Skip to main content

Full text of "Marele Dictionar Geografic Al Rominiei"

See other formats


This is a digital copy of a book that was preserved for generations on library shelves before it was carefully scanned by Google as part of a project 
to make the world's books discoverable online. 

It has survived long enough for the copyright to expire and the book to enter the public domain. A public domain book is one that was never subject 
to copyright or whose legal copyright term has expired. Whether a book is in the public domain may vary country to country. Public domain books 
are our gateways to the past, representing a wealth of history, culture and knowledge that's often difficult to discover. 

Marks, notations and other marginalia present in the original volume will appear in this file - a reminder of this book's long journey from the 
publisher to a library and finally to you. 

Usage guidelines 

Google is proud to partner with libraries to digitize public domain materials and make them widely accessible. Public domain books belong to the 
public and we are merely their custodians. Nevertheless, this work is expensive, so in order to keep providing this resource, we have taken steps to 
prevent abuse by commercial parties, including placing technical restrictions on automated querying. 

We also ask that you: 

+ Make non-commercial use of the file s We designed Google Book Search for use by individuals, and we request that you use these files for 
personal, non-commercial purposes. 

+ Refrainfrom automated querying Do not send automated queries of any sort to Google's system: If you are conducting research on machine 
translation, optical character recognition or other areas where access to a large amount of text is helpful, please contact us. We encourage the 
use of public domain materials for these purposes and may be able to help. 

+ Maintain attribution The Google "watermark" you see on each file is essential for informing people about this project and helping them find 
additional materials through Google Book Search. Please do not remove it. 

+ Keep it legal Whatever your use, remember that you are responsible for ensuring that what you are doing is legal. Do not assume that just 
because we believe a book is in the public domain for users in the United States, that the work is also in the public domain for users in other 
countries. Whether a book is still in copyright varies from country to country, and we can't offer guidance on whether any specific use of 
any specific book is allowed. Please do not assume that a book's appearance in Google Book Search means it can be used in any manner 
any where in the world. Copyright infringement liability can be quite severe. 

About Google Book Search 

Google's mission is to organize the world's Information and to make it universally accessible and useful. Google Book Search helps readers 
discover the world's books while helping authors and publishers reach new audiences. You can search through the full text of this book on the web 



at |http : //books . google . corn/ 









'^^ 



^9m. 



-iS\i .-l 




i 



fSlLĂS VRIGHT^UNNIÎ^"! 
1 BEQUEST 

UNIVERSlXy or MICHIGANi 

t> V. GENERAL LIBMRY ;U 



wmm 






lid 


^B^^BTCiBm^^^ys 








v^^ 







>4^ 


12 


E^ 




..f^^fâ C^ 


;â £l%i 


a 0.^:^ « 


Mt /ft 'Bcr^ 






7^y "NyL-i^^^^^^B 




^ 


H 






M rx 



^tj 



^ffâi 



'^JlW]. 



./î^'^ 



•• 


^g^ 


^/^ 


m. 


L/?^ 




«^ A !^ 


m 


J • 


^^ 


f 

t 
) 


tt 


1 







BhKSV^^ 






HhE 






rUI 


H^^^^''<v 


^^^v#Myj|A^BI 



'W^' 



.0: 



^A«!B 






^W 



[^] 




.^j 



fi r.*^ 



^^4 



^^*W!8 



»! o 









'/'. 



2Z9- 



/^/ 



/ ■ 



// 



MARELE 



DICŢIONAR GEOGRAFIC 



AL 



ROMÎNIEI 




J/G^ 






oG7G0. Marele J)i((ionrr (ienijra/ic. \nl. //. 



Hosted by 



Google 



Hosted by 



Google 



SOCIETATEA GEOGRAFICĂ ROMÎNÂ 

FUNDATA LA 15 IUNIE 1875 
RECUNOSCUTĂ DREPT INSTITUŢIE DE UTILITATE PUBLICĂ, PRIN LEGEA DIN 20 FEBRUARIE 1897 



MARELE 



DICŢIONAR GEOGRAFIC 



AL 



ROMINIEI 



ALCĂTUIT ŞI PRELUCRAT DUPĂ DICŢIONARELE PARŢIALE PE JUDEŢE 



DE 



GEORGE lOAN LAHOVARI 

PREŞEDINTE AL ÎNALTEI CURŢI DE COMPTURI, 

PREŞEDINTE AL SOCIETĂŢII PENTRU ÎNVĂŢĂTURA POPORULUI ROMIN, 

SECRETAR GENERAL AL SOCIETĂŢII GEOGRAFICE ROMÎNE 



ŞI 



GENERAL C. I. BRATIANU 

SUB-ŞEF AL STATULUI MAJOR GENERAL, 

DIRECTOR 

AL INSTITUTULUI GEOGRAFIC AL ARMATEI 



GRIGORE G. TOCILESCU 

MEMBRU AL ACADEMIEI ROMÎNE, 
PROFESOR UNIVERSITAR, 
DIRECTOR AL MUZEULUI NAŢIONAL DE ANTT 



VOLUMUL II. 



BUCUREŞTI 
ŞTAB. GRAFIC J. V. SOCECO, STR. BERZEI, 59 

1899. 



Hosted by 



Google 



.LIS 



Hosted by 



Google 



7^ ^^(^S^^i 'z-^ 



6'^-^/ 



MARELE DICŢIONAR GEOGRAFIC 

AL ROMÎNIEI 



B 



f 



Bucureşti (urmare). -Edilitate. — 

Organizaţia administrativă. — 
înainte de secolul al XlX-lea, 
Bucureşti era administrat de un 
consiliu comunal, compus din un 
gîudeţ şi 12 pîrgarî, aleşi de po- 
porul oraşului. Pe la începutul 
acestui secol Bucureşti era admi- 
nistrat de un consiliu comunal 
o parte ales şi o parte numit de 
stăpînire. El se numea Casa Ma- 
ghistratului sau Cinstitul sfat 
orăşenesc al Politiei Bucureşti, 
El se compunea din 5 membri, 
din cari unul era prezident ; avea 
ca funcţionari auxiliari : i secre- 
tar, I ajutor, I casier, l regis- 
trator, 5 cinovnicî, i tist cu 6 
dorobanţi, l odăiaş şi i rîndaş. 
Acesta era tot personalul comu- 
nal, aşa cum îl găsim în dosa- 
rele Primăriei de Bucureşti. 

Sfatul orăşenesc se întrunea 
de 3 ori pe săptămînă : Marţea, 
Joia şi Sîmbăta şi lucra cîte 6 
ore pe zi. 

Azî Bucureşti se administrea- 
ză de. un consiliu comunal, ales 
de cele două colegii electorale, 
compus din 3 1 consilieri, din cari 
unul e primar şi 2 ajutoare ; cu 
un personal numeros de func- 



ţionari, arhitecţi, ingineri, geo- 
metri, desenatori, picheri, paz- 
nici, gardianî şi sergenţi, toţi 
numiţi de consiliu. 

Următoarele 9 servicii com- 
pun azî administraţia Bucureş- 
tilor. 

I. Direcţia lucrărilor tecnice: 

a) Direcţia ; 

b) Serviciul alinierilor; 

c) » studiilor ; 

d) » planului ; 

e) » bunurilor ; 

f) » apelor ; 

g) » podurî-şos. ; 
h) » salubrităţeî. 

II. Direcţia administrativă. 

III. » acciselor. 

IV. » comptabilităţeî. 
V. » sanitară. 

VI. Serv. casieriei centrale. 
VIL Secretariatul general. 
VIII. Economatul general. 

IX. Oficiul stăreî civile. 

Dăm aci lista diferitelor Sfa- 
turi orăşeneşti din Bucureşti, cu 
începere de la anul 1831 : 

1831. — Căminarul lorgu Bi- 
bescu (maî tîrziu Domnitorul 
Munteniei), căminarul Pavel şi 
Chir Ghiţă Opranu. 

1833. — Hatmanul MihailDu- 



mitrescu, clucerul Grigore Gră- 
dişteanu. Chir lancu Chiriţă Bă- 
lăceanu şi căminarul Al ex. Ghica. 
1 834. — Hagi Mihaiu Filipescu, 
căminarul Alexandru Ghica, clu- 
cerul Grigore Grădişteanu, stol- 
nicul Stanciu, Scarlat Petro vicî, 
Dimitrie Dedu şi Christofor Mus- 
tacov. 

1835. — Constantin Costache 
Şuţu, Constantin Costache Bucă, 
stolnicul loniţă Drăgănescu, ser- 
darul Anagnosti,Christodor Mus- 
tacov, Nicolae Teodor şi Vameşu 
lordache. 

1836. — Postelnicul Costache 
Şuţu, serdarul Xenocrat, serda- 
rul Fănuţă, medelnicerul Cos- 
tache Creţeanu, Christodor Mus- 
tacov, Mărgărit Ivanovicî, Pas- 
cale Gazoti, postelnicul Alexan- 
dru Ghica, Anastase Polizu şi 
Mihalache lonescu. 

1837. — Căminarul Ştefan O- 
grăzeanu, polcovnicul loan Cîm- 
pineanu. Anastasie Polizu, ser- 
darul Ştefan loan, postelnicul 
Manolache Băleanu, Christodor 
Mustacov şi Pascale Gazoti. 

1838. —Ion Scarlat, Ion Ba- 
caloglu, slugerul Spirache Co- 
jescu, Aga Ion Filipescu, clu- 



Hosted by 



Google 



BUCUREŞTI 



BUCUREŞTI 



cerul Gr. Cantacuzino, Mărgărit 
Ivanovicî, paharnicul Ion Ro- 
setti, Nedelea Ion Mitescu şi La- 
zăr Calenderoglu. 

1839. — Agalancu Bălăceanu, 
clucerul Alecu Ghica, slugerul 
Spirache Cojescu, Lazăr Calen- 
deroglu, serdarul Anasti, Ion 
Serafim şi George Bălan. 

1840. — Slugerul Tomiţa, A- 
tanasie Dumitriu, Anghel H. 
Pândele, căminarul Dumitru Be- 
lu, căminarul Pavel şi paharnicul 
Alexandru Ghica. 

1841. — Paharnicul Scarlat 
Rosetti, serdarul Pîrvu Asan, 
serdarul Alecu Izvoranu, Ion 
Uie, Christache H. Paraschiva 
şi Teodor Balaban. 

1842. — Marele postelnic Ion 
Filipescu, paharnicul D. Ghica, 
Asan Ion Cămineanu, paharni- 
cul Ion Mitică, Ion Polizu şi 
Mărgărit Ivanovicî. 

1843. —Maior Teodor Po- 
pescu, serdarul Barbu Prisi- 
ceanu, Lazăr Calenderoglu şi 
Ion loanidi. 

Supleanţi: Serdarul Ion Arion 
şi Ion Eftimiu. 

1 844. — Vistierul Costache 
Belu, maior D. Popescu, cluce- 
rul Ion Mihăescu, serdarul Geor- 
ge Papa şi Lazăr Calendero- 
glu. 

Supleanţi : Stan Gheorghiu şi 
Dimitrie Economu. 

1845. — Vornicul Ion Otete- 
leşanu, clucerul Costache Pe- 
tr eseu, paharnicul Mihalache Pen- 
covicî, pitarul Lazăr Calendero- 
glu şi Dumitru Ivanovicî. 

Supleanţi: Enache lancu şi 
Ion Minovicî. 

1847. — Polcovnicul Scarlat 
Creţulescu , pitarul Mihalache 
Băscoveanu, clucerul lancu Dinu, 
paharnicul Nicolae Lahovari şi 
pitarul Lazăr Calenderoglu. 

Supleanţi : Pitarul lanovicî şi 
Ion Triandafil. 

1848. — Scarlat Creţulescu 



(pană la Iunie) ; Constantin Cre- 
ţulescu (Iunie — August) ; Dim. 
Polizu (August — Octombrie) ; 
Constantin Lenş (Octombrie — 
Decembrie). 

1849. — Constantin Lenş (la 
începutul anului) ; Aga Dimitrie 
Fălcoianu; Paharnicul Nicolae 
Lahovari, Răducanu Simonidi 
şi Ion Bacaloglu. 

Supleanţi: Nicolae Gherman 
şi Ion Triandafil. 

185 1. — Marele logofăt lorda- 
che Bărcănescu, paharnicul Cos- 
tache Cîrlova, Atanasie Chris- 
tea Manta, Costache Bălăcescu 
şi Lazăr Gherasim. 

Supleanţi : Serdarul Nicolae 
Herişescu şi Ion Bacaloglu. 

1853. — Marele logofăt Gri- 
gore Obedeanu, paharnicul Ev- 
ghenie Predescu, serdarul Ion 
Creţeanu şi Nicolae Herişescu. 

Supleanţi : Pitarul Enache 
Trandafir şi Răducanu Sinonidi. 

1^55- — Aga- Constantin loan 
Filipescu, clucerul Simeon Mar- 
covicî, Alecu Dumitrescu, ser- 
darul Nicolae Herişescu şi Cos- 
tache Păltineanu. 

Supleanţi : Pitarul Teodor Sfe- 
tescu şi Ion loanid. 

1856. — Ştefan H. Pândele, 
Panait lonescu. Ion Polizu, clu- 
cerul Ion Dinu, aleşi pentru a 
se complecta lipsurile a 4 mem- 
bri demisionaţi. 

1857. —Prinţul Dimitrie Ghi- 
ca, serdarul Vasilache Paapa, Ion 
Polizu, serdarul Costache Iliescu 
şi Avram Gheorghiu. 

Supleanţi : Panait lonescu şi 
pitarul Ion Penescu. 

1859. — Prinţul Dimitrie Ghi- 
ca, Ion Brătianu, Vasile Paapa, 
Tudor Arcon, Ghiţă Gherasi, Pa- 
nait lonescu şi Costache Iliescu. 
1860. — Vasile Constantinescu, 
Anton Arion, Alexandru Orăs- 
cu. Aceste trei persoane s'au a- 
les în locul demisionaţilor G. 
Gherasi, P. lonescu şi C. Iliescu. 



1861. — Anton Arion, Dimi- 
trie Brătianu, Dimitrie Berin- 
deiu. Cezar Boliac, Dimitrie Ghi- 
ca, George H. Anghel. 

1866. — Dimitrie Brătianu, 
Dr. P. latropolu, Grigore La- 
hovari, Simeon Mihăilescu, Gri- 
gore Cantacuzino, Anton Arion, 
Constantin Panaiot, Constantin 
Ciocîrlan, Nicolae Blaremberg, 
Grigore Serurie, Dimitrie Cu- 
loglu. Pană Buescu, lordache 
Hagi Anghel, Radu loan, Cor- 
neliu Lapati, Vasile Toncovi- 
ceanu, din cari era Primar Di- 
mitrie Brătianu. 

Ca ajutori sunt: Simeon Mi- 
hăilescu, Gr. Lahovari, Anton 
I. Arion, Dr. Panait latropolu. 
Gr. C. Cantacuzino şi Costa- 
che Panaiot. A demisionat Dr. 
latropolu şi s'a înlocuit cu C. 
Ciocîrlan ; a demisionat C. Cio- 
cîrlan ; şi s'a numit Gr. P. Se- 
rurie; a demisionat C. Panaiot 
şi s'a numit Dem. Culoglu. 

S'a reînoit pe jumătate nu- 
mărul membrilor şi trăgîndu-se 
la sorţi a eşit Radu lonescu, 
Dimitrie Brătianu, Anton I. A- 
rion şi Dr. latropolu în locul 
cărora s'a ales precum şi în lo- 
cul altor 6 ce erau demisionaţi 
maî înainte: 

Dimitrie Brătianu, Anton A- 
rion, Dr. latropolu, C. Panaiot, 
S. Mihăilescu, Vasile Constan- 
tin, Barbu ProtopopeScu, Nico- 
lae Pancu, lancu Stefănescu şi 
Veniamin Hernia. 

Dim. Brătianu fiind Primar, ia- 
ră ajutori S. Mihălescu, Anton I. 
Arion , Corneliu Lapati , Gri- 
gore C. Cantacuzino, Costache 
Panaiot şi Veniamin Hernia. 

1867. — D. Brătianu, demi- 
sionînd din calitatea de Primar, 
a fost numit în locul luî C. Pa- 
naiot, iar în locul acestuia s'a 
numit ajutor pe Serurie Gr. 

1 868. — S'a făcut alegerea din 
nou a Consiliului Comunal şi 



Hosted by 



Google 



BUCUREŞTI 



BUCUREŞTI 



rezultatul a fost: Dr. ?. latro- 
polu Primar, N. Manolescu, P. 
Buescu, Gr. Serurie, S. R. Be- 
chianu, V. Constantin şi V. Her- 
nia. 

1869. — S'a disolvat Consi- 
liul şi s'a înlocuit cu o comi- 
sie interimară compusă din P. 
Dimancea, T. Christescu, Cor- 
neliu Lapati, E. Predescu, Sta- 
mati Atanasiu, P. Christu, I. G. 
Mânu, T. Rădulescu, P. Ata- 
nasiu, Anghel Solacolu şi C. 
Panaiot. 

Din comisia interimară au de- 
misionat Petru T. Christu, E. 
Predescu şi C. Panaiot şi s'au 
numit în locul lor Dimitrie Teo- 
haridi. Anton Stoianovicî şi Ghi- 
ţă Dimitriadi. 

1869. — S'au făcut alegeri şi 
au eşit G. G. Cantacuzino 
Primar, iară ajutoare P. Gră- 
dişteanu, Dr. Daniilescu, C. A- 
ninoşeanu, Menelas Germani, R. 
Dumitriu şi Nae Răduleanu. 

La 25 Ianuarie 1870, s'a fă- 
cut o nouă alegere şi s'a con- 
firmat Primar Eftimie Diaman- 
descu, în locul luî G. Canta- 
cuzino demisionat. 

1871. — S'a făcut o nouă ale- 
gere şi s'a ales : Scarlat Creţu- 
lescu Primar, Graf. Se. Rosetti, 
Dr. Daniilopolu, General B. Vlă- 
doianu, Const. Racotă, Nicu Ra- 
coviţă şi Ion I. Pallă. 

B. Vlădoianu s'a numit în 
.urmă Primar în locul S. Creţu- 
lescu. 

1873. — C. Brăiloiu a fost 
numit Primar în locul Genera- 
lului Vlădoianu, iar ajutori N. C. 
Tătăranu, C. Văleanu, Teodor 
M. Galiţa» Dr. Daniilopolu şi C. 
N. Racotă. 

La 2 Septembrie 1873 Genera- 
lul Vlădoianu s'a numit Primar în 
locul luî C. Brăiloiu, demisionat. 

1 874. — S'a făcut alegere pen- 
tru întregul Consiliu şi la 2 Oc* 
tombrie s'a confirmat alegerea, 



numindu-se Primar Colonel G. 
Mânu, iar ajutoare CD. Atha- 
nasiu. Gr. Triandafil şi V. Paapa. 

1877. A demisionat întregul 
Consiliu ; s'a făcut convocare şi 
în ziua de 14 Maiu, au fost aleşi 
şi numiţi: C. A. Rosetti primar, 
iar Dimitrie Giani, Ion Procopie- 
Dumitrescu şi Nicolae Fleva, 
ajutoare. 

1878. Expirînd termenul Con- 
siliului, s'a făcut alegere şi a 
fost numit Primar Dem. Ca- 
riagdi, iar ajutoare N. Fle- 
va, I. Pr.-Dumitrescu şi Grig. 
Serurie. 

1883. S'a făcut alegere pen- 
tru întregul consiliu şi s'a ales : 

Dimitrie Cariagdi Primar, Gr. 
Serurie, N. Manolescu, P. Bu- 
escu, V. Hernia, Colonel Barozi 
şi Anton Mavrus ajutoare. 

La 5 Noembrie 1883 s'a di- 
solvat Consiliul comunal şi s'a 
numit Comisiunea interimară 
compusă din : 

M. Torok, Dr. Sergiu, N. 
Hagi-Stoica, Spiru Haret, Şte- 
fan Petrescu, C. Dănescu şi Gr. 
Vulturescu. 

1884. S'a constituit noul 
Consiliu comunal compus din : 
N. Fleva Primar, şi Gr. Cer- 
chez, I. Dobrovicî, Gr. Cape- 
leanu, D. lonescu, C. Dănescu 
şi St. Petrescu, ajutoare. 

La 4 Noembrie 1884 s'a fă- 
cut alegere pentru jumătate din 
numărul membrilor eşiţi la sorţî, 
în urma căreia procedîndu-se la 
alegerea sorţilor a eşit N. Fle- 
va, Primar, I. Bibicescu, Gr. Cer- 
chez, Constantinescu AL, Do- 
brovicî L, Petrescu Ştefan şi 
Vlădescu Al. 

La 19 Iunie 1886 s*a ales Pri- 
mar N. Manolescu în locul N. 
Fleva. 

La Noembrie 1886 s'au făcut 
din nou alegeri de Consilieri şi 
rezultatul a fost : I. Cîmpineanu, 
Primar, Gr. Cerchez, I. G. Bi- 



bicescu, Gr. Serurie, I. Dobro- 
vicî, St. Petrescu şi Gh. Pe- 
tro vicî ajutoare. 

1888. — S'a disolvat Consiliul 
şi s'a compus o Comisia interi- 
mară din Em. Protopopescu-Pa- 
ke, loan Alexandrescu, Dr. De- 
metrescu-Severeanu, Chr. Cer- 
lenti, Dem. Naumescu, Sava Va- 
siliu. Ion N. Lahovari şi Efrem 
Germani. 

La 21 Maiu 1888 s'a făcut 
alegerea Consiliului şi rezultatul 
a fost : Em. Protopopescu-Pake, 
Primar, Al. Rioşeanu, N. Vră- 
biescu, Efrem Germani şi Leo- 
nida Paciurea, ajutoare. 

1892. Primar Grigore Tri- 
andafil. 

1893. Primar P. Orbescu. 

1894. Primar N. Filipescu; 
Ajutoare: Al. Ciurcu, I. A. 
Brătescu ; Membrii : Alexandru 
Th., Arion C. C, Balanolu I. P., 
Bălăşanu AL, Bălteanu Eniu, Col- 
ţescu I., Cosăcescu N., Do- 
brescu N. G., Dumitrescu Mi- 
rea E., Eftimiu G. M., Florian 
G., Gerassy N. I., Hagi Pantele 
D., loachimescu D., lonescu 
Al. Gr., lonescu Petre, lonescu 
Victor, Nicolescu Luca P., O- 
bedenaru L, Căpitan, Popovicî 
Andrei, Roşu D., Rusescu Ruse, 
Severeanu C. Dr., Şoimescu N. 
N., Tomescu N. Dr., Velescu 
Ştefan, Zamfirescu Thoma. 

1895. Primar, C. F. Robescu; 
Ajutoare: G. Bursan şi Anghel 
Solacolu ; Membrii : Alexandri u 
Chr., Assan G., Bibicescu I. 
G., Bolintineanu C. St., Chi- 
riţescu AL, Christescu C, Di- 
mitrescu Procopie L, Dobrescu 
D. T., Eustaţiu D., Fănuţă Ath. 
Maior, Hernia V., lonescu D. 
M., lonescu N. blănaru, Meli- 
sianu N., Miclescu Al., Mieşu- 
nescu Gr., Musceleanu loaef, 
Păltineanu Barbu, Petrescu D., 
Petrini Galaţi Dr., Roseti Vin- 
tilă D., Solacolu C, Gr., Stă- 



Hosted by 



Google 



BUCUREŞTI 



BUCUREŞTI 



nescu D., Sterie Niţă, Vanic 
Anton. 

Finanţele comunei, — In anul 
1832 budgetul comunei Bucu- 
reşti prezintă la venituri suma 
de leî noî 21 8641 şi la chel- 
tuelî suma de 1948 14 1. n. 

Pe anul 1859 prezintă la ve- 
nituri 474268 1. n. şi la chel- 
tuelî 445730 1. n. 

De la anul 1866 au mers tot 
crescînd atît veniturile cît şi 
cheltuelile comunei; următorul 
tabel va da o idee exactă cum 
a crescut budgetul în ultimii 
12 de ani': 

Venituri Cheltuelî 1. v. 
1866,— 7161564 ^^^2^^266 

1867, — 426S706 7474982 

1868,— 3000000 3306091 

iei noi 
i86g,— 3417210 3819818 

ic^jo.— 3150501 3419352 

1871,— ^211727 1^2272-] 

1872, — 4756529 4697482 

187J, — s^2i2)^^o 6620430 

1874.,— 5443634 6321507 

187S.— 6106365 47^1325 

1876.— 6i^6siS 6i277'6i 

^^77'— 5^^6639 5816268 

1878, — 6175623 6169997 

187^,— 672^4^5 6678455 

1880, — 6471081 6448413 

1881, — 77>!>^gi6 7784700 

1882, — 62762^60 626s6^o 

1883, — 6434924 6406583 

188^, — 8094660 7879180 

188^. — 7719660 7660112 

1886, — 7807820 7807820 

1887.— 7539920 7519920 

j888.~ 7889350 7889350 

i88p.— 9755000 9755000 

18^0.— 9625464 9623186 

/c^p/. — 10479431 10673807 

i8p2. — 1051 1014 10593913 

/c^yj.— 12203050 122,1^620 

18^4,-125153^3 12616993 

/cyyj-.— 12546059 12833639 

18^6,-13148226 12345084 

^^P7-— 13528843 1375^153 
yj'pc^.— 15458313 .15660093 

Din suma de 7161564 l.v. 



la venituri şi 6828266 1. v. la 
cheltuelî, cum era budgetul co- 
munei Bucureşti în anul 1866, 
s'a urcat pentru anul 1898 la 
venituri 15458313 leî noî şi la 
cheltuelî 15660093 leî noî. 

Datoria comunei Bucureşti se 
urca în Ianuarie 1866 la suma 
de 2300729 leîvechî, 30 parale. 
Azî — după 3 2 anî — Primăria 
Bucureşti are contractate datorii 
în suma de 99255000 leî noî, 
din cari pană la i Martie 1897 
a amortizat suma de 11200000 
leî. Această sumă e împărţită 
în 7 împrumuturi, pe cari are 
a le achita treptat pană la anul 
1945, plătind o dobîndă la ele 
de 4, 4V2 şi 5%- 

Ultimul budget, - Iată în de- 
taliu ultimul budget al comu- 
neî Bucureşti pe anul 1898: 

I. Venituri ordinare: venituri 
directe, leî 1441100; venituri 
indirecte (accisej, leî 7874700 ; 
veniturî din bunurî comunale, 
leî 679500 ; veniturî din ser- 
vicii comunale, leî 1204500; 
subveaţiunî, lei 561252; coatri- 
buţiunî pentru drumuri 1650000 
lei. 

II. Veniturî extra-ordinare : 
Veniturî cu destinaţie specială, 
leî 424058, bani 40; diferite 
venituri, lei 176000; din exce- 
dentul eserciţiului 1896 — 97, leî 
1447203, bani 43 ; total, leî 
15458313» bani 83. 

III. Cheltuelî: Datoria publică, 
leî 5624320, banî 80; retribu- 
ţiuaea primaruluî şi ajutoarelor, 
leî 45000; secretariatul^general, 
leî 204200 ; direcţia adminis- 
trativa, lei 2268616^ bani 10 \ 
direcţia sanitară, leî 500884, 
banî 80; lucrările tecnice, leî 
4027482; oficiul stăreî civile, 
lei 43020; direcţia contabilita- 
te!, lei 424855, banî 80; servi- 
ciul accizelor, leî 696140; ca- 
sieria centrală, lei 47760 ; lu- 
crări extra-ordinare, leî 1447203, 



banî 43; deschiderî de credite, 
leî 128830, banî 90. Total leî 
15458313» banî 83. 

Iată cum se repartizează ve- 
niturile şi cheltuelile budgetuluî 
pe anul 1898 : 

Natura veniturilor, — Veni- 
turi directe: zecimî comunale a- 
supra contribuţiunilor către stat 
şi proprietăţilor particulare, leî 
850000 ; taxa birjelor, căruţelor, 
tramwaie, tram-care, etc, leî 
• 342000 ; taxa de cai, livrele, 
servitori şi insigne, leî 130000; 
taxa libretelor de la servi torî, 
leî 40000 ; taxa pompelor fune- 
bre, leî 16000; taxa balurilor, 
spectacolelor, panoramelor, etc, 
lei 53000; taxa biletelor de 
vînzarea vitelor, leî 10 100. 

Veniturî indirecte (accise) : 
taxa asupra băuturilor şi lichi- 
delor, 1613898300; taxa asupra 
comestibilelor, lei 1780300'^ taxa 
asupra combustibilelor, 1. 992800; 
taxa asupra materialelor de con- 
strucţie, leî 344600 ; taxa asu- 
pra furagielor, leî 211 000 ; taxa 
asupra diferitelor altor obiecte, 
leî 85200; taxa de intrare în o- 
raş, leî 465000 ; taxa de maga- 
sinaj, leî 44000 ; taxa din vîn- 
zarea vitelor, leî 30000; taxa 
chibriturilor şi cărţilor de joc, 
leî 20000; produsul vînzăreî o- 
biectelor confiscate, leî 1000 ; 
amenzî din contrabande, 1. 2500. 

Veniturî din bunurî comunale: 
chiriile diferitelor proprie tăţî ale 
comuneî, leî 460000 ; chiria pen- 
tru afişări de anunciurî, leî 1000; 
chiriile din tîrgul Moşilor, leî 
90000; chiria de la podul Vi- 
tan, leî 30000; produsul vînză- 
reî terenurilor de la cimitire, leî 
90000. 

Veniturî din servicii comu- 
nale : abonamente la serviciul a- 
pelor, leî 525000; abonamente 
la serviciul curăţireî gunoaelor, 
leî 180000; marcatul măsurilor, 
leî 80000; cotitul vaselor, leî 



Hosted by 



Google 



BUCUREŞTI 



BUCUREŞTI 



2000; măsuratul cerealelor la 
Obor, leî 2500; cîiităritul la Moşi 
şi i\bator, leî 3000 ; curăţitul la- 
trinelor, leî 15000; bilete de 
legitimaţie, leî 8000; estracte 
de pe actele stăreî civile, leî 
6000; foile dotale, leî 25000; 
produsul din taxa tăereî vitelor, 
leî 240000 ; permisiuni de clă- 
dirî, leî 90000 ; produs din vizite 
şi condicuţe pentru supraveghe- 
rea prostituţiuneî, 1. 20000; pro- 
dus de la băile populare, 1. 8000. 

Subvenţiunî : subvenţia pen- 
tru întreţinerea gradinei Cişme- 
giu, leî 6000 ; subvenţia pentru 
întreţinerea sergenţilor de oraş, 
leî 417600; subvenţia pentru a- 
jutoare bisericelor sărace, leî 
137652. 

Contribuţiunî pentru drumuri: 
prestaţii comunale, leî 370000 ; 
taxa 4^/0 asupra proprietăţilor 
din coprinsulcomuneî, l. 935000; 
subvenţia pentru întreţinerea căi- 
lor naţionale, leî 145000; sub- 
venţia pentru întreţinerea şose- 
lelor care cad în sarcina sta- 
tului (conform legeî pentru măr- 
ginirea oraşului Bucureşti), leî 
200000. 

Venituri extra - ordinare, — 
Donaţiunî şi veniturî cu desti- 
naţiunî speciale : 

a) Fondul dăruit de «M. S. 
Regina», capital nominal 7000 
leî, procente 5^/0 la acest capi- 
tal, pentru măritatul fetelor să- 
race, leî 350. 

b) Fondul «Androcle şi Are- 
tia Fotino» capital nominal leî 
20000, procente 5^/0 la acest 
capital, pentru întreţinerea Azi- 
luluî de noapte, leî 1000. 

c) Fondul «contesa Zoe Ro- 
setti», pentru facerea uneî opere 
de bine-facere în memoria sa, 
leî 127963, banî 90. 

d) Fondul «Al. Andonescu», 
capital nominal 10500 leî, pro- 
cente la acest capital, pentru 
cumpărarea de cărţî şi îmbră- 



căminte la copiî s^racî şi pentru 
întreţinerea Aziluluî de noapte. 
e) Fondul «Cutti», chiria ca- 
selor lăsate Comuneî pentru a 
se împărţi la săracî ca ajutoare 
de înmormîntărî, leî 1235. 

f) Fondul «Avramidis», ca- 
pital nominal 3000 leî, procente 
S^/o la capital, pentru a se îm- 
părţi la săracî, leî 150. 

g) Fondul «Arhiereul Vale- 
rian-Rîmniceanu», capital nomi- 
nal 1000 leî, procente 5^/0 la 
capital, pentru a se împărţi la 
săracî, leî 50. 

h) Fondul «Panady», capital 
nominal 4000 fl. v. a., partea 
ce revine Comuneî din procen- 
tele acestuî capital pentru a se 
întrebuinţa în folosul copiilor or- 
fani, leî 355. 

i) Fondul «Maior Cioranu», 
chiria caselor lăsate comuneî 
pentru burse şi. înzestrărî de 
fete, leî 2100. 

j) Fondul «Protopopul Tudor 
Economul», capital nominal leî 
260000 şi «Măria Turnescu», 
capital nominal 1 00000 leî, pro- 
centele la acest capital pentru 
fundaţiunea Protopopul Tudor 
şi Măria Turnescu, leî 18000. 

k) Fondul «Episcopul Ino- 
centie Kiţulescu», două zecimî 
din venitul acestaî legat pentru 
a se împărţi Ospătărieî popu- 
lare, leî 2415. 

l) Fondul «Evlogie Gheor- 
hieff» : arenda moşielor Coteni- 
ţa şi Viişoara, însă: 2/3 cuve- 
nite Comuneî conform testamen- 
tuluî, 7600 leî; V3 Societăţii pen- 
tru învăţătura Poporului Romîn, 
3800 leî; în total 11400 leî. 

m) Diferite : pentru întreţine- 
rea mormîntuluî familiei Ec. Va- 
siliad, procente la capitalul no- 
minal de 2000, leî depus. 

Idem pentru întreţinerea mor- 
mîntuluî poetuluî Eminescu, pro- 
cente la capitalul nominal de 
1 000 leî depus. 



Produs din mîncărî la Ospă- 
tăria populară, leî loooo ; dife- 
rite donaţiî pentru săracî, Azi- 
lul de noapte şi Ospătăria po- 
pulară, leî 18000. 

Fondul dăruit comuneî de Co- 
mitetul Romîn al Expoziţiuneî 
din Paris pentru întemeierea u- 
neî exposiţiunî permanente în 
capitală, capitalul nominal al e- 
fectelor de leî 41500 (din care 
efecte în valoare nominală de 
38500, fondul dăruit) plus pro- 
cente, leî 50000. 

De la societăţile de tramvaie, 
pentru curăţitul gunoaelor de pe 
liniile tramvaielor, leî 29652, 
banî 20. 

Sume depuse de particularî 
pentru instalări de conducte de 
apă, 40000. 

Subvenţiunea de la Camera 
de Comerciu pentru întreţinerea 
Şcoaleî comerciale de gr. I, leî 
3989, banî 30. 

Diferitele veniturî : Veniturî 
din amenzî de contravenţiunî, 
leî 20000. 

Veniturî din amenzî de la an- 
treprenori, leî 5000. 

Procente la capitalul consem- 
nat, leî 5000. 

Diferitele veniturî de la cimi- 
tire, leî 15000. 

Veniturî întîmplătoare , leî 
I 30000. 

Cheltueli. — Cheltuelile cele 
maî principale ale comuneî sunt : 
Anuităţile diferitelor datoriî pu- 
blice (7 împrum.) 5624520.80 kî. 

Personalul central şi adminis- 
trativ 345060 leî. 

Chiriî pentru şcoalele insta- 
late în localurî particulare, leî 
55000. 

Subvenţiî celor două leagăne 
pentru copiî orfanî, 3000 leî. 

Subvenţie Teatruluî Naţional, 
55500 leî. 

Subvenţiî bisericelor sărace, 
178000 leî. 

Subvenţiî corurilor ce funcţio- 



5^1 QQ. Marele Dicţionar Geografie, fol, //. 



2 



Hosted by 



Google 



BUCUREŞTI 



10 



BUCUREŞTI 



nează la bisericele întreţinute de 
comună 34200 leî. 

Poliţia administrativă, 1061520 
leî. 

Serviciul pompierilor, 186000 
leî. 

Premiul com. Bucureşti, pen- 
tru îmbunătăţirea rasei cailor, 
2000 lei. 

Direcţia sanitară, 294480 leî. 

Eforieî Spitalelor Civile pen- 
tru alienaţî, 30000 leî. 

Serviciul copiilor găsiţi, 9900 
leî. 

Fondul de epizootie, 66254.80 
leî. 

Laboratoriul chimico - bacte- 
reologic municipal, loooo leî. 

Retribuţiunea personaluluî lu- 
crărilor tecnice, leî 297120. 

Retribuţiunea lucrătorilor tec- 
nicî, leî 1038840. 

Imprimate, cărţî, jurnale, re- 
chizite de biurou pentru toate 
serviciile tecnice, afară de ser- 
viciul planuluî, leî 4000. 

Material pentru reproducţiune 
de desemnurî şi scrieri, impri- 
mate pentru toate serviciile tec- 
nice, afară de serviciul planu- 
luî, leî 5000. 

întreţinerea şi reparaţiunea 
clădirilor şi telefoanelor de la 
Arcuda-Brezoaia, a basinelor şi 
filtrelor de la Arcuda, a ape- 
ductuluî şi accesoriile luî, nisip 
pentru exploatarea filtrelor, a- 
parate pentru constatarea şi în- 
registrarea calităţeî şi cantită- 
ţeî de apă, leî 35000. 

Consolidarea digurilor şi în- 
treţinerea canaluluî Dîmboviţei 
şi accesoriile luî, de la Brezoaia 
pană laVitan, şi despotmolirea 
acestui canal, cu deosebire în 
oraş, între căderea de apă de 
la Grozăveşti şi Abator, leî 
30000. 

întreţinerea clădireî, turbine- 
lor, pompelor, a rezervoarelor 
de la Cotroceni, a canalizaţiuneî 
de distribuţiunea apeî în oraş, 



a fîntînelor, basinelor şi coloa- 
nelor de apă, aparate pentru 
măsurarea debitului de apă în 
conducte, unsoare, stupă, com- 
bustibil şi material divers pen- 
tru exploatarea uzinei hidro-e- 
lectrice, micî schimbări în ca- 
nalizaţiunile de apă existente, 
leî 83000. 

Instalaţiunî de nouî conducte 
pe diferite strade, leî 30000. 

Instalaţiunî de conducte par- 
ticulare, leî 40000. 

Iluminatul ordinar al oraşului 
cu electricitate, • gaz aerian, pe- 
trol şi uleiu mineral dens, un- 
soare, stupă, combustibil şi ma- 
terial divers pentru exploatarea 
uzinei electrice, întreţinerea ma- 
şinelor, lampelor şi liniilor des- 
tinate iluminatului public cu e- 
lectricitate, plata diurnelor pen- 
tru verificarea puterii luminătoa- 
re a gazului, leî 670000. 

Iluminatul prin electricitate al 
abatoriuluî, combustibil, unsoare, 
stupă şi material divers, sau 
transformarea complectă a sis- 
temului de iluminat, leî 25000. 

Nisip, pietriş, bolovani, pavele 
de Turcoaia şi transportul lor, 
astfalt, basalt, scule şi maşine 
pentru întreţinerea şi transfor- 
marea actualelor pavage, şosele 
şi trotuare cum şi pavage nouă 
ca încercare, leî 550000. 

întreţinerea, în comptul statu- 
lui, a căilor naţionale din zona 
Capitalei după noua rază, per- 
sonal şi material, leî 200000. 

întreţinerea şi complectarea 
plantaţiunilor de pe strade şi a 
băncilor publice, leî 5000. 

Material şi aparate pentru în- 
treţinerea şi curăţitul canalelor, 
transformarea recipientelor şi 
îmbunătăţiri în genere, 1. 20000. 

întreţinerea, transformarea şi 
complectarea materialului de mă- 
turat, stropit şi ridicat gunoaele : 
periî, forase, cărucioare, tuburi 
de gumă, măturî mecanice, sa- 



cale, stropitoare, pluguri de ză- 
padă, cotige, furgoane, trăsuri, 
săniî, hamuri, cum şi ori- ce alt 
material similar, leî 60000. 

întreţinerea gărilor de gunoae, 
facere şi întreţinere de linii pen- 
tru ele, leî loooo. 

Lucrători şi căruţe suplimen- 
tare pentru ridicarea zăpezeî, 
sumele disponibile ale alocaţiu- 
neî putîndu-se întrebuinţa şi la 
ameliorări diverse ale serviciului, 
din cari pană la 30000 pentru 
cumpărarea de caî, leî 50000. 

Nutrimentul cailor, 1. 170000. 

Iluminatul localurilor comu- 
nale, leî 30000. 

întreţinerea orologiilor publi- 
ce, telefoanelor, telegrafelor, so- 
neriilor şi complectarea lor, leî 
6000. 

Fond pentru împrejmuiri, din 
care loooo leî pentru împrej- 
muirea Manutanţei, leî 16000. 

îmbunătăţiri la clădirile ospi- 
ciuluî Zerlendi, leî loooo. 

Modificarea, transformarea şi 
îmbunătăţirea interiorului haleî 
Amza, leî 30000. 

Unelte, seminţe, răsaduri, ar- 
buşti, tutori, pietriş arat şi altele, 
pentru întreţinerea grădinilor, a 
plantaţiunilor şi a noilor con- 
strucţiunî. întreţinerea taluzelor 
Dîmboviţei şi splaieţe, leî 15000. 

Construcţiunî din nou şi îm- 
bunătăţiri la cimitirul Şerban- 
Vodă, leî 65558. 

Fond pentru serbări naţio- 
nale şi decoraţiunî publice, în 
care intră şi serbarea de la Bo- 
botează, leî 20000. 

Fond pentru decorarea pavi- 
lionuluî de la Moşi, precum şi 
diplome industriaşilor şi comer- 
cianţilor, leî 5000. 

Fond pentru facerea unei o- 
pere de bine-facere în memoria 
Contesei Zoe Rosetti, conform 
transacţiuneî încheiată cu suc- 
cesoriî săi, leî 127963, bani 90. 

întreţinerea construcţiunilor 



Hosted by 




BUCUREŞTI 



11 



BUCUREŞTI 



din cimitire, cum şi noî adause, 
leî loooo. 

Diferite cheliuelî, — Impozite 
pentru imobilele Comuneî, leî 
40000. 

Remize serviciilor de perce- 
pere, agenţilor de constatarea 
abonamentelor la serviciul gu- 
noaelor particulare, şi a trei a- 
vocaţî însărcinaţi cu procesele 
de contravenţîunî, socotit avo- 
caţilor de la 10 — 15 ^/o din înca- 
sări, pentru fie-care, leî 160000. 

Misiuni, diurne, indemnizaţi- 
unî de transport şi altele, gra- 
tificaţiunî cameriştilor şi doro- 
banţilor, leî 40000. 

Diurnele membrilor comîsiu- 
nilor de recensemînt, rechiziţiî 
şi recrutare, leî 14000. 

Cheltuelî extra-ordinare. — 
Pentru alimentarea fonduluî ri- 
dicăreî unui monument în a- 
mintirea eroilor Independenţeî, 
leî Toooo, 

Pentru a veni în ajutorul co- 
mitetuluî pentru ridicarea mo- 
numentului I. C. Brătianu, leî 
50000. . 

Construcţiunea unei hale de 
pasărî, legume, zarzavat, ouă, 
lapte şi brînzeturî, lîngă hala 
Ghica, leî 130000. 

Complectărî şi adause la hala 
Griviţa, leî 80000. 

Pentru pavarea cu lemn a 
calei Victoria, spre bulevardul 
Elisabeta şi strada Fîntîneî, leî 
150000. 

Construcţiunea unei scoale în 
culoarea de Verde, leî 1 00000. 

Idem în culoarea de Alba- 
stru, leî 90000. 

Fond pentru terminarea şcoa- 
leî Ferdinand, leî 46203, b. 43. 

Subvenţie Şcoaleî pentru în- 
văţătura poporuluî romîn, leî 

lOOOO. 

Construcţiunî de canalurî de 
scurgere din nou şi transfor- 
mări, leî 120000. 

Reparaţiunî, transformărî şi 



îmbunătăţirî la filtrele de la Bîcu, 
leî 46000. 

Construcţiunî de trotuare, leî 
40000. 

Complectărî şi adause la în- 
trepozite, leî 250000. 

Cumpărarea parculuî Băneasa, 
îmbunătăţirî şi lucrări referitoare, 
leî 65000. 

Construcţiunî de pavage, tro- 
tuare şi îmbunătăţirî pe şoseaua 
Filaret-Belu, leî 200000. 

Fond pentru ridicarea planu- 
luî oraşului, prin Statul-major al 
armateî, leî 201780. 

Numărul funcţionarilor comu- 
nali, — La primăria de Bucureşti 
erau la începutul anuluî 1 898 : 

La secretariat 1 1 persoane ; 
Ia biuroul statistic 5 ; la arhiva 
centrală şi registratura generală 
13; la intendenţă 40; la direcţia 
administrativă 3 ; la biuroul cul- 
telor, instrucţiuneî şi asistenţeî 
publice 10 ; la biuroul licitaţiilor 
4; la azilul de noapte şi ospă- 
tăria populară 12; la băile po- 
pulare 6 ; la cimitirele comu- 
nale 40 ; la poliţia comunală 7 1 ; 
la serviciul contencios 16; la 
şcoala profesională «Tudor Eco- 
nomul» 17; la biuroul verifică- 
reî măsurilor 11; la poliţia ad- 
ministrativă 117; sergenţî de o- 
raş sunt 1240; la biuroul de 
servitori 24; la serviciul sani- 
tar 56; la serviciul veterinar 
28 ; la serviciul copiilor găsiţî 
335 (din cari 330 moaşe); la os- 
piciul comunal «Zerlendi» 20; 
la laboratoriul chimico-bactere- 
ologic municipal 9 ; la serviciul 
central tecnic 5 ; la serviciul stu- 
diilor tecnice 14 ; la serviciul a- 
pelor 10; la serviciul de podurî 
şi şosele 10; la serviciul alinie- 
rilor 16; la serviciul bunurilor 
1 2 ; la secţiunea bunurilor pri- 
vate 7 ; la secţiunea captăreî a- 
pelor 1 8 (afară de lucrătorii su- 
plimentarî cu ziua) ; la secţiunea 
distribuţiuneî apei şi iluminatu- 



lui electric 41 ; la secţiunea pa- 
vagiilor 244 (afară de lucrătorii 
suplimentari cu ziua) ; la secţia 
plantaţiunilor 16; Ia secţia ca- 
nalurilor 45 ; pentru maturatul, 
stropitul şi ridicatul gunoaelor 
567 ; pentru latrine 36 ; la secţia 
grajdurilor şi atelierelor t6 ; la 
atelierele comunale 31 ; la gră- 
dini şi cimitire 45 ; la serviciul 
stăreî civile 22 ; la comptabili- 
tate 45 ; la serviciul accizelor 
(central, inspecţiune, gări, ram- 
pă, fabricile de bere, oţet, stea- 
rină, făină) 96; la bariere 48; 
la guarda accizelor 379 ; la ca- 
sierie 32. In total funcţionari 
diverşi plătiţi de comuna Bu- 
cureşti sunt în număr de 3903. 

Primăria plăteşte ajutoare la 
72 funcţionari fără drept de 
pensiune, celor infirmi şi vădu- 
velor, o sumă de 50000 lei pe 
an; mal plăteşte la 107 func- 
ţionari, cu drept de pensiune, 
o sumă de 210000 leî. 

Serviciul măsurilor §i greu- 
tăţilor metrice, — Pe lîngă Pri- 
măria Capitalei e ataşat un ser- 
viciu pentru verificarea măsuri- 
lor metrice. 

Acest serviciu a fost condus 
în 1897 de un verificator-şef şi 
de 5 ajutoare de verificator. Fie- 
care ajutor are în sarcina sa 
inspecţiunea unei culori, fiind 
însoţit de un dorobanţ care tre- 
bue să aducă la biurou măsu- 
rile confiscate de Ia diferiţi co- 
mercianţi. 

Serviciul interior de adminis- 
traţie, precum : corespondenţa, 
verificarea măsurilor şi greută- 
ţilor noî, ce urmează a fi puse 
în comerciu, se îndeplineşte de 
şeful-verificator, ajutat de unul 
din ajutoriî-verificatorî de ser- 
viciu săptămînal în biurou numaî 
dimineaţa, iar după amiazî, de 
la 2 — 5 ore, acest ajutor-verifi- 
cator face serviciul la vama Fi- 
laret, liberînd certificate de im- 



Hosted by 



Google 



BUCUREŞTI 



12 



BUCUREŞTI 



port comercianţilor carî intro- 
duc măsuri în capitală. 

Iată numărul verificărilor e- 
fectuate în ceî din urmă 4 
anî: 

1893—94,74987; 1894— 95, 
93141; 1895—96,124285; 1896 — 
97, 137609. 

Serviciul sanitar. — Serviciul 
igienei publice, al poliţiei sani- 
tare şi veterinare, depinde de 
primăria oraşului, sub controlul 
ministerului de interne (al di- 
recţiunii generale a serviciului 
sanitar). Acest serviciu se com- 
pune din I medic-şef, cu perso- 
nalul de cancelarie; 14 medici 
comunali, însărcinaţi cu căuta- 
rea gratuită a bolnavilor săraci, 
cu privegherea sanitară a şcoa- 
lelor, cu prevenirea boalelor in- 
fecţioase şi cu alte lucrări de 
poliţie sanitară, cu îngrijirea me- 
dicală a copiilor găsiţi, a infir- 
milor din ospiciul comunal ; i 
veterinar primar şi 4 veterinari 
comunalî, însărcinaţi cu poliţia 
veterinară, cu serviciul abato- 
riuluî şi al oborului de vite, cu 
privegherea alimentelor de ori- 
gine animală din comerciu, cu 
cultivarea de vaccin animal ; 2 
chimiştî municipali: 6 vaccina- 
torî ; 9 moaşe comunale ; 6 a- 
genţî sanitari, însărcinaţi cu pri- 
vegherea salubrităţii publice şi 
cu dezinfectarea; i mecanic pen- 
tru aparatele de dezinfectare; 
I revizor al copiilor găsiţî ; i 
comisar sanitar. Ca autoritate 
consultativă, în chestiuni sani- 
tare, funcţionează, pe lîngă pri- 
mar şi consiliul comunal, un 
consiliu de igienă publică al o- 
raşuluî, compus din primar, ca 
preşedinte, din medicul-şef, ca 
vice-preşedinte, din 16 medici, 
I arhitect, i inginer, i farma- 
cist, 4 veterinari şi i secretar. 
Primăria a mărit în acest an 
(1898) laboratoriul său, adăogîn- 
du-î şi o secţie bactereologică 



şi de analize. Anual se fac 
1200 — 1500 expertize. 

Numărul medicilor. — La 3 1 
Decembrie 1897 erau în capi- 
tală : 228 doctori în medi- 
cină ; 22 medici veterinari; 11 
dentişti ci. I ; 5 dentişti ci. II ; 
32 farmacişti dirigenţi; 26 far- 
macişti; 50 asistenţi în farma- 
cie; 27 elevi în farmacie; 151 
moaşe; 9 vaccinatorî ; 137 sub- 
chirurgî; 14 droghiştî. 

Ghiaţa, — Serviciul sanitar a 
dat o ordonanţă prin care o- 
preşte ridicarea şi întrebuinţa- 
rea ghieţeî provenită din toate 
lacurile din interiorul oraşului 
şi din lacurile Valea-Plîngeriî, 
Ghencea, Colentina, de la Zal- 
hana, din fîntîna Brîncovenesiî, 
Ciurel, din căt. Bîrzeî (com. Du- 
deşti), Ciorogîrla, dinrîul Dîmbo- 
viţa, de la com. Roşu în jos, în tot 
parcursul eî prin capitală şi pană 
dincolo de Vitan, cu 5 kil. la 
vale ; toate lacurile din apropie- 
rea Vitanuluî, cari se alimen- 
tează cu apa Dîmboviţei ; pri- 
valul situat între str. Mărţişor 
şi şoseaua Văcăreşti ; lacul de 
pe cîmpia Gănescu din şoseaua 
Viilor; lacul dintre liniile ferate 
Giurgiu şi joncţiunea Filaret- 
Gara-de-Nord, situat în dosul 
fabrice! Mândrea; lacul Stiffler 
de pe şoseaua Doamnei, în drep- 
tul str. Coriolan. 

Este permisă introducerea şi 
vînzarea în oraş a ghieţeî care 
se va constata că provine din 
următoarele eleştae, cari se vor 
fi curăţit înainte de a se forma 
ghiaţa pe ele şi anume : lacul 
Cişmegiu , eleştaele Floreasca, 
Herăstrău!, Teiî-Doamneî, Popa- 
Toma, Mogoşoaia, l^asărea, Hră- 
neşti, Fundeni-Doamneî, Fun- 
deni-Gherasi, rîul Dîmboviţa de 
la com. Roşu în sus, Ciorogîrla 
de la Bragadiru în sus, rîul Bre- 
bina de lîngă c. Domneşti-d.-s. 

Toţi proprietarii şi arenda- 



torii eleştaelor a căror ghiaţa 
este admisă în capitală, sunt o- 
bligaţî ca în fie-care an, spre 
toamnă, să cureţe eleştaele şi să 
libereze, celor cari cumpără ghia- 
ţa, certificate liberate de Primă- 
ria locală, constatatoare că ghia- 
ţa provine din aceste eleştae şi 
că au fost curăţite înainte de 
îngheţ. Aceste certificate se pre- 
zintă Primăriei capitalei (servi- 
ciul sanitar), care, pe baza lor, a- 
cordă autorizaţiunî de intrare în 
oraş ; căruţele carî nu sunt în- 
soţite de un asemenea certificat 
cu viză, se resping la barieră. 

Băl. — In Bucureşti sunt 9 
băl sistematice de aburi, de pu- 
tină, cu basin, hydroterapie, ma- 
sagiu, inhalaţiunî, etc. Afară de 
acestea maî este la fie-care spi- 
tal cîte o bae. După calculele 
făcute — luînd ca bază cifrele 
de la diferitele băi — se poate 
considera că V4 din locuitorii 
Bucureştilor frecuentă localurile 
de băl calde. In timpul vereî, 
mahalagiii şi lucrătoriiî se scaldă 
în Dîmboviţa. 

Siguranţa publică. — Prefec- 
tura Poliţiei, — Siguranţa pu- 
blică în capitală se exercită de 
Prefectura Poliţiei. Din acest 
punct de vedere Bucureşti se 
împart în 5 inspectorate şi în 
50 secţiuni, avînd următorul per- 
sonal : I Prefect de poliţie, i 
comisar-director, 2 comisarî-in- 
spectorî clasa I, 3 comisarî-in- 
spectorî clasa II, 50 comisari 
de secţie din carî 10 de clasa 
I şi 40 de clasa II ; i comisar 
clasa II special pe lingă Banca 
Naţională, i comisar clasa II, 
special Palatului Justiţiei, 5 co- 
misari speciali de siguranţă cla- 
sa II ; 6 comisari speciali de 
urmărire clasa II (cîte unul pe 
lîngă fie-care judecătorie de pace 
din capitală) ; i comisar special 
clasa II la gara de Nord ; 50 
sub-comisarî clasa I, 5 sub-co- 



Hosted by 



Google 



BUCUREŞTI 



13 



BUCUREŞTI 



misarî speciali clasa I de sigu- 
ranţa; lOO sub-comisarî clasa 
II, IO subcomisari clasa II (spe- 
ciali de siguranţă). 

Osebit de aceştia sunt maî 
mulţi agenţi secreţî. 

Pe lingă Prefectura Poliţîeî e 
ataşat un atelier fotografic, un 
biurou antropometric, un biurou 
telegrafo-poştal şi un arest. 

Osebit de subvenţia de leî 
1074240 ce o acordă comuna 
pazei oraşului, în budgetul Mi- 
nisterului de interne se maî pre- 
vede o sumă de 517320 leî; 
decî siguranţa oraşuluî costă în 
total 1 591 560 leî. 

Biur oul de servitori. — Tot pe 
lingă Prefectura Poliţieî capita- 
leî funcţionează, conform legeî a- 
supra servitorilor, un biurou de 
servitorî. 

Osebit, tot pentru plasări de 
servitorî precum şi pentru bone, 
guvernante, doicî, etc, s'a per- 
mis de maî mult timp funcţio- 
narea a maî multor biurourî par- 
ticulare, de oare-ce s'a consta- 
tat că singur biuroul de pe lingă 
Prefectură nu putea satisface 
cererile multiple ce i se pre- 
zintau. 

Activitatea biurouluî de ser- 
vitorî în anul 1897 a fost ur- 
mătoarea : 

S'a liberat 5506 condicuţe din 
nou, pentru care s'a încasat şi 
s'a vărsat la casa comunală în 
total 165 18 leî. 

S'au vizat 1709 condicuţe 
vechî, încasîndu-se taxe în to- 
tal de 1709 leî. 

Pentru funcţionarea acestui 
biurou de servitorî, Primăria în 
acest an a cheltuit 21600 leî 
salariî pentru personal şi 4000 
imprimate, registre, condicuţe, 
combustibil şi alte materiale ne- 
cesare. 

Corpul sergenţilor de oraş. — 
Legea comunală dispune că Co- 
muna este datoare a procura 



mijloacele pentru paza şi sigu- 
ranţa publică în comună. 

Conform obligaţiunilor impuse 
prin lege, Primăria a întreţinut 
în anul 1897 corpul sergenţilor 
de oraş, plătind şi salariul a 
iio sub-comisarî de clasa Il-a. 

Acest corp e sub conducerea 
Prefectureî Poliţieî. 

Pentru acoperirea cheltuelilor 
necesare în această privinţă. Pri- 
măria a prevăzut în anul 1897, 
în budgetul respectiv, suma de 
1074240 leî, din cari 1029240 
leî pentru plată de personal, iar 
restul de 45000 leî pentru ma- 
terial, chirie de cazarme, medi- 
camente, etc. 

Statul a venit în ajutorul co- 
muneî în anul 1897, oferindu-î 
o subvenţiune de 417600 leî. 

Efectivul batalionului de si- 
guranţă publică în 1897 a fost 
de 17 ofiţerî şi i228oamenîde 
trupă. 

întreg corpul acesta a fost 
împărţit în 5 companiî după cu- 
lorile Capitaleî, fiecare compa- 
nie formîndu-se din treî schim- 
buri, ast-fel că un om în timp 
de 24 ore face numaî 8 ore în 
post şi i oră la cazarmă pen- 
tru teorie. 

împărţirea celor 1228 oamenî 
pentru serviciu este: 356 la 
schimbul I-iii, 294 la schimbul 
al Il-lea şi 578 la schimbul de 
noapte. 

Sergenţii de stradă se recru- 
tează din ceî cari au făcut ar- 
madă şi cu ştiinţă de carte. 

Corpul are ateliere proprii 
pentru croitorie şi cizmărie, în 
cari se lucrează : mantale, tunicî, 
pelerine, bluze, cizme, etc; lucră- 
torii sunt luaţi dintre sergenţii 
carî cunosc aceste meşteşuguri. 
Atelierele funcţionează pană ce 
termină confecţionarea coman- 
deî anuale, apoi contingentul 
lucrătorilor se micşorează, men- 
ţinîndu-se în ateliere, pentru re- 



paraţii, 5 oamenî la croitorie şi 
cîte un om de companie pen- 
tru reparaţia cizmelor. 

Poliţia comunală. — Pentru 
păzirea curăţeniei în oraş şi 
controlul în hale a cărnurilor şi a 
alimentelor. Primăria are un ser- 
viciu de poliţie special, întreţi- 
nut de ea şi sub direcţiunea eî, 
compus din următorul personal : 
I şef de poliţie; 3 comisarî-in- 
spectorî, din care unul ajutor 
al şefuluî poliţieî ; 6 comisari 
ci. I; 22 comisari ci. II; 30 can- 
tonieri; 4 portari ci. I; 5 por- 
tari- ci. II. 

Tot poliţieî comunale îî in- 
cumbă datoria de a inspecta 
starea sanitară a capitaleî (la- 
trine, locuinţe insalubre), a ob- 
serva hrana şi băutura ce se o- 
feră locuitorilor oraşuluî. 

In anul 1897, Poliţia comunală 
a inspecta: 168 case, a făcut să se 
evacueze 109 case, a dărîmat 83 
case; de asemenea a dărîmat 
şi 91 latrine. 

A rezolvat şi a dat o solu- 
ţiune la 12577 hîrtiî, carî sunt 
repartizate în următoarele ca- 
tegorii: 127 cărţi de judecată, 
executate; 2345 cercetări cerute 
de serviciul tecnic, opriri de lu- 
crări, cereri de reparaţii etc; 
2348 cercetări relative la dispen- 
se de armată, taxe şcolare, livrete 
de tutun, etc. ; 715 publicaţiunî 
de licitaţii şi contracte de în- 
chiriere ; 2321 corespondenţe 
cu autorităţile administrative 
prin direcţiuni; 2494 procese 
de contravenţie simple ; 2217 
procese-verbale pentru defectul 
ecleraj uluî. 

Paza barierelor. — Pentru 
paza barierelor, e organizat un 
serviciu al accizelor, care se 
compune din următorul perso- 
nal : I comandant ; 3 ofiţerî ; 
8 aghiotariţî; i furier; 16 ser- 
genţi majori; 320 guarzi; 1 şef 
al grajdurilor; lorîndaşî; i ar- 



Hosted by VliOOQ IC 



BUCUREŞTI 



14 



BUCUREŞTI 



murier; i talonar; 2 croitori; 
2 camerist! ; 2 potcovari; 9 vi- 
zitiî. 

Scutul oraguiuY Bucuregti. — 
Scutul Bucureştilor în vechime 
a fost Bun a- Vestire, după hra- 
mul bisericeî Curtea- Vechie. Un 
document inedit ce se află în 
păstrarea d-luî V. A. Urechiă, 
emanat de la Dragotă, giudeţul 
(Primarul) oraşului din 1670, are 
pe el aplicat sigiliul rotund, cu 
Buna- Vestire la mijloc, şi de jur 
inscripţiunea oraşuluî Bucureşti, 
Scutul oraşului Bucureşti, ast- 
fel cum este azî, a fost stabilit 
în principiu printr'un decret al 
fostului Domnitor Alexandru 
loan I, din 7 Decembrie 1864. 

Dăm aci în extenso o copie 
exactă după acel decret, pe care-1 
găsim publicat în Monitorul 0- 
ficial al Principatelor Unite Ro- 
mîne, No. 2771, decret plin, cum 
se vede, de erori contra ştiinţei 
eraldice : 

Alexandru loan I, 

Cu mila luî Dumnezeu şi vo- 
inţa Naţională, 

Domn Principatelor-Unite Ro- 
mîne; 

La toţi de faţă şi viitori să- 
nătate: 

Asupra raportului Ministrului 
Nostru, Secretar de Stat la De- 
partamentul de interne, Agri- 
cultură şi Lucrări publice; 

Văzînd chibzuirea Consiliului 
comunei Bucureşti, asupra ar- 
melor ce ar urma să se adopte 
pentru Bucureşti; 

Am decretat şi decretăm ce 
urmează : 

Art. I. Armele comunei Bu- 
cureşti se vor compune în mo- 
dul următor: 

Un scut cu sfîntul marele 
martir Demetriu (patronul ora- 
şului) naturale, pe cîmp de azur, 
surmontat de o coroană murale 
şi terminat de o eşarpă trico- 
loră, avînd de tenenţiă, la dex- 



tra, un păstor cu un căine, în 
suvenirea origineîf tradiţionale 
a oraşului (Bucur păstorul, fun- 
datorul Bucureştilor) şi la se- 
nestra un herald cu armele ţă- 
rei sub coroana Domnească, ca 
semn de oraş capitale. 

Art. II. Şi cel din urmă. Mi- 
nistrul Nostru Secretar de Stat 
la Departamentul de Interne, 
Agricultură şi Lucrări publice, 
este însărcinat cu aducerea la 
îndeplinire a acestui Decret. 

Dat în Bucureşti la 7 De- 
cembrie 1864. 

Alexandru Ion. 

Ministru de Stat la Depar- 
tamentul de Interne, Agri- 
cultură şi Lucrări publice. 

M. Cogălniceanu, 

No. 1740. 

De atunci acest ecusson a 
fost modificat prin omiterea păs- 
torului şi a cîinelui şi prin a- 
dausul devizei: Patria şi drep- 
tul meti. 

După un proiect pregătit şi 
prezentat de d. Ştefan Greceanu, 
fost senator, mult cunoscător 
în ale eraldiceî, scutul Capitalei 
Bucureşti ar fi a se hotărî în 
modul următor: 

Scut de zmalţ lăzuriu (albas- 
tru, dazur) încastrat cu Sf Di- 
mitrie Basaraboff, ţinînd crucea 
în dextra şi suliţa în senestra, 
toate d'auriu (d'or). 

Coroană murală. 

Deviza: «Patria şi dreptul 
meu» d'auriu (d'or), pe ghiur- 
ghiuliu (gueules). 

Se ştie că în biserica Mitro- 
poliei se păstrează într'un si- 
criu de argint masiv moaştele 
Sf Dumitru Basaraboff, devenit 
patronul Bucureştilor de la a- 
ducerea moaştelor sale din Bul- 
garia de către generalul rus 
Solticoff, din ordinul împără- 
tesei Ecaterina. Aşezarea sfîn- 
tuluî în biserica Mitropoliei s'a 
făcut la 13 Iulie 1774, sub dom- 
nia luî Vodă Ipsilante. 



Paza orafuluî. — Corpul pom- 
pierilor din Bucureşti face parte 
din Reg. al 2-lea de Arti- 
lerie şi se compune din 3 ba- 
terii destinate pentru stingerea 
incendiurilor. Fie-care baterie 
are ca efectiv 150 oameni şi 
50 caî, cu pompe şi aparate 
trebuincioase. Din întregul e- 
fectiv al acestor baterii, 150 
oameni s jnt însărcinaţi esclusiv 
cu serviciul de incendii si o- 
bligaţi a eşi la toate focurile 
ce s'ar ivi. Eî sunt împărţiţi 
actualmente la următoarele pos- 
turi principale, avînd locaş pro- 
priu : 

a) Postul de la Prefectura 
Poliţiei Capitalei. 

d) Pentru coloarea de galberi, 
postul de pe şoseaua Bonaparte, 
colţ cu str. Cometa. 

c) Pentru coloarea de verde, 
postul de pe bulevardul Inde- 
pendenţei. 

d) Pentru coloarea de albas- 
tru, postul de pe cheiul Dîm- 
boviţei, la Radu-Vodă. 

e) Pentru coloarea de negru, 
postul de pe bulevardul Fer- 
dinand, la rezervoriul de apă. 

Corpul este înzestrat şi ope- 
rează cu aparate din cele maî 
moderne şi maî perfecţionate. 

Pentru serviciile ce pompierii 
aduc locuitorilor Capitaleî, Pri- 
măria plăteşte statuluî, sub titlul 
de subvenţiune, suma de leî 
186000 pe an. 

Bateriile de rezervă sunt la 
Cazarma Malmezon, unde fac 
serviciu de artilerie şi sunt 
scoase numaî la incendiî marî. 
Deosebit de aceasta maî sunt 
afectaţî pentru diferite localuri 
publice 20 oameni cu 7 pompe 
şi 7 sacale mici. 

Turnul de observaţie. — Ina- 
inte-vreme ca turn de observaţie 
în Capitală servea Turnul Col- 
ţeî, dar acum e foişorul clădit 
anume pe bulevardul Ferdinand, 



Hosted by 



Google 



BUCUREŞTI 



16 



BUCUHEŞTI 



în înălţime de 45 metri. In in- 
teriorul său, foişorul de foc are, 
în partea-îf de sus, un rezervoriu 
pentru apă, cu un volum de 
1000 m. c. Acest rezervoriu 
servă ca regulator pentru re- 
ţeaua de conducte a alimenta- 
rei oraşuluî cu apă. 

Numărul incendiilor, — In 
anul 1897 s'au întîmplat în 
capitală 91 de incendii, din 
cari cele maî multe în lunile 
de vară, Iulie (18) şi August 
(10) şi cele maî puţine în Mar- 
tie şi Iunie (cîte 4). 

Reşedinţe regale. — Palatul 
regal din Calea Victoriei e o 
clădire vastă, fără pretenţiunî 
rnarî arhitectonice. A fost clădit 
în 181 5 de Constantin Golescu, 
supra numit Dinicu, pe locul 
unor case mari ce aparţineau 
unui boier, Colfescu, despre care 
tradiţiunea spune că ar fi îne- 
cat pe Mitropolitul Antim în 
Dunăre. Intrînd în proprietatea 
statului, o parte a Palatului servi 
ca locuinţă tuturor Domnitorilor 
ce s'au succedat de atunci, iar 
o parte servi pentru serviciile 
administrative. 

In acest Palat, Domnitorul 
Alexandru Ion I Cuza abdică 
în II Februarie 1866 şi la 10 
Maiu, acelaş an, Domnitorul Carol 
fu primit ca Suveran al Romînieî. 

Palatul regal se compune azî 
din trei corpuri de clădiri. 

In starea-î primitivă. Palat il 
regal nu avea de cît aripa din 
stînga. Aripa dreaptă şi o parte 
din mijloc au fost construite 
între anii 1882—85. Treptat- 
treptat s'a adus maî multe îm- 
bunătăţiri şi înfrumuseţări. 

In aripa stîngă se află apar- 
tamentele particulare ale M. S. 
Regelui, cabinetul său de lucru 
compus din treî camere, în cari 
se remarcă mobilierul foarte fru- 
mos şi artistic executat în ate- 
lierul de'ebenisterie, ataşat pe 



lîngă Administraţiunea Curţeî 
regale. 

Maî multe tablouri semnate 
de Titien, P. Veronese, Bra- 
mantino, Luca Cranach, Anto- 
nello da Missina, etc. împodo- 
besc interiorul acestor treî ca- 
mere. Tot aci se găsesc colec- 
ţiunî de diferite arme vechî, e- 
mailiî, faianţe italiane şi ger- 
mane, diferite bronzurî, etc. 

Biblioteca, instalată în vechia 
sală a tronului, e o piesă impu- 
nătoare prin bogăţia mobilelor 
sale artistice, a plafonului său şi 
a vitrailurilor sale. Biblioteca nu- 
mără peste 20000 de voi. cu cu- 
prins militar şi istoric; arta şi 
literatura modernă, precum şi 
ştiinţele sunt bine reprezentate. 
De remarcat sunt maî multe 
ediţii de lux «elzeviriene», vechî 
şi rare. lascripţiî pe tapiţeriî, dis- 
puse în «cartuşe» printre friza 
care înconjoară sala, amintesc 
faptele maî însemnate ale dom- 
nieî M. S. Regeluî Carol L 

Biblioteca e precedată de un 
mare salon circular în stilul re- 
naştere! italiane. Maî multe ta- 
blouri de preţ decorează acest 
salon ; între cele maî principale 
se pot cita cele ale luî Greco, 
Zuccaro, Sebastian del Piom- 
bo, etc. E de semnalat de ase- 
menea în acest salon şi o mo- 
bilă «empire», care a aparţinut 
luî Napoleon I, o capodoperă 
din acea epocă, cu decoraţiunî 
de camee, de mozaicurî şi cu a- 
plicaţiunî de bronz, fin cise- 
late. 

Din acest salon, la stînga, 
daî în maî multe saloane, între 
cari se află un salon de au- 
dienţă, o sală de biliard, un sa- 
lon de gobelinurî, etc. 

Din coridor se poate intra, 
prin o sală în stil mauresc, în 
care se află una din cele maî 
frumoase marine, datorită luî 
Aiwasowsky, în sera, care des- 



parte apartamentele M. S. Re- 
gineî de ale M. S. Regeluî. 

Apartamentele Regineî se 
compun din o mare sală de mu- 
zică, în care sunt de observat ta- 
blourile : Lupta dintre Hercule şi 
Centaurul, âe Rihera.] Extasul 
S-tez Magdalene, de Antolinez ; 
Estera şi Aman, de Rembrandt; 
un Buchet, de Breughel ; un por- 
tret al luî Glucky de Greuze; 
portretul unuî Cardinal, ăeV^- 
lasquez ; o Madona, de Ikens ; o 
Sfîntâ Familie, de dei Rossi, etc. 

Din sala de muzică se pă- 
trunde . în salonul de audienţe 
şi în bibliotecă, amîndouă mo- 
bilate cu multă artă. Maî multe 
bibelouri rare şi bronzurî vechî 
împodobesc aceste saloane. E 
de remarcat aci în mod special 
frumosul biurou lucrat în ivoriu, 
argint, aur şi pietre scumpe, 
opera luî Froment Meurice, ce 
s'a oferit M. S. Regineî, de că- 
tre femeile romîne, cu ocpziu- 
nea nunţeî de argint; de ase- 
menea nu trebue de trecut cu ve- 
derea statueta reprezintînd Cu- 
getarea desfăcîndU'Se din ma- 
terie, operă graţioasă a sculpto- 
rului francez Boucher. 

Biblioteca M. S. Regineî cu- 
prinde maî cu seamă opere cu 
conţinut literar, între altele o- 
perile Carmen Sylveî (originale 
şi traduceri în toate limbele) 
ocupă maî multe rafturi. 

In apropierea acestor treî sa- 
loane se află şi atelierul de pic- 
tură al Regineî, plin de obiecte 
de artă, bibelouri, busturî, etc. 

Maî multe tablouri moderne 
semnate de Bendzur, Lecomte 
de Nouy, Grigorescu, Simonide, 
etc. complectează podoaba ate- 
lierului. 

In corpul central — construit 
în 1883 de arhitectul Gotte- 
reau — se află apartamentele de 
recepţie. Intrarea se face prin 
o uşă centrală. La stînga se a- 



Hosted by 



Google 



BUCUREŞTI 



16 



BUCUREŞTI 



flâ O mare sală de masă care 
e legată ca salonul de aştep- 
tare şi cu sala de fumat. 

Din vestibulul corpului cei- 
tral, o scară de marmoră duce 
în etagiul I-iu. Un plafon lucrat 
de pictorul vienez Veith, se află 
de asupra scăreî şi represintă 
Apoteoza Romînieî. 

Scara de marmoră dă într'un 
vestibul tapetat cu mătasă roşie, 
şi foarte elegant. De remar- 
cat aci grupul de marmoră, lu- 
crat de sculptorul Carol Storck, 
reprezintînd pe Regina Elisa- 
beta îngrijind un dorobanţ ră- 
nit în timpul războiului din 
1877 — 7^, Acest grup a fost 
oferit Reginei de corpul ofiţe- 
resc, în semn de înalt omagiu, 
după războiul independenţei. Tot 
aci se află busturile MM. LL. 
lucrate de sculptorul Hegel; 
două portrete mari reprezintînd 
pe MM. LL. în ţinută de ce- 
remonie, lucrate de pictorul Jean 
Lecomte de Nouy ; tabloul cel 
mare lucrat de pictorul polonez 
Tadeii Adjukevicz, reprezintînd 
revista cea mare a trupelor în 
August 1896, în faţa împăra- 
tului Francisc losif al Austriei. 

Din acest vestibul se intră în 
sala cea mare de serbări, în 
stil Ludovic al XlV-lea, în fun- 
dul căreia se află sala tronului, 
ornată în stil bizantin. Tronul, 
lucrare bogată de sculptură, e de 
lemn, reproducînd motive deco- 
rative ale catedralei de la Argeş. 

In vitrinele din stînga tro- 
nului' se află coroana regală a 
Romîneî, turnată în oţel, din 
tunurile luate de la Turci în 
timpul războiului romîno-ruso- 
turc, precum şi coroana Re- 
ginei, simplă de aur. 

Tot în acest corp de clădire 
se află un salon în stilul Ludo- 
vic al XVI-lea, un salon în stil 
Măria Tcresa, o sală a bufe 
tuluîîn stil «empire» şi un salon 



Ludovic al XlV-lea, tuspatru 
mobilate elegant şi artistic de 
casa Damon din Paris. 

Palatul regal din Calea Vic- 
toriei cuprinde în total peste 
116 camere şi saloane, osebit 
de vestibuluri şi coridoare. 

In parter, la dreapta, se află 
administraţia Prefectureî Pala- 
tului şi cancelaria regală. 

Palatul servă Suveranului nu- 
mai ca reşedinţă de iarnă; vara 
curtea e stabilită la Sinaia. (Vezi 
acest cuvînt). Palatul e iluminat 
cu electricitate. Maî multe depen- 
dinţe vaste se" află în dosul luî. 

Cotroceni, — Palatul de la Co- 
troceni e un castel zidit cu 
gust; servea acum lOanîca re- 
şedinţă regală pentru Suveran 
primă-vara şi toamna. Azî e re- 
şedinţa pereche! princiare. 

Reşedinţa de la Cotroceni a 
fost refăcută în anul 1893 sub 
direcţia arhitectului Gottereau, 
pe locul arhondaricului mănăs- 
tire! Cotroceni, de la care a 
rămas numai biserica. 

Cu coloanele vecheî mănăs- 
tiri s'a făcut o galerie deschisă, 
ca loc de preumblare. 

De desubtul castelului sunt 
pivniţe vechi, foarte spaţioase 
şi cu bolţi înalte. 

La intrare se află un mare 
vestibul, care cuprinde amîn- 
două etaglele ; fundul galeriei 
e lucrat ă jour ; la stînga se de- 
taşează o mare scară de mar- 
moră care duce direct în sala 
de recepţiune şi în cabinetul de 
lucru al Prinţului. Tot sus e şi 
salonul de recepţie al Princeseî, 
precum şi sala mare de masă. 

La dreapta vestibulului se află 
o mare scară de stejar, frumos 
lucrată, care duce la etagiul 
superior, unde se află instalate 
apartamentele private, camerele 
de culcare, toaletă, băî, garde- 
robă, etc. 

Apartamentul Micilor Prin- 



cipi se află în etajul al Il-lea; 
de aci se desfăşoară una din 
cele maî frumoase vederi asu- 
pra Bucureştilor. 

Parcul din jurul rezidenţei e 
cel maî frumos din Bucureşti; 
situaţia luî e în amfiteatru. Aci 
se află mormîntul princeseî Mă- 
ria, fiica MM. LL. Regele şi 
Regina. 

Palatul de la Cotroceni e 
lucrat în stilul vilelor şi cu- 
prinde peste 50 de camere. 

Grajdurile sunt încăpătoare 
pentrj 30 de caî. 

Iluminatul se face cu electri 
citate. 

Justiţia. — Ochire generală. — 
Cele maî vechi iastituţiunî juri- 
dice în Bucureşti, ca şi în res- 
tul Ţăriî-Romîneştî, au fost de 
trei grade, pană la începutul se- 
colului al XVlII-lea. 

a) Vechiî mari căpitani, cu 
puteri considerabile administra- 
tive şi judecătoreşti. Constan- 
tin Mavrocordat a înfiinţat, în 
locul lor, ispravnicii, separînd 
puterea militară de cea admi- 
nistrativă şi judiciară. In fie-care 
judeţ erau doî ispravnici, cari 
judecau împreună sau separaţi. 

Alexandru Ipsilante înfiin- 
ţează cîte un judecător de ju- 
deţ. Tot dînsul înfiinţează în 
Bucureşti departamente compe- 
tinte a judeca locuitorii capi- 
talei, din cari departamentul de 
7 şi cel de 8, cari formau două 
secţii ale aceluiaşi tribunal. Pe 
acea vreme nu exista tribunal 
de comerţ ca Instanţă aparte. 

b) Al doilea grad de instanţă 
judecătorească în Bucureşti era 
Divanul veliţilor boerl, care 
avea însărcinarea să judece ape- 
lurile în contra primei instanţe. 
Se compunea din Mitropoliţî, 
Episcopî, Banul cel Mare, Marii 
Vornici, Logofeţii şi Vistierul 
cel mare. 

c) Al treilea grad de instanţă 



Hosted by 



Google 



imCURESTI 



17 



BUCUREŞTI 



judecătorească era înaltul Di- 
van, care se compunea din 
persoanele enumerate Ia instanţa 
de gradul al Il-lea şi din boeriî 
maî mici. înaltul Divan era pre- 
zidat de însuşi Domnitorul ţâ- 
rei şi judeca hotărîrile pricine- 
lor înfăţişate la Divanul veli- 
ţilor boerî. 

Ast-fel a fost justiţia pană la 
183 1. In acest an întroducîn- 
du-se Regulamentul organic, in- 
stanţele judecătoreşti s'au modi- 
ficat şi anume în două juris- 
dicţii : ordinare şi extraordinare. 
In cele extraordinare găsim: 

^^Judecătoriile de întîiul grad, 
adică judecătoriile ordinare de 
judeţ, cari judecau şi afacerile 
comerciale. In anul 1863 s'a în- 
fiinţat în Bucureşti un tribunal 
special de comerţ. 

b) Al doilea grad, cuprindea 
judecătoriile de apel, cari ju- 
decau hotărîrile pronunţate de 
instanţele de întîiul grad. In 
Bucureşti, această instanţă se 
compunea din 5 membri, 3 
numiţi de Domn şi 2 aleşî de 
negustori. 

c) înaltul Divan, ca maî sus. 
De la 1865 încoace justiţia 

a primit diferite organizaţiunî, 
între cari vom cita cele maî 
principale : înfiinţarea de jude- 
cătoriî comunale, de judecătcriî 
de pace (de ocoale), de tribu- 
nale, de curţî de apel şi de 
Curte de Casaţie. , 

Starea actuală, — Kta în Bu- 
cureşti sunt următoarele instanţe 
judecătoreştî: 

a) Şase judecătorii de ocol ; 

b) Tribunal cu 5 secţii şi 
anume : 3 civile-corecţionale, i 
comercială şi i de notariat. 

c) [ Curte de apel cu 3 secţiî. 

d) înalta Curte de Casaţie cu 
două secţiî. 

Ministerul public e reprezen- 
ta': printr'un parchet la tribu- 
nal, cu S cabinete, la carî ofi- 



ciază S procurori (din carî i 
prim-procuror), 5 judecători de 
instrucţie; printr'un parchet la 
Curtea de apel, la care oficiază 
4 procurori (din cari i procu- 
ror general) ; printr'un parchet 
la înalta Curte de Casaţie, re- 
prezentat prin 2 procurorî (din 
carî unul procuror- general). 

Pe lîngă tribunal şi Curtea de 
apel e ataşat un corp de por- 
tărei compus din un personal 
de 30 funcţionari. 

Baroul, — In Bucureşti au fost 
înscrişi în barou, la sfîrşitul a- 
nuluî 1897, un număr de 388 
avocaţi, din carî 38 stagiari. 
Avocaţii au un consiliu de dis- 
ciplină, prezidat de un decan. 

In Bucureşti apar 3 ziare ju- 
ridice şi 2 buletine oficiale de 
jurisprudenţă. 

Bucurefti militar. — Cazarme 
şi stabilimente militare aflate în 
raza oraşului în anul 1898 sunt 
în număr de 30 şi anume: 

a) Stabilimente de servicii mi- 
litare maî principale sunt: 

I. Palatul Corpului al 2-lea 
de armată, situat în strada Ştir- 
beiu-Vodă, construit în anul 1 894 
pe ruinele vechiului spital mi 
litar, incendiat în anul 1 890. Aci 
sunt instalate următoarele ser- 
vicii militare: 

Sej'viciile Comandamentului 
Corpului 2'lea de armată, sub 
comanda generalului de divizie 
Heracle Arion, comandant al 
corpului al 2-lea de armată. 

Serviciile comandamentului 
Divizii a ^-a de iîifanterie, 
sub comanda Generalului de bri- 
gadă Alexandru Carcăleţeanu, 
comandantul Diviziei a 4-a de 
infanterie. 

Comandantul brigadei a 8-a 
de infanterie^ sub comanda Ge- 
neralului de brigadă A, S. J^, 
Prinţului moştenitor Ferdinand, 
comandantul brigadeî a 8-a de 
infanterie. 



Comandantul brigadei a 2'a 
de artilerie, sub comanda Ge- 
neralului de brigadă G, Maca- 
rovicl, comandantul brigadeî a 
2-a de artilerie. 

Comandantul brigadei a 2'a 
de cavalerie, sub comanda Co- 
lonelului Gr, Zossima, coman- 
dantul brigadeî a 2-a de cava- 
lerie. 

Instanţele justiţiei militare, 
ale corpului al 2-lea de armată 
şi ale armatei. 

Serviciile comandamentului 
cetăţel Bucureşti, sub comanda 
Generalului de brigadă Mih, 
Pastia, guvernatorul cetâţeî Bu- 
cureşti. 

Marele Stat-Major al arma- 
tei, sub comanda Generalului de 
Divizie C, Barozzi, şeful Statu- 
luî-Major General al armatei. 

Institutul Geografic al arma- 
tei, sub direcţia Generalului de 
brigadă C, Brătianu, sub-şeful 
Statului- Major General al ar- 
matei. 

Coma?idamentul Pieţei Bu- 
cureşti, 

Depozitul central de impri- 
mate al Ministerului de războiţi. 

Escadronul al 2-lea de escortă, 
care se află aşezat sub direcţia 
Statului-Major General. 

In grădina din faţă a acestui 
vast palat militar se află insta- 
lat bustul decedatului General 
de divizie Alexandru Cernat, co- 
mandant şef al armatei romîne 
la asediul Plevneî în Bulgaria 
pentru războiul de independenţă 
naţională din 1877 — 1878. 

2. Observatorul astronomic al 
armatei, situat pe colina Fila- 
retul, în strada Piscului, cu un 
pâvilon al primului meridian ce 
trece prin Bucureşti, construit în 
189S ; iară în proiect pentru a 
se construi încă alte două pa- 
vilioane: acela al primului ver- 
tical şi pentru ecuatorial astro- 
nomic. 



i'iQTiio, Marttle JJicfiauar Geografic, Voi, II. 



8 



Hosted by 



Google 



BUCUREŞTI 



18 



BUCUREŞTI 



Acest stabiliment ştiinţific este 
o anexă a Institutului geografic 
al armatei, însărcinat special cu 
redacţia şi reţinerea în curent a 
harteî regatului. In acest scop, 
Institutul Geografic coprinde în 
sine şease servicii: geodezia, 
astronomiay topografia, nivel- 
meniul geometric şi reproducerea 
cartografică a harteî ţării şi a 
planurilor de toată natura ne- 
cesare armatei şi servi ciuri lor 
publice. — Numai personalul de 
direcţie face parte din cadrele 
serviciului ; operatori technicî în 
număr de 70 sunt ofiţeri de toate 
armele detaşaţi timporal de la 
corpurile de trupă ; iar pentru 
partea artistică a lucrărilor se 
angajază, după trebuinţă, lucră 
torî civili. 

Pană acum s'a ridicat pe te- 
ren şi s'a publicat 8472600 
hectare din cuprinsul ţăreî care 
în total este de 13287600 hect.; 
rămîn ast-fel de ridicat încă la 
4815000, în partea din ţară cu- 
noscută sub numirea de Olte- 
nia pană în valea Dîmboviţei. 

3. Spitalul militar central, 
situat pe strada Fracmasonilor, 
e o construcţiune model, în care 
sunt puse în practică principiile 
moderne ale construcţiuniî de 
spitale. Se compune din 8 pavi- 
lioane de bolnavi, din 5 pavi- 
lioane anexe pentru administra- 
ţie, băl, laboratoriî, compania 
sanitară, etc. şi este destinat a 
primi în timp de pace 326, în 
timp de războiţi 560 de bol- 
navi. In spital fac serviciu 17 
doctori militari, 15 farmacişti şi 
un număr variabil de interni 
doctoranzi şi studenţi în medi- 
cină. 

4. Ministerul de războite, o- 
cupă o vastă clădire, proprie- 
tate particulară (casa loanide) 
aşezată pe Bulevardul Carol. A- 
ceastă administraţie centrală a 
războiului e împărţită în şeapte 



direcţiuni, sub conducerea Ge- 
neralului de divizie A^iton Be- 
rendei, actualul Ministru de răz- 
boiu (1898). 

b) Stabilimente de învăţămîfit 
militar. — In afară de ^coaiele re- 
gimentare, organizate la fie-care 
corp de trupă, pentru formarea 
gradelor inferioare şi instruirea 
soldaţilor, în Bucureşti sunt încă 
şi Scoale militare speciale, pen- 
tru formarea oficerilor şi spe- 
cializarea acestora pe arme şi 
servicii, şi anume : 

1 . Şcoala de oficeri, situată în 
dealul Spirei, pe strada Isvorul, 
cu douî anî de studii, e desti- 
nată a da oficerî de toate ar- 
mele. Aci sunt admişi absol- 
venţii şcoalelor militare de fii 
de militari din Iaşi şi Craiova, 
şi prin concurs: absolvenţii şcoa 
leî militare de sub-oficerî de la 
Bistriţa şi absolvenţii liceelor. 

2. Şcoala specială de arti- 
lerie şi geniUy situată pe calea 
Griviţa, cu patru anî de studiu, 
e destinată a forma oficerî pen- 
tru artilerie şi geniu. Aci, sunt 
admişî prin concurs absolven- 
ţiî şcolelor de fiî. de militari şi 
absolvenţiî liceelor Statului cu 
aptitudine pentru matematici. 
Ceî dintîiu doî anî de studiu 
constitue învăţămîntul militar şi 
politecnic; iară pentru ceî din 
urmă douî anî, elevii sunt avan- 
saţî sub-locotenenţî şi urmează 
învăţămentul de aplicaţiunî mi 
litare speciale de artilerie şi ge- 
niu. 

3. Şcoala superior ă de răz- 
boite, situată pe strada Colţea, 
în vechia cazarmă a Jandarmi- 
lor călărî, cu douî anî de studiî, 
e destinată a forma oficerî pen- 
tru serviciul de Stat-major. Aci 
sunt admişî prin concurs oficerî 
de toate armele pană la gradul 
de căpitan. Are cel puţin cîte 
20 oficerî elevî în fie-care an 
de studiu. 



4. Şcoala de ad^ninistraţie, 
clădită în curtea Manutanţei 
centrale a armateî, cu douî anî 
de studiî, e destinată a forma 
oficerî de administraţie comp- 
tabilî în bani şi materie, pentru 
trupele de infanterie, cavalerie 
şi alte serviciî militare. 

Aci sunt admişî elevii şcole- 
lor de fiî de militarî şi prin 
concurs absolvenţiî din şcoa- 
lele comerciale şi liceele statuluî 
precum şi sub-oficerî de toate 
armele. 

5. Şcoala de guarzi de arti- 
lei'ie, clădită în curtea şcoaleî 
speciale de artilerie şi geniu, cu 
douî anî de studiî, e destinată 
a forma oficerî guarzî de arti- 
lerie şi geniii comptabilî în banî 
şi în materie. Aci sunt admişî 
elevî tinerî în condiţiunile pre- 
văzute şi pentru şcoala de ad- 
ministraţie. Această şcoală e a- 
sezată sub direcţia Şcoaleî de 
artilerie şi geniu. 

6. Şcoala militară de medi- 
cină, stabilită lîngă spitalul mi- 
litar central, cu cinci anî de stu- 
diî, ca şi facultatea de medi- 
cină, e destinată a forma me- 
dicî militarî. In această şcoală, 
cunoscută şi sub numirea de 
Institutul medico -militar, sunt 
admişî elevî din şcoalele de fiî 
de militarî şi absolvenţiî licee- 
lor sau studenţiî la facultatea 
de medicină. Elevii sunt însăr- 
cinaţi a face şi serviciul de in- 
terni la spitalul militar. 

7. Şcoala de arte grafice, la 
Institulul Geografic; Şcoala de 
meserii la Arsenalul armateî şi 
Şcoala de artificieri, la Pyro- 
tecnia armateî, sunt create în 
scopul de a admite tinerî ab- 
solvenţi din clasele primare pen- 
tru a-î forma ca maeştri şi lu- 
crătorî pentru atelierele militare 
ale armateî şi pentru stabili- 
mentele publice, 

8. Un cîmp de tragere per- 



Hosted by 



Google 



BUCUREŞTI 



19 



BUCUREŞTI 



manent este organizat pe pla- 
toul Cotroceni. Acest cîmp este 
organizat pentru toate liniile 
maî principale de ochire. El po- 
sedă toate instalaţiunile nece- 
sare pentru ca corpurile de trupă 
din garnizoană să fie servite 
fără întrerupere în mersul in- 
strucţiunii lor. 

9. Tabere militare perma- 
nente sunt organizate pentru 
infanterie pe platoul Cotroceni. 

Ele aparţin regimentelor de 
infanterie din garnizoană. Aci 
primesc instrucţiunea lor tru- 
pele în chestiune primăvara şi 
toamna. 

c) Stabilimente de construc- 
ţiunz şi fabricaţiuni militare 
maî principale sunt: 

I. Arsenalul de construcţii 
al armatei, situat în strada Mi- 
haiu-Vodă, pe Dealul- Spirei, pe 
ruinele unde altă dată în ve- 
chime era un palat Domnesc. 
Acesta arzînd, localitatea a păs- 
trat mult timp numele de Cur- 
tea -Arsă. Chiliile rămase din 
acest incendiu au fost utilizate 
ca temniţă (Închisoare) a ora- 
şului pană la strămutarea eî 
în mănăstirea Văcăreşti. Bise- 
rica Domnească a fost atunci 
transformată de Turci în geamie. 

Acum nu se maî vede nimic 
din aceste resturi ale trecutuluî 
unde pompieriî oraşuluî s'au 
ilustrat prin eroica lor ciocnire 
cu Turciî, ce năvăliseră în ţară 
sub cuvînt de a potoli mişca- 
rea naţională din 1848. Uii 
stabiliment militar de construc- 
ţiunî s'a ridicat pe această lo- 
calitate, destinat să fabrice şi 
să repare armatura şi materia- 
lul de războiu al armatei ; să 
formeze lucrătorî de artilerie şi 
armurierî necesarî corpurilor, 
precum şi a face studiile şi 
experienţele chimicale de toată 
natura. Aci se păstrează arma- 
tura şi materialul de rezervă 



al armatei. El depinde direct 
de Ministerul de războiu şi de In- 
spectoratul General de artilerie. 
Este legat prin cale ferată cu 
liniile statului şi împărţit în treî 
părţi : 

a) Direcţiunea Generală, Ser- 
viciul tecnic pentru studiî şi in- 
formaţiunî, Comptabilitatca, Ca- 
sieria; b) Lemnăria, Debitul şi 
prepararea lemnelor, Tîmplarî şi 
modele, Rotăria, Ferăria, Căl- 
dărăria. Mecanica, Incheere (mon- 
tare). Topitorie, Proectile şi fo- 
coase, Armurăria, Vopsitoria, 
întreţinerea uneltelor şi maşi- 
nelor, Nichelagiu ; ^^ Depozite: 
pentru materiale prime, pentru 
materiale confecţionate, pentru 
maşinî, scule, instrumente de 
precizie, muzeu şi cazarmare, 
recepţia materialelor. 

Personalul superior al acestuî 
aşezămînt se compune din : 

I Director militar. Colonel ; 
I Sub-Director, Loct. Colonel; 
I Maior, şeful atelierelor ; 5 Că- 
pitani; 2 Locotenenţî; 9 Guarzi; 
302 Soldaţi ; i Inginer şef ci- 
vil ; 12 Ajutoare; 45 Desenatorî. 

Personalul civil al lucrătorilor 
variază după lucrări şi în mediu 
numărul lucrătorilor este de 500 ; 
pe timpul cînd lucrările sunt 
maî active numărul lucrătorilor 
trece peste 800. 

2. Pirotechnia armatei de- 
pinde asemenea de Direcţiunea 
Artilerieî. Ea a fost construită 
în anul 1868. Este situată în Ca- 
lea Cotroceni, în apropiere de 
palatul princiar. Se compune de 
o cazarmă pentru lucrătorî mi- 
litari şi de o serie de ateliere 
pentru facerea cartuşelor şi alte 
muniţiunî de rezbel, faceri de 
artificii, etc. Din aceste cele mai 
principale sunt: Turnătoria de 
gloanţe, atelierul de facerea tu- 
burilor de cartuşe în hîrtie şi 
alt atelier de încărcare şi împa- 
chetare, magazinul de iarbă, ma- 



gazinul de depozit provizoriu de 
cartuşe şi muniţiunî. 

Tot stabilimentul este încon- 
jurat de un şanţ şi de un pa- 
rapet. Fie-care atelier este sepa- 
rat printr'o traversă sprijinită în 
pămînt, spre a opri, pe cît este 
posibil, efectul uneî eventuale ex- 
plozii făcute la unul din ate- 
liere. 

Personalul acestuî atelier se 
compune din : 

I Locot. -Colonel, Director; i 
Maior, Sub-Director; 4 Căpitanî, 
şefK de ateliere; i Locotenent, 
ajutor; S Guarzi, ajutorî; 238 
Soldaţî. 

3. Atelierul de confec ţiunz 
militare, situat pe platoul Co- 
trocenilor e destinat a confec- 
ţiona îmbrăcămintea, echipamen- 
tul şi materialul de campament 
al armatei. 

4. Manutanţa centrală a ar- 
matei, situată la Malmaison 
pe strada Manutanţeî, e desti- 
nat a fabrica pîinea garnizoa- 
neî Bucureşti şi toate speciile 
de conserve alimentare ale ar- 
mateî, pentru campanie. 

5 . Depozitul de furagiic şi de 
lemne al Corpului al 2'lea de 
armată, situat pe platoul Co- 
trocenilor, e destinat a procura 
furagiul şi lemnele trebuincioase 
garnizoanei Bucureşti. 

5. Depozite de arme şi ma- 
gazine de pulbere, de cartuşe, 
sunt situate pe maî multe pante, 
lîngă platoul Cotrocenilor, pro- 
tejate de paratonere sistematice. 

6. Fabrica de pulbere fără 
fum, creată în 1 896 la Dudeşti, 

lîngă Bucureşti, se află aseme- 
nea, ca toate stabilimentele de 
construcţiunî şi confecţiunî, sub 
direcţia imediată a Ministerului 
de războiu. 

d) Cazarme maî principale 
pentru trupe sunt: 

I, Cazarma Cuza, în dealul 
Spirei, construită în 1862, a cos- 



Hosted by 



Google 



BUCUREŞTI 



20 



BUCUREŞTI 



tat 150000 leî; are 183 încă- 
peri. 

Arsă în parte în 1897, s'a re- 
parat. E ocupată de regimentul 
Mihaiu- Viteazul No. 6 şi de ba- 
talionul 6 de vînătorî, detaşat 
timporal din divizia activă a 
Dobrogeî pentru serviciul gar- 
nizoanei Bucureşti. 

2. Cazarma vînătorilor, în 
dealul Spirei, la E. de cazarma 
Cuza, construită în anul 1886, 
a costat 290000 leî ; are 74 ca- 
mere şi e ocupată de batalio- 
nul 2 de vînătorî. 

3. Cazarma doroba7iţilor, si- 
tuată pe strada Francmasonilor, 
în dreptul spitalului militar, con- 
struită în 1886, a costat 365000 
leî. Ea e ocupată de regimen- 
tul Ilfov No. 21. 

4. Cazarma S/. Gheorghe, 
cunoscută şi sub numirea de 
Cazarma Malmaison, după nu- 
mele localităţeî, este cea maî 
vastă cazarmă din Bucureşti ; e si- 
tuată în partea vestică a oraşu- 
luî, pe şoseaua Manutanţeî. Con- 
struită în 1846, în sistemul Vau- 
ban, are 483 camere şi a cos- 
tat II 20000 leî. Ea a fost in- 
cendiată ÎQ 1861. Actualmente 
e ocupată de regimentul 4 ro- 
şiorî, şi de reg. 2, 6 şi 10 de 
artilerie. 

5. Cazarma Alexandria, în 
dealul Spireî, alături de Arsenal, 
s'a coistruit în 1863, costînd 
343000 leî. Ea e ocupată de 
batal. I de vînătorî şi de compa- 
niile de meseriaşî militarî ale 
Arsenalului. Cazarma poartă nu- 
mele de Alexandria, după nu- 
mele fondatorului miceî cazărmi, 
ce se află construită în curte 
încă din anul 1846, Domnul 
Alexandru-Ghica-Vodă. Aci s'a 
întîmplat ultima fază a ciocnireî 
pompierilor cu Turcii la 1848, 
cînd santinela care păzea te- 
zaurul regim, i infanterie a re- 
fuzat să o predea la somaţia 



Turcilor, cari l-au omorît după 
o luptă eroică. 

6. Cazarma jandarmilor că- 
lări, fosta cazarmă a călăraşilor, 
de construcţie modernă, situată 
în calea Plevneî, este ocupată 
de divizionul jandarmilor călări, 
format de 2 escadroane. 

7. Cazarma ja?idarmilor pe- 
de§tri, situată pe calea Victoriei, 
în curtea prefectureî oraşului, în 
fosta casă Baron Meitani. E o- 
cupată de o companie a jan- 
darmilor pedeştri forte de 274 
oamenî. 

8. Cazarma călăraşilor, si- 
tuată pe platoul Cotrocenilor, 
construită în anul 1899, e ocu- 
pată de regimentul No. 3 de că- 
lăraşi. 

9. Cazarma escadr^onului tre- 
nului, situată pe platoul Cotro- 
cenilor e ocupată de trenul cor- 
pului al 2-lea de armată. 

I o. Cazarma geniului, situată 
la vestul oraşului, pe platoul 
Cotrocenilor, compusă din trei 
mari pavilioane, pentru trupă 
şi servicii, şi maî multe corpuri 
de clădire pentru conservatul 
materialului de războiu şi in- 
strucţiune. E înconjurată de un 
parc frumos şi posedă un po- 
ligon pentru lucrările de vară. 
S'a construit în 1875 ; însă a 
primit de atuncî ameliorări suc- 
cesive şi importante. Este re- 
şedinţa regimentului i de geniu, 
compus din 13 companii şi e 
legată cu căile ferate ale sta- 
tului printr'o linie exploatată 
de trupele de geniu, deservind 
marile stabilimente militare de 
pe platoul Cotrocenilor. 

închisoarea militară, con- 
strucţlune modernă, coprinde 
două corpuri de clădire, aşezate 
în faţa arsenalului, pe strada Mi- 
haiu-Vodă. 

Cimitirul militar, — Lîngă 
cimitirul Şerban-Vodă se află un 
cimitir propriu pentru militari. 



Pompierii, — Legea impune 
com. Bucureşti întreţinerea de 
pompieri, pentru care cheltuieşte 
anual 1 86000 1. Serviciul de pom- 
pieri este încredinţat unei com- 
panii, împărţită în 5 secţii, care fa- 
ce parte din Regimentul 2 de ar- 
tilerie. Comanda companiei este 
încredinţată unul căpitan, avînd 
5 oficieri, comandanţi aî secţii- 
lor. Efectivul e de 247 oamenî şi 
100 caî. Fie-care secţiune are 
cazarma sa proprie, pe diferite 
puncte ale oraşului. 

Contingentul anual, — Rezul- 
tatul operaţlunelor de recrutare 
a contingentului pe 1897 pe 
culorî : 

Roşu, înscrişi 506, perm. 302, 
cal. 3, dorob. 18. Galben, în- 
scrişi 479, perm. 292, căi. i, 
dorob. 23. Verde, înscrişi 664 
perm. '^']6, căi. 2, dorob. ^^6, 
Albastru, înscrişi 353, perm. 177, 
căi. 2, dorob. 13. Negru, în- 
scrişi 520, perm, 289, căi. 4, do- 
rob. 16. Total, înscrişi 2522, 
perm. 1436, căi. 12, dorob. 106. 
Invăţămîntul militar, — Miş- 
carea învăţămîntulul militar din 
Bucureşti pe anul 1897: 

Şcoala superioară de războiU, 
cu un personal de comanda- 
ment de 5 ; cu 31 profesori şl 
30 elevi, din cari 19 absol- 
venţi. 

Şcoala de aplicaţie, cu 36 e- 
levî, din cari 45 absolvenţi. 

Şcoala de artilerie şi geniU, 
cu 85 de elevi, din cari 27 ab- 
solvenţi. 

Şcoala de guarzi, cu 9 elevi. 
Aceste treî şcoli au avut un 
personal comun şi anume : per- 
sonalul de comandament 26, 23 
profesori titulari şi 10 ajutori. 
Şcoala de oficerl, cu un per- 
sonal de comandament de 26, 
profesori 20; elevî 270, din cari 
10 1 absolvenţi. 

Şcoala fuilitară de adminis- 
traţie, cu un personal de co- 



Hosted by 



Google 



BUCUREŞTI 



21 



BUCUREŞTI 



mandament de 8; 


n 


, profesori; 


elevi 39. 










Forţa garnizoanei 


. — 


Iată un 


tablou de forţa trupei 


şi a 


ofi- 


terilor garnizoneî 


Bucureşti 


pe 


anul 1898 : 










Reg. 6 Mib ai u- Viteazul 


of. 


41 


ÎOld. 


907 


» 4 Ilfov No. 21 


» 


44 


:» 


774 


» I geniu 




S2 


» 


1422 


Batal. 2 vînătorî 




13 


» 


424 


Reg. 2 artilerie 




30 


•» 


42/ 


» 6 artilerie 




22 


» 


269 


» 10 artilerie 




24 


» 


257 


» 4 roşiori 




32 


» 


573 


» 3 călăraşi 


» 


22 


» 


259 


Divizionul jandarmi 


» 


16 


» 


249 


Escadronul 2 tren 


» 


4 


» 


162 


Comp. jandarmi 




5 


» 


274 


» arsenalului 




3 


» 


245 


» pirotechnieî 




3 


» 


220 


» 2-a administraţie 




6 


» 


171 


» 2-a subsistenţă 




2 


» 


282 


» 2-a sanitară 




3 


» 


351 


» depozitelor 




7 


» 


8c; 


Depoz. de mun. de razb. 




4 


» 


70 


Corp. 2 arm., stat. major 




4 


» 


5 


Intendenţa corp. 2 arm. 




7 


» 


— 


Brigada de cavalerie 




I 


» 


I 


* de artilerie 


^ 


3 


» 


2 


Serv. san. al corp. II arm 


» 


4 


» 


I 


» de geniu » » 


>; 


3 


>> 


— 


Divizia 4-a infanterie 


;* 


7 


» 


4 


Consiliul de razboiii 


» 


4 


>; 


2 


Consiliul de revizie 


» 


I 


* 


I 


Şcoala de războiu 


» 


34 


» 


35 


Comandam, cetăţii Buc. 


» 


7 


* 


2 


Instit. geogr. al armatei 


» 


74 


» 


30 


Ministerul de războiu 


» 


— 


» 


— 


Şcoala mii. de art. şi gen 


» 


4 


» 


264 


» » de adminstr. 


;» 


4 


» 


16 


Spitalul milit. central 


>; 


31 


» 


7 


Atei. central de confecţie 


» 


6 


» 


2 


Inspect. jandarm, rur. 


» 


4 


» 


60 


Şcoala de ofiţeri 


» 


23 


» 


438 


Internatul medico-milit. 


» 


4 


» 


70 


Comandam, pieţeî Buc. 


» 


6 


» 


2 


Depozitul de furage 


» 


3 


» 


2 



In Bucureşti se află stabiliţi 
13 generali în activitate, 7 în re- 
tragere şi 114 oficieri superiori. 

Autorită|î publice. — Autorităţi 
ro7nîne, — In Bucureşti îşî au 
sediul toate autorităţile centrale 
şi superioare, între cari cităm 
pe cele maî principale: 

Casa civilă Regală ; Casa mi- 
litară a M, S. Regelui ; Casa ci- 
vilă a M. S. Reginei; Admini- 



straţia Domeniilor Coroaneî ; 
Sfintul Sinod ; Cancelaria Mi- 
tropoliei ; Consiliul Miniştrilor ; 
înalta Curte de Compturî ; 
Ministerul de interne (Admi- 
nistraţia centrală. Direcţiunea 
generală a serviciuluî sanitar. 
Direcţiunea penitenciarelor) ; Di- 
recţiunea generală a telegrafelor 
şi poştelor, Imprimeria statului, 
Prefectura poliţiei capitalei şi 
Prefectura judeţului Ilfov; Primă- 
ria; Ministerul afacerilor străi- 
ne; Ministerul de finanţe; Di- 
recţiunea contribuţiunilor direc- 
te, Direcţiunea vămilor. Direc- 
ţiunea comptabilităţiî generale a 
statului. Casieria centrală a te- 
zaurului. Direcţiunea generală a 
monopolurilor statului, Manufac- 
tura de tatun; Fabrica de chi- 
briturî; Direcţiunea generală a 
creditelor agricole; Casieria ge- 
nerală de Ilfov ; Monetăria statului 
şi fabrica de timbre ; Casa de de- 
puneri, consemnaţiunî şi econo- 
mie ; Ministerul , lucrărilor pu- 
blice (Administraţia centrală) ; 
Căile ferate romîne ; Serviciile 
idraulice ale porturilor fluviale 
şi maritime. Serviciul de studii 
şi construcţiunî de căî ferate. 
Serviciul lucrărilor nouî. Servi- 
ciul docurilor şi podurilor şi 
Serviciul maritim, Şcoala de po- 
duri şi şosele); Ministerul agricul- 
tureî, industrieî, comerciuluî şi 
domeniilor (Administraţia cen- 
trală. Direcţiunea domeniilor şi 
pădurilor statului, Direcţiunea 
statisticei. Serviciul de arhitec- 
tură, Serviciul minelor, apelor 
minerale, staţiunilor balneare şi 
carierelor); Şcoala superioară de 
medicină veterinară, Şcoala cen- 
trală de agricultură (Herăstrău) ; 
Staţia agronomică; Şcoala de 
arte şi meseriî ; Şcolile comer- 
ciale de I-iul şi Il-lea grad ; Bur- 
sa şi Camera de comerciu; In- 
stitutul Meteorologic ; Ministerul 
de justiţie (Administraţia cen- 



trală. Direcţia personalului şi a 
comptabilităţiî, Direcţia judici- 
ară), înalta curte de casaţie. 
Curţile de apel, Tribunalele de 
Ilfov, Judecătoriile de pace; Mi- 
nisterul de războiu (Administra- 
ţia centrală. Marele stat major. 
Direcţia I. infanterie, D. II. ca- 
valerie, D. III. artilerie, D. IV. 
geniu, D. V. geniu, D. VI. sa- 
nitară, D. VII. intendenţa, D. 
VIII. control), Institutul geo- 
grafic, Casa de dotaţie a oasteî; 
Ministerul cultelor şi instrucţi- 
unii publice (Administraţia cen- 
trală. Direcţiunea învăţămîntuluî 
primar şi normal. Direcţiunea 
învăţămîntuluî secundar şi su- 
perior. Divizia comptabilităţiî. 
Serviciul construcţiunilor şi con- 
tenciosului). 

Pe lîngă Ministerul Instrucţi- 
uneî publice, şi sub a sa admi- 
nistraţie, funcţionează casa şcoa- 
lelor care administrează 33 de 
fondaţiunî cu un capital de 
212 1897 leî. Din acest fond se 
cheltueşte pentru clădirî şcolare, 
burse, subvenţiî, stipendii, etc. 

Misiuni străine. — In Bucu- 
reşti sunt reprezintate urmă- 
toarele state: 

Anglia şi Austro-Ungaria,sunt 
reprezintate prin cîte o legaţi- 
une şi cîte un consulat ; Belgia 
e reprezintată prin o legaţiune; 
Bulgaria are o agenţie diplo- 
matică; Elveţia are un consulat 
general ; Franţa şi Germania 
su it reprezintate prin cîte o le- 
gaţiune şi cîte un consulat ; 
Grecia e reprezintată printr'un 
ministru plenipotenţiar, dar în 
lipsa acestuia secretarul legaţiu- 
neî ruseştî reprezintă interesele 
supuşilor eleni ; Italia prin o le- 
gaţiune şi un consulat; Olanda şi 
Rusia prin cîte o legaţiune şi 
cîte un consulat; Serbia numai 
prin o legaţiune ; Statele-Unite 
prin un consulat general; Tur- 
cia prin o legaţiune şi consulat. 



Hosted by 



Google 



BUCUREŞTI 



22 



BUCUREŞTI 



Oteluri. — înainte cu o sută 
de anî, lumea străină de oraş 
se servea de aşa numitele ha- 
nuri, carî serveau şi ca adăpost 
călătorilor şi, maî cu seamă, ca 
magazii pentru mărfuri. Hanu- 
rile Bucureştilor au dispărut maî 
toate azî. 

Pe vremea luî Serban-Vodă, 
Bucureşti dacă nu era un oraş 
european, cel puţin avea o ori- 
ginalitate învederată : arhitec- 
tura religioasă ca şi cea civilă 
erau expresiunea timpului şi toa- 
te zidirile se presintau cu co- 
loarea epoceî. Pană aci însă co- 
merciul, bazat pe siguranţă şi 
încredere, nu prinsese rădăcină 
într'un oraş atît de expus ca 
Bucureşti. Şerban-Vodă pentru 
a-l încuraja, întroduce tipul edi- 
ficiilor comerciale despre cari 
vorbim : Hanurile. Reproducînd 
pană la oare-care fidelitate ti- 
pul arhitectureî monastice din 
Italia, clădirea are forma unui 
pătrat coprinzînd în zidurile eî 
solide un spaţiu foarte întins. 
In mijlocul său, o curte de a- 
ceeaşî formă servea pentru a- 
dăpostirea caravanelor. Toate 
încăperile de jos, destinate sto- 
felor preţioase, blănilor, aure- 
turilor şi în general producte- 
lor industriei Orientului şi Euro- 
pei, erau boltite şi, prin solidi- 
tatea lor, apărate de foc şi de 
spiritul de răpire al timpului. 
Sus erau alte încăperi pentru lo- 
cuinţe, şi toată clădirea era în- 
conjurată de galerii cu arcade 
pentru înlesnirea comunicaţiei. 
Acesta fu tipul hanurilor, ade- 
vărate fortăreţe ale comercialul, 
care adesea serviră chiar pen- 
tru asigurarea averilor şi vieţeî 
orăşenilor. 

Tunusli spune că în Bucu- 
reşti, la începutul acestui secol, 
erau următoarele mănăstiri cu 
hanuri : 

Mitropolia, Sf. Gheorghe, Col- 



ţea, Radu -Vodă, Mihaiu-Vodă, 
Sf. Ion, Sărindarul, Stavropo- 
leos, Pogonianis, Zlătari, Arhi- 
mandritul, Bis. Tutulor-Sfînţilor, 
Sf Spiridon-Vechiu, Sf. Spiri- 
don-Nou, Colţea, Şerban-Vodă, 
Domniţa Bălaşa, Hagiica, Sf. Tă- 
nase, Foişorul şi Biserica Curţii. 

Din toate acestea azî n'au ră- 
mas nimic. In schimb avem o- 
telurî marî şi elegante, carî pot 
concura în toate privinţele cu o- 
telurile cele maî marî din Occi- 
dent. In Bucureşti sunt azî 27 
otelarî, afară de 90 micî ha- 
nuri, tot un fel de otelurî şi 
neavînd nicî o asemănare cu ve- 
chile hanurî. 

Afară de otelurî, maî sunt 
în Bucureşti 133 de restauran- 
te; 109 cafenele şi cofetăriî; 32 
berăriî şi 181 7 circiume. 

Istoria Bucuregtilor. — Bucureş- 
ti, odinioară capitala Ţăreî-Ro- 
mîneştî, astăzi capitala Regatu- 
luî Romînieî. 

Numele acestuî oraş vine de 
la un Bucur, care a avut, în 
vremuri bătrîne, proprietăţî pe 
malurile de aci ale Dîmboviţeî 
şi pe colinele din apropiere. 

Că acest Bucur ar fi fost un du- 
ce al Dacieî Australe cu numele 
de Hilarius, care pe slavoneşte 
se zice Bucur, cum scria A. 
Treb. Laurian în «Coup d'oeil 
sur l'histoire des Roumains» 
(1846); că numele ă^ Bucureşti 
vine de la verbul «mă bucur», 
cum afirmă Kogălniceanu în a 
sa «Histoire de la Dacie; că 
acest Bucur sau Radu era un 
fiu al unui Laiotă-Vodă, cum 
pretindea D. Pelimon în nuvela 
sa Bucur; că un neam de oa- 
menî anume Bukurli sau Bukuri 
a fundat Bucureşti, cum credea 
Fuelek von Wittinghausen, -— 
toate acestea noî nu le ştim is- 
toriceşte, şi nicî un document 
autentic nu ne vorbeşte despre 
dînsele. 



Străiniî au scris şi pronunţat 
numele oraşuluî Bucureşti în 
miî şi în miî de feluri. Bune- 
oară, din anul 1500 şi pană în 
vremurile noastre, eî au scris : 
Bokoresch, Bocorest, Boceres- 
tya, Bukuresch, Bocoresti, Bu- 
kureszti, Bukaresztach, Buko- 
ry schia, Bogrest, Bochioresti, 
Buijuresti, Bucresi, Bogrest, Bu- 
koreszcie, etc. etc. 

Cînd cu săpăturile de la Ar- 
enda, s'au găsit multe topoare 
de silex şi alte obiecte ale o- 
mviluî din epoca preistorică. 
Lingă sau în Bucureşti a fost 
deci o staţiune preistorică (To- 
cilescu). 

In epoca ante-romană, malu- 
rile Dîmboviţeî şi colinele vecine 
au fost locuite. Urne cinerare, 
oseminte omeneştî calcinate , 
resturî de arme şi costume, 
săbiî, obiecte de argint, arată 
că locurile pe carî s'au ridicat 
maî tîrziu Bucureşti au fost lo- 
cuite. 

Cărămizile romane, găsite la 
Pantelimon şi provenind din cas- 
telele carî apărau faimosul Tro- 
ian, adică «vall'im» ce începea 
de la Giurgiu, pe atunci Sexan- 
ta Prista şi mergea pe la Bucu- 
reşti la N. spre Carpaţî, prin 
Prahova (unde şi azî i se maî 
văd urmele), ne vorbesc de Bu- 
cureşti din epoca romană ca 
punct cel puţin de trecătoare 
şi, decî, locuit (Tocilescu). 

Troianul, adică acest «vallum» 
din epoca romană, a rămas în 
fiinţă pană la finele secoluluî al 
XVII-lea chiar prin Bucureşti. 
In Ocolnica locurilor Mitropo- 
liei, coprinsă în hrisovul luî 
Radu-Vodă-Leon din 4 Iunie 
1668 (Arhive: «Condica Mitro- 
polieî» No. 2), e vorba de «ca- 
pul Troianuluî, lîngă heleşteul 
luî Şerban - Vodă (Grammont- 
Suter) pe la stîlpul de piatră 
al Armeanuluî». 



Hosted by 



Google 



BUCUREŞTI 



23 



BUCUREŞTI 



De la 274 şi păaă la venirea 
Slavilor, prin invaziunile con- 
tinue ale Goţilor, Hunilor, Ge- 
pizilor şi Avarilor, s'a şters 
pană şi amintirea uşoarelor aşe 
zăminte romane. 

Intre secoliî V şi VIII, locul 
Bucureştilor face parte din Sla- 
vonia dunăreană, care se în- 
tindea de la Brăila prin Buzău 
pană la Tîrgovişte, şi de la 
Ţîrgoviştea prin Bucureşti la 
Olteniţa sau Călăraşi pe Du- 
năre iarăşi pană la Brăila. A- 
tuncî se botezară rîurile şi lo- 
calităţile, buneoară Dîmboviţa 
(foaie de stejar), Ialomiţa (stear- 
pă). Prahova, Ilfov, Cricov (Has- 
deu). 

Dîmboviţa, foaie de stejar, 
arată poate întinderea nemăr- 
ginită a pădurilor cari se aflau 
în Ilfov şi în deosebi împreju- 
rul Bucureştilor. 

Intr'adevăr, încă din epoca 
romană, de pe timpurile luî 
Mariu, propretorul Curione, a- 
juns la fruntariele Daciei, se 
sperie de întunecimea codrilor 
(Hasdeu). 

Şi de atunci pană în secolul 
nostru, pană la 1821, pădurile 
au persistat împrejurul Bucu- 
reştilor. «De eşiaî din biserica 
Oltenilor spre E. daî în pă- 
dure», — zicea un memorialist 
al luî Tudor Vladimirescu. 

Printre cele 570 de păduri 
mari ale Ţăreî-Romîneştî, Fo- 
tino citează pe ale Ilfovului 
printre cele maî mari. In se- 
colul al XVIII-lea, Sulzer po- 
meneşte de pădurea de la Sf 
Elefterie, Sestini de pădurea 
Cotrocenilor pe care o numeşte 
«un vasto bosco» ; del Chiaro 
nu uită pădurile dintre Bucu- 
reşti şi Tîrgovişte. In marele 
hrisov al Cotrocenilor, Şerban- 
Vodă Cantacuzino ne vorbeşte 
de marea pădure a Grozăveş- 
tilor, din care o parte a fost 



curăţită de dînsul ca să facă 
loc de sat. 

La 1640, Baksicî, un misio- 
nar catolic, zice în povestirea 
călătoriei sale : «poţi merge o 
zi fără să eşî din pădure» prin 
prejurul Bucureştilor. Paul din 
Aleppo, în călătoriile Patriar- 
culuî Macarius, vorbeşte de a- 
semenea de pădurile cele dese 
ale Bacureştilor. Intre Bucu- 
reşti şi Dunăre, zice un alt că- 
lător, sunt locurî păduroase şi 
nepracticabile «tecta et in via 
loca inter Danubium et Boche- 
restium». — N. lorga). Dacă nu 
documentele, cel puţin tradi- 
ţiunea vorbeşte la 1354 de pă- 
durile cele măreţe ale Bucureş- 
tilor. 

Să nu uităm cele ce ni se 
spun prin tradiţiune orală de 
ceî bătrînî în privinţa marilor 
păduri Vlăsia, Rîioasa, Cocio- 
cul, Lupeşti, Broşteni. 

Sat, cătun, trecătoare pe dru- 
mul cel vechiu al Romanilor de 
la Giurgiu în sus spre Carpaţî, 
Bucureşti, după invaziunea ul- 
timă şi grozavă a Tătarilor de 
la 1243 — 1245, trebue să fi în- 
ceput a se constitui. 

Radu-Negru, cel de la 1245, 
al luî Fotino, fondează Bucu- 
reşti, cum a fundat Piteşti, Ar- 
geşul, Tîrgovişte. Unde sunt 
documentele? 

Ceia ce e sigur prin însăşî 
firea lucrurilor e faptul urmă- 
tor: Giurgiul, colonie genoveză, 
cu un comerciu de o însemnă- 
tate neîntrecută în istoria pri- 
milor Basarabî aî Munteniei, 
prin relaţiunile sale cu cetatea 
foarte comerciantă a Braşovu- 
lui, Giurgiul pe unde ave oare 
să ÎŞI ducă mărfurile, dacă nu 
pe lîngă vechiul vallum al Ro- 
manilor, pe lîngă urmele ve- 
chielor Castella, pe unde locu- 
rile de drumuri nu erau tocmai 
«invia et tecta?». 



Fiinţa Bucureştilor din suta 
a două-spre-zecea şi a treî-spre- 
zecea este legată de avîntul 
comercial al Giurgiului, — după 
cum maî tîrziu soarta cetăţii 
dunărene a Genovezilor va ^ 
legată de soarta Bucureştilor. 

Cronicile muntene, scriitoriî 
străinî, citaţi de d. Hasdeu în 
«Istoria Critică», Gebhardi, Fil- 
tisch, Luccari, afirmă că Negru - 
Vodă a fundat Bucureşti. Care 
Negru-Vodă? Cel de la 1185 ? 
cel de la 1340? cel de la 1370! 
Negru-Vodă a făcut la Bucu- 
reşti, zice Luccari, «şi nişte 
uşoare fortificaţiunî de cără- 
midă». 

La anul 1362, ne spune d. 
Hasdeu, Vladislav-Vodă zideşte 
la Bucureşti o biserică, aceia a 
Sărindarului, numită şi a Co- 
conilor. Alţii susţin că biserica 
Coconilor ar fi fost zidită maî 
înainte, la 1354, de doî fraţî 
maî marî(?) aî luî Mircea Basa- 
rab, pentru ca să aibă casă de 
rugăciune şi de adăpost, cînd 
veneau la vînătoare prin aceste 
locurî acoperite cu pădurî mă- 
reţe. Ceea-ce este sigur, se re- 
duce la aceea, că biserica Să- 
rindar nu poate fi o fundaţiune 
a luî Vladislav Basarab ; cel pu- 
ţin inscripţiunea, pe care se 
sprijină părerea contrarie, este 
plăsmuită. 

După Şincaî, la 1370, Bucu- 
reşti sunt cetatea Dîmboviţei. 
Dragomir, castelanul de Dîm- 
boviţa, este bătut de Nicolae, 
Voevodul Ardealului, în apro- 
pierea Bucureştilor, şi apoi şi 
el bate cumplit pe Nicolae, cînd 
acesta trece îndărăt munţii în 
Ardeal. Romînil aveau pe atunci, 
în dreapta lalomiţel, spre Bu- 
reşti, mtilte cetăţuici şi tărimi. 
Fotino, Kogălniceanu, Cesar 
Bolliac şi atîţia alţii ne spun 
că Mircea-cel-Bătrîn, biruitorul 
lui Baiazid'Ildertm, a zidit Bu- 



Hosted by 



Google 



BUCUREŞTI 



24 



BUCUREŞTI 



cure§ti de bucurie, pentru că 
gonise ostile duşmane în urma 
uneî bătălii fericite pentru dîn- 
sul. Şi maî adaug scriitorii a- 
ceştia că Mircea a zidit Curtea- 
Vechiă; că a hotărît ca iarna 
Domnii să şeadă la Bucureşti, 
iar vara la Tîrgovişte; că a 
făcut palate, biserici şi întă- 
riri, etc. — Documente cari să 
învedereze şi să sprijine aceste 
afirmaţiunî, nu există. 

Că Bucureşti existau, nu în- 
cape nici urmă de îndoială. Că 
Mircea-cel-Bătrîn ia făcut capi- 
tala a doua a ţării la 1383, — 
lucrul cere şi poate va cere 
multă vreme încă să ^^ docu 
mentat. 

D. Tocilescu posedă un do- 
cument dat din cetăţuia Bucu- 
reştilor la anul 1401 de Mir- 
cea-cel-Bătrîn pentru o danie 
făcută în ţara Făgăraşului. 

Secolul al XV-lea este pentru 
Bucureşti începutul însemnătăţii 
sale. De la 1460, prima dată 
autentică din documente, Dom- 
nii locuesc în dese rîndurî în 
Bucureşti şi dau dintr'înşiî multe 
hrisoave, aflătoare la arhivele 
statului şi la Academia Romînă. 
Radu-cel-Frumos şi-1 alege 
capitală după cererea Turcilor, 
pentru ca Domnul Ţăreî să fie 
la doî paşi de cetatea Giurgiu- 
lui, cea stăpînită atunci de Turci. 
La 1473 Bucureşti sunt, în 
cronicarii munteni şi moldoveni 
şi în scriitorii străini, maî des 
numiţi Cetatea Dîmboviţei, Dlu- 
goş zice Cetatea Dumbroviţeî. 
Cetatea are palat — Curtea- Ve- 
chia — şi întări turî. Palatul şi 
cetatea Bucureştilor sunt co 
prinse de Ştefan -cel -Mare al 
Moldovei la 24 Noembre 1473 
după bătălia de la Cursul-Apeî. 
Bucureşti erau pe atuncî, zice 
Matthias Corvin, regele Unga- 
riei către Papa de la Roma, 
«arx quae in regno illo et arte 



et natura munitior erat» (1476, 
Decembre 8). In colecţiunea 
Esarcu, tot Matthias Corvin 
numeşte Bucureşti «castrum for- 
tissimum illius terrae». 

însemnătatea oraşului creşte 
într'una. 

La finea secolului al XV-lea şi la 
începutul secolului al XVI - lea 
Bucureşti sunt de o potrivă cu 
Tîrgoviştea. S'au tăiat pădurile, 
s'au secat bălţile cele mari şi 
zidirile au început să se înmul- 
ţească, maî cu seamă în partea 
nord-estică a oraşului. 

La 1506 găsim hrisoave date 
din minunatul scaun al Bucu- 
reştilor; la 15 14 din vechiul 
oraş al Bucureştilor; la 15 16 
din catedrala minunată cetate 
a Bucureştilor. 

Comerciul său ca Braşovul 
de la 1500 încoace merge în 
fruntea celor-l'alte relaţiunî co- 
merciale ale oraşelor şi orăşele- 
lor romîne cu bogata şi harnica 
cetate a Coroanei. 

Tîrgoviştea e lăsată la o parte 
în tot decursul sec. al XVI-lea. 
Turciî doresc cu patimă această 
părăsire a Tîrgovişteî, Pentru 
că a ţinut prea mult la dînsa, 
Petru Cercel pierde domnia. 
Luptele pentru tron, şi în prima 
şi în a doua jumătate a secolu- 
lui al XVI-lea, sunt date pe lîngă 
Bucureşti. Dăneşti şi Drăculeşti, 
Craioveşti şi Slătineni, Buzoieni 
şi Mehedinţeni, toţî vlăstare ne- 
numărate din puternicul trunchiu 
al Basarabilor, între eî, sau cu 
Ungurii, sau cu Turciî, se bat 
cînd la Văcăreşti din jos de 
Bucureşti, cînd la Clejani, cînd 
la Popeşti din jos de Bucureşti, 
cînd la Periş, la Măneşti (Buf- 
tea), etc. Trei din două-zecî de 
bătălii ale luî Radu de la A- 
fumaţî sunt date la Bucureşti. 

Mircea- Vodă Ciobanul (1546- 
1554 şi 1558-1559) zideşte, sau, 
mult maî probabil, preface bi- 



serica de sus a Curţeî-Domneştî 
(azî Curtea- Vechia) şi măreşte 
palatul, — un adevărat castel în 
conjurat cu puternice zidurî şi 
care se întindea pe locul coprins 
azî între Calea Moşilor şi stra- 
dele Pînzariî, Covacii, Şelariî, 
Carol şi capul Căleî Şerban- 
Vodă, mergînd însă atît de mult 
pană în Dîmboviţa, în cît uniî 
călători din secolul al XVII-lea 
credeau că o parte din clădi- 
rile domneşti erau puse pe rîu. 

Curtea Domnească de atuncî 
a coprins două bisericî, biserica 
de sus (azî Curtea -Vechia), bi- 
serica de jos (unde azî este 
Crucea de pe piaţa Sflntuluî 
Anton), palatul domnesc, unde 
poate atuncî se găsiau şi casele 
despre Doamna şi în fine puş- 
căria. 

Curtea avea două porţî: poarta 
de s'js, care se afla la răscru- 
cile de astăzi ale stradeî Carol 
cu Şelari şi Calea Rahoveî, şi 
care era poartă de cetate, în- 
tărită cu turnuri şi foişoare. 
Turnuri erau încă şi la poarta 
de jos, care da în Calea Şerban- 
Vodă, şi la zidurile din spatele 
palatului domnesc, în spre stra- 
da Bărăţieî, care se numia «la 
Locul unde se frînge fierul» şi 
Puţul Turnuluî. Pe colina care 
se înălţa între strada Patria, 
Calea Văcăreşti şi Jicnită erau 
Viile Domneşti, 

Pe lîngă cele dou6 bisericî 
domneşti să maî cităm în secolul 
al XVI-lea, ca locaşuri sfinte în 
Bucureşti, biserica zidită la 1552 
a Sf Gheorghe - Vechiu ; mă- 
năstirea Spătaruluî Stelea, în- 
conjurată de viile Steleî (din 
Stelea în strada Calomfirescu) 
şi pe lîngă care trecea drumul 
cel mare, care ducea la Sîrbî; 
bisericuţa de lemn a Bălăcenilor 
sau biserica de jurămînt (Sf. 
Dimitrie); biserica Arhimandritu- 
lui, numită în secolul al XVI-lea 



Hosted by 



Google 



BUCUREŞTI 



25 



BUCUREŞTI 



mănăstirea Trînovuluî, pe lingă 
podul Cilibialuîf, iar acum sfinţii 
Apostoli; biserica Sf. loan-cel- 
Mare, zidită de Andrei Vistie 
rul, socrul luî Preda Banul Bu- 
zescu, în timpul luî Mihnea- Vo- 
dă (Casa de Depuneri); biserica 
Ghiormeî Banul, zisă maî tîrziu 
a Grecilor (în faţa Bănceî, pa- 
latul Dacia) ; biserica Sărinda- 
rului sau a Coconilor; biserica 
Sf. Nicolae a Vorniceseî Cap- 
lea (Mihaiu-Vodă) ; bisericuţa luî 
Alexandru - Vodă, făcută pe o 
colină afară din Bucureşti, la 
miază-zi pe lîngă Dîmboviţa care, 
cînd se revărsa, înconjura co- 
lina cu apele şi era pod ca să 
mergî la biserică (Radu-Vodă); 
îafine, mănăstirea Sf. Sava (Sta- 
tua luî Mihaiu-Viteazul). 

Intre 1560 şi 1593, Bucu- 
reşti se bucură de oare-care li- 
nişte şi, deci, cresc foarte re- 
pede. Judeţiî — jud. Gherghina, 
buneoară, cu ceî douî - spre- 
zecî pîrgarî, îngrijesc de buna 
stare a obşteî şi a oraşului. Mi- 
nunatul oraş, cum îl numesc 
documentele timpuluî, are un 
tîrg numit Tîrgul-din-năuntru, pe 
lîngă Curtea-Domnească; are un 
tîrg numit Tîrgul-de-sus, pe uli- 
ţa cea mare (cam Lipscani) şi 
un tîrg numit Tîrgul- de- afară. 
Cînd s'a înfiinţat Tîrgul-Cuculuî 
(între Stradele Colţea, Sfinţii, 
Pescăria- Vechia şi Sf. Gheorghe- 
Nou), nu se ştie. Documen - 
tele însă spun că aci în Tîrgul- 
Cuculuî era Sărăria Domnească. 

Din Tîrgul-Cuculuî, sosind din 
lacul Icoaneî , venia o gîrliţă 
care, trecînd prin uliţa Boian- 
giilor, se vărsa în Dîmboviţa 
la Bazaca. Numele nu i se cu- 
noaşte. O altă gîrliţă, Bucu- 
reştioara, trecea prin Pescăria- 
Vechiă şi se vărsa în Dîmbo- 
viţa tocmai la Jicnită, urmînd 
o cale bine cunoscută astă - zî. 
O a treia gîrliţă, Dîmbovicioa- 



ra, pomenită de documente, ve- 
nia cam despre Gorgani şi se 
vărsa în Dîmboviţa cam pe la 
Palatul- de -Justiţia, lîngă Live- 
dea-Domnească, trecînd prin ca- 
pul Poduluî Calicilor. 

Am spus că Curtea-Domneas- 
că era în secolul al XVI-lea în- 
tărită şi apărată ca o cetăţuie. 
Tot la această epocă vr'o cîţî-va 
din mariî boieri aî Ţăreî, din 
trufaşii Dăneştî sau Drăculeştî, 
pe lîngă cetăţuiele de case ce 
aveau pe la moşii, maî aveau 
şi în Bucureşti case mari şi în- 
tărite, curţi bolovănite şi case 
de piatră, cum zic cronicarii. 
Istoria şi documentele pomenesc 
de casa Vistieruluî Dan, funda- 
torul mănăstire! Mărcuţa, casă 
în care descinse Emirul trămis 
să omoare pe Mihaiu-Viteazul şi 
care casă Mihaiu o bătu cu tu- 
nuri din patru părţî, cînd omorî 
pe Emir şi pe Turci. După tra- 
diţiune, casa Vistieruluî Dan se 
afla spre viile mănăstire! Stelea, 
pe locul coprins azî între stra- 
dele Mina, Stelea, Călăraşi şi 
Domniţeî, loc maî tîrziu iarăşî 
celebru în fastele istoriei bucu- 
reştene prin casele bogatuluî ne- 
guţător Băltăreţul, 

Cu domnia războinică şi vi- 
foroasă a luî Mihaiu-Viteazul în- 
cepe pentru Bucureşti o epocă 
de grea cumpănă şi de groz- 
nice nenorociri. 

După Calugăreni, Unguriî din 
armata luî Mihaiu, care se retră- 
gea la munte ca să aştepte pe 
Sigismund, principele Transilva- 
nieî, Unguriî se abat pe la Bucu- 
reşti şi'l pradă cumplit, sub cu- 
vînt că tot aveau să '1 pradeze şi 
să '1 jăfuiească Turcii. Sinan Pa- 
şa coprinde capitala, întăreşte bi- 
serica de pe colină a luî Alexan- 
dru-Vodă, întăreşte Curtea-Dom- 
nească, ridică în diferite locuri 
bastioane pentru cîte 15 tunurî 
şi face şi un şanţ de care va 



voi să se folosească maî tîrziu 
Radu-Vodă Şerban. Aceste for- 
tificaţiunî, din carî semne şi ur- 
me rămîn lîngă mănăstirea Ra- 
dului- Vodă sub numele de Pa- 
lanca luî Sinan Paşa, pană Ia fi- 
nea secol, al XVII-lea, — aceste 
fortificaţiunî ale Bucureştilor fac 
atuncî mare sgomot la popoa- 
rele creştine : Poloniî ţin să ştie 
în ce consistă aceste fortifica- 
ţiunî ; Maximilian , arhiducele 
Austrieî, vorbeşte despre ele E- 
lectoruluî de Brandenburg. Mul- 
tă vreme s'a vorbit la Bucu- 
reşti de tunurile cele marî ale 
Turcilor şi de cămilele luî Si- 
nan-Paşa, carî, cu zecimele cu- 
treieraţi stradele Bucureştilor , 
pustiî, goale, nenorocite, devre- 
me ce locuitori! de mult fugi- 
seră din oraş. Cînd se retrase, 
Sinan dărîmă o parte din lu- 
crările luî strategice şi aprinse 
tot ce putea să arză. Piccolo- 
mini voi se fortifice din nou Bu- 
cureşti. Părerea sa fu părăsită; 
evenimentele se urmau cu o ră- 
peziciune uimitoare, şi bieta ca- 
tedrală cetate a Bucureştilor, 
cum zic bătrîniî dascălî romînî 
de la şcoala romînească de la 
Sf. Gheorghe-Vechiu, sau scău- 
nala cetate a Bucureştilor, su- 
fere crunt toate grozăveniele răz- 
boiulu!. 

De la 1600 şi pană la 1632, 
Bucureşti încetează de a maî fi 
«minunata cetate» a Bucureşti- 
lor. Intîiu Moldoveniîlu! Simeon- 
Movilă şi al doilea Poloni! Iu! 
loan Potocki de Potok sflrşesc 
cu jafurile şi cu focurile ceea 
ce nu isprăviseră Unguriî Iu! 
Mihaiu şi Turcii luî Sinan. De 
plecau Moldoveni! şi Poloni! ca 
să se lupte într'alte părţî ale 
Ţâri!, fie în contra viteazulu! 
Udrea Băleanul, fie în contra 
Buzeştilor, Turci! de la Giurgiu 
se răpezeau în Bucureşti. Si iar 
jaf, iar pîrjol, iar ruiae ! 



5G700 Marele Dicfionar Geoy va/io, lol. JJ, 



Hosted by 



Google 



BUCUREŞTI 



26 



BUCUREŞTI 



Iiitr'un rînd, Radu- Vodă Şer- 
ban s'apucă se fortifice Bucu- 
reşti din nou, dar nu stărui în 
hotărîrea sa. Luptele nu-î dau 
pas. Alte nenorociri şi g-rozăviî 
maî suferiră Bucureşti Ia 1611, 
cu sălbaticii ostaşi aî luî Bătory 
Găbor. Nu se maî cunoştea ni- 
mic. Mănăstirile, casele boieri- 
lor, podurile, tot dărîmate. Cur- 
tea-Domnească era o ruină. Har- 
lay, un trămis francez, scriind 
către unul din secretarii de stat 
aî afacerilor străine din Paris, 
zice la 1619: «m'am oprit cincî 
zile la Curtea Domnului (Gavril- 
Vodă Movilă); «elle est bien 
miserable». 

Sub Radu Mihnea şi fiul său 
Alexandru- Vodă Coconul, Bucu- 
reşti încep să respire maî li- 
niştit. Se repară, mărindu-se 
foarte, fosta bisericuţă a luî 
Alexandru-Vodă şi devine mă- 
năstirea Sf Troiţa a luî Radu- 
Vodă; se fac oare-carî repara- 
ţiunî Curţeî-Domneştî. Oraşul 
continuă a se întinde spre N. 
şi spre E. lacep procesele de 
proprietate; egumenii mănăsti- 
rilor Mihaiu-Vodă, Sărindari, bi- 
serica Sf. Gheorghe-Vechiu, bi- 
serica Grecilor, mănăstirea luî 
Pană Vistierul (Sf. Ecaterina) se 
ceartă cu ceî cari voiesc să 
clădească prăvălii, case, po- 
vernî, pescării, tăbăcării pe în- 
tinsele locuri virane ce, ziceau 
egumenii, aparţineau acelor sfinte 
locaşuri. 

Documentele vorbesc într'a- 
ceste timpuri (1630 — 1636) de 
vechia matcă a Dîmboviţei; — 
ceea ce arată că Dîmboviţa a 
avut treî matce : una dinainte 
de Mateiu-Basarab, alta de la 
Mateiu-Basarab şi pană la 1880 
şi în fine a treia, după canali- 
zare, care este cea actuală. 

Sub Mateiu-Basarab, ambasa- 
dorii creştini din Constantino- 
pole consideră Bucureşti ca me- 



tropolă a Ţâriî-Romîneştî. Ma- 
teiii-Vodă de asemenea o nu- 
meşte capitală. La 1640 Bacsicî 
ne spune că Bucureşti au 12000 
de case, looooo de locuitori şi 
100 de biserici şi mănăstiri; că 
palatul Domnului are zidurile 
înconjurătoare, p'alocurea dărî- 
mate şi că, între dărîmăturî, sunt 
făcute garduri de lemn. Peste 
opt anî însă, la 1648, Paul din 
Aleppo ne spune că Curtea-Dom- 
nească e frumoasă, elegantă şi 
încîntătoare. O reparase Mateiu- 
Basarab. 

Revolta Seimenilor şi Doro- 
banţilor cufundă iarăşi capitala 
cu jale şi în nenorocire. Casele 
boierilor sunt jăfuite, arse, dă- 
rîmate. Neliniştea continuă sub 
Constantin-Vodă Şerban, care 
totuşi zideşte la 1654 mănăsti- 
rea cu hramul Sfinţilor Constan- 
tin şi Elena şi care va deveni 
Mitropolia Ţăriî sub Radu-Vo- 
dă Leon. Necazurile merg cres- 
cînd sub Mihnea III, atunci cînd 
cele treî principate. Muntenia, 
Moldova şi Transilvania, ascul- 
tînd de îndemnurile înşelătoare 
ale Vienel şi Veneţiei, voiau, 
nici maî mult, nici maî puţin, 
să gonească pe Turci din Eu- 
ropa. Stradele Bucureştilor sunt 
înroşite de sîngele Turcilor, tă- 
iaţi la 1659 <^i^^ ordinul luî Mih- 
nea III. 

La t66o vine ciuma, flagelul 
teribil care s'a năpustit de atîtea 
orî asupra Bucureştilor şi în se- 
colul al XVIlea şi în secolele ur- 
mătoare. De altmintrelî, condi- 
ţiunile igienice ale oraşului erau 
maî mult de cît potrivite, pen- 
tru ca ciuma şi alte boale mo- 
lipsitoare să se încuibe pentru 
multă vreme în Bucureşti. Ta- 
bacii se aflau atunci (1668) pe 
Dîmboviţa din faţa Zlătarilor în 
sus pe gîrlă, pană în Sărindar. 

Fost-au Zlătarii bariera a o- 
raşuluî în timpul luî Mateiu-Ba- 



sarab ? Gestiunea rămîne de do- 
cumentat, Orî-cum ar fi. Sărin- 
darul era însă afară din Bucu- 
reşti, pană cînd Mateiu-Basarab 
dede rudeî sale Elena Radu-Vo- 
dă Şerban, măritată după Con- 
stantin Postelnicul Cantacuzino, 
locurile coprinse între Zlătari 
şi Sărindar, locuri pe cari Can- 
tacuzino şi soţia sa le împărţi- 
ră la unii din ceî dol-spre-zece 
copil ce avură (6 băeţî şi 6 
fete). 

La 1676, ciuma fu teribilă. 
Domnul Ţăriî, Duca- Vodă, în- 
grozit, părăseşte Bucureşti şi 
se retrage la Cocoreşti Capleî, 
în casele de acolo ale luî Vlad 
Comisul Cocorescul. Fug isprav- 
nicii dintr'acest an aî scaunului 
Bucureştilor: Badea vel Vornic 
Balaceanu, Radu vel Logofăt 
Creţulescu, Hrizea vel Vistier 
şi Constantin vel Agă Brînco- 
veanul ; fug boierii, fug negu- 
ţătorii, fuge «prostimea». Bucu- 
reşti rămîn pustii. 

In anul următor 1678, ciuma 
dispare; Duca se apucă se re- 
pare Curtea-Domnească, punînd 
ispravnic la această lucrare pe 
Şerban Spătarul Cantacuzino, 
mal tîrziu Domn. 

In luptele şi procesele fai- 
moase ale Ghiculeştilor şi Can- 
tacuzineştiilor, Bucureştenil lua- 
seră parte mare ţinînd cînd cu 
unii, cînd cu alţiî. La suirea pe 
tron a puternicului Şerban -Vo- 
dă Cantacuzino, Bucureştenil 
sunt atît de veselî, în cît cel 
ce nu aveau vin, beau apă de 
bucurie, că le-a venit Domn bun 
şi că s'a sfîrşit cu certurile şi 
cu necazurile. Nu se sfîrşise însă 
cu bătăile celor vinovaţi, boerî, 
căpitani, slujitori, tîrgoveţî. S tăl- 
pii înfipţi înăuntru şî 'n afară la 
Puşcăria Domnească şi de cari 
se legau vinovaţii pentru bătaie 
sunt şi în scrierile cronicarilor 
şi în memoria bătrînilor Bucu- 



Hosted by 



Google 



BUCUREŞTI 



27 



BUCUREŞTI 



reştenî. Cîţî nu fură atunci 
daţî prin tîrg cu nasul tăiat? 

Şerban-Vodă este, pare-se, cel 
d'întîiu care se îngrijeşte de re- 
vărsările Dîmboviţei şi face la 
1685 primul iaz de pămînt care 
se afla pe lingă moara existentă 
de la 1629 şi care era proprieta- 
tea Mitropolii (Morile Vlădichlî?) 

Domnia, Mănăstirile Mihaiu- 
Vodă, Radu -Vodă, Sf. Sava, 
Gorgani, preoţii de la bisericele 
Domneşti de sus şi de jos. Mi- 
tropolia şi vr'o cîţî-va boieri mari 
aveau, din sec. al XVI-lea dacă 
nu dia sec. al XV-lea, numeroase 
mori pe malurile Dîmboviţei. 
La finele sec. al XVII-lea încep 
multe mori să fie dărîmate, pen- 
tru că pricinuiau înecuri cum- 
plite, cînd venia Dîmboviţa mare. 

Biserica Sf. Nicolae-din-Prund 
(1682) e clădită pe întinsul prund 
al Dîmboviţei, care se întindea 
pe tot ce este astăzi loc al A- 
şezămintelor Brîncoveneştî (gră- 
dina, biserica, asilul, şcoala, spi- 
talele). Tot acolo, maî la vale, 
pe Dîmboviţa era Baia Mitropo- 
liei încă din secolul al XVI-lea, 
şi casele lui Preda Vornicul Brîn- 
coveanul (cam hala de peşte). 

De la Zlătari în sus spre Să- 
rindar, Bucureşti cresc mereu 
în timpul lui Şerban Cantacu- 
zino, pe clinul vestic de a stîn- 
ga Dîmboviţei. Egumenul de la 
Sărindar va protesta maî tîrziu 
în timpul Brîncoveanuluî în con- 
tra încălcărilor ce se comit pe 
pămîntul mănăstire!, pe lingă la- 
cul luî Dura Neguţătorul (Ciş- 
megiul). 

Uliţa mare (cam Lipscani), exis- 
tentă încă din secolul al X VLlea, 
eşia din Tîrgul-de-sus spre bi- 
sericuţa de lemn a luî Colţea 
Clucerul, nu încă reclădită de 
Mihaiu Spătarul Cantacuzino ; u- 
liţa lăsa la dreapta biserica luî 
Antonie-Vodă şi a Dragomanu- 
lui Panait Nicusios, pe care Brîn- 



coveanul avea s o facă mare şi 
frumoasă mănăstire cu hramul 
Sf. Gheorghe-Nou ; de la bise- 
rica aceasta a lui Antonie-Vo- 
dă, spre N., veniau întîiu Tîr- 
gul-Cuculuî cu Sărăria Dom- 
nească, apoi la dreapta spre N. 
Pescăria Vechia pe lingă gîrliţa 
Bucureştioara şi apoi Scaunele 
Vechi de carne cu întinse o- 
boare, şi apoi mahalaua Săpu- 
narilor, existentă, probabil, tot 
din sec. al XVLlea şi făcută pe 
locurile boierilor Creţuleştî. 

Pe lingă această mahala tre- 
cea din vremuri bătrîne drumul, 
numit în documentele secolului 
al XVII-lea cel vechiu al Tîrgo- 
vişteî şi care, de este sau nu 
este tot una cu drumul Braşo- 
vului, documentele nu spun. 

La Podul Tîrguluî- de -Afară, 
bariera era la Sfinţi, adică la bi- 
serica cu Sibilele. 

PoduUuî-Ştefan-Vodă, careva 
deveni tocmai sub Alexandru 
Ipsilante (1774—1784) Podul- 
Beiliculuî era foarte scurt, de 
vreme ce biserica Banului Du- 
mitrache (Sf Spiridon-Nou al 
Ghiculeştilor) era şi în secolul 
al XVIII-lea afară din Bucureşti. 
La stînga de podul luî Şerban- 
Vodă era drumul Giurgiului, 
după cum, în capul Podului Ca- 
licilor, pe lîngă viile Mitropoliei 
şi ale mănăstire! Mihaiu-Vodă 
era drumul Mehedinţilor. Spre 
S., pădurile şi bălţile Broşteni- 
lor, uliţa cea mare care ducea 
la Sîrbî, mahalaua boierilor Po- 
peşti, mahalaua Oltenilor, şi la 
vale, pe colină, Jignita- Dom- 
nească, în care Brîncoveanul va 
avea la 1695 una sută de mii 
de chile de grîu. In fine, maî la 
vale, nenumăratele proprietăţi 
ale prea bogatei mănăstiri Ra- 
du-Vodă, viile orăşeneşti şi ale 
mănăstirilor Radu-Vodă şi Sf ta 
Ecaterina, adică mănăstirea luî 
Pană Vistierul. 



Ciumă la 1689. Brîncoveanul 
taie după 1690 podul Mogo- 
şoaiel, prin locurile Cantacuzi- 
neştilor, şi în deosebî printr'ale 
luî Şerban-Vodă Cantacuzino, 
din mahalaua popel luî Ivaşco. 
Tot el zideşte hanul Constantin- 
Vodă pe locurile luî Constantin 
Aga Bălăceanul (Palatul Poştei), 
han mare, dar care nu a între- 
cut faimosul şi istoricul han, 
clădit de Şerban-Vodă Canta- 
cuzino în faţa bisericeî Grecilor 
sau a Ghiormiî Banul. Brînco- 
veanul repară foarte frumos 
Curtea Domnească şi biserica 
despre Doamna tot Ia Curtea- 
Vechiă, mal zideşte tot aci o 
casă pentru musafiri şi încă din 
temelie două rîndurl de case 
brîncoveneştî pe vechiele lo- 
curi ale Brîncovenilor. 

Peste Dîmboviţa, în faţa Cur- 
ţeî Domneşti, Podul Calicilor 
începe să fie locuit de boerî. 
In sfinţii Apostoli (mănăstirea 
Arhimandritului sau a Trîno- 
vuluî) era de la începutul se- 
colului, leagănul Cantacuzineş- 
tilor, la podul Cilibiulul. Calicii 
bucureştenî fug la deal spre 
viile Mitropoliei şi ale lui Mihaiu- 
Vodă, dincolo de Puţul Cali- 
cilor şi spre drumul Mehedin- 
ţilor. 

In mahalaua de azî a Steja- 
rului, existentă în timpul Brîn- 
coveanuluî (1694) începuse să 
se clădească pe la Şipotul Fîn- 
tînelor şi 'n spre Fîntîna Bou- 
lui, pe unde erau păduri şi iar 
păduri. 

La 1700, în tîrgul dinăuntru 
pe lîngă zidurile Curţeî Dom- 
neşti, prin uliţele Boiangiilor, 
Mărgelarilor, Abagiilor, Bărbie- 
rilor, Lăcătuşilor, Fierarilor, Căl- 
dărarilor, Şepcarilor, Şăidaca- 
rilor (Şelarilor), comerciul e cît 
se poate de animat. Lordul Pa- 
get, ambasadorul Angliei, care 
veni în Bucureşti la 1702 şi fu 



Hosted by 



Google 



BUCUREŞTI 



28 



BUCUREŞTI 



primit cu marî onoruri de Brîn- 
coveanul, trebue să fi admirat 
activitatea Bucureştenilor din 
Tîrgul-din-năuntru. 

La 17 14, călătorul francez La 
Motraye constată mărimea Cur- 
ţeî Domneşti. Bucureşti Brîiico- 
veanuluî sunt un oraş fericit, 
pentru că fuseseră maî mulţi 
anî de-a rîndul un oraş liniş- 
tit. 

Cu Fanarioţii vin şi nenoro- 
cirile Bucureştilor. 

La 17 17, foamete teribilă; 
în toate dimineţelc se găsiau 
oameni morţi de foame pe stra- 
dele Bucureştilor. La 17 18 arde 
Curtea Domnească, ard tîrgul, 
mănăstiri, case boiereşti, şi apoi 
vine ciuma. 

Sub Nicolae Mavrocordat naş- 
te mahalaua Foişorului (1724), 
după numele faimosului foişor 
făcut de el lingă biserica zi- 
dită de Doamna Smaranda, so- 
ţia luî. La 1735, via şi grădina 
Domnească continuă a exista 
pe colina dintre stradele Patria, 
Văcăreşti şi Şerban-Vodă. Ca- 
pul viei spre răsărit era pe la 
casele Camăraşuluî Assan (stra- 
da Lazăr), lingă mahalaua Aga 
Niţă, care dă în mahalaua Lu- 
cacilor, existentă încă din vre- 
mea Brîncoveanuluî (1692). 

Anul 1738 a rămas de po- 
mină şi de groază în istoria 
Bucureştilor. La 31 Maiu, un 
cutremur groaznic face să crape 
în multe locuri Curtea Dom- 
nească, dărîmă case şi biserici, 
sperie întreaga ţară; spre Bu- 
zeu crapă pămîntul, înghite fe- 
mei, azvîrlă nisip. S'a simţit 
cutremurul pană în Ungaria şi 
în Serbia. La Noembre, Turcii 
jefuesc oraşul şi fac Mitropolia 
mecet, de se închinau Turcii 
într'însa, zice cronicarul, şi în 
fine pentru ca şirul să fie com- 
plect, iată şi ciuma care seceră 
«33000 de oamenî, i 233 pre- 



oţi, i 3 arhiereî», zice o notă 
a unui contimporan. 

De aci înainte şi pană la 1800 
Bucureşti se preschimbă la fie- 
care cinci sau şease anî din 
cauza focurilor celor dese cari, 
de iarna, fie vara, bîntuiau în- 
tr'un mod îngrozitor. Casele a- 
coperite cu şiţe pe cari soarele 
le răscocea cumplit, alte case 
toate de lemn din temelie pană 
în vîrf, samarele prăvăliilor din 
Tîrgul-din-năuntru, din Tîrgul- 
de-sus, din Tîrgul Cucului se 
apripdeau şi ardeau numai diii- 
tr'o scînteie. La 1766, Noembre 
2, se aprind prăvăliile Herăscu- 
luî din Tîrgul Cucului şi arde, 
fireşte, tot tîrgul. Scarlat-Vodă 
Ghica vine să vadă focul, ră- 
ceşte şi moare la 2 Decembre 
în casele Brîncoveanuluî. 

O altă notă caracteristică a 
acestor vremuri maî sunt şi re- 
voltele Bucureştenilor, foarte 
dese atunci cînd Beii fanarioţi 
sau Domnii Romînî fanarioti- 
zaţî, ca bunioară. Ştefan- Vodă 
Racoviţă, făceau să ajungă cu- 
ţitul la os în carnea sau răb- 
darea orăşenilor. La minut se 
repeziau la clopotniţele biseri- 
celor şi îndată, ca într-un con- 
cert detunător, clopotele înce- 
peau să bălăngăne. Prăvăliile 
se închideau, se adunau bres- 
lele cu starosti lor şi plecau, 
orî la Mitropolie să ia pe sus 
pe Mitropolit, orî la vr'un mare 
boier pămîntean cu milă de obşte 
şi cu toţî, în buluc mare, vor- 
bind, strigînd, protestînd, ve- 
niau la Curtea Domnească. Fa- 
nariotul, galben de spaimă, des- 
fiinţa birul sau scotea din be- 
ciurile Curţeî, din puşcăria, din 
turnul de pe Poarta de sus, sau 
de sub spătăria pe boierul sau 
pe neguţătorul închis pe ne- 
drept. 

La 1764, Ştefan- Vodă Raco- 
viţă închide de odată pe Du- 



deşti, Cantacuzineşti, Pană Fi- 
lipescu, Pantazi Cîmpineanu, Gri- 
gore Băleanu, Ion Bălăceanu şi 
alţii. Orăşeniî ţineau la aceşti 
boieri pămîntenî : la minut, decî, 
clopotele, strigăte, zarva ca de 
obiceiti, închid prăvăliile şi se 
reped la Curte. Racoviţă rezistă; 
se încinge luptă sdravănă între 
Arnăuţiî şi Turciî Domnieî şi 
între locuitorii Capitaleî. Ar- 
mata birueşte ; boierii rămîn în- 
chişî încă pentru cîtă-va vreme. 

Suferinţele Capitaleî cresc şi 
maî mult cu începerea războiu- 
lui turco-rus de la 1769-1774. 
Curtea- Vechia crapă şi se dă- 
rîmă mereu. Primirea căpete- 
niilor militare ruseştî, exigin- 
ţele Turcilor, nesăturata lăco- 
mie a oştirilor Caterineî II sle- 
iesc cu desăvîrşire puterea şi 
avuţiile nenorociţilor Bucureş- 
tenî. Pacea faimoasă de la Cu- 
ciuc-Cainargi începe să se ne- 
gocieze întîiu la Bucureşti, în 
Curtea Domnească cea vechia, 
— s'a trătăluit muchelemeaua 
pănălaveleatul 1773 luna Martie, 
zice cronicarul. 

După pace, la i August 1774, 
Bucureşteniî aud în oraşul lor, 
eî, ceî d'intîiu în ţările romîne, 
vorbindu-se despre ideia inde- 
pendinţeî patrieî, gonirea func- 
ţionarilor grecî, plătirea numai 
a unuî tribut cît cel din timpul 
luî Mahomet IV. Peste o sută 
şi maî bine de anî, strănepoţii 
Bucureştenilor de la 1774 aveau 
să vadă realisîndu-se complect 
independinţa patrieî romîne 
(Gion). 

La 1775, vechiul palat care 
servise de locuinţă Domnilor 
înainte de 1473, străvechia şi 
lege idara Curte - Domnească e 
părăsită de Domnii fanarioţî. 
Alexandru Ipsilanti începe la 
Martie 1775 Curtea-Domnească 
ot Mihaiu-Vodă, în viile bogateî 
mănăstirî Mihaiu-Vodă, şi o sfir- 



Hosted by 



Google 



BUCUREŞTI 



29 



BUCUREŞTI 



şeşte Ia Noembrie 1776. In tim- 
pul clădireî noului palat, Dom- 
nul şedea în casele luî Nicolae 
Brîncoveanul. 

Tot atunci Ipsilanti face şi 
chioşcul de la Herăstrău, după 
moda turcească. Ceva maî tîr- 
ziu, Mitropolitul Filaret făcu 
chioşcul de la cişmelele Filare- 
tuluî, chioşc minunat pe care 
Mitropolitul Dosithie Filitis îl 
împodobi cu colonete de o rară 
frumuseţe. Tot în anul 1775 ese 
la modă poetica pădure de la 
Sf. Elefterie, plimbarea numită 
la Cişmeaua-Beizadelelor, în pă- 
durea Cotrocenilor, iar în ma- 
halaua Fîntîna-Bouluî, dincolo 
de viile boierilor Creţuleşti, spre 
Cuibul-cu-Barză, plimbarea nu- 
mită «la Cărciuma din pădure». 
Tot sub Alexandru Ipsilanti 
se fac şi cele două chioşcuri 
de la mănăstirea Cotrocenilor, 
chioşcuri cari, împreună cu ca- 
sele Egumenului, alcătuiesc lo- 
cuinţa de vară a Domnului fa- 
nariot. 

Se fac biserici şi bisericuţe 
în tot decursul sec. al XVIll-lea. 
Data cînd a început să se po- 
dească cu lemne diferitele uliţe 
mari şi cele patru poduri ale 
oraşului, nu se cunoaşte. Apa 
Dîmboviţei e bună de băut, dar 
se maî aducea pe olane şi apele 
de la Creţuleşti, pentru fintînî, 
ale căror locuri se cunoaşte. 

Bucureşti se întind mereu din 
cauza mulţimeî enorme de Greci, 
Arnăuţî, Bulgari, Unguri, Nemţi, 
cari vin de prin Turcia şi de 
prin alte locuri şi se aciolează 
aci. Comerciul creşte din ce în 
ce maî mult. încă de la pacea 
de la Passarovitz (17 18) se fă- 
cuseră oare-carî încercărî ca 
Dunărea să devină un mare 
drum comercial. Maî tîrziu, cu 
teamă şi cu miî de precauţiunî, 
neguţătoriî romînî şi grecî aî 
Bucureştilor se pun în relaţiunî 



din ce în ce maî numeroase cu 
Viena şi cu Lipsea, părăsind 
uşor de tot, — ca să nu simtă 
Turciî, — Constantinopolea de 
unde înainte aduceau totul. 

Braşovul însă continuă a fi 
marele comisionar al Ţăreî-Ro- 
mîîieştî, şi maî cu seamă al Bu- 
cureştilor ; unde uHţa Braşove- 
nilor era una din cele maî viî 
şi maî active, dar drumul Bra- 
şovuluî, canoscut încă din se- 
colul al XVI-lea arată vechimea 
relaţiunilor Bucureştilor cu in- 
dustrioasa cetate a Coroanei. 
Brîncoveanul numia în secolul 
al XVII-lea pe neguţătorul bra- 
şovean Dumitru Nona: «priete- 
nul iubit al Domnieî mele.» 

Trecerile dese ale călătorilor 
streinî prin Bucureşti la Con- 
stantinopole, sau din capitala 
Sultanilor spre Viena şi Apus, 
spre Iaşi şi Petersburg aruncau 
într'una şi fără cumpăt ideî 
nouî, lucrurî nouî, obiceiurî nouî. 
Bucureşteniî, cu admirabilul lor 
spirit de pricepere şi asimilare, 
prindeau totul şi se folosiau de 
toate. 

Să nu uităm limba franceză, 
incomparabilul instrument al ci- 
vilizaţiurieî occidentale şi uni- 
versale. Greciî o aduseră puţin 
cu secretarii lor francezî, iar 
Ruşii la 1769 — 1774 o aduseră 
mult şi pentru tot-d'auna în ţă- 
rile romîne. Eî nu ştiau gre- 
ceşte, Romîniî nu ştieau ruseşte. 
Luară limba franceză ca să se 
înţeleagă, şi făcură aceasta spre 
cel maî mare bine al viitoruluî 
Romînieî. 

In timpul luî Mavrogheni- 
Vodă, Bucureşti ferb în viforul 
războaielor. S'ar fi crezut că 
Beiul de la Bucureşti voia să 
coprindă Constantinopole. De 
la Mihaiu-Viteazul şi de la pri- 
mul Grigore-Vodă Ghica(i66o- 
1664 şi 1672 —1674), Bucureş- 
teniî nu maî văzuseră defilînd 



cu steagurî, cu tunurî, cu puştî, 
lâncî şi alte arme, atîta mulţime 
de ostaşî frumos îmbrăcaţî. Un 
dezertor german învăţă pe ostaşî 
să facă mustră, şt un călugăr 
francez, răspopit, învăţă pe ar- 
tileriştî să tragă cu tunul. Bu- 
cureşti vedeau acum epoca apel- 
pisiţilor cu Mavrogheni. 

Peste treî-patru anî vine epoca 
sanchiuloţilor. Revoluţiunea fran- 
ceză resună adînc la Bucureşti 
prin Greciî şi Romîniî carî se 
reîntorc de la Paris, b^ţî de 
declamaţiunile sonore ale revo- 
luţionarilor din Paris. Boieriî şi 
negustorî* citesc pe întrecute 
gazeturile, cu toate popririle 
Beiuluî şi cu toate anatemele 
Mitropolituluî în contra scrie- 
rilor revoluţionare şi în contra 
operilor luî Musiu de Volter, 
cum zicea lenăchiţă Văcărescu. 
Să nu uităm pe Nemţiî cu 
coadă (perucă) carî vin în Bu- 
cureşti cu Prinţ Cobor (Coburg), 
şi apoî pe Ruşiî luî Suvarov. 

Bucureşti coprindeau atuncî 
«în desfătatele sale sînurî», zice 
un martor ocular, «limbele a 
multor neamurî». Uliţele resu- 
nau de cîntecele revoluţionare 
ale Parisuluî şi de bătăile, tîr- 
nuelile şi ghlonturile extraordi- 
nare dintre Nemţiî luî Cobor 
şi Ruşiî luî Suvarov. 

Contrastele, maî mult de cît 
curioase, carî au fost în toate 
timpurile una din notele carac- 
teristice ale vieţeî oraşuluî Bu- 
cureşti de cînd el există, con- 
trastele se văzură la finele se- 
coluluî al XVIII-lea poate maî 
violente de cît ori şi cînd. Erau 
boierî carî discutau cu Emile 
Gaudin, consulul Republiceî 
franceze din Bucureşti, princi- 
piele coprinse în «Ies Droits de 
rhomme» ; eî trămiteau luî Na- 
poleon Bonaparte o suplică stă- 
ruitoare ca să facă şi ţara lor 
republică, cum făcuse republica 



Hosted by 



Google 



BUCUREŞTI 



80 



BUCUREŞTI 



batavă, republica ligurică şi alte 
republici. Şi maî erau boierî 
cari făceau curte luî Alexandru 
Moruzi care se uita saşiu, silin- 
du-se şi eî să se uite tot saşiu 
ca Beiul fanariot. 

Curtea - Vechia se dărimă cu 
totul. Curtea-Nouă de dealul Spi- 
rei arsese, căci Moruzi la 1795 
ordonă se fia reparată, iar Mi- 
hail Şuţu şezuse la 1791 la mă- 
năstirea Sf. Sava. La sfîrşitul se- 
colului (1798), Hangerliu vinde 
la mezat în bucăţi tot locul Cur- 
ţeî-Domneştî. 

Ast-fel dispare, cu secolul tre- 
cut, faimosul palat, vechia Curte- 
Domnească a Bucureştilor care, 
cel puţin din timpul luî Ştefan- 
cel-Mare şi Radu-cel-Frumos, fu- 
sese cunoscută de toţi Romîniî, 
cîntată în poesiele noastre po- 
pulare, descrisă de toţî călă- 
torii, — martor elocinte în tăce- 
rea-î vorbitoare, martor de pia- 
tră şi de cărămidă al tuturor 
evenimentelor mari din istoria 
nostră naţională. 

Cu anul 1 800 începe istoria Bu- 
cureştilor contimporani. 

De la 1800 şi pînă la 1822 
oraşul trece printr'atîta încer- 
cări încăt nu odată, nu de două, 
nu de nouă, ci de nouă-zecî şi 
nouă de orî, Bucureşteniî cre- 
deau că a sunat ceasul din ur- 
mă al oraşului lor. 

De cîte orî, într'aceştî neno- 
rociţi douăzeci şi doî de anîf, 
nu s'au văzut orăşenii cu mic, 
cu mare, cu adevărat de la Vlă- 
dică pînă la opincă, părăsind 
capitala şi apucînd drumul Cîm- 
pulunguluî sau al Cîmpineî ca 
să treacă la Braşov. 

Cîţî din Bucureştenî nu ple- 
cau cu hotărirea de a nu se maî 
întoarce, şi căţî nu căutară se 
'şî vîndă tot şi se plece pentru 
tot-dauna într'alte ţărî, în Italia, 
în Francia, şi Germania. Relele 
îî înteţiau şi'î bîntuiau cu atîta 



grozăvie în cît altă speranţa nu 
maî aveau de cît în fugă fără 
gînd de întoarcere. 

Ruşiî cu cnutul ; Turcii cu ia- 
taganele ; hoardele nediscipli - 
nate ale luî Pazvantoglu care de 
atîtea orî deteră să viă şi din 
fericire nu veniră ; Manafiî luî 
Ibrahim - Paşa, Cîrjaliî şi, după 
aceştia, ţinîndu-se în şir, cutre- 
murile, focurile, ciuma şi holera 
chinuiră pe rînd oraşul iubit al 
luî Radu cel-Frumos. Bucureşti 
au suferit de la 1800 şi pană la 
1822, cît nu suferiseră nicî o- 
dată de la 1460, de cînd avem 
primele documente date de Dom- 
niî Ţăreî dintr'înşiî. 

Şi cu toate acestea, îndată 
după aşedarea lucrurilor şi du- 
pă venirea \n Grigore-Vodă Ghi- 
ca la Domnia, capitala Ţării Ro- 
mîneştî iea un sbor din ce în 
ce maî puternic şi care pană as- 
tă-zi nu s'a maî oprit. 

Fie-care an, de 76 anî încoa- 
ce, a fost însemnat de veselul 
oraş cu cîte o cruce albă, în 
semn de bucuria. De la Gri- 
gore - Vodă Ghica, de cînd în- 
cepe pavarea cu piatră de rîu 
a unora din stradele Bucureşti- 
lor, pană atuncî podite cu urşi 
şi cu bîrne, şi de cînd se pun 
primele felinare pe podul Mo- 
goşoaieî, şi pană azi, cînd avem 
strade pavate cu lemn şi lumi- 
nate cu electricitate, Bucureşti 
au propăşit într'una. 

Civilizaţiunea Apusuluî a în- 
trat toată în Bucureşti. Grigore- 
Vodă-Ghica, Regulamentul Or- 
ganic, Alexandru- Ghica, Bibe- 
scu-Vodă, Stirbeiu-Vodă, Caimă- 
cămia, Cuza-Vodă, au lucrat pe 
întrecute se-î dea cît maî mult 
posibil o fisionomiă europeană. 

Chiar dinainte de 1821, ar- 
hitecţî italianî clădesc primele 
case marî ale Bucureştilor. Fo- 
curile parţiale sau generale (ca 
cel din Marte 1847) contribuiră 



enorm de mult la aliniarea stra- 
delor ; cutremurile, foarte dese 
în prima jumătate a secoluluî 
nostru, avură de efect zidirea 
unor case maî igienice. Pană şi 
răul fu folosit spre bine. 

Sfatul orăşenesc, însărcinat 
după regulamentul organic, cu 
de aproape băgarea de seamă 
a intereselor oraşului, începu lu- 
crările carî continuă şi astăzî. 

In diferitele aliniate ale aces- 
tuî articol, s'a arătat ce sunt, 
ce produc, ce consumă Bucu- 
reşti la finitul secol, al XTX-lea. 

Ne mărginim a constata aci 
că, din toate capitalele Europeî, 
exceptînd Berlinul, de la războ- 
iul franco-german încoace, nu 
este nicî una care să fi întrecut 
cu lucrările de estindere, de îm- 
populare, de împodobire, într'un 
timp atît de scurt, capitala Re- 
gatuluî Romînieî. 

După unirea şi după mutarea 
tuturor înaltelor diregătoriî şi 
aşezăminte la Bucureşti, avîntul 
fu mare; după războiul Inde- 
pendenţeî însă el deveni colo- 
sal. Bucureşti din 1898 nu sunt 
de loc Bucureşti din 1868 şi 
după spusa unui bătrîn Bucu- 
reştean din Ceauş-Radu «dacă 
s'ar scula tata din mormînt şi 
ar vedea în locul maidanelor şi 
pădurilor de la Ceauş-Radu, ca- 
sele cele marî şi stradele cele 
frumoase, el ar jura că ăsta nu 
maî sunt Bucureşti luî de odi- 
nioară». 

Intr'adevăr, calculul s'a maî 
făcut. Un loc mare pe actuala 
Calea Victorieî, un loc mare 
de puteaî osteni calul încurîn- 
du-l pe dînsul, se închiria la 
1798 de mănăstirile proprietare 
(Znagovul, Căldăruşani şi Ţigă- 
neşti) pe cîte S— 6 oca de lu- 
mînărî de ceară, pe care chi- 
riaşul le aducea la hramul mă- 
năstireî. Azî, un metru pătrat 
de pe Podul Mogoşoaieî, adică 



Hosted by 



Google 



BUCUREŞTI 



81 



BUCUREŞTI 



de pe Calea Victoriei, produce 
într' an urnite puncte proprieta- 
rului său suma de leî una sută 
(Gion). 

Intr'as::fel de proporţie au 
crescut şi s'au dezvoltat Bucu- 
reşti în timp de ']6 de anî. 

Menirea luî e : tot înainte ! 

Flagele^ cutremure, incendia boK. 
— Asupra Bucureştilor au trecut 
de nenumărate orî biciul cum- 
plit al flagelului şi sabia nemi- 
loasă a vrăjmaşului. Tot soiul 
de răzmeriţe, nenumărate cutre- 
mure, incendii dese, boli la fie- 
care deceniu, foamete groaznică, 
ocupaţiunî diferite, revoluţiunî 
sîngeroase, au fost partea aces- 
tui mult încercat oraş. 

Vom înregistra aci în ordi- 
nea cronologică cele maî mari 
nenorociri ce au dat peste Bu- 
cureşti, începîad cu secolul al 
XVIIMea : 

In vara anului 1706, Bucu- 
reşti fu bîntuit de ciumă şi epi- 
demia seceră grozav printre o- 
răşenî. Engel spune că aceasta 
fu cauza pentru care Constantin 
Brîncoveanu părăsi oraşul maî 
de timpuriu, instalîndu-se la ţară. 

In 1718 şi 1719, sub Nicolae 
Mavrocordat, Bucureşti — ca şi 
toată ţara — fu bîntuită de foa- 
mete şi ciumă; o mare parte 
din populaţie fu secerată. Fo- 
tino zice că în toate dimineţile 
se găseau pe uliţe oameni morţi 
de foame. 

La 1719, sub Const. Mavro- 
cordat, focul arse maî tot oraşul. 

Tot în anul 17 19, în luna Fe- 
bruarie, s'a aprins mănăstirea 
Cotroceni şi a ars tot învelişul 
caselor şi al chiliilor. 

Tot atunci, spune Cronica luî 
Radu Popescu, «Dacia», dintr'o 
casă mică şi proastă ce s'a a- 
prins, a fost atîta foc în cît mer- 
gînd asupra Curţeî Domneşti, a 
ars toate casele, scăpînd numai 
cele boltite, şi trecînd focul şi 



peste curte a mers pană la mar- 
gine, arzînd tîrgul, mănăstirele 
şi casele boereştî. 

In 1738, în a IlI-a domnie a 
luî Constantin Mavrocordat, ciu- 
ma seceră din nou Bucureşti ; 
«au murit atuncî (în ţară) de 
ciumă oameni 30000, i preoţi 
223, i 3 arhierei». 

In 1764, avem de înregistrat 
revolta boerilor în contra luî 
Ştefan- Vodă Racoviţă. Orăşenii 
se ridică, trag clopotele şi cer 
împuţinarea dărilor. Domnitorul 
îî împrăştie cu armata. 

In 1769, sub Grigore Ghica 
III Voevod, intră volintiriî ruşi 
sub comanda luî Nazarie. Po- 
porul se uneşte cu eî şi încep 
a măcelări pe Turci; chiar Dom- 
nul e prins şi trimes la Peters- 
burg. 

La 1770, Ruşii intră din nou 
în capitală. Turcii sunt bătuţi la 
Văcăreşti de principele Repnin. 

In 2 Noembrie 1793, în tim- 
p il nopţeî, a fost un mare cu- 
tremur de pămînt, care ruină 
cea maî mare parte din clădi- 
rile vechi. 

De asemenea ciuma şi foa- 
metea făcură multe victime în 
acest an. 

La 15 Maiu 1801, sub Mi- 
hail Suţu, de frica Cîrjaliilor luî 
Pazvantoglu, maî toată popu- 
laţia capitalei fugi ; 70000 lo- 
cuitorî luară calea Braşovuluî. 

In 1802 Octombrie 14, sub 
Constantin Ipsilaate, un cutre- 
mur înspăimîntător aduse prin 
zguduirile sale ruina capitalei. 
Curtea Domnească suferi şi Dom- 
nitorul trebui să fie găzduit la 
mănăstirea Văcăreşti. Turnul 
Colţeî asemenea suferi mult pe 
urmele acestui cutremur ; partea 
superioară a fost stricată cu de- 
săvîrşire. înălţimea acestui turn, 
a fost de 48 metri, iar pătratul 
de la bază avea 38 metri. 

La 28 August -1804, Bucu- 



reşti devin prada foculuî şi ard 
în mare parte. Reproducem aci 
nota interesantă a unuî contim- 
poran asupra acestuî trist eve- 
niment: «Duminecă Ia 8 cea- 
suri ziua, tîrgul, buricul Bucu- 
reştilor, arzînd toate prăvăliile, 
i hanul Sf. Gheorghe, i hanul 
Şerban-Vodă pană în zidul ha- 
nuluî Colţiî, şi la vale hanul luî 
Mihaiu-Vodă, Sărăria vechia cu 
tîrgul Cucului, şi la vale pană 
în casele luî Castrişie. Fjind fo- 
cul pană la opt ceasuri din 
noapte, dînd însă puţinică ploae 
s'a şi potolit. Poate vor fi fost 
la 2000 prăvălii cu case mari 
şi mici şi boite, şcl. Domnind 
Constantin Alexandru Ipsilante 
Vodă». Aşa dar catremurul de 
la 1802 şi focul de la 1804, 
schimbară foarte mult vechia fi- 
zionomia a oraşului. 

La anul 1806 un foc năpraz- 
nic a consumat 5 — 600 case şi 
prăvălii din Bucureşti. In urma 
foculuî, Const. Vodă Ipsilante 
a dat mare ajutor bănesc oră- 
şenilor, înlesnindu-î la facerea 
caselor celor arse şi dînd po- 
runcă să se facă casele la rînd, 
ca uliţele să iasă drepte. 

La 18 12, în noaptea insta- 
lăreî pe tron a Domnitorului 
Caragea(i2 Decembrie), alt in- 
cendiu în Bucureşti. A ars pa- 
nă în temelie palatul domnesc 
din Dealul Spireî. Curtea a fost 
nevoită a se muta în casa Ba- 
nului Ghica, în faţa Sărindaru- 
lui, care începea de la casa 
Slătineanu pană în casa luî 
Tache Ghica (fost Hotel Hu- 
gues, azî hotel Paris din Calea 
Victoriei) ; iar în dos se întindea 
pană în strada Academiei, unde 
e biserica Sf. Nicolae. 

In ziua de 13 Decembrie 18 12, 
se iveşte ciuma în Bucureşti, a- 
dusă din Constantinopole de că- 
tre oamenii curţii luî Caragea. 
Ciuma din vremea luî Caragea 



Hosted by 



Google 



BUCUREŞTI 



32 



BUCUREŞTI 



a rămas vestită; nici odată a- 
cest flagel n'a făcut atîtea vic- 
time ca atuncî. Mureau cîte s^o 
de oamenî pe zi în Bucureşti. 
Contagiunea era primejdioasă 
şi violenţa flagelului atît de pu- 
ternică, că un om lovit de 
ciumă era privit ca mort şi pă- 
răsit. Se instalase cîte un lazaret 
provizoriu la Cioplea şi la Du- 
deşti. 

Boieri! şi neguţătorii cu dare 
de mînă fugiră din Bucureşti, 
oraşul se pustiise şi se auzea 
numaî vaetele şi gemetele celor 
bolnavi şi în agonie. 

Abia după un an, boala a înce- 
put a se domoli şi lumea a se 
readuna în oraş. 

Revoluţia luî Tudor din 182 1, 
băgă spaima între locuitorii o- 
raşuluî. 

Aricescu ne spune că atuncî 
boierii mari şi mici şi toţi lo- 
cuitorii oraşului, îngroziţi de ve- 
nirea luî Tudor şi Ipsilante, fu- 
giră din oraş spre a se ascunde 
unii pe la mănăstirile din ju- 
rul Bucureştilor, alţii pe la moşii, 
alţii pe la oraşele de sub munţi, 
alţii se refugiară în Austria. 

Prăvălile negustorilor şi casele 
boerilor erau închise, pîinea şi 
carnea lipseau, bani nu se maî 
găseau, capitala părea pustie, pe 
strade se vedeau numai vaga- 
bonzi. 

La 1831 Bucureşti sunt bîn- 
tuiţî de holeră; au murit 2169 
de oameni în Bucureşti, şi anu- 
me din : 

Vopseaua galbenă, 580; verde, 
522 ; roşie, 161 ; albastră, 418 ; 
neagră, 488. 

In 1837, Bucureşti, în urma 
unor ploî torenţiale şi neîntre- 
rupte, sunt inundaţi. 

In 1838 s'a întîmplat un vio- 
lent cutremur, cutremur care 
s'a întins peste toată ţara. 

Vodă Ghica a adus, imediat 
după nenorocire, pe un învăţat i 



geolog, prof. Schiiller din Saxo- 
nia care a studiat structura 
geologică a ţăreî cît şi cauzele 
probabile ale cutremurului. 

In 1847 avem de notat cel 
maî mare incendiu, de care a 
fost bîntuit Bucureştiul. 

In noaptea de Paşte, 23 Mar- 
tie, a izbucnit un groaznic foc, 
arzînd părţile cele maî popu- 
late ale oraşului. Focul a con- 
tinuat şi a doua zi. 

Era într'o flacără : Vergu, 
Lucacî, Udricanî şi Delea. Au 
ars 13 mahalale şi următoarele 
biserici: Sf. Dumitru, biserica 
Domnească din Curtea- Veche, 
Sf. Anton, Bărăţia, Sf. Gheorghe 
Vechiu, Sf. Gheorghe-Nou, Sf. 
Mina din mahalaua Stelea, Ver- 
gu, Udricanî, Lucacî, Ceauş- 
Radu şi Sf Ştefan. 

Spaima şi sărăcia fu mare 
printre locuitori. Veni- la faţa 
loculuî Domnitorul Bibescu si ! 
mîngăiă pe ceî atît de greu în- ' 
cercaţî. 

In acea zi se convocă un 
mare sfat la Curte, la care luară 
parte, sub preşidenţia Domnito- 
rului Bibescu, Mitropolitul şi cu 
sfatul extraordinar. 

In urma acestei consfâtuirî, 
Vodă Bibescu porunci a se da 
din casele obşteştî următoarele 
sume : 

Mitropolia şi Episcopiile, a 
patra parte din venitul lor pe 
un an, ceea ce făcea aproxi- 
mativ suma de 500000 leî ; Casa 
Centrală, suma ce va rămîne 
disponibilă după întîmpinarea 
cheltuelilor hotărîte pentru ca- 
sele făcătoare de bine, aproxi- 
mativ 200000 leî ; Mănăsti- 
tirile închinate, îndoită zeciu- 
ială din venitul lor pe un an, 
700000 leî; Casa visterieî din 
§ rezerveî, 300000 leî ; leafa pe 
o lună a tutulor amploiaţilor 
civilî şi militarî de la 300 leî 
în sus, 300000 leî ; din rezerva 



caselor magistraturilor tuturor 
oraşelor Principatuluî, 200000 
leî. In total 2200000 leî. Aceste 
sume fură împărţite la ceî atinşi 
de nenorocire, pentru a'şî re- 
clădi casele. 

Domnitorul Bibescu a dat din 
casa sa particulară o sumă de 
200000 leî, în afară de 30000 
fr. daţî maî tîrziu. Sultanul Ab- 
dul-Medjid a trimes darurî în 
banî, de asemenea şi împăratul 
Rusieî. Darurile lor se urcară 
la suma de 1 00000 leî. 

In acelaşî timp Vodă-Bibescu 
făcu apel la populaţiunea ţăreî 
spre a veni în ajutorul incendia- 
ţilor, numind o comisiune, pen- 
tru a primi subscripţiile, com- 
pusă: pentru partea boerească 
din Logofeţiî Emanoil Băleanu, 
loan Filipescu şi Clucerul G. 
Marcovicî; iar pentru partea ne- 
guţătorească de Clucerul Opran, 
Hilel Manoach, Pitarul M. Cali- 
faru, Cerlenti, Xanto şi loan 
Ghermani. 

Tot în acest scop s'a numit 
o comisie de catagrafie care să 
adune «ştiinţele cele maî temei- 
nice şi nepărtinitoare» de toţî 
aceia carî au fost bîntuiţî de 
grozavul foc. 

In acelaşî timp, Domnitorul 
Bibescu aflînd că uniî neguţă- 
tori de materialurî de clădirî 
vor a specula cu nenorocirea 
obştieî, a dat ordin ca nimeni 
să nu ridice preţurile materia- 
lelor, căcî altfel îî va pedepsi 
aspru «căcî nici o pravilă nu 
iartă asta». 

De asemenea lucrătoriî n'au 
fost îngăduiţî a urca preţurile de 
muncă. 

Incet-încet toate cuartierele 
s'au rezidit şi reparat, afară de 
bisericile Sf Mina, din mahalaua 
Stelea şi Sf. Anton, din piaţă. 

In 1854 a fost de asemenea 
o epidemie de holeră. 

In t866 şi 1873, Bucureşti au 



Hosted by 



Google 



BUCUREŞTI 



33 



BUCUREŞTI 



maî fost iarăşi bîntuiţî de a- 
ceastă boală. 

La 1892, Octombrie în 2, a 
fost un cutremur, care a durat 
30 secunde. 

împrejurimile Bucureştilor. — 
Satele, — In imediata împreju- 
rime a Bucureştilor se numără : 

La N. Băneasa, sat, în apro- 
pierea căruia se află un hipo- 
drom al societăţeî Jockey-Club. 
In Aprilie şi Septembrie, maî 
cu seamă în zilele de Duminică, 
se fac aci alergări de caî cu 
premii. E foarte vizitat în zilele 
de curse, cînd se pune la dis- 
poziţia vizitatorilor trenuri spe- 
ciale. Primăria este pe cale a 
cumpăra pădurea de la Bănea- 
sa pentru a o transforma în parc 
municipal public. 

De Băneasa ţin şi satele: He- 
răstrăul, Plumbuita, Floreasca şi 
Teiul, locuri unde vin Bucureş- 
teniî, maî cu seamă în zilele de 
serbătorî, să petreacă. Aceste sa- 
te sunt situate pe lîngă heleştae, 
din cari se pescuesc racî şi peştî. 

In Sulzer găsim următoarea 
descriere a Herăstrăului, aşa cum 
a fost în vechime : 

«La Herăstrău (care poartă 
această numire după un herăs- 
trău mecanic ce era aşezat acolo). 
Domnitorul Alexandru Ipsilante 
a ordonat a se construi aproa- 
pe de lac (heleşteu) o casă de 
petrecere de lemn în gustul 
turcesc care servă cu atît maî 
bine de plimbare obicinuită no- 
bilimeî Bucureştilor, cu cît de- 
părtarea eî este de abia o oră 
de suburbiile acesteî reşedinţe 
princiare. Heleşteul de lîngă a- 
ceastă casă de plăcere e întins, 
foarte limpede şi are în mijloc 
o mică insulă împrejurul căreia 
Doamna, însoţită de damele cur- 
ţeî, obicinueşte a se preumbla 
într'o şaică sau luntre mare, şi 
în resunetul melodiilor turceştî, 
care plac cu deosebire şi mişcă 



inima Grecilor şi maî ales a 
sexuluî frumos al acesteî na- 
ţiunî». 

Ceva maî la N. de Băneasa 
se află situat satul Grefoaicele, 
fosta proprietate a d-luî avocat 
Aristid Pascal. Moşia Grefoaicele 
a fost împărţită de proprietarul 
eî în loturî micî, pe carî le-a 
vîndut cu uşurinţă de plată la 
diferiţî locuitorî din Bucureşti, 
căutînd cu modul acesta a fonda 
un orăşel nou de lucrătorî, Bu- 
cureşti-Noî, în genul celor din 
jurul Vieneî şi al Parisuluî. Au în- 
ceput deja a se clădi case, vile 
cu grădinî spaţioase. Pentru ca 
lucrările să meargă maî repede 
s'a constituit o societate finan- 
ciară cooperativă, care a şi în- 
ceput operaţiunile eî. 

La N.-E. e Colentina, unde 
e şi spitalul cu acelaşî nume ; 
Mărcuţa, unde e ospiciul de ne- 
bunî şi Pantelimonul, unde e un 
ospiciu de infirmi. 

La S.-E., vine Văicăreşti, unde 
se află închisoarea cu acelaşî 
nume (Vezî § Criminalitatea). 

La S. Măgurele, proprietatea 
familieî Oteteleşanu, o locali- 
tate ceva maî depărtată de Ca- 
pitală, care odinioară era foar- 
te vizitată pentru parcul eî i- 
mens şi bine îngrijit, în mijlo- 
cul căruia se află un lac, pe care 
se puteau face preumblărî cu 
barca. Astă-zî fiind donată Aca- 
demieî Romîne, aceasta a insta- 
lat acolo un institut de fete, 
întreţinut din fondul donatorilor. 

La V. vin localităţile Ciure- 
lul, Crîngaşi, Ţigănia, Chiajna, 
etc. 

Mănăstiri, — In jurul Bucu- 
reştilor se află maî multe mă- 
năstirî, şi. anume: 

Mănăstirea Cernlca la Est 
\ este depărtată de o oră de Bu- 
[ cureşti. Ea se află aşezată pe 
i două insule din lacul Colen- 
tina. Mănăstirea Cernica a fost 



fundată de marele Vornic Cer- 
nica Ştirbeiu şi s'a populat în 
scurt timp; astă-zî este una 
din cele maî mari chinoviî de 
călugărî ale ţăreî romîneştî şi 
locul de înmormîntare pentru 
creştiniî maî evlavioşî din ca- 
pitală. Intre bisericile sf. Gheor- 
ghe şi sf. Nicolae se află un 
heleşteu. 

Depărtare de o oră de la a- 
ceastă mănăstire şi două de 
Bucureşti se află la N.-E. mă- 
năstirea Pasărea, chinovie de că- 
lugăriţe. Mănăstirea Pasărea se 
află situată pe lacul Pasăreî. Ea 
a fost zidită la anul 18 13 de 
Timoteî, Arhimandritul Cerni- 
căî. Monahele de aci se îndeletni- 
cesc pe lîngă cele bisericeşti şi 
cu lucrul mîinelor, făcînd mo- 
hairurî şi diferite pînzeturî. 

Mănăstirea Ţigăneşti, se află 
situată la N. de Bucureşti şi la 
o distanţă de treî ore. Mănăs- 
tirea Ţigăneşti e una din cele 
maî mari chinoviî din ţară. A- 
şezată pe o limbă de pămînt 
intrată în lacul Bălteni, are în 
faţă o pădure deasă. Pozi- 
ţiune frumoasă. Ea a fost fun- 
dată la anul 18 12 de stariţul mă- 
năstireî Căldăruşani, Dosoteiu şi 
cu ajutorul d-lor Radu Golescu, 
G. Florescu şi alţiî. Maî înain- 
te-vreme această mănăstire era 
locuită de monahî şi avea o 
mică biserică de lemn de bîrne, 
care a dus-o la satul Amarul, de 
lîngă Mizil, unde există şi azî. 
Acum mănăstirea este locuită 
de maicî, care pe lîngă servi- 
ciul bisericesc se maî îndeletni- 
cesc şi cu lucrul de mînă, fâ- 
cînd covoare, pînzeturî, etc. 

Depărtare de patru ore de 
Capitală, la Nord, se află mă- 
năstirea de monahî Căldăru- 
şanî, aşezată pe o limbă de pă- 
mînt intrată în lacul Căldăru- 
şani ce se formează la întîlni- 
rea cu pădurea Vlăsîeî. Ea era 



5G7G0, MareU DLţioiMr Geografic. Voi, II 



Hosted by 



Google 



BUCUREŞTI 



34 



BUCUREŞTI 



pană în timpul luî Mateiu-Ba- 
sarab un loc de schivnicie şi 
de scăpare al Romînilor din 
satele învecinate; pe atunci a- 
vea numai o mică bisericuţă şi 
cîţî-va pustnicî. 

La anul 1638, Mateiu Basa- 
rab, după un războiu ce a avut 
cu Vasile Lupu, din care a eşit 
învingător, a fundat biserica şi 
cetatea. Mănăstirea s'a populat 
şi a fost în maî multe rîndurî 
un loc de adăpost pentru po- 
pulaţia Bucureşti'jluî. Situaţia 
acestei mănăstiri este pitorească. 
In vechime era situată pe o in- 
sulă formată de un lac, apoi în- 
conjurată de vestita pădure a 
Vlăsieî, aşa că mănăstirea de şi 
e cîmpeană, cu toate acestea 
rivalizează cu cele de munte prin 
poziţiune. Aci a fost alt-dată un 
focar de literatură romînească. 
Grigorie Mitropolitul, înainte 
de alegere trăia în această mă- 
năstire ca simplu Diacon, ocu- 
pîndu-se cu traducerea de cărţi 
bisericeşti în limba naţională. 

Mănăstirea Samurcăşeşti se 
află în comuna Ciorogîrla-Dîr- 
vari în apropiere numai de o 
oră de Capitală. La spatele mă- 
năstire! trece rîul Ciorogîrla. 
Ea a fost fundată la anul 1808 
de către Vornicul Constantin 
Samurcaş şi soţia sa Zinca. 
Se află aci acum ca star iţă 
monaha Sofia Eliade-Rădulescu, 
fiica luî Eliade-Rădulescu. 

Mănăstirile acestea sunt vizi- 
tate mult de Bucureştenî, maî 
cu seamă în timpul vereî. 

Bibliografie. — C. Alessandrescu, 
Dicţionar geografic al jud. Ilfov, 1892. 

G. Assan, Gestiunea iluminatului ca- 
pitalei, 1894. 

Joseph Bauscher (souffleur), Alnia- 
nach du Theatre de Bucarest, pour le 
nou vel an 1835. 

Mihail Belador, Istoria Teatrului, 
1896. 

Berindeiu, Bucureşti, publicat în «Re- 
vista f'^mînă», 1862. 



M. M. Berthelot, etc, La Grande 
Enciclopedie, (articolul Bucureşti). 

Gheorghe Bibescu, Doînnia lut Bi- 
descti, 1894. 

Const. St. Bilciurescu, Guide de Bu- 
c ar est, 1897. 

(Col, Vlad. Blaremberg), Anuarul 
Principatului Ţârii Rommestî, 1842 (par- 
tea relativă la Bucureşti). 

Brockhaus , Konversations - Lexikon^ 
1893, (Articolul Bucureşti). 

Carmen Sylva, Bticarest (în «Les Ca- 
pitales du monde»). 

N. St. Cucu, Proect pentru distribu- 
ţia apei în cras, 1887. 

N. Cuţarida, Plan în relief al ora- 
şului Bucureşti, 1897. 

Depozitul de rezbel, Planul î??ipre- 
jui'iinilor Bucureşti, (fara data). 

Dr. Corneliu Diacon ovich, Oraşul Bu- 
cureşti, articol retipărit din «Enciclope- 
dia romînă», 1898. 

Dim. Frunzescu, Dicţionar topografic 
şi statistic al RomînieT, 1872. 

Carol GJbl, Anuarul Bucureştilor 
pe 1897—98. 

Alexander Y. Heksch şi Vladimir 
Kowszewicz, Illustrirter Piihrer durch 
die Ufzgarischen, Ost-Karpafhen^ Gali- 
zien, Bukowina und Rumdnien, 1892 
(cu un plan al Bucureştilor, diferite ve- 
deri şi o descriere). 

Stef. C. HepiteS; Observaţiuni ?neteo- 
rologice în Bucureşti, pe anul 1896. 

— — Determinarea înălţimei baro- 
metrului Instit. Meteorologic, la He- 
răstrău 1886. 

— — Clima Bucureştilor, 1885. 

N. I. Idieru, Istoria ai'telor fi'iwioase^ 
1898 (partea relativa la istoria şcoaleî 
de bele-arte si a conservatorului de muzică 
şi declamaţiune din Bucureşti). 

Gh. Ion eseu, Spicuiri din arta tipo- 
grafiei, (lucrare inedita), 

G. I. lonnescu-Gion, Bucureşti în tim- 
pul Revoluţiunei franceze, 1891. 

— — La Presse roumaine, publi- 
cat în revista franceză «Revue des Re- 
vues», 1896. 

— — Bucureşti pînă la ijoo , 
1898. 

— — Dîmboviţa bucureşteană^ arti- 
col publicat în revista «Tinerimea ro- 
mînă», 1898. 

— — Istoria Bucureştilor, lucrare 
inedită. 

Locot. Jigurtu, Planul de la Cerni ca 
la Mărcuţa (desemn f. d.). 

Dr. Hans Kraus, Rufnănien und Bu- 
carest^ 1896. 

A. L. Bucarest, Manuel du Voyageur^ 
1879. 



Grigore I. Lahovari, Cîte-va etimolo- 
gii geografice romîne^ în «Buletinul So- 
cietăţii geografice romîne» 1886. 

Pierre Larousse, Grand Dictionnaire 
universel du XlX-me Sihle, (articolul 
Bucureşti). 

E. Levasseur, D Europe, (moins la 
France), 1890. 

Ion P. Licherdopol, Bucureşti, 1889. 

Meyers Konversations-Lexikon, 1894, 
(articolul Bucureşti). 

Ministerul financelor. Budget general 
de venituri şi cheltueli pe exerciţiul 
1898 — 99. 

Gh. Moceanu, Memoriile mele, 1895. 
(Partea relativa la sport). 

M. G. Mumuianu, Plan perspectiv al 
oraşului Bucureşti, 1895. 

Preotul Grig. Musceleanu, Monumen- 
tele străbunilor, 1873. 

Papadopol-Calimah, Istoria fondăreî 
oraşului Bucureşti, 1SS2. 

Major D. Papazoglu, Calendar pe a- 
nid i86g (cu planul capitalei Bucureşti). 

— — Călăuza saU conducătorul Bu- 
cur eştiului istoric şi pitoresc, cu planul 
capitalei, 1871. 

— — Harta caiet ferate din Bucu- 
reşti la Giurgiu, 1871. 

— — Bucureşti, capitala Romîniet, 
(plan), 1871. 

Locoteneiit-Colonel Papazoglu, Istoria 
Bucureştilor y 1892. 

Dim. Penescu, MemoriU asupra ape' 
lor feruginoase de la Văcăreşti, 1873. 

Sub-locot. Pontbriant, Bucurcşti-Slo- 
bozia-Clinceni, (plan topografic, f. d.). 

Primăria comunei Bucureşti, Dările 
de seamă, pe anii 1894 — 95, 96 — 97 şi 
97—98. 

— — Anuarul statistic al oraşulut 
Bucureşti, pe anii 1895 si 1896. 

— — Raport asupra chestiunet apet, 

1895. 

Elisee Reclus, Nouvelle gcographie 
un iverselle, 1890. 

Locot. C. B. Segărceanu, Itinerarul 
drumulut de la Bucureşti spre Chitila, 

1873. 

— — Itinerarul drumulut de la Bu- 
cureşti, trecînd prin Jilava, Vidra, du- 
cîndu-se la Tîrgul-Vesteî (o foae manus- 
cript, în biblioteca Marelui Stat-Major). 

D. P. Sesqui^res şi (xr. Cerchez, Bu- 
cureşti (planul oraşului), 1883. 

Chr, D. Staicovicî şi F. Robin, Sta- 
tistica romînă, 1898. 

Franz loseph Sulzer, Grundriss der 
Ilaupstadt Bukarest in der Vallachei, 
1781, plan al oraşului Bucureşti, în 
«Geschichte des Transalpinischen Da- 
ciens, etc.» 



Hosted by 



Google 



BUCUREŞTI 



35 



BUDA 



Grigore Tocilescu, Istoria Bucureşti- 
lor^ articol publicat în revista «Tinerimea 
romînă» 1898. 

— — Istoria Romînă, 1894. 

V. A. Urechiă, Istoria Şcoalelor, 1892. 

— — Istoria Romînilor^ IO volume, 
1891—98. 

Varino, Guides-Album, Roumanie, 
1896. 

Sub-locot. Zosim, Recunoaşterea mi- 
litară a drumului de la bariera Filarct 
la satul Jilava, (f. d.). 

* ^ * Apele Bucureştilor şi Proectul 
Radu, 1898. 

* ^ * Itinerarul drumului de la Bti- 
cureşti la saturPopeşti-Sîrbi (în biblio- 
teca Marelui Stat-Major). 

Bucureşti (Qara-de-Nord), sta- 
ţie de dr. d. f., jud. Ilfov, pi. 
Dîmboviţa, corn. Bucureşti, de- 
parte de staţia Chitila de 9.5 
kil. înălţimea d'asupra nivelului 
mării de 76"^, 14. (Vezi cuvîntul 
Bucureşti, § Mijloace de comu- 
nicaţie). 

Bucureşti (Filaret), staţie de 
dr. d. f., jud. Ilfov. (Vezi Fi- 
laret). 

Bucureşti, sat, în partea de S. 
a comunei Sălăgeni, pi. Podo- 
leni, jud. Fălciu, aşezat pe ma- 
lul Prutului, pe o suprafaţă de 
245 hect. 60 arii. Are o popula- 
ţie de 71 fam. cu 247 suflete, 
din cari 58 contribuabili. 

Bucureşti, fost sat în jud. Ilfov, 
în secolul al XVI-lea. In arhi- 
vele Mitropoliei de Bucureşti 
(Condica relativă la jud. Ilfov) 
se găseşte un act din 12 Mar- 
tie 1580, prin care Calotă, pos- 
telnicul şi jupîneasa sa Caplea 
dau luî Dragomir Vornicul sa- 
tele Clejani, Vălcăneşti, Bucu- 
reştiy Ciumeşti şi Salcia. 

Bucureşti, fost .y^^^, jud. Tecuciu, 
situat la vre-o 3 kil. spre S. de 
Nicoreşti, în partea de E. a 
Tecuceluluî. Nu se ştie din ce 
cauză s'a desfiinţat. Parte din 



locuitori sunt în Nicoreşti, iar 
parte în satele vecine. Astăzi 
este pămînt arabil, proprietatea 
d-luî lancu Corban. 

Bucureşti, fost sat pe apa Ve- 
deî, în jud. Teleorman, despre 
care ne vorbeşte un hrisov din 
secolul al XVII-lea al Mitropo- 
liei de Bucureşti (Condica No. 
5) ca fiind moşia vel-comisuluî 
Bunea Grădişteanu. 

Bucureşti, fost sat în jud. Vîl- 
cea, de care pomeneşte un hri- 
sov de la 1392 al mănăstire! 
Cozia. 

Bucureşti, numire vechie a că- 
tunului Erculeşti, corn. Vîlcele, 
jud. R.-Sărat. 

Bucureşti, deal, în jud. Mehe- 
dinţi, plaiul Cerna, pe terito- 
riul com. rur. Balta ; aci se po- 
vesteşte că a fost cîrciuma luî 
Şerban-Vodă. In acest loc s'au 
găsit bani şi arme îngropate. 

Bucureşti, deal, în com. rur. Bă- 
seşti, plaiul Cerna, jud. Mehe- 
dinţi. 

Bucureşti-Micî, tîrgu^or, (v. Bu- 
huş, tîrg în comuna Buhuş, pi. 
Bistriţa, jud. Neamţu). 

Bucuri, deal, în jud. Muscel, 
la Vest de comuna Conteşti, 
plasa Argeşelul, care domină 
valea Argeşeluluî. Acest deal 
cade între rîul Argeşel şi com. 
Ţiţeşti. 

Bucuroasa, mahala, în jud. Me- 
hedinţi, plasa Blahniţa, com. rur. 
Bucura. 

Bucuruluî (Dealul-), deal, jud. 
Dolj, pi. Dumbrava-d.-s., com. 
Cernăteşti, continuîndu-se din 
dealul Triesteniculuî. 



Buda, com, rur., pi. Bistriţa-d.-s., 
jud. Bacău, aşezată în valea Bis- 
triţe!. Se mărgineşte la Est cu 
teritoriul com. Racova, de care 
se desparte prin rîul Bistriţa; 
la N. cu rîul Bistriţa, care o 
desparte de com. Buhuş, jud. 
Neamţul ; la V. cu com. Blăgeşti; 
iar la S. cu Slobozia-Luncanî. 

Comuna este udată de pîrîul 
Prăjoaia, care se varsă în pîrîul 
Gîrla-Moareî, de pe dreapta Bis- 
triţei. Această comună s'a des- 
lipit din com. Blăgeşti. (In «Sta- 
tistica» din 1874 se găseşte u- 
nită cu Blăgeşti). 

Totalul pămînturilor de cul- 
tură este 248.82 de hectare. 

Două sate o alcătuesc : satul 
Buda, situat pe malul drept al 
Bistriţeî şi cătunul Şipotele, la 
apusul său. 

Comuna are 309 case; o sin- 
gură biserică, ruinată însă, aşa 
că nu se oficiază în ea, situată 
în satul Buda, cu i preot şi 2 
cîntăreţî; 8 cîrciumî. 

Populaţiunea se compune din 
1330 suflete, aparţinînd la 309 
familii romîne şi 5 de Evreî. 
După naţionalitate se deosebesc 
în 1 3 1 7 Romînî şi 1 3 Evreî, toţi 
de protecţiune romînă. 

Se găsesc : 600 agricultori, 
91 meseriaşî, 2 comercianţî, 6 
cu profesiunî libere şi 60 mun- 
citorî. 

Ştiu a citi şi scrie numaî 9 
persoane; restul de 1321 nu 
ştiu carte. 

Animale sunt: 19 caî, 522 
vite cornute, 28 porci şi 107 
01, cari aparţin la 7 proprîetarî 
şi care âu produs în 1891 2i4kgr. 
lînă amestecată. Sunt 16 stupi de 
albine, care dau anual 61968 
kgr. miere şi 20656 kgr. ceară. 

După budgetul pe 1891 — 92, 
veniturile comuneî sunt de 4845 
leî, 94 banî; iar cheltuielile de 
2768 leî, 60 banî. 

Teritoriul comuneî are o în- 



Hosted by 



Google 



BUDA 



36 



BUDA 



tindere de 464.71; hectare. Nu 
se află pe dînsul nicî o proprie- 
tate mare. Păduri mari nu sunt, 
ci numai crin guri. 

Reşedinţa comunei se află la 
o depărtare de 21 kil. de Ba- 
cău, de 5 kil. de Gîrleni, reşedin- 
ţa plăşeî, şi se găseşte pe calea 
vecinală-comunală Valea-luMon- 
Podul-Lespezî, dimpreună cu Blă- 
geşti. Se află depărtată cu 7 kil. 
de Blăgeşti şi cu 1 1 kil. de Slo- 
bozia-Luncanî. 

Buda, corn, rur,, în jud. Doro- 
hoiu, pi. Herţa, la 6 kil. de 
Herţa, reşedinţa plăşilor Herţa 
şi Prutul-d.-s., şi la 38 kil. de 
Dorohoiu, formată din satele : 
Buda-Mare, Buda-Mică, Miho- 
reni-Stavrat, Mogoşeşti, Pasatul 
şi Slobozia, cu reşedinţa primă- 
riei în satul Buda-Mare. Are o 
populaţie de 66^ fam. cu 2655 
suflete. Are 7 biserici, deservite 
de I preot, 5 cîntăreţî şi 6 pala- 
marî; o şcoală, cu un învăţător 
şi 50 elevi; 978 hect. pămînt 
sătesc ; 2455 hect. cîmp a pro- 
prietăţeT, cu 12384 hect. 85 arii 
pădure ; 2 iazuri şi 28 şi jum. 
pogoane vie. 

Budgetul în 1889 — 90 era la 
venituri de leî 4266, şi la chel- 
tuelî de leî 4266. 

Vite mari albe cornute sunt 
1559,01 2t^^i capre i, caî 277, 
porci 572 ; stupi 299. 

Buda, corn, rur,^ în plaiul Rîm- 
nicul, jud. R.-Sărat, pe pîrîul 
cu acelaşi nume. Şî-a luat nu- 
mele de la pîrîul Buda. 

Este aşezată în partea vestică 
a judeţuluî, la 20 kil. spre N.-V. 
de R.-Sărat, şi în partea răsă- 
riteană a plaiului, la 7 kil. spre 
S.-E. de corn. Dumitreşti, re- 
şedinţa plaiului. — Comunele în- 
vecinate sunt: Deduleşti, la 5 
kil. ; Dănuleşti, la 3 kil. ; Pandoşi, 
la 8 kil.; Valea-Sălcieî, la 9 kil. 



Se mărgineşte la Est cu com. 
Dănuleşti, de care se desparte 
prin rîul Rîmnicul-Sărat ; la Nord 
cu Dumitreşti, de care se des" 
parte prin dealul Gorunului; la 
S. cu Deduleşti, de care e despăr- 
ţită prin dealul Poiana-Păruluî. 

Este din regiunea dealurilor, 
brăzdată la Nord de dealurile 
Gorunului, Cătăuţul; la Vest de 
dealurile Dorul, Mîţa, al-Feruluî, 
Piscul-Tauruluî, Poiana-Păruhn ; 
la S. de Dealul-Deduleştilor. 

Rîurile cari o udă sunt : Rîm- 
nicul-Sărat la E. şi afluenţii săî: 
Cătăuţul, Valea-Largă, unită cu 
Buda şi Valea-Rea. 

Cătunele cari o compun sunt: 
Buda, reşedinţă, Muceşti, la Nord, 
Toropăleşti, la Est. 

Suprafaţa comunei este de 
3500 hectare, din cari 50 hect. 
vatra satelor, 15 10 hect. ale lo- 
cuitorilor, 1930 ale proprietăţeî 
private. 

Populaţia este de 441 familiî, 
cu 1777 suflete din cari: 862 
bărbaţi şi 915 femei; după sta- 
rea civilă: 882 căsătoriţi, 775 
necăsătoriţi, 70 văduvi ; după in- 
strucţiune : 17 ştiu carte; toţi 
sunt Romînî. 

In comună este o biserică, cu 
hramul Adormirea-Maiceî-Dom- 
nuluî, zidită în 1827 de Mihail 
Despu şi soţia sa, cu preoţii Ion 
Stanciu, Mihail Neculaî şi locui- 
tori; are 17 pogoane pămînt; 
I preot, I cîntăreţ şi i paracliser. 

Comuna are o şcoală de bă- 
eţî, fondată în 1828 de comună, 
cu I învăţător şi cu 41 elevi 
înscrişi. 

Calitatea pămîntuluî este me- 
diocră, terenul fiind pietros, 
muntos şi puţin propriu agricul- 
turii. In ce priveşte cultura pă- 
mîntuluî, comuna are: 6Z0 hect. 
arabile, 250 hect. imaş, 960 hect. 
pădure, 244 hect. viî, 950 hect. 
fineţe şi 357 hect. neproductive. 

Locuitoriî au 19 plugurT, i 



moară cu apă; 2132 capete de 
vite, din cari: 570 boî, 220 
vacî, 50 caî, 1000 oî, 40 capre şi 
252rîmătorî. Lemnăria şi rotă- 
ria sunt micile industrii ale 
locuitorilor. Sunt în comună 
I cojocar, i potcovar, 3 măce- 
lari, I boiangiu şi 6 rotari. Co- 
merţul este activ şi constă în 
import de coloniale, instrumente 
agricole şi în export de vin, 
vite, cereale şi obiecte de do- 
gărie. Transportul se face prin 
gara Sihlea, la 18 kil. spre E. 
Sunt 7 comercianţi (i străin), 
apoi 3 băcani şi 6 cîrciumarî. 

Căile de comunicaţie sunt : 
I. calea judeţeană ce pleacă din 
oraşul Rîmnicul-Sărat, trece prin 
Băbeni-Deduleştî şi comună, şi 
se duce la Dumitreşti-Chiojdeni- 
Jitia; 2. spre Dănuleşti; 3. spre 
Valea-Sălcieî. 

Contribuabili sunt 462. Ve- 
niturile sunt de 3326 leî 99 banî, 
iar cheltuelile de 2927 leî 79 
banî. 

Buda, com. rur,, pi. Stănişeşti, 
jud. Tecuciu, compusă din că- 
tunele : Brătoaia, Buda, Dănăilă, 
Putinele, Salahorul şi Fărcaşul. E 
situată pe Valea-Zeletinuluî, la o 
distanţă de 84 kil. de Tecuciu 
şi la 5 kil. de reşedinţa plăşeî 
(tîrgul Stănişeşti). 

Are o populaţie de 1391 su- 
flete, din cari 372 capî de fam., 
303 contribuabilî, locuind în 435 
case. Străinî sunt 25, Evrei. 

Comuna are o suprafaţă de 
2340 hect. 91 ariî, din care 
1305 pămînt arabil şi 472 hect. 
şi ^2 ariî pădure, — din care 
385 hect. şi 72 ariî sunt ocu- 
pate de pădurea statului, — 1 07 
hect. acoperite cu viî şi 100 
hect. şi 96 ariî vatra satului. 

Statul are 443 hect. pămînt 
arabil. 

Terenul acesteî comune este, 
în mare parte, acoperit cu dea- 



Hosted by 



Google 



BUDA 



37 



BUDA 



lurî şi păduri; aceste din urmă 
ocupă culmea şi coastele dea- 
lurilor. Partea despre E. Zele- 
tinuluî este maî productivă, fiind 
compusă din pămînt argilos, 
cea de V. este neproductivă 
din cauza pămîntuluî clisos. — 
Valea-Zeletinuluîeste productivă 
în fineţe. 

Ocupaţia de căpetenie a lo- 
cuitorilor este : agricultura, creş- 
terea vitelor şi cultura viei ; 
parte dintr'înşiî se ocupă şi cu 
dogăria, ro tăria, cizmăria, etc. 

In comună se află o moară 
de foc făcută în 1892. 

Comerţul constă în exportul 
produselor agricole şi al vinului 
în oraşele Bîrlad, Bacău şi tîr- 
gul Podul-Turculuî. 

Loc. au : 322 boî, 3 1 8 vaci, 1 7 
tauri, 160 caî, 50 epe, 5 armă- 
sari, "jG"] 01, 100 capre, 200 
porci; 270 stupi. 

Comuna are 2 şcoli. Una se 
află în s. Buda, avînd un local 
anume făcut pentru şcoală şi da- 
tînd din anul 1869. Se fre- 
cuentă de 34 copii (32 băeţî şi 2 
fete), din numărul de 115 (59 
băeţî şi 56 fete) în vîrstă de 
şcoală. A doua este în satul 
Putinele, şi datează din anul 
1892. Se frecuentă de 28 copii 
(25 băeţi şi 3 fete), din numă- 
rul de 68 copil (53 băeţî şi 25 
fete) în vîrstă de şcoală 

Ştiu carte 186 bărbaţî şi 24 
femei. 

In această com. se află 2 bi- 
serici : una făcută din lemn de 
stejar la 1800 şi cea din cătu- 
nul Buda, zidită la 18 10, Iulie 
4. Sunt întreţinute de poporenî 
şi sunt deservite de i preot şi 2 
cîntăreţî. Cîrciumî sunt 9 ; în 
cătunul Buda este şi o băcănie. 

Se crede că numele acesteî 
comune ar veni de la unul, 
Budeanul, primul locuitor care 
a venit din Buda-d.-j. (com. Cor- 
biţa), cam pe la 1750, şi cu alţi 



locuitorî s'a aşezat în Valea- 
Zeletinuluî, formînd satul Buda, 
de unde şî-a luat numele şi co- 
muna. Locuitorii sunt în mare 
parte răzeşî, iar restul clăcaşî. 

Se mărgineşte la N. cu com. 
Coloneşti, la S. cu com. Răchi- 
toasa, la E. cu com. Avrămeşti 
şi Lăleşti (jud. Tutova), care 
servesc şi ca limită între jud. 
Tecuciu şi Tutova, la V. cu 
com. Stănişeşti. Com, ai'e for- 
ma unui trapez ; laturea de E. 
este formată de dealul Tutova, 
cea de V. de Dealul-Dcbrotfo- 
ruluî ; cel e-l' alte laturi sunt for- 
mate de linii convenţionale. 

In partea de V. a com., pe 
zarea Dobrotforuluî, se află o 
urmă de şanţ, cu o suprafaţă de 
512 m. p. Această localitate, 
care se numeşte Cetăţuia, era 
înconjurată de păduri priincioase 
pentru apărare. 

Buda, sat, pi. Bistriţa-d.-s., jud. 
Bacău, reşedinţa .comunei cu a- 
celaşî nume. Se află aşezată nu 
departe de malul drept al Bis- 
triţei. Are 1 70 case ; o biserică 
deservită de i preot şi 2 cîn- 
tăreţî. Capî de familie sunt în 
număr de 169, sufl. 563, printre 
cari 7 Evreî. Cîrciumî sunt 4. 
Animale: 14 caî, 279 vite cor- 
nute, 23 oî şi 14 porcî. 

Buda, saty din com. Brăeşti, pi. 
Cîrligătura, jud. Iaşi, situat pe 
o vale, în marginea pădureî, spre 
S.-V. de satul Brăeşti. Are 54 
fam. sau 321 loc. lingurarî şi 
ursari locuind în nişte bordee. 
Numărul vitelor este de 81 
capete, din carî: 28 vite marî 
cornute, 5 caî, 34 oî şi 14 rî- 
mătorî. 

Buda, sat, reşedinţa com. rur. 
Buda-Prisicenî, pi. Sabarul, jud. 
Ilfov. Cade la V. de Bucureşti, 
pe malul stîng al rîuluî Argeş. 



Aci este un pod de vase, de 
la care se percepe taxă. Iarna 
pe îngheţurî comunicaţia este în- 
treruptă şi locuitoriî ocolesc, spre 
a trece, pe la Malul-Spart. Cor- 
purile legiuitoare au votat de 
curînd construcţia unui pod între 
Buda şi Mihăileşti, pe calea Bu- 
cureşti-Alexandria, âlocînd pen- 
tru acest scop în budget 870000 
leî. 

Satul se întinde pe o supra- 
faţă de 510 hect. şi are o po- 
pulaţie de 830 locuitorî. Romînî, 
carî se ocupă cu agricultura şi 
creşterea vitelor. Intre Valea - 
Cornetuluî şi Buda, locuitoriî în 
special se ocupă cu cultura tu- 
tunului, cartofilor şi usturoiuluî. 
Eî sunt mult aplicaţî spre co- 
merţ. Maî nu e tîrg în ţară ne- 
cunoscut de eî. 

Din teritoriul satuluî, d-na 
Frederica Paleologu şi d-I M. 
Xanto au 98 hect. şi locuitoriî 
412 hect. Se cultivă tot terenul. 

Are o biserică, cu hramul 
Sfinţiî împăraţi, deservită de 2 
preoţî şi 2 cîntăreţî; precum şi 
o şcoală mixtă frecuentată o- 
bicinuit de 26 elevî şi 2 eleve, cu 
întreţinerea căreia statul chel- 
tueşte anual 1080 leî, iar com. 
830 leî. Localul s'a construit de 
judeţ în anul 1887 şi costă 
6473 leî. 

Comerciul se face de 4 cîr- 
ciumarî. 

Numărul vitelor marî e de 
455 şi al celor micî de 429. 

S'au stabilit în sat 2 străinî. 

Pentru apărarea satuluî de 
inundaţîî, locuitoriî au făcut în 
dreptu-î zăgazuri. 

Buda, sat, în plaiul Rîmnîcul, jud. 
R.-Sărat, cătunul de reşedinţă 
al com. Buda, aşezat la mijloc 
pe pîrîul Buda, de unde şî-a 
luat numele. In vechime se nu- 
mea Buda- Vechia. Are 500 hect., 
şi o populaţie de 262 fam., cu 



Hosted by 



Google 



BUDA 



38 



BUDA 



I02I suflete, din carî 281 con- 
tribuabili, 14 ştiu carte. In sat 
e o biserică şi o şcoală. 

Buda, saty în jud. Romati, plasa 
Fundul, corn. Bozieni, lingă sa- 
tul Bozieni. Populaţia acestui 
sat este de 21 capi de familii, 
109 loc, din carî 9 ştiu carte ; 
locuesc în 22 case. 

Buda, sat, pe moşia şi în corn. 
Dolhasca, jud. Suceava. Aşezat 
în rîpa şi pe coastele dealurilor 
Strahotin la E. şi Velniţa la V., 
numără 165 case, populate cu 
215 capi de fam. sau 719 sufl. 
(360 bărbaţi şi 359 femeî). 
Contribuabil sunt 120. 

Vatra satului ocupă suprafaţa 
de 85 falcî. împroprietăriţi la 
1864 şi 1879 sunt 68 fruntaşi, 
94 mijlocaşi şi 19 codaşi, stă- 
pînind 448 fălci şi 30 prăjini. 

Are o biserică clădită de să- 
teni din lemn, cu patronul Sf 
Gheorghe, deservită de preoţii 
din Dolhasca cu rîndul şi de 
un cîntăreţ; o şcoală rurală 
mixtă, cu un învăţător plătit de 
comună, înfiinţată la 1882 şi 
frecuentată de 23 elevi. Copii, 
între 7 — 12 anî, din raza şcoaleî 
sunt 46 băeţî şi 47 fete. 

Drumurile principale sunt la 
Lespezi (3 kil.) şi la Dolhasca 
(5 kil.) 

Buda, sat, face parte din com. 
Corbiţa, pi. Zeletinul, jud. Te- 
cuciu. Este situat pe un platou 
înalt, la o distanţă de 3 kil. 
şi 650 m. de reşedinţa co- 
munei. Are o populaţie de 129 
capi de familii, 468 suflete, lo- 
cuind în I r8 case. 

Toţî locuitorii din acest sat 
se ocupă numai cu rotăria şi fa- 
bricarea multor obiecte de lemn. 

Eî au o biserică situată în 
partea de S. a satului. Nu-î se 
cunoaşte precis data zidireî. In 



1856 şi 1874, a fost reparată 
în parte, iar în anul 1894 s'a 
reparat radical. 

Buda, sat, face parte din comuna 
cu acelaşi nume, jud. Tecucîu. 
Are o populaţie de 534 suflete, 
din carî 106 contribuabili, lo- 
cuind în 146 case. 

Are o suprafaţă de 95 1 hect. 
şi 47 arii pămînt răzăşesc. Ştiu 
care 89 locuitori: 30 bărbaţi, 4 
femeî, 40 băeţî şi 5 fete. — Aicî 
se află şcoala com., care se fre- 
cuentă de 34 copii (32 băeţi 
şi 2 fete). 

Biserica ce se află în acest 
sat este făcută de locuitorî în 
anul 18 10. Ea are hramul Sf 
Nicolae. 

Buda, sat, în jud. Tuto va, plasa 
Simila, spre N. de oraş. Are 
238 loc, din carî 18 ştiu carte; 
T>^ case. Formează com. Buda, 
cu cătunele: Pătraşcani, Pleşeşti 
şi Găvanul. Toată comuna are 
824 hect., din carî 4 nelucră- 
toare şi 4,25 hect. livezi cu 
pruni. Comerciu se face de 16 
persoane, din carî : 10 Romînî, 
4 Evreî şi 2 străini, în 16 sta- 
bilimente comerciale, din carî 10 
cîrciumî. Are o şcoală primară 
de băeţî şi i de fete. In co- 
mună este o biserică. Contribu- 
ţiunile directe ale locuitorilor a- 
cesteî comune ating suma de 
7057 leî. 

Buda, sat, în jud. Tutova, plasa 
Simila, com. Orgoeşti, spre E. 
de satul Orgoeşti. Are 145 lo- 
cuitorî, din carî 9 ştiu carte ; 
54 case. 

Buda, sat, jud. Vasluiu, spre S. de 
Rafaila, la o distanţă de 6 kil. E 
situat în marginea pîrîuluî Stem- 
nicul, pe o supraf. de 519 hect. 
Are o populaţie de 124 fam. 
sau 623 suflete. Are o biserică, 



deservită de i preot şi 2 cîn- 
tăreţî. Numărul vitelor: 342 vite 
mari cornute^ 426 01, 15 capre, 
57 caî, 146 rîmătorî şi 202 stupî. 

Buda, cătun, al com. Cislăul, jud. 
Buzău, cu 500 loc. şi 123 case. 
Are două că tu naşe, Bîrleşti şi 
Crăciuneşti, alipite de dînsul. Pe 
teritoriul acestuî cătun sunt rui- 
nele cetăţeî Doamna Neaga. Pe 
aci, cînd plaiul Buzău ţinea de 
jud. Săcueni, era drumul locui- 
torilor din acest plaiu la Bucov. 

Buda, câiim, com. Ocnele-Marî, 
pi. Ocolul, jud. Vîlcea. Aci lo- 
cuitoriî se ocupă mult cu olă- 
ria. Are o biserică vechia, care a 
servit multă vreme de schit. 

Buda, staţie de drum-de-fier, ju- 
deţul Prahova, pi. Tîrgşor, co- 
muna Pauleşti, pe linia Ploeşti- 
Predeal, între staţiile Ploeşti şi 
Băicoiul. înălţimea d'asupra ni- 
veluluî măriî e de 208.78 m. 
Venitul acesteî staţiî pe anul 
1896 a fost de 31 921 leî, 90 b. 

Buda, deal, jud. Bacău, pi. Mun- 
telui, de pe teritoriul com. Po- 
durile. 

Buda, deal, pi. Bistriţa-d.-s., jud. 
Bacău, situat Ia V. comuneî cu 
acelaşî nume. 

Buda, deal, judeţul Bacău, plasa 
Tazlăul-d.-s., com. Bucşeşti, care 
aparţine şireî de dealuri dintre 
Tazlăul-Mare şi Trotuşul. 

Buda, deal, în partea de E. a 
com. Copălăul, pi. Coşula, jud. 
Botoşani. 

Buda, deal, în partea de S. a 
com. Drăcşani, pi. Miletinul, jud. 
Botoşani. 

Buda, deal, în partea de V. a 



Hosted by 



Google 



BUDA 



39 



BUDA-CU-DEALUL 



satului Stroieşti, corn. Zlătu- 
noaia, jud. Botoşani. Se prelun- 
geşte în corn. Drăcşani. 

Buda, dealy lîngă satul Buda, 
comuna Brăeşti, pi. Cîrligătura, 
jud. Iaşi. 

Buda, deal, corn. .Genuneni, pi. 
Oltul-d.-s., jud. Vîlcea. 

Buda, pîrîu, în jud. Buzău, corn. 
Cislăul, format din izvoarele : 
Zidul şi Dogari, care după ce 
înconjoară ruinele cetăţeî Doam- 
na-Neagâ, se reunesc puţin maî 
jos. Primeşte apoi Izvorul-Rece, 
trece prin cătunul Buda, unde 
i se dă numele de Izvorul-Budeî 
şi merge de se varsă în rîul 
Cricovul. 

Buda, loc izolat, com. Frînceşti, 
pi. Oltul-d.-s., jud. Vîlcea. 

Buda, mahala, face parte din 
oraşul Tecuciu, situată îii par- 
tea stîngă a rîuluî Bîrlad, stră- 
bătută de strada Cuza-Vodă, şi 
avînd la E. barierea Prutului. 

Buda, mo§ie a statului, în jud. 
Buzău, com. Cislăul, pendinte 
de Episcopie. Are numai 30 
hect. arabile, care s'au deslipit 
de pădurea Buda şi s'au alipit 
moşiei Runceni, din com. Jugu- 
reni; se arendează împreună 
cu Runceni. 

Buda, moşiei, statului, în judeţul 
Roman, pi. Siretul-d.-s., com. 
Pănceşti, arendată împreună cu 
moşia Săcăleni cu 5000 leî anual. 

Buda, pădure, în partea de S.- V. 
a com. Drăcşani, pi. Miletinul, 
jud. Botoşani. Se întinde pe Va- 
lea-Budeî şi are o suprafaţă de 
514 hectare. 



Buda, pădure, pe moşia Cuco- Buda, rîpă, numită şi Sălcuţa, î 



reai, com. Cucoreni, pi. Tîrgul, 
jud. Botoşani. Are o întindere de 
243 hect. E compusă maî mult 
din stejar, fag şi carpen. Se 
exploatează sistematic. 

Pămîntul e rîpos. Se găsesc 
aci: porci, lupi, vulpi şi epurî 
mulţi. 

Buda, pădure a statului, în jud. 
Buzău, com. Cislăul. Are 800 
hect. Face parte din marele 
corp Cislăul cu trupurile. 

Buda, pădure, în jud. R. -Sărat, 
plaiul Rîmnicul, com. Buda, ţine 
de circumscripţia VII silvică, 
ocolul Băbeni. Are 1763 hect., 
din cari 1463 ale statului. Esen- 
ţe : fag, jugastru, gorun, ulm şi 
frasin. 

Buda, pîrîiaj, jud. Bacău, plasa 
Tazlăul-d.-s., com. Bucşeşti. 

Buda, pîrîu, izvoreşte de sub Dea- 
lul-Mare, din pădurea Brăeşti, 
com. Brăeşti, pi. Cîrligătura, jud. 
Iaşi, de la poiana numită losup ; 
curge de la S. spre N. prin 
lunca şi şesul cu acest nume, 
pe lîngă dealul Dodul. De aici 
ia numele de pîrîul Costeşti şi, 
primind în dreapta pîrîul Cris- 
teşti şi în stînga pîrîul Căneşti, 
merge de se varsă în pîrîul Bah- 
lueţul, în dreptul satului Prigo- 
reni. 

Buda, pîrîu, jud. Tecuciu^ izvo- 
reşte din rîpa cu acelaşi nume 
în com. Valea-Rea, şi se varsă 
în partea stîngă a rîuluî Ber- 
heciu, în raionul comuneî. 

Buda, pîrîia§, jud, Tutova, pi. 
Simila; udă com. Puntişeni de 
unde şi izvoreşte, curge de la 
N. spre S. şi se varsă în rîul 
Bîrlad de-a dreapta. 



in 



mijlocul pădureî Vladaicul, com. 
Valea-Rea, plasa Zeletinul, jud. 
Tecuciu. Prin mijlocul eî curge 
pîrîul cu acelaşi nume. 

Buda, fost schit, astă-zî biserică 
de mir, în cătunul cu acelaşî 
nume, com. Ocnele-Marî, plasa 
Ocolul, jud. Vîlcea. Inscripţia 
de d'asupra uşeî bisericeî are 
următorul coprins : 

«Intru cinstea şi lauda S-teî 
Treimî şi de mi nu nî făcător Ni- 
colae, s'a zidit din temelie a- 
ceasta sf. biserică de la izvorul 
Grecescului din hotarul Ocneî, 
cu toată cheltuiala şi osîrdia 
robului luî Dumnezeu, Popeî luî 
(şters) Deodosie (şters) şi Monah 
Brănescu din Olăneşti, fost-au 
schit. In luna luî August 7259 
(1751)». 

Buda, vale, jud. Bacău, pi. Mun- 
teluî, care începe din dealul cu 
acelaşî nume şi desparte comu- 
nele Berzunţul şi Podurile. 

Buda, vale, în partea de S.-V. 
a com. Drăcşani, pi. Miletinul, 
jud. Botoşani, acoperită cu pă- 
dure. 

Buda, vale, între dealul Ciunca 
şi pădurea Cristeşti, com. Bră- 
eşti, pi. Cîrligătura, jud. Iaşi, 
prin care trece pîrîul Cristeşti. 

Buda (Valea-), /mX jud. R.-Să- 
rat, plaiul Rîmnicul, com. Buda, 
izvoreşte din dealul Poiana-Pă- 
ruluî, udă cătunul de reşedinţă 
şi se varsă în rîul Rîmnicul. 

Buda-cu-Dealul, sate, în com. 
Zvorăştea, pi. Berhometele, jud. 
Dorohoiu ; formează un trup, a- 
vînd o populaţie de 270 fam., 
1080 suflete. 

Biserica din satul Dealul, cu 
patronul Sf. Mihail şi Gavril, 
deservită de i preot, 2 cîntă- 



Hosted by 



Google 



BUDA-LUI-XANTO 



40 



BUDA-PALANCA 



reţî şi I pălămar, este mică de 
lemn şi vechia, făcută la 1772, 
de Alex. Tăutu, proprietarul 
moşieîf, după spusa populară şi 
însemnările ce sunt, căci inscrip- 
ţie n'are. 

Buda-lui-Xanto, trup de moşie 
nelocuit, pendinte de com. Me- 
reni-d.-j., pi. Glavaciocul, jud. 
Vlaşca. 

Buda-Mare, sat, pe moşia de 
asemenea numire, în com. Bu- 
da, pL Herţa, jud. Dorohoiu, 
cu 114 familie, 529 sufl., şi bună 
situaţie într'o vechia curătură. 

Proprietatea moşiei este a e- 
rezilor defunctului N. Alcaz. 

Biserica, cu patronul Ador- 
mirea - Maiceî - Domnului, cu i 
preot, 2 cîntăreţî şi i pălămar, 
este de zid, făcută în anul 1 704 
de Vasile Holban, fost proprie- 
tar al moşiei, după spusa popu- 
lară şi însemnările ce sunt, căci 
inscripţia ce se vede este in- 
descifrabilă. Şcoala, cu un învă- 
ţător şi 50 elevî, are un local 
bun, făcut la 1880 de comună, 
cu ajutorul dat de răposatul pro- 
prietar M. Holban. 

Calitatea pămîntuluî este par- 
te bunişoară şi parte maî slabă, 
dar prin gunoire poate deveni 
fertilă, fiind locuri de păduri. 

Sătenii împroprităriţî au 226 
hect. 29 arii pămînt, iar pro- 
prietarul moşiei are 500 hect. 
86 ariî cîmp şi 710 hect. n 
arii pădure bătrînă şi tînără, cu 
maî multe esenţe de arborî se- 
culari, între cari domină fagul 
şi stejarul. Iaz este unul, dar 
mic. Livadă şi vie este în su- 
prafaţă de 6 pogoane. 

Pîraîele ce trec pe moşie şi 
cari vin din Bucovina sunt : Pî- 
rîul-Poenilor şi al Cociorvenilor. 

Se găseşte piatră calcarică 
gresă, şi se exploatează numai 
pentru trebuinţele locale. 



Drum principal este acel de 
la Mihăileni la Mamorniţă. 

Buda-Mare şi Buda-Mică, tru- 
puri de pădure ale statuluî, cari 
împreună cu trupul Groapa-Dan- 
ciuluî, situate în com. Sărăci- 
neşti, plaiul Cozia, jud. Vîlcea, 
au o întindere de 350 hect. 

Buda-Mică, sat, pe moşia de a- 
semenea numire, com. Buda, pi. 
Herţa, jud. Dorohoiu, cu 115 
familii şi 410 suflete. 

Proprietatea moşiei este a fa- 
miliei Holban. Pămîntul este pu- 
ţin fertil. 

Biserica, cu patronul Sf. Di- 
mitrie, este de zid, făcută în 
18 18 de fostul proprietar Hol- 
ban. 

Săteniîf împroprietăriţi aii ']6'] 
hect. 6j arii pămînt; iar pro- 
prietarul moşiei are 568 hect. 
58 arii cîmp şi 55 hect. 85 arii 
pădure tînără, cu esenţe domi- 
nante : fag şi carpen. 

Drumuri principale sunt : a- 
cel de la Mihăileni prin Buda- 
Mare, ce duce prin Godineşti la 
Mamorniţă şi acel din Hreaţca 
la Herţa. 

Hotarele cu: Buda-Mare, Go- 
dineşti, Harbova şi Hreaţca. 

Buda - Mică. (Vezî Buda - Mare, 
jud. Vîlcea). 

Buda-Palanca, com, 7'ur., plasa 
Cîmpul, jud. Prahova. 

La formarea comunei, atît că- 
tunul Buda cît şi Palanca au fost 
situate în pădurea Buda; de a- 
colo locuitorii şi -au strămutat 
locuinţele unde se găsesc acum, 
din cauza inundaţiilor ce su- 
fereau din revărsarea rîurilor 
Leautul şi Prahova, ce le făceau 
multă pagubă. 

Este situată pe loc şes, între 
rîurile Teleajenul şi Prahova, şi 
pe ambele maluri ale gîrleî Leau- 



tul, la 14 kil. depărtare de ca- 
pitala judeţului şi la 6 kil. de 
reşedinţa plăşeî. 

Comuna se compune din 2 
cătune : Buda şi Palanca, cu o 
populaţiune de 1096 locuitori: 
549 bărbaţi, 547 femei, în plus 
30 familii de Ţigani. Sunt 271 
capi de familie, 250 contribua- 
bili, 271 case de locuit şi 3 
bordeie. 

In comună sunt două bise- 
rici : una în Buda, zidită la a- 
nul 1889 şi alta în Palanca, zi- 
dită la 1824, ambele deservite 
de doî preoţi. 

Pe lîngă agricultură, toţi lo- 
cuitorii se ocupă cu rogojinăria. 
Produsul munceî îl desfac în o- 
raşul Ploeşti. 

Locuitorii, în număr de 139, 
s'au împroprietărit la 1864, pe 
moşia baroneseî Richman, cînd 
li s'a dat 499 hect. Eî au, a- 
fară de vitele trebuincioase mun- 
ceî, 100 caî, 60 epe, 225 vaci, 
5 capre, 600 oî şi 250 porci. 

In raionul comunei este o pi- 
vă, o moară, o fabrică de spirt 
şi una de făină, toate aşezate 
pe rîal Leautul. 

Şcoală s'a înfiinţat la 1889. 
A funcţionat şi maî înainte, dar 
a fost des întreruptă. S'a fre- 
cuentat în anul trecut de 27 
copil, toţi băeţî, din numărul 
de 154 copiî, 88 băeţî, 66 fete, 
cu vîrsta de şcoală. Ştiu carte 
40 bărbaţî şi 3 femeî. 

Comuna se întinde pe o su- 
prafaţă de 14 16 hect. pămînt, 
în care intră izlazul, pămîntul 
de muncă, pădurî şi partea ră- 
masă proprietăreseî după deli- 
mitare. 

Cîte-va femeî cresc gîndaciî 
de mătase. Stupi cu albine sunt 
6^. Pămîntul e maî mult priel- 
nic porumb uluî şi grîuluî. 

Comerciul se exercită în co- 
mună de 6 cîrcîumarî. 

Budgetul comuneî prezintă 



Hosted by 



Google 



BUDA-PRISICENI 



41 



BUDAIUL 



la veniturî suma de 3876 leî 
anual; cheltuelile prezintă a- 
ceeaşî sumă. 

Buda-Prisiceni, corn, rur., plasa 
Sabarul, judeţul Ilfov, la V. de 
Bucureşti, lingă rîul Argeş, la 
19 kil. departe de Bucureşti. 

Se compune din satele : Bu- 
da, Drugăneşti, Poşta, cu o po- 
pulaţie de 1232 locuitori, cari 
trăesc în 2yS case şi i bor- 
deiu. 

Se întinde pe o suprafaţă de 
1735 hect. 

D-niî M. Xanto, N. Turnescu, 
biserica Sf. Ilie şi Doamnele Fre- 
derica Paleologu şi Natalia Fâ- 
nuţă, au 1053 hect., iar locuito- 
rii 682 hect. Proprietarii culti- 
vă JO'^ hect.; iar locuitorii cul- 
tivă tot terenul, fără rezerve de 
păşune. 

Comuna numără 226 contri- 
buabili. Are un budget de 4747 
leî la veniturî şi 4957 leî la chel- 
tuelî. In anul 1885 ^^^^ 207 
contribuabili. 

In comună sunt 2 biserici, la 
Buda şi la Drugăneşti, 2 scoale 
mixte ; i pod stătător pe Argeş. 

Vite sunt: 723 vite mari: 131 
caî şi epe, 281 boî, 237 vaci 
şi viţeî, 21 tauri, 53 bivoliţe; şi 
842 vite mici: 85 caprCj 103 
rîmătorî şi 654 01. 

Dintre locuitori, 289 sunt plu- 
gari şi 3 industriaşi. 

Arătura se face cu 130 plu- 
guri : 100 cu boî şi 30 cu caî. 

Locuitoriî au 182 care şi că- 
ruţe: 137 cu boî şi 45 cu caî. 

Comerciul se face de 7 cîr- 
ciumarî. 

S'au stabilit în comună 2 
străinî. 

Buda-Rafaila, corn, rur., în par- 
tea de N. a plăşeî Stemnicul, jud. 
Vasluiu, la distanţă de 35 kil. 
de oraşul Vasluiu, de 12 kil. 
de Negreşti, reşedinţa plăşeî, a- 



şezată pe dealurile ce formează 
valea Stemnicul. Este alcătuită 
din satele Buda şi Rafaila, pe o 
întindere de 4863 hect., din cari 
2960 hect. pădure a statuluî, şi 
are o populaţiune de 1 30 fami- 
liî sau 645 locuitori Romînî, cari 
se ocupă cu agricultura şi creş- 
terea vitelor. Eî posedă 36 plu- 
guri şi 79 care cu boî, 8 căruţe 
cu caî şi 350 stupî cu albine. 

Prin mijlocul comuneî trece 
pîrîul Stemnicul. 

Are 3 bisericî cu 2 preoţî, 3 
cîntăreţî şi o şcoală. 

Budgetul comuneî e de 2624 
leî 93 banî la veniturî şi 2567 
leî 94 banî la cheltuelî; statul 
încasează 1734 leî de la 289 
contribuabilî. Comerciul se face 
de 7 Romînî şi 2 străinî. 

Vite sunt: 985 vite marî cor- 
nute, I bivol, 840 oî, 23 capre, 
87 caî şi 229 rîmătorî. 

Buda-Tăiată, pădure, pi. Dîm- 
boviţa, jud. Ilfov, care merge 
pană în valea Pasărea, care o 
desparte de pădurea Cernica. 

Buda -Vechia, numire vechia a 
căt. şi corn. Buda, jud. R.-Sărat. 

Budacul, cel maî înalt munte 
din judeţul Suceava, aflător în 
corn. Borca, avînd 1864 metri 
altitudine de asupra niveluluî 
măriî. 

Budacul, pîrîîl, afluent al pîrîuluî 
Borca, jud. Suceava. 

Budancea, deaL (Vezî Dealul- 
Mare, pi. Cîrligătura, jud. Iaşi). 

Budancea, pîrîU, (Vezî Lacul, 
pîrîu, corn. Sîrca, pi. Cîrligă- 
tura, jud. Iaşi). 

Budaşca, deal, în jud. Mehe- 
dinţi, pi. Ocolul-d.-s.; ţine de 
corn. rur. Izvorul-Aneştilor. 



Budâcelul, afluent al pîrîuluî 
Rîşca, corn. Bogdăneşti, jude- 
ţul Suceava (1300 m.). 

Budăile, izvoare, pe moşia Bo- 
buleşti, com. Bobuleşti, pi. Şte- 
făneşti, jud. Botoşani, de unde 
izvoreşte pîrîul Saha. 

Budăile, pîrîu, afluent al Răceî, 
com. Vascani, jud. Suceava; are 
de afluent din dreapta pe Onu- 
freî. 

Budăilor (Dealul-), deal, în co- 
muna' Preuteştî, jud. Suceava, 
acoperit de pădure de fag. 

Budăilor (Valea-), vale, în par- 
tea de N. a satuluî Potîngeni, 
com. Movileni, pi. Copoiil, jud. 
Iaşi; loc numaî de păşune. 

Budăilor (Valea-), vale, în co- 
muna Golăeşti, plasa Braniştea, 
jud. Iaşi. 

Budăioasa, deal, începe de la 
hanul Budăioasa, din com. Cior- 
teşti, pi. Crasna, jud. Vasluiu, 
şi se întinde spre E., până în 
pădurea Crasneî ; pe coasta nor- 
dică a acestuî deal merge şo- 
seaua Vasluiu-Huşi. 

Budăiul (Prînceşti), sat, în par- 
tea despre E. a com. Sîrca, pi. 
Cîrligătura, jud. Iaşi, lîngă iazul 
şi pîrîul Budâliul. (In privinţa po- 
pulaţiei, vezî Sîrca, sat). 

Numărul vitelor este de 169 
capete, din carî: 100 vite marî 
cornute, 14 caî şi 55 rîmătorî, 

Budăiul, sat, numit şi Urlaţi, pe 
moşia şi în com. Siliştea, plasa 
Şomuzul, jud. Suceava. Are 21 
case, populate cu 2 1 capi de 
familie, saQ 68 suflete : 28 băr- 
baţi şi 40 femeî. Sunt 17 con- 
tribuabilî. 

Vatra satului ociipă 6 supra- 



f 00765 MareU' pictionar (ictyraiic \ol. II. 



Hosted by 



Google 



BUDAIUL 



42 



BUDEASA-MARE 



faţă de 5 falcî şi 40 prj. Locui- 
toriî sunt toţi plugari. 

împroprietăriţi la 1864 sunt: 
2 fruntaşi, 3 mijlocaşî şi 4 co- 
daşî, stăpînind 14 fălcî şi 28 
prj. Biserica din Siliştea şi şcoala 
din Ştirbăţ servesc şi acestui sat. 

Drumurile principale sunt: la 
Ştirbăţ 3 kil., la Siliştea V2 kil. 
şi la Liteni 2 kil. 

Budăiul, dealy în corn. Mănăsti- 
reni, pi. Jijia, jud. Botoşani. în- 
cepe de lingă rîul Jijia, sub nu- 
mele de Dealul-Odăeî, merge 
paralel cu Dealul- Viei, spre S. 
şi se termină în Podişul-Furilor. 

Budăiul, deal, pe moşia Lătăî, 
corn. Lătăî, pi. Coşula, jud. Bo- 
toşani. 

Budăiul, deal, în partea de N.- 
E. a comunei Cucoreni, pi. Tîr- 
gul, jud. Botoşani. 

Budăiul, deal, în corn. Movileni, 
pi. Copoul, jud. Iaşi, pe terito- 
riul satuluî Potîngenl 

Budăiul, iaz, în com. Lătăî, pi. 
Coşula, jud. Botoşani. 

Budăiul, iezilor, lîngă satul Bu- 
dăiul, com. Sîrca, pi. Cîrligătura, 
jud. Iaşi, format de pîrîul Bu- 
dăiul. 

Budăiul, loc izolat^ pe moşia Că- 
tămăreşti, com. Cucoreni, plasa 
Tîrgul, jud. Botoşani. 

Budăiul, '//nX pi. Siretul-d.-j., 
jud. Bacău, care curge pe teri- 
toriul com. Mileşti. 

Budăiul, pîrîU, curge pe moşia 
Cătămăreşti, com. Cucoreni, jud. 
Botoşani, şi se varsă în Sicna. 

Budăiul, pirîU, jud. Dorohoiu, 
- numit şi Conceasca, se formează 



din maî multe izvoare, trece 
prin mijlocul satuluî Conceşti, 
com. Hudeşti-Marî, pi. Prutul- 
d.-s. ; formează, în partea de V. 
a satuluî, iazul Budăiul, şi se 
varsă în pîrîul Podriga. (V. Con- 
ceasca). 

Budăiul, pîrîU, izvoreşte din sa- 
tul Budăiul, com. Sîrca, pi. Cîr- 
ligătura, jud. Iaşi, formează un 
mic iaz în sat şi se varsă în 
stînga pîrîuluî Bahlueţul. 

Budăiul, pîrîu, izvoreşte de sub 
dealul Budăiul, satul Potîngeni, 
com. Movileni, pi. Copoul, jud. 
Iaşi, curge de la V. spre E., se 
împreună cu Pîrîul - Hîrtopuluî, 
ce izvoreşte tot din acest sat, 
unde, în vatra luî formează iazul 
Potîngeni ; eşind din iaz, trece 
prin Valea-Sărată, luînd numele 
de Pîrîul-Sărăturilor şi după ce 
primeşte pe dreapta pîraiele : 
Amara, ce izvoreşte din iazul 
Amara, şi Sbanţul de pe moşia 
Larga, formează iazul din satul 
Movileni ; de acolo sub numele 
de Pîrîul-Bahna, unit maî la vale 
cu pîrîul Rediul,. ce are de a- 
fluente pe Pîrîul - Greculuî, se 
varsă în iazul din vatra satuluî 
Larga. (V. Larga, pîrîu, com. 
Movileni, pi. Copoul). 

Budăiul, w/V afluent al Şomuzuluî- 
Mic, com. Giurgeşti, jud. Su- 
ceava. 

Budăiul, pîrîu, curge de la N. 
spre S., udă teritoriul comun eî 
Lipova, pi. Racova, jud. Vasluiu, 
şi se varsă în pîrîul Lipova. 

Budăiul, vale, plasa Siretul-d.-j., 
jud. Bacău, situată în partea E, 
a com. Mileşti. 

Budăiul, vale, în com. Mănăsti- 
reni, pi. Jijia, jud. Botoşani, între 
dealul Budăiul şi Dealul- Vieî. 



Budăiuly vale, în raionul com. 
Condrăcheşti, jud. Tecuciu. Mer- 
ge în direcţia N.-S. spre E. şi 
se varsă în lartagan. 

Budăiul-Ciofilor, loc de izvoare, 
pl.Tazlăul-d.-j., com. Rîpele, jud. 
Bacău, lîngă satul Păltinata. 

Budăiul-de-la-Standoale, obîr- 
§ia Pîrîuluî-Lutul lî, în comuna 
Valea-Gloduluî, jud. Suceava. 

Sudăiul-Domnesc, loc de iz- 
voare, pi. Tazlăul-d.-j., com. Rî- 
pele, jud. Bacău, pe lîngă satul 
Borzeşti. 

Budăneşti, sat, plaiul Cerna, ju- 
deţul Mehedinţi; ţine de com. 
rur. Băzeşti. 

Budăneşti, deal, com. rur. Bă- 
zeşti, plaiul Cerna, jud. Mehe- 
dinţi, acoperit cu vii. 

Budeanul, deal, în partea de E. 
a com. Buznea, pi. Cîrligătura, 
jud. Iaşi, numit ast-fel după nu- 
mele uneî viî ce este pe dînsul şi 
care se numeşte Viea-Budeanuluî. 
Are direcţia de la S. spre N., 
despărţind comuna de jud. Ro- 
man. Este cel maî înalt deal de 
pe aci. Pe coasta luî se află si. 
tuată o parte a satuluî Căneşti. 

Budeanul, pîrîu, mic afluent al 
Pîrîuluî-luî-PuIpă, în com. Dol- 
hasca, jud. Suceava. 

Budeasa, sat, face parte din co- 
muna rur. Miceşti, plasa Rîul- 
Doamneî, jud. Muscel. 

Budeasa, gîrlă, trece prin com. 
Mărăcineni, pi. Rîul-Doamneî, 
jud. Muscel. 

Budeasa-Mare, sat, jud. Argeş, 
pi. Piteşti; face parte din com. 
rur. Dobrogostea-Negovani. 



Hosted by 



Google 



BUDEASA-MARE 



43 



BUDEŞTI 



Budeasa-Mare, sat, ]ud. Argeş, 
pi. Piteşti; face parte din corn. 
rur, Budeşile. Are o şcoală pri- 
mară rurală. 

Budeasa-Mică, sat, jud. Argeş, 
pi. Piteşti ; face parte din corn. 
rur. Budeşile. 

Budeasa-Mică, ^ir/â, izvoreşte 
din jud. Argeş, formează limita 
de S. între comuna Ciumeşti şi 
corn. Mărăcineni, pi. Rîurile, jud. 
Muscel, şi limita de V. între 
comuna Ciumeşti şi jud. Argeş. 
După ce udă partea de V. şi 
S. a comuneî Ciumeşti se varsă 
în rîul Doamnei. 

Budeasca, ?iume, ce purta maî 
înainte sătul Scorţeni, judeţul 
Bacău. 

Budeî (Valea-), va/e însemnată 
în com. Tohani, jud. Buzău; 
începe din Fîntîna-Stîlpuluî şi 
dă în Valea-Scheilor. 

Budeî (Valea-), va/e, com. Da- 
videşti, plasa Argeşelul, judeţul 
Muscel, se varsă în rîul Arge- 
şelul, pe teritoriul comuneî Da- 
videşti, din care izvoreşte. 

Budele, mahala, com. rur. Nen- 
ciuleşti, pi. Cerna-d.-j., judeţul 
Vîlcea. 

Budele, pîrîU, străbate vestul co- 
muneî Roşiile, pi. Cerna-d.-j., 
jud. Vîlcea. 

Budele, pîrîU, izvoreşte din ho- 
tarul comuneî Romîneşti, stră- 
bate comuna Săscioara, plasa 
Mijlocul, jud. Vîlcea, primeşte 
de afluente apa Săscioara şi se 
varsă în Olteţ, la sudul comuneî. 

Budeni, cătun, pendinte de com. 
Comana, plasa Cîlnişteî, judeţul 
Vlaşca, situată pe coasta dreap- 



tă a apeî Cîlniştea, proprietatea 
Vetreî-Mănăstireî-Comana. 

Acest cătun este situat pe 
loc mlăştinos, provenit din văr- 
săturile Cîlnişteî. 

Este mult vînat de apă cum: 
sitarî, raţe, lişiţe, etc. 

In 1864 s*a împroprietărit aci 
1 20 locuitorî foştî clăcaşî, luînd 
o suprafaţă de 385 hect. Aci 
este o biserică de zid, făcută în 
1882, deservită de i preot şi 

2 cîntăreţî ; ţine de parohia Co- 
mana, de care este departe de 

3 kil. 

La marginea de E. a satuluî, 
pe coastă, este o vilă, fostă a de- 
cedatuluî M. Kogălniceanu, care 
fusese arendaşul moşieî Va- 
tra-Mănăstireî-Comana; azî este 
proprietatea familiei decedatului 
Em. Grădişteanu. 

Se scoate multă trestie din 
bălţile şi zmîrcurile Cîlnişteî, tres- 
tie care servă locuitorilor pen- 
tru acoperirea caselor. 

Se cresc şi gîndacî de mă- 
tase. In 1885 ^ f*ost în vilă o 
crescătorie model pentru creşte- 
rea gîndacilor de mătase în mod 
sistematic. 

In acest cătun sunt 3 hect. 
cu vil. 

Cătunul acesta este aproape 
de staţia drumuluî de fier de 
la Comană de 3 kil., iar de halta 
de la Grădiştea de 5 kil. 

Trupul de moşie, pană a nu 
fi fost încorporat cu Vatra-Mă- 
năstireî-Comana şi pană a nu 
fi dat pămînt foştilor clăcaşî a- 
vea suprafaţa de 954 hect. 

Sunt 3 cîrciumî. 

Budeşile, com, rur,, pe rîul Ar- 
geş, jud. Argeş, pi. Piteşti, 1^ 
5 kil. de com. rur. Băscovul- 
Fleştî, reşedinţa subprefectureî, 
şi la 15 kil. de Piteşti, formată 
de satele : Budeasa-Mare, Bu- 
deasa-Mică, Rogojina şi Redi- 
oasa, avînd peste tot 210 case, 



176 fam., cu 809 sufl., din care 
3 fam. Ţiganî. Comuna are o 
biserică zidită de familia Budeş- 
tenilor din Piteşti, deservită de 
I preot, I cîntăreţ şi i para- 
cliser; o şcoală primară rurală; 
S cîrciumî. Budgetul comu- 
neî pe anul financiar 1882 — 83 
a fost de 18 16 leî la veniturî 
şi de 1774 leî, 62 banî la chel- 
tuelî. 

După o publicaţie oficială 
(1887) această comună nuinără 
181 contribuabilî şi are un bud- 
get de 4097 leî la veniturî şi de 
2268 leî la* cheltuelî. 

In anul 1887 erau în comună 
698 capete vite mârî: 680 boî 
şi vaci, 18 caî şi 608 vite mă- 
runte: 358 oî, 62 capre şi 188 
porcî. 

Budeşti, com, rur,, pe apa Sim- 
niculuî, aproape de rîul Olt, ju- 
deţul Argeş, pi. Topologul, la 
20 kil. de com. rur. Tigveni, 
reşedinţa subprefectureî, şi la 
60 kil. de Piteşti. Se compune 
din satele următoare : Budeşti, 
Barza, Linia şi Rudăria, avînd 
peste tot 327 familiî, din care 
57 fam. de Ţiganî, cu I168 su- 
flete. In comună este o bise- 
rică vechia, rezidită din temelie 
la 18 12 de marele clucer Cons- 
tantin Socoteanu, proprietarul 
moşieî, şi restaurată în urmă de 
familia Lahovari, descendenţiî 
Socotenilor; o şcoală primară 
rurală ; case vechî boereştî ; 5 
cîrciumî. Budgetul comuneî pe 
anul 1882 — 83 a fost de 1610 
leî la veniturî şi de 1600 leî la 
cheltuelî. 

După o publicaţie oficială 
(1887) această comună numără 
225 contribuabilî şi avea în acel 
an un budget de 3573 leî la 
veniturî şi de 3919 leî la chel- 
tuelî. 

Numărul vitelor era în anul 
1887 de 523 capete vite marî: 



Hosted by 



Google 



BUDEŞTI 



44 



BUDEŞTI 



504 boî şi vacî, 15 caî şi 4 bi- 
voli şi de 632 vite mărunte : 
IO oî, 22 capre şi 600 rîmă- 
torî. 

Aici este o trecătoare peste 
Olt cu pod umblător. 

Budeştl, corn, rur., pi. Negoeşti, 
jud. Ilfov, situată la S.-E. de 
Bucureşti, pe ţăi'mul sting al 
rîuluî Argeş, la vărsarea rîuluî 
Dîmboviţa în acest rîu, 39 kil. 
departe de Bucureşti. 

Se compune din satele: Ne- 
goeşti, Poşta şi Budeşti cu o 
populaţie de 2094 loc, cari 
trăesc în 383 case şi 5 bordee. 
Stă în legătură cu comuna Va- 
silaţi şi Aprozi, prin şosele ve- 
cinale. Din sus spre Bucureşti 
este un pod pe vase peste rîul 
Argeş. 

întinderea comunei e de 3814 
hect, din cari d-niî General G. 
Mânu, P. Chiriţescu şi Gr. Fi- 
lipescu, au 3225 hect. şi locui- 
torii 589 hect. Proprietarii cul- 
tivă 2722 hect, 235 rămîn ster- 
pe, 208 izlaz şi 60 pădure. Lo- 
cuitorii cultivă tot terenul, re- 
zervînd 100 hect. pentru fineţe. 

Comuna numără 361 contrib., 
cu un budget de 8914 lei la 
venituri şi 6585 leî la cheltuelî. 
In anul 1885 erau 349 contrib. 

Dintre locuitori, 499 sunt plu- 
gai*î, 27 aii diferite profesii. 

Arătura se face cu 103 plu- 
guri: 54 cu boî şi 49 cu caî. 

Locuitorii au 1 1 9 care şi că- 
ruţe: 54 cu boî şi 65 cu caî. 

Comerciul se face de 13 cîr- 
ciumarî şi 2 hangii. 

Numărul vitelor mari e de 
781: 314 cal şi epe, 202 boî, 
185 vaci şi viţel, 22 tauri, 58 
bivolî şi bivoliţe, şi al celor micî 
de 1365: 9 capre, 338 porcî 
şi 1018 ol. 

Are o biserică clădită de ma- 
rele vornic loan Mânu ; o şcoală 
mixtă, băeţî şi fete; o povarnă; 



2 maşini de treerat cu aburi şi 
un pod. In comună s'au stabi- 
lit 18 străini. 

In mare parte locuitorii acesteî 
comune sunt Ţiganî. 

Budeşti, corn, rui\, în jud. R.- 
Sărat, plasa Oraşiiluî, pe pîrîul 
Cîrceiul. 

Şi-a luat numele de la moşia 
unuî vechiu proprietar, numit Bu- 
descu. 

Este aşezată în partea de mîa- 
ză-noapte a judeţuluî, la 29 kil. 
spre N. de" oraşul Rîmnicul-Să- 
rat, şi în partea răsăriteană a 
plăşeî Oraşul, la 2 kil. spre E. 
de com. Coteşti, reşedinţa plă- 
şeî. Comunele învecinate sunt : 
Blidare, la 4 kil., Bonteşti şi 
Cîrlige la 6 kil, Goleşti la 8 
kil., Faraoane şi Slobozia - Cio- 
răşti la ll kil. 

Se mărgineşte la E. cu pro 
prietatea Coteşti, la V. cu pă- 
durea Statului Vărzăreşti, la mia- 
ză-zi cu com. Urecheşti, de care 
se desparte prin pîrîul Cîrceiul, 
la miază - noapte cu com. Co- 
teşti, de care se desparte prin 
pîrîul Valea-Dîlgovuluî. 

Este o comună de cîmp; nu 
are dealuri importante pe teri- 
toriul eî, avînd, spre V. numai, 
ramificaţiile Dealuluî-Corniţelor. 

Ca rîurî are nişte micî pîraie, 
formate din ploî; aşa sunt: Cîr- 
ceiul la miază-zi, Dîlgovul la 
miază-noapte şi pîrîul Leordeţul; 
are 9 puţurî, cu o adîncime de 
cîte 30 — 40 metri. 

Alt cătun, afară de cel de 
reşedinţă, nu maî are ; însă par- 
tea apusană a luî poartă nu- 
mirea de Cîrceiul. 

Suprafaţa comunei este de 
463 hect., din cari 23 hect. o- 
cupate de vatra comunei, restul 
de 443 hect. este al locuito- 
rilor. 

Populaţia este de 405 fami- 
liî, cu 1373 suflete; între aceş- 



tia sunt: 700 bărbaţi şi 673 
femei; 616 căsătoriţi, 660 ne- 
căsătoriţî, 96 văduvî; 122 ştiu 
carte ; toţi sunt Romînî orto- 
dox!. 

In comună este o biserică, cu 
hramul Sf Voevozî, zidită în 
1 844 de familia Zosescu ; are 
venit 1784 leî 66 banî ; e de- 
servită de I preot, i cîntăreţ 
şi I paracliser. 

In com. este o şcoală mixtă, 
fundată în 1874 de comună, cu 
I învăţător şi ^6 elevi înscrişî, 
din cari 41 promovaţi (1892 — 

1893). 

Calitatea pămîntuluî este mij- 
locie ; comuna are: 19 hect. pă- 
mînt arabil, l hect. imaş, 420 
hect. vil. 

Ocupaţiunile locuitorilor sunt: 
fabricarea vinului şi a rachiului, 
agricultură puţină, apoi creşte- 
rea vitelor. Loc. au 15 pluguri, 
S4S capete de vite, din cari : 191 
boî, 43 vaci, 47 caî, 9 epe, 12 
oî, 6 capre şi 237 rîmătorî. Co- 
merţul este activ şi constă în 
importul de cereale, cari lipsesc 
comuneî, instrumente trebuin- 
cioase la fabricarea vinul uî, co- 
loniale şi vestminte, şi în ex- 
portul vinuluî. Transportul se 
face prin staţia Coteşti, la 8 kil. 
spre E. de comună. Sunt în co- 
mună 50 comercianţi, din cari 
I străin; din aceştia: i este bă- 
can, 7 cîrciumarî, 2 măcelarî, 
I marchidan. 

Căile de comunicaţie sunt sim- 
ple drumuri vecinale, spre: i. 
Slobozia -Ciorăşti - Gologan ; 2. 
Goleşti-Focşani; 3. Coteşti-Fa- 
raoane-Cîrlige-Vîrteşcoiu ; 4. Co- 
teşti - Odobasca - Dealul - Lung ; 
5. Popeşti - Dragosloveni - Plai - 
neşti - Rîmnicul - Sărat ; 6. gara 
Coteşti. 

Comuna are 308 contribua- 
bilî. Veniturile sunt de 8835 leî 
50 banî, iar cheltuelile sunt de 
8563 leî 45 banî. 



Hosted by 



Google 



BUDESTI 



45 



BUDEŞTI 



Budeşti, sat vechia, pe apa Sim- 
niculuî, jud. Argeş, pi. Topo- 
logul, în apropiere de rîul Ol- 
tul ; face parte din corn. rur. 
cu acelaşi nume. In acest sat 
este o biserică vechia rezidită 
din temelie la i8 12 de clucerul 
Dincă Socoteanu şi restaurată 
în urmă de familia Lahovari, 
descendenţii Socotenilor. Bise- 
rica are hramul S-ţiî îngeri ; este 
deservită de 2 preoţi, 2 cîntăreţî 
şi I paracliser. Este întreţinută 
de proprietari, cari au case mari 
boereştî şi un atelier cu herăs- 
trae cu aburi, unde se lucrează 
lemne de cherestea din pădu- 
rea proprietăţii, exploatată de o 
societate franceză (1885). 

Moşia Budeşti, a d-luî Georgc 
I. Lahovari, are o întindere a 
proximativă de 7600 pog., din 
care 1500 pog. lucrătoare, 3600 
pog. pădure bătrînă de stejar, 
fag şi alte esenţe şi 2500 pog. 
date foştilor clăcaşî. 

Aici este o trecătoare peste 
Olt cu poduri volante şi un pod 
de lemn peste apa Simniculuî. 
Satul are o şcoală primară. 

Budeşti. (V. Guranda, sat, corn. 
Băbiceni, pi. Ştefăneşti, judeţul 
Botoşani). 

Budeşti, sat, în partea de E. a 
corn. Curteni, pi. Crasna, jud. 
Fălciu ; situat în valea dintre 
dealurile: Osoiul şi Călugăriţa, 
la distanţă de i kil. de satul 
de reşedinţă, Curteni. 

Are o biserică făcută la 1864, 
deservită de i preot şi 2 cîn- 
tăreţî, întreţinută de proprieta- 
rul moşiei. 

Budeşti, sat, în com. Mogoşeşti, 
pi. Stavnicul, jud. Iaşi, aşezat 
la poalele dtaluluî Budeşti. Are 
o populaţie de 46 familii, sau 
169 locuitorî; o biserică; casele 
proprietăţii; o moară. 



Prin el trece drumul spre 
Vasluiu, numit Şleahul-Budeşti. 
Din vechime acest sat a fost 
răzăşesc. 

Numărul vitelor este de 246 
capete, din cari: 183 vite mari 
cornute, 20 01, 1 3 caî şi 20 rî- 
mătorî. 

Budeşti, sat, pi. Negoeşti, jud. 
Ilfov; face parte din com. rur. 
cu acelaşi nume. Este situat la 
S. E. de Bucureşti, pe ţărmul 
stîng al rîuluî Argeş. Prin mij- 
locul satului trece şoseaua ju- 
deţeană Bucureşti-Olteniţa. La 
V. se varsă rîul Dîmboviţa în 
rîul Argeş. Aci este reşedinţa 
subprefecturi^ plăşeî Negoeşti, 
a judelui de ocol, a medicului" 
plăşeî şi a unei companii de 
dorobanţi. Are un biurou tele- 
grafic, plătit de judeţ, care face 
şi serviciul poştei rurale, precum 
şi un spital rural cu 40 paturi. 

Ii timpul războiului din 1877, 
divizia IV-a, comandată de d. 
General Mânu, a ocupat acest 
sat. 

Suprafaţa luî e de i839hect., 
din cari d. General Mânu are 
1275 hect. şi locuitorii 564 hect. 
Proprietarul cultivă 1005 hect., 
150 rămîn sterpe, 60 izlaz şi 60 
pădure. Locuitorii cultivă 464 
hect. şi 100 rezervă pentru fi- 
neţe. 

Populaţia satului e de 2000 
locuitorî, carî se ocupă cu a- 
gricultura şi creşterea vitelor. 

Are o biserică mare, cu hra- 
mul Adormirea, deservită de i 
preot şi 2 cîntăreţî, clădită de 
Marele Vornic loan Mânu ; o 
cazarmă de dorobanţi; o gră- 
dină frumoasă cu tot felul de 
pomî, proprietatea d-luî Gene- 
ral Mânu ; o şcoală mixtă, fre- 
cuentată de 40 elevî şi 1 5 eleve, 
cu întreţinerea căreia statul chel- 
tueşte anual 1404 leî, iar co- 
muna 1175 leî. Localul şcoaleî 



s*a construit de judeţ în anul 
1884. 

Aci sunt 2 maşinî de treerat 
cu aburi, I pod pe vase, între 
Budeşti şi Rădovanul, şi i po- 
varnă. 

Comerciul se face de 13 cîr- 
ciumarî şi 2 hangiî. 

Numărul vitelor marî e de 
66^ şi al celor micî de 1199. 

Locuitorii au 86 plugurî, 47 
cu boî, 39 cu caî şi 102 care 
şi căruţe, 47 cu boî şi 55 cu 
caî. In sat sunt 18 străini. 

Dintre locuitorî, 478 sunt plu- 
garî. 

Budeşti, sat, în jud. R.-Sărat, pi. 
Oraşuluî, cătunul de reşedinţă 
al comuneî Budeşti. Şi-a luat 
numele de la moşia Budeşti. E 
situat în partea de răsărit a 
comuneî, aşezat pe pîrîul Cîr- 
ceî; are o întindere de 120 hect., 
cu o populaţiune de 1373 loc, 
între carî sunt socotiţî şi ceî 
din cătunul Cîrceî, cu care for- 
mează un singur trup. 

Budeşti, sat, în pi. şi jud. Tu- 
tova, com. Plopana, spre S. de 
tîrguşorul Plopana. Are 233 Ioc, 
din carî 6 ştiu carte, şi 53 case. 

Budeşti, sat, face parte din co- 
muna rur. Diculeşti, pi. Olte- 
ţul-d.-j., jud. Vîlcea. Are o po- 
pulaţie de 395 locuitorî, 200 
bărbaţî şi 195 femeî. Cade în 
partea de N. a comuneî. Locui- 
toriî sunt împroprietăriţî în a- 
nul 1864. 

Aci e o biserică fondată Ia 
anul 1825 de Slugerul Alexan- 
dru Diculescu şi reparată în ur- 
mă de d. Vasile Racotă. 

In partea de V. e udat de 
rîul Olteţul şi de valea Imoroasa. 
Copiî în vîrstă de şcoală sunt 28, 
dintre carî 14 băeţî şi 14 fete. 

Budeşti, cătun al comuneî Tres- 



Hosted by 



Google 



BUDEŞTI 



46 



BUDEŞTI-GHICĂÎ 



tioara, jud. Buzău, cu 200 loc. 
şi 48 case. 

Budeşti, deal, jud. Iaşi, la poa- 
lele căruia e situat satul Bu- 
deşti, corn. Mogoşeşti, pi. Stav- 
nicul. Vîrful luî se numeşte 
Toaca. La 1812, în timpul be- 
jeniei, o ceată de Turci se aşe- 
zase pe vîrful dealuluî. 

Budeşti, drum, jud. Iaşi, ce duce 
de la Iaşi la Vasluiu prin co- 
munele : Galata, Miroslava, Mo- 
goşeşti, Mironeasa şi prin satul 
şi pe dealul Budeşti. Acest drum 
servea în vechime de comuni- 
caţie între Ţara-de-Jos şi Iaşi ; pe 
aici veneau Domnii din Con- 
stantinopol la scaunul domniei. 

Budeşti şi Fărţigani, fnoşie, pi. 
Tazlăul-d.-s., comuna Scorţeni, 
judeţul Bacău, despre care Th. 
Codrescu, în «Buciumul Ro- 
mîn», pag. 523, ne spune: «mo- 
şie la ţinutul Bacăului, în care 
are parte şi d-luî Ştefanache Ion 
Cocea, care maî cumpără o sumă 
de stînjenî de la Niculaî sin Toa- 
der Petrea, Vasilie a Icoanei 
din satul Scorţeni; iar din ră- 
zeşi sunt şi C. Magu, Vasilie 
Grigoraş, Grigori Patrichi, care 
vînd 12 stînjenî din moşia d-sale 
Aga Enache Crupenschi, şi Ion 
Balica 4 stînjenî, d-sale Şătra- 
ruluî Sandu Chiriac; Tudurachi 
Mătrăgună, C. Mariş, etc. ; pe 
lîngă moşia Costeşti şi altele, 
fără sat». 

Budeşti, pădure particulară, su- 
pusă regimului silvic, pendinte 
de com. Diculeşti, pi. Olteţul- 
d.-j., jud. Vîlcea. 

Budeşti, pîrîa, jud. Iaşi, format 
din două ramuri ; una izvoreşte 
din pădurea numită Gîsca şi 
alta de sub dealul Huma, trece 
prin satul Budeşti, com. Mogo- 



şeşti, pi. Stavnicul; maî jos de 
sat, unindu-se cu pîrîul Pîetro- 
sul, se varsă în scursura iazului 
Bîrca. 

Budeşti-de-Jos (Lunca), mo- 

§ie nelocuită, pi. Negoeşti, jud. 
ilfov; face parte din com. rur. 
Budeşti. Are o suprafaţă de 750 
hect., proprietate a d-Iuî P. Chi- 
riţescu. Din totalul moşieî, 75 
hect. se rezervă pentru fineţe. 

Budeşti-de-Sus (Lunca), mo- 

§ie nelocuită, pi. Negoeşti, jud. 
Ilfov; face parte din com. rur. 
Budeşti. Are o suprafaţă de 450 
hect., proprietate a d-luî Gene- 
ral Mânu. Din totalul moşieî, 40 
hect. se rezervă pentru fineţe. 

Budeşti-Ghicăî, com. rur., jud. 
Neamţu, la extremitatea despre 
E. a judeţului şi despre S.-E. 
a pi. de Sus-Mijlocul. Se măr- 
gineşte la N. cu com. Bozieni 
şi Bîrgăoani ; la V. cu com. Bîr- 
găoani, în parte ; la V. cu com. 
Mărgineni, şi la E. cu jud. Ro- 
man, despărţindu-se în toate păr- 
ţile prin limite convenţionale. 

Terenurile sale în parte sunt 
accidentate, prezintînd şira dea- 
lurilor Climeşti, Făureî şi Chi^ 
liile , care străbat comuna a- 
proape paralel cu hotarul jud. 
Roman ; în colo sunt văî şi po- 
dise rodnice şi prielnice cultu- 
reî plantelor agricole, iar pe 
unele locurî, maî cu seamă des- 
pre N., puţin mlăştinoase. 

Este formată din satele : Bu- 
deşti - Ghicăî, Climeşti, Făurei, 
Micşuneşti şi Tatomireşti, cu o 
populaţiune de 2446 suflete, 548 
familii, carî repartizaţi dau : 
2422 suflete: 1237 bărbaţi, 1^09 
femeî; după stare civilă: 1219 
necăsătoriţi, 1060 căsători ţî, 167 
văduvî, dintre carî 71 văduve, 
3 divorţaţî, 40 nevolnici; 128 
ştiu carte, 2319 nu ştiu; 1078 



sunt copiî, dintre carî 562 co- 
piî de sex bărbătesc, 516 co- 
piî de sex femeesc ; după na- 
ţionalităţî sunt : 34 suflete străi- 
nî, sau 5 familiî evreeştî, 7 fa- 
milii Unguri, Nemţî, etc. 

Romîniî se îndeletnicesc cu 
agricultura şi creşterea vitelor; 
străinî, în parte, au angajamen- 
te la proprietarî, alţii se ocu- 
pă c 1 agricultura, şi alţii cu ne- 
goţul. Dintre locuitorii împro- 
prietăriţî în 1864 sunt astă-zî : 
119 cari stăpînesc locurile lor 
însi-şî; 166 ca urmaşî şi 98 carî 
de şi însuraţi şi cultivatorî de 
pămînt, dar încă n*au nicî un 
soiu de împroprietărire, precum 
nicî prilejul de a moşteni după 
urma părinţilor lor legiuiţî. 

Agricultura se poate face pe o 
întindere de 2423 hect., 47 arii. 

Suhatul are o întindere de 
140 hect., nutrind 2391 capete 
de vite, carî, singure din tot 
judeţul, sunt de o rasă supe- 
rioară, aci prăsindu-se şi cres- 
cîndu-se specia boilor şi a vaci- 
lor Olandeze şi Elveţiane. In 
această comună se mal află şi 
o herghelie de caî. 

Sunt: 560 boî, 285 vaci, 1036 
oî, 118 caî, 238 porci, şi 154 
vite micî cornute. 

In această comună sunt : 5 bi- 
serici, cu 1 1 deservenţî, 5 preoţi, 
6 eclesiarcî, plătiţî din fondu- 
rile comunale cu 700 leî (veni- 
tul fonciar anual al pămînturi- 
lor date bisericilor, se urcă la 
suma de 2366 leî) ; 4 mori de 
apă ; o velniţă ; 4 fîerăriî ; 2 ro- 
tăriî ; o şcoală. 

Budgetul comuneî e de 10802 
leî la veniturî şi 10703 la chel- 
tuelî ; numărul contribuabililor e 

de 543. 

Comunicaţiunea cu satele ve- 
cine se face prin: un drum 
comunal din satul Tatomireşti, 
ce trece prin satul Făureî, Bu- 
deşti-Ghicăî, legîndu-se cu şo- 



Hosted by 



Google 



BUDEŞTI-GHICĂÎ 



47 



BUDIENI 



şeaua jud. Piatra-Bozieni-Roman 
între kil. 25 — 26; prin două dru- 
muri comunale ce es din prece- 
dentul, între satul Tatomireşti şi 
Făureî, ducînd unul prin sa- 
tul Climeşti în jud. Roman, prin 
Micşuneşti la Hîrteşti, precum 
şi prin diferite alte drumuri na- 
turale, ce leagă diversele loca- 
lităţi. 

Budeşti-Ghicăî, sat, com. Bu- 
deşti-Ghicăî, pi. de Sus-Mijlocul, 
jud. Neamţu, aşezat pe valea 
pîrîiaşuluî cu acelaşi nume, sub 
coastele a trei dealuri: Făgeţe- 
lul, Chiliile şi Climeşti, între sa- 
tele: Vlădiceni la V., Bozieni 
la N.-E., Climeşti şi Făureî la 
S.-E., la 29 kil. 300 m. depăr- 
tare de Piatra. 

Are o populaţiune de 8 19 sufl., 
sau 182 fam., din cari 26 văduve, 
7 nevolnici Romînî, 3 familii 
Izraeliţi, 7 Unguri, cari în ge- 
neral se ocupă cu agricultura 
şi creşterea vitelor, iar Evreii cu 
negoţul. 

In acest sat se află : reşedinţa 
autorităţilor comunale, o bise- 
rică nouă făcută de vr'o 4 anî, 
deservită de 2 preoţi şi 2 das- 
căli; o şcoală frecuentată de 
42 elevi ; 2 mori de apă, o vel- 
niţă, 2 fierari şi i rotar. 

Numărul contribuabililor este 
de 207. 

In acest sat se face mare bîlciu, 
la 20 Iulie. 

Numărul vitelor se urcă la 
572 capete, dintre cari: 158 
boî, 100 vaci, 207 01, 25 caî, 
33 porci şi 49 juncî. 

Budeşti-Ghicăî (De la-), iaz^ 
jud. Neamţu, în partea despre 
N.-V. a satului Budeşti-Ghicăî, 
format de scursoarea pîrîiaşuluî 
din iazul Bălăneşti; comunică 
cu iazurile din com. Bozieni prin 
un pîrîiaş, care, după cum spun 
uniî, poartă aceeaşî numire, a- 



dică PîrîulBudeştilor, iar după 
alţii, pîrîiaşul Vlădiceni, fiind-că 
scursoarea iazuluî Bălăneşti trece 
pe teritoriul sauuluî Vlădiceni. 

Budeştilor (Dealul-), deal, în 
com. Budeşti - Ghicăî, plasa de 
Sus-Mijlocul, jud. Neamţu; for- 
mează o şiră, din care se de- 
taşează dealurile: Climeşti, Chi- 
liile şi Făureî, 

Budeştilor (Pîrîul-), pîrîiaş, ju- 
deţul Neamţu, formează scur- 
soarea iazurilor de pe partea 
nordică a terenurilor com. Bu- 
deşti-Ghicăî; parcurge teritoriul 
com. Bozieni, urmînd direcţiu- 
nea S.-V. către N.-E., pe o în- 
tindere de 150 m. şi se varsă 
în iazul al treilea din cea din 
urmă comună, după ce primeşte 
din stînga pe pîrîul Soreî. 

Budichia. (Vezî Dealul-Teiuluî, 
com. Roşiile, jud. Vîlcea). 

Budieni, com, rur,, în partea de 
E. a plăşeî Ocolul, jud. Gorj ; 
e situată parte pe loc şes, parte 
pe deal. Este formată din 2 că- 
tune, cătunul Budieni, unde este 
şi reşedinţa, şi cătunul Pişteşti 
numit şi Pişteşti -din -Deal. Se 
mărgineşte la N. cu com. Bă- 
lăneşti, la V. cu oăt. Bucureasa 
al comunei Petreşti-de-Vărsăturî, 
la S. cu Şasa şi la E. cu com. 
Copăcioasa. 

Numele de Budieni, se zice 
că i s*a dat după numele- unuia 
din primiî săî locuitori, numit 
Budianul, aî cărui descendenţî 
sunt şi acum foarte numeroşî. 

Are o întindere de 1200 hect., 
din carî 205 hect. arabile, 235 
hect. fineţe, 6 hect. vie, 745 
hect. izlaz, pomet şi pădure, 9 
hect. vatra satuluî. Pămîntul 
este productiv. 

Are o populaţie de 1430 sufle- 
te, sau 285 familiî, toţî Romînî, 



ocupîndu-se cu agricultura, cre- 
şterea vitelor şi cu lucrul de lem- 
nărie simplă. Locuitorii posedă 
30 pluguri, 63 care cu boî, 606 
vite marî cornute, 55 caî, 955 
01, 62 capre, 197 rimătorî şi 30 
stupî carî dau 16 kil. ceară. 

Budgetul comuneî are ca ve- 
nit 960 leî, iar cheltuelile se 
urcă Ia 930 leî. Contribuabili 
sunt 250. 

Rîul Amai*adia udă pămîntul 
acestei comune, care, în tim- 
purî ploioase, debordînd, prici- 
nueşte marî stricăciunî semănă- 
turilor. 

Comunicaţia se face prin ca- 
lea fierată Filiaşi-T.-Jiul ce trece 
prin apropierea acesteî comunî 
avînd staţie la Copăcioasa; prin 
şoseaua judeţeană Tîrgul - Jiul- 
Rîmnicjl- Vîlcea, care trece prin 
mijlocul comuneî; prin şoseaua 
comunală care se detaşează din 
şoseaua judeţeană de la «Fîn- 
tîna-cu-lanţul», străbate interio- 
rul comuneî şi merge la com. 
Dăneşti. 

In comună se găsesc 10 fîn- 
tînî făcute de locuitorî. 

Comuna are i local de primă- 
rie ; I şcoală înfiinţată. Ia 1 879 
şi frecuentată de 45 elevî şi 2 
eleve, din 50 înscrişi. 

Comuna are 4 bisericî, din 
care i de zid şi 3 de lemn, slu- 
jite de 2 preoţî şi 3 cîntăreţî. 
Bisericile sunt clădite : cea de 
zid în anul 1870, iâr cele de 
lemn: i în 1770, alta la 1820; 
celeî de a treia nu-î se cunoaş- 
te data fondăreî fiind foarte ve- 
chia. 

Budieni, cătun de reşedinţă, jud. 
Gorj, com. Budieni. Are o îhtin- 
dere de 900 hect., din carî 140 
hect. arabile, 160 hect. fineţe, 
695 hect. izlaz, pomet şi tuftriş, 
5 hect. vatra satuluî.: ^ 

Are o populaţie de 19O fa- 
miliî cu 950 suflete, toţî Ro- 



Hosted by 



Google 



BUDIENI 



48 



BUDISTENI 



mîiiî, diii carî i6o contribua- 
bili. 

Locuitoriî posedă 20 pluguri 
şi 45 care cu boî, 400 vite mari 
cornute, 35 caî, 535 01, 32 ca- 
pre, 100 rîmătorî şi 20 stupi cu 
albine. 

Apele şi căile de comunicaţie 
s*au descris la comună. 

In cătun se maî găsesc i 
puţ şi 7 fintînî. 

Cătunul are 2 biserici de lemn, 
deservite de i preot şi i cîn- 
tăreţ. 

Budieni, 7nahala, în com. rur. 
Tehomirul, pi. Văilor, jud. Me- 
hedinţi. 

Budilovăţul, deal, în com. rur. 
Brezniţa, pi. Ocolul-d.-s., jud. 
Mehedinţi. 

Budilovăţul, mahala, în plasa 
Ocolul-d.-s., jud. Mehedinţi ; ţine 
de com. rur. Brezniţa. 

Budilovăţul, pădure, în jud. Me- 
hedinţi, pi. Ocolul-d.-s., com. 
rur. Brezniţa. 

Budinul-Cîlciul, trup de pădtire, 
pe teritoriul com. Crucea/ d. -s., 
pi. Zăbrăuţi, jud. Putna. Este 
proprietatea răzeşilor. 

Budislavul, munte, în jud. Ar- 
geş, plaiul Loviştea. De aici 
pleacă Culmea-Cozieî. i\re o înăl- 
ţime de 2397 m. d'asupra ni- 
veluluî Măriî-Negre. 

Budişteanca, sat, jud. Brăila. 
(V. Filiul). 

Budişteanca, gîrlâ, jud. Mus- 
cel; izvoreşte din colinele jud. 
Dîmboviţa, ia diferite numirî, 
după localităţile pe unde trece, 
udă com. Budiştenl şi Ciulniţa, 
pi. Podgoria, şi se varsă în rîul 
Argeş. 



Budişteanca, pădure^ supusă re- 
gimului silvic, com. Budişteni, 
pi. Podgoria, jud. Muscel, com- 
pusă din stejar, fag, carpen şi 
plop, în întindere de 75 hect. 

Budişteni, com, rur,, pi. Podgo- 
ria, judeţul M'jscel, la S.-E. de 
Cîmpulung, aşezată pe ambele 
maluri ale rîuluî Budişteanca. 
E numită şi Bogaţi. De la a- 
ceastă comună pană la Cîmpu- 
lung sunt T^ kil. 

Se compune din 4 cătune : 
Budişteanca, Glodul, Scoiceşti 
şi Pietroasa. Numele său vine 
de la Gîrla şi Schitul-Budişteni. 
Are o populaţie de 1057 locui- 
tori (650 bărbaţi şi 407 femei) 
cu 214 capi de familie, carî 
trăesc în 294 case. 

Locuitoriî, pe lîngă agricul- 
tură şi creşterea vitelor, se maî 
ocupă cu cultura cireşilor, pe- 
penilor, prunelor şi a viţei. Pro- 
dusul munceî îl desfac la Bu- 
cureşti, Piteşti şi Găeşti. Stupiî 
cu albinele dau pană la 41 kgr. 
miere. Gîndaciî de mătase pro- 
duc pană la 40 kgr. gogoşî. 
Porumbul se cultivă pe 96 hect.; 
iar ţuică se fabrică pană la 7000 
decalitri pe an. 

Locuitoriî au : 210 boî, 17 
caî, 247 oî, i54porcî, 69 juncî 
şi 105 vaci. 

In comună şi împrejurul co- 
muneî sunt dealurile : Crîngu- 
reanca, Zamfir, Covergilor, Schi- 
tul-Budiştenî, Băila-Mare şi Băila- 
Mică. 

Comuna are 233 contribua- 
bila Venitul anual e de 2140 
leî şi cheltuelile de 2133 leî. 
Are un capital de 1154 leî la 
Casa de Depunerî. 

Locuitoriî sunt parte moşnenî, 
parte împroprietăriţi prin legea 
din 1864, pe moşia Schitul-Bu- 
diştenî. In raionul acesteî co- 
mune sunt schiturile : Budişteni 
şi Cotroceni, ambele în ruină, 



şi I biserică, deservită de i 
preot şi 2 dascălî, clădită de 
locuitorî. 

Şcoala, cu întreţinerea căreia 
statul cheltueşte anual 1080 leî, 
e frecuentată de 65 băeţî şi 6 
fete, din numărul de 131 în e- 
tate de şcoală. 

Ştiu carte 239 bărbaţî şi 30 
femeî. 

Budişteni, sat, face parte din 
com. rur. cu acelaşî nume, jud. 
Muscel. Se maî numeşte şi Moş- 
neni. 

Se află situat între dealurile: 
Crîngureanca, pe care se află 
vie şi pădure, şi dealul Zamfir 
unde este cimitirul satuluî, cu 
o mică bisericuţă. Aci este re- 
şedinţa primăriei ; şcoala şi bi- 
serica, cu hramul Adormirea. 

Gîrla Budişteanca udă cătu- 
nul spre V. 

Are o populaţie de 380 lo- 
cuitorî. 

Budişteni, cătun al comuneî Cos- 
teşti, jud. Buzău, ca 370 locui- 
torî şi 78 case. 

Budişteni, deal, în raionul co- 
muneî Budişteni, jud. Muscel, 
pe care se cultivă 62,25 hect. vie. 

Budişteni (Bălişoara), ino§ie, 
com. Costeştî, jud. Buzău. Are 
420 hect. arabile şi izlaz, 15 
hect. pădure, despărţită în 3 
sforî: Aricească şi Bălişoarele. 

Budişteni, pădure a statuluî, în 
întindere de 322 hect., pendinte 
de com. Budişteni, pi. Podgoria, 
jud. Muscel. 

Budişteni, fost schit de călugărî, 
în comuna cu acelaşî nume, jud. 
Muscel, fondat înainte de anul 
1685, de Ştefan Călugărul, care, 
ca mirean, purta numele de 
Stanciu, logofătul din Budişteni. 



Hosted by 



Google 



lîUDOAIA 



49 



BUDUILA 



Acesta lăsă o mare parte din 
averea sa schitului Budişteni, 
care maî tîrziu fu închinat mă- 
năstire! Cotroceni, spre a fi fe- 
rit în viitor de orî-ce supărări, 
şi spre a-î asigura, cu felul a- 
cesta, existenţa şi înflorirea. 

Din cauza relei administraţii, 
schitul s'a părăsit, chiar din a- 
nul închinare! sale. Călugării îl 
lăsară, căci le lipsea pană şi 
existenţa de toate zilele. 

Bisericuţa, deşi ruinată, ser- 
vea de eclesie, iar preotul se 
întreţinea din mila creştinilor. 
La anul 1838, consîngeniî şi 
consătenii fondatorului schitului 
Budişteni, au reclamat Domni- 
torului Alexandru Ghica contra 
egumenilor de la Cotroceni pen- 
tru reaua întrebuinţare a veni- 
turilor acestui schit; reclamaţia 
lor însă n'a avut nici un rezul- 
tat. Astă-zî este o complectă 
ruină. Venitul schitului era de 
700 galbeni anual. 

Budoaia, deal, pe teritoriul sa- 
tului Crucea, com. Sîrca, plasa 
Cîrligătura, jud. Iaşi. 

Budoaia, //r/X izvoreşte din dea- 
lul Budoaia, satul Crucea, com. 
Sîrca, pi. Cîrligătura, jud. Iaşi, 
şi se varsă în pîrîul Bocniţa, 
com. Sineşti, pi. Cîrligătura. 

Budoaia, pîrîU, în jud. R.-Sărat, 
plaiul Rîmnicul, com. Chiojdeni, 
izvoreşte din culmea Cătăuţuluî, 
udă partea de S. a com. şi mer- 
ge de se varsă în rîul R.-Sărat. 

Budoiul, mo^ie a statului, la N.- 
V. comunei Băeşti, pi. Olteţul- 
d.-s., jud. Vîlcea. 

Budoiul, moşie a statului, jud. 
Vîlcea, fostă pendinte de mă- 
năstirea Polovraci, care, pe pe- 
riodul 1888— 93, s'a arendat cu 
4200 leî anual. 



Budoiul, moşie, fostă proprieta- 
te a statului, com. Tereuja, pi. 
Olteţul-d.-s., jud. Vîlcea, care 
s'a vîndut în loturi la locuitori. 

Budoiul, pădure a statului, jud. 
Vîlcea, în întindere de soohect, 
fostă pendinte de mănăstirea 
Polovraci, situată în com. Si- 
neşti, pi. Olteţul-d.-s., şi formată 
din trupurile : Dobrica sau Pie- 
troasa (300 hect.) şi Urzica (200 
hect.). 

Budrea, sat, jud. R.-Sărat, plasa 
Rîmnicul-d.-s., cat. com. Raco- 
viţeni, aşezat în partea de N. 
a comunei, la poalele dealului 
Budrea, pe pîrîul Budrea, la i 
kil. spre N. de căt. de reşe- 
dinţă, Racoviţeni. Are o întin- 
dere cam de 50 hect., şi o po- 
pulaţie de 96 familii, sau 410 
suflete, din cari 81 contribua- 
bili; 15 ştiu carte. Este în sat o 
biserică, deservită de l preot şi 
I cîntăreţ. 

Budrea, deal, jud. R.-Sărat, pi. 
Rîmnicul-d.-s., com. Racoviţeni, 
se desface din dealul Hîrboca, 
brăzdează partea de N. a com.; 
se sfîrşeşte în rîul Cîlnăul ; e a- 
coperit cu imaşurî şi semănă- 
turi întinse. 

Budrea, pîrîU, jud. R.-Sărat, pi. 
Marginea-d.-s., com. Racoviţeni ; 
izvoreşte din dealul Budrea, udă 
partea de N., trece prin cătunul 
Budrea şi se varsă în rîul Cîl- 
năul, pe dreapta luî. Valea sa 
este frumoasă, cu maluri înalte 
şi vei-zî. 

Buduhala, cătun, al com. Şomă- 
neşti, pi. Ocolul, jud. Gorj, si- 
tuat spre N. de comună, şi a- 
proape de şoseaua judeţeană 
T.-Jiu-Severin. 

Are o suprafaţă de 200 hect., 
din carî 30 hect. pădure, 10 



hect. izlaz, 60 hect. fineţe, 100 
hect. cultivabile. 

Are o populaţie de 41 fami- 
lii, sau 180 suflete, din. carî 35 
contribuabilî. 

Locuitoriî au 8 plugurî, 15 
care cu boî şi vaci, 83 vite marî 
cornute, 33 porcî şi 41 capre. 

In apropiere de acest cătun 
trece apa Bistriţa. 

Comunicaţia în acest cătun 
se face prin şosele comunale 
carî îl pun în comunicaţie la S. 
cu Şomăneşti, iar la V. cu. Te- 
leşti-d.-j., unde şoseaua comu- 
nală întîlneşjte şoseaua judeţeană 
T.-Jiu-Severin. 

Buduhoaia, pădure, în partea 
de N.-V. a comuneî Urziceni, 
pi. Coşula, jud. Botoşani. 

Buduhocea, iaz, pe moşia Cer- 
viceşti, com. Cucoreni, jud. Bo- 
toşani, format din pîrîul Ranca. 
Are o suprafaţă de 3 hect. 

Buduhocea, §es, pe moşia Cer- 
viceşti, com. Cucoreni, jud. Bo- 
toşani; produce mult fin. 

Buduiasca, cătun, pendinte de 
com. Măgura, pi. Cîlniştea, jud. 
Vlaşca, situat între văile Te- 
leorman şi Cleniţa, proprietate 
a statului. Are o suprafaţă de 
370 hect., din carî 62 hect. pă- 
dure, şi ţine de ocolul silvic 
Ghimpaţi. Are o biserică zidită 
de d-na Safta Castrişoaia, fosta 
proprietară, şi deservită de i 
preot şi 2 cîntăreţî. 

In cătun este o şcoală mixtă, 
zidită la 1861, cu i învăţător, 
frecuentată de 10 băeţî şi 5 fete, 
din numărul de 42 copiî, în 
vîrstă de şcoală. Este o cîr- 
ciumă. 

Buduila, cătun al comunei Bo 
ziorul, jud. Buzău; are 90 loc. 
şi 26 case. 



Marele JJulioiicr Geogmiic lol, JI. 



Hosted by 



Google 



BUDUIOASA 



50 



BUEASCA 



Buduioasa, pădure, jud. Bacău, 
plasa Siretul-d.-s., corn. Oţelesti; 
proprietatea d-neî Măria Ha- 
nuţă. 

Buduiul, dealy pi. Marginea-d.-s., 
corn. Bordeşti, jud. R. -Sărat; se 
desface din Dea.lul-Nucilor, brăz- 
dează partea de Vest a comu- 
nei', de-a lungul pîrîuluî Budu- 
iul. E acoperit cu păduri şi pă- 
şunî. 

Buduiul, pîrîu, în pi. Marginea- 
d.-s., corn. Bordeşti, jud. R. -Să- 
rat; izvoreşte din Dealul-Nuci- 
lor, udă V. comunei, de-a lun- 
gul dealului Buduiul şi se ter- 
mină în rîul Rîmnul. 

Budul, sat, în partea de S.-V. a 
comunei Stănileşti, pi. Prutul, 
jud. Fălciu, la distanţă de 4 kil. 
de satul de reşedi.iţă, situat pe 
dealul cu acelaşi nume, pe o 
suprafaţă de 450 hect. Are o 
populaţie de 41 familii, sau 124 
suflete, din cari 19 contribua- 
bili. Se află pe domeniul statu- 
lui Stănileşti. 

Acest sat a avut şi el partea 
sa de suferinţă în luptele ur- 
mate între Ruşi şi Turci în răz- 
boiul de la 171 1. 

Budul, deal, în partea de V. a 
comunei Stănileşti, pi. Prutul, 
jud. Fălciu ; pe el se află situat 
satul Budul şi o movilă care 
poartă acelaş nume. 

Budulacul, gîrlâ, ce izvoreşte de 
la N. de corn. Singerul, plasa Pod- 
goria, jud. Prahova, şi se varsă 
în gîrla Cricovul, tot în raionul 
com. Sîngerul. 

Budulanuluî (Valea-), vale, 
jud. Dolj, pi. Jiul-d.-s., comuna 
Floreşti. 

Buduluî (Dealul-), deal, jud. 



Bacău, pi. Bistriţa-d.-s., pe te- 
ritoriul com. Mărgineni-Muntenî. 

Buduluî (Valea-), vale, jud. Ba- 
cău, pL Bistriţa-d.-s., com. Măr- 
gineni-Muntenî, situată între dea- 
lurile Secătura şi Dealul-Buduluî. 

Budurana, pîrîn, jud. Teleor- 
man. Vara este sec. Pe timpul 
topireî zăpezii şi al ploilor mari 
se revarsă şi îneacă ţarinele lo- 
cuitorilor. 

Budurana, vale, jud. Teleorman, 
începe din tufărişul moşiei But- 
culeşti, se îndreptează spre S,, 
adîncindu-se din ce în ce mai 
mult, trece pe lîngă com. Gâ- 
râgăul, la punctul numit Fîn- 
tîna - Nouă. Ceva mai sus de 
acest punct se formează pîrîul 
cu acelaşi nume, care fiind o- 
prit în cursul lui, formează Eleş- 
teul-luî-Dima, chiar în comuna 
Gărăgăul. De aci valea şi pî- 
rîul se îndreptează spre Apa- 
Cîineluî, în care se varsă, mai 
jos de cătunul Golaşei, la ho- 
tarul ce desparte moşia Gă- 
răgăul de moşia Virtoapele-d.-s. 

Budureasca, gîrlâ, izvoreşte din 
raionul comunei Călugăreni, trece 
prin com. Vadul-Săpat, pi. Cri- 
covul, jud. Prahova, şi-şî con- 
tinuă cursul pre lîngă comu ia 
Mizil, jud. Buzău, după ce pri- 
meşte ca afluent gîrla Scheianca. 
Pe această vale se află puţină 
piatră de construcţie. 

Budureasca, vale, în jud. Bu- 
zău, com. Baba-Ana ; se scurge 
în pîrîul Istăul ; pricinueşte îne- 
curi în timpurile ploioase. 

Budureşti, sat, face parte din 
com. rur. Dobriceni, pi. Ocolul, 
jud. Vîlcea. Are o pop. de 112 
locuitori (54 bărbaţi şi 58 fe- 
mei). D'aci şi pană la cătunul 



Dobriceni, reşedinţa comunei, 
e aproape i kil. 

Are o biserică, fondată la 
anul 1830 de preotul Tănase, 
şi reparată la 1881 de Stan 
Boiangiul. Este situat între două 
frumoase păduri aşezate la V. 
şi E. lui. 

Buduroaia, zăvoiu ţi fînaţ, pe 
şesjl drept al Şiretului, în com. 
Stolniceni, jud. Suceava. 

Buduroaiele, vale, jud. Dolj, 
p]. Ocolul, com. Preajba. 

Buduroiul, f întina, comuna Mă- 
dulari, pi. Cerna, jud. Vîlcea. 
Numele îi vine de la un copac 
scorburos ce este băgat în acel 
izvor şi prin care se scoate 
apă cu un vas. 

Buduroiul, pîrîu, la Sudul co- 
munei Zăvideni, pi. Oltul-d.-s., 
jud. Vîlcea ; se varsă în rîul 
Olt. 

Buduroiuluî (Măgura-), mă- 
gură, jud. Teleorman, în partea 
din centrul comunei Dracea, 
spre Vest. 

Budurosul, apă, jud. Prahova, 
izvoreşte din com. Strejnicul, 
şi se varsă în iazul Moruzzi 
(Leautul), în raionul com. Ne- 
goeşti, pi. Tîrgşorul. 

Budusluveşti, pîrîit, izvoreşte 
de pe teritoriul com. Făgeţelul, 
pi. Vedea-d.-s., jud. Olt, şi se 
varsă în gîrla Plapcica, com. 
Alunişul. 

Bueasca, pădure, în plasa lalo- 
miţa-Balta, comuna Albeşti, jud. 
Ialomiţa, pe ţărmul drept al 
rîuluî Ialomiţa. Are o suprafaţă 
de 350 hect. Esenţe: stejar, 
ulm, anin, jugastru, salcie şi 
plop. 



Hosted by 



Google 



BUEŞTI 



51 



BUGEACUL 



Bueşti, sat^ plasa lalomiţa-Balta, 
pendinte de comuna Albeşti, 
jud. Ialomiţa. Este situat spre 
E., la 4 kil. de satul de reşe- 
dinţă, la extremitatea de Nord 
a cîmpuluî Bărăganul. 

Are o suprafaţă de 4500 hect., 
proprietate a statului. A fost 
pendinte de măn. Cernica, a fost 
arendată pe periodul 1 883-1 893 
cu suma de 40100 leî anual. 

Populaţiunea e de 220 familii 
Romînî şi 2 familiî Greci. 

Aici se află două scoale pri- 
mare, una de băeţî şi una de 
fete, cu un învăţător şi o învă- 
ţătoare, retribuiţi de comună. 
Localul şcoaleî este construit 
de comună. 

Are o biserică zidită la 1843, 
deservită de 2 preoţi şi 2 cîn- 
tăreţî. 

Bufneî (Izvorul - de - la - Pia- 
tra-), izvor, în judeţul Buzău, 
com. Cislăul, căt. Ungureni ; în- 
cepe de la Piatra - Bufneî şi dă 
în rîul Buzău. 

Bufneî (Piatra-), coli?iă, în jud. 
Buzău, com. Cislăul; începe de 
la Bătătura- Vacilor şi merge 
fpînă în albia rîuluî Bîsca-Chioj- 
duluî. 

Bufniţei (Colţul-), pisc, în co- 
muna Bădeni-Pămînteni, plaiul 
Dîmboviţa, jud. Muscel. 

Buftea, sat, pi. Znagovul, jude- 
ţul Ilfov; face parte din com. 
rur. Bucoveni ; cade spre N. de 
Bucium enî^ pe malul stîng al 
rîuluî Colintina. Calea fierată Bu- 
cureşti-Ploeşti taie calea naţio- 
nală între Buciumeni şi Buftea. 
Aci este un frumos castel, cu 
3 etaje, într'un stil elegant ; 
el se află în mijlocul parculuî, 
înconjurat de arbori secularî; 
maî este o casă de mosafirî, o 
mare moară de aburî. 



In mijlocul uneîaleî umbroa- 
se este o cişmea cu apă bună 
de băut, care poartă următoa- 
rea inscripţie: «Această cişmea 
s'au ridicat de dumnealuî ma- 
rele vornic Barbu Ştirbeiu şi 
s*au lucrat de Hristea Tersa- 
neliu cişmegiul, 1844, Iulie». — 
De altă parte, cu litere nouă: 
«Renovat de principele Al. B. 
Ştirbeiu, 1888». In fundul par- 
culuî este o mică capelă, în 
stil bizantin, sub care se află 
cripta în care se odihnesc Barbu 
P. Ştirbeiu, fostul Domn al Ţă- 
riî-Romîneştî, Elisabeta Doam- 
na, născută Cantacuzino, Prin- 
ţul Alex. Barbu Ştirbeiu cu so- 
ţia sa Măria, născută Ghica-Co- 
măneştî şi maî mulţi copiî aî 
luî Alex. Ştirbeiu. 

In Buftea, în timpul războiu- 
luî din 1877, s'a înfiinţat de 
principesa Măria Alexandru Ştir- 
beiu un spital pentru oşteniî ră- 
niţi. 

Satul, împreună cu Atîrnaţi 
şi Flămînzeni, se întind pe o 
suprafaţă de 3458 hect. Proprie- 
tarul, Principele Al. B. Ştirbeiu, 
are 2350 hect. şi locuitoriî 1108 
hect. 

Pe moşia proprietate! se cul- 
tivă 1030 hect., 15 rămîn sterpe, 
1305 hect. pădure. Locuitoriî 
cultivă 1053 hect. şi restul ră- 
mîn sterpe. Populaţia satuluî e 
de 504 locuitori. 

Are o şcoală de băeţî şi una 
de fete, frecuentate de 27 elevî 
şi 20 eleve, cu cari statul şi co- 
muna cheltuesc anual 5056 leî. 
Ambele scoale sunt sub un a- 
coperămînt, şi sunt construite 
în anul 1889. 

Comerciul se face de 2 cîr- 
ciumarî. In sat s'au stabilit 13 
străinî. 

Aci este o mare fabrică de 
făină. 

Buftea, staţie de dr. d. fr., jud. 



Ilfov, pi. Znagovul, com. Buco- 
veni, pe linia Bucureşti-Ploeştî. 
Se află între staţiile Chitila {j.y 
kil.) şi Periş (12.9 kil.). înălţimea 
d'asupra niveluluî măriî e de 
101.79 m. Venitul acesteî staţiî 
pe anul 1896 a fost de 60791 
leî, 90 banî. 

Buftea, pădure, jud. Ilfov, plasa 
Znagovul, de 1305 hect, pro- 
prietate a Principelui AI. B. 
Ştirbeiu. 

Buftea, pîrîiaş, jud. Bacău, pi. 
Bistriţa-d.-s.*, curge prin comu- 
nele Gîrleni şi Fîntînelele şi se 
scurge în Bistriţa. 

Buftea. (V. Pîrîul-Cazaculuî, jud. 
Suceava). 

Buftea, vale, jud. Bacău, plasa 
Bistriţa-d.-s., ce se întinde prin 
comunele Gîrleni şi Fîntînelele. 

Bufteî (Valea-), vale, jud. Ilfov, 
prin care trece pîrî'il cu acelaşi 
nume, care alimentează balta 
Znagovul. 

Buga, lacul, îa com. Lisa, din pi. 
Marginea, jud. Teleorman. 

Buga, loc izolat, în jud. Buzău, 
com. Blăjani, acoperit în mare 
parte de viî. 

Buga, măgura, în partea de S. 
a comun eî Lisa, jud. Teleorman. 

Buga, movilă, în jud. R,-Sărat, 
pi. Marginea-d.-j., comuna Guli- 
anca. Azî tinde să dispară, fiind 
necontenit arată de locuitori. 

Buga, vale mică, la N.-E. satuluî 
Nazîrul, în proprietăţile locuito- 
rilor din Nazîrul, jud. Brăila. 

Bugeacul, com. rur., în pi. Si- 
listra-Nouă, jud. Constanţa. 



Hosted by 



Google 



BUGEACUL 



52 



BUGEACUL 



Este aşezată în partea ves- 
tică a judeţului, la Ii8 kil. spre 
V. de oraşul Constanţa, capi- 
tala districtului, şi în cea nord- 
estică a plăşeî la 6 kil. spre E. 
de orăşelul Ostrov, reşedinţa 
plăşeî. Comune învecinate cu 
ea sunt : Almalîul la 6 kil. spre 
S.-V., Gîrliţa la 5 kil. spre S.- 
E., Căluia la 7 kil, spre E., Ese- 
Chioi la 10 kil. spre S. 

Hotarul amănunţit al acestei 
comune este următorul: Pleci nd 
de pe malul Dunărei, din dreptul 
ostrovului Tilchia, la poalele 
dealuluî Bugeacul, şi anume la 
o egală distanţă de 2 kil. de 
Ostrov şi Bugeacul, hotarul se 
îndreaptă spre S., urcă şi co- 
boară dealul Bugeacul, taie şo- 
seaua comunală Ostrov-Bugea- 
cul, străbate valea Bugeacul şi 
urcă dealul pietros al Cărămizeî; 
de aci se dirige spre E., co- 
boară dealul de maî sus, pe 
malul iezerului Gîrliţa, taie acest 
iezer pană în dreptul satului 
Gîrliţa, de aci o ia spre N.-E. 
pană în faţa gurii văiî Cuiu- 
luc, de unde se îndreaptă 
spre V., ajunge pe malul lacu- 
lui, la locul unde începe scur- 
gerea sa în Dunăre prin gîrla 
Dervent, urmează malul drept 
al acesteî gîrle, în direcţiune de 
la S.-V. spre N.-E., pană la lo- 
cul unde se varsă în Dunăre, 
la punctul numit Dervent ; de 
aci se îndreaptă spre V. pe 
malul Dunărei, pe la poalele 
septentrionale ale dealuluî Bu- 
geacul, pe la N. de satul Bu- 
geacul ; la 2 kil. spre V. de 
sat ajungem la locul de unde 
am plecat. Forma luî este aceea 
a unuî dreptunghiu neregulat ; 
lungimea luî este de 18 kil., 
iar întinderea totală e de 17 12 
pogoane saîi 817 hect. sau 8 
kil. p. 

Se mărgineşte la N. cu co- 
munele rurale Toneaşi Rosetti, 



din jud. Ialomiţa, despărţindu-se 
de ele prin fluviul Dunărea ; Ia E. 
şi la S. cu com. rur. Gîrliţa, se- 
parată fiind de dînsa prin iezerul 
Gîrliţa şi gîrla Dervent ; la V. cu 
com. rur. Almalîul, de care o 
desparte dealul Cărămida şi cu 
com. urb. Ostrovul, de care se 
desparte prin dealul Cărămida 
şi dealul Bugeacul. 

Relieful solului e în general 
accidentat, afară de o mică parte 
spre E., un şes cuprins între 
Dunăre, iezerul Gîrliţa şi gîrla 
Dervent, acoperit cu iarbă. Cul- 
mea dealurilor Ostrovuluî o brăz- 
dează în partea vestică şi cen- 
trală, şi anume cele două ra- 
murî ale sale : Dealul-Bugeacu- 
luî (75 m.) la N. şi N.-V. de-a- 
lungul maluluî dunărean ; dea- 
lul Cărămida la S. şi S.-V., de 
natură pietroasă (JJ m.), am- 
bele dominînd satul Bugeacul; 
sunt acoperite cu fineţe şi cî- 
te-va viî. Movile sunt în nu- 
măr de 6, naturale, fără impor- 
tanţă şi acoperite cu verdeaţă. 

Cursurile de apă carî udă co- 
muna, sunt : Dunărea la N., pe 
o distanţă de 6 kil. ; malurile 
sale sunt în general înalte şi rî- 
poase din pricina ondulaţiuni- 
lor nordice şi nord-estice ale 
dealuluî Bugeacul, care se ter- 
mină aproape brusc într'însa. 
Gîrla Dervent, ce servă de scur- 
gere iezerului Gîrliţa în Dunăre, 
— însă cînd apele fluviului sunt 
mari, — servă ca scurgere ale 
unei părţi din apa Dunăreî în 
iezerul Gîrliţa; are 3 kilom. şi-î 
servă şi ca hotar estic spre 
comuna Gîrliţa. Văî sunt pu- 
ţine; principala este Valea-Bu- 
geaculuî ce vine de pe terito- 
riul comuneî urb. Ostrovul, din 
dealul Cărămida ; o brăzdează 
în partea S.-V., deschizîndu-se 
în iezerul Gîrliţa. Iezerul Gîrliţa 
(600 hect., din carî 120 hect. 
aparţin numaî comuneî Bugea- 



cul) se află la S. şi S.-V.; are 
malurile la S.-V. înalte şi stîn- 
coase din cauza ramificaţiilor 
răsăritene ale dealuluî Cărămi- 
da; are peşte bun ce se con- 
sumă şi se exportă de locuitorî 
în diferite părţî. 

Are un singur cătun, Bugea- 
cul, reşedinţă, aşezat în partea 
centrală a comuneî, la poalele 
răsăritene ale dealuluî Bugeacul, 
pe un şes ce se ridică treptat de 
la malul iezeruluî Gîrliţa spre N.; 
căt. se află la 200 m. spre N. de 
iezer, la 600 m. departe spre 
V. de gîrla Dervent şi la l kil. 
spre S. de Dunăre. Satul are 
o formă lunguiaţă; casele sunt 
frumoase, bine zidite, aşezate pe 
o lungime de l kil., de o parte 
şi de alta a uneî uliţî princi- 
pale ; la Vest sunt şi vre-o cîte-va 
hect. cu viî. 

Suprafaţa totală a comuneî 
e de 817 hect., din carî 65 hect. 
vatra satului cu 79 case; res- 
tul de 752 hect. aparţine tot 
locuitorilor. 

Populaţiunea este de 107 fa- 
milii, sau 446 suflete, împărţită 
ast-fel : 225 bărbaţi şi 221 fe- 
meî, din carî 242 necăsătoriţi, 
'I88 căsătoriţi şi 16 văduvî. Din 
aceştia 75 ştiu carte şi 371 nu 
ştiu ; toţî sunt Romînî. 

După ocupaţiune sunt : %"] a- 
gricultorî şi meseriaşî ; 3 cîr- 
ciumarî. 

Improprietăriţî sunt 87, ne- 
împroprietăriţî 15. 

Budgetul acesteî comune este 
la venituri de 2632 lei şi la 
cheltuelî de 2593 leî. Sunt 90 
contribuabilî. 

Căile de comunicaţie sunt: un 
drum mare ce merge la Ostrov, 
pe malul Dunăreî, trecînd pe 
lîngă sat şi drumuri comunale 
Ia Oltinea, Galiţa şi Cîlnia. 

Biserică este una singură, cu 
hramul Sf Atanasie, zidită şi 
întreţinută de comună; are 10 



Hosted by 



Google 



BUGEACUL 



53 



BUGHEA 



hect. de la stat şi ca deservenţî 
1 preot şi i cîntăreţ. 

Şcoală este una rurală mixtă, 
înfiinţată şi întreţinută de stat; 
are io hect. pămînt; i învăţă- 
tor şi 43 elevi. 

Bugeacul, deal, în judeţul Con- 
stanţa, pi. Silistra-Nouă, pe te- 
ritoriul comunei rurale Bugeacul. 
Se desface din dealul lapce-Bair ; 
se întinde spre E., avînd o di- 
recţiune generală de la S.-V. 
spre N.-E. şi brăzdînd partea 
nordică a plăşeî şi pe cea nord- 
vestică a comunei. Prelungirile 
sale nordice se sfirşesc în Du- 
năre, făcîndu-î malul drept, înalt 
şi rîpos; cele sudice fac malul 
iezerului Gîrliţa înalt şi stîncos. 
La poalele sud-estice este aşezat 
satul Bugeacul. Are o înălţime 
de 79 m., dominînd satul Bu- 
geacul, Dunărea şi drumurile 
comunale ce duc de la Bugeac 
la Ostrov şi Almalîul. E aco- 
perit cu semănături şi de viile 
locuitorilor din Bugeacul. 

Bugeacul, deal, în jud. Tulcea, 
pi. Macin, pe teritoriul comunei 
Văcăreni şi pe al cătunului său 
Gărvan. Este maî mult o pre- 
lungire nordică a dealului numit 
Dealul-cu-Monumentul; se întinde 
spre N., avînd o direcţiune ge- 
nerală de la S.-E. la N.-V. La 
V., la E. şi la N. este înconju- 
rat de Gîrla-Lăţimeî, care are 
aci forma unei potcoave de cal. 
Pe la poalele sale vestice sunt 
semănate cîte-va viî ; iar la poa- 
lele estice se vede un monu- 
ment în piatră comemorativ al 
debarcării trupelor ruseşti în 
războiul de la 1877 — 78. Este 
stîncos pe alocurea, dar maî 
mult acoperit cu fineţe şi izlaz. 
Vîrful culminant este de 86"^*, 2; 
punct trigonometric de observa- 
ţie de rangul I-iu. De pe acest vîrf 
se vede satul Pisica şi Dunărea, 



ce sunt la 10 kil. depărtare. Pe 
la ambele sale poale trec două 
drumurîf vecinale : Azaclîul-Găr- 
van- Văcăreni şi Azaclîul-Jijila. 

Bugeacul, lac, în pi. Borcea, in- 
sula Balta, com. Şocariciul, jud. 
Ialomiţa. 

Bugeacul, vale, în jud. Constan- 
ţa, pi. Silistra-Nouă, pe terito- 
riul comunei rurale Bugeacul. 
Pleacă din pantele estice ale 
dealului Cărămida; se îndreaptă 
spre E. printre dealurile lapce- 
Bair şi Bugeacul la N. şi Cără- 
mida la V. şi S., brăzdînd par- 
tea nordică a plăşeî şi pe cea 
vestică a comuneî. Se sfirşeşte 
în iezerul Gîrliţa, la i V2 kil. 
spre V. de satul Bugeacul. Ma- 
lurile sale surit în general joa- 
se; aproape de vărsarea sa, sunt 
însă înalte şi stîncoase. Apă are 
numai cînd plouă. Este tăiată 
de drumul comunal Almalîul- 
Bugeacul. 

Bugeanul, deal, pe care e a- 
şezat satul Vîrlezi, pi. Zimbrul, 
jud. Covurluiu. 

Bugeanul, iezişor, pe valea pî- 
rîuluî Covurluiul-Sec, între com. 
Vîrlezi şi Jorăşti, jud. Covurluiu ; 
acest iezişor se usucă la secetă. 

Bugeloiul, pisc, la E. de com. 
Ţiţeşti, pi. Rîul-Doamneî, jud. 
Muscel. 

Bugeşti, parte din satul Trifeşti, 
jud. Roman. 

Bughea, deal, com. Bughiile, pi. 
Teleajenul, jud. Prahova, pe care 
se cultivă V2 hect. vie. 

Bughea, ^^^«r^/> a oraşului Cîm- 
pulung, jud. Muscel. Coprinde 
satele din jurul satuluî cu a- 
celaşî nume. 



Bughea, gîrliţa, izvoreşte din 
muntele Boldul şi Zănoaga, şi 
după ce udă, în jud. Muscel : 
comunele Bughea, Godeni şi Ca- 
pul-Pisculuî, se varsă în Rîul-Tîr- 
guluî, pe teritoriul comuneî Mi- 
hăeşti, cătunul Furnicoşi, ser- 
vind, în partea de N., de limită 
între acest cătun şi cătunul Mi- 
hăeşti. 

Bughea, (Izvorul-din-Hume), 

izvor, cu apă sulfuroasă, îii jud. 
Muscel, la 5 kil. departe de 
Cîmpulung. Are un stabiliment 
de băî, într'o poziţie frumoasă, 
vizitat de mulţî pătimaşî. Drumul 
de la oraş la băî este cît se 
poate de plăcut, maî ales cînd 
ajungî pe platoul musceluluî, 
care predomină oraşul. 

Bughea, movilă, în jud. Buzău, 
com. Caragele. 

Bughea, pădure, proprietate a 
statului, pendinte de mănăstirea 
Cîmpulung, în întindere de 102 
hect., plasa Nucşoara, judeţul 
Muscel. 

Bughea, pîrîU, izvoreşte de la lo- 
cul numit Piatra-Slăniculuî, co- 
muna Slănicul, plasa Vărbilăul, 
jud. Prahova, face maî multe 
zigzagurî, străbate comuna Bu- 
ghiile în tot lungul său, trece 
prin com. Scăioşi, şi se varsă 
în rîul Teleajenul. 

In acest pîrîîi se varsă, tot 
în raionul com. Bughiile, gîr- 
liţele: Bughişoara, Runcul, Gă- 
vana, Greaca, Valea-Lupuluî şi 
Valea- Vlăştenilor. In raionul co- 
muneî Teişani, pi. Teleajenul, 
primeşte gîrlele: Muscelul şi Să- 
raturile. 

Gughea^vălcea, ce se varsă în gîrla 
Slănicul, pe ţărmul stîng;, în 
raionul com. Slănicul, plaiul 
Vărbilăul, jud. Prahova. 



Hosted by 



Google 



BUGHEA-DE-JOS 



54 



BUGIULEŞTI 



Bughea-de-Jos, sat, face parte 
din corn. rur. Bughiile, pi. Te- 
leajenul, jud. Prahova. Aci e o 
biserică, cu hramul Sf. Voivozi 
şi Sf. Gheorghe, fondată la a- 
nul 1813 de Damian şi Ste- 
liana din Văleni-de-Munte şi care 
s*a reparat de maî multe orî. 
Aci e reşedinţa comuneî. 

Locuitorii din acest cătua 
s*au împroprietărit după legea 
rurală din 1864, pe moşiile 
Gura-Vitioareî şi Bughea-d.-j. 

Bughea-de-Sus, sat, face parte 
din com. rur. Bughiile, pi. Te- 
leajenul, jud. Prahova. Aci e o 
biserică fondată la anul 1837, 
de obştea locuitorilor şi alţi 
străini. S'a reparat la anul 1892. 
Loc. din acest căt. sunt moşneni. 

Bughea-de-Sus, trup de pădure, 
a statuluîf, în întindere de 45 
hect, pendinte de com. Văleni, 
pI.Teleajenul,jud. Prahova, care 
împreună cu trupurile: Poiana- 
Laculuî (13 hect.), Valea-Gar- 
duluî şi Cotul-cu-Plopi (62 hect.), 
Obraţele, după sfoara Predealul 
(25 hect), şi Runcul (40 hect.), 
formează pădurea Văleni. 

Bugheni, cătun, al com. Cioranca, 
jud. Buzău, cu 150 locuitori şi 
35 case. 

Bugheni (Sărata-Nenciuleştî), 

cătun, al com. Monteorul, jud. 
Buzău, situat d'alungul malului 
drept al pîrîuluî Sărata, cu 840 
locuitori şi 236 case. 

Bugheni, moşie, în jud. Buzău, 
com. Cioranca. (V. Sărata-Bu- 
ghenî). 

Bugheni, movilă, în jud. Buzău, 
com. Cioranca, pe moşia Sărata- 
Bughenî. 

Bughiile, com. rur., plaiul Te- 



leajenul, jud. Prahova. Este si- 
tuată pe vălcelele Bughea şi 
Bughişoara, la 25 kil. departe 
de capitala judeţului şi la 2 
kil. de a plaiului. 

Se compune din două că- 
tune : Bughea-d.-s. şi Bughea- 
d.-j., avînd o populaţiune de 827 
locuitori (393 bărbaţi şi 434 fe- 
mei). Capi de familie sunt i Zo ; 
contribuabili 147; case de lo- 
cuit 180. 

In comună sunt 2 biserici" 
(în fie-care cătun cîte una), de- 
servite de cîte un preot. 

Locuitorii din căt. Bughea- 
d.-s. sunt moşneni, iar ceî din 
Bughea-d.-j. s'au împroprietărit 
ia 1864, pe moşiile Gura-Viti- 
oareî şi Bughea-d.-j. Ei au 20 cai, 
112 boî, 108 vaci, 155 viţeî, 
25 tauri, 254 01, S capre şi 298 
porci. 

In raionul comunei, .pe pîrîul 
Bughea, e o moară. 

Şcoala există în comună din 
anul 1 890. Pană la această dată 
parte din copii urmau la şcoala 
din Văleni. In 1892 s'a fre- 
cuentat de 52 copii. Ştiu carte 
14 bărbaţi şi 6 femei. 

Toată comuna are o supra- 
faţă de 500 hect., atît pămînt 
rural cît şi moştenesc. 

Se fabrică aci ţuică şi vin. 

Gîndaciî de mătase dau a- 
proximativ 60 kilgr. gogoşi. 
Stupi cu albine sunt 65. Pă- 
mîntul nu e prielnic Ia toată 
cultura. Dintre pomi roditorif 
sunt: 800 meri, 100 perî, 100 
duzi, 200 nuci şi 200 vişini. 
Livezile dau cam 6000 care de 
fîn anual. 

Comerciul se exercită de 3 
cîrciumarî. 

Veniturile comuneî se urcă la 
cifra de 3006 leî anual şi chel- 
tuelile la 2138 leî. 

In comună sunt şoselele : 
Calea-Salineî, a Tînguireî, a Peni- 
tenţei şi Gura-Vitioareî, înles- 



nind comunicaţia între Văleni, 
Vărbilăul, Poiana, Slănicul şi 
Gura-Vitioareî. 

E brăzdată de dealurile : Ca- 
rabeţul, Podul-Vălenilor, Seciul, 
Runcul, Găvana, Tîmpa şi mo- 
vila Gorganul. Piscurile poartă 
numele dealurilor. Pe dealuri 
se cultivă ovăz, viî şi pomi ro- 
ditori; parte din ele sunt aco- 
perite cu păduri sau servă de 
izlaz. Poienî sunt : Tîmpa şi 
Vlăsceni ; surpăturî : Şerpăria 
şi Valea-Lupuluî, situate în par- 
tea de V. a comuneî şi Runcul 
şi Seciul în partea de E. 

E străbătută în tot lungul 
său de gîrla Bughea, în care 
se varsă gîrliţele: Bughişoara, 
Runcul, Găvana, Greaca sau 
Valea-Greciî, Valea-Lupuluî şi 
Valea- Vlăscenilor, carî izvoresc 
din interiorul comuneî. 

Se mărgineşte la E. cu com. 
Văleni-de-Munte şi Olteni, la 
V. cu com. Vărbilăul şi Poiana- 
de-Vărbilău, la N. cu com. Slă- 
nicul şi la S. cu com. Gura- 
Vitioareî şi Scăioşi. 

Bughişoara, gîrliţă, izvoreste 
de la E. de com. Bughiile, pi. 
Teleajenul, jud. Prahova şi se 
varsă în gîrla Bughea, tot în 
raionul comuneî Bughiile. 

Bugioaia, parte din satul Ru- 
ginoasa, jud. Suceava. 

Bugioaia, //;7X numit şi Pîrîul- 
Axinieî, afluent al pîrîuluî Dum- 
brăviţa, din satul Ruginoasa, 
jud. Suceava. 

Bugiuleşti, sat, face parte din 
com. rur. Şerbăneşti, pi. Mijlo- 
cul, jud. Vîlcea. Are o popula- 
ţie de 69 locuitori, 33 bărbaţî 
şi 36 femeî. Are o şcoala rurală. 

Bugiuleşti, sat, face parte din 
com. rur. Şerbăneşti, pL Mijlo- 



Hosted by 



Google 



BUHAIUL 



55 



BUHALNIŢA 



cul-d.-j., jud. Vîlcea. Are o po- 
pulaţie de 366 locuitori, 180 
bărbaţi şi 186 femei. Ca popu- 
laţie şcolară are 28 copii. 

Buhaiul, saty pe moşia de ase- 
menea numire, com. Şendriceni, 
pi. Coşula, jud. Dorohoiu, cu 
185 familii, 740 suflete. Aşeză- 
rile sătenilor în mare sunt bune, 
cu livezi şi grădini. Proprieta- 
tea moşiei este parte a statului, 
— aceea care a aparţinut mă- 
năstire! Bîrnova din jud. Iaşi, — 
iar parte a d-lor D. Prunca şi 
lonescu Iconomu. 

Biserica, cu patronul Adormi- 
reî-Maiceî-Domnuluî', cu i preot, 
2 cîntăreţî şi i pălămar, este 
de zid, făcută în 1863. Şcoala 
are i învăţător şi 60 elevi. 

Calitatea pămîntuluî e în parte 
bună. Sătenii împroprietăriţi au 
687 hect. 45 arii pămînt, iar 
proprietatea moşiei are 1144 
hect. 32 arii cîmp ; 340 hect. 
89 arii sunt pădure şi 4 pogoa- 
ne vie. 

Pîrîul principal ce trece pe 
moşie este Buhaiul. 

Drumuri: acel de la Doro- 
hoiu spre Hilişeu şi calea jude- 
ţeană Mihăileni-Dorohoiu. 

Această moşie, care cuprinde 
trei părţî: Buhaiul, Pescari şi 
Dumbrăviţa, se învecinează cu : 
Hăneşti, Hilişeul, Dersca, Loz- 
na, Şendriceni şi Trestiana. 

Buhaiul sau Cioflicul, cătun, 
pendinte de com. Naipul, pi. Cîl- 
niştea, jud. Vlaşca. (Vezi Cio- 
flicul). 

Buhaiul, deal, pe moşia Codre- 
ni, com. Mileanca, pi. Başeul, 
jud. Dorohoiu. 

Buhaiul, deal, formează hotarul 
despre E. a com. Lozna şi Ders- 
ca, pi. Berhometele, jud. Doro- 
hoiu. începe din dealul Dersca, 



din partea de N., şi trece spre 
S., pană la Fîntîna-luî- Bostan, 
de unde ia numirea de Capul- 
Dealuluî ; apoi se termină în 
dealul cel mare numit Cobîla, 
din com. Şendriceni. 

Buhaiul, deal, prelungire a dea- 
lului Hoceni, care se întinde 
pe partea de S.-E. a comuna 
Albeşti, pi. Crasna, jud. Fălciu. 

Buhaiul, mo§ie, jud. Neamţu, fără 
sat, pe lîngă moşiile Tărpeşti, 
Curecheşti, din com. Petricani, 
pi. de Sus-Mijlocul. înainte de 
secularizarea averilor mănăsti- 
reşti aparţinuse mănăstire! Vă- 
raticul şi a fost închinată Mitro- 
poliei de Iaşi, starea a patra. 

Buhaiul, pădure, (Vezi Rusul, 
deal, com. Şendriceni, pi. Coşu- 
la, jud. Dorohoiu). 

Buhaiul, pîriu, jud. Dorohoiu, 
izvoreşte din pădurea Dersca, 
com. cu asemenea numire, pi. 
Berhometele, de la locul numit 
Prisaca. Curge spre E., trece 
prin partea de N. a satuluî Bu- 
haiul, din com. Şendriceni pe 
lîngă şoseaua judeţeană Mihăi- 
leni-Dorohoiu, şi pe la locul nu- 
mit Siliştea; apoi, face un cot, 
unde se întîlneşte cu pîrîul Chi- 
lia, şi, urmîndu-şi cursul pe lîn- 
gă tîrgul Dorohoiu, se varsă în 
Iezer. 

Buhalniţa, com, rur,, în pi. Pia- 
tra-Muntele, jud. Neamţu, aşe- 
zată pe valea Bistriţei, la Nord- 
Estul grupei stîncoase Ceahlăul. 
Se mărgineşte la V. cu com. 
Hangul, la S. şi E. cu com. Bica- 
zul şi Pîngăraţi (parte), la N.-E. 
cu com. Crăcăoani şi Bălţăteşti. 
Este formată din satele: Bu- 
halniţa, Izvorul- Alb, Izvorul-Mun- 
teluî, Lacul-Buhalniţeî, Poenari 
şi Potoci, cu o suprafaţă de 2129 



hect., şi cu o populaţiune de 
1979 suflete sau 472 familii (971 
bărbaţi, 1008 femeî), din carî 
182 ştiu carte şi 1797 nu ştiu. 

Dintre loc. împroprietăriţi în 
1864, sunt astă-zî 181 cari stă- 
pînesc înşişi locurile lor, 59 ca 
urmaşi, 4 stăpînind locurile al- 
tora. Dintre ceî împroprietăriţi 
în 1878, sunt 40 cari posedă lo- 
curile lor, 2 ca urmaşi aî celor 
împroprietăriţi, 15 stăpînind lo- 
curile altora, 4 locuri rămase 
pe seama comunei; 1 10 inşî, cari 
de şi însuraţi şi cultivatorî de 
pămînt, nu* au nicî un soiu de 
proprietate. 

Locuitorii se ocupă cu agri- 
cultura, piu tăria şi maî cu sea- 
mă cu creşterea vitelor. 

Terenurile comunei sunt maî 
mult muntoase şi acoperite cu 
păduri imense, în exploatare. 
Locurile pentru cultură sunt 
foarte restrînse. 

Imaşul vitelor are o întindere 
de 489 hect. 81 arii, nutrind un 
număr de 6224 capete de vite, 
din cari 240 boi, 104 vaci, 4550 
01, 6Z caî, 80 rîmătorî, 102 vi- 
ţei şi 78 juncî. 

In această comună se află 2 
biserici, cu 7 deservenţî, — 3 
preoţî şi 4 dascăli, — plătiţi cu 
2464 leî de la stat şi 160 de 
la comună. 

In com. e o şcoală cu i învă- 
ţător. Sunt [4 morî de apă; o 
piuă pentru sucmane, cu 2 gă- 
vane; o piuă cu 4 găvane; de 
asemenea 2 fierării, i dulgher, 
2 cojocari, i herăstrău sistema- 
tic, care taie pe vară 2000 m. c. 
de lemn; 7 cîrciumî. 

Budgetul comunei^ e de 5243 
leî, 20 banî la venituri, şi de 
4756 leî la cheltuelî. 

Numărul contribuabililor: 541. 

Comunicaţia cu satele vecine 
se face prin şoseaua mixtă Pia- 
tra-Prisăcanî, cît şi prin cursul 
rîuluî Bistriţa în jos. 



Hosted by 



Google 



BUHALNIŢA 



BUHACENI 



Buhalniţa, sat, în jud. Iaşi, par- 
tea de S. a comuneî Cepleniţa, 
pi. Bahluiul. A luat numele de 
la pîrîul Buhalniţa, ce curge prin 
mijlocul lui. Este situat pe va- 
lea pîrîul uî cu aceeaşi numire, 
între dealul Cătălina şi Dealul- 
luî-Vodă. Are o pop. de i88 fam. 
sau 727 loc. Romînî, prea pu- 
ţini de origină slavă şi cîţi-va E- 
vref. Eî se ocupă cu cultura viei 
precum şi cu agricultura. 

Aici se află o biserică zidită 
de Mihail Păşcanu, vechiul pro- 
prietar, deservită de i preot, i 
cîntăreţ şi i eclesiarc, precum 
şi o şcoală, înfiinţată în 1859, 
frecuentată de 29 elevi. In sat 
sunt 7 mori de apă. 

Numărul vitelor este de 1152 
capete, din cari: 261 vite mari 
cornute, ^6 caî, 721 01 şi 134 
rîmătorî. 

Buhalniţa, sat, în comuna Bu- 
halniţa, pi. Piatra-Muntele, jud. 
Neamţu, aşezat pe valea din 
stînga rîuluî Bistriţa şi în drep- 
tul gureî pîrîiaşuluî Schitul-Bu- 
halniţeî, între al 96 — 97 kil. al 
drumului mixt Piatra-Prisăcani, 
la 38 kil. departe de oraşul Piatra. 

Se mărgineşte către Nord 
cu curbătura ramureî Munţilor- 
Doamneî, prin care se desparte 
de com. Hangu ; spre V. (în 
susul rîuluî Bistriţei), cu satul 
Răpciuniţa (din com. Hangul) ; 
spre S. cu satul Izvorul-Alb şi 
Poenari. 

împreună cu locurile vecinaşe 
ce-î aparţin, are o suprafaţă de 
1136 hect. Are o populaţiune 
de 828 suflete, sau 164 familii, 
cari se ocupă cu agricultura, 
creşterea vitelor şi în special 
cu plutăria ; parte (în timpul 
vereî), servesc cu anume caî 
dresaţi, drept călăuză voiajorilor 
din părţile muntoase. Străini 
sunt 7 Evrei, cari se îndeletni- 
cesc cu negoţul. 



In acest sat se află o mă- 
năstire, care a fost populată de 
călugări ; astă-zî însă nu maî 
sunt de cît 2 monahi şi 2 e- 
clisiarcî. împreună cu moşia Bu- 
halniţa, această mănăstire a fost 
închinată cu toate veniturile eî 
bisericeî Sf Ilie din Iaşi, cu care 
la un loc a fost reînchinată Pa- 
triarhiei din Alexandria. Aci 
este reşedinţa autorităţilor co- 
munale; o şcoală frecuentată de 
69elevî. Sunt şi 4 mori de apă. 

Numărul contribuabililor e 
de 212. • 

Numărul vitelor se urcă la 
2367 capete: 104 boî, 35 vaci, 
II 00 01, 31 caî, 32 porcî, 35 
viţei şi 30 juncî. 

Buhalniţa, j"^/, jud. Neamţu. (Vezî 
Cîrnul-Bistriţeî). 

Buhalniţa, sat. (Vezî Secul-Bu- 
halniţeî, sat, în com. Buhalniţa, 
plasa Piatra - Muntele, judeţul 
Neamţu). 

Buhalniţa, mope, în plasa Piatra- 
Muntele, jud. Neamţu, situată 
între moşiile Hangul, Băltăţeşti, 
Potoroiul, Poenari . Aparţine 
statuluî, înainte de seculariza- 
rea averilor mănăstireşti a fost 
pendinte de mănăstirea Buhal- 
niţa. 

Arenda anuală e de 12981 
leî. Are un herăstrău cu o 
pînză şi 5 morî cu cîte o pe- 
reche de pietre. 

Numărul vitelor arendaşului 
se urcă la cifra de 11 76 ca- 
pete, dintre carî : 21 caî, 10 1 
vite cornute şi 1054 oî. 

Numire vechie: Buhalniţa, Iz- 
vorul-Alb şi Izvorul-Sec. 

Buhalniţa, mănăstire, jud. Neam- 
ţu. (Vezî Buhalniţa, sat). 

Buhalniţa, pîrîU, izvoreşte de 
sub dealul Sticlăria, com. Ce- 



pleniţa, pi. Bahluiul, jud. Iaşi; 
trece prin satele: Sticlăria, Vî- 
rîţi, Buhalniţa, prin partea de 
Sud a satelor Cepleniţa şi Moa- 
ra-PrefectuIuî, apoî se varsă în 
partea dreaptă a rîuluî Bahlu- 
iul. Pe acest pîrîu se găseşte 
multă piatră ce se scoate pentru 
şosele şi diferite trebui nţî. Pe 
dînsul se află morî de mă- 
cinat. 

Buhalniţa-Secul, pădure, în jud. 
Neamţu, în întindere de 1 540 po- 
goane, situată pe teritoriul co- 
muneî Buhalniţa, plasa Piatra- 
Muntele. Aduce arendă anuală 
199S leî. (Vezî Buhalniţa, moşie). 

Buhalniţele, pîrîia§e,\\xă, Neam- 
ţu. (Vezî Schitul-Buhalniţeî, pî- 

rîiaş). 

Buhana, moşie, jud. Dolj, plasa 
Băileşti, com. Galiciuica; e dată 
în loturi. 

Buhana, moşie particulară, jud. 
Dolj, pi. Băileşti, com. Urzi- 
cuţa, satul Urzica-Mare. 

Buhăceni, sat, pe ţărmul stîng 
al rîuluî Jijia, în partea de S. 
a comuneî Dînjeni, plasa Jijia, 
jud. Botoşani. Are o suprafaţă 
de 1327 hect. cu o populaţie 
de 140 familiî, sau 526 suflete, 
din carî 117 contribuabili. 

Toţî locuitorii, Romînî, se o- 
cupă cu agricullura şi creşterea 
vitelor; sunt harnici şi avuţî; 
aspectul satului, compus din case 
mari şi bine făcute, înzestrate 
cu multe obiecte de gospodărie, 
se deosebeşte mult de satele 
megieşe. 

Are o biserică, deservită de 
I preot şi 2 cîntăreţ! ; i moară 
cu aburî. 

Numărul vitelor cornute este 
<^^ 5 S 7^ caî mari şi mici sunt 117, 
01 1761, mascuri 94; stupi 70. 



Hosted by 



Google 



BUHAENI (TAURI) 



57 



BUHNA 



In sat sunt 5 meseriaşi, 3 co- 
mercianţi şi 3 cîrciumî. 

Buhăeni (Tauri), sat, în jud. 
Iaşi, partea despre E. a comu- 
nei Şipotele, plasa Bahluiul. E 
situat pe dealul Buhâenî, în 
dreapta rîuluî Jijia. înfiinţat în 
1879 cu locuitori împroprietă- 
riţi, aduşi din diferite localităţi. 

Buhăeni, deal, pe care este si- 
tuat satul Buhăeni, com. Şipo- 
tele, plasa Bahluiul, jud. Iaşi. 

Buhăeni, iaz, în com. Şipotele, 
plasa Bahluiul, jud. Iaşi. 

Buhăeni, vale, formată de dea- 
lul Buhăeni, com. Şipotele, pi. 
Bahluiul, jud. Iaşi. 

Buhăeşti, com. rur., în centrul 
şi spre N. plăşeî Stemnicul, jud. 
Vasluiu, la distanţă de 21 kil. 
de la oraşul Vasluiu, de 9 kil. 
de Negreşti, reşedinţa plăşeî, 
aşezată maî mult pe văî şi şe- 
surî şi udată de rîul Bîrlad. 
Numele îî vine, se zice, de la 
un locuitor, Nicolae Burlacul, su- 
pranumit şi Buhăescu, după un 
buhaiu frumos ce avea. 

Este formată din satele : Bu- 
hăeşti-d.-j., Buhăeşti-d.-mj., Bu- 
hăeşti-d.-s., Voiaeşti, Unceşti şi 
Măcreşti. Are o suprafaţă de 
462 hect., din cari 242 hect. 
pădure şi 32 hect. vie; cu o 
populaţie de 482 familii, sau 
2413 locuitori, din cari 35 Evreî 
şi ']6 Ţigani, ocupîndu-se cu a- 
gricultura şi creşterea vitelor. 
Locuitorii au 1 00 pluguri cu boî. 

In comună sunt 4 biserici, 
deservite de 3 preoţi şi 5 cîn- 
tăreţî; se află şi o şcoală. 

Comerciul se face de 16 Ro- 
mînî şi I străin. 

Numărul vitelor e de 2018, 
din cari 10 io vite mari cornute, 
188 caî, 5:?o 01 şi 270 rîmătorî. 



Budgetul comuneî e de 4521 
lei, 45 bani Ia veniturî şi de 
4219 leî, 60 banî la cheltuelîf. 

Buhăeşti, staţie de dr. d. f., ju- 
deţul Vasluiu, pi. Funduri, com. 
Buhăeşti, pe linia Vasluiu-Iaşi. 
Se află între staţiile Bîrzeşti 
(6.1 kil.) şi Rebricea (8.7 kil.). 
înălţimea d'asupra nivelului mă- 
rii e de 105 '",93. Venitul aces- 
tei staţii pe anul 1896 a fost 
de 155968 leî, 03 banî. 

Buhăeşti, mică mo^ie, in tru- 
pul moşiei Sinăuţi, com. Tu- 
reatca, pi. Berhometele, jud. 
Dorohoiu, în suprafaţă de 114 
hect., 58 arii cîmp şi 710 hect., 
5 ariî pădure. Este proprietatea 
Epitropieî Sf. Spiridon din Iaşi. 
(Vezî Sinăuţi, sat). 

Buhăeşti-de-Jos, sat, în partea 
de N. a com. Buhăeşti, plasa 
Stemnicul, judeţul Vasluiu, si- 
tuat în înfundătura văilor Mun- 
teneşti şi Biserica şi udat de pî- 
rîul Buhăeşti, ce străbate satul 
de la V. spre E. Are o întin- 
dere de 460 hect. şi o popula- 
ţie de 54 familiî sau 277 su- 
flete, din cari 6 Evreî şi 43 
Ţiganî. 

In sat se află o biserică, fă- 
cută la 1792 de Ştefan Găluşcă. 
Numărul vitelor e de 325 : 1 10 
vite mari cornute, 150 01, 15 
caî şi 60 rîniătorî. 

Buhăeşti-de-Mijloc, sat, în par- 
tea de N. a com. Buhăeşti, pi. 
Stemnicul, jud. Vasluiu, situat în 
înfundătura văilor Humăria şi 
Ruginoasa, pe o suprafaţă de 
639 hect. Are o populaţie de 
62 fam. sau 310 locuitori Ro- 
mînî, 10 Evreî şi 9 Ţiganî. 

Este reşedinţa comuneî. Are 
o şcoală înfiinţată în anul 1865 
şi frecuentată de 32 elevî. 

In partea de E. a satuluî este 



un loc numit Velniţa, precum 
şi urmele unuî iaz. Se zice că 
pe acest loc ar fi fost cînd-va 
o velniţă. 

Numărul vitelor e de 257: 130 
vite marî cornute, 50 oî, 37 
caî şi 40 mascuri. 

Buhăeşti-de-Sus, sat, în partea 
de N.-V. a comuneî Buhăeşti, 
pi. Stemnicul, jud. Vasluiu, si- 
tuat în înfundătura văilor Ru- 
ginoasa şi Erneşti şi udat de pî- 
rîul Buhăeşti. Are o suprafaţă 
de 556 hect. şi o populaţie de 
57 fam., sau 289 locui torî Ro- 
mînî şi 1 1 Evreî. 

In sat maî din vechime, a fost 
biserică şi un schit de călugă- 
riţe ; acum nu se cunosc de 
cît numaî urmele lor. 

Numărul vitelor e de 168: 48 
vite marî cornute, 30 oî, 60 
caî şi 30 rîmătorî. 

Buhăeşul, pîrîU, ia naştere de 
pe teritoriul com. Dersca, pi. 
Berhometele, jud. Dorohoiu, şi 
se varsă în pîrîul Buhaiul. 

Buhlea, deal, în comuna Măr- 
gineni, plasa de Sus-Mijlocul, 
jud. Neamţu, situat spre hota- 
rul satuluî Itrineşti. 

Buhlea, deal, spre N.-V. de sa- 
tul Ciorteşti, din com. Ciorteşti, 
pi. Crasna, jud. Vasluiu; sub 
coasta acestui deal e situat şi 
satul Crasna, tot din această 
comună. 

Buhlea, pîrîii, izvoreşte din pă- 
durea Buhlea, udă teritoriul sa- 
tuluî Crasna, com. Ciorteşti, pi. 
Crasna, jud. Vasluiu, trece prin 
mijlocul satuluî şi, curgînd spre 
E., se varsă în pîrîul Crasna. 

Buhna, movilă, din satul Perieni, 
comuna Cîrniceni, plasa Turia, 
judeţul Iaşi. (V. Caraiman). 



56760. ifarcie Dicţionar Geograilc fol, 11, 



Hosted by 



Google 



BUHOANCA 



58 



BUHOCIUL 



Buhoanca, sat, în jud. Roman, 
pi. Siretul-d.-s., corn. Doljeşti, 
situat pe malul drept al pîrîuluî 
Buhoanca, la o depărtare de 250 
m. spre E. de satul Doljeşti. Are 
49 capi de familii, 'j6 contribua- 
bili, din 211 locuitori, 54 case. Din 
această populaţie, 41 • capi de 
familie (171 locuitori) sunt Un- 
guri, iar restul Romînî. Sunt 419 
vite mari. Ţine de parohia ca- 
tolică Oţeleni. Se numea înainte 
şi Fîrţeşti şi chiar şi astăzi maî 
poartă acest nume. In vechime 
se numea Frăţeşti şi Fîrţeşti. 
Un document de la 13 Ianuarie 
1586 ne aminteşte de acest 
sat. (Vezi Frăţeşti, plasa Sire- 
tul-d.-s.). 

Buhoanca, pîriîi, ce curge prin 
jud. Roman, pi. Siretul-d.-s., 
corn. Doljeşti, trece pe la E. 
de satul Buhoanca şi, mal jos 
de acest sat, se varsă în pîrîul 
Albuia, de a dreapta. 

Buhocelul. (Vezi Buhociul-mic, 
jud. Bacău). 

Buhocelul, pădure, jud. Bacău, 
pi. Siretul-d.-s., com. Buhoci. 
E foioasă ; are o întindere de 
164 hect. 

Buhociul, comună rurală, plasa 
Siretul-d.-s., jud. Bacău, situată 
în valea rîuluî Şiret, şi alcă- 
tuită din 4 cătune: Buhociul- 
Mare, reşedinţa, Buhociul-Mic, 
ambele în stînga Şiretului, Sa- 
tul-Nou, pe valea pîrîuluî Ulmul 
şi Costeşti, pe dreapta Şire- 
tului. 

Satul Buhociul se crede a fi 
fondat pe la anul 1802, cînd 
s'a numit Cerbul, după cerbul, 
ce se zice că s'ar fi găsit în pă- 
durile din apropiere; iar cele- 
l'alte sate s'au fondat între anii 
1828 şi 1835 («Buciumul Ro- 
mîn», anul I, pagina 525). 



Moşia Buhociul a aparţinut 
parte sfintei mănăstiri Precista 
şi Răducanul din Tîrgul-Ocna, 
supusă Sf. mănăstiri Treî-Erarhî 
(Iaşi), închinată şi aceasta Sfin- 
tuluî-Mormînt. 

Teritoriul comunei este stră- 
bătut de pîrîul Valea-Ulmuluî, 
încărcat cu pîrîiaşele Pietrăria 
şi Ştirbul, ce curg de la E. spre 
V., vărsîndu-se în Şiret. 

Se mărgineşte la E. cu co- 
munele Boţeşti şi Bibireşti, la 
S. cu com. Ruşi, la V. cu com. 
Săuceşti şi Letea şi la N. cu 
com. Prăjeşti. 

Are 2 şcoli mixte : una în 
sat'il Buhociul-Mare, care func- 
ţionează de la 1865, întreţinută 
de Stat, într'un local bun, cu 
6 fălci şi 49 prăjini pămînt; alta 
în cătunul Satul-Nou, care func- 
ţionează de la 1884, întreţinută 
de Stat, şi avînd şi 40 prăjini 
pămînt în ţarină. Ambele şcoli 
au fost frecuentate în 1881 de 
40 copil, dintre cari 6 fete. 

Sunt 3 biserici: una ortodoxă, 
făcută de enoriaşi şi deservită de 
un preot şi 2 cîntăreţî şi două 
catolice, deservite de preotul din 
com. Prăjeşti. Case de locuit 
sunt 542 ; cîrciumî 7. 

Populaţiunea numără 548 capi 
de familie sau 2089 suflete, din- 
tre care 1304 Romînî, 16 Iz- 
raeliţi şi 769 Unguri, toţi de 
protecţiune romînă. După fe- 
lul ocupaţiuneî se deosebesc în: 
900 agricultori, 17 meseriaşi, 7 
comercianţi, 25 cu profesii libere, 
40 muncitori şi 15 servitori. 
Ştiu carte 149, dintre care 12 
femei; nu ştiu carte 1940, din- 
care 10 16 femei. Contribuabili 
sunt 466. După legea rurală din 
1864 s'au împroprietărit 333 lo- 
cuitori cu 1056 fălci pămînt în 
ţarină. 

Teritoriul comunei are o în- 
tindere de 1933.50 hectare. 

Viile au 25,81 hectare. 



Animale sunt: 49 cai, 1425 
vite cornute, 509 porci, 8 ca- 
pre şi 489 01. 

Totalul pămînturilor de cul- 
tură este de 1271.27 hect. 

Budgetul comunei, pe exer- 
ciţiul 1891 — 92 are la veniturî 
leî 4572, bani 40 şi la cheltuelî 
leî 3639, bani 77,, 

Stupi de albine se numără 
lOi, cari, în 1890, au dat 391 173 
kilgr. miere şi 1 30391 kilgr. 
ceară. 

Comuna este străbătută de 
calea vecinală neşoseluită Bu- 
hociul-Leca (Bibireşti). 

Distanţele : la Bacău, capi 
tala judeţului, 10 kil. ; la Să 
cuieni, reşedinţa plăşeî, 13 kil. 
la com. Letea 6 kil. ; la com 
Ruşi 1 1 kil. ; la com. Prăjeşti 
12 kil. ; la Săuceşti 10 kil. şi 
la com. Boţeşti, 12 kil. 

Buhociul, deal, jud. Bacău, pi. 
Trotuşul, pe teritoriul comunei 
Oneşti, situat d'a stînga Oitu- 
zuluf. 

Buhociul, deal, jud. Bacău, plasa 
Trotuşul, comuna Bogdăneşti; 
face parte din dealurile ce des- 
part apa Slăniculuî de a Oitu- 
zuluî. 

Buhociul, deal, în com. Băleni, 
pi. Zimbrul, judeţul Covurluiu, 
aflător între căt. Oasele (com. 
Cuca) şi satul Băleni. 

Buhociul, mojie, jud. Bacău, pi. 
Stretul-d.-s., com. Buhociul, des- 
pre care Th. Codrescu în «Bu- 
ciumul Romîn», ne spune: «mo- 
şie a mănăstire! Precista şi Ră- 
ducanul din Tîrgul-Ocna, supusă 
Sf. mănăstiri Treî-Sfetitelor din 
Iaşi, închinată Sf. Mormînt în 
jos; are parte şi d-luîBanulMano- 
lachiCoroiu, d-luipahai'nicul loan 
Ciuşcă, care la anul 1845 cum- 
pără 40 stînjenî, în preţul de 



Hosted by 



Google 



BUHOCIUL 



59 



BUHUŞUL 



200 galbeni, de la Ileana, năs- 
cută Guranda, soţia luî Costan- 
tin Popa, care vinde aceştî stîn- 
jenî din hotarul Ruşi şi fundul 
de Bacău i Buhociul; sunt şi 
alţi maî raulţî răzeşî şi părtaşi 
în ea. Are sat, cu o biserică, 
deservită de 2 preoţi, 2 dascăli; 
I privilegiat, 9 căpătăierî, 9 ne- 
volnici, 9 vădane, i vătav; pe 
lângă moşiile Buneşti, Costeiul, 
Satul-Mare şi altele, cu un nu- 
măr de 160 locuitori». 

Buhociul, §es, jud. Bacău, plasa 
Siretul-d.-s., corn. Buhociul, d'a 
stînga Şiretului. 

Buhociul, vale, jud. Bacău, pi. 
Siretul-d.-j., pe teritoriul com. 
Tămaşi. 

Buhociul -Mare sau Cerbul, 

sat, jud. Bacău, pi. Siretul-d.-s., 
reşedinţa com. Buhociul. Are o 
şcoală ; o biserică ortodoxă, fă- 
cută de cuvioşi, deservită de l 
preot şi 2 dascăli; o bis. cato- 
lică, făcută de locuitorîla 1850, 
în care oficiază preotul din Pră- 
jeşti. Are 3 cîrciumî. Capi de 
familie se numără 252, din 920 
suflete. Animale sunt: 30 caî, 
657 vite cornute, 181 porci şi 
5 capre. 

Buhociul-Mic sau Buhocelul, 

sat, jud. Bacău, pi. Siretul-d.-s., 
situat în com. Buhociul. Se gă- 
seşte la o distanţă de 3920 m. 
de Buhociul-Mare. Se numără 
59 capi de familie, din 193 sufl. 
Are o cîrciumă. Animale sunt: 
140 vite cornute şi 32 porci. 

Buhociul-Prăjeştî, mope, jud. 
Bacău, pi. Siretul-d.-s., comuna 
Buhociul, cu 97 1 fâlcî întindere. 

Buhorelul, deal, în com. rur. 
Drăgoteşti, pi. Văilor, jud. Me- 
hedinţi. 



Buhorelul, vale, în com. rur. 
Drăgoteşti, pi. Văilor, jud. Me- 
hedinţi. 

Buhuşoaia, iaz, (V. Dorosteiul, 
pîrîu, com. Bîrleşti, pi. Bahluiul, 
jud. Iaşi). 

Buhuşoaia, moşie, în com. Bu- 
huşul, jud. Neamţu. (V. Bobeşti, 
sat). 

Buhuşoaia, moşie, jud. Neamţu, 
numită şi Buhuşul. (V. Bodeşti- 
Buhuşoaia, moşie în com. Bu- 
huşul, pi. Bistriţa). 

Buhuşul, com, rur,, situată în 
capătul despre S.-E. a plăşeî 
Bistriţa, la 46^ 41' 00" latitudine 
bor. şi la 24^ 22' 50" longitudi- 
ne Est, jud. Neamţu, formînd 
cu marginele sale (în parte) ho- 
tarul jud. Roman şi Bacău. 

Se mărgineşte la N. cu com. 
Cotişa, la V. cu com. Căndeşti, 
de care se desparte^ prin rîul 
Bistriţa, la E. cu jud. Roman 
de care se desparte prin linie 
convenţională, la S. cu judeţul 
Bacău, de care se desparte prin 
rîul Bistriţa. 

Teritoriul său, accidentat, este 
străbătut de lungi văî, formate 
de rîul Bistriţa, pîrîul Orbicul 
şi pi. Bosculeasa. 

Este formată din satele: Bu- 
huşul (tîrguşor), Bodeşti, Mar- 
gina şi Orbicul, cu o populaţi- 
une de 3155 locuitori sau 649 
fam., 1500 bărbaţi şi 1655 fe- 
meî, din carî, după starea civilă : 
17 16 necăsătoriţi, 1178 căsăto- 
riţi, 256 văduvi (30 văduve), 5 
despărţiţi; dupăvîrstă: 895băeţî, 
97 5 fete ; după naţionalităţi : 
1519 străini, în mare parte E- 
vreî; 606 ştiu carte, 2549 nu 
ştiu. 

Dintre locuitorii împroprietă- 
riţi în 1864, sunt astă-zî 19 cârî 
stăpînesc înşişî locurile lor; 36 



ca urmaşî; un loc este părăsit 
şi se stăpîneşte de către co- 
mună şi 94 de inşî, carî, sunt 
de şi însuraţi şi cultivatori de 
pămînt, n'au nici un fel de pro- 
prietate. 

Locuitorii săteni se îndelet- 
nicesc cu creşterea vitelor şi a- 
gricultura; ceî din tîrguşor, cu 
comerciul de diferite producte 
alimentare, precum şi cu negoţul 
de cherestea şi cu plutăria. 

Imaşul are o întindere de 214 
hect., 50 arii, nutrind un număr 
de 2326 capete de vite. 

In această comună se află i 
biserică în stare bună, cu 6 de- 
servenţî, plătiţi din fondurile 
comunei cu 2061 leî, 74 bani; 
o şcoală primară de băeţî şi 
una de fete. 

Industria este reprezintatăprin 
mal multe stabilimente, dintre 
care cel mal important e fabrica 
de postavuri înfiinţată de răp. 
colonel E. Alcaz şi care se află 
în stăpînirea moştenitorilor lui. 
(V. Buhuşul, tîrg). 

Budgetul comunei e de 1855 1 
lei la venituri şi 17794 la chel- 
tuelî. 

Comunicaţiunea cu satele ve- 
cine se face prin şoseaua mixtă : 
Piatra-Bacău, care parcurge co- 
muna pe o întindere de 25 kil. 
aproximativ ; prin un drum care 
leagă tîrgul Buhuşul cu satul 
Blăgeşti, jud. Bacău, străbătînd 
rîul Bistriţa, aproape de gura 
pîrîuluî Cotreanţa; prin două 
drumuri, cari purced din faţa 
ratoşulul din vale a tîrguşoru- 
lul Buhuşul, şi conduc în judeţul 
Roman, unul prin satele Orbi- 
cul-d.-j., Orbicul-d.-s., Siliştea şi 
altul prin Bodeşti - Buhuşoaia , 
Ciolpan, Mocani; precum şi prin 
calea fYerată Piatra-BacăQ, care 
parcurge teritoriul comunei pa- 
ralel cu şoseaua mixtă. 

Buhuşul, tîrg, în com. Buhuşul, 



Hosted by 



Google 



BUHUŞUL 



60 



BUIMACENI 



pi. Bistriţa, jud. Neamţu, situat 
la 35 kil. departe de oraşul Pia- 
tra, pe dealul cu aceeaşi numire. 

Are o populaţie de 2360 lo- 
cuitori, în cea maî mare parte 
Evrei, care se Îndeletnicesc cu 
comerciul, speculaţiunea şi in- 
dustria manufacturieră. 

In acest tîrg se află: reşe- 
dinţa subprefectureî plăşeî Bis- 
triţa; o judecătorie de ocol; două 
şcoli primare, una de băeţî şi 
una de fete, cu o populaţiune 
de 160 elevi ; un oficiu telegrafo- 
poştal ; o farmacie ; o gară a 
drumului de fier dintre Piatra 
şi Bacăii; i biserică; reşedinţa 
rabinului evreesc, care se pre- 
tinde a fi urmaş din seminţia 
lui David, pentru care este foarte 
venerat nu numai printre Evreii 
din judeţ, ci şi din ţările cir- 
comvecine; maî m'ilte sinagoge; 
un spital înfiinţat de colonelul 
Alcaz. 

Aci se maî află fabrica de postav 
Eugen Alcaz, ce manipulează cu 
un capital de 2000000 1., 250 — 
300 lucrători, 1 84maşinî, 5 i scăr- 
mănătorî, 10 maşini de tors, 10 
pive, 3 maşini de tuns, l de 
uscat lînă, 10 de vopsit şi spălat, 
IO de urzit, 80 de ţesut, 4 de 
spălat postavul, i de uscat pos- 
tavul, 3 bortace, i maşină cu 

turbină (ambele cu putere de 
cîte 200 caî), producînd 240 — 
250 bucăţi de postav de 50 m. 
pe săptămînă. 

Maî este: i fabrică de lumi- 
nări de seu, 2 fabrici de oleiu, 

1 fabrică de vacs, 3 olăriî, 4 
căciulăriî, 8 croitorî, i brutar, 
I murengerie (fabrica de lumî- 
nărî), 2 tinichigiî, i fîerărie, i 
cărătăşie, i armurărie, i povarnă 
(fabrică de spirt), 12 ciubotarî. 

Bîlciurî se ţin în localitate în 
toată Duminica. 

Numirî vechî ale tîrguluî : Bu- 
huşoaia, Bucureşti-Micî, Tîrgu- 
şorul. 



Buhuşul, staţie de dr. d. f., jud. 
Neamţu, pi. Bistriţa, corn. Buhu- 
şul, pe linia Bacău -Piatra-Neam- 
ţu, pusă în circulaţie la 15 Fe- 
bruarie 1885. Se află între sta- 
ţiile Gîrleni (10.8 kil.) şi Podo- 
leni (11.8 kil.). înălţimea d'a- 
supra niveluluî mării de 201 "',06. 
Venitul acestei staţii pe anul 
1896 a fost de 125385 leî, 40 
banî. 

Buhuşul, c^ea/, jad. Neamţu, în 
prelungirea către S.-V. a dea- 
lurilor Siliştea. Este situat în co- 
muna cu aceeaşi numire, plasa 
Bistriţa. 

Buhuşul, mo^/e, cu părţî, în com. 
Buhuşul, plasa Bistriţa, judeţul 
Neamţu. Aduce un venit anual 
de 29375 leî, împreună cu ca- 
sele proprietăţiî. Arendăşia po 
seda : vite cornute, caî, plugurî, 
în valoare aproximativă de leî 
93000. 

Buicani, mahala, în jud. Mehe- 
dinţi, plaiul Cloşani, ţine de com. 
rur. Ponoarele* 

Buiceşti, sat, jud. Gorj, apar- 
ţinînd comuneî Cernădia, din 
plaiul Novaci. Se limitează la E. 
cu apa Cernădia şi pădurea Cu- 
raturile, la V. cu apa Balota şi 
la N. cu Munţiî ^Carpaţî. 

Are o întindere cam de 1200 
hect., producînd aproximativ : 
850 hectol. porumb, 185 decal. 
ţuică, 185 kg. fasole, 480 kg. 
lînă, I hectol. cînepă, 13 hec- 
tol. grîu, 80000 kg. fîn. 

Numele se zice că '1 poartă 
de la primul său fondator Bui- 
cescu. Locuitoriî sunt veniţi du- 
pă valea Jiuluî. Are o popula- 
ţie de 162 familiî, cu 594 su- 
flete, din cari 85 contribuabilî. 
Locuitoriî posedă 35 plugurî, 
100 care cu boî, 4 căruţe cu 
caî, 408 vite marî cornute, 53 



caî, 296 oî, 42 porcî, 93 capre 
şi 50 stupi. 

Această comună este udată 
de apa Ciocădieî, cătunul fiind 
aşezat pe partea stîngă a a- 
cesteî ape şi de pîrîul Balota. 

In cătun sunt 4 mori pe apa 
Balota ; 25 fîntînî. 

Poteca cea maî principală din 
acest cătun ce duce la munţi, 
este aceea ce duce din comuna 
Bumbeşti-Piţlcul, trece spre N., 
tae plaiul cătunuluî, şi intră în 
drumul Scheleî-Tîmpa. 

In cătun se află i şcoală 
şi primăria comuneî Cernădia ; 
şcoala e frecuentată de 31 elevî 
din 41 înscrişî. 

Are I biserică, deservită de 
I preot şi 2 cîntăreţî. 

Proprietăţile din acest cătun 
aparţin locuitorilor moşnenî. 

Calitatea pămîntuluî e medi- 
ocră, terenul fiind pietros şi hu- 
mos. 

Buiceşti, sat, face parte din com. 
rur. Turia, pi. Oltul-d.-j , jud. 
Olt. Are o populaţiune de 300 
locuitorî. Aci e o biserică, fon- 
dată la anul 1770 de locuitorî, 
şi reparată la anul 1830. 

Buiceşti, cătun, în jud. Mehe- 
dinţi, plasa Motrul-d.-j., ţine de 
com. rur. Gura-Motruluî. 

Buicliul, baltă, jud. Dolj, plasa 
Cîmpul, com. Ciuperceni. 

Buila, pisc, pe muntele Culmea- 
Arnota, pe care-1 udă la V. rîul 
Bistriţa, iar la E apa Costeşti- 
lor. Cade între muntele Coco- 
rul şi piscul Arnota, în judeţul 
Vîlcea. 

Buimăceni, com, rur,, situată în 
centrul plăşeî Jijia, jud. Boto- 
şani. Se întinde pe valea Jijieî 
şi dealurile din dreapta şi stin- 
gă sa. 



Hosted by 



Google 



BUIMACENI 



61 



BUJOREANUL (ASAN-AGA) 



E formată din satele : Albeşti 
Buimăceni, Capul- Păduriî, Cră- 
ciumeni, Jumătăţeni, Petreşti şi 
Şătrăreni. Are o suprafaţă de 
7150 hect. şi o populaţiune de 
560 familii, sau 2008 suflete, cu 
450 contribuabili ; locuesc în 453 
case; locuitorii sunt Romînî, şi 
se ocupă cu agricultura şi creş- 
terea vitelor; sunt şi 6 familiî 
de Evrei. 

Teritoriul comunei, format în 
cea maî mare parte din dealuri, 
este de bună calitate şi produce 
cereale în alte. 

Comuna e străbătută, prin mij- 
loc, de rîul Jijia, în lungul că- 
ruia se află aşezate satele ce 
compun comuna, iar şesul Jijieî 
este lăsat imaşurî pentru vite, 
al căror număr e de 8160: 3760 
vite boî şi vaci, 300 caî, 450 
porci, 3650 01; sunt 226 stupi. 

In partea de N. a comunei 
şi spre V., pe dealuri, se află 
păduri, care formează maî multe 
grupe, ce se exploatează, com- 
puse maî mult din stejari şi cari 
au o întindere de 673 hect.; pe 
coastele dealurilor ce mărginesc 
Jijia sunt 17 hect. vif, carî au 
produs în 1888, 640 hectol. vin. 
In comună sunt 10 iazurî. 

Drumurile pietruite lipsesc cu 
totul. Prin comună trece linia 
Aerată Dorohoiu-Iaşi. 

Budgetul comunei a avut la 
veniturî, pe anul 1889/90, 6262 
leî; iar la cheltuelî 6153 leî, 90 
banî. 

Are 4 bisericî, cu 2 preoţi şi 
4 cîntăreţî şi o şcoală mixtă, în- 
treţinută de judeţ, cu i învăţă- 
tor şi 30 şcolari. 

Buimăceni, sat, pe ţărmul stîng 
al Jijieî, în centrul comunei Bui- 
măceni, pi. Jijia, jud. Botoşani, 
cu o suprafaţă de 892 hect. şi 
o populaţie de 68 familiî sau 
293 suflete, din carî 72 contri- 
buabili. 



Are I biserică, făcută de lo- 
cuitorî, cu I preot şi 2 cîntăreţî 
şi o şcoală mixtă a judeţuluî, cu 
I învăţător şi 30 şcolarî. 

Aicî este reşedinţa comuneî 
Buimăceni. 

Numărul vitelor cornute este 
de 175 ; sunt 50 caî marî şi 
mici, 735 01, 60 mascurî şi 50 
stupî. 

In cătun se găseşte i cîr- 
ciumă. 

Bujina, pmict de hotar , între par- 
tea de moşie a locuitorilor din 
com. Pleaşovul şi moşia Rîioasa, 
în direcţiunea despre N., jud. 
Teleorman. 

Bujoara, pădure^ jud. Dolj, pi. 
Dumbrava-d.-s., comuna Seaca, 
particulară, compusă din ceri, 
ulmî, jugaştri, fagî. Predomină 
cerul. 

Bujora - cu - Taur a, trupuri de 
pădure ale statului,. în întinde- 
re de 175 hect., formînd, îm- 
preună cu trupul Păduricea, de 
100 hect., pădurea Milostea, si- 
tuată în com. Milostea, pi. Ol- 
teţul-d.-s., jud. Vîlcea. 

Bujorâscul, deal, situat la S. de 
com. Ciuperceni, plasa Ocolul, 
jud. Gorj, acoperit cu pădure. 
E proprietatea locuitorilor co- 
muneî Ciuperceni. 

Bujorâscul, deal mare, în pi. Văi- 
lor, jud. Mehedinţi, peste care 
trece şoseaua judeţeană Tur- 
nul - Severin - Tîrgul-Jiu. Acest 
deal începe de la precurmătura 
Culmiî - Frumoase, din hotarul 
Padeşuluî şi se termină în jud. 
Dolj, avînd cea maî mare înăl- 
ţime a sa de peste 500 metri; 
desparte jud. Mehedinţi de jud. 
Gorj. 

Bujorăştilor (Dealul-), deal, co- 



respondent văieî cu acelaşi nu- 
me, în com. Cudalbi, jud. Co- 
vurluiu. 

Bujorăştilor (Valea-), vale, pe 
teritoriul com. Cudalbi, plasa 
Zimbrul, jud. Covurluiu ; e a- 
coperită cu viî numeroase şi de 
bună calitate. 

Bujoreanca, sat, jud. Dîmbo- 
viţa, pi. Ialomiţa, căt. comuneî 
Cătunul. 

Bujoreanca, sat, face parte din 
comuna rurală Tărtăşeşti, pla- 
Znagovul, judeţul Ilfov. E si- 
tuat la Vest de Călugărul, pe 
şoseaua naţională Bucureşti-Pi- 
teşti. 

Se întinde pe o suprafaţă de 
S32 hect., cu o populaţie de 290 
locuitorî. D-1 G. D. Vernescu 
are 350 hect. şi locuitoriî 182 
hect. 

Proprietarul cultivă 190 hect. 
(10 sterpe, 25 izlaz, 125 pădure); 
locuitoriî cultivă 165 hectare, 
restul rămîn sterpe. 

Are o biserică cu hramul Sf. 
Nicolae, deservită de 2 preoţi 
şi 2 cîntăreţî. Comerciul se face 
de 2 cîrciumarî. 

Numărul vitelor marî e de 
161 şi al celor micî de 394. 

Bujoreanca, cătun, pendinte de 
com. Flămînda, pi. Glavaciocul, 
jud. Vlaşca, situat pe dealul 
Cîlniştea, proprietatea d-lor fraţî 
Alexandrescu. 

Are o suprafaţă de 950 hect., 
din carî 60 hectare pădure de 
stejar. 

In 1 864 s'au împroprietărit 69 
locuitorî, foştî clăcaşî, dîndu-li-se 
207hect. 

Venitul total al moşieî este 
de 14000 leî. 

Bujoreanul (Asan-Aga), t:^/^/;^, 

pendinte de comuna Răsuceni, 



Hosted by 



Google 



BUJOREANUL 



62 



BUJOREŞTI 



pi. Marginea, jud. Vlaşca. (Vezi 
Asan-Aga). 

Bujoreanul, fîntînâ, pe şesul 
Crasna, jud. Fălciu, lingă pîr. 
cu acelaşî nume, în faţa satului 
Cordeni, corn. Vineţeşti, plasa 
Crasna. (V. Cordeni, sat). 

Bujoreanul, loc ai' abil, în corn. 
Tudor-Vladimirescu , jud. Te- 
cuciu, pe o întindere de 849 
hect., 16 arii, proprietatea d-luî 
Verona ; se întinde spre E. pană 
în Lunca-Geruluî. 

Bujoreanul, pădure particulară, 
supusă regimului silvic, ce se află 
pe moşia Bujoreni, com. Bog- 
dăneşti şi Bujoreni, plaiul Co- 
zia, jud. Vîlcea. 

Bujoreni, com. rur,, pi. Cozia, 
jud. Vîlcea, compusă din 5 că- 
tune: Bujoreni, Malul-Alb, Ol- 
teni, Lunca şi Mosoroasa. E si- 
tuată pe Valea-Oltuluî, la 3 kil. 
de reşedinţa judeţului şi la 10 
kil. de a sub-prefectureî. 

Are o populaţie de 1043 ^^c. 
(S3S bărbaţi şi 508 femei), în 
care intră şi 8 familii de Ţi- 
gani ; sunt : 230 capî de familie ; 
240 contribuabili şi 230 case. 

Sunt 2 biserici : una în căt. 
Olteni, zidită la anul 1831, şi 
a doua în căt. Bujoreni, zidită 
la anul 18 12. 

Locuitorii se ocupă numai cu 
agricultura şi desfac produsele 
lor la R.- Vîlcea. 

In comună sunt: 11 caî, 80 
boî, 130 vaci, 235 oî şi 170 
porcî. 

Un număr de 124 locuitori 
s'au împroprietărit după legea 
din 1864 pe 417 hect. pămînt, 
pe moşia statului şi pe alte două 
moşiî particulare. 

Şcoala există în comună de 
vr*o 10 anî. Clădirea e proprie- 
tatea comuneî. Se frecuentă de 



2 1 copil, din numărul de 1 1 5 în 
vîrstă de şcoală. Ştiu carte 55 
bărbaţi şi 15 femeî. Cu întreţi- 
nerea şcoaleî statul cheltueşte 
anual 1404 leî. 

Vatra satului are 65 hect., 
iar comuna, cu izlaz cu tot, 417 
hect. 

Cînd recolta e productivă se 
fabrică aci pană la 3500 decal. 
de ţuică. 

Venitul şi cheltuelile comu- 
nei se urcă la cîte 1200 leî a- 
nual. 

Şoseaua naţională Rîmnicul- 
Rîul- Vadului străbate partea de 
Est. 

Se mărgineşte la N. cu com. 
Gura-Văieî şi Bogdăneşti, la S. 
cu oraşul Rîmnicul- Vîlcea, la 
Est cu judeţul Argeş, de care 
se desparte prin rîul Oltul, şi 
la V. cu comunele Vlădeşti şi 
Olăneşti. 

In partea de N.-V. a comu- 
nei sunt dealurile Pleşea şi Pur- 
căreţul. 

Luncile se numesc: Glămcile, 
Toporanul, Bradul şi Dobranul. 

O parte din moşie s'a vîndut 
în 7 loturi la 7 locuitori. 

Bujoreni (Bujoreşti), sat, cu 20 
familii pe malul sting al Teleor- 
manului, jud. Argeş, pi. Cot- 
meana. Face parte din comuna 
rur. Vulpeşti. Moşia Bvjoreni, 
de aproape 1200 pogoane, a- 
parţine d-luî George I. Laho- 
vari. 

Bujoreni, sat, în jud. Tutova, 
pi. Tîrgul, com. Slobozia-Zor- 
leni, spre N.-E. de satul Zor- 
leni. Populaţia sa e cuprinsă în 
acea a satului Zorleni. A fost 
jefuit, împreună cu satele vecine, 
de către armatele polone pe la 
anul 1667, în timpul domnieî 
luî C. Cantemir. 

Bujoreni, sat, face parte din com. 



rur. cu acelaşi nume, pi. Cozia, 
jud. Vîlcea. Cade în partea de 
S. a comunei, pe şoseaua na- 
ţională Rîmnicul-Vîlcea-Rîul-Va- 
duluî. Are o populaţie de 205 lo- 
cuitorî, 103 bărbaţi şi 102 femeî. 
Copil în vîrstă de şcoală sunt 
19, 8 băeţî şi II fete, din cari 
urmează numai 3. E la distan- 
ţă de I kil. de satul Olteni, 
reşedinţa comunei. 

Aci e o biserică cu hramul 
Sf. Nicolae, preînoită de Preda 
Bujoreanul, «în zilele — scrie pe 
pisanie — înălţatului nostru îm- 
părat Alexandru Pavlovicî, a- 
flîndu-se Episcop al Noului Se- 
verin D. D. Nectarie, anul 18 12, 
August în 19 şi la anul 1866 
s'a preînoit al doilea». 

Bujoreni, deal, în raionul comu- 
nei Bujoreni, plaiul Cozia, jud. 
Vîlcea, pe care se cultivă 1 1 
hect., 50 ariî vie. 

Bujoreni sau Gurani, trup de 
moşie, nelocuit, fost al familiei 
Lapati, trecut în urmă în po- 
sesiunea Principelui B. Ştirbeiu 
odată cu moşia Pietroşani ; este 
azî întrupat la această din ur- 
mă. E situat la S.-V. moşiei, în 
pi. Marginea, jud. Vlaşca. 

Bujorescu, insulă în Dunăre, în 
dreptul comunei Fîntînelele, jud. 
Teleorman. Are o întindere ca 
de 12 hect. şi este acoperită 
cu zăvoiu de salcie, plop şi că- 
tină. 

Bujorescu, pichet militar, pen- 
tru paza frontierei, pe marginea 
Dunărei, în jud. Teleorman, în 
dreptul insuleî Bujorescu de la 
care şi-a luat numele; poartă 
No. 14. 

Bujoreşti, cătun, în plasa Tîrgu- 
luî, com. Antoneşti, jud. Te- 
leorman. Populaţiunea luî este 



Hosted by 



Google 



BUJOREŞTI 



63 



BUJORUL 



de 287 suflete, din cari 44 con- 
tribuabili. 

Bujoreşti, moşie, jud. Teleorman, 
între comunele Licuriciul şi An- 
toneşti, proprietate a d-luî Cons- 
tantin Politimos. 

Bujorul, cont. rur., în pi. Prutul, 
jud. Covurluiu, reşedinţa aces- 
tei plăşT, la depărtare de 54 
kil. de la Galaţi. Situată în mij- 
locul jud. Covurluiu, pe văile 
Chinejeî şi Covurluiuluî, aceas- 
tă comună se mărgineşte la N. 
cu com. Băneasa şi Jorăşti, la E. 
cu com. Vlădeşti, la S. cu Fîrţă- 
neşti şi la V. cu Băleni şi Vîrlezi. 

Pe teritoriul Bujorului curg 
pîraiele Covurluiul-Sec, Covur- 
luiul-cu-Apă şi Chineja, cărora 
le corespund văile respective. 
Maî sunt şi alte văî maî mici, 
precum : Rădiciul, Miloaia, Bu- 
jorul, Velichea, Vălcica-Draga, 
etc. Dealul cel maî însemnat e 
Piscul-Săreî. 

Bujorul este una din cele maî 
importante com. rur. ale jud. 
Covurluiu, atît în privirea întin- 
dere! teritoriuluî cît şi a popu- 
laţiuneî, precum şi a instituţiuni- 
lor ce posedă. Ea numără 5 că- 
tune, cari, după aşezarea lor în 
direcţie sud-nordică, sunt : Pu- 
ţichioaia, Umbrăreşti, Tîrgul-Bu- 
jor, reşedinţa, Golaşei şi Moscu. 
Locuitoriî se împart ast-fel: în 
Tîrgul-Bujor sunt bezmănarî; în 
Puţichioaia şi Golaşei, foştî clă- 
caşî; în Umbrăreşti, parte foştî 
clăcaşî, parte răzeşi; în Moscu 
numaî răzeşi. Numărul total al 
contribuabililor e de 492, fami- 
liî sunt 743, cu 2747 suflete, din 
cari: 141 1 bărbaţi, 1336 femeî; 
1365 necăsătoriţî, 1247 căsători- 
ţi, 133 văduvî, 2 divorţaţi; 276 
cu ştiinţă de carte, 2471 fără. 
Populaţia izraelită se cifrează 
la T^ suflete. 

Suprafaţa întreagă a terito- 



riuluî acestei comune se soco- 
teşte la 109 18 hect., din cari 
4730 hect., 44ariî, pămînt ara- 
bil, 2742 hect., 75 ariî, imaş, 
188 vil, 2288 pădure, 107 hect., 
25 ariî, vetrele satelor şi 6"] hect., 
2 1 ariî, teren netrebnic. Din te- 
ritoriu, 7430 hect. aparţin pro- 
prietate! marî, reprezintate prin 
moşiile particulare: Golaşei (Pi- 
tăroaia), Puţichioaia, Urecheşti, 
Umbrăreşti, aceasta în 4 tru- 
purî aparţinînd la 4 proprietari, 
şi Armeneasca ; restul de 3389 
hect. sunt ale sătenilor. Dintre 
instalaţiile gospodăreştî ale pro- 
prietarilor marî, se disting în- 
tre primele ale judeţuluî Covur- 
luiu cele de Ia moşiile Golaşei, ale 
d-luî Lascar Catargiu, fost prim- 
ministru şi fost locotenent Dom- 
nesc; Puţichioaia, ale d-luî Pa- 
raschiv Sechiari, şi Moscu, ale 
d-luî G. Fulger. Osebit de a- 
ceasta, la Golaşei, alăturea chiar 
cu tîrguşorul Bujor, ce aparţine 
aceleiaşî moşiî, pe o colină în- 
cîntătoare, ce dominează întrea- 
ga regiune, este un castel prea 
frumos al d-luî şi d-neî Las- 
car Catargiu, cu admirabile 
grădinî, cu lac artificial. Cas- 
telul cu grădina ocupă o în- 
tindere de teritoriu de 12 
fălcî; lacul artificial se găseşte 
în partea din valea apusană a 
grădineî; e format din apele 
pîraielor şi izvoarelor vecine î 
are peşte şi se poate umbla pe 
el cu barca; în mijlocul luî se 
află o mică insulă legată cu 
podeţ de uscat. 

Terenul acesteî comune în 
multe părţî e năsipos ; în Puţi- 
chioaia e chiar o carieră de pie- 
triş, exploatată de judeţ. 

Producţia agricolă se cifrează 
în total la 93059 hectol., iar pe 
speciî: 21792 hectol. grîu, 22500 
secară, 12042 orz, 2784 rapiţă, 
28878 porumb, 4186 ovăz, 624 
malaiu, 72 cînepă şi 180 in. 



Statistica vitelor prezintă ci- 
frele următoare: boî 1353, vacî 
1151, caî 182, armăsari 13, 
oî 7740, capre 180, porci 428; 
în total 10747 capete. 

Pe lîngă agricultură şi creş- 
terea vitelor, locuitoriî de aici 
se ocupă şi cu cultivarea viilor ; 
în Tîrgul-Bujor însă sunt maî 
mulţî neguţători micî, în maio- 
ritate Evreî. La Moscu este o 
moară, cu foc; sunt şi cîte-va 
morî de vînt. 

Budgetul comuneî are la ve- 
niturî de 125 19 leî 65 banî şi 
la cheltuelî de 11506 leî 44 
banî. Dările directe anuale că- 
tre stat, judeţ, comună şi ca- 
mera de comerciu se ridică în 
total la \'^'^H leî 40 banî. 

Bisericî sunt 4: Adormirea- 
Maiceî-Domnuluî (vechia şi de- 
teriorată), în Golaşei; Sf. Dimi- 
trie, în Umbrăreşti (tot vechia) ; 
Sf Gheorghe în Puţichioaia (de 
curînd construită); şi Sf. Voe- 
vozî, în Moscu (zidită în 1882); 
bisericile au pămînt rural, afară 
de cea din Moscu, ca una ce 
e într'un sat răzăşesc. [^După 
împărţirea parohiilor din 1888, 
com. Bujorul, afară de căt. Pu- 
ţichioaia, care e alipită la Fîr- 
ţăneşti, formează o parohie, cu 
catedrala Adormirea, deservită 
de un preot paroh, un preot a- 
jutor şi 5 cîntăreţî. 

Şcolî asemenea sunt 4 : i de 
băeţî în Golaşei, 2 mixte în Pu- 
ţichioaia şi Moscu şi I de fete 
în T. -Bujor; cea din Golaşei 
are 46 elevi din 64 înscrişî, cea 
din Puţichioaia are 29 elevî din 
32 înscrişî, cea din Moscu are 
35 elevî din 45 înscrişî şi cea 
de fete din T. -Bujor are 21 e- 
leve din 30 înscrise. 

Pe lîngă reşedinţa subpre- 
fectureî plăşeî Prutul şi a me- 
dicului respectiv, în T.-Bujor se 
află şi un.biurou telegrafo-poştal, 
întreţinut de judeţ, un spital 



Hosted by 



Google 



BUJORUL (TIrGUL-) 



64 



BUJORULUI (VALEA-) 



rural al statului cu 40 paturi, 
înfiinţat în 1890, în locul unei 
infirmerii judeţene de 15 paturi, 
ce a existat maî înainte. 

Bujorul (Tîrgul-), tîrgu^or, re- 
şedinţa corn. Bujorul, pi. Prutul, 
jud. Covurluiu, format din două 
şiruri de căsişoare lipite în mare 
parte una de alta şi aşezate de 
ambele laturi ale şoselei jude- 
ţene ce-1 străbate. Numără 29 
tamiliî cu 156 suflete, din cari 
17 familii ca 'j^ suflete Evrei, 
restul Romînî. 

Terenul, pe care e situat a- 
cest tîrguşor, aparţine moşiei 
Golaşei; pentru acest teren lo- 
cuitorii plătesc bezman. Are o 
şcoală de fete ; biurou telegrafo- 
postal ; un spital, şi e reşedinţa 
sub - prefectureî şi a medicului 
plăşeî. 

Bujorul, corn, rur., situată în par- 
tea S.-V. a judeţului Vlaşca, 
la hotarul Teleormanului, pi. 
Mărginea. La această comună 
se unesc rîurile Vedea şi Te- 
leorman şi dau în Gîrla-Mare, 
care apoi dă în Dunăre. Este 
situată pe proprietatea Petro- 
şani a principelui D. B. Ştirbeiu. 
Distanţa de la Giurgiu e de 37 
kil., iar de la Stăneşti, reşedinţa 
plăşeî, de 22 kil. 

Ia 1887, în această comună, 
se află 240 contrib. sau 1200 
sufl. In 1888, 282 contrib. sau 
1196 suflete. 

Venitul comunei în anul 1886 
era de leî 5475, iar cheltuelile 
de 5218 leî. In 1887 venitul 
era de 3297, iar cheltuelile de 
3149 leî şi în 1888 venitul de 
4458, iar cheltuelile de 41 19 leî. 

In 1887 s'a arat pe această 
comună suprafaţa de 1520 hect. 
cu diferite cereale, în deosebî 
grîu, porumb, rapiţă şi orz. 

Aci se cresc gogoşî de mă- 
tase. 



Se află 66 hect. cu viî. 

In 1 864 s'au împroprietărit 145 
locuitorî foşti clăcaşî pe 598 
hectare. 

In 1888 se aflau îq această 
comună: 436 boî, 100 bivoli, 252 
vaci, 396 caî, 3528 oî şi 150 
rîmătorî. 

Aci este o biserică zidită la 
1839, şi care la 1869 s'a repa- 
rat de Priacipele Dim. Ştirbeiu. 
Are hramul Sf Dumitru; e de- 
servită de I preot şi 2 cîntă- 
reţî; depinde de parohia Pe- 
troşani. 

In comună se află o şcoală 
mixtă cu 4 clase, făcută de zid 
şi în bună stare. 

Sunt 5 cîrciumî. 

Prin comună trece şoseaua ju- 
deţeană Giurgiu-Zimnicea. Este 
departe de Giurgiu de 27 kil., 
de Alexandria de 28 kil., de 
Bucureşti de 89 kil. 

In această comună sunt 2 pi- 
chete pentru paza hotarelor des- 
pre Bulgaria. 

Sunt maî multe pîlcurî de pă- 
dure de salcie şi ostroave carî 
se află descrise la Petroşani. 

La capul moşiei trece Drumul- 
Untuluî, drum pe care treceau 
Turcii ce locuiau raiaua Giurgiu- 
luî ca să negustorească în judeţ. 

Bujorul, deal, jud. Bacău, plasa 
Şiret ul-d.-j., de pe teritoriul co- 
munei Răcătăul. 

Bujorul, dealy în jud. Tulcea, pi. 
Macin, pe teritoriul com. Tur- 
coaia şi pe al cătunului Turcoaia. 
Este maî mult o prelungire 
nord-vestică a dealuluî Caraci- 
cula, de pe teritoriul comuneî 
Cerna. Se întinde spre N., avînd 
o direcţiune generală de la S.- 
E. la N.-V. ; brăzdează partea 
centrală a plăşeî şi cea de E. 
a comuneî. Este despărţit de 
dealul Priopcea printr'o vale 
cam rîpoasă, pe malurile căreia 



merge drumul judeţean Cerna- 
Măcia. Natura luî pe alocurea 
este stîncoasă. Este acoperit par- 
te numaî cu fineţe şi păşunî. Pe 
la poalele luî occidentale merge 
drumul comunal Satul-Nou-Mă- 
cin. 

Bujorul, lac, pe teritoriul com. 
Alimăneşti, pi. Siul-d.-s., jude- 
ţul Olt. Se zice că s'a numit ast- 
fel, după numele unei plante 
numite bujor, care creştea săl- 
batică pe o mare întindere în 
jurul laculuî. 

Bujorul, loc cu izvoare, jud. Ba- 
cău, pi. Munteluî, com. Măgi- 
reşti,depemunteleMădărzăul, de 
unde îşî are obîrşia pîrîul Ruja. 

Bujorul, loc cu izvoare, judeţul 
Bacău, pi. Siretul-d.-s., de pe 
teritoriul comuneî Buhociul. 

Bujorul, niu7ite, în jud. R. -Sărat, 
pi. Rîmnicul, com. Chiojdeni, în 
partea de N. a comuneî; face 
parte din culmea dealuluî Mă- 
gura. Este acoperit cu pădurî 
şi păşunî. Vara se aşează pe 
dînsul multe stîne de 01. 

Bujorul, pîrîU, com. Oţeleni, pi. 
Mijlocul, judeţul Fâlciu. (V. Ro- 
goza). 

Bujorul, pîrîU, ce se varsă în 
Rîul-Doamneî, pe teritoriul com. 
Corbi, căt. Sboghiţeşti, plaiul 
Nucşoara, jud. Muscel. 

Bujorul, vale, com. Oţeleni, pi. 
Mijlocul, jud. Fâlciu. 

Bujorului (Măgura-), măgură, 
la E. com. Slobozia-Mîndra, 
jud. Teleorman. 

Bujorului (Valea-), vale, află- 
toare în comuna cu acelaşî nume, 
jud. Covurluiu. 



Hosted by 



Google 



BUJORULUI (VALEA-) 



65 



BULBUCATA 



Bujorului (Valea-), vale, jud. 
Vlaşca, începe din moşia Uzu- 
nul, de la căt. Buturugari şi se 
varsă în apa Cîlniştea, o dată 
cu valea Găveni, luînd la gura 
eî numirea de Valea-Uzunuluî, 
după satul Uzunul, prin care 
trece. 

Bularul, izvor, corn. Tîrgşorul- 
Vechiu, pi. Tîrgşorul, judeţul 
Prahova. 

Bulatanul, pîrîiaş, jud. Neamţu, 
izvoreşte dintre ramurile mun- 
ţilor Raicu şi Petru-Vodă ; curge 
printre dînsele, în direcţiune S.- 
E., pană în dreptul satului Co- 
roiul, teritoriul corn. Călugăreni, 
plasa Piatra-Muntele, unde se 
uneşte cu pîrîiaşul Bargilele şi 
apoi cu pîrîiaşul Coroiul, formînd 
ast-fel pîrîul numit Largul. 

Bulătăul, baltă, în judeţul Iaşi, 
pădurea Prisăcani, pi. Braniştea, 
formată din vărsarea Prutului. 

Bulăul, pădure, jud. Bacău, pi. 
Siretul-d.-s., com. Obîrşia. Are 
o întindere de 40 hectare. E 
compusă din arbori foioşî. 

Bulba, rîU, în plaiul Cloşani, jud. 
Mehedinţi ; îşî ia naştere din s. 
Proiteşti, apoi unindu-se cu maî 
multe pîraie, formează lacul nu- 
mit Zătonul, în com. rur. Po- 
noarele ; de aci, ascunzîndu-sesub 
Dealul-Ponoareî, trece pe sub 
podul natural de piatră din a- 
ceastă com., şi izvoreşte de odată, 
în rîii mare, de sub nişte stîncî 
de piatră, din locul numit Va- 
lea-Găineî; îşî urmează cursul 
spre Baia-de-Aramă, pe care o 
udă în trecerea sa, primind aci 
în stînga doî afluenţi: Ieruga, 
ce trece prin curtea mănăstire! 
Schitul-Baia-de-Aramă şi Izvo- 
rul-cel-Mare, ambele cu apă 
foarte curată şi bună de băut ; 

66760' Marele Dicţionar Geograjic. lol, JJ. 



îşî continuă cursul prin Lun- 
ca-Băeî ; la satul Tarniţa se îm- 
preună cu rîul Brebina, aruncîn- 
du-se în Apa-Motruluî, la satul 
Apa-Neagră, din com. rur. Ne- 
goeşti. 

Acest rîu a servit la pune- 
rea în mişcare a maşinelor cari 
extrăgeau arama din minele Băeî- 
de-Aramă. Pe acest rîu se află : 
morî şi pivî. 

Bulbac, numire, ce se dă viroa- 
geî Făareî, jud. Brăila, înainte 
de a intra în acest judeţ, din 
judeţul Buzău. 

Bulboanele, âălfi adinei, săpă- 
turi, în gîrla cea săpată pe te- 
ritoriul comuneî Fîntînelele, pi. 
Şiretul, jud. Botoşani. 

Bulboasa, se numeşte partea 
dealului Fundătura, ce se pre- 
lungeşte de la satul Micleşti, 
pi. Crasna, jud. Vasluiu, pană 
în dreptul satului Chirceşti. 

Bulboasa, deal^ se întinde la 
Vestul com. Oşeşti, pi. Stemni- 
cul, jud. Vasluiu, despărţind-o 
de satul Fîstîci. 

Bulboasa, vale, se întinde în par- 
tea de E. a satuluî Chirceşti, 
com. Micleşti, pi. Crasna, jud. 
Vasluiu. 

Bulboci, bălţi, pe teritoriul mo- 
şieî Brehueşti, com. Brehueşti, 
pi. Şiretul, jud. Botoşani. 

Bulbucani, sat^ în partea de 
Vest a com. Gropniţa, pL Co- 
poul, jud. Iaşi, situat pe coasta 
de S. a dealuluî Crucea. Se zice, 
că după poziţiunea loculuî ce 
este ridicată sau bulbucată, şi-a 
luat numele satul, chiar de la 
prima luî formaţiune. Are o po- 
pulaţie de 13S familiî, sau 572 
locuitorî Romînî. 



In faţa satuluî se află iazul 
Bulbucani, format din pîrîul Ji- 
jioara. Are o biserică de lemn, 
făcută la 1864, deservită de i 
preot şi i cîntăreţ. 

Vite sunt în număr de 2510 
capete, din cari: 545 vite mari 
cornute, 1253 oî, 133 caî şi 579 
rîmătorî. 

Bulbucani, iaz, în partea despre 
E. a com. Belceşti, pi. Bahluiul, 
jud. Iaşi. Serveşte de hotar în- 
tre această comună şi satul Bul- 
bucani, din com. Gropniţa, pi. 
Copoul. 

Bulbucata, com. rur., compusă 
din cătunele : Bulbucata, Făcăul 
şi Găsteşti-Cotenî, situată în pi. 
Neajlovul, pe coasta dreaptă a 
văii Neajlovuluî, jud. Vlaşca. De- 
părtarea cea maî mare a cătune- 
lor între ele este de 4V2 kil. 
Com. e departe de Bucureşti de 
38 kil., de Giurgiu de 45 kil., 
iar de Obedeni, reşedinţa plă- 
şeî, de 14 kil. Este o şosea jude- 
ţeană, ce duce la Obedeni. 

In 1887 se aflau în această 
comună 254 contribuabili, sau 
1455 suflete. 

Venitul comunal în 1886 era 
de leî 8081, iar cheltuelile de 
4838 leî. In 1887 venitul era de 
3809 şi cheltuelile de 3316 leî. 

Sa cultivat în 1887 o su- 
prafaţă de 1200 hect. cu di- 
ferite cereale. 

In 1888 se aflau 31 hectare, 
50 ariî, acoperite cu viî. Sunt 
pometurî multe. 

In 1888 s'a cultivat aci de 
către 104 locuitorî, suprafaţa de 
97 hect., 1 1 ariî, cu tutun, care 
au produs 43478 kilgr. tutun, în 
valoare de leî 36350. Aci a fost 
cea maî mare producţie a anu- 
lui aceluia din întregul judeţ, 
după com. Cămineasca şi Letca- 
Nouă. 

In com. sunt 3 biserici, de- 



9 



Hosted by 



Google 



BULBUCATA (VELEA) 



66 



BULETA 



servite de 2 preoţi şi 5 cîntă- 
reţî, constituind o parohie. In 
1888 s'au oficiat la toate biseri- 
cile din această comună S6 bo- 
tezuri, 10 căsătorii şi 42 în- 
mormîntărî. 

Aci este o şcoală mixtă, cu 4 
clase, de zid, făcută de curînd, 
la care, în 1888, au urmat 50 
băeţî şi o fată ; după lege 
trebuia să urmeze 62 băeţî şi 
17 fete; este condusă de un 
învăţător. 

In 1888 se aflau aci 652 boî 
şi vaci, 206 caî, 2007 01 şi ca- 
pre şi 135 rîmătorî. 

In această com. sunt 6 cîr- 
ciumî. 

Este un petic de pădure, în 
cătunul Bulbucata, de 10 1 hect. 

Se află o moară cu turbine, 
pe apa Neaj Iovului. 

Bulbucata (Velea), câtun, pen- 
dinte de com. Bulbucata, si- 
tuat pe coasta dreaptă a Neaj- 
lovuluî, plasa Neajlovul, judeţul 
Vlaşca. 

Proprietate a d-iuî Dr. I. Ni-^ 
culescu. 

Moşia are o suprafaţă de 1630 
hect. 

La 1864 s'a dat la 115 lo- 
cuitori, foşti clâcaşî, suprafaţa de 
450 hect., rămînînd 1200 hect. 
Are un petic de pădure de ste- 
jar de 101 hect. 

Venitul moşiei pe 1888 a fost 
de 40000 leî. 

Şcoala comunală a com. Bulbu- 
cata se află în acest cătun. S'a 
făcut în anul 1887, după testa- 
mentul vechiului proprietar Pe- 
tre Niculescu, care a lăsat un 
fond de 1 00000 leî pentru con- 
struirea şi întreţinerea şcoaleî, 
numind executor testamentar pe 
d-1 Dr. 1. Niculescu, din Bu- 
cureşti. 

Pe âpa Neaj Iovului s'a con- 
struit de curînd un fâcău sis- 
tematic. 



Aci este o biserică, zidită la 
1856, cu hramul St. Ştefan, de- 
servită de un preot şi 2 cîn- 
tăreţî; în 1888 s'au oficiat aci 
56 botezuri, 7 căsătorii şi 22 
înmormîntărî. 

Sunt 2 cîrciumî. 

Bulbuceni, sat, jud. Dolj, plasa 
Jiul-d.-s., com. Poiana, împrăş- 
tiat, situat pe dealul Icleanul, 
la 4 kil. N.-E. de Poiana-d.-s., 
unde e reşedinţa comuneî. Are 
697 suflete, ^6;^ bărbaţî şi 334 
femeî. Locuesc în 117 case. 
Copiii di a sat urmează la şcoala 
mixtă din satul Poiana-d.-j., ce 
este la 7 kil. depărtare. Ştiu 
carte 40 locuitori. In sat sunt 
2 biserici de lemn. Sunt 3 me- 
seriaşî : i fierar, i rotar şi i 
cărucer. 

Bulbuceni, de-a/, jud. Gorj, în 
partea de E. a comuneî Şipotul, 
vine în prelungire despre N. şi 
merge spre S. în toată întin- 
derea cătunelor Şipotul şi Spahii. 
Este acoperit de pădure, cu e- 
senţe: de cer, gorun şi puţin fag. 
Este proprietatea statului. 

Bulbuceni, nio^ie particulară, ju- 
deţul Dolj, pi. Jiul-d.-s., com. 
Poiana, în satul Bulbuceni, a- 
parţine moşnenilor. Are pădure 
pe dînsa. 

Bulbuceni, păduj^e particulară, 
jud. Dolj, pi. Jiul-d.-s., com. Po- 
iana, pe moşia Bulbuceni. A- 
parţine moşnenilor. Esenţe: de 
stejarî, ulmî, fagî şi jugaştri ; 
predomină stejarul. 

Bulbuceni, rîuleţ^ jud. Dolj, pi. 
Jiul-d.-s., com. Poiana, ce se 
varsă pe dreapta rîuluî Coco- 
rova; curge prin valea Bulbu- 
ceni. 

Bulbuceni, vale, jud. Dolj, pi. 



Jiul-d.-s., com. Poiana, prin car^ 
curge rîul Bulbuceni. 

Buldişul, pîrîn, jud. Bacău, pi. 
Trotuşul, com. Mânăstirea-Caşin, 
care udă satul Guriţa şi se 
varsă în pîrîul Guriţa. 

Bulea, Livezeni şi Petreşul,/^?- 

durî particulare, supuse regi- 
mului silvic, aflate pe moşia 
Măldăreşti, plaiul Horezul, jud. 
Vîlcea. 

Buleandra, pădure, jud. Doro- 
hoiii, pe moşia Darabani, com. 
cu acelaşi nume, pi. Prutul-d.-j., 
spre N. de tîrguşorul Darabani ; 
se află crescută în mijlocul cîm- 
puluî. Această pădure dimpre- 
ună cu pădurile Grozava şi Po- 
driga, tot de pe această moşie, 
are o suprafaţă de 270 hect. 

Bulerca, movilă, la 2 kil. spre 
S. de satul Ruşeţul, jud. Brăila, 
între movilele Giurgiul şi Geme- 
nele, 

Bulerca, vale, în jud. Buzău, 
com. Vintilă-Vodă, pe hotarul 
despre com. Măneşti ; se scurge 
în rîul Slănicul. 

Bulercii (Muchia-), colină, în 
jud. Buzău, com. Vintilă-Vodă, 
pe hotarul despre com. Măneşti ; 
goală şi izlaz. 

Buleta, sat, face parte din com. 
rur. Bîrseşti, pi. Ocolul, judeţul 
Vîlcea. Are o populaţie de 271 
locuitorî (141 bărbaţî şi 130 
femeî). înainte de 1883 forma 
singură o comună sub numele 
de com. Buleta, iar de la această 
dată s'a alipit la Bărseşti. 

Este situată pe valea Buleta, 
la 9 kil. de Rîmnicul-Vîlceî 

Are o biserică, fondată la 
anul 1838, de preotul Ion şi alţi 
locuitorî. 



Hosted by 



Google 



BULETA 



67 



BULHACUL-MARE 



Buleta, vaUf formată din scur- 
gerea apelor după piscurile : 
Ciobea şi Rarişul, corn. Bîrseşti, 
pi. Ocolul, jud. Vîlcea, care, 
după ce udă corn. Bărseşti, se 
varsă în rîul Oltul, la punctul 
numit Sevestrenî, comuna Mi- 
hăeşti. 

Bulgarul, sat, face parte din 
corn. rur. Bragadiru-Bulgarul, 
pi. Sabarul, jud. Ilfov. Este si- 
tuat Ia S.-V. de Bragadirul, pe 
ţărmul drept al rîuluî Ciorogîrla, 
în apropiere de îmbucătura aces- 
tui rîu cu rîul Răstoaca. 

Se întinde pe o suprafaţă de 
290 hect, şi are o populaţie de 
200 locuitori. D-na Elena Mi- 
clescu are 182 hect., din care 
cultivă 137 hect. (43 sunt izlaz 
şi 4 vie). Locuitorii au 108 hect. 

Numărul vitelor mari e de 
102 şi al celor mici de 120. 

Bulgarului (Iazul-), iaz, pe te- 
ritoriul satului Glăvăneşti, corn. 
Epureni, pi. Turia, jud. Iaşi. 

Bulgarului (La-Podul-), han, 
în jud. R. -Sărat, pi. Marginea- 
d.-s., comuna Voetin; la lacul 
undepîrîul Coţatcul taie şoseaua 
naţională R.-Sărat-Focşani ; nu- 
mit ast-fel de la un fost han- 
giu bulgar. 

Bulgarului (Puţul-), loc izolat, 
în jud. Buzău, com. Tisăul, căt. 
Haleşul, însemnat printr'o cruce 
şi un puţ, făcute în amintirea 
faptului, că aci au fost oprite 
reliqaele Sf. Filotea, în anul 
1875, cînd au fost transpor- 
tate la schitul Ciolanul. 

Bulgarului (Valea-de- la -Po- 
dul-), pîrîu, în jud. Tulcea,pl. 
Tulcea, pe teritoriul comunei 
Cîşla; izvoreşte din poalele nor- 
dice ale dealului Tăuşan-Tepe; 
se îndreaptă spre N. avînd o di- 



recţiune generală de la S.-V. 
spre N.-E. şi brăzdează partea 
apusană a plăşeî şi pe cea mij- 
locie a comunei; trece pe la 
poalele dealului Cîşla, pe Ia 
răsărit de comuna Cîşla, taie 
şoseaua naţională Tulcea-Isac- 
cea-Măcin, între kil. 5 şi 6, şi, 
după un curs de 6 kil., merge 
de se varsă în mlaştina stufoasă 
din Sudul gîrleî Somova ; pe 
valea sa trec două drumuri co- 
munale: Cîşla-Cataloî şi Cîşla-Fre- 
căţeî. Cursul său este foarte 
încet; malurile sale sunt joase şi 
acoperite cu verdeaţă. 

Bulgănoaia, vâlcea, jud. Teleor- 
man, de la Sud spre Estul co- 
munei Lisa, în direcţiunea sa- 
tului Vînători; străbate pe la 
colţul viilor Lisenilor şi se pierde 
spre satul Vînători. 

Bulgăreasca, trup de moşie a 
statului, pe teritoriul comunei 
Slăveşti, jud. Teleorman ; are pe 
dînsa şi pădure; face parte din 
proprietatea statului numită Slă- 
veşti-Zloteştî. 

Bulgaria, localitate acoperită de 
ţarine, pe moşia Stolniceni-Pră- 
jescu, jud. Suceava. 

Bulgarie (La-), gradine de le- 
gume, pe moşia Sireţel, judeţul 
Suceava. 

Bulhacele, iaz-baltă, format din 
izvoare pe pămîntul locuitorilor 
Hulubul-Nou, com. Truşeşti, pi. 
Jijia, jud. Botoşani ; are o în- 
tindere de 35 hect. 

Bulhacul, băltită, formată de văr- 
săturile Prutului, pe teritoriul 
com. Măstăcani, pi. Prutul, jud. 
Covurluiu. 

Bulhacul, baltă, formată din iz- 
voare şi din ploi, pe moşia Co- 



dreni, com. Mileanca, pi. Ba- 
scul, jud. Dorohoiu. 

Bulhacul, baltă, pe teritoriul co- 
munei Păltinişul, pi. Prutul-d.-j., 
jud. Dorohoiu. 

Bulhacul, deal, pe moşia Dur- 
neşti, com. Durneşti, pi. Ştefa- 
neşti, jud. Botoşani. 

Bulhacul, deal, în jud. Roman, 
pi. Fundul, com. Chilii, spre N. 
de satul Buciumi. 

Bulhacul, deal, în com. Preu- 
teşti, jud. Suceava, îmbrăcat cu 
pădure de fag. 

Bulhacul, iaz, format din Pî- 
rîul-Ţiganuluî, se află în faţa 
curţeî din satul Corlăteni, com. 
cu asemenea numire, pi. Coşula, 
jud. Dorohoiu. 

Bulhacul, iaz, pe teritoriul sa- 
tului Oneşti, com. Şipotele, pi. 
Bahluiul, jud. Iaşi, pe Dealul- 
Urzicanilor. 

Bulhacul, pîrîu, izvoreşte de pe 
teritoriul satului Andrieşeni, co- 
muna Epureni, pi. Turia, jude- 
ţul Iaşi, şi se varsă în lazul-de- 
la-Odaie. 

Bulhacul, vale, pe moşia Dur- 
neşti, com. Durneşti, pi. Ştefă- 
neşti, jud. Botoşani. 

Bulhacul-de-lîngă-Curte, iaz, 
format din rîul Jijia, în centrul 
comunei Truşeşti, pi. Jijia, ju- 
deţul Botoşani, pe proprietatea 
statului; are o întindere de 14 
hect. ; conţine mult peşte. 

Bulhacul- Mare, lac, în partea 
de E. a com. Gura-Bohotia, pi. 
Podoleni, jud. Fălciu, pe şesul 
Jijieî, în suprafaţă de 2 hec- 
tare. 



Hosted by 



Google 



BULIBEŞTI (CANTONUL-) 



BULŢUL 



Bulibeşti (Cantonul-), pădure, 
jud. Neamţu, situată lingă Pe- 
tricani-d.-j., în corn. Petricani, 
pi. de Sus-Mijlocul. Este pro- 
prietatea statului şi se arendează 
cu suma de 4931 leî. 

Buliga, sat, în plasa Borcea, 
pendinte de corn. Cocargea, ju 
deţul Ialomiţa. Este situat pe 
lunca braţului Borcea, sub coas- 
ta Bărăganului, la 5 kil. spre 
E. de satul de reşedinţă. E satul 
cel maî despre E. al plăşeî. 
Poartă numirea şi de Buliga- 
Tîmbureştî. 

Populaţiunea satului este de 
94 familii Romini*, 2 fam. Ţi- 
gani şi I familie Grecî, sau 
487 locuitori, cu 183 bărbaţi, 
181 femei şi 123 copiî. 

Aci este o biserică constru- 
ită la 1856, deservită de un 
preot şi un cîntăreţ. 

Vite sunt: 125 caî, 396 boî 
şi 507 oî. 

Buliga, deal cu vii, în jud. Me- 
hedinţi, pi. Ocolul-d.-s.; ţine de 
corn. rur. Bresniţa. 

Buliga, pichet No. 7 al comp. a 
2-a din regim. 18 Dorob., jud. 
Gorj; se află situat pe dealul 
Copita ; se mărgineşte la N. cu 
Zănoaga şi Streaja, la S. cu 
Văraticele, la E. cu Scărişoara, 
iar la Vest cu rîul Şuşiţa. Po- 
teca, ce se priveghează de acest 
pichet, vine de la satul Vulca- 
nul, intră în ţară pe la Tabla; 
de aci, scoboară Zănoaga la pi- 
chetul Buliga, unde e şi vama. 
Construcţia e de lemn, compusă 
din o cazarmă şi o bucătărie, 
cameră pentru oficer şi o can- 
celarie. De aci, poteca ia direc- 
ţia S. pănâ la Schela, trecînd 
peste dealurile: Copita, Văra- 
ticele, Poiana-luî-Mihaiu şi Pla- 
iul-Scheleî; iar de aci la reşe- 
dinţa companiei a 2-a, care e 



la T.-Jiu, se urmează şoselele 
comunale ce leagă comunele : 
Schela, Horezul, Cartiul, Curti- 
şoara şi Turcineşti. Apoi dă în şo- 
seaua naţională T.-Jiu-Bumbeşti. 
Buliga e trecătoarea cea maî im- 
portantă din judeţ. Patrularea 
între Buliga şi Dealul-luî-Frate 
se face pe poteca ce trece pe 
dealurile : Zănoaga, Dealul-Ru- 
guluî, Uruzul, Streaja, Culmea- 
CartianuluT, Carpenul şi apoi 
pe Plaiul- Vălarilor pană la Dea- 
lul-luî-Frate, unde este şi pichet. 
Această potecă poate fi străbă- 
tută de patrupede încărcate. în- 
treţinerea se face cu greutate. 
Comunicaţia se întrerupe pe tim- 
pul ierneî, din cauza zăpezeî. 
Alte direcţiî pentru construirea 
de potecî nouă nu există. Cele 
vechi s'ar putea îmbunătăţi. 

Buliga (Schitul-), schit, cu hra- 
mul S-ţiî Voevozî, în Piteşti, 
jud. Argeş, pi. Piteşti ; a fost 
întemeiat la 1741 de jupîn Mar- 
tin Cupeţul şi jupîn Petru Bu- 
liga, cari se află înmormîntaţî 
aici, împreună cu familiile lor. 
Acest schit era metoh al Sf. Mi- 
tropolii din Bucureşti. Biserica 
este în proastă stare ; asemenea 
şi clădirile dimprejur. După se- 
cularizare s'a redus la biserică 
de mir, şi pentru întreţinerea 
cultuluî divin se^ înscrie anual 
în budgetul statului o sumă de 
1838 leî. Serviciul divin se face 
de 2 preoţi, i cîntăreţ şi i pa- 
racliser. In casele mănăstireşti 
s*a instalat actualmente cazarma 
de dorobanţi din Piteşti. 

Această biserică, atît prin sti- 
lul său arhitectonic cît şi prin 
picturile interioare ale bisericeî, 
nu prezintă nici un interes ar- 
tistic. Tronul arhieresc, aflat în 
biserică, merită singur oare-care 
luare aminte ca obiect de artă. 

Bulihariul, munte, pi. Tazlăul- 



d.-j., jud. Bacău, pe teritoriul 
comunei Berzunţul. 

Bulija, jud. Muscel. (Vezî Maio- 
reasca). 

Bulimacului (Movila-), movilă 
şi punct trigonoinet7'ic, în jud. 
Buzău, corn. Gherăseni, pe mo- 
şia Sudiţi. 

Bulimandrelul sau Buliman- 
drul-Mic, vîrf de munte, jud. 
Bacău, pi. Muntelui, corn. Dăr- 
măneşti, situat lingă Buliman- 
drul-Mare. 

Bulimandrul, aminte, jud. Bacău, 
pi. Tazlăul-d.-j., pe teritoriul sa- 
tuluî Berzunţul. 

Bulimandrul-Mare, munte, ]\xă. 
Bacău, pi. Munteluî, corn. Dăr- 
măneşti, pe limita satelor Plo- 
pul şi Păgubeni. 

Bulimandrul-Mic, jud. Bacău. 
(Vezî Bulimandrelul). 

Bulimanul, sat, cu 50 familii, 
jud. Argeş, pi. Oltul ; face parte 
din com. rur. Vitomireşti-Trep- 
tenî. Are o biserică cu hramul 
Sf. Dumitru, deservită de i preot 
şi I cîntăreţ. 

Buloaea, pîrîU, izvoreşte din dea- 
lul Răcea, comuna Miroslava, 
plasa Stavnicul, jud. Iaşi, şi se 
varsă în ochiul Bîrca, din şesul 
Bîrca. 

Buloaea, vălcică, pe dealul Ră- 
cea, com. Miroslava, pi. Stav- 
nicul, jud. Iaşi, unde se zice că 
ar fi fost maî înainte satul Ciur- 
beşti. După o pestilentă, lo- 
cuitoriî, cîţî au rămas din Ciur- 
beşti, au înfiinţat satul pe locul 
unde se află astă-zî. 

Bulţul, vîrf de munte, din Cul- 



Hosted by 



Google 



BULUC-ORMAN 



BULZEŞTI 



mea-Făgăraşuluî, judeţul Argeş, 
plaiul Loviştea. 

Buluc-Orman, pădure însemna- 
tă, în jud. Constanţa, pi. Silistra- 
Nouă, pe teritoriul corn. rur. 
Ghiuvegea şi Parachioi ; acopere 
ramificaţiile nordice ale dealu- 
lui Capuschioi-Bair ; se întinde 
pană pe malul E. al văeî Sa- 
tischioi-Ceair, şi cel V. al văeî 
Ghiuvenli-Ceair. Are o întindere 
de 220 hect. Esenţe principale 
sunt: fag, mesteacăn, carpen, 
etc. Pe la Estul eî trece drumul 
judeţean Ostrov-Cuzgun, iar pe 
la S. drumul Velichioi-Parachioi. 

Bulucul, jud. Putna. (V. Bolocul). 

Buluî, deal, jud. Bacău, pi. Taz- 
lăul-d.-s., pe teritoriul com. Bâ- 
săşti. 

Bulumetele, petec de pădure, pe 
proprietatea Glavaciocul, pen- 
dinte de com. Fierbinţi, pi. Gla- 
vaciocul, jud. Vlaşca, în ocolul 
silvic Cîrtojani. 

Bulumezi, pîrui, izvoreşte din 
jud. Ialomiţa, pe lingă Satul- 
Noii, şi se varsă în Valea-Vînătă, 
spre S. de căt. Sulimanul, pi. 
Mostiştea, jud. Ilfov. 

Bulumezi, vale, în pi. Cîmpu- 
luî, com. Ştefăneşti, jud. Ialo- 
miţa. Pe această vale se află 
satul Ştefăneşti. 

Bulumezi, vale, jud. Ilfov, prin 
care curge pîrîul cu acelaşi nume. 

Buluviţa, 7imnire vechia a satu- 
lui Ştefăneşti, pi. Cîmpuluî, ju- 
deţul Ialomiţa. 

Bulzeştî, com, rur,, în pi. Ama- 
radia, jud. Dolj, la 28 kil. N.- 
E. de Craiova şi la 2 kil. de 
reşedinţa plăşeî, com. Melineşti. 



Situată pe malul drept al rîuluî 
Frăţila şi la poalele dealului 
Murgaşul. 

Se învecineşte la N. cu com. 
Goruneşti, din com. Vîlcea, la 
S. cu com. Oculeştî- Vîlcea, iar 
la V. cu com. Balota. 

Terenul comunei este acci- 
dentat de dealul Murgaşul şi 
de Dealul-Bulzeştilor ; pe limita 
de S. a comuneî. Ia poalele Dea- 
luluî-Bulzeştilor, se întinde valea 
numită a Bulzeştilor, prin care 
curge pîrîul cu acelaşi nume. 

Comuna este udată de rîul 
Frăţila, ce merge pe teritoriul a- 
cesteî com. în direcţia N.-E.-S.- 
V. In dreptul acestei comune, 
pe rîul Frăţila, se află un po- 
deţ de lemn. Micî pîraie for- 
mate din ploî ÎŞI au scurgerea 
în rîul Frăţila. 

Comuna se compune din 4 
cătune: Bulzeşti, care e cătunul 
de reşedinţă, Gura-Raculuî, Năs- 
tăseşti şi Secuieşti. 

In comună sunt 3 biserici : 
una în cătunul Secuieşti, zidită la 
1848, serbează hramul Sf Pa- 
raschiva; una în cătunul Bul- 
zeşti, zidită în anul 1851, cu 
hramul Adormirea-Maiceî-Dom- 
nuluî; a 3-a în căt. Năstăseşti, 
făcută din lemn, la anul 1852, 
serbează hramul Intrarea-în-Bi- 
serică. 

Fie-care biserică are cîte un 
preot şi cîte un cîntăreţ. 

Se află o şcoală mixtă în că- 
tunul Gura-Raculuî; are i sin- 
gur învăţător ; este întreţinută 
de comună şi funcţioanează de 
la anul 1859. Localul de zid, a 
fost construit cu cheltuiala co- 
muneî. 

In anul 1892 — 93, şcoala a 
fost frecuentată de 93 copii ve- 
nit! din cătunele: Bulzeşti, Năs- 
tăseşti, la 368 1 m. depărtare de 
şcoală, Secuieşti, la 3582 m. 
depărtare de şcoală. 

Populaţiunea comuneî este de 



1545 sufl., din cari, lupă legea 
rurală din 1864, sunt 58 împă- 
mînteniţî. 

Casele sunt făcute din bîrne ; 
58 numai au grădină. 

Suprafaţa teritoriuluî comunal 
este de 7000 pogoane, din carî 
3000 pogoane arabile, 2000 po- 
goane izlaz, 2000 fîneaţă şi va- 
tra satuluî. 

Moşia de pe teritoriul comu- 
nal se numeşte Bulzeşti; apar- 
ţine locuitorilor împroprietăriţi 
la 1864. 

Locuitorii îşî duc productele 
Ia oraşul Craiova; duc cereale 
şi importă cele necesarii casei. 
Transportul îl fac pe calea ju- 
deţeană, ce duce Ia Craiova pe 
o lungime de i kil. în comună. 
In comună sunt 7 cîrciu- 
mî, din care : 2 în cătunul Bul- 
zeşti, I în cătunul Gura-Racu- 
luî, 2 în Năstăseşti şi 2 în Se- 
cuieşti. 

Animale sunt: 2880 capete, 
din carî 85 caî, 897 vite marî 
cornute, 1367 oî, 314 porcî şi 
217 capre. 

Contribuabili sunt 273. 

Budgetul comuneî pe exerci- 
ţiul 1893 — 94 a fost de 4070 leî 
la venituri şi de 3406 Ia chel- 
tuelî. 

Bulzeşti, sat, jud. Dolj, pi. A- 
maradia, com. Bulzeşti. E situat 
pe pîrîul Frăţila, la 8 kil. N. de 
Murgaşul. Aci e reşedinţa pri- 
măriei. Are 284 sufl., 154 băr- 
baţi şi 130 femei. Locuesc în 
94 case. Copiiî din sat urmea- 
ză la şcoala mixtă din satul 
Cîrstuleşti. In 1892 — 93 au ur- 
mat 12 băeţî. Cu vîrsta de 
şcoală sunt 24 copil, 18 băeţî 
şi 6 fete. Ştiu carte 10 bărbaţi. 
Şoseaua judeţeană, care lea- 
gă Bulzeşti de Craiova, înles- 
neşte comunicaţia acestuî cătun. 

Bulzeştî, numire vechia a satuluî 



Hosted by 



Google 



BULZESTI 



70 



BUMBEŞTI-DE-JllJ 



Bogheşti, comuna cu acelaşi nu- 
me, jud. Tecuciu. 

Bulzeşti, deal, jud. Dolj, pi. A- 
maradia, pe care este aşezată 
corn. Bulzeşti. 

Bulzi şa, loc de izvoare, jud. Ba- 
cău, pi. Trotuşul, corn. Mănăs- 
tirea-Caşin, de unde îşî are o- 
bîrşia pîrîiaşul Bulzişul. 

Bulzişul, pîriiaţ, jud. Bacău, pi. 
Trotuşul, care curge pe terito- 
riul comunelor Mănăstirea-Caşin 
şi Caşinul. Izvoreşte de la loca- 
litatea numită B ilzişa şi se varsă 
în pîrîul Curiţa, pe dreapta. 

Bulzul, hvor, corn. Bărbăteşti, 
pi. Horezul, jud. Vîlcea, care, 
cu izvoarele: Pătrunsa şi Tisa, 
formează rîul Otăsăul. 

Bulzul, i?iunte, în pi. Cloşani, 
jud. Mehedinţi, acoperit cu brazi, 
din cari se face şindrilă pen- 
tru învelitul caselor. 

Bulzul, ostrov, în Olt, la S. de 
căt. Călineşti, pi. Cozia, judeţul 
Vîlcea, numit ast-fel pentru că 
mai de mult, — spune o legendă 
din localitate, — a fost o iarnă 
grea şi, la Sf. Gheorghe, ve- 
nind un preot de peste Olt, 
de la comuna Racoviţa, a tre- 
cut Oltul pe ghiaţă, în dreptul 
acestui ostrov. După ce a ser- 
vit la biserică, luînd un bulz de 
caş, a trecut înapoi Oltul, tot 
prin dreptul acestui ostrov şi 
a stat preotul, împreună cu alt 
om, şi aii mîncat bulzul de caş 
pe pod de ghiaţă şi spre ţinere 
de minte despre acea iarna grea 
s'a numit acest ostrov «al-Bul- 
zuluî». 

Bulzul, pisc, pe muntele Piscul- 
Bulzuluî, com. Filipeşti-de-Pă- 
dure, pi. Filipeşti, jud. Prahova, 



la poalele căruia e pădurea pro- 
prietarului. 

Bulzul, pichet de graniţă, în pi. 
Cloşani, jud. Mehedinţi. 

Bulzul, pîrîii, în pi. Cloşani, ju- 
deţul Mehedinţi, izvoreşte din 
muntele Bulzul şi se varsă în 
apa Cerneî pe partea dreaptă. 
In acest pîrîu se găsesc păstrăvî. 

Bulzul, plaiu, jud. Mehedinţi, ce 
duce, de la apa Cerna, la vîrful 
muntelui Bulzul şi altor munţî. 

Bumbacului (Colţul-), vila^tinâ, 
puţin întinsă, din jud. Constanţa, 
pi. Constanţa, pe teritoriul co- 
munei rurale Cara-Harman, si- 
tuată în partea nordică a plăşcî 
şi cea sud-estică a comunei; e în- 
conjurată de toate părţile de pro- 
montoriul sau capul Midia. Se 
pare a fi o rămăşiţă din întinsa 
pînză de apă ce acoperă aceste 
locurî, cînd lacul Sinoe era u- 
nit cu Marea şi nu forma de 
cît un golf al său; solul dobro- 
gean ridicîndu-se, apa s'a retras, 
rămînînd icî şi colo băltoace, 
cari s'au transformat în mlaştinî, 
cari cu timpul vor dispare din 
cauza evaporaţi unei. 

Bumbarul (Dealul - Bănetu - 

lui), colifiă, în judeţul Buzău, 
între comunele Măneşti şi Mîn- 
zăleşti, parte goală, parte aco- 
perită de izlaz şi puţină pădure. 

Bumbata, sat, în partea de S.- 
E. a com. Lunca-Banuluî, pi. 
Prutul, jud. Fălciu, situat în şes 
pe malul drept al Prutuluî, pe 
o suprafaţă de 1072 \/2 hect. Are 
o populaţie de 59 fam., 230 su- 
flete, din cari 45 contribuabili. 
Satul este înconjurat de mlaş- 
tinî şi expus adese-orî la inun- 
daţii. Moşia este proprietatea 
epitropieî spitalelor Sf Spiri- 



don din Iaşi, căpătată prin do- 
naţi un e. 

Aici este un punct sucursal 
de trecătoare în Rusia. Se cul- 
tivă 5 hect. de vie. 

Bumbata, luncă, spre V. de sa- 
tul Bumbata, com. Lunca-Banu- 
luî, pi. Prutul, jud. Fălciu. 

Bumbăcioaia, vale, în pi. Bor- 
cea, com. Dichiseni, judeţul Ia- 
lomiţa. 

Bumbeşti, cătun, jud. Gorj, pe 
malul stîng al rîuluî Galbenul, la 
S. de Ciovei şi la V. de Poe- 
nari; aparţine comunei Bumbeş- 
ti-Piţicul. 

Are o suprafaţă de 1 177 hect. 
Se produce anual cam 950 hec- 
tol. porumb, 18 hectol. grîu, 2 
hectol. cînepă, 162 kg. fasole, 
354 kg. lînă, 820 decal. vin, 15 
decal. ţuică, 2000000 kg. fin 
şi 10 kg. ceară. 

Are o populaţie de 46 fami- 
lii, 130 suflete, din cari 27 con- 
tribuabilî. Locuitorii posedă 10 
pluguri, 20 care cu boî, 320 
vite mari cornute, 6% caî, 236 
oî, 28 capre şi 52 rîmătorî; 22 
stupi. 

Pe la partea de N. a acestuî 
cătun trece şoseaua Tîrgul-Jiu- 
Horezul. 

Prin cătun maî trece şi pî- 
rîul numit Apa-Neagră. 

In cătun se găsesc 2 morî 
pe apă şi 2 joagăre. 

Are I biserică zidită de locui- 
tori. 

Bumbeşti, deal, pe teritoriul sa- 
tului Ghermăneşti, în partea de 
E., com. Ghermăneşti, pi. Po- 
doleni, jud. Fălciu. 

Bumbeşti-de-Jiu, com, rur,, în 
partea de V. a plaiului Novaci, 
jud. Gorj, şi sub poalele plaiu- 
rilor din munţi numite Plaiurile- 



Hosted by 



Google 



BUMBEŞTI-DE-JIU 



71 



BUMEEŞTI-DE-JIU 



Butnbeştilor. E situată pe malul 
sting ai Jiului şi parte în albia 
sa. E formală din 2 cătune, că- 
tunul Bumbeşti-de-Jiu, unde e şi 
reşedinţa şi cătunul Bîrleşti. Se 
mărgineşte la N. cu Plaiurile- 
Bumbeştilor, la V. cu comuna 
Schela, din pi. Vulcan, la S. cu 
com. Tetila, şi la E. cu com. 
Muşeteşti. Se zice, că numele 
î-ar fi venind de la un vechi u 
locuitor, anume Bumbul, care-şî 
păştea oile pe aci. 

Are o întindere cam de 1800 
hect., din cari 285 hect. ara- 
bile, 275 hect. fineţe, 10 hect. 
pomet şi vii, 1222 hect. pădure 
şi izlaz, în munte, unde pasc vara 
tot soiul de vite, 8 hect. vatra 
satuluî; toate aparţin locuitori- 
lor, cari sunt moşneni şi cari se 
întind pană la hotarele ţăreî. 

Producţiunea se urcă apro- 
ximativ la 425 hectol. porumb, 
55 hectol. grîu de primăvară, 
3 hectol. fasole, 600 decal. vin, 
300 decal. rachiu, 1000 kg. brîn- 
ză, 800 kg. lînă şi loooo kg. 
fin. 

Are o populaţie de 320 fa- 
milii, 1288 suflete, din cari 233 
contribuabili, toţi ocupîndu-se 
cu agricultura, creşterea vitelor, 
sădirea pomilor roditori şi a 
viei, lucrul de lemnărie, precum: 
scîndurî, şindrilă, etc. 

Locuitorii posedă 45 pluguri, 
"]0 care cu boî, 9 căruţe cu caî, 
1360 vite mari cornute, 139 caî, 
1976 01, 955 capre şi 1279 rî- 
mătorî. 

Budgetul comunei are la veni- 
turi leî 2000 ; iar la cheltuelî leî 
1900, bani T%, 

Apele cele maî principale ce 
udă această comună, sunt: rîul 
Jiul şi Sadul, afluentul Jiului. Po- 
duri peste aceste ape sunt: Pun- 
tea Bumbeşti-Porcenî, construită 
de locuitori şi podul peste Sa- 
dul, al şoselei naţionale ce duce 
spre frontieră, consti'uit de stat. 



Comunicaţiunea comunei se 
face prin: şoseaua naţională Tîr- 
gulJiu-Petroşani ; prin şoseaua 
comunală, care străbate comuna 
de la N. la S.; printr'o altă şo- 
sea comunală, ramificaţia celei 
de sus, şi care duce în şoseaua 
naţională de la cătunul Bîrleşti. 
Maî sunt 3 drumurî ordinare, şi 
anume: unul, din cătunul Bîr- 
leşti, duce la com. Gruiul şi că- 
tunul Arşani ; altul, din Bum- 
beşti, în şoseaua naţională ; al 
3-lea, drumul pe mărginea Sa- 
dului ce se desparte de şoseaua 
naţională, de la confluenţa aces- 
tuia cu Jiul, merge paralel cu 
rîul şi duce în munţî la pi- 
chetul Gloabele ; maî este o po- 
tecă, care merge pe plaiul Bum- 
beştilor şi duce în muntele Trîn- 
torul şi de aci la pichetul Cur- 
mătura *şi muntele Paltinul. 

In comună sunt 4 puţurî şi 
8 fintînî. 

Ca stabilimente industriale 
sunt : 3 joagăre pentru fabricat 
blănî, scîndurî, etc, 2 mori de 
măcinat şi 2 pive pe apa Sadu- 
luî; 2 cîrciumî. 

Are un local de primărie şi o 
şcoală publică, frecuentată de 
70 elevi şi 8 eleve, din 82 în- 
scrişî. 

Are 2 bisericî deservite de 2 
preoţi şi 2 cîntăreţî. Nu se gă- 
seşte nici o inscripţie, care să 
arate datele fondăreî lor, dar du- 
pă spusele locuitorilor bătrînî, 
bisericile ar fi fondate înainte 
de anul 1800. 

Din această comună, spre N., 
începe defileul numit Lainici, care 
duce spre frontieră, avînd o în- 
tindere de 29 kil, urmînd ţăr- 
mul stîng al Jiului ; în parcursul 
pană spre frontieră este o şosea 
împietrită, din cari numaî 5 kil. 
lipsesc spre a atinge marginea 
ţăreî. La 14 kil., ia N. de Bum- 
beşti, defileul se lărgeşte pu- 
ţin, lăsînd pe dreapta-î o fru- 



moasă poiană, în mijlocul că- 
reia este schitul Lainici, zidit 
de doamna Paianu din cătu- 
nul Porceni; schitul are i sta- 
riţ, 7 călugărî, i diacon şi i 
paracliser. De la schit spre ho- 
tar şi la o depărtare de 8 kil. 
pe stînga Jiuluî, este sucursala 
vamală Păiuşiul- Lainici ce ţine 
de vama Buliga; are un supra- 
veghetor; aci e şi pichetul Lai- 
nici, păzit de I sergent şi 3 sol- 
daţi aî companiei 5-a din regi- 
mentul 18 dorobanţi. 

La o distanţă de i oră spre 
N. de schitul Lainici, se află 
schitul Locurile-Rele, fondat de 
preotul Dinu Cartianu. 

Pe dreapta rîuluî Jiul, în sus 
de comună, la 2 kil., se găsesc 
ruinele cetăţeî numite Cătina, 
făcută, se zice, din timpul Da- 
cilor. 

La confluenţa Saduluî cu Jiul, 
şi pe malul drept al acestuia, 
se văd nişte zidurî în ruină ; lo- 
cuitorii spun că aci ar fi fost o 
cetăţue zidită de Turci înainte 
de anul 17 10. E maî probabil 
însă, că ea să fi fost zidită de 
Austriac!, pe cînd posedau Ba- 
natul Olteniei. 

La distanţa de 4 kil. la N. 
de schitul Lainici, şi pe malul 
stîng al Jiuluî, se află locul nu- 
mit Băile, unde se crede că ar 
^ fost odinioară băî, şi unde se 
văd şi mal multe gropî în for- 
mă de cuptoare. In susul aces- 
tei comune, pe la locul numit 
Fîntîna-din-Plaiu, se văd din 
distanţă în distanţă, ruinele u- 
nuî drum, care se crede, că du- 
ceau la acele băî. 

Tot aci, la locul numit Băile, 
s'a găsit de către locuitori 
nişte săgeţî şi alte obiecte an- 
tice. 

Bumbeşti-de-Jiu, cătun, judeţul 
Gorj, reşedinţă a comunei Bum- 
beşti-de-Jiu, are o întindere de 



Hosted by 



Google 



BUMBEŞTl-PIŢICUL 



72 



BUNEA 



1300 hect., din cari isohect. ara- 
bile, 150 hect. fineţe, 5 hect. viî şi 
pomet, 195 hect. pădure şi izlaz 
pentru păşunea vitelor, şi 5 
hect. vatra caselor, toate pro- 
prietăţi ale locuitorilor cari, se 
întind pană la hotar. 

Are o populaţie de 185 fa- 
milii, sau 750 suflete, din cari 
121 contribuabilii, toţi Romînî, 
ocupîndu-se cu agricultura şi 
lucrul lemnăriei. Locuitorii po- 
sedă 20 pluguri, 40 care cu boî, 
9 căruţe cu caîf, 803 vite mari 
cornute, 89 caî, 1467 01, 576 
rîmătorî şi S6S capre. 

In ce priveşte şcoala, drumu- 
rile şi apele, vezi Bumbeşti-de- 
Jiu, comună. 

Are o biserică, deservită de 
I preot şi i cîntăreţ. 

Bumbeşti - Piticul, corn. rur,, 
din plaiul Novaci, jud. Gorj, 
situată la S. comunei Cernădia. 
Se învecinează la E. cu Poenari, 
la V. cu Dîrligei şi Pociovaliş- 
tea, la S. cj Zorleşti şi Prigoria 
şi laN. cu Cernădia. Este formată 
din 3' căt. şi anume: Bumbeşti- 
Piţicul, Ciovei, Siteşti şi Lupeşti. 

Are o întindere de 1415 hect., 
din cari 800 hect. ale proprie- 
tăţii şi 615 ale moşnenilor ; din- 
tr'acestea sunt 400 hect. arătura, 
350 hect. livezi, 3 hect. pădure 
şi 2 hect. viî. 

Producţia anuală e de cam 
1766 hectol. porumb, 400 kgr. 
fasole, 2600 decal. vin, 47 decal. 
ţuică, 1 1 34 kgr. lînă, 42 hectol. 
grîu, 400000 kgr. fin; sunt 70 
stupi, cari dau 30 kgr. ceară. 

Are o populaţie de 200 fa- 
milii, sau 750 suflete, din cari 
1 20 contribuabili. Locuitorii po- 
sedă 39 pluguri, 148 caî, 904 
vite marî cornute, 756 oî, 191 
rîmătorî, 80 capre, 120 care cu 
boî şi 5 căruţă cu caî. 

Venitul comuncî este de 2038 
leî, iar cheltuelile de 1631 leî. 



Comuna este udată de rîul 
Baia-de-Fîer (Galbenul). 

Prin comună trece şoseaia 
T. Jiu-Horezul. 

In comună sunt 8 mori pe 
apă, 28 fîntînî şi 4 joagăre. 

Comuna are 4 biserici, deser- 
vite de 2 preoţî şi 4 cîntăreţî. 

Bumbetei (Şesul-), jes, judeţul 
Fălciu. Este partea din Şesul- 
Prutuluî ce se află în raionul 
satuluî Bumbata, comuna Lun- 
ca-BanuIuî, pi. Prutul. 

Bumbi sau Bunghi, sat, în 
corn. Pînceşti, pi. Siretul-d.-s., 
jud. Roman. 

Bumbueni, com. nir., jud. Argeş, 
pi. Cotmeana, la 26 kil. de com. 
rur. Costeşti, reşedinţa subpre- 
fectureî, şi la 23 kil. de Piteşti. 
Se compune din 4 sate : Bum- 
bueni, Gogoşari, Siliştea şi Lăn- 
geşti, avînd peste tot 195 fam. 
sau 890 loc, toţi Romînî. In 
com. sunt: 2 biserici, una în Bum- 
bueni şi alta în Lăngeşti, de- 
servite de 3 preoţî, 2 cântăreţi 
şi 2 paracliserî; o şcoală pri- 
mară rurală. Budgetul com. pe 
anul financiar 1882-83 ^ ^'^st 
de 1857 1. 71 b. la veniturî, şi 
de 1775 1. la cheltuelî. 

După o publicaţie oficială 
(1887), această comună numără 
194 contribuabili, şi are un bud- 
get de 2281 1. la veniturî, şi 
de 1230 1. la cheltuelî. 

Numărul vitelor era în anul 
1887 de 544 vite marî (492 
boî şi vacî, 52 caî) şi de 1834 
vite mărunte (1545 oî, 15 ca- 
pre şi 274 rîmătorî). 

Bumbueni, sat, cu iio familii, 
jud. Argeş, pi. Cotmeana; face 
parte din com. rur. cu acelaşî 
nume. Aicî este reşedinţa pri- 
măriei. In sat este o biserică 
cu hramul Adormirea, deser- 



vită de doî preoţî, un cîntăreţ 
şi un paracliser. 

Bumbueşti, sal, cu 537 loc, 
jud. Argeş, pi. Loviştea; face 
parte din com. rur. Boişoara ; 
Are o biserică, cu hramul Buna- 
Vestire, deservită de un preot 
şi un cîntăreţ. 

Buna, dea/, se prelungeşte din 
com. Bereasa, în com. Telejna, 
printre pîraiele Telejna şi Chioaia 
şi se termină în dreptul satuluî 
Telejna-d.-j., despre E., aproape 
de iazul pronumit Găluşca. Pe 
culmea acestui deal se află sa- 
tul Boţoaia, faţă în faţă cu sa- 
tul Bereasa, jud. Vasluiu. 

Bunaica,V^<^/, în jud. Mehedinţi, 
plaiul Cerna, pe care este aşe- 
zată mahalaua Bunaica. 

Bunaica, mahala, în jud. Mehe- 
dinţi, plaiul Cerna; ţine de com. 
rur. Larga. 

Bunca, moşie, fără sat, [situată 
pe lîngă moşiile Bîrcu-Goşmanî 
şi Bîrjoveni. Odinioară a făcut 
parte din cuprinsul jud. Neamţu, 
iar acum se află în jud. Ro- 
man. 

Bunea, mănăstire, jud. .Dîmbo- 
viţa, pe un deal înalt, în plaiul 
Dîmboviţa-Ialomiţa, spre N. de 
Tîrgovişte, în partea de S.-V. 
a băilor Vîlcana, făcînd parte 
din com. Vîlcana - Pandeli. A- 
ceastă mănăstire, care se com- 
pune din o bisericuţă şi cîte-va 
chiliî părăsite, unde slujeşte ser- 
bătoarea şi Dumineca, un preot 
ce sade de vale în Vîlcana-Pan- 
deli, este unul din locurile cele 
maî des vizitate de persoanele 
ce vin vara la băile Pucioasa şi 
Vîlcana. Aci este una din pozi- 
ţiile cele maî înalte şi roman- 
tice din cîte se află în apropi- 



Hosted by 



Google 



BUNEI rPÎRtUL-) 



73 



BUNEŞTI 



erea băilor Pucioasa şi Vîlcana. 
Cu un aparat optic se poate ve- 
dea de la Comanacul (un ste- 
jar centenar, din care acum s'a 
rupt o parte) punctele cele maî 
depărtate ale judeţului, precum : 
Titu, Tîrgoviştea, Bucşiani, mun- 
ţii Leota, Bucegiul, etc, chiar 
şi fabricele şi rezervoarele de pe- 
troleti Cantacuzino, din judeţul 
Prahova, situate pe munţii din 
apropierea Cîmpineî. Mănăstirea 
Bunea are în jurul eî o fîntînă 
cu apă de pucioasă. Maî are un 
copac, sau comanac, după cum 
îl numesc locuitorii din apropi- 
ere, care se vede din depăr- 
tare. E o peşteră artificială, sau 
un fel de chilie, săpată cu multă 
artă într'un mal înalt, în partea 
de S.-E. de mănăstire, la o de- 
părtare de 800 metri. In această 
peşteră, se zice, că a stat ascuns 
maî mult timp Armaşul Bunea, 
fondatorul mănăstireî, cînd a 
fost urmărit de nişte duşmanî 
aî săî. Călugărul Trifon, fostul 
egumen al mănăstireî Bunea, 
care a asasinat pe unul din vi- 
cariî mitropolieî maî anii trecuţî 
şi care acum îşî ispăşeşte păca- 
tele în unul din penitenciarele 
ţăreî, a făcut în jurul mănăsti- 
reî o grădină cu fel de fel de 
pomî fructiferi, care ar fi una din 
cele maî frumoase şi maî pito- 
reştî, dacă nu s'ar fi ruinat şi je- 
fuit în urma întemniţare! numitu- 
luî călugăr. Culmea de muntişor, 
pe care este situată mănăstirea 
Bunea, se întinde de la S.-E. spre 
N.-V. In partea de N.-E. a aces- 
teî culmî, sau a Bunei, se în- 
tinde valea şi com. Vîlcana-d.-j., 
în care sunt băile Vîlcana; iar 
în partea de S.-V. de mănăs- 
tire şi de culmea mănăstireî se în- 
tinde valea Sticlăria. In această 
vale, în vechime, a fost o mare 
fabrică de sticle, din care şi a- 
cum se maî zăresc urme. Tra- 
diţiunea spune, că nu este mult 

567QQ* Mareio Vicfiomr Geogra/io, Voi, II. 



de cînd în urma unor jocurî de 
lumină fosforescentă, maî mulţî 
locuitorî, crezînd că este vre-o 
culă sau comoară, au găsit, să- 
pînd pe valea sticlăriei, o mare 
cantitate de oase amestecate cu 
sticlă. Chiar azî există acea groa- 
pă sau săpătură. Din familia Ar- 
maşuluî Bunea maî există şi azî 
familia Grădişteanu. Actul de 
fundarea mănăstireî, făcut în 
com. Brăneşti, la 1622, Aprilie 
23, se află în Arhiva statului ; 
de pe acest act există o copie, 
lipită pe zidul bisericeî mănăsti- 
reî Bunea, iar alta publicată de 
d. B. P. Hăsdeu, în «Arhiva is- 
torică a României», pagina 31, 
tom. I. 

Bunei (Pîrîul-), pîrîu, mic aflu- 
ent al pîrîuluî Buneşti, jud. Su- 
ceava. 

Buneni - Florii, sat, pe ţărmul 
sting al Jijieî, în partea de N. 
a com. Dîngeni, pi. Jijia, jud. 
Botoşani, cu o suprafaţă de 587 
hect. şi o populaţie de 9 familiî, 
sau 27 suflete, cu 6 contribua- 
bili. Vite sunt : 1 5 vite cornute, 
3 caî, 16 oî şi 4 mascuri. In 
sat e o circiumă. 

Buneni - Stihii, sat, pe ţărmul 
sting al Jijieî, jud. Botoşani, în 
partea de N. a com. Dîngeni, 
pi. Jijia, în megieşie cu Buneni- 
Floriî. Are o suprafaţă de 246 
hect. şi o populaţie de 19 fa- 
miliî sau 52 suflete, cu 17 con- 
tribuabilî. 

Vite sunt : 34 vite cornute, 7 
caî, 36 01 şi 13 mascuri. 

Buneşti, com. rur,, pe apa Vîl- 
sanuluî, jud. Argeş, la 17 kil. 
de Curtea-de -Argeş (reşedinţa 
subprefectureî) şi la 15 kil. de 
Piteşti. Se compune din satele 
şi cătunele următoare : Valea- 
Mare, 60 fam., cu 252 loc. ; Gâr- 



cia, 22 fa:n., cu xo6 loc; Faţa- 
Cîmpuluî, 46 fam., cu 173 loc; 
Solea, 26 fam. cu 133 loc; Va- 
lea-Moşuluî, 26 fam., cu 100 lo- 
cuitorî ; peste tot 1 80 familiî cu 
764 locuitorî, din carî 12 loc. 
Ţigani. In com. este o biserică 
şi 2 şcoli, una de băeţî şi alta 
de fete şi o circiumă. Budgetul 
com. pe anul financiar 1882-83 
a fost de 1497 leî, 67 banî, la 
venituri şi de 1483 leî, la chel- 
tuelî. 

După o publicaţie oficială (an. 
1887), această com. numără 185 
contribuabili şi are un budget 
de 2682 leî la venituri şi de 2749 
leî la cheltuelî. 

Numărul vitelor în 1887 a 
fost de 660 capete vite mari 
(265 boi şi vacî, 35 caî) şi 334 
vite mărunte (27 oî, 189 capre 
şi 118 rîmătorî). 

Buneşti, com, rur., în partea de 
E. a plăşeî Crasna, jud. Fălciu, 
pe^ dealuri, pe o suprafaţă de 
2388 hect. din care: 1028 hect. 
ale locuitorilor, 158 vatra satu- 
lui, 8 ^/2 hect. ale şcoaleî şi 1 1 ^k 
ale bisericeî, iar restul proprie- 
tatea statului. Are o populaţie 
de 295 fam. sau ii56sufî., din 
carî 29S contribuabili. Comuna 
e formată numaî din satul Bu- 
neşti, care din vechime purta 
numele de satul Bunul. Este a- 
şezată între treî dealuri: Fun- 
doaea spre E., Olăreni spre S. 
şi Bărăriul spre N. 

Proprietatea moşiei este a sta- 
tului. Locuitorii împroprietăriţi 
după legea din 1864 se ocupă 
cu: lucrarea pămîntului, creşte- 
rea vitelor, lemnăria, parte cu 
lucrarea viilor şi a livezilor. 

Din vechime sat al a fost 
răzeşesc, însă cu timpul prin 
dăniî făcute de răzeşî, atît 
schitului Brădiceşti, cît şi E- 
piscopieî de Huşi, prin părţile 
de cumpărătură ale acestora; 

10 



Hosted by 



Google 



BUNEŞTI 



74 



BUNESTl 



răzeşiî pierzînd moşia, ea a de- 
venit proprietatea Episcopiei de 
Huşi, iar după secularizare a 
statuluî. 

In sat se află o şcoală înfi- 
inţată în 1860, frecuentată de 
30 elevi; o biserică deservită 
de I preot şi 2 dascăl), făcută 
la 1864; o baltă şi un iaz. 

Budgetul la veniturî şi chel- 
tuelî este de 3200 leî. 

Vite cornute sunt 909, caî 
258, şi porci 108. 

Buneşti, corn. 7'ur,, pi. Ocolul, 
jud. Vîlcea. N'are nici un cătun 
alipit. Numele îî vine de la un 
Bucur Bunea, primul locuitor ce 
s*a aşezat aci, spune tradiţia. 

Este situată pe vălceaua Bu- 
neşti, la 25 kil. departe de Rîm- 
nicul-Vîlceî şi la 15 kil. de Olă- 
neşti, reşedinţa plaiului. 

Are o populaţie de 800 loc. 
(366 bărbaţi şi 434 femei), în 
care intră şi 5 familii de Ţi- 
gani (rudari, fierari şi lăutari). 

Capi de familie sunt 250; 
contribuabili 200; case de lo- 
cuit 220. 

In comună sunt 2 biserici: 
una vechia, adusă de la schi- 
tul Sghiabul, cu hramul Cuvioa- 
sa-Paraschiva, şi a doua cu hra- 
mul Intrarea-în-Biserică. Inscrip- 
ţia de la această biserică s'a 
şters; se vede pe ea numai a- 
nul 7350 (1842). 

Locuitorii se ocupă cu agri- 
cultura, dulgheria, rotăria şi do- 
găria. 

In comună sunt: 37 caî, 83 
bol, 164 vacî, 47 capre şi 86 01. 

Locuitorii, în număr de 157, 
^s*au împroprietărit la 1864 pe 
moşia Episcopiei Râmnicului. 
• Are o şcoală de zid, proprie- 
tatea comunei. Se frecuerită de 
32 «opiî, din numărul de 92 în 
vîrstă de şcoală. E dotată cu 
3 hect. pămînt în ţarină. Ştiu 
carte 40 bărbaţî şi I fcâaee. Cu 



întreţinerea şcoaleî statul chel- 
tueşte 1080 leî anual. 

Stupi cu albine suntvr'065, 
cari dau pană la 30 kgr. miere 
şi 15 kgr. ceară. 

Toată comuna, cu izlaz cu tot, 
are 410 hect. 

In comună sunt 2 izvoare cu 
miros de pucioasă şi gaz, cari 
izvoresc de sub dealul Bogdan. 
Se povesteşte că la rogoaze s'a 
făcut un puţ de apă de unde 
apa a eşit sărată. 

Terenul cultivabil produce 
pană la 250 chile porumb. 

Ţuică se fabrică pană la 5000 
decalitri. 

Sunt în comună 1000 meri, 
500 cireşî, 200 peri şi 350 nuci, 
iar livezile dau pană la 265 care 
de fîn. 

Veniturile şi cheltuelile comu- 
nei se urcă la 1000 lei anual. 

Şoseaua Buneşti înlesneşte co- 
municaţia către Titireciul, Stoe- 
neşti şi Bîrlogul. 

Se mărgineşte la E. cu com. 
Păuşeşti-Măglaşi, la V. cu Bîr- 
logul şi Govora, la N. cu Stoe- 
neşti şi Smeurătul şi la S. cu 
Titireciul. 

E brăzdată de dealurile : Dră- 
găneasa, Prazul, la E.; Ciuta, 
Bogdan, Mircea, Barcan şi Gher- 
man la V.; Cornul, Scoruşul 
şi Mălurelul la N.; Sodoma şi 
Orbul la S.-E. udată de văile : 
Buneşti, Scoica, Corbului, Dra- 
gomir, Uca şi Diculul. 

Buneşti, sat, jud. şi pi. Argeş ; 
face parte din com. rur. cu a- 
celaşî nume. Aici este reşedinţa 
Primăriei. Are o biserică, cu 
hramul Cuvioasa-Paraschiva, de- 
servită de doi preoţi şi un cîn- 
tăreţ. 

Buneşti, sat, jud. şi pi. Argeş, 
avînd 20 familii cu 140 suflete; 
face parte din com. rur. Bas- 
covele. 



Buneşti, sat, jud. Argeş, pi. 01^ 
tulul; face parte din com. rur. 
Stoiceni-Pleşoiu. 

Buneşti, sat, (Vezi Buneşti, co- 
mună, jud. Fălciu). 

Buneşti, sat, pe moşia cu ace- 
laşi nume, din com. Pleşeşti, ju- 
deţul Suceava. Aşezat pe dea- 
lurile Babei şi Viei şi străbă- 
tut de Pîrîul-Ciurel, numără 24 
case, populate cu 24 capi de 
familii, sau 74 suflete, 40 băr- 
baţi şi 34 femei. Are 24 con- 
tribuabili. Vatra statalul ocupă 
o falce şi opt prăjini. Locuito- 
rii sunt gospodari de mijloc. 

Moşia, proprietatea doamnei 
Profira Ghiţescu şi a d lui G. 
Văsescu, are suprafaţa de 652 
fălci, din cari 392 fălci culţi va- 
bile, 70 fălci fînaţ şi restul ne- 
prod activ. 

împroprietăriţi la 1864 sunt 
7 mijlocaşi şi 3 codaşi, stăpî- 
nind il fălci şi 8 prăjini. 

Are o biserică, zidită de doam- 
na Ghiţescu, cu patronul Sf. Va- 
sile, deservită de preotul din 
Unceşti. Şcoala din Petia servă 
şi acestui sat. 

Drum mal principal este a- 
cel la Fălticeni, de 4 kil. 

Inscripţia din jurul unul aer 
ce se află la biserica din 
Buneşti, judeţul Suceava, spu- 
ne că : «acest aer 1-a făcut 
piosul Domn Ion Ştefan Voe- 
vod, fiu al răposatului Tomşa 
Voevod şi al soţiei sale Axinia 
şi s'a dat Bisericel Domneşti din 
Iaşi, anul 161 3». (A. D. Xeno- 
pol, «Istor. Rom.», Voi. III, p. 
492). 

La 1803 «Buneşti, a Sluge- 
ruluî Fotache Ciure, avea 12 
liuzî plătind Ii6 lei bir anual». 
(«Uricarul» de Codrescu, voi. 
VII, p. 253). 

Buneşti, sat, face parte din com. 



Hosted by 



Google 



liUNEŞTI 



75 



BUNGETUL 



rur. Ciumagi, plasa Cerna-d.-s., 
jud. Vîlcea. 

Buneşti, deal, în raionul comu- 
nei Buneşti, pi. Ocolul, judeţul 
Vîlcea, pe care se cultivă 23 
hect. vie. 

Buneşti, iaz, pe frontieră, în sa- 
tul Buneşti, jud. Suceava, for- 
mat de pîrîul cu acelaşi nume. 

Buneşti, mo§ie, jud. Argeş, com. 
Urlueşti, pi. Topologul ; e com- 
pusă din trupurile Urlueşti şi 
Valea-Babiî. Este proprietate a 
Eforiei Spitalelor Civile din Bu- 
cureşti, fostă pendinte de mă- 
năstirea Găiseni. Are o întin- 
dere totală de 2364 pog.; pro- 
duce o arendă anuală de 4850 1. 

Buneşti, ino§ie, pi Siretul-d.-s., 
jud. Bacău, despre care Th. Co- 
drescu în «Buciumul Romîn», 
pag. 561, ne spune că: «ţinea 
parte sf. mănăstiri Precista şi 
Răducanul din Tîrgul-Ocna, su- 
pusă sf. mănăstiri Treî-Sfetitele 
din Iaşi, închinată Sf Munte în 
jos; şi o parte de Sf mănăstire 
Tazlăul, închinată Sf. Mormînt; 
pe lîngă moşiile Radomireşti, 
Prăjeşti şi altele, fără sat». 

Buneşti, moşie a statului, pen- 
dinte de Episcopia Rîmniculuî, 
situată în com. Buneşti, pi. O- 
colul, jud. Vîlcea. S'a arendat pe 
periodul 1888 — 93 cu 2260 leî 
anual. 

Buneşti, moşie, pi. Ocolul, jud. 
Vîlcea, proprietate a Eforiei Spi- 
talelor Civile din Bucureşti, fostă 
pendinte de schitul Titireciul, în 
întindere de 223 pog., în plus 
15 pog. suprafaţă împădurită. 
S'a arendat pe periodul 1886 — 
1891, cu 900 leî anual. 

Buneşti, pădure a statuluî, pen- 



dinte de com. Buneşti, pi. Oco- 
lul, jud. Vîlcea, în întindere de 
455 hect., formată din trupu- 
rile : FeroageleDealul-Miri (302 
hect.) şi Turtureaua (153 hect.) 

Buneşti, pîrîU, numit şi Pîrîul- 
Graniţeî, în c. Pleşeşti, jud. Su- 
ceava. Mic afluent al Şomuzuluî- 
Mare. Are de tributari pe : Po- 
deni, Pîrîul-Buneî şi Pîrîul- Vîr- 
navuluî. 

Buneşti, vale, jud. Vîlcea, for- 
mată din Valea-Prunilor-luî-Din 
şi de izvorul de sub muntele 
Corbului. Se varsă în r. Govora. 

Bungelatul, loc, acoperit cu pă- 
durî, jud. Mehedinţi, pi. Blah- 
niţa; ţine de com. rur. Deve- 
selul. 

Bungeni, sat, în plasa şi jud. Tu- 
tova, com. Plopana, spre S. de 
tîrguşorul Plopana. Are 335 loc. 
şi 6^ case. Populaţia aceasta h 
socotită împreună cu acea din 
Bungeni-Lingurarî şi Vlădia. Se 
maî numeşte şi Bungeni-Marî. 

Bungeni, moşie, în plasa şi jud. 
Tutova, com. Plopana, proprie- 
tate a statului, arendată în ul- 
timul period cu 1660 leî anual. 

Bungeni, pădure, în pi. şi jud. 
Tutova, com. Plopana, pe moşia 
cu acelaşi nume, în întindere de 
120 hect. Se găsesc cariere de 
piatră de var, pe aci se şi fa- 
brica var maî înainte. 

Bungeni-Lingurarî, sat, în pi. 
şi jud. Tutova, com. Plopana, 
spre V. de satul Bungeni, de 
care se ţine. E locuit numaî de 
Ţiganî, pentru care se maî nu- 
meşte şi Bungeni-Ţiganî. 

Bungeni-Marî, jud. Tutova. (V. 
Bungeni, sat). 



Bungeni-Ţiganî, jud. Tutova. 
(V. Bungeni-Lingurarî). 

Bungeşti, deal, pe moşia cu a 
sa numire, în com. Şerbeşti, pi. 
Piatra- Muntele, judeţul Neamţu ; 
servă de loc cultivabil. 

Bungeşti, moşie, cu părţi şi ră- 
zăşească, fără sat, în com. Şer- 
beşti, pi. Piatra-Muntele, jud. 
Neamţu. K format un trup cu 
moşiile Ghigoeşti şi Trudeşti. 
Se află situată pe lîngă moşiile 
Şerbeşti-Canteî, Ghigoeşti, Mîn- 
jeşti. La 1847, un Văzaş, Gri- 
gore Mancăş, vinde de vecî 
două pămînturî de acolo Logo- 
fătuluîPetrache RosetBălănescu. 

Bungeşti, pîrîiaş, izvoreşte din 
dealul cu a sa numire, comuna 
Şerbeşti, pi. Piatra-Muntele, jud. 
Neamţu şi se varsă în pîrîul 
Căluşul. 

Bungetul, sat, jud. Dîmboviţa, 
pi. Dealul, cătunul com. Văcă- 
reşti. Are un lac. 

Bungetul, deal, comuna Gheo- 
roiu, pi. Olteţul-d.-j., jud. Vîlcea. 

Bungetul, pădure, în com. rur. 
Deveselul, plasa Blahniţa, jud. 
Mehedinţi. 

Bungetul, pădure, tăiată în anul 
1892, în întindere de 75 hect., 
situată, la S.-V., pe teritoriul 
com. Şerbăneşti-d.-j., pi. Şer- 
băneşti, jud. Olt. 

Lîngă această pădure se cu- 
nosc urmele uneî zidăriî vechî, 
de care se spune că a fost un 
conac turcesc, unde foştiî su- 
zerani adunau vitele luate de 
dijmă sau jefuite de la locui- 
torî. 

Bungetul, pisc, com. Dobriceni, 
pi. Ocolul, jud. Vîlcea. 



Hosted by 



Google 



BUNGHEROAIA 



76 



BURCIOAIA SAU BÎRCIOAIA 



Bungheroaia, vale, corn. Stă- 
neşti, pi. Cerna-d.-j.,jud. Vîlcea. 

Bunghi, sat, în judeţul Roman, 
pi. Siretul-d.-s., com. Pînceşti, 
spre V. de satul Pînceşti şi la 
o depărtare de 3 kil. de el. 
Are: 49 capi de familii, ^ con- 
tribuabili, 184 locuitori, din cari 
2 ştiu carte; 52 case. Sunt 37 ca- 
pete de vite mari. 

Buni, moşie moşnenească, în jud. 
Buzău, com. Finţeşti, şi parte 
în Tisăul, a moşnenilor d'avăl- 
maşî, ca de 750 hect., din care 
290 pădure, restul puţină ară- 
tură şi mare parte viî. 

lăwxil^ pădure, în jud. Buzău, com. 
Tisăul, cătunul Glodul ; face parte 
din moşia Băduleşti, a moşneni- 
lor d'avălmaşî. 

Buraga, munte, la hotarul satu- 
lui Bistricioara, com. cu aceeaşi 
numire, pi. Piatra-Muntele, jud. 
Neamţu ; face parte din grupa 
Grinţeşuluî. 

Burca, sat, pe teritoriul comunei 
Vidra, pi. Vrancea, jud. Putna. 
Are o biserică, cu hramul A- 
dormirea. Şcoală nu se află în 
sat. Din 30 copii (16 băeţî şi 14 
fete) cîţî au vîrsta de şcoală, 
urmează 13 (8 băeţî şi 5 fete) la 
şcoala din Vidra. 

Burcă (Moara-lui-j, vâlcea, pe 
teritoriul căt. Ungurei, comuna 
Tătuleşti, pi. Şerbăneşti, jud. 
Olt, cu direcţiunea V.-E. ; dă 
în Dorofeiu. Se numeşte ast-fel, 
fiind-că aci avea moară de boî 
proprietarul Călin Burcă. Se maî 
numeşte şi valea Căcălăul. 

Burceşti, vâlcea, comuna Cîor- 
teştl, pi. Mijlocul, jud. Vîlcea. 

Burcheştilor (Malul-), colină. 



în jud. Buzău, com. Ruşiavăţul, 
cătunul Tega, în apropiere de 
lacul Cîrnul. Aci, în 1821, s'a 
dat o crîncenă luptă între Turci 
şi Eteri ştî. 

Burchi, poiană, com. Izvoarele, 
plaiul Teleajenul, jud. Prahova, 
numită ast-fel de la un om, 
Burchi, ce poseda această po- 
iană. 

Burci, loc izolat, în partea de 
N.-V. a tîrguluî Ştefăneşti, jud. 
Botoşani, unde, pe ţărmul drept 
al Başeuluî, este un mic deal 
acoperit cu gropi şi ridicaturi 
de pămînt, care se observă şi 
pe vale şi despre care legenda 
spune că sunt întăriturî făcute 
cu ocazia unui războiu cu Turcii. 

Burcioaia saîi Bîrcioaia, com. 
rur. în plasa Răcăciuni, jud. 
Putna. 

Comuna Burcioaia este situ- 
ată la locul, unde se împreună 
Trotuşul cu Şiretul. 

Distanţa eîf de reşedinţa sub- 
prefectureî e de 3 kil., iar de 
capitala judeţului de 42 kil. 

Marginile acesteîcomune sunt : 
la N. comuna Adjudul-Vechiu, 
la N.-E. Adjudul-Nou, la E. şi 
S. rîul Trotuşul, care o des- 
parte de Rugineşti şi Domneşti, 
iar la V. Şiretul, care q des- 
parte de judeţul Tecuciu. 

Populaţiunea comunei, după 
cel din urmărecensămînt, a fost 
de 96 capi de familie, cu 347 
suflete, din care 207 bărbaţî şi 
167 femei. 

Această populaţiune se îm- 
părţea ast-fel : 

După stare civilă: 203 neîn- 
suraţî (124 bărbaţî, 79 femeî), 
140 însuraţî, 31 văduvî (13 băr- 
baţî, 18 femeî). 

După naţionalitate: 372 Ro- 
mînî şi 2 Grecî. 

După religie : 374 ortodoxî. 



După felul ocupaţiuneî : 123 a- 
gricultorî, 2 comercianţî, 4 cu pro- 
fesiuni libere şi 8 servitorî. 

Ştiu carte 17 persoane (15 
bărbaţî şi 2 femeî). 

Numărul caselor de locuit era 
în 1892 de 99. 

Mişcarea populaţiuneî în anul 
1892 a fost: 4 căsătoriî, 12 
naşterî şi 13 morţî. 

Are o biserică filială, cu hra- 
mul S-ţiî Voivozi. 

Şcoală nu se află în comună. 
Din 50 copiî (23 băeţî, 27 fete) 
cu vîrsta de şcoală, urmează 
7 băieţî la şcoala din comuna 
învecinată. 

Numărul contribuabililor e de 
94, ceea ce revine: i la 3.98 
de locuitorî. 

In anul 1886 erau numaî 80 
de contribuabili. 

Budgetul comuneî pe anul fi- 
nanciar 1893 — 94 era următo- 
rul: venituri 1090.30, cheltueli 
1075.90. 

Comuna Burcioaia, fiind aşe- 
zată între Şiret şi Trotuş, aceste 
ape mănîncă malurile şi micşo- 
rează pămîntul cultivabil. 

Cea maî mare parte a teri- 
toriuluî comuneî e formată din 
imaş şi prundiş. 

Numărul cultivatorilor a fost în 
anul 1892 de 84, cari posedă 
40 plugurî de lemn şi i de fier. 

Vite aflătoare pe teritoriul 
comuneî au fost, după ultima nu- 
mărătoare, 441, din carî: 80 
boî, 100 vacî, 31 caî, 150 oî 
şi 80 porcî. 

In acelaşî an se aflau în co- 
mună 50 stupî de albine, carî 
au produs 20 kilgr. miere şi 10 
kilgr. ceară. Kilogramul de miere 
s'a vîndut cu un leu, iar cel de 
ceară cu 4 leî. Valoarea totală 
a miereî şi cereî produse a fost 
de TO leî. 

Se află o cîrciumă ţinută de 
I Romîn. 

Burcioaia e legată prin şo- 



Hosted by 



Google 



BURCIULEASA 



77 



BURDUCEASCA 



sele comunale de Şişcani şi Ad- 
judul-Vechiu la N. şi de corn. 
Domneşti la S., peste apa Tro- 
tuşuluî. O altă şosea conduce 
la Adjudul-Nou şi la staţiunea 
căeî ferate din această din urmă 
localitate. 

Burciuleasa, vale, izvoreşte din 
moşia Preoţeşti, com. Oporelul, 
pi. Oltul-d.-j., jud. Olt; curge 
tot pe această moşie spre E. 
şi se varsă în gîrla Tesluiul. 

Burculeasa, com. rur., judeţul 
Olt. (V. Seaca-Belciugata). 

Burcutuluî (Pîrîul-). (V. Pîrîul- 
luî-Mîndrilă, jud. Suceava). 

Burdăleşti, sat, face parte dii 
com. rur. Guşoeni, plasa Oltul- 
d.-j., jud. Vîlcea. Are o popu- 
laţiune de 1 16 locuitori, din cari 
60 bărbaţi şi 5^ femei; iar ca 
populaţie şcolară are 25 copii, 10 
băeţî şi 15 fete. E departe de 
3 kil. de cătunul Spîrleni, unde 
e şcoala. 

Burdea, staţie de dr. d. f., jud. 
Argeş, pi. Cotmeana-Gălăşeşti, 
com. Găujani, pe linia Costeşti- 
Roşiori, pusă în circulaţie la i Ia- 
nuarie 1897. Se află între staţiile 
Costeşti (13.4 kil.) şi Miroşi 
(14.0 kil.). înălţimea d'asupra 
nivelului mării de 203'"*,l8. Ve- 
nitul acestei staţii pe anul 1897 
a fost de 52519 leî, 21 bani. 

Burdea, cîmpie întinsă, la Nordul 
judeţului Teleorman. Se întinde 
între Valea- Cotmeniî şi Valea- 
Cîineluî şi continuă pe o mare 
întindere şi în judeţul Argeş, 
pi. Cotmeana. E întreruptă nu- 
mai de Valea-Tecuciuluî şi Va- 
lea-Burdeî. Terenul acestei cîmpiî 
este sărăcăcios ; cînd plouă prea 
mult, apele băltesc şi cînd e se- 
cetă, pămîntul crapă. Se cul- 



tivă pe dînsa maî mult orz şi 
ovăz. 

Burdea, loc izolat, în com. Ce- 
teşti, pi. Rîurile, jud. Muscel. 

Burdea, /'mX în jud. Teleorman, 
străbate o mare parte a judeţu 
luî, prin plăşile Teleorman şi 
Tîrgul, de la N. spre S.-E., cur- 
gînd prin valea cu acelaşi nume. 

Burdea, vale, începe din com. 
Şerboeni, jud. Argeş, de unde 
continuă în jud. Teleorman, în- 
tre comunele Urlueni şi Strîm- 
beni ; străbate maî bine de 
jumătate judeţul prin cele două 
plăşî: Teleormanul şi Tîrgul; pri- 
meşte în albia pîrîuluî său apele 
din diferite alte văî, izvoare şi 
pîrîiaşe ; în dreptul comunei 
Strîmbeni se împreună cu valea 
numită a Borţiî, care începe tot 
din jud. Argeş şi de aci îna- 
inte ÎŞI schimbă şi numele de 
Burdea luînd şi pe acela de 
Zbîrgleaza. Ast-fel, împreunată 
şi lărgită, valea şi pîrîul Burdea 
ÎŞI continuă drumul în pi. Tîr- 
guluî, prin dreptul com. Drăgă- 
şani, de unde îşî urmează cur- 
sul pe lîngă comunele Drăgă- 
neşti, Meri-Goala şi Dulceanca. 
M?î la vale de com. Albeşti se 
pierde în Valea-Vedeî, unde se 
varsă şi pîrîul. Atît valea cît şi 
pîrîul eî, de la punctul Beuca 
şi pană la Albeşti, poartă nu- 
mirea cînd de Burdea, cînd de 
Zbîrgleaza. Pîrîul seacă une-orî 
vara cu desăvîrşire la unele 
puncte. 

Burdea-Căldărarul, moşie a sta- 
tului, în pi. Teleormanului, ju- 
deţul Teleorman, formată din 
maî multe trupurî. întinderea eî 
este de 2356 hect., din carî 
250 pădure. Parte din moşie 
este destinată a se vinde locui- 
torilor în loturî. Moşia aparţi- 



nea înainte de secularizare Mi- 
tropolieî. Astăzi face parte din 
teritoriul comuneî Strîmbeni. 

Burdeanca, cîmpie întinsă cu li- 
vezi şi arăturî, pe teritoriul co- 
muneî Crăciunei-d.-s., pi. Siul- 
d.-j., jud. Olt, situată la Nordul 
comuneî. 

Burdeanca, vâlcea, judeţul Olt, 
care se formează pe teritoriul 
com. Crăciunei-d.-s., pi. Siul-d.-s., 
străbate cîmpia cu acest nume 
şi dă în CălmăţuiuL 

Burdeşti, sat, cu 318 sufl., jud. 
Argeş, pi. Gălăşeşti; face parte 
din com. rur. Cerşanile. 

Burduhosul, deal, în com. Bră- 
dăţelul, jud. Suceava, parte a- 
coperit de pădure bătrînă de 
stejar, mesteacăn şi carpen şi 
parte cultivabil. 

Burdiosul, deal, jud. Dolj, pi. 
Dumbrava-d.-j., com. Vela, pe 
care este situat satul Bucovi- 
ciorul. Are o înălţime de aproa- 
pe 100 m. şi este acoperit cu 
păduri. 

Burdiosul, pădure a statului, jud. 
Dolj, pi. Dumbrava-d.-j., com. 
Vela, satul Bucoviciorul, în în- 
tindere de 30 hect. Esenţe : 
cerî, stejarî, ulmî, plopî, frasinî 
şi maî mult gîrniţe. 

Burduca, sat, jud. Dîmboviţa, 
pi. Cobia, căt. şi com. Cuparul. 

Burduceasca, moşie, în judeţul 
Buzău, com. Cernăteşti; are 354 
hect., din care 160 arabile, 
restul izlaz şi pădure. 

Burduceasca, sfoară de moşie, 
în jud. Buzău, com. Vispeşti, a 
moşnenilor Burduceşti ; are 27 
hectare. 



Hosted by 



Google 



BURDUCEASCA 



78 



BURDUJENI 



Burduceasca, sfoară dt mo§ie, 
a moşnenilor, jud. Buzău, corn. 
Lipia; face parte din trupul 
Bănceşti. 

Burduci-Crucea, loc izolat ^ în 
jud. Buzău, corn. Tisăul, cătunul 
Valea-Capreî. 

Burdufului (Lacul-), lac, în 
jud. Teleorman, situat într'o 
vălcea din com. Crîngeni, unde 
este o fîntînă, căreia îî zice Fîn- 
tîna-cu-Burduful. 

Burdujani, cătu7i, jud. Brăila, la 
N. com. Urleasca, pe malul de 
V. al văeî Ian ca, în faţa satului 
Traian la 5 kil. depărtare de el. 
S'a înfiinţat la 1859 ^^ familia 
Burdujan. Vatra satului e de 
6 hect., avînd 22 case; popu- 
laţia e de 25 capi de familie, 
sau 121 suflete, din cari 54 băr- 
baţi, 6"^ femei, 50 căsătoriţi, 71 
necăsătoriţi; 7 ştiu carte şi 114 
nu ştiu. 

Animale sunt: Zj caî, 270 
vite cornute, 760 01 şi 70 rî- 
mătorî. 

Burdujeni-Sat, comună rurală, 
situată în partea de V. a pla- 
sei Şiretul, jud. Botoşani. Se în- 
tinde pe şesul Sucevei şi dea- 
lurile ce mărginesc acest rîu în 
stînga. E formată din satele : 
Burdujeni, Feteşti, Mereni, Plo- 
peni, Prilipca şi Tisăuţi. Are o 
suprafaţă de 1859 hect. şi o po- 
pulaţie de 939 familii, sau 3001 
suflete. 

Pămîntul comunei e argilo- 
nisipos şi parte calcaros; este 
productiv. 

Sunt 118 hect. pădurî, cari 
se exploatează sistematic. 

Vite sunt: 574 boî şi vacî, 
48 caî, 400 porci şi 1 104 oî. Co- 
muna e străbătută de calea fîe- 
rată Paşcani-Iţcani şi de şoseaua 
judeţeană Botoşani-Burdujeni. 



Budgetul comunei are la ve- 
nituri 8430 leî şi 79 bani şi la 
cheltuelî 6506 leî. 

Sunt 3 bisericî, cu 4 preoţi 
şi 6 cîntăreţî; i şcoală de bă- 
eţî, cu I învăţător şi 96 şcolari; 
I şcoală de fete cu i învăţă- 
toare şi 54 şcolăriţe, ambele 
întreţinute de judeţ. 

Burdujeni-Tîrg, tîrgusor, situat 
în partea de V. a plăşeî Şire- 
tul, jud. Botoşani, pe vale, în 
stînga rîuluî Suceava, la mar- 
ginea ţăreî despre Bucovina, la 
47^ 40' 40" latudine boreală 
şi la 23^ 58' 00" longitudine 
estică. 

Teritoriul tîrguluî are o su- 
prafaţă de 984 hect., din carî 
vre-o 809 hect. moşia statului 
şi 175 hect. imaşul şi locul tîr- 
guluî. Are o populaţie de 486 
familii, sau 1960 suflete, din carî. 
939 bărbaţî şi 102 1 femeî, lo- 
cuind în 340 case. 

După naţionalităţî sunt: 456 
Romînî şi 1477 Evreî. (!) 

Tîrgul este proprietatea locui- 
torilor, răscumpărat de la stat, 
conform legeî ; în vechime se 
crede a fi fost proprietate a Mo- 
vileştilor. 

Depărtarea tîrguluî de Bo- 
toşani e de 58 kil. pe calea Ae- 
rată. 

E străbătut de o şosea pietru- 
ită, întreţinută de judeţ, care 
pune comuna în legătură cu 
oraşul Botoşani şi cele-1-alte co- 
mune vecine şi de calea Ae- 
rată Paşcani-Iţcani. 

Locuitorii se ocupă: Evreiî 
maî cu seamă cu comerciul şi 
meşteşugurile, iar Romîniî cu 
lucrarea pămîntuluî. 

Vite sunt: 146 boî, 135 vacî, 
166 caî, 118 porcî şi 60 01. 
Sunt în Burdujeni 108 comer- 
cianţî şi 137 meseriaşî; 200 cir- 
ciume. 

Este I moară de apă şi i 



de abur, i fabrică de rachiu 
de drojdiî, i fabrică pe pîslărie, 
I fabrică de lumînărî de său şi 

1 fabrică de lumînărî de ceară. 
Se face tîrg săptămînal în fie- 
care Duminică. 

Este I biserică deservită de 

2 preoţî şi 3 cîntăreţî. Această 
biserică a fost mănăstire de că- 
lugărî; astă-zî este transformată 
în biserică de mir. S'a zidit de 
Theodor Movilă, de unde şi nu- 
mele mănăstire!, de Theodoreni, 

-în prima jumătate a secoluluî 
al XVII-lea. 

Sunt 2 şcolî, una de băeţî şi 
una de fete, cu 2 învăţători şi 2 
învăţătoare, avînd 105 elevî şi 
90 eleve. 

Şcoala de băeţî este înteme- 
iată de la 1856, în localul hără- 
zit de Ilie Morariu, Romîn tran- 
silvănean. 

Budgetul comuneî, în 1889/90, 
avea la venituri 24050 leî şi la 
cheltuelî 23920 leî. In acelaşî an 
erau 412 contribuabilî. 

Numele tîrguluî, după legendă, 
se crede a fi luat de la nu- 
mele unuî cioban, numit Burdujo. 

Despre locul Burdujenilor, ia- 
răşî se povesteşte, că satul era 
situat maî spreV., însă din pri- 
cina unuî războiţi, locuitorii spe- 
riaţî, s'au retras în pădurea ce 
era pe locul tîrguluî şi al satuluî, 
împrejurul mănăstireî Theodo- 
reni şi s'au stabilit acolo. Des- 
pre locul vechiu, se spune că 
acolo a existat un sat mare cu 
biserică şi curţî şi că dacă s'ar 
săpa în pămînt s'ar găsi beciurî; 
pietre multe se yăd şi astă-zî, 
Ca dovadă, se zice, că s'a găsit 
pe acel loc un sigiliu şi o pia- 
tră cu inscripţiî, carî s'au în- 
credinţat fostului egumen al mă- 
năstireî, anume Sofronie ; dar 
nu se ştie ce a făcut acesta 
cu ele. 

Burdujeni, sat, în com. Burdu- 



Hosted by 



Google 



BURDUJENI 



79 



burDUşoaia 



jeni-Sat, jud. Botoşanî, formînd 
mahalaua Tîrguluî-Burdujenî; e 
situat pe moşia statului Burdu- 
jeni. Are o suprafaţă de 809 
hect. şi o populaţie de 1385 
suflete, toţi locuitori Romînî, 
sau 404 familii, cu 212 contri- 
buabili. Are o biserică, deser- 
vită de 2 preoţi şi 2 dascăli. 

Este reşedinţa primăriei din 
comună. Are 3 meseriaşî, 6 co- 
mercianţi, 2 fabrici şi 4 cir- 
ciume. 

Vite sunt: 196 vite cornute, 
8 caî mari şi mici, 498 oî, 50 
mascuri şi 90 stupi cu albine. 

Burdujeni, staţie de dr. d. f, 
jad. Botoşani, pi. Şiretul, Bur- 
dujeni-Sat, corn. pe linia Păşcani- 
Burdujeni. Se află între staţiile 
Vereşti (14.8 kil.), şi Iţcani (1.6 
kil.). înălţimea d'asupra nivelului' 
mării de 268"', 40. Venitul acestei 
staţii pe anul 1896 a fost de 
131 1928 leî, 58 bani. 

Burdujeni, mahala, face parte 
din satul Unguri, comuna Găi- 
ceana, pi. Berheciul, jud. Te- 
cuciu. 

Burdujeni, pîrîn, trece pe lingă 
Tîrgul-Burdujenî, jud. Botoşani; 
izvoreşte din pădurea Burdu- 
jeni şi se varsă în rîul Suceava, 
după ce formează un mic iaz, 
pe care se află o moară de apă. 

Burdulea, cătun (tîrlă), în plasa 
Borcea, pe cîmpul Bărăgan, pen- 
dinte de comuna Tonea, jud. 
Ialomiţa. 

Burduloiul, vale, la S.-V. corn. 
Ulmul, jud. Brăila, avind malu- 
rile ridicate, ca la 4 kil. spre 
S.-V. de satul Ulmul. 

Burdun, gîrlă, curge din iazul 
Bălăneasa, pe moşia Fîntînelele, 
corn. Fîntînelele, jud. Botoşani, 



şi se varsă în gîrla Săpata, tot 
pe moşia Fîntînelele. 

Burdunoaia (Cotul-), parte din 
şesul Şiretului, în comuna Dol- 
hasca, jud. Suceava. 

Burdureşti, inoţie, nelocuită, în 
jud. Roman, plasa Siretul-d.-s., 
com. Boghicea. 

Burdusaci, com. rur,, pi. Stăni- 
şeşti, jud. Tecuciu, la 66 kil. 
departe de capitala jud. şi la 
18 kil. de reşedinţa plăşeî. 

Comuna este aşezată pe am- 
bele laturi ale pîrîuluî Zeletin. 
Se compune din 7 cătune : Buc- 
şa, Burdusaci, Deleni, Gunoaia, 
Haghiac, Oprişeşti şi Tochilele. 
Are o populaţie de 339 capi 
de familie, din 1251 suflete. 

In com. sunt 4 biserici: în 
Burdusaci una şi în Oprişeşti 
trei, deservite de 2 preoţi şi 4 
cîntăreţî, Şcoala datează de 25 
anî. Se frecjentă de 49 copii, 
43 băeţî şi 6 fete, din numărul 
de 196 copil, 104 băeţr şi 92 
fete. Ştiu carte 48 bărbaţi şi 
8 femei. 

Locuitorii se ocupă cu agri- 
cultura şi creşterea vitelor. Eî 
au: 500 boî, 624 vacî, 44 caî, 
36 epe, 635 oî, 345 porci şi 
20 capre. 

întinderea terenului cultlva- 
h\\ este de 16504 hect., repar- 
tizîndu-se ast-fel : 1 56 hect. grîu, 
55 hect. secară, 584 hect. po- 
rumb, 320 hect. orz, 21 hect. 
ovăz, 1 1 hect. meiu, 3 hect. 
cînepă, 22 hect. fineţe. Loc. au 
114 stupî; 4 morî devînt, cărî 
sunt aşezate pe Dealul -Măre, 
la E. de satul Oprişeşti. Sunt 
aci 2 iazuri cu peşte. 

Budgetul se urcă la suma de 
3398 leî 02 banî. In com. sunt 
398 contribuabili. 

Com. este străbătută de şose- 
aua judeţeană, care merge prin 



partea de V. a Zeletinuluî şi prin 
centrul com.; din şosea se des- 
fac maî multe dfumurî, carî merg 
la satele din această comună. 

E brăzdată de dealurile : Dea- 
lul-Mare prin centru, care se 
întinde pană în faţa Burdusa- 
cilor; de dealurile Oprişeştilor, 
Hăghiacul, Sohodunul şi Bălu- 
şuluî. 

E străbătută de văile : Zeleti- 
nuluî, prin mijlocul com., Gu- 
noaia, între Dealul-Mare şi Opri- 
şeşti, Sohodunuluî, Bucşei, rîul 
Zeletinul şi de alte^ mici pîraie. 

Se mărgineşte la N. cu com. 
Răchitoasa, la S. cu com. Moto- 
şeni, la E. cu com. Crăeşti şi la 
V. cu jud. Tutova. 

Burdusaci, sat, face parte din 
com. Burdusaci, jud. Tecuciu. 
Situat pe coasta de V. a dea- 
luluî Băluş, este străbătut de rîpa 
Deleni şi de pîrîul Stucheni. Aci 
este reşedinţa comunei. Are o 
populaţie de 116 capi de fa- 
milie, din 432 suflete. Tot aci 
este şcoala care se frecuentă de 
59 copiî, 56 băeţî şi 3 fete. 

Este străbătut de drumul ce 
duce în jud. Tutova la Bîrlad, 
şi de altele maî mici care duc la 
satele : Bucşa, Deleni şi Tochile. 

Are o biserică, cu hramul Sf. 
Nicolae, deservită de i preot şi 
2 cîntăreţî. Este făcută, de ob- 
ştea satului, la 18 14. S'a repa- 
rat şi astă-zî se găseşte în bună 
stare, întreţinîndu-se de locuitori. 

Burduşani, pi. Dîmboviţa, jud. 
Ilfov. (Vezi Pasărea). 

Burduşeî, localitate, în comima 
Drajna-d.-s., pi. Teleajenul, jud. 
Prahova, unde gîrla D^AJii^, îxi 
cursul său, formează un mare 

, zigzag. 

Burduşoaia, jud. Bu^tăti. (Vezî 

Borduşoaia). 



Hosted by 



Google 



BURDUZA 



80 



BURILA-MICA 



Burduza, vale, udă meritoriul căt. 
Goruna, corn. Cocoreştî - Mizli, 
plaiul Vărbiiăul, jud. Prahova, 
şi, după ce primeşte văile : Un- 
cheaşuluî, Boului şi Hoţuluî, se 
varsă în apa Cosmina. 

Bureţeşti, sat, face parte din 
corn. rur. Fata, pi. Vedea-d.-s., 
jud Olt. Are o populaţiune de 
i86 locuitori. 

Burghelea, pîrîu, judeţul Fălciu, 
izvoreşte din partea de N. a 
corn. Oţeleni, pi. Mijlocul; curge 
prin partea de V. a satului Oţe- 
leni şi, din jos de sat, în Şesul- 
Marieî, se varsă în pîrîul Ro- 
goza. 

Burghelea, vale, (SI^ta Valea- 
Burgheleî, corn. Oţeleni, plasa 
Mijlocul, jud. Fălciu). 

Burgheleşti, sat, din corn. Ta- 
nacul, pi. Crasna, jud. Vasluiu, 
aşezat pe coasta dealului Me- 
rieni, spre S. de satul Tanacul, 
reşedinţa comunei, la o distanţă 
de 232 metri. Are o suprafaţă 
de 572 hect, din cari 14 hect. 
viî şi livezi, iar restul locuri de 
arătură, fîneţ şi imaş. Are o po- 
pulaţie de 41 fam., sau 124 su- 
flete, ocupîndu-se ca agricultura 
şi creşterea vitelor. Loc. posedă 
25 pluguri, 30 care cu boi şi 
40 stupi de albine. 

In sat este o biserică clădită 
din lemn, în anul 1819 ; e deser- 
vită de I preot şi i eclesiarc. 

Numărul vitelor e de 300 ca- 
pete, din carî 161 vite mari cor- 
nute, 150 oî, 20 caî şi 70 rî- 
mătorî. 

Burghineşti, localitate, din corn. 
Rădăşeni, judeţul Suceava, află- 
toare în jurul moreî cu acest 
nume, de pe pîrîul Brădăţelul, 
aproape de gura acestuia. Ad 
se află şi o cîrcium«ir 



Burghineşti, moară, în corn. Ră- 
dăşeni, jud. Suceava. 

Burhala, vale însemnata, în jud. 
Buzău, comuna Gura-Aninoaseî. 
(Vezi Comăneasca). 

Buriaşul, jud. Ilfov. (Vezi Vă- 
leni-Buriaşul). 

Buriceluluî (Malul-), colină, în 
jud. Buzău, com. Cernăteşti, a- 
coperită cu livezi. 

Buriceni, loc, în com. rur. Ma- 
roseşti, plaiul Cloşani, jud. Me- 
hedinţi, unde se văd şanţuri şi 
zgură de aramă. 

Buriceşti, vale, com. Ştefâneşti, 
pi. Rîul-Doamneî, jud. Muscel. 

Buricioi, poiană, com. Ştefâne- 
şti, plasa Rîul-Doamneî, judeţul 
Muscel. 

Burîciul, vale, în com. rur. Şu- 
şiţa, plasa Motrul-d.-j., judeţul 
Mehedinţi. 

Buridava, cetate romană, în apro- 
piere de com. Călimăneşti, pi. 
Cozia, judeţul Vîlcea. P'aci tre- 
cea Drumul -luî-Traian, şi d'aci 
se îndrepta pe malul sting al 
Oltuluî, com. Jiblea, jud. Ar- 
geş ; mergea pană la Cîineni ; de 
aci trecea iarăşi pe dreapta şi, 
prin trecătoarea Turnul - Roşu, 
mergea la Sarmizegetuza, capi- 
tala Dacieî. 

Burienîşul, pirtU, judeţul Bacău, 
pi. Munteluî, com. Brusturoasa, 
care izvoreşte din culmea Ciu- 
domir şi se varsă în Trotuş, d'a 
dreapta. 

Burihoaîa, baltă, lîngă satul Roş- 
cani, com. Fîntînelele, pi. Şire- 
tul, jud. Botoşani ; are o supra- 
(a^ de 2 hectare. 



Burila-Mare, cojn, rur,, în pi. 
Biahniţa, jud. Mehedinţi, la dis- 
tanţă de 38 kil. de oraşul Tur- 
nul-Severin. Este situată pe loc 
şes şi în apropiere de fluviul Du- 
nărea. Formează com. cu satul 
Izvorul-Frumos, avînd 293 con- 
tribuabili, din 1560 loc. ce lo- 
cuesc în '>^^6 case. Ocupaţiunea 
loc. este agricultura şi creşte- 
rea vitelor. Calitatea pămîntuluî 
este bună şi în unele locuri ni- 
sipoasă. 

Loc. posedă : 3 i pluguri, 74 
care cu boî, 18 căruţe cu caî 
şi 40 stupi. 

Are 3 bisericT, deservite de 
I preot şi 3 cîntăreţî; o şcoală, 
cu I învăţător, frecuentată de 
25 elevi. 

Budgetul comunei coprinde 
la venituri 6486 leî şi la cheltu- 
eiî 2908 leî. 

Numărul vitelor în această 
com. este de 1296 : 444 vite mari 
cornute, 42 caî, 510 01 şi 300 
rîmătorî. 

In căt. Izvorul-Frumos se află 
maî multe izvoare cu apă bună, 
unde locuitorii au făcut 22 fln- 
tînî învelite. Apa de la aceste 
fîntînî adunîndu-se serveşte la 
punerea în mişcare a maî mul- 
tor mori pană la vărsarea sa în 
Dunăre. 

Prin această comună trece şo- 
seaua Severin-Hinova-Scăpăul- 
Deveselul-Burila-Mare -Ţigăneşti. 

Pe teritoriul acesteî comune 
se văd urmele unuî drum ro- 
man ce vine despre Dunăre. 

Burila-Mică, com, rur,, în jud. 
Mehedinţi, pi. Biahniţa, situată 
pe loc şes. Formează com. cu 
satul Mileni şi 2 mahalale, avînd 
169 contrib., cu 790 loc, locu- 
ind în 182 case. Ocupaţiunea 
locuitorilor este : agricultura şi 
creşterea vitelor. Calitatea pă- 
mîntuluî este bună. Loc. posedă : 
39 pluguri, 80 care cu boî şi 



Hosted by 



Google 



BURILA-MICA 



81 



BURLEŞTI SAU BORLEŞTI 



9 căruţe cu caî. Are 2 biserici, 
deservite de i preot şi 3 cîn- 
tăreţî; o şcoală, cu i învăţător, 
frecuentată de 20 elevi şi o elevă. 
Budgetul comunei coprinde la 
venituri: 1926 leî şi Ia cheltuelî 
1138 leî. 

Numărul vitelor în această 
com. este de 914: 480 vite mari 
cornute, 22 caî, 212 01 şi 200 
rîmătorî. 

Comuna Burila-Mică se măr- 
gineşte: spre E. cu com. Jiana- 
Mare şi Jiana- Vechia ; spre S. cu 
Gogoşi şi fluviul Duaărea ; spre 
V. cu com. Ţigănaşi si spre N. 
cu comunele: Burila-Mare şi De- 
veselul. 

Pe teritoriul acestei comune 
se află maî multe bălţî, dintre 
carî maî principale sunt : Balta- 
luî-Căciulan, Balta-Mare, Balta- 
Juviţa. Pe proprietatea statuluî 
din această comună, la locul 
numit Podul- luî- Sitau, se văd 
nişte ridicaturi de pămînt, în 
formă de parapete şi înconju- 
rate cu arborî secularî, iar pe 
marginea lor, Balta-Juviţa for- 
mează nişte mlaştini întinse unde 
cine-va nu poate pătrunde de 
cît pe podul din acel loc. Spre 
S. de aceasta se află un loc jos, 
care se numeşte Valea-Rea, în 
care se revarsă Dunărea cînd e 
mare, lăsînd o mulţime de peşte, 
atît în acest loc, cît şi în păr- 
ţile din Împrejurime. Comuna 
aceasta este legată cu comuna 
Deveselul printr'o şosea, iar cu 
cele l'alte comune prin drumurî. 

Burila-Mică, pădure, în judeţul 
Mehedinţi, pi. Blahniţa; ţine de 
teritoriul com. cu acelaşi nume. 

Buriuluî-Muchia (La Pătră- 
noaia), colină, în jud. Buzău, 
com. Ruşiavăţul, căt. Tega ; po- 
sedă păcură în abundenţă, care 
a început să se extragă siste- 
matic din anul 1882. 



Burla, saty în partea de N. a co- 
munei Gorbăneşti, pi. Miletinul, 
jud. Botoşani, pe pîrîul Burla. 
Numele îî vine de la un vechili 
proprietar. 

Are o suprafaţă de485hect. 
şi o populaţie de 22 familii, 
sau 100 suflete, din carî 15 con- 
tribuabilî. 

Numărul vitelor e de 116: 
40 vite marî cornute, 6 caî, 60 
oî şi 10 mascurî. 

Sunt aci 2 comercianţî ; i cîr- 
ciumă. 

Burla, pîrîfi, izvoreşte din Va- 
lea-Grajdiuluî, în partea de N. 
a com. Gorbăneşti, jud. Boto- 
şani, curge prin satul Burla, se 
uneşte cu pîrîul Drislea şi se 
varsă în Jijia. 

Burla-Mare, rmnură a Dealu- 
luî-Mare, dintre Şesul-Prutuluî 
şi Valea-Paruluî, com. Măstă- 
cani, pi. Prutul, judeţul Covur- 
luiu. 

Burlaci, sat, în pi. şi jud. Tu- 
tova, com. Miceşti, pe pîr. Stu- 
dineţul, spre S. de satul Mi- 
ceşti. Are 85 locuitori, din carî 
9 ştiu carte ; 22 case. 

Burlacul, a-uce, situată la N. de 
cem. Surdila-Găiseanca, judeţul 
Brăila. 

Burlacul, movilă, jud. Brăila, pe 
viroaga Buzăelul-Sec, din com. 
lanca, la 6 kil. spre N.-V. de 
comună. 

Burlacul, popină mare, judeţul 
Brăila, la V. movilei Burlacul, 
pe lunca Buzăului; servă de ho- 
tar între com. lanca şi Cîineni 
din jud. Rîmnicul-Sărat. 

Burlacul, schele, pe rîul Bistri- 
ţa, proprietatea com. urb. Pia- 
tra, jud. Neamţu. 



Burlacul, vale, izvoreşte de la 
N. de com. Salcia, pi. Podgoria, 
jud. Prahova ; se împreună în 
raza comuneî cu izvoarele: Ciu- 
ciurul, Bîlcilor, Păcur^î, Oanceî, 
Stupina - Popeî, Cîinele şi Vul- 
pea şi formează gîrla Salcia. 
Această vale e acoperită cu 
pădure. 

Burlacului (Izvorul-), sorgitite 
mică de ape minerale, în jud. 
Buzău, com. Nehoiaşul, sub ra- 
mificaţiile munteluî Cumpenile; 
e avută în pucioasă şi fier. 

Burlacului (Movila-), movilă, 
pe teritoriul com. Obileşti- Ve- 
chi, plasa Negoeşti, jud. Ilfov. 
Are o înălţime de vr'o 15 m. 
Datează, se zice, de la anul 1 802 
şi a fost ridicată în comună de 
un om burlac şi foarte bogat. 
Pe dînsa s'a pus de către acesta 
două cruci. 

Burlanilor (Poiana-), poiană, 
com. Broşteni, pi. Cerna-d.-s., 

jud. Vilcea. 

Burlăneşti, sat, jud. Dîmboviţa, 
plaiul Dîmboviţa - Ialomiţa, căt. 
com. Voineşti. 

Burlea, colină, în jud. Buzău, 
com. Trestioara, între căt. Ve- 
ghiuri şi Criveleşti, formată din 
pietriş şi pămînt alb. 

Burlea, izvor ^ în judeţul Buzău, 
com. Trestioara; începe de la 
colina Burlea şi se scurge în 
izvorul Mocearul. 

Burleasca, vâlcea, în jud. Te- 
leorman ; străbate o parte din 
com. Doagele sau Dobroteşti. 

Burleşti sau Borleşti, jud. Ba- 
cău, pi. Bistriţa-d.-s., com. Gu- 
maşi, nume vechiU al satului Bor- 
liana, despre care d. Hasdeu, 



'o^jHQu, Xa.alti JJiciiouuf Ucoi/ra/iv. Voi, II. 



11 



Hosted by 



Google 



BURLISTEA SAU BERBFXARUL 



^2 



BURNESTI 



în «Etymologicum Magnum Ro- 
maniae», tom. III, p. 2293, ci- 
tează următorul hrisov din 1633, 
aflător în Arhiva statului din Bu- 
cureşti : «Io, Alexandru Ilieaş- 
Vodă . . . scriem Domnia mea 
tutulor slugilor Domniei mele 
cîţî veţi umbla cu slujbele Dom- 
niei mele la ţinutul Bacăului ; 
dămu-vă ştire daca veţi vedea 
cartea Domnii meale, iar voî să 
aveţi a lăsa foarte în pace de 
toate angheriile (birurile) satul ; 
Burleşti, numai să aibă eî aşi ; 
plăti cisla lor cît vor hi scrişî 
la catastiv în vistieariul Dom- | 
nieî meale, nici ili.ş să nu dee, \ 
nicî sulgiu, nici unt, nici ceară, 
nici lup, nicî o angherie cîte 1 
sunt pre alţî mişei (supuşi) aî , 
Domniei meale, pentru căci Dom- ! 
nia mea î-am lăsat să ţie strajă ; 
pre apa Tazlăuluî- celui - Mare, ' 
cum ţin şi alte străji, şi de toate ■ 
să le ţie în samă de cîce să ţin, , 
şi nime întru nimic să nu-î în- , 
văluiască preste cartea Dom- 
niei meale... Iaşi, 7 141. Martie ; 
15». Din acest document, d.Has- , 
deu conchide că chiar după ce ; 
Bacăul n'a maî fost oraş de gra- 
niţă cu vamă, judeţul tot a ră- \ 
mas organizat milităreşte , cu j 
sate scutite de dări şi însărci- . 

nate a ţinea streajă. | 

I 

Burliştea sau Berbecaiul, 7y?/- | 
cea, jud. Teleorman, prin care j 
curge un pîrîiaş ; începe din j 
dreptul coniuneî Surduleşti, din \ 
pL Teleormanului, trece pe lîn- | 
gâ com. Zîmbreasca ; de aci o ia ' 
pe lîngă căt. Plopi şi se termină 
în apropiere de com. Drăgşănei, 

- unde pîrîul se varsă în Burdea. 

Burlugul, sat, face parte din co- 
muna Motoşeni, jud. Tecuciu. 
Situat pe valea cu acelaşi nu- 
me, în partea de E. a com. şi 
la I kil. 920 m. departe de 
reşedinţa eî. 



Are o populaţie de 25 capî 
de familie cu 97 suflete. Copii 
în vîrstă de şcoală sunt 18, 10 
băeţî şi 8 fete. 

Burlugul, dea/, la E. de satul 
cu acelaşi nume, com. Moto- 
şeni, jud. Tecuciu. 

Burlugul, phiîi, în raionul co- 
munei Motoşeni, jud. Tecuciu, 
izvoreşte din dealul Praja, mer- 
ge spre V. pană la intrarea în 
satul cu acelaşi nume, şi apoi 
spre S.-V., pană la confluenţa 
sa cu Zeletinul. 

Burluiul (Bechetul), riti şi vale, 
în judeţul Romanaţi, afluent pe 
stînga al Olteţuluî ; izvoreşte 
din Dealul-Saruluî şi curge pa- 
ralel cu acest deal, pană la văr- 
sarea sa în Olteţul, aproape de 
com. Pîrscoveni. Are foarte pu- 
ţină apă ; însă nu seacă vara. 
Din cauza adîncimeî albiei sale 
şi natureî fundului săii, nu se 
poate trece de cît pe pod. Dea- 
lurile de pe marginile sale sunt 
acoperite, în dreptul com. Că- 
luiul, cu păduri mari. 

Burluşi, sat, cu 55 familii, în jud. 
Argeş, pi. To pologul. Vezi Cio- i 
frăgeni-Pămîntenî. 

Burnaia, vale, în jud. Teleor- 
man, plasa Tîrguluî, prin care 
curge un pîrîiî ; îî maî zice şi 
Valea-Gîrbaciuluî. 

Burnazul sau Bornazul, chn- 
pie întinsă, în partea de S.-E. 
a jud. Teleorman şi în judeţul 
Vlaşca, între comunele Conteşti 
şi Bragadirul, pană în dealurile 
Dunăreî. Partea ce cade în jud. 
Teleorman, este de o întindere 
numai de cîţî- va kil.; cea maî 
mare parte se întinde în jud. 
Vlaşca, unde continuă la Vest, 
pană la com. Cacaleţi şi de aci 



coboară pe la Grosul, Chiriac 
şi Trestenicul, la S.-V., pană la 
com. Stăneşti. In hărţile geogra- 
fice ale Statuluî-major austriac 
numirea acestei văî este greşit 
trecută : i se zice Pernaz. Greşala 
făcută de ceî străini de toponi- 
mia noastră a fost reprodusă 
maî pe toate hărţile tipărite în 
urmă în ţară şi chiar în manu- 
alele de geografie a ţăriî, desti- 
nate şcoalelor primare şi secun- 
dare. 

Această cîmpie se aseamănă 
cu bărăganele din jud. Brăila 
şi Ialomiţa. Pe dînsa nu se văd 
pădurî; sate sunt puţine şi la 
mare depărtare unele de altele; 
din distanţă în distanţă se văd 
măguri marî, despre care se zice 
că ar fi fost posturî de pază din 
epoca Romanilor ; dintre aces- 
tea cele maî principale sunt : 
măg'.ira Bălănoaia, măgura To- 
porul şi măgura Cacaleţi. 

Burnazul, vale, în jud. Vlaşca, 
ce vine din Gogoşari-Noî, din 
cîmpul Burnazuluî, trece pe pro- 
prietăţile Ciochina, Cerneveni, 
se coboară prin Gogoşari-Vechî, 
şi se varsă în Dunăre, între sa- 
tele Slobozia şi Malul. 

Burnazuluî (Movila-), movilă, 
în jud. Buzău, com. Luciul, în 
apropiere de Caragele. 

Burneşti, sat, face parte din 
com. rur. Schitul-Goleşti, plasa 
Rîurile, jud. Muscel. Işî trage 
numele de la valea cu acelaşi 
nume. Are o populaţie de 102 
locuitori, din carî 19 capî de fa- 
miUe. Se desparte de căt. Lă- 
zăreşti prin Rîul-Tîrguluî. 

Burneşti, vale, izvoreşte de pe 
teritoriul pădureî Grădiştea, pro- 
prietate a statului, şi se varsă 
în Rîul-Tîrguluî, pe malul stîng, 
după ce udă com. Schitul-Go- 



Hosted by 



Google 



BURSUCAN (ODAIA-) 



83 



BURSUCI 



Ieşti, plasa Rîurile, în judeţul 
Muscel. 

Bursucan (Odaia-), jud. Tu- 
to va. Vezi Odaia-Bursucan. 

Bursucani, covi, rur.,în jud. Co- 
vurluiu, pi. Zimbrul, la frontiera 
nord-vestică a judeţului, depăr- 
tare de 72 kil. de Galaţi. Situată 
într'o poziţie frumoasă, pe o 
culme de deal, la o înălţime de 
aproape 80 metri d'asupra ni- 
velului mării ; e înconjui-ată cu 
păduri. Această comună se măr- 
orjneşte la N. cu teritoriul com. 
Bălăbăneşti, la E. cu com. Ră- 
deşti şi la V. cu com. Adam, 
toate trei din judeţul Tuto va, 
iar la Sud cu teritoriul comu- 
nei T.-Drăguşeni şi Crăeşti din 
jud. Covurluiu. Se poate zice 
dar că com. Bursucani are for- 
ma unei peninsule intrate în jud. 
Tutova în trei direcţiuni, ţi- 
nîndu-se de Covurluiu numai în 
partea sudică. 

Prin mijlocul Bursucanilor tre- 
ce pîrîul Suh'iluiul-Sec. Această 
com. are două cătune : Bursu- 
cani, reşedinţa şi Zimbrul sau 
Schitul-Zimbrul, acesta în direc- 
ţiune maî nordică şi la o de- 
părtare de I kilometru de cel 
dintîiti. Locuitorii din Bursu- 
cani sunt răzăşî, ceî din Zimbru 
foşti clăcaşî, toţi Romînî. In 
întreaga comună sunt 190 case ; 
121 contribuabili; 187 familii 
saii 618 suflete, din cari 317 
bărbaţi, 301 femeî ; 274 necăsă- 
toriţi, 308 căsătoriţi, ^6 văduvi; 
113 ştiu carte, 505 nu. 

Pămîntul acestei comune e 
nisipos şi calcaros; întinderea 
sa totală e de vr'o 1800 hect., 
din cari 900 arabile, 750 pă- 
dure, 45 imaş, 91 viî, 6 fîneaţă, 
I şi jum. grădinarii, 12 livezi 
şi restul vatra satului şi pămînt 
netrebnic. 483 hect. aparţin 
proprietate! mari şi 13 17 pro- 



prietate! mici (sătenilor) ; proprie- 
tatea mare e reprezintată prin 
moşia particulară Zimbrul; în 
Bursucani o parte este a statului. 

Producţia agricolă totală se 
cifrează la 5900 hectolitri ce- 
reale, din cari 2 500 secară, 2000 
porumb, 700 grîti, 500 orz şi 
200 ovăz. Un folos maî simţi- 
tor au locuitorii de aici din 
cultura viilor, livezilor şi a gra- 
dinelor lor. Producţia vinicolă se 
calculează la 12000 vedre, de 
calitate destul de bună. 

Vite sunt : 200 boî, 200 vacî, 
50 caî, 150 capre, 200 01 şi 400 
porci. 

In com. Bursucani sunt 3 cîr- 
ciumî şi o mică prăvălie cu alte 
mărfuri ; se află aici şi 6 ca- 
zane de fabricat rachiu de droj- 
die ; meseriaşi sunt 3 cizmari şi 
3 stoleri. 

Veniturile comunale se ridică 
la 2347 leî şi cheltuelile la 2327 
leî, 27 banî. 

Biserici sunt 2 : Sf. Arhangheli 
(Voivozi), în Bursucani şi Sf. 
Gheorghe, îii Zimbrul, ambele 
construite de pe la 1825; nici 
una din biserici n'are pămînt ; 
după întocmirea sinodală a pa- 
rohiilor, comuna Bursucani for- 
mînd o parohie, cu catedrala 
Sf. Arhanghel!, e deservită de 
i preot paroh şi 3 cîntăreţî. 

Şcoală este una singură, mixtă, 
fără pămî it, cu 50 elev! înscrişi. 

Prin această comună trece 
pe o întindere de 7 kil. calea 
judeţeană Galaţi-Bîrlad. 

După legendă, Bursucani şi-ar 
fi avînd existenţa de pe la mij- 
locul veacului trecut, şi origina 
numelui său se explică de local- 
nic! ast-fel: pe aic!, fiind păduri 
mari, între animalele sălbatice, 
se încuibase ma! mulţî bursuc!; 
adunîndu-se în partea loculu!, 
din diferite puncte oameni!, şi 
făcîndu-ş! case de sălăşluire, — 
căc! pe aic! e drumul mare (ca- 



lea judeţeană) dintre Galaţi şi 
Bîrlad, — satuluî i se dădu ma! 
întîiu numele de Bursuc, apoî 
de Bursucani. 

Bursucani, sat, reşedinţa com. 
cu acelaş! nume, pi. Zimbrul, 
jud. Covurluiu, cu 170 case ; 
134 famili!, sau 849 suflete; o 
biserică şi o şcoală. (V. Bursu- 
cani, com.). 

Bursucanilor (Dealul-), deal, 
aflător în com. cu acelaş! nume, 
jud. Covurluiu. 

Bursucanilor ( Valea-), z/^/^, co- 
respondentă dealulu! cu aceeaş! 
numire, jud. Covurluiu. 

Bursucănia, de-a/, jud. Bacău, 
pi. Tazlăul-d.-s., com. Schitiil- 
Fru moaşa, pe teritoriul satuluî 
Schitul- Frumoasa. 

Bursucăria, dea/, spre S.-E. de 
com. Ivăneşti, pi. Racova, jud. 
Vasluiu. 

Bursucăria, pădure secula^-â, în 
jud. Buzău, com. Boziorul, cat. 
Nucul ; face un corp cu Hînsarul 
şi Stîlpi-Tainiţeî. (Vezi Nucul). 

Bursucăria, pisc al dealului Ho- 
miţa, din com. Cristeşti, jud. 
Suceava. 

Bursuceni, sat, pe ţărmul drept 
al Siretuluî, jud. Botoşani, în 
partea de S.-V. a com. Brehu- 
eşti, pi. Şiretul. Are o suprafaţă 
de 1046 hect. şi o populaţiune 
de 157 famili! sau 680 suflete, 
din car! 183 contribuabil!. 

Are o biserică, făcută de lo- 
cuitor!, deservită de i preot şi 
I cîntăreţ ; o şcoală mixtă a ju- 
deţulu!, cu I învăţător şi 40 
şcolari. 

Bursuci, sat, în pi. Tîrgul, com. 



Hosted by 



Google 



BURSUCI 



84 



BURTOAlCA 



lepureni, jud. Tutova, spre S.-V. 
de satul lepureni. Are 375 lo- 
cuitori (din carî 11 ştiu carte) 
şi 98 case. 

Bursuci, ruine de mănăstire, în 
satul cu asemenea numire, jud. 
Tutova. Aicî s'a fost bejânit 
Vornicul Lupu Costaki, la anul 
171 1, în timpul războiului Ruso- 
Turc. 

Bursucul, deal, în partea de E. 
a corn. SloboziaSecătura, jud. 
Botoşani, numit ast-fel de la 
vizuinile de bursuci ce se află 
săpate în coastele sale. 

Bursucul, deal, în com. Brăteni, 
pi. Ştefaneşti^ jud. Botoşani. 

Bursucul, deal însemnat, în jud. 
R.-Sărat, pi. Oraşul, com. An- 
dreaşi, lingă Milcov, în partea 
de Vest a com. şi la hotarul 
plaiuluî Rîmnicul; este acoperit 
cu păduri. 

Bursucul, deal^ începe din coama 
dealului Bordea, ce desparte 
jud. Iaşi de jud. Vasluiu, se 
prelungeşte de la N. prin com. 
Tăcuta, unde de la satul Tă- 
cuta, formînd limita de la E. 
a com. Mirceşti, ia numirea de 
Bursucul, apoi, prelungindu-se 
spre S. se termină în valea tîrgu- 
şoruluî Codăeşti. Pe inclinaţiu- 
nea sa estică se află satul Du- 
masca, din com. Dobrovăţul, jud. 
Vasluiu. 

Bursucul, izvor, jud. Buzău. (V. 
Izvorul-Marchitanuluî). 

Bursucul, vale, în pi. lalomiţa- 
Balta, com. Hagienî, jud. Ialo- 
miţa, este situată lîngă viile lo- 
cuitorilor satului Hagieni. 

Bursucului (Grindul-), grind 
sau loc ridicat de-asupra stu- 



fului înconjurător, în jud. Tulcea, 
pi. Sulina, pe teritoriul com. 
Sf. Gheorghe (sau Caterlez), a- 
şezată pe malul Măreî-Negre, 
în partea de E. a plăşeî şi S. 
a com., în faţa farului Cater- 
lez ; se continuă la S. cu grin- 
dul Mocirla. Are o întindere de 
40 hect. necultivate; pe el se 
află aşezată cîşla Olinca. 

Bursucului (La-Poiana-), ve- 

chiu pichet cu No. 7, jud. R.-Să- 
rat, către hotarul Moldovei, îa 
plasa Oraşului, com. Andreaşi, 
spre S. la poalele dealului Bur- 
sucul şi pe pîrîul Bursucul. 

Bursucului (Movila-), movilă 
însemnată, în jud. şipl.Tulcea, pe 
teritoriul com. Sari-Chioi, aşe- 
zată în partea de S. a pi. şi a 
com., la I kil. spre S. de satul 
Sari-Chioi, lîngă gradinele sa- 
tului. Este o movilă naturală, 
avînd o înălţime de 31 metri 
de asupra nivelului lacului Ra- 
zelm, de care e într'o depăr- 
tare de maî puţin de i kil. E 
punct trigonometric de obser- 
vaţie de rangul al 3-lea. Prin 
înălţimea sa domină asupra văii 
Sabangia, care curge pe la poa- 
lele sale occidentale, asupra sa- 
tului Sari-Chioi şi asupra unei 
părţi însemnate din lacul Ra- 
zelm. E acoperită cu verdeaţă. 

Bursucului (Valea-), pîrîu, în 
jud. R.-Sărat, pi. Oraşului, com. 
Andreaşi; izvoreşte din Dealul- 
Bursuculuî, udă partea de S. a 
com. şi se varsă în rîul Milcov, 
pe dreapta luî. 

Bursunarul, mic afluent al pî- 
rîuluî Suha-Mare, în com. Mă- 
lini, jud. Suceava. 

Bursunarului (Vîrful-), munte, 
în comuna Mălini, judeţul Su- 
ceava. 



Burta, sat, face parte din com. 
rur. Oteşaai, plaiul Horezul, ju- 
deţul Vîlcea. Are o populaţiune 
de 372 locuitori, 179 bărbaţi şi 
193 femei. Aci e o biserică, cu 
hramul Buna -Vestire, fondată 
de Talin şi Radu, Greci veniţi 
din Rumelia. S'a reparat la a- 
nul 1850 de Ion Prodescu. 

Burta-Enceî, cătun, în judeţul 
Brăila, la S. com. Urleasca, uiide 
Valea 'Enceî schimbă direcţiu- 
nea de la S. spre N., formînd 

burtă ca la 7 kilometri spre 
S. de satul Urleasca. Acest căt. 
este înfiinţat de la 1838. Va- 
tra satului este de 6 hect., a- 
vînd 28 case şi o circiumă. Po- 
pulaţia e de 26 capi de fami- 
lie sau 1 1 1 locuitori, 60 bărb. 
şi 5 I femei ; 5 i sunt căsătoriţi, 
60 necăsătoriţi. Animale sunt : 
66 caî, no vite cornute, 218 

01 şi 25 rîmătorî. 

Burteştilor (Piscul-), pisc, com. 
Rîjleţul - Vieroş, pi. Vedea-d.-s.> 
jud. Olt. 

Burţii {Piscul'), pisc, ce se lasă 
din Dealul - Olteţuluî, în partea 
de E. a com. Zătreni, pi. Mij- 
locul, judeţul Vîlcea. 

Burţii (Valea-), vale, com. Vul- 
căneşti, plaiul Vârbilăul, jude- 
ţul Prahova. 

Burtişul, izvor, în judeţul Buzău, 
com, Mînzăleşti, căt. Bîşteni; în- 
cepe din Lacul-de-la-Poiană şi 
dă în rîul Slănicul. 

Burtoaica, (^^<^/, în judeţul Dolj, 
pi. Dumbrava-d.-s., com. Seaca, 
peste care trece de a curmezi- 
şul, limita de E. către com. Bra- 
bova. Are o înălţime aproxima- 
tivă de 35 m. şi este acoperit 
cu pădure şi puţiae locuri ara- 
bile. 



Hosted by 



Google 



BURTOAICA 



85 



BUSTEA 



Burtoaica, puitl, se varsă în 
gîrla Geamănă-Mare, în raionul 
corn. Rîjleţul-Vieroş, plasa Ve- 
dea-d.-s., jud. Olt, de unde iz- 
voreşte. 

BurtOÎ, pisc, la N. de corn. Ţi- 
ţeşti, pi. Rîul-Doamneî, judeţul 
Muscel. 

Burtucala, tîrlă, situată la N.-E. 
de corn. Mihaiu-Bravul, judeţul 
Brăila, la o distanţă de 3 kil. de 
dînsa. 

Burueneştj, sat, în partea de 
N.-V. a corn. Bivolari, pi. Tu- 
ria, jud. Iaşi, situat la poalele 
dealului Turia, numit şi al Ca- 
radaneî, la distanţă de 2 kil. 
de malul Prutului. Acest sat în 
vechime se numea Silineşti ; maî 
în urmă a luat numele de Bu- 
rueneşti, de la familia răzăşcască 
Burueană aî căreia descendenţi 
sunt şi astăzî. Are o populaţie 
de 29 familii, saii '^'^ locuitori", 
Romînî răzeşî, cari se ocupă cu 
agricultura. In sat e o biserică 
vechia,^ ce se află în ruine, 
iar pe malul Prutului o mică 
pădurice. 

Proprietatea moşiei aparţine 
răzeşilor. 

Numărul vitelor este de 301 
capete, din cari: 125 vite mari 
cornute, 24 caî, 131 01 şi 21 
rîmătorî. 

Burueneşti, satym]\xă. Roman, 
pi. Siretul-d.-s., com. Doljeşti, 
pe malul s^îng al rîuluî Şiret, 
spre S. de satul Doljeşti şi la 
o depărtare de 2V4 kil. de el. 
Are 219 capi de familie, 246 
contrlb., 971 locuitori, din cari 4 
ştiu carte ; 234 case. Populaţiu- 
nea este compusă numai din Un- 
guri. Sunt 450 vite mari cor- 
nute. Are o biserică catolică de 
zid făcută în 1875. Ţine de pa- 
rohia catolică Agiudeni. Acest 



sat este legat cu oraşul Roman 
prin şosea şi aparţinea, împre- 
ună cu moşia înconjurătoare, mă- 
năstire! Bărboiul din Iaşi, care 
era închinată mănăstireî Golia. 

Burueneşti, cătun, în jud. Bu- 
zău, com. Pătîrlagi ; are 10 lo- 
cuitori şi 4 case. 

Burueneşti (Rădiul-), pădure 
mică, proprietatea statului, în 
judeţul Roman, pi. Siretul-d.-s., 
com. Doljeşti, în întindere de 
10 hect. Această pădure apar- 
ţine mănăstireî Bărboiul din Iaşi, 
închinată mănăstireî Golia. 

Burun-Sîrtî, deal, în jud. Con- 
stanţa, pi. Silistra-Nouă, pe te- 
ritoriul com. rur. Ese-Chioi. Se 
desface din dealul Hagi-Durac- 
Sîrtî, de la vîrful Ese-Chioi ; se 
întinde spre S., avînd o direc- 
ţiune generală de la S.-V. spre 
N.-E., mergînd printre văile Cu- 
rul-Canara şi Ciuciuc -Chessen- 
Ceair, şi iezerul Gîrliţa, brăzdînd 
partea de V. a plăşeî şi cea de 
N. a comunei ; prelungirile nor- 
dice se termină pe malul sudic 
al iezeruluî Gîrliţa, făcîndu - le 
înalte şi rîpoase ; au o înălţime 
de 140 m. Acest deal este tăiat 
de drumul Almalîul - Gîrliţa şi 
Ese-Chioi-Gîrliţa. Este acoperit 
cu păduri şi tufărişuri. 

Busaga, baltă, situată la E. co- 
muneî Ciacîrul, pi. Balta, jud. 
Brăila. 

Busaguţa, baltă, situată la N.- 
V. de balta Busaga, ce este la 
E. com. Ciacîrul, pi. Balta, ju- 
deţul Brăila. 

Busca, co7n. rur., pi. Şerbăneşti, 
jud. Olt. (Vezî Mihăeşti-d.-j). 

Buscata, sat, la S.-V. de satul 
Ivăneşti, pi. Racova, jud. Vas- 



luiu, situat sub poalele dealuluî 
Buscata. Are o populaţie de 1 5 
fam. sau 88 suflete. 

Numărul vitelor este de 64 : 
40 vite mari cornute, 1 2 capre, 
4 caî şi 8 rîmătorî. 

Buscata, deal, în partea de S.- 
E. a satuluî lezerelul, din com. 
Coşeşti, pi. Racova, jud. Vasluiu. 
Formează linia despărţitoare în- 
tre plasa Racova şi pi. Tutova 
din jud. Tutova. Se întinde de 
la N.-V. spre S.-E. 

Busculeşti, sat, jud. Argeş, pi. 
Oltul; face parte din com. rur. 
Drăguţeşti-Săpunarî. 

Busienîşul, //m/, jud. Bacău, pi. 
Muntelui, com. Brusturoasa; iz- 
voreşte din muntele Preutesele 
şi se varsă d'a stînga Trotuşuluî. 

Bustea, deal, în com. Rădiul, pi. 
Stemnicul, jud. Vasluiu, pe a 
căruî coastă de E. se află satul 
Bahnariul, iar pe cea de V. 
vil şi o pădurice. 

Bustea, iezer mare, compus din 
2 iezere : Bustea-Mare şi Bu- 
stea-Mică, între canalul Vîlciul 
şi japşa Strîmbul, din comuna 
Berteşti-d.-s., jud. Brăila, 

Bustea, pădure de salcie, pen- 
dinte de moşia Berteşti, plasa 
Balta, jud. Brăila. Se mărgi- 
neşte la E. cu cîmpul şi iezerul 
Bustea, la V. şi S. cu canalul 
Vîlciul şi la N. cu cîmpul. Su- 
prafaţa sa e de 15 hect. 

Bustea, privai, jud. Brăila, care 
uneşte iezerul Bustea, în partea 
de E., cu canalul Vîlciul. 

Bustea, tîrlă, în jud. Brăila, pă- 
durea Bustea, compusă din maî 
multe bordee, locuite de Ţiganii 
lingurari. 



Hosted by 



Google 



BUSTOINA 



BUSUL 



Bustoina, moară de apă, jude 
ţul Dolj, pi. Jiul-d. j., corn. Gio- 
rocul-Mare, pe pîrîul Giorocul- 
Mare. 

Busuiaca. (V. Paşcani, sat, jud. 
Covurluiu). 

Busuioaca, vale, jud. Bacău, pi. 
Muntelui, corn. Văsieşti, de pe 
teritoriul satului Viermeşti. 

Busuioceni, sat, pe moşia Bră- 
eşti, corn. Brăeşti, pi. Coşula, 
jud. Dorohoiu. Are 47 fam., 213 
sufl. Aşezările sătenilor sunt maî 
mult bune, cu livezuî şi gradine. 

Biserica, cu 2 patroane, Sf. 
Mihail şi Gavriil şi Naşterea- 
Maiceî-Domnuluî, este de lemn 
şi mică, avînd următoarea in- 
scripţie : 

«Ctitorii Sf. locaşului acestuia, 
robii luî D-zeu Emandi şi Eca- 
terina, să fie pomeniţi cu fiii lor 
şi tot neamul lor în veci. Amin. 
i8oi«, Maiu în 18 zile.» Servi- 
torii bisericeî sunt: i preot, 2 
cîntăreţî şi l pălămar. 

Sătenii împroprietăriţi au 99 
hect., 53 arii pămînt. 

Busuioceni, deal, se prelungeşte 
din corn. Vîrful-Cîmpuluî, prin 
com. Brăeşti, pi. Coşula, jude- 
ţul Dorohoiu, pe moşiile : Bu- 
suioceni, Poiana şi Prăşteşti şi 
se lasă în jud. Botoşani spre 
Leorda. 

Busuiociul, com. rur., din plasa 
Gilortuluî, în partea despre S. a 
comunei Colţeşti, jud. Gorj. Se 
mărgineşte la S. cu com. Hu- 
rezani-d.-s., la N. cu Colţeşti, la 
E. cu comunele Hurezani-d.-j. 
şi Piscoiul şi la V. cu Negreni. 
Formează singură comună. E 
situată pe Valea-A maradieî şi 
pe malul stîng al acestei ape. 
Are o suprafaţă de 400 hect., 
din cari 53 hect. pădure, 140 



hect. arabile, 131 hect. fineţe, 
32 hect. vie, 21 hect. livezi de 
pruni şi 22 izlaz. 

Are o populaţie de 99 fam., 
cu 390 sufl., din cari 85 con- 
tribuabili, toţi Romînî, ocupîn- 
du-se cu agricultura şi creşterea 
vitelor. Eî sunt parte moşneni 
şi parte împroprietăriţi după le- 
gea rurală. Locuitorii posedă 1 5 
pluguri, 47 care cu boî, 2 că- 
ruţe cu caî, 166 vite mari cor- 
nute, 7 caî, 203 01 şi J7 rî- 
mătorî. 

Comuna e străbătută în par- 
tea despre V. de o şosea veci- 
nală ce se desface din şoseaua 
judeţeană Craiova-Petreşti-d.-s. 

Comuna are i bis. de lemn 
prefăcută de locuitori la anul 
1869, deservită de i preot şi i 
cîntăreţ. 

Venitul este de leî 632, bani 
35, iar cheltuelile de leî 534, 
banî 50. 

Busuiocul, deal, jud. Bacău, pi. 
Munteluî, com. Văsieşti, situat 
lîngă muntele Tarniţa. 

Busuiocul, deal, în com. rur. 
Roşinaţa, pi. Văilor, jud. Me- 
hedinţi. 

Busuiocul, hirtop, pe teritoriul 
satuluî Oneşti, com. Şipotele, 
pi. Bahluiul, jud. Iaşi. 

Busuiocul, lac, în jud. R.-Sărat, 
pi. Rîmnicul, com. Jitia, în par- 
tea de V. a comuneî, pe o po- 
iană din dealul Roşu. Conţine 
crap şi caracudă măruntă, care 
se vinde şi se consumă în lo- 
calitate. 

Busuiocul, ;;/^/;^/^% peste care trece 
hotarul între Dorna şi Broşteni, 
jud. Suceava. 

Busuiocul, pîrîu, jud. Bacău, pi. 
Munteluî, com. Văsieşti, care 



obîrşeşte într'o baltă mare, nu- 
mită Tarniţa şi se varsă d'a 
stînga Trotuşuluî, după ce udă 
satul Viermeşti. 

Busuiocul, vale, la S. de satul 
Ocheni, com. Condrăcheşti, pi. 
Berheciul, jud. Tecuciu. 

Busuiucenilor ( D rumul - ), 

drum, în com. Costineşti, plasa 
Tirgul.iî, jud. Botoşani. 

Busul, com. rur., în plasa Dum- 
brava, jud. Mehedinţi, la dis- 
tanţă de 60 kil. de oraşul Tur- 
nu-Severin. Este vSituată pe vale 
şi formează comună cu satul 
Gropanele şi mahalalele Busu- 
leţul, Milicioaia, Drăgan şi Gră- 
diştea, mărginindu-se la E. cu 
com. Greceşti, la S. cu com. 
Butoseşti, la V. cu com. Stăn- 
ceşti şi la N. cu com. Smado- 
viţa şi avînd peste tot 233 con- 
tribuabilî, din 1200 locuitorî, lo- 
cuind în 306 case. Ocupaţiunea 
locuitorilor este agricultura şi 
creşterea vitelor. Calitatea pă- 
mîntuluî este destul de bună. 
Loc. posedă: 51 plugurî, 1 10 
care cu boî, 22 căruţe cu caî 
şi 40 stupi. Are două bisericî, 
deservite de 2 preoţi şi 4 cîn- 
tăreţî. Budgetul comuneî co- 
prinde la venituri suma de 1307 
leî, iar la cheltuelî 1042 leî. 

Numărul vitelor în această 
comună este de 1602: j6o vite 
marî cornute, 48 caî, 394 oî şi 
400 rîmătorî. 

Prin această comună trece şo- 
seaua Bîcleşul - Corzul - Busul - 
Bărboiul. Dealuri maî principale 
în această comună sunt : Dea- 
lul-Gropanelor, al-Busuluî, al-Do- 
robanţuluî şi Paiul. 

Văl maî principale sunt : Va- 
lea-Gropanelor, a-Busuleţuluî, a- 
Busuluî şi a-Teişuluî ; iar pîraie 
principale sunt : Pîrîul-Gropa- 
nelor, al-Busuleţuluî, ce curg 



Hosted by 



Google 



BUSUL 



87 



BUŞTENAKI 



spre corn. Secul şi Pîrîul-Busu- 
luî, cu al-Teişuluî, cari, unite, 
curg spre corn. Greceşti. 

Busul, deal, în corn. rur. Busul, 
pi. Dumbrava, jud. Mehedinţi. 

Busul, pîrîii, în corn. rur. Busul, 
pi. Dumbrava, jud. Mehedinţi. 

Busul, vale, în com. rur. Busul, 
pi. Dumbrava, jud. Mehedinţi. 

Busuleţul, mahala, în com. rur. 
Busul, pi. Dumbrava, jud. Me- 
hedinţi. 

Busuleţul, pîrî?1, în com. rur. 
Busul, pi. Dumbrava, jud. Me- 
hedinţi. 

Busuleţul, vale, în com. rur. Bu- 
sul, pi. Dumbrava, jud. Mehe- 
dinţi. 

Buşa, şes întins, în raionul com. 
Ogretinul, pi. Teleajenul, jud. 
Prahova. 

Buşaga, sat, pe rîul Argeş, jud. 
şi pi. Argeş, pendinte de com. 
urb. Curtea-de-Argeş. 

Buşeşti, com rur., în plaiul Cern a, 
jud. Mehedinţi, situată pe. par- 
tea stîngă a rîuluî Coşuştea, pe 
dealuri ce intră în regiunea 
munţilor. Hotarul acestei co- 
mune are o întindere cam de 
2000 pogoane. Pămîntul, privit 
în mod general, nu e roditor 
de cît pe valea Coşuşteî, în ho- 
tarul satului Nadanova. 

Formează comună cu satul 
Nadanova, care altă dată a fost 
reşedinţa sub-prefectureî plaiu- 
lui Cloşani şi cu cătunul Cor- 
netul, avînd peste tot 760 loc, 
din cari 150 contribuabili. Are 
150 case. Ocupaţiunea locuito- 
rilor este agricultura şi creşte- 
rea vitelor. Locuitorii posedă ; 



19 pluguri, 41 care cu boî şi 3 
căruţe cu caî. In com. sunt 2 
biserici, deservite de 3 preoţişi 
4 cîntăreţî ; o şcoală, cu i în- 
văţător, frecuentată de 38 elevi; 
I cîrciumă. Budgetul comunei 
este de 1179 leî la venituri şi 
de 'jG^ leî la cheltuelî. 

Numărul vitelor în com. ede: 
'^^Z vite mari cornute, 300 ca- 
pre, 700 oT, 40 caî şi 280 rî- 
mătorî. Pîraiele maî pincipale 
sunt: apa Buşeşti, ce curge pe 
Valea-Baseştilor, spre E., intră 
în com. Bala-d.-s.; pîrîul Bratoşul 
şi Sohodolul, cari curg prin văile 
cu acelaşî nume şi se varsă în apa 
Coşuştea ; Valea-Moriî ce se varsă 
în apa Proiteştilor. Văile prin- 
cipale sunt : Valea-Buseştilor, 
valea Bratoşul, valea Sohodolu- 
luî, Valea-Moriî, Valea-Rahoveî 
şi valea Nadanova, pe unde 
curge şi pîrîul Nadanova. In 
centrul comunei se află un lac 
cu numele de Lacul-fără-Fund. 
Dealurile principale sunt : Suhţa, 
Faţa-Vieî, Porcul, Gorunul, Scau- 
nele, Cornetul-Mare, Faţa-Mare, 
Poloamele, Cornetul - Mare - de - 
Nadanova, Vîrful-Cerboaneî, Cu- 
ţuiul-Fluerea, Creanga şi Bra- 
niştea. 

Se povesteşte de locuitorî, că 
în timpul năvălire! barbarilor, 
în comuna Buşeşti, nefiind alte 
locurî, pe unde să pătrundă străi- 
niî, de cît cele două văî : Sohodo- 
lul şi Bratoşul, carî şi acestea sunt 
foarte strîmte şi prăpăstioase, loc. 
îndată ce auzeau că vine vre-o 
limbă străină peste eî, alergau 
cu toţii şi puneau în calea lor 
arborî uriaşî, făcînd mari gră- 
mezî, ast-fel că închidea dru- 
mul străinilor de a intra în sa- 
tul lor, şi de multe orî aruncau cu 
bolovani asupra lor şi-î omora. 
Această tradiţie se raportă poate 
la luptele Romînilor cu Unguriî 
din timpul luî Alexandru Ba- 
sarab şi Mircea-cel-Bătrîn, maî 



ales că în căiunul Gheorghieşti- 
de-Proiteştî se găsesc ca şi la 
Mărăşeşti, morminte cu nume 
ungureşti. Se poate, ca numele 
cătunului Gheorghieşti să vină 
de la satul Gherghiţă, cunoscut 
pe acele vremurî. 

Prin această comună trece şo- 
seaua vecinală Turnul-Severin- 
Halînga - Balta - Nadanova - Baîa- 
de-Aramă. 

Buşeşti se mărgineşte : la E. 
cu com. Ponoarele şi Bala-d.-s.; 
la S. cu Cerna şi Dîlma; la V. 
cu Babele şi Gornoviţa; la N. 
cu Turbata şi Proiteşti. 

Buşmeiul-Mare, mu7ite,]\xă. Su- 
ceava, între com. Borca şi jud. 
Neamţu, avînd 1617.6 m. alti- 
tudinea d'asupra nivelului măriî. 

Buşmeiuluî (Pîrîul-), mic aflu- 
ent al pîrîuluî Borca, judeţul 
Suceava. 

Buştele, cătun, al com. Mînză- 
leşti, jud. Buzău; are 120 loc. 
şi 24 case; situat pe un frumos 
platou între pîrîiaşul Sghiabul 
şi izvorul Ruginosul. 

Buştele, izvor mi7teral, în jud. 
Buzău, com. Mînzăleştîy căt. Buş- 
tele; conţine fier, sulf şi carbon; 
îşî ia naştere în poalele mun- 
teluî Brazeul şi se scurge în 
Valea-Ruginoaseî. In apropiere, 
la locul numit la Lutul-Roşu, 
se găseşte ocru de o coloare 
roşie. 

Buştele, moşie, în jud. Buzău, 
com. Mînzăleşti, căt. Buştele; 
areisohect. fîneaţă, izlaz, pie>, 
triş şi puţină arătură. 

Buştenari, sat, face parte din 
com. rur. Telega, plaiul Pra- 
hova, jud. Prahova; se exploa- 
tează aci ţiţeiu şi se distilează 
toate derivatele sale. 



Hosted by 



Google 



BUŞTENETUr. 



BUŞTENI 



Buştenetul, deal, în corn. Jupî- 
neşti, pi. Rîul-Doamneî,jud. Mus- 
cel, între valea Purcăreaţa şi 
judeţil Argeş, 

Buşteni, sat, jud. Dolj, pi. Ama- 
radia, corn. Balota, reşedinţa 
comunei. Are 294 de suflete, 
159 bărbaţi şi 135 femei. 

Satul e lipsit de biserică şi 
de şcoală. Copiii din sat ur- 
mează la şcoala mixtă din satul 
Gaia. 

Cu vîrstă de şcoală sunt 12 
copil. Ştiu carte 8 locuitori. 

Buşteni, sat, face parte din corn. 
rur. Predealul, plaiul Peleşul, jud. 
Prahova. Acest căt. datează de 
la începutul acestui secol. Aci, 
în timpul vereî, se adăpostesc 
sute de vizitatori. Pană la anul 
1 864, căt. Buşteni ţinea de co- 
muna Sinaia. De la această dată 
s'a deslipit de Sinaia, împre- 
ună cu Predealul, Azuga şi Po- 
iana-Ţapuluî şi au format com. 
Predealul, care se întinde de la 
hotarul ţăreî pană în apa Pele- 
şuluî şi din vîrful Bucegilor pană 
în vîrful Unghiei şi a şirului de 
munţi din părţile Doftaneî. 

Este situat pe malul drept al 
rîuluî Prahova şi pe malul văi- 
lor : Jepi, Paltenul şi Valea- Albă. 
Intre construcţiunile de la Buş- 
teni găsim: Biserica-Domnească, 
Presbiteriul şi Şcoala, toate zi- 
dite cu cheltuiala M. S. Rege- 
lui Carol I, prin Administraţia 
Domeniilor Coroanei ; Gara, Fa- 
brica de hîrtie, hotelul Buşteni 
şi maî multe case ţărăneşti mo- 
del, care au aspectul unor mici 
vile. 

Biserica din Buşteni, una din 
cele mai frumoase biserici din 
ţară, construită cu cheltuiala 
Regelui, s'a tîrnosit la 8 Sep- 
tembrie 1889, în prezenţa M. S. 
Regeluî, a A. S. R. Principelui 
Ferdinand, asistaţi de înaltul 



Cler, miniştri, autorităţile jude- 
ţene şi comunale. 

D'asupra uşeî s'a pus urmă- 
toarea inscripţiune săpată în 
piatră : 

«In numele Tatălui, al Fiului 
şi al Sfintuluî Duh, al unui 
Dumnezeu în treime mărit ; 

Noî credincioşii şi de Christos 
iubitori Carol I, şi Elisaveta, 
Rege şi Regină a Romînieî, ri- 
dicat' am din temelie această 
sfîntă şi Dumnezeească biserică 
şi înzestrat'o-am cu toate cele 
de trebuinţă, puindu-î hramul 
Naşterea-prea - Sfintei - Născătoa- 
rea-de-Dumnezeu-şi - pururea- fe- 
cioareî-Maria, spre a ne fi nouă 
de vecinîcă pomenire. 

Şi s'a sfinţit de către Mitro- 
politul Ungro - Viahieî, Primat 
al Romînieî, losif, faţă fiind 
Noî şi al Nostru de Christos 
iubitor Moştenitor, Principele 
Ferdinand, şi sfetnicii şi cre- 
dincioşii noştri şi enoriaşii şi 
tot poporul din loc, în anii de 
la întruparea Mîntuitoruluî şi 
Domnului Nostru Christos 1889, 
luna luî Septembrie, în 8 zile ; 
iar al Domniei Noastre în 
această de Dumnezeu păzită 
Ţară-Romînească, două-zecî şi 
patrulea an». 

Şcoala din Buşteni s'a înfiin- 
ţat la anul 1865. Localul ac- 
tual s'a construit din fondurile 
Casei Regale şi s'a inaugurat 
la anul 1887. Are două săli 
de învăţămînt, una pentru bi- 
bliotecă, atelier de meserii şi 4 
camere pentru învăţător. A fost 
frecuentată în anul 1892 de 60 
elevi şi 30 eleve. Are 2 învă- 
ţători, cu întreţinerea cărora sta- 
tul cheltueşte anual 2484 leî. 

In Buşteni este o fabrică de 
hîrtie, una din cele maî marî 
şi maî importante întreprinderi 
industriale din valea Prahovei. 

Clădită pe moşia Jepi, u;ide 
rîul cu acest nume se varsă în 



Prahova, fabrica de hîrtie este 
proprietatea fraţilor Carol şi S. 
Schiel. 

Piatra fundamentală a clădi- 
rilor acestei fabrici s'a pus pe 
la mijlocul luî Aprilie 1882 şi 
în Octombrie acelaşî an, termi- 
nîndu-se instalaţiunea, s'a înce- 
put maî întîiu fabricaţi un ea hîr- 
tieî de mucava. O jumătate an 
maî tîrziu, în Martie 1883, s'a 
montat prima maşină pentru fa- 
bricaţiunea hîrtieî de împache- 
tat. La 1886, montîndu-se cu 
nouă maşinî, s'a început fabrica- 
rea hîrtieî de paie; iar la 1891, 
fabrica de la Buşteni a început 
să producă şi hîrtie pentru ti- 
par şi scris. 

Fabrica, iluminată cu elec- 
tricitate, este pusă în mişcare 
prin 7 turbine de apă, cu o pu- 
tere totală de 500 caî. In a- 
ceastâ fabrică se ocupă în per- 
manenţă 250 lucrătorî, dintre 
carî : 187 Romînî, 35 Ungurî, 
15 Saşi, 8 Poloni şi 5 Italienî. 

Tot în Buşteni este şi o fa- 
brică de var hidraulic, care pro- 
duce anual cam 300 vagoane 
de var. 

Poziţiunea cătunului Buşteni 
e încîntătoare. Este închis la 
V. de munţiî Jepi, Caraimanul, 
Omul şi Costilele ; la E. şi N. 
de munţi acoperiţî cu păduri 
de brazî şi la S. are valea Pra- 
hoveî ce se lărgeşte spre Si- 
naia. 

Maî multe hotele, avînd şi 
restaurante, sunt puse la dis- 
poziţia celor ce vizitează această 
staţiune. Multe case ţărăneştî, 
în formă de vile, se închiriază 
în timpul vereî de bucureştenî. 

Buşteni, staţie de dr. d. f., jud. 
Prahova, pi. Azuga, căt. Pra- 
hova, pe hnia Ploeş'd-Predeal. 
Se află între staţiile Sinaia (j ,6 
kil.) şi Azuga {l.^ kil.). înălţi- 
mea d'asupra niveluluî mării de 



Hosted by 



Google 



BUSTILA 



89 



BUTCULEŞTI 



88o"\68. Venitul acestei staţii 
pe anul 1896 a fost de 99SS3 
leî, 25 bani. 

Buştila, loc, jud. Dolj, pi. Balta, 
corn. Cîraa, unde este pod pe 
rîul Dăsnăţuiul. 

Buştiucul. (V. Slobozia, sat, corn. 
Fîntînele, pi. Şiretul, jud. Bo- 
toşani). 

Buşumeiul, caturi, în corn. Că- 
lugăreni, pi. Piatra-Muntele, jud. 
Neamţu, situat pe partea dreap- 
tă a rîuluî Bistriţa. 

Populaţiunea sa e de 58 loc, 
sau 1 5 familii, din cari 24 băr- 
baţî şi 34 femei. 

Buşumeiul, pîrîias, în corn. Că- 
lugăreni, pi. Piatrâ-Muntele,jud. 
Neamţu ; izvoreşte din spre ca- 
pătul de N.-E. al ramureî Mun- 
ţilor-Prislopuluî ; se varsă pe dr. 
rîuluî Bistriţa, între localităţile 
numite Stejarul şi Buşumeiul. 

Buta,(Aleşii-din-Teiu sau Olă- 
neasca), sat, cu 133 sufl., jud. 
Argeş, pi. Gălăşeşti ; face parte 
din corn. rur. Teiul. 

Buta, cătu7i, pendinte de comuna 
Şerbăneşti-d.-s., pi. Şerbăneşti. 
jud. Olt, reşedinţa comunei, si- 
tuat pe dreapta şoselei judeţene, 
la gura văeî cu acelaşi nume, 
spre S. de Şerbăneşti-d.-s. Are 
o populaţie de 380 locuitori, 
din cari 42 sunt împroprietăriţi 
după legea rurală. Eî posedă 
80 boî> 50 vaci, 60 caî, 850 01 
şi 116 porci. 

Are o biserică, deservită de 
preotul din Şerbăneşti, plătit 
de comună. 

Buta, braţ, în plasa Borcea, in- 
sula Balta, com. Gîldăul, jud. 
Ialomiţa; alimentează lacul cu 
acelaşi nume. 

.•-.,;;(;,) Mnrrlr l)ir{io,iir (ieuijnijU- \ol. 11, 



Buta, lac, în plasa Borcea, in- 
sula Balta, com. Gîldăul, jud. 
Ialomiţa; este format din re- 
vărsările braţului Borcea. 

Buta, pădure, în plasa Borcea, 
! insula Balta, com. Gîldăul, jud. ■ 
! Ialomiţa, cu o suprafaţă de 60 \ 
\ hect. ; esenţă: salcie şi plop. 

Buta -CU- Gura- Văiei, trup de 
pădure, a statului, în întindere 
de 141 3 hect., care, împreună 
cu trupul Călimăneşti, formea- 
ză pădurea Călimăneşti, judeţul 
Vîlcea. 

Buta- Mare, vale^ ce se formează 
la V. de căt. Buta, în Boianul, 
teritoriul comunei Şerbăneşti-d.- 
, s., pi. Şerbăneşti, jud. Olt; cur- 
I ge de la N.-V. către S.-E. şi 
' se varsă în Dorofeiu, la S. de 
I Şerbăneşti-d.-j. 
j Locuitorii bătiînî afirmă că 

aci a fost, la 1821, o luptă în- ' 
tre Turci si Volintiriî luî Ipsi- 
lante. Grecii fiind bătuţi şi ur- 
măriţi, fugiră peste Olt, către 
R.-Vîlcea, iar Turcii se întoar- 
seră jefuind ţara. 

Buta-Mică, vălcea, ce se formează 
la S.-V. în Boianul, pe terito- 
riul comunei Şerbăneşti-d.-j., pi. 
Şerbăneşti, jud. Olt ; curge de 
la N.-V. către S.-E., paralel cu 
Buta-Mare, şi se varsă în gîrla 
Dorofeiul. 

Butanul, vălcea, com. Zătreni, 
plasa Mijlocul, jud. Vîlcea. 

Butanului, (Dealul-) deal, ju- 
deţul Dolj, pi. Amaradia, com. 
Mierea-Birnicî, înalt de aproape 
300 m. Este acoperit cu livezi 
de pruni, viî şi cu pădure mă- 
runtă. 

Butari, sat, face parte din com. 
rur. Guşoeni, pi. Oltul-d.-j., ju- 



deţul Vîlcea. Are o populaţie de 
265 locuitori, 148 bărbaţi şi 117 
femei. Ca populaţie şcolară are 
45 copiî. 

Butariul, lac, numit şi Lacul-Bu- 
taruluî, în com. rur. Almăjelul, 
pi. Cîmpuluî, jud. Mehedinţi. 

Butăreşti, mahala, în com. rur. 
Almăjelul, pi. Cîmpul, jud. Me- 
hedinţi. 

Butculeşti, cotn. rur,, în plasa 
Tîrguluî, judeţul Teleorman, si- 
tuată pe partea dreaptă a văeî 
Tinoasa. Are un cătun, Sîrbi- 
Sfinţeştî, căruia îî maî zice şi 
Butculeşti-(J.-j. sau Moşteni. A- 
cest cătun se află parte pe 
coastă, parte în vâlceaua numită 
Păuceasca, ce vine despre com. 
Săceni. Reşedinţa comuneî este 
în Butculeşti-d.-s. Se învecineşte 
la N. cu com. Săceni, la S. cu 
com. Sfinţeşti (căt. Răteasca), 
la E. cu com. Vîrtoapele-d.-s. 
şi la V. cu căt. Drăgşani de la 
com. Drăgşenei. 

Suprafaţa comunei, dimpreună 
cu a moşiilor aflate pe dînsa şi 
cu pămîntul dat locuitorilor după 
legea rurală, este de aproape 
3500 hect. Din acestea, 1750 
hect. pămînt arabil şi 745 hect. 
pădure aparţin d-luî N. Butcu- 
lescu. In cătunul Sîrbi-Sfinţeştî 
sunt peste 300 hect. pămînt a- 
rabil, şi vre-o 30 hect. pădure, 
aparţinînd la diferiţi moşneni. 
Locuitori împroprietărit! după 
legea rurală, sunt în număr de 
182, pe o întindere de 576 hect. 
Sunt 3 hect. livezi cu pruni. 
Pămîntul moşiilor este fertil. 

Populaţiunea comuneî şi a că- 
tunuluî este de 1067 sufl., din 
cari 272 capî de familie şi 180 
contribuabilî. 

Populaţiunea uneî părţi din 
cătunul Sîrbi-Sfinţeştî este de 
origină bulgară ; ea îşî păstrea- 



12 



Hosted by 



Google 



BUTCULEŞTI-DE-JOS 



90 



BUTEŞTI SAU ADUNAŢI-BUTEŞTI 



zâ încă limba, portul şi obiceiu- 
rile. Restul populaţiuneî acestui 
cătun este compus din Romînî, 
maî toţî proprietari moşteni. 

Numărul vitelor în comună şi 
cătun este de 4278 capete, din 
cari: 734 vite mari cornute, 243 
caî, 19 măgari, 30 17 01, 23 ca- 
pre şi 262 porci. 

Venitul comunei este de leî 
2730 şi cheltuelile de 2718. Are 
o şcoală, cu un învăţător şi 87 
elevi; două biserici, una în But- 
culeşti şi alta în Sîrbi-Sfinţeştî, 
avînd fie-care cîte un preot, un 
cîntăreţ şi un paracliser. 

Cu com. Săceni la N. şi cu 
com. Sfinţeşti la S.-V. se leagă 
prin căî vecinale. 

Ocupaţiunea locuitorilor este 
numai agricultura. 

Butculeşti-de-Jos sau Sîrbi- 
Sfinţeşti, cătun, în pi. Tîrgu- 
luî, com. Bute ileşti, jud. Te- 
leorman. Are o populaţiune de 
450 sufl., din cari 154 capi de 
familie ; 93 contribuabili. 

Butea. (V. Poiana-Hotarele, jud. 
Vîlcea). 

Butea, sat, în jud. Roman, pi. 
Siretul-d.-s., com. Miclăuşani, pe 
malul stîng al rîuluî Şiret, aşe- 
zat pe o poziţie înaltă, spre S. 
de satul Miclăuşani şi la o de- 
părtare de 2 kil. de el. Este 
reşedinţa comunei Miclăuşani 
şi satul cel maî populat din 
toată comuna. Are : 380 capi 
de familii, 391 contribuabili, 
1744 loc, din cari 20 ştiu carte; 
420 case. Această populaţie 
este socotită împreună cu acea 
din satul Liţca. Toţî loc. din a- 
cest sat, 368 capi de fam. sau 
1472 loc, sunt Unguri. Se lu- 
crează rotăria, dulgheria, but- 
năria şi cojocăria. Are o biseri- 
că de zid. Formează cu satele 
Caracaşi, Fârcăşeni, Răchiteni 



şi Scheea o parohie catolică. 
Este legat cu oraşul Roman prin 
şosea. 

Buteanul, vîrf de mimte, din 
plaiul Loviştea, jud. Argeş. 

Buteasca (Măgura-), 6vl/^<r;^, pen- 
dinte de com. Măgura, proprie- 
tate a statuluî, pi. Cîlniştea, 
jud. Vlaşca, situată pe apa văeî 
Cleniţa, la extremitatea vestică 
a judeţului, despre Teleorman. 

Aci este o biserică deservită 
de I preot şi 2 cîntăreţî, pen- 
dinte de parohia Măgura-Lă- 
ceanca. 

Vezî com. Măgura. 

Buteasca-de-Jos sau Ciuper- 
ceni, com. rur., compusă din 
cătunele Buteasca-d.-j. şi Bu- 
teasca-Moştenî, pi. Glavaciocul, 
jud. Vlaşca. Este situată la N.-V. 
judeţuluî, pe platoul dintre Cle- 
niţa şi Glavacioc S'a numit ast- 
fel, spre a se deosebi de Bu- 
teasca-d.-s. sau Adunaţi-Buteştî. 

In 1888 se afla în această 
com. 208 contribuabilî, dini 096 
suflete. 

Veniturile comunale în anul 
1 897 erau de 3489, iar cheltuelile 
de 2237 leî. 

In 1887 s'a cultivat aci o su- 
prafaţă de 2105 hectare cu di- 
ferite cereale. 

In comună se află o şcoală 
comunală mixtă, cu cincî clase, la 
care, în 1888, au urmat 30 băeţî 
şi o fată. 

Este o biserică vechia cu hra- 
mul Sf. Dumitru, deservită de j 
I preot şi 2 cîntăreţî; depinde 
de parohia Cozmeşti. 

In 1888 se aflau în com. 604 
boî şi vacî, 35 caî, 389 oî şi 
270 rîmătorî. 

Comuna este departe de Bu- 
cureşti de 50 kil., de Giur- 
giu de 65 kil., iar de reşed. 
plăşeî, Obedeni, de 22 kil. Este 



o şosea judeţeană ce duce pe va- 
lea Glavaciocul la Letca-Nouă. 

Sunt 4 cîrciumî. 

Se face bîlciu în toate Du- 
minicile şi la Dumineca Tomeî, 
Sf. Petru şi Sf. Dumitru, se ţine 
tîrg cu obor de vite. 

Buteasca - de - Jos, cătim, pen- 
dinte de comuna Buteasca-d.-j., 
plasa Glavaciocul, jud. Vlaşca. 

Venit anual 16000 leî. 

Are o suprafaţă de 1450 hect. 

La 1864 s'au împroprietărit 
100 locuitori pe o suprafaţă de 
400 hect. 

Moşia e evaluată de Creditul 
fonciar rural din Bucureşti, la 
suma de 350000 leî. 

Aci este o şcoală comunală 
şi 2 cîrciumî. (Vezî Buteasca- 
d.-j., com.). 

Buteasca - Moşteni, ^<2//<j^/, pen- 
dinte de com. Buteasca-d.-j., 
proprietatea moştenilor, alături 
cu Buteasca-d.-j., în jud. Vlaşca. 

Suprafaţa totală a moşiei e 
de 1200 hect. 

Sunt 120 contribuabilî. 

Are o biserică de zid, a co- 
muneî, făcută la 1856. 

Buteştisau Adunaţi-Buteştî (se 

maî numeşte şi Siliştea), coi7i, 
rur.^ pi. Glavaciocul, jud. Vlaş- 
ca, fostă a mănăstireî Comana. 
Are o suprafaţă de 13 10 hect. 

Venitul anual al moşieî este 
de 13000 leî. Evaluată de Cre- 
ditul funciar rural din Bucureşti, 
la suma de 350000 leî. 

Este situată pe platoul din- 
tre apele Cleniţa şi Cîlniştea, la 
N.-V. judeţuluî. 

In comună se află 177 con- 
tribuabilî, din 826 suflete. 

Venitul comunal este de 2655 
leî, iar cheltuelile de 2388 leî. 

Se cultivă 850 hect. cu dife- 
rite cereale. Se cresc gogoşî de 
mătasă. 



Hosted by 



Google 



BUTEŞTI 



91 



BUTIŞOAIEI (VALEA-) 



Este o şcoală mixtă, cu 4 
clase, frecuentată de 2 1 băeţî şi 
3 fete. 

Se află în comună o biserică, 
care ţine de parohia Purani, şi 
la care serveşte un preot şi doî 
cîntăreţî. 

Numărul vitelor este de 1 169 : 
302 boî şi vaci, 37 caî, 520 01, 
şi 310 rîmătorî. 

Sunt 3 cîrciumî. 

Este departe de Bucureşti de 
59 kil., de Giurgiu de 70 kil., 
iar de Obedeni, reşedinţa pla- 
sei, de 24 kil., o şosea jude- 
ţeană duce la Pueni. 

Buteşti, sat, jud. şi pi. Argeş, 
pendinte de com. rur. Zărneşti- 
Cacaleţî; are 28 de familii. 

Buteşti, cătun, pendinte de com. 
Purani-d.-s. sau aî Mitropoliei, 
pi. Glavaciocul, jud. Vlaşca, situat 
pe coastele apei Glavaciocul. 

In acest cătun este o bise- 
rică, deservită de un preot şi 2 
cîntăreţî. 

Pe teritoriul luî este un petic 
de pădure al statului, pendinte 
de ocolul silvic Ghimpaţi. (Vezi 
comuna Purani). 

Butilă (Valea-lui-), vale^ la N. 
com. Mădulari, plasa Cerna, ju- 
deţul Vîlcea, lÎQgă pîrîul Stăi- 
culeşti. 

Butimanul, sat, jud. Dîmboviţa, 
pi. Ialomiţa, căt. şi com. Că- 
tunul. 

Butimanul, sat, plasa Znagovul, 
jud. Ilfov; face parte din com. 
rur. Butimanul-Luceanca. Cade 
la extremitatea judeţului de 
Nord-Vest. 

Aci este reşedinţa primăriei. 
Are o şcoală mixtă, frecuentată 
de 19 elevi şi i elevă, cu între- 
ţinerea căreia statul şi comuna 
cheltuesc anual 1388 leî. Lo- 



calul s'a construit de judeţ î^ 
anul 1887 ; s'a cheltuit cu zi- 
direa luî 6460 leî. 

Suprafaţa totală a satuluî e 
de 247 hect. Are o populaţie de 
267 locuitorî, din carî 230 Ro- 
mînî şi 37 Ţiganî de meserie 
muncitori de pămînt şi parte 
lăutarî, toţî creştinî ortodoxî. 

D. St. lorgulescu areisohect, 
din carî cultivă iio hect., 5 ră- 
mîn sterpe, 20 sunt izlaz şi 15 
pădure. Locuitorii cultivă tot pă- 
mîntul, afară de 9 hect. carî ră- 
mîn sterpe. 

Comerciul se face de i cîr- 
ciumar. 

Numărul vitelor marî este de 
164 şi al celor mici de 225. 

Are o povarnă şi un pod stă- 
tător. 

Acest sat s'a înfiinţat la anul 
1790, după cum spun locuito- 
riî, în urma victorieî cîştigate 
de armatele austro-ruseştî, în 
contra Turcilor, la Focşani şi 
Mărtineşti, pe Rîmnic. 

In timpul acestuî războiu, lo- 
cuitoriî, fugiţî de frica oştilor 
străine, precum şi de foamete 
şi angarale, s'au pitit în pădu- 
rea din aceste locurî, unde se 
ocupau cu facerea de buţî, de 
unde şi satul s'a numit Butima- 
nul (?) Aceşti pribegi au fost a- 
duşî de Clucerul State, fostul 
proprietar al moşieî, în acest loc. 
Acesta le-a dat pămînt pentru 
hrană şi ajutor de case, înfiin- 
ţînd acest cătun. 

Este situat pe loc şes, d'asu^ 
pra văeî Luicăneasca. 

Are o biserică, clădită la anul 
1836 de preotul Constantin Mi- 
rodot, în unire cu locuitorii, la 
care servesc 2 preoţî şi 2 cîn- 
tăreţî. 

Butimanul-Luceanca, comună 
rurală, pi. Znagovul, jud. Ilfov, 
situată la N.-V. de Bucureşti, 
la extremitatea jud., spre jud. 



Dîmboviţa, 32 kil. departe de 
Bucureşti. 

Se compune din satele: Bu- 
timanul, Linia-Luceanca, Lucean- 
ca, Păşcăneanca, Sterianul-d.-s., 
Sterianul-d.-mj. şi Sterianul-d.-j., 
cu o populaţie de 1226 locui- 
torî, carî trăesc în 276 case. 

Suprafaţa totală a satuluî e 
de 2342 hect. 

Proprietarii: D-niî St. lorgu- 
lescu, A. Vanicu, B. Rătescu, 
P. Vlahuţi, C. Presan şi I. Go- 
runeanu, au 1728 hect. şi locui- 
torii 614 hect. 

Proprietarii cultivă în total 
834 hect; 25 rămîn sterpe; 168 
sunt izlaz, 695 pădure şi 2 vie. 
Locui toriî cultivă 574 hect. şi 40 
rămîn sterpe. 

Comuna are 246 contribuabilî ; 
budgetul e de 3792 leî la veni- 
turi şi 3932 leî la cheltuelî. 

In comună sunt două bisericî, 
la Butimanul şi la Luceanca, de- 
servite de 2 preoţî ; o şcoală 
mixtă. 

Numărul vitelor marî e de 
920 (163 caî şi epe, 403 boî, 
306 vacî şi viţel, 18 taurî, 30 
bivoli şi bivoliţe) şi de 1228 
vite micî (22 capre, 304 porcî 
şi 902 oî.) 

Dintre locuitorî, 245 sunt plu- 
garî, 7 industriaşi şi 25 au di- 
ferite profesiuni. Arătura se face 
cu ^6 pluguri: 64 cu boî şi 12 
cu caî. Locuitorii au 202 care 
şi căruţe: 156 cu boî şi 46 cu 
caî. 

Locuitorî împroprietăriţi sunt 
156 şi neîmproprietăriţî 129. 

Comerciul se face de 8 cîr- 
ciumarî. 

In Butimannl este: i povarnă, 
I maşină de treerat cu aburi, 
I pod stătător şi i heleşteu. 
Stabiliţi sunt 16 străini. 

Butişoaieî (Valea-), vale, plasa 
Jiul-d.-s., com. Floreşti, judeţul 
Dolj. 



Hosted by 



Google 



BUTIŞOARA 



92 



BUTOIUL 



Butişoara, fost sat, pi. Băileşti, 
corn. Urzicuţa, jud. Dolj. 

Butnariul, mic afluent al pîrîu- 
luîf Suha-Mare, corn. Mălini, jud. 
Suceava. 

Butnariul, pîrîu, izvoreşte din 
pădurea statului, de sub dealul 
Sucevenilor, din partea de S.; 
curge spre V., pe valea Lipo- 
văţul, prin mijlocul satului Li- 
povăţul, pi. Crasna, jud. Vasluiu, 
şi, de la un loc, coteşte spre N. 
pană în marginea satului, de 
unde apucă spre E., alăturea 
cu drumul spre Vasluiu; după 
un curs de aproape 9 kil. se 
varsă pe dreapta rîuluî Bîrlad, 
aproape de satul Gura-Munteni- 
lor, primind în cursul său pî- 
raiele : Broşteni, Bodea, Corbul, 
Timofteiu şi Spătarul. 

Butnariul (Vîrful-), mu?ite, în 
com. Mălini, jud. Suceava. 

Butnarul, pădure, în judeţul Bu- 
zău, comuna Pîrscovul, cătunul 
Bădila, în întindere de 200 hec- 
tare. 

Butnăraşul, deal, acoperit de 
ţarine, în com. Dolheşti, jude- 
ţul Suceava. 

Butnăraşuluî (Pîrîul-), mic aflu- 
ent al Şomuzuluî-Mare, în com. 
Dolheşti, jud. Suceava. 

Butnăreşti, sat, în jud. Roman, 
pi. Siretul-d.-j., com. Bogzeşti, 
la o depărtare de 3 kil. de el, 
pe pîrîul Butnăreşti. Este reşe- 
dinţa comunei Bogzeşti. Are 150 
capi de familie, sau 503 sufl., 
din cari ^6 contribuabili; 122 
case. Populaţia este romînă, a- 
fără de 5 fam. Evrei. Sunt 250 
capete vite mari. Are o biserică 
de zid şi o şcoală mixtă, care 
a fost frecuentată în anul şcolar 



1886—87 de 30 elevî, din 55 
înscrişi. 

Butnăreşti, pîrîu, curge prin ju- 
deţul Roman, plasa Siretul-d.-j., 
com. Bogzeşti şi Săcueni. Izvo- 
reşte din satul Cllmeşti (Ghirva), 
i jud. Neamţu. Curge de la N.- 
i V. către S.-E., intră în acest 
1 judeţ pe la satul Giuleşti, udă 
1 satele : Giuleşti, Butnăreşti şi 
j Cocoşi, şi la satul Săcueni se 
I uneşte cu pîrîul Poarca, cu care 
■ se varsă apoi în pîrîul Valea- 
' Neagră de a dreapta şi la Est 

' de satul Mirceşti, comuna Să- 

1 

I cueni. 

I Butnăriţa, munte, în com. Mă- 
; lini, jud. Suceava. 

I Butnăriţa, pisc, al Dealuluî-Mare, 
j com. Mironeasa, pi. Stavnicul, 
i jud. Iaşi. 

\ Butnăriţa, vale, din com. Miro- 
neasa, pi. Stavnicul, jud. Iaşi. 
(V. Ursita, vale). 

Butnăriţeî (Pîrîul-), mic afluent, 
al pîrîuluî Suha-Mică, în com. 
Mălini, jud. Suceava. 

Butoeşti, com, rur., aşezată în par- 
tea de răsărit a pi. Motrul-d.-j., 
jud. Mehedinţi, la distanţă de 
64kil.de oraşul Turnul-Severin, 
situată în lunca Motruluî. Buto- 
eşti altă dată erau despărţiţi în 
! două părţi: Butoeşti-d.-s. şiButo- 
, eşti-d.-j.Arei22contribuabilî,din 
I 620 locuitori, locuind în 155 
! case. Ocupaţiunea locuitorilor 
este agricultura şi creşterea vi- 
telor. CaHtatea pămîntuluî este 
bună. Locuitorii posedă : 24 
pluguri, 5 1 care cu boî, 1 1 că- 
ruţe cu caî şi 60 stupi. 

Are o biserică, deservită de i 
preot şi 2 cîntăreţî ; o şcoală, cu 
1 învăţător, frecuentată de 36 
elevî şi 2 eleve. Are 2 cîrciumf. 



Budgetul comunei coprinde la 
venituri 2012 leî, iar la cheltuelî 
1430 leî. Numărul vitelor este 
de 1244: 406 vite mari cor- 
nute, 28 caî, 360 01 şi 450 rî- 
mătorî. Pe teritoriul com. se 
află o pădure mare seculară. 
Prin Butoeşti trece şoseaua na- 
ţională Vîrciorova-Turnul-Seve- 
rin-Craiova-Bucureşti. 

Butoeşti, slaţleăQ dr. d. f., jud. 
Mehedinţi, pi. Motrul-d.-j., com. 
Butoeşti, pe linia Craiova-T. -Se- 
veri n. Se află între staţiile Fi- 
liaşi (13.1 kil.) şi Strehaia (ii.i 
kil.). înălţimea d'asupra nivelu- 
luî mării de ilâ'^.SQ. Venitul 
acesteî staţii pe anul 1896 a 
fost de 47467 leî, 36 bani. 

Butoi (La - Crucea - lui-), loc 

Izolat, în jud. Buzău, comuna 
Gura-Teghiî, pe plaiul muntelui 
Bradul. 

Butoianuluî (Dealul-), deal, în 
com. Goleşti-Badeî, pi. Podgoria, 
jud. Muscel. 

Butoiasca, pădure, în jud. Bu- 
zăii, com. Gura-Sărăţeî, cătunul 
Nenciuleşti ; are 40 hect. (Vezi 
Brînzeasca). 

Butoiul, co7n, rur,, pi. Dîmboviţa- 
Dealul, jud. Dîmboviţa. Această 
com. este situată pe valea Bu- 
toiul, între dealul Dîrmocteanul, 
Dealul-Cobiî,Dealul-Ceruluî,Dea- 
lul-Moţiî, şi Dealul-cu-Pădurile şi 
este udată de apele : Butoiul, 
Mare, Butoiul - Sec, Puturoasa, 
Valea-Dadiî şi Izvorica, peste 
carî sunt două podurî marî, 
două maî mîcî şi cinci podeţe. 
Butoiul se compune din treî 
cătune : Butoiul-d.-s., Butoiul-d.-j. 
şi Valea-Dadiî, cu 995 locuitori 
Romînî. Această comună nu 
produce maî nimic, de oare-ce 
maî tot pămîntul peste 3500 



Hosted by 



Google 



BUTOIUL 



93 



BUŢUCARILOR (DEALUL-) 



hect., este acoperit cu păduri, 
pentru care şi locuitorii se o- 
cupă maî mult cu lemnăria. 

Pe apa Butoiuluî-Mare sunt 
6 mori. In corn. este o biserică 
întreţinută de enoriaşi şi o mă- 
năstire întreţinută de stat. Bu- 
toiul se învecineşte la E. cu 
corn. Lucieni şi Dragomireşti, 
de care se desparte prin pădurî | 
marî; la V. cu Ludeşti şi Hu- i 
Iubeşti, despărţindu-se iarăşi prin 
pădurî; la N. cu hotarele moş- 
nenilor Ludeşti, despărţindu-se 
tot prin pădurî; la Sud se j 
învecineşte cu comuna Valea- , 
Caselor şi Cobia, despărţindu-se 
numai de Valea-Caselorprintr'o 
mică cîmpie de luncă. In com. 
Butoiul este o şcoală clădită de 
locuitori. 

Maî toţi locuitoriî din cătu- 
nul Butoiul-d.-j. sunt de origină 
Ţigani, şi se ocupă cu diferite 
meserii ; eî sunt : lăutari, fierarî, 
lemnari, croitorî, etc. 

Butoiul, cătun, al com. Pîrşco- 
veni, pi. Olteţul-Oltul-d.-s., jud. 
Romanaţi, situat pe stînga Ci- 
teţului, aproape de gura apei 
Burluiul, la S. de Dealul-Saru- 
luî. Are 50 de familiî şi 243 
locuitorî. Are o biserică Adormi- 
rea-Maiceî-Domnuluî, zidită Ia 
1881, deservită de i preot şi j 
2 cîntăreţî. | 

Butoiul, âaUă,}ud.Do\i, pi. Cîm- 
pul, com. Piscul. 

Butoiul, mănăstire, în com, cu 
acelaşi nume, jud. Dîmboviţa. 
Mănăstirea Butoiul s'a fondat 
de Vornicul Udriste şi de Lo- 
gofătul Dragomir de la Băneşti, 
pe timpul luî Mircea-cel-Bătrîn. 
Fondatorii au înzestrat-o cu maî 
multe moşii, anume: Butoiul, 
Rogoazele-din-Celeeni, Davi- 
deşti. Răstoaca, Vlăduţa şi Ce- 
leiul, jumătate cu balta, pre- 



cum şi cu maî multe sălaşe de 
Ţîganî. 

In osebite rîndurî a fost re- 
parată şi adăugită prin evlavia 
altor Romînî, precum: de Radu 
Voevod, prin închinarea moşiei 
Tătuleşti ; de căpitanul Mihaiu 
şi jupîneasa luî Dragna, prin a- 
dausul din moşia Pătroaia ; de 
Banul Spahiu, cu o parte din 
Vîlsăneşti ; de călugărul Sava, 
care i-a făcut danie moşia sa 
Lăreşti-de-Mu nte. 

Această mănăstire a fost în- 
chinată la Sf. Ştefan de la Me- 
teora în Turcia. 

Butoiului (Iezerul-), lacy plasa 
lalomiţa-Balta, insula Balta, co- 
muna Gaiţa, jud. Ialomiţa. 

Butul (Turnul-), stîncă tîcloasă 
pe vîrful Ceahlăuluî, jud. Neamţu, 
numită ast-fel de la forma eî ci- 
lindrică. Legenda atribueşte exis- | 
tenta sa următoareî întîmplărî: j 
Pe vremea luî Alexandru-cel- i 
Bun, trăia un ostaş dintre ceî maî 
vestiţî şi vitejî, care se numea \ 
Butu. El era logodnicul Aneî, 1 
fiica luî Alexandru -Vodă, cînd 
fu trimes departe de ţara luî cu 
400 de călăreţi Romînî pentru 
a da ajutor Polonilor în lupta 
cu Teutoniî, unde el muri sub 
zidurile cetăţiî Marienburg. Ana ' 
află, maî tîrziu, de aceasta şi, 1 
nemîngăiată de moartea Io- j 
godniculuî eî, căreia îî jurase ; 
credinţă pană la moarte şi vă- : 
zînd că tatăl eî voeşte s'o mă- 1 
rite după un boer din ţară, 
şi apoî după nişte boerî polonî, 
s'a sfătuit cu Helgea, o mare 
vrăjitoare de pe timpurile ace- 
lea, care i-a făgăduit să-î scoată 
pe logodnicul său din mormînt \ 
şi să-l aducă la dînsa. Şi în- 1 
tr' adevăr, zice balada, în noaptea 
nunţiî, vrăjitoarea, prin farme- I 
cele eî, aduse pe Butul strigo- | 
Iul, care îndemnă pe Ana să i 



plece cu el. Ea se înduplecă 
la rugăminţile iubituluî eî logod- 
nic şi amîndoî plecară călare pe 
calul strigoiu al luî Butu către 
ţărî îndepărtate. Ajungînd la 
Piatra-Teiuluî, (tot în judeţul 
Neamţu), unde era locaşul dra- 
cilor, calul poticni şi Ana a 
trebuit, după povaţa luî Butu, să 
arunce cruciuliţa şi mătăniile ce 
le avea dăruite de un sihastru ; 
dar tocmaî cînd calul zbura 
peste munţî şi era cît pe ce să 
treacă şi piscul Ceahlăuluî, co- 
coşul a cîntat şi atuncî se auzi 
o detunătură straşnică, care zgu- 
dui tot muntele, iar Butul cu 
calul şi logodnica luî fură pre- 
făcuţî în stînca care se vede şi 
astăzî. 

Butuc (La-), mocirlă, pe mo- 
şia Baia, jud. Suceava. 

Butucari, sat, jud. Bacău, plasa 
Tazlăul-d.-j., al comuneî Ber- 
zunţul, situat în apropiere de 
satul Berzunţul şi pe pîrîiaşul 
Butucari. Are o biserică cato- 
lică clădită la 1831 de locuitorî. 
Cîrciumă este una. Capî de fa- 
milie sunt 6"], din 218 suflete. 
Animale se numără: 14 caî, 
316 vite marî cornute, 24 porci 
şi 22 capre. 

Butucari, pîrîia§, judeţul Bacău, 
pi. Tazlăul-d.-j., com. Berzun- 
ţul, care curge din dealul Pia- 
tra-Albă, prin satele Berzunţul 
şi Butcari şi se varsă în pîrîul 
Berzunţul-Mare, după ce se în- 
carcă cu pîrîiaşele Dragomirul 
şi Puşcaşiul. 

Butucari, vale, în jud. Bacău, 
pi. Tăzlăul-d.-j., com Berzunţul, 
prin care curge pîrîul cu ace- 
laşî nume. 

Butucarilor (Dealul-), deal, în 
jud. Bacău, plasa Tăzlăul-d.-j., 



Hosted by 



Google 



BUTUCARIUL 



94 



imTUCUL-LUrULUI 



de pe teritoriul comunei Ber- 
zunţul. 

Butucariul, deal, în jud. Bacăiî, 
pi. Tazlăul-d.-j., comunei Săndu- 
leni, pe teritoriul satului Săn- 
duleni. 

Butucăraşul, pîrîu, în jud. Bp- 
cău, pi. Tazlăul-d.-j., com. Săn- 
duleni, care curge prin satul 
Sănduleni şi se varsă d'a stînga 
Tazlăuluî-Mare. In valea luî se 
găseşte mult gips şi de o cali- 
tate bună. 

Butucăria, sat, în partea de N.- 
V. a com. Telejna, pi. Mijlocul, 
jud. Vasluiu, situat pe o aşe- 
zătură a culmei dealului cu a- 
semenea numire, pe o supra- 
faţă de 157 hect., din cari 128 
hect. pădure şi 4 hect. vie. Are 
o populaţiune de 50 familii sau 
255 suflete, Romînî, ocupîndu-se 
cu agricultura şi creşterea vite- 
lor. Loc. posedă : 10 pluguri şi 30 
care cu boî, precum şi 100 stupi 
de albine. 

Are o biserică, făcută de lo- 
cuitori în anul 1854, deservită 
de I preot şi i eclesiarc. 

Satul Butucăria este proprie- 
tate vechia a locuitorilor răzeşi, 
de la străbunii lor, ce o aveau 
de pe timpul marelui Domnitor 
Ştefan, în urma bătăliei cu Tur- 
cii de la Valea-Racoveî. 

Părţile de pămînt de pe mo- 
şia acestui sat se numesc : Chil- 
deşti, Micăseşti, Tărăceni şi Ben- 
cheşti. 

Numărul vitelor e de 419 : 65 
vite mari cornute, 300 01, 14 
caî şi 40 rîmătorî. 

Butucăria, deal, spre V. de dea- 
lul Chioaia. Pe coasta si cul- 
mea acestui deal e aşezat sa- 
tul Butucăria, din com. Telejna, 
pi. Mijlocul, jud. Vasluiu. El se 
întinde spre S., şi, în marginea 



pădureî din satul Telejna-d.-j., 
se desparte în două: partea de 
deal despre E. ia numirea de 
Dealul -luî- Topor, care se ter- 
mină spre S. de satul Telejna; 
ramura a doua se întinde spre 
V. de Dealul- Toporului, luînd 
numirea de Dealul-Telejneî, pe 
a cărui coastă şi culme e situat 
satul Telejna-d.-s. Această ra- 
mură se întinde spre S. şi a- 
proape de satul Ciofeni se des- 
parte în două. Puţin maî la 
vale, între aceste două ramificări, 
este situat satul Ciofeni. Rami- 
ficarea despre Est se termină 
din jos de Ciofeni, lîngă pîrîul 
Telejna ; cea despre Vest se 
prelungeşte pană aproape de rîul 
Bîrlad, luînd numirea de Ca- 
pul-Dealuluî, în comuna Zăpo- 
deni. 

Pe aceste dealuri se face cul- 
tură întinsă de cereale, iar pe 
culmea dealului de la Butucă- 
ria şi pană la Ciofeni se află 
păduri. 

Butuceanca (Butucele), mo- 

§ie, în jud. Prahova, com. Sîii- 
gerul ; intră puţin în jud. Buzău 
în com. Lapoşul şi desparte că- 
tunul Lapoşul de cătunul Lă- 
poşelul. 

Butuci, sat, face parte din com. 
rur. Sîngerul, pi. Podgoria, jud- 
Prahova. Are o populaţie de 
118 loc, 57 bărbaţi şi 61 femei. 
Aci e o biserică fondată la anul 
1893 de Mihail I. Băbeanu. 

Butuci, baltă, în jud. R.-Sărat, 
pi. Marginea-d.-j.^ la Sudul com. 
Măicăneşti, formată din revăr- 
sările rîuluî Rîmnicul-Sărat ; din 
ea ia naştere pîrîul Puturoasa, 
afluent al Buzăului ; malurile sale 
sunt acoperite cu stuf şi trestii. 

Butuci, iezer, jud. Brăila, la N. 
iezerului lorguleasa, între Dună- 



rea- Vapoarelor şi canalul Vîlciul, 
din com. Ciacîrul. 

Butuci, o parte din pădurea si- 
tuată pe malul stîng al Şiretu- 
lui, la S. de Movileni-d.-j., com. 
Movileni, jud. Tecuciii. 

Butuci (Crucea-de-la-), cruce 
de piatră, lîngă balta Butuci, 
jud. R.-Sărat. 

Butuci (Lacul-cu-), lac, în jud. 
Ialomiţa, pi. Borcea, insula Bal- 
ta, alimentat de braţul Bîtlan 
şi de alte braţe maî micî. 

Butucilor (Gîrla-), pîrîia^, în 
jud. Neamţu, com. Pîngăraţi, 
pi. Piatra-Muntele; izvoreşte din 
munţiî Bîtca-Cailor, ramura Tar- 
căuluî ; curge îndreptat către 
S.-V. pe cuprinsul moşieî Tar- 
căul, vărsîndu-se în josul locului 
izolat numit Brateşul, pe partea 
dreaptă a rîuluî Tarcăul. 

Butucoasa, lac, în pi. Borcea, 
insula Balta, comuna Şocariciul, 
jud Ialomiţa. 

Butucoasa, lac, în pi. lalomiţa- 
Balta, insula Balta, com. Bor- 
duşani, jud. Ialomiţa. 

Butucoasa, //r^^/vechiu, cu No. 
12, către Moldova, jud. R.-Să- 
rat, pi. Oraşul, com. Andreaşi, 
lîngă rîul Milcovul, şi la gura 
pîrîuluî Butucoasa. 

Butucoasa, pîrîu, în jud. R.-Să- 
rat, pi. Oraşuluî, com. Andre- 
aşi; izvoreşte din culmea Sco- 
ruşuluî; se varsă în rîul Milco- 
vul, pe dreapta luî. 

Butucul, deal cu viî, în jud. Me- 
hedinţi, pi. Motrul-d.-s.; ţine de 
com. rur. Cătunele. 

Butucul-Lupuluî, vîrfde munte, 



Hosted by 



Google 



BUTURUGARI 



95 



BUZATA 



jud. Bacău, pi. Trotuşul, pe 
teritoriul corn. Hîrja. 

Buturugari, cătmi, pendinte de 
corn. Uzunul, din pi. Cîlniştea, i 
jud. Vlaşca, situată pe o mică 
vălcea, la partea de S. a mo- 
şiei Uzunul. Acest sat a început 
a se strînge la 1864. Proprie- 
tarii moşiei Uzunul, cari p'atuncî 
erau fraţii Dimitru din Giurgiu, 
în scop ca să populeze moşia 
şi să o transforme din starea 
păduroasă în care se afla, după 
ce au tăiat pădurea în acea parte, 
au dat la orî-ce locuitor venea 
să se aşeze acolo cîte un po- 
gon pămînt, fără bani", şi i-au în- 
găduit să scoată buturugi, cu 
condiţiune ca rodul celor d'în- 
tîî 3 anî să aparţie acelor ce 
ar fi scos buturugile. De aci 
oamenii, cari la început se ocu- 
pau cu scosul buturugilor, au luat 
numirea de Buturugari, dîndu- 
se această numire şi micei vâl- 
cele, pe care se aşezase satul. 

Azî sunt aci aşezate 50 case 
şi bordee. 

Buturugari, vale, în proprieta- 
tea Uzunul, jud. Vlaşca. Şi-a luat 
numirea de la 1864, de cînd 
s'aiî aşezat locuitorii acolo. (Vezi 
Buturugari, cătun). 

Buturugeni, sat, face parte din 
com. rur. Prisiceni- Buturugeni, 
pi. Sabarul, jud. Ilfov. Este si- 
tuată la N. de Bucureşti, între 
rîul Argeş şi limita jud. despre 
Vlaşca. 

Aci este reşedinţa primăriei. 

Se întinde pe o suprafaţă de 
512 hect. Are o populaţie de 305 
locuitori. D-1 G. Enescu are 343 
hect. şi locuitorii 169 hect. 

Proprietarul cultivă 123 hect.; 
50 sunt izlaz, 170 pădure. Lo- 
cuitorii cultivă tot terenul. 

Comerciul se face de 2 cîr- 
ciumarî. 



Numărul vitelor mari e de 
198 şi al celor mici de 341. 

Buturugi (La-), loc de arătură, 
în pădurea Ţintea-Mărgineanca, 
jud. Prahova. 

Buti, deal, com. Rîjleţul Govora, 
pi. Vedea-d.-s., jud. Olt. 

Buţi, lac, la E. comunei Săs- 
cioara, pi. Mijlocul, jud. Vîlcea. 

Buţi, movilă, jud. Brăila, la S.-V. 
com. Osmanul, numită şi Mo- 
vila- de -la- Puţ, ca la 4 kil. de 
satul Osmanul. 

Buţi, vale, izvoreşte din comuna 
Coteşti şi se varsă în rîul Tîrgul, 
pe malul drept, după ce udă 
partea de Nord a com. Schitul- 
Goleşti, plasa Rîurile, judeţul 
Muscel. 

Buţilor (Drumul-), ^n/;;^ pleacă 
dintre com. Gîrcovul şi Giuvă- 
reşti, străbate toată pi. Balta- 
Oltul-d.-j., jud. Romanaţi, în di- 
recţie spre N. şi ajunge la Ca- 
racal, după 45 kil. Ocupă mij- 
locul între traseul liniei fierate 
şi cursul Oltului şi este, pe un 
lung curs, paralel cu aceste 2 linii. 

Buţulucul, sat, în partea nor- 
dică a com. Păuşeşti, pi. Cîrli- 
gătura, jud. Iaşi, lîngâ satul Ro- 
mîneşti, din com. Movileni, pi. 
Copoul, la distanţă de 14 kil. 
de reşedinţa comunei. Despre 
acest sat legenda spune că maî 
înainte era locuit de hoţi, cari 
aveau ascunzători în pămînt. 

Acest sat, împreună cu Amara, 
de pe teritoriul com. Movileni, 
pL Copoul, formează un trup 
de moşie (V. Amara, moşie), 
cu o suprafaţă de 2145 hect. 
şi cu o populaţie de 23 familii, 
sau 900 suflete. 

Numărul vitelor este de 178 



capete, din carî: 122 vite mari 
cornute, 13 caî şi 43 rîmătorî. 

Buţulucul, pîrîu, care izvoreşte 
de pe moşia Serafineşti, com. 
Corni, curge prin com. Poiana- 
Lungă, pi. Şiretul, jud. Boto- 
şani, se uneşte cu pîrîul To- 
pliţa şi se varsă în iazul Clo- 
poţelul. 

Buza, pădure, în jud. Mehedinţi, 
pi. Dumbrava; ţine de teritoriul 
comuneî rurale Piria. 

Buza-Bogolinuluî, munte, peste 
care trece hotarul între Dorna 
şi Broşteni, jud. Suceava. 

Buza-Pisculuî, deal, la 5 kil. 
spre N. de com. Recea, plasa 
Horezul, jud. Vîlcea. 

Buza-Plaiuluî, loc, unde a fost 
moară şi cîrciumâ, pe apa Mo- 
trul - Sec, proprietatea D-luî I. 
D. Spineanu, în jud. Mehedinţi, 
plaiul Cloşani, com. rur. Clo- 
şani. 

Din acest loc începe plaiul 
cel mare ce duce la munţii Os- 
lea şi Pietrele -Albe, trecătoare 
peste graniţă în imperiul aus- 
triac. (Vezi Oslea, plaiii). 

Buza-Şărbeî, unul dintre piscu- 
rile muntelui Pietrele-Roşiî, în 
com. Neagra -Şaruluî, jud. Su- 
ceava. 

Buza-Toplicioarei, mmite, între 
comunele Dorna, Şarul-Dorniî 
şi Broşteni, jud. Suceava. 

Buzat (Iazul-), gîrlă^ jud. R.- 
Sărat, ce se desface din pîrîul 
Motnăul, udă com. Dumitreşti, 
plaiul Rîmnicul şi se aruncă ia- 
răşi în Motnău; are trei mori 
pe dînsul. 

Buzata, sat, face parte din com. 



Hosted by 



Google 



BUZATA 



96 



BUZAUL (JUDEŢ) 



rur. Apostolache, pi. Podgoria, 
jud. Prahova. Are o populaţie 
de 94 locuitori, 39 bărbaţî, 55 
femei. Locuitori! săî s'au împro- 
prietărit la anul 1864. 

Buzata, rîU, izvoreşte din pădu- 
rile statului, din dealul Mâstă- 
neşti, corn. Apostolache, plasa 
Podgoria, judeţul Prahova; for- 
mează limita de V. între căt. 
Buzata şi com. Podeni-Noî, şi 
se varsă în rîul Cricovul-Sărat, 
între com. Apostolache şi Po- 
deni-Noî. Curge de la Nord 
la Sud. 

Buzatul, numire vechia, a cătu- 
nului Muceşti, com. Buda, jud. 
R.-Sărat. 

Buzatul, lac, în jud. R.-Sărat, 
plaiul Rîmnicul, comuna Buda, 
cătunul Muceşti; produce ca- 
racudă măruntă, ce se consu- 
mă în localitate. 

Buzatul, vale, comuna Gornetul- 
Cuib, plasa Podgoria, jud. Pra- 
hova. Izvoreşte de sub Vîrful- 
Doruluî^ în partea de N.-V. a 
căt. Bogdăneşti. In cursul său 
formează o frumoasă cascadă. 
Işî trage numele de la un lo- 
cuitor, loniţă Buzatu, care a 
fost în vechime posesorul ace- 
stui loc. 

Buzatului (Măgura-), măgură, 
jud. Dolj, pi. Băileşti, com. Ga- 
licea-Mare, pe lîngă care trece 
limita de E. către com. Gali- 
ciuica. 

Buzatului (Măgura-), măgură, 
jud. Dolj, pi. Cîmpul, comuna 
Desa. 

Buzatului (Pădurea-), pădure, 
pe moşia statului Merişani, din 
pi. Teleormanului, judeţul Te- 
leorman. Are o întindere ca de 



300 hect., cu arborî de diferite 
esenţe. 

Buzaţi, moşie, fără sat, situată 
spre E. vSatuluîTimişeşti, pi. de 
Sus-Mijlocul, jud. Neamţu, în- 
tre moşiile Preoţeşti, Plăeşti, Ti- 
mişeşti, din jud. Neamţu, Un- 
guraşi, Stănislăveşti-Oţeleştî şi 
Boureni, din jud. Suceava. 

A fost proprietatea mănăsti- 
re! Neamţu şi închinată Mitro- 
poliei de Iaşi, starea I-a. Pe cu- 
prinsul său se află o singură 
casă mare, în care au locuit 
nişte călugări, pe timpul cînd aici 
erau văcăriile şi tîrlele de 01 ale 
mănăstire!. Astăzi clădirea este 
aproape dărăpănată şi locuită 
de călugării cari ţin grădinarii 
pe trupul moşiei. 

Suprafaţa moşiei Buzaţi e de 
429 hect. 

Buzăelul, pîrîn, în jud. R.-Sărat, 
pi. Rîmnicul-d.-j.; izvoreşte de 
pe teritoriul comunei Sălcioara, 
o udă în partea de V., primeşte 
pîrîul Valea-de-la-Humă şi se 
varsă în pîrîul Valea- Sălciei, 
lîngă locul Treî-Movile. 

Buzăelul, pîrîîl, în jud. R.-Să- 
rat, pi. Marginea-d.-j.; izvoreşte 
de pe teritoriul comunei Gu- 
lianca, trece prin cătunul A- 
riciul, primeşte pîrîul Puturoasa, 
ce trece prin cătunul Gulianca 
şi se varsă în rîul Buzău, pe 
stînga lui. 

Buzăeni, vale, în pi. Borcea, teri- 
toriul com. Ceacul, jud. Ialomiţa.. 

Buzăul, judeţ, numit ast-fel după 
rîul Buzăul, care îl udă în tot 
lungul său, situat în partea cen- 
trală şi nordică a ţăreî, întin- 
zîndu-se între 23® 44' şi 24*^ 
56' longitudine orientală şi între 
44^ 46' şi 45 şi 47' latitudine 
septentrională. 



Numirea de Buzău, mulţi o cred 
a fi de origină slavonă, de la 
cuvîntul Boza=turbure, ceea ce 
ar coincide cu faptul că apa 
rîuluî Buzăul curge maî tot-d'a- 
una turbure. Numirea însă e 
ante-slavă, ante-gotă şi ante-ro- 
mană. Pentru prima oară cu- 
vîntul Buzău se întîlneşte în a- 
nul 372 p. Ch. (Epistola ecle- 
siae gothicae. Vezi Şincaî, «Cro- 
nica», ed. II, anul 372, pag. 89 
sub forma Mooaaîov = Muzău. 
Vezi: «Colecţie de vieţile Sfin- 
ţilor», Constantinopole, 1845, IX, 
p. 55: «5'.a ToijTO s^^spov a'jiov 
£Lc Tov TTGTajiov Mooaaîov, xal 
sTTsî paXoviEc, etc. Vezi Xeno- 
pol: «Istoria Romînilor», voi. I, 
p. 303. Vezi Erbiceanu : «Isto- 
ria Mitropoliei Moldovei şi Su- 
cevei», prefaţa p. XVI). Forma 
Muzei nu poate fi de cît sau 
o alteraţiune a cuvîntuluî Buzău, 
ştiut fiind, că Grecii, neavînd 
sunetul i)^, îl reprezintă prin mp; 
în transcrieri p s'a omis, ră- 
mîind numai m şi de aci Muzău 
în loc de Buzău ; sau că m în 
decursul timpului a trecut în 
b, analog: Eleemosynarium = 
'EX£'rj{j.oaDV'^ ^Mosinarium = Bu- 
sunaru. Semnificaţia cuvîntuluî 
nu se cunoaşte încă. Opiniunea 
lui Dionisie Fotino (laropia tţ^c 
TuaXal Aaxiac, voi. III, p. 196), 
că Buzăul, după Geografia lui 
Ptolomeu, s'ar fi numit în ve- 
chime Napuca, e greşită. Se 
ştie, că cetatea dacică Napuca, 
era unde e Clujul actual (Gr. 
Tocilescu «Dacia înainte de Ro- 
manţ», p. 69 şi 'j']). Această 
eroare a luî Fotino a vulgari- 
zat-o Genilie în a sa «Geografie» 
din 1835, p. 201, de la care a 
impru mutat-o maî toţi cîţî au 
scris în urmă Geografia Ţăreî. 

Limitele. — Limita acestui ju- 
deţ la N.-V. începe din muntele 
Tătâruţul, care face hotar între 
judeţele Buzău, Prahova şi Tran- 



Hosted by 



Google 



BUZĂUL QUDEŢ) 



97 



BUZAUL JUDEŢ) 



silvania, înaintează puţin spre 
S. la plaiul Biteî, unde se curmă 
pîrîul Crasna, punct numit şi 
Curmătura-Crasneî şi de aci 
continuă pe albia acestei ape, | 
pană la vărsarea eî în rîul Bu- j 
zăul (distanţa io kilometri). De ' 
la Gura-Crasneî, hotarul se lasă 1 
pe albia rîuluî Buzăul pană la I 
Cheia-Cordunuluî, punct unde 
rîul Buzăul intră în judeţ (dis- 
tanţă 3 kilometri), trece rîul 
şi se dirige, descriind un arc, 
spre Nord-Est, prin punctele 
Stînca - Cheeî, Plaiul - Cerbuluî, 
Tabla - Cheeî (distanţă 1500 
metri), Zimbrul, munţii Bota- 
Mică, Bota-Mare şi Poiana-din- 
Cale, apoi se lasă puţin spre 
Sud şi merge pe şeaua mun- 
telui Surducul, pană dă în Iz- 
vorul-Surduculuî (distanţă 12 ki- | 
lometri) ; apoi o ia pe cursul a- 
cestui izvor pană la vărsătura i 
luî în rîul Bîsca - Mare , (dis- 
tanţă 3 kilometri) ; de aci se : 
lasă pe apa Bîsceî- Mari în jos, 
pană în faţa gurii izvorului | 
Pitac-Patac (distanţă 6 kilome- 
tri), unde este şi punctul de 
despărţire al plaiului Buzău de i 
plaiul Pîrscov. De aci se dirige | 
drept spre N., pe albia izvoru- 
lui Pitac-Patac, pană în dreptul | 
muntelui Hosszucos, peste care 
trece în linie dreaptă şi dă în i 
albia izvorului Bîsculiţa, în faţa 
gurii izvorului Corîiul, trece iz- 
vorul Bîsculiţa şi o ia pe izvo- 
rul Corîiul pană la sorgintea luî; 
urcă apoi peste plaiuri şi, pe cul- 
mea dintre munţii Corîiul şi Bă- 
leşiul ; merge pană în vîrful mun- 
telui Bălescu (distanţă 12 kil.); 
de aci coboară la sorgintea pîr. 
Cilianoşul şi merge pe albia sa 
pană la vărsătura luî în pîrîul 
Bîsca-Mică (distanţă 12500 m.) ; 
apoi urcă puţin spre N. pe al- 
bia Bîsceî-Micî şi se abate spre 
E. pe cursul izvoruluî Magya- 
rosbocor, pană la sorgintea luî, 

66760 Murele Diclio.mr O'eoyrnjic Vot. II. 



de unde urcă peste şeaua mun- 
teluî Tâetura, (distanţă 6500 
metri), punct care separă tot 
de o dată plaiul Pîrscov de 
plaiul Slănic. Din muntele Tă- 
ietura se lasă puţin şi, întîlnind 
izvorul Stîna-Giurgiuluî, merge 
pe dînsul pănâ la întîlnirea sa 
cu Izvorul-Giurgiuluî, apoî o ia 
pe albia acestui izvor, spre N., 
pană în poalele Dealuluî-Negru, 
urcă pe culmea sa şi ajunge în 
vîrful munteluî Giurgiul, punc- 
tul cel maî de N. al judeţului, 
care face hotar între Buzău, Put- 
na şi Transilvania. 

La N.-E. şi E., hotarul, înce- 
pînd din muntele Giurgiul se 
lasă în jos, cu o mică înclinare 
spre E., prin munţii : Muşa-Mare, 
Muşa-Mică, Vetrilele, Neharna 
şi Piatra-Secuiuluî, de unde face 
un arc spre N., trece prin pis- 
curile: Paltinul şi Nerezul, face 
o curbă spre S., trecînd prin 
muntele Furul-Mic, apoî urcă iar 
spre N. în muntele Furul-Mare, 
numit de obiceiu : La-Treî-Ho- 
tare, fiind-că formează limita în- 
tre judeţele Buzău, Putna şi R.- 
Sărat, şi unde se termină veci- 
nătatea Buzăuluî cu jud. Putna, 
începînd de aci înainte a se în- 
vecina numaî cu jud. R.-Sărat. 
Din muntele Furul-Mare, hota- 
rul se lasă în jos prin poalele 
Furuluî - Mare, la Stîna - Vrînce- 
nească, a Păltinenilor şi ajunge 
la Belciul, o strîmtoare de stîncî, 
de unde îşî ia naştere pîrîiaşul 
Recea, numit şi Fundul-Rîmni- 
celuluî ; apoî o ia pe albia aces- 
tei ape, avînd la dreapta munţiî 
Martinul şi Măceşul, pană la văr- 
sătura eî în rîul Rîmnicul, în poa- 
lele munteluî Curcubeta-Mare, la 
punctul numit Urzicăriî; de aci 
merge pe rîul Rîmnicul, avînd 
pe malul drept : Curcubeta-Mică, 
Muchea - Bisericuţeî, izvorul Să- 
răţelul şi Podul-Coiteî ; din drep- 
tul Poduluî - Coîteî , . părăseşte 



albia rîuluî Rîmnicul şi pe la 
Nord de cătunul Plăveţul trece 
izvorul Bisoca, descrie un arc 
spre Sud- Vest şi ajunge peste 
plaiurî în vîrful munteluî Bisoca î 
de aci se urcă spre N.-V. prin 
munţiî: Locusta, Piscul-Mîndru 
şi Muchea-luî-Ţuţuiu (Vîrful-Di- 
nuluî), de unde se lasă drept în 
jos prin culmea dealurilor: Carpe- 
nul, al-Cumetriî, Goicelul, Tăta- 
rul, Cărătnăul, Cîmpulungeanca, 
Hamocioaeaşi muchile: Dimian a, 
Licoi, Gărdoaea, Motohani şi 
Richiţele, unde întîlneşte rîul 
Cîlnăul ; urmează cît-va pe albia 
acestuia în jos, pană unde acest 
rîu pătrunde în sînul judeţuluî 
şi de acolo se dirige spre E. 
spre Crucea-Comişoae, avînd de 
limită moşia Zoiţa, din R.-Sărat; 
de aci se guşează în dreptul Mo- 
vileî-luî-Berbecel, apoî se urcă 
spre E., făcînd o mare proe- 
minenţă, cu o mică înclinare 
spre S., pană la com. Cochir- 
leanca, Movila-Pîrlită, învecinîn- 
du-se cu hotarele moşiilor din 
Rîmnic : Costieni, Zidul, Soca- 
riciul, Bălăceanca şi Robească. 
De la Movila-Pîrlită, hotarul 
face o mare curbă spre S.-V. 
şi ajunge la lacul Costeiul, pe 
apa căruia merge pană în rîul 
Buzăul, unde încetează a se măr- 
gini cu Rîmnicul şi începe ve- 
cinătatea sa cu jud. Brăila. Ho- 
tarul Buzăuluî, după ce atinge 
apa rîuluî Buzău, merge cîte-va 
kil. pe albia sa, pană în moşia 
Moşeşti, unde trece rîul şi se 
lasă spre S. limitîndu-se pană 
în dreptul com. Bîlhacul, com. 
CotuKCioriî, cu moşia Vizireni ; 
de aci, făcînd o mare intrare 
spre V. şi S., în liniî mixte, 
trece pe lîngă movila Singurul, 
înaintează iar spre E. şi ajunge 
în albia rîuluî Călmăţuiul, înve- 
cinîndu-se cu hotarul moşiei Ru- 
şeţuL După ce trece Călmăţu- 
iul, hotai-ul se lasă în jos, în- 

13 



Hosted by 



Google 



BUZĂUL (JUDEŢ) 



98 



BUZĂUL (JUDEŢ) 



clinîndu-se puţin spre V. şi 
mărginindu-se tot cu moşia Ru- 
şeţul, pană în dreptul pădureî 
Macoveanca, corn. Padina; face 
apoî o mare proeminenţă spre 
E. în linii drepte, mărginindu- 
se cu hotarul moşieî Jugureni, 
se lasă în jos făcînd un unghiu 
ascuţit şi limitîndu-se cu moşia 
Ciocile, ajunge în fine la Mo- 
vila-Ciocilor, punctul cel maî de 
S. al judeţului, unde încetează 
vecinătatea sa cu jud. Brăila şi 
începe a se hotărî cu jud. Ia- 
lomiţa. 

La S., începînd din Movila-Cio- 
cilor, hotarul merge drept pană 
în hotarul moşieî Colilia, avînd 
de limite, despre Ialomiţa, hota- 
rele moşiilor: Bălăşeşti, Ciochi- 
na, Revîga şi Căzăneşti. De la 
Colilia, se urcă iar spre Nord 
pană în hotarul moşieî Balaciul, 
apoî se lasă în jos pe hotarele 
moşiilor: Pitişteanca, Rogozul 
sau Groaza, Grindul, Grindaşul, 
unde formează un unghiu şi se 
ridică spre N.-V., în linii frînte, 
pană în dreptul com. Boldeşti, 
avînd limită hotarele moşiilor: 
Sf. Gheorghe, Broşteni-Noî, Bal- 
dovineasca, Stejereasca, Gîrbo- 
veanca, Manasia, Apostolochean- 
ca, Dudeasca şi Jilava, unde se 
termină hotarul cu jud. Ialo- 
miţa şi Buzăul începe a se în- 
vecina cu j-id. Prahova. 

La V., hotarul începînd de la 
com. Boldeşti, face o mare proe- 
minenţă spre V., formată din 
maî multe curbe şi limitată de 
moşiile Sălcianca, Cioranca şi 
Fulga, merge apoî pe hotarul 
Fulgii pană în dreptul laculuî A- 
marul, face o mare intrare spre 
E., apoî ese iară şi se dirige 
spte N.-V., pe lingă com. Baba- 
Ana şi Mizilul, învecinîndu-se 
cu moşiile: Conduratul, Fîntîne- 
lele, Ghenoaica şi Vadul-Săpat; 
de aici o ia pe valea Rîşniţeî 
pană sub com. Călugăreni, face 



o intrare spre E., în dreptul 
com. Jugureni, apoî începe a se 
urca spre N. pe colina Piscul- 
Pieti*os şi pe hotarul Mireştiior, 
pană dă în albia rîuluî Cricovul ; 
trece rîul şi se urcă pe valea iz- 
voruluî Călugărul (Cîrciuma-So- 
fronia) pană în Butucea nea, co- 
muna Sîngerul. De aci, hotarul 
se urcă pe muntele Runcul, mer- 
ge prin marginea 6ăt. Crăciu- 
neşti şi Buda, comuna Cizlăul, 
pană ajunge în Vîrful-Cocioabeî, 
se lasă pe plaiu şi urcă în mun- 
tele Gîlma; de aci, făcînd o 
mare proeminenţă spre S. -V., 
peste plaiuri, ajunge în muntele 
Sălcia, apoî în Virful-Groşilor, 
de unde începe a urca spre N. 
prin munţiî : Tătuleşti, Trenul 
şi Şeaua-Draculuî, atingînd pro- 
prietatea Cărbuneşti şi dînd în 
apa Zeletinul. Din Zeletin, ho- 
tarul merge prin : Scursura, Va- 
lea- Clinilor (La-Piatra) şi se lasă 
în obîrşia văeî Cătina, de aci 
urcă Slemnea-Dealuluî, pană în 
muchea Dubanuluî, trece prin 
muntele Tisele (La-Pietrile -în- 
fundate), face o curbă spre E. 
şi dă în muntele Piatra-Rotărieî şi 
de aci în apa Stîmniculuî (pî- 
rîul Bătrîneanca), de unde, încli- 
nîndu-se puţin spre N.-V., mer- 
ge în muntele Carafte, zis şi 
Piatra - Rolărieî, în dreptul pis- 
cului Murătoarea, hotarul Ro- 
ma, urcă pe Piscul-Ciocîrlanuluî 
şi Vîrful-Călugăruluî, făcînd un 
unghiu, intră puţin spre E., trece 
pe la muchea mare a Brăde- 
tuluî, se lasă pe valea Colnicului 
şi merge la Piatra-Infierată-din- 
tre-Bîscî, la poalele munteluî Ple- 
şea, unde trece Bîsca-fără-Cale 
şi o ia pe albia Bîsciî-cu - Cale 
pană la izvorul Bîsculiţa; urcă 
pe Bîsculiţa în sus pană la Mă- 
gura-Carpenuluî, apoî, după ce 
merge cît-va pe plaiu, se lasă 
în jos şi dă în albia rîuluî Si- 
riul, trece Sîriul şi urcă pe va- 



lea Tătaruluî, pană în muntele 
Tâtăruţul, de unde izvoreşte şi 
unde se termină şi hotarul jud. 
Buzău despre Prahova. 

Limitele jud. Buzău n'au fost 
tot-d'a-una cele actuale, ci au 
fost supuse la diferite modifi- 
cări. Aşa în 1828, jud. Brăila 
încetînd de a maî fi raia tur- 
cească, comunele : Făurei, Ru- 
şeţul şi Strîmbul, carî pană aci 
ţinuseră de Buzău se alipesc 
Brăileî; iar comunele: Băbeni, 
Racoviţeni, Nisipurile şi Moşe- 
şti, Rîmniculuî - Sărat. Cu des- 
fiinţarea judeţului Sacul (1842), 
Buzăul a crescut foarte mult în 
teritoriu, alipindu-i-se : pi. To- 
hani şi plaiul Buzău, care fă- 
ceau parte din desfiinţatul ju- 
deţ Sacul. In urma delimităreî 
frontiereî din 1888, i s'a maî 
adăugat încă cam 4300 hect. 

Conturul acestui jud. nu se 
poate raporta la nicî o figură 
geometrică; totuşî dacă vom uni 
prin liniî drepte: M. Giurgiul, 
punctul cel maî de N. cu Mo- 
vila-Ciocilor, punctul cel maî 
de S.; apoî Movila-Ciocilor, cu 
căt. Grădiştea, com. Boldeşti; 
căt. Grădiştea cu M. Tătăruţul ; 
Tâtăruţul cu M. Giurgiul, jud. 
va lua forma unuî trapez, pre- 
zintînd cea maî mare lungime 
de la M. Giurgiul pană la Mo- 
vila-Ciocilor şi cea maî mare 
lăţime de la M. Salcia, com. 
Cislăul, pe hotarul Prahoveî, pană 
la movila Pîrlita din com. Co- 
chirleanca. 

Din actele de proprietate ale 
moşnenilor din com. Nehoiaşul, 
rezultă că vechiul hotar al Bu- 
zăuluî despre Transilvania era 
ast-fel : De la vărsătura pîrîuluî 
Crasna în Buzăfl urca spre N. 
pe albia rîuluî Buzău pană Ia 
gura pîrîuluî Crăsniţa şi mergea 
pe această apă pană în mun- 
tele Bota-Mare. Acest teritoriu, 
coprîns între rîul Buzăul, pîrîul 



Hosted by 



Google 



BUZĂUL (JUDEŢ) 



99 



BUZĂUL Qt^'^EŢ) 



Crăsniţa şi munţii Cheea şi Bota 
a fost cotropit de Austro-Un- 
garia de pe la 1700. In timpii 
maî apropiaţi Austro -Ungaria nu 
s'au mulţumit nicî cu această 
limită, cea stabilită actualmente, 
ci a voit să se lase şi mai" spre 
S., pe albia pîrîuluî Arţagul şi 
în conformitate cu această do- 
rinţă s'a fixat hotarul şi pe har- 
ta austriacă din 1856. Certele 
ivite între moşnenii Nehoeşenî 
şi Păltinenî cu Ungurii au dat 
naştere maî multor anchete, care 
de drept, ne- au recunoscut 
frontierea pană în Vîrful-Bo 
telor; de fapt însă tot Unguiiî 
beneficiau de aceşti munţî, păs- 
cîndu-î şi maî cu seamă tăind 
pădirile de tisă, brad roşu, 
lemn atît de căutat în industria 
Transilvaniei, pană cînd pădu- 
durile au fost aproape extermi- 
nate, crescînd în locul tiseî, mes- 
teacăn!. Ca să se puie capăt căl- 
cărilor, colonel I. Cucitorescu, 
pe cînd comanda regimentul 
din Buzău, a îndemnat pe maî 
mulţî dorobanţi, moşneni din 
Nehoiaşul, să-şi facă ferăstrae 
pe apa Arţaguluî, şi aşa din 
1881, călcările Ungurilor au de- 
venit maî anevoioase. Totuşi 
însă, comisia de delimitare din 
1889 a găsit cu cale ca să cum- 
pere acest teritoriu în supra- 
faţă de 15 10 hect., de şi curat al 
Romînilor, de la Unguri, pentru 
suma de 78720 fiorinî.(«Monit. o- 
ficial». No. 9 din 10 Aprilie 1888). 
Muntele Bălescu, pană Ia de- 
limitarea din 1888, ţinea de 
Transilvania, iar frontierea ve- 
chia mergea din poalele M. Bă- 
lescul, peste plaiurî, pană în izvo- 
rul Zânoaga, apoî apuca cursul 
acestuî izvor, pană la vărsarea 
sa în pîrîul Bîrsa-Mică şi pe 
Bîrsa în sus pană în M. Giur- 
giul. Muntele Bălescul şi Băles- 
cutul, adăugîndu-se acum Bu- 
zăuluî, jud. a cîştigat şi aci o 



întindere în suprafaţă de 2800 
-—3000 hect. 

In harta austriacă hotarul în- 
tre judeţele Buzău şi Rîmnicul 
e greşit, şi această greşală a 
reprodus-o apoî toţî cartografiî 
şi geografiî: în harta austriacă 
hotarul e tras din muntele Fu- 
rul-Mare, drept în Podul-Coiteî, 
adăugînd cu modul acesta ju- 
deţului Buzău, munţiî : Carîm- 
bul, Vîrstele şi Piatra-Peneî, care 
tot-d*a-una au ţinut de jud. Rîm- 
nicul. In această regiune hota- 
rul Buzăuluî n'a trecut nicî-o- 
dată peste izvorul Recea şi rîul 
Rîmnicelul. 

O altă eroare este în dreptul 
com. Lapoşul, unde moşia Bu- 
tuceanca din com. Sîngerul, ju- 
deţul Prahova, se şuiază foarte 
mult spre N.-E. şi pătrunde mult 
în jud. Buzăii, despărţind căt. 
Lapoşul de căt. Lăpoşelul. Tot 
o asemenea eroare e făcută în 
dreptul com. Glodeanul - Sărat, 
unde moşia Sălcianca din Pra- 
hova înaintează în jud. Buzău 
pană lingă lacul Cufuritul. 

Limitele Buzăuluî despre Pra- 
hova, în dreptul com. Chiojdul- 
din-Bîsca încă nu sunt defini- 
tiv fixate, din cauză că locui- 
toriî sunt în devălmăşie cu moş- 
neniî din comunele Chiojdul- 
Mare şi Bătrîna, din Prahova ; 
neterminabilcle procese moşne- 
neştî fac ca părţi mari de mo- 
şie să treacă cînd la uniî, cînd 
la alţii: din această cauză, multe 
proprietăţî din Prahova sunt im- 
puse la foncieră în jud. Buzău 
şi vice-versa. 

Suprafaţa. Supraf. jud. Buzău 
este de 4943 13 hect, ceea ce îl 
face să ocupe al 5-lea loc între 
judeţele ţăreî în privinţa întin- 
dere!. Din această suprafaţă: 
204040 hect. sunt arabile, 1 17906 
pădure, 35389 fîneaţă, 75604 
izlaz, 4874 livezî, 10671 viî şi 
45918 sterp. 



Relief ui judeţului. Judeţul Bu- 
zăii, ca şi ţara din care face 
parte, prezintă aspectul unuî 
vast amfiteatru, a căruî arenă 
o formează şesurile, iar treptde: 
dealurile, colinele şi munţiî, carf 
merg din ce în ce ridicîndu-se 
de la S. spre N., pană daâ în 
frontiera Transilvanieî. Afară de 
aceasta, terenulsău, în partea 
şesurilor, maî are o Inclinaţiune 
de la V. la E., ceea ce face ca 
toate apele care udă acest ju- 
deţ, să decline, maî mult sau 
maî puţin, spre E., în loc de 
a continua curgerea lor spre S., 
după cum îşî primesc direcţiu- 
nea, cînd es din munţî. Această 
accidentare a terenuluî variază 
de la N. spre S., între 1753 «i- 
(muntele Penteleul) şi 67.32 (Mo- 
vila-Ciocilor) ; iar de la V. spre 
E., între 139.9 (Mizil) şl 27.5 
(com. Cotul-Cioriî). 

La prima vedere, teritoriul 
acestuî judeţ s'ar putea divide 
în două părţî, bine distincte: 
zona şesurilor şi zona 'munţi- 
lor; dar ţinînd seamă de înăl- 
ţimî, de constituţia geologică a 
terenuluî, de felul producţiuneî, 
etc, zona munţilor se poate 
subdiviza în treî regiunî : regiu- 
nea dealurilor, regiunea coline- 
lor şi regiunea munţilor pro- 
priu-zişî. 

Zona şesurilor ocupă două 
din cincî părţî din teritoriul ju- 
deţului, cu o suprafaţă aproxi- 
mativă de 215 hect., prezintînd, 
din poalele dealului pană la ex- 
tremităţile judeţului, o vastă cîm- 
pie, care se continuă în jude- 
ţele Ialomiţa şi Brăila, pană în 
Dunăre, întreruptă icî şi colea 
de nenumărate movile, cu care 
e semănată, precum şi de ma- 
lurile riuluî Buzăul şi Călmăţu- 
îul, ceea ce face ca şesul între 
aceste două rîurl să ia forma 
unei vaste albii, acoperită în 
mare parte de nisip) straturi, 



Hosted by 



Google 



BUZAUL (JUDEŢ) 



100 



BUZAUL fJUDEŢ) 



smircurî, stuf, etc, din care cauză 
e şi maî puţin fertil. O altă al- 
bie formează rîul Istăul, de şi 
maî puţin însemnată, dar prezin- 
tînd terenuluî agricol aceleaşi in- 
conveniente şi supusă cîte o dată 
şi înecăciuneî. Cu toate acestea, 
zona şesurilor judeţului Buzău 
este una din cele maî fertile ale 
ţăreî şi produce cu abundenţă 
şi de calitate superioară : po- 
rumb, grîu, orz, secară, meiu şi 
rapiţă; are fineţe, izlaz şi pă- 
durî multe. 

Zona munţilor, a) Regiunea 
dealurilor, de şi nu se poate 
circumscrie în limite fixe, ţiind 
însă compt de producţiunî, de 
înălţimi şi de constituţia geo- 
logică a terenului, se determină 
ast-fel : la N., începînd din Va- 
lea-Unghiuluî, limita eî merge pe 
albia r. Nişcovul pană în dreptul 
com. Tisăul ; de aci se dirige 
spre N., pe izvorul Tisăul şi Va- 
lea-Largă (căt. Vipereşti), pană 
dă în albia rîuluî Buzău, merge 
puţin în jos pe albia sa şi trece 
Buzăul în dreptul com. Pîrsco- 
vul, de unde o ia spre N. pe 
valea Sărăţeluluî - Bălăneştilor, 
pană în com. Trestia ; de aci 
se dirige spre E., trece pe la 
poalele muntelui Balaurul şi a- 
junge în albia rîuluî Slănicul ; 
se lasă pe Slănic în jos pană 
la com. Aldeni şi peste muchî 
urcă la Vîrful-Mare, trece pe la 
N. comunelor Băeşti şi Biăjani, 
ajunge la com. Vadul - Soreşti, 
la gura Hîrboceî. La S. limita 
ar fi şoseaua naţională Buzăii- 
Focşani, dacă aceasta nu s'ar de- 
părta cu 3 — IO kiL de poalele 
dealurilor. Se poate exclude din 
această regiune: muntele Istriţa, 
cu continuaţia sa Strihani, mun- 
tele Ciolanul, cu culminaţia sa 
Cetâţuia şi cîte-va dosurî de pe 
Valea - Nişcovuluî, acoperite de 
pădure. Se poate adăuga însă 
valea rîuluî Buzău pană în com. 



Păltineni, fiind-că pe coastele 
eî permite cultura viţei pană 
în acest punct nordic, de şi nu 
tot-d'a-una cu o complectă reu- 
şită; de asemenea valea r. Slă- 
nic, pană în com. Vintilă-Vodă. 

Această regiune are o supra- 
faţă aproximativă de 65000 hect. 
acoperite cu viî, livezi, pomî fruc- 
tiferi, grădini de legume, cere- 
ale, precum: porumb, puţin grîu, 
orz, alac şi alte plante din mica 
cultură. Pădurile ocupă cam a 
4-a parte din această suprafaţă. 

b) Regiunea colinelor se măr- 
gineşte la S. cu limitele de N. 
ale regiuneî dealurilor, iar la N. 
se desparte de regiunea mun- 
toasă prin următoarele puncte: 
la V., începe din poalele mun- 
teluî Pleşea, trece pe sub poa- 
lele muntelui Plescioara, apoi, 
pe Valea-Cătiazuluî, dă în rîul 
Buzău, merge pe albia rîuluî 
Buzău în sus pană la vărsătura 
rîuluî Bîsca - Rozileî, merge pe 
albia Bîsceî pană în Valea-Largă 
(com. Mlăjetul); urcă pe această 
vale pană în muntele Vîrful-Oaeî, 
se lasă puţin pe Valea-Stănileî, 
urcă în Vîrful-Şeleî şi, pe la V. 
de com. Colţi, dă în Valea - Si- 
biciuluî ; de aci urcă muntele 
Cornetul, ajunge în muntele Vîr- 
ful-Junculuî şi, pe Aluniş, dă 
în munţiî Martira şi Crucea-Spă- 
taruluî, de unde se îndreptează 
prin munţiî Arsenia şi Ivănc- 
ţul, ajunge la muntele Roşul, dă 
în albia rîuluî Slănicul, trece 
Slănicul pe la poiana Terca, 
apoî pe la poalele muntelui Bra- 
zăul şi, pe la N. de căt. Buşte 
(com. Mînzăleşti), dă în Pîrîul- 
Şghiabuluî; se lasă puţin în 
Şghiabul şi urcă pe muntele Bi- 
soca pană întîlneşte valea Pe- 
cenega, unde se termină limita 
acesteî regiuni. Suprafaţa regi- 
uneî colinelor, cu o întindere 
aproximativă de 11 0000 hect., 
este întreruptă adesea şi de 



munţî a căror înălţime trece 
peste 1000 metri. Producţiu- 
nile principale sunt : porumbul, 
livezî de prunî, pomî fructiferî, 
fineţe, izlaze şi întinse pădurî. 

c) Regiunea munţilor propriu 
zişî se coprinde între limitele 
de N. ale regiuneî colinelor şi 
frontieră. Suprafaţa eî aproxi- 
mativă este de 1 00000 hect., 
acoperită în mare parte de vaste 
şi seculare pădurî, în carî bra- 
dul ocupă primul loc, de fineţe 
şi izlaze şi în cît-va de stîncî 
şi piscurî formate din pietriş. 
Totuşî mica cultură a pătruns 
pană în văile cele maî ascunse 
şi chiar în poalele Penteleului 
se văd holde de porumb. 

Văile. Numeroasele văî ce se 
află în judeţ contribue foarte 
mult la modificarea şi varieta- 
tea reliefuluî său. Vom menţiona 
pe cele maî principale, după or- 
dinea mărimeî: Valea-Buzăuluî, 
una din cele maî frumoase ale 
ţăreî, Valea - Slănlculuî, Bîsca- 
Rozileî, Bîsca-Chiojduluî, Nişco- 
vul, Sărăţelul - Bălăneştilor, Va- 
lea-Sibiciuluî, Cîlnăul, Sărăţelul- 
Berciî, Siriul, Şghiabul, Neho- 
iul. Arţagul, Căşoca, Hărhădăul, 
Cătiaşul, Cricovul, etc, din care 
unele udate în permanenţă de 
apa izvoarelor, ce se adună in 
albiile lor, iar altele carî n'au 
apă, de cît în timpul ploilor şi 
al topireî zăpezeî. 

Orografia şi Ipsometria, Mun- 
ţiî Buzăuluî, de şi nu se disting 
mult prin înălţime, sunt totuşî 
din ceî maî însemnaţî aî ţăreî 
prin vastitatea pădurilor, exce- 
lenţa păşunilor, avuţiile mine- 
rale şi prin frumuseţea lor. Nu- 
maî puţinî dintr'înşiî sunt bine 
cunoscuţî, iar restul nu-şî desco- 
copere misterele de cît păsto- 
rilor şi prea puţinilor călătorî. 

Aceştî munţî, după apele carî 
le udă poalele, se pot grupa în 
19 seriî maî importante: 



Hosted by 



Google 



BUZAUL QUnEŢ) 



101 



BUZAUL (JUDEŢ) 



a) Munţii Siriuluî, coprinşî 
între apele : Crasna, Valea-Tă- 
taruluî, Siriul şi Buzăul, ocupă 
partea de N.-V. a judeţului şi 
culminează în piscurile : Tătă- 
ruţul (8i8 m. înălţime), Mălîia, 
Bocîrna (1200 m.), Feţele (1675), 
şi Curul-Munteluî (141 6), cu ra- 
mificaţii maî însemnate : Picio- 
rul-Baliî şi Plaiul-Biteî. Toţi a- 
coperiţî de păşuni şi păduri. 

b) Munţii Chiojduluî, coprinşî 
între apele : Bîsca-Chiojduluî, 
Siriul, Buzăul şi Valea-Muscelu- 
lui, cu vîrfurî maî însemnate : 
Monteorul (1408 m.), Stevia 
(1305 m.), Cumpenele (i 170 m.), 
Impistriţul (1094 m.), Vîrful-Stî- 
neî (1020 m.), Pitica, Plescioara, 
Spedişul - Nehoiuluî, Caraftele, 
Cătiaşul, Piatra-Corbuluî, Titila, 
Rîpa-Feteî, Olteanul-Mare, 01- 
teanul-Mic, Roma, Manta, Vîr- 
ful-Leriî, Predealul şi Măgura. 
Toţi acoperiţi de fîneaţă, izlaz 
şi pădurî; cîţî-va sunt stîncoşî. 
La poalele lor se cultivă pomii 
fructiferi şi porumbul. 

c) Teişul, coprinşî între Bîsca- 
Chiojduluî, Valea-Musceluluî şi 
rîul Buzăul, cu culminaţiunî maî 
însemnate : Cetăţuia, Vîrful-Că- 
tineî (817 m.), Balosinul, Colî- 
nul (567 m,), Vîrful-Feteî, Poe- 
nari, Cornetul, Malul-Pieiî şi Ză- 
puşelul. Mare parte sunt pie- 
troşî. Cea maî mare parte sunt 
acoperiţî de pădurî; alţiî sunt 
acoperiţi de livezî, fineţe şi se- 
mănăturî. 

d) Munţiî Cislăuluî, coprinşî 
între Zeletinul, Bîsca-Chiojduluî, 
Buzăul şi Cricovul. Piscurile maî 
însemnate sunt : Salcia, Fîntîna- 
Hoţilor, Runcul, Stîna-Bătrînă, 
Pietricica , Gîlma , Scărişoara , 
Plaiul -Ungurului şi Nicovanul. 
Maî toţî sunt acoperiţî numai 
de pădurî şi în cît-va de livezî. 
In poalele Nicovanuluî reuşeşte 
şi viţa. 

e) Predealul Buzăuluî, coprinşî 



între Cricovul, Nişcovul şi Bu- 
zăul. Piscurî maî însemnate sunt: 
Glodul, Vîrful-Braduluî, Faţa- 
Inaltă, Ciolanul, cu faimoasa sa 
culminaţie : Cetăţuia, Golta, Ni- 
fon, Vîrful-Cerbuluî şi Liliacul, a- 
poî: Poiana-Braşovuluî, Poiana- 
Lupuluî, Cucuîata, Pandurul, Ce- 
tatea, Solniţa, etc, maî toţî a- 
coperiţî de pădurî, livezî de pru- 
ni, vil şi semănături. Cîţî-va sunt 
nîsipoşî sau pietroşî şi aproape 
sterilî. 

f) Muiiţiî Istriţeî, coprinşî în- 
tre rîul Nişcovul, Valea-Scheilor 
şi şes. Vîrfuri maî însemnate 
sunt: faimoasa Istriţa (755) cu 
ramficaţiile sale: Strihani (408) 
Gruiul şi Vladimirul, apoî: Cor- 
neanul, Chilmiziul, Arhimandri- 
tul, Dumbrava, Pragul şi alte 
dealurî care o înconjoară. Mare 
partesunt formaţî din stîncî calca- 
roase şi goale ; alţiî sunt acope 
riţî de pădurî, viî, pomî şi în 
cît-va de semănături. 

Pe partea stingă a rîuluî Bu- 
zău, munţiî se grupează în ur- 
mătoarele serii : 

g) Botele, coprinşî între Bu- 
zăul, Crăsniţa şi Arţagul, cu vîr- 
furile: Stînca-Cheeî, Cheea, Cer- 
bul, Tabla-Cheeî, Zimbrul, Bota- 
Mare şi Bota-Mică, maî toţî cu 
stîncî, păşunî şi pădurî. 

h) Munţiî Nehoiaşuluî, co- 
prinşî între Buzăul, Arţagul, Bîs- 
ca-Mare, Păltinişul şi Bîsca-Ro- 
zileî. Maî însemnaţî sunt : Po- 
dul-Caluluî (1446), Tehărăul 
(1365), Vîrful-Babeî (1360), Po- 
iana-din-Cale, Pruncea, Spedişul- 
Buzăuluî, Giurca, Căşioca şi Ar- 
sele. Stîncî, păşunî întinse şi 
pădurî. 

i) Munţiî Păltinişuluî, coprinşî 
între Bîsca-Mare, Păltinişul şi 
Bîsca-Rozileî, cu piscurî maî în- 
semnate: Podul-Grecilor (i2CK)), 
Tega (1054), Monteorul, Pălti- 
nişul, Piatra-Corbuluî, Argăsă- 
leşti, Ţenţea, Piatra-Arsă, Vîr- 



ful-Draculuî şi Nemertea. Stîncî, 
fîneaţă şi păşunî. 

j) Munţiî Penteleuluî, coprinşî 
între frontieră, Bîsca-Mare şi 
Bîsca-Mică, cu însemnatele pis- 
curî: Penteleul (1753), cu rami- 
ficaţiile sale, Balabanul (1600), 
Piciorul-Capriî (1543), Viforîta, 
Cernatul, Cursele, Zânoaga, Co- 
ralul, Miclăuşul, Monteorul, Pis- 
cunaşul şi Bălescul. Aceştî munţî 
sunt ceî maî însemnaţî, nu nu- 
maî prin înălţimea şi frumuse- 
ţea lor, dar şi prin excelenţa pă- 
şunilor, al căror calităţî supe- 
rioare nu le egalează nicî un alt 
munte din ţară. 

k) Munţiî Sibiciuluî, coprinşî 
între rîul Buzăul, Bîsca-Rozileî 
şi Valea-Sibiciuluî, cu piscurî 
maî însemnate: Sboiul (1117)» 
Vîrful-Oaeî (1092), Barbul, Stă- 
nila, Martiria, Colţiî, Crucea-Spă- 
taruluî, Cîlnăianul, Vulturul, Ci- 
niile, Fulgoiul, Leurdeanul, Vîr- 
ful-Pietreî (1320), Vîrful-Bîeî, 
Stermina şi Verzele. Maî toţî sunt 
stîncoşT sau nisipoşî, goî şi rar 
acoperiţî de păşune sau pădure. 
In aceştî munţî se găseşte chih- 
libar. 

l) Munţiî Pănătăuluî, coprinşî 
între Valea-Sibiciuluî, Buzăul şi 
Sărăţelul-Bălăneştilor, cu vîrfuri 
maî însemnate: Jungul (1200), 
Pănătăul, Vătraiul, Samarul, Vîr- 
ful-Epeî, Gornetul, Şopîrla, Pre- 
seaca, Bîidea, Dintele, Vîrful-de- 
Nimezî, Scărişoara şi Sarea-luî- 
Buzău. Maî toţî sunt acoperiţî 
de păşunî, fineţe, pădurî şi se- 
mănături. 

7h) Muşele, coprinşî între Bîs- 
ca-Mică, Izvorul-Giurgiuluî,Vran- 
cea şi Izvorul-Neharniţeî, cu vîr- 
furî mai însemnate : Giurgiul 
(1600), Muşa - Albă (Tăietura), 
Muşa-Mare, Muşa-Mică, Vetrilele, 
Neharna (1402), Neharniţa, Chil- 
miziul şi Piatra-Secuiuluî. Toţî 
sint acoperiţî de păşunî întinse, 
de pădurî şi întru cît-va stîncoşî. 



Hosted by 



Google 



BUZAUL rjUDEŢ) 



102 



BUZAUL (JUDEŢ) 



n) Munţiî GoideştUor, coprinşi 
între Bîsca-Rozileî, rîul Slănic, 
Sărăţelul-Bălăneştilor, Sărăţelul- 
l^erciî şi Valea-Stupineî la S., 
cu vîrfuri maî însemnate: Răz- 
boiul, cu frumoasele sale rami- 
ficaţii : Mortatul, Vişanul, Biz- 
dadeaua, Tigva» Fulgerişul, Rrîn- 
zea şi Tainiţa; apoi Arsenia, 
Ivaneţul (1176), Ivaneţul-Mic, ^ 
Fârîmicioasa, Scobita, Curmă- | 
tura-Purceilor, etc, maî toţi stîn- 
coşî, iar unii acoperiţi de pă- 
şuni şi păduri; la poalele lor se 
cultivă porumbul. 

o) Munţii Trestioarei, coprinşî 
între Sărăţelul-Bălăneştilor, Să- 
răţelul-Berciî, Slănicul la N. şi 
rîul Buzăul la S. Această se- 
rie, plecînd de la Fundata, se 
bifurcă o parte spre S. şi cul- 
minează în vîrfurile : Măgura, 
Boziorul, Dîlma, Stoicana, Za- 
podia, Piatra-Negoşineî, Bota- 
nul (783), Şoimul, etc, iar alta 
spre N. culminează în vîrfurile : 
Mociarul, Piţigoiul (817) şi Cer- 
chezul. Col de N. sunt formaţi 
în mare parte din pămînturî albe 
şi goî ; ceî de S. însă sunt a- 
coperiţî de păşuni, păduri şi în 
cît-va de livezi şi semănături de 
porumb. Această serie e foarte 
bogată în substanţe minerale şi 
maî cu seamă în sare; în cîţî- 
va se găsesc mulţi psilodonţî. 

p) Munţii Cocii, coprinşî în- 
tre rîul Slănic, Sărăţelul-Berciî 
şi rîul Buzău, cu vîrfurî mai în- 
semnate: Coca (671), Umbră- 
relul (815), Bocul, împrumutul, 
Ocea, Grabicina, Corbul, Ba- 
laurul (490), Bostucana, Moara- 
de-Vînt, Siminocul şi Săpoca. 
Cîţî-va sunt goî, dar cea mare 
parte sunt acoperiţî de fîneaţă, 
păşuni, livezi, viî, păduri şi se- 
mănături. Sunt avuţi în sub- 
stanţe minerale, iar cîţî-va au 
salze. 

r) Munţii Lopătarilor, coprinşî 
între rîul Slănic, Izvorul- Secu- 



iului, Şghiabul şi Recea, cu vîr- 
furi însemnate: Măceşul (1355), 
Brazeul (1229), Cireşul (1166), 
Curcubeta (1092), Piatra -Secu- 
iului, Paltinul, Nerezul, Furul- 
Mare, Furul-Mic, Martinul, Mă- 
luşelul. Muierea, Cheea, Runcul, 
Grunjul, etc, carî se disting nu 
numai prin mărime, dar şi prin 
sălbăticie; uniî sunt stîncoşî, iar 
alţiî acoperiţî de păşunî şi pă- 
duri. In cît-va sunt avuţî şi în 
substanţe minerale şi maî cu 
seamă în sare şi ape sulfuroase. 
s) Munţii Bisoceî, coprinşî 
între rîul Slănic, Rîmnicelul, 
Şghiabul şi valea Pecenega. Maî 
însemnaţi sunt : Bisoca (960), 
cu ramificaţiile eî, apoî colinele: 
Veveriţele, Cetăţuia, Vornicul, 
Papa, Rîpa-Albă, Ghizdita, etc 
Maî toţi au păşunî şi păduri. 

t) Munţii Slăniculuî, coprinşî 
între Pecenega, hotarul Rîmni- 
culuî, rîul Cîlnăul şi rîul Slănic, 
cu vîrfurî maî însemnate: Lo- 
custa, Ţuţuiul, Carpenul, Goi- 
celul. Tătarul, Cârătnăul, Di- 
miana (484) , Cîmpulungeanca 
(481), Dumbrava (384), Vîrful- 
Mare, Lazul, Blăjani şi Clociţi. 
Mai toţi sunt acoperiţî de pă- 
dure, fineţe, izlaz, viî, livezi şi 
semănături. 

Partea de S. a judeţului de 
şi prezintă un vast şes, este şi 
ea accidentată de malurile rîului 
Buzăul, care se continuă, de par- 
tea; stingă, pană în corn. Gâvâ- 
neşti şi de malurile Călmăţuiu- 
luî, care, începînd de la corn. 
Costeşti, se continuă pe dreapta 
pană în jud. Ialomiţa. Afară de 
aceste malurî, şesul se m^î în- 
trerupe de nenumărate movile, 
din care unele împrăştiate fără 
ordine, la distanţe maî mult sau 
maî puţin depărtate, izolate, sau 
grupate maî multe la un loc 
Altele însă pleacă ca raze, sau 
-din muntele Istriţa şi, în linie 
dreaptă, ajung la Dunăre, pe 



care o trece la Hîrşova, şi de 
aci la Marea-Neagră ; sau din 
Săpoca, urmînd albia Buzăului, 
pană lagurarîuluî Cîlnăul, unde 
se bifurcă, apucînd unele pe ma- 
lurile Cîlnăuluî pană la căt. Clo- 
ciţi, iar altele, continuînd pe Bu- 
zău la vale şi îndreptîndu - se 
spre oraşul Brăila. 

Poporul deosebeşte movilele 
după mărimea şi situaţia lor, 
prin expresiunile : movilă, po- 
pină şi băşică. Aceste movile 
se pot clasa ast-fel : a) tumule, 
d) itinerare, c) telegrafice saii 
puncte de observaţie, d) semne 
de bătălii sau locuri memora- 
bile, şi e) hotare de moşii. Un 
studiu special asupra lor nu s'a 
făcut, ca să se poată şti cărei cla- 
se aparţine fie-care din ele. Singu- 
ra movilă exploatată este Ciocîr- 
lia de la Vadul-Paşiî, corn. Scur- 
teşti. Aci d. Gr. Tocilescu, în 
i88r, Maiu, a găsit oseminte de 
om şi de cal, precum şi resturi de 
arme : o sabie, zăbale, scărî de 
şea, frîu, etc, depuse acum în 
Muzeul de Antichităţi. E de no- 
tat, că o mare parte din movile 
încep să dispară, fie distruse de 
căutătorii de comori, carî le sa- 
pă fără nici un sistem şi le îm- 
prăştie; fie de agricultori, carî 
le ară şi le aplanează. 

Ridicaturile mari de pămînt, 
făcute pe şes sau pe dealuri, le 
numesc locuitorii movile. Movi- 
lele marî, situate pe văi sau prin 
stufăriş, le numesc popine; iar 
pe cele micî, ori unde ar fi si- 
tuate, le numesc băşici. 

Idrografia, — Judeţul Buzău 
e străbătut de mai multe ape, 
care-1 udă de la N.-V. spre S.- 
E., concentrîndu - se în 2 basi- 
nurî: al rîuluî Buzău şi al rîului 
Ialomiţa. Cele mai însemnate 
sunt : Buzăul, care udă prin mij- 
loc şi în lung tot plaiul Buzău, 
Sudul plaiurilor Pîrscovul şi Slă- 
nicul, N. - E. plăşeî Sărata şi 



Hosted by 



Google 



BUZAUL (JUDEŢ) 



103 



BUZAUL (JUDEŢ) 



partea de N.- E. a plăşeî Cîm- 
puluî. Afluenţii săî maî princi- 
pali sunt: Bîsca-Rozileî, Nehoiul, 
Valea - Sibiciuluî, Bîsca-Chiojdu- 
laî, Sărăţelul-Bălăneştilor, Sâră- 
ţelul-Berciî, Slănicul, Nişcovul şi 
Cîlnăul, care fecundă văile pe 
unde trec, înlesnind tot-d'o-dată 
foarte mult comunicaţia prin dru- 
murile naturale ce oferă pe al- 
biile lor. Ele, prin marile văî 
ce deschid în partea muntoasă, 
impun şi împărţirea administra- 
tivă. Partea muntoasă este ast- 
fel divizată în trei plaiuri: Bu- 
zăul, Pîrscovul şi Slănicul. Maî 
puţin însemnate prin mărime, 
dar foarte importante pentru a- 
gricultură, sunt: Călmăţuiul, care 
udînd în lung plasa Cîmpul, 
trece prin judeţul Brăila şi se 
varsă în Dunăre; Sărata, care 
udă o parte a plăşeî Sărata, a- 
poî, cînd prin plasa Cîmpul, 
cînd prin plasa Tohani, merge 
de se varsă în rîul Ialomiţa; Is- 
tăul, care udă partea de V. a 
plăşeî Tohani, formează lacul 
Boldeşti şi merge să se verse 
tot în rîul Ialomiţa. Pe lîngă a- 
cestea, judeţul are o mulţime de 
alte pîraie, izvoare, văî, lacuri 
şi viroage, a căror descriere sunt 
la locurile respective. 

Geologia. — Din punct de 
vedere al constituţiuneî geolo- 
gice, judeţul Buzău e unul din 
cele dîntîiu ale ţăreî. Se im- 
pune atenţiune! geologilor, o- 
ferindu-le cu prisosinţă date nouă 
şi un material foarte abund şi 
preţios pentru scrutările lor şi 
înavuţirea ştiinţeî, ceea ce a fă- 
cut ca să fie cercetat aproape 
maî mult ca orî-care altul, atît 
de geologiî romînî, cît şi de 
ceî străinî. 

D. Gr. Ştefănescu a studiat 
muntele Penteleul («Revista şti- 
inţifică», anul VI). 

Studiî s'au maî făcut de d-niî 
Pilidi şi Porumbaru. 



D. Gr. C. Monteoru, prin di- 
feriţi ingineri străinî, a f^cut 
multe sondagiî şi studiî geolo- 
gice la proprietăţile d-sale ; dar 
rezultatul n'a fost comunicat 
publicităţeî. 

D. C. Boţea, în vara anului 
1884, a făcut o excursiune maî 
prin tot judeţul, şi a publicat apre- 
cierile sale în «Anuarul Biurou- 
luî Geologic», Anul II, 1884, pe 
cari apoî le reproduce şi d. N. 
Michăilescu, în a sa «Geografie 
a Romînieî». 

D. Gr. CobălcescLi, în vara a- 
nuluî 1881, viind în Buzău, a 
studiat bine vulcaniî de noroî 
de la Pîcle şi locurile înveci- 
nate. («Studiî geologice şi pa- 
leontologice». Bucureşti 1883, 
p. 73 — 82), studiî, care se re- 
petă maî în fie-care an de D-1 
Gr. Ştefănescu şi eleviî săî de 
la facultatea de ştiinţe. Tot aşa 
de bine d. Cobălcescu a stu- 
diat şi terenurile din jurul Be- 
cenilor şi o parte a albieî Slă- 
niculuî (Ibidem, pag. 6 seqq.), 
de care studiu s'a servit în 
mare parte d. Boţea în a sa 
relaţie despre Buzău. 

I. Grupa quaternară sau di- 
luviană este foarte dezvoltată ; 
ea formează toată partea de 
cîmp a jud., şi se întinde pană 
sub ultimile coline ale grupeî 
terţiare, formînd terase şi chiar 
dealurî; înaintînd şi în interiorul 
văilor. Aşa, ea se întinde pe 
malul stîng al Buzăuluî, de la 
Săpoca pănâ aproape de Fun- 
deni, pe Valea-Cîlnăuluî, pe par- 
tea dreaptă a văeî Nişcovuluî, 
pană la Grăjdana. Această gru- 
pă este formată din ambele sale 
membre : pietrişul şi lossul, une- 
ori împreună, alte-orî izolate ; aşa 
în partea despre colinele terţi- 
are, pietrişul există singur şi 
este acoperit imediat de solul 
arabil, Lossul prezintă, diferite 
caractere în acest judeţ ; pe lîn- 



gă caracterul săii propriu de 
argil nisipos gălbuiu, cu concre- 
ţiunî margoase şi găurile vermi- 
forme, el devine foarte nisipos, 
cum se vede spre hotarul jud. 
Prahova, pe cînd, din contra, 
pe hotarul jud. Rîmnicul-Sărat 
şi Brăila el devine maî argilos 
şi negru, adevărat Cernoy Zem- 
lo al Rusiei meridionale. 

II. Grupa terţiară sau keno- 
zoică este foarte dezvoltată şi 
reprezentată prin cîte trele sis- 
temele sale : pliocenic, miocenic 
şi eocenic. 

a) Sistemul pliocenic se com- 
pune din stratele cu unio, stra- 
tele cu congeriî şi paludine, stra- 
tele cu cardium şi cardite şi 
gresiile cu bivalve. 

1. Stratele cu unio se ob- 
servă pe malul Slăniculuî, la 
Beceni, şi sunt reprezentate prin 
argilurî şi nisipurî roşiî şi negre, 
roşiî feruginoase, care, la Mlaca 
pe Valea- Vaciî, iau o mare im 
portantă, întinzîndu-se de la Be- 
ceni, pe Valea-Cîlnăuluî, pană în 
hotarul jud. Rîmnicul, iar în 
partea despre rîul Buzău, spre 
Valea-Josenilor, la Joseni în sus, 
pană aproape de Scorţoasa, şi 
lipsind cu totul pe partea dreap- 
tă a Buzăuluî. 

2. Stratele cu congeriî şi pa- 
ludine ocupă o întindere foarte 
mare; ele se arată: pe Valea- 
Slăniculuî, la Gura-Dimienel; lîn- 
gă Beceni, pană la Petrăcheşti; 
pe Vâlea-Josenîlor, la Policiori, 
pană la valea Băligoasa ; pe Va- 
lea-Buzăuluî, începînd de la Ră- 
teşti în Valea-Pîrscovuluî şi con- 
tinuîndu-se pe partea stîngă a 
Buzăuluî, prin Ruşiavăţul şi Te- 
ga, pană în Valea- Sibiciuluî ; 
iar pe partea dreaptă a rîuluî 
de la Palanca, în faţa văeî Jo- 
senilor, prin Scărişoara, Bîsceni, 
pană în Valea-Cupuluî ; pe Bîs- 
ca-Mică, de la Bîsceni pană apro- 
ape de Colnice; formează între- 



Hosted by 



Google 



BUZAUL (JUDEŢ) 



104 



BUZAUL (JUDEŢ) 



gul basin al Nişcovuluî, de la 
Grăjdaiia, pe rîu în sus, pană 
laTisău, coprinzînd basinul de 
la Sărata şi maî toate podgo- 
riile j*ud. pană la Ceptura. 

Aceste strate sunt repre- 
zentate prin argilurî cenuşii, 
verzî, unele plastice, altele ni- 
sipoase şi foarte avute în pa- 
ludine şi congeriî şi cîte-va alte 
bivalve ; prin nisipuri galbene şi 
cenuşii, asemenea fosilifere; prin 
cîte-va gresii albe şi gălbui con- 
geriane, aşezate aci pe stra- 
te gipso-margoase, ca la Tega 
şi Sărata, aci pe strate cu Car- 
dium, ca la Coca şi Petră- 
cheşti, aci pe strate sulfuroase, 
ca la Valea-Sibiciuluî şi Valea- 
Lupuluî, pe Buzău şi la Bîs- 
ceni-d.-j., pe Bîsca-Mică. Sunt 
acoperite de strate cu unic la 
Mlaca, pe Slănic, şi în Pod- 
gorii. Ele coprind toate exploa- 
taţiunile şi culcuşurile de pă- 
cură din acest judeţ. 

3. Stratele cu nisipuri cu 
Cardium şi Cardite apar la Pe- 
trăcheşti pe Slănic şi formează 
basinul lignitului de la Coca pe 
această vale, unde iau o dez- 
voltare foarte mare: pe Slănic 
în sus, pană aproape de Vin- 
tilă-Vodă; pe Valea-Josenilor 
pană la Policiori ; pe Buzău, 
de la Palanca pană aproape de 
Cislăul, ţiindu-se continuu sub 
stratele cu paludine, sub care 
se afundă la Ceptura şi Rotari 
şi complet pe Valea-Bîsceî. 

Argilurile din aceste strate 
sunt toate cenuşii, nisipoase, pe 
cînd nisipurile sunt unele albe, 
altele roşietice. 

4. Stratele de gresii şi cal- 
care cu bivalve se arată pe Va- 
lea-Slăniculuî, la Vintilă-Vodă, 
formînd capătul văeî Pecenega 
şi masivul dintre Săruri, cum şi 
cel zis Bisoca, pe hotarul jud. 
Rîmnicul-Sărat şi pe Slănic în 
sus, se continuă de la Vintilă- 



Vodă pană la Mînzăleşti, unde 
stau pe gresiile cu Ceriţî; iar 
pe Valea-Buzăuluî se arată la 
Nifon şi Ciuta, unde se afundă 
spre Nişcov, pentru 2, se arăta 
din nou la Sărata şi de aci la 
Pietroasa şi Istriţa; formează 
partea superioară a masivului 
cu Ceriţî, de la Cislăul şi lip- 
sesc din toate cele-ralte părţi 
ale judeţului. 

b) Sistemul miocenic se com- 
pune din stratele gipso-mar- 
goase şi salifere, din stratele 
sulfuroase şi din stratele cu 
Ceriţî. 

Stratele gipso-margoase sali- 
fere constituesc nişte basinurî 
de întinderi mîcî, izolate la Ru- 
şiavăţul şi Tega, la Sărata şi 
Săruri, Ia hotarul jud. Rîmni- 
cul - Sărat, fiind baza stratelor 
cu congeriî şi paludine ; la Mîn- 
zăleşti sunt acoperite de cal- 
carul cu bivalve, pe cînd la Va- 
lea-Sibiciuluî, spre Tega, stau 
pe stratele sulfuroase . Acest 
nivel gipso-margos se arată prin 
sarea gemă şi prin argilurile sa- 
lifere la Sărata şi Mocearul, prin 
gips la Tega şi Mînzăleşti. 

Sarea gemă, ce se arată prin 
rîul Buzău, face parte tot din 
acest nivel, însă aci acoperită 
de nisipurî şi gresiî cu palu- 
dine şi congeriî, d' asupra că- 
rora ca şi la Blestemate, depo- 
zitul de sare a fost ridicat de 
o erupţiune posterioară forma- 
ţiune! sale şi ale căreî urme 
sunt indicate de cîte-va roce 
eruptive din prejurul Săreî-luî- 
Buzău. 

Stratele sulfuroase se arată 
la Tega sub stratele gipso-mar- 
goase, spre Valea-Sibiciuluî; se 
văd pe partea stîngă a Buzău- 
lui, se continuă spre Colţi şi 
de aci în Valea-Pîrscovulul pană 
la Valea-Fîntînel şi în Valea-Slă- 
niculuî, de la Lopătari, prin Fo- 
cul- Nestins, pană aproape de 



Găvanul. Pe partea dreaptă a 
Buzăului aceste strate se arată 
la Valea-Lupuluî în faţa Sibi- 
ciuluî, de unde se continuă pa- 
nă la Cătina, pe Bîsca - Mică 
(Bîsca- Chiojduluî), unde merg 
pe hotarul jud. Prahova şi Bu- 
zău, prin Ceptura şi Piatra-Cor- 
buluî, pană la Plăişorul, pe ho- 
tarul ţăreî, legîndu-se aci cu a- 
ceeaşî formaţiune ce vine, pe Bu- 
zău, în sus de Pătărlage, pană 
la Nehoiul şi pe Valea-Nehoia- 
şuluî. 

Aceste straturi sunt formate 
de argilurî cenuşii, nisipoase, cu 
chihlibar, de nisipuri albe şi 
galbene, de gresiî nisipoase şi 
de schişturî, toate încărcate 
de sulf şi de strate impor- 
tante şi multiple, de un silex 
negru roşietic foarte abundent 
şi foarte caracteristic al aces- 
tei formaţiuni şi care nu se în- 
tîlneşte în Romînia în aşa can- 
titate în nicî unul din judeţele 
de la V. de jud. Buzău. 

Stratele cu ceriţî se prezintă 
în masive de gresiî izolate şi 
de puţină importanţă. La Cis- 
lăul, pe Buzău, ele se arată în- 
tr'o gresie cenuşie în bande pu- 
ternice şi într'un argil cenuşiu 
schistos, acoperit de gresie cal- 
cară cu bivalve şi aceasta de 
o gresie albă-nisipoasă cu con- 
geriî. La Mînzăleşti, pe Slănic, 
avem asemenea un mic masiv 
de gresie şi argilurî schistoase 
cu ceriţî, acoperit aci de gre- 
sie calcară cu bivalve, aci de 
stratele gipso-margoase, aci de 
cele sulfuroase de la Lopătari. 

c) Sistemul eocenic este re- 
prezentat prin cîte-va conglome- 
rate şi prin gresiî grăunţoase, 
care formează baza acestui sis- 
tem în judeţele Prahova şi Dîm- 
boviţa. 

Conglomeratele sunt de o 
mică importanţă; ele nu se a- 
rată de cît pe unele înălţimi şi 



Hosted by 



Google 



BUZĂUL QUDEŢ) 



105 



BUZAUL (JUDEŢ) 



adecă la Tătarul-Mic şi pe ho- 
tar, la Siriul ; în legătură cu 
conglomeratele după Tătarul- 
Mare şi Tigaia din Prahova, la 
Penteleul şi Curse, pe Bîsca, la 
Găvanul, pe Slănic, la Ivăneşti 
şi Goideşti, în Pîrscov. 

Gresiile grăunţoase de la bază 
prezintă o maî mare întindere, 
formînd întreaga înălţime a Si- 
riuluî, a Penteleuluî, a Găvanu- 
lui, a Goideştilor şi fiind aco- 
perite icî şi colea de mici strate, 
de mici blocuri izolate de con- 
glomerate eocenice, de ordinar 
fără bolovani voluminoşî. 

III. Grupa secundară sau me- 
zozojcă este reprezentată prin 
sistemul cretacic. E compusă 
din toate stratele inferioare celor 
precedente, cari constituesc res- 
tul jud. Buzău pană la frontieră 
şi compuse deargilurîschistoase, 
schisturî, gresii şi cîte-va calcare. 

Aceste strate formează baza 
tuturor masivelor înalte ale ju- 
deţului şi se arată pe Buzău la 
Nehoiaşul, formînd baza Siriu- 
luî şi de aci, pe vale maî sus, 
pană la hotarul austriac şi d'a- 
lungul acestui hotar, trec pe 
partea stingă a rîuluî în Bîsca; 
formează baza Curselor şi a Pen- 
teleuluî, trec apoî pe la Gura- 
Teghiî, la Ivăneşti şi Goideşti, 
pe Pîrscov şi de aci pe Slă- 
nic, pentru a forma baza pe 
care stau conglomeratele şi gre- 
siile de la Găvanul. 

Ca roce eruptive se găsesc 
cîte-va blocurî de serpentină şi 
quarţite la localitatea numită 
Sarea-luî-Buzău. 

Tot aci putem cita şi ema- 
naţiunile de hidrogen proto- 
carbonat de la Lopătari, pre- 
cum şi salzele de la Policiori şi 
de la Beciu. 

Clima, Clima judeţului e în 
genere sănătoasă, dar puţin cam 
aspră, din cauza vînt urilor. Pre- 
siunea atmosferică dă o medie 



anuală de 75.61. Temperatura 
cade în timpul ierneî pană la — 
28^ Celsius, dar foarte rar (1888, 
Decembrie) şi se ridică pănâ la 
-f- 36^. Cantitatea de ploaie ce 
cade în timpul unuî an prezintă 
o medie de 62 cm. şi 3 mm.; 
sunt însă veri, cînd apa căzută 
nu trece de 30 cm. Grosimea 
stratului de zăpadă prezintă o 
medie de 53 cm.; sunt însă ierni 
şi localităţî, unde cade pană la 
1.85 m.; sunt însă iernî, cînd 
nu trece peste 0.23 cm. şi alte 
orî nu ninge maî de loc. Vîn- 
turile dominante sunt : Crivăţul, 
care suflă de la N.-E., dînd o 
me'die anuală de 147 zile; Aus- 
trul, de la V., cu o medie a- 
nuaiă de 124 zile; Munteanul, 
de la N. cu o medie anuală de 
2^] zile ; Băltăreţul, de la S., 
cu o medie de 17 zile. Cele- 
l-alte sunt zile liniştite sau pu- 
ţin agitate de Zefir. Tranziţiu- 
nea de la cald la frig şi vice- 
versa se face foarte brusc. Da 
că vînturile au bunul că pu- 
rifică atmosfera, au însă răul că 
împiedică ploile, din care cauză 
judeţul adesea e supus seceteî. 
Anotimpiî nu au o epocă fixă. 
Primăvară aproape nu există; 
toamnele sunt lungi, calde şi 
plăcute. 

Producţium naturale. Judeţul 
Buzău, prin poziţiunea sa mun- 
toasă, este unul din cele maî bo- 
gate în producţiunî naturale. 

a) Minerale are : fier, pirită, în 
muntele Bisoca, la Coca, Bîş- 
teni-d.-s. (com. Calvini), sfero- 
xiderit la Beceni, fier-sulfurat 
la Jugureni şi alte localităţi. 
Plumb şi aramă se susţine că 
se găseşte în muntele Bisoca. 
Aur în prundul rîuluî Buzău, 
pe Bîsca-Chiojduluî şi în mun- 
tele Bisoca, la Gropile-de-Aur, 
unde Ruşii în 1828 şi maî în 
urmă, au exploatat sistematic, 
dar după retragerea lor din ţară 



au distrus totul. Gipsul în com. 
Finţeşti, în muntele Piatra-Cor- 
buluî (com. Cătina), la Grunjul, 
Malul-Alb, Cetăţuia, etc. Ozo- ' 
cherita,în regiunea muntelui Co- 
ca şi a ramificaţiilor sale. Ocru 
galben-auriu, la Nehoiul, Coca- 
Seacă, Lopătari, etc; roşu, la 
Buşte (Mînzăleşti) ; vînăt, la Grunj , 
Vintilă-Vodă, etc; alb, la Ne- 
hoiul, Maxenul, etc. Piatră de 
construcţii, la Ciuta, care prin 
fragilitatea eî, permite a lua 
orî-ce formă ; apoî cea din mun- 
tele Istriţa, (comunele Pietroasa 
şi Breaza), cea de la Brînzeasca 
Muscelul-Dăreî, Pănătăul, etc 
Piatră de var în comunele Ru- 
şiavăţul. Calvini, Verneşti şi în 
multe alte localităţî. 

Chihlibarul se găseşte numai 
în acest judeţ, de şi nu în can- 
tităţile de maî înainte, totuşî 
poate îndestula mica întrebuin- 
ţare ce industria face în ţara 
noastră cu dînsul. Chihlibarul 
a fost descoperit în anul 1836, 
cînd se întrebuinţa pisat, pen- 
tru a afuma prin case. Pe la 
anul 1840 a început a se face 
dintr'însul mătănii, apoî ţigarete 
şi alte obiecte de bijuterie. Ga- 
leriele săpate la Colţi, pe filoa- 
nele chihlibaruluî, s'au dărîmat. 
Acum nu se pune în comerţ de 
cit ce se găseşte pe văî, după 
ce apele vin marî. Ivocurile 
unde se găseşte sunt: Valea- 
Colţilor şi afluenţi! eî, Valea- 
Bouluî şi Valea - Alunişuluî, în 
care predomină varietatea gal- 
benă, iar cea neagră sau ver- 
zue e maî rară. La Veneţiş şi 
Roşcoi predomină varietăţile ne- 
gru şi albastru - verzuiu. Afară 
de aceste localităţî, chihlibarul 
s'a maî găsit în : Izvorul-Corbu- 
luî, Bîsca-Chiojduluî, Sărăţelul- 
Bălăneştilor, etc, dar nu s'a pu- 
tut constata locul de unde a 
fost rupt. 

Sare se găseşte în maî multe 



5C7Gi) Marele Diclio ifir Get^jm/ic Voi. JJ. 



u 



Hosted by 



Google 



BVZlVh QVDEJ) 



106 



BUZAUL (JUDEŢ) 



localităţi ; nu se exploatează 
însă. Vom cita, la dreapta rîu- 
luî Buzău : Năeni, Monteorul, 
Pătărlagele şi Bîsca - Chiojduluî, 
iar lastînga: Sarea- luî- Buzău, 
Pîrscovul, Pinul, Fundata, Ne- 
goşina, Lopătari, etc. Cărbunii 
de pămînt, lignita, s'au constatat 
la : Vispeşti, Palanga, Joseni, 
Valea-Dragomiruluî,Coca-Seacă, 
Coca-Mercească, Vintilă-Vodă, 
Valea-Tainiţeî, etc. 

Păcura, de şi s*a constatat la: 
Bisoca, Brădetul, Păcura, Chîoj- 
dul, Cislăul, etc, s'a exploatat 
însă numaî la Beciul, la Berea, 
unde exploatarea se face pe o 
scară mică ; la Cuculeşti, şi maî 
cu seamă în com. Monteorul, 
unde se exploatează sistematic. 

Pe lingă acestea şi alte sub- 
stanţe, judeţul e avut şi în ape 
minerale, din cari vom cita pe 
cele de la : Boboci, Nifonul, Lo- 
pătari, Murătoarea, Prorocul, 
Cîrnul, Nehoiul, Jariştea, Mi- 
răul, Pleşa, Burduşoaîa, Puturo- 
sul, Cornetul, Faţa-Inaltă, Fun- 
dul, etc, a căror descriere se 
va vedea la locurile respective. 

â) Plantele sunt de asemenea 
bogat reprezentate, avînd spe- 
ciî maî din fie-care familie. Vom 
cita dintre lemnele de foc şi 
construcţiunî : bradul, moliftul, 
pinul, tisa, enuperile, fagul, fra- 
sinul, paltinul, cornul, cerul, 
carpenul, sîngerul, mojdreanul, 
gorunul, jugastrul, mesteacănul, 
plopul, aninul, alunul, salcia, te 
iul, ulmul, cătina, etc, apoi : 
dudul, castanul, salcîmul, mă- 
ceşul, păducelul, scoruşul, arta 
rul, eî:6. ; din pomî : cireşul, vi- 
şinul, mărul, părul, prunul, cai- 
sul, zarzărul, piersicul, gutuiul, 
moşmolul şi nucul; se maî află 
în mari cantităţî : coacăzul, a- 
gfişul, zmeura, afetiul, etc. Din 
cereale sunt: grîul, secara, or- 
zul, meiul, ovăzul, alacul, po- 
rtimbul; apoî : rapîţa, fasolea. 



mazărea, bobul, lintea, etc. Din 
plante textile : cînepa, inul, etc. 
Fîneţele au : trifoiul, ofîga şi 
ghizdeiul, amestecate cu o mul- 
ţime infinită de florî, care le 
daţi un parfum delicios. Iarba, 
ce creşte pe muntele Penteleul; 
întruneşte calităţî atît de supe- 
rioare, în cît laptele oilor, ce se 
nutreşte aci, dă brînza şi caşca- 
valul cel maî reputat din ţară. 
Pe alocurca au început să se 
cultive şi livezî artificiale. Un 
fel de păşunî artificiale se pre- 
pară de către ciobanî ast-fel : 
după ce se coboară din munte, 
dau foc păişuluî şi maî cu seamă 
strigoeî, care, prin lina oilor, 
s'a prăsit chiar în vîrful mun- 
ţilor; iarba crescută în urmă, o 
numesc iarbă de frîntură sau 
de pîrlitură, pe care oile o pasc 
cu deosebită plăcere. 

c) Din regnul animal are: 
lupî, urşî, vulpîjjderî, rîşî (linx), 
viezuri, iepurî, veveriţe, nevăs- 
tuicî, dihorî, aricî, mistreţi, că- 
prioare, şi rar cerbî (prin munţii 
Siriuluî), etc. Dintre păsări, afa- 
ră de cele domestice, are: vul- 
turî, şoimî, ulî, bufniţe, porum- 
beî, găinî, raţe şi gîşte sălbatice, 
prepeliţe, potîrnichî, cocoşarî, 
lişiţe, ciovlici, cîrsteî, sitarî, be- 
caţe, becaţine, cocostîrcî, berze, 
pelicanî, dropii, cocorî, etc. 
Sunt: şerpî, cea maî mare par- 
te neveninoşî, broaşte ţestoase, 
broaşte comune, brotăceî, guş- 
terî, şopîrle, etc. Dintre peşti, 
apele Buzăului au puţine vari- 
etăţi şi în micî cantităţî. Aşa 
sunt: păstrăvi, în apele: Arţa- 
gul, Câşoaca, Bontul, Bîsca-Ro- 
zileî şi maî cu seamă pe Bîsca- 
Mare, Valea-Neagră, etc; apoî: 
mreaiă, molan, sorească, tipar, 
porcoiQ, crap, caracudă, roşi- 
oară, albişoară, săbioară, po- 
deţ, zvîrlugă, clean, lateţ, somn, 
lin, ştiucă şi ciortan. Prin eleş- 
taie se maî găsesc şi alte va- 



rietăţi, iar dintre crustacee, nu- 
mai raci. Lipitori se găsesc în 
mare număr în lacul Feţele, din 
muntele Siriul, precum şi în 
alte ape. Insectele, favorizate 
de climă şi de varietatea ierbu- 
rilor şi a florilor, sunt în specii 
considerabile şi în număr infi- 
nit. 

Agricultura, Judeţul Buzău, 
ca şi ţara din care face parte, 
e unul din cele mal agricole. 
Din cele 494313 hect., suprafaţa 
teritorululsău, 204040 hect. sunt 
acoperite cu sămănăturl; 1 16906 
cu păd. ; 35389 cu fineaţă; 75604 
cu izlaz; 4874 cu livezî; 10671 
cu vil; 45819 este sterp, ocupat 
sau de vatra satelor, sau de ape, 
sau de drumuri, saii de săraturi, 
sau, în fine, de terenuri neprodu- 
cătoare, precum: prunduri, stÎQCî, 
pămînturl albe, etc. Cele 204040 
hect. arabile, după diferite faze 
prin care a trecut proprietatea, 
şi mal cu seamă în urma desvol- 
tărel din ce în ce maî mari 
ce s'a dat agricultureî, sunt dis- 
tribuite ast-fel (1897—98): 

Grîul se cultivă pe o supra- 
faţă de 55960 hect.; porumbul 
pe 71494; orzul pe 22198; seca- 
ra pe 13466; meiul şi alacul pe 
1470; ovăzul pe 3143 şi rapiţa 
pe 217; grădini şi zarzavat sunt 
pe 1700 hect. ; plante de mică 
cultură pe 3020 hect. 

E de notat că rapiţa nu se 
cultivă în toţi anii şi nu în ega- 
lă întindere. Cultura el variază 
între 100 şi 2000 hect., iar cul- 
tura meiului descreşte din ce 
în ce. 

Tot aci trebue adăugate şi 
2700 hect., pe care se cultivă 
plante din mica cultură : cînepă, 
in, fasole, cartofi, etc. apoi pe- 
peni şi dovlecî. 

Pentru a efectua aceste munci 
agricole, pe lîngă braţe şi vite, 
jud. are: 5736 pluguri de lemn, 
6130 pluguri de fier; 129 ma- 



Hosted by 



Google 



BUZĂUL (JUDEŢ) 



107 



BUZAUL rjUDSŢ) 



şinî de treierat; 53 de secerat 

şi 218 de bătut porumbul, afa- 
ră de alte maşini accesorii pen" 
tru vînturare, ciuruire, etc. 

Producţia medie a acestei 
culturî, calculată în chile este: 

Grîu 128000; porumb 185000; 
orz 120000; secară 25000; meiu 
şi alac 15000; ovăz 15000; şi 
rapiţă 1500, ceea-ce dă un to- 
tal de 489500 chile. 

Preţul mediu al producţiuneî, 
avîndu-se în vedere localitatea 
este : grîal = 90.00 leî chila ; 
porumbul=5 5 .00; orzul =70.00 ; 
secara = 54.00; meiul = 36.00; 
ovăzul = 38.00; rapiţa 100.00; 
iar valoarea întregeî cantităţi a 
producţiuneî este: 
Griul .... 1 1520000 leî. 
Porumbul . . 10175000 » 
Orzul . . . 6000000 » 
Secara . . . 1350000 > 
Meiul şi alacul . 540000 » 
Ovăzul . . . 570000 » 

Rapiţa . . , 150000 » 

Total 30305000 » 
Grădinile de 

zarzavat . . 984000 » 
Plante de mica 

cultură . . 540000 » 



Total general 31829000 » 
Viile, — Podgoria Buzăului e 
o maî departe continuare a Dea- 
lului -Mare din jud. Prahova, 
care începe în jud. Buzău, la N. 
de Mizil (Valea-Scheilor) şi con- 
ţi nuăd'alungul dealurilor pană la 
vărsătura Nişcovuluî în Buzău, a- 
vînd dealuri maî reputate: To- 
hani. Sărata, Dealul-Mereî, Va- 
lea-Teanculuî şi maî cu seamă 
Săseni, carî produc vin negru 
de o calitate superioară. Dea- 
luri maî puţin însemnate sunt, 
pe Valea-Cîlnăuluî : Ghizdita şi 
Blăjani; pe Valea - Slăniculuî : 
Cernăteşti, Aldeni şi Băeşti şi 
pe Valea-Buzăuluî: Cîndeşti, Pîrs- 
covul, Cislaul, Pătărlagele şi 
Sibiciul-d.-s, In urma împroprie- 
tărire! din 1864, locuitorii au 



transformat în viî maî toate rî- 
pele sterpe, dar priincioase a- 
cesteî culturî, ceea ce a fâcut 
ca viile să se întinză chiar pană 
în poalele munţilor, de şi pro- 
dusul lor e inferior* Speciile 
de struguri, cari se cultivă 
sunt: 

a) Struguri albi sau bălan, 
cu varietăţile: gordin, băşicată, 
timpurie, om-rău, cruciuliţă, tig- 
voasă, coarnă-albă, ţîţa-vaciî, tă- 
mîioasă, focşăneancă, pîrciu, pu- 
ricoasă, mischet (rar) şi roşioară. 

d) Struguri negri, cu varietă- 
ţile: negru-vîrtos, negru-moale, 
vulpe, seină, băşicată-neagră, ţi- 
gancă, scuturătoare, coarnă-nea- 
gră, focşăneancă-neagră şi ţîţa- 
vaciî neagră. 

Viile în acest judeţ se culti- 
vă din timpuri depărtate şi re- 
putaţiunea lor e stabilită din 
vechime, ceea ce a făcut pe 
Domnul Ţăreî, Constantin Brîn- 
coveanu, să-şî aibă via sa dom- 
nească în Dealul-Dumbrăvel, zis 
şi Corbeanca. Totuşi vinul alb 
e inferior de cît cel din Dea- 
lul- Mare, pe cînd cel negru 
rivalizează cu cele d'întîiu din 
ţară. Viî maî renumite sunt : 
Dumbrava, Vîrful-Uţiî (Tohani), 
Eleşteul (Sărata), Olănita, Şăi- 
noaiaşi maî tot Dealul-Săsenilor, 
din com. Nişcovul. 

Viile ocupă o suprafaţă de 
1067 1 hect., din care 2500 sunt 
aproape părăsite. Filoxera s*a 
întins şi în acest judeţ, atacînd 
pană acam mal 2 din 3 părţi 
ale podgoriei sale. Producţia 
medie anuală e de 2400000 
decal., ceea ce reprezintă, în 
preţ mijlociu, o valoare de leî 
5000000. 

Livezile de prunî ocupă o su- 
prafaţă de 4874 hect., carî pro- 
duc în anii fertili pană la i mi- 
lion decal., iar în ceî răî abia 
25000.. Media se poate stabili 
la 300000 decal, ceea-ce repre- 



zintă o valoare de 2000000 leî 
anual. 

Toată această producţjune a- 
gricolă se face pe un numât* de 
492 moşiî mal însemnate, din 
care statul maî are astă-zî 88, 
restul fiind vîndute în total saQ 
în loturi, Eforia Spitalelor din 
Bucureşti 7, Spitalul Gîrlaşi 2, 
şcoala Crăciunescu 2, şcoala SIo- 
bozia-Galbenul una, iar restul e 
parte al marilor proprietari, par- 
te al moşnenilor. Nu se cu- 
prind aci şi sforile de moşiî 
posedate de micii proprietari. 

Din pămîntul dat locuitorilor 
în 1864, se maî posedă astă-zî 
în întreg 8844 locuri ; 6346 ad 
trecut la moştenitori, 284 sunt 
părăsite, 45 5 ocupate de alţi lo- 
cuitori. 

Numărul locuitorilor însuraţi, 
carî trăesc din munca pămîn- 
tuluî şi carî n'au nici locuri de 
hrană, nici drept la succesiune 
este de 12984 ; la acestea s'ar 
maî putea adăuga şi o parte din 
succesorii împroprietărîţilor din 
1864, cărora s'a transmis po- 
sesiunea primă, divizată în 3, 
4, 5 şi chiar maî multe părţi, 
ceea ce le este cu totul insufi- 
cient pentru a putea trăi. 

Proprietăţile moşneneştî divi- 
zate la 242 cete, ale căror nu- 
me se va vedea la descrierea 
comunelor, au devenit asemeni 
foarte insuficiente, fie prîii în- 
mulţirea descendenţilor, fie că 
mari părţi din aceste proprie- 
tăţi s'aii cotropit, sau aO fost 
vîndute moşnenilor maî avuţi. 

Pădurile aflate astă-zî In jiid. 
Buzăâ siint resturî dîntr'un i- 
mens masiv, ce-î acoperea o 
dată maî toată întinderea^ cres- 
cute natural, f&â inââmtnţare 
sau plantaţiune. 

Pădurile din acest jiideţ se 
pot diviza în trei: crivin^^ pă- 
durî de cîmp ş^t păduri de mun- 
te. Crivinele se află toaî ca sea- 



Hosted by 



Google 



BUZAUL (JUDEŢ) 



108 



BUZAUL fJUDEŢ) 



mă pe malurile rîuluî Buzăul, 
precum şi pe alte rîurî, formate 
în mare parte din lemne albe: 
sălcii, aninî, plopi, teî, cătină, etc. 
Pădurile de cîmp conţin arbori 
foioşî: tufă rîioasă, tufan, gîr- 
niţă, stejărică, gorun, cer, car- 
pen, jugastru, paltin, ulm, fra- 
sin, teiu, corn, sorb, alun, anin, 
salcie, plop, etc. Pădurile de 
munte maî au, pe lingă arborii 
aflaţi în cele de cîmp, esenţele 
răşinoase: bradul, moliftul, pi- 
nul, tisa, ienuperile, etc, pre- 
cum şi fag, mesteacăn, moj- 
drean, etc. 

Suprafaţa ocupată de păduri 
este de 1 17906 hect., formînd 
318 păduri independente. Din 
acest număr, 72 sunt ale sta- 
tului cu o întindere de 36000 
hect.; iar restul particulare sau 
moşneneştî. 

In vedere cu această întin- i 
dere, jud. Buzău, care formează 
a patra sub-inspecţie silvică, e 
despărţit în 3 ocoale: 

Ocolul I, cu reşedinţa în Bu- 
zău, compus din pădurile: Mă- 
guleasa. Cătina, sforile Năeni, tu- 
fele Brădeanu, jumătate din mun- 
tele Cireşul, Bădeni sau Pietroa- 
sa, Gîrboviî, Găvăneşti sau Cotul- 
Cioareî, Ştuculeasa sau Maxenul, 
Furul-Mic şi Muşa, Dîmbroca, 
Capota, Boaca, Tufele-Cătuneî, 
Pietroasa, Bădeni, Şăineasca, 
Căpreşti, Istriţa, Vintilă-Vodă, 
Săruleşti şi Cărătnăul, Sărata- 
Banul, Crivina, Odaia-Banul, Fra- 
sinul, Lipia şi Verguleasa. 

Ocolul II, cu reşedinţa tot în 
Buzău, se compune din : Mierea 
sau Adîncata, Produleasa, sfo- 
rile Năeni, Ciolanul, Bradul cu 
sforile, Sf, Gheorghe-Nou, Băr- 
bunceşti, Izvoranul, Miluiţi I, 
Miluiţi II, Barbul, Sărata-Banul, 
Lăstarul, Măgura, Unguriul, Ră- 
teşti, Pîrscovul şi Lunca-Fru- 
moasă, Pîclele, Arhimandrita, 
Schitul, Cîmul şi Runceni. 



Ocolul III, cu reşedinţa în 
Pătărlage se compune din pă- 
durile : Sf.-Gheorghe-Nou, Gă- 
vanele, Stînca-Leuluî, munţiî Pi- 
ciorul- Capriî, Ulmetul, Pinul, Glo- 
dul, Negoşina, Cozieni şi Bălă- 
neşti, Ţigăneşti-Ursoaia, Benga, 
Mărunţişul, Buda, Cislăul cu tru- 
purile: Bărăşti, Predeşti, Cis- 
lăul şi Scărişoara, Valea-Largă, 
Trestioara, Mlăjetul şi Alunişul. 

Dacă căile de comunicaţie ar 
permite o exploatare mai facilă 
a pădurilor şi dacă proprietariî 
le ar îngriji maî bine, valoarea 
ce ar reprezenta exploatarea 
lor ar fi de 73025000 leî, cal- 
culîndu-se în termen de mijloc 
650 leî pe hect. 

Fineţe le ocupă 35389 hect., 
cea maî mare parte în plaiul 
Pîrscov. Dintre fîneţele maî re- 
numite prin calitatea erbeî, vom 
cita: Rozila, Muşa, Terca, Gră- 
măticul, etc. Cele de cîmp sunt 
inferioare, eonţiind ofigă şi şo- 
vîr în mare cantitate. Preţul 
mediu al unuî hect. de fîneaţă 
este de 50 leî, ceea ce dă în 
total 1769450 leî. 

Izlazele ocupă actualmente 
numaî 75604 hect., căcî supra- 
faţa lor descreşte din an în an, 
întinzîndu-se agricultura şi îm- 
puţinîndu-se vitele. O cauză a 
împuţinare! izlazelor este ferti- 
litatea soluluî, care a dat un 
mare zbor agricultureî, ceea ce 
a scumpit foarte mult pămîntul. 
Aşa, pe cînd în cea maî mare 
parte a ţăreî, preţul unuî hect. 
vîndut nu trece peste 400 leî, 
în Buzău, e maî mult timp de 
cînd preţul hectarului variază 
între 700 — 800 leî, ceea ce nu 
se vede de cît în jud. Roman. 

Izlazele cele maî întinse au 
rămas acum numaî prin munţi 
şi servă atît pentru păşunatul 
oilor cît şi al vitelor marî. Cele 
maî importante sunt : Siriul, 
unde pot paşte anual 6000 oî; 



Bocîrna, 2600; Curul-Munteluî, 
2600; Tătăruţul, 1200 ; Ţega, 
2600 oî şi 120 vacî ; Cursele, 
400 oî şi 120 vacî; Zănoaga, 
2800 oî; Corînul, 1800 oî; Mi- 
clăuşul, 1800 oî; Cernatul, 3600 
oî; Podul-Caluluî, 4600 oî şi 50 
vacî; Viforîta, 2200 oî; Picio- 
rul-Capreî, 600 oî, 300 vite cor- 
nute şi 40 caî ; Războiul, 160 
vite cornute ; Ivăneţul, 80 vite 
cornute ; Tehărăul, 2000 oî ; Po- 
iana-din-Cale, 2800 oî ; Spedi- 
şul-Buzăuluî, 800 oî ; Spedişul- 
Nehoiuluî, 700 oî ; Arsele, 80 
vite cornute ; Giurgiul, 2600 oî ; 
Muşele-cu-Neharna, 3800 oî; Fu- 
rul-Mare, 2600 oî; Furul-Mic, 
1800 oî; Căşoaca, 1000 oî şi 200 
vite cornute; Bontul, 300 oî şi 
70 vite cornute. In partea de 
cîmp, izlaze maî însemnate sunt 
în comunele : Padina , Luciul , 
Scurteşti şi Mihăileşti. 

Cele maî multe oî (20000 — 
25000), ce pasc munţiî Buzău 
luî, vin din Ialomiţa şi din Tran- 
silvania; restul este din locali- 
tate. 

Iarba Penteleuluî, care întru- 
nea calităţi incomparabile şi a- 
vea reputaţiune de cea d'întîiu 
păşune a ţăreî, începe a pierde 
din calităţile eî în raport direct 
cu împuţinarea braduluî, întin- 
derea ienuperuluî şi a faguluî şi 
maî cu seamă a planteî stri- 
goaia, care se înmulţeşte din ce 
în ce maî mult. 

Numărul vitelor aflate în judeţ, 
după ultimele date (i 898), este ur- 
mătorul: boî 42622, vacî 17073, 
ta irî 1 100, viţeî 7941, bivolî 1 16, 
bivoliţe 248, malacî 88, armăsarî 
802, caî 107 14, epe 9506, mînjî 
1538, asinî 106, catîrî 5, ber- 
becî 16072, oî 165729, mieî 
89449, ţapî 928, capre 10948, 
vierî 2045, scroafe 8979, mas- 
curi 121 12 şi purceî 10937. 

Rasele aflate în judeţ, sunt : 

Caii orientali, micî, vioî, fără 



Hosted by 



Google 



HUZĂUL (JUDEŢ) 



109 



BUZĂUL OUDEŢ) 



forţă mare, şi cari pot suferi un 
traiu cît de cumpătat. Ceî de 
cîmp sunt ceva maî mari. Re- 
numita rasă, caii de Bisoca, carî 
în vechime erau căutaţî pană în 
ţările cele maî depărtate, aproa- 
pe au dispărut ; totuşi caii de 
Bisoca se disting şi azî prin iu- 
ţeala şi tăria copitelor şi sunt 
căutaţî pentru poştalioane. 

Vitele cornute sunt proprii 
ale ţăreî, despărţite în rasă de 
munte şi rasă de cîmp. Pentru 
munca cîmpuluî, marii proprie- 
tari se servă maî mult cu boî 
din Moldova. Boî ungureştî a- 
proape nu se văd. încercări de 
a' încrucişa vitele locale cu cele 
de Elveţia s'au făcut multe, dar 
n'aîi reuşit. Singur d. Casotti, 
după un îndelungat timp şi cu 
mari cheltuelî, făcînd încruci- 
şerî cu maî toate rasele renu- 
mite din străinătate, a reuşit să 
aibă acum o rasă, care se dis- 
tinge prin frumuseţe, vigoare şi 
vioiciune. 

Rasa ovină e reprezentată maî 
în tot judeţul prin oaea ţigae, 
apoî bîrsană şi stogoasă. Ţigaea 
neagră abia acum a început a 
se introduce. In oile mănăstiri- 
lor se găsesc şi cu alte colorî, 
maî cu seamă roşiî, a căror lînă 
servă pentru mohair. Caprele 
sunt de o bună rasă, curat ro- 
mînească. 

Porcii sunt ceî comunî între- 
geî ţări; rar se găsesc încruci- 
şerî cu porci sîrbeştî, ungureştî, 
etc, prin comunele Blăjani, Zi- 
lişteanca, Fundeni, etc. Tot d. 
Casotti a reuşit a avea o nouă 
rasă din diferite încrucişerî, care 
să întrunească: mărime, carne 
gustoasă şi grăsime suficientă. 

Este de notat că cîmpul în 
genere e maî avut îu vite de 
cît muntele. 

Mierea şi ceara aproape au 
pierit din cultură şi micul număr 
de 6665 stupî ne arată puţina 



atenţiune ce dau agricultorii lo- 
calnici apicultureî. Un stup pro- 
duce, în termen de mijloc, 10 
leî; decî produsul total al lor 
e de leî 66650. 

Cultura viermilor de mătasă 
pe la anul 1860 era în floare, 
puind jud. Buzău aproape în ca- 
pul acesteî producţiunî. Canti- 
tatea însemnată de gogoşî ce 
producea şl mulţimea duzilor ce 
se plantaseră maî în toate păr- 
ţile, atrăgeau sume însemnate, 
variind între 300000—400000 
leî anual. Astăzi abia maî pro- 
duce 350 -- 400 kg. gogoşî, ceea 
ce nu poate satisface nici tre- 
buinţele ţăranilor din localitate. 

Industria, De şi activitatea 
locuitorilor e absorbită de agri- 
cultură, totuşî lipsa de pămînt 
cultivabil în unele părţi de mun- 
te, înlesnirea şi eftinătatea cu 
care se procură materiile prime, 
beneficiul ce ele asigură, apoî 
necesităţile domestice, etc, au 
făcut ca şi industria să nu fie 
uitată, ba din contra să atragă 
din ce în ce maî mult atenţi- 
unea locuitorilor. 

Lumînăriile şi săpunăriile, o 
dată în floare, sunt astă zî des- 
fiinţate. Micile trebuinţe se sa- 
tisfac prin import. Luminările 
de ceară se fabrică însă în lo- 
calitate, 

Zalhanale erau două : cea la 
la Săpoca şi cea din comuna 
Simileasca, unde să tăia anual 
2200 vite cornute şi 5000 oî şi 
capre. Cea de la Săpoca a înce- 
tat de pe la 1870, iar cea de 
la Simileasca în 1885. 

Tăbăcăriile n'au fost nicî o 
dată în floare; singura care a 
funcţionat şi funcţionează regu- 
lat e cea de la Moara -Gher- 
mănoaia, din oraşul Buzău, la 
care se maî poate adăuga cea din 
strada Dorobanţilor, înfiinţată 
abia de cîţî-va anî. Pieile ce se 
tăbăcesc servă pentru cizmărie 



groasă şi opincî. Tot aci rapor- 
tăm şi cojocăriiie, din care cele 
maî multe sunt în oraşul Mizil, 
apoî în Buzău şi în cîte-va co- 
mune de munte, maî cu seamă 
în plaiul Slănic. 

Pentru fabricai*ea postavu- 
luî s'a înfiinţat de cîţî-va anî 
(1883), stabilimentul de la Moa- 
ra - Episcopieî Buzău, a d-luî I. 
Garoflide, unde se lucrează a- 
nual 200000 kil. lînă, din care 
se fabrică s:ofe de postav şi di- 
mii pentru valoarea de 60000 
leî anual. La acestea se poate 
adăuga ţesăturile de lînă pentru 
trebuinţele domestice, precum : 
dimiî, sarici, plocate, zeghiî şi 
maî cu seamă scoarţe lucrate cu 
multă abilitate, gust şi solidi- 
tate, de ţărancele muntene şi 
maî cu seamă de cele din com. 
Mizil şi Lipia. Ptntru acest scop 
judeţul are 26 pive şi 2 dîrste. 

Călugăriţele de la Răteşti şi 
Barbul, pe lingă diferite ţesă- 
turî de mătase şi borangic, bete 
alese, etc, lucrează mohair de 
diferite colorî, atît pentru îm- 
brăcămintea lor, cît şi pentru 
comerţ. 

Pentru transformarea lapteluî 
în brînză şi caşcaval, judeţul 
are 11 căşăriî şi 113 stîne. Că- 
şăriî la munte sunt : Viforîta, 
Tega, Siriul, Podul - Caluluî şi 
Muşa; la cîmp: Luciul, Măr- 
gieni. Largul, Mizil, Breaza şi 
Baba-Ana, producînd anual caş- 
caval 120000 kgr., 130000 kgr. 
brînză : de burduf, de coşuleţe şi 
urdă, şi 200000 kgr, brînză al- 
bă, sau de putină, apoî : unt de 
oaie 20000 kgr. şi 140000 kgr. 
lapte de putină, care se pune 
în comerţ, parte pentru consu- 
maţi unea locală, iar parte se ex- 
portă ; aşa brînză albă trece în 
Austria şi maî cu seamă în Vie- 
na, servind ca aliment lucrăto- 
rilor din fabrici, iar caşcavalul 
de cîmp se vinde în Bulgaria şi 



Hosted by 



Google 



BUZĂUL GUDEŢ) 



110 



BUZĂUL QUDEŢ) 



Turcia. Cea maî renumită pro- 
ducţiune a judeţului, în această 
ramură, e caşcavalul de Penteleu, 
a cărui reputaţiune e bine sta- 
bilită atît în ţară, cît şi în străi- 
nătate. El se fabrică, în termen 
de mijloc, cam 8000 kgr. anual, 
cea ce nu poate satisface toate 
cererile, din care cauză e înlo- 
cuit cu cel fabricat în munţii 
Muşa. Siriul şi Podul - Calului, 
care are uii gust aproape egal. 
In timpul din urmă, caşcavalul 
de Penteleu (fabricat în căşăria 
Viforîta şi la Tega) a început; 
să piardă din calitatea sa, atît 
din cauza lăcomieî fabricanţilor, 
cît şi din lipsa de baci experţi. 

Cel maî renumit baciu al Bu- 
zăului a fost Petre Baciu, mort 
în 1865, în vîrstă de 103 anî. j 
El a fost adus de Episcopul I 
Chesarie, pentru oile Ep'scopieî, | 
care păscînd Penteleul, a făcut 
renumele acestei producţiuni. 
Fiii săî au continuat arta părin- 
telui lor şi cînd Penteleul era 
al luî Persescu, caşcavalul de 
aci încă nu-şî desminţea repu- 
taţiunea. Cu moartea lor a în- 
ceput să devie de o calitate in- 
ferioară. 

Siima, ce se poate încasa pen- 
ti'u această producţiune, se ri- 
dică Ia 740000 leî anual. 

Laptele de vaci şi bivoliţe, 
pe lîngă consumaţiunea casnică, 
trece o parte în comerţ, fie ca 
lapte, fie ca unt sau smîntînă. 
Untul de vacă, de şi se pro- 
duce în cantitate de cam 800000 
kgr.^ nu se pune în comerţ anual 
.de cît în cantitate de 240000, 
reprezintînd o valoare de 720000 
leî, cea ce dâ, pentru întreaga 
fabricare. a laptelui desfăcut în 
comerţ, 1460000 leî anual. 

Industria bazată pe produc- 

ţiunîle vegetale e reprezîntată 

pria ;i03 mori de aburi sau caî, 

. din care maî însemnate sunt : 

cea din ,Mizil, locrînd pe zi 18 



chile de făină ; cea din Pogoane 
1 5 chile ; cea de la Episcopie 
10 chile; şi cea din calea Dobro 
geî, (ambele în oraşul Buzău), 
7 chile ; sau un total de 50 chile 
pe zi, cea ce dă anual 15000 
chile. Această făină se desface 
parte în Buzău, parte în Rîm- 
nicul, Putna şi alte judeţe. Sunt 
127 mori de apă şi 34 făcae, maî 
toate pentru măcinat porumbul. 
Din făina măcinată se fabrică 
pline în 43 brutăriî, aflate atît 
în oraşul Buzău şi Mizil, cît şi 
prin comunele rurale. Bragage- 
riî sunt 9. 

Pentru fabricarea rachiuluî de 
bucate era o povarnă în com. 
Simiieasca, care de cîţî-va anî 
nu maî funcţionează; iar pentru 
fabricarea ţuiceî de prune sunt 
264 poverne, cu un număr de 
328 cazane, situate în maî toate 
comunele de munte. 

O parte din vinul produs trece 
asemenî în industrie, servind la 
fabricarea spirtului de vin şi 
maî cu seamă a meliseî. Melisa 
de la schiturile Găvanul şi Cio- 
lanul are o reputaţie bine sta- 
bilită. In com. Ulmeni s'a în- 
fiinţat în 1880 o fabrică de co- 
niac a caseî Amanieux şi I. Na- 
ville ; tot aci se conservă o mare 
cantitate de vin pentru export. 
O altă fabrică de coniac s'a în- 
fiinţat la Zoreşti (com. Valea- 
Teanculuî), de C. Cîrlova. 

Ţesătura cînepeî şi a inuluî, 
de şi cu instrumente primitive, 
se face cu multă soliditate ; iar 
pentru împletitul frînghiilor e 
o fabrică în oraşul Buzău. Se fac 
încercărî şi pe la şcoalele rurale, 
între care se pot cita lucrările 
făcute la şcoala din Glodeanul- 
Siliştea. 

Uleiul de in şi nucă nu poate 
îndestula nicî trebuinţele locale. 

Poamele cele multe, pe can 
le produce judeţul, se consumă 
parte în localitate şi parte servă 



la fabricarea ţuiceî şi a oţe- 
tuluî. 

Zmeura atrage cîţî-va colec- 
tori în locurile de munte pen- 
tru a face dulceaţă. Cele 'maî 
reputate grădini de poame m 
oraş sunt: a d-luî Marghiloman, 
a caseî N. Stănescu şi a Epis- 
copieî; iar în judeţ : a d-Iuî Pr. 
Casotti, a d-luî Marghiloman 
(Fundeni), a d-luî Perieţeanu- 
Buzău (Beceni), a d-luî N. Bag- 
dat (Tohani), a d-luî Mareş (Fe- 
feleî), a d-luî C. Cîrlova (Gura- 
Nişcovuluî), etc. 

Pădurile oferă lemae, nu nu- 
maî de foc, dar şi de lucru : 

Pentru fabricarea scîndurilor, 
judeţul posedă 102 herăstraie, 
aflate cea maî mare parte în 
comunele Nehoiaşul, Gura-Te- 
ghiî, Lopătari, Bisca-Chiojduluî, 
etc. Scîndurile din Siriul sunt 
superioare. Ţiganii rudari fa- 
brică în maî multe pădurî : 
copăî, lopeţî, linguri, etc, apoî 
cărbunî sau mangal. In comuna 
Tisăul şi în comuna Mărunţi- 
şul, ro tăria se practică pe o 
scară întinsă. In comuna Vipe- 
reşti se fabrică hambare. Fa- 
bricarea doniţelor , a putini- 
lor şi a altor obiecte de lemn, 
precum : mese, scaune, etc, se 
face în maî multe comune de 
munte, dar maî cu seamă în 
Nehoiaşul, Gura-Teghiî, Lopă- 
tari şi Păltineni, unde tot-d'o- 
dată se face şindrila sau şiţa 
pentru acoperişul caselor. In co- 
muna Bozierul se fabrică buto- 
iaşe de ţuică cu multă artă şi 
gust, maî cu seamă cele din 
vergele. Pădurile dau ghinda şi 
girul pentru îngrăşatul porcilor 
şi rănza pentru tăbăcitul pieilor. 

In ce priveşte industria pro- 
venită din substanţe minerale 
avem : 

Extragerea petroleuluî, care 
se face în com. Monteorul (Fun- 
dul-Sărăţiţ), unde, din 1860, dnd 



Hosted by 



Google 



BUZĂU L (JUDEŢ) 



IU 



BUZĂtJL CfUrlEŢ) 



a început această industrie, s'a 
săpat peste looo puţuri, din 
care funcţionează 274, unele pri- 
mitive, iar altele sistematice, cu 
o adîncime pană la 200 metri ; 
iar unul (sistem american) pană 
la 400. Aceste puţurî produc 
zilnic 2000 decalitri păcură cu 
o tărie de 32^, sau un total de 
800000 decalitri păcură anual. 
Din resturile de păcură, tot aci 
se fabrică diferite uleiurî pen- 
tru ungerea vagoanelor, trăsu- 
rilor, etc. Păcura se maî ex- 
ploatează în com. Mărunţişul, 
comunele Ţiga şi Cuculeşti, unde 
funcţionează 40 guri de puţurî 
cu o adîncime de 120 m., dînd 
pe zi 650 decalitri, cu o tărie 
de 29^. Această păcură e trans- 
formată în gaz în fabricele din 
comuna Simileasca, a asociaţi- 
lor Christodorescu , producînd 
32000 decalitri anual, a d-luî 
P. Cătănescu, producînd loooo 
decalitri. Tot de la Tega, d. N. 
Sărăţeanu aduce păcură pentru 
fabrica sa din com. Merei, unde 
se fabrică pană la 5000 deca- 
litri anual. 

Păcura însă cea maî bună 
e cea din com. Pîclele (Mier- 
lari), care are o tărie de 400, 
dînd la 100 păcură, 70 pe- 
troleu. Această păcură se rafi- 
nează în fabrica din com. Mă- 
răcineni, producînd anual Sooo 
decalitri petroleu. 

Incercărî de extragerea pă- 
cureî s'au făcut şi în alte loca- 
lităţî, dar fără o deplină reuşită. 

In total dar, judeţul produce 
450000 decalitri petroleu, ceea 
ce reprezintă un milion leî; la 
care se maî pot adăuga încă 
200000 leî, valoarea păcureî 
brute şi a altor derivate ale eî. 

Sarea, de şi este multă, în ju- 
deţ, dar nu se exploatează. In 
comunele de munte, apele fiind 
sărate, şi adunatul săreî eî facil, 
maî toţî locuitorii nu o cumpără, 



servindu-se cu ceea ce natura 
le-a pus la îndemînă. 

Pentru extragerea pietrei de 
construcţiunî, judeţul are mai 
multe cariere, din care maî în- 
semnate sunt : a) Ciuta (Po- 
dul-Tiseî), care dă piatră pen- 
tru temelii, ornamente, trepte, 
canale, cruci, etc. ; se distinge 
foarte mult prin uniformitatea 
masei şi înlesnirea cu care se 
poate sculpta, din care cauză 
permite a se săpa într'însa chiar 
obiecte de artă. b) Pietroasa 
(muntele Istriţa), ceva maî dură, 
dar avînd vînturî şi alte sub- 
stanţe străine în masa sa. c) 
Brînzeasca şi d) Musceiul-Dăriî, 
care dă piatra cea maî dură 
şi care se poate întrebuinţa 
cu succes în bordurî de trotu- 
are, etc. Piatră de construcţiunî 
se maî află în comunele Mon 
teorul. Breaza, Tisăul, Pănătăul, 
dar inferioară celei din cariere- 
le de mal sus. 

Piatra de var se află maî 
în toate apele de munte ; cel 
maî bun var se fabrică la Ver- , 
neşti, Pîrscovul, Calvini şi maî ■ 
cu seamă în com. Rusavăţui, i 
care produce varul gogon pen- 1 
tru spoit. 

Olăria ordinară se practică ! 
în cîte-va comune şi maî cu 
seamă în : Mizil, Nişcovul, Cal- 
vini, Pîrscovul şi Policiori. 

Comerţul §i tîr gurile, — Co- 
merţul unul judeţ, ca şi al ţăreî 
din care face parte, stă în ra- 
port direct cu producţiunea sa 
agricolă şi industrială. Buzăul a- 
vînd o producţîune destul de în- 
semnată, prin urmare, relativ şi 
comerţul său e bine dezvoltat. 
Cel d'întîu loc, fără îndoială, îl 
ocupă cerealele, care mal mult 
de jumătate se vînd pentru ex- 
port în diferite părţi ale Euro- 
pei. — Pieţele cele maî impor- 
tante de desfacere sunt gările : 
Cilibia, Mizil şi Buzău. Muntele 



are un comerţ dezvoltat cu ţuica, 
lemnăria şi brînzeturile. Caşca- 
valul de Penteleu e căutat pană 
în părţile cele maî depărtate ale 
ţăreî. — Poamele aduc asemeni 
oare-carî foloase locuitorilor mun- 
teni, cari le desfac la cîmp în 
schimbul cerealelor. Mierea şi 
ceara fiind puţină şi corner - 
ţul cu duisele e neînsemnător. 
Lîna şi pieile se exportează în 
mare parte în Austria. Petro- 
leul trece în Austria, Bulgaria şi 
Turcia, în cantitate cam de 
300000 decalitri anual. Vinul, 
de şi se produce relativ mult, 
se exportă puţin. Mare parte se 
consumă în fabricele de coniac 
de la Ulmeni şi Zoreşti ; o mică 
parte, maî cu seamă vinul negru, a- 
junge pană în Bucureşti şi chiar 
afară din ţară. Nu maî puţin 
însemnat este comerţul cu vi- 
tele, din care unele se îngraşă 
pentru tăiat, iar altele se des- 
fac pe la diferite tîrgurl pentru 
trebuinţele agri(*ole. 

Importul judeţului se face în 
cea maî mare parte din Aus- 
tria, maî cu seamă pentru ma- 
gazinele de braşovenie, lipscă- 
nie şi hăinărie, apoi maşini a- 
gricole, obiecte de fontă, încăl- 
ţăminte, etc. Băcanii aduc o 
mare parte de mărfuri din Cons- 
tantinopole. Importul din Franţa, 
Germania, Anglia, e neînsem- 
nător. 

Pentru înlesnirea comerciuluî, 
judeţul are maî multe tîrgurî 
din care cel mal important este 
Drăgaica. Scopul principal pen- 
tru care s'a înfiinţat acest tîrg, 
a fost desfacerea lînel, de aceea 
el se ţine în zilele de 18—24 
Iunie, după tunderea oilor. Azî, 
lîna se vinde maî la fie-care 
stînă; nu se maî lasă în de- 
pozite şi nu se maî aduce la 
tîrgurî. Comerţul . cel maî în- 
semnat ce se face acum, la 
acest tîrg, e cu vite cornute 



Hosted by 



Google 



BUZAUL (JUDEŢ) 



112 



BbZAUL QUDEŢ) 



şi maî cu seamă cu caî, atît 
de lux, cît şi de herghelii, a- 
poî cu trăsurî, lemnărie, ţesă- 
turi, cizmărie, obiecte de rudă- 
rie, etc, precum şi mărfuri de 
braşovenie, lipscănie, marchită- 
nie, hăinărie, mode, băcănie, etc. 
pentru care vin magazine, atît 
locale, cît şi din alte judeţe. 
De la înfiinţarea căilor fierate, 
tîrgul decade din an în an. La 
29 Iunie acest tîrg se mută de 
la BuzăQ, la Mizil, tot sub nu- 
mele de Drăgaica şi tot cu a- 
celeaşî mărfuri ; e aci însă mult 
maî mic. — Două tîrgurî de 
toamnă numite Valea-Teancu- 
luî, încep la 15 Septembrie şi 
se termină la 15 Noembrie, în 
zilele de Sîmbătă şi Duminică; 
unul din aceste tîrgurî se face 
tot pe locul şi în baracele tîr- 
guluî Drăgaica, avînd numele 
Carol I, iar altul în com. Ver- 
neşti în apropiere de com. Va- 
lea-Teanculuî. Aci se desface 
multă butnărie, lemnărie, poa- 
me, zarzavat'-irî şi alte obiecte 
necesare culesului viilor. In fine 
maî e tîrgul de la Săpoca, care 
începe la 9 Martie şi ţine pană 
la 30 Aprilie în toate Miercu- 
rile şi Joile. La aceste tîrgurî 
se maî pot adăuga cele 127 
ce se ţin în diferite comune, 
maî cu seamă de munte, la 
deosebite sărbători, cu o du- 
rată de o zi, cel mult trei şi 
unde se consumă maî mult de 
cît se vinde. Numărul cîrciu- 
milor în tot judeţul e de 1088. 
Câî de comunicaţie, i. Căile 
fierate sunt două : 

a) Bucureşti-Brăila, care intră 
în judeţ pe lingă comuna Mizil, 
trece prin oraşul Buzău şi ese 
din judeţ pe la com. Cotul-Cioriî, 
avînd o lungime de 65 kil. Pe 
această linie sunt staţiunile : Mi- 
zil, Ulmeni, Monteorul, Buzău 
şi Cilibia. 

b) Buzău-Mărăşeşti, care în- 



cepe din gara Buzău, atinge par- 
tea de E. a oraşului, trece rîul 
Buzăul printre cătunele Blăjani 
şi Focşănei, ese din judeţ în co- 
muna Zilişteanca şi se îndrep- 
tează spre Rîmnic. Are lungi 
mea de 22 kil. şi în judeţ halta 
Bobocul. 

c) La acestea se poate adă- 
uga linia fierată, în stare de pro- 
iect. Buzău - Pâtărlage. 

2. Căî naţionale : şoseaua na- 
ţională, venind din Ploeşti, trece 
prin Mizil şi Buzău, apoi, prin 
com. Mărăcineni, se îndreptează 
spre Rîmnic şi Focşani. Pe a 
ceasta şosea sunt două poduri 
de fier, unul peste rîul Buzăul, 
cu o lungime de 536 m. şi al- 
tul peste rîul Cîlnăul, cu o lun- 
gime de 76 m. 

Căile judeţene sunt : 

a) I. Buzău-fronti eră, prin co- 
munele : Verneşti, Cîndeşti, Mă 
gara, Vipereşti, Cislăul, Mărun- 
ţişul, Pătîrlage, Păltineni, Ne- 
hoiaşul şi de aci la frontieră, 
avînd o lungime de 93 kil. 460 
metri. 

2. Buzău-Brăila, prin comu- 
nele : Tăbărăşti - Cilibia - Cotul- 
Cioriî, cu o lungime de 30 kil. 
400 metri. 

b) Calea mixtă Buzău-Urzi- 
ceni, prin comunele : Costeşti, 
Cioranca, Mihăileşti şi Glodul- 
Sărat, de unde trece în judeţul 
Ialomiţa, avînd o lungime de 
40 72 kil. 

c) Căile vecinale sunt: 

1. Săpoca-Lopătari, prin co- 
munele : Cernăteşti, Cărpinişte, 
Beceni, Gura-Dimieneî, Vintilă: 
Vodă, Măneşti şi Lopătari, cu o 
lungime de 41 kil. 905 m. 

2. Buzău-Ruşiavăţul, începind 
din şoseaua naţională, în com. 
Mărăcineni (3 kil. departe de 
Buzăii), trece prin Mărăcineni, 
Pleşcoi, Gura-AninoaseT, Robeş- 
ti, Pîrscovulşi Ruşiavăţul, cu o 
lungime de 57 kil. 550 m. 



3. Buzău -Vadul-Soreştilor, în- 
cepîiid din şoseaua naţională (la 
3 kil.) în căt. Haimanalele, trece 
prin Zilişteanca, Fundeni şi Va- 
dul-Soreşti, avînd o lungime de 
9 kil. 670 m. 

4. Verneşti-Tisăul, trecînd prin 
comunele: Nişcovul, Grăjdana 
şi Tisăul, cu o lungime de 30 
kil. 940 m. 

5. Nişcovul-Tohani (Drumul- 
Viilor), trece prin comunele : Va- 
lea-Teanculuî, Gura-Sărăţiî, Şa- 
rînga, Pietroasa-d.-s. şi Tohani, 
cu o lungime de 31 kil. 

6. Verneşti- Valea-Teanculuî, 
cu o lungime de i kil. 925 m. 

7. Mizil-Cislăul, trece prin co- 
munele : Tohani şi Jugureni, cu 
o lungime de 32 kil. 858 m. 

8. Mizil-Cilibia, trece prin co- 
munele : Amarul, Glodeanul-Cîr- 
lig, Glodeanul-Siliştea, Cotorca, 
Meteleul, Pogoanele, Caragelele 
şi Cilibia, cu o lungime de 73 
kil. 788 m. 

9. Berca-Policiori, cu o lun- 
gime de 8 kil. too m. 

10. Pîrscovul-Goideşti, trece 
prin comunele : Trestia, Bălă- 
neşti, Boziorul, Brăeşti şi Goi- 
deşti, cu o lungime de 29 ki- 
lometri. 

1 1 . Nehoiaşul-Gura-Teghiî, cu 
o lungime de 10 kil. 

12. Ţinteşti- Albeşti (din şo- 
seaua mixtă), cu o lungime de 
19 kil. 578 m. 

1 3 . Maxenul-Albeşti, prin Sme- 
eni (din şoseaua mixtă), cu o 
lungime de 22 kil. 580 m. 

d) Căî comunale sunt : 
Lipia, Merei, Monteorul, Gu- 
ra-Sărăţiî, Stîlpul, Şarînga, Pie- 
troasa-d.-j.. Breaza şi Vintilean- 
ca, care toate cad perpendicu- 
lar în şoseaua naţională, apoî : 
Cochirleanca - Scurteşti , Scurte- 
şti-Săgeata-Găvăneşti, Gherăse- 
ni-Costeşti, Blăjani -Mărăcineni, 
Zărneşti-de - Cîlnău, Pogoanele- 
Căldăreşti-Padina şi Cislăul-Cal- 



Hosted by 



Google 



BUZĂUL (JUDEŢ) 



IIB 



BUZĂUL GUDEŢ) 



vini, avînd un total de 155 kil. 
27 m. lungime. 

La acestea se maî pot adă- 
uga: şoseaua comunală Mizil- 
Baba-Ana-Boldeşti, şi şoseaua 
Pietroasa -d. -s. -Breaza -Vispeşti- 
Năeni-Finţeşti-Jugureni. 

Totalul căilor făcute de judeţ 
şi comune este : 

Căî judeţene, 164 kil. 360 m.; 
vecinale, s^^ kil. 894 m.; co 
munale, 155 kil. 27 m. Total 
688 kil. 281 m. 

Din acest număr 219 kil. 569 
m. sunt împietrite, 84 kil. 202 
m. în executare şi 384 kil. 510 
m. neîmpietrite (1891). 

Pe lingă aceste căî, jud. are 
maî multe drumuri naturale, din 
care maî însemnate sunt : dru- 
mul Bogdanului, drumul Fieru- 
luî, drumul Săriî, drumul Ama- 
ruluî, drumul Buzăului (al Dea- 
luluî), drumul Oilor (Grindul mo- 
vila Manciuluî-Buzău), Lopătari, 
drumul Penteleuluî, etc. a căror 
descriere se va vedea la lite- 
ra respectivă. 

împărţirea administrativă, — 
Jud. Buzău e împărţit în 3 plăşî 
şi 3 plaiuri : 

1. Plasa Sărată, formată din 
oraşul Buzău şi 16 com. ru- 
rale, cu 73 cătune şi 30 subdi- 
visiunî. 

2. Plasa Cîmpuluî, formată 
din 22 comune rurale, cu 72 
cătune şi» 14 subdiviziunî. 

3. Plasa Tohani, formată din 
oraşul Mizil şi 17 comune ru- 
rale, cu 57 cătune şi 12 subdi- 
viziunî. 

4. Plaiul Buzău, format din 
17 com. rur., cu 160 cătune şi 
46 subdiviziunî. 

5. Plaiul Pîrscovul, format 
din 16 comune, cu 110 cătune 
şi 48 subdiviziunî; şi 

6. Plaiul Slănic, format din 
19 com., cu 91 căt, şi 39 sub- 
diviziunî. 

De cîţî-va anî (1891) pL Să- 



rata s'a unit cu pi. Tohani şi pla- 
iul Slănic cu plaiul Pîrscov, atît 
în ceea-ce priveşte puterea ad- 
ministrativă, cît şi judiciară. 

Marca jud. este o biserică şi 
un şoim; biserica, în semn că 
aci este scaun episcopal, şoimul, 
poate pentru că jud. Buzău era 
unul din cele ce procurau maî 
mulţî şoimi Domniei (vezî Mon- 
teorul) pentru a fi trimişî la 
Constantinopole. Astă-zî pasă- 
rea care se pune pe sigiliile 
sau pe tabelele oficiale, depin- 
de de capriciul sculptorului, pic- 
torului sau al celuî ce comandă 
sigiliul sau tabela. Sigiliile din 
1831 au o pasăre în zbor, pro- 
babil un porumbel. 

Populaţia, Judeţul era popu- 
lat în 1888 de 196654 locui- 
tori, formînd 43250 familiî, care 
după starea civilă, se împărţeaii 
ast-fel : bărbaţi căsătoriţi 39910, 
necăsătoriţi 4982, văduvi 3092, 
divorţaţi 227, băeţî 51422; fe- 
mei măritate 39910, văduve 
6047, fete 50964, sau un total 
de 99633 bărbaţi şi 9692 1 fe- 
mei. Toată această populaţie 
trăia în 40588 case şi da un 
număr de 36291 contribuabili. 
In vedere cu întinderea teri- 
toriului jud., erau deci cîte 
2.52 hect. pentru fie-care lo- 
cuitor. 

După naţionalităţi, populaţia 
se împărţea ast-fel: 192419R0- 
mînî, 145 Bulgari, 2192 Izra- 
eliţi, 3 24 Greci, 1223 Austro-Un- 
garl, 70 Italieni, 39 Polonî, 56 
Germani, 16 PYancezî, 15 Ruşi, 
16 Armeni, 17 Turcişi 22 Sîrbî. 

Populaţia acestui jud. a mers 
tot-d'a-una crescînd. Aşa, după 
recensămîntul din 1 844, judeţul 
avea 133942 loc; după recen- 
sămîntul din 1860: 144326 loc; 
după recensămîntul din 1880 
182 130; după cel din 1885 
183225; iar după cel din 1890 
196654. Datele exacte, culese 



din registrele ^ stăriî civile, pe 
perioada de 5 anî 1879 — 1883, 
care nu a fost tocmaî favo- 
rabilă populaţiuneî, poate din 
mulţimea boalelor ce bîntuiau 
atunci, precum: anghina, vari- 
ola, tifosul, etc, ne dă urmă- 
torul rezultat : 

In jud. Buzău media anuală 
a naşterilor era atunci de 7104, 
a deceselor de 4679 şi a căsă- 
toriilor de 1548. Populaţia creş- 
tea dar cu un număr de 2428 
suflete anual. După sex, numă- 
rul născuţilor se repartiza ast- 
fel : 3678 bărbaţi şi 3467 femei; 
iar al decedaţilor: 2467 bărbaţi 
şi 2209 femei. Astă-zî creşte- 
rea populaţiei se poate evalua 
la 3200 suflete anual. 

După religiunî erau în 1888: 
1 93041 ortodox!, 2192 mozaici, 
1 148 catolici, 256 protestanţi, 
4 gregorienî şi 13 mahomelanî. 

După cultură: cu ştiinţă de 
carte 1 945 6'loc.; iar fără ştiinţă, 
177198 loc. 

După drepturile politice se 
împărţeau în acelaşi an ast-fel: 

Pentru Cameră: 547 alegători 
în colegiul I, 10 14 în colegiul 
al Il-lea, 865 în colegiul al IlI-lea 
direct şi 990 prin delegaţie ; iar 
pentru Senat : 296 în colegiul 
I şi 353 în colegiul al Il-leâ. Toţi 
aceşti alegători dau 4 senatori şi 
7 deputaţi. Numărul alegătorilor 
însă variează din an în an. 
După numărul alegătorilor, Bu- 
zeul ocupă al IV-lea loc în 
ţară. 

In 1898 populaţia s'a ridicat 
la 224000 locuitori. 

Ţiganî sunt ca la 7000 suflete, 
împrăştiaţi prin diferite comune, 
maî cu seamă în : Buzău, Simi- 
leasca, Cîndeşti, Cislăul, Fun- 
deni, etc. Colonii de Saşî, s'au 
stabilit în ^ecoliî trecuţi îa co- 
munele: Calvini, Nişcovul, ^etc, 
dar cari acum s'aQ asimilat 
cu desăvîrşire poporului romîn 



56700. Marele UiciUnmr (icograiic. Vul. II 



15 



Hosted by 



Google 



BUZĂUL QUDEŢ) 



114 



BUZAUL QUDEŢ) 



avînd limba, religia şi datinele 
sale, precum şi aceleaşi drepturi 
politice. 

Bulgarii în Buzău sunt foarte 
numeroşi şi veniţî în două co- 
lonii. 

Prima colonie e venită în 
1806 şi s'a stabilit în partea de 
N.-E. a oraşului (în suburbiile 
Gîrlaşi şi Broşteni), ocupîndu-se 
cu grădinăria. A doua colo- 
nie, a venit în 1828, dar ne- 
găsind locurî proprice, parte 
a trecut la Ploeşti, parte la 
Huşi; ceî ce au rămas în Buzău 
s'aQ stabilit în partea de V. a 
oraşului (extremităţile stradelor : 
Carol I şi Unirea) şi în co- 
muna Mărăcineni, cătunul Po- 
troceni. De şi sunt număraţi 
între Romînî şi exercitează 
drepturi politice, însă cea maî 
mare parte încă nu ştiu bine 
romîneşte şi trăesc aproape în- 
tre dînşiî. 

Serviciul sanitar. Actual- 
mente, din punct de vedere sa- 
nitar, judeţul e împărţit în 5 
circumscripţii: i. Plaiul Buzău, 
avînd un spital în comuna Pă- 
tărlagi, un medic, un vaccina- 
tor şi o moaşă; 2. Plaiul Slănic- 
Pîrscovul, avînd un spital în 
mănăstirea Nifon, un medic, 
doî vaccinatorî şi o moaşă; 3. 
PI. Cîmpuluî, n'are spital ; are 
însă un medic, doî vaccinatorî 
şi o moaşă; 4. Plasa Sărata, 
dotată acum cu un spaţios 
şi frumos spital, construit de 
domnul Monteorul, pe proprie- 
tatea sa Monteoru are un me- 
dic, doi vaccinatorî şi o moa- 
şă; 5. Plasa Tohani, are un 
spital în comuna Mizil, ser- 
vind şi orăşenilor Mizilenî, cu 
un medic, doî vaccinatorî şi o 
moaşă. 

In oraş sunt: spitalul comu- j 
nai, spitalul judeţean, spitalul 
Gîrlaşi (instituţie particulară, fon- 
dat de Paharniceasa Măria Min- 



culeasca, în 1792), şi spitalul 
militar. 

Pentru populaţia rurală şi cea 
săracă, medicamentele se dau 
gratuit. 

Justiţia. — Pentru rezolvarea 
micilor pricinî dintre locuitori 
este ( 1 889) : cîte o judecătorie co- 
munală, în fie-care comună, iar 
pentra pricinî maî marî sunt 4 Ju- 
decătoriî de Ocol: în Buzăii, 
Mizil, Pleşcoi şi Pătărlagele. Pen- 
tru apeluri, afacerî maî însem- 
nate, etc, se află în oraşul Bu- 
zău un Tribunal, de a doua in- 
stanţă, care depinde de Curtea 
de Apel din Bucureşti. Tot în 
oraşul Buzău este şi o Curte 
cu Juraţî. 

Numărul proceselor ce se 
judecă de tribunal prezintă ur- 
mătoarea medie anuală: civile 
200, corecţionale 645, divorţuri 
48, apeluri civile 270, apeluri 
corecţionale 400, comerciale 25 ^ 
executărî 218, epitropiî 100, e- 
fecte 30, mezate 31, dote 83, 
vînzărî 291, secuestre 24, ipo- 
teci 86, testamente 27, con- 
venţiunî 130, separaţii patri- 
moniale 8, interdicţii 4, pensii 
alimentare 10, proprirî în mina 
a 3-a 7, firme 29, donaţiunî 
14, falimente 11, adopţii 6, co- 
respondenţă 6 şi electorale 8. 

Numărul crimelor dă media 
anuală de 30. 

Judeţul are un arest preven- 
tiv, zidit în 1888, în toate con- 
diţiunile cerute, cu întreţinerea 
căruia se cheltueşte anual (1889) 
leî 5700 pentru personal şi 7500 
pentru material. Media deţinu-, 
ţilor în fie-care an e de 350 
bărbaţî şi 5 femeî. Numărul ad- 
vocaţilor e de 48. 

Instrucţiunea, Pentru instruc- 
ţiunea publică, judeţul posedă: 
un liceu, fost gimnaziu înfiin- 
ţat de comună în 1868, care în 
1884 a trecut la stat, cu un nu- 
măr de 12 profesori şi o popu- 



laţie medie anuală de 240 elevî. 
Acest liceu, de la 1889, este 
instalat în propriul său local, 
construcţiune frumoasă, zidită de 
Ministerul Instrucţiuneî. E fre- 
cuentat acum de 515 elevî şi 
posedă o bibliotecă avută şi 
importantă. Un seminar, înfiin- 
ţat în 1838 de Episcopul Che- 
sarie, şi care avea în 1890 un 
număr de 9 profesori şi o po- 
pulaţie medie anuală de 60 e- 
levî (solvenţî şi interni); a fost 
desfiinţat în 1893, şi localul său 
restaurat şi mărit în 1898 va 
servi pentru o şcoală normală 
de învăţători. Şase şcolî pri- 
mare de băeţî, din care 4 în 
Buzău, I în Mizil şi i în mă- 
năstirea Berea, cu un număr de 
18 institutorî şi o populaţie de 
960 elevî. Patru scoale primare 
de fete, din care 3 în Buzău şi 
I în Mizil, cu un număr de 12 
institutoare şi cu o populaţie 
de 470 eleve; no scoale rurale, 
frecuentate de 6580 băeţî şi 
976 fete. Ş coaiele primare ru- 
rale staii sub privegherea unuî 
revizor şcolar, a căruî reşedinţă 
este în oraşul Buzău. Pentru în- 
văţămîntul primar şi secundar 
cheltueşte în genere numaî sta- 
tul, iar pentru cel rural, atît 
statul cît şi comunele, însă cu 
o parte maî mică. Şcoalele ru- 
rale, întreţinute numaî de co- 
mune, sunt II. 

Afară de şcoalele publice, maî 
sunt în oraşul Buzău şi institute 
private: 2 de băeţî şi l de fete, 
cu o populaţie de 58 elevî şi 
6^ eleve. La aceste se poate a- 
dăuga şi învăţămîntul confesio- 
nal izraelit cu 2 şcolî de băeţî 
şi I de fete, frecuentate de 198 
elevî şi 25 eleve. 

Cultul, Maî toţî locuitorii ju 
deţuluî sunt creştinî ortodoxî, 
avînd bisericî maî prin toate co- 
munele şi cătunele. Dintre con- 
fesiunile străine n'are nicî una 



Hosted by 



Google 



BUZĂUL qudeţ; 



115 



BUZAUL (JUDEŢ) 



temple sau biserici, afară de iz- 
raeliţii, cari au în Buzău o sina- 
gogă şi două case de rugăciuni, 
iar în Mizil numai o casă de 
rugăciuni. 

Numărul bisericilor e de 289, 
din care 275 servesc, iar 14 
sunt părăsite. Din cele 275 bi- 
serici, numai 268 au preoţi, iar 
Ia cele-1-alte serviciul se face de 
preoţii de pe la bisericile veci- 
ne. Numărul preoţilor e de 270; 
diaconî sunt 5, cîntăreţî 261 şi 
paracliseri 191. In cea maî mare 
parte din bisericile de la comu- 
nele rurale, cîntăreţiî împlinesc 
şi serviciul de paracliseri. 

Pe lîngă aceste biserici de 
mir, mai sunt 7 monahale, din- 
tre care: Episcopia Buzăului, 
Ciolanul, Găvanele, Nifonul şi 
Găvanul pentru călugări ; iar Ră- 
teşti şi Barbul pentru călugăriţe, 
cu un număr de 105 călugări 
şi 1 1 1 călugăriţe. Toate aceste 
biserici, împreună cu cele din 
jud. RîmniculSărat, formează 
eparhia sau diecesa Buzăului şi 
stau sub privegherea şi ascul- 
tarea Episcopului acestei eparhii, 
al căreia scaun este în Buzău. 
(Vezi Buzău-Episcopie). 

Finanţele, Diferitele dări şi 
venituri se încasează de Casie- 
ria generală al cărui sediu este 
în oraşul Buzău. Din punct de 
vedere financiar, judeţul este 
împărţit în 4 circumscripţii de 
control : Buzău, Mizil, Pătărla- 
gele şi Pleşcoiul şi 32 circum- 
scripţii de percepere. Comunele, 
ca şi numărul lor, în ceea ce 
priveşte circumscripţia de perce- 
pere, sunt supuse adesea schim- 
bărilor. 

Veniturile statului în judeţ, 
în anul 1888 — 89, au fost: 

Căî de comunicaţie, 196930 
leî; patente, 86738 leî 22 banî; 
fonciera 5% şi 6^/^, 446179 leî 
07 banî; taxa ^^\^ 33961 leî 07 
banî; băuturi spirtoase, 1 37431 



leî 14 banî; timbre, înregistrărî 
şi amenzî, 144766 leî 79 banî ; 
veniturî extraordinare, 16009 leî 
49 banî; amenzî judecătoreşti, 
1 7 7 1 4 leî 20 banî ; arenzî de mo- 
şiî, 759685 leî 02 banî ; arenzî 
de pădurî, 142306 lei 30 banî ; 
chirii, 3159 leî 75 banî ; sub- 
venţie pentru pompieri, 32000 
leî; taxă pentru elevii aflaţi în 
şcoala militară, II 00 leî; taxă 
pentru elevii din internate 6075 
leî ; Camera de Comerţ din Plo- 
eşti, 4994 leî 08 banî ; licenţa, 
186772 leî 50 banî; zecimi de 
percepere, 9 16 19 leî 25 banî; 
taxa de transmitere 3432 leî; 
poduri peste rîurî, 8940 leî ; des- 
păgubiri de la însurăţel, 99538 
leî 29 banî; procente de la de- 
bitorii statului, 9459 leî 47 banî ; 
din costul porumbului împărţit 
locuitorilor 17966 leî 63 banî 
şi rămăşiţe din exerciţii închise 
292508 leI6ibanî. Total 2738986 
leî 81 banî. 

Sume încasate: pentru Efo- 
ria Spitalelor, 97128 lei, 90 b.; 
Casa pensiilor, 78321 leî, 02 b.; 
Casa de Depuneri, 2202265 lei, 
44 b. ; Casa de dotaţie a oasteî, 
22740 leî; Creditul agricol, 81 1 1 
leî, 25 b.; zecimi şi diferite ve- 
niturî cuvenite casei judeţului, 
440496 leî, 97 banî. 

In anul 1898 veniturile se îm- 
părţeau ast-fel: 

Căî de comunicaţie, 222336 
leî; fonciera, 635645 leî, 56 b.; 
extraordinare, 448 leî; amenzî, 
21 138 leî, 04 banî; arenzî de 
moşiî, 327959 leî, 36 banî; a- 
renzî de pădurî, 77750 leî, 96 
banî; chirii, 7377 leî, 30 banî; 
subvenţiunea pompierilor, 33000 
leî; elevi în internate, 3450 leî; 
elevî străini în învăţămîntul pri- 
mar, 2125 Iei; elevi străini în 
învăţămîntul secundar, 1530 lei; 
Camera de Comerţ, 4206 leî, 92 
banî; licenţa, 153572 leî, 40 b.; 
zecimi de percepere, 1 1 1088 leî, 



59 banî; despăgubiri de la în- 
surăţel, 176 19 leî, 93 banî; pro- 
cente de la debitorii statului, 
50930 lei, 69 banî; din costul 
porumbului dat loc, 94326 leî, 
68 banî; rămăşiţe din exerciţii 
închise, 495120 leî, 85 banî; 
Eforia Spitalelor, 36681 leî, 6^ 
banî; Casa Pensiunilor, 184056 
lei, 75 bail; Casa Şcoalelor, 
13828 leî, 06 banî; conservare 
la Casa de Depuneri, 6420735 
leî, 39 banî; Casa de Dotaţie a 
Oasteî, 23258 leî, 20 banî; ze- 
cimi şi diferite venituri cuvenite 
casei judeţului, 845620 lei, 81 
banî. Veniturile judeţului, pe a- 
cest an, din fondul zecimilor, 
subvenţiuni şi extraordinare : 
427700 lei; din fondul drumu- 
rilor : 149 145 lei, 75 banî; to- 
tal: 576845 leî, 75 banî. 

Venitul comunelor rurale : leî 
397959, 74 banî. 

Regia Monopolului, De la tu- 
tunuri, 992155 lei, 80 banî; 
cărţi de joc, 6761 leî, 20 banî; 
timbre, 160071 leî; sare, ^^626 
leî, 75 bani. Total 12446 14 leî, 
75 banî. 

Creditul agricoL Veniturî din 
dobînzi 10^/00, 82372 leî, 28 
banî; venituri din dobînzî 2^/0, 
440 leî, 30 banî; beneficid, 180 
leî. Total 82992 Iei, 58 bani. 

Telegraful §i Poşta. Pentru 
serviciul telegrafo-poştal, jude- 
ţul posedă 4 oficii: Buzău, Mi- 
zil, Pătărlage şi Pleşcoi, precum 
şi două biurourl poştale rurale 
la gările Monteorul şi Cilibia, 
afară de biurourile instalate la 
fiecare gară pentru serviciul 
căilor fierate. 

Armata, Pe teritoriul distric- 
tului Buzău se află următoarele 
corpuri de trupă: 

I . Infanteria, a) Regimentul 
Buzău, No. 8, compus din 3 bata- 
lioane permanente şi cu schim- 
bul, cîte patru companii fie- 
care, ayînd reşedinţa în oraşul 



Hosted by 



Google 



BUZĂUL (JUDEŢ) 



116 



BUZAUL QUDEŢ) 



Buzău şi un efectiv total de 
4380 oamenî combatanţi şi 2000 
dispensaţi şi auxiliari, în care in- 
tră şi rezerva. 

b) Regimentul Buzău, No. 8 
de miliţii, cu reşedinţa în Bu- 
zău, compus din 2 batalioane, 
unul cu reşedinţa în Buzău şi 
al doilea cu reşedinţa la Pătăr- 
lage; avînd un efectiv de 2800 
oamenî combatanţi şi 11 90 dis- 
pensaţi şi auxiliari. 

c) Gloatele, carî nu sunt or- 
ganizate în regimente, au un e- 
fectiv de 3660 combatanţi şi 
2700 dispensaţi şi auxiliari. 

2. Cavaleria, Excadronul al 
IlI-lea din regim. 6 călăraşi. 

3. Artileria, Regimentul 7 
artilerie, cu reşedinţa în Buzău, 
are un efectiv de 1990 oameni 
activi, din carî numai a patra 
p^rte se recrutează pe terito- 
riul districtului Buzău. 

Contingentul anual al tineri- 
lor, ce se recrutează pe terito- 
riul districtului Buzău este de 
1350 în mediu, din carî se a- 
limentează corpurile arătate la 
No. I, 2 şi 3, în plus alte cor- 
puri şi servicii ale armatei, carî 
au reşedinţele în alte garni- 
zoane. 

In oraşul Buzău sunt constru- 
ite două cazarme: una pentru 
Regimentul de infanterie şi alta 
pentru Regimentul 7 de artilerie ; 
ambele sunt proprietatea arma- 
tei, iar cele-1-alte corpuri şi ser- 
vicii din garnizoană stau în case 
închiriate. 

Pichete. Pentru paza frunta- 
riei despre Austro-Ungaria, sunt 
înşirate pe hotar un număr de 
'ÎI pichete, din care: Botiţa, 
Poiana-din - Cale, Cocianul, Ba- 
labanul şi Giurgiu sunt de vară. 
Uscătura - Tehărăuluî, Pasărea, 
Brazeul şi Lacul-luî-Dobrin, de 
iarnă, iar Crasna şi Cheea sunt 
şi de vară şi de iarnă. Piche- 
tul -Crasna servă şi ca punct de 



vamă pentru călătorii şi măr- 
furile, care se duc şi vin din 
Austria, pe albia rîuluî Buzău. 
Istoricul, — Urmele ce carac- 
terizează epoca de piatră, atît pa- 
leolitică cît şi neolitică se găsesc | 
cu abondenţă şi în jud. Buzău. 
Vom cita: topoare, lăncî, cioca- 
ne, etc. găsite la Nişcovul, Valea- 
Tătarilor, Bisoca, Bîidea, etc. Pe 
muntele Fîntîna- Hoţilor se văd 
încă resturi de hîrburî de diferite 
forme, instrumente de oase, lo- 
cuinţe scobite în masivul său, 
care ne probează cu certitudine, 
că acest judeţ a fost cunoscut 
omului preistoric. Venind la tim- 
pii istorici, pe la anii 500 
înainte de Christos, după cum 
ne spune Herodot, Dacia a fost 
locuită de Sciţî, iar partea stin- 
gă a Dunăreî de Sciţii agricul- 
tori saii Scoloţî, de la carî ne 
au rămas o mare parte din mo- 
vilele ce îmbrăzdează judeţul, 
maî în toate senzurile. Pe la a- 
nul 340 a. înainte de Christos 
se stabilesc în aceste părţî Ge- 
ţii, ceî d'întîiii barbari din po- 
poarele tracice, cu oarecare în- 
clinaţiunî spre stabilitate şi cul- 
tură. Eî îşî ridicaseră 3 cetăţî 
între Brăila şi Călăraşî, ca să 
poată prăda cu înlesnire cetă- 
ţile greceşti de pe malul Mă- 
reî-Negre, asigurîndu-şî tot de 
o dată retragerea în munţii a- 
propiaţî, în care săpaii peşterî 
adinei, unde să se poată ascun- 
de în timpî de restrişte. In anul 
335 înnainte de Christos, ma- 
rele Alexandru, începînd expedi- 
ţiunea contra lor, trece Dunărea 
pe la Silistra şi în apropiere de 
Călăraşi dete peste o cetate a lor 
şi o distruge, iar Geţii învinşî 
fug în munţii apropiaţî. Nea- 
părat că munţiî apropiaţî nu pu- 
teau ^ de cît aî Buzăului, ceea 
ce se poate susţine şi prin mul- 
ţimea peşterilor săpate în eî, pe 
care tradiţia le atribue Tătari- 



lor. Dintre aceste peşterî vom 
cita : Casa-Hoţilor şi Piatra-Şoi- 
muluî, din muntele Istriţa, în 
care s'au găsit şi resturî de ar- 
me, apoî Piatra - Bogziî, Aluni- 
şul. Crucea - Spătaruluî, Agato- 
nul, Piatra- Găurită, Gaura-Zme- 
uluî, etc. 

Geţiî căzuţî sub dominaţiu- 
nea Bastarnilor, Daciî, fraţiî lor, 
se întind peste teritoriul ocu- 
pat de dînşiî şi lăsară în acest 
judeţ două cetăţî: Comidava şi 
Ramidava. După Ptolomeu, Co- 
midava a fost unde e com. Pie- 
troasa-d.-j.; ruinele Comidaveî se 
văd încă. Ramidava ar fi fost pe 
albia rîului Cîlnăul, în apropiere 
de Clociţi, Romanii cucerind 
Dacia, de şi teatrul acţiuneî lor 
s'aiî întins în Transilvania, Ba- 
nat şi Oltenia, totuşi au căutat 
să se asigure de tot teritoriul 
ocupat maî înainte de Dacî şi 
maî cu seamă de localităţile for- 
tificate de dînşiî, distrugînd pe 
unele şi consolidînd pe altele, 
după cum le dicta interesul şi 
strategia. Romaniî menţinură 
ambele cetăţî dacice din jud. 
Buzău şi maî cu seamă a Comi- 
daveî (Pietroasa) îî dete o mare 
întindere, puind-o pe baze so- 
lide, cu o grosime de 2 metri, 
în forma unui vast patrulater, 
unde stabiliseră un lagăr, ale 
căreî ruine se văd încă în poa- 
lele de S. ale muntelui Istriţa. 
Urmele Ramidaveî nu se cunosc, 
dar în apropiere de locul unde 
a trebuit să fie această cetate, 
s'a găsit un mare tezaur de mo- 
nede romane, care erau aduse 
de undele izvorului Clociţi, orî 
de cîte orî veneau marî. Tot 
din perioada romană a mai ră- 
mas urme din Valul-luî-Traian, 
pe care d. Schuchardt, în 1885, 
le a co istatat pană în apropiere 
de com. Amarul. 

Goţiî revăi-sîndu - se asupra 
Europei, pe la anul 238 după 



Hosted by 



Google 



BUZĂUL (JUDEŢ) 



117 



BUZAUL (JUDEŢ) 



Christos s'au ramificat în două : 
Ostrogoţî şi Vizigoţî. Vizigo- 
ţii se stabilesc în Dacia, unde 
parte rămîn păgînî, parte de- 
vinise creştini. Eî au ocupat 
şi Buzăul. Probe despre aceas- 
ta avem următoarele : a) Goţii 
păgînî sub comanda luî Ata- 
naric, încep persecuţiunile con- 
tra Goţilor creştini şi Sf. Sava 
Gotul, a căruia memorie se ser- 
bătoreşte la 24 Aprilie, este îne- 
cat în rîul Buzău, b) Un însem- 
nat trib al Goţilor, Cauciî, se 
stabilesc în poalele Carpaţilor 
(«Ad Caucalandensem locum al- 
titudine silvarum inaccesum et 
montium cum suiş omnibus de- 
clinavit». Am. Marcellinus. Res 
gest. XXI, 3 — 4), în ţara Cauca 
sau Coca. Se ştie însă, că o mare 
parte din munţii Buzăului poar- 
tă şi azî numele de Coca. Aşa, 
începînd din rîul Slănic, com. 
Vintilă-Vodă şi pană în vîrful 
muntelui Istriţa, găsim şi astă-zî 
numirile: muntele Coca, valea 
Coca, apoi cătunele sau moşiile : 
Coca-Plină, Coca- Seacă, Coca- 
Scheeî, Coca-Antemirească, Co- 
ca-Niculeştî, Coca-Mereiască, Co- 
ca-Dara, Mucelul-Cociî, Coca-Şa- 
rînga, etc, care ne pot con- 
vinge pană la evidenţă că Cau- 
ciî se stabiliseră aci. (Vezi şi 
Odobescu : «Notices sur la Rou- 
manie», Paris 1868, p. 399-405). 
c) Atanaric, regele Goţilor, fiind 
învins de imperatorele Roma- 
nilor Valenţe, (anul 367), pe ma- 
lul Şiretului, se fortifică într'o 
cetate romană, în munţi, pe un 
afluente al Siretuluî. Afîuentele 
n'au putut fi de cît rîul Buzăul; 
munţii n'au putut fi de cît Is- 
triţa, în jurul căruia erau sta- 
biliţi Cauciî, şi cetatea n'a pu- 
tut fi de cît Comidava, care e 
aşezată Ia poalele acestui munte. 
Ceea ce confirmă şi maî mult 
acest fapt, e şi împrejurarea că 
Atanaric, nemulţumit cu pozi- 



ţiunea umilă în care se găsea 
acum, îngrozit şi de Huniî, carî 
începuseră invaziunile lor în Da- 
cia şi care îî zdrobiseră încă o 
dată armatele sale, trecu Du- 
nărea ca să se înţeleagă cu Goţii 
luaţi captivî de Valenţe, cu gîn- 
dul de a forma acolo un noii 
stat şi apoi a se întoarce de a 
lua pe Goţii rămaşi şi cu toţiî 
să se stabilească în Moesia. La 
plecarea sa nu-şî luă cu dînsul 
tezaurele, ci le ascunse în jurul 
cetăţiî Comidava, unde era for- 
tificat. Moare însă în Constau - 
tinopole la 381, iar tezaurele ră- 
mîn necunoscute pana în anul 
1837, ci"^ Episcopul Chesarie, 
scoţînd piatră din muntele Is- 
triţa, pentru nenumăratele sale 
construcţiunî, lucrătoriî deteră 
peste o mică parte din acest 
tezaur, care acum, se află în 
Muzeul de Antichităţî din Bu- 
cureşti, sub numele: «Cloşca 
cu puiî». Anţiî, străbuni aî Sla- 
vilor, chemaţi în ajutor de Huniî 
de la Dunăre, vin în secolul V 
şi găsind teritoriul dintre Şiretul ' 
şi Dîmboviţa cu totul gol, se 
stabilesc aci. In secolul VII vin 
peste dînşiî Bulgariî, sub ducele 
lor, Isperuch, subjugă pe primiî 
Slavî şi formează un vast stat 
de la Balcani pană în regiunile 
depărtate ale Transilvanieî. Cum 
că Bulgariî erau foarte nume- 
roşî în acest judeţ, se poate 
proba şi prin faptul că în to- 
pica judeţuluî sunt peste 2000 
de numirî slavone. 

Din timpul invaziuneî Ma- 
ghiarilor (a. 893), n'a rămas 
nicî o urmă, afară poate de 
cîte-va cuvinte în topică, pre- 
cum : Itşfa, Miclăuşul şi altele. 

Pecenegii, popor fino-tătar, ve- 
nind după Maghiarî, calcă şi 
acest teritoriu, unde de sigur 
s'au stabilit o parte dintr'înşiî, 
căcî apa Pecenega din plaiul 
Slănic le conservă nealterat nu- 



mele. După Pecenegi, vin, pe Ia 
anul 1065, Cumanii, carî, îngro- 
ziţi de Tătarii, ce înaintau sub 
conducerea lui Gingiscan, se re- 
trag în munţii Carpaţî. De la 
dînşiî, de sigur, a rămas în to- 
pică numirile: Comana, Cîrlo- 
măneşti, Begul, Bontul, Bîlhacul 
şi altele, precum şi mal multe 
movile, la care s'ar putea adăuga 
cu oare-care probabilitate şi Tu- 
mulul-Cetatea din cătunul Cîr- 
lomâneşti, care a fost un vast 
cimitir al lor. 

In fine vin Tătarii, ultimul 
popor barbar, care a mal de- 
vastat pamîntul Romînieî şi prin 
urmare şi judeţul Buzău. Cu- 
manii, necutezînd să se opuie 
Tătarilor, parte se retraseră peste 
Dunăre, parte în munţî. Nepo- 
tul luî Gingiscan, Batukan, îl 
urmări pană în Ungaria (a. 1241). 
O parte din hordele sale, sub 
conducerea lui Bugeac, se întoar- 
seră în Romînia, trecînd munţii 
pe văile Prahovei şi ale Buzău- 
lui. Romînil din munţii Buzău- 
lui, Prahovei şi al Vranceî, îm- 
preună cu Cumanii refugiaţi la 
dîiişii, cercară să li-se opuie, dar 
Bugeac trecu peste dînşiî şi se 
stabili în locurile lor. Din nu- 
meroasele urme rămase de la Tă- 
tari, pe lîngă o mulţime de nu- 
miri în topică: mantele Tătarul, 
muntele Tătăruţul, Valea-Tăta- 
rulul, etc, maî avem fortifica- 
ţiile de pe platoul Săpoceî, rui- 
nele şi puţul din comuna Al- 
deni, Şanţul-Tâtarilor, între co- 
munele Grăjdana şi Nişcovul. 
In plaiul Buzău, de la comuna 
Cătina şi pană la frontarie, sunt 
mal multe locuri, care poartă 
numele de Tătarul, Maî însem- 
nate sunt: Viea-Tătaruluî, din 
care se vede şi acum cîte-va 
viţe de o grosime însemnată, 
ruine de o mică cetăţuie, unde 
tradiţia zice, că a fost biserica 
tătărească ; Peştera-Tătarulul, în 



Hosted by 



Google 



BUZAUr. (JUDEŢ) 



118 



BUZĂUL (JUDEŢ) 



muntele Carafte. In fine, chiar 
în oraşul Buzău, în locul unde 
este acum grădina publică, exis- 
ta pană pe la 1835, un puţ, 
zis al-Tătaruluî. 

Cu descălicarea luî Radu-Ne- 
gru, luînd fiinţă statul romîn, 
găsim în relaţiunile luî Giaco- 
mo di Pietro Lucari, că Radu- 
Negru a zidit cetăţi la: Cîm- 
pulung, Bucureşti, Tîrgovişte, 
Floci şi Buzău. Această rela- 
ţiune pare a se adeveri şi prin 
faptul că pe dealul Gruiul, din 
comuna Şarînga, se văd şi as- 
tăzi nişte ruine, pe care tradi- 
ţia le numeşte: Cetatea-luî-Ne- 
gru-Vodă, adăugînd chiar că 
acest Domn ar fi avut şi o altă 
cetate pe apa Negrească din 
comuna Maxenul, de unde î-a 
şi rămas numirea. In timpul luî 
Alexandru Basarab, Buzăul exis- 
ta ca tîrg sau oraş (Ia a. 1350). — 
Prin secolul al XVI-lea şi al XVII- , 
lea, numeroşii boieri aî acestuî 
jud. începură să joace un rol im- 
portant în Istorie, ba adesea să 
dispuie de tronul ţăreî; dar a- 
ceastă influenţă a lor a fost 
în multe rîndurî pernicioasă lo- 
cuitorilor. 

După moartea luî Neagoe Ba- 
sarab (1521), o mare parte din 
boerî recunoscură Domn pe fiul 
său Teodosie, dar ceî din Bu- 
zău se opuseră şi aleseră un al- 
tul, favorit lor, pe Radu - Călu- 
gărul şi cu armele îl instalară 
în capitala ţăreî , Tîrgovişte . 
Partidul luî Teodosie chiemă în 
ajutor pe Mehmet - Beg, de la 
Nicopoli, care învinse pe Radu j 
şi îî taie capul; apoi, după în- 
demnul comisului Bădicul, tri- 
mise un număr de Turcî contra 
boerilor buzoenî, pt cari îîf robi, 
devastînd tot-d'o-dată judeţul în 
mod cum nu s'a maî auzit pană 
atunci. (Bălcescu, «Mag. ist.», 
tom. I, p. 158). 

Radu al IX-lea, fiul luî Radu 



al V-lea cel mare, dărui Episco- 
pie! Buzăului, înfiinţată de tatăl 
său, judeţul Brăila (anul 1544), 
pe care Turciî pusese stăpî- 
nire în anul 1546. Episcopul 
Atanasie voi să-şî apere acest 
dar, însă Turciî respinseră în- 
cercarea sa şi maî devastară 
încă odată aceste locurî. (Vezî 
Şincaî : «Cronica», ed. II, anul 
IS54> pag. 288). 

In anul 1596, hanul tătăresc 
profitînd de absenţa trupelor luî 
Mihaiu, veni şi se stabili în Bu- 
zău, cînd prăda iar pe locuito- 
rii acestuî judeţ, precum şi pe 
ceî din Prahova şi Brăila. Mi- 
haiu venind în Buzău, vindecă 
în parte aceste rele prin dife- 
rite daruri, ce făcu, atît unor bi- 
serici, cît şi locuitorilor. (A se 
vedea: Condica episcopiei Bu- 
zău ; Şincaî, «Cronica», ed. II, a- 
nul 1596, p. 416). 

N'apucase să se uite aceste 
devastaţiunî, cînd Vasile-Lupul, | 
Domnul Moldovei, începe expe- i 
diţiunile sale contra luî Mateiu- 
Basarab, Domnul Munteniei (a- 
nul 1637 — 1639). Timus, gine- 
rele luî Vasile-Lupul, viind în 
Buzău cu Tătarii, pradă şi arde 
judeţul, arde schitul Prăsi netul 
(Episcopia actuală), şi din oraş 
nu rămîne piatră pe piatră (Mi- 
ron Costin, «Cronicele», voi. I, 
pag. 333. Bălcescu, «Mag Isto- 
ric», voi. I, pag. 206. Şincaî, «Cro- 
nica», ed. II, voi. III, anul 1637, 
pag. 47—48). 

După moartea Iul Mateiîi-Ba- 
sarab; Seimenii cari se revolta- 
seră şi prădau ţara, detronară 
pe Constantin - Basarab (1656) 
şi puseră Domn în locu-î pe 
Christea, spătarul lor. George 
Racoţi, Domnul Transilvaniei, şi 
Gheorghiţă Ştefan, Domnul Mol- 
dovei, veniră în ajutorul alun- 
gatului Domn, şi împreună fă- 
cură planul să distrugă această 
armată de mercenari, care de- 



venise spaima ţăreî. Gheorghiţă 
Ştefan, cu trupele sale, veni în 
Buzău, unde se opri trei zile, 
apoi înainta spre Sărata. In ziua 
de 17 Iunie 1656, lupta se în- 
cepu aci şi Seimenii fură res- 
pinşi spre Prahova ; Racoţi însă, 
care venise din Transilvania prin 
plaiul Teleajenuluî, îî opri din 
fuga lor şi aşa Seimenii fiind 
apucaţi între două armate, fură 
zdrobiţi cu totul. Ceî ce scă- 
pară luară drumul spre Brăila 
şi în trecerea lor prin Buzău, 
mal jefuiră încă odată aceste 
locuri. (Miron Costin, «Croni- 
cele», voi. I, 'pag. 350). 

In anul 1689, Nemţii, aduşi 
de Bălăceanul, veniră sub co- 
manda generalului Haisler şi o- 
cupară ţara. Domnul Constan- 
tin Brîncoveanu se duse la ce- 
tatea Floci, unde era sultanul 
Calga, ca să se înţeleagă cu a- 
cesta şi să chibzuiască ce ar fi 
de făcut. Sultanul trimise pe 
Tătari contra lor, dar Brînco- 
veanu, temîndu-se ca Tătariî să 
nu dea foc Bucureştilor, unde 
se fortificaseră Nemţii, fugi în 
Buzău, iar pe Doamna Măria şi 
cu alte jupînese le asigură în 
mănăstirea Bradul. După retra- 
gerea Nemţilor , Brîncoveanu 
serba foarte pompos Bobotează 
în Buzău şi în ziua de 7 Ianu- 
arie 1690, porni spre Bucureşti. 
Doamna Măria făcu cu această 
ocaziune maî multe daruri mă- 
năstirilor Banul şi Bradul. (Băl- 
cescu, «Mag, istoric», voi. II, p. 
152; voi. V, pag. 112. Şincaî: 
«Cronica», ediţia II, voi. III, 
pag- 237). 

In primasaDomnie,Nicolae Ma- 
vrocordat alungă şubaşiî Turcî, 
care se întîlniseră maî în toată 
partea de cîmp a judeţului pană 
la Nişcov, (Bălcescu, «Mag, ist.», 
voi. IV, pag. 107) ; în a doua 
Domnie, viind în Buzău, pe de 
o parte dărui Episcopului 200 



Hosted by 



Google 



BUZAUL (JUDEŢ; 



119 



BUZAUL (PI.AIIJ) 



taleri, pe cari să-î ia din ve- 
niturile judeţului, pentru a pu- 
tea susţine şcoala, ce era înfi- 
inţată încă din timpul luî Ma- 
teiu-Basarab, iar pe de alta dete 
hrisovul din 1728, prin care 
închină mănăstirea Banul, mă- 
năstire! din Larisa, numită Duş 
ca. (Bălcescu, «Mag. ist.», v. IV. 
pag. 127). 

Sub următorii Domni Fana 
rioţî. Turcii se întinseseră din 
ce în ce în jud., şi Capanlîiî, 
sub pretext de comerţ, jefuiau 
totul şi depuneau prăzile în ma- 
gaziile ce stabiliseră la Clinciu. 
începerea campaniilor ruseşti 
contra Turcilor fură asemeni 
fatale locuitorilor. Judeţul fiind 
în calea ambelor armate. Ruşii 
cereau proviziunî şi podvezî. 
Turcii ucideau şi jefuiau ce le 
eşea înainte, iar în anul 1806 
deteră foc şi oraşului, care arse 
cu desăvîrşire. 

Din aceste cauze locuitorii de 
la cîmp se împrăştiară în toate 
părţile şi abia după 1828 unii 
începură a se întoarce la vechile 
lor locuinţe, sau a fonda nouă 
sate. 

Toate aceste nenorociri a fă- 
cut ca judeţul să se pustiească 
şi alţi locuitori, de multe orî 
străini, să vie şi să ocupe locu- 
rile părăsite. Dacă vom adăuga 
şi invaziile, ce maî tot-d'a-una a 
trebuit să treacă prin acest 
judeţ, vom înţelege lesne de ce 
tipul romîn, maî cu seamă în 
părţile de cîmp, se întîlneşte 
atît de rar. Singurele comune 
în care Romînul s'a menţinut 
neamestecat şi şi-a conservat 
clasica figură romană, sunt : 
Vintilă-Vodă, Măneşti, Mînză- 
leşti şi Lopătari, din plaiul Slă- 
nic; Goideşti, Brăeşti şi în cît- 
va Bălăneşti şi Trestia, din pla- 
iul Pîrscov; apoi: Gura-Teghiî, 
Nehoiaşul, Paltin eni, Chîojdul, 
şi Colţi, din plaiul Buzău. Tot 



din această cauză şi limba vor- 
bită e departe de cea proprie 
adevăraţilor Romînî. 

Locurî istorice maî însemna- 
te sunt: Pietroasa -d.-j. (Comi- 
dava). Clociţi (Ramidava), Pe- 
cenega. Coca, Săpoca, Şanţul- 
Tătărilor, Tumulul-Cetatea (din 
căt. Cîrlomăneşti), Jidova, Biso- 
ca, etc, din timpurile vechi ; 
iar din timpurile maî nouă sunt : 
Cetatea-luî-Negru-Vodă, Cetatea 
luî Vintilă-Vodă, Zidul- Doam- 
neî - Neaga, Cucuiata, Crucile, 
din com. Sărata, Palatul - luî- 
Brîncoveanu, etc. 

Familii istorice. Cele maî în- 
semnate familiî şi persoane is- 
torice ale acestui jud. sunt : 

Radu al V-lea cel mare şi des- 
cendenţii săî : Radu Paisie, Mir 
cea Ciobanul, Alexandru şi Mih- 
nea, care s'a turcit. Mihalcea 
Banu ot Cocorăşti, al căruia 
fiu, Pătraşcu Spătarul, trăia pe 
la 1640. Cîndeştiî, descendenţi 
din Mihalcea Vornicul ot Pă- 
tărlage, care trăia pe la 15 90 — 
1605, iar fiiî săî: Negoiţă Clu- 
cerul Cîndescu, Moise Spătarul 
Cîndescu, George Spătarul Cîn- 
descu se stabilesc maî în urmă 
la proprietăţile lor din poalele 
munţilor, unde se şi întemeiază 
satul Cîndeşti. Această familie 
se stinge cu Şerban Cîndescu, 
care a avut numaî două fete, 
carî căsătorindu-se au devenit 
una Luxandra Cîmpineanu şi 
alta Maricuţa Lehliu. Mihnea 
Postelnicul ot Bădeni, ginerile 
luî Coadă Vornicul, trăia pe 
la 1530. El e cel maî vechiu 
membru cunoscut al acesteî 
însemnate familiî, Bădeanu, stin- 
să pe la jumătatea secolului 
trecut. Tătăraniî, vechia familie, 
aî căreia membiî erau stabiliţî în 
com, Blăjani şi Pîrscovul, stinsă 
la 1752 cu Radu sin Drăgan 
Clucerul, care a murit fără moş- 
tenitorî. Vlaicu, Clucerul Tătăra- 



nu, e tatăl Doamneî Neaga, soţia 
luî Mihnea turcitul, decedată pe 
la 1 6 1 4, lăsînd moştenitor pe fiul 
său Negoiţă Tâtăranu, care maî 
în urmă s'a călugărit sub nu- 
mele deNicolae şia fondat schitul 
Negoiţă din com. Sărata şi mă- 
năstirea Pinul-cel-Mare din Bră- 
eşti Mitrea Vornicul, a cărui 
! fată Neaga Mitroaia se confundă 
! adesea cu Doamna Neaga Tă- 
I tăranu. Mihaiu Postelnicul şi 
I fiul său Stoichiţă, Spătarul ot 
Sărata, trăiau la 1659, înrudiţî 
I cu Negoiţă şi Mihaiu Postelni- 
cul, continuaţi acum prin Să- 
răţeni. Banul Udrea, a căruî 
i soră, jupîneasa Grăjdana, cu 
I un alt frate, al eî, postelnicul 
Badea ot Bădeni, a fondat mă- 
năstirea Grăjdana, lăsînd şi alte 
monumente istorice în jud., din 
care maî însemnate sunt Cru- 
cile de la Sărata. lenache, Ba- 
nul ot Lipia, moştenit de Pîr- 
van Vistierul. 

Buzăul, plaiUj ocupînd partea de 
N.-V. a judeţuluî Buzău. Se măr- 
gineşte la N. cu Transilvania, 
la V. cu jud. Prahova, la E. cu 
plaiul Pîrscovul, iar la S. cu plă- 
şile Tohani şi Sărata. Suprafaţa 
sa este de 97465 hect., din care 
8990 arabile, 48045 pădure, 
8410 fineaţă, 18786 izlaz, 2092 
livezî, 281 viî şi 10861 sterp. 
Acest teritoriu se împarte în 90 
moşiî şi 90 pădurî maî însem- 
nate, posedate parte de stat, 
parte de cele 80 de cete de moş- 
nenî aflate într'însul, precum şi 
cîte-va particulare, afară de cea 
ce posedă împroprietăriţiî şi 
însurăţeiî. Terenul este foarte 
muntos şi avut în păşunî, pă- 
durî şi substanţe minerale. A- 
gricultura constă din cultura 
porumbuluî, puţin grîu şi alac. 
Clima, de şi aspră, e sănă- 
toasă însă. 

Vite sunt: 8571 boî, 3623 



Hosted by 



Google 



BUZAUL (ORAŞ) 



120 



BUZĂUL (ORAŞ) 



vacî, 1856 viţei, 310 cai, 361 
epe, 167 mînzî, 1 1 bivoli, 30 bivo- 
liţe, 7458 capre, 8 asinî, 23760 
01, 5670 porci şi 1369 stupi. 

Industria constă în lucrarea 
lemnuluî, fabricarea brînzeî, a ra- 
chiului de prune, ţesături, etc. 
Loc. posedă 49 mori de apă, 30 
făcae, IO piue, 93 fierăstrae şi 
puţine maşini agricole. Tîrgurî 
are 54; cîrciumî 127. 

Comunele din care e format 
sunt 17: Calvini, Cătina, Chioj- 
dul-din-Bîsca, Cislăul, Colţi, Gu- 
ra-Teghiî, Lapoşul, Mărunţişul, 
Mlăjetul, Nehoiaşul, Pâltineni, 
Pân atuul, Pătărlagele, Ruşiavă- 
ţul, Sibiciul-d.-s., Valea-Muscelu- 
luî şi Vipereşti, cari toate sunt 
formate din 162 cătune şi 41 sub- 
diviziuni maî însemnate. Reşe- 
dinţa acestui plaiu a fost tot- 
d'a-una în com. Pătărlage. Popu- 
laţia sa este de 33380 suflete, 
din cari: bărbaţi însuraţi 70 19, 
neînsuraţî 580, văduvi 443, di- 
vorţaţi 15, băeţî 9016; femei 
măritate 7019, văduve 681, fete 
8607. Toţi aceşti locuitori trăesc 
în 8261 case. După naţionali- 
tăţi sunt: 35278 Romînî, 15 
Grecî, 2 Izraeliţi, 46 Austro-Un- 
garî, 4 Bulgari şi 8 Armeni. 

După profesiuni: 137 lem- 
nari, 190 rotari, 23 tîmplarî, 66 
butnari, 7 zidari, 8 croitori, 
27 tronarî, 22 cizmari, 50 fie- 
rari, I maşinist, 5 boiangiT, 27 
cojocarî, 18 brutari, 33 vărarî, 
3 olari, 4 bărbieri, l tinichigiu 
şi 18 mangalagii. Media» naşte- 
rilor e de 1130, a deceselor de 
721, a căsătoriilor de 258. Po- 
pulaţia creşte cu o medie anuală 
de 409 suflete. In cîte-va co- 
mune ca Pătărlagele, Mărunţi- 
şul, Păltineni, etc, fetele se nasc 
în număr aproape îndoit ca bă- 
eţiî, pe cînd în altele, precum: 
Cislăul, Chiojdul, etc, numărul 
băeţilor întrece cu mult pe al 
fetelor. 



Din punctul de vedere finan- 
ciar, acest plaiti avea în 1889: 
6193 contrib. din cari 719 comer- 
cianţi Romînî şi 1 3 străini. Sta- 
bilimente 246. Venitul caselor, 
leî 84645 ; taxa proporţională, 
leî 1963.65; venitul fonciar, leî 
955320; darea căilor de comu 
nicaţie, leî 37158; patente, leî 
7001.94; fonciera, leî 49600.61; 
taxa spirtoaselor, leî 2 1667. 150. 
Total fiscal, leî 116065.55. Per- 
ceperea, leî 9385.61; judeţene, leî 
19088.83; drumiirî, leî 599599; 
comunale, leî 19088.83; comer- j 
ciale, leî 21782. Total general, 
leî 169842.64. Budgetul comu- 
nelor e de leî 58731.36. 

Are 18 şcolî de băeţî şi i de 
fete, cu o populaţie de 788 e- 
levî şi 80 eleve. Carte ştiu 241 1 
locuitorî. Biserici sunt 60, de- 
servite de 47 preoţî, 51 cîntă- 
reţî şi 34 paracliserî. 

Acest plaiu pană în 1844 a 
făcut parte din jud. Săcueni, j 
cînd desfiinţîndu-se acel judeţ, 
s'a alipit Buzăuluî. 

Buzăul, comună urbană şi capi- 
tala jud. Buzău, situată pe ma- 
lul drept al rîuluî Buzăiî, în pi. 
Sărăţiî, pe al 24*^ şi 29' 45" 
longitudine şi 45^ şi 9' 15" lati- 
tudine boreală, avînd înălţime 
d 'asupra niveluluî mării 118 
metri; la distanţa de Bucureşti 
de 128 kilometri. Limitele sale 
sunt: la Est apa rîuluî Buzău, 
începînd din punctul de hotar 
al moşiei Verguleasa, pană în 
dreptul cătunului Vadul -Păşiî, 
de aci apucă pe hotarul moşieî 
Gîrlaşi (proprietatea Gherman), 
pană dă în hotarul moşieî Va- 
tra-Episcopieî, pe care merge 
pană în apa Areteî; la N. în- 
cepînd din apa Areteî, conti- 
nuă tot pe hotarul moşiei Va- 
tra-lCpiscopieî, pană dă în ho- 
tarul moşieî Simileasca-Banul, 
pe care merge pană lîngâ pă- 



durea Crîngul, ocolind-o la N.-V. 
şi dă în hotarul moşieî Stîlpiil; 
la V., continuînd pe hotarul 
Stîlpuluî, trece pe la capul mo- 
şieî Balta-Plopuluî şi ajunge în 
hotarul moşieî Groşani (Stam- 
buloaica, din com. Costeşti), pe 
care merge pană în apa Ne- 
grească ; la S. pe apa Negreas- 
că, ia pe hotarul moşieî Ver- 
guleasa, pană dă în apa rîuluî 
Buzău. 

Suprafaţa acestuî teritoriu e 
de 1370 hect., din care 503 va- 
tra oraşuluî, 178 pădurea Crîn- 
gul, 1500 moşia oraşuluî şi ca 
200 moşia Gîrlaşi. Terenul e 
şes, întrerupt de micî declina- 
ţiunî. Apele cari îl udă, sunt : 
rîul Buzău, la E.; lazul-Mori- 
lor, (abătut din rîul Buzău), la 
N.-E. ; apa Negrească la S. şi 
canalul, abătut din lazul-Mori- 
lor, care străbate partea de N. 
a oraşuluî. Pentru trebuinţele 
domestice şi alimentaţiunea se 
întrebuinţa pană acum apa de 
puţuri, care conţine multe ma- 
terii neorganice şi maî cu seamă 
var, ceea ce o face improprie 
nutriţieî şi prin urmare sănătă- 
ţeî. Acum cu nouele lucrări de 
edilitate, aceste inconveniente 
au dispărut şi oraşul se alimen- 
tează cu apă bună subterană, 
adusă prin tuburî din Crîngul. 
Din punct de vedere al consti- 
tuţiuneî geologice, terenul e ar- 
gilos, acoperit de un strat sub- 
ţire de humus. Părţile maî joase 
sunt acoperite adesea de ape 
stagnante, dînd naştere multor 
boale şi maî cu seamă friguri- 
lor intermitente. 

Clima. Oraşul fiind situat 
pe şes şi departe de orî-ce a- 
dăpost, este expus vînturilor. 
Gurile văilor : Buzăul, Slănicul, 
Cîlnăul, stau deschise asupra sa 
în partea de N. şi N.-E. adu- 
cînd în contra-î suflarea vîntu- 
luî Munteanul şi a subdivizieî 



Hosted by 



Google 



BUZAUL (ORAŞ) 



121 



BUZAUL (ORAŞ) 



sale Vrînceanul (N.-N.-E.). Cri- 
văţul, sprinten, rece şi violent, 
cu înfiorătoarele sale şuerăturî, 
îl bate în partea de N.-E. ; A- 
ustrul sau Sărăcilă, nu maî pu- 
ţin aspru, violent şi uscat, îl 
bate în partea de V. şi N.-V. ; în 
fine Băltăreţul, lin şi bine-fâ- 
cător, îl bate în partea de S.- 
S.-E., rar şi de o scurtă du- 
rată. Aceste vînturî, adesea ne- 
plăcute, fac ca nici 50 zile pe 
an, oraşul să n'aibă atmosfera 
liniştită. Tot din cauza vînturi- 
lor, atmosfera e foarte variabilă 
şi cu treceri subite de la frig 
la cald şi vice-versa. Seceta e 
predominantă ; rar veri cu ploae 
suficientă, rar ierne cu zăpadă, 
care să-î acopere solul. Ano- 
timpiî n'aii o durată fixă, iar pri- 
măvara aproape lipseşte; toam- 
nele însă, sunt lungjf, calde şi 
plăcute. 

Agricultura sa e restrînsă, a- 
vînd maî desvoltată cultura gra- 
dinelor de zarzavat, al cărui pro- 
dus îndestulează nu numai lo- 
calitatea, dar se exportă pană 
în părţile depărtate ale ţării şi 
maî cu seamă în Brăila, Bucu- 
reşti şi Oltenia. Industria este 
aproape în faşe. (A se vedea 
industria judeţuluî, unde e co- 
prinsă şi a oraşului). Are 8 mori 
pentru măcinatul grîuluî şi al po- 
rumbului pe lazul-Morilor, pre- 
cum şi două mori cu aburî. Co- 
merciul principal constă din des- 
facerea cerealelor, a vitelor, a lem- 
nelor, a vinului, a spirtului, a ţui- 
ceî, a brînzeturilor, etc, care par- 
te se consumă în localitate, parte 
trece şi în alte judeţe. Impor- 
tul pentru magazinele de lip- 
scănie, hăinărie, marchidănie, 
braşovenie şi băcănie se face cu 
deosebire din Austro - Ungaria 
şi Turcia, apoî din Germania, 
Elveţia, Franţa şi Rusia. Tîr- 
gurî are : Drăgaica, de la 1 8 — 24 
Iunie ; tîrgul de toamnă Carol 



I sau Valea-Teanculuî, de la 18 
Septembrie pană la 15 Noem- 
brie, care se ţine în toate Sîm- 
betele şi Duminicele şi tîrgul 
săptămînal de Sîmbăta. Are treî 
pieţe : Oborul, Sf Ingerî şi Da- 
cia. Cea d'întîiu, atît pentru a- 
li mente, cît şi pentru vinderea 
şi cumpărarea tuturor obiecte- 
lor necesare traiului, cea d'a 
doua numai cu alimente, iar 
cea d'a treia pentru zarzavaturî, 
lăpturî şi întru cît-va pentru în- 
călţăminte. Vite are : 865 boî. 
620 vaci, 235 viţei, 28 bivoli, 
122 bivoliţe, 586 caT, 363 epe, 
122 mînjî, 340 oî, 36 capre, 4 
asini şi 12 10 porcî. Stupi 140. 

Căî de comunicaţie are : a) 
Liniile fîerate: Buzătî - Ploeşti , 
Buzău-Brăila, Buzău - Rîmnic.il- 
Sărat, la care s'ar putea adă- 
uga şi linia Buzăii - Pătărla - 
ge. b) Şoseaua naţională: Bu- 
zău-Ploeşti şi Buzăii-Focşani. c) 
Şoselele judeţene : Buzău-Fron- 
tiera, Buzău-Ruşiavăţul, Buzăti- 
Brăila, Buzău-Urziceni şi în fine 
d) maî multe şosele vecinale co- 
munale ale comunelor circuni- 
vecine. Circulaţiunea în oraş şi 
împrejur e înlesnite prin trăsuri 
cu caî: 60 birjî de piaţă şi 153 
particulare. 

Oraşul Buzău e format din 
următoarele părţî: Tîrgul, Epis- 
copia, Banul, Domneasca^ Broş- 
teni, Frăsinetul, Gîrlaşi şi Poşta, 
care reunindu-se au dat naştere 
oraşului actual, sub-divizat acum 
în următoarele sub-urbiî : Tîrgul, 
S-ţiî Ingerî, Episcopia, Banul, 
Sf. Nicolae, Gîrlaşi, Broşteni şi 
Poşta. 

Populaţia sa era în 1890 de 
17300 loc, din cari: bărbaţi în- 
suraţi 3313, neînsuraţî 440, vă- 
duvî 480, divorţaţî 106, băeţî 
4453; femeî măritate 3313, vă- 
duve ^66, fete 4427. Această 
populaţie trăia în 3780 case, 
cea-ce dă cîte 7 loc. pentru o 



casă. După naţionali tăţî se îm- 
părţeau ast-fel : 13991 Rornînî, 
151 Grecî, 2 112 Izraeliţi, 800 
Austro-Ungarî, 44 Germanî, 13 
Francezî, 25 Italieni, 36 Polonî, 
16 Sîrbî, ^6 Bulgari, 13 Ruşî, 
7 Armenî şi 16 Turcî. După 
profesiunî se împărţeau ast-fel : 
1489 comercianţî, din carî 1046 
Rornînî, 231 Izraeliţî şi 212 stră- 
ini de diferite naţionalltăţî. Me- 
seriaşi sunt 466, din care mare 
parte străinî şi maî cu seamă 
Izraeliţî. Media naşterilor e de 
648, a deceselor de 507, a că- 
sătoriilor de 114. Populaţia creş- 
te cu o medie anuală de 141 
suflete. 

Acum Buzăul are 19000 loc. 
Comuna avea în 1890, 3463 con- 
trlbuabilî, din carî 102 1 comer- 
cianţî Romînî, 210 străinî şi 217 
Izraeliţî. Budgetul comuneî, care 
în 1889 era de leî 501 156.16, 
acum e în sumă de leî 825036.94. 
Pentru administrarea oraşuluî 
este un consiliu comunal, avînd 
în cap pe primar. Consiliul e 
compus din 1 5 membri : 8 a- 
leşî de 501 alegătorî, carî for- 
mează colegiul I, şi 7 de 957 
alegătorî direcţî şi 623 prin de- 
legaţie, carî formează colegiul 
al Il-lea. Oraşul e împărţit în 
4 colorî: Roşu, Negru, Galben 
şi Albastru. Paza de noapte şî 
de zi se face de agenţiî poliţie- 
neştî şi de 120 gardişti. 

In oraş e reşedinţa Tribuna- 
luluî, a două Judecătorii de O- 
col, a Sub-Prefectureî plăşeîCîm- 
puluî, a Curţeî cu Jurî şi a Poli- 
ţieî. E reşedinţa Episcopului E- 
parhieî Buzău , a Consistoriu- 
luî, a Protoiereuluî judeţuluî, a 
Revizoruluî şcolar şi a Sub-Ins- 
pectoruluî silvic, a Oficiului te- 
legrafo-poştal, a Creditului agri- 
col, a Casierieî generale, etc. 
Instrucţiunea publică e repre- 
zentată prin următoarele şcolî: 
Liceul şi Şcoala profesională de 



.^0769. Mwe.le Dirlionar <ir< (/nijic. ]ol. JI. 



16 



Hosted by 



Google 



BUZĂUL (ORAŞ) 



122 



BaZAUL fORAŞ) 



fete; 8 şcoli primare : 4 de băeţî 
şi 4 de fete, şi prin 3 institute 
private: 2 de băeţî şi i de fete, 
precum şi prin 2 şcolî confesio- 
nale, una catolică şi alta izraelită. 
A.re 6 bisericî: Episcopia, Banul, 
Sf. îngeri. Neguţătorii, Sf. Ni- 
colae şi Broşteni, afară de ca- 
pela de la cimitirul Dumbrava 
şi biserica în ruine Gîrlaşi. EsLe 
o sinagoga şi 2 case de rugă- 
ciuni ale Izraeliţilor. Numărul 
preoţilor de mir este de 1 1 , dia 
conî sunt 3, cîntăreţî 10, para- 
cliseri 5, afară de personalul mo- 
nahal al serviciului Episcopiei. 

Are o staţiune meteorologică 
de al Il-lea ordin, 3 farmacii, 
4 librăriî, 2 tipografii, 6 oteluri, 
un stabiliment de băî, etc. Cir- 
culaţia în interiorul oraşului se 
face pe cele 102 strade, maî 
toate pavate şi iluminate. Ba- 
riere sunt 7. Ca locuri de pre- 
umblare sunt : grădina oraşului, 
Crîngul, frumoasă -pădure, gră- 
dina Episcopiei şi grădina Mar- 
ghiloman, Intre edificiile maî în- 
semnate sunt : Episcopia, cu fru- 
moasele eî palate şi gradinele ce 
o înconjoară; Liceul, şcoalele pri- 
mare; cazarmele: călăraşilor, do 
robanţilor şi pompierilor, unde 
este şi un foişor de observaţia in- 
cendiilor; Prefectura, Tribunalul, 
Penitenciarul , Spitalul Gîrlaşi , 
etc, la care s'ar putea adăuga 
maî multe case particulare. 

Episcopia, Banul, Gîrlaşi şi 
Broşteni, sunt descrise la lite- 
rele respective; în privinţa ce- 
lor-1-alte vom menţiona datele 
maî importante. 

Biserica Sf. Ingerî a fost 
fondată pentru prima oară, pe 
la anul 1600, căci în pantahuza 
de înscriere pentru zidirea eî se 
găsea trecută în cap Doamna 
Neaga, cu suma de 100 talere. 
Ea a fost rezidită în anul 1833 
prin îndemnul Episcopului Che- 
sarie şi cu cheltuiala orăşenilor. 



In noul frontispiciu nu s'a tre- 
cut data vecheî fondări. 

Biserica Neguţători a fost zi- 
dită pentru prima oară de Ba- 
dea Obreî, la anul 1649, dar a că- 
zut curînd în ruine; urmele eî au 
stat pană în anul 1806, cînd a 
ars Buzăul. Ruinele erau cunos 
cute sub numele de Biserica-Ţi- 
gănceî, (poreclă dată de Greci 
în derîdere). Pe la anul 1700, 
Caloian căpitanul de Buzău, re- 
zideşte această biserică puţin 
maî la N; a cheltuit leî 32000 
cu rezidirea, după cum se declară 
în frontispiciu; ruinîndu-se şi a- 
ceasta cu totul, a fost zidită a 
treia oară, la anul 1850, de că- 
tre neguţătorii din tîrgul Bu- 
zău, de unde şi numirea eî de 
Neguţători. Neguţătorii fiind în 
mare parte Greci, biserica a pur- 
tat mult timp şi numele de Bi- 
serica-Grecilor. 

Frontispiciul bisericel Negu- 
ţători: «Biserica şi casa a ce 
lui Prea înalt sunt. Două sute 
ani am primit în sinul meu ru 
găciunile, plîngerile şi făgăduin- 
ţele fiilor meî, de cînd mă zi- 
dise evlaviosul meu Badea O- 
breî, în zilele prinţului Mateiii 
Basarab. Curgerea timpului a- 
ducîndu - mă în ruinare, bunul 
meu fiu, răposatul în fericire, 
Medelnicerul Nicolae Caloian a 
jertfit 32000 leî, pentru a mea 
reînfiinţare ; iar cu ajutorul ce- 
lor-1-alţî fiî aî meî: Serdarul Di- 
mitrie Sărăţîanu, Atanasie Poe- 
naru, Costică Nicolau, Fraţii Mi- 
haiu şi Costache, lane Econo- 
mu, Sava Diamandi, Stan Stă- 
nescu, împreună şi cu iubiţii meî 
orăşeni, m'au adus în starea în 
care mă aflu. Cititorule, află că 
afară de mine uşurare nu e. Fe- 
riciţi aî meî, din credinţa lor 
exist. 1850, 

Săvîrşită în zilele prinţului 
Barbu Dimitrie Ştirbeiu şi cîr- 
muitor Sf Episcopii Buzău, D. 



Filoteiu. Sfinţită 8 Septembrie». 
(Stilul acestui frontispiciu, ca 
şi al bisericel de la Găvăneşti, 
etc, denotă că autorul lor e Ga- 
briel Munteanu, profesor pe a- 
tuiicl la Seminar). 

Sf. Nicolae a fost zidită pen- 
tru prima oară la 1826, de că- 
tre grădinarii bulgari, de unde 
şi numirea eî de Biserica-Sîr- 
bească. 

In secolul XVIIl-lea exista în 
Buzău încă o biserică, situată 
în faţa Gradinei Publice, pe lo- 
cul unde se află astă-zl farma- 
cia Weber şi prăvăliile Geor- 
gescu. Ea fusese zidită de Con- 
stantin Căpitanul, care fugise de 
peste Olt şi se stabilise în Bu- 
zău. In 1806, cînd Buzăul a fost 
ars de Turci, această biserică 
a căzut în ruine. Cu reînfiinţa- 
rea oraşului, în 1830, a dispă- 
rut orî-ce urmă despre existen- 
ţa el. 

Noţiuni istorice. Oraşul Bu- 
zău şî-a luat cel maî tîrziu naş- 
tere de o dată cu descălicarea 
luî Radu-Negru, ceea ce se con- 
firmă şi prin relaţiunile luî Gia- 
como Lucari. (Vezi Istoria ju- 
deţului). D. Hasdeii îl găseşte 
existînd în timpul luî Alexan- 
dru Basarab, mal mult ca tîrg 
de cît ca oraş (1350). După a- 
ceastă epocă a mers continuu 
dezvoltîndu-se şi populîndu-se. 
In ceea ce priveşte vechea sa 
vatră, vom menţiona cîte-va do- 
cumente, pentru a o putea de- 
termina cu certitudine. Intr'un 
hrisov al luî Mihaiu-Viteazul, din 
1594, prin care dă voe călugă- 
rilor de la mănăstirea Banul sa- 
şi facă o moară pe apa Bu- 
zăului cu 9 roate, se zice : «Da- 
t-am Domnia mea această po- 
runcă a Domniei - mele, sfintei 
şi dumnezeeştiî mănăstiri, care 
este din jos lingă oraşul Dom- 
niel-mele Buzău». Intr'un hri- 
sov a luî Mateiiî Basarab, din 



Hosted by 



Google 



BUZĂUL (ORAŞ) 



123 



BUZĂUL (ORAŞ) 



1643, Ianuarie 24, prin care re- 
gulează proprietăţile moşnenilor 
Beceni şi ale mănăstirii Ot.-Me- 
nedicul, sau Vintilă-Vodă, care 
avea în oraş metohul Frăsine- 
tul, devenit în urmă scaunul E- 
piscopieî, se zice: «Şi metohul 
Sf. mănăstiri Menedic, de Ia 
mori, de Ia Buzău, din jos de 
tîrgul Buzăul'iî» şi maî la vale: 
«Şi iar să fie Sf. mănăstirii Me- 
nedic Metohul din tîrgul Bu- 
zăului, din oraş, fiind că este 
al Sf. mănăstiri de baştină ve- 
chia». Din aceste 2 hrisoave 
ar rezulta că, dacă Banul, Epis- 
copia sunt din jos de tîrgul 
Buzăuluî, Buzăul să fi fost maî 
spre N., adică în com. Simi- 
leasca, Verneşti sau Nişcovul, 
dar nici ruine, nici tradiţia, nicî 
vr'un document posterior nu 
confirmă aceasta, nicî nu o ad- 
mite. Urmează dar că prin ex- 
presiunea: «din jos de oraş» să 
înţelegem: «afară din oraş». 

Tot cu acest inţeles este în- 
trebuinţată expresiunea : «Din 
jos de oraş» şi de cronicarul 
Constantin Căpitanul, VezîBălce- 
scu, «Mag. Ist.», voi. I, p. 211, 
281 etc. D. Odobescu, în nu- 
vela sa «Doamna Chiajna», § I, 
«Mormîntul», interpretă această 
expresiune iarăşi prin cuvintele: 
«din jos de oraş», prin «afară 
de oraş». Rezultă dar pană la 
evidenţă, că vechia vatră a tîr- 
guluî Buzău, trebue pusă între 
Episcopie şi mănăstirea Banul. 

In cazul acesta, Banul şi Epis- 
copia fiind afară din oraş, ve- 
chia vatră a tîrguluî Buzău că- 
dea între ele amîndouă, adică 
unde e şi astă-zî tîrgul oraşuluî 
Buzăii. Tot din hrisovul luî 
Mateiu Basarab, reese că Bu- 
zăul în secolul al XVII-lea avea 
două părţî distinse : tîrgul şi 
oraşul : «Metohul din tîrgul Bu- 
zăului, din oraş», şi că tîrgul 
se ţinea alăturî. Cu aceste date 



corespunde nu numai tradiţia 
şi amintirile bătrînilor, dar şi 
urmele vechî de construcţiunî 
şi ordinea aşezării lor. Tîrgul 
era în vechime unde sunt as- 
tă-zî stradele : Tîrgul-Orăşanul 
şi Oborul, iar oraşul maî mult 
în jurul mănăstiriî Banul, Pană 
pe la începutul acestuî secol, 
partea oraşuluî care formează 
astă-zî coloarea de Negru şi S. 
coloareî de Roşu, era maî mult 
o pădure, care începea de la 
Broşteni, trecea pe la N. Epis- 
copieî, pe Ia pădurea Crîngul, 
care încă se conservă din acest 
masiv şi ajungea Ia pădurea Fra- 
sinul (la S. oraşuluî). Unde e 
acum Grădina Publică, era ba- 
riera, pe care se eşea din oraş 
spre Moldova şi renumitul puţ al 
Tătaruluî, pe care cîţî-va bătrînî 
încă-l maî ţin minte. Piaţa Dacia 
era un vast smîrc plin de richită 
şi păpuriş, unde se vînau raţe săl- 
batice, iepuri şi chiar lupî. Pe 
la 1560, călugării de la mănă- 
stirea Ot.-Menedicul cumpărară 
de la municipalitatea oraşuluî 7 
pogoane de loc, în apropiere 
de tîrgul Buzăuluî, unde ridi- 
cară metohul Frăsinetul, ca să 
aibă unde trage, cînd vor veni 
în oraş. Acest metoh devenind 
maî în urmă scaun episcopal, 
pădurea, care-l înconjura, în- 
cepu a se tăia, populaţia a se în- 
desi şi o mulţime de Ţiganî robî 
aîEpiscopieîşilude au început a 
popula această parte de N. a ora- 
şuluî. Ţiganiî mănăstiriî Banul o- 
cupară partea centrală (Str. Pă- 
ceî,Independenţeî, Carol I, Cuza- 
Vodă), iar aî Braduluî, partea 
de S. (spre bariera Urziceni). 
Totuşî, de şi populaţia ce se 
grămădise aci şi poziţiunea cen- 
trală, da a se înţelege, că acest 
oraş va deveni în curînd unul 
din cele maî însemnate, însă 
fiind pus în drumul tuturor inva- 
zia nilor, maî fie-care năvălitor 



s'a cercat a-1 distruge din te- 
meliî. Mehmet Beg, în 1521, îl 
devastează cum n'a fost oraş je- 
fuit pană atuncî(« Mag. Ist.», voi. 
I, p. 158). La 1596 a fost prădat 
şi ars din nou (vezî Istoria ju- 
deţului). La 1637 — 1639, Va- 
sile Lupul şi ginerile său Timus 
cu Tătarii nu lăsară din oraş 
piatră pe piatră («Cronicele», voi. 
I, p. 333. «Mag. Ist.», voi. I, p. 
296). Unguriî, veniţi în ajutorul 
luî Mateiu-Basarab, sub Kemeni 
lanoş, prădară ce maî rămăsese 
de la Tătarî. După încheierea 
păceî, Mateiu-Basarab făcu tot 
ce putu de a întemeia oraşul ; 
la 1649 reconstrui Metohul Fră- 
sinetul, ars de Timus, care de- 
veni imediat scaunul Episcopieî 
Buzău. Sub Brîncoveanu şi cîţî- 
va însemnaţi Episcopî, Buzăul 
începu iar să se dezvolte şi să 
devie chiar un centru de cul- 
tură, înmulţirea Turcilor, carî, 
sub pretext de comerciti se sta- 
biliseră aci, ba se întinseră pană 
în poalele munţilor, descuragiă 
cu totul pe locuitori, iar ceî a- 
vuţî părăsiră oraşul şi începură 
a se retrage în munţî. Rusia, 
începînd luptele sale contra Tur- 
cilor, maî în fie-care campanie 
a ocupat Buzăul şi nesfîrşitele 
podvezî, ce impunea locuitorilor, 
au speriat şi pe ceî ce maî ră- 
maseră, silindu-î să fugă. In 
1 806, Generalul Kamensky, după 
ce arse toate satele din jurul 
oraşuluî, stabili trupele, parte 
în Buzău, parte în Mărăcineni. 
Şapan Oglu vine din Brăila cu 
Turciî, alungă pe Ruşi şi dă 
foc Buzăuluî, pustiindu-1, aşa că 
Episcopul Constantin (1793 — 
18 19) libera chitanţe oamenilor 
săî de serviciu: «N. N. din sa- 
tul Buzău». Singurii proprietari, 
ce rămăseseră acum, erau: E- 
piscopia, mănăstirea Banul şi 
turcul Mola Asan, care pană la 
1828 dispunea de toată soarta 



Hosted by 



Google 






BUZĂUL (ORAŞ) 



124 



BUZAUL (EPISCOPIE) 



şi averea oraşului. Foştii negus- 
tor! al Buzăului mutaseră tîrgul 
la Nîşcov, sau umblau din loc 
în loc, să-*ş]f desfacă puţinele 
mărfurî ce aveau, cînd nu erau 
răpite de Turciî Capanlîî, ce-'şî 
aveau barace la Clinciu, unde 
maî mult jefuiau de cît cumpă- 
rau. Totuşî însăTluşiî stabilesc 
aci, în 1806, o puternică colo- 
nie de Bulgari, care se ocupa 
cu grădinăria, şi care trăia maî 
sigur şi maî comod de cît în 
patria-mumă. După încheiarea 
păceî, vechiî tîrgoveţî aî Buzăului 
ti'imit Domnuluî Caragea o peti- 
ţiune, în 18 12, ca să le dea voe 
să se întoarcă de la Nişcov în 
Buzău şi să reînfiinţeze vechiul 
tîrg, ceea ce au şi obţinut. E- 
venimentele din 1821 împiedică 
din nou acest avint şi oraşul 
nu poate înainta. In anul 1828, 
cu luarea Brăileî de R'uşî, cu- 
răţindii-se şi Buzăul de Turci, 
locuitoriî începură a prinde ini- 
mă şi a se întoarce la vechile 
lor locuinţe. Tot în acest timp, 
o nouă colonie bulgară viind în 
Buzău, parte s'a stabilit la Vestul 
oraşului şi în com. Mărăcineni, 
iar parte a trecut: uniî la Huşi 
şi alţiî la Ploeşti. După 1828, 
oraşul începe a se reconstrui. 
Regulamentul Organic îl numă- 
ră între capitale şi vechie cădere 
de isprăvnicat. Dintre familiile 
boereştî, carî se reîntoarseră 
sunt: Chrisoscoleu, Buzoianu, 
Jugă-Urs (Sărăţeanu), Mehtup- 
ciu, Vernescu (Cireşoiu), Mus- 
celeanu, Pîcleanu, Arion, Chir 
culeşti, Tăutu, Armaşu, Codrea- 
nu, etc, aşa că oraşul în 1835 
- numără 3800 suflete. In 1844 
populaţia ajunsese la 7000 şi 
de atuncî a mers continuu cres- 
cînd. Dezvoltarea cea mare a 
luat-o după 1870, în urma des- 
chidere! căilor fierate. 

Iată petiţiunea trimisă de ve- 
chiî tîrgoveţî, luî Caragea la 



18 12, dimpreună cu alte hîrtiî 
relative : 

Frea înălţate Doamne^ 

Jeluim Măriei Tale, ca aici, în oraşul 
Buzăului, fiind obicinuit din vechime de 
se făcea tîrg o data pe săptamina, după 
cum se urmează pe la toate oraşele, pen- 
tru alişverişul locuitorilor şi înlesnirea 
celor trebuincioase ale Tîrgoveţilor s'a 
şi urmat acest tîrg pană în răsmeriţa ce 
a fost; iar după ce s'a călcat şi robit 
oraşul asupra răsmeriţeî, cum este ştiut, 
răspîndindu-se si noî negustorasii şi lo- 
cuitoriî tîrgoveţî pe unde am putut ; vă- 
zînd că şi din pricina drumului n'o sa 
maî putem stărui la locul nos'.ru, saii a 
se maî urma facerea tîrguluî Ja ziua cea 
rînduită, de sunt acum 4 anî, prin po- 
runca şi după jalba ce am dat stăpînireî 
de atuncî şi cererea ce am făcut, s'a 
orînduit acest tîrg, să se facă în Buzău 
afară, la un loc maî ferit ce se nume>te 
Nişcovul, unde pană acum s'a si urmat. 
Acum, după ce ni-s'a vestit bucuria pă- 
ceî şi a Mărireî Tale milostivă stăpînire 
(care de la milostivul Dumnezeu o cerem 
să fie anî mulţî şi fericiţî), pe vreme de 
iarnă, cum am putut, am năvălit si ne- 
am adunat la căminurile noastre, silin- 
du-ne de ne-am ficut de o cam dată, 
care bordeie, care colibe, cum am putut 
pană în primă-vară, ca să se facă oraşul 
iarăsî în starea luî şi fiind-că tîrgul se 
urmează tot acolo la Nişcov, în poalele 
muntelui, unde la nevoie s'a urmat în 
vremea răsmeriţeî şi osebit că locul este 
neîndemînatec, dar şi nouă neguţătcra- 
şilor şi locuitorilor ne este peste mînă 
şi din pricina asta pătimim de toate cele 
trebuincioase, până şi de zahareaua tre- 
buincioasă pentru hrana noastră şi de 
lemne de foc. Printr' această plecată jal- 
bă, dar ne rugăm Mărieî Tale ca să dea 
luminată poruncă de a se muta facerea 
acestuî tîrg de la Nişcov iar la Buzăii, 
unde în vechime a fost cu obor de vite, 
de zacharele, de cherestelele şi pentru 
înlesnirea noastră de a ne putea face 
casele, prăvălioarele, ce ni-s'au stricat în 
vremea răsmeriţeî şi a venit oraşul în sta- 
rea ce a fost maî înainte. Şi pentru a 
locuitorilor Mărieî Tale alişveriş, căcî 
nemutîndu-se tîrgul aicî în Buzău, pre- 
cum zicem, este de mare sminteală si 
discolie la toţi şi să fie mila Mărieî Tale. 

Robiî Mărieî Tale 

Noî negustorasii i locuitoriî de la 
tirgul Buzăului. Jud. Buzău. 

D-ta Ipistatule al logofeţieî mari a 
Ţăreî-de-Sus, veî vedea jalba aceasta, 



pentru care poruncim Domnia mea să 

cercetezî si la cererea ce fac jeluitorii 

să ne arătaţi' în scris. 18 12, Decembre 

15. 

Biv Vel Medelniceru (nedescifrabil). 

Io loan George Caragea, Voevod i 
gpod z Vlascoe. 

Dumneavoastră, Ispravnicilor din Sud. 
Buzăii, cînd în adevăr, cum arată jelui- 
toriloriî, va fi cu voinţa şi primirea tu- 
turor locuitorilor i neguţăroraşilor din 
oraşul Buzăii, de a se muta acel tîrg la 
locul unde a fost din vechime şi din 
această mutare nu se va izvodi vre-o 
sminteală sau zatîhnire la alişverişul şi 
folosul locuitorilor, poruncim să se mute 
acel tîrg la locul unde a fost maî îna- 
inte, cu urmare întocmai precum maî 
jos în această anafora se coprinde 1812, 
Decembre 19. 

(L. S.) Vel Z^^^/^/ (nedescifrabil). 

Frea înălţate Doamne, 

După luminata poruncă a Mărieî Tale 
ce mi-se dă la această jalbă, a neguţă- 
torilor şi locuitorilor ot tîrgul Buzăuluî, 
făcînd cercetare, m'am pliroforisit că cu 
adevărat acest tîrg în răsmeriţa arătaţi, 
nu numai alte nevoi a pătimit, ci şi de 
ostaşî s'au ars şi cu slobozenia i porun- 
ca stăpînireî s'aii tras maî sus în poa- 
lele munteluî la un loc ce se zice Niş- 
covul : iar acum cînd din mila luî D-zeu 
s'a făcut pace, urmează ca fie-care să 
fie în starea lor de maî înainte. vŞi acest 
tîrg fiind vechiu şi cădere de isprăvnicat, 
cum si loc de conac al trecătorii, cu cu- 
viinţă este a se da luminata poruncă a 
Mărieî Tale, ca să vie tîrgul la locul 
cel vechiu, unde să'şî facă alişveriş, atît 
cu altele cât şi cu obor de vite, cum 
este şi alte tîrgurî, ca un trebuincios şi 
de folos şi locuitorilor şi orăşenilor şi 
D-lor Ispravnicii că publicuiaşca şi să 
îngrijească a se pune în lucrare porunca, 
raii precum se va găsi cu cale de înăl- 
ţimea Ta ; se va da porunca Inălţimeî 
Tale de urmare. 181 2, Decembre 16. 

Dumitrache Ralet Logofăt, 

Buzăul (Episcopie). Radu al 
V-lea-cel-Mai-e, suindu-se pe tro- 
nul ţării (anul 1496 — 1508), vă- 
zînd relele ce bîntuiau biwSerica, 
chiamă din Constantinopole pe 
fostul patriarh Nifon şi-l însăr- 
cina cu administrarea eî, zicîn- 
du-î : «Eu să domnesc, iar tu 



Hosted by 



Google 



BUZĂUL (EPISCOPIE) 



V25 



BUZĂUL (EPIvSCOPlE) 



să mâ înveţi legea luî D-zeu şi 
să ne fi tată şi păstor». Nifon 
procedă la îndeplinirea sarcineî 
sale şi chiar în acel an sfătui 
pe Domn să înfiinţeze două E- 
piscopiî : cea de Rîmnic şi cea 
de Buzău (Şincaî, «Cronica», 
ed. II, voi. II, pag. 146). Dio- 
cesa acestei Episcopii fu com- 
pusă din judeţele : Buzău, Rîm- 
nicul-Sărat, şi Sacul ; maî în ur- 
mă printr'un hrisov al luî Radu 
al IX-lea, fiul luî Radu-cel-Mare, 
din 1544 i se alipi şi judeţul 
Brăila. Primul Episcop a fost 
Paisie, dar atît dînsul cît şi suc- 
cesoriî săî, pană la 1649 ^'^^^ ^' 
vut în Buzău o biserică, ca scaun 
episcopal, ci steteau în Tîrgovi- 
şte, în jurul Domnului, venind în 
Buzău numaî cînd făceau in- 
specţiî, saii erau chemaţî de 
alte împrejurărî. In anul 1532, 
Vintilă-Vodă ridicînd însemnata 
mănăstire Ot-Menedicul, Epis- 
copii încep, cînd veneau în Bu 
zău, să tragă la această mănă- 
stire şi să o considere ca o re- 
şedinţă episcopală. Călugăriî de 
la Ot-Menedicul înmulţindu-se 
şi întinsele lor proprietăţi che- 
mîndu-î des în Buzău, se văd 
siliţi să cumpere de la munici- 
palitatea oraşului 7 pog. loc 
ca să-şî construiască un metoh, 
Frăsinetul, situat unde e acum 
grădina Episcopiei şi ale cărui 
ruine se văd încă. Episcopii în- 
cep şi eî a nu se maî duce la 
depărtata mănăstire Ot-Mene- 
dicul, ci a se opri Ia metoh, 
orî de cîte orî veneau în Bu- 
zău. Vasile Lupul, în 1639, ^^' 
cepînd expediţiunile sale con- 
tra luî Mateiu-Basarab, pradă şi 
arse schitul Frăsinetul, împreună 
cu oraşul şi chiar Episcopul tim- 
pului, Ştefan tipograful, fiind a- 
tuncî în Buzău, a fost luat pri- 
zonier. După încheierea pâceî, 
Mateiu-Basarab, atît din îndem- 
nul Episcopului Ştefan, cît şi 



pentru a compensa pe călugări 
de pierderile suferite, începe, în 

1648, a ridica vechiul schit Fră- 
sinetul, însă în proporţiunî maî 
mari şi în 1649 îl termină. In 
acest an. Episcopul Ştefan, de- 
venind Mitropolit al ţării, în 
locul său, sacră pe Serafim E- 
pîscop al Buzăului. Serafim ex- 
primă dorinţa ca acest metoh 
să devie scaun episcopal şi E- 
piscopiî să-şî aibă reşedinţa aci. 
Cererea sa se aprobă de Domn, 
ba ceva maî mult, reuşeşte a 
transforma biserica-mumă, Ot- 
Menedicul, în metoh al fostului 
metoh Frăsinetul, devenit acum 
Episcopie, şi averile Ot-Mene- 
diculuî a fi administrate de E- 
piscop. Această biserică fiind 
slăbită de cutremure şi prădată 
de maî multe orî, Episcopul 
Metodic în 1742, o repară şi o 
înfrumuseţează, dar iarăşi cu- 
tremure şi invaziunî o slăbiră 1 
şi o despuîară de orî-ce orna- 
ment. Episcopul Chesarie, acel 
rîvnitor de cele Dumnezeeştî, 
văzînd-o în această stare, în a- 
nul 1832, o restaura din nou, 

o împodobi în mod demn de o 
Episcopie, clădind în jurul eî 
măreţe palate : casele domneşti 
pe temeliile caselor făcute de 
Mateiu-Voevod, seminarul, con- 
sistoriul, tipografia, locuinţe de 
călugări, etc, âpoî grădini în- 
tinse şi frumoase, aşa că Epis- 
copia de Buzău, ca local, e şi 
astă-zî cea d'întîiu în ţară. 
Frontispiciul eî este acesta : 
«Această sflntă şi Dumneze- 
iască biserică s'a zidit din te- 
melie de răposatul întru fericire 
Mateiu-Basarab -Vodă, Ia leat 

1649, după ce maî întîiu a dă- 
rîmat din temelie pe cea vechie, 
făcută de strămoşii săî, arsă şi 
stricată de năvălirile barbari- 
ceştî. începător acestui scaun 
fiind chir Serafim Episcop. La 
leat 1740, fericitul Episcop, chir 



Metodic, aşezîndu-se în acest 
scaun şi găsindu-se stricată de 
cutremure şi părăginită de oş- 
tiri, s'a apucat maî întîiu de a 
dărîmat turlele slăbite şi a zi- 
dit altele, apoi a împodobit-o 
atît pe dinăuntru cît şi pe din 
afară; iar la leatul 1832, iubi- 
torul de D-zeii Episcop Chir 
Chesarie, văzînd iară toate tur- 
lele slăbite de cutremure şi des- 
podobită de toată frumuseţea, 
ce s'ar fi cuvenit să aibă o ast- 
fel de sflntă Episcopie, încă şi 
prădată de toate lucrurile sale 
cele mişcătoare, în vremea răz- 
vrătire! din leatul 1821, s'a a- 
pucat cu rîvnă şi grea cheltu- 
ială de a dărîmat întîiu turlele; 
pe doî stîlpî din biserică şi pe 
toate ferestrele le a făcut cu 
meşteşug arhitectonic, apoi des- 
tencuind-o, atît pe dinăuntru, 
cît şi pe din afară, a împodo- 
bit-o înăuntru cu iscusită zu- 
grăveală, cu tîmplă şi cu alte 
săpături poleite, iar pe din a- 
fară cu foarte frumoasă arhi- 
tectură ; asemenea înfrumuse- 
ţîndu-se tot atunci şi clopot- 
niţa şi aşa cu multă dragoste 
şi libov, au înoit toate pană la 
cel maî mic lucru spre vecinica 
sa pomenire ; şi s'a isprăvit tot 
lucrul acesta în zilele Domnului 
Alexandru Dimitrie Ghica-Voe- 
vod, la leatul 1834, Decembre 
30 şi s'a sfinţit cu multă cere- 
monie bisericească» . 

Inscripţia susţine că Mateiii- 
Basarab a făcut această bise- 
rică în locul celei făcute de stră- 
moşii săî, ceea-ce e în contra- 
zicere cu toate datele istorice. 
Probabil că Episcopul Chesarie, 
la redijarea acestui frontispiciu 
n'a consultat maî de aproape 
Istoria. — O altă greşală făcută de 
acest mare Episcop, e şi aceasta : 
In timpul păstoriei sale a res- 
taurat, sau a zidit din nou, mal 
toate bisericile istorice din ju- 



Hosted by 



Google 



BUZAUL (EPISCOPIE) 



126 



BUZAUL (EPISCOPIE) 



deţ şi a pus frontispiciî nouă, în 
care nu se maî menţionează 
data şi primii fondatori, ci se 
mulţumeşte a declara : «Această 
sfintă biserică s*a făcut de E- 
piscopul Chesarie în locul celei 
vechî». 

Episcopia Buzău a avut maî 
mulre metohurî: Adîncata, A- 
luniş'jl, Berea, Cheea (Prahova), 
Cislăul, Cozleni, Găvanele, Gă- 
văneşti, Mereî, Pîrscovul, Pinul, 
Proşca, Săseni, Sf. Dumitru (Bu- 
cureşti), Sf. Nicolae (Focşani) 
şi Vintilă-Vodă, ale căror averi, 
împreună cu ceea-ce era pro- 
priu Episcopiei, se administra 
de Episcopî, din cari, unii au 
ştiut să facă fapte lăudabile, iar 
alţii şî - au apropiat veniturile 
pentru bunul lor traiu şi al 
neamurilor lor. După seculari- 
zare, Episcopia a încetat de a 
maî avea metohurî. Diecesa Bu- 
zăului constă actualmente din 
două judeţe: Buzăul şi Rîmni- 
cul-Sărat şi e împărţită în 1 1 
parohii urbane (4 în Rîmnic) 
şi 197 rurale (84 în Rîmnic), 
avîiid 15 biserici în parohiile 
urbane şi 400 în cele rurale, 
cu un număr total de 432 pre- 
oţi, 6 diaconî şi 693 cîntăreţî. 
Pentru administrarea clerului 
sunt doî protoereî, unul cu re- 
şedinţa în Buzău şi altul în Rîm- 
nic. Tot în Rîmnic trebue să 
stea şi un arhiereu, locotenent 
al Episcopului de Buzăti, 

Episcopii ce au păstorit e- 
parhia Buzăuluî, după datele ce 
am putut culege din diptice, 
frontispiciî, condica episcopilor, 
«Istoria bisericească de Les- 
viodax», etc, sunt: 

I. Paise, primul episcop, sa- 
crat de patriarhul Nifon, păsto- 
reşte dela 1496 -> 15 26. Domnul 
ţării, Radu-Voevod, îî dărueşte 
pădurea Crîngul (Braniştea), de 
lingă oraş, interzicînd tuturor 
orăşenilor intrarea în tr' însă. 



2.Anania, de la 1526 — 1544. 

3. Ieremia, se suie pe scaun 
la 1544; i-se măreşte diecesa 
de Radu IX, adăugîndu-î şi ju- 
deţul Brăila, dar, în anul 1546, 
devenind raia turcească, die- 
cesa rămîne în limitele de maî \ 
înainte. El lasă locul luî 

4. Atanasie, care păstoreşte 
de la 1558— 1587, 

5. Luca ocupă scaunul epis- 
copal în 1587 ; se distinge prin 
calităţile sale morale şi printr'o 
înfocată iubire de ţară. Ajută , 
mult pe Mihaiu-Viteazul cu con- ] 
siliile sale şi moare în 1612. Se i 
găseşte păstorind şi la Rîmnic. \ 

6. Ciril păstoreşte de la anul ! 
1612 — 1620. 

7. Efrem Trufaşei păstoreşte ! 
de la 1620 — 1636. El obţine un ' 
hrisov de la Radu-Mihnea-Voe- | 
vod, în anul 1623, prin care ; 
se zice că Episcopul Buzăuluî \ 
şi arhiepiscopul ot Buzăvski, să i 
aibă în pace posluşniciî ce sunt \ 
împrejurul Sf Episcopii, strînşî ! 
săracî de pe la Moldova şi de 
pe la Brăila şi din toate latu- 
rile şi să fie scutiţî de bir şi 
de galbenî şi de cal şi de oae 
seacă, pentru ca să fie de lucru j 
şi de ajutor şi de treabă Sf i 
Episcopii. Tot acest episcop , 
obţinuse maî înainte de la A- 
lexandru Iliaş Voevod un hri- ' 
sov, prin care se zice că pos- 
luşniciî Episcopieî să aibă pace 
de bir şi de galben şi de sluhă 
şi de către judeţul cu 12 pîr- 
garî şi de către călăraşî cu cal 
de olac şi de toate slujbele şi 
mîncăturile cîte sunt peste an. 
Face însă rezerva, că pîrgariî 
au voe, că dacă posluşniciî vor 
ii Moldovenî, să le ia birul mol- 
dovenesc (Hrisovul poartă data 
ZPKN sau 1620, însă Alexan- 
dru Iliaşî în Istorie se vede 
domnind numaî pană la anul 
1618). 

Tot Efrem Trufaşei obţine 



un alt hrisov de la Mateiu-Ba- 
sarab, din anul 1634, în care, 
între altele se zice: «Şi vouă 
care umblaţî după birul moldo- 
venesc să lăsaţî în pace pe pos- 
luşnicî, maî ales care va fi mol- 
dovean, voî de la acela să luaţî 
bir moldovenesc; iar ăî-1-alţî oa- 
menî, bună pace să le daţî». 

8. Ştefan Tipograful, care încă 
ca monah se ocupa cu tradu- 
cerea cărţilor bisericeştî şi cu 
imprimarea lor, fu ridicat la 
demnitatea de Episcop al Bu- 
zăuluî la anul 1636, în care 
demnitate nu-şî uită vechia sa 
ocupaţiune. El şezînd în Tîrgo- 
vişte, în anul 1644, publică a 
doua ediţie a Cazanieî, apoî 
Pravila cea mare, etc. Şcoala 
înfiinţată de Mateiu-Basarab în 
Buzău, sub privegherea şi con- 
ducerea luî Ştefan, dobîndi oare- 
care renume, dînd în curînd oa- 
menî bine cunoscătorî în ale 
limbeî naţionale şi e probabil 
că şi Greceniî să-şî fi cîştigat 
aci primele cunoştinţe, pe care 
apoî le complectară retraşî la 
proprietăţile lor: Verneşti, Po- 
toceni. Greci -de -la -Buzău, etc. 
In anul 1648, murind Mitropo- 
litul ţăreî Teofil, Ştefan îî urmă 
în această demnitate, sacrînd în 
locul său Episcop al Buzăuluî 
pe Serafim. Ştefan muri la 1668 
şi se înmormîntă în Mitropolia 
Tîrgovişteî. 

9. Serafim se sui în scaunul 
episcopal la 1649. Stabili reşe- 
dinţa Episcopieî în schitul Fră- 
sinetul, pe care-l proclamă bi- 
serică catedrală. In anul 1668, 
murind Ştefan, Serafim era să 
devie Mitropolit, dar fu în urmă 
mutat la Episcopia Rîmniculuî, 
urmînd în locu-î 

10. Grigore, care păstori de 
la 1668 — 169 1. Din timpul a- 
cestui Episcop se găseşte un 
hrisov a luî Constantin Şerban- 
Voevod, prin care se zice că 



Hosted by 



Google 



BUZĂUL (EPISCOPIE) 



127 



BUZĂUL (EPISCOPIE) 



Mateiu-Vodă, văzînd că sără- | 
ceste Episcopia a slobozit pe ■ 
posluşniciî eî de pîrcălab şi de i 
Căpitan şi le a scos tabrul din | 
visteria ţăreî, de aceea şi el 
confirmă această legaţiune. 

11. Mitrofan, de profesie ti- 
pograf, trăia în Moldova şi era 
ajutor şi emul al marelui Mitro- 
polit Dosofteiu. Meritul său îl 
urcă pe scaunul Episcopie! Hu- ; 
şilor, dar căzînd în disgraţia 
luî Constantin Cantemir se de- 
mise. Constantin Brîncoveanu îl 
chemă în Muntenia, unde îm- 
preună cu fraţii Grecenî, Nico- 
lae Milescu, Gherman Nisis şi 
alţii încep să colaboreze la tra- 
ducerea bibliei şi a altor scrierî. 
La anul 1691, devenind vacantă 
Episcopia Buzăului, Greceniî, in- 
tervenind în favoarea sa, i se 
încredinţează scaunul acestei e- 
parhiî. In anul 1692 a înfiinţat 
pentru prima oară o tipografie 
în Buzău, în care se tipări : 
Pravoslavnica mărturisire, tra- 
dusă din greceşte de fraţii Ra- 
du şi Şerban Greceanu (1692), 
Triodu (1697), Mineiul slavo- 
rom. (1698) şi altă ediţie în 
1700, Molitvelnicul greco-romîn 
(1699), învăţătura preoţilor de- 
spre cele 7 taine (1702), precum 
şi maî multe alte scrieri. Şcoala 
din Buzău fu de asemenea una din 
ocupaţiile de predilecţie ale luî 
Mitrofan, ridicîndu-î şi maî mult 
renumele ce i-1 lăsase Ştefan. 
Mitrofan muri, lăsînd un nume 
scump naţiuneî şi maî cu sea- 
mă literatureî romîne, la 1703. 

12. Damaschin. Gloria Epis- 
copatului de Buzăti nu încetă 
cu Mitrofan , căci succesorul 
său Damaschin care îî urmă 
în anul 1703, ştiu atît prin 
conduita sa cît şi prin întin- 
sele sale cunoştinţe, să-î dea o 
nouă aureolă. Damaschin maî în- 
tîiii fusese dascăl şi cunoştea 
bine limbile : slavonă, elenă şi 



latină. Devenind Episcop, în- 
cepu cu un neîntrecut zel şi o 
rară competinţă a complecta li- 
teratura religioasă, fie prin nouă 
traducerî, fie prin corigerea ce- 
lor deja traduse. In anul 17 10 
fu mutat la Episcopia Rîmni- 
culuî, unde continuă opera în- 
cepută. Şcoala din Buzău îî dete 
un caracter şi maî naţional, vo- 
ind a scoate de aci pe viitorii 
dascăli de limba romînă. Nu- 
mele luî Damaschin va ocupa 
tot-d'a-una un loc distins în is- 
toria literatureî romîne şi din- 
tre cele d'întîu în Istoria litera- 
tureî eclesiastice. 

Constantin Brîncoveanul,prin- 
tr'un hrisov din 1707, acordă 
acestui Episcop beneficiul, ca 
oamenii ce vor veni la moara 
Episcopieî să fie scutiţî de că- 
tre Căpitanul cu toţî călăraşii 
ot Buzău, a nu-î bîntui de o- 
lăcarî şi de potvadă, să nu le 
ia caiî de olac şi casele de pot- 
vadă, ci să-î lase în bună pace 
să umble fără grije orî unde vor 
vrea. Tot Damaschin, pentru 
a mări averea Episcopieî, începu 
să cumpere proprietăţî în oraş, 
între care prăvălia luî Afi Tur- 
cul Deli Hogea şi a frateluî său 
Abdulah, pe care şi eî o aveaiî 
de la un alt Turc Mahomet Ba 
raictarul, pe preţ de 20 talere. 

13. loasaf păstoreşte de la 
anul 1710 — 1717. 

14. Daniel, originar din Cîm- 
pu-Lung, discipol al luî Melhi- 
sedec, egumen al mănăstirii de 
acolo, care îl iniţiase şi în lite- 
ratură, fu sacrat Episcop al Bu- 
zăului în 17 17, iar după 3 anî, 
1720, deveni Mitropolit al Mun- 
teniei. El ne lăsă cîte-va tradu- 
cerî, a imprimat maî multe cărţi 
bisericeşti, a zidit biserica Ver- 
guluî din Bucureşti şi în 1732 
şl-a dat sufletul. 

15. Ştefan, succesorul luî Da- 
niel,păstoreşte de Ia 1 720 — 1732, 



cînd a devenit Mitropolit al ţă- 
reî. Cu ocaziunea venireî luî N, 
Mavrocordat în Buzău, în 1728, 
el transformă şcoala de aci în 
greco- slavonă şi Domnul îî dă- 
rui 200 talere din venitul jude- 
ţului pentru întreţinerea eî. 

16. Misail, succesorul luî Şte- 
fan, păstori de la 1732— 1740, 
fără să se distingă prin .nimic ; 
obţine însă pentru un pescar, 
favorit al său, un hrisov de la 
Grigore Ghica (1735), în care 
se zicea: «Acest pescar sără- 
tor Dicul Măjar, ce este al Sf. 
Episcopii Buzău, să fie scutit de 
toate dăjdiile, numai la hara- 
ciu să aibă o dare într'un an o 
dată, verî cu peceţi, au fără pe- 
ceţl, ughî 11, în pace să fie şi 
de măjerit şi de fumărit, cu con- 
diţie să dea peşte la Episcopie. 
Ordonă apoî boierilor cislaşî pe 
judeţe şi slujitorilor strîngătorî 
de bani şi fumărilor şi măj arilor 
să se ferească de acest om. 

17. Metodic păstoreşte de la 
1740 — 1749, se ocupă mult cu 
restaurarea bisericilor din epar- 
chia sa şi mal cu seamă a E- 
piscopieî şi a mănăstirii Vin- 
tilă-Vodă. Mări averea Episco- 
piei, cumpărînd mal multe din 
proprietăţile Grecenilor. Con- 
stantin Mavrocordat îî dărueşte 
moşia Unguriul, ca să fie sat al 
Episcopieî: «Şi fieşte care om 
să aibă a face clacă ce s'a orîn- 
duit de la Domn, de om în- 
tr'un an zile 6; însă clacă, iar 
nu lucru; şi această clacă să 
nu se facă toată odată ci pe 
rînd : la coasă, Ia secere şi la 
arătură şi să dea şi dijma din 
10 una, după obiceiu ; cel ce 
vinde vin să dea aditul buţiî 
Sf. Episcopii». 

18. Filaret, egumen al mă- 
năstireî Sf. Ecaterina din Bu- 
cureşti, devine episcop al Bu- 
zăului în 1749; păstoreşte pană 
la 1753, cînd îî ia locul 



Hosted by 



Google 



BUZĂUL (EPISCOPIE) 



128 



BUZAUL (EPISCOPIE) 



1 9. Rafael, care demisionează 
în 1764. 

20. Cozma, Protosinghel al 
Mitropoliei din Bucureşti, deve- 
nind episcop în 1764, se dis- 
tinge prin maî multe fapte de 
cantate, maî cu seamă înavuţind 
bisericile cu odoare sacre. E cel 
d'întîiu care introduce sfeşnice 
de alamă cu cheltuiala sa. Sub 
dînsul, şcoala din Buzăii, în ur- 
ma hrisovului dat de Al. Ipsi- 
lante în 1774, devine cu totul 
grecească. In urmă, Alexandru 
Ipsilante, dă un alt hrisov prin 
care zice că Episcopia Buzău, 
fiind arsă şi stricată de văpaia 
răsmeriţeî, se face ctitor al eî 
şi-î acordă maî multe darurî 
(1778, Aprilie 26). Tot sub Coz- 
ma, Constantin Caragea, prin- 
tr'un hrisov din 1782, Decem- 
brie 26, zice că Episcopia fiind 
jefuită şi arsă de văpaia trecu- 
tei răsmeriţe se face şi el cti- 
tor al eî. Acest hrisov se con- 
firmă la 1792, de Mihail Con- 
stantin -Şuţu - Voevod. In fine, 
Scarlat Grigore Ghica îî dă voe 
să aducă lude din străinătate, 
în specie meşteşugari, carî vor 
fi scutiţi de orî-ce dări, ca să 
fie posluşnicî aî Episcopiei, El 
devine Mitropolitul ţăreî, în a- 
nul 1787 şi în locu-î se alege 

2\. Dosofteiu, grec din la- 
nina, dar eminent păstor şi în- 
focat iubitor de ţară. El păsto- 
reşte de la 1787—1793, cînd 
este ales Mitropolit al ţăreî. In 
anul 18 10 fu exilat de Ruşî şi 
moare în Braşov, la 1826. El 
tipări maî multe cărţî cu chel- 
tuiala sa, încuragiă pe monahii 
Grigore şi Gheronte de a tra- 
duce şi tipări continuu, iar a- 
verea ce o adunase, o lăsă ţă- 
reî, ca să se trimită tineri în 
străinătate, spre a se instrui. El 
înfiinţează pentru prima oară 
condica Episcopieî Buzău, în 
care a trecut hrisoavele şi căr- 



ţile de moşii aflate pană la dîn- ' 
sul. (Vezi «Condica Episcopieî i 
Buzău», tom. I, fila 3). 

22. Constantin Grecul de la 
lanina, păstoreşte de la anul 
1793 — 1819 ; nu ştiu însă să 
imiteze pe connaţionalul şi pre- 
decesorul său, trăind maî mult 
pentru dînsul şi aî săî. Sub dînsul 
şcoala din Buzău se închise ; la 
aceasta contribuise în mare parte 
şi evenimentele din 1806. Con- 
stantin obţinuse de la Nicolac 
Caragea un hrisov, prin care se 
dărueşte Episcopieî un scaun 
de carne scutit de vamă, de er- 
bărit şi de orî-ce dări la care 
sunt supuse cele-1-alte scaune ; 
căcî şi alţi Domnî ati dat sca- 
une în Buzău. Constantin Mo- 
ruzzi printr'un hrisov din 1793, 
August 19 (cel d'întÎLi docu- 
ment cu leatul modern), după 
ce spune că mănăstirile sunt 
cinstea şi podoaba ţăreî, stabi- 
leşte drepturile acestuî Episcop 
asupra tîrguluî Drăgăiceî, prc- 
cizîndu-î dările ce trebue să ia 
şi scutirile ce trebue să facă. 
Domnul ţăreî, Alexandru Mo- 
ruzzi, printr'un hrisov din 1793, 
fiind Episcop încă Dosofteiu, de- 
dese voie Episcopieî să aducă 
40 lude lemnarî. Ludele însă 
sosesc sub Constantin şi munca 
lor servi la mărirea avereî sale 
propriî. 

23. Gherasim, romîn de ori- 
gină, păstori de la 18 19 — 1824. 
Se distinge maî mult prin viaţa 
ascetică, de cît prin calităţî pas- I 
torale.. Demisionînd în 1824, se 
retrase la mănăstirea Căldăru-. 
şani, unde se făcu schimnic. A 
murit în 1844. 

24. Chesarie (Constantin Că- 
păţînă), se sui în scaunul Epis- 
copieî Buzău după retragerea 
luî Gherasim şi păstoreşte de la 
1825 pană la 1846 Noembrie 30. : 
Născut în Bucureşti la 1784, se | 
dete studiilor ce se puteau do- i 



bîndi pe atuncî şi maî cu sea- 
mă limbiî şi literatureî elene, 
în care era foarte competent, a- 
vînd de maestru pe renumitul 
Lambru. El maî întîiii deschise 
o şcoală privată în Bucureşti şi 
instrui pe copiiî Bărcănesculuî, 
prin care făcu cunoştinţa Epis- 
copului losif al Argeşului. lo- 
sif îl întroduse în viaţa mona- 
hală, îl făcu diacon al acestei 
Episcopiî, apoî preot curator al 
metohuluî Antim din Bucureşti, 
de unde îl luă Mitropolitul Gri- 
gore şi îl numi econom al Mi- 
tropoliei. Grigore Ghica îî în- 
credinţa în 1825 Episcopia Bu- 
zăuluî. Discursul său de insta- 
lare e o capo-d' operă, ca cuge- 
tare şi formă, ca patriotizm şi 
iubire evangelică. El a lucrat 
nu nu maî cu cuvîntul, ci şi cu 
fapta. Dispunînd de marile ve- 
niturî ale Episcopieî, începu maî 
întîiu restaurarea eî, şi o încon- 
jură cu măreţe palate şi fru- 
moase grădinî, aşa că ea deveni 
cea d' întîiu în ţară. Construi 
palatul Seminaruluî şi un altul 
pentru tipografie, ridică din te- 
meliî bisericile: Vintilă- Vodă, 
Ciolanul, Răteşti, Pîrscovul, Cis- 
lăul, Găvăneşti, Cozieni şi Să- 
seni ; rezidi schitul Cheea din 
jud. Prahova şi maî multe altele 
din jud. Rîmnicul-Sărat. El în- 
demnă cu energie şi contribui 
cu dărnicie la ridicarea altor bi- 
sericî, atît din oraş, cît şi din 
jud. Buzău, aşa că maî nu e bi- 
serică care să nu fi fost atinsă 
de bine-făcătoarea sa mînă. Ti- 
pografia, înfiinţată de Mitrofan 
şi lăsată în părăsire de la moar- 
tea sa, o reînfiinţa, înavuţind-o 
cu material nou şi în 1834 în- 
cepu iar să funcţioneze, eşind 
de aci scrieri însemnate. Şcoala 
Episcopieî încetase de la 1806, 
oraşul era distrus, şi ceî ce 
doreau a căpăta oare-care cu- 
noştinţe eraii siliţî să se ducă 



Hosted by 



Google 



J3UZAUL (EPISCOPIE) 



129 



BUZĂUL (EPISCOPIE ) 



la Nişcov, unde boeriî Bănică şi 
Mihail Chirculescu înfiinţaseră 
o şcoală grecească, sub direcţiu- | 
nea luîTorgu Codru, un tînăr din i 
Atena, cu oare-care cultură. Che- | 
sarie înfiinţa îndată o şcoală de j 
gramatici, iar în 1838 înfiinţa j 
Seminarul. Şcoala luî Codru se ! 
închise în 1834, în urma des- | 
chidereîşcoalelor naţionale. Che- 
sarie, cunoscător şi amator de 
muzică, deprins cu accentele 
armonioase şi romîneştîale mu- 
ziceî, reformată de Macarie, a- 
duse în Buzău pe celebrul său 
discipul, psaltul Matache, şi în- 
fiinţa o şcoală de muzică bise- 
ricească. Această şcoală deveni 
în curînd celebră şi elevii eî : 
losif Nania, actual Mitropolit 
al Moldovei, Serafim, Chirchi- 
don, Hipolit, Parascoveanul,etc. 
se făcură cunoscuţi ca ceî d'în- 
tîiu cîntăreţî aî ţăreî. Amic al 
luî loan Vărbileanu, protopop 
în Mizil, rămas văduv, îl că- 
lugări sub numele de losapat 
şi îl numi eclesiarh al Episco- 
piei, maî în urmă deveni pro- 
fesor la Sf. Sava, egumen al 
Znagovuluî, etc, de unde luă 
numele de Znagoveanu. Chesa- 
rie ca un alt Matei u-Basarab, 
reedificînd şi restaurînd atîtea 
Biserici, nemulţumit de pictura 
bizantină, decăzută cu totul, voi 
să introducă şi în pictura bise- 
ricilor un nou stil original şi 
romînesc. Găsi pe un tînăr de 
mare talent, pe Nicolae Zugra- 
vul, şi înfiinţa în Buzăii o şcoală 
de pictură. Dintre elevii eî vom 
menţiona pe răposatul George 
Tătărescu. Demnă de amintit e 
importanţa şi splendoarea ce da 
serviciului divin. Chesarie, sim- 
plu, sever, cu o autoritate mo- 
rală necontestată, însoţit de o 
numeroasă suită de arhidiaconî, 
diaconi şi anagnoştî, toţî cu voci 
frumoase şi îmbrăcaţi cu multă 
bogăţie, făcea pe credincioşi să 



asiste la un serviciu într'adevăr 
măreţ. Cînd servea în Bucu- 
reşti era sărbătoare. De la Dom- 
nul Ţărei pană la cel din urmă 
cetăţean, se sculau de cu noapte, 
ca să apuce loc în biserica unde 
el oficia. In anul 1846 Noem- 
brie 30, acest stimat şi mult re- 
gretat Episcop muri sărac cu 
desăvîrşire şi se îngropa la E- 
piscopia Buzău. 

25. Filoteiu, arhidiacon şi 
apoi econom al luî Chesarie, luă 
locul predecesorului său, maî 
întîiu ca locotenent, iar în 1850 
se numi Episcop titular. El maî 
înavuţi tipografia, tipări maî 
multe scrieri, între care Biblia 
de Buzău, şi se distinse prin- 
tr'o mare lăcomie de banî. Muri 
de alienaţie mintală la 16 Au- 
gust, 1860, lăsmd în urma-î 
sume fabuloase, din care s'a 
împărtăşit mulţi din ceî ce erau 
împrejurul său, rămîind şi Sta- 
tului 70000 galbeni. 

26. Dionisie Romano. Am pu- 
tea zice că este ultimul cu care 
se termină seria marilor prelaţi 
aî ţăreî, fiind un factor puter- 
nic, care a lucrat la regenera- 
rea, cultura şi libertatea Romî- 
nieî. El s'a născut la 1806 în 
comuna Siliştea din Transilva- 
nia. Venit în ţară de copil se 
opri la mănăstirea Neamţu, unde 
în 1823 fu călugărit. Insă fiind 
mare amator de studiu, părăsi 
mănăstirea şi veni în Bucureşti 
să-şî complecteze studiile în şcoa- 
la de la Sf. Sava. Ca să-şî pro- 
cure mijloace de existenţă, se 
alipi de Ilarion, demnul şi în- 
semnatul Episcop al Argeşului, 
căruia îî deveni discipol. Ilarion îl 
iubea mult şi în 1832 îl hirotoni 
diacon. Cu înfiinţarea şcoalelor 
naţionale, diaconul Dionisie fu 
numit profesor în Buzău. In tim- 
pul profesoratului îşî continuă cu 
asiduitate studiile, şi publică maî 
multe scrierî didactice. Episco- 



pul Chesarie îl luă sub protec- 
ţiunea sa şi îî înlesni publi- 
carea scrierilor ; în urmă îl numi 
director al tipografiei. Infiinţîn- 
du-se Seminarul, Dionisie găsi 
un demn emul în Gabriel Mun- 
teanu, pe care îl adusese Che- 
sarie ca profesor şi împreună 
cu dînsul publică maî multe 
scrieri. In anul 1840 fu chemat 
în Bucureşti de Mitropolitul Neo- 
fit, care îî încredinţa direcţiunea 
Seminarului de acolo. In această 
nouă demnitate nu încetă de 
a compune şi traduce diferite 
cărţi didactice, de care era mare 
lipsă. După insistenţa sa. Mi- 
tropolitul Neofit trimese în 1845 
maî mulţi tin'erî în Petersburg, 
Atena, Moscova şi Pesta, din 
carî să poată recruta un cler 
demn de cerinţele timpului. In 
anul 1848, Dionisie luă parte 
activă la revoluţie şi fu închis 
la Văcăreşti, apoi, liberat, fu silit 
să se exileze în Transilvania. 
Calmîndu-se puţin animozităţile, 
Dionisie se întoarse în ţară şi 
se aşeză la mănăstirea Băbeni, 
din jud. RîmnicubSărat (1850), 
unde traduse maî multe scrierî, 
între carî şi «Geniul Cristianis- 
muluî» al luî Chateaubrîand, a- 
poî fonda un ziar eclesiastic 
«Ecoul Bisericesc», In anul 1851, 
Domnitorul Ştirbeiii îl numi e- 
gumen la Sadova, dar în 1853, 
Ruşiî ocupînd ţara, Dionisie fugi 
în Turcia, unde stete pană la 
plecarea lor. Reîntors în ţară, 
se duse în Moldova şi în 1855 
fu numit stariţ la mănăstirea 
Neamţu ; dar compromis în re- 
voluţie, antipatic monahilor, a- 
mic cu partizanii unireî, fu silit 
să se retragă în Iaşi, unde stete 
maî mult timp şi de unde pu- 
blică între altele «Elocinţa Am- 
vonului» în două volume. După 
unire, Domnitorul Cuza îl numi 
locotenent al Episcopieî de Bu- 
zău, şi în 1861 fu sacrat arhie- 



!iC7Gi) Mnrclr Dniio.iar Gc(,, 



17 



Hosted by 



Google 



BUZAUL (RÎU) 



130 



BUZAUL (RtU) 



reu şi numit titular. In 1864, 
opunîndu-se reformei calenda- 
rului, fu mutat la Huşi; la Bu- 
zău veni Ghenadie, care nu stete 
mult, fiind mutat la Argeş şi 
Dionisie se întoarse la vechiul 
său scaun. | 

Dionisie, dotat cu o vastă me- | 
morie, cu o fecundă imaginaţie, j 
cu un spirit sagace şi plin de | 
sare atică, cu un rar talent de . 
a nara şi a persuada, maî mult 
sau maî puţin cult şi pasionat 
de lectură, ştiind după expre- 
siunea Apostolului «să se facă 
tuturor toate, ca pe toţi săî- 
dobîndească», se impunea tutu- 
ror şi nimeni nu se despărţea 
de dînsul de cît cu regret. A- 
mator înfocat al şcoaleî, orî unde 
agitata sa viaţă î-a condus pa- 
şii, a însemnat prezenţa sa prin 
înfiinţarea unei şcoli, care 'î a- 
rătă urma. Astmul de care su- 
ferea î-a răpit viaţa în anul 
1873 Ianuarie 18. El a fost în- 
mormîntat la Episcopia Buzău. 

27. Inocenţiu, fiu de preot 
din Bucureşti, şî-a făcut studi- 
ile în Seminarul de acolo şi maî ! 
în urmă la Pesta, unde a fost j 
trimis, împreună cu alţi tineri, j 
de Mitropolitul Neofit. In 1850 ' 
fu numit director al Seminaru- 1 
luî din Bucureşti, de unde fu 
depărtat în 1863. In urmă de- 
veni egumen al Mănăstireî-Dea- 
luluî. Murind Calinic, Episcopul 
Rîmniculuî, fu însărcinat pro- 
vizoriu cu administrarea acestei 
eparhiî, şi în anul 1873, Epis- 
copia Buzăului devenind vacantă 
prin moartea luî Dionisie, se a- 
lese titular al ei. Inocenţiu alipi 
tipografia Episcopieî pe lingă a 
Sf Sinod şi o mută în Bucu- 
reşti. A murit la 13 Noembrie 
1893, lăsîndu-şî averea pentru 
bine-facerî şi în special pentru 
ajutorarea eleviler sărmani şi 
meritoşî. 

28. Dionisie Climescu a fost 



ales Episcop în locul luî la 17 
Martie 1894. El păstoreşte şi 
azî. 

Vedem că, de la 1496 pană 
la 1890, Episcopia Buzăuluî a 
fost păstorită de 28 Episcopî, 
din cari 5 s'au suit pe scaunul 
mitropolitan. Dintre aceştî E- 
piscopî, cinci: Ştefan Tipogra- 
ful, Mitrofan, Damaschin, Che- 
sarie şi Dionisie, pot purta cu 
dreptate numele de marî. 

Buzăul, (vechiul Na7ro'3xa = Na- 
puca, după Dionisie Fotino), 
77ti însemnat, care udă judeţele: 
Buzăul, căruia i-a şi dat numele, 
Rîmnicul-Sărat şi Brăila. El iz- 
voreşte din Transilvania, din 
poalele muntelui Tezla, puţin 
maî la Nord de muntele Bra- 
tocea, din Prahova, se dirige pe 
o frumoasă vale, în direcţiunea 
N. -E., pană la punctul Bodza- 
Furdulo, de unde, făcînd un un- 
ghiu spre S., primeşte pîrîiaşele 
Crăsnlţa la sLÎnga şi Crasna la 
dreapta şi intră în judeţ pe la 
punctul Cheia -Cordunuluî; de 
aci se lasă în jos printre munţlî 
stîncoşî , acoperiţî adesea de 
brazî, pană la căt. Broasca din 
com. Nehoiaşul, unde albia sa 
începe a se maî lărgi şi tot de 
o dată a se curba spre E. pană 
ajunge la căt. Ursoaia, com. Ru- 
şiavăţul; aci face o nouă frîn- 
tură spre N. - E., descriind un 
arc pană la Pleşcoiul, apoî se 
înclină spre S.-E., atinge în par- 
tea de N. oraşul Buzău şi prin 
nenumărate cotituri ajunge la 
com. Găvăneşti, de unde se di- 
rige iar spre N. - E. şi ese din 
judeţ pe la com. Cotul -Cioariî, 
formînd de aci înainte limita în- 
tre jud. Brăila şi Rîmnicul-Să- 
rat; intră în jud. Brăila pe la 
căt. Vizireni, servind de hotar 
între ambele judeţe numaî pană 
la com. Strîmbul ; de aci curge 
pe lîngă hotarul dintre jud. 



Brăila şi R. -Sărat, udînd cînd 
unul, cînd altul din aceste ju- 
deţe, pană la com. Latinul, de 
unde servă, pană la confluenţa 
sa, de hotar între ele. Se varsă 
în rîul Şiretul, lîngă căt. Sîr- 
beşti, al com. Măxineni, din jud. 
Brăila. De la Vizireni pană la 
gura Buzăuluî este o distanţă de 
68 kil. Panta, pe care curge, fiind 
foarte înclinată, face ca Buzăul 
să fie unul din rîurile cele maî 
repezi ale ţăreî. In timp de 
ploae e foarte violent, rupe ori- 
ce obstacol întîlneşte în cale-î, 
mănîncă cu lăcomie malurile 
ce-l ţine închis, schirnbîndu-şî 
la fie-care viitură, albia pe care 
cursese pană aci, ceea ce cau- 
zează marî pierderî locuitorilor 
mălurenî, Bolovaniî imenşi, ce-î 
aduce în viitura sa, produc, în 
ciocnirea lor, un zgomot asur- 
zitor, care se aude de departe. 
Ţărmurile sale sunt împodobite 
cu frumoase crivine, renumite 
pentru vîaatul ce se găseşte în- 
tr'însele, maî cu seamă : lupî, e- 
purî, becaţe, becaţine, sltarî, etc. 
Lungimea cursului său este, în 
ţară, de peste 270 kil. 

Afluenţii săî sunt numeroşi ; 
pe partea dreaptă maî însem- 
naţi sunt: Crasna, Valea -Nea- 
gră, Siriul, Bontul, Nehoiaşul, 
Nehoiul , Cîtlaşul, Valea - Rea, 
Valea - Muscelului, Valea - Vieî, 
Bîsca-Chiojduluî, Valea-Largă şi 
Nişcovul; iar pe partea stîngă: 
Arţagul, Grămăticul, Tehărăul, 
Căşioca, Rîsca-Rozileî, Stănila, 
Valea.-Sibiciuluî, Valea-Pănătău- 
luî, Ruşiavăţul , Sărăţelul - Bă- 
lăneştilor, Tîrcovul, Sărăţelul- 
Berciî, Slănicul şi Cîlnăul, (v. 
a. n.), afară de o mulţime de 
alte văl şi izvoare maî pu- 
ţin însemnate. Toţi aceştî aflu- 
enţî, mărind volumul Buzăuluî, îî 
întîrziază şi cursul, care, de pe 
la Scurteşti, începe a fi maî lin 
şi maî tardiv. 



Hosted by 



Google 



BUZĂUL (STAŢIE) 



131 



BUZDUGANUL 



Pe Buzău sunt următoarele 
poduri: podul de fier al liniei 
ferate Buzău-R. -Sărat, la 383 1 ,02 
metri depărtare de oraşul Bu- 
zău ; podul de fier al şoselei na- 
ţionale Buzău-Rîmnicul-Sărat, a- 
proape de oraşul Buzău, pe te- 
ritoriul comunei Mărăcineni ; 
pod stătător de lemn, în corn. 
Nehoiaşul, jud. Buzău ; pod pe 
vase, la Găvăneşti, în acelaşi 
judeţ. 

Buzăul, staţie de dr. d. f., jud. 
Buzău, pi. Sărata-Tohani, oraşul 
Buzău. De la această staţie linia 
care vine din Ploeşti se bifiircă 
în: linia Buzău-Brăila, pusă în 
circulaţie la 13 Septembrie 1872 
şi linia Buzău-Rîmnicul-Sărat, 
pusă în circulaţie la 13 Iunie 
1^81. Staţia Buzăul se află pe 
prima linie între staţiile Mon- 
teorul (10.6 kil.) şi Tăbăreşti 
(9.6 kil.) şi pe a doua între 
staţiile Monteorul şi Boboc (i 1.5 
kil.) înălţimea d'asupra nivelu- 
lui mării de 92"^', 94. Venitul a- 
cesteî staţii pe anul 1896 a fost 
de 7 16 108 leî, 25 bani, 

Buzăul, moşie a oraşului Buzău, 
jud. Buzău, avînd ca 1500 hect., 
despărţită în două sfori, care 
se arendează separate. Una are 
897 hect., din care 32 ocupate 
de barăcile în care se ţin tîr- 
gurile Drăgaica şi Valea-Tean- 
culuî, iar restul izlaz, fîneaţă şi 
arăturî; a doua de 603 hect. 
grădini de zarzavat, arăturî, fî- 
neaţă şi izlaze pentru păşunatul 
vitelor din oraş. 

Buzăului (Drumul-), vechin 
druniy în jud. Buzău, înainte de 
facerea şoselelor, lega oraşul 
Ploeşti cu Buzăul, mergînd a- 
proape paralel cu şoseaua naţio- 
nală, dar puţin maî spre N. Servă 
şi azî de cale de comunicaţie 
locuitorilor potgorenî din pla- 



sa Tohani. E tot de o dată 
punct de hotar între maî multe 
moşiî. 

Buzăului (Lunca-), luncă, în- 
tre muchia platoului de N. şi 
rîul B'.izăul, pe ambele ţărmuri 
ale rîuluî, jud. Brăila. Pe această 
luncă sunt izlazuri, fineţe prin 
coturile rîuluî şi păduri de sal- 
cie; pe unde locul e maî ridi- 
cat se fac şi arăturî. 

Buzăului (Predealul-), lungă 
serie de dealuri §i coline y jude- 
ţal Buzău ; se începe din com. 
Cîndeşti, de la Vîrful-Cerbuluî 
şi se continuă pană în comuna 
! Tisăul, culminînd în Vîrfal-Bra- 
I duluî, între văile rîurilor Buzău 
şi Nişcovul. E acoperită cu pă- 
duri, vil, livezi şi izlaze. 

Buzăului (Sarea-), mtinte, ju- 
deţul Buzău, ramificaţie din Vîr- 
ful-Dinteluî, între valea Ursoaia 
şi Izvorul-Săriî, în com. Rusia- 
văţul. El se termină în malul 
sting al rîuluî Buzău, prin două 
piscurî de sare, eşite la supra- 
faţă, din care cauză se şi nu- 
meşte Sarea - Buzăului. Servă 
tot d'odată ca limită între plaiu- 
rile Buzău şi Pîrscov. 

Buzăului (Vatra-Episcopiei-), 

moşie, în jud. Buzău. (V. Va- 
tra-Episcopieî). 

Buzdruganul, lac, în pi. lalo- 
miţa-Balta, insula Balta, com. 
Borduşani, jud. Ialomiţa. 

Buzdrugilor (Dealul-), deal, 
jud. Buzău, pi. Bistriţa-d.-s., pe 
teritoriul com. Mărgineni-Mun- 
tenî. 

Buzducul, cătun, al cpm. Popîn- 
zeleşti, plasa Olteţul-01tul-d,-j., 
jud. Romanaţi, situat aproape 
de hotarul judeţului, pe un te- 



ren ce are 180 m. de altitudine 
d'asupra nivelului măriî. Are 
70 familii, 300 loc. Are o bi- 
serică, cu hramul Sf. Nicolae 
(1854), deservită de i preot şi 
2 cîntâreţi. 

Buzducul, trup de pădure al sta- 
tului, în întindere de 13 hect., 
care împreună cu trupul Iliuţa 
(40 hect.) formează pădurea Cer- 
nelele, situată în com. Surpa- 
tele, plasa Oltul-d.-s., judeţul 
Vîlcea. 

Buzdugan!, sat, jud. Bacău, pi. 
Siretul-d.-s., com. Părincea, a- 
şezat pe pîrîul Răcătăul, d'a 
dreapta. Numele său derivă pro- 
babil de la buzduganele vechi 
ce s'au găsit pe comuna vecină, 
la Cetăţuia - Buzdiganuluî. Se 
află la o depărtare de 2550 m. 
de tîrgul Părincea. Capi de fa- 
milie sunt 25, din 97 suflete. 

Buzdugani, moşie, jud. Bacău, 
pi. Siretul-d.-j., com. Părincea. 

^uzdugdim^ pădure, jud. Bacău, 
pi. Siretul-d.-j., pe teritoriul co- 
munei Părincea. 

Buzduganul, sat, face parte din 
com. rur. Şerbăneşti, pi. Mijlo- 
cul, jud. Vîlcea. Are o popula- 
ţiune de 238 locuitori, 136 băr- 
baţi şi 122 femei. Populaţie şco- 
lară are 34 copii. D'aci şi pană la 
cătunul Lunca, unde e şcoala, 
e V2 kil. 

Buzduganul, deal, se întinde de 
la N. spre S., ocupînd partea 
de E. a com. Fereşti, pi. Mij- 
locul, jud. Vasluiu, făcînd şi li- 
mita între com. Valea-Rea. 

Buzduganul, fost schit, jud. Te- 
cuciu, situat în mijlocul pădurii 
Gâiceana, într*o privelişte fru- 
moasă. 



Hosted by 



Google 



BUZDUGANUL 



132 



BUZEIELUL-SEC 



Nu se cunoaşte precis data 
fondăreî. Bătrîniî spun că a fost 
făcut de un dogar ; în urmă s'a 
reparat de un om cu numele 
de Buzdugan, căruia îî poartă 
numele, şi maî în urmă s'a re- 
parat de preotul Atanasie Rusu, 
care a adus şi o colecţiune de 
cărţî bisericeşti. A servit ca mă- 
năstire de călugări pană în 1862 ; 
de atuncî s'a părăsit şi astăzi 
a rămas ca o biserică izolată 
în mijlocul pădureî. 

Buzduganul, vale^ jud. Iaşi. (V. 
Candrea, deal). 

Buzdugi, sat, jud. Roman, plasa 
Siretul-d.-j., corn. Stăniţa, spre 
S.-E. de satul Stăniţa şi la o 
depărtare de 3 kil. 500 m. de 
el. Este aşezat pe un platou 
înalt. Are 34 capi de fam. toţi 
contrib., 134 loc, din cari 3 
ştiu carte; 34 case. Sunt 117 
vite mari cornute. 

Buzdugi, deal, în jud. Roman, 
plasa Siretul-d.-s., comuna Stă- 
niţa, spre Sud-Est de satul Stă- 
niţa. 

Buzduva, baltă, formată din văr- 
sarea Jijieî, spre E, de satul 
Costuleni, pi. Braniştea, judeţul 
Iaşi. 

Buzeiasca, trup din moşia Clo- 
ceşti, din pi. Teleormanului, jud. 
Teleorman, situată spre pîrîul 
Cotmeana , în partea despre 
Nord-Vest. 

Buzei (Vîrful-), munte în corn. 
Broşteni , jud. Suceava (141 1 
metri. 

Buzeielul, pîrîU, din com. Co- 
tul-Lung, jud. Brăila, pe moşiile 
Vrăbiescul şi Nicoleanul, la i 
kil. spre S. de Cotul-Lu ng. Par- 
curge 2 kil. de la N.-E. spre 



Sud - Vest , făcînd 2 cotituri 
mici. 

Buzeielul, pîrîu, din com. Scor- 
ţarul-Nou, jud. Brăila ; pleacă 
din jud. Buzău, de la N. satului 
Sihleanul, parcurge lunca spre j 
Sud, pierzîndu-se ca la 3 kilo- I 

metri. 1 

i 

Buzeielul, pîrîu, din com. Su- ; 

ţeşti, jud. Brăila; pleacă din jud. ; 

Buzău, ca la 2^/2 kil. maî sus de j 

podul de la Grădiştea, apucă i 

spre E. la muche, merge spre | 

S. paralel cu muchea, pîerzîn- j 

duse maî sus de satul Grigo- 1 
resti. 

i 

Buzeielul, pîrîU, maî spre S. de I 
precedentul, la 2 kil. de satul Co- 
tul-Lung, jud. Brăila; parcurge 
o distanţă de la N.-E. spre S.- 
Vest de 2^/2 kil. şi se pierde ' 
ca şi primul în băltişul Ducu- ! 
lesei. I 

Buzeielul, pîrîu, din com. Co- j 

tul-Lung, jud. Brăila, între satul | 

Şerbăneştl şi gura rîuluî Buzăul. 1 

Are direcţia de la N.-E. spre i 

S.-V., parcurge o distanţă de | 

2 V2 kil. Aceste 3 Buzeieluri ! 

sunt pe lunca Şiretului. 

I 

Buzeielul, pîrîu, din com. Su- | 
ţeşti, jud. Brăila; pleacă din rîul 
Buzău, ca la 2 V2 kil. maî sus 
de satul Constantineşti; ia di- 
recţia N.-V. şi trece pe lîngă 
Cotul-luî-Pungă, de unde intră 
în jud. Rîmnicul-Sărat. 

Buzeielul, pîrîU, din com. lanca, 
jud. Brăila ; începe din hotarul 
com. Şuteşti, trece spre S. pe 
sub popina şi movila Burlacul 
şi se pierde maî jos de movila 
Bărbuleasa. 

Buzeielul, nume, ce se dă la 
maî multe viroage sau vălcele 



carî au lăţimea de la 8 — 12 
metri, adîncime de la 2 — 5 me- 
tri, jud. Brăila. Aceste Buzeiele 
sunt pe lunca Buzăului. 

Buzeielul-Sec, jud. Brăila, plea- 
că din lunca Siretuluî, în apro- 
piere de muchea Baldovineşti, 
din com. Nazîrul, merge spre 
V. paralel cu muchea, pe sub 
vadul Malacof, trece şoseaua 
judeţeană Brăila-Focşani, intră 
pe teritoriul com. Cotul-Lung, 
apucînd spre S., tot pe lîngă 
muchea dealului, trece pe la N. 
popineî, lăsînd muchea, apucă 
spre V. pană la cîrciuma de la 
Verzea. La N. cîrciumeî, Buze- 
ielul-Sec se desparte în două : 
una pleacă spre E. pană la şo- 
seaua Brăila-Focşani, de unde 
apucă spre N., pierzîndu-se în 
băltişul Duculeasa ; iar cea l'pltă 
pleacă de la cîrciuma Verzea, 
spre V., pană la hotarul Bă- 
chita, de unde formează hota- 
rul com. Latinul, traversează 
partea de N. a aceleî comune 
pană la cîrciuma Lambru, de 
unde formează hotarul comunei 
Gurgueţi, traversează şi această 
com., între rîul Buzăul şi muchea 
platoului; după ce intră în co- 
muna Scorţarul-Nou, apucă spre 
S. pană la muchea platoului şi, 
din dreptul Movileî - Vieruluî, 
ia direcţia spre V., paralel cu 
muchea, pană în dreptul tîrlelor 
Afurisiţi, de unde se separă în 
două : o parte urmează muchea 
pană în tîrlele Tobescu, de unde 
apucă spre N. pierzîndu-se, iar 
altă parte de la tîrlele Afurisiţi 
merge în luncă spre N.-E. unin- 
du-se cu rîul Buzăul ca la i 
kil. maî sus de cătunul Deşi- 
raţi. 

Buzeielul-Sec, judeţul Brăila, 
pleacă din rîul Buzău, de lîngă 
Piscul-Negru,dincom. Deduleşti, 
merge spre S.-V. paralel cu mu- 



Hosted by 



Google 



BUZEIELU L-SEC 



13B 



BUZESCUL 



chea, pe lingă satele Bagdat, 
Filipeşti şi gara Fâureî, pană 
aproape de satul Mizireni, unde 
face un cot luînd, direcţia de 
la S.-V. spre N.-E., pană la că- 
tunul Făureî, de unde îşî ia nu- 
mirea de Făureî şi cu acest 
nume trece pe la N. satelor 
Surdila-Greciî, Brateşul pană la 
N. satului Surdila-Găiseanca. De 
aci îşî ia iarăşi numirea de Ba- 
zeielul-Sec, apucînd spre S. şi 
trece prin satul Surdila-Găi- 
seanca şi la N. corn. Ulmul se 
uneşte cu pîrîul Călmăţuiul. Din 
acest Buzeiel, de la N. sataluî 
Găiseanca, pleacă drept spre N. 
o viroagă, care merge pană a- 
proape de gara Făureî, unde se 
pierde. Toate aceste Buzeielurî 
sunt pe ţărmul drept ale Bu- 
zăului. 

Buzeielul-Sec sau Lîna, jud. 
Brăila, formează hotarul de N. 
al com. Scorţarul-Nou, la o dis- 
tanţă de 5 kil. spre N.-V. de 
rîul Buzăul, apucă spre S.-V., 
trece pe lingă tîrlele Ciumaţi, 
de unde se desparte în două: 
o parte apucă spre S.-V. tre- 
cînd în judeţul Rîmnicul-Sărat, 
iar alta continuă spre S. unin- 
du-se cu rîul Buzăul, la hota- 
rul numit Piatra-Bouluî, dintre 
comuna Domniţa, din jud. Rîm- 
nicul-Sărat. 

Buzeielul-Vizuinilor,/>/77Xjud. 

Brăila, formează hotarul de N. 
al com. Gurg.ieţi şi al jud. des- 
pre Rîmnicul-Sărat, la o dis- 
tanţă de 2 kil. spre N. de rîul 
Buzăul; trece spre E. în com. 
Scorţarul-Nou, pierzîndu-se a- 
proape de tîrlele Crăiţa. Acesta 
se maî numeşte şi Sireţelul-Sec 
şi se zice că în vechime aci a 
fost albia rîuluî Şiret, cea ce e 
probabil, de oare-ce e maî mare 
şi maî adînc de cît cele-l'alte 
Buzeielurî. 



Buzeni, sat^ în partea de V. a 
com. Băluşeni, pi. Tîrgul, jud. 
Botoşani, situat aproape de şo- 
seaua naţională Botoşani-Hîrlău. 

Moşia este proprietatea Epi- 
tropieî Sf. Spiridon din Iaşi şi 
are o suprafaţă de 785 hectare. 
Satul are o populaţie de 78 
familii, sau 321 suflete, cu 56 
contribuabili. 

Are o pădure de stejar de 
80 hectare. 

Este o biserică deservită de 
I preot şi 2 cîntăreţî. 

Numărul vitelor este de 385: 
130 vite cornute, 20 caî marî 
şi micî, 40 de 01, 171 mascurî 
şi 15 stupi cu albine. 

In acest cătun se află 2 me- 
seriaşi, I comerciant; o circiumă. 

Buzescul, com, 7'ur., în pi, Tîr- 
guluî, jud. Teleorman, pe par- 
tea dreaptă a rîuluî Vedea. Se în- 
vecineşte la N. cu com. Mavro- 
dinul, de care este despărţită 
prin rîul Vedea; la S. cu ţăr- 
mul drept al Vedeî şi cu pădu- 
rea aflată pe dînsul; la E. cu 
comuna Adămeşti; la V. cu 
com. Plosca-d.-j. ; la N.-E. cu 
com. Nenciuleşti sau Vătăşani, 
de care o desparte numaî rîul 
Vedea. 

Comuna Buzescul poartă şi 
numirea de Sloboda. Suprafaţa 
eî este de 530 hectare. Locui- 
tori împroprietăriţî după legea 
rurală nu se găsesc, pentru mo- 
tivul că com. Buzescul, făcînd 
parte din domeniul numit al 
Mavrodinuluî, fostă proprietate 
a răposatului principe al Ser- 
bieî Mihail Obrenovicî, iar ac- 
tualmente în posesiunea baro- 
nuluî Theodor Nicolicî de Rodna; 
defunctul proprietar a voit să 
înfiinţeze aci un tîrg. 

Populaţiunea este de 1554 i 
suflete, din carî 387 capi de fa- | 
milie şi 292 contribuabilf. Lo- | 
cuitoriî se îndeletnicesc pe lîngă i 



agricultură, şi cu comercial ce 
fac, maî ales în oraşul Alexan- 
dria. 

Numărul vitelor este de 4427 
capete, din carî, 885 vite cor- 
nute marî, 304 caî, 22 măgarî, 
2962 oî, 13 capre şi 241 porcî. 

Budgetul comuneî este de leî 
6917, banî40 la veniturî şi de leî 
5345, banî 46 la cheltuelî. Are 
o şcoală, în localul eî propriu, 
oferit de proprietarul moşieî, 
cu un număr de 121 elevî. 

In centrul comuneî este bi- 
serică, clădire măreaţă zidită 
de principele Mihail Obrenovicî; 
deservită de doî preoţî, un cîn- 
tăreţ şi un eclesiarh. 

Prin centrul comuneî trece 
şoseaua judeţeană Roşiori-Ale- 
xandria; la Nord şoseaua ve- 
cinală care o leagă cu Mavro- 
dinul, apoî la S.-V. şoseaua Ma- 
vrodin-Turnul, care pleacă din 
com. Buzescul, pe Valea-Nano- 
vuluî şi de acolo, prin cătunul 
Ulmeni şi com, Dracea, spre re- 
şedinţa judeţuluî. Şoseaua ju- 
deţeană Roşiori-Alexandria pune 
în legătură com. Buzescul cu ora- 
şul Alexandria şi cu comuna 
Plosca. 

Această comună este înteme- 
iată în anul 1 860, de către fos- 
tul principe al Serbieî, Mihail 
Obrenovicî, care era proprieta- 
rul domeniuluî Mavrodinul, din 
care face parte şi comuna Bu- 
zescul. întenţiunea proprietaru- 
luî ca să formeze aci un tîrg 
sau orăşel, ca să contrarieze for- 
maţiunea oraşului Alexandria, 
dînd voe, orî-cuî voia să se sta- 
bilească aci, să cumpere locurî 
de case şi prăvălii în condiţi- 
unî avantagioase. De aci derivă 
şi numirea de Sloboda, pe care 
i-a dat-o locuitoriî. Tîrguleţul 
începuse deja a se forma şi a- 
ceasta se poate vedea şi astăzî 
di:i mulţimea de case şi pră- 
văliî solid construite şi a loca- 



Hosted by 



Google 



BUZESCUL 



184 



BUZESTI 



lurilor destinate pentru autori- 
tăţî; ast-fel Primăria are un lo- 
cal foarte frumos, de şi ruinat ; 
şcoala de asemenea ; în cen- 
trul corn., e frumoasa biserica 
de care am vorbit. S'au stabi- 
lit atunci şi se maî găsesc şi 
astăzi în comună diferiţi indus- 
triaşî şi meseriaş! : cizmarî, co- 
jocari, abagii şi dulgherî, un 
atelier mecanic şi o moară 
de aburi cu trei pietre, cu o 
putere de 12 caî. 

In urma promulgării şi pu- 
nereî în aplicaţiune a legii ru- 
rale, n'a maî fost cu putinţă a 
se îndeplini scopul ce urmărea 
proprietarul şi ast-fel comuna 
Buzescul a rămas comună rur. 

La Sudul comunei se află o 
măgură mare numită Săpata ; 
are o înălţime de 4 metri 
şi circumferinţa de 20 metri. 
Prin această comună trece Braz- \ 
da- luî- Novac. In timpul răz- j 
boiului din anul 1877, parte din | 
trupele ruseşti au staţionat în ! 

această comună maî mult timp. | 

i 

Buzescul, loc, cu 25 pogoane j 
vie, în com. rur. Vlădaia, pi. j 
Cîmpul, jud. Mehedinţi. | 

Buzeşti, com. rur., pi. Mijlocul, 
jud. Olt, situată pe luncă şi de 
amîndouă laturile ale r. Vedea, 
la distanţă de 31 kil. departe 
de capitala judeţului. Aci e re- 
şedinţa plăşeî. 

Se compune din 6 cătune, 
carî sunt dispuse de la N. la 
S. pe Vedea şi la distanţă de 
400 — 500 metri unul de altul, 
în ordinea următoare : Corbul, 
Bîrleşti, Burduleşti, Ciorăşti, Bu- 
zeşti. Spălatei şi Milcoveni. Toa- 
te se întind pe o suprafaţă de 
5 kil. şi au o populaţiune de 
1523 locuitori, 803 bărbaţi şi 
720 femeî, cu 332 capi de fa- 
milie, 296 contribuabili, locuind 
în 436 case. 



Date sigure despre înfiinţarea 
acestei comune nu sint. Din 
spusele bătrînilor, se deduce că 
e foarte vechia, chiar din timpul 
luî Mircea-cel-Mare. Loc. poves- 
tesc despre un căpitan Toma, 
care ar fi posedat aci un trup 
de moşie, ca de 3500 stînjenî, 
ce s'a tot sub-divizat urmaşilor 
săî, numiţi şi azi moşnenii To 
meşiî. Numele şi-l trage de la 
vechia familie a Buzeştilor, foşti 
proprietari aici. 

Toţi locuitorii, în carî intră 
şi 6 familii de Ţigani, sunt nu- 
mai Romîni, şi se ocupă exclu- 
zi v cu plugăria şi creşterea vi- 
telor. Meseriaşi sunt numai 10: 
dulgheri, cizmari, cojocari şi i 
armurier. Productele muncei lor 
le desfac la Slatina, Piteşti şi 
gara Corbul. 

86 locuitori s'au împroprie- 
tărit după legea rurală din 1 864, 
cînd li s'au dat 276 hect. pe 
moşiile Drăgoescul, Perieţeanul 
şi familiei Milcoveanu. Ei pose- 
dă : 72 cai, 91 epe, 432 boi, 
19 capre, 2200 oî şi 245 porcî. 

Teritoriul comunei se întinde 
pe o suprafaţă de peste 4000 
hect. Calitatea solului de cul- 
tură variază, în stînga Vedei 
pană la Cotmeni şi pe luncă, 
e mai fertil de cît în dreapta 
ei, unde e maî argilos. 

In raionul comunei sunt maî 
multe clădiri însemnate: casele 
proprietarilor, o moară de foc, 
localul de şcoală şi primărie 
şi 5 biserici, deservite de 5 
preoţi, plătiţi de locuitori prin 
învoeli particulare şi din bud. 
getul com. cu cîte 60 lei anual. 

Carte a început a se învăţa 
de mult aci. Şcoala s'a înfiin- 
ţat la 1873, însă a funcţionat cu 
mai multe întreruperi pană la 
1887, de cînd nu s'a mai între- 
rupt cursul. Localul, proprieta- 
tea comunei, e la un loc cu pri- 
măria. Se frecuentează de 27 



copii, 21 băeţi şi 6 fete, din 
numărul de 206, 100 băeţi şi 
106 fete, în vîrstă de şcoală, 
întreţinerea ei costă pe stat 
1080 lei anual. Ştiu carte 90 
bărbaţi şi 17 femei. 

Se fabrică în comună în ter- 
men mijlociu 25 hectol. ţuică. 
Gîndacii de mătasă dau 500 kgr. 
gogoşi. Stupi sunt peste 100. Cî- 
nepa şi inul se cultivă în mică 
cantitate. Pomi roditori sunt : 9 1 
meri, 45 peri, 500 duzi, 45 ci- 
reşi, 180 pruni şi 10 nuci. 

Comerciul se face de 7 cîr- 
ciumari. 

j Budgetul comunei pe exerci- 

ţiul 1892 — 93, prezintă la veni- 
I turi suma de lei 3552 şi la chel- 
I tuelî suma de 2445 lei anual. 
O şosea vecinală străbate co- 
muna de la N. la S., pe malul 
drept al Vedei, din gara Cor- 
bul şi pană în com. Icoana. O 
altă ramură pleacă din cea-d'în- 
tîiu, tot către S., din căt. Bîr- 
leşti-Burduleşti, trece Vedea şi 
i leagă între ele căt. Buzeşti, Spă- 
latei şi Milcoveni. O a treia 
: ramură pleacă către N.-V., din 
j căt. Ciureşti, la comuna Sineşti. 
1 Tot de la N. la S. comuna e 

udată de rîul Vedea, care pri- 
meşte următoarele vălcele : Cu- 
i penul. Seaca şi Boreţul pe stîn- 
I ga. Pe dreapta primeşte gîrla 
I Plapcea-Mare. 

j La S.-V., în mijlocul unui mic 

i platou, este o localitate numită 
I de locuitori Cetatea. Are o po- 
I ziţiune înaltă, frumoasă şi stra- 
i tegică. Probabil că aci trebue 
să fie existat oare-cînd vre-o 
cetate. 

La N., cu direcţiunea V.-E., 
tăind perpendicular şoseaua şi 
rîul Vedea, trece prin căt. Cor- 
bul, Brazda-lui-Novac. 

La E. şi cu direcţiunea N.-S. 
se ridicăDealul-Tomeştilor, care 
serveşte de limită între Teleor- 
man si Olt. 



Hosted by 



Google 



liUZEŞTl 



135 



BUZOENI 



Se limitează la N. cu corn. 
Corbul, la E, cu Urluieni, Cio- 
ceşti, Mîndra şi Bîrla din Te- 
leorman, la S. cu Icoana şi la 
V. cu Tîmpeni, Ursoaia şi Si- 
neşti. 

Buzeşti, cătun, aparţinînd comu- 
nei Turbaţi, plaiul Novaci, jud 
Gorj. E situat în valea pîrîuluî 
Sunătorea. Are o întindere de 
600 hect., din cari 150 hect. ara- 
bile, 150 hect. fineţe, 190 pă- 
dure şi izlaz, 100 hect. pomet, 5 
hect. vie, 5 hect. vatra satului. 

Are o populaţie 90 familiî, 
sau 450 suflete, din cari ^^ con- 
tribuabili. 

Locuitorii posedă: 12 pluguri, 
26 care cu boî, 310 vite mari ; 
cornute, 220 01, 96 rîmătorî, 26 | 
capre şi 18 caî ; 22 stupî, care , 
dau 1 5 kgr. miere şi 8 kgr. ceară, j 

In cătun se află 2 mori, i 1 
puţ şi 3 fintînî. ! 

Cătunul are i biserică, deser- i 
vită de I preot şi i cîntăreţ. 

Buzeşti, cătun, judeţul Olt, pen- 
dinte de corn. Buzeşti. 

Buzeşti, staţie de drum de fier, 
jud. Teleorman, pi. Marginea, 
căt, Buzeşti, pe hnia Roşiori- 
Alexandria, pusă în circulaţie 
la 2 Decembrie 1895, Se află 
între staţiile: Plosca 6.9 kil. şi 
Alexandria 9.5 kil. înălţimea d'a- 
supra nivelului mării de 5 3"". 39. 

Buzeşti, coastă, com. Rusăneşti, 
pi. Cerna-d.-j., jud. Vîlcea. 

Buzeşti, mică vălcea, com. Ru- 
săneşti, pi. Cerna-d.-j., judeţul 
Vîlcea. 

Buzeţi, mahala, în com. rur. Ne- 
gomirul, pi. Văilor, judeţul Me- 
hedinţi. 

Buzeţi, pîrîU, în com. rur. Ne- 



gomirul, pi. Văilor, judeţul Me- 
hedinţi. 

Buzietul, deal mare, în judeţul 
Mehedinţi, plaiul Cloşani ; ţine 
de teritoriul com. rur. Odobeşti, 
satul Văleni. 

Buzila, deal, acoperit de pădure 
de fag, în com. Dolheşti, jude- 
ţul Suceava. 

Buzilenilor (Dealul-), munte, în- 
tre comunele Şarul-Dorniî şi Nea- 
gra-Şaruluî, jud. Suceava. 

Buznea, com, rur., în partea de 
V. a plăşeî Cîrligătura, judeţul 
Iaşi şi în marginea despre S.- 
V. a Tîrg'jluî-Frumus, de care 
se desparte prin pîrîul Bahlueţul. 
Terenul eî este foarte acciden- 
tat, prezintînd dealuri şi văî. 
E formată din satele: Buznea, 
Găneşti şi Jora, pe o întindere 
cam de 4756 hect., din cari ca 
la 537 sunt acoperite cu pă- 
duri. Are o populaţiune de 229 
familiî sau 1106 locuitori Ro- 
mînî, cari se ocupă cu agricul- 
tura şi creşterea vitelor. Are 
două biserici, deservite de 2 
preoţi, 2 cîntăreţî şi 1 eclesiarh. 
Are o şcoală şi patru mori de apă. 

Budgetul comunei e de 8321 
leî 90 bani la venituri şi de 
8234 leî 80 banî la cheltuelî. 

Numărul vitelor se urcă la 
2169 capete, din cari: 612 vite 
mari cornute, 63 caî, 1374 oî 
şi 120 rîmătorî. 

Buznea, sat, în centrul comuneî 
Buznea, pi. Cîrligătura, judeţul 
Iaşi, situat pe podişul şi coasta 
dealuluî Beciul. Are o popula- 
ţiune de T^ familiî sau 359 lo- 
cuitori. Este reşedinţa comuneî. 
Are o biserică, zidită la 1855 ^^ 
fostul proprietar N. Mavrocor- 
dat, deservită de i preot, i cîn- 
tăreţ şi I eclesiarh. 



Moşia este proprietatea d-luî 

Michel Daniil, Evreu împămîn- 

tenit. Satul acesta s'a înfiinţat 

în 1849, d^pă stăruinţa fostu- 

luî proprietar, N. Mavrocordat, 

prin strămutarea locuitorilor 

dintr'un sat vechiu ce se afla 

I sub poala uneî pădurî; aproape 

I de hotarul judeţuluî Roman şi 

I care sat s'ar fi numit Draga. 

I Numărul vitelor este de 1050 

capete, din carî: 253 vite marî 

cornute, 20 caî, 737 oî şi 40 

rîmătorî. 

Buznea, pîrîri, judeţul Iaşi, izvo- 
reşte din jud. Roman, în apro- 
piere de Strunga, curge de la 
V. spre E., primeşte în stînga 
pîrîul Ravaianul, trece prin ia- 
zul Paharniculuî, formează limita 
între Buznea şi Tîrgul-Frumos, 
apoi se varsă în Bahlueţ, aproape 
de gara căieî ferate. 

Buznoaia, deaL (Vezî Tătărani, 
deal, com. Telejna, plasa Mijlo- 
cul, jud. Vasluiu). 

Buznoaia, iaz, se află la N. sa- 
tuluî Telejna, pi. Mijlocul, jud. 
Vasluiu, fiind format de pîrîul 
Telejna. Este bogat în peşte şi 
are stuh mult. Aproape de el 
este o casă şi coşarele proprie- 
tăţiî; spre E., pe culmea dea- 
luluî, în hotar cu moşia Bereaza, 
se află pădure. 

Buzoaia. (Vezî Vărăria, sat, co- 
muna Drănceni, plasa Podoleni, 
jud. Fălciu). 

Buzoeni, sat, pi. Negoeşti, jud. 
Ilfov; face parte din com. rur. 
Obileşti - Noî. Suprafaţa totală 
a satuluî e de 4760 hect., îm- 
preună cu a căt. Obileşti-Noî şi 
Orăşani. 

Moştenitorii Principeluî N. Bi- 
bescu, au 3983 hect. şi locui- 
toriî ^^^ hect. Pentru izlaz s'au 



Hosted by 



Google 



BUZOENI 



136 



BUZULINA 



rezervat 200 hect. Pe teritoriul 
satuluî 400 hect. sunt pădure. 
Populaţia satuluî este de 105 
locuitori. Comerciul se face de 
I hangiu. 

Buzoeni, cătun, în pi. lalomiţa- 
Balta, pe cîmpul Bărăganul, te- 
ritoriul comunei Poiana, jude- 
ţul Ialomiţa. 

Buzoeşti, corn, r2ir., pe rîul Te- 
leorman, jud. Argeş, plasa Cot 
meana, la 5 kil. de corn. rur. 
Costeşti (reşedinţa subprefectu- 
reî). Se compune din satul Bu- 
zoeşti, (80 fălci) şi căt. Podeni 
(30 fălci), peste tot 110 fâlcî, 
cu 6'^o suflete, toţîRomînî. Corn. 
are 2 biserici, deservite de 2 
preoţi, 2 cîntăreţî şi 2 paracli- 
seri. Are o şcoală şi trei cîr- 
cîrciumî. Locuitorii sunt moş- 
neni. Budgetul com. pe anul 
1882 — 83 a fost de 1340 leî. 

După o publicaţiune oficială 
(1887), această comună numără 
130 contribuabili şi are un bud- 
get de 1836 leî la venituri şi 
de 1897 leî la cheltuelî. 

Numărul vitelor era în 1887 



de 445 capete de vite marî : 
368 boî şi vaci, 75 caî şi 2 mă- 
gari, şi de 1208 vite mărunte: 
1 100 oî, 5 capre şi 103 rîmătorî. 
In apropiere de Buzoeşti trece 
calea ferată Costeşti-Roşiorî-de- 
Vede. 

Buzoeşti, sat, cu 12 familiî şi 80 
suflete, jud. şi plasa Argeşul ; 
face parte din com. rur. Bas- 
covele. 

Buzoeşti, sat, pe malul drept al 
rîuluî Teleorman, cu 80 familiî 
şi 400 suflete, jud. Argeş, pi. 
Cotmeana ; face parte din com. 
rur. cu acelaşî nume. In acest 
sat este reşedinţa primărieî. Sa- 
tul este de moşnenî şi are 2 
bisericî, una cu hramul Intra- 
rea-în-Biserică şi cea-l'altă cu hra- 
mul Sfinţii - Apostoli, avînd fie- 
care cîte I preot, i cîntăreţ şi 
I paracliser. 

Buzoi, deal^ jud. Bacău, plasa 
Munteluî, de pe teritoriul com. 
Podurile. 

Buzoianca, numir^e dată unei 



părţî din moşia Monteorul, din 
com. Monteorul, jud. Buzău. 

Buzoianca , sfoară de mope, 
jud. Buzău; face parte din tru- 
pul Moceşti, proprietate a moş- 
nenilor din com. Lipia. 

Buzoianca - latropolo, mo^ie, 
în jud. Buzău, com. Monteorul, 
căt. Bugheni, ca de 320 hect. ; 
face un corp cu Coca. 

Buzoianul, sat, jud. Dîmboviţa, 
pi. Bolintinul, căt. şi com. Po- 
iana-Lungă-d.-s. 

Buzoianul, /^/rt?;/^, pe valea rîu- 
luî Telejenelul, com. Măneciul- 
Ungurenî, pi. Teleajenul, jude- 
ţul Prahova. 

Buzulencei (Dealul-), jud. Do- 
rohoiu. (Vezi Horodiştea, deal). 

Buzulina sau Măceşul, vălce- 
hisă, care desparte Letea-Nouă 
de Duşani Eforiei Spitalelor Ci- 
vile şi care dă în Glavaciocul, 
din jud. Vlaşca. 



Hosted by 



Google 



c 



Caba-Iuc, movilă naturală în jud. 
Tulcea, pi. Istruluî, pe teritoriul 
corn. rur. Caranasuf, situată în 
partea estică a plăşeî şi cea nor- 
dică a corn., pe dealul Caranasuf. 
Are56 m.; e punct trigonometric 
de al 3-lea rang, dominînd asu- 
pra satului Caranasuf. E acope- 
rită cu verdeaţă. 

Cablanul, vale, jud. Vlasca, sa- 
tul Cucuruz, unde sunt izvoare ; 
aci este un eleşteu de pescuit. 
Cablanul dă în Cîlniştea. 

Cable-Bair, deal, în jud. Con- 
stanţa, pi. Medjidia, corn. Taş- 
punar. Se desface din dealul 
Geabacul, se întinde spre E. 
printre văile Taşpunar şi Geaba- 
cul. Are 113 m., dominînd văile 
de maî sus, satul Taşpunar şi 
drumul judeţean Hîrşova- Med- 
jidia. Este acoperit numai cu 
fîneţe şi semănături. Ca vîrf în- 
semnat are Devcea-Nord (114 
metri). 

Cablovata, /^^ însemnat, în jud. 
Tulcea/ pi. Sulina, pe teritoriul 
com. urbane Chilia-Vechiă. Este 
situat în partea vestică a plăşeî 
şi în cea sudică a comunei. 
Este alimentat cu apă de către 
lacul Triozorul, aşezat la V, 
luî, şi acesta de gîrla Lopatna. 

.yr.^QO Marrlr JJicfio mr (icoiirajiv. ]ol. 11. 



Comunică cu lacul Bodaproste, 
aşezat la răsăritul luî. Are o în- 
tindere de I20 hect. In el se 
află 4 mici insule cu stuf. Con 
ţine bun peşte, care se aduce 
în oraşul Chilia şi de aci se ex- 
portă. 

Cabul-Agi, sat, jud. Constanţa. 
(Vezi Hagi-Cabul.). 

Cabula-Bair, deal, în jud. Con- 
stanţa, pi. Medjidia şi Mangalia, 
în com. Carabacî şl Cavlacar, 
servindu-le ca hotar. Se întinde 
printre văile Mangaeî şi Beşoul. 
Are mm. înălţime, dominînd 
văile sus menţionate, satele Be- 
şaul şi Merdevenli-Punar. Dru- 
mul ce uneşte satele este aco- 
perit cu fineţe şi păşuni. 

Cacaina, vale, situată pe moşia 
Grumăzeşti, la hotarul despre 
satul Ghindăoani, în com. Gru- 
măzeşti, plasa de Sus-Mijlocul, 
jud. Neamţu; prezintă şi terenuri 
arabile în cea maî mare parte 
sunt însă mlăştinoase. 

Cacaleţi, numire vechia, a com. 
Albeşti, jud. Buzău. 

Cacaleţi, com, rur,, în partea de 
S.-V. a pi. Ocolul, jud. Roma- 
naţi, se compune numaî din sa- 



tul cu acelaşi nume, departe 
de Caracal, spre Vest de 26 
kil. Terenul com. prezintă o 
altitudine d'asupra nivelului mă. 
riî de i70"'-,37. 

Are o populaţie de 1966 lo- 
cuitori, din cari 991 bârbaţî şi 
975 femei; 590 capi de familii; 
901 căsătoriţi şi 1065 necăsă- 
toriţi; 134 ştiu carte şi 1832 
nu ştiu ; sunt 422 contribua- 
bili. Ocupaţia locuitorilor e agri- 
cultura precum şi creşterea vi- 
telor. 

Se cultivă 1009 hect. cu 
grîu, 2186 cu porumb, 71 cu 
ovăz, 16 cu orz, 346 cu secară, 
"j^ cu meiu, 30 cu cînepă şi 
107 cu vii. Vite mari sunt 1641, 
vite mici cornute 594 şi rîmă- 
torî 877. Are 5 cîrciumî. Bud- 
getul com. pe 1886/87 a fost 
de 4596 leî la venituri şi 4544 
leî la cheltueli. Are o şcoală 
primară mixtă de gradul I cu 
un învăţător şi la care au urmat 
68 elevi (40 băeţi şi 28 fete) 
din 6Z copii (40 băeţi şi 1 8 fete) în 
1887. Are 4 biserici : Sf. Nicolae 
(1866), Sf. Dumitru (1879), Ador- 
mirea- Maicei- Domnului (1877), 
şi Sfinţii- Voevozî (1869), deser- 
vite de 4 preoţi şi 8 cîntăreţî. 

In coprinsul com. se află un 
loc unde a fost sat vecl^iii, 
o biserică, şi maî multe măguri : 

18 



Hosted by 



Google 



CACALEŢI SAU RACOVIŢA 



138 



CACALEŢI-CIREŞUL 



a Turculuî, a Berzei, a Corneî, 
a Purcelei, a Jidovilor, etc. şi 
unde se găsesc cioburi şi oale 
groase la făptură, 

Cacaleţi sau Racoviţa, com. 
rur., pi. Marginea, jud. Vlaşca, 
proprietatea Eforiei Spitalelor 
din Bucureşti, cu o suprafaţă de 
5304 hect., rămase după ce s'a 
dat la 138 locuitori împroprietă- 
riţi în 1864 suprafaţa de 567 
hect. 

De această comună depinde 
şi Ciochina sau Racoviţa, pro- 
prietate nelocuită ce aparţine 
D-luî I. Marghiloman, şi care 
are o suprafaţă de 679 hect. 

In 1886, moşia Eforiei Spita- 
lelor s'a arendat pe preţul de 
48660 leî. 

Această com. se află situată 
pe loc şes, în valea Craciul, din 
jos de Gogoşari, la extremita- 
tea V.-S. a jud. Teleorman, de- 
parte de Giurgiul de 34 kil., de 
Alexandria 20 kil. şi de 16 kil. 
de Stăneşti, reşedinţa plăşeî. 

Populaţiunea acestei comune 
era în 1886 de 1037 suflete, 
din care 180 contribuabili. 

Budgetul comunal la 1886 era: 
la venituri de 4604 leî, iar la chel- 
tuelî 2399 leî. In 1887 veni- 
tul era de 3153, iar cheltuelile 
de 2731 leî. 

S'a semănat în 1887 supra- 
faţa de 1500 hect. cu diferite 
cereale. 

Aci este o biserică zidită la 
1865, deservită de i preot şi 
I dascăl. La această biserică s'au 
oficiat în 1888: botezuri 78, cu- 
nuniî 7 şi înmormîntărî 39. Ţine 
de Parohia Gogoşari-Noî. 

In comună este o şcoală mixtă 
cu 3 clase, condusă de i învă- 
ţător. In 1888 au urmat la 
şcoală: 55 băeţî, 12 fete, din 
65 băeţî şi 42 fete în vîrstă de 
şcoală. 

In raionul acestei proprietăţi 



se află un petic de pădure în 
suprafaţă de 118 hect.' 

Aci sunt văile : Craciul, Ser- 
bau, Mălurenilor şi Adînca. 

Vite sunt : 640 boî şi vacî, 
30 bivoli, 47 caî, 3400 01, şi 
420 rîmătorî. 

Com. e străbătută de şoseaua 
judeţeană Giurgiul-Alexandria. 

Cacaleţi, sat, jud. şi pi. Argeş, 
pendinte de com. rur. Zărneşti- 
Cacaleţi, cu o populaţie de 55 
familii, sau 200 suflete. Are o 

biserică, cu hramul Sf. Filof- 
tea, deservită de i preot şi i 
cîntăreţ; o şcoală primară ru- 
rală. 

In acest sat este reşedinţa 
primăriei Zărneşti-Cacaleţi. 

Cacaleţi, sat mic, pi. Znagovul, 
jud Ilfov. Face parte din com. 
rur. Baloteşti. Este aşezat spre 
E. de Preoţeşti, pe malul sting 
al văeî Pociovaliştea şi la S. 
de pădurea Vlădiceasca. 

Are o biserică, cu hramul Iz- 
vorul-Tămăduireî, deservită de 

1 preot şi i cîntăreţ. Populaţia 
luî e de 68 locuitori. 

Suprafaţa totală a satului e 
de 418 hect. Proprietarul, d-l 
N. loanide, are 353 hect. şi lo- 
cuitorii 65 hect. In corpul mo- 
şiei sunt 200 hect. pădure. 

Numărul vitelor mari e de 60 
şi al celor micî de 180. 

Comerciul se face de i cîr- 
ciumar. 

Cacaleţi, jud. Ilfov. (V. Baloteşti). 

Cacaleţi, cătun, jud. Ialomiţa, pi. 
Cîmpuluî, pendinte de comuna 
Armăşeşti. 

Cacaleţi sau Gogoşari-Noî, că- 
tun, jud. Vlaşca. (V. căt. Go- 
goşari-Noî). 

Cacaleţi, mo^ie, jud. Argeş, pi. 



Gălăşeşti, proprietate a statuluî. 
Are 100 pog. pădure. La 1877 
avea o arendă de 1356 leî, 35 
bani, şi a fost ipotecată, împre- 
ună cu alte moşiî ale statuluî, 
pentru acoperirea emisiuneî bi- 
letelor ipotecare de 27 mii. leî. 
Pe periodul 1883 — 88 arenda 
acesteî moşiî a scăzut la 200 
leî anual. 

Cacaleţi, munte, în com. Cătina, 
căt. Păsăroiul, jud. Buzău. Face 
hotar despre com. Calvini. 

Cacaleţi, numire, ce se maî dă 
muntelui Vîrful-Stîneî şi pădu- 
reî de pe dînsul, din com. Că- 
tina, jud. Buzău. 

Cacaleţi, numire dată cîte o dată 
moşiei Albeşti, jud. Buzău. (V. 
Albeşti-Vernescu). 

Cacaleţi, vechia numire, a moşiei 
Scheiul, din comuna Gherăseni, 
jud. Buzău. 

Cacaleţi-Cireşul, com, rur,, în 
apropiere de rîul Neajlovul, jud. 
Argeş, pi. Gălăşeşti, la 25 kil. 
de com. rur. Costeşti, reşedinţa 
subprefectureî, şi la 36 kil. de 
Piteşti. Se compune din 2 sate : 
Cacaleţi şi Cireşul, avînd 194 
familii, din cari 5 fam. de Ţi- 
gani, saii 824 suflete. In com. 
sunt 2 bisericî vechi şi o şcoală 
primară rurală. Budgetul comu- 
neî pe anul 1882 — 83 a fost 
de leî 1580, banî 48, la veni- 
turi şi de leî 1964, la chel tu elî. 

După o publicaţie oficială 
(1887), această comună are 203 
contribuabili şi un budget de 
1890 leî la veniturî şi de 1738 
leî la cheltuelî. 

Numărul vitelor era în anul 
1887 de 818 vite mari (750 boî 
şi vacî, 68 caî), şi de 460 ca- 
pete vite mărunte (oi şi capre), 
şi 160 rîmătorî. 



Hosted by 



Google 



CACALEŢI-DE-JOS 



139 



CACOMEANCA 



Cacaleţi-de-Jos, corn. rur., pe 
rîul Neajlovul, jud. Argeş, pi. 
Gălăşeşti, la 24 kil. de comuna 
rur. Costeşti, reşedinţa sub-pre- 
fectureî, şi la 37 kil. de Piteşti. 
Se compune din satele : Caca- 
leţi-d.-j. şi Gruiul, avînd 170 fa- 
milii, sau 630 suflete, din carî 
16 fam. de Ţigani. In comună 
sunt 2 bisericîf şi o şcoală pri- 
mară rurală. Budgetul com. pe 
1882—83 a fost de 1643 leî, 
82 banî la venituri şi de 1600 
leî la cheltuelî. După o publi- 
caţie oficială (1887), această co- 
mună are 162 contribuabili şi 
un budget de 2299 leî la ve- 
nituri şi de 2082 leî la chelt. 
Numărul vitelor era în 1887 
de 513 vite mari (440 boî şi 
vaci, 73 caî), şi de 622 vite mă- 
runte (372 01 şi 250 rîmătorî). 

Cacaleţi-de-Jos, sat, cu 138 fa- 
milii, sau 520 suflete, jud. Ar- 
geş, pi. Gălăşeşti. Face parte 
din com. rur. cu acelaşi nume. 
Are o biserică, cu hramul Ador- 
mirea, deservită de i preot, i 
cîntăreţ şi i paracliser; o şcoală 
primară rurală. 

Cacaleţi-de-Sus, (maî înainte îî 
zicea Siliştea), sat, cu 84 fa- 
miliî, sau 240 suflete, jud. Ar- 
geş, pi. Gălăşeşti. Face parte 
din com. Cacaleţi-Cireşul. Are 
o biserică, cu hramul S-ta Pa- 
raschiva, deservită de i preot 
şi I cîntăreţ. 

Cacaleţi- Vechi, numire vechia 
a căt, Sudiţi, com. Gherăseni, 
jud. Buzău. 

Cacaleţi-Zărneşti, com. rur., ju- 
deţul Argeş. (V. Zărneşti-Caca- 
leţî). 

Ca camei, numire vechia, ce o 
purta satul Cacomeanca, jud. 
Ialomiţa. 



Cacă-Iapa (Valea-Caluluî), va- 
le însemnată, în com. Cernăteşti, 
jud. Buzău. Se formează din 
ploi şi se scurge în rîul Buzăul, 
maî sus de Valea-Blăjenciî. 

Caciamac, sat, în jud. Constanţa, 
pi. Medjidia, căt. comuneî Ma- 
mut-Cuiusu. E situat în partea 
sud-estică a plăşeî şi cea sudică 
a comuneî, la 7 kil. spre S. de 
cătunul de reşedinţă, Mamut- 
Cuiusu, într'o vale închisă de 
dealurile Iurtluc-Bair, Caradede- 
Bair şi Copadin. 

Caciamac, sat, în jud. Tulcea, 
pi. Istruluî, căt. comuneî Ca- 
simcea, aşezat în partea V. a 
judeţului şi a plăşeî, pe ambele 
malurî ale pîrîuluî Taşăul sau Ca- 
simcea, la 6 kil. spre S. de re- 
şedinţa Casimcea. Este o adu- 
nătură de vre-o 35 case, carî 
ocupă o întindere de 80 hect. 
Teritoriul satuluî are 700 hect. 
Populaţia este de 32 familiî, sau 
118 suflete, maî toată turcă-tă- 
tară. Pămîntul este în general 
bun pentru agricultură; de aceea 
ocupaţiunile principale ale lo- 
cuitorilor sunt plugăria şi creş- 
terea vitelor. In cătun se află 
o şcoală primară mixtă, cu i în- 
văţător, frecuentată de38elevî. 
Printr'însul trece drumul comu- 
nal Casimcea-Chiuciuc-Chioî. 

Caciamac- Ciflic,/^^';;^^ sau mo- 
şie însemnată la S. plăşeî. Man- 
galia, jud. Constanţa, tocmaî 
la hotarul Bulgarieî; ţine de co- 
muna Sari-Ghiol. Este situată 
pe valea Papucci şi are o formă 
drept-unghiulară alungită de la 
E. către V. E proprietate par- 
ticulară şi are 120 hect. supra- 
faţă. 

Caciamac-Orman-Bair, deal, 
în jud. Constanţa, pi. Medjidia, 
pe teritoriul comuneî Mamut- 



Cuiusu, situat în partea nord- 
estică a plăşeî şi cea sud-ves- 
tică a comuneî. Se întinde de-a- 
lungul şi pe la Estul văeî Curt- 
Culac, avînd o direcţiune gene- 
rală de la N.-V. către S.-E. Are 
o înălţime maximă de 147 m., 
pe care o atinge în vîrful său 
Cogea-Iuc. Este tăiat de maî 
multe drumurî comunale şi e a- 
coperit pe poale cu semănăturî, 
iar maî sus cu păşunî şi fineţe. 

Caciorul, pisc, com. Izvorul, pi. 
Vedea-d.-s., jud. Olt. 

Caciorul, pîrîîl, udă poalele pis- 
cului cu acelaşî nume, com. Iz- 
vorul, plasa Vedea-d.-s., jude- 
ţul Olt. 

Cacîna, gît, al laculuî Boianul, 
jud. Ialomiţa, pi. Borcea, pe te- 
ritoriul com. Ciocăneşti-Mărgi- 
nenî şi Ciocăneşti-Sîrbî ; pune 
în comunicaţie lacul Boianul cu 
braţul Botul. 

Cacomeanca, com. rur., în jud. 
Ialomiţa, pi. Borcea, este situ- 
ată între comunele Ceacul şi 
Rasa, la 10 kil. spre V. de ora- 
şul Călăraşi. 

Teritoriul com. are o supra- 
faţă de 1560 hect., din carî: 
300 hect. pădure şi băltiş, iar 
ceal'altă parte pămînt de ară- 
tură. Coprinde două moşiî, ce 
aparţin la doî proprietarî. După 
legea rurală din 1864, snnt îm- 
proprietăriţîi 74 locuitorî şi neîm^ 
proprietăriţî se maî găsesc 156. 

Se compune dintr'un singur 
sat, situat pe partea de N.-V. 
a loculuî Călăraşi, numită de 
locuitorî Japşa-Satuluî. Numirea 
oficială a satuluî e Cacomeanca^ 
iar populaţiunea nu întrebuin- 
ţează de cît numirea de Mănu- 
cul, dată după numele unuî fost 
proprietar al moşieî. Cacameî 
este vechiulnume al satuluL 



Hosted by 



Google 



CACOMEANCA 



140 



CACOVA 



Atcî este reşedinţa primăriei 
şi a judecătoriei comunale. 

Populaţiunea comunei este 
de 1482 locuitorî, cu 360 capi 
de familie şi 11 22 membri de 
familie, sau 752 bărbaţî şi 730 
femeî. După naţionalitate sunt : 
1477 Romînî, 3 Greci şi i Sîrb, 
toţî de religiune creştină orto- 
doxă. După. profesiuni sunt : 
349 agricultorî, 3 meseriaşî, 9 
comercianţi, 5 profesiunî libere 
şi 6 servitori. Din aceştia, nu- 
mai 61 persoane ştiu carte, iar 
1421 nu ştiu. 

După statistica din anul 1887, 
populaţiunea era de 340 fa- 
milii Romînî, 3 familii Greci şi 
8 familii Ţigani, sati 1 3 1 1 lo- 
cuitori, cu 365 bărbaţî, 382 fe- 
mei şi 564 copii. Numărul con- 
tribuabililor era de 23 1 , din cari : 
18 se ocupau cu comerciul de 
producte, vite, băuturi, etc, iar 
cei-Falţi, cu creşterea vitelor şi 
agricultura. 

Vite sunt: 816 caî, 141 3 boi, 
651 01 şi 300 porci. 

Venitul anual al comunei e 
de 4424 lei şi cheltuelile de 
6570 lei. 

Instrucţiunea se predă într'o 
şcoală mixtă, la 40 elevi şi 8 
eleve, de un învăţător retribuit 
de stat. 

Aici se află o biserică, la care 
serveşte un preot şi doi das- 
căli. In budget se prevede pen- 
tru cult suma anuală de 360 lei. 

Cacomeanca, movilă ^ în pi. Bor- 
cea, jud. Ialomiţa, d'asupra coas- 
tei Bărăganului, între satele Cea- 
cul şi Cacomeanca şi lîngă dru- 
mul Călăraşi-Bucureşti. 

Cacoţuly corn, rur,, în pi. şi ju- 
deţul Mehedinţi, la distanţă de 
24 kil. de oraşul Turnul-Seve- 
rin, iar de Strehaia, reşedinţa 
plăşeî, de 41 kil., situată pe va- 
lea Pinului- Alb şi pe deal. 



Formează comună singură, a- 
vînd 124 contribuabili, din 700 
locuitori, locuind în 160 case. 
Ei posedă : 44 pluguri, 83 care 
cu boi, 12 căruţe cu cai şi 35 
stupi. 

Are o biserică deservită de 2 
preoţişi 2cîntăreţi; o circiumă. 

Budgetul comunei coprinde 
la venituri suma de 1360 lei, 
iar la cheltueli 1191 lei. Numă- 
rul vitelor în această comună 
este de : 345 vite mari cornute, 
120 oi, 16 cai şi 102 rîmătorî. 

Prin comuna Cacoţul trece şo- 
seaua judeţeană Dumbrava -Ze- 
gaia-Popa-Bîcleşul, etc. 

Cacova, com. rur.y plasa Ocolul, 
jud. Vîlcea. N'are nici un căt. 
alipit. Este situată pe dealurile 
Cornetul, Viişoara şi Lăzurelul ; 
e străbătută de rîul Cacova ; se 
află la 20 kil. de reşedinţa jud. 
şi la 7 kil. de a subprefectureî. 

Are o populaţie de 715 lo- 
cuitori, în care intră şi 4 faniiiiî 
de Ţigani; sunt 179 capi de 
familie, 159 contribuabili ; locu- 
esc în 195 case. 

In com. sunt 3 biserici. Una 
se numeşte Sghiabul (v. a. n.). 
A doua are hramul Sf loan Bo- 
tezătorul. Această din urmă bi- 
serică poartă următoarea inscrip- 
ţiune : 

«Cu vrerea tatălui si cu a fiitoruluî 
fiu si a sfintuluî duh, ziditu-s'au aceasta 
sfintâ şi Dumnezeeascâ biserica din te- 
melie de piatră cu toată osteneala si 
cheltuiala sfinţiei lor Popa Ion Sin An- 
dronie, popa Ion sin Sima, fiind veri 
buni, zidită întru cinstea şi praznuirea 
sfintuluî Slăvituluî prooroc Ion Boteză- 
torul şi a sf. ierarh Nicolae, făcătorul 
de minuni şi a prea Cuvioasei Paras- 
chiveî, în zilele prea Luminatului Domn 
Ion Alexandru Nicolae Şuţu Voevod şi 
cu blagoslovenia prea S. Sale iubitoru- 
lui de Dumnezeu Chir, Vi Galation, Ar- 
hiepiscopul Rîmniculuî si s'au împodo- 
bit cu zugrăveala, la anul 18 19, Au- 
gust 25», 

A treia biserică, cu hramul 



Sf îngeri, este fondată la anul 
1782 de Lavrintie Monahul şi 
Cahstra Monahia, şi s'a reparat 
la anul 1876 de Popa Nicolae 
Neghinescu şi C. Tănăsoiul. 

Afară de mica agricultură, 
16 locuitori se mai ocupă cu 
dulgheria, dogăriaşi rotăria. Pro- 
d isul muncei îl desfac în co- 
mună. 

In comună sunt: "j^ cai, 145 
boi, 237 vaci, 119 capre, 442 
01 şi 290 porci. 

Pe rîul Cacova, în raionul 
comunei, sunt 5 mori. 

Locuitorii sunt moşneni. 

Şcoala datează în comună de 
30 ani. E frecuentată de 15 
copii, din numărul de "]% copii 
în vîrstă de şcoală. Ştiu carte 65 
bărbaţî. Cu întreţinerea şcoaleî, 
statul cheltueşte anual lei 1404. 

Stupi cu albine sunt 50. Se 
fabrică aci pană la 12000 de- 
calitri ţuică. 

Vatra satului are 100 hect., 
iar cu izlaz, livezi, locuri culti- 
vabile, are cam 500 hect. De 
această comună aparţine şi mun- 
tele Cacova. 

Terenul ce se cultivă de lo- 
cuitori poate produce 400 chile 
porumb şi foarte puţin grîu. 

Dintre pomi roditori sunt a- 
proape 1000 meri, 800 peri, 
5000 nuci, 6oo cireşi. Livezile 
pot da 800 care de fîn. 

E brăzdată de dealurile Fînaţi, 
Cornetul, Şuviţa, Mănucul, Sori, 
Gorganul şi udată de o mul- 
ţime de văi, vâlcele, pîraie şi 
de rîul Cacova. 

Se mărgineşte cu com. Cheia, 
Zmeuratul, Stoeneşti şi Do- 
briceni. 

Fructele, şi mai ales cireşile 
de Cacova, sunt renumite. 

Cacova, sat, jud. Dîmboviţa, pi. 
Cobia, căt. com. Morteni. 

Cacova, deal, în raionul comunei 



Hosted by 



Google 



CACOVA 



141 



CAm-ClŞLA 



cu acelaşi nume, pi. Ocolul, jud. 
Vîlcea, pe care se cultivă i 
hect. 50 arii vie. 

Cacova, deal, la E. corn. Do- 
briceni, plasa Ocolul, judeţul 
Vîlcea. 

Cacova, gîrliţă, izvoreşte din 
n>untele Gagul, com.Breaza-d.-j., 
plaiul Prahova, jud. Prahova, 
se varsă în Valea-Cîmpuluî şi 
împreună cu acesta în rîul Pra- 
hova, între corn. Breaza-d.-j. şi 
Breaza-d.-s. 

Cacova, izvor de apă minerală, 
care conţine iod şi pucioasă, 
sit'jată pe loc şes, în comuna 
Breaza-d.-j., pi. Prahova şi apar- 
ţinînd obşteî locuitorilor. Este 
situat aproape de şoseaua na 
ţională. 

Cacova, loc ixolat şi cea maî fru- 
moasă cîmpie a comunei Ghio- 
roiul, plasa Olteţul-d.-j., judeţul | 
Vîlcea. 

Cacova, mahala, în com. rur. 
Roşinţa, plasa Văilor, jud. Me- 
hedinţi. 

Cacova, mu7ite, în com. Cacova, 
plasa Ocolul, jud. Vîlcea, pro- 
prietatea casei decedatului I. 
Mârăcinescu, cu direcţia spre 
N.-V. Iarba acestui munte se 
păşunează de cirezi de boî şi 
vaci şi de herghelii de caî. 

Cacova, pîrîU, izvoreşte din drep- 
tul căt. Creţi, udă întru cît-va 
acest cătun şi se varsă în gîrla 
Plapcica, între căt. Creţi şi Po- 
borul, plasa Vedea-d.-j., jude- 
ţul Olt. 

Cacova, pii-M, în jud. R.-Sărat, 
plasa Rîmnicul-d.-s., com. Zgîr- 
ciţi ; izvoreşte din pădurea Ză- 
plazi (proprietatea d-luî Ghica), 



udă comuna în partea de ră- 
sărit, trece prin cătunul de re- 
şedinţă, Zgîrciţi, şi merge de 
se varsă în rîul Rîmnicul-Sărat, 
maî jos de cătunul Topliceni. 

Cacova, rîU, jud. Vîlcea, izvo- 
reşte din muntele Piciorul-Mo- 
truluî, străbate pi. Sgheabuluî, 
se uneşte la comuna Stoeneşti 
cu gîrla Dobriceni, şi apoî pri- 
meşte numele de Govora. Trece 
prin com. Titireciul, Govora, 
Mihăeşti şi de la com. Bîrseşti 
primeşte numele de rîul Bîr- 
sescul. 

Curge de la N.-V. către S. 
şi se varsă în Olt aproape de 
com. Arceşti. Acest rîu, în tim- 
pul vereî, are puţină apă. Lăr- 
gimea albiei variază de la 10 
pană la 15 metri. Fundul con- 
ţine nisip. Ţărmurile au o înăl- 
ţime de o'",8o — iS"',SO. 

Valea acestui curs de apă nu 
este nicăerî maî largă de 200 
metri. Este populată şi produc- 
tivă. De multe orî rîul în re- 
vărsările sale umple valea şi în- 
trerupe cu desăvîrşire circulaţia. 
Un singur pod de lemn, lung 
de 28 metri, se află pe acest 
rîu şi aparţine şoselei naţio- 
nale Rîmnicul-Drăgăşani. 

Cacova, vale, în com. rur. Ro- 
şinţa, plasa Văilor, jud. Me- 
hedinţi. 

Cacova, vale, în partea de V. a 
com. Mărgineni-d.-s., plasa Fili- 
peşti, jud. Prahova. 

Cacova, vale, jud. Vlaşca, de sub 
satul Băneasa, comuna Băneasa ; 
se varsă în Dunăre. 

Cacova, vâlcea, jud. Olt, izvoreşte 
de laV. de com. Oteşti-d.-s., pi. 
Oltul-d.-s., şi se varsă în Cun- 
grea-Mică, pe ţărmul drept, tot 
în raionul com Oteşti-d.-s. 



Cacoveî (Dealul-), deal, com. 
Oteştl-d.-s., pi. Oltul-d.-s., jud. 
Olt. 

Cacoveî (Dealul-), deal, la N. 
com. Poborul, pi. Vedea-d.-j., 
jud. Olt, cu direcţia de la N. 
spre S.-E. Se uneşte cu Dealul- 
Plapciceî şi are o lungime de 
I kil. 

Cadeul, daltă, formată din văr- 
sarea Prutului, în pădurea Pri- 
săcanilor, com. Prisăcani, plasa 
Braniştea, jud. Iaşi. 

Cadi-Cfşla, sat, jud. Constanţa, 
plasa Hîrşova, cătunul comunei" 
Grapa-Ciobanuluî. Este aşezat în 
partea vestică a plăşeî şi cea 
S.-E. a comuneî, la poalele S.-V. 
ale dealului Cadi-Cîşla şi la am- 
bele malurî ale văeif Cîşla, la 8 
kil. spre S.-E. de cătunul de re- 
şedinţă, Groapa-Ciobanuluî. Te- 
ritoriul său se mărgineşte la N. 
cu com. Sărai; laE. cu căt. Mus- 
iul, al comuneî Siriul; la S. cu 
com. rur. Ghîzdăreşti şi cea ur- 
bană Hîrşova; la V. cu cătu- 
nul de reşedinţă. 

Relieful său este puţin acci- 
dentat. Dealuri avem : Hazar- 
lîc {J7 m.) şi Eschisarae (78 
m.) la N. ; Cadi-Cîşla (116 m.) şi 
Musiul (144 m.) la E. Ca mo- 
vile maî însemnate avem : Treî- 
Movile(iii m.) la S. ; ele sunt 
numeroase şi acoperite cu ver- 
deaţă. Ca văî maî însemnate dis- 
tingem : Valea - Breutuluî, ce o 
desparte de cătunul de reşedinţă 
la V., formată din văile Cîşla 
prin mijloc şi prin sat şi Valea- 
Bălăceanuluî la S. ; Valea-Dov- 
leceluluî la N. 

întinderea totală a teritoriului 
satului e de. 270 hect, di:n cari 
70 hect. ocupate de vatra sa- 
tuluî cu grădinile locuitorilor. 

Populaţiunea e de 40 suflete, 
care se ocupă cu agricultura. 



Hosted by 



Google 



CADIASA 



142 



CADÎRLEZ 



Cadiasa, movilă, în jud. Tulcea, 
pL Isaccea, pe teritoriul corn. 
rur, Luncaviţa, situată în partea 
vestică a plăşeî şi cea centrală 
a comunei. Este naturală. Are 
o înălţime de 87 metri. E punct 
trigonometric de observaţie de 
rangul al 3-lea, dominînd asu- 
pra satelor Luncaviţa şi Rachel şi 
asupra drumului judeţean Tul- 
cea-Isaccea-Măcin. Este acope- 
rită cu verdeaţă. 

Cadi-Chîoi, sat, în jud. Constan- 
ţa, pi. Mangalia, cătunul comu- 
nei Cheragi, situat în partea me- 
ridională a plăşeî şi cea S.-E. 
a comuneî, la 6 kil. spre S. de 
cătunul de reşedinţă, Cheragi, 
pe valea Cadi-Chioi, fiind domi- 
nat la N. de dealul Sari-Ghiol şi 
la S. de dealul Cadi-Chioi. 

Suprafaţa sa este de 1 79 hec- 
tare, dintre care 5 hect. sunt 
ocupate numaî de vatra satului 
şi de grădini', cu 7 case. 

Populaţiunea sa, compusă din 
Bulgari, este de 10 familii cu 
29 suflete, ocupîndu-se cu a- 
gricultura şi cu creşterea vi- 
telor. 

Drumurî com. pleacă două: 
unul spre N.-E. bifurcîndu-se, în 
două şi ducînd o ramură la Ac- 
başi şi alta la Hagilar, prin Pa- 
pucci, cea-l'altă spre N.-V., bi- 
furcîndu-se şi aceasta şi ducînd 
o ramură la Hoşcadin şi cea-l- 
altă la Cheragi. 

Cadi-Chioi, ^^^/, în jud. Constan- 
ţa, pi. Mangalia, pe teritoriul 
com. rurale Cheragi şi anume 
pe acela al cătunului său, Ca- 
di-Chioi. Se desface din dealul 
Hoşcadin şi anume din vîrful său 
Buiuc-Tepe-Hoşcadin, îndreptîn- 
du - se spre V. şi mergînd pa- 
ralel cu valea Cadi-Chioi ; trece 
pe la S. satuluî Cadi-Chioi, şi 
se termină cu dealul Papucci, 
Este situat în partea meridio- 



nală a plăşeî, foarte aproape 
de hotar. 

Cadi-Chioi,z/^/<f, alt nume al văeî 
Cheragi, jud. Constanţa, numită 
ast-fel după satul pe care îl udă. 
Cădi - Chioi. Este continuarea 
văeî Papucci şi se continuă cu va- 
lea Hoşcadin, curgînd printre 
dealul Sari-Ghiol la N, şi Cadi- 
Chioi la S. Malurile sale sunt 
rîpoase maî în toată întinderea 
dealului Cadi-Chioi. 

Cadişoiul, movilă, ca la 3 kil. 
spre E. de satul Silistrarul, ju- 
deţul Brăila. 

Cadişoiul, vale, jud. Brăila, lingă 
movila cu acelaşî nume, pe care 
se formează primă-vara un lac. 

Cadiului (Dealul-), deal, în ju- 
deţul Tulcea, plasa Isaccea, pe 
teritoriul com. rur. Balabancea, 
şi anume pe acela al cătunu- 
lui său Taiţa. Se desface din 
Dealul-Teilor, se întinde spre 
E., avînd o direcţiune generală 
de la N.-V. spre S.-E., brăz- 
dînd partea de Nord a plăşeî 
şi a comuneî şi se prelungeşte 
printre văile Cadiuluî şi Taiţa. 
Din el se desface spre E. Dea- 
lul Cocoşuluî şi Dealul-Breazu- 
luî, iar spre S.-E. dealul Taiţa. 
Este acoperit cu o parte din 
întinsele pădurî ce poartă nu- 
mele de Taiţa, compuşi numaî 
din teî frumoşî, carî răspîndesc 
în depărtare un miros plăcut. 
Aparţine statului. Din el îşî iaii 
naştere văile : Cadiuluî, Taiţa şi 
Capaclia. Pe la poalele sale ve- 
stice trece drumul comunal Lun- 
caviţa-Balabancea. 

Cadiului (Valea-), vale, judeţul 
Tulcea, pi. Isaccea, pe teritoriul 
comuneî rurale Balabancea, şi 
anume pe al cătunuluî său Ta- 
iţa. Izvoreşte din poalele sudice 



ale Dealuluî-Cadiuluî, de la care 
şi-a luat numele. Se îndreaptă 
spre S., avînd o direcţie gene- 
rală de la N. spre S., brăzdînd 
partea nordică a plăşeî şi a co- 
muneî, şi, după un drum de 
2^/2 kil, merge de se varsă în 
valea Taiţa, pe dreapta. 

Cadîm-Gena (Sufletul -Cadî- 
nei), vie, fostă a unuî Turc 
bogat, situată în viile oraşuluî 
Giurgiu, jud. Vlaşca. Aci, înainte 
era un mic sat, sau cioflic tur- 
cesc. Azî viile sunt ale oraşuluî 
Giurgiu. 

Cadîna, sat, în pi. Borcea, pen- 
dinte de com. Tonea, jud. Ia- 
lomiţa, situat pe malul stîng 
al braţuluî Borcea, spre E. de 
oraşul Călăraşi şi puţin spre S. 
de şoseaua judeţeană Călăraşi- 
Roseţi. 

Numirea, se zice, o poartă de 
la un sat turcesc, ce era în 
dreptul satuluî actual, peste bra- 
ţul Borcea, în insula Trîmşeani 
şi care sat s'a părăsit şi distrus, 
în 1828, în timpul războiuluî 
dintre Ruşî şi Turcî. 

Populaţiunea satuluî este de 
40 fam. Romînî, cu 200 locui- 
torî. 

Biserica şi şcoala din satul 
Tonea, ce este în apropiere de 
Cadîna, servesc şi locuitorilor 
de aicî. 

Cadîna, cătun (tîrlă), în pi. lalo- 
miţa-Balta, com. Andrăşeşti, ju- 
deţul Ialomiţa. 

Cadîrlez, far însemnat, la gura 
braţuluî Sf. Gheorghe, judeţul 
Tulcea, într'o mică insulă, ce 
cade tocmaî în gura ramureî O- 
linca, în faţa cîşleî Olinca, de 
pe grindul Bursuculuî, la 4 kil. 
spre S. de Cadîrlez (Sf. Gheor- 
ghe), în pi. Sulina, în partea de 
E. a eî şi a comuneî Sf. Gheor- 



Hosted by 



Google 



CADlRLEZ 



143 



CAILOR (MOVILA-) 



ghe. Lumina acestuî far este in- 
tensă şi se vede în mare de- 
părtare noaptea, la io kil. şi 
maî bine. 

Cadîrlez, grind, în jud. Tulcea, 
pi. Sulina, pe teritoriul comunei 
rurale Cadîrlez sau Sf. Gheor- 
ghe, în partea de E. a plăşeî 
şi a comunei, începînd de la 
malul măriî şi întinzîndu-se spre 
interior. Satul Cadîrlez e aşezat 
chiar în partea sudică a luî. La 
N. comunică cu grindul Săratu- 
rile. Are o întindere de 300 
hect. E acoperit cu nisip şi stră- 
bătut de drumul comunal Ca- 
dîrlez-Sulina. 

Cadîrlez, punct trigonometric, de 
observaţiune de rangul al 3-lea, 
în pi, Sulina, com. Cadîrlez (Sf. 
Gheorghe), judeţul Tulcea, în 
partea estică a plăşeî şi a co- 
munei, pe malul stîng al bra- 
ţului Sf. Gheorghe, la 4 kil. 
spre N.-V. de satul Cadîrlez. 
Are I metru înălţime şi e în- 
conjurat cu stuf 

Cadîrlez, punct trigonometric, de 
observaţie de rangul I-iu, situat 
chiar în interiorul comunei Ca- 
dîrlez, jud. Tulcea, la 300 m. 
departe de malul stîng al bra- 
ţului Sf Gheorghe, în faţa in- 
sulei Ostrovocul. 

Cadmulor-Alcea, vale, judeţul 
Constanţa, în pi. Mangalia, pe 
teritoriul comunei Enghez. Se 
desface din ramifîcaţiunile nord- 
vestice ale dealului Arta-Burun, 
îndreptîndu-se spre N. Merge 
pe la Estul satului Enghez-Bu- 
iuc, apoi ÎŞI schimbă, odată cu 
direcţia spre N.-V. şi numele, 
numindu-se Cioroi - Ceair, sub 
care nume se deschide în valea 
Canara-Dere. Este dominată de 
vîrful Orta-Iuc şi Ciatal-Iuc (125 
m.) Drumurile comunale Enghez- 



Biuiuc, Amzacea şi Enghez-Bu- 
iuc, Cara-Chioi o tae în senz 
transversal. 

Cafeaua, iezer, jud. Brăila, la E. 
com. Chiscani, între Dunărea- 
Vapoarelor şi Dunărea-Nouă. 

Cafeaua, japse, jud. Brăila, u- 
neşte Corotişca cu Filipoiul, am- 
bele privale. 

Caftalan (Izvorul-luî-), izvor, 
în com. Grăjdana, jud. Buzău ; 
începe din pădurea Unguriul şi 
servă ca hotar despre com. Mă- 
gura; se scurge în rîul Nişcovul 
între Valea-Miereî şi valea Băr- 
buleanca. 

Caiafa, pichet vechiU, pe Dunăre, 
în dreptul satului Dudeşti, pi. 
lalomiţa-Balta, jud. Ialomiţa. 

Caier, locuinţă izolată, în jud. R.- 
Sărat, plaiul Rîmnicul, com. Bu- 
da, pe rîul Rîmnicul; azî e han. 

Caii, moşie, cat. Tisăul, jud. Buzău, 
de 153 hect. pădure şi 10 fînea- 
ţă, proprietate a moşnenilor : 
Caii, Hodorogeşti şi Proşcani. 

Cail-Dere, sat, în jud. Tulcea, pi. 
Istruluî, căt. com. Beidaut, aşe- 
zat în partea nordică a pi. şi 
N.-V. a com., la 14 kil. spre 
N.-V. de reşedinţa, Beidaut, pe 
pîrîul Cail-Dere, de la care şi-a 
luat numele. întinderea sa este 
de 1200 hect., din care 65 hect. 
ocupate de vatra satului. Popu- 
laţia este 60 familii, cu 245 su- 
flete, Bulgarî şi Turcî. Pămîntul 
este bun numai pentru păşuni, 
de aceea ocupaţiunea principală 
a locuitorilor este creşterea vi- 
telor. Are o biserică vechie. 
Printr'însul trece drumul Bei- 
daut-Cîrjelarî. 

Cail-Dere, deal, în jud. Tulcea, 



pi. Istruluî, pe teritoriul com. 
rur. Beidaut (şi anume pe acela 
aî căt. său Cail-Dere). Se desface 
din dealul Cişmea, de care e 
despărţit prin o vale adîncă ; 
se întinde spre Est, avînd 
o direcţie generală de la N.-V. 
spre S.-E., brăzdînd partea N. 
a plăşeî şi pe cea N.-V. a com. 
Merge dealungul pîrîuluî Cail- 
Dere şi ramurile sale se sfîr- 
şesc pe malurile pîrîuluî Beidaut. 
Are o înălţime de 240 m., do- 
minînd asupra satuluî Cail-Dere, 
aşezat la poalele sale de S. Este 
acoperit cu puţină pădure şi 
fineţe. 

Cail-Dere, pîrîU neînsemnat, în 
jud. Tulcea, pi. Istruluî, pe te- 
ritoriul com. Beidaut, şi anume 
pe acela al căt. Cail-Dere, Izvo- 
reşte din dealul Ciarîc-Cairac ; se 
îndreaptă spre Est, avînd o 
direcţie generală de la V.^pre 
E., udînd partea N. a pi. şi 
V. a com. Trece prin satul Cail- 
Dere, căruia î-a dat numele 
său. După un curs de 4 kil. 
între maluri înalte şi stîncoase 
se varsă în pîrîul Beidaut, pe 
dreapta. 

Cailor (Dealul-), deal, pe teri- 
toriul satuluî Larga, com. Movi- 
leni, pi. Copoul, jud. Iaşi, spre 
S. -V.de Dealul-luî-Dumnezeu. Se 
numeşte ast-fel pentru că era 
imaşul cailor, pe timpul cînd se 
afla poşta vechie în satul Larga. 
Este bogat în păşune, fineţe şi 
pe dînsul se seamănă popuşoiu. 

'Cailor (Fîntîna-), f întina, în 
com. Cetăţeni-din - Deal, plaiul 
Dîmboviţa, jud. Muscel. 

Cailor (Movila-), movilă, în jud. 
Brăila, la 2^/2 kil. spre V. de 
satul Berteşti-d,-j. 

Cailor {^ovWsL-^movilă în«em- 



Hosted by 



Google 



CAU.OR (ŞESUL-) 



144 



CALAFATUL 



nată, pe moşia Balta-Piopuluî, 
com. Stîlpul, jud. Buzău, foarte 
avută în hîrburî. 

Cailor (Şesul-), jes^ situat pe 
malul Siretuluî, la S. de Movi- 
leni-d. -j., în locul numit Cu- 
halmul, jud. Tecuciu. 

Cailor (Şesul-), loc arabil, si- 
tuat la S.-E. de satul Tudor- 
Vladimirescu, jud. Tecuciu, pe 
partea stingă a căeî fierate. 

Cailor (Valea-), păşune şi adă- 
post de vite, pe moşia Boldeşti, 
din com. Boldeşti, jud. Buzău. 

Cailor (Valea- ), cracul de S. al 
uneî văl micî, in direcţiunea 
S.-E., com. Braniştea, pi. Şiretul, 
jud. Covurluiu. 

Caimacli-Dere, vale, în judeţul 
Constanţa, pi. Hîrşova, la ho- 
tarul com. Ghizdăreşti, în com. 
Hîrşova, situată aşa dară în 
partea de V, a plăşiî, cea de N. a 
com. Ghizdăreşti şi cea de S.-E. 
a comunei Hîrşova. Se desface 
din vîrful Treî-Movile (iii m.); 
îndreptîndn-se spre V., trece 
pe la N. satului Ghizdăreşti şi 
după un drum de 3 kil. se des- 
chide în Dunăre, în dreptul os- 
trovului Ghizdăreşti. 

CainSiC-'Baş^ fzntină (baş=izvor 
pe turceşte), în jud. Tulcea, pi. 
Istruluî, comuna Cogelac, maî 
sus de satul Tariverde. Din ea 
izvoreşte un mic pîrîu, ce udă 
com. la S. şi se varsă în pîrîul 
Duimgi, pe stînga luî. 

Cairac, deal,'\n jud. Constanţa, 
pi. Hîrşova, com. Dăeni, co- 
prins între alte două dealuri 
şi anume al Moşului la N.-V. 
şi al Mezetuiuî la S.-E. Are o 
direcţiune generală de Ia S.-V. 
către N.-E, Este acoperit numaî 



cu semănături, nefiind tocmai 
aşa de înalt. Pe partea sa 
S.-E. merge drumul comunal 
Dăeni-Făgăraşul-Nou. Este si- 
tuat în partea N.-V. a pi. şi 
cea N.-E. a com. 

Cairacile, şir de dealuri, în jud. 
şi pi. Tulcea, com. Beştepe şi 
Mahmudia, avînd o direcţiune 
generală de la N.-V. spre S.-E. 
în formă de arc, brăzdînd par- 
tea estică a plăşeî şi cea su- 
dică a comunelor. Este de na- 
tură stîncoasă, ridicîndu-se pană j 
la 118 m. Se prelungeşte la V. j 
cu dealul Calica, la E. cu dea- j 
Iul Moru-Ghlol. Este întretăiat | 
de multe drumuri comunale: 
Beştepe-Calica şi Mahmudia-Sa- 
rinasuf. Din el se desfac văile 
Lutul-Alb şi Chior-Culac, Este 
acoperit cu tufărişuri, şi pe la 
poale cu semănături. 

Cairacului (Dealul-), deal, în 
jud. şi pi. Tulcea, com. Zebil. 
Se desface din dealul Fundul- 
Găvanului, se întinde spre S., 
în o direcţie generală de la N.- 
V, spre S.-E., brăzdînd partea 
sudică a plăşeî şi cea estică a 
comunei. Satul Zebil este aşe- 
zat chiar la poalele luî vestice. 
Este tăiat de drumul comunal 
Zebil-Sarim-Chioi. Are 68 m., 
dominînd satul. Este acoperit 
cu semănat irî şi fineţe. 

Cal-Alb, iaz, jud. Dorohoiu, în 
suprafaţă de 45 hect. 95 arii, pe 
teritoriul satuluî Lupeni, com. 
Hudeşti-Marî, plasa Prutul-d.-s„ 
bogat în peşte şi racî. 

Cal-Alb, locuinţă izolată, în jud. 
Tutova, pi. Tîrgul, com. Gura- 
Simila. 

Cal-Alb (Pădurea - luî - Dră - 

^\C\), numire, dată unei părţî 
din pădurea Petrovicî, comuna 



Băeşti, jud. Buzău, care face ho- 
tar despre comuna Cărpiniştea. 
(Vezi Izvorul-Dulce). 

Calabalîc, deal, în jud. Tulcea, 
pi. Babadag, pe teritoriul com. 
rur. Eni-Sala. Se desface din 
dealul Molfa, se întinde spre E., 
cu o direcţie generală de la V. 
spre E., brăzdînd partea estică 
a plăşeî şi cea vestică a comu- 
nei. Vîrful său, Chiuciuc-Suhat, 
are 50 m. Punct trigonometric 
de rangul al 3-lea. Poalele luî 
merg pană lîngă lacul Babadag. 
Este acoperit cu livezî şi semă- 
nat urî. 

Calabatina, vale, pe teritoriul 
satuluî Oneşti, com. Şipotele, 
pi. Bahluiul, jud. Iaşi. 

Calabux-Alia, wn picior din mun- 
tele Clăbucul, pi". Trotuşul, com. 
Mănăstirea-Caşinul, care venea 
înainte de noua delimitare chiar 
pe graniţa spre Austro-Ungaria. 

Calabux-Alia, pîrîias, în judeţul 
Bacău, pi. Trotuşul, com. Mă- 
năstirea-Caşinul, afluent de pe 
dreapta Caşinuluî şi care curge 
paralel cu pîr. Clăbucul. Con- 
fluenţa sa cu Caşinul este maî 
spre E. de a Clăbuculuî. 

Calafatul, comună urbană, jud. 
Dolj, pi. Cîmpul, la 85 V2 kil. 
S.-V. de Craiova şi la 20 kil. 
la S. de Cetatea, situată pe 
costişea puţin cam înclinată spre 
Dunăre. 

Se învecineşte la N. şi la V. 
cu Dunărea, care începe a uda 
această comună de la locul nu- 
mit Cetăţuele, din raionul ora- 
şului. La S. se învecineşte cu 
comunele Smîrdan şi Ciuper- 
ceni, de care se desparte prin 
moşiile Calafat, Comani şi Ciu- 
perceni. La E. se mărgineşte cu 
com. Poiana şi Basarab, de care 



Hosted by 



Google 



CALAFATUL 



145 



CALAFATUL 



e departe de 5 kil.Infaţaoraşuluî 
Calafat, dincolo de Dunăre, se 
află Vidinul şi satele Cerem- 
hec, Copanîţa şi Smîrdan (în 
Bulgaria). In toate zilele cir- | 
culă vapoare între Vidin şi Ca- ! 
lafat. i 

Terenul comunei este încli- 1 
nat de la E. la V., pe o pantă 
de ro m. de la nivelul Dunăreî. 

Comuna este udată de Du- 
năre în partea de N. şi de V. 
Se găseşte în comună o fintînă 
numită Baba-Lupa făcută în me- 
moria bătrînuluî Lupa, de către 
soţia sa, care a fost omorît de 
Pasvantoglu. 

Se spune că com. îşî trage nu- 
mele de la corăbierii genovezî, 
cari găsiră aici pe la începutul se- 
colului alXVII-lea, loc bun pentru 
călăfătirea sau smolirea vaselor 
plutitoare (calfater).Bătrîniî, prin 
tradiţiune, spun că un anume 
Mihail Calafat, om instruit în 
arta călăfătireî vaselor plutitoare 
(calfatage), a fondat această co- 
mună acum 900 de anî, adică 
între anii 1040 şi 1042. Pană 
la 1853 a fost comună rurală, 
cînd Domnitorul Barbu Ştirbeiu 
a declarat-o de comună urbană. 

Comuna Calafat se compune 
dintr'un singur tîrg, numit Ca- 
lafat. E reşedinţa sub-prefectu- 
rei plăşeî şi a judecătoriei de 
ocol. 

Populaţiunea Calafatului este 
următoarea: 1372 capi de fa- 
milie, cu 5372 suflete, din cari: 
2851 bărb. şi 2521 fem. (l 892). 

După starea civilă, populaţiu- 
nea se împarte în : neînsuraţî 
2834: bărbaţî 16 19, femei 1215 ; 
însuraţi 2254: bărbaţî 1 127, fe- 
mei 1127; văduvi 279: băr- 
baţî 3 şi 2 femei. 

Ştiu carte 1350 bărbaţî şi 
470 femeî. 

După naţionalităţî, populaţiu- 
nea Calafatului e de 3865 Ro- 
mînî, 261 Grecî, i56Sîrbî, 449 



Bulgari, 4 Ruşi, 229 Germani, 
45 Unguri, 2 Francezi, 4 Ita- 
lieni, 9 Turci şi 348 de alte 
naţionalităţî (Evrei). 

După felul ocupaţiuneî, po- 
pulaţiunea se împarte în: 644 
agricultori, 1 1 5 meseriaşi, 62 
industriaşi, 125 comercianţi, 51 
cu profesiuni libere, 120 mun- 
citori şi 255 servitori. 

După ultima publicaţiune ofi- 
cială, comuna numără 796 con- 
tribuabili şi are un budget de 
161355 lei la venituri şi 125291 
leî la cheltueli. 

După legea rurală din 1879, 
sunt 377 însurăţei. 

Media naşterilor este de 250 ; 
a morţilor de 220. 

Agricultorii, carî formează ma- 
ioritatea populaţiuneî, au portul 
naţional, iar industriaşii şi co- 
mercianţii poartă haine de oraş. 
Locuitorii înclină mult spre co- 
merţ. Starea lor materială este 
înfloritoare. 

In comuna Calafat se află 3 
biserici, dintre care una numită 
biserica Mahalaua-din-Vale, în- 
cepută la anul 1866 şi termi- 
nată la 1872, cu hramul Ador- 
mirea - Maicei - Domnului, deser- 
vită de I preot paroh şi l su- 
pranumerar cu 4 cîntăreţî şi 1 
paracliser. A doua, numită Ma- 
halaua-din-Deal s'a fondat între 
anii 1730 — 1740 şi s'a reedifi- 
cat la anul 1856; are hramul Sf. 
Nicolae, şi e deservită de i preot 
paroh şi 2 supranumerarî cu 3 
cîntăreţî şi 2 paracliseri, avînd 
215 enoriaşi; ambele sunt fon- 
date de locuitorii comunei. A 
treia este fondată de Hagi Pa- 
nait Teodoru, la anul 1874 în- 
cepută şi la anul 1879 termi- 
nată; este întreţinută de co- 
munitatea elenă din localitate. 
Această biserică are hramul Iz- 
vorul-Tămăduireî.E deservită de 
cinci preoţi şi cinci cîntăreţî ; 
un preot şi doî cîntăreţî sunt 



ai comunităţeî elene. Această 
biserică e una din cele mai fru- 
moase din judeţ. 

In Calafat se află două şcolî 
primare de băeţî şi una de fete. * 
Una din şcoalele de băeţî func- 
ţionează de la anul 1861. Fie- 
care şcoală are 4 institutori. 
Cea de băeţî, înfiinţată decurînd, 
are un singur institutor pentru 
singura clasă înfiinţată pană a- 
cum. Şcolile de băeţî au fost 
frecuentate în anul şcolar 1892- 

j 93 de 389 copii, iar cea de 

I fete de 216 copile. 

î Sunt în vîrstă de şcoală 450 

băeţî şi 600 fete. 

j Suprafaţa teritoruluî comunal 

este de 1006 pog., saii 501 hec- 

I tare 20 m. p. 

Pămîntul arabil e de 1565 

I hect. ; aparţine locuitorilor co- 

I munei. 

I Fîneţe sunt 75 hect.; izlaz, 

i 1 50 hect. ; lac şi teren sterp, 200 
hect.; pădure (ostroave), 10 hec- 
tare şi vii, 20 hectare. 

Moşia de pe teritoriul comu- 
nal se numeşte Calafat şi apar- 
ţine bisericeî Sf. Ilie din Cra- 
iova. înainte aparţinea d-luî Ra- 
fael Hagiadi. Are o întindere 
de 1500 hectare şi un venit de 
80000 lei. Pe pămîntul arabil 
se seamănă : grîu, porumb, orz, 
ovăz, etc. 

Viile, în întindere de 19 hect. 
aparţin locuitorilor. 

In oraş sunt 5 cazane, în care 
se fabrică anual 40 hectolitri 
rachiu de tescovină. 

Pe Dunăre sunt 3 mori de 
apă, iar în oraş 2 mori de aburi. 
Se găsesc pe moşia Calafat 5 
stîne, ce produc brînză ordinară. 
In com. se lucrează funii. Se 
află de asemenea şi ateliere de 
tîmplărie şi fierărie. 

Se găsesc 373 meseriaşi : croi- 
tori, cizmari, fierari, tîmplarî, 
brutari, rotari, tâbăcarî, plăpă- 
marî, etc. 



^i.uir (,'c'ijrajlc. Voi, II 



19 



Hosted by 



Google 



CALAFATUL 



146 



CALAFATUL 



In Calafat sunt 41 cîrciumî 
şi II băcănii; comercianţi sunt 
215, dintre cari 140 străini. Pro- 
ductele le transportă cu carul. 

Comuna este străbătută de : 
calea fierată Craiova-Calafat ; şo- 
seaua naţională Craiova Calafat- 
Severiîi; calea comunală ce duce 
la corn. Ciuperceni ; calea comu- 
nală ce duce la Băileşti trecînd 
prin Poiana, Tunari şi Seaca. 

Calafatul fiind un oraş mo- 
dern, stradele sunt regulate şi 
largi. Patru strade străbat o- 
raşul cu direcţia de la Est la ■ 

Vest cari luate de la Nord j 

I 

sunt cele următoare : Strada 
Craiova, Strada Cuza-Vodă, Stra- 
da Traian, Strada Mircea-Vodă, 
şi Strada Voltaire. In mijloc se 
ridică monumentul Independen- 
ţei, situat pe partea cea maî 
înaltă a oraşului. 1 1 strade tae 
direcţiunea N.-S. Intre acestea 
se numără bulevardul Ştirbeiu- 
Vodă, ce străbate oraşul drept 
prin centrul său ; Strada Elisa- ! 
beta, care dă în Bulevardul Ba- j 
ba-Lupa ce duce la debarcader. ! 

In unghi al format de aceste ! 
2 din urmă strade se află gră- 
dina publică. 

In Calafat îşî are reşedinţa 
compania I din regimentul 3 1 . 

Budgetul comunei pe exer- 
ciţiul 1893 — 94 a fost la veni- 
turi de leî 104506, fond ordi- 
nar şi 15390 prestaţii. 

Cheltuelileaufostde 104020.50 
fond ordinar şi 14960 prestaţii. 

Vite cornute sunt 700, 01 
490 şi cai 128. 

Calafatul este port pe malul 
stîng al Dunărei, situat în faţa 
Vidinuluî. Are o staţiune de 
vapoare, o vamă şi o căpitănie 
de port. Are un biurou vamal 
înfiinţat în Ianuarie 1860 şi 
care are şi o sucursală, Ce- 
tatea. Venitul biurouluî vamal 
a fost în ultimul an de leî 
353175. 



Are un biurou poştal cu ser- 
viciu de poştă uşoară şi mesa- 
gerii şi un biurou telegrafo-te- 
lefonic, cu serviciul complect. 
Venitul oficiului telegrafo-poş- 
tal pe 1896 a fost de 46538 
leî şi anume : din telegref leî 
16922 leî; din poştă 29542 leî; 
din telefon 74.25, 

Pentru corespondenţa dintre 
Vidin şi Calafat circulă zilnic 
vapoare micî. 

Notiţe istorice. — Aci, în anul 
1790, Mavrogheni, Domnul Va- 
lahieî avu un rezbel cu Aus- 1 
triaciî. 

La 1828, se dete aci o 
bătălie crîncenă între Ruşî şi 
Turcî. 

In războiul de la 1854, Ah- 
met-Paşa, întărit aci cu 15000 
de oamenî, respinse lunî întregi 
asalturile Ruşilor comandaţi de 
Aurep. 

In războiul Romîno-Ruso-Turc 
pentru independenţă, Calafatul 
a jucat un rol însemnat. Eve- 
nimentele principale întîmplate 
aci în timpul acestui războiu 
sunt următoarele : 

In toamna anului 1876 şi în 
cursul erneî, s'au ridicat întă- 
rirî trecătoare la Calafat. La 25 
Aprilie 1877, Comandantul su- 
prem ordonase trupelor din bat. 
4 vînătorî, reg. 4 linie, esca- 
droanelor din reg. I călăraşi, 
cîtor-va bateriî din reg. I arti- 
lerie şi din reg. 2 artilerie, să 
ocupe poziţiunî în împrejurimile 
acesteî localităţL In ziua de 26 
Aprilie, orele 2 p. m., Turciî, de 
şi ştiau că în Calafat sunt trupe 
romîne, cari încă nu-şî deta- 
şase ostile contra lor, deschid 
cu tunurile de piaţă, focul asu- 
pra oraşului Calafat. Se ridică 
la baterie drapelul romîn sub 
ordi iele maiorului C. Popescu 
şi se aşteaptă a se trage 7 lo- 
vituri, din carî se constată, sau 
maî bine zis se dovedeşte agre- 



siunea luată de Turcî contra 
noastră. La a 7-a lovitură, tu- 
narii Romînî din bateria Şte- 
fan - cel - Mare , răspund pro- 
vocăreî tunarilor turceştî. Pri- 
mele obuze turceştî au lovit 
vama, cazarma şi cîte-va case 
private din Calafat. Obuzele ro- 
mîne iau maî întîiu de ţintă nişte 
vase turceştî aflate în portul 
Vidinuluî, apoî cetatea şi edifi- 
ciile importante din Vidin. La 
primul obuz căzut. Domnul Ca- 
rol salută, descoperindu-se. Lup- 
ta a ţinut pană la orele 2V4, 
cînd Turciî ceî dintîiu încetează 
focul. 

In urma decizieî obţinută după 
venirea comandantului suprem. 
Domnul Carol, porni la 27 Iu- 
nie la cuartierul general al ar- 
mateî sale (Poiana), lăsînd or- 
dinele pentru întărirea Calafa- 
tului cu o incintă. Acum forţele 
romîne erau cu totul schimbate 
de acelea de maî înainte, cînd 
campania abia se începuse. Lu- 
crările de fortificare în jurul Ca- 
lafatului aduceau o mare laudă 
oficerilor romînî şi constau din 
următoarele întăriri : bateria Ca- 
rol, Elisaveta, Mircea, Ştefan- 
cel-Mare, Mihaiu-Viteazul, Inde- 
pendenţa No. I, No. 2 şi No. 3. 
Ele se văd şl astăzi. In a doua 
linie a acestor lucrări se văd 
urmele liniei a doua, construită 
din desfundarea şanţurilor ce 
în războaiele anterioare serveau 
de întăriri. 

De la începutul campaniei din 
1877 — 78, Calafatul a jucat un 
rol important atît din punctul 
de vedere tactic cît şi strate- 
gic. Luarea Vidinuluî este da- 
torit, în mare parte, poziţiuneî 
avantagioase şi dominante ale 
întăririlor construite în împre- 
jurimile acestuî oraş. 

Calafatul este înconjurat cu 
şanţurî, iar din distanţă în dis- 
tanţă se văd măguri făcute de 



Hosted by 



Google 



CALAFAT 



147 



CALAPARUL-DE-JOS 



Turci cu ocazia războiului ce au 
avut cu Ruşii şi Austriaciî. 

In apropierea Calafatului se 
văd urmele cetăţeî Ratiaria, ca- 
pitala Dacieî-Ripense. 

Calafat, staţie de drum de fier, 
jud. Dolj, pi. Cîmpul, comuna 
Calafat, pe linia Craiova-Calafat, 
pusă în circulaţie la i Decem- 
brie 1895. Situată la 9.9 kil. de 
Golenţi, staţie finală. Venitul a- 
cesteî staţii pe anul 1 896 a fost 
de 68340 leî, 70 bani. 

Calafat, insulă, în Dunăre, situ- 
ată în dreptul Calafatului, jud. 
Dolj. Este cea maî mare din 
cele 3 aşezate în dreptul acelui 
oraş. Este lungă de aproape 3 
kil. şi largă aproximativ de 300 
metri. 

In dreptul acestei insule. Du- 
nărea se împarte în două braţe 
neegale, din care cel maî mare 
trece între insulă şi Vidin, a- 
vînd o lărgime de i lOO metri. 
Amîndouă aceste braţe sunt na- 
vigabile cînd D înărea vine mare. 
De la 1877 încoace, insula se 
numeşte Independenţa, de la ro- 
lul însemnat ce a jucat în răz- 
boiul Ruso-Turc. Intr'însa este 
un şanţ ce s'a săpat pentru a- 
dăpostul artileriei, iar pe ţărmul 
sting s'au construit bateriile : 
Independenţa şi Renaşterea, des- 
tinate a bombarda Vidinul. 

Calaigi, saty în jud. Constanţa, 
pi. Silistra-Nouă, căt. comunei 
Ghiuvegea, situat în partea me- 
ridională a plăşeî şi a comuneî, 
la 3V2 kil. spre S. de căt. de 
reşedinţă, Ghiuvegea. Este aşe- 
zat în valea Calaigi, fiind închis 
la Nord -Vest de dealul Mac- 
mora-Bair cu vîrful său Calaigi- 
Tepe, care are 168 m., la Vest 
de dealul Siran-Culac-Bair şi 
la Sud de pădurea Chereslic- 
Orman. 



Populaţiunea sa este compusă 
din trei elemente: Romîn, BjI- 
gar şi Turcî, acesta dominînd. 

Dramul comunal, care vine 
de la Ghiuvegea, trece prin Pa- 
ra-Chioi, apoi prin centrul sa- 
tului şi se duce la Regeb - Cu- 
iusu. Un alt drum vine din sa- 
tul Cranova (Bulgaria) şi intră 
în sat pe la partea sa de Sud. 

Calaigi, vale, în judeţul Tul- 
cea, plasa Istruluî, pe teritoriul 
comunelor rurale Ciamurli-d.-s., 
şi Beidaut. Se desface , sub 
numele de valea Dolojan, din 
poalele sudice ale dealului Cea- 
murli, se îndreaptă spre S., a- 
vînd o direcţie generală de la 
N. spre S., curge printre dea- 
lurile Dolojan, Sari - Meşelic şi 
Darale, taie drumul comunal 
Eschibaba- Beidaut, şi, după ce 
a brăzdat partea nordică a plă- 
şeî şi pe cea apusană a comu- 
nelor, merge de se varsă, după 
un curs de 7 kil., în pîrîul Bei- 
daut, pe malul sting, ceva maî 
sus de satul Beidaut; la vărsare, 
malurile eî sunt înalte şi stîn- 
coase. 

Calaigi, vîrf însemnat de deal, în 
jud. Constanţa, plasa Silistra- 
Nouă, pe teritoriul comuneî ru- 
rale Para - Chioi, situat în par- 
tea centrală a plăşeî şi cea S.- 
E. a comuneî. Este cel maî înalt 
vîrf al dealului Baş-Punar-Sîrtî; 
are o înălţime de 196 metri ; 
punct strategic important, domi- 
nînd satul Para-Chioi, văile Cu- 
iugiiC-Culac, Babuci-Culac, dru- 
mul judeţean Ghiuvegea-Dobro- 
mir, drumurile com. Calaigi- 
Caranlîc, Para - Chioi - Caranlîc. 
Este acoperit cu fineţe şi pă- 
şuni, iar pe la poale cu semă- 
nături. 

Calaigi, deal, în jud. Constanţa, 
pi. Silistra - Nouă, pe teritoriul 



com. rur. Hairan-Chioi şi anume 
pe acela al cătunului său Schen- 
der. Se desface din dealul Hai- 
ran-Chioi; se întinde spre E., 
într*o direcţie generală de Ia 
V. spre E., printre valea De- 
mircea şi adiacenta el valea Ca- 
laigi ; are 193 m. ; e acoperit 
cu păduri şi tufişuri. 

Calaigi, vîrf de deal, în judeţul 
Constanţa, plasa Silistra-Nouă, 
com. Hairan-Chioi, căt. Seven- 
dic, în partea sudică a plăşeî, 
cea vestică a comuneî de S.-V. 
a cătunului. Se află pe muchea 
dealului Calaigi. E vîrf înalt şi 
însemnat, de 195 m., pe hotarul 
spre Dobrogea bulgărească, şi 
domină valea Calaigi. Este aco- 
perit cu fineţe. E punct strate- 
gic important. 

Calaigi, pichet romînesc, pe hota- 
rul spre Dobrogea bulgărească, 
jud. Constanţa, la poalele vîr- 
fjlul Calaigi, lîngă un cimintir 
turcesc. Poartă No. 21. 

Calaigi, vale, cu malurile înalte, 
pietroase şi stîncoase, acoperite 
cu păduri, avînd şi poziţiunî 
frumoase de văzut, însă im- 
practicabile aproape pentru mers, 
în judeţul Constanţa, plasa Si- 
listra-Nouă, com. Hairan-Chioi, 
căt. Hairan-Chioi, de care nu e 
departe, spre N. Nu are apă. 
Se deschide în valea Demircea, 
pe stînga. 

Calangi, căt,, în pi. Borcea, pe 
cîmpul Bărăgan, teritoriul com. 
Călăraşi- Vechi, jud. Ialomiţa. 

Calapărul-de-Jos, com, rur,, din 
jud. Gorj, pi. Jiului, în partea 
de N. a com. Stolojani, situată 
pe valea Jilţului şi lîngă lanţul 
de înălţimi numit Frasinul-d.-j. 
Un singur sat formează comuna. 
Are o suprafaţă de 965 hect.. 



Hosted by 



Google 



CALAPARUL-DE-SUS 



148 



CALDE (VINELE-) 



din carî 150 hect. pădure, şi 
450 hect. loc de cultură, fi- 
neţe şi păşune, proprietate a 
d-luî Alecu Calotescu, iar 267 
hect., din carî 18 hect. viî şi 80 
hect. livezi de pruni, sunt ale 
locuitorilor. 

Are o populaţie de 86 fami- 
lii, din carî 2 familii Ţigani, cu 
306 suflete. 

Locuitorii posedă 1 8 plugurî, 
35 care cu boî, 3 căruţe cu caî, 
235 vite marî cornute, 17 caî, 
156 01, 89 rîmătorî şi 5 stupi 
de albine. 

Venitul comunei este de leî 
663, bani 80, iar cheltuelile de 
leî 562, bani 50. 

Apa pîrîuluî Jilţul - Mic stră- 
bate com. în lung. 

Prin ea trece şoseaua comu- 
nală ce vine din spre N. şi o 
leagă în acea parte cu com. Ca- 
lapărul-d.-s., iar la S. cu com. 
Stolojani. 

In comună se află un făcău 
pe pîrîul Jilţul, cu 2 alergătorî; 
I puţ şi 4 fintînî. 

Are o primărie, i biserică de 
lemn, făcută de locuitori la a- 
nul 17 10, deservită de i preot 
şi I cîntăreţ. 

Calapărul - de - Sus, com. rur., 
din pi. Jiului, jud. Gorj, situată 
pe loc şes şi lingă lanţul de 
înălţimî numit Frasinul-d.-s. şi 
în partea despre N. a com. Ca- 
lapărul-d.-j. Se compune din că- 
tunele Calapărul-d.-s., Scoruşul 
şi Baniul. Are o suprafaţă de 
631 hect., din cari 44 pădure, j 
343 hect. loc de cultură, fineţe 
şi păşune, ale proprietăţiî, iar 
224 hect. ale locuitorilor ; sunt, 
di ntr' acestea 8 hect, viî şi 20 
hect. păşune. 

Are o populaţie de 121 fami- 
lii, cu 449 suflete, din care 1 1 1 
contribuabili, toţi Romînî, ocu- 
pîndu-se cu agricultura şi creş- 
terea vitelor. Locuitoriî posedă 



22 plugurî, 43 care cu boî, 2 
căruţe cu caî, 260 vite marî cor- 
nute, 24 caî, 476 oî, 114 rîmă- 
torî şi 10 stupî. 

Venitul comunei este de leî 
616, bani 95, iar cheltuelile de 
leî 596, banî 95. \ 

Comuna este udată de apa | 

Jilţul-Mic, care se varsă în Jiti, j 

şi pe care are i moară cu i ' 

^ i 

alergător. Are 10 puţurî şi 8 ; 

fintînî. I 

Aci este primăria şi o şcoală \ 

primară, frecuentată de 20 e- 

levî şi I elevă, din 32 înscrişî. i 

Are I biserică, deservită de i \ 

preot şi 3 cîntăreţî. 

Calapărul-de-Sus, căt. de reşe- ; 
dinţa al comunei cu acelaşî nu- 1 
me, jud. Gorj. Are o suprafaţă | 
de 554 hect., din care 40 hect. | 
pădure, şi 407 hect. loc de cui- | 
tură, fîneaţă şi păşune, 2 hect. 
viî, 5 hect. livezi de prunî, a- i 
parţinînd parte proprietarilor, ; 
parte locuitorilor. ' 

Are o populaţie de 42 fami- 
liî, lOi suflete, din carî 44 con- 
tribuabil, toţî Romînî, ocupîn- 
du-se cu agricultura şi creş- \ 
terea vitelor. Locuitoriî posedă ; 
10 plugurî, 18 care cu boî, 2 
căruţe cu caî, 92 vite marî cor- ! 
nute, 14 caî, 100 oî şi ^6 rîmătorî. 

Apele şi căile de comunica- 
ţie sunt pîrîul Jilţul-Mic, care se 
varsă în Jiî şi şoseaua comu- | 
nală care trece prin comună şi | 
o leagă la N. cu com. Borăscul, I 
iar la S. cu com. Calapărul-d.-j. : 

In căt. se găseşte i moară ; 
cu o alergătoare pe pîrîul Jil- 1 
ţuluî ; 5 puţurî şi 4 fintînî. i 

Are o primărie şi o şcoală ^ 
frecuentată de 21 elevî. \ 

In sat e o bis. de zid făcută i 
de răposatul I. Cîrjeu la anul 
1870, deservită de i preot şi 3 
cîntăreţî. 

Calapodeşti, numire^ ce o dă po- 



porul satului Vuitureni, pi. Ber- 
heciul, jud. Tecuciu. 

Calburgina, deal, în jud. Con- 
stanţa, plasa Silistra - Nouă, pe 
teritoriul com. rurale Oltina şi 
Beilicul. Se desface din dea- 
lul Macuc, se întinde spre E., 
într'o direcţiune generală de la 
V. spre E., pană în lacul Mîr- 
leanul, căruia îî face malul ves- 
tic înalt şi rîpos ; ramificaţiile 
sale sudice se opresc în Valea- 
Beiliculuî; brăzdează partea N. 
a plăşeî şi a comunelor. Are o 
înălţime de 126 m.; e acoperit 
cu întinse {mt\^ şi semănături 
şi este întretăiat de două dru- 
muri vecinale ce duc de la Ol- 
tina la Beilic şi la Mîrleanu. 

Calburgina, vîrf de deal, aflîii- 
du-se pe muchea dealului cu a- 
celaşî nume, jud. Constanţa, în 
N. plăşeî Silistra-Nouă, şi pe ho- 
tarul dintre comunele Beilicul 
şi Oltina, la 3 kil. spre N.-V. 
de cea d'întîiu. Are o înălţime 
de 126 m., dominînd apele Du- 
năreî ce se află la i ^2 kil. spre 
N., cele două drumuri comu- 
nale Oltina-Beilicul, satul Beili- 
cul, şi iezerul Mîrleanul, aflător 
la 2 kil. spre E.; e şi un punct 
strategic însemnat. Este aco- 
perit cu verdeaţă. 

Calda, pîrîîi, izvoreşte din par- 
tea de N.-V. a com. Tătărani, 
pi. Crivina, jud. Prahova, se în- 
tîlneşte ca pîrîul Recelea şi îm- 
preună formează pîrîul Recelea- 
Caldă. După ce udă com., face 
maî multe cotituri şi apoî se 
varsă în rîul Leautul. 

Locuitoriî au numit-o Calda, 
pentru-că maî tot-de-a-una e căl- 
dişoarâ. Iarna nu îngheaţă, orî 
cît ar fi de frig. 

Calde (Vinele-), pădure, în co- 
muna Gura-Teghiî, jud. Buzăii, 



Hosted by 



Google 



CALDEŞIUL 



149 



CALFA 



străbătută de un izvor sulfuros 
cu apă caldă. 

Caldeşiul, iezer, jud. Brăila, pe 
ţărmul sting al Dunăreî-Vapoa- 
relor, din corn. Berteşti-d.-s. Co- 
munică cu pîrîul Gîrluţa. 

Cale (Poiana-din-). (V. Poia 
na-din-Cale, jud. Buzău). 

Cale-Bair, deal, în jud. Tulcea, 
pi. Babadag, pe teritoriul co- j 
muneî rurale Atmagea. Se des- | 
face din dealul Sacar-Bair ; se j 
întinde spre V., avînd o direc- 
ţie generală de la S.-E. spre 
N.-V.; intră în pi. Măcinul, pe 
teritoriul cătunului Homurlar (al 
comunei Cîrjelarî), brăzdînd par- 
tea vestică a plăşeî Babadag şi 
a comunei Atmagea şi pe cea 
estică a plăşeî Macin şi a co- 
munei CîrjelarL Se prelungeşte 
spre N., cu dealul Ciubucluc- 
Bair şi spre S. cu dealul Hagi- 
Tepe. Are o înălţime de 380 
m. La poalele luî vestice, pe 
valea Homurlar, este aşezat sa- 
tul Homurlar. Este acoperit nu- 
mai cu păduri întinse de ste- 
jari. 

Cale-Bair (Dealul-cu-Cetate), 

deal, în jud. Tulcea, pi. Istru- 
luî, pe teritoriul comunei rurale 
Casap-Chioi. Este o prelungire 
de S.-E. a dealului Acic-Suat. 
Situat în partea estică a plăşeî 
şi a comunei. Poalele sale sunt 
scăldate de balta Zmeica. Are 
3 1 m. înălţime, dominînd insula 
Curt-Bei, aşezată în faţa luî spre 
E. S'a numit aşa din pricina ră- 
măşiţelor de cetate romană, care 
trebue să fi fost un avant-post 
al cetăţeî Istropolis (ruinele lîngă 
Cara-Harman, Constanţa), dără- 
mată de vre-o invaziune şi din 
care azî n'a rămas maî nimic. 

Cale-Bair, deal, în jud. Tulcea, 



pi. Măcinul, pe teritoriul co- 
muneî rurale Satul-N"ou, situat 
în partea sudică a plăşeî şi cea 
centrală a comuneî, chiar lîngă 
Satul-Nou, spre E., la îatîlnirea 
văilor Cerna cu laila. Este izo- 
lat oare-cum, şi e de natură 
stîncoasă. Pe muche are o mo- 
vilă naturală de 55 m., acope- 
rită cu verdeaţă. Este punct 
trigonometric de observaţie de 
rangul al 3-lea, dominînd asu- 
pra comuneî Satul-Nou, asupra 
văilor Cerna şi laila, asupra dru- 
muluî judeţean Măcin-Ostrov şi 
asupra drumurilor comunale Sa- 
tul-Nou, Picineaga, laila, Cerna şi 
Turcoaia.El face ca malurile văeî 
Cerna să fie înalte şi rîpoase. 

Calea-Hotinului, drumul de la 
Rădăuţi, din jud. Dorohoiu, că- 
tre tîrguşorul Ştefăneşti, din ju- 
deţul Botoşani. Purta din ve- 
chime această numire, căci era 
calea pe Prut în sus la ceLatea 
Hotinul. 

Calea-lui-Muşat, /^r^:/ (privai), în 
pi. lalomiţa-Balta, insula Balta, 
teritoriul comuneî Chioara, jud. 
Ialomiţa. 

Calea-Mare, deal, jud. Suceava, 
parte cultivabil şi parte cu pă- 
dure, în comuna Brădăţelul, pe 
^creasta căruia trece drumul ce 
Meagă satul Rotopăneşti cu Lă- 
măşeni şi Cornul-Lunceî. 

Calea-Pietroasă, loc izolat, unde j 

Valea-Mare se varsă în Rîul-Tîr- , 

guluî, după ce udă com. Valea- , 

Mare, pi. Rîul-Doamneî, judeţul | 

Muscel. I 

Calea-Roţeî, platoîl, ce se întinde ; 
în partea de E. a satului Lipo- 
va Mănăstireî, comuna Doagele, 
pi. Racova, jud. Vasluiu. | 

Calea-Salinei, drum, com. Bu- 



ghiile, pi. Teleajenul, jud. Pra- 
hova. 

Calestrul. (V. Prisăcani, pădure, 
jud. Iaşi). 

Calfa, com. mir., jud. Constanţa, 
pi. Hîrşova, situată în partea 
septentrională a judeţului, la 91 
kil. spre N.-V. de oraşul Con- 
stanţa, capitala districtuluî, şi 
în cea de N. a plăşeî, la 40 kil. 
spre N.-E. de orăşelul Hîrşova, 
reşedinţa eî, pe pîrîul Calfa sau 
Saraiul. 

Se mărgineşte la N. cu co- 
munele Topologul şi Urumbei ; 
la E. cu com. Casimcea, jud. 
Tulcea; la S.. cu com. Saraiul; 
la N. cu comunele Dăeni şi 
Gîrliciul. 

Relieful soluluî este acciden- 
tat de dealuri pietroase şi stîn- 
coase. Culmile Calfa şi Dul- 
gherul o brăzdează la Est, iar 
Carapelit la Vest. Principalele 
dealuri sunt : Ceemşicu-Bair (223 
m.) la N., Hagicapar-Tepe (199 
m.) la N.-V., Mişelic-Bair (189 
m.) la N.-E., Hagiomer-Bair(28i 
m.), Ceauş-Chioi-Bair (304 m.), 
Turbancea-Bair I (287 m.) şi 
dealul Turbancea II (227 m.) la 
E., dealul Dulgherul I (252 m.) 
şi Dulgherul al Il-lea (168 m.) 
la S., dealul Carapelit-Bair (173 
m.) la S.-V., dealurile Ermelichi 
(170 m.), Carateful (193 m.), şi 
Nămoleşti (145 m.), la Vest. 

Aceste dealuri sunt înalte şi 
stîncoase maî pretutindenî. Sunt 
acoperite cu cîte-va pădurî, ca 
Tăuşan-Orman, pe dealul Hagi- 
Omer, cu tufărişurî, fineţe şi fru- 
moase semănături. Văile for- 
mate de ele sunt rîpoase şi pră- 
păstioase. Movilele sunt nume- 
roase (28 importante), servind 
ca puncte de orientare şi ob- 
servaţie. Toate sunt artificiale. 
Printre ele distingem: Movi- 
la-luî-Ahmed (223 m.) la N., 



Hosted by 



Google 



CALFA 



150 



CALFA 



Chitu (193 m.) la V., Turban- 
cea (252 m.) la S.-E., Sulugeac- 
Tepe (216 m.), Buiuc-Osenbei- ; 
Tepe (243 m.), Beorlegee-Tepe I 
(302 m.), Haidar-Tepe (193 m.), 
Hagli-Taşlîc (210 m.), Mahomet- : 
cea-Iol (163 m.), toate răspîn- 
dite prin interiorul comunei, pe 
muchiile dealurilor Sulugeac- 
Bair (212 m.), Curu-Bair (298 
m.), Haidar-Bair (195 m.), Ma- 
hometcea-Bair (215 m.), acope- 
rite numai cu fineţe. ; 

Hidrografia este reprezentată 
prin şase pîraie şi cîte-va mici . 
văîpuţin însemnate. Pîraiele sunt: 
Sara, care vine din dealul Cher- 
chenez-Bair, sub numele de Ceş- 
me-Culac, se continuă sub nu- ' 
mele de: Topolog-Derea, Calfa, 
Chioi-Dere, Haidar, Balgiul şi 
în fine sub cel de Saraiu, 
vărsîndu-se în lacul Hazarlîc- 
Ghiol. El udă partea centrală 
a com., trecînd prin satele Calfa, 
Ramazan-Chioi, Rahnian şi Hai- 
dar. Malurile sale sunt pană la : 
Rahman înalte şi stîncoase, iar 
de aci puţin ridicate. Cele-1-alte 
S pîraie o udă prin partea cen- 
trală şi sunt toate afluente pe 
stînga ale pîrîuluî Saraiul. Ele 
sunt : Sulugeac-Dere la N.-E. ; 
Haîdar-Dere şiCapadin-Dere prin 
centru; pîrîul Mohametcea, nu- 
mit şi Dulgher-Ceair la S.; toate 
sunt cu maluri înalte şi stîn- 
coase. Văile sunt neînsemnate, 
în general puţine largi, cu ma- 
luri înalte, neavînd apă de cît i 
toamna în timpul ploilor şi pri- 
mă-vara după topirea zăpezilor. 
Principale sunt: Curugea-Ceair 
la N.-E.; Ramazan-Ceair şi Rah- 
man-Culac spre V.; toate adia- 
cente ale pîrîuluî Saraiul, cel 
d'întîiu pe stînga, cele-1-alte pe 
dr. ; Valea-Stanciî, la N.-V., des ; 
chizîndu-se în Valea-Mezetuluî. 

Clima com. este aceea a pla- 
toului dobrogean în genere, cu ^ 
verî călduroase, ernî aspre. Vîn- 



tul dominant e cel de N.-E.; 
ploî sunt puţine. 

Suprafaţa com. în total este 
de 14064 hect, din cari 87 
hect. ocupate de vetrele celor 
şase sate cari o formează. Restul 
de 13977 hect. este împărţit în- 
tre locuitori cari au 1 1487 hect. 
şi statul cu propietariî, carî aii 
2490 hect. 

Cătunele, carî compun com., 
sunt şase şi anume : Calfa, re- 
şedinţa, în partea nordică, pe 
ambele maluri ale pîrîuluî Calfa 
sau Saraiul. Ramazan-Chioi, în 
partea centrală, la 4 kil. spre 
S.-V. de reşedinţă, tot pe ambele 
maluri ale pîrîuluî Saraiul. Rah- 
man, spre V., la 6 V2 kil. spre S.-V. 
de reşedinţă, pe malul drept al 
pîrîuluî Saraiul. Haidar spre S., 
la 9 kil. spre S.-V. de reşedinţă, 
pe pîrîul Saraiul. Mahometcea, 
tot spre S., la 12 kil. spre S.-V. 
de reşedinţă, pe malul drept al 
pîrîuluî Mahometcea. Curugea 
tot spre S., la 12^/2 kil. spre S. 
de reşedinţă, pe malul stîng al 
pîrîuluî Mahometcia, aproape 
de izvorul său. 

Populaţia este în maioritate 
Romînă şi Bulgară; sunt şi pu- 
ţini Turci, Se urcă la 502 fam., 
cu 1 8 1 1 membri, decî în total 
sunt 2313 sufl., repartizaţi după 
cum urmează: 

După sex: bărbaţi 1185, fe- 
mei 1128. 

După starea civilă: necăsă- 
toriţi 1322, căsătoriţî 918, vă- 
duvi 73. 

După instrucţie : ştiu carte 
356, nu ştiu 1957. 

După protecţie: cetăţeni ro- 
mînî 2295, supuşi străini 18. 

După religie: ortodoxî 2217, 
mahometanî 96. 

După ocupaţiune: agricultori 
467, comercianţi 6, altele 34. 

Contribuabili sunt 479. 

După avere: împroprietăriţî 
507, neîmproprietăriţî 23. 



In comună sunt treî bisericîf: 
una în cătunul Calfa, cu hramul 
Sf. Dumitru; a 2-a în cătunul 
Curugea, cu hramul Sf. Voevozî; 
a 3-a în cătunul Rahman, c i 
hramul Sf. Nicolae. Cîte trele, 
sunt zidite de locuitorî; au cîte 
10 hect. pămînt; sunt deservite 
de cîte I preot, i dascăl şi i pa- 
racliser. Maî este şi o geamie 
în cătunul Mahometcea, cu i 
hoge. 

In com. sunt 3 scoale mixte 
rurale, cîte una în cătunele Cal- 
fa, Curugea şi Rahman, întreţi- 
nute de locuitorî şi avînd cîte 
10 hect. pămînt de la stat, cu 
cîte un învăţător şi cu 115 e- 
levî înscrişi, 69 băeţî, 46 fete. 

Cele 14064 hect. ale comunei 
se divid astfel: 97 hect. teren 
neproductiv, 87 hect. ocupate 
de vetrele satelor, 10 hect. bălţî, 
mlaştinî, etc; 13967 hect. teren 
productiv, din carî: 11917 hect. 
teren cultivabil, din care 1 16 
hect. ale statuluî cu proprietariî, 
lo8oi hect. ale locuitorilor; 200 
hect. teren necultivat, 200 hect. 
ale locuitorilor; 265 hect. teren 
cu izlaz, din care 24 hect. ale 
statuluî cu proprietariî, 241 hect. 
ale locuitorilor; 4 hect. teren 
cu vil, din care 4 hect. ale lo- 
cuitorilor; 241 hect. teren cu 
pădurî, din care 241 hect. ale 
statuluî cu proprietariî. 

Ocupaţiunile locuitorilor sunt: 
agricultura şi creşterea vitelor. 
Eî au : 368 plugurî, (188 cuboîşi 
180 cu caî), 386 care şi căruţe 
(41 cu boî şi 345 cu caî), 6 ma- 
şini de secerat, 3 maşini de bă- 
tut porumb, 251 grape de fier, 
şi 5 maşini de vînturat. Numă- 
rul vitelor este de 12270 capete, 
din carî 806 caî, 1454 boî, 3 
bivolî, 20 asinî, 9345 oî, 213 
capre şi 432 porci. 

In comună sunt: i baltă, 8 po- 
duri stătătoare, 84 puţuri, 7 
mori de apă şi 2 de vînt. 



Hosted by 



Google 



CALFA 



151 



CALIA 



Comerciul este destul de ac- 
tiv şi se face de către 12 co- 
mercianţi (toţî circiumarî) pe 
şoseaua judeţeană Babadag-Hîr- | 
şova, prin gara Cernavoda (64 , 
kil. spre S.-V.) şi constă în im- j 
port de maşini agricole, manu- 
facturi, băuturî, şi în export de 
vite (01) cu produsele lor (brîn- 
zeturî, lină, piei) şi cereale (grîu, 
orz, secară). 

Budgetul acestei comune este ■ 
de leî 103 II la venituri şi de ■ 
leî 4877 la cheltuelî. 

Căile de comunicaţie sunt nu- 
mai nişte drumuri vecinale co- 
munale, în cea maî mare parte 
rău întreţinute, brăzdînd teri- 
toriul comunei, urmînd cele 6 
sate între ele şi cu cele înveci- i 
nate, ca: Hagi - Omer, Ciauş- ; 
Chioi, Casimcea, Dulgherul, Ca- 
rapelit, Dăeni, Făgăraşul, Doe- 
rani, Topologii, etc. 

Pe teritoriul comunei, spre 
E. la 3 kil., spre S.-E. de că- 
tunul Calfa, se văd ruinele sa- 
tului Osen-Bei, azî Silişte, lîngă 
movila Buiuc- Osen -Bei-Tepe, 
distrus în urma unui incendiu 
din timpul războiului Crimeeî. 
Locuitorii s'au refugiat în Calfa. 

Calfa, sat, în jud. Constanţa, pi. 
Hîrşova, cătunul de reşedinţă al 
comunei Calfa, situat în partea 
N.-E. a plăşeî şi a comunei, pe 
Valea Chior-Dere şi pe ambele 
maluri ale pîrîuluî Rahman, în- 
chis fiind între dealurile Ceemi- 
şicu-Bair şi Sulugeac-Bair şi do- 
minat fiind de Movila -luî -Ah- 
met (223 m.) şi movila Sulu- 
geac-Tepe (216 m.) 

Suprafaţa sa este de 2687 
hect., dintre care 16 hect. sunt 
ocupate de vatra satului. 

Populaţiunea este de 105 fa- 
milii, cu 508 locuitori, ocupîn- 
du-se maî ales cu agricultura. 
Pămîntul produce grîu în can- 
titate destul de mare. Drumuri 



comunale vin de la Rahman, Fâ- 
găraşul-Nou, Orumbeî, Topolog, 
Doerani, Hagi-Omer (Tulcea) şi 
Mahometcea. 

Calfa-Chioi, sat^ în jud. Constan- 
ţa, pi. Mangalia, cătunul corn. 
Cara-Omer, situat în partea S.-V. 
a plăşeî şi a com., la 10 kil. 
spre V. de cătunul de reşedinţă, 
Cara-Omer şi la i kil. spre N. 
de satul Mamuzlî. Este aşezat 
în valea Calfa-Chioi, fiind închis 
în partea răsăriteană de dealul 
Mezarlîc-Bair. 

Suprafaţa sa este de 970 hect., 
dintre cari 10 hect. sunt ocu- 
pate de vatra sataluî şi de gră- 
dini cu 40 de case. 

Populaţiunea sa, compusă maî 
ales din Turcî, este de 124 fami- 
lii, cu 350 suflete, ocupîndu-se 
cu agricultura. Pămîniul pro- 
duce maî ales orz şi meiu ; grîul 
şi porumbul vin în a doua linie. 
Din Calfa-Chioi pleacă drumurî 
comunale în toate direcţiunile 
şi pe la toate satele învecină- 
toare: la Docuzaci, la Mamuzlî, 
la Alibi-Chioi, la Bairam-Dede, 
la Cial-Margea şi la Demircea. 

E punct militar, la o înălţime 
de 187.80 metri d'asupra nive- 
lului măriî. 

Calfa-Chioi, va/e, jud. Constan- 
ţa, în pi. Hîrşova, pe teritoriul 
com. Calfa. Este un alt nume 
al pîrîuluî Saraiul, nume ce-l 
poartă de la confluenţa pîrale- 
lor Topologul, cu Hagi-Omer, 
şi pană la confluenţa luî cu pîrîul 
Sulugeac-Dere. Sub acest nu- 
me udă partea N. a plăşeî şi 
pe cea estică a comunei. Are 
în general malurile apropiate, 
înalte, rîpoase şi p'alocurea pie- 
troase. Intr'însa este aşezat şi sa- 
tul Calfa. Dealurile carî o înca- 
drează sunt : Ceemţic-Bair la V. 
şi S ulugeac - Bair la E. Prin- 
tr'însa merge drumul judeţean 



ce duce de la Babadag la Hîr- 
şova. 

Calfa-Chioi, va/e, în jud. Con- 
stanţa, pi. Mangalia, pe terito- 
riul com. rurale Cara-Omer, şi a- 
nume pe acela al cătunului său 
Calfa-Chioi. Este un alt nume 
dat văeî Cerchez - Chioi Sarap- 
cea. Se întinde de la N. Ia S., 
pe la Vestul dealului Mezarlîc- 
Bair ; trece pr^n satele Calfa- 
! Chioi şi Mamuzlî. Este situată 
în partea S.-V. a plăşeî şi a 
comunei. 

Calfa-Dere, va/e, în jud. Con- 
stanţa, pL Medjidia, pe teritoriul 
com. Mamut -Cuiusu şi anume 
pe acela al cătunului său Idres- 
Cuiusu. E situată în partea V. 
a cătunului, cea S. a com. şi 
cea centrală a plăşeî. Se desface 
din apropierea movilei Idriţa ; 
se îndreaptă către N. ; merge 
printre dealul Merea-Bair-Cara- 
luiuc pe de o parte, şi dealul 
Caramancea pe de altă parte 
şi apoi dă naştere marel văî 
■ Caramancea. Este străbătută de 
drumul com. Idres-Cuiusu-Mol- 
ceova. 

Cali-George, insu/â, de mică în- 
tindere, în Dunăre, jud. Con- 
stanţa, plasa Silistra - Nouă, pe 
; teritoriul com. rurale Satul-Nou. 
Are formă lunguiaţă, ca acea a 
I unul corn, o lungime de 600 
I metri şi o lăţime de 50 metri, 
I 'o întindere totală de 15 hect. 
I Este apropiată de ţărmul dobro- 
I gean, de care e despărţit prin- 
! tr'un braţ larg de 22 metri şi 
adînc de 4 metri, deci imprac- 
I ticabil. Este acoperită cu pietriş 
i şi nisip, şi e puţin înaltă, aşa 
că une-orî Dunărea viind mare, 
o acoperă cu totul. Este impro- 
ductivă. 

Calia, ostrov, jud. Brăila, situat 



Hosted by 



Google 



CALICA 



152 



CALICUL 



între Dunărea- Vapoarelor şi La- 
ta (Dunăre), la N. de ostrovul 
Popa şi la S.-E. de ostrovul Mi- 
noaia. 

Calica. (Vezî Fileşti, sat, judeţul 
Covurluiu). 

Calica, sat, în jud. Tulcea, plasa 
Tulcea, cătunul comunei Sari- 
Ghiol, situat în partea estică a 
plăşeî, la 14 kil. spre S.-V. de 
corn. urbană Mahmudia, reşe- 
dinţa plăşeî şi în partea meri- 
dională a corn., la 2 kil., spre 
S., de căt. de reşedinţă, Sari- 
Ghiol, la poalele vestice ale dea- 
lului Calica şi nu departe de la- 
cul Agi-Ghiol. Numele său ar 
veni de la numele cel vechiiî, 
Suaclia, după numele unui săti- 
şor din apropiere, ce s'a distrus 
de demult. Hotarul său, înce- 
pînd de pe malul estic al la- 
cului Agi - Ghiol, se îndreaptă 
spre E., pană lîngă satul Ca- 
lica ; trece printre el şi satul 
Sari-Ghiol, formînd o mică frîn- 
tură; urcă dealul Calica, pe care 
îl pogoară pentru a se opri la 
poalele dealului Cairacile; o ia 
apoi spre miază-zi, pe la V. de 
satul Caraibii ; intră în lacul Ra- 
zelm, oprindu-se nu departe de 
gura Dunăveţuluî, de unde pu- 
ţin se îndreaptă spre S. - V. ; 
apoi se urcă spre N., pe la V. 
de insula Popina, ce ţine de el; 
urmînd apoi în spre N.-V. ma- 
lul oriental al lacului Agi-Ghiol, 
se termină de unde am plecat. 
Se mărgineşte la N. cu căt. Sari- 
Ghiol, la V. cu com. Agi-Ghiol, 
la S. cu lacul Razelm, la E. cu 
căt. Caraibii, al com. Sarinasuf. 
Fiind sat de cîmp, n'are de cît 
un deal, dealul Calica (82 m.) 
în partea N., deal pietros. In la- 
cul Razelm este insula Popina, 
în care o ridicătură are o înăl- 
ţime de 48 m. Pîrîul Sari-Ghiol, 
sau Valea-Nucarilor, o udă prin 



mijloc, trecînd şi prin centrul 
satului. întinsul lac Razelm o 
udă la S. ; aparţine satului o 
parte din lac în întindere de 
cam 3000 hect., la V. lacul Agi- 
Ghiol. Prin interiorul satului se 
întinde lacul Calica, ce comu- 
nică cu lacurile Razelm şi Agi- 
Ghiol. Clima este sănătoasă; ploî 
su:it puţine; vîntul de N. pre- 
j domină. întinderea totală este 
de 1923 hect., din care 8 hect. 
ocupate de vatra satului, 7 hect. 
ale statului, şi 1908 hect. ale 
I locuitorilor. 

1 Populaţiunea este compusă 

din Romînî, Bulgari, Ruşi, Li 
povenî şi Evrei. Sunt 197 fam., 
cu 882 suflete. Romînî: 185 fa- 
miliî, cu 829 sufl.; Bulgari: t 
fam. cu 6 sufl.; Ruşi: 10 fam. 
cu 43 sufl.; I fam. evreiască cu 
i 4 sufl. Are o şcoală, fondată, în 
' 1880, de locuitorî, cu 10 hect. 
j pămînt, cu i învăţătoare, 39 
copil înscrişi. Este o biserică, 
nu tocmai în bună stare, zidită 
! de locuitorî în 18 14, cu hramul 
! Aducerea-Moaştelor- Sf -Nicolae, 
I deservită de i preot, i cîntăreţ 
şi I paracliser. Calitatea pămîn- 
tuluî e bună. 1800 hect. sunt 
loc arabil, 123 hect. izlaz. 
i Locuitorii au 80 pluguri; 700 

I capete de vite; 8 morî de vînt. 
1 Comerţul e neînsemnat. Veni- 
I tarile sunt de 6200 leî, cheltue- 
lile de 5623 leî. Contribuabili 
sunt 153. Căî de comunicaţie 
sunt drumurile comunale spre 
com. Sari-Ghiol, Beş-Tepe, Mah- 
mudia, Agi-Ghiol- Caraibii. Co- 
muna e vechia, fondată de Ro- 
mînî din Basarabia. A fost ex- i 
pusă dese-orî prădăciunilor Tur- ! 

cilor şi Cerchezilor. I 

I 

Calica, baltă, în jud. Tulcea, pi. ; 
Tulcea, pe teritoriul comuneî 
rurale Sari-Ghiol (şi anume pe 
acela al cătunuluî său Calica, 
de la care şi-a luat şi numele). 



E situată în partea sudică a 
plăşeî şi a comuneî. Este o par- 
te dintr'un lung lac cu apă să- 
rată, ce face parte din lacul 
Razelm, dar care e separată 
prin o lungă fâşie de stuf. Con- 
ţine mulţî peştî, ce se consumă 
în Calica. 

Calica, deal, îii jud. Tulcea, pi. 
Tulcea, pe teritoriul comuneî 
rurale Sari-Ghiol (şi anume pe 
acela al ambelor sale cătune, 
Sari-Ghiol şi Calica). Se desface 
din prelungirile vestice ale pie- 
trosuluî deal, Cairacile; se în- 
tinde spre S., avînd o direcţie 
generală de la N.-V. spre S.-E., 
în formă de arc. Brăzdează par- 
tea sudică a plăşeî şi cea de E. 
a comuneî. Ramificaţiile sale su- 
dice se scaldă în apele lacurilor 
Calica şi larinasuf, prelungirî ale 
Razelmuluî. Este acoperit cu 
o mulţime de movile, unele na- 
turale, altele făcute de oamenî, 
toate acoperite cu verdeaţă, va- 
riind între 30 — 118 m., dintre 
carî Tăuşan-Tepe este cea maî 
înaltă (118 m.) şi punct trigo- 
nometric de observaţie de ran- 
gul al 3-lea. Dealul este între- 
tăiat de drumurile comunale Sa- 
ri - Ghiol -Beş -Tepe - Caraibil-Sari- 
nasuf-Calica. Este acoperit cii 
semănăturî şi livezî. 

Caliciul, mahala, în pi. Motrul- 
d.-s., jud. Mehedinţi ; ţine de 
com.. rur. Floreşti. 

Calicul, sat, în jud. R.-Sărat, pi. 
Marginea-d.-s,, cătunul comuneî 
Lacul-luî-Băban, aşezat în par- 
tea de E. a comuneL Intindera 
şi populaţia sunt socotite în că- 
tunul Gura-Caliţeî, al com. La- 
cul-luî-Băban. 

Calicul, sat, în jud. R.-Sărat, pi. 
Oraşuluî, căt. comuneî Coteşti, 
reşedinţa plăşeî. Este aşezat în 



Hosted by 



Google 



CALIFANŢI 



153 



CALOENEASCA 



partea de V. a comunei, la 7 
kil. spre V. de cătunul de reşe- 
dinţă, Coteşti, pe pîrîul Valea- 
Dîlgovul. Are o întindere cam 
de 60 hect. Are o populaţiune 
de 20 fam., cu ^o suflete ; 1 1 
contrib.; toţî Romînî. Are o bi- 
serică, deservită de i preot şi 
I cîntăreţ. 

Califanţi, deal, în jud. Gorj, co- 
muna Urdari-d.-s., din pi. Jiuluî. 
Merge d'alungul comunei şi se 
termină spre S.-V., între hotare, 
la căt. Artanul. Pe acest deal 
se află pădure. 

California, caturi (tîrlă), în plasa 
lalomiţa-Balta, com. Frăţileşti, 
jud. Ialomiţa, situat pe moşia 
statului Ghizdăreşti. 

Ca lin ova, punct trigonometric de 
observaţie, de rangul al 3-lea, în 
jud. Tulcea, pi. Sulina, pe teri- 
toriul comunei rurale Cara-Or- 
man, pe malul drept al braţu- 
lui Sf. Gheorghe, în partea ves- 
tică a plăşeî şi cea de S. a co- 
muneî. Are o înălţime de ^."j m., 
dominînd asupra braţului Sf. 
Gheorghe, precum şi asupra dru- 
mului comunal Mahmudia-Sf. 
Gheorghe (Cadîrlez). 

Calistra, pîrîu, în judeţul Tul- 
cea, plasa Macin, pe teritoriul 
comunelor rurale Greci şi Tur- 
coaia. Işî ia naştere din poalele 
nordice ale dealului Daiamah- 
Bair ; se îndreaptă maî întîiil 
spre N.-V., printre dealurile Al- 
malia, Secarul, Coşlugul şi Pia- 
tra-Marieî, la dreapta, şi dea- 
lurile Megina, Piatra-Ascuţită şi 
Piatra-Rîioasă, la stînga. Poartă, 
păuă ese afară din pădurile cu 
cari sunt acoperite aceste dea- 
luri, numele de Lunca-Plopilor, 
iar de aci încolo numele de A- 
pa-Calistrieî. Ceva maî spre V. 
de satul Greci, se îndreaptă spre 



S.-V., taie şoseaua judeţeană 
Măcin-Ostrovul-Babadag, pe la 
poalele movilei Piatra-Rîioasă 
şi se varsă, după un curs de 
vre-o 8 kil., în balta Igliţa. 
Brăzdează partea centrală a plă- 
şeî, cea sudică a com. Greci şi 
cea nordică a comunei Tur- 
coaia. Ca afluenţi primeşte pe 
dreapta văile: Crucelari, Dicto- 
vul, Rahova şi Greci, aceasta 
cea maî însemnată. Pe dînsa se 
află 4 morî. 

Calistrul, munte, pi. Muntelui, 
jud. J^acău. 

Caliţa, mic căt., în jud. R. -Sărat, 
plaiul Rîmnicul, comuna Dumi- 
treşti. Piste o parte a cătunului 
de reşedinţă, Dumitreşti-d.-s. 

I Caliţa, dealy în jud. R.-Sărat., pi. 

' Margînea-d.-s., com. Lacul-luî- 

! BaVmn. Se desface din dealul 

i Costandoiul; se întinde printre 

I rîul Rîmna şi afluentele său 

! Caliţa, brăzdînd partea de V. 

I a com. E acoperit cu păşuni. 

Caliţa, pîriîi, în jud. R.-Sărat, pi. 
Mărginea-d.-s., com. Lacul -luî- 
Baban, izvoreşte din dealul Cos- 
tandoiul, curge de-alungul luî, 
udă partea de S. a com. şi se 
varsă în rîul Rîmna, pe dreapta 
luî, lingă căt. Gura-Caliţeî, care 
a luat numele său. 

Caliţa (Lacul-după-), lac,\\\]\yă. 
R.-Sărat, pi. Marginea-d.-s.,com. 
Lacul-luî-Baban, căt. Caliţa, aşe- 
zat pe dealul Caliţa, produce 
ştiucă, caracudă şi albişoară, ce 
se consumă de locuitori. 

Caliţeî (Gura-), sat, în jud. R.- 
Sărat, plasa Marginea-d.-s., căt. 
com. Lacul-luî-Baban, aşezat în 
partea de E. a com., pe rîul 
Rîmna, la gura pîrîuluî Caliţa, la 
5240 m. spre E. de cătunul de 



reşedinţă, Costandoiul. Are o 
întindere cam de 52 hect.; o 
populaţie de 149 familiî, cu 523 
locuitori. Contribuabili sunt 149. 
Ştiu carte 23 persoane. Are o 
biserică, deservită de i preot 
şi I cîntăreţ. 

Caliţeî (Valea-), vale, în com. 
Vrăneşti, pi. Podgoria, judeţul 
Muscel. 

Calmuşul, picior de mujite, pi. 
Muntelui, jud. Bacău. 

Calmuşuluî (Pîrîul-), pîrîUy în 
jud. Bacău ; se varsă in pîrîul 
Doftana. 

Calna, fost sat, în com. Ciumu- 
leşti, jud. Suceava. Pe la 1850, 
^< Calna, Costeşti şi Bereşti, toate 
într'un hotar, la ţinutul Suce- 
vei, moşie cu părţi şi răzăşească, 
în care moşie au parte şi d-lor 
comisul Costache Ganea, fraţii 
Morţuneşti, d-luî Costache Hîr- 
lescu, iconomul Iftimie Stamati 
şi alţii. Pe lîngă moşiile Cămîr- 
zani, Ciumuleşti şi altele, fără 
sat.» («Bucium. Rom.», An. II). 

Calna, iezer, în suprafaţă de 20 
prăjini, jud. Suceava. 

Calna, pirîia§, în com. Ciumuleşti, 
jud. Suceava. Izvoreşte din sa- 
tul Gămîrzani, formează un mic 
iaz şi se varsă în Şomuzul-Băel 
(1800 m.). 

Calneî (Lunca-), luncă, în com- 
Ciumuleşti, jud. Suceava, de o 
mică întindere. 

Calnovâţul, insulă, cea maî mare 
ce formează Dlinărea în jud. 
Romanaţi. Se află îri dreptul 
com. Izlazul, în faţa satelor Mâcri- 
şahi şi Semoviţul din Bulgaria. 

Caloeneasca, pădure, pe moşia 



20 



Hosted by 



Google 



CALOFIREŞTI 



154 



CALOPARUL 



Cârteanca, din comuna Beceni, 
jud. Buzău. Are i8 hect. 

Calofireşti, sat, pi. Jiul.-d.-mj., 
corn. Lipovul, jud. Dolj, cu 642 
suflete, 312 bărbaţi şi 330 femei. 
Locuesc în 45 case şi 82 bordee. 
Copiii din sat urmează la şcoala 
mixtă din satul Lipovul, ce este 
la 200 m. depărtare. In anul 
şcolar 1892 — 93 au frecuentat 
şcoala 27 copil, 19 băeţî şi 8 
fete. Cu vîrsta de şcoală sunt 
^6 copil, 39 băeţî şi 37 fete. 
Ştiu carte 38 loc. Cîrciumî sunt 
2; meseriaşi 2: i cizmar şi i 
fierar. 

Calofireşti, moşie particulară, pi. 
Jiul-d.-mj., comuna Lipovul, jud. 
Dolj. Aparţine sătenilor. 

Calomfireşti, cătun, în jud. Te- 
leorman, pi. Marginea, comuna 
Ţigăneşti. Este situat pe Va- 
lea-Nanovuluî şi e udat de Pî- 
rîiaşul-Doamneî, care se scurge 
în Vedea. Are o populaţiune 
de 850 suflete, din cari 165 
contribuabili. Locuitorii sunt în 
cea maî mare parte Bulgari de 
origină şi păstrează încă limba, 
portul şi obiceiurile lor. 

In această comună s'au gă- 
sit ruine, în cari locuitorii cred 
că se găsesc comori, lăsate maî 
ales de familia Buzeştilor, ale 
căror moşiî se întindeau prin 
prejur. 

In privinţa antichităţilor gă- 
site la Calomfireşti, d. Tocilescu 
în scrierea «Dacia înainte de 
Romanî», spune că atît olăria 
cît şi uneltele de piatră desco- 
perite, nu pot fi atribuite de 
cît numaî epoceî de piatră. In 
excursiunile arheologice ale luî 
C. Boliac, s'au găsit aci, în a- 
nul 1872 şi maî înainte, cuţite, 
răzătorî, săgeţî negre, rîşniţe 
de moară şi bulgări de cremene 
pentru prăştiî. Tot aci s'au des- 



coperit în 1 869, urmele uneî ce- j 

tăţî înconjurată de pămînt ars. ; 

Lungimea eî era de 40 m. şi j 
lărgimea eî de 60 m. 

Calopărul, corn. rur., jud. Dolj, pi. 1 
Jiul-de-mijloc, la 20 kil. de Cra- 
iova şi la 11 kil. de reşedinţa ; 
plăşeî, comuna Segărcea. 

E situată aproape de malul 
drept al rîuluî Jiul, pe valea 
Dîiga şi pe marginea pădureî 
Panaghia. 

Se ÎQvecineşte la E. cu corn. 
Secuiul, de care se desparte prin 
rîul Jiul, la V. cu com. Rado- \ 
vanul, la N. cu com. Glodul şi ■ 
la S. cu com. Segărcea. j 

Limita linieî de N. începe de ' 
lingă Ji'il, de la Poiana-luî-Braiiî, 
merge spre Vest, pe la punctele 
Fîntîna- Ţiganului şi la-Sasul, 
lingă şoseaua Craiova-Biştreţul, , 
pe lingă moşia statuluî Secuiul, ' 
şi spre V. la punctul numit La- 
cul-Viţelaluî, lingă şoseaua Cra- 
iova-Calafat, 

Limita linieî de V. începe de 
la Lacul-Viţeluluî, merge spre j 
S. pană la Movila-Murdăroaia. ; 

Limita linieî de S. începe de l 
la această movilă, merge spre i 
E. trecînd prin movilele La-Vie- : 
zurul, unde începe hotarul Do- 1 
meniuluî Coroanei, Segărcea, cu , 
moşia Prejbeanul, la Lacul-Sti- j 
cleî, unde se numesc moşiile | 
Domeniuluî Coroanei: Segărcea, 
Prejbeanul şi Calopărul, apoî la 
LacuMuî-Gorjan, pe lîngă par- 
chet, pană la movila Treî-Gor- 
niţe. 

Limita linieî de E. începe de 
la această movilă, merge spre 
N. pe malul drept al Jiului pană 
la Poiana-luî-Braiu. 

Terenul comunei este aproape 
şes ; nu se găsesc de cît cîte-va 
micî deluleţe, acoperite în mare 
parte cu pădurî. 

Comuna este udată de un mic 
pîrîu, numit Dîlga, care izvo- 



rCvŞte în dreptul conaculuî mo- 
şieî Calopărul, merge de la V. 
spre E., prin cătunul Dîlga, tae 
calea vecinală ce duce la com. 
Foişorul şi apoî se varsă în rîul 
Jiul, pe dreapta. Valea pe care 
curge pîrîul se numeşte tot Dîlga. 
In dreptul căeî vecinale Foişo- 
rul se află pe Dîlga un podeţ 
de lemn, 

Lîngă cătunul Panaghia se 
află Lacul-Viţeluluî. Pe lîngă 
cătunul Sălcuţa trece apa Va- 
barana, ce se pierde pe teritoriul 
acesteî comune. In cătunul Ca- 
lopărul curge Valea-Sasuluî. 

Legenda spu ie că comuna 
Calopărul a fost înfiinţată de 
un grec, Sariene. 

Comuna se compune din 5 
cătune şi anume : Bîzdîna, Ca- 
lopărul, care este cătunul de re- 
şedinţă, Dîlga, Panaghia şi Săl- 
cuţa. 

In comună sunt două bise- 
rici: una în cătunul Panaghia, fă 
cută de un călugăr din schitul 
comuneî Segărcea. Cea-l'altă se 
află în cătunul Calopărul fon- 
dată de numitul Sariene, acum 
vr'o 150 anî. Fie-care biserică 
e deservită de cîte un preot şi 
un cîntăreţ; fie-care are cîte o 
proprietate de 17 pogoane ara- 
bile, date în urma legeî rurale 
din 1864. 

In comună, şi anume în că- 
tunul Calopărul, se află o şcoală 
mixtă, ce funcţionează de la a- 
nul 1882, Decembrie i. Este în- 
treţinută de stat. 

Cuprinde o singură clasă. A- 
ceâstă şcoală are o proprietate 
de 8500 hectare, date după le- 
gea rurală din 1864. La această 
şcoală urmează copiiî din că- 
tunele : Dîlga, Sălcuţa şi Bîz- 
dîna. In anul 1893 s'a înfiinţat 
o şcoală în cătunul Panaghia; are 
un învăţător ; este întreţinută 
de stat şi de comună. Are o 
proprietate de 8,500 hect. ara- 



Hosted by 



Google 



CALOPAkUL 



155 



CALUL 



bile. In anul 1892 — 93, şcoala din 
Calopărul a fost frecuentată de 
15 copiî din Calopărul, 8 din 
Dîlga, 6 din Bîzdîna, 7 din 
Sălcuţa, 7 din Panaghia. In vîrstă 
de şcoală sunt 40 băeţî şi 9 
fete din Calopărul, 2 1 din Dîlga, 
19 din Bîzdîna, 49 din Pana- 
ghia şi 49 din Sălcuţa. 

Populaţia comuneî este de 
1992 suflete. Media morţilor este 
de 44, a naşterilor de 58. 
După legea rurală din 1864 
sunt 129 locuitori împămînte- 
niţî; iar după cea din 1879 
sunt 16 însurăţeî. 

Case sunt în număr de 228, 
iar bordee 1 1 1. 

Suprafaţa întregului teritoriu 
comunal este de 8269 pogoane, 
din care 6869 pog. pămînt a- 
rabil, loo pog. fineţe, loo pog. 
izlaz şi 4100 pădure. 

Moşiile de pe teritoriul comu- 
nal sunt: Dîlga, de 1300 pog.; 
Bîzdîna şi Panaghia, cu 1200 
pog. ; aceste trei moşii aparţi- 
neau d-neî Măria Romanescu ; 
azî, sub numele de Sălcuţa, a- 
parţine d-lor Ştefan Prejbeanu 
şi C. Marinovicî. Moşia Calo- 
părul are o suprafaţă de 11 00 
pog. arabile şi aparţine biseri- 
ceî Sf. Treime din Craiova ; 
aparţinea altă-dată luî Alecu Dîl- 
geanu. Pe pămîntul arabil se 
seamănă grîu, porumb, orz, o- 
văz şi secară; puţin in şi prea 
puţină rapiţă. 

Păduri sunt : Panaghia, cu o su- 
prafaţă de 1253 hect. ; aparţine 
Domeniului Coroanei Segărcea ; 
înainte aparţinea statului. Calo- 
părul, lungă de 200 hect. 40 m., 
pe moşia şi în cătunul Calopă- 
rul, aparţine bisericeî Sf. Trei- 
me din Craiova; aparţinea luî 
Dîlgeanu. Dîlga, cu o suprafaţă 
^^ 5SIj32 hect., aparţine Do- 
meniului Coroanei; aparţinea sta- 
tului. 

Sunt compuse din cer, gîr- 



niţă, carpen, ulm, plop, salcie, 
stejar şi arţar. Predomină gîr- 
niţa, carpenul, stejarul şi cerul. 

Viile, în întindere de 136 hec- 
tare, se găsesc pe Domeniul 
Coroanei Segărcea şi aparţin 
locuitorilor. 

In cătunul Calopărul sunt 3 
cîrciumî, 3 în Sălcuţa şi una în 
Panaghia. Comercianţi sunt 11. 
Productele se desfac la Craiova şi 
la Bistreţul, unde loc. se duc cu 
carele, pe calea Craiova-Bistre- 
ţul. Calea ferată în construcţie 
trece prin cătunele Panaghia 
şi Dîlga. Mal trec prin comună : 
Şoseaua judeţeană Craiova-Bls- 
treţul, pe o lungime de 4 kil.; 
şoseaua comunală Calopărul - 
Dîlga, lungă în comună de 8 
kilometri. 

Contribuabili sunt 321. 

Budgetul comunei pe exerci- 
ţiul 1893 —94 a fost la venituri 
de leî 358822, la cheltuell de lei 
274154. 

Vite cornute sunt 240; 01, 
300; cal, 37. 

Calopărul, sat, pi. Jiul-de-Mij- 
loc, comuna Calopărul, judeţul 
Dolj, cu reşedinţa primăriei. Are 
457 suflete : 246 bărbaţi şi 
211 femei. Locuesc în 58 case 
construite din paiante, de zid, 
şi 49 bordee săpate în pămînt. 
In sat este o şcoală mixtă, ce 
funcţionează din anul 1882. Este 
întreţinută de stat şi de com. 
Are 17 pog. proprietate; are un 
învăţător. Se află o biserică, 
fondată de un Grec, Sariene. 
Are 17 pog. arabile proprie- 
tate. 

In anul şcolar 1 892 — 93, şcoala 
a fost frecuentată de 43 băeţi. 

Cu vîrsta de şcoală sunt 40 
băeţî şi 40 fete. Ştiu carte 14 
locuitori. 

Calopărul, mo^ie, pi. Jiul-de-Mij- 
loc, com. Calopărul, jud. Dolj, 



satul Calopărul ; aparţine Epi- 
tropieî bisericeî Sfinteî-Treimî, 
din Craiova. 

Calopărul, pădure, pi. Jiul-de- 
Mijloc,com. Calopărul, jud. Dolj, 
satul Calopărul, de 400 pog. 
Aparţine epitropieî bisericeî Sf.- 
Treimi din Craiova şi înainte 
aparţinea d-nel Măria Roma- 
nescu. 

Este amenajată. Felul arbo- 
rilor ce compun pădurea sunt: 
gîrniţă, cer şi stejar, acest fel 
din urmă predominînd. 

Calotă (Puţul-lui-), în comuna 
Gărdeşti, în hotar cu moşia Bel- 
ciugul, jud. Teleorman. E punct 
important de hotar între aceste 
moşii. 

Caloteşti, saty jud. Argeş, plasa 
Piteşti, pendinte de com. rur. 
Valea-Mărulul. Are 34 fam., cu 
209 suflete. 

Are o şcoală primară rurală. 

Calpagiul, deal, pe teritoriul sa- 
tului Oneşti, com. Şipotele, pi. 
Bahluiul, jud. Iaşi. La poalele 
lui se află iazul cu asemenea 
numire. 

Calpagiul, iaz, jud. Iaşi, pi. Bah- 
luiul, com. Şipotele. 

Caluda, ostrov, pi. Cîmpul, com. 
Desa, jud. Dolj, cu pădure de 
tufani, sălcii, plopi şi salcîmi, 
aceştia predominînd. Aparţine 
statului. 

Calul, sat, în com. Calul-Iapa, pi. 
Piatra-Muntele, judeţul Neamţu, 
situat între dealurile cu a sa nu- 
mire şi Dealurile-Epeî, lîngă pî- 
rîul Calul. 

Terenurile sale, în partea des- 
pre V., N. şi S., sunt acciden- 
tate, iar în partea despre IC. se 
confundă cu Valea Bistriţei. 



Hosted by 



Google 



CALUL 



15(3 



CALUL-IAPA 



Populaţiunea sa este de 1270 
suflete, dintre carî 625 bărbaţi 
şi 645 femei. 

In acest sat se află : reşedinţa 
comuneî ; o biserică, deservită de 
I preot şi 2 elesiarhî ; o şcoală, 
cu o populaţiune de 58 elevi; 
4 herăstraie, cu 60 de lucrători. 

Locuitorii se îndeletnicesc cu : 
agricultura, exploatarea păduri- 
lor, industria primitivă şi exploa- 
tarea pămînturilor. 

Comunicaţiunea cu satele ve- 
cine se face : prin un drum, care 
străbate rîul Bistriţa, dînd la sa- 
tul Săvineşti ; prin o şosea care 
trece de sub Capul-Dealuluî, u- 
nindu-se cu şoseaua ce duce 
de la Roznov la satul Iapa; 
prin alte drumuri naturale şi 
poteci, prin care comunică cu 
diferite localităţi limitrofe. 

Calul, cătun, în pi. lalomiţa-Balta, 
corn. Ciulniţa, jud. Ialomiţa, si- 
tuat pe cîmpul Bărăganul. 

Calul, canal, jud. Brăila, situat 
în stînga Filipoiuluî ; dă în Jap- 
şele-Paţiuluî. 

Calul, deal, pi. Amaradia, corn. 
Slăvuţa, jud. Dolj, înalt de a- 
proape 200 m., acoperit cu viî 
şi livezi de pruni. 

Calul, deal, numit şi Dealul -Ca- 
lului, în com. rur. Cloşani, pla- 
iul Cloşani, jud. Mehedinţi. 

Calul, dealuri muntoase, în pre- 
lungirea către S. a ramureî Cer- 
negura, pe teritoriul com. Calul- 
lapa, plasa Piatra-Muntele, jud. 
Neamţu. 

Calul, mo^ie, pe coprinsul comu- 
neî Calul-Iapa, pi. Piatra-Mun- 
tele, jud. Neamţu, aşezată în- 
tre moşiile Săvineşti, Roznovul 
şi Tarcăul. 

înainte de secularizarea ave- 



rilor mănăstireşti a aparţinut 
mănăstire! Bistriţa, închinată sf. 
Mormînt. Are sat. 

Calul, munte, în com. Mălini, ju- i 
deţul Suceava. i 

I 
Calul, pădure, numită şi Pîrîul-Ca- ] 

luluî, situată pe cuprinsul com. | 

Calul-Iapa, jud. Neamţu. Este ' 

proprietatea statului, care o a- ' 

rendează cu 2100 leî anual. l 

Calul, /mX in com. rur. Cloşani, l 
plaiul Cloşani, j id. Mehedinţi. 

! 
Calul, pîrîUy jud. Neamţu, izvo- ! 
reşte dintre munţii Viţioana- | 
Mare şi Murgociul, adică din 
nodul ce -l formează ramurile 
Tarcăul, Harmanul şi Mălăeştea- 
Murgociul. Curge paralel cu ra- 
mura Doşelul şi ultimele rami- 
ficaţiunî ale Cernegureî, trecînd 
pe la satul Calul, în dreptul 
căruia străbate Valea - Bistriţei , 
vărsindu-se pe partea dreaptă 
a acestui rîu, în faţa satului Să- 
vineşti, ducînd cu sine şi urmă- 
toarele mici pîrîiaşe ce primeşte 
din stînga : Pîrîul-Falcăul, Pîrîul- 
Istrătenilor , Stamboiul, Pîrîul- 
Draculuî, Ciurca, Pîrîul-Albişeni- 
lor. Dunărea, Bogoslovul şi Pa- 
lele, iar din dreapta : Stahia şi 
Cărpinişul. 

Cursul său e de vre-o 10 ki- 
lometri. 

Calul, vâlcea, udă partea de E. a 
com. Bărcăneşti, plasa Siul-d.-s., 
jud. Olt, apoi dă în gîrla Imi- 
nogul. 

Calul-Alb, vale, în satul Oneaga, 
com. Slobozia-Secătura, pi. Co- 
şula, jud. Botoşani. 

Calul-Iapa, com. rur., jud. Neam- 
ţu, aşezată parte pe dreapta rî- 
uluî Bistriţa, parte pe partea 
stînga a acelui rîu, în plasa Pia- 



tra-Muntele, la 32 kil. de Pîn- 
găraţi, reşedinţa plăşeî şi la 19 
kil. de Piatra, capitala judeţului. 

Terenurile sale accidentate, 
sunt traversate de-a lungul, în 
direcţiune V.-E., de două văî 
mari formate de pîrîul Calul şi 
Pîrîul-Iepeî, carî se întind pa- 
ralel unul de altul, fiind des- 
părţite în toată prelungirea lor 
de ramurile munţilor Doşelul şi 
lepeî ; este străbătută către E. 
comuna de Valea-Bistriţeî. 

In privirea geologică obser- 
văm, că de şi aceste terenuri 
fac parte din scoborişurile Cer- 
negureî, însă chiar la o mică 
depărtare spre S. de satul Vă- 
leni (com. Vînători-Dumbrava- 
Roşie), toate depozitele carî vin 
despre Piatra, dispar sub altele 
maî nouă. Ast-fel, cam la o tre- 
ime din calea ce desparte Vă- 
leni de Gura-Caluluî, ies la iveală 
marnele salifere superioare, carî 
sunt caracteristice într'această 
parte. Formaţiunea cu sare con- 
tinuă a forma şirul de munţî din 
dreapta rîuluî Bistriţa pană la 
Gura-Caluluî ; reapare în dreapta 
Caluluî, în culmile Doşeluluî, în- 
trerupte din nou de Valea-Iepeî ; 
se observă iarăşî în munţii din 
dreapta eî (ramura Neguleştilor). 
In susul pîrîialor (Fundul-Iepeî), 
se întinde saliferul pană la ju- 
mătate cale de la gura pîrîuluî 
Iapa şi Varniţa (locul unde se 
face var). De acolo vin depo- 
zite maî vechî (eocenice), gre- 
siurile, zise de Sztrolka, de asu- 
pra cărora zac nemijlocit pă- 
turî calcare, din care se extrage 
varul, care în privinţa calităţei 
diferă : dacă se scoate din bo- 
lovanii de calcar compact, ce- 
nuşiu şi destul de curat, ce vin 
în partea superioară a pătureî, 
atunci ese un var gras şi bun, 
iar dacă se scoate din bancu- 
rile de calcar maî argilos, ce 
vin sub cele precedente, atunci 



Hosted by 



Google 



CALULUI (CURMĂTURA-) 



157 



CALULUI (MOVILA-) 



se face un var slab, prost, poate 
chiar hidraulic. 

Comuna Calul-Iapa se mărgi- 
neşte la N. cu com. Vinători- 
Dumbrava-Roşie şi com. Doam- 
na, de cari în parte se desparte 
prin ramurile muntelui Cer-Ne- 
gura; la Vest cu moşia Tarcăul 
(com. Pîngăraţi), de care se des- 
parte prin culmea Murgociuluî, 
Bîtca-Cailor ; la S. cu com. Mas- 
tacăul, de care se desparte prin 
ramurile Tarcăul, Porfirul, Alu- 
nişul şi Neguleşti ; la E. cu co- 
muna Roznovul. 

Este formată din satele: Ca- 
lul, Dumbrava-Roşie-d.-j., Iapa 
şi Săvineşti, cu o populaţiune 
de 2955 suflete, sau 615 capi 
de familie însuraţT, 15 neînsii- 
raţî, 41 văduvi, 94 văduve; 
1456 bărbaţi 1499 femei ; după 
vîrstă: 714 copii de sex bărbă- 
tesc, 6"]^ copil de sex femeesc ; 
după naţionalităţi : 27 străinî, 
în cea maî mare parte Ungurî. 

Dintre locuitorii împroprietă- 
riţi în 1864, sunt astăzi 162 cari 
posedă înşişi locurile lor, 234 
ca urmaşi, 2 locuri ocupate de 
cilţiî. Dintre locuitorii împroprie- 
tăriţi în 1878 sunt astăzi: 98 
cari ocupă eî înşişi locurile lor, 
31 ca urmaşi şi ']^ cari n'au 
fost încă împroprietăriţi. 

Locuitorii se ocupă cu agri- 
cultura şi cu plutăria. 

Cultura pămîntuluî se face pe 
o întindere de 1919 hect. 50 
arii şi anume: 124 hect. grîu, 
215 hect. hrişcă, 133 hect. se- 
cară, 583 hect. porumb, '^2 hect. 
orz, 433 hect. ovăz, 2 hect. meiu 
(malaiu tătăresc), 17 hect. ră- 
pită, 5 hect. cînepă, i hect. in, 
2 hect. cartoafe, 13 hect. fa- 
sole, 3 1 hect. mazăre, 50 arii 
livezi artificiale şi 328 hect. li- 
vezi naturale (fineţe). 

Imaşul are o întindere de 
400 hect. şi nutreşte un număr 
de 5186 capete de vite. 



In această comună se află: 3 
biserici, cu cîte un preot şî 2 
eclesiarhî; o şcoală, cu un învă- 
ţător ; o fabrică (cu aburi) de che- 
restea, cu 4 ferăstrae sistema- 
tice. Ia cari servesc 60 lucră- 
tori; 23 pive pentru făcutul 
sucmanilor stofelor; 12 mori de 
apă; 3 cariere de piatră; 3 vă- 
răriî; un cazan pentru fabricat 
rachiu de drojdie. Sunt 5 fierari, 
5 dogari, şi 12 stoleri. 

Budgetul comunei e de 8560 
leî şi 60 bani la venituri şi de 
7943 leî la cheltuelî. 

Comunicaţia cu satele vecine 
se face: prin un drum, ce dă din 
satul Calul prin satul Săvineşti 
în şoseaua mixtă Piatra-Bacău ; 
prin un drum, ce dă din satul 
Calul, în drumul ce duce de la 
satul Iapa la Roznovul (punînd în 
legătură satele Roznovul, Iapa şi 
Neguleşti) ; prin alte drumurî na- 
turale, ce pun în legătură satul 
Iapa cu satul Mastacăul-Negu- 
leştî, din comuna Mastacăul. 

Calului (Curmătura-), munte, 
în jud. Buzău, com. Mînzăleşti, 
căt. Bustea; face hotar despre 
com. Lopătari. 

Calului (Dealul-), deal, plasa 
Dumbrava-d.-s.,com. Cernăteşti, 
jud. Dolj, pe costişea căruia este 
situată o parte din comună. Este 
situat în partea de N. a comu- 
nei, avînd direcţiunea de la V. 
spre E. înălţimea luî este apro- 
ximativ de 45 m. Este aco- 
perit parte cu cereale şi parte 
cu tufărişuri. 

Calului (Dealul-), deal, o pre- 
lungire a dealului Bordea, din 
com. Mogoşeşti, plasa Stavnicul, 
jud. Iaşi. 

Calului (Dealul-), virf de deal, 
com. Valea-Lungă, pi. Prahova, 
jud. Prahova, numit astfel, se 



zice, de la un cal ce s'ar fi gă- 
sit legat aci de hoţî. 

Calului (Gîrliţa-), pîrîu, izvo- 
reşte din raionul com. Star- 
Chiojdul, plasa Teleajenul, jud. 
Prahova, şi se varsă în gîrla 
Brădetul, tot în raionul com. 
Star-Chiojdul. Curge de la N.- 
E. spre S.-V. 

Calului (Izvorul-), izvor, jude- 
ţul Buzău ; iese din muntele Po- 
dul-Caluluî şi dă în Bîsca-Mare. 

Calului (In-Muchia-), colină, a- 
coperită de izlaz, în com. Lo- 
pătari, jud. Buzău. 

Calului (Malul-), colină, în com. 
Vintilă- Vodă, în apropiere de 
izvorul Foltea, jud. Buzău. 

Calului (Malul-), deal, în jud. 
R. -Sărat, plaiul Rîmnicul, com. 
Chiojdeni. Se desface din dea- 
lul Măgura ; brăzdează partea 
de V. a comunei; se sfîrşeşte în 
rîul Motnăul. Este acoperit cu 
păşunî şi păduri. Vara sunt aci 
stîne de oî. 

Calului (Malul-), munte, în jud. 
R. -Sărat, plaiul Rîmnicul, com. 
Bisoca. Se desface din muntele 
Ulmuşorul ; se întinde spre E., 
printre rîul Rîmnicul-Sărat şi a- 
fluentul său, Pîrîul-Săriî. Este a- 
coperit cu întinse păduri şi pă- 
şuni. Vara sunt pe el stîne de 01. 

Calului (Movila-), movilă, jud. 
Brăila, situată la E. de com. 
Ciacărul, pi. Balta, şi la o de- 
părtare de 2 kil. de dînsa. 

Aci, se zice, că a plesnit ca- 
lul Turcului însărcinat cu hotăr- 
nicia raieleî Brăila. Plesnind ca- 
lul, Turcul şi-a luat şeaua în spi- 
nare şi s'a dus pană la japşa 
Cenuşaruluî şi apoi de aci cu 
luntrea pană la Dunăre. 



Hosted by 



Google 



CALULUI (MOVILA-) 



158 



CALVINI 



Calului (Movila- ), movilă, pe 
coasta de S.-E. a munteluî Is- 
triţa ; face hotar între moşia sta- 
tului, Sf.Gheorghe şi proprietatea 
moşnenilor din corn. Breaza, ju- 
deţul Buzău. 

Calului (Pădurea-). (Vezî Valea- 
Marculuî, pădure , jud. Vîlcea). 

Calului (Piscul-), <:^//>^<?, în jud. 
Buzău, corn. Pîclele, cât. Berea, 
în marginea pădureî statului, 
Sforile-Banuluî. 

Calului (Piscul-), pisc, pi. Ama- 
radia, com. Valea - Bouluî, jud. 
Dolj. 

Calului (Piscul-), pisc, comuna 
Mădulari, pi. Cerna, jud. Vîlcea. 

Calului (Pîrîul), mic ajîuent, al 
pîrîuluî Suha-Mică, în com. Mă- 
lini, jud. Suceava. 

Calului (Podul-), măgură mare, 
avînd înălţimea de 1425 metri, 
parte ţiind de moşia Penteleul, 
parte de moşia Tega şi parte 
al moşnenilor din Nehoiaşul, 
jud. Buzău. Vîrful său e aco- 
perit de o întinsă şi excelentă 
păşune, iar poalele de păduri 
de brad şi de molift. Este a- 
vut în afene. Vara se aduc aci 
de la 5000 — 8000 01, cărora le 
procură iarbă în abundenţă. Are 
o căşărie, al cărei produs se 
vinde în comercititot sub numele 
de brînză de Penteleu. Pri- 
veliştea ce se desfăşoară o- 
chilor după vîrful său, e din cele 
maî frumoase. Mulţî suferinzi 
de piept adăpostiţi la stînele 
de aci şi umbriţi de secularele 
păduri de brazi, îşî găsesc a- 
desea uşurarea. E punct trigo- 
nometric de observaţie. 

Calului (Podul-), îo^X. pichet mi- 
litar de iarnă, jud. Buzău, situat 



între Căşoca-Mare şi Izvorul-Ca- 
luluî, în partea de V. a poale- 
lor măgurii Podul-Caluluî. 

Calului (Podul-), îyitins platoU, 
între comunele Lopătari şi Mîn- 
zăleşti, jud. Buzău, acoperit cu 
păduri. 

Calului (Pri valul-), braţ, în pi. 
lalomiţa-Balta, insula Balta, te- 
ritoriul com. Gaiţa, jud. Ialo- 
miţa. 

Calului (Valea-), (Cacă-Iapa), 

izvor, între comunele Cernăteşti 
şi Mărăcineni, jud. Buzău ; se 
scurge în rîul Buzău. 

Calului (Valea-), 7^rt^/<f, pl.Ama- 
radia, comuna Valea-Bouluî, ju- 
deţul Dolj. 

Calului (Valea-), vale, com. Bu- 
covul, plasa Cricovul, judeţul 
Prahova. 

Calvini, co)n. rur,, în pi. Buzău, 
jud. Buzău, situată pe ambele j 
maluri ale rîuluî Bîsca-Chiojdu- 
luî, la o distanţă de Buzău de 
51 kilometri. Limitele sale sunt: 
la N., începe din muntele Ce- 
tăţuia, care o desparte de com. 
Cătina şi merge spre Vîrful-Cor- 
netuluî, de unde se lasă spre 
N.-E., prin munţii Teişul şi Poe- 
nari, pană la culmea Brădetuluî ; 
de aci urmează apaBîsca-Chiojdu- 
luî, pană lîngă cătunaşul Toca, 
com. Mărunţişul. La S., trece Bîs- 
ca şi urcă pe colinele din pădurea 
Cislăul pană în muntele Salcia, 
care face hotar între cătunele 
Cislăul, Calvini şi jud. Prahova. 
La V., începînd din muntele 
Salcia, o ia pe slemnea muntelui 
Fătuleşti, ajunge în vîrful mun- 
telui Trenul şi de aci în vîrful 
muntelui Şeaua-Draculuî, de un- 
de se lasă pe slemnea dealului 
Cărbuneşti, urcă în Vîrful-Zbo- 



iuluî, apoi coboară în Valea-Ze- 
letinuluî, pe care, urmîndu-î puţin 
albia, îl trece; urcă apoi mun- 
tele Cacaleţi, se lasă în jos în 
dreptul cat. Slobozia, trece Bîrs- 
ca, pe la malul Pieii şi urcă în 
muntele Cetăţuia. Suprafaţa sa 
este de 4240 hect., din care 
280 arabile, 1890 pădure, 315 
fineţe, 580 izlaze, 7 vii, 193 li- 
vezi şi 968 sterp. Proprietăţile 
maî însemnate, coprinse pe te- 
ritoriul acestei comune, sunt : 
Marcociul, Cetăţuia, Siliştea, Ve- 
reşul, Bîsceni-d.-j., Bîsceni-d.-s., 
Fătuleasca, Cerbul, Turburea, 
Huma şi Brăduleţul, maî toate 
ale moşnenilor d'avălmaşî, din 
cari Homoriceanul, Săseni şi 
Cărbuneşti cu părţî maî mari, 
apoi vin moşnenii: Calvini, Fă- 
tuleşti, Popeşti, Bocioceşti şi 
Bîsceni. Terenul este acciden- 
tat, fiind format maî mult din 
coline pietroase. Malul stîng al 
Bîsceî, în urma tăiereî pădu- 
rilor, a devenit un vast prund. 
E avută în substanţe minerale, 
maî cu seamă în fier şi piatră 
de var, din care cea după Va- 
lea-Seacă este renumită. Produc- 
ţiunile principale sunt lemnele 
de construcţiunî şi ţuica. Agri- 
cultura e mărginită numai la 
cultura porumbului, care nu 
poate îndestula localitatea. Ca 
industrie proprie are olăria, dar 
încă primitivă. Sunt 10 morî şi 
o pivă. Comerţul constă maî 
mult în transporturi. Are 5 tîr- 
gurî: la 7 Ianuarie, 25 Martie, Mo- 
şii, 27 Iulie şi 30 Noembrie. Cale 
de comunicaţie are valea rîuluî 
Bîsca, care pe alocurea e şose- 
luită, dar care se întrerupe ori 
de cîte orî apa vine mare. 

Vite are: 527 boî, 284 vacî, 
153 viţeî, 3 bivoli, 30 caî, 15 
epe, 9 mînjî, 680 oî, 354 ca- 
pre, 5 asinî şi 269 porcî. Stupî 
sunt 40. 

Comuna e formată din cătu- 



Hosted by 



Google 



CALVINI 



lc9 



CAMENA 



nele Bîsceni-d.-j., Bîsceni-d.-s., 
Calvini, Frăsinetul, lorguleşti, 
Olari, Slobozia, Valea-Seacă şi 
Zeletinul. Populaţia sa este de 
2370 loc, din cari bărbaţi în- 
suraţi 468, neînsuraţî 95, vă- 
duvi 66, băeţi 634, femei mă- 
ritate 468, văduve 84, fete 555, 
care trăesc în 569 case. Străin î 
sunt 2 Grecî şi i Bulgar. Meş- 
teşugari sunt: 49 lemnari, 3 tîm- 
plarî, 2 cojocari, 10 rotarî, 2 
fierari, i brutar, 18 vărarî şi 3 
olari. Media naşterilor e de 57, 
a deceselor de 40 şi a căsăto- 
riilor de 14. Populaţia creşte cu 
o medie anuală de 17 suflete. 

Comuna are : 457 contrib., 
din care 105 comercianţi Ro- 
mînî şi un străin. 

Budgetul e de 3995 leî. 

Comuna are o şcoală în căt. 
Calvini, cu o populaţie şcolară 
de 31 elevi şi 6 eleve. Carte 
ştiu 96 loc. Are 3 biserici în 
cătunele Bîsceni-d.-s., Calvini şi 
Bîsceni-d.-j., deservite de 2 preoţi 
şi 3 cîntăreţî. Catedrala e cea 
cu hramul Sf. Voevozî, din co- 
muna Bîsceni-d.-j. (V. Bîsceni-Să- 
senî, biserică), importantă prin 
arhitectura eî. Cîrciumî are 12. 
Casele locuitorilor sunt în ge- 
nere bune ; sunt de observat 
maî cu seamă ale proprietarilor 
şi moşnenilor fruntaşî, maî cu 
seamă ale Săsenilor, care de şi 
acum maî mult în ruine, amin- 
tesc încă de bogăţia, pe care a- 
ceastă ceată o avea în secolul 
trecut. 

începutul acestei comune da- 
tează cam din jumătatea seco- 
lului al XVII-lea. Cînd maî mulţi 
SaşY, deveniţi Calvini şi perse- 
cutaţi în Ungaria, fură primiţî 
aci ca colonî, rămaşî izolaţi, 
trecură la ortodoxizm. Parte din 
eî ştiură să se ridice peste ni- 
velul celor-1-alţîşi, în curînd, apar 
în acte cu numele de boeriî Să- 
seni, deosebindu-se prin faptele 



lor lăudabile. Azî sunt contopiţi 
în masa poporuljî. 

Calvini, câtun, al com. Calvini, 

judeţul Buzău, situat pe malul i 

sting al rîuluî Bîsca-Chiojduluî | 

şi udat prin mijloc de Valea-Hu- i 

meî. Are 560 loc. şi 141 case. i 

De dÎQSul sunt alipite cătuna- I 

şele Olari si Frăsinetul. | 

i 

Calvini, numire', ce se dă mo- ; 
şiilor Siliştea şi Vereşul, ale moş- i 
nenilor Fătuleşti, jud. Buzău. \ 

Cama^ gîrlâ, ramură din Dunăre, 
ese din acest fluviu din dreptul 
satuluî Slobozia, judeţul Vlaşca, 
separă domeniul Giurgiului de 
proprietatea Paraipani, se varsă 
în Dunăre la Zeta şi Ostrovul 
în dreptul cetăţueî Sf. Gheor- 
ghe, după ce primeşte pe dreapta 
Gîrla-Mare. 

Cămara, gîrlă, ese din Dunăre 
şi dă în lacul Mahărului, în jos 
de satul Paraipani, jud. Vlaşca. 

Cămara, mahala, în jud. Mehe- 
dinţi, pi. Cîmpul; ţine de com. 
rur. Pristolul. 

Cămara, pichet de graniţă, în 

jud. Mehedinţi, pi. Cîmpul, pe 

teritoriul com. rur. Pristolul, la 
marginea Dunăreî. 

Camber, sat, în jud. Tulcea, pi. 
Babadag, cătunul comuneî Ar- 
mutlia. Este aşezat în partea 
nordică a plăşeî şi în cea sud- 
estică a comuneî, la 4 kil. spre 
S.-E. de reşedinţă, Arinutlia, 
nu departe de malul drept al 
pîrîuluî Taiţa. întinderea teri- 
toriuluî cătunuluî este de 700 
hect., din carî 25 hect. ocupate 
de vatra satuluî. Populaţiunea 
este de 60 fam., cu 280 suflete, 
Bulgari în maioritate şi Romîni. 
Pămîntul este în parte mlăşti- 



nos, în parte bun pentru culti- 
varea pămîntulul. Printr'însul 
trece drumul comunal Babadag- 
Armutlia. 

Camber-Tepesi, deal, în jud. 
Tulcea, pi. Macin, com. Coium- 
Punar. Este o ramificaţiune a dea- 
lului Ghiun-Ghiurmeş. Are o di- 
recţiune generală de la N.-E. 
spre S.-V.; brăzdează partea su- 
dică a plăşeî şi centrală a co- 
muneî. Pe la poalele sale estice 
curge pîrîul Cana-Mişea. Pe mu- 
chie merge drumul vecinal Co- 
ium-Punar-Aiorman. Este aco- 
perit cu păduri puţine şi fineţe. 

Camber ui, pădure, în pi. lalo- 
miţa-Balta, insula Balta, com. 
Vlădeni, jud. Ialomiţa. Face par- 
te din pădurea Vlădeni. Are o su- 
prafaţă de 200 hect., împreună 
cu pădurea Sitele. Esenţe: salcie 
şi plop. 

Camburul, cătuna§ al comuneî 
Colţi, jud. Buzău. Are 60 loc. 
şi 16 case. 

Cameghila, movilă, în jud. Do- 
rohoiu, pe care unii o numesc 
Cham-Moghila, adică Movila-Ha- 
nuluI-Tătărăsc, iar alţii Camne- 
Moghila, nume slavon, care în 
romîneşte însemnează Movila-de- 
Piatră. Este în pădure, spre S.- 
V- de satul Zvorăştea, com. cu 
acelaşî nume, pi. Berhometele. 
Are aproape 1070 m. periferie 
la bază şl 220 m. înălţime. 

Camen (Măgura-lui-),;;/^^^^r^, 
jud. Teleorman, la Estul moşiei 
Suhaia, pe laturea despărţitoare 
de moşia Traista. 

Camena, sat, în jud. Tulcea, pi. 
Istrulul, căt. com. Cîamurli-d.-s. 
E situat în partea nordică a 
plăşeî, şi cea nord- vestică a co- 
munei, pe pîrîul Camena. Satul 



Hosted by 



Google 



CAMENA 



160 



CANARA 



ocupă 75 hect. Populaţia este 
de 65 familii, sau 263 suflete, în 
maioritate Bulgarî şi cîţî-va Ro- 
mînî. Pămîntul e bun pentru pă- 
şunat; parte fiind acoperit cu 
pădurî. Ocupaţia locuitorilor e 
creşterea vitelor. 

Camena, vîrf de deal, în jud. 
Tulcea, pi. Istruluî, pe teritoriul 
corn. rur. Ciamurli-d.-s., cătunul 
Camena. E situat în partea nor- 
dică a plăşeî şi estică a comu- 
nei. Are i8om. înălţime. E punct 
trigonometric de observaţiune 
de rangul al 3-lea. Domină a- 
supra pîrîuluî Slava- Rusească şi 
asupra drumulaî comunal Cia- 
murli-d.-j., Slava-Rusească. Este 
de natură pietroasă, de unde şi 
numele său turcesc, ce însem- 
nează stîncă. 

Camena, pîrîu, în jud. Tulcea, 
pi. Istruluî, pe teritoriul comu- 
nei rur. Ciamurli-d.-s., cătunul 
Camena. Izvoreşte din poalele 
orientale ale dealului Ciamurli; 
se îndreaptă spre E., avînd o 
direcţiune generală de la V. la 
E., udînd partea nordică a plăşeî 
şi a comunei; curge pe la poa- 
lele dealului Pietrosul, şi, după 
un curs de 5 kil., merge de se 
varsă în pîrîul Slava-Rusească, 
pe dreapta, ceva maî sus de 
satul Caugagia, după ce maî în- 
tîiu trece prin satul Camena. 

Camena, munte , în jud. Mehe- 
dinţi, plaiul Cerna ; ţine, în par- 
te, de teritoriul plaiului Cloşani. 

Camena, pîrîU, în jud. Mehe- 
dinţi, plaiul Cloşani; izvoreşte 
din poalele muntelui Camena, 
şi se varsă în rîul Bahna. 

Caminca, cătu7i, jud. Bacău, pi. 
-Muntelui, corn. Brusturoasa ; for- 
mează trup cu satul Brustu- 
roasa. 



I Camînca, vîrf de deal, jud. Ba- 
I cău, pi. Muntelui, com. Brustu- 
roasa, lingă satul Brusturoasa. 

Camînca, vale, jud. Bacău, pi. 
Muntelui, com. Brusturoasa; în- 
cepe la poalele muntelui Tar- 
câul şi se înclină în direcţia su- 
dică, unde se confundă cu Va- 
lea-Trotuşul'iî. 

Camînca, phîu, jud. Bacău, pi. 
Muntelui, com. Brusturoasa, pe 
teritoriul căt. Brusturoasa; izvo- 
reşte din muntele Tarcăul, curge 
prin valea cu acelaşi nume şi 
se varsă în Trotuş, pe stînga, la 
satul Camînca, după un curs de 
6.25 kil. 

Camniţa, braţ al Dunărei, în pi. 
Borcea, insula Balta, jud. Ialo- 
miţa, curge pe teritoriul comu- 
nelor : Tonea, Roseţi-Volnasî si 
Dichiseni. 

Camniţa şi Scurta, păduri, si- 
tuate în jud. Brăila, pi. Balta. 
Se mărginesc la E. cu iezerul 
Ulmul şi la V. cu iezerul Ma- 
reş. Suprafaţa: 7 V2 hect. Esenţă: 
salcie. 

Camuga, pîrîn, pi. Muntelui, jud. 
Bacău. (V. Camînca). 

Cana-Mişea,/m/Y mic, pi. Macin, 
jud. Tulcea, pe teritoriul com. 
şi căt. Coium-Punar. Ia naş- 
tere din poalele meridionale ale 
culmei de dealuri Ghiun-Ghiur- 
meş ; se îndreaptă spre S. avînd 
o direcţiune generală de la N.- 
E. spre S.-V.; curge pe la poa- 
lele estice ale dealului Camber- 
Tepesi, brăzdind partea sudică 
a plăşeî şi a comunei şi, după 
un curs de 4 kil., merge de se 
aruncă în pîrîul Coium-Punar, 
la limita judeţului. La început 
curge prin o pădurice, apoi prin 
o vale frumoasă, de-alungul că- 



reia merge drumul comunal Cîr- 
jilar-Aigăr-Ahmet, din jud. Con- 
stanţa. 

Canagic-Bair, deal, în jud. Tul- 
cea, pi. Babadag, pe teritoriul 
com. rur. Nalbant şl al cătunu- 
luî Trestenic. Se desface din 
dealul CarcamanBair; se întinde 
spre E., avînd o direcţiune ge- 
nerală de la N".-V.-E., brăzdînd 
partea nordică a plăşeî şi ves- 
tică a comuneî ; se întinde de-a- 
lungul malului drept al văeî 
Cârbunăria (sau Izvorul-Taiţa), 
avînd la poalele sale estice sa- 
tul Trestenic. Are 120 m. înăl- 
ţime. E punct trigonometric de 
observaţie de rangul al 3-lea. 
Natura sa este stîncoasă. Pe la 
poalele sale vestice, trec dru- 
murile comunale ce duc la Nal- 
bant, Trestenic, Baş-Chioi, Ali- 
Bei-Chioi şi Acadîn. Din el îşî 
ia naştere pîrîul Ormangicula. 
Se prelungeşte cu dealul Ghel- 
Tepe. Este acoperit numaî cu 
păşunî şi fîneţe. 

Canapa, baltă, pi, Cîmpul, com. 
Ciuperceni, jud. Dolj, ce ţine de 
Balta- Arceruluî. Se găseşte lîngă 
pichetul Canapa. 

Canapa, ostrov, în Dunăre, plasa 
Cîmpul, com. Ciuperceni, jud. 
Dolj. 

Canapa, pichet, pi. Cîmpul, com. 
Ciuperceni, jud. Dolj. 

Canara, j-^^, -în jud. Constanţa, pi. 
Constanţa, căt. comuneî Palazul, 
situat în partea centrală a pi. şi 
cea de N. a com., la 3 kil. spre 
N.-V. de căt. de reşedinţă, Pa- 
lazul-Mare, la marginea de V. a 
lacului Siut-Ghiol şi în faţa In- 
suleî-luî-Ovidiu, este închis la 
nord de către nişte ridicaturi 
stîncoase, iar la V. de dealul 
Duran-Bair. Acest sat maî îna- 



Hosted by 



Google 



CANARA 



161 



CANAT.CALFA 



inte era construit maî spre S.; 
fiind distrus, a fost construit 
din nou de Bulgarî maî spre N. 
şi în golful lacului Siut-Ghiol. 

Suprafaţa sa este de 3500 
hect., dintre care 85 hect. sunt 
ocupate numai de vatra satului 
şi de grădini cu 100 case. 

Populaţiunea sa este de 105 
familiî, cu 420 suflete şi se ocu- 
pă maî ales cu pescăria. Şoseaua 
naţională Constanţa- Babadag 
trece pe la V., iar un drum co- 
munal pleacă spre S.-V. la Ho- 
roslar. Aci e un oficiu telegra- 
fo-poştal sucursal. 

Canara, vaUy în jud. Constanţa, 
pi. Hîrşova, pe teritoriul corn. 
Topalul, cătunul Boazgicul. Se 
desface din ramificaţiunile de 
V. ale dealuluî Erchesc ; se în- | 
dreaptă spre S.-V. brăzdînd ! 
partea do V. a pi. şi a corn. 
şi partea de N. a căt. Boazgi- 
cul; se deschide în Dunăre, la 
2 kil. de ruinele Cala-Chioi. Este 
mărginită la N. de valea Cala- 
Chioi şi la S. de Valea-Zâvolu- 
luî şi este străbătută de drumul 
Boazgic-Topalul. 

Canara -Baba, deal, în judeţul 
Tulcea, pi. Babadag, pe terito- 
riul com. urbane Babadag. Se 
desface din dealul Coium-Baba. 
Se întinde spre N., într'o direc- I 
ţiune generală de la S.-V. spre 
N.-E., printre pîrîul Babadag 
şi Pîrîul-Nucilor, brăzdînd par- 
tea de E. a pi. şi a com. Se 
termină la vîrful Sultan-Tepe, de 
60 m., ale căruî poale se oglin- 
desc în albăstriile ape ale ieze- 
rului Babadag. Este tăiat de şo- 
seaua judeţeană Babadag-Eni- 
sala -Jurilovca. Se prelungeşte 
spre E. cu dealurile Molfa şi 
Calabalîc-Bair. Este acoperit cu 
fineţe şi păduri. 

Canara-Bair, ^^^/, jud. Constan- 

60", r>) Maiiir JJirj.'on.r Geoi/ro/ic Voi. II. 



ţa, în pi. Constanţa, pe terito- 
riul com. rur. Murfatlar. Se des- 
face din dealul Mangala- Culac- 
Bair ; se îndreaptă spre V. cu 
o direcţiune de la S.-E. spre 
N.-V., printre valea Mezarlîc- 
Ceair şi dealul Cesme-Culac- 
Bair ; brăzdează partea de V. a 
pi. şi cea de E. a com., fdcînd 
hotar între com. Murfatlar şi 
Omurcea. Este acoperit cu fineţe 
şi semănături. Pe la poalele sale 
nordice trece calea fierată Cer- 
navoda - Constanţa, iar pe la 
S. este străbătut de Valul-luî- 
Traian. 

Canara-Ceair, dea/, în jud. Tul- 
cea, pi. Babadag, pe teritoriul 
com. rur. Atmagea. Se desface 
din dealul Ghiobilche; se întin- 
de spre E., avînd o direcţiune 
generală de la V. spre E., brăz- 
dînd partea de V. a pi. şi cea 
de N. a com. Merge dealungul 
văeî Musafir-Culac. Are o înăl- 
ţime de 273 m. Se prelun- 
geşte spre răsărit în dealu- 
rile lasi-Orman şi Eschili-Orman. 
Pe la poalele sale sudice trece 
drumul comunal Baş-Chioi-At- 
magea. Este acoperit cu păduri 
şi puţine păşuni pe la poale. 

Canara-Ceair, va/e, jud. Con- 
stanţa. Poartă, pe teritoriul com. 
bulgăreştî, Cranova, şi pe teri- 
toriul bulgăresc al com. din Do- 
brogea, Para-Chioi, cu alte cu- 
vinte de la începutul săii, în 
poalele de N. ale dealuluî Uzum- 
Bair şi pană la hotarul către 
Dobrogea, numele de Dermen- 
Ceair, de Ia hotar ia şi pe cel 
de Satis - Chioi - Ceair. Malurile 
sale sunt în general înalte şi 
stîncoase. Dealurile printre care 
merge sunt: Ciriagi-Iol-Bair la 
Vest, Siran - Culac - Bair la E 
Printr'însa merge drumul co 
munal ce duce de la Cranova 
în Bulgaria. 



Canara-Ceair, va/e, în jud. Tul- 
cea, pi. Babadag, pe teritoriul 
com. Atmagea. Poartă şi nu- 
mele de Musafir-Culac. Se varsă 
în valea Baş-Chioi. Intîiul său 
nume e Ghiobilche, al 2-lea e 
acesta şi al 3-lea Musafir-Culac. 
Curge pe Ia poalele dealuluî 
Ghiobilche. Face hotar între 
com. Atmagea (plasa Babadag) 
şi Orta-Chioi (Tulcea). E tăiată 
de drumul comunal Atmagea- 
Cineli. Primeşte pe stînga valea 
Emir-Asan-Culac. 

Canaraua - de - Piatră, întinsă 
culme de piatră, în partea de 
N.-E. a căt. Bogdăneşti, com. 
Gornetul-Cuib, pi. Podgoria,jud. 
Prahova, care merge pană în 
culmea dealuluî Năstăsoaia. In 
această culme se găseşte cea 
maî bună piatră de construcţie. 
Nu s'a pus încă în exploatare. 

Canat-Calfa, sat, în jud. Tulcea, 
pi. Macin, căt. com. CoiumPu- 
nar, situat în partea răsăriteană, 
la 3 kil. spre E. de reşedinţă, 
pe pîrîul cu acelaşi nume. Are 
o întindere de 680 hect., din 
cari 15 hect. sunt ocupate de 
vatra satului. Populaţia este ro- 
mînească şi compusă din 56 fa- 
miliî, cu 237 suflete. Locuitoriî se 
ocupă maî mult cu creşterea 
vitelor, căci pămîntul e puţin 
propriu agricultureî. 

Canat-Calfa, dea/, în jud. Tul- 
cea, pi. Macin, pe teritoriul co- 
muneî Coium-Punar, şi pe al 
cătunului său Canat-Calfa. Este 
o ramură orientală a dealuluî 
Ghiun-Ghiurmeş. Se întinde spre 
V., avînd o direcţiune generală 
de la S.-E. spre N.-V. ; brăz- 
dează partea sudică a plăşeî .şi 
cea estică a comuneî ; se în- 
tinde printre pîrîul Ai-Orman şi 
afluentul său, valea Cenat-Calfa, 
făcînd ca malurile lor să fie. -în- 



21 



Hosted by 



Google 



CANATwCALFA 



162 



CANLt-BUGEAC 



nalte şi rîpoase. Pe muchea-î 
"merge hotarul dintre judeţele 
Tulcea şi Constanţa. El este a- 
coperit în mare parte cu păduri 
întinse şi frj moaşe, iar pe poale 
cu păşuni bogate. Este întretăiat 
de drumurile vecinale Orum- 
bei (Constanţa), Ai-Orman, O- 
rumbei-Cîrj clari. 

Canat-Calfa, piriU, în jud. Tul- 
cea, pi. Macin, pe teritoriul co- 
munei Coiutn-Punar şi pe acela 
al cătunului său Canat - Calfa. 
Işî ia naştere din poalele nor- 
dice ale şiruluî de dealuri Ghiun- 
Ghiurmeş ; se îndreaptă spreE., 
avînd o direcţiune generală de la 
S. la N.-V. descrie un semi-cerc, 
trece prin căt. Canat-Calfa, prin 
păduri şi după un curs de 3 
klL, după ce a brăzdat partea 
sudică a plăşeî şi nordică a co- 
muneî, se aruncă în pîrîul Ai- 
Orman, pe stînga, puţin maî sus 
de satul Ai-Orman. Malurile sale 
sunt înalte- şi rîpoase. Pe valea 
luî merg drumurile vecinale Ai- 
Orman, Canat-Calfa şi Cîrjelari- 
Canat- Calfa. 

Candrea, deal, com. Bivolari, pi. 
Turia, jud. Iaşi. Este o conti- 
nuare a şirului de dealuri ce 
vine din jud. Botoşani şi care 
se prelungeşte prin partea de 
V. a com. sub numirile: Can- 
drea, lepăria şi Tarcea. Se lasă 
spre Sud, paralel cu rîul Prut, 
formînd pe de o parte culmea 
văeî acestui rîu, iar pe de alta 
diferite văişoare şi anume : Re- 
diacul, Hamoşinoilor, Hodoroa- 
beî. Juncanilor, Buzduganul, Tar- 
ceî, Izvoarele, Todiroaeî şi Can- 
drea. 

Candrea, pîrîu, format din scur- 
gerea unor iazuri, din com. Bi- 
volari, pi. Turia, jud. Iaşi. Curge 
spre S.-E. şi formează iazul din 
satul Btirueneşti. 



Gandrea, vale, (Vezî Candrea, 
deal, jud. Iaşi). 

Canela, sat, jud. Ilfov, face parte 
dia com. rur. Căciulaţi, pi. Zna- 
govul. Este situat la E. de Că- 
ciulaţi, între Valea-Pociovaliştea 
şi pădurea Grădiştea. 

Se întinde pe o suprafaţă de 
345 hect., cu o populaţiune de 
179 locuitori. 

Din teritoriul satului, d. D, 
Solacolu are 200 hect. şi lo- 
cuitorii 145 hect. Proprietarul 
cultivă 184 hect. (restul pădure). 
Locuitorii cultivă 138 hect. (7 
rămî.i sterpe). 

Are o biserică, cu hramul A- 
dormirea, deservită de i preot 
şi I cîntăreţ. Comerciul se face 
de I cîrciumar. 

Numărul vitelor este de 107 
vite mari şi de 307 vite mici. 

Canela, i-^/, jud. Ilfov, face parte 
din com. rur. Ştubeiul- Orăşti, 
pi. Dîmboviţa. Are o suprafaţă 
de 153 hect, proprietatea d-ncî 
Elena Caramalîu, şi o popula- 
ţie de 40 locuitori. 

Din tot terenul, se cultivă 53 
hect. (25 rămîn sterpe şi 75 pă- 
dure). In raionul satului este i 
pod stătător şi o moară cu 
apă. 

Numărul vitelor mari este de 
44 şi al celor mici de 6. 

Comerciul se face de i cîr- 
ciumar. 

Canela, moară, plasa Dîmboviţa, 
jud. Ilfov. (Vezî Postăvari). 

Canela, coamă de deal, pi. Trotu- 
şul, jud. Bacău. 

Cangea, vale, în pi. Borcea, te- 
ritoriul comunelor Jegălia şi Gîl- 
dăul, jud. Ialomiţa. 

Canja, fîntînă, com. Foleşti-d.-s., 
pi. Horezul, jud. Vîlcea. 



Canlî-Bugeac, com, rur,, în ju- 
deţul Tulcea, pi. Babadag, si- 
tuată în partea sud-estică aju- 
deţuluî, la S5 kil. spre S. de 
oraşul Tulcea, capitala judeţu- 
lui, şi în partea de S. a plăşeî, 
la 20 kil. spre S.-E. de oraşul 
Babadag, reşedinţa plăşeî. 

Numele său este turcesc şi 
vine de la cuvintele canlî = sîn- 
geros şi bugeac = colţ, decî colţ 
sîngeros, în amintirea unei lupte, 
întîmplată aci. 

Hotarul amănunţit al comu- 
neî este următorul : plecînd de 
la poalele movileî Visterna, se 
îndreaptă îii linie direc:ă spre 
S., taie dealul Visterna, urmează 
valea Mil-Vel-Culac, trece prin- 
tre satele Ciamurli-d.-j. şi Canlî- 
Bugeac, taie cîmpia Tatlî-Suhat, 
iezerul cel mic Goloviţa, stuful 
său înconjurător, oprindu-se la 
poalele nordice ale dealului Ca- 
ra-Burun ; de aci o ia direct 
spre E., prin tufiş, intră în ma- 
rele iezer Goloviţa şi după 8 
kil. de lungime se îndreaptă 
spre N., tăind iezerul Goloviţa, 
trece printre satele Jurilovca şi 
Paşa-Cîşla, de unde o ia spre 
N.-V., taie valea Mil-Vel-Alciac, 
dealul Buiuc-Orman-Bair, valea 
Ceeliu-Chioi, ajungînd iarăşî la 
movila Visterna de unde a ple- 
cat. Forma luî e aceea a unui 
pătrat neregulat. Lungimea sa e 
de 35 kil. şi întinderea sa de 78 
kil. pătraţî, sau 7800 hectare. 

Comuna se învecineşte la N. 
cu căt. Visterna (al com. Eni- 
sala), la S. cu iezerul Goloviţa, 
la V. cu com. Ciamurli-d.-j., de 
care se desparte prin valea Mil- 
Vel-Culac, şi la E. cu comuna 
Jurilovca. 

Relieful solului e puţin acci- 
dentat, comuna fiind situată pe 
marginea lacurilor. Ca dealuri 
avem : dealul Buiuc-Orman-Bair 
(186 metri), acoperit cu tufăriş 
la N.; dealul Visterna (52 me- 



Hosted by 



Google 



CANLÎ-BUGEA.C 



168 



CANLÎ-CÎUCUR 



tri) la V., acoperit cu fineţe; 
dealul Ac-Topraclac, la N. - E. 
de satul Canlî-Bugeac, acoperit 
cu semănături. Movile Sunt nu- 
meroase şi naturale; maî prin- 
cipale sunt: Movila-Neagră (65 
metri), la N.-E. de cătunul de 
reşedinţă şi movila Visterna, Ia 
N.-V., ambele acoperite cu ver- 
deaţă. La S.-V. se află cîmpia 
de păşune, numită Tatlî-Suhat. 

Ape curgătoare nu trec prin 
comună. Sunt numai nişte văî, 
cari au apă nu maî în timpuri 
ploioase; maî însemnate: Mil- 
Vel-Alciac la E. şi Mil-Vel-Culac 
la V. Bălţî avem : iezerul Go- 
loviţa, o parte vestică a lacului 
Razelm, şi un alt iezer, numit 
tot Goloviţa, continuaţie a ce- 
luî dintîiu. Stuful care le încon- 
joară precum şi pescuitul din 
lacuri, de pe o întindere de 1700 
hect., aduc statuluî un venit 
maî bine de loooo leî. 

Căt. cari o formează sunt : 
I. Canlî-Bugeac, reşedinţă, la V., 
la 800 metri depărtare de Go- 
loviţa-Mică, pe cîmpia Tatlî-Su- 
hat. 2. Paşa - Cîşla, (Cîşla sau 
Tîrla-Paşiî), la 4 kil. spre E. de 
reşedinţă, pe ambele maluri ale 
văeî Mil-Vel-Alciac. 

întinderea totală a comuneî 
este de 7800 hect., din carî 
1700 hect. ocupate de bălţî şi 
stuf, 284 hect. ocupate de ve- 
trele celor 2 sate (Canlî-Bugeac 
şi Paşa-Cîşla); 5498 hect. apar- 
ţin locuitorilor. Statul, afară de 
bălţî, maî are 180 hect., din- 
preună 120 hect., plantaţia co- 
muneî. 

Populaţiunea e amestecată şi 
compusă din Romînî, Ruşî şi Bul- 
garî. Sunt 270 familiî, cu 1338 
suflete, din carî: Romînî sunt 
88 familiî, cu 480 suflete ; Ruşî, 
39 familiî, cu 185 suflete şi Bul- 
gari, 143 familiî, cu 673 suflete. 
Sunt: 675 bărbaţî, 643 femeî, 
498 căsătoriţî, 179 necăsătoriţî; 



221 copil în vîrstă de şcoală; 
sunt 259 contribuabilî. 

Instrucţiunea se predă în o 
singură şcoală mixtă, fondată de 
locuitori în 1880. Are 10 hect. 
pămînt, un singur învăţăror. In 
1893—94 au fost 120 elevi în- 
scrişî. 

Sunt două bisericî: una în că- 
tunul de reşedi;îţă, Canlî-Bu- 
geac, cu hramul Sf. Voevozî, zi- 
dită, în 1880, de Romînî carî au 
venit aci ; acum e refăcută. Are 
10 hect. pămînt, un preot şi un 
cîntăreţ. In căt. Paşa - Cîşla se 
află a doua; are ca hram A- 
ducerea- Moaştelor -Sf-Nicolae ; 
este în stare bună; a fost fun- 
dată în 1 842 de locuitori ; are 
un preot şi un cîntăreţ. 

Calitatea pămîntuluî e bună, 
de coloare galbenă. Se seamănă 
grîu, orz, ovăz, paiug, porumb, 
etc. In 1893 — 94, semănăturile 
aii fost: grîu, 1006 hectare cu 
3018 hectol., orz, 1742 hect. cu 
13936 hectol., ovăz, 248 hect. 
cu 2232 hectol., meiu, 140 hect., 
porumb, 254 hect. ; în total a- 
vem: 3400 hect. loc arabil, 2 100 
păşunî şi fineţe, 126 hect. tu- 
făriş, restul bălţî şi stuf. 

Locuitoriî au 205 plugurî şi 
2 maşinî de secerat; S478 ca- 
pete de vite, din carî: 517 boî, 
264 vacî, 79 bivolî, 309 caî, 
256 epe, 15 asinî, 3166 oî, 248 
berbecî, 624 porcî. Pescăria e 
una din principalele ocupaţiunî 
a locuitorilor din Paşa-Cîşla. In- 
dustria e neînsemnată. Sunt : 2 
croitorî, 2 cojocarî, 3 lemnarî, 
2 fierarî. wSunt 13 morî de vînt. 
Comerţul e activ. Se exportă 
vite, lînă, peşte şi se importă 
manufactură şi instrumente a- 
gricole. Sunt 6 comercianţî, din 
carî 2 băcanî şi 4 cîrciumarL 

Budgetul comuneî este la 
veniturî ca şi la cheltuelî de 
6105 leî. 

Căî de comunicaţie sunt dru- 



murile comunale carî duc la Ju- 
rilovca, Ciamurll-d.-j,, Caraman- 
Chioi, Visterna şi Babadag. 

Această comună a fost fun- 
dată de Turcî şi locuită de ei 
şi Cerchezi pană la anul 1878, 
cînd au emigrat. Se zice, că 
înainte, la nunţî cerchezeştî, cînd 
întîlneau aceste procesiunî de 
nuntă, trebuia orî-cine să se a- 
bată şi să le lase drumul liber. 
Intîlnindu-se două nunţî în a- 
cest loc, şi nevrînd nicî una să 
se dea la o parte, după cum 
e obiceiul, nuntaşii s'ar fi luat 
la ceartă şi la bătaie, şi aşa 
de cruntă a fost că n'a rămas 
nici unul viu. De aci vine, spun 
locuitoriî, numele acestei co- 
munî de colţ sîngeros. 

Canlî-Bugeac, sat^ în jud. Tul- 
cea, pi. Babadag, căt. de reşe- 
dinţă al com. Canlî-Bugeac, a- 
şezat în partea de V. a comu- 
neî, nu departe de iezerul Go- 
loviţa. Are o întindere de 4020 
hect, din carî: 172 hect. vatra 
comuneî, 3613 hect. ale locui- 
torilor, 143 hect. plantaţia co- 
muneî, 20 hect. ale statuluî, a- 
fară de bălţî şi stuf, în întin- 
dere 800 hect. Populaţiunea e 
amestecată, compusă din Ro- 
mînî, Ruşî şi Bulgarî. Sunt 153 
familiî, cu 755 suflete. Pămîn- 
tul e prielnic cultureî. Locui- 
toriî se ocupă cu agricultura şi 
cu creşterea vitelor, puţinî şi cu 
pescăria. In sat este o biserică 
şi o şcoală mixtă, a comuneî. 

Canlî-Ciucur saQ Groapa-Sîn- 
geroasă, sat, jud. Constanţa, 
în pi. Mangalia, căt. comuneî 
Cara-Omer, situat în partea me- 
ridională a plăşeî şi cea de S.-E. 
a com., la 4 kil. maî spre S.-E. 
de cătunul de reşedinţă, Cara- 
Omer. Este situat pe valea lurt- 
luc, la iV« kil. maî spre V. 
de satul Daulu-Chioi. Are a su- 



Hosted by 



Google 



CANLÎ-DERE 



164 



CAPACLIA 



prafaţă de 1340 hect., dintre 
care 27 hect. sunt ocupate de 
vatra satului, cu grădini şi cu 
33 case. Populaţiunea sa este 
de 51 familii, cu 250 suflete, 
ocupîndu-se maî ales cu creşte- 
rea vitelor şi cu agricultura. Ma- 
ioritatea populaţiuneî o formea- 
ză Bulgarii. Drumuri comunale 
duc la Cara-Omer, Mustafoci, 
Daulu-Chioi şi în Bulgaria. Nu- 
mele acesta şi l'a luat de la un 
măcel, de demult întîmplat în- 
tre năvălitorii turci şi popula- 
ţiunea de baştină bulgară, cînd 
s'a vîrsat mult sînge şi s'au dis- 
trus multe case, reducînd satul 
la aproape pe a treia parte din 
teritoriul său. 

Canlî-Dere, deal, jud. Constanţa, 
pi. Silistra-Nouă, pe teritoriul 
comunelor rurale Coşlugea şi 
Gîrliţa. Se desface din dealul 
Coşlugea; se îndreaptă spre V., 
într'o direcţiune generală de la 
S.-E. spre N.-V., prin văile 
Scorci şi Canlî-Dere, brăzdînd 
ast-fel partea de N. a plăşel, pe 
cea vestică a comunei Coşlugea şi 
pe cea estică a comunei Gîr- 
liţa; Iasă spre V. prelungirile 
ce poartă numirile de dealurile 
Taplic şi Draca; se ridică la 
o înălţime de 132 metri în mo- 
vila Almalî-Cula. Are pe alocurea 
o natură stîncoasă. Din poalele 
sale nordice începe valea Canlî- 
Dere. Este acoperit cu fineţe şi 
tufărişuri. Pe muchea sa merg 
drumurile Galita-Lapinţa, Gîr- 
liţa-Coşlugea, precum şi drumul 
judeţean Ese-Chioi-Lipinţa. 

Canlî-Dere, vale, jud. Constanţa, 
pi. Silistra-Nouă, pe teritoriul 
comunei rurale Cîlnia. Şi-a luat 
numele de la dealul Canlî-Dere, 
din ale cărui poale nord-estice 
se desface; se îndreaptă spre 
N., avînd o direcţiune generală 
de la S.E. spre N.-V., mergînd 



printre dealurile Coşlugea şi Can- 
lî-Dere, brăzdînd ast-fel partea 
de N. a plăşeî şi cea de S. a 
comunei; trece prin sat'jl Cîlnia, 
de unde începe să ia numele 
de Valea-Cîlnia şi sub acest 
nume se deschide în Dunăre. 

Canlîc-Bair, deal, jud. Constanţa, 
pe teritoriul comunei rurale Ca- 
ra-Murat. Se desface din dealul 
Bilarlar ; se întinde spre răsărit, I 
ÎQ o direcţie generală de la V. ' 
spre E.; brăzdează partea nor- \ 
dică a plăşeî şi a comunei. Are i 
138 m. înălţime, dominînd sa- 
tul Cara-Murat. Pe muchea luî 
trece un drum judeţean : Hîr- 
şova-Constanţa. Este acoperit 
cu semănături. 

Cantacuzino, fiumîre, dată mo- 
şiei Nucul, din com. Boziorul, 
jud. Buzău. 

Cantacuzino, numire dată uneî 
sfori de păduri, ca 50 de hectare, 
din jud. Buzău, com. Gura-Să- 
răţil, căt. Nenciuleşti-Moşnenî. 

Cantei (Moşia-), jud. Neamţu. 
(Vezi Şerbeşti-Canteî). 

Cantei (Pădurea-), pădure, în 
com. Şerbeşti, pi. Piatra-Mun- 
tele, jud. Neamţu, situată des- 
pre hotarul Cîrligilor. 

Cantemirul, cătun, pendinte de 
com. Bălănoaia, pi. Marginea, jud. 
Vlaşca, pe domeniul Giurgiului, 
incest sat s'a înfiinţat din nou la 
1882 cu ocazia împroprietărire! 
însurăţeilor ; s'a dat atunci pentru 
30 însurăţel o suprafaţă de 1 70 
hectare. 

Cantocul. (V. Dealul-Mare, com. 
Sineşti, pi. Cîrligătura,j id. Iaşi). 

Cantonul-Bulibeşti, pădure, ju- 
deţul Neamţu. (V. Bulibeşti). 



Cantonul Cenia, pădure, în com. 
Bodeşti-Precistel, pi. Piatra-Mun- 
tele, jud. Neamţu, situată pe te- 
renurile anexei Oşlobeni. Apar- 
ţine statului, care încasează o 
arendă aauală de 2926 leî. 

Cantonul-Domesnicului, trup 
de pădure, ]\x(l. Neamţu. (V. Can- 
tonul-Dosul-Măgureî). 

Cantonul-Dosul- Măgurei, trup 
de pădure, pe cuprinsul com. 
Pipirigul, pi. deSus-Mijlocul, jud. 
Neamţu. Aparţine statului, care 
pentru dînsul, împreună cu trupul 
Cantoiiul-Domesiiiculuî, ia o a- 
rendâ anuală de 2426 lei, 71 
bani. 

Cantorul, movilă, în jud. Brăila, 
pe malul drept al rîulul Şiret. 
Servă de hotar între moşia Zla- 
tia şi domeniul Brăilei, din com. 
Vădeni. 

Capaclia, baltă, în jud. Tulcea, 
pi. Isaccea, pe teritoriul com. 
rur. Nicoliţelul, aşezată în par- 
tea de N. a plăşel şi a com. 
Este formată de revărsările a- 
pelor Dunărei, din timpuri înde- 
părtate. Are forma unul drept- 
unghiu alungit, cu o suprafaţă 
de 108 hect., cari aparţin statu- 
lui. Este înconjurată de 2 părţi, 
la V. şi S., cu păduri, la V. cu 
mlaştini şi la E. cu stuf. In ve- 
cinătatea el, spre E., se află băl- 
ţile Sauna şi Rotunda, viile şi 
mănăstirea Sauna. Pe malul nor- 
dic merge hotarul dintre com. 
Nicoliţelul şi oraşul Isaccea. In 
partea vestică se varsă valea 
Capaclia. Venitul peştelui său 
ce se consumă în Isaccea şi Ni- 
coliţelul aparţine statului. 

Capaclia, pîrîU^ de mică însem- 
nătate, în jud. Tulcea, pi. Isac- 
cea, pe teritoriul com, urbane 
Isaccea, Este format din două 



Hosted by 



Google 



Cx\PANULUI (VALEA-) 



165 



CAPREI (UEALL'L-) 



văî: una izvoreşte din poalele 
estice ale dealului Cocoşul, al- 
ta, numită Valea - Cocoşului, iz- 
voreşte din poalele vestice ale 
dealului Breazul, se împreună 
repede, se îndreaptă spre E., 
avînd o direcţiune generală de 
la V. spre E., brăzdînd partea de 
N. a plăşeî şi pe cea de S. a co- 
munei, taie şoseaua judeţeană 
Isaccea-Tulcea, pe la kil. 31 şi, 
după un curs de 4 kil., se a- 
runcă în colţul vestic al bălţii 
Capaclia, formînd o baltă mlăş- 
tinoasă la vărsarea sa. 

Capanului (Valea - ), vale, în 
raionul com. Jupăneşti, pi. Rîul- 
Doamneî, jud. Muscel. Se var- 
să în Valea-Aninoasa. 

Capela, deal, care înconjură ora- 
şul Rîmnicul-Vîlciî, în partea de 
V., jud. Vîlcea. Pe acest deal. 
Romanii, în unire cu Dacii, în 
urma colonizăreî, aii ridicat tem- 
ple pentru cultul zeilor. Chiar 
azî se maî văd resturi din 
boul de piatră ridicat în dea- 
lul Capela, în onoarea zeului 
Apis. Orăşenii cunosc această 
localitate şi-î zic : la Boul-de- 
Piatră. Pe acest deal se văd 
ruinile unei vechi capele ca- 
tolice. 

Capota, saty jud. Bacău, pi. Taz- 
lăul-d.-j., al comunei Gropile, si- 
tuat pe şesul de pe malul sting 
al Trotuşuluî, la poalele culmei 
Ciortolomuluî şi la o depărtare 
de 1500 m. de satul Gropile. 
In anul 1891, din acest cătun, 
n'a urmat la şcoală nici un co- 
pil, din ceî 7 în vîrstă de şcoală. 
Are o biserică catolică, clădită 
de preotul lanuş Pătraşcu, la 
1884; o cîrciumă. Capi de fa- 
milie sunt 60, suflete 168, din 
carî 75 Ungurî. Animale sunt: 
12 caî, 136 vite cornute, 77 
porci şi 25 capre. 



Capota, colină, în jud. Buzău, 
comuna Niculeşti, cătunul Pe- 
trăcheşti, pe moşia Cîmpulun- 
geanca. 

Capota, deal^ judeţul Bacău, pi. 
Tazlăul-d.-j., comuna Gropile, 
pe teritoriul satului Capota. 

Capota şi Muntele, mo§ie, jud. 
Bacău, pi. Tazlăuld.-j., comuna 
Gropile, despre care Th. Co- 
drescu, în «Buciumul Romîn», 
zice: «moşie cu părţi şi rezăşeas- 
că, în care are parte şi dumneaei 
coinisoaia Paraschiva, soţia ră- 
posatului comis lancu Ghibă- 
nescu ; clironomiî răposatului 
postelnicului Dimitrie Chiriţă, 
şi alţi maî mulţi răzeşi şi păr- 
taşi* în ea; pe lîngâ moşiile 
Gîşteni, Găţe.ii, Gropeni şi al- 
tele, fără sat». 

Capota, pădure, jud. Bacăii, pi. 
Tazlăul-d.-j., com. Gropile. Este 
populată de ulmi, fagi şi carpeni. 
Are o întindere de 56 hect. şi 
este supusă regimuluif silvic. 

Capota, pădure, în jud. Buzăii, 
com. Niculeşti, pe moşia Cîm- 
pulungeanca. Are 38 hect. 

Capota, poiană, jud. BacăCi, pi. 
Tazlăul-d.-j., com. Gropile, în 
pădurea cu acelaşi nume. 

Capra, fiumire, ce o poartă sa- 
tul Chiţcani, com. Bogheşti, pi. 
I Zeletinul, jud. Tecuciu. 

I 

Capra, ieser, jud. Brăila, situat 
la S.-E. de Peşti-Turceşti ; co- 
munică cu eî prin privai ui său. 

Capra, movilă, jud. Brăila, la 6 
kil. spre N. de satul Filiul, a 
proape de hotarul com. Bor 
deiul-Verde. 

Capra, movilă, în partea de V. 



a comunei Crăciunei-d.-s., plasa 
Siul-d.-j., jud. Olt. 

Capra, munte, între munţii Papăul 
şi Jupîneasa, jud. Muscel, Rîul 
Bratia-Mare udă poalele sale de 
Est. 

Capra, munte, în jud. Mehedinţi, 
plaiul Cloşani, la graniţa aus- 
triacă. 

i Capra, pMU, jud. Mehedinţi ; iz- 

i voreşte din dealul Culmea-Cer- 

i neî şi se varsă în apa Motrul- 

I Sec, la Buza-Plaiuluî. 
i 

I Capra, pîriti, în jud. Mehedinţi, 

I plaiul Cloşani ; izvoreşte din mun- 

i tele Capra şi se varsă în apa 

! Cerna. 

i 

Capra, tîrlă, jud. Brăila, formată 
, din 2 case, la S. com. Cotul- 
Lu ng, ca la 300 m. spre E. de 
' satul Roman. 

j Capra, vălcea, plasa Amaradia, 
' com. Căpreni, judeţul Dolj, de 
; la care-şî trage comuna numele. 

! Caprariul (Capraci), movilă, 
(V. Şanţurile, deal, în comuna 
Mironeasa, plasa Stavnicul, jud. 
Iaşi). 

Caprei (Cornul-), deal, în jud. 
R. -Sărat, plasa Rîmnicul-d.-s. 

I Se desface din dealul Emalicul, 

I brăzdează partea de N. a com. 

I Valea-Raţei. Este acoperit cu 

; pădurî. 

! 
Caprei (Dealul-), lungă colină, 
ce se rupe din muntele Um- 
brărelul şi se întinde între văile 
Coca-Seacă şi Coca-Plină, din 
comuna Niculeşti, jud. Buzău. 

Caprei (Dealul-), deal, în par- 
tea de N. a com. Deleni, pi. 
Coşula, jud. Botoşani. 



Hosted by 



Google 



CAPKKI (DEALUL) 



'\m 



CAPRELOR (STÎNCA-) 



Caprei (Dealul-), dea/, pi. A- 

maradia, corn. Veleşti, judeţul 

Dolj, înalt de aproape 500 m. 
şi acoperit cu fineţe. 

Caprei (Dealul-), dea/, în jud. 
R.-Sărat, plasa Oraşului. Se des- 
face din muntele Deleanul, se 
întinde în partea de S. a corn. 
Broşteni. Este acoperit cu pă- 
şuni. 

Caprei (Dealul-), munte, în co- 
muna Broşteni, jud. Suceava. 

Caprei (Malul-), pisc stîncos, 
în comuna Nehoiaşul, cătunul 
Broasca, jud. Buzău, la dreapta 
rîuluî Siriul, între Valea- Vaciî- 
Marî şi Valea- Vaciî-Micî. 

Caprei (Malul-), dea/, în jud. R.- 
Sărat, pi. Oraşului, com. Broş- 
teni. Se desface din Dealul-Ca- 
preî, brăzdează partea de E. a 
comunei. Este acoperit cu pă- 
şuni şi semănături. 

Caprei (Măgura-), măgură, în 
jud. Teleorman. Este una din 
cele maî însemnate măgure din 
judeţ. E situată la hotarul despre 
E. dintre moşiile Dorobanţul şi 
Crîngeni. 

Caprei (Movila-), movi/ă, spre 
N. de comuna Băicoiul, pi. Fili- 
peşti, jud. Prahova, pe care se 
cultivă cereale. 

Caprei (Piciorul-), /oc izo/at şi 
fost pichet de iarnă (Văduvoiul), 
la poalele de S.-E. ale munte- 
lui Piciorul-Capreî, jud. Buzău. 
De la pichet la vale drumul e 
foarte rău, constînd numai din 
rîpe şj stîncî. 

Caprei (Piciorul-), moşie, ruptă 
din moşia Piciorul-Capreî, jud. 
Buzău, încorporată cu moşia 
Penteleul-cu-Sforile. 



Caprei (Piciorul-), moşie, a sta- 
tului, pendinte de Episcopie, jud. 
Buzău. Se arendează împreună 
ca Moisica (în loc de Muşica), 
Furul-Mic şi I>acul-luî-Vintilă- Vo- 
dă. Are puţine păşuni, dar are în 
total 3508 hect. pădure de brad, 
care nu se exploatează. Piciorul- 
Capreî singur are 1200 hect. 

Caprei (Piciorul-), munte, mare 
şi stîncos, în com. Goideşti, ju- 
deţul Buzău, avînd înălţimea de 
1504 m. şi formînd una din cele 
5 culminaţiuni ale masivului Pen- 
teleul. Are întinse păduri de brad 
şi molift precum şi păşuni renu- 
mite. Numărul vitelor ce pasc aci 
e de 940: 600 01, 300 vacî şi 40 
caî. Laptele ce se adună în stîna 
de aci, se fabrică în căşăria de 
la Viforîta. Coastele sale de S. 
sunt numai stîncî şi călătorul, 
care îl urcă pe aci, se expune 
la mari pericole. El serveşte şi 
ca punct trigonometric. 

Caprei (Pîrîul-), mic afluent, al 
Şomuzuluî-Mare, (i kil.), jude- 
ţul Suceava. 

Caprei (Pîrîul), mic afluent al 
Bistriţei, în com. Broşteni, ju- 
deţul Suceava. 

Caprei (Valea-), cătun al com. 
Tisăul, jud. Buzău; are 340 lo- 
cuitori şi 75 case. E situat pe 
malul stîng al Nişcovuluî, între 
comunele Glodul şi Strejeni. 

Caprei (Valea-), va/e, în jude- 
ţul Botoşani, com. Deleni, pi. 
Coşula» între dealul Holmul şi 
dealul Dodolea. 

Caprei (Valea-), va/e, în munţii 
Siriuluî, în apropiere de Valea- 
Vaciî-Marî, judeţul Buzău, la ho- 
tarul despre com. Chiojdul. 

Caprei (Valea-), va/e, în judeţul 



Buzău, com. Tisăul ; începe din 
pădure, de la Mesteceni şi dă 
în rîul Nişcovul. 

Caprei (Valea-), va/e, în judeţul 
Buzău, comuna Colţi, începînd 
din pădurea moşnenilor Colţeni, 
în apropiere de Hînsarul, în 
dreptul cătunului Colţi-d.-s. Se 
uneşte cu Valea- Alunişuluî şi dă 
naştere Văeî-Colţilor. 

Caprei (Valea-), va/e, com. Va- 
dul-Săpat, pi. Cricovul, judeţul 
Prahova. 

Caprei (Valea-), va/e, a pîrîuluî 
cu acelaşi nume, com. Pleşeşti, 
jud. Suceava. 

Caprei (Valea-), pîrîu, în jud. 

j Tulcea, pi. Macin, pe teritoriul 

j com. şi cat. Cîrjelari. Işî ia naş- 

j tere din poalele sud-estice ale 

j dealului Taşlic-Bair ; se îndreaptă 

I spre S., avînd o direcţiune ge- 

j nerală de la N.-E. spre S.-V.; 

i A ^ • - 

I curge in mare parte prin pa- 
1 duri. Are malurile înalte şi rî- 
I poase. Taie drumul comunal Cîr- 
j jelari-Topolog, din judeţul Con- 
I stanţa, şi Cîrjelari-Hagi-Omer. 
! După ce brăzdează partea sud- 
estică a plăşeî şi a comunei, 
\ merge de se varsă în pîrîul Va- 
I lea-Cîrjelari, pe dreapta. Dinpre- 
ună cu acest pîrîu formează Va- 
lea- Ai- Ormanuluî, care are un 
curs de 3 kil. 

Caprei (Vâlceaua-), vă/cea, ju- 
deţul Teleorman, care desparte 
moşiile Doagele şi Tecuciu-Ka- 
linderu, de moşia Balaci, în 
partea de Vest. 

Caprelor (Stînca-), numită şi 
Stînca-Că prioarelor, stîncă, 
situată în ramura munţilor Sih- 
lei, com. Vînători-Neamţu, pi. 
de Sus-Mijlocul, jud. Neamţu. 
Forma acestei stîncî e ne- 



Hosted by 



Google 



CAPROLIA 



167 



CAPUL-DEALULUI 



tedă, plană la suprafaţă, aco- 
perită cu muşchiu, din care ră- 
sare icî-colea cîte-va fire de un 
fel de iarbă roşiatică. Este des- 
părţită de cele-1-alte stîncî prin 
o enormă prăpastie, care se nu- 
meşte Coroiul, şi comunicaţia 
se face prin ajutorul unei punţî 
de brad. Se numeşte ast-fel, 
fiind-că, în timpuri de ernî grele, 
o mulţime de căprioare sălba- 
tice se adună aci, unde găsesc 
tot-da-unaun muşchiu dezgolit 
de zăpadă, din cauza vînturilor 
violente ce bat în această re- 
giune. 

Către bază, această stîncă este 
scobită şi în scobitura aceasta 
se află un fel de bisericuţă fă- 
cută dintr'un lemn, se zice, de 
către cel d'întîiu sihastru al 
Sihlei. 

Caprolia, baltă, jud. Bacău, pi. 
Siretul-d.-s., com. Buhociul, pe 
teritoriul căt. Satul-Nou. 

Caprucildr (Piscul-), //^r, la V. 
comunei Nemoiul, pi. Oltul-d.-j., 
jud. Vîlcea. 

Capsa, iaz, (V. Capsa, pîrîu, jud. 
Iaşi). 

Capsa. (V. Leteşti-Poiana-Capşa, 
jud. Neamţu). 

Capsa, pîrîu y izvoreşte de sub 
dealurile Bîrleşti şi al - Ţintei, 
com. Bîrleşti, pi. Bahluiul, jud. 
Iaşi, şi, formînd iazurile Capşeî 
şi Ţintei, se varsă în stînga Bah- 
luiuluî, din jos de satul Bîrleşti. 

Captalan, deal, se prelungeşte 
de pe moşia Ştefăneşti, pană în 
com. Bobuleşti, pi. Ştefăneşti, 
jud. Botoşani. 

Captalan, movilă, pe dealul Cap- 
talan, com. Bobuleşti, pi. Şte- 
făneşti, jud. Botoşani. 



Această movilă, fiind situată 
pe un punct înalt, vederea se 
întinde foarte departe, peste lo- 
curile de prin prejur; de aceia 
în vechime servea ca loc de 
observaţie în timp de războaie. 

Captărilor (Pîrîul-), pîrîn/]\xd. 
Iaşi, (V. Lacul, pîrîu). 

Capugi, saty jud. Constanţa, pi. 
Hîrşova, cătunul comunei Şiriul, 
situat în partea meridională a 
plăşeî şi cea centrală a comu- 
nei, la 3 kil. spre S. de cătunul 
de reşedinţă Şiriul. Este aşezat 
într'o poziţiune foarte frumoasă, 
pe un deal, din ale căruî ra- 
mificaţiunî nord-vestice se des- 
face valea Bataclî-Dere. Este 
dominat de movila Capugi (165 
metri), care este la Sud-Estul 
luî. Are o suprafaţă de 2545 
hectare, dintre care: 125 hec- 
tare sunt ocupate numai de va- 
tra satului şi de grădini cu 106 
case. 

Populaţiunea sa, compusă mai 
mult din Bulgari şi puţini Ro- 
mînî, este de 100 familii, cu 538 
suflete, ocupîndu-se de o po- 
trivă cu creşterea vitelor şi cu 
agricultura. Drumuri comunale 
pleacă în toate direcţiunile du- 
cînd pe la satele învecinate : 
Şiriul , Tichileşti , Erchesc şi 
cele-l'alte. 

Capugi, vîr/ssiu movilă artificială, 
jud. Constanţa, pi. Hîrşova, pe 
teritoriul comunei rurale Şiriul 
şi anume, pe acela al cătunului 
său Capugi. Are 165 metri înăl- 
ţime, dominînd întreg satul Ca- 
pugi. Este acoperit cu verdeaţă. 

Capugiului (Dealul-), deal, în 
jud. Constanţa, în pi. Hîrşova, 
pe teritoriul comunei rurale Eni- 
Sarai. Se întinde pe la Sudul 
satelor Eni-Sarai şi Balgiul, a- 
vînd o direcţiune generală de 



la E. către V. şi o înălţime 
maximă de 115 metri, pe care 
o atinge în vîrful său Capugiu- 
luc. Este situat mal mult în 
partea centrală a plăşeî şi a 
comunei. Pe partea sa de N. 
merge şoseaua judeţeană Hir- 
şova-Babadag. 

Capul, tnr/ de deal, jud. Bacăii, 
pi. Bistriţa-d.-s., com. Fîntîne- 
lele, din zarea Căpăţîna. 

Capul-Cîmpuluî, se numeşte par- 
tea de N. a platouluî Cîmpul- 
Berzel, pe care este aşezat căt. 
Breaza-d.-s,, pi. Prahova, jud. 
Prahova. 

Capul-Coasteî, sat, jud. Dîmbo- 
boviţa, plaiul Ialomiţa, căt. com. 
Vîrfurile. 

Capul-Codruluî, movilă, pi. Bal- 
ta, com. Gîngiova, jud. Dolj, 
de lîngă care începe hotarul de 
V. către com. Măceşul-d.-s. 

Capul-Dealulul, sat, face parte 
din com. rur. Mihăeşti, pi. Oltul- 
d.-s., jud. Vîlcea. Are o popu- 
laţie de 148 loc. ij^ bJîrbaţî 
şi 72 femei). Aci este o bise- 
rică, căreia nu-î se cunoaşte nici 
anul fondărel, nici ctitorii. Pe 
clopot se află o inscripţie cu 
litere cirilice «dat de Gheorghe 
Risu, 1818». 

Cade în partea de S.-V. a 
com. Pe la E. trece calea fierată 
Peatra-Rîmnicul-Vîlcea.ln partea 
de S. este udată de riul Bistriţa. 
Ca populaţie şcolară are 25 
copil (13 băeţî şi 12 fete). Este 
la distanţă de 2V2 kil. de căt. 
Mihăeşti, unde se află şcoala 
şi primăria. 

Capul-Dealului, punct militar, 
de întîiul ordin în judeţul Ro- 
mânaţi, în înălţime de 189,46 
m. deasupra nivelului mării. 



Hosted by 



Google 



CAPUL-DEALULUI 



168 



CAPar.-LUNCEI 



Capul-Dealului, cătun, comuna 
Brăneşti, pi. Jiului, jud. Gorj, 
în partea despre S. a comunei 
şi la 2 kil. depărtare de dînsa. 
Poartă numirea de la Capul- 
Culmeî-Dealuluî din stînga Jiu- 
lui, împrejurul cărei culmi e a- 
şezat. E situat pe loc şes. Are 
o suprafaţă de 296 hect., din 
cari 8 hect. viî şi 25 hectare 
prunet. 

Produce aproximativ 3420 
hectol. porumb, 2280 hectol. 
grîii, 5 hectol. fasole, 1600 de- 
calitri vin şi 2000 decal. ţuică. 

Are o populaţie de 140 fam., 
sau 560 sufl., din cari 4 fam. 
Ţigani, cu 22 sufl.; contribuabili 
sunt 123. Locuitorii se ocupă 
cu agricultura şi creşterea vi- 
telor. Eî posedă: 20 plugurî, 60 
căruţe cu boî, 2 căruţe cu caî, 
34 vite mari cornute, 15 caî, 
464 01, 82 rîmătorî şi 30 stupi. | 

Comunicaţia se face prin şo- 
seaua naţională Filiaşi-T.-Jiul, 
care îl leagă la N. cu comuna 
Brăneşti, iar spre S. cu com, 
Ţînţăreni, din jud. Dolj. De la 
V. spre E. e străbătut de şo- 
seaua comunală care pleacă din 
şoseaua naţională Filiaşi-T.-Jiul 
şi îl pune în legătură cu com. 
Valea-luî-Cîine. 

In cătun se află: 2 cîrciumî, 
2 puţuri şi 2 fîntînî. 

Este o biserică de lemn, făcută 
de locuitori la anul 1820. 

Capul-Dealului, deal, pe terito- 
riul satului Andrieşeni, comuna 
Epureni, pi. Turia, jud. Iaşi. 

Capul-Dealului, locul unde se 
termină dealul Popricani, în par- 
tea despre S.-V., pe teritoriul 
com. Copoul, satul Vulturul, ju- 
deţul Iaşi. Aici se află şi o cîr- 

* ciumă, în marginea şoselei laşi- 
Botoşani. 

Capul-Dealului, deal, pe moşia 



Davideni, com. Păstrăveni, pi. 
de Sus-Mijlocul, jud. Neamţu. 
Legenda spune că în această 
localitate a fost maî de mult 
sat întemeiat, cu biserică. Cum- 
părînd moşia răposatul N. Gr:- 
dov, s'a desfiinţat, şi locuitorii 
s'aii răzlăţit prin satele măr- 
ginaşe: Rădeni, Păstrăveni, Ţi- 
bucani, etc. 

Capul-Dealului, deal, în com. 
Calul -Iapa, pi. Piatra -Muntele, 
jud. Neamţu, situat în prelun- 
girea dealurilor ce se întind la 
Sudul satului Calul, şi a cărei 
extremitate despre E. se termi- 
nă la încrucişătura drumurilor 
ce vin din satul Calul şi satul 
Iapa, prin terase secundare, ce 
dau în valea rîuluî Bistriţa. 

Capul-Dealului, deal, spre S. 
de satul Pribeşti, com. Ciorteşti, 
pi. Crasna, jud. Vasluiu. 

Capul-Dealului, deaL (V. Bu 
tucăria, deal, com. Telejna, pi. 
Mijlocul, jud. Vasluiu). 

Capul-Dealului, deaL (V. Chice- 
rea, deal, comuna Zepodeni, pi. 
Mijlocul, jud. Vasluiu). 

Capul-Dealului, deal, (V. Hol- 
mul, deal, com. Drăguşeni, pi. 
Funduri, jud. Vasluiu). 

Capul-Dealului, iaz, pe terito- 
riul satului Andrieşeni, comuna 
Epureni, pi. Turia, jud. Iaşi. 

Capul- Dealului, iezer, în supra- 
faţa de 2 ariî, în com. Uideşti, 
jud. Suceava, pe şesul Moldo- 
vei, în apa căruia, se zice, sunt 
ascunse multe arme din timpul 
revoluţiei de la 1821. 

Capul-Dealului, loc cu fineţe, 
com. Cheia, pi. Cozia, judeţul 
Vîlcea. 



Capul-Dealului, loc izolat, pe 
partea dreaptă a rîuluî Bistriţa, 
Ungă gura pîrîuluî Schitul-Du- 
rău, în com. Hangul, pi. Piatra- 
Muntele, jud. Neamţu. 

Capul-Dealului, loc, unde se 
termină dealul Răchitoasa, în 
partea de V. a com. Răchitoasa, 
jud. Tecuciu. 

Capul-Dealului, loc, jud. Tecu 
ciu, situat între satele Corci o- 
veni şi Cosiţeni, la locul numit 
Cetăţuia. 

Capul-Dealului, moşie, în partea 
despre N.-V. a comunei Roş- 
cani, pi. Turia, jud Iaşi. Are o 
suprafaţă de 7 16 hect., fără po- 
pulaţie. Tot terenul este culti- 
vat, avînd fineţe şi locuri de a- 
răturâ. 

Capul-Dealului, pisc de munte, 
între Rîşca-Mare şi Slătioara, 
comuna Bogdăneşti, judeţul Su- 
ceava. 

Capul-Dealului, pîrîu, izvoreşte 
de pe teritoriul satului Andrie- 
şeni, pi. Turia, jud. Iaşi, şi se 
varsă în rîul Jijia. 

Capul-Dealului, fostă staţie de 
poştă, pe şoseaua naţională Ro- 
man-Fălticeni-Buneşti, pe locul 
desfiinţatuluî sat Pllipeşti, jud. 
Suceava. 

Capul-Dracului, loc, jud. Putna, 
din dreptul căruia Şiretul începe 
a face hotarul dintre jud. Putna 
şi jud. Tecuciu. 

Capul - Gradinei, cătmi (tîrlă), 
în pi. lalomiţa-Balta, com. Po- 
iana, jud. Ialomiţa, situat pe 
cîmpul Bărăganului. 

Capul-Luncei, fiumire ce poartă 
moşia statului situată pe teri- 



Hosted by 



Google 



CAPUL-MIELULTJI 



im 



CAPULAN-CULAC 



toriul comunei Ciolăneşti-din- 
Vale, jud. Teleorman. Această 
numire o poartă şi comuna din 
vechime. 

Capul-Mieluluî, vhf, pe dealul 
Nucetul, com. Chiojdeanca, pi. 
Podgoria, jud. Prahova. 

Capul-Moşieî, câtîm, în pi. lalo- 
miţa-Balta, com. Larga, judeţul 
Ialomiţa, situat pe cîmpul Bă- 
răganului. 

Capul-Nădeşeî, pădure, cu ar- 
bori foioşî, pi. Tazlăul-d.-s., com. 
Slobozia- Luncanî, jud. Bacău. 
Proprietar e G. Pirvu. întinderea 
de 203 hect. 

Capul-Pădureî, cătim, pe moşia 
Albeşti, com. Buimăceni, plasa 
Jijia, jud. Botoşani ; aparţine 
satului Albeş-i. Are o populaţie 
de 23 familii cu 81 suflete; 
sunt 7 contribuabila 

Numele satului vine de la aşe- 
zarea sa la capul pădureî Al- 
beşti. 

Numărul vitelor din acest sat 
este de 32 : 18 vaci şi boî, 10 
caî mari şi mici şi 10 mascuri. 

Capul-Piscului, com, rur., pi. 
Rîurile, jud. Muscel, la S. de 
Cîmpulung, 10 kil. departe de 
acest oraş. Este situată pe am- 
bele maluri ale rîuluî Bughea 
şi n'are nici un căt. alipit. Este 
împărţită în 7 mahalale. 

Se mărgineşte la N. cu com. 
Coteşti, la S. cu com. Mihăeşti, 
la E. cu com. Schitul-Goleşti 
şi la V. cu com. Vădeşti. 

Are o populaţie de 560 locui- 
tori (281 bărbaţi şi 279 femei) 
cu 121 capi de familie. Locui- 
torii, pe lingă agricultură, se maî 
ocupă cu dulgheria, zidăria, tîm- 
plăria. 

Eî au: 430 boî şi vaci, 14 
caî şi 300 oî. 



Rîul Bughea udă comuna prin 
centru şi la 2 kil. de această 
com. se varsă în Rîul-Tîrguluî. 

Sunt 80 locuitorî împroprie- 
tăriţî, după legea rur. din 1864, 
pe moşia statului Capul-Pisculuî. 
Calea ferată Goleşti-Cîmpulung 
şi şoseaua naţională Piteştl-Cîm- 
pulung trec pe la Estul com., 
pe locul c împărat de locuitoiî 
la anul 1870. Ele merg paralel 
pană es din comună. Aci se cul- 
tivă 122 hect. cu porumb. 

Comuna numără 86 contri- 
buabili şi are un budget de 
1296 leî la venituri şi 1146 leî 
la cheltuelî. Are o biserică, de- 
servită de I preot şi 2 cîntăreţî. 
Ştiu carte 100 bărbaţi şi 15 femeî. 

Scoală, cu întreţinerea căreia 
statul cheltueşte anual 1242 leî, 
se frecuentă de 36 elevi şi e- 
leve, din numărul de 107 în 
vîrstă de şcoală. 

Această com. a fost jefuită 
în maî multe rîndurî de arma- 
tele străine, care invadau ţara. 

Capul-Piscului, sat, în jud. şi 
pi. Argeş ; face parte din com. 
rur. Vâlcelele. 

Capul-Piscului, sat, face parte 
din com. rur. Nemoiul, pi. Oltul- 
d.-j., jud. Vîlcea. 

Capul-Piscului, deal, jud. Ba- 
cău, pi. Bistriţa-d.-s., pe teri- 
toriul com. Săugeşti. 

Capul-Piscului, deal, în com. 
cu acelaşî nume, plasa Rîurile, 
jud. Muscel. 

Capul-Piscului, cap de deal, 
unde se unesc pîraiele Izvoranul 
cu lartaganul, comuna Condră- 
cheşti, jud. Tecucîu. 

Capul-Piscului, //«//;/^, comuna 
Frăţila, pL Olteţul-d.-j., judeţul 
Vîlcea. 



Capul - Piscului, pisc, aproape 
de satul Doftana, jud. Bacău. 

Capul- Plaiului, poiană, în par- 
tea de N. a com. Star-Chiojdul, 
plasa Teleajenul, jud. Prahova, 
situată la E. de muntele Plaiul- 
Chiojduluî. Serveşte de izlaz 
pentru vitele locuitorilor. 

Capul - Rediuluî, sat, în partea 
de N. a com. Miroslava, plasa 
Stavnicul, jud. Iaşi, situat pe po- 
dişul cu acelaşî nume, de-a stîn- 
ga rîuluî Bahluiul. Are o popu- 
laţie de 21 familii sau 98 su- 
flete, Romînî. 

Numărul vitelor e de 303 ca- 
pete, din carî: 123 vite marî 
cornute, 154 oî, 6 caî şi 20 rî- 
mătorî. 

Capul-Rediului, podi§, pe care 
se află situat satul cu acelaşî 
nume, din com. Miroslava, pi. 
Stavnicul, jud. Iaşi. Acest po- 
diş, di'mpreună cu Dealul -Liri- 
cului, formează valea numită Va- 
lea-Lupuluî. 

Capul-Roşu, sat, face parte din 
com. rur. Floreşti, pi. Filipeşti, 
jud. Prahova. Numirea acestui 
sat, spun locuitorii, vine de Ia 
un Grec ce era la moara din 
acest căt. şi care purta fes roşu. 
Are o populaţiune de 112 lo- 
cuitorî. 

Capul -Stogului, judeţul Vîlcea. 
(Vezî Tîrsa). 

Capul-Stratului, deal, (V. Dea- 
lul-Mare, com. Sîrca, pi. Cîrlî- 
gătura, jud. Iaşi). 

Capul - Topliţeî, gura pîrîuluî 
Strîmba, jud. Suceava. 

Capulan- Culac, vale mică, în 
judeţul Constanţa, plasa Med- 
jidia, pe teritoriul comuneî Ca- 



6676'(?. ^IuimU JUi^tfOnar ii^o^/raftc. Voi, ii 



Hosted by 



Google 



CAPUS-CHlOl-BAlR 



170 



CARA-AC[-CULAC 



rabaia şi anume pe acela al că- 
tunului său Chertic-Punar. Se 
desface din poalele vestice ale 
dealului Chezlen - Sîrtî ; se în- 
dreaptă spre S. într'o direcţie 
generală de la N. spre S.; face 
întru cît-va hotarul între plăşile 
Medjidiaşi Mangalia, şi, după un 
drum de 4 kil., se deschide în 
valea Borungea, la V. de satul 
Chertic-Punar. Malurile sale sunt 
joase. Printr'însa merge dru- 
mul comunal Becter-Alibei. 

Capus-Chioi-Bair, deal, în jud. 
Constanţa, pi. Silistra-Nouă, pe 
teritoriul com. rurale Para-Chioi. 
Se desface din ramificaţiile nor- 
dice ale dealului Şirau - Culac- 
Bair; se întinde spre N., avînd 
o direcţiune generală de la S.- V. 
spre N.-E. ; merge printre văile 
Sati-Chioi-Ceair şi Ghiuvenli - 
Ceair ; brăzdează partea de S. 
a plăşeî şi pe cea vestică a co- 
munei; se ridică pană la 153 m., 
dominînd ast - fel satul Para - 
Chioi, aşezat în parte la poa- 
lele sale estice, drumul comu- 
nal Veli-Chioi-Para-Chioi, ce tre- 
ce pe muchea sa, şi cele două 
văl Sati-Chioi-Ceair şi Ghiuvenli- 
Ceair. Este acoperit cu tufări- 
şuri şi păduri, din cari cea maî 
însemnată, numită Buluc-Orman, 
e aşezată pe ramificaţiile sale 
nordice. 

Caputa, sat, cu o biserică, o 
şcoală, plasa Tazlăul-d.j., jud. 
Bacău. 

Capuzul, căt.y făcînd parte din 
com. Muşeţeşti, plaiul Novaci, 
jud. Gorj. E situat pe dealul 
Capuzul în partea de V. a com. 
Are o întindere de 250 hect., 
din cari 40 hect. arabile, 30 
hect. fineţe, i hect. pomet, i 
hect. vie, 174 hect. islaz şi pă- 
dure, şi 4 hect. vatra satuluî. 
Are o populaţie de 40 fami 



liî, sau 120 suflete, din cari 30 
contribuabil!, toţi Romînî, ocu- 
pîndu-se cu agricultura şi creş- 
terea vitelor. Locuitorii pose- 
dă: 5 pluguri şi 10 care cu boî. 
Numărul vitelor este de : 40 vite 
marî cornute, 4 caî, no 01 şi 
28 rîmătorî. 

In căt. sunt 2 fîntînî. 

Cara-Aci sau Şarapcea-Cara- 
Aci, sat, în jud. Constanţa, pi. 
Silistra-Nouă, căt. comunei Hai- 
ram- Chioi. E situat în partea 
de S.-E. â plăşeî şi cea de N.-E. 
a comunei, la 5V2 kil. spre N. 
de cătunul de reşedinţă, Hairam- 
Chioi şi la i kil. spre V. de 
satul Malacoci. Este aşezat pe 
valea Cracic-Ceair, în partea sa 
de N. şi este închis la E. de 
dealul Tuzla-Mezarlîc-Bair, la N. 
de dealul Tuzla-Bair şi la V. 
de dealul CaraPeletlic. 

Populaţiunea sa, a cărei ma- 
ioritate este formată de Turci 
şi Tătari, se ocupă cu creşte- 
rea vitelor şi prea puţin cu a- 
gricultura. Satul în partea de N., 
şi maî ales în cea de V., este în- 
conjurat de mari păduri. Casele 
cari sunt în număr restrîns, sunt 
potrivite şi aşezate regulat. Dru- 
mul comunal Schender-Cherim- 
Cuiusu, trece prin mijlocul sa- 
tului, străbătîndu-l de la Sud la 
Vest, iar drumul Becter-Seven- 
dic, trece tot prin mijlocul sa- 
tuluî. Un alt drum merge la Bai- 
ram-Dede, trecînd prin Malcoci. 

Cara-Aci, baltă mică, în judeţul 
Constanţa, pi. Constanţa, pe te- 
ritoriul com. rur. Cicracci şi a- 
nume pe acela al cătunului său 
Cara-Coium, E maî mult o pre- 
lungire a întinsuluî Iac Tasăul 
de care azî e despărţit printr'o 
limbă de pămînt de 800 metri 
lărgime. De mare e despărţit 
priutr'o distanţă de 1200 me- 
tri, iar faţă de satul Cara-Coium 



se găseşte la i kil. spre E. Are 
o întindere de 15 hect., presă- 
rate numaî cu stuf. Produce pu- 
ţin peşte ce se consumă numaî 
în localitate. 

Cara-Aci-Alceac, vale, în jud. 
Constanţa, pi. SiHstra-Nouă, pe 
teritoriul com. urbane Cuzgun, 
şi anume pe acela al cătunuluî 
său Urluiţa. Se desface din ra- 
mificaţiile sud-orientale ale dea- 
lului Escuuiuc - Olceac ; se în- 
dreaptă spre N., avînd o direc- 
ţiune generală de la S. spre N., 
brăzdînd partea de E. a plăşeî 
şi a comuneî,şidupă un drum de 
7 kil., se deschide în valea Ur- 
luia, pe stînga, lingă ruinele sa- 
tului Dedebali, după ce s'a u- 
nit pe stînga cu valea Cara-Cia- 
lîc- Culac. Maî formează puţin şi 
hotarul între pi. Silistra-Nouă 
şi Medjidia. 

Cara-Aci-Culac, sat, în judeţul 
Constanţa, plasa Mangalia, căt. 
com. Sari-Ghiol. Este aşezat în 
partea de S. a pi. şi cea de E. 
a com., la 10 kil. spre E. de 
căt. Sari-Ghiol, reşedinţa com. 
pe malul de S., î.ialt şi pietros, 
al laculuî Mangalia, pe partea 
stingă a văeî Cara-Aci-Culac, la 
poalele de N. ale dealului Ma- 
mutlusta, dominat fiind de vîr- 
ful Meragi-Iuc. Casele sale sunt 
puţine, rău zidite, mare parte 
dărîmate de invaziile turceştî 
şi başibuzuceştî. 

întinderea sa este de 3251 
hect., din carî 12 hect. ocupate 
de vatra satului. 

Populaţiunea totală e de 105 
familiî, cu 421 suflete, care se 
ocupă în mare parte cu creş- 
terea vitelor şi cu agricultura. 

Cara-Aci-Culac, vale mică, în 
jud. Constanţa, plasa Mangalia, 
com. Sari-Ghiol, căt. Cara-Aci- 
Culac, de unde şi-a luat numele, 



Hosted by 



Google 



CARA.z\CI-CORUSU 



171 



CARA-BACl 



Se desface din deal. Mamutlusta ; 
se îndreaptă spre N.; trece pe 
lingă satul Cara-Acl-Culac, pe 
la dreapta luî, pe la poalele 
vestice ale dealului Checige şi, 
după 3 kil., se deschide în 
lacul Mangalia. Malurile sale 
sunt înalte şi pietroase cu o 
mulţime de perforaţiunî din 
cauza ploilor. Este tăiată de 
drumul Hagilar-Mangalia. 

Cară- Aci - Corusu, pădure, în 
jud. Constanţa, pi. Silistra-Nouă, 
corn. Gărvan, căt. Velichia, pe 
teritoriul romînesc şi bulgăresc, 
tăiată în două de hotarul spre 
Dobrogea, situată pe ramifica- 
ţiile de E. ale dealului Ciragi- 
lol-Bair, în partea de S. a pi. 
şi a comunei. Are 70 hect. în- 
tindere. Esenţe principale : teî, 
fag, mesteacăn, toţi mici. Dru- 
mul Veli-Chioi-Cromora, trece 
pe lîngă dînsa, prin partea de 
Vest. 

Cara-Aci-Culac, vîrf însemnat, 
al dealului Mamutlusta, judeţul 
Constanţa, în partea de S. a 
pi. Mangalia, cea estică a com. 
Sari-Ghiol, şi cea nordică a căt. 
Cara-Aci-Culac. Are 62 m., do- 
minînd prin înălţimea sa* satul 
şi valea Cara-Aci-Culac, satul 
şi valea Hagilar, .valea Ilanlîc 
şi drumurile ce duc de la Ha- 
gilar la Cara-Aci-Culac, Man- 
galia şi Ilanlîc. Punct strategic 
important. Este acoperit cu ver- 
deaţă. 

Cara-Amat, sat, în jud. Con- 
stanţa, plasa Silistra-Nouă, căt. 
com. urbane Cuzgun, aşezat în 
partea de E. a plăşeî şi a com., 
la 4 kil. spre S. - E. de oraşul 
Cuzgun, reşedinţa, pe ambele 
malurî ale văeî Ceair-Orman, la 
poalele estice ale dealului Cara- 
Amat. Teritoriul său se mărgi- 
neşte la N. cu căt Bac-Cuiusu 



(al com. Beilicul), Polucci (căt. 
comuneî Enişenlia, pi. Medjidia); 
la E. cu căt. Urluia; la S. cu 
căt. Cherim-Cuiusu, (al com. Ha- 
zarlîc), Bazargian şi Nastradin 
(căt. comuneî Enige), la V. cu 
oraşul Cuzgun. 

Relieful solului e accidentat: 
de dealul Echi-Iuiuc - Olceac cu 
vîrful său Cuzgun (181 m.), la 
N. acoperit cu păduri; Cara- 
Amat (112 m.), la S. -V., aco- 
perit cu păşuni şi pădurî, do- 
minînd satul. Movile sunt treî, 
avînd 75 — 83 m., artificiale, 
acoperite cu iarbă şi păduri. 
Cursurî de apă n'are, căci văile 
conţin apă numai în timpul 
primăvereî şi al ploilor. Ca văî a- 
vem: Diudiuliuc-Cucuciuc-Alcea, 
la S. pe hotar ; Ceair - Orman, 
ce trece prin mijlocul satului şi 
adiacenta sa, valea Sat - Culac 
prin interiorul satului ; Cara-Cia- 
lîc-Culac şi Cară- Aci -Aicea, în 
partea de N.-E. 

întinderea totală e de 725 
hect., din cari 50 hect. ocupate 
de vatra şi grădinile satului. 

Populaţiunea întreagă este de 
52 familii cu 166 suflete, cari 
se ocupă cu păşunatul vitelor. 

Gara - Amet, pichet vechi U de 
frontieră, pe Dunăre, în pi. Ia- 
lomiţa - Balta, jud. Ialomiţa, în 
dreptul satului Chioara. 

Cara-Bair, deal, în jud. Tulcea, 
pi. Tulcea, pe teritoriul comu- 
nelor rur. Man-Ghiol şi Sari- 
Ghiol. Se desface din dealul 
Cairacile; se întinde spre E., a- 
vînd o direcţiune generală de 
la S.-V. la N.-E. Pe muchea luî 
merge hotarul despărţitor al ce- 
lor două comune. Are 79 m. 
înălţime şi e punct trigonometric 
de observaţie de rangul al 3-Iea. 
Este acoperit cu fineţe şi pă- 
şuni. Poalele sale sudice se sfir- 
şesc pe malul nordic al întin- 



sului lac Razelm. La poalele 
sale orientale, şi nu departe de 
lacul Razelm, se află ruinele 
uneî cetăţî, numită a Zaporo- 
jenilor. Numele dealului e tur- 
cesc şi însemnează Dealul-Ne- 
grii. 

Cara-Bacî, com, rur,, în judeţul 
Constanţa, pi. Medjidia, situată 
în partea meridională a judeţu- 
lui, spre V. de oraşul Constanţa, 
capitala districtului, şi în cea 
de Sud a plăşeî Medjidia, spre 
S.-V. de orăşelul Medjidia, reşe- 
dinţa el, pe valea Borungea. 

Se mărgineşte la N. cu com. 
Matnut-Cuiusu ; la E. cu com. 
Copadin, pi. Constanţa ; la S. 
cu com. Agemler, Cavaclar, şi 
Cazil-Murad, toate din pi. Man- 
galia; la V. cu com. Chioseler. 

Relieful solului e puţin acci- 
dentat de următoarele princi- 
pale dealuri: Sarî-Iuc-Bair (138 
m.) la N.-V.; Copadin (135 m.) 
la N.-E., Arabi-Iuc-Bair (137 
m.), Uzun-Bair (130 m.), Cara- 
Ola (123 m.) la E., Cabula-Bair 
(103 m.), Bairam-Dede-Bair (135 
m.) la S., Chezlen-Sîrtî (130 m.), 
Canen-Gurse, Cultimeş-Bair(ios 
m.), Sîrtî - Caia - Bair (107 m.), 
toate prin interiorul comuneî. 
Aceste dealuri sunt acoperite 
cu fineţe şi semănături. 

Movile sunt puţine; cele maî 
însemnate sunt : Cara-Bacî (130 
m.) la N.-V.; Caugagi (loi m.) 
prin centru, la V.; Cabula-Iuc 
(103 m.), Oba-Iuc (123 m.), Cau- 
gagi-Est (130 m.), Arabi-Iuiuc 
(131 m.), toate la E. Ele sunt 
artificiale şi azi sunt acoperite 
cu verdeaţă. 

Hidrografia este reprezentată 
numaî prin nişte văl seci, cari 
conţin apă numai primăvara, 
după topirea zăpezilor şi toam- 
na, în timpul ploilor. Cele maî 
însemnate sunt: lomer-Bei-Iutu 
la N.-V., Colcfeac - Aicea, unită 



Hosted by 



Google 



CARA-UACÎ 



172 



CARA-CIALtC 



CU Cultimeş-Ceair prin interi- 
orul comunei şi spre E. Mer- 
devenli-Punar (sau Borungea) 
unită cu Capulan - Culac pe 
dreapta, care brăzdează comuna 
spre partea de Sud. 

Cătunele, carî compun co- 
muna, sunt 4 şi anume: Cară 
Baci, reşedinţa, în partea cen- 
trală, pe valea Merdevenli-Punar 
sau Borungea; Chertic-Punar, la 
V., la 3 kil. spre V. de reşe- 
dinţă, tot pe valea Borungea ; 
Caugagi, în partea centrală, la 
900 m. spre E. de reşedinţă, pe 
valea Calceac- Aicea; Beşaul, la 
E., la 3 V2 kil. spre S.-E. de 
reşedinţă, pe valea Cultimeş- 
Ceair. 

Populaţiunea întreagă a co- 
munei se ridică la 141 fam., cu 
753 suflete, cea maî mare parte 
Turcî şi Tătari, repartizaţi după 
cum urmează : 

După sex: bărbaţi 396, femei 
357; după starea civilă: necă- 
sătoriţi 444, căsătoriţi 280, vă- 
duvi 28, divorţaţi i ; după in- 
strucţie : ştiu carte 11, nu ştiu 
T^2\ după cetăţenie: cetăţeni 
Romînî 749, supuşi străini 4 ; 
după religie: creştini 334, na- 
turalizaţi 419 ; sunt, după ocu- 
paţiune, agricultori, meseriaşi, 
comercianţi, etc. 

Căile de comunicaţie sunt nu- 
mai nişte drumuri comunale sau 
vecinale, ce duc de la Cara-Bacî 
la cătunele comunei şi la satele 
învecinate : Ali-Bei, Chioseler, 
Merdevenli-Punar, Bairam-Dede, 
Cavaclar, etc. 

Cara-Bacî sau Gara- Baci, sat, 
jud. Constanţa, în pi. Medjidia, 
cătunul de reşedinţă al comunei 
Cara-Bacî, situat în partea meri- 
dională a plăşeî şi cea vestică 
a comunei, pe ultimele ramifica- 
ţiunî nordice ale dealurilor Cul- 
timeş - Bair şi Bairam - Dede - 
Bair. 



Terenul său este destul de ac- 
cidentat. In partea sudică sunt 
dealurile Bairam -Dede -Bair şi 
Cultimeş-Baîr; în partea centrală 
dealul Chezlen-Sîrtî şi în partea 
de N. valea lomer-Bei-Iutlu. 

Populaţiunea se ocupă maî 
ales cu agricultura şi cu creşte- 
rea vitelor şi în special a oilor. 
Casele sunt bine îngrijite; sunt 
aşezate regulat, formînd străzi 
care se întretae între ele. Dru- 
muri comunale pleacă din sat, 
ducînd la: Caugagi, Cazîl-Mu- 
rad, Baş-Punar, Chioseler, prin 
Chertic-Punar şi altele. 

Gara - Barusan, movilă însem- 
nată, în jud. Tulcea, pi. Istru- 
luî, pe teritoriul com. rur. Ca- 
ranasuf. Este situată pe partea 
de S.-E. a plăşeî şi cea de S. 
a comunei, pe una din cele maî 
orientale prelungiri ale dealuluî 
Haidîn, la i V2 kil. spre N. de 
lacul Duimgi. Are o înălţime 
de 48 m.; e punct trigonometric 
de observaţie de rangul al 3-lea, 
dominînd asupra satului Cara- 
Nasuf, şi a drumului comunal 
Cara-Nasuf-Duimgi. Este natu- 
rală şi acoperită cu verdeaţă. 

Gara-Burun, deal, în jud. Tul- 
cea, pi. Istruluî, pe teritoriul 
comuneî rurale Casap-Chioi.Este 
o prelungire răsăriteană a dea- 
luluî Maadem-Bair ; se întinde 
spre N., avînd o direcţiune ge- 
nerală de la S.-V. spre N.-E., 
brăzdînd partea estică a plăşeî 
şi cea nordică a comuneî. Poa- 
lele sale se scaldă în două 
mari lacurî, Goloviţa Ia Nord 
şi Zmeica la E. Este presărat 
cu o mulţime de movile, între 
carî Dravarschi 83 m., Movila- 
luî-Ţincu 74 m. Se prelungeşte 
spre E. cu dealul Acic-Suhat. 
Drumul comunal Hamamgi-Ca- 
sap-Chioi îl tae. Este acoperit 
cu fineţe şi semănăturî. Numele 



său e turcesc şi înseamnă Nas- 
Negru. 

Gara-Burun, deal însemnat, în 
jud. Tulcea, plasa Istruluî, pe 
teritoriul comuneî rurale Potur 
(şi al cătunuluî său Hamamgi). 
Se desface din dealul Eniceu ; 
se întinde spre Sud, avînd o 
direcţiune generală de la N.-V. 
spre S.-E. ; brăzdează partea 
nordică a plăşeî şi pe cea nord- 
vestică a comuneî. Ramifica- 
ţiile sale orientale se întind 
pană pe malul pîrîuluî Slava 
şi ţărmurile laculuî sărat Golo- 
viţa. Are o înălţime de 128 me- 
tri şi este tăiat de şoseaua na- 
ţională Tulcea - Babadag -Con- 
stanţa. Este acoperit cu livezî 
şi păşunî. Pe la poalele sale se 
găsesc o mulţime de movile 
naturale. 

Gara-Burun-Bair, deal, în jud. 
Constanţa, pi, Silistra-Nouă, pe 
teritoriul comuneî rurale Găr- 
van şi pe al cătunuluî său Cu- 
iugiuc. Se desface din dealul 
Gărvan-Bair şi anume din vîr- 
fal luc-Mezarlî, se întinde spre 
N., avînd o direcţiune generală 
de la S.-E. spre N.-V., printre 
văile laila-Ceair sau Gărvan (ce 
e tot una cu Valea Cuiu-Iuc) 
şi văile adiacentelor Cuiugiuc. 
Ceair şi Garvan-Ceair, brăzdînd 
partea de Sud a plăşeî şi cea 
vestică a comuneî. Satul Cu- 
iugiuc e aşezat la poalele sale 
vestice. Are 145 m. înălţime, 
dominînd satul Cuiugiuc şi văile 

• de maî sus, precum şi drumul 
judeţean Ese-Chioi-Lipniţa. Este 
acoperit cu tufărişurî, pădurî şi 
puţine viî. 

Gara-Ghioi, punct milita}', în Do- 
brogea, la o înălţime de 83 m., 17 
d'asupra niveluluî Măriî-Negre. 

Gara-Gialîc, vale, jud. Constan- 



Hosted by 



Google 



CARA-CIALlC 



173 



CAR A-H ARMAN 



ţa, în plăşile Silistra - Nouă şi 
Medjidia, pe teritoriile comune- 
lor C'jzgun, (Silistra - Nouă) şi 
Enige (Medjidia) . începe din 
poalele sud - estice ale dealului 
Echi-Iuiuc-Olceac ; se îndreaptă 
spre N., avînd o direcţiune ge- 
nerală de la S.-V. spre N.-E., 
brăzdînd partea estică a plăşeî 
Silistra-Nouă şi a corn. Cuzgun, 
pe cea vestică a plăşeî Medjidia 
şi cea nord-vestică a comunei 
Enige. Drumul şi-l face maî mult 
prin păduri. După un drum de 6 
kil., se uneşte cu valea Nastra- 
din, spre a se deschide în va- 
lea Urluia, pe stînga. Este tăia- 
tă de drumul judeţean Ostrovul- 
Cuzgun, iar printr'însa merge 
drumul comunal Cara-Amat-Ta- 
laşman. 

Cara-Cialîc, pîrîu, în jud. T ul- 
cea, pi. Babadag, pe teritoriul 
com. rur. Armutlia (şi anume 
pe acela al cătunului său Cam- 
ber). Izvoreşte din poalele o- 
rientale ale dealul Taslî-Bair; se 
îndreaptă spre N., avînd o di- 
recţiune generală de la S.-V. 
la N.-E, brăzdînd partea nor- 
dică a plăşeî şi pe cea estică 
a com. ; curge prin pădurî, pe 
la poalele orientale ale dealului 
Balar-Bair, şi, după un curs de 
6 kil., merge de se varsă în pî- 
rîul Taiţa, pe dreapta, nu de- 
parte de vărsarea acestuia în 
lacul Razelm. In cursul său tre- 
ce prin satul Camber. Are ca 
afluenţi valea Orta - Burun pe 
dreapta, şi Doruchi - Dere pe 
stînga. Numele său este turcesc 
şi înseamnă Valea-Neagră. 

Cara-Cicula, deal, în jud. Tulcea, 
plasa Macin, pe teritoriul com. 
rur. Cerna. El este maî mult o 
prelungire sud-orientală a dea- 
lului Bujor; se întinde spre E., 
avînd o direcţiune generală de 
la N.-V. spre S. - E., brăzdînd 



partea centrală a plăşeî şi pe 
cea vestică a comunei. Stă în 
legătură cu dealul Curt-Bair şi 
dealul Piatra-Roşie ; de cel din- 
tîiu e despărţit prin o vale rî- 
poasă, pe malurile căreia merge 
drumul judeţean Cerna - Greci ; 
de cel-l-alt e despărţit de aseme- 
nea prin o vale rîpoasă, prin ca- 
re merge drumul judeţean Cîrji- 
lari-Măcin, şi drumul com. Cer- 
na-Turcoaia. Din poalele luî su- 
dice izvoreşte Valea - Ulmului, 
afluent al pîrîuluî Cerna. Este 
acoperit cu paşunî şi fineţe. 

Cara-Coium, sat, în jud. Con- 
stanţa, pi. Constanţa, cătunul 
comuneî Cicracci, situat în par- 
tea de E. a plăşeî şi a comu- 
neî, la S kil. spre S.-E. de că- 
tunul de reşedinţă, Cicracci, la 
S. - V. lacului Taşăul şi la V. 
bălţeî Cara-Coium i, la 2 kil. 
spre V. de mare. Este închis 
la N. de dealul Cara-Chioi- 
Bair, cu vîrful său Caraevila, 
care vîrf este la 2V2 kil. spre 
N.-V. de sat şi are o înălţime de 
74 m., iar la S.-V. de dealul 
Mamaia, cu movila sa Mamaia, 
care are 34 m. şi este situată 
la I V2 kil. spre S. de sat. 

Suprafaţa sa este de 1900 
hect., din cari 55 hect. sunt 
ocupate numai de grădinî şi de 
vatra satului, cu 65 case. 

Populaţia este de 1 14 familiî, 
cu 506 suflete, ocupîndu-se maî 
mult cu pescăria, satul fiind la 
marginea lacului Taşăul şi în 
apropierea mării. 

Populaţiunea sa este ameste- 
cată; se compune din Romînî, 
Bulgarî, Turci şi Austriac!, însă 
majoritatea o formează Bulgarii. 
Un drum comunal pleacă spre 
N.-E., apoi se bifurcă: o parte 
duce la Şahman şi alta Ia Sar- 
gălacul-Mic şi la Sargălacul-Mare. 
Alte două drumuri pleacă spre 
S. şi S.-V., ducînd unul la Ma- 



maia şi la Cogea-Ali şi altul, 
spre N.-V. la Cicrîcci. 

Cara-Cuius-Dere, vale, în plă- 
şile Medjidia şi Constanţa, jud. 
Constanţa, servindu-le întru cît- 
va şi de hotar despărţitor, pe 
teritoriul comunelor Alacapî, 
pJ. Medjidia, şi Murfatlar, pi. 
Constanţa, pe care le desparte 
puţin. Nu este alt - ceva de 
cît un alt nume al văeî Medji- 
dia sau Carasu. Acest nume îl 
poartă între comunele Murfatlar 
şi Alacapî. Este închisă între 
dealurile Tasli-Bair şi Gherme- 
Bair la E., Cara-Bei-Bair şi Chiu- 
ciuc-Murfat-Bair, la V. Printr'însa 
merge calea ferată Cernavoda- 
Constanţa, drumul comunal Ala- 
capî - Murfatlar - Omurcea. Este 
tăiată d'alungul, în partea de 
N., de unul din valurile luî Tra- 
ian şi anume de cel de piatră. 

Cara-Culac, vale neînsemnată, 
în jud. Constanţa, pi. Silistra- 
Nouă, pe teritoriul romînesc 
cît şi pe cel bulgăresc al co- 
muneî rurale Gărvan. începe 
din poalele răsăritene ale dea- 
lului Gărvan-Bair; se îndreap- 
tă spre N., avînd o direcţiune 
generală de la S.-E. spre N.-V., 
pe la poalele apusene ale dea- 
lului Ciriagi-Iol-Bair ; intră pe 
teritoriul romînesc pe lîngă 
pichetul No. 11, trece prin sa- 
tul Gărvanul-Mare, şi, cum ese 
dintr'însul, se uneşte cu valea 
Culac-Punar-Ceair, spre a forma 
împreună valea Saila-Ceair, sau 
maî bine zis Valea-Cuiuiuculuî. 
Lungimea eî e de 7 kil. Malul 
său stîng e acoperit cu pădurî. 
Printr'însa merge un drum co- 
munal ce duce de la Gărvan 
la Cranova, în Bulgaria. 

Cara-Harman, com. rur., din 

jud. Constanţa, pi. Constanţa. 

Este situată în partea estică 



Hosted by 



Google 



CARA-HARMAN 



174 



CARA-HARMAN 



a judeţului, la 42 kil. spre N. 
de oraşul Constanţa, capitala 
districtului, şi în cea septentrio- 
nală a plăşeî, la 19 kil. spre 
N.-E. de com. Cara-Murat, re- 
şedinţa plăşeî. 

Se mărgineşte la N. cu co- 
munele rurale Cara-Nasuf şi Co- 
gealac, din jud. Tulcea, de care 
se desparte prin dealurile Caş- 
calîc-Bair, Duimgi, lacurile Tuzla 
şi Sinoe ; la E. şi S. cu Marea- 
Neagră; iar la V. cu comunele 
rurale Gargalîc şi Cicrîcci, des- 
părţindu-se de cea d'întîiu prin 
dealurile Movila-Căldăriî, Ciatal- 
Bair şi Gangalîc, iar de cea d'a 
doua prin dealul Peletlia. 

Relieful solului prezintă o 
deosebită însemnătate. El ţine 
tot de odată şi de regiunea dea- 
lurilor şi de regiunea şesului, 
căci ^/5 din suprafaţa eî apar- 
ţine celui din urmă. Şesul este 
situat în partea estică şi este 
coprins între Marea-Neagră la 
E. şi S., poalele estice ale dea- 
lurilor Movila-Căldăriî şi Cara- 
Harman, canalul vestic al lacu- 
lui Tuzla la V., şi o linie ce 
pleacă de la ruinele cetăţuel 
vechi Istropolis la gura Peri- 
ţeasca, spre N. Şesul este aco- 
perit cu bălţi : Sinoe şi Tuzla, 
Ceatal-Sic ; Balta-Mare ; de-Mij- 
loc ; Balta-Mică, Chituc, care are 
stuf întins şi des ce poartă nu- 
mele de Chituc. Acest din urmă 
lac are o întindere de peste 
2000 hect. şi este aflător între 
lacul Sinoe şi Mare ; este con- 
siderat adese-orî şi cu drept 
cuvînt ca ţinînd tot de lacul 
Sinoe. Pe acest şes sunt mla- 
ştini lîngă Cară - Harman şi 
largi bande de nisip (aflătoare 
între lacurile Tuzla şi Sinoe, 
între Sinoe şi Mare, de oparte 
şi de alta a prelungirel sudice 
a stufului Chituc şi a gîrlelor 
numite Balta-Mare şi de-Mijloc, 
precum şi dealungul malului Mă- 



ril-Negre). Toată această întin- 
dere a şesului, incontestabil că 
a fost acoperită de Mare, care 
retrăgîndu-se a lăsat lacurile: 
Tuzla, Sinoe, mlaştini stufoase 
şi întinderi considerabile aco- 
perite cu nisip, amestecat cu 
resturi animale asemănătoare cu 
cele ce se găsesc astă-zl în 
mare. 

Regiunea dealurilor coprinde 
restul vestic, ^/s ale comunei şi 
este reprezentată prin culmile : 
Cogealac la N. şi Taşăul la S. 
şi V. 

Dealurile cele mal însemnate 
ale comunei sunt: Duimgi, cu vîr- 
furile Peletlia (89 m.), Duimgi (83 
m.), Tuzla-Iuc (38 m.), laN., d'a- 
lungul pîrîuluî Peletlia şi pe ma- 
lul vestic al lacului Tuzla, şi aco- 
perit cu fineţe, păşuni şi vr'o cinci 
movile. Dealul Peletlia, cu vîrful 
Cara-Iuc (138 m.) la V.; Taşăul- 
Tîrti, cu vîrful Eşil-Iuiuc (104 
m.) la S.-V.; Gargalîc (84 m.), 
Ciatal-Bair, cu vîrfurile Erim- 
luiuc (94 m.) şi Gargalîc-Buim- 
luiuc (75 m.); Movila-Căldăiu (70 
m.), dealul Cara-Harman (102 
m.) la S.-V. Toate aceste dea- 
luri sunt ramificaţiuni orientale 
ale culmei Taşăul, avînd o direc- 
ţiune generală de la N.-V. spre 
E. şi S.-E., întinzîndu-se printre 
pîrîul Peletlia, lacul Tuzla, Bal- 
ta-Mare, pîrîul Gargalîc şi Mare. 
Sunt acoperite cu movile, fineţe 
şi semănături. 

Movile sunt numeroase: peste 
38. Ele se găsesc mal toate 
pe muchiile dealurilor; afară de 
cele ce se găsesc pe vîrfurile 
amintite mal sus, mal avem : 
Cara-Iuiuc (150 metri), larîm- 
luiuc (140 m.), Movila-Beiulul 
(136 m.), Movila-din-Tîrlă (119 
m.) la Vestul comunei, la S. de 
satul Peletlia, pe muchia dea- 
lul il Peletlia; Buiuc-Iuiuc (102 
m.), Sac-Iuiuc (52 m.), Sarîm- 
luiuc (46 m.), acestea chiar lîngă 



satul Cara-Harman se găsesc si- 
tuate în partea centrală şi sud- 
vestică a comunei pe muchea dea- 
lului Cara-Harman. Ele sunt arti- 
ficiale mal toate, construite în 
scop de a servi de înmormîn- 
tare sau ca punct de observaţie 
şi orientare. E un singur pîrîu : 
Peletlia, care udă N.-V. comu- 
nei. Pleacă din dealul Peletlia, 
cu direcţie de la V. spre E., 
trece prin satul Peletlia, taie 
drumul Gargalîc-Cara-Nasuf, pe 
la locul numit Podul-Draculul- 
Negru şi se varsă în lacul Tuzla, 
în colţul sud-vestic al lui. Ma- 
lurile cursului său superior sunt 
înalte şi cam pietroase, iar ale 
celui inferior sunt joase. Mal a- 
vem două gîrle numite: Balta- 
Mare şi de-Mijloc prin care se 
stabileşte o legătură între lacul 
Sinoe şi Marea-Neagră. Pleacă 
de la Gura-Buazulul o singură 
ramură, care apoi ramificîndu- 
se în două, brăzdează partea 
estică a comunei, trecînd pe 
lîngă satul Cara-Harman şi des- 
chizîndu-se în colţul sudic al la- 
cului Sinoe. 

Bălţi avem: Tuzla la N., care 
aparţine mal mult comunei Ca- 
ra-Nasuf, fiind pe hotarul între 
aceste două comune : are ma- 
luri joase, o întindere de 11 600 
hectare, cu peşte bun ; al doilea 
lac e Sinoe. Venitul ambelor 
lacuri aparţine statului. Afară 
de acestea mal avem altele maî 
mici: Ciatal-Su de 15 hect., în 
nisipul Ciatal-Su, la N. de Cara- 
Harman ; Chituc, în stuful Chi- 
tuc, de 20 hect. întindere şi 
altele mal mici, fără însemnă- 
tate. Intre lacurile Tuzla şi Si- 
noe avem nisipul numit Ciatal- 
Su, cu o întindere de 1400 hect., 
puţin ridicat d' asupra nivelului 
Mării şi lacurilor, presărat la 
N. cu cîte-va lacuri mici uscate. 
Se află la locul unde a fost o- 
dinioară oraşul Istropolis, şi se 



Hosted by 



Google 



CARA-HARMAN 



175 



CARA-MIŞEA>TEP£ 



întinde la S. pană la satul Cara- 
Harman de lingă care începe, spre 
S., printre gîrlele: Bâlţile-Marî 
şi de-Mijloc şi pe lingă Mare, 
cu o întindere de peste 500 
hect., nisipul Cara-Harman, tăiat 
de gîrle mici. Intre balta Sinoe şi 
Mare se întinde stuful Chituc cu 
o întindere de peste 2000 hect., 
amestecat cu apă, avînd la N. 
mulţime de mici lacuri, în mij- 
loc cu nisip şi spre S. lacul 
Chituc, prelungindu-se spre S. 
în formă de limbă, impracticabil 
pentru comunicaţie. Marea-Nea- 
gră udă comuna în partea estică, 
pe o distanţă de 22 kil. Malul 
către Mare este jos şi acoperit 
cu nisip în toată lungimea luî ; 
acest nisip se întinde în inte- 
rior pană la i V2 kil. Altă-dată, 
de sigur. Marea trebue să se fi 
întins departe de interiorul us- 
catului şi ca probă sunt lacurile 
ce au rămas astă-zî: Tuzla şi 
Sinoe, care comunică cu ea prin 
gura Periteaşca şi Buazul, nisi- 
pul Ciatal-Su şi stuful Chituc. 
In toate se găsesc resturi de 
animale şi plante ce se găsesc 
astă-zî în mare. 

Suprafaţa totală a comunei 
este de 15787 hect., din care 
208 hect. ocupate de grădinile 
şi vetrele celor două sate, cu 169 
case, iar restul de 5618 hect. 
împărţit între locuitorii ce po- 
sedă 4257 hect. şi statul cu pro- 
prietari, cari au 11 461 hect. 

Cătunele, cari compun com., 
sunt două : Cara-Harman, reşe- 
dinţă, aşezată în partea estică a 
comunei, pe malul stîng al gîr- 
leî Balta -Mare, la colţul sudic 
al lacului Sinoe, avînd la sudul 
său o mlaştină închisă şi domi- 
nantă la N.-V. de dealul Cara- 
Harman, cu movilele Cara-Har- 
man şi larîm-Iuc ; Peletlia, în par- 
tea vestică a comunei, la 6 kil. 
spre N.-V. de reşedinţa Cara- 
Harman, de ambele maluri ale 



pîrîuluî Peletlia, închis şi domi- 
nat la N. de dealul Duimgi cu 
movilele Peletlia şi Duimgi, iar 
la S.-V. de dealul Peletlia cu 
movilele larîm - luc. Beiul, - Mo- 
vila - din - Tîrla şi Trai an, la 2 
kil. spre S. de căt. Cara-Har- 
man. Aspectul general al lor e 
acesta : aşezate pe locurî mai 
şese, casele sunt mari, rău zi- 
dite, adunate în jurul biserici- 
lor sau geamiei; prea puţine în- 
conjurate cu grădini. Cara-Har- 
man are şi cîte-va viî la Nord. 

Populaţiunea sa este formată 
din elemente romîne şi Turci. 
In anul 1896 se găseau 207 fa- 
milii, cu 1089 suflete, împărţite 
după ciim urmează: după sex: 
567 bărbaţi şi 522 femei; dapă 
stare civilă : 651 necăsătoriţi, 
410 căsătoriţi şi 28 văduvi ; 
după instrucţie : 74 ştiind carte 
şi 1015 ne ştiind ; după cetăţe- 
nie : 1088 cetăţeni romînî, şi 
I supus străin ; după religie : 
719 ortodox! şi 370 mahome- 
tanî; după ocupaţie: 246 agri- 
cultori şi meseriaşi, 4 comerci- 
anţi şi 10 industriaşî; erau 203 
contribuabili; 145 împroprietă- 
riţi şi 1 1 5 neîmproprietăriţî. 

In ceea ce priveşte calitatea 
pămîntuluî, cele 15787 hectare 
ale com. se împart ast-fel: 5508 
hect. teren neproductiv (vetrele 
caselor: 508 hect.) şi bălţi, stu- 
furi, etc. (5000 hect.) ale statu- 
lui şi 10279 hect. teren produc- 
tiv, din cari : 8461 hect. loc cul- 
tivabil (din care loc au 3764 
hect.), 1565 hect. izlaz (din care 
164 hect. al locuitorilor) şi 4 
hect. viî ale locuitorilor. 

In com. sunt 246 plugarî, cu 
156 pluguri (151 cu boî, 5 cu 
caî), 135 caî şi căruţe (ii cu 
boî şi 124 cu caî), i maşină de 
secerat, l maşină de bătut po- 
rumbul, I maşină de vînturat şi 
I maşină de cosit finul. 

In Cara-Harman sunt 13590 



capete de vite, din carî: 519 caî, 
1449 boî, 82 bivolî, 12 asinî, 
10900 oî şi 630 porcî. Locui- 
torii se ocupă şi cu pescuitul 
din bălţile Sinoe şi Tuzla. Sunt 
8 morî de vînt. 

Comerciul e activ şi se face 
pe şoseaua naţională Tulcea-Ba- 
badag - Constanţa şi prin gara 
oraşuluî Constanţa, la 35 kil. 
spre S. El constă în importul 
manufacturilor, băuturî spirtoa- 
se, unelte agricole şi în expor- 
tul vitelor cu productele lor 
(lină, brînză) şi al cerealelor. 

Budgetul comuneî e de 4427 
leî veniturî, şi de 2908 leî chel- 
tuelî. 

Căî de comunicaţie sunt: pe 
lacurî şi bălţî cu luntre ; dru- 
murî comunale ce unesc cătu- 
nele între ele şi cu satele înve- 
cinate: caTarşan, Leremet, etc. 

Biserică ortodoxă e una sin- 
gură în cătunul Peletlia, cu hra- 
mul Acoperămîntul-Maiceî-Dom- 
nuluî, cu 10 hect. de la stat, de- 
servită de I preot şi i cîntă- 
reţ. Sunt 2 geamiî cu 2 hogî 
în cătunele Cara-Harman şi Pe- 
letlia. 

Şcoli sunt 2 rurale mixte : 
una în căt. Cara-Harman şi alta 
în căt. Peletlia; au 2 invăţătorî; 
89 elevî înscrişi (52 băeţî şi 37 
fete). 

Cara-Harman, punct militar^ în 
Dobrogea, la o înălţime d'asupra 
nivelului măriî de 104.97 ^• 

Cara-Mişea-Tepe, deal^ judeţul 
Constanţa, pi. Hîrşova, pe teri- 
toriul comuneî rurale Topolog, 
şi anume pe acela al cătunelor 
Doerani şi Topologuluî-Romîn. 
Se desface din dealul Doerani ; 
se întinde spre S. printre pîrîul 
Topologul(sau Saraiul) şîafluen- 
tul său Hagi-Omer,într' o direcţie 
de la Nord-Est spre Sud-Vest, 
brăzdînd partea de E. a plăşei 



Hosted by 



Google 



CAR AMUR AT 



176 



CARA-MURAT 



şi pe cea meridională a comu- 
nei. Se ridică la 197 m., domi- 
nînd pîraiele de maî sus, ale 
căror maluri, din cauza natureî 
sale pietroase, sunt înalte şi 
stîncoase, satul Doerani, şi dru- 
mul judeţean Babadag-Hîrşova. 
Este acoperit cu fineţe. 

Cara-Murat, comună rurală, din 
jud. şi pi. Constanţa. 

Este aşezată în partea es- 
tică a judeţului, la 26 kil. spre 
N.-V. de oraşul Constanţa, ca- 
pitala districtului, şi în cea cen- 
trală a plăşeî, a cărei reşedinţă 
este. 

Se mărgineşte la Nord cu 
comuna rurală Pazarlî, de care 
se desparte prin dealurile Ilan- 
lîc-Bair şi Dolufacî-Bair ; la S. 
cu comuna rurală Caratai (din 
plasa Medjidla), de care se 
desparte prin dealurile Hagi- 
Culac şi Murat-Bair; la E. cu 
comuna rurală Cicrîcci, de care 
se separă prin dealul Cara-Mu- 
rat-Bair; iar la V. cu comuna 
rurală Carol I sau Dana-Chioi, 
de care se desparte prin dealul 
Dana-Chioi-Bair. 

Relieful solului este acciden- 
tat, de culmile Dorobanţul, Ca- 
rol şi Cara-Murat; cea d'intîiu 
la Nord şi Vest, cea d'a doua 
la Sud, cea d'a 3-a la Est. 
Dealurile principale, cari brăz- 
dează teritoriul comunei sunt: 
Slanlac-Bair, cu vîrful Ilanlîc- 
Tepe (142 m.) la N. ; Delu- 
faci (125 m.) la N.-E., şi ra- 
mificaţii orientale ale culmei 
Dorobanţul ; Murat-Bair, cu vîr- 
ful MuraMuc (130 m.) la S.-V.; 
Amut - Bair, vîrful Tepe - Cara- 
Murat (203 m.) la S.-E., pre- 
lungiri orientale ale culmei dea- 
lului Carol I. Cara-Murat-Bair 
cu vîrfurile Cara-Murat (118 m.) 
şi Cara-Murat-Iuc (104 m.) la E. 
Toate aceste dealuri sunt aco- 
perite cu semănături şi fineţe. 



Copacii lipsesc aproape cu de- 
săvîrşire ; pe muchea lor mo- 
vilele sunt risipite în diferite 
direcţiuni, iar numeroase dru- 
muri le întretae în nenumărate 
direcţiuni. Movilele sunt răspîn- 
dite în toate părţile, în număr 
de 17; au servit ca locuri de 
mormînt şi puncte de obser- 
vaţie. 

Hidrografia nu este repre- 
zentată de cît prin cîte-va văî, 
cari au apă numai în timpul 
ploilor sau topireî zăpezilor, pri- 
măvara. Principalele sunt: Ca- 
ra-Murat-Ceair, ce pleacă din 
dealul Cară - Murat, brăzdează 
mijlocul comunei, trecînd prin 
satul Cara-Murat şi, sub numele 
de Hagi-Cabul şi Chiostel, se 
deschide în lacul Medjidia; va- 
lea Caratai, care o brăzdează 
la S. şi valea Dolofan puţin la 
N.-E, Ondulaţiunile terenului 
fiind mici şi uniforme, nu pot 
forma văî adîncî şi mari. Lipsa 
de păduri face ca aceste văî 
să fie maî tot-d'a-una lipsite 
de apă. 

Comuna se compune dintr'un 
singur sat Cara-Murat situat pe 
ambele maluri ale văeî Cara- 
Murat, închis şi dominat la V. 
de dealul Murat-Bair, cu movila 
Murat-Iuc, la E. de dealul Ca- 
ra-Murat, cu movila Cara-Murat, 
la S. de dealul Amut-Bair şi la 
N. de dealul Hamlîc-Bair. Ca- 
sele satului în partea de Est 
sunt bine zidite, înconjurate 
cu grădinî şi dispuse pe 4 uliţî 
paralele ; aceasta este partea de 
curînd formată; partea vechia 
este situată la V. formată din 
case avînd fie-care grădina sa, 
dar risipite la capătul văeî Cara- 
Murat. 

Suprafaţa totală a comunei 
este de 10073 hect., din cari : 
228 hect. ocupate de grădinile 
şi vatra satuluî, cu 304 case ; 
iar restul 9769 hect. este îm- 



părţit între stat cu proprietarii 
cari au 4570 hect. şi locuitorii 
cari posedă 4570 hect. 

Populaţiunea sa totală pe 
1896 este de 320 familii, cu 
1569 suflete, împărţită ast-fel: 

După sex : 860 bărbaţi, 709 
femei. După starea civilă : 923 
necăsătoriţi, 602 căsătoriţi, 44 
văduvi. După instrucţiune : 498 
ştiu carte, 107 1 nu ştiu. După 
cetăţenie: 1349 cetăţeni Romînî, 
220 supuşî străini. După reli- 
gie: 705 ortodoxl, 619 catolici şi 
246 mahometanî. După avere : 
împroprietăriţi 466, neîmpro- 
prietăriţi 32. Sunt 498 contri- 
buabili. 

In ceea ce priveşte calitatea 
pămîntulul, cele 10073 hect., 
întinderea comunei, se împart 
ast-fel: 228 hect. teren nepro- 
ductiv, ocupat de vatra satuluî ; 
9769 hect. teren productiv din 
cari: 6420 hect. teren cultiva- 
bil (1450 hect. ale Statului cu 
proprietarii şi 4970 hectare ale 
locuitorilor) 6279 hectare teren 
necultivat, din cari: 3129 hec- 
tare ale Statului cu proprietarii 
şi 150 hect. ale locuitorilor ; 84 
hect. teren izlaz, tot al Statu- 
lui. 1 1 hect. teren cu vil, tot al 
Statului. 

In comună sunt 477 plugari, 
cari au 240 pluguri (140 cu 
bol, 100 cu caî), 26^ care şi 
căruţe (6 cu bol, 260 cu cal), 
^6 maşini de secerat, 10 maşini 
de bătut porumbul, 100 grape 
de fier, 60 maşini de vînturat. 

Locuitorii au 13708 capete de 
vite, din cari: "JT] cal, 1389 
bol, 12 asini, 10900 01 şi 630 
porci. 

Industria este cea casnică. 
Sunt în comună : l fabrică de lu- 
mînărî de ceară şi 3 mori de vînt. 
Sunt în total 14 industriaşi. 

Comerciul e activ şi se face 
pe şoseaua naţională Tulcea- 
Babadag - Constanţa, prin gara 



Hosted by 



Google 



CARA-MURAT I 



177 



CARĂ NASUF 



Murfatlar, la 26 kil. spre S., şi 
constă în importul de maşini 
agricole, vin, manufactură şi în 
export de cereale, vite cu pro- 
dusele lor (lînă, brînză) şi lu- 
minări de ceară. 

Budgetul comunei este de 
7428 leî la venituri şi 4973 leî 
la cheltuelî. 

Căî de comunicaţie sunt: ca- 
lea judeţeană Hîrşova-Constanţa, 
care trece chiar prin comună, 
apoi drumuri comunale la Cu- 
vîcci, Esther şi Palaz. 

Are o biserică, cu hramul 
Sf. Gheorghe, deservită de i 
preot, I cîntăreţ şi i paracliser. 
Sunt şi 2 biserici catolice. 

Sunt 2 şcoli: una a comunei 
cu I învăţător, i învăţătoare, 
120 elevi înscrişi (68 băeţî, 52 
fete) şi alta catolică. 

Cara - Murat I, punct militar, 
în Dobrogea, la o înălţime de 
II 8. 15 m. d'asupra nivelului Mă- 
riî-Negre. 

Cara -Murat II, punct militar, 
în Dobrogea, la o înălţime de 
107.30 m. d'asupra nivelului Mă- 
riî-Negre. 

Cara-Murat-Tepe, deal, în ju- 
deţul Constanţa, pi. Constanţa, 
pe teritoriul comunelor Pazarlî 
şi Cara Murat. Este maî mult o 
prelungire estică a dealului Bi- 
larlar, desfăcîndu-se din vîrful 
Cara-Tepe (177 m.) ; se îndreap- 
tă spre E., d'alungul pîrîuluî 
Esther, pană aproape de apa 
Taşăul. Domină satul Esther, a- 
şezat la poalele sale nordice, sa- 
tul Cara-Murat şi două drumuri 
ce pleacă unul la Cara -Murat 
şi altul la Medjidia. 

Cara-Nasuf, com, rur,, situată 
în partea sud-estică a judeţului 
Tulcea şi a plăşeî Istrul, lîngă 
malul vestic ai bălţii Sinoe, 

66760. ilut'vl9 Oiviionar (Jffoyrailc, Voi, U 



Se mărgineşte la N. cu com. 
Casap - Chioi. La E. cu lacul 
Sinoe, la V. cu com. Cogealac, 
şi la S. cu com. Cara-Harman 
din jud. Constanţa. 

Relieful solului ţine de regiu- 
nea deluroasă. Dealuri sunt : dea- 
lul Cara-Nasuf la N., de 57 me- 
tri, dealul Cascalîi-Bair, de 1 1 5 
metri, la S.-V. Movile sunt foar- 
te numeroase ; maî însemnate 
sunt: Caba-Iuc, de 56 metri, 
la N.; Cara-Harman, de 48 me- 
tri, la S. ; Duimgi, de 68 metri, 
la S.-V. Sunt naturale şi aco- 
perite cu verdeaţă, iar dealurile 
cu semănături. 

Apele, cari udă com., sunt: 
pîrîul Duimgi, la S., trece prin 
satul D.iimgi; are maluri înalte; 
se varsă în lacul Tuzla. Valea 
Cara-Nasuf, la N., trece prin sa- 
tul Cara-Nasuf. Bălţi sunt : Si- 
noe la S.-E., Cara-Nasuf la S.-E., 
Tuzla la S. şi două mici la- 
curi la S.-V. formate de pîrîul 
Duimgi. 

Cătunele cari o formează sunt : 
Cara-Nasuf la N.-E., reşedinţa, 
pe pîrîul cu acelaşi nume; Duim- 
gi, la 5 kil. spre S.-V., pe pîrîul 
Duimgi. 

întinderea comunei este de 
8215 hect. din cari 120 hect. 
ocupate de vetrele satelor, 5500 
hect. ale locuitorilor şi 2585 hect. 
ale statului. 

Populaţiunea este amestecată. 
Sunt 310 familii cu 1336 su- 
flete, din cari 322 bărbaţi, 305 
femei, 709 copii. După naţiona- 
lităţi sunt: 23 Romînl, 1095 
Bulgari, 203 Tătari, 6 Greci, 
2 Armeni şi 7 Evrei. 

Calitatea pămîntulul este în 
general bună pentru agricultu- 
ră. S'au cultivat 3991 hect. ; res- 
tul din suprafaţa comunei este 
ocupată de : stuf, bălţi şi mlaş- 
tini. 

In com. sunt 1 89 plugari, cu 
1 1 5 pluguri. Vitele, în număr de 



4218 capete, constituesc una din 
avuţiile locuitorilor. 

Grădinăritul este ocupaţia Bul- 
garilor. Industria este cea do- 
mestică. Comerţul este activ, 
constînd în import de manufac- 
tură şi coloniale şi în export 
de cereale şi vite. Sunt 7 co- 
mercianţi, 

Veniturile com. sunt de 52x2 
leî, iar cheltuelile de 4915 leî. 
Sunt 296 contribuabili. 

Drumurile sunt toate comu- 
nale şi duc la satele apropiate : 
Cogealac, Peletlia, Duimgi, Ca- 
sap-Chioi şi Potur. 

Biserică este una singură, or- 
todoxă, zidită, în 1879, de lo- 
cuitori ; are hramul Sf. Methodiu 
şi Ciril ; posedă 10 hectare pă- 
mînt ; e deservită de i preot 
şi un cîntăreţ. 

Şcolî sunt două, una în fie- 
care căt. ; ambele sunt fundate 
de locuitorî ; au cîte un învăţă- 
tor, 10 hect. ; 82 elevî înscrişî. 

Comuna e vechia. Este funda- 
tă în secolul trecut de Turci, 
cari s'au retras în mare parte ; 
în locul lor au venit Bulgarii. 

Cara-Nasuf, sat, în jud. Tulcea, 
pi. Istrulul, căt. de reşedinţă al 
com. rur. Cara-Nasuf, aşezat în 
partea de S.-E. a plăşel şi în 
cea de N.-E. a comunei, pe am- 
bele maluri ale pîrîuluî Cara- 
Nasuf. întinderea satului este de 
75 hect. Populaţia e formată de 
Turci, Tătari şi Bulgari. Sunt 
105 familiî, cu 540 suflete. Spre 
S -E. de comună se află ramurile 
vecheî cetăţi greceşti Istropolis. 

Cara-Nasuf, deal, în jud. Tulcea, 
pi. Istrulul, pe teritoriul comu- 
nei Cara-Nasuf. Este maî mult 
o prelungire estică a culmei Hai- 
Dîn, brăzdînd partea de S. a 
plăşel şi pe cea de N.-E. a co- 
munei. Ultimele sale ramifica- 
ţiunî se termină lîngă ţărmiî 

23 



Hosted by 



Google 



CARA-NASUF 



178 



CARA-OMER 



vf stlcî aî laculuî Siiioe. E tăiat 
de drumul comunal Sari-Iurt- 
Cara-Nasuf. Are o înălţime de 
104 m. Este presărat cu o mul- 
ţime de movile, între cari Ca- 
ba-Iuc (56 m.) e cea maî înaltă. 
E acoperit cu semănături şi 
izlazurî. 

Ca.ra-Nasuf, pîrîrt, în jud. Tul- 
cea, pi. Istruluî, pe teritoriul co- 
munei rur. Cara-Nasuf. Işî ia naş- 
tere din poalele sudice ale dea- 
lului cu acelaşi nume ; se în- 
dreaptă spre E., avînd o direc- 
ţiune generală de la V. spre E., 
udînd partea sudică a plăşeî şi 
cea de mijloc a comunei ; trece 
prin satul Cara-Nasuf, curgînd 
pe la poalele sudice ale dealu- 
lui Cara-Nasuf, şi, după 3 kil. 
de curs, se varsă în iezerul Si- 
noe, ceva maî spre E. de satul 
Cara-Nasuf. 

Cară- Om er, com. rur., în jude- 
ţul Constanţa, pi. Mangalia. 

Este aşezată în partea meri- 
dională a judeţului, la 64 kil. 
spre S.-V. de oraşul Constanţa, 
capitala districtului, şi în par- 
tea vestică a plăşeî, la 50 kil. 
spre V. de orăşelul Mangalia, 
reşedinţa eî. 

Se mărgineşte la N. cu co- 
munele rurale Carvaclar şi En- 
ghez, despărţindu-se de cea d'în- 
tîiu prin dealul Cavaclar, de cea 
d'a doua prin dealul Cară - Su- 
luc-Bair; la S. cu Bulgaria, de 
care o desparte dealurile Docu- 
zair şi Maraci; la E. cu comu- 
nele Hazaplar şi Sarighiol, des- 
părţind-o de cea d'întîiu, dealul 
Ghiuvenli, şi de cea d'a doua 
dealurile Egi-Iuiuc şi Murtfacea- 
Bair ; la V. cu comunele Bairam- 
Dede şi Hairam-Chioi (pi. Si- 
listra-Nouă), separîndu-se de pri- 
ma prin dealul Docuzaci, de se- 
cunda, prin dealurile Sari şi Cu- 
ru-Bair. 



Culmile Cara-Omer la V.-N. 
şi la interior şi Muraci la E. şi 
S. brăzdează teritoriul comunei ; 
maî întinsă dintre toate comu- 
nele din judeţul Constanţa. Prin- 
cipalele dealurî sunt: Docuzaci 
(193 m.), Dealul-Moriî (170 m.), 
la S.-V.; Malcoci-Mazarlî (176 
m.), Curu-Bair (168 m.), la N.- 
V. ; Cavaclar, cu vîrful Ghiu- 
venli-Nord (155 m.), Cara-Su- 
lac - Bair, cu vîrful Ghiuvenli- 
Est (141 m.), la Nord; Coru- 
Sîrtî (152 m.) şi Cara-Cuiuc 
Bair, cu vîrful Cheragi (136 m.) 
la E. Prin interiorul comunei 
sunt dealurile: Mezarlîc-Bair, de 
natură stîncoasă, Sari-Bair (140 
m.), Mezarlîc (164 m.), acestea 
spre partea nordică ; dealurile : 
Bair-Mezarlîc (187 m.), Mamuzli- 
Bair(i8om.), Alibei-Chioi, Me- 
zarlîc (170 m.), Alibei-Chioi-Bair 
(163 m.), Cara-Omer -Bair cu 
vîrful Ghiuvenli II (152 m.), Me- 
zarlîc-Bair (158 m.), acestea în 
partea centrală; dealurile: Dere- 
Chioi-Bair (182 m.), Bair-Iuiuc 
(140 m.), Cara-Omer (170 m.), 
îu partea meridională. 

Culmea Muraci e reprezentată 
prin dealurile : Egi-Iuiuc, cu vîr- 
ful Cheragi II (123 m.); Mezar- 
lîc-Sîrtî (128 m.) şi Murfatcea- 
Cairac (140 m.), toate în spre 
S.-V., avînd acelaşi aspect ca şi 
cele ale culmei Cară - Omer. 
Movile sunt numeroase; unele 
înalte marî, servind probabil ca 
puncte de observare şi orien- 
tare ; toate sunt artificiale ; ele 
sunt răspîndite pe toată supra- 
faţa teritoriului. Principalele sunt : 
Movila-Mare (200 m.), pe hota- 
rul spre Bulgaria, la S.-V.; Bali- 
luc (182 m.),tot la S.-V.; Che- 
ragi (130 m.) la E. 

Principalele văî sunt: Docu- 
zaci la V., trecînd prin satul 
Docuzaci, cu maluri înalte şi 
pe alocurea pietroase. Valea 
Calfa-Chioi, care la început poar- 



tă numele de Cerchez-Chioi-Cu- 
lac, trecînd prin satul Cerchez- 
Chioi, apoi cel de Calfa-Chioi- 
Ceair, trecînd prin satul Calfa 
şi în urmă cel de Sarapcea, tre- 
cînd prin satul Cîalmagea şi 
deschizîndu-se în valea Demir- 
cea. Brăzdează comuna la V. 
Malurile sale sunt în general 
înalte şi stîncoase. Valea Afi- 
ghinea începe sub numele de 
valea Dere-Chioi, ia pe urmă 
pe cel de Ahbi-Chîoi - Ceair, 
trecînd pe lîngă satul Alibi- 
Chioi, în urmă de Valea-Cîşl eî, 
trecînd pe lîngă cîşla Alibi- 
Chioi şi în fine pe cel de A- 
fighinea, brăzdînd interiorul co- 
munei. Valea Ghiuvenli sau 
Mangaci, trece prin satul Ghiu- 
venli, brăzdează comuna la N. 
Valea Chior - Cui o străbate 
prin interior; valea Daulu-Chioi, 
care ia maî la vale numele 
de valea Sîrtî, trecînd prin sa- 
tul Daulu-Chioi, o brăzdează 
la E. şi S.-E. Valea Cara-Omer 
primind pe stînga valea Luci, 
Ghiolgiul şi Izvorului, trece prin 
satul Cara-Omer şi îl străbate 
la S. 

Clima comunei este excesi- 
vă, din pricina lipseî de pă- 
duri şi adăposturi oferite de 
dealurî ; vara este arzătoare şi 
rare-orî puţin temperată de vîn- 
turile ce suflă din spre mare; 
iarna e aspră, guvernată fiind 
de vîntul dominant, recele şi 
gerosul crivăţ (N. - E.). Ploae 
cade puţină şi puţurile trebu- 
esc săpate la adîncimî foarte 
marî. 

Cătunele, carî compun co- 
muna, sunt nouă şi anume : 
Cara-Omer, aşezat în partea me- 
ridională a comunei, pe valea 
Cara-Omer, între dealurile Cara- 
Omer la S.-V., Alibi-Chioi-Bair 
laN.-V., Cara-Omer-BairlaN.-E. 
şi Mezarlîc-Bair la E. şi S.-E. ; 
Ghiuvenli, în partea septentrio- 



Hosted by 



Google 



CARA-OMER 



179 



CARA-OMER-BAIR 



nală a comun eî, la 7 kil. spre 
N. de reşedinţă, pe valea Ghiu- 
venli, între dealurile Cavaclar 
la V., Consîrtî la S., Carasuluc- 
Bair la N.-E. şi Ghiuvenli la 
N.; Cauli-Cicur (groapa sînge- 
roasă) în partea meridională a 
comunei, la 4 kil. spre S.-E. 
de reşedinţă, pe văile Iurtluc 
şi Caulî-Cicur, între dealurile 
Mezarlîc-Bair la N.-V., Caulicum 
la N., Surtluc-Bair la S. şi Mu- 
fatcea-Cairac la S.-E.; Daulu- 
Chioi în partea estică a com., 
la 5 kîl. spre S.-E. de reşedinţă, 
pe valea Daulu-Chioi, între dea- 
lurile Mezarlîc-Bair la E., Mur- 
fatcea-Bair la S. şi Egi luiuc la 
N. ; Calfa-Chioi, în partea ves- 
tică a com., la 10 kil. spre N.-V. 
de reşedinţă, pe valea Calfa, la 
poalele pietroaselor dealuri Mal- 
coci, Mezarlîc la V. şi Mezar- 
lîc-Bair la E. ; Mamuzlî, în partea 
vestică a comunei, la 9 kil. spre 
N.-V. de reşedinţă, pe valea 
Calfa-Chioi, între dealurile Do- 
cuzaci la V. şi Mamuzlî la E.; 
Alibi-Chioi, în partea centrală a 
comunei, la 5 kil. spre N.-V. 
de reşedinţă, pe văile Cîşla şi 
Alibi-Chioi, între dealurile Alibi- 
Chioi la V. şi Alibi-Chioi-Bair la 
E. Cerchez-Chioi, în partea me- 
ridională a plăşeî, la 9 kil. spre 
V. de reşedinţă, pe valea Cer- 
chez-Chioi, la poalele pietroase- 
lor dealuri Bair-Mezarlîc la E. 
şi dealul Bai la V. ; Deru-Chioi, 
tot în partea meridională a com., 
la 9V2 kil. spre V. de reşe- 
dinţă, pe valea Des-Chioi şi la 
poalele stîncoaselor dealuri Des- 
Chioi la E. şi Dealul-Moriî la V. 
Docuzaci sau Docuz-Aci, în par- 
tea vestică, la 1 2 kil. spre V. de 
reşedinţă, pe valta Docuzaci, 
înconjurat de toate părţile de 
dealul Docuzaci. Casele aces- 
tor sate sunt aşezate în jurul 
bisericelor sau geamiilor, în cîte 
două sau trei grupuri, maî toate 



au de jur - împrejur morî de 
vînt. 

In anul 1895, populaţiunea era 
de 443 fam., cu 2079 suflete, îm- 
părţită după cum urmează: După 
sex : 1 159 bărbaţî şi 920 femei ; 
după starea civilă : 1152 necă- 
sătoriţi, 850 căsătoriţi şi 77 vă- 
duvi ; după instrucţie : 1 1 8 ştiind 
carte şi 1961 ne ştind ; după 
religie : 906 ortodoxî, 1 26 ca- 
tolici şi 1047 mahometanî ; după 
profesiunî : 823 agricultori şi 
meseriaşi, 14 comercianţi, 4 in- 
dustriaşi şi 10 cu diferite alte 
profesiuni; sunt 851 contrib. 

După statistica din 1896 — 97 
sunt în comună 820 familii, cu 
3067 suflete. 

In comună sunt 2 biserici ca- 
tolice şi 4 geamii. 

In ceea-ce priveşte calitatea 
pămîntuluî, cele 23340 hect. ale 
comunei se împart ast-fel: 191 
hect. loc neproductiv, ocupate 
de vatra satului; 23149 hect. 
loc productiv, din cari: 13936 
hect. loc cultivabil (3773 hect. 
ale statului cu proprietari şi 
10 173 hect. ale locuitorilor); 
4613 hect. loc necaltivat, ale 
locuitorilor ; 4600 hect. izlaz, din 
care 1 1 1 3 hect. ale statului cu 
proprietarii şi 3487 hect. ale lo- 
cuitorilor. 

In comună sunt 823 plugari, 
cari au 322 pluguri (302 cu bol, 
10 cu caî) 448 care şi căruţe, 
(139 cu boî, 309 cu caî), I ma- 
şină de treerat cu aburi, 4 ma- 
şini de semănat, 4 maşini de 
secerat, l maşină de bătut po- 
rumb, 10 grape de fier şi 3 ma- 
şini de vînturat. Sunt în comu- 
nă 65 puţuri. Locuitorii au 9194 
capete de vite, din cari : 1025 
caî, 2135 boî, 94 bivoli, 6271 
oî, 86 capre şi 583 porci. 

Comerţul este activ, în co- 
mună fiind vama de export şi 
import spre Bulgaria. Gara mal 
apropiată este Murtfatlar la 50 



kil. spre Nord. La Cară- O - 
mer e un biuroQ vamal, avînd 
de sucursale biurourile din Hîr- 
şova şi Rasova. Biuroul din Cara- 
Omer a fost înfiinţat în atiul 
1894 (Aprilie). Pe ultimul exer- 
ciţiu financiar a produs un ve- 
nit de lei 4430, importîndu-se 
mărfuri pentru 43466 lei şi ex- 
portîndu-se pentru 168564 lei. 

Suprafaţa totală a comunei e 
de 23340 hect., cea mal întinsă 
din tot judeţul, din cari: 191 
hect. ocupate de vatra satului 
cu 323 case, iar restul de 23149 
hect. împărţit între stat cu pro- 
prietarii cari posedă 44886 hec- 
tare şi locuitorii cari au 18263 
hectare. 

Budgetul este de 161 15 lei, 
95 bani la venituri şi 5349 leî, 
16 bani la cheltuell. 

Căî de comunicaţie sunt căile 
judeţene : Para-Chioi-Mangalia, 
trecînd prin satul Ghiuvenli, la 
N.; şoseaua Cara-Omer-Manga- 
lia; drumuri comunale la Ha- 
zaplar, Chiragi, Bairam -Dede, 
Cavaclar, Sari - Ghiol, Toprai- 
sari. 

Cara-Omer, deal, în jud. Con- 
stanţa, pi. Mangalia, pe terito- 
riul comunei rurale Cara-Omer, 
situat în partea vestică a plăşeî 
şi cea de S.-V. a com. Se des- 
face din dealul Bair-Iuiuc, în- 
tinzîndu-se printre văile luci- 
Ghiolgiu şi Valea-Izvorulul. Este 
acoperit cu verdeaţă. Are o 
înălţime de 160 m. Pe muchea 
dealului merge drumul Cara- 
Omer-Dere-Chioi şi altul ce mer- 
ge în Bulgaria. 

Cara-Omer-Bair, deal, judeţul 
Constanţa, în pi. Mangalia, pe 
teritoriul comunei Cara-Omer. 
Se desface din dealul Alibi- 
Chioi, din punctul Ghiuvenli II 
(152); se întinde spre S., într'o 
direcţie generală de la N.-V. 



Hosted by 



Google 



:ara-orman 



180 



CARA-ORMAK 



spre S.-E,, brăzdînd partea ve- 
stică a plăşeî şi cea estică a co- 
munei. Se prelungeşte spre S. 
cu dealul Mezarlîc-Bair, de pe 
lingă satul Cara-Omer. Pe mu- 
chea luî merg drumurile co- 
munale de la Cara-Omer la 
Ghiuvenli şi Mustafacî. Este a- 
coperit cu semănături. 

Cara-Orman, com. rur,, în pi. 
Sulina, jud. Tulcea, situată în 
partea estică a judeţului, la loo 
kil. spre E. de oraşul Tulcea, 
capitala judeţului, şi în partea 
centrală a plăşeî, la 35 kil. spre 
V. de oraşul Sulina, reşedinţa 
plăşeî. 

Numele său turcesc, înseamnă 
Pădurea - Neagră, dla cauza în- 
tunecimeî pădureî seculare care 
poartă acelaşî nume şi care se 
află pe teritoriul său. 

Hotarul său amănunţit este 
acesta: începe din braţul Sulina, 
de la mila No. 7 ; se îndreaptă 
spre S.-E., în o linie maî conti- 
nuă, pană ce dă de Gîrla - îm- 
puţită, ce o urmează pană Ia 
vărsarea eî în Marea-Neagră, la 
mila marină No. 7 ; merge spre 
S., pe malul Măreî, pană la mila 
No. 8, de unde o ia spre S.- 
V., de alungul grindului Ivan- 
cia, pană dă în braţul Sfîntul- 
Gheorghe lîngă cherhaneaua (I- 
vancea-Nouă) Ermalaiul; de aci 
trece Dunărea (braţul Sfîntul- 
Gheorghe) şi urmînd cel-l'alt mal 
(drept), se întortochează după 
toate sinuozităţile meandruluî 
braţ, avînd o direcţiune gene- 
rală spre Nord-Vest, pană în 
dreptul gureî gîrleî Litcovul , 
lîngă punctul trigonometric Par- 
vuloc. De aci, într'o direcţiune 
generală spre Nord, urmează 
gîrla Litcovul, pană la lacul Ciu- 
bida, de unde o părăseşte, pen- 
tru a înconjura lacul Obreti- 
nul şi a se opri în braţul Su- 
lina la mila No. 22. De aci, în- 



tr'o direcţiune generală spre E., 
urmează braţ il Sulina, pană la 
mila No. 7, de unde am plecat. 
Forma luî este foarte neregu- 
lată. Lungimea perimetruluî este 
de peste 1 50 kilometri. 

La N. com. se învecineşte cu 
com. urb. Chilia- Vechie şi cu cea 
rurală Satul-Noti, despărţită fi- 
ind de ambele prin braţul Su- 
lina ; la E. cu comuna urbană 
Sulina; la S. cu com. Sf. Gheor- 
ghe (sau Catîrlez) şi la V. cu 
com. Moru-Ghiol, de care se des- 
parte prin gîrla Litcovul. 

In general terenul nu e ridicat 
mult de asupra niveluluî Mării; 
une-orî e maî jos ca acela al bra- 
ţelor Sulina şi Sf. Gheorghe, de 
unde inundaţii foarte dese. 

Apele cari o udă sunt: Bra- 
ţul-Sulina la N. şi Braţul-Sfîn- 
tul Gheorghe la Sud. Sunt şi 
multe gîrle, ce servesc de scur- 
gere multelor şi întinselor lacurî, 
de carî întreaga deltă a Dună- 
reî este presărată. Aşa avem : 
gîrla Litcovul la V., Gîrla-Iin- 
puţită la E., gîrla Tudor- Văta- 
ful spre E. Bălţile ocupă o mare 
parte din teritoriul comuneî Balta 
Obretin se află la Nord-Vest, 
şi se scurge în braţul Sulina ; 
lacurile Ciubida şi Gorgostel sunt 
la V. şi se scurg în gîrla Lit- 
covul ; lacul Erenciuc, la S., se 
scurge în braţul Sf. Gheorghe. 
Maî sunt bălţile : Puiul, Puiule- 
ţul, Lumina, Potcoava, Roşul şi 
Roşuleţul, ce comunică una cu 
alta şi au o vărsare comună în 
Gîrla- împuţita, ocupînd partea 
centrală şi estică a comuneî. La- 
curile Porcul şi Porculoiul, la 
N. se scurg tot în Gîrla-Impu- 
ţita. Stuful ocupă ^lo din teri- 
toriul comuneî, care în cele maî 
multe locuri este mlăştinos. 

Comuna este formată dintr'un 
singur sat. 

întinderea eî totală se ridică 
la 400 kil. pătraţî (sau 40000 



hect.), din carî 30 kil. pătraţî 
(3000 hect.) ocupate de lacurî 
şi bălţî, 45 kil. pătraţî (4500 
hect.) pămînt solid, iar restul 
de 325 kil. pătraţî (32500 hec- 
tare) sunt ocupate cu stuf, parte 
mlăştinos, parte uscat. Din cele 
4500 hect. pămînt solid: 1800 
hect. aparţin statului (pădurea 
Cara-Orman, ce are această în- 
tindere); restul de 2500 hect. a- 
parţine locuitorilor, din carî 100 
hect. sunt ocupate de vatra sa- 
tului cu grădinile şi locurile cul- 
tivabile. Cele-Falte, grădinî ca: 
grădina Roşu, Grădina-Ivanciî, 
Lumina, sunt neproductive, fiind 
acoperite cu nisip. 

Populaţiunea este rusească, a- 
fară de 4 Romînî, 3 Ovrei, i 
Ţigan şi 15 Lipovenî. Sunt 96 fa- 
milii, cu 649 suflete, din carî 226 
bărbaţî, 229 femeî, 194 copiî 
(109 băeţî şi 85 fete), văduvî 
3, neînsuraţî 17. Contribuabilî 
sunt 7^. 

In com. e o biserică, cu hra- 
mul Sf. Dumitru, zidită în 1875 
de locuitorî, cu i preot, un cîn- 
tăreţ, cu un venit de 1200 leî; o 
şcoală, fundată în 1881, făcută 
din stuf şi vălătuci. Are un în- 
văţător, 71 elevî înscrişî, 41 
băeţî şi 30 fete. 

Calitatea pămîntuluî e me- 
diocră. Nisip este mult ; păşuni 
sunt prin pădurea Cara-Orman. 
Din cele 100 hect. pămînt li- 
ber, numaî 30 hect. sunt culti- 
vate cu secară. 

Locuitoriî au 4120 capete de 
vite, din carî: 2000 boî şi vacî, 
1900 oî, 60 caî, 10 capre şi 150 
porcî. Sunt 3 morî pe apă ; 2 
băcănii şi i circiumă. 

Budgetul comuneî este de 
3200 leî la veniturî şi 3000 leî 
la cheltuelî. 

Căî de comunicaţie sunt dru- 
murile comunale, ce duc de la 
com. la oraşele Chilia - Vechie, 
Sulina, Mahmudia şi la com. în- 



Hosted by 



Google 



CARA-ORMAN 



181 



CARA-TEPE-BAIR 



vecinate : Cadîrlez, Sf. Gheor- 
ghe, Moru-Ghiol şi Satul-Nou. 

Comuna aceasta s'a fundat 
acum 80 anî, pe timpul Turci- 
lor, din privilegiaţi. La început 
trăiau aci şi Cerchezi ce jefuiau 
corăbiile pe malul Mării şi se 
întorceau cu prăzile acasă. Maî 
tîrziu au venit şi marea maiori- 
tate de Ruşii ce s'ati contopit 
cu eî. 

Cara-Orman, gjHnd, sau loc ri- 
dicat de-asupra stufului încon- 
jurător, în jud. Tulcea, pi. Su- 
lina, pe teritoriul com. rur. Ca- 
ra-Orman. începe nu departe 
de braţul Sulina, din dreptul 
milei No. 1 5 ; se îndreaptă spre 
S., lărgindu-se din ce în ce, ter- 
minîndu-se prin maî multe pre- 
lungiri, aproape de braţul Sf. 
Gheorghe, Are o lungime maxi- 
mă de 14 kil., o lăţime medie 
de 4 kil. şi o întindere totală 
de 25 kil. pătraţi sau 2500 hect. 
E unul din cele maî marî grin- 
duri ale judeţului, al doilea 
după Chilia. In partea estică 
este aşezat satul Cara-Orman ; 
în partea sud-vestică este situat 
satul Liicov; în interiorul luT, 
pe o întindere de 1800 hect. 
se întinde pădurea Cara-Orman. 
Restul din teritoriu (150 hect.) 
e parte productiv, parte cu pă- 
şuni şi locuri neproductive, a- 
coperite cu nisip, maî cu seamă 
la Vest. Este străbătut de dru- 
murile comunale Cara-Orman- 
Litcov-Ivancea. Se ridică pană 
la o înălţime de 4 m. d'asupra 
stufuluî ce-1 înconjoară de toate 
părţile. 

Cara-Orman, punct trigonome- 
tric de observaţie, de I-iul rang, 
avînd 4.25 m., situat în judeţul 
Tulcea, pi. Sulina, com. Cara- 
Orman, în partea vestică a plă- 
şeî şi cea sud-estică a comuneî, 
pe grindul cu acelaşî nume, în 



mijlocul uneî bande lungî de 
nisip şi pietriş. 

Cara-Orman Copac, punct tri- 
gonometric de observaţie, de 
rangul al 3-lea, în judeţul Tul- 
cea, plasa Sulina, comungi Ca- 
ra-Orman, pe grindul Cara-Or- 
man, în partea nordică, în mij- 
locul uneî păduri. Are 2.7 m. 
înălţime. 

Cara-Peletlic-Artasi, deal, în 
jud. Constanţa, pi. Silistra-Nouă, 
pe teritoriul comunelor rur. Pa- 
ra-Chioi şi Regep-Cuiusu. Se 
desface din dealul Siran-Culac- 
Bair. Se întinde spre S., avînd 
o direcţiune generală de la N.- 
V. spre S.-E., printre văile Sarp- 
Orman-Ceair şi Ghiuvenli-Ceair. 
Brăzdează partea de S. a plă- 
şeî şi pe cea de V. a comune- 
lor. Are 155 m. înălţime. Pe 
muchea luî merge hotarul Do- 
brogeî spre Bulgaria. Este aco- 
perit cu fineţe şi păduri, între 
carî însemnăm pădurea Chiri- 
şlic-Orman. 

Cara-Suhat, sat, judeţul Tulcea, 
com. urb. Mahmudia, situat pe 
malul slîng al braţului Sf. Gheor- 
ghe, în partea nordică a plăşeî 
şi în cea nord-vestică a oraşu- 
lui, la 3 kil. spre V. de reşe- 
dinţă. Populaţia se compune din 
32 familiî, cu 147 suflete, din 
carî 3 Romînî şi 144 Ruşî. O- 
cupaţia lor este pescăria în Du- 
năre şi în lacul Cara-Suhat. 

Cara-Suhat, sat, adunătură de 
colibe pescăreştî, în judeţul Tul- 
cea, plasa Tulcea, pe teritoriul 
com. Beş-Tepe, pe malul stîng 
al braţuluî Sf. Gheorghe, situat 
la 4 kil. spre N.-V. de satul 
Beş-Tepe, în faţa dealuluî Cara- 
Suhat. Are 15 familiî, cu 52 su- 
flete, toţî Ruşî, ocupîndu-se cu 
pescăria. 



Cara-Suhat, lac, în jud. Tulcea, 
pi. Tulcea, pe teritoriul comu- 
neî urb. Mahmudia, situat în par- 
tea nordică a plăşeî şi cea ves- 
tică a comuneî. Este format de 
una din revărsările anterioare 
ale braţuluî Sf. Gheorghe, lîngă 
care e aşezat şi cu care comu- 
nică prin 7 micî gîrliţe. Are o 
formă lunguiaţă şi înconjurat de 
toate părţile cu stuf. Din el 
pleacă gîrla Marchel, care se 
pierde într'un lac spre răsărit. 
Are o întindere de 115 hect. 
Produce peşte bun, care e pes- 
cuit de locuitoriî din satul Ca- 
ra-Suhat. 

Cara-Suhat, vîrf de deal, în ju- 
deţul Tulcea, pi. Tulcea, pe te- 
ritoriul com. rur. Beş-Tepe. E si- 
tuat în partea centrală a plăşeî 
şi cea vestică a comuneî, pe 
malul drept al braţuluî Sf. Gheor- 
ghe, în dreptul satuluî Cara- 
Suhat. Este un vîrf nordic al 
dealuluî Ciuciuc-Beili. Are 45 
m. înălţime. E punct trigonome- 
tric de observaţie, de rangul al 
3-lea, dominînd braţul pe o mare 
întindere. 

Cara-Tepe-Bair, deal însemnat 
în jud. Tulcea, pi. Istruluî, pe 
teritoriul comuneî Tocsof şi al 
căt. Chirişlic. Este o prelungire 
a dealuluî Beş-Tepe, din jud. 
Constanţa. Se îndreaptă spre E., 
avînd o direcţiune generală de 
la N.-V. spre S.-E., brăzdînd par- 
tea sud-vestică a plăşeî şi a co- 
muneî ; se întinde de-alungul pî- 
rîuluî Casimcea, pe dreapta luî. 
E stîncos. Lîngă satul Chirişlic, 
formează, împreună cu Chirişlic- 
Bair, o vale frumoasă (vezî Chi- 
rişlic-Bair). Se ridică pană la o 
înălţime de 170 m. E punct tri- 
gonometric de observaţiune de 
rangul al 3-lea. Domină asupra 
satuluî Chirişlic şi asupra văeî 
pîrîuluî Casimcea. Este acoperit 



Hosted by 



Google 



CARA-UtfA 



182 



CARACALUL 



numai cu fineţe şi păşunL Pe 
muchea-î merge drumul comunal 
Chirişlic-Ghelinge (Constanţa). 

Cara-Uba, movilă, în jud. Con- 
stanţa, aşezată în partea nordică 
a plăşeî Constanţa şi a comu- 
nei Cicrîcci, pe muchea dealului 
Palaz. Este naturală, a servit ca 
punct de orientare. Are o înăl- 
ţime de lOi m., dominînd prin 
înălţimea sa pîrîul Casimcea, 
satul Palaz şi drumul naţional 
Tulcea-Babadag-Constanţa. 

Carabanul, gîrlă, izvoreşte din 
munţii com. Teşila, plaiul Pe- 
leşul, jud. Prahova, curge de la 
E. spre V. şi se varsă în rîul 
Doftana, pe malul sting, tot în 
raionul com. Teşila. 

Carabanul, immte, ce serveşte 
de izlaz, în partea de E. a com. 
Teşila, pi. Peleşul, judeţul Pra- 
hova. 

Carabanul-cu-Boia, trup de pă- 
dure a statului, pendinte de co- 
muna Teşila, pi, Peleşul, jude- 
ţul Prahova, care, împreună cu 
trupurile : Gîlma, Lacurile -cu- 
Rusul, Rusul-d.-j., Prislopul, Po- 
durile şi Vîrful-Negraşuluî, for- 
mează pădurea Teşila, de 5000 
hectare. 

Carabeţul, deal, situat în Sudul 
com. Bughiile, pi. Teleajcnul, ju- 
deţul Prahova. 

Carabeţul, pisc, com. Bughiile, 
plaiul Teleajenul, judeţul Pra- 
hova. 

Carabulea, moară de apă, pi. 
Jiul-d.-j., com. Sadova, judeţul 
Dolj. 

Caracalul, com, urbană, aşezată 
în mijlocul plăşeî Ocolul, jud. 
Romanaţi, capitala judeţul Ro- 



mânaţi şi unul din cele maî 
vechî oraşe ale ţăreî. E situat 
pe două dealuri şi o vale. Se 
compune din : Centrul oraşu- 
lui şi următoarele despărţiri: 
Boldul, spre Vest, locuită de 
agricultori şi cărăuşi, Tîrgul-de- 
Afară, Protoşeni, Sf. loan, Sf. 
Gheorghe şi Sf. Nicolae. E de- 
parte de Dunăre de 42 kil., so- 
cotit pe linia ferată. Este la 185 
kil. depărtare de Rîul-Vaduluî 
(frontieră), la 54 kil. spre E. 
de Craiova şi în mare apropiere 
(10 kil.) de vărsarea Tesluiuluî 
în Olt. Altitudinea terenului este 
de 138 m. d'asupra nivelului 
mării. 

Oraşul Caracal e străbătut 
prin mijloc de rîuşorul Caracalul, 
canalizat şi care curge dintr'un 
eleşteu mare din spre V., pen- 
tru a se vărsa, după eşirea din 
oraş spre E. în altul maî mic. 
Terenul oraşului este puţin acci- 
dentat şi pămîntul din care se 
compune e argilos. întinderea 
stradelor cu pavagiu ce sunt în 
circulaţie e de 12441 m. li- 
neari, şi a şoselelor de 5040 
m. Cele maî principale strade 
sunt: Brătuleşti, Libertăţeî, Mi- 
haiu-Bravul, Izlazul, Rozaliile, 
Carpaţiî, Norduluî, Liliecilor, 
Privighetorilor, Traian, Găreî, 
Justiţieî, Craioveî, Filipescu, Ca- 
rol I, Anton Caracala, Unireî, 
Encea, Izvoarelor, Bulevardul 
Regina Elisabeta, Calea Plevneî, 
Calea naţională Rîmnicul-Vîlceî- 
Corabia, etc. etc. 

Pieţe sunt : Piaţa Unireî, Pia- 
ţeta S-ţiî Apostoli, Piaţa de tră- 
surî. Piaţa de păsărî, Piaţa- 
Mare (cu 26 magherniţî), Pia- 
ţa grădineî publice, etc. 

Oraşul e împărţit în două sec- 
ţiunî. Secţiunea I coprinde su- 
burbiile Potroşeni, Tîrgul-de-A- 
fară, Tîrgul-din-Năuntru şi Sf. 
Nicolae; Secţia Il-a coprinde 
suburbiile Sf Ion şi Boldu. In- 



trarea şi eşirea din oraş se 
face prin 14 bariere, din carî 
maî principale sunt : a şoselei 
către Carpaţî, a Cezienilor, a 
Liicenilor, a Craioveî, a Dobros- 
lovenilor, a Bărbiciuluî, Redea, 
Gramnea, Pîrscovul, a Celariu- 
luî, a Bechetuluî, a Corăbiei, a 
Izlazuluî şi a Stoeneştilor. 

In mijlocul oraşuluî se înal- 
ţă palatul administrativ al jud. 
Romanaţi (1871), o clădire fru- 
moasă, în care se află instalate : 
Prefectura judeţului, comitetul 
permanent, cu consiliul judeţean, 
tribunalul de I-a instanţă, par- 
chetul tribunaluluî, cabinetul ju- 
decătoruluî de instrucţie, medi- 
cul primar cu serviciul sanitar 
al judeţuluî cu serviciul său, o 
judecătorie de ocol, corpul por- 
tăreilor, etc. 

Alăturî, spre E. este localul 
Primărieî, unde maî e instalată 
poliţia, percepţia comunală, ser- 
viciul tecnic şi o judecătorie de 
ocol. In faţa de Nord a pala- 
tului administrativ se afla Gră- 
dina Publică, bine întreţinută, 
cu arborî şi florî. In mijlocul eî 
se înalţă statua Ceres. 

Poliţia se compune din i po- 
liţaiti, I comisar-director, 2 co- 
misari de secţiî, i comisar spe- 
cial al gării, 2 sub-comisarî şi 
I agent special al siguranţei ; 
cu un efectiv de 55 sergenţi. 

Cheltuelile comunei pentru a- 
cest serviciu sunt de 46090 
leî. 

Puţin maî la N., pe punctul 
cel maî ridicat al oraşuluî, se 
află turnul de observare pentru 
incendiu şi puţin maî la Nord 
cazarma pompierilor. Serviciul 
pompierilor se compune din 20 
pompieri, 10 sacagii, 3 vizitiî 
la pompe şi 4 coşarî; sunt 21 
caî, 2 pompe mari, 5 pompe 
micî, I saca mare, 10 micî şi 
I bric. 

In Caracal e un spital al ju- 



Hosted by 



Google 



CARACALUL 



183 



CARACALUL 



deţuluî cu 30 paturi, instalat 
în clădirea sa proprie ; poartă 
numele donatoarei, Esmeralda 
Vlădoianu ; pentru procurarea 
de medicamente sunt două far- 
macii. 

Serviciul sanitar al corn. se 
compune din i medic, l vaccina- 
tor şi 2 moaşe. In Caracal se maî 
află: o secţiune de observări me- 
teorologice, un biurou telegrafo- 
poştal, o casă de credit agricol, 
casieria judeţeană, cu o secţiune 
a Casei de Economie, reşedinţa 
subprefectureî pi. Ocolul, două 
tipografii, trei librării şi un sta- 
biliment de băl. Administraţia 
comunală o exercitează prima- 
rul, cu 2 ajutoare şi consiliul co- 
munal. Iluminatul se face prin 
472 lămpi cu petroleu, costînd 
pe comună fie-care lampă anual 
leî 37.85. 

Popuiaţiunea oraşului Caracal 
s'a ridicat Ia recensămîntul din 
1894 la 1 1690 locuitori, din cari 
844 populaţie flotantă, restul 
stabilă. 

După cetăţenie sunt: 11123 
cetăţeni romînî, 434 supuşi al- 
tor ţărî, 133 nesupuşi nici unei 
protecţiunî ; după religiune : 
11217 ortodoxî, 209 catolici, 
protestanţi, luterani, etc. 32 ma- 
hometanî, 230 mozaici, 2 de alte 
religiunî; 3496 ştiu carte, 8194 
nu ştiu. 

Populaţia oraşului e în creş- 
tere ; în anul 1897, registrele 
stăreî civile arată un excedent 
de 36 născuţi. 

In cursul anuluî 1897, s'au 
înregistrat la oficiul stăreî ci- 
vile următoarele acte : 465 naş- 
teri, 429 morţî, 71 căsătorii şi 
4 divorţurî. 

In Caracal sunt alegători: 
Pentru Senat coleg. I 234 

» » » II 400 

Pentru Cameră » I 452 

» » » II 590 

» 5s> » III II 50 



Pentru com. col. I 195 

» » » II 615 (dir.) 

» » » II 604 (ind.) 

Pentru camera de comerciu : 
93 din oraş şi 228 din alegători 
judeţ. 

Eligibili la Senat sunt 19 
persoane. 

Caracalul are 2250 case de 
locuit, din carî un număr mare de 
bordee, maî ales în secţiunile ru- 
rale. Sunt 4 hanurî, 6 hotelurî, 
8 birturî, 70 cîrciumî,io băcăniî, 
5 cazinurî, 14 cazane de făcut 
rachiu, l cazan pentru săpun, 
7 tăbăcăriî, 12 fabricî de cără- 
midârie, 4 de lumînărî, 2 morî 
cu abur şi 4 pe apă, din care 
treî spre V. de oraş şi una spre 
E. lîngă abatoriu. 

Numărul vitelor marî şi micî 
din comună este de 6618, din 
carî: 1000 caî, 800 boî, 1000 
vacî, 2018 bivoli, i loo oî şi 700 
porcî. Sunt 2500 duzî pentru 
creşterea gîndacilor de mătasă. 

Orăşeniî se aprovizionează cu 
cele necesare pentru nutriment 
din piaţa tîrguluî din centrul 
oraşuluî şi din piaţa de carne şi 
zarzavaturi de lîngă rîu. 

In cursul anuluî 1897 s'au 
tăiat la abatoriul comunal 1587 
vite marî cornute şi anume: 
TT^ boî, 421 vacî, 36 mînzaţî, 
144 mînzate, 43 viţeî, 37 viţele, 
II bivolî, 31 bivoliţe şi 36 ma- 
laci. 

S'au tăiat de asemenea afară 
din abatoriu: 1890 oî, berbeci 
şi capre; 3830 mieî şi 442 
porcî. 

Locuitoriî se ocupă cu co- 
merciul şi industria. 

Comerciul maî principal constă 
în cumpărarea de producte pen- 
tru iexport, şi în vinderea vi- 
telor. 

Maî sunt cojocarî, carî fac 
cojoace frumoase cu florî ce 
seamănă mult cu ale Vrînceni- 
lor, cizmarî, croitori, braşovenî, 



băcanî, tinichigiî, fierarî, vXwzk- 
torî de lemne, etc. 

Are o staţiune de cale Ae- 
rată, care uneşte Corabia cu R.- 
Vîlcea, trecînd pe Ia Est de 
CaracaL 

Aci se face, în fie-care Lunî, 
bîlciu de săptămînă unde se 
desfac producte, vite, etc. Maî 
sunt şi 4 bîlciurî anuale şi a- 
nume: unul Ia 9 Martie, care 
ţine 3 zile, înfiinţat în 1870 de 
consiliul judeţean, pe proprieta- 
tea com. ; al 2-lea la Duminica 
Floriilor şi care ţine 3 zile, s'a în- 
fiinţat la 1873, tot de consiliul 
judeţean ; al 3-lea; la 23 Aprilie, 
ţine 3 zile şi funcţionează de 
50 de anî; al 4-lea, la Dumi- 
nica Rusaliilor, care ţine 10 zile, 
este de asemenea vechiu. Toate 
se fac pe proprietatea comunei, 
care percepe taxele. 

Budgetul veniturilor şi al chel- 
tuelilor pe anul 1898-99 este 
de 370200 leî. Cu 12 anî în 
urmă (i'^^e-Zj) budgetul de ve- 
nituri şi cheltuelî era numaî 
de leî 162632. 

Municipalitatea oraşuluî Ca- 
racal are datorii contractate la 
Casa de depunerî, consemna- 
ţiunî şi economie în valoare de 
400000 leî. 

Oraşul Caracal posedă între 
altele următoarele proprietăţi : 
Grădina publieă. Piaţa - Mare 
(cu hala), Piaţa-Unireî, cazarma 
pompierilor, piaţa din faţa gră- 
dineî publice, un teatru în cons- 
trucţiune, locul pe care se face 
tîrgul săptămînal, observatoriul 
de incendiu, abatoriul, platoul pe 
care se fac bîlci urile, spitalul de 
holericî, piaţeta dintre stradele 
Crinuluî şi Rosetti, un loc rezer- 
vat pentru parc situat între gară 
şi oraş, un domeniâ compus din 
4661 pogoane, un loc al viilor 
mănăstireşti situate pe şo^seaua 
Corăbiei, diferite localuri şco- 
lare, etc. 



Hosted by 



Google 



CARACALUL 



184 



CARACALUL 



Biuroul telegrafo-poştal a pro- 
dus în anal 1897 suma de leî 
44461 leî, şi anume: 32185 leî 
din poştă, 12 149 leî din telegraf 
şi 126 leî 75 banî din telefon. 

Aci e reşedinţa unui regiment 
de infanterie şi a unuî regiment 
(II) de cavalerie. La N.-E. se 
află cazarma călăraşilor, pe str. 
Cazărmeî, unde se află şi tem- 
niţa judeţului şi la S. se află 
aceia a dorobanţilor. Lingă gară 
s'au clădit localuri nouă de ca- 
zărmi. 

In Caracal, instrucţiunea se 
predă în 7 scoale şi anume: 

3 scoale primare de băeţî, 
2 de fete; i gimnaziu clasic, cu 

4 clase; i şcoală profesională 
de fete. Gimnaziul clasic a fost 
înfiinţat la 10 Oct. 1888. Are 

5 profesori şi 45 elevi. Se află 
instalat în localul fostei scoale 
de meserii. 

In 1887— 1888: Şcoala No. I 
de băeţî, fondată în 1842, avea 
o populaţiune de 219 elevî; se 
află pe str. Negru-Vodă. Şcoala 
No. II de băeţî a fost populată 
cu 148 elevî. Şcoala No. I de 
fete, fondată în 1859, avea 102 e- 
leve, iar şcoala de fete No. II, 
avea o populaţie de 100 eleve. 
Numărul copiilor în etate de 
şcoală a fost de 740, din cari a 
urmat numaî 570. Aci mal era 
şi o şcoală de meserii, fondată 
în 1880, Zaman, întreţinută de 
judeţ, cu 25 elevî, 5 profesori 
şi 3 secţiuni: de fierărie, tîm- 
plărie şi rotărie. 

Ş coaiele primare de băeţî au 
fost frecuentate în anul 1 897 de 
683 elevî; cele de fete, de 317 
eleve ; gimnaziul, de 241 elevî 
şi şcoala profesională de fete, de 
48 eleve. 

Toate şcoalele primare sunt 
instalate în localurile lor proprii. 

In Caracal este reşedinţa pro- 
toereuluî care administrează cle- 
rul judeţului Romanaţi ajutat 



de un proestos, dependinţe de 
Eparhia Rîmniculuî (Noul-Se- 
verin). Cele 12 biserici ale o- 
raşuluî sunt: 1. Sfîntul loan, 
clădit la anul 1768 de jupîn 
Şerban Cojocarul din Craiova; 
este deservită de doi preoţî, 
3 cîntăreţî şi 2 paracliseri. 2. 
Sf. Nicolae, clădit la 1770 de 
Protopopul Mihail din Gosta- 
văţul, al cărui portret e pe pe- 
reţi ; e deservită de 2 preoţî, 2 
cîntăreţî şi i paracliser. 3. In- 
trarea-în-Biserică, fondată, după 
unii, de Mateiu- Basarab, după 
alţiî pe timpul administraţiei Ol- 
teniei de Nemţi; e deservită de 
2 preoţî, I diacon, 2 cîntăreţî 
şi I paracliser. 4. Sf. Treime, 
cea maî vechia, clădită la 1647 
(7155) de Pan Pascal vel căpi- 
tan şi restaurată de Varlam Con- 
dicarul, (într'un pomelnic, pre- 
făcut la 1853, se pomeneşte Mi- 
haiu - Viteazul , Mateiu - Vodă , 
Radu al V-lea şi Ştefania Mo- 
nahia); este deservită de i preot, 
I paracliser şi i cîntăreţ. 5. 
Madona, cu hramul Adormirea- 
Maiceî- Domnului (1839), e de- 
servită de I preot, 2 cîntăreţî 
şi I paracliser. 6. Sf. Gheorghe 
(1817). 7. S-ţiî Apostoli (1824). 
8. Buna -Vestire (1842). 9. Sf. 
iVndreiii (1841). 10. Toţî-Sfin- 
ţiî (18 19). II. Sf Ilie de la 
cimitir (1880). 12. Sf. Vasile. 
Cele 12 biserici cu aceea din 
cimitirul No. i sunt divizate 
în 6 parohii şi sunt deservite de 
12 preoţî, 4 diaconi, 16 cîntă- 
reţî şi 12 paracliseri. 

Pentru serviciul bisericilor, co- 
muna cheltueşte anual suma de 
26720 leî. 

Bisericile : Sf. Andreiu, Ma 
dona, Sf. Nicolae, Buna- Vestire, 
Sf. Gheorghe şi Sf.Apostolî sunt 
cu desăvîrşire ruinate şi supuse 
dărîmăreî. 

Primăria a decis a se con- 
strui din fondurile eî 2 biserici 



şi anume : una în suburbia Bol- 
dul şi alta în Tîrgul-de-Afară. 

Cimitire sunt două : Boldul 
şi Eternitatea, unul la N. lingă 
bîlciu, avînd în mijloc o bise- 
rică şi de curînd zidită, altul la S. 
spre Redea, în mahalaua Boldul. 
Izrailiţiî au un cimitir aparte. 

Istoricul, Dacă oraşul, ce a- 
cum se numeşte Caracalul, îşi 
trage numele de la Împăratul 
roman Anton. Caracalla, sau că 
această numire i s'a dat maî 
de curînd de Turci, Cara-Cale 
sau Cetate-Neagră, toată proba- 
bilitatea vorbeşte pentru prima 
părere. Intr'adevăr, la depărtare 
de un ceas şi jumătate spre N.- 
E. de oraş, se află ruinele în- 
tinse ale municipiului roman 
Romula, ocupate azî de satele 
Recica şi Hotărani. Aceste ruine 
se numesc in graiul poporului 
Antina, ceea ce ne duce iarăşi 
la Anton. Caracalla. De şi ora- 
şul actual cu toată a lui întin- 
dere nu coprinde nici un semn 
de aşezăminte sau de monu- 
mente romane, de şi el e situat 
la o parte de calea traiană, care 
pleacă din Recica şi merge spre 
Celeiu, — de şi prin urmare totul 
dovedeşte, că aşezarea oraşului 
este de dată maî recentă, — nu- 
mele său însă de Caracal, nu 
poate fi despărţit de al împă- 
ratului Caracalla. Acesta, în a- 
nul 215, întreprinzînd expedi- 
ţiunea contra Dacilor celor li- 
beri, cari se revoltaseră, a ve- 
nit în aceste locuri, vizitînd şi 
oraşul Romula. Este foarte pro- 
babil, că vechil locuitori aî Ro- 
muleî, după dărîmarea munici- 
piului lor de Goţi, Huni, sau 
alţi barbari, să se fi mutat maî 
la vale, pe cîmpia cea stearpă 
şi fără apă, căreia i-a dat ace- 
laşi nume străvechiu de Ca- 
racal. 

Oraşul romînesc a înaintat 
foarte încet, ca în genere toate 



Hosted by 



Google 



CARACALUL 



185 



CARACLĂUL 



oraşele noastre. Pe vremea luî 
Mihaiu-Viteazul semăna maîmult 
unui sat mic, iar la 1830 nu- 
măra abia cîte-va căsuţe de că- 
rămidă, cari lesne se puteau nu- 
măra pe degete. E de obser- 
vat că foarte multe case şi bise- 
rici sunt clădite cu cărămidă şi 
pietre aduse din Antina (Reşca) 
şi după cum porecla luî Anto- 
nin-cel-Crud, se dedese, pentru 
că s'a arătat într'o zi în Roma 
cu o haină lungă numită Cara- 
calla, tot aşa şi oraşul Cara- 
cal s'a îmbrăcat cu vestegiile 
vestitei colonii de la Reşca. Bi- 
serica Sf. Mihaiu, de ex., care 
după legendă, s'ar fi zidit de 
Mihaiu-Viteazul, dar maî sigur 
de Mateiu-Basarab, e construită 
toată de cărămizi romane pană 
la o înăţime de 3 stînjenî. 

Maî nici o casă din cele vechi nu 
e în oraş, care, dacă nu este zi- 
dită cu cărămidă de Antina, cel 
puţin e aşternută cu ast-fel de 
cărămizi. 

De jur împrejurul oraşului a- 
vem măgurî marî şi micî, d. ex. 
Movila - luî - Sterie, Movila- Vacii, 
Movila-Tăiată şi Movila-Mare. 

Peste pîrîul Caracal trecea 
podul troianuluî sau al dru- 
muluî aşternut cu piatră, care 
punea în legătură T. -Severin- 
Recîca, cu Celeiul. In timpul luî 
Mihaiu-Viteazul, s'a petrecut 
aci şi o bătălie între Romînî şi 
Turcî. 

Caracalul, staţie de drum de fier, 
jud. Romanaţi, pi. Ocolul, co- 
muna Caracal, pe linia Piatra- 
Corabia, pusă în circulaţie la i 
Aprilie 1887. Se află între sta- 
ţiile Romula (7.5 kil.) şi Frăsi- 
netul (13.9 kil.). înălţimea d'a- 
supra nivelului mării de 95"^. 14. 
Venitul acestei staţii pe anul 
1896 a fost de 266450 1. 75. b. 

Caracalul, sat, face parte din co- 



muna Dîrmăneşti, plasa Rîul- 
Doamnel, jud. Muscel. 

Caracalul, pirîit, izvoreşte din 
un eleşteu care se află în par- 
tea de V. a oraşului cu aces": 
nume, jud. Romanaţi. Este ali- 
mentat de maî multe ape, care 
se scurg din Valea-Bratiî şi Va- 
lea-Oştenilor. Acest pîrîu, stră- 
bătînd oraşul canalizat, aduce 
oare-care folos, pe el fiind in- 
stalate vre-o 4 morî în coprin- 
sul oraşului. Se varsă în Olt la 
satul Fîntînelele, puţin maî sus 
de comuna Slăveni. 

Caracalul-Craiova, §osea jude- 
ţeană, largă de 9 m. şi lungă 
de 54 kil., jud, Romanaţi şi Dolj. 
Pleacă din Caracal în spre V. ; 
trece prin Valea-Oştenilor pe un 
podeţ, pe lîngă Lîiceni, Drăghi- 
ceni. Grozăveşti, pe lîngă Drosti 
(kil. 10), prin Vizuleşti, Rado- 
mir şi Zănoaga în care intră cu 
al 2i-lea kil., trece prin satul 
Leul - Mare (kil. 30) şi se în- 
dreaptă spre N. -V. eşind din 
judeţul Romanaţi cu al 35-lea 
kil., trece în Dolj, prin comuna 
Coşoveni şi intră în Craiova 
prin bariera de E. numită a-Ca- 
racaluluî. 

Această cale pune în legă- 
tură capitala jud. Romanaţi, Ca- 
racalul, cu Craiova, centrul Ol- 
teniei, şi uneşte un şir mare de 
sate. Este bine întreţinută. 

Caracasul. (Vezî Oboroceni-d.-j., 
sat, în jud. Roman, pi. Siretul- 
d.-s., com. Heleştieni). 

Caracasul. (V. Cordeni, sat, co- 
muna Ivăneşti, pi. Crasna, jud. 
Fălciu). 

Caracasul, aeal înalt, în judeţul 
Roman, pi. Fundul, com. Oni- 
ceni, spre S. de satul Oni> 
ceni. 



Caracasul, pîriU, ce curge prin 
com. Heleştieni, pi. Siretul-d.-s., 
jud. Roman; izvoreşte la S. de 
satul Oboroceni-d.-j. (Caracasul), 
curge de la E. spre V. şi Ia 
satul Cogălniceanul se varsă în 
pîrîul Ţiganca, dea stînga, 

Caraclăul, sat, jud. Bacău, plasa 
Tazlăul-d.-j., al com. Bîrsăneşti, 
situat pe valea pîrîu luî Cara- 
clăul, Ia o depărtare de 4385 m. 
de satul Bîrsăneşti (şcoală). In 
anul 1891, au urmat la şcoala 
din acest căt. 13 băeţî, din 89 
copil în vîrstă de şcoală. 

Are o biserică, clădită la 1770 
de Constantin Crupenschi, re- 
parată la 1844 de Anastasia 
Crupenschi. Este deservită de i 
preot, I diacon şi i cîntăreţ. 
Cîrciumî sunt 2. Capi de fami- 
lie 201, suflete 773. Animale 
sunt: 31 cal, 529 vite cornute, 
108 porci şi 6 capre. 

Caraclăul, loc de izvoare, jud. 
Bacău, plasa Tazlăul-d.-j., com. 
Bîrsăneşti, de pe teritoriul sa- 
tului Brăteşti, la poalele mun- 
telui Pravila. 

Caraclăul, moşie, judeţul Bacău, 
plasa Tazlăul-d.-j., comuna Bîr- 
săneşti, de 341 hectare, care 
dau o arendă de 9500 Iei a- 
nual. 

Caraclăul, pîrîn, judeţul Bacău, 
plasa Tazlăul-d.-j., comuna Rî- 
pile; curge de Ia Est spre 
Vest şi se varsă d'a stînga Tro- 
tuşuluî. 

Caraclăul, pîrîu, jud. Bacău, pL 
Tazlăul-d.-j., com. Bîrsăneşti, 
care curge pe teritoriile satelor 
Brăteşti şi Caraclăul. Işî are o- 
bîrşia la locul numit al Cara- 
clăulul şî, după ce se încarcă cu 
pîrîiaşele Glodul şi Brăteşti, se 
varsă d'a stînga Trotuşuluî. 



3/;r6(9 ilareO lH<;'o><ur (jleoyraiic \ol. 11. 



24 



Hosted by 



Google 



CARADA 



CARAGELE 



Carada, jud. Ilfov. (Vezi Copă- 
ceni-d.-s.) 

Carada-Bair, §ir de dealuri, 
în jud. Tulcea, pi. Babadag, corn. 
urbană Babadag. Este o parte 
din culmea dealurilor Babada- 
guluî, coprinsă între pîrîul Sla- 
va şî pîrîul Babadag. Brăzdează 
partea centrală a plăşeî şi apu- 
seană a comunei, într'o direcţie 
de la V. spre E. El lasă maî 
multe prelungiri spre E. Din 
el izvoresc maî multe văi. Are 
264 m. înălţime şi e acoperit nu- 
mai cu pădurL 

Carada (Viile-de-la-), jud. Tul- 
cea, vil, ce aparţin locuitorilor 
din Babadag, aşezate la poa- 
lele dealului Carada-Bair, de 
unde şi-au luat şi numele. Pro- 
duc vin bun ce se consumă 
în oraşul Babadag. Ele aii o în- 
tindere de 65 hect. 

Caraevila, punct militar, în Do- 
brogea, la o înălţime d'asupra ni- 
velului mării de 67.44 m. 

Carafte, pisc înalt, pe moşia Ro- 
ma, corn. Cătina, jud. Buzău; 
face hotar despre jud. Prahova. 
Partea piscului despre com. Că- 
tina se zice şi Vîrful-Caraftelor, 
iai- partea despre Chiojd e cu- 
noscută maî mult sub numele 
de Vîrful-Rotărieî. 

Caragea, movilă importantă, în 
jud. Constanţă, pi. Silistra-Nouă, 
pe teritoriul comunei rur. Lip- 
niţa, şi anume pe acela aL că- 
tunului său Coşlugea. E aşezată 
/ pe una din muchiile dealuluî 
/ Coşlugea. Are o înălţime de 149 
m. Este punct trigonometric de 
- observaţie de rangul al 3-lea, 
-; :dbm'tnînd, prin înălţimea sa, mo- 
^ :• vila Almalîculuî (133 m.) de la 
:.:. S. de ea, valea Almalîculuî ce 
Uece ţie Ja y., satul Lipniţa a- 



şezat la 2 kil. spre S.-V., dru- 
mul judeţean Ese-Chioi-Lipniţa, 
cel comunal Lipniţa-Coşlugea şi 
valea Dere - Ceair. Are o pozi- 
ţie strategică însemnată. Prin- 
tr'însa trece hotarul dintre sa- 
tele Lipniţa şi Coşlugea. Este 
naturală şi acoperită cu ver- 
deaţă. 

Caragea, măgură, pi. Cîmpul, 
com. Desa, jud. Dolj, în S. co- 
munei. 

Caragea (Balta-luî-), baltă, în 
com. Crîngeni, jud. Teleorman, 
în partea despre Vest a mo- 
şiei. 

Caragea-Punar, deal, în jude- 
ţul Tulcea, pi. Istruluî, pe teri- 
toriul comuneî rurale Beidaut. 
Se desface din dealul Ciarîc- 
Cairac; se întinde spre E., a- 
vînd o direcţie generală de la 
N.-V. spre S.-E., brăzdînd par- 
tea vestică a plăşeî şi a comu- 
neî; se prelungeşte spre E. cu 
dealurile Sari-Ghiol şi Gogea- 
Bair. Din el izvoresc văile Culac- 
Alcea şi Dulgea. Are o înălţime 
de 289 m., dominînd asupra sa- 
telor Cail-Dere şi Sari-Ghiol, a- 
şezate la poalele sale. 

Este acoperit cu păduri şi 
păşunî. 

Carageaua, deaL jud. Bacău, pi. 
Tazlăul-d.-j., com. Sănduleni, de 
pe drumul Bacău-Sănduleni. Se 
zice că numele său vine de la 
Vodă-Garagea, căruia plăcîndu-î 
poziţia aceluî loc, a poposit aci 
de a mîncat în pădure. 

Caragecul, ostrov mic, pe Du- 
năre, în j id. Vlaşca, în drep- 
tul satului Braniştea. 

Caragele, com, rur„ în pi. Cîm- 
puluî, jud. Buzău, situată pe am- 
bele malurî ale rîuluî Călmăţu- 



iul, Ia distanţă de Buzău de 32 
kil. Limitele sale, la N., sunt : 
hotarele moşiilor Mînzul, Cili- 
bia şi Movila-Oaeî; la E., hota- 
rele moşiilor Luciul şi Căldă- 
reşti ; la S., hotarele moşiilor 
Scutelnici şi Lipăneşti, ale co- 
muneî Meteleul; la V., hotarul 
moşiei Văleanca din com. Al- 
beşti, despărţindu-se de toate nu- 
maî prin mosoroae sau pîetre. 
Suprafaţa sa este de 6073 hect., 
din carî: 4775 hect. arabile, 
1240 hect. izlaz şi j^ hect. sterp. 
Proprietăţi maî însemnate sunt : 
Ţuguiatul, Căldăreasca şi Cara- 
gele. Terenul e fertil şi şes, 
ondulat puţin de malurile rîu- 
luî Călmăţuiul şi de cîte-va mo- 
vile. Agricultură se face pe o 
scară întinsă, cultivîndu-se po- 
rumb, orz, secară, meiu şi grîu. 
Se fabrică briază. Comerţul con- 
stă din desfacerea cerealelor, 
pe care locuitoriî Ie transportă 
la gara Cilibia. Cea maî însem- 
nată cale de comunicaţie e şo- 
seaua Meteleul-Cilibia prin Po- 
goane, apoî drumul de pe mar- 
ginea Călmăţuiuluî, care o leagă 
cu Albeşti şi oraşul Buzău. 

Vite are: 214 boî, 240 vacî, 
160 viţei, 167 caî, 138 epe, 33 
mîiizî, 1200 oî şi 264 porcî. 
Stupi sunt 20. 

Comuna e formată dintr'un 
singur sat: Caragele. Populaţia 
sa este de 700 locuitorî, din 
carî : bărbaţî însuraţî 1 30, ne- 
însuraţî 2, văduvî 11, băeţî 220; 
iar femei măritate 130, văduve 
16, fete 191. Eî trăesc în 144 
case. 

Comuna are 120 contrib., 
din carî, 7 comercianţî Romînî. 
Venitul fonciar e de 1 041 38 
leî. Budgetul comuneî e de leî 

3647.39. 

Are o şcoală frecuentată de 
^7 elevi. Carte ştiu 72 locui- 
torî. Are o biserică, cu hramul 
Mihail şi Gavril, deservită dej 



Hosted by 



Google 



CARA.GELE, SAU ŢUGUIATUL 



187 



CARAIMANUL 



preot şi 3 cîntăreţî. Sunt 5 cîr- 
ciutnî. 

Comuna îşî are începutul cam 
de la 1810; îşî ia însă o însem- 
nătate maî mare după 1835. 
(Vezi com. Pogoanele). 

Caragele, sau Ţuguiatul, întinsă 

moşie, în pi. Cîmpuluî, jud. Bu- 
zău, fostă proprietate a luî C. 
Musceleanu, care suferind de 
lipsa braţelor, a început să vîndă 
clăcaşilor locuri în diferite punc- 
te şi unde maî în urmă a luat 
naştere comunele Caragele şi 
Pogoanele. O altă parte din mo- 
şia Ţuguiatul a trecut prin vîn- 
zare la com. Meteleul şi ce a 
maî rămas s'a cumpărat de d. 
Ghermani. Această parte poartă 
astă-zî numirea de Caragele, a- 
vînd o suprafaţă de 4720 hect., 
toate arabile. 

Caragele, movilă însemnată, pe 
moşia Caragele, jud. Buzăii şi 
punct trigonometric. 

Caragelelor (Valea-), ses, în 
com. Caragele, j ud. Buzăii, mare 
parte sărăt-jrî, din care cauză 
e puţin productiv. 

Caragheorghe, iaz, pe terito- 
riul sat'aluî Andrieşeni, comu- 
na lepureni, plasa Turia, jude- 
ţul Iaşi. 

Caragheorghe, pîrîu, izvoreşte 
de pe teritoriul satului Andrie- 
şeni, com. lepureni, pi. Turia, 
jud. Iaşi ,şi se varsă în lazul- 
de-la-Odaia. 

Caraghios (Ceair-), vale, în ju- 
deţul Constanţa, plasa Silistra- 
Nouă, pe teritoriul comuneî ru- 
rale Gîrliţa. Se desface din poa- 
lele de V. ale dealului Cuiu- 
giuc-Iol-Bair, lingă şoseaua ju- 
deţeană Ese-Chioi-Lipniţa; se în- 
dreaptă spre N., avînd o direc- 



ţiune generală de la S. la N., 
pe la poalele vestice ale dea- 
lului Olucliu; face hotarul din- 
tre comunele Gărvan şi Gîrliţa; 
brăzdează partea vestică a pla- 
sei şi pe cea estică a comuneî 
Gîrliţa, şi după un drum de 3 
kil., se deschide în valea Cuiu- 
luc. 

Caraghiosul, purict militar de 
I-iul ordin, în jud. Ialomiţa, cu 
înălţime d'asupra niveluluî Mă- 
riî-Negre de 41.24 m. 

Caraghiosul, pădure, în judeţul 
Vlaşca; are o suprafaţă de 150 
hect.; se află pe proprietatea 
statuluî Măgura-Luceanca. 

Caragica, cătun, pendinte de co- 
muna Roşiori, pi. Călmăţuiul, jud. 
Brăila, situat la N. de com. şi la 
2 — 3 kil. depărtare de ea. Are o 
populaţiune de 123 suflete for- 
mînd 3 I familii; 17 ştiu carte, T06 
nu ştiu. Vite cornute sunt 683 
(160 boî, 430 vacî, IO taurî şi 90 
viţeî) ; sunt 7 măgarî, 96 caî, 
2000 oî, 225 rîmătorîşi 8 capre. 
Cătunul se maî numea şi Bucu- 
reşti-de-Gard. 

Caragicul, baltă, pi. Amaradia, 
com. Căpreni, jud. Dolj. 

Caragicul, pîrîu, izvoreşte din 
dealul Muruianca, com. Zăvi- 
deni, pi. Oltul-d.-s., jud. Vîlcea, 
şi se varsă în rîul Oltul. 

Cairagidi-Bair, <^/^^/, în jud. Tul- 
cea, pi. Babadag, pe teritoriul 
com. urbane Babadag. Se des- 
face din dealul Asmîlar-Bair ; se 
îndreaptă spre S., într'o direc- 
ţie de la N.-V. spre S.-E.,brăz- 
dînd partea centrală a plăşeî şi 
nord-vestică a com. Este tăiat 
de drumul comunal Babadag- 
Slava-Cercheză. Se întinde dea- 
lungul pîrîuluî Doruchi - Dere. 



Este acoperit cu pădurî şi Su- 
ma! pe la poale are puţine ima- 
şurî şi fineţe. . 

Caragioaica, girlâ, pe proprie-. 
tatea Paraipani. Se scurge în 
Gîrla-Mare. Depinde de com. 
Arsache, plasa Marginea, jud. 
Vlaşca. 

Caragioaica, lac, pe proprieta- 
tea Găujani, pi. Marginea, jud. 
Vlaşca. 

Caraibii, sat, în jud. Tulcea, pi. 
Tulcea, cătunul comuneî Sari- 
Nasuf, aşezat în partea de E. 
a plăşeî şi a comuneî, la 3 Va 
kil. spre N.-V. de reşedinţa, Sa- 
ri-Nasuf întinderea teritoriuluî 
săli este de 400 hect., din carî 
46 hect. ocupate de vatra sa- 
tuluî. Populaţi unea este toată 
tătărească şi se compune din 
91 familiî, cu 379 suflete. Ocu- 
paţiunea principală a locuitori- 
lor este agricultura şi întru cît- 
va creşterea vitelor. Printr'însul 
trece drumul comunal Sari-Ghiol- 
Sari-Nasuf. Nu departe de acest 
sat, pe malul laculuîRazelm, se 
văd ruinele veclieî cetăţî, aşa 
numită a Zaprojenilor. 

Caraimanul, sat, pi. Dambrava- 
d.-s., com. Moşna, jud. Dolj. 
Are 251 suflete, 138 bărbaţî şi 
1 1 3 femeî. Locuesc în 48 case. 
Copiiî din sat urmează la şcoala 
mixtă din satul Moşna, ce este 
la I kil. depărtare. In anul 
şcolar 1892 — 93 au frecuentat 
şcoala 6 băeţî. 

Cu vîrsta de şcoală sunt 15 
copiî. Ştiu carte 4 locuitori. 

Caraimanul, deal, în partea de 
E. a satuluî Zahorna, comuna 
Avrămeni, pi. Başeul, judeţul 
Dorohoiu 

Caraimanul, movilă, în comiuia 



Hosted by 



Google 



CARAIMANUL 



188 



CARAMAN-CHIOl 



Glodeanul-Cîrlîg, jud. Buzău, la 
S., între comunele Casota şi 
Cîrligul-Mare. 

Caraimanul, movilă, pe podişul 
dealului Turia, la hotarul dintre 
satele : Borşa, din com. Roşcani 
şi Perieni, din com. Cărniceni, 
pi. Turia, jud. Iaşi. Numele se 
zice a-î fi dat de la un Paşă, care 
s*ar fi aşezat cu armata acolo în 
timpul revoluţiei de la 1821, 
pentru a priveghia pe Eteriştiî 
grecî. Se maî numeşte şi Dea- 
lul-Buhneî. 

Caraimanul, pădure, lingă movila 
Caraimanul, pe moşia Perieni, 
căt. Cărniceni, pi. Turia, jud. 
Iaşi. 

Caraimanul, pisc, înalt de 2495 
m. d'asupra nivelului Măriî-Ne- 
gre, în faţa Munteluî-Babelor, 
jud. Prahova. 

Acest pisc pietros şi sălbatic, 
făcînd parte din masivul Buce- 
gilor, este presărat cu dinţi de 
stîncă pană jos, la Buşteni, şi 
este mărginit de mari prăpăstii. 

Pană la anul 1863, muntele 
Caraimanul a fost proprietatea 
mănăstire! Mărgineni; azî apar- 
ţine Domeniului Coroanei. 

Acest munte are o impor- 
tanţă netăgăduită pentru renu- 
mitele luî carieri de piatră. 
Piatra de Caraiman este mult 
căutată pentru consistenţa şi 
tăria eî. 

Caraimanul, silişte, plasa Dum- 
brava-d.-s., comuna Moşna, jud. 
Dolj. 

Carale, luficâ, pădurice de salcie, 
pe moşia Leorda, com. Costi- 
neşti, plasa Tîrgul, jud. Boto- 
şani. 

Caraman - Chioi, com, rur,, în 
jud. Tulcea, pi. Babadag, situa- 



tă în partea estică a judeţului, 
la 53 kil. spre S.-E. de oraşul 
Tulcea, capitala judeţului, şi în 
partea estică a plăşeî, la 19 kil. 
spre S.-E. de oraşul Babadag, 
reşedinţa plăşeî. 

Numele său e turcesc, şi vine 
de la Caraman = omul negru 
şi Chioi = sat. 

Hotarul amănunţit al comu- 
nei este următorul : Piecînd din 
marginea lacului Razelm, la i 
kil. spre E. de satul Jurilofca, se 
îndreaptă spre N.-V., pe la poa- 
lele dealului Ivan-Bair, pană în 
vîrful Jurilofca ; de aci apucă pu- 
ţin spre N. pană în dreptul sa- 
tului Caraman-Chioi, pe culmea 
dealului Caraman-Chioi-Bair. De 
aci, tăind culmea, se îndreaptă 
spre V., treceprin valea Mil-Vel- 
Alciac, şi urcă în dealul Buiuc- 
Orman-Bair, de unde o ia spre 
N. pe muchea acestui deal, pană 
în vîrful Sevri - Bair. Se dirige 
apoî spre N. -E.,. pe culmile 
Orta-Bair, Pădurea-Mare, Golo- 
var-Bair, oprindu-se lîngă vîrful 
Enisala. De aci se îndreaptă 
spre E., tae valea Ceşme-Culac, 
pe la poalele vîrfuluî luc, al dea- 
lului Taşbun, păşeşte peste dea- 
lul Casavet - Bair, intră în la- 
cul Razelm, şi, după ce merge 
în linie dreaptă vre-o 6 kil., se 
îndreaptă spre S.-E., ese din la- 
cul Razelm, tae balta Peritaşca 
şi se opreşte pe marginea Mă 
riî, la locul numit Farul - En- 
glez. De aci, ţinînd malul Mării, 
o ia spre S.-V. pană la locul 
numit Pahani - Crani. Apuca a- 
poî spre N.-V., tae lacul Măl- 
ceanu, întră în lacul Razelm şi 
apoî în linie dreaptă, prin el, se 
dirige spre V., şi ajunge lîngă 
Jurilofca, de unde am plecat. 
Forma este a unui poligon ne- 
regulat, al căruî perimetru are 
50 kil. şi interiorul 180 kil. p. 
(18000 hect.) 

Marginile sunt acestea : La N., 



se învecineşte cu com. Enisala, 
de care se desparte prin dea- 
lurile Enisala, Golovar-Bair, Or- 
ta-Bair, Sevri-Bair. La V., cu căt. 
Visterna (al com. Enisala), de 
care se desparte prin dealul Bu- 
iuc-Orman-Bair, şi cu com. Can- 
lî-Bugeac. La S., cu căt. Paşa- 
Cîşla (al căt. Canlî - Bugeac) şi 
cu com. Jurilofca. La E., cu în- 
tinsul lac Razelm şi cu Marea. 
Dealurile ce brăzdează teri- 
toriul acestei com. sunt : dealul 
Dolojman la S.-E. (58 m.), care 
formează capul Dolojman înain- 
tat în lacul Razelm, de natură 
pietros. Dealul Ivan-Bair {6y m.) 
la S., despre care se zice că 
şî-a luat numele de la un cio- 
ban, Ivan, ce cînta frumos şi atît 
de tare din fluerul luî, în cît se 
auzea pană în sat. Tauşan-Bair 
(Dealul-Iepurilor) şi Ciardac-Bair 
(în forma unuî ceardac, ce ser- 
vea ca loc de pază). La S.-V. 
dealul Caraman-Chioi-Bair (115 
m.) sau Drăgaica, culme ce se 
întinde de la N. la S., (cu vîrful 
Jurilofca, care are 84 m.), aco- 
perit cu păduri, tufărişuri şi pă- 
şuni. Dealul lancuia la E., ce se 
prelungeşte în lacul Razelm prin 
capul lancuia; pe acest deal 
se plantează viţă. La N. avem 
dealurile Golovar-Bair, cu vîrful 
Enisala (177 m.), dealul Taş- 
Burun cu vîrful luc (84 m.), 
Orta-Bair (216 m.), Sevri-Bair, 
acoperite de întinsa Pădurea- 
Mare, la V. pădurosul deal Bu- 
iuc-Orman-Bair. La E. se maî 
află Casavet-Bair (48 m.) şi Cazîl- 
Suhat (64 m.) din a căruî pia- 
tră s'a făcut în vechime un dig, 
ale căruî rămăşiţe se văd şi azî 
şi poartă numele de Cazîl - 
Cum. 

Apele care o udă sunt pu- 
ţine. Afară de valea Mil-Vel- 
Alciac, ce o udă la V., cele- 
l'alte sunt numaî nişte micî văî, 
carî au apă rare-orî toamna şi 



Hosted by 



Google 



CARAMAN-CHIOI 



189 



CARAMANCEA 



primăvara. Bălţi avem : lacul 
Caraman-Chioi la E., format de 
revărsările laculuî Razei m (400 
hect.) şi lo.cul Razelm, cari pro- 
duc trestii pentru învelitul ca- 
selor. De venitul lor, ce se 
ridică la 5000 leî, se bucură 
statul. 

Comuna este compusă din- 
tr'un singur sat aşezat pe ma- 
lul lacului Caraman-Chioi şi la 
poalele dealul Caraman - Chioi- 
Bair. 

Populaţia comunei este maî 
toată bulgărească. Sunt 393 fa- 
miliî (din cari 387 bulgare, 3 
ovreeştî, 2 romîne, i tătar-ţi- 
gănească), cu 1256 suflete: 204 
bărbaţi, 1 89 femei ; 190 copii în 
vîrsta de şcoală ; 393 însuraţi, 
100 neînsuraţî, 6 văduvi; 204 
contribuabili". 

Budgetul este de 3241 leî J^ 
bani la veniturî, şi 3241 lei 71 
bani la cheltuelî. 

Căî de comunicaţie sunt : şo- 
seaua judeţeană ce duce la Ju- 
rilofca, la Enisala- Babadag, a- 
poî drumurî comunale ce duc la 
com. Enisala, com. Jurilofca, la 
căt. Paşa - Cîşla, căt. Visterna, 
şi altele ce-î brăzdează terito- 
riul şi care duc către lacul Ra- 
zelm. 

Este o şcoală mixtă, fondată, 
în 1884, de obştia locuitorilor. 
Are 10 hect. pămînt arabil. Este 
frecuentată de j6 elevi, 73 băeţî 
şi 3 fete, din cari 73 Bulgari 
şi 3 Romînî. Are un singur în- 
văţător. 

Se află o biserică ortodoxă, 
cu hramul Sf Gheorghe, fon- 
dată pe timpul dominaţiuneî o- 
tomane de locuitori. Este făcu- 
tă într'un stil cerut de musul- 
mani, aşa că nu îndeplineşte con- 
diţiunile cerute unui locaş de 
rugăciune creştin. Are 4 hect. 
pămînt. E deservită de un preot 
şi un cîntăreţ. 

Despre această com., se spune 



din bătrînî, că este fondată pe 
teritoriul unui vechiu oraş. Acel 
oraş nu se ştie cînd, cum şi de 
cine era fondat. El purta nu- 
mele de Cară - Manlîul. Era şi 
port de mare. Cu timpul retră- 
gîndu-se Marea, oraşul s'a dis- 
trus; orî a decăzut încetul cu 
încetul pană a pierit cu totul, 
ori s'a părăsit în urma vre unei 
năvălirî sau vre-unuî rezbel. Lo- 
cuitorii erau creştini, dar atît 
limba religioasă, cît şi cea fami- 
liară era turcească. 

Caraman-Chioi, şir însemnat de 
deahirî, în jud. Tulcea, pi. Ba- 
badag, pe teritoriul com. rur, 
Caraman-Chioi. Se desface din 
dealul Orta-Bair; se întinde spre 
S., avînd o direcţiune generală 
de la N.-V. spre S.-E. Brăz- 
dează partea estică a plăşeî, pe 
cea vestică a comunei Caraman- 
Chioi şi pe cea nordică a co- 
muneî Jurilofca. Cu numeroa- 
sele sale ramificaţîunî, se în- 
tinde printre valea Mil-Vel-Al- 
ciac, malul vestic al lacului Ra- 
zelm, şi cel nordic al laculuî 
Goloviţa. La poalele sale estice 
este aşezat satul Caraman-Chioi, 
la cele sudice satul Jurilofca. 
Se prelungeşte spre S.-E. cu 
dealurile: Ivan-Bair, Suhat, Do- 
lojman, terminîndu-se cu stîn- 
cosul cap Dolojman. Se ridică 
pană la 115 m. Un alt vîrf este 
Jurilofca, 84 m. Este întretăiat 
de o mulţime de drumurî co- 
munale, ce duc de la Caraman- 
Chioi la Jurilofca, Paşa, Cîşla, 
Visterna, Enisala. E acoperit 
cu păduri la N., cu păşuni la 
mijloc, pe muchi, şi pe la poale 
cu semănături. 

Caraman-Chioi, pmict militar, 
în Dobrogea, jud. Tulcea, plasa 
Babadag, la o înălţime de 85.65 
metri d' asupra nivelului Măriî- 
Negre. 



Caraman-Chioi, baltă, judeţul 
Tulcea, fâcînd parte din întin- 
sul lac Razelm, de care e des- 
părţită prin o făşie lungă de 
stuf, în comuna Caraman-Chioi, 
spre Est de ea. Pe malu-î 
vestic sunt vii. Conţine puţin 
peşte, ce se consumă în sat. 

Caraman-Chioi, vale, de puţină 
însemnătate, în jud. Tulcea, pi. 
Babadag, com. Caraman-Chioi. 
merge de alungul dealului Ca- 
raman-Chioi, brăzdînd partea 
nordică a comunei. Se termină 
în balta Caraman-Chioi, chiar 
lîngă sat. 

Caramancea, deal, în jud. Con- 
stanţa, plasa Medjidia, comuna 
Enigea, căt. Molceova. Este cu- 
prins între văile Uzum-Ceair, 
Chior-Cuius-Ceair, Calfa-Dere şi 
Caramancea, avînd o direcţiune 
generală de la S.-V. către N.-E. 
şi apoi către N.-V., aşa că for- 
mează un arc de cerc cu con- 
cavi tatea spre V. Atinge înăl- 
ţimea de 133 m. Este acope- 
rit cu păşuni şi semănături. 

Caramancea, vale, în jud. Con- 
stanţa, pi. Medjidia, pe teritorul 
comunelor rurale Enigea, Rasova 
şi Cochirleni. Se desface, sub 
numele de Calfa-Dere, din apro- 
pierea movilei Idriţa şi se în- 
dreaptă spre N. urmînd o di- 
recţiune generală de la S.-E. 
către N.-V., mergînd printre 
dealurile Ivranes şi Geam-Paşa, 
pe de o parte şi dealurile Cara- 
mancea şi Mare, pe de altă 
parte. Primeşte pe stînga, va- 
lea Uzun-Ceair, care este re- 
zultată din unirea văeî Chior- 
Curu-Ceair cu valea Chireşlic- 
Culac. Se deschide în Dunăre 
puţin maî spre Nord de satul 
Rasova, după un drum de peste 
15 kil. Maî multe drumurî co- 
munale o tae tranversal şi altele 



Hosted by 



Google 



CARAMANUL 



190 



CARANLÎC-ALCEA 



merg pe fundul eî, Serv^eşte pe 
o parte din a sa întindere şi ca 
hotar între corn. Cochirleni şi 
Enlgea. Este situată la Nordul 
comuneî Enigea şi la Sudul co- 
munei Cochirleni. 

Caramantil, braţ (privai), în pi. 
lalomiţa-Balta, insula Balta, corn. 
Stelnica, jud. Ialomiţa. 

Carameţilor (Valea-), vale, ce 
se varsă în rîul Argeşelul, pe te- 
ritoriul comune! Davideşti, din 
care izvoreşte, plasa Argeşelul, 
jud. Muscel. 

Caramziile, baltă, plasa Cîmpul, 
corn Piscul, jud. Dolj. 

Garanlîc, com. ntr,, din plasa 
Silistra-Nouă, jud. Constanţa. 

Este situată în partea de V. 
a judeţului, la S.-V. de oraşul 
Constanţa, capitala districtului, 
şi în cea centrală a plăşey, spre 
Est de orăşelul Ostrov, i-eşe- 
dinţa eî. 

Se mărgineşte la N. cu co- 
munele Beilicul şi Oltina, la E. 
cu comuna urbană Cuzgun şi 
cea rurală Enişenlia, la S. cu 
comuna Para-Chioi şi la V. cu 
comuna Ghiuvegea. 

Relieful solului e accidentat 
în general. Culmile Para-Chioi la 
E. şi S. şi Oltina la N. o acci- 
dentează. Dealurile principale, 
care o brăzdează, sunt: Cîşia 
(147 m.), Merchez (143 m.), la 
N.-V., aparţinînd culmei Oltina 
şi acoperite cu livezi', păşuni şi 
păduri, ca Duan-Chioipe Cîşla. 
Dealul Hasan-Orman, cu vîrful 
Caranlîc (136 m.) la N.; Cuz- 
gun (173 m.) la N.-E.; Arpalîc 
(143 m.) la E.; Başpunar-Sirti, 
cu vîrful Calaigi ([96 m.) la 
S.-E.; Distrail (172 m.) la S.; 
Cital-Orman (140 m.) prin inte- 
rior şi Mezarlîc-Baîr (142 m.) 
Aparţin toate culmeî Para-Chioi 



şi sânt acoperite cu păduri fru- 
moase, resturi din întinsele pă- 
duri de odinioară, cu livezi, 
păşunî şi arbori izolaţî. Movi- 
le sunt puţine şi nu prezintă 
nicî o importanţă. 

Ape curgătoare nu sunt. Sunt 
numai văî, ce conţin apă în 
timpurile ploioase şi primă-va- 
ra, după topirea zăpezilor, cu 
toată vecinătatea pădurilor. Prin- 
cipalele sunt : Beilicul pe la 
N.-E., purtînd în comună nu- 
mele de Cioringi şi Derincea- 
Ceair, şi primind pe stînga va- 
lea Caranlîc unită cu valea 
Cişme-Culac, brăzdează comuna 
prin interior şi E., trecînd şi 
prin satul Caranlîc. Valea Curu- 
Orman trece prin satul Curu- 
Orman, primeşte, pe stînga, va- 
lea Cîşla unită cu Valea-luî- 
Ghenciu, iar pe dreapta, valea 
Beilicu - Ceaîr ; brăzdează com. 
în partea vestică. Valea Ghiu- 
venli-Ceiar trece spre S.-V. 

Cătunele, cari o compun, sunt 
două: Caranlîc, reşedinţă, aşe- 
zat în partea de S.-E. a comu- 
nei, pe valea Caranlîc, între dea- 
lurile Arpanlîc la E. şi Distrail 
la V., sat frumos ca poziţie ; 
Curu-Orman, în partea de V. 
a comunei, la 6 kil. spre V. de 
reşedinţă, pe valea Curu-Orman, 
între dealurile Duan-Chioi-Or- 
man la E. şi Mezarlîc-Bair la 
E., sat bine îngrijit şi curat. 

Populaţiunea pe anul 1896 
a fost de 142 familii, cu 689 
suflete, împărţită ast-fel : după 
sex: 362 bărbaţi, 273 femei; 
după starea civilă : 418 necăsă- 
toriţi, 248 căsătoriţi, 23 văduvi ; 
după instrucţie: 17 ştiind carte, 
672 ne ştiind; sunt: 689 cetă- 
ţeni romînl; 433 ortodoxl, 249 
mahometani, 7 evrei; 367 agri- 
cultori şi meseriaşi, 2 cîrciu- 
marl ; 132 contribuabili. 

Suprafaţa comunei este de 
5398 hect. 



Budgetul acestei comune este 
la venituri de 3481 leî şi la chel- 
tuelî de 2281 lei. 

Biserica ortodoxă are hra- 
mul Sf Athanasie ; este înfiin- 
ţată şi întreţinută de comună, 
avînd şi 10 hect. de la stat. 
Are un cîntăreţ. Sunt şi două 
geamii, cu 2 hogi. 

Şcoală este una rurală mixtă, 
cu un învăţător şi 56 elevi în- 
scrişi, din cari: 31 băeţî şi 25 
fete. Şcoala are 10 hectare de 
la stat. 

Căî de comunicaţie sunt: ca- 
lea judeţeană Ostrov-Cuzgun, ce 
trece pe la N. de sat şi drumuri 
comunale ce duc lăsatele Curu- 
Orman, Ghiuvegea, Para-Chioi 
şi Cuzgun. 

Caranlîc, vîrf de deal, judeţul 
Constanţa, în pi. Silistra-Nouă, 
pe teritoriul comunei rurale Ca- 
ranlîc, de la care şi-a luat şi nu- 
mele. Este aşezat pe muchea 
dealului Hasan-Orman, în par- 
tea estică a plăşel şi cea nor- 
dică a comunei, la 3 kil. spre 
N.-V. de satul Caranlîc. Punct 
strategic important, avînd o înăl- 
ţime de 136 m., dominînd văile : 
Beilicul şi Hasan-Orman, satul 
Caranlîc, drumul judeţean Os- 
trov-Cuzgun, şi cele comunale : 
Beilic- Caranlîc şi Beilic- Curu- 
Orman. Este acoperit cu pă- 
şuni. 

Caranlîc-Alcea, vale, jud. Con- 
stanţa, în pi. Mangalia, pe te- 
ritoriul comunei rurale Osman- 
Facî. Se desface din punctele 
s idice ale dealului Mangalia-Cu- 
lac-Bair ; se dirige spre S., în- 
tr'o direcţie de la N.-E. spre 
S.-V., brăzdînd partea nordică 
a plasei şi cea vestică a comu- 
nei; se uneşte cu valea Curu- 
Bair- Aicea, şi se deschide în va- 
lea Sarapci-Dere, pe stînga eî. 
Este tăiată de dramul comunal 



Hosted by 



Google 



CARANTINA 



191 



CARAPELlT-liAlR 



Bîulbiul-Osman-Facî şi de cel 
judeţean Medjidia-Mangalia, 

Carantina, deal, în corn. Mate- 
eşti, pi. Olteţal-d.-s., jud. Vîl- 
cea, care, împreună cu Măgura 
şi Cornăţelul, formează un lanţ 
ce se prelungeşte din hotarul 
com. Greci la N., pană in ho- 
tarul comunei Turceşti la Sud. 
Coama acestui lanţ formează li- 
mita între com. Mateeşti şi în- 
tre com. Alunul şi jud. Gorj. 

Carantina, mahala, în jud. Me- 
hedinţi, plasa Blahniţa ; ţine de 
com. rur. Izvoarele. 

Carantina, măgură^ pi. Cîmpul, 
com, Fintîna-Banuluî, jud. Dolj. 

Carantina, fost pichet de gra- 
niţă, pe marginea Dunărei, în 
jud Mehedinţi. 

Carantina-Vechiă, fostă vamă, 
judeţul Ilfov, la S. de Olteniţa. | 
Aci, la anul 1853, s'au bătut Ru- ' 
şiî cu Turcii. 

Carapancea, cătun, pendinte de 
com. Prunanil, pi. Cîlniştea, ju- 
deţul Vlaşca, proprietate a d-luî 
Hristopolo, situată în coasta dea- 
lului cu acelaşi nume, în sus 
de valea Cîlniştea. Este departe 
de Bucureşti de 50 kilom., iar 
de Giurgiu de 50 kilometri. A- 
ceastă proprietate este trup din 
moşia Prunari. Ambele au fost 
estimate de Creditul Funciar Ru- 
ral la suma de 560000 leî. 

Carapanuluî (Piscul-), trup din 
moşia s::atuluî Persica sau Bor- 
duşelele, jud. Ialomiţa. 

Carapat-Daga, deal, în judeţul 
Constanţa, plasă Medjidia, com. 
rur. Seimeni. Se desface din 
dealul In-Izlaz; se întinde spre 

. Ei, printre pîi*îul Siliştea şi Gea- 



ba- Ceair, brăzdînd partea nor- 
dică a plăşeî şi cea estică a co- 
munei. Are 103 m. înălţime, do- 
minînd văile de maî sus, sa- 
tele Geabacul-Mare şi Geabacul- 
Mic şi drumul judeţean Hîrşo- 
va- Medjidia. Este acoperit cu 
fineţe şi semănături. 

Carapcea, deal, în jud. Tulcea, 
pi. Isaccea, pe teritoriul com. 
rurale Balabancea (şi anume pe 
acel al cătunului de reşedinţă, 
Balabancea). Se desface din dea- 
lul Amzalîi; se întinde spre S. 
avînd o direcţie generală de 
la N.-V. spre S.-E., d'alungul 
văeî Acar-Cula şi a pîrîuluî Taiţa, 
brăzdînd partea sudică a plă- 
şeî şi vestică a comunei. Intre 
poalele sale nordice şi pîrîul 
Taiţa, se află aşezat satul Ba- 
labancea. E de natură cam pie- 
tros. Se ridică pană la 220 m. 
Este tăiat de drumul comunal 
Cerna-Balabancea. Este acoperit 
cu fineţe şi pe la poale cu tu- 
fărişuri. 

Carapcea, deal^ în judeţul Tul- 
cea, plasa Macin, pe teritoriul 
comunei rurale Cîrjelari (şi a- 
nume pe acela al cătunului său 
Ac-Punar). Este prelungirea su- 
dică a dealului Amzalîi ; se în- 
tinde spre Sud, avînd o direc- 
ţiune generală de Ia N.-V. spre 
S.-E, brăzdînd partea sud^es- 
tică a plăşeî şi pe cea nord- 
estică a comunei ; face hotar 
între plasa Macin şi Isaccea, 
brăzdînd partea vestică a celeî 
din urmă şi a comuneî Orta- 
Chioi. Are 2 vîrfurî(3io m. şi 
249 m.), puncte trigonometrice 
de observaţie de rangul al 3-lea. 
Din el izvoreşte valea laila. 
Este tăiat de drumul judeţean 
Măcin-Babadag. Este acoperit 
cu păduri şi tufărişuri. 

Carapcea, lac, jud. Brăila, pe 



teritoriul com. Vizirul, la un 
kil. spre V, de Dunărea-Va- 
poarelor, pe malul privaluluî 
Morarul. 

Carapelit, sat, în jud. Constanţa, 
pi. Hîrşova, cătunul com. Eni- 
Sarai. E situat în partea centrală 
a plăşeî şi a comuneî, la 3 kil. 
spre E. de cătunul de reşedinţă, 
Eni-Sarai. Este aşezat pe ulti- 
mele ramificaţiunî sudice ale 
dealului Carapelit-Bair, pe am- 
bele malurî, şi mai cu seamă 
pe cel drept, al pîrîuluî Haidar, 
puţin maî spre V. de locul unde 
pîrîul Dulgherul se varsă în pî- 
rîul Haidar. Este dominat de 
vîrful Carapelit, care are 135 m. 
înălţime şi este situat la 2 kil. 
spre N. de sat. Suprafaţa sa 
este de 2460 hectare, din carî 
35 hectare sunt ocupate numai 
de grădini şi de vatra satuluî. 
Populaţiunea sa, compusă maî 
ales din Bulgarî, este de 65 fa- 
miliî cu 298 suflete, ocupîndu-se 
cu agricultura, pămîntul produ- 
cînd tot felul de cereale şi maî 
ales porumb şi grîu. Şoseaua 
judeţeană Hîrşova-Babadag (Tul- 
cea) trece prin partea nord-ves- 
tică a satuluî. Afară de această 
şosea maî pleacă drumurî co- 
munale la satele următoare: la 
Mahometcea, la Dulgherul, spre 
Musiu (care se desface în treî 
ramurî, ducînd la Musiu, la Şi- 
riu şi la Muslu-Bei), la Bâlgiu şi 
la Gîrlici. 

Carapelit-Bair, deal, în judeţul 
Constanţa, pi. Hîrşova, pe teri- 
toriul comunelor, rurale Sărai 
(cătunul Carapelit) şi Calfa (cu 
căt. Haidar). Se desface din dea- 
lul Făgăraşul ; se întinde spre 
S., de-alungul maluluî drept al 
pîrîuluî Sărai, făcîndu-l'pe .alo- 
curea să fie înalt şi rîpos. Se 
ridică la 173 m: şi domină^/iâ^ 
tcle Haidar, Carapelit : ş^i .pîfiul 



Hosted by 



Google 



CARAPELIT-TEPE 



192 



CARASULUC-IUC 



Haidar. Este acoprit cu semă- 
nături şi fineţe. 

Carapelit-Tepe, vîrf de deal, 
în jud. Constanţa, pi. Hîrşova, 
pe teritoriul comuneî Sărai, că- 
tunul Eni-Sarai. Este aşezat în 
partea centrală a plăşeî şi cea 
sudică a comuneî, pe hotarul eî 
către com. Siriu. Are 142 m. 
înălţime. E acoperit cu 8 mo- 
vile artificiale şi dominează dru- 
murile Muslu-Carapelit şi Sarai- 
Siriu. 

Carasa, sat, în partea de N.V. 
a com. Corlăteni, plasa Coşula, 
jud. Dorohoiu. Are 66 familiî, 
cu 187 suflete. Este proprieta- 
tea moşiei luî Hermeziu. Ca- 
litatea pămîntuluî e bună. Să- 
tenii împroprietăriţî au 130.37 
hect. pămînt, iar proprietarul 
moşiei 415.34 hect. cîmp şi 1 1 .46 
hect. pădure de stejar. Iaz este 
unul, mic, pe valea Putreda. Li- 
vadă şi vie este în mărime de 4 
pog. Rîul Jijia curge pe hotar, 
iar pîrîul Carasa trece pe moşie. 
Drumuri sunt: cel de la Do- 
rohoiu prin Corlăteni în jos, pe 
Jijia şi cel ce duce la Dumeni 
şi Cordăreni. 

Se învecinează cu : Broscăuţi, 
Vlădeni, Miclăuşeni şi Dumeni. 

Carasa, iaz, format de pîrîul 
lazul-Plopilor, pe moşia Bros- 
căuţi, com. cu asemenea numire, 
pi. Coşula, jud. Dorohoiu. 

Carasa, piritl, format din scur- 
gerea iazuluî Carasa, de pe te- 
ritoriul satuluî Broscăuţi, com. 
cu asemenea numire, pi. Coşula, 
jud. Dorohoiu. Curge spre S. 
şi se varsă în rîul Jijia, în faţa 
satuluî Carasa, din com. Cor- 
lăteni. 

Carasan, vale, jud. Constanţa, în 
plasa SilistraNouă, pe teritoriul 



com. rur. Mîrleanul. Se desface 
din poalele vestice ale dealului 
Zbreia; se întinde spre V., în- 
tr'o direcţiune generală de la 
S.-E. spre N.-V., pe la poalele 
orientale ale movileî Drăgaica, 
de care e dominată. După ce 
brăzdează partea de N. a plăşeî 
şi a comuneî, după un drum de 
3 kil., se deschide în Dunăre, 
pe dreapta, în faţa ostrovuluî 
Huzun-Ada. Este tăiată de dru- 
mul comunal Mîrleanul-Rasova. 

Carasevschi, grind, sau loc ri- 
dicat de-asupra stufuluî încon- 
jurător, situat în jud. Tulcea, 
partea estică a plăşeî Sulina şi 
cpa sudică a comuneî Cadîrlez 
sau Sf. Gheorghe. Are o formă 
lunguiaţă. Din el se lasă spre 
S.-V. alte 3 grindurî: Vasiie, 
Crasevschi şi Trofincivovilion. 
Pe el se află 2 cîşle sau pes- 
cării: Vasiie şi Musca. Are 75 
hect. Este improductiv, fiind a- 
coperit cu nisip. 

Carasevschi, pescărie însemnată, 
în judeţul Tulcea, plasa Sulina, 
pe teritoriul comuneî rurale Sfin- 
tul - Gheorghe, situată în partea 
sud-estică a plăşeî şi cea sud- 
vestică a comuneî, pe grindul 
cu acelaşî nume, pe malul Mă- 
riî. La E. de ea se află pescăria 
Ciotic, iar la V. pescăria Mur- 
gu-Iani-Milanu. 

Carasul, baltă, în com. Măstă- 
cani, pi. Prutul, jud. Covurluiti, 
pe şesul Prutuluî şi formată de 
vărsăturile acestuia. 

Carasul, staţie de drum de fier, 
jud. Dorohoiu, pi. Coşula, cătu- 
nul Corlăteni, pe linia laşi-Do- 
rohoiu, pusă în circulaţie la i 
Iunie, 1896. Se află între sta- 
ţiile Vorniceni (10.7 kil.) şi Doro- 
hoiu (10 kil.). înălţimea d'asu- 
pra nivelului măriî de ii8"^.39. 



Venitul acesteî staţiî, pe anul 
1896, a fost de 401 1 leî 65 banî. 

Carasuluc - Bair I, deal, în ju- 
deţul Constanţa, pi. Mangalia, 
la hotarul comunelor rurale A- 
zaplar, Enghez şi CaraOmer. 
Se desface din vîrful Ghiuvenli, 
îndreptîndu-se spre E. şi avînd 

direcţiune generală de la V. 
către E. Se întinde până în va- 
lea Carasuluc-Ceair. 

Este situat maî mult în par- 
tea de V. a plăşeî, la N. com. 
Ghiuvenli şi Azaplar şi la S. 
comuneî Enghez. 

Carasuluc- Bair II, deal, în ju- 
deţul Constanţa, pi. Mangalia, 
pe teritoriul com. rur. Azaplar 
şi anume pe acela al căt. său 
Erebiler. Se întinde printre vă- 
ile Carasuluc-Ceair şi Erebiler- 
Dere, avînd o direcţiune de la 
N. către S. şi o înălţime ma- 
ximă de 114 metri, pe care o 
atinge în vîrful său Carasuluc- 
luc. 

Carasuluc-Ceair, vale, judeţul 
Constanţa, în plasa Mangalia, 
pe teritoriul com. rur. Azaplar 
şi anume pe acela al cătunului 
său Erebiler. Merge printre dea- 
lurile Carasuluc-Bair I şi Carasu- 
luc-Bair II ; se uneşte cu valea 
Erebiler-Dere, dînd ast-fei naş- 
tere unei a treia văî, numită 
Buiuc-Dere. Are o direcţiune 
de la S. către N.-E. 

Carasuluc - luc, vîrf de deal, 
jud. Constanţa, în pi. Mangalia, 
pe teritoriul com. rur. Azaplar 
şi anume pe acela al cătunului 
său Erebiler. Este vîrful cel maî 
înalt al dealului Carasuluc-Bair 
II, avînd o înălţime de 114 me- 
tri, dominînd prin această înăl- 
ţime satul Erebiler, care este la 

1 kil. spre S.-E. de vîrf, valea 
Erebiler, valea Carasuluc-Ceair, 



Hosted by 



Google 



CAKAŞ (DE-LA-LOTUL-LU1-) 



193 



CARATAI-ALCEAC 



precum şi drumul comunal Ere- 
biler-Mangoci. 

Caras (De-la-Lotul-luî-), //«- 
tînă^ pi. Cîmpul, com. Ciuper- 
ceni, jud. Dolj. 

Caratai, com. rur,, în jud. Con- 
stanţa, pi. Medjidia, situată în 
partea centrală a judeţului, la 
26kil. spre N.-V. de oraşul Con- 
stanţa, capitala districtului, şi 
în cea estică a plăşeî, la 9 kil. 
spre E. de oraşul Medjidia, re- 
şedinţa ocolului, pe ambele ma- 
luri ale văeî Caratai. 

Se mărgineşte la N. cu com. 
Carol I şi Cară - Murat ; la E. 
cu com. Cicrîcci; la S. cu căt. 
Nazîrcea (al comunei Omurcea), 
cîte-şî patru din pi. Constanţa; 
iar la V. cu com. Alacapî şi 
Tortoman. 

Relieful solului e accidentat 
de următoarele principale dea- 
luri: dealul Dere-Chioi (105 m.), 
la N.-V.; dealul Murat - Bair 
(10 1 m.), Ia N.; dealul Amut- 
Bair (103 m.), la N.-E.; dea- 
lul Nazîrcea (100 m.), la E.; dea- 
lul Caratai (65 m.), la S.; dea- 
lul Chiostel (74 m.), la S.- V., 
dealul Agi-Cabul (89 m,), prin 
centrul comunei. Ele sunt aco- 
perite cu fîneţe şi izlazuri în- 
tinse şi cu semănături frumoase. 
Movile sunt opt, toate artifi- 
ciale, servind ca puncte de o- 
rientare. Principalele sunt: Na- 
zîrcea (roo m.), la E. ; Caratai- 
Nord (89 m.), prin centru ; Ca- 
ratai-Sud (65 m.), la S.; Chios- 
tel (j6 m.), la S.-V. 

Principalele văî sunt : Docu- 
zol-Dere la N.-V., care se des- 
chide în balta Carasu ; valea 
Hagi-Cabul, prin interiorul co- 
munei, trecînd prin satul Hagi- 
Cabul şi care se pîerde tot în 
lacul Carasu, sub numele de 
valea Chiostel; valea Cioban - 
Dere la E., care se descliide 



în valea Carasu; valea Caratai, 
prin interioriul comunei, tre - 
cînd prin satul Caratai, şi Ca- 
ratai-Alceac la S.-E., amîndouă 
deschizîndu-se în balta Carasu ; 
fundul acestora servesc astă-zî 
drumurilor de comunicaţie ce 
se răspîndesc în diferite direc- 
ţiuni 

Cătunele, carî o formează, sunt 
două: Caratai, reşedinţa, spre 
S., pe fundul văeî Caratai; Agi- 
Cabul, spre N., la 5 kil. spre 
N. de reşedinţă, pe ambele ma- 
luri ale văeî Hagi-Cabul. Are 
maî multe puţurî. 

Populaţiunea acestei comune 
se compune în cea maî mare 
parte ctin Turci şi Tătarî, apoi 
din cîţî-va Romînî şi Bulgari. 
Sunt 143 familiî, cu 604 suflete, 
împărţite după cum urmează : 

După sex: bărbaţi 309, fe- 
meî 295. După stare civilă: ne- 
căsătoriţi 325, căsătoriţi 246, 
văduvi 33. După instrucţie: ştiu 
carte 11, nu ştiu 593. După 
religie: ortodoxî 34, catolici ro, 
mahometanî 560. Toţi sunt de 
protecţiune romînă. 

Budgetul acesteî comune e 
de leî 4185 la venituri şi de leî 
1874 la cheltuelî. 

Căî de comunicaţie sunt: ca- 
lea ferată Cernavoda-Constanţa, 
ce trece pe la 4 kil. spre S.-V. 
de satul Caratai; calea jude- 
ţeană Medjidia-Cara-Murat, tre- 
cînd pe la 3 kil. spre E. de sa- 
tul Agi-Cabul; apoî drumurîve- 
cinale ce duc la satele înveci- 
nate : Cara-Murat, Carol I, Do- 
robanţul, Nazîrcea, Omurcea, 
Hasancea, Murfatlar, Medjidia, 
Tortoman, etc. 

Pe hotarul sudic al comunei 
trece valul mare de pămînt, nu- 
mit al luî Traian. 

Caratai, sat, judi Constanţa, pi. 
Medjidia, cătunul de reşedinţă 
al com. Caratai, situat pe valea 



Caratai şi închis la N.-V. de dea- 
lurile Chiostel şi Hagi - Câbul 
şi la S.-E. de dealul Caratai, cu 
vîrful său Caratai-Sud {67 m.) 
care domină întreg satul. Dru- 
muri comunale sunt : Via-de-la- 
Chiostel, Hagi - Cabul - Nazîrcea 
şi Endec-Cara-Chioi. 

Caratai, deal, în jud. Constanţa, 
plasa Medjidia, comuna şi căt. 
Caratai. Se prelungeşte spre 
Sud-Vestul dealului Nazîrcea şi 
merge de-alungul văeî Caratai, 
pe la sudestul satuluî cu ace- 
laşi nume. Are o direcţiune ge- 
nerală de la N.-E. către S.-V., 
şi o înălţime maximă de 88 
metri, pe care o atinge în vîrful 
său Caratai-Sud. E situat în par- 
tea răsăriteană a plăşeî şi cea 
sudică a comunei. 

Caratai, vale însemnată, în jud. 
Constanţa, pi. Medjidia, com. 
şi cătunul Caratai. E situată în 
partea de E. a plăşeî şi cea 
centrală a comunei, pe care o 
străbate în întregime de la S.-V. 
către N.-E. Trece prin satul Ca- 
ratai şi printre dealurile Chiostel 
şi Hagi-Cabul pe de o parte, şi 
dealurile Caratai şi Nazîrcea pe 
de altă parte. Maî multe drumuri 
comunale o tae în lung şi în lat. 

Caratai, punct militar de obser- 
vaţie, în jud. Constanţa, înalt de 
88 m. d'asupra nivelului mării. 

Caratai- Alceac, vale, în judeţul 
Constanţa, plâşile Constanţa şi 
Medjidia, pe teritoriul comune- 
lor Omurcea şi Alacapî. E si- 
tuată în partea de V. a plăşeî 
Constanţa şi a comunei Omur- 
cea, cea de E. a plăşeî Med- 
jidia, şi cea nordică a comunei 
Alacapî. Are o <lif ecţiune de 
la N.-E. către S.-V. Extremi- 
tatea sa sud-vestică e tăiată de 
Valul-luî-Traiail. 



,irt>. Marele Dic(iunar (.eogra/ic. ['ol, II, 



25 



Hosted by 



Google 



CARATAI-NORD 



194 



CARAVANEŢI 



Caratai-Nord, vîrf de deal, în 
jud. Constanţa, plasa Medjidia, 
comuna Caratai, pe muchea dea- 
lului Hagi-Cabul, la 4 kil. spre 
N. de satul cu acelaşi nume, 
avînd o înălţime de 89 metri, 
domînînd satul şi valea Caratai. 
Este acoperit cu verdeaţă. 

Caratai-Sud, vîrf de deal, jud. 
Constanţa, în pi. Medjidia, co- 
muna Caratai, pe muchea dea- 
lului Caratai, la 2 kil. spre S. 
de satul Caratai Are 6^ metri 
înălţime, dominînd satul Caratai 
şi valea Caratai-Alceac. Este a- 
coperit cu verdeaţă. 

Caraula, com, rur., din jud. Dolj, 
plasa Dumbrava-d.-j., la 51 kil. 
de reşedinţa plâşeî, com. Vîr- 
topul. 

Este situată pe ambele po- 
vîrnişe ale văeî Caraula. 

Se învecineşte la E. cu com. 
Corlatele şi Rudarul, la V. cu 
com. Pleniţa, la N. cu comuna 
Cornul, la N.-E. cu com. Oro- 
delul şi la S. cu com. Moţăţei 
şi Risipiţi. Limita liniei de N. 
este formată de valea Olteniţa 
Limita liniei de E. este forma- 
tă de Valea-Vîrtopuluî şi limita 
liniei de S. de Valea-Corlatelor, 
care nu este de cît o prelun- 
gire a precedentelor şi prin care 
curge pîrîul cu acelaşî nume. 

Terenul comunei este acci- 
dentat de dealurîy cu o înălţime 
de pană la 180 m. aproximativ 
acoperite maî toate cu viî. 

Comuna este udată de pîrîul 
Eruga, ce-şî are izvorul în a- 
ceastă comună, curge de la V. la 
E., şi după ce ese din sat, se u- 
neşte cu pîrîul valea Ciocănari 
cu care d 'împreună se pîerde 
pe moşia Galicea-Mare, la Fîn- 
tîna-luî-Njţă. Pîrîul Olteniţa trece 
prin văile Vîrtopul, Olteniţa, 
Corlatele şi se pîerde aproape 
de limita de N. a comunei. 



Pîrîul Caraula izvoreşte în co- 
mună, curge şi se pîerde în 
valea Caraula. Peste pîrîul E- 
ruga se află un pod, la S. co- 
muneî; tot pe el, în S. comu- 
nei, se află şi o moară. 

Cam pe la 1800, pe locul de 
azî al comunei, se aflau două 
sate: Siliş.ea şi Ciocănari. Pe 
locul dintre aceste două sate au 
aşezat maî tîrziu Ruşii tabără, 
punînd streajă sau caraula, spre 
pază. După plecarea Ruşilor, 
locuitorii din ambele sate se aşe- 
zară pe acest loc, numindu-1 Ca 
raula, în amintirea, se zice, a stre- 
jeî ruseştî. Azî se compune din- 
tr'un singur cătun numit Caraula. 

In comună se află o biserică, 
începută la 1886, terminată la 
1892. Serbează hramul Sf. Ni- 
colae. In serviciul eî se află i 
preot şi 2 cîntăreţî. Are o pro- 
prietate de 24 pog. arabile. 

Se află în comună o şcoală 
mixtă, cu un învăţător. Şcoala 
funcţionează din anul 1865. Este 
întreţinută de stat. Localul, con- 
struit din cărămidă, este în bună 
stare. A fost frecuentată de 69 
băeţî şi 8 fete, în anul i 892 — 93. 
In vîrstă de şcoală sunt 148 
băeţî şi 108 fete. 90 bărbaţi şi 
IO femeî sunt cu ştiinţă de 
carte. 

Populaţia comunei este de 
1994 suflete, din cari 958 fe- 
meî şi 1036 bărbaţî. 

După legea rurală din 1864 
sunt 308 locuitorî împămînteniţî; 
iar după cea din 1879 sunt 13 
însurăţei. 

Case sunt 406, făcute parte 
din zid şi parte din paiante ; 
bordee sunt 36. Atît casele, cît 
şi bordeele au grădină. 

Moşia de pe teritoriul co 
muneîse numeşte Caraula; apar- 
ţine locuitorilor împămînteniţî la 
1864 şi 1879. 

Locuitorii îşî desfac produc- 
tele la schela Calafat, unde se 



duc cu grîne şi de unde importă 
cele necesarii pentru casă. Trans- 
portul îl fac cu carele pe căî 
comunale şi vecinale. 

Veniturî pe 1892 — 1893: leî 
3396.88 şi cheltuelî: leî 2041.39. 

Vite marî cornute sunt 406, 
caî 80 şi capre 41. 

Caraula, sat, jud. Dolj, pi. Dum- 
brava-d.-j., com. Caraula. (Vezî 
com. Caraula). 

Caraula, moşie, jud. Dolj, plasa 
Dumbrava d.-j., com. Caraula. 

Caraula, movilă, în judeţul Con- 
stanţa, pi. Silistra-Nouă, pe te- 
ritoriul comuneî Cuzgun, aşe- 
zată pe muchea dealului De- 
mircea, în partea estică a pla- 
sei şi cea nord-vestică a com., 
la I \'2 kil. departe de orăşelul 
Cuzgun. E punct strategic impor- 
tant, avînd o înălţime de 175 
metri şi dominînd orăşelul Cuz- 
gun, văile Demircea, Beilicul, 
Voinea-Mare, drum-il comunal 
Beilicul -Cuzgun şi pe cel ju- 
deţean Ostrov-Cuzgun. Este a- 
coperită cu verdeaţă, iar la poa- 
lele eî se întind bogate semă- 
năturî. 

Caraula, vale, jud. Dolj, pi. Dum- 
brava-d.-j., pe care este aşezată 
com. Caraula. 

Carauleî (Dealul-), deal, jud. 
Dolj, plasa Băileşti, com. Gali- 
cea-Mare, cu o înălţime de 10 m. 
Este în legătură cu dealul Ru- 
dari, din c. Rudari şi cu Dealul- 
Vîrtopuluî, din com. Vîrtopul. 

Caravanei (Braniştea-), bra- 
nişte, în com. Segarcea-din-Deal, 
la E., pe proprietatea statului, 
judeţul Teleorman. Are o în- 
tindere ca de 5 hectare. 

Caravaneţi, com. rur., în plasa 



Hosted by 



Google 



CARAVANEŢI 



195 



CARCALIUL 



şi pe valea Călmăţuiuluî, jude- 
ţul Teleorman. Este situată pe 
deal şi are alăturat cătunul Ca- 
ravanul, de care nu este des- 
părţită de cît numai prin pozi- 
ţiunea loculuî ce ocupă : Cara- 
vaneţi sunt pe deal şi Cară va- 
nul în vale. De altminteri Cara- 
vanul este considerat maî mult 
ca o mahala a satuluî şi nu este 
separat de comună. 

Se învecinează la N. cu com. 
Cîrligaţi, la S.-E. cu moşiile A- 
dîncata şi Salcia, la S.-V. tot 
cu moşia şi com. Salcia, iar la 
V. cu cîmpia Comanceî şi cu 
moşia Mîndra. 

Suprafaţa comuneî, cu a mo- 
şiei aflată pe dînsa, este de 2360 
hect., dintre cari 1850 hect. pro- 
prietatea d-neî Creţeanu. Loc. 
împroprietăriţi sunt 140 cu 440 
hect. Viile sunt plantate, pe pro- 
prietăţile locuitorilor, pe o în- 
tindere de 74 hect. 

Populaţiunea este de 1078 su- 
flete, din cari 189 contribuabili". 
Cea maî mare parte din locui- 
tori sunt de origină Bulgari. 

Numărul vitelor din comună 
este de 3532 capete, din cari: 
488 caî, 758 vite mari cornute, 
1702 vite mici şi 584 porci. 

Budgetul comuneî este la ve- 
niturî de leî 5048, bani 43 şi la 
cheltuelî de leî 3825, banî 90. 

Are : o şcoală frecuentată de 
38 elevî; o biserică deservită 
de I preot şi 2 cîntăreţî. 

La comuna Salcia comunica- 
ţia se face pe şosea vecinală, 
pe o întindere de 2 V2 kil. ; la 
com. Cîrligaţi se face tot pe 
şosea vecinală, pe o întindere 
de I V2 kil. 

La marginea satului se văd 
ruinele uneî biserici, pe locui 
ce serveşte de cimitir, precum 
şi siliştea unuî sat, iar pe dea- 
lul dimprejurul satuluî sunt în- 
şirate mulţime de măgurî şi mo- 
vile, dintje cari maî însemnate 



sunt : Măgura- Vacii, înaltă de 
14 m.; Mâgura-Izbramuluî, de 
10.40 m.; Măgura-cu-Cuib, de 
10.40 m., săpată la vîrf de că- 
tre locuitori în căutare de co- 
rn o rî. 

Comuna Caravaneţi s'a înfiin- 
ţat pe Ia finele secoluluî trecut 
de către Bulgariî refugiaţî de 
peste Dunăre şi carî, o dată 
stabiliţî aci, nu s'au maî întors 
la vetrele lor. 

Caravaneţi, mo^ie, situată pe te- 
ritoriul com. cu acelaşî nume, 
jud. Teleorman. Are o întin- 
dere de aproape 1850 hect. 

Caravaniţa, măgură, la Nord- 
Estul moşieî Zimnicelele, de lin- 
gă Zimnicea, jud. Teleorman. 
Formează punctul despărţitor al 
moşieî care poartă numele de 
Fîşteica-Zimnicelelor. 

Caravanul, /;^^z///<f, jud. Dolj, pi. 
Băileşti, com. Bistreţul. 

Cară-Măiaiu, numire, ce se dă 
pârţeîde N, a satuluî Gropeni, 
unde în vechime a fost tîrla 
luî Crîm-Paşa. 

Carăuţa, deal, pe teritoriul co- 
muneî Drînceni, pi. Podoleni, 
jud. Fălciu. 

Carcadieşti, sat, face parte din 
com. rur. Creţeni, pi. Oltul-d.-j., 
jud. Vîlcea. Cade spre S.-V. 
comuneî, pe partea stingă a pî- 
rîuluî Mamul, la poalele unuî 
frumos platou împădurit. Are 
o populaţie de 136 locuitori 
(72 bărbaţî şi 64 femeî). Popu- 
laţia şcolară e de 14 copiî (10 
băeţî şi 4 fete). Locui toriî aces- 
tei comune s*au împroprietărit 
la anul 1864. 

Carcaliul, comună rurală, în ju- 
deţul Tulcea, plasa Macin, si- 



tuată în partea vestică a jude- 
ţuluî, la 80 kil. spre V. de ora- 
şul Tulcea, capitala judeţuluî ; 
şi în partea vestică a plăşeî, la 
8 kil. spre S. de oraşul Macin, 
reşedinţa plăşeî. 

Numele său este o corupţie 
a celuî turcesc CaraCale de la 
cară = negru şi cale = cetate ; 
înainte purta numele slavonesc 
de Camena = piatră, şi, de la 
năvălirea Turcilor, a luat nu- 
mele ce poartă astăzî. 

Hotarul amănunţit al com. 
este următorul : Plecînd din 
movila Carcaliul, vîrf al dealu- 
luî Carcaliul, se îndreaptă spre 
S.-E., coboară dealul şi merge 
paralel cu drumul comunal Mă- 
cin-Turcoaia, pană ajunge la 
extremitatea orientală a bălţiî 
Igliţa; de aci o ia spre V., ur- 
mează puţin malul bălţiî, o tae 
curmeziş, şi merge pe un ca- 
nal al eî de scurgere, pană în 
Dunăre; de aci, îndreptîndu-se 
spre N.-V., urmează malul Du- 
năreî, închizînd şi o m\ck insulă 
păduroasă. Dunărea ftcînd o 
întorsătură spre N.-E., hotarul 
urmează pe o distantă de 2 kil. ; 
de aci o părăseşte, se îndreaptă 
spre E., taie pe din două balta 
Carcaliul, urcă dealul Carcaliul, 
în movila Carcaliul. Forma luî 
este aceea a unuî trapez nere- 
gulat; lungimea perimetruluî e 
de 117 kil., iar întinderea totală 
e de 1178 hect. 

La Nord comuna se înveci- 
neşte cu comuna urbană Ma- 
cin ; la Est cu com. Greci, 
de care se desparte prin dealul 
Carcaliul; la S. cu cătunul Igliţa 
(al com. Turcoaia), de care se 
desparte prin balta Igliţa; la 
V. cu judeţul Brăila, de care 
se desparte prin Dunărea, 

Dealul Carcaliul (90 m.), cu 
vîrful săâ Carcaliul, o brăzdează 
la E. şi N. Se zice că pe el ar 
fi fost odinioară o cetate vechie. 



Hosted by 



Google 



CARCALIUL 



196 



CARCALIUL 



Apele carî udă comuna sunt : 
Dunărea la V., care formează o 
insuliţă şi o insulă ce aparţin co- 
munei; pri valul Carcaliul la V., 
ce e o scurgere a bălţeî Igliţa. 
Bălţî avem : balta Carcaliul sau a 
Macin uluî," Soo hect. la N., cari 
coprinde şi 2 insule acoperite 
cu stuf; balta Igliţa la S., ce-î 
aparţine pe jumătate. Bălţile 
produc stuf şi peşte, de care 
beneficiază statul şi locuitorii. 

Comuna este compusă din- 
tr*un singur cătun, ce este aşe- 
zat între bălţile Carcaliul şi I- 
gliţa, lingă gîrla CarcaliuL 

întinderea comunei este de 
1178 hect., din cari 20 hect. 
ocupate de vatra satuluT, 50 
hect. ale statuluî, restul de 1108 
hect. ale locuitorilor. 

Populaţia este maî toată lipo- 
veană. Sunt 350 familii, cu 1553 
suflete, din carî: 354 bărbaţi şi 
374 femei; 270 însuraţi şi 90 
neînsuraţî ; 20 văduvi. Sunt 235 
copiî de şcoală (135 băeţi şi 100 
fete). Obiceiurile şi porturile loc. 
sunt cele lipoveneşti în general. 

In com. sunt 3 şcoli : una ro- 
mînă cu un învăţător, fondată, 
în 1887, de locuitori, cu 10 hec- 
tare de păraînt, 25 elevi înscrişi; 
două lipoveneşti, cu 100 elevi 
înscrişi. 

Este o biserică de ritul lipo- 
venesc, fondată, în 1884, de lo- 
cuitori, cu hramul Sf. Treime ; 
are 10 hect. pămînt dat de stat; 
este deservită de i preot, i di- 
acon şi I cîntăreţ. 

Calitatea pămîntuluî e medio- 
cră, terenul e maî mult nisipos. 
Dini 178 hect. sunt: 770 hect. 
loc arabil ; 378 hect. loc băltos. 

In com. sunt: 30 plugari cu 
30 pluguri, 320 pescari. Sunt 
66"] capete de vite, din carî 507 
boî şi vacî, 160 caî şi epe. Sunt 
10 meseriaşî (lemnarî şi fierarî) 
şi 5 comercianţi (3 cîrciumarî şi 
^ băcanî). . 



Budgetul comunei e de 4000 
ieî la veniturî şi 4000 leî la 
cheltuelî. Sunt 398 contribuabili. 

Căî de comunicaţie sunt dru- 
murile comunale ce duc de la 
comună la oraşul Macin, la co- 
muna Greci, Turcoaia şi Igliţa. 

Acum 100 anî, această com. 
nu exista. Se aflau nişte colibe 
de pescarî lingă un pietroiu mare 
(pe ruseşte «camen»), ce sepoate 
vedea şi azî; încetul cu încetul 
se populă cu Lipoveni fugiţi din 
Rusia şi veniţi să ceară sprijin 
Turciei. La 1825 fură destul 
de numeroşi, ca să întemeeze 
un sat, căruia îî deteră numele 
de Camena. Turcii îî schimbară 
numele în cel de Cara-Cale. 

Carcaliul, deal, în jud. Tulcea, 
plasa Macin, pe teritoriul com. 
rur. Carcaliul-Greci, şi al com. 
urb. Macin. Este maî mult o 
prelungire sud-vestică a Dealu- 
luî-PricopanuluI. Se întinde spre 
S., avînd o direcţiune generală 
de la N.-E. spre S.-V., brăzdînd 
partea vestică a plăşeî şi a co- 
munei Greci, pe cea estică a 
comunei Carcaliul şi pe cea su- 
dică a oraşului Macin. Pe mu- 
chea sa se întîlnesc hotarele a- 
cestor treî comune. Poalele sale 
vestice se termină pe malul es- 
tic al bălţii Carcaliu, iar cele 
sudice pe malul nordic al băl- 
ţii Igliţa. La poalele lui sud-ves- 
tice se află aşezat satul Carca- 
liul. Pe la poalele orientale mer- 
ge drumul judeţean Macin - Sa- 
tul-Nou-Ostrovul ; la S. drumul 
comunal Carcaliul-Greci; la V. 
drumul comunal Carcaliul - Ma- 
cin. Ajunge pană la o înălţime 
de 100 m. Este acoperit cu pă- 
şuni şi semănături. 

Carcaliul, vîrf de deal, în ju- 
deţul Tulcea, plasa Macin, pe 
teritoriul com. rurale Carca- 
liul. Se maî numeşte Vîrful-la- 



Treî-Hotare, căci în vîrful său se 
întîlnesc hotarele comunelor Car- 
caliul, Greci şi Macin. Are o 
înălţime de 100 m. Este punct 
trigonometric de observaţie, de 
rangul al 3-lea, dominînd asu- 
pra satului Carcaliul ; drumu- 
lui judeţean Macin - Satul-Nou, 
ce trece pe la poalele sale o- 
rientale; asupra bălţilor Carca- 
liul şi Igliţa şi întru cît-va şi 
asupra Dunărei. Este acoperit 
numai cu păşuni şi fineţe, 

Carcaliul, baltă, în judeţul Tul- 
cea, plasa Macin, pe teritoriul 
com. rurale Carcaliul, şi al co- 
munei urbane Macin, aparţinînd 
pe din două acestor comune. 
Este aşezată în partea vestică 
a plăşeî. Se întinde la poalele 
vestice ale dealului Carcaliul. In 
mijlocul el sunt două insuliţe 
acoperite cu stuf. Malul el orien- 
tal este înalt şi cam rîpos. Pe 
malul el sud-estic este aşezat 
satul Carcaliul. Este formată de 
revărsarea Dunărei, cu care a- 
cum comunică printr'o gîrliţă ce 
se isprăveşte la picioarele fortu- 
lui oraşului Macin. Intre dînsa şi 
Dunăre se află un grind, ce a- 
parţine comunelor Macin şi Car- 
caliul. E acoperit cu iarbă de 
păşuni. Suprafaţa bălţii întregi 
este de 6 kil. p., sau 600 hect., 
din carî 120 sunt formate de 
2 insuliţe stufoase, ce aparţin 
pe din două şi Măcinuluî şi Car- 
caliulul. Pe malul el estic mer- 
ge drumul comunal Carcaliul - 
Macin. 

Carcaliul, mică gîrliţă, prin care 
balta Igliţa se scurge în Dună- 
re, situată în jud. Tulcea, plasa 
Macin, pe teritoriul comunei 
Carcaliul, avînd o direcţiune ge- 
nerală de la E. spre V. şi o 
lungime de i V2 kil. Pe malul 
său drept este aşezat satul Car- 
caliul şi pe cel stîng se află 



Hosted by 



Google 



CARCAMAN-RAIR 



197 



CARIEREI (DEALUL-) 



Stuf întins, ce se întinde între 
balta leliţa şi Dunăre. Malul eî 
cel drept, adică despre satul 
Carcaliul, este înalt şi rîpos, fiind 
format de dealul Carcaliul. 

Carcaman-Bair, §ir de dealuri^ 
în jud. Tulcea, pi. Babadag, pe 
teritoriul comunelor rurale Aii- \ 
Bei-Chioi, Nalbant şi Baş-Chioi. , 
Se desface din ramurile sud- 
estice ale Dealuluî-Ciliculuî, din- | 
tr'un vîrf de 305 metri. Se în- : 
tinde spre S., avînd o direcţi- ' 
une generală de Ia N.-V. spre | 
S. şi S.-E., întinzîndu-se dimpre- | 
ună cu ramificaţiile luî între ! 
pîraiele Accadîn, Taiţa şi Teliţa. j 
Brăzdează partea vestică a plă- ] 
şeî şi a comunei Nalbant, pe j 
cea estică a comunei Ali-Bei- | 
Chioi şi pe cea nordică a co- | 
muneî Baş-Chioi. Lasă prelun- j 
girî: spre E. dealul Canagic-Bair, 1 
spre S.-E. dealurile Tartar-Bair | 
şi Ghel-Tepe. Este întretăiat de | 
o mulţime de drumuri comu- 
nale, cari unesc între ele satele 
Accadîn, Ali-Bei -Chioi, Cineli, 
Baş-Chioi cu Nalbant, Trestenic şi 
Hagilar. Intre vîrfurile luî, însem- 
năm : Stamuni-Culac, pietros, de 
228 metri, movila Pă traseu, de 
170 metri. Natura luî este pe i 
alocurea stîncoasă. Este acope- 
rit cu pădurî, tufărişurî, fineţe 
şi semănăturî pe prelungirile 
sale. 

Car donul, punct trigonomeUHc de 
observaţie, de rangul al 3-lea, ' 
în judeţul Tulcea, plasa Sulina, ! 
comuna urbană Sulina, în par- ; 
tea estică a plăşeî şi cea nordică 
a comuneî, pe grindul Sulina, 
lingă malul Măriî. Are 30 m., 
dominînd asupra drumului co- 
munal Sfistofca-Sulina. 

Cardonul, 7'ui7iele unui pichet de 
graniţă, în jud. Tulcea, plasa 
Macin, comuna Picineaga. Sunt 



situate în partea sud-estică a 
plăşeî şi cea nordică a comu- 
neî. Ia I V2 kilometri spre N.-E. 
de satul Picineaga, pe malul 
stîng al pîrîulaî Cerna. Sunt 
aşezate pe o înălţime de 34 metri 
d'asupra apelor D măreî. Pi- 
chetul a fost întărit în timp de 
războiţi şi domina asupra satu- 
luî Picineaga şi asupra drumu- 
luî comunal Picineaga-Satul-Nou. 
Astăzî fiind în ruine, nu maî 
serveşte la nimic. Cardonu în- 
seamnă pe turceşte cetate sau 
fortăreaţă. 

Cardonuluî (Movila-), movilă, 
în judeţul Tulcea, plasa Ma- 
cin, pe teritoriul comuneî Pi- 
sica (şi pe al cătunuluî Pisica), 
pe malul drept al Dunărei, la 
locul unde se desface Gîrla-Lun- 
caviţeî, pe grindul Pisica, la 
TV2 kil. spre N.-V. de satul Pi- 
sica, în faţa pichetuluî romîn, 
coprins între pietrele miliare Z6 şi 
Z"] , Are o înălţime de 6 m. d'asu- 
pra apelor DunăreT. Este punct 
trigonometric de observaţie de 
rangul al 3-lea, dominînd asu- 
pra comuneî Pisica şi peste Du- 
năre, pe o mare întindere. In 
timp il stăpînireî Turcilor, aci 
era şi un fort mic, dar însemnat, 
căcî oprea trecerea armatelor 
ruseştî peste Dunăre. Prin a- 
cest loc, unde Dunărea are 700 
m. lăţime, nu e tocmai adîn- 
că. Astăzî fortul e în stare de 
ruină. 

Cardonuluî (Valea-), //r//^, în 
jud. Tulcea, pi. Tulcea, pe teri 
toriul com. rurale Cataloi. Izvo 
reşte din poalele sudice ale Dea- 
luluî-Mare ; se îndreaptă spre 
S., avînd o direcţiune generală 
de la N.-IC. spre Sud-Vest; udă 
partea de V. a plăşeî şi pe cea 
de E. a comuneî. Curge pe la 
poalele Dealuluî-Rediî; taie şo- 
seaua naţională Tulcea-Babadag- 



Constanţa; primeşte pe dreapta 
Valea-Puturosuluî şi, după un 
curs de 3 kilom.,^ merge de se 
aruncă în valea Cataloi sau pî- 
rîul Teliţa, pe stînga, ceva maî 
sus de satul Eni-Chioi. Şi-a luat 
numele de la un*cardon (fort) 
turcesc, de pe o înălţime, în 
apropierea căruia se afla. 

Careda, sau Copăceni-Careda, 

cătun, în jud. Vlaşca. (Vezî 
Copăceni-Careda). 

Carecua, sau Caregua, pîrîn, 
ce udă comunele Movilita şi 
Păuneşti, din jud. Putna, Izvo- 
reşte din Fîntîna-luî-Moise ; se 
pîerdeîn Gura-Plopuluî şi resuflă 
iarăşi laArămoasa. Ia Carecua 
se varsă Gura Vâeî-Noue, apoî 
Valea-cu-Apă ; după aceia valea 
Coşula. Se varsă în Şiret, tre- 
cînd prin satul Pufeştl. 

Caribolul, plasa Sabarul, judeţul 
Ilfov. (Vezî Domneşti-Călţuna). 

Carierei (Dealul-), deal însem- 
nat, în jud. Tulcea, pi. Tulcea, 
pe teritoriul oraşului Tulcea, si- 
tuat în partea nordică a plăşeî 
şi cea sudică a comuneî. Se 
desface din Dealul-Tulceî ; se 
întinde spre N., avînd o direc- 
ţiune generală, de la Sud-Est 
la N.-V, Are o înălţime de 137 
metri. Este punct trigonometric 
de observaţie, de rangul al 3-lea, 
dominînd asupra oraşuluî Tul- 
cea, asupra Dunăreî, pe o mare 
întindere, asupra laculuî Zaghen 
şi asupra şoseleî judeţene Tul- 
cea-Mahmudia, ce trece pe la 
poalele sale nordice. Pe o pre- 
lungire nordică a sa, ce se nu- 
meşte Dîmbul-Horia, la Estul 
oraşului Tulcea, se află un mo- 
nument, ridicat de M. S. Regele 
Carol I, în onoarea ocupăreî Do- 
brogeî de Romînia. Pe muchia-î 
sunt peste 30 mori de vînţ. Şi-a 



Hosted by 



Google 



CARImBUL (PIATRA-PLEŞIl-) 



198 



CAROL 1 



luat numele de la faptul că în- 
tr' insul sunt cariere de piatră 
calcară şi granitică, piatră care 
serveşte la construcţiunî de po- 
duri şi altele. 

Carîmbul (Platra-Pleşii-), mmi- 
te, în jud. R.-Sărat, plaiul Rîm- 
nicul, com. Bisoca, în partea 
de Nord, pe marginea pîrîuluî 
Martin, la hotarul judeţului că- 
tre Buzău. Este acoperit cu pă- 
duri şi păşuni. Vara are stîne 
de oî. 

Carlî-Chioi, sat, în judeţul Con- 
stanţa, plasa Mangalia, cătunul 
comunei Musurat, situat în par- 
tea nord-estică a plăşeî şi cea 
centrală a comunei, la 4V2 kil. 
spre S. de cătunul de reşedinţă, 
Musurat. Suprafaţa sa este de 
492 hect., dintre care 6 hect. 
sunt ocupate de vatra satului 
şi de grădini. Populaţia sa, 
formată maî ales din Bulgari, 
este de 2 familii, cu 7 suflete, 
ocupîndu-se cu creşterea vitelor 
şi maî ales cu agricultura. Pă- 
mîntul, de o calitate excelentă, 
produce grîîi, porumb şi ovăz 
îndestul. Drumuri comunale 
pleacă două : unul spre Vest, 
ducînd la Topraisari prin Mu- 
ratan-Cuciuc şi altul spre Est 
ducînd la Tuzla prin Ceatmalar. 

Carlobanul, jud. Olt. (VezîSiul.) 

Carmen-Sylva, />e/^rdeapă mi- 
nerală, jud. Suceava. (V. com. 
Şarul-Dorniî). 

Carol I, com, rur,, din judeţul 
Constanţa, pi. Constanţa. 

Este situată în partea septen- 
trională a judeţului, la 34 kil. 
spre N.-V. de oraşul Constanţa, 
capitala districtului, şi în cea 
vestică a plăşeî, la 8 kil. de co- 
muna rurală Cara-Murat, reşe- 
dinţa el. 



Se mărgineşte la N. cu com. 
rur. Pazarlî, de care se desparte 
prin muchea dealului Bilarlar- 
Bair ; la S. cu comuaele rurale 
Tortoman şi Caratai, din pi. 
Medjidia, despărţindu-se de ele 
prin linie convenţională, care e 
aceeaşi ca hotarul dintre plăşile 
Constanţa şi Medjidia ; la E. 
cu comuna Cara-Murat, despăr- 
ţită fiind de dînsa prin dea- 
lul Dana-Chioi-Bair ; iar la V. 
cu com. Taş-Punar din pi. Med- 
jidia, despărţindu-se prin dealul 
Mahomet-Bair. 

Relieful solului e în general 
accidentat; dealurile ating înăl- 
ţimi mari şi sunt întretăiate de 
numeroase văl. Culmea Doro- 
banţul o brăzdează la N. şi cul- 
mea Carol la S. 

Cele maî însemnate dealuri 
cari accidentează teritoriul co- 
munei sunt: Mahomet-Bair (140 
m.) la V., Tasli-Iuc-Bair (170 
m.), Dealul-Lung (134 m.), Da 
na-Chioi-Bair (120 m.) la Nord. 
Aceste din urmă sunt rami- 
ficaţii sudice ale dealului Bilar- 
lar (189 m.) de la hotar, care 
însuşi este o muche secundară 
a culmei Dorobanţul ; ele se în- 
tind printre numeroase văl, cari 
formează împreună valea Torto- 
man. Maî sunt dealurile : Tuzla- 
luc-Bair, cu vîrful Bilarlar (129 
m.) la S.-V.; Bilarlar (130 m.) 
tot la S.-V.; Paspala-Bair, cu vîr- 
ful Paspala-Iuc şi ramificaţia 
sud-vestică Buiuc-Bair, cu vîrful 
Buiuc-Iuc (116 m.) şi Dere- 
Chioi (108 m.), Dere-Chioi-Bair 
şi Muratan-Bair,cu vîrfurile Dana- 
Chioi-Iuc (126 m.) la S. Aceste 
patru din urmă sunt ramificaţi- 
unî orientale ale culmei Carol I. 
Ele sunt de natură humoasă, din 
pămînt bun productiv, însă con- 
trariat în productivitatea sa de 
lipsa ploilor. Sunt acoperite cu 
semănături şi fineţuri bogate, 
presărate cu movile, însă ar- 



borii lipsesc aproape cu desă- 
vîrşire. Movile sunt puţine (12), 
toate artificiale, servind capuncte 
de observare şi orientare. 

Teritoriul comunei este brăz- 
dat de văile cari formează o 
vale mal mare numită Tortoman 
I. Aceste văl secundare sunt : va- 
lea Tortoman, formată din două 
ramuri : una alcătuită din văile 
Taşli-Iuc-Dere, Buiuc - Leilarlar- 
şi Tuzla-Iuc-Dere ; iar alta, alcă- 
tuită din văile : Mangalia-Dere, 
Buiuc-Dere ; cea d'a doua trece 
prin satul Bilarlar sau Doroban- 
ţul. Maîsunt: valea Tortoman II, 
formată din văile Baspala-Ceair, 
Baş- Culac, apoi valea Dere- 
Chioi, unită cu văile Lunga, 
Dana- Chioi- Culac şi Hotarul; 
cea d'a doua trece şi prin satul 
Dana- Chioi, sau Carol I. 

Cătunele cari formează com. 
sunt: Dana-Chioi,sau CarolI, re- 
şedinţă, în partea estică a com., 
pe ambele maluri ale văeî Dana- 
Chioi sau Dere-Chioi, închis şi 
dominat de dealurile : Dealul- 
Lung la N., Dana-Chioi-Bair la 
E., Murat-Bair la S. şi S.-E. ; 
cu casele aşezate în ordine pe 
uliţl paralele şi înconjurate cu 
grădini numeroase. Bilarlar sau 
Dorobanţul, în partea vestică 
a comunei, la 4 kil. spre V. de 
reşedinţă, pe valea Bilarlar, în- 
chis şi dominat de dealurile 
Paspala-Bair la S., Bilarlar la 
V., Taslî-Iuc-Bair la N., cu casele 
răspîndite fără regulă. 

Suprafaţa sa este de 14073 
hect. sau 140 kil. p., din care: 
413 hect. ocupate de vetrele 
celor 2 sate, cu 340 case; iar 
restul de 13660 hect., împărţite 
între stat cu proprietarii, cari 
posedă 1606 hect. şi locuitorii, 
cari au 12054 hect. 

Populaţiunea sa totală, pe a- 
nul 1894, este de 353 fam., cu 
1598 suflete, împărţite ast-fel : 
după sex: 801 bărbaţi, 797 fe- 



Hosted by 



Google 



CAROL I 



199 



CAROL-DAV3LA (PIATRA-TĂIATĂ) 



meî; după stare civilă: "j^ ne- 
căsătoriţi, 662 căsătoriţi, 59 vă- 
duvi, I divorţat; după instruc- 
ţie: 175 ştiind carte, 1423 ne 
ştiind; după religie: 1050 or- 
todoxî, I luteran, 539 mahome- 
tanî, 8 armenî; după ocupaţie: 
353 agricultori, 18 comercianţi; 
sunt 366 contribuabili; 336 îm- 
proprietăriţi, 36 neîmproprie- 
tăriţî. 

In privinţa calităţeî pămîn tu- 
lul, cele 14073 hect. ale com. 
se divid ast-fel: 413 hect. te- 
ren neproductiv (vetrele sate- 
lor), 13660 hect. teren produc- 
tiv, din care: 109 18 hect. loc 
cultivabii (din care: 2762 hect. 
ale statului cu proprietarii şi 
8156 hect. ale locuitorilor); 61 
hect. loc necultivat (din care : 
61 hect. ale statului cu pro- 
prietarii şi 1961 hect. ale lo- 
cuitorilor); 331 1 hect. loc izlaz 
(din care: 1350 hect. ale sta- 
tului cu propietariî şi 1961 hect. 
ale locuitorilor); 30 hect. loc 
cu vil (din care: 3 ale statului 
cu proprietarii şi 27 hect. ale 
locuitorilor). 

In comună sunt 353 plugari, 
cari au 496 pluguri (285 cu 
boî, 211 cu caî), 255 căruţe cu 
boî, I maşină de semănat, 90 
maşinî de secerat, 12 maşini 
de bătut porumbul, 5 triorî, 25 
grape de fier, 10 maşinî de 
vînturat, i maşină de cosit finul. 
Sunt 244 puţarî (239 în sate şi 
5 pe cîmp). Comuna are 14848 
capete de vite, din cari: 728 
caî, 2549 boî, 16 asini, 112 18 oî 
şi 337 porci. Industria este cea 
domestică. Sunt în cătunul Do- 
robanţul, 2 morî cu aburî. In 
com. Carol I sunt 13 comer- 
cianţi, din carî 9 cîrciumarî. 

Budgetul comuneî este de 
9016 leî la veniturî, 5218 leî la 
cheltuelî. 

Căîde comunicaţie sunt numai 
nişte drumuri micî comunale sau 



vecinale, ce duc la satele înve- 
cinate: Cara-Murat, Ghelingec 
Chior-Ceşme. 

Are o biserică, în cătunul 
Carol I, cu hramul Sf. Voevozî 
cu 10 hect. de la stat, deser- 
vită de I preot şi 2 cîntăreţî. 

Sunt 2 şcolî, în ambele că- 
tune cîte una, cu 2 învăţători 
şi I învăţătoare, cu 115 elevi 
înscrişi, din carî: 81 băeţî, 34 
fete. 

Carol I, (Dana-Chioi), sat, ju- 
deţul Constanţa, în pi. Constan- 
ţa, cătunul de reşedinţă al co- 
muneî Carol I, situat maî mult 
în partea vestică a plăşeî şi cea 
sud-estică a comunei, peValea- 
Lungă. Este închis la Sud de 
dealul Murat-Bair, cu vîrful săii 
Murat -luc (130 metri). Supra- 
faţa sa este de 6979 hect., din- 
tre care: 229 hect. sunt ocu- 
pate de vatra satuluî şi de gră- 
dinî, cu 196 case. 

Populaţiunea sa este de 208 
familiî, cu 977 suflete, ocupîn- 
du-se maî ales cu creşterea vi- 
telor şi cu agricultura. Locui- 
toriî sunt Romînî, Turci şi Bul- 
garî. Maioritatea o formează Ro- 
mîniî numiţi Mocanî, veniţî din 
Transilvania, în urma războiului 
de la 1877. Aceştî Mocanî şi-au 
format un cuartier aparte, în 
partea sudică a satuluî. In sat 
se află o şcoală a comuneî şi 
o biserică ortodoxă. 

Pămîntul este productiv ; se 
cultivă maî ales grîul şi ovă- 
zul. Drumurî com., care plea- 
că din acest sat, sunt în nu- 
măr de 8 şi duc la satele ur- 
mătoare : Cară - Murat, Caratai 
prin Hagi-Cabul, Chiostel, Do-- 
cuzol, Tortoman, Bilarlar (Do- 
robanţul), Esther şi Palazul-Mic. 

Carol I, com. rur., în pi. Mol- 
dova, judeţul Roman, pe malul 
drept al rîuluî Şiretul şi aproape 



de vărsarea rîuluî Moldova în 
el, spre E. de oraşul Roman 
şi la o depărtare de 2 kil. de 
el şi de 3 kil. de reşedinţa plă- 
şeî. Este aşezată pe şes. E for- 
mată din satele : Carol I, Luţca 
şi Sterpul. Are 385 familiî, cu 
1205 suflete, din carî 350 con- 
tribuabilî; locuesc în 289 case. 
Ştiu carte 38 persoane. Sunt 
710 vite marî cornute. Venitul 
anual al comuneî este de 4996 
leî, iar cheltuelile de 4289 leî. 
Este legată cu oraşul Roman 
prin şosea. Pe teritoriul eî este 
un pod de lemn stătător pe rîul 
Şiretul. 

Carol I, sat, în jud. Roman, pi. 
Moldova, com. Carol I, pe ma- 
lul drept al rîuluî Şiretul şi a- 
proape de vărsarea rîuluî Mol- 
dova în el. Se află spre E. de ora- 
şul Roman şi la o depărtare de 2 
kil. de el şi de 3 kil. de reşedinţa 
plăşeî. Este aşezat pe şes. Are 
179 familiî, cu 601 suflete, din 
carî 139 contribuabili; locuesc 
în 141 case. Ştiu carte 30 per- 
soane. Populaţiunea este numaî 
romînă. Sunt 290 vite marî. Se 
face iarmaroc la Sf. Ilie (20 Iu- 
lie). Este legat cu oraşul Ro- 
man prin şosea. In dreptul a- 
cestuî sat este un pod de lemn 
stătător peste rîul Şiretul. A- 
cest sat este înfiinţat în anul 
1880 prin darea de pămînt la 
noiî însurăţei şi numit ast-fel în 
onoarea M. S. Regeluî Carol I. 

Carol-Davila, (Piatra-Tăiată), 

sursă de apă minerală, în va- 
lea rîuluî Olăneşti, jud. Vîlcea, 
dînd în 24 ore 2886 litri apă. 
Are ca substanţe fixe : iodure 
alcaline de magnezie şi bromur 
de magnezie (predominante), bi- 
carbonat de magnezie, de calcium 
şi natrium (considerabil concen- 
trate), sulfat de calce şi de sodă, 
clorur de calcium (concentrat), 



Hosted by 



Google 



CARP 



200 



CARPAŢI 



silicate de alu minim şi phos- 
phate (urme). 

Carp, moşie, în jud. Buzău, corn. 
Cătina, căt. Moara-luî-Enică. Are 
6000 hect., din care 8 curăturî, 
restul fineaţă şi pădure. 

Carpaţi, sistem de inunţî, formînd 
un parapet muntos al Europei 
centrale şi sudice către cîmpiile 
Europeî orientale. 

Poziţia geografică, — Car- 
paţi, ocupă între al 140 24' 30" 
şi 24*^ 30' longitudine orientală 
şi 44^ 40' şi 49^ 45 ' latitudine 
boreală o suprafaţă maî mare 
de 280000 kil. p., între văile 
Moravei, Oderuluî, Vistuleî, Nis- 
trului şi cîmpiile Dunărei de jos 
şi de mijloc cu direcţia de la 
S.-E. la N.-E. 

Carpaţi, fără a putea fi com- 
paraţi cu Alpi, totuşi, prin în- 
tinderea şi înălţimea lor, con- 
stitue după Alpi, cel maî în- 
semnat sistem orografic al Eu- 
ropeî. 

Creasta lor centrală, trans- 
portată în partea exterioară a 
sistemuluî, descrie o curbă lungă 
de 1300 kil. cu capetele spriji- 
nite pe Dunăre : odată între 
Pressburg şi Waitzen la gura Mo- 
ravei; şi a doua oară, între Ba- 
ziaşi şi Severin, la intrarea D i- 
năreî în Romînia. Acest vast 
hemiciclu a căruî concavitate e 
întoarsă spre apus către ba- 
sinul de mijloc al Dunăreî, for- 
mează un imens parapet care 
adăposteşte Ungaria spre cîm- 
piile Sarmatice şi ale Dunăreî 
de jos constituind cu multă a- 
proximaţie şi limita politică a 
statuluî unguresc spre Romînia 
^i Galiţia. 

Carpaţi aii importante puncte 

de contact cu Alpi, cu Sudeţi 

Boemieî şi cu Balcani . Intre 

: gura Moravieî şi Buda - Pesta : 

Micif Carpaţi şî munţiî Neogra- 



duluî stau în faţa colinelor Lei- 
theî şi ale Granuluî, santinelele 
înaintate ale Alpilor pe ţărmu- 
rile Dunăreî, unde constituesc 
două strîmtorî strategice cu- 
noscute sub două numirî diferite: 
una Poarta-Ungarieî la Press- 
burg; iar cea-l'altă. Defileul- Vi- 
segraduluî între Granşi Waitzen. 

Intre Baziaşi şi Severin, Car- 
paţi par a se împreuna cu Bal- 
cani, cu carî formau la o epocă 
geologică îndepărtată, stavilarul 
laculuî ungar, ce umplea basinul 
de mijloc al Dunăreî. Colţariî 
stîncoşî rup şi azî pînza fluviu- 
lui în numeroase puncte de la 
Golubaci la Vîrciorova, creînd 
dese vîrtejurî şi iuţî în toată 
partea Dunăreî numită Cazanele 
sau Porţile-de-Fier (turceşte De- 
mi r- Cap u). 

La limita lor nord-vestică, Car- 
paţi, au un nou şi important 
punct de contact cu munţiî Su- 
deţi, carî se prelungesc spre eî 
prin pragul colinar zis : «Das 
Gesenke»sau Depresiunea Ode- 
ruluî, pană în adîncitura urmată 
de calea ferată Viena-Cracovia. 
Sonnenberg (798 m.) şi Oder- 
Gebirge (675 m.) abia merită 
numele de munţi în această re- 
giune aşezată sub pantele repezi 
ale muntelui Alt- Vater (1494 m.) 
din grupul Sudeţilor. In această 
regiune colinară ia naştere O- 
derul, care curge un moment 
în senz opus cu Beciva la poa- 
lele Carpaţilor şl în adîncitura 
Viena - Cracovia. Peste pragul 
dintre Sudeţi şi Carpaţi trec 
toate drumurile văilor Oderu- 
luî şi Vistuleî care se înmă- 
nunchiază apoi în valea Mora- 
vei, pentru a conduce asupra 
Vieneî. Depresiunea Oderuluî 
constitue ast-fel în flancul Car- 
paţilor nord-vesticî o poartă geo- 
grafică, o mare intrare a Eu- 
ropeî orientale în basinul de 
mijloc al Dunăreî, un drum des- 



chis către Viena printre Car- 
paţi şi munţiî Boemo-Moravieî. 

In partea centrală Carpaţi 
se subţiază şi descresc în punc- 
tul de a-şî pierde, pe alocurea 
aspectul muntos. 

Lăţimea lor descreşte de la 
extremităţî către centru. Redusă 
la o şuviţă de abia I20 kil. lă- 
ţime între debuşeurile Tisei şi 
Ondaveî în cîmpie, ea atinge 
250 kil. în partea nord-vestică 
şi 500 kil. în partea sud-estică 
a sistemuluî. 

Carpaţi se prezintă dar geo- 
graficeşte împărţiţi în treî marî 
secţiuni sau grupări , şi anu- 
me : a) Carpaţi Nord-Occiden- 
talî; b) Carpaţi Sud-Orientalî 
şi c) Carpaţi de mijloc. 

Orografia Carpaţilor, — Car- 
paţi Nord-Occidentalî, consti- 
tue partea N.-V. a sistemuluî 
şi îmbrăţişează în lungime toată 
regiunea dintre Dunăre (Press - 
burg-Waitzen) şi Valea-Topleî. 

Grupul Carpaţilor occiden- 
tali, este remarcabil prin regu- 
laritatea conturuluî şi a princi- 
palelor sale liniî interioare. Mun- 
ţiî săî periferici expiră într'o de- 
presiune exterioară care afectă 
forma uneî elipse : Morava, Be- 
civa, Oderul, Vistula, Topla şi 
Dunărea între Pressburg şi Wai- 
tzen, curg succesiv în adîncă- 
tura eliptică de la poalele Car- 
paţilor nord-vesticî. 

Axul mare al acesteî elipse, 
măsoară, între Pressburg şi Epe- 
ries, 240 kil.; axul cel mic mă- 
soară îîitre Teschen şi cîmpia 
Tisei 150 kil. Văile principale 
ale grupuluî: Vagul, Granul, 
Ipoli, Hernadul, Tarcea şi To- 
pla, îşî recurbează c arsul după 
conturul elipseî periferice. Maî 
mult, ele contribuesc a construi 
un sistem de depresiunî eliptice, 
care pleacă de la Dunăre şi de- 
buşează în partea orientală a 
axului asupra Tisei. Prima ii- 



Hosted by 



Google 



CARPAŢI 



201 



CARPAŢI 



nie urmează Valea- Vagului, pe 
a afluentuluî său Varinca (r. dr.), 
pe a Arveî, apoi depresiunea 
Neumarkt de la Nordul Tatreî, 
de unde împrumută rînd pe rînd 
valea Dunaeţuluî, pe a Popra- 
duluî, pe a Tarceî şi pe a Her- 
naduluî, afluent al Tisei (r. d.). 
Continuitatea acesteî linii este 
întreruptă de trei praguri: i-iu 
între Varinca şi Arva (Weinne 
Geb.) ; al 2-lea între Dunaeţ 
şi Poprad (Măgura-Radovan) ; 
al 3-lea între Poprad şi Tarcea. 
A doua linie, la Sud, se recu- 
noaşte în valea Neutrei, a Tu- 
rociuluî, a Vagului şi a Herna- 
duluî, unde se unifică cu cea 
precedentă ; ea este întreruptă 
de două praguri, între Neutra 
şi Turociu şi între Vag şi Her- 
nad. A treia linie e dată de 
valea Granuluî, a Saiuluî şi a 
Bodveî, despărţite între ele prin 
praguri puţin înalte îutre Ve- 
resco, DobschaUjRosenau şi Tor- 
na. A patra linie, cea maî de 
la Sud, coincide cu văile Ipoli, 
Rima şi Saiu. Această segmeii- 
taţiuiie a Carpaţilor nord- vestici, 
face ca întreaga regiune să a- 
pară constituită ca dintr'o suc- 
cesiune de circumvoluţiunî, cu 
frontul spre partea exterioară 
a elipsei. Primul val începe cu 
Carpaţi-Micî, lanţ subţire şi pu- 
ţin înalt, întins din Dunăre pană 
în Miava ; Rachsturm (740 m.), 
cel maî înalt creştet al său. 

Intre Miava şi Beciva se suc- 
ced Munţiî-Albî — cari îşî trag 
numele din albeaţa stîncilor lor 
dolomitice, — şi lavornicul (1064 
m.). Tot lanţul coprins între 
Beciva şi Poprad poartă numele 
generic de Beschiziî occidentali; 
eî sunt împărţiţi în : Munţii la- 
bluncăi, Beschiziî propriu zişî şi 
Munţii Neumarktuluî, prin văile 
Sola-Chisuţa şiArva-Raba, care 
deschid importante comunîcaţi- 
unî în Galiţia. Carpaţi-Micî, 



Munţiî-Albî, lablunca şi Bes- 
chiziî, formează un lanţ exte- 
rior neîntrerupt pană în Dunaeţ; 
el se continuă cu creasta Ra- 
dovan (1265 m.) dintre Du- 
naeţ şi Poprad, care se orien- 
tează spre Sud-Est, pentru a 
se aşeza pe acelaşî arc cu şirul 
dintre Toplea-Bodrog şi Tarţa- 
Hernad. Acest din urmă e for- 
mat din munţiî Saros (Mincol 
1 1 57 m.), din munţiî Sovarer (Si- 
monca 1092 m.) şi din munţiî 
trahiticî aî Hegyalieî. Lanţul ex- 
terior al Carpaţilor nord- vestici 
constitue o importantă barieră: 
înălţimea sa care abia atinge 
740 m. în Rachsturm, se ri- 
dică în Beschizi la 1325, (în 
Lisa-Hora 1570 metri, în Pilsco 
1725 metri), apoî recapătă a- 
proape acelaşî nivel în Hegia- 
lia 768 metri. Cea maî puter- 
nică secţiune a acesteî încingă- 
torî este a Beschizilor, care 
constitueşte ca o catenă înaintată 
a munteluî Tatra. Povîrnişul in- 
terior este scurt şi repede ; po- 
vîrnişul exterior al Carpaţilor- 
Albî şi al Beschizilor e lin, prelun- 
gindu-şî punctele în depărtare pa- 
nă în văile Moraveî, Oderuluî şi 
Vistuleî. Acest lanţ, exceptînd 
partea de la Estul văeî Popra- 
duluî, formează maî peste tot 
froatiera politică; iar în între- 
gul său, el constitue obstacol 
înaintat ca un parapet, fron- 
tiera militară a Ungari eî mun- 
toase despre Moravia şi Galiţia. 
El prezintă importante soluţiunî 
de continuitate, pe unde străbat 
liniile strategice în Valea-Va- 
guluî, în şesul Neumarktuluî sau 
în valea Tarţeî şi a Hernaduluî, 
unde se află obiective a căror 
posesiune permite fie de a opera 
în inima Carpaţilor nord-occi- 
dentalî, fie de a înconjura a- 
cest complex muntos pe la ca- 
petele sale. Partea cea maî ac- 
cesibilă a acesteî încingătorî este 



cea vestică pană în Beschizi. 
Drumurile Tărnaveî, Buczoveî şl 
Miaveî, străbat Miciî -Carpaţi, 
conducînd către Tarnau, Pos- 
tien şi Leopoldstadt ; drumurile 
Clanceniţeî, Congencauluî al pa- 
suluî Vlara trec Munţiî - Albi, 
conducînd spre : Neustadt, Pu- 
cho şi Trencin; drumurile Ja- 
bluncăî (Jablunca-Pas, 551 m.), 
ale Soleî, al Babigoriî, al Ra- 
beî-Arva şi Rabeî - Dunaeţ, al 
defileurilor Crocinsco (Dunaeţ) 
şi Leluchov (Poprad), trec Bes- 
chizi pe locurî grele, peste Ja- 
blunca , Beschizi centralî sau 
Munţiî - Neumarktuluî , condu - 
cînd la Sillein, Slaniţa, Neu- 
markt şi Eperies. Kaschau şi E- 
peries sunt importante obiective 
ale drumurilor ce trec lanţul 
dintre Tarta şi Toplea printre 
munţiî Sarosuluî şi Sovaruluî, 
printre aceştî din urmă şi aî 
Hegialieî. Al doilea lanţ începe 
între Gran şi Neutra prin munţiî 
Neutreî (Galgoci) care ţin pană 
în Turociu şi Vag şi se conti- 
nuă apoî prin Măgura-Arveî pe 
dreapta Vagului. La Estul Ar- 
veî între Arva, Dutiăe