora  le 
căutaţi  voi  numfJ  chipurile  cele  dinafară ,  şi  'ml  aţi 
imputat  căci  m'am  închinat  eO  lor  pân'  la  pământ,  iar 
eO  pricepând  şi  cunoscănd  cu  ochii  cel  din  lăuntru  al 
înţelegerii  mele  curăţirea  sufletelor  lor  şi  a  lor  strfUu- 
rare;  iată  acestea  toate  însă  şi  caftanele  cele  împără- 
teşti pentru  mărirea  acelora  nimic  nu  am  băgat  seamă 
CT  Ie  am  călcat  toate  pre  pământ  jos  înaintea  lor.* 

Această  poveste,  care,  precum  observăm  în  treacăt, 
se  potriveşte  de  minune  cu  textul  slavon  publicat  de 
Novakovic  *)  a  intrat  în  .Gesta  Bomanorum'  ')  a 
trecut  prin  pana  cea  măiastră  a  lui  Boecaccio ')  a 
fost  obiectul  unei  nuvele  spaniole  a  Iul  Timoneda  *) 


OI-,  cp,  75-77. 
^  C«p   251  Oeateriey  ţi  paj.  7i7. 
*)  Decamerone,  tomata  X  nuvelă  1. 

*i  AUvio   de  Carainautes    P     I.   No.  47.    Dnidop-Liebreecht  . 
Hoa  72  p  462. 


.,gnz^=b,G00gIc 


42  LITERATURA  POPULARĂ  ROMÂnA 

şi,  ea  sâ  scurtăm  eu  citatele  a  ajuns  nemuritoare  prin 
.Negustorul  de  Veneţia*  a  luî  Shakespere.  ') 

A  doua  poveste,  ce  am  găsit  o  deja  oare-şî  cum 
sciiimbatăîn  .Alexandria*,  sună  ast-fel  în  orîginalui 
din  ,  Invgţăturî. '  ^) 

.Aeeia  ce  petrec  tot  în  voia  şi  în  poftele  trupuluT 
lor,  părăsind  pre  ticălosul  lor  suflet.  Aceştia  se  asea- 
mănă unuî  ora,  ee  fugea  de  un  inorog  şi  nu  putea 
nici  cum  să  rabde  şi  să  târpeaseă  strigarea  şi  zbiere- 
tul glasului  lui  cel  groaznic  şi  înfricoşat,  ci  fugea  tare 
ca  nu  cumva  să  '1  ajungă  şi  să'l  mănânce.  Aşa  fu- 
gind el  că^u  ÎDtr'o  groapă  mare  şi  daca  căzu  intr'ânsa, 
află  acolo  un  eopaciu  şi  se  apucă  de  se  urcă  într'ân- 
sul,  şi  stătu  cu  picioarele  pe  nişte  ramuri,  şi  gândea 
eă  va  fi  în  pace  şi  ISr  de  nici  o  grijă.  Iar  daca  se  urcă 
el  căută  la  rădăcina  acelui  eopaciu,  şi  văzu  doi  şoaretă 
unul  alb  şi  altul  negru,  care  rodea  tot  d'uuna  acel  eo- 
paciu în  care  sta  el.  Şi  atâta  '1  rdsese  cât  puţintel 
era  să  cază  jos.  Deci  căută  tn  fundul  acel  gropi  şi 
văzu  un  şarpe  mare  şi  groaznic  ce  sutla  şi  eşia  din 
gura  Iul  pară  de  foc,  şi  venea  cu  gura  căscată  şi  cn 
dinţii  rânjiţi  numai  să'l  înghită.  Deci  iar  căută  spre 
partea  în  cotro  sta  el  cu  picioarele,  şi  văzu  4  capete 
de  aspidă  unde  se  ivea  din  malul  acela  ee  era  aproape. 
Şi  căută  în  sus  şi  văzu  unde  pica  dintr'o  ramură  cate 
o  picătură  de  miere,  şi  daca  văzu  acea  puţinea  miere 
uită  de  a'şl  mid  aduce  aminte  de  acele  răutăţi  multe 

')  Act  n  Bc.   7  nnn.  In  basme  t.  basmul  no.  31  Ispireecn  ed. 


bf  Google 


YARLAAM  ŞI  lOiSAF ,       ^ 

ee'l  încungiiirase.  Adică  dinafară  de  acea  groapă  sta 
inorogul  gata  să'l  mănânce,  iar  în  fundul  gropii  rân- 
jea acel  şarpe  groaznic  ca  să'l  înghită,  iar  eopaciul  în 
care  se  urcase  era  puţinei  numai  să  cază,  iar  picioa- 
rele şi  le  pusese  pre  nişte  ramuri  uscate  şi  putrede, 
şi  uita  aceste  răutăţi  şi  greutăţi  toate,  şi  se  porni  spre 
acea  ramură  ce  pica  puţinea  miere.  Aceasta  este  în- 
chipuirea celor  ce  se  înşală  cu  înşălăciunea  lumii  a- 
ceştia.  Adică  inorogul  însemnează  moartea  care  go- 
neşte să  ajungă  pre  tot  neamul  lui  Adam.  Acea  groapă 
mare  este  lumea  aceasta  care  este  plină  de  cursele 
morţii.  Copaciul  acela  pre  carele  rodea  acel  doi  şoa- 
reci tot  de  una  de  carele  se  apucase  de  se  ţinea  acel 
om,  este  viaţa  fieşte-căruia  om,  ce  se  scurtează,  tre- 
când zioa.  şi  noaptea  şi  se  apropie  de  sfârşit.  Iar  a- 
cele  patru  capete  de  aspidă,  însemnează  patru  stihii 
din  care  se  tocmeşte  trupul  omului.  Carele  de  le  va 
purta  cine-va  răii  şi  cum  nu  se  cade  i  se  va  răsipi 
tocmirea  sufletului ;  iar  focul  acela  ce  eşea  din  su- 
flarea acelui  şarpe  însemnează  groaznicele  şi  cum- 
plitele maţe  ale  iadului  care  aşteaptă  să  tnghiţă  şi 
să  mistuiască  pre  cel  ce  iubesc  mal  vârtos  frumuse- 
ţile şi  cinstea  lumii  aceştiea  de  cfit  bunătăţile  veacu- 
hu  ce  va  să  fie.  Iar  acea  picătură  de  miere  însem- 
nează dulceţile  lumii  aceştia  cu  care  amăgeşte  şi  în- 
şeală pre  prietenii  săi,  şi  nu-i  lasă  să  se  grijească  de 
spăsenia  şi  măntuirea  sufletelor  lor. 

Parabola  aceasta  eu  Inorogul,  pentru  frumuseţea  el, 
a  devenit  una  din  cele  m^  respândile'şi  este  chiar  mult 
maX  veche  de  cât  compunerea  lui  Varlaani  şi  loa- 
saf  ceea  ce  se  poate  demonstra  şi  la  toate  cele  alte 


.,gnz^=b,G00gIc 


44  LITERATDRA  POPULARĂ  ROMASiS. 

parabole  conţinute  într'ănsu.  Se  înţelege,  că  tndată  ce 
a  trecut  prin'mal  multe  literalurl,  respandită  când  prin 
scris,  când  prin  viul  grăia,  ea  a  fost  maî  mult  sati  mal 
puţin  modificata,  şi  aşa  se  esplicâ  forma  în  care  a  a- 
juns  în  .Alexandria',  In  India  trăeşte  această  para- 
bolă în  gura  poporuliu,  sub  aceeaşi  formă  ca  în  .Ale- 
xandria' noastră.  Mai  aproape  de  Varlaam  este  re- 
cenziunea  conţinută  în  Calila-va-Dimna,  prelucrarea 
arabă  a  vestitei  Panciatantra.  •) 

Cu  totul  identică  putem  zice  şi  mult  mai  veche 
este  redEtcţiunea  ctiinezească,  ce  s'a  conservat  în  două 
variante  în  traducerile  făcute  de  timpuriii  din  cărţile 
buddhistlce  indiene.  Slanislas  Julien  a  publicat  o  co- 
lecţiune  de  ast-fel  de  parabole  şi  poveşti  sub  titlul  de 
Avadânas,  şi  acolo  se  află  acele  două  variante  *)  In 
Europa  găsim  parabola  in  ,<;esta  Romanorum*  şi 
intr'o  sumă  de  cărţi  arătate  de  Oesterley, ') 

In  sfârşit  mal  pomenim  pe  scurt  parabola  .despre 
cei  trei  prieteni'  desvoltată  foarte  pe  larg  în  .învăţă- 
turile' imediat  dup6  parabola  de  mai  sus. ') 

Un  om  avea  trei  prieteni,  deci  douî  dintr'ânşii  îî 
cinstea  şi-i  socotea  cu  toată  inima,  iar  pe  cel  de  al 
treilea  nu'l  băga  nici  într'o  seamă.  Iară  când  fu  o 
data,  veniră  slujitorii  împărăteşU  şi  vrea  să-l  ia  de 
grabă  şi  să'l  ducă  Ia  împăratul  să'^  dea  seamă  de 

1)  B«nfej:  Pftntschataotra  I,  Leipzig  1859  §  17  p.  80—83. 

')  Lea  Avadâuas,  cootea  et  apologues  ludienes  trad.  par  St. 
Julien.  I.  Paris  1859,  p«g.  132  urm.  p   191  urm. 

*)  Qeata  Rom,  cap.  168  ţi  anotaţiunile  Iur  OeBlerley  pag.  739, 

•)  PatŢ,  133—136  cf  Manuscriptul  d-lnl  Emineaca  c.  13  fol. 
40  b- 42a. 


.,gnz^=b,G00gIc 


VARLAAM  Şl  lOASA? J5 

mulgea  de  galbeni  ce  era  dator.  Iar  el  căzu  întru 
nedumerire  şi  nu  ştia  ce  3ă  facă  şi  începu  a  căuta 
soţii  ca  să  meargă  cu  dftnsui  la  împăratul  săt  fie  în- 
tr'ajutor.  Venind  la  prietenul  cel  mal  drag,  îî  răspunse 
acel  prieten :  nu-^  sânt  eu  prieten,  nicî  ştiu  cine  eşti 
tu,  iar  ţie  iată  eăr-ţi  dau  2  ţolurî  ca  să'ţl  fie  pre  calea 
care  vreî  să  mergt.  Deci  el  daca  auzi  aşa,  se  părăsi  de 
nădejdea  care  avu  cătră  dânsul  şi  se  duse  la  al  doilea 
prieten  şi'l  rugă  să-I  fie  într'ajutor.  Şi  acesta  răspunse: 
nu  poclu  să-ţl  ajut  ceva,  şi  nict  să-ţl  folosesc  ceva ;  ei 
numîU  atâta  îţî  volu  ajuta,  cât  voîu  merge  cu  tine  pu- 
ţinea  cale  de  te  voîu  petrece.  Deci  omul  acela  mâhnit 
şi  plin  de  osteneală  şi  grije  merse  şi  la  al  treilea  prie- 
ten, pre  care  nict  o  dată  nu'l  cinstise  cu  toată  inimă. , 
Iar  el  cu  bucurie  şi  cu  blândeţe  răspunse  şi  zise  : 
acea  putinea  prietenie  şi  dragoste  ce  al  arătat  către 
mine  nu  o  vo!u  uita,  de  acia  voîu  merge  chiar  înaintea 
ta  la  împăratul  şi  '1  voîu  ruga  pentm  tine. — Prielenul 
cel  d'ântălu  este  avuţia  şi  bogăţia  omului,  auml  şi  ar- 
gintul pentru  care  omul  pate  multe  greutăţi ;  dar  la 
moartea  Iul  nu  ia  omul  nimic  cu  sine,  fără  numai  pu- 
ţine oblele  de  îngropare.  Al  doilea  prieten  este  familia 
omului,  care-I  petrece  până  la  groapă,  tar  al  treilea, 
pe  care  nu'l  bagă  în  seamă  omul  este  credinţa,  dra- 
gostea, nădejdea,  milostenia,  dreptatea,  Iubirea  de 
oameni,  curăţia ,  ruga  şi  alte  bunătăţi  multe,  daca 
murim  noi,  ele  se  urcă  mal  nainte  şi  merg  la  D-zeQ 
de'l  roagă  pentru  noi,  şi  dau  seama  către  vameşii  cei 
groaznici  şi  înfricoşaţi,  şi  se  luptă  pentru  noi. 
Această  parabolă  se  găseşte  in  literatura  ebraică 


.,gnz^=b,G00gIe 


j6 LITEBATL'RA  POPULaRJ.  BOMĂXĂ 

d^a  în  secolul  IV — V  '-)  şi  a  intrat  de  timpuriu  ea  o 
variantă  în  literatura  muhamedană  *)  şi  apoi  în  lite- 
raturile europene,  pe  de  o  parte  din  Varlaam,  pe  de 
alta  din  Disciplina  Clericalis  a  luî  Petrua  Alfonsi  '), 
care,  ea  Evreu  botezat,  a  luat  din  literatura  ebraică 
mal  toate  parabolele  conţinute  în  .Disciplina.'  De 
aci  apoi  in  Gesta  Romanorum  *)  etc. 

Cea  ce  este  interesantîn  povestea  de  faţa,  ecă  eae- 
sistă  în  limba  română  în  formă  prosaieă  ca  o  traduc- 
ţiune  făcută  după  Herder.  Traducătorul,  A.  Zâne,  cre- 
dea că  Herder  est*  însuşi  autonil  acestei,  parabole  "), 
şi  nu  ştiea  că  eaiate  deja  de  câte-va  secole  în  litera- 
tiira  română,  şi  chiar  in  tră  variante. 

Impresiunea,  ce  a  făcut  personalitatea  luî  loasaf  asu- 
pra spiritului  duios  al  poporului ,  ne  desveleşte  faptul 
că  poporul  a  creat  un  cântec  de  stea,  care  are  de 
obiect  plecarea  luî  loasaf  în  pustie ,  ca  să  îmbrăţişeze 
viaţa  de  săhastru.  Acest  cântec  de  stea  s'a  schimbat  in 
cursul  vremOor,  analog  cu  cântecele  populare  perso- 
nale, adică  'şi  a  perdut  personalitatea  şi  a  devenit  un 
cântec  general :  ,  Cântecul  pustiei. '  Noî  posedăm  a- 
cest  cântec  în  ambele  variante,  în  manuscript  şi  le  co- 


<)  Pirke  de  G.  Eliezer  cap.  3i.  Geaesig  rabba  seci.  49. 

')  Steinschaeider  :  Manna  p.  1  -7  şi  pag.  9i,  Ziinz  :  Gottes- 
dienatlichB  Vortrage  p.  1.31  No.  a.  (Hammer)  Rasencel  I  Statg. 
TBbing,  1813  p   175. 

')  DÎBc^ipUna  Clericalis  ed.  Val.  Schmidt  Berlin  1827  c.  II  p. 
36  ei  p.  95, 

*)  Cap.  238.  V.  ţi  pag.  745—746. 

*]  „Cel  trei  prieteni"  apolog  de  Herder  în :  Foaie  pentru  minte, 
inimi  ţi  literatură  1844  pag.  206—207. 


.,gnz^=b,G00gIc 


V4BLAAM  Şl  lOASAF    _^_^^_ *7 

manicăm  pe  amândouă  întocmai  după  originalele,  cari 
ne  arală  şi  modul  cum  schimbă  şi  preface  poporul, 
ceea  ce-I  place. 

Variantul  cel  mal  vechia  este  impersonal  si  se  afli 
în  manuscriptul  nostru  moldovenesc  din  1784,  în  care 
e  şi  Alexandria  :  ^) 

„  O  pre  frucnoaaA  pustieti '. 
Priinieţti-m&  întru  a,  ta  desănia, 

O  pre  frumoasă  puatiea! 
Ch  pre  pruncul  la  maicii, 
Căndu  U  ţaţă  ii  aplacă 

O  pre  frumoasă  piistieal 
Fre  la  niez  de  mlază-uoapti 
Na  mă  înfricoşa  ca  moarti 

O  pre  frumoasă  puatiea  [ 
KicI  cu  a  ta  îngrozire 
Ca  B&  nu  fiea  prefuiri  (?) 

O  pre  frumoasă  pusIJea  I 
Ti-an  Iubit  presta  polate, 
Ce  Băut  cu  fturti  suflate 

O  pre  frumoasă  putiea! 
Ti-am  iubit  presto  vistiriea 
Ce-ste  plină  de  avuţîea 

O  prs  fromoasă  pustiea  I 
Merge-Yof  pi  dumbrăvi  odrăslite 
Ca  pre  niţta  vil  rodite 

O  pre  framoasă  puatiea  I 
n-vot  sălbatic:!  firară 
Lăsănd  lume  ce  amarS 

•)  Fol.  lilb  —  142  a. 


bf  Google 


LITERATURA  POPULARA  ROMANA 


O  pre  frumoaBi  puBtiea  ! 
Şi  păz&nd  a  ta  rădicÎDi, 
Ca  să  Btau  fără  pricină 

O  pre  frumoasă  pugtiea  1 
Ramurile  tala  Imn  plac'ă) 
Ca  ra^a  să  mi  b&  trlacă- 

O  pre  fromoaaă  pnatiea  1 
Şi  le  placă  cât  de  gioi 
Ca  să  dobândesc  fotoa 

O  pre  frumoasă  puBliea! 
Şi  le  placă  căt  de  multfe) 
Ca  ruga  aă  mi  să  asculte 

O  pre  trumoaaă  pustiea  1 
Că  lume  am  părăsit 
Şi  la  tine  am  năzait 

O  pre  frumoasă  pustiea ! 
Că  doresc  di  al  mei)  prietin 
Şi  aduc  lacrănil  fierbinte 

O  pra  frumoasă  puslieal 
Carele  m'aS  îndemnat 
De  înşelăciuni  lo'am  lăsat 
O  pre  frumoasă  pustiea '. 
Cu  mitre  (?)  me  luT  Ha. 
De  la  care  am  folos 

O  pra  fnimoasă  pustiea! 
Care  m'ail  răscumpărat 
De  strămoşescul  păcat 

O  prea  frumoasă  pustiea ! 

Carele  a'aîi  pironit  pre  cruce 

Şi  'ţ  aii  văraat  sfanţul  aănge. 

O  pre  firumoasă  pustiea  1 


bf  Google 


TAHLAăM  Şl  lOASAg  49 

Becenziunea  a  doua  care  urmează  e  xaal  complectă 
şi  se  află  Intr'un  manuscript  de  pe  la  începulul  aeco- 
lululi  nostru,  !n  posesiunea  d-tuî  Aron  Densuşianu  >); 
şi  este  intitulată : 

VERSUL  PUSTII 

O  prea  frutnossA  pustie 

Primeaţte-ină  într'a  ta  deeie.  of! 
Ca  pie  pruociil  a  sa  maici 

Cină  la  ţiţl  11  apleacL  of  I 
Şi  în  leagin  ii  odineţte 

De  tot  rânl  !1  fereţte.  of  I 
Piceşte-inA  Ora  frică 

8S  nu  mă  tem  de  uimiuS.  of  1 
Pe  la  mez  de  meazinoapto 
.    Nn  tD&  înfricoşa  de  moarte. 
Nice  cănta  tugrozire 

Sft  mă  faci  fSri  de  fire ; 
Te-am  Iubit  pesli  poiată 

Tot  cu  aoT  fericaCă ; 
Te-ain  Iubit  pre  visiiere 

Ce  sânt  pliuă  de  avere ; 
Impărăţiea  am  părăsit 

Şt  la  pusdire  ara  venit ; 
Fiind  sălbatică  fieară 

Părăsiad  lumea  ci  amară ; 
CSt  !n  lume  am  trăit 

Halte  valml  am  piţât. 

")  Pa%.  24  .  2&. 

QMter,  Ut.  pop.  ram.  4 


.,gnz^=b,G00gIc 


LITERATURA  POPULABi  ROWÂNA 


Voi  bA  Bcap  fXri  vinfi; 
Şi  prin  »  tsle  verzi  lamurt  (1) 

Voi  să  trSeae  fără  valuri; 
Bamorile  Ule  îţ  pleaci 

Ca  rug:»  ii  mi  Bo  troacă, 
Şi  le  pleadl  cit  de  jos 

Ca  g&  dobândesc  folos  ; 
Că  doresc  de  at  meiJ  părints 

Flâng&iLd  CD  lucrăm  (erbinta  : 
DepărinMt  Vurlaam 

Gire  povăţailori  eram, 
Carile  m'aii  tndemnat 

De  eă  Ininea  am  lăaat, 
Şi  in  cftle  am  (!>  povăţuit 

La  pustie  am  venit 
Ca  a  urmez  lui  Hs. 

Caie-I  lumi  de  folos, 
Care  ţ'ati  vărsat  sfă(nt)ul  sănge 

Pironiudu-Bă  pe  cnica, 
Care  m'aii  răscumpărat 

Din  etrfimoţescul  mieii  păcat. 
Ohl  Hrialoase!  împărate  I 

Mă  rog  să'm  fsxX  şi  mie  paru 
Cu  îngerii  să  mă  odihnesc 

In  vedi  să  mă  veselesc. 
O  prea  frumoaBă  pustie ! 


Pentru  a  complecta  aci  şirul  colindelor  născute  din 
Varlaam  şi  loasaf  in  toate  variantele  române,  nud  dăm 
in  sffirşit  incă  redacţiunea  din  c&ntecele  de  stea  ale  lui 


bf  Google 


YaRLAAM  ŞI  IQiSAF  61 

Anton  Pann  O-  Iată  şi  această  redaeţiune,  care  a 
păstrat  asemenea  unele  trăsăturf,  ce  dovedesc  originea 
acestui  cântec,  căeî  se  spune  de  a  dreptul  că  este  un 
fiu  de  împărat,  care  cântă  acel  cântec  : 

Ace)  flu  de  împărat  mare 

O  preA  frnmoBsA  pOBtief 
Domnul  dânda-I  luminare 

O  prea  frumoasi  pustie ! 
A  lisat  împărăţia  ţi  c.  1. 

Şi  a  plecat  în  pustie 
Cu  dor  şi  cn  multă  jale 
Căutând  in  ast-tel  pe  cate  : 
O  prea  trumoaaj  pustie '. 
MS  rog  dio  inimă  ţie, 

Piimeşt«-mJi  pe  mine 
Ca  să  vieţuesc  în  line ; 

A  ta  deaime  să  'idI  Se, 
Sciptrul  de  împărăţie ; 
Pre  tine  te  toIu  de-acuma 

Cb  să'ml  St  tată  şi  mumă ; 
ţl'ale  tale  i'ăiniir«le 

A  'ml  fl  iarcffile  mele ; 
ŞI  din  tine  brăsişoiil 

VoTu  si'ud  fie  frăţj^ocil ; 
Şi  toate  leipuele  crude 

Să'ml  fia  în  loc  de  rnde ; 
Ş'ale  tale  fioricele 

'    >]  Căutaren  15-a  !n  ediţiunea  a  5-a  a  Cântecelot  de  stea.  Bn- 
cureigtl  1852. 


.,gnz^=b,G00gIe 


LITERATURA  POPDLARl  BOMAnI 


Ca  nepoţi  ţi  nepoţele. 
MS  r(^  iar  pustie  ţie, 

Hilă  de  mine  b&  '^  fie, 
Şi  e&  mă  fereşti  de  loate 

Păiindn-mi  'n  zi  şi  'n  noapte. 
De  nălneirT,  de  iapite 

Şi  de  Sarele  cumplite. 
Sk  mă  int&reţti  in  răbdare 

Dându-mT  buni  cugetare  ; 
Si  enfâr  vara  cildurft 

Şi  iama  degerătora. 
De  mă'l  vedea  intr^  durere 
Si  'ml  iaJ  a  ta  m&ngâere. 
Stând  dofh>r  boalelor  grele 

Şi  balsam  ranelor  mele 
Ca  din  lume  când  m'oln  dnce. 

Să  'ml  poclu  da  sufletul  dulcs 
tntr'aceluia  mână, 

Ce  m'a  zidit  din  ţărână. 

Este  învederat,  şi  au  credem  că  mal  trebue  demoa- 
Btrat,  cmn  că  toate  aceste  variante,  —  probele  activi- 
tăţîl  poetice  a  poporulirf  —  se  trag  dintr'un  singur 
prototip,  născut  din  jalnica  Înfăţişare  a  lut  loasaf, 
care-şl  părăseşte  palatele  ferecate  In  aur,  ca  să  pe- 
treacă In  pustie  cu  părintele  său  Varlaam.  Acesta  se 
şi  pomeneşte  anume  In  varianta  a  doua.  Nu  putem 
nici  chiar  bănui,  cum  s'ar  putea  Intămpla  cuiva,  că 
acest  cântec  a  esistat  o  dată  deja  în  fonna  înpereo- 
nalătşinumaKmat  tărzEu  s'a  introdus  .fluide  împărat' 
căd  esistă  şi  Ia  Ruşi  într'o  sumă  Însemnată  de  variante 


.,gnz^=b,G00gIc 


TARLAAM  ŞI  lOASAF     S3 

culese  de  Bezsonov  ^)  din  toate  unghiurile  Rusiei,  a- 
tâ,t.  din  gura  poporului,  cât  şi  din  manuscripte ;  adică 
atât  coUndele  nescrise,  lesne  schimbătoare,  cftt  şi  cele 
scrise,  mal  mult  sau  mal  puţin  lî^ate  şi  de  origina 
literara,  şi  în  toate  29  de  variante  se  numeşte  loasaf 
acela,  care  pleacă  în  pustie  şi  cftnta  acel  cântec. 


'}  P.  BezMMMv :  KatSki  perebojie  I,  1  Hobctei  1861  pagr.  ! 
-268  No.  46—74  „Ţwevicl  loasafil,  pnstyniktt." 


bf  Google 


SYND!  PA 

Nu  mal  puţin  importantă  şi  răspândită  esle  cartea 
aceea,  de  care  ne  vine  acuma  rândul  de  a  vorbi,  adică : 
^Istoria  Syndipii  filosofului" . 

Peeand.Alexandria' trata  un  personagiu  renumit  a! 
izbândelor  războinice,  şi  .Varlaam  şi  loasaf  canoniza 
viaţa  sfântă  a  doi  oameiîf  muritori,  ne  prezintă  acea- 
stă carte  un  înţelept,  cari  i  a  şi  dat  numele  său  ca 
titlu.  Dar  ceea  ce  voim  să  observăm  din  capul  locului 
este,  că  nu  dânsul  joacă  rolul  principal,  cum  s'ar  pu- 
tea crede.  Literatura  populară  are  pe  un  alt  erou  al 
înţelepciunel  omeneşti,  pe  Solomon  împăratul ;  dară 
înţelepdfunea  celuî  d'ântăift,  precum  şi  toată  cartea,  are 
numai  un  singur  centru  in  jurul  cărui  se  învârteşte : 
vicleşugurile  femeilor  şi  învăţătura  prin  pilde,  de  a  ne 
feri  de  dânsele,  şi  a  asculta  sfatul  oamenilor  înţelepţi. 
Sindipa  este  un  product  indic. 

Înainte  însă  de  a  intra  în  cercetarea  mal  de  aproape 
a  acestei  cărţi,  să  aruncăm  o  privire  asupra  literatureT 
indice  respective,  a  cărei  importanţă  pentru  cultura  li- 


.,gnz^=b,G00gIe 


terară  şi  pentru  literatura  populară  a  celor  din  urmă 
9 — 10  secole  este  aproape  covârşitoare.  Această  im- 
portanţă a  fost  dovedită  în  mod  strălucit  prin  vestita 
•  a  Introducere  *  a  lui  Benfey  la  traducerea  germană  a 
cărţii  indice :  Pancîatantra.  ^^3 

In  urma  espediţiunilor  Iui  Alexandru  Machedon,  de 
care  am  vorbit  mai  sus,  au  stat  Grecii  un  timp  oare- 
care !n  relaţiuni  directe  eu  Indienii.  Peste  două  secole 
au  domnit  domni  de  origină  grecească  peste  districtele 
nord-vestice  ale  Indiei,  stăpânind  ţara  Pendjabulul,  ba 
împărăţiea  lor  se  întindea  chiar  până  departe  în  India 
apusană ,  soli  greceşti  erau  acreditaţi  pe  lângă  domni 
indieni,  negustori  greceşti,  artă  şi  ştiinţă  grecească 
au  intrat  chiar  şi  în  viaţa  îndicâ  atât  din  Pendjab,  cât 
şi  din  Alexandria.  Influenţa  ce  au  esereitat  ded  Grecii 
nu  poate  se  fie  mică,  şi  se  poate  chiar  că  a  fost  mal 
mare  de  cât  ne-o  închipuim.  Aşa  pe  tărâmul  vieţii 
practice ,  d.  e.  la  baterea  monedelor,  la  architectură, 
poate  chiar  la  drama ;  afară  de  acestea  şi  o  sumă  de 
fabule,  legende  şi  mite  se  par  importate  prin  Gre<5. 

Din  contra,  India  a  plătit  Europei  eu  dobândă  însu- 
tită această  împrumutare.  Sute  de  basme  şi  legende, 
poveşti  şi  snoave  încep  deja  pe  la  sec.  VIII  a  se  întinde 
de  la  India  peste  Asia  apuseană  şi  Europa  întreagă  ; 
între  cele  mai  vechi  eolecţiuni  de  poveşti  şi  fabule  pu- 
tem numi  Paciatantra  şi  Sindipa.  ^)  Din  sec.  X  încep 
espedjţiunile popoarelor  islamiticeîn  India  şi  o  cunoş- 
tinţă maide aproape  a  Indienilor;  şi  literatura stTT^di  în- 

')Th.  Benfey,  PantseliatanlrHî  FUnf  Biicher  incliseher  Fabeln 
ete.  2  voii.  Leipnig  1859. 

•)  Banfer,  1.  c.  voi.  I  p.  XXin. 


.,gnz^=b,G00gIc 


66  LITBRATUBA  POPOLABĂ  BQMJlHl 

a  predomina.  C&rţile  de  poveşti  indiene  se  traduc  ma! 
intăl  în  limba  pehlevi  (irano-semeticâ)  apoi  in  limba 
persană  şi  arabă  şi  ast-fel  se  lăţesc  peste  toate  ţările 
islamitice  şi  de  aci  în  Europa ;  punctele  de  trecere  eraii 
Imperiul  bizantin,  Italia  şl  Spania. 

In  măsură  mal  mare  s'au  lăţit  aceste  poveşti  şi  pe- 
ste ţările  din  nordul  Indiei :  China  şi  Tubet.  Cercetările 
lui  Benfeţf,  au  demonstrat,  că  atât  născocirea  cât  şi 
lăţirea  acelor  mal  multe  poveşti  se  datoresc  Buddhis- 
mitlui  şi  literaturel  buddhisUce ,  care  deja  din  sec.  I 
d.  Chr.  a  fost  cunoscută  Chinejilor.  Aceştia  aa  stal  îa 
jetaţiunile  cele  mai  intime  cu  buddhiştil  indieni,  şi 
Stanislas  lulien,  renumitul  Sinolog,  a  reuşit  a  descoperi 
In  encyelopediile  vecH  chinezeşti,  o  sumă  de  legende, 
parabole  şi  basme  de  origine  indo-buddhistâ;  şi  se 
vede  că  ChinejiI  au  considerat  în  destul  această  lite- 
ratură penirua  ostrânge  şi  a  o  publica.  Noîne-am  folo- 
sit deja  la  parabolele  luî  Varla-im  de  aceste  traduceri 
chinezeşti.  1)  Inacelaşî  mod  ca  Ia  ChinejI  au  ajuns  po- 
veştile împreună  cu  Buddhisraul  la  TibetanI,  şi  de  la 
dănşii  la  MongoU,  cari  au  stăpânit  Rusia  mal  bine  de 
200  de  ani,  şi  in  a  căror  limbă  s'au  mal  păstrat  trei 
din  coleqliuniîe  cele  maî  importante  de  această  na- 
tură. Şi  aşa  din  literatură  a  intrat  în  popor  şi  din  po- 
por în  literatură,  căpătând  eu  încetul  Ia  fie  care,  ca- 
racterul individual  şi  naţional,  şi  printr'aceasta  câte 
o  dată  o  transformare  poetică  interesantă. 

Cartea  cea  m^  de  frunte  a  literaturel  aceştia  este  : 
Panciatantra  :  Penta-teuh.  Neavând  atâta  importanţă 
pentru  istoria  literaturel  populare  rom&ne  ne  vom 

1)  Mai  SUB  pag'.  39  qi  Ai. 


bf  Google 


mulţumi  a  o  aminti  în  scurt,  câc^  pană  acuma  n'am 
reuşit  a  găsi  vr'o  traducere  tn  limba  română.  Pan- 
i^atantra,  este  o  eolecţiune  de  poveştE  intercalate  una 
intr'alta  şi  pline  de  sentinţe  morale,  espiieate  prin  po- 
veştile ănsăşi;  precum  a  araiyat  d.  e:  Anton  Pann:  Şe- 
zătoarea la  Ţară,  dar  aci  nu  esistă  o  legătură  aşa  de  in- 
timă intre  diferitele  poveşti  precum  este  în  Pancîa- 
tantra,  unde  toate-s  legate  unele  de  altele.  Toate  sânt 
închise  intr'o  poveste  mal  generală  ea  intr'o  cercevea. 
Acesta  este  caracterul  tuturor  poveştilor  indiene,  şi 
se  esplică  prin  scopul  pentru  care  au  fost  compuse: 
acffla  de  a  arăta  o  învăţătură  ,niti'  supt  forma  unei 
(abule.  Ele  erau  destinate  pentru  , beizadele*,  feciori 
de  domnî  şi  domnii  însuşi,  şi  am  putea  numi  scopul 
Iot  prin  cuvântul :  .Oglinda  domnilor*.  Prin  forma  el 
de  compilaţiune  a  înlesnit  adăugarea  şi  scurtarea  de 
fabule  şi  povestit ;  şi  intr'adevăr  Panctatantra  în  forma 
eî  modernă,  este  mult  m^  bogată  şi  desvoltată  decât 
a  fost  In  vechime.  Partea  cea  mal  vechie  ae  pare  că 
Bite  din  sec.  II— III  d.  Chr,  căd  o  sumă  de  fabule 
dintr'ănsa  se  află  în  literatura  chinezească. 

Tradusă  din  limba  sanscrită  în  pehlevi  de  către 
Barzi^e  şi  dintr'aceastâ  în  cea  arabă  de  către  Ab- 
dalah  al  Mokkafa  a  fost  tradusă  Panolatantra  deja 
762  în  sec.  V.  în  limba  siriacă ;  această  traduoţiune 
s'a  descoperit  m^  deunăzi  de  Bickell  intr'un  mod 
foarte  minunat ;  şi  Bickell  a  edital-o  şi  a  insoţit  tex- 
tul siriac  cu  o  traducţiune  germană  (>).  Descoperirea 
■)  E&lilag  und  Damnag.  Alte  syrÎBche  Uebersetzaiig  des  indi- 
BC^n  FUrstenspiegels  ed.  G.  Bickell;  mit  eiuer  Einleitnng  t.  Th, 
Bcnfey.  Leipzîg  1876. 


.,gnz^=b,G00gIc 


■»  t-rTEKATnRA  FOPUWBi  KOMÂSÂ 

et  foarte  interesantă  a  fost  descrisă  de  Liebrecht.  A- 
pendice  la  r  Mythologie  compar^e  de  M.  Milller. 

Traducerea  arabă  a  fost  baza  traducereî  ebraice 
din  sec.  XIII  din  care  loban  de  Capua  a  tradus 
in  latineşte  ea  :  Vtrectorium  kumanae  vitae.  De  aci  s'a 
tradus  apoi  nemţeşte  şi  dintr'asta  in  toate  cele  alte 
limbleurope  e  sub  titlu  :  Kalila  şi  Dimne  sau  Bidpai. 

Trecem  peste  toate  cele  alte  versiuni  orientale,  (ar- 
mene, malaice,  hindostane,  maharate  ete,  despre  caii 
a  tratat  Benfey  în  vestita-î  introducere  la  traducţin- 
nea  germană  ^)  şi  ne  oprim  iar  la  traductiunea  arabă. 
Aceasta  a  fost  tradusă  în  limba  grecească  de  Evreul 
Sime(m  Sdh  la  1080  din  porunca  Împăratului  Alex. 
Comnetios  sub  ii\\u\  ăe  Ste/anit  §i  Jhnilat.  Din  neînţele- 
gere a  tradus  şi  numele  proprie  din  titlu,  deducând  Ca- 
lile  din  arabeşte  Caîila,  care  insemnează ;  coroană,  de 
aci  Ste/anit ;  în  adevăr  insă  sânt  Calila  şi  Dimna  nu- 
miri schimonosite  diu  ,Carataca^i  Damana^a'  cum  se 
numesc  şacalii;  personajele  principale  din  Panciatan- 
tra  indică ;  în  limba  siriacă  se  numesc  deja  Calilag  şi 
Damnag,  şi  de  aci  arabeşte :  Cabla  şi  Damna.  De  tim- 
puriu a  fost  apoi  tradusă  din  greceşte  în  limba  slavonă 
tot  cu  titlul  Ste/anit  fi  Ihnilat. 

O  parte  dintr'ânsa  se  vede  că  a  intrat  în  literatura 
noastră  română  şi  este  identică  cu :  CelelS  vise  ale  lui 
Mamer  pe  care  le  posedă  d.  Cipariu  într'un  manu- 
script din  sec.  XVII.  ^)  Noi  nu  putem  judeca  de  cât 
după  titlul  indicat,  dar  totuşi  ne  vom  ocupa  puţin  de 


.,gnz^=b,G00gIc 


^ CELB  12  YI3E  ALE  LOI  MAMEB  59 

acestewiSMrijSludialeeudeamănuntuIde  Veselovsky.  ') 
Ceea  ce  dâ  acestei  poveşU  o  însemnătate  deosebită 
este  probabilitatea,  ca  a  venit  Ia  Slavî  şi  !a  noi  într'un 
mod  izolat,  independent  de  cartea  intreagă,  şi  eâ  mai 
cu  seamă  la  această  poveste  se  arată  mai  clar  ori- 
ginea budistieă  a  acestui  fel  de  apelogurt  şi  fabule.  La 
noî  însă  a  venit  de  la  Slavi ;  şi  de  oare-ce  traducţiu- 
nile  romane  din  limba  slavonă  s'afl  ţinut  io  genere 
strâns  de  textul  original,  noî  dăm  aci  în  lipsa  tradu- 
cerel  române,  un  estract  după  textul  slavon.  Judecând 
după  numele:  .Mamer'  se  ţine  recenziunea  noastră 
de  aeea  veche  slavonă  din  sec.  XV,  publicată  de  Ve- 
selovsky.  *) 

jlntr'o  ţară  numită  Iriin  era  un  împărat  anume 
Şahaişa.  Acesta  văzu  într'o  noapte  12  visuri;  nefîind 
nimenea  să  i  Ie  tâlcuiaseă  se  roagă  de  filosoful  Mamer 
şi  acesta  îl  zice  că  visurOe  sânt  visuri  profetice  şi  a- 
rată  oamenilor  de  răQ  şi  oraşului  de  pacoste. 

In  visul  cel  d'ântâiO  în  care  împăratul  a  văzut  un 
stâlp  de  aur  stand  pe  pământ  şi  ajungând  până  la  cer ; 
însemnează  :  răutate  mare  pre  lume  şi  vrajbă  unuia 
contra  celui  alt.  într'un  alt  vis  a  văzut  un  burduf  de 
brânză  atârnând  de  la  cer  până  la  pământ.  Vi- 
sul acesta  însemnează  că  oamenii  se  vor  lepăda  de 
închinăciunea  la  D-zeil,  şi  că  nieJ  «nul  nu  va  face 
nici  un  lucru  bun.  In  visul  al  treilea  văzu  trei  cazane 
ce  ferbea,  unu  plin  de  unt,  altul  plin  de  oleiu  şi  al  trei- 
lea plin  de  apă;  din  două  fugea  coprinsul,  numai  din  ai 

'1  A.  N,  Veselovsky.    Slovo  o   dvGnadţati   snahiS   Şah(^.   St 
Petersbarg  1879: 
')  L.  p.  p.  4-10. 


.,gnz^=b,G00gIe 


60 LlTERlTimA  POPULARA  ROMĂSi 

treilea  din  mijloc  nu  fugea  coprînsul;  şîMamer  tălcueşte 
că  va  li  o  vreme,  unde  între  lOOOde  femetuna  nu  va  li 
cinstită.  Aşa  urmează  un  şir  întreg  de  visuri  curioase 
;i  de  tălcuiri  nu  mal  puţin  curioase 

Prototipul  acestor  visuri  se  află  în  recenziunea  si- 
riacă  >)  şi  în  cea  arabă  ^),  cu  deosebirea  însă,  că  vi- 
surile sânt  eu  totul  altfel  şi  tâlcuirea  lor  e  maî  raţio- 
nală. Acolo  urmează  chiar  împlinirea  lor  imediată 
în  tocmai  cu  tâlcul  dat  de  înţeleptul  Chibariun,  şi  un 
cumîl  tâlcuiail  Brahmanii  visurile  în  foloau!  lor  propriu. 

Afară  de  recenziunea  din  Panclatantra,  se  află  o  po- 
veste cu  eerceveaua  cu  totul  analoagă  şi  aproape  de 
cea  precedentă,  în  Kandjur,  ciclu!  tibetic  de  poveşti 
buddhistice,  unde  e  vorba  în  genere  de  împăratul 
Cianda-Pradiotaşi  în  locul  lui  Chibariun  înţeleptul,  este 


Aceste  visuri  şi  tâlcul  lor  ad  căpătat  eu  încetul  for- 
ma de-  întrebări  şi  răspunsuri,  ca  ghicitoare ;  iar  pe  de 
altă  parte  'şl  regăsesc  analogii  in  basme,  unde  eroul 
vede  lucruri  curioase,  precum  împăratul  vede  visia-î 
curioase;  şi  la  un  loc  anume,  de  la  o  persoană  anume 
capălă  eroul  desluşirea  acelor  lucruri,  precum  capătă 
aci  împăratul  desluşirea  visurilor.  Veselovsky  careaur- 
mărit  această  temă  ma!  de  aproape,  a  adus-o  pe  de  o 
parte  în  legătură  cu  Moroi/,  pe  care-l  vom  întâlni  mal 
departe  sub  numele  de  Bertoldo,  pe  de  alta,  a  arătat 
esemple  din  basmele  ruseşti,  unde  regăsim  ast-fel  de 
vedenii  curioase. ')  Noi  ne  mărginim  a  aduce  un  basm 


.ignzMbfGoOgIc 


cvQes  de  aol  din  gura  xaaH  ţigan  din  Bucureşti ;  pe 
care  l'am  publicat  !n  limba  germană. ') 

.Feciorul  de  tmpărat  încalecă  pe  un  cocoş  ferecat  şi 
inso^t  de  cumnatul  aâtt,  care  călăreşte  asemenea  pe 
un  cocoş,  pleacă  la  iad.  Pe  drum  vede  vadt  ce  păştea  pe 
o  livede  grasă  lângă  apă,  şi  totuşi  araâ  aşa  de  slabe 
în  căt  n'aveaâ  atftta  came  pe  oase  căt  e  pe  vftrful  unul 
ac.  Ficiorul  de  tmpărat  întrebă  pe  cumnatul  sătt  .ce 
este  asta?,  cumnalul  Q  răspunde :  .tată,  cănd  ne-om 
întoarce,  ţi-oifl  zice'. 

Mergând  mal  departe  vede  nişte  vaci  păscând  pe 
nisip  şi  totuşi  eratt  aşa  de  grase,  în  căt  plesneaâ  ie 
grăsime,  dacă  le  atingea  cu  degetul.  Fidorul  de  îm- 
părat întrebă  iarăşi,  .ce  este  asta  ?*  şi  cumnatul  sătl 
îl  respunse:  .tadt,  cănd  ne-om  întoarce  ţi-oifl  spune.' 
C&nd  ee  Întoarseră  !I  spuse  :  .vacile  grase  sfuit  acel 
oameni,  cart  aO  lucrat  cu  toată  inima  pentru  copil  lor, 
iar  cele  slabe  sunt  oamenii  nebotezaţt  şi  pizmătareţi.  * 
Aseaata  este  numai  un  epizod  din  mulţimea  c«  se  află 
în  basmele  cor^punzătoare  ruseşU.  *)  Alte  paralele  oc- 
cidentale afară  de  cele  pomenite  de  Veselovsky  se  aflu 
d.  e.  în  basmele  Sîciliane  a  doamnei  Gonzenbacll  ^ 
literatura  comparată  !n  notaţiunile  lai  R.  Kcehler. ') 

Id  mod  indirect  a  intrat  In  literatura  română  o  mul- 
ţime de  poveşti  care  la  urma  urmelor  se  trag  toate  din 

<)  Aiuland  «d.  HeUwaJd  1880  p.  257—259. 

')  VesloTsky  1.  &  p.  40. 

')  L.  Gonzenbach.  Sîcilîaniache  Mawchen  Leipiigj  No.  68  aiiot. 
ibidem  voi.  II  pag.  257  —  269.  O  partLlelS  din  literaturi  tfttftri, 
1870  din  Biberi»,  v.  R&dloff:  Sprâche  der  tOrkischen  Staemme 
Sfld-Sibiriena  toI.  IV  St.  Ptratwg.  1872  p.  878—881. 


bfGpoglc 


62 LITEBATURA  POPULABA  BOMAnA 

PancIataDtra.  Aşa  unele  poveştf  şi  basme,  ba  chiar  şi 
fabule,  şi  de  aceea  adesea-orl  vom  reveni  asupra  Ptm- 
eîatantrel,  in  cursul  cercetărilor  de  faţa. 

Caracterul  aeesteiE  cărţi  este  în  formă  eu  totul  alt-fel, 
de  c&t  forma  Panclatantrel  dar  in  foud  are  asemenea 
scopul  didactic  ca  şi  aceea. 

Acuma  insă  să  ne  reîntoarcem  la  cartea  de  la  care 
am  plecat  la  ,Syndipa'.  Iată  cum  se  esprimăGoerrea, 
vorbind  de  această  carte : 

.Apropiindu-ne  de  ,ceî  şapte  înţelepţî*  ^ajungem  la 
o  carte  care  ne  insuflă  respect  prin  anticitatea  el  cea 
mare.  Eşit  din  munţii  Indiei,  a  fost  acolo  un  izvor  mie 
în  vremile  trecute,  şi  s'a  revărsat  către  Occident  prin 
câmpiile  cele  întinse  ale  Aeiei  în  curs  de  mtC  de  ani, 
tot  crescând  cu  cât  înainta  în  vreme  şi  în  spaţifl,  şi  din 
care  s'aii  adăpat  neamuri  şi  popoare  întregi,  pană  când 
a  venit  în  Europa  cu  migraţiunea  cea  mare  a  popoa- 
relor, şi  şi-a  câştigat  şi  în  generaţiunea  şi  tn  vremea 
noastră  lui  public  atât  de  însemnat,  ia  cât  a  ajuns 
aproape  celebritatea  şi  sfera  de  activitate  a  cărţilor 
sfinte,  şi  a  intrecut  acea  a  cărţilor  clasice,  ,  Apoi  ur- 
mează: .Curios  şi  caracteristic  in  istoria  acestei  cărţi 
este  mal  cu  seamă  propăşirea  culturel,  ce  se  arată  in 
fenomenonul,  că  pe  cănd  această  carte  la  apariţiunea  eî 
şi  mal  pe  urmă  încă  ca  traducţiune  grecească,  era  car- 
tea regilor  şi  o  considerai!  ca  un  vademecum,  acuma 
a  Eyuns  carte  populară  şi  a  găsit  refugia  în  contra  ui- 
tării la  clasele  mal  de  jos-ale  societăţel.' 

Această  carte  merită  dar  o  analisă  mal  desluşită 
fiind  tot  de  o  dată  un  esemplu  din  literatura  indică 
aşa  bogală  în  felul  acesta.  Originalul  indic  nu  s'a  des- 


.,gnz^=b,G00gIc 


cogerit  insă  pană  astăzt.  P^ina  priocipală,  adică  cea 
mal  scurtă,  este  deaeopenkft  deBMHtfaaiiS'îD  noi^tea 

a  8-«  ăm  Toti-Nameh.  După  nţimele  celui  mal  mare 
înţelept  care  joacă  rolul  cel  maî  pmre  (Sindabar,  Syn- 
tipas,  Syntipa)  a  căpătat  această  earte  numele  de  Sjn- 
(foior,  Syntipaa  ^iSyntipa;  îa  transformările  şi  traduc- 
ţiunîle  occidentEile  ae  numeşte:  ,CeI  7  înţelept  Ro- 
man des  sept  sages*  după  numărul  Înţelepţilor.  Cea 
maî  vechia  ftwmă  după  cea  persaoă,  este,  acea  desco- 
parită  şipublicatA  In  limba  siriacă  de  Baethgea  ^)  A- 
ceastă  vei-siune  nu  eate  allnieva,  de  eât  o  traducere 
dÎQtr'un  text  arab.  Din  cea  siriacă  a  făcut  Mihail  Ati- 
dreopulos  în  se(M)lul  XI  o  Iraducţiune  în  limba  grecea- 
scă. *)  Baza  tuturor  reproducţiunilor  europee  însă  este 
baducţiunea  cea  evreească  de  pe  la  1250.  Din  aceasta 
a.  Scut  un  monah,  Dam  leban  una  latinească,  şi  Hebers 
o  traducţiune  franceză  sub  titlul  .Dolopathas.'  (seco- 
lul XIV)  Din  o  altă  traducţiune  fraocesă,  s.'afi  făcut 
cele  alte  reproducţiunl,  aşa  d.  e.  cea  englezească  etc. 
Această  reeenziune  franceză  a  fost  editată  de  Keller, 
care  a  scris  o  introducţiuae  de  peste  246 ')  pagint,  ta 
care  urmăreşte  toate  paralelele  şi  ramificaţiunile  a- 
cestti  carp,  muit  citite  şi  foarte  influente.  Gidi  afară 
de  acele  traducţiuni  pomenite,  mal  posedă  fîe-care  po- 
pcw  cate  o  odraslă  eşită  din  viţa  comună,  câte  o  pre- 
lao-are  mal  mult  saâ  mai  puţin  amt)lificatăa  lui  Syntipa. 


*)  F.  Baethgeii,8iiidbBii  ader  die  eieb«a  weUen  MeUter  LeipEiţ 
1876. 

*)  HpăritS  de  BoisBOsade,  de  Slntipa  et  Cyn  filio,  Andreopoli 
BBnstio  îs .'  Anecdota  graeca  Paria  183S. 

*)  Le  romaiu  des  sept  sagea.  TUbiu^n  1636. 


.,gnz^=b,G00gIe 


64 LITBRATDBA  PWPLABJ  BOMĂNA 

Forma  acestei  cărţi,  adică  o  Inşîrare  de  poveşti,  Inles- 
nja  îmbogăţirea  şi  amplificarea  el,  întocmai  precum  se 
amplifica  şi  se  imbo^^a  Panclatantra ,  şi  întocmai 
precum  se  îmbogăţea  Halimaua.  Aşa  dintr'o  earte  cu 
7  înţelepţi  ce  spun  cate  o  poveste  şi  unu  saii  7  răs- 
punsuri ai  mumei  vitrige,  s'afl  făcut  cu  încetul  10  d,  e. 
In  1001  nopţi  arăbeşti  ^)  şi  a'a  sporit  în  literatura  tur- 
cească până  la  40  de  poveşti  ale  vezirilor  şi  40  de  răs- 
punsuri.») 

Din  traducţiunea  grecească  a  lui  Aiidiic^ulos  s'a 
fâcut  pe  de  o  parte  o  traducţiune  slovenească,  care 
insă  nu  ne  interesează  pre  noi  acuma  într'atâta,  şi 
pe  de  alta  o  traducţiune  neogrecească  tipărită  în  Ve- 
neţia Ia  1744. ')  De  aci  s'a  tradus  în  limba  română, 
şi  a  intrat  in  literatura  populară  română. 

Textul  cel  mal  vechiu  ti  posedăm  noi  într'un  ma- 
nuscript mixt  din  1779,  dar  este  numai  un  fragment 
de  3  foi  cpprinzănd  povestea  introducătoare.  Iată  ti- 
tlul pe  deplin,  care  ne  spune  curat,  că  s'a  tradns  din 
limba  grecească,  cu  care  se  şi  potriveşte  cuvânt  din 
cuvftnt : 

*  Istoria  lui  Kirtt  tnpărat  al  Perşilor,  şi  pentru  das- 
călul Sandipa.  Cav&ntul  tntăiii  al  Sandipil  filosofiilnl, 
tălmăcit  de  pre  limba  sirienească  pre  limba  elenească; 
iar  acum  mal  pre  urmă  pre  limba  românească. . 

,  Această  istorie  afi  scris-o  mal  Intăitt  Mossus  lîlo- 

')  1001  Nacht  ed.  Habicbt  etc.  toI.  X  noapt«a  440—452. 

*)  Ljteratnra  întreabă  a  tratat-o  pe  larg  afaril  de  Keller  Com- 
paraţii: Osservazioni  iniorno  al  libro  ăei  sette  Bavj  di  Roma.  Pin 
1865,  fi  Bic«i«he  intorna  al  Hbro  di  Sindibâd.  Milano  1869. 

*)  MuSoloYixev  ZuvSiitou  tou  ţt)Laao<pau.  Yenet.  1744.  (8*  96   pp.) 


.,gnz^=b,G00gIe 


66 


soful  pentru  Kir  împăratul  Perşilor,  şi  pentru  naştere 
fiului  săa,  şi  pentru  dascMul  Sandipa  filosoful  şi  pen- 
tru 7  filosoiî  aîimpăraluluî  şi  pentru  ţiiloarea  împăra- 
tului şi  penti-u  meşteşugurile  el  eele  reale  şi  vicleni  ci 
le-aii  făcut  şi  le-aâ  gătit  acea  vitrigă  să  H  facă  fiu-  ■ 
Iul  împăratului  încă  şi  asupra  a  însuşi  inpăratuluî. ' 

A  două  traducere  tot  din  elimaşte  tn  limba  româ- 
nească s'a  făcut  de  către  unu,  anume  Simeon  Pantea, 
la  1802  care  a  şi  tipărit-o  In  acelaşi  an  în  Sibiu  sub 
titlul :  Istoria  Syndipîi  filosofului.  A  doua  ediţiune  s'a 
făcut  tot  acolo  Ia  1834. 

Iată  acuma  coprinsul  .Istoriei  Syndipel*  care  a  a- 
vut  o  influenţa  directă  şi  indirectă  asupra  llteraturel 
populare : 

,Fost-aii  un  împărat  laPersia,  numele  lui  Kira,  care 
avea  şapte  mueri,  dară  copii  n'a  avut;  şi  a  rugat  pre 
Dumnezeii  să'i  dea  copil ;  După  multă  rugăciune  l'a 
asculfat  D-zeQ  şi  a  născut  femeea  un  fecior,  pre  care-l 
creştea  împăratul  şi'l  învăţa ;  şi  i-ati  găjţit  un  dascăl 
să'l  facă  intra  învăţătura  inţelepciuneî  vrednic;  dar  în 
zadar  se  nevoi  dascălul  trei  ani,  căd  uîmic  nu  s'a  fo- 
losit. Văzând  aceasta  împăratul,  chemă  pre  Syndipa, 
filosof  vestit,  şi  'I  zise,  că  vrea  să-I  dea  pe  fiul  săQ 
spre  învăţătură.  Syndipa  făgădui  a-1  da.  în  şase  lunf 
gata,  cu  toată  învăţătură  c«:.  deplin  şi  desăvârşit  în- 
văţat, iar  de  nu,  să  'i  se  tate  capul,  şi-I  dede  o  ast-fel 
de  scrisoare.  Deci  luă  Syndipa  pre  fiul  împăratului 
şi'l  băgă  întro  casă  mare  şi  largă,  şi  cele  din  lăuntrul 
casil  le-a  luminat  şi  le-a  albit  şi  a  scris  şi  a  zugrăvit 
pe  păreţi  câte  invăţălurî  vrea  sâ-î  arate;  acolo  şedea 
filosoful  cu  fiul  împăratului,  şi'l  învăţă.  După  ce  tre- 


.,gnz^=b,G00gIc 


LITERATLRA  POPOLARA  BOMĂSil 

luni  şi  coconul  era  desăvârşit  învăţat,  zise 
oiu  să-ţl  fac  cercarea  noroculuî  lăii,  şi  pre- 
edea  folosul  fău  aşa  te  volu  trimite  la  ta- 
icEmd  cercare,  vâau  filosoful  că  coconul  se 
primejdie  mare,  dacă  nu  va  tăcea  şapte 
idu,  şi  să  nu  vorbească  nicî  un  cuvânt;  cu 
aţă  ii  trimise  Ia  tatăl  sătl. 
srs  fiul  împăratului  dimineaţa  şi  s'a  înehi- 
uluî.  Dar  cât  ii  vorbi  împăratul,  el  sta  şi 
^hiî  Iul,  şi  nu'I  răspundea.  împăratul  măh- 
[■ilor  sei,  să  vorbească  el  cu  dânsul,  poate 
IU  grăeşte  eu  dânsul  caîmpăral;  şi  încerca- 

fu  zadarnică.  Tot  aşa  fără  de  folos  era  şi 
numeî  sale. 
1  avea  între  femeile  Iul  una  vicleană,  şi 

pre  fiul  împăratului  şi  cât  poate  să  vor- 
lomele,  doară-I  va  face  să'şî  rupă  tăcerea 
is3â  Deci  '1  luă  muma  sa  cea  vitregă  şi'I 
i  el;  acolo  începu  să'I  vorbească  de  dra- 
ie  că  va  cugeta  oareşl  care  meşterşug  a- 
i  săfl,  adică  îl  va  da  moarte,  iară  el  luând 
t  o  ia  pe  dânsa  de  muere.  Aceste  cuvinte 
într'atâia  pe  fiul  împăratului,  în  cât  uită 
'ndipil  şi-I  zise  :  Să  ştii  că  'ţi  voiii  da  răs- 
japte  zile;  iară  muerea  auzind  acestea  s'a 
3ă  pierzarea  Iul,  Aecî  îndată  'ş  a  rupt  hai- 
I  ail  sgâriat  faţa  şi  a  strigat  tare.  Impă- 

strigătul  el,  alergă  iute  să  vază  ce  este; 
îis ;  efl,  împărate,  cu  multă  osteneală  mă 
;i  cu  dragoste  vorbeam  şi-1  îndemnam  să 
iară  el  de  năprasnă  a  căzut  peste  mine  . 


bf  Google 


şi  să  nevoea  să  mă  ruşineze,  aşa  In  căt  mi-a  rupt 
haina  şi  podoabele,  şi  faţa  mi-a  sg&riat-o  precam 
vezi.  Împăratul  turburat  şi  spăimantat,  hotăra  să  o- 
săndească  pre  fiul  sâti  la  moarte. 

împăratul  avea  şapte  fîlosoR  după  obiceîu,  pre  cari 
""1  ţinea  împăratul  spre  câte  lucruri  vrea  să  facă.  Deci 
aceştî  şapte  filosoR  şi  sfetnici  auzind  de  hotărârea  îm- 
păratului asupra  filulul  său ,  fără  sfătulrea  lor,  au  so- 
cotit mintea  lor,  şi  au  cunoscut  că  din  mare  manie  şi 
din  turburare  eovftrşitoare  s'a  turburat  împăratul  de 
a  crezut  pâra  muer^  şi  a  osândit  pre  fiiui  său  la 
moarte  Deci  se  sfătuiră  între  dânşii,  ca  fieşte  care  să 
meargă  la  Împăratul,  câte  unul  într'o  zi  să  vorbească 
cu  dansul,  să  nu  omoare  pre  fiM  aâu,  până  vor  trece 
câte  şapte  filosoJl, 

Aşa  veni  cel  d'ântălu  filosof  şi  spuse  împăratului  o 
pildă  şi  încă  una,  cum  că  nu  se  cade  să  crează  uşor 
vorbelor  pârătoare.  Cum  simţi  muerea  aceea,  de  vor- 
bele filosofuli^,  veni  şi  ea  şi  spuse  împăratului  o  pildă, 
cum  că  să  DU  se  încrează  în  sfetnici,  că  sânt  vicleni 
şi  rel. 

A  doua  zi  vine  al  doilea  filosof  şi  spune  o  pildă,  şi 
Iar  vine  muerea  şi  spune  altă  pildă,  şi  aşa  tot  hotârea 
împăratul  să  omoară  pre  fiul  său,  şi-şî  retrăgea  hotă- 
rârea, după  cum  venea  muerea  sau  unul  din  cel  şapte 
filosotl,  sfetnici  bH  lui;  ast-fel  trecură  cele  şapte  zile 
primejdioase. 

In  zioa  a  opta  se  arătă  Syndipa  şi  filul  împăratului 
dezlegăndu-i-se  legătura  tăcerii  spuse  viclenia  mue- 
ril ;  apoi  spuse  mal  multe  pilde,  cari  dovedeau  înalta 
sa  înţelepciime.  împăratul  dede  atunci  poruncă  să  se 


.,gnz^=b,G00gIe 


[TERATDRA  POPKLARJ  HOMĂNA 

ea  aceea  ;  însă  filul  de  împărat  o  scăpă 
îîse ,  numai  aceasta  sâ-i  se  facă  et  :  sâ-I 
îă-T  mănjască  obrazul,  şi  puind-o  pre  un 
eungîură  cu  dânsa  toată  cetatea  ca  să  o 

nirăndu-se  de  tiiţelepcîunea  fiului  său, 
Syndipa,  dacă  este  diti  naştere  sau  din 
cartea  se  sfârşeşte  cu  pilda  filosofului, 
irăta  că  fie  care  om  îşi  are  ursita  M/ 
:  coprinsul  istoriei  luî  Syndipa  filosofi, 
se  recunoaşte  Ia  prima  vedere,  nu  este 
,t  străvechea  poveste  a  lui  losif  eu  fe- 
ifar,  sau  a  lui  Hippolyt  cu  Phaedra  fe- 
îeus,  care  se  repetă  prin  toate  veacurile 
Taturele. 

mporlante  din  punctul  de  vedere  al  in- 
evenit  acele  pilde,  care  in  recenziunea 
că  la  numărul  de  22.  Acest  număr,  pre- 
rvat,  nu  este  pretutindenea  identic,  pre- 
entic  niel  numele  împăralulvd,  niiă  no- 
uî.  La  noi  se  cheamă  Kir  adică  Cyrus  şi 
)ecident  se  chiamă  împăratul  când  Dio- 
Vespasian  etc.  şi  filosoful  e  când  Vir- 
iltul  etc. 

vom  ocupa  numai  cu  una  sau  două  din 
cari  se  potrivesc  mai  mult  cu  vederile 
ce  moderne;  căci  o  mare  parte  dintr'ăn- 
raeter  cam  prea  liber,  potrivit  cu  tonul 
ecute. 

â  a  filoso/uluî  al  şaptelea  : 
comunicăm  aci  în  estract  este  întăia  pil- 


bf  Google 


dă  a  filosofului  al  şaptelea  şi  o  putem  întitula  :  jStu- 
diarea  vicleşugurilor  muerelor.* 

,A  fostun  om  care  a'afl  jurat  să  nu  şază  la  un 
loc,  nid  muere  să-şl  ia,  până  nu  va  afla  toate  vicle- 
şugurile şi  meşteşugurile  muerelor;  şi  s'a  înstreinat 
şi  a  umblat  din  loc  în  loc,  nevoindu-se  să  afle  ceea 
ce  poftea.  Decî  acolo  pre  unde  umila  Ta  întălnit  un 
om  şi  l'a  întrebat  la  ce  umblă;  şi  dacă  i-a  spus  tot 
adevărul  'I  spuse  cel  alt:  omule ,  dute  şi  şezi  săngura- 
tic  pe  cenuşă  şi  aşa  vel  afla  meşteşugurile  muerilor.  ■ 
Tânărul  făcu  aşa  şi  şezu  40  de  zile  şi  40  de  nopţi  şi 
scriea  vicleşugurile  muerilor.  După  aceea  zicea  că  n'a 
rfcn as  nescris  nici  un  vicleşug,  şi  s'a  întors  să  mear- 
gă spre  casa  sa.  Pe  drum  a  Eyuns  Ia  un  sat  şi  a  ră- 
mas acolo,  A  doua  zi  a  făcut  acolo  un  om  o  masă 
mare  şi  a  chemat  şi  pe  acel  strein.  Iară  el  venind  a 
şezut  cu  ceiTal^  la  masă,  dar  nu  manca  asemenea 
cu  cei  l'aiţî.  Atuncea  i-a  zis  stăpânul  casil :  de  unde 
■eşU?  şideundevil?  Tănărul  răspunse:  viu  de  de- 
parte căci  am  eşit  să  aflu  vicleşugurile  muerilor.  A- 
-cestea.le  spuse  bărbatul,  muerel  sale  zicănd :  ia'l  înă- 
untru şi  rândueşte  lui  bucate.  Muerea  făcuse  precum 
îl  poruncise  bărbatul  şi  puind  masa  a  şezut  cu  dânsul 
la  masă. 

După  aceea  ii  întrebă  dacă  a  scris  toate  meşteşu- 
gurile muerilor?  iară  el  a  zis:  nici  un  meşteşug  saii 
mozavirie  n^am  lăsat  nescris.  Iară  muerea  îl  zise :  şi 
eQ  sânt  muere,  şi  voiu  meşteşugi  ceva  cu  tine,  sâ 
văz  de-1  v^  fi  scris  şi  acela,  Înainte  insă,  să-ţl  spuitt 
lucrul  unei  alte  femei. 

,Afost  un  om  şi  a  avut  muere  de  cinste  şi  înţeleaptă; 


.,gnz^=b,G00gIe 


rEBATDRA  POPULARĂ  KOHÂnA 

î  blăstema  pre  alte  muerî,  şi  muere» 
,ule,  nu  ocăra  pre  toate  muerile  ci  nu- 
le. Iară  el  zise :  pre  toate  le  ocărăsc, 
île. 

muerea  lut  cătră  dânsul :  ce  vrei  si 
şi  el  a  zis  :  voiii  să  mă  duc  cu  plugul 
ductodu-se  la  tArg  a  găsit  peşte  şi  a 
cut  şi  fertură  şi  a  adus-o  bărbatului  ^, 
şi  !ntoreându-se  muerea  acasă  a  a- 
u  pe  brazdele  plugului.  Bărbatul  el  s'a 
,  găsind  peştii  U  a  cules  şi  0  a  adus  a- 
să  i  ferbe  ;  iară  ea  zise :  dar  de  unde 
Irbatul  răspunse  :  i-am  găsit  pe  braz- 
la  atuncea  a  mers  de  i-a  ascuns;  seara 
atul  peştii  ce-1  a  adus,  muerea  îndată. 
jpazul  cu  unghile  şi  a  strigat  cu  glas 
trăns  vecinii  de  prin  prejur,  şi  striga 
are  drac  în  sine,  că  tot  vorbeşte  de- 
brazde  ci  să-1  lege,  că  va  să  o  omoară, 
vecinii  i-ail  legat  lui  măinele  şi  picioa- 
fer,  şi  toată  noaptea  strigă  el :  dară. 
peştii  şi  i-am  dat  eî,  şi  i-am  zis  sâ-f 
i  aQ  venit  vecinii  şi  Tafl  întrebat  ce  a 
unea  tot  adevărul,  şi  muerea  striga: 
idrăcit.  Aşa  îl  ţinu  trei  zile,  după  a- 
Iacă  vrea  să  mănânce  peşte  prăjit  ? 
trigat:  acestea  sânt  peştii  care  i-am 
;  Muerea  a  zis :  Boearil  creştinii!  încă 
Jracul!  Iară  el  a  gândit  în  sine  să  nu. 
uvânt;  şi  când  11  întrebă  muerea  de 
i  nu  ştiu  ce  peşte  este  acela.  Atuncea 


bv  Google 


!l  deslegă  muerea  Iul,  şi  H  zise,  să  nu  maî  sudue  pre 
toate  muerile  şi  să  nu  se  mai  laude,  că  va  birui  pre 
toate  inuerile. 

După  ce  isprăvi  cu  această  poveste,  încercă  muerea 
aceea  să  adimenească  pe  tânărul,  zicSndu'I,  câ  ea  e 
tânără  şl  frumoasă  şi  bărbatul  et  bătrân,  şi  alte  vorbe 
de  felul  acesta  ;  dar  abia  voi  tânărul  să  asculte  de 
vorbele  et,  când  începu  a  striga:  val  mie!  ce  este  a- 
cea-ta,  ce  păţilu?  şi  îndată  alergă  bărbatul  dt,  şi  cel 
chemaţi,  şi  vecini.  Tânărul  şedea  la  masă,  şi  era  cu 
mare  frică,  şi  nu  avea  ce  să  facă.  Deeî  o  întrebă  băr- 
batul, de  ce  a  strigat;  şi  ea  îl  răspunse  zicând:  acest 
strein,  pe  care-1  ospătez,  s'a  întâmplat  de  i  s'a  pus  un 
os  de  peşte  în  găt,  şi  'ml  era  frică  să  nu  moare,  de  a- 
ceea  am  strigat,  dar  acum  s'a  mântuit.  După  ce  ple- 
cară toţf,  întrebă  muerea  pe  tânărul :  oare  câte  ţi-am 
spus,  şi  câte  ţi-am  făcut,  ai-le  scrise  ?  iară  el  zise:  de 
acestea  n'am  nimica  scris.  Iar  ea  II  a  zis :  în  deşert  te 
osteneşti,  şi  nimic  n'at  isprăvit,  nici  al  aflat  vicleşugu- 
gurUe  muerilor;  Deci  streinul  îndată  s'a  sculat  şi  câte 
le  avea  scrise  a  ars  şi  mirându-se  a  zis ;  că  nimeni 
din  oameni  nu  poale  să  cunoască  răutăţile  si  vicleşu- 
gurile muerilor.* 

Această  pildă  despre  vicleşugurile  muerilor  s'a  mal 
publicat  puţin  schimbată  în  .Curierul  de  ambe  sexe") 
a]  lui  Heliade,  sub  titlu  :  .0  nuvelă  arabă',  adică  po- 
vestea noastră  cea  principală  fără  cea  intercalată;  şi 
ast-fel  a  influenţat  pe  d.  Macedonskî,  dând  naştere 
la  ,Iadeşul*  piesa  teatrală  a  acestui  din  urmă.  Au- 

»J  Periodul  al  IV-lea  No.  1 1842— 18M. 


.,gnz^=b,G00gIe 


72  LITERATURA  POPULAKĂ  ROMÂKi 

torul  singur  mărluriseşte  această  infiiienţă,  publicând 
şi  .nuvela*  alăturea  cu  .ladeşut.*  ^) 

Epizodul  intercalat,  despre  peştii  găsit!  pe  brazdeje 
câmpului  îşi  are  asemenea  istoria  schimbărilor  şi  trans- 
formărilor sale,  pânâ  când  a  ajuns  povestea  lui  An- 
ton Pann:  ,De  când  ploa  cu  cârnaţi', ')  Deosebirea 
fundamentală  între  aceasta  din  urmă  şi  prototipul  eî, 
este,  că  rolurile  s'rfi  schimbat :  nu  femeea  păcăleşte  pe 
bărbatul  el,  ci  bSrbalul  pe  femeea  sa  cam  neroadă. 

Mai  aceea^  poveste  se  află  în  India,  în  Danemarca, 
în  Italia,  Franţa  etc.  Cosquina  publicat  un  variant  din 
Lotaringia  şi  Ta  însoţit  cu  toate  paralelele, ')  se  înţe- 
lege afară  de  cea  romană. 

Tot  Syndipa,  dar  în  mod  indirect  a  dat  naştere  şi  la 
povestea  Iul  î,  Barac:  ,  Ceî  tră  fraţi  gheho^  sau  tră 
bărbaţi  şi  o  muere;  istoria  comică  în  versuri'  a  căror 
origine  nu  e  lipsită  de  interes  din  punctul  de  vedere 
al  migraţiunel  poveştilor. 

Când  am  espus  istoricul  lui  Syndipa,  am  pomenit 
că  esistă  diferenţe  între  deosebitele  prelucrări  şi  tra- 
duceri acestei  cărţi,  la  diferite  popoare.  Una  din  dife- 
renţele intre  recenzîuna  ebraică  {din  secol.  XE)  şi  cea 
grecească,  care  esle  prototipul  recenziunel  române  ' 
este,  că  aceea  posedă  între  altele  şi  o  poveste,  pe  care 
o  putem  considera  ca  sâmburele  din  cares'au  desvoltat 
variantele  ulterioare  până  când  a  ajuns  la  noî  ca  o 

')  A.  Mflcedonaki,  Poeail.  Bucaresel,  1882  p.  398—401. 
')  Anton  Paiin ;   Fabule  ţi  Ifllorioare  I,   Bucur.   1841  psff.  117 
—127. 

'  Cosquin;  Contes  lorraines  Sn  ;  România  Voi.  IX  Paris  1880 


.,gnz^=b,G00gIc 


BAKAC,  TREI  GBEBOŞt  7H 

poveste  a  luî  Barac.  După  cea  ebraică,  respectivă  după 
traducerea  latină,  ea  a  fost  prelucrată  apoit  de  truverul 
francez  Durând.  Straparola  din  partea  Iul  a  priimit 
această  poveste  în  colecţiunea  lui  cea  italiană.  ') 

Un  colorit  oriental  a  dobândit  mal  pe  urmă  prin  di- 
băcia lui  Guelette  ')  care  după  cum  o  mărturiseşte  el 
InsuşiC  a  luat  acea  poveste  de  la  Straparola.  Von  der 
Hagen  în  fine  a  publicat  traducerea  germană  în  1001 
de  zile  '). 

Această  din  urmă  variantă  este  originea  poveste!  Iul 
Barac,  care  a  luat-o  sau  din  traducerea  germană  sau 
din  cartea  franceză  a  M  Guelette.  Cuprinsul  este  pe 
scurt  cel  următor : 

Un  fabricant  de  săbiî  din  Damasc  avea  trei  feciori 
ghebo^,  care  se  asemănau  aşa  între  dânşii  încât  nu 
se  putea  distinge  unul  de  altul.  Pe  palul  morţii  lăsă 
tatăl  lor  dială,  să  nu  se  despartă  între  dânşii.  După 
moartea  mumei  lor  însă,  el  se  despărţiră  şi  unul  âin 
el  ajunse  Ia  Bagdad.  Acolo  intră  la  un  fabricant  de 
săbii,  se  însura  cu  nevasta  meşterului  după  moartea 
acestuia,  şi  ajunse  a-şl  face  oare  care  stare.  Atunci 
sosiră  şi  cel  I'alţl  doi  fraţi  al  lui  la  dânsul.  El  îl  priimi 
rău,  le  dede  ceva  bani  şi  le  porunci  să  părăsească  0- 
raşul,  nevestei  sale  porunci  să  nu-I  priraeasnă.  Eşind 
el  la  treabă  se  făcu  nevestei  sale  milă  de  dânşii  şi  ea 
priimi  pe  fraţii  bărbatului  el,  ît  ospăta  şi  îl  îmbrăcă.  In 

")  Placevole  notti  IV.  No.  3. 

*)  Contes  Tătare».  LeB  mîHe  et  un  quart  d'henre.  Utrecht  17.S7 
IS—'IS  «fert  de  ceoa  „Les  troia  Boaxiis  de  Damas"  Dunlop-Lie- 
brechtp.  209—210  şi  p.  486  No.  278. 

»)  Voi.  X  Prendan  1829  liua  625—632. 


bf  Google 


74 .    LlTgRATURA  POPULATUL  ROMÂNĂ 

ceasul  acela  se  întoarse  şi  bărbalul  el  acasă.  Atunci 
lemeea,  de  frica  ea  el  să  nu  vază  acolo  pe  fraţii  lui,  îl 
ascunse  într'un  buloiu.  Dar  cât  de  mare  fu  spatma  eî, 
când  căutând  după  oare  care  vreme,  să  vază  ce  fac,  îl 
găsi  morţi ;  ea  chemă  pe  un  hamal  şi  îl  făgădui  o  sumă 
oare  care  să  ea  şi  să  arunce  pe  acel  ghebos— eăd  ea  î 
arătase  numai  unu— în  apa  Tigrului.  Când  se  întoarse 
el  acasă ,  îi  arăta  femeea  că  s'a  întors  mortul 
şi  prin  urmare  nu  poate  să  îl  plătească  înainte  de 
a  scăpa  de  el.  Hamalul  ea  deci  pe  al  doUea  mort  şi  '1 
aruncă  în  Tigru  Dar  cât  de  mare  fu  turbarea  lui, 
când  ajungând  aproape  de  casa  femei,  vede  pe  ghe- 
bosul că  intră  în  curtp.  Fără  a  mal  zice  un  cuvânt,  îl 
apucă,  îl  bagă  într'un  sac  şi-l  aruncă  şi  pe  ăsta  în 
Tigru.  Venind  apoi  să-ţl  ea  plata,  hamalul  povesteşte 
femeii,  cum  că  ghebosul  s'ar  fi  întors  pentru  a  treea 
oară  şi  că  el  l'ar  ti  aruncat  ear  în  apă.  Cum  auzi  fe- 
meea de  aceasta,  Înţelese  îndată  că  era  vorba  de  băr- 
batul el,  şi  văitându-se  de  moartea  lui,  nu  vrea  să.' 
plătească  hamalului.  Acesta  după  ce  se  certă  cu  ea  fuge 
în  fine;  pe  drum  îl  îutălneşte  Califul  care  mergea  tip- 
til prin  oraş ,  şi  îî  porunceşte  să  Ia  el  sacul  ce  ducea 
CEdiful  in  spinare  şi  să'l  ducă.  Când  ajunsă  în  palat 
văzu  hamalul  că  în  acel  sac  şi  în  cele  alte  doue  saeurî 
ce  se  aduseră  împreună  cu  acela,  se  allau  cei  trei 
gheboşi,  cari  nu  erau  însă  mor^  ci  numai  amorţiţi.  Ca- 
liful aflând  toate  de  la  hamal,  chemă  pe  femeea,  care 
însăşi  nu  poate  să  deosibească  pe  bărbatul  el  dintre  c^ 
trei  fraţi  ce  steteaQ  unul  lângă  altul,  într'atâta  se  ase- 
mănajl ;  pană  când  acela  singur  se  arătă.  Pe  ceI-1-alţI 
doi  i  ajută  Califul  şi  acuma  ,abia  el  împlinesc  diata 


.,gnz^=b,G00gIc 


BABAC.  TBEI  OHBBOŞI Ti 

tatâluJt  lor,  de  a  nu  se  mal  despărţi  unul  de  Ia  altul.* 
Această  poveste  versificată  de  I.  Barac ,  a  apărut 
mal  întâifl  la  1843,  apoi  s'a  retipărit  la  1844  şi  1878. 
Ce  e  mai  interesant  !nsâ  este,  că  posedăm  în  litera- 
tura română  încă  o  a  doua  redaeţiune  dintr'această 
poveste,  însă  maldesvoltată  şi  maî  împodobită  şi  adică 
în  Şezătoare  la  ţară  de  A.  Pann.i)  Aci  cel  doi  coco- 
şall  nu  sunt  fraţii  ei  numid  prietenii  bărbatului  coco- 
şat, apoi  după  ce  hamalul  a  aruncat  pe  cei  doi  d'ân- 
tâî  gheboşi  în  apă,  începe  un  şir  de  întâmplări  cu 
ghebcsul  a!  treilea  mort,  prin  care  se  deosibeşte  re- 
cenziunea  lui  A.  Pann  de "  cea  a  lui  Barac.  Hamalul 
anină  mortul  de  uşa  unul  cărcîumar,  cărclumarul  su- 
părat că  bate  cineva  aşa  târziu  noaptea  lauşa  lui,  ese 
şi  loveşte  mortul — ^  hamalul  fugise — cărclumarul  spe- 
riat, eăei  el  crede  că  l'a  omorât,  duce  mortul  la  un  rnă- 
celar,  care  crede  că  e  un  hoţ,  şi'l  bate,  O  pune  apoi 
ODuT  pescar  in  car,  acesta  de  asemenea  îl  aşează 
lângă  merindele  unor  plugari,  cari  lovindu-1  îl  ptm 
pe  mânzul  unul  călăreţ,  acesta  îl  aruncă  într'o  lun- 
tre; un  vânător  de  raţe  dă  în  el  cu  puşca  şi  ca  să 
scape  dă  drumu  luntreî;  pescarii  se  I;iQ  după  el  as- 
vărlind  eu  pietri;  de  teamă  eă  l'aîl  omorftt  lasă  lun- 
trea cu  omul,  care  ajunge  la  scocul  unei  mori  şi  strică 
roatele  ei,  morarul  crede  că  roata  l'a  strivit  şi'l  a- 
şează  lângă  coteţul  unui  sătean.  Acesta  crede  că  l'a 
omorât  cu  lemnul  ce  aruncase  in  el  socotind  că  e 
un  hoţ,  şi  ii  aruncă  în  eleşteQ;  de  acolo  îl  scot  pes- 

>)  Anton  Panu :  ŞesKtoarea  Ia  ţarS.  Bvcnreştir  1880  voL  I,  p. 
73-83  ţi  n  p.  3-16. 


bf  Google 


76 UTEBATURA  FOPCLARX  ROMÂNX 

cariî,  carii  văzând  sacul,  in  care  se  afla  el,  că  e  aşa 
greu  crezură  că  aii  găsit  o  comoară  şi  se  duc  la  zap- 
ciu  ca  el  să  o  împarte  între  eî ;  dar  în  loc  de  comoară 
găsesc  pe  ghebosul  mort ;  cu  încetul  cu  încetul  se  i- 
vesc  toţî  acei  cari  se  simţiră  vinovaţi  de  moartea 
lui,  afară  de  hamalul.  Zapciul  văzând  atâtea  vinovaţi 
şi  nevinovaţi  tot  de-o  dată,  zăpăcit  dă  drumu  la  toţi 
şi  găseşte  pe  mortul  singur  vinovat  ,că  dup'atâtea 
omoruri  de  rău  tot  pu  s'a  lăsat.* 

Izvorul  din  care  a  scos  A.  Pann  această  poveste 
este  probahil  , Halimaua*  sau  mal  bine  în  1001  de 
nopţi  unde  se  găseşte  o  poveste  mai  mult  sa&  mai 
pu^n  analoagă  ').  In  recenziunea  lui  Gorjan  lip- 
seşte această  poveste,  dar  se  află  în  acea  de  Barac 
(Galland),  de  care  vom  vorbi  mal  departe.  Un  şir 
de  poveşti  paralele  din  literatura  franceză  (fa- 
btieaux)  şi  germană  a  fost  analisată  de  Von  der 
Hagen  ^)  cu  diferenţa  că  în  loc  de  gheboşi,  mal  cu 
seamă  în  loc  de  cel  din  urmă  ghebos  din  povestea  lui 
A.  Pann  este  un  popă,  cărui  se  întftmplă  să  fie  omo- 
răt  de  atâtea  orî. 

Cât  de  populară  a  ajuns  această  poveste,  dovedeşte 
faptul,  că  v&rui  meu  mi-a  povestit'o  ca  o  întâmplare 
reală,  loealisată  în  Galaţi ; 

Un  grec  ghebos,  dar  bogat,  se  însoare,  văzând  ce 
soarta  rea  au  banî  rămaşi  de  la  un  holteiu.  După  ce 
s'a  însurat  nu  ese  nicăerî  cu  nevasta  luî  de  frica  zu- 
liel;  femeea  Iul  se  plictiseşte  şezănd  tot  mereu  a  casă. 

')  1001  N.  ed.  Habieht  Doaptea  127—129. 

■]  Gesaammt  alMittheuer  UL  Stuttg.  Tuebingr  1850  p.  LI— LSI. 


.ignz^îb^GoOgle 


BABAC.  TRRl  GHEBOŞl  77 

Ca  să-i  treacă  de  urât  se  duce  grecul  nostru  şi  adună 
sece  gheboşi,  cari  se  năzăreau  tocmai  ca  dânsul.  Ea  H 
pofteşte  câte  unu  să  se  întoarcă  apoi  la  dânsa,  şi  când 
venia  cel  d'ântăîu,  iată  că  sosi  şi  al  doilea,  şi  aşea  toţi 
zece  ghebos!  pe  cari  i  ascunde  de  a  rându  într'o  că- 
mară strâmtă,  acolo  muriră  năbuşiţi.  Cum  văzu  fe~ 
meea  nenorocirea  ce  i  s'a  întâmplat,  iî  ascunse  sub  di-  , 
van,  dar  a  doua  zi  se  simţea  un  miros  greu;  dedf 
chemă  pe  un  hamal  şi  arâtându-î  un  ghebos  mort  se 
învoeşte  cu  hamalul  să  ia  pe  acel  mort  şi  să-1  arunce 
în  Dunărea.  Dar  de  câte  ori  se  întoarce,  îl  arată  fe- 
meea,  un  alt  mort  zicându-î :  iată  că  s'a  întors,  şi  ast- 
fel a  fost  nevoit  să-I  ducă  pe  tofi,  cân'd  se  întoarce 
hamalul  de  la  al  10-lea  mort,  zăreşte  pe  bărbatul 
venind  spre  casă;  înfuriat  cum  era,  se  aruncă  pe  el,  îl 
apucă,  îl  bagă  în  sac  şi  îl  aruncă  şi  pe  dânsul  în  Du- 


.,gnz^=b,G00gIe 


BERTOLDO 

Toate  poveştile  cu  cari  ne-am  ocupai  pânft  acum 
aii  fost  de  origine  indogermanică  dar  aii  suferit  o  în- 
râurire semitică  prin  Sirieni,  Arabi  şi  Evrei,  de  către 
caii  aQ  fost  traduse,  prelucrate  şi  răspândite.  Acuma 
însă  ne  vine  rândul  de  a  vorbi  de  o  carte,  a  cărei  le- 
gendă este  de  origină  curat  semitică,  special  talmudică, 
dar  care  In  cursul  seculilor  a  fost  Intr'atăta  transfor- 
mată In  cftt  abia  se  recunoaşte  adevărata  origină.  Acea- 
stă carte  este:  Bertoldo. 
In  Talmud  se  spune  următoarea  poveste : 
.Regele  Salomon  vrănd  să  zidească  templul  din  Ie- 
rusalim a  fost  silit  să  trimeaţă  pe  generalul  săă  Be- 
nala  să  prinză  pe  Aşmedal,  regele  demonilor,  ea  prin 
mijlocirea  Iul  să  găsească  pe  acel  Şamir :  sfărămă 
piatră.  Căci  a!t-fel  n'ar  fi  putut  să  spintece  şi  să  cio- 
plească bolovanii  de  piatră,  din  cari  zidea  templul,  de 
oare  ce  Biblia  opreşte  întrebuinţarea  ferului ;  Şamirul 
Insă  avea  proprietatea  de  a  spinteca  piatra  pe  care  a 
fost  pus,  şi  numai  Aşmedal  ştia  unde  se  găseşte.  Cu 
multă  dibăcie  ajunge  în  fine  Ben^a  să  pue  mana  pe 


bf  Google 


79 


AşmedaT,  şi  să-l  ducă  la  Ierusalim.  Pe  drum  îl  vede 
cum  plângea,  când  trecu  o  nuntă,  că  râdea  cănd  auzi 
pe  unul  poruncindu-şl  o  pereche  de  ciobote  care  să  ţie 
7  ani;  apoi  apucă  Aşmedal  pe  un  orb  care  era  să  cază 
tntr'o  groapă  si'l  îndreptă  pe  calea  mare ;  şi  aşa  iar 
râdea  de  un  vrăjitor  care  spunea  norocul  la  oamenii 
ce  steteaQ  împrejurul  lui.  Ajuns  înaintea  Iul  Salomon 
el  aruncă  o  trestie  pe  pământ,  Întrebat  de  către  Salo- 
mon de  ce  a  plâns  şi  de  ce  a  râs  şi  c'un  cuvânt  de  fap- 
tele lui  curioase,  desluşi  el  toată  purtarea  sa  şi  zise : 
că  a  plâns  fiind-că  mirele  are  să  moară  peste  puţiră 
vreme,  şi  a  râs  de  acela,  care  şî-a  poruncit  cîobole  ce 
să  ţie  7  ani,  pe  când  el  nu  o  să  mal  trăiască  7  zile; 
pe  orbul  l'a  îndreptat,  fiind  că  a  auzit  în  cer,  că  acela 
careva  face  un  bine  acelui  orb,  va  căpăta  o  mare  res- 
plată;  a  râs  de  vr^itorulee  spunea  norocul  la  toţi  oa- 
menii, si  singur  nu  ştia  că  era  o  comoară  îngropată 
chiar  subt  picioarele  Iul ;  iar  trestia  aceea  este  măsu  a 
de  pământ  ce  ocupă  omui  după  moarte,  pe  când  el  este 
nesăţios  câtă  vreme  trăeşte. '  Restul  acestei  legenie  o 
trecem  aci  fiind  depărtate  de  scopul  nostru;  mal  pe 
larg  vom  reveni  atât  asupra  acestei  legende  în  întregul 
el,  cât  şi  asupra  tuturor  legendelor  solomonice,  !n  de- 
scrierea literaturel  religioase.  Acolo  vorbim  de  rolul 
ce  a  jucat  figura  lui  Salomon  împărat  în  legendele  şi 
poveştile  universale ;  aci,  unde  figura  primitivă  s'a  des- 
figurat cu  totul,  şi  numai  cercetărf  îndelungate  ne  aduc 
la  prototipul  depărtat ,  ne  mărginim  a  indica  aceste 
schimbărî  îu  trăsuri  generale.  Căci  ca  micul  grăunte 
de  muştv  ce  creşte  şi  devine  un  copacii!  mare  aşa  a 
crescut  şi  s'a  desvoltat  această  mică  poveste  îq  cursul 


bf  Google 


80 LITEBATUBA  POPL'LAbA  KOMĂSl 

seeolilor  şi  în  mijlocul  a  multor  literaturi.  In  Franţa  a 
dat  ea  naştere,  sad  cel  puţin  a  schimbat  caracterul  în- 
treg al  unei  Ingende  vechi  şi  a  produs  povestea  des- 
pre :  Merlin  l'enchanteur  care  ia  locuUuî  Aşmedal;  în 
Rusia  se  face  dintr'ânsa,  povestea  despre  Salomon  şi 
Chitovras  (Chentauros)  unde  Aşmedal  e  eoasiderat  ea 
un  Centaur,  o  dâhanie  năsdrăvană.  In  Englitera  este 
Solomon  şi  Saturn,  unde  tntrevorbirea  acestora  capătă 
forma  unui  dialog  cu  îniTebărî  şi  răspunsuri.  La  1488 
apăru  latineşte  şi  englizeşte  sub  titlul :  Sayings  and  pro- 
verbs  of  Solomon,  with  the  answers  of  Marculphus.  ^) 
De  aci  este  numai  un  singur  pas  la  transformarea  ger- 
mană, cunoscută  sub  numele  de  (Salman  und  Morolt), 
Salomon  und  Morolf  şi  în  fine  cartea  populară :  Salo- 
mon und  Markolf. 

De  aci  de  sigur  prin  mijlocirea  unei  prelucrări  fran- 
ceze, tipărită  la  Faris  la  1509,  a  ajuns  în  Italia  unde 
Giulio  Cesare  Croce,  cu  supranumele  della  Lira,  pe  la 
sfârşitul  secolului  al  XVI-lea  o  transformă  în :  vita  di 
Bertoldo  ;  ^)  însuşi  numele  Bp.rtoldo,  nu  este  alf-ceva, 
de  cât  o  corupţiune  din  numele  german  Markolf, 
Morolt.  Loealisată  în  Italia  de  către  Croce  a  ajuns  a- 
colo  la  o  mare  ■  reputaţiune  şi  era  cartea  cea  mal  po- 
pulară în  Italia  pesle  două  secole. 

Cartea  lui  Croce  a  fost  asemenea  tradusă  în  limba 
neogrecească.')  Pe  lângă  Bertoldo  a  mai  scris  Croce  şi 
o  urmare  sub  numele  de  Bertoldîno,  adică  istoria  fiuiul 

"1  Don  lojHLiebrecht  pag,  338  -331, 

*)  L«  aottilissiine  satazie  di  Bertoldo.  Despre  biografia  lui  v  O. 
Glie  rrini :  La  vita  e  leopere  di  griulio  Cesare  Croce  Bologna  1879. 
*)  [lavovpţiBi  Y^ujiiiK*  XX  Ftxirfu.^  Bzpto),&.u,  Yeneţia  1813. 


bf  Google 


81 


Iul  Bertoldo ,  care  de  asemenea  s'a  tradus  în  limba 
neogrecească.  *)  Această  parte  din  ciclul  legendelor 
solomonice  a  fost  pe  lai^  tractată  de  către  Veselovsky 
în  importanta  sa  operă  asupra  legendelor  solomonice  *) 
pe  care  o  datorim  amabilităţiî  autorului. 

Veselovsky  a  urmărit  pas  cu  pas  căderea  îngerului 
Aşmedal,  căzând  din  rangul  său  de  cap  al  demoni- 
lor şi  ajungând  in  sfârşit  măscăriciu  Ia  curtea  unul  îm- 
părat. 

Din  secolul  al  Xll-lea  deja,  poale  şi  mal  de  vreme, 
ne  întimpină  locţiitorul  lui  Aşmed^,  în  forma  unul  om 
isteţ  puţin  familiarizat  cu  cerinţele  estetice,  care  stă  de 
vorbă  cu  împăratul  Solomon  şi  caută  sâ'l  biruească 
prin  întrebări  isteţe,  saO  prin  răspunsuri  la  întrebări 
făcute  de  către  împăratul.  Se  înţelege  că  de  la  ast-fel 
de  întrebări  a  putut  să  ajungă  uşor  laparodiarea  sen- 
tenţelor  şi  proverbelor,  ce  se  pun  în  gura  împăratului 
Holomon,  şi  aşa  din  jîntrebărî  şi  răspunsuri*  serioase, 
ajungem  la  comica  şi  parodia.  Evul  mediu  iubea  în 
genere  forma  această  de  dialog .  de  aceea  multe  cărţî 
cu  scopuri  didactice  s'aQ  conservat  sub  această  formă, 
şi  chiar  în  literatura  română.  Noi  vom  vorbi  despre 
acele  .întrebări  şi  răspunsuri*  abia  când  va  fi  vorba 
de  literatura  religioasă,  şi  de  modul  cum  a  inîrat  lite- 
ratura scrisă  în  popor,  şi  a  influenţat  asupra  lui ;  căci 
manuscriptele  noastre  de  .întrebări  şi  răspunsuri'  au 


'1  Biot  Tov  M-HpToXSivou.  ed.  i-a  Venet.  1818. 

',  A.  Veadonsky  -.  Slavianskîa  flkazailila  o  SolomonS  i  KltowrasS 
i  zapadnjia  legenily  o  Morolifa  i  Merliiig.  St.  Peterebiii^  1872 
pBg   245— 340. 


^=b,GoogIc 

 


TER4T0RA  POPULARA.  ROMÂN  i 

laî  mare  parte,  un  coprins  religios,  tra- 
ie  biblice  şi  întâmplări  din  istoria  sfântă, 
lenim  aci  de  acele  „Întrebări şi  răspun- 
i  forma  lor  stau  în  legătură  ideală  cu  în- 
Ispunsurile  lui  Solomon  şi  Morolf,  Ba 
a  vechile  întrebârf,  cari  erau  de  un  ca- 
,  se  regăsesc  şi  în  întrebările  noastre, 
larcetn  la  Bertoldo. 

cele  întrebări  şi  răspunsuri,  s"aQ  mai 
ide  in  forma  de  poveşti,  saft  maî  bine  un 
legate  între  dânsele,  şi  din  aceste  ele- 
binat  .Vita  di  Bertoldo'  şi  traducţiunea 
«punzătoare, 

oltarea  ulterioară,  ce  a  suferit  cartea 
alia,  s'a  perdut  cu  încetul  partea  acea 
i  răspunsuri,  şi  a  rămas  o  recenziune 
aprinde  numai  isprăvile  viclene  ale  me- 
Ido. 

L  română  posedăm  noî  amândouă  recen- 
ât  cea  desvoltată,  cât  şi  cea  prescurtată ; 
ă  din  secolul  trecut. 

nai  vechiu  din  viaţa  lui  Bertoldo  îl  po- 
■'un  „sbornic'  manuscriptdin  1779 ')  po- 
Iră,  intitulat : 

bieţii  şi  a  faptelor  lui  Bertold  de  ce  au 
in  vieaţa  lui.' 

se  vede  câ  este  o  traducţiune  făcută  din 
)  copie  după  o  ast-fel  de  traducere. 
iută  de  ani  după  acest  manuscript  a  re- 


bf  Google 


83 


împrospătat  d;  Nebunelii  din  (.îalaţî  viaţa  luî  Bertoldo, 
localiaând-o  în  tara  românească.  ,  Vicleniile  meşteru- 
ruluî  Perdaf  ^)  nu  sânt  altceva  de  cât  ,  vicleniile 
meşteridm  Bertoldo. '  Jiupă  cum  ni  se  comunică,  a  tra- 
dus d.  Nebunelii  pe  meşterul  Perdaf  nu  din  greceşte 
ci  din  italieneşte.  Aceste  două  texte  reprezintă  recen- 
ziunea  cea  complectă,  a  căreî  eopriiis  este  cel  următor : 

,In  bilele  luPAlbon  împăratul  Logobatulul,  carele  a 
stăpănit  ţoală  Ita!ia,^era  scaunul  împăratului  ia  Ve- 
pona,  Aflaiu-sau  in 'curiile  luî  un  mojic  pe  cariie  Si 
chema  Bertold,  om  grozav  .şi  urât  la  chipul  luî,  cflt  nu 
era  altul  ca  dânsul,  dar  avea  minte  supţire  şiascuţită. 

Acest  Bertold  era  mic  la  obraz,  cu  fruntea  zbârcită, 
cu  ochii  roşi  ca  focul,  sprâncenile  ea  păru!  de  porc,  ure- 
chile lungî  ca  de  măgar,  gura  mare  şi  strâmbă,  buzele 
lăsate  în  jos  ea  de  cal,  barba  pe  supt  bărbiea  ea  de 
ţap,  nasul  sirămb,  dinţii  afară  ea  de  ramatori  sălba- 
ticî,  şi  când  vorbea  se  părea  că  fierb  câte-va  o«le  Ia 
foc;  picioarele  avea  ca  un  ţap,  şi  tot  trupul  floeos. 

El  veni  la  împăratul  şi  aluneea  începu  împăratul  a 
se  întreba  cu  dânsul.  Din  aceste  întrebări  şi  răspun- 
suri, dăm  aci  câte-va  esemple : 

Ce  lucru  este  maî  îute  ? 

(jăndul. 

Ce  vin  este  maî  bun  ? 

Cel  ce  să  bea  în  casa  altuia. 

Care  este  acea  mare,  care  nici  o  dată  nu  să  satură  ? 

Saţul  scumpului,  şi  iubire  de  argint. 

Care  este  maî  mare  foc  şi  vr^bă  în  casă  ? 

')  r.alaţi  1875. 


.,gnz^=b,G00gIe 


'ERATUBA  popular!  ROMAwA. 

gura  cea  mare  a  slugilor  ? 
Icut  sft  prinzî  un  epure,  ne  alergând 

când  l'aşî  fi  fiert,  şi  apoi  l'aşlf  prinde. 
Bertold  începe  a  răspunde  mojieeşie 
ui  sft'l  gonească  de  la  curte,  şi  BertoMo- 
tnă  duc,  dar  tu  trebue  să  ştii,  că  muş- 
le  şi  goneşte  cineva  ele  Iarăşi  se  întorc, 
'  mă  voîu  întoarce.  împăratul  fl  Ia  de 
întoarcă  cu  muştiJe. 
i  avea  un  măgar  bătrân,  jupuit  şi  aco- 
atuncl  incălică  Bertoldo  pe  acel  asin, 
râtul  cu  cârdul  de  muşti  ce  se  (ineau 

lieea  vin  două  muerî  eu  o  oglindă  Ia  îm- 
3are  zice  că  oglinda  e  a  eî.  împăratul 
il  cunoscut,  cum  a  decis  Solomon  cere- 
muerî,  ce  pretindeau  copilul  cel  viu.  Aşa 

aci,  să  se  spargă  oglinda  şi  fie-care  din 
aă  îa  o  jumătate  din  fărămiturl ;  una 

îndură  de  oglinda  şi  renunţă,  numfut 
ămae  întreagă.  Aceştiea  dă  împăratul 
io,  care  era  de  faţă  la  această  judecată 

uşoara  credinţă  a  împăratului,  care 
imilor  muereştl.  Dar  împăratul  începu 
s  tare  pe  femeile.  Bertoldo  au2ind 
npăratuluî,  că  în  scurtă  vreme  îşf  va 
;a.  Ce  să  facă  ?  ce  să  dreagă  ca  să 
ă  ?  Bertold,  ca  să  ese  cu  faţă  curată, 
sea  aceea  ce  a  rămas  cu  oglinda  şi  i 
râtul  a  făcut  o  lege  notiă,  cum  că  fie 


bf  Google 


S5 


care  bărbat  să  Ia  cate  7  muerl.  Abia  află  acea  femee 
de  noua  lege  a  impăratuluî,  când  de  grabă  o  spune  la 
cele  alte  şi  toate  de  o  dată  se  strâng  la  palat  şi  Încep 
a  sbera  şi  a  răcni,  ca  împăratul  să'şî  schimbe  legea 
cea  nouă. 

împăratul  auzind  acestea  toate,  se  măniă  foc  asupra 
femeilor;  şi  ast-fel  işl  schimbă  în  curând  părerea  cea 
hună  ce  avuse  mal  înainte  despre  dânsele. 

Pe  când  m^  vorbea  Bertold  cu  împăratul  sosi  o 
slugă  de  la  împărăteasa  şi  chema  pre  Bertold  să  vie 
la  dansa;  căci  ea  auzise  de  vicleşugurile  Iul  şi  vrea 
să'l  pedepsească.  Spre  acest  scop  gătise  împărăteasa 
mal  multe  rauerl  cari  să  vie  să-1  bată,  când  ea  le  va 
chema.  Cum  veniră  rauerile  acele,  zise  Bertold:  aceea 
ce  a  gândit  să  otrăvească  pe  împăratul,  aceea  mă  va 
bate  cel  d'ântâîa.  Atuncea  zise  una  către  cea-1-altă:  eu 
nu  m'am  gândit  la  una  ca  aceasta;  până  când  au  ajuns 
la  împărăteasa;  şi  ast-fel  a  scăpat  Bertold  prin  vicle- 
şugul lui.  Tot  prin  vicleşugul  lid,  scapă  Bertold  şi  de 
alte  bătăi,  ce  voea  împărăteasa  să-I  dea  prin  stră- 
jerii el. 

Ir  casa  împăratului  era  atuncea  un  măscăriciu,  a- 
nume  Glomoz  şi  acesta  s'a  apucat  de  ceartă  cu  Ber- 
told, dar  îl  rămase  Bertold  cu  vorba,  căci  era  mal  isteţ 
şi  mal  înţelept.  înainte  de  a  pleca  insă  chemă  împă- 
ratul pe  Bertold  şi-i  zise :  mâine  să  vil,  dar  să  nu  fil 
nici  gol,  nici  îmbrăcat. 

A  doua  zi  de  dimineaţa  veni  Bertold  învelit  numai 
Intr'o  mreje ;  fîind  ast-fel  nidl  gol  nici  îmbrăcat. 

împăratul  îl  întrebă: 

Ce  face  tatăl  tău,  mumă-ta,  fratele-tăâ,  soru-ta? 


.,gnz^=b,G00gIe 


ITERATUBA  POPULARA  ROMÂl 

dintr'o  pagubă  face  doui 
ne  a  sale,  aceea  care  alli 
ite-meu  eâlî  găseşte,  atăţi; 
Bea,  ce  au  râs  tot  anul  aci 
TÎ  acest  tălcu ! 
voind  f>ă  îDchiză  o  cale  tî 

aşa  acel  ce  aveau  obiccm  =a  uorn^ 
vor  merge  în  dreapta  şi  în  stănga  mă- 
st-fel  dintr'un  drum  a  l'ăcat  două,  Mu- 
ide  ochii  uneî  mahalagtie  ce  murise,  lu- 
va  mal  face  aliă  dată.  Frate-mieu  şezând 
e  pe  toţi  păduchi,  câţi  găseşte  in  (âmaşă; 
inul  acesta  a  petrecut  cu  un  ibovnic  at 
plânge  durerile  naşterii. 
rmeazâ  un  şir  de  întrebări  şi  răspunsuri. 

aceea  veniră  toate  femeile  la  împărat, 

împărăteasa  şi  cerură  să  li  se  dea  lor 

lua  parte  la  viaţa  politică  a  bărbaţilor. 
1  ştia  ce  să  le  râspunză,  atunci  veni  Ber- 
ii împăratului,  că-1  va  scăpa  de  acea  nă- 
e  Bertold  in  piaţă  şi  cumpără  o  vrabie  vie 

o  cutie,  pe  care  o  aduse  împăratului  şi  "I 
laţă  acea  cutie  închisă  la  împărăteasa  şi 

să  le  zică  să  aducă  măine  cutia  nedes- 
;are  Ie  va  îndeplini  cererea  lor. 
isă  n'aâ  putut  răbda  până  a  doua  zi  să 
acea  cutie,  ci  o  deschiseră  îndată.  Dar 
iseră  şi  păsărică  ce  era  intr'ănsa  sbură  şi 
e  făcu  nevăzută,  aşa  în  cât  femeile  nici 

cunoască  ce  pasăre  era.  A  doua  zi,  când 
parat  el  le  arătă,  că  nici  o  zi  n'atl  putut 


bf  Google 


răbda,  şi  cum  pot  ele  cere  să  fie  sfetnici  şi  judecătorî. 

Impară:  easa  află  că  şi  aceasta  era  o  năsdrăvânie  a 
lui  Bertold  şi  căută  cu  orî  ce  chip  să'l  omoare ;  dar  el 
scăpă  prin  vicleşugurile  sale.  Aşa  întv'altele ;  b^at 
tntr'un  sac  ca  să  tie  aruncat  in  apă,  înşeală  pe  păzito- 
rul săti,  spuindu-î  că  a  fost  pus  în  sac  pentru  că  nu 
voia  să  se  insoare  eu  o  fată  bogată;  atunci  se  bagă 
păzitorul  in  locul  lui  în  sac,  şi  el  scăpă. 

Alta:  daca  porunceşte  împăratul  să  spânzure  pe 
Bertold,  îl  roagă  Bertold  să-1  lase  pe  dânsul,  să-şTa- 
teagă  copacul  eare-I  va  fi  pe  plac.  împăratul  îî  împli- 
neşte dorinţa,  dar  în  zadar  colindează  prin  toată  ţara 
eu  oamenii  împăratuluîi,  Bertold  nu  găseşte  un  copaciă 
să-i  fie  pe  plac. 

Atuncea  îl  ia  împăratul  la  curtea  luî  să  şază  acolo. 
Dar  nn  poate  să  mănânce  bucatele  de  la  masa  împă- 
rătească, îşî  strică  stomacul  şi  moare.* 

Manuscriptul  nostru  mal  posedă  invăţăturî  date  de 
dansul,  eănd  era  bolnav,  ')  şi  o  dilată,  ce  aă  «găsit 
după  moartea  sa,  la  căpătâiul  luî,  care  era  scrisă  de 
Ţirfelio  logofătul,  cu  învăţătura  lui  Bertold,  *) 

Afară  de  această  redacţiune  lungă,  maî  posedăm 
şi  una  scurtă,  care  precum  se  vede  e  tradusă  din  ita- 
lieneşte şi  tipărită  pentru  ântătaşT  dată  la  1799 ;  ") 
ediţiunea  a  doua,  pe  care  o  avem  noî,  este  din  1836 ; 
tipărită  în  TransUvania  (Sibiiu?)  intitulată  :  Viaţa  M 
Berioldo  ^i  a  lut  Bertoîdino  feciorul  luî;  din  preună  ^ 
a  lu\  Cacasino  nepotului  lui. 

')  Fol.  73—74 
•)  Fol.  74—76. 
^  laroa  :  Bibliografia  rom.  Bucur.  1873  p,  19. 


.,gnz^=b,G00gIe 


LITERATURA   POFULARi  ROI 

i\  eate  îatocmal  acelaşi  ca  şi  în  redacţiucea 
,  cu  singura  deosebire  că,  e  lipsita  de  or 
mint^  o  urmă  mică  s'a  păstrat  ia  discuţie 
Ido  şi  măscăriciul  care  se  chiamă  aci :  Fa- 
aceea  nu  estragem  nimica  dintr'această 
fiind  aproape  identicăeu  cea  desvoltată.  Din 
nu  ae  află  mi^  nimica  intr'aceasiă  redacţi- 
,te  că  se  pomeneşte  pe  titlul,  şi  Cacasino  nu 
cât  numai  pe  titlul,  Dar  Bertoldino  fiul  cel 
(  Bertoldo,  a  fost  asemenea  localisat  de  d. 
care  l'a  numit :  Guguţel.  «)  II  lipseşte  însă 
irtanţă. 

[  mare  este  influenţa  lui  Bertoldo  asupra 
•  şi  în  unele  puncte  asupra  basmelor  şi  po- 
t  priveşte  proverbele  vom  reveni  asupra  luî 
i  oeaziunea  lileraturel  etice, 
i  ce  priveşte  basmele  relevăm  povestea 
iculuî  cea  isteaţil"  =)  Boerul  întreabă  pe 
este  mai  gras  în  lume?  ce  este  maî  bun  ? 
mal  Iute  ?  Fala  Ită  îl  învaţă  să  răspunză : 
I  lume.  e  pământul,  că  ne  dă  toate  bunătă- 
ite  de  cât  toate  e  gândul;  maî  bun  decăt 
eu  care  ne  suferă  pe  lume,  cu  toate  rău- 
re.  Apoi  regăsim  cererea  Întocmai  ca  in  Her- 
ul porunceşte  fetei  săracului  să  vie  la  curtea 
Ea  să  fie  nici  îmbrăcata,  nici  desbrăcată, 
nici  pe  jos,  ni<A  pe  drum,  nici  lângă  drum. 

-21. 
fiul  vicleanului  Meţter-Perdaf  de.  X.X.X.  Qalaţ 

,  baame  1882  Na.  XV  p.  164—182. 


.,gnz^=b,G00gIe 


Corn  se  ^icu  dimineaţă,  fata  aruncă  pe  dansa  un 
vtdog  (plasă)  luă  maţele  la  subţiori,  şi  incălică  pe  un 
ţap. 

Merg&nd  ast-fel  pe  drum  ea  nu  era  nicî  călare 
nidC  pe  jos  căct  ti  da  de  pămătit  cănd  un  picior  când 
altul  ţapul  fiind  pitic;  umblă  nid(  pe  drum  nici  pe 
lângă  drum,  căcî  ţapul  nu  ţinea  drumul  drept. 

Grimm ')  a  cules  o  .^iumă  de  paralele  din  literatura 
basmelor  şi  chiar  din  legende  vechi  germane.  Noi  am 
cules  un  basm  ţigănesc,  aci  în  BucurescI,  unde  fata 
cea  înţeleaptă  vine  asemenea  învelită  Intr'o  mreăje, 
călare  pe  un  ţap  aşa  în  căt  picioarele  ating  pământul, 
^vine  prin  şanţul  ce  este  alăturea  cu  drumul  cel  mare. 

Literatura  întreagă  a  cules-o  Oesterley,  de  oare-ce 
a  intrat  şi  în  Gesta  Romanorum  '),  ba  chiar  în  Sibe- 
ria se  află  o  paralelă  *). 

Cel  alt  pasagiu  care  urmează  imediat  şi  pe  care 
l'am  citat  în  extenso  se  găseşte  întocmai  aşa  în  textul 
cel  vechio  latin  al  lui  Salomon  şi  Mai-colphus  ;  *) 
'  In  basme  franceze  şi  în  alte  se  regăseşte  mai  cu  a- 
celeaşi  cuvinte  *).  Un  alt  esemplu  din  literatura  popu- 
lară nescrisă  unde  a  intrat  puţin  schimbat  acest  epi- 
zod din  Bertold  regăsim  la  Anton  Pann '),  relativ  la 
proverbul:  .Unde  e  minte  multă, e  şi  nebunie  multă.* 

')  Mărchen  voi.  III  p.  170—172  relativ  la  basm  No.  94. 

*)  Cap.  12i  tji  pag.  Ti2  v.  Dunlop-Liebrecht  pag.  214. 

•)  Eadloff:  Sprache  der  tlirkischen  Staemme  S^d-Sibiriesu  toI. 
IV  StPetersburg  1872  p.  201—209. 

*)  YeadoMkn,  I.  c.  pag.  279—280. 

^Comay:  Conte»  eW.  B«mama  1879  p.  253  No.  XV;  Ken- 
fant  et  le  cur^.  Paralele  y.  B.  Koehler  în :  Melusine  I  p.  475. 

^  AnUm  Fann :  Povestea  vorbii  II  Bucur.  1853  p.  139—141. 


bv  Google 


LITERATURA  POPDLÂrA  ROMAnA 


LII  plecat  o  dală  unii  nk  peţeascâ 
"au  mers  la  o  fată  ca  »ă  o  privească, 
)acă  se  uitară  el  în  bătătura 
li  pe  fata  'n  spale  dacft  o  văzură 
^ără  să  vorbeasă,  toţi  împreună 
rftvălind  d'o  dată  I-au  dat  zioa  bună. 
'ată,  filrS  Teste  văiându-I  grămadă 
;u  necaz  în  sine  ziae  'n  văiit  cu  dadă : 
)  tîr'ar  puHtie  casă  ^ră  toacă. 

^I  o  întrebară :  iiibT{^  ta  ce  face  ? 
■■ata  le  răsponue  ;  ţade  'n  dos  ţi  tacă, 
ii  din  doă  rele  face  una  bună, 

Jar  tată-tău,  nnde-I  ?  —  a'a  dus  ca  să  ■vie. 
-  Vine  curând  oare?  —  eu  nu  ştiu,  el  ţtie, 
De  va  da  d'a  dreptul,  o  sa  zăbovească, 
Je  va  da  d'ocolnl  'ngrab  o  aă  «osească. 
—Dar  lelea-ta  ande-I  ?  Ta  răspunse  Iară  : 
!;I  plânge  'n  cămară  râsul  d'astS  vară. 
luEÎnd  acei^tea,  ceea  ce  venise, 
''ără  să'nţeleagă  fata  ce  te  nise. 
Pe  muma-i  câtând'o,  de  dânsa  dădură, 
itând  cârpind  supt  umbră  la  o  vechitură. 
.1  dau  bună  zioa,  îl  spune  pentru  fată, 
:?uin  că  la  râiipuiiBnri  le  păru  ciudată, 
ii  că  nu  putură  vorba-I  aă  'nţeleagă, 
^e  răspuns  le  dete,  nu  pot  să-I  aleagă. 
Uuma  el  răspunde ;  o  ştiu  aţa  face, 
[a  tot  cam  în  pilde  să  vorbească-!  place. 
Dei^  el  o  mgară  Hă  le  tălmăcească 


bf  Google 


Yoriiele  copilil  ce'o  ii  'nchipulască  ? 
Mutna  fetii  zise:  dacă  v'k  mirare. 
De  a  vi  le  spune  nu  e  lucru  mare. 
Casă  &rS,  toiică,  copila  ce  zise, 
Ie,  că  n'avem  cSSne,  care  trebuise 
Să.  latre,  să  spue  din  poartă  d'afară, 
Să  ne  dea  de  ştire,  că  streini  intrară. 
De  tatăl  sMi  Iară,  v'a  zîr  Ia,  pe  semne. 
Fiind  că  dus  este  cu  carul  la  lemne, 
Şi  d'o  da  d'adreptul,  e  un  noroî  mare, 
Ş'o  să  zăbovească  aci,  prin  urmare  ; 
Iar  ocolind  drumul,  atnncea  să  :;tie. 
Că  n'are  zăbavă,  curând  o  să  vie. 
Cela,  ce  vă  zise  de  sora-sa  iară. 
Că  'ijt  plânge'n  cămară  râsul  d'aată-varS, 
E  că,  ca  mireasă  din  rus  ţi  din  glume. 
Se  pomeni  groasă,  ca  toate  din  lume 
Ş'acam  vrând  să  nască  că  i-a  sosit  ceasul, 
Plânge  ^i  nk  vaită  ^i  î^I  suflă  naauj. 
Ste  vorba  Iar  care  v'a  zis  pentru  mine, 

Mă  căznesc  aicea,  precum  vedeţi  bine 

Din  aceste  doă  cămSţI  rupte,  rele, 

Să  fac  una  bună,  d'nl  putea,  din  ele. 

Fondul  e  acelaşî,  numai  forma  e  puţin  schimbată, 
dovadă,  că  a  intrat  în  literatura  nescrisă,  şi  de  aci  a 
fost  ,de  prin  lume  adunată,  şi  larăşî  la  lume  data.* 


.,gnz^=b,G00gIe 


HALIMA 

cu  care  ne  ocupăm  noi  acuma,  nu  m^  este 
poveste,  ci  o  colecţiune  întreagă  de  poveşti 
adunate  intr'un  loc  întocmai  ea  râurî  ce 
!at  într'o  mare.  Cea  mal  mare  parte  dintre 
veşti  de  origină,  indică  este  cunoscută  în 
jă,  deja  din  secoLul  al  zecelea 
i,  renumitul  istoriograf  din  sec.  X  (f  în  Cairo 
egireî).  scrie  :  ,Ceea  ce  priveşte  cărţile  ce 
aduse  şi  carii  au  fosi  traduse  din  limba  per- 
ană  şi  grecească,  fi  am  pomenit  dfja,  d.  e  : 
itulată  (în  limba  persană)  .Hezâr  asfaneh' 
oveştî,  care  în  traducere  arabă  sună  :  ,Alef 
iceastâ  carte  poartă  în  genere  titlul  de  ,Alef 
aliat*,  .1001  de  nopţi'.  De  atuncea  deja 
icel colorit  viu  ce-idedese  fantazia  orientală. 
)!  !n  secol  merge  această  colecţiune  tot  îm- 
-se  cu  poveşti  de  alte  izvoare,  atât  indice  şi 
Lt  şi  arabe  şi  rabinice,  văr&te  într'ănsa  de 
iţii  scriitori  şi  eopişU.  Cel  d'ăntăiu  care  a 
Europa  poveştile  din  1001  de  oopţi,  este 
jalland,  care  le  a  tradus  şi  publicat  la  anul 


bf  Google 


9» 


1704 — 1708.  După  aceea  a  mal  adaus  câte-va  volume 
de  poveşti  din  manuscripte  arabe  ce  le  căpătase  în 
unnă.  După  moartea  luî  mal  adăugară  Chavis  şi  Ca- 
zotte,  o  sumă  de  poveşti,  scoase  din  alte  manuscripte 
arabe.  Toate  aceste  fură  revisuite  şi  de  nou  editate  de 
Caussin  de  Pereeval  şi  apoi  de  (iauttier.  Ediţiunea 
cea  maC  complectă  însă  (în  15  volume),  este  acea  nu- 
mită de  Bresîau  filcută  de  Habieht,  von  der  Hagen  şi 
Schall;  această  ediţiune  şitraducţiunes'a  (acut  pe  baza 
unnî  manuscript  arăbesc  din  Tunis.  Cea  mal  răspân- 
dită şi  mal  des  tradusă  însă  este  întâia  ediţiune  a  lui 
Galland.  Nu  este  nicf  o  limbă  a  Europei  culte  în  care 
să  nu  fi  fost  tradusă  ,1001  de  nopţi.* 

E^te  decî  de  prisos  a  mal  vorbi  aci  despre  coprin- 
sulcoUecţiunel  ,1001  de  nopţi*,  aşa  de  binecunoscută 
de  toată  lumea.  Se  ştîefoartebine,  că  un  împărat  oare 
care,  avea  obiceiul  de  omorea  pe  fie-care  dimineaţă, 
femeea  ce  o  luase  seara  trecută,  fiind-că  femeea  cea 
d'ântăia  ce  avusese  n'a  fost  credincioasă.  Una  din  a- 
cele  femei  însă,  începe  a  spune  o  poveste  şi  împăratul 
o  lasă  să  trăeaseă  până  când  o  isprăveşte,  apoi  spune 
aha,  şi  iar  alta,  până  când  trec  1001  de  nopţi,  şi  în 
aceste  poveşti,  arată  cum  că  sânt  şi  femeî  credincioase, 
împăratul  se  lasă  de  obiceiul  său  şi  trăeşte  fericit  cu 
această  feraee  a  luî. 

Pe  lângă ,  1001  de  nopţi'  şi  ca  o  imitaţiune  a  lor  a 
scria  renumitul  Derviş  Mocles,  capul  Sufilor  din  Fer- 
sia, ,  1001  de  zile'  in  limba  persană.  Baza  acestei  colec- 
ţiunl  sânt  piese  de  teatru,  scrise  în  limba  indică ,  pe 
carii  el  îl  prelucra  supt  forma  de  poveşti,  Petis  de  la 
Croix,  care  era  prietin  cu  autorul  în  Ispahan  la  1675, 


.,gnz^=b,G00gIe 


flj  LITERATURA  POPULARĂ  ROMÂNA 

căpătă  de  la  dănsu  o  copia  acelor  1001  de  zile ,  şi  el 
le  traduse  franţuzeşte.  După  această  traducţiune  s^a 
făcut  o  traducţiune  în  limba  italiană  (Ia  1720),  tot  aşa 
şi  din  1001  de  nopţi.  Din  aceste  ediţîunl  italiane  s'a 
fâciit  cartea  grecească  :  Apapixov  MvsoIoywov  ^). 

fentrua  forma  acest:  .AraviconMythologicon'  s'aft 
contopit  acele  două  coleeţiunl  într'una ;  adică  din  1001 
de  nopţi  şi  1001  de  zile  s'a  fâcut  .Halimaua*  grecea- 
Fcă.  Voi  I.  corespunde  cu  lOOl  de  nopţî  noaptea  1 — 
86,  iar  cele  alte  două  volume  ale  traducţiune!  greceşti 
coprind  întreaga  colecţiune  de  1001  de  zile.  Această 
contopire  grecească,  este  prototipul  .Halimalei"  ro- 
mane. La  1782  pomeneşte  deja  Sulzer  un  manuscript 
din  .Halimaua'  noastră  ^).  Se  vede  că  este  identic  cu 
manuscriptul  acela,  din  care  posede  Biblioteca  centrală 
din  Bucureşti  numai  volumul  al  treilea.  Noi  dăm  aci 
titlul,  căci  ne  arată  şi  originalul  după  care  s'a  lăcut 
traducerea. 

.Aravicesc  mitologicon,  care  cuprinde  povestiri  ţii 
întâmplări  foarte  iscoditoare  şi  frumoase,  aîcătuile  în- 
tâi pe  limba  aravicească  prin  prea  învăţatul  şi  prea 
înţeleptul  derviş  Ampumpekir,  iar  acum  întâi  din  ita- 
lieneşte tălmăcite  pre  limba  grecească  şi  tipărită,  care 
cu  multă  osărdie  s'aa  îndreptat  precum  cele  i'alte  toc- 
mai aşa  şi  acesfa  nu  după  talieneşte,  d  după  greceşte 
româneşte,  precum  cele  i'alte  două  tomuri  aşa  şi  a 


1)  Veneţia  1757.  .3  voi. 

*)  Geschichte  des  transalpitiisclieii   Daclena  III,  Wien  1782  p. 
40  No.  10 :   „Cbnlimach,   Arabisulie   Fabetn,   sug   dem   Griechi- 


.,gnz^=b,G00gIc 


treilea.  La  anul  1782  lulia  27  in  Şchîeiu  Braşovului ') 
pe  pag.  504  este  scris  data  când  a  isprăvit  copistul 
1786  mart.  30  Bra^v. 

Afară  de  acest  manuscript  defect,  mal  posedă  Bi- 
blioteca centrală  şi  un  manuscript  complect,  al  ,  Ha- 
limalei' ')  de  la  care  lipseşte  numat  titlul.  Acest  raa- 
nnscript,  a  ,fost  scris  şi  tălmăcit  la  1783  cu  cheltuiala 
lid  Rafail,  igumenul  Hurezului*  şi  conţine  traducerea 
împărlitâ  în  trei  părţi;  corespunzând  ast-fel  origina- 
lului grecesc  şi  eeleî  alte  tradueţiunl  româneşti  din 
Braşov,  făcută  asemenea  în  trei  volume. 

In  strânsă  legătură  cu  aceste  tradueţiunl  şl  înfluen- 
ţat  de  dânsele  este  Halimaua  lui  G.  Gorjan,  care  se 
vede  că  s'a  folwit  de  dânsele  şi  de  originalul  imediat 
grecesc.  Coruptîunea  numelor  proprie,  lipsa  de  îm- 
părţire în  zile  saă  nopţi,  ce  s'a  mal  conservat  în  tra- 
ducţiunea  italiană,  dar  care  a  dispărut  în  cea  grecească, 
ne  dovedesc  în  de  ajuns  că  aceaslâ  din  urmă  a 
fost  originalul  luî  Gorjan.  Această  Halima  s'a  bucurat 
de  o  mare  popularitate  la  noi.  Ediţiunea  ântâia  s'a  fă- 
cut la  1835— 1837;  a  doua  la  1857  şia  treeala  1877. 

Adevăratele  ,1001  de  nopţi,*  adecă  acele  traduse 
pentru  ăntâiaşi  dată  de  (jalland  au  fost  asemenea  tra- 
duse în  limba  română,  nu  însă  din  franţuzeşte  ci  din 
nemţeşte  şi  adică  de  ioan  5arac  tipărite  în  Braşov,  în 
8  volume  la  1835— 38. 

Tot  din  Galland,  şi  acuma  din  cel  francez,    se  tra- 


')  M'  in  -i"  pa^aat  50i  pag.  3  nep.  s 
')  MaDUECriptul,  No.  9. 


.,  Google 


LITEBATUBA  POPUIARJ  ROMAnA 

tOOl  de  nopţT  ia  calendarul  Halimalelf  1879. 
1881. 

)tiltul:  ,0  ntîe  ^  una  de  zile  a  apărut  la  1881 
icţîune  de  poveşti,  cari  încă  n'au  de  loe  a  face 
e  sus  pomenite.  Cartea  de  faţă  coprinde  trelpo- 
iin  cari  cea  d'ăntâia  nu  este  alt  ceva  de  cât  ro- 
l  englez;  Sir  Bevis  sf.  Soutkamptan ;  dar  pană 
nge  Ia  noT  a  fost  mal  fntfUu  prelucrat  italieneşte 
tluI :  Bovo  d'Antona.  De  aci  l'a  tradus  Elia  Le- 
1 1501  în  dialectul  evreesc  modem,  ')  şi  din  a- 
dialeet   s'a  tradus  în  limba   rom&nă    de    către 

Aziel,  care  a  luat  şi  cete  alte  două  poveşti 
1  literatura  evreească  scrisă  în  dialect, 
şi  în  cele  alte  ţări  aşa  şi  la  noi  se  bucarau  n- 
poveşll  din  , Halima'  de  o  pupularitate  mal 
şi  au  fost  reproduse  deosebit.  Aşa  posedăm  ooî 
nuscriptul  din  1779  mai  multe  poveşU  din  ,Ha- 

eari  nu  se  regăsesc  în  .Vulgata*  noastră,  a- 
lalimaua  aceea  lucrată  după  cea  grecească. 

în  acel  manuscript  se  află  o  notiţă  din  annt 
în  care  se  numesc  acele  poveşti  de  a  dreptu 
ma'eucarenumepomeneşieşiSulzercolecţiunea 
■ă,  adică  după  numele  femeei  acelea  ce  spune 
tile  împăratului.  Se  vede  deci  că  această  colec- 
şi  nu  numat  in  redacţiunea  grecească  a  fost  bine 
eniă  cititorilor  români,  de  pe  la  finele  secolului 

l  o  altă  poveste  tot  din  1001  de  nopţi,  nu  din 

,  Steinachneider  in  ;  Arehir  f.  Litterfttvir  Geacbichte  de  B. 
voi.  11   pa§.  18.  No.  1.  V.   Dunlop-Liebreflit  pag.  483  b, 


bvGoOg^"' 


.Halimaua  Vulgalâ' s'a  tipărit  In  Bucureşti  Ia  1839 
sub  titlul: 

.Povestire  arabică  vrednică  de  băgare  de  seain£ 
găsită  in  manuscris  şi  îndreptată  de  Stanciu  Gheor- 
ghescu.' 

In  timpii  din  urmă  se  puUică  iar  traducţiuni  din 
1001  de  nopţi  dar  ele  sânt  scurtate  şi  schimonosite. 

Daca  am  voi  acuma  să  intrăm  în  observări  asupra 
Halimalei  ar  trebui  să  ne  oprim  la  fie  care  poveste, 
pentru  a  da  coprinsul  el,  a  arăta  înrudirea  cu  alte 
din  diferite  literaturi,  ceea  ce  ne  ar  duce  departe  de 
scopul  ce  ni  l'am  propus  aci.  Se  ştie  destul  de  bine, 
că  multe  din  aceste  povestiri  nu  sănt  alt-ceva  de  căt 
ba^ime  curate  şi  conţin  toate  elementele,  ce  Ie  cii- 
noB^tem  ca  părţi  esenţiale  ale  basmelor;  le  putem 
considera  chiar  curat  ca  basme  în  forme  oriental*. 
Împodobite  cu  florile  fantastice  ale  Orientului.  Itt 
cursul  acestei  cercetări,  vom  reveni  destul  de  dea  a- 
supra  basmelor  din  .Halima'. 

Noi  aci  ne  vom  mărgini  la  una  sau  două  din  acele 
poveşti,  cari  ne  interesează  din  punctul  de  vedere,  al 
literaturel  române  şi  al  originel  multiple  ce  are  Hali- 
maua, căci  nu  sânt  numai  legende,  poveştf  şi  nuvele 
indice  ce  regăsim  în  Halimaua,  ci  regăsim  chiar  po- 
veşti bizantine  într'ănsa,  cari  ne  au  venit  de  a  dftpta 
de  aci  şi  npol  i-am  căpătat  pentru  a  doua  oară  prin 
.Halimaua*  saă  ,1001  de  nopţi.'  Aşa  d.  e:  tocmai' 
.povestirea*  publicată  de  Gheorghiescu,  care  e  luata 
din  .1001  de  nopţi*  >)■ 

■}  Ed.  Habîcbt  toI.  m  uMptea  94—97. 

î 
Gwtn,  Itt.  p<«nL  no. 


.,gnz^=b,G00gIc 


98 LITERATURA  POPULARĂ  ROMAMA 

Coprinsul  eî  eate  cel  următor : 

,ln  vremile  de  demult,  când  Califul  Anin- Areşid,  îm- 
părăţia peste  Vavilon,  multe  minuni  s'aii  făcut  in  Va- 
vilon,  dintre  care  una  este  cea  următoare: 

Intr'o  zi  chemă  Califul  pe  vezirul  său  şi  ae  plimbă 
cu  el  noaptea  prin  oraş  să  vază  cum  trăesc  supuşii 
sel.  Mal  luară  şi  o  slugă  cu  dânşii. 

Elumblară  destul  şi  ne  găsind  nimic,  se  întDar- 
see&  aă  se  ducă  a  casă,  cănd  de  odată  zărirăr  tm  bă- 
trân cu  barba  albă,  ce  ducea  un  coş  !n  braţe  şi  'şl 
plângea  soartea  nenorocită.  Et  îi  întrebară  de  ce  plân- 
ge, Iar  el  nu  voi  să  spue,  crezăndu-I  că  sânt  o  strajă. 
După  ce-1  liniştiră,  el  le  zise,  că  e  un  pescar  şi  că  de 
mult  n'a  msJ  prins  nimica,  aşa  în  cât  se  află  acuma 
în  nevoea  cea  mal  mare,  împreună  cu  nevasta  şi  cu 
copil  lui. 

Moşule,  !I  zise  Califul,  intoarce-te  încă  o  dată  şi  a- 
runcă  mreaja,  şi  dacă  vei  prinde  ceva,  sau  nu,  noi 
iot  te  vom  mulţumi  cu  o  sută  de  galbeni. 

Intorcându-se  la  râu  şi  aruncând  mreaja,  simţi  de  o 
ca  dată  că  era  ceva  foarte  greu  Intr'ânsa.  O  apucară 
toţi  şi  traseră  mreaja  la  uscal,  înăuntru  găsiră  un  sipet 
foarte  grei)  aşa,  încât  abia  putea  famenul  să'l  ridice  in 
spinare ;  Califiil  dede  100  de  galbeni  pescarului  şi 
plecă. 

Califul,  vizirul  şi  famenul  se  întoarseră  la  palat  şi 
deşcbizând  sipetnl  găsiră  intr'ănsu  o  legătm-ă  sân- 
gerată şi  în  legătură  trupul  unei  femei  tăiate  în  patru 
bucăţi. 

împăratul  văzând  aceasta  se  întoarse  crunt  către 
vizirul  şi  '1  întrebă  :cine  este  ucigaşul  acestei  femei? 


bf  Google 


99 


Nu  ştia  puternice  împărate,  răspunse  vizirul.  Atuncea 
zise  împăratul,  dacă  nu  va  găsi  pe  ucigaşul  pană  !n 
soroc  de  trei  zile,  să  se  sp&nzure  vizirul  împreună  cu 
patru-zecf  oameni  din  rudele  lui.  In  zadar  au  fost  toate 
<;erfletările  vizirului,  ucigaşul  n'a  putut  fi  găsit;  după 
trecerea  sorocului  dat,  vizirul  fu  dus  înaintea  împăra- 
tului. Împăratul  îl  întrebă,  dacă  a  făcut  după  porunca 
lui,  şi  îndată  ce  răspunse  vizirul,  căn'a  găsit  pe  uciga- 
şul, ponmei  Califul  gelaţilor,  să  ia  pe  vizirul  şi  sa'I 
spănzure. 

Cănd  '1  duseră  la  spănzurâtoare.  şi  nevasta  şi  copil 
plângeaţi  cu  amar,  de  o  dată  alergă  un  tănăr  ce  stă- 
tuse pe  acolo  şi  auzise  toate,  şi  spuse,  că  el  este  uci- 
gaşul şi  că  dansul  trebue  să  fie  spănzurat.  Fe  cănd 
vizirul  ascultă  cu  mare  mirare  vorbele  tânărului,  in- 
dalĂ  veni  şi  un  unchiaş  bătrăn  care  începu  a  zice  : 
.neadevărate  sânt  cele  zise  de  tânărul,  căci  eu  am 
Ticis  pe  cucoana  ce  s'a  găsit  în  sipet*. 

Atunci  H  luă  vizirul  pe  amăndol  şi  Q  duse  la  împă- 
rat ;  tânărul  începu  şi  povesti : 

.Mărite  împărate,  săştB  că  acea  femeă  mî-a  fost  mie 
nevastă  şi  a  bătrânului  acestuia  fată.  Tatăl  mefi  m'a  în- 
surat eu  acea  tânără  şi  eu  am  trăit  mal  mulţt  ani  fericit 
cu  dânsa.  După  naşterea  de  al  treilea  copil,  rămăsese  ea 
bolnavă  şi  zăcu  în  pat.  Am  întrebuinţat  tot  felul  de 
doftorii,  dar  nu  s'a  tămăduit  pe  deplin.  Intr'o  zi  mă 
pomenesc  zicându-ml,  că  are  poftă  să  mănânce  mere. 
Eu  m'am  sculat  şi  am  căutat  mere  prin  tot  oraşul,  dar 
n'am  găsit  şi  mă  întorseiu  acasă  foarte  mâhnit.  Ne- 
vasta îmi  zise  :  .jertfeşte  orî  ce  pentru  mine,  şi  'ntf 
adu  mere  ;  că  nu  mal  poeiu  răbda' .  Eu  căutal  iar  prin 


I-,  Google 


100  LITKRATDBA  POPULARĂ  ROMJNÂ 

tot  oraşul,  Mgăduind  de  măr  c&te  un  galben,  şi  nu 
putuiu  găsi.  Un  grădinar  bătrân,  care  mă  întâlni,  vă- 
zăndu-mă  foarte  măhnît,  află  din  ceia  ce-I  spuseiu 
eu,  toată  istoria  mâhnirii  mele.  Prietene !  îmf  zise, 
mere  numai  la  BaLsora  poţi  găsi.  Ia  grădina  împăratu- 
lal,  iar  alt  nicăirî.  Mă  bueuraiil  prea  multşi  încălecănd 
un  cal  am  mers  la  Balsora,  de  unde  abea  după  cincî- 
spre-zeee  zile  m'am  întors  cu  trei  mere,  ce  am  găsit 
la  grădina  împăratului.  Viind  a  casă  am  dat  merile 
nevestilmele,  care  le  priimi  cu  mare  bucurie  şi  le  puse 
in  pat 

EQ  ■văzănd'o  mal  sănătoasă  plecaiti  m^  vesel  la 
prăvălie.  După  câte-va  ceasuri  aflăndu-mă  înaintea 
prăvăliei,  văzuIQ  trecând  un  arap  negru  pe  lângă 
mine,  care  avea  un  măr  în  mână  din  cele  trei  de  a- 
casă,  EQil  întrebaltl,deunde-l  are?  şi  el  îmi  răspunse: 
mi  l'a  dăruit  drăguţa  mea,  astăzi  am  fost  pe  ladânsa 
am  găsit-o  cam  bolnavă,  şi  ea  'ml  spuse  că  se  simte 
pial  bine;  dar  eând  eram  să  plec  de  la  dânsa  am  vă- 
zut trei  mere  în  pat,  pentru  care  bărbatul  el  s'a  fost 
călătorit  15  zile  până  le-a  găsit  şi  i  le  a  adus;  eu  o  ru- 
gaia  să'mî  dea  unul,  şi  nii-a  dat  pe  ăsta. 

Puteţi  judeca,  puternice  împărate,  urma  tânărul  eu 
povestirea,  câte  mâhnire  m'a  coprins ;  ca  unu  eşit  din 
jninfl  alergaiu  acasă,  şi  găsiu  pe  nevasta  mea  scriind. 
Eu  văzând  numai  două  mere  to  pat,  o  întrebaiu,  unde 
este  al  treilea?  Ea  întorcându-se  spre  mine  zise  :  nu 
ştiu  nici  eu !  Atunci  scoselu  iataganul,  o  străpunselu, 
şi  apoi  am  tăiat-o  în  patru  bucăţi  strigând:  la-^  ne- 
le^uito  plata  faptelor  tale  I  Apoi  am  pus-o  în  sipet  şi 
am  aroncat-o  pe  gârlă.  Când  mă  întorseiu  acasă  Id- 


bf  Google 


HALIMA 101 

talnii  pe  copii  mei  şi  cel  ma!  mare  veni  cu  laerăml  în 
■ocH  şi'ml  spuse :  jucftndu-mă  astăzi  la  poartă  cu  un 
măr  din  cele  trei  mere  ce  le-al  adus,  a  trecut  un  arap 
^i  mi  l'a  luat;  eu  am  alei^at  după  dânsul  şi-I  am  spus 
«ă  mama  e  bolnavă  şi  că  tu  al  adus  acele  mere.  Ca 
un  fer  roşiu  îmi  trecură  aceste  vorbe  prin  inimă;  am 
intrat  In  casă  să  plăng;  acolo  -  am  găsit  scrisoarea 
-ce  scrisese,  şi  acolo  îmt  scrisese  mie  plin  de  dragost  e 
^i  de  mulţumire  pentru  că-I  am  adus  merele. 

Atunci  veni  la  mine  bătrânul  ac6sta,  tatăl  nevestei 
mele,  eil  îl  spuseiii  toate,  dar  el  văzând  durerea  mea 
cea  nemăi^uită,  mă  măngâia  el  încă.  Când  am  auzit 
că  vizirul  se  duce  la  spânzurătoare,  alergaiQ  să'ml  pri- 
mesc răsplata  mea  :  Dar  bătrânul  vrea  să  ia  pedeapsa 
mea  asupră-şi*. 

Când  isprăvi  tănărul  cu  povestea  nenorocirel  sale, 
se  întoarse  Califul  iiu-ăşl  la  vizir  şi-I  porunci  ca  până 
în  trei  zile  să-I  găsească  pe  acel  arap,  dacă  nu,  va  fi 
spftnzurat.  In  zadar  căuta  şi  de  astă  dată. 

A  treia  zi,  înainte  de  a  pleca  la  împăratul,  chemă 
"vizirul  lângă  sine  pe  copila  cea  mică  a  M,  care  nu  era 
până  atuncea  acasă.  Când  o  strângea  mal  cu  dragoste 
simţi,  că  are  copila  în  aftn  un  ce  gogoneţ,  îl  scoase  şi 
era  un  măr.  Ruşan,  robul  lor  51  adusese  şi  i-1  vânduse 
în  doî  galbeiiE.  Vizirul  chemă  îndată  pe  acel  rob,  care 
nu  era  altul,  de  căt  arapul,  care  răpise  mărul  din  mâna 
copilului. 

Vizirul  se  înfăţişă  la  Calif  şi  îl  arătă  atât  mărul  cât 
şi  robul  şi  îl  spuse  toată  istoria.  împăratul  porunci  să 
se  omoare  robul ;  dar  pentru  o  povestire  a  mirului  ti 
dărui  şi  lui  viaţa.' 


Bv  Google 


LITERATURA  POPOLABĂ  ROMĂNiJ. 


Fondul  acestei  istorii,  este,  povestea  eu  mărul,  care- 
din  mâna  bârbatiiluî  ajunge  în  acea  a  femeeî  şi  de  aci 
printr'o  altă  mână  iar  la  bărbat. 

O  paralelă  Ia  această  poveste  se  află  în  .Vetala  pan- 
ciavinsati'  adică  în  colecţiunea  indică  întitulată :  -.eele 
25  de  poveşti  ale  unul  Vetala  sad  Vârcolac. '  Cu  ^nsa 
începe  această  colecţiune,  care  s'a  compus  în  secolul 

vi—vn'). 

Mult  mai  des  de  cât  în  literatura  indică,  unde  este  o- 
paralelă  isolată,  se  pomeneşte  o  poveste  analoagă  de 
către  mai  toţi  cronicari  bizantini  '}.  Femeea  cărei  se- 
întâmplă,  este  Evdochia  soţia  luî  Theodosie  cel  mie, 
care  a  murit  la  460  în  Ierusalim.  Din  literatura  acea- 
sta bizantină  a  intrat  în  cronicele  noastre,  şi  adică  a- 
tât  in  cronica  lui  Moxa  din  1620 ')  cât  şi  în  Hrono- 
grafele  noastre  din  secolul  XVII — XVIII. 

Noi  dăm  aci  textul  după  cronica  lui  Moxa  *),  el 
este  ma[  laconic  şi  se  potriveşte  mal  bine  pentru  re- 
producere, "de  cât  recenziunea  desvoltată  din  Hrono- 
grafe,  pe  care  o  tipărim  In  .Chreatomatia  română.* 

,Ce  nice  unii  bine  pre  lume  nu  laste  ca  să  nu  se 
amâstece  cu  scrabă  şi  cu  multti  amarQ  :  soarele  aco- 
peră nuorii,  aşa  şi  pre  bine  vrăjmaşii.  Deci  ce  voim  să 

')  B.iîtal  Pachiai  oâer  die  fuenfiindzwanzig  Erzaehlungen  eine» 
Daemon  ».  H.  Oeatarley-  Lpzg.  1878  paşf.  12—14. 

')  Aşa  d.  e.  Chronlcon  pascbale  p.  316,  Glycan,  AnDAle  ed. 
Veneţia  1729  IV  p.  201.  ManaeseB  Synopais  chronic.  Tera  2640 
—2701  Veneţia  1729  p.  -45,  Oesterlay  la  Baital  Pachiaî  p.  177 ;  a- 
cesta  mal  aduce  atolo  si  alte  paralele  din  lileraturele  moderne. 

•)  Publicaţi  de  d.  HSaden  în;  „Cuvente  den  bitrânl"  I  Bucnr. 
1878  p.  346-406. 

')  I-  c.  pag.  367. 


bf  Google 


spunema  ?  vila  ')  bine  Theodosie  eu  împ^ăteasa  ta 
loale  zilele  în  dezmerdăciune ;  dect  de  năprasnă  veni 
ca  nn  văntii  cu  vivorii  urăclunea ;  că  aduse  oare-cine 
împăralulnl  unii  mărQ  prea  mare  şi  frumos ;  el  se 
miră  şi-l  tremise  împărătesei,  ea  încă  se  miră  şi-l  tre- 
mise  la  PavlinQ  naşu-său ;  Elâ  ou  ştiuse  de  mărfi,  că 
au  fosta  în  mâna  împăratului,  ce  i-lil  duse  dard ;  dea- 
ca-IO  văzu,  elu-şii  prepuse  eu  gândtl  rău  şi  Iremease 
atunce-şa  de  o  chemă  şi  o  întrebă  :  unde  e  mărul  ? 
Iară  ea  se  jură  că  Tafi  măncatQ ;  eiii  atunce  i  arătă 
mărul  şi-i  scoase  minciuna  în  in\& ;  deci  pre  bietul 
Pavlinft  i  tăe  capul  atunce-şti.  Iară  pre  împărăteasa  o 
goni  de  la  dânsu.  Ia  se  duse  la  lerosalimQ  şi  multă. 
milostenie  împârţi  mănăstirilor  şi  mişeilord  *)  şi  se 
sfrâşi  acolo. 


>)Adecfi:  triUa. 
•)  Adecâ;  săracilor. 


.,gnz^=b,G00gIe 


ARCHIR  SI  ANADAM 

Noi  preferim  a  trece  acuma  peste  toate  cele  alle 
poveşti  din  Halimaua  noastră,  pentru  a  ne  ocupa  mal 
mult  cu  o  poveste,  care  lipseşte  tn  Halima  dar  care 
se  află  în  ,1001  de  nopţi*,  şi  care  a  venit  Ia  nolinde- 
pedent  de  dânsa,  tot  din  cercul  bizantin,  prin  inter- 
medierea Slavilor  şi  adecă  : 

ARCHIR  SI  ANADAM 

In  adausul  publicat  de  Chavis  şi  Cazotte  la  1788,  la 
,1001  denopţ[,*alelidGalland,  de  care  adaus  am  po- 
menit mal  sus,  se  află  o  poveste  arabă  întitulată  : 
Sinkarib  p  crf  ddi  vezirl  aî  Ită.  Această  poveste  se  a- 
flă  asemenea  în  ediţiunea  lui  Habicht:  ')  htoria  in- 
ţelepttdui  Heykar.  Acest  Heykar  nu  este  alt-cineva 
decât  al  nostru  .Archir*  şi  .Sinkarib*  saQ  .Sencha- 
rib*  este  .Sinagrip*  cum  scrie  Anton  Pann  în  ediţia 
luK '). 

La  noi  însă  n'a  venit  din  acele  colecţiuni  orientale, 

>)  Voi.  Xm  noaptea  516  urm. 

^  înţeleptul  Archir  ei  nepotal  său  Aniul&m  de  Anton  Pann  ed. 
I-a  Bucur.  1849  ed.  2-a  185i  ed.  3-&  1880. 


bf  Google 


ABCHIB  ŞI  ĂSADAM 105 

ci  mal  Intâiu  a  venit  din  orient  la  Byzanţ  şi  acolo  a 
influenţat  Intr'un  mod  foarte  adânc,  pretinsa  viaţă  fa- 
buloasă a  lui  Esop,  ce  se  atribue  în  general  lui  Planu- 
des.  Povestea  însăşi  este  chiar  mal  veche  dec&t ,  1001  de 
DoptI'  şi  o  putem  aduce  !n  str&nsă  legâtură  cu  legen- 
dele solomonice  şi  cu  Bertoîdo,  de  care  era  vorba  mal 
sus.  Ârcbir  are  asemenea  caracterul  inţelepciuoel  a- 
foristiee  şi  vom  întâlni  în  ,Archir'  râspunsurî  ca  în 
Bertoîdo  şi  povestiri  ca  în  legendele  solomonice  şi  în 
viaţa  lui  Esop.  Aceasta  din  urmă  o  schiţăm  in  partea 
a  doua  a  cărţii  de  faţă  cu  ocaziunea  literaturel  etice 
sati  didactice,  unde  vorbim  de  viaţa  şi  de  pildele  lui 
Esop. 

Prelucrarea  grecească  bizantină  nu  s'a  descoperit 
pană  astăzi :  avem  din  contră  tradueţiunl  slavice,  atât 
ia  Slavi  din  Peninsula  Balcanică  eăt  şi  îa  KuşI,  unde 
a  fţjuns  de  timpuriu  carte  populară^).  Textul  slav  a 
fostpiiblicatde'Pypin*).  lagie's'aocupatcu  dânsul')şi 
Jirecek*}  pomeneşte  că  această  carte  ar  fi  esistat  la 
Bulgari. 

Din  Sloveneşie  s'a  tradus  deja  în  secol.  XVII  în 
limba  romană,  eăci  noi  recunoaştem  în  Istoria  lui  Ai-- 


')  GalahovQ  :  Istoria  nisskol  slavesnoBti  voi.  I.  St.  Ptrsbg  1880 
p.  «5— 4i8. 

*)  Pypin  ;  Pamlatn.  starînoi  russk.  lit.  II.  p.  .^67-370. 

')  lagic';  Prîiozl  k.  hîator.  kuijev.  narod.  hrvalok-  iarbak  p.  73 
T,  Archiv  filr  alav.  Philologie  voi.  V.  p.  482. 

*)  Jirecek  :  Geschiclits  der  Bol^aren. 


.,gnz^=b,G00gIe 


ITURA  FOPULABA  ROMÂnA 

ă  d.  Cipariu  într'un  manuscript  dio 

rckir  şi  Anadam'). 
din  1784seaflălnpose5iuneaiioastră 
ivederat,  că  Archir  a  esistat  deja  în 
iteratura  română,  şi  că  Anton  Pann 
decât  a  tipări  manuscripte  maî  vechi 
îăndu-Ie  maî  mult  sad  mal  puţin.  Maî 
t  deja  un  cântec  de  stea  maî  vechiu 
in  şi  acuma  o  carte,  tipărită  de  dfin- 
3.  In  cursul  acestei  cârţî  vom  maî 
;a  a  reduce  activitatea  literară  a  lui 
levărata  eî  măsură. 
manuscriptul  nostru,  intitulat : 
lagrid  împărat  ci  stăpâneţara  Doru- 

île  vechi  un  împărat  ce  stâpânea  ţara 
uî  era  Sanagrid,  şi  avea  lângă  dân- 
iţ,  numele  lui  era  Archir  şi  era  foarte 
)gaL  foarte,  şi  neavănd  copil  din  tni- 
un  nepot  al  lui  ca  fecior  de  suflet, 
iam.  El  11  învăţă  cii  toată  înţelepciu- 
[i  mare. 

&  toate,  îl  luă  şi  'I  duse  la  împăratul 
!ul  lui,  împăratul  priimi  deci  pe  Ana- 
Archir.  Anadam  slujia  pe  împăratul 

Zz. 

ntilicat  ţeArchirie  ca  Arghir(l!t)  din  Arghir 
ţi  a  traa  de  aci  conclusiunf  despre  baWnl 
:ttv,  d.  bătr.  II  pag.  XXXVn  urm. 
08  b.  d!n  mauuacriptul  niîxt,  tn  cure  se  afli 


.,gni^=b,G00glc 


ABCHIB  Şl  ASADAM  107 

^i  era  bun  şi  cinstit  de  cât  toţi  boeril.  Iar  într'o  zi  î^ 
pnae  gând  rău  la  inimă,  cum  ar  face  să  piarză  pe  un- 
diiul  său,  ca  să-l  rămftie  casele  lui  şi  averea  lui  în- 
treagă. Şi  scrise  o  carte  cu  pecete  împărăteasca  la  un- 
chiul său  Anaiiam,  să  se  scoale  cu  toată  oastea  lui,  şi 
să  vie  la  d&nsul,  că  e  încongiurat  de  oastea  turcească. 
Archir,  cum  văzu  scrisoarea,  se  sculă  cu  toată  oastea 
şi  purcese  la  Sanagrid.  Iar  daca  se  apropiară  Archirie 
cu  oastea  de  cetate,  merse  Anadam  la  împăratul  şi 
pftră  pe  unchiul  său  cum  că  Archiri  s'a  resvrătit  asu- 
pra lui.  Şi  Anadam  zise,  că  va  aduce  pe  unchiul  său 
cu  cuvinte  bune,  să  vie  ta  împăratul.  Cum  veni  Archir 
puse  împăratul  de-1  prinseră  şi  porunci  să-l  ucigă.  Iar 
armanului  i  se  făcu  milă  de  Archir,  care  'l  era  prieten 
de  multă  vreme,  şi-1  duse  la  casele  lui ;  acolo  tă^ă  ca- 
pul unul  vinovat  de  moarte,  ce  se  asemăna  cu  Archir 
şi  '1  duse  împăratului ;  iară  în  mijlocul  casei  (Seu  o 
groapă  mare,  acolo  şedea  Archir  şi'I  hrănea  jupăneaaa 
\vî.  Iară  împăratul  dede  lui  Anadam  toată  avuţia  lui 
Archir,  unchiul  său. 

Şi  auzi  Faraon  împărat,  de  la  Eghipt,  că  a  perit  Ar- 
chir, sfetnicul  lui  Sanagrid  şi  trimise  un  sol  cu  o  carte 
la  ţara  Dorului;  în  carte  zicea:  ,Să'mI  trimiţi  nişte 
meşteri,'  cari  sâ'ml  zidească  o  cetate  nirf  în  cer,  nici 
pe  pământ,  şi  meşterii  să  vie,  nici  călări,  nici  pe  jos, 
nici  îmbrăcat,  nici  desbrăcaţî,  şi  curând  să'ral  răs- 
pimzl  cuvintele  acestea;  c4  dacă  nu  vel  face  aşa  să 
şUI,  că  viâ  cu  toată  oastea  Eghiptulul  şi-ţl  spai^  ce- 
tatea.* 

Sanagrid  cetind  cartea,  se  speria  foarte  rad,  şi  'şl 
aduse  aminte  cu  jale  de  sfetnicul  săti,  Archirie,  pe  care 


.,gnz^=b,G00gIe 


108  UTERATUBA  POPULABJ  BOMĂKA 

!1  pUBeee  la  moarte.  Cum  se  tot  bocea  ăe  moartea  ]ul. 
Arehirie,  veni  acel  armaş  şi  spuse  împăratului,  că  nu 
l'a  omor&t ,  ei  că  trăeşte  ascuns  într'o  groapă.  împă- 
ratul plin  de  bucurie,  porunci  să-l  aducă  înaintea  lui 
şi-I  spuse  toat&  pricina  cu  Faraon.  Iar  Archiri  zîse  : 
Pentru  aceasta  să  fîl  f^  de  grijă;  şi  ceru  3&-i  dea  doi 
vulturi  de  cel  mari,  şi  luănd  cu  sine  meşteri,  pomi  Ia 
Eghipet;  Inaă  pe  meşteri  îUmbrâcă  în  nişte  .voloace* 
şi  i  arătă  Iul  Faraon. 

Cum  ajunse  la  Faraon  îl  întrebă  cum  a  venit?  şi 
Arcbiri  răspunse  :  eil  am  venit,  nici  călare,  nici  pe- 
destru, şi  meşterii  mei,  nici  îmbrăcaţi  nici  desbrăcaţi. 
Faraon  zise  :  măine  să  fii  gala  să  'ml  zideşU  oraşul. 
Archiri  zise :  bine.  A  doua  zi,  dimineaţă,  luă  el  o  raclă, 
legă  de  dansa  cel  doi  vulturi  şi  puse  !n  raclă  un  copil 
mic,  şi  zise  :  să  rididE  o  ^igare  cu  came  drept  !n  sus, 
şi  vulturi  se  vor  repezi  după  dânsa ;  de  sus  să  strigi 
să-ţl  dea  var  şi  cărămidă.  Aşa  iăcu  şi  birui  pe  Faraon. 

Alunei  zise  Faraon  :  să'ml  faci  o  funie  de  nisip.  Iar 
Archiri  găuri  într'un  perete  din  raclă  în  dreptul  soa- 
relui, şi  puberă  nisip  de  curgea  prin  gaură  şi  se  arăta 
ca  o  funie  de  nisip ;  şi  zise  Arehirie  călrâ  tmpăratul, 
să  străagă  acea  funie. 

Apoi  îl  întrebă  :  ,Ce  este  copaciul  cu  12  ramuri;  şi 
într'un  ram  cftte  4  cuiburi ;  şi  într'un  cuib ,  câte  6  (!) 
oao,  unul  negru,  altul  alb?  Iar  Arehirie  zise  :  copa- 
ciul este  anul,  Iar  12  ramuri  sânt  12  luni  într'un  an; 
Iar  patru  cuiburi ,  sânt  patru  săptămâni  intr'o  lună; 
iar  7  oao  sânt  7  zile  tntr'o  săptămână,  unul  negru 
altul  alb ;  albă  este  zioa,  neagră  este  noaptea. 

Faraon  împărat  cunoscu  că  este  Arehirie  ,  U  bla- 


bf  Google 


ABCHIR  ŞI  ASADAM IM 

goslovi  şi-I  trimise  cu  darnrî,  îndărăt  la  Sanagrid  îm- 
păratul. 

Şi  Sanagrid  îl  incărcă  cu  daruri,  pe  cart  le  dete  toate 
armaşalul,  fiind-câ  i  dăruise  atuncea  viaţa.  Iar  el  rugă 
pe  împăratul,  să-î  dea  pe  nepotul  său,  să-I  înveţe  înţe- 
lepciune. Şi-Î  bătea  fîlră  mUă,  învăiandu-l,  * 

Această  poveste  despre  înţeleptul  Archtr  şi  nepotul 
săC  Anadam,  pe  care  o  comunicăm  după  manuscript 
—  textul  Iul  A.  Pann  se  deosibeşte  în  unele  punc- 
te de  această  redacţiune  —  privit  din  punct  de  ve- 
dere general  se  a'îeamănă  întocmai  cu  viaţa  lui  Esop, 
pe  care  o  publicăm  alăturea  ca/abulele  lui.  Araftndol, 
jHrecum  am  observat  mai  sus,  au  o  sorginte  comună: 
legendele  solamonice,  şi  de  aceea  în  unele  puncte  se  po- 
trivesc şi  cu  Beftoldo. 

Inaintănd.spre  originea  acestei  poveşti, regăsim  pa- 
ralele mal  cu  seamă  la  epizoadele  conţinute.  Dialogul 
între  Archirie  şi  Faraon  ne  reaminteşte  dialogul  Iid 
Aşmedai  cu  împăratul  Solomon  asupra  căruia  a  In- 
fluenţat oareşl-cum  şi  dialogul  între  acest  din  urmă  şi 
regina  Sava,  de  care  vorbim  mal  la  vale.  Dialogul  este 
mal  desvoltat  Ia  A.  Pann.  unde  împăratul  mei  întreabă 
căte-ceva  pe  Archirie,  mal  mult  decăt  în  textul  din 
manuscript.  De  remarcat  în  special  este  cîmilitora  coi 
municată  mal  sus,  care  a  intrat  In  literatura  popu- 
lară română  ş\  In  literatura  populară  univ^sală ;  ba 
se  află  chiar  In  Şahnamek  sau  în  Cartea  regilor,  ves- 
tita epopeă  persană  Rlculă  de  Firdusi, 

Procedând  în  ordin  cronologic  regăsim  cimilitura 


.,gnz^=b,G00gIe. 


110  LITEHATURA   POPULAU*  BOMANĂ 

aceasta  la  noi,  mal  iniâiu  la  Stamati '),  apoi  în  Roinâ- 
nal  glumeţ*) !  şi  înafârşit  la  Ispirescu  ')  avSad  la  ceî 
doi  d'ăntăl  aceeaşi  formă,  adică  : 

Am  lin  copaci,  cu  doispre-zece  craci,  şi  în  tot  era- 
cul  câte  patru  cuiburi  şi  în  tot  cuibul  câte  şapte  ouă. 
,    (Anul,  lunele,  săptâniâcile  şi  zilele). 

iar  la  Ispirescu : 

,Am  un  copaciu  cu  12  ramuri,  în  fie-eare  ramură 
câte  4  cuiburi,  în  fie-care  cuib  cftte  7  ouă.' 

(Anul,  lunile,  săptămânile,  şi  zilele). 

Epizodul  cel  alt,  cum  că  meşterii  să  vie,  nici  îmbră- 
caţi, nid  desibrăcaţl,  care  se  află  numai  în  manuscript, 
a  fo6t  tractat  deja  de  către  noi  mal  su9  *),  unde  împă- 
ratul porunceşte  lui  Bertotd  aă  vie  tot  aşa :  nici  gol 
nici  imbrăcat. 

In  fine  mal  este  zidirea  oraşului  in  aer,  şi  meşteşu- 
gul lui  Achîrie.  Aceasta  nu  este  de  cât  o  mică  schim- 
l>are,  ce  s'a  f&cut  cu  o  legendă  solomonică. 

in  literatura  serbească  s'a  păstrat  într'un  basm  ") 
«upt  o  formă  foarte  aproape  cu  povestea  noastră. 

, înţeleptul  Solomon  voia  să  ajungă  pană  la  slava 
cerului.  Spre  acest  scop  prinse  doi  vulturi  şi  nu  le 
^e  de  mâncare  trei  zile ;  după  aceea  legă  o  raclă  de 
picioarele  lor,  se  puse  in  raclă  şi  ţinu  In  mână  deasu- 


>) '  pepelea  sun  trSdicinnl  năcmnare  RomăneacI,  tipilrit  la  un  loc 
«a  Alexuiâria,  IsţI  1868  p.  112. 

*}  Romăiinlii  Glnmeţfi  p.  I   BDcoreBcI  1874  pag.  66  No.  Oi 

•)  P.  Ispireocu:  Pilde  bÎ  Ghicitorii.  BnourescI  1880  p.  31  No.  61. 
■  ■«)  -Pag. 

*)  Vuc  Karagict,  Volkainaefchen  der  Sertten  Berlin  185i  Ko. 
i&  p.  237-238. 


.,gnz^=b,G00gIc 


AHCHIR  Şt  ANADAM !lţ 

ppa  vulturilor  o  frigare,  pe  care  era  un  miel  fript.  Vul- 
turii v<Hnd  să  apuce  camea  începură  a  se  ridica  după 
frigare  şi  aşa  sburară  în  sus,  până  atinse  frigarea  bolta 
cerului ;  atuncea  plecă  Solomon  frigarea,  şi  vulliţril 
sburară  tn  jos,  pană  cftnd  ajunseră  iar  ia  pămăul.* 

Singura  deosebire  între  basmul  solomonic  şi  pove- 
stea lui  Archirie  este,  că  acolo  însuşi  Solomon  se  pune 
tn  raclă  şi  se  urcă  până  !n  slava  cerului,  pe  cănd  aci 
se  urcă  un  copil. 

Isvorul  acestei  legende,  care  a  devenit  foarte  rodi- 
toare, este  credinţa  orientală,  cum  că  Solomon  ar  fi 
fost  dus  de  către  un  vănt  satt  de  un  dub,  tn  scurtă 
Treme  peste  spaţiurl  nemăsurate.  Aşa  se  spune  chiar 
in  Coran ').  Dintr'un  vănt  s'a  făcut  apoi  un  covor  mi- 
nojiat,  care'l  ducea,  şi  mal  pe  urmă  o  raclă  sburătoare. 
Seînţelegecăaceagtălegendă  s'a  aplicat  şi  Ia  alte  per- 
soane, şi  aşa  se  spune  de  Nemrod,  că  ar  fi  avut  o  ast- 
fel de  raclă ;  >)  de  Nacravaş,  un  impărat  egiptean,  că 
tronul  său  *)  sbura  saâ  că  era  dus  de  demoni,  ba  chiar 
Alexandru  Machedon  a  ftcut  o  ast-fel  de  espediţiune 
aeronautică.  *)  Tot  aşa  şi  Buddba  însuşi  în  legendele 
tibetane,  dar  el  sboară  numai  pe  paseri.  '■)  Aşa  a  intrat 

*)  Sure  M  v.  11  ţi  comentariul  le^ndac  !n :  (Hmnier)  Roşea- 
oal  I  Stuttg,  u.  Taebing  1813  pag.  147  r  „ţi  vamul  de  orient  ÎI 
era  în  loc  de  cal,  şi'l  dnces  într'o  clipă  în  cotro  Toea." 

■)  Weil;  Biblische  Lefrenden  d.  Muselmaenaer  Fkft.  K.  H.  18^5 
pag.  77—78.  Bonenoel,  1.  c.  I  pag.  63. 

D'Herbelot:  Bibliotll^^e  orientale  snb  Terbo :  Xtmrod. 

*)  Wnestwifeld,  arablsche  Sagon  neber  Aegjpten  tni  Orient 
nnâ  Occident  ed.  Benfej  I  p.  328  unn. 

*}  Pseudo-Callistlienes  II  cap.  41. 

^  Dsangluu :  Deutscli  Dn4.  tibetisch  von  1. 1.  Schmidt  psg.  387. 


.,gnz^=b,G00gIe 


112 LITERATURA  POPUT.ARl  ROMĂMA 

aprif  în  basme  sub  diferite  forme,  cftnd  ca  un  covor 
sbnrător,  cftnd  ca  o  raclă  sbarâtoare,  când  ca  un  cat 
sburător  filcul  cu  meşteşug,  când  ca  o  radă  trasă  de 
paseri,  ca  aci. 

Ne  ar  duee  foarte  departe,  dacă  atn  voi  să  urmă- 
rim desvoltarea  acestei  legende  şi  să  enumerăm  para- 
lele din  literatura  populEirâ,  căcK  ne  ar  da  singur  o  carte 
destul  de  voluminoasă.  Iată  numai  un  singur  esemplu 
din  literalura  noastră  populară,  ca  dOvadă  cum  s'a 
schimbat  forma  primitivă,  intrănd  In  literatura  ne- 
scrisă : 

Hoţ  împărat,  'înainte  de  a  ajunge  împărat,  fa  pus 
tafăl  săil  să  înveţe  toate  meseriile  de  pe  lume,  ca  să 
fie  un  împărat  drept  şi  să  cunoască  toate  pricinile  oa- 
menilor. In  cele  din  urmă  îi  trimese  să  înveţe  hoţia. 

Sculându-se  de  la  masă  (adică  fiul  de  împărat)  se 
duse  unde  se  duse  ei  şi  se  întoarse  nnmal-de-eăt, 
peste  aşteptarea  tutuSor,  cu  o  slugă  a  luî  credincioasă, 
aducând  nişte  scânduri,  stinghii,  drugi,  odgoane  şî 
pânze;  cu  aceste  se  apuc^  ajutat  de  sluga  lui,  de  cUldi 
un  fel  de  foişor. 

Gătindu-se  foişoru!,  se  urcă  într'ănsul  şî  învârtind 
ni^te  şuruburi  şi  nişte  vârtejuri  la  nişte  meşteşugirf 
ce  avea  acest  foişor,  începu  a  pluti  în  vânt  ^). 

Acest  foişor  plutind  în  vânt,  nu  este  alt-ceva  de  cât 
calul  de  lemn  din  ,1001  de  nopţi'  şi  din  basmul  ita- 
lian al  Iul  Straporola,  care,  Inv&rlindu-i-se  nişte  şu- 
ruburi, pluteşte  asemenea  In  aer. 

Tema  aceasta  a  fost  pe  larg  tractată  de  Gruen- 

■)  Ispu-eaca,  bume  ed.  1882  p.  367, 


bf  Google 


AHCEIE  Şt  ASAPAM 113 

baum  0.  V.  Schmidt »),  Dimlop-Liebreeht ').  Von  der 
Hî^en  *)  Liebrecht ")  şi  mal  cu  seamă  Benfey  ')  rela- 
tiv la  o  paralelă  indică,-  care  face  parte  din  Pancla- 
tantra  '). 


t)  Zeltsidirift  d«r  Dentaeli-Ho^nlaeiiâiBehen-0«BeIlKhkft  voi. 
TrxTcj  p.  2U. 

")  W.  V.  Schmidt,  Maerahen-Saal  Tol.  1  StraparoU  Berlin  1817 
pag.  269—280. 

*i  QweiuchK  ă.  Proudichttmgen  Berlin  1851,  pag.  iSl-n  Na. 
327. 

')  Getamatebentliener  I,  p.  1.  XXXVI. 

■)  Jahrbnch  f.  rom  u.  eng.  Literator  JH  p.  U7  nnn 

*)  FantMiutantra  I  pag.  159—163. 

^  Ibid.  Tol.  n  pag.  i8— 66. 


bv  Google 


GHENOVEVA. 

Povestea  Ghenovevet,  de  origină  francă,  aparţine 
cercului  de  povestiri  asupra  originel  familieî  luî  Carol 
cel  Mare.  In  biserica  catolică  se  consideră  ca  sfântă 
şi  se  prftznueşte  în  zioa  de  3  Aprilie.  Legenda  oficială, 
după  cum  ae  află  aatăzî  în  .Vieţile  sfinţilor*  acelei  bi- 
serid,  a  Fo^L  compusă  latineşte  de  un  monah  din  cinul 
Carmeliţilor,  anume  M.  Emmich  {c.  1272). 

Această  legendă  a  fost  după  aceea  prelucrată  fran- 
ţuzeşte de  un  alt  monah,  Pater  Cerisier  subt  titlul : 
.l'innoeence  reconnue'  '■),  de  aci  a  fost  tradusă  in  limba 
olandeză  şi  germană ,  din  germană  în  limba  bohe- 
mică  etc. 

0  variantă  prescurtată  germană  din  secol.  XVH  a 
publicat  Grimm,  între  legendele  germane  *). 

Din  nou  s'a  prelucrat  de  Schmidt  şi  după  această 
redacţiuue  s'a  retradus  din  limba  germană  în  limba 
franceză.  Această  traducere  din  urmă  este  baza  căr- 
ţii noastre  populare.  Textul  francez  a  fost  tradus  de 

1  Tipiria  PaHB  16i7. 

■)  Grimm:  Deutache  Sagen  ed.  2-&to1.  II  Berlin  1865  p.  2JS— 


bf  Google 


u& 


■G.  Pleşoiann  şi  publicat  pentru  ântăia  dată  la  1838 
sub  litlul  , Istoria  GheDOvevel  de  Brabant*.  In  scurtA 
-vreme  a  ajuns  Ghenovera  o  carte  populară  romană. 
Gbenoveva  s'a  retipărit  la  1847,  1860,  1862,  1868, 
1876  etc. 

O  alta  ediţiune  schimonosită  a  făcut  Jenibace,  Cra- 
iova  1879. 

Coprinsul  .Ghenovevi'  este  cel  următor; 

.Duca  de  Brabant  avea  o  singură  fată,  foarte  fru- 
moasă anume  Ghenoveva.  Ea  era  cucernică,  drăgă- 
stoasă, dulce  smerită  şi  muncitoare. 

Un  oare-care  cavaler  tânăr  anume  Sijefre,  isbfi- 
"vind  intr'un  războlu  viaţa  Ducăl  de  Brabant,  acesta-1 
aduse  cu  sine  la  curtea  sa ;  şi  hotărât  să  'I  facă  o 
iresplătire  părintească,  tt  dete  de  soţie  pe  fie-sa  una 
născută.  După  nuntă  plecară  amândoi  Ia  cetăţuia  M 
Sijefre,  ce  se  numea  Sijefburg. 

intr'o  seară  după  cină,  şezănd  amăndol  la  lumina 
lampelor  se  auzi  de  o  dată  înfiorătorul  sunet  al  trâm- 
biţilor  ce  preveghea  războia.  Soldaţii  şi  cavalerii  in- 
trară în  sală  şi  strigară:  războiul  războiul  Maurienil 
din  Spania  au  intrat  ffiră  veste  în  Franţa;  şi  chiar  In 
astă  noapte  trebue  să  plecăm  la  războiu. 

In  răvarsatul  zQplor  se  adunară  cavalerii  şi  Sijefre 
Sşî  luă  ziua  bună  de  la  Ghenoveva.  Ea  remase  acuma 
acasă,  trăind  în  cea  mal  adăncă  singurătate. 

Vătaful  de  curte ,  pe  care-l  însărcinase  Sijefre  cu 

îngrijirea  tuturor  lucrurilor,  se  chema  Golo.   Acesta 

era  un  om  frumos,  dar  foarte  viclenos,  şi  n'avea  frică 

de  Dumnezeii. 

Dipt  pleiarea  lut  Sijefera,  olo luise  o  putere  stă- 


.,gnz^=b,G00gIe 


116 LITEBATCEA  POFOUBi  EQMANJ 

pânitoare  peste  toate  şi  trata  foarte  răâ  şi  cu  asprim» 
pe  toate  slugile  vecM  şi  credincioase  ale  Comisulur 
Sijefre. 

Dintr'untai  el  se  purta  cu  smerenie  către  Gheno- 
veva.  Dar  ffiră  zăbavă  obrâznicindu-ae  făcu  Gheno- 
vevi  nişte  cerert  foarte  ruşinoase.  E^  îl  întâmpini, 
cu  grozăvie,  ameninţăndu-1  dacă  nu  se  va  lăsa  de  ni- 
şte cugete,  ce  n'ar  trebui  să  aibe.  Dar  Golo  turbftn- 
du-se,  se  hotăra  să  'ş[  răsplătească  şi  să  o  prăpă- 
dească. 

Mal  marele  peste  slugi  al  comisulnl  se  chema  Dra- 
•  con.  Acesta  era  un  om  cinstit  şi  credincios  stăpânu- 
lui său.  Ghenoveva  îl  chemase  să'I  dea  o  scrisoare- 
pentru  bărbatul  el ;  in  minutul  acela  intră  Golo  şi 
străpunse  pe  Dracon  cu  sabie.  Ghenoveva  speriân- 
du-se  strigă  din  răsputeri  ;  toţi  locuitorii  satului  aler- 
gară la  acele  strigăte  ;  atunce  începu  Golo  să  le  spue- 
nişte  lucruri  neruşinate  şi  porunci  să  se  arunce  Ghe- 
noveva In  temniţă,  Iară  el  scrise  o  scrisoare,  plină, 
de  mim^uiit,  hH  Syefre  bărbatului  el. 

După  câte-va  luni  născu  Ghenoveva  un  copil  şi-t 
puse  numele  Benoni.  Numai  Golo  venea  la  dansa  ca 
obrăznicie  şi  neruşinare,  Iară  ea  îl  respingea,  cu  toată, 
că  el  o  dojenea  că  o  va  omora.  Intr'o  noapte  veni 
Berta  fata  strejarulul  şi'I  spuse  cum  că  a  auzit  că 
chiar  în  noaptea  aceasta  o  vor  omora,  căel  a  venit 
ast-fel  de  poruncă  de  la  Suefre.  E^  atuncea  o  rugi- 
să-i  aducă  cerneală  şi  hărtie  şi  Ghenoveva  scrise  o 
scrisoare  către  bărbatul  el.  Această  scrisoare  o  dete 
in  mana  Berti  ca  să  o  ţie  pană  cănd  se  va  întoarce 
Stjefre,  şi  numai  In  mana  lui  să  dea  acea  scrifioare. 


bf  Google 


Pe  la  mezul  nopţii  veniră  doi  gelatt,  Conrad  şi  Ro- 
jer  şi  o  duseră  afară  Intr'o  pustie,  împreună  cu  co- 
pilul el,  ca  să  o  omoară  acolo.  Insă  ea  se  rugă  cu 
lacrăml  fierbinţi  de  el,  să  nu  facă  ast-fel  de  păcat  şi 
să  omoare  pe  o  nevinovată.  ETt  se  milostiviră  de  dansa, 
:şi  o  lăsară  în  viaţă,  însă  o  jurară,  să  nu  ese  nici  o 
■dată  din  pustietatea  aceea,  căci  alt-fel  aflănd  Golo  că 
•ea  trăeşte,  vor  pierde  ei  viaţa  lor.  După  aceea  tălă 
Rojer  pe  căinele  său,  care  U  era  singurul  prieten  ce 
avea,  şi  îî  scoase  ochii,  ca  să-I  aducă  la  Golo  drept 
dovadă  că  au  împlinit  porunca  Iul.  Pe  ea  o  duseră 
In  cele  mal  stufoase  păduri,  pe  unde  nici  o  dată  nu 
.  călcase  picior  de  om ;  acolo  o  lăsară  cu  copilul  în 
braţe  şi  plecară, 

Gheooveva  rătăcind  prin  pustietate,  ajunse  Ia  o  peş- 
teră şi  se  aşeză  acolo.  Dar  n'avea  ce  mânca.  Cum 
^dea  ea  în  peşteră,  iată  că  veni  o  cerboaicâ  la  acea 
peşteră,  care  era  culcuşul  el,  Nefîînd  pană  atuncea 
nici  o  dată  vânată  de  oameni,  ea  era  blândă  şi  se  a- 
propie  fără  sfială  de  Ghenoveva,  care  o  mftngMa.  Iară 
uităndu~se  mal  de  aproape  şi  văzând  ugerile  el  pline, 
luă  Ghenoveca  pe  Benoni  şi'l  puse  să  sugă  laptele.  Cer- 
boaicâ îl  lăsă,  căci  puţină  vreme  înainte,  răpise  un  lup 
puiul  eî,  şi  laptele  în  ugerî  îl  făcea  dureri.  Aşa  se  0- 
biclnui  cerboaicâ  cu  el,  şi  el  trăiră  din  rădăcini  şi  din 
îaplele  eerboaicel. 

După  trecere  de  vceme  se  adrenţuiră  hainele  Ghe- 
-novevel ;  iară  ea  eşind  o  dată  din  peşteră  întâmpină 
pe  un  lup,  ce  ducea  o  oae  în  gură ;  lupul  cum  o  văzu 
âe  apropia  de  dansa.  Ea  îl  lovi  peste  cap  cu  ciomagul 


.,gnz^=b,G00gIe 


118  UTEBATURA  POPDLABJ  BOMĂNJ 

ce-1  avea  tn  mână,  şi  lupul  speriat,  lăsă  oaea  şi  fugi- 
Cu  pielea  aeestet  oae  se  tmbrăcă  Ghenoveva. 

Iar  Sijefre  începuse  d^ja  In  scurtă  vreme  a  se  căi  de- 
porunca  ce  o  dedese  să  omoare  pe  Ghenoveva.  Volf^ 
care 'Ieraprieten,  nu  era  tocmalatunceaîn  tabără, când 
venise  solul  cu  scrisoarea  Iul  Golo.  îndată  ce  &e  în- 
toarse îl  mustră  pentru  fapta  lui  necugetată.  M&hnit 
de  mustrări  de  cuget,  şi  răJiit  în  bătae  se  întoarse  Si- 
jefre fără  veste  la  cetăţuia  sa.  Acolo  găsi  toate  în  des- 
frănare  şi  neorânduială.  Tot  de  o  dată  îl  predă  Berta 
scrisoarea  Ghenovevel.  Cel  d'ântâiu  lucru  ce  făcu  Si- 
jefre era,  de  a  arunca  pe  Golo  chiar  în  temniţa  aceea 
in  care  fusese  Ghenoveva  m^  nainte. 

Inlr'o  zi  se  duse  Sijefre  la  vânătoare.  Acolo  urmări 
el  o  cerboaică  cu  mare  stÂruinţă  şi  alergă  după  dânsa 
până  când  ^unse  ia  peşterea.  Acolo  îl  recunoscu  Ghe- 
noveva îndată,  şi  i  se  făcu  şi  Iul  cunoscută. 

Plin  de  bucurie  abia  îşi  credea  ochilor.  Ghenoveva 
îl  povesti  minunata  lor  hrănire  prin  cerboaică  şi  'I  a- 
rătă  şi  pe  fiul  lor  Benoni. 

Atuncea  sună  Sijefre  cu  cornul  său  şi  toţi  cavalerii^ 
ce  eraâ  la  vfinătoare  se  strânseră  la  peşteră. 

Trimeseră  acasă  să-I  aducă  haine  potrivite  şt  cu 
mare  alaiu  se  întoarseră  cu  toţii  la  cetăţuia  Sijefsburg 
Toată  lumea  le  eşia  înainte  spre  întâmpinare.  împre- 
ună cu  Ghenoveva  şi  eu  Benoni  veni  şi  cerboaică 
credincioasă.  Iar  pe  Golo  îl  Bcăpă  Ghenoveva  de  moarte 
şi  îl  osândiră  numtU  Ia  temniţă  pe  viaţă.  Cel  doî  gelaţt 


Legenda  Ghenovevi,  ce  ara  reznmat-o  aci,  este  una 
dintr'un  ciclu  întins  de  legende  paralele,  în  care  nu- 


bf  Google 


119 


m^  o  trăsură  sau  alta  e  puţin  schimbată.  Aşa  d.  e : 
în  legenda  Crescenţi^,  care  se  potriveşte  cu  legenda 
Ghenovevil  până  la  punctul  când  gelaţil  îî  daO  dru- 
mul în  pustie,  în  loc  să  o  omoare.  Bărbatul  şi  părăto- 
rul devin  răioşt.  Crescentia,  care  scapă,  zideşte  un 
spital  unde  tămădueşte  răioşil.  Acolo  vine  şi  bărbatul 
el  împreună  cu  clevetitorul;  dorind  să  fie  vindecaţi  tre- 
buea  fie-eare  să-^  mărturisească  păcatele  şi  ast-fel 
află  bărbatul  nevinovăţia  femeef  sale.  Atunci  şi  fe- 
meea  lui  i-se  face  cunoscută. 

Altă  paralelă  este  legenda  M  Valentin  ţi  Ormrt,  le- 
genda lui  Octavian  istoria  Elen^  etc  Toate  tractate 
mal  pe  larg  de  Graesse  ^).  Zacher  ')  a  cercetat  le- 
genda Ghenovevel  şi  legendele  paralele  din  punctul 
de  vedere  al  mitologiei  germane,  şi  a  crezut  să  recu- 
noască într'ansele  o  figură  dintr'aeeastă  mitologia, 
întocmai  precum  a  lăcut'o  şi  Simrock  '). 

Ceea-ce  ne  interesează  însă  pe  noi  mal  de  aproape 
este,  că  posedăm  in  literatura  română  o  paralelă  ve- 
stită la  istoria  Ghenovevel,  şi  încă  cu  mult  mal  veche 
în  literatura  română  de  cât  aceasta  din  urmă,  căci 
este  deja  de  pe  la  sfârşitul  secolului  al  XVII.  adică : 

Povestea  pentru  împărăteasa  ţară  frănce^U  ce  i-aă 
tăiat  maştehă-sa  măinele. 

Povestea  aceasta  ce  o  dăm  mal  la  vale  în  estract, 
face  parte  din  .Minunile  Maicii  Domnului*  unde  este 


')  DeaUche  UyUiologie  ed.  2  Bonn  1864  pag.  3! 


^=b,GoogIe 


120  LITEBATURA  POPDLABl  ROMAmI 

minunea  a  11-a,  Textul  cel  ma!  vechii!  ae  află  într'an 
manuscript  mixt  al  d-lul  Eminescudin  1692.^)  Despre 
alte  manuscripte  şi  texte  tipărite,  precum  şi  despre  o- 
riginalul  după  care  s'ati  tradus  .Minunile*  va  fl  vorba 
în  literatura  religioasă.  Dovada  însă,  că  povestea  de 
faţă  se  bucura  de  o  răspândire  mat  mare,  şi  inde- 
pendentă de  .Minunile*  este,  că  o  regăsim  într'un  alt 
mancscript  mixt  de  pela  1760  *)  care  coprinde  diferite 
legende  şi  poveşti.  Acest  manuscript  e  în  posesiunea 
d-luî  Tocilescu.  Aci  poartă  titlul : 

^Poveste  foarte  minunata  a  coeoanîi  Jtfarieî,  rugă- 
toare de Preacesta."  Comparând  acesfe texte  între  dân- 
sele,  vedem  că  amândouă  afl  un  izvor  comun,  dară 
sunt  două  traduceri  independente  una  de  alta. 

Iată  ce  ne  spune  această  poveste : 

,1d  ţara  frănoească  era  un  împărat,  care  rămăsese 
văduv  de  muerea  d'ântâîu ,  cu  care  lăeuse  o  fată 
foarte  frumoasă,  căreia  'i  puse  numele  Mariea.  Iară 
el  se  însura  de  luă  a  doua  muere,  mal  frumoasă  încă 
de  cât  cea  d'ântâiil.  Dar  ea,  cât  era  de  frumoasă  la 
trup,  atât  era  de  grozavă  la  suflet,  şi  rată  lăcuia  într'- 
ânsa  mozaviria  dracului,  că  nu  voia  măcar  să  auză 
de  alta  mal  frumoasă  de  cât  ea.  Deci  ea  văzând  pre 
Mana  aşa  de  frumoasă,  căuta  să  o  piarză, 

O  dată  se  întâmplă  împăratul  să  meargă  la  o  cetate 
pentru  treaba  Iul,  atunci  chemă  ea  o  slugă  a  el  cre- 
dincioasă şi  după  ce-1  jură  să  facă  după  voia  el,  îî  zise : 
Să  ştii  că  muerea  cea  d'ântâiă  n'a  fost  cinstită,  de  a- 


.,gnz^=b,G00gIc 


flHBNOVETA     131 

ceea  şi  fata  aceasta  face  lucruri  necuviincioase  şi  ruşini 
f&r&  seamă,  şi  daca  va  trăi  mult,  ea  va  face  casa  de 
ruşine.  Aşa  dară  tu  m&ine,  sâ  o  iei  şi  să  o  duel  la  un 
loc  pustiQ  şi  să  o  omorî  acolo ;  iar  semn  în  loc  de  măr- 
turie să'ml  adudt  mâinile  el.  Iară  sluga  se  făgădui  să 
facă  după  voia  eî. 

La  miază-noapte  sculă  femeea  aceea  pe  Măria  şi  i 
zise  să  se  primble  puţin  cu  acel  oameni,  eă  acuma 
va  veni  şi  dansa.  Aşa  o  duseră  departe  într'un  loc 
pustiu;  Măria  insăînţelese  vicleşugul,  eăet  ea  era  din 
fire  înţeleaptă  Atunci  ridică  ea  ochii  către  ceriu  şi  se 
ruga  la  Maica  Precista  să  o  scape  de  acea  nevoe,  iară 
la  oamenii  acel  zise :  nu  vi-e  frică  de  D-zeu  să  văr- 
saţi sânge  nevinovat?  şi  mal  zicând  şi  alte  eu  lacrămî, 
li  se  (ăcu  milă  de  dânsa  şi  o  lăsară  vie,  dar  măinele 
el  trebuiră  să-î  le  tae,  căci  maşteha  le  ceruse  spre 
semn  că  au  făcut  după  porunca  eî.  Deci  puse  mM- 
nile  pe  o  stălpare  de  copaclu  şi-i  le  tălară  cu  măes- 
trie  din  încheeturî  şi  ie  duseră  împărătesil.  Iară  săr- 
mana Măria  rămase  acolo  în  pustie,  cu  boantele  el 
sângerânde,  şi  altă  măngâere  n'avea  de  cât  numele 
Preacistel, 

In  vremea  aceea  se  întâmplă  de  eşi  la  vănătoare 
un  fiu  de  boer  mare  bogat,  şi  nimeri  în  aeele  locuri. 
Auzind  glasul  el,  se  apropia  de  dânsa  şi  o  găsi  într'un 
hal  aşa  de  jalnic.  Mirându-se  de  tăerea  măinilor  şi  de 
frumuseţea  el,  o  întrebară  de  pricina  lucrului.  Iară 
ea  nu  răspunse  nimica.  Tânărul  o  luă  la  dânsu  acasă 
şi  O  îngriji  bine,  şi  o  oblojiră  cu  .erbi  Jn  tot  chipul  ca 
să  se  vindece. 

Feciorul  acelui  bogat  o  îndrăgi  şi  se  rugă  de  tatăl- 


.,gnz^=b,G00gIe 


122  LITBRATDBA  POPDLAEi  1  _..  . 

său  să'l  lase  să  se  însoare  cu  dânsa.  Iar  tată-său  răs- 
punse :  noi  putem  să  lluăm  fata  unul  judecător  mare 
şi  bogat.  Dar  dacă  văzu  că  feciorul  său  se  perde  de 
dragostea  feti  se  învoi  şi  el ;  şi  făcură  nuntă. 

Iar  împăratul  tatăl  el,  petrecea  în  scârbă  mare,  ne- 
ştind  ce  s'a  făcut  cu  fiă-sa;  că  împărăteasa  îi  spuse, 
cum  că  a  fugit  pe  ascuns  într'o  noapte.  Deci  scrise 
împăratul  Ia  toţi  domni  şi  judecători  şi  boeri  să  vie 
să  facă  alergare  de  cal ,  ca  să  i  se  mal  veselească 
inima,  să  nu-1  omoară  scârba  de  tot.  Aşa  veni  porunca 
şi  la  bărbatul  fetei  şi  plecă  el  In  locul  tatălui  său  la 
curtea  împărătească.  Pe  tată!-său  însă  îl  ruga,  să-I 
dea  de  ştire  îndată  ce  va  naşte  cocoana  lui  copil. 

Iar  dacă  sosi  el  ia  curtea  împărătească,  cu  voia  lui 
Dumnezeu  Rlcu  atâiea  meşteşuguri  şi  vitejii  la  joacă, 
cât  toţi  boeril  vorbeau  de  dânsul.  Iară  vicleana  de 
îmfiărăteasâ  îl  îndrăgi  şi  chemă  o  slugă  a  lui  şi'l  în- 
trebă despre  toate.  Aşa  află  că  este  însurat  şi  că  are 
de  nevastă  o  fată  cu  măinele  tăiate.  Cum  auzi  de  mâi- 
nile tăiate  şi  mal  întrebăndu-1  de  chipul  el,  înţelese 
că  este  fata  împăratului  pe  care  o  credea  moartă. 

In  vremea  aceea  veni  carte  de  la  tatăl  cel  bătrân, 
că  a  făcut  nevasta  lui  doi  coconi.  Împărăteasa  dărui 
pe  slugă  cu  multe  daruri  să-1  dea  eî  cartea  aceea  ce 
va  răspunde  fiul.  Ea  scrise  altă  carte  şi  o  pecetlui  cu 
inelul  pe  care-1  furase  sluga  cu  meşteşug.  In  carie 
scria  :  să  omoare  femeea  şi  cu  ceî  doî  copil  născuţi, 
că  nu  sânt  al  lui ;  dacă  nu  o  va  omora,  nu  va  mal  veni 
acolo. 

Iar  dacă  bătrânul  văzu  scrisoarea  se  miră  foarte  mult 
cu  jale  şi  nu  ştia  ce  să  facă  şi  se  sfătui  cu  o  slugă  cre- 


bf  Google 


^ GHEMQTEVA 123 

dincioaeă  ce  avea ;  şi  aQ  aliat  cu  cale  să  o  ducă  acolo 
unde  aQ  găsit-o  şi  acolo  să  o  lase,  să  o  grijască  Dum- 
nezeii. Aşa  făcură,  şi  ea  remase  acolo  nemângâlată  cu 
multă  jale  şi  cu  multă  scărbă.  Acolo  văzu  o  cărare  şi 
se  luă  pe  dansa  până  cănd  ajunse  la  o  peşteră ;  in  peş- 
terea  lăcula  un  pustnic,  care  'f  lăsă  locul  s&H  şi  se 
mută  într'o  altă  peşteră,  Iar  el  o  hrănia  ca  erburî  şi 
rădăcini  ce  strângea. 

Şi  trecu  câtă-va  vreme  şi  se  întoarse  bărbatul  eî 
acasă ;  şi  dacă  îl  spuseră ,  el  plânse  cu  amar ,  şi  după 
aceea  luă  slugile  să  o  caute  unde  aQ  lăsat-o.  In  noap- 
tea aceea  se  arătă  Maica  Domnului  în  vis  femeei  ace- 
lea şi  i  zise  :  măine  vine  bărbatul  tăii  şi  acuma  se  is- 
prăvesc toate  nevoile  tale.  Iară  ea  se  rugă  de  Maîcji 
Domnului  şi  redobândi  şi  mâinile  tăiate. 

A  doua  zi  o  regăsi  bărbatul  el  şi  o  duse  acasă. 
Atuncea  ea  spuse  cine  este  şi  cum  a  ajuns  în  pustie- 
tate. Iară  începură  să  caute  şi  pricina  eu  scrisorile  şi 
aflară  tot  vicleşugul  maştehîl. 

Apoi  trimiseră  carte  la  tatăl,  împăratul  şi  purceseră 
şi  ei  tn  ţara  frăncească.  Sosind  la  ţara  lor,  le  eşi  înainte 
însuşi  împăratul.  Iar  spurcata  de  muere  a  impăratutnl 
se  ascunse,  dar  o  aOarâ,  o  scoaseră  afară  şi  o  arseră 
în  mijlocul  cetăţii.  După  aceea  încorona  împăratul  pe 
ginerile  săă  de  împărat.  Iar  ziua  scăpării  fetei  de  îm- 
■  parat  făcură  praznic  mare  Maicăl  Preciste.* 

Această  poveste  e  una  din  multiplele  variante  re- 
prezintate  printr'o  sumă  de  povesti  şi  chiar  de  basme 
în  multe  literaturi.  Cât  ne  priveşte  pe  noi,  posedăm  în 
literatura  romană,  eâte-va  basme  C£u1  se  apropie  mai 
mult  satl  mal  puţin  de  legenda  de  faţă.  Se  înţelege  că 


.,gnz^=b,G00gIe 


m LITBBATDBA  POPDLAbX  ROMĂmA 

unele  trăsături  sânt  schimbate  şi  ast-fel  se  aseamănă 
un  basm  cu  două  satl  trei  variante  a  legendei  originale. 
Aşa  d.  e.  un  basm  inedit  comunicat  noue  de  d.  Ispi- 
rescu  al  câruî  coprins  e  cel  următor  : 

,Un  împărat  rămâind  văduv,  vrea  să  ia  pe  însăşi 
fata  lui  de  nevastă.  Fata  nu  voi  să  asculte  de  vorbele 
lui  şi  fugi ;  împăratul  puse  de  o  prinseră,  şi  i  tăia  mâi- 
nele,  crezând  că  ast-fel  nu  va  mal  putea  fi^.  Dar  fata 
de  împărat  totuşi  fugi  îmbrăcată  într'o  piele  de  urs. 
Străjerii  unul  alt  împărat  o  prinseră  când  fura  fructe 
din  grădina  împărătească.  Feciorul  de  împărat  o  În- 
drăgeşte şi  o  Ia  de  nevastă. 

Atuncea  e  chemat  la  războia,  şi  pleacă.  In  vremea 
aceea  născu  femeea  lui  un  copil  şi  un  sol  vine  cu  o 
■  carte  să  o  vestească  bărbatului.  împăratul  află  că  fata 
Iul  e  nevasta  tănănilul,  schimbă  scrisoarea,  că  a  năs- 
cut un  căţel ;  de  asemenea  schimbă  răspunsul  bun, 
într'unu  rău,  ca  femeea  cu  civilul  să  fie  arşi.  In  loc  de 
a  o  arde  îl  dau  drumul,  ca  în  legendă.  Pe  drum  ajunge 
la  o  apă  şi  voeşte  să  spele  pe  copilul  eî;  când  îl  spală, 
cade  copilul  în  apă ;  atuncea  stetea  de  altă  parte  un 
om  bătrân  —  pasămi-te  că  era  D-zeii  — ^  şi  el  îi  zise  să 
bage  boantele  în  apă.  In  minutul  acela  El  crescură  mâ,i- 
nile  şi  scoase  şi  copilul.  Pe  copilul  îl  dărui  D-zeO  cu 
darul  ea  tot  ce  o  voi  să  i  se  împlinească.  Plecând  de 
acolo  meu  departe ,  ajunge  la  o  casă  mare,  acolo  îl 
ese  înainte  o  femeea  mare  şi  frumoasă  şi  i  zice  că  pa- 
latul şi  tot  ce  e  tnlăuntru  e  pentru  dânsa.  Acolo  sade 
până  când  o  găseşte  bărbatul.  Abia  atuncia  află  că  e 
fata  împăratului  şi'l  pedepseşte  pentru nele^urea  sa.* 
Beslul  basmului  care  vorbeşte  de  modul  cum  s'a  fo- 


.,gnz^=b,G00gIc 


losit  copOul  de  daml  ce  i-a  dat  D-zefl ,  nu  ne  intere- 
sează aci,  şi-1  trecem. 

Precum  se  vede  a  \a.fittatălîei(sXloca\  mumei  vitrige, 
alt-fel  basmul  este  aproape  identic  cu  legenda.  Prin 
înlocuirea  mumei  vitrege  eu  tatăl,  se  apropie  basmul 
de  povestea :  Elena,  fata  împăratului  din  Ţari^rad '). 

In  basmul  bănăţean  din  coleeţiunea  fraţilor  Schott 
(No.  16)  se  găseşte  o  altă  variantă  aceleaşi  legende. 
Fata  fuge  de  un  peţitor,  care  e  fiul  unul  vrfijitor  mare, 
şi  acest  vrăjitor  i  face  mari  nevoi,  schimbftnd  scriso- 
rile şi  cauzăndu-i  şi  alte  nenorociri. 

O  paralelă  intocmfd  cu  basmul  cel  d'ăntăitt  este 
basmul  german  :  .Fata  fără  mfllnl'  *).  Griiran  mal 
compară  basme  itfjiane,  germane,  serbeşH  '),  etc.  La 
aceste  mal  adăogăm  basmul  rusesc  din  coleeţiunea  lui 
Afanasiev  *),  întitulat  asemenea:  »Co3oructca' :  .Fata 
cu  măinele  tăiate.* 


<)  Paralele  t.  Donlop-Lîebrecbt,  pag.  26&-266.  ÂIM  paralela 
mult  mal  dasTolute  !mpreim&  cn  comparatîiuiea  poveştilor  ;i  le- 
gendelor Intra  dânselev.  T.  d.  Hsţen,  Geaomintâbectheaer  voL 
UI,  pag.  CLIV—CLXIL 

»)  Grimtn  No.  31. 

*>  Qrimm,  toL  m,  pag.  57—60. 

*)  A.  N.  Afimadev,  uarodoTla  nukila  skazki  m  Hoseva  1673  p. 
31 — ii,  No.  159  tnl  variante ;  paialele  vezi  voL  17  p.  368—377. 


.,gnz^=b,G00gIe 


ILIODOR 

Primul  roman  din  anticitate,  ce  s'a  mânţinul  p&nă  în 
zilele  noastre  e  acela  scris  de  Heliodor,  episcopul  de  Tri- 
cca  înThesalia,  care  poartă  numele  de:  ,Aetkiopica.* 
In  realitate  au  precedat  maî  multe  romane  opului  luî 
Heliodor ;  aşa":  povestirile  milesice  ale  lui  Aristides  (ca 
90  înainte  de  Chr.)  ^povestirile  curioase  de  dincolo  de 
JTiule'  de  Antonias  Digenes  în  care  se  tratează  de 
Dinias  cu  amorul  lui  Derkyllis.  Babilonica  sau  po- 
vestirile din  Babylon  de  îambUrhus  etc.  Insă  aceste 
romane  s'au  perdut  în  întregul  lor,  num^  un  estract 
foarte  scurt  s'a  păstrat  de  către  Pkotius  în  Bibliotheca 
sa.  Aproape  200  de  ani  după  lamblichus  şi  de  sigur 
mal  mult  sau  mal  puţin  influenţat  de  dânsu  şi  de  pre- 
decesorii săi,  compune  Heliodor  romanul  intitulat 
^Aetkiopica^  a  cărui  coprins  este  cel  următor  : 

,  Regina  Ethiopieî  naşte  o  fată  albă  şi  o  espune  în- 
tr'un  loc  deşert,  legând  un  inel  pe  braţul  el  şi  o  legă- 
tură ce  conţinea  originea  el.  Găsită  de  Sisimilhres, 
acel  copil  sade  la  dănsu  şapte  ani,  după  care  îl  Ia  cu 
sine  la  Egipt.  Acolo  el  predă  fata  aceea  1«I  Charicles, 
nn  preot  delfic,  care  îl  dă  şi  numele  său  :  Ckaridea  şi 


fe... 


bf  Google 


ILIODOB  127 

O  destinează  nepotului  aău,  anume  Alkameaes.  Cha- 
riclea  însă  se  întâlneşte  în  templu  de  Ia  Delii  cu  Thea- 
genes  şi  se  amurezează  de  dânsul.  Calasiris  un  preot 
egiptean  şi  prietin  lui  Chtirictes  care  se  afla  atuncea 
la  Delfi,  capătă  porunca  lui  Apollo  prin  vis  de  a  se  în- 
toarce în  Egipt  împreună'  cu  Cîharielea  şi  Theagenes. 
Corabia  e  prinsă  de  corsari  şi  căpitanul  lor  vrea  aă  ia 
pe  Chariclea  de  soţie.  Ajunşi  la  ţărmul  egiptean,  Ca- 
lasiris aţâţă  vrajba,  între  corsari  şi  el  se  omoară  între 
dftnşii ;  atunci  Chariclea  împreună  cu  Theagenes  sânt 
prins!  de  nişte  bandiţi  egipteni  şi  duşi  într'un  ostrov. 
De  acolo  el  scapă,  căci  unu  Nausicles  ocupă  acel  o- 
strov  şi  omoară  pe  bandiţii,  cari  II  furaseră  Iubita  lui. 
Theagenes  însă  cade  în  măinile  Egiptenilor,  cari  îl  tri- 
met ta  Persia,  şi  Nausicles  predă  Chariclea  lui  Cala- 
siris care  o  recunoscuse.  In  fme  după  multe  intâmiilări 
sânt  prinşi  amândoi  de  către  Hydaspes  regele  Ethio- 
pilor,  care  vrea  să  jertfească  pe  Theagenes,  soarelui  şi 
pe  Chariclea,  lunel,  atund  se  află  legătura  ce  legase 
muma  Chariclel  pe  braţul  el  şi  se  recunoaşte  că  ea 
este  însuşi  fata  lui  Hydaspes.  Sisimithres  şi  Charic- 
les  cari  ajung  acolo  după  ce  o  căutaseră  prin  toată 
lumea,  dovedesc  faptul  în  acel  moment  cum  s'a  pe- 
trecut şi  că  el  o  au  crescut :  şi  ast-fel  Theagenes  şi 
Chariclea  scapă  din  toate  primejdiile  şi  ajung  la  unirea 
dorită* . 

Romanul  lui  Heliodor  a  avut  o  influenţă  imensă  a- 
supra  romanului  modem,  în  special  a'iupra  romanului 
eroic.  Modul  cum  se  descoperă  origina  eroinei  s'a  imi- 
tat de  Guarini  în  .Pastor  fîdo'.  Durat  l'a  dramatisat 
(1762).  Ediţia  cea  d'ântăiă  grecească  s'a  făcnt  în  anul 


.,gnz^=b,G00gIe 


128 LITERATDBA  POPULAHi  ROMANI 

1535  laBasel  după  un  manuscript  furat  de  către  un  sol- 
dat dio  biblioteca  lui  Matbias  Corvin  din  Pesta.  A  fost 
apot  încă  des  tipărit  şi  tradus  în  limba  franceză,  en- 
gleză, germană  etc.  ^) 

In  limba  romană  a  fost  tradus  încă  de  pe  la  mijlocul 
secolului  trecut  şi  cam  des  citit.  Dar  totuşi  nu  s'a  bu- 
curat de  atâta  popularitate,  ca  toate  cele  alte  cărţi  ee 
am  pomenit  până  aci.  D.  Emineseu  posedă  două  manu- 
scripte de  pe  last^şitul  secolului  XVIII,  învederat  co- 
pil după  originale  mal  vechi;  tot  aşa  posedă  şi  biblio- 
teca centrală  un  manuscript  din  1773  şi  d.  Toeilescu 
un  altul  de  la  1785  dar  toate  incomplecte,  ceea  ce  ne 
demonstra  că  era  o  carte  mal  răspândită. 

Influenţa  acestt^  roman  vast,  care  coprinde  10  cărţi, 
este  foarte  mică;  volumul  lui  opria  o  răspândire  mîă 
mare  pe  câtă  vreme  nu  circula  de  cât  prin  acria. 

Ce  e  curios  de  a  observa  este  că  romanul  a  căpătat 
la  români  titlul  autorului  săfl  ^Modor.*  pe  cănd  s'a 
perdut  cu  totul  adevăratul  titlu  .Ethiopica*  safl  .pove- 
stiri ethiopice. ' 

Judecând  după  transformarea  ce  a  păţit  şi  după. 
mulţimea  relativă  de  manuscripte  ce  se  găsesc  se  pare 
că  a  fost  mal  populară :  Istoria  lui  lilerot  fi  a  Antus^. 


')  Don  lop-Li«bTecht  p.  8  arm. 


.,gnz^=b,G00gIe 


FILEROT  SI  ANTUSA 

Din  acest  romanţ  avem  două  ediţiunl  sait  m^  bine 
două  estracte  schimonosite,  fie  care  din  aceşti  doi  e- 
ditorî,  îndreptători  praUnd  şi  dreptul  şi  onoarea  de  au- 
tor adică :  Câmpiniu ')  şi  Ecaterina  Jantîl,  *)  amândoi 
(cea  din  urraă  este  o  damă)  spun  că  aâ  văzut  şi  el  un 
manuscript  vechia,  dar  eî  l'aâ  prefitcut,  ^  într'adevăr 
raQ  prefăctU. 

Originar  ni  se  pare  identic  cu  lerotocrit,  compus 
greceşte  în  versuri  de  Vincen20  Cornaro  între  1630 
— 1650  de  unde  „Notd  Erotocrit"  al  Iul  Dionisie  Fo- 
lino,  prelucrat  româneşte  de  Anton  Fann. 

A«  persoanele  principale  port  numele  de :  £h-acle: 
împăratul  Atenii.  Ârtemie  :  împărăteasă,  Areti:  fiica 
lor.  Pezostrat,  ministru  politic  al  împăratului  Eroto- 
crit  fiul  lui  Pezoslrat  şi  amurezul  Areti. .  Tot  aşa  şi 
în  Erotpcritul  lui  Garnaro.  I).  Emineseu  posede  un 
fragment  manuscript  dintr'o  Iraductîune  romană  de 
la   1812  întitulată:  Istoria  Ar«tusi!  şi  a  împăratului 

>)  Filffrot  ţi  AntDsa,  Brii!»  1875. 
^)  f  ilerot  ţi  AntunH,  Buxţn  1878, 


.,gnz^=b,G00gIe 


130 UTIRATDRA  POPULARĂ  ROMÂNA 

Iraelie  tatăl  sâu,  a  luî  lerotbcrit  şi-a  lui  PezostraC,ta- 
tâlul  safl  vizirului." 

Alte  2  manuscriple  din  .lerotocrit'  de  pe  la  1800 
ei  1818  posedă  Biblioteca  centrală  din  Bucureşti; 
singura  diferinţă  tntre  A,  Fann  şi  aceste  manuscripte 
este  că  Areti  sună  la  aceste  din  urmă  mal  corect : 
Arethusa. 

In  povestea  noastră  se  vede  că  s'a  fâcut  îilerot, 
din  Erotocrit  gi  din  Arethusa :  Antum.  Tatăl  eî  se 
chiamă :  Periandru,  muma  Eftali  (Efali)  iar  tatăl  luî 
Filerot :  Agaton.  Goprinsut  rumanţuluî :  ,  Filarot  şi 
Antosa'  pe  scurt  este  cel  următor  .Filerot  se  amo- 
rezează  de  Antusa  (cu  care  însă  se  poate  vorbi  nu- 
mai prin  graliele  ce  despart  casa  lui  de  palatul  im- 
părătesc).  La  vânătoare  urmărind  o  ciută  ajunge  în 
fine  intr'o  ţară  depărtată ;  spăiandu-se  cu  o  apă  se 
transformă  într'un  harap  şi  supt  forma  aceasta  revine 
la  Antusa.  Această  ee  îmbolnăvise  de  dragostea  lid 
Filerot,  şi  zictod  el,  că,  e  vradu  îî  comunică  că  s'a  în- 
tâlnit cu  dânsu  in  ţările  depărtate;  şi  eu  mijlocul  acesta 
o  însănătoşează.  Apoi  pleacă  necunoscut  !n  ţara  Perşi- 
lor, acolo  devine  generalul  armatei,  însă  comandat 
în  contra  Grecilor  trece  el  în  partea  lor  şi  scapă  pe 
Periandru.  După  aceea  este  trimes  însuşi  în  contra 
Perşilor.  Pe  vremea  aceea  trimite  regele  Periandru  Ia 
regele  Agealaa,  propuindu'I  fata  luî  pentru  Andraeus. 
Cum  află  Filerot  de  aceasta,  crezu  că  este  eu  con- 
simţimântul  Antusi  şi  furişându-ae  de  vederea  arma- 
tei, dispăru.  Aretusa  auzind  aceasta  fugi  asemenea  şi 
se  ascunse  într'o  mănăstire*.  Aceasta  este  receoziu- 
oea  cea  mal  nouă,  cea  de.Jantil. 


.,gnz^=b,G00gIc 


FILKROT  ŞI  ANTOSA  131 

Ediţiunea  Iul  C&mpiiiiu  >)  are  un  alt  sfârşit  şi  adică : 
Filerot  trimese  pe  un  prieten  al  Iul  să  peţească  pe 
Antuaa  de  la  tatăl  eî.  Acesta  înfuriat  îl  surghiuneşte 
şi  pe  Antusa  o  închide  în  temnilâ.  După  o  vreme  oare 
care  vin  mal  mulţi  flî  de  împăraţi  şi  o  peţesc  pe  ea, 
FUerot  care  află  câ  regele  îl  rechieraase,  vine  tot  în 
forma  de  harap,  se  luptă  cu  inimicii  regelui,  apoi  eu 
peţitorii  şi  îl  biraeşte  pe  to^,  şi  capătă  pe  Antusa. 

Afară  de  aceste  ediţiuni  tipărite,  noi  maî  cunoa- 
ştem două  manuscripte  despre  :  ,lstona  lui  Filerot  ^ 
Ăntusâ'  unu  al  nostru  de  la  1826,  şi  altul  al  d-lul  Is- 
pirescu  de  pe  la  1837.  Deosebirea  între  aceste  manus- 
cripte şi  tiparul  este  că  manuscriptele  sănt  mult  raaî 
desvoltate  şi  că  alternează  proza  şi  poezia.  Acţiunea 
e  descrisă  în  proza,  ear  simţimintele,  dialoguri  şi  scri- 
sori sănt  in  forma  poetică. 

In  Erotoeritul  lui  Anton  Pann  şi  acţiunea  a  fost 
prelucrată  In  versuri,  coprinsul  este  asemenea  eu  Fi- 
lerot % 


.,gnz^=b,G00gIc 


DRACUL  SI  FEMEEA 

In  cercul  cercetărilor  de  faţă  intră  ş!  cartea  întitu- 
lată : 

, Dracul  §i  femeea  aaă  roman  ffăsit  sub  pavcaunui 
holt^u  bătrân,'  ed.  I.  1851  ed.  2-a  la^î  1857.  Noî  a- 
vem  aci  o  tradueţiune,  saîi  maî  bine  o  prelucrare,  a 
vestitei  opere  a  luî  Machiavelii  .Belphagor*,  tipărită 
la  1543,  adică  18  ani  după  moartea  autorului.  Separe 
însă,  că  el  însuşî  n'a  făcut  alt-ceva  decât  a  scoate  a- 
ceastă  poveste  dintr'un  manuscript  latinesc ,  perdut 
acuma  '■). 

Rezumatul  în  scurt  este  cel  următor  : 

.Multe  suflete  bărbăteşti  se  pogoară  în  Iad  eu  tân- 
guire amară,  că  femeile  !ori-aâ  silit  să  părăsească  lu- 
mea fâră  vreme  şi  să  se  pogoare  în  Iad. 

Minos  şi  cu  Radamant  împreună  cu  Pluto  vrând  să 
hotărească  cu  toată  dreptatea  această  pricină,  au  aflat 
cu  cale  să  trimită  pe  una  din  slugile  Tartorului  să 
meargă  in  lume  şi  să  Ia  cea  mal  deplină  şi  negreşită 

')  V.  Dnnlop-Liebrecht  pag.  273  nnn. 


bf  Google 


^ DBACOL  ŞI  FEMEEA  1.S3 

ştiinţă.  Sorţii  afl  căzut  pe  Beelfegor ,  şi  el  a  eerut  să  i 
se  dea  o  sumă  ÎDsemoală,  cu  care  viind  în  lume  in 
chip  bărbătesc,  să  se  însoare  şi  după  trecere  de  10  ani 
să  moară  şi  să  se  întoarcă  în  Iad,  dar  câtă  vreme  va 
sta  în  lume  să  fie  supus  Ia  toate  patimele  omeneşti. 
Beelfegor  se  însoară,  şi  o  păţeşte  rău ,  încât  nu  mai 
poate  să  aştepte  cel  10  anî  hotărâţi  şi  se  întoarce  îna- 
inte de  sopoc  lalad,  unde  încredinţează  pe  sfetnicii  eeî 
marî,  prin  viu  gralu,  că  mare  dreptate  au  acele  suflete 
■ce  ţipă  şi  strigă."  Până  aci  povestea  românească; 
e  mal  mult  saă  raaî  puţin  o  satiră  in  contra  femeilor. 
Originalele  maî  ati  o  continuare  hazlie;  căci  dracul 
scăpat  printr'un  ţăran  de  nevasta  lui,  spre  răsplată 
a  făgădueşte  dracul  că  va  intra  în  fata  unul  boer  şi  nu 
va  eşi  decât  în  urma  porunceî  date  de  ţăran ,  pentru 
care  aceata  va  fi  bine  plătit  de  către  tatăl  fetei.  Aşa  şi 
fficu.  Dracul  eşind  de  la  acea  fată  intră  în  fata  împă- 
ratului, şi  împăratul  porunceşte  ţăranului  să  scoată  pe 
dracu  din  fată,  dacă  nu  îl  va  pedepsi  rău.  Ţăranul  se 
puse  maî  intălu  pe  rugat,  dar  dracu  nu  voia  să  ştie 
nimica  de  aceasta  ;  atunci  se  prefăcu  ţăranul  şi  veni 
în  fuga  mare  strigând  speriat  către  dracu  :  ,fti^!  că 
te  caută  femeea  ta.'  Cum  auzi  dracul  de  femeea,  eşi 
ca  fulgerul  din  fată  şi  într'o  clipă  se  făcu  nevăzut." 
Prototipul  acestei  poveşti  este  indic.  Benfey,  care 
l'a'  regăsit  în  Qucasaptnti  adică  în  ^povestirile  UQiri 
papagal*,  a  urmărit  această  temă  prin  toate  literatu- 
rile arătând  cum  s'a  transformat  încetu  cu  încetu,  până 
când  a  devenit  basm.  i) 

<)  Pantachatantra  I  pag.  519— 5â{. 


bf  Google 


LITERATUBA  POPOLABi  ROMANĂ 


Iată  acuma  şi  un  basmu  roman  cules  din  districtul 
Prahova,  care  s'anăscutdintr'aeeastă  poveste.  Qudat 
este  că  Arhanghelul  Mihail  a  luat  locul  diavolului,  se 
vede  din  cauza  rolului,  ce  i  se  atribue,  adică  de  a  lua 
sufletele  oamenilor,  ceea  ce  nu  se  potriveşte  cu  atri- 
buţiunile  diavolului,  dupâ  închipuirea  poporului. 

Păţaniile  Ârhanghelvltă  Mihail  '■). 

,Se  zice  că  Sf.  Arhanghelii  Mihail  trăia  o  dată  pe 
pământ.  P'atuncea  era  şi  el  ca  toţi  oamenii  cu  slăbi- 
ciunile lor.  Când  ajunse  flăcăiandru,  simţi  că-I  tăcăe 
inima  după  o  fetiţă  tânără,  cu  faţa  albă  ca  zăpada,  cu 
obrajii  rumeni  ea  cireaşă ,  cu  cosiţa  neagră  ea  pana 
corbului  şi  cu  ochişorii  ca  mura  cămpulul. 

Frumoasa  fetiţă  nu  se  arătă  nesimţitoare  la  ochii 
dulci  ce-I  făcea  Mihaîă  (aşa  se  numea  sf.  Arhanghel 
p'atuncea,  pentru  că  nu  era  încă  sfânt)  şi  orî  de  câte 
ori  îl  vedea  trecând  de  vale,  se  fâeea  că  nu-i  apă  îu 
coată  şi  Ha  fuga  Ia  fântână,  unde  Mihaia  mânca  la  fa- 
gurf  după  guriţa  el. 

Azi  aşa,  mâine  aşa,  o  duseră  ei  cât  o  duseră,  până 
ce  dragostea  lor  începu  să  sbâmăle  pe  la  urechile 
sătenilor,  şi  de !  gurele  rele,  când  n'aîi  de  lucru,  scot 
fel  de  fel  de  vorbe. 

Mihaiu,  ca  să  Iasă  din  gura  lumii,  făcu  ce  făcu,  că 
fata  era  mal  bogată  decât  el  şi  o  luă  de  nevastă  pe 
Stâncuţa,  că  aşa  se  chema  drăguţa  lui. 

Acuma  el  credea  că  are  să  fie  cel  mal  fericit  om 
din  lume ;  dar  omul  una  se  gândeşte  şi  alta  nemere- 
şte  :  Mierea  Stâneuţeî  de  denaintea  nunţel,  după  cu- 

')Th,  A,  Gesticone  în  Columna  lut  Trajan  1882  pag.  533-524. 


.,gnz^=b,G00glc 


DBACUL  Şl  FBMBgA  185 

nunie  se  prefăcu  în  fiere  otrăvită,  din  viţă  blândă,  a- 
junse  scorpia  afurisită.  Bietul  Mihaîu  nu  mal  putea 
să-1  intre  în  voie  :  zise  el  hăis ,  ea  zicea  cea ;  zise  el 
cea,  ea  zicea  hăis;  zicea  el  tunsă,  ea  zicea  rasă;  zicea 
el  rasă,  eatunsă;  ba  raţă,  ba  răţoiu  şi  aşa  mal  încolo. 

Cu  toate  astea  el  suferia  tot  fără  să  zică.  o  singură 
vorbă ;  tăcea  şi  'şî  vedea  de  treabă.  Dumnezeâ  văzând 
marea  lui  răbdare  ii  făcu  s^nt  şi  îl  însărcina  ca  să  îa 
sufletele  oamenilor. 

Cu  toată  sfinţenia  lui,  tot  n'a  putut  să  scape  de  rău- 
tatea nevestei.  Ar  fi  vrut  să-1  ia  sufletul,  dar  nu  'î  da 
voe  Cel  de  sus. 

{)  duse  el,  căt  o  duse  ;  dar  dacă  văzu  şi  văzu  se 
sculă  intr'o  zi  de  dimineaţă,  luă  zeghea  la  spinare, 
puse  mămăliga  în  traistă  şi  'şl  luă  lumea  îu  cap. 

Merse,  merse  zi  de  vară  până  în  seară,  şi  ajunse 
de'naintea  unul  bordeiâ,  unde  bătu  in  uşă. 

—  Cine  'i  ?  întrebă  un  glas  din  năuntni. 

—  Om  bun,  răspunse  el  d'afară.  N'avu  să  aştepte 
mi^t,  că  uşa  bordelului  se  deschise  şi  un  biet  munci- 
tor îl  pofti  în  năuntru  şi  '1  ospăti  şi  'l  găsdui.  Omul  era 
vesel,  că  nevasta  ît  făcuse  un  copilaş  frumos  ca  «n  bu- 
joraş. 

La  masă,  din  una  din  alta,  ajunse  vorba  şi  la  naş. 

Atunci  sf.  Arhanghel  ceru  să  'I  boteze  e!  copilui. 
Omul  primi  cu  bucuria,  maî  cu  seamă  după  ee  află  că 
naşul  e  sfânt,  pentru  că  sf.  Arhangel  îl  spuse  tot  ce 
păţise  şi  cum  se  făcuse  sfănt. 

A  doua  zi  merserft  la  biserică  de  botezară  copilul 
şi  ÎI  puseră  numele  Ionică.  După  ce  se  întoarseră  a- 
casă,  întinseră  masa  mare,  se  puseră  roată  împr^ur, 


.,gnz^=b,G00gIe 


186  LnEBATURA.  FOFCLARÂ  BOSÂNl 

băură  şi  se  ospătară  până  aeara,  până  ce  ieşiră  stelele 
pe  cer,  când  se  duseră  să  se  culce. 

Ca  dar  de  botez,  după  obîceiii,  sf.  Arhangel  Mihaîl 
U  făcu  doftor  şi  i  dete  o  sticluţă,  zieându-î :  când  te-o 
ehiema  ta  vr'un  bolnav  să  ştif  că  efi  sânt  acolo  mai 
din  nainte.  Cum  veî  in'Ta  în  casă  aă  te  uiţj  la  mine  : 
şi  dacă  me-î  vedea  la  capul  bolnavului,  să  ştiî  că.  nu 
'î  scăpare,  iar  dacă  me-i  vedea  la  picioare,  să-I  dai 
trei  picături  din  sticluţă,  şi  se  face  bine  într'o  clipeală. 

Cu  meşteşugul  ăsta  de  doftor,  Ionică  se  vesti  peste 
nouă  ţări  şi  peste  nouă  mări,  aşa  că  vestea  lui  ajunse 
până  la  Cral-împărat ,  care  zăcea  de  nouă  ani  şi 
care  cbemase  pe  toţi  vracii  şi  toate  babele  din  lume 
fără  nid  un  folos. 

Auzind  Craî-în^iărat  de  ăst  doftor  năsdrăvan,  care 
spunea  curat  de  la  inceput  de-î  scăpare  ori  nu ,  îl 
chemă  şi  pe  el. 

Cum  ajunse  acolo  împăratul  îl  zise  : 

—  Iacă,  dacă  me-I  scăpa,  îţi  daO  jumătate  din  îm- 
părăţia mea;  Iar  de  nu,  unde-ţi  stă  tălpile  picioarelor, 
'^-o  sta  capul. 

Sărmanul  Ionică  o  sfecli  pentru  că  văzuse  pe  naşu- 
său  stând  greceşte  la  capul  împăratului.  Dar  în  pri- 
mejdea  tn  care  se  afla,  îi  veni  ceva  în  minte.  S'apro- 
pie  de  Sf.  Arhanghel  şi  ii  zise  :  Sfinte  nasule,  te  caută 
nevasta,  e  Ia  poarlă 

Sfântul  Arhanghel ,  cum  auzj.>^^evastă,  o  1*^^ 
sănătoasă,  lăsând  in  pace  pe  ^sKKt^j  '^^^^  ^^  ^V> 
sănătos,  numai  de  cât  şi  lomdT  se^întoarae  aoawFTn- 
cărcat  de  daruri. 

Incălecăl  pe  o  şea^i  vă  spuaU  aşa.* 


bf  Google 


DEACUL  ŞI  FEMBEA 137 

Un  basm  analog  intitulat :  .Cum  a  inălbit  femeea 
pedracu"  a  publicat  d.  Baican,  dacă  nu  ne  înşelăm 
în  jTimpul'   pe  anul  1882. 

Intre  proverbele  române  avem  :  .Femeea  a  îmbă- 
trânit pe  dracu,  cu  descretirea  unui  fir  de  păr* ;  bas- 
mtil  care  a  dat  naştere  la  acest  proverb,  şi  care  stă  în 
oare-care  legătură  cu  povestea  de  faţă ,  a  fost  cules 
asemenea  de  d.  Baicanu ;  dar  e  inedit  până  acuma.  In 
toate  aceste  basme  joacă  drdcul  un  rol  pasiv  faţă  cu 
femeile. 


.,gnz^=b,G00gIe 


OAREA  DARUnrLOR 

Snagov  la  1700  cu  îndemnarea  şi  chel- 
ul Constantin  paharnieul-Sarachin, -sini 
torni  Criteanul,'  Precum  spune  tradu- 
îlujit  de  un  manuscript  grecesc  găsit  în 
,  De  o  fi  aşa  nu  ştim,  dar  atâta  ştim  că 
:re  directă  din  ^'A-toţ  xan  x"pi-t(dv"  tipărit 
5,  care  cartea  singură  precum  se  vede 
I  carte  italiană  :  .Fiordivirtu.'  Cartea, 
a  2-a  oară  la  1703;  ed  3-a  1834  ')  co- 
apitole  asupra  patimelor  omeneşti  îm- 
că  după  o  virtute  urmează  viţiul  cores- 
;ap.  1,  despre  dragoste;  cap.  2  Păcattd 
5te  împrotiva  dragostei,  etc,  şi  coprinde 
icoase  din  autorii  vechi  greci  şi  romani 
Biblia  şi  din  operile  părinţilor  Bisericel. 
ta  aduce  autorul  mBî  la  fie-eare  capitol 
Iu  din  istoria  animalelor,  care  arată  in- 
)st  scos  din  Physiologus. 

ţT.  pag  1&8. 


.,gnz^=b,G00glc 


FLOAREA  DARURILOB IM 

Acest  Physiologus  este  maî  vechiu  în  literatura  po- 
mâoă,  eftcl  se  întrebuinţează  şi  de  Neagoe  Vodă  ftră 
însă  a'l  numi ;  ceea  ce  vorbeşte  pentru  respândirea  Iul 
şi  pe  aci  în  ţară.  Pânăaeuma  n'am  reuşit  de  a  găsi  un 
nianuscript  relativ  la  aceasta.  Pkysiologus,  cartea  cea 
mal  favorisată  de  biserică,  este  de  sigur  de  ori- 
gine egipteană  şi  elenistică.  Deja  în  secolul  al  V-lea  a  ■ 
fost  tradns  în  limba  etiopieă  '),  Toi  aşa  de  timpuriu 
îl  găsim  în  cele  alte  limbi  orientale  *)  şi  apoi  rea- 
păndit  peste  toată  Europa.  Physiologus  nu  este  alt- 
ceva de  cât  o  descriere  mitică  despre  viaţa  ani- 
malelor; basmele  acestea  privitoare  la  viaţa  animalelor 
ad  fost  după  aceea  comentate  în  mod  mistico-alegoric 
şi  aşa  întâlnim  în  cartea  lui  Neagoe  Vodă  >)  o  pildă 
asupra  şarpelui,  care  se  roagă  la  D-zefl  sâ  vază  chip 
de  om ,  Iar  când  îl  vede  îşi  a-scunde  capul  să  nu  lie 
zdrobit,  căeî  numai  aceasta  îl  produce  moartea;  a 
doua  pildi  asupra  porumbului,  careînaintede  a  înghiţi 
grăunţul,  priveşte  dacă  nu  cumva  se  lasă  uliul  pe  dân- 
sul, şi  ast-fet  se  străjueşte  bine ;  pilda  atreia  este  pen- 
tru stnitocamil.  care  cloceşte  oauăle  numai  prin  privire 
neîncetată  cu  ochii,  după  ce  le-a  băgat  mal  'nainte  în 
apă ;  iar  dacă  'şi  deslîpeşte  ochii  vine  aspida  şi  suflă 
spre  dânsele  şi  strică  astfel  oauăle  cu  duhul  eî.  Aşa 
trebue  să  fie  şi  omul  priveghetor  şi  eu  bună  pază  în 
potriva  suflărel  Satanei. 

Se  poate  ca  în  învăţăturile  lui  Neagoe  Vodă  să  fi  in- 


')  Editat  de  Hommel,  Lpzg.  1877. 
'j  Land :  anecdota  sjTîaoa,  toI.  V, 
')  iDvSţSturile.  .  .  Pag.  193— 19e. 


^,  Google 


140  LITERATURA  POPCL&RÂ  ROMÂKA 

trat  aceste  basme  din  Physiologus .  prelucrat  de  Sf. 
Chrysostom. 

De  altă  parte  este  .Floarea  Darurilor'  foarte  inte- 
resantă prin  poveştile  ce  conţine.  Ca  izvor  autorul  în- 
semnează: Biblia,  otecînic  (adică  pateric,  vieţile  sfinţi- 
lorpustnid)  şi  istoriile  BâmuluX,  adică  Gesta  Bomano- 
rum,  pe  cari  le  am  pomenit  destul  de  des  până  acuma. 

Din  maximele  şi  sentenţele  coprinse  în  Floarea  da- 
rurilor; dăm  estrade  cu  ocaziunea  proverbelor.  Aci 
însă  ne  vom  mărgini  la  câte  va  esemple  ca  specimene 
din  Physiologus  şi  din  poveştile  coprinse  în  această 
carte.  Aşa  d,  e  citatul  cel  d'ăntâiu  :  ') 

,  Deci  dragostea  aceasta  poate  să  o  aseamene  ne- 
ştine  unii  pasări  ce-I  zic:  Gatandrinonii,  earea  are  a- 
ciaslă  fire  întru  sine,  că  deaca  o  aduci  înaintea  bol- 
navului ,  şi  laste  ca  să  moară  de  acea  boală  întoarce 
capul  eî,  şi  nu-lii  veade,  iară  deacă  laste  ca  să  se 
scoale  bolriavuIQ,  îlil  veade,  şi  toată  boala  lase  din- 
tr'ânsuM. ' 

Alt  esemplu  este  ;  =) 

.Şipoţî  să  aseamem  nemilostivirea :  VasUiscutui, 
carele  junghe  pre  omQ  şi-1  omoară,  numai  cu  vederea 
Ivă ;  şi  nu-î  iaste  niee  odinioară  mila,  pentru  că  deaca 
na  află  pre  cine-va  să-l  poată  otrăvi,  numaJ  cu  sufla- 
rea lui  face  pre  copaci  de  să  usucă,  şi  frunzele  carele 
sânt  înprejurii  să  usucă,  atâta  laste  de  otrăvitQ.*  A- 
ceastă  credinţă  o  regăsim  deja  in  Plinius.  ») 


»)  Fol.  2- 

s)  Fol.  2*»  . 

•)  Historia  aaturalie  VIII  c 


brCiOOglc 


YlOAKBk  DjRCRILOB 141 

Sfârşim  estractele  din  Physiologus  cu  vestita  le- 
gendă despre  ,Finix*  i). 

,Şi  poţi  ca  să  aseameni  daruluî  intărirel,  pre  o  pa- 
săre cariea  îl  zică  Jinix',  carea  trăeaşte  300  şi  Io 
ani.  Şi  deaca  vede  că  au  înbătrănitâ  şi  au  slăbit  a- 
dună  nişte  lemnişoare  mirositoare,  şi-ş  :<ideaşte  cuîbu, 
şi  intră  intr'ănsulQ,  şi  sta  de'naintea  soarelui  şi-obate 
atăta  într'artpile  lut,  c&tâ  face  foca  dÎQ  arderea  soa- 
relui şi  din  baterea  aripilorCi  iul.  Iară  acea  pasăre 
laste  atâta  de  întăritâ,  cât  nici  o  dată  nu  să  clăteaşte, 
ce  maî  vârtosQ  să  lasă  de  arde,  pentru  că  ştie  din  fire, 
că  va  să  întinerească.  Şi  pliuindu-să  9  zile  să  naşte 
dintr'acea  materie  a  trupului  lui  unQ  viearme,  şicrea- 
şte  pre  'ncetfl  pre  'ncet,  şi  atunce  face  aripi,  şi  să  face 
pasăre.  Şi  nu  m£U  laste  in  lume  altul  fără  numai  u- 
nul.' 

Legenda  ,finixuluî'  este  din  cea  mal  adâncă  ve- 
chime. In  tocmai  aşa  se  găseşte  în  Physiologus  etiopic 
din  sec.  V  ')  şi  în  cel  corespunzător  siriac  şi  arab  '). 
Dar  eu  9  secole  mal  înainte,  adică  în  secolul  al  IV"'"  în- 
aintea erei  v.  se  pomeneşte  fenixul  de  către  Antipha- 
nes  din  Rodus  (ea  340  a,  e.  v.)  De  aci  apoi  în  scrie- 
rile iul  Aelian  *)  şi  Aristoteles  "),  ba  chiar  Herodot  *) 


•)  Fol.  59-a  imn. 

'}  Eă.    llomniel  cap,  7   pag.  62.   Iiibi>duc«rea   pag,    XXXIX 
No.  19. 

')  Land.  1.  c.  c.  29.  y.  anotaţiuiiile  pe  p&g.  16i. 
')  Nat-   Auira   VI,  66 
i)  Hîstor.  Anim    IX,  13. 
')  Cartea  II' e    73. 


.,gnz^=b,G00gIe 


J42  LITERATUBA  POPULARA  ROMÂNĂ 

şi  Horapolon  ')  o  pomenesc  de  a  dreptu  ca  o  cre- 
dinţă egipteană. 

Din  această  literatură  a  ajuns  la  Romani,  la  Taci- 
tUB,  Pomponius  Mela  etc.  şi  apoi  la  toate  popoarele 
europene.  In  special  e  de  observat,  că  această  legendă 
a  fost  foarte  frumos  potrivită  de  către  chir  Grigorie 
^îscopul  Argeşului,  cu  renaşterea  poporuM Român'). 

Ne  ^ung  aceste  esemple  din  Physiologus ;  acuma 
ca,t&-va  poveşti,  mărginindu-ne  Ia  una  sau  doue  mai 
importante. 

.Pentru  darul  direptăfiî.  *)  Spunlaotăclnie,  că  era 
nn  lăcuitorfl  în  pustie,  carele  făcu  multă  vreme  însă- 
hăstriea  luî,  şi  având  o  boală  foarte  mare,  carea  nu 
putea  nicî  cura  să  o  tămăduească ,  începu  a  să  jălui 
cătră  Dumnezeu  ;  Şi  unfi  îngerft  al  Domnului  veni  în 
chip  de  călugăr  şi  zise  săhastruluî :  vino  cu  mine  pen- 
tru că  D-zeu  va  să-ţl  arăt  din  judecăţile  lui  ceale  as- 
cunse. Şi  luo  pre  sihastru  întro  casă,  întru  carea  era 
mulţime  de  bani,  şi  îngerul  ti  fură  şi-i  duse  într'altă 
casă,  şi-î  lăsă  de  supra  porţii  unul  omil  săracO,  carele 
pierduse  în  mare  tot,  ori  ce  avusease  în  iume.  Atun- 
ce-1  duse  într'altă  casă  şi  junghe  un  copil  miett,  carele 
era  In  leagăn ;  şi  văzând  sihastrul  adastă,  vru  să 
se  ducă  de  la  dinsul,  socotind  că  îngerulQ  aâ  fost  dia- 
vol; atunce  îndată  îl  zise  lui  îngerul:  aşteaptă  şi  eu 
îţi  voln  spune  lucrul  carele  am  făcut.  Pentru  (uratul 
banilor  laste  adastă:  acela  al  cui  au  fost  banii  'ş-au 


<)  Hieroglyph.  U,  57. 

•)  Loghioa.  Buour.  1826  pag.  16—17- 

•j  Fol,  »41— i3-B. 


bf  Google 


FLOAREA  DĂBURILOR 143 

■vâadutO  totft  ce  att  avutO  in  lume,  ca  să  le  dea  unut 
.  vcigătortu,  ca  să  facă  răsplătire  acelor  ce  afi  aciaft 
ţre  tată-său ;  şi  de  '!  aţ  fi  lăsat  să  fie  ftcut,  ar  fi  foslft 
!n  tot  satul  amestecătură  şi  mare  rău  şi  ara  fi  murit 
mulţi,  ce  pentru  ca  să  tatu  răul  şi  pentru  ca  să  tn- 
torcu  pre  acesta  să  facă  bine,  i-amd  luat  bani!,  pen- 
tru că  deaca  va  vedea  că  rămâne  aşa  sărac,  va  întră 
într'o  mănăstire,  şi-ş  va  spăai  snfletul  lui.  Iară  pricina 
pentru  carea  am  lăsata  banii  la  acea  poartă,  laste  a- 
dCasta  :  acela  carele  sădea  în  casa  aceea  'ş-au  pierdut 
îo  mare  tot  ee  au  avut  în  lume ;  şi  el  din  oceinţă  lui 
aa  vrutO  să  meargă  să  se  apănzure.  Direpttt  adastă 
i^imd  lăsata  banii  ea  să-î  afle  să  nu  se  spânzure.  Iară 
[oicina  pentru  carea  am  junghiata  copilul,  laste  ada- 
pta: tatăl  acestui  copil  fâcea  milostenie  pentru  dra- 
gostea M  Dumnezău;  Iară  de  efind  au  făcut  pre  acest 
'«i^ilti,  aii  lăsate  milosteniea,  şt  s'au  datti  In  Iubirea 
de  argintii,  şi  in  năpăstuiri  şi  întru  toate  răutăţile  lu- 
mii, dreptd  aceasta  i-am  junghiaţii  copilul  lui,  pentru 
«a  să  se  întoarcă  să  facă  Iarăşi  bine. 

Dirept  aelasta  ninric  să  nu  te  miri  de  boala  ta ;  că 
de  n'aş  fi  făcut  aceasta  nu  te-iJ  fi  întors  in  milostenia 
lui  Dumnezefl;  căd  Dumnezeii  nu  lasă  nid  un  lucru 
ffiră  vre-o  pricină,  ce  oameni  nu  pot  să  o  pridapă 
pentru  că  judecata  lui  Dumnezeii  aşa  Iasă ;  Iară  Dum- 
nezeii pentru  mila  hJ,  din  două  răutăţf  lasă  cea  mal 
mare,  şi'I  schimbă  întru  bine.  Şi  cum  zise  îngerultl 
acestea  fu  nevăzut  dinaintea  lut.* 

Originalul  acestei  legende  se  află  mal  întăid  in  Tal- 
mud şi  in  poveştile  lui  R.  Nissim  din  Kairuan ;  !n 
locul  săhastrulul  este  R.  Josua  ben  Levi,  şi  ti^nil  este 


.,gnz^=b,G00gIe 


tu  LITERATURA  POPULABĂ  ROMÂSi 

proorocul  Elia.  latrănd  în  literatura  rnubamedajiă,  că- 
lătoreşte Moîse  cu  Hidir,  •)  A  ajuna  apoi  în  JSurapa  to 
multe  câry,  aşa  în  .Gesta  Romanorum*  *)  ,Vitae  Pa- 
tnim'  {V,39)  ^ScEilaeeli', Pauli,  Schimpf  utid Ejnst *}. 
Oesterley  a  cules  la  Pauli  toate  paralelele,  la  cari  mal 
adăugăm :  .Etienne  de  Bourbcm'  *). 

Altă  poveste  o  unintim  numai,  fiind  că  a  fost  cu- 
leasă în  zilele  noastre  din  gura  poporulitf  de  c&tie 
d.  Jipeseu^}.  Este  povestea  eu  fetele  draculitf,  pe  care 
le  mărită  după  gineri,  ca  să-t  aducă  in  împ^ţia  lui. 
Aşa  una  esle  truAia  şi  o  mărită  după  oamenii  cel  mari, 
alta  e  înşelăciunea,  şi  o  mărită  dwpă  ţărani ;  a  tjvia, 
pizma,  şi  o  mărită  după  meşteri ;  a  patra  ^ţăria  şi  o 
mărită  după  cel  bisericeşQ,  şi  aşa  maî  departe  ^), 

In  sfârşit  voia  mal  aminti  '4^  povestea  fiului  luî 
Theodosie,  (foi.  87  urm.),  care  a  fost  crescut  14. ani 
intr'un  tum  retras  de  toată  lumea.  Când  veni  la  pa- 
lat îl  se  arătară  toate  luţsrurile  ,  într'altele  văzănd  o 
muere  întrebă  de  numele  el,  uuul  îî  răspunse  în  glu- 
mă :  .numele  el  este  diavolul,  care  trage  pe  oameni  k 
muncă.'  întrebat  apoi,  qare  lucru  îl  a  plăcut  mal  mult 
răspunse;  .diavolii,  cari  tr^  pe  oameni  la  muncă*. 
Am  amintit  aci  această  poveste  din  adins,  fiind  că  ea 
se  trage  din  Varlaam  şi  loasaf.  Boccacio  a  preludat 

■')  Koran  Sura  18  t.  59—81  fR«mmer)  BoBenoel  I,  121  «m. 
Weil.  Bibi.  Legend    pag  176^181. 
')  C-  80.  V.  şi  Oesterley  pag,  72i— 726. 
')  Cap.  682. 

*)  No.  396  pa^.  346— W9  ^i  Nota  1. 
5)  Opîncaru,  Bucur.  1881  pag.  115—116. 
«)  Pol   44-45. 


bv  Google 


această  poveste  in  Decamerone,  introducere  la  zioa  a 
IV;  in  Cento  novelle  anliche  se  repetă  asenţenea  cu 
puţine  schimbări'), 

O  altă  carte  de  felul  acesta  este :  Zodie  de  Voltaire, 
fradusă  in  româneşte  de  S.  Câpăţineanu.  (Sadic  saQ 
Ursitoarea.  Istorie  asiatieească  de  M.  Voller,  1831). 
Această  carte  deşi  însăşi  în  forma  în  care  se  îiflă 
astăzi,  nu  este  de  Ioc  populară,  totuşi  are  toate  ele- 
mentele pentru  a  deveni  populară,  căci  se  compune 
din  poveşti  şi  iatoriî  foarte  cunoscute  şi  foarte  răspân- 
dite. Aşa  d.  e.  c.  2.  Nasul  este  istoria:  .Matronel  din 
Efes*  a  luK  Petronius 3) ;  se  află  şi  !n  sus  numitul  Sin- 
dipa,  şi  a  fost  tradusă  mal  de  unăzi  de  d-nu  Maio- 
rescu  după  o  redacţiune  chinezească.  Capitolul  3 
câinele  ţi  caliU  eo  poveste  orientală  din  ,Midraş  Eca' 
apoi ki  Nighiaristan  etc.  Cap.  17.  luptele^  din  Jriosio^) 
c.  17  V.  17  urm.  Cap.  19  Enigmele  sânt  luate  din  Şah- 
nâmeh.  In  literatura  romană  se  găsesc  paralele  în  Ha- 
lima, unde  Calaf,  pentru  a  căpăta  pe  prinţesa  Chi- 
nei, trebue  să  deslege  asemenea  cimilituri.  Cap.  18 
Pustnicul  în  sl&rşit ,  coprinde  o  poveste  foarte  vestită, 
care  nu  este  alta  de  căt  povestea  citată  în  Floarea  da- 
i'urilor. 

Alte  căr^  de  felul  acesta  mal  sânt  d.  e.  acele  din 
,  Adunare  de  istorii  morale  alese,  traduse  de  un  prieten 
al  literatureî  române."  Sibiiu  1848,  şi  adică  :  Capela 
din  pădure  (din  notl  tradusă  româneşte  de  Rîureanu). 


')  Duniop-Liebrecht.  p.  2-10, 

>)  Danlop-Liebrecht  p.  40  urm.  literatura  comparaţi. 

')  DnDlop-Lielireclit  p.  Ml. 


b,  Google 


Ij^  LITERATURA  POPULARĂ  BOMAkA 

Giuvaerele  furate,  Bancherotul,  Ugero  Danezul  (din 
cercul  carolingian)  şi  Guiiom  Tel,  destul  de  cunoscut. 

Nu  puţine  aâ  fost  traduse  din  franţuzeşte  după  au- 
tori renumiţi,  ca :  Guiiom  Tel  saQ  Elveţia  slobodă  tra- 
dusă de  Gr,  Negrea  1839  Buzău,  după  Florian  Beli- 
sarie,  scriere  morală  trad.  de  S,  Marcovicî  1843  Buc, 
după  Marmontel.  Numa  Pompiliu  după  Florian  trad. 
de  A.  Beldiman  1820. 

Dar  ce  e  moî  curios,  e  că  unele  din  aceste  cărţi  aii 
trecut  mal  întâîu  în  literatura  grecească  şi  de  acolo 
aii  fost  traduse  pentru  a  doua  oară  în  limba  română. 

N'au  intrat  Insă  în  popor,  ceea  ce  se  esplică  foarte 
uşor,  de  oare  ce  mal  toate  aceste  cărţi  sftnl  curat  pro- 
ductele autorilor  şi  poporul  n'a  putut  să  regăsească 
partea  sa,  pe  care  lesne  o  recunoaşte  în  cărţile  şi  ro- 
manţurile  acele,  cari  şl-au  luat  na.ştere  în  mijlocul  său. 
prin  contribuţiunea  tuturor.  Acele  cărţi  au  un  carac- 
ter artificial  şi  nu  se  pot  de  cât  simplu  traduce,  pe  cârnl 
cărţile,  cari  constitue  literatura  populară,  nu  sânt  nii- 
mttf  traduse,  dar  cu  încetu  sftnt  mal  mult  sau  mal  pu- 
ţin prelucrate,  şi  potrivite  cu  mediul  cel  nou  în  care 
întră.  Aşa  d.  e.  Harito  ji  Polidor  traducţiune  din  gre- 
ceşte de  Mihail  Stoîanovid  1849  Bucur.  Originalul 
este  franţuzesc  şi  autorui  este  renumitul  I,  I,  Bar- 
thfilemy  care  a  scris  şi  călătoria  tănămlui  Anachar- 
sis.  Altele  Iar  ca  cele  de  sus,  de  a  dreptu  din  fran- 
ţuzeşte precum  :  întămplările  M  Lazarilă  Tortita  tăi' 
măcită  din  franţuzeşte  de  Serdarul  I.  Barbu  Tâm- 
peanu  Bucur.  1839. 

Alteţa  jî  Luben  de  Marmontel  traducţie  asemene: 
de  G.  Pleşolanu  1820  Bucur.  Din  cărţile  lui  Mannoa 


bf  Google 


LITERATUBA  HAIDPCEASCĂ  U7 

tel  s'au  mat  tradus  afară  de  Aneta  şi  Belisarie,  şi 
tripodul  Elenei  Irad.  de  Mavrodin  1838  laşî;  Barba- 
M  bun  fifemeea  bună  trad.  de  I.  Eiiade  1832  Bucur. 
şi,  Âdelaida  1836  Bucur.  Papagalul  tradueţiune  din 
franţuzeşte  de  T.  Biiclurescu  1840  Bucur.  etc.  etc. 

Ne  mărginim  la  aceste  puţine  esemple,  sau  mal  bine 
la  această  înşirarea  de  titluri,  care  pentru  a  fi  complectă 
ar  cere  un  studiu  deosebit  asupra  traducerilor  ro- 
mâne, care  însă  nu  intră  în  cercul  cercetărilorfl  noas- 
tre; de  altă  parte  n'am  crezut  că  putem  trece  cu  tă- 
cere faptul,  cum  că  pe  lângă  acele  cărţî,  cari  au  de- 
venit populare,  din  cauzele  deja  sus  desvoltate,  s'au 
maî  tradus  şi  alte  cărţi  tot  de  aceeaşr  autori,  şi  tradu- 
cători şi  cari  cu  toate  acestea  au  rămas  cu  ediţia 
întâia. 

Interesul  cititorilor  nu  era  prea  mare,  şi  de  poporul 
ai5  rămas  depărtaţî  ptoâ  astâk. 

In  locul  lor  s'a  născut  de  curând  la  noî  un  alt  soîu 
de  literatură  estetică,  adică  :  literatura  haiducească. 
Literatura  haiduicească ,  este  literatura  adevărat 
romantică,  însă  în  sensul  modem ,  căci  eroul  este  un 
hiâdue.  Din  momentul  când  poporul  nu  se  mal  emo- 
ţionează într'atăta  prin  poveştile  romantice  anterioare, 
se  naşte  această  literatură ,  care  agită  spiritul  şi  in 
special  simţimflntui  prin  fiorile  un^  cruzimi  saO  vitejii 
ne  mal  pomenite.  Aşa  se  poate  observa  în  Italia,  unde 
a  luat  naştere  începând  cu  Rinaldo  Rinaldini ;  apoi 
la  Germani  unde  se  mal  adaugă  şi  povestiri  din  spaime 
vriijîtoreştJ,  povestiri  de  stafii  şi  năluciri  ;  în  fine  şi 
la  noi.  Scriitorii  principali  la  noi  sânt :  Leon  WolfT, 
care  a  scris  :    .Fetele  morarului*,  , Tâlharul  Qrozea, 


.,gnz^=b,G00gIe 


1*8  LITERATURA  POPULARI  BOMAmA 

^Bo^can  haiducul',  apoi  d.  N.  D.  Popescu,  prelucră- 
tor de  basme  populare,  cărui  literatura  haMuceaseâ 
if  datoreşte  pe  :  ,  Tunsul  haiducul,  Corbea  haiducul, 
Codreanu,  Miul  haiducului  lancu  Jianu* ,&cesi  Aia  ur- 
mă este  eroul  cântecului  popular  ,al  luî  Jianu.'  Mai 
este  apoi  şi  Fulger  tâlharul.  Aceste  romanţurî  haidu- 
ceşti îifl  fost  pomenite  de  noî.  numai  pentru  constata- 
rea momentului  psihologic,  cumcăşi  la  noî,  literatura 
populară,  are  o  desvoitare  analoagă  ca  la  cele  aite  po- 
poare. Coprinsul  romanţurilor  haiduceşti  este  insălip- 
sit  de  orî-ce  interes  cultural,  fiind  producte  subjective 
ale  scriitorilor. 

Cărţile,  cu  carî  ne  am  ocupat  până  acuma,  sâiit 
toate  prozaice ;  numai  una  singură  în  versuri  a  pu- 
tut să'şl  câştige  o  imensă  popularitate,  adică  : 

Piram  p  Tisbe  sau  ,  Ferirea  a  deă  iubiţi,  adecă  jal- 
nica întâmplare  a  luî  Pirani  fi  Tisbe,  versificată  de  I' 
Aaron. 

Toţi  cunoaştem  această  străveche  poveste  orientală, 
care  ni  s'a  păstrat  de  către  Ovid  ^).  Se  spune  că  Tisbe, 
care  se  îndrăgise  după  Piram,  se  vorbise  cu  dânsul  să 
se  iniâlnească  seara,  la  turnul  lui  Ninu,  afară  din 
oraş.  Tisbe  ajunge  mal  întâlu  acolo,  şi  pe  când  ea  sta 
şi  aştepta  pe  Piram ,  de  odată  vede  o  leoaică  ce  îl  ese 
înainte  cu  gura  plină  de  sânge.  Tisbe  speriată  fugi,  şi 
în  fuga  el,  lăsă  să  cază  haina  de  pe  deasupra.  Leoaica 
o  slăşie  şi  o  umplu  de  sânge.  In  minutul  acela  soseşte 
şi  Piram,  care  vede  leoaica,  ce  fuge  şi  haina  Tisbei 
sfâşiată  şi  încruntată  cu  sânge.  Încredinţat  că  leoaica 

')  Metamorphoseon  lib.  IV  vera.  55—166. 


bv  Google 


AARON.  PIRAM,  MARŢIS  I^ 

a  sfftşiat  pe  Tisbe,  se  străpunge;  atuncea  soseşte  Tisbe 
şi  se  omoară  şi  ea,  pe  trupul  Iubitului  el.*  Piram  şi 
Tisbe  s'a  tipfirifpe  căi  am  putut  aflala  1805,  1828, 
1834,  1835,  1858,  1863  şi  1867  i). 

Tot  o  dală  eu  Piram  şi  Tisbe  s'a  lipărit  şi  ver- 
sificarea lui  V.  Aaron  a  mitului  despre  Narfis  şi  Echa, 
precum  îl  povesteşte  Ovid  "). 

,Echo  se  îndrăgeşte  după  Narţis,  iar  el  nu  voeşte  să 
ştie  de  ea  şi  o  respinge.  De  mâhnire  şi  obidă  ea  lânce- 
zeşte atfita,  până  când  tot  corpul  ei  se  schimbă  în 
piatră,  numcă  glasul  îl  rămâne.  Dar  şi  Narţis  e  pedep- 
sit sase  tot  uite  în  apa  râului,  privind  mereu  la  chipul 
lui  ce  se  oglindeşte  în  apa  ;  şi  aşa  eî  stă  până  când 
se  preface  în  floarea  :  Narţisul*  '). 

Acoîo,  întâmplarea  jalnică,  aci  schimbarea  minu- 
nată aâ  fost  de  sigur  una  din  cauzele  popularităţii,  ce 
afi  dobândit  aceste  povestiri  mal  miel. 

Prin  forma  lor  mal  mică  ne  apropiam  de  o  clasă 
din  literatura  estetică,  care  în  mare  parte  a  luat  naş- 
tere din  romanţurile  mal  întinse  :  ne  apropiam  de  no- 
velele, de  unde  apoi  snoavele. 


Un  epizod  isolat  dintr'un  roman  mal  desvoltat,  saQ 
poveste  mai  mică,  în  care  eroul  nu  mal  joacă  rolul 
activ,  ci  devine  pasiv  faţă  cu  imprejurările  in  care 

')  Mtd  pe  larg  desţve  Piram  ţi  Tisbe,  in  priTÎnţa  originel  ţi 
desToltirel  v.  K.  Siînrock ;  Quellen  dee  Skakespenre  voi.  m,  Ber- 
lin 1831  p.  145  nnn. 

■}  Metamoiphoeeon  lib.  IC  t.  341—510. 

■)  Doalop-Liebrechl  paf.  231a. 


.,gnz^=b,G00gIe 


"  160  UTERATURA  POPULARA  ROMAnA 

'  se  afla,  constitue  a  doua  ramură  a  lileraturel  popu- 

lare romautice:  noveliatica  luând  .novela'  în  înţele- 
sul eî  adevărat  şi  nu  în  cel  modern  aihimbat  deja. 

începând  cu  /abliaux  franluzeşll  din  sec,  XI  şi  XII 
şi  cu  ^Cento  novelle  antiche'  ilaliane  din  sec.  XVno- 
velisliea  ajunge  la  apogeu  prin  măiestria  Iul  Boccaeeio, 

«care  de  aceea  se  consideră  ca  creatorul  acestei  ra- 
muri al  literalurel.  Novelele  lui  des  traduse  şi  mat 
des  imitate  se  respândesc  peste  toată  Europa.  Repre- 
zentanţii eel  mal  renumiţi  aî  novelistîcel  în  patria  Iul 
Boccaeeio,  sânt  m^  cu  seamă :  Sachetti,  Ser  (îiovanni, 
Massucio,  Cinthio,  Straparola  şi  Bandello.  In  Spania  : 
.luan  Timoneda  şi  Don  Juan  Manuel.  In  Franţa  :  Re- 
*  gina  Margareta  etc. 

Afară  de  acest  interes  cultural  Ia  care  iau  parte  şi 
romanţurile,  pe  cari  le  am  tractat  mal  sus,  novelistica 
mai  are  importanţa,  că  ne  arată  cum  literatura  scmS 
trece  în  cea  tisscrisă.  Se  poate  arăta  cu  evidenţă  ori- 
— ^  ginea  romantică  a  unei  sume  de  aceste  ^novele',  cari 

astă-zi  trâesc  în  gura  poporului  ca  .povestea  dffwîo* 

sau  chiar  ca  .snoavă*.  Intr'adevăr  literatura  populară. 

■  română  nu  posedă  mai  nici  o  .novelă*  de  origină 

.~  mediată  scrisă,  ci  o  sumă  de  .novele'  .de  prin  lume 

— I  adunate,  şi  iară^  la  lume  date.' 

^^  In  primul  rând  stă  aci,  ca  opul  cel  mai  complect, 

W^  .Povestea  vorhiî'  a  Iul  Anton  Pann  '),  pe  care  o  pu- 

^5  tem  numi  cu  drept  cuvânt :  ,Cento  novfUe  rumanice', 

»—  fiind-eă  conţine  tocmai  o  sută  de  poveşti  şi  istorioare 

^  ')  Ed.  I.  Bucur  18i7  eă.  2-a.  1852— 185.1.  3  voU.  ed.  !■«  e  roti- 

-<M  păritft  la  1880. 


bf  Google 


PAUS  :  FABULE  Şl  I8T0KI0AHE  151 

între  cari  se  află  şi  câte- va  fabule ,  destinate  a  es- 
plica  originea  proverbelor  respective,  Hronologiceşte 
precede  o  altă  carte  a  !uî  Anton  Pann,  acea  întitulată: 
,Fabule  şi  isim-ioare'  '),  care  coprinde  asemenea  po- 
veşti şi  fabule  şi  cari  in  mare  parte  au  intrat  apoi  puţin 
prelucrate,  în  .Povestea  vorbii." 

Jntr'un  studiu  special  asupra  luI'Anton  Pann ,  vom 
tracta  mai  pe  larg  fie-care  din  acele  100  de  poveşti, 
precum  şi  toate  cele  alte  cuprinse  în  operele  lut,  ară- 
tând izvoarele  de  cari  s'a  servit  şi  pre  cât  se  poate 
paralelele  din  alte  literaturi  Acine  ajunge  aaduceeâte 
una  sau  două  din  fie-care  din  operele  luî,  urmând  şi- 
rul hronologie  al  compunerii  lor:  aşa  dar  din  ,Fa- 
bule  şi  istorioare.*  ^Povestea  vorbii' ,  , Şezătoarea  la 
Ţară",  şi  ,din  Nastratin  Hogea*  arătând  izvorul  lor 
şi  filiaţiunlle  până  când  au  ajuns  a  deveni  la  noi' :  po- 
vestea ăluia.'  însuşi  Pann  ne  încredinţează  despre  a- 
ceasta  iu  introducerea  la  ,Fabule  şi  istorioare,*  cea 
d'ăntăia  carte  a  lulde  felul  acesta  (1841),  zicănd:  Aceste 
Fabule  şi  Istorioare,  nu  sânt  de  cât  numai  au^te  De 
vor  fi  vre  unele  tipărite  în  alte  limbi  nu  ştiu,  că  n'am 
invăfat  nici  o  limbă  din  cele  poleite. ' 

Una  din  aceste  istorii  poartă  titlu  :  , feciorul  mo- 
ştenitor" ^)  şi  este  una  din  cele  miu  respăndite  şi  mal 
vestite.  Coprinsul  acestei  istorii  este  : 

.Unul  av^d  opt  feciori,  murind  zice,  că  lasă  loată 
moştenirea  luî  unuî/ecio^;  fără  însă  a  spune  curat  pe 
care  fecior  Iasă  moştenitor.  După  moartea  tatălui  se 

')  I— II  Biiciirejtj  1841. 
>)  Voi.  I,  pag.  95—97. 


bf  Google 

â 


152  LITERATURA  POPOLARX.  R0»ÂNA 

naşte  vra^ă  între  feciorii  luî ,  fie  care  pretinde  sin- 
gur întreaga  moştenire.  In  fine  se  duc  la  judecător. 
Acesta  le  zice ;  luaţi  fie  care  câte  un  dtomag  şi  des- 
gropând  pe  mortul  să'l  batell  cu  ciomegele,  ca  să'I 
întrebaţi  intr'acest  fel,  pe  care  fecior  a  lăsat  moşteni- 
tor. Toţi  urmară  poruncel  date  de  judecător,  afară  de 
unul  ce  sta  plângând  şi  zicea :  cum  să  dau  eu  in  ta- 
tăl meâ  ?  mal  bine  renunţ  la  toată  moştenirea.  Pe 
acesta  11  recunoaşte  judecătorul  ca  singurul  moşte- 
nitor* . 

Originalul  acestei  poveşti  se  găseşte  sub  forma  cea 
maî  vechia  în  Talmud  9,  şi  din  Orient  a  intrat, 
prin  mijlocirea  literatureî  bizantine,  în  literatura  ve- 
chie sloveneaseă ,  tmde  face  parte  din  .Palila*  sau 
istoria  biblică  înfrumuseţată  cu  poveşti  şi  legende. 
Aci  judecata  aceasta  înţeleaptă  se  atribue  lui  Solo- 
mon.  De  altă  parte  s'a  respăndit  peste  toată  Europa 
cu  simpla  variantă,  că  judecătorul  porunceşte  feciori- 
lor să  dea  eu  săgeata  în  trupul  mort,  sau  num^  în 
chipul  tatălui  lor;  toţi  dau  cu  săgeata,  numtu  feciorul 
cel  adevărat  plânge  şi  refusă  a  urma  poruncel.  In  fa- 
bliaux  franţuzeşti  din  see.  XII— XIII,  se  şi  numeşte  a- 
semenea  de  a  dreptu :  Jugement  de  Salomon.  ") 

Recenziunea  românească  se  apropie  însă  mal  mult 
de  cele  orientale-sloveneştî,  de  eăt  de  cele  occiden- 
tale, ceea  ce  ne  arată,  izvorul  de  unde  a  venit  la  noî. 


>)  Baba  bathra  fol.  58-a. 

')  Literatura  comparativă  v.  Veselovsky  :  Slavlasnkifa  Bkaza- 
niîa  o  Solomone  i  KîlovraaS.  St.  Potrabf  1872  p.  84  urm.  ţi 
Gesta  rom.  c.  45.  Oesterley  p.  719  etc. 


bf  Google 


PASS  :  FIBULE  ŞI  ISTOBIOABB 163 

Noî  am  studiat  această  poveste  mal  pe  lai^  compa- 
rând'o  cu  paralelele  orientale  şi  occidentale  '■). 

Altă.  poveste  din  Fabule  şi  istorioare  eate:   .Planul 
âmigiuiuV  '). 

,Un  simigiu  oare  când 
covrig ,  simiţi  încărcând 
a  umblat  din  sat  în  sat 
şi  schimbând  pe  oauă  i-a  dat. 
Decî  tabla  'n  cap  dacă  ia 
cu  acele  oauă  pe  ea, 
să  întorcea  la  oraş 
ea  şi  un  negusloraş  ; 
Dar  pe  drum  când  să  ducea 
să  gândea  şi  plan  făcea  : 
cum  sânt,  zise,  aste  oauă 
tot  bune,  proaspete,  nouă, 
care-s  cinci  sute,  să  zic, 
de  vor  prisosi,  nu  stric, 
d'ol  sta  la  cloşcl  să  le  puiu 
tot  oul  o  să'ml  dea  pulu. 
Să  zic  acum  c'a  crescut 
şi  găini  marî  s'aQ  făcut. 
Aste  'ntr'o  zi  peste  tot 
cinci  sute  de  ouă  îm  scot ; 
să  le  vânz,  ca  un  sărac 
ee-va  părăluţe  fac. 


■)  Anaar  pentru  laraBliţî  An.  V  1882.  pag.  27- 
^  Voi.  I  pdff.  75—77. 


.,gnz^=b,G00gIe 


LITERATURA  POPDLARJL  BOMANJ 

i\  sute  de  găini  dar 
lind  o  aă'ml  dea  pul  Iar, 

3are  douâ-zeei, 
ho !  Stane  unde  pleeî  ? 
[  să  vedem  câte  fac, 
I  cum  o  să  mă'mbrac! 
oteală  prea  nu  au, 
'i  sute  de  cloşd  îmi  dau 
ită  de  sute  'ncap, 
.  î  de  sărăcie  scap ! 
id  zise  hait !  bucurat, 
iltă  eă  e'ncărcat. 
ărind  sus  ca  un  ţap 
i  tabla  peste  cap, 
i  pe  jos  turti 
lanul  işl  izbuti.' 

licăm  această  poveste,  mai  cu  seamă  pen- 
isa  a  demonstrat  Max.Muller  migraliunea 

Orient  la  Occident,  urmărind  această  po- 
»te  paralele  până  când  ajunge  la  .  Perette' 
.ine. 

este  în  Panrfatantra,  şi  este,  cum  zice 
din  părţile  cele  mal  vechi  ale  acestei  co- 

L  ajuns  în  Hitopadesa,  în  Tutinameh  adică 
igalulul*,  apo!  !n  Conde  Lucanorjde  aci 
Lfonlâine.  şi  apoi  în  literatura  nescrisă,  în 


nira  II  pag.  Mb—Hi6. 


.,gnz^=b,G00glc 


PANN :  POVESTEA  YOBBll IM 

basme  germane,  şi  in  povestea  română.  Literatura 
comparată  se  atlă  la  M.  Miiller  şi  Benfey  *). 

Planul  simigiulul  s'a  reprodus  de  către  Arsenie '). 

Să,  luăm  acuma  una  din  paralelele  coprinse  în  ,Po- 
vestea  vorbii'  »). 

,A  fost  o  însoţire  ce  trăia  în  iubire.  Dracul  înaă.  se 
sili  săle  spargă  casă.  Insă  toate  încercările  I-aii  fost  za- 
darnice. Atunci  căuta  o  babă  bătrână  şi  ea  i  lâgâdui 
să-I  facă  după  plac ,  dar  să  i  dea  o  pereche  de 
papuci  galbeni  plata.  Baba  se  duse  pe  la  tftnăra 
femeia  şi  prin  momelile  el  reuşi  să  capete  întrea- 
gă"! încredere.  Apoi  i  predă  un  briciu ,  ea  să  tae 
cruciş  din  părul  bărbatului  eî  patru  fire,  căci  vrea  să 
le  pue  la  stele  şi  bărbatul  o  va  iubi  tot-deauna.  Baba 
se  duce  apoi  la  bărbat ,  i  spune  că  nevasta  are  de 
gând  să'i  omoare  cu  briciul  şi  dacă  ar  vrea  să  se  în- 
credinţeze de  adevărul  vorbelor  el,  să  se  prefacă  că 
doarme.  Aşa  şi  făcu,  şi  cum  văzu  că  femeea  lui  scoa- 
te un  briciu  din  sân  el  o  urgiseşte  răfi.  Ast-fel  a  reu- 
şit baba  şi  cere  plata  de  Ia  dracu.  Acesta  văzând  să- 
vârşirea el,  s'a  speriat  de  dânsa  şi  nici  papucii  nu'I 
dete  in  mână,  ci  'I  le  întinse  pe  o  prăjină  lungă.* 

Această  poveste,  care  arată  că  femeea  întrece  şi  pe 
dracu  în  vicleşugurile  el,  stă  printr  aceasta  în  legătură 
cu  .Dracul  şi  femeea'  şir  cu  basmele  paralele  citate 
mal  sus.  Cel  d'ântâiO  ce  spune  aceasta  în  Europa  este 


')  L.  c.  ]  pag.  499—501. 

.■)  T.  M.  Arseiiie  :  Xouu  colecţinne  de  biume.  Bucur.  1874  nair. 
75—76. 

')  I.  p.  m~bd. 


.,gnz^=b,G00gIe 


156  l.ITKRi.'njaA  POPULARĂ:  BOMANĂ 

infantele  luan  Manuel  (f  1348)  în  Oonde  Lucanor  No. 
48,  de  sigur  de  origine  mauricâ  ').  Hans  Sachs  a  dra- 
matisat  această  poveste. 

Se  află  apoi  în  istoriile  din  latine  din  sec.  XIV  edilate 
de  Wright;în  discursurile  lui  Luther,  în  literatura  ger- 
mană medievală  etc  *). 

O  altă  poveste  nu  mal  puţin  interesantă  din  punc- 
tul de  vedere  al  literaturei  comparative  este  aceea 
relativă  la  osândirea  viţei  :  *)  despre  care  am 
tractat  maî  pe  larg  *).  O  variantă  moldovenească 
după  un  manuscriptde  pe  la  mylocul  secolului  trecut 
vom  publica  în  .Chrestomathia  romană." 

Parabola  cea  mai  veche  despre  viţa ,  care  esplica 
puterea  ei  îmbătătoare,  se  află  in  literatura  orientală, 
mal  cu  seamă  in  cea  ebraică  ^),  şi  adică  : 

Când  voi  Noe  să  sădească  viţa,  veni  diavolul  şi'l 
întrebă  dacă  îl  lasă  să-î  ajute,  Noe  priimeşteşi  diavo- 
lul aduce  mal  intâiil  un  miel,  îl  junghie  şi  stropeşte  ră- 
dăcina viţei  cu  sângele  mielului ;  după  miel  stropeşte 
viţa  cu  sângele  unui  porc,  după  porc  o^tropeşte  cu  sân- 
gele unul  leO  şi  în  sfârşit  şi  eu  sângele  maimuţei.  Pu- 
terea acestor  patru  animale  a  intrat  în  viţă  şi  de  aceea 
şi  vinul  are  patru  facultăţi,  căci  schimM  pe  om  mal 


1)  Ea.  Stuttg,  1839  p.  313—219 :  „Da  Io  que  cootecio  al  dîablo 
con  VDB  muger  pelegrina". 

')  V.  Dunlop-Liebreeht  p.  503  a.  Kirehoff ;  Wendun  muth  edi- 
tat de  Oeaterley  cartea  I,  p.  366,  literatura  voi.  V,  p.  60, 

")  V.  n.  p.  119—127. 

*}  In  Zeitschr.  flir.  rom.  Philolope  ed.  G.  Grtebei- VU.  p.  399-407. 

')  Midraţ  Tanhuina  aeel.  Noah,  o.  13,  o  varianti  cf.  GeneB.  rabba 
EMt.  36  ţi  lalkut  1  fol.  16-a  §  61. 


bf  Google 

f 


PAMS:  ŞEZĂTOAREA  LA  ŢABA 157 

iQtâitt  în  miel,  apoi  in  porc,  după  aceea  !n  leâşi  în 
sfârşit  ^unge  omul  maimuţă  prin  multa  băutură. ' 

Aceeaşi  parabolă  se  află  apoî  la  Fabrieius  '■),  în 
.Gesta  Romanonim'  ')  şi  aşa  în  alte  literaturi.  Alte 
paralelele  a  cules  şi  a  studiat  Cassel '}. 

De  aci  s'a  prelucrat  în  evul  mediu  şi  a  ^uns :  .Ciw- 
detnnatio  uvae  .adică  o  altă  esplicare  pentru  facultă- 
ţile variate  ale  vinului. 

Redacţiunea  lui  A.  Pann  precum  am  ar&tat  în  Zeit- 
scrift  se  potriveşte  cu  cea  slavonă  din  peninsula  Bal- 
canică, care  se  trage  de  la  un  prototip  bizantin. 

A  treea  carte  populară  a  lui  Anton  Pann  :  ^Şeză- 
toarea la  Ţară  safi  călătoria  lui  Moş  Albu'  *)  nu  este 
mal  puţin  bogată  în  poveştf  populare. 

Povestea  care  des  leagă  ghicitoarea:  .Nani, nani 
paiul  mami,  tatăl  tău,  tată  şi  mie,  —  eu  sor  ţie,  el  mie 
soţie' ')  eate  una  din  cele  mai  vestite,  aparţinănd  unui 
şir  de  poveşti,  care  se  întinde  de  la  mitele  şi  poves- 
tele  eline,  pftnă  la  legende  şi  poveşti  moderne  Desle- 
garea  aceea  se  aseamănă  cu  legenda  lui  Oedipm  şi  a 
locastel.  In  evul  mediu  devine  legenda  lui  ,St.  Gre- 
gar ius  pe  piatră' ,  legenda  lui /wrfa  şi  se  transformă 
în  fine  într'o  minune.a  Maicei  Domnului  (No.  39) ;  în 
Gesta  rom.  este  cap.  13,  şi  cap,  81  *).  De  altă  parte 

')  Codex  pecudepigrapliicus  VeWr.  Test,  toI.  1  p.  275. 

')  Cap.  159  ed.  Oesterley  şi  pag.  7;-J8. 

*)  Weimarisches  Jahrbnch  voi.  1  pag.  42i. 

*)  Ed.  I,  2  voi.  Bncnr.  1852-1863  ed.  2-a  1880. 

^  Ed.  2-a- pa^.  41—52. 

•)  Duolop-Liebrecht  p.  i98  No  368,  Kirdioff:  Weudanmueh 
©d.  Oeatarley  1,  329  ;î  anotaţînnile  voi.  V  p.  57.  Gesta  rom.  ed. 
Oesterley  pag,  716  ţi  725- 


bf  Google 


lăS LITEBA.TURA,  POPULAHA  ROMÂkX 

este  centrul  renumitului  romanţ  medi-eva!  ,Apollo- 
nius  din  Tyra*,  care  conţine  şi  alte  ghicitori  foarte 
importante. 

Maî  pomenim  în  sfârşit  încă  o  poveste  care  iin. 
novelă  s'a  schimbat  !n  snoavă,  precum  vom  mal  putea 
oifserva  asemene  exemple  şi  în  alte  snoave  şi  poveşU 
populare.  Novela  mal  întinsă  a  trecut  adesea  intr'o 
snoavă  m^  scurtă  care  a  păstrat,  ca  să  zicem  aşa, 
numai  scheletul  novelei  şi  nu  coniine  deci  de  cât  tra- 
surile principale.  Aşa  d.  e:  povestea  de  faţă. :  ,  Jhtnaă 
rasă'  ^)  despţe  care  vorbeşte  şi  d.  G.  D.  Theodoreseu  *) 
crezând  că  a  fost  născocită  de  Anton  Pann.  Coprinsul 
este  cel  următor : 

,Un  bărbat  după  multe  cercetări  iş(  alege  în  fine  o 
nevastă  după  înţelepciunea  sa.  A  doua  zi  deja  de- 
clară ea  că  If^tele  e  mgru  pe  cănd  el  susţine,  că  e 
galben.  De  aceea  bărbatul  pleacă  la  drum  cu  ea,  ca 
să  o  aducă  îndărăt  a  casă  la  părinţii  el ;  pe  drum  vă- 
zând o  cloşcă  zice  el  că  e  o  raţă,  femeea  din  potrivă 
că  e  un  răţoiu ;  intr'o  livede  apoi  fiiod  un  loc  cosit, 
zice  bărbatul  că  e  ras,  Iar  femeea,  că  e  tuns  cu  foar- 
fece. ,Bae  tunsă,  ba  e  rasă*, se  certară  ei  tot  mereu, 
până  când  ajung  la  un  râu  :  tocma  în  mijloc  de  pod, 
o  ea  bărbatul,  şi  tegând-o  pe  subsioare  cu  un  brău, 
o  dojeneşte  că  o  va  arunca  în  apă,  dacă  nu  va  zice 
rasă,  Iar  ea,  chiar  fiind  d^a  cu  capul  supt  apă,  rădică 
mână,  ,şi/or;iîcd!  cu  de§ti  în  sws.' 

Până  a  ajunge  o  snoavă  românească,  a  fost  mal 


e  Bucur.  1877  p,  58—59, 


bv  Google 


PANN;  ŞEZiTOABEi  LA  ŢAKi 159 

îDtăiu  un  fabliau  francez  :  ,le  pre  tondu'  des  imitat 
şi  prelucrat ;  prin  mijlocirea  luî  Poggius  a  devenit  basm 
itfdienesc  publicat  de  Basile  '). 

In  limba  germană  a  fost  prelucrat  de  Geiler  *)  şi 
Patdi  ');  ca  basm  German  a  fost  publicat  de  Simroek 
No.  61  *).  La  vecinii  noştril  SerM  este  începutul  unul 
basm  a  cărui  continuare  se  aseamănă  cu  povestea 
.Dracul  şi  femeea'  de  care  am  tratat  m^  sus ;  despre 
relaţiunele  ce  esislâ  între  diferitele  relaţiunî  occiden- 
tale şi  cele  orientale  vezi  îtrtroducea  lui  Benfey  la 
Paneiatantra  *).  Nu  maî  puţin  cunoscută  este  această 
poveste  la  Ruşi,  cu  diferenţa  însă  că  nu  'e  vorba  de  o 
^ede ,  ci  de  însuşi  bărbatul,  care  pretinde  că  e  ras, 
pe  când  nevasta  (|ice  că  e  tuns  '),  Din  toate  aceste  re- 
znM  respăndirea  cea  mare  acestei  teme,  cănd  sub 
ffnrnă  de  poveste  cănd  supt  aceea  de  nuvelă  până 
eftnd  în  fine  devine  snoavă. 

Trecerea  de  la  nuvelă  şi  poveste  la  snoavă  a  fost 
n^jlocită  in  mare  parte  de  literatură  Jocoseria'  saâ 
Kteratura  -.^tumeaţă.'  Afară  de  Bertoldo,  de  care  era 
vOTba  mE^  sus,  şi  în  înrudfre  cu  dânsul,  stă  una  din 
cărţile  din  cele  mfd  răspândite,  care  a  avut  o  înrfturire 
mare  asupra  snoavelor  populare,  şi  adică  : 

*)  LiebiBcht  Im,  traducerea  sa  al  Ini  Pentamarone  II  p.  264  No. 
69  fi  Snnlop-LiebTecht  p.  518  b.  adaiu  la  aceasta  traducere  unde 
^  este  o  llteratnrS  bogată  paralelS. 

f  NarrenFchiff  c.  &i. 

■}  Sehimpf  und  Emat  ed.  Oesterley  c.  595. 
'     ^  Despre  caTe,  Liebrecht  în :  Orient  und  Occident  UI.  376. 

•)  1.  423  urm. 

^Afanader,  gkaski  Hoscva  1873  No.  S37  b.  qi  anotaţiuiule 
Trt.  IV  pag.  530. 


.,gni^=b,G00glc   ■ 


TILU  BUH-OGLINDA 

Numele  eroului  ne  arată  originea  germana  acesta 
cărţi,  căci  Buh-oglindă  nu  este  alt-ceva  de  cât  o  trada- 
cere  selavică  a  cuvântului  german  :  Eulmspiegel. 

Pe  la  mijlocul  secolului  al  XlII-lea  esista  în  Ger- 
mania un  autor  supt  numele  ,der  Stricker.'  Acesta 
adunând  snoave  populare  scrise  cartea  sa  cea  mal  re- 
numită: tpopa  Amis.^  MeU  mult  sau  mal  puţin  influ- 
enţat de  dânsul  compune  Philip  Franlifurter  înVîena 
In  sec.  XV. :  ,pop<t  din  Kahlmberg',  adunând  aseme- 
nea snoave  şi  islo?iI  populare  germane  şi  străine  »). 
Aşa  se  naşte  ^Buk-oglindă'  ca  o  carte  populara  pe 
la  sfârşitul  secolului  XV-lea  şi  este  apoî  prelucrat 
de  Thomas  Mumer,  oponentul  cel  mal  înverşunat  al 
lui  Luther.  De  atunci  se  repetă  şi  se  traduce  în  toate 
limbile,  până  când  se  traduce  şi  româneşte,  nu  însă. 
după  o  ediţiune  complectă,  ci  după  una  din  acele  edî- 
ţiunl  ce  se  vând  pe  la  bâlciurile  germane.  S'a  tipărit 

')  In  trcscât  amintim  că  francezul  '.  calemboitr  nn  este  alt-cera 
de  cât  pop»  din  Kahleuberg,  precuin  ţi  „tapiigW^  ^i  „espiejîerfc" 
s'a  născut  din  t  EuUttspUgel. 


bf  Google 


TILU  BDH-OOLIKDA  l&l 

româneşte  pentru  a  doua  oara  în  Braşov  la  1846  •). 
Titlul  complect  care  s'a  prescurtat  la  ediţiile  ulterioare, 
arată  ititr'adevăr  originea  germană,  căci  sună:  .Toată 
viaţa,  isteţiile  şi  faptele  minunatului  Tilu  Buh-ogUndă 
cele  de  râs  şi  minunate  la  citire,  spre  trecerea  de  vre- 
me, în  zilele  saCi  ceasurile  omului,  cele  de  odihnă,  după 
limba  nemţească  tălmăcită  şi  acum  a  doua  oară  tipă- 
rită. Braşov,  s'aâ  tipărit  la  Joan  Gătt  1846.  apoi  1856. 
Sibiu  1858.  în  fine  Bucureşti  1876  împreună  cu  o 
parte  din  Testamentul  luî  Cilibi  Moise ;  toate  snoavele 
însă  se  găsesc  in  ediţia  complectă  germană  publicată 
de  Lappenberg  la  1854. 

Mal  multe  din  aceste  snoave  ale  lui  Tilu  se  regăsesc 
şi  în  alte  cărţi  populare  române.  Aşa  d.  e.  ,  TUu  mă- 
nâncă şi  bea  fără  banî'  mal  cu  seamă  şiretenia  cu 
băutu  *),  nu  este  alt-ceva  de  cât  povestea  versificată 
de  Anton  Pann  ').  Tilu  se  duce  într'o  cârciumă  şi  bea ; 
când  vine  rândul  să  plătească  zice  Tilu  :  bani  n'am, 
dar  îţi  volu  cânta  două  cântece.  Iar  cârcîumarul  zice . 
poţi  cânta  mult  până  când  îmi  va  plăcea  un  cântec  de 
ale  tale. 

Atund  l'a  întrebat  Tilu  ;  dar  dacă-ţl  va  plăcea,  er- 
tămă-vei  de  plată?  Şi  cârcîumarul  îl  a  răspuns,  că'l 
va  erta,  socotind  să  zică  la  toate  că  nu-i  place. 

După  ce  cânta  Tilu  câte-va  cântice,  la  cari  cărcîu- 
marul  tot  zicea  că  nu-I  place ,  scoase  Tilu  punga  şi 
cântă  : 


<)  N'am  pntaC  afla  c&dA  h's  tipărit  pentru  ^t&ia  oară. 
')  Eă.  2-a  cap.  4  pag.  li— 15. 
")  Povestea  vorbii  I  pag-.  16  urm. 


.,gnz^=b,G00gIe 


168  LITERATURA.  PQPL'LARX  ROMĂNA. 

Deţchid«-t«  pungmliţKI 
BiXAte-p  banii  prin  soriţi, 
ci  m'an  pns  U  TefcnsK. 
Si  cârciunisj^ul  wx  iq&  loaă 
neplătind  să  ee  din  casi. 
Scoate  b&nil,  punţa  mea  I 

Vezi  aceasta  im  place,  zise  cârciuraarul,  gândind  că 
el  să-I  plătească. Iar  Tilu  zise:  ,no  dacă-ţ  place,  acum 
săntem  plătiţi.' 

Interesant  este  apoi  cum  ,  să  dimutulutofite  TMu 
in  şcoalele  ceale  mari  în  Vittmherg  '), 

Un  dascăl  îl  întreabă  :  cate  picăluif  de  apă  sânt  in 
mare? 

Tilu  răspunse  :  mal  întâlu  să  opriţi  toate  isvoarele 
şi  apele  curgătoare  care  se  bagă  în  mare,  şi  el  îndată 
Ie  va  număra  şî  va  da  socoteala. 

Alt  dascăl  l'a  întrebat  câte  zile  sânt  de  la  Adam 
până  astăzi? 

Tilu  răspunse :  de  la  Adam  şi  până  astăzi  au  trecut 
şapte  zile,  şi  trecând  acele  se  ridică  alte  şapte,  şi  tot 
aşa  vor  1rece  până  Ia  sfârşitul  lumiî. 

Alt  dascăl  l'a  întrebat :  câte  ouă  mol  coapte  au  pu- 
tut mânca  uriîaşul  Goliath  pre  nemâncate? 

Numaî  unul,  zise  Tilu,  că  cine  a  mâncat  un  ou  nu 
mal  e  pre  nemâncate. 

Altul  I'au  întrebat :  in  care  lună  mănâncă  aici  oa- 
menii mal  puţin  ? 

In  luna  iul  Fevruarie,  zise  Tilu,  în  care  sânt  numaî 
28  de  zile. 

»)  Cap.  10  pag.  25—27. 


bf  Google 


TIIU  BDH-OGLIMDA  163 

Altul  Tau  întrebat :  care  peşti  au  ochii  mal  aproape 
«nul  de  altul  ? 

Cel  mal  mici,  au  răspuns  Tilu. 

L'au  întrebat  altul :  Cinci  oameni  cum  pot  împărţi 
5  ouă,  ca  să  vie  la  unul  câte  un  ou  întreg,  şi  tot  să 
rămâe  unul  în  blid  ? 

Şi  au  răspuns  ;  la  unul  câte  un  ou,  însă  cel  de  pre 
urmă  sâ-şl  ia  blidul  cu  oul  cu  tot. 

L'au  miU  întrebat  un  dascăl :  unde  este  mijlocul  pă- 
mântului ? 

Răspunse  Tilu :  aici  în  târg;  dacă  nu  credeţi,  măsuraţi. 

După  aceea  îl  întrebă  Tilu  pre  el :  Cât  este  luna  de 
grea  Ia  cumpănă,?  Atuneea  se  ruşinară  to^,  că  nu  ştia 
■ce  să  răspunză.  larTilu  râzând  le-au  spus  lor:  .Luna 
are  un  punt,  pentru  că  are  patru  fărtalurl  (pătraii)  ca 
:şi  puntul.* 

Noi  am  intâlnit  până  aci  deja  în  mai  multe  rânduri 
întrebări  de  felu!  acesta,  având  asemănare  cu  ghi- 
citori. De  acea  am  citat  şi  acest  capitol  din  Tilu  Buh- 
■oglindă,  care  ne  arată,  că  elementele  cele  vechi  rea- 
par des  in  aceaşî  literatură,  având  num^  numele 
puţin  schimbat.  Când  e  Bertoldo,  când  Arcbir,  când 
Isop,  când  Tilu  Buhogîindă  şi  cAad  Cacavela.  Sub  nu- 
■mele  acestui  din  urmă  au  intrat  în  literatura  populară 
nescrisă  română. 

Oeupându-ne  mat  departe  de  acesta  din  urmă,  vom 
reveni  şi  asupra  acestui  epizod,  indicând  şi  literatura 
paralelă. 

Mai  întîUu  precede  un  alt  personagiu,  care  se  bu- 
cură de  o  mai  mare  popularitate. 


bv  Google 


NASTRATIN  HOGEA 

Ca  şi  la  Tilu-Buhoglindă,  tot  a^a  şt  aci,  Nastratin  a 
fost  o  persoană  reală,  care  departe  de  caracterul  bu- 
fon, ce  a  căpătat  în  gura  poporului,  era  din  eoptra  un 
om  învăţat  şi  profund,  care  a  trăit  pe  vremea  tui  Ta- 
merlan  nepotul  luî  Genghis  Chan. 

Şi  într'adevăr  acele  snoave  ce  circulă  pe  numele  M 
Nasreddin,  din  care  Românii  au  făcut  , Nastratin'  sănt 

,de  asemenea  snoave  aparţinând  lumel  întregi,  locab- 
sate  acuma  in  Turcia,  Bulgaria  şi  România  şi  atribuite 
iui  Nastratin,  pe  când  în  alte  ţări  se  atribue  altor  eroî 
comici  aî  literatiireî  populare. 

La  noi  au  venit  de  Ia  Turd  precum  demonstraşi 
numele:  Nastratin  Hogea.  Anton  Pann  îl  a  cules 
din  gura  poporului  şi  i-a  versificat;  ediţia  tntăî  a  apărut 
la  1853  sub  titlul.  ,Năsdrăvăniile  M  Nastratin  Bo- 
gea,  culese  p  versificate  de  Anton  Pann.  Pentru  a  doua 
oară  sa  tipărit  la  1873  în  Râmniculu  Vâleel  şi  îu  fine 

.  pentru  a  treea  oară  în  Bucureşti  s.  a. 

Numai  unele  esemple  din  aceste  snoave  urmărite 
în  răspândirea  lor. 


bf  Google 


NiSTRATIS  HOGEA 165 

^  Când  se  găteşte  în  lături,  numai  din  miros  tesatur'i  »). 
jNastratin  Hogea  într'o  seară  la  fereastră  cum  şedea 
I^  lungea  nasul  aiurea,  p'alţii  f&ră  al  vedea ; 
Trecând  unul  din  prietini,  ce  miroşi?  l'a  întrebat. 
Vecinul  meii  el  răspunse,  găteşte  scumpe  mâncări, 
Şi  d'alor  miros  mă  satur,  trăgându-1  eu  gust  prin  nări. 

Această  mică  istorioară,  pe  care  am  citat'o  chiar 
cu  vorbele  Iul  A.  Pann,  nu  este  de  cât  o  jumătate, 
căci  lipseşte  continuarea,  cum  că  acel  vet3in  fl  trage 
la  judecată  să'I  plătească  de  aceea,  că  s'a  săturat  cu 
fumul  bucatelor  sale.  Judecătorul  decide,  ca  Nastra- 
tin  să  plătească  vecinului  prin  sunetul  banilor,  precum 
s'a  săturat  cu  mirosul  bucatelor. 

Prototipul  indic,  unde  Guru  Paramartha  corespunde 
lui  Nastratin,  are  într'adevăr  această  continuare. 

In  literatura  chinezească  se  află  in  Avadănas  pu- 
blicate  de  St,  Julien  »).  Variante  acestei  idei,  adică  a 
plăti  lucruri  închipuite ,  prin  valori  închipuite  găsim 
d.  e.  în  hteratura  persană  :  tn  Bahar  Danuach  unde 
o  fată  pârăştepe  un  tânăr,  că  ar  li  sărutat  chipul  el  in 
oglindă,  judecătorul  osândeşte  umbra  lui,  să  fie  biciu- 
ită ;  Tot  aşa  şi  paralela  in  literatura  turceaBcă  ').  Din 
anticitatea  daslcă  avem  povestea  despre  procesul 
Abderiţilor  pentru  , umbra  măgarului*  povestită  de 
plutarh  în  viaţa  lui  Demosthene  *).  Cu  totul  aproape 
de     snoava   lui  Nastratin  este  versiunea  italiană  în 


O  Ed,  L  p.  7;  ed.  2  p.  6;  ed.  3  p.  7. 

-)    O.  26  p.  108. 

'5  -f  TeuiI''  trsdnse  de  Behinaner  litipăg  1851  p.  3 

*)    V.  BenfBj,  PsQcUtuitra  I,  127. 


.,gnz^=b,G00gIe 


166  LITERATURA  POPULAEi  KOBtÂNA 

jCento  nov.  anliche*  >■)  unde  lucrul  se  petrece  în  A- 
lexandria,  adică  în  Orient.  Paralele  în  Occident  maf 
sânt :  Lafontaine  *)  Pauli  etc  '). 

O  altă  poveste  nu  maJ  puţin  răspândită  este  aceea, 
în  care  se  spune  că  Nastratin  suindu-se  pe  o  casă, 
aude  cum  eet  dinăuntru  spune  nevestei,'  că  el  se  lăsa 
în  casele  oamenilor  încălecând  pe  razele  luneî  şi  ast- 
fel 'şi  a  făcut  avuţie,  Nastratin  amăgit,  încalecă  şi  el 
pe  razele  luneî  ca  să  se  lase  în  casa  aceea,  cade  Jos  şi 
se  loveşte  râO.'J  Această  poveste  se  află  şi  între  fabli- 
aux  franceze  *) ;  mal  vechifi  încă  în  Disciplina  eleri- 
calis  din  secolul  XII  al  luî  Petrus  Alphonsi  *)  de  aci  a 
intrat  apoî  în  Gesta  romanorum  unde  formează  c, 
136')  editorul  a  adunat  aci  literatora  paralelă  foarte 
bogată. ' 

Ne  mulţumim  cu  aceste  două  esemple,  pentru  a  a- 
răta  caracterul  cosmopolit  chiar  acelor  snoave  saîi  po- 
veşti, cari  sânt  atribuite  anume  cutării  saO  cutării  per- 
soane. De  altă  parte  se  poate  observa  relaţiunea  de 
filiaţiunl  între  Nastratin  Hogea,  Tilu-Buhoglindâ  şi  Po- 
vestea vorbei,  în  care  găsim  una  şi  aceiaşi  poveste, 
cate  o  dată  puţin  schimbată. 


')  Ed.  1877  c  Vn.  p.  2,1. 

>)  Contea  IV,  6. 

sj  Schimpf  u.  Emst  ed.  Oeeterley  c.  48.  Compară  ţi  Liebreolit, 
Zu(  Volkskunde.  Heilbronn  1879  p.  3ii. 

*)  Ed.  1  p.  27.  ed.  3  p,  25. 

*)  Legrand  III  p.  253. 

')  C.  25  V  1—6  ed.  V.  Schmidt  Berijn  1827  ţi  anotatiunilo  la 
p.  156  urm. 

')  Ed,  Oesterley  p.  734— 735- 


bf  Google 


NASTBATIS  HOGKA 167 

In  literatura  populară,  română  mai  esLstă  şi  un  alt 
personagiu  mitic :  Cacaeela.  Ce  e  drept  un  Cacavela  a 
esistat  odinioară  in  tara  romanească ,  dar  el  era  edi- 
torul unuî  Molitvelnic  tipărit  la  1697  şi  al  oărţiî  „Di- 
vanul Iwnd"  ce  se  atrUtue  lui  Demetriu  CantMiiir'), 
Curios  însă  este,  că  acel  om  învăţat,  a  ajuns  aseme- 
nea eroul  literatureî  , Joco-seria. '  In  .Comicea  sate- 
lor* ^)  se  atribue  luî  Cicavela  disputaţimil  cu  un  hogea 
turcesc,  pe  când  se  afla  el  diacon  Ia  patriarhia  din  Con- 
stantinopole.  Aceste  disputaţiuni  se  aseamănă  pe  de  o 
parte  cu  disputaţiunOe  lui  Tilu-Buhoglindă  de  la  Vi- 
tenbei^  citate  mai  sus  şi  carii  in  formă  mal  vechie  se 
află  deja  la  ,Pfaff  Amis*  ')  Pe  de  altă  parte*)  se  asea- 
mănă cu  o  temă  foarte  răspândită  şi  in  alte  litera- 
turi, ceea  ee  ne  arată  că  ^disputaţia  luî  Cacavela*  e 
culeasă  din  gura  poporului,  adică  a  ajuns  literatură 
nescrisă.  Hogea  întreabă:  1  ,Câte  stele  sânt  pe  cer? 
2.  Câtă  e  adâncimea  mării?  3.  Unde  e  buricul  pă- 
mântului ?*  Cacavela  răspunde  la  No.  1  .că  sunt  3 
milioane  300,333  de  stele  pe  cer,  la  No.  2  că  adânci- 
mea mării  e  de  999  de  stânjeni  şi  în  sfârşit  buricul 
pământului  e  tocmai  în  mijlocul  curţii  aceştia  impâră- 
teşU,  ca  dovadă  zice:  .măsuraţi,  numărat,  şi  daeă  nu 
va  fi  aşa,  să'mi  puiîl  capul  în  mâinele  cui  'ml  va  do- 
vedi că  e  ait-fel'. 

Punerea  de  ast-fel  de  trei  întrebări  şi  răspunsurile 


')  Tipărit  în  laţi  la  1698. 
')  Bucnre^U  1875  pa^.  43  o 
»)  Vei.  93-- 180. 
*}  Ibidem  pag.  49  urm. 


.,gnz^=b,G00gIe 


166 LITERĂTPBA  PQPtfLA.RA  ROMĂNX 

isteţe  date  înaintea  unei  persoane  înalte ,  se  găsesc 
foarte  des ;  în  genere  sftnt  acele  întrebări  pretutinde- 
nea  m^  eicelea^I  sail  numai  una  sati  alta  diferită.  V. 
Schmidt  i)  plecând  de  la  ^Der  Kaiser  und  der  Abt", 
prelucrarea  poetică  a  acestui  subiect  de  către  Buerger: 
a  străns  şi  a  comentat  paralelele  universale  Ia  aceste 
întrebăil  şi  răspunsuri  comice ,  arătând  esistenţa  lor 
In  Spania,  Italia,  Germania  etc.  un  adaus  Ia  aceste  v. 
Dunlop-Liebreeht  ^)  la  care  maî  adăugăm  acuma  şi 
noi  paralela  română.  Un  şir  întreg  de  întrebări  si  răs- 
punsuri de  felul  acesta  conţin  basmele  ruseşU.')  Din- 
tr'un  punct  de  vedere  mîu  general  a  studiat  Veselovsky 
aceste  disputaţiunî  ,Joco-seria*  aducându-le  în  legă- 
tură cu  disputaţiunea  lui  ,EIefterie  cu  Tarasie*,  de 
cari  vorbim  în  literatura  religioasă,  cu  ocaziimea  ^le- 
gendei celor  12  r»M«rî'  *). 

Tot  din  literatura  joco-seria  face  parte  şi  nu  este 
mal  puţin  răspândită  : 

,  Vorbirea  în  versuri  de  glume  între  Leonat  beţivul 
om  din  Langobarda  şi  întru  Dorofata  mu^ea  sa  scrisă 
de  Vasilie  Aaron  şi  publicată  pentru  întâia  dată  la 
1803.  Până  acum  am  căutat  In  ziidar  originalul  a- 
cesteî  scrieri,  care  dupe  numele  persoanelor  însu^  se 
pare  a  fi  italian.  Cuprinsul  acestei  scrieri  burleseă  este 

<)  Bslladen  und  Romanzeu  deutsch«r  Dichter  Berlin  1827  pag. 
83  urm. 

>)  Pag.  491  No.  333. 

')  AfanaaÎBV  No.  185  urm.  v.  »  paralelele  în  voi.  W.  Moscan 
1873  p.  472  nrtn. 

*(  Jitraal  minist.  naroi  pcosvese'.  voi,  XCIX  partea  II.  1878 
p.  86-98. 


bf  Google 


AAROK,   LEOHAT  ŞI  DOBOUTA 


incercarea  Dorofatel  de  a  îndrepta  pe  bărbatul  el  de  vi- 
ţiul beţiei,  dar  in  zadar.  Vorbirea  In  versuri  se  ispră- 
veşte cu  cererea  lui  Leonat,  ctu^  este  cunoscută  şi  !n 
alte  literaturi,  el  zice : 

>Ah  iubita  mea  boreasă ! 
Dintr'un  milion  aleasă ! 
Găndul  tăfl  mie  ml  place 
de  precum  ziseşi  vel  face 
face-vel  un  lucru  mare 
şi  vrednic  de  neuitare. 
Ingroapă-mă  puiul  meii ! 
aproape  de  făgădăfi, 
sa6  de  mă  iubeşti  pe  mine 
fă  rogn-te  atăta  bine  ; 
lasă,  ca  să  mă  îngroape, 
îQ  crijmă,  de  cep  aproape, 
că  auz  vinu  cluruind 
nigădariu  bubuind. 
Şi  văzând  mormântul  meti 
să  zică  în  gândul  său : 
sărac  voinic  Leonat 
wcea  e  îngropat ; 
D-zeă  să'l  odihnească 
în  desfătare  cerească ; 
că  de  multe  ori  beură, 
dintr'acest  cep  pe  cari  cură/ 
S'a  tipărit  la  1816,  1832,  1856,  1872  etc. 


.,gnz^=b,G00gIe 


CORNICEA  SATELOR 

Ast-fel  e  intitulată  o  colecţiune  de  .mal  multe  a- 
needote  inedite,  glume  scornite  de  poporul  rom&n  la 
pofida  altora',  ed.  1  Bucuresci,  1870  şi  ed.  II  neschîm- 
bală  afară  de  titlu,  unde  din  anecdote  inedite,  s'a  fă- 
cut: cuvântul  hibrid  :  anedite,  BucureşU  1875. 

La  1857  însă  deja  a  publicat  Dimitrie  Jarku,  pe  căt 
ştim,  prima  colecţiune  de  anecdote,  sub  titlul:  .Efime- 
ride  (anecdote)  saQ  Românul  glumeţ,  culese  şi  tipărite 
de .Bucureşti  1857.  Această  din  unnă  colec- 
ţiune coprinde  111  anecdote,  din  cari  Insă  o  bună 
seamă  nu  e  de  origine  popuiară  românească,  bunî- 
oară  No,  10:  ,de  Dante  şi  Ariost"  No.  54:  despre 
.Generalul  Lătur*  No  63  :  .un  lord  din  Londra*  No. 
64:  .contele  de  Mirabo"  etc.  Cu  toate  acestea  unele 
dintr'ânsele  sânt  româneşti. 

Româneşti  cu  totul  sânt  însă  cele  din  :  Gomioea 
satelor.  Eroul  principal  e  saâ  un  ţigan,  sat)  mi  sârb. 
Figura  această  (io  urmă  este  foartă  interesantă,  de  oare 
ce  că  a  fost  personificată  prin  ,Dedu-Ivan.*  eroul  unid 
şir  de  năsdrăvănil  în  snoavele  d-lul  Ispirescu  şi  în 
snoavele  publicate  în  Calendarul  basmelor  pe  1874  şi 


.,gnz^=b,G00gIe 


I3PIBBSC0,  SHOATE  171 

1881.  Păcăliturile  ţigăneşti  de  asemenea  se  află  şi  în 
acele  calendare  şi  în  acel  de  1877,  dar  cu  mult  îna- 
inte deja  în  Basmele  d-lul  I.  C.  Fundeseu  din  1867  şi 
1870. 

Dedu-Ivan  de  care  am  vorbit  acuma,  nu  este  alt-ci- 
neva  de  căt  ,Guru  Paramartha*  năsdrăvanul  de  isteţ 
(adică  de  prostuţ)  din  literatura  indică,  pe  care  I'am 
şi  pomenit  maî  sus.  In  (iermania  s'a  născocit  un  şir 
de  poveşti  din  soiul  acelora  â  Ia  Dedu-Ivan,  atribuin- 
dule  locuitorilor  unuî  oraş  anume.  E  vestita  po- 
veste despre  :  Lalenbiirger ,  publicată  de  Von  der 
Hagen.  In  anticitate  erat\  vestiţi  Abderiţii  ete.  Mal 
la  fie-eare  popor  se  află  închipuirea  safi  a  unul  oraş 
locuit  de  ast-fel  de  oameni  năuci,  saii  năucia  este  per- 
sonificată printr'o  singură  figură. 

Păcală  şi  Pepelea  se  deosibesc  eu  totul  de  cel-l'alţî 
eroi  al  literaturel  joco-seria,  căci  isprăvile  lor  nu  mtd 
sânt  fflumeţe,  ci  răutăcioase  în  pofida  altora.  Păcală  şi 
Pepelea  reprezintă  tocmai  reversul  caracterului  hazliu 
al  unul  Nastratin,  unuî  Tilu  safl  unuî  Bertoldo.       '''H 

In  fine  ne  mal  rămâne  a  vorbi  despre  snoavele 
d-lui  Ispirescu.  Sub  pseudonimul:  ,Un  culegStor-typo- 
graph'  publică  D-nu  P.  Ispirescu  la  1873  broşura  I. 
şi  la  1874  broşura  Il-a  de  :  Snoave  saă  pove^fi  popii- 
lare  adunate  din  gurile  celorU  ce  sdă  multe'.  La  1879 
apăru  ediţiunea  fi-a  foarte  îmbogăţită.  Intr'o  dare  de 
seamă  ce  am  făcut  despre  această  carte  ^)  şi  apoi  în- 
tr'un  adaus  *)  am  arătat  izvorul  şi  filiaţiunea  acestor 


bf  Google 


172  LITERiTURA  POFDLARl  BOMANA 

poveşti.  Aci  numai  un  singur  esemplu  *)  ,Bărhatul 
cu  XtAa^aoa^. 

,Doî  prieteni  se  întâlnesc ;  după  ce  'şl  dară  bună 
zîoa.  —  Ia  spune'ml,  nenişorule,  zise  unul  din  ei,  cum 
o  dud  tu  cu  femeea?  —  Foarte  bine,  răspunse  el,  în 
zioa  cununiei  chiar  cum  am  venit  acasă,  am  luat  un 
scaun  care  mi  se  părea  că  'ml  sta  în  cale,  şi  l'am  trân- 
tit aşa  de  tare,  încât  s'a  Rlcut  ţăndări,  Femeea  mea, 
crezând  că  sânt  un  nebădăios ,  ămblă  pe  lângă  mine  - 
ca  pe  lângă  o  bubă  coaptă.  Eâ,  din  parte'ml  nu  'I  am 
zis  până  azi  nici  dă-te  miut  încolo.  —  A  meam'a  pros- 
tit de  tot.  fSam  zi  albă  din  pricina  eî.  O  să  încerc  să 
fac  şi  eft  ca  tine.  După  ce  ajunse  acasă ,  se  face  eă-I 
supărat,  şi  unde  pune  mâna  pe  un  scaun,  care  zicea, 
că  'î  stă  în  cale  şi  'I  trftnteşte  de  nu  se  mal  alege  ni- 
mic de  dânsul,  apoi  se  răsti  Ia  femeea  sa,  zicându-I, 
că  nu  îngrijeşte  să  fie  lucrurile  puse  la  locul  lor.  — 
Târzia  te-al  deşteptat,  bărbăţele ;  acum  eşti  ca  laba- 
şaoa  de  nas,  îl  răspunse  femeea,' 

Această  snoavă  este  o  paralelă  interesantă  la  izvo- 
rul din  care  Shakespere  a  scos  tema  piesei  sale : 
>Tamingofthe  shrew.*  .îmblânzirea  îndâijitel.  *  Un 
fabliau  francez  conţine  aceeaşi  poveste  *),  In  Spania 
este  în  colecţiunea  de  nuvele  scrise  în  sec.  XIV  de  că- 
tre Infantele  luan  Manual,  de  sigur  după  izvoare  orien- 
tale »).  Italieneşte  a  fost  prelucrată  de  Straparola ') 


')  P.  70. 

■J  Lep-sDd  in,  204. 

*)  Conde  Locanor  cap.  4&. 

*i  PiacMvoIe  notti  VIII  f»T.  2. 


.,gnz^=b,G00gIc 


WARTIC,  TKBl  ŞIRBŢl  173 

de  unde  de  sigur  a  ajuns  la  Shatespere.  !n  Orieat 
se  află  în  cărticica ;  Kisseh  khun  ');  mal  cu  seamă  aci 
şi  la  Straparola  se  află,  incercarea  zadarnică  ce  face 
bărbatul  cel  alt,  ca  şi  în  snoava  română,  şi  o  păţeşte 
rău,  căci  îşi  a  adus  prea  tarziO  aminte  ^). 

înainte  de  a  termina  cu  această  literatură  a  pove- 
ştilorşisnoavelormal pomenim  şi:  ,Trei  fireţi,  fiddî 
ffheboţi ,  poveştf  populare  şi  amuzante,  cea  întfUu  tra- 
tâi]d  şarlatanismul ,  cea  a  doua  intămplările  cu  dracii 
în  moara  părăsită,  aiin&ndouăi  comico-satirice ,  imitate 
din  auz  de  Toma  Wartic  ed.  Il-a  Bucur.  1878  (ed,  I 
1858).  ,Treî  şireţi'  p.  1 — 24  nu  este  alt  ceva  decâto 
parodie  a  povestel  lui  A.  Pann  =),  la  ţnijloc  p.  20 — 24 
este  un  epizod  a  cărei  original  este  un  fabliau  citat  de 
Dunlop  *}.  Iar  povestea  Il-a  :  ,doi  gheboşî'  e  o  schi- 
monosire pretinsă  .comico-satirică'  unul  basm  de 
Musăus  :  .Ulrich  mit  dem  Bubei  *)*  amestecând  la 
mijloc  :  jDraeul  şi  femeea*  saii  povestea  Iul  Beel- 
fegor. 

Afară  de  aceste  cârţl  tipărite,  în  care  se  aflu  snoave 
şi  poveşti  populare,  mal  sânt  şi  multe  răspândite  prin 
manuscripte  mixte  ");ocolecţiune  insă  destul  de  vestită 

')  Berlin  Stettin  1829  pag.  12—17. 

>)  V.  DuQlop-Lielffecht  pag.  284. 

■)  Povestea  vorbii  I,  162  urm. 

')  Pag.  208 :  „des  trois  Uiroas"  de  Jelian  de  Bovea  {Le- 
grand  Iii,  308). 

3)  Volkfl-Marcheu  der  Deulacheo.  Berlin  a.  a.  ed.  Hempel  voL 
IV  pag.  5— ai. 

■)  Sânteni  nevoiţi  a  iguora  mal  toate  snoavele  publicate  în  ca- 
leiwJara  ţi  perdule  îa  mare  parte  împreună  ca  calendarele.  Ade- 
vărul eate,  că  aceste  calendare  au  contribuit  inult  la  răspândire 


.,gnz^=b,G00gIe 


174  LITERATURA  POPULABi  BOMAnX 

este  colecţiunea  cea  mare  manuscrisăde  pilde,  snoave 
şi  poveşti  de  Golescu,  acuma  în  posesiunea  Academiei. 
Datorira  amabilităţi!  d-lul  P.  Ispirescu  o  copie  de  vro 
sută  şi  mal  bine  din  acele  snoave,  culese  de  câtre 
Goleseu,  unele  reale  altele  din  cărţi,  iar  altele  din 
auzite.  Curios  însă  este,  că  o  parte  dintr'ănsele  are  un 
caracter  burlesc^ — frivol.  In  general  nu  sânt  populare, 
ci  de  origine  literară  şi  persoanele  principale  sânt : 
împărat  şi  filosofi. 

Comunicăm  aci  numat  vr'o  2 — 3  dintr'acele  care 
aparţin  clasei  dintăiu,  adică  se  par  a  fi  culese  din 
gura  poporului,  şi  una  din  cele  literare,  culese  de  prin 
cărţi.. 

Aşa  buni-oară  snoavă  următoare,  care  se  află  şi  in 
,Comicea  satelor',  şi  mal  trăeşte  şi  pană  astăziin  gura 
poporului : 

,Un  ţigan  ca  să  şază  la  masă  cu  stăpânu-săti,  se 
socoti  să  meargă  tocmai  asupra  mesei  şi  să  'i  zică ; 

.Bună  masă  coane!*  socotindu-se  ca  stăpănu-său 
o  să  '[  zică:  ,şezî  la  masă,  ţigane!'  Aşa  se  duse  asu- 
pra mesei  şi  'î  zise  :  ,Bună  masă  coane!'  Stăpânul  !î 
zise :  j,eşi  afară  ţigane !' 

Alta: 

,Un  boer  umflat  in  blane,  întrebă  pe  un  gol  şi  des- 
puiat, în  vreme  de  iarnă,  de  'I  este  frig  la  trup  ?  Acela 
îi  zise|:  ,dar  ţie  îţi  este  frig  iarna  Ia  frante  ?'  —  Ba, 


Bnoavelor ;  dar  cercetarea  lor  se  poate  face  nutnaT  ia  urma  strânge- 
reldfl  calendare,  urmărită  în  curs  de  mulţi  ani.  Rezultatul  totuşi  nu 
resplăteşte  o  muncfi  gîgpantiofi  ca  această.  Singurul  interes  ar  avea 
erteridarele  publicate  de  Anton  Pann  ţvaceţtia  nuinat  pentrmsio- 
ria  inUrnă  a  operilor  sale  populare. 


.,gnz^=b,G00gIc 


GOLISCD  SNOAVE  175 

na,  zise  boerul ;  —  Aşa  şi  mie,  răspunse  despuCatul, 
că  tot  trupul  meii  ta  o  frunte  '1  socotesc.* 

Varianta  ce  am  cules-o  noî  din  gura  poporului  sună; 
Unul  umblând  Iama  mtJ  gol,  este  întrebat  dacft  nu-î 
frig?  Acel  despuiat  răspunse  : —  ,dar  la  nas  ţi-îfrig?' 
—-Ba,  nu!  —  E(  bine,  tot  trupul  meft  e  de  came  de 
nas.* 

Alta: 

.Unul  se  fălea  că  vede  foarte' de  departe,  şi  zicea  al- 
tuia :  ,vezl  şoarecele  acela  în  vârful  muntelui?*  A- 
cesta  îl  răspunse  zicând  :  ,de  văzut  nu'l  văz ,  dar  îl 
aaz  ronţăind.  '  Aceeaşi  snoavă  se  află  şi  la  Anton 
Pann  ')  unde  are  forma  următoare : 

•  .Un  mincinos  stând  o  dată,  zise  altul  mincinos, 
Prietine,  vezi  tu  turnul  acel'nalt  şi  luminos  ? 
Da,  acesta  îl  răspunse ;  şi  Iar  îl  întrebă  el. 
Dar  vezi  tu  tocma  în  vârhi-I  cum  umblă  un  şoricel? 
Ce  mal  minciună  cu  coarne,  zise  prietinul  său, 
Că  eu  abia  zăresc  turnul,  ne  cum  şorecelul  tău  ; 
Insă  îl  auz  prea  bine  cum  umblă  'ntropot,  încât 
Parc'ar  bubui  o  tobă  ş'ar  avea  clopot  la  gât. 
Te  crez  acel  îl  răspunse,  văzându-se  înfundat, 
Fimd  că  nu-şl  găsi  omul  cu  minciuni  de  înşelat.* 
In  sfârşit  şi  cea  următoare  : 
,0  muere  cam  proastă,  de  câte-orl  auzea  pe  cântă- 
reţ la  biserică  cântând,  începea  să  plângă.  Cântăre- 
ţul b^ănd  de'  seamă,  întrebă  pe  miJere  :    .Ce  al  de 
plângi  de  eâte-ori  încep  ett  a  cănţa  ?  Nu  cum-va  gla- 

')  Povestea  vorbii  I,  p.  29. 


.,gnz^=b,G00gIe 


LITEBATUBA  POPDLARi  ROMĂHJ 

luce  la  umilinţă  ?  Nu,  domnule,  zise  ea, 
n  m^ar,  cu  care  mă  hrăniam,  şi  s'a  In- 
nurit,  şi  fiind-că  glasul  dumitale  foarte 
amână  cu  acelui  măgar,  de  cate-orî  te 
îmi  aduc  aminte  de  măgarul  meii.* 
;le  de  origine  literară,  pomenim:  .Intaini- 
ndru  cu  Diogen,  care  roagă  pe  Alexan- 
ot  binele  ce  vrea  să  'X  facă,  maK  bine  să 
I  parte  din  potriva  soarelui  ca  să  nu-î 
ra.  Alexandru  răspunse;  de  n'aş  fi  fost 
fi  fi  vrut  să  fia  Diogen.' 
aveste  se  spune  de  Cicerone  '■)  Valerios 
ji  alţi,  se  află  şi  în  Gesta  rom,  ').  etc. 
\  am  terminat,  literatura  popttlară  esU- 
tantică,  arătând  atât  şirul  romanţelor  căt 
or.  Am  urmărit  aceste  romanţe  până  la 
}i  am  căutat  a  demonstra  influenţa  ce  afi 
pra  Jantazieî  poporului  român,  dând  na- 
etul  la  novele,  poveşti,  basme,  ţi  snoave. 
asta  ne  am  convins  de  fluctuaţiunea  ve- 
stă în  literatura  populară  şi  de  aceea  de 
'ăturî  ce  leagă  şi  unesc  un  popor  de  al- 
le  alta,  o  închipuire  de  alta. 
Eisă  cu  care  ne  ocupăm  acuma  este  lite- 
eare  din  partea  el,  stă  în  legătură  in- 
.  cea  estetică,  cât  şi  cu  cea  religioasă. 


bf  Google 


n. 

LITERATURA  ETICA. 


b,  Google 


bf  Google 


n. 

LITERATURA  ETICA. 


A  doua  parte  a  Kleraturdt  populare  cu  care  ne  ocu- 
păm acuma  este  literatura  etică,  adică,  acea  literatură 
populară,  care  are  un  scop  didactic  pronunţat,  care  nu 
tinde  a  aduce  omuM  o  îmbogăţire  a  ştiinţei  în  mod 
fantastic,  romantic  şi  petrecător,  ci  care  este  maî  mult 
severă  şi  de  aceea  mai  mult  concentrată.  Pe  când  lite- 
ratura estetică  în  desvoltarea  şi  răspândirea  el,  o  vedem 
lăi^ndu-se,  îmbogăţindu-se  din  ce  în  ce  mat  mult,  a- 
doptănd  şi  adaptând  elementele  cele  mal  diferite.  Ia  din 
contra  caracterizează  literatura  etică  o  scurtare  şi  o 
concentrare  di»  ce  în  ce  mal  mare,  şi  ast-fel  o  fabulă 
prea  desvoitată  la  început ,  perde  cu  încetul  din  apa- 
ratul retoric  şi  se  ascute  până  ta  cea  din  urmă  redac- 
ţiune,  adică  la  o  sentinţă  morală,  sau  la  or  proverb, 
care  ast-fel  adesea  îşi  a  luat  naştere  de  la  o  poveste 
sau  de  la  o  fabulă.  Nu  tăgăduim  că  o  mulţime  de  fa- 
bule din  contra  s'au  născut  din  proverbe. 


bf  Google 


180  UTERATURA  POPULARI  BOUÂNĂ 

înainte  însă  de  a  intra  fn  desvoltarea  mal  de  aproape 
a  materiei,  ce  ne  va  preocupa,  este  necesar  a  esplica 
cauza  care  ne  a  îndemnat  de  a  subsuma  aupt  titlul  de 
literatură  etică ,  fabulile  şi  proverbele.  Explicarea 
aceasta  va  fi  coprinsă  in  definitianea  fabulei  ce  o 
vom  da. 


bf  Google 


FABULE. 

Cel  d'ăDtăiâ  care  a  încercat  a  defini  fabula  a  fost 
ritorul  Aphtonius  din  Antiohia  în  Syria  a.  350d,  Chp. 
EI  zice  că  :  .Fabula  este  o  vorbire  plănuită  destinată 
a  uăta  un  adevăr  prin  diferite  chipuri.*  Este  clar  că 
această  deiîniţiime  nu  e  de  loc  o  definiţiune  satis- 
făcătoare ,  căci  tocmai  principalul  nu  este  de  loc  ex- 
plicat, adică  rolul  ce'l  joacă  animalile  !n  fabulă. 

Phaedrus  zice  în  introducerea  sa  la  colecţiunea  fa- 
bulelor latineşte,  că  scopul  Iul  este:  de  a  wnusa  şi  de 
ainstrui  totdeodată.  Şi  tocmai  lahvAal-a.  Lupul  fi  oaea 
este  contra  acestei  definiţiunl,  căd  ce  amusare  este 
moartea  nevinovatet  oaie ,  gi  ce  instrucţiune  ne  dă  a- 
ceastă  fabulă,  unde  vedem  că  forţa  brutală  sfărâmă 
nepedepsit  pe  cel  slab? 

Aşa  încearcă  apoi  Batteux,  La  Motte-Houdari^,  Richer 
şi  alţii  a  da  o  de^aiţiune  maî  satisfăcătoare  a  fabulei, 
pană  când  veni  Lessing  marele  critic  şi  poet  german, 
şi  aduse  chestiunea  Ia  sotuţiunea  cea  mal  bună.  De- 
finîţiunea  Ini  este  cea  următoare : 

Bacă  reducem  un  principiu  etic  general  la  un  caz  - 
special  şi  dăm  aceliiE  caz  realitatea,  şi  compunem  din- 


Bv  Google 


182  LITERATURA  POPULARA  ROMÂNA 

tr'ănsul  o  poveste,  prin  care  se  recunoaşte  principiul 
general,  atunci  se  numeşte  acea  compoaitiune :  fabulă. 
Scopul  fabulei  deci  este  :  moralul  sad  adevărul  ce  co- 
prinde epimilul  pus  la  sfârşitul  fabulei.  Iar  pentru 
aceea,  ca  fabula  să  fie  mal  convingătoare  trebue  ca 
să  ne  povestească  un  caz  real,  şi  prin  urmare  trebue 
să  vedem  cât  de  scurt  se  poate ,  întreaga  fabulă  de  o 
dală.  De  aci  se  esplică  întrebuinţarea  animalelor  !n 
fabulă :  fte-care  animal  prin  trăsura  caracteristică  a 
naturalului  său,  înlocueşte  nmnaî  prin  numirea  iwi 
deja  un  caracter  intreg  isolat  şi  specificat. 

Deci  scopul  este:  sentinţa  morală,  ethică,  oglindirea 
adevărului  precum  îl  înţelege  poporul,  şi  tot  aşa  oglin- 
deşte şi  proverbul  acel  adevăr  al  inteligenţei  populare. 
Nu  este  deci  numai  petrecerea,  ci  din  contra  învăţă- 
tura morală,  care  face  pe  popor  să  citească  şi  să  re- 
pete acele  Jabule  adesea  ori  prescurtându-le  pană  la 
proverb  şi  zkătoare.  Şi  noi  dedi  am  unit  amândouă  sub 
titlul  general :  ethica  poponUut 

Istoria  fabulei  nu  este  apoi  mal  puţin  interesantă 
decât  istoria  celor  alte  ramuri  ale  literaturel  populare 
unde  adesea  diferite  poveşti  se  grupează  în  jurul  unul 
singur  centru ;  câdt  şi  aci  se  grupează  suma  întreagă 
a  fabulelor  in  jurul  unuî  personagiu  mal  mult  saQ  mal 
puţin  mitic  :  Aes(^. 

Dar  cu  mult  înainte  deja  avem  alegorii  biblice;  aşa 
aceea  a  lui  lotkam  şi  a  proorocului  Nathan.  In  litera- 
tura grecească  precedă  HesiodşiEpimenidesluit.<lâS(>p. 

Adevărate  fabule  originare  ale  lui  Aesop  nu  posedăm. 
Socrat  a  versificat  unele  !n  temniţă.  Demetrius  Pbale- 
rus  c.  300  a.  Chr.  ar  fi  cules  întăiii  fabulele  asopice. 


^,  Google 


Babrixta  (Gabrîus)  înaintea  luî  August  le-a  prelucraţii 
in  versuri  greceşti  şi  aşa  merge  literatura  fabulisticâ 
răspandindu-se  peste  toată  Europa.  Edlţiunea  cea  mal 
complectă  de  fabule  greceşti,  unde  se  află  adunate  la 
un  loc  fabulile  diferiţilor  autori  din  cursul  atâtor  se- 
colî,  este  aceea  a  doctorului  Corai,  Paris  1802  care  a 
adunat  toate  variantele. 

Fabuliştil  latini  a(i  fost  Pkaedrus  şi  Bomulus  ;  rela- 
ţiunea  ce  esistă  între  dânşîT  nu  e  desluşită  încă  până 
astăzi.  Poate  că  în  sec.  3^4  un  monah  anume  Ro- 
mulus  descompuse  în  pposă  fabulile  versificate  ale  luî 
Phaedrus,  şi  mal  adaugă  şi  altele  din  alte  izvoare. 

Precum  a  fost  prelucrat  apoi  Aesop  in  literatura  gre- 
cească aşa  a  fost  prelucrat  şi  Phaedrus  şi  Romulus,  cu 
atât  mtrf  uşor,  cat  limba  latină  era  singura  limbă  lite- 
rară în  curs  de  atâtea  seeolî.  Cel  majf  însemnaţi,  re- 
presentanţî  sănt  apoi :  Galfredus,  Vincentius  Bellova- 
censis,  Faernîus  etc. 

De  vreme  d^a  ati  fost  traduse  aceste  fabule  în 
limbele  vulgare,  şi  mai  fie-care  popor  posedă  o  suma 
de  fabuliştit  cari  s'aO  adăpat  la  izvoarele  literaturei 
clasice,  adesea  ori  traducând  numai  prototipul  lor. 
Mal  pe  lai^  despre  aceasta  vezi  escelenta  introducere 
a  lui  Robert  la  ediţia  fabulelor  lui  La  Fontaine  ^). 

Afkră  de  aceasta  mai  esistă  în  literatura  universală 
o  epopeă  întreagă,  al  cărei  eroi  sânt  animalele.  Numai 
un  mic  fragment  dintr'aceasta  este :  Bactrahom^omahia 


>)  Fablea  inedite»   ăet   XU— Xm  et  XIT  siMes  et  table»  de 
La  Fontaine  ftiaSiiet  d'nne  notice  sur  Ies  fabnlistea.  2  voi.  Paris 

1825.  voL  I  pag.  xm— CCSLVm. 


^,  Google 


18i LITEBATURA  POPULARI  RQMJNĂ 

, lupta  broaştelor  cu  şoarecii',  adesea  coifeiderată  ea 
o  parodia  a  lulC  Homer.  Mult  mal  imposantă  este  epo- 
pea  cunoscută  în  literaturele  modioevale  ale  HolandeT 
(Flandrieî),  unde  este  de  sigur  forma  cea  mai  vechie, 
Francieî  şi  Germaniei,  cunoscută  subt  numele: ,  Benard 
contrefait'  Vulpea  vicleană,  .Reinke  de  Voss*  sau 
.ReinekederFuchs'  prelucrată  în  line  de  Goethe.  Vul- 
pea este  aci  eroul,  în  jurul  căreia  se  învârteşte  toată 
acţiunea,  şi  multe  din  acele  fabule  se  află  împrăştiate 
şi  răspândite  peste  Europa  şi  Asia,  ca  verigele  rupte 
dintr'un  lanţ  lung;  mal  cu  seamă  a  conservat  litera- 
tura populară  rusească  o  sumă  de  acele  fabule  de 
animale  in  special  de  fabule  vulpeffî,  cum  le-am  putea 
numi.  I.  Grimm,  editând  recenziunea  germană,  a  Im- 
podobit'o  cu  o  introducere  remarcabilă  asupra  fabu- 
lelor vulpeşti. 

Urme  slabe  de  acele  fabule  vulpeşti  se  mal  găsesc 
şi  pe  la  noi. 

In  literatura  populară  romană  posedăm  noî  însă  o 
carte  specială  de  fabule  întitulată  ,  Viaţa  p  pildele  Itti 
Esop'. 

Cănd  am  vorbit  în  partea  ăntâia  de  Arehir  ^  Ana- 
dam  ')  am  atins  legătura  ce  eaistâ  între  viaţa  lui  Ar- 

')  Pag.  109  urm. 

chir  ^imaţaluî  Esop.  Cădi  noitrebue  să  separăm  acea 
Viaţă  relativ  modernă  de  fabulele*  cu  mult  mal  veche. 
Viaţa  lui  Esop  este  o  ţesetură  fantastică  de  poveşti 
orientale  de  tot  soiul  şi  de  diferite  origini,  cari  venind 
de  la  Orient  ia  Occident  s'aă  grupat  în  jurul  unui  per- 
sonagiii mitic,  reprezentantul  istecimel,  precum  am 


bf  Google 


FABDLB  185 

văzut  acelaşi  proces  şi  la  alte  cărţî  din  literatura  ro- 
mantică. 

Această  .Viaţă'  se  atribue  cu  nedreptate  popeî 
Ma^dm  Planudes  ,  care  a  fost  trimes  la  Veneţia 
ca  ambasador,  de  către  împăratul  Andronic  Palae- 
olog  pe  la  1327.  De  oare  ce  o  mare  parte  din  acele 
snoave  şi  poveşti,  pe  carî  îi  gă^im  în  Viaţa  Iul  Esop, 
sănt  atribuite  deja  lui  Heykîir  {Archir)  în  lOOl  Nopţi 
arabice,  cei  puţin  eontimpurane,  şi  chiar  mai  vechi, 
apoî  nu  mal  încape  îndoială  despre  prioritatea  Orien- 
tului, şi  de  vechimea  mai  mare  acelor  poveşti  de  cât 
însuşi  Planudes.  Unele  dintr'ânsele  d.  e:  acea  cu  limha 
care  este  şi  cel  msu  bun  lucru,  şi  cel  rasJ  răii  tot-de- 
odată,  se  află  deja  în  Talmud  i)  Cea-l'altă  parte  pe 
care  o  regăsim  în  Archir  şi  Anadam,  adică  zidirea 
oraşului  in  aer,  şi  întrebările  ce  s'a  întrebat  ca  înţe- 
lepţii, este  din  cercul  legendelor  solomonice;  şi  aşa  mai 
deimrte.  Fe  lăngă  aceasta  însuşi  onoarea  de  fabulist  îî 
este  disputată  lui  Esop  de  căire  Locman  cel  prea  în- 
ţelept Arab,  tot  atăt  de  mitic  ea  şi  însu^  Esop,  care 
după  legendă  se  trăgea  de  Ia  Job,  şi  era  din  seminţia 
patriarhului  Abraham 

Cum  este  însă,  acea  .Viaţă  a  lui  Esop*  a  desfătat  şi 
desiătează  pe  poporul  roman  aproape  două  secole. 

Căci  am  descoperit  un  manuscript  al  .Vieţei  luî  E- 
HOp*  în  Biblioteca  Centrală  din  Bucureşti  scris  înainte 
de  1705,  deci  pe  la  sfârşitul  secolului  XVII.  Un  a!  doi- 
lea manuscript  de  pe  la  mijlocul  secolului  XVIII  pre- 

iversoli  KIrchhof,  Weaduamuth 


.,gnz^=b,G00gIc 


186  LltEBATDBA  POPULABJI  BOMÂnI 

cum  şi  un  al  treilea  din  1779  s&nt  !n  posesiunea  noa- 
strit.  Afară  de  aceea  mal  posede  şi  Biblioteca  din  la^ 
un  manuscript  al  ,IsopieI*.  Fiind  toate  traducţiui^unel 
şi  aceleaşi  redacţiuni,  nu  se  deosebesc  aceste  .Vieţe* 
între  dânsele,  de  cât  prfntr'o  formă  mal  mult  safl  maî 
puţin  arehaică  a  stilului.  Ceva  m^  mult  se  deosibesc 
manuscriptele  de  ediţiunile  prin  scurtări  şi  prelungirii, 
d.  e :  la  învăţăturile  date  tuî  F^uti  de  către  Esop,  şi  al- 
tele. Şi  maJ  mare  deosebire  este  între  fabulele  saii 
„pildele'  din  manuscripte  şi  cele  editate.  Aci  se  vede, 
că  DU  s'au  întrebuinţat  traducătorii  de  una  şi  aceiaşi 
recenzinne. 

Înainte  însă  de  a  ajunge  la  ,pildele'  vom  schiţa  în 
scurt,  viaţa  cea  fabuloasă  a  lui  E^sop 

,  Esop  de  naştere  sclav  Frigian,  a  fost  mut  şi  de  o 
urâciune  înspăimântătoare,  dar  cu  firea  prea  deştept. 
In  casa  aceea  unde  era  el  sclav,  se  vorbiră  alţi  doi 
sclavi  să  mănânce  nişte  smochini  ai  stăpânuM  lor,  şi 
să  învinovăţească  pe  Esop.  Acesta  însă  bând  apă  caldă 
o  vărsă  curată  cum  a  băut-o,  apoi  puse  şi  pe  cel  doi 
sclavi  cel  părâră  să  imiteze  esemplul  iul ;  eî  scoaseră 
smochinile,  şi  ast-fel  dovedi  elpe  adevăratul  hoţ.  Desle- 
găndu-I  norocul  limba ,  Esop  a  fost  vândut  la  un  ne- 
guţător. Plecând  în  călătorie ,  se  încarcă  Esop  cu  un 
sac  plin  de  pâini ,  cu  toate  eâ  ceruse  povara  cea  mal 
uşoară.  Dar  după  ce  se  golise  acel  sac ,  mâncând  toţi 
dintr'ânsul,  le  arătă  Esop,  că  într'adevăr  a  luat  povara 
cea  mal  uşoară,  căci  se  micşora  din  zi  în  zi ,  pecând 
povara  celor  alţi  rămânea  statornică.  In  Saran  e  cum- 
părat de  către  filosoful  Xant ,  pe  care  însă  adesea  orii 
îl  întrece  Esop  prin  istecimea  Iul.  O  dată  luând  un 


.,gnz^=b,G00gIc 


^ FABDLE 187 

vultur  inelul  împărătesc  de  la  SamienI  l'a  lăsat  să 
cază  In  sănul  unei  slugi ;  Samienil  se  rugau  de  Esop , 
să  le  tălculască  aeel  semn  ceresc ;  el  se  învoi  numai 
atuncea,  după  ce  el  eăpatară  slobozirea  lui  de  Ia  Xant- 
Astrfel  devenind  slobod  s'a  dus  ca  sol  al  Samienilor 
la  Cris  împărat  în  Lidia  şi  a  dobândit  împăcarea  îm- 
păratului cu  Samienil. 

De  acolo  se  duse  la  Lichir  împăratul  Vavilonuluî. 
Esop  luă  pe  Enn  ca  copil  de  suflet,  însă  acesta  răsplăti 
râu  fapta  lui  Esop  ,  părftndu-I  la  împărat  ca  eum  ar 
trăda  împărăţia.  Osândit  la  moarte,  scapi  Esop  prin 
mijlocirea  lui  Eniiin ,  prietinul  său,  care-I  ascunse  în- 
tr'un  mormânt,  răspândind  vestea,  cum  că  Esop  a  mu- 
rit, îndată  ce  auzi  aceasta  Nectenav  împăratut  Egip- 
tenilor ,  trimise  soli  la  Lichir ,  zicând  dacă  nu  va  tri- 
mete  pe  cine-va,  care  să  zidească  un  turn  In  văzduh 
şi  să  răspunză  la  întrebările  tăcute.  îl  va  lua  împără- 
ţia. Jeluindu-se  împăratul  de  moart'ea  lui  Esop ,  şi  tân- 
guindu-se  de  hotărârea  cea  pripită ,  află  prin  Ermin , 
că  Esop  trăeşte.  îndată  porunceşte  împăratul  să'l  aducă 
Înaintea  lui  şi  să  osândească  pe  Enn.  Esop  cere  erta- 
rea  luî ,  şi-1  mustră  prinîr'o  sumă  de  pilde  şi  povăţuiri 


,  Puţine  să  vorbeşti  şi  cu  măsură,  şi  multe  să  asculţi 
şi  înţelepţeşte  să  urmezi. ' 

, Celor  ce  fac  bine  nu-I  pizmui,  ci  să-ţl  pară  bine 
de  el;  că  de-I  vei -pizmui,  inai  mult  pre  tine  însuţi  te 
vel  vătăma.*  ,Nu-ţI  fie  ruşine  a  învăţa  să  faci  tot  d'a 
una  ce  e  mai  bine.*  ,In  toată  zioa  opreşte  ceva  pen- 
tru zioa  de  mâine ,  că  mal  bine  este ,  când  âl  mnri , 
să  Iaşi  la  vrăjmaşi ,  decât ,  cât  vel  trăi  să  aibî  lipsă.  * 


.,gnz^=b,G00gIe 


188  LITERATURA  POPULAEi  BOMÂNJ 

,Fă  aceea  ce  nu  te  va  întrista."  etc.  etc.  De  aceste 
cuvinte  ae  răoi  Eirn  la  inimă  şi  muri, 

Esop  plecă,  la  Eghipt  şi  birueşte  pe  toţi  înţelepţii 
de  acolo,  şi  împlineşte  şi  cererea  împăratului  întocmai 
precum  am  văzut'o  la  Archir  >).  Călătorind  apoi  prin 
oraşele  Greciei  ajunge  şi  la  Delfi.  Locuitorii  din  Delfi 
nu'l  cinstiră ,  după  cum  se  cuvenea ,  de  aceea  Eaop 
îl  luă  în  răs.  Ca  să-şl  răsbune,  Delfienii  au  ascuns  un 
'vas  din  templul  Iul  Apolo  în  hainele  sale  şi  l'au  osân- 
dit apoi  ca  un  fur  de  vase  sfinte,  să  fie  aruncat  într'o 
prăpastie ;  ceea  ce  şi  făcură,  cu  toate  rugăciunile  lui 
tlsop  şi  pildele  ce  le  spunea.  O  ciumă  ce  se  lăţi  între 
dânşii,  era  pedeapsa  pentru  nedreptatea  lor,' 

Ediţiunea  cea  mal  veche,  de  care  am  putut  da.  este 
din  1812  fSră  loc,  titlul  sună  :  .Vieaţa  şi  pOdele  prea 
înţeleptului  Esop',  prin  acest  typariu  m<Â  îndreptate 
1812.  Această  ediţiune  a  servit  de  bază  tuturor  celor 
alte  ediţiunî.  Iaşi,  Sibii  1816.  Bucur.  1834, 1843, 1858, 
1872 ,  1877  etc.  etc.  Tiparul  coprinde  pe  lăngă  viaţa , 
şi  105  pilde  sau  fabule  esopice  *).  Nu  tot  at&tea  fabule 
şi  nu  aceleaşi  coprind  manuscriptele.  Manuscriptul  cel 
mal  vechiu  coprinde  25  ;  tălcurSi  ale  lui  Isop ').  Din- 
tr'aceste  26  fabule  se  regăsesc  19  in  ediţia  tipărită,  şi 
7lip8esc,(adicăNo.  3,  4,13,14,22(21),  23  (22),  24 
(23).  Intre  acestea  se  află  şi  fabula  versificată  de 


>)  Mal  sat  pag,  107—109. 

»)  FahuUU  lui  Eaop  a'au  mat  tipărit  ţi  1876  îi 
leoa  pentru  opil. 

■)  No  20  fiind  d«  donX  ori  înmmnat,  sSint  în 
na  26  fkbiile  precum  B&nt  tnH«nm&t«. 


bv  Google 


Anton  Pann,  ^)  adică :  comoara  Îngropată,  pe  care 
o  caută  în  zadar  copil  după  moartea  tatălui  lor,  să- 
pând  Yiea  în  toate  părţile,  şi  în  mal  multe  rânduri, 
fără  a  găsi  ceva ;  văzând  insă  îmbelşugarea  rodului, 
înţeleg  atuncea  diata  tatălu!  lor,  care  le  zicea,  că  este 
îngropată  o  comoară  !n  pământul  viei  sale.  Greceşte  se 
află  această  fabulă  la  Corai  *),  franţozeşte  a  fost  pre- 
lucrată de  La  Fontaine  ctirtea  V,  fabula  9. 

Deja  maî  multe  sânt  fabidile  conţinute  în  manu- 
scrisul nostru  din  1779,  ,căcî  cprinde  30  de  fabule. 
Dintr'aceste  30,  numai  7  se  potrivesc  cu  cele  din  ma- 
nuscriptul precedent,  restul,  afară  de  No.  4,  6,  7,  9  şi 
26  se  regăseşte  în  ediţ  unea  tipărită.  Nu  e  locul  aci,  a 
intra  în  amănunturî  maî  despicate  asupra  raportului 
ce  esistă  între  fie-care  fabulă  din  manuscripte  şi  cele 
tipărite;  căd precum  am  zis-o  deja  în  maî  multe  răn- 
durî.  scopul  nostru  este  de  a  da  numai  rezultatele  cele 
din  urmă,  cari  se  bazează  pe  alte  cercetări  mai  amă- 
nunţite, obiectul  a  monografii  speciale.  De  oare  ce  pu- 
blicâmîn  .Chrestomatia*  unele  din  fabulile  manuscrip- 
tului precedent,  dăm  aci  eâte-va  esemple  din  acest 
manuscript  întocmai  după  original  d,  e. 

Pilda  a  cincea  ^). 

.0  măţă  îDtrase  într'o  şatră  ţigănească  şi  găsi  o 
chilă  (adică  o  pilă)  şi  începu  a  o  linge,  şi  lingăndu-o 
cu  limbă  i  s'au  beliE  limba  şi  curge  sânge  ;  iară  roăţăl 
tot  îî  părea  că  este  carne  şi  tot  păzie  di  linge  chila ; 


')  Povestea  vorbit  H.  pag.  88— 
>)  No.  22  p.  16  ai  p.  291. 
•)  Fol.  32  b. 


.,gnz^=b,G00gIe 


190 LITERATURA  POPULARX  BOMABA 

mal  pe  urma  văzu  măţa  că  nu-I  came  şi  este  fler,  iar 
limba  el  să  rosesă  mal  de  tot'. 
Pilda. 

.Sânt  unii  din  oameni  de  să  pricesc  şi  sft  sfădescâ 
eu  to^  şi  nu  socoteaefi  pre  nimene  întru  nimica,  ce 
grăeseu  tutm^jr  în  protivă ;  unii  ca  acel  nu  socotesc 
că  toate  acele  sânt  asupra  lor,  şi  mal  mult  rău  şi  nevoi 
'fi  fac  lor  insuşl.' 

Această  fabulă  se  regăseşte  întocmai  aşa  in  ediţiu- 
nea  tipărit  i),  avftnd  şi  trăsătura,  că  a  găsit  pila  într'o 


In  fabula  grecească  *)  şi  în  toate  paralele  occiden- 
tale nu  este  o  măţă  ci  un  şarpe ;  Aşa  la  Phaedrus,  Ro- 
mulus,  Lafontaine  etc.  "). 

Altă  fabulă  este  cea  următoare  :  ') 

,0  cioară  intră  tntr'un  pălcu  de  porumbi  şi  văzu 
pre  porumbi,  cum  să  hrănescâ  de  bine;  deci  abătu  şi 
ea  de  să  înălbi  la  peni  ca  şi  porumbii,  şi  umblă  cu  po- 
rumbii nu  'I  zice  nimica  găndiad,  cfi-i  porumba.  Şi  pe- 
trecând multă  vreme  cu  porumbii  la  un  loc.  O  dală  să 
prileji  de  cărăi  ea  o  cioară.  Deci  văzând  porumbii  că 
i  cioară,  o  bătură  şi  o  goniră  dintre  dânşii.  Iară  ea 
neavând  ce  face,  să  dusă  de  să  amestecă  eu  alte  cioa- 
ră. Iară  cîoarăle  dacă  o  văzură  că  este  albă,  o  bătură 
şi  ele  şi  o  goniră.  Deci  de  vreme  ce  ea  vrânda  să-şî 
schimbe  vilaţa,  să  scăpă  de  amândoă  cetile, 

'}  No.  m :  Mata. 

»)  Corai  No.  184. 

■}  Hobart  1.  c.  voi.  I  p.  337— S38. 

*)  Fabula  a  15-a  fol.  34  6. 


bf  Google 


FABULE  191 

Pildă. 

De  multă  ori  cu  lăcomie  noastră  perdem  şi  driaptă 
agonisita  noastră,  care  avem/ 

In  ediţiunea  noastră  ii  corespunde  fabula  45  : 
Pt>ntmbii  ţi  cioara;  dar  aci  este  fabula  mal  prescur- 
tată, şi  pilda  cu  totul  alt-fel.  Prototipul  grecesc  'j  se 
deosibeşte  mat  puţin  de  verziunea  noastră  romană 
de  cftt  d.  e  :  Lafoiitaine  şi  alţrf,  cari  aQ  alte  paseri  tn 
locul  porumbilor.  ')  Maî  pe  larg  a  tratat  Benfey  ') 
această  fabulă  in  legătură  cu  alte  analoage,  europene 
şi  asiatice. 

Ceea  ce  priveşte  manuscriptul  nostru  de  pe  la  mij- 
locul sec  XVH  el  conţine  numaî  Viaţa,  şi  notiţele 
luate  privitoare  la  manuscriptul  din  laşî  sânt  prea 
scurte,  ca  să  ne  putem  pronunţa  aci,  asupra  numărului 
fabulelor  şi  asupra  relaţiunel  ce  esistă  intre  dansul 
şi  cele  alte  manuscripte  şi  ediţiunî. 

Afară  de  acele  ediţiunî  tipărite  sus  pomenite,  şi  des 
repeţite,  darnescliimbate,  maî  esistă  şi  o  allă  ediţione 
mâl  bogată,  dar  stricată  în  ceea  ce  priveşte  limba  în 
care  e  scrisă. 

Această  edîţiune  e  întitulată  ;  Vieaţa  fi  183  fabule 
ale  lui  Esop,  precese  de  câte-va  teorii  ritoriceşU  asu- 
pra scrierilor   aiigorice  m  urmtUe  şi  de  alte  câte-va 

fabule  dintr'alţî  aiOot^  Mirii Buzăă  1857. 

Aprilie  22. 

N.  I.    D.   Prelucrătorul    y»     Traducătorul    cărţii 

')  Corai  Ko.  101. 

>)  Kobert.  1.  c.  I.  pag.  247—248. 

■)  PantsehBtBQtrft  I.  pag.  234—235. 


^=b,GoogIe 


192 LlTERATUBi  PQPULABJt  BOMĂHl 

a  tradus,  ceea  ce  nu  indică  anume,  ediţiuoea  neogre- 
cească, tipărită  la  Veneţia  1799  şi  care  coprinde  vi- 
aţa şi  numiJ  149  de  fabule  esopice  ^) ;  ea  No.  150  a 
adăugat  traducătorul  român  o  fabulă  coprinsă  deja 
în  viaţa.  La  aceste  a  mal  adăugat  13  din  ediţiunea  ro- 
mânească, ce  o  putem  numi  ,vulgata'  alte  15  sânt 
scoase  din  .compilaţii'  şi  5  fabule  de  la  stărşit,  cu 
carf  se  termină  fabulile  esopice  sânt  de  asemenea  re- 
peţiri  din  .viaf*".  Aşa  scoate  autorul  8umadeJ85 
fabule  esopice.  Adause  mal  sânt :  fabule  şi  aligorii 
scoşî  dintr'alfl  autori  şi  fabulişti  Elini  (Prodicus,  Ste- 
sihorus,  Gavriaa  şi  Aphtonius)  şi  parabolile  biblice, 
pe  lângă  aceasta  şi  fabula  mădiilărilor  şi  a  stomahu- 
lul  (din  La  Fontaine),  pe  care  a  versificat-o  asetnraiea 
Anton  Pann,  cu  câţl-va  ani  mal  înainte  »).  Această  fa- 
bulă vestită,  o  găsim  mal  întăitt  la  Titu  Liviu  ^)  apoi 
răspândită  peste  toată  lumea ;  în  colecţiunea  lui  Corai 
se  află  în  două  variante  (No.  202  şi  322).  M^  pe  larg 
vezi  Bobert  *). 

Pe  lângă  acele  colecţiunî  anume,  de  carî  am  vorbit 
până  acuma,  xasl  trăesc  şi  o  sumă  de  fabule  în  gura 
poporului  român,  şi  din  gura  poporului  român,  aQ  fost 
culese  de  Anton  Pann  şi  de  Ispireseu,  şi  publicate  atât 
în  :  , Fabule  şi  istorioare*  cât  şi  în  .Povestea  vorbii' 
celui  d'ântâiu,  precum  şi  în  :  .Snoavele"  şi  .Pilde  şi 
Ghicitori*  celui  din  urmă.  Afară  de  esemplele  aduse 


')  Ph^.  46-126. 

')  PoTestaa  vorbii  III  1863  p.  93. 

•)  n.  c.  20  §  3. 

•)  L.  c.  I,  p.  169  urm.  La  Fontaine  IU,  fabula  3. 


.,gnz^=b,G00gIe 


in  treacăt,  vom  mai  pomeni  încă  unele  din  aceste  co- 
lecţiunl. 

In  Babule  fi  istorioare  *)  versifică  Anton  Pann  o  fa- 
bulă, interesantă  din  punctul  de  vedere  al  originii.  No[ 
am  evitat  a  vorbi  de  originea  fabviei^  căci  această  pro- 
blemă nu  a'a  resolvat  pSnă  acuma.  In  genere  însă  se 
caută  originea  fabulei  în  India,  unde  credinţa  reli- 
gioasă vede  în  animal,  locuinţa  unui  suflet  omenesc, 
şi  de  aceea  înzestrează  animalile  cu  facultăţi  ome- 
neşti. Considerând  însă  fabulele  orientale  m^  de  a- 
proape  şi  comparându-le  cu  cele  occidentale,  nu  se 
poale  tăgădui  o  deosebire  fundamentală :  în  Orient 
sânt  animalile,  oamem  travestiţi,  cari  vorbe-^c  şi  raţio- 
nează ea  oameni,  a£i  toate  pasiunile  omeneşti ;  cu  un 
cuvânt,  putem  înlocui  pe  animalul  cu  un  om  care  are  un 
nume  propriii  de  animal  d.  e:  Urs,  Leii  ete.  pe  când 
în  Occident  lie-care  animal  represintă  un  caracter, 
o  sin^urt^  pasiune,  corespunzând  cu  firea  sa  inăscută: 
vulpea  e  tot  deauna  numai  reprezentantul  vicleniei 
ursul :  greoţu.  etc.  Ceea  ce  însă  este  un  fapt  consta- 
tat şi  dovedit  de  noi  pentru  o  mare  parte  din  litera- 
tura romantică  adică  migraţiunea  productelor  Orien- 
luM,  şi  schimbul  reciproc  între  popoare,  esic  un  fapt 
şi  pentru  literatura  fabulistîcă.  Esemplul  de  faţă,  fa- 
bula lui  Anton  Pann  Şoarecile,  este  o  dovadă  nouă, 
pentru  acest  adevăr.  Fabula  ne  spune  : 

,Un  şoarece  mare,  anume  Gherlan  peste  toată 
gloata  fiind  căpitan ,  se  mândrise  într'atâta ,  încât 
vrând  să  se  însoare,  a  căutat  o  fată  de  niam  mal  nalt. 

'}  n  p.  .32—36. 

Guter,  Ut,  pop.  rom.  ,  IB 


^=b,GoogIe 


194  LITERATCRA  POPULARĂ  ROMAKĂ 

Aşa  află  el,  că  soarele  e  lucrul  cel  maî  mare  şi  slăvit 
pe  pământ,  şi  se  duce  Ia  dânsul  să  peţeaseă  fata  lui. 
'  i  ÎI  răspunse ,  că  într'adevăr  e  mare  şi  slăvit, 
i-iU  cel  mal  mic  îl  acoperă  şi'l  întunecă,  decî  iî 
pus.  Atunci  pleacă  Gherlan  Ia  petit  după  fata 
l.  Ajungând  la  nor ,  află  că  nici  norul  nu  e  cet 
itemic ,  ei  vân'ul  e  maî  puternic  de  cât  dânsul. 
B  ce  '1  goneşte  şi  '1  risipeşte  ca  pe  un  fum.  <  jher- 
duce  la  vânt ;  nici  vântul  nu  e  mal  puternic,  ei 
,  care  nici  păs  n'are  de  suflarea  vântului.  Maî 
ic  însă  de  căi  cetatea  este  neamul  şorlcesc,  care 
i  temeliile  el,  o  surpă  şi  o  prăpădeşte ;  şi  atunci 
n  recunoaşte  că  într'adevăr  şoarecii  sânt  nea- 
il  mal  puternic  de  pe  acest  pământ.' 
istă  fabulă  este  curat  indică  şi  face  parte  din 
unea  Paneîatantra  ^)  sub  titlul :  ,  şoarecii^ 
at  î^  caută  «M  mire.'  Şoareeîle  prins  de  un  co- 
ide  în  mana  unul  brahmin,  care  '1  schimbă  in- 
ia. Căutând  apoî  un  bărbat  pentru  dânsa ,  vine 
tălu  la  soarele,  apoi  la  norul,  la  vântul,  la  mun- 
in  fine  la  şoarecile ,  care  găureşte  muntele  şi 
rin  urinare  este  cel  mai  puternic.  Fata  este  îa- 
;himbată  în  şoarice.  Cele  alte  formie  orientale 
bule  se  afla  la  Benfey  =).  In  Occident  este  fabu'r 
ea  VII  de  La'Fontaine  aproape  identică  eu  fa- 
LOastră,  V,  Robert,  1.  e  ').  Aceeaşi  fabulă  a  mai 
actată  în  limba  română  de  o  autoară  care  a  tra 


rtea  IU  fah.  12  trad.  de  Benfeyi  voi.  II  )>.  252— 26(>. 
nclauiitra  I  p.  373—378. 
p.  212-214. 


bf  Google 


dus'o  pentru  copile ;  şi  de  nu  mă  înşel  est 
basmele  publicate  de  Hinţescu.  In  legătură 
i'abulă  m^  stă  şi  cea  esopică ')  un(Je  Aphrodi 
o  pisică  într'un  om,  dar  când  vede  un  şoari< 
firea  ei  de  pisică. 

Altă  fabulă  din  Povestea  vorbei  este  2), 
bătrân  lovit  de  vifor  se  frânge  şi  cade,  pe  c 
cea  slabă  stă  pe  loc,  fiind  eă.  se  pleacă  k  or! 
Ce  e  drept,  această  fabulă  se  află  deja  !nti 
dar  tipărit  in  Buda  pe  anul  1825').  Dar  la  Ps 
că  a  ajuns  ca  şi  alte  poveşti  şi  fabule  numai  j 
Şi  această  fabulă  nu  este  puţin  răspândită. 
se  află  Ia  Corai  *).  Virgil  face  în  două  rân* 
une  la  această  fabulă.  '■)  Alte  paralele  v.  h 
şi  anotatiunile  luî  Oesterley  la  Schimf  unt 
Pauli '). 

,  Viilpeafiroscoasă,  latâacuma  un  esempl 
vele  d-lui  Ispireseu:  (P.  Ispirescu  Snoave  e 
— 50)  Vulpea  vede  numaî  atuneea  culcuşul  si 
piilor  sel  în  primejdie,  când  stăpânul  viei  vi 
(oc  acelei  vil  paraginile,  pe  când  ea  n'aves 
dânsul,  cată  vreme  voia  să  sape  bălăriile 
smulgă.  Această  fabulă  culeasă  din  gura  po] 


'J  Corai  Ho.  169. 
î)  II  p.  53—54. 

')  Cartea  (Ie  mfiii3  pentru  naţia  i'umâueaacă,  Buila.  1 
*)  No.  14.8. 

*)  iDtîtiă  oara  în :  Geor^ica  earlea  II  v,  290 — 291 
dona  oură  in  Eueiila  cartea  IV  v.  4i2 — Mii 
«)  L.  «.  [  85. 
')  Cap.  17i. 


.,  Google 


196  "        LITERATURA  POPULARJ  BOMAnA  

află  deja  între  fabulele  lui  Ţichindeal  (fab.  150),  dar 
eu  deosebirea  că  în  îocul  vulpei  e  o  pitpalaca,  întoc- 
mai ca  la  La  Fontaine.')  Paralele  antice  v.  Robert.  *) 

Ne  ajung  aceste  esemple  de  fabulistica  romană. 

Noi  aci  ocupându-ne  nnnaai  de  literatura  populară, 
trecem  peste  fabuliştil  români,  cari  aft  luat  fabulele 
lor  din  isvoare  literare  şi  aQ  rămas  înşişi  literatură 
literară.  Aşa  d.  e.  Ţichindeal,  Asachi,  Stamati,  care  s'a 
folosit  maî  cu  seamă  de  fabulele  ruseşti  ale  lui  Krylov 
şi  alţii. 

In  strânsă  legătură  cu  fabule,  mal  cu  seamă  cu  a- 
cel:  „^imitiu"  acea  „pildă"  saA  „povaţă'^  moraiâ  c\i 
care  se  sfârşesc,  staft  maximele  şi  proverbele. 


Dignz^îbfGoOglc 


PROVERBE. 

Proverbele  sânt  înţelepciunea  popoarelor,  rodul  in- 
tetigenţeî  practice,  specialitatea  trasă  din  genera- 
litate. Proverbele  sânt  pentru  relaţiunile  morale  ale 
omenireî,  întocmai  ca  moneda  pentru  relaţiunile  soci- 
ale. Căeî  proverble  sânt  acel  mijlocitori  cari  aduc  şi 
Înlesnesc,  pe  fie-care  zi,  spre  întrebuinţarea  practica 
a  popoarelor,  înţelepciunea  Ia  care  afl  ^uns  oameni  cel 
mai  profunzi,  prinmeditaţinnematură  şi  pătrunzătoare. 
Muma  proverbelor  este  esperienţa  şi  proverbele  în  a- 
plicarea  lor  zilnică  ne  aduc  iară  la  esperienţa.  Pro- 
verbele se  nasc  k  toate  popoarele,  sânt,  în  ceea  ce 
priveşte  idea  generală,  lesne  Înţelese,  şi  se  aseamănă 
între  dânsele  având  toate  un  şi  acelaşî  izvor  general 
—  viaţa.  Dar  cu  toate  acestea  se  deosibesc,  ea  toate 
productele  populare  prin  costumul  lor,  naţionalitatea 
lor.  Şi  acela  care  le  studiază  în  sine  trebuie  să  cerce- 
teze tocmai  aceste  deosebiri  caracteristice.  Coprinsul 
proverbelor  în  sensul  cel  larg  ce  am  dat  noi  acestui 
cuvânt  este  multiplu.  Sub  proverb  se  coprinde  mai 
ântăitl :  pilda  sau  închipuirea  unei  idei  generale  într'o 
imagine  restrânsă  din  care  se  naşte  o  parte  însemnată 


^,  Google 


198 LITBBATURA  POPULARA  ROMĂHJt 

a  limbel  populare,  adică:  locitţiunea  proverbială,  câte 
o  dată  cofundate  cu  idiotiame  d.  e.  a  prinde  cu  ocaua 
mică;  a  o  lua  la  sănătoasa  a  rămâne  in  sapa  de  lemn  etc. 
coprinde  apoi :  maxiina  saQ  sentinţa  care  în  genere  de 
origine  rellectoare,  a  luat  naştere  prin  abstracţiune  şi 
pleacă  de  la  general  Ia  special,  aşa  sânt  sentenţele  tu- 
turor filosofilor  şi  înţelepţilor,  şi  în  fine  proverhid 
propriu  zis,  care  se  naşte  din  închipuirea  fie-căruia, 
care  represinte  la  început  un  ce  special  şi  ajunge  eu 
încetul  a  se  lăţi  şi  a  se  generalisa.  Putem  zice  că  cu 
cât  o  maximă  e  maî  generală  cu  atâta  e  mal  bună, 
cu  cât  un  proverb  e  mai  special  eu  atâta  e  maî  bon. 
Trecerea  de  la  maxima  la  proverb  o  face  fabula,  care 
precum  am  văzut,  nu  este  alt-ceva  decât  încadrarea 
uneî  maxime  generale  în  figura  uneî  poveşti  speci- 
ale, şi  moralisaţiunea,  safi  învăţătura  cu  care  se 
sfârşeşte  fabula  a  trecut  adesea  în  gura  poporului,  ca 
proverb  sad  locuţiune  proverbială. 

Maxima  se  maî  deosibeşte  de  proverb  printr'aceasta, 
că  maxima  sau  sentenţa  spusă  de  un  înţelept  are 
un  scop  didactic,  şi  ethic  şi  arată  omului  alte  scopuri 
şi  tendinţe  mal  înalte,  la  care  să  aspire,  de  cât  folosul 
propriu.  Abnegaţiune,  devotament,  îată  tendinţa  şi  în- 
văţătura adevăraţilor  înţelepţi,  cari  cu  aceste  învăţă- 
turi nutrea  pe  popoarele  în  zilele  lor  de  tinereţe. 
Unele  din  aceste  maxime  au  fost  adoptate  de  către 
popor,  şi  schimbate  în  proverbe  Cu  cât  maî  simplă 
şi  mtU  scurtă  era  acea  maximă,  cu  alAt  mai  lesne  s'a 
schimbat. 

Pe  lângă  aceasta  maî  este  adesea  specialitatea  pro- 
verbelor lauda  şi  defăima  a  persoanelor,  sttuaţiumlor, 


bf  Google 


evenimentelor,  oraşelor,  ţărilor  etc. ;  şi  se  continuă 
din  neam  în  neam  aşa  d,  e.  proverbele  privitoare  la 
ţigani,  bulgari  ele. 

Forma  cea  mal  vechia  ni  s'a  păstrat  în  Biblia  în 
gnomele  sau  pildele  solomonice.  Caracterul  lor  aci 
este  acel  al  maximelor,  forma :  paralelismu  sau  thesa 
şi  antitkeaa.  In  Biblia  grecească  numită  :  Septuaginta 
după  povestea,  cum  că  70  de  înţelepţi  ar  fi  tradus'o 
independenţi  unii  de  alţi,  şi  cu  toate  acestea  într'un 
modaşade  identic,  încât  nu  sedeosibeauîntredânsele, 
nici  printr'un  cuvânt,  în  această  Biblia  mal  sânt  şi 
pildele  din  ^Cartea  inţelepciunei'  şi  pildele  lui  ^hus 
Sirak,. 

In  Grecia  sânt  cunoscute  prineipiele,  maaîime^e  a  ce- 
lor 7  înţelepţi;  eşind  din  gură,  se  părea  că  au  căpătat 
^aripif  prin  mijlocirea  cărora  zburau  din  gură  tn  gură, 
şi  din  popor  în  popor.  ,Epeo  ptereoenta:'  , cuvinte 
aripate,  cum  se  numesc  înepopea  luIHomer,  au  rămas 
titlu  maximelor  înţelepte.  De  vreme  dejaaufost  culese  , 
ast-fel  de  maxime  ale  filosofilor  de  către  Theodoret 
Diogenes  Laeriius  etc.  De  timpuru  au  fost  traduse  în 
limba  siriacă,  arabă  şi  ebraică  sub  titul  de :  ..jnlde 
sau  muatrârl  filoso/eţtt :*  Renumită  a  devenit  apoi 
colecţiunea  cea  mare  ,Adagia,  &\]HErasmusdinBoter- 
dam,  în  care  sânt  eoprînse  toate  proverbele  şi  zicale 
din  literatura  clasică.  Ediţiunea  cea  mal  complectă 
este  aceea  elzeviriană,  Amslerd.  1683. 

Ne  ar  duce  prea  departe  dacă  am  voi  să  înşirăm 
toate  colecţiunile  moderne  de  maxime  şi  de  proverbe ; 
ajunge  a  numi  cele  mai  importante ;  adică  cea  fran- 
ceză de  Lertmx  de  Linei/,  cea  italiană  de  Pitire,  cea 


.,gnz^=b,G00gIc 


200  LITKRAUJBA  POPULARĂ  ROMAmA 

germană  de  Wunder,  colecţiunea  proverbelor  romanice 
în  special  de  DilriDgsfeld  cele  sârbeşti  de  Wiik  etc. 

Ki  vedem  acuma  şi  ceea  ce  posedăm  noi  de  maxi- 
me şi  de  proverbe  în  literatura  ro^)ână,  Vom  conaidera 
mal  Intfij  maximele,  cari  toate  sânt  de  origine  literară, 
şi  aptdi  urmând  sistemului  nostru,  vom  cerceta  în  tră- 
suri generale  proverbele  a  căror  origine  vom  căuta. 

Nu  vom  intra  în  arătarea  paralelor,  căci  precum 
am  observat  la  începutul  acestui  capitol,  tocmai  Ia  pro- 
verbele, este  greu  de  a  deduce  ceva  din  asemănarea 
ee  esistă  între  acele  unul  popor,  cu  proverbele  unui 
alt  popor,  de  oare  ce  multe  şi  mal  cu  seamă  cele  maî 
răspândite,  răsar  din  viaţa  practică  şi  din  firea  ome- 
nească, care  e  pretutindenea  aceaşi  în  ceea  ce  pri- 
veşte patimile. 

Nu  e  nicî  un  popor ,  nu  e  nici  o  literatură  care  să 
n'aibe  proverbe  şi  zicâtoare  în  pofida  femeilor,  care  să 
nu  biciuească  scumpetea,  care  să  nu  facă  haz  de  ne- 
rozia oamenilor,  de  îngâmfarea  procopsiţilor,  care  să 
nu  se  plângă  sau  să  reflecteze  asupra  împărţire!  ine- 
gale ale  bunurilor  lumeştf  şi  ale  însuşirilor  sufleteşS. 
De  altă  parte,  evenimentele  ce  se  petrec  în  sânul 
societăţii,  care  nu  se  ridică  peste  nivelul  poporului  in- 
cult, se  repetă  cu  atâta  asemănare  între  dânsele,  încât 
foarte  uşor  s'a  putut  naşte  aceleaşi  proverbe  în  dife- 
rite locuri ,  independente  unele  de  altele.  A  ajunge 
dar  prin  ast-fel  de  raţionamente  la  conciuziuni  ethno- 
grafice  este  învederat  greşit.  Se  înţelege  că  şi  aci  con- 
statăm, caîn  toată  literatura  fluctuantă  populară,  mî- 
gPaţiune  de  la  un  popbr  la  altul  şi  înrâurire  reciprocă. 
La  proverbele  însă  fiind  materialul  prea  vast,  ne  am 


c=bfGoogkj' 


mărginit  de  a  arăta  In  genere  originea  lor ,  cum  s'au 
patut  naşte  şi  cum  an  putut  ajunge  la  Români.  Numtd 
în  monc^rafil  speciale  ar  putea  să  se  (Jesvolfe  mat  pe 
larg  identitatea ,  altmintrelea  mare,  sau  deosibirea  ce 
esjstă  între  proverbele  romftne  şi  cele  slave,  sau  între 
cele  române  şi  între  cele  romanice  şi  latine.  încercări 
de  felul  acesta  s'au  şi  făcut  de  către  d-nil  Duringsfeld 
şi  G.  D.  Theodoreseu  *).  Dar  pe  de  o  parte  materialul 
de  care  s'au  servit  era  mie ,  pe  de  altă  parte  cerceta- 
rea mai  cu  seamă  celuî  din  urmă  laborează' prin  pre- 
judecata, că  proverbele  romane  trebue  să  se  asemene 
mai  mult  cu  cele  latine,  decât  cu  pt-overbele  altor  po- 
poare, dintre  cari  tocmai  Slavii  au  avut  o  înrăurire 
destul  de  mare  asupra  spiritului  religios  şi  etic  al  po- 
poralul Rom&n.  Noi  ne  lăsăm  aâ)fim  conduşi  numai  de 
fapte^^i  Ia  care  conduziune  vom  ajunge,  pe  aceea  o 
vom  adopta. 

Colecţiunea  cea  mai  veche  şi  cea  mal  bogată  este  : 
TtoMWkdamTÎlor  tipărită  pentru  Intăiaşi  dată  Ia  1700 
în  Sneagov,  şi  apoi  1703  şi  1814.  Cat  priveşte  origi- 
nea acestei  eârţi  şi  partea  istorisitoare,  am  pomenit'o 
deja  mai  susfi  *).  Dară  partea  cea  miJ  mare  se  com- 
pune din  sentenţe  şi  maxime  atât  al  filosofilor,  cât 
şi  al  părinţilor  bisericel,  începând  de  la  Socrat,  Ari- 
stotel,  Platon  pftnă  la  Ovidie  şi  luTenal  şi  de  Ia  Isidor 
şiSf.  Augustin  până  Ia  Toma  ,Achinatul'  (Toma  de  la 
Aqnino)  marele  scolastic  al  evului  mediu.  Un  con- 
tii^ent  însemnat  de  maxime  dă  Sf.  Scriptură,  în  spe- 


.,gnz^=b,GoogIc 


202  LTTERATDRA  POPULARĂ  ROMĂMĂ 

cial  înţeleptul  Solomon,  acel  tip  de  înţelepciune  al  0- 
fientuluL  Canea  se  compune  din  35  de  capitole,  din 
cari  o  jumătate  vorbeşte  de  vîrtu^  şi  cea  I'altă  de  pă- 
catele opuse,  înşirate  ast-fel,  că  după  fie  care  virtute 
urmează  contrariul  el,  păcatul  respectiv  ;  aşa  c.  1,  dra- 
gostea ;  e.  2,  pizma,  care  eate  păcatul  împotriva  dra- 
gostei ;  c.  3,  pentru  bucurie ;  c.  4,  întristarea,  care  este 
păcatul  împotriva  bucuriei  ete.  Relativ  la  lîe-care  sânt 
citate  acele  maxime,  din  cari  dăm  aci  num^  câte-va 
exemple  : 

.Sfântul  Pavel  a  zis:  inţelepţia  lumii  aceştiea,  este 
nebunie  Ia  DumnezeQ;  decf  cel  ce  ştie  mai  mult,  acela 
ştie  mai  puţin." 

„Aristotel  ad  zis  :  gol  m'am  născut  în  lumea  acea- 
sta şi  cunăpăştf;şi  lasfârşit  văzuiiiîcă  nu  sânt  nimic.* 

„Platou  aO  zis  :  dragostea  oehî  n'are.* 

.Zis'afl  un  înţelept;  treî  lucruri  gonesc  pe  om  din 
casă:  fumul,  picătura  şi  muerea  rea.' 

,  Seneca  aâ  zis :  pizma  scoate  din  r&Q  bine  şi  din 
bine  răCi.  * 

,Omer  aîl  zis:  maî  mult  se  cade  a  se  păzi  neştiue 
de  pizma  rudei  şi  a  prietenului,  de  cât  de  a  vrăjma- 
şului. ' 

^arbarig  aâ  zis  :  pacea  este  peste  toate  bogăţiile 
şi  măririle  lumiî  aceştiea.* 

.Casiodor  afl  zis:  mânia  este  mumă  a  toate  rău- 
tăţile.' 

jParisiean  (!) ')  aii  zis  :  vr^maşul  cel  msî  mare  pre 
care  l'ar  putea  dobândi  omul,  este  mânia  lui.' 

')  Adică  :  Priscian. 


bf  Google 


FLOAREA   DARUBILOR 203 

jErmis  aii  y.\s :  mânia  nebunului  este  pururea  în  cu- 
vinte, iară  a  înţeleptului  este  în  fapte. ' 

,Incă  (Solomon  zice) :  precum  apa  stinge  focul,  aşa 
şi  roilosteniea  stinge  păcatul,* 

,Incă  :  să  nu  zici  fratelui  tao ,  pasă  de  ceare  aâ'ţil 
dea.' 

(Ovidie  au  zisQ  :  vel  să  dai,  curândQ  dă." 

.Isusil  Siraha  au  zisQ  :  ori  ce  dar  vel  face,  fă'lâ  cu 
faţă  veasălă  şi  nu  te  scârbi ;  câ  mal  multQ  plăteaşte 
cuvântul  celQ  buna  deeăt  dăruirea  cea  mare.' 

.PământuIQ  mănâncă  pre  oameni,  Iară  cel  foarte 
eftinti  mănâncă  pământfl.' 

.Solomon  au  zişii  :  doao  lucruri  dumnezăul  mieu, 
rogu-te  să  nu'mî  dai :  nici  sărăcia  nici  bogăţiea,  ce  în 
vieaţa  mea  îmi  dă  numai  trebuinţa," 

.Sfântul  Favelii  au  zisO  :  scumpelea  laete  rădăcina 
tuturora  răutăţilor.' 

.Seneca  au  ziaO  :  cade-să  oamenii  să  stăpânească 
pre  bani,  Iară  nu  banii  pre  oameni.' 

,Ineă :  mal  bine  taste  să  cinsteşti  pre  omul  fără  de 
de  bani,  de  cât  pre  bani  fără  de  omO." 

.luvenalauzis:  nu  sânt  banii  al  scumpului,  ce  laste 
scumpulâ  al  banilor.' 

jPlaton  au  zisă  :  trei  lucruri  jeleaşte  inema  mea 
mal  multa  de  cât  cealea-lalte  :  pre  bogatul,  cândă  a- 
junge  la  sărăcie,  pre  cel  cinstita,  când  îl  ruiţinează, 
pre  cel  înţelept,  cându-t  va  râde  una  nebunfl.' 

...Caton  au  zisă  :  aceaea  carea  ţe-au  făgădmt  cine- 
vaş  ţie,  nu  o  făgădui  tu  altuea  nici  cum.' 

.Sfântuia  Grigorie  au  zisă  :  din  gura  mincinosului, 
nidl  adevăruia  nu  să  creade.' 


.,gnz^=b,G00gIc 


20i  LITEKATDRA  POPULiRjt  ROMÂNA 

jSfâJitulti  AvgustinQ  au  ziaii  :  leul  hu  să  luptă  cu 
furnicile,  nice  vulturul  prinde  mugte.' 

.Sftntul  Isidorâ  au  zisfl  :  găina  pentru  untl  eu  fece 
mare  gâlceava,  de  o  aude  vulpea.' 

Aceste  puţine  exemple  ne  arata  pe  de  o  parte  nu- 
raăral  însemnat  de  autori  şi  fllosolî,  de  unde  s'au  luat 
acele  maxime,  pe  de  altă  parte  putem  vedea,  că  au 
intrat  mal  mult  sau  mal  puţin  schimbate  în  literatura 
nescrisă. 

De  sigur  vre  unul  sau  altul  din  eititorf,  îşî  aduce 
aminte  de  sentinţe  şi  cuvinte  ce  le  a  auzit  rostindu-se 
icî-colea. 

A  doua  carte  aproape  contimporană  cu  cartea 
precedentă  este  acea  intitulată  : 

Pilde  filoBoleeti  tipărite  la  Tărgovişte  1713  de 
Vlădica  Anthim,  ed.  către  2-a  1835. 

Originalul  imediat  după  care  s'a  tradus  este  gre- 
ceşte, tipărit  asemenea  la  Tărgovişte  in  acelaşî  an. 

Del  Chiaro  în  cartea  sa  asupra  României,  pome- 
nind tipografia  mitropoliei  şi  dând  lista  cărţilor  ro- 
mâne tipărite  acolo .  de  către  Vlădica  Anthim,  între 
cari  se  află,  şi  .Alexandria'  ne  dă  şi  o  notiţă  preţi- 
oasă relativă  la  istoria  acestei  cărţi.  Ca  cea  din  urmă 
carte  eşttă  din  teascurile  mitropoliei  pomeneşte  del 
Chiaro  şi :  ^Maxime  filosoficke"  adăogând  că  e?  ar  fi 
tradus  acea  carte  din  ^ranptze^te  In  italiene^  şi  din 
italieneşte  tradueându-se  greceşte,  a  fost  tradusă  după 
aceeaşi  româneşte  şi  tipărită  acolo.  Acele  .Maxime 
filosojiche'  nu  pot  fi  alt-ceva  decât  .Pildele  filosof e^.' 
Din  nenorocire  atât  esemplarul  nostru,  cât  şi  acel  al 
Academiei  sânt  defecte,  la  amândouă  Ie  lipseşte  titlul, 


bf  Google 


PILDK  PILOSOFEŞTl 205 

şi  n'am  pulut  da  până  astăzi  de  un  esemplar  com- 
plect. Tiparul  fiind  însă  identic  cu  acel  al  ClEislovuluI 
tipărit  asemenea  acolo  la  1715  de  către  Anthim  ivî- 
reanul,  nu  încape  îndoială  de  data  acesteî  cărtl.  Ce  e 
drept,  larcu  o  cunoaşte  sub  amil  1713  '),  dar  după  es- 
perienţa  dobândită  n'avem  prea  multă  încredere  în  rfo- 
tde  lui  larcu,  căt  priveşte  cărţile  romane  din  sec.  XVI 
şi  XVII. 

f  ildele  fîlosofeşti  .după  limba  cea  proastă  grecească 
tălmăcite  româneaşte'  (adică  din  neogreceşte  :  «aXoiţ 
sUiivai])  coprind  după  numerarea  noastră  964  de  pil- 
de, înşirate  unele  după  altele,  iară  numele  autorilor, 
şi  fîtră  numerotaţiă.  Stilul  e  cam  concis  şi  sentinţele 
sânt  puse  ca  un  fel  de  axiome  etice  generale,  de  oare 
ce  nefiind  pomenit  autorul ,  maxima  perde  subjeeti- 
vitatea  ef  şi  devine  mal  objectivă. 

Unele  exemple  ne  vor  arăta  caracterul  acesteî  co- 
lecţiunl : 

,Nu  iaste  sărac  cela  ce  n'are  tată,  ci  cela  ce  n'are 
învăţătură  şi  bună  pedeapsă  *). 

,Cu  vorbele  ceale  dulci,  să  câ.ştîgă  mulţi  prietent.* 

^Nebunulă  are  inima  lui  în  gură,  şi  înţeleptuli)  are 
limba  lui  în  inimă. ' 

.Zavistia  nu  are  odihnă. ' 

.Când  Iaste  rana  la  inimă,  nu  ştie  omulti  ce  să  mal 
facă.* 

,Nu  da  în  datorie,  pentru  ca  să  trăeşti  slobodă. " 


*}  Catalog:  general  de  cărţi  rom.  ed.  2-a 
')  Oeşlere ;  noiStciioio, 


^=b,GoogIe 


206  LITERATURA  POPCLARÂ  ROMANA 

,  jLăcoijiiea  aduce  sărăeiea,  si  numai  acela  laste  bo- 
gata, care  nu  pofteaşte  nimicii.' 

„Bucuriile  ceale  mal  desăvârşit  ale  lumlf,  skntH  pu- 
rurea amestecate  cu  oare  care  întristăciunl.  * 

,La  toate  trebile  tale  să.  ial  sfatQ,  de  la  cel  ce  să 
tema  de  DumnezeO.* 

,MaI  bine  îaste  să  albi  un  meşteşugii  pentru  ca  să-ţl 
eăştigi  hrana  ta ;  de  cât  să  întinzi  mâna  să  cel  mi- 
lostenie ca  să  trăeşH,. 

.Fă  bine  celui  ce-ţt  face  rău,  că-Iti  vel  birui.' 

,Cu  răbdarea  ajunge  cineva  la  sfârşitului  gândului 
său.' 

,Doao  fealurî  de  oameni  nu  să  îndestulează  nicî  o 
dinioară :  cei  ce  eîarcă  învăţătura,  şi  cei  ce  strângi! 
avuţie.  * 

jDulciaţa  lumii  laste,  să  aibi  câtil  îţi  trebueaşte 
Iară  nu  cât  fără  treabă  piisoseaşte.' 

, Cinci  luerurî  săntti  nefolositoare,  eândii  nu  santo 
însoţite  cu  alte  cinei ;  envântulti,  fără  de  ispravă ;  bo- 
găţiile fără  chiverniseală;  ştiinţa  fără  năravuri  bune: 
milosteniea,  fără  gândii  bunti,  şi  viaţa  iăj-ă  sănătate.' 

,De  vel  vrea  să  nu-ţl  afle  vrăşmaşul  tău  taina,  nu  o 
arăta  la  prietenulti  tăfl*.  etc. 

Afară  de  aceste  două  eolecţiunî  mal  esistă  în  litera- 
tura română  şi  alte  eolecţiunî  de  maxime  etice,  dar 
relativ  moderne,  şi  carii  n'au  intrat  în  popor  d.  e : 
Filosoful  iiidian,  sau  mijlocul  de  a  trăi  mai  fericit  ?n 
aoţietate. — Culese  de  un  vechiu  Bramin  şi  rumânite  de 
un  Şcolar  de  Sf.  Sava  1835,  1836.  1853,  care  nu  este 
alt-ceva  decât  o  traducere  a  cărţiif  luî  Chesterfield  en- 
glezul ;  altă  carte  este  acea  a  lui  Darvar,  tradusă  din 


bf  Google 


^ CILIBI  MOISE  207 

greceşte  şi  în  fine :  Conduetariul  pe  căile  vieţn  in  învă- 
ţături morale  clasice  .  .  .  .  de  Fi:  Beiche,  tradustl  din 
greceşte  şi  corectata  după  originalul  germanti  din  a 
patra  ediţiune  de  N.  Daniilopulw  Bucur.  1852. 

Pe  lângă  aceîe  colecţiunî  de  origine  literară,  posede 
literatura  română  şi  o  sumă  de  mici  cărticele  de  ma- 
xime  şi  sentenţe  curat  populare,  datorite  spiritului  şi 
istecimei  luî:  Ciliin  Moise,  vestitul  din  ţara  românea- 
scă, care  în  curs  de  mul|î  anî,  scoase  pe  fie  care  anu 
noii  câte  una  din  aşa  numitele  practice  în  10,000  de 
esemplare,  şi  pretetindenea  se  citea  acea  cărticică  şi 
chiar  în  zioa  anului  nou,  pe  când  se  mânca  plăcinta. 
Aceste  cărticele  aQ  devenit  acuma  de  o  raritate  in- 
■semnatăşi  d-  nu  M.  Schwarzfeld  va  bine  merita,  dacă  ne 
va  da  în  curând  o  ediţiune  complectă  acestor  „prac- 
iice"  adunate  şi  sistematiceşte  aranjate  de  d-sa. 

Cereetându-le  m^  de  aproape,  vedem  că  nu  arare 
orî  se  aseamănă  cu  maximele  din  cărţile  sus  pome- 
nite, dar  şi  o  sumă  se  datoreşte  literaturel  paroemio- 
logice  ebraice,  începând  de  la  Biblia,  până  la  părţile 
etice  din  rugăciuni.  Unele  insă,  maî  eu  seamă  cele  din- 
tfU  sânt  culese  din  gura  poporului  unde  au  intrat  din 
Ba»lia. 

E  interesant  a  observa  aci  una  din  căile  prin  cari 
acele  sentenţe  etice  ale  filosofilor  afl  pătruns  în  popor. 

Dascălii  cel  vechi  pentru  a  învăţa  pe  copil  a  scrie, 
le  dedea  aşa  numite;  „grapsime"  cari  nu  eraţi  alt-ceva 
decât  „pilde  JHosqfeşW^  şi  copiii  scriindu-I  şi  repeţin- 
du-I  meretlşi  le  întipăreaţi  în  minte, şi  asl-fel  ajunseră 
acele  grapsime  a  deveni  proprietatea  poporului.  D-nu 
P.  Ispirescu,  vestitul  nostru  culegător  de  basme,  ni-a 


.,gnz^=b,G00gIc 


208  LITERATURA  POPOLABI  ROUĂNI 

spus-O  că  aşa  a  învăţat  el  tnsuşi  din  copilâiia  lui,  ba 
chiar  mal  ţine  minte  vr'o  2  —3  din  acele  grapsime  cii 
toate  că  s'a  scurs  mullă  apă  de  atuncea  pe  Damboviţâ. 
Tatăl  meâ  de  asemenea  ţine  rainte  maxima  urmă- 
toare, ca  un  ffrapsim,  după  care  a  învăţat  a  serie : 

.Acela  care  lesne  se  jură,  se  dovedeşte  că  este  min- 
cinos*: 

Maî  aproape  de  proverbele  propriii  2ise  de  căt  de 
acele  maxime,  stă  o  altă  carte  populară,  cu  care  {itn 
făcut  deja  cunoştinţă  în  partea  ăntăia,  adică :  Viaţa  hi 
Bertoldo,  care  precum  am  văzut  nu  este  alt -ceva  de 
căt  o  legendă  solomonică.  Dialogurile  între  împăratul 
şi  Bertrldo  nu  sunt  în  genere  alt-ceva,  de  cât  o  fnşi- 
rare  de  proverburi.  Manuscriptul  nostru  din  1779  con- 
ţine forma  mal  veche,  care  e  cam  schimbată,  în:  .Vi- 
cleniile meşterului  Perdaf. 

In  ori  ce  caz  avem  în  amândouă  o  coieeţiune  foarte 
bogată  de  proverbe  şi  zicăturî  populare  ,  cu  toate  că 
sănt  de  origine  străină.  Ceea  ce  nu  se  poate  tăgădui 
este,  că  traducţiunea  făcută  din  limba  grecească,  este 
una  din  cele  mal  nemerite.  Spiritul  poporului  roman 
a  fost  pe  deplin  respectat  şi  numai  aşa  a  şi  pntut  In- 
fluenţa asupra  poporului.  De  oare  ce  avem  aci  a  face 
cu  una  din  izvoarele  proverbdor,  vom  da  aci  aseme- 
nea cate  va  esemple,  după  manuscriptul  nostru ;  una 
Insă  nu  trebue  să  uităm  că ,  fiind  proverbul  în  geoere 
Împărţit  aci  în  două  părţi  ca  să  poată  forma  o  întrebare 
şi  un  răspuns  ,  după  caracterul  dialogului  ce  '1  are,  şi 
noi  luămunp-oriamăndoâ  părţile  casă  avem  proverbul 
întreg  d.  e. :  .ce  vin  este  mai  bun?'—  cel  ce  se  bea 
!n  casa  altuia'  ar  corespunde  unul  proverb:  vinul  cel 


bf  Google 


mal  bun  este  acela  ce  se  bea  in  casa  altuia.  O  alt&  pe- 
reche :  .care  eşti  acea  marea  care  nicî  o  dată  nu  să 
satură?  —  saţul  scumpului  şi  iubire  de  baiiî,*  cores- 
punde oareşi  cum  unei  pilde  sus  citate.  Alte  esemple 
sânt :  ,Cel  ce  sade  pre  scaun  înalt,  acelaprimejdneşti 
să.  cază  gtos  să  se  deşale.* 

.Muştile  măcar  de  le  şi  goneşte  cine-va,  eli  larăş  să  ■ 
ÎQtorcu.  * 

,Cel  ce  nu'şl  sfârşeşti  trîaba,încă  nu  mănăncă.* 
,Nu  te  pune  cu  mîd  marele  tău,  nicî  te  prici  cu  cel 
maî  mare  decât  line,  nici  să  nu  te  apropii  Ia  apa  care 
curge  răpede.  * 

»Nid[  apă  lină  nici  omul  tăcut  nu  'mt  place.' 
,Vina  pe  omul  nenorocit  tot  diauna  îl  întâmpină.* 
,Muere  mânioasă,  focul  aprins ,  tigaea  găurită  eşti 
mare  pagubă  casil/ 

,Omuia  rău  i  să  întâmplă  lucrul  de  care  să  teme.* 
,  Racul  de  multe  ori  sare  din  tingire  şi  cade  pre 
cărbuni  şi  să  arde.  * 

.Cine  samănă  răutăţi,  Iară  răutăţi  săciră.* 
.Supt  haină  de  multe  orî  se  ascunde  moliea.* 
,Cine  a  încurcat  pânza,  trebue  să  o  şi  descurce." 
—  Rău  poate  să  se  descurce  că»  săntu  (Jpite  multe 
in  plasă.* 

,Cine  samănă  ghiwtiî,  nu  tmblă  fSr  de  încălţâminti.* 
.Greu  eşti  cinevaş  să  sai  îm  boldii.* 
,pe  omul  bun,  niil  doare  capul.* 
,Muere  mânioasa,  este  marea  filră  vad,* 
.Mojicului  nii  să  cade  să-l  să  dea  toliw  în  mănă^  * 
.Porcului  şi  broaştiţ  nu-I  rădica  ţiiia  din  spinare?.* ' 
.Corbul  nice  o  dată  nu  iduce' veste  bună.* 

Gaitar,  Ut,  pop.  tem.  I  i 


bf  Google 


210  LITEBATURA  POPDLARX  RQMĂSl 

.Cine  sS  laudă,  se  măscăreşti  presine.' 

, Mojicul  este  un  dobitoc  rău  " 

jMueri  rea,  apa  şi  focul  purure  răzbat  şi  li  să  face 
loc* 

jCine  sade  pe  urzică,  adesi  îl  pişcă.' 

jCine  scuipă  înpotriva  văntulul,  !şT  scuîpă  muste- 
ţile.' 

jCine  spală  capul  măgarulut,  In  zadar  pierdî  osti- 
nîala  şi  soponul. ' 

.Voîu  şă-ţl  mulţumescuîntr'acestaş  chip,  ca  să  stai 
pururea  cu  picloarile  drepte :  — însă  şi  cel  spănzuraţi 
sânt  cu  piciorile  drepte.' 

jCine  o  dată  ş'au  ars  sufletul  de  bucate  fferbinţî, 
suflă  şi  în  cele  reci.*  (Proverbul  nostru  sună  :  cine  se 
frige  cu  ciorba,  suflă  şt  în  îaurt). 

,Vai  de  cela,  ce  dă  învăţătură  altuia.* 

,Cel  ce  înpinge  corabie  în  mare,  stă  !n  vadu.* 

jCine  să  duci  la  moară,  trebui  să  se  înfăineze.* 

, Celui  ce  i  să  întămpiă  bine,  înţelept  eşti.* 

,După  trăsnet,  vine  şi  piatră.* 

.Peştele  cel  mare,  înghite  pe  cel  mic' 

.Cel  ce  nu  să  credi,  să  inşală^' 

,Limba  nu  areoasă  şi  sfarămă  umerile  (v.  prov»- 
bul  nostru :  limba  h'are  oase  şi  sfărărae  oase).' 

.Adevâra,tul  plăteşti  pedîapsa  pe  diasupra." 

.Păcat  veehiu,  pomană  noao."     • 

.Cine  rade  vineri,  plânge  duminică.* 

Mal  cu  seama  diata,  sau  învăţăturile  lui  Bertoldo, 
ce  le  a  dat  înaintea  morţii,  formează  un  şir  de  pilde 
şi  proverbe',' d.e. : 

.One  este' învăţat' la  sapă,  să  nu  s'apucc  de  suliţă.* 


bf  Google 


jCine  scarchină  răea  altuea,  răcoreşti  a  iul.* 
,,Cine  să  temi  de  păsări,  nu  ssmănă  mâlalu.* 
,Cine-ş  numără  baniî  adesă,  nu  sărăceşti.* 
,Cine  Ititră  în  danţu,  trebui  bBl  ştie  a  gtuca.* 
jCine  dă  pfiiiie  lui  la  alU  căini,  curund  U  latră  eăiniî 

.Cine  mănăncă  după  pofta  altuiea,  nimic  nti  să  fo- 
loseaşti.* 

.Cine  eşti  făr  de  prietin,  iCaste  ca  un  trup  lăr  de 
suflet.*  etc.  etc. 

Paralel  cu  Bertoldo  este  Archir  fi  Anadam ,  care 
precum  am  vă^ut,  este  mal  mult  sad  mal  puţin  de  a- 
ceeaşl  origine. 

Aşa  coprinde  şi  Archir  o  sumă  de  maxime  anume 
-didactice,  prin  care  Archir  învaţă  pe  nepotul  său  Ana- 
dam !nţeIep<Sune.  In  literatura  rusească,  s'a  desvoltat 
o  carte  deosebită  de  maxime ,  imbogăţindu-se  numă- 
rul acelora,  ce  se  puneau  în  gura  Iul  Archir  '). 

In  aceste  maxime  se  deoBÎbeşte  ediţiunea  lui  An- 
ton Pann  de  manuscriptul  nostru.  Anton  Pann  co- 
prinde 37  de  .pilde',  cari  in  fond  se  aseamănăcucele 
din  manuscript,  dar  totuşi  sftnt  prelucrate  şi  mal  ase- 
menea cu  proverbe  populare  modeme ;  aşa  bunioară : 
No.  8.  Pe  m^  marele  tău,  şi  pe  care-l  vel  sluji,  nu'I 
deKima  către  alţii,  măcar  de  ţi  s'ar  părea  c&t  de  as- 
pru ori  rău  ;  după  proverbul  ce  zice  : 
Nu-ţl  sumuţi  câinele 
Cui  al  mâncat  pâinile. 


.,gnz^=b,G00gIe 


212 LITgRATOBA.  POPULABA  BOKAkJL 

In  manuscript  •)  sună  ast-fel : 

.Fătul  meu!  Gând  vei  sliyi  la  un  Domna  şi  va  fi 
domnul  ULu  nebun,  tu  să  nu  zici  că  este  domnul  tău 
nebun ;  ci  aă  faci  cum  îtf  va  porunci  el,  că-i  va  fi  milă. 
di  tine.* 

No.  12.  .înaintea  oelor  marî  nu  fîlt  Îndrăzneţ  ^ 
vorbă  şi  gTEibmc  la  răspuns,  ci  te  înffiţişează  cu  sfialft 
^  răspunde  cu  socoteală ;  că  toată  grabă ,  strică 
treaba  ;  Iar  vorba  dulce,  mult  aduce. 

Manuscriptul  '). 

.Fătul  mefi!  să  nu  M  vorbitoriu  Înainte  fmpăratu- 
IxH  tău,  nici  foarti  glumaş,  că  vil  greşi.* 

No.  14.  Mania  la  Iarăşi  nu  grăbi  să  o  verşi  asupra 
cuiva,  ca  să  nu  te  căeşti ;  că ,  după  cum  am  mal  zis  : 
căinţa  cea  din  urmă,  cu  paguba  ta  se  curmă;  şi,  bă- 
taia şi  ocara  dată,  nu  se  'ntoarce  nisl  o  dată." 

Manuscriptul '), 

.Fătul  meu,  Anadam !  mâniea  nu  o  vărsa  curând, 
că  apoi  pe  urmă  ţ'o  pare  rău.* 

Iu  fine: 

No.  25 :  C&nd  vel  vrea  să  vorbeşti  cu  cine-va,  s& 
scoţi  cuvântul  prin  trei  lacăte,  adică:  unul  să-I  aibi 
la  inimă,  al  doilea  la  gât  şi  al  treilea  Ia,  buze ;  că  eşind 
dingură-ţlcuv&ntul,  Se  duce  ca  vântul,  şinu4  mf^poţl 
ajunge,  nid  cu  ogarul  nici  cu  annăsaruL 

Manuscriptul  :  *) 

.Fătul  meă !  când  ai  să  grăeşti  cu  domnul  tăa,  să- 

')  Pol.  100  b. 

")  Ibid. 

»)  FoL  101.  a. 

*)  Fol.  101.  b. 


bf  Google 


ţ[  aibă  gura  tril  ppopelî :  nna  la  inimă,  alta  la  gramaz, 
alta  la  gură ,  dacă  apucî  di  grăeşU  cuvântul ;  că  ca 
"Vântul ')  eşti,  nu'l  mai  poţi  agîungi,  nid  cu  ealu,  nici 
«u  ogarînl,  nîd  cu  şolumu.  * 

Aci  putem  unnări  chiar  asimilarea  sentenţelor  şi 
maximelor  cu  formele  populare ,  devenind  cu  înceta 
însuşi  proverbe  populare. 

Un  alt  izvor  din  care  au  luat,  nu  numai  Romanii 
ilar  m^  toate  popoarele  moderne  este:  Sfânta  Scrip- 
tură, vechiului  şi  noului  Testament,  mal  cu  seamă 
cărţile  lui  Solomon  şi  laus  Sirah.  Mal  sus  deja  am 
ados  mal  multe  esemple  de  origine  biblică,  aci  să  mal 
pomeiiim  încă  căte-va  din  N.  Testament : 

.Pomul  după  roade  se  cunoaşte'  e  luat  din  Ev. 
Mat.  c.  12  V.  33:  .cădinrod  se  cunoaşte  pomul.*  Prin 
Tariaţiunea  aceluiaşi  motiv  s'au  mi^  desvoltdt  de  aci 
încă  proverbele : 

jDupă  poama  se  cunoaşte  pomul, 

Şi  după  fapta  omul.* 

,Pomul  se  cunoşte  din  roadă, 

Şi  omul  din  mintea  neroadă.' 
,Ce  face  mâna  dreaptă,  să  nu  ştie  mâna  stângă* 
zice  proverbul,  care  vine  de  la  Ev.  Mat.  c.  6  v.  8. 
.Iară  tu  c&ud  faci  nulostenie,  Bă  nu  ştie  stânga  ta, 
<!e  face  dreapta  ta.*  Cu  totul  neschimbat  a  rămas  ca 
proverb,  zi&a  Evanghelia :  (ibid.  c.  7  v.  3) :  .Iară  ce 
Te^  ştercul  tn  ochiu  fratelui  tău.  Iară  bârna  din  ochiul 
tău  nu  o  simţi?*  Dmvat  de  aci  e  apoi : 

1]  In  maunscript  Ml :  cuvăntul. 


.,gnz^=b,G00gIc 


214  LITERATURA  POPULARA  ROMAmA 

,Vezî  bârna  în  ochiul  tău, 
Şi  nu  vorbi  pe  allul  de  rău.* 
Intre  cele  citate  din  .Bertoldo'  avem  asemenea  un 
proverb  de  origine  biblică.  Luca  c.  14  v.  11.  ,Că  tot 
cel  ce  se  inalţâ  smeri-să-va,  şi  cel  ce  se  smereşte, 
înălţa-se-va. '  Aeesteî  zise  evanghelice  corespunde,  de 
o  parte  proverbul  romftn  cu  totul  identic,  de  altă  parte 
şi  o  credinţă  populară,  sau  mal  bine,  o  legendă  popn- 
lară,  după  care  D-zeu  are  două  seârî,  pe  una  înalţă 
pe  cel  smerit  şi  pe  cea  l'altă  coboară  pe  cel  înălţat. 
De  aci  proverbul  român  : 

,  D-zeu  doue  scărt  are 
Sâ  sue  şi  să  coboare.' 
Despre  această  legendă  am  tratat  mal  pe  larg  în 
.Germania'  editată  de  Profesorul  Bartsch  »} 
Proverbul  aplicat  deja : 

,Pe  ţigan  de-1  vei  spăla, 

Tot  negru  va  rămânea* 
nu  este  alt-ceva  de  cât  o  formă  schimbată,  a  între- 
bării retorice  făcută  din  partea  proroculid  Ieremia  cap. 
13  v,23,  ,Ar  puteaoareunnegmaă'şl  schimbe pelea.* 
Dar  nu  de  acolo  direct  provine  proverbul,  ci  de  la  fabula 
care  se  atlă  deja  la  Lokman:  cum  că  un  negru  sta  şi 
se  freisa  Intr'un  râu,  crezând  eă  prin  multa  spălătoi 
îşi  va  albi  pelea. 

Aci  avem  un  al  treilea  izvor  al  proverbelor.  adicS.: 
Jahule  şi  poveri  aduse  la  cea  m^  sîmplăj  espresiune. 

•)  Oerraaaia.  Nona  serie  an  XIU  (XX)  1880  pag,  288. 


bf  Google 


PROTEUBE 215 

Ub  alt  esemplu ,  tras  din  natură ,  dar  desvoltat  prin 
poveşti  şi  prescurtat  ca  proverb  este:  ,din  sânge  apă, 
nu  se  poate  face*,  adică  adevă^ala  înrudire  nu  se 
poate  tăgădui ;  ceea  ce  e  demonstrat  printr'o  pove- 
ste, asemenea  din  cercul  solomonîc.  .Corb  la  corb 
nu  scoate  ochii*  e  de  asemenea  o  prescurtare  unei  fa- 
bule. De  aceeaşi  origine  este  apoi  proverbul:  .vulpea 
cflod  o'ajunge  la  struguri  zice  că  sânt  acrii'  care'  mal 
are  şi  variantul :  .vulpea  cănd  n'ajunge  găinele,  zice 
că  sânt  spânzurate.  *  ,  Au  mâncat  aguride  părinţii  — 
şi-şl  au  strepezit  copiii  dint''*  Acest  proverb  vine  de 
la  un  cuvânt  al  proorocului  leremîa,  care  după  a- 
eeea  a  ajuns  morala  unei  fabule  orientale  şi  aşa  s'n 
răspândit  ea  proverb.  Din  fabula  sus  tratată  pe  larg, 
despre  şoaricele  care  este  cel  mal  puternic  anima), 
s'a  născut  următorul  proverb  : 

măgura  cea  gurguială 

n'o  doboară  vftnt  vr'o  dată 

dar  şoarecii  o  scobesc 

pe  de  desubt  ş'o  găuresc.  1) 
Tot  din  fabule  se  trag  proverbele  :  .Cămila  vrând 
a&  dobândească  coarne  ^t-a  perdut  urechile*.  .Coto- 
iul a'a  călugărit  ţi  s'a  jurat  că  nu  mal  mănâncă  şoa- 
red.*  .Pune  căciula  jos,  şi  după  ce  te  vel  judeca  la 
d&isa,  fă  ceţi-iU  pus  în  gând*  şi  varianta  :  .puue-ţî 
căciula  înainte  şi  te  judecă  singur*.  Isvorul  acestui 
proverb  eate  o  poveste  orientală  din  ,40  veziri*  mal 
pe  larg  v.  anotaţiunile  lui  R.  K&h!er  la  Gonzenbaeh  '}; 

>)  A-  Fum,  pQveUeA  vorbii  n,  p.  61. 

*)  ăicilianische  Maerchea  No.  8.  voL  n.  p.  208. 


.,gnz^=b,G00gIe 


216 UTERATURA  POPOLARJ  EOMiSl 

Nu  mal  puţină  influenţă  asupra  spîritulid  poporului 
au  esercitat  superstitiunde,  din  cari  unii  sfLut  mult  mal 
vechi  de  cât  însuşi  creştinismul.  E  foarte  greu  Insă  a 
precisa  cu  oare  care  siguranţă  originea  acestora ;  căcî 
tocmat  metodul  ee'l  urmărim  noi  în  descrierea  litera- 
torei  populare  române,  este  menit  de  a  demonstra,  că 
pe  de  o  parte  literatura  scrisă,  şi  pe  de  altă  parte  imi- 
graţiune  pe  cale  orală  de  la  Orient  la  Occident  aii  a- 
YUt  O  înrâurire  mult  m^  mare  asupra  spiritului  po- 
poarelor, de  cât  l'ar  presupune  eine-va.  De  aci  şi  acea 
nivelare  ce  o  putem  observa  la  toate  popoarele,  toate 
stau  pe  acelaşi  safl  aproape  pe  acelaşi  nivel  în  ceea  ce 
priveşte  literatura  populară.  Este  de  aceea  datoria 
noastră  de  a  fi  cât  se  poate  de  sfiicios  şi  precaut  în 
căutarea  şi  în  determinarea  urmelor'»m'(oÎ3^'ce  în  lite- 
ratura populară.  Cu  ocaziunea  basmelor  vom  reveni 
mai  pe  larg  asupra  acestui  punct  foarte  important, 
care  până  acum  n'a  fost  In  destul  observat,  şi  care  a 
dat  naştere  la  ipotezele  cele  mal  curioase ,  şi  la  mito- 
logii speciale  ,  fantastice  la  popoare  unde  s'a  păstiat 
abia  o  mică  nrmă  de  mitologie  autohtonă,  iar  restul 
■  este  material  imprumutai  şi  preschimbat. 

In  ori  ce  caz  influenţa  religioasă  şi  din  acest  punct 
de  vedere  al  superstiţiunilor  şi  eresiilor  raedio-evale, 
se  poate  urmări  şi  în  proverbele  noastre  române  : 

.Bun  e  Dumnezeu— meşter  edracu*  este  curat  doa- 
lismul  oriental-bogomolio,  despre  cele  două  putMi  din 
lume,  din  cart  una  e  bună:  Dumnezeu,  şi  alta  este  ac~ 
tivă:  dracu.  ',Dracu  crapă  cănd  fadtliHiie*  e  învederat 
de  origine  religioasă,  .(^  e  de  bine  să  fii  stângacii),  ca 
să  impusei  pe  dracu*.  Acest  proverb  se  esplică  numaî 


.,gnz^=b,G00gIc 


PROVERBE  217 

prin  credinţa  populară,  cum  că  fie  care  om  poartă  pe 
umere  un  ânger  şi  un  arac.  Dracu  de  pe  umărul  stftng 
învaţă  pe  om  de  rău,  iar  îngerul  de  pe  umărul  drept, 
«iătueşte  pe  om  să  facă  bine. '}  Fiind  stângăcia  love- 
:şte  omul  In  dracu,  care  şeade  pe  umărul  stâng.  Acea- 
stă credinţă  este  de  origine  orientală  şi  răspândită  peste 
întreaga  Europă. 

De  credinţe  populare  ţine  asemenea  proverbul 
aCorbid  nici  o  dată  nu  aduce  veste  bună'.  Tot  aşa 
,1-a  cântat  cucul  astăzi.  •  ,I-a  bătut  ceasul  noroculiJ. ' 
,Un  Dumnezeu  dă  şi  altul  ia," 

Alte  proverbe,  şi  aceste  sânt  In  mare  parte  autoh- 
tone, oglindesc  starea  socială  şi  ideile  poporului  asu- 
pra familiei,  Invăţăturel,  dreptăţel,  bogăţiei  şi  sărăciei, 
fericirel  şi  altele.  Unele  afl  luat.  naştere  de  la  obiceiuri 
si  instituţiuni  vechi,  altele  sânt  imitate  după  proverbe 
de  origine  literară,  care  din  momentul  ctod  ati  intrat 
In  gura  poporului,  dafi  naştere  la  o  sumă  infinită 
de  paralele ;  iar  alte  proverbe  s'afi  născut  din  modul, 
cum  poporul  caută  a  caracterisa  viaţa  şi  a  esprima  cu 
un  cuvânt  scurt  şi  precis,  esperienţa  adesea  amară 
a  vieţii.  Numai  căte-va  esemple  din  această  Jilosojie' 
a  poporuM  român. 

Femeia  !n  genere  e  tot  aşa  de  puţin  politicos  trac- 
tată, că  la  toate  popoarele:  .Muerea,  poale  lungi  şi 
minte  scvulă*.  ,Muerea  a  îmbătrânit  pe  dracu  *  ,Dm- 
tele  minţii  lamuere,  tocmai  după  moarte  ese.*  .Două 
muerî  şi  o  gâscă  fac  tfirgul  oucuM*  Dar: 

.  Cine  caută  nevastă  fără  cusur,  neţnsurat  rămâne. ' 

<)  V.  ^pesca :  OpintMuîn  p.  114-^llB. 


.,gnz^=b,G00gIe 


218  LITBRATUaA  POPULARĂ  EOMAnA 

,Dacâ  moare  nevasta,  se  duce  jumătate  lumea  — 
dacftmoare  şibărbatuiseisprăveştelumsa.'  .Nevasta 
nu  e  cărpă  să  o  descoşî  §i  să  o  lepezî,'  —  ,  Să-ţl  laf 
nevastă  de  potriva  ta.*— , Măritişul  te  leagă  de  mâinf 
şi  de  picioare.*  Şi  Iar; 

,OmuI  o  nevastă  şi  o  pisică  trebuesă  albă  încasă." 
In  adevăr  :  .nevasta,  cu  minte  bună,  e  bărbatului  cu- 
nună* dar:  »rar  la  omaşa  noroc.  . — Că  precum  :*  băr- 
bat bun  şi  usturoiu  dulce  nu  să  poate/  aşa  şi  nu  să 
poate:  .lănoasă  şi  lăptoasă  şi  grasă,  să  vie  şi  de  vreme 
acasă,'  nu  să  poate  îar :  .moartea  fără  bănuială  —  şi 
nuntă  fără  cfuală.  *  ,  Dar  cum  ţi-o  fi  partea, '  că :  .  ce  e 
scrisă  omului,  trebue  să  o  pătimească.*  In  privinţa 
copiilorlată  ce  zice  proverbul:  ,De  copif,  de  barbă  şi 
de  cote  goale  să  nu  te  plăngl  nici  o  dată'.  ,De  copii, 
case  sparte,  nu  sau  văzut.  '  , De  la  un  copil  şi  de 
la  un  nebun  afli  adevărul.*  .Copilul  .cu  leagănul  se 
am^eşte  şi  tace. *  Dar  .copilul  nepedepsit,  rămăne 
nepricopsit.*  învăţătura  este  una  din  lucrurile  pe 
care  pune  preţ  Romanul  în  deosebi  în  proverbe,  ară- 
tând pretutindea  Xolosulurile  cele  multe,  ce  le  poatfr 
trage  omul  de  la  învăţătura:  ,  aî  carte  ai  pîu^e,  "^ 
.Şcoala  face  pe  omul(  pm. — şi,  altoiul  pe  pomul  pom*. 
.Cineînvaţălatinereţeseodihneştelabătţăneţe/  .Cine 
ştie  carte,  are  patru-ochi.*  .Toatălumea  este  şcoală  şi 
vremea  învaţă  pe  acela  ce  n'au  dascăl*  dar :  ,nu  cine 
trâeşte  mult,  ştie  multe,  ci  cine  umblă  mult,  ştie 
muBe.?  Cu  toate  acestea  Insă:  .lot  învăţam  căt  irăim 
şi  neînvăţaţi  murim.* 

Nu  tocmai  bune  sftnt  proverbele  relative  la  drep- 
tate: .Dreptul  umblă  tot-de-auna  cu  capul  spart.* 


bf  Google 


,Fănă  când  ajungi  la  D-zeu,  te  mân&ncă  sfinţi!.*  Dar 
şi  , dreptatea  ese  pe  deasupra  ca  unt-delemnul.  • 
.Cele  (i-epLe  sânt  jumătate  ale  dracului,  Iar  cele  ne- 
drepte cu  stăpân  cu  tot/ 

Multe  sănt  proverbele  relative  la  sărăcie  şi  bogăţie, 
ca  şi  cele  relative  la  noroc  şi  nenorocire:  ,N'are  în 
lume  săracul,  unde  să'şîplecenici  capul*  , Sărăcia  în- 
vaţă pe  om,  ea  să  fie  econom.*  Dar  ,mal  bine  tră- 
eşte  un  sărac,  de  cât  un  bogat  sgărcit.'  ,Maî  bine 
sărac  şi  cui-at,  de  cât  bogat  şi  ruşinat.'  .Săracul  de 
ee-i  sărac?  că  n'are  minte  în  cap*  sau—  ,că  nu  crede 
ce  e  în  carte,  ci  crede  în  lucruri  deşarte*.  Dar:  .Pe 
sărac  în  nevoi  crude,  numai  Domnul  îl  aude.*  Ideea 
fundamentală  însă  care  predomină  în  toate  prover- 
bele, ea  şi  în  toată  viaţa  poporului  este:  ,cuîi  secro- 
eşte  rău  —  rău  îl  merge  tot  mereu*  un  fel  de  fata- 
lism şi  prin  urmare  o  supunere  oarbă  destinului 
.  aşa  ia  fost,  norocu,'  .aşa-i  a  fost  ursita*  cu  asta 
^  esplică-  poporul  toate  nenorocite  şi  cu  asta  se 
niâi^;ăe. 

Spiritul  ironic  se  observă  în  biduirea  viţiurilor ;  în 
special  prostul,  şi  nerodul  este  figura  cea  mal  deasă 
în  proverbe.  Vine  apoi,  flecăria,  beţia,  acumpetea, 
desfrânai-ea,  lenevia,  lăcomia  etc.  Ar  trece  peste  schiţa 
ce  voim  noi  să  dăm,,  dacă  ara  încerca  să  dăm  esemple 
din  fie-care.  Anton  Pann  culegând  cel  d'ântăîu  pro- 
verbele române,  le  a  publicat  ihtr'o  înlănţuire  di- 
bace şi  sub  rubrice  anume  sub  titlul  de  :  Culegere  de 
proverburi  saă  Povestea  vorbii,  de  prin  lume  adunate 
fi  'iară0  la  lume  date.  Ediţia  ântâia  într'un  volum 
Bucureşti  1847    reprodusă   în  tocmai  în  ediţia    de 


.,gnz^=b,G00gIe 


220 LiraRATDEÂ  POPDI.AItI  HOMĂKl 

la  1880.  Această  culegere  de  proverburi,  ameste- 
cată cu  poveşti  s'a  v&ndut  aşa  de  repede  în  cât 
deja  la  1852 — 1853  scoase  Anton  Pann  o  a  două  e- 
ditiuae  în  3  volume,  mult  mal  bogată  de  cât  cea  d'ftn- 
lăia.  Din  punctul  de  vedere  al  formei  originale  a 
proverbelor  trebue  observat,  că  ediţiunea  ftntăia  are 
o  snmă  de  proverbe  române  încă  în  forma  lor  pro- 
zaică, precum  se  mat  află  şi  azF  !n  gura  poporului, 
dar  pe  cari  I  a  rimat  Anton  Pann  tn  ediţia  a  dona, 
văzând  că  eititoriî  gustă  mal  bine  această  formă.  Ori- 
ginalitatea împărţirel  şi  ingeniositatea  legăturet  pro- 
verbelor între  dansele,  ridică  această  colecţiune  de 
proverbe  mal  pre  sus  de  cât  eolecţiunile  fficute  la  alte 
popoare,  chiar  dacă  aceste  din  urmă  sânt  mal  erudite. 

Pe  lângă  Anton  Piinn  mal  avem  şi  pe  d.  P.  Ispi- 
rescu ,  care  a  publicat  mal  multe  proverbe,  ca  adaus 
Ia  Legendele  saQ  basmele  românilor  voi.  I  Bucur. 
1872  pag,  164—180. 

Subtitlu  de  .Romanul  glumeţ*  a  apărat  apoi  Ia  Ba- 
cureştl  1874  o  sumă  de  proverbe  si3oase  toate  din 
Anton  Pann,  Mal  mult  zkăloare  de  eăt  proverbe  a 
publicat  Baromi  în  cartea  sa  :  Limba  română  fi  tra- 
diţiunile  ei  Galaţt  1S72  pag.  40-71.  O  colecţiune  mal 
bogată,  coprinzănd  In  sine  toate  proverbele  autorilor 
sus  citaţi  şi  alte  scoase  din  cărţi  de  citire,  este  aceea 
publicată  de  I.  C.  Htnţescu,  Proverbele  Rojnănilor. 
Sibiiu  1877  care  conţine  3169  de  proverbe  şi  zîcă- 
toare,  dar  uneori  schimbate  de  către  editoral. 

Toate  aceste  colecţiuni  Insă  sânt  cu  mult  întrecute 
prin  colecţiunea  manuscriptă  a  lirf  Golescu.  Aci  Băut 
înşirate  proverbele  şi  maximele  In  ordin  alfabetic, 


bf  Google 


cate  o  dată  şi  cu  variantele  proverbelor  şi  cu  esplîca- 
ţiunea  lor  in  parantesă.  Acest  manuscript,  care  se  află.' 
acuma  în  posesiunea  AcademieiC  române,  a  fost  cer- 
cetat şided.Lambrior,  care  adat  un  mic  estract  dintr' 
ânsul  ^). 

Academia  ar  aduce  un  serviciu  imens  literaturef 
paroemiologiue  române,  dacă  ar  publica  acea  colec- 
tiune  măreaţă. 

Ia  fîne  a  început  d-nu  Ispirescu  In  .Revista  pentru 
Istorie,  Archeologie  şi  Filologie*  ")  cu  publicarea  undC 
colecţiunî  de  proverbe,  maxime  şizicătoare,  care  Co- 
prinde nu  numai  tot  ce  s'a  publicat  până  acuma,  dar 
d-nia  sa  a  şi  făcut  escerpte  din  cărţile  autorilor  rom&nl  de 
frunte,  şi  pe  lăngă  aceasta  s'a  folosit  şi  de  manuscrip- 
tul lui  Golescu,  Ar  fî  de  dorit  ca  această  colecţiune, 
in  ori-ce  caz  cea  mal  complectă  ce  o  putem  avea,  să 
iasă  la  lumină  în  întregul  el,  căt  se  poate  de  curând. 
Numai  atundC  vom  avea  un  temeiu  solid  pentru  cer- 
cetări critice,  privitoare  Ia  proverbele  române. 

Pe  lăngă  proverbe  şi  subt  acelaşi  titlu  ma!  conţin 
colecţiunile  sus  citate  şi  o  sumă  de  „zicătoare"  care 
prin  scurtimea  lor  se  apropie  de  proverbe,  dar  care  în 
fond  se  deosibesc  cu  totul  de  proverbe.  Pe  când  pro- 
verbul constată  sub  o  formă  anume  un  adevăr  găsit 
prin.  esperienţă,  nu  este  zicătoarea  alt  ceva  de  căt  o 
eaprmum  figurată.  Pe  cftnd  proverbul  se  compune 
din  două  pârţi,  form&nd  un  paralelism,  teaă  şi  antî- 
tesă,  n'are  zicătoare  de  căt  forma  imel  espresiunl^ 

')  Convortiirt  LiWr»re  an.  Vm. 

•)  Ann  L  Bucnr.  1882  p«ff.  224  urm. 


bf  Google 


222 LITKRATUHA  POPHLABÂ  ROMĂSi 

unde  i  lipseşte  o  parte  (subînţeleasă)  ca  a  doua  parte 
a  comparaţiunel.  Este  decî  un  felfl  de  caracterisare, 
unde  în  Ioc  de  a  se  spune  o  calitate  saQ  o  activitate 
■oare  care,  printr'un  nume  aaâ  verb,  se  întrebuinţează, 
«n  şir  de  cuvinte  fi  de  idi/l,  care  se  au  către  ideia  a- 
devărată,  ca  o  pildă  satt  o  transcripţiune  poetică,  că- 
tre un  fapt  real,  neesprimat  însă  de  a  dreptu.  Asta  şi 
este  ce  constitue  caracterul  unei  limbi  şi  asta  este  ceea 
ce  dă  farmecul  nespus  basmelor  romine  şi  graiului 
"vifi  al  poporului  roman.  Precum  Orientalul  Inapodo- 
1)eşte  oraţiunea  sa  cu  flori  ritorice  adesea  orf  fantas- 
tice, împodobeşte  poporul  român  graiul  său  cu  acele 
pilde,  care  'I  daţi  o  plasticitate  şi  un  colorit  adevărat 
naţional.  Aci  e  cheea  caracterutui  limbel  romaneşti, 
şi  numai  acela  va  pătrunde  în  spiritul  -eî,  care  se  va 
•ocupat  în  deosebi  ca  gicătoarele  romane, 

întocmai  ca  şi  proverbele,  îmbrăţişează  zieătoarele 
toată  sfera  activităţii  omeneşti,  dar  se  înţelege,  mult 
maipuţindecatacolo.seresimteacî  o  înrâurire  literară. 
Totul,  ca  să  zic  aşa,  a  crescut  în  natură,  prin  natură. 

Până  acum  s'a  încercat  numfLt  1.  U.  Jamîk  ^)  a  es- 
trage  din  unele  basme  româjie,  zicătoare  şi  locuţiuni 
proverbiale.  De  asemenea  conţine  cartea  lui  Baromi 
o.sumăînsemnată,şicompiIaţinneaIuIJ(p«*«*  in  Opin- 
cam,  precum  se  şi  află  păstrate  ici  colea  şi  în  Povestea 
vorbU  Ivi  Anton  Faunei  Proverbele  românilor 6e  Hin- 

{eseu.  Mal  cu  seamă  fac  de  o  parte  însemnată  din  co- 
ecţiunea  d-Iuî  Ispirescu.  Estragem  numai  câte-va  e- 
semple  ea  specimene : 

•)  Spradilichee  aus  rumieiuflche»  Volksmierchen  Wien  1877. 


bf  Google 


,A  dat  ortul  popi*  (a  murit)  safl  , a  adormit  gomnul 
«el  vecMc*;  pentru  a  eaprima^jMoosd,  zicem;  ,ruptă 
^Jin  soare'  sau  ,are  pe  vin'o  încoace*  sau  ,Ia  soare 
te  puteai  uita,  dar  la  dânsa  ba';  a  înşela:  .l'a  boit* 
.l'a  fript*  ,rapotoovit.bine*;oyMjrt:  .aolualasănâ- 
toasa'  ,a  o  şterge'  »ao  rupe  la  fugă*  .aluat'o  Ia  pi- 
cior* ,aluatlumeaîncap*;sd!râcie;  ,aajuiigelas^)ă 
de  lemn*  etc.  alte  zicătoare  sftnt :  ,a  prinde  cu  ocaua 
mică*  ,'I  lipseşte  o  doagă*  ,e  bfttutlacap*;  pentru  a 
esprima  că  cine-va  ebeat  zicem:  ,asuflat  în  fundul  oa- 
lei* ,s'a  afiimat  cu  tuleaoa'.  .mustăţile  S  caulâ  a 
oală*  .l'a  bătut  cârbunil  la  cap*  .picioarele  Du'l  mal 
ţin*  ,!i  atârnă  într'o  parte*  safl  ,a  pus  mal  mult  de 
o  parte*  La  toate  acestea  putem  observa,  precum 
am  relevat'o  mal  sus,  că  ee  par  a  fi  proverbe  pres- 
curtate ,  unde  jumătatea  esplicativă  e  aubtinţeleasă 
d.  e.:  .aşa  străluceşte,  ca  ruptă  din  soare*  .de  rău 
ce  l'a  înşelat,  l'a  lăsat  ca  fript*  ,'1  lipseşte  o  doagă  la 
-cap,  ca  să  fie  întreg.  *  etc. 


.,gnz^=b,G00gIe 


GHICITORI. 

bitociiud  ca  proverbele  şi  zicătoarele  s&nt  şi  ghici- 
torile  o  espresiune  figurată  saii  mal  bine,  o  descriere 
parafraatică  uniiC  obiect  de  ghicit. 

Patria  ghicitorilor  este  Orientul ,  cărui  !I  place  es^ 
presiunea  enigmatică  tot  atăta  cât  cea  aforistică.  Esem- 
plele  cele  mal  vechi  de  ghicitoare  găsim  In  Biblia, 
unde  Samson  întreabă  pe  Filisteni  o  ^citoare,  nere< 
zolvată  pană  astă-zl ;  cădf  deslegarea  ce  se  dă  acolo, 
nu  esplică  cu  totul  ghicitoarea  pusă  de  Samson. 

Din  anticitatea  grecească  e  cunoscută  ghicitoarea  ce 
o  pune  Sphinx  la  to^t  trecătorii  Iftngă  cula  el,  pană 
c&nd  vine  Oedipus  şi  o  desleagă.  Cu  toate  că  au  tre- 
cut, atătea  zecimi  de  sea)le  de  aluncea,  totuşi  regăsim 
această  ghicitoare  !n  literatura  populară  romană.  Aci 
sună  :  ,Ce  vieţuitoare  umblă  dimineaţa  în  patru  pi- 
cioare, la  prănz  in  două  şi  seara  In  trei? 

jOmul,  cănd  e  mic  umblă  d'a  buşile,  cftnd  e  mare 
In  două  pidoare,  şi  cănd  Îmbătrâneşte  mal  ia  şi  un. 
toiag '). 

Ghicitoarea  şi  mal  mult  .jrjţpAu/,*  jucării  de  cuvinte 

1)  Faun :  Seatoarea  la  Ţar&  ed.  1880  L  p.  Sa 


bf  Google 


se  obidtaulau  apoi  nutt  cu  seamă  la  aşa  numitele  s^m- 
■poaia  sau  la  mesele,  unde  ae  Jntrimeau  filosolil  şi  îq- 
văţaţil  cu  al^  prieteni  buni ,  şi  într'altele  petreceau, 
punând  ghicitoare  şi  dând  aceluia  ce  le  ghicia  câte  o 
porţionede  carne,  drept  răsplată.  Atheneus,  un  com- 
pilator din  sec.  IV  d.  Qi.  a  compus  o  carte  Intitulată  : 
Deipnosolîatele, adică  o  descriere  unelast-fel  depetre- 
ceri  la  masă ,  cu  loale  detaliele,  pe  earî  le  a  cules  din 
diferiţii  autori.  Aci  pomeneşte  el  în  cartea  Xo  sumă  de 
ghicitori  eline ;  Izvorul  principal  de  care  s'a  sli^it  a 
fost  cartea,  asupra  ghicitorilor,  acuma  perdută  scrisă 
de  Clearh ,  şcolarul  lui  Aristotel.  Aceste  ghicitori  se 
deosibesc  cu  totul  de  ghicitorile  române. 

Dn  singur  esemplu  vom  aduce  pentru  a  arăta,  cum 
acelaşi  obiect,  pe  lăngă  momente  ideatice,  cu  toata 
acestea  e  alt-fel  pus  ca  ghicitoare  la  Ellini,  şi  alt-fel  la 
Romani. 

Antipfaanes  pune  pe  Sappho  să  întrebe  pe  tatăl  el : 

.Este  o  liinţă  femeească,  ce  poartă  copil  în  său.  A- 
cestea  cu  toate  că-s  mute  strigă  peste  mări  şi  peste 
ţări,  de  H  aud  ce!  ce  vor.  Iar  toţi  cei-i'alţl  ce  sânt  de 
faţă  nu  aud  nimica ;  şi  nu  atinge  nici  un  glas  urechea 
acelora  ce  Q  aud.  * 

Tatăl  el  caută  să  răspmiză,  dar  nu  nimereşte  întoc- 
mai, şi  Sappho  Sî  esplică : 

.Fiinţa  femeiască  este scriaoorea,  copiii  sânt  literile  : 
sănt  mute  şi  vorbesc  dacă  voiţi  şi  toţt  cel  al^  n'aude 
nimica  când  voi  o  citifl. ' 

Iată  acum  ghicitorile  române ;  căd  avem  mal  multe 
variante  relative  la  scrisoarea. 

Cea  mal  aproape  este  : 


.,gnz^=b,G00gIe 


226  LTTERATCBA  POFULABÂ  BOUÂKÂ 

,  Limbă  dulce  sat)  amară 
gi-ăesc  Ia  răsărit  şi  se  aude  la  i^ns* ') 
Varianta  este : 

.Am  o  găină  pestriţă 
duce  veste  la  Gheorghiţă.*  *) 
şi: 

,  Am  o  găiuă  cănipie 
dă  de  veste  Ia  domnie.*  ') 
Cu  totul  deosebite  sănt  apoi  ghîcitorile: 
jCftmpul  alb, 
oile  negre; 
cin'  Ie  "vede 
nu  le  crede ; 
cin'  le  paşte 
le  cunoaşte.**) 
Prescurtată  Tn  Bucovina : 

,Cămpul  alb, 

săcara  neagră.  *  *) 

Din  literatura  clasică  latină  nu  s'a  conservat    ._, 

nici  o  ghicitoare.  Cea  d'ăntăia  colecţiune  de  ghicitoare 

latine  se  atribue  lut  Symphosius,  contimporanul  auto- 

1)  Al'x&ndri,  poes.  popal.  pag.  393. 

*)  IspifBscu ,  Pilda  si  ghiottorT  p.  89  No.  46.  Banani  fltiin«t. 
No.  1. 

*)  SUiDiati,  Pepelea ;  Calendar  pentru  basme  1877.  BomiiiiU 
Glnmeţ  No,  36, 

*)  Tspiresca  1.  c.  No.  3i. 
»)  Cal.  pentru  basme  1877. 


bf  Google 


OmOITORI S87 

nilul  Antholţ^el  latine,  prin  urmare  din  sec.  V — VI 
care  coprinde  100  de  ţ^icitori. 

Altă  colecţione  este  apoi  a  hH  Aldbelmus,  care  a 
murit  la  708  ca  episcop  din  Salisbury.  Aceste  colec- 
ţiuni  sănt  versificate. 

Mal  des  intăloim  ghicitori  !□  literatura  germană ; 
cftd  spiritului  german  îl  plăcea  mat  mult  meditarea 
asupra  lucrurilor  esprimate  sub  formă  de  cimilitură. 
De  aceea  găsim  cimilituri  d^a!n,Edda'  apoi  In.Wart- 
burgkrieg,*  oare  după  multe  schimbări  lyunge  a  fi 
.disputa  lui  Tilu  la  Vittenberg'  citată  mal  sus  *-)  Co- 
lecţiunl  de  ghicitori  ruseşU  s'au  făcut  de  către  Hudla- 
cov,  Sadovnicov  şi  Sementovski  *).  La  Serbl  a  cules 
Novacovic'  toate  ghicitorile  într'on  volum  însemnat  *). 

Ne  ar  duce  departe,  dacă  am  voi  să  urmărim  litera- 
tura de  ghicitori,  pe  la  toate  popoarele,  ceea  ce  ar  fi 
şi  de  prisos,  de  oare  ce  aceste  ghicitori!  n'au  avut 
mal  nici  o  !niluen(ă  asupra  celor  române.  Mal  pe  larg 
despre  ghicitori  vezi:  Friedreîch  *)  şi  Hagen  *). 

In  tocmcdca  ta  proverbe,  ne  ferim  a  intra  In  compa- 
ra^unea  ghicitorilor,  cari  ca  producte  ale  intuiţiuntt  me- 
taforice ale  poporului,  se  pot  naşte  în  mod  independente 
Ia  fie-care  popor.  Căci  tocmai  aceste  ghicitori,  pentru 
cari  nu  dăm  de  origina  literară,  aâ  o  aparenţă  mitică, 

O  P«g.  162—163. 

•)  G^BhoYQ:  IstOT.  nirak.  dlovea.  I  1880  p.  159. 
■)  St.  NoTftcovic',  Srpaka  narodne  zagonetke  PtudFoTft  1877. 
*)  Friediaieli,  OMcliich»  des  RHtluelB.  DrMâen  1860. 
*)  H.    Hagen,  Antike    nnd    MitMialteilii  che  Bsetbielpeuf» 
Bem  1877. 


.,gnz^=b,G00gIe 


288 LITERATURA  POPPttRA  ROMAM-I 

şine  arată  cum  perso[iîfîc&  poporul  elementele  natura. 
Pe  o  scarS  m^  înaltă,  ne  espUcă  aceste  ghicitori  acti- 
vitatea ,fmto/ăcâtoare'  al  spirituli^  poporulid.  Aşa 
cum  poporul  personifică  acuma,  aşa  a  putut  pâ- 
sonifica  in  timpurile  trecute,  şi  aceste  personificări 
s'ail  putut  &xa  ca  embrioanele  on^  mJtologD,  care 
s'a  desToltat  pe  urma  lor.  Mal  jos  vom  reveni  asupra 
acestor  ghicitori  populare,  dănd  şi  câte  va  esemple. 

Ceea  ce  voim  să  observăm  fnsă  In  mod  general 
este,  cft  nu  se  poate  tăgădui  o  asemănare  foarte  mare, 
şi  adesea  ori  chiar  o  identitate,  intre  ghicitorile  române 
şi  cele  ale  popoarelor  din  peninsula  Balcanică.  Se 
vede,  că  era  un  curent  comun  literar  şi  o  disposiţiune 
comună  la  toate  aceste  popoare. 

Noi  insă  ne  vom  ocupa  de  o  cam  dată  ca  şi  la 
cele  alte  producte  populare,  aeăuta  izvorulliterar  pen- 
tru o  suma  din  ghicitorile  române,  precum  am  căutat 
şi  am  găsit  pentru  o  parte  din  proverbe  fabule  etc. 

O  parte  din  ghicitori  are  drept  obiect  persoane  şi 
întâmplări  biblice.  Izvorul  acestora  sânt  ^Intrebărili 
şi  răspunsuriW^  de  cari  am  pomenit  maî  sus. 

Noi  In  literatura  română  nu  posedăm  nici  un  esem- 
plar  tipărit ;  din  contra  Insă  posedăm  maî  multe  ma- 
nuscripte din  diferiţt  secolî.  Textul  cel  mai  vechiii  se 
află  într'un  .Codex  miseellaneus*  sadlntr'un  ,sbor- 
nic  manuscript  de  pe  la  începutul  sec.  XVII,  Acest 
manuscript,  posesiunea  Âcademiet  române,  ne  este 
însă  inaccesibil,  de  oare  ce  se  află  la  D.  Hâsdeu.  Noi, 
însă  posedăm  alte  două  manuscripte,  unul  de  pe  la; 
1760,  altul  de  pe  la  1800  amândouă  defecte,  Iar  Bi-I 


bf  Google 


blioteca  CentnUă  cUd  Bucureşti  posedă  unu  complect 
c(^îat  la  1809.  Acest  manuscript  din  urmă  din  cauza 
aceease  apropie  mi^  mult  de  textul  din  sec.  XVII. 

Toate  aeeate  nu  sânt  alt-ceva  de  cât  traduceri  şi 
amplificări  ale  unuT  prototip  alav,  publicat  de  Tihon- 
ravoT  în  două  variante,  unu  din  sec.  XV.  şi  cel  alt  , 
din  sec.  XVII  sub  titlul ;  ,varoava  celor  trei  afinţt*  i) 
la  cari  m^  adăofţSjn  şi  textele  slavone  publicate  ală- 
turea cu  această  voroavfi,,  întitulate  ;  .întrebări  din 
câte  părţi  s'a  zidit  Adam'  cari  mal  conţin  şi  alte  în- 
trebări, afară  de  cele  privitoare  la  zidirea  luf  Adam, 
şi  cari  afl  intrat  în  lileratura  noastră  ').  Aceste  texte 
din  urmă  sănt  din  secolul  XV  şi  XVI.  NovacovicI  a 
publicat  asemenea  mal  multe  texte  slavice  de  între- 
bări şi  răspunsuri  *). 

De  oare  ce  textul  cel  mal  complect  se  află  !n  copia 
de  la  1809,  dăm  estracte  maJ  mari  dintr'acesta  din 
onnă,  şi  numiLt  căte-va  din  cele  vecM,  cari  se  deo- 
sibesc  puţin  prin  <H)prineul  lor.  IntoCmEU  Insă,  ca  la 
textele  slavone,  aşa  se  poate  observa  şi  aci,  cea  maK . 
mare diverginţă  în  nuiwârui  acestor  .întrebări.*  For- 
ma lor  Înlesnea  amplificarea  ;fîe-Gare  copist  mt^  adăa- 
ga,  saft  scurta  numărul  lor  după  cum  'I  plăcea,  şi  ast- 
fel se  aflu  în  aceste  .întrebări'  şi  legende  prescurtate 


voi.  n.  Uoaevi.  186%  p.  423-438.:  „BefSda  tţehll  srlatiulei" 
^Ibidem  pa^.  438—467:  Voproţy.om  «koltkibii  c'artell  sOe- 

imU  hjlR  Adamn. 

■)  St.  NaracoTicî,  priinW  knSjevntwti   1  larfk»  staroga  î  Bip»- 

kosIaveiiBkoga.  Belgrad  1S77  !»«.  438-447. 


.,gnz^=b,G00gIe 


230 LITBRATnBA  rOPCLARj 

şi  taleurî  simbolice  ale  obiecteloL ,         ^ 

a  3-a  a  cărţii  de  feţă,  cu  ocaziunea  literaturdE  reli- 
gioase, rom  reveni  des  asupra  acesta  părţi  legendare 
din  Intrebăil. 

Aci  numai  unele  întrebări,  şi  adică  :   GhicitoriU. 
xnsă  cu  seamă  acele,  cari  aQ  intrat  ia  popor. 
.Intr.  Cine  aQ  zisfi  IntJU  aminO? 
Răsp.  Dumnezeu  au  zisQ  intăl  amina. 
I.  Care  copaciQ  au  fost  întAI  pre  lume  ? 
R.  Trestie. 

I.  C&ndti  greşi  Adamâ,  suptti  care  copad  s'att  as- 
cunsa? 

R.  Supta  frunză  de  smochină. 
I.  Ce  pămftntj)  au  văzuţii  sorile  numai  o  dată  ? 
R.  P&năntultk  din  Mare  roşie,  căndâ  an  trecotik 
Izraieleni. 
I.  Căndâ  s'ai)  bucurat  toată  lumea  ? 
R.  Căndii  att  eşit  Noi  din  corabie. 
\.  De  unde  au  luata  lutu,  care  au  zidit  Dumnezeu 
pre  Adam? 

R.  Din  pămăntutil  Mădieamulul. 
I.  Ce  fată  Intr'o  zi  crescu,  intr'o  zi  o  făcu  şi  pftnft 
seară  si  mărită  ? 
R  Ewa. 

I.  Cine  au  luatQ  pre  fîică-sa  muerea  ? 
R.  Adamii  pre  Ewa 

I.  Cftndă  aâ  peritli  a  patra  parte  din  lume  ? 
R  Căndă  au  ucişii  Caihâ  pre  firatele  săâ  Avelil. 
1.  Ce  cocoşii  au  căntatU  şi  l'au  auziţii  toată  lume? 
R.  Cocoşul  cela  din  corabiea  lui  Noie. 


bf  Google 


1.  Ce  feM  de  hiearft  a'au  luata  Noie  !n  corabie  ? 

R  Broasca  şi  peştiie  şi  cele  I'ante  ale  wpi  jivini. 

L  Cine  s'au  nibcutti  şi  moarte  n'au  văzuţii  ? 

R.  nie  şi  lona  (?)  şi  EnohQ  şi  fecioară  Mărie. 

I.  Cine  ceila  n'au  văzuta  şi  pămăntu  n'au  călcattt 
şi  lid  D-zett  au  c&ntatâ  ? 

R.  Ioana  botezătorîUjden  pântecele  maicH  sale,  Eli- 
saveta. 

I.  Cine  au  grăit  adevăru  şi  au  peritO,  şi  dne  n'aQ 
grăit  adevăru  şi  s'aii  spăsit? 

R.  Iuda  vănzătoria  şi  Petru  apostolâ. 

I,  Cine  atl  fost  sol  mut,  irimes  să  aducă  carte  ne- 
scrisă, In  cetate  neîntemeiată  ? 

B.  Sol  mut  aâ  fost  porumbu,  când  l'ail  trimis  Noie 
din  corabie  de  aii  adus  o  stălpare  din  măslin,  carte 
nescrisă ;  In  cetate  neîntemeiată,  tn  corabia  Ivă  Noie, 

I,  Cine  aii  murit  şi  nu  s'aQ  it^^pat  ? 

R.  Maerea  lui  Lotii. 

L  Cine  n'aâ  murit  şi  s'aâ  îngropat  şi  în  mormănt  aâ 
căntat? 

R.  lona  prorocu,  tn  păntecele  chitului. 

L  Cine  nu  oăscu  şi  muri? 

R.  Adam. 

I.  Cine  după  moartea  Iul  iar  afi  intrat  In  zgău  mai- 
că-sa? 

R.  Adara.' 

Aceste  ghicitori  scoase  din  manuscriptul  de  la  1809 
se  potrivesc  şi  cu  cele  conţinute  în  cele  alte  două  ma- 
nuscripte române,  cu  cele  slavone  şi  cu  alte  texte  me- 
dievale de  întrebă^  şi  răspunsuri  precum  este  :  Dia- 


.,gnz^=b,G00gIe 


232  LITBBATDHA  POPDLARA  BOMAsI 

logul  intre  Solomon  şi  Satara,  citat  mal  sus.  Numai 
un  singur  esemplu,  relativ  la  ghicitoarea  cea  din  ur- 
mă, care  »un&  în  .Dialogul* : 

,Dis  moi  quel  est  celui,  qui  ne  futjamais  nâ 
qui  fut  ensuite  enaeveli  dans  le  sein  de  sa  mare  et 
et  qui  fut  baptist  aprâs  sa  mort? 

—  Je  te  le  dia:  c'est  Adam.  '■) 

Mal  adăugam  aci  ghicitoarea  următoare,  din  ma- 
nuscriptul de  pe  la  1800 ')  interesantă  prin  fonna  el 


.Întrebare.  Tată-tÂu  au  fost  tată  şi  miK,  şi  moşă- 
tău  mii  hărbat,  şi  eu  ţiî  aor,  şi  tu  mii  fietor  ? 

Băspunsu :  Vorba  Evil  cu  fii-său  Avei  ' 

Mal-foate  aceste  ghicitorî  comunicate  aci  după  ma- 
ntiseriple,  se  regăsesc  In  Şesătoarea  lui  Anton  Pann  *) 
şi  după  aceea  în  Românul  Glumeţ  *\  care  nu  este 
alt-ceva  de  cât  o  adunare  iîlcutâ  după  alte  colecţîunl 
mal  Ycchl.  Această  ghicitoare  din  urmă,  am  tnlâlnit-o 
noi  deja  mat  înainte,  cănd  era  vorba  de  Şezătoarea . 

Dar  nu  numai  aci  se  găseşte,  ci  şi  inromanţul  Apol- 
lonius  din  Tyra,  compus  de  sigur  în  sec.  V. — VI, 
Afară  de  această  ghicitoare,  mal  conţine  Apolloniits 
şi  alte  trei  ghicitori,  dar  se  deosibesc  cn  toti^  de  cele 
romane. 

')  Mignt:  Dictionnaire  dea  Apocryphes  II,  Pwig  18B8  eohumut 

■)  Voi.  1, 1880  p.  28-30. 
*)Ko.  2—6;  144— 166etc. 


bf  Google 


Pe  lângă  aceste  ghicitoi^,  ce  se  trag  de 
-de  la  ^IntreblLri  şi  răspunsuri*  mal  conţin 
urmă,  încă  tt'o  două,  trei  repetate  aser 
Pann  şi  Romanul  glumeţ;  aşa  d.  e : ' 

,Intr.  Un  omU  avea  trei  pluguri  de  bol  şi 
mana  trei  obroaee  de  grâu  şi  puse  12  sei 
patru  trieriltori  şi  secerară  şi  trierară  şi  fi 
obroaee  de  grău  ? 

R  Omu  este  Duranezefl;  cele  trei  pluguri  de 
ta  Troiţă;  sămânţa,  cuvântulii  luî Dumnezeu 
toril,  cel  1 2  apostoli ;  trierătoril  ceî  patru  evar 
Alta: 

,1.  Unti  omtt  zisese  feciorului  celui  mal  mai 
ia  vie  şi  zise :  merge-volâ,  şi  nu  merse  ;  şi : 
lui  mal  mica :  merge-v^  la  vie^  şi  el  zise  : 
merge  şi  merse? 

R.  Omu  este  Dumnezeu  ;  vie,  inpfirăţîa  ce 
cloml  cela  mal  marâ,  Iuda;  cel  mal  micii, 
Pavelu.* 

Ca  să  termioăni  cu  .Întrebările  şi  răspi 
in^  pomenim  una  după  manuscriptul  de  pe  1 
altfel  publicat  tot,  de  oare  ce  l'am  reprodus 
gnl  lui  în  Chrestomatia  : 

,1.  Ci  eşti,  două  statt,  două  aleargă,  două  s 
bă  şi  două  să  sfădesctl? 

R.  Celi  două  ce  aleargă,  este  soarile  şi  luni 
două  ce  stau,  este  ceriul  cu  pământul :  Iară  c 


.,gnz^=b,G00gIe 


234  UTRBATUaA  POFCUBI  BOltAwI 

ce  să  schimbă,  este  zioa  cu  notqite ;  Iară  celi  două  ce 
să  efădeacQ,  este  moarte  cn  vilaţa  omului*. 

Această  ^dtoare,  care  se  dep&rtează  de  caracte- 
rul biblic  al  celor  ^te,  a  intrat  cu  totul  tn  popor. 

IntocmfU  aşa  se  află  la  Anton  Pann  ^)  şi  Rcmiănul 
glumeţ.  *)  Puţin  schimbată  a  fost  ghicitoarea  de  cjUre 
popor,  care  e  Kcut  dîntr'&nsacea  următoars: 
Două  merg,  două  stau 
două  duşmănie  '^  au* 
adică: 
Soarele  jt  luna,  focul  ţi  apa.-^ 
Mfd  puţin  schimbată  este  la  d.  Ispirescu  :  *) 
două  mei%  şi  două  stau> 
două  judecată  au* 
adică; 

Soarele  ţi  luna,  cerul  ^  pământvl  focul  ţi  apa. 
Cerul  fi  pământul,  moartea  ţi  viaţa  ţi  învăţătmrm 
mal  sănt  esprimate  prin  ghicitoarea : 
nalt  zidit 
negru  cernit, 
amar  ca  fierea 

şt  xaai  ad&nc  ca  ftindul  mării 
cules  de  noi  din  gura  poporului. 


")  I.  pag.  28-29. 

•)  No.  163. 

*)  Alexandri,  poe».  pop.  p-  i 

*]  Pilde  p  ghicitort  No.  2a 


bf  Google 


Importanta  acestor  .Intrebărişi  rfbpansuii*  conBt& 
mal  cu  seamă  într'aceea,  cft  ele  au  fost  mijlocitorii 
între  literatura  scrisă,  si  literatura  nescrisă,  căd  şi  ele 
au  servit  de  ^opmmtf  dascălilor  vechî,  Întocmai  ca  Pil- 
dele filoso/eşti ;  şi  in  ast-fel  de  mod  au  intrat  cu  înceta 
In  popor.  După  ce  ieprăvea  dascălul  cel  vediiu  cursul 
s&Q,  compus  din  Az-buche,  Qaelov  ^  Psaltirie,  diota 
sau  Bciia  grapsim»  din  Pilde  sau  din  Intr^ări. 

Alt  iavor  pentru  ghicit(»1  este  Berioldo,  a  doua  car- 
te de  întrebări,  Insă  nu  religioase,  ci  nureneştl  şi  comi- 
ce, O  sumă  de  ghicitori  nu  sănt  ah-ceva  dec&t  Insă^ 
acele  întrebări,  ce  s'au  întrebat  împăratul  cu  Bertoldo, 
sau  Bertoldo  cu  măscăriclu  de  la  curtea  împărătească: 
D.  e: 

,Cand  stă  epurile  şi  nu  fuge  ?  In  frigare.*  ') 
corespunde  Ia  Bertoldo : 

,  întrebare :  cum  al  fi  l&:iit  să  prin^  an  epure,  ne 
alergftnd  după  dansul  ? 

Răspuns.  Aştept  pană  l'a^  fi  Uert,  şi  apoi  l'a^  prin» 
de.* ») 

Alta: 

Cfind  e  ziua  cea  mal  lungă  ? 

Cftnd  n'^  ce  să  mănăiuă  *) 

Iar  Ia  Bertoldo : 

,Intr.  Care  este  m^  mare  zi,  de  cAt  ar  putea  fi? 

B&sp.  Aceea  în  care  şede  obioI  nem&ncaL  " 

Iar  alta  : 

t)  Pum  1.  c.  L  p.  23. 
I)  Uia  ana  pag.  M. 
*J  Faim,  loc  dt. 


.,gnz^=b,G00gIe 


UTKB&TUBA  POPULISĂ  SOHÂNl 


OKă  alb  decftt  laptele? 
laptele  nu  luminează.  ') 

locru  este  mal  alb  decât  ar  putea  fi  ? 

ceea  demonstra  Bertoldo  impărat 
m^  atbft  de  cât  laptele,  docându-l  tntr'o  o- 
ecată,  In  care  se  află  o  vadră  cu  lapte,  ţi 
oate  acestea  rămase  întunecată, 
este  isiua,  meS  cu  seamă  împreunată  cu 
,  formează  sobjectul  unor  ghicitori  romane 
foarte  interesante,  fiind  că  aQ  o  aparenţă 

jăină  c'o  aripă  albă  şi  cu  una  neagră  ;   co 

iprăştie  şi  cu  cea  neagră  adună  *).  • 

riată  sună  ghicitoarea  In  calendar  pentm 

,875: 

lă  cloţci,  una  cu  put  albî  şi  alta  cu  puBT  n^ri, 

[  albi  U  răsipeşte  şi  cea  cu  puii  negrii  D 

i  şi  cloşcă  se  face  apoi: /«(el,  soră,  \n  va- 

sănt  două  surori  în  lume 
neasemenea  la  nume,- 
una  albă  luminată   - 
ş'ahft  neagvă  bitanecatâ, 


.p.30. 
Pepelea.  Bomftiia]  glumeţ  I 


.,gnz^=b,G00glc 


Apoi: 


se  gonesc  prin  lumea  lungă 
şi  nu  pot  să  86  ejui^  '■). 


două  Mţ  ce  port  saîbă, 
una  ne^rS.  ş'alta  albă 
neîncetat  se  tot  gonesc 
şi  In  vecî  DU  se  sosesc  *). 
Cftte-va  ghicitori  datorim  lui  Ârckir  fi  Anadam, 
respective,  Viaţa  lu%  Esop.  Ghicitoarea  privitoare  la 
•  anul  am  pomenit'o  deja  mal  sus  p.  108 — 110. 
Alta  este  : 

, Ce  este  aceia  dintr'un  însufleţit,  eseun  neînsu- 
fleţit şi  dintr'un  ne  însufleţit,  ese  un  Însufleţit'  ? 

Archir  răspunse :  este  oul ;   cftnd  II  ouă  găina  este 
ne  însufleţit  şi  când  îl  cloceşte,  ese  un  însufleţit. 
De  aci  ghicitoarea  populară  : 
,Ce  se  naşte  neînsufleţit  din  însufleţit,  şi  Însufleţit 
■  din  ne  însufleţit  ?'  .Găina  şi  oul*  '). 
Din  Esop  de  altă  parte  avem : 

aCe  este  mal  dulce  de  c&t  toate  ? 

Limba ;  cănd  vorbeşte  vorbe  duld. 

Dar  ce  este  maî  amar  de  căt  toate  ? 

Iarăşi  limba,  când  vorbeşte  vorbe  amare*  *) 

■)  Fjud  :  Şazitoan  I.  p.  3a    Wi^,  Voinic   biâorit 
Bomânnl  ^Imnsţ  No.  9. 

■)  Pundeeoa :    Baame    1670  p,  146.  Borouzi  paţ.  213.   lapi' 
rMcn.  PCdfl  No.  112.  Rom.  gtumet  No.  54;  UI. 

*)  Iipirescu.  Pilda  No    126,  Rom.  (^umeţ  No.  101, 

*)  Pomi.  1.  c  I.  p.  23. 


.,gnz^=b,G00gIe 


LITEBATURA  FOFTJLiRl  BOHÂKl 


fiind  derivată  gbicitoareaaceasta  din  povestea  conţinută 
acolo,  unde  se  spuse,  cft  poruncind  Xant  Iul  Esop  sft 
g&tească  bucate  din  ce  e  mal  bun,  şi  tarii  să  gătească 
din  ce  e  mfU  prost,  tn  am&ndouK  ort  Esop  găti  limbi. 

Aşa  m^  sănt  căte-va  ghicitor?  de  fmgine  literară 
carf  au  drept  scop  de  a  ghici  un  numdr  oare-care  d.  e. 

, Un  copil  Intrând  Tn  şcoală,  Întrebă  pe  profesor; 
c&^  şcolari  al  ?  el  răspunse :  de  aşT  mal  avea  tncă  a- 
ta^  pe  câ^  am,  şi  pe  jumătate  şi  pe  sfert  şi  cu  d-ta, 
s'ar  face  o  sută  ?  Afl  fost  şcolari  trei  zeci  fi  fase  >). 

Această  ghicitoare  se  aseamă  cu  una  din  Antho- 
logia  latină,  care  spune : 

,Un  porumb  văzând  de  două  ori  şase  porumbi 
zburănd  dintr'un  pălc,  zise :  dacă  numărul  vostru 
întreg  s'ar  mări  de  două  ori,  şi  loăndu-mă  şi  pe 
mine,  face  peste  tot  o  suta.  Numărul  pălculul  de  po- 
rumbi era  tre1-zedi-§i-trei  *).* 

Ne  ajung  aceste  esemple,  pentru  a  arăta  origina 
literară  unei  sume  de  ghicitori  şi  într'adevăr  nu  este 
alt-  ceva  scopul  cercetărilor  de  faţă,  de  căt  a  urmări 
aceste  origiiâ  literare  pentru  literatura  populară. 

Dar  fiind-c&  aceste  ghieitort  nu  formează  de  cât  o 
parte  mică  din  suma  ghicitorilor  române,  vom  comu- 
nica şi  câte~va  din  aceste  din  urmă  cu  atât  m^ 
mult,  cu  cât  am  atins  deja  mal  sus  interesul  psiho- 
logic,  ce  atl  aceste  ghicitori,  cari  ne  arată,  cum  per- 
sonifică poporul   elementele   naturel  şi  d&  naştere 


<)  Bomftaiil  ^Dmeţ  No.  174 
^  Hdgen  pag.  30.  , 


bf  Google 


OmCTTOBI ^ 

la  mite.  Mal  Intftiâ  tosă  sK  arunc&in  o  ochire  ast^nra 
literatori  romftne  enigmatice. 

-  Colecţiunea  cea  mal  veche  de  ghicitori  este  cea  de 
Stamati,  care  a  Înşirat  32  de  ghicitori  !n  cariea  sa 
Pepelea  pag.  109  —  112.  Noi  posedăm  numai  ediţiu- 
nea  tipărita  la  un  Ioc  ca  Alexandria,  la^  1868.  După 
Stamale  pomenim  pe  Anton  Pann,  care  In  Şezătoa- 
rea la  Ţară,  *)  a  adunat  o  smnă  de  ghicitori,  atât  de 
«ele  de  origine  scrisă,  c&t  şi  ghicitori  de  origină  nes- 
«crisă.  Colecţiunea  cea  mal  complectă  de  ^citori, 
culese  din  gura  poporuli^,  datorim  d-!ul  Ispirescu  *). 
Intre  cele  174  de  ghicitori,  dintre  cari  se  com- 
pune această  colecţiune,  se  află  şi  cele  118  publi- 
cate de  d-nia  sa  cu  căţl-va  ani  mdl  înainte  •).  Colec- 
ţiunl  mal  vechi  se  află  la  Alexandri  *),  Fundescu  *), 
Calendar  pentru  basme  ')  şi  Baronzi ').  Toate  aceste 
afară  de  colecţiunea  d-lul  Ispirescu,  se  aflu  reunite 
în  Romăntd  glumeţ  ■).  In  s&rşit  meii  pomenim  şi  ghi- 
<âtorile  colese  de  d.  Leon  Wolf  şi  publicate  în ;  Voinic 


>)  £d.  S-a  1880  toL  I.  pip.  16—83  ţi  28—31. 

■)  PUd«  ai  Ghicitori.  Buci  880  pap.  28—48. 

*)  Legendele  mB  bumele  Bomănilor  I.  1872  pag.  154—163. 
Intr'adev&r  an  e&nt  vM  molt  de  cât  110  ghicitori,  căci  cule- 
:g!itonil  a  grafit  uneori  cn  nnmerotsrea  i.  e.  ure  de  la  90 
dmpt  la  100  etc. 

*)  Poeral  poptdan.  Bucnresi^  1866  p.  39.<1. 

•)  Basme  eto.  ed.  2-a  1870  p.  146—164  ed.  3-a  p.  171—178. 

•)  1874  p.  77—78.  1875  p.  77—78.  1877  p.  150—152. 

»)  Limba  romină  :  Galaţi  1872  p.  213—221. 

*>  Bucur.  187*  pag.  60-112.  No.  i-M7. 


.,gnz^=b,G00gIc 


2J0         '  UTERJTPltA  POPULARI   ROMlMA 

înflorit  ^).  Noi  înşine  am  cules  acest  material  întreg 
spre  a-I  publica  aranjat  In  mod  sistematic.  Unele  ghi- 
citori se  găsesc  publicate  în  fol  periodice,  umon- 
stice  etc. 

Iată  acuma,  după  ce  am  înşirat  toată  bibliografia, 
şi  unele  ghicitori  din  aceste  colecţîuni,  preferind  actie 
ghicitori,,  cari  aQ  cele  m^  multe  variante,  probă  că 
sânt  adev&^t  populare,  iiind  objecte  de  predileeţiune 
-  ale  fantaziel  sale  active. 
Aluna  : 

cuculata  val  de  ea 

stă  într'un  vârf  de  nuîa  *), 

?i 

săcăita  val  de  ea 

sade  într'mi  vârf  de  mda  ») 
cântarul  : 

nici  moartă,  nici  vie 

numai  din  coadă  adie.  *) 
sau, 

ce  e  mic  ca  oul 

şi  poate  ca  boul.  "^ 
sau, 
*  am  o  găinuşe 

gălbinuşe 

1)  Bucur.  1881  pag.  92—96. 

*)  Baronid  p,  214. 

'}  Calând,  p.  Bume  1874  bpirMCU,    Pilde  No.  8.  Bom.  i^la- 
meţ  No.  127. 

*)  lapireBcu  No.  30. 
')  IWd  No.  68. 


.,gnz^=b,G00gIc 


capul : 


ceapa  . 


cu  minctuniţe  In  guşe 
cu  dreptate  pe  spinare. ') 

tata  'n  pod 

şi  mama  'I  apucă  de  nod.  *) 

lae  bălae 
unghie  de  gae 
creastă  de  ridicM. «) 

!a  o  margine  de  crâng, 

două  blănl  de  blid ; 

lângă  două  blănî  de  blid, 

doî  lueeferelt ; 

lângă  doî  lucefereî, 

o  moară  ferecată.  •) 

moară  ferecată, 

cioară  spărcăitoare 

doi  luceferi, 

doua  brasde  trase  pe  o  poeniţă, 

ş'o  clae  dărâmată. ') 

roş  e,  măr  nu  e 

păturî  sânt,  plăcintă  nuX  ^ 


>)  Ibid.  No.  13.5. 
')  Csl.  p.  Baain.  1874. 
')  Bom.  glura.  No.   110. 
')  Fnadescu;  Rom.  glum. 
')  Ispirescn,  No.  10. 
•^  Alexandri  p.  393. 
Quttr,  Uk  pop.  rom. 


.ignz^îbfGoOglc 


a*2 LITERATUBA  POPOLABt  BOMÂMA 

satl,         ghid,  miei,  ceapa  ce  e.  *) 

sau,  sus  pădure, 

jos  prescure.  *) 

ceasornicul : 

gănganie  fără  suflare 
umblă  fără  astampărare 
n'are  duh,  nid  nu  viază, 
toata  lumea  îndrepteazâ.  •) 

sau, 

ce  e  mic  şi  fără  minte, 
şi  ne  'nvaţă  la  cuvinfe.  *) 

sau, 

am  o  pasăre  duşmană, 
şi  foarte  tirană, 
n'are  suflet,  n'are  minte, 
d  e  plină  de  cuvinte, 
ce  o  întrebi,  ea  spune.  *) 

clopotul  : 

Pana  cocostârcului 
bate  în  poarta  târgului.  ') 

sau, 

rage  buga  'ntre  hotare 
s'aude  'ntr'a  şapta  ţară. ') 

')  Cal.  p.  Basm.  1875. 

>)  IxpireBcu  No.  116.  Rom.  glum.  137. 

*)  Stamati,  Pepelea.  Rom.  glum.  No.  26. 

•)  Ispireacu,  No.  6i. 

»)  Ibid,  No.  152. 

«)  Stamati,  Rom.  plum,  23. 

^  Cal.  p.  baam,  1877 ;  Ghicitori  din  Biicovin*. 


D,gnz^=b,G00glc 


sau,         sunaiu  frâul  In  curte 

şi  auzi  murgul  din  munte.  *) 

sau, 

cerbii  sblară 
ciutele  s'adună. ') 

!n  fine, 

cercelul  Doamnei 
în  fundul  oalei. ') 

corabia  : 

Cât  eram  în  viaţă 
umbream  eu  multă  dulceaţă 
pe  tot  omul  ostenit. 
Acum  insă  după  moarte 
de  altă  soartă  am  eu  parte 
ca  să  ţin  necontenit. 
Vil  pe  mine 
vil  sub  mine 
să  vedem,  găci-veî  bine?  *) 

sau, 

Pe  eea  vale  nom^tă 
vine-o  Rară  'ucomorată 
de  meşterî  streini  lucrată ; 
suflet  n'are,  suflet  duce 
de  pământ  nu  se  atinge. ') 

sau,         Am  un  lucru, 

*)  IspIiesiMi  No.  19. 

■l  Ibi4,  No.  22. 

•)  Eom.  elum.  No.  77. 

*)  Stamati.  Eom.  glum.  No.  26. 

^  Aleundri  1.  c. 


.,gnz^=b,G00gIe 


24t LITEBATERA  POPCLABA  ROMAwI 

suflet  n'are,  suflet  duce, 
de  .pământ  nu  s'atjnge.  >) 
cuptor  de  pâine: 

Tată  înalt, 
ginere  turbat 
maica  milostivă 
şi  surioara  oarbă. ') 
curcubeul  : 

Şerveţel  învârgat 
peste  mare  aruncat. ') 
sau  :        Ştergărel  învărgat 
pe  culme  aruncat.  *) 
cele  alte  variante,  au  aceeaşt  formă,  eu  singura  deo- 
sebire că  in  loc  de  şerveţel  sau  ştergărely  slă  :  batistă, 
sau  panglicuţă.  *) 

eascd,  amnar  şi  cremene :  i 

Mireasa  'n  pădure 
ginerile  'n  Ţarigrad 
|i  nuna  'n  gârlă.  *) 
focul  : 

Am  un  bou  roş 

cftnd  ajunge  'n  drum,  stă. '} 

<}  Stamali,  Kom.  glnm.  Zi.  Wolf.  Tobiic  înflorit. 

*)  Wolf,  1.  c 

>)  Fondesca,  Rom.  glutn.  47.        ■ 

*l  IspireBCQ,  No.  53. 

<)  BftTonzi.  C^.  p.  bsam.  1876. 

•)  Cal.  p.  basme  1875. 

i)  Stamati.  Bom.  gliim.  88. 


bf  Google 


/imul: 

.autămt>hoTd.t&     -       - 

umblă  şovâiUL  1)            . 

sau, 

cine  ese  noaptea  din  sat 

şi  nu'l  latră  căinil.  *) 

sau, 

unde  te  duet,  străiubuie? 

ce  mă  întrebi,  găunogule?  *)  ■. 

luna: 

saa. 


Pe  cea  casă  şindrilită 
joacă  o  mâţă  potcovită  *) 

am  o  purckă  grasă 
trece  seara  peste  casă.  ^) 

am  o  vacă  hittae 

omblă  noaptea  prin  gonoae. ') 


la  marginea  satului 
căăula  fărtatulul. ') 
sau,  (luna  nouă). 

bulgăre  M  attr 

cu  eoarVe  de  taur. ") 

■)  lapiiMcn,  No.  91. 

•)  Ibld,  No.  128. 

•)Ib!d,No.  145.  .       .    .    ■      •     ^. 

«)  fitBDUti.  Rom.  ţlum.  35. 

«)  CJ.p.  bftMne  1877. 

<)  Itpiresca  No.  35.  CftL  p.  basm9l876,'Konl.^âiii,Ka,l(%i6. 

»J  l^awBcu  No.  93.  Eom.  glum.  82. 

*)  Sâronri,  p.  216. 


b,  Google 


24S  LITKRATDRA  POFULlBi  ROHiNĂ 

Aceste  două  ghicitori  din  urmă  an  drept  deslegare 
şi  soarele,  de  aceea  alăturăm  aci  toate  ghicitorile  pri- 
vitoare la 


Am  un  măr  de  aur 
joacă  pe  o  pele  de  taur. ') 

sau, 

bulgăre  de  aur 

joacă  pe  pele  de  taur.  ■) 

tot  aţa, 

am  UQ  bulz  mare  de  aur 
joacă  pe  pele  de  taur.  *) 

sau, 

cădtula  fSrtatuIuI 

pe  marginea  satului.  *) 

apoi : 

soarele  ţi  luna  : 

am  da  bulgări  de  aur, 

se  joacă  pe  o  pele  de  laur.  O 

steaua  : 

am  o  raţă  potcovită 
stă  pe  casă  şîndrilîtă.  *) 


*}  Stunati ;  Rom.  glnm.  No.  28. 

*)  Ca],  p.  baame  1874. 

■)  Ispireeoa  Ko.  IJO. 

*)  FnndateuT;  Bbtoiuî  p.  219. 

?)  Eom.  Qlum.  No.  68.  ^ 

')  Ispireocii  No.  129. 


bf  Google 


tunetul 


De  la  not 
pân  la  vot 
totu-s  zale 
şi  parale.  >) 

d'aici  pftD'  la  munte 
■  tot  tale  (varianta  :  zare)  mărunte  '). 

Sblară  leul  intre  hotare, 
şi  se  aude  In  nouă  ţ&rl.  *) 
u§a ; 

Urau  sade 
urechia  O  bate.  •) 

sau,         Eil  la  ori-ce  casa 

sânt  slugă  aleasă ; 

eo  pe  ori  şi  cine 

Intămpin  când  vine; 

când  pleacă  afară 

eu  II  petrec  Iară. ') 
vânttd: 

Ce  trece  prin  vanift 

şi  nu  se  bagă  !n  seamă  *) 
sau,        nenea  Stan  fluerătorul.  ^ 

<)  SUtmati;  Rom.  glom.  No.  Bi. 

■)  FondMca;  Rom.  g1.  5S.  CaL  p.  basme  IST^i  Baroau  p. 

»)  I»pire»ou,  No.  1&7. 

*)  IspireBcn,  Ho.  117,  Rom.  glam:  132. 

f)  P&oa  I  ŞM&loorea  I  p.  17;  Fundescn.  Bom.  f^aia.  76. 

^  Baroim,  p.  2ii. 

^  Rom.  ^nmeţ,  No.  lt& 


bf  Google 


3i8 LITBRATUBA  FOFOLABA  ROMitfI      

Pe  lăQgă  aceste  ghicitori ,  cari  au  6  singură  dezle- 
gare pentru  mal  multe  întrebări,  adică  omonime,  mal 
sănt  şi  ghicitori  sinonime ,  adicţ  o  singură  ghicitoare 
se  dei^leagă  !n  diferite  chipuri. 

Aşa  o  vedem  aci  la  tunetul  a  cărui  ghicitoare  este 
identică  cu  clopotul;  alte  esemple  tnal  săiiţ  : 
Ghid!  ghicitoarea  mea  : 
D'aicI  pân  Ia  munte 
tot  zale  mărunte, ') 
sau,         dp  la  munte  păn  Ia  munte  -' 

tot  zale  mărunte.  *)    - 
ta  această  ghicitoare  rfepunde  sus  steUle,  dar  mal  răs- 
puaăe^i  Jurnkile. 
Sau  ghicitoarea  : 

M'a  trimes  doamna  de  sus  la  cea  de  jos 
să'i  ţes  păoză  lără  rost  *) 
cu  variantele : 

M'a  trimes  etc.  ,         ' 

să'I  d^  o  pănză  ffiră  neam  de  tivluiră.  *) 
sau, 

M'a  trimes  4tc_ 

aă'ml  dea  o  ţesătură  ^ă  neam  de  tivitură. ") 

»)  Isjurmon,  No.  66. 

1^  Rom.  glnm.  103.  '         '■ 

•i  IspirMca,  No.  89. 

*]  FaudeBon  ;  Bom.  rinm.,  60,  51, 136,  Barrâul,  p.  816. 

ff  IspirescD,  No.  167.  '■!<.''. 


.,gnz^=b,G00gIc 


QHiCiTORI aj9 

Această  ghicitoare  se  deeleagă  şi  prin  ffkiaţă,  şi 
prin  ffîam  şi  prin  hărtU. 

Aită  ghicitoare ,  care  cu  puţine  schimbări ,  însem- 
nează şi  băţ  (ciomag)  şi  prag  şi  cobiră  este  cea  ur- 
mătoare : 


(băţul). 


In  pădure  m'am  născut 
In  pădure  am  creseot 
şi  cum  m'au  adus, 
judecător  am  fost  pus.  *) 


.sau, 


acasă  dacă  ra'aduse  ■ 
vătaf  de  curte  mă  puse ;  ') 


irăiaf  de  picere  mă  puse.  ') 


tn  oraş  m'a  adus 
cercel  de  urechi  ml-apus.  *) 
In  fîne  Încă  următoarea  ghicitoarea  : 


1)  Pano  :  Şez&toarea;  Fnndeacn;  Rom.  glnm.  Ho.  80.  Cal.  p. 
basme  1877,  Ispirsuca,  No.  111 ;  Baronii,  p.  219. 

*)  IspireBcn,  No.  21. 

')  Eom.  gluDi.,  No.  109  şi  cules  de  noi  din  gura  poporului. 

•)  Fnndeacu  f  BartoaT  p,  216.  ţîal.  p.  batoia  18?4.  Bom.  glnm. 
NO.-46.  Ispiresen  Nd.  ^. 


.,gnz^=b,G00gIc 


250  LITRRATURA  POPUT.ABJ  ROMJNi 

cureluşă  unsă 
sub  păm&Dt  ascunsă,  ■) 
cu  varianta  : 

ulceluşe  unsă 
în  burueni  ascunsă 
sau,        ia  earbă  ascunsă.  *) 

această  ghicitoare  Însemnează :    râma ;  şarpele   şi 
epurele. 

Ne  ajung  aceste  esemple  din  enigmatica  populară 
romană,  cu  cari  încheiam  literatura  etică ;  adicâ  par- 
tea aceea  din  literatura  populară,  care  este  filră  îndo- 
ială, cea  mal  originală  cu  toate  că  nu  se  poate  tăgădui 
nici  aci  o  înrâurire  literară  ;  dar  ea  a  dat  mal  moli 
naştere  la  producte  originale ,  servind  ca  model  fan- 
taziel  populare,  care  a  imitat  şi  a  variat  o  formă  dată, 
în  multe  chipuri!  asimilandu-şi-o  ast-fel  într'atftta,  in 
căt  une-orî  devine  greO  de  a  ajunge  la  prototipul  ori- 
ginal. 


bf  Google 


IU. 

LITERATURA  RELIGIOASA 


.,gnz^=b,G00glc 

i 


bf  Google 


in. 
LITERATURA  RELIGIOASA 


Nimic  n'a  schimbat  tntr'atâta  omenirea ,  şi  mal  cu 
seamă  popoarele  europene  decât  Creştinismul.  Nu  nu- 
mai obiceiuri!  şi  instituţiunl  au  fost  schimbate,  dar 
chiar  modul  de  a  se  gândi  a  fost  fundamental  sdiim-' 
bat.  Totuşi  schimbările  s'au  efectuat  pe  o  bază  deja 
esistentă.  Popoarele  îşî  avead  credinţele,  obiceiurile  şi' 
instituţiunile  proprie,  cari  s'au  desvoltat  prin  mitologia 
lor,  din  adoraţiunea  lumelf  înconjurătoare ,  potrivitS 
cu  firea  fie-cărul  popor.  Creştinismul  s'a  suprapus  lor, 
s'a  amalgamat  cu  dânsele ,  a  adoptat  miele,  a  pre-' 
făcut  altele,  şi  iar  altele  au  fost  cu  desăvârşire  stăiv. 
pite.  Pe  noî  ne  interesează  în  special  fenomenul 
amalgamăret,  sau  prefacerel  credinţelor  şi  obîcrfurilor' 
vechi  păgâne ,  In  credinţe  şi  obiceiuri  creştine.  Aoi! 
religianea  a  trebuit  aS,  se  coboare  din  abstracţiunî  la 
viaţa  reală ,  să  ţină  seamă  de  cerinţele  oamenilor,  sil . 
se  apropie  de  înţelegerea  şi  de  lîrea  lor.  Capii  sectelor 


.,gnz^=b,G00gIe 


264 LITERATORA  POPULAHĂ  HQMJuA         

ce  se  năşteau  in  sânul  bisericeiC,  au  înţeles  imediat  nnde 
este  cheea  pentru  a  pătrunde  în  spiritul  poporului,  şi 
el  au  operat  in  acest  mod,  eî  au  răspândit  ideile  lor 
dogmatice  şi  religioase  sub  forma  de  poveşti. 

Intr'adevăr  nimic  nu  place  poporuM  mtUmuIt,  decât 
dacă  i  se  vorbeşte  in  limba  luî,  in  ideile  M,  apropiinda- 
se  c&t  se  poate  de  ceea  ce  el  are  sădit  !n  inima  lui  din 
tinereţe.  Şi  ceea  ce  caracterizează  activitatea  sectelor 
eretice  in  genere,  este  fabricarea  sau  prefacerea  po- 
vestelor  orientale  asimiiându-le  eu  acele  ce  se  aflau 
deja  in  popor.  Naraţiunea  şi  apologia ,  iată  una  din 
mijloacele  puternice,  cu  cari  au  lucrat  ereticii  in  cursul 
secolilor  şi  au  înrâurit  asupra  spiritului  popoarelor. 

Materialul  ordinal  al  poveştilor  l'au  luat  din  litera- 
ratura  vechie  ebraică  şi  din  ceea  al  primelor  secoll  al 
erei  moderne,  unde  religiunile  dualiste  ale  Asiei  au 
influenţat  asupra  născândei  religinne  a  \v&  Cbrist.  Cea 
mal  mare  parte  din  acele  poveşti ,  constitue  ceea  ce 
numim  :  apocrife  ^\  fseudepigrafe. 
_  Biblia  în  textul  el,  lasă  loc  la  multe  întrebări,  la  carE 
fantasia  a  încercat  să  dea  răspunsul ;  aşa  d.  e. :  cum 
a  omorât  Cain  pe  Abel,  de  oare  ce  Cain  n'a  ştiut  Încă 
nimica  de  moarte  ?  Sau,  venind  din  Persia  ideea  Saia- 
neî,  s'a  întrebat  mal  întăl,  cum  s'a  făcut  Satan?  apoi : 
căderea  îngerilor!  Cum  a  vorbit  şarpele?  şi  aşa  tre- 
când tot  textul  biblic  dâm  pretiitindenea  de  numiri  şi 
intâmplărî  pomenite  numai  o  singură  dată  şi  caiî  catâ 
să  fie  esplicate.  D,  e.:  Enoh  care  după  textul  biblic  ,a 
fost  luat  de  Dxeu.'  Numai  aceste  puţine  cuvinte  au 
'  a  o  carte  foarte  vestită ,  aproape  contim- 


bf  Google 


LITERATURA.  RELIGIOASA  256 

purană  cu  Cbristos ,  şi  care  asemenea  ţine  de  im  şir 
întreg  de  producţiunT  analoage. 

Pe  când  în  respunsurile  la  întrebările  de  sus  avem 
apocrife,  adică  poveşti  relative  la  persoane  sau  si- 
toaţiunl  biblice,  fără  numele  autorului,  avem  din  con- 
tra în  cartea  luî  Henoch  un  pseudepigraf ,  adică  o 
carte ,  drept  al  cărei  autor  se  dă  o  persoană  biblică. 
In  felul  acesta  avem  şi  cărţî  atribuite  lut  Adam,  Abra- 
ham,  Moise,  David,  apoi  Apostolilor  etc.  unele  din- 
tr'ftnsele  sănt  chiar  foarte  vechi  şi  se  bucurail  de  o 
reputaţiune  mare  la  părinţii  bisericel. 

Pe  lângă  aceste  mal  posedăm  şi  un  şir  de  cărţi  im- 
portante, cari  au  avut  o  influenţă  enormă  asupra  fan- 
tasiei omeneşti :  sânt  aşa  numitele  Apocalipse,  eea 
d'ânt^a  carte  de  felul  acesta :  cartea  lui  Daniil  a  dat 
naştere  la  o  mulţime  de  producţiunl  fantastice,  mistice 
şi  alegorice,  dincan  una  a  fost  chiar  priimită  în  canonul 
NouM  Testament :  apocalipsul  Sf.  loan  bogoslov.  Dar, 
afară  de  aceste  două,  mal  esistă  un  şir  de  apocalipse, 
ftdică  vedenii  precum  este  Apocalipsul  lui  Moise,  al 
lui  Esra,  apocalipsul  Sf.  Paul,  un  alt  apocalips  al  Sf. 
loan  etc.  Toate  aceste  au  fost  culese  de  Fabrieius, 
Gfrorer,  Thilo,  Tischendorff  şi  alţii.  De  timpuriii  deja 
au  fost  prelucrate  aceste  poveşK[  apocrife  sub  influ- 
enţa diferitelor  secte. 

Cea  mal  împortantă  sectă  pentru  răspândirea  ace- 
stei literaturi  între  Slavii  şi  Români  a  fost  secta  bo~ 
gomiUcă  din  Bulgaria.  Născută  din  Paulicianism  şi  din 
Mîuucheism.  oriental  ,  avea  de  idee  fundamentală, 
dualismiă  oriental,  «are  susţine  că  în'  lume  dom- 
nesc două  prizicipK,  unţil  bun^attul  rătt:  Dtimne- 


bf  Google 


256 LITERATPRA  PQFDLABĂ  ROMAHĂ 

3eă  şi  Satanael.  Numai  acesta  din  urmă  Insă  a  zi- 
dit lumea  şi  al  lui  e  trupul  omenesc.  Din  acest 
punct  de  vedere  aii  fost  prelucrate  poveştile  orientale 
atât  de  fundatorul  sectei,  popa  Ieremia-Bogomil,  cftt 
şi  de  urmaşii  lui.  Afară  de  acele  apocrife  prelucrate 
de  dânşii,  aft  mal  răspândit  eî  şi  alte  apocrife  biblice  şi 
ast  fel  aii  influenţat  asupra  poporului.  In  acest  punct 
se  lovesc  ereticii  BogomilI,  cu  toate  sectele  eretice  oc- 
cidentale, carî  asemenea  aQ  fost  celmaî  apri^  răspftn- 
ditort  acestei  literaturi  apocrife.  Se  vede  însă  că  ere- 
ticii pe  lângă  scris  mal  propoveduîafl  prin  viul  graiu. 
Altmintrelea  mărturisim,  că  ne  vine  greQ  a  înţelege, 
cum  aii  putut  să  se  înrădăcineze  acele  credinţe  într'a,- 
tâta  în  spiritul  poporului.  Această  înrădăcinare  şi  a- 
similare  este  une-ori  aşa  de  perfectă,  încât  devine 
foarte  greti  a  ajunge  la  un  prototip  literar.  Nu  ware 
ori  a  şi  combinat  autorul  popular  două  saii  trei  poveşti 
deosebite,  le  a  inodăt  intre  dănsele  şi  le  a  dat  un  ca- 
racter naţional  aşa  de  pronunţat,  încât  unii  din  învă- 
ţaţii, moderni  a'aii  crezut  în  drept  a  le  considera  ctf 
autohtone  şi  a  recunoaşte  într'ânsele  unne  de  mitolo- 
gie primitivă.  In  special  se  poate  observa  aceasta  în 
literatura  ruseascăjn  unii  din  eroii  din  cântecile  epice 
ale  Ruşilor  şi  în  unele  descântece  a'a  căutat  persoane 
şi  zel  mitici.  In  credinţele  religioase  ale  Românilor  se 
poate  vedea  aceasta  intr'un  singur  esemplu  destul  de 
elocvent.  Diavolul  sau  Satana  se  numeşte  româneşte : 
,drac',care  în  fond  nu  însemnează  alt  ceva  decât 
tjarpe  uriof*.  Puterea  vrăjmaşă  care  a  zidit  lumea, 
şi  care  e  părintele  răutăţii,  a  fost  ded  mai  intăiu 
tnchipută  eah  (ortoa  unui  ţarpe,  care  închipuire  apoi 


bf  Google 


LITEBATUBA  EBLlSIOASi 257 

3'a  tiltat,şi  a  păstrat  numai  inţelesul  de  diavol,  ceea  ee 
seşispuDedeadreptudeBogomilU:  .dyaboIus,qui vo- 
cator  draco  aut  serpens :  diavolul ,  ce  se  numeşte 
draat  sau  şarpe  '),*  întrebarea  ce  se  naşte  acuma 
este :  a  esistat  oare  deja  mal  înainte  şarpde  ca  re- 
preaentantul  răului  In  credinţa  saii  mitologia  popu- 
lară? Este  balaurttl,  acel  şarpe  uriaş  aripat,  cu  mulie 
capete,  acoperit  cu  solzi  şi  scuipător  de  foc  şi  văpae, 
este  acel  balaur  o  indiipuire  mitică  primitivă,  sau  s'a 
născut  de  asemenea  din  acelaşi  şir  de  idei,  de  unde 
dracu  a  ^uns  să  corespuoză :  diavolului.  Din  acest 
punct  de  vedere  nu  s'a  considerat  încă  masa  credin- 
ţelor ce  eaistă  în  popor.  Se  poate,  că  a  esistat  chiar 
credinţa  unul  şarpe  uriaş  şi  de  această  credinţă  s'a 
alipit  cea  hogomilică  influenţandu-se  mutual.  Asta 
e  ceea  ce  am  numit  mal  sus :  asimilarea  cu  elementele 
esistente,  şi  printr'aceasta  se  esplică  influenţa  funda- 
mentală, ce  a  esercitat  asupra  popoarelor. 

însuşi  biserica  proprie  şi  nu  numai  sectatoril  şi  e- 
reticil  s'au  folosit  de  credinţele  ce  esistati  deja,  spre  a  le 
da  un  înţeles  creştin  şi  a  creştina  ast-fel  popoarele  pe 
nesimţite. 

De  ad  se  esplică  o  sumă  de  c^emonil  şt  praznice, 
maX  cu  seamă  în  biserica  catolică  şi  în  special  la  po-. 
poarele  germane. 

După  ce  veni  Insă  biserica  la  putere,  începu  goana 
contra  apocrifelor,  cari  deveneaâ  cu  atăt  mal  condam- 
nabile In  ochii  drept-credincioşilop  păstori,  cu  eftt  , 
erait  răspăndite  prin  mijlocirea  ereticilor. 

<]  ArcUv  t  eUv.  PhQologie  voi.  IL  p.  U7t 
flwtar.  Ut.  po^  Ton.  t? 


.,gnz^=b,G00gIe 


g68  LITERATURA  POPULABI  ROMJtlA 

Intre  aceste  apocrife  se  aflaii  chiar  unele  scrise  de 
către  părinţii  bisericel,  şi  unele  rămăseseră  chiar  ne- 
schimbate, dEir  cu  toate  acestea  fură  puse  pe  ^Index* 
ca  nişte  cărţi  afurisite  fi  oprite  de  biserică.  Tihonra- 
vov  1)  a  publicat  o  listă  a  acestor  cărti,  combinată  din 
mal  multe  indice»,  şi  care  ne  dă  respectabila  sumă  de 
100  de  ast-fel  de  căr^  afurisite.  Dna  însă  nu  trebue  să 
trecem  cu  vedere,  adică,  că  între  aceste  100  de  cărţi 
ae  află  şi:  Gromovnicul,  Trepetnieul,  Zodiarul  etc. 

In  descrierea  literaturel  populare  rt-ligioase  ce  o 
încercăm  acuma  vom  urma  şirul  hronologic,  care  în- 
cepe cu  Adam  şi  se  continuă  pană  la  persoanele  bib- 
lice ale  Noului  Testament. 

De  observat  este,  că  miJ  toată  literatura  religioasă 
este  pană  acuma  inedită  şi  se  afiă  întocmai  ca  la 
Slavi  atât  în  .Hronografe*  cftt  şi  !n  aşa  numitele  ,Go- 
dices  miscellanei*  sau  .sbornicl.'  Dintre  cari  numai 
unul,  cel  m^  vechiu  s'a  publicat  de  d.  Hăsdeu  în  : 
Cuvinte  din  bătrâni  voi.  II . 

Pe  cftnd  d-nu  Hăsdeu,  n'a  publicat  însă  de  căt  numai 
un  singur  codex,  am  reuşit  noi  a  descoperi  Hronoffra/e 
romane  şi  chiar  în  mtU  multe  copil,  şi  multe  ,  Codices* 
manuscripte  cu  totul  necunoscute.  Pe  l&ngă  acestea  ^ 
o  .Palila*  manuscriptă,  satl  .Biblia  împodobită',  care 
este  una  din  izvoarele  principale  pentru  apocrifele 
relative  la  peroanele  biblice  fdevedtiulul  Testament. 
Noi  dăm  de  aceea  estracte  cât  se  poate,  Intocnud  după 
originalele  şi  cftte-o-dată  chiar  comunicăm  textele,  cu- 

t)  PBmTataiki  otreceaol  nuskol  litentnriTl  I.  St  Ptnbg.  186$ 


bf  Google 


LlTBRATnRA  BELIQ10A3Ă 259 

T&nt  dio  cuvftnt,  cu  at&t  maT  mult  cu  cât  Insă^  această 
parte  a  literaturel  romane  este  foarte  puţin  cunoscută. 
In  general  este  de  observat,  că  tocmfd  literatura 
religioasă  romană  mal  toată,  are  de  bază  literatwa 
slavică.  Mal  pentru  fîe-care  poveste  şi  legendă,  ba 
■chiar  pentru  cărţi  de  noroc,  gromovnice,  trepetnîce, 
doftoilt  taumaturgice  etc.  găsim  un  prototip  slav, 
«are  se  aseamănă  mal  mult  cu  textele  noastre  romane, 
decăt  eu  prototipele  byzanttne,  cftri  tot  de  auna  se 
depărtează  de  recenziunea  romană.  Dar  şi  aci  la  noi 
se  poate  observa,  ceea  ce  a  observat  Tihonravov  şi  Py- 
pin  pentru  literatura  populară  rusă  că,  cu  c&t  unapocrif 
sau  o  carte  populară  a  trecut  prin  mal  multe  roălnl,  ou 
atâta  s'a  schimbat  mal  mult  Intr'un  mod,  care  '1  a- 
propie  de  popor.  Copistul  este  In  aceeaşi  vreme  şi 
autor. 


.,gnz^=b,G00glc 


ZIDIREA  LUMEI,  ADAM  SI  EVA. 

Capitolul  I  dJn  Genesis  ne  descrie  zidirea  lum^  ta 
şase  zile.  De  timpuriii  deja  s'au  făcut  comentarii  şi  es- 
plicărf  asupra  ordina  cum  se  urmează  lucrurile  In 
creatiunea  lumii.  Fie-care  sectă  caută  a  aduce  dog- 
mele eî  în  legătură  cu  cuvintele  biblice.  Unul  din  a- 
ceste  ,Hexaimera*  joacă  un  rol  importEmt  în  litera- 
tura eretică  a'Slavilor  de  sud  şi  un  ast-fel  de  ,He- 
xaimeron*  credem  că  ara  regăsit  în  manuscriptul  ro- 
mân, din  sec.  XVII  ce  '1  numim  de  a  dreptu  ^PalUa' 
şi  pe  care  l'am  descris  mfL[  pe  larg  tn:  Revista  p.  Istorie, 
Archeologie  şi  Filologie,  ^)dftnd  acolo  şi  un  eslractul  unul 
text  apocrif,  de  care  vom  vorbi  imediat.  Ordinea  tn 
care  e  zidită  lumea,  e  cu  totul  alt-fel  de  cât  In  Biblia, 
ceea  ce  ne  dovedeşte  provenienţa  eretică  acestui  He- 
xaimerOD.  Aei  zideşte  D-zeti  Jn  ziua  ântăia,  cerul  şi 
pământul ;  în  ziua  a  doua,  soarele,  luna  şi  stelele;  fn 
ziua  a  treea,  raîul ;  în  ziua  a  patra,  marea ;  In  ziua  a 
cincea,  animalile  şi  paserile  ;  în  ziua  a  şasea  zideşte 
D~zeâ  pe  Adam,  şi  în  ziua  a  şaptea  H  dă  sufletul, 

t)  An  I.  Bnoor.  1882  pag-.  7i-~78. 


bf  Google 


ZlDIfiKA  LUMgt,  ADJK  Şl  KVA 


Dar  nu  numai  ereticii  aâ  c&utat  a  lAIcni  zidirea  la- 
mei, după  vederile  lor ,  ci  ;i  biserica  comenta  in  mod 
alegoric,  mistic,  zidirea  lumel  in  şase  zile.  NumaC  un 
singur  esemplu  vom  dta.  Hronografol  SOlntuluI  Di- 
mitrie  Rostovsky '-),  are  peste  50  de  fol  destinate 
,zidirel.'  Texte  slavone  chiar  din  sec.  XIII,  cel  puţin 
In  estract,  au  fost  publicate  de  Gorski  şi  Nevostruîev  •), 

Asupra  acestei  cosmologii  creştine  şi  asupra  ca- 
merei agerilor,  epizodul  cel  m^  important  din  istoria 
zidirel,  nu  iutrfUn  aci  pe  larg.  Aceste  idei  s&nt  străos 
legate  cu  primele  coucepţiunl  ale  erei  patristice  şi  se' 
igăsec  deja  cu  mult  înainte,  in  literatura  ebraică  apo- 
«riiă  şi  mistică  ale  sectelor  antechrîsUane,  din  care  o 
mare  parte  s'a  păstrat  p&nă  în  ziua  de  astă^.  De  a- 
oolo  au  ajuns  in  literatura  byzantiuă ,  mal  in  special 
In  PalUa  şi  in  operile  bronogra&ce  byzantine ;  aşa  In 
Chronica  lui  Malalas ,  care  precum  dovedeşte  Insu^ 
numele  lui,  a  tost  syhan  adică  semit-oriental  de  origină, 
apoi  a  intrat  tn  Chronica  lui  GeorgieHamartolus,  carit 
■cronice  de  timpuriu  deja  (sec,  X)  au  fost  traduse  în 
limba  slavică.  Mal  cu  seamă  aceasta  din  urmă  cronică 
conţine  o  suma  de  legende  şi  poveşti  apocrife.  Despre 
relatiunea  ce  esistă  intre  ,PaliIa'  şi  .Hronografil* 
byzantino-slavi,  mal  cu  seamă  despre  izvoarâe  le- 
gendei de  căderea  îngeriifH*  din  cer,  a  scris  mal  pe 
larg  Porfuiev,  publicănd  estracte  slavone  din  manus- 


>}  Tiptnt  romlnefte  la  1836. 

^  A.  OoraM.   E-.  HevottiuteT,    Opiujue  (il*T[«nikih  nikopiMl 
vitMkoTikoI  siiiaâBlImiI    biblioteki.    roU  ÎL  Uokt»  1867  paf> 


.,gnz^=b,G00gIe 


262 :.1TBBATURA  POPUUBA  BOMAmI 

criptele  bibliotecet  Soloveţcfai  '■).  In  literatura  roiDân& 
se  află  In  Homografiil  manuscript  descoperit  de  noi  In 
Biblioteca  centrală  din  Bucureşti  *)  aparţinând  seco- 
lului XVII  (c.  1650)  fol.  3-a  cap.  2,  şi  în  copiile  din 
sec.  XVIII  după  acel  hronograf,  din  care  una  aparţine 
Bibliotecel  centrale  şi  alta  D-luI  Eminescu  scrisă  la 
1757.  Afară  de  aceea  se  află  şi  în  hronicul  manusmpt 
român  de  pe  la  sf&rşitul  sec,  XII  (c.  1690)  care  se  află. 
în  biblioteca  de  la  HohenzoUem  Sigmaringen  şi  care 
nu  este  alt-ceva  de  cât  o  traducere  lU  Synopsisulul  ne- 
ogrecesc al  luî  Dorotheua  din  Monembasia,  tipărit  pen- 
tru prima  oară  laVeneţia  1684,  şi  pentru  a2-aoară  In 
Viena  1818. Constatând  o  datăpentni totdeauna  iden- 
titatea acelui  manuscript  cu  ,  Synopsisul '  M  Doro- 
theus,  putem  presupune  că  îndată  ce  găsim  ceva  Io 
prototipul  grecesc  se  află  şi  în  acel  manuscript,  pe 
care  acuma  nu'l  mi^  avem  !n  mână.  Regretăm 
de  altă  parte,  că  ,PaIiIa*  română  ne  este  acuma  inac- 
cesibilă; dar  notiţele,  peste  cari  nid  nu  putem  trece 
aci,  ^jung  In  mare  parte  la  constatarea  materialului 
apocrif  ce  posedăm  In  acel  manuscript. 

Amintiri  de  căderea  Satanei  se  mal  găsesc,  mal  în 
toate  cazaniile  cele  vechi,  începând  de  la  Coresi  şi  până 
la  nie  Miniat  şi  alte,  ba  chiar  nu  esistă  vre-o  carte  bi- 
sericească, unde  să  nu  fle  pomenită  căderea  Satanei, 
vicleniile  lui  şi  căderea  lui  Adam  şiaEvel  în  păcat.  Pe 

')  L  I.  Porfiriev,  Apociîficeskla  Bcazanila  o  vethosavStn^b'S 
liţ&hB  i  sob^tilahtl  po  mcopieTanill  BoIoveţc<J  bibliotekî.  Bt  Petn- 
burg  1877.  p.  7-31  (SbomîkO  otdSleniid  niBBkago  laayka  i  rio- 
TMDosti  imperalonkol  &kadeimi  nanhU.  voi,  XTIl  No.  1). 

■)  MannMriptal  (No.  10). 


.ignz^îbfGoOglc 


ZIEIREA  imntt,  ADAM  ŞI  EVA 263 

lăngă  aceasta  se  vorbeşte  :  .Pentru  cfLndJi  şi  pentru 
ce  căzu  diavoIuIO*  în  cap.  6  din  Theologhia  SfinţDor 
BogosloVE  şi  Dascăli  şi  Întrebări  şi  răspunsuri  a  Sfân- 
tului Anastasie  tălmăcită  din  greceşte  şi  sloveneşte, 
tipfiriteîn.lndreptarealegacuD-zeîi'Targovişte  1652 
sub  domnia  Iul  Matheiu  Basarab ;  mal  compară  acolo 
c.  40—42. 

Rolul  ce  joacă  draaU  în  fantazia  poporului  este 
imens.  O  sumă  de  proverbe  şi  credinţe  se  trag  de  la 
Satana,  care  este  persoana  fundamentală  a  supersti- 
ţiunilor  şi  eresiilor ;  nu  mal  puţin  şi  la  cele  alte  popoare 
europene.  EI  e  tată  răutăţilor  şi  lui  se  închin  ferme- 
cătoarele arse  din  cauza  aceea  de  către  tribunalele 
Inquisiţiunel  ale  evului  mediu. 

Aşa  precum  spune  legenda,  aşa  s'a  şi  întâmplat  cu 
diavolul  !n  cursul  secolilor.  Delaunănger  strălucitor,  a 
cărui  putere  rivaliza  cu  D-zeâ  în  stăpânirea  lumel  a 
ajuns  tn  sfârşit  dracul,  eroul  snoavelor,  a  cărui  inte- 
ligenţă este  atât  de  mărginită,  încât  îl  birueşte  şi  fe- 
meea. 

In  special  a  scris  Roskoff  ^)  istoria  diavolului,  ur- 
mărindu-'l  de  la  religiunea  dualistă  a  lui  Zoroastru, 
până  la  ideile  moderne  critice,  menite  a  surpa  stăpâ- 
nirea sa  seculară. 

Un  specimen  de  modul  cum  au  fost  răspândite  te- 
oriile despre  căderea  dracului  şi-despre  rolul  ce '1  joacă 
In  lume,  se  aHii  în  ^Inirebăr'iprdspwnaur't  trebuincioase 
ţi  dă  folos  spre  învăţătură  celor  ce  vor  ceti.  * 

Aceste  întrebări  fee  parte  din  manuscriptul  LogoRl- 

')  Geschicbte  dea  Teofela.  2  voii.  1869. 


.,gnz^=b,G00gIe 


26*  LITERATURA  FOPULABA  BOMASX 

tolid  Gîureseu  din  1799,  posesiunea  Academiei  Ro- 
mane. Capul  al  patrulea')  este  întitulat:  Pentru  Draă. 
Noi  comunicam  aci  acest  capitol  instraetiv  în  Intregiil 
lul.cădt  asta  era  subiectul  ce  învăţa  dascălul  cel  vecMu 
pe  ucenicul  lui  în  ^oaiă  şi  aat-fel  a  intrat  în  mare 
parte  tn  popor. 

Pentru  dradt. 

.Dascălul,  In  ce  chip  au  căzutu  din  darul  lui  Dum- 
nezeii acea  ceată  ce  al  zis  mal  sus,  şi  s'au  făcut  draci? 

Ucenicul,  Luţiper  carele  era  căpetenile  acel  cete 
pentru  căci  străluciea  cu  daru  M  Dumnezeii  şi  cu 
slavă,  s'afi  truffit  întru  sine,  şi  afl  cugetat  să  pue  scau- 
nul lui  pe  stelile  ceruM  şi  să  se  facă  asemenea  celui 
înalt.  Acea  trufie  l'aii  surpat  în  prăpăstiile  Iadului,  îm- 
preună cu  toată  ceata  lui  şi  s'aft  fâcut  draci,  adică 
din  luminoşi  s'afl  iâcut  întunecaţi. 

Dasc.  In  ce  zi  ati  căzut  ? 

Uc.  Miercuri. 

Dasc.  Draci  în  ladu  sânt  toţi,  aâ  şi  într'alte  părţi? 

Uc,  Să  află  şi  în  văzduh  şi  pre  pământu  şi  în 
mare  şi  în  munţi  şi  în  peştere  şi  în  crăpăturile  pă- 
mântului şi  în  păduri  şi  în  pustietăţi  şi  In  ape  şi 
în  toată  lumea  peste  tot  pământul. 

Dasc.  Satana  ce  să  înţelege? 

Uc.  Şi  lepădat  şi  'prolivnic. 

Dasc.  Dar  Veelzavel  ? 

Uc,  Dumnezeul  muştilor, 

Dasc,  Nraneşte-să  dracul  şi  Intr'alt  chipn? 

»)  Pag.  101—108. 


bf  Google 


PENTED  DKACl 26& 

Uc.  S&  numeşte  in  multe  felnriL 

Dasc.  Zi,  sft  auzim. 

Ue.  sa  nnmeşte  balaur,  şarpe,  otravă,  lefi  viclean, 
părăşu,  năpăstuitor,  înşălător,  ucigaş,  începător  rău- 
tăţilor, întunerec,  duh  viclean,  lup  hrăpitor,  boerfi 
lumii,  vrăjmaş  adevemlul,  tatăl  mindfnnit,  că  el  aâ 
născut  minctujil,  şi  cine  spune  minciuna  este  filul 
dracului. 

Dasc.  Poate  a  se  pocăi  dracul? 

Uc.  Nu  să  poate,  pentru  că  este  înpietrittt  In  rău- 
tate şi  nu  primeşte  pocăinţa. 

Dasc.  Ce  este  lucru  dracului? 

Uc.  Să  facă  răutăţi  şi  să  îndemne  pre  oameni  să 
facă  păcate,  pentru  ca  să  se  manie  Dumnezeti  pre 
d&nşii,  să-I  osândească  in  îadu  înpreunâ  cu  elfl.* 

Asupra  Cosmogoniel  însuşi,  estragem  căte-va  e- 
âcmple  din  cele  alte  , întrebări*  interesante  prin  a- 
mestecul  ideilor  păgăne  cu  idei  creştine.  Aşa    ') 

,1.  Ce  este  mal  presusG  din  ceriu? 

R.  Filosq/u  afl  ziail  că  este  apa.  —  Dar  meî  pre 
susti?  Intunerec.  —  Dar  mal  presusti?  este  focii. — 
Dar  mal  pre  suatl?  Este  scaunu  Iul  Dumnezeii,  ce 
sade  Dumnezeirea.  —  Dară  mal  pre  suatl?  lumina 
ce  neintinsă  şi  neumblată  şi  neştiută. 

I.  Căţl  îngeri  statl  la  scaunu  M  D-zeU? 

B.  12  miSoane,  lart)  altl  şasile  şi  altl  şaptile  şi 
ala  optulea  ceţ[,  fără  de  numărtt. 

I.  Dartt  Ia  ceriu  ce  este? 

R.  Norii  şi  văzduhfi. 

'}  U&niucriptal  dîa  1809  p.  4. 


.,gnz^=b,G00gIe 


266 LITERATPBA  POPCtABJ  ROMĂSA 

I,  Dar  supta  pămAntu  ce  eete  ?  apa.  —  Dara  supţii 
apă  ?  este  întunereeii.  —  Dară  supttl  întunerecA  V 
este  focii. —  Dar  supţii  focii?  este  Iadul  şi  malde- 
desuptii  este  tartaru,  ce  să  cheamă  fără  de  fundii. 

I.  Cftte  palme  este  ceriul  naltC  de  la  pămănta  ? 
'  R.  30,200  pălml  DumnezeeştI ;  palma  dumnezeească 
ţine  o  mie  de  palme  omeneşti. 

I.Dar  adftnculii  pămăntulul  cftte  palme  este? 

R,  De  o  mie  de  intunered  de  pălml  DumnezeeştI. 

I.  Cate  cete  îngereşti  sântfi  în  ceriu  ? 

R.  Zece  cete  Ingereştf:  Intru  o  elată  ati  fosttt 
12,000  de  întuneriel,  deci  144  (?)  de  întuneredt  ati 
căzuţii  din  ceriu  şi  s'aii  negrit  şi  s'aC  făcut  draci  şi 
pană  acuma  fac  pacoste  rodului  omenesc  şi  ati  rft- 
maaă  ft  ceţi  îngereşti  în  cerili.' 

In  sftrşit  mal  pomenim  şi  espUcarea  tunetului  şi 
fulgerului,  după  aceste  întrebări,  care  se  regăseşte  şi 
în  Theologia  Sf.  Părinll  din  Pravila  lui  Matelu  Ba- 
sarab  ^). 

.1.  Ce  este  ceriu  şi  folgeru  şi  de  unde  bate  văntu  ? 

R.  Îngerii  ţin  tunetu  şi  fiilgeru  şi  suflarea  v&ntulitf 
şi  să  loveacO  din  nori,  şi  dintru  aceea  lovirea  trfts- 
neşte ;  larii  fulgeru  ese  din  puterea  îngerilorli  şi  să 
rănesca  nori  şi  ese  ploae.* 


După  Satana ,  personagiul  cel  mal  iII^>ortant  este 
Adam  tatăl  omenirel,  şi  din  punct  de  vedere  creştin  : 
tatăl  p^a^u^ui. 

Un  alt  apocrif  s'a  ocupat  ded  de  întrebarea  :  din 

■}  Târ^viţto  1662  fol. 


bf  Google 


ADAM  ŞI  HTA 267 

cftţe  părţt ,  sau  din  câte  elemente  a  fost  zidit  Adam  ? 
Legendele  vechi  ebraice  spun,  că  D-zeu  a  luat  lut  din 
toate  unghiurile  pământului,  ca  omul  ori  unde  ar  muri 
sfi.  nu  se  poată  pământul  opune  îngropării  sale ,  sub 
cuvânt  că  n'a  fost  luat  diutr'ănsul.  Lumea  byzantinâ 
a  căutat  să  aducă  tn  conformitate  ideile  sale  asupra 
naturel,  cu  zidirea  omului  şi  a  susţinut,  că  precum  lu- 
mea este  zidită  din  patru  stihii,  tot  aşa  şi  omul.  ,De 
omul  incă  laste  din  patru  stihii  urzit,  adecă  den  săngcf 
den  flegmă,  şi  din  heară  galbănă  şi  nlagră.  Deci  sân- 
gele omului  cum  taste  herbinte  şi  apătos  laste  den 
v&nt ;  hearea  galbănă ,  laste  herbinte  şi  uscată,  laste 
den  foc ;  flegma  laate  reace  şi  apătoasă,  laste  den  apă ; 
îară  hearea  cea  neagră,  reace  şi  uscată  easte  den  pă- 
m&nt;  atâta  laste  urzireaşilntruparea omului^).  .Aşa 
spune  şi  şi  hronografiil  nostru  conform  cu  cele  byzan- 
tine.  Tot  aşa  se  spune  şi  in  .îndreptarea  legii*  *)  no- 
lAndu-se  la  margine,  ca  izvor :  ,Dumnezeeşti  Dascăli,* 
Dar  în  hteratura  slavică  s'a  desvoltat  acest  răspuns 
încă  şi  mal  mult  şi  noi  îl  pomenim  deja  aci,  fiind-că 
a  intrat  !n  literatura  noastră  populară  nescrisă.  Sub 
titlul :  .din  c&te  părţi  s'a  zidit  Adam*  publică  Tihon- 
ravov  ')  trei  texte  din  secolul  XV  şi  XVT  de  întrebări 
şi  răspunsuri  de  cari  am  pomenit  deja  m£j  sus.  Intre 
aceste  Intrebiri  este  şi  aceasta:  .din  ce  a  făcut  Dum- 
nezeu pe  Adam?'  Răspuns  :  din  opt  părţi  :  1)  tru- 
pul l'a  făcut  din  pământ ,  a  doua  parte  din  mare,  a 
treea  din  piatră,  a  patra  din  vftnt,  a  cincea  din  nori, 

■)  Hronogr.  No.  10  fol.  ^a  (c.  H. 
1  1652  pag.  714  c«p.  7. 
«)  K  o.  YoL  n  p.  439—457. 


.,gnz^=b,G00gIc 


263 T-ITKRATURA  POPULARJl  BOUĂKJ. 

a  şasea  din  soarele  şi  din  rouă,  a  şaptea  din  găn- 
dai  şi  taina  ângerească,  şi  a  opta  din  sfELntuI  duh, 
din  toate  aceste  a  adunat  Dumnezeu  şi  a  fS,cut  o  sin- 
gură parte  '■).  Mat  lămurit  decât  acest  răsţfiins  din  sec. 
XV  este  cel  din  textul  sec.  XVI  ^)  unde  se  şi  esplică 
ce  parte  anume  s'a făcut dintr'o  stihie  anume  şi  adică: 
Băspuns,  ca  &utSSa  parte  îl~a  dat  trupul  din  pământ, 
a  dolia  parte,  oasele  din  piatră ;  a  treea ,  ochii  din 
mare ;  a  patra  gândul  din  iuţeala  îngerilor  ;  a  cineea 
duhul  şi  respiraţia  de  la  vânt ;  a  şasea ,  înţelepciunea 
de  la  nori  şi  a  şaptea  săngele  Iu!  de  la  rouă  şi  de 
la  soare,'  Puţin  mat  sus  s'a  zis  deja  că  sufletul  l'a  dat 
D-zeu  luî  Adam  sâmbăta,  de  aceea  enumera  autorul 
numai  şapte  stihii. 

întrebările  aci  se  fac  de  către  Sf.  Efrem ,  la  care 
răspunde  Sf,  Vasilie. 

Mal  cu  aceleaşi  cuvinte  se  esplică  zidirea  omului,  !q 
manuscriptul  de  întrebări  şi  răspunsuri,  de  la  1809. 
Iată  ce  ne  spune  (pag,  2) : 

I,  Din  câte  părţi  aii  lăcut  D-zeu  pre  om  ? 

R.  Din  opt  părţi :  trupul  din  pământâ  ;  osile  din 
piealră ;  sângile  din  roao ;  odiiî  din  soare ;  cugeta  din 
noorl ;  suflare  din  vânt ;  înţelepciunea  din  lună ;  eară 
prorocirea  de  la  duhul  sfânt?* 

Aci  avem  isvorul  de  unde  a  pătruns  această  legen- 
dă în  literatura  nescrisă  populară.  Mal  sus  am  vorbit 
deja  mal  pe  larg  despre  aceste  manuscripte  de  tntre- 
bărî  şi  răspunsuri ,  şi   am  arătat  importanţa  lor  ea 


«)  Ib.  p.  4i3— 4*4. 
•j  Ibid,  p.  448. 


bf  Google 


ADAM  ŞI  KVA  269 

mîjlocitorî  între  literatura  scrisă  şi  cea  nescrisă.  Şi  în- 
tr'adeTărinalîn  acelaşi  mod  esplică  şi  poporul  rom^, 
zidirea  omului,  zicftnd  la  nuntele  ţărăneşU : 

,Ded[  după  acele  după  toate ,  zidit-au  Dumnezeu 
pe  Adaro,  şi'l  făcu  din  opt  părti :  trupul  din  pământ  şi 
oasele  din  peatră,  cu  săngele  (^  rouă,  cu  Erumuseţele 
din  soare,  cu  ochii  din  *mare ,  cu  sufletul  din  duhul 
sfânt,  cu  gândul  din  iuţimea  Ungerilor,  cu  puterea  de 
la  Siănta  Troiţă,  şi'I  făcu  om  deplin*  '■). 

Acesta  este  cuvântul  fetei  cănd  cere  erlâc^unea  pă- 
rinţilor şi  face,  ca  săzic  aşa, istoricul  căsătoriei,  înee- 
pănd  cu  zidirea  omului,  cu  Adam  şi  Eva.  Alte  paralele 
din  toate  literaturile  a  strâns  Veselovsky  Sn  cartea  sa  *), 
unde  susţine  asemenea  originea  literară  acestet  cre- 
dinţe ,  cu  toate  că  este  foarte  resp&ndită.  Intr'adevăr 
face  parte  şi  din  .Întrebările*  ce  s'a  întrebat  Solomon  _ 
cu  Saturn,  de  c^  am  vorbit  mal  sus,  cu  ocaziunea  ' 
\}jiBertoldo. 

încercările  de  a  esplica  numele  lui  Adam,  se  află  şi 
tn  hronografele  noastre  şi  !n  , îndreptarea  legel*  ■).  Ne 
mărginim  a  pomeni  numai  textul  din  urmă.  Mal  pe 
larg  despre  aceasta  a  tractat  Fabricius  *) ;  iar  textele 
slavice  s'au  publicat  de  Pypin  *)  şi  Thom^vov  •). 


>)  Episcopul  Helhîaedee  tu  :  Ci>nvorbirl  literare,  an.  XIT  1860, 
p.  293  b. 

))  fflaTtanBkild  BkaEanila  o  SolomonS  i  EitroiasS  St  Ptebg,  1872 
p.  169  No.  1. 

•)  L.  c  p.  714.  cap  7. 

*)  Cod.  psendepigT.  V.  Tert  I,  ■«)— 50. 

«)  Sbomic  t  12— U. 

')Imc.  cic 


bf  Google 


270  LITHRATORA  POPDLARl  ROMAmI 

Iată  dar  textul  după  .îndreptarea  legfl'  : 

Ce  însă  Dumnezău  deaca  au  filcut  pre  omul,  pnse-î 
numele  Adam,  şi  acest  nume  laste  ovreesc,  pentru  ci 
Ovreail  zic  pământului  Daman  '),  pentr'aceea  se  che- 
mă ziditul  cel  de  întăl  Adam ,  căd  că  e  scos  deîn  pă- 
mânt. Sau  şi  într'alt  chip,  pentru  că  începutul  M,  A 
se  chiamă  Anatoli  (adecă  răsăfitul),  Iar  D  se  chiamfi 
Disîs  (adecă  apusul)  Iară  celalalt  A,  se  chiamă  Arctos 
(adecă  miază-noapte),  Iară  M  se  chiamă  Mesemvria, 
(adecă  miază-zi).*  După  cum  se  vede,  s'a  servit  tra- 
ducătorul aci  de  un  original  grecesc ,  de  oare-ce  cu- 
vintele citate  sftnt  greceşti;  în  textele  slavone  au  fost 
Inlocnite  prin  cuvinte  corespunzătoare  slavice,  avănd 
aceleaşi  iniţiale :  A.  O.  A.  M. 

Zidirea  lui  Adam  din  pământ ,  a  dat  naştere  la  o 
jnulţime  de  ghicitorî,  din  cari  unele  au  fost  citate  de 
noi  cu  ocaziunea  acestora. 

Mult  mal  important  şi  de  o  influentă  mult  mat  mare 
asupra  literaturel  populare  universale  este  apocri- 
ful :  ^Povestea  despre  Adam  p  Eva',  adică  în  fond, 
introducerea  la  ^legenda  despre  lemnul  crucii.*  Dorinţa 
de  a  vedea  deja  in  Vechiul  Testament  prevestirea  Mân- 
tuitorului, a  făcut  să  se  caute  pentru  tot  ce  se  spune 
In  Testamentul  nou,  o  pregătire  în  Vechiul  Testament. 
Aşa  s'a  căutat  şi  originea  lemnului  crucii,  pe  care  s'a 
răstignit  Mântuitorul ;  acest  lemn  nu  poate  să  fie  de  o 
provenienţă  ordinară ,  ci  trebue  să  fîe  pregătit  deja, 
pentru  acel  scop  dacă  se  poate  de  la  zidirea  lumeL 

Intr'adev&r  legende  ebraice,  cu jnult  înaintea  erei  tuI- 

'J  A.cMt  cuvlul  •  gnţil :  form»  aderiraU  erte :  adomo. 


bf  Google 


ADAM  ŞI  E\A 271 

gare  au  găsit  o  origiDe  ilnstrtt  pentru  toiagul  lu'i  Moise, 
cu  care  a  spintecat  Marea  roşie  şi  a  fîlcut  atâtea  mi- 
ntint,  !ţi  s'a  zis  că  toTagul  M  Moise  n'a  fost  alt-ceva 
decât  o  ramură  din  pomii  raiului,  pe  care  D-zeu  a  dat-o 
lui  Adam ,  ca  sh.  lucreze  cu  dânsa  pământul  De  ta 
Adam  a  aj^uns  la  Noe,  de  la  Noe  la  Sem,  de  la  Sem  la 
lacob,  care  pribegind  In  Egipt  a  lăsat  acel  totag  moş- 
tenire iul  losif,  de  unde  a  ajuns  In  comoara  lui  Faraon, 
împăratul  Egiptului.  lethro,  care  după  legendă  era  sfet- 
nic mare  la  curtea  lui  Faraon,  plecând  de  acolo  a  luat 
acel  toiag  cu  sine  şi  l'a  sădit  in  grădina  lui,  Kgăduind 
mana  Tetei  sale  aceluia,  ce  va  smulge  acel  baston  din 
pământ.  NumtU  Moisi  a  reuşit  şi  ast-fel  a  ajuns  acel 
toiag  mimmat,  pe  care  era  săpat  numele  lui  D-zeu, 
în  mana  lui  Moisi,  şi  asl-fel  a  săvârşit  el  minunile  cele 
mari  ^). 

In  loc  de  a  spune  că  D-zeu  a  dat  acel  baston  însuşi 
Iul  Adam,  s'a  schimbat  legenda,  zicând  că  s'a  dat  acel 
baston  lut  Sith,  fiul  lui  Adam,  dar  pentru  Adam.  Şi 
aşa  s'a  născut  vestita  legendă,  pe  care  am  publicat'o 
după  textul  cel  v'echiu  românesc  din  ,PaliIa*  (sec. 
XVII)  adică  :  Călătoria  luî  Sith  îa  raiu.  Povestea  de 
sus  însă  este  numai  un  singur  epizod  la  care  fantasia 
activă  legendară,  de  timpuriu  deja,  a  mal  adăugat  şi 
alte,  şi  aşa  s'a  născut  prototipul  cel  grecesc,  mal  con- 
timporan cu  Christos ,  cunoscut  sub  numele  de  Ăpo- 
cdlypsul  lui  Moisi  publicat  de  Tischendorf  *),  Nu  este 
aci  scopul  nostru  a  urmări  această  legendă  prin  toate 

')  Pirke  de  B.  Eliecer  e.  40.  Targum  Juwthui  la  Exodna  e»p. 
2  T.  21.  Jalkut  I.  %  17a 

*i  Apocaljpoe  ApociTphM  Lipt.  1866  p.  1—23. 


.,gnz^=b,G00gIe 


278 UTKRATURA  POPULARI  ROMAnA 

literaturile,  m^  ch  seamă  cănd  a  fost  deja  studiatfi. 
pe  o  scară  foarte  totinsă  de  către  Mussafia  '■)  şi  d'An- 
cona  *).  Ne  vom  mărgini  dedi  la  recenziunea  rom&nă 
şi  la  prototipul  imediat  slavic. 

Povestea  romană  ne  spune  :  Adam  gonit  din  raiu 
sade  In  preajma  raiuM  şi  plâqge  cu  amar  greşala  sa. 
Noaptea  vede  el  în  vis  că  Eva  va  naşte  pe  Gain  şi 
Avei ,  şi  Avei  va  fi  omorât  de  către  Cain.  îngerul  îl 
opreşte  însă  de  a  spune  Eveî  ceea  ce  a  văzut  in  vis. 
Adam  trăeşte  după  aceea  970  de  aiJ  şi  se  îmbolnă- 
veşte ;  atunci  se  strâng  to^  oamenii  în  jurul  Evel  şi  o 
întreabă  :  de  ce  boleşte  tatăl  nostru?  Eva  le  poves- 
teşte, că  D-zeu  dându-le  toate  pe  mâna  lor ,  i-a  oprit 
numai  de  a  mânca  din  pomul  ce  stetea  în  mijlocul  ra- 
iului. Diavolul  însi  sub  chipul  unul  înger  strălucitor 
şi  prin  mijlocirea  şarpelui  o  ademeniră  să  mănânce 
din  roadele  acelui  pom.  In  minutul  acela  căzură  frun- 
zele tuturor  pomilor  râului,  afară  de  acele  ale  pomu- 
lui din  ale  cănJ  roade  m&neaseră.  Apoi  dete  Eva  lu!f 
Adam  de  mancă  şi  el  din  pomul  oprit ;  atunci  se  co- 
bora D-zeu  şi  se  aşeză  pe  un  tron  în  mijlocul  ralului 
şi  porunci  îngerilor  de  scoaseră  afară  din  raiu  p& 
Adam  şi.  pe  Eva.  Adam  şi  Arhanghelul  jJToi/*  se  ru- 
gară în  zadar  înaintea  Iul  D-zeu. 

înaintea  ralului  stătu  Adam  şi  Eva  15  zile  şi  înce- 
pură a  căuta  ceva  hrană,  dar  peste  tot  pământul  nu 
găsiră  alt-eeva  de  cât  scaeţi.  Intorcându-se  Iar  la  raiu 
s'au  rugat  deD-zeu  să  le  dea  cel  puţin  o  floare  spre  po- 

')  Snlla  lei^enda  del  \agao  della  moţd  Visna  1870. 
*;  LagtmăA  di  Adsmo  ed  Etb,  Bologn»  187(L 


bf  Google 


A  DAM  ŞI  KYA 278 

menire  şi  D-zeu  le  dete  tămâie  şi  „livan'  şi  ^ladan" 
tot  de  o  dată  le  dete  Arhanghelul  ^loW  in  urma  po- 
runca lui  D-zeu  a  şaptea  parte  din  r^du  ;  Iar  pe  toate 
dobitoacele  ce  trăiau  pană  atuncea  !n  r^u  ii  scoase 
afară.  f 

Cănd  TOi  apoi  Adam  să  are  pămăntul,  veni  diavo- 
lul şil  opri  zicănd  eum  că  pămâniul  e  al  M,  numai 
atuncea  &  va  da  voie,  cănd  Adam  i  se  va  închina  luT, 
şi  3  va  făgădui  şi  copii!  luî.  Adam  zise  că  el  şi  copiii 
să  fie  aceluia,  a  cănda  e  şi  pămăntul,  ştiind  bine  că 
D-zeu  se  va  cobora  o  dată  pe  pământ ;  Diavolul  ceru 
ca  Adam  să  1  dea  acea  făgădulală  în  scris,  şi  Adam  îl 
o  dete,  după  cum  ti  învăţase  diavolul,  adică  puse 
mflna  lui  pe  o  piatră,  şi  urmamăneT  rămase  întipărită 
pe  acea  piatră.  Diavolul  o  luă  apoi  şi  o  dete  la  400  de 
drac^  să  o  păzească  zi  şi  noapte.  Apoi  zise  Eva  să  se 
cftiască  de  faptul  lor  şi  Adam  ii  zise  să  stea  40  de  zile 
tn  apa  Tigrului,  Iar  el  va  sta  tot  atâta  vreme  în  apa 
lordanuliU,  Eva  însă  să  nu  se  lase  să  (ie  ademenită  de 
măcar  cine  va  veni.  Diavolul  se  încercă  într'adevâr  să 
ispitească  pe  Eva  sub  diferite  chipurî,  ea  însă  nu  se 
lăsă,  pană  cănd  se  sfârşise  vremea  hotărătfi  şi  veni 
Adam  de  o  scoase ;  şi  ast-fel  îl  scăpă  D-zeu  de  dia- 
volul.* 

.  După  aceea  locuiră  în  Madiam.  Acolo  născu  Eva  pe  ' 
Cain  şi  pe  Avei,  şi  Cain.  omora  pe  Avei.* 

Aci  începe  fragmentul  ce  I'am  publicat  în  Revista 
p.  76—80  al  cărui  coprins  e  cel  următor: 

,Adam  îngropa  peAvelinloculcesechIamăRionşi 
apoi  născu  Eva  pe  Sith ;  când  ajunse  Eva  până  aci 

G»Hm,  Ut.  pop.  rom.  18 


.,gnz^=b,G00gIe 


27^ UTKRATURA  POPULARA  BOMASA 

CU  poveatiirea,  strigă  Adam  să  tacă  că  sufletul  îKse  îm- 
puţinează. 

Iară  Sith  se  propuse  să  ee  ducă  In  Raiu  să  aducă 
ceva  de  acolo,  pe  care  văzând  Adam  sase  răcorească. 
Când  se  duse  cu  Eva  la  Raiu  vru  Bă'l  mănânce  o 
fîară  cumplită  anume  *Oorgoniea,  de  care  abia  scăpă; 
căct  Eva  Începu  a  plânge  într'atâta,  cât  se  auzi  de 
la  răsăritul  soareM  până  la  apus.  îngerul  venind  la 
d&nşii  ii  întrebă  ce  vor,  ziseră  că  Adam  .pofteşte 
să  vază  din  pomul  măslinului,  doare  cum-va  i  s'ar 
mal  potoli  boala  lui.  ,Ingerul  dându-le  o  ramură  din 
acel  pom  le  spune  că  e  prea  tărziu  şi  Adamtrebue  să 
moare  căd  s'att  apropiat  zilele  lui  de  moarte.  Din 
ramura  acelui  pom  î^  împleti  însă  Adam  o  cunimă 
înaintea  morţel  sale,  şi  'şî  o  puse  în  cap.  Apoi  îngro- 
pară  pe  Adam  cu  cununa  ce  era  în  capul  iii,  în  locul 
ce  se  chema  Cfkerosia  Plata.  Şase  zile  după  moartea 
lui  Adam  muri  şi  Eva.  Din  cununa  aceea  crescu  un 
lemn. ' 

Dacă  coinparăm  numai  in  mod  superficial  această 
legendă  română  cu  cele  slavice  publicate  de  Pypin, 
Tihonravov  şf  Porfiriev  şi  cu  apocalipsul  cel  gre- 
cesc, totuşi  vedem  în  mod  clar  deosebirea  fun- 
damentală între  cel  din  urmă  şi  cel  român,  şi  identi- 
tatea mal  absolută  a  celui  român  cu  cel  slavic.  In  spe- 
cial se  apropie  de  textul  român,  cel  slavic  din  se(»lul 
XV  pubUcat  de  Tihonranov  sub  titlul:  ^ispovedania 
Evd'.  numai  începutul,  despre  gonirea  din  raIu  lip- 
seşte la  această  din  urmă  redacţlune,  pe  când  seaflă 
în  cele  publicate  lot  de  Tihonravov  >)  sub  titlul  de: 

')  Ib,  p»g.  I,  idam  voi.  G — 15. 


bf  Google 


ADAM  ŞI  gVA 2r. 

.Povestea  lui  Adam  şi  a  Eveli,  de  la  început  pftnă  la 
sfăpşil.*  Numai  unele  deta]iuri  dăm  aci,  can  ne  arată 
dependenţa  textului  romftn,  de  cel  slavic  şideosebirea  sa 
de  cel  grecesc.  Aşa,  afară  de  schimbări  şi  prelucrări 
este  de  observat  d.  e.  Arhanghelul  loil  care  !n  teşitul 
grecesc  are  forma  la-el,  dar  aci  nu  este  numele  unul 
artianghel  ci  însuşi  numele  lui  Dumnezeu,  format  din 
cuvintele  ebraice  lak  şi  £11.  Traducătorul  slav  n'a  în- 
ţeles aceasta  şi  din  la-el  Dumnezeu,  a  făcut  Joel  şi 
apoi  loil:  un  Arhanghel. 

Din  epizodul  cu  înscrisul  dat  de  Adam  diavolului, 
care  lipseşte  în  originalul  grecesc  se  vede  clar,  cine 
a  putut  fi  acel  traducător  şi  prelucrător.  Diavolul  vine 
]a  Adam,  şi  îl  zice  că  acesta  n'are  dreptul  de  a  lucra 
pămăntul,  care  e  al  diavolului,  pe  când  Dumnezeu  e 
stăpân  numcâ  pe  cer,  întocmai  după  credinţa  iogomi- 
lică.  Dar  mal  curios  este,  că  tocmii  acest  epizod  a  in- 
trat în  literatura  populară  romană.  Probă  pentru  a- 
ceasta  este  colinda  ce  s'a  desvoltat  de  aci,  pe  care  o 
posedăm  In  2 — 3  variante,  una  într'un  manuscript  al 
nostru  scris  pelalSOO,  care  între  alte  poveşti  şi  legende, 
conţine  şi  un  fel  de  colindă  rimată,  publicată  de  noi 
alăturea  cu  fragmentul  de  susîn  .Revista*  p.  80 — 82. 
Varianta  a  doua  mal  complectă  se  află  In  manu- 
scriptul d-lul  Ar.  Densuşianu,  de  pe  la  începutul  seco- 
lultd  nostru;  al  treilea  Tariant  apoi  ciuntit  In  .Cănti- 
cele  de  stea*  ale  lui  Anton  Pann  O  "ide  lipseşte  toc- 
mai partea  esenţială. 
Noi  publicăm  aci,  atăt  colinda  după  recenzinnea 

■)  CâatareB  ■  18-b. 


.,gnz^=b,G00gIe 


LITEBATURA  PQPPLABJ  BOMiSi^ 

complectă,  cfit  şi  o  parte  din  textul  fragmentar  publi- 
cat de  not  în  Revista,  care  reprezintă  un  text  nwl 
TechiO  şi  mal  complect  In  ceea  ce  priveşte  epizodul  de 


TZRŞUI.  LUi  ADAH  •)■ 

Veniţi  toţi  ceT  din  Adam 

gi  cn  fit  lai  Avram, 

S&  cîntăm  verfluri  cn  ja'e 

Penmi  a  Ini  Adam  groşale ; 
Şi  pentru  a  lui  izgonire, 

Jalnica  din  rain  gonire. 
Că  tadati-ce  aii  greqit, 

Doman  din  raIn  l'an  gonit ; 
Şi  în  poarta  râului  pa8& 

O  pară  de  foc  nestinaS 
Adam  v&zându-gft  pă  sine 
LilpftdBt  de  atâta  bine. 
Tara  !nc«pu  a  pl&nge 

Şic&tr&Evaa  zice: 
O  amar  Evo  ;i  ţie ! 

Că  tn  îmf  flkcuţ  aclaata  mie. 
Că  pie  tine  te  ascultai 

gfănta  poruncă  căleai, 
Care  pentm  a  mâncare. 

Sânt  pedepsit  aţa  tare ; 
Ci  acnm  mă  bnearam. 
Intru  slava  ce  eram. 


bf  Google 


yMtSOL  LPl  ADAM 

Pentra  bcms,  Doamne,  afinte, 

Fie-ţ  de  noi  aminte ; 
Nu  ne  de  iot  lepăda 

I^nd  noi  zidirea  ta ; 
âi  fi&-ţ  de  mine  milâ 

De  am  ţi  greşit  de  sili. 
Doamn^  efi  am  greşit  ^e  I 

Iar  pentm  a  mea  soţie, 
8&  nn  fin  pAnA  în  sjarţit 

Aţa  tare  p&risit. 
Bidnle)  gTtdin&  dulce! 

De  aici  nn  m'a^  m'al  dnce, 
De  dnldaţa  poamelor, 

Se  mirosul  florilor, 
Pentra  dnl<^ta  din  tine. 

O  amărfitnl  de  mine  1 
CS  nnde  tmt  adno  aminte, 

De  a  tale  ţi  mnlte  sfinte, 
LllcrKmile  sA  cnprînd  Iară, 

Aprinzânda-m&  cu  pară. 
Domnnl,  cel  prea  aQint,  vizând 

Pre  Adam  aşa  pUngănd ; 
Trimiţând  al  sjm  inirânt, 

Pre  an  înger  al  aSn  BtSnt, 
Şi  cStri  Adam  zicind  : 

„TacT,  Adamel  nu  nai  p13j)ge. 
HScar  de  al  ^  greţit, 

Na  te  am  de  tot  părăsit. 
Dar  de  acum  Tel  cS^dga, 

Toate  ca  sadoarea  ta; 
Lncrănd  tu  pământ  ca  trudi. 


.,gnz^=b,G00gIc 


LITERATURA  POPULARI  ROMĂSA 

Şi  cu  ostensalfi  cmdi; 
Mărind  ca  amară  moarte, 

Precnm  ţi  fioarăle  toate. 
Tn  Eto  iatil  aX  greţit, 

Pre  Adam  l'al  prilostit, 
ŞI  din  toate  (?)  al  luat, 

ŞiţiOluIAdamf-aidat; 
Şi  ta  când  tbI  na^te  prunci, 

Atunci  ai  al  grel^  ntnucl! ;  ' 

Dar  -reX  fi  bărbataluT 

SS^t  (I)  toată  aacoltarM  lui." 
Evi  încă  I-au  dat  minte 

Cnin  aă-şT  facă  îmbricSminte. 
Iar  dtavoM  cel  videan 

Prin  al  aău  prea  meJM»  ptan, 
hmiţt  la  Adam  g'au  du», 

Şi  eălră  Adam  au  zis; 
Taa,  Mamet  Nu  mat  plânge! 

Ci/a  precum  eu  voJeiee  ; 
DXml  tu  mie,  ce  voi  cere, 

Ca  toatts&fieamdt; 
Fii  cât  vor  fi  din  Hne, 

Dit-î  eu  totă  »ă  fie  la  mine, 
^  eupl  a  mea  awullare, 

Find  eu  tmpSrat  mare  ; 
Jpol  te  vot  lasa  in  pace, 

Să  lucregt  pTteum  if  plaee; 
Şi  dă  Adame  niţU  Iul  moale. 

De  cari/ac  olari  ol*; 
Şi  dă  Adame,  fiama  ta 
Afo-ţ  vorbefte  SSUana. 


bv  Google 


TEHSUL  LUI  ADAM 

Cum  Adamfiama  f'au  pus, 

Nao  pecete  f'au  serU. 
La  Marea  Neagra  a'au  dus, 

In  mare  o  au  ascuns  ; 
iiraciosuiaoairiţfuea. 

Fiefte  cine  cHUttorea, 
De  pre  aooh  a  d^rta  ; 

Nu  putt  merje  tn  nevoea  sa. 
Domnul  s'au  milostivit. 

Şi  din  tad  ne  an  slobozit, 
Dănd  pre  fial  g£a  gp^  moarte, 

Au  mântuit  lumoa  toati. 
Petri  le  «'an  despicat 

Şi  pecetea  o  au  Inat" 

Iată  acuma  şi  partea  respeetivă  din  a  doi 
manuscriptă : 

,Iar  Satana  vizănd 

Pre  Adam  p&măntul  lucrSnd, 
Iar  TrSţmaţnl  d'incepnt, 

Orosnic  cuvSnt  i-an  grlit : 
Cine  ţ'an  poruncit  ţii 

Se'm  faci  stricficinne  mîl ; 
De  'm  Btridt  pămăntul, 

Findaicistâpăneuî 
Iar  Adam  au  grSit : 

Dumnezeu  m^an  poruncit* 
Iar  Satana  ITar  riepmisă, 

Şi  lui  Adam  aşadsA: 
Ea  aătU  aici  Dumneeiu 


LITBBATnaA  POPCIAEi  ROBAHI 


Dar  pămăntul  ut»  al  mm  ; 
Ibt  ta  fa^  de  aiiA  tu  rslă 

CS  Bcolo  moţii  ai ; 
Iar  aici  na  te  o  (In)  Iis&, 

Nud  p&mintol  nu-ţ(  volfi  dv 
Dar  aclasta  Adam  vitzind, 

Tr^maţul  pro  el  goiu(D)d, 
Nn  ^ea  ce  va  mal  face, 

Şi  încotro  aă  ra  mal  dace ; 
Şi  incepu  ear  a  plSnge, 

Şi  cu  glas  Trodnic  a  zice  t 
Amar  mU,  greqital  1 

Şi  val  mit  pedepsitul ! 
Din  raia  fuselu  izgonit 

Şi  nici  uci  nn  lănt  odihnit. 
Amar  ţi  val  de  mine, 

Pentm  acixba  ce-l  apre  mine  I 
Iar  Satana  viizăud, 

Pre  Adam  pl&agSnd ; 
I-an  grăit  cu  f^iaa  aicind, 

Ca  sil-l  mal  îuţale  vrănd : 
O  Adama !  na  mal  plftnge, 

a  aaculU  ci-ţ  toIu  lioe  j 
De  voegte  bS  trSeţte  in  pace, 

8&  laerezi  precum  îţ  place. 

Să'ml  d^  mi  ci-ţ  vo  (In)  cere. 
Iar  Adam  nepricepftnd 

Trijmaţnl  vicii;]  ind, 
I-au  fSgădnit  să  da 

Ori  ci  Ta  cero  la  el. 


bf  Google 


TBB8CI.  LUf  ADAM 

AtnnM  Sfitana  an  rSaponsn 

Şi  câtră  Adam  an  iii : 
Eu  toTq  si  cera  de  la  tine, 

Fii,  ci  TOT  fi  din  tine ; 
8i-{  d^  mii  Bpre  aMultare, 

Find  en  tnpărat  mare. 
Atonce  Adatn  zisă  Ini 

Vrănd  si  faci  voe»  Ini : 
D«-voîn  ţii,  ri  tM  Ba  fii. 

Precum  vrei,  aşa  si  fii ; 
Nnmal  sft  mS  laţi  In  pace, 

S&  lucrea  precum  îm  place. 
Ltr  Satana  Iau  zis 

Şi  Ini  Adam  răspunsă ; 
Bine  iXcti^  şi  vii  face, 

Să  lucrez  precum  tţ  place, 
De  mii  da  şi  mit  scrisoare, 

Ca  ai,  aibu  încredinţare ! 
AtancI  Adam  au  râspnnsu, 

Şi  cătri  Sataoa  zisS: 
Dar  en  carte  un  ştiu 

Ca  ţii  zapis  să-ţ  scriu. 
AtnncI  Satana  răspunsă. 

Şi  cătră  Adam  aşa  zisă : 
Vino  încoace  dup&  mine 

Ca  să  te  învăţ  pie  tine. 
Şi  fOcănd  o  cărămidă, 

Pre  eu  mefteţuffti  făcută. 
Zisă  lut  Adam  să  o  ea. 

Să  f  put  palma  prt  ta. 
Adatn  după  ctpusă. 


bf  Google 

â 


LITEBATDHA  POPDLARi  EOMiKi 


Rămasă  iteălitură  serieă  ; 
Adom  pre  fîit  luT  vănzitiid, 

Tr^maşuloI  d&odu-f  pre  eT. 
IiT  Satana  luSnd. 

Zapisul  acela,  pcindn-l  ţi  gândind, 
Unda  îl  va  pune 

Sfi-l  aaonnzi  fo&rto  bine. 
Iar  la  Palestina  este, 

O  petră  cu  mtxe  veste ; 
Şi  acel  zapis  îl  pnsi, 

Intr'acea  «{A  ascunşii, 
8ănt  (?  snpt)  o  petră  mare  lată 

Db  mal  nn  prea  depărtată. 
Şi  atita  diavoli  stămisă, 

Şi  acolo  păzitori  pusă ; 
In  fel  de  telafî  puind, 

Şi  pre  nemere  lăaând. 

Hs.  Damnezeu  cel  sfăut, 

S'an  născnt  trup  pre  pămănt. 
Care  vrănd  să  eă  boteză, 

Ca  Inme  să  Itimineze ; 
An  venit  la  Iordan, 

Despre  păr^e  lui  Dan. 
DedC  el  in  apă  intrând 

loan  să-l  boteze  vrănd ; 
St&tn  pe  ace  petră  mare. 

Şi  cari  o  pfiză  draci  tara. 
Şi  văzând,  o  apncă. 

Şi  in  mană  o  sfXrSmă. 
Iar  Satana  văzând, 


bf  Google 


VERSUL  LUl  ADAM 

Atâta  rftu  M  (Sc&td, 
sa  minnaa  cine  este. 

Omul,  sOD  Dnmnezan  este  ; 
De  Treme  că-1  vede  tare 

Ca  pre  ud  Damnazăa. 
Şi  vre  ca  să-l  ispitesci  cine  este 

Dar  TT8  sft'l  înţaie, 

Nepricep£iida-!i  la  el. 
Că  DnnmezSa  cu  morta  lai, 

Aq  Bdrobit  putere  Iul, 
Şi  an  scos  lohil  lui, 

Pre  Adam  cu  fii  lui ; 
Iar  pre  diavolul  l'au  legat, 

Şi  !n  T&rtar  l'su  aruncat. 


Gonirea  luî  Adam  din  ralu  şi  tânguirea  sa  Înaintea 
porţilor  rajtulol,  plângând  dulceaţa  ce  o  perduae  a 
fost  şi  maî  mult  roditoare  şi  a  dat  naştere  la  o  mul- 
ţime de  c&ntece  de  stea,  eari  toate  variază  aceeaşi 
temă,  adăogăndu-se  la  unele  şi  mângăerea  ce  o  dă  D- 
zeQ  lui  Adam,  cum  că  nu  pentru  totdeauna  va  fi  de- 
părtat din  ralu. 

Noi  posedăm  acuma  mal  Intătu  un  ast-fel  de  cân- 
tec în  manuscriptul  d-lul  Densuşianu  >)  Intitulat  ase- 
menea: Versul  lui  Adam,  apoi  îl  posedăm  în  trei  va- 
riante într'un  manuscript  de  cântece  de  stea  din  anul 
1821,  care  se  află  în  posesiunea  noastră  *).  Aci  în 
cântecul  cel  d'ăntăiu  se  plânge  Adam  cătră  Eva,  de 
aceea  că  părăseşte  ralul. 

')  No.  18  p.  31  -Xi. 

•)  No.  li  pag.  22;  No.  20  pag  27—28  şî  No.  21  pag.  29-  Stt 


b,  Google 


284 LITKBATDBA  FOFCLABJ  BOMJnJl 

Cântecul  al  doilea  este  din  potrivă,  jalea  ralultiE, 
pentru  călcarea  poruncel  M  D-zeu  de  către  Adam.  In- 
sfîrşit  cântecul  al  treilea,  Intitulat :  ,dispdrţire'  este 
tânguirea  lui  Adam,  adresată  raluM,  şi  se  potriveşte 
cu  varianta  din  manuscriptul  Densuşianu,  care  are  ^ 
recenziunea  cea  mal  complectă. 

Afară  de  aceste  variante  manuscripte  mal  posedăm 
şi  unele  tipărite.  Aşa  c&ntecul  de  stea,  din  colecţi- 
unea  lui  Anton  Pann,  care  Începe:  ,Adam,  dacă  a 
greşit*  etc.  ^y 

Alt&  variantă  se  află  între  Colindele  d-lul  Mari- 
nescu  *),  intitulată :  Judecaia  M  Adam,  repeţiîă  apoi 
în  toate  ediţiunile  ulterioare  de  .Cântece  de  stea,'  pu- 
blicate sub  numele  \\iL  Anton  Pann. 

Dar  nu  numai  la  Români  se  găsesc  cântece  de  stea 
şi  colinde  privitoare  la  izgonirea  lui  Adam  din  raiu 
ci  şi  la  Slavi;  Bezsonov  a  cules  o  sumă  însemnată  de 
ast-fel  de  cântece  atât  din  manuscripte  vechi,  cât  şi 
din  gura  poporului  ■).  Hsi  cu  seamă  cele  d'ântălu  au 
o  asemănare  frapantă  cu  cântecele  noastre. 


O  continuare  raţională  a  legendei  despre  Adam  şi 
Eva,  este:  legenda  despre  lemnul  cmceî 

In  singura  recenziune  română  manuscriptă  de  care 
am  putut  da  până  acuma,  adică  !n  .Palila*  urmează 
Intr'adev&r  această  legendă,  imediat  după  cea  despre 
Adam.  Ceea  ce  este  interesant  în  această  legendă,  sub 

<)  £d.  5-a  BucnrescI  1862  No.  18. 
>]  CoUude  ete.  BnciuescI  1851  No.  32  p.  91—92. 
•}Bez8onov:   KalSki  perehojie.  Faadc.   6  Ko.  632-668   pag. 
236 -31i 


bv  Google 


LBMNUL  CHDCn  286 

forma  In  care  o  avem  noi  în  literatura  romană  este, 
că  ne  arată  pe  de  o  parte  învederat  originea  slavo- 
bogimitică,  imediatA,  pe  de  alta  ne  indică  şi  originea 
probabilă  orientală,  de  unde  a  ajuns  la  Slavi  şi  la  Ro- 
mani. Căci  un  prototip  deadreptu  grecesc  saâ  oriental 
nu  s'a  găsit  pană  acuma.  Iar  tndUile  cărţilor  apocrif  spu- 
ne de  a  dreptu  că  legenda  crucă  este  scornită  de  către 
popa  Ieremia  cel  afurisit.  Acest  popa  Ieremia  nu  este 
alt  cine-va  de  căt  însuşi  popa  Bogomil,  fundatorul 
secţrf  Bogomililor,  Unele  trăsuri  s'au  mal  păstrat  în- 
tr'adevăr  atât  !n  textul  slavic  după  redaeţiunea  publi- 
cată de  Tihonravov  *}  (din  sea  XV)  şi  de  Porfiriev  *) 
cât  şi  în  textul  român,  care  se  vede  că'e  tradus  după  acel 
text  slavic.  Mal  mult  se  depărtează  cele  alte  redacţiuni 
slavice  din  sec.  XVI  şi  XVII  publicate  de  aceleaşi ')  şi 
cel  din  sec.  XIV  tipărit  în  estract  de  Veselovsky  *)  după 
o  comunicare  a  M  Jagic'. 

latădect  ce  ne  povesteşte  legenda  romană  întitulată 
.Povestea  lui  Gregorie  blagoslovit  despre  crucea  mân- 
tuitOTuluI  şi  crucile  celor  doi  tâlhari.*  Această  legendă 
se  compune  din  doue  variante,  întocmai  precum  şi  In 
textul  slavic. 

a)  Din  cununa  Iul  Adam,  împletită  dintr'o  ramură 
adusă  d©  către  Sith  din  Raiu,  crescu  nn  pom  minu- 
nat. El  crescu  în  trei  ramuri,  cad  se  uneaâ  de  7  ori 
şi  apoi  iar  se  desfăceail.  Din  acelaşi  pom,  din  care  se 
luase  ramura  pentru  cununa  lui  Adam,  mal  scoase  apa 

')  Loc  c.  I,  308—313. 

>)  F.  69-99  mal  cu  seamS  cea  din  p.  216-220. 
*  rihonrsYOY  I.  p.  306—308.  Porfiriev  p.  101—103. 
")  Solom.  i  KitovraB  p.  172—178.  No.  1. 


.,gnz^=b,G00glc 


286  LITBBATURA  POPULAEi  BOMAsA 

potopului  încă  o  ramură  care  crescu  şi  se  făcu  un  pom. 
Din  acesta  făcu  Sith  un  foc  de  a  pururea,  care  ardea 
spre  pomenirea  lui  Adam.  Acest  foc  era  păzit  de  fiare 
sălbatice,  cari  nu  Iftsa  pe  nimeni  să  se  apropie  de 
dansul.  Când  greşi  Lot,  veni  e!  la  Abraham  şi  vru  să 
se  căiască.  Atuucea  Ii  trimese  Abraham  să  aducă 
tăciuni  din  acel  foc.  Fiarele  cart  păziaQ  focul  lăsară 
pe  Lot  să  ia  acel  tăciuni,  şi  el  se  întoarse  nevătămat  la 
Abraham.  Dar  aceasta  nu  ajungea,  pentru  ispăşirea  pă- 
catului său,  ci  Lot  trebuia  să  sădească  acel  tăcluid  şi 
săi  udă  cu  apa  IordanuluI,ce  o  aducea  In  gură;  nn- 
mal  atuncea  când  acel  tăciuni  vor  înflori.  !I  zise  Av- 
raam,  va  fi  şi  el  ertat  de  păcatul  Iul;  tntr'adevăr  înflo- 
riră ac^  tădunl.  Din  acestlemn  s'a  făcut  crucea  celui 
d'ăntălu  tălher.  Tot  aşa  fu  scos  de  apă  şi  al  treilea  pom 
din  raiu  şi  crescu  lăngă  apa  ^Merra*. 

Pftnă  aci  povestea  ântăla  despre  originea  lemnului 
cruce!  şi  lemnului  crucilor  celor  doi  tâlhari.  Intere- 
sant este  epizodul  relativ  la  Lot  care  se  află  trecut  şi 
In  hronograiiil  nostru  ')  cu  cuvintele  următoare: 

.Aşijderea  şi  Lot  mult  afl  plânsQ  cu  amar  cătră 
Dumnezeii  păcatul  tAu,  ci  aâ  curvit  cu  săngele  său 
şi  dzic  să  fie  mersu  Lot  de  s'au  ispoveduit  la  Avraam 
pentru  acea  greşală,  şi  să  'I  fie  dzis  Avraam  pentru 
acea  greşală,  şi  să  'i  He  dzis  Avraam,  să  inplănte 
trei  tădu^,  şi  să-I  tot  ude  în  toată  vreamea  pană  să 
vor  prinde  şi  să  Inverdzască,  şi  atuncea  va  şti  că  i 
s'au  ertat  greşală.  Insă  acest  lucru  cu  tăciunii,  nice 
in  s<nisori  nu  să   afiă,  nutnai  să  aduce  den  hătrăni 

O  Fol.  13.». 


bf  Google 


LBHSPL  CTLVCJl 287 

poveaste,  carea  şi  noif  o  am  scris  pe  urmă  altora  ca 
să  se  afle*. 

Izvorul  aceatet  ^poveste  din  bâtrănV  cum  se  es- 
priraă  crouicanil  nostru  este  byzantino-oriental.  Fa- 
bricius  ')  a  publicat  textul  grecesc  dupi  un  manus- 
cript al  analelor  cronicarului  byzantin  Glycas.  In  li- 
teratura slarică,  afară  de  legenda  cmcel  de  mal  sus 
se  mai  află  acest  epizod  şi  deosebit  ^). 

înflorirea  lemnulut  uscat,  ca  semn  de  ertarea  păca- 
telor, o  întâlnim  de  asemenea  !n  literatura  populară 
orientală  şi  occidentală.  Cunoscuta  şi  vestită  este  le- 
genda germană  de  Tannkăuser.  O  altă  poveste  de 
lolul  acesta  ne  spune  Gervasius  de  Tilbury  din  sec. 
Xm  tn  cartea  sa,  ,Otia  imperialia, ')*  şi  Liebrecht 
aduce  o  snmă  de  paralele  Sn  anotatiunea  sa  la  acel 
pasagiu  *)  Intre  altele  citează  Liebrecht  şi  basmul 
roDiăn  publicat  de  Schott.  '■)  Fiind  un  basm  roman, 
şi  dovedind  printraceasta  că  această  legendă  a  in- 
trat şi  în  literatura  populară  română  nescrisă,  vom  da 
aci  pe  scurt  coprinsul  acestui  basm,  întitulat :  ,  Po- 
mul ertării  păcatelor.* 

,  Un  pescar  făgădueşte  dracului  că-I  va  da  pe  fiul  săn 
dacă  acela  II  va  da  bogăţie  multă.  Tânărul  plecând 
la  Vad,  îşi  puse  o  rasă  călugărească  cusută  cu 
<^>ucl  de  sus  până  jos.  Pe  drum  ajunge  Ia  o  culă  de 

«(  Cod.  paeudepigT.  Vet.  Teat.  I,  428—431. 
•>   Porfiriev  1.  o.  p.  49  ţi  p.  57—68. 
•;   Ed.  Liebrecht.  HaQQoyer  1856  o.  XXXV  p.  22. 
*)  Ibid.  p.  112.  No.  40-a ;  vezi  ţi  Perger,  Deutsche  Pâanzeii- 
wi^ii  Stnttg.  n.  Oitriaţee  1864  pag'.  284  ano. 

>)  "WHlaschische  MSrclieu  Btnttg.  1845  No.  15  p.  165  nmi. 


bf  Google 


UTERATOBA  POPOLARX  SOMAnI 


taiharf,  carf  îl  primesc  bine,  şi  nu-I  fac  nimica.  Mama 
tâlharilor  auzind  că  se  duce  la  Iad,  roagă  pe  fedfoml 
pescarului  să  întrebe  in  Iad  cum  ar  putea  s&  se  că- 
iască tâlharii  şi  să  dobândească  ertarea  păcatelor. 
Cănd  vine  la  Iad  nu  1  primeşte  dracu,  că<^  ii  vede 
călugăr,  ba  II  dă  chiar  un  zapis  de  slobozire.  Intor- 
cându-se  spnne  tâlharilor  ceea  ce  dracu  î(  a  zis  ca 
răspuns  la  Întrebarea :  cum  poate  un  tăUiEU*  să  do- 
bftndească  ertarea  păcatelor.  Numai  cel  mal  tftnăr  o 
face  adică:  el  înplântă  în  pământ  ciomagul,  eu  care  a 
aăvârfit  cel  ^ânt/Hu  omor,  ţi  îl  udă  cu  apa  adusă  în 
gură  atâta,  până  când  prinse  rădăcini  ^  înflori.  Din 
merele  de  aur  ce  scoate  pomul  acesta,  es  porumbel 
albi.  Văzftnd  cel  l'alţl  tălhart  minunea  aceasta  se 
căesc  şi  eî,  şi  predftndu-se  judecăţi,  sânt  ertaţi.* 

Prototipul  acestor  legende  despre  Inâorirea  unul 
lemn  uscat,  este  fără  Îndoială  povestea  biblică,  des- 
pre bastonul  lui  Aron,  care  Înfloreşte  într'o  noapte. 

A  doua  variantă,  a  legendei  de  mal  sus  conţinută  tot 
acolo,  Întocmi  ca  şi  în  textul  s^bo-slavon  este  Hira 
îndoială  aceea  care  a  fost  prelucrată  de  pi^a  Bogomil, 
Iată  ce  ne  spune : 

,C4nd  zidi  D-zeu  lumea  nu  era  alt-cîneva  pe  lume 
afarăde  dânsul  de  cât  nMm&'iSalanael ;  acesta  din  urmă. 
*  fură  din  seminţele  pe  cari  D-zeu  le  sămăna  pe  pămănt 
şi  le  sămâna  el  In  mijlocul  ralului.  Din  cauza  aceea 
goni  D-zeu  pe  Satanael  afară  din  rf^u,  care  îndată, 
ce  eşi  se  inegri.  Din  acele  seminţe  crescură  <r«î 
ponit ;  unul  al  \\H  Adam,  cel  alt  al  Evel  şi  cel  de  al 
treilea  al  M  D-zeu.  Pomul  cel  d'ântăiu  fu  dus  afară 
din  nJu  de  către  apele  râului  Tîgris,  al  doilea  pom  îl 


bf  Google 


LEMNUL  CRUCII  289 

scoaseră  apele  potopului  şi  '1  duseră  p&oă  Ia  Merra. 
Cu  acesta  îndulci  Moise  apa  amară  din  Merra. 

jCând  voi  împâratuliSolomon  să  zidească  templul 
din  Ierusalim  puse  să  se  aducă  pomul  M  Adam  ;  a- 
eesta  insă  căzu  în  Iordan  şi  se  afundă,  numai  din  în- 
tâmplare fu  regăsit.  Dar  nici  acest  pom,  nici  al  doilea 
pom  care  crescu  pe  malul  Iordanului,  sădit  de  către 
Lot,  nu  se  potriviau  nici  deeum  la  zidirea  templului, 
căci,  când  erau  mal  lungi,  când  mal  scurte  de  cW. 
cerea  măsura.  Atuncea  puse  Solomon  pe  dracii  de  H 
aduseră  al  treilea  pom,  insuşi  din  ralu.  La  rădăcina 
acestui  pom  se  alia  capul  lui  Adam.  Dar  rad  acest 
pom  n'a  putut  fî  întrebuinţat  la  zidirea  templului,  şi 
a  fost  pus  la  o  parte  împreună  cu  cel  l'al^dol.  Când 
veni  Sibila  la  împăratul  Solomon  seaşeză  pe  acel  pom, 
dar  acela  o  arse  şi  ea  prooroci,  că  pe  dânsul  se  va 
răstigni  Mântuitorul. 

.Solomon  văzând  capul  lui  Adam,  strânse  tot  popo- 
rul şi  împreună  lovindu-I  eu  pietre  grămădiră  movila 
ce  se  numeşte  .Lithostroton.* 

Se  ştie  că  era  credinţa  generală,  începând  de  Ia 
primii  secoU  bH  creştinătăţii,  cum  cjl  capul  lui  Adam 
se  află  sub  muntele  Golgatha,  pe  care  s'a  răstignit 
Mântuitorul,  zicându-se  ast-fel,  că  Mântuitorul  s'a  să- 
vârşit chiar  pe  acela,  care  a  adus  cel  d'ăntăiă  păcatul 
în  lume.  Această  legendă  se  esplîcă  prin  numele  Gol- 
gatha, saîl  mal  bine  Golgaltka,  care  însemnează  ia 
limba  ebraică:  căpăţână,  de  sigur  după  figura  munte- 
lui, care  se  ailă  aproape  de  Ierusalim.  Fantasia  reU- 
gioasă  ajutată  de  I^ende  esistente ,  a  esplicat  nu- 
mele, zicănd  cum  c&  căpăţână  e  a  lui  Adam.  Litera- 

■43t»tt,  ut.  pop.  icB.  19 


.,gnz^=b,G00gIc 


290 UTEBATPRA  FOFCLARl  ROMJMĂ 

tura  respectiră,  fJlră  esplicarea  acestei  legende,  s'a 
strâns  de  Fabricius  '■) ;  textele  slave  s'aQ  pomenit  de 
Jagic'  ').  Aceea^  legenda  o  cunoaşte  şi  d.  Creangă, 
după  cnm  îmi  spune,  dar  nu  Işl  aduce  aminte,  dacă 
o  cunoaşte  din  citit  sau  din  auzit. 

Cu  drept  cuvftnt  a  observat  Veselovaky »)  că  lem- 
nul cruceî  este  adus  după  această  legendă,  de  către 
dracii  din  raJu,  ceea  ce  se  esplîcă  prin  rolul  ce  joacă 
demonii  In  credinţa  bogomilică,  şi  prin  lipsa  de  respect 
ce  aâ  avut  el  faţă  cu  crucea.  De  altă  parte  pomenirea  lui 
Satanael,  care  singur  pe  lăngă  Dumnezeu  esistă  încă  de 
Ia  zidirea  lumel,  nu  poate  să  aibă  de  c&t  aceeaşi  ori- 
gine, fiind  espresiunea  cea  mal  clară  a  dualismului 
bogomilic.  Aceste  amândouă  pasagie  lipsesc  în  varian- 
tele occidentale. 

Adăug&nd  pe  lângă  aceasta  şi  observaţiunea,  că  şi 
legendele  solomonice  aduse  din  Orient  ati  fost  }n  spe- 
cial cultivate  de  aceeaşi  sectă,  avem  legătura  cu  un 
cerc  intnis  de  legende,  eu  care  a  putut  veni  şi  acea- 
stă legendă  din  Orient,  cu  toate  că  pftnă  acum  n'avem 
acolo  de  cat  urme  răslăţite  .membra  disjecta.' 

Despre  Sibila,  de  care  se  vorbeşte  în  mod  sporadic 
Intr'această  poveste,  vom  vorbi  mal  pe  larg  eu  oca- 
ziunea  legendelor  solomonice,  unde  Işl  are  locul  său 
natural,  fficănd  parte  integrantă  dintr'un  şir  însemnat 
de  poveşti  şi  legende. 


1)  Cod.  Psendep.  V.  Test.  I,  56-6 
•)  Arehiv  f.  si.  Phiiolog.  I,  90  No. 
■)  L.  c.  p.  171  nnn. 


bf  Google 


CAmŞIAVEL.LAMEH. 

Biblia  ne  spune  că  amândoi  au  adus  jertfe  luî  D-zeu, 
■că  D-zeu  a  priimit  jertfa  luî  Avei  şi  a  respins  acea  a 
lui  Cain,  din  care  cauză  Ctiin  supărat  pe  frate-sat),  se 
-sculă  asupra  M  şi'l  omora,  pe  când  se  aflau  amândoi 
la  câmp. 

Pentru  un  cititor,  cu  băgare  de  seamă,  se  naşte  în- 
trebarea, cum  a  ştiut  Cain  si  omoare  pe  frate-său,  de 
oareMje  pană  atuneea  nu  murise  încă  nimeni  şi  Cain  n'a 
putut  să  ştie  nict  de  moarte,  nici  de  omor  ?  La  aceas- 
tă întrebare.  Iată  ce  ne  răspunde  literatura  noastră 
apocrifă.  Mal  ăntăiu  Hronograful^),  ea  textul  cel  mtd  ve- 

,Ce  să  miră  (Cain)  cum  va  face  ca  să'l  omoare  (pe 
Avei)  şi  să'l  piarză  de  pe  faţa  pământului,  că  pană  a- 
tuncea  nu  era  moartea  în  oameni,ce  nu  ştiea  Cain  cum 
-ari  face  perîre  frăţine-său  lui  Avei.  Iar  odată  viindtl 
Avei  cu  oile  aproape  de  unde  plugăriea  Cairi,  şi  era 
locul  pietros  cu  stânci;  Iară  oile  cum  era  unele  culca- 

»)  Fol.  7  a. 


.,gnz*=b,G00gIe 


292 LIRATKRURA  FOFDLARI  ROMAnI 

te  pre  supt  poalele  stâncilor  la  soare,  iar  altele  s'att 
foştii  păscând  precumu-î  obidiaiul.  Iară  Diavolul  s'aii 
filciit  în  chipul  unui  ţap  şi  s'au  suit  într'o  stâncă,  şi  cu 
coarnele  au  iopinsfi  o  piatră  asupra  otlor  şi  aă  lovit  pe 
o  oae  şi  o  au  omorât  în  Ioc.  Iar  Cain  văzând  aşea  au 
ştiut  şi  el  cum  ar  omora  pre  frate-sâu,  şi  s'au  dus  de 
au  luat  o  piatră  şi  o  au  ascunsu  la  un  loc  şi  au  m&rsu 
de  chemă  pre  frate-său  şi  au  mărsu  cu  voroavft  a- 
mândol  pană  la  locul  unde  au  ascunsa  piatra,  şi  luând 
piatra  au  ueîs  pre  frate-său  acolo  şi  i  vărsă  sângele 
precum  îî  arătă  diavolul.  Şi  au  făcut  Cain  acolo  7gre- 
şali:  întâi,  că  au  mâniat  preD-dzăâ;  adoa,căauiăcut 
jeale  mâne-sa;  a  treea  au  lăsat  fSră  fedtor  pre  mumă- 
sa ;  a  patra,  că  au  scurtat  dzile  frăţine-său ;  a  cincea 
au  spurcat  pământul  cu  sânger  a  şeasea  că  au  minţit 
lut  D-dzău ;  a  şeaptea  au  tăgăduit  despre  D-dzău,  dzî- 
eând:  au  doară  paznic  sintfrateMmieu?* 

Până  aci  Hronograful .  lată  acuma  şi  cum  răspunde  la. 
aceeaşl  întrebare  manuscriptul  nostru  mixt  de  Ia  1800, 
din  care  am  citat  sus  tânguirea  lui  Adam  şi  zapisul  dat 
de  dânsul  Diavolului.  Partea  ântăie  acestui  manus- 
cript coprinde  Întrebările  fi  răspunsurile  des  pomenite. 
Intre  aceste, În(f-e6anî  se  află  şi  următoarea :  .Cânţi  au 
perit  a  patra  parte  din  lume  ?  Răspunsu :  când  au  ucb 
Cain  pe  frate  său  Avei.  Întrebare :  dar  cine  l'a  învăţat, 
de  Vreme  ci  el  nu  ştiea  să  ucigă  ?  Răspuns :  Diavolul  l'a 
învăţat,  căci  că  fiind  el  uoigaş  d'inceputul  lui,  au  ară- 
tat şi  lui  Cain  cu  chip  de  or&ndueală  ca  acesta ;  că  păs- 
cănd  caprele  pre  lăngă  un  munte  înaltu;  Iar  diavolul 
să  lăcu  un  ţap  mare,  şi  să  sui  de  asupra  petrilor  pe 
munte  şi  răstogoli  o  petră  mare  cu  comele ;  şi  viind 


bfCiOoglc    ■ 


CAIS  ŞI  ATEL.  LAMES 293 

î)etra  in  jos  au  lovit  o  capră  In  cap  şi  aumurit.  Adas- 
tă vâzănd  şi  Cain  ucisă  şi  el  pe  frate  său  Avei.  * 

A  doua  parte,  conţinută  în  recenziunea  Hronografu- 
lul,  privitoare  la  enumerarea  celor  7  păcate  lâcute  de 
CaÎD,  se  regăseşte  totr'un  alt  manuscript  mixt  al  nostru 
de  pe  la  mijlocul  secolului  XVffl  (c.  1750).  Pe  lângă 
.altele  conţine  acel  .sbornic*  între  ^Întrebările  şi  râs- 
punauHle  sale,  cea  următoare :  întrebare  :  care  săntu 
■celi  7  izbănderî  cari  Ie  au  zăs  Dumnezău  cătră  Cain, 
că  de  şapte  ori  să  va  izbândi  pentru  păcatile  Iul  ?  Răs- 
punsul: Intăl  eu  moarte  lui  Avet  pre  Dumnezău  manie; 
a  doa  pre  mumă-sa  tntristă;  a  trie,  pre  mumă-sa  spărîe 
ca  atărpie;  a  patra,  pre  frati-său  omora;  a  cince,  sănge 
drept  vărsă;  a  şasea,  pământul  spurcă ;  a  şapte,  la- 
'dulul  SkiM  parte  de  oameni.  Acestora  păcate  de  moarte 
ii  este  rădăcina  pizma.  * 

Deosebirile  ce  observăm  între  aceste  manuscripte, 
■dovedesc  ceea  ce  am  spus  la  introducerea  acestei  părţi 
a  lituraturel  populare,  cum  că,  cu  căt  tosî  multe  co- 
pil esistâ,  cu  atâta  devine  cea  mal  modernă  mat  sub- 
jectivă,  mal  asimilată  cu  literatura  populară  nescrisă. 
Copistul  adaugă  şi  scurtează  după  plac. 

Ceea  ce  priveşte  însuşi  originea  acestor  legende,  nu 
se  poate  t^ădui  că  ea  e  orientală,  căci  m^  aceeaşi  le* 
:gendă  esistă  şi  la  musulmani,  cu  singura  diferenţă,  că 
diavolul  se  preface  într'un  om,  care  ţine  o  pasere  în 
m&nă  şi  pe  care  o  omoare  diavolul  aruncând-o  pe  o 
piatră  şi  sdrobindu-I  capul  cu  o  altă  piatră;  ast-fel  îl 
Învaţă  diavolul  pe  Cain,  care  urmează  esemplul  dat  şi 
sdrobeşte  cu  o  piatră  capul  lui  Avei,  pe  c&nd  acesta  din 


.,gnz^=b,G00gIc 


294 tlTERATUBA  FOFtlUBi  HOMisA 

urmă  dormea  *)■  'Mal  vecile  este  legenda  rshjnică,  m^ 
petatăapol  de  cronicarii  bizantini,  cum  că  Avei  a  fost 
omor&t  de  Cain  printr'o  lovitură  de  piatră,  şi  tot  aş& 
se  află  tn  Palaea  slovenească  in  redactiuuea  cea  des- 
voltată»). 

Cele  7  păcate  împreună  însă  eu  7  pedepse  se  află  e~ 
numerate  !u  cnniica  byzantină  a  luK  Malalaa,  sau  maT 
bine  in  introducerea  luată  diacronica  luIHaipaxtolos.') 
Nu  tot  In  aceeaş!  ordine,  ci  puţin  schimbată  găsim  a- 
cea  enumerare  într'un  sbomic  slavon  dia  sec.  XVn, 
No.  860  din  bibi.  Soloveţki  publicat  de  câtre  Por- 
firiev  ')  Alt  text  slavic  dîn  anul  1494  s'a  publicat  de 
Pypin^ 

Dorotheus  de  asemenea  pomeneşte  !n  Synopaiaul 
său*)  atât  modul  cum  a  învăţat  diavolul  pe  Cain  să  o- 
moare  pe  Avei,  cât  şi  enumerarea  păcatelor.  De  aci 
conchidem  că  se  află  şi  !n  traducţîa  rom&nă  m^us- 
criptă  din  biblioteca  din  HohenzoUem  Sigmaringen. 

Continuarea  ce  are  această  legendă  în  literatura  sla- 
vică, cum  că  Adam  şi  Eva  au  Învăţat  de  la  doi  corbi, 
cmn,  să  Îngroape  pe  Avei,  hpseşte  pe  cât  ştim  p&nâ  a- 
cuma'  in  hronngrEifele  română,  dar  s'a  păstrat,  puţin 
schimbată,  înlntrebărî  şi  răspunsiuî  de  la  1809  ^  ,In- 

•)  D'HerlNlot,  BibliothJqnB  orientale  sub  verbo  :  „Cabîl". 

1)  T.  ArcIiiT  f.  ilar.  Philologie  voi.  T.  p.  S78.  Porfiriev  p. 
106 ;  Fabric  1.  o.  p.  119  mm. 

"i  Ed.  Bonn  p.  5  li  Fabridtu,  Cod.  paendepîr.  Tet  Tatt.  L  n. 
123—126. 

*i  L.  c.  p.  104. 

^  Bbornik  fol.  B.  t.  Forfirier  L  &  p.  60. 

•)  Ed.  Wlai  1818  p.  fll. 

>)  Pa».  9. 


.,gnz^=b,G00gIe 


CAIN  Şl  iVEL.  LAHEH  295 

treb.  ci  fu  intăiu  îngropat  prepămâtitâ?  Rftsp.  AdamQ, 
candu  au  vrut  sa  Si^roape  pre  fil-său  Avtâtt  nu  ştia 
cum  să'I  îngroape ;  şi  văzură  o  turturea  îngropandu-ş 
pul  Băl,  atuncea  au  Îngropata  şi  Adamâ  pre  fii  său  A- 
vel.* 

Această  legendă  foarte  răspftndită,  se  urcă  cel  puţin, 
pană  în  sec.  V  căci  se  povesteşte  deja  !n  .Capitolile 
lui  R.  Eliezer*  de  pe  vr^nea aceea,  cu  deosebirea  în- 
să, că  nu  este  o  turturică  ci  un  corb,  care  arată  lui 
Adam,  cum  să  îngroape  pe  Avei ').  Tot  aşa  o  apune  şi 
legenda  arabă*)  şi  aşa  s'a  răspândit  prin  multe  lite- 
raturi, pană  câiid  a  ajuns  îu  literatura  slavonă  şi  de 
aei  Ia  noi.  

Cain,  ucigătorul  iratelul  său  Avei  n'a  putut  să 
moară  de  o  moarte  naturală.  Literatura  ebraică  po- 
sede legenda  cea  nial  vedie  despre  moartea  Ini  Cain 
născută  din  cuvintele  luILameh:  .eu  am  nciaun  bărbat 
pentru  ranele  mele,  şi  un  tânăr  pentru  vftnătaele 
mele  ').*  Ce  bărbat  a  ucis  Lameh  şi  ce  tftnăr  ?  Răs- 
punsul la  această  întrebare  este,  legenda  despre  - 
moartea  Ini  Cain. 

înainte  Insă  de  a  povesti  aceasta,  vom  pomeni  alta, 
interesantă  pentru  aceea,  că  face  o  parte  integrantă 
din  recenziunea  română,  şi  pentru .  aceea  că  ne  a- 
rată,  cum  că  legendele  orientale  au  ajuns  In  literatura 
romană    numai  prin  mijlocire   hyzantină    ţi  slavică, 

<]  Pirke  de  R.  Miesu,  cap.  21.  lalknt  I.  §. 88  fol.  11  b.  IL  §925 
foL  IM  b. 

■}  W«i],  Bibliiche  L^enden  d.  Mogelm.  p.  39. 
>)  QeueB.  4  v.  23. 


.,gnz^=b,G00gIe 


296 LITBBATDRA  POPULASi  SOMAMĂ 

Biblia  ne  spune  că  D-zeu  puse  semn  lut  Cain,  peatru 
ca  ver-cine  l'ar  afla,  să  nu'l  omoare  >).  Ce  semn  S  a 
pus  D-zeu  ?  Din  anticitate  dţţja  s'a  răspuns  în  multe 
chipuri.  Unii  ziceau  ca  D-zeu  a  făcut  să  crească  un 
corn  pe  fruntea  lui  ^)  alţi  iar  c&atremurat  din  tot  tru- 
pul, ^i  Iar  alţii  c&  D-zeu  ÎC  a  dat  câinele  spre  paz&  de 
toata  fiarele  >). 

Inlrând  In  literatura  byzantină  s'a  conservat  numai 
tremurarea  ca  pedeapsă  d-zelască;  pe  lângă  aceasta 
de  sigur  sub  influenţa  asemănarel  între  cuvintele  KV< 
şi  Kuu*  (adică  Cain  şi  câine)  s'am^  născut  legenda  ce 
*  o  narează  Dorotheus*)  şi  care  sub  această  formă  a  in- 
trat în  literatura  noastră  populară,  combinăndu-se  aci 
împreună',  legenda  bizantină  despre  Cain,  şi  cea  ori- 
entală despre  Lameh.  lată  acuma  coprinsul  acesta 
legende  combinate,  după  Hronograf  *). 

.Dacă  au  inbătrânit  Lameh,  I-au  perit  vederea  şi  nu 
mai  vedea,  ce  avea  un  posluşnîc  de-1  purta,  şi  când 
vrea  să  tracă  {m!)  eu  arcul,  numai  ce-I  îndrepta  să- 
glala  ta  ce  vrea  să  tragă,  cum  era  orbu  şi  nid  un  vâ- 
nat nu-I  mal  scăpa  denainte-I ;  şi  în  toată  vremea  îl 
purta  acel  posluşnic  la  .vânat,  de  săgeta  şi  hiară  şi 
pasiri ;  şi  nu  le  vâna  să-I  Ge  de  mâncat,  ce  pentru  in- 
brăcăminte  ce  purta  îşi  iăcea  deu  piei ;  şi  pre  atunci 
nice  hiară  nice  pasiri  nu  să  mânca',  ce  de  la  potop  s£ 
mănâncă.  Inblând  Lameh  pentru  desâme  drept  vă- 

')  Genea.  •(  v.  16. 

•;  Midrach  G«nes.  rabba  MCt  22  lalknt  I  fol.  116  g  38. 

■)  Fabridoi  cod.  psendep.  V.  T.  I.  p.  114  unu. 

*)  P.  23—24  ed.  1818. 

',  Fol.  7-a  —  8-a. 


.,gnz^=b,G00glc 


CA!M  Şl  ATEL.  LAMEH     297 

natul  numai  cu  acest  posluşnic,  ce-i  era  de-i  îndrepta 
aiglata  spre  vânat,  şi  audziră  sunet  şi  socotiră  cft  va  fi 
vre  un  vîinat ,  ce  nu  era  vânat,  ce  au  fost  Cain  cum 
îl  blăstamasă  D-dzilu,şineştiindpos!uşmcuI  au  îndrep- 
tat sâglata  spre  sunet ;  şi  cum  au  tras  Lameh  au  şi 
săgetat  pre  Cain  în  inimă,  şi  au  cădzut.  mort  la  pămftnt. 
Atunci  s'au  răscumpărat  moartea  luî  Avei  de  seapte- 
dzăcl  de  ori  mal  cu  asupra ;  Şi  au  şi  priceput  Lameh 
că  n'au  fost  vânat,  ce  au  fost  moşu-său  Cain  şi  s'au 
scărbit  foarte,  şi  au  pus  sS^ata  in  arca  şi  au  s^etat 
pe  poslnanicul  ce'l  purta.  Şi  au  rămas  trupul  osăndi- 
tulul  Cam  neîagropat  în  pădurea  aceea  nelngropat, 
cum  ş'au  agonisit. 

.Iară  din  capul  lui  Cain  s'au  făcut  Sutană  Inpuţită 
şi  izvorăea  neşte  viermi  spurcaţi,  cum  nu  maî  era  pre 
păm&nt;  şi  era  cate  eu  patru  picioare  şi  cu  coade ; 
Iar  capul  şi  urechile  era  ca  de  dobitoc  de  mari  ;  deci 
diotr'acei  viermi  sintu  cânii  precum  să  află  în  scrip- 
tura.* 

Partea  cea  d'ăntâiii  este  întocmai  ou  legenda  rabi- 
nică ')  cu  deosebirea  insă,  că  într'aceasta  din  urmă 
posluşnicul  este  însuşi  Tubal-Cain, nepotullul Lameb ; 
mfd  aproape  este  redacţiunea  romană  de  recen- 
ziunea  lui  Dorotheus ;  Iar  partea  a  doua  e  nutnaî  (n 
Dorofhem;  fără  Îndoială  a  avut  o  inriurire  asupra  a- 
cestd  legende  din  urmă,  afară  de  asemănarea  nume-  . 
Inr,  încă  şi  legenda  sus  pomenită,  cum  că  Cain  capă-    * 


>)  lalcat  1.  c. ;  Sefsr  haiaşar.  v.  prelncrar«a  poetici 
iau !  Das  Bncli  d.  Sag«Q  rmi  Legendea  ed.  B.  Fcfl.  a 
No.  42  p.  199-SOl  fi  anota^iDiula  p.  374  urm. 


.,gnz^=b,G00gIe 


298 LITKRATPBA  POPULABĂ  BOMAkA 

tase  4e  la  Duionezeu  un  câine  ca  pdnUor.  F.  Lieb- 
recht  vorbind  de  Dorotheus  '■)  se  mărgmeşte  la  asemă- 
narea Biinetelor,  făr&  a  cunoaşte  midraşul  şi  parale- 
lele nmâjie. 

O  a  doua  variantă  o  posedăm  !q  manuâ(»iptul  no- 
stru din  1800  unde  imediat  după  povestea  tn  ce  mod 
a  învăţat  diavcJul  pe  Cain  să  omoare  pe  Avei,  urmează 
întrebarea  următoare : 

,Din  ci  s'aA  Glout  câinele?  Rftspunini:  Zic  unii  din 
dascăli  că,  dacă  a  ucis  Cain  pe  fnatcle  a&ă  Avei,  au 
luat  uQ  blăstem  foarte  greu  de  la  Dumnezeu,  că-I  tre- 
bwa  (I)  mana  aceea,  care  i^cuse  ucidere,  căt  nidf  Ia 
gură  nu  putea  să  o  ducă,  şi  umbla  tremiirând  şi  ge-' 
mănd.  Şi  c&nd  fu  Ia  sfârşitul  vieţel  lui,  umbla  ca  o  fiară 
a&lbatecă  pric  băl^  şi  prin  pustii,  şi  '1  s&getă  un  stră- 
nepot al  Iul  orb,  anume  Lameh,  tocmfd  Ia  inimă  şi 
muri ;  şi  trupul  lui  se  împu^  foarte  rău  şi  &ca  nişte 
vermi  mari!  cu  cate  patru  picioare.  Şt  ditr'aceia(!)  zic 
că  s'a  făcut  câinele.* 

Texte  slavone  s'a  publicat  de  Tihonravov  *)  după  o 
Palaeă  din  1477  şi  de  Porfiriev. ')  Dar  în  aceste  a- 
mândouă  redacţiunl  lipseşte  ceea  ce  caracterizează 
redacţiunile  române  şi  bizantine,  adică :  naşterea  căi- 
nelui  din  capul  lui  Cain.  Numai  intr'atăta  se  potrivesc 
toate  intre  dăn&ele,  de  a  atribui  moartea  lui  Cain  stră- 
nepotului sto  Lameh,  care  fiind  orb  a  fost  condus  de 
un  posluşnic. 


1)  Zar  Tolkiknnde,  HtibioBii  1878  p.  8(k 

*)  I,  at— 26. 

*)  Loo.  c  p.  106. 


.,gnz^=b,G00gIc 


CAIN  Şl  ATEL.  LAMBg 2M 

Alt-fel  relatează,  .întrebările  şi  răspunsurile*  din 
1809  moartea  saâ  mal  bine  sfârşitul  hd  Caia^)  ,1.  Qne 
a  fost  însemnat  pre  lume?  R.  Cain.  I.  Dar  pentru  ce 
a  fost  însemnat?  R.  Peatra  ce  a  ucis  pre  frat^'  său 
Avei  pentru  aceea  a  pus  Dumnezeu  în  lună  pre  Cain 
ca  să  vază  ce  r&utătl  s'att  inceput  dintr'ănsu.*  Cre- 
dinţa aceasta,  cum  că  este  un  om  In  lună,  este  foarte 
răsp&ndită.  Grimm  a  cules  o  sumă  însemnată  de  cre- 
dinţe analoage ; ')  intre  acestea  găsim  pe  Cain  In  lună, 
tocmaK  la  ItaJianI  ca  şi  In  ms.  rom&n.  Dante  îl  pome- 
neşte de  două  orî  in  ^Comedia*  sa,  unde  comentatori 
esplică,  că  după  credinţe  populare  poartă  Cain  o  le- 
gătură de  ghimpt  în  spinare. ")  In  credinţa  populară 
română,  poartă  Cain  chiar  pe  însuşt  fratele  său  Avei 
în  spinare,  ca  pedeapsă  pentru  omorul  făcut  de  dansul. 

Pe  cât  ştim  noi  a  înţeles  poporul  român  Incâ  şi  alt- 
fel petele  lunet,  căci  vede  In  Imiă,  sati  un  cioban  cu 
oile,  saâ  după  o  altă  credinţă,  omul  din  lună  este  Sf. 
Gh  eoi^he  cu  balaurul. 

Fiind  de  o  importanţă  maî  mică,  pomenim  num^  în 
treacăt  pasagiele  din  hronograf,  cak  ne  relatează,  cum 
că  Sith  a  fost  izvoditorul  literilor,  că  Nevrod  era  uriaş 
şi  tatăl  uriaşilor,  că  Avram  tuungând  la  cunoştinţa  luî 
Dumnezeu  prin  privirea  lumel,  a  aprins  casa  în  care  se 
aflatt  hozii  la  carî  se  închina  tatăl  său  şi  fraţii  săi,  şt 
alte  de  felul  acesta  răspândite  prin  diferitele  istont 


^  P«g.  16. 

*  1)  Grimin:  Dentache  Hythologie  ed.  2.  voi  I  p.  679—682. 
■)  Ibid.  p.  682 :  acoomodaudoii  alia  hToU  del  rolgo,  cli«  sie 
^^B  maccUe  Camo,  che  iualii  niut  fbicata  di  ipîne. 


b,  Google 


300 LITERATUEA  POPULARA  BQMAnA 

scoase  din  Biblia.  De  altă  parte  lipseşte  la  noi  desvol- 
tarea  poveste!  cum  a  ajuns  Avraam  la  cunoscinţa  lid 
Dumnezeu,  care  este  foarte  desroltată  >)  în  literatnra 
Orientala  şi  !n  cea  slavică. 


t)Pentni  c«&  d'&nt&ia  v.  Beer:  Leben  AbrabAma.  Iisîjnîg. 
1659  ^  peatru  oea  dm  nimă :  Porfiriev  L  c.  p.  66 — 66. 


bf  Google 


MELHISEDEC. 

Ca  personagiu  important  in  viaţa  lui  Abraham  a- 
pare  MeUusedec,  preot  al  luî  D-zeu,  blagoslovind  pe 
Abraham.  Cine  a  fost  acel  Meihisedec?  de  unde  se 
trage,  şi  cum  a  ajuns  să  fie  preotul  lui  D-zea  ?  cu 
atât  mai  mult  s'au  pus  aceste  întrebări,  cu  cât  deja  de 
timpuriu  a  fost  considerat  oareşi-eum  ca  premergă- 
tor sau  prototip  lui  Christos.  Apostolul  Pavel  în  epis- 
tolia către  Evrei  zice :  ^)  .fără  de  tată,  iară  de  mumă 
fără  de  număr  de  neam,  niel  Început  zilelor  nici  sfâr- 
şit vieţii  avănd ;  ci  asemănat  fiind  fiu  lui  Dumnezeu, 
rămâne  preot  pururea.* 

Foarte  bine  a  observat  Porfiriev  ')  că  esîstft  trei 
legende  deosebite  despre  Meihisedec.  Legenda  întăla 
caută  să  ne  dea  o  esplicare,  de  ce  nu  sânt  pomeniţi  în 
Biblia  părinţi  sau  rudele  lui  Meihisedec.  Această  le- 
gendă se  află  în  Paleea  slovenească  din  1434  şi  a  fost 
publicată  de  Pypin  »).  Aceeaşi  legendă  e  reprodusă  !n 
Hronografal  nostru : 

')  C.  7  y.  3. 
»)  L.  c  p.  53. 
*)  Sbornik  f.  19. 


.,gnz^=b,G00gIc 


302 LrrEBATDBA  FOFOLAHA  BOMĂMJ 

.Penlrn  ăsent  Meltudec  (?)  mulţi  să  cludesctt,  cum 
n'aO  avut  nice  tafft,  nice  mumi,  nice  Hac  de  radă. 
Dară  dacă  att  fost  aşea  cine  l'au  (Seat  ?  au  să  nu  hie 
născut  den  pămftntu,  făr  de  sămânţă  de  bărbat? 
Ascultă  să  ştii.  Meihisedec  au  avut  şi  tată  şi  mumă  şi 
rudă  precum  aQ  toţi  oameni  pământeni,  şi  îaste  fecior 
M  Sid  împăratul  Eghypetulul  şi  au  făcut  cetatea  Sân- 
dana.  Iar  pentru  căd  au  fost  părin^  lui  oameni  r£( 
şi  nu  să  trăgea  din  sămânţa  jidovească,  ci  era  din 
tr'alte  sămânţil  şi  credea  în  bodzi,  nu  credea  în  Dum- 
nedzău,  pentru  aceea  nu  lasteîn  număr  cu  cel  direpţi, 
nice  să  pomenea^te ;  ce  să  chiamă  fără  tată,  fără 
mumă  şi  fără  de  nice  o  săminţie.  Iar  Melbisedec  au 
cunoscut  pre  D-dzău,  şi  Iată  că  să  pomeneaşte  împre- 
ună cu  toţi  direpţii;  şi  încă  preot  IvX  Dumnedzău  din 
nălţime  curat  şi  dirept  * 

Izvoarele  greceşti  şi  paralele,  vezi  la  Fabricius  ^ 
dii  Cedrenus,  Simeon  Logotheta,  Glycas  etc. 

A  doua  legendă,  pe  care  am  găsit-o  numat  în  lite- 
ratura slavică  ')  spune,  că  Meihisedec  s'a  născut  In 
mod  miraculos  de  către  Sofonin,  femeea  lui  Nir,  tra- 
teleluINoe,  care  în  toată  viaţa  el  a  fost  stearpă  şi  abia 
la  bătrâneţe  l'a  născut.  Arhanghelul  Mihail  Ia  pe  Mei- 
hisedec de  la  tatăl  său  şi  '1  ţine  în  raiu ,  până  când 
trecu  potopu  şi  toată  lumea  se  înecase,  atăr&  de  Noe 
şi  familia  lui. 

Mult  m^  vestită  şi  foarte  răspândită  este  în  fine  a 
treea  legendă  atribuită  lui  Athanasius  din  Alexandria 

'  L.  o.  J,  325—326. 

')  TihonraTov  1.  c.  I,  26 — 31;  din  done  miuiuecripte. 


bf  Google 


__^ MKLHISEDEC 3^ 

şi  publicată  greceşte  de  cătj%  Mantfaucon,  r^rodusă 
i^K)!  de  Fabridus  >).  Traducerea  slavică  din  secol. 
XVII ')  se  potriveşte  In  tocmai  cu  textul  grecesc,  nu- 
mai ici  colea  a  mal  scmlat  saQ  a  mal  adaus  cMe 
ceva  traducătonil  slav  ;  ime-ori  n'a  înţeles  bine  ca- 
vintele  greceşti. 

Şi  de  aci  şi  de  adreptul  din  greceşte  avem  noî  cele 
doiiS  variante  din  această  legendă  una,  şi  adică  cea  m^ 
nouă  în  literatura  Fomâoă  face  parte  dia  , troparul 
al  13  din  a  trea  peasnă  a  marelui  canon  ce  se  cântă 
joî  a  5  săptămână  din  post,  care  s'au  tâlmăcit  de  Ar- 
chiepiscopul  al  Miraliehiei  loann  din  ostrovul  Lindo.' 

Acest  opocfi/"  s'a  tradus  din  greceşte  cu  hinecuvân- 
tarea  ^Mitropolitulut  Fiwtîamm*  de  câtre  acela,  al 
cărui  nume,  socolindu-se  slovele  ca  numere,  face  768 
adică  pe  către  unu  Anasta^,  şi  s'a  tipărit  pentru 
îDtăla  oară  la  1S12  in  JaşI  sub  titlu:  , Pentru  Methî- 
sedec.  Istorie  şi  taleuire  foarte  minunată  şi  frumoasă 
Preotul  luID-zeu,  împăratul  cel  înstreînattnlre  oameni." 
Ediţia  a  doua  s'a  făcut  la  1848  in  Sf.  mănăstire 
Neamţu  şi  a  treea  la  1863  !n  Bucureşti. 

Coprinsul  acestei  legende  este  cel  următor : 

,La  hotarele  Palestinei  ^a  o  împărăteasă  anume 
Salim,  tot  de  un  nume  cu  cetatea  Salimul,  intru  care 
ea  împărăţia.  Ea  a  născut  pe  Salaad  şi  Salaad  a  năs- 
cut pe  Melhi.  Iar  Melhi  a  luat  de  femee  una  anume 
Salim,  şi  cu  dânsa  a  născut  doi  fii ;  Melbi  şi  Melhi- 
sedec.  Melhi,  tatăl  acestor  fii  era  păgăn  şi  închinător 
de  idoU.  O  daţi  trimese  el  pe  Melhisedec  să  'i  aducă 
")L.cp.  311-320. 
■>  ForTirter  pag.  131  —  136. 


^=b,GoogIe 


LITERATURA.  POPULARI  ROMAnI 


7  viţel  pentru  jertva  Dumnezeilor  săi.  Pe  dram  vă- 
zând frumuseţea  lumel,  socoti  el  Intru  sine,  că  acela 
care  a  făcut  acestea  toate  este  singur  adevărat  D-zen. 
Intorcftndu-se  acasă  încercă  a  aduce  pe  tatăl  săn  la 
aceeaşi  credinţă,  dar  îa  zadar  ;  ba  chiar  Ta  maniat 
Sntr'atâta,  că  acesta  se  hotăra  să  'I  jertfească  ca  să 
împace  D-zeil  săi,  pe  care  i  a  ocăr&t  prin  vorbele  sale. 
In  urraa  aceea  trimese  împăratul  pe  Melhisedec  pen- 
tru a  doua  oară  la  cireada,  şi  intră  de  spuse  împănt- 
teseî  hotărărea  sa.  împăratul  văz&nd  că  muerea  lui 
plângea  cu  amar,  fiind-că  ea  iubia  pe  Melhiaedec  mal 
mult,  i-a  zis,  să  punem  sorţi  şi  pe  cine-va  cădea  soar- 
tea  acela  să  moară. 

Sorţii  căzură  pe  Melhi  şi  '1  gătiră  spre  jertfă.  Intr'a- 
cel  ceas  a  sosit  şi  Melhisedec  cu  viţel.  Esemplul  împă- 
ratului a  fost  urmat  de  mulţi  şi  oraşul  răsuna  de  ge- 
mete şi  planşete.  Melhisedec  neputându-le  suferi  se 
sui  în  muntele  Tavonilul  şi  se  rugă  lui  D-zeu,  ca  să 
prăpădească  acel  oraş  neleţ^uit.  D-zeu  împlini  în  dată 
rugăciunea  lui,  şi  pământul  căscă  gura  de  înghiţi  pe 
toţi.  Apoi  a  locuit  acolo  Meihisedic  şapte  ani  iatre^ 
hrănindu-să  din  mugurii  copacilor  şi  din  miere  săl- 
batică şi  adăpăudu-să  din  rouă  care  cădea  de  sus.  Şi 
fiind  el  gol  ii  s'a  făcut  spatele  Iul  ca  coaja  de  broască 
ţestoasă.  După  acel  şapte  ani  zise  D-zei)  lui  Avraam, 
să  încalece  pe  asinul  său,  să  Ia  îmbrăcăminte  nouă  şi 
să  se  sue  în  muntele  Tavorulul.  Acolo  să  strige  de  tr^ 
ori  cu  glas  mare  zicftnd:  omule  al  lui  D-zeu  celid  prea 
înalt  I  şi  după  al  treilea  glas  va  eşt  din  desimea  co- 
drului un  om  insălbătăcit  înaintea  Iul ,  să  nu  se  spe- 
rie, ci  să  1  rază,  să  1  tae  ui^hiUe  şl  să-1  îmbrace. 


bf  Google 


MELmSBDEC  306 

Aşa  şi  f&eu  Avraam  toate  cate  i-att  fost  porancite  de 
D-zeu. 

,  Iară  sfântul  Melhisedee  dupfi  trei  zile  pogorându-se 
din  muntele  Tavorulid,  şi  Inflnd  un  corn  cu  unt  de 
lemn,  şi  pecetluindu-1  cu  graiul  lui  D-zeu,  a  blagoslo- 
vit pe  Avraam. 

,  Apoi  după  puţine  zile  a  venit  glas  din  cer  zicănd ; 
pentru  că  nimenea  n'a  rSmas  din  neamul  lui  Melhi- 
sedee, pentru  aceasta  să  va  numi  fkră  tată,  fără  mumă, 
şi  nenumărat  la  neamuri,  nici  Început  zilelor  avănd 
nici  vieţi  sfârşit,  ci  ca  fiul  lui  D-zeu  închipuit ,  rămftni 
preot  în  veac'. 

Afară  de  această  redacţiune,  scoasă  întocmai  după 
Originalul  grecesc,  mal  posedăm  şi  o  altă  variantă 
mult  mf^  veche  a  legendei  Iul  Melhisedecj  conţinută 
în  manuscriptul  Academiei,  pe  care  l'am  numit  ,Pa- 
lila*.  De  aci  se  dovedeşte  că  i'am  pus  cu  drept  cu- 
vânt acest  nume,  cădi  !n  tocmai  cu  redaeţiunea  noas- 
tră română  se  află  această  legendă  în  .Paleea"  slo- 
venească  manuscriptul  No.  866  din  biblioteca  Soîo- 
veţki,  după  care  a  publieat'o  Porfiriev  ^), 

Deosebirea  între  redaeţiunea  aceasta  din  .Palila* 
care  a  fosl  tradusă  din  sloveneşte  şi  între  redaeţiu- 
nea de  mat  aus,  care  s'a  tradus  din  greceşte  este  mal 
cu  seamă  cea  următoare :  că  mat  intălâ  se  spune 
porunca  \al  D-zeu  către  Avraam  să  se  sue  în  mâgiu'a 
Thamariel  (!)  şi  acolo  să  îngrijească  de  omul  luif 
D-zeu,  în  modul  sus  arătat.  Apoi  urmează  biografia 
lui  Melhisedee,  care  la  început  se  chiema  numai 

»)  L.  c  p.  222—226. 

OaMm,  ut.  pop.  TOm.  10 


„Google 


306 LITKHATUHA  POPOLABJ.  HOMAMA 

Melhi,  apoi  s'a  schimbat  tB  Mdhiaedec ;  el  era  fiol 
M  Osedec  şi  fratele  lui  SedeC  Cele  şapte  laloviţe  a- 
duce  Melhi  de  la  Galilea,  ca  jerLfă  peatru  bozul  Gron. 
Restul  se  aseamăuă  cu  legenda  de  sus ;  soartea  insă 
nu  cade  pe  cel-alt-frate,  ci  chiar  pe  Melhi ;  muma  lui 
Q  trimete  înainte  pe  Sedee  ca  să  'I  spue  de  hotărâ- 
rea tatălui  săâ,  şi  el  fuge  de  se  retrage  pe  muntele 
Eteon  ce  se  chiamă  mUă ;  oraşul  Salim  insă  se  ca< 
fiindă  în  urma  unvd  cutremur.  Apoi  se  vorbesc  amân- 
doi adică  Avram  şi  Meihisedec  şi  se  închină  amăndol 
lui  D-zeu  înaintea  mâncării ;  !n  urmă  povesteşte  Mei- 
hisedec lui  ^vraam  biograiia  sa  şi  Avram  i  dă  dijma 
din  toate* . 

Precum  am  observat'o,  nu  se  regăseşte,  această 
legendă,  pe  cât  ştim,  de  cât  numiJ  în  PcUeea  slove- 


Curios  este  că  Meihisedec  se  bucură  şi  în  litera- 
tura ebraică  de  o  reputaţiune  foarte  mare,  In  genere 
e  considerat  că  ar  fi  identic  cu  Sem  Jiul  /mî  Noe,  de 
la  care  a  primit  tradiţiunea  religioasă,  şi  el  apoî 
atransmis'o  Iul  laeob  al  cărui  dascăl  a  fost  după  le- 
gendă. Beer  în  cartea  sus  citată  a  cules  toate  pasa- 
giele  ^),  din  Talmud  şi  Midraş;  pe  lângă  aceasta  po- 
meneşte şi  legenda  luî  Athanasius  şi  tradiţiunile  pa- 
tristice. 


')  Loc.  dl.  No.  300  pag.  142  -  145. 


.,gnz^=b,G00glc 


AVRAAM. 

Naşterea  şi  tinereţea  Iul  Avraam  au  fost  obiectul 
actîvităţel  legendare,  din  timpuri  încă  înf^te  de  C3iri- 
stos.  Dn  ciclu  de  legende  s'a  format  de  tunpurîu,  des- 
tinat a  esplica  cum  a  ajuna  Avraam  la  cunoştinţa 
D-zeuluI  adevărat,  cum  s'a  opus  închinărel  de  idoH, 
cum  a  fost  persecutat  de  Nemrod  şi  aruncat  în  cup- 
tor de  foc,  din  care  Insă  scăpă  prin  ajutorul  lui  D-zeu. 
Mal  sus  deja  am  pomenit  după  Hronograful  nostru, 
că  Avraam  a  ais  capiştea  idolească  a  tatălui  său,  apoi 
urmează  tot  în  Hronograf  că  Aran  s'a  aruncat  înăun- 
tru pentru  a  scăpa  bozi,  dar  a  ars.  Intr'această  le- 
gendă care  se  află  şi  la  Syncellus  Chronografia,  reti- 
păritâ  de  Fabricius  •)  avem  o  reminiscenţă  a  legendei 
rabinice,  care  ne  spune  că  Haran  fratele  lui  Avraam 
nu  era  cu  toată  inima  la  credinţă  în  D-zeu,  ci  aştepta 
să  vază  ce  soarte  va  avea  Avraam  în  cuptorul  cu  foc, 
şi  după  reuşită  se  va  decide.  Aruncai  insă  în  cuptor, 
arse  Haran  imediat »). 

')  L.  c,  I,  p.  339. 

«)  Gerviiains,  Otia  ed.  Liebreclit  p.  8  si  «notat.  11  p&g.  76  urm. 
Oruenbaum  în,  Zeilachrift  ă.  Deutach-mort-GlMellacliaft,  voL 
XXXI,  pag.  24a  urm. 


bvGoogîc 


308 LITERATURA  POPULARA  BOmAnA 

Mal  mult  sau  m^  puţin  desvoltală  este  apoi  legenda 
despre  naşterea  Iul  Âvraam,  tinereţea  Iul,  cunoştinţa 
lui  D-zeu  şi  pribegirea  luî  Jn  Palestina  în  apocrifele 
sloveneştl  publicate  de  Tihonravov  şi  Porfiriev.  Ca 
op  special  nu  le  am  putut  găsi  pânft  acuma  în  litera- 
tura romftnă,  afară  numai  acele  urme  cari  s'au  păstrat 
tn  Hronograf. 

In  acelaşi  Hronograf  *)  se  află  o  altă  poveste  tot 
despre  Avraam,  relativă  la  vremea  când  se  afla  el  !n 
Eghipet  la  împâi-atul  Avimeleh. 

.Cmjm  3:  au  arătat  Avraam  zveadovideţ  înainte  liH 
Avemelek  inpărat  la  Eghypt. ' 

.Avraam  av&nd  dar  de  Ia  D-zeu,  ştiea  meşterşugul 
stealelor  şi  tocmala  ceriului  şi  a  zodiilor,  şi  întfti  el  a 
arătat  la  Eghipet  acest  meşterşug  şi  mare  cinste  avea 
la  Eghipteani  şi  i  s'au  rugat  şi  înpăratiU  Avemeleh 
sâ't  înveaţe. 

Iară  atuncea  era  neşte  astronomi  la  Avemeleh  In- 
părat şi  foarte  filosofi  mari  de  toate  lucrurile.  Iar 
bitr'o  dzi  ti  chemă  fnpăratulă  Inainteasa,şi  era  Avra- 
am şi  au  poftit  inpăratulQ  pre  Avraam,  să  tntreabe 
nescai  întrebări  pentru  planite  sau  pentru  altil  ceva. 
Şi  întrebăndu-I  Avraam  au  zis :  oare  putea-va  vrăjea 
sau  ursâta  să  facă  omului  bine  sau  rău  ?  D-zis-au 
unul  dentre  acel  vrăjitori :  nu  poate  la  om  să  mal 
încapă  alt  bine  sau  alt  rău,  iară  de  căt  laste  scris,  ^ 
ursit  pre  ce  zodie  va  naşte  omulâ.  Iară  Avraam  dzisă: 
dară  au  nu  va  putea  Dumnedzău  să  primenească  fieşte- 
ce,  precum  ii  va  fi  voea?  lară^  nu  suferiră  cuvântul 

')  Fol.  lia  cap.  9. 


bf  Google 


lui  Avraam.  Atunci  au  poroneit'înp&ratuia  de  adusărâ 
pre  un  vinovat  de  temniţă,  ce  era  judecat  de  moarte, 
şi  dzisă  Inpăratul,  de  au  căutat  cu  meşterşugul  lor  de 
naştirea  acelui  om,  cum  i-au  înpârţit  zodiea  şi  ursăta. 
Iară  eî  socotiră  şi  dziseră,  că  acel  ora  va  muri  de  foc 
cftnd  va  muri,  însă  curund  nu  va  muri.  Iară  tnpăratul 
au  poruncit  de  l'au  tnecat  Intr'o  apă  mare,  şi  eşi  aco- 
lo vraja  lor  mincinoasa ;  Iară  cuvenite  (!)  lui  Avraam 
au  rămas  adevărate.* 

Urmează  apoi  învăţături  ce  a  dat  Avraam  astrono- 
milor eghiptenî  şi  cum  a  mal  zis  Avraam:  ,ceea  ce 
cred  norocul  şi  dzic  că-I  scria  omului  ori  bine  ori  rău 
cum  dziceţi  voi,  foarte  sânteţi  înşelaţi  eu  firea,  şi  vră- 
jile  lop  cad  mincinoasă,  pentru  căci  cred  în  zodii  şi  în 
vri^I  şi  în  noroc  şi  uită  pre  Dumnezău  cela  ce  Ii  cum- 
p&tiază  toate  şi-i  puternic  a  face  şi  bine  şi  râu ,  ei  li 
îaâte  găndul  spre  noroc  şi  spre  zodii;  zodiile  înblă 
după  tocmala  eerîuluî,  cum  sint  tocmite  de  D-zău, 
îarti  omul  îşi  pierde  sufletul  cu  nedeajdea.* 

Tocmit  această  credinţă  !n  noroc,  vrSjI  şi  zodii,  în 
contra  cărei  ae  lupta  deja  Avraam,  după  legendă,  s'a 
înănţinnt  în  toată  tăria  pană  în  ziua  de  astăzi. 

Aceeaşi  poveste  se  găseşte  în  hronograful  lui  Ha- 
martolos  din  a  cărui traduc^une  alovenească,  a  publicat 
Porfiriev,^)  pasagiul  relativ  confruntăndu-l  cu  textul 
grecesc,  şi  anotănd  deosebirile.  Redacţiunea  romană 
este  cam  scurtată  faţă  cu  originalul  slavo-grecesc. 

Mult  mal  veche  de  căt  chronica  lui  Hamartolos,  este 
credinţa  că  Avraam  .ştiea  meaşterşugul  stealelor  şi 

•)  Ii.  c.  p.  262—256. 


.,gnz^=b,G00gIc 


310 LITERATORA  POPULARA  BOMĂSiC 

tocmeala  ceriului  şi  a  zodiilor'  şi  că  el  ar  fi  arătat  a- 
cel  meşterşug  EgyptenUor.  D^a  îogephus  o  pomeneşte') 
precum  şi  voroava  ee  a  avut  cu  astronomii  eghiptei^, 
apoi  Alexander  Polyhistor ;  Syncelus  zice  că  Avraam 
a  arătat  Egiptenilor  meşterşugul  calendarului.  Toate 
notiţele  relative  aH  fost  adunate  de  Beer ')  şi  Pabri- 
dus'). 

Intercalaţiunea  despre  modul  cum  a  dovedit  Avraam 
minciuna  prezicerilor  după  zodii,  are  o  analogie  în  po- 
veşti medio-evale,  dar  cari  aii  scopul  tocmai  contraria ; 
adică  de  a  dovedi  adevand  prezicerilor  astrologiee, 
întocmai  cu  credinţele  acelor  timpuri.  Aşa  se  spune 
de  Noatradamus  vestitul  astrolog  francez: ') 

,Plimbăndu-ae  o  dală  eu  domnul  de  Florinville,  vă- 
zură în  curtea  castelului  doi  purcel,  unul  alb  şi  altul 
negru.  Întrebat  ce  se  va  întâmpla  cu  d&nşii,  răspunse 
Nostradamus : ,  Noi  vom  mftnca  cel  negru  şi  lupul  va 
mânca  cel  alb*.  Pentru  a'l  desminţi,  porunci  Florin- 
ville, să  se  taie  porcul  cel  alb  şi  să  se  gătească  pentru 
cină.  Pe  eftnd  bucătarul  gătea  pe  acel  purcel,  intră  In 
cubnieunlup  ce-1  ţinea  pentru  a-1  domestici,  şi  mancă 
o  parte  din  acel  purcel.  Bucătarul  fiindu-I  frică  de  stă- 
p&i,  se  apucă  şi  găti  pui-celul  cel  negru.  Cănd  şezură 
la  masă,  zise  de  Florinville  către  Nostradamus:  .ve^ 


»)  Antiqnit  I,  8,  2. 

»)  L.  c.  p.  26  ş!  No.  2.S3.  p.  78  No.  837,  si  p.  91  No.  978  nim. 

•)  L  p.  860—377. 

*)  iEclaîrcisMmeiit  dea  TâritablsH  qnstramg  de  maistre  Michel 
NMtradamoH.  ParÎK  1666  p.  40.1a:  P.  L  iBcob.  CoiioMl^  des 
BdenccB  occoltes.  Parii  1862  p.  260—261. 


.,gnz^=b,G00gIe 


că  not  m&ncăm  purcelul  cel  alb,  şi  lupuluu  se  va  mat 
atinge  de  dânsul."  ,Ba,  respunse  Nostradamus,  noî 
mâncăm  cel  negru.  *  Cercetânduae  m^  de  aproape,  aflft 
de  Florinville  cum  3'a  petrecut  lucrul,  şi  că  Nostrada- 
mus avea  dreptate,' 

A  doua  varianta  este  iocaliaată  In  Germania,  unde 
slujeşte  ca  esplicare  pentru  herbul  familiei  Sehaff- 
gotscb.  In  herbul  acestet  familie  se  ailă  şi  un  miel, 
şi  iată  cum  eapUeâ  legenda  originea  acestui  miel : 

,Şez&nd  o  dată  la  masă  cu  mulţţ  prietini  al  lut,  în- 
tr^ă  contele  Hans  Ulrich  de  Schangotscb  pe  un  invă-- 
ţat  al  lut,  ce  şedea  asemenea  la  masă :  de  ce  moarte  va 
muri  ?  După  multă  luptă  spuseacela,  ,  că  va  muri  prin 
fer.'  Pentru  a'şt  bate  joc  de  prevestirea  magistrului, 
trimese  Hans  Ulrich  să'I  aducă  un  miel,  şi  !ntrebă  Iarăşi 
pe  acel  magister  ce  e  soartea  mielului  ?  Magistrul  răs- 
punse: ,va  fi  mâncat  de  lup.'  îndată  porunceşte  contele 
bucătarului  său,  să  pregătească  mielul  pentru  cina. 
Dar  în  zadar  aşteaptă  toţi  meseid  să  se  aducă  mielul, 
căd[  un  lup  domesticit,  care  întorcea  frigarea  tn  curte 
deja  de  mulţi  ani,  se  apucase  de  mancă  mielul'  *)  în- 
tocmai aşa  s'a  şi  împlinit  şi  cea  l'altă  prevestire,  şi  prin 
aducere  aminte  s'a  pus  mielul  în  herbul  familiei. 

Moartea  Ini  Avraam. 

Redacţiunea  cea  mal  veche  romană  a  legendei  des- 
spre  moartea  lui  Avraam  s'a  publicat  de  către  d-nu 
Hăsdeu,  tXcând  parte  din  , Codex  Sturdzanns,  de  pe 

>)  I.  Kem :  Schleiîens  8ag«»,  Leg«iideu  nud  Oescliicht«ii.  Bres- 
Ua  a.  a.  (1867)  p.  20—23. 


.,gnz^=b,G00gIe 


312 LITBRATUKA  POTOLABl  ROMĂhI 

la  sfârşitul  sec.  XVI  (ante  1600)  •)  Alăturea  cu  textul 
romfln  a  mal  publicat  şi  texf  ui  slavic  (bulgar)  dintr'un 
manuscript  al  Archir^  Statului,  din  sec.  XVI  desco- 
perit de  D-nia  sa.  Ne  mirăm  însă  cum  a  scăpat  eu  ve- 
dere publicaţiunea  lui  Tihonravov  *)  incU  a  scris  ,  că 
,texttd  sclavie  ai  aeesttâ  legende  întru  cât  stitn  noi, 
fiind  până  acum  inedit  U  piiblicâmjaţă  injaţă  de  cel 
românesc  ') 

Comparând  aceste  doue  texte  slavice,  vedem  că  a- 
ceea  publicată  ded-nu  Hăsdeu  reprezintă  o  recenzione 
scurtată  şi  trunchiată,  de  oare  ce  nu  ne  spune  nimica 
despre  modul  cum  a  murit  Avraam;  adică  lipseşte  toc- 
mai partea  cea  mal  importantă  şi  care  e  şi  mal  des- 
voltată  in  recenziunea  a  doua  slavică.  Mal  fragmentar 
încă  şi  este  textul  roman,  publicat  de  d-nu  Hăsdeu, 
care  şe  potriveşte  întocmai  cu  textul  slavic  alăturat 
nesocotind  miel  diferenţe. 

Dar  pe  lângă  acea  redacţiune  scurtă  sau  trunchi^ 
posedem  noi  şi  redacţiunea  cea  desvoltată,  in  dom 
copil,  amandoue  posesiunea  noastră.  Copia  întăla  e  co- 
prinsă  ÎQ  Sbomicul  nostru  de  pe  la  mylocul  sec.  XVIII 
(c.  1750)  *)  1|  foi,  )a  început  insă  lipseşte  o  foae,  doue 
şi  tot  atâtea  la  sfârşit ;  cea  ce  se  poate  lesne  controla 
prin  copia  a  doua  întreagă,  ce  o  posedăm  in  Sbomicul 
nostru  de  la  1813.  '•)  De  oare  ce  copia  mal  veche  se 
potriveşte  întocmid  cu  cea  modernă,  şi  coprinde  în  sine 

■)  CnY.  din  bătrâni  II.  p.  189-  194. 
")  L.  c  I.  p.  79—90. 
*  Loc.  cit.  p  187. 
*)Fol.   101—113. 
»)  Fol.  98—112. 


bf  Google 


MOARTBA  LUI'ATBAAM 318 

^i  redacţiunea  cea  scurtă,  vomda  aci coprinsul acestei 
legende  dup&copia  cea  moderna.  Cercetări  detaliate  a- 
supra  raportului  Intre  diferitele  redacţiuni  şi  eopU  nu 
intra  in  cadrul  descriere!  repede  literare  de  faţa.  Tit- 
lul redacţiunel  din  1813  este:  Vteaţa  părintelui  nostru 
cel  drept  Avraamil  scrisă  după  Apocalipsi  cu  cuvinte 
frumoase  foarte,  în  loc  de  moartea  părintelui  ete, 

,  Avraam  avea  locuinţa,luI  iăngăDiea  cea  neagră,  In- 
tru răpaosul  ce  veniea  drumurile,  ca  să  priimească  pe 
streini  şi  călătorii.  Apropiindu-se  vremea  moartei  sale, 
chemă  D-zeu  pe  Arhanghelul  Mihail  şi'l  trimise   la  A- 
vram  să'l  preoţească  de  moarte,  âjungănd  la  dânsul 
ff  apuse,  că  vine  de  la  cetatea  cea  mare,  tiind  trimes 
de  către  înpăratul  cel  mare,  să  zică  prietenului  său 
Avraam,  să'şl  gătească  toate  ale  casil  luî,  şi  că  înpă- 
ratul îl  cheamă.  Gătindu-ae  Avraam  să  se  întoarcă  cu 
acel  strein  din  satul  unde  'I  aflase  îngerul,  vru  să  adu- 
c&  cai  să  încalece,  îngerul  însă  îl  opri  zicănd,  că  se  fe- 
reşte sălnealece  pe  vită  eu  patru  picioare,  ci  mat  bine 
se  duseră  pedestri  până  la  casa  Iul  Avraam.  Pe  drum 
trecură  înaintea  unul  chiparos  tnalt,  care  strigă  de  o 
dată  cu  glas  de  om;  Sfânt,  sfănt,  sî&all  .  .  .  domnul 
D-zeu  te  chîamă,  părinte  Avraame  !  Apropiindu-se  de 
curte  şezură  la  vorbă;  Isac  văzu  pe  îngeni  şi  cunoscu 
cft  nu  e  om  pământean  şi  alergă  de  se  închină  înain- 
tea Ini.  Apoi  aduseligeancuapâ  şi  Avraam  se  sculaşi 
,  spală  picioarele  streinului,  şt  plftnse  pe  când  îi  spăla.  Isac 
pl&nse  de  asemenea  şi  îngerul  plânse ;  lacrimile  înge- 
rului se  făcură  pietri  nestimate.  Apoi  porunci  Avraam 
fiului  său  să  gătească  masă  bună  şi  doue  paturi,  una 
pentru  dănsu  şi  alta  pentru  streinul.  Atunci  se  sui  Ar- 


.,gnz^=b,G00gIe 


314 LITBBATDRA  POPUIARA.  BOMĂtll 

hanghelul  la  D-zeu  şi  zise  că  nu  poate  Ră  spue  lui  Av- 
raam  de  moarte.  Iar  D-zeu  Q  răspunse,  că  va  trimite 
un  vis  lui  Isac  prin  care  H  va  arăta  toate  şi  Arhanghelul 
să'I  tălcuească  visul,  ca  Avraam  să  poate  îngriji  de 
toate ;  Kar  îngerul  să  măDâuce  cu  elC  la  masă. 

.Noaptea  arată  D~zeu  liJ  Isac  în  vis  pomenirea  mor- 
ţii luî  Avraam,  şi  Isac  se  sculă  şi  seatămăde  gatul  ta- 
tălui său,  plăngănd  cu  amar.  Şi  Isaac  îi  spuse :  ,ea 
văzidu  Intr'ac^astă  noapte  era  soarele  şi  luua  deasu- 
pra capului  mieu,  şi  zot^Hle  (!)  răshirate  şi  luminate 
şi  ceriul  deschis  si  eumăreselieam.  Şiiată  un  bărbat 
luminos  ca  soEtrele  să  pogoră  diu  ceriu  şi'm  luă  soa- 
rele din  capul  mieu  şi  să  sui  în  ceriu  şi  eu  rămăseiu 
jahuc'Arhai^helulletălcueşte  visul,  arătând  că  avenit 
ceasul  morţii  Iul  Avram  şi  că  el  vrea  să  i  ea  sufletul. 
Atundf  se  rugă  Avraam  de  dânsul,  ca  sâ'l  Ia  cu  tru- 
pul să  vază  loate  lucrurile  lumii  şi  tot  norodul,  apoi 
se  va  supune  morţii.  D-zeu  zise  Arbaughelulul  să  Ia 
carul  heruvimilor  şi  să  înalţă  într'ânsul  pe  Avraam  ca 
să  vazătoate.Inălţându-sevăzumultloament  chinuin- 
du-se,  Iar  alţi  jefuind  şi  plini  de  păcate  şi  el  rugă  pe 
D-zeu  ca  pământul  să'I  înghite  şi  să  cază  foc  din  cer 
peste  dânşii.  D-zeu  ÎI  împlini  dorinţa,  dar  spuse  în  a- 
ceeaşl  vreme  ArhangheluKiI,  să  întoarcă  carul,  ca  A- 
vraam  să  nu  mal  vază  norodul,  că  altmintrelea  ar  prAr 
pădî  toată  lumea ;  şi  aşa  intoarse  carul  către  uşa  ce- 
riului celui  d'ăntălu.  Acolo  văzu  Avraam  doue  căi,  una 
largă,  şi  altă  strâmtă  şi  înaintea  lor  şedea  un  om  cu 
firea  înfricoşată  ;  şi  când  vedea  el  suflete  multe  pe  ca- 
lea largă,  rănite  de  îngeri  plângea,  cu  acele  suflete  In- 
să ce  venea  pe  calea  cea  strămtă  se  veselea :    acesta 


bv  Google 


MOARTEA  LUl  ATRAAM 315 

era  Adam  care  plftngea  sufletele  păcătoşilor  şi  se  bu- 
cura de  sufletele  drepţilor. 

,Apoî  mfd  Y&zu  un  om  lucind  ca  focul,  având  o  car- 
te mare  înaintea  sea  şi  îngerî  scria  ispitele  şi  miloste- 
niile oamenilor  şi  cumpftnea  sufletele :  acela  era  Avei 
fiul  Iul  Avram,  care  judecă  sufletele  oamenilor  pană  la 
cea  din  urma  judecată.  Aşa  mal  vede  şi  altele  şi  este 
readus'la  pământ ;  aci  vine  moartea  la  dansul,  însă  In 
chip  strălucitor  ca  să  du'1  sperie.  Avram  voi  să  vază 
faţa  adevărată  a  morţii,  şi  el  se  arătă  luî,  cu  capul  de 
zmeu  tn  şapte  chipuri,  !n  patru  spre  zece  feţe  de  foc 
şi  cu  multă  groază,  aşa  încât  au  murit  atuncea  de  groa- 
za el  7,000  de  oameni ;  apot  s'a  schimbat  iar  moartea 
cum  era  înainte. 

,In  fine  se  înduplecfi.  Avraam  să  îngrijească  de  casa 
luT  şi  să  se  gătească  de  moarte.  Apropiindu-se  clasul 
morţii  zise  moartea  M  Ayra^nivino  de  'mlsărutămâ- 
na,  şi  cil  această  sărutare  îl  dedeşi  paharul  cu  otrava 
morţii;  In  momentul  acela  sosi  Arhanghelul  Mihailcu 
mulţime  de  îngerî  şi  luă  sufletul  lui  Avram ;  şi  pe  Av- 
ram îl  îngropară  Isac,  Sarraf!)  şi  toţi  vecini  cu  jaJe  ma- 
re fn  Diea  cea  neE^ă'. 

Manuscriptul  se  termină  cu  cuvintele  unuUtoare : 

,DecI  şi  noi  iubiţUor  mi^  fraţi  şi  pravoslavnicilor 
cre^tini\  vecinii,  părinţii  noştri  eă'i  cinstim,  călătorii 
streinii  să'I  priunim  etc. 

Această  .moralisatio*  se  adresează  câfre  cetitori 
pravoslavnici  creştini,  ceea  ce  e  foarte  Interesant 
pentru  o  carte  anathematizaiă  fi  (zfurisită  de  biae- 
rica  orthodoxă  anume,  şi  era  foarte  răspândită  prin- 
tre Bogoroilil,  ceea  ce  însă  n'a  relevat  D-nu  Hăs- 


bf  Google 


316 LITERATDKA  POPDLAHA  BOMAWA 

deu  de  loc.  RoM  ce'I  joacă  Arhistratigul  Mihail  se  es- 
plică  prin  predilec^iiuea  ce  au  avut  Bogomilil  tocind 
pentru  acest  inger.  In  literatura  romftnfl  a  ^uns  de 
sigur  dintr'un  manuscript  slavon  bulgar  saQ  şerb.  Nu 
In  toate  detidiele  se  potriveşte  redacţiunea  lui  Tihon- 
ravov  cu  redacţiunea  rămână,  amăndoue  Insă  se  trag 
de  la  o  origină  comună. 

Originalul  grecesc  din  care  s'a  scos  traducerea  sto- 
venească,  este  pană  acuma  inedit,  manuscriptul  se  află 
la  Viena  ^)  In  literatura  orientală  nu  găsim  nimic  care 
să  corespunză  un^  apocalypse  a  Ini  Avraam  numai 
unele  detalie  se  aîi&  acolo  aşa  d.  e :  că  D-zeO  n'a  voit 
să  arate  lui  Avraam  moartea  în  chipul  el  cel  groznic ') 
sau  că  Avram  a  murit,  sărutat  fiind  de  D-zeu  *). 

Căt  despre  înălţarea  sa  în  cer,  încă  cu  Hrea  trupeas- 
că, se  vede  că  Influenţat  asupra  acestei  legende,  le- 
genda despre  moartea  lut  Moisi,  care  asemenea  se 
opune  îngerului  morţii  şi  moare  sărutat  de  D-zett.  Pe 
timpul  vieţel  sale  Insă  el  a  fost  în  cer  şi  a  văzut  toate 
ce  vor  fi.  Legenda  aceasta  despre  moartea  lui  Moisi,  o 
găsim  mal  întăiu  In  comentariul  lid  Pseudojonatlun 
h  Deuteronomium  c.  33  apoi  s'a  desvoltat  şi  a  ajoas 
o  carte  deosebită,  compilată  şi  redactată  cel  mult  !d 
secol.  X.  Mal  cu  seamă  dacă  comparăm  dialogul  între 
Avraam  şi  Arhanghelul  Mihail  şi  apoi  cu  moartea,  ca 
dialogul  între  Moisi  şi  Samael  îngerul  morţii,  devine 


')  T.  Fabridiu  L  o.  1.  p.  il7~il8.  ţi  Hatdeu  1.  c  p.  tSl. 
■)  Weil:  Legenden  dec  Museloiănim,  p.  98.  Hammir:  BoseoBl 


bv  Google 


MOARTEA  LUl  ATRAAH 


analogia  frapantă  fntre  aceste  legende.  Textul  ebraic  ' 

s'afpublicat  in  msi  multe  rânduri,  latineşte  a  fost  tra-  ' 

dua  şi  editat  de  Gaulmin  *)  şi  apoi  de  Gmirer  *).  ,. 


1]  De  vita.  et  morte  Morag  libri  tras  Paria. 

*)  Prophetae   veteres  pseadopigraplii  ed.  Gfrarer  Stntgsrf  1840 
p.  330— 362. 


.,gnz^=b,G00gIc 


MOISE 

In  literatura  slavă  şi  bizantină  urmează  după  apo- 
crifele privitoare  la  Abraham,  un  şir  întreg  de  apocrife 
relative  la  visul  M  lacob  la  losif  în  Eghipt  şi  mal  cu 
seamă,  diatele  pseudepigrafice  acestor  din  unnă,  edi- 
tate greceşte  de  Fabrieiiis  şi  slavoneşte  de  Tihonravov 
şi  Porfiriev. 

Noi  pomenim  acestea  toate  în  treacăt,  fiind  că  panS 
acuma  n'am  reuşit  a  Ie  găsi  şi  româneşte  ;  dar  nu  ne 
îndoim  că  cercetări  continue  ne  vor  aduce  cunoştinţa 
şi  de  manuscripte  române  până  acuma  neconsiderate 
sau  necunoscute  cu  totul. 

Legenda  ce  o  avem  noi  după  aceste  este  un  epizod 
din  viaţa  lui  Moise. 

Hronograful  nostru  '■)  ne  spune:  ,lară  odată  ea 
(fata  luî  Faraon)  l'au  dus  (pe  Moise)  la  tată-său  Ia  în- 
păratulil  şi  văzăndulQ  aşa  curat  şi  frumuşelîi,  l'au  luat 
în  braţă,  şi'I  dezmerda  ca  pre  un  pruncii.  Iară  el  aâ'n- 
tinsă  şi  luâ  corona  după  capul  înpăratulul,  şi  o  dede 

1)  Fol.  23b. 


.,gnz^=b,G00gIe 


ţ^oa.  Pentru  adastă  a'au  scărfoit  înpăratul  şi  vrea  să'I 
omoară.  Iar  fata  lui  Faraon,  mama  lui  Moisi,  dacă  au 
audzit,  au  mărsu  şi  au  dzis :  înpărate !  să  nu  faci  acest 
lucru  să  omori  copilul,  că  el  easte  nepriceput  ca  un 
prunc,  şi  de  nu  mă  credzi  inpărăţiea  ta  că  nu  să  pri- 
cepe, să  pul  ÎQtr'o  tipsie  galbeni  şi  'n  alta  cărbuij  a- 
prinşl,  şi  pune  înaintea  copi(lu)luI,  să  ispiteşti,  şi  a> 
tund  de  se  va  Unde  la  galbeni,  vel  vedea  că  să  pri- 
cepe. Iar  de  să  va  tinde  la  foc  Ia  jeratec,  vel  vedea 
Inpărăţiea  ta  că  laste  brudiu.  Şi  ispiti  Faraon  cu  a- 
<âasta  de  au  pus  de  o  parte  gEtlbi(nl),  de  altă  parte 
cărbuni  aprinşf  şi  ce  vru  Dumoedzău,  s'aii  intins  copi- 
lul şi  aii  luat  cărbuni  cu  mânuşiţa  lui  şi  bagăndu-1  în 
gură  ş'au  arsu  limba  şi  dintr'aceea  el  au  grăit  fălcav 
sau  gângav,  până  la  moartea  lui.  Iară  Faraon  dacă 
văzu  aşea,  el  au  credzut  că  laste  un  pruncu  brudiu, 
şi-I  să  potoli  mâniea.  * 

Sfârşitul  acestei  legende  ne  esplică  cauza  de  ce 
s'a  scornit.  De  oare-ce  se  zice  în  Biblia,  cum  că 
Moisi  era  gângav  sau  zăbaenic  cu  limba,  a.  venit  apoi 
fantasia  legendară  şi  a  esplicat  cum  să  poate,  ca  Moisi, 
care  trebuia  sâ  fie  desăvărşit  în  toate,  să  ailae  o  lipsă 
firească. 

Aşa  se  şi  află  m^  cu  acelaşi  cuvinte  deja  în  Ge- 
nesis  rabba  din  secolul  al  V.  •)  apoi  în  Sefer  h^aşar 
^î  deacolo  în  aşa  numită  .Cronica  lui  Moisi*  com- 
pilată în  limba  ebraică  cel  mult  !n  sec  X.  din  le- 
gende mult  m^  veche,  apoi  înJalkut  *)  singura  deose- 


')  Cap.  I.  ai  11. 
»j  fol  26-*,  §  16( 


.,gnz^=b,G00gIe 


LITERATUBA  FOPOLAEJl  BOhAnI 


bire  ce  esistă  intre  aceste  redacţiuni  şi  cea  r 
este,  că  in  redacţiunea  ebraică,  vine  litrul  Ga- 
bril  şi  mâna  lui  Moise,  pe  care  o  tindea  el  către 
galbeni  o  Împinge  către  tipsia  cu  cărbuni  ^).  Tot 
aşa  se  află  această  legendă  şi  în  literatura  muha- 
medană  care  a  împrumutat-o  cuvânt  din  cuvănt  din 
literatura  rabinică  *),  Din  Orient  a  ajuns  în  litera- 
tura bizantină  şi  de  o  parte  in  cronica  Iu!  Doro- 
theus  »)  şi  de  altă  în  literatura  slavonească.  Textul 
slavon  publicat  de  Tihonravov  *)  este  mult  mal  de- 
svoltat,  epizodul  nostru  se  află  acolo  îndată  la  în- 
ceput »)  şi  se  potriveşte  mal  mult  cu  redacţiunile  ori- 
entale decftt  eu  cea  română,  eâdi  şi  acolo  ae  po- 
meneşte de  îngerul  Gavriil,  care  împinge  mana  co- 
pilului către  cărbuni. 

Ba  ce  e  mal  mult :  Valaam  vrăjitorul ,  de  care  se 
vorbeşte  numai  în  redacţiunile  orientale,  ei  care  nidt 
nu  se  pomeneşte  cu  această  ocaziune  de  Dorotbeus, 
joacă  şi  In  redacţiunea  slavonă  acelaşi  rol  de  sfelnie 
al  lui  Farao  ca  In  cele  orientale.  Ceea  ce  qe  dovedeşte, 
c^  izvorul  legendei  romane  trebue  căutat  în  HronograJiU 
slavon  şinu în  MmeMijdeundeescoasă acea redacţiune 
slavică  publicată  de  Tihonravov.  Mal  aproape  de  re- 
censiunea  română,  dar  foarte  prescurtată  este  varianta 


<)  EdiUtfi  latineşte  de  Gaulmin  apoi  de  O&oerer. 
•)  Weil:  Biblische  Legenden   det  Uuselmaeniwr  p.  Iii— 143.. 
Hwnmer)  Rosenoel  I,  p.  88—89. 
•)  p.  iâ  unn. 
*)  L.  o.  I,  p.  2.33— 26S. 
^  P.  235—286. 


.,gnz^=b,G00gIe 


MOIM îffll 

din  Pal^ea  publîQatA  d«  PoţfimY  >)  Itar  mtere- 
sant  este,  căsoşaslă  Legeadfi,  a  ixtini  în  lilAratnm 
pc^uiară  serbeaBcâ,  unde  se  .epune  qft  Gonataniino-  ■ 
pole  a  foBt  .zjţliUl  de  ua  iicior  ^fi  impărat  gfiml  decAlre 
tatăl  său,  căruia  i  a  luat  asemeDea  coroana  din  cap, 
şi  care  apoi  când  îl  iepitii:^,  Unse  EBăsa  la  iipraii  cu 
aur  şi  nu  Ia  cea  cu  cărbunJE  ?). 

Cu  aceea^ocaziuQemalCcQmiinicănisdi^  un  ^t  epi- 
zod ctin  lirpnografele  noastre,  interoHitit  peo^  oele 
zise-  maT  «j»,  e^Bd  Torbfam  de  legeoda  lui  Adiam  şi 
de  toîagiil  luIMoiei.  Precum  am  ^ăzwt  ma(  sua  eate 
izvorul  acelei  legende,  o  apoc^lipeS  grecească,,  atti- 
bmtă  lui  Moiei,  care  spune  cam  că  iiiod  el  pe  montele 
Sinai,  vede,ea  eft  zic  aşa,  tntâele  întftoplftri;  ale  ome- 
nireî.  O  reHiiniscenţă  de  aeea  legendă  s'a  păstrat  şi 
Sn  hronografeie,  şi  lat  texbjl  reltUiv  la.  acea  Legendă ') : 

,Şi  în  loatâ  vremea  sjcoIq  in  pustie  'i  să  arăta 
ArhapghelaJ  Gavriil,  şi  i  ^puflea,  cw»  aâ  (Scot  Dnimie- 
dzău  lumea,  de  început  ceiWfl  şi  pământal  eu  toate 
podoabele  cereşti  şi  pămanteşfl,  şipreouBnfitraiDniBae- 
dzău  pre  om,  şi  cum  s'au  îrQulţit  îo  laaie  aamuaut',  â 
cum  a&  (bt  Dumsedzău  ia.  lume  potop,  da  an  îaoecat 
toate  trupurile  pre  pământ  şi  cum  afl  filcnt  oamenii 
turnuia  ceia  de  piatră  să  «  sue  In  Cerfu,  şi  eum 
s'au  dezmeticii  şi  s'au  pierdut  limbile ;  şi  peoţni  oa- 
menii cel  vechi  î-au  spus,  care  cm»  sa.  fost  şi  ane 
că^  ani  au  trăit;  şi  acolo  I-fi»^UB  &igeruloum  vaisă-ri 

')  L.  c.  p.  229—230. 
*)F.  H«8am      '    ~  ' 
70-871. 
■)FoL   24  b 

OwMr,  Ut  pop.  rom. 


bf  Google 


322  LITERiTUBA  POPDLABi  EOMAnA 

dea  Dunmedzău  fărie,  să  scoată  pre  noroduIQ  Ii^  Izrail 
de  la  fighipet,  şt  cum  -va  liia  jiravila  â»  la  Damaedzău 
şixa:aBeulta'  ^e  dansul  toată  seminţiea  jidovească 
Şi-l  arătă  tn^aral  tocmealile  cerititnl,  şi  stihiile  şi 
tocuala  -  stealelof'-şi  namărul  şi  altă  toată  ioţriep- 
dEanea.'"  .  ■ 
■  GDedQDti  de  firisosa  mal  demonstra  pe  larg  Originea 
orientală  a  acestei  legwide, care  se poatecdnadera  ca 
eirimOBulapoeaUp8ului;'tmmtă  atâta  observăm,  că 
legendele  rabinice  pomenea  deâ  de  vederea  profeti- 
că.aliiiEMoiBe,  atăt  a  lucrărilor  tiîtoare,  cWşialu- 
cnirîlor  trecute  ce  te  a  văzut  d;  cănd  era  In  6eT  să 
priimească  tablele  legel. 

Pomenim  acutaa  de  matina  sau  depălnea  cerească 
care  după  legendă :  ,  cine  ce  pofUea  la  inima  sa,  or 
ce  fflHa  de  bucate  sau  băutură  aşa  să  făcea  In  gura 
lui'.  *).  Mal  pe  laJ-g  despre  aceasta  legendă,  care 
precum  cred,  a  influenţat  (M&t  legenda  medi»-evîJă 
a  stnlid  Graal,  am  tractat  în  Gcirniama  Iul  Bartsch  ■). 
O  altă  legendă  ^)  spune,  că  Moise  s'a  rugat  de 
D-ae»«ă  varfl  faţa  lui,  ceea  ce  D-zeu  nU-I  îngădui, 
du-  nutnal  lumina  lut  o  văzu : 

.larftMoisi  de  frica  luminii  s'au  apucata  o  pia- 
tră din-  mantele  Sinaet  şi  să  topi  piatra  ca  dtara,  şt 
s'an  vărătiMoisi' In  {datrS,  de  i  să.cunoaşte  locul  şi 
tipoeul  ţAnă  astă^^.  *      ' 

Până:  acirnia  n'am  ■  dat^  de  izvorul  acestei  legende, 
care-poate  că''şl  a- luat  naştere  din  cuvintele  biblice : 

■)  Hronografol  fol.  29-b. 

?QcirnuuiU,  atfris.  nana  hn  XDL  (XXV^  18S0  pag.  â8e-rS89. 
Sronogr.  fol.  32-a. 


bv  Google 


Exod.  33, 22 :  ,şi  va  fi,  când  va  trece  mărirea  mea  te 
volu  acoperi  cu  m&oa  mea,  te  volu  pune  In  spărtura 
acelei  st&nclt,  şi  te  volu  acoperi  cu  mftiia  mea  pană 
■ce  volu  trece..  O  legendă  talmudică  spune,  că  acea 
sp&rtm^  a  Fost  peşterea,  unde  mal  pe  urmă  9'a  adă- 
postit proorocul  Ilie,  şi  unde  asemenea  a  văzut  pe 
D-zeu  trecând  !n  vântul  cel  lin.  Legenda  mat  adaugă 
«ă  acea  crăpătură  In  stăncă  era  oăt  un  ac,  căci  alt- 
mintrelea nici  Moise  nici  Ilie  n'ar  fi  putut  să  stea  a- 
colo  de  lumina  cea  mare. 


.,gnz^=b,G00gIe 


326     '  UTBBlTUltA  POPUmtA  BOKiNl 

ca.adeyftratfi&idjoţţ^e  n^ţlC'fraţt,  ce  pretiaâitnprQoiift 
cu  dânsul  moştenirea  tat&lut  lor. 

Am  puteaoi&ri  n^iwmftţat^FMl  qiUtelcx*,  â(ţ<^  am 
voi  s&  cutegţiffl  aci  ,tQaţQ.uripele  Jegeodelor  sobiwooice 
jinUiteralura  pop!Lilar&  română,  cea  sorisă  ^.cof. ne- 
scrisă. Itţţr'i^n  studiu  special  yom  revoţâ  maî  cu  seamS- 
^upra,  jprbşţ  fiarelor'  oare  se  buquiă  de  o  reputa- 
ţiţmş  (Qaiţe.nvifa  Iq  (^.edinţele,  popiţlai^,  şi  care,  pre- 
cum o  vQm  dempn^tra,  nu  ,eşte  all>,Gev9  de  ebX  le- 
genda sblom^ică  deepce  Şainţr.   .  , 

Afară  de  aceste  urme  sporadice  şi  indirecte  avem 
însă  în  hronografele  noastre  o  legendă  nu  mal  puţin 
importantă,  atribuită  de  ţi  dreptu  luî  Solomon,  adică 
legenda  despre  regina  Sava,  născută  din  povestea  Bi- 
bliei >)  că  regina  Sab^I  a  venit  Ia  Solcmon  şi  a  recu- 
noscut inţel^jcîunea  lui  ce^  înall^.  Legenda,  din  par- 
tea el,  aîjpQpodobit  iqsăfoartemult  venirea  reginei  Sava 
şi  a  adăogat  şi  îqtr^ărl  isteţe  ale  el  la  cari  răspunde 
Solomon,  şi  ast-tel  ea  recunoaşte  agerimea  minţâ  sale. 
Iată  cum  ne-o  povestesc  hronografele  române  '): 

.Aşijderea  era  o  împărăteasă  anuiue  Sava,  ce  se 
dzicea  elineaşte  .Sivila*  împărăteasă  mare  delamar^ 
ginea  pămănti:dul,  unde  lEiste  aurul  cel  scump  ce  să 
chiamă  Su6r.  Şi  dacă  au  audzîb  de  atâ|a  înţălepdune 
a  lui  Solomon,  s'au  sculat  cu  multă  aveare,  tot  de  aur 
scumpQ,  şi  de  pietri  dopHte,  şi  de  dulceţi  scumpe  şi 
au  purces  cu  puteare  mare  şi  au  vinit  la  Ierusalim  şt 


')  fol.  i 


bf  Google 


- SOLOMOS 327 

aâuQâ]i4u-şc!  cu  SolomoD  î^părat^lDCfipiir^^  y<m>vi 
tot  de  inţălepdune şi  pilde  adftaci;  şicAte  tftlqurl l'aâ 
întrebat  Sîvila  împărăieasâ, ,  toate  cu  .tocmeala  InţJi- 
lepf^i^iî  i  le-au  râspims  prea  îoţăleptul  Solomon.  Şi 
5^  alină  iiiinia  Sivilii  despi:e  toate  lucriuile,  <âtp  au 
întrebat  pre  Solomon,  ^pentru  eă  şi  Sivija  era  în\&- 
llaptă,  atâta  c^t  şi'glţl  împăraţi  de  pe  la  margiwa  pă- 
mântului trimitea  de  întreba  sfat  şi  învăţătuii&.de  la 
d&fisa.  ItirâSiviladEicăaudziaşea.şivădzu  ej^nu poate 
.fţrinde  întru  nemre  înaintea  Inî  Solomon,  încă  I'au  mrf 
ispitii  o  dată  să  şi  mal  vadză ;  adusă  cq  sinţ  feate  co- 
rale tinere  şi  copîC  tineri, de  potrivă  bu  featele,'  şi  po- 
runci împărăteasa  de  Ie  rătedzară  părul  tuturor  !n- 
tp'un  chip  şi  capiilor  şi  featelor,.şi  i  îmbrăcară  totîn- 
tr'un  port  şi-!  adusără  înaintea  împăratului,,  şi  a  tot 
sinatuî(  ^  dzise  Siyila  r  împărate !  voia  să'ml  spui,  djen- 
tre  aceşti  copil,  cari  sânt  l"eţJ  şi  carîsînt  feale  ?  Iar  So- 
lomon,.mult  s'au  mirat  de  aclagta  şi  dzăsâ  de  le  dea- 
dără  apă  pre  mâni,  să  să  speale  înaintea  Impăi^atulul ; 
şi  spălându-Bâ,  în  loepricepu  împăratql  Solwnon,  cari 
sănt  feţi  şi  care  nint  feate,  că  feţii  să  spăla  pre  mănl 
şi  pre  obraz  apăsat  şi  tare,  Iar  featile-  să  spăla.!iDişor 
şi  smearin. 

,Şj  dzisă Solomon  de-Ialeasără  deosăbişi.triraisără 
de-t  cercară,  şi  fu  adevărat  cuvântul  liri  Solomon  în- 
parat ;  pentru  care  mult  s'au  mirat  Sivjla  înpfirătea- 
sa,  şi  au  dzis  întru  audzul  tuturor:  mal  multe  vădzulu 
cu  ochii  miel,  decât  audziu  ca  ■  urechile  meale  pentru 
Solomon  Inpăratul.  • 

Isvorul  cel  mal  vechîu  acestei  legende  est6  Comen- 
tariul agadicBcrisla  cartea Esterei cel  mult  însec.  V.  în 


.,gnz^=b,G00gIc 


328 UTBRATUBA  POPULABJ  BOlCiNl 

limba  arameă.  Legenda  română  Insă  este  prescnir- 
tâta ;  cftct  U  lipseşte  la  Incepnt  povestirea  cum  a  tri- 
mes Unpăratul  Solomon  o  pasere,  ca  sol  la  r^ina  Sava 
^  ap4^  cum  a  primit-o  Împăratul  Solomon,  şez&nd 
îbtr'un  palat  de  »ticli ,  întocmai  [h^cwu  se  află  In  li- 
teratura mohamedână,  începănd  de  la  Instigi  Ccn^mil, 
.^i  apoT  In  literatura  slavonă  Tot  ajj^a  lipseşte  ^  o  sumă 
de  olfflilitnri!  fp.  ispite  cari  sftnt  enumerate  In  acele  li- 
teratutl. 

Ce6a  ce  priveşte  tnsâ  acea  întrebare,  ea  se  mal 
află  Iii  Midr&ş  i^le  »)  şi  la  Glycas  to  Analele  partea 
Il-a  6d.  Bonn  p.  343  »). 

In  rencenziunea  slavonă  publicată  de]TîhoDravov  ea 
se  găseşte  de  asemenea  ■)  dar  diferită  de  testul  roman 
şi  de  oele  greceşti  şi  ebraice.  Vesselovsky  In  cartea 
sa  a  cules  amandoue  rencenziunl  slavice  şi  le  a  tratat 
acolo  *}  Insă  prea  pe  acurt.  In  Iftuntrul  cărţii  a  obser- 
vat Insă  foarte  bine  legătura  ce  esistă,  Intre  aceste 
întrebări  isteţe  şi  alte  de  felul  acesta  din  literatura 
populară  universală,  In  special  din  cea  slavică. 

Fără  îndoială  a  intrat  de  acilnT^afa  lui  Esop,vinde 
Esop  a  luat  locul  împărătesei  Sava  şi  se  întreabă  cu 
filosofiit  eghipteni,  mal  aceleaşi  întrebări,  pe  care  B  gă- 
sim în  literatura  solomonică. 

De  altă  parte  mtd  atragem  atenţiunea  şi  asupra 
basmuluK:    ,Zefirinu  cel  frumos*  din  colecţiunea  Iul 


>)  Ulcnt  n  fol.  161  d  §  1086. 


bf  Google 


Arsenîe  *)  care  se  pare  că  nu  este  alt  ceva,  de  cât  însăşi 
legendele  solMnonice  reduse  la  b  singură  poveste.  Mat 
multe  din  elementele  caracteristice  acestui  ciclu  se 
reg&sesc  în  acel  basm ;  se  înţelege,  schimbate  ţi  schi- 
nomosite  Indftt  deiine  adesea  greu  ale  regăsi  prototi- 
pul; căci  nu  este  un  prodoct  omogen,  ci  precum  se 
poate  des  observa,  şi  mal  cu  seamă  la  basm  e,  este 
rezultatul  cotUopirel  b  mtă  multor  elemente  luate  din 
diferite  părţi. 

Elementele  ce  par  a  sta  tn  legătură  cu  legendele 
soldmoiiice  sftnt  următoarele : 

,Roşu  Imfiărat,  trimete  soli  la  Verde  împărat  cu  po- 
runca să  ghicească,  care  din  eeî  trei  viţel  aduşi  e  mal 
mare,  care  e  mgloclu  şi  care  e  mal  mie.  Aceţtf  viţel 
semăna  unu  cu  ălttd  ca  parc'ar  fi  unul.  Fata  împăra- 
tului spune  Iul  Zefirin,  care  se  afla  în  temniţă,  ce  nă- 
paste a  căzut  asupra  lor.  Zeflrin  Insă  o  sKtueşie  să 
facă  trei  grămezi:  una  de  grâu,  una  de  orz  şl  una  de 
meln,  şi  să  vază,  care  viţel  va  merge  la  grftu,  acela  e 
mal  mare,  care  se  va  duce  la  orz  este  cel  mijlociu  şi 
care  se  va  duce  la  melH  e  cel  mtd  mic.  Aşa  făcu 
Roşu  împărat  şi  s'a  găsit  că  a  zis  adevărat.* 

Se  vede  clar  că  nu  este  alt-ceva  decât  întrebarea  Im- 
p&rătesel Sava,  cudeosebireaDumaI,căîn1ocdeoameni 
a'aa  pus  viţel,  şi  în  loc  de  distingerea  secsulul  e  vorba 
de  distingerea  vărstel;  Întocmai  ca  într'unbasmungu- 
resc,  •)  unde  însă  trei  cal  alblau  luat  locul  viţeilordin 


1)  Voi,  II  p.  Bl  umi. 

>)  Stier.  ITogariache  Miirclien  tind  Sa^n.  Berlin  1860  No>  3. 


.,  Google 


330 tlTSHATDBA  POPCLABJ  ROHAhI 

basmul  român.,  Inlr'uD  basm  buddhistic-Ubebm  ')  tri- 
meteuD  ifupărat  la  o  fată  âoueepe,  cate  se  asemeneaâ 
Intocioal,  ca  să  spue  <we  dîa  ele  e  muma  şi  care  e 
mfuizul  Fata  foarte  isteaţă  le  dă  4^  m&ncare  şi  recu- 
noaşte pe  aceea  ca  muin&,  care  dedea  fănuj  cel  mal  faun, 
cu  botul  el,  în  partea  celei  atte  epe  Âceeaşt  fată  re- 
cunoaşte secsul  a  doi  şerpi,  pun&ndu-I  în  l&nă.  Şar- 
pele bărbătesc  se  tot  svârcolea  pe  lână  fără  a  se  pu- 
tea linişti,  pe  cfljid  şarpele  femeeac  se  iocolăceşte  şi 
se  culcă  pe  lAnă.  A  treea  ispită  tiimisă  .de  căU^  impă- 
.  râtul  este,  să  spue  care  este  capul  şi  care  este  rădăci- 
na unuî  toiag  l^al  de  groa  din  toate  părţile.  Fata  pu- 
ne bastonul  in  apa  şi  partea  de  cătră  răd&cina  se  cu- 
fundă mal  mult,  peoănd  partea  de  cătrăvărfse  ridică 
ceva  mal  sus. 

întocmai  aşa  este  şi  întrebarea  a  doua  în  basmul  ro- 
mân; aci  recunoaşte  Verde  împărat,  după  sfatul  dat  de 
către  Zefirin  fetei  de  împărat, .  printr'aceea,  că  eJ  a- 
ruDcă  toiagul  în  aer,  şi  pe  care  vârf  oade  acela  este 
vârful  mal  spre  râdicină.  Diferenţa,  într'aeestea  precum 
se  vede  este  numai,  că  acolo  ae  face  prob^  în  apă,  şi 
aci  !n  aer,  şi  că  în  legenda  tibetană  ş'au  schimbîit  ro- 
lurile :  locul  împăratului  Solomon  l'a  luat  o  fată.  is- 
teaţă şi  locul  Împărătesei  Sava  Ta  luat  un  împă- 
rat. Tot  aşa  se  povesteşte  şi  în  basmul  unguresc. 
Până  aci  se  potriveşte  şi  basmul  roman  din  colecţia 
fraţilor  Schott,  întitulat  :  ,Albu  împărat  şi  Roşu  Împă- 
rat*. >) 

1)  DumglnD,  edit.  tibetou  «  german  de  Schmidt  c  23  p.'  190 
—191. 
•)  No.  9  pag.  125—135. 


bf  Google 


SOLOMON ^ 

Trecem  acuma  peste  epizodul,  că  vine  o  săgeată  a- 
ruDc^ti  de  la,  RoşÂ  împărat,  pe  care  era  ecris  să  ,o  în- 
toarcă tot  aşa  de  Iiţte  precmn  a  venit,  (jeefţ  ce  ^  Eaoe 
Zefipin. 

Tot.  uşa  trecem  ţi  peste  câlitoria  lui  Zefirin  la  Roş 
împărat,  care  era  însoţit  de^ol  tovarăţ^  ascmeaea  cu 
dânsul;  acolo ,  dovedeşte  el  Iarăşi  pătrunderea  îtiţelep- 
ciunel  sale,  şi,  se  apropie  de  legenda  Iul  Hamlet.  Noi 
am  tractat  acest  epizod  în  altă  parte  ^)  mai  pe  larg. 

fPiind  acolo  Ia  Roşu  împărat  mărtmiseşte  Zefirim 
că  el  a  întors  săgeata  cu  atĂta  putere,  încât  a  pătruns 
chiar  zidul  palatului  şi  era  aproape  să'l  rănească  pp 
împăratul , însuşi.  împăratul  supărat,  pregăteşte  o  ţea- 
pă, ca  Bă'l  tragă  intr'ănsa.  Zefirin  insă  trimisese  carte 
la  Verde  împărat,  ca  să'îtrimeaţă  oştirea  într'ajutor  şî 
ea  să  fie  îmbrăcata  inlrelfelurîde  porturi;  o  parte  să  He 
îmbrăcată  în  haine  ro^it,  a  doua  în  liaine  ne</re  şi  a 
treea  în  haine  albe 

„După  aceea  fu  Zefirin  dus  la  ţeapă,;  în  acelaşi  mo- 
ment se  văiiu  venind  oştirea  lui  Verde  împ3xat,  cea 
îmbrăcată  în  ro^iă  şi  tot  poporul  începu  a  arăta  ar- 
mata ce  înainta.  Zefirin  însă  zise:  popor  nesocotit!  nu 
vezi  că  focul  te-a  cuprins.  După  aceea  veni  cea  îm- 
brăcată in  negru.,  şî  Iarăşi  zise :  nu  vedeţi  că  întâlu  a 
fost  foc  şi  acuma  cărbuni.  Trecând  şi  aceasta  se  ivi 
cea  îmbrăcată  in  alb  ş'atuiţcl  lară^  zise :  aţi  văzut  fo- 
cul, cărbunii  Iul  ş'acuma  cemişa. 

>  Ast-fel  surprins  de  armata  lui  Verde  împărat  e  bă- 


>)  Anuar  pentru  laraeliţT  an  V.  paţ. 


.,gnz^=b,G00gIe 


332 UTEEATUBA  POPULARĂ  ROmAMJ 

tut  Roşu  Imp&ratâ  şi  Zefirin  se  întoarce  cu  isbftnda 
acasă,. 

Acest  epizod,  care  se  află  tub  forma  de  baara  ^  la 
SerM  unde  ae  numeţte  Zefirin  de  a  dreptu  Solomon, 
corespunde  unei  din  cele  m&t  importante  legende 
80h)monice  din  dclul  slaronesc.  Este  legenda  hil  Solo- 
mon ji  Chitovras,  care  după  aceea  a  ajuns  povestea 
ţfurulul  Solomon  yi  Fitr.  Aci  se  spune,  cum  că  Chito- 
vras respective  Por  a  venit  de  a  răpîtfemeealul  Striomon 
şi  a  dus-o  !n  ţara  lui.  Solonion  ae  ia  după  dânşU  şi  po- 
runceşte oştirea  sa,  să  vie  aMio  şi  să  se  ascunzfi  nu 
departe  de  oraş. 

,In  oraş,  vine  Ia  palat  şi  este  imediat  recunoscut  de 
către  împărăteasa  uevaslalul,  careapueându-l,  îl  pune 
Intr'o  ladă  pe  care  se  aşează.  Cănd  vine  Împăratul 
Por,  ea  îl  arată  şi  'î  spune  să  omoară  îndată  pe  Solo- 
mon, cădt  altmintrelea  !l  va  înşela  prin  Inţelepdtunea 
sa.  Dar  împăratul  Solomon  H  zice,  să  nu  uite,  că  şi 
el  a  fost  un  împărat  mare  şi  de  aceea  se  roagă  să-I 
omoară  pe  spânzurătoare.  DucSndu'l  la  spânzurătoare 
şi  suindu-se  pe  scară,  buciumează  SoIom<Hi  o  dată  şi 
partea  oştirel  cea  împăcată  in  alb  se  arată.  împă- 
ratul Por  văzftnd-o  întrebă  pe  Solomon  :  ce  este? 
Solomon  răspunde :  jSănt  îngeri,  ce  vin  să'ml  ta  su- 
fletul. *  La  ^  doilea  sunet  se  iveşte  o^Hrea  îmbrăcată 
în  roş  ^  întrebând  Por  Iarăşi :  cine  este,  ti  răspunde 
Solotnon :  sânt  îngerii  ce  vin  să'ml  la  sufletul.  \ee  cftnd 
se  arătă  partea  oştirel  îmbrăcată  in  negru,  zice  Solo- 
mon :  ,  ăştia  sănt  diavoli  ce  vin  să  *ţl  Ia  sufletul  tău.* 
Şi  în  momentul  acela  năpădeşte  oştirea  lui  Solomon 
peste  toţi  ce  steteaă  acolo,  să  vază  spănzurarea  îm- 


bf  Google 


S6I.OM0K 838 

p&fatuM  SolomoDt  şi  tu  locul  acestuia  se  spftnzurft 
Por  împreună  cu  nevasta  cea  necredincioasa  a  Itnpă* 
ratulut  Solotnon. 

Veselovsky  a  cercetat  In  thod  eminent  aceastlL  le- 
gendă in  toată  intmderea  el,  *)  antlftnd  atăt  forma  mal 
veche,  cât  şi  trecerea  el  In  bylinele  ruseşti,  adică  în 
c&ntecele  epice  populare,  ce  m^  trăesc  păaă  azi  m 
gura  poporului  rusesc.  După  VeseJov«ky  e'a  ocupat  şî 
lagic'  *}  cu  aceeaşi  temă,  arătănd  de  asemenea  trecerea 
et  din  literatura  scrisă  in  cea  nest^să.  Dar  originea 
imediată  a  acestei  legendă  a  rămas  pană  ari  nedes- 
luşită. Esistenţa  el  Sn  literatura  roniănă,  ce  am  d«- 
monstrat-o  noi  acuma,  vorbeşte  pentru  pre.tupunerea 
tul  lagic'  de  a  căuta  şi  pentru  aceasta  legendă,  aceeaşt 
origine  hyzanlino-slavă,  pre  car6  o  au  toate  cele  alte 
legende  solomonice.  Dacă  am  dovedi,  că  această  le- 
gendă se  află  In  manuscriptul  slavo-bulgar  din  sec. 
XV — XVl  al  Archivel  Statului  din  Bucâreştl,  descris 
pe  scurt  de  d-nu  Hăsdeu,  atunci  şi  această  origine  ar 
fi  dovedită,  căci  ceea  ce  lipseşte  pflnă  acuma,  este  e- 
sistenţa  acestellegende  într'up  manuscript  provenind 
de  Ia  Slavii  de  Sud  de  la  Bulgarii  sau  Serbii,  dar  din 
nefericire  este  d,  Hăsdeu  prea  laconic  In  descrierea, 
acestui  tSbornic*  No.  9  şi  10  din  acel  manuscript  sănt 
ast-fel  intitulate  de  d-nu  Hăsdeu:  No.9-,cuvftid  despre 
înţelepciunea  lui  Solomon  şi  de^M-e  nevastaliA. '  No.lCh 
^mtâ  legendă  sub  acda^  tiUu*  •)  şi  aşa  nu  ne  putem 
pronunţa  cu  absolută  siguranţă,  despre  coprinsul  Iot. 

>)  1.  c  p.  220—24*. 

»)  Arcftiv  ftlr  iiilav.  KifloI^*.  l  103— tlS. 

•J  CvT.  dm  Utr.  IL  p.  ISl. 


.,gnz^=b,G00gIe 


334 LITERATURA  POPULARI  RQMĂMA 

Partea  !nt&Iu  din  rec^nziunea  slavică,  spune  cum 
c&  SoIomoQ  Ta  de  nevastă  pe  fata  lui!  Volotoman  sau 
Votoloman,  şi  aceasta  esie  răpită  de  Por  SoIoAidr  se 
ta  după  d&nşa;  ajunând  în  ţara  împăratului  Por,  se 
bagă  ca  bucătar  In  casa  împăratului.  După  gustul  hu~ 
eatelor,  Si  recunoaşte  nevasta  lui.  Cât  priveşte  această 
parte  cred  că  pot  arăta  oareşl-cum  originea  el  orien- 
tală.; .    ' 

Legenda  talmudică  despre  Solomon,  ne  spune,  că 
Aşmodeu  Vai  fl  ademenit  să-T  încredinţeze  inelul  său 
cel  cu  numele  lui  D-zeu  şi  căpătând  ast-fel  toată  pu- 
terea lut  Solomon,  l'ar  fi  aruncat  drum  de  Ireî  sute  de 
mile  dep&rte  de  Ierusalim^  In  stare  de  cerşetor  ajunge 
laRne  Solomon  tar  la  Ierusalim  şi  din  pronia  D-'Zelască 
regăseşte  tntr'un  peşte,  inelul  său  cel  minunat  recă- 
păt&nd  ast-fel  şi  puterea  sa. 

Pe  lăngă  aceasta  legendă,  care  a  dat  naştere  la 
tntâia  legendă  a  lui  Solomon  şi  Chitovras,  şi  pe  care 
o  cunoaşte  şi  Veselovsky  mal  esîstă  şi  o  altă  mal 
romantică'),  care  însă,  precum  se  vede,  arămas  tutu- 
ror necunoscută. 

Această  variantă  sună ; 

,După  ce  a  fost  aruncat  Solomon  cale  de  trei  sute  de 
mile  departe  de  Ierusalim,  umbla  el  cerşând  din  loc  tn 
loc  In  curs  de  trei  ani,  până  când  se  milostivi  Domnul 
de  dansul  şi  T  aduse  la  oraşul  de  reşedinţă  a  împăratu- 
lui Amon^^!6r.  Stând  acolo  în  mijlocul  uliţei,  îl  întâm- 
pină liucătarul  împăratului,  şi-1  băgă  la  curtea  îm- 


>)  Emec   h&melech   tâ.   Amsterdam  164:8  fol.  14  d  —  15  A  ii 
Jallioek :  B«tb-h&midriuch  II,  p.  86-87.  No,  XIL  , 


bf  Google 


_  ■apLţ^ON  .  385 

părătească  ca  ^uţor  Ia  bucătărie. ,  O  dată.  găti  Şo- 
lomon  singur  toate  bucatele  şi  când  U  gustă  fthpăra- 
tul  îl  plăcură  într'âtâta,'th. cât  goni  pe, bucătarul. cel  ■ 
vechiu  ţi-I  puSe  pe  dănsu'bucătţir.  .'\' 

,Fata;  împăratulid  de  1$  Amotl,  aţurriş.  Naama,  vă- 
zând 6  dată  ţ)e  noul  tueătar,,  se  ,indră^';.îhtr'atâta 
după  dânsul,  îiieât  spuse  momeî  şale,  c^  ar  vot'  să  se 
mărite  cil  dânsuT.  Mama  eT,  împărăteasa,  o  deiăîmă 
şi  o  certă,  zîcănd,  cum  ar  putea  ea  ^săîa.  iin  bucătar, 
pe  când  o  peţeau  dpmnî  şitoerf?  Fata  însă  nu  se 
lăsa  şi  muma  a  fost  nevoită  să  spue  toate  împăratu-  ' 
luî.  Cum  auzi  împăratul  de  aceastase  manie  foc,  şi  voi 
să-I  omoare  pe  amândoi.  D-zeu  însă  nu  o  îngădui,  şî 
ImpSratul  se  Îndură  de  el  şi  porunci  numai  să-I  du<A 
In  pustie,  fecolo  să  moară  de  foame.  Soloraon  cu  ne- 
vasta Iul  umblară  prin  pustie»  pană  când  ^unseră  Ia 
on  oraş  lângă  malul  mkril.  Acolo  se  duse  Solomon  şi 
cumpără  un  peşte  de  Ia  pescari  şi  '1  duse  acasă  ne- 
vestei sale  să-i  'I  gătească.  Când  ea  deschisă  peştele,  ce 
să  vezi!  inelul  cel  minunat,  pe  care  era  săpat  numele 
taumaturgic  (eîudotvoreţ)  al  lui  D-zeCl,  şi, pe  care  'I 
aruncase  Aşmodeu  în  mare.  Cu  acest  iijel  se  întoarse 
Solomon  la  Jerusalim  şi  luă  Iar  locul  pe  tronul  săii.  go- 
nind pe  Aşmodeu,  Apoi  trimese  de  chie'mâ  pe  împă- 
ratul de  ia  Amon  şi  7  întrebă :  cuip  a  putut  el  osândi 
la  moarte  pe  doT  nevinovaţi  ?  împăratul  de  la  Amon 
răspunse  că  nu  îî  a  omorât,  ci  i  a  trimes  în  pustie. 
Atunci  i  se  fâcu  Solomon  cinţoseut,  pe  care  nu  '1  re- 
cunoscuse mal  înainte,  şi  i  arată  şi  fatalul,  acuma, 
împărăteasă  In  Ierusalim.* 

Unele  trăsuri  şi  pe  lângă  aceasta  iţumele  Voloto- 


.,gnz^=b,G00gIc 


886 LlTiaiTCBA  POPDLARA  BOMAmA 

man  sau  Vototoman  ne  aral$  Tnrfiurirea  acestei  Ie- 
geade  asupra celet  slavice;  Voţoloman  saa  Voîotoman 
s'ar  putea  lesne  eSplica  pnn  cuvintele:  Baal-Atnim 
sau  Vaal-Amon,  adică :  stăpftnul.  Domnul  Amoniţilor, 
ceea  ce  şi  eradupă  leţ^ndă,  tatăl  nevestei  luISoIouiou. 

înalte  detaliurl  nu  inlrăm,  de  oare  ce  întregul 
acest  epizod  nu  ne  interesează  de  cAt  indirect  acuma, 
cftnd  e  vorba  de  literatura  populară  română;  n'am 
crezut  !nsă  de  cuviinţă  a  trece  cu  totiil  cu  tăcere 
peste  dansul,  căd  ori  cum,  luminează  no  punct  ob- 
scur tn  istoria  legendelor  byzantîno-slave,  şî  ast-fel  is- 
toria legendelor  române. 

Pentru  a  efirşi  cu  legendele  aolomonice  mal  cităm 
ancă  un  pasagiu  din  hronografele  ')  noastre  impor- 
tant din  punctul  de  vedere  al  origine!  legendare,  ale 
cărţilor  de  noroc  şi  ale  cărţilor  j/hicitoare  române. 

,Şi  an  aflat  (Soloraon)  firea  a  tot  ce  lasfe  fn  lume, 
a  oamenilor,  a  dobitoacelor,  a  pasinlor,  a  gadinQor,  a 
peştilor,  a  eirbOor,  a  jivinilor  şi  a  câte  ştim  că  şAntâ 
!n  lume  pe  supt  ceriu  şi  pre  pămăntâ,  şi  în  ape,  toate 
eu  înţălepclunea  sa  le  au  aflţiţ,  care  înţălepdune  i  era 
dată  de  la  Dumhedzău. 

,  Aşijderea  şi  planitele  şi  crângurile  şi  toată  tocmala 
cenulul  şi  de  suptQ  ceriu  şiieaşi  cumva  lega  preOîa- 
vbli,  ŞL  cum  H  va  chema  pe  numele  lorO  şi  toate  vră- 
jile.  Aşyderea  toate  llaeiirile  şi  toate  dofţoriile  şi  toate 
erbile  care  de  ce  llac  era.  Toate  acestea  le  au  cunos- 
cut Solomon,  cu  Inţ&Iepc^unea  sa,  şî  de  la  Solomon  au 
fost  apucat  Tilosofil  eleneşH  doftorii.  Şi  cil  aceale  erbi 


bf  Google 


.;i  leacuri  ce  ar&tase  Solomon  să  tămăduea  to^  oame- 
nii din  toate  boalele.  CA  de  loviea  boală  pe  vr'un  om, 
el  să  şi  lecuea  cu  aceale  erbî  ce  ie  dedeasă  scrisoare 
Solomon,  cât  de  ovreamemaT  uitasă  oamenii  a  să  in- 
china  lui  Dumnedzăii  şi  a  se  ruga  pentru  boale,  până 
»tătu  impărat  lezechie,  şi  văzând  că  au  părăsit  oanjenil 
a  să  închina  şi  a  să  ruga  lui  Dumnedzău  pentru  boale, 
au  tnmU  de  au  strănsQ  toate  cărţile  acealea  şi  le  au 
aruncat  in  foc  de  au  arsil;  Şi  încă  dentru  acealea  în- 
văţături a  M  Solomon  sânt  doftorii  pftnă  astădzl  * 

Izvorul  acestei  legende  despre  ştiinţa  medicală  a  lui 
Solomon,  este  Talmudul^),  care  de  asemenea  ii  face 
autorul  unei  cărţi  de  dogorii,  abrogată  şi  arsă  după  a- 
ceea  de  împăratul  lezechie,  din  aceleaşi  motive,  precum 
spune reeenziunea română.  Totaşase  spune  şidecătră 
autorii  greci,  adunaţi  de  Fabrieius  *),  şi  astfel  a  E^uns 
şi  în  Hamartolos  slovenesc  ;  aci  însă  cam  scurtat,  dar 
în  fond  este  aceea^  legendă  *) 

Pentru  a  doua  oară  şi  mal  pre  scurt  se  repetă  aceas- 
tă legendă  despre  arderea  cărţilor  solomonice  de  dof- 
torii, decătre  însăşi  hronograful  nostru,  când  vorbeşte 
de  împărăţia  lui  lezechie.  ') 


In  legătura  cu  ciclul  legendelor  solomonice,  darîntr'o 
legătură  deja  mal  depărtată,  stă  legenda  din  Paliîa  ro- 
mână, pe  care  am  nomit-o :  Proorocirea  Savilei. 

Paralel  cu  proorocirile  sibyline  pe  cari  se  bizuiau 

1)  Tractat  Pesachim  fol.  56  a.  Berachotb  fol.  10  1). 
.    «)  Cod.  pseudepigr.  V.  T,  L  p.  104S-1O46  H,  176. 
»)  Potfirie»  1.  c.  p.  261. 
«)fol.60«. 


^=b,GoogIe 


3S8 LITEBATPRA  FOFULABA  ROMAhA 

păgânir,  şi  sub  Inrfturirea  lor  s'au  scornit  de  timpuriu 
şi  de  câtre  Evrei  şi  Creştini  ast-fel  de  proorociri,  ca  să 
arate,  că  şi  la  dftnşii  afară  de  prooroci  au  prevăzut  ş 
proorocite  lucrurile  viitoare.  Numărul  Sibylelor  întoc- 
mai ca  la  păgăni  merge  din  ce  !n  ce  crescând,  tncftt  a 
ajuns  până  Ia  zece.  Una  dintr'aceate,  şi  cea  mal  vesti- 
tă este  Sibyla  aceea,  care  după  legenda  a  venitla  îm- 
păratul Solomon  şi  aşezftndu-se  pe  lemnul  crucii  a  pro- 
orocit venirea  Mftntuitorulul.  Această  Sibilă  nu  este 
alt  cineva,  decât  tnsăşî  regina  Sava,  care  precunj 
zice  HroDOgraful  nostru,-  ,se  dzicea  elineaşte  Sivila.' 
Intr'un  studia  deosebit  ^]  am  cercetat  mai  de  aproape 
variantele  şi  desvoltările  acestei  legende,  cum  a  a- 
juns  regina  Sava  să  fie  Sibyla  cârţilor  Sibyliae  ger- 
mane şi  occidentale. 

Savila  însă  cu  care  avem  noi  acuma  a  face,  este  o 
desvol'are  m^  depărtată  acestei  legende  originale, 
şi  se  găseşte,  precât  ştim  până  acuma,  !n  forma  aceasta 
numaî  la  Bulgari,  de  unde  a  publicat-o  şi  a  studiat-o 
foarte  pe  lanţ  prof.  Vesselovsky  eu  erudiţiunea  lui  cea 
profundă,  ')  Textul  român,  care  se  află  tn  ,PaL"Ia' 
imediat  după  legenda  lemnului  Crucel,  ne  spune  că 
Savila  aceasta  era  fata  împăratului  David,  născută  în- 
tr'un  mod  foarte  ciudat  E^  ajunge  împărăteasă.  Intr'o 
noapte  văd  Bolarilel  din  ţara  .Ugorescu*  noue  serice 
se  ridică  pe  cer,  fie  care  având  o  formă  şi  o  lumină  deo- 
sebită. Savila  le  tâlcueşte  acest  vis,  zicând  că  acele 


1)  OermanU  ed.  BarUch.   Nou&  Berie  XIII  (X5V)   1880  pne. 
Î90-29*. 
•)  Jonia).  minister,  narod.  prosv,  voi.  CLXXXIII  p.  241 — 288. 


bf  Google 


noue  sorf,  însemnează  noue  popoare,  ee  vor  stăpâni  lu- 
mea, Intre  cari  enumera  şi  pe  FrâncH  şi  pe  TătarH  şi 
ig'unge  cu  povestirea  până  la  judecata  cea  de  pre  urmă. 

Nu'mT  aduc  Insă  aminte  dacă  şi  acea  trăsură  ca- 
racteristică, cum  că  a  avut  un  picior  de  gâscă,  care  lea- 
gă legenda  SibiM  cu  alte  legende  occidentale,  se  află 
şi  în  recenziunea  romană,  căci  atunci  identitatea  a- 
«estel  din  armă,  cu  cea  bulgară  ar  fi  perfectă.  Manus- 
criptul român,  precum  am  spus'o  deja,  neesteacuma 
inaccesibil. 

Cat  priveşte  naşterea  dudată  a  Sivileî  a  adus  Ve- 
selovsky  >)  o  paralelă  din  Mahabharata  şi  alta  celti- 
că, la  care  mal  adăugăm  legenda  ebraică  despre  naş- 
terea lui  Pseudo-Sirah,  din  fala  proorocului  Jeremia, 
relatată  în  cartea  :  Alfahetum  Ps'  udo-sîracidit'um,  *) 

De  altă  parte  a  observat  Vesselovsky  foarte  bine 
că  acel  vis  cu  noue  sori  se  regăseşte  şi  în  tâlcul 
oraculelor  Sibyline,  atribuit  lut  Beda  Învăţatului  preot 
anglosaxon  din  secol.  Vil— VIII.  (+735),  ceea  ce  do- 
vedeşte un  prototip  m^  vechiu  pentru  aceasta  parte 
alegendel,  de  unde  au  luat-o  de  o  parte  (BulgarU)  Sla- 
vii, de  altă  parte  a  pătruns  şi  în  Occident, 


')  1.  c.  p.  264. 

■)  Al£ibetnm  sirBcidLi  a.   H   Steinscburider  Berlin  1858  fol. 
L6b  —  17b  întocmai  ăaţi  ed.  Tenet.  16^. 


.,gnz^=b,G00glc 


DĂRÂMAREA  IERUSALIMULUI 
SI  LEGENDA  PROOROCULUI  IEREMIA 

Evenimentul  cel  maî  important  după  moartea  luiSo- 
lomoD  din  istoria  !ntreagă  a  vechiului  Testament  esle 
iară  îndoială:  robirea  poporului  Evreu,  şi  dârămarea 
Ierusalimului.  i 

Alte  legende  intermediare,  pe  care  ne  mulţumim  a 
le  pomeni  numai,  sânt  d.  e  :  naşterea  celor  trei  eoconî 
Anania,  Azaria  şi  Misael,  cari  au  fost  fraţi  gemeni,  fii  ! 
lui  lezechie  împărat,  care  a  murit  !n  acela^  ceas  <^nd  1 
el  s'au  născut.  ^)  Altă  legendă  este  apoi  pocăinţa  îm- 
păratului Mânase,  *)  pe  care  '1  duse  împăratul  Mero- 
deh  Ia  Ninive  şi'l  puse  într'un  bou  de  aramă,  ca  să  se 
(rigă  intr'&nsu).  Âtuncea  fşl  aduse  aminte  Mânase  de 
Dumnezeul  cel  adevărat  şi  se  ruga  cu  lacr&ml  ferbinţi 
să'l  scape.  Dumnezeu  li  auzi  şil  slobozi  de  acolo,  dn- 
căndu-l  Intr'o  cUpă  la  Ierusalim.  De  atuncea  a  fost 
Mânase  smerit  şi  evlavios. 

1)  FoL  60b. 
■)FaL62A. 


bf  Google 


DÂRJMiREA  IERUSALIM 

Originea  acestei  legende  se  afl; 
braică.  ^) 

Dărămarea  Ierusalimului  şi  rolul 
Teremia  a  dat  naştere  la  o  legendă 
află  in  dou&  redacţiiuiT,  mal  identic 
mână. 

ĂntAIu  este  recenziunea  Hrono 
spune: 

tCftnd  se  apropia  vremea  hotăr&l 
Ierusalimul  aă  fie  dărâmat,  era  şi 
acolo  şi  plângea  dărămarea  oraşul 
nulul.  Împăratul  Sedechie  mal  in 
groapă,  unde  era  oameni  mor^,  dai 
bozise  de  acolo ;  cu  toate  acestea  n 
de  cuvintele  lui  Ieremia.  Atunci  zis< 
remia,  să  iasă  afară  din  Ierusalim,  i 
şi  cu  Avimeleb  Înainte  ce  vine  put« 
Ieremia  zise :  oare  să  se  laude  Hal 
cu  puterea  lor  oraşul  Ierusalim,  ci 
topeaecS  Dumnezeu  singur.  Şi  Dui 
până  nu  va  deschide  Dumnezeu  poi 
tea  intra.  Intr'adevăr,  când  fii  fn  şt 
mineaţă,  auzi  Ieremia  şi  Varuh  gla 
şi  văzură  ftngeni  ce  coboraâ  din  ce 
şi  el  se  puseră  pe  zidurile  cetăţii.  A 
mia  pe  Dumnezeu,  ce  să  facă  cu  o 
lele  sfântului  Sion?  şi  Dumnezeu  ! 


I)  PMÎkUt  de  B.  Cabane  ed.  Baber  fol  II 
|lo.  106—107. 
•)  Fol.  86  b-a9. 


.,gnz^=b,G00gIc 


^ UTHHATORA  POPPLAHĂ  BOkASĂ 

toate  in  p&mănt  şi  să  zică:  .ascultă  peminte  de  cu- 
vântul lui  Dumnedzău,  celui  ce  te-au  aşădzat  preste 
ape,  să'ţl  fie  aminte  şi  să  păzăştit  aceaste  odoare  şi 
veşmănte*  Iară  cheile  bisericel,  le  aruncă  spre  soare, 
după  porunca  Domnului,  şi  zise  :  ,să  le  eal  tu  soare 
asupra  ta,  aceaste  chel,  şi  foarte  să-ţl  fie  aminte  pânâ 
cănd  te  va  întreba  Dumnedzău  pentru  dăosJUe. 

,ApoI  se  rugă  Ieremia  la  D-zeâ  pentru  Avimeleh, 
care  I'a  scos  din  groapă  şi  l'a  mântuit  de  moarte,  ţi 
n'ar  vrea  leremiasă  vază  el  peirea  Ierusalimului,  (Ă  e 
om  foarte  fricos.  Şi  D-zeu  îl  zise  eă'l  trimeaţă  eu  o 
coşniţă  Ia  via  Agripil,  să-I  aducă  smochine  de  acolo, 
şi  acolo  îl  va  adormi  D-zeu  şi'l  va  ţine  acolo,  pani 
când  se  va  întoarce  norodul  dela  Vavilon.  Aşa  şi  fiicu 
prorocul  Ieremia,  şi  Avimeleh  adormi  lângă  coşoiţa  cu 
smochinele,  şi  dormi  şaptezeci  de  ani,  acoperit  de 
D-zeu.  Iar  Varuh  s'a  dus  într'o  peştere  şi  a  şezut  acolo 
ţoală  vremea  robiei,  căcî  D-zeu  a  spus  lui  Ieremîa,  ca 
numai  el  să  se  ducă  cu  poporul  în  robia  şi  să'l  măngăe 
cu  cuvinte  bune  şi  blănde,  pe  Varuh  însă  să'l  lase  a- 
colo. 

.După  ce  trecură  şaptezeci  de  aiJ,  se  deşteptă  Avi- 
meleh din  sonmul  cel  lung,  care  însă  Iul  i  se  părea 
scurt,  că'I  mal  durea  capul  şi  vru  să  doarme  din  noa, 
dar  crezănd  că'I  aşteaptă  Ieretnia,  luă  coştnîţa  ca  smo- 
chinele care  erau  proaspete,  ca  parcă  le  ar  fi  cules 
numai  atunci,  şi  plecă  la  Ierusalim  Ajungând  acolo  nu 
cunoscu  nici  oraş,  nici  casă,  nid  om,  şi  crezu  că  s'a 
rătăcit  unde-va;  căutănd  mal  bine,  cunoscu  locul,  dar 
nu  înţelegea  nimica  ce  s'a  făcut  acolo.  Atunci  oim^ 
pe  nn  moşniag  ce  venîa  la  oraş  şi  li  zise :  rogu-te,  un- 


.,gnz^=b,G00gIc 


PÂRĂMABBA.  lERUSALlMPLPl Sdfâ  • 

che,  să  'mK  spui  cu  dreptul,  ce  ora^  iaste  acesta  ?  ^ 
omul  II  zbe  c&  estelertisaliin.  Dar  dacă  este  Ierusalim, 
zise  Avemeieh,  unde  este  leremia  proroeul,  unde  este 
Varuh  ceteţul  şi  unde  sânt  toţi  oameni  de  căpetenie? 
Şi  Iar  zise  omul  acela :  fătul  meu,  se  vede  că  eşti  din- 
tr'alt  oraş,  că  nu  ştii  că  astăzi  sănt  70  de  ani,  de  când 
s'a  dus  leremia  cu  tot  norodul  în  robie  Ia  Vavilon. 
Dar  Avemeieh  !î  răspunse :  nu  glumi !  abia  un  ceas 
este  de  c&nd  m'a  trimes  leremia  să  culeg  smochini  şi 
iată  smochinele  proaspete.  Bătrânul  văzănd  acea  mi- 
nune Q  răspunse :  crez  ce'ml  zici,  şi  poate  că  eşti  fiul 
unul  drept,  de  aceea  n'a  vrut  D-zeu  să  vezi  risipa  Ie- 
rusalimului; într'adevăr  însă  au  trecut  70  de  ani,  şi 
caută  acuma  de  vezi,  abia  e  primăvara  şi  nu  vremea 
smochinelor.  AtundI  se  încredinţa  Avemeieh  şi'şl  ce- 
rură  ertăclune  unul  de  la  altul  şi  se  duseră  cineşi  pe 
calea  sa.  Avemeieh  se  rugă  Iul  D-zeu  să'I  arate  acest 
lucru  şi  veni  un  înger  de'l  apucă  de  mană  şi'l  duse  in 
peştera,  unde  era  Varuh,  Şi  Varuh  se  mira  de  dansul 
şi  de  smochinele  cede  proaspete  după  atâta  vreme, 
Âtuncea  veni  îngerul  domnului  Ia  dănşit  şi  Ie  spuse, 
că  peste  puţină  vreme  se  va  întoarce  tot  norodul  din 
robie,  împreună  cu  leremia ;  şi  să  scrie  el  o  carte,  tot 
ce  Ii  s'a  zis  şi  va  veni  un  vultur  la  dânşii ;  de  grumazii 
lol  să  lege  acea  carte  şi  cftte-va  smochine,  să  le  ducă 
la  Vavilon,  la  leremie  proorocul.  Precum  a  zis  înge- 
rul, aşa  se  făcu  şi  vulturul  a  zburat  cu  cartea  şi  cu 
smochinele  la  Vavilon,  şi  s'a  pus  afară  din  cetate.  Toc- 
mii atuncea  eşi  afară  leremia  cu  tot  norodul,  că  du-, 
cea  un  mort  să'l  îngroape ;  cum  văzu  vulturul  pe  lere- 
mia, începu  săi  vorbească  cu  graiu  omenesc  şi'i  zise, 


.,gnz^=b,G00gIc 


34i  LIŢgRATnuA  POPCtARi  ROMÂKA 

să  ia  scrisoarea  lut  Vanih  şt  a  Iul  Aremeleh,  şi  el  sin- 
gur ae  lăsa  pe  mortul  ce'l  ducea  la  mormfUit ;  în  mi- 
Dutul  acela  învia  mortul.  Poporul,  Tăz&nd  aceaminuce 
s'a  mirat  foarte  mult  şi  a  blagoalovit  pe  Domnul.  Din 
smochinele  aduse,  dede  Ieremia  bolnavilor  şi  îndată 
se  însănătoşiră. 

.Cfind  s'a  plinit  vremea  robiei,  ziseD-zeuIutleremia, 
de  s'a  sculat  Intr'o  noapte  cu  tot  norodul  şi  a  eşit  din 
Vavilon  şi  a  ajuns  la  apa  Iordanului.  Acolo  zise  Iere- 
mia, că  numai  acel  pot  veni  eu  dansul,  carî  îşi  vor  lăsa 
muerile  lor  cele  vavilonice.  O  parte  din  norod  n'a  voH 
şi  s'a  întors  la  Vavilon,  dar  nici  VavOonienil  n'au  mal 
voit  eă'I  mal  priimească,  de  oare-ce  fugiseră  de  ta 
dănşil.  Atunci  s'au  dus  de  s'au  aşezat  într'un  loc  de- 
parte de  Ierusalim ;  descălecănd  acolo  au  pus  numele 
acelui  loc,  Samaria. 

Ieremia  ajungând  la  Ierusalim  fâcu  jertfe  none  zile, 
in  ziua  a  zecea  s'a  rugat  Ieremia  atâta  Ia  D-zeu,  cât  i 
s'a  suit  sufletul  de  la  dânsul  şi  i  au  rămas  trupul,  ca 
par'că  ar  fi  mort.  Un  glas  din  cer  tbsă  a  venit  la  Varuh 
şi  Avemeleh  ce  jeleau  moartea  lui,  zicând,  să  nu'l  în- 
groape, cănuemort.  EI  şezurăîmpreunăcu  tot  poporul 
şi  strejuîră  trupul  lul<trelzile  şi  trei  nopţi,  până  când  se 
trezi  şi-i  veni  sufletul  Iar  la  loc,  şi  a  strigat  Ieremia 
cu  glas :  lăudaţi  pre  Dumnezeii  şi  pe  fîlu-său  Îs.  Hr.  l 
Iară  daca  auziră  de  fîul  lui  D-zeu,  el  nu  suferiră  ei 
strigară:  acestea  sânt  cuvintele  lui  Isaia  prooroc,  care 
au  zis  cătră  părinţii  noştril  că  a  văzut  pe  D-zeu  şi  pe 
filu-său,  şi  pentru  aceasta  l'au  despicat  cu  ferestreu ; 
aşa  să  ucidem  şi  pe  acesta  cu  pietril.  Varuh  şi  Ave- 
meleh văzând  aceste,  începură  a  plânge ;  Ieremia  însâ 


bf  Google 


sărAhabea  ] 

le  zise,  să  aducă  o  piatră 
Când  îî  aduseră,  se  ruga  ! 
căpătă  chipu)  trupulut  ]vă 
norodul  cu  pietrii,  şi  prooi 
ruh  ^i  lui  Avemeleh  tot  c 
zile. 

jDupă  ce  sfârşi  cu  pi 
ceea,  că  norodul  în  zadar  i 
Ieremia  stă  !n  mijlocul  lor. 
seră  cu  pietrii  şi  ii  îngroi 
pe  mormânt  chiar  acea  pt( 
.Iar  când  se  întoarse  Ieri 
şi  veşmintele  sRnteşiletncl 
în  loc  de  pecete,  cu  numele 
acuma  in  pustie,  unde  s'i 
acoperită  acolo,  până  când 
Pentru  a  da  de  originea 
să  vedem  unde  se  află  a  d< 
bine  !  a  doua  recenziune  i 
cu  acea  a  Hronograftilulf  i 
traduse  din  grecele  de  Mitn 
in  Jaşi  la  1682. 

Biserica  orientală  prăzni 
ca  sfânt  în  ziua  de  4  Noe 
află  trecută  eiceastă  legend 
curios  este.  că  tocmai  legfei 
de  timpuriii  pe  indexul  ,lil 
ţiior  oprite  şi  anathematiza 


•>  Fol.  106  a— 108  a. 


.,gnz^=b,G00gIc 


»46 LIRATIKCRA  POPDLABA  ROMAsI 

ceasta  legendă  o  găsim  intre  Vieţils  Sfinţilor,  atăt  ro- 
mane cât  şi  slave  ^)  şi  greceşti.») 

întocmai  cu  recenziunile  romane,  se  regăseşte  apd 
legenda  în  Chronica  Iul  Dorotheus  ■)  care  a  cules-o  din 
scrieri  mal  vechi.  Originalul  cel  mal  veehifl  grecesc  al 
legenda  este  viaţa  Sfântului  prooroc  Ierwnia  pome- 
nită mal  sus,  atribuită  lui  Metaphrast,  care  în  secolul 
al  zecelea  a  trados  vieţile  Sfinţilor  după  originale  ori- 
eniaU,  de  imde  a  şi  căpătat  numele  de  Metaphraa, 
adică  traducător. 

Intr'alt  loc ')  am  studiat  cu  deamănuntul  elementele 
deosebite  ale  aceste!  legende,  care  s'a  combinat  din 
cel  puţin  5 — 6  legende  deosebite.  Numai  asupra  unei 
dintr'aceste  neoprimaci,  căci  a  avuto  înrâurire  foarte 
mare  asupra  lîteraturel  populare;  adică  somnul  cil 
lung  al  lui  Avemelek,  care  lui  i  se  pare  foarte  sciui 

Varianta  cea  mal  veche,  se  află  în  Talmudul  ierusa- 
lemilan,  care  ne  povesteşte,  că  Cboni  a  dormit  Intr'a 
peştere  alăturea  de  Ierusalim,  de  Ia  dărâmarea  tem- 
plolul  pană  la  întoarcerea  norodului  din  robie  şi  rezi- 
direatempluIuT,  adecă  70  de  ani,  întocmai  ca  Aveme- 
leh  tn  legenda  romană. 

De  allă  parte  se  povesteşte  că  şi  Epimenides  ar  ti 
dormit,  după  unii  40,  după  alţii  57  de  ani  într'o  pe- 

')  Tihonravov  1.  c.  I  p.  273  —  338,  donS  recenziunl.  una  din 
,    secol.  XV,  alu  din  sec  XVI,         * 

*)  Neoi  FarsdeÎHO»;  para  Arapin  monaha  ed.  1.  Veuet.  164t 
ed.  2.  ibJd.  1806  pay.  168—162.  (*  Soemvrie). 

•)  P.  102—109 

*}  HonatMclirift  fttr  deacliichte  and  WiBunsehaft  des  Ivim- 
Anina  ed.  Qraela  yol.  XXX.  1881  p.  78  -  81, 130—138,  368—37* 
ţi  ^13  -  423.  (ediţia  separaţii  p.  79  nrm ) 


bf  Google 


DArAMARBA  lERUSALIHULlrt 347 

şteră  din  ostrovul  Creta  >}  In  legătură  intună  cu  ace- 
ste legende  stă  apoi  aceea  a  celor  ,7  coconi  din  Efes* 
cari  au  dormit  chiar  400  de  ani,  şi  cari  au  devenit  de 
asemenea  slin^  ;  ziua  lor  este  4  August,  şi  legenda  lor 
se  află  şi  !n  vieţile  Sfinţilor  tipărite  la  Neamţ  1812  şi 
la  Bucureşti  1836. 

Ideea  fundamentală  a  tuturor  acestor  legende,  la 
care  am  mal  adăugat  în  studiul  nostru  o  sumă  de  pa- 
ralele orientale  şi  occidentale,  este:  petrecerea  înt?un 
munte  sau  într'o  peţtere  o  vreme  oare-care,  după  asemă- 
narescurtă,darînrealitate  mormdetungă.  De  aci  dedu- 
cem noi  această  trăsura,  pe  care  o  regăsim  şi  într'o  mul- 
ţime de  basme.  Ca  să  ne  mărginim  la  basmele  române 
avem  mal  întălu  un  basm  in  colecţiunea  fraţilor 
Sehott  3)  AciduceMaicaDomnuluIpe  oorfanăSn  cer  şi 
1  dă  patru  chel.  In  ziua  întftia  deschide  fata  o  uşă  cu 
cheea  tntMa  şi  stă  !n  acea  odală  o  zi.  Maica  Domnului 
'I  zice  însă,  că  n'a  stat  num^  o  ai,  ci  un  an  întreg. 
A  doua  oară,  deschide  uşa  a  doua  şi  stă  acolo  numai 
un  ceas  ceasul  acela  In  realitate  era  însă  atăta,  căt 
tr^  ffeneraţiuni.  A  treea  oară  aruncă  numai  o  cli- 
peală in  odaea  a  treea  şi  clipeala  aceea  ţine  câtj'w- 
mătatea  vet^ici^. 

Un  ai  doilea  basm  inedit  ne-a  comunicat  d-nu  Is- 
pîrescu,  unde  un  tftnăr  intră  într'o  deschizătură  a  unul 
munte,  pe  care  o  vede  el  pentru  prima  dată.  Acolo 
vede  o  mulţime  de  oameni,  la  cari  rămăne  ca  slugă. 
După  o  vreme  oare  care  vrea  să  se  întoarcă  la  lume. 


■]  Studiul  men  1.  c.  p.  368. 
^  Mo.  2  p.  90—96. 


.,gnz^=b,G00gIe 


348 LrrKRATPRA  FOPDT.ABi  BOMĂtfl, 

şi  cftnd  eae  afară  0  spun  acrf  oamtrf,  s&  măture  tot  gu- 
noiul de  acolo  şi  să'l  scoată  asemenea  afară.  C&nd  a- '" 
junge  afară  vede,  că  B'a  schimbat  tot  gunoiul  In  aur,  co 
acesta  se  tndreptează  la  satul  ivă.  Dar  acolo  el  na  xnaî 
cunoaşte  nîct  satul,  nici  oamenii,  şi  pe  dansul  nu'l  cu- 
noaste  nimeni;  cărf  cat  era  el  în  munte  a  trecut  o 
vreme  inddungată,  ceea  ce  lui  i  s'a  părut  numai  pu- 
ţină vreme,  şi  toate  se  schimbaseră. 

Alte  paralele  destul  de  numeroase  am  cules  în  stu- 
diul nostru  BUS  pomenit.  Ceea  ce  reese  pentru  noi  din 
compararea  şi  urmărirea  istorică  a  acestor  legende  şi 
basme,  este  că  această  trăsură  e  de  origine  literară, 
şi  de  aci  a  pătruns  în  literatura,  populară.  Insistăm 
asupra  acestui  punct,  de  oare-ce  vom  reveni  asupra 
acestor  trăsuri  deosebite,  pentru  a  le  reuni  într'o  sin- 
gură vedere,  cănd  vom  tracta  despre  originea  basme- 
lor şi  despre  părţile  mitologice  ce  par  a  conţine. 


bf  Google 


CHRISTOS.  PILAT. 

Apocrifele  şi  legendele  la  cari  a  dat  na^ere  Noul 
Testament,  cu  care  oe  vom  ocupa  acuma,  se  deosibesc 
cu  totul  de  cele  izvorite  din  Vechiul  Testament,  Se  în- 
ţelege că  vorbim  aci  numai  de  aoele  legende,  cari  se 
aflu  !n  literatura  rom&nă.  Căd  pe  cănd  fantazia  crea- 
toare împodobea  tocmai  persoanele  biblice  cu  poveşU 
şi  legende  prelucrate  şi  în  limba  romană,  n'avem  în  li- 
teratura noastră  nici  una  din  legendele  orientale  pri- 
vitoare la  naşterea  Domnului  sau  la  cop3frria  lui.  Nu- 
mai urme  slabe  s'au  păstrat  în  cântecile  poptdare  de 
crăciun  şi  îh  colinde;  d.  e :  adăpostul  ce  Ta  i^sit  Maica 
Domnului  în  staulul  unde  era  să  nască  pe  Măntuitorul; 
Călătoria  Maicii  Domnului  cu  losif  de  la  Rusalim  Ia 
Vitieini.  Legenda  despre  rândunelile  ce  stropiau  pe 
Mântuitorul  în  leagftn,  şi  în  sCărşit  în  credinţele  popu- 
lare: afurisirea  ursului  şi  binecuvântarea  broaşte  de 
către  Maica  Domnului,  cănd  fugea  la  Egipt  Că(d  lata 
ce  ne  spun  colindele : 

Cănderasănască,senigaHaica£kHiiiuiliiIde  Cră- 


bf  Google 


S50 LITBRATnRA  POPULABl  ROMAkA 

dun,  să  O  lase  să  nască  In  patul  lui.  CrăcHun  tnsă  nu  o 
lasă,  ci  i  zice  să  se  ducă  in  staulul  cailor  sau  în  Ieslea 
boilor.  Intrând  In  staulul  cailor,  începură  caii  a  tropo- 
ti şi  epele  a  rânchezi.  Atunci  le  zise  Măria,  să  stea  cu 
tropotul  şi  rânchezul  câd(  3  măresc  durerea.  Dar  cai 
n'au  încetat  şi  Măria  i  a  blestemat,  casă  n'aibă  nidfun 
saţiu,  şi  ori  căt  vor  manca  nici  o  dată  să  n'aibă  înde- 
stulare. Venind  la  bol,  boi  ramega,  dar  îndată  ce  Mă- 
ria i-arugat,au  încetat,  şi  de  aceea  ia  binecuvântat  să 
fie  Iubiţi  de  oameni  şi  de  D-zeu  '). 

A  doua  colindă  ne  spune,  că  losif  cu  Măria  călăto- 
rind de  la  (Rusalim  la  Vitleim*  voiră  să  se  recoreas- 
cft  la  umbra  plopului,  plopul  tnsă  se  retrase  şi  soarele 
Q  ardea,  de  aceea  11  blestemară  ,sănu  fii  rodit  —  să 
cre^U  tot  In  sus  —  căci  umbra  mi-al  dua.*  Dia  potri- 
va lăţea  mărul  umbra  sa,  ca  să-I  acopere  şi  «I  îl  binecn- 
văntară  :  manile  înflorit— să  fii  tot  rodiţi  —  să  creş- 
ti în  lături  —  să  sporeşti  rodurî.  '} 

Răndunelile,  după  o  altă  colindă,  stropiră  cu  aripile 
pe  fiul  lui  D-zeu  şi'l  aruncară  cu  pietricele,  de  aceea 
au  fost  blestemate,  să  le  fie  cuibul  tot  la  loc  rău,  la 
grindele  streşinilor,  să  le  bate  fumurile.  ') 

După  crediJiţa  populară  apoi,  a  fost  ursul  odinioară 
UQ  om,  care  s'a  pus  înbr&ndr,  casă  sperie  pe  Maica  Do- 
mnului, c&od  fugea  la  Egipt,  şi  a  fost  blestemat  de  dăn- 

')  At  M.  Marieneseu  Colinde  Bacar.  1861  No.  2  p.  ■*— 6  iMlea 
Ant.  Rom  ClUitece  de  stea.  Bucur.  1880  p.  95—99  .■  „Peţtei«a  ;> 

»J  A.Ponn :  1.  c.  p.  93—96:  Drumeţii.  Marieneacu  :  l.  c,  p.  1— 
8:  „DnunarU." 
•}  Marianeecn  1.  e.  p.  27— 'S9:  „Bândunelele" 


.,gnz^=b,G00glc 


CHBT3T08.  PILAT 361 

sa  să  rămăie  aşa ;  *)  şi  tn  fine  broasca  a  fost  binecu- 
vftntată  de  Maica  Domnului  să  nu  putrezească  după 
moarte,  ei  să  să  se  usuce. 

Astea  şi  poate  încă  cate-va  urme  slabe,  ce  ne-au 
scăpat,  sănt  totul  ce  posedăm  în  literatura  populară 
română  din  legendele  Evanghelîelor  apocrife  din'pri- 
mi  secoH  al  ereî  creştine,  precum  ?ânt:  Evangheliul  copi- 
lăriei lui  lesu ;  Istoria  iul  losif  lemnarial ;  Evanghelia 
luî  Nicodem ;  Evanghelia  lui  Pseudo-Matheus,  editate 
tn  limba  greacă  sau  in  traducţiune  latinească  după  o- 
riginale  arabe  şi  siriene  de  Fabricius,  Thilo  şi  Tischen- 
dorf. 

Din  apocrifele  relative  la  Hristos  s'a  păstrat  în  lim- 
ba română  numai:  In^tiinţafea  luX  Lentul  proconsulii 
ludă  către  sănatvl  Ramului  pentru  chipulH  Măntuito- 
riuM,  tipărit  într'un  CeasZow  bogat  de  la  Sibiî;  de  sigur 
de  pe  la  sfilrşit  s.  XVII  pe  care  însă  în  zadar  l'am  căutat 
pftnă  acuma.  După  acel  Ceaslov  s'a  fScut  o  copie  »la 
BEanla  mănăstire  Brăncovenilor*  şi  la  1825  a  fost  co- 
piat de  aci  într'o  pravilă  manuscriptă,  ce  se  află  acuma 
In  bibliotheca  Academiei  romane  scrisăde  unu:CIiment 
ermonahot  Păricovenî.  Noi  dăm  aci  acest  apocrif  scurt 
In  întregul  luî,  întocmai  după  ma.  Academiei  precum  a 
fost  copiat  de  susnumitul  ermonah : 

.Inştiinţarelul  Lentul  proconsulii  Iudei  către  sănatul 
Ramului  pentru  chipulâ  mântuitorului  care  au  foştii 
Intru  acesta  chipQ : 

.Intra aceste  vremi  s'au  arătat  aici  unii  oratt.  eareîn- 
că  trâeşte,anumel3siiHr3ttlacăraeaputeretrece  pre- 

*)  Jipescu,  Opincaral  Bucureşti  1881  p.  117. 


.,gnz^=b,G00gIc 


362  LITERATCBA  P0PD1.ARA  ROMĂSA ^ 

ste  măsurile  firfl ;  oameni  îlQ  numescâ  mare  proorocii, 
iarft  ucenici  lut  H  ziefi  filul  lut  Dumnezău,  el  Inviltarf 
mor^  şi  tămădueşte  tota  fellulil  de  boale,  elil  esteunil 
omti  de  unâ  chipâ  încuviinţai,  şi  cu  bune  măsuri.  In 
faţa  sa  să  vede  oareşi  care  străştie,  însă  care  atrage  de 
oda.*^  şi  dragoste  şi  frica  acelor  ce'ltl  vădii;  părulil  lol 
este  in  floarea  aunil alunii  timpurie,  insă  de  la  rădăd- 
nă  şi  pană  Ia  urechi  este  netedă,  iară  de  acolo  şi  pană 
la  umere  creţi  şi  trece  şi  mal  joaQ  de  umere.  De  la 
frunte  prin  mijlocul  capului  are  cărare  după  obicelnlft 
nazarinenilor.  Fruntea  lui  este  lată  şi  albă,  faţa  fără  de 
nid  o  meteahnă  şi  împodobit  cu  o  rumeneală  foarte  plă- 
cută, fiziognomiea  lui  este  igemonilască  şi  măngăclwsă; 
nasul  şi  gura  aănt  făcute  cu  mari  mă.^uri;  barba  este 
din  destuii)  deasă,  in  floarea  părului  şi  despărţită  în  fiu^ 
culi(ă;  ochiEÎT  săntil  căpriişi  foarte  vioi;  eld  este  groz- 
nictt  Ia  ale  sale  mustrări ;  dulce  şi  plăcuţi)  la  ale  sale 
învăţături  şi  sfaturi.  Chipul  feţei  lui  trage  oehil  tuturor 
amestecată  fiind  cu  semnotita,  adică  cuo  cinstire  adăn- 
că, nuraăvâzutnitninea nici odatârăzăndii,  dară  plăn- 
găndâ  adese  ori;  statulQ  lui  este  drept ;  măinile  mari 
şi  lungi  şi  braţăle  foarte  frumoase ;  elă  vorbeşte  pu- 
ţinâ,  dară  cu  multă  statornicie  şi  este  cel  mai  frumosQ 
omit  in  lume. 

,  Acestea  le-amâ  găsăt  eH  scrăs  la  sfânta  mănăstire 
brăncoveoilor  după  un  c'aslovil  bogat  de  laSibîL  (Iară 
nu  le-amă  găsăt  în  sfănta  pravilă,  precumQ  să  vede 
Înainte  scrisă;)  şi  amil  scristl  eu  Oimeat  ermonab  ot 
Păricoveni.  1826  Iul.  28.* 

Recensiunea  latină  acestui  apocrif  s'apublicat  de  Fa- 


bf  Google 


CHB1STQ3.  Pliar 363 

bFÎcius  f)  dupS  istoria  Iul  Hiâstoa,  scrisă-  in  linabăr  perna': 
nă  deXaverinoşi  tradusă  latineşte  de  Ludovic  de  Dieu. 
De  asemenea  a  adăugat  ')  i^  ioclwaţiuâira  paraleilor 
'lin  cele  alte  titeraturi,  deuadereese,  eâaceăatiepiBto- 
lăalui  Lentul,  a  fost  publicată  în:  .Orthodoxografiele' 
şi  oă,  se  află  !□  mullie  tmumscripte  din  lâb^thecile 
en^eee,  franceze,  germane,  ^e. 

FilîA 

O  alta  epistolă  apocrifa  este  acea  atriîjiiită  M- Pliat, 
adică  relaţiunea  despre  moartea  lufHristos,  cep  Irim»- 
te  Pilatcâfife  .Cfiesarul' din  Roma,  şi  unde  descrii  mi- 
nunile cele  mal  principale,  ce  le  a  sîlvSrşiE  Hriitos  p6 
cândtra.Ia,  şi  întâmplările  cele  groaznică  în  mortierrtul 
răstigtiireî,  cum  că  soarele  s'a  întunecat  şi  tot  pămân- 
tul s'a  cutremurat.  Chesar  văiănd,  că  din  vina  M  Fi- 
lai s'a  fntămplat  acea  întunecare  şi  acel  cirtremur  ca- 
re a  speriat  pe  toţî,  îl  cheamă'  k  Roma  şi'l  osândeşte. 

Cam  aşa, dacălmtaductiine  aminte,  eSte  şi coprinsul 
recenziunfel  românfe,  care  se  află  tti  sbomicul  de  pe  la 
îiicepulnlsec.  XVII;  care  conţine  şi  ,Pâliîa'.  R^retcă 
acel  manuscript  nu  ne  este  acuma  acdeslHlI,  pentSru  a 
ptrtea  da  cu  mal  mare  sigtiranţâ,  coprinsul  acutei  «- 
pistolii,  pe  care  am  citit-o  foarte  repede  acuma  deja 
doi  ani. 

După  toată  probabilitate  este^şj  aoeadâ  epistolia  tra- 

>)  Cod.  peendepigr.  N.  Test  I  naţ.  801—303. 
■J  Ibid.  p.  302  tjl  toi.  lap.  -^7. 


.,gnz^=b,G00gIc 


354  LIRATERUBA  POPDLAItA  ROMAnI 

dusă  dic  slavoneşte,  precum  este  şi  restul  manuscr^)- 
tulul  întreg,  ca  toate  cS  p&aă  acuma,  ne  a  rămas  ne- 
cunoscut originalul  slovenesc. 

Prototipul  grecesc  s'a  publicat  de  către  Fabricius  >) 
împreuna  cu  o  traducţiune  latinească.  Tischendorf  *) 
In^  a  publicat  textul  grecesc,  pentru  a  doua  oară 
slujindu-se  de  cindi  manuscripte,  din  care  unul  este  din 
sec.  XII. 

Mairăsp&ndită  esteinsSlrşit,  hotărârea  fficutăde  Fi- 
lat ,  adecă  desci'ierea  procesiilul  şi  condamnărel  lui 
Hristos,  oare  precum  zice  însu^  textul  a  fost  găsită  la 
anul  1400  in  ^Acula  din  Italia  într'o  piatră  foarte  fru- 
moasă * .  Acel  oraş  Acida  se  numeşte  Aquila  in  paralela 
germană,  •)  singura  nouă  cunoscută.  în  literatura  ro- 
mană pretinde  acel  apocrif  să  fîe  fost  tradus  din  gre- 
eefte.  Prototipul  grecesc  se  pare  a  fî  textul  publicat  de 
Steph.  Leukadios, »)  alăturea  cu  textul  grecesc  al  epis- 
toliet  lui  Lentul  despre  (aţa  M  Hristos. ")  Tocmai  acest 
apocrif,  relativ  cel  mal  modern,  a  devenit  cel  mal  răs- 
pândit dintre  acele  citate  pană  acuma.  Dăm  aci  înce- 
putul lut,  care  conţine  isUiricnl  apocrifului  destul  de 
interesant ,  după  textul  popular,  care  face  paxte  din 
cărticica  .Minunele  Sf-luî  Sisoe',  •) 

^Tălmăcirea  dupe  copia  din  limba  grecească  a  ho- 


'}  Cod.  pseodep.  N.  T.  H.  p.  972-981.  p.  466— «6. 
'  *}  Evanţ^lîa  apociŢplia  Upsiae  1853  p.  413  ~419. 

•)  FabriciaB.  Cod,  jweudepigr.  N.  T. 

■)  Sillogi.  AthMi  1838  pag.  3-8. 

")  Ibid.  pag.  1—3. 

*)  MinnneU  St.  Sisoe  ed.  Bncur.  1878  p.  7—10. 


bf  Google 


CHB1ST03.  PIUT 365 

tăr&rel  Scută  la  al  şeapte-spre-^tecelea  an  al  oblăduirel 
împ&ratulul  Romanilor  Tiberle  Chesaru  din  Pontie 
Blat. 

jDomn  stăpânilor  a!  Iudei  asupra  mântuitorului  Isus 
Hrktoa  născut  din  fecioara  născătoare  de  Dumnezeu 
Măria;  prin  care  !l  osândeşte  la  Moarte  pe  cruce  ÎDîrt 
'don!  t&lhart  la  23  Mmlie. 

.Această  hotărâre  s'au  găsit  la  anul  1400  de  la 
Hristos ,  în  oralul  Aeula  din  Italia  intr'o  piatră  Toarte 
frumoasă ,  ca  o  lădiţă  de  marmoră  minunată  şi  într'a- 
ceea  s'a  găsit  pomenita  hotărâre  scrisă  pe  Membran 
în  limha  ovreiască;  şt  s'au  adus  întăiaşi  dată  In  Cons- 
.tantinopole  la  1581  in  zilele  patriarhului  Eremia  la  1 
Aprilie.  Apoi  la  anul  1595  Iunie  in  3  s'au  scos  din 
cărţile  Patriarhului  din  Constantinopole  Dionisie  cu 
următoarea  coprindere*. 

Coprinderea  este  sentinţa  de  moarte,  motivată  prin- 
"tr'aceea,  că  Hristos  s'au  răsvrătît  în  potriva  legii  şi  a 
sfintei  biserici  din  Ierusalim  şi  că  a  intrat  călare  în 
orfiş  cu  mulţime  de  norod,  ca  un  împărat  izbănditor 
Iţi  norodul  cu  stălpări  de  dnic  l'au  primit.  Interesante 
prin  pocirea  lor  sânt  numirile  proprie  acestei  hotărâri. 
Cu  greu  se  recunoaşte  forma  lor  adevărată,  ceea  ce  a- 
rată,  că  acest  apocrif  a  devenit  proprietatea  poporului 
care  Id  genere,  mal  nid  o  dată  nu  lasă  intact  numi- 
rile proprie  streine,  ci  în  genere  caută  a  şi  Ie  asimila, 
adesea  ori  prin  etimologii  fantastice,  care  daO  naştere 
In  filologie  Ia  capitolul  cel  foarte  interesant,  despre 
.etimologii  populare*. 

Pe  când  acele  epistolii,  afară  de  cea  din  urmă,  au  ră- 
mas isolate  în  literatura  română,  au  devenit  din  con- 


.,gnz^=b,G00gIe 


356  litbbatOra  popuiARi  hohAmI 

tra  altE  fpidolîi  şi  apocrife  curate  cărţi  populare,  citite 
şi  răscitite  !n  curs  de  secoU  şi  aşa  de  răsp&ni^te  ca 
nict  o  altă  carte  curai  religioasă.  Caracterul  fantastic, 
care  inspire  groază  şi  spaimă  cititorilor  sau  puterea 
inherentâce  Ii  se  atribue  în  potriva  Sataneî  şi  în  potriva 
duhurilor  necurate  a  asigurat  .Epistoliei  din  cera  Dom- 
nului nostru  Iş.  Hs.'  .Călătoriei  MaieeI  Domnului  prin 
Iad,*  .visul Maicel  Domnului 'sau  .Apocalipsul jţios- 
iblulul  Paul*  6  popularitate  într'adevăr  f^ijoaisă. 


bf  Google 


APOCALIPSUL  APOSTOLULUI  PAVEt 

Vtixă  din  apocrifele  cele  mal  vecM  înşirate  mal  sus, 
este :  Apocalipsul  apostolutlU  Pavel. 

D-oa  Haadea  care  a  descoperit  şi  a  publicat*)  acest 
apocalips,  A  însoţit  ptibllcaţiunea  aa  cu  o  introducere 
literariC*)  iiWde  vorbeşte  mal  pe  larg  despre  izvoarele 
acestifl  apocrif  şi  dfespre  pai^elele  din  literatura  uni- 
versală: Ne  vom  rttărgiili  declf  Ia  un  mic  esttiact  ppl- 
vitdt  Ia  otigineil  dtrefctă  a  acestui  apocrif,  care  pe 
lAngă  iitlptn^UţăcultaraJă,  universală  m^  are  şj  im- 
portanţa literară  specială  românească,  dfe  oare-ce  este 
cel  rtial  Veohiti  text  românesc,  cuncisciit  pâtia  acuma. 

D^  tirripariil  d^â  s'a  născut  In  sferele  creştine  de- 
scrierea pOgorărei  lui  CliPi^  !rt  Iad,  pteeum  o  avem  in 
pretinsa  Evanghelia  &  Iul  Nlcodim.  Această  pogorâre  a 

txlM:Vtfii,\i--&&;  T^prodUa  de  noi  âb^ft 
—...^.y~M.  ...„•— ^  te  „CbMtDkiutîa"  noMrtrA  <r«L  !:■  pat;  1-3^' 
*)  Ibid.  p.  405— U^ 


.,gnz^=b,G00gIe 


B56  LITBBATUBA  POPULABJ  RQMJlHl 

fost  un  fel  de  esemplu  după  care  s'au  fabricat  alt& 
prin  analogia,  care  joacă  un  rol  aşa  de  important  in 
literatura  populară..  Una  din  eopiele  cele  jnal  vechi  de 
felul  acestaa  fost  apocalipsul  de  faţă  atribuit  apostolu- 
lui Pavel.  Foarte  bine  a  observat  D-nu  Hăsdeu,  că  de 
la  Orient  a  ajuos  !n  Occident  prin  Paulichianii,  secta- 
toril  eretici  alt  apostolului  Pavel,  şi  că  a  fost  râ:^>ftndit 
în  Bulgaria  şi  Romănia  prin  mijlocul  Bogomililor.  Ob- 
servăm aci  că  Bulgarii  (foşti  eretid)  azX  catolici,  cari 
formează  colonii  Insemnatetn  România  sănt  numiţCde 
popor:  fPavlichent* 

Prototipul  grecesc,  care  datează  eel  mult  din  sec.  IV, 
a  fost  publicat  de  Tichendorf  i),  alăturea  ou  traduce- 
rea englezească  unei  recenziunl  sirîace  mîU  desvoltate 
de  cftt  textul  grecesc.  Acestea  reprezintă  redacţiunea 
cea  lungă,  completă  a  acestui  apocalips,  care  se  com- 
pune din  trei  p^^ :  ăatâit),  un  fel  de  introducere,  unde 
se  vorbeşte  de  modul  cum  aduc  ăngeril  sufletele  oa- 
menilor înaintea  Iul  £)umnezeu,  ca  să  le  judece,  după 
[aptele  ior  săvârşite  pe  pământ.  A  doua  parte  vor- 
beşte pe  scurt  despre  dulceaţa  ralului,  şi  a  treea  !n  fine 
descrie  foarte  pe  larg  muncile  îaduliU. 

Din  aceastărecenziune  lungă,  care  se  află  şi  în  textul 
slavic  publicat  de  Tihonravov ')  s'a  născut  şi  o  alta  mal 
scurtă,  care  coprinde  numaX  partea  ântâia  şl  aceasta 
este  recenziunea  slavică  din  sec.  XVI  publicată  de  No- 


')  Apocaljpsea  apocrjphae  p.  34—69. 

^  L,  c  n  p.40— SS.Iagio'nalponimieţte  trtimaniueripM  ak- 
Tons,  din  care  a  dat  Mtraete,  v.  AtcUt  f.  sIbt.  Philologie  nd.  IT 


bf  Google 


APOCALIPSUL  AP.  PATK- 869 

vacovidt  şi  tipfirită  pentru  a  doua  oar&  de  către  dcHunu 
Hăsdei  alăturea  cu  textul  roman.  Titlul  apocalipsului 
tn  această  redacţiune  este  „  Vederea  apoatoluliă  Paul 
de  efirea sufletelor;  căci  Intr'adevărseconcentreazăaci 
tot  iDleresul,  in  momentul  cănd  ese  sufletul  omulid  şitn 
deosebirea,  !ntre  eşirea  sufletului  omului  drept  şi  Intre 
aceea  a  omului  păcătos.  Asta  este  ce  cere  Pai^  să  vază, 
şi  asta  Q  arată  îngerul  din  cei-.  Cele  alte  două  părţi 
s^ab  putut  lăsa  a&ră  cu  atftt  mal  uşor  cu  căt  au  fost 
înlocuite  printr'un  alt  apocrif  posterior  apocalipsului 
ap.  Paul.  Călătoria  Maiol  DomnuM  prin  munci,  a  fă- 
cut de  prisos  o  aliâ  călătorie  şi  aşa  s'a  păstrat  îii  lite- 
ratura romană  num^U  redacţiunea  cea  scurtă.  D-nu 
Hăsdeu  conjecturează  Insă,  că  şi  cea  lungă  a  fost  cu- 
noscută Romanilor,  de  oare-ce  se  pomeneşte  indirect 
într'un  alt  text  din  sbornicul  manuscript,  din  care  face 
pari«  şi  apocalipsul  ap.  Paul,  zicftndu-se  acolo*  cum 
că  fbgerul  spuse  Iul  F^ul,  pe  care  'l  purtă  de-i  arătă 
toate  tnundle,  că  de  ar  fi  un  voinicde  trel-z«<^  de  ani 
şi  ar  slobozi  in  jos  o  piatră,  ar  sbura  trei  ani  să  cază, 
acolo  este  munca  păcătoşilor'. 

Dar  şi  această  redacţiune  scurtă,  eoprinsă  în  sbor- 
nicul manuscript,  dăruit  de  d-nu  Sturdza  Academiei 
romane,  este  fragmentară  :  lipsesc  Ia  myloc  două  pa- 
gini, care  au  fost  restituite  de  d-nu  Hăsdeu  prin  ajuto- 
rul originalului  slovenesc.  Coprinsul  apocalipsului  e^. 
Paul  este  deci  următorul : 

.Apostolul  rădicat  tn  cr<r  vilzii Îngeri  ce  vin  şt  se  !n- 
.  <diiaă  tna!r:t3â  tui  U-zeu,  încărcate  cu  daruri  şi  rugă- 
ciuni din  partea  acelora,  ce  s'au  lăsat  de  duldtaţa  la- 
mei şi  se  rof^  neîncetat  Iul  D-zeu.  Şi  un  glas  le  zice 


.,gnz^=b,G00gIc 


860 tmaiTOBl  PQPWJ.BĂ  KOMXwii 

să  se  duoft  şi  ak  slujascÂpe  sotil  oameni  drepţi  Şi 
rin  îţ^ril  oamfinllor  ce  n'au  fqjjte  buae  da  ae  încbinâ 
şi  se  pl&ng  de  r&utăţile  oameailor,  care  na  păzesc 
prazaioele  şi  af.  Dumin^;  şl  D^^en  Ie  ziea  să  se  în- 
toarcă şi  sări  slvgeasfiă;  pAnă  ce  se  vor  pocăi,  ingenl 
duse  apoi  pe  »p.  Pavel  de  vămi  şi  locaşul  slinţilor,  şi 
Iadul.  Intms  Iar  la  tătia  ceniîul  văzu  cetete  Satawf 
ce  se  tniuit  ta  dtasvl  morţiiaiuipca  suQ^elor  oameni- 
\ot  necredincios;  de  altă  parte  văzu  Îngerii  oamenilor 
dc^ţl  şi  faţa  tor  lumina  ca  soarele. 

,  Atunci  se  rugă  Ap.  Pavel  şi  zise  o&tre  ftngenil,  că 
vrea  să  vază  sufletele  oamenlitor,  direpţilor  şi  păcă- 
toşilor. In  oe  chip  es  din  această  Inme.  Şi  văzu  nn  om 
drept  imcind,  şi  toate  faptele,  bune  sta  împrejurul  1d3 
şi  îngerii  sta  şi  pâ^  oulubire  sufLetul  lui,  păită  căod 
II  luară  din  trpp ;  şi  atunci  fî  grăiră  de  trei  ori! :  sn- 
Sete !  cunoaşte'ţiC  trupul  tău  din  care  al  eşit,  c&d  cn 
el  te  vel  împreuna  iarăşi  la  ziua  de  judeoată.  Apoi  Iau 
sufletul  şi  '1  Barată  şi  viue  îngerul  ce  '1  pă^dla  pe  pă- 
noAnt  şi-I  zice :  buaură-te  snflete,  că  eu  mă  bucur  de 
tine,  că  al  făcut  voia  lui  D-tieu  pe  pămănL  Duhul  sfânt 
mei^e  înaintea  sufletului  în  aer.  Draci  atau  la  intrare 
dar  n'au  nici  o  patere  asupra  auiletulii[  bun.  Aoeaata 
a  arătat  îngerul  apostolului  Pavel'. 

Afară  de  acest' manusoipt  din  sec  XVI.  mal  pose- 
dăm noi  un  Iragm^t  de  patni  pagini  In  umd.  din  sboiv 
nicele  noastre  de  pe  la  17&0i  Acest  fragment  iraleaaă 
epizodul  oel  maă  important  dintr'aoel  apocrifi  conţine 
adică  dascrieraa  .eşinel  suflehihil*  unul  omdrept.  lo- 
geni  zic  de  ^  oii  sufletului  să  vază  b<iipul  aău,  eăol 
cu  dansai  se  va  împreuna  Ia  ziua  juâe^ţil  apoi  zic 


bf  Google 


APOCALIPSUL  AP.  PA  VEL 361 

să  se  ducă  să  se  erte  cu  trupul,  şi  sufletul  se  duce  de 
să  Iartă  cu  trupul.  Apoi  da<^  prohodeseu  preoţii  tru- 
pul, tau  îngerS  sufletul,  şi  mergănd,  aşteaptă  la  casa 
omului,  până  vJD  oamenii  de  la  groapă  de  mănâncă 
bucate,  şi  zic  toţi;  bogdaprosti  şi  scriu  îngerii  toate 
bogdaprostile  şi  Iau  pe  sufletul  de  '1  trec  peste  26  de 
vămi  şi  străjî  drăceşti  şi  îl  păzesc  de  încercările  dra- 
cilor, cari  vor  să  '1  apuce  cu  de  a  sila,  Iar  când  se  a- 
propie  dracii  de  îngerii  le  pere  vederea  şi  puterea ;  a- 
pol  11  Iau  îngerii  şi  1  duc  înaintea  lui  Hristos.  Hristos 
întreabă  pe  îngeri,  ce  suflet  au  adus  ?  şi  îngerii  zic : 
suflet  bun  I  şi  arată  faptele  bune  ce  a  făcut.  Apoi  zice 
liristQsstil'd^VijtliiIad'să  Tvază.  căd  ca  om  a  auzit 
el  cftt  tracă  de  muncile  Iadului.  După  ce  a  văzut  Iadul 
fi  duc  Iar  înaintea  lui  Hristos  de  '1  blagosloveşte  şi  '1 
trirfiete  îa  nrfu,  unde  sftnt  multe  fetnfl  de  poorf,  şi 
supt  toţi  pomii  sânt  paturi,  deci  îî  dan  şi  lui  un  pat  de 
se  odihneşte  şi  vede  dfe  acolo  binele  şi  rta  la  care  va 

merge  şi  la  judecată, 

Aoi  se  isprăveşte  fragmentul  nostru,  care  precum 
se  vede  se  depsibeşte  cu  totul  de  redacţiunea  cea 
I'aM  română  şi  se  apropie  oare  şi  cum  m^  mult  de 
redacţiunea  slavonă  cea  lungă  ^)  şi  de  cea  striacă  *) ; 
dar  cii  toate  ăcdstea  nu  se  poate  tăgădui,  că  şî  de 
acele  se  dedeibeşte  în  mod  foarte  carcateristic.  Se 
vede  că  a  fost  l\iat  de  la  lin  izvod  slovenesc  necu- 
noscut. 


>]  TihonTftTOT  1.  o.  II.  p.  48— U. 
■J  Tuchendorf  1.  e.  p.  43—43. 


bf  Google 


EIPSTOLIA  MAICII  DOMNULUI 

Sub  acest  titlu  a  ajuns  foarte  populară  o  cărtidci, 
care  nu  este  alt-ceva  dec&t  o  combinaţiune  pu^  di- 
bace din  txei  apocrife  vestite.  Noi  le  studi&m  ad  pe 
lîe  care  In  parte,  dup&  importanţa  lor. 

Călătoria  Maicii  Domnului  prin  iad. 

Un  apocrif ,  care  stă  în  legătură  cu  apocalipsul  ap. 
Pavel  şi  care'l  complectează  este  această  Călătorie  de 
care  am  pomenit  mai  sus,  şi  care  se  află  in  acelaşi  ma- 
nustaipt  român  din  sec.  XVI  împreună  ou  apocalipsul. 
Fiind  deci  de  asemenea  editat  de  D-nu  Hăsdeu,  a  fost 
şi  tot  de  o  dată  studiat  mai  de  aproape  după  izvoarele 
şi  paralelele  sale  ^).  D-nu  Hăsdeu  Insă  se  îndoia,  dacă 
este  r^.aî  tânăr  decăt  apocalipsul  ap.  Pavel.  Această 


.,gnz^=b,G00glc 


EP13T0I.IA  MAICEI  DOHMPLUr M» 

îndoială  nu  poate  Insft  sft  aibe  loc,  faţa  cu  aserţiunea, 
clară  a  lui  Tisdiendorf,  care  se  cnnoşh'a  perfect  In 
această  materie,  şi  care  susţine  cum  că  limba  acelor 
trei  texte  greeeşU,  izvoarele  prelucrărilor  multiple,  este- 
deja  mal  modernă ;  şi  că  această  limbă  nu  se  dato- 
reşte  copistului,  ci  autorului,  care  de  sigur  a/ost  vr'un 
călugăr  al  evului  mediu ') ,  pe  cftnd  din  contra  apoca- 
li^ul  apostolului  Pavel  este  tncă  citat  şl  bine  cunos- 
cut ^în  sec.  IV ;  nu  maî  încape  deci  îndoială  despre 
prioritatea  acestui  din  urmă.  însuşi  D-nu  Hăsdeu  zice^ 
că  prototipul  cel  mal  vechiu  bizantin  al  Călătorid 
Maicel  Domnului  se  urcă  cel  mult  pană  Ia  sec.  VTII,  *) 

Nu  Insă  din  greceşid.  ci  ca  mai  toate  apocrife,  mtă 
cu  seamă  cele  blăstemate,  a  fost  tradus  şi  acest  apo- 
crif din  limba  slavică,  in  care  £ft  află  într'un  manuscript 
din  sec,  XII.  editat  de  Sreznevski'  si  publicat  de  a  doua 
oară  de  D-nu  Hăsdeu,  alăturea  cu  textul  roman,  cu- 
textul  bizantin  al  luiDestuuts,  eu  ce!  n?ogrecesc  a!  Iui 
Polites,  şi  cu  recenziunea  modernă  romflni!!.  Căci  acest 
apocrifa  devenit  o  carte  populară  şi  s'a  publi?al  foarte- 
des  într'o  redacţiune  modernă  maî  mult  sau  n.nl  pu- 
ţin diferită  de  cea  veche,  intitulată  .Epistolia  Maicd 
Domnului.* 

Pftnă  acum  n'am  reuşit  a  găsi  vr'un  manuscript  in- 
termediar între  redacţiunea  cea  veche  din  sec.  XVI  şi 
cea  din  sec.  XIX.  Nu  ne  îndoim  însă,  că  şi  aci  eu  tim- 

')  TÎBcliendorf  1.  o.  prologomena  p.  XXVII :  „In  tribua  eodid- 
bns,  nude  pin»  exeerpsi,  dictio  iam  ad  Oraecitutem  recentiorem 
defl«ctit;  nee  id  Hbrafii»,  »td  ipte  auet&ri  deberi  videlur,  carte 
«ntiM  fotum  opiu  tnona^um  mediae  aetalia  prodit." 

*)  Ibid.  p.  302.  , 


.,  Google 


3M LITBBATllItA  POPULARI  BOMIhI 

pul  vom  ajui^ea'l  găsi,  precum  le  ung&sit  p&nâ  acu- 
ma, mal  pentru  toate  (^)ile  populare. 

Această  redac^une  moderna,  precum  a  observat-o 
foarte  bine  D-nu  H&sdeu  ^),  du  este  alt-ceva  decât  o 
compjlaţiune  stângace  din  trei  apocrife  deosebite,  din 
care  una  este:  ^Călătoria  M.  Domimlul'  ciuntită  Ia 
început  şi  Ia  si^rţit,  şi  cu  oare  îmbrobodiră  la  mijloc. 
Noi,  vom  traia  pe  fie  care  indeosebîE  la  rândul  lor,  de 
ocaindat  d&m  aci  cq;trinsul  apocrifuliâ,  di^ă  forma 
cea  vâchie,  complectă : 

.St.  Măria  serugtţ  deD-zeu  ca  să  descingă  Arhan- 
ghelul Mihaildin  cerpe  pământ;  şi  când  se  cobora  îl 
întrebă  câte  munci  sânt,  şi  unde  se  muncesc  oa- 
menii? Arhanghelu  ii  răspunse:  muncile  sânt  nenu- 
merate.  Şi  o  luă  şi  o  duse  iu  îad,  să  vază  cum  se  mun- 
cesc oamenii.  Unnează'  apdt  descrierea  muncilor  pe 
largu,  cum  se  munceşte  fie-care,  întocmai  după  pft- 
cătele  ce  a  făcut  pe  pământ 

,Aşa  vede  oameni  acoperiţi  de  întunerec  vedoic  şi 
smoala  era  [Kste  dâoşil  şi  ou  putea  să  caute  în  sus, 
aceştia  sânt  cari  n'au  crezut  în.Sf.  Troiţa. 

,Spre  amîazăzi  vede  pară  mare  de  foc,  şi  în  focul 
acela  ard  unii  pană  In  brău,  al^până  în  pept,  alţi  pâ- 
nă în  creştet,  Iar  alţii  erau  cu  totul  acoperiţi  de  foc  : 
aceasta  le  estepedeapsa  pentru  aceea,  că  n'auascultat 
pe  părinţii  lor,  sau  au  făcut  necinst»,  sau  au  mâncat 
came  de  om,  adică  cum  esplică  Arhanghelul :  işl  au 
lepăidat  (K^,  sau  an  pftrftt  unul  pe  altul  ca  să'l  perde. 


bf  Google 


KPISTOLU  Mirai  DOMSULtI  365 

"    ,  Apbl  vâzn  pe  nnu  spânzurat  de  picîoare  ^şi  mâneai 
de  viermi,  pentru  aceea  că  a  cumpărat  aur  strâmb. 

,0  femeă  e  spânzurată  de  urecW,  pentru  aceea,  că 
a  ascultat  pe  furif  la  vecini  şi  a  clevetit  şia  învrăjbit 
oamenii. 

,Pe  paturi  de  foc  se  muncesc  acel,  earinu  s'au  dus 
duminica  la  biserică ;  de  un  copaciu  de  fer  şi  de  stăl- 
puri  de  fer  sănt  spânzuraţi  de  limbi:  mincinoşii,  tâl- 
harii, devetitori  etc.  Spânzuraţi  de  unghii  şi  cu  lifnba 
legată  în  pară  de  foc  sânt  acel,  ce  au  hulit  slujitorii  lui 
D-zeu.  Ceteţiî  ce  an  citit  şi  n'au  înţeles  şi  n'au  fteut 
cum  zice  Evanghelia,  &ftnt  pedepsit  prin  fiare  eu  3  ca- 
pete ce-I  mânca.* 

Tot  în  aeelaş  mod  nrmează  descrierea  fantastică'  a 
muticilor  ce  suferă  oamenii.  Focal,  spânzurarea,  ver- 
mil  neadormiţii,  fiare  cu  multe  capete,  asteasant  mij- 
loacele principale,  de  care  se  slujeşte  Satana  îti  împă- 
răţia sa  cea  întunecoasă,  pentru  a  răsplăti  oamenifor 
slujba  eu  care  l'au  slujit  cât  erau  In  viaţa.  In  descrie- 
rea m^  departe,  care  este  cu  totul  prescurtată  In  redac- 
ţiunea  modernă,  se  repetă  ăedi  mal  mult  sau  mal  puţin 
aceleaşi  munci  şi  cu  acestea  se  isprăveşte  redacţiunea 
cea  modernă.  Mal  mângăetor  este  sfiirşitul  redacţiunel 
celei  veche,  care  după  ce  mat  enumera  o  sumă  de 
~  munct  continuă :  .MaicaDonuiuli^yă^^lnd  atâtea  mundi 
şi  auKJnd  jeluirea  mnocfţflop^  aîngerilOF,  lăicfăifiaşi 
zise  Arhanghelului  Mibail,  să  se  sue  la  Hs.  şi  să  se  roa- 
ge pentru  păcătoşii.  Dar  Arhanghelul  ii  zise,  că  D-zeu 
nii'I  asouţUl-  pe  -dânsul-.  Atonclee  suî'SfL  literia  insăţlla 
D-zeu  şi'lTugă;  şi-se  cobortt.D-zCucu'lilgerH'îD  lad-şr 
;Uor,  câ  pentru  rugâdTunea  MâidI'  sale  s'a 


bf  Google 


366  LlTgltATfBA  PQPnLABA  BOMIkA 

Indurat  de  dănşU  şi  Q  lasă  să  lăculască  In  raiu,  de  la 
învierea  Domnului,  din  ziua  de  paşii  până  ta  dtuni- 
4ieca  mare,  şi  după  aceea  să  meargă  Iară  in  munci.* 

Provenienţa  bogomilică  a  acestui  apocrif  in  care  Ar- 
lianghelul  Mihailjoacă  un  rol  principal,  este  mal  presus 
de  îndoială  pentru  literatura  slavică ,  prin  urmare  şi 
pentru  (%a  română.  D-nu  H&sdeu  a  dovedii-o  atflt 
pentru  acest  apocrif,  căt  şi  pentru  cel  precedent  ţfi 
pentru  un  al  treilea  din  acel  prelios  .abomic"  din 
sec.  XVI ,  asupra  căruia  vom  reveni  ma[  la  vale. 

Această  .Călătorie*  Împreună  cu  .Apocalipsul  ap. 
Paul*  au  influenţat  asupra  , Cântecelor  de  stea*  şi  au 
dat  naştere  mal  mult  sau  mal  puţin  la  cântarea  a  40-a 
din  colecţiunea  de  cântece  a  lui  Anton  Pann,  unde 
sufletul  descrie  eşirea  sa  din  trup  şi  călătoria  prin  Iad 
şi  ralu.  Această  legătură  ce  esistă  intre  apocrifele  şi 
c&ntecul  de  stea  a  fost  trecută  cu  vedere  de  d.  Hăsdeu. 
Intru  cât  priveşte  basmul  istriano-romăn  despre  .Sf. 
Petru  şi  muma  sa*  pe  care-l  aduce  d.  Hăsdeu  tn  legă- 
tură cu  aceste  apocrife,  observăm  că  se  află  şi  la  Si- 
cilianl.  ^) 

Visul  Maici  Domnului 

Redacţionea  modernă  a  .Călătoriei'  adică:  .Epi- 
stolia maicii  Domntilul*  conţine  t^I  un  alt  apocrif  in* 


')  Pili4.  Fîftbe  novelle  etc  alciliane  Ho.  CXXri.  «liU  poirudi  St. 
Petru"  ţi  aaotiţjnnî  voi.  IV.  p.  *)  toI.  II  p»g,  CXLUl.  »pud  Vea- 
jelovaky,  o  dvin&Sţ  latih.  Şab&işH  p.  40. 


bf  Google 


BPI3T0LIA  MAICII  DOMSDLUl 367 

iitulat:  ,Visul  prea  curatei  Născătoarei,*  dar  nedeo- 
sebit prin  tipar. 

Este  deci  asemenea  o  carte  populară.  Dar  ceea  ce  e 
'Carios  la  acest  apocrif  e,  că  nu  s'a  putut  găsi  p&nă  azi 
an  original  grecesc.  Nici  Vesselovsky,  care  a  scris  un 
slodiu  special,  nict  d-nuHăsdeu,  care  s'a  folosit  de  acel 
studiu  şi  Ta  mal  complectat,  n'au  reuşit  In  această  pri- 
vinţă. Dar  totuşi  s'a  încercat  Vesselovsky  a  aduce  a- 
cest  apocrif  in  legătură  cu  literatura  apocrif  orientată 
şi  de  a  arăta,  dacă  nu  isvorul  direct,  cel  puţin  an  iz- 
vor probabil,  de  unde  printr'o  mică  schimbare,  dato- 
rită fanteziei  populare,  a  putut  sft  decm^ă:  ,Visulâ 
Maicel  DtHnnuluI.*  De  oare  ce  d-nu  Hăsdeu  a  trecut 
cu  tăcere  peste  această  parte  a  studiului  lui  Vesse- 
lo«iky,  vom  da  noi  aci  pe  scurt  raţionamentul  acestui 
din  urmă: ') 

Foarte  răspândită  şi  mult  citită  a  fost  povestea  a- 
pocrifă  de  adormu-ea  Matcel  Domnului.  Se  află  in 
limba  siriacă,  arabă,  coptă,  grecească  şi  latinească, 
toate  iDsă  diferă  unele  de  altele.  Tischendorf  a  publi- 
ca textul  grecesc  după  5  manuso-ipte ')  şi  2  texte  la- 
tine diferite  *)  din. care  recenziunea  Â  e  luată  din  3 
manuscripte.  *■)  Unul  dintr'aceste  texte  şi  adică  cel 
latin  A  începe  cu  un  fel  de  dialog  Intre  Maica  Dom- 
nulid  şi  Hristos,  unde  pu^  înainte  de  patima  lui  ea 
^  roagă  să  'I  vestească  moartea  el,  cu  trei  zile  înainte. 


«)  L.  e.  p.  355  -  358. 

•)  ApocalypsM  p.  96-112. 

•)  L,  cp.  113—  1.S6. 

»1  Prolegomena  p,  XXXIV  —  XLV3. 


.,gnz^=b,G00gIe 


388  UTfcRATnRA  POfUtARl  nOMJNA ^ 

Atundt  Domnal  lî  răspnnde  :  ,cUin  oareaft-te  Ittsea 
pe  tine,  care  m 'al  hrănit  şi  susţinut?  IngerS  ni^'t« 
vor  păzi  pe  tine.  Iar  după  ee  voii*  ^  pă^  p(^iiHti  pm- 
tru  neamul  ommesc  ţi  "voin  fi  iQViat  dnpă  3  zHe  şi-d<d{tA 
40  (ie  zilemă  voin  fi  ftiătţat  la  cer;  să.  şUt,  cft  sofletul 
tâfi  se  va  deslipi  de  trap,  cftnd  aiă  vel  vedea  venind 
cn  îngerii  şi  sfînţir  fete. 

Acest  pasagiu  Se  vede,  a  dat  naştere":  ,VisnIuI 
Maieei  Domnului',  căci  poporul  a  înţeles :  Adormit 
.Dormitio*  în  sens  de  dormire  ^»  du  de  moafbt,  şi  po- 
vestirea mal  pe  largă  a  pafimeî,  nu  ca  utt  oe  raad  ce 
se  petrece  Înaintea  ochilor  ef,  stand  Ia.  piciocol  cfti- 
cel  şi  voriîiad  cu  Mântuitorul,  ci  ca  nn  vis  văMlt  în 
somn.  Aşa  şi  eftte  situaţiunea  (ieserisă  la  Biceputnl  a- 
celel  ahe  redacţitinl  latineşH ;  cum  că  MariaîiftpreoM 
cu  loan  steteră  la  piciorul  crucel  şi  Christoa  lasă  pe 
Maica  sa  pe  îngrijirea  lai  loan  Intr'o  (dia  Jedacţiune 
perditta,  ae  poate  că  dialogul  îrttre  Măria  şi  Christos 
relativ  1k  patima,  să  fie  fost -mal  destokat  şi  a«t-fei 
a  devenit  no  apocrif  deosebit,  esffe  s'a  răspândit  te 
popor,  nu  într'atftta  petttm  coprinsul  M,  ei  psstni  e- 
pilogul,  caire  fllgftdueţte  aceliâa  oe  va  arăta  ssn  vtf*- 
vea  acea  tarte,  miladelaD-zeu  şi  paza  ^fâel  hd ,  de 
care  nft  se  va  aprejMa  nimic  diavotesc.  AdudinS  doei 
aecstcfeîn  legă^tuw  c»  acftl  a^oealips  am  scăpat  în 
modul  acesta  ^  pe  acest  apocrif  de  izolarea  hil.  Răs- 
pândirea pe  la  cele  alte  popoare  şi  în  special  la  Slavi 
a  fost  tratată  de  d-nu  Hf^eu  foarte  pe  deplin,  aşa  In 
cât  nu  'ml  rămâne  de  cât  a  menţiona  studiul  respec- 
tiv din  Cuvente  den  hătrflnt 

Cât  priveşte  însă  apooriful  In  litentora  roknftnă, 


bf  Google 


F.PI3T0LrA  MAICII  DOMHCLUI  369 

pntem  Înainta  cercetarea  d-lifl  Hăadeo,  eu  un  pas  mal 
departe.      -■« 

[n  Hteratum  rotn&nâ  arem  doua  redacţiunl  :  uaa 
mal  scurtă  şi  alta  mal  ]angă.  Cea  £curiâ  se  apropie 
iiiîd  mult  .de  variantele  găsite  la  cele  alte  popoare. 
Amândouă  însâ  erau  până  acuma  cunoscute  numai 
ea  lipnr,  din  care  redaeţiunea  cea  scurtă,  intercalata 
în  Epistolia  Maiceî  Domnului,  s'a  tipărit  pentru  în- 
tâia dală  la  1862,  şi  de  atoncea  încoa  de  vr'o  20  de 
ort,  ')  îar  redaeţiunea  cea  lungă  la  1846.  *)  Afară  de 
aeeea,  redaeţiunea  cea  scurtă  puţin  schimbată  se  mal 
află  tipărita  la  un  Ioc  cu  :  .Minunele  Sf.  Sisoe,  ')  ceea 
ce  se  vede  eă  a  scăpat  d.  Hăsdeu  din  vedere.  Intreba- 
reacesepune  este:  care  din  aceste redacţiunî  estemaî 
veche?  Sântem  fericiţi,  că  putem  răspunde  cu  maî 
multă  siguranţă  la  această  Întrebare,  de  oare  ce  po- 
sedăm un  manuscript  din  1784  al  acestui  apocrif  în 
redaeţiunea  cea  scurtai  ')  Aceasta  nu  esclude  însă  şi 
posibililatea,  că  alăturea  eu  aceasta  să  fie  existat  şi  cea 
lungă.  Coprinsul  visului  fiind  aşa  scurt,  îl  publicăm 
aci  următor  dnpă  manuscriptul  nostru.  Noi  nu  intrăm 
în  cercetarea  amănunţită  a  variantelor  ce  presintă,  dar 
prin  publicarea  luf,  înlesnim  altora  cercetarea  : 

,  Visul  precuratii  născătorii  de  Dumnezău  cănd  au 

■)  Cav.  a.  batr.  II  p.  307. 

')  L.  c.  p.  389—391. 

•)  Ed.  Bucur.  1878  p.  6—7. 

*)  Se  află  ia  sbai-nicid  sau  codex  mlscellatieua  din  biblioteca 
no.nstrfi,  citntd^'a  la  „Alexandria"  ţi  e  scris  îa  Suceava.  Din  co- 
prinau!  mist  aceluî  Kbomic  reeae,  dl  este  o  copie  după  nn  ori- 
^iual  mal  v«ch!u. 

Outer,  lit.  pof.  ram.  >4 


bf  Google 


370 UTEBiTCBi  POPnLABJ  ROMAMĂ 

adormit  ricIoar&  In  muntele  Măslinilor,  au  visat  prin 
somnu  un  visu ;  şi  veni  c&tră  dansa  aeve  adică  In 
videre  domnul  îs.  Hs.  şi  Iau  z&s  :  O  T  nu^ca  mea  Iubită ! 
au  dormi  şi  nu  auzi  prin  somnu  ?  Apoi  dac&  s'au  diş- 
taptat  sf&nta,  au  şi  răspunsu  lui  îs.  Hs.  şi  au  zfls  :  a- 
âormu,  filul  meu  Iubit,  şi  Iar  m'am  dişteptal  şi  t'am 
visat,  prinsa  şi  la  stălp  legat,  şi  pre  cruce  răstignit  şi 
despre  sfântul  tău  cap  curge  sftngele  şi  părău  fâcftnd 
şipresf&ntul  tău  trap  I'am  văzut  ună  (!)  lemnudi  coigi 
juchit.  Răspunsă  îs.  Hs.  şizăsă :  01  maica  me.  Iubită! 
Visuî  ci  Ytă  visat  eu  vdiu  să'l  pat  pmtru  norodul  omi- 
nesc.  Şi  cine  o  va  scriea  adastă  sRlntă  carte  şi  o  va 
purta  ladănsal,  adtalaomvaave  milă  de  laDumnezfta 
şi  priimit  de  la  toţi  oamenii,  şi  la  dasul  morţii  lui,  mă 
volu  arăta  săngură  şi  mă  volu  ruga  cu  toţi  îngerii  cătrA 
filul  meu,  pentru  sutletul  acelui  omi),  ci  o  va  scriea  şi 
o  va  citi  şi  altora,  şi  să  o  poarti  la  dansul  adastă 
sfăntă  cârti  şi  '1  volu  duce  Intr'un  impărăţiea  ceriului. 
Amin!* 


bf  Google 


EPISTOUA  DOMNULUI  NOSTRU  ISUS  HRISTOS 


Legenda  Duminical 

Acest  apocrif  stă  !d  intimă  legătură  cu  .Visul*  de 
tetă,  şi  cu  .Călătoria  cu  cere  împreună  formează  pede 
o  parte  .Epistolia  Maicii  Domnului*  pe  de  altă  parte 
-este  însăşi  .Epistolia  Domnului  nostru  Isus  Hristos  ce 
a  frimis'o  Dumnezeii  din  cer.*  Din  acest  apocrif  avem 
de  asemenea  o  recenziuoe  lungă  şi  alta  m^  scurtă. 

Cea  mal  veche  şi  mal  vestită  este  cea  lungă .  Epistola 
lol  Hristos*  care  se  află  în  sbomicul  din  sea  XVI 
Împreună  cu  cele  alte  apocrife,  de  eare  am  vorbit 
pftnă  acuma.  După  acel  manuscript  a  editat-o  şi  a 
studiat-o  d-nu  Hăsdeu.    ')  In  deosebi  a    publicat 

^  L.  c  n  p.  21—66. 


.,gnz^=b,G00gIe 


372  LITERATURA  POPULARA  ROMASÂ 

Vesselovsky  un  studiu  profund,  sub  titlul:  .Epis- 
tolia dia  cer*  ^)  continuat  apoi  în  cel  alt:  .Dome* 
nica-Anastasia  şi  Vinerea-Paraschiva.*  *)  Ne  folo- 
sim de  toate  acestea,  pentru  a  da  în  resuniat  isto- 
ricul acestui  apocrif.  De  timpuria  deja  s'a  născut  sfinţi- 
rea Duminiceî  şi  reţinerea  aspră  de  la  or  ce  lucru.  Deja 
în  sec.Vl  sepomeneşte  .Epistolia  din  cer'  Fabriciusa 
publicat')  un  mic  fragmentgrecesc,caredupăcumseve- 
de,este prototipul redacţiunilorslaviceşi  redacţîunel  ro- 
mâne celei  lungi.  Aci  se  accentuează,  păzirea  straşnică 
&.  Duminiceî  şi  pedepsele  ce  vor  urma  din  nepăzirea 
el.  O  copie  latinească  a  redacţiuneî  de  pe  ia  788  din 
Francia  s'a  publicat  asemenea  de  Fabricius ')  şi  care 
de  sigur  se  datoreşie  mişcărel  eretice  din  sudul  acelei 
ţărî,  unde  apoi  s'au  înrădăcinat  Albigensi,  Bogomilil 
francezi.  Intr'un  sobor  ţinut  Ia  755  dePipin,  se  pome- 
neşte intre  altele  şi  de  această  păzirfi  prea  aspră  a  Du- 
miniceî, pe  care  însă  biserica  o  condamnă,  zicflnd,  că 
oamenii  să  sereţienumaldelucrareacămpulnl  şideeele 
alte  lucrări")  de  muncă  sau  casnice.  Tot  aşa  se  re- 
petă şi  In  .Constitutio'  din  Worms  de  la  829 ;  ba  se 
adaugă  chiar,  că  acel  ce  nu  păzesc  Duminica  an  fost 
loviţi  de  trăsnet  safi  de  cârcelul  membrilor,  saii  chiar 
au  fost  arşi  de  foc.*)  Aci  găsim  chiar  aceleaşi  pedepse, 
ca  şi  în  Epistolia.  Aşa  se  mal  povestesc  şi  alte  legende 

')  Jnm,  Minis.  Nar.  Proa-  Voi.  18*  p.  50—116. 
•)  Ibid.  voi.  188  part.  II  p.  186—2*7. 
')  Cod.  apocryplL  N.  Test.  III,  &11— 512. 
•)  L.  c.  p.  309-313. 
»)  VesBetovakj  I.  c.  p.  66. 
•j  Voeaalovaky  1.  c.  p.  57. 


bf  Google 


BPrSTOLIl  DOMHULUl  NOSTRU  13D3  HRI3T0S         373 

în  toate  ţările,  despre  pedepse  ce  aa  căzut  peste  căl- 
cătorii zileî  de  Duminică. 

Amaducci  '■)  a  publicat  un  alt  text  latin  al  Episto- 
liei din  secol.  XII,  care  după  această  redacţiune  e  că- 
zut din  cer  la  Gaziza,  sau  precum  îndreptează  Vease- 
lovsky:  Gaîata,  şi  nicî  de  cum  în  Ierusalim  sau  Roma, 
precum  era  indicat  în  textul  grecesc  şi  cel  latinesc. 

■  Alte  recenziunî,  tot  din  sec.  XIII.  sânt  atribuite  unul 
.Enstacius  abbas  de  Flay  'care  a  depus  mărturie  că  a 
venit  din  cer").  Aceste  recenziunî  împreună  cu  renceu- 
ziunea  anglosaxonă  formează  o  grupă  deosebită.  A  doua 
grupă  mal  târzie  şi  învederat  o  desvoltare  a  celeî  d'ăntfâf, 
se  compune  din  rencenziunea  nu  mal  puţin  răspăndită, 
unde,  pelăngăi>umtntcase  adaugă  şi  Vinerea^  şi  se  In- 
troduce Maica  Domnului,  care  joacă  aci  acelaşi  rol  de 
mijlodtoare  între  oamenii  şi  Dumnezeu,  precum  am 
-văzut-o  In  .Călătoria  la  Iad*  unde  se  roagă  pentru  pă- 
cătoşii şi  dobândeşte  ertarea  lor,  numai  din  causa  că 
*o  se  roagă  pentru  dânşii.  Această  prelucrare  o  atribue 
Vesselovsky  sectei  Flagellauţiîordin  sec.  XIII*).  Atua- 
cea  mişcarea  reformatoria  lea  caracterul  .căinţei  ■  şi 
atunci  apar  pe  la  1 269  ,  bicluitoriî '  (Flagellanţiî)  ce 
se  bielufeu  pentru  ispăsenia  păcatelor.  Ei  se  răspân- 
diră imediat  până  In  Polonia  şi  Ungaria.  Mişcarea  re- 
ligioasă deveni  m^  inteasivă  în  sec.  XIV  pe  vremea 

<)  Anecdota  litteraria  Bonul  1773  voi.  I  p.  69 —  75  apnil;  Teso- 
lOTBkj  1.  c.  p.  74  urm. 

*)  „Hac  «Bt  mandatumlM  de  observatioue  diel  Daminicaa  qvod 
Dominui  EuBtacius  abbaa  de  Flar  taalatur  venisae  de  coelo."  ibid. 
p.  76  urm. 

■)  1.  c.  p.  82  urm. 


.,gnz^=b,G00gIc 


8M LITKBATOBA  POPOLARJ  BOMAmI 

druinri  negre.  Ziua  principală  a  lor  a  fost,  după  tnftr- 
turiele  tuturor  scriitorilor  cuntimpuranl :  Dumintea. 
De  altA  parte  cinsteau  şi  ziua  VînerA,  ca  ziua  !n  care 
s'arestignit  Oomau  Hristos.  Ast-fel  a  iguns  vechiul  apo- 
crif să  letieo  carte  de  predilecţiune,  şi  et  Tau  schimbat 
după  modul  lor  de  a  considera  Duminica,  Vinerea  şi 
Maica  D-iuI.  Intr'adev&r  s'a  publicat  o  .Epistolie*  la- 
tinească din  sec  XIV  de  către  Stumpf,  luată  din  cronica 
franceză  a  luî  Nangis,  unde  se  află  imediat,  după. 
relaţiunea despre  Flagellanţil  i).  Acest  text  dinsecolul 
XIV  se  apropie  căt  se  poate  de  mult,  de  redacţiunea 
romană  cea  Itmgă,  ba  adesea  ori  se  potriveşte  ca 
dansa,  vorbă  cu  vorbă.  Dintr'un  ast-fel  de  original  la- 
tin s'a  făcut  fără  îndoialS,  o  traducţiune  grecească, 
sau  poate  s'a  prelucrat  redacţiunea  cea  veche  gţ*- 
ceas(^,  după  acel  original  latin,  din  care  apoi  s'a 
tradus  sloveneşte  respective  româneşte. 

Redacţiunea  noastră  se  deosibeşte  Insă  şi  de  cele 
citate  pftnă  acuma  şi  se  apropie  de  cea  rusească  publica- 
tă de  Pypin,  care  întocmai  ca  cea  română,  mal  are  şi 
Mercurea  ca  zi  de  post,  pe  lângă  Vinerea  şi  Duminica. 

Această  redacţiune  lungă  tipărită  şi  răspândim  în 
Eomănia  abia  de  pe  Ia  1 852,  este  deja  cunoscută  Ro- 
manilor încă  din  seeol.  XVT,  căci  face  paiie  din  impor- 
tantul Codex  Sturdzanus.  Popa  Grigorie  din  Măhada 
a  tradus'o  fără  îndoială  din  slavoneşte,  ca  toate  cele 
alte  bucă^  dintr'acel  manuscript. 

Afară  de  această  redacţiune  veche  şi  de  tiparul  mo- 
dem  ,a  cămi  biblic^ţrafie  a  rncut-o  d-nuHăsdeu*)  maS  po- 


bf  Google 


EPISTOLIA  DOUHDLUI  M( 

sedam  şi  noi  o  copie  manuscri 
pe  la  1750.  Pftcat  că  lipseşte 
txpxA,  restul  care  coprinde  1 
riantă  destul  de  însemnata  i 
ca  să  pomenim  numai  una,  i 
.călugăr  Melîntie*  precum  e 
nid  numele  patriarhului  din 
acea  ,ipistoM.*  Noi  dftm  a* 
toliel,  dupăredacţiunea  noast 
alte  două  s&nt  publicate.  La< 
plem  cu  estractul  din  recenzi 

,A  căzut  o  dată  o  piatră  di 
grea  Ia  ridicare.  Atuncea  pe 
adunat  toţt  vlădicii  şi  au  fâ< 
trei  nopţi.  Atuncea  veni  un  $ 
piatra  şi  o  desfaceţî.  Intr'& 
grăia  :  V'am  trimes  o  serisoî 
şi  nu  aţ[  cinstit  sfânta  Dumi 
tat  cu  leml  grele,  cu  foametf 
trăsnete  şi  ploae  groaznică  şi 
tat'. 

Pană  aci  estractul  după  n 
aci  înainte,  după  manuscript 

,Şi  multe  semne  v'am  ară 
vierea  lui  Hs.  Şi  msă  răii  a' 
gândit  să  periţi  eu  toţt  penti 
nerl,  şi  Iar  m'am  milostivit 
şi  pentru  apostolii  mucenicii 
feri  săraci  şi  mişel,  tară  voi 
au  lege  şi  ţm  pre  a  lor,  Iară 
tră.  Nu  ştiţi  că  Vineri  am  i 


.,gnz^=b,G00gIe 


376 LITEHATURA  POPDLARÂ  ROMJH^ 

neca  veni  Arhanghelul  Gavriil  ca  bunavestire,  că  Dn- 
minica  luatu  botez,  că  Dumineca  tnvielu  din  morţi,  ca 
să  învie  şi  morţi  ia  judeţ?  Nu  ştîţî  că  Sf.  Vineri  mi 
răstigniră  pe  cniee  ?  Deci  cine  nu  va  posti  Sf.  Vineri, 
va  petrece  în  foc  de  veci ;  Iar  cine  va  cinsti  Sf.  Vi- 
neri şi  sf-le  Miercuri,  va  avea  viaţă  de  vecî.  Mă  jur 
pe  scaunul  cel  inalt  etc.  că  dacă  nu  va  feri  Sf.  Dumi- 
nica şi  Sf.  Vineri  şi  Sf.  Mercuri  cu  postul  şi  cu  meta- 
tanie  şi  cele  alte  praznice,  vom  trimete  fiare  cu  câte 
două  capite.  Şi  proclet  să  fie  omul  ce  nu  'şî  va  lăsa 
lucrul  Sâmbăta  de  la  al  nouălea  clas  până  luni  Ia 
răsăritul  soarelui ;  şi  Mercuri  şi  Vineri  să  postiţi.  Dacă 
nu,  nu  voîu  mai  trimete  .citenîî*  pe  pământ  ci  voÎq 
deschide  7  ceruri  şi  va  ploa  piatră  arzândă  şi  uncrop ; 
In  luna  Iul  Fevruarie  voîu  face  11  zile  întuneric,  şi  in 
Apriie,  17  zile  va  ploua  sânge  şi  spuză  şi  va  strica 
toate.* 

Urmează  apoi  o  apostrofe  teribilă  în  contra  păcă- 
toşilor, cari  sânt  enumeraţi ;  şi  se  înşiră  pedepsele  lor. 
Apoi  undează;  , cum  că  această  trimitere  este  de  la 
tatăl  nevăzut,  şi  cei,  ce  nu  vor  crede  într'ânsa  vor  mei^ 
în  focul  de  vecî,  cel  gătit  dracului ;  mai  u^or  va  fi  So- 
domuluî  şi  Gomoralui,  de  căt  aceluea  ce  nu  va  priimi 
această  trimitere,  căzută  din  cer  tu  Ierusalim. ' 

Mai  uraaează  blăstămarea  acelora,  ce  ocăresc  pe 
popii,  şiblăstemarea  popilor  ce  nu  sltyesc  In  regulă  în 
biserica.  ,Şiaâ  fie  proclet  popa  ce  nu  va  priimi  şi  na  va 
•ceti  înaintea  soborului  această  scriptură  şi  trimitere 
din  leru-salim.' 

,  Iar  cine  va  scrie  şi  va  ceti  această  epistolie,  aceluea 
ÎE  va  erta  O-zeu  păcatele.  Imediat  după  aceasta  iar  se 


bf  Google 


EMSTQUA ')OMKUHll  NOSTUL' ISnS  HEISTOS  377 

află:  o  apostrofare  analogă.  Textul  se  termină  cu  cu- 
vintele," Ea  patriarhul  din  Ierusalim  fulu  umbrit  de 
duhul  sfântu  şi  creştin ;  drept  (aceea)  rogumâ-voao, 
fraţilor  miel ;  vindeţi-vă  avuţie  voastră  şi  vă  cumpă- 
raţi cheea  împărăţiei  cerului  cu  milostenie   ete 

doară  D-l  D-zeul  nostru,  ceîa  ce  au  făcut  cerul  şi  pă- 
mănUil,  doară  işl  va  întoarce  manie  sa  despre  noî 
şi  doară  ne  va  milui  şi  pre  noi  îs.  Hs.  D-zăul  ce-î  ţi- 
nere şi  putere  noastră  iu  vecii  vecilor.  Amin.* 

Pe  laiigă  această  redacţiune  iuagă,  care  a  devenit 
cartea  populară: ,  Epistolia  lui  Hristos*  mal  esistă  şi  o 
altă  redacţiune  scurtă  românească,  care  precum  a  ob- 
servat-o foarte  bine  d-nu  Hâsdeu,  formează  începutul 
aşa  numiteî  .Epistolie  Maicel  Domnului*  şi  care  se 
potriveşte  întocmai  ea  recenziunea  maghiară,  polonă 
şi  Futeană.  Dependenţa  textului  roman  de  cel  rutean 
merge  chiar  mal  departe  de  cât  a  observat-o  d.  Hăsdeu. 

Această  epistolie  s'a  găsit  în  oraşul  Bethania  (Jîce 
textul  unguresc,  după  indicaţiunea  sa  proprie.  La  Ru- 
thenl  şi  Poloni  s'a  schimbat  acea  Bethania  în  ţara  ari- 
tanieî,  sau  ţara  Britanilor,  Şi  în  textul  român  regă- 
sim atât  ţara  Britanilor  cât,  şi  muntele  MasUnilor 
dar  ast-fel  schimbate,  că  cu  greu  i  ar  mai  recunoaşte 
cine-va,  care  nu  Ef  a  comparat  cu  cele  alte  variante 
neromăne.  Iată  cum  sună  textul  roman :  Această  carte 
este  arătată  în  /aţa.  bătrânilor,  în  munţii  Măslinilor. 
Mutând  numai  litera  r  din  cuvântul  bătrânilor  mai  sus, 
ajungem  de  la  acest  din  urmă,  laforma  corectă:  Britani- 
lor; o  mutare  ce  s'a  putut  face  foarte  lesne  de  către  acela, 
care  a  copiat  manuscriptul  scris  cu  cirilica  şi  cu  lilere 
aruneatedeasupra,  precum  este  scriptura  cirilioă.  Go- 


.,gnz^=b,G00gIc 


378 ţJTEKATIJBA  POTOLASit  BOMAmA       • 

pistul  nelnţelegând  cuvintele:  ţara  britanilor,  a  citit  ded: 
bătrânilor  ^i  ăia  ţar  a  a.  &jaxia  \ă/aţa.  AceastA  schimbare 
este  de  altă  parte  importantă  şi  pentru  constatarea,  câ 
toate  ediţiuniU  modeme  s'aQ  f&cut  dup&  o  singură  co- 
pie, căci  toate  au :  faţa  bătrânilor.  Până  acuma  pe  cftt 
ştim,  nu  s'a  aflat  un  manuscript  al  acestei  redacţinid; 
cu  timpul  insă  credem  că  vom  reuşi  a'l  g&si  şi  pentru 
această,  legendă,  şi  atuncea  sper  câ  se  va  dovedi,  dacă 
conjectura  noastră  este  adevărată. 

O  altă  trăsură  caracteristică  a  acestei  legende,  rele- 
vată de  d-nu  Hăsdeu  numE^  pentru  redacţiunile  po- 
lonă şi  ruteană,  şi  nici  de  cum  pentru  cea  romfină, 
este,  că  originea  el  se  esplică  acolo  In  modul  următor: 
Aceste  cuvinte  DumnezeeştI  au  fost  trimise  după 
legendă  de  însu^  Dumnezeu,  Papei,  respective  patri- 
arhului Leone,  care  le-a  trimis  fratelui  său  Regelui  şi 
cu  ajutorul  lor  a  biruit  pe  vrăjmaşi.  întocmi  aşa,  nu- 
mai cu  omiterea  numelui  patriarhului,  se  regăseşte 
acest  pasagiâ şi  în  redacţiunea  romană,  unde  se  zice: 
.Aceste  cuvintesăntde  la  singur  Dumnezeu  şi  mântui- 
torul nostru  Îs.  Hr.  fiind  dată  prea  sfinţituliâ  patriarh, 
earâ  patriarhul  o  au  trimes  fiate-său  eroului  8ă4  fit 
intru  ajutor  câtre  pizma^  lui. ' 

Identitatea  pe  care  o  relevăm  acuma,  ne  arată  lo- 
cul unde  trebue  să  căutăm  originea  redacţiunti  scurte 
române.  învederat  că  a  ajuns  la  noi,  împreună  cu  ,  Vî- 
sulMaicil  Domnului' de  laButenI,  unde  se  aflu  aceste 
douăapocrife  de  asemenea  tot-d'a-una  combinate,  Re- 
dacţiunile cele  lungi  ne-aâ  venit,  după  toată  probabilita- 
tea de  la  Slavii  de  Sud,  pe  când  redacţiunile  cele  scurte 
se  par  că  au  prototipurile  lor  tn  literatura  populară  m- 


bf  Google 


BPISTOLIA  DOMNULUI  IT08TB0  ISDS  HRISTOS  379 

teană  sau  polonfi.  Maî  obserrăm  că  manuscriptul  nostru 
din  1784  care  conţine  .Visul'  este  scris  în  Siiceava\ 

Cât  priveşte  coprinsul  acestelfredacţiunl,  el  se  poate 
resnma  In  recomandaţiunea  cinstîrel  şi  p^ret  Duini- 
mcel,  îar  peste  acela,  ce  nu  o  va  ţine,  vorveni  pedepse 
analoage  cu  cele  din  redacţiunea  cea  lungă.  Aci  nu  se 
mal  pomeneşte  nict  de  Mercurea,  nidt  de  Vinerea.  De 
altă  parte  s'a  adaus,  că  însuţi  cartea  are  puterea  de  a 
^juta  pe  toţi  acei,  ce  o  vor  purta,  Întocmai  precum  am 
văzut-o  la  .Visul*  cu  care  e  unit,  şi  precum  o  vom 
mal  vedea  la  .Minunile  St-lul  Sisoe.  * 

Destul  de  cunoscut  este  acuma  rolul  ce'l  joacă  St. 
Duminică  personificată  !n  basmele  romane.  Feţt  firu- 
moşl  ajung  la  dansa  abia  după  ce  au  trecut  pe  la  St. 
Mercure  şi  St.  Vinere ;  cftteşi  trele  babe  bătrtlne  3  a- 
JQtă,  sau  d&ndu-le  sfaturi  bune  sau  chiar  lucruri  mi- 
nunate. Aşa  !n  povestea  porcului,  a  lui  Creanga  *)  tn 
Zina  Zorilor  a  lui  Slavici  etc.  în  toate  colecţiunile  de 
basme  ale  lui  Ispirescu,  Fundescu,  Sehott  etc. 

De  altă  parte  găsim  St.  Duminică  personificată  şi  a- 
lăturată  cu  Vinerea  In  colinda  SF.  Duminică  *)  unde 
vrea  să  boteze  pe  Domnul,  şi  se  duce  Duminica  la 
Iordan,  să  cautedarul,  darc&nd  se  Întoarce  cu  darul,  cu 

.trei  flori,  ca  şi  trei  viori 
ce  lucesc  ca  nişte  zori* 

Domnul  a  fost  deja  botezat  ,cu  nănaşul  St,  Ion.* 
Darul  H  r&măne  Insă  el  şi  ea  devine  mal  mandră  de 

1)  Convorb.  liter.  An.  X.  1876. 

'^  Hftrienetcu.  Colinde  No.  16  p.  39. 


.,gnz^=b,G00gIe 


380  .  UTBRATUBĂ  POPCLABA  ROHĂNA.       

cat  Vinerea.  Vesselovsky  cunoaşte  această  colindă  din 
traducerea  germană  a  lui  SchuUer,  şi  o  compară  ^} 
oare-şl  cum  cu  un  cântec  popular  bulgăresc  No.  43 
al  colecţionel  fraţilor  Miiadinovţil.  De  asemenea  câ- 
teazfi  *)  şi  cea-l'altă  colindă :  Măria  şi  fetele ')  unde  St. 
Duminică  merge  inaintea  Măriei  în  .Rusalim* 

Şi  florî  culegea 
cunune  învârtea 
pe  cale  i  ţipa* 

Vesselovsky  studiază  acolo,  ca  o  continuare  a  stu- 
diului său  despre  legei)da  Duminical,  personiGcarea 
Duminiceî  în  literatura  universală. 

NoI  mal  adăugăm  aci  două  citate  din  literatura  ve- 
chie română  privitoare  Ia  sfiinţirea  Duminicel  şi  Vi- 
nereî. 

In  Pravila  mică  tipărită  la  Govora  1640  zice  Mitro- 
politul Ghenadie;  ,Iară  într'altă  chipfl  însuşî  datoriu 
iaste  a  posti  Miercurea  fi  Vinerea  prespre  tot  anula, 
cum  porăncesc  sfintele  şi  dumnezeeştile  pravile/  fă- 
căndu-se  alusiunela  Pravila  Apostolilor  cap  66  şi  255*) 

Tot  in  acea  Pravilă  se  mai  povesteşte  şi  cele  urmă- 
toare: 

jDed  tntr'una  de  zile  un  trupă  mort  ală  oare  ca- 
rnea fu  scosă  la  cale,  şi'l  Intimpină  marele  Pahomie, 
şi  văzu  doi  îngeri  mergandfi  pre  urma  patului  mortu- 

1)  Domenica- Anastasia  p.  302  No.  1. 

*)  L.  c.  p.  201. 

•)  Mftrienescu  1.  c,  p.  46 — 49. 

*)  Ciparlu,  Analecte  literare.  Blasia  18d8  pag.  142. 


bf  Google 


EPISTOLIA  DOMNULUI  NOSTRU  ISUS  HRIST03 


381 


lui,  şi  să  rugă  lut  Dumnezeu,  să-I  descoapere  Iul  ce  fu, 
şi  veniră  acei  doi  îngerî  cătră  dinsul  şi  zise  cătră  din- 
şiî :  dereptâ  ce  iiindii  voi  îngeri  şi  meargeţi  pre  urma 
unUî  mortil?  şî-i  grăirâ  Iul:  unul  din  noi  îaste Miercuri 
Iară  altul  Vîn^'i.  Iară  pentru  ce  meargemU  pre  urma 
hii,  el  tocmai  întru  aeeaste  zile  posti  pănâ  la  mortea  lut. 
Dereptfl  aceea  şi  noî-l  lăudăm,  cela  ce  se  nevoeaşte 
între  D-zeu.*  ^) 


r 


i 


^=b,GoogIc 


LEGENDA  VINEREI 

Legenda  aceasta  cu  care  ne  vom  ocupa  acuma  se 
afla  asemenea  fn  Codeic  Sturdzanus  şi  a  fost  publical£ 
de  d.  Hâsdeu  în  Cuvente  den  bătrâni.  ^)  SF.  Vinere,  de 
care  e  vorba  aci  este  aceea  din  Roma,  care  se  praz- 
nueşte  la  26  luKe,  al  cârel  prototip  grecesc  se  află  în- 
tr'un  manuscript  al  Bibliotecel  imperiale  din  Viena ') 
In  Mineele  greceşti  se  află  aceeaşi  legendă  mal  pre»- 
curtată  de  cât  în  textul  nostru  român,  care  se  vede 
că  n'a  fost  tradus  din  greceşte,  ci  din  slavoneşte.  Re- 
dacţiunea  slavonă  prosaică  nu  s'a  găsit  încă,  dar  Vesse- 
lovsky  arată  multe  paralele  in  literatura  italiană.  Ă^ 
a  fost  prelucrată  in  Locra  azi  tierace  şi  a  fost  publi- 
cată latineşte  la  1 643  în  Neapoli  de  către  un  popă  a- 
nume  Simon,  din  cinul  Carmeliţîlor.  ■)  La  1645  tip&ri 
Francesco  Gravina  de  Cruytlas  in  Palermo,  viaţa  Sf.  Vi- 

')  n.  p.  139—156. 
5  Hăsdeu  1.  o.  p.  139. 

■^  Autore  B.  P.  Frfttre  Sîmoae  a  Spiritu|8aDCto  carmelît&no  ta.- 
«alceato,  ap.  Yesselovakf.  1.  c  p.  S06. 


bf  Google 


tMESPA  TIMBBBI 389 

neri  în  liniba  italiana.  Deosebirea  între  aceasta  din  urm& 
şi  acea  a  Fr.  Simon  constft,  afară  de  Eunftnonturl  maî 
midi,  mal  mult  Intr'aceea,  cfi  Sf.  Vineri  a  lui  Gravina 
este  localisată  în  Sicilia  O  Se  vede  că  a  fost  Influen- 
ţată de  o  altă  Sf  Vinere  asemene  sieilană  a  cărei  via- 
tă s'a  scris  de  Gaetani. ») 

Coprînsul  legendei  rom&ne,  care  diferă  tn  mal  mul- 
te puncte  de  redacţiunile  latine,  italiane  şi  deceagre- 
cească  a  Mineelor  este  pe  scurt  cel  următor : 

,Eraun  om  anume  Âgaton  şi  muerealul  Polfila.  Du- 
pă multă  vreme,  neavftnd  copil,  se  rugară  lui  D-zeu  şi 
veni  un  Înger  de  le  spuse  că  vor  avea  o  fată,  a  cărei 
nume  să  fie :  Sf.  Vinere,  căd  se  va  naşte  Vineri.  După 
ce  crescu  se  duse  din  curţile  tatălui  său  să  propovă- 
duiască Creştinismul.  Aşa  ^'unse  mai  întăluintr'o  ce- 
tate anume  Antiohie,  al  cărei  împărat  se  chema  An- 
tioh,  el  era  Grec,  Ş'au  venit  mulţi  de  au  părât-o  re- 
gelui că  propagă  retigiunea  creştină.  împăratul  se  ma- 
nie şi  porunci  slugelor  să-o  aducă  înaintea  lui.  Văzând 
căt  de  frumoasă  era,  ii  zise  să  se  plece  dumnezeului  său, 
şi  el  o  va  lua  de  nevastă.  Sf.  Vinere  respinse  insă  pro- 
punerea lid.  Atundt  porunci  împăratul  să  o  leagă  ca 
să  o  răstignească.  Ea  se  rugă  la  D-zeu  şi  se  ridică  un 


•)  Tiltal  acestei  biografii  este  i  Vita  di  S-a  Venera,  da  Latini 
d«tta  Venerandft,  da  Qreci  PBraaceve,  Tflrgine  martire  e  pt«Jica- 
triM  dt  Cristo,  icritta  da  D.  Francesco  Orarina  de  Crujllu.  Es- 
tratta  da  molte  omelie  de  santi  Padri  Oreci  e  I^atini  e  cavata 
dk  nou  pocbe  scriUiire  a  penno.  Coa  ptlvjlegio.  loPslermo  nella 
■tamperia  d'Alfoiuo  dell'lsola  [stamp«ria  oamerala)  Apod.  Tease- 
loraij  L  c.  p  207  No.  1. 

•)  Vewelovakj  1.  o.  p.  206—806. 


.,gnz^=b,G00gIe 


38^  LITERATURA  POPDLARA  BOmAWA 

vifor  ce  luă  o  piatra  inare  şi  o  purta  ca  o  frunză  şi  su- 
na ;  şi  se  ivi  îngerul  Domnului  înaintea  eî,  şi  rupse  le- 
găţurele  de  pe  măînile  el.  Atuneî  strigarătoţi  oamenii: 
nu  e  alt  0-zeu  mal  mare,  de  cât  D-zeul  Sf-tet  Vineri ! 
şi  slugile  împăratului  se  închinară  înaintea  el ;  Iar  ea 
iî  boteză.  împăratul  văzând  acestea  porunci  altor  slugi 
zicând :  prîndeţi-o  şi  aflaţi  o  căldare  şi  ardeţi  petri  şi 
le  zmicuraţt  şi  le  băga^  în  căldare  şi  băgaţi  plumbu 
şi  seu  şi  sftioală  să  fiarbă  şapte  zile  şi  şapte  nopţi  şi  a 
şaptea  zi  o  băgaţtîn  căldare !  Aşa  făcură,  dar  dacă  des- 
coperiră căldarea,  se  sculă  Sf.  Vineri  în  picioare  taafă- 
râ  şi  nevătămată.  Cum  se  apropie  împăratul  de  cîu<ia 
mare  să  vază  acea  Jninune,  luă  Sf.  Vinere  supA  dia  căl- 
dare şil  stropi  peste  obraz,  orbindu-I.  împăratul  se  ru- 
ga apoi  de  dansa  să'l  miluiască,  că  vrea  să  se  lîuâ 
creştin.  Şi  Sf.  Vinere  căzu  cu  fatala  păinănt  şi  plânse, 
şi  se  făcu  o  baltă  din  lacremile  el.  Cu  această  apă  de 
lacrimi  unse  ochiîîmpăratulal,  şi  el  văzu,  şi  cu  aceea^ 
apă  ii  boteză  pe  dânsul  şi  pe  toţi  oameni  ce  eraii  a- 
colo.  După  aceea  plecă  de  acolo  într'un  alt  oraş,  ca  să 
propovăduiască  cuvântul  lui  Hs.  aci  domni  Atizma  Hb- 
părat;  acesta  de  asemenea  îl  făgădui  mâna  sa,  dacă 
ea  se  va  închina  D-zeilor  sei.  Sf  Vineri  însă  nu  voi, 
şi  hnpăratul  porunci  slugilor  sale.  să  o  ducă  înaintea 
zmeului  din  cetate,  că  să  o  mănânce.  Sf.  Vinere  făcu 
semnul  erucel  peste  acel  zmeu,  şi  fugi  diavolul  şi  toa- 
te duhurile  necurate  dintr'ănsul,  şi  atuncea  ae  ^ropie 
Sf  Vinere  de  zmeu  şi  calcă  cu  piciorul  spre  falca  zmeu- 
lui şi  întră  într'ânsul  şi  trecu  prin  zgăul  Iul  afară  şi 
stătu  iară  înaintea  lui.  Şi  atunci  bof«ză  pe  împărat  şi 
toate  slugile  lui  şi  toţi  oamenii.  De  acolo  ajunse  în  o- 


bv  Google 


LEGENDA  YISEREI  385 

rasul  luî  Aclit  împărat ,  unde  i  se  intâmplă  ca  la  eel 
ralţî  doi  împăraţi.  Şi  aci  porunci,  de  o  puseră  într'o 
căldare  cu  plumb,  aeu  şi  smoală,  dar  para  focului  de 
sub  căldare  arse  slugile  împăratului  şi  atunci  zise  Ac- 
litîmpărat  cătră  slugile  luî;  tălaţ-îi  capul.  înaintea  mor- 
ţii se  ruga  Sf.  Vinere  cătră  D-ze«,  zicând :  rogu-te  să 
fad  milă  cu  acei,  ce  vor,face  pomanămie  şi  prinosulşi 
litm^hie  şi  lumânare  şi  blagasloveşte  Doamne,  casele 
lor  şi  ficiorii  lor  şi  holdele  şi  dobitoacele  lor  toate ;  şi 
să. fugă  de  el  toate  duhurile  rele  şi  fSrmăcătoarele ;  şî 
sufletele  lor  să  fie  luminate ;  e  cela  ce  nu  va  cinsti  a- 
ceastă  zi  de  vinerea  mare,  cu  milostenie  şi  cu  rugăciu- 
ne la  biserică,  iară  cela  ce  va  lucra  într'ânsa,  acela  se 
fie  blăstemat;  Iar!ceia  ce  o  va  cinsti  şi  o  va  posti  şapte 
zile,  să  fie  lui  sănătate  şi  ertăclune  păcatelor:  şi  cine 
nu-oVa  cinsti  Sf.  Vineri,  ci-o  va  spurca  cu  carne  sau 
cu  brânză  etc.  acela  să  nu  biruiască.  Câ  Sf.  Vineri 
răstignitu-s'au  Hs,  de  voe  în  cruce. 
După  aceea  îl  tătară  capul  * . 
Această  rugăciune  de  la  sfârşit  ne  arată  că  Sf.  Vi- 
nere din  aceasta  legendă  este  o  personificaţiune  a  2»- 
feî  Tineri,  pe  care  am  întălnlt'o  deja  personificată  eu 
Mereurea  alăture;»  şi  cu  Duminica.  In  Ms.  de  întrebări 
şirâsp  din  1809^)  se  află  şirul  următor  de  întrebări  ce 
stă  în  legătură  cu  legenda  de  faţă: 

I.  Pentru  ce  postimtl  patru  posturi  întru  und  anntl? 
R.  Pentru  cele  patru  piroane  ce  bătură  Jidovii  în 
palmile  lui  Hs.  şi  în  costa. 

I.  Dar  Vinele  pentru  ce  le  posHmH  ? 

')  p^nS'  11. 


bf  Google 


386 LITEBATUBA  POPnLAHA  BOMĂNJL 

B.  Pentru  cele  patt-u  rane.  • 

I.  Dar  Mercurile  pentru  ce  le  postimâ  ? 

R.  Pentru  ca  să  fncăpS.mâ  la  zîva  de  judecată  supta 
acoperemanlu  PreeistîJ,  care  să  va  ruga  fiîulul  eî  pen- 
tru păcătoşişi  pecăţIvacuprinde,j)etoţ![Ta  erta Dum- 
nezeu de  păcate.' 

Deosebirea  între  .întrebările*  şi  legenda  este  nu- 
mai, caiacele  d'ântăi  s'a  specializat  momemnl  dinră- 
Ht^irea  la  care  se  referă  cinstirea  Vinerilor,  pe  cSnd 
în  legendă  este  faptul  întreg  al  răstignirea,  cauza  postu- 
lui şi  al  cinslirel  Vinerii.  Căt  priveşte  Mercurea  vedem 
aci  Maica  preeîstâ,  pusă  în  legătură  cu  dansa: 
fără  îndoială  de  asemenea  o  confundare  între  dânsa 
şi  Mercurea,  precum  a  demonstrat-o  Vegelofeky  la  Du- 
minica şi  Vinerea, ')  cum  că  în  multe  literaturi  popu- 
lare, au  luat  locul  Maicii  Preciste. 

De  observat  pe  lângă  acestea  este,  că  însăşi  legenda 
Vinerel,  şi  nu  nmn^  cinstirea  zilei  Vineri,  ci  chiar  cu 
numele  eî,  a  devenit  o  colindă  publicată  de  Theodo- 
rescu,  *)  Iată  o  textual : 

Sub  pe  slava  cerului 

Ler-oi  Leo  d'al  Ler-ol  Doainne-le. 

La  poalele  ralului 

La  scaunul  Domnuluf, 

Lft  Bcaun  de  judacată 

ITnde  merge  Inmea  loatS, 

Gennchiat-  a  sfânta  Vineră 

')  1.  c.  (DomenÎM— Anastasia)  p.  19i  urm, 
^  Colindele  române  Bucor.  1870  p.  41—42, 


bf  Google 


, LEGBNDi.  YIMKKEI  3S7 

GienHchia  ţi  mi'ţl  plSngeR 
Şi  de  Domnul  ae  mga 
Şi  din  gnrft-aşla  grUn : 
Ştii  Doamne  că  m'sf  trimes 
Pământul  ca  s&'t  botez. 
Toţi  9'au  dat  botezului, 
Ktuual  nnnl  nu  s'a  dat : 
Cetatea  Irodului 

Nu  B'a  dat  botezului 
Nici  creţtiniiţilor, 

Ci  p*  mint  prinsu-m'a 

Ltgatu-m'a 
Ctt  cuţit  ta{alu-m'a 
In  cazan  Mgaiu-m'a 
Şi  Irel  xiUJiertu-m'a 
Numa'n  ceara  f^n  reţină ; 

Apoi  strecurafu-m'au 

La  gard  aruncatu-m'au 
Iu  obraz  acnipatu-m'au, 

Ş'am  Hcut 

Cum  ani  putut 
Şi  la  tine  c'am  venit 
Să' ml  dai  sfinţirii  ajutor 

Pe  Irod  ca  a&'l  omor. 

Restul  Colindei  ne  spune  ca  D-zeu  ÎI  dâ  pe  Sf.  Ilie 
într'ajutor,  care  trăsnia  draci  şi  ÎI  fulgera,  şi  el  se  spe- 
riau şi  botezului  ae  dau. 

Pentru  a  da  legendei  caracterul  unei  colinde  de  Crâ- 


bf  Google 


388  LITERATURA  POPULABJ  RQMĂMJ 

dun  s'a  schimbat  numele  împăraţilor  şi  s'a  contopit 
în  „Irod'  cel  destul  de  bine  cunoscut.  Dar  afară  de  a- 
■  ceasta  adaptare  naturală,  se  potriveşte  colinda  eu  le- 
genda chîar  pâiiă  în  amănuntul  cazanului  cel  cu  ceara 
şi  reşină.  Dependenţa  Colindei  de  legenda  este  deci 
învederată  şi  mal  presus  de  or  ce  îndoială 

Inv&ţ&tar&  pentru  celi  12  vineri  maxi  ce  sănt 
preste  anu. 

In  legătură  intimă  cu  legenda  Vinereî  în  general  şi 
cu  cinstirea  zilei  Vinerea  in  special,  stă  acest  apocrif 
descoperit  de  noi  în  literatura  română. 

Afară  de  Vinerea  mare  mai  sânt  şi  alte  Vineri  pes- 
te an,  cetrebueprăznuite,  de  oare-ce  într'ânaele  s'au 
întâmplat  lucruri  importante  din  istoria  lumii  creştine. 
Prot.  Vesselovsky  oeupându-se  de  acest  şir  de  apocri- 
fe, n'a  putut  să  nu  studieze  în  modul  său  cel  profund 
şi  apocriful  de  faţă  i)  şi  noi  din  parte-ne  ne  vom  fo- 
losi de  studiul  său  în  respect  cu  redacţiunea  noastră, 
română,  necunoscută  până  acuma. 

Întocmai  precum  s'a  căutat  a  arăta  toate  întâmplă- 
rile ce  s'au  făcut  în  ziua  de  Dumineca,  şi  care  U  dau 
acel  caracter  sfânt,  tot  aşa  s'a  adunat  lista  înfAm- 
plărilor  din  ziua  de  Vinerî.  O  astfel  de  compOaţiune 
se  atribue  papei  Clemens  şi  textul  grecesc  s'a  publicat 
de  Cardinalul  Pitra,  Acest  text  nu  coprinde  de  căt  o 
simplă  listă  acelor  12  Vinerî  de  peste  an,  fără  vre 

■)  Skazanio  o  13-ti  platniţali :  Juru.  M.  N.  P.  voi.  185  partea  2 
1876  p.  326—367.  Şi  eontinaurea  sub  titlul  „Freiheit-Eleflhery 
ibid.  voi.  CXC.  partea  2  pa^.  76—126. 


bf  Google 


LRGENDA   CELOR  12   VINERI 

un  cuvânt  de  espticare.  Vesselovsky  alâ 
un  şir  de  paralele  din  literaturele  occi' 
toate  ţin  de  această  redacţiune,  ce  o  ] 
,Clementma.'  Aşa  o  variantă  germană, 
<^ă  din  sec.  XVII,  apoî  doue  italiane,  dii 
urmă  adaugă  deja  o  mică  esplieare  la  fie 
Ceva  mal  esplicată  este  apoi  recenzii 
, despre  cele  12vinerlde  aur  de  peste  an 
franceză '} 

Cu  totul  deosebită  se  presintă  acuma 
de  legende  asupra  celor  12  Vineri,  ce  si 
«ea  slovenească,  sau  precum  o  numeşte 
,Elefterianu*  de  oare  ee  se  află  numai  la 
soana  principală  într'acel  apocrif  este  ,-i 
precum  sună  în  recenziunea  română .  Li 
tă  redacţiune  este  cnnoscută  în  opt  texi 
cari  Vesselovsky  îî  împarte  în  doue  gruf 
între  dănsele  maî  cu  seama  prin  ordini 
enumera  cele  12  Vineri.  Ajunge  acuma ! 
redacţiunea  romană  se  potriveşte  cu  gru 
o  caraeterisam  întocmai  dând  coprinsi 
române ,  tot  de  o  dată  arătăm  printr'ao 
pul  direct  al  acestei  din  urmă.  Redaeţi 
o  posedăm,  pe  cât  ştim  până  acuma,  nun 
în  sbornieul  nostru  manuscript  de  pe 
ocupă  noue  pagini.  Iată  pe  scurt  ceea  c( 
genda  celor  12  Vineri  : 

,La  apus  este  un  pământ  frumos  şi  ai 
tate  ce  se  chîamă  Drace.  Acolo  locuiai 

>)  L.  c  p.  329— 3.^. 


.,gnz^=b,G00gIe 


390 LITERATURA  FOFtJLARÂ  ROMĂNA 

şi  se  priceau  în  cuvinte  cu  Creştinii.  O  dată  se  învoirâ 
între  dinşil  sâ,  aleagă  cale  un  filosof,  cari  să  se  întrete 
din  carte,  şi  a  cărui  lege  se  va  dovedi,  că  e  mai  ade- 
vărată, pe  aceea  o  vor  priimi. 

Şi  aleseră  Creştinii  un  filosof  anume  Liftirie,  iară 
Jidovii  aleseră  un  filosof  anume  Tarasie  şi  intrară 
amândoi  îutr'o  casă  de  taină  şi  începură  a  se  în- 
treba din  carte  şi  din  legi,  şi  se  priciră  trei  zile  şi 
treii  nopţi,  şi  tot  îl  rămasă  Leftirie  pe  Tărasie.  Şi  văzu 
Tarasie  că  rămâne,  zise  către  Leftirie :  îatăcă  mă  duc 
afară  să  mă  trezvesc,  că  mi  s'au  sălbătăcit  minţile  din 
cap,  Iară  pană  când  volu  veni  de  afară  tu  să  ştii  rân- 
dul celor  doă-spre-zece  Vineri  marî,  ce  au  lăsat  D-zeu 
.  de  folos  Ci-eştinilor  peste  an.  Leftirie  nu  ştiea  ce  să  fa- 
că. Iară  Tărasie  avea  un  ficior  anume  Mafiiil,  şi  aces- 
ta rămase  cu  Leftirie  în  casă.  Atunci  se  îndreptă  acest 
din  urma  către  Mafiiil  şi'l  întrebă,  dacă  ştie,  să'i  spue 
rândul  celor  12  Vinerf.  Şi  Mahiil  zise :  ştiu-le  ,că  au 
făcut  Dumnezeu  un  sfetoc  şi  li-au  scria  acolo  şi  li-au 
dat  apostolilor  ca  să  ştie  şi  el  de  acele  12  Vineri;  iar  a- 
postoliî  eănd  s'au  dispărţit  de  Hristos  ll-au  ascunsu  de 
frica  Jidovilor.  Iară  Jidovii  prinseră  pe  unul  din  apo- 
stoli cu  sfetoeul  la  el  şi  au  fosta  scrise  şi  acele  12  Vi- 
neri mari:  şi  începu  Mahiil  a  lespunetoate  prerăndu." 

.Antăia  Vineri  înainte  a  40  mucenici,  atunce  scoase 
D-zeu  pre  Adam  şi  pre  Eva  din  r^u. 

.A  doua  Vineri  înaintea  blagovişteniilor;  atuncea 
ucise  Cain  pre  Avei. 

,  A  3-a  înaintea  Paştilor ;  atunce  răstigniră  pe  Hs, 

,A  4-a  înaintea  înălţare!:  dărâmarea  Sodomului, 
Gomorel  şi  celor  alte  cetăţi. 


bf  Google 


LEOEMDA  CELOR  12  VIWEBI  3'Jl 

,A  5-a  înaintea  Rusalilor,  atuncea  se  ridicară  Tur- 
cU  şi  alte  limH  păgâne  de  goniră  pre  Arcadie  împăratu 
peste  mare  şi  măneară  came  de  cămilă  şi  băură  sân- 
ge de  capră. 

,A  6-a  înaintea  Iul  Sf.  Petru  şi  Pavel,  atuncea  tri- 
mese D-zeu  cele  zece  hăiăî  peste  Egipt. 

,  A  7-a  înaintea  preobraj  enieî.  Iară  Turcii  ce  zburară 
cu  aripi  ca  zmeii  şi  ca  scorpiile  şi  ajunseră  la  Rim  şi 
Ierusalim ;  dar  fui'â  scoşi  de  îngerul  Domnului  în  ţara 
Avatului  prin  porta  Zraon,  la  Tătari. 

,A  8-a  înaintea  adormirei  Precistii,  atuncea  se 
sculă  Navohodonosor  şi  robi  Ierusalimul  70  de  ani. 

,A  9-a  înaintea  tăeril;  atunci  a  tăiat  Irod  capul  lui 
loan  pentru  Irodiea. 

,A  10-a  înaintea  înălţării  Crucii ;  atunci  lovi  Moisi 
marea  Roşie  cu  toiagul. 

,A  ll-a  înaintea  lui  Sf.  Andrei,  atunci  apus  Ieremia 
Diavolul  înti'e  doue  munţi  înalţi. 

,A  12-a  înaintea  naşterii  lui  Hs.  Atunci  a  tăiat  Irod 
împărat  14  mii  de  prunei. 

,Să  se  şlie  deci  că  aceste  12  Vineri  maritribue  ţinu- 
te cu  post  şi  rugăcmne  şi  să  nu  se  mănănce  mal  mult 
decât  pâine  seacă  şi  să  bea  apă :  atunci  D-zeu  va  bla- 
goslovi pe  acela  în  toate  lucrurile. 

,Cum  se  întoarse  Tărasie  iî  spuse  Leftirie  cele  12 
Vineri  mari,  după  cum  le  auzise  de  Ia  Mahiil.  Tărasie 
auzind  aceste  strigă,  că  nu  le  poate  avea  de  cât  de  la 
fiiul  său  Mahiil  şi  scoase  un  cuţit  de  "1  jimghea.  Iar 
Creştinii  se  veselii'ă  de  izbânda  lui  LeHerie.' 

întocmii  aşa  sânt  şi  textele  slavone  din  grupa  A, 
cu  singura  deosebire  că  în  recenziunea  română  s'a 


.,gnz^=b,G00gIe 


392  LITERATDRA.  POPULARA  ROMÂNi 

intervertjt  rândul  la  mijloc,  rom.  6  corespunde  slav. 
7 ;  rum.  7  si.  8.  şi  rum.  8  slav.  6.  Cea  Vaită  grupă  slo- 
venească  B.  afară  de  alLă  rftndulală  a  Vinerilor  se  mal 
deosibeşfe  de  A  printr'o  mal  mare  desvoltare  încă  a 
esplicaţiunilor  adause  la  fie  care  Vinerea. 

Cât  prive.şte  red.  română  observăm  că  ea  are  de 
comun  numele  cetăţii  Drace  cu  doue  texte  din  aceas- 
ta grupă  din  urmă;  pe  când  la  celealte  texte  slavone 
sau  că  e  omis  cu  totul,  sau  că  este  înlocuit  printr'un 
alt  nume. 

Nu  voim  acuma  să  maî  intram  în  descrierea  amă- 
nunţită a  obiceiurilor  şi  credinţelor  române  privitoare 
la  ziua  de  Vineri.  Toţi  ştim  că  Vinerea  nu  lucrează 
nici  o  femeeă  româna,  şi  că  lucrarea  în  această  zi  a- 
duce  pagubă  de  fulger,  trăsnet  şi  grindină.  Vesselov- 
sky  a  cules  ')  aceste  credinţe  populare  de  pre  aloca- 
rea şi  ele  ne  arată  cât  de  adânc  a  intrat  legenda  şi 
cinstirea  Vinerel  în  spiritul  alălor  popoare. 


')L.c.  p  -%7-395. 


bf  Google 


MINUNILE  SF-LUI  SISOE 

Nu  mai  puţin  s'a  înrădăcinat  inpopor  şio  altă  legen- 
dă, care  apare  în  literatura  română  din  secol  în  secol, 
dar  care  abia  de  vre-o  10  —12  s'a  resădit  în  mijlocul 
poporului  şi  de  atuncea  s'a  lăţit  într'un  mod  minunat. 
E  vorba  de  ,  Minunile  Sf-luî  Sisoe'.  în  doue  redac- 
ţiunî,  una  lunga  şi  cea-l'aHâ  scurtă.  Cea  d'ântăia  a 
fost  descoperită  de  d-nu  Hăsdeu  în  des  pomenitul 
Codex  Sturdzanus  şi  prin  urmare  publicată,  de  d-nia 
sa,  însoţită  cu  o  introducere  literară  foarte  impor- 
tantă, ^)  în  care  demonstra  originea  bogomilică  aces- 
tei legende.  Nu  cred^nsă  că  putem  vorbi  aci  de  doue 
redacţiuni  ci  mal  bine  de  doue  legende  deosebite,  cari 
pe  lângă  momente  comune,  au  altele  diferite  eu  to- 
tul; de  sigur  a  influenţat  una  asupra  celet  alte,  şi 
dacă  judecăm  bine  în  raţionamentij  ce  urmează,  a- 

")  Cuv.  d.  batr.  n-,  263—291. 


.,gnz^=b,G00gIc 


3M UTEBATUBA  POFOLARl  BOMAmA 

luncî  a  influenţat  legenda  cea  scurta  asupra  celtf 
alte.  Spre  mat  lesne  deosebire  vom  numi  legenda  cea 
lungă:  Minunile  Sf-lui  Sisoe  şi  cea  scurtă  :  Avestiţa 
aripa  SatantAvi  după  rolul  ce  joacă  fie-care  din  a- 
ceste  doue  persoane  în  acele  legende.  Noi  dâra  a- 
cestel  din  urmă  prioritatea,  de  oare  ce  e  mult  maî 
veche,  întru  cât  se  poate  dovedi  pe  cale  literară,  ca 
toate  că  în  literatura  română  se  pare  a  ti  mal  nouă 
de  eât  Minunile  Sf-luî  Sisoe. 

Avestiţa  aripa  Satanei. 

Acest  apocrifii  posedăm  noi  scris  la  1799  interca- 
lat într'un  sbomic  de  la  1779,  proprietatea  noastră. 
Postscriptal  copistului  ne  spune  însă  că,  .această  îs- 
torie  s'au  scris  dupe  o  scrisoare  a  Iul  Gheorghe  eroi- 
tcrul'  se  vede  deci  că  a  ezistat  într'o  copie  voal  ve- 
che românească.  Legenda  de  faţă  o  publicam  textual 
în  Chrestomatia  noastră  voi.  II.  aci  dăm  numai  es- 
tractul  el : 

.Arhanghelul  Mihail  pogorându-se  din  muntele  Ilio- 
nuM  vede  pe  un  duh  necurat  cu  ochii  ca  stelele,  cu 
mâinile  de  foc,  cu  unghile  ca  secerile  şi  cu  părul  până 
la  căleai.  Arhanghelul  ii  a  zis:  stal  satana!  cine  eşti? 
şi  unde  te  duci?  Iar  ea  zise:  pe  mine  mă chiamă :  ,A- 
vesteţa  aripa  Satanei,  aripa  împăratului  nostru  voevo- 
dulul  Velzevul;  şi  acum  am  auzit  că  feeîora  Măria 
vrea  să  nască  pe  Hs.  mă  duc  cu  ale  mele  meşterşu- 
gurl  să  o  smintesc  şi  să  omor  pruncul.  Iar  Arhanghelu 
3  prmse  de  păr  şi  o  bătu  cu  biciul  de  foc  şi  îl  puse 
it  de  moarte  în  coaste !  Iar  ea  se  rugă  de  d^sol 


bf  Google 


MISUHILB  SF-LUI  SISOE       396 

zicând :  rogu-mă,  arhanghele  Mihaile,  muncitoriul  dra- 
cilor, maî  slăbeşte  din  legaturi.  Arhanghelul  însă  o 
întrebă  cum  tntră  în  casele  oamenilor,  de  omoară  prun- 
cii? Avestiţa  îî  zise :  mă  fac  ogar,  găină,  muscă,  epure 
etc.  am  19  numiri  eu  care  fac  ce  voiu,  !ar  unde  se 
vor  afla  aceste  numiri  scrise,  eu  acolo  nu  mai  mă  pot 
apropia  cale  de  şapte  mile.  Avestiţa  înşiră  apot  cele  19 
numiri  ale  el  sile  dă  zapis  arhanghelului  Mihall  să  o 
slobozească.  Arhanghelul  însă  o  blestemă  să  nu  s&  a- 
propie  de  cutare  ...  şi  npoi  o  trimete  in  locul  ce  i  e- 
ste  gătit  în  fundul  beznii,  la  tatăl  ei  Verzuvill.* 

Puţin  schimbată  de  această  redaeţiune  cea  mâl  ve- 
che cunoscută  până  acuma,  este  cea  modernă,  care 
ocupă  pagina  1 — 2  a  cărţii  răspândite  sub  numele  de 
.Minunile  Sf.  Sisoe'.  Ce  e  drept,  D-nu  Hăsdeu  a  ară- 
tat înrudirea  ce  esistă  intre  această  legendă,  deve- 
nită simplu  descântec  chiar  şi  la  Români  şi  între  un 
descântec  rusesc  din  sec.  XVII. 

Se  vede  că  totuşi  îî  au  scăpat  insă  din  vedere,  doue 
paralele  ruseşti  publicate  de  Tihonravov,  ^)  din  care 
cea  d'ântăia  este  din  secolul  trecut,  cea  din  urmă 
provine  dintr'un  manuscript  modei  n  raskolnik,  a- 
dică  de  Ia  secta,  considerată  în  Rusia,  maf  mult  sau 
mal  puţin  ca  eretică.  Atât  în  aceste  texte  ruseşti,  cât 
şi  în  cele  române  moderne,  figurează  Sf.  Sisinie,  Sisin 
resp.  Sisoe,  care  precum  am  văzut,  lipseşte  eu  desă- 
vârşire în  textul  cel  vechiu  publicat  m^  sus;  ort  cum 
ar  fi,  originea  bogomolieă  acestui  descântec  Ia  Roma- 
ni şi  Slavi  ni  se  pare  demonstrat  din  partea  d-Iui  Hăs- 

1)  Pamlatniki  II.  p.  351-.%.'). 


.,gnz^=b,G00gIe 


396  LTTERATURA  POPULARA  ROUÂNA 

deu,  care  se  opreşte  aci. ')  Noi  însă  am  urmărit  în 
doue  rânduit  această  legendă  mal  departe,  şi  am  a- 
juns  a  regăsi  prototipul  eî  cel  mal  vechiu  deja  cei  pu- 
ţin în  sec.  IX  în  literatura  ebraieJl,  şi  am  arătat  că  s'a 
păstrat  pJina  în  ziua  de  astăzi  Ia  Evreii  într'o  forma 
aproape  identică  cu  cea  română,  servindu-le  ca  amu- 
lete pe  Iflngă  leuze.  Aci  sânt  numai  alfe  numiri,  fon- 
dul şi  chiar  vorbele  sânt  mal  aceleaşi.  In  locul  arhan- 
ghelului Mihail  se  întâlneşte  prorocul  Ilie  cu  Lilith 
duh  necurat,  care  Ia  locul  Avestifei.  Şi  ea  se  duce  să 
omoare  pruncul  nou  născut,  este  bătută  de  Ilie,  îi 
spune  un  şir  de  numiri  ee  are  şi  îi  făgădueşte  că  se 
va  depărta  de  acea  casa,  unde-şî  va  vedea  numi- 
rile el. 

In  descântecele  ruseşti  este  Avestiţa  înlocuită 
prin  fetele  împăratului  Irod.  Sbomicul  nostru  care 
coprinde  legenda,  mal  coprindea  şi  un  variant  ro- 
mân al  descântecului,  cEire  se  mal  poate  recunoaşte  din 
fragmentul  cea  m^  rămas,  ruptă  fiind  foaia  pe  care 
a  fost  scris.  Se  pomeneşte  că  a  ...  ,  .venit  Ia 
dânşii  nişte  (fete)  .  .  .  şi  I-au  întrebat  pre  dăn- 
săle  .  .  .  ,  lor,  iale  răspunseră:  noi  săntem 
fetile  .  .  .  creştinesc,  să  le  facem  muncă  lor,  în- 
trebăm ?  ....  să  muncîască  pre  neamul  creş- 
tinesc ....  să  cutremurăm  criiri  lor  . 
să  le  bem  şi  după  acea  s'au  sculat de 

')  Outer.  Beitră^  zur  verg^leichenden  Saţ^aforschang  {anh 
tipar)  ţi  ;  Anuar  pentru  IsraeliţI  An.  IV.  p.  7.^ — 79  ;  .Li- 
lîth  şi  ceî  trei  îngeri".  Mat  adaugft  «colo  ;  Perger,  Pflan- 
lensagen    pag.    259  şi  Birling^r,   Aus    Schwaben    l-pag'.   448 


bf  Google 


MIBUMILE  SF-LUl  3180E 397 

fer  şi  U  au  dat  cate  7  răni  ....  afurisite  şi 
oeărăte'  restul  lipseşte  cu  totul.  Noi  ampjmenit  şide 
acest  fragment  şi  de  variantul  legendei  devenite  des- 
cântec în  Bucovina  '■)  de  oare  ce  vom  reveni  mal  pe 
larg  asupra  acestui  fenomen  cum  se  schimbă  legendă 
sau  un  apocrif  intr'un  descântec.  Şi  tocmai  acest  apo- 
crif s'a  schimbat  chiar  şi  in  amulet  precum  vom  vedea. 

Minunile  Sf .  Sisoe. 

Redacţiunea  cea  veche  din  secolul  XVI  publicată  şi 
de  noi  *)  este  identică  precum  a  observat-o  şi  d.  Hăs- 
deu  cu  redacţiunea  modernă,  cu  ţoale  că  această  din 
urmă  este  ceva  amplificată.  Pe  când  la  Avestiţa  abia  se 
pomeneşte  sau  nici  nu  se  pomeneşte  de  loc  Sf.  Siaoe, 
joacă  el  din  potrivă  aci  rolul  principal.  Legenda  nu 
este  alt-ceva  decât  povestirea  isprăvii  Sf-lul  Sisoe  în 
contra  diavolului.  Căcî  îată  ce  ni  se  spune : 

.Melintia  sora  Sf-lul  Sisin  născuse  cinci  copii  şi  pe 
toţi  i  a  luat  dracul  şi  acuma  avea  să  ia  şi  pe  al  şaselea. 
Atuncea  făcu  un  stălp  de  marmură  şi  se  închise  într'ân- 
sul.  Către  Sisin  venise  îngerul  Domnului  în  vis  şi  ii  zise 
să  meargă  să  gonească  pe  acel  drac.  Ajungând  la  stâlp 
nu  voia  Melintia  soru-sa  sâ'l  lase  să  intre  de  frica  dra- 
cului. Sisin  o  rugă  îns£  şi  ea  îi  deschise  stâlpul,  atunci 
intră  şi  dracul  pituliş  ea  un  grăunţu  de  meîu,  supt  co- 
pita calului  lui  Sisin,  răpi  copilul  şi  fugi  spre  mare.  Si- 
sin se  luă  după  el.  Pe  drum  intrebăo  salce,  lângă  ca- 

t)  Marian  în  Cav.  d.  bitr.  I   c. 
')  Chreatoraatie  română  I  p.  6—7. 


.,gnz^=b,G00gIe 


898  LITBRATDBA  POPIIi-iBA,  HOMĂNĂ 

re  trecu,  dacă  a  văzut  pe  acel  drac?  Salcea  tăgădui 
^  Sisân  o  afurisi  să  inilorească,  iar  poame  să  au  facă. 
Rugui  tăgădui  asemenea ,  şi'l  afurisi ,  ca  unde  i 
rădăcina,  acolo  să'I  fie  vărful.  NumaJ  maslinn  îl  îndr^ 
tă,  şi  de  aceea  îl  blagoslovi  să  fie  bisericilor  de  lumi- 
nă. Apoi  aruncă  undiţa  în  mare  şi  scoase  pe  dracu  la 
uscat  şi  începn  al  bale  cu  72  de  buzdugane  de  fier  şi 
ceru  ce(  6  copil  al  Melintiel.  Dracu  răspunse,  dacă 
va  bora  el  laptele  ce  Ta  supt  de  la  mumă-sa,  atuncea 
va  bora  şi  el  copil.  Sisin  se  rugă  Ia  D-zeu,  şi  bora  lap- 
tele în  palmă,  şi  dracul  fii  nevoit  să  horească  pe  cei 
6  copiî.  Apoi  se  jură  dracu  şi  zise  că  unde  să  va  grăi 
această  rugă  şi  se  va  pomeni  numele  M  Sisin,  de  a- 
colo  nu  se  va  apropia.  Sfanţul  nu'l  slobozi,  ci'I  trime- 
se tn  întunerec' 

Comparând  amăndoue  legende,  vedem  că  s'au  păs- 
tratînlr' aceasta  din  urma  numaî  ideea  generală  des- 
pre primejdia  adusă  pruncilor  de  către  un  duh  necu- 
ratjşi  că  prin  numirea  unul  nume  se  goneşte  acel  duh 
.  necurat.  Cunoscută  este  o  muHime  de  legende  şi  basme, 
unde  diavolul  ae  goneşte  printr'aeeea  că  află  cineva  nu- 
mele său  cel  adevărat.  •)  Nu  este  insă  acest  şir  ce    1 
voim  să  urmărim,  cine  interesează  aGumarelaţiuneain- 
tre.Sf.  Sîsoe*  şi  .Aveatiţa.' Aceastadinurmă  o  putem    , 
urmări  pe  baza  dovezilor  literare  chiar  până  In  sec,  TX 
cel  puţin,  pe  când  abia  se  cunoşte  textul  cel  alav,  proto-   I 
tipul  redacţiunel  române  a  Sf-lui  Sisoe.  Este  deci  lesne 
de  văzut,  că  Aveatiţa  reprezintă  forma  cea  veche,  proto- 


bf  Google 


MIVUNELS  ST-Un  STSOB  899 

tipul  adevărat,  peeând  Sf.  Sisoe  nu  este  alt-ceva  deeâl 
o  desroltare  ulterioară  şi  amplificată.  Despre  Sf.  Sisoe 
însuşi  ca  jgonitoral  dracilor*  cum  figurează  in  legen- 
da sa,  mtă  putem  adăuga  că  într'un  .Otedfaic  sau  via- 
ţa sf-lor  părinţi  ce  au  trăit  !n  pustie*  manuscript  de  la 
1706,  pe  care  ii  posedăm  noi,  se  povesteşte  asemenea 
<>  istorie  ^)  despre  un  ucenic  al  M  Sisoe  anume  Apo- 
lo,  care  a  voit  să  se  depărteze  în  taină  de  la  dansul, 
pe  drum  Insă  întălni  un  drac  dudat  şi  schimonosit,  ca- 
re II  ^găduia  toate  bunurile  lumel,  numai  să  fugă  de 
la  părintele  Sisoe.  ,Iarâ  eu  nu  puteam  răbda  înpuci- 
-clunea  M,  ce  am  rădicat  ochii  Ia  cer,  şi  am  strigat 
tare,  zicănd:  domne!  pentru  ruffâciuTieapărinttluîmieu 
Sisoe,  ajută'm  şi  mă  scoate  dintru  adastă  nevoe  şi  mă 
voi  înţelepţi  şi  nu  voi  mal  merge  in  lume'.  Acestea  zi- 
cănd numai  decât  s'a  prefăcut  dracul  într'o  muere  fru- 
moasă şi  a  vrut  să'l  adimenească  Ia  păcat,  văzănd  că 
■e  în  zadar  zise  .  ,ce  pentru  că  n^ăciutiile  luJ  Sisoe  a- 
■celul  eu  coama  căruntă  mă  gonesc  de  la  tine. '  şi  se  fU- 
■cu  nevăzut. 

Iată  deci  incă  un  esemplu  de  puterea  Sf.  Sisoe  ago- 
ni  pe  draci. 

biteresant  este  că  această  legenda  s'a  reîmprospătat 
abia  de  curând  în  literatura  română 

D.  Steinberg  antiquarul,  cărui  se  datoreşte  retipări- 
rea , Visului*  şi  ,Episto!iior*  şi  respândirea  lor  prin 
popor ,  ne  spune  că  unu  anume  Dumitru,  care  a 
fost  lucrător  la  Imprimeria  statului  şi  şedea  aci  în 
Bucureşti  în  Mahalaua  Crucea  de  peatră  a  scos  cel 

»)f.  I.'Ji-b -1.35-b. 


.,gnz^=b,G00gIe 


400  LITERATURA  POPULARĂ  KOUÂNl 

d'ântăit)  MîQuDile  Sf.  Sisoe  pe  la  1872,  se  vede  după 
un  manuscript  ce'l  poseda.  Această  înlăla  ediţiune  U- 
părilâ  la  Th.  Mihaileseu  se  urca  la  10,000  de  exem- 
plare pe  care  îi  vindea  însuşi  editorul  cu  preţ  bun 
(20  lei  noî  suta);  ediţia  a  doua  o  cumpără  tipograful 
Th.  Mihaileseu  de  la  editor  şi  aşa  s'a  retipărit.  în  urmă 
de  maî  multe  ori  şi  de  către  alţi  tipografi :  când  pe  so- 
coteala d-lul  Steinberg  când  pe  socoteala  lor  proprie. 
In  privinţa  .Avestiţei'  mal  observăm  că  ea  s'a  ti- 
părit nu  numai  la  un  loc  cu  Sf.  Sisoe  ci  şi  fără  dănsnl 
cu  un  Trepetnic,  de  care  va  fi  vorba  mal  la  vale.  Şi 
încă  se  mal  tipăreşte  pe  fie  care  an  in  nenumărate 
exemplare  atât  în  Bucureşti,  cât  şi  în  provincia. 


bf  Google 


CELE  72  DE  NUME. 

Apocriful  de  care  ne  vibe  aeuma  răndul  de  a  vorbi 
este  o  altă  carte  populară,  care  se  vede  că  a  lost  cu- 
noscută în  secolul  trecut,  de  oare  ce  se  citează  pe  a- 
tuncea  şi  pe  care  o  posedăm  noî  singuri  în  sbomicul 
nostru  manuscript  de  la  1784 ,  şi  adică : 

Cele  72  de  nome  a  domnului  nostmlsnsHrisiios. 

D.  Hăsdeu  citează  un  pasagiu  din  Bojdanicul  ma- 
nuscript de  la  1799.  (îns.  Glurescu  proprietatea  Aca- 
demiei) unde  se  pomenesc  .cele  72  de  nume  ale  lui 
Hristos,  adecă  canon  lui  Hristos'.  Acelaşi  pasagiu  ii 
găsim  şi  în  .Zodiarul*  manuscript,  in  care  intre  şi 
^  Bojdanicul' ^  de  pe  la  1750  pe  care  îl  posedăm  noi ; 
iată  acest  pasagiu,  care  atât  în  manuscriptul  Academiei 
cât  şi  in  al  nostru  se  află  in  luna  lui  Noemvrie  :  ,  şi  va  fi 
bolnavă  mult  (adică  fata  ce  se  va  naşte  in  Noemvrie 
26 

,    Chulsr,  lit  pop.  lOinf 


.,gnz^=b,G00gIe 


m LITEBĂTDRA  POFULABl  BOMAnA 

Când  Stăpâneşte  zodia  Scorpie),  fi  de  tânără  să  poarte 
numle  luî  Hrtstos  la  sâne,  72  de  nunii,  ca  să  nu  se 
apropie  duh  necurat  de  e,  şi  va  boli  de  cap  şi  de  pi- 
doare.* 

Acest  canon  al  liii  Rs.  este  de  asemenea  de  origine 
orientală  foarte  vechie,  ceea  ce  a  scăpat  d-luIHăsdeu 
din  vedere,  care  citează  numai  textul  slavic  şi  cel 
.  francez,  amândoi  din  sec.  XVI.  ')  In  relaţiune  cu  un 
cântec  popular  german  din  sec.  XIV,  adică  cu  2  se- 
cole mai  vechiu  decât  aceste  doue  texte  din  urmă,  am 
publicat  not  un  mic  studiu,  privitor  la  originea  celor  72 
de  numiri,  ce  sânt  atribuite  aci  lui  D-zeu  şi  no  luî 
Hs.»)  Acest  articol  precum  şi  esistenţa  manuscriptu- 
lui au  rămas  necunoscute  d-lul  Hăsdeu. 

In  antieitatea  antechristiană  se  pomeneşte  în  litea- 
tura  ebraică  de  .Tetragramaton'  adică  de  numele  M 
D-zeu,  care  nu  se  pronunţa  nici  o  dată,  afară  de  pon- 
tilîcile  In  Ierusalim  şi  nunwt  Intr'o  singură  zi.  Acest  nu- 
me neproQunţat  s'a  considerat  ca  un  nume  taumatur- 
gîc  adică  făcător  de  minuni.  De  aci  s'a  desvoltat  numele 
rel  de  22  şi  de  42  de  cuvinte,  la  cari  Cabala  a  adaugal 
încă  30  şi  a  ajuns  la  numele  luî  D-zeu  compus  din  72 
de  cuvinte.  Acesta  e  cunoscut  deja  în  sec.  X  şi  de  a- 
tunci  s'a  răspândit  peste  Europa  şi  a  intrat  în  diferite 
literaturi.  Din  atvintek  de  care  se  compunea  s'au  fă- 
cut însă:  numiri,  şi  ast-fel  a  căpătat  D-zeu  72  de  nu- 
miri, esprim&nd  diferitele  însuşiri  atribuite  lui  D-zeu, 
precum  le  găsim  pomenite  în  acel  cântec  german  dîn 


bf  Google 


EFLK  72  DE  SUME  J03 

aee.  XIV.  Aceste  numiri  le  găsim  chiar  înşirate  în  ves- 
tita carte  eabalista  şiaihemistă:  ,HolIenzwang*  de 
care,  dupâ  legendă  s'a  slujit  Faust  pentru  farmecile 
aale  dievoteşti.  Zunz  *)  a  tractat  mal  pe  larg  despre 
acest  nume  multiplu  al  lui  D-zeu. 

Sub  influenţa  creştinismului  a  luat  Hs.  locul  lui  D- 
zeu  priimind  el  cele  72  de  numiri  cari,  după  textul  ro- 
mftn,  sftnt  cele  următoare : 

.Dumnezeu.  SavaotuJ.  Tatăl.  Filul.  Duhul  sfânt.  Troi- 
ţă nedespărţită.  !sus.  Hristosu.  Nica.  Mesiea.  Putere. 
Cuvănt.  Vilaţă.  Milă.  Libov.  Inţălepclune.  Pace.  A- 
totţfitori.  Intoemitoru  de  lumină.  Masă.  Păstorlu. 
Oaea  Pilatra.  Cale.  Inpăratu.  Urzire.  Cap.  Cinste. 
Mire.  Biruitorii!.  Adivăr.  Fiîul  ominesc.  Cu  noi  Du- 
mnezău.  Incepătorlu.  Jntal-năseut.  Viitori.  Inpărat. 
înălţime.  Păine  ceraseă.  Părintele  ftră  de  moarte  In- 
durătorfu.  Hristos  Vindecătorii.  Bun  din  pântece.  Mi- 
lostiv. iAtă  înnainie  de  veci.  Atanatos.  Făcătorul.  Me- 
lu  blănd.  Viţâl.  Chipul  măririi.  Eu  sănt  earile  am  fost. 
Dreptate.  Izvoru.  Rostu.  Bucuriea.  Munte.  Preot.  Măr- 
turisitorlu,  Uşe.  Veşnică  Îndreptare  Adonoaea.  Iloea. 
Alfa.  Omega,  Intrai  feţă,  Neînpărţit.  Inpărat  preste  în- 
păraţJ.  Să  dă  robilor,  sau  robului  Dumnezău  Cufare.* 

Siărgitul  unde  se  recomandă  robul  lui  D-zeu  cutare 
ne  arată  caracterul  de  amulet  cel  au  aceste  numiri ; 
într'adevăr,  după  citatul  de  mai  sua  din  .zodiar'sepur- 
ta  ca  «n  mijloc  înpotriva  duhurilor  necurate.  In  textul 
slavon  publicat  de  Tihonravov  *)  întocmai  ea  în  cel 

1)  Sjnsgogale  Poeaie.  Berlin  1865  p.  145  nrm,  cf.  şi  Buber :  In- 
troducerea la  Lekach  Tob.  pag'-  -10  No.  21. 
*)  Pamiatniki  11  p.  339— 34i. 


.,gnz^=b,G00gIe 


40i  LITERATOEA  POPULABJ  EOMĂKI 

grancez,  publicat  ded.Hăsdeu,i)  se  zice  înaintea  înşira- 
ră numirilor,  că  cine  le  poarlA  la  aine  se  izbăveşte  de 
tot  lucru  râu,  ce  i  s'ar  putea  întâmpla.  Diferenţa  între 
aceste  texte  este  c&t  se  poate  de  mare ;  dar  totui^  nu 
ne  îndoim  cătuşi  de  puţin  că  textul  roman  se  bazează 
pe  unu  slavic 

O  dată  pe  calea  de  a  înşira  numirile  lui  D-zeu,  sau 
a  Iui  Hristos.  s'a  făcut  prin  analogie  şi  Inşirarea  numi- 
rilor Maiciî  Precistil.  Aşa  în  textul  slavon  sas  pome- 
nit, aşa  in  cel  francez  şi  a^a  în  cel  român,  unde  ime- 
diat după  cele  72  de  numiri  bS  luî  Hi'istos,  urmează: 
Şaptiz&cî  şi  doao  de  numere  a  precisti.  De  mgu' 

Noi  le  commumcâm  Întocmai  după  manuscriptul 
nostru,  ca  să  poată  sluji  studielor  tdterioare  ce  arvm 
cineva  să  facă  asupra-lor: 

.Toiagu.  Rădăcină.  Pâmântu  sfăntu.  Amiazăzl.  Pi- 
iatră.  Măslină,  Chivot.  Scaun,  Uşea.  Biserică.  Maici. 
Purtătoare.  Cartea.  Pat.  Cleşte.  Fecioară.  Manea.  Măr- 
turisitoarea.  Inpărâtlasa.  Deaproapea.  Nevastă.  Văr- 
top.  Fată.  Logodită.  Nor  luminat.  Cerîiil.  Răsărit  A- 
pus.  Soarile.  Cetate.  Plinire.  Loc.  Lănă.  Muere.  Feri- 
cită. Atotţiitoare.  Alas(?).  Măgură  lui  Dumnezeu.  Lu- 
mina nepotolită.  Cădelniţă  de  auru.  Preeurată.  Fărâ- 
di-bărbat  Deaproape.  Născătoare  de  Dumnezău.  Mim 
eu  bună  miriazmă.  Floare.  Neputredă.  Sfănla  Sfinţilor. 
Lespidiea.  Acoperemântu.  Rîaîu  (!)  Tămăea,  Zmirnă. 
Herovim.  Inpărăţiea.  Scaunul  Herovimilor.  Masăsfin- 
tă.  De  D-zeu  priimitoare.  Adevărat  sălaşi.  Umbră.  Ca- 
sa lui  D-zeu.  Clunghierea.  Mană.  Cornul  întru  care  e- 


bf  Google 


r 


CELE  72  DE  HnME 

3te  pomăzuire.  Văşmăntu.  De  D-zeu  înpăratuli 
noi  Dumnezău.  Să  dă  robilor  Ini  Dumnezău.  Ci 
Aceste  doue  apocrife  a'au  copiat  de  acelaşi  ( 
de  la  care  provine  întregul  manuscript,  abia  la 
de  sigur  însă  după  o  copie  mal  veche. 


b,  Google 


DESCÂNTECELE. 

După  ce  am  trecui:  .Epistoliele*  îidică:  Legenda 
Duminiceî,  Visul  Maicii  Dornuulul,  Călătoria  Maicii  Do- 
mnului prin  tad,  şi  Minunile  Sf-MSisoe,  împreună  eu 
Avestiţa  aripa  Satanei,  şi  cele  doue  texte  de  cele  72 
de  nume  ale  lui  Hs,  şi  a  Maicii  preeiste,  ne  vom  opri 
aci  un  moment,  la  o  clasă  deosebită  de  producţiuni  li- 
terare populare,  cari  stau  in  legătură  intimă  cu  acele 


Intr'adevăr  se  deosibeşte  această  grupă  de  legende, 
într'un  mod  esenţial  de  cele  alte  cărţi  populare,  cu 
cari  vom  face  cunoştinţa  pnţin  m^  în  urmă  Ele  sunt 
siogurele,  unde  putem  observa  trecerea  lor  directă  din 
literatura  scrisă,  în  cea  nescrisă.  Toate  au  caracterul 
de  amulete,  sau  filacterie,  şi  păzesc  pe  toţi  acel  ce-î 
poartă  cu  sine  de  tot  răul.  Intr'adevăr  datorim  amicului 
nostru  d-lul  Hteureanu  comunicarea  unul  amttlet  român 
numit  sâmcă,  care  se  atârnă  degătut  bolnavului  şi  care 


bf  Google 


PEaCAHTECELE «7 

nuestealt-cevade  cât  ^Avestiţa"  prescurtată  şi  însoţitA 
cu  3  flguri.  Această  sâmcă  s'a  scris  anume  pentru  noî, 
de  câtre  un  popă  din  Fălticeni,  precum  se  obicinueşte 
pe  acolo  ca  leac  de  boală.  De  la  purtarea  sau  citirea 
acestor  amulete  pană  la  recitarea  lor  e  numt^  mm  pas, 
care  e  cn  atât  maî  uşor  de  făcut,  cu  cât  din  timpurile 
cele  mE^nvechi  deja  esistă  în  popor  credinţa,  că-pu- 
terea  vorbei  rostite  este  aproape  nemărginită  asupra 
elementelor  naturrf.  De  aci  aşa  numitele ;  (incantatio- 
nes)  exoreisme  şi  conjuraţiunl,  menţionate  in  Biblia 
şi  cunoscute  de  toate  popoarele.*) 

Aşa  s'a  născut  şi  în  România  :  Descântecele. 

Elementele  principale,  din  cari  se  compun  descân- 
tecele române  sânt  luate  din  apocrifele  sus  nmnite, 
cari  au  fost  şi  pilda  după  cari  s'au  făcut  şi  s'au  schim- 
batdescânteeele  române. Literatura  slavică  ne  o  dove- 
deşte învederat,  de  oare  ce  mai  toate  acele  legende 
au  devenit  descântece  populare,  schimbându-se  foarte 
puţin  din  ţesătura  literarii.  Tot  aşa  s'a  făcut  şi  la  Ro- 
mâni, şi  D-luI  Marian  datorim  un  exemplu,  pentru  u- 
nul  cel  puţin  din  acele  legende:  .AvestiţaaripaSata- 
nrf'  Tocmai  Avestiţa  a  influenţat  mal  muit  asupra  u- 
nul  şir  întreg  de  descântece. 

Avestiţa  precum  am  văzut-o  este  personificaţiunea 
boaleî,  şi  celet9  numiri  ale  el  desigur  sânt  analoage 
cu  numirile  lui  Hs.  sau  au  Maicii  Preciste  şi  prin  ur- 
mare atribuţiuni,  personificaţiunl  a  diferitelor  soluri  de 
boale.  Cine  ştie  în  ce  limbă  a  fost  scris  originalul,  du- 
pă care  s'a  tradus  româneşte,  şi  de  frica  de  a  nu  stri- 

'}  Lenormand :  Le  magie  ehez  Ies  Chald^ene.  Parii  1878 


.,gnz^=b,G00gIe 


*08  LITERATUBA  FOFCLABĂ  BOMĂMl 

ca  farmecul  amuletulut  prin  traducerea  şi  a  numilOT 
proprie,  au  rămas  netradiiae,  şi  ast-fel  au  fost  compte 
şi  schimonosite  de  fie-care  copist,  de  oare  ce  erau  pai- 
tru  d&nsu  fără  înţeles.  Cum  că  la  început  aveau  înţe- 
lesul ce  îl  damnoi  dovedesc  descântecele  eorespnnzâ- 
tOare  slavoneşti,  unde  nu  maK  figurează  o  singură  per- 
soană, !n  care  se  concentrează  ideea  abstractă  aboa- 
lel,  ei  sânt  12  fete  ale  lu\  Irod,  şi  /te  care  poartă  un 
nume  potrivit  cu  activitatea  ei,  a^a  pe  una  o  cfâamă: 
Ti-emurice,  pe  a  doua  Focoasă,  a  îtreea  Oheţoasă  etc 

Ţiind  seamă  de  aceasta  vom  recunoaşte  imediat  a- 
ceste  fete  în  descănlecele  romaneşti,  reprezentante  ale 
boalelor,  cari  întocmai  ca  Aveatiţa  noaatră,  mnblă  pe 
cale  pe  cărare,  cu  scopul  ca  să  vatăme  pe  oameni.  A^ 
le-am  văzut  !n  fragmentul  manuscript  publicat  mal  sus, 
şi  aşa  In  alte  descântece. 

O  altă  schimbare  ce  s'a  fS,cut,  ca  din  legenda  să  de- 
vie descftntec,  este  că  Sf.  Sisoe,  sau  Arhanghelul  Mi- 
hail  a  fost  înlocuit  pnn  Sf.  Măria.  Legendele  de  nuu[ 
sus  ne  au  arătat  pretutindea  Maica  Domnulnl,  ca  o 
doamnă  milostivă  şi  bună,  care  se  îndură  de  păcătoşii 
şi  se  face  mijlocitoarea  lor  pe  lângă  fiul  eî,  ca  să  dobftii- 
dească  ertarea  lor.  Acest  caracter  milostiv  şi  Indurat 
al  Maicii  Domnului,  care  se  esplică  de  asemenea  printr' 
aceea  că  ea  este  o  femeeă,  a  intrat  cu  totul  în  convie- 
ţiunea  poporului,  şi  ce  era  mal  natural  de  cftt  să  o  pue 
pe  dansa,  ca  ajutătoare  şi  aducătoare  de  leac  pătima- 
şilor. Un  descântec,  care  ni  se  pare  a  nu  fi  alt  ceva 
de  cât  însuşi  Avestiţa  preschimbată  In  modul  aiiAaA 
mal  sus,  este  cel  următor: 


bv  Google 


DE  POCmnii  DE  NOAPTE  ■) 

Este  un  deal  mare, 

După  dealul  mare 

Eat-on  mir  de  aur. 

Sub  mirai  de  anr 

E^te-nn  scaon  de-auc. 

Dar  pa  gcann  dne  ^e  ? 

^M«  Mafi-a  Donutuha 

Cu  Sdniă-Măria  mare. 

Cu  arcQ-I  in  mâua  dreaptă, 

Ou  păliani  *si  mâoa  ■Htnpji 

Şi  oauU  'u  sus 

Nu  vede  nimic, 

Şi  cantft  'n  joa 

Vede  eltuna^  cn  clnmaţl, 

Pocitoi^  cu  pocitoraţT, 

Horol  cn  moroaie, 

8tri^I  ca  strigoue, 

Ce  la  H.  mergea 

sângele  a-I  bea 

Inimă  de  putrigaln  a-1  pune... 

Maica  Domnului 

Cnm  mi-I  slri 

La  el  M  lepezi 

Şi  le  cuTSatâ 

Şi  mi-I  întrebi : 

„Unde  moffeţt 

Unde  ri  dnoe^? 


<)  Alb.  Carpaţaor  An.  III.  1879  p 


.ignz^îbfGoOglc 


LITKKATUKA  FOFOLABA  BOHiKl 


Toi  uninm^  ţi  ciomag 

Soeitott  cu  pocitora^ 

UoTOl  ctt  moroaie 

Strijrof  cn  atrigoaîa  ?" 

„Noi  la  N.  cine  ducem 

SăngeU  ea  ttt  i-l  ban 

bUma  da  yutrigaia  rf-ljî««eml" 

„Ba  I  voi  InapoT  vă  intoarceft, 

Kbigele  tnapol  s&  i-l  pnneţl, 

iDima  înapoi  sS-I  tocmit 

Pe  N.  de  grsbt  «i  mii  pirlaiţIL. 

Focitoră  de  no^ite. 

Pocituri  de  mează--noapte, 

FocitDr&  de  zi 

Podtnră  de  ce-I  fi 

Pocltorfi  de  apS 

Pocitură  de  vănt  I 

Ieşi  din  creerii  capului, 

Din  faţa  obrazului, 

Din  ansul  urechilor 

Din  Tederile  ochilor, 

Din  inimă 

De  BUb  inimă, 

Din'  apate 

De  Bub  Spate, 

Din  mâni  ţi  din  picioare 

Din  tălpile  picioarelor. 

Du-te  şi  te  pripideşte. 

Unde  coconii  negrii  nu  cântt. 

Unde  oamenii  nn  âmblă, 

Unde  vitele  nu  rage. 


bv  Google 


DBSCAMŢgCaLB £11 

AodIo  ei  te  perzi 
Acolo  Bă-nJ  ţezl. 
Htimnlts&nuteaTeţlt 
K.  să  rămiUe  corală 
Curaţi  ţi  lomiiuiti 
Cum  e  da  la  D-zau  dată, 
Ba  la  Maica  Domnului  UsatS. 
Descâutecal  de  U  mine, 
Leacul  de  la  D-zen." 

Aci  avem  .Pociturile*  personificate,  în  locul  .Are- 
abţel*  sad  al  .Frigurilor*  din  descântecul  rusesc.  Maica 
Domnului  eee  în  intimpinarea  lor,  întocmai  precum  eae 
Arhanghelul  Mihail  sau  Sf.  Sisoe  în  întâmpinarea  A- 
vestitei.  Întocmii  ca  acolo ,  Arhanghelul  Mihail ,  în- 
treabă aci  Maica  Domnului  unde  se  doc,  şi  tot  aşa  răs- 
pund şi  aci,  că.  se  duc  la  cutare :  „sângele  a-î  bea  — 
inimă  de putrigalu  a-i pune.'  Tot  aceeaşi  este  şi  acti- 
vitatea fetelor  (lui  Irod)  din  fragmentul  descântecului 
publicat  mal  sus.  Singura  deosebire  între  descântecul 
şi  Avestiţa  se  esplică  chiar  prin  caracterul  de  amulet, 
ce  are  aceasta  din  urmă.  Ca  amulet  izbăveşte  pe  acela 
care-1  poartă  la  sine,  şi  de  aceea  zice  intr'ănsul  Ave- 
stiţa :  câ  unde  va  vedea  ea  numele  el  şi  al  Sf-!uî  Sisoe, 
ea  se  va  depărta  deacolo  calede?  poşte;  ceea  ce  este 
de  prisos  hitr'un  descântec,  menit  a  goni  duhul  cel 
rău  din  omul,  în  care  a  intrat  deja,  şi  descântecul  are 
direct  de  scop  de  a'l  scoate  de  acolo. 

cate  o  dată  descântecul  conţine  istoricul  boalel, 
cum  s'a  întâmplat  de  a  dat  de  om,  cum  se  plânge  o- 
mul  la  Dumnezeu  şi  la  Maica  Domnului,  rugând'o  să'l 


.,gnz^=b,G00gIe 


412  LITBEATCBA  POPULARi  BOMÂNl 

QJute,  apoK  auzindu-l  Maica  Domnului,  şi  cobor&nâu-se 
la  bolnavul,  el  ii  povesteşte  Întâmplarea  cu  acele  du- 
huri necurate,  şi  In  urma  acesteea,  vine  leacul  sau 
modul  lecuireî.  Acest  fel  de  desc&ntec  ni  se  pare «  fi 
cel  mid  vechiu,  cel  maî  complect,  de  oare-ce  coprinde 
toate  elementele  mal  pe  larg.  Ca  probă  pentru  un  de- 
scântec complect,  care  dovedeşte  asemenea  ceea  ce 
am  susţinut  pentru  originea  descântecelor,  in  forma 
cel  puţin  în  care  le  avem  astăzi,  ne  poate  servi  de- 
scântecul următor.  1) 

DE  ALBEAŢI 

,N.  a  Binecat 

De  Ia  casS 
Delanusă, 
Peule 

Gru  ifi  fnuDOB 
,  Bamen  qi  voios. 

D&r  cind  a  loet 
La  mijloc  de  cala 
De  cale  ţi  clrare 
L'au  tâJoit  Vintoasele 
Şi  Framouele.  * 

Din  faţJl  l'su  ti^ntit 
Gras  negru  l'an  fScQt, 
Ca  temi  l'au  acoperit 
Albeţe  'n  ochi  I-an  bi^at 
»)  Albina  Carpaţilor  An.  m.  1879  p.  345. 


bf  Google 


DESCĂMTECELK 

Făr  de  vederi  l'an  lAsat 
A  prins  N.  a  s«  tăitgai 
Şi-a  M  ţlfaui 
Cn  glas  mMe  până  'n  cer 
Cu  lacrimi  p&nS  'n  pim&nt. 
Mime  nu  l'a  văzat 

tfnin^  Maica  Domnulid 
Din  poarta  cerului 
Nnmal  ea  că  l'a  văzut 
Numai  ea  l'a  auzit 
Şi  pe  nume  Ta  strigat 
Şi  a^  l'a  întrebat : 
„N.  ce  plângi, 
Ce  te  tăvgae-ia 
Ce  te  glăsueştl 
Cu  glas  mare  până  'n  cer 
Cu  lacrăml  până  'n  pământ  ?" 
En  cum  nn  m'oîii  tângm 

Cu  glas  mare  până  'n  cer 
Cn  lacrimi  până  'n  pământ. 

Şi-am  mânecat 
De  la  casa 
De  la  ma»ă 

Pe  cărare 
Oraş  iji  frumos 
Rumen  şi  voio9, 
Dar  când  ara  fost 


bf  Google 


LITERATURA  FOPULARt  ROMAN  X, 

Ia  mijloc  de  cale 
De  oale,  de  cărare 
H'au  talnit  Vântoaiele 
Şi  cn  Frumoasele 
DiH  fat^  m'aa  Olnit 
De  pământ  m'«u  trântit 
Graa  n^ni  m'sn  fScnt, 
Cu  temă  m'aii  acoperit 
Albeaţă  'n  ochi  wl-att  bSgM 
FSr  de  rederf  m'an  lăsat. 
„Tad  N.  m»  mal  pUn^ 
Cu  lacrimi  de  sânge! 
Nn  te  tângiii 

CS  eu  te-oiti  lecui  1" 
Majca  Domnului 
Din  poarta  cemluî 
SoarS  de  aur  a  slobozit 
Pe  dânsa  s'a  scoborât 
Inuntea  lui  N.  a  eţit, 
De  mana  dreaptfi  l'a  luat 
Dipe  soare  l'a  tntuniat 
Şl-a  pornit,  şl-a  plecat 
Pe  drumul  lui  Adam 
-  La  ftlntâna  lui  Iordan 
Şi-a  tâlnit 

tieJ  surori  a  soarelui 
Cu  tr^  mături 
Cu  trei  greble 
Cn  trei  dirEticanil, 
Cu  trei  mânedi  de  mătaaă  albă. 


bf  Google 


DESCÂNTECBIil 


K§Ses  DmiiDlal 

Cum  le-&  tSlnit 

Cotn  le-a  zărit 

FoaU  ft  tntiiu 

Colea  le-a  eoprins 

Şi  le-«  CQTtutat 

Şi  Ie-a  Întrebat : 

„Unde  mergeţr  voi 

Tiel  nroil  a  Boarelul?" 

„Ci  DoI  mergem 

Şi  ne  dncem 

La  fftnttoa  Iid  Dumnezeu 

S'o  curSţim  de  goiiiri 
Şi  de  glodnrf!" 

„Nn  merg«ţ( 

Nn  Til  dnceţi 

Voi  trei  snrori  a  soarelnl 

L>  f^ntiîiis  luT  Dutnneien ! 

Ci  ilntSuA  Iul  Dnmnezen 

E  cnratft 

Lnminată 

Ca  de  Doanezeu  ce-T  daţi 

Da  vot  mergeţi 

Şi  Ti  duceţi 

De  cnrftţîţr  ftlbeţele 

De  pe  ochii  lui  B, 

Curiţiţl  albeaţa  tlU 

Albeaţi  neagtS 

Allieaţi  roţii, 

Albeaţi  de  99  de  feluri 

Albea^  de  99  de  chipuri. 


bf  Google 


^16 UTBRATDRi.  POPDLABl  ROMÂNĂ 

CitBţi-o  'n  cleştele  canini 

Iu  fkţa  obrazului. 

In  geuele  ochilor. 

Iu  pr^nrul  ochilor. 

In  luDiimle  ochilor. 

CnrBnd 

Mal  curând 

Cu  grableleKi  grebUţl 

Cu  foarfecele-o  forfecaţi 

Oq  măturile-o  maturap 

Ca  nugliiile-a  ciupiţi 

Din  ochi  .mi-o  fiigSri|I, 

Cu  mănecile^'O  ştergeţi 

In  poale  mi-o  punefl 

La  aria  cu  'mblătitoriî  o  ducep 

La  'mblătiUiTi!  'n  grab& 

Mii  şi  Krime  s'o  faci, 

Peste  gardul  ţarinei  a^o  deîe 

Boii  'n  coame  c'ar  loa-o 

Şi  la  mare  că  mi-or  duce-o. 

Acolo  aii  pearS 

Acolo  f&  respeară, 

N.  ■£  rămflie  curat. 

Curat  ţi  luminat, 

Cb  argintul  atrecnrat. 

Ca  soarele  în  senin. 

In  vecii  vecilor.  Amin  I 

Acest  descântec  este  cel  mfU  lung  ce'l  cunoaştem 
noi,  şi  coprinde  de  aceea  toate  elementele  complet  Ba 
se  repetă  chiar  de  vr'o  două  ori  şi  această  repetiţiime 


bf  Google 


DESCAmTUCELE 417 

a  fftcot  ca  să  se  poată  scnrta,  Incep&nd  descântecul  sau 
cu  povesUrea  a  doua  despre  Int&mpinarea  v&ntoase- 
lor,  sau  cu  coborirea  Maici  Domnului,  unde  iar  se  po- 
meaeşte  de  albeaţă,  şi  intr'un  mod  foarte  desh^t, 
căci  se  citează  diferitele  soiuri  de  albeaţă  Ia  special; 
apoi  urmează  leacul. 

Iq  aceste  doue  descântece  avem,  ca  să  zicem  aşa, 
prototipul  tntuTor  celor  alte  desc&ntece  romane.  Niunal 
numele  boalel  se  schimbă,  şi  atuncea  Vântoasde  s&A 
Săgetători  sânt  înlocuiţi  safi  prin :  MortA  saâ  prin- 
tr'un  şir  de  Be^kă  analog  cu  şirul  Albeţelor  şi  Podtu- 
rilorAi  mal  sus  saii  de  Lungori  etc.  Şi  Maica  Domnului 
insăşi cedează căte-o  dată  locul  el:  , Trinităţii*  saâÂ- 
posfolilor,  sati  celor  trei  iprorî  din  soare,  şi  Sf-lor 
Cosma  şi  Damian,  adică  se  învocă  Sfanţul  după  boala 
pe  care  o  lecueşte  el.  Pftnă  acuma  not  nu  posedăm 
de  c&t  relativ  puţine  descântece  şi  aceste  toate  aâ  fost 
culese  din  gura  poţHiniluI;  mal  cu  seamă  trebuie  po- 
menitln  privinţa aceastăculaudăD.S.Fl.  Marian.  Vr'o 
4 — 5  descântece  a  mal  publicat  Alexandri  i)  şi  tot 
atâtea  Burada  din  Dobrogea  ■),  Alte  se  atlu  răspân- 
dite  prin  diferite  ziare  şt  reviste  periodice,  şi  ar  merita 
să  fie  toate  culese  şt  adunate  la  on  loc. 

Afară  de  aceste  descântece  modeme,  mal  poi^edăm 
noi  între  manuscriptele  noastre,  mal  multe  descân- 
tece de  pe  la  sfârşitul  secolului  trecut  şi  de  la  începu- 
tul secolului  nostru.  Pe  cât  ştim  singurele  esemple  de 
descântece  manuscrise. 


")  Poesil  popuUre  p.  10,  p.  271-872. 

*).  Călătorie  In  DobragM  I>^  18B0  p.  :»9--277. 

OiMtoi,  111,  tot.  itm.  n 


bf  Google 


il8  LITKHATCRA  POPULARA  ROHÂNX 

Cele  maT  vechi  sunt  descăntecile  din  manuscriptal 
miscellaneus  din  1784,  unde  urmează  3  descântece 
imediat  după  .Visul  Malcet  Domnului*  şi  alte  două  se 
aflu  scrise  peaite  două  pagiatale  aceluiaşi  manuscnpt, 
scrise  de  aceaşi  m&nă,  !ns&  precum  se  vede  din  deosî- 
bireacemelelşiformeT  literilor,  aii  fost  scrise  cu  ud  alt 
condeTb  şi  cu  altă  cerneală  !n  urma  celor  d'{lntâl.ln  or 
ce  caz  a&ot  din  secolul  trecut.  Desc&ntecile  sânt  dedt 
cele  urm&toare.  Mt^  Intăiâ :  de  disfăcut.  2)  descântec 
pentru  şiarpe  de  distors,  3)  di  desRlcut  pentru  fapt, 
,  4)  de  disftcut  de  dragoste,  5)  Prenta  disfăcut.  Acea- 
iita  din  urmă  e  mal  mult  o  doftorie  simbolică  satl 
malbiae  simpatetică,  de  cat  un  descântec,  căci  prepa- 
raţiunele  şi  obiectele  întrebuinţate,  covârşesc  cu  total 
puţinele  cuvinte  ce  se  zic.  Aotivitatea  simbolică  joaj^ft 
ia  genere  un  toi  principal  la  descântecele,  arătânda- 
se  aşa  modul  cum  să  dispare  boala,  care  se  descântă. 
Descântecul  No.  1  se  aseamănă  oareşi  cum  cu  c^ 
publicat  de  Marian :  De  fapt  ').  Mult  mal  importat  din 
punctul  de  vedere  al  substituţiunel  este  descântecul 
No.  3,  căci  în  locul  Maicii  Domnului  se  adresează  pă- 
timaşul cătrâ.  luna,  d^indu-I  toate  epitetele  măgulitoare 
posibile. 
Iată  ea  specimen  începutul  acestui  descântec : 

Di  desfăcut  pentru  fapt. 

«Bună  sară,  craiâ  nou,  cunună  di  aur.  cu  pietri 
scumpă,  luminată  eşti  în  ceru,  şi  vezw  pre  pământ, 
lună  luminată !  nu  poclu  să  odihnescu,  !n  casa  mea 

').  Alb.  Orpaţilor  An.  IH  1879  p.  $77. 


bf  Google 


DESCANTMgliE 41fl 

ş{  ÎD  sălaş(u)  meâ,  cu  mierea  (?muierea)  me,  şi  cu 
oopiî  mei,  Tu  luoă  luminată !  3&  na  al  somn,  nici  odihnă 
tntru  această  noapti,  sft  vil,  să  'ml  el  faptul  din  faţ& 
me,  şi  din  dosul  meti,  şi  din  faţa  femeii  meii,  şi  din 
dosul  femeii,  şi  de  la  copil  mei,  şi  de  la  dobitoacile 
mele.  Tu  lună  luminată!  Faptul  de  bărbat,  faptul  de 
fimel,  faptul  de  fată  mari,  ded  să  mi'i  scot  din  casa 
mea,  şi  din  masa  mea,  şi  din  sălaş(ul)  meâ,  şi  din  pă- 
mănt(ul)  mea,  şi  di  unde  va  fi,  şi  din  pre^urul  casăi 
mele  şi  di  prin  toate  unghierile  casăI  mele  şi  a  tot  do- 
bitocul mefl,  şi  a  tot  olatul  casă!  mele.  Lună  lumina- 
tă !  Faptul  di  9  chipuri,  faptul  di  9  feluri,  faptul  di  9 
nemuri.  Lună  luminată!  Faptul  de  lutu,  faptul  de  lut 
di  la  tocilă,  faptul  di  ieri  de  broască,  faptul  di  păr  di 
lup,  faptul  di  păr  di  dracQ),  faptul  di  rugămăturî  di 
sfredelă ;  faptul  de  cfceărl,  de  strigări,  de  urăciunî,  de 
AMrdcîunl ;  faptul  ori  di  ce  fel  di  urâciuni  va  fi  fost,  şi  , 
di  ce  fel  di  jigănila  fi  fost  etc....* 

O  altă  coleeţiune  de  descântece  în  sumă  de  4  o  po- 
sedăm acrisă  pe  un  zapis  din  1809  Zapisul  este  scris 
şi  iscălit  de,  lane  Apostol  Borănescu*;  deaceaşi  mână 
şi  prin  urmare  de  aceaşî  epocă  sânt  şi  descântecele. 
Cel  d'ăntâîâ  descântec,  (Judat  prin  formele  ce  coprin- 
de, este  următorul : 

Descântec  de  şarpe. 

,Plecărăurăpe  cărărăură  şi  sft  întâlni  cu  şerpură- 
ură,  şerpurăură  muşcă  părăură,  mult  să  vaîcărăură  ; 
să.  întoarse  pe  eărăură  îndărăt,  să  întâlni  cu  Maica 
Săntă-Măriea.  Maica  Săntă-Măriea  din  gură-ş  grăi: 


^=b,GoogIe 


^20 UTKBATtlRA  FOPOLARJ  BQMAkI 

ce  te  vaiţl  răură?  ce  s&  mă  vait  Mit[ca  S&ntă-Măriă; 
am  plecat  pă  căr&urâ  şi  m'am  Intălnit  cu  şărpurăurfi, 
şărpurăură  tn'ail  muşcat  p&  mine.  Dar  nu  sădea  ci  te 
du  la  f&ntâna  Iul  Iordan,  şi  ea  apă  neîncepută  şi  des- 
căntă  eu  un  cuţit  de  găsit  site  udă,  că  acolo  ţ-e  leac'. 
Descântecul  No.  2  eate  înpotriva  unei  „ciianeă  nea- 
gră' No.  3  e  descftnlec  de  diochi  şl  No.  4  este  cel  ur- 
mător, de  plecate  (V). 

,VoI  plecădoase,  măncăcloase,  să  vă  luaţi,  să  vă 
duceţi  la  fata  M  RsJu  împărat ;  că  v'au  poruncit,  cft 
au  lă^at  o  vacă  grasă  să  vă  ospeteze ;  că  cutare  na 
vă  ştie  ospăta,  nici  adăpa,  nid  aşterne,  md.  culca,  m^ 
odeni*. 

Infîne  mal  posedăm  încă  un  al  treilea  manuscript 
mic  întitulat ;  , Nişte  meşteşuguri  tălmăcite  dipe  ana 
tipărită  nemţeşte  în  Venedic,  Octovri  în  10. 1819. '  A- 
cest  manuscript  eu  meşteşuguri  pretinse  nemţeşti  co- 
prinde în  adevăr  numai  două  meşteşuguri,  cari  sAat 
de  origină  germsuiă  adică  :  1)  să  po^  bate  ori  pe  cine, 
ore  căt  de  depari,e  să  fii.  2)  ca  să  nu  poată  altul  ptiş- 
ca  saâ  vana  nimica. 

Aceasta  se  poate  uşor  dovedi,  de  oare-ee  am  reu- 
şit a  descoperi  originalttl  german,  după  care  au  fost 
traduse.  Este  aşa  numitul:  ^Romanushuechlein'  Gor- 
res  1)  pomeneşte  într'adevăr  această  carte  cu*  Vene- 
ţia' ca  locul  unde  s'a  tipărit,  precum  spune  şi  tradu- 
cătorul roman.  Noi  avem  un  tipar  modem  din  Colo- 


bf  Google 


DE8CANTECET,K 


nia,  >)  care  du  este  decftt  o  reprodncţiune  neachimbatA 
acelei  ediţiuni  veneţiane;  şi  reg&sim  aci  întocmai 
desc&Dtec^e  noastre,  No.  1  se  afl^  pe  pagina  a  17-a 
al  ediţiunel  noastre,  şi  No  3  pe  pagina  18-a.  Reprodu- 
cem dinadins  atftt  traducerea  romfUift  No.  2  cftt  şi  tex- 
tul gennao,  pentru  adovedi  absoluta  lor  identitate,  care 
merge  chiar  pftnă.  acolo,  de  a  lăsa  şi  numele  propriu 
neschimbat 

Ca  să  nu  poată  altul 
pufca  sau  vana  nimica, 
cum  să  faci. 

Pomeneşte  numîle  a- 
celuea  de  pildă:  lacub 
Votffkemut,  puşcă  ce  vrei 
dar  să  puşcl  păr  şi  peni 
CM,  şi  ce  la  omeul  siiaci 
dai.  In  numele  latului, 
fiului  şi  sfântului  duh. 
Amin. 

Identitatea  precum  vedem  mei^e  chiar  pană  acolo, 
de  a  schimba  şi  sintaxa  şi  a  pune  cuvăntul  cm  paralel 
cu  germanul :  mit  după  cuvântul  peni. 

Numai  aceste  două  descântece  se  regăsesc  în  ,Ro- 
manusbuechlein*,  toate  cele  alte  Insă  sânt  curat  ro- 
mâne. 

Se  vede  că  traducătorul  a  fost  îndemnai  de  a- 
cele  germane  să  scrie  şi  descântece  româneşti  ;  căd 

')  Boniaiius'BuechleiD,  oder  Oott  der  Herr  bewahre  meine 
Se^  meiuen  Aub-  nud  E^gwi^  von  nnn  an  bis  in  sile  Ewigkeîl, 
Amen.  Halleluja.  Coeln.  a.  a.  Terlag  t,  PeterHammerS^^pp. 


Dass  ein  anderer  kein 
toild  schiessen  kann. 

Sprich  dessenNamen, 
nemlieh  lacob  Wohlge- 
muth,  schiess  was  du 
willst,  schiess  nur  Haar 
und  Fedem  mit,  und 
was  du  den  annen  Leu- 
len  giebst,  f  f  f  Amin, 


422 LITERATURA  POPULA«i.  BOMÂnA 

imediat  după  No.  2  urmează  No.  3  pentru  stupi.  4. 
Pentru  dragostele,  adică  cum  să  uite  cineva  drago- 
stele sale.  Dovada  pentru  originea  romană  acestui  de- 
scântec este ,  că  se  află  întocmai  ea  acelea^  cuvinte 
în  colecţiunea  din  1784  unde  esle  No.  4.  Descântecul 
ce  urmează  No.  5  vorbeşte  singur  pentru  originea  sa 
românească,  şi  de  aceea  îl  publ'căm  întocmai  după  o- 
riginal.  Acesta  are  de  scop  să  provoace  dragostea : 

,Tu  şerpe  bălaură  —  cu  solză  de  aur  —  cu  noao 
limbe  împungătoare  —  cu  noao  cozi  izbălore  —  să  fe 
duet  Ia  C.  şi  tu  să  o  cauţi  —  unde  vel  afla'o  —  de-I 
alla-o  în  casă  —  de-I  afla-o  afară  —  de-I  afla-o  voro- 
bind  cu  tată-său  —  sau  cu  maică-sa  —  cu  frate- 
său  —  eu  prietenul-său  —  sau  cu  ibovnicul  —  cul- 
cată —  safl  sculată  —  tu  să  nu  o  laş  —  pană  ce  ea 
cu  mine  s'a  întâlni  —  şi  n'a  vorbi  — tu  el  să  nu-î  dai 
stare  —  aşezare — ea  unui  păros  pe  foc  (?)  .(Această 
trebui  la  eheotoarea  casiî  să  faci  cu  brăâ  într'o  sară, 
şi  să  pui  brău  supt  cap).' 

.Balaurul  cu  solzi  de  aur,  cu  9  limbi  împungătoare, 
şi  cu  9  cozi  izbătoare*  există  numai  în  literatura  po- 
pulară română,  sail  cel  mult  în  cea  a  Slavilor  de  sud, 
iar  nici  de  cum  în  cea  nemţească.  Nu  încape  decî  în- 
doială despre  românismul  descântecului  de  faţa,  pe 
care  l'am  împărţit  noi  în  versurî.  No.  6  este  un  alt 
descântec  pentru  a  îndrăgi  o  persoană  oare-care.  No. 
7  este  iar  un  descântec  de  stupi,  independent  de  Nr.  3 
dar  de  sigur  inspirat  de  el,  şi  de  asemenea  de  ori- 
gine negermană. 

Cu  aceste  am  isprăvit  înşirarea  descântecelor  ma- 
nuscrise. Nu  ne  îndoim  că  precum  am  găsit  not  aces- 


Bv  Google 


descAmtecblb ^ 

tea,  aşa  se  vor  mal  găsi  şi  prin  alte  sboroice  sad  pe 
scoarţe  de  manuscripte  vechl.^In  special  crez  că  des- 
cântece se  vor  găsi  in  manuscripteie  acele,  ce  conţin 
şi  .doftorii*  cn  cart  aii  o  înrudire  oare  care,  prin  ca- 
racterul taumaturgic  simpatetic  şi  superstiţios  ce  afi 
aceste  doftorii.  Adesea  ort  este  doftoria,  ceremonia  ce 
se  face,  înainte  de  a  se  descânta ;  cuvintele  insă  prin 
care  se  crede  că  aduc  ajutor,  sunt  aci  lăsate  Ia  o  parte, 

Intr'adevăr  sbomicul  nostru  citat  !n  primul  rfind, 
conţine  şi  , doftorii*. 

Afară  de  aceste  descăntece  de  origină  apocri/ă,  mal 
esistă  şi  alte  descăntece,  cari  nu  sunt  de  căt  un  fel  de 
invocaţiuni  peste  care  nu  putem  trece  aci  cu  tăcere. 
Aceste  descântece  se  apropie  încă  şî  msă  mult  de  le- 
cuiri simpatetice  şi  sânt  tot  de  auna  însoţite  de  vre  o 
ceremonia.  Ne  mărginim  nnmal  la  câte-va  esemple. 

In  .sbomiculGiurescudeia  1799*  se  află  un  ast-fel 
de  descântec,  tocmaJ  pe  cele  din  urmă  două  fol  ale 
manuscriptului,  după  Alexandria,  trecute  eu  vedere  de 
d,  tlăsdeâ  In  descriererea  ce  a  făcut  despre  acest  ma- 
nuscript. *)  Iată  acel  descântec  care  aparţine  :  invo- 
eaţiunihr. 

Eâvaş  de  friguri. 

.De  la  domnul  este  ajutor  robului  lui  Dumnezeă 
(cutare) !  Blestemate  ezere  şi  friguri  cu  numele  dom- 
nului nostru  Isus  Hristos  !  Blestemate  ezerl  şi  friguri 
cu  numele  sfântului  lonu  botezător !  Blestemate  ezeil 

>)  Cuv.  d.  bJilraitl  n  pag.  XXVm— XXX. 


.,gnz^=b,G00gIe 


4S4 LITEBITURA  POPUHal  BOMAnA 

şi  friguri  «u  numele  sfinţilor  arhangheli  MihEul  şi  Ga- 
vril& !  Blestemate  ezerl  şi  friguri  cu  numele  sE^toIuI 
Ion  mucenicul  şi  al  sfanţului  mucenic  Sohail.'-  Aci  \a- 
mează  câte  va  rânduri  scrise  plovenefte,  apoi  reîncepe 
iar  româneşte  : 

.Cinstite  şi  prea  sfinte-  lone  proorocule  şi  mergâto- 
pule  inainte  şi  botezător  domnului  nostru  Isub  Hristos ; 
cinstit  capul  tăfl  atuncea  in  tipsie  aducându-1  cutre- 
mur s'au  făcut  şi  pe  toţ(  cel  ce  l'ati  văzut,  cntremtir 
i-aii  cuprins ;  şi  zice  frigurilor  celor  de  a  patra  zi  şi 
celor  din  toate  zilele.  Sfinte  ione !  d&  Robului  lui  D-zeO 
(cutare)  sănătate  şi  bine  că  este  miruit  şi  botezat,  ^ 
Iul  D-zea  închinat.  Amin.*  Aci  urmează  asemenea  eft- 
te-va  rânduri  sloven  eşti. 

In  manuscriptul  acesta  nu  se  esplică,  ce  e  de  f&£Ut 
cu  acest  răvaş.  Cumpărând  o  dală  o  Evanghelie  ve- 
chie (de  la  1706)  am  găsit  următorul  răvaş,  care  este  o 
prescurtare  al  celui  de  sus,  pus  la  capitoM  15  al  Apo- 
calipseî : 

.Slăvită  tâere  a  capului  a  mei^ătoruliit  nainte  să  fie 

spre  tăm&duirea  frigurilor,  robu  Iul  D-zeQ 

In  numele  tatălui,  al  fiului  şi  al  sf.  duh  Amin.'  De  aci 
cunoaştem  şi  modul  cum  se  întrebuinţa  acel  răvaş  de 
frigun.  Se  poate  de  allâ  parle  însă,  că  punerea  răva- 
şului în  Evanghelie,  a  avut  de  scop  de  a-i  da  oare 
care  sfinţenie. 

Interesant  este  că  s'a  confundat  St.  loan  botezătorul 
cu  St.  loan  Evanghdistu. 

Alt  răvaş  de  friguri,  carem-e  d^a  cu  totul  forma 
unul  Amulet.  adică  un  fel  de  combinaţiune  magică  a 
cuvintelor  este  cel  următor  : 


bf  Google 


DESCJMTECKLK j26 

S      A      T      O      R 

A  R  E  P  O 
TENET 
OPERA 
ROTAŞ 

Orî  din  ce  parte  citim  aceste  litere,  din  dreapta  în 
slAnga,  de  sus  în  jos  şi  vice-versa  ne  dă  tot  aceleaşi 
cuvinte,  tocmcU  aşa  o  găsim  pag.  199  din  manuscrip- 
tul nostru  de  la  1784,  fără  esplicarea  la  ce  e  bun.  Pe 
foaia  I-a  înaintea  unui  manuscript  al  biblioteceî  centrale 
din  Buciureştî  *)  se  află  scrisă  aceeaşi  formulă,  care 
după  forma  literelor  se  pare  că  aparţine  cel  mult  în- 
ceputului secolului  nostru. 

Foimuia  însăşi,  puţin  schimonosită  se  numeşte  sin- 
gur Răvaş  de  friguri,  şi  este  însoţită  de  următoarea 
nstrucţiune  : 

,Şi  să'l  ţie  trei  zile  la  gât  şi  să-1  arunce  pe  gârlă  şi 
să  zică  :  cum  trece  gârla  de  iute  aşia  să  treacă  boala 
de  iute.* 

Aceeaşi  formulă,  însă  cu  o  întrebuinţare  diferilâ,  o 
găsim  şi  în  sus  numitul  .  Romanusbuechein  *)  şi  în 
colecţiunea  Iul  Scheibîe  ')  Mal  pomenim  în  sfârşit  şi 
următorul  leac  ăGjrigurî  destul  de  curios,  care  se  află 
scris  pe  o  foaie  singură  de  pe  la  începutul  secolului 
nostru  între  documente  cumpărate  de  noi. 

^Egag.  Megag.  Tegag.  Aceste  trei  care  sânt  însem- 

>)  Mannscriptal  No.  11. 

»)  Pag.  4  ţi  p.  9. 

>)  Die   a^mpathetisctL-mag^ietische  Heilktinde,   Stuttgart  1851 


.,gnz^=b,G00gIc 


LITEBATDRl  POPTJLARi  ROMÂNĂ 


nate  să  te  scrii  pe  căţeî  de  usturoiâ,  şi  la  cucoane  s& 
le  sera  pe  migdale,  şi  in  ceasul  în  eare-1  apucă  frigă- 
rile, plimbâudu-se  prin  casă  a  nu  adonni.  să  ea  cate 
unul  pre  răndul  cum  săntu  scrise  mal  sus.  *  Acest  mij- 
loc de  lecuire  se  pare  identic  cu  acele  rugăciuni  ere- 
tice de  frigurf,  scrise  pe  najure  sau  mere  pomenite  in- 
tr'un  Index  ^). 

Un  esemplu  slavon  de  ast-fel  de  amulete  scrise  pe 
mere  a  publicat  St  Novacovici,  *)  Ifi  genere  despre  A- 
mulete  şi  formule  de  conjuraţiuni  a  tratat  Soldan  în 
vestila-I  carte  .Istoria  proceselor  tn  potriva  fermecă- 
toarelor* '}. 

Ne  ajung  aceste  puţine  esemple,  ce  s'ar  putea  mări 
peste  măsură,  dacă  mal  aduceam  şi  altele  din  descân- 
tecele publicate  de  Marian,  liurada  etc. 

Noi  aci  mal  pomenim  încă,  pentru  a  fi  oare-şT  cum 
complect  de :  conjuraţiuni  române,  sail  mal  bine  de 
exorcisme  pentru  scoaterea  dracului,  şi  pentru  goni- 
rea  duhurilor  necurate. 

Exempulul  cel  mal  vechiQ  este  un  fragment  din 
.Codex  Sturdzanus*  din  sec.  XVI  publicat  de  d.  Hăs- 
deu,*)  care  a  însoţit  acest  fragment  cu  câte-va  ob- 
servaţiunî  generale.  Tot  acolo  se  află  şi  un  al  doUea 
exemplu  de  rugă  pentru  scoaterea  dracilor,  căcî  ca  a- 
tare  consideră  d.  Hăsdeă  apocriful  intitulat  .Minunile 


1)  V.  Hiaien,  Cut.  den  liătr.  U  p.  266. 
'i  Primeri  knijevnoHt!  pag,  517. 

■)  SoMhd,    Gaschichte  ăer    Eexenprocssae  voL  I  ISiH   p.   49 
Io.  65 — 62.  Ediţia  nouă  de  Heppe  n'am  pntut'o  căpăta. 
*)  Cot.  d.  balr.  n  p.  177. 


bf  Google 


DKSCĂMTECELE jg? 

Sf-lul  Sisoe*  cercetat  de  noi  mal  sus,  Împreună  cu 
jAvestiţa*. 

Aceste  două  nu  sânt  însă  de  cât  rugăciuni  indirec- 
te; exorcisrae  anume  posedăm  ehiarîn  .Molitvelnice* 
române.  Mal  înlăiQ  într'un  MoKtvelnic  romftn  manus- 
cript de  pe  la  a  doua  jumătate  a  secolului  al  XVII 
(ca  1675)  se  află:  ^) 

, Molitva  casei  când  are  vr'o  supărare  de  drăcii, 
farmecele  şi  făpturi  drăceşti. '  Această  molitvă  se  regă- 
seşte apoi  puţin  schimbată,  în  Molitvenicul  tipărit  în 
Bucureşti  1764  care  s'a  tradus  din  gi'eceşte.  In  acel 
tradus  din  sioveneşte  şi  tipărit  în  Buzău  la  1701  lip- 
seşte această  molitvă.  Afară  de  .rugătJunea  pentru 
casa  ce  să  supără  de  duhuri  rele  ')  mal  conţine  acel 
Molitvelnie  şi  .rănduială  cu  rugădune  pentru  ceî  ce 
să  turbură  de  duhuri  necurate  şi  să  băntuesc*.  '} 
şi  .Rugădunile,  adecă  blestemele  ale  marelui  Vasilie 
către  cel  ce  pătimesc  de  la  diavoli,  şi  la  toată  nepu- 
tinţa.**) 

Pe  Iftngă  aceste  molitve  sancţionate  de  biserică  mal 
posedăm  încă  In  mult  citatul  nostru  sbornic  din  1784^) 
,RănduIala  ce  se  face  la  omul  saii  la  casa  ce  este  su- 
părată de  farmece  safl  de  nescareva  descântece.'  Pre- 
otul săvârşeşte  liturghia,  face  sfeştania  cea  mică  după 
aceea  :  Doamne  milueşte  de  12  etc.  apoi  se  adresează 
cu  rugăciunea  către  Isus  Hristos,  invocând  ajutorul 

')  Pag.  260—254. 
»)  Pag.  389-391. 
*)  p.  391—403. 
')  pag.  409 -418. 
^  Fol.  )""•   ■"" 


.,gnz^=b,G00gIe 


428 LITHBATUBl  PQPULABi  ROMĂNÂ 

luî,  după  aceea  urmează  blestemarea  diavolului,  care 
se  aseamănJt  oareşt  cum  cu  al  doilea  blestem  al  ma- 
relui Vasilîe  din  Molitvelnicul  de  mal  sus 

De  oare-ee  publicăm  în  Chrestomatia  noastră  rugă- 
ciunea dupft  molitvelnicul  manuscript  din  sec.  XVII,  şi 
cele  alte  se  aflu  tipărite  In  Molitvelnic,  publicăm  aci 
blestemul  după  ms  de  la  1784. 

,Blastumu-vă  pre  voi  a  tot  viclenilor,  începătorii 
răutăţilor  procleţilor  şi  uraţilor  dr^,  care  cine  de 
unde  sănteţl  şi  efiţi  sânteţî,  voi  care  otrăviţi  şi  ferme- 
caţi lucrurile  şi  casele  oamenilor  a  robilor  lui  Dumne- 
zeii (cutări),  voi  lucrătorilor  răutăţilor,  împreună  cu 
cel  06  s'aQ  dat  pre  sine  vouă,  vicleanul  (om)  ca  să  fiy 
aduşi  casei  aceştîea,  să  o  supăraţi,  şi  cu  rele  nălucirii 
şi  eu  bântuelile  voasire,  pre  cel  ce  lăcuesc  tntr'ânsa  şi 
înpreglurul  el,  să-I  supăraţi  şi  să-I  scârbiţi ;  ce  cu  toată 
puterea  numelui  a  unuia  a  tot  ţiitorulul  Dumnezeii, 
în  sfănta  Troiţă  slăvit  tatălui  şi  fiului  şi  sfântului  duh, 
şi  cu  putere  cinstitei  şi  de  viaţă  fîlcâtoarel  crudt,  şi 
întru  toată  mântuitoare,  cari  şi  de  viaţă  făcătoare 
moarte,  domnului  şi  mântuitorului  nostru  Isus  Hris- 
tos,  cu  a  căruia  putere  toate  cele  întunecate  ale  voîistre 
stăpăniişi  ehimu'I  preste  oameni,  şi  preste  toată  zidirea 
lui  Dumnezeii  rauneire  şi  stricăciunea  voastră  întru 
nimica  o  aii  stâns.  Cu  tăria  poruncesc  vouă,  vicleni- 
lor duhuri,  cu- toate  descântecele  şi  otrăvilurile  şifer- 
mecile  voastre,  de  grab  să  fugiţi  de  la  casa  aceasta 
şi  de  la  cel  ce  lăcueac  într'ftnsa  şi  înpf:egiurul  el ;  şi  de 
acum  înainte  nid  o  dată  să  nu  răpştiţi  saa  să  vă  mal 
întoarceţi  la  dansa  înapoi,  ca  să  o  supăraţi  şi  nimica 
să  nu  zâboviţl  (o  procleţilor  î)  şi  lepădaţilor!  ce  să  vă 


bf  Google 


DESCÂNTECELE  i29 

depărtaţi  de  aicea  cu  toate  fannecQcde  răii  aie  voastre, 
şi  să  da^  loc  putere!  lui  Duimexătlşi  nenumăraţii  mi- 
lostiviril  lui,  şi  darului  lui,  odUt  ee  sdrobeşte  toatî  fa- 
cirile  de  rău  ale  voastri;  şi  sâvă  cerle  pre  voi  degitul 
lui  Dumnezău,  cel  ce  au  certatu  pre  vr^itoril  lui  Fa- 
raon şi  nălucirUe  discănticilor  lor,  şi  fără  lucrare  fă- 
cându-le ;  aciala  cu  a  cărui  putere  poroncindu  Pavel 
apostol  şi  neputincioase  au  Scut  putere  vicleşugului 
vostru  şi  pre  (Eliipa)  vr^ilorul  cel  plin  de  toată  înşă- 
lăclune  şi  răutate,  şi  vrăjitorul  a  toată  dreptate,  şi  dî- 
îavolul,  cu  care  voi  mult  stricaţi  şi  căile  Domnului  le 
răzvrătiţi ;  ce  să  vă  eerte  pre  voi  adtala  întru  a  căruea 
au  poroncit  (Pavel  apostol)  duhului  celui  Pitholicescu 
şi  din  faţa  aceluea  Tau  gonit,  carele  cu  discănticile  el 
câştigase  mare  dar  domnilor  săi ;  şi  precum  (Iustina) 
eu  sămnul  crucii  şi  pre  dânsa  răstignit  Hristos  Dum- 
nezăul  nostru  cu  putere  ocolită,  fiind,  pre  otrăvitoriî 
oameni  şi  pre  voi  dilavolilor  v'au  biruit  Chiprian  şi 
nimica  n'aţi  folosit  ce  cu  frică  şi  cu  cutremur  fiind  ţi- 
nuţi, a^  fugit ;  aşa  şi  acum  să  cază  pre  voi  şi  să  vă 
apuce  spaimă,  cutremur,  frică  de  la  Dumnezău  a  tot 
ţiitortf  tatăl  şi  (fiul  şl  sfântul)  duh,  cela  ce  va  să  vă 
surpe  pre  voi.  ....  şi  veşnic  şi  fără  de  sfărşit.  .  .  . 
să  vă  munclască.  Amin.  • 


.,gnz^=b,G00gIe 


MINUNILE  MAICII  DOMNULUI 

Ne-am  ocupat  pâQ&  aci  deja  In  mat  multe  rân- 
duri de  rolul  ce  joacă  Maica  Domnului  !d  credinţa  şi  In 
literatura  populară^  maî  mult  sau  mal  puţin  însă  !q- 
tr'un  mod  epizodie,  se  povestea  numai  câte  o  sin- 
gură faplă  ael.  In  literatura  română  mat  posedăm  însă 
o  carte  întreagă,  specială,  destinată  a  arăta  în  malte 
chipuri  puterea  supranaturală  a  Maicii  Domnului, 
şi  ajutorul  ce  dă  tuturor  acelora  ce  se  încred  intr'&nsa 
şi  adică:  Minunile  Maicii  DomniUul. 

Deja  din  sec.  DI.  incepe  încetul  cu  încetul  cultul 
Maică  Domnului,  şi  Ia  soborul  din  Efes  din  anal 
431  se  proclamă  Sft-Maria  ca  Născătoare  de  Dumne- 
zeu, în  potriva  lui  Nestorius,  patriarhul  din  Ţarigrad, 
care  voia  să  fie  numită  numai  născătoarea  lui  Hristos. 
Cu  aceeaşi  ocaziune  ţinu  Cyriîl  o  cuvântare  către  ea, 
în  care  se  aflăpasagiul  următor-  ,Te  bine-cuvântăm 
pre  tine  Rogorodiţa,  prin  care  ceriurile  bimesc,  îngerii 


bv  Google 


mUmflLlI  MAICII  DOMHULVI ^ 

ae  veselesc,  dracii  se  gonesc,  ispititorii  se  prăpădesc 
^i  prin  care  firea  cea  slabă  a  omuM  se  ridică  păo  la 
cer. ,  *)  Ca  Născătoare  de  Dumnezeu  ea  trebue  să  aibă, 
după  închipuirea  poporului,  şi  puterea  de  a  face  mi- 
nuni şi  de  a  ajuta  pe  toţi  acel,  cari  se  roagă  la  dansa, 
lacobus  a  Voragine  din  sec.  X.  folosindu-se  de  legende 
orientale  şi  occidentale,  intercalează  în  cartea  sa  'Le- 
genda aurea,  o  mulţime  de  minuni  făcute  de  S^ta 
Măria  Cât  priveşte  epizodele  sau  legendele  deosebite, 
noî  le-am  descris  deja  mal  sus,  şi  le-am  urmărit  prin 
diferite  literaturi.  Nu  esistă  apoi  nici  un  popor,  care 
să  n'aibe,  încă  de  timpuriu  şi  colecţiunl  de  minunile 
■eî.  Interesant  este  de  a  observa  cum  S-ta  Măria  a  luat 
lociil  altor  personage  făcătoare  de  minuni,  şi  cum  î 
s'an  atribuit  el,  o  sumă  de  legende  şi  poveşti  minu- 
nate, de  origine  cu  totul  deosebită.  Activitatea  de  asi- 
milaţiune  şi  de  schimbul  mutual  între  literatura  scrisă 
şi  literatura  nescrisă  avea  aci  un  câmp  nemăi^înit. 
într'adevăr  regăsim  în  aceste  .Minuni*  chiar  şi  trăsurt 
■caracteristice  ale  basmelor.  Nof  în  special  le  vom  a- 
răta,  îneeea  ce  priveşte  basmele  române. 

De  (fltă  parte  presintă  materialul  .Minunilor*  un 
interes  special,  de  oare  ce  e  cules  din  diferite  ţări  şi 
din  diferite  literaturi ;  de  aceea  găsim  între  dănsele  şi 
legende  localisate  atribuite  S-teî  Măria  şi  cari  într'o 
ţară  sau  într'alta  se  bucurau  de  o  mare  reputaţiune. 
Asta  o  putem  observa  şi  la  .Minunile*  româneşti. 
Manuscriptul  cel  maîvechiQ  din  1693  se  aflăm  posesiu- 
nead-luIBininescUjŞifaceparte  din:  .AmartolonSoti- 

')  Qenthe:  Die  jDng&aa  Uaria.  Halle  1853  p.  19. 


.,gnz^=b,G00gIc 


ja2  UTERATUBi.  POPULARA  BOMĂSĂ 

rie  sau  MfUift^rea  păcătoşilor*  a  monahului  ^^pias 
, scoasă  dintr'o  carte  grecească  tiparnică^  In  limba 
română  de  către  ,lerodiac  de  la  sf.  mănăstire  Neam- 
ţul.* Un  tipar  din  secolul  trecut  a  fost  cunoscut  lol 
Sulzer  !nainte  de  1782,  căci  el  citează  >)  .Minunile 
Maikii  Pretscheste'  între  cărţile  româneşti  tipărite. 
La  1825  tipăreşte  .Rafail  Ieromonahul'  aceste  Minuni 
Ia  Neamţu,  zicând  c&  el  le-a  tălmăcit  pentru  tntăia 
dată  din  limba  veche  grecească  pe  limba  românească. 
Cea  din  urmă  ediţiune  este  din  Bucureşt  1875.  Toate 
aceste  ediţiuni  împreună  cu  manuscriptul  nu  se  deo- 
sîbesc  intre  dănsele,  de  căt  num^  prin  limba  m^  ar- 
haică, sau  mal  modernă;  altmintrelea  fiind  toate  pur 
şi  simple  traducţiunl  unuj  şi  acelaşi  original  grecesc  ■) 
sau  mal  bine  fiind  toate  copiile  unei  şi  acelea^ 
redaeţiuni  coprind  toate,  69  de  minuiJ,  dintre  cari 
vom  esamina  aci  câta-va,  după  punctul  nostru  de  ve- 
dere comparativ. 

Una  din  legendele  cele  mal  vestite  care  'şl  a  găsit 
espresiunea  poetică  prin  geniul  lui  Goethe,  este  legen- 
da M  Faust.  Până  a  ajunge  însă  aci,  a  trecut  prJB 
multe  faze  şi  prin  multe  peripeţii.  Variantele  şi  iMO~ 
totipurl  s'au  găsit  la  multe  popoare.  In  Italia  joacă 
Vîrgil  !n  evul  mediu  rolul  fantastic  al  lui  Faust,  şi  el 
se  fîlgădueşte  dracului  pentru  a  învăţa  de  la  dânsul 
vr^il  şi  farmece.  Un  alt  partisan  al  diavolului  a  fost 

>)  Qeachiclite  dea  tranBalpînîaaheii  Dacieni  voi.  III  ^iita  1781 
p.  38  No.  23. 

')  A[i«p-CMluv  SuTfipfo.  .  .  .  ■  ed  l-aTeneţia  1641  «d  S-a  iKd. 
1760  paţ.  320-448  ftarmAnd  partea  a  3-s  din  csrte,  precom  «st* 
ţi  tn  tuuiuscriptnl  d-lid  EmineBco. 


bv  Google 


MisusiLa  Maicii  pokkolih  ^83 

apoi  Gwbert;  dar  general  cunoscută,  foarte  răspândită, 
des  c&ntstăşi  mal  des  povestită  a  fost  legenda  luIT^o^V. 
Ea  este  şi  cel  mal  vecblu  esemplu  unde  se  povesteşte 
că  lin  om  ar  â  intrat  !n  legătură  mal  de  aproape  cu 
diavolul,  că  i  s'ar  fi  dat  cu  trup  şi  ca  suflet,  lepădftn- 
du-ăe  de  D-zeu,  numai  pentru  ca  să  dobândească 
viaţa  acestei  lumi,  şi  Inplinirea  poftelor  sale  tnipeşU. 
Legenda  Ini  Teofil  apare  întâlu  greceşte  pe  la  636  — 
540  povestită  de  Eutihianus,  un  duhovnic  al  lui 
TeoftL  De  timpuriu  tradusă  latineşte,  ea  apare  ver- 
sificată  tn  sec.  X  de  Hroswitha.  Poeţii  franced  se 
ocupă  de  asemenea  deja  !n  sec.  XII  şi  XIII  de  această 
Ieg«idă;  aşa  Gautier  de  Coinsi,  apoi  face  Rutebeuf 
la  1270  o  piesă  de  teatru  dintr'această  legendă,  sub 
titlu  de  :  ,Le  miracle  de  Theophile."  O  colecţiune 
traiiceză  în  versuri  despre  Minuni  ale  Maîcei  Dom- 
nulid  din  sec.  xm  conţine  asemenea  legenda  iul  Teo- 
fil. In  literatura  germană  se  pomeneşte  fn  sec.  VII, 
apoi  în  sec.  XIV.  Ne  ar  duce  prea  departe,  dacă  am 
voi  să  Înşirăm  toate  paralele  prozaice  şi  versificate, 
din  atfttea  literaturi,  In  care  se  află.  Ba  a  fost  chiar 
reprezintată  prin  sculptura  de  două  ort  pe  biserica 
Notre-Dame  din  Paris,  şi  pe  alte  biserid  franceze. 
Vonder  Hagen  a  tratat-o  foarte  pe  lai^  în  legătură  eu 
recenzinnea  germană  din  sec  tâ — 14,  adunând  toate 
paralelele  şi  isvoarele  acestei  legende  ^).  Tot  aşa  şi 
Scheible  în  legătură  cu  Gerbert,  Virgil  şi  mal  cu  sea- 
mă ca  Faust.  *)  Această  legendă  aşa  de  vestită  o  po- 

>}  H,  T.  dar  Stu/en  OMaumtabeatener  voi.  m.  Stuttg-Tubinff. 
1860  p.  CLXTI— CLXXX. 

»)  L  SoheiWe.  D»8  Eostor  voi.  U.  Stnttg.  1M6  p.  165—177. 
Otttrr,  m,  pop.  rom.  11 


^,  Google 


mi LlTgRATURA  FOPPLJBA  RQMĂwX 

sedăm  tnfiae  ^i  qoI,  fiind  minuDea  a  24ra.  Ea  se  po- 
triveşte întocmi  ou  recenziunea  grecească  din  sec- 
VI,  cu  singura, deosebire  că  Eutihiaims  s'a  schimbat 
în  Evtihie.  Iată  coprineul  el  după  textul  roman  : 

.In  anul  636  era  în  Eparhia  Ghilichieî  un  Epitrop. 
iconom  al  eţascopului  celătelAdanenilor,  anume  Teo- 
fil,  om  cinstitor  de  D-zeu  şi  de  fapte  bune,  incât  toţi 
îl  Iubea.  După  ce  a  murit  Episcopul  au  alergat  toţi  Ia 
Mitropolitul  ca  să  hirotonisească  pe  Teolil  ca  Episcop. 
Acesta  însă  na  voit  şi  s'a  ales  un  altu  de  Episa^. 
NjuI  Episcop  l'a  urât  pre  Teofil  şi  l'a  gonit  cu  nedrep- 
tate din  Biserică.  Atunci  se  umplu  Tec^l  de  manie  şi 
căuta  să'şl  resbune,  de  vrfOmă^a  şi  defăimarea  ce-I 
făcea  acel  episcop,  hirotonisit  în  locul  lui.  Dedt  era  în 
acea  ţara  un  ovrelu,  carele  Căoea  mari  vrăjitorii ;  pe 
acesta  îl  întrebă  Teofil  dacă  poate  să1  ^ute?  Iar  acela 
îl  a  zis  M :  eu  te  volu  face  să  te  intona  Iar  la  boeria 
ta  şi  la  cinstea  ta  de  mal  nainte,  numai  să  te  închini 
diavolului,  şi  să  faci  ori  ce-ţl  zice,  numai  să  te  păzeşti 
să  nu  fad  crucea,  la  ori  ce  vel  vedea.  Teofil  se  de- 
clară gata  să  facă  tot  ce  va  cere  de  la  dansul,  şi  du- 
căndu-se  amândoi  într'un  loc  pustiu,  a  început  ovreiul 
vrăjitoriile  sale,  străngând  pre  dracii,  cari  fndatâ  s'aîi 
străns  omulţime  nenumărată,  şi  în  mijlocul  lor  a  şe- 
zut cel  mal  mare  al  lor.  După  ce  i  se  închină  Teofil. 
zisediavolul :  dacă  seva  scrie  rob  al  micQ  şi  lep&dător 
de  Hs.  să'l  fac  să  albă  mai  mare  cinste  de  cât  înainte. 
Numai  să'mi  fact  scrisoare  cu  mana  sa,  cum  că  se 
leapădă  de  Hs.  fiul  Marii,  pentru  ca  să  nu  mă  batjo- 
curească,  mal  pre  urmă.  Teofil  a  scris  lepădarea  du 
Hs.  şi  tscălind-o  a  dat  scrisoarea  diavolulid ;  care  pri- 


bf  Google 


MIHCSILB  MAICII  DOMKPLUI 436 

mind-o  l'a  îmbrăţişat  şi  l'a  sânitat,  zicându-i :  acum 
aft  cunoşH  puterea  mea;  şi  se  tăcai*  to^  dracii  nevă- 
zuţi. Când  se  întoarse  Teofil  Ia  biserică  filcuSediavo- 
lui  pe  Episcop  să']  primească  bine  şi  săi  ceară  ertare 
■  pentru  purtarea  de  inaî  înainte.  Vrăjitorul  se  ducea 
■des  pe  la  Teoftl  îndemnându-1  să  nu  se  arate  nemul- 
■ţumitor  către  bineRcâtoml  său.  La  Incepiit  îl  mulţu- 
mia  Teofil,  după  aceea  a  început  să  se  căiască  de 
fapta  lui  qi  eu  lacrimi  fierbinţi  şi  cu  post  neîntrerupt 
de  40  de  zile  se  mga  înaintea  Sf.  Măriei  să  dobân- 
dească ertarea  fiulM  eî.  După  alte  3  zile  ii  apăru  Sf. 
Măria  în  vis  zieându-I  că  l'a  ertat,  Iar  Teofil  o  rugă 
acuma,  ca  cu  ajutorul  el  să  scoată  zapisul  lui  de  la 
diavolul;  Iarăşi  trecură  3  zile  şi  în  noaptea  aceea  îl  se 
arătă  Maica  Domnului  încă  o  dată  în  vis,  aducftndu-I 
zapisul ;  cum  s'a  deşteptat  Teofil  a  găsit  ace!  zapis  în 
mftna  lui  şi  a  alergat  la  Episcopul  de  i-a  spus  toată  - 
întâmplare.  Atuneea  au  slăvit  toti  pe  D-zeu  şi  pe  Maica 
sa  făcătoare  de  minuni.  Iar  după  ce  a  murit  Teofil,  a 
slobozit  buna  mireazmă  trupul  lui  şi  a  săvârşit  minuni 
Snlru  slava  lui  D-zett  şi  a  Maicii  lui,  cea  filră  de  pri- 
hană. Această  povestire  a  scris-o  un  duhovnic  al  lui, 
EVtihie  cu  numele,  care  a  fost  de  faţă  la  toate*. 

Ast^fel  a  ajunsTeofil  să  fie  chiar  un  sfânt  care  se  prăz- 
nueşte  în  17  Fevruarie,  şi  Viaţa  luî  se  află  de  aceea 
şi  ea  în  Acta  Sanctorum  ale  luî  Bolland.  '■). 

Legenda  lui  Teofil  în  forma  aceasta  cea  veche, 
se  esplică  prin  amestecarea  ovreiului,  căci  se  vede,  că 
avea  tendinţa  a  arăta  lupta  judaismulul  cu  creştinis- 

<)  Y.  d.  Hagen  1,  c. 


.,gnz^=b,G00gIe 


.t3B LITEBATURA  PQPDLABi  BQMAMJ 

mul,  şi  biruioţş.  acestulE  din  urmă ;  âe  aceea  a  £gun& 
TeoGl,  reprezeoUituI  biruitor  al  oreştinismulul,  să  fie 
chiar  un  Sfănt.  In  dezvoltarea  ulterioară  aoestri  le- 
gende s'a  uitat  tendinţa  şi  a  rămas  numai  lepădarea 
de  tot  ce  e  sf&nt  ^  închinarea  diavolului,  care  împli- 
neşte toate  poflele  lumeşti  ale  lumel  aceştia,  numai  cs. 
să  Iacă  pe  omul  să  piarză  viaţa  lumel  viitoare. 

Ne  ajunge  aceasta  legendă  pentru  esempUlicarea 
eoprinsulul  coleeţiunel  române  de  Minuni  ale  Maicii 
Domnului.  Acuma  v(Hn  aduce  numai  c&te  va  detaiiorC 
din  acele  minunii,  pe  cari  le  regăsim  foarte  puţin  schim- 
bate, !n  basmele  tuturor  popoarelor  şi  In  basmele  ro- 
mane. Prioritatea  cred  că  se  poate  lesne  decide  în  fa- 
voarea .Minunelor*  cari  sânt  acrise  d^a  în  mare  part9 
tn  sec.  VII,  ŞL  de  atuncea  des  citite,  aşa  că  au  putut, 
lesne  pătrunde  în  basmele  spuse  din  gură  in  gură,  şi 
In  mare  parte  culese  abia  in  secolul  nostru.  Probă  câ. 
traducţiunea  română  a  cărţU:  ,Măntuirea  păcătoşilor* 
nu  se  restrănge  la  singurul  esemplar  manu.<icript  al 
d-lul  Eminescu,  şi  că  a  putut  pătrunde  în  popor  este 
m:^  ÎDtăia  ediţiunea  Minunelor,  pe  de  altă  parte  co- 
pia manuscriptă  din  1803  ce  o  posedem  noi,  şi  care 
s'a  scris  aci  în  BucureşU,  pe  când  ms.  d-lul  Eminescu 
e  scris  în  Moldova.  Ce  e  drept,  copia  modernă,  ce  o 
posedăm  noî,  este  numai  o  prescurtare  a  ms.lul  întreg, 
şi  conţine  o  sumă  de  minuni  din  partea  1-a  şi  a  doua, 
pe  cănd  partea  a  S-a  adică  Minunele  Maicii  D-luI  este 
înlocuită  prin  viaţa  Sf.  Vasilie  cel  nou,  dar  de  sigur 
s'a  copiat  şi  prescurtat  după  un  alt  manuscript  m^ 
complect,  din  Muntenia. 

Să  luam  acuma  căte-va  esemple  din  acele  detaliutl 


bf  Google 


MINTOILt  MAICir  l)QMyPI.OT 487 

comune  basmelor  şi  minunilor.  Aşa  în  minunea  1-a 
38  tae  mftluele  necredinciosului  ce  se  atinge  de  patul 
IfeiciT  Domnalut,  şi  se  orbesc  ochii  celor  alţi  necre- 
dincioşi. Mărturisind  credinţa  lor  In  Maica  Domnului, 
se  lipeec  îar  raălnele  la  Ioc  şi  odiiî  se  deschid.  Tot 
aşa  vedem  şi  în  basmul  citat  mal  sus  ')  creşterea 
la  loc  a  mălnelor  tffitate,  şi  dobftndifea  vederel,  amftn- 
douâînlr'un  mod  minunat.  Maî  aproape  de  acest  mo- 
ment din  urmă,  adică  luminarea  ochilor  din  basme, 
■este  minunea  &-a ;  căd  aci  orbul  se  spală  cu  apă 
peste  ochii;  apa  aceastA  !n  , minunea*  este  din  ,iz- 
vorulcel  primilor  deviată*;  ftibasme  este  ,apa  adusă 
din  Iordan,' sau  aşa  numită;  ,apavie,' 

Aceeaşi  apă  face!nminunea7-achiarpeun  Tesalo- 
nit^an  să  invieze  din  moarte,  ceea  ce  se  potriveşte 
încă  şi  mal  mult  cu  facultăţile  atribuite  ap^  vie,  de 
unde  şi-l  numele. 

In  minunea  a  9-a  dăm  Iarăşi  de  toiagul  uscat,  care 
intipt  In  păm&nt,  pe  loc  prinde  rădăcini  şi  se  face  co- 
padu  mare  şi  înfrunzit  prea  frumos.  Această  legendă 
o  cunoaştem  deja  de  la  Lot  unde  am  arătat  că  a  in- 
trat şi  tn  basme. 

Tot  în  acea  minune  se  povesteşte  cum  că  .mare'e 
Averchie  Arhiepiscopul  lerapolil  au  poruncit  diavo- 
inluî  de  au  rădicat  din  Roma  o  capîşte  de  piatră  ca 
un  munte,  adică  o  biserică  a  idolilor  şi  o  duseră  în 
Frighia,  cale  de  40  de  sale.*  In  basme  zideşte  Păt- 
frumos  peste  noapte  palatari  măreţe,  şi  îl  face  să  dis- 
pare tot  in  aşa  scurtă  vreme. 

•)  Pag.  119  urm. 


.,gnz^=b,G00gIe 


-438 LITEBATUBA  POFDLATtjL  ROMANĂ 

Minunea  40  ne  spune  :  , Pentru  cela  ce  s'au  dat 
dracului  întru  zănustirea  lui,  de  maica  sa,'  şl  conţin» 
ast-fel  motivul  destul  de  cunoscut  din  basme,  cum  cft. 
copilul  nenăscut  încă  se  fâgadueşte  de  către  părinţii 
lui  unul  duh  necurat :  diavol,  zmeu,  şi  în  unnfi  seap& 
prin  ajutorul  Maicii  Domnului  sau  a  crucii. 

Ne  ajung  aceste  esemple,  ce  a'ar  putea  lesne  îmulţi 
pentru  a  arăta  că  , minunile*  şi  .legende  sfinte'  con- 
ţin elemente  şi  motive  pe  care  le  regăsim  şi  in  basme. 
Ba,  ce  e  mal  mult:  minunea  11  este  curat  un  basm, 
numai  că  aci  se  accentuează  în  deosebi  autorul  Maicii 
Domnului.  Inlocuind-o  prin  Dumnezeu,  avem  un  basm , 
foarte  vestit  şi  foarte  răspândit,  când  ca  poveste  şf 
istorie,  cănd  ca  basm.  Schimbată  face  parte  şi  dia 
Gesta  Romanorum  (c.  249)  şi  la  povestea  aceasta, 
a  cules  Oesterley  *)  47  de  paralele  din  toate  literata- 
rele  şi  totuşi  nu  este  aceasta  lista  complectă.  Aşa  se 
află  ca  basm  Ia  Grimm  No.  31  şi  mai  are  paralele  s&r- 
beştl  şi  altele.  întocmai  aşa  este  şi  basmul  rusesc  din 
colecţiunea  Iul  Afanasiev  No.  158  şi  variaptele  şi  pa- 
ralelele din  voi.  IV),  unde  arală  Afanasiev,  că  a  ajuuEC' 
chiar  să  fie  cântec  popular  sârbesc  şi  bulgăresc,  Foarte 
multiple  Bănt  variantele  tuturor  acestor  minuni,  le- 
gende qi  basme,  din  care,  una  fără  îţidoială  de  wigine 
veche  franceză  o  cunoaştem  din  partea  ănlăia  aacestîî: 
cărţi:  .Istoria  Ghenovevi  dţi;Brabant.* 


bf  Google 


VASILIE  CEL  NOU 

O  altă,  carte,  care  se  află  în  manuscript 
Eininescu  la  un  loc  cu  .AraMtolon  Sotirie'  şi 
nile  Maicii  Domnuluî,*  este: 

Viaţa  ^  minuvite  prea  civiosului  părintelu) 
V<mlie  cel  nou  scrisă  de  Qrigorie  ucenicul  lui. 

Pe  lângă  acel  manuscript  din  1 692,  scris  ; 
dova  mal  posedăm  şi  noi  unul  muntenesc  dir 
adică  numai  cu  13  ani  meă  nou  de  cât  cela  ; 
Eminescu.  Afar&  de  aceea  mal  are  d-nia  sa 
de  Ia  începutul  secolului  nostru  şi  tot  aşa  mal  t 
noi  încă  o  copie  din  1805  scrisă  împreună  cu  ,1 
rea  păcătoşilor/  S'a  tipărit  pentru  i-ia  dată  1( 
nic  181b. 

Această  popularitate  ce  se  dovedeşte  prin  mi 
relativă  a  copielor,  o  datoreşte  conţinutului  ce 
ceasta  ,viaţă*  căd  pe  lăngă  biografia  şi  des 
mînunelor  săvârşite  de  Sf.  Vasilie,  m(d  conţin* 
scrierea  vieţii  sufletului  după  moartea  omulti 
trebue  să  treacă  prin  21  vămi  până  a  ajunge  li 
cătorul  suprem;  şi  ca  o  urmare  naturală  vine 
vederea  înfricoşatului  judeţ.  (In  copia  noastră  di: 
e  adăogat :  ce  att  \Stxat  Sfântu  Glîgorie  mona 
xandrean); 


bf  Google 


iţa UTBRATORA  POPULARI  BOMJMjL 

Atât  V&mile  cat  şi  judeţul  formează  trd  sfertilrti  din 
cartea  întreagă  şi  este  deci  lesne  de  Înţeles  de  uade 
interesul  pronunţat  tocmai  pentru  viaţa  Sf.  Vasilie  cel 
nou.  In  genere  este  fapt  constatat  că  poporul  citeşte 
şi  iubeşte  aceea  ce  'I  aţăţă  sau  îl  inspăîmăntă  Intr'im 
mod  covârşitor.  Cu  cât  m^  mult  încă  când  e  vorba  a 
găaî  o  desluşire  pentru  vedtnica  cimilitura  a  vieţii : 
moartea.  Starea  sufletului  după  eşirea  iui  din  trup  in- 
teresa şi  interesează  pe  omenirea  maî  midt  de  cftt 
ori  ce,  şi  descrierea  ladliM  şi  al  Ralului  este  obiectul 
de  predilecţiune  al  fantaziel  popalare.  Nu  o  dată  am  a- 
vut  ocaziuue  a  ne  ocupa  cu  productele  acestei  fantazit 
care  înodând  iirul  intr'un  punct,  ii  tot,  toarce  mal  de- 
parte şi  'I  împleteşte  în  lei  de  lei  de  chipuri.  .Apoca- 
lipsul apost.  Paul,'  şi  .CălătoriaMaicil  Domnului*  sânt 
esemple  pentru  aceasta,  şi  im  alt  esemplu  este  cartea 
de  faţă.  Vămile  de  cari  e  vorba  aci  am  întâlnit  deja 
cbiar  în  Apocalipsul  de  mal  sus,  unde  asemenea  se 
spune,  cel  puţin  după  recenziunea  noastră  manuscriptă, 
că  sufletul  este  condus  de  către  îngerii  şi  trecut  pesle 
vămile  văsdîihulut  Vămile  acestea  reprezintă  păcatele 
omeneşti  şi  fie-care  suflet  este  oprit  acolo  să'şl  dea 
seama  de  acele  păcate,  iar  îngerii  răspmid  la  învino- 
văţirile dracilor,  ce  păzesc  vămile 

Cât  priveşte  învierea  mordlor  şi  judecata  cea  de  pre 
urmă,  ea  îşi  are  originea  în  Noul  Testament,  unde  des 
•  se  vorbeşte  de  a  doua  venire  a  lui  Hs,  şi  de  judecata 
înfricoşată,  toate  desvoltate  apoi  în  proorocirile  Si- 
biline. In  cartea  de  faţă  se  vorbeşte  acuma  foarte 
pe  larg  de  modul  cum  va  fi  acea  judecalA,  pe  care  o 
vede  acuma  Grigorie  ucenicul  Sf.-luî  Vaslie,  noaptea  în 


.,gnz^=b,G00gIc 


TASILIE  CEL  SOU 441 

■vedenie  Suit  în  cer  de  către  vin  înger  el  vede  mal  în- 
taiu  cetatea  cea  mare  cu  12  porţi,  după  aceea  vede 
«cularea  morţilor  şi  strângerea  lor  în  soborurî  mart 
-ce  vin  înaintea  Iul  Ha.  de-I  judecă.  Mal  IntăiQ  sânt 
■OvreH  cel  înaintea  Iul  Hs.  apoî  Izmailtenil,  păgânii  ete. 
vin  apoi  soborurl  de  creştini  sectatort,  pe  cari  toţi  II 
mustii  Ha.  şi'I  osândeşte  la  munca  veelnîcă  a  iadului; 
după  păcătoşii  vin  dreplil  cari  luminea^iă  ea  soarele  şi 
-dobândesc  resplata  ce'I  aşteaptă  plină  de  fericire  ne- 
grăită. 

Sf.  Vasilie  cel  noii  a  murit  pe  Ia  944  saă  952.  Viaţa 
Iul  a  fost  scrisă  de  Grigorie  ucenicul  Iul  precum  şi 
zieelaînceput,  careGrigorieareşi  .vedenia  judecăţii.' 
Textul  grecesc  s'a  publicat  de  Hensehen  la  1684 
după  un  manuscript  Mazarinean,  alăturea  cu  traduc- 

Smea  latină  de  Combefisius  în  Acta  Sanctorum  voi.  III 
arlie  26  p.  668.  >)  Ne  a  fost  imposibil  de  a  căpăta 
acest  volum  al  Actelor,  Traducţiunea  română  s'a  fă- 
cut precum  se  pare  din  greceşte. 


O  parte  integrantă  din  cartea  cu  care  ne  am  ocu- 
pat până  aci,  este  descrierea  judecăţii  de  pe  urmă.  Cât 
de  populară  era  tema  aceasta,  arată  mulţimea  manu- 
scriptelor descoperite  de  noi  despre  a  doua  venire  a 
Iul  Hs.  împreună  cu  judecata  lumii  şi  povestea  Iitf  An- 
tihrist, formând  o  carte  specială,  deosibită  de  partea 
relatiTă  din  viata  Sf,  Vasîlîe  ce!  nou.  Ce  e  drept,  nu  e- 
sistă  mal  nici  o  carte  bisericească  In  care  să  nu  se  po- 

<)  Pabricing  BibUoti.  Graeo  L,  V  o.  6  No  9  p.  361—362. 


.,gnz^=b,G00gIe 


H:2 LITEBATCRA  POPULABĂ  BOMÂKJ 

menească  de  sfârşital  Ium6î  şi  de  aceea  nici  nu  ne  mi- 
răm de  esistenţa  uneî  cărţî  speciale  Tn  literatura  ro- 
mâna ;  Învederată  însă  este  Influenţa  vedenieî  luJGri- 
gorie  ucenicul  asupra  cărţîT  de  faţă. 

Manuscriptul  cel  mal  vechiu  este  acela  de  pe  la 
1800  unde  lipseşte  însă  partea  din  urmă,  care  ei>- 
prinde  descrierea  soborurilor,  mai  mult  aau  mal  pu- 
ţin analoagă  cu  .Vedenia*  Noi  putem  constata  acest 
fapt  printr'aeeea  că  d.  Eminescu  posede  un  manus- 
cript complect  scris  la  1816,  care  în  partea  ănt^a, 
corespunde  întocmai  cu  acel  de  mal  sus  până  unde 
!1  posedăm  noi.  A  treea  copie  care  se  aseamănă  a- 
asemenea  cu  manuscriptul  nostru  se  află  în  manus- 
criptul Academiei  de  la  1799  în  sbomicul  scris  de 
Glurescu.  Infine  maf  posedam  un  al  patrulea  manus- 
cript, de  la  1804  eu  totul  deosebit  de  cele  trei  din'a- 
inte  care  precum  zice  la  sfârşit  a  fost:  , Scoasă  după 
cea  grecească,'  scris  de  Veleea  pitar.  1804  Fevnia- 
rie  20. 

Manuscriptul  cel  cwnplect  al  d-lul  Eminescu  poarta 
titlul  următor ;  .Cuvânt  pentru  viitoarea  gîudecată 
şi  pentru  sfârşitul  lumii.  Din  scriptura  cea  veche  şi 
cea  nouă ;  iară  maî  ales  din  apocalîpsîsul  sfântului 
loan  Bogoslovulut,  şi  a  altor  sfinţi  părinţi,  după  cu- 
vântul Domnului  nostru  îs.  Hs,  carele  arată  şi  pentru 
venirea  lui  Anthehrist.*  Acest  .cuvânt  pentru  viitoa- 
re giudecată*  se  compune  ca  aă  zicem  aşa  din  două 
părţi :  una  de  semnele  ce  vor  premerge  venirel  Iul 
Hs,  şi  tot  de  o  dată  învierii  morţilor.  Şi  a  doua :  Ve- 
nirea Iul  Hs.  şi  judecarea  înviaţilor  din  morţi.  Par- 
tea ăntăla  se  află  Întocmai  In  manuscriptul  nostiu 


bv  Google 


YA8IL1B  CBL  NOC 4J3 

de  pe  la  1800,  mal  cu  aceleaşi  cuvinte;  puţla  schim- 
bata este  în  cel  al  Academiei.  In  cele  doua  d'antaJf  se 
pomeneşte  de  Antihrist  in  contra  căruia  vor  veni 
Enoh,  Ilie  şi  loan  Bogoslov.  Antihrist  îl  va  tâia  cu 
sabia,  dar  k  voi-  invia  a  treea  zi,  şi  atundt  se  va  a- 
propia  sfârşitul  lumii.  D-zeu  va  certa  lumea  In  14: 
zile,  precum  au  zis  sfinţii  părinţf.  Urmează  acuma, 
descrierea  fantastică  a  întâmplărilor  groaznice  din 
acele  14  zile,  în  urma  cărora  cerul  şi  pământul  va 
rămânea  alb  ca  zăpada  şi  curat  ca  sticla  pentru  că 
va  Bă  vie  făcătoriul  săQ.  După  aceea  vor  buciuma  tn- 
geril  şi  se  vor  scula  morţii  din  mormănt,  şi  va  începe 
judecata  cea  deapol  cănd  se  va  da  răsplata  drepţilor 
şi  pedeapsă  de  veci  păcătoşilor.  Se  înţelege  că  şi  aci  se 
înşiră  un  număr  însemnat  de  şoboare  de  tot  felul  de 
oameni,  cari  vin  la  judecată.  Însuşi  Moisi  apare,  dar 
el  vine  să  esplice  Ovreilor  că  răă  aO  înţeles  legea  sa, 
dacă  n'att  priimit  pe  Hs,  Foarte  pe  larg  se  tractează' 
apoi  soborurile  nenumerate  de  sectatorl,  cari  to^,  spre 
satisfacerea  inimel  pravoslavnicului,  se  duc  In  munca 
cea  de  ved,  răpiţi  de  Satana  şi  de  dracii  Iul. 

Pe  când  aceste  redaeţiunî,  din  cari  am  şi  dat  es- 
tracte  în  ,Chrestomatia  română,*  se  mulţumesc  a  ne 
da  şirul  evenimentelor,  citând  numai  din  cănd  in  când 
un  vers  biblic,  tratează  din  contra  redacţiunea  de  la 
1804  această  materie  cu  lotul  alt-fel.  Titlul  este  cam  lot 
acelaşi:  .Cuvftnt  pentru  sfârşitul  lumii,  pentru  Anti- 
hrist şi  pentru  a  duoa  venire  a  d-lul  nostru  Isus  Hrs.* 
Aci  însă  all^^ral  culege  toate  pasagiele  biblice  relative 
la  aceste  întâmplări,  atât  din  Vechiul  căt  şi  din  Noul 
Testament  şi  apoi  Ie  tălcueşte  şi  le  esplică  întocmai 


bf  Google 


4U mERATURA  POPOLABi  ROmA»! 

precum  stă  In  proorocirea  Sibilet.  Interesant  mal  cu 
seamă  este  paralelismul  ce  se  stabilele  Intre  Hmtos 
şi  Antihrist,  care  va  fi  la  început  în  toate  asemenea 
Ini  Hrs.,  dar  toate  ce  va  face,  le  va  face  eu  nâlu- 
cirC,  ca  să  amăgească  pre  oameni  să  se  închine  Iu!  ţi 
pe  toţi  aceştia  1  va  pecetlui.  Oupâ  o  vreme  oare  care 
se  va  sfârşi  împărăţia  cea  tirană  a  M  Antihrist  şi  a- 
tunct  va  începe  judecata  de  apoi.  Aci  nu  se  mal  înşiră 
sobonirl  de  păcătoşt  specialisap  ci  se  zice  numai:  pă- 
cătoşii vor  priimi  mustrarea  şi  pedeapsa  lor,  şi  drepţii 
răsplata  lor. 

Tot  aşa  de  numeroase  precum  sânt  ,8oborurile*  e 
şi  literatura  respectivă:  în  special  ceea  ce  priveşte  pe 
Antihrist.  Evanghelia  apocrifă  atribuită  Iul  losif  lemna- 
rul vorbeşte  mal  pe  larg  despre  aceasta  In  capitolul 
21.  Studii  speciale  au  fost  publicate  de  către  P.  Mal- 
venda  şi  Daneau. '-)  Sreznevsldj  asemenea  a  sctîs  pe 
larg  despre  Antihrist»). 

Semnele  ce  arată  sfârşitul  lumii  au  fost  adunate 
deja  de  Sf.  Hieronim.  Bereea(f  la  1286)  care  a  scris  ?i 
minunile  Maicii  Domnului,  scrie  asemenea :  ,  de  los  sig- 
nos  que  apareceran  ante  del  judicio.*  tot  aşa  şi  ve- 
stitul Thomas  din  Aquino.  Alte  paralele  literare  a  cu- 
les Grimm  tn  mitologia  sa  unde  vorbeşte  de  semnele 
mitologiei  germane  pentru  sfârşitul  lumel*). 


■  ■)  Htgne:  Diction.  iconoyrapbiqaB  colum.  921— K 
-  *)  Skazanila  ob  Antihrist^.  St.  Fetenburg  1874. 
*)  DeutBcbe  M^tolo^e  ed.  4  p.  681  No.  2. 


bf  Google 


DESCOPERIREA  SF-TEI  LtTURQHII 

Pe  l&ngă  toate  acele  legende  cari  se  ocupă  cu  per- 
sonage  importante  a&t  cu  evenimente  de  căpS,tenie  ale 
istorieT  bisericeştr  maî  esislâ  una,  care,  judecftnd  după 
mulţimea  manuscriptelor,  s'a  bucurat  de  o  mare  po- 
puJarite  la  noî  şi  adică  : 

.Descoperiree  sfinlelt  şi  dumnezâeştil  leturghil,  ci 
s'aQ  discoperit  limbilor  din  dumnezeeasca  strălucire 
precum  scrie  Varonim.* 

Acest Forojiiffi,  careînfr'un  altmanuscript  s'a  schim- 
bat chiar  In  Parochie  este  vestitul  Baronius,  care  a 
scris  analele  bisericet,  In  ordine  cronologică.  Dacă  este 
să  credem  aserţiuneî  lulf  Sulzer,  atundt  a  esistat  deja 
înainte  de  1782  traducerea  română  acestor  anale,  pe 
care  el  o  numără  Intre  manuscriptele  romSne  ce-i  erau 
cunoscute ;  ca  traducător  Hgurează  Popa  Stephan  din 
Braşov,  care  traducere  a  maî  fost  îndreptată  de  cătra 
Dem.  Evetatievic^i).  I^acă  acest  manuscript  nu  este 


.,gnz^=b,G00gIe 


4W  I-ITBRATURA  POPULARI  ROMiSl 

Însăşi  .Descoperirea  liturghiei*  singură  considerată  de 
Snlzer  ca  însăşi  analele  întregi,  atunci  poate  din  acel 
ms,  s'a  copiat  .Descoperirea'  ca  partea  cea  mal  intere- 
santă Alt  izvor  direct  pentru  .Descoperirea  liturghia' 
poate  să  fi  fost  cartea  in  care  se  află  şi  dansa  interal- 
iată şi  care  precum  zice  In  introducerea,  a  fost  tâlmScitâ 
din  limba  sărbească  şi  îndreptată  dupre  cea  grecească. 
Ast-fel  a  devenit  această  legendă  aşa  de  răspândita  in 
literatură  română.  Noi  înşine  posedăm  frei  mannf- 
cripte,  unul  în  sbomicul  de  pe  Ia  1750  ')  altul  în  d 
de  pe  la  1800  »)  şi  al  treilea  In  sbonaicul  de  la  18 13  'i 
un  al  patrulea  manuscript  de  pe  la  sSrşilul  secotulni 
trecut  posedă  d.  Emiiwscu  care  ms.  e  defect  la  sf^ii: 
şi  apoi  se  maî  găseşte  încă  înţr'uQsbornic  de  pe  la  1751' 
în  posesiunea  d-lul  Gr.  G.  Tocilescu.  Afară  de  acele  i 
manuscripte,  se  află  legenda  aceasta  şi  tipărită  în  car- 
tea întitulată  :  învăţătura  pentru  preoţi  şi  diaconi 
■  In  introducerea  Ia  editiunea  din  1836  se  zice,  că  s'aJ 
şi  tipărit  intâjâ  în  Viena  şi  a  doua  oară  în  Sîbîâ.  Dala 
tiparului  din  Viena  n'ara  putut  afla ;  în  abia  sa  ti- 
părit la  1789  şi  ed.  3-a  1835  Buzătl.  In  această  din 
urmă,  pe  care  singur  am  putut  căpăta,  ocupă  legenda 
pag.  96  —  102  şi  are  titlul  următor: 

.Descoperire  pentru  sfîntaşi  Dumnezeeasca  lyloi- 
ghie  care  din  voinţa  Iul  D-nezeti  s'aîl  arătat  păgânii"; 
Ia  anii  de  la  Hs.  1009,  precum  scrie  Baronie.* 

Toate  textele  nu  se  deosibesc  întru  nimic  între  dăn- 
,şele,  se  înţelege  că  nu  e  vorba  de  deosibirile  fonetiit 

<)  F.  5b.  19  a. 
>)  P.  35—64. 
•)  F.  113a-126a. 


bf  Google 


PKSCOPEÎIIBKA  SF-TEI  LITl'RGHII  j47 

.şi  gramaticale,  ci  numalt  de  coprinsol,  care  este  cel 
•următor  : 

^Impărăţind  Araurat  împăratul  Ia  Vavilon,  Iar  Am- 
filog  la  Aravia,  se  priceau  Ovrei  tot  de  auna  cu  Creş- 
tinii pentru  învierea  şî  înălţarea  Iul  Ha.  Ia  ceruri.  Ba 
necredincioşii  acel  au  luat  daruri  şi  au  mers  la  Vavi- 
lon şi  le  au  dat  Iul  Amurat  părând  pe  Creştini,  că  sânt 
răzvrătitori  şi  vor  sâ  se  scoale  asupra  lui  cu  războlu. 
Dedi  trimese  pe  Amfilog  la  Ierusalim  să  strice  biserica 
şi  să  pTarză  pe  to^  Creştinii.-  In  acea  vreme  era  In  Ie- 
rusalim patriarh  St.  Metodie,  carele  auzind  că  vine 
Amfilog  a  fugit  la  Antiohia,  lăsând  pre.un  preot  anu- 
me loanichie  ca  să  slujească  in  toate  zilele  la  biserica 
St. -Iul  Mormânt.  Când  a  ajuns  Amfilog  la  Ierusalim 
:şi  a  trimes  osiile  lui  să  dărâme  biserica,  a  acopent-o 
D-zeu  cu  un  nor,  aşa  încât  păgânii  nu  putea  să  o 
yază..  Iar  când  trimese  Amfilog  pre  unu  diji  miniştrii 
sel  să  vază  pentru  aceasta,  a  nemerit  In  biserica  unde 
a  aflat  pe  preotul  cu  un  ajutor  al  său,  gătindu-se  a 
sluji  sf-ta  leturghie.  Ministrul  voind  să  'I  oprească  H 
■s'au  înţepenit  mâinile  sale.  Atuncea  căzu  la  pirfoarele 
preotului  cerându-I  ertăclune  şi  redobândi  mişcarea  " 
mălnelor.  Cum  auzi  împăratul  de  acestea  se  măniă 
foarte  rău  şî  pomi  singur  înpotriva  bisericii,  jurându-se 
eă,  va  face  dintr'ânsaun  grajd,  Decî  porunci  el  de  băgară 
mulţime  de  caî  şi  de  câmile  în  biserică.  Atunci  se  rugă 
preotul  lui  D-zeu  şi  îndată  căzură  toate  vitele,  ca 
■când  ar  fi  fost  lovite  de  trăsnet.  Această  minune  vă- 
zând împăratul  se  aşeză  să  yază  cum  săvârşesc  creş- 
tinii jertfa  lor  ;  şi  D-zeu  lumină  ochii  cel  trupeşti  al 
împăratului,  care  începu  sâ  asculte  liturghia  cu  lu- 


.,gnz^=b,G00gIc 


as  LITERATDHA  POPULARI  BOMAhĂ       

areaminte.  Deorîcecuvantal  liturghiei  ceeşeaaciuna 
din  gura  preotului,  vedea  împăratul  împlinirea  M  a- 
devărată,  nu  ca  închipuire  numai  prin  gralfi ;  tişa  d.  e : 
cftnd  se  ruga  preotul  :  , pentru  cel  ce  umblă  pre  mare 
şi  călătoresc*  Intru  acel  ceas  arătă  D-zeu  ftnpăratulul, 
marea  învăluită  cu  valui^  grele,  şi  corăbiOe  gata  a  se 
primejdui,  şi  îndată  cu  cuvântul  preotului  s'a  alinat 
marea,  Iar  corăbieril  mulţămea  lui  D-zeu.  Sau  când  a 
zis  preotul :  ,DuhuI  sfânt  să,  vie  peste  tine*  atuncea. 
a  văzut  împăratul  şi  toţi  al  M,  pe  duhul  sfElnt  in  chip 
de  porumb  pogorăndu-se  din  cer  şi  odihnind  preste 
sfintele  daruri,  şi  toată  biserica  s'a  umplut  de  btinS. 
mireazmă  a  darului  prea  sfântului  duh,  Iar  sântul 
oltanu  s'a  luminat  mi:  mult  de  cât  razele  soarelui* 
Văzând  această  minune  se  boteză  împăratul  Amfilog 
cu  top  boeril  lui,  de  către  patriarhul  pe  care  '1  aduse- 
se de  la  Antiohia.  După  aceea  se  întoarse  Amfilog  la 
împăratul  Amurat  şi-î  spuse  toate  minunele  ce  le-a 
văzut  în  Ierusalim  şi  că  a  primit  botezul.  Atunci  se 
mânia  foarte  rău  împăratul  Amurat  şi  poruncilul  Amfi- 
log să  se  închine  idolilor.  Amfilog  Insă  nu  se  supuse  po- 
runcii lui  şi  rămase  în  credinţa  cea  nouă  ce  o  primise. 
Amurat  puse  deci  să  i  se  tae  capul  lui  Amfilog,  car& 
primi  ast-fel  cununa  muceniceasca.  * 

Ca  adaus  la  această  legendă  mal  conţine  manu- 
scriptul nostru  din  1813  încă: 

,  Al  doilea  videnie  al  sfântului  Vasilie  şi  al  sf&ntuliit 
Efrem.  Sfânta  Leturghie  '  ^)  Aci  vede  Sf  Efrem  pri- 
imirea   cuvintelor   liturghia,  de  către  Hrs.  în  acelaţ 

')  Pag.  126-b-130-b 


bf  Google 


TtESCOFKRlRgA  ST-TEl  LlTURaHir ^ 

mod  [Hrecum  vede  împăratul  Amfiktg  tn  biserica  dio 
iNotsatim  împlinirea  lor.  Deci  când  zice  preotul :  să 
stăm  biDC,  B&  stăm.  cu  frică,  însemoănd  i^nicea  deasu- 
pra antimisulul,  atuaci  îngerii  cu  bice  de  foc  gonese 
pe  toţi  diavolii;  lară-cftnd  zice  pceotul:  ale  tale  dintr' 
ale  tale ;  atunoea  îngerii  dau  bunătâţi  oamenilor,  că^ 
cu  frica  stau  fn  biserică. 

Deosebita  cinstire  a  liturghiei,  este  văditul  scop  atât 
al  ,Iegenâe![*  c&t  şi' al  .vedenidC*.  Fiind  acţiunea  prin- 
cipala 8  biserieel,  şi  tma  din  tainele  fundamentale 
ale  creştinismului,  se  eaplioă  lesne  născocirea  legenda 
cu  acel  scop. 

Chiar  biserica  însăşi,  în  întregimea  el,  spcotindu-se 
fie-oare  bucată  !n  parte,  a  fost  spirituiasită  în ; ,  Întrebă' 
rile  filosofefte  de  la  Adam  şi  de  la  Hs.  fi  răapmaurile.  * 
precum  se  numeşte  manuscriptul  BiUiotecel  Cenlrale 
*QBncureştI  din  1809  Dar  aceasta  este  numai  o  parte 
mică  dintr'acest  manuscript  important  citat  de  noi  tn 
mal  multe  rânduri.  In.  aceste  întrebări  şi  răspunaorf, 
din  cari  şi  Jică  mal  posedăm  două  manuscripte,  nou 
din  1750  ahu  din  1800,  amândouă  insă  defecte,  vedem 
noi  unul  din  mijlocitorii  cel  mat  puternici  între  litera- 
tm^  Rmsă  şi  literatura  nes<^ă. 

Prototipul  acestor  Întrebări  şi  răspunsuri  este  slavic. 
Texte  davice,  mal  mult  sau  mal  puţin  corespunzătoare 
cn  textele  noastre  romana,  s'au  publicai  de  Tibonnt- 
Tov  ffl  NovacovicI,  alte  nepublicate  se  aflu  des  In  a^ 
numitele  .sbomice*  sau  ^Codices  miscellanei.*  '■}  Dar 
fiind-că  aa  fost  mat  potriviţi  a  priimi  ^«mente  dţn 

1  Ji^el,  AusUt  Ot  dar.  PUlolop*  t  p.  69.  ' 


D,gnz^=b,G00gIe 


460" LITERATUBA  POPULARA  BOMĂSi 

gura  poporului  ţ>recuin  şi  de  a  le  comunica  poporalul 
de  cSil  orl-ce  altă  carte,  de  aceea  difereaţa  între  texte 
este  foarte  mare.  Această  diferenţă  nu  se  întinde  Insă 
asupra  întrebărilor  şi  r&spunaurilor,  cari  să  corespunil 
mEd  mult  sau  tnal  puţin  In  toate  textele  române,  dife- 
renţa esistă  numai  In  ceea  ce  priveşte  suma  întrebă- 
rilor, In  care  un  manuscript  e  mal  bogat  altul  mal  să- 
rac. Cel  mai  complect  din  aceste  trei  manuscripte, 
căci  atătea  abia  am  descoperit  până  acuma,  este  ma- 
tioscriptul  bibliotecel.  In  manuscriptul  Academiei  pe 
care  l'am  numit  ,PfdiI&*  se  află  asemenea  un  ast-fel 
de  catechism  compus  din  întrebări  şi  răspunsorl,  dar 
n'am  scos  nidt  o  notiţă,  şi  de  aceea  nu  ne  putem  pro- 
nunţa cu  esactitate  asupra  coprinsulul.  Este  însă  tesne 
de  presupus,  c&  şi  acele  Intrebărt  vor  fi  de  un  caracter 
potrivit  cu  restul  manuscriptului,  adică  identic  sau  a- 
proape  identic  cu  textele  slavice  pomenite  mal  sns, 
precum  se  şi  potrivesc  cu  textele  slavice,  poveştile  şi 
legendele  din  acelaşi  manuscript. 

Dn  alt  manuscript  !n  forma  de  întrebări  şi  răspun- 
suri, dar  care  nu  coprinde  legende  şi  prescurtări  de  a- 
pocrife,  afară  numfd  de  una  aatt  două  pomenite  m^ 
sus,  seaflă  In  sbomiculGIurescu,  din  1799pos3esîunea 
Academia.  In  genere  e  constatat  că  forma  aceasta  era 
cea  de  predilecţiune  a  evululmediu,  fiind  foarte  uşoa- 
entni  învăţat.  De  aceea  avem  întrebări  şi  rftapun- 
"  asupra  dogmelor,  de  către  Sf,  Athanasiu,  care 
parte  din  Pravila  lui  Mateiu  Basarab  tipărită  la 
2.   Alte  .întrebărf  şi  respunsurî*  formează  cttte- 
le  române,  începând  cu  catehismul  pctpelGrigorie 


bf  Google 


DESCOPERIREA  SF-TEI  LITtntGHII 461 

-din  Măhaciu  din  1607  ')  până  la  cele  mal  modeme. 
Noi  trecem  peste  toate  aceste,  pentru  a  ne  ceapa  mat 
de  aproape  cu  .întrebările  filosofeştl.*  Textul  din 
sbomicul  c.  1750  se  Intitulează :  .Intrebărltşi  răspan- 
sorl  ale  blf^p^cesUvululf  împărat  Chim  Leonu  cu  das> 
«ălid  său  din  Theologhie  sfinţilor  blagoeistivl/  Iar  ti- 
tlul textului  din  1800,  este  o  prescurtare  acestui  din 
urmă,  atribuindu-se  întrebările  asemenea  împăratului 
Leon. 

Cftt  priveşte  eoprinsul,  noi  ara  citat  deja  adesea  ori 
■dintr'âosul,  la  ghicitori,  şi  maJ  cu  seamă  eu  oca- 
2iunea  legendelor  biblice,  dar  totuşi  ma(  răm&ue  o 
sumă  însemnată  de  întrebări  interesante,  neatinse 
p&nft  acuma,  precum  sănt  acele  privitoare  la  olîciul 
bisericesc. 

Pagina  9  din  manuscriptul  de  la  1809,  care  este 
■cel  mal  complect,  are  un  titlu  deosebit  :  Pentru  bise- 
rică. Aci  se  află  acea  tălmăcire  şi  simbolisare  de  care 
am  pomenit  mal  sus,  din  care  ne  vor  ajunge  unele 
■esemple  : 

I.  Ce  este  popa  ? 

R.  In  locu  Arhanghelului. 

I.  Ce  este  călugheril  ? 

R.  In  locu  Henrrimilorfl. 

I.  Ce  este  diacon  ? 

■R.  In  locu  SfintilorO. 

I.  Ce  este  gramaticu  ? 

R.  In  locu  ingeriloru(?)  lui,  celfi  ce  afi  şezut  pe 
■    eatra  gropii  luî  Hs.      ^ 

-);  Gaster,  Chieatomatie  TDmftni  I.  p.  39     43 


.,gnz^=b,G00gIe 


462  LITERATURA  POPULASi  SOmAKÂ 

I.  Dar  lumânările  ce  inchipuescii,  ? 

R.  Voioid  cari  a&  străjuit  groapa  Iul  Hs. 

I.  Ce  este  polieandni  V 

B.  Este  eeriâ. 

I.  Ce  este  porumbu  cel  d'asuprn  policandrulul  ? 

R.  Diihâ  Sfântă. 

I.  Ce  este  tratapodulQ  ? 

R.  Sfenta  icoana  Hs. 

I.  Ce  este  sfeşnîcu  cel  micii  celfl  mare  (?)  ce  stă  in- 
lunlea  Iul  Hs.  ? 

I.  Ce  este  sfeşnieu  celîi  mare  ce  stă  Innwntea  Pre- 
oiatil? 

R,  IdsuşI  Precista. 

I.  DarO  sfeşniculfl  cel  mictt,  celQ  merge  tonaintea 
popii  ? 

R.  In  locultt  postelnicului  PilatQ.  etc. 

Alte  Întrebări  mal!  s&nt  : 

I.  Ce  este  linguriţa  ? 

R.  losifa  ari  Mathei.  ^) 

I.  Dara  pentru  ce  pune  preotu  linguriţa  departe  de 
alte  daruri  ? 

R.  Cftndii  aA  răstignita  pe  Hs.,  losif  nu  aâ  fost  a- 
Golo ;  şi  daca  (a)  auzit  cumO  că  aQ  răstignit  pre  Hs. 
elO  grăbi  de  veni  şi  ceru  trupuîfi  lui  îs.  itela  Filată^ 
l'atl  luaţii  şi  Tad  îngropata. 

I.  Ce  este  cadilniţa,  focu,  tămf^  ? 


<)  Am  canserrat  întocmai  ortografia  acMtnl  nome  dani  ■*■ 
niucript,  ca  no  specimen  de  etimologie  popnlitf L  ScTiitonu  *  dw- 
Gomimi :  Arimathia  !n  ari  ţi  IhtM  care  R  em  cnnowvt  n  S- 


Bv  Google 


DESCOPgRlREA  SF-TBI  LlTDRgHlI iM 

R.  Cădilniţâ,  este  precista ;  foca,  esle  dehi  sflnţilt 
«ale  ;  tămae,  lăcrămile  sale. 

I,  Ce  inchipueşte  colivă  ? 

R.  Adam. 

I.  Dar  pentru  ce  să  apucă  oamemi  cil  mă&iile  d^ 
-colivă  ? 

R.  Căndă  aâ  prădat  Hrs.  ladu,  păcătoşii  să  apu- 
cară cu  maînile  de  Adamil. 

I.  Ce  este  scrisa  tilla  deasupra  crucii  ? 

R.  Inţi, 

I.  In  ce  limbă  att  scrisa  Pilat  acestea  cuvinte  ? 

R.  In  trei  limM  :  jidoveşte,  eliheşte,  latitieşte  ? 

I.  Darii  pentru  ce  sântti  scrise  în  trei  limbi  ? 

R.  CăHs.  în  trei  limbi  adgi^itflpre  cruce,  jidoveşte; 
île,  ile;  latineşte  :  lima ;  elineşte  :  savahtani. 

I,  Cumâ  zicii  acestea  trei  cuvinte  rumârieaşte  * 

R.  D-zeuliS  mieii,  D-zeulft  mieti  căci  ni'ai  IS^tţi ! 
Darii  sârbeşte :  boji,  bojt  moe,  vasculu,  astaVIenie! 

I.  Doamnă  lui  Pilatti  fost-aâ  acolo  cftnilii  au  răstig- 
niţii pre  Ha  ? 

R.  Au  foat. 

I.  Darii  dacă  ati  foştii  acolo  ce  aâ  {^âţitâ? 

R.  Când  au  vrut  să  meargă  la  cruci,  Pilatfi  aii  zis 
Doamnei  sale  să  nu  meargă  acolo.  Eâ  li'ati  ascutiaţii 
^  s'aâ  dusă  pe  ascunşii,  că  de  ar  vedea  pe  Hs.  cin? 
«ste;  că  găndiea  să  nu  cum-va  fi  rudenie  de  a  ivă 
Hs  ;  şi  daca  inpunseră  pre  Hs.  tn  coastă,  atuncea 
stropise  săngile  şi  pre  rodiiea  domniei  lui  Pilat ;  şi 
merse  acasă  ca  să  o  spele,  şi  n'aâ  putut  spăla  şi  .aii 
alei^atii  Intr'o  vie  de  a(i  ingropat  rochiea  şi  să  mita 
vde  adastă  mult  foarte.* 


.,gnz^=b,G00gIc 


*54 LITBRATURA  POPUURA.  BOMĂNA 

Legenda  aceasta,  cum  că  sângele  nu  s'a  putut  spfila. 
este  una  din  cele  mal  răspândite,  şî  de  aceea  ne  o- 
prim  un  moment  aci,  pentru  a  o  urmări  prin  Htraa- 
tura  imirersală. 

P&năa  fguQge  ast-fel,  a  avut  legenda  malintflia 
forma,  eum  că  sângele  cloeotia  şi  nu  putea  cu  nid  un  dhip- 
8ă  se  astâmpere ;  sângele  striga  răabunare,  cum  este 
espresiunea  Bibliei,  Ia  omorul  lui  Avei,  când  D-zett 
însuşi  zice  :  sângele  &atelui  tăU  strigă  cătră  mine,  di» 
pământ.  Intre  legendele  templului  din  Ierusalim  este  şi 
legende  despre  sângele  clocotitor  sli  proorocului  Zaharia 
de  care  am  vorbit  mal  pe  larg  In  studiul  nostru  asu- 
pra legendei  lui  leremia,  pomenit  mal  sus.*)  La  Pilal, 
s'a  schimbat  deja  legenda  !n  sângele  ce  nu  se  spală. 
Atribuit  mal  IntâiiS  singelullul  Hs.  se  atribuedupăaceea 
şi  martirilor  creştini,  al  căror  sftnge  rămâne  ca  semn 
vecinie  al  muceniciei  lor.  Apoi  St.  Clemens  slujind  li- 
tu^hia  In  aceeaşi  vreme  tn  Roma  şi  tu  Pisa,  lăsă  aci 
In  urma  lui,  trrî  picături  de  sânge  pe  o  piatră  de  mar- 
moră, care  nu  se  poate  fterge  pană  aii.  Tot  aşa  se 
află  un  basin  de  marmoră  in  palatul  Alhambra,  tn  fun- 
dul căruia  sânt  pete  neşterse  din  sângele  Abencera' 
gîlor,  a  căror  capete  tăiate  au  fost  aruncate  aci. 

Tte  asemenea  nu  se  poate  şterge  urma  sângelnl 
lui  Faust  în  mânăstirea  Maulbronn.  »)  De  aci  a  intrat 
In  basme,  în  ciclul  despre  ,barbeble«e*')şisegi 


>)  P«ţ  ÎU6  No.  i., 

SL:t«Taturs.'T.I.W.  W<ilf,Ni«dq1m«idisdM8ag«t  LupuglSiS. 
Bl  No.  266. 
*}  QrinuD  No.  iS  r.  IU  paţ.  7-f. 


bv  Google 


PBSCOPBHIRKA  8F-TEI  LITI 

InGesta  Romanorum,  unde  se  spune 
rftndu'şl  copilul,  i  c&zură  eâte-va  pi{ 
mfină  şi  cu  toate  stăruinţele  el.  du  s 
Revenind  la  literatura  română  găsir 
în  povestea :  Hatmanul  şi  Fantoma 
dr^eu,  care  zice  că  a  auzit-o  tu 
,moşu  Ştefan  din  satul Orincel*.  F& 
,a«  remas  pe  pardoseală  pete  de  aâ 
putut  nici  o  dată  să  le  ştenrgă,  fi  p> 
omenească  nu  le  va  curaţi  ^)* 

Oe  altă  parte  stă  această  legendă 
din  ,ordaliele*  evului  mediu,  undi 
bănuit  ca  ucigaş,  lăugă  ucisul  şi  se  i 
acestuia  se  desd^ideau  şi  sângele  fn 
De  un  interes  deosebit  sânt  urm 
cari  au  dat  naştere,  !n  textele  slavice 
zoomorfică  a  popoarelor*  despre  ct 
Hăsdeu.*) 

,1.  Din  cine  s'au  început  creştinii 

R.  Din  Sim  au  eşit  şase  legi  şi  cu 

va  arăta:  1.  Creştinii;  2.  Sirienii ; ; 

5.  BoIgariI;6Ruşil. 

I,  Dar  cel  ce  ţin  {jumătate  de  leţ 

R.  Aceştia  sânt  din  lafuflQ  (!);  z 

jumătate  de  lege  a  noastră:  1.  Fi 

3.  Verghieî;  4.  Armenii;  5.  Leştî; 

')  Ed,  OalerUy  cap,  13. 
>)  Th.  CodiMou,  Plîleţul,  laţi  1870  ţMg 
*)KoclibolE:   DsDtachBT   Glantw  und  Bl 
67-68. 
^  Cavente  dea  b&trAnl  n  pag.  186. 


.,  Google 


466 LITBRATHBA  POPULARX  ROMAMĂ 

VaţB;  8.  Arbanaşir;  9.  Socolaţ»;  10  ZăbeS.  Aceşti  sAnt 
jum&tate  de  le^.*  Se  vede  învedMit  că  aceste  namtri 
de  popoare,  sAnt  corupţinnl  din  numirile  acele  conţi- 
nute în  textul  slavifr.  Dar  şt  însăşi  textele  slavice,  na 
sftnt  toate  corecte,  şi  aşa  se  poate  chiar,  că  prototipul 
de  unde  s'a  luat  această  listă,  conţine  singur  deja 
numirî  corupte. 

Pe  Iftngă  această  Inşirare,  se  mal  aflu  fn  textele  sla- 
vice şi  epitete  caracteristice  atribuite  popoarelor ;  ca- 
racteristica este  zoomorfică,  adică  se  identifică  fie-care 
popor  cu  cate  un  animal,  cu  al  cărui  caracter  ae  po- 
triveşte mal  mult;  aaa  d,  e.  se  zice:')  Francul  e  leu; 
Alamanul,  ^)  e  vultur ;  Saracinul,  vier ;  Turcul,  zmeu; 
Armeanul,  guşter  etc. 

In  locul  acestor  earacterisărî,  cari  lipsesc  In  textele 

■  Rmiăne,  ce  le  avem  pftnă  acuma,  comunicăm  aci  o 
altă  caracteristică,  cam  de  pe  la  1700 — 1725,  pe  care 
am  găsit-o  pe  scoarţa  unitf  manuscript,  scris  la  1 705 ') 

■  şi  care  spune  (că  D-zeu  a  dat) : 

.Negustoria  Turcilor, 
.Beţia  şi  porcia  Ruşilor, 
.Tăria  şi  prostia  SârbOor, 
.Dăscălia  şi  mindfuna  Răndenilor, 
jScărnăviea  Nemţilor, 
.Răea  şi  gubăvia  Saşilor, 
.Norocirea  Grecilor  la  bani, 
.Măndria  Leşilor, 

<)  TlhooraroT  loc,  cit.  II  p.  4iO. 
■)  De  unde  s'a  fScnt  tn  textul  noitm;  „Amuiil'' 
^  T&lcnl  aoocalipanlul  8f.  loan   BogvaloT  ta  poMulinea  d-lnl 
Qt.  Q.  T    •■ 


bf  Google 


DKSC0PBRIB8A  SF-TEl  tITPBGHII  J57 

,  Frumuseţea  Cerchezilor, 
jPohvala  Moldovenilor, 
.Zavistiea  Rumânilor, 
.Eresul  Armenilor, 
.Bogăţia  Ovreilor, 
.Sărăcia  şi  goliciunea  Ţiganilor' 
Această  caracteristică  e^^te  cu  totul  debseMtă  de  cea 
zoomorlică,  şi  este  într'adevăr  autohtonă  română,  nă- 
scută din  propria  observaţiune  a  poporului,  de  aceea 
nid  nu  se  vorbeşte  de  alte  popoare,  de  cât  num^  de  a- 
celea  cu  carf  au  fost  Romanii  în  contact  direct. 

încheiam  citatele  din  întrebări  şi  răspunsuri,  cu  li- 
nele cam  dudate.  A^a : 

I.  Ce  prcm)c  au  fost  cu  aripi  şi  cu  coadă? 
R.  Adamfl  . 

I.  Dar  acuma  pentru  ce  nu  are  aripi  şi  coadă? 
R.  Când  I'au  făcuttt  pre  Adamii  din  Iutii  au  şezuta 
30  de  ani  uscat  fără  de  sufletîl.  Atuncla  merse  Satana 
de  I-au  rupţi)  coada  şi  aripile. 
I.  Din  ce  s'au  fficuta  şarpile? 
R.  Din  coada  lui  Adamti. 
I.  Din  ce  s'au  făcuţii  cald  ? 
R.  Din  aripile  lui  Adamti. 
I.  Ce  zice  cocoşul,  când  căntâ  întătâ? 
R.  zice :  Mărire  dătătorului  nostru,  eeluî  ce  dă  lu- 
mină; a  doua  zice:  trimite  lumina  sfinţiei  tale  pre 
lume.  A  treea  zice:  purcede  lumina  celuea  ee  este  dă- 
tătorul de  lumină;  şi  Iară  zice :  Hrs.  au  înviat  şi  toate 
le-aU  săvârşit  * 

Cunoscută  este  marea  consideraţione  de  care  se  bu- 
cura cocoşul  la  toate  popoarele,  represint&nd  tipul  cel 


.,gnz^=b,G00gIe 


468  LITERATURA  POPULARA,  ROMiSA 

mal  perfect  de  veghietor.  La  Evrei  şi  Arabi  esisU  chiar 
lin  cocoţ  ceresc,  care  începe  eu  cântecul,  lăudând  p* 
Dumnezeu,  şi  cocoşii  pământeni,  !l  aud  şi'I  urmează ;  o 
credinţă  ce  se  află  chiar  !n  Ucrania  In  Rusia.  In  Cab- 
bala  se  spune,  că  la  miezul  nopţii  cănd  intră  D-zeu  m 
raiu,  sare  o  acftntee  şi  loveşte  pe  cocoşi  sub  aripi,  a- 
tuncl  căntă  coijoşul,  intînzăndu-şl  aripile  şl  chemând 
ast-fel  pe  oameni  la  rugăciune  Cocoşul  de  asemenea 
şi  la  Greci  era  considerat  ca  vestitorul  luminel  şi  sfinţit 
lui  Apollo.  Glycaa i)  pomenind  ţoale  esplicăiile  ce  a'aa 
dat,  pentru  faculLa!«a  aceasta  a  cocoşului  de  a  cftnla 
In  miezul  nopţii  şi  de  a  vesti  crăpatul  de  zi,  spune  c£ 
pronia  d-zeească  a  orânduit  lucrurile  ast-fel  şi  că  co- 
coşul ne  scoală  Ia  muncă  şi  rugă*). 

Aceste  credinţe  orientale,  se  vede,  au  dat  naştere 
la  legenda,  cam  alt-fel  formulată  In  ,lDtrebările*  de 
aaî  sus,  unde  cocoşul  căntă  asemenea  lăuda  lui  Dnm* 


<}  Ânnal.  ed.  Bonn  pftg.  90. 
■)  Mal  pe  Uiţ  deapre   cocoţnl.  v.  Gmenbknui  tu   ZeitHhriA  te' 
DentBclinioTgenl.  OeMlbobft  p.  208  urm. 


bf  Google 


CÂNTECE 


Paralel  cu  aceste  cărţt  populare  prozaice  şi  pe  baza 
lor  s'au  desvoltat  produeliunî  populare  rimate.  Cân- 
tece religioase  eraâ  obicinuite  încă  din  timpuri  ante- 
creştine,  şi  creştinismul  cu  îneetu  eu  îneetu  a  reuşii  a 
le  depărta  cu  (otul  şi  a  le  înlocui  prin  alle,  cari  poate 
n'au  păstrai  din  cele  vechi,  de  cat  unele  urme  slabe, 
lipsite  de  orî-ce  caracter  religios,  precum  sănt :  refrene, 
întorsături,  figuri  şi  altele  şi  pe  lângă  aceasta  forma 
ritmică  înrădăcinată  în  popor.  Numai  printr'aceaslă 
formă  s'aâ  asimilat  cu  totul  şi  au  căpătat  caracterul 
popular  şi  naţional  tot  de  o  dată. 

Vremea  de  căpetenie  de  sărbători  a  fost  la  toate 
popoarele  epoca  solstiţiului  de  eamă,  c&nd  începe  a 
creşte  ziua  şi  începe  un  an  nou.  In  locul  sărbătorilor 
p&gftne,  ce  se  prăznulau  pe  atoncea,  se  Ii^nţă  Od- 


.,gnz^=b,G00gIe 


jeO LITEBATURA  POFULABil  EOMisA 

cîunu/  şi  obiceiurile  cele  vechi  fură  creştinite.  In  locul 
naştere!  soare/uî,  se  sărbătoreşte  naşterea  lai  Chri^^ 
şi  se  atribue  zilelor  de  la  CrăcJun  până  la  Bobotează 
o  deosebită  sfinţenie. 

Multiple  sânt  cercetările  ce  s'au  făcut  de  către  dife- 
riţii învăţaţi,  de  a  pătrunde  pană  la  acel  fond  păgăn  ce 
se  ascunde  sub  învelltoarea  creştină ;  şi  cate  o  dată  s'a 
şi  păcătuit  prin  esces  de  zel,  considerând  o  sumă  de 
tradiţiunl  ce  se  află  tn  cantecOe  obicinuite  pe  acea 
vreme,  cum  că  ar  fi  de  origine  mitică,  pe  când  o  cer- 
cetare mal  critică  dovedeşte  originea  lor  literară. 

Şi  noi  in  literatura  română  posedăm  o  sumă  de  căn- 
tece  pentru  ziua  de  Crăciun  şi  numai  de  acestea 
ce  putem  ocupa  aci ,  numite  o&nteoe  de  stea 
cari  se  cântă  de  către  tinerii,  ce  doc  o  stea  cu  &, 
în  aducerea  aminte  a  stelei,  ce  a  apărut  pe  cer  la 
naşterealul  Christos.  Acest  obîcelu  se  află  la  maî  toate 
popoarele  creştine,  Coprinsul  .cântecelor  de  stea'  nid 
el  nu  poate  fi  alt-fel  de  cât  de  origine  ?i(er-ard,  de  oare- 
ce se  ocupă  cu  tema  , naşterea  Mântuitorulvil,*  şi  prin 
urmare  e  luat  în  Întregul  lui  din  Biblia  şi  din  apocri- 
f/ele biblice. 

Nu  este  scopul  nostru  de  a  urmări  aci  .Căntecele 
de  stea*  la  toate  popoarele.  Noi  le  găsim  atât  la  po- 
poarele germane,  cât  şi  la  cele  romanice ;  la  Slart  şi 
Greci,  tn  Orient  şi  în  Occident  se  cântă  la  Crăciun  naş- 
terea lui  Christos  Intr'un  mod  aproape  analog.  Wein- 
hold ')  a  tratat  pe  larg  istoricul  cântecilor  de  stea,  şi 

')  K.  Weinhold,  Weihnaclits-apie'e  und  Liader  ed,  2-«  Wieo 
1875  pag.  376-399. 


bf  Google 


CiUTEGE  DB  STEAj i61 

iiud[  CU  seamă  desvoltarea  lor  Ia  Germania,  In  urma ' 
Reformaţiunel. 

Observ&ndu-le  mal  de  aproape,  putem losâ  constata, 
c&  suma  cântecelor  de  stea  romane  se  apropie  ma!  mult 
de  cefe  slavice,  de  cftt  de  cele  germane,  ce  'şi  au  luat 
naştere  de  Ia  Hymne  şi  cântece  bisericeşU  latine ;  căci 
deja  din  secolul  13  sau  14  au  fost  traduse  !n  limba 
germană,  cântece  şi  hymne  ce  s'au  compus  dejja  in 
secolul  al  4-lea. 

Tot  aşa  de  origine  bisericească  sânt  şi  cântecele  de 
stea  romane,  făcute  de  sigur  de  dasc&li  bisericeştt  şi 
de  diect,  influenţat  mal  mult  satl  nud!  puţin  de  cân- 
tecele analoage  slavoane. 

Gel  d'ântăiu  care  a  cules  aceste  cântece  şi  Ie  a  pu- 
blicat a  fost  Anton  Pann,  Dar  meritul  lui,  nu  este  de 
cât  îoarie  mic  ;  fcl  nu  le  a  compus,  cum  ae  crede  de 
toată  lumea,  ci  n'a  făcut  alt  ceva,'  de  cât  a  tipări  cân- 
tece de  stea  mult  mal  vechi,  scbimbăndu-Ie  puţin  şî 
când  ritmul  o  cerea. 

Noi  intr'adevăr  posedăm  mai  multe  manuscripte  an- 
terioare lui  Anton  Pann,  cari  coprind  mai  toate  cân- 
tecele de  stea  ale  acestuidin  urmă. 

Colecţia  noastră  cea  mal  vechia,  se  află  In  sbonji- 
cul  nostru  din  1784  >)  Intitulată  :  căntările  atdii  ţi  a 
eatav<mlii*  şi  coprinde  7  cănt&rl.  Cântarea  ântftia: 
TVei  crai  de  la  răsării  corespunde  cântări  a  3-a  la 
Anton  Pann.  No.  2  este  cântecul  pvetH^  pe  care  X'va 
comunicat  mai  sus  *)  arătând  c  romanţul  Varlaua 

n  Pw.  140-))  -  144-b. 
4  Pag.  47— 68. 


bf  Google 


«2 LITBRATPBA  POPULARI  ROMAmA      ' 

ţi  loasaf  este  originea  acestui  cântec.  No.  3  este  aşa 
numita  ^proorode'  Ia  Anton  Pann,  începftnd  cn  vor- 
bele :  .Aşa  ni  grăeşte  Domnul".  Este  echoul  sonor  al 
morţii  care  '^  ameslicft  glasul  în  urările  de  fericire  şi 
veselie,  ce  răsună  Ia  sărbătoarea  Crăciunului.  No.  4 
este  ad,evărat  cântec  de  stea  :  >Ste  despre  răsărit  aă 
strălucit';  cu  acest  cântec  se  începe  colecţiunea lui 
Anton  Pann.  No.  6  este  Psalmul  46,  versificat  de  Dosof- 
teiti,  ,Limbele  să  salte",  Ia  Anton  Pann  e cântarea 
12-a.  No.  6  este  cântarea  ^Kana  GalUsa*  adică  aceea 
■ce  are  de  refren  aceste  cuvinte,  cântarea  8-a  la  An- 
ton Pann.  Şi  tn  sfârşit  No.  7,  începe  :  ^Slaoă  să 
■aibă  n^ncetată*  care  stă  însă  numai  într'o  legătură 
depărtată  cu  cântarea  a  6-a  a  lui  Anton  Pann.  Aci  a- 
vem  toate  elementele  esenţiale  ale  cântecelor  de  stea 
române  De  aceea  ne  oprim  un  moment,  cu  scopul 
de  a  caracteriza  aceste  elemente  constitutive. 

Trei  s&nt  elementele  principale  din  cari  se  compon 
«ântecele  de  stea;  mai  intâiu  cântece  despre  persoane 
ţi  evenimente  biblice,  precum  .Steaua  despre  răsă- 
rit au  strălucit*  sau  .Trei  crai  de  la  răsărit*,  'Kana 
•Galilea'  şi  .versul  Iui  Adam*.  Al  doilea  element  sânt 
;j>salmt  versificaţii,  precum  este  aci  psalmul  46.  Pro- 
totipul acestor  psalmi  versificat  este  Psaltirea  Mitropo- 
■  litulul  Dosofteiu  tipărită  la  Uniev  1673.  Dar  cântecele 
de  stea  ne  arată  şi  o  desvoltare  care  trece  peste  for- 
ma acestor  psalmi  versificaţi ;  deveniţi  .cântece*  s'au 
modificat  pe  nesimţite.  Aci  ne  mat  permitem  ipoteza, 
că  pe  lângă  această  redacţiune  a  \\A  Dosofteiu  a  Influ- 
enţat asupra  formei  psalmilor  din  cântecele  de  stea, 
^  Psaltirea  tn  versuri  a  lui  Corhea,  A  cărei  manus- 


bfCiOoglc  - 


.      • CAMTaC£  Dg  STEA. 

•cript  de  la  1725  se  află  InposesiuDead-luI  T.  < 
^i  se  pare  că  este  InsuşT  Risnuscriptul  original 
vede  că  acest  manuscript,  sau  o  copie  acestei 
a  avut'o  şi  Sulzer  tn  secolul  trecut,  care  comu 
primele  două  versuri  ale  psalmului  Antăiu^  pe  i 
singurul  specimen  tipărit  din  această  Psaltire. 
miU  este  cu  totul  popular  şi  se  aseamănă  cu 
cântecelor  de  stea. 

Partea  a  (re«a  acestora  se  compune  apoi  din 
eakatologice^  adică  cântece,  despre  moarte,  iod, 
doua  jwiecată  etc.  No.  3,  Proorocia  sus  dtată,  i 
prinsul  tă.,  este  reprezentantul  acestet  clase  de  < 
şi  No.  7,  cu  care  se  închee  aci  cântecele  de  s 
slăvirea  veseliei  veclnice,  şi  descrierea  horei  c 

Din  punctul  de  vedere  psihologic  ne  putem 
cum  au  putut  să  ajungă  ast-fel  de  cântece  & 
jfice,  cântece  de  stea.  Este  o  asociatiune  de  id 
pleacă  de  la  păcatul  lui  Adam  şi  de  consecii 
a  avut  pentru  neamul  omenesc,  adică  de  a' 
mână  Satanei  şi  de  a  moşteni  Iadul.  Mân 
a  cărui  naştere  se  prSznueşte,  a  căpătat  tocm: 
tr'aceea  numele  de  Mântuitor,  că  amântuit  oi 
de  păcatul  strămoşesc.  Aceasta  este  nota  prii 
care  se  repetă  In  toate  c&ntecele  de  sea.  Pe  de 
s'a  desvoltat  de  aci,  jalea  pentru  destinul  o 
adus  de  Adam  in  lume,  cum  că  trebue  să  m( 
omul,  şi  de  altă  parte  mângăerea  creştinului,  ct 

<)  Gkach.  d.  trauMlp.  Dacian»  QI  Viena  1782  p.  U- 
servăm  In  treac&t,  cfi  Sulzer  numeşte  pe  Corbea,  Nieolau 
Ja Ciparin tire deproDutne :  7eodor{V)  ^  • 

*)  T.  dporin,  I^ncipia  de  limbă  Blaaia  lâ66  pa;.  121 


.,gnz^=b,G00gIc 


i&i LITEBATDKA  POPULABA  RQMisJt 

pa,t  de  la  osftnda  Iadului,  şi  ajunge  Ia  bucuria  r^lu! 
'  redobâudit,  care  se  descrie  cu  culorile  cele  mi^  vie. 

ludată  ce  am  schiţat  coprinsul  cântecelor  de  stea,  ne 
pulem  imediat  da  seama,  despre  izvoarele  lor  literare. 
Biblia  şiapocrijele.  Iată  izvoarele  de  unde  s'au  izvodit. 
CAt  priveşte  răpăndirea,  ea  a  foet  cu  at&t  ma!  uşoară, 
cu  c&t  poporul  cunoştea  deja  de  mat  înainte  coprinsul 
lor  sau  prin  povestiri  sau  prin  cântările  bisericeşti. 

Noi  acuma  vom  unua  cu  descrierea  cântecelor  de 
stea  după  manuscriptele  ce  posedăm. 

Imediat  după  cele  sus  pomenite,  urmează,  !n  ceea 
ce  priveşte  vechimea,  un  cântec  de  stea,  ce  se  află 
scris  pe  un  Catavasier  manuscript  de  ia  1781,  în  pose- 
siunea noastră,  ânsuşl cântecul  nu  estede  aceeaşi  mână; 
dar  se  vede  că  este  aproape  contimporan. 

Iată  acest  cântec : 

.McHse  şi  cu  Aron 

Pte  cel  de  Ia  Faraon,    . 

Pre  Istrail  cel  Iubit, 

Den  Eghepet  slobozit. 

Din  Eghiptul  cel  amar. 

Prin  dumnăzăeseul  dar. 

Atunci  Moisi  şi  cu  Aron 

Mimai  el  ţăne  dintr'o  dintr'o  (?)  ffigăduinţă, 

Cuvăntul  legii  ş'al  credinţîl, 

Ca  nişte  stălpil  ferecaţi 

De  duhul  sfănt  însuflaţî. 

De  acupi  pană  în  vecii, 

I|lila  Domnului  să  fii.  * 

Ito^  oolpcţiuneft,  li4  Anton  Pann  este  cfintuea  Ş-a» 


bf  Google 


cAnteck  Dl  Stea 

node  e  mal  complectă,  cfidf  tocmai  pui 
lipseşte  In  redacţiunea  de  sns,  care  bu  j 
loc  de  Chrislos 

C&t  de  populare  şi  răspândite  aO  fof 
teee  mal  cu  seamă  .proorocia*  care 
presiune  mare  asupra  fantaziel  poporv 
acest  manuscript  Unde  se  află  începută 
repetat  de  4  on,  de  diferite  măinl  şi  îi 
muri.  Not  dăm  aci  una  din  aceete  Inse 
este  interesantă  prin  aplicaţiunea  ce-I  s 
,  Auziţi  aceste  (toate) 
Noroade  multe  şi  gloate  1 
Că  lume  în  vec  să  sfSrşaste 
Şi  gludeţul  să  găteşte. 
Tatăl  pre  filul  va  mană, 
Şi  lume  va  gîudeea. 
Să  să  ştie : 
,Că  tn  anul  1835  Aprilie  9  zile  au  n 
săptămână  după  paşte  In  zi  Joi.* 

,Gavril  Ier» 
Aci,  precum  se  vede  s'a  întrebuinţat  p 
introducere  solemnă,  pentru  o  întămpU 
în  ,r^u8  naturae.* 

Manu3(niptul  cel  mal  complect  de  cAi 
eate  unul  aeris  la  1821,  care  se  află  li 
noastră.  Acest  manuscript  coprinde,  afi 
de  <îare  vom  vorbi  mal  la  vale,  21  de  căr 
Ineepftnd  cu  ,Proorocia*  şi  sfârşind  ci 
.Povestea  numerelor'  studiată  pe  o  set 
tinsă  de  d.  Hâadeu.  •)  Ast-fel  coprinde 
')  CuT.  d.  bătr.  n  p.  &67— 608. 

GHtol,  Ut.  pop.    IDEI. 


.,gnz^=b,G00gIc 


4S6 LITBBATDBi  POraHBJ  BOMAmI 

script  mai  toate  cftatecele  de  .stea  publicate  de  Anton 
Ptuin,  a  căror  nuoa&r  se  urcft  la  34,  dap&  caie  m- 
meazăînA-Pann.Proorocia'  jUrarelapahar'  ,Irodşi 
MagU*  tlosif  şi  frâţillal'  qiiDsfârşit  .C&otarea  dimi- 
a.€\e\'  de  Eliade.  Trefcue  observat  ca  îit  manuBcriptul 
nostru  lipseşte  la  mijloc  o  foaesau  două.  Ediţia  Ontăia 
ale  o&ntecelor  de  Etea  de  A.  Panp  s'a  f&cuL  la  1830') 
şi  s'a  reprodus  de  nwium&rate  ori.  Noi  ne  am  EcAaat 
de  ediţia  5-a  Bucur.  1854. 

Dintre  c&ntecele  ce  se  află  Ia  Ajiton  Pann  ^i  na  le 
am  regăsit  până  acuma  In  manuscript,  ocupă  interesai 
nostru  în  primul  rang  cântarea  a  20,  care  descrie 
călătoria  sufletulal  prin  Iad  şi  raiu,  imediat  dupâ:  eşi- 
rea  sa  din  trup.  Această  cântare  nu  este  alt-ceva  de 
cât  Apocalipsul  apostolului  Pacc^  versificat.  Tot  aşa  de 
origine  literară  sânt  şi  cele  alte  cântece  estiatologice. 
jalele  de  moarte  sau  ,cugetM  in  ora  morţii*  în  dife- 
ritele variante,  pe  care  le-am  totâlnit  în  toate  nianu- 
scriptele  noastre  şi  In  manuscriptul  d-lul  Densu^aim. 
Aci  putem  dovedi  că  ^  aceste  cântece  nusănt  alt-ceva 
de  cftt  ,podobnieele  pogrebamel*  din  Molitvelnic,  ver- 
sificate, .ludecând  după  textele  ce  ne  stao  Ia  disposi- 
ţiune,  putem  susţine  că.  această  parte  se  litui^isea  rt>- 
mân^e,  încă  pe, vremea  aceea  c&nd  restul  Molitvelni- 
cuiul  wa  îDcă  slovenesc.  Textul  cel  mal  vechia  îl  po- 
sedăm într'un  manuscript^  nostru  de  la  1679  pe  care 
-  'l  reproducem  întreg  tn'  ^Chrestomatia*  noaslj^.  Ma! 
cu  aceleaşi  cuvinte  regăsim  aceste  podoboiee  In  Eu- 

I.  pag.  BO„ctat«ce  d«  stea,  lnAi«ptol> 


bf  Google 


^____________    CiNTKCK  m  STKA  «7 

liotogiul  din  1764^).  Compar&nd  aceste  texte  cu  ,ver- 
şiilla  morţi'  aiti  ittanugeriptul  d-lul  Densuşianu») 
localizată  în  Blaj,  şi  apoi  eu  toate  cele  alte  ,verşiiri 
Ia  morţi*  din  cdlec^unile  manuscripte  şi  din  Anton 
Pann  nu  încape  ni«I  6  îndoială  despre  deperidenţk  a- 
ceatora  de  textele  liturgice.  Mal  vechî  încă  sânt  ies- 
tele din  Codex  Sturdzanna  cercetate  de  d.  Hăsdeu  ') 
care  a  dovedit  influenţa  oe  a  esercitat  asupra  acestor 
jCugetârî'  omilia  Sf-W  Cyrill  din  Alexandria,  tradusă 
româneşte  în  MoUtvelnicul  de  la  Buzău  1701.  Obser- 
văm că  această  Omilia  se  regăseşte  întocmai  aşa  In 
.Uşa  pocăinţii*  tipărită  la  Braşov  1812  p.  532—356. 
Ceea  ce  a  scăpat  insă  d-luI  Hăsdeu  din  vedere,  este  ' 
strănsa  legătură  ce  esistă  iulre  aceste  texte ,  între 
,podobnice]e  pogrebaniel*  şi  între  ^colindek^  sau 
^cântecele  de  stea.' 

De  aci  s'au  desvoltat  aşa  nuatUele  bocete  la  morţi. 
Nu  vorbim  de  obiceiul  de  «  boci  pe  morţi,  care  se  po- 
meneşte şi  în  Biblia  şi  in  antipitatea  clasjcă,  ci  vorbim 
numai  de  textele  bocetelor  moderne,  culese  şi  publi- 
cate de  Burada  *). 

Versificarea  se  datoreşte  fără  îndoială  diecUor  şi  da- 
scălilor şi  lor  se  datorează  asemenea  .povestea  nu- 
merelor. '  Textul  cel  mal  vedijCi  roman,  cmiogcut  pană 
astăzt,  se  află  precum  am  gbserval-o  în  manuscriptul 
nostru  de  la  1821.  A  doua  variantă  este  cea'  din  co- 

»)  Par.  227—231. 

«)  P»g.  i-7  No.  3  ;i  varianta  pag.  36-38  No.  20. 
«)  Cnv.  den  Utr.  II,  i.W  ~  4i8. 

*)  ConTorbiif  literare  an.  XIV.  1880  fi  apoi  reproduse  In  dati- 
nele  popontlnf  romAn  la  inmonnântÂif.  taasy  1883. 


.,gnz^=b,G00gIc 


,   ^8 LITEBATPBA  POPULARA  BOMAKĂ 

lecţionea  lui  A.  PaiiD,  studiată  de  d.  Hăsdeu,  ^i  a  treea 
varianta  a  fost  culeasă  din  gura  poporului  de  către 
Episcopul  Melhisedec.  •) 

Iată  aci  In  ordinea  in  care  le-am  enumerat,  versul 
din  urmă  din  căteşi  trele  texte,  care  recapitulează 
toate  cele  precedente. 

Manuscriptul : 

^0  diece  dis  Imvftţate 

care  înveţi  la  şcoală  carte 

spune'ml,  spune'iid  mii, 

ce  s&nt  doisprfizăci  ? 

dolisprizâci  apostolii, 

tinsprizădt  sUhiri, 

zaci  poronci  âumnezăeşti, 

noă  cete  îngereşti, 

opt  mUile  domnului, 

şapte  taine  creştineşti, 

şase  crine  a  precistil, 

cindt  rănile  domnului, 

patra  sfinţi  evanghelişU. 

tril  sfinţi  patrierşi, 

doa  table  aiul  Moisi, 

unul  fîIulMarie, 

care  In  ceriu  lăcneşte 

şi  pre  noi  ne  stăpăneşti.* ' 

Varianta  din  Anton  Pann  :■ 

.Dascăle  prea  învăţate 

cel  ce  Înveţi  tn  şcoală  carte 

spune'ml  mie  ce  s&nt  doisprezece  ? 

>)  CouTorbtri  Ut«ran  am.  XIV  ISSO  pag,  290  -292. 


bf  Google 


CASTECE  DB  STBA.  469 

Doisprzece  's  Apostolii, 
"  Unsprezece  's  voscresnele, 
Zece  porund  Dumnezeeşii 
Noă  cete  îngereştii, 
Gpt  sânt  fericirile, 
Şapte  taine  dumnezeeşU 
Şase  'a  crinîlf  Precistil 
Cincî  ranele  Domnului, 
Patru  sfin^  evanghelişti 
Trei  feţe  Dumnezeeştî 
Două  table  ale  lui  Moisi 
Unul  fîul  Măriei, 
cel  ce  In  cer  locueşte 
şi  pre  noi  ne  stăpâneşte.* 

In  sfârşit  mal  cităm  şi  varianta  a  treea  colegănd  nit- 
merile  din  fie-care  strofă  pentru  a  le  concentra,  şi  a  le 
alăturea  la  cele  de  sus : 

,0  dieee  pre  'nvăţate 
care  înveţi  la  şcoală  carte 
spune:  ce  sânt  doisprezece? 

—  Lor  lumea  să  li  se  plece 
că  sănt  Apostolii  Domnului 
ce  dau  învăţătură  omului. 

MfJ  sânt  doisprezece  proororf  mid 
al  legii  vechi  dascăli  şi  ucenici. 

—  Unsprezece  stihiri  ale  învierii, 
ce  ae  r^tâ  la  sfârşitul  luădăril. 
Mal  sânt  unsprezece  soboară  locale 
ce  merg  cu  cele  mart  tot  pe-o-cale. 

—  Sant  zece  porunci  dumnezeeştî 


.,gnz^=b,G00gIe 


LITEllATUItA.P^fgif<HtA..RO)>Cj.MA 


Temelia  legiJ  creştineşti. 

Mal  sănt  zece  gOELQ«  pă^^eştţ 

asupra  bisericU  creşlineşU 

—  Sânt  noua  cete  îngereşti, 

mal  sâQt  nouă  poruad  Biseţic^tî, 

fincă  nouă  rodurif  ale  duhului  sf&jaU,.. 

—  Opt  glasuri  bisericeşti 
pentni  c&ntfirl  duhovniceşti. 

—  Şapte  taine  creştineşti 
ş'atâtea  daruri  DuninezeeşU. 
Şapte  mile  trupeşti 

şi  tot  atâtea  si^eteştl. 
UaX  s&nl  şapte  păcate  de  moarte, 
de  care  să  ne  ferim  cât  se  poate. 
Şapte  soboară  s'a  adunat 
care  credinţă  au  apărat. 

—  Şase  porundt  pentru  fratele. 

—  Cinci  sânt  rănile  Domnului 

—  Patru  sfinp  evangheliştl 
Patru  sfîn^  ppoqrocl  mari. 


Sânt  patru  şi  poruncile  pentru  Dumnes 
—  Trei  feţe  sânt 
in  unul  cel  sfânt. 

Trei  patriarhi  al  yeehimel. 


bv  Google 


COLIMDK. 471 

—  Două  M  In  Qiristos  &  mftrtarisi 
^  două  table  ale  tul  Hoisi. 

—  Dnai  e  DomnezeO  banul, 
care'n  ceriurî  locue^e 

şi  pe  noi  ne  stÂpfineşte". 

Ne  niărginiin  la  reproducerea  simplă  a  acestor 
texte,  f&ră  a  intra  în  compararea  cu  alte  paralele, 
cu  atăt  mal  mult  cu  căt  avem  d^a  monografia  esce- 
lentă  a  d-lul  Hăsdeu,  pomenită  mal  sus. 


Deosebit  de  cântecele  de  stea  prin  caracterul  lor  le- 
gendar şi  epic  sânt  colindele  cari  se  împart  In  colinde 
religioasd^^i  în  colinde  lumeşti.  însuşi  numele  celor 
d'ântăiu  ne  arată  originea  lor  literara,  legetidară. 

Textele  cele  maî  vechi  se  găsesc  in  des  citatul  ma- 
nuscript al  d  lui  Ar.  Densuşlanu,  de  pe  la  începutul 
secolului  nostru,  care  pe  lăngă  coprinsul,  mal  are  im- 
portanţa, că  ne  arată  originea  diecească  a  acestor  co- 
linde. Intre  aceste  colinde  din  cari  am  citat  d^a:  .Ver- 
sul Iul  Adam*  .Versul  pustiităţil*  şi  .Versul  la  morţi* 
se  află  şi' Versul  lui  losif  adică  plănsetul  Iul  losif  dus 
în  robie  la  mormântul  mumei  sale,  în  două  vari- 
ante, *)  .Oraţia  la  crăciun*  etc.  cari  au  un  caracter 
pronunţat  de  colinde  rel^ţioase.  In  acela^  manuscript 
mal  găsim  şi  câte- va  cântece  de  stea,  precum  :  .Cana 
Galilea.  şi  afară  de  aceasta,  încă  o  sumă  de  cântece 
populare,  adică  colinde  lumeşR  cari  au  aci  deja  carac- 

')Ho.  lip.  19-20  ţi  No.  26. 


.,gnz^=b,G00gIe 


478. tITgliAnjRA  poreHBl  ROMAnI 

terul  ironic,  pirecum  trece  leane  poporul  de  Ia  o  ea- 
tremitate  la  cea  I'altă,  de  la  .cfuitecul  de  jale  p«itru 
raorţî,*  Ia, cântecul  veseliei", de  la, eanteaistrăinfită- 
ţil'  in  două  variante  la^cftuteculm&ngUos,*  aail,can- 
tee  de  mângâere*  tot  In  două  variante.  Ba  g&aim  aci 
chiar  ,Verşuli)reoţilor',  ,  Versul  popi  Iliea,  care  ş'au 
lăsat  popiea.  Mal  sânt  apoi  cântece  întitulate  ,  f  lespăr- 
ţirea  a  doî  tîiierl*,  .Nevasta  trăind  răă  cu  bărbatul*. 
,VerşiJ  fetelor,  ce  rămân  nemăritate.*  Interesant  din 
punct  de  vedere  naţional,  este  însfarşit  .Versul  ru- 
mânului')* care  este  o  liicmre  curat  artificială,  şi  nu 
e  de  loc  popular,  căci : 

.Saltfi  măi  ruraâne,  saltă 
că  (?)  jucărea  cl-al  înaltă 
jucărea  cl-aî  rumânească 
(ie  cine  o  hulească. 
aşa  Romulus  sălta 
cu  piăoru  tn  pământ  da 
eu  soţâ  care  avea, 
când  cetatea  o  zidea,,.. 

Colinda  .streinătăţil*  şi  .Versul  hil  Adam'  se  regă- 
seşte în  manuscriptul  nostru  de  pe  la  1800.  Mal  ve- 
che, adică  de  la  17848ânt  apoi  colindele  dinsbomienl 
nostru,  cari  aparţin  clasei  eolinddor  lameţti  »)  şi 
adică:  .cântecul  voinicului  strein*  şi  .cântecul  al 
rumânilor  viteji*  după  care  urmează  adevărate  cân- 
tece populare,  balade  în  adevăratul  aens  al  cuvântului : 


bf  Google 


^SUhuti  in  versuri  pentru  Grigorie  GbiCB  \ 
.Alte  v^^ri  în  stihuri  pentru  răpausatul  Mi 
Sogdaa  şi  a  lut  loan  Guza.*  Mal  conţine  şi  , 
prea  inftlţatuhilE  domn  Alecaandru  Costantii 
voevod  1806.*  Cu  alta  ocaziune  vom  publici 
■colecţiunl  manuscripte. 

Cel  d'^tăiQ  care  a  cules  şi  a  publicat  Colin 
At-  Marian  Marienescu.  Ediţia  ântăia  în  Peşi 
,  şi  retipărită  Ia  Bucurescî  1861.  Această  colecţ 
lângă  marele  ei  merite  are  însă  defectul  sckh 
tendenţioase,  cari  s'aO  făcut  cu  scopul  de  a  arfi 
aceste  colinde  s'ail  păstrat  pomeniri  romane 
din  timpurile  cftnd  s'a  zidit  Roma,  căci  culeg 
«ăutat  şi  a  găsit  fetele  Sabine  tn  colindele  rom 

Din  punctul  de  vedere  critic  au  fost  colinde! 
bine  cercetate  de  către  d  (i.  Dem,  Teodoresei 
cu  această  ocaziune  a  publicat  o  sumă  Insem 
■colinde  din  propria  sa  coleeţiune. 

Subtitlul  .Deosebite  eântece's'au  maJpubli 
fel  de  colinde  alăturea  cu  .cântecele  de  stea, 
Anton  Pann,  şi  cart  în  cea  mai  mare  parte 
alt-ceva  decât  reproduceri  din  colecţia  lui  Mar 
Insfărşitam^  publicat  Burada  o  coleeţiune  Ins 
de  colinde  din  Dobrogea  *),  Alte  Colinde  se  s 
pandite  prin  diferite  ziare  periodice.  Studiul  1 
giucă  ')    asupra  colindelor  î^I  are   importan 


*)  No^unl  despre   colindela  române  de  G.  Den.   T< 
BncureM^  1879. 

•)  O  c&lătorie  în  Dobrogea.  laţi  1880  ţag.  38-lOi 
*)  CiUndaria  pe  tutui  13B2  Orariţia  1881.  pag  1-^ 


.,gnz^=b,G00gIc 


47*. LITHRATITBA  POPPllBA  ROMlWi 

dovedirea  esisteDţ^  .colindelor  şi  la  alte  sărbători  a»- 
tard  de  Oftcinn. 

Considerând  acest  material  maJf  de  aproape  ae 
putam  convinge  nşor,  pe  de  o  parte  de  orîgiiiea  lite^- 
rară- a  co[KiDsuluI  lor,  pe  de  alta  de  origioea  popu- 
lară a  formei  lor;  adică,  dieeil  şi  dascăli  luau  \ak 
subiect  jfi  '1  versificau  intr'uQ  mod  aaalog,  cu  aţa  bo*- 
mitele  Colinde  lumeşti,  cari  !n  fond  na  sănt  all-cev^.- 
decăt  însăşi  .Cântice  din  b&trftnl'  ioirebui^Bte  ca 
oişte  colinde.  Mai  sus  am  arătat  ide&titiEdea.  legenda 
despre  Sf.  Vinere  cu  Colinda  publicată  d»  D.  Teodore- 
scu.  Tot  aşa  am  arătat  înrâurirea  legeQdelw  ^  apo^ 
crifelor  religioase  asupra  c(^delor  dîoi  colecţîunea 
Iul  Marienescu.  La  această  se  şi  mărgineşte  în  fond  oer- 
cetarea  noastă  care  este  istorică  şi  nici  de  cum  esleUoă, 
adică  noi  n'avemde  scop  de  a  arăta  mecaniHiml  intern, 
al  asimilărel  ci  numai  legătura  ce  esista  itrtce  lileratora 
populară  versificată  ţt  cea  j^rosaicil  şi  laxăşl  legătura  cu 
alte  literatori  analoage.  Chiar  şi  pentru  colindele  ver- 
Kiiicate  găsim  foarte  uşor  paralele  in  literatura  ru- 
i^ească  şi  slavonească,  in  special  cu  aşa  numitele  : 
stihuri  duhovnice  culese  de  Bezsonov.  ')  »Verşul  la 
morţi*  îşi  are  o  analogie  afară  de  paralelele  din  coleo- 
ţiunea  Bezsonov,  şi  in  cel  slavon  publicat  de  Nova- 
coviol.  (')  

Cu  aceeastă  ocasiune  mal  tractăm  aci  o  parte  în- 
semnată din  literatura  populară  româna,  care  pentru 
mulţi  este  singura  espresiune  a  poporului,  adică  doite^ 

>)  Kalâki  pereliajie  &k.  T-VI  Uoacrnn  1861—1863 

*)  Primeri  Mc.  ţag.  492-i"" 


bf  Google 


■_ BA^Pg 473 

celjşjyipnjare.  Şi  aci  avem  acelea^  vederi  1d  cotiaid«< 
rs^^  lor,  CB  ^  la  colindela  Se  înţelege  că  vorbim  aci 
nomaC  de  balade  tar  dIcI  decum  de  doine  saiî  hore, 
adipţ  ăecântecek  lirice  ale  poporului,  romfln.  Acestea 
pot  fi  cercetate  numai  dintr'un  punct  de  vedere  estetic, 
şLc&Qdar.fi  vorba  de  poeftcd  română,  Iar  nu  aci  imde 
c&ut^.  izvoarele  şi  lilialiunile  literaturel  populare.  La 
o  Sţiliime  oare-care  de  simţire,  întreaga  oipşnire  este 
uiţa  şi  aceaşi  şi  pretutindenea  resună  ecboul,  vibrator 
al  ;d!^tării  unul  popor,  c&nd  'şT  a  esprîmat  în  modul 
cel  mal  înalt  un  simţimănt  al  inimel  sale.  Aci  se  intâl- 
ne^e  .literatura  universala,  şi  prin  asta  se  constîtue  li- 
teratura, universală,  numai  coloritul  este  deosebit,  căci 
prin(r]această  ^e  esprimă  naţionalitatea. 

Cu  totul  diferite  sânt  însă  baladele  popoarelor  între 
dăiis^le,  căci  se  aseamănă,  num^  în  forma  esterioare 
daxsedepsibescprincoprinsul  lor.  In  balade  se  cântă  o 
legeiţ^dă  localistâ,  un  erou  naţional  şi  ast-fel  se  de- 
osibesc  baladele  intre  dânsele.  Noi  însă  am  arătat 
deja.  că  şi  legendele  localisate  într'o  ţară,  nu  sânt  tot- 
de  o  dată  şi  originare  dintr'acea  tară,  ci  sănt  un  ma- 
teria] fluid  comun  multor  popoare  prin  cale  de  imigra- 
ţiuoe  şi  împrumut  mutual,  care  mâl  târziu  a  fost  loea- 
lisat,  sehimbându-se  adesea  numai  numele. 

Cercetarea  noastră  deet,  are  de  asemenea  numai  sco- 
pulfde  a  căutaanalcgil  şi  paralele  la  baladele  noastrepo- 
piilar.e  şi  de  a  ne  apropia  ast-fel  de  originea  lor.  O  greu- 
tate enormă  intămpin^im  în  lipsa  de  colecţiunl  ante- 
rioare manuscrise,|şi  în  lipsă  de  colecţîunî  critice;  c&dt 
p&nă  acuma  nimeni  nu  s'a  IneBrcat  a  aduna  la  un  loc 
toate  variantele  cel  puţin  din  eolecţiunlle  tipărite,  ca 


.,gnz^=b,G00gIe 


476 LITBBATDBA  FOPQmtA  ROBCĂSX 

să  putem'fgungea  fixa  forma  primitivă  a  acestor  cftn- 
tece,  variată  In  colecţiunile  provenind  din  Bneovina, 
Transilvania,  România  şi  Dobrogea. 

De  altă  parte  nu  s"a  observat  îndestul  legătura  in- 
timă ce  esistă  tntre  colindele  lutneşti  şi  o&ntecde  po- 
pulare. Se  înţelege  că  nu  este  local  aci  pentm  cer- 
cetări aşa  de  întinse,  necesare  pentrn  fie-care  cftnlec 
în  ptu^e ;  ca  specimen  pentru  acest  fel  de  cercetări 
pomenim  monografia  erudită  a  d-lul  Hăsdeu  asupra 
baladei  române  ,  Cucul  şi  turturica.(i)  In  acest  mod 
ar  trebui  cercetate  toate  cântecele  populare. 

Noi  ne  mărginim  la  unele  mid  esemple,  îndestulă- 
toare pentru  scopul  ce  ni  l'am'  propus,  de  arăta  pe  de 
o  parte  legătura  cu  colindele,  de  îUta  cu  prodneţirml 
analoage  ale  celor  alte  popoare. 

Cunoscută  ca  una  din  cele  mat  frumoase  cântece 
populare  este  admirabila  baladă  .Mioriţa*  din  eoleeţi- 
^mea  Iul  Alecsandri,  Trecem  peste  greutăţile  iîmbistice. 
ce  conţine,  şi  ne  oprim  la  coprinsul.  D.  Odobescu  a 
făcut  un  stiidtu  foEu-te  poetic  în  .Revista  Română'), 
despre  această  baladă  şi  a  ajuns  la  concluziunea,  că 
.mândrul  voinicel — trasprintr'uninel'  omor&t  de  că- 
tre Ungureanu  şi  de  cel  Vrânceanu,  nu  este  alt  eine-v8 
de  cât  Adonis — Tamwz  din  legendele  seraito-egiptiene. 
Pe  acest  Adonis  împreună  cu  întregul  cântec  '1  r^- 
sim  în  .Judecata  păcurarilor*  din  colindele  d-luî  Ma- 
rienescu  *)  repetat  apoi  în  Cânteeile  de  stea  *)  şi  repro- 
dus acuma  de  noi : 

>)  Car.  den  Ulr.  IL  pag.  601-566  A  6B4-705. 

•)  An  1 1861  pag,  34—67. 

»)  No.  21  paf.  164. 

*)  Ed.  Bacur  1878  pag.  101-103. 


bv  Google 


Judecata  păcurar: 

.Trei  păcurari  săot  pe  munte 

Leru-I  Domiiulll  I 
şi  vorbesc  de  zile  sfinte, — 
Din  părin^  s&nt  p&curari 
şi  toţi  trei  s&nt  veri  primata. 

Păcuraria  cel  mal  tânâi 
toată  ziua  suflă  în  fluer, — 
şi  de  turma  sa  se  uită, 
şi  per  ot  !n  seama  muttă. 

Ceî  l'aţl  înţelegea 
se  vorbea,  legea-o  fâcea 
pentru  ce  nu  le-a  păzit 
şi  la  lupi  le-a  părăsit  ? 
Şi-I  desleagă-o  judecată, 
ca  de  spadă,  sau  săgeată, 
şi  de  mana  lor  să  peară, 
soarele  stând  de  seară. 
Să-1  astupe  cu  mohoare 
incă  in  răsărit  de  soare  ! 

,  Păcurari !  mă  j  udecaţl 
dară  capul  nu-ml  tăiat!. 
ci  de  vretf,  mă  săgetaţi.  — 
şi  vă  rog  mă  'morm&nta^ 
In  sirunguţa  oilor, 
In  cel  strat  al  florilor  ; 
şi  vă  rog  a  mă-astupa 
cu  cea  glugă  neagră  a  mea, 
fluerul  de  la  curea, 
că  cu  văniul  eu  sănt  frate. 


.,gnz^=b,G00gIc 


LITEBATUBA  FOPULABl  BOUAkI 


şi  de-a  tnesp»  trist  a  bate, 
gugişoara  s'a  m^e»»  . 
fluerulul  va  cânta : 
,oI  frumoase  şi  cărunte  î 
mândru  v'am  căntat  de  muHe, 
berbeci  şi  mielaşeî, 
blestemaţt  pe  soţii  mei,' 
că  m'au  săgetat  în  stână 
şi  na  ştiu  să  fiu  de  Viha  !* 
Cel  m^  tăjiăr  că  muria 
vânturile  '1  bătea, 
gugişoara  se  mişcă 
fluerul  '1  cânta 

O  închinam  spre  sănătate.' 

Seeneria  este  întocmai  aeea^I  ca  tb  .Mioriţa*  dar 
omorul  este  m^  bine  motivat  in  .Judecata'  unde  este 
o  pedeapsă  pentru  neîngrijirea  turmei,  de  eâtîn  .Mio- 
riţa' unde  Moldoveanul  este  jertfa  pizmei  Vfftnceanu- 
lui  şi  a  Ungurianulul. 

Mioriţa  năsdrăvană,  care  lipseşte  în  .Judecata'  se 
găseşte  în  Colinda  eare-I  precede  imediat  la  Marienescu 
.Păcurarul  şi  mieluţa*. 

Iar  .măicuţa  bătrână*  din  .Mioriţa*  se  regăseşte 
mal  cu  aceleaşi  cuvinte  In  eântecile  populare  culese 
din  Dobrogea, ')  eu  deosebirea  numai  că  seeneria  e 
schimbată. 

Măicuţa  bătrână  ce-şî  caută  feciorul  o  regăsim  şi 


')  Barada  loc.  cit.  pag.  113—119. 


bf  Google 


BALADK  '_ ţŢ9 

Id  cântecele  populare  greceşH  '■).  Tot  acolo  şi  meta- 
fora :  a  se  însura  in  loc  de  a  muri  *),  Până  acuma  îneă 
n'am  găsit  la  alte  popoare  o  analogie  perfectă  ca'^Mio- 
riţa*  a  e&tei  intimă  legătură  cu  Colinda  o  credem  do- 
vedita, 

Obserrâm  aci,  la  acest  eaempla  modul,  cum  se  des- 
Toltă  literatura  nescrisă.  Un  c&ntec,  un  basm  spus  o 
•dată,  se  schimbă  dej»  m  gura  acelnea  ce  '1  repetă , 
^cădC  s«  adaugă  şi  se'  scade  după  asemănări  şi  asocia- 
^unl  de  idei,  fondate  tn  raţionamentul  poporului.  O 
-snmii.  anume  de  elemente,  ce  esiată  în  popor,  sam 
combinate  în  diferitele  qKxJurî,  prin  cari  se  esprimă 
subjectivitatea  fie-cărui  povestitor  sau  poet  popular. 

Trecem  acuma  la  un  alt  esemplu  din  cântecele  po- 
pulare şi  luăm  aci  balada  despre  zidirea  mănăsUrel 
At^eş,  născută  dintr'o  legendă  localisată  !n  România. 
jDtr'alt  loc, ')  am  studiat  originea  credinţa  !n  ,eti^î" 
spiritul  ocrotitor  al  casei,  care  credinţă  nu  este  nomat 
românească  ci  aproape  universală,  înoepănd  de  la  cre- 
■dinţele  şi  obio^iunlg  egiptene,  până  la  cele  germane 
^i  slave.  FretHtindenea  se  povesteşte  de  zidirea  unuT 
om  în  temelie,  al  cămî  suflet  rămâne  ca  spirit  ocro- 
titor al  casei  sau  al  zidiret.  Dm  zidirea  unul  om, 
•s'a  prefăcut  cu  încetu  adirea  umbrei  sale  în  temelie 


<)  Th.  Kind.  Autologie  neu^icKucliBT  Volbslieder.  Lptg  1861 
pag.  I24-Î26. 

>)  Liebrecht,  EnrVolkskimdeHeabraiiii  1879  p^.  188  psţ*.  198 
ai  alte  paralele  ptig.  211. 

1  0«rmaais  ed.  Bartsch,  Nona  nene  XIV  (XXVI)  1^0  pag. 
210-213. 


.,gnz^=b,G00gIe 


480  LtTEBATURA.  POPUL&Bi  BOUÂNĂ 

stând  ast-fel  !n  legăturft  cu  creâinţele,  ce  atribue  um- 
breiosubstanţiaHtate  deosebită. 

In  credinţa  romftoă  avem  ambele  stadie  ale  des- 
Toltăriî,  ce  a  percurs  această  legendă.  Iq  balada  avem 
Încă  zidirea  unul  om  tn  temelie,  şi  în  obiceiniile  mo- 
derne (ibservata  de  către  zidari  şi  descrise  de  Ale- 
'  csandri,  cu  ocaztunea  baladeK,  avem  starea  a  dona, 
unde  umbra  omului  fnlocueşte  trupid  omului. 

Credem  această  baladă  foarte  bine  cunoscută  citito- 
rilor Doştril  pentru  a  o  mal  reproduce  şi  ne  mărgiaini 
la  indicarea  cfttor-va  paralele  din  literatura  imiv»:- 
sală,  pentru  a  dovedi  răspândirea  universală  a  ace- 
stei legende,  care  e'a  locedizat  In  Romăma.  iato<aQaî 
aşa  este  şi  legenda,  serbească  despre  zidirea  oraşulid 
Şcodra,')  care  este  cunoscută  şi  în  Albania,  ■)  unde- 
se  mai  povesteşte  că  în  timpurile  de  demult  se  jert- 
feau oamenii  pentru  întărirea  zidirel.*)  Identitatea  în- 
tre aceste  b^adele  este  at&t  de  mare,  tn  cât  tn  a- 
mândouă  balade  este  tnsă^  femeea  t&n&ră  a  unuia. 
din  .meşterii  marî'  care  se  zideşte  in  temelia  oraşului, 
şi  acolo  unde  e  zidită  se  naşte  un  izvor  minunat ;  Ia. 
Romani: 

o  ^tână  lină 

cu  apă  putină 

cu  apă  sărată 

cu  lacrimi  udată  V 
la  Slavii:  6  Rlhtftbă  de  lapte. 

•}  TidTJ :  SwblHsht  VulksUeder  I  HaUa  a.  Leipaig  188ă  pag, 
117  urm. 
•)  HUiD.  AlbanedKhe  Stndten.  Ien&  1854  pag.  200  No.  73. 

")  Ibid.  pag.  160. 

*)  Alecaondil,  poes.  pop.  pag.  293. 


bf  Google 


La  Grecii  *)  apoi  gâsim  o  baladă  analoagă,  relativă 
la  zidirea  podului  Arta,  în  a  cărei  temelie  se  zideşte 
Teineea  meşterului  celuî  mare;  ioslărşit  mai  pomenim 
o  paralelă  ungară  analogă^).  Foarte  pe  larg  a  studiat 
Liebrecht  şirul  întreg  de  legende  credinţe  şi  basme  re- 
lative la  înmormântarea  şi  zidirea  oamenilor  de  viii. ') 

Balada  populară.  Visul  luîTudor'  afost  adusă  in  le- 
gătură de  d.  Hăsdeu')  cu  apocriful  vis  al  Maicii  Domnu- 
lui, tractat  de  noi  m^  sus.  Nu  tăgăduim  posibilitatea  in- 
fluenţei acestui  apocrif,  dar  mal  întâiu  trebue  căutate 
tote  paralelele  române,  apoi  cele  dm  alte  literaturi,  care 
se  apropie  mai  mult  prin  formapoetică;abia  după  ace- 
stea s'ar  putea  reveni  asupra  apocrifiilul,  ca  asupra 
unul  prototip  posibQ  literar. 

E*rima  variantă  din  România  este  acea  din  colecţiu- 
nea  Iui  Pompiliu")  Intitulată  ,Stanciu  şi  Voehiţa*. 
Deja  aci  vedem  odeosebire  fundamentală,  căci  nu  vi- 
sează acela  Ia  care  apoi  visul  trebuia  să  se  împlinească, 
ci  Vochiţa  sora  Iui ;  şi  ce  e  mai  mult,  visul  aci  nici 
nu  se  înplineşte  intocmal,"  In  aceeaşi  eolecţiune  se 
află  şi  a  doua  variantă  ,Tudor  şi  Catiţa*  care  a  per- 
dut  deja  cu  totul  caracterul  tragic  «). 

A  treea  variantă  este  apoi  balada  din  Bucovina  Intitu- 
lată .Petrea.")  Aci  vede  insuşi  eroul  în  vis  armele 

<)  Th.  Kind.  Antoloţ^e  neugriech [echer  Volkeiieder  Lpzfţ.  1861 
pag.  XXI ;  p.  90,  94.  şi  p.  205  urai. 

')  Aigner,  Ungar.  Volksdichtongen  Pest  1873  pag.  82  ţi  p.  161 

s)  Zur  Volkskunde  Heilbronii  1879  pag.  284—296. 

')  CuT.  d.  bătr.  n  p.  400-402  |ip.  721-723. 

î)  M.  PompUin,  Balade  populare  romane.  laţi  1870  pag.68— 70 

•)  ibidem  pag.  74—76, 

')  S.   FL  Marian,  poBsii  popor,  rom.  I  Cernăuţi  1873  pag.  74. 


.,gnz^=b,G00gIe 


482  LITERATURA.  POPULARA.  ROHÂKl 

lui  sfărâmate,  şi  este  intr" adevăr  prins  de  potera ;  dar 
nici  .Petrea*  n'are  sfârşitul  tragic  al  luî  Tudor  Vla- 
dimirescu,  căci  Turca,  calul  său  cel  îute  îl  scapă,  să- 
rind cu  dânsul  peste  zidurile  cetăţii. 

Ia  sfârşit  a  patra  varianta  ardeleană, ')  al  cărei 
erou  este  Pintea,  căpitanul  de  haiduci  din  secolul  tre- 
cut, care  îşi  trimete  fărtaţil  în  Baia  mare  pentru  a 
aduce  merinde.  Iar; 

jPintea  lângă  foc  rămase, 

dară  somnul  '1  luase, 

şi  un  vis  râu  a  visat, 

singur  de  s'a  minunat. 

Par'că  sabia  cea  nouă, 

i  se  rupse  tocmai  în  două, 

par'că  sabia  cea  vechia, 

i  se  rupse  la  urechiă, 

şi  de  via  s'a  spâimântat, 

cât  fu  îndată  deşteptat.'  *) 
visul  i  se  împlineşte,  căci  el  cade  lovit  decătre  pote- 
raşil,  cari  au  încărcat  arma  eu  trei  fire  de  grâu  sfânt 
şi  cu  un  plumb  mic  de  argint. 

ideea  fundamentală  a  tutulor  acestor  variante  este 
un  vis  alegoric,,  tragic,  care  in  cea  mai  mare  parte  se 
împlineşte.  Ast-fel  de  visuri  profetice  regăsim  şi  la  alte 
popoare;  aşad.e:  visul  fetei  în  c^tecul  grecesc^);  visul 
Cerirei  mumei  lui  Firud  din  Şahnameh  persan,  care 
în  noaptea  înaintea  morţa  lui  Firud  a  visat,  că  un 

')  At.  M.  Mftrienescu,  Balade,  Pesla  1859  pag.  109-- 115. 

>)  pag.  112    113. 

•)  Kind.  1.  c.  pag.  72-74 


bf  Google 


foc  a  ars  eetăţuea  şi  muntele  pe  care  se  aflau  ^)  şi 
alte  de  felul  acesta ,  dacă  ne  mărginim  numai  la  ast-fel 
de  visurî  tragice  ;  mult  mal  numeroase  sânt  visurile 
profetice  în  genere  dar  ele  nu  ne  interesează  aci. 
O  figură  foarte  poetică ,  care  este  tema  unei  balade 
mult  variate,  este  creşterea  a  doi  pomi  din  mormintele 
a  doi  tineri  ce  se  iubeafi  în  viaţă,  care  pomi  se  coprind 
apoi  unul  pe  altul.  Aşa  în  balada  ardeleană  .Inelul  şi 
năframa*  culeasă  de  Marieneseu  din  Baia  mare  şi  după 
foaea  .Bucovina'  unde  e  indicat  că  e  de  origine  arde- 
leană^). Aceaşî  baladă  se  află  apoi  într'o  variantă  puţin 
deosebită  în  colecţiunea  lui  Alecsandri  ')  Iată  aci  pa- 
sagiul  respectiv  după  Marieneseu,  fiind  aceastăcolecţi- 
une  destul  de  rară  la  noi  în  ţară  : 

,Din  el  frate,  a  eşit 

un  brad  mândru  căntinat, 

pe  biserică  culcat ; 

dar  din  ea  o  viişoară, 

tinerică,  frumuşoară, 

ce  din  zori  şi  până  'n  seară 

pe  biserică  s'a  'ntins 

şi  cu  bradul  s'a  cuprins." 
Aceaşî  figură  poetică  o  regăsim  la  SerbI')  la  Greci 
moderni').  Kind,  editorul  cântecelor  greceşti  aduce  o 
sumă  de  paralele  *)  de  unde  reese,  că  această  figură 

')  GubematiB,  zoologica!  Mytholugj  I.  117, 

')  pag'.  50—54. 

')  Poeaiî  populare  pag.  20— 2,^ 

')Talvj.  loc.  cit.  I,  p,  eS 

i)  K!nd.  loc,  cit.  p.  110-112. 

■)  Ibid.  p.  210-211 


.,gnz^=b,G00gIc 


iSi  I.ITEBATUBA  POPULARĂ  BOMĂNA 

se  regăseşte  şi  îd  literatura  spaniolă,  şi  în  cea  por- 
tugesă  şi  In  cea  norvegiană,  ete.  Literatura  întreagă 
asupra  acestei  figurî  din  balade  se  află  la  Liebrecht ') 
la  eare  miul  adăugăm  observatiunile  lui  Perger  *).  A- 
eeastă  baladă  nu  este  all.  ceva  decât  o  paralelă  la  le- 
genda cea  vechie  despre  Triatan  ^i  holde,  care  e  Tes- 
păndită  peste  lumea  întreagă  intr'o  mulţime  nenomă- 
rată  de  variante. 

losfărşit  mal  pomenim  o  baladă  populară  despre 
soacra  cea  rea,  o  temă  destul  de  iubită  dp  către  popor, 
pe  care  o  întâlnim  atât  în  cântece  cât  şi  Va.  poveşti  şi 
basme,  şi  numai  arare  ori  !a  maşteha  satl  muma  vi- 
tiigă  locul  soacrei  celi  rele.  Aşa  balada  ardeleană,  în- 
titulată .Soacra*  ')  localisată  în  Cluj.  Junele  înainte 
de  a  pleca  la  oaste  la  Belgrad,  lasă  tănăra  sa  soţie 
in  îngrijirea  mumei  sale,  dar, 

.Soacra,  nora  'şi-o  lua, 

şl-o  punea  de  a  spăla, 

şl-o  punea  de  a  frământa 

lemnele  de  a  Ie  tăia, 

apoi  pe-urmă  o'nchidea 

şi  mâncarea  i-o  dădea 

în  vălăul  porcilor, 

în  bliduţlul  puilor.' 
Nevasta  se  roagă,  Belgradul  se  sfărâmă  şi  tânărul 
se  întoarce  acasă ;  aci  Işl  găseşte  nevasta  moartă  de 
foame;  fulgerul  trăsneşte  pe  soacra. 

1)  Z.  Volkskande  pag.  166  ţî  282-183. 

>)  A.  Ferger,  Deutsche  Fflanzensagen  186i  p.  13-14. 

')  Marienescn  loc.  cit.  p.  17 — 21. 


bf  Google 


o  variantă  puţin  schimbată  se  găseşte  în  colecţi- 
unea  luîPompilifi,  '■)  în  care  variantă  nevastă  chinuită 
de  către  aoacră-sa  nu  moare,  şi  pedeapsa  acestei  din 
urmă  nu  este  dumnezeească,  ci  însuşi  fiul  el  o  leagă 
de  coada  calului,  ca  să  fie  tftrătă  prin  uliţe  şi  tărgun. 

Balade  analoage  se  găsesc  şi  Ia  Grecii  moderni") 
apoi  la  Spanioli,  la  Sârbi,  chiar  la  LituanI  între  .Doi- 
nele' lor.*) 

Ne  ajung  aceste  puţine  esemple,  pe  care  ie  putem 
lesne  spori,  pentru  a  arăta  legătura  ce  esistă  între  ba- 
ladele noastre  şi  baladele  altor  popoare,  mal  cu  seamă 
cu  acele  ale  popoarelor  învecinate. 

De  altă  parte  constatăm,  că  aceste  balade  n'au  de 
loc  o  formă  fixă  în  literatura  noastră  nescrisă,  ci  sănta- 
daptate  împrejurărilor  şi  localisate  în  mid  multe  părţi  ale 
^rei,  pretutindenea,  unde  se  află  cântătorul  respectiv 
din  gura  căruia  s'a  cules.  AceaşI  baladă  e  localisală 
in  România  de  către  cântătorul  român,  în  Bucovina  de 
-cel  bucovinean,  în  Ardeal  de  cel  ardelean  şi  aşa  mal 
departe.  Tot  aşa  se  sehioibă  şi  eroul  după  loe  şi  îm- 
prejurare. Aci  este  Tudor,  dincolo  Hntea,  în  tr'altă 
parte  Petre,  eroul  uneia  şi  aceleaşi  balade. 

Este  deci,  după  convingerea  noastră,  cel  puţin  pri- 
pit de  a  trage  conclusiuni  etnico-psihologice ,  despre 
istoria  şi  cultura  română,  după  aceste  balade,  fără  de 
a  face  mal  întâlil  o  comparare  critică  între  diferitele 

')  loc,  <ut.  pag-  50-56  „Feclornl  şi  pedepsirea  maicfi-sa". 

■)  Kind,  loc.  cit.  pag.  130-136.  PaBeow.Cannina  Oraeciae  Lpsg. 
1860  pag.  S35  urm. 

1)  Kind  1.  c.  p.  316,  KesBelmann  Doinag  Berlin  1863  p.  606  v. 
.li  Liebtecbt  loc.  cit.  pag.  187. 


.,gnz^=b,G00gIe 


486  UTERATUEA  POPULĂRJ  HOMĂHi 

variante  şi  a  ajunge  mal  întâia  iaan  prototip  comun  ro- 
mân ,  care  trebue  apoi  comparat  cu  baladele  celor-alle 
popoare;  încă  şi  mai  pripit,  bachiar  greşit  este,  de  a  se 
baza  totul  pe  o  singură  eolecţiune. 

Cel  d'ântăiiS,  care  a  cules  baladele  române  şi  care 
a  dat  un  impuls  puternic  acesteî  ramure  a  literatureî 
populare  este  Vasile  Aleesandri,  a  căruî  musă  s'a  a- 
dăpat  la  acest  izvor,  de  o  vecînică  frăgezime.  Dar  daeâ. 
pe  de  o  parte  îî  sântem  recunoscători  pentru  culege- 
rea, de  altă  parte  din  puntul  de  vedere  critic,  nu  pu- 
tem să  nu  observăm,  că  Aleesandri  n'a  păstrat  bala- 
dele culese  de  dânsul  în  forma  lor  primitivă,  ci,  pre- 
cum spune  însuşi  au  fost  .îndreptate*  de  dănsiil;  ce 
e  drept,  cu  multsfmţ  poetic,  dar  totuşi,  sânt  îndreptate. 

MaJ  intâiâ  Ie-a  publicat  Aleesandri  in  suplimentul  la 
.România  literară'  apoi  ca  broşură  separată,  şi  deja  sub 
o  formă  schimbată  la  1852')  în  sfârşit,  împreună  eu 
.doine*  şi  .hore'  intr'un  volum  respeetabiUa  1866. ') 

Baladele  din  Ardeal  au  fost  culese  de  At.  Marian 
Marieneseu  'J  care  şi  aci  pâcătueşte  în  contra  spiritului 
•  popular  prin  neologisme  şi  schimbări  tendinţioase  în 
favoarea  latinismului  ').  Dar  aceste  schimbări  nu  se 
întind  mal  departe  decât  la  schimbarea  a  câte  unul 
singur  cuvănt. 

Din  Valea  Grisului  a.  cules  apoi  Mlron  PompiUu')  o 
sumă  de  balade  şi  le-a  publicat  păstrând  eu  sfinţenie 

')  Vî  Aleesandri,  balade  adaaate  ţi  îndreptate  I.  laţt  1852. 
')  V.  Aleesandri,  Poesil  popnlare  ale  Komânilor  Bucureţtl  1866 
9)  At.  Marian  Marieneseu.  Poeeia  popurala.  Balade  culese  ţi  eo- 
rese  Pesta  1659. 

')  Mirou  Pompîliii,  Balade  populare  române.  la^I  1370 


bf  Google 


ORAŢII 

forma  lor  originală.  Tot  aşa  de  exacta 
ţiunea  luî  Marian  ')  din  Bucovina  şi 
din  Dobrogea  *).  Balade  au  mai  ros 
cate  de  Bădeseu  in  ^Convorbiri  Lite 
de  Creanga. 

La  aceasta  se  mărgineşte  tot  ce  av 
din  tesaurul  nesecat  al  poesiei  populî 
aceste  eolecţiunl,  cea  a  luî  Alecsandi 
în  parte,  în  limba  germană,  francesi 
Schuller  a  tradus  o  parte  din  baladelţ 
în  limba  germană. 


Ca  să  terminăm  ea  producţiunile  i 
rului  mai  eu  seamă  cu  acele  de  prov' 
mai  pomenim  şi  Oraţiile,  ce  se  ţin 
neşti  şi  .cererile  de  ertăciune'  rimt 
nuesc  cu  aceeaşi  oeasiune. 

Deja  bătrânul  Cantemir  pomeneşte  i 
cari  stau  în  legătură  intimă  cu  cele  i 
la  nuntă  .  Conăcăi-itu!  sau  Colâcăritu 
Ideea  generală  a  acestor  OraţiunI,  din 
cel  puţin  «Mcî  variante  mai  mult  sau  n 
între  dânsele,  este  cum  că  un  fiu  de 
la  vănătoare  .şi  a  dat  de  urma  unei 

')  Simeon  FI.  Marian.  Poesiî  populare  romă 
mile.  Toni.  I  Cernăuţi  1873. 

»)  Teodor  T.  BaraJa,  O  cftlStorie  îu  Dobro( 
107-217. 

«)  Descripţie  Moldnviae  ei.  Bucureşti  1872 
pag.  131-132. 


.,gnz^=b,G00gIe 


488  LITEBATUBA  POPULARĂ  BOHÂNĂ 

s'a  ascuna  in  cutare  casă  şi  aeura  vin  sofii  acestui  fiu 
de  impărat  de  o  cer  să  11  se  dea  pentru  stăpânul  lor 
zicând,  câ  de  nu  se  va  da  de  bună  voe,  va  veni  însuşi 
fmpâratul  şi  o  va  lua  eu  de  a  sila. 

Maj  cu  aceleaşi  cuvinte  regăsim  această  oraţiune 
impreună  cu  toate  cele  alte  obiceiuri  de  nuntft  atât  Ia 
Şerbi*)  cât  şi  la  Albanesî  *)  cât  şi  la  alte  popoare  sla- 
vica Sumţova  scris  în  limba  rusească  o  carte  însem- 
nată asupra  acestor  obiceiuri,  cânLece  şi  oraţii  de  nuntă 
din  carecartedăJagiciunextract  destul  de  mare').  Nu 
este  insă  scopul  nostru  a  urmări  aci  această  temă. 

In  privinţa  i^rerilor  de  ertăciune,  observăm,  că  pe 
de  o  parte  am  arătat  mau  sus*)  înrâurirea  .întrebări- 
lor' asupra  părţii  privitoare  !a  zidirea  omului,  pe 
de  altă,  că  manuscriptul  artistic  de  pe  la  1750  din  care 
ne  dă  d.  Cogălniceanu  unele  estracte  ^)  conţine  şi  o 
ast-fel  de  cerere  în  prosa,  scrisă  de  sigur  de  dascălul 
posesorul  şi  autorul  acelui  manuscript  artistic. 

Texte  din  OraţiunI  etc.  s'au  tipărit  mal  Iniăi  de  G. 
Clozius  în  Sibiu.  Noi  avem  numai  ediţiunea  din  1867 
apoi  puţin  schimbate  in  Bucureşti^),  alt  text  se  află  In 
Albina  Pindulul'),  Cu  totul  schimbată  şi  prelucrată 


'1  TaiT]  1.  c.  n.  pag.  i-xvm 

')  Hnhn  loc.  cit.  pag.  144  urm. 

»)  Archiv.  f.  Blav.Philologie  voi  IV  pag.  664-669.  Mal  veri  Kjb- 
nikoff.  Pesni.  voi  IV  St.  Ptraborg  1867  pag.  105-154 

*)  pag.  268  -  269. 

'}  BevÎHta  pentru  letone,  Archeologie  ţi  Filologie  fasc.  I.  1882 
pag.  86. 

*j  Oraţiunt  ţinnte  la  nuntele  ţărăneşti  Bucur.  1879. 

')  An.  II   18G9  pag.  11-l.S. 


bf  Google 


ORAŢII  489 

este  această  oraţiune  de  către  Păimescu,  Buc.  1848 
care  conţine  2  variante;  tot  aşa  schimbate  sânt  cele  de 
Bancila>),însfarşîtamai  publicat  episeopulMelhisedec*) 
textul  unei  oraţinnTşi  a  .cererilor'  reproduse  mal 
toate  de  noi  în  ,Chrestomatia'  noastră.  Un  text  frag- 
mentara publicat  Schmidt  '). 


')  CoIindelB  Criolunulul  etc.  Sibiu  1875. 
»)  Convorbiri  literare  an  XIV  p.  292-297;  mal  compară  ţi  vi 
■nts  din  Oraţii  etc,  Cnuova  1879  pag.  3-19. 

•;  Dss  Jfthr  u.  seine  Ta^  Hrmatdt  1866  pag.  2S~'ii  Mo.  li 


.,g,w=b,GoogIc 


IROZI  (VICLEIM) 

Alăturea  cu  .Colinde*  şi  de  aceeaşi  origine  este 
piesa  teatrală,  care  corespunde  .misterelor  Naştereî' 
medievale,  care  în  Transilvania  şi  Moldova  a  căpă- 
tat numele  de  Iroz'i,  după  regele  Irod  la  care  vin  ceî 
trei  crai  de  la  răsărit,  şi  care  porunceşte  omorul  co- 
piilor din  Vitleem.  In  Muntenia  din  contra  s'a  numit 
^Vicleim''  adică  .Betleem*  după  numele  oraşului, 
unde  s'a  născut  Mântuitorul, 

Deja  de  timpuria  se  prăznuia  in  biserica  din  Gallia 
şi  din  Egipt  naşterea  Mântuitorului,  care  după  aceea 
s'a  adoptat  de  către  biserica  occidentala  şi  apoi 
de  cea  orientala ;  şi  curând  după  aceea  s'au  intro- 
dus ceremonii  alegorice  în  liturghia,  pe  când  se  fil- 
cea  jCetenia*  din  Evanghelia  lui  Matei  cu  bunave- 
stire. Tot  de  o  dată  se  introduse  in  oficiul  bisericesc 
şi  închinarea  păstorilor.  Un  pas  mal  departe  era,  câ  se 
representa  însuşi  in  biserică  naşterea  Domnului,  puin- 


bf  Google 


]HOZl  (YIG1.EIM) 


du-se  o  easlă,  înaintea  căreia  veneau  eeî  trei  eraî  de 
la  răsărit  de  se  închiaau  şi  aduceau  darurile  ior.  Din 
.anlifoanele  şl  răaponsoriele'  ce  se  pomenesc  deja 
în  secolul  VI  s'a  deavoltat  cu  îneetu  dialogul,  însoţit 
de  cântece,  ce  se  aseamănă  cu  cântecele  noastre  de 
stea,  între  păstori  şi  îngerul,  păstorii  şi  îngerii  şi  aşa 
mal  departe.  Abia  mai  târzia  s'a  introdus  regele  Irod 
în  aceste  .misterie.* 

Textele  cele  mai  vechi  latine  din  sec.  XI  sânt  origi- 
naredinGallia,  de  aci s'au  introdus  de  timpuriu  aceste 
re  prese  ntaţiunl  in  Germania  şi  s'au  răspândit  mal  de- 
parte şi  in  alte  ţări.  In  special  au  studiat  du  Merii,  Wein- 
hold,  şi  Schroeer  originea  şi  desvoltarea  acestor  re- 
presen ta LiunI dramatice,  relativelanaşterea  Domnului. 
Pe  noi  ne  interesează  a  constata  câ  în  toate  textele 
cele  vechi  anterioare  mijlocului  sec.  XIII  lipseşte  nu- 
mele celor  trei  crai,  ci  se  numesc  simplu  :  regele  cel 
d'ântăiu,  regeleal  doilea  şi  regele  allreilea.  Abia  după 
acea  vreme  apar  numirile  de  Halthasar,  (iaspar  şi  Mei-  > 
chior,  cari  au  fosl  apoi  adoplale  de  câtre  întreaga 
Creştinătate.  Interesant  este  că  .întrebările'  din  co- 
pia de  la  1809  n'au  aceste  numiri,  căci  fiind  o  tra- 
ducere după  originale  bizantino-slave  reprezintă  tra- 
ditiunea  orientală,  deosebită  de  acea  occidentală,  care 
porecleşte  pe  cel  trei  crai  cu  numirile  pomenite.  Iată 
pasagiul  respectiv,  destul  de  instructiv.  '} 

.întrebare.  Cum  au  foştii  numile  celor  trei  crai  ce 
an  adus  daruri  la  naşterea  lui  Hristos  ? 

Răspuns.  Elemek.  Eleoru.  Elavu. 


'}  pag.  i 


.,gnz^=b,G00gIc 


4Sa  LITERATURA  POPULARĂ  ROUĂNĂ 

întrebare.  Dar  dacă  au  mersa  acolo  ce  au  zisQ  ? 

Răspuns.  Elemeh  au  zisO :  veniţi  aft  ne  închinam 
împăratului  nostru,  Dumnezeu,  iproci,  şi  cel  l'alţl.' 

Acele  texte  latine,  a  căror  forme  cele  maj  vechî  as 
fost  publicate  de  Weinhold  •)  şi  Hartmann  ")  au  fost 
desvoltate  şi  prelucrate  in  Germania,  onde au  căpătate 
formă  fixata  prin  poeţii  germani  din  perioada  Refer- 
maţiunel.  însuşi  Hans  Sachs  a  compus  un  ast-fel  de 
jWeihnacbtspiel.* 

împreună  cu  protestanţiîauvenitapoî.Irozil*  în  Un- 
garia şi  Transilvania,  unde  s'au  păstrat  până  în  ziua 
de  astăzi,  şi  au  fost  studiate  pe  o  scară  foarte  întinsă 
de  către'Schroeer,  care  ajunge  la  conclusiunea,  că  tex- 
tul , Irozilor*,  ce  se  obicinueşte  la  Saşii  din  Transilva- 
nia se  trage  de  Ia  un  text  fixat  in  Germania  in  secolul 
al  XVI.  Schuller  a  publicat  un  ast-lel  de  text,  însoţin- 
du-1  cu  oare  care  observaţiuni '), 

De  aci,  adică  de  la  Saşii  din  Transilvania,  au  venit 
Irozii  şi  la  noi,  cel  mult  în  secolul  trecut.  Nici  Cantemir, 
nici  Sul?er  nu  pomenesc  de  IrozU,  ci  cel  din  urmă  numai 
jucăriile  de  păpuşe.  Dar  din  momentul  Introducere!. 
s'aO  bucurat  de  o  mare  reputaţiune  la  Români,  care 
abia  în  zilele  noastre  a  început  să  scază.  Iată  ce  ne 
spune  d.  Cogălniceanu  *)  : 

i}K.  Weiniiolii.  Weihnaclit-Spiele  und  Lieder  ed.  2-a  Wien 
1875  pag.  62  -  65. 

■)  K.  A.  Martin.  Hartmann.  Ueber  das  altapanische  Dreikoe- 
nigaspiel.  Disertaţiune  de  doctorat.  Bantzen  1879  pa^.  43 — 46. 

>)  I.  C.  Schuller.  Ein  Denteshea  Weihnachtspiel  aus  SiebonbUr- 
gen.  HermannstBdt  1859. 

*)  Revista,  pentra  Istorie,  Archeologie  şi  Filolog^ia  L  1882 
pag.  33. 


bf  Google 


IROZl  (YICLBIM) 


.Dascălii  şi  diacil,  intocmal  ca  în  Franţa  Ies  eleres 
de  laBazoche  erau  învăţători,  erauzugravl,  erau  eftn- 
tăreţl,  erau  chiar  actori  represintănd  misterele  religi- 
oase, ce  pretutindenea  au  fost  începutul  teatrului  mo- 
dern, şi  din  care  rămăşiţele  ni  sânt  păstrate  încă  prin 
irodiU  sau  betleemul  nostru,  cari  din  ziua  de  Crăciun 
şi  pană  în  lăsatul  seeulut  percurg  stradele  oraşelor 
noastre,  şi  care  se  representă  mal  cu  deosebire  de 
cântăreţii  de  la  biserici.  La  începutul  încă  al  acestui 
secul  irozii  erau  ţinuţi  în  onoare  măî  mare,  fii  boeri- 
lor  celor  mal  înalţi,  îmbrăcaţi  în  haine  de  stofă  aurită 
inergeau  la  curtea  domnească  şi  la  casele  bobeşti  cele 
mai  însemnate  de  represmtau  scenele  religioase.  Aci 
este  loc  să  regret  că  incă  căt  este  timpul,  nu  ne 
îngrijim  să  păstrăm  ultimele  rămăşiţe  ale  irozilor,  cari 
secuii  întreg  cu  păpuşele  au  fost  teatrul  nostru  po- 
pular.* 

Acest  regret  este  numai  pe  jumătate  justificat,  cădi 
posedăm  texte  din  , Irozii'  chiar  în  mal  multe  redac- 
ţiui^ţ  dar  din  jocul  cu  păpuşele  nu  se  găseşte  nimica 
scris  nid  tipărit. 

Textul  cel  mal  vechiu  se  află  în  manuscriptul  nostru 
de  la  1821  coprinzănd  patru  pagini  ■),  şi  este  mal 
mult  un  dialog,  amestecat  cu  cântece  între  Irod  îm- 
păratul, şi  cel  trei  filosofi  de  la  răsărit,  cari  se  nu- 
mesc aci  Valtuzar,  Irimie  şi  Melhior. 

Acest  text  din  Irozi  se  potriveşte  mal  mult  cu  urmă- 
torul text  scurtat,  care  se  află  în  cântecele  de  stea  ale 
lui  Anton  Pann.  întitulat:  întrebarea  lui  Irod  şi  ră- 
spunsul Magilor.  * 


')  pag-  5 


.,gnz^=b,G00gIe 


49f  LITERATURA  POPULARĂ  ROMĂSA 

^h-oă.  Cine  santeţf  voi?  de  unde  veniţi  şi  unde  vă 
călătoriţi  ? 

Melkior.  Eu  sânt  craiul  Meihiorde  larăsărit,  şi  după 
steaua  ce  s'au  a^ătat,  cunosc&nd  că  s'au  născut  îm- 
părat mare  pre  pămănt,  merg  până  la  Vitleem  să  mă 
închin  luî. 

Baltazai:  Eii  sânt  Baltazar  de  la  Persida,  care  prin 
steaua  ce  s'au  arătat  şi  prin  prooroci  înţelegând  că 
s'au  născut  împărat  Christos,  merg  ca  s&  mă  închb 
şi  eu  lui. 

Gaspar.  Eu  sânt  craiul  Gaspar  de  la  răsărit  şi  vă- 
zând steaua  ce  s'au  arătat  pe  cer,  am  ispitit  proorocii 
şi  scripturile  ş'am  cunoscut  că  s'a  născut  Christos 
Domnu  Domnilor,  Craiul  Crailor  şi  Împăratul  împă- 
raţilor, şi  merg  până  la  Vitleem  ca  să  mă  închin  şi 
eu  lui. 

Dar  tu,  ce  împărat  mare  eşti  ? 

Irod.  Eu  sânt  irod  împărat,  care  pre  ciU  am  încă- 
lecat, sabia  în  mână  am  luat,  în  Vitleem  am  intrat,  pa- 
tru-spre-zece  mii  coconi  mici  am  tăîat,  şi  tot  pămân- 
tul s'a  cutremurat.* 

Anachronisraul  eutâerea  pruncilor,  de  care  se  laudă 
Irod  înaintea  celor  trei  crai,  nu  supără  de  loc  pe  po- 
porul, ba  din  contra  ar  simţi  o  lipsă  esenţială,  daci 
acest  moment  de  groază,  nu  s'ar  afla  în  .Vicleim.* 

Un  text  întreg  a  apărut  la  Braşov  sub  titlul  ,  Cân- 
tece de  IroKÎ*  care  a  ^uns  şi  la  a  doua  ediţiune.  E- 
ditorul  anonim  al  acestui  text  este  d.  Hinţeacu,  care 
ne  a  comunicat  că  a  cules  acel  text  din  gura  copiilor 
români  din  Scheil  Braşovului.  Aci  este  deja  o  piesă 
teatrală  desvoUată,  a  cărei  personal  se  compune  din : 


bf  Google 


IROZl  (vicleim) 


Irod,  regele  Iudeilor.  Valtazar,  Gaşpar  şiMelhiorii,  regî 
de  la  Orient,  îngerul ;  călugărul,  tălmăcitorul  luî  Irod, 
ciobanul  şi  doî  soldaţi ;  şi  coprinsu!  este  mal  desvoltat; 
căci  se  spune  şi  buna-vestire,  şi  întâlnirea  crailor  cu 
Irod,  şi  porunca  acestuia  de  a  omora  pe  toţi  pruncii 
din  Vitleem.  Acest  text  s'a  reprodus  întocmai  în  edi- 
ţjimile  ulterioare  de  cântece  de  stea,  din  Craiova  '■)  şi 
din  Bucureşti  care  conţin  atât  redacţiunea  cea  scurtă 
după  Anton  Pann,  cât  şi  cea  desvoltaiă  după  Hin- 
.  .ţescu  ^). 

Această  publicaţiune  compleetă  a  dat  impuls  şi  lui 
Bancila  ^)  de  a  publica  ast-fel  de  texte ;  dar  autorul 
sii^ur  ne  zice  : 

jProducţinnea  presentă  este  o  imitaţiune  locală,  pe 
■care  parte  o  am  mal  îndreptat  şi  pe  alocarea  parte  o 
am  compus  din  nou,'  prin  care  .îndreptare'  şi  .com- 
punere din  nou*  a  micşorat  în  mod  esenţial  valoarea 
publicaţiunel  sale,  care  de  alt-fel  ar  fi  fost  foarte  me- 
ritoasă.  Această  colecţiune  a  Iul  Bancilă  coprinde  două 
texte  de  Irozi,  saQ  precum  i  numeşte  Bâneiia  :  Colin- 
dele Crăciunului,  una  in  4  acte  şi  cea  l'altă  într'un 
act.  Afară  de  aceea  mat  coprinde  şi  unicul  text  ce'l 
cunoaştem  până  acuma  de  un  .mystâredela  passion' 
întitulat ;  Colindele  Paştilor,  care  după  aserţiunea  au- 
torului, se  obicinueşte  pe  aloeurea  în  Transilvania. 

Mal  pomenim  însf&rşît  scurta  dar  precisa  dare  de 
seamă  despre  .Vicleimul*  cum  esteusitat  în  România 

').  Culegere  de  cântece  ţi  de  stea  ţi  de  irozt  Cmiova  1878 
pag  25 — 68. 

",  Edit.  1880  pag.  60—61  ^  62-92. 

•)  P.  Banoila.  Colindele  Crădîaimlul  ţi  ale  Paţtilor  Sibiu  1875. 


.,gnz^=b,G00gIc 


496 LITERATURA  POPULARA  ROMÂM* 

iUcutăded.Theodorescu^).  Păcat  căd.  Theodoreseu s'a 
mărginit  numfd  la  aceasta  scurtă  dare  de  seamă;totuş 
se  poate  cunoaşte  că  partea  întâia  se  potriveşte  eu  tex- 
lul  cel  vechiQ  manuscript  şi  cel  din  Anton  Pann,  tar  par- 
tea a  doua  se  deosibeşte  puţin  de  cele  alte  texte  de  Iroa. 

Reprezentaţiunile  publice  au  înrâurit  Sntr'un  e- 
semphi  curios  asupra  poporului  şi  i-au  îmbogăţit  limba 
cu  un  cuvânt  nou.  Qa^păr  însemnează  acuma  ţ^a» 
în  graiul  popular;  ceea  ce  se  esplică  numaî  printr'a- 
ceea,  că  unul  din  ceî  trei  crai  adică  Gaspar  se  repre- 
zintă ca  un  arap,  căci  după  legendă  era  împăiatul 
Araviei,  precum  îl  şi  însemnează  Baneilă. 

Cu  această  ocaziune,  când  se  juca  şi  se  reprezenta 
scena  biblică:  naşterea  Domnului,  aii  intrat  cu  încetul  şi 
subiecte  profane  în  cercul  reprezintărilor,  jocuri  de 
păpuşeşi  altele,  singurul  teatru  popular!  De  aceste  jo- 
curi nu  posedăm  nici  un  text.  Numai  atâta  ştim  cât 
reese  din  cântecelul  comic  :  Ion  Păpuşariul  a  lui  Va- 
sile  Alecsandri,  *)  care  precum  arata  şi  numele,  este 
însuşi  un  ast-fel  de  jucător  depăpuşe.  El  însă  ie  aruncă 
una  cftte  una  In  coşdfugul  uitări  fiind  persecutat  de 
gustul  modem  rafinat,  care  aruncă  între  morţi,  rămă^ 
ţele  puţin  considerate  ale  obiceiurilor  şi  jocurilor  st^ 


1)  încercări  critice  ele.  BucureşU  187*  pag.  4S—i9. 
')  y.  Alecsandri.  Opere  complecte  Teatru  I.  Bucur.  ed.  I 
1876  pag.  56— eo. 


bf  Google 


CÂRTI  DE  PREVESTIRr  SI  DE  NOROC 

Afară  de  cărţile  de  origine  creştină,  mal  esistă 
şi  o  sumă  de  cărţi  de  origine  păgână,  cari  au  intrat  eu 
totul  în  popor  şi  s'au  asimilat  mal  mult  cu  dănsu,  de 
cât  cea  mal  mare  parte  din  cărţile  ce  le  am  studiat 
până  acuma.  Toate  acele  cărţi  au  tendinţa  comună  de 
a  rădica  vălul  ce  acoperă  viitorul,  de  aceea  le  am  îm- 
preunat toate  sub  acelaşi  titlu,  de  cărţi  de  prevestiri 
fi  de  noroc. 

Mal  ţoale  au  dobândit  forma  lor  actuală  in  Alexan- 
dria din  Egipt,  unde  se  intâ.inea  speculatiunea  Qlosofică 
8  Elenişfilor,  cu  visurile  astrologîee  ale  Chaldeilor,  şi  cu 
metafisica  zoomorfică  a  Egiptenilor.  Cărţile  astrologice 
şi  cele  de  noroc  erau  resultatul  acestor  combinaţiuni 
ibride. 

Cea  mal  mare  răspândire  au  găsit  aceste  cărţi  Ia 
popoarele  Orientale,  şi  le  găsim  atât  la  Arabi,  cât  şi  la 
Evrei  şi  la  Persani,  representanţjî  literari  a  acestei  mi- 

Qwtn.t  lit.  pop.  Bom,  S  2 


.,gnz^=b,G00gIe 


498  LITERATURA  POPULARI  ROMĂHJ 

scări,  ce  a  întluinţat  tn  modul  cel  mal  adânc  popoarele 
europeene. 

De  timpuriu  deja  a'au  încuibat  In  Byzanţ,  unde  au 
găsit  Ierenul  preparat,  prin  amestecul  urmelor  mLtolo- 
gieî  antice,  eu  ideile  orientale  aduse  de  către  creştiniam 
şi  de  eâtre  sectatoril  multipli.  Biserica  Insă  fulgeră  în- 
potriva  acestor  eresiî  şi  deja  Sf.  Chrysostom  din  sec. 
IV  le  pomeneşte intr'o  omilie  intitulată:  , Pentru  min- 
cinoşii prooroci  şi  cel  fără  Dumnezeu  eretici*,  care 
.omilie*  s'au  zis  când  au  vrut  să  se  despartă,  sufletul 
de  trup. 

Această  omilie  este  pentru  not  cu  atăt  mal  intere- 
santă eu  cât,  făcând  parte  din  .Mărgărit',  a  fost  tra- 
dusă de  către  Radu  Greeeanu  la  1691,  care  a  între- 
biiinţaL  la  traducere  cuvinte  române  tehnice,  ce  au  şi  ră- 
mas neschimbate  până  în  ziua  de  astă-zi ;  ceea  ce  do- 
vedeşte eă  pe  la  sfârşitul  secolului  al  XVII  au  fost  deja 
înrădăcinate  în  limba  română 

Iată  pasagiul  respectiv,  care  este  foarte  instructiv.') 

,Că  ce  creştini  sânt  aceea,  cari  păzescCl  basme  ji- 
doveşti şi  elineştl  şi  ursitorile  şivrăjile,  şi  astrologhiele 
şi  fărmăcătoriele,  şî  advarele  şi  obricirî  de  zile,  şi  de 
luni  şi  de  ani,  şi  trepepnice,  şi  cuvirurl  şi  glasui-I  de 
pasări,  şi  ceea  ce  aprind  lumini  la  fântâni  şi  să  scaldă. 
şi  ceea  ce  păzescâ  întâmpinările  şi  ceea  ce  mănâncă 
jărtvele  bozilor  şi  sânge  sugrumat  şl  mâncat  de  hiară 
şi  mortăciune.* 

Noi  avem  aci  o  listă  întreagă  de  supersUtiunî  şi  de 
cărţi  populare  ce  trăesc  in  popor,  cu  o  vednică  trMnicie . 

')  Miirg'aritul  al  Iul  loau  ZIatoiist.  Bucur.  1691  fol.  l.Sa-a. 


bf  Google 


cArţi  de  pbetestibi 


Dio  Bizanţ  au  venit  Ia  Slavi  şi  de  Ia  Slavi  la  noi; 
^i  de  aceea  ne  mârginim  la  indicarea  izvoarelor  sla- 
vice şi  greceşti,  fără  a  lua  în  cOQsideraţiune  paralele 
■din  alte  literaturi,  Ia  care  au  ^uns  aceste  cărţi  prin 
mijlocirea  literaturel  latine  din  decadenţă  şi  din  evul 
mediu.  Numai  simpla  bibliografie  a  acestei  literaturi 
■eate  imensă ;  nu  esistă  un  popor,  unde  nu  s'ar  putea 
scrie  cărţi  întreg,  despre  această  literatură  ,de  preve- 
stiri şi  de  noroc*  Nof  vom  studia  deosebit , cărţile  de 
prevestiri,*  şi  , cărţile  de  noroc'. 

CiRŢI  DE  PREVESTIRI 

Mijlocul  cel  mal  puternic  prin  care  au  pătruns  ace- 
ste cărţi  şi  cărticele  în  popor,  este  adăugarea  lor  pe 
lângă  calendare :  mal  cu  seamă  pe  lăngă  acele  calen- 
dare, care  au  fost  destinate  pentru  un  us  îndelungat 
de  vreme;  aşa  m^  întâifl  la  calendarul  pe  un  an, 
după  aceea  s'a  sporii  numărul  anilor  Ia  cari  slujea  ca- 
lendarul, şi  s'a  sporit  şi  coprinsul  lor  eretic-astrolo- 
gic,  şi  ast-fel  a  ajuns  de  Ia  calendar  pentru  un  an,  la 
unu  pentru  100,  apoi  pe  112  şi  în  sfârşit  pe  140  de 
ani;  şi  tot  aşa  şi  eu  coprinsul.  Aşa  avem  deci  în  calen- 
darul pe  140  de  ani  tipărif.  pentru  ăntfiîaşl  dată  la 
1816  o  enciclopedie  întreagă  de  ast-fel  de  cărţi,  adău- 
gate pe  lângă  Synaxariul  celor  12  luni,  adică  pe  lângă 
înşirarea  sfinţilor,  ce  se  prăznuesc  pe  fie-care  zi  din 
cursul  anului. 

In  descrierea  acelor  cărţi  ce  o  vom  încerca  acuma, 
vom  urma  şirul  în  care  se  află  în  calendar.  In  general 
trebue  observat,  că  şi  însuşi  aceste  cărţi  au  urmat  des- 


.,gnz^=b,G00gIe 


600 LrrBKATUBA  POFDLAttJL  BOUAsi 

voltarea  ce  o  cunoaştem  deja  din  toate  cărţile  ante- 
irioare,  adică :  textul  cel  mal  rechiâ,  este  cel  mal  simplu 
si  mai  aproape  de  prototipul  slav,  şi  cu  cât  este  mal  mo- 
dern, eu  atâta  este  maî  amplificat;  căci  a  avut  o  des- 
voltare  internă,  o  creştere  naturală  din  vlăstarele  cele 
vechi  slavice,  ^dite  !n  pământul  României. 

ÂBtxoIoghie 

începutul  .Astrologhieî*  îi  face  prognosticul  ce'l  cu- 
noaştem din  toate  calîndarele  din  lume,  adică  pre- 
ziceri despre  ploae  şi  senin,  frig  şi  cald  etc.  adus  aci 
tntr'un  sistem  fix,  căci  aceste  schimbări  depind  <Je  pla- 
neta, ce  stâpăneşle  în  anu!  cutare.  Se  înţelege  că  în 
aceste  calendare  mal  figurează  şi  soarele  şi  luna  ca  pla- 
nete, a  căror  număr  se  urcă  Ia  şapte.  Să  luăm  drept 
esempiu  chiar  prevestirile  privitoare  la  planeta  a  patra; 
Soarele. 

,  Planeta  a  patra  carea  stăpăneaşte  aceşti  ani  laste 
Soarele. 

,Cu  mare  noroc  stăpâneşte  pre  cel  putearnirf  şi  pe 
crai,  şi  pre  toate  Domniile ;  şi  din  paseri  pe  vulturi  şi 
pre  şoimi,  şi  asupra  hieai'elor  pre  leu,  pe  pardos  şi  pe 
tigri.  Face  răndueală  la  ochi,  la  inimă,  la  crieri,  la  vine. 
Ia  partea  trupului  despre  dreapta.  Dragostea  la  oameni 
de  o  potrivă.  Face  la  oameni,  mari  şi  înalte  priceaperi, 
gingaşi,  cinstiţi,  răndueală  mare,  îndreptătoriu,  veasell, 
vreadnicî  de  cinste,  mânioşi,  norocoşi,  răutatea  urăsc, 
adunarea  lor  cu  oameni  mari.  Anul  uscat,  de  măsură, 
roditoriu,  gângănii  puţine,  muşiţe.  Stricare  de  pomi. 
Peaşte  de  măsură,  raci  mulţi.  Tună  des.  Prune  multe 


bf  Google 


ASTSOLOGEIE 501 

Peare  şi  meare  de  măsură.  Bucatele  de  toamnă  prea 
bune;  mazăre  şi  ovăzul  să  se  samăne  lă  loc  cu  răve- 
neală,  fân  mult,  orz,  vin  Iar  mult. 

.Primăvara  nădeajde  de  moine,  la  Aprilie  mestecat, 
la  Maiu  frig  Intăiu  nu  prea,  dar  roditoriu,  Ia  sfărşît 
puţin  nădâjdl  de  zăpadă.  Vară  tntâiil  nu  prea  bine,  a- 
poi  se  schimbă  cu  ploae,  zioa  cald,  noaptea  rece.  luliu 
nu  prea  cald.  Toamna  luminată  bună,  năd^dea  zăpadă, 
frig,  soare.  Iarnă  uscată  şi  friguroasă,  fntăiu  frig,  )a 
mijloc  cald  pe  urmă  răcoare.* 

După  aceste  prevestirT  generale  care  se  întind  peste 
toată  sfera  Intereselor  omeneşti,  urmează  o  detaliare 
pentru  fie-eare  zi  de  peste  an. 

Prevestirile  generale  erau  menite  de  a  tntocui  la  în- 
ceput tn  Calendar,  toate  cele  alte  prevestiri  analoge 
mal  desvoltate,  care  circulau  ca  nişte  cărticele  deo- 
sebite, adause  după  aceea  Calendarului.  Poporul  ţine 
tnsă  tare  la  ale  M,  şi  de  aceea  au  rămas  neschimbate 
toate  elementele,  ce  s'au  alipit  succesiv.  De  aci  se  es- 
plică  pe  de  o  parte,  repeţirea  prognosticilor  şi  pre- 
vestirelor,  şi  pe  de  alta  contrazicerile  ce  se  pot  lesne 
constata,  intre  diferitele  prevestiri,  ce  compun  calen- 
darul. 

Specificarea  temperatureî  ce  urmează  e  făcută  pen- 
tru 20  de  ani  intermitenţi,  !n  cursul  celor  140  de  ani 
pentru  cari  e  alcătuit  calendarul. 

.începutul  Planetei  de  la  Ianuarie  arată  aşa  : 

,Intaia  ceaţă  2  senin  şi  vănt  moale,  3,  4  vânt  de  la 
apus,  5,  6  ger,  7  nor,  8,  9  frig,  10  pftnă  la  15  moină  16 
zăpadă,  frig  şi  vânt.  17  senin,  18, 19  mestecai,  20zăpa- 
dă  şi  furtună  21  până  la  31  ger  tare,  apoi  de  mijloc.* 


bf  Google 


502  I.ITKBATCRA  POPULARA  HOMASĂ 

Ne  ajunge  acest  esemplu  pentru  caracterizarea  pre- 
vestirilor. Observăm  în(^  că.  aceste  prevestiri  se  gă- 
sesc numai  în  calendare,  Iar  nici  o  data,  în  forma  de 
cărticele  deosebite.  Cel  puţin  nu  le  am  găsit  până 
acuma,  nict  în  manuscripte  nici  în  tipar,  de  cât  numai 
alăturea  cu  calendarul. 

Cât  de  iubite  de  popor  erau,  ne  dovedesc  calenda- 
rele ce  circulau  la  noî  până  mat  de  unăzî,  poreclite 
cunumele  .Cazamia'  după  numele  ,Zodiaşuluî'  care 
însoţea  acele  calendare,  cu  prevestiri  astrologiee. 


In  calendarul  pe  140  de  ani  urmează  apoî:  .Tabla 
care  învaţă  pentru  steaoa,  ce  se  ehiamă  Ţigara,  ea  si 
■  se  ştie  în  fieşte-eare  lună  în  ce  zi,  în  care  lună  să  află.* 
Noi  o  avem  deja  în  manuscriptul  nostru  de  pe  la  1750, 
numai  cu  deosebirea  că  steaua  se  numeşte :  ŢitUra, 
şi  are  descrierea  următoare  a  puterel  acestei  stell,  care 
în  calendar,  este  foarte  prescurtată  şi  adăugată  abia  la 
sfârşitul  tablei. 

.Intru  dânsa  putere Jntr'aeestaşI  chip  este  :  De  va 
vre  cineva  să  margă  îiîtr'o  cale  lungă  şi  de  va  fi  stioa 
aceea,  împrotiva  ta  încotro  vel  să  mergi,  sau  în  mijlocul 
ceriului  sau  dedesuptul  pământului,  într'ace  ză  în  cale 
să  nu  mergi ;  fii-ţ  va  cale  fără  noroc  şi  dobitocului 
pacoste,  şi  sau  într'altă  ceva  pagubă,  şi  încă  ţie  nesă- 
nătate.  Iară  cănd  veî  purcede  în  cale  de  casă  şi  va  fi 
steao  din  dărâptul  tău,  sau  într'o  lăture  de  o  parte, 
într'ace  zâ  să  pureez  în  cale ;  fii-ţ  va  cale  cu  noroc  şi 
lără  de  pagubă  şi  ţie  şi  dobitocului  sănătate.  De  vei 


bf  Google 


___^__^^_^  A8TR0L0GH  i  E  603 

vre  sa  o  cauţi  aclasla,  câ  nu-I  greşi  dupft  cum  aralâ 
şi  rânduiala  ei  aice,  într'aciastă  tablă. 

.Cum  umblă  pe  toate  lunile  arat&  faţa  aice  : 

Martie  1,  11,  21  la  răsărit 

Aprilie  3,  12,  23  intre  răsărit  şi  amiazăzi  etc.  şi 
aşa  continuă  tot  sporindu-se  cu  1  pftnă  la  Decemvrie, 
după  care  stă  :  ,1a  9,  19,  29,  ^iut  lucru  este,  In  cale 
să  DU  purcezi,  că  trebui  acTalaom  să  de  peste  pacoste 
(ără  sminteală.' 

Puţin  schimbat  este  !n  Calendar. 

Mărturisim  că  nu  ştim,  cu  ce  planetă  sau  cu  ce  stea 
să  identificăm  pe  această  Ţitera  sau  Ţigara. 

Urmează  apoi  în  Calendar :  ^învăţătură  în  scurt  ară- 
tătoare pentru  ceale  7  planete*  adică  o  prevestire 
pentru  afaeert.  d.  e: 

.Supt  planeta  Soarelui,  laste  bine  a  căuta  datorii  şi 
moşii  şi  lesne  le  vel  afla. 

.Supt  planeta  Saturnus  îaste  bine  a  pune  lemelie 
la  învăţătură  şi  ceva  a  schimba.'  etc. 

După  cele  7  planete  şi  influenţa  lor  asupra  creşterel 
rodurilor,  s'a  mal  considerat  în  deosebi  influenţa  a- 
strologieă  a  lunei,  care  a  dat  naştere  la  o  mulţime  de 
superstiţiuni,  ce  mal  trâesc  Sn  gura  şi  in  religiunea  po- 
porului. Mal  sus  am  pomenit  deja,  că  poporul  vede  tn 
lună  când  pe  Gain,  când  pe  Sf.  Gheorghe,  ba  chiar  pe 
un  hoţ,  oare  a  furat  o  vacă  şi  s'a  .jurat  pe  lună,  că  nu 
estevinovat;  drept  pedeapsă  l'a  tras  tuna  la  sine,  îm- 
preună cu  rugul  lângă  care  stetea  atuncea.  şi  a  rămas 
în  lună  ca  povaţă  hoţilor  ^). 


.,gnz^=b,G00gIe 


BOi UTEBATUBi  POPULABJ  BOICiSl 

In  special  se  atribue  limel  o  putere  deosebită  asupra 
fiinţelor  de  pe  p&m&nt,  după  diferitele  fase  ale  el. 

Acestei  credinţe,  !n  a  cărei  desvoltare  nu  intrăm 
aci,  datonm  capitolul  următor : 

Arătare  pentru  seminţe. 

,Cănâ  laste  creşterea  LuniT,  sămElnţa  v&rtoasă,  să 
se  samene  la  pământ  uscat;  Iar  când  scade  Luna  să- 
mânţa cea  moale,  cum  laate  inul  şi  cânepa  iprod,  să 
se  samene  In  pământ  moale,  că  inul  şi  cânepa  de  să 
va  sămăna  când  creşte  Luna,  să  va  face  prea  înaltă: 
Iar  de  să  va  sămăna  când  scade  Luna,  să  va  face  mal 
scurtă  şi  deasă. ' 

.Lemn  de  casă  laste  bine  să  se  tae  la  August,  la 
Septembre,  la  Noemvrie,  la  Dechemvrie  în  sfârşitul 
acestor  luni.*  etc. 

Sub  acelaşi  titlu  din  care  am  citat  aceste  două  esem- 
ple  mal  conţine  acest  capitol  şi  arătare  pentru  inţer- 
catul  copiilor,  precum  şi  un  ,  Haemorrhoscop*  din 
medicina  medievală,  adică:  pentru  lăsatul  sângelid, 
care  să  se  facă  la  ,clvertul  lunilor  cel  dintaîu.  La  oa- 
meni tinerî  sângeroşi  la  aceaste  luni :  Aprilie,  Âugnst, 
Dechemvrie.  Iar  ta  oameni  lu^,  mânioşi  să  se  lase 
sânge  la  a  doao  parte  a  lunii,  laMaîu,  Septemvrie,  Ia- 
nuarie ele." 

Pe  lângă  planetele  mal  stăpânesc  şi  zodiile  peste  lu- 
crurile lumel  aceştia ;  de  aceea  mal  urmează  aci  şi  o 
aşa  numită  punere  de  rasniă,  adică  descrierea  intlu- 
enţel  constelaţiunel  cereşti,  când  intrăsoorefe  la  fle-care 
lună,  înlr'o  altă  zodie.  Aşa  d  e : 


.,gnz^=b,G00glc 


ASTHOMOHIE        605 

.lahuarie  în  8  zile,  vine  soarele  în  zodia  Vărsăto- 
rîulul  de  ap&.  La  1  zi  şi  la  3  de  va  fi  senia  va  fi  anul 
roditoriu.  Cine  se  va  naşte  la  8  zile  a  lui  Ianuarie  are 
minte  bună,  trist,  ganditoriâ,  invăţâtura  îl  place,  carea 
îi  aduce  bogăţie.  Iar  featele  vor  fi  precepute,  de  apă 
să  se  păzească,  şi  bărbatul  îl  va  muri  şi  va  răm&nea 
văduvă.  De  va  fi  la  14  zile  sânin,  anul  va  fi  bun;  Iar 
de  va  fi  vftnt,  va  fi  oaste ;  Iar  de  va  fi  turburat,  boale 
în  dobitoace ;  Iar  de  va  fi  ploae  sau  zăpadă  afuncea 
va  fi  scumpeate,*  sau: 

.Aprilie  în  9  zile,  vine  soarele  la  zodiea  Viţelului. 
De  va  fi  zioa  Pastelor  moină,  scumpeate  va  fi  şi  uscă- 
<dune ;  iar  de  va  fi  zioa  Paştilor  frumoasă,  roditorii!  şi 
uscat  La  3  săptămâni  după  Paşti  de  nu  va  fi  verdeaţă, 
va  fi  anul  neroditoriu.  De  vor  fi  florf  multe  de  vişine 
şi  bune,  aşa  va  fi  nădejdea  şi  pentru  vif,  * 

Toate  aceste  părţi  Ie  am  unit  sub  numele  de  ,As- 
trologhie",  căci  mal  cu  seamă  aceste  păr^  din  urmă, 
se  potrivesc  cu  textele  slavice  din  sec,  XVI  publicate 
sub  acelaşi  titla  deTihonravov,')  cari,  precum  spune 
singur,  au  fost  părţi  deosebite  într'un  manuscript  mixt 
şi  au  fost  unite  de  dansul  sub  titlul  de  .Asirologhie'. 

Comparând  aceste  texte  cu  cele  române  vedem,  că 
mal  cu  seamă  partea  română  despre  zodiile  şi  despre 
lăsarea  sângelui,  corespunde  mal  mult  sau  mal  puţin 
textelor  slavice,  ^)  Iar  prevestirile  d'ântălu  despre  sta- 
rea vremurilor,  .'ţânt  prevestiri  inberente  fie-eărul  Ca- 
lendar vechiu,  venite  din  Occident,  unde  se  practicau 
In  genere  ast-fel  de  prevestiri. 

1]  Pamlatniki  voi.  II.  pag.  B98— 421 
«)  loc.  cit.  pag.  398-*)l  ţi  pag.  410. 


bf  Google 


LITERATORA  POPDLAHA  ROMÂNA 


Gromovnio 

Ideea  fundamentală  a  tuturor  prevestirilor  este,  cfi 
nimic  nu  se  întâmplă  In  lume,  fâră  vre-o  cauză  oare- 
care şi  că  toate  lucrurile  lumel  acestea  stau  îotr'o 
legătură  misterioasă  intre  dansele.  Cărf  o  cauză  oare- 
care are  mai  mult  de  căi  un  singur  efect,  ee  derivă 
dintr'ăngul  cu  o  necesitate  absolută.  Dacă  ajungem 
decî  a  cunoaşte  un  efect  şi  ştim  eu  ce  altul  stă  !n  le- 
gătură, atuncea  lesne  putem  prevede  viitorul  din  în- 
tâmplarea acelui  d'ântăîu.  Ast-fel,  întâmplările  naturel 
însăşi  sânt  strâns  legate  între  dânaele,  şi  din  una  putem 
cunoaşte  multe,  încă  necunoscute.  Care  va  fi  cauza  tu- 
netulni,  d.  e:  nu  interesează  într'atâta  pe  popor;  pe 
dânsul  îl  interesează  să  ştie,  ce  prevesteşte  tunetul, 
eu  ce  alt  efect  necunoscut  stă  în  legătura  acest  efect 
văzut,  al  unei  cauze  oare-care,  sau  a  proniei  Dumne- 
zeeştl.  Cartea  de  faţa  „Gromovnkul'*  este  menită  a 
prevesti  aceste  efecte,  după  vremea  când  tună,  eăci  şi 
tunetul  însuşi  ca  un  fenomen  al  natureî,  stă  şi  afară  de 
aceea,  ca  şi  tot  ce  este  pe  pâmânt,  sub  influenţa  stăpă- 
nitoare  a  corpurilor  cereşti. 

La  noi  a  venit  această  carte  de  la  Slavi,  precum  a- 
rată  şi  numele,  care  se  derivă  de  Ia  grom  :  tunet-  Iar 
Slaviî  au  luat-o,  ca  mal  toată  literatura  lor,  de  Ia  Grecii 
carii  au  asemenea  Gromovniee, :  „BtovTcXt^ia".  Pe  lângă 
(BpovToloTiov)  Brontologium  posedă  Greci£  şi  încă  un 
.Sismologiura*  (aui^oloriQv)  adică  prevestiri  din  cutre- 
mur. 

Textul  cel  mai  vechiii  roman,  se  ailă  într'un  ma- 
nuscript de  pe  la  sfârşitul  sec.  XVII,  în  posesiunea 


bf  Google 


GHOMOVmC  507 

d-lul  T.  Cipariu,  care  a  dat  im  mic  specimen  dintr'- 
ănsulln  , Organul  Luminării').'  Nolll  reproducem  în 
jChrestomatia,  noastră'). 

In  secolul  al  XVIII  pomeneşte  Sulzer')  o  ediţiune 
tipărită,  care  cată  declT  să  fie  anterioară  anului  1782. 
După  aceasta  de  sigur  s'a  ^cut  ediţiunea  a  2~a  la 
1795  citată  de  larcu*).  Tot  din  secolul  XVIII  mal  este 
insfărştt  şi  Gromovnieul  manuscript  care  se  află  în 
sbom  cui  Academiet  din  1799.  *) 

Intrănd  apoi  In  calendar  s'a  tipărit  şi  s'a  retipărit  de 
nenumărate  orî,  şi  a  intrat  ast-fel  în  popor. 

Judecând  după  Gromovnieul  din  Calendar  şi  după 
cel  din  manuscriptul  dela  1799,  precum  şi  după  tra- 
ducerea ce  dă  Sulzer  Gromovnieulul,  adică  .cartea 
despre  cutremur',  vedem  că  s'a  contopit  cu  ^Gromov- 
nieul'' şi  ,S(smoZo(/M'.  Ediţiunile anterioare  neau  fost 
Inaccesibile,  şi  specimenul  dat  de  d.  Cipariu  este  prea 
fragmentar,  pentru  a  putea  judeca  după  dansul  toate 
elementele,  din  care  se  compune  acea  recenziune. 

Iată  acuma  un  specimen  maf  complect  după  n^- 
nuscriptui  Academiei. 

Mfut  înlâiu  precede  o  specificare  a  zodiei  ce  stăpâ- 
neşte fie-care  zi  din  toate  lunile,  începându-se  lista  eu 
luna  Martie. 


'}  No.  XXV  p.  130  V.  Ciparia,  Priucipk  pag.  114  Sa.  No.  b. 
')  Gaflter  Chreaiomatie  română  I  pag.  171. 
»|   Sulzer,  Geachichte  dea  transalpiniBchen   Daciens  III  Wie» 
1782  p«fr,  39  No.  30  :  „GromOTnik".  Ein  Buch   vom  ErdhOnn,* 
*)  D.  larcii.  Catalogu  general  ed.  2-a  Bucur.  187.1  p.  18. 
')  pag  21 — 3i  ţi  pentru  a  dona  oară  pag.  107—  I2i. 


.,gnz^=b,G00glc 


UTERATUBl  POPULABi  ROUÂKĂ 


Luna  lui  Martie. 

.1,  2,  berbece;  3,  4,  viţăl ;  5,  6,  geamănî ;  7,  8,  9, 
rac;  10,  11,  leu;  12,  13,  fată;  14,15,  16 scorpie;  17, 
18,  vânător;  19,  20,  21,  cumpănă,  22,  23,  comu  de 
capră;  24,  25,udeaia;  26,27,  peşte ;  28,  29,  30,81. 
berbece,  * 

După  ce  ştim  acuma  ce  zodie  stăpâneşte,  urmează 
prevestirile,  aranjante  Iarăşi  după  zodii. 

Să  luăm  zodia  : 

Leu. 

,De  va  tuna  în  numărul  leului,  în  oameni  va  ii 
moarte  şi  în  grfine  va  fi  atricăelane ;  iar  într'arte  hnmă 
va  fi  roade.  Şi  in  latura  despre  apus  va  fi  durere  între 
oameni,  însă  mal  vărtos  zgaibe  şi  pecingini  şi  în^oa- 
menl  mari  va  fi  moarte  rea ;  şi  iarna  va  fi  mare  şi 
ploioasă,  şi  celor  înţelepţi  va  fi  pagubă. 

,Iar  de  va  tuna  sau  \s.  fulgera  !ntr'amlază-id  va  fi 
ploae  multă  şi  va  fi  foamete ;  văile  şi  păraele  să  va 
umplea  de  apă  şi  marea  să  va  turbura,  şi  de  boara^ 
va  fi  răutăţi  celor  ce  umblă  pre  dansa.  La  Eăm  va  fi 
bine,  şi  rod  pământului  va  fi  într'acea  lăture.  De  va 
tuna  va  fi  unt  mult. 

.Iar  de  va  fi  cutretnur  atunci  mul^  împărat!  să  vor 
turbura,  şi  boeril  vor  peri  în  războae,  şi  cel  săraci  să 
vor  îmbogăţi  şi  să  vor  înălţa,  şi  să  va  arăta  un  împă- 
rat despre  răsărit ;  şi  va  fi  frică  mare  în  laturea  despre 
apus.  Şi  rod  va  fi  presta  tot  pământul,  şi  într'acel  loc 
unde  să  va  cutremura  pământul.  Iama  va  fi  grea ;  şi 
să  va  scula  un  om  mare  oare  cine,  foarte  puternic. 


bf  Google 


GgQMOVHlC  609 

,Iar  de  va  fulgera  sau  va  tuna  noaptea,  atund  va  fi 
pftine  multa  şi  rod  mult,  şi  vântul  mare  şi  tare,  izvoa- 
rele şi  păraeîe  se  vor  usca,* 

Puţin  deosebită  este  recenziunea  dpi  Galecdar. 

Precum  se  vede  s'acontoţ)itîntr'ace3t  .Gromovnic* 
şi  prevestirile  diu  cutremurai  cele  ăn  fulgerare.  Aces- 
tei din  urma  corespunde  o  cărticică  deosebită  în  lite- 
ratura populară  slavică,  întitulată  .Molnlanic/ 

Din  texte  slavice,  pomeneşte  Şafarik  un  manus- 
cript încă  din  secolul  XIV  (1390)  '■).  Tihonravov»)  a 
publicat  treî  Gromovnice,  din  care  două  sânt  din  seco- 
lul XV  şi  al  treilea  din  secolul  trecut  şi  un  ,  MolnJanie  * 
din  secolulXV.  Altetexte  din  secolul  XVI  a  mai  publi- 
cat Novaeoviel  ')  din  care  toate  texte,  numai  cel  din 
urmă  se  potriveşte  mai  mult  cu  Gromoonieul  no- 
stru român.  Mai  pomenim  în  siărşit  că  Miklosich  *) 
citează  un  Gromovnic  manuscript  din  seeolui  XVII, 
care  se  află  în  biblioteca  imperială  din  Vîena. 

Asemănarea  este  numai  generală,  în  amănuntele  nu 
se  aseamănă  textele  române  de  loc  cu  cele  slavice. 
De  observat  însă  este  câ  atât  la  Slavi,  cât  şi  la  Români 
se  atribue  Gromovnieui  lui  ,Iraclie  împăratul  carele 
au  fost  numărător  de  stele.*  Iar  la  Grecii  se  atribuea 
proorocului  David  *). 


')  ޻farik,  Oesch.  d.  snedalavisclieii  Literatur  Itl,  I  Prag  1865 
pa^.  231. 

1)  Tihonravoi-.  Paraîaiiiiki  H  pag.  361—376. 

»j  St.  Novacovicî.  Primeri  etc  pag.  52-i— 527. 

•)  Leiîcon  palseo^lorenico-greoco-latinum  Viena  1863—1665 
pag,  XI  s.  V.  Qroni.  .    ■ 

0)  Fabricias.  Cod.  peendepig.  V.  T.  p.  1162  ţi  N.  T.  I  p.  961—53. 


.,gnz^=b,G00gIe 


LITERATURA  POPULARI  ROHÂNX. 


Obrociri  de  zile 

In  calendarul  nostru  vine  f^K>I  un  fel  de  clasificare 
a  zodidor  şi  adică  : 

1.  Berbeacele;  2.  Viţelul;  3.  Fata;  4.  Peaştele  a- 
ceste  zodiT  s&nt  bune.  5.  Geamănul ;  6.  Cumpăaa ;  T. 
Vănătoriul.  8.  Udeala,  acea?te,  zodie  de  mijloc.  9>  Ra- 
cul; 10.  Leul;  11.  Coraal  de  Capră;  12.  Scorpiea,  a- 
aceate  zodii  reale.  De  acestea  să  cade  să  se  păzească 
omul,  şi  să  se  ferească,  să  nn  inceapă  nic!  un  lucru, 
nici  !n  cale  să  nu  purcîadă,  că-t  ra  merge  rău  sau  fără 
de  noroc' 

Prototipul  slavic')  al  acestei  clasificări  se  află  unit 
la  un  loc  cu  clasificarea  «iVB^r,carIse  împart  asemenea 
Sn  zile  bune  şi  în  zile  rele  '). 

Această  împărţire  a  zilelor,  eu  toată  că  lipseşte  în 
Calendar,  totuşi  o  posedăm  in  mal  multe  manuscripte 
romane  şi  afară  de  aceea  mal  este  tipărită  la  un  loc 
cu  .Trepetnieul*,  de  care  va  fi  vorba  mal  la  vale, 
de  aceea  am  numit  acest  capitol:  .Obrocirî  de  zile.' 
Textul  cel  m^  vechiu  român  se  află  în  sbornicul  nos- 
tru de  pe  la  1750' : 

'  ,Să  să  ştie  şi  aceasta.  In  toate  lunile  sânt  câte  2 
zale  răle  şi  cine  naşti  într"ănsele  nu  trăeşti,  şi  cine  să 
boliiăve(şti)  nu  ti'ăeşii,  şi  cine  purcede  în  cale  nu 
mergi  bine,  şi  sânt  aceste  zale  răle  : 

.Mart4.20.Aprile  3.20.  Maia.  6.20.  Iunie  4  12  etc' 

Mal  complect,  în  ceea  ee  priveşte  arătarea  origine! 
legendare  a  acestei  elasificăpi.  este  titlul  din  manu.'Wîrip- 

',  Tilionrftvov,  loc.  cit.  II  pag,  387. 
>)'  loc.  cit.  385-387. 
•)  pag,39^b. 


bfCiOOglc  . 


QBBOCIIU  DE  ZILE      511 

tul  Academiei  dela  1799  »),  care  conţine  şi  zilele  bune, 
■căci  ne  spune : 

, Zilele  cele  rele,  ee  au  arătat  Dumnezeu  Itâ  Moiai, 
•ca  să  arate  tuturor  oamenilor,  când  aă  vor  întâmpla, 
să  nu  să  apuce  de  nici  nn  lucru,  că  nu  va  procopsi-' 
Mai  eu  aceleaşi  cuvinte  se  regăseşte  şi  tntr'nnu  din 
Trepetnicileceiemtd  vechi  tipărite»), ^M^'oronciiZJMM- 
fiezeu  ProroGului  Moisi,  ca  să  se  ferească  în  zilele  a- 
ceste  tnsămnate,  nici  o  mişcare  să  nu  să  facă/  De 
sineşi  se  inţelege,  că  zilele  arătate  aci  ca  zile  rele,  nu  se 
potrivesc  cu  cele  de  sus.  Aceste  cărţi  poartă  in  sine 
însuşi  dovada  nulităţiîlor. 

Texte  slavone  se  găsesc  la  Tihonravov ')  şi  Nova- 
coviel*);  de  asemenea  a  publicat  şi  RybnicofE")  o  ast- 
fel de  caracterizare  a. zilelor, care  ae  apropie  mal  mult 
de  textul  roman  de  pe  la  1750- 

La  Grecii  se  atribuea  acest  apocrif  proroculuî  Ezra 
şi  nu  Iul  Moise,  căruiaîi  '1  alribuesc  textele  române  din 
urmă,  ba  se  numeşte  acolo  chiar  ,Apocali/pml  M  Ezra 
iJespre  zilele  cele  bune,  pe  cari  le  a  arătat  Dumnezeii 
lui  Ezra  preotul»).'  Tot  aşa  şi  intr'un  manuscript  gre- 
cesc din  bibleoteca  din  Paris,  pomenit  de  Tischendorf '). 

Mai  pomenim  aci,  că  şi  Ceasurile  au  fost  împărţite 
în  bune,  mijlocie,  şi  rele  ;  aşa  în  manuscriptul  de  pe  la 

»)pag.  19-SO. 
«1  Psg.  16. 

")  loc.  cit.   p.  385-387 
■*)  Primeri  pag.  520—521  ţi  531—538. 
'    «)  RybnikoEf.   PGBni  voi  IV.  St.  Ptrsbg.  1867  p.  Mi. 
•)  Fabricius  Cod.  pseudepigr.  V.  T.  voi.  I  p,  1162. 
')  Apoealypses  apocrjphae,  Prolegomena  pag,  XIII. 


.,gnz^=b,G00gIc 


518 LITKBATDRA  POPULASi  ROMiNJ. 

1750,  aşa  în  cel  de  la  1784  şi  aşa  in  .Trepetnicul*  po- 
menit mal  sus  sita  ediţiunile  modeme  intitulate:  .Tre- 
pelnicul  cel  mare*;  mal  mult  sau  mal  puţin  le  cores- 
punde textul  slavon  din  secolul  XV  ^) 

PrognoBtioon 

Nu  numai  tunetul  şi  fulgerul  anunţă  omului  lucru- 
rile ce  se  vor  întâmpla,  ci  şi  tot  ce  se  mişcă  în  lume.  De 
aci  s'a  născut  această  parte  a  Calendarului,  care  tn 
forma  Sn  care  se  află  astăzi,  se  compune  din  trei  părţi 
deosebite;  adică  :  malintaiu,  prevestirile  prin  schimbă- 
rile zilelor  de  peste  tot  an ;  apoi  pârlea  adouaanitcu 
ceasta  .CoUadnicul"  pe  care'l  vom  tracta  deosebit 
Partea  a  treea  în  fine  coprinde  prevestirile  din  schim- 
bările vfizduhulvU,  după  starea  planetelor  combinate 
cu  zodiele 

In  Calendar  se  anunţă  .Prognosticul*  în  modul  ur- 
mător: 

Prognosticon. 

jsau  mal  nainte  ştire  pentru  schimbarea  văzduhu- 
lui şi  a  lucrurilor  văzute,  care  în  toate  zilele  se  întâm- 
plă, de  unde  fieşte-cine  poate  să  cunoască  ce  fealiu  de 
stare  va  fi  a  anului  viitoriu.  foarte  folositoare  la  toţi 
oamenii,  Iar  mal  vârtos  celor  cu  casă.* 

Dămaciunesemptu  din  partea  ăntăia  şi  unu  din  par- 
tea a  treea,  căd  studiam  apoi  .Colîadnieul*  deosebit 


')  Tihonr*TOT.  loc.  cit.  U  pog.  383— 


bfGooglc 


PROGNOSTICON  613 

Luna  lui  Septembrie 

Carea  are 30 dezile, zioa are  ceasuri  12  şinoaptea  12. 

.InlOsau  în  11  al  lunii  acestea  de  va  li  senin,  poame 
multe  din  destul  şi  vin  bun.  De  voeştî  să  ştii  anul  vi- 
itor în  ee  chip  va  fi,  să  îaJ  meare  de  stăjear  în  ziua 
minunii  Arhanghelului,  adecă  în  6  a  lunii  acesta  şi  să 
lae  aeeale  meare  în  doao  şi  de  vei  găsi  într'ânsele  pă- 
enjin  va  fi  anul  rău:  Iar  de  vel  găsi  muscă,  va  fi  anul 
de  mijloc ;  Iar  de  vel  găsi  viearme  va  fi  anul  bun,  iar 
de  nu  vei  găsi  nimic  să  te  foarte  Ierni  de  dumă.  etc. 
,  Să  ştii  că  semnul  Cumpeniîiaste  cald  şi  ud.  In  vremea 
aceaea  taste  bine  să  purclagă  la  drum,  să  'şl  facă  haine 
noao  şi  altele.  De  va  fi  tunet  când  soarele  lasteîn  sem- 
nul acesta  al  Cumpenii,  poamele  se  vor  strica.  Sep- 
temvrie a  şaptea,  acîasta  să  numeşte  Cumpănă,  pentru 
căci  se  potriveşte  zilele  cu  nop[.ile  soarele  aicîa  stând.  * 

Iată  acuma  şi  un  esemplu  din  partea  a  treea  : 

l.  Satumus. 

,Cănd  stăpâneaşte  Cronos,  carele  să  chiamă  Satur- 
mus,  cu  zodia  vărsătoriului  de  apă,  carelaste  lăcuirea 
luî,  atuncea  larua  va  să  fie  vânturoasă,  mijlocul  la 
măsură,  sfârşitul  eu  îngheţuri  şi  cu  vânturi.  Primă- 
vara ia  măsură  cu  puţine  ploi.  Toamna  cu  multe 
boale,  şi  D-zeu  să  tereaseă  de  ciumă.  însemnează  şi 
moarte  în  vite,  şi  în  neamul  oamenesc.  Intr'aeest  an 
împăratul  şi  priealeniî,  carii  sânt  la  saraiu  eu  el,  vor 
să  vie  la  mari  gănduri  şi  griil ;  norodul  va  să  aibă 
mari  cazne,  şi  tiranii  de  cătră  I>omni  etc. 

j  Stăpânirea  lui  Satumus  ca  zodia  Berbecelul,  lăou- 


.,gnz^=b,G00gIc 


hli  UTEBATnRA  POPDLĂBl  BOMĂHJ 

irea  lui  Marş;  roadă  anului  aceluia  va  să  fie  de  mă- 
sură, numaî  în  oîva  să  fie  belşug,  Iar  în  peaşte  peire. 
Iama  va  să  fie  cum  s'au  arătat  mal  sus.  Primăvara  şi 
vara  la  măsură,  etc. 

.Stăpânirea  MSatumus  eu  zodiea  Cumpenil,  lăcu- 
irea  anului  aceluia  însemnează  înjumătăţarea  rodu- 
rilor.  Iarna,  primăvara  vor  fi  precum  mal  sus  a- 
rată,  etc' 

In  modul  acesta  urmează  prognosticul  după  cele  " 
planete  în  eombinaţiune  cu  cele  12  zodii. 

După  cum  arată  însuşi  numele,  a  venit  acest  prog- 
nosdcon  la  noi  de  adreptn  de  la  Grecii,  desigur  s'a 
tradus  din  vre  un  calendar  astrologie  grecesc.  Dovada 
pentru  aceasta  este,  că  un  ast-fel  de  ,prognosticoo' 
se  află  în  Calendarul  Grecesc  pe  144  de  ani.  Noi  a- 
vem  ediţiunea  din  Viena  1820*).  Afară  de  aceea,  mai 
este  dovadă  pentru  originea-I  grecească  şi  relativ  mo- 
dernă, pe  de  o  parte  lipsa  acestui  apocrif  în  litera- 
tura slavicăşi  în  calendarele  din  secolul  trecut,  pe  de 
alta  şi  numirile  greceşU  ale  planetelor,  ce  se  aflu  nu- 
mai in  acest  Prognostic,  lângă  cele  alte  numiri  popu- 
lare d.  e.  Ares  lângă  Marş ;  Cronos  lângă  Saturnus : 
Ermis  lână  Mercurius  etc. 

CoIia4nic 

Intre  zilele  anului,  sânt  iă,ră  îndoială  zilele  de  Cră- 
âtm  cele  mal  de  căpătenie.  Tot  ce  se  întâmplă  în  acele 
zile,  este  de  o  importanţă  simbolică  pentru  tot  anul.  De 

')  Hronicon  Prognosticon  ed.  Busîad.  pag,  .'(—21. 


bv  Google 


aci  s'a  născut  un  apocrif  deosebit,  care  la  Greci  şi  la 
Slavî  s'a  atribuit  lui  Ezra  prooroeu.  Tisehendorf  pome- 
nind un  manuscript  grecesc  şi  publică  începutul  Iul  1)  de 
unde  se  vede  că  zilele  simbolice  din  acest  apocrif  sânt 
Calendele  lui  Ianuarie;  şi  de  aci  slovenescul  CoUadnie, 
pe  care  l'am  adoptat  şi  noi  ca  titlul  acestui  apocrif. 

Textul  cel  maî  vechia  romftn  se  află  în  manuscriptul 
nostru  de  pe  la  1750*)  unde  are  titlul  de  Trepdnic, 
ceea  ce  e  destul  de  ciudat,  eâdl  .Trepelnîc*  însem- 
nează cu  totul  alt-ceva.  In  manuscriptul  de  la  1799 
avem  al  doilea  text  al  acestui  apocrif ')  Aci  formează 
un  text  deosebit,  ce  nu  stă  in  legătură  cu  nici  un  text 
precedent  sau  posterior  ;  pecând  în  calendar,  unde  a 
intrat  de  timpuriu  s'a  contopit  cu  Prognosticon,  Noi 
comunicăm  aci  un  esemplu  după  textul  cel  maîvechiu, 

.Duminecă  de  va  fi  naşterea  Iul  Hs,  Iama  va  fi 
îndoită  şi  ploioasă ;  toamna  vânturoasă,  pre  vremea 
sâcerişului  vremi  bună ;  şărpilor  peirea  şi  oilor ;  poame 
multe,  mieri  multă ;  înblătitorilor  puţin  grău ;  dobi- 
toacelor şi  fiarălor  înmulţire;  iar  oamenilor  peire.* 

Maî  desvoltată  este  recenziunea  din  Calendar,  care 
se  află  sub  luna  Iui  Decembrie ;  aci  s'au  mal  adău- 
gat încă  câte-va  prevestiri  din  întâmplările  acelei  zile 
D.  e  : 

,In  ziua  Naşterii  de  va  străluci  soarele  bine,  cu  nă- 
dejde să  aştepţi  an  bun.  A  doa  zi  după  naştere  de 
va  fi  ploae,  gâlceava  şi  sfadă  între  cel  duhovniceşti 


')  Apocalypsea.  prolegomena  pag.  XIII — XIV. 
>)  fol.  39-b— 41-a. 
»)  pag,  124-1S7. 


.,gnz^=b,Go6gIe 


516 UTERATCRA  POPUIABĂ  SOMAsI 

va  fi.  A  patra  zi  de  va  străluci  soarele,  cu  moarte 
îngrozeşte  pe  cei  tineri.*  etc. 

Alte  prevestiri  mai  sânt  după,  starea  vremii  în  cur- 
sul nopţii.  Aşa  : 

,La  Naştere,  noaptea  de  va  bate  vânt,  însemnează 
moarte  boearilor  celor  marf.  A  doao  noaple  de  va  fi 
vânt,  viile  să  vor  strica.  A  treea  noapte  de  va  bate 

vânt,  la  oare-care  Griuu  moartea  va  veni 

A  unsprezecelea  noapte  de  va  fi  vânt,  bătăi  şi  pricini, 
de  la  tâlhari  uciderî.  * 

Texte  slavone  s'aa  publicat  atât  de  Tihooravov  ^) 
cât  şi  de  Novacovici*)  şi  de  Rybnikoff;  cel  mai  vechiu 
text  de  la  1390  e  pomenit  de  Şafarik*). 

In  genere  se  bucură  aceste  zile  de  o  reputaţiune 
foarte  mare,  in  ceea  ce  priveşte  puterea  lor  simbolică. 
De  aci  şi  toate  obiceiurile  şi  vr^iile  cunoscute  sub 
numele  de  .Vergelul'  studiat  de  S.  FI.  Marian*);  şi  a- 
cele  ale  fetelor  ce  '^  caută  ursitul,  adunate  şi  publi- 
cate de  Geanoglu  Lesviodax  sub  numele  de  .Filoaofia 
babelor'  Bucureşti  1847.  P.  Cassel  a  adunat  şi  a  stu- 
diat pe  o  seară  intinsă  obiceiurile  şi  credinţele  ce  se 
leagă  de  puterea  simbolică  acestor  zile»).  Gorres  po- 
meneşte asemenea  un  coliadnic  german ''). 


•)  Pamlatniki  II  pag.  .^77—381. 
')  Primeri  pag.  519—520 
s)  pesni  IV  pag.  243— 2U. 
')  loc.  cit,  paţf.  221 

')  Albina   Carpaţilor  III.   pag.  119  «r.  133  nr.  I 
')  P.  Cassel.  Weihnachten.  Berlin  I.  pag.  264  - 
respective  p.  CXIV-CXX. 

')  DeulRche  VolkBbiieher  pag.  56  urm. 


bf  Google 


Trepetnic 

Unu  din  apocrifele  cele  mai  răspândite,  este  a- 
■cela  menit  a  spune  omului  viitorul,  după  bătăile 
■membrUor  trupului  său.  La  noi  a  venit  aceaslă  carte, 
ca  maî  toate  cele  alte,  prin  mijioeirea  Slavilor,  de  unde 
îşi  a  adus  şi  numele  pomenit  deja  de  Radu  Greceanu 
în  pasagiul  din  Mărgărit  citat  mal  sas- 

Acest  Trepetnic  esistă  la"  mal  toate  popoarele  orien- 
tale, şi  noi  am  comparat  Trepetnicul  nostru  cu  unu 
turcesc ').  Mal  aproape  însă  este  derivaţiunea  din  lite- 
ratura slavică.. 

In  literatura  grecească  găsim  o  carte  analogă  a  lui 
Melampus ')  dar  este  mai  desvoltată  decât  Trepetnicul 
nostru. 

Vesaelovaky  în  critica  acelui  articol  al  nostru  ")  ne 
a  atras  atenţiunea  asupra  unei  alte  reeenziunî  gre- 
ceşti, care  se  apropie  mai  mult  de  textele  noastre.  Tra- 
duceri şi  prelucrări  slavice  se  găsesc  la  Novacovici*) 
;şi  în  manuscriptul  slavon  din  sec.  XIV  descris  de  Şa- 
farik  "). 

In  literatura  română  este  Trepetnicul,  una  din  cele 
znaî  răspândite  cărţi.  Textul  cel  mal  veehiu  se  află  în 
«diţiunea  ce  s'afiicutla  1743*)  Nu  mult  după  aceea  re- 

■)  Zaitschrift  tUt  romaiiische  Philologie  «d.  Groeber  voi.  IV  pag. 
«5-70. 

1)  Liber  &e  paJpitationibns,  publicat  de  Franzius:  Scriptore» 
|ih;siognoitiiae  veteres  AMenbnrg-  1780  pag.  449  urm. 

•)  ArchiT  filp  HlariBche  Philologie.  V.  p.  469—470. 

«)  Primeri  pag.  528  -  529. 

'    loc  dt.  pag.  220-223. 

*)  larcu.  Bibliografia  pag.  II. 


bf  Google 


518  LITEEATHEA  POPULABi  ROMÂNi 

găsim  trepetnicul  în  mal  toate  .Sbomicele'  noastre 
din  aeeolul  trecut,  aşa  în  cel  de  la  1779  *)  apoî  in 
cel  de  la  1784  *)  Tot  aşa  îl  coprinde  şi  sbormcul  Aca- 
demiei de  Ia  1799')  şi  ca  să  isprăvim  cu  manuscriptele, 
se  mal  află  într'unu  al  Bibliotecei  Centrale  din  Bucu- 
reşti de  la  1823  *)  Afară  de  acea  s'a  tipărit,  atât  ca  o 
cărticică  deosebită  în  Sibiu,  (laşi?)  BucoresU  şi  Cra- 
iova  cât  şi  împreună  cu  Calendarul  pe  140  de  ani, 
făcănd  ast-fel  parte  din  Calendarul  nostru.  Aşa  a'a 
tipărit  Ia  1850,  1860,  1863,  1869  etc.  Ediţia  din  Bu- 
cureşti din  1879  se  numeşte  singură  ,adoua-zeci^ 
doua  tipărire.' 

lată  acum  un  esemplu  după  manuscriptul  nolru 
de  la  1784 : 

,Vărful  capului  di  să  va  clăti,  dobândă  vil  ave,  sau 
cu  vrere  lui  Dumnezău,  un  cucon  foarte  înţăiept  vil 
dobândi. 

.Inchiifura  capului  di  să  va  clăti,  nişte  streini  !ţ 
vor  aduce  dobândă. 

,Părul  capului  di  să  va  clăti,  în  oaste  viî  mei^  şi 
iar  te  vil  întoarce  sănătos, 

.Tâmpla  capului  din  a  stânga  di  să  va  clăti,  în  ve- 
seliea  viî  mergi. 

.Tâmpla  capului  din  a  dreapta  di  să  va  clăti,  jude- 
cător di  oameni  vei  eşi. '  etc.  şi  aşa  mai  departe,  toate 
încheeturele  trupului.  Aceste  diferite  texte  şi  reeen- 
ziuni  nu  sânt  în  fond  de  cât  variante  puţin  diferite  u- 


')  fol. 

';fol.  134-a -13 
•)  p«g.  10-18 
*)  pag.  4S  nnn. 


bf  Google 


ZODIILE  519 

nuia  şi  acelueaşî  prototip  comun.  Nu  este  locul  aci  de 
a  urmări  Trepetnicul  în  literatura  universală.  Numai 
atâta  observ&n,  că  se  bucură  p&nă  în  ziua  de  astăzi 
de  o  mare  reputaţiune,  mai  cu  seamă  !a  popoarele 
orientale  şi  la  Arabi,  cari  atribue  uu  ast-fel  de  Tre- 
petnic  lui  Abu  Abdallah  CJIafer  el-Sadic  mort  Ia  765 
în  Medina  *). 

Zodiile 

Aceasiă  parte  a  Calendarului,  în  care  se  tactează 
mal  întâiQ  despre  cele  7  planete  şi  apoi  despre  cele 
12  zodii,  are  de  scop  de  a  arăta  înrâurirea  acestora 
asupra  soartei  omeneşti,  dacă  s'a  născut  omul  sub  stă- 
pânirea cutărel  sau  cutărel  planete  şi  cutărel  sau  cu- 
tărei  zodie. 

Îndată  ce  Astrologia  a  ajuns  domnitoare  in  evul  me- 
diu, se  înţelege  de  sineşi  că  această  credinţă  a  prins 
rădăcini  profunde  în  inima  popoarelor,  şi  până  astăzi 
se  mănţine  neclintită  credinţa  Sn  legătura  tainică  ee  e- 
sistă  între  om  şi  stea.  Noi  o  cunoaştem  din  ,  Alexan- 
dria* şi  din 'Mioriţa.' 

Zodiile  noastre  corespund  ast-fel  .Horoseoapelor* 
occidentale  ca  ,nativităţile'  lor,  sau  .Rojdaniculul' 
slavon. 

Dacă  nu  greşim  atunci  este  textul  din  sbornicnl  nos- 
tru de  pelal750,  textul  cel  mal  vechiiSromân.  In  cel  de 
la  1799  se  repetă  puţin  schimbat.  Mal  mult  schimbat 

')  Wuestenfeld,  Gegchîchte  der  arabischen  Aerzte.  GoettingeD 
18*0  p.  12  No,  43  ţi  d'Herbelot,  Bibliotheque  orientale  a.  y. 
Sikir. 


.,gnz^=b,G00gIc 


620  LITERATUBA  POPPLARJ  ItOMĂSĂ 

este  aipoî  în  , Calendar"  şi  maî  transformat  în  Tre- 
petnieul  cel  mare,  de  la  1879;  cu  totul  preschimbat 
în:  .Zodiile  şi  cele  7  Planete,ce  face  ursita  omului*  Bu- 
cureşti 1882.  AfarS.  de  aceea  a  mal  apărut  în  Râm- 
nicul Vălceî  Ia  1879:  ,Pashalia  găsită  în  munţii  Ge- 
meni la  anul  1809  de  Zaharia  Oltenişii,  dală  în  tipar 
de  loan  Verbuncescu'  care  nu  este  alt-ceva  de  câi 
.Zodiile*  la  care  s'a  mal  adaus  şi  leacuri  la  boli,  după 
diferite  luni.  De  observat  însă  este  că  în  manuscriptele 
nu  sş  află  decât  prevestirile  după  zodiile,pe  când.Tre- 
petnicul'  n'are  din  contra  de  cât  cele  după  planetile- 
Din  horoscopul  după  starea  planetelor  dăm  aci  un 
esemplu  scos  din  Calendar  : 

Planeta  1.  Saturnus. 

.Cu  zodiea  Ţapului  şi  a  Vârsătoriuluî  de  apă.  Cine 
să  nasc  întru|acîaslă  Planetă,  sânt  mâncitorî,  vicleam. 
lacomi,  gânditori,  maicomişi,  iubitori  de  avuţie,  mâ- 
nioşi, nelubitorî  de  muerî,  sârăcăcloşi,  scumpi,  foarte 
păzitori  de  taină,  face  pre  om  smolit,  dârz  şi  beţiv. 
căutătura  lui  tot  la  pămănt  caută,  şi  Planeta  acîasla 
îaste  din  pământ.  Dimocrat  zice  :  că  această  PlaneLa 

face  pre  om  scump Nasul  lat  şi  cărnnos,  in 

genunche  tare,  în  pântece  slab,  lesne  să  bolnăvesc'. 

Din  .Zodiile'  însuşi  propriu  zise^eomunicăm  aci  un 
esemplu  după  recenziunea  cea  mai  veche,  adică  din 
manuscriptul  de  pe  la  1750. 

Luna  M  Săptevri, 

a  Capril  zodie 

.De  va  naşte  fecior,  va  fi  cinstit,  şi  când  va  fi  de 


bf  Google 


ZODIILE  52t 

tiD  ^  şi  de  doi  şi  de  doăzed,  va  boţi  rău  şi  de  nu  va 
mnTi,  noroc  va  avea  la  ol  şi  la  tot  dobitocul,  şi  o  vită 
i  va  şchiopa,  şi  va  fi  umblătoriu  în  cale,  vorovitoriu  cu 
oameni  şi  va  fi  grijitoria,  şi  în  luna  ce  s'au  născut  să 
nu  mănânce  carne  de  capră,  şi  cănd  va  tuna  să  nu 
mai^  supt  copaci,  că  va  peri  .  .  .  etc.  .  .  Liacul  la 
boala  !i  este,  trei  grăunţe  de  dafinu  şi  unt  de  lemnu 
şi  tămăe  albă  să  le  amestice  la  un  loc  şi  să  să  ungă 
pe  tot  trupul,  că  să  va  vindeca ;  şi  să  prăznuiască  naş- 
tire  Precist^,  că  i  va  fi  într'  aglutor. 

,Deva  naştifată,va  fi  lungăreaţăînobraz.  Cănd  va 
fi  de  tril  ani  va  boli  rău  ...  şi  noapte  să  nu  umble 
pe  lumină  de  lună,  că  să  va  speria;  şi  dă  la  doi-spră- 
zece  ani  înainte  să  nu  mănânce  peşti  Vinere,  nici  să 
lucrează  nemică,  nici  să  mănânce  de  doă  oi^,  că  de  o 
mânca  o  vor  dure-o  vinile  şi  ochii  şi  capul  ....  şi 
Hacul  la  boală  Q  este :  floare  de  trandafir  şi  rădăcină 
de  bi^jor  şi  tămăe  albă,  să  le  mestece  la  un  loc  şi  să 
le  pisăze  şi  să  să  ungă  pre  trup,  că  să  va  vindeca  şi 
să  prăznuiască  naştire  Precistil,  că-i  va  sta  într'aglu- 
toriu.* 

Ne  îyung  aceste  esemple  pentru  a  caracteriza  acest 
.Rojdanie*  destul  de  înrădăcinat  in  credinţele  popo- 
ralul. 

Prototipul  slavon  se  află  în  acelaşi  manuscript  din 
sec.  XIV  descris  de  Şafarik ;  im  mic  extract  a  publicat 
Novacovicî  •}  Această  credinţă  în  influenţa  stelelor  a- 
supra  ursitei  omului,  stâîn  strânsă  legătură  cu  vecbia 
astrolatrie,  a  cărei  llagăn  este  Qialdeea  şt  Babilonia, 

»)  loc.  dt.  pag.  519 


.,gnz^=b,G00gIe 


522  LITBRATPRA  POPULARĂ  ROMĂNJ 

unde  a  căpătat  o  desvoltare  sistematică.  De  aci  s'a  lă- 
ţit peste  lumea  întreagă,  a  dat  naştere  la  Astrologia, 
şi  ^Zodiarul'  nostru  nu  este,  decât  un  mie  vlăstar  din 
acel  trunchiu  uriaş,  sub  a  cărui  umbră  s'au  adăpostit 
mai  toate  popoarele  in  curs  de  atâte  secole. 

Biserica  nu  tolera  insă  aceste  credinţe  şi  pedepsea 
pe  toţi  ce  credeau  in  zodii,  sau  ^vră^ieau  în  stele.' 
Aşa  in  cap,  65  a  Pravilei  marelui  Vasilie  i)  şi  in : 
Theologia  sf-ţilor  părinţi  ^). 

Cu  această  am  terminat  descrierea  repedă  a  căr^ 
lor  apocrife,  ce  compun  Calendarnl  pe  140  de  axă. 


Dar  afară  de  această  mal  esistă  şi  alte  cărţi  şi  căr- 
ticele de  felul  acestora,  cu  cari  ne  vom  ocupa  acuma. 

In  treacăt  amintim  aci  despre  .Intâmpinăxile*  puse 
pe  .Index,'  dar  pe  cari  nu  'lam  putut  găsi  p&nă  acum, 
formând  o  carte  sau  o  cărticică  specială  in  literatura 
romană.  Toată  lumea  însă  ştie,  căt  de  respândită  este 
credinţa  în  importanţa  simbolică  a  oamenilor  şi  lucru- 
rilor, pe  cari  'î  întălnim  cel  d'ântăi  când  eşim  la  cale. 
Aşa  d.  e:  este  semn  rău  dacă  întâlnim  un  popă,  din 
contra'  e  semn  bun,  dacă  întălnim  pe  un  ţigan ;  la  a- 
ceastă  credinţă  face  alusiune  laeov  Mitropolitul  Moldo- 
vei în  cărţulia  sa  din  1767  '). 

Dar  precum  am  spus  n'avem  decât  alusiuni  despre 
credinţele  ee  trăesc  în  popor,  şi  credinţele,  ca  atarî  es 
din  cadrul  cercetărilor  noastre. 

')  Şapte  taine  tip&rite  in  Iaşi  1645.  si  Tadreptarsa   legif  de  1> 
1652,  retipărite  în  ChTeatora.  rom.  I.  p.  116-116  qi  pag,  169. 
*)  lodreptaiea  le^l  1652  cap.  29  pag.  746—747. 
*)  Lambrior.  Carte  ăe  citire.  la^l  1^2,  paf.199. 


bf  Google 


ROATA  LUI  SOLOMON 


GARŢl  DE  NOfiOC 

Pe  lângă  preDestirile  ce  se  deduc  din  fenomene- 
le naturel,  malî  posedăm  în  literatura  populară  şi 
alte  eărţt  menite  a  spune  omului  norocul  său,  după 
alte  întâmplări  saQ  combinaţiunî,  aşa : 

Roata  loî  Solomon 

.Această  rotiţă  are  întru  sine  80  de  nume  sfinte 
ale  luî  Domnului  nostru  îs.  Hs.  şi  ale  proorocilor  şi 
aletutulor  sfinţilorşi  a  învăţătorilor  a  sfintei  biserieî  al 
noastre,  şi  sânt  Ia  toate,  stihurile  scoase;  şi  vrând  să 
arunci,  ce  veî  gândi,  aşa  încetişor  eu  un  grăunte  de 
grău  curat,  şi  pă  care  cap  va  cădea  dintr'acestea,  a- 
colo  să  cauţî  şi  vaadeverj  ori  spre  bine,  ori  spre  rău.  * 

Această  .Roată"  se  află  scrisă  pe  pag.  70din  manus- 
criptul de  Ia  1799,după  eareurmează  numaî  unfel  de 
rotiţă,  fără  stihurile  pomenite  în  text ;  se  vede  că  a- 
eeastă  rotiţă,  a  rămas  necomplectă.  Noi  am  numit'o 
roata  lui  Solwnofi,  după  analogia  unei  alte  eârţî  pu- 
blicate la  1839  intitulată  , Carte  ghicitoare  a  îm- 
păratului Solomon^)  *  Această  carte,  tradusă  după  una 
rusească  tipărită  la  Moscva  1832,  nu  este  alt-ceva 
decât  asemenea  o  roată  a  lui  Soolmon.  La  înce- 
putul eî,  se  află  o  foae  cu  o  roată  însemnată  cu 
numere  de  la  \ — 100  şi  la  fie-care  număr  corespunde 
un  răspuns  din  interiorul  cărţeî.  Dintre  aceste  numere 

')  Carte  Ohicitoare  a  impiratulnl  Solomon.  Traduşi  şi  tipErită 
de  acela,  a  cirala  nume  ţi  porecle  atcătnesc  suma  de  28  fi  2U. 
BncnreţH  ia59. 


.,gnz^=b,G00gIe 


624  LITERATOfii  POPULARI  ROJUnI 

No,  1 — 55  răspunde  prin  zisa  unuî  proroc,  iar  restul 
de  Ia  No.  56  — 100  este  un  răspuns  esprimat  prinlro 
frază,  care  îndeamnă  sau  opreşte  de  la  intrepriaderea 
sa,  pe  acela  care  pune  întrebarea,  d.  e  : 

No.  3.  Omule,  vrăjmaşi  ai  tu,  pâzeşte-te  de  dânşii. 
Pentru  acela  prorocul  a  zis  :  izbăveşte-mă  de  la  vr^- 
maşl  şi  de  la  cel  ce  să  scoală  asupra  mea ;  aşa  şi  tu 
omule,  grăeşte  Domnului  Dumnezăulu!  tău  şi  te  va 
izbăvi  pe  tine  Dumnezeu. 

,No.  9.  Crede  în  Dumnezeul  tău  cu  toată  inima  ta. 
şi  aşa  te  va  izbăvi  din  necazurile  tale,  de  aceia  proro- 
cul zice  :  auzi  Doamne  rugăciunea  mea.  Aşa  şi  Iu 
omule  vei  dobândi  cela  ce  doreşti. 

No.  66.  Nu  te  îndoi,  ci  roagă  peDomnul  D-zeul  lăn 
şi  el  va  înplini  toată  dorinţa  ta. 

No.  75.  Să  apropie  omule  nădejdea  ta,  şi  bine  va 
fi  ţie. 

No.  98.  Osteneală  fără  folos  vel  avea  tu  omule. 

No.  100.  Fără  îndoială  începi  de  la  D-zeQ,  ajutor 
vel  vedea  după  cererea  ta,  şi  la  ceîa  ce  tu  U-al  rugat. 

O  carte  cam  analoagă  a  publicat  A,  G.  Leaviodas  k 
1  Soi  intitulată  :  .Roatele  norocului.' 

Tot  sub  acelaşi  titlu  mîd  pomenim  aci  şi  un  fras- 
ment  destul  de  mare,  din  sbornicul  nostru  de  la  l??? 
căruia  îî  lipseşte  foaia  întăia,  Despre  caracterul  aces- 
tui text  care  coprinde  56  de  răspunsuri  (1 — 14  Hf 
seşte)  nu  încape  nici  o  îndoială,  că  este  o  carte  ^• 
ghicire,  dupe  o  roată,  pe  care  erau  însemnate  cel  p>:- 
ţin  56  de  numere,  analog  cu  cele  citate  mai  sus.  O- 
municăjn  aci  căte-va  esemple,  după. acest  manuscnp 

,No.  16.  Filip  apostol  zice  :  omule,  ce  ai  gândit,  ^l 


.,gnz^=b,G00glc 


ROATA  IL'I  3OL0M0W  525 

laşi  de  acel  lucru,  c&-ţl  va  fi  rău,  şi  departe  şi  în 
ile  nu  mei^i,  eă  nu-ţi  va  fi  bine  şi  vel  avea  nevoi  şi 

■ea. 

3  No.  17.  lliea  propoeu  zice  :  omule,  de  ce  te  aparii, 
ii  te  teme,  că  te  va  scoate  D-zeu  de  la  oamenit  cel 
iî,  numf^  pre  D-zet)  să-ţt  pul  toată  nădejdea  ta. 

,No.  37,  Arhanghel  Mihail  zice  :  omule,  fePeşti-te  de 
iu,  şi  ce  al  găudit  să  faci  mal  aşteaptă,  că  rău  iţi 
pune. 

,No.  56.  Sfântul  proroc  zice  :  omule,  ce  vel  să  faci 
;  laşi,  că  mult  râu  vel  petrece.' 

Ne  ^jung  aceste  puţine  esemple,  pentru  a  demonstra 
irudirea  cea  strânsă,  ce  esistă  intre  acest  manuscript 

.Cartea  de  ghicire  a  împăratului  Solomon.* 

Rybnikoff  a  publicat  i)  un  text  cam  analog  rusesc, 
ib  titlul  de  .preziceri.' 

Un  alt  esemplu  de  oracol  ae  află  în  acelaşi  raa- 
uscript  intitulat ; 

.Arătare  pentru  lucrurile  ce  va  gândi  omul  să  facă  şi 
a  cere  de  la  Dumnezeu  eu  toată  inima,  prin  aruncare 
■■  trîl  oasi,  pre  care  să  cuprind  acestî  numiri :  6,  5,  4, 
i,  2,  1,  şi  ori  cine  va  vre  să  caute  pentru  ori  ce  pri- 
cină, să'şl  iacă  cruce  şi  să  facă  trei  metanii,  gândind 
n  gândul  său  ce  va  pofti*.  Precum  se  vede,  un  fel  de 
iracul  prin  sorţi. 

Răspunsurile  sânt  aranjate  aci  după  combinarea  celor 
1  numere  de  pe  cele  trei  ,oasi*  aşa  d.  e. 

.6.  6,  6.  ,Au  mersili  stelile,  Iară  soarile  s'afi  întu- 
necat şi  pe  urmă  s'ai)  făcut  lumină  şi  sănin.  Zice  îm- 

')  P^sni  voi,  IV  pag.  24S~2b(L 


.,gnz^=b,G00gIe 


526  LITERiTDHA  POPULABi  ROMANA 

paratul  şi  proorocul  David :  mântueşte-mă  doamne  de 
omul  vicllan.  Aşydire  şi  tu  omule,  te  va  izbăvi  Dumne- 
zeO  de  tot  răul  şi  va  fi  bine  ţie,  că  bun  lucru  eşti  gftn- 
dul  Iftd,* 

,6.  6.  2.  Intinde-ţr  mâna  ta  spre  săraci  şi  te  roagă  lui 
DumnezeQ  cu  dreptate.  Zice  împăratul  David :  bucu- 
raţi-vă  în  Domnul.  Aşijdire  şi  tu  omule  te  vil  bucura 
de  ce  găndeştl.' 

,6,  5.  1.  Acest  lucru  poţi  să-la  scoţila  cale  numai 
cu  ostinlală  multă,  ce  te  roagă  lui  DumnezeQ  cu  drep- 
tate şi  cu  laudă,  că  vil  avea  ceea  ce  gftndeştl,  şi  '^f  "a 
fi  ţie  bine  şi  bucuria  cu  bun  lucru  eşti.* 


Un  oracol  obicinuit  la  toate  popoarele ,  cari  art 
vre-o  carte,  pe  cari  o  ţin  mal  presus  de  toate  cele-lalte 
este,  de  a  deschide  acea  carte  pe  neaştepteptate,  si 
pasaglul  acela,  pe  care  cad  ochii  mal  înlâift.  acela  este 
răspunsul  la  gândul  cu  care  s'a  deschis  carlea.  La 
Grecii  era  Homer,  la  Romanii,  Virgilifi,  la  popoarele 
creştine  Biblia,  cartea,  care  se  deschide  şi  care  ţine  lo- 
cul .oracolului,'  '  O 

Dar  pe  lăngă  deschiderea  simplă  cu  mâna,  se  mtu 
deschide  acea  carte  cu  o  sală  saâ  cu«n  ac,  şi  unde  ni- 
merea sula,  acolo  era  şi  răspunsul. 

Noi  posedăm  in  biblioteca  noastră  o  mică  cărticică 
(ărft  locu!  şi  anul  de  tipar,  dar  după  caracterul  literelor 
desigur  din  secolul  trecut,  făcută  într'un  mod  foarte 

•)  V.  P,  Castel  loc.  cit.  pag.  27i;  Wuttke,  Deutscher  Volkaaber- 
glaub«  Bd,  2-a  Berlin  1869  p.  127  §  349. 


bf  Google 


OGLINDA  NOBOCBLTJl 

dibace.  Este  o  cărticică  mică  în  64'  întitulată  ^A  : 
roculuî  şi  a  nenorocului  Oglindă  pentru  răsfăţul  Iu 
torilor  de  petrecanie,  tălmăcită  după  livahA/ranţozea 
tipărită  acuma. . 

Acest  pretins  original  francez,  este  desigur  un  or 
nai  fictiv ;  căci  această  cârticică  e  concepută  şi  fâe 
de  un  meşter  in  limba  română.  Introducerea  rimată 
spune  scopul  acestei  cărticele  : 

.  Aşteptănd  norocul 
în  toate  zilele, 
el  vine  ca  racul 
dea  Indărătile. 
Iară  nenorocul 
se  culcă  şi  scoală 
cu  noi  in  tot  ceasul, 
o  rujină  goală. 
Vremea  rea  aduce 
prea  multe  cu  sine 
greutăţi  necazuri 
de  partea  de  bine. 
Singură  nădejdea 
'ţî  mal  dă  picioare 
ca  să  m^  ispiteşti 
cale  viitoare. 
Aşa  dar  deschideţi 
cu  putere  mică, 
această  de  noroc 
crudă  eărtieică. 
Să  vedeţi  ce  noroc 
văf      " 


.,gnz^=b,G00gIe 


528       IITEBATUBA  POPDLAKĂ  BOMÂMl 

după  întâmplare 
ce  noroc  găceaşte  ? 
Deschideţi  cu  sula 
saii  măcar  cu  acul 
unde  va  nimeri 
ca  peatecvl  sacul. 
Acolo  se  cetiţi 
slova  oarea  vine 
§i  vă  va  arăta 
un  rău  saâ  un  bine.' 

Răspunsurile  ce  urmează,  sănt  aranjate  după  alfabet, 
ast-fel  ea  fie-care  pagină  coprinde  toate  răspunsurile 
ce  încep  cu  aceeaşi  literă  şi  toate  rândurile  de  pe  ace- 
eaşi psgină,  staft  în  legătură  între  dânsele.  d.  e,  ; 

Zânele  purta 
Zămislirea  ta. 
Zodiea  purtând 
Zisu'ţl  afl  ursând  : 
Zestri  mari  bogate 
Zile  'ndeiungate. 
Zămislirea  bună 
Zilelor  cunună, 
Zic  ursitorile: 
Zile  ca  florile, 
Zic  să  'ţi  înflorească 
Zestrile  să  'ţ[  crească. 
Zâna  zice,' 

Ne  ajunge  acest  esemplu  şi  trecem  la  :  Vechiul  şi 
noul  pentru  tot  deauna  ghicitor  după  Martin  Zadeca 


bf  Google 


' BILETE   DE  PLAC'SCA  529 

tâtrnăcit  de  acela,  a  cărui  nume  şi  porecle  alcătueşte 
unnătoarele  numere:  (811){5b6)  (349)!  .tipărit  în  o- 
raşul  lumiî'  la  1836.  O  carte  foarte  voluminoasă,  tra- 
dusă după  una  rusească,  tipărită  la  Moscva  1805. 
Apoi  pomenim,  Ghicire  prin  lucrare  filosofică  şi  astro- 
logică  ...  tradusă  de  A.  G  L  (esviodax)  Bucureşti  1861, 
după  literile  alfabetului,  socotite  ea  numere,  împreu- 
na cu  deslegări  depre  tăbliţe  eu  20  numere.  Mal 
este  apoî:  .Ghicirea  cu  cărţile  tradusă  din  limba  ru- 
sească de  28—29.*'  Bucuresci  1842. 

Altă  carte  este:  .Oracolul  modern,  sati Cartea  viito- 
rului, care  spune  fie-căruia  ce  i  se  va  întâmpla.*  Buc. 
1876,  mal  mult  safl  m£d  puţin  identică  cu  următoarea: 
.Cartea  Norocului  saft  gura  viitorului.  Carte  ce  spune 
lîe-eăruia  ce  are  să  î  se  întâmple.  "Bucur.  1878,  care 
coprinde  90  de  întrebări,  şi  la  fie-eare  întrebare  sânt 
câte  15  răspunsuri.  Atât  această  carte,  cât  şi  .Ghici- 
torul secsului  frumos  safl  Norocul  în  Casă.  "Bucureşti 
1870'  sânt  traduceri  după  originale  franceze ;  şi  aci 
aranjarea  este  mai  aceeaşi  ca  în  cartea  precedentă. 
Mal  pomenim  în  siărşit  un  oracol,  care,  stă  5n  strânsă 
legătură  cu  obiceiurile  de  anu  noO,  şi  adică  :  Biletele 
de  plăcintă,  în  cari  se  învăleşte  plăcinta  de  anu  noii, 
.şi  după  mâncare  se  tae  hârtia  aceea,  în  biletele  din  cari 
se  compune,  si  fie-care  trage  câte  un  bilet,  pe  care  se 
află  scris  un  fel  de  oracol  pentru  noul  an  ce  începe, 
saa  o  caraterisare  ironică ,  ce  se  aplică  aceluia 
ee  trage  biletul.  Aceste  bilete  se  schimbă  din  an  în  an, 
ba  chiar  în  acelaşi  an  circulă  diferite  texte.  Pe  lângă 
unele  bilete  stereolipe,  mai  coprinde  şi  alte  deosebite; 
ori!  cine  ştie  să  rimeze  saO  crede  că  ştie  să  rimeze,  gă- 

âuttr.  Iii,  pop.  Bom.  84 


.,gnz^=b,G00gIc 


530  LITEEiTKRA  POPULABĂ  BOiasi 

seşte  aci  locul  cel  nimerit  de  publicare,  căci  fie-eare 

bilet  cată  să,  fie  rimat;  cel  mal  scurteate  Ae  2  r&nâori. 

Dăm  aci  câte-va  esemple  după  biletele  din  anul  acesta: 

.Fericirea  î\î  va  face  partea  sa  pe  viitor 

De  te  vel  lăsa  de  lene  şi  veî  fi  mal  muncitor,  * 

.Anul  nou  să-ţl  dea  ţie 

Noroc  mult  şi  bucurie.* 

,Ai  sufletul  de  geanabet, 

Eşti  înbrăcat  ca  un  clapcăn 

Şi  at  pretenţii  get  beget 

Să  te  iăleştt  că  eştt  Român" 

.Când  te  ţii  de  sărăcie 

Lasă-te  de  fudulie.' 

.Iar  prostul  cel  mal  prost 

E  cel  ce  are  rost 

Când  spune  la  prostit, 

Şi  la  gogomanii.' 

.Unde  te  duci  şi  unde  te  'ntorci, 

Toate  pungile  le  storel,' 

.Amice  saQ  amică,  în  anul  viitor 

Pe  capu-ţî  fericirea  se  va  opri  din  sbor.  * 

,Ai  de  soaţă  calicia 

Şi  de  mireasă  prostia' 

,Că  te-i  însura  Taăete,  aoaţă  stâpăn'o  sâ-^i  fie. 

Fiind-că  zestre  mare  cauţi,  îar  nu  o  bună  soţie.' 

,De  vel  să  fi  prea  fericit 

Nu  fi  atât  de  cumplit; 

Fă  bine  celor  ce'n  lipsă  sânt, 

Căci  cine  ajută  nenorocirea 

Căştigă'n  ceruri  fericirea 

Şi  nemurirea  jos  pe  pământ," 


FIZIOGUE  5:11 

Afară  de  aceslea  mal  pomenim  .Curioznicâ  şi  ia- 
■seurtă  arătare  eelor  ce  lubescfi  a  cerca  vrednice  invătă- 
turî  din  Fizîognomie,  tălmăcită  dupe  limba  nemţească  ' 
în  cea  rusească,  cum  şi  pe  limba  adastă  moldovenească 
de  popa  Mihal  StrUheţchi  Blxarli  din  Mitropolia  laşîd- 
luTl785'. 

Această  carte  stă  asemenea  in  legătm-ă  ca  cărţile  de 
■oracol,  sus  analizate.  Dar  are  de  scop  de  a  cunoaşte 
firea  omenească ,  nu  după  intâmplărî  esterne,  ci  chiar 
după  forma  ce  au  incheeturile  şi  membrele  tniputuî. 

Nnmal  un  esemplu  care  desluşeşte  coprinaul  acesteî 
cărtt  : 

,  Pentru  metoposcopie  sau  liniile  ce  sânt  pe  frunte  : 

1)  Cuvântă  metoposcopie  îasle  aşezaţii  din  cuvin- 
tele ce^egreceşU  metopon(lobfl)  sau  frunte  şi  (acopia) 
socotinţă  şi  însemnează  fruntea,  ţinerea  minţii,  osebita 
gâsindu-să  leniile  pe  frunte. 

2)  Obicinuite  săntfl  leniî  pe  frunte,  patru  lungi  de 
la  tâmpla  cea  dinlâl  până  la  tâmpla  stăngă,  şi  trei 
pe  deasupra  fieşte  căruia  oehiii  şi  între  sprânceane, 
sau  una  pe  deasupra  nasului. 

3)  Cea  deasupra  şi  lungă  lenie  a  Iul  Jupiterii ;  al 
treilea  lenie,  care  taste  obicinuiţii  tocma  la  mijlocula 
frunţii,  îaste  a  lui  Marş*  etc.  şi  aşa  ma!  departe  pentru 
cele  alte  4  planete. 

5)  De  vor  fi  aceaste  leniî  lungî  dreaple,  nerupte,  nieî 
pişcate,  nici  smintite  cu  vre-o  pleamă,  sau  cu  negelil ; 
însemnează  eale  plecata  la  ceale  următoare  lucruri, 
şi  norociri  la  oameni  ca  aceştie  şi  la  lucrurile  lortl. 

12)  Luna  :  arată  călătorie  pe  apă  şi  pe  uscatQ,  în- 
demnare, tocmială  cu  vinii,  şi  eu  beare,  soli,  ohotnici,. 


.,gnz^=b,G00gIe 


LITERATURA  POPDLABi  HOMÂNA 


gazde,  oament  proşti,  vestitori  şi  muerî,  aş^derea  şi 
văduve'  ete.  Ast-fel,  se  descrie  caracteral  omului 
Tii  cele  42  de  capitole,  care  sftnt  împărţite  apoi  in  pa- 
ragrafe deosebite,  după  fie-eare  semn  ce  se  observă  pe 
lîe  care  membru. 

Aşa  avem  deci  in  această  .Fiziognomie*  şi  o  Hiro- 
mantie  şi  o  Frenologie  şi  in  fine  toate  acele  cârti  şi 
cărticele  mantice,  ce  irâesc  şi  ca  nişte  cărţi  deosebite. 
.Hiromandia  sau  ghicirea  pe  palmă',  s'a  tradus  din- 
tr'o  carte  nemţească  din  anul  1799  şi  s'a  tipărit  la 
1836  ed.  2-a  1856.  .Fizionomia'  Mal  conţine  apoi  şi 
esplicareanoiţelor  pe  unghie,  tipărite  foarte  des,  afaiă 
de  aceea,  la  un  loc  eu  Trepetnicul.  Apoî  urmează  în 
j,Fiziognomia'  inşirarea  semnelor  ce  se  arată  înaintea 
morţii  şi  dacă  bolnavul  se  va  vindeca  sau  nu.  Acest 
capitol  face  deja  parte  din  doftorii  unde  vom  reveni 
asupra  luî. 

Cărţi  de  visuri 

Din  anticitate  încă  se  considera  visul,  ce  se  arată  o- 
mului  în  tăcerea  nopţii,  ca  o  proorocie  tainică,  prin 
care  se  vesteşte  omului  ceea  ce  i  se  va  întâmpla.  Bi- 
blia deja  coprinde  mat  multe  visuri  profetice,  Valerius 
Maximus  a  cules  o  sumă  de  visuri,  de  la  Greci  şi  Latini. 
La  Grecii  s'au  născut  de  timpuriu  tălcuitorf  şi  prin  ur- 
mare .căr^  de  visuri*.  Artemidorascris  cea  mal  veche 
.carte  de  visuri'  sub  titlul  de  :  .Oneiroeritica*')  care 
s'a  Iradus  de  nenumărate  ori  în  mal  toate  limbile  Eu- 
ropei, care  s'a  prefăcut  şi  s'a  preschimbat  şi  a  dat 

';  ecl.  lieiff  2  voii.  Leipui^  1800. 


bv  Google 


CĂRŢI  DE  YISCBI  ,  5S3 

naştere  direct  sau  indirect  ia  cărţile  de  visuri,  râa- 
păndile  prin  toată  Kuropa. 

Noi  trecem  peste  această  literatură  şi  peste  încercă- 
rile multipleîce  s'afl  Făcut  dea  espliea  visurile  în  dife- 
ritele modurî  filosofice,  teosofice  şi  mantice  şi  ne  măr- 
ginim la  cărţile  de  visuri  române. 

Lesviodax,  care  are  pentru  această  întreagă  parte 
a  Kteraturei  populare,  aceeaşi  valoare,  ca  Anton  Păun 
pentru  literatura  estetică  şi  etică,  începe  şi  aci  şirul 
cărţilor  române,  căcî  el  traduce  şi  publică  cei  d'ântăi 
.Tălcuirea  visurilor*  la  1836,  care  se  repetă  la  1.845. 
1847  cu  chipuri  etc.  apoi  maîmultsaQ  mai  puţin  schim- 
bata, 1853-1858  1866  etc.  Tălcuirea  visurilor  s'a  tra- 
dus după  o  carte  rusească  tipărita  la  Moscova  1805. 

Altă  carte  de  visuri  este  aceea  atrihuită  lui :  Aegi- 
^ns  călugămi,  care  s'a  tradus  din  limba  .egipteană' 
şi  s'a  tipărit  în  Galaţî  la  1875. 

.Tălcuirea  viselor*  după  Mărie  Anna  Lenormand 
este  titlul  unei  alte  cărţi  ed.  3-a  Bueareştî  1876.  La 
Craiova  s'a  tipărit  1880  o  carte  de  visuri  şi  la  1880 
înBucureştI:  .cartea  de  vise  perso-egipteană.'  .Cheia 
viselor*  ce  s'a  publicat  în  Galaţi,  compilată  .după  3 
autori  francezi*  de  T.  N.  se  deosibeşte  printr'aceea  de 
toate  cele  alte  cărţi  de  vise,  că^'a  mai  adăugat  şi  nu- 
merele de  loterie. 

Insfftrşit  mai  pomenim.  Carte  de  visuri  eu  un  ada- 
us de  esplicarea Planetelor',  sau  .EsplieaţiunI  asupra 
■viselor traduse  după  mtd  mulţî autori*.  Bucureaci  1881 

La  1877  s'a  mal  publicat  o  carte  de  visuri  alăturea 
cu  un  Co/e«dar  întitulai  .Calendarul  pentru  esplica- 
rea viselor'  care  Calendar  mai  conţine  .Pentru  fisi- 


.,gnz^=b,G00gIe 


534  MTERITOKA  FOFULARH  ROMASJ  

ognomie*  apoi  .Oroscopie"  saiS  zodiile  .Trepetnicul* 
şi  .zilele  fericite  şi  nefericite,' 

Mal  toate  aceste  eărti  de  visurti  sânt  aranjate  în  mod 
alfabetic,  lată  aci  cftte-va  esemple  din  aceste  Dulităiî 
fantastice  : 

Maî  întâlu  unele  dm  .Tâlcuirea  visărilor*  de  la 
1836  şi  apoî  din  acel  al  Iui  Aegidîus  :tradus  din  limba 
egipteană. 

,Adunare  de  nuntă  de  vel  visa  că  facî,  însemnează 
vre  o  zăticnire,  sau  că  vel  pîerde  un  bun  şi  adevărat 
prietin. 

Albim  zburând  asupră-ţî  de  vel  visa,  însemnează 
biruinţă  asupra  vr^maşulid. 

Anteriu  de  veî  vedea  in  vis,  însemnează  statornicia 
muerii. 

Arme  de  veî  visa  că  al,  însemnează  cinste. 

Busion  de  vel  visa  că  rupi,  arată  vre  o  prefacere. 

Capete  doă  de  veî  visa  că  aî,  te  arată  (Â  eştî  om 
cu  bune  purtări. 

Coarne  de  te  veîvisacăal,  însemnează  îndrăzneală. 

Nasifl  pierzăndu-1  de  te  vel  visa,  însemnează  pa- 
gubă' etc. 

,Ac  de  veî  visa  că  primeşti  present,  însemnează 
grijă  în  afaceri  de  inimă 

Albie  visând  :  veî  priiini  o  visită  neplăcută. 

Albine  văzând  în  vis  însemnează  :  afaceri  bune. 

Amanet  vidând  că  primeşti :  cliromonie*  etc. 

Cărţi  de  vi.«nrl  manuKcri.se  n'am  găsit  pftnă  acuma. 


bf  Google 


DOFTORII 

Fe  lăagă  câutarea  norocului  mal  interesa  pe  omul 
de  a  '^  căuta  sănătatea,  fie  că  vedea  el  cauza  boalet 
!n  duhuri  necurate,  He  căconsidera  neorănduiala  iua- 
mestecul  celor  patru  stihii  fundamentale  ca  o  cauză  a 
b 'oalei,  in  ori  ce  caz,  căuta  a  se  tămădui  prin  puterile 
alnice  lecuitoare,  ce  se  află  în  natură. 

Nu  este  locul  aci  a  face  istoria  mediciuel  po- 
pulare şi  de  a  căuta  ^materia  medica'  a  poporului  ; 
noi  nemărginm  a  constata  că,  întocmai  precum  se  a- 
flaa  ast-fel  de  cărţi  de  doftorie  la  toate  popoarele,  tot 
ast-fel  posedăm  şi  noi  o  sumă  de  manuscripte  şi  cărţi 
de  doftorii  populare. 

Textul  cel  mal  vechia  se  află  într'un  Calendar  ma- 
nuscript din  Biblioteca  Centrală  din  Bucureşti  scria  Ia 
1784  care  e  tradus  din  rusele.  ^)  Acest  Calendar  co- 
prinde 110  recepte,  18  doftorii  de  caî,  7  recepte  de 
.Vemiesurl*  şi  alte  de  tot  felul,  adică  de  clelurî,  Tut- 
ce,  de  purice,  stupi  şi  pavlid  sai)  povidlă  din  vişine. 

')  Manuscript  No.  19. 


.,gnz^=b,G00gIc 


536  LITERATURA  PQPL'LĂRi  ROWAKA 

Noi  avem  deci  aci  şi  doftorii  şi  o  carte  de  bucate.  In 
treacăt  observăm  că  posedăm  noi  o  carte  de  bucate 
romană  scrisă  la  1749  din  care  dăm  estracte  In 
.Chrestomatia'.  Aproape  contimporane  cu  acest  ca- 
lendar sânt  apoi  ,Doftoriile'  din  sbornicul  nostru 
din  1784,  cari  Insă  nu  sănt  toate  de  o  mână,,  ci  unele 
mal  vechi,  altele  mal  noi. 

Al  treQea  manuscript  este  acei  al  d-lul  Ar.  Densu- 
şianu,  din  care  am  citat  până  acuma  mal  multe  colinde 
şi  care  este  de  pe  la  începutul  secolului  nostru. 

Manuscriptul  Academiei  de  la  1799  conţine')  aseme- 
nea o  sumă  însemnată  de  doftorii. 

Aceste  doftorii  conţinute  in  manuscripte,  sânt  în  cea 
mal  mare  parte  leacuri  terapeutice  şi  taumaturgiee ; 
sânt  adesea  şi  leacuri  însoţite  de  ceremonii  simboHce  şi 
stafl  ast-fel  în  legătură  cu  descântecele  şi  cu  literatura 
populară  religioasă,.  NumaJ  una  safl  două  esemple  spre 
caracterisare,  scoase  din  manuscriptul  acesta  din  urmă, 
care  este  cel  mai  bogat  în  ast-fel  de  doftorii. 

Oe  buba  vănătă. 
.Postav  roş  să-larzl,să-l  faci  scrum,  şi  să  pul  miere 
şi  albuşi  de  ouă,  şi  le  amestecă  toate  la  un  loc  şi  pune 
Ia  bubă  * 

De  durere  de  mgloe  ^) 
,Să  cauţi  untură  de  şarpe  galben  şi  să  amesteci  eu 
rachiQ  şi  să  ungă  rachiul  acela  pe  lângă  foc,  pană  de 
oooă  ort.  • 

'J  pag-  51-C9 
•)  p,  59 


bf  Google 


De  orbiclune.  "■) 
.Bă.  'şl  rază  unghiile  ace)  bolaav  şi  să  le  pue,  adică 
■unghiile  înlr'o  lingură,  şi  cu  ţaţă  de  fată  să  bage  în  ochi.  * 

Detălnitură^) 
Hîer  de  găsit,  să-l  arzî  in  foc  şi  să  pui  apă  într'ua 
vas  şi  să  bagî  herul  arsa,  şi  trei  cărbuni  vil  !a  apă  ne- 
începută, şi  să  guste  acel  bolnav  de  trei  ori,  şi  să  âe 
spele  pe  trup ;  şi  apă  ce  va  mal  rămănea,  să  o  lepede 
pe  un  drum,  că  1  va  trece.' 

De  acea  bubă. 

,Să  sapi  o  burueană  ce  se  chiamă  avr&measă  şi  să  o 
pisăzt,  şisă  o  facă  turtă  şi  să  o  pue  in  doaosau  trelrlUi- 
durî.* 

Se  maî  aHă  şi  doftorii  .pentru  îndrăcit*,  şi  .pen- 
tru furi,  ce-ţl  vel  bănui  de  dănşii*  ete. 

Se  Înţelege  că  maî  sânt  şi  alte  doftorii  populare 
d.  e: 

De  durere  de  cap  ') 
.Frunză  de  pelin  alb,  să-i  opăreştf  cu  oţăt  undezat(?) 
şi  leagă  la  cap/ 

Iar  de  tuşă  *) 
.Gutui  şi  zăhar  şi  piperti  să  bea  fiert  ca  vin  cald.' 

)}ilHd. 
*)  p»ff.  60. 
*)  p«g-  59. 


^=b,GoogIc 


LITFRATURA  POPULARA  BOMiSÂ 


De  tUS&.     ' 

,  Rădăcină  de  căpşună  cu  frunză,  e&  o  fierbi  cu  vin 
într'o  ulcea  nouă.  de  o  jumătate  oca  vin,  şi  să  bea  pe 
nemăncate  şi  dimineaţa  şi  seara. ' 

Ba  ce  e  mal  mult,  intre  doftorii  se  nomără  şi  între- 
barea : 

.Pentru  bolnav,  muri-va  au  trăi-va?')  la  care  se 
răspunde  în  modul  următorîu : 

,Să  mergi  către  dănsu!  şi  să  zieî  aşa  :  Doamne, 
Dumnezeu!  nostru!  iners-aî  in  CanaGaliliea  şi  al  făcut 
apa  vin,  şi  minune  aî  arătat  de  bolnav  cu  Lazăr ;  a- 
rată  şi  acum  cu  acest  rob,  trăi-va  ort  muri-va;  şi 
socoteşti,  de  să  va  întoarce  spre  dreapta  va  trăi.  Iar  de 
de  să  va  întoarce  spre  stângă  va  muri.' 

Alta  pentru  bolnav 

,Să  ei  puţinei  aluat,  să  atingi  pă  trup  pă  lasubţiori 
şi  pă  inimă  pă  la  bolnav,  apoi  să-1  arunci  la  un  căine 
şi  de-I  va  manca  nu  va  muri.  Iar  de  nu-1  va  m&nca  va 
muri.' 

Noî  am  comunicat  acest  din  urmă  mod  de  a  cu- 
noaşte, dacă  bolnavul  va  trăi  aatt  va  muri,  fiind  că  se 
regăseşte  în  .Fiziognomia'  tratată  mal  su3,  cu  singura 
deosebire  că  in  acesta  se  treacă  Jruntea  bolnavului. 
Iar  nu  subţiorii  saQ  inima.  Asl-fel  avem  acelt^I  prog- 
nostic, ajuns  în  literatura  romană  prin  două  căi  deose- 
bite :  unul  prin  traducerea  unul  original  german,  prin 
intermediar  rusesc,  şi  altul  de  sigur  deprovenienţa  slavă 
de  sud.  Fără  îndoială  corespund  „Doftoriile'  noastre 
mfO:  mult  .'jau  malpuţin  ,Iiecebnicilor*  slavice,  cari  au 


bf  Google 


fost  de  timpuriu  traduse  în  limba  română,  împreună 
cu  cele  alte  părţi  apocrife  ale  sbornicelor  slavone,  cu 
cari  se  aflu  mal  tot  de  auna  împreunate.  NovacovicI  a 
publicat  estracte  din  diferite  liecebnice  slavone,  ') 

Ajungând  la  noi,  tocmai  această  partea  fost  mal  mult 
modificată,  căol  fie-eare  copist  a  maî  adăugat  rezultatele 
pretinselor  esperienţeale  cunoscuţilor  şi  prietinilor  săi, 
şi  de  aci  se  esplică  asemenea,  diversitatea  cea  mare  în-  • 
tre  diferitele  texte,  şi  mulţimea  leacurilor  recomandate 
pentru  una  şi  aceeaşi  boală. 

Interesant  ar  fi,  de  a  strănge  toate  aceste  texte  la  un 
loc,  a  ie  studia  intr'un  mod  comparativ  şi  a  le  reduce 
Intru  cât  se  poate,  la  protofipele  slavone  sau  occiden- 
tale şi  în  sfârşit  la  cele  greceşti  medicale,  eşite  din 
şcolile  It^  Hipocrat  şi  Galen. 

Din  manuscriptul  nostru  de  la  1784  comunicăm 
aci  o  singură  doftorie,  importantă  printr'aceea,  că  ne 
arată  cum  că  a  intrat  în  popor  legenda  despre 
somnul  cel  lung  al  lui  Avemeleh,  studiat  de  noi 
mai  sus. 

Omul  ce  nu  poali  dormi.  ^) 

,Să  serii  într'o  cărămidă  vechi,  de  la  biserică,  de 
unde  se  închină  preotul,  şi  să  scrii  aceste  cuvinte : 
Sfântul  Diimnezău!  cel  ce  e^  dat  somnul  lui  Adam 
în  raî,  ji  lui  Ăvemeileh  la  Parminon  70  ani,  şi  celor 
trei  cueoni,  ce  au  adormit  370  anî,  fă  somnu,  doamni. 
şi  cu  acestu  omu.  Şi  cărămida  să  o  puT  la  căpătâi.* 

Darnoi  mai  posedăm  afarădemanuscnpte  încă  şi  edi- 

,)  Primeri  ele.  pag.  5M-510 


.,gnz^=b,G00gIe 


5J0 tITERATURA  POPLT.AIlA  RQMAN* 

f.iiinî  tipărite  de  doftorii,  dintre  cari  cea  mal  veche 
este  cea  intitulată.  .Invâţâtiu'â  pentru  multe  meşte- 
şuguri, tradusă  din  leşeşte  de  către  Gavril  Vineţchi  şi 
tipărită  la  1806.*  Cftt  de  mare  preţ  s'a  pus  pe  aceste 
»Invăţăturî*  ne  dovedeşte  faptul  că  posedăm  not  o 
copie  manuscriptă  ce  s'a  făcut  Ia  1816  după  tipar. 
A  doua  ediţiune  amplificată  s'a  făcut  la  1624.  Aceste 
învăţături  nu  sftnt  Insă  toate  relative  la  boale,  ci  sânt 
şi  învăţături  de  economia  casnică,  învăţături  pentru 
boale  Ia  cai  etc.  şi  -se  apropie  aj^t-fel  oareşl-cum  de 
caracterul  compilaţiunet  din  Calendarul  manuscris  de 
la  1784.  Doftorii  pentru  om  sânt  în  special  numerile 
45—93  ediţia  1-a  şi  No.  52—102  ed.2-a;  numerile 
precedente  şi  cele  ce  Ie  urmează  sânt,  precum  să 
numesc  în  calendare,  :  .curioznice  aflări'  privitoare 
la  economia  casei. 

Iată  câte-va  esemple  : 

.No.  46.  Pentru  arsuri  sau  brftncă. 

Să  lai  săpun  şi  inimă  de  rădiche,  să  frecî  locul  cel 
bolnav. 

,Să  lai  sănge  de  epure  şi  rachiu,  să  ungtiocu  cel 
bolnav. 

.Muştar  alb,  pisat  mărunt  cu  lapte  dulce,  să  speU 
locul  acela.' 

.No,  48  Penrm  durere  de  ofiil. 

.  Să  tal  de  la  spiţărie  zeamă  de  helidoniea,  adică  bu- 
rueana  rftndurelit  şi  cu  zeama  aceea  să  speli  ochii. 

.Chia^  de  edâ  să'Iii  bel  şi  cu  zeamă  de  Ţilidonie, 
să  te  un^  pă  lângă  gătî). 

.Chiag  de  edti  să'lQ  pui  pă  focO,  şi  să  şăd  cu  ochii 
să  te  abureşti. 


bf  Google 


DOFTORII  Hi 

, Să  pisezi  ceapă,  să  amestidl  cu  miere,  săpici  în  ochi. 

,Sâ  pisezi  peUiiâ  s&  fad  blastorti  şi  noaptea  să  pul 
!a  ochi. 

.Coaje  de  pepene  galbenQ,  să'la  pisezi  să  pul  la 
tâmple,  şi  puind  pS,  o  cârpă  să  pul  la  ochi.* ' 

,54.  Pentru  durere  de  eapQ. 

,  Rută  cu  untâ  de  rozmarinii,  să  îaT  şi  să  pisezi,  să 
amestesi  cu  oţet,  să  faci  blastorfl,  să  pul  la  capă. 

.Năramzăeă  tal  ca  talerul  şi  să  pvî  cafea  pisată  pe 
deasupra,  şi  să  faci  trei  blastori :  2  să  pul  Ia  tâmple 
şi  una  ia  frunte  şi  vei  vedea  folosii. 

,Iar  negăsindă  năramză  să  faci  de  gulie  şi  cu  cafea. 

,  Albuş  de  ou  cu  lapte  de  f^meae  şi  until  de  lemn, 
să  pul  la  frunte. 

.RumUanec  adică  muşăteld  de  la  spiţărie,  să'l  lierbi, 
să  oblojeşti  capul.* 

Din  spuneri  pentru  economia  casnică  mal  dăm  şi  aci 
câte-va  esemple,  pentru  caracterizarea  lor. 

,105  l'entru  vinfl  să  nu  să  strice  şi  de  se  va  strica 
poate  ca  să-ia  dreagă. 

.Limpezeala  vinului,  cândă  vel  vrea  să'lfi  limpe- 
zeşti, să  îaî  o  cinzeacă  de  oţet  de  vinO  şi  să~l  arunci 
in  butie  şi  să  va  limpezi  vinulă. 

,&ă  I^  şaoa  de  la  cald  asudată,  ori  pătura  de  subt 
şa,  numai  să  fie  asudată,  încă  fiind  caldă  să  o  pul  pă 
vrana  buţii,  şi  să  va  limpezi  vinulft. 

149.  Pentru  oî  sau  vite  mărunte  s^u  Ie  strice  lupu. 

, Să  lai  came  de  lupă,  s'omdt  în  apă  şi  cu  acea  apă 
o  dată  sau  de  doao  ori  să  speli  vitele  la  gatfl  şi  ia  spi- 
nare. Acest  sicret  s'ait  cercat  de  un  filosof  de  la  Da- 
niea.'  ele. 


.,gnz^=b,G00gIc 


S(2  LITEEATURA  POPDLARi  BOHÂNi 

Tot  de  acelaşi  calibru,  insă  diferit  oareşf-cum  in 
privinţa  doftorielor  este  cartea:  .Dohtor  de  casă,  cu- 
lese din  mal  multe  eârţî,  pentru  folosul  obştesc  de  un 
îubitor  de  binele  omenirii,  tipărit  la  1846.'  Precum 
zice  insuşi  autorul: 

.Că  cele  ce  sânt  scrise  aice,  nu  sânf  adunate  du- 
prin  gura  babelor  —  de  şi  ele  o  să-şl  cunoască  multe 
bunienl  de  ale  lor  —  ci  sânt  culese  şi  alese  duphn 
cărţi  dohtoriceşti,  cunoscute  de  bune  şi  cercate  de  ma! 
mulţi  pătimaşi  cu  folos." 

Dohtoriilede  aci  s&nt  asemenea  şi  .pentru  lucruri 
din  casă,'  .pentru  vinuri,'  .pentru  cai'  etc 

Doftorii  de  tot  Jelui  s'au  publicat  in  .Septămăna ')' 
a  căror  valoare  ştiinţifică  este  aceeaşi,  ca  a  doftorie- 
lor  cercetate  pană  acuma. 

.Medicina  practică'  a  lui  Oionisie  Piru  Tesalia- 
nul,  tradusă  româneşte  de  D.  Cornea*)  conţine  în  voi. 
II  o  sumă  de  reţete  şi  doftori,  cari  se  aseamănă  cu 
cele  usitate  până  azi  de  popor. 

In  sfârşit  mal  pomenim :  ,  Calendarul  descântece- 
lor, coprinzând  descântece  pentru  toate  boalele  in- 
terne, răni,  umOătutl,  bube,  scrinteU ;  o  mulţime  de 
mijloace  pentru  economia  casnică,  relativ  la  boalele 
vitelor,  la  semănături  etc.  Buc,  1882,*  Limba  în  care 
sânt  scrise  doftoriile  din  acest  calendar,  este  departe 
de  a  fi  populară,  şi  materia  medică,  este  puţin  este- 
tică; şi  ast-fel  pierde  o  parte  din  importanţa  ce  au  a- 
ceste  cărţi  de  medicină  populară ;  căci  alară  de  iro- 


bf  Google 


doftori!  543 

portanta  lor,  ca  nişte  cărţi  populare,  ele  mai  sânt  im- 
portante şi  prin  mulţimea  numirilor  române  de  plante 
«e  conţine. 

Pe  scoarţa  sbomieuluî  nostru  de  la  1779  se  află 
in  stărşit  fragmentul  uneî  doftorii,  care  se  regăseşte  pu- 
ţin schimbată  în  .Dohtorul  de  casă*  de  la  1846,  şi 
-eu  această  doftorie,  încheeăm  capitolul  doftorielor. 

Reţetă,  sufletească 

,Să  mal  adâogăm  aci  şi  următoarea  răţetS,  rân- 
duită de  dohtorul  spiritual,  tămăduitoare  pentru  toată 
patima  sufletească. 

,Să  ia  pătimaşul  de  la  spiţăria  Atotţiif orul :  cre- 
dinţă, răbdare,  frică  şi  nădejde  şi  să  le  piseze  pe  toate 
acestea  în  pioa  supunerit,  să  le  cearnă  cu  sita  con- 
ştiinţei, să  le  fiarbă  în  vasul  uitării,  să  le  raesUce  cu 
tingura  chibzuiril,  a&  le  strecoare  prin  pănza  rezonului, 
să  le  soariaă  cu  paharul  mulţmniriî. 

,Pe  urmă  să-şl  aştearnă  salteaoa  virtuţii  cu  cear- 
ceaful moralului,  şi  să  se  acopere  cu  plapoma  zmere- 
nieî,  avănd  perina  prevăzulul ;  şi  după  ce  va  scoate 
năduşala  răului  prin  nevoinţe,  aă  se  şteai^ă  eu  şer- 
vetul liniştirii,  şi  apoi  t&  se  îmbrace  cu  hainele  bunei 
vieţuiri,  şi  va  fi  sănătos.* 


.,gnz^=b,G00gIc 


CONCLUSIUNE    BASME 

Precum  se  revarsă  toate  râurile  intr'un  ocean  mare, 
care  le  înghite  pe  toate,  şi  se  hrăneşte  din  toate,  aşa 
se  revarsă  şi  toate  râurile  fantaziel  populare  intr'un 
singur  ocean  mare,  în  basmele^  în  cari  se  concentrează 
tot  ce  am  studiat  până  acuma;  şiast-tel  formează  bas- 
mele conclusiunea  naturală  a  acestei  căr^.  Prinlr'a- 
cest  mod  de  a  vedea  ne  deosebim  noi,  de  toţi  scru- 
tătorii moderni,  cari  s'aii  ocupat  cu  cercetarea  pro- 
fundă a  basmelor. 

Teoriile  principale  in  privinţa  origine!  basmelor,  sftnt 
două:  una  teoria  mitologică  reprezintatâ  prin  Grinim 
şi  scoală  luî,  şi  eea-raltâ  teoria  migraţiună  reprezin- 
tatâ prin  Benfey.  Cel  d'ăntăifl  vede  în  basmele,  remăşi- 
ţele  mitologiei  antice  a  fie-cărui  popor  şi  ast-fel 
figurile  din  basme  nu  sănt  alt-eeva,  decât  zei  traves- 
tiţi, şi  la  urma  urmelor  fenomene  personificate  ale  na- 
turel.   Din  acest  punct  de  vedere,  sânt  basmele  de  o- 


bf  Google 


origine  mult  malE  veche,  dec&t  creştiniamul,  şi  asemă- 
narea ce  esistă  înlre  basmele  diferitelor  popoare,  se 
esplică  prin  identitatea  de  id^  mitologice,  ce  se  admite 
de  către  şcoala  mitologică  la  toate  popoarele  indo-ger- 
manicei  ceea-ee  a  rămas  însă  până  astă-zî  nedovedit. 
Benfey  esplieă  din  potrivă,  atftt  originea  cât  şi  ase- 
'  mănarea  basmelor  între  dănsele,  prin  migraţiune ;  căci 
susţine  că  au  venit  din  Jndia  în  Europa  abiif  pe  la 
xecolul  al  X  si  erei  noastre,  împreuna  cu  celealte  cărţi 
populare,  pomenite  de  noî  în  partea  ăntăia. 

Noi  din  parte-ne  înclinăm  spre  teoria  migraţiun^, 
dovedită  pană  la  evidenţă,  pentru  o  parte  însemnată 
a  literaturel  populare  modeme.  Nu  admitem  însă  ter- 
menul pus  de  Benfey  şi  nici  nu  credem  că  afl  venit 
toate  In  forma  de  basme,  ci  noi  voim  să  dovedim,  că  o 
mare  parte  din  basmele  actuale,  dacă  nu  cea  maî  mare 
parte,  s'aă  desvoUat  din  novele  fi  povestiri,  pe  cart  po- 
porul cu  încetul  le-a  scbimbat  în  basme,  înzestrând  pe 
eroii  acelor  povestiri,  cu  trăsuri  fantastice  şi  cu  facul- 
tăţi supranaturele  luate,  saă  din  credinţele  veclil,  safl 
din  cercurile  literaturel  apocri/e  şi  romantice.    .. 

Greutatea  cea  mal  mare  în  cercetarea  analitică  a 
basmelor  constă  intru  aceea,  de  a  recunoaşte  pătura 
mitologică,  ce  se  presupune  ca  baza  sail  cel  puţin  ca 
o  cauză  principală  a  transformării  lor.  Aci  păcătueşte 
şcoala  mitologică,  care  vede  în  toate  numaî  mitoloffie, 
pe  când  cercetarea  istorică  ne  arată,  că  cea  mal  mare 
parte  din  aceste  elemente  pretinse  mitologice,  şi  prin 
urmare  foarte  vechi,  sănt  din  contra,  de  origine  lite- 
rară, şi  prin  urmare  relativ  foarte  «oî. 

In    cursul    cercetărilor    noastre,    na  o  dată    am 

«Mlv,  Vk  roi.  nm.  B9 


.,gnz^=b,GoogIe 


5« LITKRATDRA  POWn,ABA  ROttĂHi 

atras  atenţiunea  asupra  acestui  punct,  arătftnd  des 
originea  «itiral  basm,  iKToru!  eutftril  fignrf  sau' ele- 
ment din  basme  şi  cred&m  de  fţjuns  reamintirea  ace- 
lor observaţiunl,  pentru  a  recunoaşte  originea  literară 
a  unei  stttne  de  elemente  constitutive  ale  basmelor. 

De  alta  parte  asemănarea  cea  mare  şi  une-«rf  iden- 
titatea ce  esistă  între  basmele  tuturor  popoarelor,  ne 
dovedeşte  că  şi  fondul  acestor  basme,  departe  de  a  fi 
din  timpurile  preistorice,  mitologice,  este  din  contra 
asemenea  mult  mal  modern.  Câd  cucftt  un  elwnent 
comun  popoarelor  indo-germane  este  maî  vechia,  ca 
atâta  mal  mult  s'a  schimbat  şi  s'a  modiflcat!ntr'unmod 
aşa  de  radical,  în  cat  înrudirea  sa  la  acele  popoare  a 
trebuit  să  fie  descoperită  în  urma  de  cercet&rf  pro- 
funde, cum  ni-o  arată  bunioară  limbistioa.  Abia  dupi 
atâtea  secole  de  cercetări,  adeseori  curioase,  asupra 
relaţiunel  limbelor  între  dftnBele  a  reuşit  Bopp  în  se- 
colul nostru,  să  dovedească,  că  toate  limbile  Eun^ 
stail  In  străosă  legătură  cu  unele  limbi  orientale,  fi 
că  toate  sftnt  fiicele  uneia  şi  acelea^  limbi  primitiTe. 

La  basme  din  contra,  întocmai  ea  la  poveri,  istori- 
oare ^  snoave,  ne  ajunge  citirea  lor  în  diferite  litera- 
turi pentru  a  le  recunoaşte  imediat,  eu  deosebirea  nu- 
mai, că  aci  sftnt  într'o  haină  romftnă,  acolo  Intr'o  hai- 
nă germană,  dincolo  într'una  franceză  şi  aşa  mfd  de- 
parte. De  sineşi  detuni  se  impune  conclnziunea,  că  şi 
basmele  în  cea  ce  priveşte  fondul  lor  nu  poate  să  fe 
de  cftt  din  aceea^  epocă  ca  şi  poreştile,  istorioarele  ţi 
novelele,  şi  nici  de  cum  de  o  tuiticitate  aşa  de  mare. 
aau  chiar  dintr'o  epocă  mitică. 

Dacă  dovedim  deci  pentru  unele  basme  originea  tKf- 


bf  Google 


■v^istieăa/ondiilm  lor,tAnnQX  se  esplio&şi  asemănarea 
ior  la  diferite  popoare ;  căd,  In  acelari  mod  precum  au 
^UQS  cele-l'alte  poveşti  din  gnrS  in  gură  şi  din  litera- 
tară  !n  literatură,  tot  in  acela^  mod  şi  mai  in  aceeaşi 
vreme  au  venit  şi  acele  poveşU,  care  erau  mal  potri- 
vite cu  ăi^tosiţranea  fantastica  a  poporatuK. 

De  aceeaise  ageamănă  şi/ondvi  basmelor,  numai 
baina  le  deosibeşte.  Această  haină  iosăşi  nu  este  alt- 
ceva de  cftt  o  ţesătură  compusă  din  diferite  elemente 
literare,  ee  au  venit  din  diferite  păr^,  de  au  înrâurit 
asufffa  fantazidl  poporului.  Limba  de  altă  parte  cu  i- 
diotismele  şi  cu  particularitâţile  ei,  săvârşeşte  apoi 
actul  de  asimilare. 

Cercetând  basmele  din  acest  punct  de  vedere,  ve- 
dem, că  acea  asemănare  este  o  asemănare  concen- 
trică, adică  luând  de  esemplu  im  basm  român,  vedem 
că  se  aseam&aă  m^  mult,  cu  acel  al  popoarelor  in- 
vecinate,  cu  caii  stă: poporul  nostru  intr'un  vednic 
schimb  mutual,  şi'  că  acea  asemănare  scade  cu  atăt 
m^  mult,  cn  cât  tnaint&m  Ia  poporele  mal  depărtate. 

Noi  ne  mărginim  deci  aci  a  căuta  Ia  unu  sau  la 
două  eeemple  din  literatura  noastră  română  originea 
literară  a  fondului  lor. 

înainte  Insă  de  a  intra  In  cercetarea  basmelor  să 
aruncăm  o  scurtă  privire  asupra  literaturel  respective 
române. 

Colecţiunea  cea  mal  veche  de  basme  române  este 
aceea,  pe  care  au  publicat'o  fraţU  Schott  >)  In  traduc- 

*}  Arthar  nad  Albert  Schott  i  Walftchifche  Maehrcben,  Stuttgaid 
nsd  TUbiDgen  164&. 


.,gnz^=b,G00gIc 


BŞ LITERATCBA  POPULABA  BOMAkA 

ţlune  gennană.  CulegăUirU  au  însoţit  această  colec- 
ţiune  cu  observări  mitologice,  analoage  cu  acele  ale 
scoald  Grimm. 

Cel  d'ăntaiQ  care  a  publicat  un  basm  rotnftn  este 
.N.  Filimoa,  autorul  romanului  cultural ,  .GocoiI  Tecbi 
şinoi.^  Basmul  său  Intitulat  ,omul  de  piatră*  a'a  publi- 
cat In  , Ţăranul  Român*  redactat  de  ].  lonescu.  Frin- 
tr'aceasta  a  dat  impiils  d-luî  P,  Ispirescu,  vestitului?! 
smeritului  nostru  ,culeţ;ător  tipograf*  de  a  publica  in 
acelaşi  ziar  2  —  3  basme,  editate  apoi  ca  o  broşură 
deosebită  Bucm-.  1862.  La  1872  apăru  apc^  voi.  1  din 
, Legende  şi  basmele  Românilor,*  ale  aceluia^,  ^  la 
1876  Fasc.  I-II  al  volumului  al  dcHlea.  In  sfârşit  a  pu- 
blicat acoma  la  1882  un  volum  respectabil  de  ba^me 
române  •)  format  din  basme  editate  şi  de  tot  pe  alăla 
basme  inedite. 

Sub  influenţa  primei  broşuri  a  d-lul  Ispirescu  a 
cules  d.  1.  C.  Fundescu  o  sumă  de  basme,  tmpreuDă    | 
cu  snoave  şi  ghicitori,  şi  le-a  publicat  pentru  prima 
oară  la  1867,  ediţiunea  a  doua  adăogită  s'a  făcut  la    1 
1870  şi  a  treia  la  1873.  Teodor  M.  Arsenie  a  făcut    | 
de   asemenea   o  colecţiune  de  , basme  sau  istorii 
populare*  voi.  I  ed.  a  doua,    Bucureşti  1874  voi.  H  1 
Tumu-Măgurele  1874.  Afară  de  aceasta  s'au  maî  pu-  | 
blicat  basme  in  calendare,  prelucrate  mal  cu  seamă 
de  N.  D.  Popescu,  aşa  la  1874,  76,  77,  78,  80,  şiur.  j 
calendar  deosebit  la  1877^  Cu  o  dibăcie  oare  care  a  | 
tradus  L.  Wolff  mal  multe  basme  germane  în  limba 
română,  ceea  ce  pomenim  aci  Insă  numai  in  treacili. 

I)  y.  Bevista  Ist.  Arh.  ^  Filologie  I,  1883  paţ.  888—239. 


bf  Google 


BASMK  649 

Basme  moldovene  In  graiul  cel  mal  plastic  popular  a 
cules  şi  a  publicat  Creanga;  nu  mal  puţin  poetice  şi 
frumoase  aănt  cele  de  I.  Slavici ;  basmul  Zina  Zorilor 
eateunid  din  cele  mai  &umos  povestite  basme  române. 
Basme  au  mai  fost  publicate  !□  diferite  ziare  periodice. 

AfaHL  de  aceste  basme  prosaice  mai  avem  tn  lite- 
ratura romanii  şi  cftte-va  basme  versificate  şi  adicft  : 
.Argbir  şi  Elena*  un  basm  unguresc,  versificat  de  I. 
Barac  şi  tipărit  pentru  dntăia  dată  la  1800  şi  de  a- 
tuncea  cel  puţin  de  15  ori,  dacă  du  mal  mult,  şi  a  a- 
juns  o  adevărată  carte  populară  citită  şi  recitită  de 
popor.  Originea  ungurească  a  acestui  basm  se  afirmă 
prin  aserţiunea  lui  Asboth  ^}  cum  că  este  unul  din 
basmele  cele  mai  populare  din  Ungaria. 

Al  doilea  basm  este:  , Povestea povestelor*  de  Sta- 
mati,  publicata  mai  întăiu  deosebi  Iaşi  1843  şi  a- 
poicu  titlul:  , Ciubăr  vodă*  bi  Musa  românească.  *) 
lusfărşit  mai  pomenim  basmul :  .Fata  i&ră  trup*  ver- 
si&cat  de  d.  Ronetti  Roman  In  poema  sa  Radu  *). 
Basmul  insuşie  luat  din  cartea  lui  Kunisch*),  care  a 
publicat  în  traducere  germană,  două  basme  inedite  ro-* 
mftne,  i&ră.  de  a  indica  izvorul  de  unde  le  a  luat.  A- 
mâudouă  însă  au  reintrat  în  literatura  romană,  căci 
unul  este  ,Fata  f&rătrup'  şi  cel-î'alt ,  Fata  în  grădina 
de  aur*)*  ainspirat.d-luIEminescu  poema  sa  .Lucea- 
arul* 


•)  O.  ABbolh  în :  Archîv  fllr  slav.  Philol.  voi.  IV  pag,  626  No,  1. 
■)  C.  Stamati,  Hnsa  româneasci  I,  Iaşi  1863  pag.  72—143, 
»)  R.  Bomaa :  Eadn.  Bucnr  1878  p,  23-27. 
-•)  R.  Eiini»<^  BDkarrat  nnd  Stambnl  Berlin  1861  pl9i-20!i. 
^)  Pag.  180-193. 


.,gnz^=b,G00gIe 


&B0 LITBBATDBA  POPIILABi  BOMAkA 

întocmai  precum  am  obserrat-o  la  ctatecele  popu- 
lare, tot  aşa  ar  trebui  culese  şi  aci  toate  variantde 
unida  şi  acdufaş  basm,  din  aceste  odec^uid. 

latA  acuma  povestea  .Hoţu  tmpAratul*  din  colecţin- 
nea  d-lnllspir^cu  i)  Acest  basm  nu  este  att-ceTB  de  cât 
strilvechea  poveste  egipteană,  comunicata  de  HCTodot') 

Iată  in  scurt  povestea  egipteană ,  după  Herodot: 
.Rhampsinit  puse  de  i  se  zidi'o  ha2Da  împărătească; 
meşterul  lăsă  o  peatră  necimentată  care  se  Învârtea 
în  jurul  el,  şi  spuse  fiilor  săi  cu  limbă  de  moarte,  că 
de  iicolo  vor  putea  lua  căţl  bani  vor  voi.  Copii  se 
folosiră  de  povaţa  tatSluT  lor.  Imp&ratul  fosă,  aim- 
ţind  că.  'î  lipsesc  baniî  şi  văzănd  zidul  neatins,  nu 
putea  să  'şl  esplice  Ixicrvă  şi  puseourse  ca  să  prinză 
pe  hoţi.  Bm  cel  doi  fraţi,  caii  fartri)',  a  fost  unul  prins, 
şi  ca  să  nu  se  recunoască,  pwse  pe  cel  alt  de-I  tăia 
capul.  Ca  să  descopere  pe  boţ,'at&mă  împăratul  tru- 
pul mortului  Ia  vederea  tuturor ;  muma  sa  dojenea  pe 
cel  alt  Irate,  că'l  va  spune  Impăratuinl,  dacă  nu  va 
aduce  trupul  fratelui  săQ.  FrefScftndu-se  c*  1  scapă 
vinul  din  butoae  tocmai  înaintea  străjerilor  ce  păeeati 
trupul, '!  imbătă,  fără  mortul  şi  tăia  jumătatea  barbel 
fie-cărul  străjer.  împăratul  puse  apoi  pe  fota  sa  !n- 
tr'un  cort  pe  piaţă,  şi  spuse  că  or  cine  va  veni  la 
dânsa  să  'I  priimească,  dar  numai,  cu  condîţinnea 
să-I  povestească  hoţia  cea  mal  mare  ce  a  l&^ut.  Ho- 
ţul vine  şi  dânsul  şi-I  povesteşte  toate  isprăvile  sale, 
dar  cănd  voi  ea  să'l  apuce,  lăsă  el  !n  mftna  el,  mftna 
fratelui  săii  celui  mort,  pe  care  o  adusese  el  cu  sine~ 

')  No.  XXXIV  pax.  366-379. 
')  n  o.  121. 


bf  Google 


BASM^ 6&1 

împăratul  văzând  aULta  viclenie,  filgădui  hoţidul  er- 
tare  şi  I>ună  priimire,  dacă  se  va  arăta  înaintea  lui, 
şi  dacă  veni,  !l  mai  dede  şi  fiica  sa  !□  căsătorie.' 

Această  poveste  a  lui  Herodot  intră  in  literalura 
europeă  abia  în  evul  mediQ,  prin  mijlocirea  Iul  ,Syn- 
dipa'  care  Io  una  din  prelucrările  âde  (în  cea  fran- 
ceză) conţine  şi  această  poveste.  Precum  crede  Lan- 
dau  1)  a  ajuns  în  această  colecţiune,  prin  comunicare 
din  gură  in  gură,  de  oare-ee  cunoştinţa  limbai  ^\  lite- 
raturei  greceşti  nu  era  pe  atuncea  respândită  în  Eu- 
ropa. De  timpuriu  a  ajuns  apoi  novelă  italiană,  locali- 
sală  în  Italia,  aşa  în  Pecorone  al  lui  Ser  Giovanne  *} 
Ia  Bandello  etc.  Şi  Boccaccio  vestitul  novelist  cunoaş- 
te şi  introduce  aceeaşi  poveste,  însă  cam  schimbată,  in 
Decamerone,  '■)  tot  aşa  a  devenit  baza  unul  roman 
francez  vechitl,  localisat  în  Franţa. 

Din  novelele  aceste,  s'a.  născut  iSră  îndoială  şirul 
întreg  de  basme,  din  care  unu  este  basmul  nostru  ro- 
manesc. AşaIaItaIianI,laKorvegienI,  Ia  Germani,  Buşi 
etc.  precum  se  vede  apriat  din  anotafiunile  lui  Grimm 
la  basmul  german  şi  ale  lui  Afanasiev  la  cele  ru- 
seşU  din  coTecţiunile  lor.  La  noi  s'a  mal  ampHHcat  şi 
s'a  mal  desvoltat  acest  basm,  combinăndu-se  cu  ele- 
mente luate  din  alte  basme.  Acest  fenomen  de  conto- 
pire şi  de  amalgamare,  a  două  şi  mctl  multor  basme  în- 
tr'unu  singur,  este  prea  cunoscut,  pentru  a'I  maJ  de- 
monstra aci. 


>)  U.  Laod&n,  Qnellen  dea  Decamerone,  Vien,  1 
•)  Oioni.  IX  Nov.  1. 
•)  Giom  IV  Nov.  2 


.,gnz^=b,G00gIe 


552  LITKRATOHA  POPOI.ABi  ROMAnI  

Trecem  acuma  Ia  ud  al  doilea  basm,  studiat  âe  noi 
în  partea  ăQtftia  Iu  legătură  cu  un  şir  întreg  de  ro- 
manţe, poveşU,  legende  şi  minuni,  cu  ocaziunea  ,Ghe- 
novevel ')  *  Esenţialul  celor  mal  multe  poveşU  ele. 
dintr'acel  şir  este  dragostea  tmpărattUiA  către  propria 
aa  fiică  şi  persecuţiunea  el,  une-ori  esprimată  prin  tik- 
rea  măindor.  Restul  e  luat  din  alte  povesti,  dar  fon- 
dul se  recunoaşte  cănd  rasS  clar,  când  nm  schimbai, 
după  subjectivitatea  povestitorului. 

Fondul  acela  îl  regăsim  earâşl  în  poveştile  egipt«ie 
ale  Iui  Herodot*).  El  ne  povesteşte  că;  MycerinuBSe 
îndrăgosti  după  propria  sa  fiică;  fata  se  spânzură  de 
ruşine  şi  tatăl  eî  o  tonormântă  într'o  vacă  de  lemn 
poleită  cu  aur ;  muma  ef  supărată  pe  slugOe,  care  au 
ajutat  pe  împăratul,  porunci  d^  li  se  tăîară  mâinile,  ţi 
ast-f6l  se  făcu  şi  eu  statuele  lor.* 

Aci  avem  elementele  principale  ale  basmelor,  no- 
velelor ele.  numai  cu  mica  schimbare  că  mâinile  se  ti- 
iară  fiicei  şi  nu  slugilor.  Ba  chiar  din  vaca  de  lemn  in 
care  se  înmormftntă  trupul  mort  al  fetei,  s'a  fftcut  haina 
de  lemn  !n  care  se  înveleşte  în  unele  variante  fata  de 
împărat. 

Din  j}oi;e9^«  locală  egipteană  s'a  iîlcut  romanţul  Apol- 
lonius  din  Tyra  localisat  în  Autiohia ,  apoi  In  Bizanţ, 
romanţul  Elenei;  localisat  tn  Franţa  a  devenit  Minu- 
nea Maicii  Domnului,  şi  In  siâ,rşit  se  resfiră  într'un 
şir  nenumărat  de  basme  la  toate  popoarele,  căpătflnd 
pretutindenea  coloritul  naţional. 


>)  Hal  su»  pag.  114—126 
')  C&rtea  II  op.  ISl. 


bf  Google 


întrebarea  cam  s'au  r&sp&ndit  aceste  basme,  se  de- 
sluşeşte acuma  foarte  uşor,  îndată  ce  am  stabilit  pa- 
ralelismul între  basme  şi  novele  sau  povestiri.  Tot  aşa 
precum  au  ajuns  aceştia  la  Dot,  at&t  prin  scris  c&t 
şi  prin  viul  graiu,  tot  aşa  an  vei)it  şi  basmele.  Cu 
atftt  mal  uşor  putem  admite  aceasta,  cu  cât  pretinsa 
suma  însemnată  de  basme,  ce  se  află  răspândită  pe 
i^nprafaţa  pământului,  se  reduce,  dacă  nu  tocmai  la 
40  de  formule  precum  a  încercat  Hahn  a  le  reduce, 
dar  sigur  cel  mult  la  80  —  100  de  formule ;  din 
combinaţiunea  multiplă  a  acestora  se  compune  acea 
varietate  mare  de  basme.  Cât  de  mică  este  acuma  a- 
ceastă  sumă,  fată  cu  numărul  însemnat  de  novele, 
poveşti  şi  snoave,  pe  care  le-am  văzut  colindând  de  Ia 
un  popor  la  altul. 

Comunicarea  pe  calea  literară,  cbiar  de  ast-fel  de 
novele,  am  dovedit -o  noi  în  această  carte  în  deajnns. 
Ca  să  reamintim  un  singur  esemplu,  ne  ajunge  a  po- 
meni povestea :  ,  Dracul  şi  femeea  •)  *  unde  am  arătat 
trecerea  el  în  basm ;  la  esemplele  aduse  miU  sus,  mal 
pomenim  aci,  că  o  paralelă  română  întocmai  cu  pove- 
stea, se  află  în  ,Şe4ătoria>)*  lui  losif  Vulccm,  culeasă 
din  gura  poporului  român  din  Transilvania. 

Cât  priveşte  acuma  comunicarea  basmelor  prin  gra- 
iul vid,  vom  povesti  aci  tm  fapt  destul  de  interesant, 
care  ne  va  arăta  una  din  căUe  de  comunicare,  cari 
duc  de  la  un  popor  la  cel  alt.  Noi  datorim  acest  fapt 
d'lul  I.  Bianu,  care  ne  a  povestit,  cum  că  fiind  tncă 

•)  Mal  nu  pag.  13S-137 

'J  An  VI.  1880  pag.  186—187 


.,  Google 


LrrBRA.TnBA  POPDLAEi  BOIlÂNi 


coihI,  auzise  că  trăe^  tntr'un  sat  oare  căra  ta  Tran- 
silTania,  nu  d^iarte  de  locul  şederel  familiei  sale,  uo 
povestitor  vestit  de  basme.  Acel  povestitor  spuoea 
nişte  biuime  ne  mtU  auzite  p&nă  atuncea,  şi  lumea  ve- 
nea cu  mic,  cu  maţe,  să  asculte  basmele  acele  şi  fi 
plfttea  pentru  povestirea  tor.  Aşa  le  a  a^zît  şi  d.  Bianu 
ca  basme,  in  copUărie.  Dar  acele  basme,  precum  a 
recunoscut  m^  t&rziil,  nu  erail  insă  alt-ceva,  de  cât 
epizoade  din  poemele  lui  Tasso  ţi  Âriosto  devenite  ba- 
sme şi  poveştii  populare  în  Italia.  Povestitorul  nostm 
romte  slqjise  ca  soldat  in  armata  austriacă,  şi  făcea 
parte  din  garnizoanele  staţionate  In  Italia.  Ca  veteran 
s'a  futors  acasă  şi  aducănd  cu  sine  basmele  auzite  a- 
colo,  le  a  introdus  cu  incetul  !n  cercul  basmelor  ro- 
mane, şi  astă-zl  fac  parte  din  proprietatea  literară  a 
poporulut.  Soldaţii  şi  negustorii  erail  mijIocitorU  cel 
mal  de  frunte  tn  timpurile  trecute,  şi  lor  se  datoreşie 
în  mare  parte  trecerea  fondului  de  la  un  popor  Ia  al- 
tul. Asimilarea  a  făcut'o  însuşi  poporul  îmbrăcând,  ma- 
terialul cu  baina  naţională.  In  locul  calului  Baiardsa, 
putut  pune  în  esemplul  de  faţă  calul  năsdrâvan  din  bas- 
mele rom&ne,  care  scapă  pe  Făt-îirumos  din  toate  pri- 
mejdiile, întocmai  precum  scapă  Baîard  pe  Roland; 
Fata  Morgana  a  fost  înlocuită  prin  Zîna  zorilor.  Vră- 
jitorii prin  zmă  şi  aşa  toate  cele  alte  dgurl  şi  persoane 
din  basmele  italiano,  şi  tocmai  aşa  s'a.  înt&caplat,  făr& 
îndoială,  cu  toate  basmele  ce  au  intrat  în  Uteratura 


Elementele  naţionale,  de  altă  parte  reprezintă  sa- 
ma de  idei  şi  concepţiuM,  izvor&te  şi  luate  atăt  din 
romanţurl,  (Ât  şi  din  apocrife  şi  din  întreaga  literatură 


bf  Google 


BASira 656 

populară  religioa3&,  care  a  intrat  fn  popor  tnaintea 
basmelor  şi  s'a  asimilat  ca  d&nsul,  ^  care  intră  tot 
mereu. 

Dacă  am  rezuma  acuma  f  oate  elementele  basmelor,  a 
căror  origine  literară  am  demonstntt'o  !n  cm^  deevol- 
tărilor  dm  această  carte,  am  avea  o  sumă  respectabilă 
de  atari  idet  şi  concepţiuni,  considerate  până  acuma, 
ca  urme  ale  mitologiei  antice.  Ca  să  pomenim  numai 
unele:  Apa  vîă am  ^SiaiVo  d^&în  tAlexandria*,  ca2uZ 
sburător,  cimiliturî,  intrebărî  istefe  în  cercul  solomo- 
nic  şi  !n  desvollările  ulterioare  ale  acestui  cerc.  iW- 
vestiri  şi  întâmpinaţi,  credinţe  astrologice  şi  alte  cre- 
dinţe, din  suma  cărţilor  înşirate  şi  studiate  mal  sus : 
şi  ast-fel  putem  susţine  cu  drept  curant,  că  basmele 
sftnt  vârful  piramidei,  iăcută  din  întreaga  literatură 
populară;  Intr'ănseleculminează literatura  romantică, 
etică  şi  rel^oasă  şi  se  manifestă  învederat  legătura 
acestora  între  ddnsele  şi  influenţa  adăncă  ce  esercită 
asupra  spirituM  omeniri. 


sfArşit 


bv  Google 


bf  Google 


APENDICE 


.,gnz^=b,G00gIc 


...^ 


bfCiOoglc  ■ 


AFEHDICE 

CEASORNICUL  DOMNILOR 


N.  COSTIN 

(UanQBcriptnl  Vo.  6  din  Biblioteca  Centnlă  din  lut,  acria 
U  17U  foL  24a*-ai6h) 

Paxte  a  patra;  eapti  întâi. 

VoroaTa  a  prea  înţeleptului  Gara- 
mantilor  cătră  marele  Alexandru,  In 
care  dovedeşte,  că  nud  mult  pot  cei, 
cârti  cu  măsura  socotesc  de  sine  şi  mo- 
ştenesc puţine,  de  cât  Alexandru,  care 
moşteneşte  multe,  şi  cu  m&ndrie  soco- 
tind de  sine;  şi  că  pre  mare  nebunie 
easle,  a'ş  vrea  a  stăţÂni  lung  şi  lat,  care 
are  scurtă  căruţă  a  vieţii  sale. 


.,gnz^=b,G00gIc 


560 VOROATA  GARAMAWTILOB 

lObicialSiaste  între  Garamanti,  Ale- 
xandru, de  rar  unal  cu  altul,  iară  de 

oiM^î'wţ^^   aproape  eu  cel  streini  nice  dănâoară  să. 

am,  dUM  atmii.  qu  vorbască  ;  de  vor  fi  et  cel  intW  pri- 
cina amestecăturilor,  cu  limba  a  omu- 
lui rău,  tiemicâ  nu-i  altă,  (ără  crainicul 
iiiemil  ceiî  r^le  şi  neiubitoare. 

hi^'ShirS'^'S       După  ce  ne  veni  veaste  de  tine,  că, 

nMfl«t»rtciihmdJi,  viî  într'aclastâ  tfa)râ   îndată,  nici  să 

decM  Drt  oBtvl  bon  ^    ,        ..         -  ,  .  -      . 

ik*  i(»  Ini  a-i  (111  eşim  intni  tămpinare  ta  pentru  cmstea, 
dS^'n!^ ""'**'  lidtde  apărare,  n'am  grijit;  nice  ochii 
să  rădicăm  spre  "tine  să  te  vedeam, 
nici  gura  a  deschide  pentru  să  vorbim, 
nice  m&nOe  pentru  să  teamăniem  a  nu 
clăti,  nice  a  rădica  răsboîâ  pentru  să 
tea  vălâmâm  n'am  sfâtuitu  sft  facem  ; 
că  mult  mEu[  mare  urâciunea  easte  in- 
tru noi  de  cinstea  şi  de  averi,  care  le  Iu- 
beşti tu,  decât  dragostea  laudei  şi  avu- 
ţiilor întru  tine,  care  le  urăm  nbl. 

Iară  după  ce-ţi  plăcu  ţie  ca  să  te 
vedem  pre  tine,  pre  care-l(e)  a-1  ve- 
dea n'am  poftit ;  pentru  să-^  sliyim  tie, 
căruea  a  sluji  nu  vom ;  pentru  s&  vor- 
rodSS'^^Z  ''■"'  cu  fine,  cu  care  a  vorbi  nu  poftim, 
i"^!îw  *^'*'h°'  ^^  ^^^  *"  '^®*  noaăa  face  adastă,  ia- 
(i*^,  dii?*  iiMin,''  ră  cu  aciasta  tocmală :  ca  cu  răbdare 
să  ne  asculţi  pre  noi,  că,  care  le  vom 
dzice  ţie,  mal  mult  î^  vor  folosi  ţie,  pen- 
tru s&-ţi  dr^  ^ţB  ta,  decăt  să  {Pră- 
seşti de  a  suppune  paza  (ţara)  noaslrâ. 


bf  Google 


TOEOATi  B*BAMANTILQR 

precum  cale  easte  a  să  cuiioaştea  dom^ 
nilor  Tacurile  viitoarea,  că  şi  pre  noi 
puţin  să  ae  socotâscă,  care  ar  li  a  uoa- 
stre,  decăl  lumina  mai  deschis  easte ;  şi 
pre  tine  că  te  osteneşti  şi  că  te  zăbo- 
veşti a  suppuneac61eacare  săntu  stre- 
ine, iară  deschis  easte. 

;tUnIucrute întreb,  Alexandru,  la  care 
de  vel  putea  a  răspunde  nu  ştiţi,  că  oa- 
menii mândri  deprindu  a  fi  la  mint6 
turburaţi,  ^une-m  mie  te  rog,  unde 
meargi  ?  de  unde  vil,  ce  vel,  ce  gân- 
deşti? ce  pofteşti  ?  până  la  care  crâH  ^ 
şi  ţări  să  rătăceşti  neodihnitele  rahnele  ■ 
inemil  tale?  Nu  inzădar  te  Intrebu  a-  ' 
ceastea  ;  ce  ar  fi  ce  vel,  ce  ar  fi  ce  ceri, 
ce  ar  fi  ce  cerci?  că  nice  ce  ai  cerca 
tu,  socotescu,  că  nu  ştii  tu ;  că  cugetul 
mândru  şi  învrăjbitorîu,  nice  ştie,  nid( 
lnţă16ge  ce  ari  putea  aă-ş  facă  şie  în- 
destul'; de  vremea  că  eşti  învrăjbitorîu,  rf.^iSSs'iSîi^Si 
te  treci  pre  tine  cu  laude;  cădeşti  des-  Aiexand™,  (mm 
frânat,  rahnă  a  avea  t6  amăgeşti  pre  **™* 
tine ;  căci  eşti  tflnâr,  te  amăgeşti  cu  ne- 
ştiinţa; căci  eşti  măndru,  încarcă  asu- 
pra ta  lumea !  ca  adecă,  să  urmedzi  pe 
prostime,  şi  să  nu  agonisăşti  socot^lă ; 
ca  să  ţii  pftreare  ta,  şi  efatui  str^n  s&4 
leapez ;  ca  să  Iubeşti  înbunători,  şi  să 
depărteadzi  de  la  tine  pre  cel  învăţaţi  şi 
în^Iepţi.  Că  domnii  şi  oamenii  cei  de 


.,gnz^=b,G00gIc 


TOKOATA  aABAllĂimi.OB     . 

SOS,  mal  moli  ror  sX  8(K)  lande  dio 
nâadSaaSi,  decăt  s&  sa  ceartea  pe  di- 
reptul. 

'.Şi  a^ea  a  greşalil  voastre,  o  domni- 
lor, pricină,  nu  înţeleg ;  căd  In  curţile 
voastre  fmpărăteaştl  (în  stăp&nille  şi 
;  împărăţiile !)  geambaşi,  şi  imbanătonl 
>  (şi  mincinos  maX  mulţi  de  cat   băr- 
baţi inţălepil)  ţineţi ;  că  în  casa  domni- 
lor, de  va  ti  unul  trâmbitorîu  de  ^>te 
alesă,  Iară  şease  sute  InpotrivCL  sânt  hu- 
litori de  sâlniciea.  Şi  acmu  provftdzu,  A- 
lexandru,  că  să  va  tămplâ  de  mtâ  cn- 
Tundu  Dumnedzel  vor  aşedea  fârşit  vieţii 
tale,  decât  tu  să  aşedzl  hotar  războlolnl 
tău ;  că  omului  învăţat  cu  tulburările  (şi 
eu8fâzile)pentruodihna,neodihnaea8te. 
,Te  vădz  pre  tine  plin  de  ostaş  şi  de 
tirani  înpreglurat,  te  vădz  căpratM  be- 
s^ricile,  şi  bani  fSrâ  folos  că  Inpraştil, 
te  vădzd  că  omori  pre  cel  nevinovaţi  şi 
că  nu  laşi  în  odihna  pre  cel  păcluitori: 
te  vădz  că  tutaror  eşt(  neprieaten,  şi  câ 
n'ai  prieateni,  care  este  cel  de  pe  unnS 
rău  (de  pe  urma  rău)  din  toate  relele. 
'  Iară  aşea  de  cumplite  osten^le  precum 
'  sănt  aceastea  nu  poate  fi  să  Ie  rădici, 
;  doară  sau  de  eşti  nebun,  sau  de  s'au 
I  descărcat  asupra  ta  certart  de  la  dmn- 
dzel ;  că  de  multe  ori  din  slobodzeniea 
dumnedzeilor,  omenii  petrecănd  zUiav 


bf  Google 


VORPĂVA  Qi-BAMASTILOB 56a 

CU  lioişte  şi  odihnă,  să  inv&lătucescu 

cu  supărate  şi  greale  lucruri;  nuca  din-  ^^^1^^^^ 

trudânsele  să  agonisască  cinstea,  ce  să  nit*  m  hoa^  ■  U 

răsplătescă  vina  pentru  calea  tpecute.  ^ţiSJ! ''*"'' ^" 

Căaşe  sănt  demultu  drepţi  dumnedzeiT, 

căt  veri  mai  tărdziu  veri  mai  curund, 

nice  un  rău  nepedepsâtii  nu-1  lasă. 

,Spuae-mI  mie,  te  rog,  âu  nu  easte 
mare  nebunie  a  sărăci .  pre  mulţi,  pen- 
tru să  tea  inbogâţftşti  numai  pre  tine  ? 
au  nu  easte  câ.de  pe  urmă  nebunie,  p,^*i,u  ^STem 
pentru  să  stăpăjiăşti  tu  ca  un  tiran,  să  nn-iindenuuiidiin- 
şti  a-i  goli  (!  1.  goni)pr6  toţi  de  la  stă-  ""ii).**^  ^™^ 
păniea  moşiilor  sale  ?  au  qu  easte  ne- 
bunie pre  mare,  că  vel  să  aşedz  răsâpâ 
vieţii  noastre,  şi  multe  mormânturi  pre 
pământ  ?  au  nu  easte  nebunie  prea  ma- 
're,  a  vrea  ca  să  areate  dumnedzeil  ne- 
odihnite muncile  sale,  şi  să  piîardzâ  vr6- 
re  şi  socot61a  a  toată  lumea?  Au   nii  n,^^^  aonnoin! 
easte  nebunie  c6  de  pe  urmă,  ca  cu  la-  p»«  en  gna.  dum 
erămile  săracilor  şi  a  văduvelor  aşa  de       ™»to'->- 
sângeroase  biruinţă  a  vrea  să  agoni- 
seşti? Au  nu  easte  nebunie  mare,  săîn- 
noate  pământul  în  săngele  celor  nevi- 
novaţi, pentru  să  dobândeşti  veaste  cu 
blăstâm  intre  oameni?  Au  nu  ţi  să  pare 
ţie  mare  nebunie,  cându  inparţăndu  ni^'^^i'* 
dumnezei  lumea,  între  aşea  de  mul^  să  bitnAa  ii  u,  duo 
vei  tu,  numai  ţie  să  o  dea:  dumnezei  şi  ^°'*''  "^"**'> 
să  ţi-le  râpascâ  ? 


.,gnz^=b,G00gIe 


!%■,   4>it«KoKlil)    I 


TOBOAYA  GARAMAMTlLOIt 

;  *  Nu  aftntu.  Alexandra,  aceastea  zidiri 
;  între  oamenit  muritorii  nascufc,  ce  sftnt 
faptele  de  bunii  diavoleşti  între  peşte- 
rile Iadului  născute  şi  ţinute.  Că  nu  tre- 
bue  să  să  socotgscă  oamenH  dintru  bu- 
nătate minţii,  care  oare  ce  dintra  a  fap- 
«£**■''« *S!t  **'°^  bunătatea  care  o  fac,  ori  bune  ori 
v>Hu,,dit»  ţimm.  reale.  Blăstămat  easte,  de  au  fost  aşea 
şi  blăstămat  va  fi  de  easte  ,  carele  viaţa 
care  vieţueşte,  în  peire  tuturor  o  în- 
toarce, pentru  aceasta  una  pricina,  ca  la 
vacurile  viitoare  de  bărbat  tare  laudă 
să  agonisască.  Că  fofu1«  rar  slobod  dum- 
nedzeîl,  ca  în  pace  să  le  petreacă  cine- 
va acelea,  care  sănt  dobăndite  cu  război 
pe  nedrept. 

.Volsăştiudelatine,  carearfiacea> 
,  nebunie  de  carfe  t&  îndemnat  de  t^Tro- 
coşit  asupra  lui  Darie  stăpănn  tău?  care 
murind,  a  supune  toată  lumea  ai  sUitu, 
şi  aceasta  nu  ca  un  domn  de  moşie,  ce 
ca  un  tiran  nemearuic.  Că  acela  să 
chemă  adevărat  tiran,  care  peste  ce  nu 
să  cade  şi  nu-i  cu  cale,  apucă  bunele 
streine.  De  vel  dzice  eâ  eerd  sau  drep- 
tatea, sau  pace,  sau  avuţii,  sau  laudă, 
sau  odihnă,  sau  folos  prieatenilor,  sau 
rescumpărarea  depre  vrăjmaşi,  nemică 
de  aceastea !  aşea  să  mă  lubască  dum- 
nedzeil,  nu  vet  afla  cu  aceasta  cale;  că 


bf  Google 


■  eiMfltr 


TOROAYA  OABAMASTII.OB 

fagurii  cel  dulci,  Intre  heare  amarfi.  nu 
să  factt. 

,  Dara  eum  te  vom  creaâe  câ  cerd  de-  ,.  „„ 
reptatea,  d6ca  asupreşti  toată  lumea  în  tini  eiH  1 
potriva  socot^Iel  şi  în  potriva  dreptăţii  dSto»n'iSÎ|d3« 
■cu  tiranie  ?  Cum  cearcl  pace,  că  ori  ^i»*^  '"""■ 
-căţi  te  priimeseu  Si  faci  bimîci,  şi  pre 
«ei  ce-ţi  stau  în  potriva,  eu  vr£^mă.şie  îl 
priimeşti?  cum  cerci  odihnă,  când  faci 
sămânăturâ  iu  toată  lumea  Cu  tulbu- 
rări ?  Cum  cerci  m(i)lâ  eănd  a  gingăşiei 
âmeneşti  eşti  calo?  Cum  cerci  avuţii, 
«ănd  ţie  nice  averile  tale,  nice  ac^Ie 
caril(e)  le  eal  de  la  cel  biruiţi,  nice  c61e 
ce  ţi  săînehinâ  de  la  cel  biruitori,  nu'ţt 
ajungu  ?  Cum  vom  ereade  că  cerci 
îolosurile  (rudeniilor  sau)  a  prieatenilor, 
când  din  prieatenil  cel  vechî  I-ai  făcut 
■vrăjmaşi not?  Să  ştii,  Alexandru,  că  da- 
toriea  celui  mal  mare  easte  a  învăţa 
pre  cel  mai  mic,  şi  a  celui  mai  mic  a 
asculta  pre  cel  mai  mare;  între  cel  de 
potrivă  (şi  de  a  tocma)  este  prieaten. 
Iară  tu  că  nu  superi  pre  nime  pre  pă- 
mânt de  potriva  (şi  de  a  tocma)  ţie, 
n'ai  pentru  ce  să  tea  nâdejdueşti  !n  Iu-  ^i^ST'ăînî^ti 
mea  vr'unui  prieaten.  Că  de  multe  ori  i™  i»it«  ixMuiţi 
domnii  cu  nemulţemirea  pierd  prieteni  ^''°*  '*'**"' 
foarte  de  credinţă,  şi  cu  rahna  cinstii, 
Iş  găteadză  de  cap  vrăjmaşi. 


.ignz^îb,  Google 


TQBOATA  OABAMAWTILOH 

î'.^'înîK  >'Ş^  cum  te  vom  creade  căîmbli  să-ţ 
idt^ţabk-  răsctimperi  de  pe  vri^maş,  când  raaj 
«  b  tM^  cumplit  de  pre  tine  s&ngur  slobod  Iţ  răs- 
«» n^*Mm  cumperi,  de  cum  s'ari  răscumpăra  de 
pre  tine  vrâjmaşil  robindu-te?  De  easte 
pentru  ac^ea  ce  s'au  agonesat  oare  eftnd 
rău  despre  tatâ-tău  Filip,  sau  căci  a~ 
cum  şi  ţie,  fidorului  lui,  ar  iî  fost  ne- 
ascultători, au  n'ar  fî  mai  cu  sfat  a  le 
trage  priitinşugut  lor,  de  căt  a  IntSri 
neprietenşugul  ?  Că  inimii  niilostiTe  şi 
bl(a)goro(ine,  de  căt  fieşte  ce  răscum- 
ţi&hire,  măi  greu  ti  easte  a-ş  răscumpăra 
de  pre  alţii. 

f  Iară  nice  ostîn^lUe  tale,  sprea  agoni- 
sirea laudei  temeinice,  că  le  face  pe  cale 
nu  putem  să  decern,  căod  petreacerea 
şi  viaţă  aşea  de  răstumătoarea  (şi  stre- 
ină de  bimătatea)  petreci.  Că  lauda  c4 
adevărată,  nu  întru  voroava  înbunăto- 
rilor,  ce  Intru  fapta  domnilor  stă.  Nu 
săgătgdză  laudarăilor  cu  tovărăşiea,  ce 
cu  deprinderea  celor  bun&i;  cădt  prea 
mare  tovărăşie  cu  cel  rău,  prepuitoare 
«^^''te!^  foarte  face  viaţa  celui  bun.  Nu  să  gă- 
k^^t^^Mfi»-  tâdzălauda  cubanilamoarteînpărţând, 
"**"''■  ce  In   viaţă  Inpră^tiindu-I  bine.    Cft 

easte  pravila  prea  adevărată,  că  care 
numele  său  socoteşte  mult,  aceluea  ba- 
nul puţin  trebue  să  socot^scă ;  şi  care 
socoteşte  banul  puţin,  dovadă  easte  că. 


.,gn;^=b,G00glc 


TOROiYA  8ARAMAMT1L0B  567 

sft  socoteşte  mult  numeale  Bâu.  Nu  să 
gătddzft  lauda  ucigftad  pre  ceî  nevino- 
vaţi, ce  pre  tirani  sting£tndu-i ;  că  toatA 
juelodiea  acel  bune  otcftnnuiri  a  dom- 
i^6r,  Intru  e  pedepsi  pe  cri  răi,  şi  intru 
a  plăti  celor  bunăi  easte  aşezata.  Nu  să  „„^iSdîîl^ 
g&t6dz&  landa,  apncfiindcâlea  streine,  ce  »tt,>»iifau«k>iiii- 
ale  sale  dăruind.  Că  oemică  nu  înpo-  ^im.'*'*^' 
dobeşte  mai  mult  maestatul  domnului, 
de  căt  a  Inpărţire  de  bune  faciri  (şi  da- 
ruri) a  să  (?)  arata  milosărdniciea;  întru 
a  prilmerea  sliţibelor  (şi  a  darurilor) 
nice  o  răhnire  nu  priimeaşte.  Invaţa-te 
dara,  cine  ar  fi  acela  care  laudă  intru 
viaţa  aciasta  ari-şi  cumpăra  şi  ari  avea : 
adecă  nu  acela  care-ş  petrece  viaţa  sa 
In  rfizbolu,  ce  pre  care  îm  pace  îl  apucă 
moarte. 

,Tanârpretine,Alexaiidru,  şirăhni-  j 
torîu  de  mare  laudă  a  fi,  te  pricep  ;  şi  ^ 
aşea  aş  vrea  să.  ştii,  că  nemică  nu-i  cu 
care  ^  fî  In  grije  mult  de  lauda,  de  cât 
poflind'o  pre  dansă  fSxă  măsură  şi  răh- 
nind'o.  Că  oamenii  cel  trufaş  de  nu  a- 
gonisăsc  ce  vor,  dobăudescu  hulă  ;  ai 
pentru  să-şl  facă  maX  mult  părtaş  poi- 
tel  sale,  nemică  nu  sănt  mf^  cinstiţi. 
Crâde  mă,  Alexandru,  sprea  c6  adevă- 
rată şi  iDtemeeată,  agonesănd  nume 
bun  despre  toţi  trebue  nevoinţă,  nn  cu 
meşterşuguri  râie  a  sta  înpotrivă  ;  că 


bf  Google 


688 TOBOATA  SIHAMAMTILOB 

lauda  aceil  agonisite  peti  sală,  de  Ia  o 
vrâme  b&  hotăreşte,  (şi  s&sfărşa^)  ca 
hula.. 
d.'X^TSiS^'îî  .  Şi  ™e  mi-1  ™î^  de  tine,  Alexandra, 
■  fi  QOHKrti  nu  ra  oft  te  Tilda  pTO  tine  ne  având  dereptatea, 
POM.,  ddc.  Ti,»,.  ^_,j  j^,jg^y  tirinie;  te  yădz  pre  Unfe  că 
n'ai  pace,  căel  ţi-î  drag  războiul;  te 
'  vădz  pre  tine  că  du  eşti  bogat,  de  vr^ 
mea  călumea  o  als&rftcit ;  te  v&ăz  pre 
tine  căn'fd  odihnă, de  vrâmecăurmedz 
oatinealile  şi  turborările;  te  vădz  pă- 
răsât  de  priealini,  de  vr6me  că  i-ai  fă- 
cut pre  d&Qşil  vrâjinaşi.  Aşijderee  te 
T&dz  pre  tinecăna-ţ[  răscumperi  de  pe 
vrâjmaşi,  de  vremea  că  tu  intru  tine 
lucredzt  slujba  de  cale,  care  o  rălmesc 
ei.  Care  fiind  aşea,  pentru  ce  petreci  In 
lume,  părăsăt  de  acâlea  bunătăţi,  pen- 
tru care  easte  3&  le  poftâscă  viiaţa?  Că 
care  fără  folosul  său  şi  cu  scădere  stre- 
ină petrece  viaţa,  vrednic  easte  cu  pe- 
dSpsă  de  cap  să  moarft ;  că  nemică  nu-i 
alta  care  ari  răsturna  oraşul,  decăt  a 
suferi  (şi  a  răbda)  Intru  dânsul  pre  o- 
meniC  cel  fără  folos. 

*  Ce  ca  să  grăescu  c61ea  adevărate. 
Pentru  câcK  sănteţi  aşea  donmir  săraci, 
coShîrtS^'^1  penttu  aceea,  că  pofteşti  tustăpaniapă- 
t™  oun^tuaţ.  n  mantului;  credzpentrusănuaibivreuir 
Ttifit  tntrn  kuda ;  stăpâu  lu  lumca,  şi  peutru  ac^e  8  goU 
drfcB  mmtdtIii.        g^gg  (jg   pj^  mulţi  pofteşU  tu,  pen- 


.,gnz^=b,G00gIc 


YOROATA  flARAMANTlLOB  669 

tru  cn  moarte  lor  sft  agonesă^ti  nu- 
me oemuriforlu.  De  ari  moşteni  dom- 
nii cel  războinici,  şi  cel  cumplit  pre- 
cum eşti  tu  singur,  viaţa  acelora,  pre 
car-I  ucig  el,  precum  cu  agonisăta  ave- 
rilor !ş  Inbogăţadzft  caBOle,  măcar  de  n'ar 
fi  nice  derept.  Iară  ar  fi  războiul  de  a,^Sto^^îîăî 
răbdat ;  dară  ce  folosite  astă-dzi  a  o-  •V)  «*<  wiiui, 
morâ  pe  sluga,  dacă  va  omora  măine  '**'°'  '^*"' 
moartea  pre  domnul  şi  pre  stăp&DulluI? 
Acel  pre  marii  nebunii  trebue  să  să 
numeare.  Alexandru,  sau  lipsăt  de  !n- 
ţelepdunâ  omenii  mftndrî  şi  trufaş,  care 
faptele  sale  nu  cu  înpuţinaredzilelor,  cu 
care  aftnt  săvieţidască,  ce  cu  mulţimea 
g&ndurilor,  care  le  cugetă  de  stăpăniea, 
ie  măsură.  Şi  aşea  viata  cu  osteMalăle 
rămftne,  şi  moartea  cu  grije,  a  căniea 
I^cul  easte:  ca  bărbatul  prea  înţelept 
şi  bun,  de  du  agoniseaşte  ce  pofteşte, 
să  să  îudestuleadze  cu  atâta  căt  poate. 

,Aşvrea3ăştii,Alexandru,cănusânt  .^^^"iH 
oamenii  deplin,  carii  văd  multe,  carii  e»". 
aud  multe,  carii  cunoscu  multe,  carii 
moşteneseu  multe,  carii  potmulte,  carii 
poroncescu  a  mulţi ;  ce  carii  întră  !n 
voea  vr6ril  dumnedzăeşti ,  pre  acela  îl 
mărturisăsc  deplin  a  fi ;  ce  are  nu  so- 
coteşte sfatului  săfi  şi  cu  multu  mal 
mult  de  acela  ce  are  socot^  sfa- 


.,gnz^=b,G00gIc 


TOROATA  aARAUASTILOB 


a  h^  iK^a  «loi  *-^^  Strein.  Noi  nevrednic  a    fi    de 
-  -    -  -».Mto.„  lauda  11  socotim,   care  socoteşti  a  fi 


vrednic  de  dansa;  si  aşea,  Alexandra 
tţ  agoniBăşU.  care  al  fi  robtt  tuturor,  c&  te 
socot^  a  fi  vrMnic  de  stăpfkn  tuturor. 
Aşea  să  ma  lubascâ  dumnedzel  nemu- 
ritori, cum  nu  ştiu,  căci  nu  ţ'au  plăcut 
tie,  să-ţ  fie  prieaten  ^  voTtoriu  de  bine 
Parie,  cum  nu  ştiu,  ce  folos  vel  lua  din- 
tru aceea,  cfici  pofieşti  stap9mea  ImniL 
Că  departe  mal  mare  cinste  easte  ro- 
biea  în  pace,  de  cat  stăpanîea  în  răz- 
bolu.  Şi  cine  va  dzice  în  potriva  aces- 
tora carâlî-am  dzisQ,  acela,  că  arfi  pier- 
duta gustul  adevărului  (şi  c&-i  bolnav) 
dzic. 


bf  Google 


ADAusE  ş"  Îndreptări 


5 
B 

U 
6 

de  JMlnlDcds: 
de  «IU       „. 

toate                   „       cu  toate  ol 

9 

2 

deJM       , 

Artaa                   „ 

Âiriu> 

11 

18 

de  nu      „ 

i<>e>^              K 

lagic' 

13 

9 

d«j«.       „ 

Difoniaie 

DionlBie 

20 

i 

de  BUS.     „ 

de 

1        P« 

27 

relativ  la  Alexandria  Intra  cAt  a  ini 

a»tiii  popor  iMl 

observăm  căi 

(.vem  aci  în   Bacni 

eţU  0  ârmA:  ,U 

Daeipal"  nade  se  afli  zngt&Tit  calul  Ini  Aleiandrn 
CQ  coma   Iu  frunte,  după  cum  e  descrii  în  Ale- 
xandria. 
de  BUS  in  loc  de:  1710  cîteţte  1714 

dsjof        1,  Ha«MH  „      MoNoXou- 

iHHaHOHb  n     IsaBHOlU 

de  Jos         „  Variaam  ^ :  „     Tarlaam  i 

Dia  InvftţStnrile  Ini  Heagoe  Yodfi  am  mal  cipătat  ntH 
încă  nn  manuscript  din  1B17  tntoemat  ca  ms.  Bibi, 
Centrale,  chiar  scris  de  aceeaql  mftni.  Acest  m&  se 
aflft  Hcama  în  posesinnea  noaBtrft. 
pilda  cn  inorogul  am  reprodns'o  tntocmid  !n  Clirea- 

tomatia  noasCrS  I  paţ.  166. 
de  jos  1870  trejnie  si  orm&ilurlliid  3  dapi,  voi.  II: 


.,gnz^=b,G00gIe 


111 

10 

de    08 

iia 

4 

de    08 

11H 

4 

115 

1 

de   08 

Ui 

ia 

131 

6.4 

de    oe 

ADADSB  ŞI  INDBEPTlBI 


de  snB  ÎQ  loc  de  coţerit        citeşte  coperit 

de  jos         „         Kăler  „       Keller; 

de  JOB         „        Mu^olofiov       „       MuBoXoţtxov 

dejoa         „         uimic  „       nimic 

de  jos         „         GesBonimt  abectheaer  citeţte  Gncam- 

■DtabenttieneT. 
de  jos  in  loc  da  bamalnl      citeşte  htusalnl 
de  eas       „         lagende  ,      legende 

de  jos       „         Gaerrim  „      GpfflrrinL   leopere : 

le  opere.  Qiulio:  Oiulio. 
de  jos  în  loc  de  Pra(li]«i  citeşte  Aaţliixij 
de  jos       „  tQV  ,       Tou 

relatiT  U  Î8t«râineA  fetei  care  vine:  niol  cSUre  aEcI  pe 
jos  etc.  vezi  anotaţiunile  fi  paralelele  bogate  cn  cari 
a  însoţit  E.  Koehler  uo  basm  serbesc.  AtcUt  fBr 
slaviache  Philologie  V  pag.  47  —  60, 
de  BOS  în  loc  de  ef  citeşte  of 

de  jos      .  ArcUr        „      Archiv 

Hmmer        „      Haminer 
Straporola  ,      Straparola 
p.  I.  XXXVI  citeşte  CXXXVl 
olo  „      Qolo 

pastie.  „      pustie 

disilogari  şi  sdisarl!  citeşte  diaJogn- 
âe  şi  scrisorile. 
Pildele  din  PhjBÎologus,  care  face  parte  din  Invită- 
turile  Ini  Neagoe  Vodă,  sânt  reprodaBe  de  noi  în- 
tocmi dnpi  Original  In  Cbrestomalie  I.  p.  16&  n. 
Pilda  deepre  sSbaatrul  şi  îngt^ml  se  s^  d^  ca  9 
ani  înainte  în  literatura  romfLnii,  c£ci  face  parte 
din  „Mărgărit"  al  lid  Zlatoust  trados  ronjâtieşt«  de 
E.  Breceann,  tipărit  BucuroatEl691,  fol.  lS4b-166b 
şi  e  BC08  cum  dce :  dintr'aU  Startului  oapul  2. 
Această  poveste  u  intrat  cn  total  în  popor,  şi  o  re- 
glsim  sub  fonoS  rimaţi  în  „Sisdiet&rea"  ed.  J. 
Tnlcan  An  UI  1877  pag.  2 — i  :  „Dnmoedieo  şi 
cerşitorul"  nnde  D-zen  Ia  locul  în^colnl,  şi  cer- 
şetornl  aX  «ibastrolol. 


.,gnz^=b,G00gIc 


ADAU88  Şl  IMDRBPTitRI 


PW.rtnan 

IU 

- 

PoveaUK  ca  flul   lui  Tbeodoiie.  Ni   se  spune  ci  A- 

iDci. 

146 

5 

de  eai  în  loc  de  Florian  citeţte  TlorUn. 

148 

Firam  ţi  Tisbe  «e  g:&«eşte  ţi 

în  Pruiţa  ca  o   poveste 

populari  rimata,  pe  o  foae  eolorală. 

156 

3 

dejtM  în  loc  de  Vn            < 

iţeşte  m 

167 

10 

de  saa       „    .      eorift 

7      «hrift 

157 

15 

de  aufl       ,          d<w  Iwffă 

,       desleagă 

119 

6 

de  BUB       „          Sjmraek 

Simiock 

m 

6 

de  JOB       ,          SI 

^      le 

174 

11 

deaus       ,          «e 

176 

- 

Tb.  D.  Speranţa  a   pnbUcat  asemeneft  o   sama   de 
BnoBTe  populare  în  „Contemporannl." 

182 

1 

de  jos  in  loc  de  aaopice       < 

ateţte  eiopice 

184 

3 

190 

10 

de  SUB       ,          tipărit 

,       tipărita. 

194 

3 

de  jos       „          BenfeTi 

„      Beofey 

196 

15 

de  SUB      „         achimf 

„       SchJmpf 

19S 

1 

de  joB       „          C. 

„       Loc 

197 

9 

dejoa       ,         nn 

„       nnnl 

198 

1 

de  jos       ,          de&ii^a 

„      defiimaiea 

Vlădica  Anttiim  ed.  catra  dteţte  dU 

tre  VlSdica  Anthim  ed. 
de  jos  în  loc  de  defecte     dteţte  defectoaM 
de  joe        „  Ecriindn-i       ,      «ciiindu-Ie  şiin  loo 

de  repeţindu-I  citeşte  repeţindn-le 


de  jos 

în  loc  de  s'apncc     c 

iteţt. 

s  s'apnee 

dejoa 

.        slăveau 

de  sug 

nisl 

tâa 

de  jos 

n          (XX) 

(XXV) 

de  BUS 

.        uniî 

nnele 

dejoB 

deiuB 

aceasta 

de  jos 

,         păstrata 

ţi  râcătoarele   aănt,  citeşte:  sSnt  iji 


^,  Google 


ADAUBK  ŞI  INDRSPTiRI 


227       2       de  jos  ÎD  be  de  Mîttel&lMrlîî  cbe  Boethsclpessfe  ci" 

'teţte  Mittelaltwlicbe  ^elhaelpoeaie 
3S9      2     'de  mu  Ia  loc  de  vatoars  cEttote  Taraava 
229      1      de  jos        „  447  «       ^7 

240    —      Ghicitori  M  iDkî  afla  tu  Bumale  publicau  de  L 
Wolff  ţi  în  coleeţinnea  mannscrigS  a  lui  Oolescn 
pe  cea  din  nnnS'  fose  (fot.  6K) — 864). 
262     —       La  Hmeografole  înnrate  aci  mai  adftogim  ip  acela 
descoperit  de  d.  FetroTim  in  Basarabia,  care  du 
este  alt-oevB  decSt  o  copie  din  boc.  KVH  în  *>, 
al  aceluia^  Hnmograf.  Prin  nrmsra  avem  acnraa 
patru    raanOBcripte  nnela  ţi  acslaeaşf    redacţinol. 
271       3       de  jos  tn  loc  de  lanathan         citeşte  lonathaii 
871       1       de  joa         „  Apocalypee         „       Apocajypses 

274      1       de  jofl         „  ib  pag.  I,  idem  toI.  eiteţte  Ifaidem 

voi.  I.  paţ. 
â84     11-12  de  sus  în  loc  de  Harinescu  citeşte  Marienescn 
286    19      de  ans        „        Gt^wrie        „        Grigorie 
SSS-a  o  paralela  întereBuitâ  rom&n&  Ia  legenda  despre  lem- 

nul tnfloritor  se  aâK  la  F.  Hueller.  Siebeubnrţ. 
Sagen  pag.  175  No.  225  şi  paralelele  p.  4<$— 410. 
296      4      de  jos  în  loc  de  Midrach  citeşte  Midras 
298      8       de  jos         ,  1878  ,       1879 

âlO     13       de  BiM        ,  ca  „       dnpS  cnm  eran 

312     6-8     de  sus  abia  nukt  tărziu   am   observat  c&  d.  HaadaD 
A  rectificat  în  „adaos"  p.  734  prima  «a  aserţiune, 
menţionând  teutnl  Iul  TîhonravoT,  not  deci  recti- 
ficăm ftoi  cn  plîcOTe  observaţlnnea  noastră  din  text. 
316    15      de  jos  in  loc  de  ci  «tilsşt»  că  « 

3âl     15       de  sns        „  de  „din 

331    10      de  sns       «,         Zeflrim        „      Zefiriu 
335      2      de  sus       „         îl  „Ie 

335      9       de  jos         „  s&n.  „       său 

368      4   '   de  sns        „  a  tribnit      „       atiibnit 

359       3       de  jos         .  IncKrcate     „       încărcaţi 

363  13   '  de  sos       „         apoorife      ,      apocrifele 

364  7      de  sus       „         oare  ,      oare  care 
877      9      da  jos        ,          i                 ,      le. 


bf  Google 


43^ 

16 

de  joB 

*« 

10 

de  jos 

^6 

10 

dejoa 

.«50 

4 

d6BUS 

im 

2 

de  jos 

468 

1 

de  jos 

i6i 

6 

de  sus 

467 

2 

dajoB 

469 

14 

472 

12 

de  iaa 

de  jos         ,  lafbrma       „       U,  fornui 

de  joB         n  Bkazaoio     ,       Skniiamai 

Arestiţa.  Obaerr&u  ci  maî  ocelaţl^ocnf  îl  rcţSaim 
^  la  QredI  moderni,  «□  deosebire  ntunirf  că  Sa  loo 
de  Avestiţi  eti  numele :  Ohilon.  Identitatea  metgs 
pini  acolo,  ci  i  ae  atribaB  şi  el  J2  numiri'  fi  Ju- 
m/Uate,  cari  mai  toate  ee  pot  esplica,  ca  n^  S- 
tnbnţiniil  personificate;  ^  jasti£ci  aat-fal  eajdi- 
oarea  ce  am  dat  noT  numirilor  multiple  ale  Ave- 
etiţef  şi  ale  lui  Domnezen,  pag.  402 — 408  urm. 
B.  Schmidt  (Daa  Volhaleben  der  Neugriechen  L 
1871)  Btadiazi  pa^.  139~-140  credinţa  popnUrii 
greceaeci  respectivi,  firi  însă  a  cunoaşte  acel  şic 
de  apocrife  orientale,  fllarone  şi  rom&ne  studiate 
de  noi  aci. 
de  sus  în  loc  de  ebraie3'>  citeşte  ebraici 
de  jos        „  Bartosch        „     Bartach 

celatif  la  diavolul  c?  se  goneşte  prin  aflarea  tnunelul 
sin  celnl  adavărai,  comp.  Coaquin  in :  Bomania  voi. 
VI  pag.  5S8,  No.  XXTn  şi  adausele  voi.  X  p.  571. 
şase  descJLniece  române  cn  traducere  germani  a  pn- 

blicat  Scbraidt.  Jahr  n,  Tage  pag.  36—37. 
de  jos  în  loc  de  importat  citeşte ;  important 
blăstemul  se  afli  şi  în  Aghiasmatar  Bucur.  (1861) 

1858  pag.  179—180. 
de  jos  iu  Ioc  de  aflăm  citeşte  află  !n 


dnpft 

,     din 

1803 

,     1805. 

pe  care  singur   , 

singura  pe  care 

si 

Oesellschft 

,      GesellBcbaft  31 

în  datinele       , 

,      In:  Datinele 

alăturea             , 

,      alătura 

popular              , 

populară 

„pesmsmrti'      , 

1     „pesm  smrti" 

anale^i 

,      .n.l.gil 

bf  Google 


ASATJSE  ŞI  INDBKPllKI 


1  a.  orefteres  a  doT  portă  din  mormânt.  Comp.  B.  Sdunidt. 

VoUcrieb.  d.  Nsugr.  L  p.  261  Ko.  1. 

3      3  de  jos  în  loc  de  paţ.  66         ciMţte  pag.  35 

)      6  de  nu        „         fmgmetMT^    „       fragmentara 

î    15  ie  BOB        „         GromoouicQl    .        Orranvonioiil 

}      3  de  jos         ,  I  „         g.  a. 

î       7  de  nu         „        .  alnica  .         ta&iice 


Bv  Google 


INDICE 


Indicele  mAnnsorlptelor 

1.  Mg.  Ae^emirf.  Codai  Sturd-  6.  Ms.    PetroTan.    (seo.   XVII 

«uiM(irait){I550-I607).  identio  cu  No.  3)674. 

426u,  461,  467.  ^^"'-  ■"*■ 

8.  Mh,    CSpariii  Manier((»ec. 

2.  Mb.  AcAdemidC.  Psleea.  mixt.  XVI)  68ii. 

{c   1626),  228,  284u,305,  8  bJfo.  Ciparin.  Gromortdc(s^. 

363,  460.  XVII),  607, 

3.  Mb.  Bibi.  centr.   Bocnr.  No.  ftMa.Eminoacw.ijiMirtrf.  Sotnl 

10   HroDOCTaf.    (c- 1660).  (1692}(minniiae)120,4a3n 

12,  261u,  M?,  29It.,  296,  *31»- 

302,    307,    308ii,    318u,  10.  Ms.  Hohenzolleni.  Dorothaua 

321n,  322,  326n,  336,  a37,  (c.  1695).  263,  294. 

***'  ^^^  11  Mfl.  Bibi.  centr.  Bucur,  isopîa 

4.  Ha.  AcademieL  MoBtveluic  (ante   1706)  186. 

(o.  1660—1676)  427.  12.    Ms,    Dionisie  ,    Alexandria 

6.Mt.GaaMir.MoIitTeInic(1679)  (1704)13. 

«6.  13.  Me.  TocQescn  {1705J466. 


.,gnz^=b,G00gIe 


14.  Hs.  Gaater.  Otwlnic  (1706)  87.  Us.  BibL  cenlr.  Bne.  Haliou 
399  (St:  VfMiUe)  *39.  '  (1782)  94a. 

16.  Hs.  Bibi  c«ntr.  Ho.  11,  Le-  28.  Hh.  BibL  centr.  Bac.  Ko.  9. 
topiseţ,  (171!tj  13,425.  Halbua  (178H)  9b. 

16.  Hs.  Bibi.  centr.  U^t,  Ctuor-    29.  Hs.  axster,   mixt  (1784)  li. 

Dic.    domnilor  [1714)    31,  47,  106a,  369,  379,  401. 

5â9u.  404,418,4S4ii,4Z7d,461, 

17  M     Mi,i        .     <•  TI  472— 47.%  618, 636  -  5,«. 

17.  Iu.  Bibi.  c«ntr.  Bacar.  Hro- 

iiograf,  (încep  sec.  STIH)    30,  Mb.  Bibi.  centr.  Bnour.  No. 
ocopieidtmticicuMa.  No,  19   Calendar  (1784)  536. 

3ll660,26lu,  '    „ 

81.  Ms.  Torilescu,  Hiodor  {178&) 
Ie.  Hf>.  Gaster,  Carte  de  bucate  198 

(1749)  6:H6. 

32.  Ma.  Hisden,  fravnieiil   Ale- 
19.   Ms.  Gaater,  miit  'c.    1750]  landria  (179*714. 

ISfi-  191,  228,  29,1,  .Si2, 

S76a    ■■i89u    40Iu     33.  Mas.  Creţn,  doui  ma.  Aleun- 
...    .J,      .;.._.-•  aria;e.  1795-1800)  14. 

34.  Ma.  Acadeodrt,  aâA  11799^ 

ao.  Bis.  Tocileacu,  mixt,  (c  1750)  14,  26*ii,  40 1 ,  iuHn,  442n, 

120u,4«.  460,607,611,615.    "'~ 

21.    Ms.   Eminiacn ,  Htonograf  ***'  ^*^  ^^"■ 

il757)  identic  oa  Me.No.  3.  35.  Bibi,  centr.  laţt,  bopi 

Si   U».  Bibi.  Imper.  A.   Viena,  ^Vni),  186. 

V^rlaam  (1764,  36.  3^^  ^  ^^^^^^  ^  ^^  ^  j^_ 
S3.   Ms.   Cipariu,    Pealtire  Cor- 

bta,  (sac.  XTIl)  4«aa. 

24.  Ui.  Bibi.  centr.  Bucnr.  Uio-  c(^.  ieo.  5£x),'  ^'k^ 


37.  Ui.  a.  Dmuoaiaiia,  1 

,.  SDC),  , 


dar  11773)  128.  28.1,  467,  471,  636. 

96.  Hs.  Gaater.  mixt,  (1779)  64,    38.  Ha.  Bibi   omor.  Bww.  Ale- 
82a,  96,18611, 208a,  394n,  xandria  (1800]  14,  38. 

618,  6S4«,  625,  543.  S9.  M.,  Oarter  mtxt  (e.   18001 

228u,  27&U,    292a.   m. 

442,  44S,  449,  i7i. 


bv  Google 


40^ite.  Eminescu  Sf.  Va»i]e  law.   61.  Us.  Eminescu,  Iliodor  Csec 
S:iX)439.  XIX),  128. 

'*^'*^i^n^"'^"°'^'''''*'*^    68.Mi.Eniineaeti.Jt.dBcata(1816) 
43.   Ma.    Bibi.   centr.    Erotticrit,    -„    ,,       "  „ 

(c.  1800)  130.  ■    "*«'*''.  Dottoni  (1816^ 

43.  Mi.  af«ter.  Judecata  (1804)    .,„,..      ,     .  .      .„ 

(1817)571. 
44  Ui  Guşter,  Amartolon  (1806) 

iSe,  im.  55.H8.Q(uter,Descljil«ceC1819> 

45Jf8.CUater,DeBcantoc8(1809)  *^'^' 

419u.  56.  Hi.  Oaaler,  Cftatece  do  stu 

46.1fa.Bibl.c6ntr.  BucIntrebSri  (182I)283,«6u,468u,493. 

rt»09)  229u,   aeSu,    268  67.M«.BibI.owitt.Biic.Trepetmc 

2940,  299,  ,186,  449u,49I.  (1823)618. 

47.  M.^Bmin«cu,  AretoM  (1812)  gg.  Jfa  Acrfemid,  Pr«viU(i825) 

48.  Mb.  Bibi.  centr.  Boc.  Erolocrit    ,„  ..  _ 

(1812)  129n.  69.Ms.GMter,PUerot,(1826)131. 

49.  Me.  QMter,  mixt,  (1813)  812u,   60,  Ms.  liplrMon,  fllerotfc.  1837) 

*i&,  U».  131. 

âO.  M*.   BsiinMCo,   mixt  (1814)    61.  Ma.  Academiei,  Goleica  trac 
.<l5u,  40,  42,  44,  128.  XIX)  220u,  574. 

n 

lueticele  tlpArUnirelor*) 

Aaxon,  Leoaat  168,  Ae^diiu,   MrU  de  yimxA.  fiB3 

,       Ntrţis  p  Echo   149  Aelian.  Hato»  anim.   (VI,  &8> 

,      PirwnţiTÎBbe  148  nr.673       l**- 

Acta  SânctoTom  ni  (Mart.  26  AfMusjev,  Skaski  (Ko.  158)  438^ 
p.  668),  441.  (t£5}  ^68;  (237b)  169.  651. 


.,gnz^=b,G00gIe 


660 ^ IKPICg 

ĂgxpUa,  Am&rtol.  Sotir.  432  nr.  Archira  istor.  (lip.  111)  85. 

NeoB  ParadeiB.  (158—  Arios».  145. 

162)  3J6. 

Aign4  ni,gar.Volk«ikhtang»n  Amtotele.  Hbl.  Anim.  (IX.  13) 

(p.  82,  161)  481.  ***• 

Albina  CarpatUor  IIL(1I9,  133,  Arsenie,  Basme  548  fi  75—76) 

146,  164u).  5i6(p,  345)411;  166  (H,  31  urm.)  829. 

(376)  409;  (!Î77)  418.  Artamidor,  Oneirocritiea.  632. 
Albmu  PiQdulDf  IE  (p.  11—1.3) 

4S8.  ABboth.  Arch.  f.   d.  Phîl.  (IV, 

Aldhelmn».  227.  «^5)  &49. 

Alecsandri.  PoabU  pop.  (p.  2—4)  Athanaaiua  (Jeg.  MeHusedec)  302 

27;  (1^  417  ;  (20-23)  483;  "wm- 

iS!*,sss&a  «"«"■»"'.  -"'■  ««• 

*86.  Aflieneu»  225. 

„       Opere  compl.  I(p.  65-65)  Ansland   ed.  HeUwa)d  1B80  (n. 

469.  257—359)  61. 

Alfab.  PBOud<w.imid  339.  ^ziel  1001  zile  96. 

Alphonei.  Diecîp.  cler.  (II  p.  36,  „     ,^        „  „.  „ 

—96)  46;  (c.  25}  166.  B»ethgon  P.  Sindban  63. 

Amadncjd.   Anacd.  lîtw.  873.  :^""  0'»»"«  i'M»^»)  137. 

AmiB  P&ff.  lGO-167.  Baital-PacIiM  (p.  12—14)  102. 

8ft.  Anastane.  268.  Baacila,  colind,  crîc.  489,  496. 

Anaataaie          903.  Barac  3  gheboşl  72  urm. 

d'Ancona.         272.  ^      Halima  96. 

Apitonlufl  181.  Bariţîn  14 

Arch.  t  el.  Phil.  (I,  103—118)  Baronins,  Annales  445, 

333;(H,447)  267;  (IV,  625)  ^          .   ^.    ,       .        ,^    aon 

■    549  (IV,  664-6G9)  488(IV,.  ^^r^i^""^  ^  ^*^  ^~ 

694)368;(V,  47-60)  672  (V  2Ja,  239  urm. 

678)  294.                                   ■■  BarWch  v.  Germania. 


Bv  Google 


Boafle,  Pentamerone  159.  Bab«r  v.  Lekach  Tob.  Pesîkta. 

Beai,  Saddha  39.  Burada   Dobrogea  473,[p.  IIS  - 

TW.q'ţfl  "®}   *'^-  (107-217)  4S7, 

Bed*339.  {26&-277)  417. 
Beer,  Leb.   Abralum    300,    (p. 

(142-1*6)  306:  (No.  233,837  «        Datma  Ia  InmormaotBrt 

978)  310.  *e7- 

Behrnaoer,  40  vwiri   (p.  322—  Calendar  ca  basme  1877,  648. 


323)  165. 
Beldiman,  Numa  Pompilin  146. 
Benfty,  Or.  vad  Oco.  111. 

P&ntachkt  L  (p.  XXni)66; 


Calendar  p.  basme  2 


Calendarul  descântecelor  542. 
Cămpinin,  Pllerot  129-131. 
Cântece  de  stea  T.  Pann. 


(p.  2—18)  58;  (80—83)  44 
(127)  165;  (159-161)  11.^ 
(373—378)  194  ;  (423)  169 
(499-501)  155;  (619—534) 

133,  n  (43-66)113;  (252—    Cantemir,  Hronicul  13. 
26H)  194,  (346-346)  154.  ^        Kv^^nl  Inmei  167. 

Bevis  of  Southaiiipton96. 

BezBODov.  Kaleki  perehojie  474, 

(No.  45  -47)  63 ;  (No.  632-  Carte  de  mfinfi  195. 

^^^)  ^*-  Cartea  norocolul  629. 

Bidpai  58.  Carte  ghicitoare  523. 

Bickell,  Kalllag:  67  (c.  9)  60.  ^uM.  de  vise  633. 

Bilciarescn,  Papagalul  147.  cartM  de  tmotI  633. 
Bilete  de  plftcinte  629n. 
Birlmg^,  Aus  Bchwaben  (I,  448) 

396.  ^      Weîhnachten  (p.  274)  626, 

Boccaccio,  Decam.  (introd.  IV)       (264    294)  516. 

145; .  (TF,  2)  551 ;  ;X,  1)  41.  Casamia  502. 

j  Boi8Bonade,Ane<:doU63.  Centonov.ant.i44,150,(c.7)166. 


.,gnz^=b,G00gIe 


582       _  ____^  IHDICB 

P.  Ceriiier  11*.  Crooa,  Bertoldo  80- 

Chei&  viselor  533,  Culegere  de  citil«ce  fi  îcoal  4Sb, 

ChMterfield  206.  Daneao,  Antichrist  Ui. 

'  >      1      1        Daniilopoln,  eandncb>riiil  807. 

Cipariu.  Analecte  (p.  XXXVm)  „    ,     ^  ,  ooa 

13,  (p.  142)  380   wm.  (l&O)  I^te,  D.v.  comed.  299. 

381.  Darvsr  206. 

„      Org«n.Lum.,(p.l30)507.  jj^i  chiaro.  Vallachi*  13, 20*«r. 

(îl6)ToS!T^O%B**''''^  De.t„^(Apoe.l.M3«a 

Codrescii.  Plăiesul  (p.  12*)  «5.  ^"'^''  "^■ 
CoyălDioeann.   Letop.  I  fXVIH) 

31   1  (p.  59)  13,  Ca&6)  12.  Dorothens  Synopsis  262,   (p.  81) 
\.    .          .V  89*,  (23    2*1  296,  (4S  on=.; 

to./Ksaj^'ri"!^         »,  (,02-109,  m 

'  .   _.  ,.,.,    DoBoftein  psaltire  1673,  «2. 

^^  .  ,         Tieţ.8(lnţaor(lO5-108; 

Convorbiri  literare  (XIV)  269,  •^^■ 

4gg  4g9.  Dracol  ţi  fem-  132,b53. 

Corrd,  Bflop  190  urm.  (No.  184)  Dsanglun  (p.  190-191)  380. 

190,  (101)   191,  (1*3)  196.  Domltm  (tipograf)  399. 

(202)192,(322)19^.  IZ^     , .  fT J ,     «      ,,« 

...              j,  ICO  Danlop-Liebreclit  'p.  ow.Jl»; 

Oorbea,   psaltire  m  versurt  *ba  j^^  1*5-^208)  173;  (SOMIO) 

M™-  73;  (214}  89;  (230   I46;[a31: 

Cornav  (XV)  89  V.  HomMiia.  149;  (265    266)    125;    2^) 

uornaj  i.j  132;  (284)  173,  (328-331)  80. 

H.  CoWin  12.  ţ^l)  146,  (*62)  41,  (483)  96; 

N.  CoBt!»  l.'ţ.  (*911  113.I68;l*98li57;;âOS 

Crea.».  Cuv.'lit  879  baeme   Ebers  Bibliogr.  Le^c  (I,  I38)5( 
„   ug  Emec  luunelecli  334. 


bf  Google 


Eminwn,  Lncesfflna  549.  Fnndegctt.  Basme.  171,  237, 289, 

Erumos,  Ad«gi»  199.  &^- 

Ef.  da  Bonrb.  ţc.  396)  1*4.  Gaetani,   SL  Venera)  382. 

EntîMamifi,legeiid»lniTooai*.%3  Quiahov.  Int.  tOBs.  slov.  I.  (159) 

Evanglielie  rom,  din  1706,  424.  227;  (416     418)  211. 

Evholopu  1764,  467.  Gaster.  Beitme^  396. 

EvatatieTicI,  Baronius  445.  Clireatomathie  românî  1 

..m„  .50. ,.  u^„a,     £T,i»î.Lî,'^gr^: 

FabriciuB,  Codex pseudapigr.  Vet.  Mg5\  571  (171  507  .i  naggim. 
TflBt.l,{40-50)269;56-60)       "^      '  '        ^TIT 

290-  1141  296:  (119y  294;  Gaster,  v.  Anuar,  Aosland,  Gw- 
(123—126)  294;  t275j  167;  mania,  Groeber,  Monataehrift, 
(311     320)    303;    (326-326)        Revista. 

80^;   '339:   S07;    (350-377)  Qo^imin,  vita  et  mort  Moa.  317, 

310  (417-418)  316;  (428-  "320    ' 
4311    287;  (1031   urm.)   .328;  „..„.,   ,00 

(1043-46)  337;  (11621,  (i09,  Qautier  de  Comw,  Teofil  438 

Ml.  II  (176j   887;  in  (487)  geiler,  NairenwMff  (c  68)  169. 

■  '  '  Cod.  psendepigr.  N.  T.  Geaes.  rab.  (sect.  1)  319;  (1 11 
H301-302)  35H;  Ii  (456-  319;  (22)  296;  (36l  156;  (49) 
466)    .^64;    (951—953)  609;       46. 

BibUoth.  Graeca  (V,  6,    Germania,     «^'t-    B»':;'f '',„'?° 

Filimon,  basm  648.  XIV    (XXVI)    (p.    210-213) 

Fitdnai,  Şahmuneh  146.  479. 

Foae  p    minte  I  p.  44  p.  206—  Gervasme,    Otia     pag.   8)  307; 

207)  46.  (c.  XXXV)  287. 

Franâua.  Phimogn.  vet.  'p.4*9  Q^gta  rom.  (c.  13)  455;(13)157; 

orm.)  617.  (41)  251;  (44)  168;  146)  152; 

Friedreich.G6Bch.de*Itatba227.  (68)  169;    80)  144;  (8I)  167; 


.,gnz^=b,G00gIe 


r^38}  46;  (249)438. 
Th.  A.  Oestîcone.  13i. 


St.  Georgescn  97. 
Oiovaune  Ser  (IX,  I)  551. 
Ohîcirea  ca  e&rţ!  529. 
Ghicitorul  BSCBnlnl  framoa   529. 
Glyew,  Anal  287  [pag.  90)  458. 
GUnee,  TolkBbUcher  2.  ip.  56)  516 

(203-206)  i-iO. 
OoleacQ  174  urm.  220,  574. 
Gonzenbacli,  Sicii.  Mărclieii(No.8} 

216;  (84)  398;  [88  U  p.  257 

—259)  61. 
Goijan,  Halima  95. 
Qonki-Nevoatniiev  261. 
GraMse,  SagenkreiBe.  119 
Grwina  382. 
C^roceanu  E.  v.  Zlaţoust. 


Grigorie  blsj^lovit  286. 
Grimiii  MSrchen   (No.    31)  125, 
438;  (43)  454;  (94)  89. 


I    Grlmni.  D.  Sagea  (No.  538)  114. 
'   Gnwber  G.   Ztschft  IU  (399— 

407).  156.  IV.  (65    70)617. 
Graeabrauin.  Z.  D.  H.  O.  TCTCTCI 

(p.  208)  «i8  (248)  307. 
Gabenuttit,Zoolof.  Hyth,(1, 117) 

48». 
Guellette,  Contee  Tatares  73. 
Guido,  Varlflam  34 
Gneirint,  Croce  80. 
HabichtdOOl  nopţi  94—97}  97; 

|127     129)  76;  (4«— 462,6^ 

(616  um.l  104. 
Hag«ti,  Baetbselpoesie  227  (p.  30) 

238. 
Haţen,  6«MumntabeDtli.  I  (pag. 

CXSXVr  113;  m  (M-LXI) 

76  ;    (CUT     CLXni    125 

(OLXVI— CLSXX)  i3.H.  '< 

Hagen  1001  zile  (i.  625-632)'73. 


„     M£rciiea,  653. 
Hamutolog,  Chronic.  261,309. 
Hammer,  RoMDoel  I  (p.  66—57) 

316;  (88-89J  820;  (121)14^ 

(176)  46. 
Hans  Soclig  156,  492. 
Hartmanii,  DreikoenigsEpiel  492. 
ESadeu  Arch.  ist.  (1,  1,  II I)  35. 

,       Cdv.  den  bătrăni  (1346— 


.,gnz^=b,G00gIe 


IKDICg        w6 

406)  102;  II  (XXVni-XXX)  Hronografi  268,  57*. 

423;   (XXXIM3;   (XXXH-  ^rfo',  Areh.  f.  .l.Plulol  (I,  89) 

XXXIV)  «2  ;  (XXXV)  12  ;  "^  y,  go)  290,  285,  358  eto! 

(XXXVII)  106;  (21-55   371;  ,iv;66i-669l  43&  v.  ArcU». 

(89—40)  374-,  (139-156)382;  '     ' 

(162,333;  ll77l*26;  (181)316;  priloii  (p.  79)  Wb. 

fâOI— 367)   362;  (302)   363;  lahxb.   f.  Gena.  u.  rom.   Lit.   U 

(307)364;  (307,389-391)  389;  (314-334)  39. 

(400  -402)   481  ;  r40D-414)  „      „^ 

415-426)    367;  (4.36-438)  lalkat  I  (§  58)  295,   296;   (61) 

467;  (601-560)  476;  [667-  166  ;  (166)  319;  (173)  271  II 

608)   466;   (684-706)  476;  (§  926)  295;  (1086)328. 

(721-723)  481.  ^^^^  biblio^,  'p.  XVI)  14;  (9) 

Heliade,  Curier  dBambeleBejte71  205;  (lll  517;  (18)  507  ;  (19) 

IMi.dorl26™,  87;  (301  466,  168,138. 

Heiuchen  (af.  VmUe)  441.  I«rcn,  Homiiiiul  glumeţ  170,   t. 

OT.,1,.1..,  BibUot.Ori.Dt.lll,  »>"-Kl""t«- 

294,  619.  lanult,  VolksthOnJîchaB  222. 

Herder  2,  46.  lelliDek.Beth-hamidr.  (II  No.  'SUj 

334. 

lirecek,  Gesch.  d.  Bulg.  106, 
HeiauDOTon  260.  îndreptarea  legii  1662  (c.  7l  267, 

B.  St  HiUire,  Bouddha  39.  269 ;  (c  29  p.  746  -  747)  622; 

„.  r.=  .       A      T     riax         (c-    *>-*2)   263.    V.   Matein 

^^^'^^C^^^   f^*^        Baaarab. 

proverbe  196,2^0. 
„  ,.    ^„„  iQTSţ&tnro  pentru  preoţit46. 

Hirom«ndia  6.%2.  ţ"         i~         r      i 

„  ,   „.      .  .  ,na  ,     r\    Io*i»n  de  Capua,  Calila  58. 

Hommel,  PliynolognB  139,  (c.  7) 

I.  lonescu,  Ţăran  rom.  648. 

„  „        ...        ,,     ,    ,„„,    D.  lorgOTicI,  Alexandri»  14. 

HorapoUon,  HieroghlTph.  (1157)  *■         ' 

U2.  loaephns,  Antiqu.  (I,  82)  310. 


bf  Google 


lipirescn,  bfisme  6Jr8  (No.  15  p.    Kog&Iniceanii  v  CogtL 
m  (31)  42;  (M)  665;  (p.  867)  .^ 

112  inedit  124.  '^'"'^  ^**- 

Pilele   (No,   61)   110,    KnniBch,  BnkHMt  n.  Bumb.  [p 
226  urm.  2^9  urm.  180—203]  M9. 

,         Proverbe    220    urm.     Lafontaine,  CaatM  \T7  &b.  h] 
Snâve   117  urm.   192 :        1  6;  [IV  f.  22]  19S. 
(p.48-60)196.  L«mbriw,  carta d«dti«»(p.  198] 

„         coraunicare  307—347.        ggS. 
J«COb,  CurioBÎt^  (250-S61)  310   La„d_  Anecdota  s^r.  139;  [c  29] 
rum.  Iii. 

Jantil,  Klerot  129.  _      ,        ^     „   t.  ce. 

Lanasn,  QuelL  Decam.  551. 
Ji^i^u,   Opincar  144.217.222   j^,^^,^^,  ^,^^  ^^i, 

Juao  Mwuel  (p.  213-219)  166;  Leg»">d.  Fi^liani  m  [p.  204] 

(o.  46)  179.  172;  [2bH]  166;  [308]  173. 

St.  Jnlien,  Avadanw  (I  p.  132,  LekachTobsd.  Bnber[p.*)]40S. 

191)  44;  (c  26)  166.  Lenoraumd.  Magie.  407. 

KeUer.  Sept  uges  63,  64.  Leo  awhipreab.  10. 


Kind,  Neugr.  Volkslîed.  (p.  XXI)  I^™'*"-  ™<>«°fi*  babelorSK. 

461 ;  (72-74)  482  ;  (90—94)  ,       Ghicire  astrologJcX 62» 

[205]   481;   [210—211]  483;  LeukadiaB,SiUogi[p.l     3,3—8] 

[216]  486.  364. 

Sirchliof.    Wendunmuth  I  [pag.  Liebrecht,  Qervaaiai  [p.  7B]  907; 

329]  157;  [366]  166  V,l57]  [&3]  30;  [84  -86]8^— *-" 

157;  [60]  166.  [112]  287;  [262]  30. 


329]  157;  [366]  166  V,^]       [&3]  30;  [84  -86]8^"ţl07iaft 
157;  [60]  166.  [112]  287;  [262]  30. 

KisMii-Kliiiii  173.  „  lahrbuch  f.  rom.    n. 

Koehlei- 61,89,  216,398,v.Gon-       *"«^'-  ^"-  ^^■ 

'^ii.Occ[nip.376)169. 


bf  Google 


Liebrecht.  PenUunerone  [II.  pag.  MarTodin.   Tripodul  Eleuef  1 J7. 

^**]  ^^^'  MelampuB,  PalpiUtîoa.  517. 

166  rSOl  29S  [1661*M- fI87'  Melhîsed»c,  (cerere  de  ertădnne) 

«5;[l84-lîl8)479;[2li]i79;  SGH  [povesMn   nnmerelor]  «8 

[882-883]  484  ;  [284-296]  "™'  ^«"^"^  *^^- 

481.  Melnsine.  ((  476)  89. 

Locman  18fi.  Hîdiaq  Hiţte.  828. 

Muedoiuki.  Poewt  71 ;  [p,  Jt98  Midraţ  Tanhuma.  156. 

~*'^'  '^"  Mîgne,  DJct.  des.  Apocr.  [n,880î 

Muhiavelli,  Belfiigor  1S2.  232. 

Maiorescu,  Matrona  d.  Ef.  14.i.  „       Dict.  iconograph,  ţeol.  921 

MaWas,  Chronic  261  i  [p.  5]a94. 

Halvenda  444. 


Moiae  Cborene  10. 
M^uo,,  Mente.  473.  „__„,^_,   ^^^^  ,j„j  ^2,^  „, 

M™..  C.V.  d..  bitt.  S97.  „__,.^„    j^^    „5,   ^2,^  „, 

„        DeBcântecB    417,    418,  .,       .      .  .i  rr-vv-T  ujc 

„        Poedt  pop.  I  487.   [p  M'"'«t««h"ft  PSX]  !**6- 

74]  481  V.  Alb.  Carp.  Moxa  [p.  S67]  102. 

Uanenefica.   Balade  486,  [p.  17  C.  Uuller,  Psendo-Callisth.  9. 

-mm  "°""' *''■  '^  "•  «-«•  Si"»»'»- »«" [■•■ 

.        .         c„lM..4Hrs..l,       17'160»(1'6)674. 

21    101,  mO;  1151   379;   [17  Mu  MaeUer  5—8.  155. 

stOi  [211  «6  »«.  [821  fel.  „,^  M.„pi.g.,  ,60. 

Mm,vM.  B.Ito»  1«.  a.«^..  Mârci™  17.3. 

" "S'wil  Si""'"*"'    '"'  Mu».«kI,«i..a.le,oc27«. 

Mutai.  B„«.b.    P,.rf«  «0.  "»"«">'  ™"1''^  f"'"»  <»■ 

T.  Îndrept,  leg.  Neagoe  Vodă,  InvSţat.  .35, 39,  fp. 


.,gnz^=b,G00gIe 


131-138)  4S;  (183—136)  44; 
(193-196)  139. 
NebnnelU,  Perdaf  83. 

„        Gugaţel  88. 
Nagre»,  Tel  146. 
Kflgniţţî,  Septfim&nft  542. 
Kesselnuum,  Doinu  (p.  606)  485. 
Nicodim,  Evimgbel.  3b7, 
NoTskoTicI,  AlexfuidraMBch.il. 

„  Varlawn  (p.  1-13; 

4)33;  (23— 45  )!19;  (75-77)41. 

„  Primeri.  (432-437) 

229)  (437)  368;  (492—496) 
474;  (504  610)  539;  (517) 
426  ;  (519)  621  ţ  (619—520) 
616;  (630- 621)  511;  (624— 
527)  609;  (628-529)  617; 
(631  -  632)  611. 

„         Zagonetke  227. 

OdobeBcn  BsT.  Kom.I(p.  34-37) 

476 
Oesterley   41,  44,  46,  102,  144, 

162, 156,  157,  159, 166,  176, 

177  v-Baitid,  Geala,  EircUtof. 

Paali. 

Oglinda  noroc.uluî  627ii. 
Oltenîş   Zaharie,  Fa«calie  520. 
O  mie  ţi  tua  de  nopţi  v,  Habicht 
O  mie  şi  ona  de  zile  v.  Hagen. 
Oracolul  modern  529. 


Oraţiunl  la  nunte  ţăr.  488ii, 

OviQ    Metamorpli  (III.  v.  Hil — 
BIO)  I49;(IV  y.  35—166)148. 

Pdila  258. 

FaDtschatantTal33,T.  Benfey. 

A,  PaiiD.  Archir  104,  211  urm. 
4«0urm. 

cântece  de  stea  466, 
468—469  (No.  1)  462;  (2,  8) 
461;  (6,  8)  462 ;  (9)  464a ; 
(12)  462;  (16)  51  (18)  276 
nrmare  HM,  (20)  46«,  (40) 
366.  Irod  493—494  e<t.  1880 
(p.  60-92)  496,  (pag.  93—95, 
95—99)  350,  ed.  1878  473, 
(p.  101-103)  476. 


„  Erotoorit  129,  131. 
„  Fabule  I  (p.  75—77) 
153,  (96)  161,  unu.  (117—127) 
72,  U  (32—36)  19.^1. 
,  JfBstratin  Hogea  164  m. 
„  Povestea  vorbii,  150d, 
219tt.  I(p.  16)161,(!i9)  176, 
(63—69)  166,  (162)  173,  II 
(51)216,(63-64)  196,  (88— 
91)  189,  (139-141)  89,  m 
(93)  192. 

Şezăt.  la  ţarfi   167a, 
239u,  I   (28  -  30)  232n,  (30) 
224,t73u)75u,n(41-45)l58. 
Faniea  85. 

PasaoiT,  Carm.  ^aec.  4%. 
40  reziri  215. 


.,gnz^=b,G00gIc 


Pypin,  PamUtnikifn,  357—370) 
PSunoflca,  Oisţii  48S.  106,   (9)    J94,  (fol.   12)   269, 

PergOT,  Ptl*nrag.(p,  13-W)4M        (18)301. 

(p.  269)  396,  (2B4)  287.  BadlofLSpi.d.Tilrk  StSnnM  IV 
Pesikt«ed.BaW(p.l62)341.         (201-209)89,(378-381)61. 

Petroniiu,  H.trot»  1*5.  ^^^  ""■ 

Di..^.^.  iDt  EevisU   p.    Ist   ArchMliwte.   I, 
Flwwtnw  1»I.  ^jj^  ^^  ţjgj  ^gg  (288—239) 

Physiolo^  189  nun.  648. 

Hlde  filoroleţtl  204  urm.  336.  Bioreaun  iib. 

Pirke  d.  B.  El.  (c.  21)  296,  (Si)  Bobart,   Fables   ined    183   urm. 
.     46,{i0)a71.  II  (212-214)  19+. 

Pira,  Medicina  practică  642.  Ilocliholz.  Glaub«  n.  Braneb  (I, 
Pitrft,  Fiabe  (No.  OCXVI)  366.  ^^-^  *&*■■ 

PUnude«  186.  «"■^"'  ^^  tP-  28-27)  S49; 

-,,      .  .     ,      ■  T    I.      1JJ!  Komannl  Glumeţ  220,  316  onn. 

Pleţoiauu,  Aneta  ţi  Lnben  146.        ggg  239«  (No   40)  110. 

Pliniu,.  H.  N.  (VID,  33),  140.  Kom»uu«lmechkm  421,  426.  ■ 

^''l6'J.'ă-70f?iL76r4l5î  »-^"^'  «^-'^  ^-  '^-*^-  ««• 

Porfrier,    ApolLT.   »««.   261u,  Bortovsky,  Hronfr-  261. 

(p.  49)287,  (60)294.(63)301,  Eualade,  Propiostic.  614. 

(55    56)  300,  (57-58)  287,  R„^i,-„f  TeofiL  433     ' 

(69-99,101—103)286,(104)  «utebeuf,  Teohl.  433. 

294;   (105)  298,   (106)  S94,  Bybnlkof.    pSani  IV  (pag.     105 
(1.H1— 135)  303,  (216—220)       —164)488    (2iS— 244)  516. 

286,  (222-225)  305,  (229-Z3m  .  (248-260)  626.  (344)  611. 

321,  t252-'^66)  30»,  (261)  33^.  ^^^  ^^^  ^^^ 

Pririla  de  Govora  380.  Schafwik.  Sodslav.    Ltt.  HI,    1 
FKudo-CallistlieDHilllv.Zadier        (221-223)  509,  516,  617. 


.,gnz^=b,G00gIe 


Sch(iib)e.KliMternip.l55— 177]   bai  Slrah  213. 

Sf.  8i«wiKiniimls3B4(p.  &-7,869. 

SbiTidl,  basme  blS. 

8«lâMi,  OMoh.  d.H«xei]pr  Z  (46} 


,     S7nipftt-magn-Ee!tk.425. 
V»i.  Scbmidt,  v.  AlphtHui  4&. 
Sctuuidt,  BallAde»  [p.  83)  168. 
Schniidt,  GbenoTevs,  114. 
Bchmidt,  Jahr  u  Tage  [p.  23-241 
488   ip.  25,  28J  15,  |28j  39. 
'     (86—87)  675. 
Schmîdt,  Straparola  113. 


Speranţa,  Snoave  S73. 
SreKQveski,  C«lXt.  Bomaahd  in 
Iad.  363. 

,         Antiduist  liL 
Stamati,  Huu  rom.  1  i72— 14Sj 


Schott,Wa1lach.  MSrchen  547  [No. 
Z,M7,  (9;  330,  [12]  29,  |15| 
287,  llGl  125. 


,        HerodM  4(f2. 
Schwarafald  207. 
Setez  halAfu'  297,  819. 
Salb  SiiD.  58. 

Shakeţpere.      Tamiag     of   ths 
■hrew.  172.Merch,  of  Venisein 
80.  7]  42. 
SimoD  [popa]  3B2. 

Ic  IMarch.  No.61]159. 


,        Povestea  povast^  6fil. 
Steinberg,  Andqoar  399. 
StainBchneider.ArcluT.  GroschelL 

118]  9e. 


94|  46.  V.  Alfabet. 
Stephaa,  [popa  din  Braţov]  4f6. 
Stier,  Ud^.  HăA^  fHo-  2|  389. 
BtoiaHo^cI,    Harito    ^  Fdjdor 
.     14«, 
Straparola  |Tr,  3}  73,  [TUI,  SJ 

Strilbeţchi,  Fiziogmomie  631. 
StniDpfS74. 


bf  Google 


SniMr.  Q«icli.  Dac  DI  |p.  14— 

161  i«3,i3S1432,  [391 13,445, 

&07  [40194. 
Sympbosiiu  226. 
TUrairra  viselor  533. 
Talmud.  Tflu. 

„       Baba  batra  163. 
,      Beraehoth  [f.  IO]  337. 
,      Peaachim  [fol.  66;  33?. 
Talvj,  Şerb.  Tolksliad.  I  fp.  68) 

483,  |117iil  480,  n  [i-xvm 

488. 
Tămpeanu,  Lazarîla  Torma  146. 
Tar^m  lonathan  S71. 
Tendlan,  Bnch  d.  Leg.  [No.  421 

297. 
TeodorescD,  Cercetări  201  (pag. 

68-591  168. 

,  Colindele  473  [pag. 

41-421  386u. 


ŢiQchideal  [feb.  liMj  190. 

^îhonraTor.  Pamiatnlkiotrec.  lit. 
I  (p.  I— XI  268,  [p.  6—16] 
974,  [24—26]  298,  [26-31] 
302,  [79-90]  312,  [233— 263] 
320,  [271-27«]  328,  [273-298] 
346,  [305  —  338,  308-313] 
286,  U  [40— fiS]  .%8,  [43-44] 
361,  [339—344)  403,  [351— 


8.S3]  996.  [861-37S]  609, 
[377-3ail  516,  [383-3941 
612,  [886-387]  510,  511 
[898-431]  605,  [423—438] 
239,  [440]  456  ,  [438—467] 
229,  267u. 
Timoneda  41. 

Tiachandorf,  ApocalyjHi  [XHI]51 1 
[XIII  -XIV]  515  (XXXIV, 
XLVI)  367,  [1-23]  271 ,  [3^69] 
368,  [42  ~iS\  861,  [96—112, 
113-136]  867. 

„  G*aiig,  Mocr.  (pag. 

413-419]  364. 
Titu  Livin  [li  c,  20  §  3]  192, 
Traosilvania  X  [p.  277)  14. 
Trepetnic  mare  511. 
Uţa  poc&inţel  [p.  333—366]  467. 
Valerina  lolioB  ţO. 
Valering  Maiimn»  (IV,  3,'j7  ]  t  '6. 
Vasilie  (bleatamiil  marelf    i  t7. 
Vechiul  ^  noul  ghicitor,  63   n. 
VewloTBky  89  AtcUt.  f.  si.  Ph.  V 
(469  -470}  517. ' 

Epiat.  [p.  56-67]  372, 
[89]  374. 

,  Domeoica-ÂDaat.  372 
urm.  (p.  194]  386,  [201-2021 
380,  [206,  206, 207]  383,  [206] 
3S2. 

„  Drinadţ.    Pifttniţ. 

.H88u  (p.  367-369]  392. 


.,gnz^=b,G00gIc 


VeBolovBk7,E1eftb.[p  68-98]  168. 

,  ŞahuM  (p.    4    10) 

69, 138— «;  60  (40)  61,  366. 

SiYila  (p.  25i)  338, 

339. 

a  SoIomoQ  i  Eitovras 

325.  (p.  84)  162,  (169)  269, 
(17 In)  290,(172—173)  286, 
(220-224)  333.  (246— .MO) 
81,(279-280)89,(347  360) 
328. 

.  Son  Bogorod.  (pag. 

336-368)  367. 
TieţUe  Bfinţilor  36,  347. 
Vîacent.  BelL  sn,  hîst,  (LXV  c. 

1-65)  34. 
Viueţclii,  InvăţatDil  540u. 
Vitae  Patrnm  (7,  39)  144. 
Vitae  aanctor.  34. 
Voltiuro,  Sadic  145. 
VoTagiiie,  LegandA  aurea  431. 
Vnlcan,  BiedietAre  563,  572, 
Wartio  173. 

Weil,  Bibi.  Leg.  (p.39)  295,  (77- 
88)  111,  (98)  316,  (141—143) 
320,  (176—181)  144. 


Weinbold,  WeihnnachtsBp.  493, 

(376-399)  460. 
WeUgman  H,  Alexander  10. 
Winer,  Bealwtb.  30. 
Wolf,  Nied«rl.  Sagan.  {p.  691) 

Wolff,  147u,  basme  .648,  674, 

„       Voinic  înflor.  237,  239n, 
Wueatenr«td,OeBCb.  arab.  Aozte 

(p.  12)  619. 
„  Or.  Q.  Oodd.  111. 

Wuk,  Berb.  Maroheo  (No.  43)  110. 
Wattke,  Dtsch.  VoUcaabeT^abe 

(p.  127)  528. 
Zaeher,  Psendo-CaU.   (p.  1—5) 

8,  (106)  30,  (107)  31. 
Zacher.  Genorera  119. 
Zâne  46. 

ZeiUchrifti>tsch.MorK.QeB.  toL 
(XXXI)  lIS.y.  Oruenbaum. 

ZeitsdtfiftromaniMlhe  v.lţroeber 

Zlatoust,  Harţarit  (f.  113)  498. 
(164-166)  672, 

Zodiile  520. 

Znns,  QoUofld.  Vortr.  ^.  131)  46, 
„      Byatg.  Poede  (146a)  403 


.,gnz^=b,G00gIc 


Indtoele  materiolor 


Aaron,  toiagul  înfioritor,  287  t. 
pom  luSoritor. 

Abderfţa  165. 

Adam  !n  literatura  Teli^oaiiă  366, 
die  câte  elemente  s'&  zidit  A. 
267—369,  eiplicarea  numelui 
siu  369—870,  gronîrea  Ini  A. 
din  ralu  283,  versul  lui  A. 
276  ~  283,  cântecele  respective 
de  stea  283  ~  284,  legenda  de«- 
pre  capul  Itti  A.  289,  cnnuna 
diu  capul  lui  A.  285, 

Adara  ţi  Eva,  povestea  270,  co- 
prinaul  el  2722— 73,  identita- 
tea eî  co  leg.  fllaTÎcă  274.  Bo- 
gomi),  antcmil  ri  276. 

Alexandrie.  Diferite  vedeil  Sn 
prelucrarea  el  9,  originea  egip- 
teană 9,  baaa  acestor  prelacrSH 

10,  repreaentaiitul  el  român 
11 — 12,  mauuBcriptale  slaTone 

11,  AL.  e  cnnoBcutii  Românilor 
din  sec  XVn  12,  datele  tipăriri 
l.t.  15,  manaBcripte  romAne 
14,  «optinsul  Alexandriei  15 — 
35,  răspândirea  Al.  37,  episo- 
dul cu  Jvant  28,  inSnenţa  asu- 
pra poporulnl  26 — 30. 

Alexandra  Machedon  7n,  176,  is- 
toria lui  A.  răspândită  la  toate 
popoarele  7,  AL  representantul 

Gutu,  U'.  pop.  lom. 


cavalerismului  !□  evnl  media 
10,  eroul  legendar  al  popoare- 
lor orientale  11,  călătoria  lui  A. 
la  r^u  22,  Al.  !q  Iad  34,  Al. 
ţi  popoarele  sălbatic^  29. 

Amulete  rom&De  403 — U5n. 

Analogia,  rolul  ^  în  lit.  popnlari 
358, 

Antihrist,  legenda  Iui  A.  441a, 
legenda  lui  A.  in  Alexandria 
23.99,  legătura  cn  legendele 
Yiigiljane  30. 

Apa  yie  457, 551  Uvontl  el  Sa 

Apocrife,  ce  sânt  255,  goana  con- 
tra lor  367 ,  transmiterea  ^ 
răspândirea  lor  261. 

ApoUonlus  d.  Tjra,  158, 222, 552. 

Archir  ţi  Anadam,  originea  104, 
izvorul  ţi  analogii  105,  ma- 
nuscripte române  106—106, 
adevărata  măsură  a  activităţii 
Iia  A.  PauD  106,  coprinanl 
dnpă  ms.  106-109,  Arch.  Esop 
ţi  Berioldo  109,  165,  188,  A. 
ţi  cercul  solomonic  336,  po- 
veţtile  din  A.  şi  paralele  111— 
112,pT0TerbedinA.  311—213, 
gMcitoil  din  A.  337,  ghicitoa- 
rea ca  „copacinl"  ^i  răspân- 
direa aniTersalâ  111. 


.,gnz^=b,G00gIc 


594 


Arghir  ţi  Elen»  549. 

AţmedsT,  legenda  lui  A.  prototi- 
pal  Ini  MMin,  Chitovraa,  Mar- 
eolfşi  BerUildo  80,  cereetirile 
Ini  Tesdovflky  81,  le^tniacn 
„Archîrte"  109. 

Astrolo^He  500—605. 

AtoI  291n,  T,  Oain. 


646,  fondai  b.  pretatinden«aa- 
celiul  546.547,  litemtara  b. 
547-549,  b.  îa  prou  549,  b. 
!q  Tenuri  649,  b.  oum  «'au 
riapindit?  663,  comunicarea 
fondului  p«  cale  literară  ţi 
prin  viul  pala  553—666. 
Bertoldo,  orieinea  orientali  78- 
a&b,  istoria  fiului  siu  81,  din 


Aveicbie  437. 

Arestiţa  „aripa  Saiantf''apocr]fal 
394-39ii  prototipn  ebnuc,  .<196, 
paraleli  ţreceasoi  676,  fl■aţ^ 
ment  de  detcftntec  din  A.  396- 
.197,  infiaen(a  A.  «anpra  deo- 
cântecelor  407n. 
AFraam,  ciclul  de  legenda  privi- 
toare U  Avr.  306u,  A.  Ereac- 
dovideţt  308-309,  Josephu» 
:Fiavius  şt  KoBtradamuB  3I0u, 
Moartea  Ini  At.  aprocriful  des- 
pre m.  Im  Av.  Slin,  diferitele 
rodacţiuDl311  313,  copr!n«al 
apocjJiptic  313— .116,  luirea 
!d  cer,  ralal  314u,  izvoarele  ţi 
analo^de  316-317. 
Balade,  deosebirea  tor  d«  doine 
ţi  hore  476,  legitura  lor  eo  co- 
linde 476--*78,  b.  romfioe  ţi 
paralele  etreine  479-486.  co- 
lecţinnl  române  486—487. 
Basme,  teoriile  detpreoriginea  b 
546,  ţeoala   mitologici  ţi  e- 


269,  modificările  prin  c 
trecnt  82,  receuiinnile  romfLne 
82,  coprinsal  83—87,  deoeebi- 
rea  tntre  redacţinnea  scurUL  ^ 
ran^  87—88.  mfloBOţ*  Iul  B. 
aa^ira  proverbelor  române  88. 
SWn,  ghioiloTl  din  B.  235. 
237. 

Bilete  de  pliointi  529q. 

Bocete,  de  unde  e'au  desvoltat 


Bogomîlismul,  ideea  fandamen- 
tali  a  Bog.  265,  influenţa  m 
25& — 267,  B^npra  legendei  des- 
pre lemnul  crucel  884,  despre 
moartea  lui  Avram  316,  Bog. 
în  apocalipsul  ap.  Pavai  358. 

Bnddba,  identic  cu  lotuaf  33,  B. 
sbniÂnd  in  aer  111. 

CaoaTela  persoana  istorici  dev(^ 
niti  legendari  167,  diapntaţiil» 


bv  Google 


Ini  ]68,cerceUrilaluîS«hiiiidt 

fi  Teaelovsk;  168. 

CUere»  îngerilor,  legeoda  261,  Caracteristica  ssoomorfică  456 — 

unde  se  pomeae^te  362.  467,  deosebirea  caracteristic*! 

Cain,  pcs  în  Innă  299.  ""^«  *'• 

Cain   ţi  Avei,   apocrifiU   291n,  C*4"e  ţ»P.''''^"'-  canga  necoa»: 

Sat^  învaţă  cWSTpe  Cain  ''*'^'  ''  «'»"'«'  '*"■  ^■ 

291—293,  originea  legendelor  Cărţi  de  noroc,  atribnite  lai  So- 

39!),  moartea  legendari  a  Ini  lomon  523—525,  mannacripts 

Cain  296,  redacţînnea  romani  624. 

297-297,  a  dona  T««nti  29a  cirţi  do  ghicîd  628-529. 

CMneleniscntdincapnlluiCain  cjrţj  ^^    preveMirf,  originea    p 

''^-  răspândirea  lor  497  -499,  cum 

Cilitoril,  c,  lui  Aleiandnila  raiu  aupătmoaln  popor  499,  dtsa- 

22,  c.  la  Iad  călare  pecocoq  61,  crierealor,  ^99-  522. 

clnISithlaratu271n,c.'   "  ' 

Traam  lacerşirnlu.^14,  c. 

cil  DomnalDi  la  Iad  362, 

PaYellacer359n,c.Sf.Grigo-  Cererile  de  ertărfune  487—489. 

rie  la  cer  440.  Christoa  349n,  apocriful  rom&n 

Calendar  de  140  ani,  mijlocîtornl  351,  coprinaul  său  851 — 3&H, 

căiţilor  de  prevestire  499,  co-  passim. 

prinsul  600-626.  f^^^.^.  „„j^^  practicele  Iui  207, 

Calilag  und  Daiauag  67.  analogiile  ^i  izvoarele  207. 

Cântecul  pnstiî.  originea  53,  trei  Coooţnl,  călătoria  pe  c.    Ia  md 

variante  47  -  49.  61,cftntarea profetici  ac.  457u, 

Cftntece  de  stea,   ori^ea  460o,  Colladiiic,   prevestiri  614—516.. 

manuseripte  461n,   o.  de    A.  Q„fi„^     caracterul  şi  împărţirea 

P»""  ^6.  1„,   Iji^    manuscripte %i*^co. 

Cântece  populare,  caracterul  lor  lecţinnl  471—^74,   deavoltate 

475,  legitom  lor  cu    colinde  din  apocrife  62,283,  .B86— H67. 


.,gnz^=b,G00gIc 


409411,  de  albeai  4IS-il6, 
prototipul  âeBcSnl«e«lor  roni&- 

CopUnI  figadmt  dr«c«lal  .nain-  ^   ^   ^  dMacTpentru  fapt 

tea  no,terrf  438.  ilH-m,  d.  d«  ţ£pe  419- 

CSimicoa  satelor  167a,  eronl  lor  420.  IsgAtiira  Şatre  d.  ţ!  dof- 

170,  cuieesteDedti-IvMi?171.  toril  423. 

Costna  ţi  Damian  Ia  deicfintece  Descoperirea  Sf-tel  Litnr^iII,!»- 

417.  g«ada  445,  manaudpte  ţi  co- 

Cticlun,     importanţa   simbolică  ^'"'^  440-449. 

azileiorde  C.  514- 516.  Doftorii  428,   636-M3,   carac- 

Credinţe  popnlaro,  originea  iUa-  tertU   tanmatuiîţic   637,   saa- 

rară26,27,28,29,666pasBiin.  m«nă  ca  deBcântece  639,  sint 
BÎ  de  lucrări  caanîce  540. 
Credinţa   oiitologit»,   persigteaţa 

lor  253.        ^     '    ^        ^^^  DolopathoB  63. 

Creţtinisaml,  inflaenţa  <a  263.  Dorofata,  LBonat  ^  168u. 

Cracea,  Iernau!  c.  legenda  270.  Oracu,   însemnarea  TOrbel  356, 

284,    legenda   ebraică     271,  rolnl  său  în  fautazia  populară, 

originea    si    rariftatele    236.  263.  cMeraad.  ţidosoneread. 

286,   a    dooa   variantă   288.  263-266,  rolul  d.  in  credinţa 


Cucul  ;i  turturica,  balada  476.  Dracu,  femas  144. 

D&rimatea    Ieruaalimulnl    le-  Dracu  ţi  femeea,  origine»  cărţii 

genda341-345,receaaaniloro-  132,  coprineul  I3r 

niSne  şi  etriine  345  -  846.  ."«™i.-".i!~<io  j. 

David,   Lsvoditorul  Qromoviucn- 

lul  509.  Ducipal,  calul  Ini  Alexandru  17, 
671, 

„De  când  ploa  cu  camaţî"  pro- 
totipul acestei  poveşti  72.  Daniinica,  legenda  apocrifii  des- 

nodn-Tvan  170  P'*  D.  recBnaiunl  române  371 . 

Uedu-ivan  I/U.  3^^^  isteria  el  .372-374,  ma- 

Descintecele,cam8e  nasc  ele?  406.  nuscripte  374—377,   originea 

407,   d.  de  pocitură  de  noapte  redacţ.  scurte  fi   coprinsal  ol 


.,gnz^=b,G00gIc 


INDICE 597 

WeaSO,  roM    D.   In  lit.  fabule  ţi  istorioare  fc  A.  Pam>, 

pop.  381.  caracterul  lor   151,    «feciorul 

E,.^.,  „„«.plO.  119. 185.662.  ^fX.^JX^^-*^ 

Enigmatici.    popoUri,   ghicitori  UttUer  ţi  Benfej  153 — 1&4. 

din  E.  cn  variante  240—260.  „  .    ,                     .,     ■„  ,;«„.,„ 

Fabule    ţi   poveţtt   simplihcate, 

Epimenides,  eoron  lang'AiS.  devin  proverbe  314—216. 

SpistoliaSomnnliiIlBQRChriBtoa,  Fata  siiacnlni  cea  isteatJ;  jri- 

V.  Duminica.  giuea  acestui  basni  88,  para- 

EpiBtoUa  Maicii  Domntdul;   din  '^'°  ^^'  ^'^■ 

ce  se   compune?   362,  cSlfito-  Fata  cu  mftinelB    tăiaie    IBO— 

ria  MsidT  B.  prin  Iad,  3(î2u.  125  ;  orig:.  egiptean&  553. 

t3llS:2.17.328,S»a»«!ript.  P"™  •!  «1- 

Tom&ue  185 — 186,  cojNiiiHnl  şl  Filerot  şi   Antnga,   ediţiile  lohi- 

pualele     iSS-188,    pildele,  monosite  129,  probabilS iden- 

manuBcripte    «   ediţionl    ro-  titate  ca^Ecrotocrit"  139,  ma- 

mSne,    188—199,   unele   tre-  nUBcripte  romane  1.30 — 131. 

cntetn  eolecfinuile  Ini  A.  Pann  -Bm    .j.            _.  ,              ,     .- 

.i  T„î~.«,„    *ao  Filosefia  popornlut,  exemple  ăm 

ţi  Ispirescu,  192.  217-219 

Evdochia  on  m&rul,  102  u,  m,      i  i  •  j-                 .    *, 

'  Filosoful  indian,  oe  «sie  în  rea- 

Ezra,  antoml  obrocirel  zilelor,  litate  206. 

:'  Pizîognomie  531 — 532,  coprinde 

Tabnla,  diferite  defiuitini^l81,  ţi Hiromandie  etc.  532,  semne 

«copul  şi  istoria  el  183—183,  de  moarte  538. 

fabule  vulpeşti,   prototipul  ţi  ™.„,.„„    o-a  „ 

răspândirea  lor  18i,  deosebi-  "»*reianţi,  d/.i  u. 

TM  f.  orientale   de  cele   ucci-  Tloarea  Darurilor  originalul  1B8, 

Aentale  19.^,  t.  M   A.   Pann,  coprinsul  188,  isvoarele   140. 

„Şoarecila"    prototipul,  vâri-  201 ,  eseaple  din  Pbfsiolt^iis 

ante    ţi   paralele    1^3-195,  140  - 141,  povesti  ţi  origina- 

alt&  f.  din  Povestea  vorbii  cn  lele    lor    142—144 ,    oOte-va 

paralele  196.  maxime  din  202—204. 


.,gnz^=b,G00gIe 


Friguri,   persooificaU  408,    r&-   i 
y«ţe  de  f.  12!t~4S5,  leac  d« 


Qafpor.  originea  cuv&Dtnlnl  496. 

Gerbert  433. 

C}benovBv&,  originea  tX  1 14,  pre- 
Incrările,  baia  traducere!  ro- 
mâne 114,  coprinaal  115-118, 
.  paralele  «tt&ma  ţi  o  paraleli 
româna  119,  matMUcripte  pa- 
ralele 120,  legUnra  ca  minu- 
nile H.  Domnulal  438,  cupo- 
veţtile  egiptene  652. 

Sf.  Oheorghe  In  lnii&  299. 

Ghicitori,  ce  aânt?  originea  şi 
vechimea  lor  3S4,  deosebirea 
celor  elene  de  cale  romftne 
225-226.  cnm  bg  nasc  gb. 
227,  gb.  biblice  228,  originea 
literara  a  unor  gh.  238.451, 
colecţionl  române  239—240, 
574ghicitoriomODime240-247, 
gb.  aînonime  248—250. 


f.  Gregorina  pejHţtra,  legenda 
157. 

Gromonue.  prereatiTl  din  tunet, 
caracteral  p  coprinsul  506 — 
609.  oombloat  cu  uamologinl 
607—608. 

Goru-Paramartba  171. 

HaemoRhosaop  605 

Halima,  caracterol  ţi  originea 
el  92.97,  traducerile  orien- 
tale şi  amplifloirile  93,  tntKIa 
traducere  europeană  98,  pro- 
totipul Halimalei  romftne  94. 
manuscripte   române  94—95, 

HexaimeroD,  rolul  şi  provenienţa 


Gol^lba,  originea  uomelul  281 
Grapsime,  înrâurirea  lor  307' 


BroDografe,  originea  şî  impor- 
tanţa lor  268,  diferite  H.  26S, 
674. 

leremia  legend&lui  L  v.ATeme- 
leh,    T.  D&rămarea   lerugali- 

Iliodor,  cel  d'^tiill  roman  126, 
coprinBul  126—127,  ioânenţa 
sa  asupra  romaoolnl  modem 
127,  traduceri  ţii 
române  128. 


Grecii,  Influenţa  lor  asnpra  Ori-   Înflorirea  lemnului  uscat,  protQ- 
'^    entulul   şi   In   ipecial   asnpra       tipul  legendelor  268  t.  Aaron. 
Indiei  66.  v.  pomul. 


bv  Google 


Ingcrol   şi  ■fthastml  143n,  573.    Judecata  d«  pe  nrmA,  descrierea 
întrebări  «i  răspuneort,  originea       «anoecripte,  redacţiuni  «1- 
lor  81,  460-«7  manuBcripte       ***■ 

228,  prototipul  şi  numărul  lor   ^ndecata   păcnrurilor,    legătura 
229.449,  ghicilorilB  din  1.230-        '^  „Mioriţa"  476—478. 
284,   importanţa  lor   ca    mij-   Lalenbnerger  171. 
locitori  236,  coprineul  lor  re- 

ligioB  82,  întreb,  enovoase  162-   Lameh,    legenda   Im    296u,    o- 
167,  227,  moară  pe  Cain  297. 

loasaf,  eroul  credinţei  ereţtJne  Leftirio  »e  priceşte  ca  Tăraxie 
32,    identic   cn    Buddha  39,        388o. 

leirătnra    cu    .cântecnl    nns-    .         ,     ,      ..  .         3  t  . 

^ţ„  46  Lentul,   înşliintare   despre   faţa 

Ini  Hristog  .-451. 
losna  ben  Levi,  călătoria  sa  cu 

îngerul   morţii   144u.  Leonat  ţi  Dorofala  168u. 

îmbrăcat  ţi  nelmbrăcal  85n  8B11,  Literatura  estetică,  coprinsul  eT 
672.  4,  nu  este  proprietatea  popo- 

Indică,  lileratura,  importanţa  el        nilul  6. 

Jx  d.  tont.  Sftal  ^  ,,op„.t.l«  p.p.nJuI  6 

Inelul  ţi  năframa,  balada,  vâri-        rat 

ante  şi  paralele  483—484. 

T       .=,:.    Cn  .^D.t..  n;,.  y.t  .vi_  Literatura  haiducească,  earacte- 

Joco-gena,  tac  parte  tun  iit.  n>-  *- -^      _      .  .  ■  <ji    m   -n 

mantîcă  4,  mijlocesc  trecerea       ^  V  «"P"»*  «'  Î^',V  ii^' 

nuvele!  în  snoavă  159.  P^Pe*^"  ţi  Leon   Wolff   US. 

Iraclie,  iaffodiloml  Gromovnicu-  Literatura  neecrisS,  cum  se  dea- 
lul 609.  voltt,  479. 

Irozii    originea   lor    occidentală  Literatura  populari,  definiţia  ţi 

490U,   desvoltarea   lor  491 —  farmecul  el   1,   renaşterea   el 

49:^.  texte  diferiteromâne  493-  îq  Germania  2,  importanţa  eX 

496.  3,  clasificarea   el  4,   caracte- 

hopia  V.  E*>p.  "^  «  IS^'"'^  ^■ 

l»da,  legenda  Ini  167.  Literatura  religioasă,  definiţia  (^ 


^,  Google 


4,  «B  modifici  credinţele  po- 
pornhil  5,1  religioati  rominl 
eate  mai    loati    inedită    268, 


Lot,  iipisenia  Iui  286. 

Hahiil  fiul  Ini  Tanuie  390. 

Măleatrele,  ori^uea  lor  29. 

Mâinile  tiiate,  ce  ereec  la  Ioc 
12-^.Ui,  437. 

Mamer,  cele  12  vise,  originea  lor 
bnddifaietic&  59,  estract  69u, 
prototipul  şi  tnodificirile  60, 
urmele  în  basme  61. 

Minăstirea  Argeţ,  paralele  479 — 
481. 

Uanna,  fitcoltatea  el  322. 

Hsniucrtpte  mixte,  enoave  şi  po- 
veşti T,  indice  I,  colecţia  Gt>- 
lescu  şi  caiacteml  el  174, 
unele  esemple  cu  paralele  174- 
176. 

Marculphua,  legSturacn  Bertold 


Hiel,  prevMtîriF  despre  as  311, 
Hîcltail  Arhanghel,  fn^bit  da 
nevasta  sa  I34u,  TMtitoral 
morţii  lui  Avr.  313ur,  im- 
portant laBogomiU  B16.366, 
M.  duce  H.  Oomnnhil  jnin 
Iad  3e4n. 

Minunile  M.  Domnului  4îl0n, 
elemente  diverse  din  cari  ge 
compune  ţi  mannaciipteleiBI, 
coprinsnl  lor  436-4.')6,  Is- 
gătura  lor  ca  baune  1&7.438. 

Minunile  8f.  ^Boe,  legenda  393, 
cele  doui  ndacţinal  .193 
394,  coprinsnl  .S97-398,  re- 
Uţionea  ca  Aveetiţa  t98  -399, 
SI.  S.  înlocuit  prin  Sf.  Haria 
408,  o  rugit  împotriva  draci- 
lor 426a. 

„Uîoriţa"    legStnra   cn   colinde 


Moartea,  faţa  g 

Uoige,  toiagul  M  271,  apocalip- 
enl  lui  M.  271,  legende  destui 
gâng&virealniH.  318,  paralele 
318-321,  ÎBvaţJl  enarh.Ga- 
vriil  321,  alte  legende  32S  — 
823,    despre   moartea   Ini   H. 


302—303,  copriiuul  303-305,  Mycerinua  care  'şi  iubeşte  faU, 

deosebirea  intre  variantele  305,  prototipul  bsamelor  552. 

identitatea  lnilLc«Sem.306.  ^,^,1  a:h„_po^e«e  din  Ovid 

berlin  8a  149,  canaa  popolariUţil  149. 


.,gnz^=b,G00gIe 


Nutratia  Hogea,  personna  ţi  A.  Panu  fi  activiUitMi  sa  Ulersrft 
snoavele  164,ediţiuiulerom!Lii«       v. Indice  n  s.  \.  Pann. 

lele  strSuie  18fr_166.  ^^  ^j  rlepindim    el  24.30, 

Netnrad  aburâiid  în  aer  111,  &-  42  u.  671  psr.  celor  trei 
muci  pe  Avrani  în  foc  307,  jprietenl  4i  n.  forma  pros^cS 
N.  tatii  oriaţiloT  299.  şi  variantele  el  lomine  46. 

Nopţi  1001,  coprinsol  lor  93,  Par^  apocalipsul  apoet.  P.oti- 
tradoM  de  B^ac  96,  v.  Ha-  ginea  ţi  importanţa  lai  367, 
lima.  cele  doni  redacţinnl  368,  co- 

lm«  .1)50,  ^./.Mrtnic.  m-       ""'  3M-S61- 

reluticel  TOmSiie  160,   repr»-  Pavlîchenl  358. 

151,ffecerea  novela  în  rooaTi       '^ 


Ooaaa,  oracole  dupA  aruncarea  PbTsîoloffai,  TeohimealnlinţarX 
de  626.  189,    orinnea    şi    caractenil 

~    I  1^,   pOde  diu'P.   din 
Utorile  lai  Neagoe-vodS 
139^72  4egiltiirB-î  cu  Floarea 
Oedipns,  legenda  lui  167.  Darorilor  138-140, 

Oracoli  din  clrţl  636—528.  Filat,  epistola  apocrîft  a  lai  F. 

Oraţii,  idee»  lor   generali  487,        ^^■ 

paral6lBţicolooţinnI48e-4e9.    pflde,  din  Inviţăturile  lui  Nea- 
Ordalia  i&6.  S<^  '"^^  139.571  p.  daapre  vi- 

clesKgurile  femeilor  69-71  He- 
liade  şi  Hacedonski  71,  p.  din 
yailaam  t.  parabole. 

PalUa,  ce  este?  268.360.  „ ,  

n     .    1.  .     _  j-j   -.  1  ■     .   Pildo   filowfesfl,    oriffinalnl   lor 

literatora  romani  68,  urme  în       ^^- 

poTBţâ  romane  69  n,  Plrara  ţi  Tislm,  poreste   orion- 


.,gnz^=b,G00gIe 


talK  în  Ovid  148, 573  «ditaile 
române  149  CAUaa  populari- 
tiţ»  149. 

Podobnioele  pogrebanieT,  idanti- 
tstea  lor  cn   bocete  466. 


Pomnl  ertiril  picateli 
Pomi  din  raiu  288a. 
Pomi  ce  cresc 


Proorocirea,  „cintec  de  Btea", 
răspAndirea  el  463.463.465. 

ProTerba.  ce  annt?  coprînaallor 
197,  în  Aleiandria  26,  dife- 
renţa p.  de  maiinia  19fi.2t9, 
colec^unl  rom&ne  801.221. 

KtTOţe  de  fiipiri  433—425. 

Beţeti  anfleteasci  543. 


PoveţU,  ideile  reli^oase  rKspâD- 
dite  anb  forma  de  p.  264,  ms- 
terislnl  lor  original  254,  ori- 
ginea fi  deevoltarea  loi  255 

Povestea  printeâet  fracceţtf  120 
—123,  leş&tura  cn  poveşti  e- 
g^ipteue,  552.  basme  române 
ţi  BtrUne  analoge   124—1^5. 


Povestea    vorbit ;     cento 
rom.    151,  o  poveste    din    p. 
T.  166.  osândirea  viţel  156— 


Povestea  cn  cndile,  originea  ţi 
lăţirea  el  40a.  Boccaccio  ţi 
Shakspere  !41u. 


Roata  Ini  Solomon,  texte  şi  ma- 
nuscripte 623-626. 

RomanuflbUchlein  ,  prototip  la 
donS  dMC&ntece  rotn&ne  420- 
422. 

SUumtml  şi  îngeml  142  572. 

Sâmcă,  amnlet  406-  407. 


Sângele  neşters  4li4— 465. 

Şapte-EecI  şi  donft  de  nmne,  a- 
pocriful  401,  originea-i  ori- 
entalS,  cabbalÎBCic&  401,  ala 
lui  CbristoB,  ooprinsol  403,  ale 
Maicii  Domnului  404 — 405. 

Satana  261— 2(S3n  v.  drao. 

Batanael ,     prindpin    bogomilic 


Proorocirea  Savilel,  legenda  det-   Sava,  regina  legenda   ! 


.,gni^=b,G00glc 


prinsul  326-337,  izronil  »i 
par&lele  327—326. 
Scrieri  romantice,  tradnas  146 — 
147,  unels  iotrodose  sub  iu- 
do!t$  Btr&veitire  146,  deose- 
birea lor  de  cirtile  popnlare 
146. 


Şes&loarea  la  ţarS,  povestea  cd 
ghîcîhiarea  157,  aoalogiile  uni- 
versale 157,  „tunai,  rasă"  co- 
prinsul,  originea  ^i  paralele 
strAine  158—159. 

SfSntaScripturii,  maxime  din,  201 
apocrifele  cum  se  nasc  din  S. 
S.   265,   apocallpee    cum    se 


cetirile  lui  VweloTBV  834— 
335  S.  «  Âf  modai  76a,  269 
334-H37,  S.  Hi  Chitovraa  - 
332,  S.  ţi  Sibila  289,  8.  lo- 
veşte cn  pietri  capnl  lui  A- 
dam  269,  originea  solomonici 
aiinorbaame3â5,S.facao  carte 
de  doftorii   336,  roata  lui  S, 


Somnnl  cel  Inng  al  InT  Aveme- 
leh  legenda  346,  ideea  fun- 
damentală ţi  paralele  române 
347-348,  intrat  îa  doftorii 
639. 

Spbim,  ghicitoarea  eT  224. 

Stea  legată  de  viaţa  omului  31, 
influenţa  stelelor  v.  Astrolo- 
ghie,  Zodiile. 


Sitb.  călătorie  la  raia  371ii,  a- 
duce  o  ramură  ,din  i»Sn  274, 
285n,S.  Izvoditomlliterilor  299 

Snoave,  caracterul  lor  cosmopolit 
166,  originea  lot  din  nuvele 
158,  166  etc  s.  de  Ispiresca, 
isvoml  ji  filiaţinnea  lor  I72u, 
vnlpea  firoBcoaaă  196,  Ţiehin- 
deal  ţi  Iisfontaioe  196. 

Soacra,  balada,  484,  variante, 
paralele  485. 

Solomon  eroul  îaţetepcinnel  o- 
meneţ a  64,  324,  rolul  său  iu 
legendele   universale  79,  cer- 


Sfndipa,  originea  indică  64,  ca, 
racterisiica  de  Ooerres  62- 
transformSrile  ocrad.  şi  orient- 
63,  textele  române  64u,  co- 
prînaol  65  —  68,  ce  este  în  rea. 
litate  68,  pilde  din  S.  68n. 

Tannhăaaer  legenda  ţi  paralele 
887. 

Tarasie  389a. 


TantameutNoa,  maxime  din  213- 
214,    apocrifele    ţi    legendele 


.,gnz^=b,G00gIe 


mi 


relative  348,  armele  slabe  în  „Vicleim"  v.  Iioeî. 

cbuc  r  «iM.  360-361.  ,r,danil.  m<,l«ta«  PnM  v. 

Teatament    Vechiv.    apocrife  ţi  Perdaf. 

legende  v.  8f.  Scriptură.  ^^^^  ,^^j^  ^  prototiptd  p 

Ţig&ra,  etoana  503a.  lucriiile  ^  382  -383,  coptin 

Titîra  T    Tiirilra  ani  rt  383  -  385,  întrebW  re 

Ţităra  T.  -^igftra.  j^^^  j^  ^^    385-386,  leg. 

Til     BuhoglindA,   prototipul    fi  deveniU  coUndS  386— 3S7. 

iavoMele   160,    odiţiniule   ro-   „.  __  ,o    ,  ,.  .„    noc 

mâne  161,  snoavă  £n  T.  p  A.  ^""l.*^J,  '"ST'.*  '^'oa^"- 

Pannl61-ie2,întrebarilVlnI  f.f?'^^^  TT'^AV^ 

T.  y.  Întrebările  anovoase.  ?'""<"'  «"°^*  389-391. 


Trei  GheboşI  de  Bm^ac,  originea 
72n,  oopriiisal73— 76,  adona 
redacţiane   de   A.  Pma  76iL,   Yis  protetic  31*,  366a.  481n. 
localizaţi  în  Galaţi  76a.  y;,^  p^f.  ^  j,;  „^^  gg^. 

Tr^  ţireţl  ţi/^^    f  «ţ^  ^^  vieul  M.  DoamnlDÎ,apo<^366, 

Warfc,  valoarea  lor  173.  ye^ek^ky  ,i  H^dW^eepr. 

Trepetnic  517  -  619,  t.  la  Arab£  oripnea  Inî  367,  cine  H  a  dâi 

519.  iiaţtere    868,  redai^oaile  ro- 

DtBÎtoarele,  oripnea  lor  29.  ^^^  ^69  -  370. 

Tfanile  văzdahulul  361.439.  '^^^  ţ"^  ^?''  Pmt«».  Cerirea, 
V,  TiB  profetic. 

Varlaam  ai   loasaf  ronianal   32,  ■  t  ji      tt 

ce  a  cont^buit  la  riapandirei  ^î™^.  ««^  d».  '■  I"*"»*  ". 

Iul  universală  .S2  33,  tradu-  Vorbiră  între  Leooat  ţi  Dorofota 
cerile  ţi  reputaţimiea  lol  33—  copriii«Dll68— 169,  ori^nalul 
34,  redacţiunile  româDC  34 —        probabil  italian  168. 

iS;  S*"°'  *"'"'  '""^   Tore.™  0™»,lilor  569». 

,  Zftdic  de  Voltaire  elemente  con- 
stitutive 145,  originea  „Enig- 
melor" i^. 

Viaţa  lui  Bertoldo  v.   Bertoldo.  ^^^^^  ^j  f^^^^  ^^^  ^i^„,„. 

Viaţa  Ini  Esop  v.  Bsop.  nic  328  -332. 


Bv  Google 


Zicito&re,  deosebireft  lor  de  pro-  Zidirea  unid  om  tn  temelie  479 — 

Tffl'be  221,  compilaţionl  da  z.        4S0, 

221,  specimene  de  z.  222.  ^ile  1001  de,  boM  ««»tel  eolec 
Zidirea  lamiT,  comentarU   ţi   a-        ţinui  93,  contopirea  cu   1001 

pocrifs  260.  nopţi  în  Halima  9i,  confnn- 

ZMta.  p«t.  no.,»  137.  a«.  o»  J»  p.v.,11 96. 

.      to„,108.m  ZodiU.  619-622. 


.ignz^îbjGoOgle 


BUCDBESa 

TIPOGRAFIA  CORŢII  REGALE,  PROPR.  F.  GSbI.  Flî 
12,  PaMagîol  Bon^n,  12. 


.,gnz^=b,G00gIc