Skip to main content

Full text of "Nou dictionari Frances-Român si Român-Francesu"

See other formats 


Nx5U  DICŢIONARITJ 

FRANGESU-ROMĂNU 


w  w 


NOUVEAU  DICTIONNAIEE 

FRANCAIS-RODMAIN 


ROUMAIN-PRANgAIS 

RECDEILLIDANSLESMEILLEURS  DICTIONNAIRES  DEGESDEDX  LANtiUBS. 

CONTENANT 

LES  SIGNIFICATIONS  i3£:S  MOTS  AVEC  LEURS  DIFFERENTS 
USAGES,  DES  CONSTRUCTIUNS  DE  PARLER  PARTIGULIE- 
RES,  DES  IDIOTJSMES,  DES  TERMES  DE  SCIENCES,  D'ARTS 
ET  METIERS,  UN  TABLE  AU  DE  TEMPS  PRIMITIFS  ET  DES 
VERBES  IRREGULIEBS. 


G.  M.   ANTONESCOU 

Professelb. 


i>-A.i^TiE  f:rj^ist<pa.xs:e: 


Seconde  edition  revue  et  corrig^e. 


BUCAREST 


KDITEUR  H.  STEIKBERG.  LIBRAIRE.    i    TYPO-LITHOGRAPHIE,  DOR.  P.  CUCU. 

7  RUE  RACHOVEI  7.  \  8  BOUL.  ELISAUETA  ><. 


NOU  DIOŢIONARIU 

FRANCESD-ROMÂND 

ROMÂNt-FRANCESU 

CULESSU  DIN  CELLE  MAI  BUNE  DlC'flONARlE  INABELE  ACliSTE  LIMBE. 

CONŢINErDtJ 

SEMNIFICAŢIUNILE   A^ORBELUiU  CU  DIVERSELE  LORU 

USURi,  CONSTRTTQţlUNÎ    DE  A  VORBI  PARTICULARI,  I- 

DIOTISME,  TERMINI  DE   SCIINŢE,  DE  ARŢI  ŞI  MESERII, 

UNU  TABELU  DE  TIMPI  PRIMITIVI  SI  VERBE 

NEREGULATE. 

DE 

G.  M.  AKTONESCU 


DPA-RXE-A.    FII  A-IsTCESA. 


A  doua  Ediţiune  reve^utâ  şi  correctatâ. 

BUCURESCI 

EDITURA  LIBRĂRIEI  H.  STEINBERG.    4     TIPO-LITOGRAFIA  DOR-  P.  CUCU. 

7.  CALEA  RAHOVEI  7.  f  8.  BUL.  ELISABETA  8. 


VI RO   PR.ECLARO 
O  P  T  T  M  O    D  I  L  E  C  T  I  S  S  1  M  O 

CAROLO     ^VEYRACH 

AMICO      E  E  N  E  V  O  L  O 

DAT  DIGAT  DEDICAT 

-A-iictor. 


TEMPS  PRIMITIFS  DES  VERBES. 


On  appelle  temps  primitifs  d'un  verbe   ceux  qui  servent  â    former  Ies 
aatres  temps  dans  Ies  quatre  conjugaisons. 


Table  des  temps  primitifs. 

Participe        Participe 
present.  passe 


Prese  nt 
de  l'indicatif 


Finir 
Setitii 


a  fini 
,  a  simţi 


Premiere  conjiujaison. 

Aimatif,      I     Aime,  iu-      1    J'aime,  iu- 
iiibinrtu    I  bitu         |        bescii 

Deuxieme  coujugaison. 

Finissant    \     Fini  |  Je  finis 


Oiivrir,  a  des- 
chide 
Tenir,  a  fine 


Retulre,  a  da 

Reduire,    a  re- 
duce 

PJaindre,  a 
;      plânjţe 
\  Plaire,  a  place 

Pa.a'itre,  a  pare 


Sentant 
Ouvrant 

TeMnt 


Senti 

Oitvert 

Textil 


Je  sens 
Je  tiens 


Preterit  ou  Pas- 
se  dafini. 


Je  finis 
Je  setitis 

Je  tins 


Troisicmc  conjufjaison. 

Beceeaut      1     Re^u  1     Je  reqois 

Qi((Urieme  conjugftia^. 

Je  rends 


Rendant 
Rvdnisant 


Ri-ndu 
Rediiit 


PUiigmtnt    \     Pluint 


PJaisant       I 
Pfiraissant 


Pin 
Pani 


Je  r^diiis 
Je  ploins 


Je  plais 
Je  parai: 


Je  re.^us 


Je  rendis 
Je  rednisin 


Je  plaiynis 


Je  plus 
Je  pnrii 


Formatiou  des  temps. 

\.  Du  present  de  l'indicatif  se  forme  rimp6ratif  par  la  seule  suppres- 
sion  du  pronom  Je,  exemple:  Jaime,  l'Imperatif  aime:  Je  finis,  imp6r. 
finis  ;  je  reţois,  imper.  re^ois^  .Te  rends,  imper.  rends.  —Excepta  Ies  quatre 
verbes  suivants : 

Je  suiş  ;  imperat.  sois  ;  J'ai,  imper.  aie  ;  Je  vais  imper.  va  {') ;  Je,sais,  imp6r. 
sache. 

2.  Du  parfait  dafini  se  forme  Timparfait  du  subjonctif  en  changeant 
ai  en  «ssc,  pour  la  nremiere  conjugaison  :  j'ttfma»,  imparf.  du  subj.  que 
j'aimasse,  et  en  ajouţant  seulement  se  pour  Ies  autres  conjugaisons  :  Je 
finis,  imperf.  du  subj.  que  je  finisne,  je  reţus,  qtie  Je  reciose,  Je  rendis, 
que  je    re»diss'\ 

3.  Du  present  de  Tinfinilif  se  forme  : 

Le  futur  de  l'indicatif,  en  changeant  r  ou  re  en  rai,  exemple:  aimer, 
(i\tnr,J'aimerai ;  finir,  Je  finirai ;  j-ourvoir,  Je  poiirroirai,    rendre.Je  reiidrai. 

ExceptioHS. 

Premiere    conjugaison  :  yl???;-.,    futur,   J'irai ;   envoijer,  j'enverrai.  —  Se- 

conde  conjugaison:   Tenir,  futur,  Je  tiendral,  venir,  je  viendrai,  courir,  je 


C)  Nous  disons  pourtant  vn-t-en  au  lieu  de  vas-en,  bien  que  nous  disions 
laa-y  ;   de  meme  %a  en  chercher,  parce  que  le   pronom  en  tient  du  verbe 


luurrai;  ctieillir,  je  cueiUerai,  moufir,  je  moiin-ui  ;  acqimrn;  j  acqiteirai.  ~ 
Troisieme  conjugaison  :  Jtecevoiv,  futur,  je  recevrai,  avoir,  j'aurai ;  echoir, 
j'echetrai,  pouvoir,  je  ponrrui  (');  saroii;  je  saurai  ;  s'asseoir,  je  m'nssiVraj, 
(aussi  je  m' as  snirai  ou  je  ti'asseyerai) ;  voir,  je  ve>rai;vouloir,jevt>itdrai; 
faUoir,  P  fcriâru;  pleuvoii;  ii  pleiivra. 

Ouatrieme  conjugaison:  fah-e,  futur,  jV  ferai;  Hre,  jt  serai. 

Du  futur  de  l'indicatif  se  forme  le  conditionnel  present,  en  changeant 
rai  en  rais  sans  exception  :  j'aimerai,  conăit.  j'aimerais  ;  Je  ftiih-ui,  je  fi- 
nh-'tis ;    ie  recevrai,  je  receofais  ;  je  rendrai,  je   rendrais. 

Du  participe  present  on  forme: 

1.  L  imparfait  de  lindicatif  par  le  changement  de  uul  on  ais:uimant, 
iiuparf.  j'aimaia;  finissntit,  je  finissais ;  i-eceraiil,  je  lecevuis  ;  reiidinit,  je 
reiidais. 

Exceplions. 

II  n'y  a  que  deux  exceptions,  savoir  :  aţiaut,  /ataU,  {du  verbe  avolrj  ; 
sachant,  je  savais  Cdu  verbe  savoir), 

2.  Du  meme  participe  on  forme  la  premiere  personnc  plurielle  du  prC-- 
sent  de  l'indicatif  par  le  changement  de  ant  en  ons  :  aimant,  moms  aimonn : 
finissant,  hous  finissons ;   recevaiit,  noiis  recevons ;  rendant,    nous   reudoiiK. 

Excepte  :  6tant,  nous  sommes ;  ayant,  nous  ai-oiis ;   sachant,  nous   savons. 
La  seconde   personne  plurielle  en  ez'j  vous  aimez,  vous   fmisscz,    vous 
rerevcz,  vous  rendez. 
Excepte  :  faisant,  vous  faites ;  disant,  vous  dites. 
Et  la  troisieme  personne  plur.  en  ent :  ils  aiment,  ils  finissent  etc. 

3.  Du  meme  participe  present  on  forme  le  present  du  şubjonctif  pnr 
le  changement  de  ant  en  e  muet  :  aimant;  que  j'aime  ;  finissant,  qiie  '•■ 
pnisse ;  rendant,  51/e  >e  rende. 

Exception?^. 

Premih-e  coujiigaison  :  AUant,  que  ,i"aille. 

Seconde  con  ugaisoa  :  Tenant,  que  je  tienne,  veuiuit;  que  je  viunne  ;  ac- 
querant,  que  jacquierre. 

Troiaiime  conjugaison :  Recevant,  quc  je  recoive ;  pouvant,  que  je  puis- 
se  ;  valant,  que  je  vaille ;  voulant,  que  je  veiiille,  que  nous  voulions,  que 
vous  vouliez,  qu"il  veuillent ;  —  mouvant,  que  je  meuve;  fallanl,  qu'il 
faille. 

Qnatrivme  conjugaison:  Buvant,  que  je  boive;  faisant,  que  jc  fassc  ; 
etant,  que  je  sois. 

Du  participe  passe  on  forme  tous  Ies  temps  composes,  en  y  joignant 
Ies  temps  des  verbes  auxiliaires  avoir  ou  etre,  coninie  il  suit  : 

Jai  \  Je  suiş  j 

J'avais  1  J  etais  i 

•^'^"^  l  airnp    fini             ^'^  ^"^                   ' 

J'aurai  )  *enf'rendu        Je  serai               '^    .;...-.    .-... 

Jaurais  (  'egn,  lendu        jg  serais 

que  j'aie  I                                que  je  sois 

que  j'eusse  I                                que  je  fusse 

Hemarqne.  Les  verbes  en  ger,  afin  de  conserver  la  prononciatiou  pro- 
pre  de  cette  consonne,  retiennent  IV  muet  avânt  Ies  ternii naisons  qui 
comniencent  par  a  ou  par  o;  exemple:  manger,  mnngcanl,  nous  mangeons, 
je  mangeais,  je  mangeai,  tu  mangeas  etc. 

Les  verl)es  en  cer,  pour  la  meme  raison,  s"ecrivent  avec  un  f,  devanl 
les  memes  terminaisons  :  placer,  placanf,  nous  plaţons  etc. 


(■)  On  Tecrirait  mieuxje  poural,  avec  un  scul  r,  attendu  que  dans  ce 
verbe  on  ne  prononce  pas  les  deux  >•. 


VERBES   IRREGULIERS 

Verbe  neregulate. 


Conjug,  anleia,  infinH.  er. 

.l^/t/',  a  merge  —  part.  passe,  alic  seu  e/c,  mersu.  fostu  ;  part. 
preş.  allcuU,  mergendu.  Indic.  preş.  je  vais  seu  je  i'a,ş-,  la  cas. 
ii  va,  noHs  cllomf,  vous  allez,  ils  vonl,  eu  mergîi  ele.  luiperf. 
fallais,  tu  allaiş,  mergeam  eic.  Perf.  def.  fallai,  Iu  alias,  it 
alia,  seu  je  fus,  tu  fus,  mersei,  fussei ;  fiit.  firai,  tu  iras, 
voiîi  merge.  Gond.  pre?.  j'irais,  tuii'ais,  aşî  merge.  Imporat.  iy>, 
iju'il  ailJe,  mergi,  se  mergâ  (ellu),  aUo)is,  alic:,  quils  aillcnt ;  se 
mergerau,  mergeţi,  raergă  (eî).  Subj.  preş.  qucfaille,  quc  tu  aillcs, 
'[uil  aille,que  nous  ullions,  que  vous  allicz,  qu'ils  ailloit ;  sii 
mergu  etc.  Subj.  imperf.  quc  fallasse,  se  mergu,  se  fm  raersu. 

Imperat.  vas-ij,  du-te  (acolo).  —  Se    conjugă  cu  aussil.  âlre. 

S'en  aller,  a  se  duce.  Ind.  preş.  je  m'cn  i^ais,  tu  t'en  vas, 
:il  s'en  va,  uous  uous  en  allons  etc.  me  ducu ;  Perf.  indef.  Je 
m'en  suiş  alle  seu  allec,  m'am  dussu,  nous  nous  cn  somnies 
alles  seu  allees,  ne  amu  dussu.  Imperat.  va-t-cn,  du-te  de  aicî, 
quil  s'en  aille,  se  se  ducă,  aUons-noas-oi,  se  ne  ducemu, 
allez- i'ous-en  duceţi-ve,  qu'ils  s'en  aillent,  se  se  ducă  (eî).  M'en 
irai-je,  me  voiu  duce?  t'en  iras-tu,  te  veî  duce?  s'en  ira-t-il, 
se  va  duce  (ellîi)  ?  nous  en  iro)is-7ious,  ne  vom  duce  ?  etc. 

Envojje:;  a  trimite.  Ind.  preş.  j'envoie,  tu  cnvoies,  ii  envoie, 
nous  cnvo'jons,  vous  envoijez,  ils  enmient.  Imperf.  j'envoyais 
•etc.  nous  envoyions,  vous  envoyiez,  ils  envoţfaicnt.  Fiit.  j'en- 
verrai  etc.  Condit.  preş.  j'envevrais  etc.  Subj.  preş.  que  j'en- 
voie, que  tu  cnvoies,  qu'il  envoie,  que  nous  oivoţjions,  que 
■))ous  envoyiez,  qu'ils  envoient.  Assemine  se  conjugă  renvoyer. 

Nota.  Verbele  cari  au  (/  înainte  de  er  i adică  se  termină  in 
yerj  priimescu  unii  i  pleonastica  la  ambele  persone  plurali  dela 
imperf.  Ind.  şi  dela  Subj.  presinte. 

Conjug,  a  doua.  inf.  ir. 

HoAi',  a  uri.  Indic.  preş.  je  hăis,  tu  hăis,  ii  hait,  urescu  etc. 
Imperat.  ha'is,  uresce  (tu),  hdisso7is,  se  urimu,  haissez,  uriţî. 

Ouir,  a  audi.  Ind.  preş.  J'ois,  tu  ois,  ii  oit,  nous  oj/ons. 
vous  oyez,  ils  oient,  audu,  audi  etc.  hnperf.  j'oyais  etc.  Perf. 
def.  j'ouis  etc.  Fiit.  j'oirai.  Condit.  preş.  j'oirais.  Imperat.  ois, 
oyez.  Subj.  preş.  que  j'oic  seu  que  j'oyc.  Imperf.  subj.  que 
J'ouîsse.  Part.  preş.  oyant.  Part.  perf.  oui.  Este  raru  usitatii 
afară  de  infinitivii  şi  timpurile  com.pu.se  cu  part.  perf. 

Bouillir,  a  ferbe.  Indic.  preş.  je  bous,  tu  bous,  ii  băut,  nous 
bouillons,  vous  bouillez,  ils  bouillent,  ferbu,  ferbif.  etc.  Fiit. 
Je  bouillirai,  seu  je  bouillerai,  voiu  ferbe. 


—   12  — 

ooHS  savez,  ils  savoU,  sciiî,  sc'n  etc.  Pei'f.  def.  ,/e  sat^,  sciuî.  Ini- 
perf.  je  savaÂs,  sciam.  Fiit.  je  sauval,  voiu  sci.  Cond  preş.  jc 
saurais,  aşî  sci.  luiperat.  *'«c7;t',  se  scu^quil  aache,  se  sciă,  so- 
choiis,  se  scimu,  sachez,  sciţî,  </(i'i/  sachoit,  se  sciâ  (eî).  Subj. 
preş.  qac  jc  saclie,  se  sciu.  Part.  preş.  mchant,  sciindu.  Part. 
perf.  sa,  sciutîi. 

Valoiv,  a  ave  valore.  Part.  perf.  vala.  Part.  preş.  vcUatit.  Ind. 
preş.  je  vaax,  tu  vaax,  ii  vaut ;  nous  valons,  vous  valcz,  ils 
Valent.  Perf.  det.  je  valas.Fi\i  je  vaudrai.  Subj.  preş,  que  je 
vaille,  que  tu  vaillcs,  qu'il  vaille  ;  que  )wus  vaiio)it<,  que  vous 
valiez,  qu'iis  vailletit.  —  Preoaloir,  a  prevala,  ave  mai  mare 
preţu,  face  la  Subj.  preş.  qiic  je  pvevalc,  que  tu  prevales  etc. 

Pourvoi)-.  Ind.  preş.  je  pourvois,  iious  pourvoi/ons,  t^ous 
pourvoyez,  ils  pouvvoient.  Imperf.  je  pourvoijais.  Ptîif,  def.  je 
pourvus.  Fiit.  je  pourvoirai.  Cond.  je  pourvoirais.  Subj.  preş. 
que  je  jwurvoie,  que  nous  poutwoyions.  Subj.  imperf.  que  je 
pourvusse.  Part.  preş.  pourvoijant .  Part.  perf.  pourvu. 

Vouloir,  a  voi.  Ind.  preş  je  veux,  tu  veux,  11  veut ;  nous 
voulons,  vous  voulcz,  ils  oculent,  voiescCi,  voiesci  etc.  Perf.  def. 
je  voulus,  voii.  Part.  i)erf.  voulu,  voitu.  Part.  prcs.  voulant, 
voindii.  Subj.  preş.  que  je  veuille,  que  tu  veuilles,  quil  veuille  ; 
que  nous  voulions,  que  vous  voulicz,  quils  veuiUent,  se  voie.scu 
-etc.  Fiit.  je  voudrai,  voiu  voi.  Cond.  je  voudrais,  aşî  voi.  ' 

Falloir,  a  trebui.  Ind.  preş.  i7 /"«(«/,  trebue.  Imperf.  ilfalluit, 
trebuia.  Fiit.  ii  faudra,  va  trebui.  Cond.  ii  faudrait,  ar  tre- 
bui. Part.  perf.  fallu,  trebuiţii.  1 

Conjugarea  a  yati'a,  inf.  re.  | 

Faire,  a  face.  Ind,  preş.  je  fais,  tu  fais,  ii  faif  ;  nous  faisons. 
vous  faites,    ils  font,  facîi.  faci  etc.  Perf.  def.  je  fls,  făcuî.  Fiit.        | 
jc  ferai,  voiu  face.  Subj.  preş.  que  Jc  fasse,  se  făcu.  Part.  preş.        ! 
faisant,  făcindîi.  Part.  perf,  fait,  făcuţii.     • 

Bire,  a  dice.  Ind.  preş.  je  dis,  tu  dis,  ii  dit ;  nous  disons, 
vous  dites,' ils  disenf,  dicii,  dicî  etc.  Perf.  def,  je  dis,  rlisseî. 
Imperat,  dis,  disons,  cîitcs.  Part.  preş.  disant,  dicindu.  Part. 
perf.  dit,  dissu.  —  A.ssemine  redire,  a  redice,  dice  d'allîi  doui- 
îe.  Celle-alte  compuse  ded.irc,  predire,  contredire,  i)ilerdire,  ■ 
medlre  etc.  făcu  la  Ind.  preş.  plur.  regulată:  nous  predisons, 
nous  medisons  etc.  '{ 

Trăire,  a  mulge.  lud.  preş.  je  Irais,  etc,  )wus  trayons,  vous 
trayez,  ils  traient.  Part.  preş.  trayant.  Parf.  perf.  tro.it.  Perf. 
<ief.  lip>esce,  precum  şi  imperf.  subj-  : 

Paraitve,  a  se  pare,  a  appăre.  Ind.  preş.  je  parais  etc.  nous        j 
jxtraissons  ele.  Perf  def.  je  parus,  etc.  Part.  T^res.  paraissant 
Part.  perf.  păru. 


-  1:5  — 

XaUre,  a  se  nasce.  şi  rcnaUre,  a  se  renasce.  Perf.  def.  je- 
naquis.  Part.  perf.  iul  Part.  preş.  naiasant.  Se  conjugă  cu  erre. 

Connuitre,  a  cunnosce.  ]nd  preş.  je  cotutais  etc.  cunnoscu. 
Perf.  def.  je  coniiu^  etc.  cunoscut.  Part.  perf.  conmi,  cunnoscutu. 

Maudire,  a  blestema.  Pari.  preş.  }iiai(dissant.  Perf.  det.  je 
mmuUs.  Ind.  preş.  pi.  tunis  maudifisons,  voiis  }iiaHdis!iez,  ils 
maudisfieuf. 

Lire,  a  citi.  Parf.  perf.  In,  cititu.  Perf,  def.  je  Ins,  citii.  Part. 
preş.  li-font,  ci  indii.  Impert.  subj.  qite  je  Itisfie.  —  Asseraine 
rellrc,  a  reciti,  el'irc,  a  alege. 

Rire,  a  rîde.  Ind.  preş.  je  ris,  etc.  noua  rioitu,  etc.  Perf.  def, 
je  ris,  rîsei.  Part.  preş.  riant,  rîdîndu.  Part.  perf.  W,  rîsu.  — 
As=!eraine  aoicrire,  a  suride  (dimbi). 

ferire,  a  .scrie.  Ind.  preş.  j'ccris  etc.  scriu.  Perf  def. /ecriv/s, 
scrisseî.  l'art    preş.  cc>'io«H/,  scriindu.  Part.  preş.  «criY,  scrissu, 

Luire,  a  luci,  relnire,  a  reiuci,  nulre,  a  vătema.  Part.  perf, 
lui,  velai,  uni.  Part.  preş.  hiissant,  relnissauf,  nuisant. 

(Croire,  a  cede.  Ind.  preş.  jc  crois,  nous  croijons,  vons  croyez, 
ils  croient,  cred  Ci  etc.  Per/,  def.  je  crus,  creduT  Subj.  preş. 
qiie  je  croie,  que  uoiia  croyionft,  que  vous  croyiez,  qii'ils 
croient,  s6  credîi  etc.  Imperf  subj.  qite  je  crusse  etc.  Part. 
preş.  croyant.  Part.  perf.  cr\i,  credutu. 

Conclnre,  a  conchide.  Ind.  preş.  je  conclus  etc.  uohf;  con- 
cluons,  etc.  Perf.  def.  je  conclus,  conchiseî.  Part.  preş.  coiiclu- 
ant.  Part,  perf.  condu,  conchisu. 

Prendre,  a  lua.  Ind.  preş.  je  prends  etr;.  nouH  proions,  etc. 
Perf.  def.  jc  pris,  luai.  Part.  preş.  prenant,  luăudu.  Part, 
•  perf.  pris,  lualfi.  Subj.  preş.  qxic  je  prenne  etc.  quc  noua 
prenions. 

Coiidre,  a  cosse.  Ind.  preş.  je  couds  etc.  nous  cousons,  vous 
cousez,  ils  cousenl.  Perf.  def.  je  cousis,  cussuî  etc.  Part.  preş. 
couscuit,  cos^indiî.  Part.  perf.  cousu,  cussutu. —  .\ssemine  de- 
coudrc,  a  discosse. 

Meftre,  a  pune.  Ind.  preş.  je  mcts,  etc.  punii.  Perf.  def.  je 
mis,  pusei.  Part  preş.  rnettant,  punîndu.  Part.  perf.  rnis,  pusu.  — 
Aspemine  rernettrr,  a  remite,  a  da. 

.  foudre,  a  măcina.  Part.  perf.  rnoulu.  Part.  preş.  moulant.  Ind. 
pre5.  je  mouds,  etc.  nous  moulons,  etc.  Perf.  def.  je  moulus  etc. 

.46.so(tf//'e,  a  absolvi,  şi  dissondre,  a  di.ssolvi  Ind.  preş.  j'ab- 
sous  etc.  nous  absoh'ons  etc.  Perf.  indef.  j'ai  absous,  etc.  Perf. 
def.  şi  imperf.  Subj.  inusitate.  Part.  perf.  cdjsotis,  fem.  ahsoute. 
Part.  preş.  cibsolvanL 

Besoudre,  a  resolvi,  dislega.  Part.  perf.  resolu,  în  sensulu  de 
decide,  decisu,  (resous  in  sensulu  de  reduit,  redussCi).  Part.  preş. 


—  li  — 

resotcant,  rosolvindii.  Perf.  deL  je  rcsolus,  resoluT.  Imperf.  subj. 
qiic  jc  resolussc  etc. 

Sui  WC,  a  urma.  Ind.  preş.  je  suiş,  tu  suiş,  ii  suit;  nous 
suivo)is,  etc.  Perl',  def.  je  suivis.  Part  perf.  suivi,  urrnatu. 
Part.  preş.  suivant.  —  Assemino  poursuivre,  a  urmări,  s'en 
sui V re,  a  resulta. 

Vivrc,  a  trăi.  Ind.  pres.je  vis,  etc.  nous  vivo)is,  etc.  Perf.  del. 
Je  vccus.  Pirt.  preş.  vivant.  Part.  perf.  vecu.  —  Assemiue  re- 
vivrc,  a  inviua,  survivrc,  a  trăi  după  mortea  altuia. 

Vaincre,  a  învinge.  Perf.  def.  je  vainquis,  etc.  Part.  preş.  vain- 
quant,  Part.  perf.  vai  ucu. —  Assemine  convaincre,  a  convinge. 

Craindre,  a  se  teme.  Ind.  prcs.  je  crains,  etc.  nous  crai- 
(j)ions,  etc.  Perl.  def.  je  craignis.  Part.  preş.  craignant.  Part. 
perf  crai)it.  —  Assemine  plaind re,  a  plănge  ;  eteindre,a  stin- 
ge; peindrc,  a  depinge  (dugrăvi);  joindre,a  uni;  contraindre, 
a  constrîuge,  sili,  etc. 

Plairc,  a  place.  Ind.  preş.  jc  plais,  tu  plais,  ii  plait,  nous 
plaisons,  etc.  Imperl.  je  plaisais.  Perf.  def.  je  plus,  etc.  Perf. 
indef.  ii  a  piu,  ellu  a  plăcuţii.  Fiit.  jc  plairai.  Cond.  je  plai- 
rais.  Imperat.  jjlais,  plaisez.  Subj.qjte  je  plaise.  Imperf.  subj. 
que  jc  pÂusse.  Part.  perf.  piu,  plăcutu.  Assemine  se  conjugă 
taire,  a  tace. 

Paitrc,  a  pasce.  Ind.  preş. ,/e  pais,tu  pais,il  pait,nous  pais- 
sons,  etc.  Imperf.  je  paissais,  păsceam.  Fiit.  je  paitrai.  Cond. 
je  paitrais.  Imperl.  paissez,  pasceţi.  Subj.  prcs.  que  jc  paisse, 
etc.  Part.  preş.  paissa}it.  Part.  perf.  pu,  pucinii  usitatii. 

Conduire,  a  conduce.  Ind.  preş.  je  conduis,  nous  cundui- 
sons,  etc.  Imperf.  je  conduisais,  etc.  Perf.  def.  je  conduisis 
etc.  ăuhjipi-es.  que  je  conduise,  etc.  Imperf.  subj.  que  jc  condui- 
sisse  ele.  Part.  preş.  conduisaiit.  Part.  perf.  conduit.  As.semi- 
ne  seduire,  a  .seduce ;  <»'ad«i*-c,  a  traduce  ;  reduire,  a  reduce. 

Tistrc,  a  ţesse  (pentru  tisscr),  usitatii  numai  la  part.  perf. 
tissu,  ţessutii. 

Notă.  —  Verbele  în  aitre,  precum  connaUre  etc,  păstreză 
accentulii  circunflessii  la  a  treia  personă  singulare  a  presinte- 
liu  Indicat. 


NOU  DICTIONARIU 


FRANCESU-ROMÂNU 


A. 


Ay  m.  prima  literă.  Un  grand 
— ,  un  —  .aajusciile,  unii  a 
mare;  tui  petit  — ,  unu  a 
mieu ;  un  —  italique,  unu 
a  cursivii.  II  ne  salt  ni  A 
■ui  B,  nu  scie  nici  A  nici  B, 
nu  scie  se  citescă.  On  na 
jxis  plutut  flit  A,  qx'il  faitt 
ilire  B,  n'aî  dissu  pe  A,  şi 
trebue  se  clici  pe  B.,  cine 
dice  -l  trebue  se  dică  si  B. 

A|  prep.  la,  către,  pane  la, 
după,  în.  A  la  chaasc,  la 
YÎnătore,  â  ma  smir  Ijien- 
(litnee,  către  suvorea  mea 
predilectă  ipre  iubită);  u 
iiinn  exemple,  după  essem- 
plulu  meu,  (I  ta  franraii<e, 
după  modulu(8t'Cî  moda),obi- 
ceinlCî,  Irancesu ;  '(  l'hetire 
qn'il  est,  la  acesta  oră  ;  â 
jn'esent,  acum  :  i'i  qni  miei<x 
inieux,  care  de  care  maî 
bine,  pe  întrecute;  mnt  â 
înot,  vorbă  cu  vorbă  ;  â  le 
vnir,  vedîndu-lu,  căndii  'Iii  ve- 
de cine-va  ;  voyarjer  â  pnecl, 
a  căietori    pe    jeosii ;    leiiir 


i        â  honnear,  a  şî  ţine,  consi- 
j       dera,  drepţii  onore. 
:    Aani|  aunie  sen  alim,  ra.  me- 
'       sură  pentru  licidî  (conţinîndii 
î        douî    )nui(ls). 
Abf    m.  a  unu-spredece  lună 

în  calend.  ebreicîi. 
Aba,   m.  aba,  postavii   ordi- 

nariii  de    Oriente. 
Ababy  m.  abab,  marinariii  in- 
digenii în  Turcia. 
Ababily    m.    ababil,    pass^re 

fabulosă  a  Koranuluî. 
Abaca,  m.  cânepă  de  Indie- 

!e  meridionali. 

AbacOy  vd.  abaque. 

Abacoti    m.    coronă    duplă. 

Abaisse,  f.    loiă  de  jeosii  a 

plăcintei,  Ibiă  de  cocă  subţire. 

Abaisse,ef,adj.  applecatii.  Se 

(lico    propriu  şi  fig.,  /es  re- 

\       qards    ahaii^ses,  cu  privirea 

în   jeosu,   cu    ochiî   plecaţT. 

I    Abaissementy  ahaisement, 

!       m.  applecare,  scădere,  depres- 

siune,    adîncelă :   —  devant 

Dieu,    plecai-e,   inclinaţiune 

Înaintea  lui    Dumnedeii  :    — 


AB 


18  — 


AB 


de  la  cataracic,  operaţiunea 
cataractei   prin    depressiune   j 
(chirurg]  ;-d'uite  eq>iulion, 
reducerea   equaţiuniî  la  pu- 
terea cea  maî  mică  ;  fig.  că- 
dere, decadinţă.  injeosire,  u- 
milinţă  ;  diiniuiţiune. 
Abaisser,    v.    c  a    apple- 
ca,   înclina,    injeosi,  lăssa  în 
jeosu;  —  un  i)istruyne)it,  la 
volx,  a   lăssa  (accorda),  maî 
jeosu,  maî  ^rave,  unu  instru- 
mentu,  vocea;  — /e.s  ijeii.r,  a 
lăssa  ochii  în  jeosu,  appleca 
privirile;  a  degrada,  diminui, 
deprimi,  umili,  injeosi;  refl.  a 
scade,  cade,  se  slăbi;  se  applă- 
na  (pămîntulu);  l'eau  s'abais- 
se,  apa  scade:  le  vent  s'abfi.s- 
.vera,  vîiitulu  va  deveni  mai 
domolii,  maî  liniscitii,  maî  în- 
cetîi ;    //;/.     a  se  injeosi,  de- 
grada,   umili,  a  se  lăssa    în 
jeosii.  Comp.  fa.'ire  desccn- 
dre.  Şi  dcscendre. 
Abaisseur,  m. masele,  mus- 
chiulii    conductoru  în  jeosîi. 
Nume    allu  muschilorii  carî 
făcu  se  se  lasse  in  jeosii  une- 
le părţî  ale  corpuluî. 
Abajoue,   f.   falcă   pendinte 
(atîrnăndă)    la    diverse  ani- 
mali. Syn.  salle. 
Abalienation,  f.  alienaţiu- 

ne,  înstreinare,  vindere. 
Abaiiener,  v.  a.  a  înstreina, 
vinde,  schimba  possessiunea, 
aliena    (coea-ce   possede    ci- 
ne-va).  Comp.  aliener. 
Abalourdir,  v.  a.  fam.    a 
face  greii  (nătăngCi),  stupidii, 
a  prosti,  deteriora,   hebeter. 
Abalourdissementi     m. 
prostelă,  nesimţire,  nătăngelă, 
vd.  hebetation. 


Abandoii}  m.  părăsinţă,  pă- 
răsire, delăssare,  înstreinare 
a  possessiuniî,  avutului,  ces- 
siune ;  fig.  delăssare,  facili- 
tate, negliginţă  ferice  (în  con- 
duită,   în    stilu),    necăutare. 
neingrijire,  uitare;  /oisscr  « 
r  — ,  a  uita,  lăssa    in   pără- 
sinţă, neglige,  neingriji;  etre 
da)is  u)i  — (jeneral,  a  fi  în 
părăsinţă     generale,    uitata, 
delăssatii,  părăsiţii  (de  toţî). 
Abandonne,  ee,  i>art.  adj. 
delăssa'u,  părăsiţii,  nelăcuitii; 
/('[/.  fără  frine,   fără  morale, 
delăssatfi  în  escesse,  de  corn- 
pătimitii.    Abundo)i)iement, 
adv.  fără  sfielă,  fără  reservă. 
Abandonneei  f.  iemeă  de- 
lăssată,   părăsită,    femeă    de 
compassiune. 
Abandonnementy    m.  to- 
tale părăsire,  delăssare  com- 
pletă, uitare  absolută ;  abne- 
gaţiune;  lăssare,  remissiune; 
cessiune:  — de  biens,  cessiune 
a  bunurilorîi ;  fu/,  vieţă  ne- 
glessă,  perdută,  traiu  d.'lăs- 
satii,  neîngrijilu  :  vivre  da)t.^ 
V  — ,  a  duce  unu  traiu  des- 
frînatu. 
Abandonner,  v.  a.  a  delăssa 
absoluţii,    părăsi   cu   totulu, 
uita,  neglige,  espune;  a  cede, 
concede,  renunţa,   remite  la 
discreţiunea,  lăssa  în  manele 
altuia;  —  son  dicval,  a  lăssa 
calului    .seîi  tote  frînele  ; 
ane  sacces.non,  a  părăsi  uă 
successiune  ;  refl.  s'  — ,  a  se 
lăssa,    commit.     (ă  qch., 
ceva),  se   părăsi,  delăssa   în 
negliginţă,  .se  attrage,  se  corn- 
mite,    se    suppune  :  —  â  la, 
fortune,    a   se   comraile,  se 


AB 


19 


AB 


lăssa  în  voia  sorţii ;  fig.  a 
se  perde,  se  corrupe,  se  strica 
in  morali  (in  moravuri). 

JIbannation,  f.  (vech.)  essi- 
laţiune,  surghiunii,  pentru 
unu  annîi. 

Abaptistej  seu  ababH$to)t, 
vd.    T  re  pan. 

Abaquej  f.  abacă,  mesă,  buf- 
fetii,  la  antici;  mesă  de  cal- 
culatu ;  arch.  plana  capi- 
talii, columneî.  Comp.  tail- 
loir. 

Abarticulation,  f.  vd.Dt- 
a)'t]iyosc. 

AbaSy  m.  greutate  persică 
de  trei   grame    şi   jumetate. 

Abasourdiry  v.  a.  a  as- 
surdi,  ameţi,  confunde  (ză- 
păci). 

Abassiy  m.  monnetă  de  ar- 
gintii persică  (apprope  4  leu 
30  b). 

Abat|  m.  tăiere  (la  măcelari\ 
datu  jeosii  (doborîre),  lai  ne 
(V — ,  lăna  dela  aniraalile 
tăiate. 

Abatage,  m.  tăiatulii  lem- 
nelorii ;  plata  unui  tăiătoru 
de  lemne ;  mar.  întorcerea 
naviîf,  corăbiei. 

Abataigei  m.  căutatulu,  cer- 
cetatulu,  unui  ramatorii  se 
n'aibă  bubosităţî  numite 
<jrai)i.<i  de  ladrerie. 

Abatant,  m.  oblonii,  uşiă 
descendinte,  care  se  închide 
cădîndii  de  sus. 

Abat  ard  ir,  v.  a,  a  strica,  al- 
tera, corrupe,  schimba  în  maî 
reu,  face  deterioru ;  s' — ,  a 
degenera,  se  strica,  decade,  a 
deveni,  se  face,  maî  reu. 

Abâtardissementy  m. 
stricare,   corrupţiune,  dege- 


neraţiune,  schimbare  în  răii  : 
fig.  —  du  couraye,  perdere 
de  curagiu. 

Abat-chauvee,  f.  lănă 
prostă. 

Abateei  f.  mar.  întoixerea 
naviî  depărtăndii  prora  din 
spre  vîntii. 

Abateilement,  m.  tribu- 
nale, sentinţă  judiciariă  a 
consuleluî  francesu  în  Le- 
vante. 

Abat-faiftii  m.  fam.  codru, 
mare  buccată  de  pane,  do 
carne. 

Abatis,  m.  grămadă  de  lu- 
cruri tăiate  seu  sparte  ;  lemne 
tăiate ;  raăcelăritu,  lovirea 
vînatuluî ;  —  d'oie,  puiii  de 
găscă  ;  cnirsd — ,  peî  crude 
(netăbăcite). 

Abat-jour,  ra.  ferestră  prin 
care  vine  lumina  din  sus  în 
jeosii,  ferestră  oblică,  trans- 
versale, applecată. 

AbatoSf  m.   calu  mitologicii. 

Abattant,  abattee,  a- 
battellementi  vd.  abo- 
tant,    abafee,    u.hutcUemetil. 

Abattement,  m.  deficinţă. 
multă  ostenelă,  slăbiciune, 
lipsă  de  puteri :  fig.  descu- 
ragiare. 

Abatteur,  ra.  toporii,  lucru 
ce  servesce  a  derîraa ;  //(/. 
lăudărosu  ;  vn  grand  — de 
qinlles,  jucătorii  care  lovesce 
bine  cheglele  ; —  de  besogne, 
mare  lucrătorii,  personă  care 
rauncesce  multu. 

Abattoirf  m.  măcelăria  (a- 
batoriîi). 

Abattre,  r.  a.  (conjug,  ca 
battre)  a  da  jeosii  (doborî), 
a  tăia,  face  să  cadă  lovindu. 


AB 


20 


a  tăia  la  măcelari,  omori;  a  da 
jeosu  pelea,  (a  jupui,  le  cuir)', 
fig.  a  descuragia,  slăbi,  do- 
moli ;  t.  a  deprime,  călca 
(marginile  unei  pelărie),  a 
întorce  uă  nave  (din  partea 
viatului) ;  faire  —  roi  vais- 
seau,  a  lăssa  o  nave  se  mer- 
gă  în  jeosu  ;  —  la  cataracte, 
a  disloca,  împunge  cataracta, 
(chirxrgl;  refl.  s—,  a  se 
calma,  linisci  (vînlulu),  a 
cade  :  son  cheval  şest  abattu 
sous  lui,  caluiu  s6u  a  cădutîi 
sub  dînsulu  ;  a  perde  cura- 
giulîi ;  a  se  lăssa  in  jeosu 
(despre  passerî). 

Abattu,  WC.  part.  adj.  că- 
dutîi jeosu  (doboritu),  p<j.  de- 
pressu,  slăbitu,  Iară  putere, 
fără  cur  agi  LI. 

Abattures,  f.  pi.  rădăcine, 
mărăcini,  rupte,  călcate  (de 
cerbu  căndu  fuge)  ;  ramurT, 
fructe,  resipite  de  vînlu. 

Abat-vent|m  copperişii  con- 
tra timpului  rău,  adăpostii, 
copperişii  de  paie  peste  plante, 
ca  să  le  appere  de  frigulii  tare, 
asşternutu.  Comp.  ((ppei'tis. 

Abat-voiX|  m.  imHn-.  cerulîi 
tribunei. 

Abbatial,  ale,  adj.  abatiale, 
de  abate  seu  stariţu.  Sust.  f, 
casa  stariţuluî. 

Abbayci  f.  monasteriu  ;  he- 
neficiuiii  unuî  stariţii. 

AbbC}  m.  abate,  stariţii,  că- 
lugării, canonicu. 

Abbesse,  f.  ahafiţă,  stariţă. 

AbC|  m.  son  ahcd,  abecedariu, 
alfabetii ;  lig.  elemin^e,  înce- 
puturi ;  renrojjer  qn.  ă  l' — , 
a  tracta  pe  cn.  ca  pe  un  omil 
fără  cunnoscinţe. 


AB 

Abceder,  v.  a.  med.  a  trece, 
se  intorce,  în  abscessii,  în 
coptură,  .se  înfla,  se  obrinti. 

Abces,  m.  abscessu,  aposte- 
mă,  tumore,  înflătură,  coptu- 
ră. 

Abdaias,  m.  călugării  per- 
sanii. 

Abdication,  f.  abdicaţiune, 
părăsire  voluntare  a  unei 
demnităţi;  cessiune,  lăssare. 

Abdiquer,  v.  a.  a  abdica, 
renunţa  voluntare,  părăsi  de 
bună  voia,  se  demite  :  —  un 
pay.^,  a  părăsi  uă  ţerră ;  — 
ane  charge,  a  renunţa  la  uă 
funcţiune,  —  .so"  fîh,  a  res- 
pinge,nu  recunnosce  pe  fiiulii 
seii.  Ceux  qul  ont  abdique 
le  pouvoir,  aceia  cari  a  ab- 
dicata puterea  Statului. 

Abdomen,  m.  abdome,  pân- 
tece, vintre,  ipogastru  (pro- 
nunţ, abthnncnj. 

Abdominal,  u/e,  adj.  abdo- 
minale, care  ţine  de  abdome. 
Abdominaux,  m.  pi.  abdo- 
minali, pesci  cari  au  unii  ab- 
dome. 

Abducfeur,  m.  muschiulu 
care  mişcă  în  esteriorii,  în 
aifară. 

Abductîon,f.aj/r'^abducţiu- 
ne,  mişcare  în  affară  a  mus- 
chilorii;  chir.  ruptura  unei 
articulaţiunî  seu  încheiăture. 

Abec,  m.  lucru  de  mâncare 
pusu  în  cursă,  ca  să  attragă 
pa.sserî  ş.  al. 

Abecedaire,  m.  abecedariu; 
şcolari  LI  începătorii;  adj.  rău- 
duitîî  in  şirulil  alfabeticii. 

Abecqement,  m.  nutrire. 

Abecquer,  v.  a.  a  nutri, 
hrăni,  passerî  tinere. 


AB 


—  1>1 


AB 


Abeej  m.  dăgasii,  stavilarici 
dela  moră,  dischiderea  dă- 
gaselorii,  ca  să  vină  apă  la 
rotele  moreî,  cursulu  liberu 
al  Iu  apei. 

Abeillage,  ra.  dreptulu  per- 
ceputa pentru  produssulu  al- 
binelorii,  plata  pentru  albine. 

Abeille,f.  albină. — cummune, 
ouvricre,  albina  muncitore, 
— mâl.e,  albina  care  nu  lu- 
creză  (trăntoru). 

Abeiilifforme,  adj  albinifor- 
me,in  forrna  albinei,  că  albina. 

Abeillon,  m.  albine  multe 

Abelaniei  1'.  specia  de  Lu- 
rianâ. 

Abelir,  seu  aheliser,  v.  \.  a  io- 
frurauseţa,  adorna.  împodobi. 

A  bene  piacito.  Loc.  lat. 
juit.s-.după  plăcere.  Allufelîi  se 
(lice  au  gre  de  VexecHtant. 

Abenevis,  m.  p.  n.  dreptulu 
percepuţii  pentru  condussulu 
apeloru,  pentru  canalî. 

Abeneviser,  v.  a.  p.  us.  a 
da  (cuî-va}dreptulu  de  a  con- 
duce Canalî,  de  a  tace  gărle. 

Abequer,  vd.  Ahecquer. 

Aberrant|/e,fu/j.  aberranie, 
care  deviedă,  ese  din  cale, 
fe  abate. 

Aberratioiijf  astr.  aberra- 
ţiune,  di-ressiune,  abatere  (a 
unei  stele). /?;/  relăcirea,  con- 
fusiunea  (încurcătura)  spi- 
ritului, errore. 

Abetir,  v.  a.  a  bestia,  prosti, 
tace  stupiilu  ;  refl.  s' —  a  de- 
veni stupidu,  a  se  prosti. 

Ab  hoc  et  ab  hac,adv.//o^ ' 
faiTl.  fără  ordine,  fără  răn- 
duelă,  seii  raţiune,  confusu 
(încurcatei). 

AbhorreP}    v.  a.  a  ave  ne- 


plăcere, repumnanţă  (pentru 
ceva),  a  ave  in  orrore,  în  gro- 
ză  ;  refl.  s' — ,  a  se  uri  reci- 
procă ;  a  nu  se  învoi  uuulii 
cu  altul u,  .se  respinge. 
Abianneur,  m.  administra- 
torul u  unei  proprietăţi  seque- 
strale. 

I   Abiathar,  in.  abiathar,  mare 

'       preotu  la  Ebreî. 

I   Abigeatj    m.   jtir.    abigeat, 
lurtu  de  animali. 

I   Abigoti,  ie,  adj.  care  a  deve- 

j  nilîj,  s"a  făcuta,  bigotu. 
Abimey  m.  cavitate  seu  a- 
dîncime  fără  fundii,  abisii, 
precipiţiu,  prăpastia;  ft<j.  am- 
niesticii  immensu,  lucru  nc- 
priceputu,taină  :  le  coenrde 
Vhomme  est  un — ,  inima  o- 
raului  e  unii  adîncii  immensii, 
Ies  mysteres  sont  dea  —  s, 
misterele  sunt  abisuri;  tiu 
— de  sciem.e,  uă  erudiţiune 
supremă,  eslraordinariă  ;  Ies 
abiines  de  la  sa{/esse  de 
Dlen,  adincimea  înţelepciu- 
nii luî  Duninedeîi. 
Aâimef  ee.  part.  adj.  adin- 
citu :  fUj.  prăpădita,  tăvă- 
lită; — de  deftes,  copperită, 
înnecată  de  detorie. 
Abimer,  v.  a.  a  precipita, 
prăvăli  într'un  abisă,  arunca 
in  adincinie  ;  fig.  a  prăpădi, 
tăvăli,  strica,  ruina,  comp. 
ijăter;  v.  n.  a  cade  în  abi.su, 
a  peri ;  )•.  s' — ,  a  se  strica, 
se  prăpădi  ;  a  se  absorbi  îo- 
tr'uă  idea,  se  preoccupa  ab- 
.solută,  se  perde  ; — dans  l'e- 
tude,  ase  absorbi  în  studia. 
Ab  infestaţi  Vd.  Infestai. 
Ab  irato,  loc.  lat.  cu  ma- 
nia, in  necasă,  cu  ură. 


AB 


22  - 


AB 


Abirriter,  v.  a.  med.  a  în- 
lătura, depărta  irritaţiunea, 
supprimer  l'irrilation. 

Abjecţi  c,  adj.  abjectă,  de 
despreţiatu,  vile,  îajeosită, 
prostu. 

s'Abjecter,  p.  us.  a  se  în- 
jeosi,  se  avili,  se  prosti. 

Abjection,  f.  ab.jecţiune,  a- 
vilire,  iujeosire.  despreţii, 
prostelă. 

Abjuration,  f.  abjuraţiune, 
părăsire  a  credinţei  selle. 

Abjupatoirei  adj.  abjura- 
toriu,  de  abjuraţiune. 

Abjurer,  v.  a.  şi  n.  a  ab- 
jura, denega,  părăsi  ci-edinţa 
sa,  renunţa  solemne  la  uă 
religiune;  fig. — H}ie  opinion, 
SCS  priiicipes,  a  pără.si  uă  o- 
piniune,  principiele  selle. 

Abiactatîonj    f.    înţărcare. 

Ablais,  m.  spice  lăssate  pe 
cămpu,  pane  se  le  facă  sno- 
purî ;  plevă. 

AblaquCf  f.  vd.  Ardassine. 

Ablaqueationi  f.  (jmdin. 
discopperitulii,  golirea,  ră- 
decineloru. 

Ablatify  m.  gram.  ablativii, 
casulu  ablativu,  casulu  latinii 
Ablativo  tout  en  an  tas, 
fam.  cu  nerănduelă,  in  de- 
sordine. 

Ablationy  f.  (■/((■>•.  ablaţiune, 
tăiarea  unuî  membru  bol- 
navii, unei  înflăture. 

Able,  m.  vd.  ablette. 

Ablegaty  m.  vicariu  sau  sup- 
plininte  allii  nunţiului,  allîi 
legatului  Papei. 

Ablegatioiiy  f.  essiliu  (sur- 
ghiunii) pe  unu  annu. 

Ablereti  ni.  sfora  undiţei 
pentru  pescî  rnenunţî. 


Ablette}  f.  abletă,  micii  pesce 
de  unii  gustă  delicaţii. 

Ablier,  m.  undiţă  pentru 
pescî  rnenunţî.  comp.  ableret. 

Ablocy  in.  murulii  de  resămu. 

Abloquey  adj.  cu  muru,  cu 
zidăria  dedesubt,  în  jeosu. 

Abloty  m.  vd.  ahluc. 

AbluePf  V.  a.  a  şterge  (uă 
scriptură)  cu  unu  liquidu  (a- 
pă  de  noix  de  galle),  ca  s'o 
innouescă. 

Ablutioiii  f.  abluţiune,  spe- 
lare  (a  măneloru)  cu  apă  şi 
vinii,  cum  e  la  Catolici. 

Abnegatioiii  f.  abnegaţiune, 
denegaţiune,  tăgăduire,  re- 
nunţare la  totu  ce  nu  e  Duni- 
nedeu.  Vd.  retioncement. 

Aboiy  lătraţii ;  fig.  etve  aux 
ahnis,  a  fi  redussii  la  ultima 
estremitate    (despre    cetăţi). 

Aboîeinentim.seu  afcoî>nett^ 
abojpnent,  latratulu  cânelui. 

AboiSj  m.  vin.  ultima  luptă 
a  cerbului  gonitu ;  fig.  po- 
siţiune  desperată,  stare  forte 
critică.  Mai  bine  aboiment. 

Abolitionnismef  ni.  neol. 
aboliţionismu,  aboliţiunea, 
desfiinţarea  servitutii,  robiei. 

Aboliri  V.  a.  a  aboli,  strica, 
nimici;  s'—,  a  se  strica.  în- 
vechi ;  jur.,  a  se  jjvescrie. 

Abolissableiac/J.care  se  po- 
te  aboli,  anula,  nimici,  strica. 

Aboiissementi  m.  abolitu. 
stricare,  nimicire,  annula- 
ţiune.  Vd.  urm. 

Abolitîoiii  f.  aboliţiune,  ni- 
micire ;  jur.  remissiunea  pe- 
depseî,  rechiămarea  unei 
legi  prin  acte  formali  seiî 
prin  desuetudine  (desobici- 
nuinţă),  suppressiune. 


AB 


23 


AB 


Abomasusy  in.  seu  ahoma- 
sKiit,  abomasu,  cliiagu,  sub- 
stanţă luată  de  la  animalile 
ruminanţif,  care  inchiagă  lap- 
tele. 

MtotninaMef  adj.  dcuritCi, 
spăimintătoriii,  orribile,  gro- 
zavă ;  forte  rt^u,  blestemaţii. 

Abominabtementi  adv.  in 
modă  orribile,  groznicu,  reu 
de  totă,Deplăcută,  lorteurălu. 

Abominaîioni  f.orrore,  gro- 
ză,  aversiune,  faptă  forte  rea; 
lucru  orribile;  uerî-ce  religi- 
une  falsă.  Avoi)' cn — ,  auri 
forte  multu,  ave  orrore  de,  a 
se  îngrozi  do. 

Abominer,  v.  a.  a  uri  es- 
tremu,  ave  în  orrore. 

A-bon-compte,  m.  \d  A- 
coinpfe. 

Abondammenty  adv.  cu  a- 
bundanţâ  (cu  belşiugu),  copi- 
osu,  amplu,  amplernoit. 

Abondancey  f.  abundnnţă, 
mare  mulţime,  îmbelşugare: 
— dans  Ies  laiKjucs,  avuţia 
de  vorbe  ;  parler  d' — ,  a  vor- 
bi din  improvisu,  neprepa- 
ratu,  nepregătitu.  Ammesticu 
de  vi  nu  şi  multă  apă. 

Abondanty  t.  adj.  abundan- 
te,  copiosu,  îmbelşugată  (în... 
cii...\  fertile;  (/' —  (vech). 
cu  îmbelşugare,  cu  prisos ; 
adv.  pe  lăngă  acesta. 

Abonder,  v.  n.  a  abunda, 
veni  in  mare  cantitate,  es- 
siste"  cu  prisos,  fi  îmbelşu- 
gaţii, ave  în  abundanţă  (bel- 
şugu); —  6)1,  dans,  so)i  .sens, 
a  persiste,  remăne  tare,  stă- 
rui în  opiniunea  sa. 

Abonnage,  m.  abonare,  abo- 
namentu,   prenumeratu. 


j  AbonnCi  ee,  part.  adj.  abo- 
ninte,  cellu  ce  a  luatu  ună  a- 
j  bonamentu,  abonalu,  prenu- 
meratu. 

Abonnementi  m.  abona- 
mentu,  prenumeratu,  sus- 
cripţiune. 

Abonner,  b.  a.  a  abona,  pre- 
număra, înscrie  pentru  (pla- 
ta unei  summe);  s' — ,  a  se  a- 
bona,  suscrie  pentru  uă  sum- 
mă,  plăti  înainte;  x' — poiif 
(seu  at(J  concert,  a  se  abo- 
na, lua  unu  abonamentu,  la 
concertă. 

Abonn>y  v.  a.  şi  n.,  a  face 
maî  bună.  (şi  s'aboniiir),  a 
deveni  maî  bună,  se  îmbu- 
netăţi;  —  la  glaise,  a  lăssa 
argilulă  să  se  usuce  pe  ju- 
mătate (la  olari). 

Abord,m.accessă,appropiatu, 
intrare;  //"(/.  întîlnire,  priimire 
(attacu)  osiile:  ii  a  I'—diffici- 
ie,  ellu  este  de  accessă  dif- 
ficile,  cu  dinsulu  nu  se  pote 
învoi  (cine-va)  lesne.  A  V — , 
d' — ,  tont  d' — ,  du  (seă  au) 
premier — ,  de  prime — ,  des 
V — ,  îndată,  ănteia  oră;  cV— 
quc,  îndată-ce.  Les  abords, 
celle  ce  sunt  în  giurulă. 

Abordable,  adj.  accessibile, 
appropiabile,  unde  pote  mer- 
ge cine-va;  fig.  iippropiatu,de 
inimă  bună.  Blândă,  bine- 
voitoriă,  priimitoriu. 

Abordagej  m.  appropiare  de 
nave,  de  corabia,  c;i  s'o  prin- 
dă; întilnirea  violinte,  lovirea 
a  doue  navîf,  corăbii  (ciocnire) 

Aborder,  v.  a.  a  veni  lăngă, 
se  appropia  (quclque  chose, 
de  unu  lucru,  quelqun,  de 
cine-va^;  maca  veni  la  ţermuj^ 


AB 


2i 


AB 


se  îatilni  cu  alte  navif,  —  d'un 
lieu,  a  se  appropia  de  unii 
locîi ;  — u,  dans,  une  cote, 
a  veni  la  uă  costă,  Ia  unu  ţer- 
raii;  fig.  a  întreprinde,  înce- 
pe, intra  în. 

Aborigene,  adj.  indigenii, 
născută  în  locul  ii  unde  tră- 
iesce,  aborigenii. 

Aborigenes,  m.  pi.  abori- 
geni, lăcuitoriî  primitivi  (ab 
origine),  aî  unei  ţerre,  in- 
digeni. 

Abornement,  m.  mărgini- 
re, punere  de  limiţî,  de  hotare. 

Aborner,  v.  a.  a  stabili,  în- 
semna limiţile,  hotarele,  prin 
petre,  a  hotărnici. 

Abortif,  ive,  adj.  abortivii, 
născuţii  înainte  de  timpii. 

Abotj  ii'..  luuiâ  Seii  curea  pen- 
tru săriţii. 

Abouchementf  m.  convor- 
bire orale,  întîlnire  în  perso- 
nă,  conferinţă;  a)iat.  îmbuc- 
cătura  a  doue   artere  etc. 

Aboucher,  v.  a.  a  pune  în 
conferinţă,  în  convorbire  (o- 
rale):  -  -  queiq'un  seu  s' — 
avec  qn.,  a  se  vorbi, se  înţe- 
lege cu  cine-va  ;  jur.  a  pune 
fagiă  (cu),  a  confrunta. 

Abouchouchon,  m.  speţiă 
de  postavu  ordinariii  fran- 
cesii. 

Abouchurej  f.  vd.  Euihon- 
cliure. 

Abouementf  m.  vd.  Aboâ- 
ment. 

Abougriy  vd.  Rabougri. 

Aboâmenti  ra.  încadraţii, 
lemne  îmbuccate  la  ceva. 

Abouquementi  m.  presă- 
ratu,  depuşii  de  sare  nouă 
peste  alta  vechia. 


AbouquePi  v.  a.  a  presăra, 
pune  sare  nouă  peste  alta 
vechia. 

About,  m.  estremitatea  obli- 
că a  unui  leinnu  de  construc- 
ţiune,  de  clădire  ;  jur.  abouts, 
limiţî,  margini ;  arch.  raa- 
sehibler  e)i  — ,joi)idre  eu — 
a  uni  la  căpetăie  (cu  scobe). 

Aboutagci  m  uniune  la  unii 
locii,  j untură,  legare  prin  că- 
petăie. 

Aboute,  ee,  adj.  unindu-se 
la  eslremităţl,  la  margini. 

Aboutement,  m.  uniune 
prin  estremităţî,  prin  mar- 
gini, j  untură. 

AboutePi  V.  a.  a  uni  prin  e- 
stremităţî,  a  pune  margine 
lîngă  margine. 

^bautiPi  V.  a.  a  se  conHiii 
la  ceva,  atlinge  cu  marginea, 
a  attinge  prin  uă  estremitate, 
se  întinde  pane  la,  .se  ter- 
mina la,  se  învecini ;  ţig.  a 
ave  de  scopii,  de  resultatii, 
a  conduce  la  ceva:  a  quoi  a- 
boutit  cela  ?  la  ce  conduce, 
servesce  acesta?— e/i  pointc, 
a  merge  ascut  indu-se. 

Aboutissanty  te,  adj.  care 
se  mărginesce  la,  se  attinge 
cu.  Aboutissants,  m.  pi.  e- 
streraităţî,  margini,  căpetăie: 
Ies  tenanls  et  Ies — s,  limiţile 
cari  se  attingii  între  elle. 
Les — s  d'uiie  affuire,  m6- 
nunţimile  (delailsj  unei  af- 
facerî;  fig.  circunstanţele  mai 
appropiate,  relaţiunile  mai 
proprie,  mai  esacte,  mai  in- 
time, mai  interiori. 

Aboutissement,m.buccată 
adaussă  la  ce-va;  cliir.  tim- 
pulii  căndii  întlătura  e  coptă, 


AB 


—  22 


AB 


JIb  ovO|  loc.  lat.  (dela  ouu), 

dela  inceputu,  dela  prima  o- 

rigine.  Si  Aboco. 

JIboyant,  te,  adj.  lălrăndu. 

Aboymenti    m.    vd.    aboie- 

meut. 
-Aboyer,  v.  n.  a  lătra, /a  seu 
contre  qn.;;  fig.  —  apres  cpi. 
a  urmări  iraportunu,  necăji 
pe  cnv.,  striga  contra.,— apres 
la  liine,  a  calumnia  pe  cine- 
va,   fiind-că   nu-î   pote  face 
reu.  Comp.  invectlver. 
AboyeuP|  m.  lătrătorii,  care 
(  latră;  fitj.  cellu  ce  urmăres- 

j         ce  cu  ardore  şi    imporlune- 
1     _    dă  prin  strig^ătele  selle. 
i     Jlbracadabra,  m.  abraca- 
I  dab'-a,  spegia    de  vorbă  ca- 

balistică, magică. 
Abracadabrant;adj.mira- 

culosu,  pre  minunată. 
Abraqt.ej    v.    n.    mar.    vd. 

Haler. 
Abrasion,  f.  med.  acută  ir- 

ritaţiune  in  stomacu. 
Abraxas,  m.  persan.  Dum- 
ii  deii,  talismanu  insemnatu 
cu    scripture  misteriose,    a- 
muletu. 
\    Abrazitei    f.     abrasilu,  ar- 
gonitu,    minerale   de  culore 
l         cenuşia. 

[  Abregây  m.  brevianu,reduc- 
ţiune  a  unei  opere  maî  es- 
tinse,  prescurtare;  eu--,  pres- 
curtata, redussu  pe  scurtu, 
în  vorbe  pucine. 
Abregementy  hi,  scurtare, 

prescurtare,  brevialiune. 
Abreger,  v.  a.  a  prescurta, 
restringe,  face  maî  scurtu ; 
jur. —  Uit  fief,  a  imbuccă- 
tăţi  uă  possessiune  feudale; 
.s" — ,  a  se  scurta.  Conjug,  j- 


abrege,  jabregeais,  j'abre- 
geai,  jabregerai,  etc.  Pretu- 
tindeni cu  accentul  li  acuţii 
[accent  aigu.'. 

Abreuvagef  m.  seu  abreu- 
vement,  adăpare  (a  anima- 
liloru). 

AbreuvePiV.  a.  a  adăpa,  (mai 
alessîi  animalile).  La  pluie 
abreuve  la  terre,  plouia  a- 
dapă  pămîutulu;  fvj.  a  mu- 
ia, uda  tare,  fam.  tout  le  rnon- 
de  en  est  abreuve,  io^  sciu 
acesta;  — qn.  d'une  opinion, 
a  inculca  uă  opiniune  cuî-va; 
s' — ,  a  absorbi, —  de  preju- 
(je'h,  a-şî  inculci  prejudicie. 

Abreuvoir,  m.  adăpătore, 
vad  ii,  locu  unde  bea  ynima- 
lile. 

Abr6viateur|  m.  breviatoru 
autoru  unei  prescurtarî, 
unui  breviariu,  unui  resu- 
matu. 

Abreviatify  f.  ivc,  adj.  pres- 
curtătoiu.  Signes  — s, semne 
do  prescurtare. 

Abreviaiîon,  f.  breviaţiune, 
prescurtare  in  scriere,  sup- 
pressiunea  unoru  litere  in 
vorbe,  semnulă  care  o  con- 
stituesce,  s.  e.  3/-//ic'  in  locu 
de  Madame. 

AbreviPi  v.  a.  a  prescurta 
vorbele,  brevia.  Maî  usitatii 
abreger. 

Abri|  m.  adăpostii;  fig.  refu- 
giu,apărare,  sigiu-anţă;  â  l' — , 
la  adăpostii,  în  siguranţă  de; 
etre  ă  V —  de  la  persecu- 
tion,  a  fi  apăraţii  de  perse- 
culiune. 

AbriconneP}  v.  a.  fam.  a 
înşela,  pangăşi. 

Abricoti  m.  âpricosă,  caisă. 


AB 


26 


AB 


Abricote^  ahvicotie,  m.  caisă 
(seu   sărnbure)  săchărată. 

Abricotier,  m.  caisu,  zar- 
zăru. 

Abricotiny  m.  caisu  tînerii. 

Abrimenfty  m.  copperişu  ca 
să  appere  (la  grădinari). 

Abriter,  v.  a.  a  adăposti; //j/ 
ap  para,  ţine  în  siguranţă. 

Abrivent)  m.  copperi.şu  ca  să 
appere  de    vintu,  de  plouiă. 

AbrivePy  V.  n.  mar.  atrage 
la  uscată;  abrive,  înainte. 

Abrogation,  f.  abrogaţiune, 
annulaţiune,   stricare. 

Abroger,  v.  a.  a  abroga,  a- 
boli,  suprime,  nimici,  annula, 
revoca;  s'— ,  a  se  annula,  ni- 
mici, .strica. 

Abrohanii  ra.  uă  materia  in- 
diană de  bumbacâ. 

Abrolles,  f.  pi.  stînce  peri- 
culose  pe  costele  Brasilieî. 

Abrotone,  f.  bnt.   abrotonu. 

Abrouti,  ie,  adj.  roşii,  slă- 
bitu,  măncatii  (despre  ani- 
mali). 

Abroutissementy  m.  ro- 
dere  a  bobociloru,  a  ramu- 
rilorii  tinere  (la  arburî)  de 
animali. 

Abrupt,  te,  adj.  prăpăstioşii; 
■<!tijle  — ,  stilu  abruptu,  fără 
legătură. 

Abrupte,  adj.  bot.  rupţii. 

Abrupto,  [exj,  loc.  lat.  de- 
uă-dată,  nepreparatîi,  fără 
veste. 

Abrutiy  ie,  adj.  abrutitii,  pro- 
stiţii (neghiobii). 

Abrutir,  v.  a.  a  abruti,  be.s- 
tia  (îndobitoci),  prosti,  face 
nerodii. 

Abrutissant,  te,  adj.  care 
abrutesce  (indobitoce.sce). 


Abrutissenient,  m.  abru- 
tire,  (îndobitocire),  prostire. 

Abscisse,  f.  (j'ioin.  abscissă, 
parte  din  assea  unei  linie 
curbe.  Comp.  ordonnee. 

Abscission,  f.  cltir.  absci- 
siune,  tăiarea  unei  părţi  moi.. 

Absence,  f.  absinţă,  lipsă, 
(de  unde-va) ;  fiy.  lip.să,  di.s- 
tracţiune  ;  faire  de  frequen- 
tes  absenses,  a  lipsi  desîi ;, 
avoir  des  absenses  (adică 
d'esprit)  a  A  cu  spiritulii  dis- 
trassu,  se  găndi  în  altă  parte, 
la  alţii  ceva. 

Absent,  te,  adj.  absinte, 
care  lipsesce,  nu  este  de  la- 
ciă,  depăi'tatii,  nu  la  locuia 
cerută. 

s'Absenter,  v.  r.  a  se  face- 
absinte,  se  dăpărta  din  i-e- 
.şedinţa  sa  ordinariă,  obici- 
nuită. 

Absenteisme,  rn.  lăcuinţâ 
all'ară  din  patria  a  Angli- 
loru. 

Abside,  f.  arcli.  bolta,  săn- 
tuariulu  bisericeî.  La  pi.  vd.. 
apsides. 

Absinthe,  m.  absintiu,  pe- 
Jinu;  fig.  amărăciune,  necasu. 
La  vie  est  nielee  d'  — , 
vieţa  e  ammesticată  cu  amă- 
răciune. 

Absolu,  ue,  adj.  absolutu, 
opp.  relatif;  indepindinte,. 
stăpenu  pe  sine,  imperiosu ; 
compleţii,  fără  restricţiune ; 
log.  absolutu,  fără  relaţiune. 
Lejeudi — ,  jouia  verde;  etre 
eu — tont,  a  persiste  în  vo- 
inţa sa.  L' absolu,  în  metafi- 
sică,  este  ceea  ce  essiste  in- 
depindinte  de  uerî-ce  con- 
ditiune,  absolutulu. 


AB 


—  27 


AB 


Absolunient|a(/v.  absolutu, 
completă,  cu  totulu,  în  ge- 
nerale. 

Absolutioiii  f.  absoluţiune, 
dislocare,  remissiune  (judi- 
ciarjă)  de  uă  accusaţiune, 
iertare  :  în  theol.  remissiune, 
iertare  de  peccatp. 

Absolutismey  m.  absolu- 
tismii,  gubernii  unde  dom- 
nesce  voinţa  unuia   sing-uru. 

Absolutiste,  m.  absolutistu, 
părtenu  allu  absolutismului. 

Absolutoâre,  adj.  absolu- 
toriii, iertătoriu.  Brcf — ,  e- 
pistolâ  de  absoluţiune,  de 
iertare. 

Absorbant}  te,  adj.  absor- 
bintc,  care  sorbe  uraedela. 

Absorber,).'.  a.  a  absorbi,  at- 
trage  in  sine,  face  se  dis- 
pară ;  //(/.  a  preoccupa  esclu 
.sivii,  cu  totulu ;  .s' — ,  a  se 
approfunda,  se  adinei  cu 
gândirea,  se  absorbi  (în  ev. 
dans  qch.). 

Absorbiioni  f.   absorbire. 

Absoudrej  v.  a.  (j'absous 
etc.  j'absoudrai,  absolvons, 
(ţue  j'absolve  —  imperl.  subj. 
lipsesce,  —  absous,  te),  a  ab- 
solvi, remite  dintr'uă  accu- 
saţiune (acquita),  ierta.  A  re- 
mite peccatulu  în  confe.ssiu- 
ne, — qn.  de  son  serment, 
a  deslega  pe  cn.  de  jurămîn- 
tulu  şeii. 

AbsoutCi  f.  cathol.  absolu- 
ţiunea  generale  ce  se  dă 
poporului  la  Jouia  săntă  seu 
verde. 

Abst^mey  ra.  lat.  abs-teme- 
tum,  abstemiii.  care  se  abs- 
ţine  dela  vinii. 

s'Abstenir,    v.   refi.   a   se 


absţine,  se  reţine,  se  oppri 
dela  ceva,  a  se  priva,  se  lip- 
si de. 

Abstentioiiy  f.  abstinţiune, 
retinţiune,  opprire  dela  ev., 
1  renunţare  la  unii  dreptu,  la 
I  uă  ereditate. 
I  Abstergent,  te,  adj.  med. 
I       absterginte,  care  .şterge  rana. 

Absterger,  v.  a.  med.  a 
şterge,  curaţi,  vulnulii,  rana. 

Abstersif,°  ive,  adj,  med. 
curuţitoriii,  care  şterge. 

Abstersioiii  f.  abstersiune, 
curăţirea  unui  vulnu,  unei 
rane,  (med.). 

Abstitiencei  f.  abstininţă, 
retininţă,  privaţiune  volun- 
tare dela  CV.  ;  moderaţiune, 
(în  mâncare  şi  beutură),  cum- 
petare,  rcgime  austerii ;  jour 
d' — ,  di  de  postii,  de  ajunti. 

Abstinent,  te,  adj.  mesuratu 
cumpătaţii,  moderaţii  şi  au- 
sterii (în  moralile  selle). 

Abstractifi  ive,  adj.  ab- 
stractivii,  formaţii  prin  abs- 
tracţiune; care  esprime  idee- 
le  abstracte. 

Abstraction,  f.  abstracţiu- 
ne,' separaţiune,  (făcută  în 
spirituiii  nostru)  a  proprie- 
tâţiî,  calităţii,  unui  lucru  de 
lucrulu  însuşi;  —  faile  da 
style,  făcîndu  abstracţiune 
de  stilii,  ne  luandii  socotelâ 
de  stilii  ;  fiy.  obscuritate. 
Abstractions,  f.  pi.  abstrac- 
ţiuni, ideele  abstracte ;  cu- 
getări profunde. 

Abstractivenient,adv.ab- 
stractivii,  prin  abstracţiune, 
cugetatii  in  parte,  pentru 
sine  ;  în  modu  abstracţii,  ge- 
nerale. 


AB 


—  28 


AC 


AbstPaărei  v.  a.  a  abstrage, 
considera  în  cugetare,  privi 
separalu,  pentru  sine,  uă  ca- 
litate. 

Abstraity  te,  part.  adj. 
abstraclu,  cugetatu  în  parte; 
care  essisle  numai  în  spiri- 
tulu  nostru,  opp.  co)icret  ; 
fig.  difficile,  obscuru.  Ma- 
thei^atiqucs  absiraites,  ma- 
tematice pure. 

Abstraitementi  adv.  abs- 
tracta, prin  abstracţiune,  în 
rnodii  abstractă,  în  sensii 
abstractă. 

Abstrus,  se,  adj.  abstru.su, 
ascunsu, adîncu,  obscuru,  ne- 
lămuritu.  Sciences — ses,  sci- 
inţe  Hbstruse,  difficiiî  de  în- 
ţelessu. 

Absurdei  adj.  absurdu, 
neraţionale,  contrariu  bu- 
nei cugetări  seu  dreptei  ju- 
decăţî. 

Absurdementi  adv.  prin 
absurditate,  in  modu  ab- 
surdu neraţionale. 

Absurditâi  f.  absurditate, 
lucru  absurdu,  prostia. 

Abucco^m.  unu  pondu,  greu- 
tate, în  regatul  ii  Pegu. 

Abus,  m.  abusu,  usu  necu- 
venitu,  rea  întrebuinţare,  es- 
cessu,  practice  condemna- 
bilî ;  —  de  confiance,  abusu 
de  încredere  ;  appei  conivne 
d' — ,  appelaţiune,  reclamă, 
contra  uă  sentinţă  dată.  La 
pi.  desordinî. 

AbusâTj  v.n.  a  abusa,  face 
usîi  răii,  escessivii,  întrebuin- 
ţa r^îi;  V.  a.  a  înşela;  —  un 
espirt  faiblc,  a  seduce,  înşela, 
unti  spiritu  slabii,  uă  minte 
slabă.  —  d'une  exprassion., 


I  a  intorce,  schimba  sens  ui  ii  : 
V.  r.s' — ,  a'.şMace  iilusiuue, 
a  se  înşela. 

Abuseur,  m.  înşelătorii,  se- 
ductoru,  cellu  ce  face  abusii. 

Abusify  ive,  adj.  abusivii,  fă- 
cuţii prin  abusii,  care  ţine  de 
abusii,  contrari  fi  reguleloru. 

Abusivementi  adv.  abu- 
sivii, prin  abusii,  prin  înşe- 
lăciune. 

Abuter,  v.  a.  a  arunca  spre 
un  locij   determinaţii. 

Abutillorii  m.'^peciă  de  nalbă. 

Abymei  ni.  vd.  abime. 

AbymePi  vd.  abhner. 

Abyssique,  adj  (lerrain), 
pămîntu,  terrîmii,  din  adinci- 
mile  măriî. 

Acabât,  m.  fam.  bună  şeii 
rea  calitate  (maî  alesu  a  fruc- 
telorii,  legumilorii). 

Acaciy  m.  vd.  urm. 

Acaciay  f.  acaciă,  salcimu. 

Academicien,  m.  acade- 
micii (pentru  persone),  mem- 
bru de   academia. 

Academie)  f.  academia,  u- 
niversit'ite;  scolă  de  pictură: 
— de  nmsique,  marea  operă 
din  Paris,  —  u)nversifaire, 
acad.  universitariă,  d  ivişi  ti- 
ne administrativă  a  univer- 
sităţii de  Francia. 

AcademifiePy  v.  a.  a  face 
unii  academicii, 

Academiquei  adj.  acade- 
micii, de  acadeniiu  (pentru 
lucruri;. 

Academiquementi  adv.  a- 
cademicu,  în  modii  acade- 
micii. 

Acadâmiser,  v.  a.  picf.  a 
desemna  după  modelă. 

Acad^miste,  m.  academistu. 


AC 


—  29  — 


ACG 


professoru  fou  scoîariu  de 
călăriă,  de    danţu. 

Acagnarder,  v.  a.  fam.  a 
tace  greii,  leneşă,  a  desobi- 
cinui;  .s' — ,  a  deveni  leneşu. 

Acajay  m.  unu  arbure  bra- 
silianu.  Comp.  monhin. 

Acajou,  m.  acaju,  machon. 
Arbure  americ.  cu  lemnulu 
roşiu,  — fla.)nhi\  aninu,  ma- 
chon flăcăratîi,  stacojiu. 

Acaliforchonnei  ee,  adj. 
şedindu  pe  calu. 

Acalot,  m.  acalot,  uă  passe- 
re  messicană. 

AcamarchiSim.  unu  polipu. 

Acamptei  adj.  opt.  acamticii, 
nerelletându  lumina. 

Acangîi  m.  călarele  usioriCi 
la  Turcî. 

Acanthacey  ee,  adj.  hot. 
acantaceCi,  ghimposu,  cu 
ghimpi. 

Acanthej  f.  acantu,  uă  plan- 
tă cu  foiele  late:  rtrc/(.  orna- 
menlii  în  formă  de  erbă. 

Acare,  m.  .seu  acarus,  acarii, 
insectă  microscopică,  ce  se 
gessesce  in  caşcavalu  inve- 
chitii. 

Acaria^rei  adj.  măniosu, 
necăjifiosu,  posomorîtij. 

Acariftes,  m.  vd.  Mite.,  Ci- 
ron. 

Acarnei  m.  specia  de  erbă. 

Acatalectiquei  adj.  vers 
— ,  versîi  acatalecticu,  com- 
pletă în  numeruiu  silabeloru. 

Acatalepsie,  f.  acatalepse, 
nedomirire;  /"(/os.  doctina  ne- 
putinţei de  a  sci,  de  a  înţe- 
lege ceva,  îndouinţă.  Conîp. 
srefiticistite. 

Acataleptique,  adj.  fdos. 
care  se  îndouesce  despre  totu. 


Acatastate,  adj.  med.  ne- 
constante,  nestabile  (despre 
friguri  . 

Acatholique,  adj  necred^- 
toră  în  generale,  necatolicu. 

Acaule,  adj.  bot.  acaulicu, 
fără  caule  seăcodă  apparin- 
te.  Aşa  este   mandragor'i. 

Acazementy  m.  strămuta- 
rea unei  proprietăţi  feudali. 

Acazer,  v.  a.  a  da,  a  stră- 
muta, possessiunea    feudale. 

Accablant,  le,  part.  adj. 
importunu,incommodâ,  oste- 
nitoriu,  impovărătoriii. 

Accablementy  m.  oboselă, 
opfiressiune,  împovărare. 

Accabler,  v.  a.  a  impovgra, 
obosi,  ruina;  — de  bienfaits, 
a  împle  de  binefaceri;  etre 
accable  de  reprocJwş,  a  fi 
împovărată  de  imputări, — de 
dettes,  de  detorv,  — de  som- 
me'd,  de  somnă;  —  sous.  Ies 
ruines,  a  fi  accopperit  .  sub 
ruine;  s' — ,  a  se  împovăra. 

Acalmiey  f.  acalmia,  scurtă 
încetare  a  vîntului  {tnarin.) 

Accaparemeni,  m.  cum- 
părare de  couiestihilT,  pro- 
visiune  de  lucruri  cumpărate. 

Accaparer,  v.  a.  a  accapa- 
ra,  cumpăra  în  lotale  măr- 
furî,  (raaîalessu  comestibili), 
ca  să  le  vîndă  cu  amenun- 
tulu;  fig.  a  strîngi-  în  modă 
abusivu,  lua  totulă  pentru  si- 
ne; — Ies  suffrages.,  a  şî  assi- 
gura  voturi. e  înir'ună  modă 
illicilu,  neppriiiissă. 

Accapareup,  m  accapara- 
toră,  cumpărăioră  {de  ble,  de 
grăă)  ca  să  vindă  maî  scumpă 

Accarrement,m.ywr.  con-  . 
fruntatiune. 


I 


ACG 


30 


ACG 


JAccarrei*}  v.  a.  jiw.  a  as- 
culta pe  marturî  şi  pe  accu- 
satulu,  a  confrunta.  Comp. 
coitfrouter. 

Accarrezzevolej  adv.  în- 
tr'unu  modd  insinuitoru,  lin- 
guşitor iii. 

Accariation,  f,  confrunta- 
ţi unea  celloru  accusaţi. 

Accastillage,  m.  castelu  în- 
ainte şeii  înderetu  la  corabia. 

Accasf  ille,ee,  adj.  castelatu, 
care  are  castele. 

Accastiller,  v.  a.  a  pune 
castele  unei  navî,  corăbii. 

Acceder,  y.  n.  a  accede, 
consimţi,  priimi,  se  învoi  la 
ceva  (rt  qch.). 

Accelerateur,  m.  trice,  1. 
adj.  acceleratorii,  grăbitoru, 
care  dă  iuţelă. 

AccelerandOy  adv.  presser 
le  moiiveiiieHt — ,  a  grăbi. 

Acceleration,  f.  accelerare, 
iuţelă,  mişcare  repede,  gră- 
bire. 

Accelerer,  v.  a.  a  accelera, 
da  iuţelă,  face  maî  repede, 
grăbi;  —  Ies  pas,  a  merge 
maî  iute.  Voiture  acceleree, 
seu  numai  acceleree,  f.  trăs- 
sură  accelerată,  repede. 

Accensei  m.  accensu,  acces- 
soriulii  unei  proprietăţi  feu- 
dale. 

Accensement,  ra.  adjudi- 
caţiune  a  bunurilorti,  la  uă 
vindare  publică,  la  licitaţiunî. 

Accenserj  v.  a.  a  adăugi  la 
altă  avere,  a  arenda;  milit. 
a  uni  într'uă  divisiune, 

Accenses,  m.  pi.  accensi, 
servitori  de  tribunale  la  ceî 
vechi;  milit.  cellii  ce  e  pes- 
te numărulu  cerutu. 


Accent}  m.  accentu,  sunetu, 
tonii,  semnulii  accentului,  es- 
pressiune:  — aiga,  accentii  a- 
cutu(ascuţitu),  închisu,— (/jv- 
ve,  accentu  grave  (gi'eîi)  dis- 
chisLi.  La  pi.  acce)its,  poet. 
tonurile,  fig.  espressiune  a 
sentimentelor  li. 

Accentuation,  f.  accenta- 
ţiune,  intonare;  punerea  ac- 
centului, 

Accentuer,  v.  a.  a  accenta, 
intona,  varia  inflessiunile  vo- 
cii, a  pune  semnele  accen- 
tului; a  esprime  seutimentulti 
.seu  prin  întonaţiune.  Sylla- 
be  accentuee,  silabă  accen- 
tată,  tonică. 

AcceptablCf  adj.  acceptabi- 
le, adraissibile,  care  se  pote 
priimi,  care  trebue  priimitu. 

Acceptanty  m.ju)'.  celM  ce 
priimescft  uă  donaţiune,  unii 
legaţii;  acceptante,  semnato- 
rulii  unei  poliţe. 

Acceptatioiijf.acceptu,  prii- 
niire  a  unei  poliţe:  cantine 
— pure  et  simple,  acceptulu 
curaţii,  faute  d' — ,  fiindiică 
n'a  fostu  pnimită  (poliţa). 

Acceptep,  v.  a.  a  priimi,  ac- 
cepta, semna:  — unelettrede 
chancje,  a  accepta  uă  poliţă, 
priimi  s'o  plătescă  la  scadinţă; 
s' — ,  a  fi  priimitu. 

AccepteuPi  m.  cellii  ce  prii- 
mesce,  recunnosce  uă  poliţă  ; 
vd.    accepta» t. 

Acceptilatîon,f.  citanţă,  în- 
scrissii  de  priimire. 

Acception,  f.  distincţiune, 
preferinţă,  accepţiune,  sensii, 
înţelessîi,  allti  uneî  vorbe ; 
— figuree:  sensulii  figuraţii, 
impropriii  (allu  vorbei);  sans 


ACC 


31 


ACC 


— de  persoiinc^,  fără  consi- 
deraţrune  de  persone;  meri.. 
absorbire  pnn  peli3. 
JIcceSy  m.  accessu,  appropia- 
re,    intrare:    fi'j.  mişcare  in- 
ternă şi    treceture,    invasiu- 
ne  de  accidinţî  morbidî,  în- 
torcerea  unei  bole.  .4  you"«u 
JÂbre  —  (chez)  aapres  de  qn.   \ 
a  ave  libei-ă  intrare  la  cine-va.   i 
Accessiblei  aHj.  accessibile, 
unde  se  pole  inira,   de  care 
se pote  appiopia  cine-va.  Vne 
jir,rsou)ie — ,  uă  personă  ac- 
cessibile,  care  priimesce  (pe 
cine-va)  cu   binevoiuţă. 
Accession,  f.  accessiune,  a- 
propiare,  invoinţă,  aderinţă; 
/)()*.     adaussu,  droit    d' — , 
dreptulii  de  adaussu;  V—d'i(n 
Ucu,  cercetarea  judiciariă  a 
unui  locu. 
Accessit,  i'acccssitel  m.  ac- 
cessitu,  premiu  secundariu. 
La  pi.  des  accessits,  maî  bine 
de  călîi  des  accessit. 
Accessoire,    adj.  accesso- 
riu,  adaussu,  secundariu,  de 
alu  douile  răndu,  depindinte 
delucruiu    principale;  anat. 
nervLi  aussiliare.  L' — ,  acces- 
soriulu,  caro    urmedâ    după 
principale,  depinde  de  pi'in- 
cipale:  accessoires,  accesso- 
rie,  figurein  pictură. 
Accessoirementi  aJo.  în 
modu    accessoriu,    pe    lingă 
altulu. 
Acciacatura,  f.  lovitură  le- 
gată. Un  agrement  d'execu- 
tion  dans  la  mnsique    in- 
strumentale. 
Accident,  m.  accidinte,  în- 
tîmplare  (maî  alessîi  neferi- 
cităj,  calitate  de  întimplare, 


I       nu     înnăscută,    disposiţiune 
!        variată  a  pămintuluî,  terrîmu- 
luî;    a  lumineî.  Pav  — ,  din 
\n\.\m]^\nve,foartHitement{şi 
1       din  nefericire,  iiar  mallienr). 
j       La  pi.  accident s,   la  cathol. 
I       formele  sacramintali  de  pane 
i        şi  vinii  după  consecraţiune. 
I   Accidente,  ec  adj.  acciden- 
j       tatii,  care   presintă   disposi- 
I       ţiunî  variate.  Se  dice  de  te- 
j        remulu  tăiaţii  de  văî  şi  dia- 
I       lurî,  (accidoits). 
i   Accidentel,  L>//e,  ad.j.intim- 
I       plătoriu,   nu  essinţiale.  Cu-- 
constance—eUe,  circunstanţă 
venită  din  intîmplare.  Ligne 
accidentelle,  liniă    adaussă, 
(în  mus.). 
Accidenteilement,     adv. 
prin  intîmplare:  din  casu  for- 
tuiţii. 
Accidenter,  v.  a.  a  produ- 
ce accidinţî,  a  incungiura  cu 
văî    şi    dialurî,  cnvironner 
d'accidoits. 
Acciper,  v.  a.  a  lua,  da,  la  uă 

parte. 
Accâpiir  e,  m.  accipitru,  uliii. 
Accise,    f.  accisii,  impositu 
pentru  consum  aţiunî  şi  beii- 
ture  (în  Anglia). 
Acclamantjg.adj.  acclaman- 
te,  applaudante,  cu  bucuria. 
Acclamateur,  m.  acclama- 
torîi,    applaudante,    vd.  ac- 
cUuner. 
Acclamation,    f.  applausîi, 
strigătu  de  approbaţiuncyxo' 
— ,  cu  aprobaţiunea  generale. 
Acciamer,  v.  a.şi  n.  a  accla- 
ma,  applauda,  îndrepta  stri- 
găte vesele  de    approbaţiuno. 
Acciamper,    v.    a.  mar,  a 
prinde,  întări,  cu  scobe. 


ACG 


32 


A  CC 


Acciimatationy  f.  aclima- 
tare,  deprindere  (obicinuinţă) 
cu  clima  unei  ţerreî. 

Acclimater,  v.  a.  a  deprin- 
de cu  clima,  a  face  indiijenu. 

Acclinn^es,  f.  pi.  (dents) 
dintî  carî  apucă  unulu  peste 
altulîi. 

AccoinponSi  m.  pi.  lemnele 
cari  unescii  grindele  pe  unu 
copperişiîi  [la  dulgheri]. 

Accointy  m. (vechi u),amicu  fi- 
dele, familiare,  prietina  bunii. 

Accointable,  adj.  fam.  a- 
micale,  familiare,  de  prie- 
tenia. 

Accointancci  f.  legătură  a- 
micale,  relaţiune  de  confi- 
dinţă,  de  încredere. 

s'AccoEnter,  v.  r.  a  se  lega 
în  amiciă,  în  familiai'itate, 
se  face  prietin  îi,  (cu  cine-va, 
de  qnl. 

Accoisemeni,  m.  med.  li- 
niscirea  completă  a  succu- 
rilorii. 

AccoisePy  V.  a.  med.  a  cal- 
ma, linisci,  potoli,  Cvech.'. 

Accoladei  f.  îmbiăţiare  de 
gitiî,  lovitura  ])e  umeru,  ce 
se  da  cavalei'ilor;  semiiulîi  de 
uniune  ,  în  scriere,  îmbră- 
Ciăndu  mai  multe  ©biecte, 
(cum  este  ~^),  faire  — ,  a 
uni  mai  multe  posturi  de 
soco*elă  în  registru. 

Accolagei  m.  legarea  \iţeî. 

AccolCf    ee,  adj.  ailăturatu, 

unulii  lingă  altulii. 
Accolement,  m.  uniune,  le- 
gătură. Spaţiulii  între  alleă 
şi  fossate  (între  sosea  si  sian- 
ţurî). 
Accolerj  v.  a.  a  îmbrăpia, 
lua  în  braţ-ie;  a  uni  maî  mul- 


te article  prin  parintese,  etc.,' 
— la  vig  ne,  a  lega  viţa  de 
taracî;  —  la  boite  ă  qn.,  a 
săruta  cuî-va  cisma  cu  sup- 
punere;  a  se  îujeosi,  se  umili. 
Accolurcy  f.  legătura  de  ca- 
re ne  servimii  se  legămii  viţa. 
Accomettrei  v.  a.  a  inter- 

rîta  unulîi  după  altulu. 
Accommodablei  adj.  ac- 
comodabile,  care  se  pote  învoi, 
concilia,    vd.    accom.moder. 
Accommodagey  m.  prepa- 
raţiunea  buccatelorii;  răndui- 
rea  părului  (la  perucherî). 
Accommodant,/<?,  adj.  ca- 
re se  învoiesce,  de  caracterâ 
facile,  bunu,  blăndîi.  Comp. 
coniplaisant. 
Accommodatioiiy  f.  împă- 
care.   Yd.  acccriitnodoiient. 
Accommode,  ee,   adj.  po- 
trivitu,     accommodatii;     ca 
SHS^  avutu,  bogatu. 
Accommodementy  m.  m- 
voinţă,  împăcare  (intre  per- 
sone    diverse),    mijlocii    de- 
împăcare.  Comp.  uccord. 
Accommodep,   v.  a.   a  da 
commoditate  ;    a    potrivi ;  a 
împăca.  Bien — ,  a  tracta  bine 
şi  ironicu  a   maltrata.  .'^' — ^ 
a  se  poti-ivi,  se  împăca. 
Accompagnage,  vr.  t.  am- 
mesl'cii    de    fire    de  mătase 
printre  altele. 
Accompagnateur,   trlce, 
însoţitoriii,  care  însoţesce  cu 
vocea  .'icii  cu  instrumenlulij. 
Accompagnementy  )a.m- 
soţimîntu,  însoţire  cu  \ocoa 
seii    cu    instrumentulu;   //</. 
ceea   ce  este  accessoriu,  se- 
cundariu,     servesce    dreptu 
ornamentu. 


ACG 


33  - 


ACG 


Accompagner,  V.  a.  însoţi, 
petrece  pe  altulCi  ca  seî  faci 
onore.  Mic^.  a  însoţi  pe  al- 
tuia cu  vocea,  cu  un  instrum. 

Accomplif  ie.  adj.  deplinu, 
perfecţii,  compleţii,  desăvir- 
şitii,  împlinita. 

Accompliri  v.  a.  a  îndeplini, 
termina  completă,  săvirşi. 

Accoirplissementi  m. 
împ]inire,essecuţiune  întregă. 

Accon,  m.  specia  de  luntre 
mică  lată.  Inant. 

Accoquinant;  vd.  Acoqiii- 

Accoquînep,vd..i(ro(/iti«e>'. 

Accor dl  m.  accordu,învoinţă, 
conformitate  de  sinţiminte, 
de  opiniunî,  pol  ri  vi  re  între 
mai  multe  lucruri.  Tomber 
d'— , ase  învoi  într'uă  opiniu- 
ne,  judeca  în  aceFaşi  modă 
caşi  altulu.  Mas.  accordii, 
concordanţă. 

Accordablej  adj.  accorda- 
bile,  care  se  pote  accorda. 

AccordailIeSf  î.pl.  reuniu- 
ne de  familia,  adunanţă,  ca 
se  prepare  unu  contractă  de 
căsătoria 

Accordanf,  te,  adj.  mus. 
care  se  accordă  ;   potrivită. 

AccordCf  (ie,  m.  f,  dată,  ac- 
cordată,  promissă;  logodită. 

Accordeon|>/(.  accordeonă, 
ună  mică  instrumentă  mu- 
sicale    cu  clapo. 

Accopder,  v.  a.  a  accorda, 
potrivi  (în  mus.).  A  permite, 
concede,  învoi,  concilia,  îm- 
păca. 

Accordeur,  />?.  cella  ce  ac- 
corda inslruminte  de  musi- 
că,  pianurî  etc,  accordatoi-ă. 

Accopdoir,  m.  furculiţă,  in- 


I       strumen'.u  pentru  accordată. 
j  Accorer,  v.  a.  t.  a  propti  uă 
nave,  uă  corabia,  în  construc- 
j       ţiune. 

i   AccoreS|  f   pi.  t.  resămui-i 

j       proptele  (pentru  navi  în  con- 

strucţiune). 

Accort}  te,  adj.  fam.  de  spi- 

rită   gentile,    poliţă,   politi- 

ticosă,  delicată,  avise  el  gra- 

cieux. 

Accoriise,  f.  fam.  politeţă. 

Accostablej    adj.    de  caVe 

se  pote  appropia  cine-va. 
Accoster,    v.  a.  farn.  a  se 
apropia  de  cine-\a  peulru  a-î 
vorbi,  merge  lăngă,  aburder. 
Accotementi  m  malu,  spa- 
ţiul ă  coprinsă  între  şossea  şi 
fossată  seu  şianţă. 
Accoter,  v.  a.  a  resăma.  .8"—,. 

a  se  resăma,  s'appuyer. 
Accotoiri    m.  proptea,    re- 
săma. 
Accouchee,  f.   lăudă.    [re. 
Accouchement,  n.  nasce- 
AccouchePy  v.  n.   a  nasce, 
face  ună  copilă,  v.  a.  aajjuta 
pe  o  femeă  la  nascere,  a  moşi; 
fig.  —  d'aii  [irojet,  a'şî  face 
ună  proiectă,  ună  plană. 
Accoucheur,    m.    euse,  f. 
cella  ce  practică  artea  de  mo- 
şită, accoucheuse,  moşă. 
Accouder,  v.  refl.s'—,  a  se 
resăma    pe  cotă,   cu  cotul u. 
AccoudoiPi  m.  lucru  unde 
se    resăma    cine-va    cu    co- 
tulă. 
Accoulins,  m.  pi.    nomolă 

de  tiu  vi  ă,  de  rîuă. 
Accouple,  f  uniune  decăinif. 
Accouplement,  m.  împă- 
recliiure  (pentru  animali). 
3 


ACG 


34 


ACG 


ilccoupler,  v.  a.  a  împere- 
chia,  a  dispune  (animali)  prin 
pei-echiă;  f'i(j.  a  uni,  înrudi. 
b' — ,  a  se  uni. 

Accourcir,  v.  a.  a  scm-ta, 
s' — ,  a  se  scurta.  Les  jours 
s'(tcconrcisse)if ,  dilele  se 
scu'-ledă. 

Accourcissementy  m. 
scurtare,  breviatu,  niicşiora- 
re,  diminuţiune  de  întindere. 

Accouriri  v.  n.  (J'accours 
j'accourrai,  accourant),  a  a- 
Jerga  la,  către.  Se  conjugă  cu 
etre,  seu  cu  avoir  :  j'ai  ac- 
couru,  seii  je  suiş  accouru. 

Accoutrementi  ui.  costu- 
muliî  întregfl,  costuniiă  ri- 
sibile,  de  rişti. 

Accoutrer,  v.  a.  a  pune 
costurnu,  haine  pe  corpulCi 
cuiva  ;  a  păli  cu  haine  de  rîsu. 

Accoutumancei  f.  obici- 
nuinţă.  Comp.  hubitade. 

Accoutumer,  v.  a.  şi  n.  a 
obicinui,  deprinde.  A  ave 
deprindere  se.  Accoatume, 
ee,  de  obicei  ii,  obicinuită, 
habitucl. 

Accouve,  ee.  adj.  care  stă 
tot-deuna  lăngă  sobă,  leneşu, 
pa resseax,  fainean I. 

Accouver,  v.  a.  a  începe  se 
ciocnescă  (pentru  puî). 

Accredîtery  v.  a.  a  accredita, 
pune  în  creditu;  a  autorisa. 

Accroci  //(.  [jiron.  accroj, 
dispicătură,  spintecare ;  fig. 
pedică,  diflicultate. 

Accrocher,v.  a.  a  .suspinde, 
atîrna,  de  unu  cărligu  ;  a  op- 
pri  prin  obstaclu,  prin  pe- 
dică; a  întărdia. 

Accroirei  v.  n.  (usitatii 
numai  la   infinitivu    şi  pre- 


cessii  de  fairej,  faire  ac- 
croire,  a  face  se  se  credă, 
da  credemîntu.  En  faire — , 
a  înşela.  S'en  faire  — ,  a  se 
făli,  essagera  meritulii  seu 
propriu. 

Accroissementi  m.  cres- 
cere,  adaussu,  mărire. 

Accroitrei  v.  a.  a  cresce, 
adăugi,  mări,  (j'accrois,  j'ac- 
crus,  j'accroîtrai,  accrois- 
sant,  accru).  S' — ,  a  cresce, 
se  mări,  se  adăugi. 

AccroupiPj  (s')  v.  refl.  a  se 
strînge,  piti,  şede  pe  călcâie. 

Accroupissertienii  mase. 
strîngere,  pitire. 

Accruei  f.  crescerea  locului, 
adaussii  de  moşia,  fiind-că 
s'a  retrassLÎ  apele. 

Accueily  in.  priimire,  recep- 
ţiune. 

Accueillant}  te,  adj.  prii- 
mitoriii,  care  face  o  priimire 
plăcută,  benovolu. 

Accueiiliry(j'accueille,  j'ac- 
cueillerai,  accueilli)  v.  a.  a 
priimi,  bine  seii  reu ;  fi  po- 
litia  către.  Cuinp.  agreer. 

Acculy  iii.  locii  slrîmtu,  de 
unde  nu  pote  eşi  cine-va. 

Acculer,  v.  a.  a  împinge  unu 
omu,  un  animale,  accolo,  de- 
unde  nuseraaîpote  retrage, 
a  strimtora,  restrînge. 

Accumulateur,  m.  Irice, 
/".ciccumulatoru,  cellu  ce  gră- 
mădesce. 

Accumulatiotij  f.  accumu- 
laţiune,  grămădire. 

Accumuler,  v.  a.  a  accu- 
raula,  grămădi,  .s' — ,  a  se 
îm  mulţi. 

Accusable,  adj.  accusabile, 
de  accusatu,  vinovaţii. 


ACE 


—  35 


ACH 


Accusateur,    tn.    Irice,    f. 

accusatoru,  piritoru. 
JIccusatify  rn.  rjrara.  accu- 
sativu.  [pîră. 

Accusatiotif  f.  accusaţiune, 

Accusatoire,  adj.  accu- 
satoriu,  care  coprinde  uă  ac- 
cusaţiune. 

AccusC)  ec,  adj.  accusatii. 
învinovăţitu,  pîrîtu. 

Accusey  (ie,  m.  şi  f.  accusatii, 
vinovatu.  Les  accubcs,  accu- 
satii, ceî  ce  sunt  în  accusa- 
ţiune. Accuse  de  reception, 
dovadă  de  priimire. 

Accuser,  v.  a.  a  accusa,  în- 
vinovăţi,—  recej)lio)i,  a  de- 
clara că  a  priimitu  ceva ; — 
faux,  a  insciinţa  falsu.  In 
pict.  a  face  să  se  siraţă  păr- 
ţile accoperite,  s.  e.  ossele, 
carnea.  [de  arendată. 

AcenSy  m.  păniintii  censuale, 

Acencementy  ui.  arendare. 

Acenser,  a  arenda,    [capii. 

Acephale,  «Jj.  acefalii,  tară 

A  ce  quci  couj.  pentru  că, 
precum,  după  cum.  A  ce 
quoii  dit,  cum  se  dice,  cum 
se  aude. 

Aceraiii)  adj.  ca  oţelulu. 

Acerbei  adj.  t<.  acerbu,  iute, 
aspru,  auiaru ;    fig.    severii. 

AcerbitCj  f.  iuţime,  asprime. 

Aceree*}  v.  a.  a  ascuţi,  oţeli. 

Acescence,  f.  t.  disposi- 
ţiune  spre  acidu,  acreJă. 

Acescenty  cute,  adj.  t.  a- 
critii. 

Acetabuie,  /».  acetablu, sti- 
cluţă cu  acidu. 

Acetate,  i>i.  acetatii,  sare 
din  acidfi  aceticii  cu  uă  base. 

Aceteux,e((se,  rtf^y.  acetosii, 
ca  OQetulti,  acru. 


Acetjquey  adj.  t.  aceticii, 
conţinîndii  acidu  de  oţetu : 
acide — ,  acidu  acetitii,  acidii 
care  face  basa  ogetuku. 

Acetitey  m.  acetitii,  sare  din 
acidii  aceticii. 

Achade,  f.  specia  de  lopată 
pentru  viiă,  ji.  as. 

Achalander,  v.  a.  fam.  a 
procura,  adduce  muşterii; 
>S"— ,  a  căşliga  muşterii,  o- 
chcUcDidage,   m.  muşterii. 

Acharneyec,  adj.  încruntaţii, 
crunţii,  crudii,  niultu  irritatii. 

Acharnementy  ia.  încrun- 
tare, mu!tă  violinţă  şeii  fa- 
rore,  mare  crudime,  animo- 
sitate   escessivă! 

Acharner,  v.  a.  a  înter- 
rîta,  escita.  S'—,  a  se  înfuria, 
încrunta,  fă  cqli.J,  se  necăji 
mulţii;  se  applica  escessivu. 

Achat}  }/(.  cumpărare;  ceaa 
ce  s'a    cumpăraţii,  tărguelă. 

Ache,  f.  erbă  câ  pătrunjelulii, 
de  unii  verde  frumoşii. 

Achee,  f.  un  verme. 

Acheitiiney  ee,  adj.  t  pucinîi 
depărtaţii,  în  druniii,  în  cale. 

Achemînementy  m.  fu/. 
cale,  mijlocii  pentru  ceva, 
preparaţiune,  pregătire,  (cu 
prep.  V.  /'.s  seii   «). 

Acheminer,  v.  a.  a  pune  pe 
drumii.  .S'' — ,  a  pleca,  se  în- 
drepta spre;  JU/.  a  ajjunge  la 

SC01)Li. 

Acheron,  m.  Aclieronlele, 
fluviii  allii  infernului. 

Acheter^v.  a.  a  cumpăra,//;/, 
a  corrupc,  mitui.  .S" — ,  a  se 
iăssa  să  fiă  cumpăratu,  a  fi 
venale.  Conjug.  j"achete,  j'- 
achetais,  j'acheterai. 


ACI 


36  — 


ACQ 


AcheiBurj  m.  euse,  f.  cuni- 
părâtoni,  cellu  ce  cumpără. 

Achevaler,  v  n  a  occupa 
ambele  ţerinurî  (despre  tru- 
pe), p.  «s. 

Acheve,  ee,  adj.  terminatu, 
linitu,  isprăvită. 

Achevementy  m.  terinina- 
ţiune,  slărşire,  perfecţiune. 

Achever,  v.  a.  a  fini,  termi- 
na, face  completă,  isprăvi. 
Conjug,  ca  aclieler. 

Achevoirj  rn.  locu  seu  la- 
boratoriu,  unde  se  dă  unui 
lucru  ultima  perfecţiune. 

Achillei  m.  t.  mare  cartila- 
sine  (sgîrciu)  pe  talpă,  ten- 

dnn    rf— . 

Acchiilee,  f.   achileă,  mile- 

foliu,  uă  plantă  corimbiferă. 

Achoppementy     rn.     ceaa 

ce  face  se   cadă;  fig.  -pierre 

d' — ,  occasiune    de  a    cade, 

pedică  nepreveijută. 
Achopper,  v.  n.  (conjug,  cu 

arnir),   a  lovi   cu   piciorulii 

rnergindu,  vd.  irebnclier. 
AchoreS}  m.pl.  unu  morbii, 

boală,  de  copiî. 
Achromatiquey  adj.  t.  a- 

cromaticii,  tară  ammesticu  de 

culorî  străine,  fără  culore. 
Achromatisme,    m.  acro- 

matismii,  lipsă  de  culorî  în 

imaginea  obiectului. 
Achtiieographyei    f.    des- 

cripţiunea  greutăţi  lorii. 
Aciculairci  adj.  t.  in  formă 

de  ac  ii. 
Acide,    )ii.    t.    acidă  acrelă. 
Acide,  adj.  acru,  ocetosă. 
Acidite,  f.  acrime,  iuţime 
Acidul e,arf/.acrişi:riu:  eaux 

ucid II Ies,  făntăne  acre. 
Aciduler,  v.a.  a  acri  putină. 


Acier,  m.  oţelu:  fig.  sal)iă, 
—  de  Damas  seu  damassine, 
oţelu  damascinată  (bătindu 
în  vînătu),  —fonda,  oţelă  to- 
pită; paddte,  oţelă  puddla'ă, 
curăţită.    Acieragc,    oţel i re. 

Acierer,  v.  a.  a  oţeli. 

Acierie,  f.  manufactură  de 
oţelă,  lucratulă  oţelului. 

Acine,  f.  t.  acină,  bobă  de 
strugure. 

Acmastique,  adj.  t.  acmas- 
tică,  inflammatoriu. 

Acnie,m.  rned.ceWix  raaî  înaltă 
gradă  alu  unei  boale. 

Acologie,  f.  acologiă,  tera- 
peutică. 

Acoiyte,  rn.  t.  acolită,  para- 
clisiariă ;/"«)/!.  vd.  compag- 
tion. 

Acompte,  rn.  a  conto,  plată 
din  socotelă,  Si  ăcompte. 

A  eonii,  ui.  aconită,  uă  plantă 
veninosă.  PI.  r/es  aconits.     ■ 

Acot|uinant,  te.  adj.  fam. 
care  nărăvesce,  nărăvitoriă. 

Acoquiner,  v.  a.  a  nărăvi, 
face  să  prindă  obiceiuri.  S' — , 
a  se   nărăvi. 

Acore,  f   trestia. 

Acorie,  f.  fome  escessivă. 

Acotyledone,  adj.  seă  aco- 
tyledone,  ee,  bot.  fără  coli- 
ledonă,  cum  sunt  bureţii. 

Â-coup,  m.  mişcare  între- 
ruptă. PI.  de^  ă  cnup-i. 

Acousmate,  rn.  acusmată. 
Armonia  de  voci  seu  de  in- 
struminte,  ce  se  presuppune 
a  se    auiii  în  aeră,    în  ceră. 

Acoustique,  f.  acustică,  par- 
tea (isiceî,  care  tractedă  des- 
pre sunete;  adj.  care  serves- 
sce  a  produce  sunete. 

Acque,  f.  luntre    lată. 


AGR 


37 


ACT 


Acquereur,  m.  cellu  ce  căş- 

Ijgă,  cuiniăra. 
Acquerir,  v.  a.  a  câştiga,  a 

căpeta  piin  cumpărare. 
Acquety  //(.   acquisilu,  avere 

câştigată  în  timpul  căsăloiieî, 

şi  care  cade  în  comraunitate. 
Acquiescement,  m.  învo- 

inţă.  Comp.  adliesion. 
Acquiescer,  v.   n.  a   cede, 

consimţi,    a  se   învoi,  a  ap- 

proba.  Comp.  c.-nsentir 


J&cquis, 


cunnoscinte  eă- 


ştigate,  ceaa  ce  se  câştiga  prin 
silinţa  propria,  prin  espe- 
riinţă. 

Acquîsilîfy  re,  adj.  câşti- 
gată prin  deprindere,  prin  o- 
bicinuinţă. 

Acquisitîonjf,  câştigare,  că- 
ştigii,  accisiţiune. 

Acquii|j/i.  cilanţă,  plată.  Par 
— ,  pour — ,  plătitu.  Par  ma- 
niere d' — ,  cu  negliginţă.  Ac- 
quit  ă  cautioit,  autorisaţiune 
ca  se  circule  o  marfă,  plă- 
tindu  vama  la  destinaţiune 
maî  tărdiu. 

Acquittement,  m.  plată. 

Acquitter,  v.  a.  a  plăti,  li- 
bera de  detoriă;  fnj.  a  esse- 
cuta,  împlini,   sâvîrşi. 

Acrej  f.  acru.  mesură  pentru 
pămîntii,   stînjinti. 

Acrej  adj.  acru;  fig.  neplă- 
cută. 

Acreie,  f.  acrime. 

Acrimoniei  f.  acrime ;  fhj. 
veeminţă,  amărăciune. 

Acrimonieuxi  euse,  adj. 
acru,-  vt'eminte. 

Acrobatei  m.  acrobaţii,  ju- 
cătoru  pe  funia. 

Acrocomey  m.  cellu  ce  are 
perulu  lungii. 


Acromioiif  ra.  t.  acroiuiii, 
înălţimea  umeri loru,  partea 
superiore  a  spinării. 

Acronique,  adj.  acronicii. 
Se  dice  de  resăritulii  unei 
Rtele    căndii  Sorele    appune. 

Acrostichej'H.t.  acrostichii, 

I        mică  buccatu  de  versuri. 

j    Acroieres,  m.  pi.  t.  acro- 

1        terii,  scăunelii  de  piciore. 

I    Actej  III.  actii;   iot  ii    ce   face 

ciue-va  seil  pote  i'ace ;  parte 

a  unei    Luccăţe    teatrali.  PI. 

acte,  decisiunî  ale  autorităţiî. 

Acteoniser,  v.  a.  fum.'  a 
suppune  unu  Lâ.ba  ii,a-î  pu- 
ne corne  (liindiică  Diana  a 
schimbaţii  pe  păstoruiii  Ac- 
teon  în  cerbu). 

Acteur,  m.  trice,  f.  actorii, 
cellu  ce  iea  parte  la  unii  eve- 
nimentii,  celiti  ce  jocă  într'uă 
buccală  teatrale. 

Actif}  ve,  adj.  activii,  mun- 
citoriii,  gram. verbe — ,  verbu 
activii,  opp.  verbe  passif. 
L — ,  activulii. 

Actkoiiy  m.  acţiune,  faptă; 
summă  de  care  este  cine-va 
creditorii,  summa  depusă  în- 
tr'uă societate  de  commerciii. 
Action  de  grăce,  recminos 
cinţâ,  mulţumire. 

Actionnable,ar/j.  care  pote 
fi,  care  trebue,  acţionattj. 

Action naire,//<.  acţionariu, 
possessoru  de  acţiuni  intr'uă 
societate  commerciale. 

Actionney  ec,  adj.  acţionatii, 
occupatii,cu  airacerîi,cu  trebă. 

Aciionner,  v.  a.  a  acţiona,  a 
intenta  cui-va  uă  acţiune  ju- 
diciariă,  a  Iii  duce  înaintea 
tribunaleluî,  trage  în  jude- 
cată, face  processu. 


ACU 


38 


ADiV 


Actionniste,  111.  acţionistu, 
deţinetoru  de  acţiuni. 

Activa nt,  te,  part.  adj.  ac- 
tivante,  caro  dă  activitate, 
pune  în  mişcare. 

Activement,  adv.  cu  acti- 
vitate, cu  silinţă;  (jvaitK  în 
sensulu  activu,  opi).  passivc- 

Activer,  v.  a.  a  activa,  pune 
în  activitate,  în  mişcare,  în 
mergere,  imprime  uă  viuă 
impulsiune,    iuţi,  grăbi. 

Activitei  f.  activitate,  putere 
de  a  lucra,  muncă,/*;/,  silinţă, 
viuiciune  ;  s^here  (V — ,  cei'- 
culu  de  activitate;  etve  en—de 
.se/"i'u-t',a  fi  în  serviţiu  HctivCi. 

Actrice;  f.  actrice,  (vech.  vd. 
acteur). 

Actuaîrej  m.  niur.  nave  de 
luiită. 

Actualite,  f.  actualitate, 
stare  presinte,  ceaa-ce  oHe- 
resce  uă  interesse  actuale, 
timjiulu  presinte,  ()ieol.) 

Actuelf  clic,  adj.  actuale, 
presinte,  de  acum,  din  tim- 
pulu  de  faciă,  etlectivu. 

Actuellement,  adv.  în  pre- 
sinte, în  epoca  de  astădî,  ef- 
tectivil,  acum,  pytîsen  teincnt. 

Acubitoire,  m.  acu  bitoriii 
(inide  -e  culca),  sala  de  mân- 
care la  ceî  vechi. 

Acudîa,m.unu  scarabeu  ame- 
ricanii. 

AcuitCi  f.  acuitate,  ascuţime. 

Aculey  ee,  adj.  aculatu,  care 
portă  un  acii,  precum  albina. 

Aculeiformei  adj.  aculei- 
forme,  în  l'ormă  de  ace. 

Acumine,  ee,  adj.  bot.  acu- 
minatii,  cu  vîrfulu  a.scuţitij, 
şi   acHini)ieux,  euse. 


AcuponcteuPy  m.  cJiirievg, 

acupunsoru,  operatorii  de  a- 

cupunsură,  vd.  uDii. 
AcuponcturCf  f.şiacapiDi- 

cliifc,    acupunsură,   împun- 

gere  cu  aculu  (ia  chirurg.). 
Acut  j  te,  adj.  acuţii,  ascuţită ; 

(jva)ii.    cu    acceniulîi    acutîi 

seii  închisu  ;  geom.  ascuţiţii^ 

cu  vîrfii 
Acutangle,  adj.  vd.  urm. 
Acutangulaircj      acatan- 

ijide,  ee.    şi    ucutangideaj-, 

cHse,  adj    cu  ănghiurî  acute. 

ascuţite  (in  geom.}. 
AcyisiSy  f.  med.  nefertilitate. 
Ady  prep.  lat.  pentru,  Ia,  lăngă. 

Intră  în  compo.siţunea  multor 

vorbe. 
Adage,  m.  adagiu,  proverbu. 
AdagîOj  adv.  mu.'^.  incetu. 
Adaîmonie,    f.    med.    neli-~ 

nisce,  agitaţiune. 
AdalidCj    m.    adalidu,  com- 

missariii  de  resbeluîn  Spania. 
Adamantin^  lac,  mixer,  de 

tăria  diamanteluj,    ÎQ  forma 

diamanteluT. 
Adamiquei  adj.  terre—,  pă- 

mîntu  adamicîî,  nomolu  spu- 

niosLi  allii  mării.  [mitu. 

Adamieny  m.s.adainUe,  ada- 
AdanCf  m.  adello,  adeno,  unu 

pesce  din  rîulii  Padu. 
Adanne,    f.  mesuru  americ 

(jumet.  drachmă). 
Adansoniey    f.    adansonia^ 

specia  de  arbure. 
Adaptation,  f.  adaptaţiune, 

potrivelă,  neol. 
Adapter,  v.  a.  a  adapta,  po- 
trivi,  ,ş' — ,  a  se  potrivi.  Le 

couvercle  .s' — hien  au  vase.,. 

capaculu   se  potrivesce  bine 

cu  va.ssulu 


ADE 


80 


ADH 


AdaPi  ni.  lebruariu  laEbrei. 

AdarcCi  spuma  sărată  şi  în- 
tărită a  apei  marine. 

Adarmei  m.  pondu  în  Ar- 
;^entinia. 

AdataiSi  m.  muselină  in- 
diană. 

Adargucj  m.  cimitiru  Mau- 
ri cu. 

Addiciion,r.  ju  r.  addicţiune, 
adjudicaţiune  de  bunuri. 

HMîliif  ii'e,  adj.  additivîî,  de 
adaussLi,  de  adunaţii. 

Addâiioni  f.  adăugire,  addi- 
ţiune,  adunare    [aritriij. 

Addiiionnel,c^2c^  adj.  adaus- 
SLÎ,  de  adăugire  ;  imput — , 
impositu  supplimentare. 

Additionner,  v.  a.  a  aduna, 
face  adunarea  ;  arilm.,  adău- 
i:i,numera  la  unu  locu,  lân- 
gă altele,  face  unu  totale. 

Hdducteurfm.  I tinsele,  muş- 
chiul ti  care  mişcă  spre  inte- 
riorii. 

Adductify  ire,  adj.  internan- 
fe,  care  produce  mişcai'ea 
!=pre  interiorii,  în  întru. 

Adduction,  f.  adducţiune, 
mişcarea  atractivă  a  muschi- 
lorii  spre  interiorii,  în  întru. 

Adelphey  adj.  buf.  adelfii,  cu 
staminele  lipite  împreună. 

Adelobranchei  m.  speţiă 
de  animale. 

Adelopodei  m.  animale  fără 
piciore  visibilî. 

Adelphîe,  f.  bot.  astupatulfi, 
lipitura  stamineloruîntre  elle. 

Ademonie)  f.  şi  adaimonic, 
nelinisce,  agitaţiune,  supe- 
rare. 

Ademptioni  f.  jnv.  adem- 
ţiune,  revocarea  unuî  legaţii, 
unei  donatiunT. 


I   Adenalgiej  f.  ined.  durere  la 
j       glandule.  [re. 

I    Adenanthere,m.unu  arbu- 
j   Adenite,  f.  med.  adeuită,  în- 
I        tlătura  glanduleloru. 
I   Adenographiei  f.  a;K(^  de- 
I       scripţiunea  glanduleloru. 
Adenoi'de,  adj.  (((((^^  în  for- 
ma glanduleY.    Comp.   glan- 
dideux. 
Adenologici  f.  med.  adeno- 
logiă,  studiulii   glanduleloru. 
AdânoSy  m.  materia  d'-'  lănă 

arabică,  spefiă  de  cattuu. 
Adenotomiej  f.  adenotomiă, 

dissecţiunea  glanduleloru. 
Adent|  m.  tăiâtură    (dinţată) 

in  lemnii,  etc. 
AdentePiV.  a.  a  uni  prin  tăiă- 
ture  imbuccate  intre  dînsele. 
Adephagei    m.  adefagii,  la- 

cumil. 
Adephagiej    .  fome  nesâtu- 
ratâ.  Comp.  f'alm  canine,  a- 
corie,  boulimie. 
Adeptei  m.  adeptu,  iniţiaţii, 
priimitii    ia    misterele    unei 
i       secte,doctrine,  sciinţe,  la  unu 
i       proiectil  decişii,  admissu.  Al- 
chimiştii. 
I    Adequaty  ie,  adj.  scolast.  po- 
j       trivitil  lucrului;  întregii,  de- 
plinii, perfecţii,  compleţii.  I- 
j        dee    adeqKcde,  idea,    repre- 
siutaţiune  completă,  deplină. 
i   Adeuille;i'e,  adj.  p.  u.  în  doliii. 
I   Adextrci  c't',  adj    asşedatii  la 
'       drepta    \)e    armărie,    pe  în- 
semne. 
Adherencey  f.  aderinţă,  u- 
niune    intimă,  strînsă ;  ade- 
[       siune,  attachement. 

Adherenti  ie,  adj.  aderinte 
I  strinsu  unitu,  lei^atii  intimii, 
I       u.tta.clie  (î';păr;enu(partisanu). 


ADI 


—  40  - 


ADJ 


Adherery  v.  n.  a  aderi,  con-  | 
simţi,  se  uni,  ţine  de,  sein-  ; 
voi;  —  a  un  parti,  a  ţine  ' 
strinsLi  de  unii   partita.  ' 

Adhesif,    ive,    adj.    adesivu, 
care  se  lipesce  de  pele.   Em-   \ 
plâtre    —,  blasturu  adesivu. 

Adhesionj  f.  adesiune,  legă- 
tură strinsă,  con.sinţimîntu, 
învoire,  juncţirne,  uniune. 

Ad  hocy  lat.  adlîoc,  pentru  j 
acesta,  speciale,  expre.şye-  \ 
inent.  Insemnedă  in  francesa  1 
că  este  upplicatu  la  unu  Iu-  \ 
cru.  —  Tuteur  acl-hoc,  tu-  I 
torii  actuale.  ! 

Ad  honiineitij  lat.  ad  homi-  | 
nem, către  omu.  Esprime  ceaa  1 
ce  se  îndreptă  speciale  persa- 
nei. Argu iiienl — , argurnentu  } 
care  pe  dirrige  speciale  perso-  ; 
neî  cui  vorbim u.  ! 

Ad  honores,  lat.  pentru  o- 
nore  ;  titre  — ,  titulai-e,  fără 
retribuţiune,  conseiller  — , 
consiliariu  onoriricu;iraiiai/!- 
ler  —,  a  lucra  pentru  onore, 
fără  plata.  ' 

AdiantCi  rn  bo^adianiu,  genu  ' 
de   feregă.  j 

Adiaphanei  adj.  adinfanu, 
netransparinte. 

Adiaphorey  adj.  nici  bună  j 
nici  reii,  indillerinte  \sust.  m.  [ 
spirtii  de  tartru.  La  pi.  adia-  l 
phore^,  lucruri  întrepuse,  ! 
medianţi.  AcUajiliorie,  t.  in-  | 
diflerinţă.  [moderată. 

Adiaphoristey  m.  Luteranii 

Adieu,  inteij.  adieu  (cu  D- 
fleuj!  Remăneţî  ferici,  săne- 
toşî!  fmar.jadieu-va!  atten- 
ţiune!  —  mes  esperances, 
speranţele  mele  sunt  perdute! 
—  panier,  vendanges     sont 


faites,  lucrulu  s'a  făcuţii  apă; 
s'a  perdutu. 

Adimiani  m.  tulipă  de  ama- 
rantu  cu  vărgî  roşie. 

AdipettXj  euse,  adj.  adiposu, 
Ljrassu,  cu  grăssiine. 

Adipocirey  f.  albii  de  balenă, 
untură  de  pesce.  Comp.  blanc 
(Ie  haleine. 

AdipsiCi  f.  med.  lipsă  de  sete. 

Adirato,  ital.  lans.  cu  mânia. 

Adirer^  v.  a.  jur.  a  perde, 
retăci  (încurca  între  altele). 

Adisczlj  Ic,  Ijot.  adiscale,  fă- 
ră discii,  sa)is  disqne. 

Aditioiii  f.  primirea  unei  ere- 
dităţi. Comp.  acceptation. 

Adive«  ra.  miculii  şiacalii  (a- 
nimale  africanii). 

Adjacent,  te,  adj.  adjacinte, 
contiiiuii,  al[ăturdtii,appropi- 
atii,  care  stă  lîQgă  altul  u. 

Adjecfiffjm.  ijram.  adjectivă; 
—  ire,  adj.  care  ţine  de  ad- 
jectivii. 

Adjection,  f.  adjecţiune,  a- 
daussii,  allăturare,  uniune,le- 
i;ătu!ă. 

Adjectivement,  adj.  ad- 
jectivale, că  ună  adjectivîi, 
în  sensulu  adjcctivuluî. 

Adjoindre,  v.  a.  a  uni  lingă, 
adăugi,  allătura  la  ;  ,s' — ,  a 
.se  uni  cu,  se  adăugi  la,  se 
associa. 

Adjointy  m.  şi  adj.  adjuntu, 
allăturatii  altuia,  ajjutătomi, 
supplininte.  L'  —,  supplini- 
torîi  de  primăria.  Les  ad- 
jointa,  circunstanţele  secun- 
darie. 

Adjonctifi  m.  gr.  adiunctivu, 
proposiţiune  între  altele,  vor- 
bă adaussă,  că  se  de  espres- 
siunii  mai  multă  vigore. 


ADM 


-  41 


ADM 


Adjonclion,  f.  adiuncţiune, 
uniune  lîni;ă  ui  tul  u,  adaussiî. 

Adjudanty  m.  adjutante,  (a- 
giiiotantii);  —  de  place,  ma- 
jor de  place,  majorulu  piepeî. 

Adjudicafaire,  m.jnr.ad- 
judicatariu,  cure  a  priimitu 
prin  judecată,  prin  licitaţiu- 
ne,  ceva. 

Adjudîcatîf|U'e,af/.;.,/(tr.  ad- 
judicutivă,  de  adjudicaţiune. 

Adjudicatioiiy  f.  adjudica- 
ţiune, recunnoscere,  dare  prin 
sentinţă  judiciuriă;  —  ait 
rahais,  d-Ave  \a.  ceilii  ce  pre- 
tinde maî  puţinii.  Vd.  şi  arin. 

Adjuger,  v.  a.  a  adjudica,  at- 
tribui  prin  autoritatea  justi- 
ţiei, da  prin  judecată,  prin 
vîndare  publică,  lăssa  că  se 
possedă  ce] iu  ce  oderesce  mai 
mulţii;  i' — ,  fam.  a  şi  arroga, 
atlribui  insu-şî. 

Adjuration,  f.  descăntare, 
formulă  de  esorcisrau,  de 
descăntare. 

AdjurePi  v.a.  ajura  solemne, 
îndemna  in  numele  luî  Dum- 
neileit;  ruiia  cu  multă  insi- 
stinţă,  cu  stăruinţă. 

Adjuteur,  m.  ajjutoru,  aj- 
julă'orii,  allăfuratil  'în|;ă  al- 
tulîi  intr'uă  funcţiune.  Altă- 
dată ofiiciariu,  care  ajjută  pe 
cestorulii  palatului  sacru. 

Adjuvant,  a}ite.  adj.  -ajută- 
toriîi,  caro  ajută. 

Adlibiîum,  adv.  (lat.)  după 
plăcere. 

Admeitrei  v.a.  a  admite,  re- 
cunn6scc,priimi  prin  favore ; 
—  l.ionr  verile,  a  priimi  ca 
adeveratii ;  —  an.  comple,  an 
co)Hjile,  a  i-ecunnosce  uă  so- 
cotelă  că  bună,  correctă;  — 


Ies  raisons,  a  admite  moti- 
vele, caasele.  Comp.  agreer, 

AdminiculCi  m.  adminiclu, 
începutii  de  probă  fjarispr.l 
resămii,  ceaa  ce  ajjută  la  uă 
deraustraţiune,  la  uă  dovedă; 
)iied.  reme(lie  aussiliari. 

Admînistrateur,m.;rtce,  f. 
administratorii,    cărmuitorii. 

Administratif  jU'6-,  adj.  ad- 
ministrativii, de  administra- 
ţiune,  relativii  la  cârmuire, 
ia  yubernulii  Statului. 

Administratioiii  f.  udmini- 
straţiune,  conducerea  all'ace- 
rilorii  (publice),gubernu,  căr- 
muire; — de^!  preaves,  addu- 
cerea  dovedilorii,  probelorii, 
—  des  leniuui^',  adducerea 
marturilorii. 

Admînistrativement,  «''i-'- 
administrativii,  conforme  cu 
administraţiunea,  pe  calo, 
prin  mijloce  administrative. 

Administrejm.  funcţionarii 
administrativii    subordinatu. 

Administre,  ee,  adj.  admi- 
nistraţii, condussii,  cârmuiţii. 

AdministreP}  v.  a.  adminis- 
tra, guberna,  conduce,  căr- 
mui; — lajaslice,  a  conduce 
justiţia;  —  des  pre-ives,  a 
arreta  dovedi.  S' — ,  a  lua. 

Admirable/adj.  aduurabile, 
de  mirai'e,  minunatu. 

Admirablement,  adv.  de 
mirare,  în  modă  admirabile, 
minunaţii,  frumoşii  de  ad- 
miratu. 

Admir ateur,  m.  Ii'ice,  f.  ad- 
miratorii,   ceilii    ce  admiră. 

Admir aiif|  ivc,  adj.  admi- 
rativii, care  espriiue  admira- 
ţiune;  gram.  polnt — ,  punţii 
de  mirare,  de  esclamaliune. 


xVDM 


ADO 


Admirationi  f.  admiraţiime, 
mii-Hic;  oljicctulu  adniiraţiu- 
niî,  rari  ca — ,  franuijorle 
(V — ,  răpitii,  attrassu  de  ad- 
miraţi un(',o/?  llod  â  ses  vicii- 
leş  (((Jiniraliuiiş,  cino-va  ţine 
l;i  vi'cliili'.  KoUe  aniornrî. 

AdmirerjV.a.  a  admira(ceva), 
considera  cu  ])lacere,  cu  mi- 
rare, se  mira  de,  privi  (c(na) 
ca  estraordinariu;  je  voits 
"(hnire  de  par  Ier  aitisi,  me 
mirii  de  Diimnia-ta  că  vor- 
bescî  astii-lelii.  .S' — ,  a  fi  mul- 
ţumită   de  sincşî. 

AdmiSy  SC,  part.  peri',  de  la 
(1(1  nirll re,  adiiii.ssLi,  priimitu. 

Admissiâiliîe,  i'.  priimire. 
C-dii;it"a  lucrului  admissibih; 
seii   dl'   jiriimitu. 

AdmissiblCj  ((dj.  admissibi- 
ie,  de  priimitu,  valaljiie,  bunu. 

AdmîssBOni  1'.  admissiiuie. 
priiuiire. 

Admittatur,  lat.  (se  se  jiri- 
mesca),  biletu  de  admissiune, 
de  caj)acitate,  pentru  uă  or- 
diui'  ecclcşiastica. 

Admodiateur,admodier, 
vd.  (iinodiidettr,  auuidicr. 

Admonete,  m.  admonitii, 
cellii  ce  a  priimitu  uă  admn- 
niţiune/aei.s,  avertissementj, 
imputaliunî,  dojenă,  pentru 
c<'va. 

Admonetement,  m.  admo- 
niţiuni», cimsiliu,  povaţă,  ca  se 
nu  maî  facă  ceaa  ce  a  lacutii. 

Adntoneter,  v.  a.  (maî  usi- 
tatii  admonealerj  a  admoni, 
fiice  admoniţiune.  Yd.  Repri- 
laander. 

Admoneteur,  m.  trice,  L  şi 
adinoiiiteur,  admonitorii,  po- 
vetuitoru,    indemnătoru. 


Admoniteur,    m.   vd.  urm. 

Admonitify  ive,  adj.  admo- 
nitivci,  povetuitoru,  de  po- 
vaţă. 

Admonition,  f.  admoniţiu- 
ne, consilia,  povaţă,  îndemnii. 
Comp.  avis,  avertii^rement^ 
rdpriituuide. 

Adnâj  de,  adj.  bot.  crescutîî 
lintiă,  allăturatu,  de  a|)pr6pe. 

Adnexioriy  f.  vd.  Ajinexion. 

Adnotationf\(^ .  AnnoUdion. 

Adoler,  v.  a.  (vecii.)  a  plănge. 

Adolescencei  f.  adolescin- 
ţă,  etate  IVagetă,  tinereţă. 

Adolescenţi  m.  — te,' L  şi 
itdj.  adolescinte,  tinerii,  a- 
duitu.  [ni. 

Adoiorer|V.  a.  rec]i,  a  măch- 

Adombration,!'.  bot.  adum- 
braţiuuc,  monografia. 

Adona¥|m.  nume  ebreicu  allii 
luî  Duimiedeu. 

Adonidei  f.    florea    adonide. 

Adonieny  ttdj.  şi  adonique, 
adonicu.  Versu  la  ceî  vechi, 
de  unu  dactilii  şi  miu  spond. 

AdonieSş  adoniennes,  f.  pL 
serbătorea  luî  Adonide. 

AdoniSj  m.  niilol.  Adonide; 
fi(j.  june  IVumosu,  care  se 
îngrijesce,  face  pe  frumosulu. 

Adoniser,  v.  a.  a  găti  cu  al- 
fectaţiune,  .s' — ,  a  se  găti  pre 
multu,  încătiî  devine  risibile. 

Adonisie,  m.  hjf.  adonistu, 
cel I îi  ce  culege  erbe,  grădi- 
nariu  botanicii. 

Adonne,  ee,  part.  adj.  datii 
s]  eciaie,  applicatu,  la. 

Adonner,  v.  refl.  s'adonner^ 
— .  a  trece  lingă,  se  allătura 
diş  se  da  cu  passiune,  se  ap- 


ADO 


43  — 


A  DC 


plică  multu  la,se  deda,ţine  cu 
ai-dore  la  :  ^jcissez  chez-moi, 
si  votre  chemi)i  s'y  adonne, 
treceţi  jje  la  mine,  decă  ve 
este  în  cale;  ce  chieii  s'est 
adonne  ă  moi,  acestu  cane 
a  venitu  după  mine  (cu  mine); 
s' — ă  une  personne,  a  visita 
desu  uă  pei-sonă,  s' — â  Vetu-  \ 
(le,  a  se  consacra  la  studiii,  i 
.s" — a  ((/i/ie((,a  visita  des  miu 
locLi;  V.  n.  a  deveni  favoraJjile . 

Adoptable,  adj.  adoi)t.ibile, 
care  se  pote  adopta. 

Adoptant,    m.  e,  1'.  jur.  a-   ; 
doi)tante,  cellii  ce  adoptedă. 
La  l'em.  adoptante,  mamă  a- 
dojdivă. 

Adopter,  v.  a.  a  adopta,  prii- 
mi  Ccă  fiiCi,  lua  între  copii  sei; 
/((/.  a  priimi,  alege,  sănţiona, 
f  adopte  votre  opinion,  prii- 
mescu  oi)inimiL'a  d-v6stre. 

Adoptify  ice,  adj.  adoptivii, 
ado|)tatu,  priimitii  în  răndulti 
copiiloru  sei,luatLi  câ  fnii.Pere 
— ,  seu  pere  par  adoption, 
tată   adoptivii. 

Adoptioiii  f.  adopţiune,  prii- 
inire  între  co]  ii  seî.  Etude 
d' — ,  studiu  de  ju-edilecţiune, 
jiatrie  d' — ,  patria  adoptată. 

Adorable,  adj.  adorabile,  la 
care  trebue  să  ne  încbinămu; 
deiunu  de  respectîi  şi  amore 
absolută,  multu  amabile. 

Adorateur,  m.  trice,  1".  a- 
dorat orii,  onoratoru  şi  iubi- 
torii in  modu  estraordinariu. 

Adoratifjtre,  adj.  adorativii, 
care  semnifică  adoraţiune. 

Adorationyf.  adoraţiune,  în- 
chinăciune; respectîi  şi  cnore 
esti-emă.ji<)"e  en—devant  qn. 
a   onnra  1)^  cnv.  forte  multîi. 


Adorai  ee,  part.  adj.  adoraţii,, 
multu  onoratu  şi  iubiţii. 

Adorery  v.  a.  a  adora,  da  cul- 
tulu  cuveniţii,  se  închina  la; 
a  onora  şi  iubi  cu  passiune. 

AdoSy  m.  (/<'ădin,  pămîntii 
înălţaţii  oblicii,  în  povirnişu, 
pentru  că  plantele  să  fiă  es- 
puse  la  sore. 

Adoss^i  part.  adj.  resămatii 
înderetii  de  altulii:  colo)ine 
adossee,  columnă  (stilpu)  al- 
lăturatii  de    murii,  de    zidu. 

Adossementi  m.  resămîi 
îndertitulti  altuia.  Yd.  ur)n.. 

Adosser,  v.  a.  a  resăma, 
propti,  cu  spatele,  de  ceva, 
s' — ,  a  se  resăma  cu  spatele, 
{contre  qcli.}. 

Adot,  lu.cliem,  apă  de  oţelu. 

Adouber,  v.  a.  mar.  a  repa- 
ra, uă  corabie  [un  vaisseaaj; 
a  attinge  uă  iigură.  Iară  s'o 
joce  (la  joculii  de  .şach,dame). 

Adoucii  m,  politură,  lustru 
ce  se  dă  la  oglinde,  metale, 
prin  frecare;  substanţa  care 
Iii   i)roduce. 

Adouciri  v.  a  a  îndulci,  îm- 
blăndi,  face  maîf  mole,  jig.  a 
uşiura,  calma,  linisci:  mus,  a 
domoli,  lăssa  încetu ;  —  la 
voix,  a  modera  vocea ;  f.  a 
poli,  da  lustru:  —  Ies  epin- 
gles,  a  da  lustru  acel;ru  cu 
gămălia;  —  des  glaccs,  a  i»oli 
(şlefui)  s-ticla  oglindeî.  — 
V  acier,  a  muia  oţelulii;  — 
la  fonte,  h  reci  încetu  ferulii 
topitu, —  des  couleurs,  a  am- 
mestica  văpsele,  cidorî.  S' — a 
se  d(-moli,deveni  maî  uşioriii, 
maî  mole;  le  temps  s'adoucity 
timpuM  se  îndulcesc(>,  devine 
maî  mole. 


ADR 


ADU 


Adoucissagei  m.  politură 
CL'  se  dă  inetali'loru,  vd.  j>fec. 

Adoucîssanty/e,  adj.  indul- 
ciloriu,  vd.   cabnaiit. 

Adoucissementy  m.  vd. 
sonlayeitient. 

Adoucisseur,  in.  poiitoru, 
cella  ce  dă  lustru,  polesce, 
metalele,  etc. 

Adou^y  ee,  adj.  vinăt.  îmjjei-e- 
chiatu  (despre  i)oturnicî). 

Ad  pati*eS|  lat.  (adică  lângă 
păfinlii  selj,  titre — ,  a  fi  re- 
pausatii,  luuritu,  aller  — ,  â 
muri.  [căpşiune. 

Adrachne,    I".    rădăcină   de 

Adragant,  adj.  şi  adragan- 
ic,  (/oiniiic  adraganie,  gumă 
de  adragante. 

Adrassei  f.  adrassp,  mătasse 
de  L'vaiite. 

Adrassincj  r.  mătasse  lorte 
(ină,  de  Le  van  te. 

Ad  rem,  lat.  (la  lucru),  po- 
trivită pentru  ceva.  Rep07i- 
dre — ,  a  respunde  categorică, 
eiieriiicii. 

Adrename,  m.  aiidername, 
audernavcdame.  Una  din 
cărţile  sacre  indiane,  de  care 
Braminiî  [)retindu  că  s'a  per- 
dutu. 

Adressani,  le,  adj.  acella 
cuî  este  iudrejitată  (adressată) 
uă  scrissore  ctc;  lettres  pa- 
toiles  adressanles  ă.  .  scris- 
sorî  dischise  îndreptate  la  . .  . 

Adressci  f.  indicaţiunea  do- 
miciliului (adressă);  fig.  fîne- 
ţă  de  spiritu,  desteritate,  a- 
bilitate,  îndemânare,  dibăcia, 
iscusinţă:  V —  sur  une  lellre, 
numele  personeî  cuî  se  tri- 
mite uă  scrissore,  rendre 
une  lellre  ă  son — ,  a  da  uă 


scrissore  la  loculu  ce  este 
înscrissii  pe  dînsa:  cela  est 
a  nolre — ,  acesta  se  îndrej)- 
tedă  (privesce)  la  noî,  tours 
rf'  — ,  trăssurî  de  abilitate 
(şmekeriî);  adresses  de  pin- 
ceaii  (pict.)  trăssure  puterni- 
ce; tirer  qch.  par — ,  a  a}i- 
imca  ceva  i)riii    înşelăciune. 

Adresser,  v.  a.  a  îndrepta, 
trimite  (adressa), —  une  let- 
tre,  a  îndrepta  uă  scrissore, 
(înscrie  pe  dînsa  numele  per- 
soneî, cuî  se  trimite);  refl.  s' 
— ,  a  se  îndrepta,  ave  recursu, 
alerga  la  :  —  le  but,  a  lovi 
ţinta  (ochită);  le  chassear  a- 
dresse  hien,  vînătorulu  ţin- 
tesce  (ochesce)  bine;  a  veni  la; 
— a  concerne,  se  referi  la, 
privi,  (concerner).  S'adres- 
ser  ))ial,  a  se  îndrepta  reîi,  nu 
unde  trebue,  a  fi  importunu. 

Adrogalion,  f.  adoptaţimie, 
jiriimire  ca  fiiu  (despre  per- 
sone  carî  nu  maî  stă  sub  pu- 
terea ])aternă). 

Adroitj  te,  adj.  abile,  iscusitu, 
destru,  îndemănaticu.  Comp. 
liaUle. 

Adroitementy  adv.  cu  abi- 
litate, cu  iscusinţă,  avec  a- 
dresse. 

Aduirey  v.  a.  (vech.), —  Ies 
pigeons,  a  attrage  porumbii. 

Adulairei  m,  t.  adularu,  Ced- 
S})ath   nacratu. 

Adulateur,  m.  trice,  f.  adu- 
latorii, linguşitorii  înjeositu. 

Adulatiff|iv6,  adj.  linguşitoru. 

Adulation,  I".  adulaţiune,  în- 
jeoi-iiă  linguşire,  basse  flat- 
'tcric. 

AdulatoîreiacZj.  adulatoriu, 
de  linguşire,  care  lingusescc. 


ADY 


AER 


Aduler,  v.  a.  a  adula,  linguşi 
cu    înjeosire,    flatter    basse- 

Adultei  m.  vd.  Adolescent. 
Adulterateur,  m.  falsifica- 

ton'i,  alteratoru. 

Adult^ratiorii  f.  adultera- 
ţiune,  ralsilicare  (li  farma- 
cişti). 

Adulterei  adj.  şi  s.  adulteru; 
fi(j.  ailulteratu,  falsificatu. 

Adultereria  adultera,  altera, 
.st'-ica,  falsifica.  Comp.  fre- 
later. 

Adulterini  ine,  adj.  adulte- 
rinii, nâscutu  in  adulteru. 

Adustei  adj.  p.  u.  med.  a- 
dustu,  arşii,  inflammatu. 

Adustiotli  f.  med.  adustiune, 
a"  rinderi%    inflammiţiune. 

AdvaitamSi  m.  adveitams. 
Sectă  filos  ;flcă  în  India,  care 
crede  că  Durnnedeu  este 
singurii  constante,  şi  lumea 
este  uă  simplă  imagine  fan- 
tastică. 

Advaiorem,  adv.  [lat.J  după 
v;d6i-i'.  potriviţii  cu  preţulu. 

Adveniri  vd.  Arriver. 

Adventicei  adj.  adventiciii, 
inliinplătoriti,       nenaturale. 
C^mp.  accidentel.  In    grad. 
creseuTu  fără    cultură,    fără 
sernînţă,  selbaticu. 

Advenf  if|  ive,  adj.  jur.  ad- 
ventivii,  cai'e  vine  prin  suc- 
cessiuni'  collaterale,  câştiga tii 
prin    donaţiune. 

Adverbei  m.  gram.  adverbii. 

Adverbiali^e,  adj.  </ra)rt.ad- 
vi'rlii.tli',    luitci    câ  adverbu. 

Adverbialementi  adv.  ad- 
verbi  ile,  ca    adverbu. 

Adverbialiseri  v.  a.  a  face 
se  trecă  in  stare  de  adverbii. 


Adverbialii^,     f.     calitatea 
vorbei    considerate     că    ad- 
verbu. 
j  Adversairei  m.  adversariîi, 
protivnicii,  oppuninte. 

Adversatifi    ive,   adj.   ad- 
vi'rsativti,  de   opposiiiune. 
,    Adverse,  adj.  adversii,  con- 
trariu,   oppusii.     Pârtie  — , 
j       partea  adversă. 
I   Adversit^i  f.  adversitate,  ne- 
j       lericire.  in'norocire. 
i   Adynamieif.  lipsă  de  putere. 

Adynamique,  adj.  adina- 
namicu,  fără  ]»utere;  care  slă- 
besce  puterile. 

A^merei  m.  fmaint^  săntîi 
care  n'are    serbătoro, 

A6rage|  m.  aei^atii,  înnouire 
a  aerului,  lassare  se  intre  ae- 
ruki. 

A6r£i  ee,  adj.  aeratii,  unde  a 
intrată  aerii,  care  este  în  aerii 
bun  li . 

A^rer,  v.  a.  a  aera,  da  aerii. 

Agricolei  adj.  aericolu,  care 
trăiesce  în  aerii. 

Aârieiii  enne,  adj.  aerianfi, 
care  este  în  aerii,ţine  de  aerii. 

Auriferei  adj.  care  ccnduce 
aerulii,    voie — ,   vd.  larynx. 

A^riformei  adj.  aeriforme 
de  forma,  de  apparinţa  ae- 
rului. 

Aieriquei  adj.  aericii,  pusă 
sub  i)ifluinţa  aerului. 

Aeriser|V.  a.  chem.  a  aerisa, 
lace  subţire  cum  este  aerulu. 

Aârognosiei  f.  aerognosiă, 
cunnoscinţa  natureîi  aeruluT. 

Aerographei  m.  aerogi-afu, 
scriptorii  assuju-a  aeruluT. 

Aârographie,  f.  aerografiă, 
tr.ict;itu.  teoria  assuprâ  ae- 
rului. 


AFF 


46 


AFF 


AârographiquCf  adj.   ae- 

ri  ^raiicu,  de  aorografiă,  vd. 
,rrec. 
Aerolej  1".  aerolîî,  pustulă  în- 
fiată de  aera.  \ 

Aeroliihei  m.  aerolitu,  ])etră  1 
meteorică,  [letră  cădută  din  I 
ceru.  I 

Aârologiei  r.  aerologiă,  trac-  j 
tatu  despre  aeru.  i 

A^rologique,  adj.  aerolo-  1 
-icu.  ile  Kci'nl.ogle.  \ 

Aeromanciey  f.  aeromanţiă, 
divinaţiune,     (ghicire)     prin   j 
inijloculu  aerului.  j 

Aâromancien,  enne,  adj. 
şi  s.  divinatoru,ghicito)-u,  du- 
j  ă  iiisi)ectiunea,  după  privi- 
rea aerului. 

Aerom&tre,  m.  aerometru, 
instrumentă  jientru  mesura 
aerului. 

Aerometriey  1".  aerometriă, 
.«ciinţă  de  a    mesura  aerulu. 

A^ronauie,  m.  aeronautu, 
care'  naviga  cu  aerostatulu, 
cu  balonulu. 

Aârophobej  adv.  aerofobu, 
fricoşii  de  aeru. 

Aerophobiej  f.  frică  de  aeru. 

Aârostat,  vk  aerostatu,  ba- 
lonu.  [naiite. 

A^rosiateur,  m.  \O.Aero- 

A^rostatBOii}  f.  arte.'i  de  a 
lac  şi    conduce   aero.statele. 

Aârostatiquej  adj.  aeros- 
tatiru.  care  ţine  de  aerostatu. 

Aetiie,  m.  petră  de  vulturii. 

Aff  abilite,  f.  i>riiinire  cu  bu- 
nă voinţă  (făcută  cuiva). 

Aff able,  adj.  dulce  .şi  bine- 
voitorii, care  vorbesce  cu  toţi. 

Aff abulaiioriy  f.  moralea  u- 
neî  fabule,  unui  a{)ologu. 
Comp.    nioralite. 


Affadir,  v.  a.  a  face  desgas- 
tătoriu,  causa  de.sgastu,  —le 
ccrur,  a  adduce  desgustîi. 

Aff adisseitient}»i^.  desgust. 

Affaâblir,  v.  a.  a   .slăbi." 

Affaiblissanti  ante,  adj. 
.slăbitoriii,  care  slăbesce,  ad- 
duce slăbiciune. 

Aff aineantiri  v.  a,  a  face 
leneşă. 

Aftaiblissement,  m.  slă- 
biciune, debilitate. 

Aftaire5  f.  aftacere,  trebă.  .4- 
volr  —  ă  quelq'uu,  a  ave  af- 
faceri,  .=-e  vorbescă,  cu  cine- 
va. Avoir  —  de,  a  ave  tre- 
buinţă de.  Tai  votre — ,  am  ce 
ţi  trebue,  gens  d' — ,  omeni 
de  aff  aceri.  Homme  rf' —  s, 
aginte(agentu). Chargâ  d' — s, 
în.sărcinat  de  affacerT.  F«i  re— , 
a  încheia  uă  aflacere,  unu 
contractă. 

Aff airây  ec,  adj.  ocupată  cu 
alfaceri. 

AffaireuXy  ense,  adj.  cu 
multe  aifacerî.Seă  affaire,  ee. 

Affaissementi    m.    slăbi- 
ciune, accahlement. 
Affaisser,   v.  a.  a   slăbi,  a 

face  ca  ceva  se  decadă. 
Affaiiementy  m,  artea  de  a 
înveţa  (dressa)  ireîiî,  Şi  uf- 
faitaye. 
Aff  aiter,  v.  a.  a  înveţa  (dres- 
sa) ireţiî;  —  des  peaux,  a  tă- 
băci jieile. 
Aff aler,  v.  a.  a  lăssa  în  jeosu 
(palidele  la  corabia),  >s' — ,  a 
mege  spre   ţermă. 
Af  f  am^y  ee  adj.  care  are  fo- 
nie, fig.  avidă,  lacomă. 
Aff amer,  v.    a.    a  priva   de 

nutri  mentă,  causa  foine. 
Affanner,v.a.a  osteni  multă 


AFF 


AFF 


AffanureSy  f.  pi.  grău  bă- 
tuţii,  scuturatu. 

Aff ectation,  f.  aflectaţiune, 
nioclii  de  a  vorbi,  a  ti,  a  lucra, 
care  nu  e  n  iturale. 

Affect^y  (ie,  adj.  allectatu. 
Comp.  reche relee. 

Affecteri  v.  a.  a  aflecta,  a 
căuta  cu  pre  multă  grije ;  a 
necăji,  supera.  S'^,  a  se  ai- 
fecta,şî  pune  la  inimă.  II  s'af- 
fecle  aiseinent,  şî  pune  totulu 
la  inimă. 

Affectify  ive,  adj.  allectivii, 
care  mişcă  Sjire  amore. 

Af  f  ectiony  f.  affecţiune,  iubi- 
re; turburare  în  funcţiunile 
fisice,  sullerinţă 

Affectionnci  ee,  adj.  aflec- 
ţionatîi,  mişatu   spre  a  iubi. 

Affectîonner,  v.  a.  a  ave 
atfecţiune,  iul)ire  pentru,  s' — 
ă  qch.  a  se  applica  la  ceva 
cu  multă  plăcere;  n' — qn.  a 
că.stiiia  iubirea  cui-va. 

Affectueusement,  adv. 
alVectosii,  cu  iubire,  în  modu 
mişcat  u'u,  iubitoru. 

Af  f  ectueuxj  euse,  adj.  care 
arettă  iubire,  aneetosii,  iubi- 
tori Cî. 

Affener,  v.  a.  a  da  anima- 
lilorii  de  înăncare,  ca  sust.este 
affciuifjc. 

Aff^rage)  m.  impositu  judi- 
ci.ii'iu. 

Afferente,  adj.  t.  jmrt—' 
parte  alVe.-inte,  cuvenită. 

AfteritiagC)  m.  arendare. 

Affermer,    v.    a.    a  arenda, 

(!a  cu  .w.'udă. 
Af f  ermir,  v.  a.  a  întăi-i,  face 

Aflermisseinent,  ui.  în- 
tărire. 


Aff^t^y  ee,  adj.  gătitu,  siliţii, 

căutaţii,  allectatîi. 
Af  f  6terie,  f.  pre  multă  silin- 
ţă în  vorbire  s.  al.,   allecta- 
ţiune. 
Affeto,   affeiuoso,  (ital.) 
mn.^.  cu     espressiune  alfec- 
tosă,  dulce. 
Affichage,  rn.  aflişaro, 
Afffiche,  III.  placatii,  annunţu 
I        lij)itii  pe  murî,  pe  strate. 
AfficheP)  V.  a.a  lipi  annun- 
ţurî  je  strate  {-flişo}    S' — , 
a  .se  arreta,  a  se    pune    pre 
muitu  în  vedere. 
Afficheur,  m.  di.stribuitorCi 

de  ))lacate  (affi.şe). 
Af f  id^i  ee,  adj.  :n  care  cine- 
va are  încredere.  Ca  sust.  m. 
aginte  secretu.  [buri. 

Affier,  v.  a.  a  planta  cu  ar- 
AffilePi  V.  a.  a  subţiri  (unii 

firu  de  metalu),  a  ascuţi. 
Affileur,  m.  ascuţitorii.' 
AffilîafEOnj    f.    associaUune 
\         secrrt:(. 

':   Afffiiier,  v.  a.    a  associ.i   în- 
truna modu  pe;  ni.tninte. 
j    Affiloîr,  m.  jietră  de  asculitu. 
\   Affînagej  offinementra.  t. 
lămurire,  vd.  nrni. 
Aff  iner,  V.  a.  a  i'ace  maî  linu, 

cur;i:i,  jm  ilica,  lămuri. 
Affinerie,    t.  /.  {de    ancrel, 
lilioratoriii  unde  se  clarifică 
s.icliarulii. 
Affineur,    m.    clarilicat-rii, 
cellii  ce   lămuresce  sacharu, 
metale  s.  al. 
Affinîie,  f.  aifinitate,  rudenia. 
■   Affinosry  //*.  instrumentîi  de 
i        lămurilCi  metale  etc. 
Afffiquet,    //(.    gătelă,  potri- 
vt'lă  (in  sens u  ironicii).    Maî 
i       mulţii  ia  iil. 


AFF 


48 


AFF 


Affirmativei  f.  affirmalivă, 
proposiţiime  prin  care  al'fii-- 
niămu  ce-va. 

Affirmatioiiyf.  affirniaţiune, 
susţinere  cu  tăria,  vd.  a/'/tr- 
mer. 

Affîrniativeinent|ar^'.  în- 
tr'unu  mo  du  al'lirinativu. 

Affirmer,  v.  a.  a  alTu-nia, 
declai'a  că  unu  lucru  osti' a- 
deveratu,  assigurj.       [vorbe. 

Affixej  f.  literă  adaussă  unei 

AffleuragCi  m.t.  liinpelirea 
pastei  dl'  cliărtiă. 

Afffieurer,  v.  a.  a  lipi,  tune 
în  nivelii,  a  allătura  doue  cor- 
]iiirî  in  n  iod  li  se  nu  fm  în'.rc 
din^e^'  nicîuă  parte  inaî  sus 
decătii  alta. 

Affiictiff  ve,  adj.  care  lo- 
vesce  direcţii  jiersona. 

Affliction,  f.  aCflicţiune,  în- 
tristare, necasu,   măchnire. 

Affiigeanty  aule,  adj.  în- 
tristăt'iriii,  înăclinitnriu. 

Affilgei  ee,  adj.  întristată. 

Affliger,  v.  a.  a  inlrista,  tur- 
menta, supera,  niăclini.    [ţă. 

Aff  luetice,  1.  mare  abundan- 

Afffluenty  m.  affluinte,  micii 
fluviu  care  se  varsă  în  altulu. 
Adj.  — ,  ente,  affluinte,  care 
curfi'e  în  altulu  (pentru  ape). 

Af  f  iuer,  V.  n.  a  curge  către; 
fi(j.  a  abunda,  veni  cu  gră- 
mada, all'lui. 

Affoler,  (.s'~)  V.  re/L  a  se 
jiassiona  (înnebuni)  pentru. 
Aiguille  affolee,  t.  acu  mag- 
netatu    care  arretă  falsu. 

Affoli»*iV.n.  a  înnebuni  (vech.) 

Afforage}"J.  vamă,  impositu 
pentru  beuture, 

Afforei*!  V.  a.  pune  contri- 
buţiune  pentru  vinii,  p.   us. 


Affouage^.  m.  lemnăritu. 
Di-e,  tulu  (le  a  lua  din  })ădure 
lemnele  ne^e^sarie  pentru  îq- 
căl'litul  familiei.  G  m  .  cou- 
pe   affouragere. 

Af f  ourche;  f.  t.  ancre  d' — , 
anciiră  în  formă  de  furculiţă. 

Affourchei*!  v.  a.  mar.  a 
dispune  funiile  a  doue  anco- 
re în  formă  de  furculiţă,  ca 
se  reţină  corabia. 

Affouragement,  in.  pro- 
curaţiunea  nutreţului. 

Affourager,  v.  a.  a  .strînge 
nutreţii,  s' — ,  â-şî  face  pr..vi- 
siune  de  nutrimentu  pentru 
animali. 

Affranchi,  ie,  adj.  liberaţii^ 
sloboditii,  ni.  libertu,  servă 
CUI  s"a  datii  libertatea. 

Aff ranchiry  v.  a.  a  libera^ 
desrobi,  scuti  de  impositele 
seu  spesele  portului.  S'— ,  a 
se  libera. 

Aff  ranchissementi  m.  11- 
bi 'raţiune,  lăssare  în  libertate. 

Aff  res,  i'.pl.  mare  frică.  Usit. 
numai  în  Ies  affres  de  la 
mort,  terrorea  morţii. 

Affreieinenty  m.  încbiria- 
tulu,  cliiria  unei  navî,  corăbii^ 

Aff  râter,  v.  a.  a  da  cu  chi- 
ria uă  nave,  corabia. 

Affr6teur|)H.  închiriătorulu 
iineî  corabie. 

Affreusementi  adv.  in 
m^dii  înfricoşiătoru,  de  spe- 
riaţii. 

Aff  reuX|  euse,  adj.  infrico- 
şiătoriii,  reii,  urătii,  de  spe- 
riaţii. 

Aff  riander,  v.  a.  a  face  la- 
cumii ;  fiy.  a  attrage,  a  mon:i . 

Aff  richerj  v.  a.  a  lăssa  se  ste- 
(ţerrina),  lăssa  se  se  recescă. 


ACA 


49 


AGE 


Aff  rioler,  v.  a.  vd.  affrian-   I 

(Ier.  \ 

Aff riter^  v.  a.  a  pune  soba  . 
nouă  în  stare  de  a  servi  (un- 
gând'o). 

Aff  ronţ}  ■»}?.  insultă,  actu  de 
dispreţti,  injuria. 

Affrontailles,  f.  pi.  limi- 
ţite  unui  pămentu,care  e  ve- 
cinii cu  altulu,  hotare. 

Affronter,  v.  a.  a  înfrunta, 
brava,  attaca  intrepidu,  neso- 
coti periclulii.  Comp.  braver. 

Affronteriei  f.  înşelăciune 
cutesante. 

Affronteur,  m.  înfruntă- 
toriu,  înşelătoru  neruşinată. 

Affublement,)7i.îmbrăccare 
de  risu  f;i  fără  gustii. 

Affublerp  v.  a.  a  imbrăcca 
întrunii  raodu  risibile,  de 
risu ;  fig-  a  întorce  în  de- 
risiune  ;  affuble  de  supersti- 
iioHs,  plinii  de  superstiţiunî. 

Af  f  uty  m.  laffetă,  buccată  de 
lemnii,  pe  care  este  pusii 
tunulu  ;  fig.  etre  ă  V — ,  a 
asştepta  momentulu  favora- 
bile ;  «  r  —  de,  la  păndă 
pentru.  [fetă. 

Affâtagei  m.  punere  pe  laf- 

Affâter,  v.  a.  a  pune  pe 
laffetă  (vd.  afftit) ;  a  ascuţi 
unelte. 

Affutiauy  m.  vd.  bagatelle, 
affiquet  (pop.). 

Afin  que,  afin  de,  conj. 
pentru  ca,  ă  l'effet  de. 

A  fortiorij  adv.  (lat.)  a 
fortiori,  cu  atătu  maî  multu. 

Aga,  m.  agă. 

Agasanţi  ante,  adj.  strepe- 
ditoriii,  escitatoriu. 

Agace,  f.  ciocă  de  păduri, 
vd.  ine. 


Agacement,  m.  irritaţiune 
uşioriâ,  sensaţiune  neplăculă. 

Agacer,  v.  a.  a  slrepedi 
dinţii,  a  irrila  (gădila) ;  fiy. 
a  importuna 

Agacerie,  f.  vorbe,  gesturi, 
prin  cari  căutămu  se  attra- 
gemii  attinţiunea  cuiva. 

Agacin,  m.    bătătură,  negu. 

Aganie,adj.  bot.  Iară  staniine. 

Agape,  f.  ospetu  ce  primii 
creştini    făcea  îq  commune. 

Agarencier,  )n.  trandafiru 
selbaticii. 

Agaric,  m.  agaricu,  un  felii 
de  ciuperce  seu  bureţi. 

Agasse,  m.  vd.  agace. 

Agate,  f  agată,  uă  petră  fină 
cum  este  carnioluîu. 

Agatis,  ui.  t.  daună  (pagubă) 
de  animali. 

Age,  f.  etate,  verstă.  A  la 
ţleur  de  Vage,  în  florea  e- 
tăţiî  ;  ii  ne  paralt  pas  en 
âge,  nu  arretă  de  etatea  sa, 
aşa  betrănu. 

Age,  ee,  adj.  în  etate,  be- 
trănu. 

Agence,  f.  aginţă,  agentură, 
conducerea  affaceriloru  al- 
tuia. 

Agencement,  m.  abile  or- 
dinaţiune  şi  distincţiune,  i'ăn- 
duelă,  grupare. 


Agencer, 


a   potrivi 


bine,  dispune,  răndui.S' — ,  a 

se  potrivi,  a  se  găti. 
Agenda,  m.  agenda,  libretâ, 

cărticică    unde    înseranedă 

cineva  ce  are  se  facă. 
Agenouiller,  v.  a.  faire — 

a  pune   se    stea   în  genuchî, 

s' — ,  a  îngenuchia. 
Agenouilloir,    m.    perniţă 

pentru  genuchî. 

4 


AGI 


—  50 


AGN 


Agent}  m.  aginte,  ceaa  ce 
face,  operedă ;  celu  ce  îm- 
plinesce  alfacerile  altuia,  ge- 
redă  affacerî.  [samu. 

AgeVaf,  m.  agerat,  unubal- 

Aggloni6rat|  m.  aglomerat, 
agregaţiune  de  minerale  di- 
verse. Şi  conglomerat. 

Agglomerationi  f.  grămă- 
dire,  aglomerare. 

Agglom^rer,  v.  a.  a  aglo- 
mera, grămădi,  s' — ,  a  se  gră- 
mădi. 

Agglutinant|aHf6,a(Zj.  caro 
apropia,  lipesce.  Si  agglu- 
tinatif. 

Agglutinatioiii  f-  lipire. 

Aggiutineri  v.  a.  a  aglutina, 
lipi,  uni  părţi  divise,  dispăr- 
ţite. 

Aggravant,  ante,  adj.  a- 
gravaule,  îngreunătoriCi,  care 
preface  in  maî  reu;  care  mă- 
resce  gravitatea  unui  delictu, 

Aggravation,  f.  agravare, 
esasperaţiune,  schimbare  în 
maî  reă. 

Aggrave,  m.  t.  grea  amenin- 
ţare de  escommunicaţiune. 

AggravCi  ee,  part.  făcuţii 
maî  greu,  maî  râu,  agravaţii. 

Aggraver^v.a.a  agrava,  face 
maî  greu  ;  ţîg.  a  mări,  face 
maî  reu.  S" — ,  a  se  agrava, 
a  deveni  maî  greii,   ma"î  reîi. 

Aggrediri  \ă.  Attaqaer. 

Aggregat,  vd.  Agregat. 

Aggpegatîon,«^r/ref/er,  vd. 
agregation,  agreger. 

Agiau,  rn.  t.  pupitrulii  celloru 
ce  poleescu    pele.  Şi  agian. 

Agilei  adj.  agile,  sprintenii, 
iute. 

Agilement,  adj.  într'unu 
modîi  sprintenii,  agile,  iute. 


AgilitCi  f.  agilitate,  uşiurinţă 

în  mişcări.  Comip. sau pplesse. 

AgiOiUi.  agio,  speculaţiune  as- 

i       supra  valoriî  variabili  a  ba- 

j        niloru  şi  effecleloru  publice, 

Agiotagef^/j.agiotogiîi,  com- 

!       merciu  cu   elfectele  publice. 

j   Agioter,  v.  a.  a  face    com- 

merciu  cu    banî  seu   cu  bi- 

I       lete  de  bancă,  cu  comestibili. 

Agioteur,  m.  cellu   ce  face 

I       agiotage,  vd.  vorba. 

I   Agir,  v.  a.  a  lucra,    produce 

unu  effectu,  a  urmări  înjus- 

tiţă.  II  s'agit  de,  este  vorba 

despre. 

Agissanti  ante,  adj.  activii, 

care  produce  unâ  elfectii. 
Agitateur,>H.  agitatorii,  tur- 
burătorii, perturbatorii. 
Agitation,  f.  agitaţiune,tur- 

burare,  mişcare  violinte. 

AgitePj  v.  a.  a  agita,  turbura; 

a  discuta.  S' — ,   a  se  agita, 

se  mişca  vioiinle,  se  disbate. 

Agnaty  m.  agnat,  consăngine, 

rud.ă  din  partea  tatălui. 
Agnafîa«ii  ^-  consăngenitate. 

rudenia  despre  tată. 
Agnatique,a(//.  agnatic,  re- 
lativ la  rudenia  despre  tată. 
Agneauy  ni.  melîi. 
AgnelePiV.n.a  nasce  (de  ouî) 
Agneleti  ni.  meluşelâ. 
Agnelinei  adj.  f.  taine  — 
lănă  de   melâ   tunsă  antei 
dată. 
AgnelinS|»i.  jj/.  peîde  melii 

lănă  de  melii. 

Agnelf  )h.  mică  monnetă  d) 

auru  franc,    purtăndîi  iraa 

ginea  unuî  melii. 

Agnes,  f.  fig.  agnes,  fetăin 

nocinte,  cam  simplă,  naivă 

Agni|  m.  deulu  focului. 


AGR 


—  51 


AGR 


AgnuSyi/t.iigurHde  ceră  bine- 
^        cuvintală    de    papa,  şi    care 

presintă  uDîi  ioelii;  mică  ima- 
gine de  pietate  ( — dei).    [la. 
Agnus-casius,  m  uă  plan- 
Agomphîacei  i.    nied.  clă- 

tinatulii  dinţiloru. 
Agony  r/l.  agon,  jocu  de  luptă 

la  ceî  vechi. 
Agonie,  f.  agonia. 
Agonir,  v.  n.  a  dice    cuî-va 

multe  injurie  (pop.). 
Agonisant,  ante,  adj.  care 

este  in  agonia.  [agonia. 

Agoniser,     v.    n.    a     ti    in 
Agonistarque,  m.  agonis- 

tarcLi,    preşedinte    la    agon, 

vd.   vorba. 
Agonistiqucy  f.   agonistică, 

artea  de  a  se  lupfa  la  ceî  vechi. 
Agonothete,  m.  agonotetu, 

judecătoru  la  agon,\d.  vorba. 
Agoranomei  >/i.agoranomu, 

inspectorulu  piegeî. 
Agrafe,  f.  agrafu, 


Agrafer, 


a.  a    agrafa,  a 


prinde  cu  unu  agrafu. 

Agraire,  adj.  agrariu,  re- 
lativă la  împărţirea  pâmîn- 
tului.  Lois—s,  legi  agrarie, 
cari  avea  de  obiectu  împăr- 
ţirea pămintuluî  cuceritu  (la 
ceî  vechî). 

Agrandir,  v.  a.  a  mări,  face 
inaî  putinţe,  maî  întinsu. 

Agrandissement,  m.  mă- 
rire,adăugire.Comp.  accrois- 
seiiienl. 

Agreable,  adj.  plăcutu. 
1^  Agpeablementy    adv.    în- 
tr'unu  modu,  chipij,  plăcutu. 

Agree,  adj.  m.  apârâtoru  (a- 
vocatii)  admissu  se  vorbescă 
înaintea  uuuî  tribunale  de 
commerciu. 


I   Agreer,  v.  a.  a  priimi  cu  la- 

I       Yore,  a   gessi    de    bunu.  .4- 

fjreez,  priimiţî    cu  lericire ; 

'        V.  n.  a  place    cela  ne  ni'a- 

\       gree  pas,  acesta  nu  mî  place, 

j       sa  figui^e  m'agree,  figura  sa 

mî  place. 

Agreeur,  )H.  făcelorudeca- 

tarturi. 
Agregat,//!. agregaţii,  uniune 

de  maî  multe  eleminte. 
Agregation,  f.  associaţiune. 
Agrega,  ni.  uniune:  agregaţii, 
înveţâloru  academicii  fără  a 
fi  professoru. 
;   Agreger,  v.  a.  a  agrega,  as- 
i       socia.uni  la  unii  corp;  fleicrs 
agregees,  flori  de  buquet. 
Agrement,  >H.consimţimint, 
ceaa  ce   place ;  mas.   orna- 
mentă ,     trill ;     agrements, 
I       gi'aţie;  ornarainte  adausse  u- 
ueî   haine. 
Agrener,  v.  a.  mar.  a  scote 
I       prin  pompe  api  ce  a  petrunsă 
m  corabia. 
Agres,  ///.  ///.  marin,  totu  ce 
trebue  la  catarturî. 
•   Agresseur,  />(..    agressoru, 
cella  ce  attacă. 
Agressif,  tve,adj.  agressivu, 
I       de  offensă.  de  attacă. 
I   Agression,    f.    agressiune, 
prima  lovire,  primulă  attacă. 
Agreste,  adj.  rustică,    ţer- 
rănescă,  agreste,fără  cultură. 
Agrestie,  f.    apparinţă    sel- 
batică  a  uneî  regiuni. 
i   Agricole,  adj.  agricolă,  ap- 

plicatu  la  f-gricultură. 
î   Agriculteur,>/i.agricultoru, 
cultivatoră  de  pămintă,  plu- 
gari u. 
,   Agriculture,  f.  agricultuni, 
I       cultura  căinpuluî,  plugărită. 


AHE 


MG 


Agriei  f.  t.  spegiă  de  împle- 
titură. 

Agrier,  m.  ere,  f.  plată  pen- 
tru pămîntu  dată  în  producte. 

Agrifferi  v.  refl.  (s' — ),  a  se 
prinde  cu  ghiarele. 

Agriniensation,f.agrimen- 
sură,  mesura  câmpului. 

Agrinienseur,t(f.  agrimen- 
soru.mesurătorulu  câmpului. 

Agriministey  m.  cellu  ce 
impodobesce  mobilile. 

AgriophagCyâr/y.care  se  nu- 
tresce  cu  animali    selbatice. 

Agripauitiejf.spegiă  de  erbu. 

Agripper,  v.  a.  fam.  a  lua 
cu  aviditate,  cu  lăcomia. 

A  gr  oile,  f.  ciocă  negră. 

Agrologîeyf.  vd.  a<jro)iomie. 

Agron,  m.  bot.  palmu  cu 
ghimpi. 

Agronome,  m.  agronomă, 
versatei  în  artea  agricultureT. 

Agronomie,  f.  agronomia, 
sciinţa,    teoria    agricultureT. 

Agrostide,  1'.  uă  plantă  gra- 
mineă. 

Agrouper,  vd.   Grouper. 

Aguerrir,  v.  a.  a  deprinde, 
obicinui,  cu  resbelulu.  S' — ,  a 
se  deda  cu  periclele. 

Agueis,  m.  pi.  usitatu  nu- 
mai în  l'rasea :  etre  aux  a- 
(juels,  fte  toiir  aux — ,  a 
păndi.  Comp.  ecoutes. 

Ah  !  interj,  ah  ! 

Ahan,  m.  fam.  muncă  amară. 
Suer  (V — ,  a  se  sili  mulţii. 

Ahaner,  v.  n  fam.  a  face 
uă  muncă  amară. 

Aheurtement,/)«./^  us.  ob- 
stinaţiune,cerbiciă,  inatii  (in- 
căpăţinare). 

.s'Aheurter,  v.refl.  a  se  ob- 
stina, încăpăţina  (â  qch.). 


Ahi,  întrej.  ah,  of  (esprime 
durerea). 

Ah  uri,  ie,  adj.  turburaţii,  ne 
sciindu  încotro  se  apuce.  Câ 
.s((.s/.  m.  acella  care  e  tur- 
burata. 

Ahurir,  v.  a.  a  turbura,  ză- 
păci, a  pune  în  stupefacţiune. 

Aî,  m.  animale  inerte  (javră). 

Aiche,  )n.  seu  cehe,  ceaa  ce 
este  pusii  în  undiţă  ca  se  at- 
tragă  pesciî. 

Aide,  f.  ajjuloru,  ajjutătoriii, 
«  V — ,  în,  cu  ajjutoriul; — ma- 
jor, adiutante  de  regimentu, 
medicii  de  regim  :  aide-de- 
camp,  ofliciariu  de  statii-ma- 
joru  allăturatu  unui  ge- 
neralii. 

Aideau,  m.  t.  totu  ce  scr- 
vesce  de  base. 

Aider,  v.  a.  a  ajjuta,  assiste, 
s'— ,  a  se  servi  (de  qch.,  cu 
ceva).  Comp.  secourir,  as- 
sister. 

Aides,  f.  pi.  impositu  pebeu- 
ture  ;  t.  ajjutoriu  (la  scola 
de  călăritu. 

AtCfl  interj,  vai!  ah!  (es- 
prime durere).  Şi  aie. 

A'ieuly  m.  aieule,  f.  moşiulii, 
bunica.La  mas.  pi.  aieuls. 

Ai'eux,  m.  pi.  strămoşi,  pre- 
cessorî.  Comp.  aneetres. 

Aigade,  f.  )nur.  provisiune 
de  apă  dulce.  Şi  aiguade. 

Aigail,/>i.  t.  uă  petră  preţiosă. 

Aigayer,  v,  a.  a  spela,  vech. 

Aigle,  m.  aceră,  vulturii, /i^. 
bărbatu  de  mari  talente,  spi- 
rit superiorii;  aceră  (pe  ar- 
mărie). 

Aiglon,  m.  puia  de  vulturu. 

AigrAres,  f.  pi.  pefe  roşie  pe 
spatele  iretelui. 


AlG 


53 


ALM 


Aigre,  adj.  acru,  fig.  aspru, 
neplăcutu.  Voix—,  voce  pe- 
trundetore,  ascuţită;  lait — , 
lapte  acru. Că  sust.  m.  acrelă. 

Aigre-de-cedre|  m.  limo- 
nada de  cedratii. 

Aigre-douxy  donce,  adj.  a- 
mesticat  cu  dulce  şi  acru.//j/. 
cu  maniere  neplăcute. 

Aigref in,//i.  astutîi  (viclenu), 
înşelătorii,  pungaş.  Spe?iă  de 
pesce. 

Aigrelety  e(te,  adj.  acrişori  ii. 

Aigrementi  adv.  cu  amă- 
răciune. 

Aigremoiney  f.  but.  agri- 
moniă. 

Aigremorci  m.  t.  pulbere 
de  cărbune. 

Aigret|  ette,  adj.  acrişioriu. 
Ca  sust.  f.  egretă,  buchetti 
de  peuHe  la  peleriă. 

Aigreur,  f.  acrime,  fiy.  as- 
prime. 

Aigrir,  v.  a.  a  acri; /?j/.  a  a- 
rnări.  irrita,  necăji. 

AigU|  ue  fadj.  ascuţitu  ;  /?;/. 
violinte,  escessivu;  pătrunde- 
toriu ;  accent  a'uja,  accentu 
acutei. 

Aiguade,  (aigade),  f.  mar. 
provisiune  de  apă  dulce. 

Aiguayer,  (agayer),  v.  a.  a 
spela,  vecii. 

Aiguail|  rn.  vd.   Âiyail. 

Aigue-marine^  f.  aquama- 
rina,  petră  preţiosă  de  cu- 
lorea  mării. 

Aiguiere,  f.  cană  pentru  ipă. 

Aiguiep^ejt'.canăplinăcustpă. 

Aiguillade,  f.  măciucă  ascu- 
ţită ca  se  împungă,  îmboldire. 

Aiguillcj  f.  acv.,— airaantee, 
acîi  magneticii ;  obelisc;  mi- 
Jîotaru;— f/e  /r/e,acu  de  capii. 


Aiguîll^i  CC',  adj.  in  forma  a* 

culuî. 
Aiguiilee,  f.  afiă  de  cussutu. 
I  Aiguiller,  v.  a.cJnrui'tj.a  im- 
j  punge  cataracta  dela  ochiu. 
j  Aiguilletfey  1".  p;inglică  pen- 
j  tru  a  prinde  uă  haină,  şi 
I  care  pote  ser  vi  de  ornamentu. 
;    Aigui!leter,   v.  a.    p.  as.  a 

şnurui. 
1    AiguiMetier,  */i.  făcetoru  de 
!        ace  de  prinşii. 
i    Aiguiileur,  m.    cellii  ce,  la 
]        drumul  de  l'av.  întorce  aculu, 
j       iaiguille,c:i  se  schimbe  calea. 
!    Aiguiilon  fin.  vd.  ai(jnilt.ade. 
Aîguillonner,'\a.a  îmboldi. 
Aiguisement}  m.  ascuţire. 
AiguisePj  c.  a.  ardenţi :  escita. 
I    Aiguiseur,    vd.  Emoulenr. 
Aîl,//(.  (pl.fut/x),  aliu,usturoiu, 
Ailanfhe,    m.    şi    aylanthc, 
specia  de  dudei  ja[ionesu.  Maî 
mulţii    se    dice    vernis    du 
Japon. 
Aile,  f.  aripă; /7(y.  protecţiune. 
Aile,  ce,  adj.  inaripatu. 
Ailerony  m.  verfulîi    aripei; 

aripiorâ. 
Aillade,    f.    mâncare    făcută 

cu  usturoiii. 
Aîller,»i.  cuibu  de  poturnice. 
AilIeurSj  adv.  aiui'e,  în  altă 
parte;*/" — ,de  altă  parte;^x/;-~, 
1        prin  altă  parte. 
Aimabiei    adj.    amabile,  de 
iubiţii,  bunu.  blăndii,  plăcut. 
Aimantj  m.  luagnetu. 
I   Aimantatioiif    t'.    magneta- 
j       ţiune. 

j   Aimanler,  v.  a.  a  magneta; 
!       s — ,  a  .se  magneta,    căstiga 
I       proprietatea  magnetului. 
I   Ainter,  v.  a.  a  iubi.    Aimer 
I   mieux,  a  preferi,  voi  maî  bine 


AIS 


—  54  — 


ALA. 


AinCi  f.  parte  a  corpului  u- 
rnanu,  anus. 

Af  n6|  ee,  m.  şi  f.  ănteiu-năs- 
cutii,  tiiulu  raaî  mare. 

Aînessci  f.  prioritate  de  nas- 
cere  între  fraţi  şi  surori. 
Dreptuiu,  prerogativa,de  cellîi 
niaî  mare,de  prim  ui  u  născut. 

Ains,  conj.  p.  usit.   înse,  ci. 

Ainsi}  adv.  astut'elu;co«j.prin 
urmare,  asia  der,  ainsi  que, 
precum  şi.  Et  ainsi  du  reste, 
şi  asia  maî  departe. 

Air,  m.  aeru.  Apparinţă,mină; 
aria,  căntecu.  coup  d' — , 
rematismu,  courant  d' — , 
curinte  de  aeru,  grund — , 
distinsă,  nobile  fiinţă. 

Airainy  m.  aramă.  Comp. 
b)'0)ize. 

Aire,  f.  aria  de  treeratu.  Cui- 
bulu  acerei. 

Airee,  f.  aria  plină  cu  snopi. 

Aireliey  f.  spepiă  de  căpşiune. 

Aîper,v.n.a  face  cuibu(iretele). 

AiSy  )n.  scândură,  şină. 

AisancCi  f.  libertate  de  corpu 
şeii  de  spiritu,  uşurinţă,  în- 
lesnire,facilitate.  fortuna  suf- 
ficinte,  destulă;  commoditate. 

AisceaUy  vd.  aisseau. 

Aisey  f.  sinţimîntu  de  satis- 
facţiune,deplăcere,stare  com- 
modă,mulţumire,e;fre  bien, — 
a  ti  mulţumitu,  veselu,  etre  ă 
son — ,  a  fi  cura  i  place.  La  pi. 
comod ităţile  vieţei. 

Ais£,  ee,  adj.  care  se  face 
fără  anevoinţă,uşionu,  facile, 
lesne,  naturale. 

Aiseinenty/>i. cameră  secretă. 

Aisementyad.într'unu  modu 
facile,  cu  lesnire.  Sans  gene. 

Aisseau,  m.  mică  sapă,  teslă. 
Si  aisselte.  f. 


Aisselier,  m.  făşiâ  pentru  a 

lega. 
Aissellei  f.  sabţioră. 
Aissieuy  m.  oissiă,vd.  Essieu. 
Aissoiii  m.  mică  ancoră. 
Aitiologiei  vd.  Etiologic. 
Ajonc,  m.  arburelu  spinos.  Si 

jonc  marin.,  genet  epineux. 
A  jourj   adv.    etre — ,  a  ave 

creditulu  şi  debitulu  înscrisse 

în  registre  {comerc).  Mon- 

ier — ,  a    dispune   uă   petră 

preţiosă    astufelu  ca   să    fiă 

transparinte. 
Ajourâi  ee,  adj.  întrerupta, 

dispărţitu  (la  armar). 
Ajournei  m.  amănatu. 
Ajournementi  «H.amănare, 

întărdiare.       [tărdia,  ditferi. 
AjournePi  y.  a.  a'amăna,  în- 
Ajoutage,  m.  t.  adaussu. 
Ajcutee|f.  t.  liniă  prelungită. 
Ajouter,  v.  a.  a  adăugi,  pune 

mat  multu,  amplifica. 
AjoutoiP|m.seu  a/H/oir,tubu 

(ţevă)  adaussu  la  tubul  îi  unei 

făntăne  (cişmele). 
Ajusiage,  m.  potrivire,  lă- 
murire, cântărire,  a  monne- 

teloru. 
Ajustement,   m.  potrivelă, 

paratură,  gătelă. 
Ajuster,  v.  a.  a   face  justu, 

potrivit;  appropia ;  concilia. 
AjusteuPi  m,  cellii  ce  curăţă, 

potrivesce  monnete,  balanţe  ; 

cellii  ce  adună  şi  unesce  buc- 

căţile  unei  machine. 
Ajustoipy    m.    balanfiă    de 

cumpănită  şi  potriviţii  mon- 

netele. 
Ajoutage,  m.  \d.  Ajoiitoir. 
Akologiei  f.  tractaţii  farma- 
ceuticii, de  spiţeria. 
Alabastriqueyf.alabastrică,. 


ALB 


ALC 


artea  de  a  face  alabastru  ar- 
tificiale, [falsu. 

AlabastritCf     1'.    alabastru 

Alaise,  f.  scândură  adaussă 
la  alta. 

AlainbiCy  m.  apparatu  pentru 
distilaţiune.  Panier  une  af- 
faire  ă  V — ,  a  cerceta  bine 
uă  afi'acere.  [siihtilif^er. 

Alambiquer,   vd.  raffiner, 

Alambiqueur,  m.  cellu  ce 
voiesce  se  caute  pre  multe 
subţirităţî  seîi  fineţe. 

Alaiiy  m.  spefiă  de  cane  mare. 

Alandieri  m.  gura  l'ocariu- 
luT  asşeilatu  la  basea  cupto- 
ruuî. 

Alanguir,  v.  a  şi  n.  a  face, 
a  fi  lăngedu,  mole,  .S" — ,  a 
perde  energia,   puterile. 

Alanguissementy  m.  stare 
de  iângedelă,  de    njoliciune. 

Alarguery  v.  n.  mar.  a  eşi 
in  largul  îi  mării. 

Alarmantyg  adj.  care  speria, 
produce  emoţiune,  nelinisce. 

AlarmCi  f.  strigătu,  chiămare 
la  arme;    nelinisce,    temere. 

Alarmerj    v.    a.    a    alarma, 
chiăina  la  arme,  speria,  res- 
păndi  sgomote  cari    nelini-   | 
.scescii. 

Alarmiste}  >/Kcellu  ceresi- 
pe'^ce  sgomote  de  nalinisce. 

Aiaterney  m.  vd.  Nerpran. 

Albâtre^  m.  alabastru,  petră  j 
de  natura  marmuriî.  inse  | 
fragile  şi  trănsparinte.  ! 

Albatros,  m.  uă  passSre  de 
predă. 

AibergC}  f.  specia  de  persică. 

Albe:*geage}  //*.  contracţii 
de  în  chiri  are  pe  lungă  durată, 
şi  care  pote  merge  pane  la  99 
annî  (hail  emphytheotique). 


AlbergeoiSi  m.  nnmiţT  ăn- 
teiu  boiihortimes,  sectavî  din 
seci.  XII. 

Albergier,  yn.  unîi  persicu. 

Albinismei  m.  albinismii,  af- 
fecţiune  seu  anomalia  carac- 
terisată  prin  albeţa  peliî  şi 
perului. 

Albinos,  adj.  affectatu  de  al- 
binismu,  vd.  prec. 

Albique,  f.  vd.   Craie. 

Albugine,  ee,  ad.  anat.  al- 
bugineă.  Se  dice  de  unele 
membrane  albe. 

Albugineuxy  euse,  adj.  al- 
buginosu,  formatu  de  fibra 
albugineă. 

AlbugOy  f.  med.  albugine, 
petă  la  ochiu,noru  pe  ochiu. 

Albunii  ))i.  album,  culessîî  de 
desemnu  seu  de  musică. 

Albumine,  f.  albumină,  al- 
buşiii  de  ouii. 

Albumineux  y  euse  ,  adj. 
albuminosil,  care  conţine  al - 
buşiu  de  ouu. 

AlcadCi  m.  alcadu,  magis- 
trată în  Spania. 

Alcaiquci  (u^J.alcaiciî,  specia 
de  versii  anticii. 

Alcalescenccj  f.  chem.  al- 
calescinţă,  starea  unei  sub- 
stanţe   care  devine  alcalină, 

Alcalescenti  e,  adj.  alca- 
Icscinte,  care  conţine  alcaliî. 

Alcaliy  m.  chem.  alcali,  plantă 
marină,  care  produce  soda; 
produssii  salinii  de  alcali 
redusu  în  pulbere ,  alcali 
volatil,  amoniacu ;  alcalis 
pxes,  potassă,  sodă  et". 

Alcaligeney  m.  şi  adj.  al- 
caligenu,care  produce  al  •aliî. 

Alcalini  e,  adj.  alcalinii,  de 
alcali. 


ALC 

^calinisePi  v.  a.  a  da  unet 
substanţe  proprietăţi  alcaline. 
Alcaliniîe,  f.  proprietate  al- 
calină. 
Alcalisaiion,  f.  reducţiune, 

prefacere,  în  alcali. 
Alcali8er,v.a.  a  tace  alcalinu. 
AlcaloidCf  m.  chem.  alca- 
loidu,  estrassu  din  uă  sub- 
stanţă organică  puţind  ii  se 
neutralise  acidulu. 

Alcantarai  m.  alcantara,or- 
dine  militare  in  Spania. 

AlcarazaSj  7/i.vas.su  spaniei! 
pentru  reoitu  apa. 

AlceCif.  alceă,  nalbă  sălbatică. 

Alchimiei  f.  alcbemiă,chemia 
evului  mediii,  care  se  occupâ 
se  transforme  metalele. 

Alchimille,  f.  alchimilă  vul- 
gare, uă  plantă.  [miă. 

Alchimiî|uey  <idj.  de  alche- 

Alchimaste,  m.  alcheraistii, 
care  essercită  alchemia. 

Alcidei  m.  alcidii,  nume  lui 
Ercule;  ftg.  omii  forte  robust. 

Alcool,  m.  alcoolu,  spirtu  de 
vinii. 

Alcoolique,  adj.   alcoolică. 

Alcoolisation,  f.  ammesticii 
de  alcoolu  cu  altu  licidu. 

Alcooliser,v.  a.  a  ammestica 
alcoolu  cu  unu  alţii  licidu. 

Alcooloinetre,  m.  alcoolo- 
metre,  istrum.  pentru  a  cun- 
nosce  cantitatea  de  alcoolii. 

Alcoran,iyi.(maî bine  Coran} 
alcoran,  coran. 

Alcovey  f.  locii,  înfundată  în- 
tr'uă  cameră,  câ  se  pună  pa- 
tulă.  [marină. 

Alcyon|)H.  alcionă,  rindunică 

Alcyonien,  enne,  adj.  de  al- 
cione. 

Alcyonite,  m.  alcioue  fossile. 


56  —  ALE 

Alderman,  m.  alderman,  of- 
ficiarul  municipale  in  Anglia. 

Ale,  seă  aile.  f  .(pron.  e — V) 
bere  anglă  fără  ameiă. 

Aleatoîpe,af/j.aleatoriu,care 
depinde  de  ună  evenimentu 
necertă,  nesigură. 

Aleatoirement,  adv.  ne- 
cerlă,  nesigură. 

Alene,  f.  sulă. 

Alen6,  ec,  adj.  cu  verfă,  ter- 
minată în  ascuţişă. 

Aienier,  m.  făcetoră  de  sule. 

Alenois,  adj.  m.  cresson — , 
varda  de  grădină. 

Alenioui*,af/v.  şi  ă  Ventour, 
înpregiură,  în  ve:inetate,  aux 
envlro)is. 

Alentoups, ))).  pi.  locuri  din 
pregiură,  vecine ;  vecină. 

Alepine,  f.alepină,  materia  de 
mătasse  şi  lănă. 

Alerion,  ra,  spepiă  de  rindu- 
nică negră. 

Alerte,  adj.  alertă,  vigilinte, 
viuu.  altintivă;  m.  frică  vină. 

Aleser,  v.  a.  a  mări  interio- 
rulă  unui  cilindru, uneî  ţeve,a 
găuri  maî  multă,— /es  mon- 
naies,3i.  potrivi  marginile  mon- 
.neteloră. 

Alâsoir,  m.  instrument  pen- 
tru a  lărgi  interiorulu  unui 
tubă. 

Alester,  alesier,\A.  Alleger. 

Alesure,  f.  meială  care  cade, 
căndă  se  lărgesce  interiorulă 
unui  tubă,  vd.  aleser. 

Alette,  f.  archit.  asşedarea 
petreloră,  pentru  mori. 

Aleu,  vd  alleu.  [prăsilă. 

Alevin,  alevinage,m.  pescî  de 

Aleviner,  v.  a. — un  efang,  a 
împle  ună  eleşteă  cu  pescî 
adduşi  din  altă  parte. 


ALG 


ALI 


AleviniePi  >n.  eleşteu  pentru 
pesci  adduşî. 

Alexandrin,  adj.  vers — , 
ver.să  alessandrinu,  versti 
Irancesu  compuşii  de  12  si- 
labe. 

Alexipharmaquci  alexile- 
re,  adj.  alessiteru,  oppuninte 
veninului,  otrăveîf,  niedica- 
nientu  contra  otrăveî  Comp. 
antidotc. 

Aleza n|  ane,  adj.  murgu,  ro- 
şiii-galbinii  (pentru  calu). 

Aleze,  f.  cerşefu  indouitii  în 
maî  multe  pentru  bolnavi. 

Alezer,  etc.  vd.  Ale.fer.  etc. 

Alfa  n  6}  t'.  epă  arabică. 

Alfange,  f.  specia  de  lăptucă. 

Af  lânîc,  hi.  altenicCi,  .sacbarii 
albii  de  ordii. 

Alf^nide,  m.airenidu,argintu 
nemţescil.şi  argeut  idenwAid 

Alfîer,  ui.  fam.  ştergariu. 

Alf  os, >(( .t. maculă,  petă  a  peliî. 

Aigalie,  f.  t. sondă  de  .suiTlatii. 

Alganon,  m.  lanţu  ce  portă 
servil,  condemnaîiî  dela  ga- 
lere. 

Algarade,  (.fam.  insultă  de- 
uădata,  fără  motivii  ;  milit. 
incursiune,  attacu,  eşire. 


Algarot, 


t.   pulbere   de 


puşca  pentru  a  sparge. 

Algazel,  l'.  căprioi'ă  selbatică. 

Algebre,  f.  algebră     [arabă. 

Algâbrique,  adj.  algebricii 

Alg^brâser,  v.  n.  favi.  a  se 
ocupa  cu  algebra. 

Algebrîsie,  m.  algebristii, 
versatil  in  cunnoscinţe  de  al- 
gebră. 

Alglde,  adj.  med.  algidu,  care 
lace  se  se  simtă  ifiultu  IVigu. 

Algorithme,  )n.  algoritmii, 
socotelă  cu  numere. 


Aiguazily  m.  alguazil,  aginte 
de  poliţia  spanicîi.      [plantă. 

Algue,f.  algă,  erbă  de  mare,uă 

Alibî|*/i.,/(6/'i.sy**'. alibi, presinţă 
în  altu  locu,  decătu  acella  un- 
de Sd  commisLi  crimele  seu 
delictulii  {lat.  în  altă  parte). 

Alibifforaîn,  m.  fam.  frivol 
(zadarnicii)     refugiu,    fugă ; 

-    scusă  rea,  nepotrivită  (vech). 

ASiboron,  m.  omustupidu,~ 
nerodă  şi  ignorante. 

Alibouf  ier,  m.  bot.  storace, 
smirnii. 

Alica,  m.  speculă  de  tăriţe. 

Alichon,  m.  t.  aripa  uneif  rote 
de  moră. 

Alidade,f.t.alidadă,  liaiă  mo- 
bile ca  se  mesore  unghiurile; 
lineale  diopiricu. 

Ali^nable,  adj.  care  se  pote 
vinde,  înstreina,  aliena,  în- 
streinabile. 

Aiiânation,  f.  vindere ;  al- 
teraţi une,  deminţă,  nebunia. 

Aliene,  ce,  m.  f.  alienaţii,  ne- 
bunii. 

Ali^ner,  v.  a.  a  înstreina,  vin- 
de, altera;  —  t'csprit,  a  înne- 
buni spiritulii. 

Alignement,  )n.  liniat,  ali- 
niare,asşeilare  în  liniă  dreptă. 

Aligner,  v.  a.  a  alinia,  răndui 
pe  aceia-şî  liniă. .S"^ — ,a  se  as- 
şeda  in  liniă  dreptă. 

Alignoir,  m.  uneltă  a  petra- 
rilorii. 

Aliment  m.  aliment,  de  mân- 
care, hrană.  Aliynoits,  ali- 
minte,  înti-eţinere,  nutriţiune. 

Alimentaire,  fu/j.alimenta- 
riii,  lirănitoriii,  cai*e  hră- 
nesce 

Alimentation,  f.  a'.imenta- 
ţiune,   hrănire. 


AU. 


58 


ALL 


Alimenter,  v.  a.  a  alimenta, 
da  aliment,  hrăni. 

Alîmenleux,t'((.se;rt(/y.t.con- 
ţinindu  substanţe  a  limintarie. 

Alintai  w.  aliniaţii,  începu- 
tulu  unui  paragrafu.  ceaa  ce 
se  face  dela  capulu  linieî. 

AlingePi  v.  a  a  pixcura  (cui- 
va) rularia  (linge). 

Aliptiquei  f.  aliptică,  artea  de 
îmbălsămatu. 

Alîquante,  i".  ad.j./)a)-^(e — , 
aliquantă  ,  parte  ,  numerii, 
care  nu  se  coprinde  esactîi 
în  altulu,  deax  ef>t  pârtie 
—  de  trois,  dou  e  este  partea 
aliquantă  a  luî  trei. 

Aliquotej  adj.partie  cdiquo- 
te,  parte  alicotă,  conţinută 
de  căte-va  orî  esactii. 

Alit6  ee,  adj.  stăndii  pe  patu, 
bolnavii 

Aliter,  v.  a.  a  face  se  stea  la 
patii,  bolnavii.  .'^' — ,  a  deveni 
bolnavii. 

Alivrer,  v.  a.  a  mesura  suc- 
ces-^ivii  căte-uă  livră  şi  a  le 
pune  appoî  la  unu  lociî. 


Alij 


f.  d.    alise,  speniă   de 


căpşiune.  Aarburelulii  este  a- 

lizier  seii   alisier. 
AlizâS|  adj.  ni.  pi.  vcvts — , 

vînturî  alizee,  tropice. 
AlîziePj  m.  vd.   alize. 
Alkali,  etc,  vd.  Ale. 
AlkermâSi  ra.  succu  de  câr- 

misii. 
Allahj  ra.  allali,  nume  datu  lui 

D-deu  la  Turcî. 
AUaisei  f,  nisipu  grămădiţii 

in  mijlocul  li  găriei. 
Al!aiteiiieniy)>i.  allăptare. 
A'l  aîler,  v.  a.  a  allăpla. 
Ailanguir,n.rr.  a  slăbi  mulţii. 
Allanti  oiite,adj.  cuT  place  se 


ămble  muitu  ;  allants  et  ve- 
nants,  trecători  (pe  stradă), 
passa)its  ;  fig.  activii,  mun- 
citoriii. 

All<§chement|  m.  mâncare 
pusă  spre  a  attrage  (d.  es. 
passerî).  S'a  învechitu. 

AIlâcher,  v.a.  a  attrage  prin 
mâncare  seii  prin  plăcere. 

Allâe^  f.  alleă,  cale  între  ar- 
burî,  seii  între  muri,  trecere 
strimtă. 

Ail6gateur,  m.  cellii  ce  face 
uă  allegution,   vd.  urm. 

Allegation,  f.  citaţiunea  unei 
autorităţi,  unui  faptii,  asser- 
ţiune. 

Allegci  f.  t.  mică  nave  de  sar- 
cine,  de  încărcaţii;  arch.muvn 
de  resămii. 

Allâgeance,  f.  uşiurare;ser- 
ment  d' — ,  jurăinîntu  de  su- 
punere către  rege  la  Angli. 

Allâgementf  i/«.  uşiurare,u- 
şurinlă. 

All^ger,  h.  a.  a  uşiura  (deuă 
greutate)/»^»/,  a  diminui,  mic- 
şora, face  maî  uşioriii,calma. 

All<§g^riry  v.  a.  a  înveţa  unii 
cal  11  se  mergă  uşioriii.  Şi 
allegir. 

All^gir,  v.a.  a  micşora  în  totd 
sensul  face,maî  subţire,strîmta 

All^gorie,  f.  alegoria,  fic- 
ţiune ;  fabulă. 

All^goriquei  adj.  alegoricii. 
Allegoriquement,  adv.  prin 
alegoria. 

All^goriser,  v.  a.  a  traduce 
în  alegoria,  seii  a  esplica  a- 
legoriele. 

Allâgoriser,  td.  esplicatortt 
prin  alegorie. 

Allâgoriste,  m.  esplicatoru 
de  alegorie. 


ALL 


—  59 


ALT. 


Allegre,  «dj.dispusu,  veselii. 

All&grement; adv.  într'unu 
modu  veselii,  cu  letiţă. 

All^gresse,  f.  letiţă,  veselia. 

AllegrOy  adv.  mu!^.  allegro, 
cu  viuiciune.  P].des  allegros. 

All^guer,  v.  a.  a  cita  uă  au- 
toritate, unu  fapt.  uă  lege  etc. 

All^luiai  )n.  alleluia. 

Allemand,  ande.  adj.  ger- 
manii. Querelle — ,  certă  fără 
pricină. 

Alleinandey  f.speţiă  de  danţ. 

Aller,  V.  n.  a  merge,  —  par 
terre, — par  eau,  pe  uscatij, 
pe  mare:  —  ă  chevaL —  ă 
pied.  călare,  pe  jeosu,  par  le 
băteaţi  ă  va/pear,  cu  vapo- 
ruliî, — atix  reuaeigaemeuts, 
a  căuta  informaţiunî ;  - —  en 
decoHverte  (milit.  â  facere- 
cunnoscerî  se  îaisser, — a  nu 
face  nicîuă  oppunere;  — voir, 
a  visita;  On  y  va,  indată,vinu 
numai  docâtu  ;  au  pis-aller, 
în  casulu  cellîî  niaî  reîi.  S'en 
— ;  a  se  duce,  a  despăre,  al- 
lons-nous  en,  aidemu  de  aicî. 

AlI^sePi  y.  a.  a  mări  calibrul. 

All4§8oir|  vd.  Alesoir. 

All^surey  vd.  Aleaure. 

Alleuy  m.  aleudii,  avere  ere- 
ditariă,moşiă.  .Şi  franc  allen. 

AMiac6,  ee,  adj.  aliaceii,  ca 
u.sturoiuI,  cu  miros  de  ustur. 

Alliagci  m.  amesticii  prin  di- 
soiuţiune  (topire)  fără  iticrc. 

Alliairei  f.  fjiă  de  usturoiu. 

Alliance,  f.  alianţă,  legătură, 
uniune  prin  contractu.  —  de 
mots,  uniune  de  vorbe,  ce 
parii  a  se  ascliide  recipnocu, 
spre  es.il  aspire  â  descendre. 

Alli6,  ee  part.  şi  adj.  aliaţii 
unitii,  confederată. 


AlliePy  V.  a.  a  alia,  pune  in  le- 
gătură, ammestica,  uni. 

Alligatori  rn.  nume  sciinţi- 
ficu  al  reptilelorîi  numite  în 
coinmune  crocodiles. 

Allitârationi  f.t.  repetiţiunea 
acelor'aşî  vorbe  seii  silabe. 

Allobroge,  m.  vecbiîi  poporu 
galică;  fig.  omii  grossolanîi. 

Allocationi  allocaţiune,sumă 
accordată  pentru  uă  cheltuelă. 

Allocution,  f.allocuţiune,  dis- 
cursulii  unui  capu  către  sub- 
ordinaţiî  seî.  Discurs  repede. 

Allodiai,  ale,  adj.  t.  allodiale, 
liberii  de  itnpositii,  de  dajdiă. 

Allodialitâ,  f.  scutire  de  dajd. 

Allonge,  f.  buccată  adaussă. 

Allongement,  )/*.  lungire,  a- 
daussii  în  lungime. 

Allonger,  v.  a.  a  lungi ;  fig, 
a  intărdia,  întinde  înainte. 

Allonyme,  m.  ailonimî).  au- 
torii care  se  servesce  cu  nu- 
mele altuia. 

Allopathîe,  vd./(o//î.eo/xtf/iie. 

Allouable,  adj.  t.  valabile,  cu 
valoi-e  (în  drepturi). 

Allouâ,  in.  calfă. 

Allouer,  v.  a.  a  albea,  a  face 
valabile  (maî  alessii  in  soco- 
tele),  approba,  învoi,  uă  spesă. 

Alluchon,  )n.  t.  dinte  l.i  rota 
de  inoră,  de  machină. 

Alluder,v.  a.  a  face  allusiune 

Allumerj  v.  a.  a  aprinde, 
fig.  a  escita  .^.  — ,  a  se  ap- 
prindf. 

Ailumette,  f.  chibritii. 

AliumeuPy  m.  apprindâtorîi 
de  larupe. 

AllurCi  f.  mersii,  modu  de  .a 
mei'ge,  conducerea  unei  per- 
sane intr'uâ  afacere.  AllureSy 
la  pi.  urmele  vînatului. 


ALO 


60 


ALT 


illlusioni  f.  retor,  allusiune, 
(căndii  se  dice  uă  vorbă  ca  se 
se  înţelegă'altu  ceva). 

Alluvialy  e  adj.  pr.  dussu  prîa 
alluvioti    (vd    vb).    Şi   allu- 

vioi,    6)1)16. 

Ailuvion,  f.  t.  alluviune,  cres- 
cere  de  păi.,intu  prin  i'eposi- 
tulu  ce  lassâ  apa. 

Almageste,  )ii.  almagestu, 
culessu  de  observaţiunî  astro- 
nomice {'acute  de  ceî  vechi. 

Almanach,  )it.  s.  al)acmach, 
(arab),  almanacti  calendariu. 

Almandine,  f.  almandina,pe- 
tră  preţiosă  ca  rubinulu. 

Almicanturati  almucanla- 
rut,  in.  t.  almicantarat. 

AIoes,  iii.  aloe,  unu  arbure 
reşiiiosii. 

Alogâe,  f.  alogiă,  nepotnvelă. 

Alogne,  f.  t.  funia  de  ărablatu 
pe  (linsa. 

Aloiy  III.  titlu  legale  allu  auru- 
lui şi  argintului. 

Alomancie,  f  divinaţiune 
prin  sare. 

Alongey  alongonent,  (do)i- 
(jer,  vd.  alloii.... 

Alongeresse,    f.  gănganiă. 

Alopecie,  I".  alopeciă,  căderea 
perului,  pleşuvelă. 

Alor Sy  ad  i'.aUincî,— gwe^cănd, 
alor.'<  co))i)ne  alors,  atunci  se 
va  avisa. 

AIdsey  f.  alsîi,  unu  peşce. 

Alouchâ|  )n.  specia  de  gunii. 

Aloue,  f.  vech.  vd.  urm. 

Alouetie,  f  alauda,  ciocîrliă. 

Alourder,  v.  n.  a  cade  greu. 

Alourdir,  v.  a.  a  face  greu  ; 

a  face  stupid  (neghiobii),  s, — , 

a  deveni  greu,  se  îngreuna. 

Alouwî,c/trfj.  avindCi  uă  mare 
forne. 


AloyagCf  ))i.  legarea,  ammes' 
ticulu  inetalelorij, 

Aloyauy  )ii.  buccată  de  vacă 
tăiată  d'ulungulu  spinării. 

Aloyer,  v.  a.  t.  a  lega,  alia 
metale.  [riâ. 

Alpaga,  ))i.  alpaca,  uă  inate- 

AlpargatC)  alpargaste,  m. 
mănuşă  de  papură. 

Alpestre,  adj.  alpestre,  din 
munţii  Alpi   (plantă). 

Alphabei,  di.  alfabetu. 

Alphab^tiquej  adj.  alfa- 
betică. 

AlphabǤtiquement,  adj. 
alfabeticii,  după  ordinea  al- 
fabetului. 

Alphange,  )iu  specia  de  sa- 
lată roşia. 

Alpini  [)ie,  adj.  feo<.  care  cre- 
sce  pe  munţii  înalţi. 

Alpion,  alpiou,  ))i.  t,  urechiă 
în  uă  carte  (la  unele  jocuri 
de  norocu.  [nan. 

Al  piste,   )n.  .semănţă  de  ca- 

Alquifauxi  di.  minerale  de 
plumbii  salfuratii  pentru  a 
smălţa  vassele  de  păment  or- 
dinarie. 

Alsine,  f.  speyiă  de   plantă. 

Alte,  vd.   Halte. 

Altierable,  adj.  alterabile, 
schimbătorii!,  po.ssibile  de  a 
se  altera,  schimba. 

Altârant,  ante,  adj.  care 
strică,  adduce  sete. 

Alterant,  m.  alterante,  rae- 
dicamentil  care  correge  suc- 
curiie  stricate. 

Alteratif,  ive,  adj.  care  pote 
produce  uă  schimbare. 

Altâration,  f.  alteraţiune, 
schimbare  în  maî  reu. 

AltercaSy  m.  altercation,  f. 
certă,  dispută,  contestaţiune. 


ALU 


Ol 


AMA 


Altera,  ee,  adj.   .schimbaţii, 

alterata,  t'alşificatu. 
Alt^reri  v.  a.  a  altera,  schim- 
ba în  reu,  falsifica;  a  causa 
.sete. 
Alternaţi     m  .    drepţii     de 

schiiubil. 
Alternatif,  ive,  adj.  alter- 
nativii, care  vine  cândii  u- 
nulii  căndu  altulu,successivii. 
Alternative,  f.  alternjtivă, 
alegere  între  doue  lucruri. 

Alternatîvement,  adv.  al- 
ternativii, pe  răndii. 

Alterne,  adj.  alternii,  pusu 
cândii  unulii    căndii    altulii. 

Alterner,  v.  a.  a  alterna, 
schimba  căndii  unulii  căndii 
altulu  pe  răndii. 

Altesse,  f.  înălţime  (titlu  de 
ono  ire  daţii  principilorii). 

Alth^e,  f.  alteă,  plantă,  mal- 
vacea. 

Altier,  ere,  adj.  măndru,  tru- 
faşii], falnicii.  Comp.  han- 
ţa in. 

Altierement,  ar^t;.  intr'unu 
mod  ii  măndru,  p.  us. 

Altimâtrîe,  f.  artea  de  a  me- 
sura  înălţimile.  PI.  Des  alto-: 

Alto,  m.  mus.  alto,  violă, 
violină  mare. 

Aluco,  ni.  speţiă  de  cucuvaia 

Aiude,  f.  pele  văpsită  pen- 
tru legată  cărţi. 

Aludel,  //(.  t.  vassii  pentru 
sublimaţiune. 

Aluine,  vd.  Absint he. 

Alumelle,  f.  p.  us.  lamă  de 
cuţitii,  de  sabia. 

Alumine,  f.  alumină,  argilu 

curaţii,  basea   alumeluî. 

Alumineux,  euse,  adj.  alu- 
minosii,  conţinînd  alume  (ţe- 
perigii). 


Alun,  iii.  alunie,  ţeperigii,  sa- 
re compună  de  sulfatii  de 
alumină,  sulfată  de  potasă 
şi  apă. 

Aiunage,  m  muiare  în  alume. 

Aluner,  v.  a.  a  muia  în  alurae,^ 
în  ţeperigu. 

Aluneux,  euse  ,  adj.  care 
conţine  alume. 

Alunier,  m.  depusă  (drojdia) 
de  alume. 

Aluniere,  f.  lucru  făcutu 
din  alame.  [vd.  urni. 

Alv^olaire,  adj.  alveolariu. 

Alveole,  f.  albioră,  mică  cel- 
lulă,  unde  albinele  depunu 
mierea  loru.  Cavitate  unde 
sunt  crescuţi  dinţii. 

Al  vie,  //(.  alvie:,  un  arbure 
ca  cedrulu. 

Alvin,  ine,  a  ',/•  t.  alvină.  eare 
ţine  de  stomacă. 

Amabilitâ,  f.  amabilitate,  a- 
menitate,  blăndeţă,  caracte- 
rulu  unei  persone  de  iubită. 

Amadis,  m.  omu  curagiosu  ; 
spefiă  de  mănicuţe  (diume- 
tale  cată  bragiuiă).  ' 

Amadote,  f.  spegiu  de  fructă. 

Amadou,  //(  burete  combu- 
stibile, [re  cu  mana. 

Amadouement,  f.  măngăie- 

Amadouer,  v.  a.  a  măngăia 
(cu  mana),    îndulci,  altrage. 

Amaigrir,  v.  a.  a  slăbi,  face 
slabă  (unu  individă),  a  con- 
suma; a  deveni  slabă, — une 
charpente.  a  face  lemnulu 
maî  subţir,'  (archit.). 

Amaigrissement,  m.  slă- 
biciune (la  fagiă,  corpă,  pen- 
tru persone). 

^'°Anialadir,D.re/?.  a  se  crede 
bolnavă.  [mesticu. 

Amalgamation,    f.  t.   am- 


AMA 


62  — 


AMB 


Amalgame,  m.  amalgam,vd. 
urm.  ammesticii  reu  ordinat. 


Amalgamer, 


a.  a  amal- 


gama luni  mercurii  cu  alte 
metale);  a  ammestica  lucruri 
dilVertnţî,  deosebite. 

Amande,  f.  migdală;  medulu 
sămbureluî; — lissee,  migdală 
săchărată;  —  en  coque,  mig- 
dală cu  cojea;  amandes  a  la 
praline,  migdale  prăjite. 

Amand^y  //i.laptede  migdale. 

Amandier,  ))i:  migdalu. 

Amant,  ante,  adj.  amante,  iu- 
bitor, care  iubesce  passionat. 

Amaranthe,  amarante,  f, 
amarantă,  flore  roşia  vclutată; 
de  culore  ca  amarantă. 

Amaranthine,  1.  lalea  de 
amarantă. 

Amarelle,  f.  vd.   Gui(j)ie. 

Amariner,  v.  a.  t.  a  occupa 
cu  propriele  sele  trupe  uă  co- 
rabia, nava,  luată  de  la  ine- 
micii.  A  deprinde  cu  marea. 

Amarque,  1'.  t.  papură. 

Amarrage,  m.  t.  aruncarea 
ancoreî;funiă  mare  de  ancoră. 

Amarre,  f.  t.  luniă  de  nave, 
de  corabia;  at)iarres,  pi.  ca- 
tarturî  mice. 

Amarrer,  v.  a.  t.  a  lega  cu 
aniarre.  Vd.  vorba. 

Amaryllis,  1°.  hit.  specia  de 
narcisii.  [madă. 

Amas,    m.   adunătură,    gră- 

Amasser,  v.  a.  a  grămădi. 
S'  — ,  a  se  grămădi. 

Amassette,  f.  pict.  talerulu 
pentru  culori,  pentru  văpsele. 

Amateur,  ;u.  amatorii,  care 
are  gustu  pentru  ceva,  dile- 
tante: tem.  amatrice. 

Amatir,  v.  a.  t.  a  lassa  mat, 
fără  lustru  (aurulu). 


Amatrice,  vd.  umatear. 
Amaurose,  f.  t.  amaurose, 
cataractă    negră,    orbelă.   Şi 
goutte  serelne. 
Ainazone,f.amazonă,uă  ginte 
de  femee  mitologice;  ţixj.  fe- 
meă  curagiosă.  Vestimîntulu 
unei  femei  care  călăresce. 
Ambages,    f.   pi.    ambage, 
ammesticii  de  vorbe,  circun- 
locuţiune. 
Ambassade,  i.  sarcina  am- 
bassadoruluî ;  deputaţiune  la 
unii  suveranii,  missiune  dată 
de  unii  principe. 
Ambassadeur,  m.  ambas- 
sadorîi,  trâmis  în  ambassadă. 
Ambassadrice,  f.  consor- 
tea,  nevasta,  ambassadoruluî. 
Ambe,  f:  ambă,  doue  numere 

luate  împreună  la  loteria. 
Ambesas,  m.  douî  aşî,  toţi 

aşi). 
Ambi,  VI.  t.  instrumentii  pen- 
tru a  pune  la  locii  membrele. 
Ambiant,   ante,   adj.  ambi- 
ante,   care   este  circulă    îm- 
pregiuru. 
Ambidextre,  adj.  ambide- 
stru,  care  se  serve.sce  egale 
ou  amindoue  manele. 
Ambigu,    ue  adj.  ambiguu, 

cu  doue  sensuri. 
Ambigu,    m.    prăndîi    unde 
suntu  măncărî  reci  şi  calde, 
legumi  şi  tocăture ;  fig.  ara- 
mesticu, 
Ambiguit^,  f.  defectiî  de  cla- 
ritate într'unu  discursu. 
Ambigument,    adv.    ambi- 
guîjjin  modu  necertîî,  cu  doue 
sensuri. 
Ambitieusement ,     adv. 
prin  ambiţiune  in  inodu  am- 
biţioşii. 


AMB 


-  63 


\UE 


Ambitieuxi  case   adj.  aui- 

biţiosCi,  fiij.  prelinţiosu,   >'c- 

cherclie. 
Ambition,  1'.  duibiţiunc,  du- 

rinţa    de    onore,    de    gloria, 

pretiaţiune  escessivâ. 
Ambitionner,  v.  a.  a  căuta 

cu  ardore,  dori  particuiate. 
Ambiei  m.    mersulu   calului 

căndu  redică  successivii  cele 

doue    piciore    din      aceaaşi 

parte.  [atable,  vd.  vorba. 
Amblerş  v.  n.  vech.  a  merge 
Ambleur,  »i.  înveţătorCi    de 

caî  inferioru. 
Amblygone,  adj.  t.  cu  ăa- 

ghiurî  obtuse.  Comp.  obslu- 

san  (jlc. 
Ambiyopiei  f.  aiabliopiă,  ob- 
scuritate a  vederiî. 
Amboiii  in.  choru  bisericesc. 
Amboutir,  a)iibuutisiioi>',\d. 

Emboutir,  oiibontissoir. 
Ambranti   a)ite.,    adj.   care   , 

rairose  a  arabru,a  chicblibar. 
Ambre,  //(.    ambru ;   jaune, 

seu  saccin,  chichlibaru,suc- 

cinu. — fjri^,  cb.  cenuşiii. 
Ambr^y .  ee,  adj.  perfuiuatu, 

cu  cliichlibar  de  culorea  suc- 

cinuluî.  [imitai  ii. 

Ambr^ade,    J'.    chicbiibaru 
Ambrer,  v.  a.  a  perl'uma  cu 

ainbru,  cu  chicbiibaru. 
Ambresin,  ine,  adj.  ca  chi- 

clilibarulii. 
Ambrette,  f.  flore   ale   cui 

seminţe  au  mirosu  de  ambru. 
Ambroisie,     ambrosie ,     f. 

ambroşiă,  mâncarea  deiloru.    j 
Ambrosieni  ieane,  adj.  de   ' 

ambrosiă.  Se  dice  mai  mult    \ 

despre  căntulii  ambrosianii,   ! 

clMut  ambrosicn,  attribuitu   j 

S-tului  Ambrosiu. 


Ambulance,  t'.  ambulanţă, 
servil  pentru  vulneraţi,  răniţi 
care  merge  in  urma  trupei. 

Ambulanţi  ante,  adj.  ambu- 
lante,care  nu  e  stabile,merge 
intruuu  locCi  şi  altulu.    [bile. 

Ambulatoirey     adj.  varia- 

Ame,  f.  anima,  suftletii,  jUme.J 
d'aii  canon,  ţeva  tunuluî. 

Ame,  adj. — et  feal  (in  stilii  de 
cancelaria)  iubit  credincios. 

Amâlanchier,//^  un  arbure. 

Am^lâon,  IU.  vinii  de  mere 
in  Normandia. 

Am^liorafion,  f.  nmeliora- 
ţiune,  imbunetăţire. 

Ameliorer,v.a.  a  imbunelăţi. 

Ameliorissement|  m.  p. 
HS.  vd.  Aynelioration. 

Amen,  interj,  aminu,  M  ade- 
veratîi.  TJire — ,  a  consimţi. 

Am^nage,  ;/(.  cărratu,  plată 
pentru  cărratii. 

Amenagement,  m.  econo- 
mia, re.servă  de  lemne  (in 
pădure). 

Amenager,  V.  a  a  regula  lă- 
iatulu  lemneloru  in  pădure. 

Amendable,«(/ji'.coi-rigibile. 

AmendCi  f.  poilepsă  cu  banî; 
faire — lionorable,  a  cere  în 
publicu  iertare. 

Amendement,  m.  amelio- 
rat iune:  modilîcaţiuneintr'ua 
proiect  de  lege  vd.  şiengrais. 

Amender,^  v.  a.  a  corrige, 
face  mai  bun,  amenda  .s' — ,  a 
se  cori'ige. 

Amenzi  )n.  t.  ordine  de  ad- 
ducere  (la  judecată). 

AmenePf  v.  a.  a  adduce  cu 
sine.  a  duce  către;  fKj.  a  at- 
trage  la  sinţimentulii  seii. 
Mandat  d' — ,  mandatu  de 
adducere. 


AMl 


AMI 


Amâni t6|  f.  amenitate,  dul- 
ceţă,  sinţimintu  plăcută,  a- 
greitieitf. 

AmenuisePi  v.  a.  a  poli  cu 
rindea,  da  la  rindea, a  subţiri. 

Amer,  Î-'C,  adj.  amarii;  pe- 
nibi  e. 

Amerementi  adr.  amaru, 
durerosu,  penibile,  cu  amă- 
răciune. 

Amertume,    f.  amărăciune. 

Amesurer,  v.  a.  a  reduce  la 
adeverata   valore. 

Amethystei  m.  ametistu,  uu 
pi'-tră  pi-eţiosă. 

Ameublementi  m.  mobile 
de  casă,  mobiliariCi. 

Ameubleri  v.  a.  a  mobile 
uă  casă,  pune  mobile. 

Ameublir,  v.  a.  a  face  mai 
uşioriu,  inaT  mobile,  unu  pă- 
mentii ;  J;(r(..s/)>'.  a  face  se 
intre  immobile  în  comunita- 
tea conjui;ale. 

Ameublîsseinent,  ni.  mo- 
bilare a  caseîi.  [claia. 

Ameulonner,  (/.  v.   a    face 

Ameutement  m.  uniune  (a 
cănilor  de  \inatu). 

Ameuter,  v.  a.  a  uni  căniît 
penti-u  a  vina,  //(/.  a  escita  la 
.sediţiune,  strînge  ome  î  în 
trupe  pentru  de.sordinT. 

Amfigourii  m.  fa)ti.  vorbe 
pomp6.se. 

Amfigouriquej  adj .  ob- 
scurii (încurcată). 

A  mî,  adv.  diumetate.  Si  mi. 

Ami)  ni.  amie,  f.  amicii,  prie- 
tină,— JHsqu'cmx  autels,  a- 
mică  pe  cată  timpu  nu  e 
vorba  de  religiune. 

Amil  ie,  adj.  amică,  applicată 
la  amiciă,  prietinosiî;  f.  fa- 
vorabile, binevoitoriă. 


Amiabley  adj.  amicabile,  pri- 
etinofiă,  ă  V — ,  pe  calea  îm- 
păcăciuni  :  vd.  udu. 

Amiabiement ,  adv.  prin 
împăcare,  cu  binele. 

Amiantei  )ii.  unu  minerală, 
asbestu. 

Amicali  ale,  adj.  amicale. 

Amicalementi  adw  într'un 
modu  amicale,  prietinesce. 

Amidoiii  III.  scrobelă. 

Amict|  }ii.  patracbiru. 

Amidonnagei  ui.  scrobită, 
scrobitură. 

Amîdonneriei  f.  f.djric.a  de 
scrobt^lă. 

Amidonnieri  m.  fabricante 
seă  neguţătoru  de   scrobelă. 

Amie,  f.  amică.  Belle—,  fe- 
ricire. 

Umignar der fa inignoter,  i\ 

a.  fam.  a  măngăia,  resfăţa. 

A-mi-la|  mus.  sunetulă  a 
seă  kt. 

AminciPi  v.  a.  a  subţiri. 

Amincissementi  m.  sub- 
ţiri re. 

Amineuri  */(.  tăiătoră  de  .sa- 
re după  ce  a  făcut  jurămîntu. 

Amirali  m.  admirale,  com- 
mandantele  unei  tlote,  voi.s- 
seau — ,seu  nuinaî  /' — ,  navea 
unde  stă  admiralele. 

Amirali  le,  adj  care  ţine  de 
admirale. 

AmiralCi  f.  admiralină,  ga- 
lera admiraleluf. 

Amirantei  m.  admirale  din 
Spania. 

Amiraut6|  f.  admiralitate, 
demnitate  de  admirale,  ad- 
rninistraţiunea  superiore  a 
marineî. 

Amissibiiit^i  f.  t.  possibili- 
tate  de  a  perde. 

/ 


AMO 


65 


AMP 


Amissibie,  adj.  possible  de 

a  se  perde. 
Amitiâi  f.  ainiciă,  binevoinţă. 
Ammani  m.  funcţionariu  din 

Suedia.  [feră. 

Aitimij  rn.  uă  plantă  umbeli- 
Ammodytei    ni.,   specia   de 

şerpe. 
Ammony  m.  corne  cV — ,  spe- 
cia de  petră,  vd.  ammonite. 
AininoniaC|)n.  s.  aramonia- 

que,  ammmoniacu,  ţeperigu. 
Ammoniacal,  ale,  adj.  a- 

moniacale,conţinînd  ţeperig. 
Ammoniaque,    vd .     Am- 

moniac. 
Amnion,  amnios,  m.  t.  pe- 

liţă  pubţire  de  ouu. 
Amnistiei    f.  amnistia,    ier- 
tare generale. 
Amnistierj    v.  a.  a  da  am^ 

nistiâ,  ierta  pe  rebeli. 
Amodiateur,  m.  arendator. 
Amodiatioiii  f.  arendare. 
AmodiePiV.v.a  arenda.  Comp. 

afferyner. 
Amoindrir,  v.  a.  a  micşiora. 
Anioindrisseiiient,)n.mic- 

şiorare,  dirainuţiune.  [luî. 
AinoiseSif.ji^Lt.  gura  păntece- 
AmoletteSi  t.    pi.    cavităţi, 

găuri  ale  na  vii,  corăbiei. 
Amolliry  v.  a.  a  muia,  enerva. 
Amollissement,  /)^.muiare. 
Amomei  r/i.amomu,unu  fruct 

indianu.  [perâ  de  Jamaica. 
Amoiniy  m.  noua  buriană,  pi- 
Ainonceleri  v.  a.  a  grămădi. 
Ainoncellenient|?n.acervu, 

grăraădire. 
Amonty  w.  suişiii,  înălţimea 

de  unde  descinde,  curge'^  unii 

fluviu,  e>i  — ,  în    sus,   opp. 

d'aval ;  vent  d'— ,vîntu  dela 

r^săritu. 


Amontai}  ale,  adj.  de  răsărit. 

Amorce,  f.  mâncare  pusă 
pentru  a  prinde  unele  ani- 
mali ;  fig.  totu  ce  attrage,  fitil. 

Amorceri  v.  a.  a  pune  mân- 
care pentru  a  prinde  unele 
animali ;  a  attrage. 

Amorţoir,  ra.  unu  burghiu. 

Aitiortir,  v.  a.  a  amorţi,  slăbi; 
a  annula,a  şterge,~H>îe  rente 
a  stinge  uă  rentă,  plătindu 
capitalulCi. 

Amortissementi  m.  annu- 
laliune,sTingere  (unei  detorie). 

Atnourj  >/(.  amore,  iubire. 


r.proprey  m.  amore- 

propriă,  iubire  de  sine. 
AmouracheryV.a.a  inamora 

nebunesce.  Usitatu  maî  mulţii 

ca  refl.  s'amouracher. 
Amourettei  f.  amore  putinii 

seri6să,trecet6re,  mică  iubire. 
Arnoureusement,  adv.  cu 

amore,  inamoratu. 
AitioureuXi  euse,  adj.  amo- 

rosu,inamoratu,cu  mare  pas- 

siune  pentru  ceva. 
AmoureuXi  m.  iubitorii  (de 

unii  obiectu). 
Amovibiiitâ,  f.   possibilitate 

de  a  se  schimba  din  locu. 
AmoviblCi  adj.  care  se  pote 

schimba    din    locii.    Despre 

funcţiuni,  cari  potu  fi  date  şi 

retrasse  după    voinţă. 
Ampasteler,  v.  t.  a  albaştri. 
Amp^lidâeSyf.  pi.  ampelidee, 

plante  din  cari  face  parte  viţa. 
Amp^liSi  rn.  uă  passere.  [ne. 
Amp^litC)  f.  specia  de  cărbu- 
Amphibiei  adj.  care  trăiesce 

pe  uscată  şi  în  apă,  precum 

castorulCi.  Ca  sust.  amfibiă. 
Amphibiologie,    f.    sciinţa 

aiiilibieloru.  [amfibiă. 

5 


AMP 


66 


AMU 


Amphibiolithe,  m.  petră  de 
amfibiă. 

Amphibole,  f.  amfibolu,  sub- 
stanţă destulii  de  tai-e  ca  se 
roda  sticla. 

Amphibologie,  f.  vorbire  in 
doue  sensuri,  equivoque. 

Amphibologique,  adj.  cu 
doue  sensuri,  neclară  (despre 
vorbire). [ac/  u. în  doue  sensuri. 

Amphibologiquement  , 

Amphictyons,  m.  pi.  am- 
lictiouî  la  Ilellenî. 

Amphigouri}  yd.amfigouri. 

Amphigourique,  adj.  care 
ţine  de  ampfiguri.  [latîj. 

Amphisbenei  >/i.  şerpe  ine- 

Amphisciens,  m.  pi.  anifis- 
cianî,  popore  din  aona  tor- 
ridă,  cari  au  umbra  îndrep- 
tată căndu  spre  nordu  căndii 
spre  sudu,  cu  doue   umbre. 

Amphism^lei  f.  t.  cuţitu  de 
incisiune  cu  doue  ascuţişurî. 

Amphitheâtre, Oi. amfiteatru 

AmphitryoiiytH.  amfitrion, a- 
cela  la  care  prăndesce  cineva. 

Amphorey  f.  t.  amforă,  vassu 
la  Romanii  anticT. 

Ample,  adj.  amplu,  lungu  şi 
largă,  întinsă,  spaţiosu,  mare. 

Amplement  y  cuh*.  amplu, 
multu,cu  abundanţă,copiosă. 

AmpleuPjf.întindere  în  lungă 
şi  în  largă. 

Aniplîatîf,ii'e,arfj.  t.  amplia- 
tivă,  care  moiă,  întinde. 

Ampliatioiiit'.  duplicată,  du- 
plulă  unui  acta,  uneî  scrip- 
ture,  citanţă  duplă. 

Amplier,  v.  a.  a  întinde,  face 
maî  spaţiosă.  [ratoră. 

Amplificateur,  m   essage- 

Amplif  icationi  f.  rhet.  am- 
plificaţiune,  disvoltare  în  în- 


tinsă, esplicaţiune  pe  largă' 
essageraţiune. 

Ampliffieri  v.  a.  a  întinde,dis- 
volta  prin  discursă,  a  essa- 
gera,  a  amplifica. 

Amplissime,  adj.  forte  es- 
cellinte  (titlu  de  onore). 

Amplitude,  f.  amplitudine, 
întindere  astronomică;  gcom. 
dreptă  coprinsă  între  estre- 
mirăţile  arcului  uneî  para- 
bole, [împlută  cu  apă. 

Ampoulei  f.  t.  mică  îaflătură 

limpoul6fee,adj.  înfiată  (des- 
pre stil).  Comp.  emphatique. 

Ampoulettei  f.  orologiă  de 
nisipu  la  corabie ;  ţeva  de 
apiirinsă  a  uneî  bombe. 

Ampusser,  v.  a.  a  face  se 
cocă  (uă  rană).        [membru. 

Amputatioiiif.t.  tăiarea  unui 

Amputer,  v.  a.  t.  a  tăia  unâ 
membru,  a  amputa. 

Amuletteff.  (maî  bine  mase. 
amuletă,mică  obiectă  ce  por- 
tă cine-va  la  sine(la  gătă),con 
sidei-ată  ca  preservativă. 

AmunitionnePi  v.  a.  a  pro- 
vede(uă  cetate)  cu  provisiunî  I 

Amurer,  v.  a.  mar.  a  trag( 

.    funiele  la  corabia.       [rabiă 

AmureSi  i.  pi.  funie  de  co 

Amu8able,ad/  care  pote  ges 
si  petrecere,  plăcere  în  ceva. 

Amusant,  atitc,  adj.  delec, 
tante,  care  produce  plăcere] 
petrecere.  [delectaţiunc  I 

Amusementy  m.  petrecenij 

Amuser,  v.  a.  a  delecta,  prc 
cura  plăcere  ;  s' — ă  quelqu 
chose,  ă  fairc  quelque  cfiosi 
a"şî  petrece  cu  ceva.  divertit' 

Amusette,  f.  petrecere,  dt ' 
lectaţiune  mica,  jucăria. 

Amu«eur,)n.cellu  ce  produc 


ANA 


—  6: 


ANA 


petrecere  prin  poveştile  selle. 

Amusoiry  m.  amasoire,  f. 
petrecere,  glumă,  vech. 

Amygdaie,  1'.  amigdală,gl:iD- 
dulă  pusă  la  intrarea  gatului. 

Amygdalîni  ine,  adj.  de  for- 
ma migdalei.  Savon  — ,  să- 
punii de  migdale,      ['^ig^ale. 

Amigdaloidei  m.  petră  de 

Any  ni.  annu.  Le  jour  de  V — , 
dia  annuluî  nou.  Par  — ,  pe 
■ănnu.ATxmiii\e,annuellement. 

Anai  iii.  culessu  de  istoriore. 

Anabaptismey  m.  doctrina 
botesuluî  tărdiu,  vd.  urm. 

Anabaptisfte'y  m.  sectariu 
care  crede  că  botesulu  trebue 
datu  la  etatea  raţiuniî. 

Anacapde,*/i.anacardiu,unu 
fructu  indianu.         [indianii. 

AnacardiePi  m.  unu  arbure 

Anachoretey  îu.anachoretu, 
solitariii,  pustnicii. 

Anachroni6nie,>u.anachro- 
nisrau,  errore  in  chronologiă. 

Anacriiontiquey  adj.  ana- 
creonticu,  scrissil  în  felulu 
lui  Anacreonte. 

AnagaliS|  rn.  uă  plantă. 

Anaglyphe^  m.  lucru  scul- 
ptaţii în  promininţă  (in  relief) 
la  ceî  vechi.  Şi  anaglypte. 

Anagogîque,a(?J.anagogicii, 
mistic u,  tainicu. 

Anagrammatiseri  v.  a.  a 
face  uă  anagramă. 

Anagpammatistei  m.  fă- 
cetoră  de  anagrame. 

Anagramnitty  f.  anagramă, 
transmutare  de  litere. 

AnalectcS}  m.  pi.  analecte, 
collecţiune  de  locuri  alesse 
dintr'unu  autoru. 

Analâmef  m.  /.  spcf  iă  de  as- 
trotabiu. 


Analepsie|f.u?ulmedicamin- 
telorii   lorlilicanţi,  vd.  urm. 

Analeptique,a(/j.  t.  analep- 
ticu,  întăritoru  (medicament). 

Analogie,  f.  analogia,  asse- 
menare;  ralsonner  par — ,  a 
raţiona  prin  analogia,  a  'şî 
funda  raţionamentulu  pe  re- 
laţiunî  (raporturi)  ce  essiste 
între  unu  lucru  cu  altulîi. 

Analogiquci  adj.  analogu, 
assemenatii. 

Analogiquement  y  aJi)  in 
modîi  analogicu,  prin  asse- 
menare. 

Anaiogismci  >/i.  analogismu, 
conclusiuno  din  analogia. 

Analoguei  at^/J.  analogii,  as- 
semenatu  cu  altu  lucru. 

AnalysCf  f.  analise,  decom- 
posiţiune,disfacerea  unui  totu 
in  părţile  selle. 

AnalysePf  v.  a.  a  analisi, 
decompuui',  disfiice  unu  o- 
biectîi  în  părţile  selle. 

Analyste,  m.  analiştii,  ver- 
sată in  analise. 

Analytiquci  adj.f.  analiticii, 
relativ  la  analise;dissolvitoriii 

Anamopphose,  f.  t.  tabelii 
de  pictură,  arrâtăndii  în  di- 
verse distanţe  diverse  obiecte 

Ananas,  in.  anasonii. 

Anapeste,  m.  anapestii,  pi- 
ciorii  de  versii  din  doue  scur- 
te şi  una  lungă  la  aut. 

Anaphore,  f.  repetiţiunea  a- 
celiaşî  vorbe  la  inceputulîi 
fiă-căriî  proposiţiunî. 

Anapl^r^tique,  adj.  pro- 
ducîndu  carne  (in  răni). 

Anapchie,  f.  anarchiă,  de- 
sordine  înlr'unii  Stătu,  confu- 
siune  de  puteri. 

AnaPchiquejacZy.anarchicii, 


ANG 


68 


AND 


unde  legile    sunt    fără  auto- 
ritate; in  desordiae. 
AnarchistCj  m.  anarchistu, 

inemicLi  allu  gubernului,  iu- 

biloru  de  desordine. 
Anasarque|f.  med.  RnASAv- 

că,  spefiă  de  idropică. 
Anastase,  î.  med.  trecerea 

succurilor  din  o  parte  în  alta. 
Anasfomose,  f.  anat.  un- 

buccătura  arterielorii. 
Anath^mafiser,  V.  a.  a  a- 

natematisa,  essila  din  biserică 

(afurisi),  escommunica. 
Anath^matisme,    m.    es- 

comraunicaţiune  (afurisenie). 
Anathdme,  ra.  escommuni- 

caţiune,  essiliu  din  biserică. 
Anatîfe,ni.coquile,  în  formă 

conică,  alt-fel  disse  pousse- 

pieds. 
Anatocisme,)/'.  dobindă  din 

dobîndă,  crescere  de  dobîndă. 
An  atomi  e,f.auatomiă,dissec- 

ţiuuea  corpuriloru  organisate. 
Anatomiquei  adj.  —  menf, 

adv.  anatomic, prin  anatomia. 
Anatomiser,   v.  a.    a    tăia 

membrele,  părlile,  corpului. 
Anatomiste}  m.  anatomist, 

cellii  ce  se  occupă  de  anato- 
Anatron,  vd.  Natron.  [miă. 
AncetreSi  m.  pi.  strămoşi, 

i'cueuxj. 
AnchCf  f.  gătulii,  pârlea  care 

intră  în  gură  a  unuî  instru- 
mentă de  sulflatu.        [calce. 
Ancheaui   m.  vassu  pentru 
Ancher,  v.  a.  a  pune  anche, 

(vd.  vb.)  la  unu    instrument. 


Anchilops, 


aucbilope, 


mică  înflătură  la  pleope. 
AnchoiSi  ra.  ancovă,  sardea, 

scumbriă. 
Ancie»!    enne,  adj.    vechiu. 


Les  anclens,  Helleniî  şi  Ro- 
manii ceî  vechî,  anticii. 

Ancien,  m.  scriptoru  vechiu, 
coilegii  vechiu. 

Anciennementi  adv.  în  ve- 
chime, antică.  [vechime. 

Anciennete,    f.    prioritate, 

Ancoliei  f.  plantă  ca  eleboruL 

AncragCy  m.  locu  propriu 
ca  se  se  arunce  ancora. 

Ancrey  f.  ancoră.  Grande — ^ 
niaitres.<e — ,ancora  cea  mare. 

Ancre,  ee,  adj.  t.  ancoraţii, 
avîndă  uă  ancoră. 

Ancreri  v.  a.  a  arunca  anco- 
ra, întări.  S'  —  chez  quel- 
qii'iiu,  a  fi  în  favore  la  cineva. 

Ancrurci  f.   cută,  creţitură. 

Andabate,  m.  andabată,  lup- 
tătoră  cu  ochii  legaţî. 

Andailloti  m.  t.  alea,  inelu 
pentru  pănde  la  corabia. 

Andaini  m.  rădor  în  seceriş. 

And  alo  u,  m.  cal  de  Anda- 
lusia. 

Andante,  adv.  mus.  mode- 
rată. Ca  sust.  căntecu  in- 
cetu.  Andantino,  maî  puţină 
incetă  de  cătu  andante. 

Andouillcyf.cărnat  de  porcu. 

Andouiller,  m.  nodu  pe  cor 
nele  cerbului,  capruluT. 

Andouiiletteif.cărnatu  micu 
de  carne  de  vacă. 

Andrienne,  f.  vestiminlu  de 
domne  lungă.  Comp.  robe 
trainante. 

Adrogynej  m.  şi  adj.  bot. 
de  amîndoue  sessele. 

Androide,  m.  automată  în 
forma  omului,  Agură  meca- 
nică. [bărbaţT 

AndromaniCi    t.  inaniă  d( 

Andromedei  f.  andromeda 
(stea  dela  nordu). 


ANG 


69 


ANG 


Androphobie,     adj.    frică 

de    bârbaţî. 
Androsacei  m.   uă  plantă. 
Ane,  in,  asinii,  (ânel.  II  res- 

sernble  ă  l'âue  de  But'idan, 

ellu  nu  soie  se  iea  uă  decisiune. 

Aneantir,  v.  a.  a  nimici,  face 

se  dispară.  [cire. 

Aneantisseinent|)/i.  nimi- 
Anecdotei  f.  anecdotă,  par- 
ticularitate istorică,  istorioră. 
Anecdotier,    )/?.    cellii    ce 

caută  anecdote. 
Anecdotiqueyar/J.anecdotic 
Anee,  f.  sarcina  pusă  pe  unu 

asinii  (ăiiee'). 
Anemieyf.  anemia,  slăbiciune, 

lipsă  de  sănge.. 
Anemiquei  adj.  anemicu,  a- 

vindu  lipsă  de  sănge. 
Anemographiei  f.  descrip- 

ţiunea  vînturiloru. 
Anemometrey  m.  mesură- 

toru  (instrum.)  de  vînturî. 
Anemometriei  f.  artea  de  a 

mesura  viaturile. 
Anemonei  f.  anemone,  roşa  [ 

Yintuluî,  uă  plantă. 
Anenioscope,   m.   anemo- 

scopu  ,    arretătoru    (instru- 

nientiî)  de  vînturî.  [tiu. 

An^pigraphey  adj.  fără  ti- 
AneriCi  f.  grossă  stupiditate, 

prostia,  exccssive  ignorance. 
Anessci  f.  asină  fănessej. 
An^stesiCi  f.  med.  nesim- 
ţire, [beliferă. 
Anethi  m.  anetu,  plantă  ura- 
An^vrismei  m.   dilataţiune 

escessivă  a  inimeî  seu  unei 

artere,    anevrismii    (cărceiu). 
AntractueuXy  eus.te,  adj. 

plinii  de  cavităţî. 
Anfractuosite,  i.  cavitate. 
Angar,  vd.  Hangar. 


Ange,  m    ăngeru,  spiritu  ce- 

rescu, — gardien,  ăngeru  pe- 

ditorii;  etre  aux — s,rire  aux 

ânges,   a    se  buccura    forte 

muitu. 
Ange,  f.  spegiă  de  pesce. 
Angelet,  m.  ăugeraşiu. 
Angelique,  adj.  ăngerescu. 

Salutat  ion — ,rugăciune  către 

verginea  Măria,  [Ave  Mariaj. 
Angâlique,    f.    angelică,    uă 

plantă  odoriferaute. 
Angi§lîquement,  adv.   ăn- 

geresce.  [de  Normandia. 

Angelot,  rn.  micu  caşcavalu 
AngeluSf  m.    rugăciune  re- 
citată   în  onorea    misterului 

incarnaţiuniî. 
Anginci  f  angină,  inflamma- 

ţiune  a  gatului. 
Angineuxy  euse,  adj.  care  se 

referesce  la  angină.  [lorii. 
Angiologie;  f.  sciinţa  artere- 
Angiotomiei  f.  t.  dissecţiu- 

nea  artereioru. 
Anglais,  aise,  adj.  englesii. 

Ca  sust.    f.  p).    bucle  lunge 

de  peru. 
Anglaîse,  f.  specia  de  danţii. 
AnglaiseP)  v.  a.  a  englesi, 

face  anglu,  englesii. 
Angle,  rn.  ănghiu,  colţu. 
Angleti  ni.  arch.  cavitate  cu 

ăngbiu  drepţii. 
Angleux,  ease,  adj.  angulos, 

cu  ănghiurî.  [canu. 

Anglican^   ane,  adj.  angli- 
Anglicanisme,  m.  religiu- 

nea  anglicană. 
Anglicisme)  ni.  proprietate 

a  liinbeî  angle. 
Angliser,  vd.  anglaiser. 
Anglomane, )>u  anglomanii, 

imitatorii  ardorosii  allii  An- 

gliloru. 


ANI 


70 


ANN 


Anglophobe,  m.  anglofohu, 
care  iuge  de  Englesi. 

Angoissci  f.  mareainicţiu- 
ne,  durere  viuă,  măchnire ; 
poire  d' — ,  peră  de  unii  gustu 
lorte  aspru. 

Angoisser,  v.  a.  a  măchni. 

Angora,  adj.  originariu  dia 
Angora,  Ancyra,  în  Asia  mi- 
că. Se  dice  de  unele  animali 
cu  peru  lungu  şi  mătăsosu. 

Anguichurei  f.  t.  curea. 

Anguiformey  aJj.  in  forma 
şerpeluî.      [nervi;  scumbriă. 

Anguillade,  f.   biciuşca   de 

Anguille,  f.  scumbriă. 

Anguill6es,f.  pi.  angxullers, 
in.  pi.  tuburi  în  corabia  pen- 
tru a  trage  apa  în  tulumbă. 

Anguilliere,  f.  eleşteu  de 
scumbrie,  undiţă  pentru  elle. 

Anguini§,  e'e,  adj.  ligne — , 
liniă  în  forma  şerpeluî. 

AngulairC}  adj.  ăngliiula- 
riu,  cu  ănghiurî,  cu  colţuri. 

Anguieux,  etine,  adj.  cu 
multe  ănghiurî. 

Augusti^y  ee,  adj.  strîmbu, 
strimtă  (despre  drumuri). 

Anh^iation,  f.  sufflare  grea. 

Anhydre,  adj.  care  nu  con- 
ţine apă.  [dică. 

Anicroche,  f.  acăţare,  pe- 

Anierj  ere,  m.  şi  f.  cellu  ce 
conduce  asinii  (ănier). 

Anil|  //(.anii,  plantă  de  indigo. 

Anilinej  f.  seu  ahiUine,  a- 
niîinu,  alcaloidîi  artificiale, 
ce  se  estrage  din    indigo. 

Animadversion,  i.  impro- 
baţiune,  observaţiune,  criti- 
că, dojana. 

Animali  m.  animale,  dobitoc. 

Animal}  le,  adj.  animale,  ca- 
re se  referesce  la    animale. 


Animaicule,  f.  animalculă, 
animale  microscopicii. 

Animalisation,  f.  animali- 
satu,  schimbarea  aliminte- 
torîi  vegetali  în  .substanţă 
animale. 

Animaliser,  v.  refl.  a-şi  as- 
simila  sub.stanţa  animale. 

Animalitâi  t/  animalitate, 
stare  animale,  uniunea  pro- 
prietăţi loru  cari  constituescu 
animalele. 

Animafioni  f.  animaţiune,. 
însut'tleţire,  viuiciune. 

Anima,  ec,  adj  animatu,  în- 
suftleţitu. 

Animeri  v.  a  a  anima,  in- 
suffleţi;  da  viuiciune,  împle 
de  ardore.  S' — ,  a  se  anima, 
se  înfoca. 

Animosiie,  f.  mişcare  ar- 
dinte,  mai  alessu  de  ură. 

Anis,  ni.  uă  plantă,  anason.. 

AnisePi  v.  a.  a  perfuma  cu 
anis,  ca  anasonu. 

Anisette,  .  liquore  făcută 
cu  anis  seii  anason  şi  rachiu» 

AnitoP}  //(.  vardă  de  grădină. 


Aniciloglosse, 


ied. 


limbă  crescută. 
Ankilose,  ankylose,  anh\i~ 

hse,  t.  t.  lipsă   de    mişcare 

în  articulaţiunî,  amorţire. 
Annal|  le,  adj.  annuale. 
AnnaleSi  t.  pi.   annalî,    le- 

topisiţe.  [annalî. 

Annalistei    m.    autoru    de 
Annate,   f.   venitu    annuale 

plătită  altă- dată  papei  pentru 

unii  beneficiu   ecclesiasticu. 
Anneau,  //(.  inelu.      [nuluî. 
Ann^e,  f.  annu,  cursulu  an- 
Annelei  ee  adj.  inelatu. 
Anneieri  v.  a.  a  inela,  răn- 

dui  în  inele. 


ANN 


71 


ANO 


Anneleti  ni.  inelaşiu. 

Anni&lides,  f.  pL  anelide, 
vermî  cu  sângele  roşiu. 

Annelurei  1.  încovăetură,  fri- 
surâ  in  formă  de  inele,  bucle. 

Annexe,  f.  annessii,  ceaa  ce 
este  adaussii  unui  lucru  prin- 
cipale. 

Annexeri  v.  a.  a  annessa, 
allătui-a,  uni,  jouidrc. 

Annexion,  f.  annessiune,  u- 
niune  la  altiiceva,  in  cor- 
poraţiune. 

Annâhilation,    1.   nimicire. 

Annihiier,  v.  a.  a  annihila, 
nimici. 

Anniversairei  adj.  anni- 
versariLÎ,  caie  adduce  suve- 
nirea  unui  evenimentu  pe- 
trecuţii in  aceaaşT  (li,  precum 
în  anniî  precedinţî. 

Annoisei  f.  specia  de  vardă. 

Annoinination,f.  allussiune 
la  nume.  [însciinţare. 

Annonce,  f.  annunţu,  vestire, 

AnnoncePi  v.  a.  a  annunţa, 
vesii,  insciinţa,  avertir. 

Annonceur,  m.  vestitorii. 

Annonciadey  f.  ordine  de 
cavaleri  şi  de  religioşi  (aî 
Bunei  vestiri.      [nunciativu. 

Annonciatify  ive,  adj.    an- 

Annonciationy  f.  annunţii, 
vestire.  Buna  vestire. 

Annonciery  m.  pristavu. 

Annotateuri  m.  cellu  ce 
note'la.  face  note. 

Annotation,  f.  annotaţiune, 
insemnan^^notă,  pe  unu  testii. 

Annoteri  v.  a.  annota,  În- 
semna pe  unu  testu,face  note. 

Annuairei  m.  annuariîi,  re- 
vista annuale,  operă  perio- 
dică publicată  în  fiă-care 
annu,  spegiă  de  calendariu. 


Annualif  6i  f.  annualitate,du- 
ratâ  de  unii  annu. 

Annuel,  elle.  adj.  annuale, 
de  liâ-care  aunii,  care  ţine 
unii  annii.  [care  annîi. 

Annuellementi  a(/i<.  pe  fiă- 

Annuitâ,  f.  annuitate,  sumraă 
plătită  în  totu  annulu,  ca  se 
accopere  imprumutulii  şi  in- 
teressile.  [de  inelii. 

Annulairei    adj.    în  formă 

Annufatif ,  ice,  adj.  fani.  ni- 
micitoru.  [nulaţiune. 

Annulationi  f.  nimicire,  an- 

Annuleri'  v.  a.  a  nimici. 

Anobli)  ie,  adj.  nobilii  ii. 

Anoblir,  r.  a.  a  nobili,  f^ce 
nobile.  [bilire. 

Anoblissement,     m.     no- 

Anodei   //(.  poluJu  positivu. 

Anodiei  f.  anodiă,  vorbă  fă- 
ră sirii. 

Anodini  ine,  adj.  med .  care 
calmedă,  liniscesce  (durerea), 
fig.  de  pugină  însemnătate. 

Anodyniei  f.  nesimţirea  du- 
rerii. 

Anomaly  ale,  adj.  anomale, 
neregulatu,neobicinuit.  [gulă. 

Anomaliei  f.  anomalia,  nere- 

Anomalistiquei  adj.  t.  a- 
nomalistică.  Lannee — ,  tim- 
pulii  unei  rotaţiunî  a  pămîn. 

Anomieni  enne,  adj.  anomd, 
care  trăiesce  fără  legî. 

Anoni  ///.  puiu  de  asin.fajtou)- 

Anonnementi  //(.  asvîrlitu- 
ra  (din  piciore)  asinului. 

Anonnementi  m.  vorbire, 
citire  împedicată. 

AnonnePi  v.  n.  a  citi  împe- 
dicatii,  repetindij  vorbele. 

Anonymeiar/j.anonimii,  fără 

numele    autorului,    allii    cui 

I       autorii  nu  este    cunnoscutd. 


ANT  —  72  — 

Anordie  i  f.  furtună  dela 
Nordu ;  anordir,  v.  n.  a  veni 
(vîntulu)  dela  nordu. 

Anorexie,  tJ.  anoressiă,  gre- 

^.ţă  după  mâncare,      (regulei. 

Anormal,  le,  adj,  contrariu 

Anosmie,  f.  lipsă  de  mirosii. 

Anse,  f.  ansă,  urechiă,  măner. 

Anseaiique,  adj.  anseaticu, 
care  face  parte  din  confede- 
raţiunea  commerciale  a  Ger- 
maniei. Şi  hanseatique. 

Anserine,  adj.  ijeaa  — ,pele 
aspră.  Altu-felu  chaiv  de 
poule.  [neru. 

Ansette,  f.  an.setă,  micumă- 

Anspecty  */t.  anspectu,  per- 

f?ghiă  cu  vîrful  de  fer  la  marin. 

Anspessade,  rn.  suboflicer 
liberată  la  pedestri,   i'ech. 

Antagonisme,  )n.  antago- 
nismu,  opposiţiune. 

Antagoniste,  m.  o|>puninte, 
adversariu,antagonistu.  Mus- 
cles — 8,  muşchi  avindii  func- 
ţiuni oppuse. 

Antan,  ;/(.  p.  its.  annulîi  tre- 
cută, d' — ,de  annulu  trecutu. 

Antanaciase,f.  repetiţiunea 
uneî  vorbe  în  diverse  sensuri. 

Antanaire,  adj.  m.  animale 
din  annulu  trecutu. 

Antanier,  m.  animale  maî 
mare  de  unu  annu. 

Antarctique,  adj.  antarc- 
tică, meridionale,  dela  sudu. 

Antarâs,  °)/K  t.  scorpiulîi, 
(uă  stea). 

Antec^demment,  adv.  ia 
antecedinte,  anteriorii,  maî 
'nainte. 

Antecedent,  ente,  adj.  an- 
tecedinte, de  maî  'nainte. 

Antecesseur,)*i.professoru 
publică  de  dreptu,  vech. 


ANT 

Ant^christ,  m.  antichristu. 
Anticii 


in.  pi.  seu  a)i- 
toecieus,  anteciî,  lăcuitorî  de 
sub  acel'aşî  meridianu,  dară 
sub  paralele  oppuse  la  egală 
distanţă  de  equatoru. 

Antâdiluvien,e>u;6,a(/j.  an- 
tediluviană,  dinainte  de  di- 
luviu. 

Antenne,  f.  t.  antenă,  ca- 
tartă  forte  înclinată.  Cornu- 
leţe  ce  au  unele  insecte. 

Antennules,  f.  'i>l.  antenule, 
cornuleţe  ale  unoru  insecte. 

Antenois-  s.  antenais  vd. 
Aiitanie)'. 

Antepenultieme  ,  adj. 
gram.  antepenultimă,  înain- 
tea celloră  doue  din  urmă. 

Antephiaf  tique,  adj. '  re- 
inede — ,medicamentă  contra 
oppressiuniî  seu  cauchemar. 

Anterieur,  eure,  adj.  ante- 
riorii, de  maî   nainte. 

Anterieurement,  ado.  în 
timpulă  de  maî  'nainte. 

Anteriorite,  î.  timpulu  de 
maî  'nainte ;  preferinţă. 

Antes,  )H.  jjLpari  scoşî  în  sus. 

Antesciens,  m.  pi.  anti- 
sciî.ceî  cu  umbrele  contrarie. 

Antestature,  f.  mică  şanţu. 

Anthelie,  f.  antheliă,  cercă 
luminoşii  in  partea  oppusă 
soreluî. 

Anthelmintique,  adj.  an- 
telminticu,  reinede—,  medi- 
camentu  contra  vermi. 

Anther  e,  f.  anteră,  partea  flo- 
rii care  conţine  semînţa. 

Anthographie,  f.  limba  tlo- 
riloră. 

Anthologie,f.  antologia,  col- 
lecţiune  de  mice  buccăţî  de 
versurî  alesse. 


ANT 


AXT 


Anthora,  f.  uu  plantă. 

AntlioSi  florea  rosraarinului. 

AnthracideSy  m.  pi.  antra- 
cidî,  minerali    cărbunoşî. 

Anthracitey  C  cărbune  de 
origine  vegetale. 

AnXhrBCOsCf  med .{.  intlam- 
matiune  a  ochiului. 

Anthrax,  m.  t.  inllamniaţiu- 
ne  cangrenosă  a  ţessetureî 
celularie  de  subă  pele^  vd. 
charbun. 

Anthropcformei  adj.  an- 
troporornie,  cu  foriuă  de  om. 

Anthropsiogie,  f.  antropo- 
logi;!', istoria  naturale  a  o- 
nnilui. 

Anthropamorphismei'/i. 
doctrina  cellor  ce  attribuescii 
lui  Dnmnedeu  llgură  umană. 

Anthropomarphosei  f. 
antropoinorlbse ,  schimbare 
în  om  li. 

AnthropomorphosePi  i<. 
a.  a  preface  în   omîi. 

Anthropophage,  adj.  an- 
tropofag, mâncător  de  omeni. 

Anthropophagîe,  f.  obi- 
ceiu  de  a  manca  carne  de  om. 

Anthropophobe,  adj.  care 
are  frică  de  omenî.     [contra. 

Anti.  .  .  jjrep.  ante...  înainte, 

Antiapopiectiquci  adj. 
medicamentu  contra  apo- 
plessiă. 

Antiarthritique,  adj.  t. 
raedicamentii  contra  artrite. 

Antiasthmatiquey  adj.  t. 
medicamentu  contră  greuta- 
tea suftlării. 

Antibibliquei  adj.  antibi- 
blicu,  contrariu  sănteî  Scrip- 
ture. 

Antieabinet,  >/î.anticabinet. 

Antichambre|f.anticameră. 


I   Antichrese,     f.     anlicrese, 

I       contracţii  prin  care  se  lassă 
j       creditorului  veniturile    unei 
'        proprietătî. 
Anticrhetien,    cu, ie,    adj. 

antichreslinu,  necrestinâ. 
Untichristianisme,     m . 

doctrină     oppusă     christia- 

nismuluT. 
Antâcipatioriy    f.    anticipa- 

ţiune,  luare  înainte. 
Anticîpej  i-e,  adj.  anticipatei, 

făcut  înainte  de  timpul  cerut. 
Anticîper,  v.  a.  a  face  ceva 

înainte  de  epoca  voita, — sui' 

Ies  drullş  de  qit..,a   usurpa 

drepturile  aliuia.  [ţenescu. 
Anticîviquei  adj.  necetâ- 
Anticoeur,  in.   i.  intlătură  la 

peptulii  cailoru. 
!  Anticonstitutionnelje//e, 

adj.  contrariu  constituţiuniî. 
Aniiconstituftionneile  - 

ment)  >ulv.  într'unu  inodu 

contrariu  constituţiuniî. 
Anticour,  f.  curte  dinainte. 
Antricrîtique,  f.anlicritică. 
Ant  jdate,f.  dată  pusă  mai  în- 

deretii  decătu  trebue. 
Antidater,  v.  a.  a  pune  data 

maî  înderelu  decătii  trebue. 
Antidote,  in.  medicameniii 

contra  venin  Ci,  contra  otravă. 
Antidyssent^rique,  adj. 

contra  dissinleriă. 
Antienne,  f.  antiennă,  verset 

allil  unuî  cantu  de  bise?-ică. 
Antietique^    adj.     mijlocii 

contra  etise,  contra  leşinii. 
Antifebrile,  )/i.  antifebrile, 

mijlocii  contra  friguri. 
Antigoriunii     //(.    i)olitură 

pentru  porcelanu  l'alsu. 
Antihydropîque,  //j. mijloc 

contra  liidropică. 


ANT 


ANT 


Aniihypocondriaquejţm. 

mijlocCi  contra  ipocondriă. 

Antihysterique,  ///.  anti- 
isteric,  mijlocu  contra  isleriă. 

AnHgoutteux,  ense,  adj. 
bunii  contra  reuaiatismu. 

Antilogie,  f.  aniilogiă.  con- 
tradicţiune  in  iiă  scriere,  în 
vorbire. 

Antiiope,  1".  antilope,  rumi- 
nanţi  cornute  precum  cămila. 

Antâmense,  f.antimesiupos- 
tavulu    asşternutu  pe  altare. 

Antimoine,  m.  antimoniu, 
semi-riietal  alb,  cam  albastru. 

Antimonarchique ,  adj. 
contrariu  monarchieî. 

Antimoniali  (de,  adj.  an- 
timoniale. 

Antinaţionali  ale,  adj.  an- 
tinaţionale,  contrariu  carac- 
terului naţiuniî,  contra  na- 
ţiuniî. 

Antinephretique,  m.  an- 
tinefreticu,modicamentu  con- 
tra peti-eî  in  stomacii. 

Antinomie,  1.  antinomia, 
contradicţiune  a  doue  legi. 

Antipape,  m.  antipapă. 

Antiparalytique,  >/t.  mij- 
locu contra  paraiisiî. 

Antipathie,  f.  antipatia,  ură. 

Antipathique,  ailj.  antipa- 
ticii, care  deşteptă  ură;  oppus. 

Antipâristase,  f.  t.  discor- 
danţă a  doue  lucruri  con- 
trarie,        [contra  pestilinţă. 

Antipestilentieii  elle,  adj. 

Antiphate,  m.  specia  de 
înărgăritari:'!  negru. 

Antiphonair  e,antip}io)ner, 
m.  antifonariii,  caietii  de  can- 
turile coruluî  (în  biaer.). 

Antiphrase,!'.  ret.  antifrase, 
sens  LI  contrariu. 


Antiphysiquoy  adj.  antifi- 
sicu,  contranaturale.    [podi. 

Antipodalf  ale,  adj.  de  anli- 

Antipode,  m.  antipodu,  care 
ămblă  cu  piciorele  oppuse 
noe  (in  emisferă  oppusă). 

Antipoetique,  adj.  contra- 
riu poesieî,  antipoeticii. 

Antiputride,  m.  medica- 
menţii  contra  putrejiune. 
Comp.  antiseptique. 

Antiquaillci  f.  lucru  anticu, 
care  a  perdutii  din  valorea  sa. 

AntiquairCi  m.  anticarlij, 
cunnoscătoru  de  anticităţî. 

Antique,  adj.  anticii,  vechia. 

Antiquementycu^i^.în  modu 
anticu,  vechili,  precum  la 
antici. 

Antiquer,  v.  a.  a  antica,  a- 
dorna  tăiatulii  unei  cărţi  cu 
figure. 

Antiquite,  f.  anticitate,  ve- 
chime forte  depărtată,^ — des 
tetnp.'i,  omenii  din  timpii 
forte  vechi. 

Antirepublicaini  aine,adj. 
cuntrariu  republiceîf. 

Antirevolulionnaire,a(^7. 
contrariu  revoluţiuniî. 

AntireligieuXy  euse,  adj. 
contrariu  religiuniî. 

Antisalle^  f.  sala  dinainte. 

Antisciens,  m.  pi.  lăcuitorî 
din  dou^  părţi  oppuse  e({ua- 
toruluî,  avîndu  umbrele  la 
prănd  oppuse.  vd.  anteciens, 

Antiscorbutique,  m.  mc- 
dicamentii  contra   scorbutii. 

Antiseptiquei  m.  antisep- 
ticii, medicamentii  contra 
putrejiuniT. 

Antisocial,  oh\  adj.  con- 
trariu societăţii,  antisociale. 

Antispase,  t.  aniispase,  a- 


AOU 


APE 


batere    a   umidităţii   în   altă 

parte. 
Antispasmodique,     adj. 

bunîi  contra  spasmuri. 
Antistrophe,    f.  antistrofe, 

căntii  între  vorbire. 
Antisiphylitique,ady.  con- 
tra sifiliî. 
Antithese,  f.  antitese,  oppo- 

siţiune  de  cugetări,  de  vorbe. 
Antithetiquei    adj.  antite- 
tica, conţinîndu  opposiţianT. 
Aniitrinitaire,    //; .     care 

ne;iă  trinitatea,  sănta  treime. 
Antitypei  .'-i.  t.  tipii  oppusu. 
Antivermineuxyeu^e,  aJj. 

care  uccide    vermiî,    (medi- 

camentu). 
Antiveroliquey  //(.  mijlocu 

contra  variolei  (versatului). 
Antoiser,  v.  a.   a  grămădi, 

stringe  în    grămadă. 
Antoitf  iii.  t.  cărligu  de  ferru. 
Antologiei  f.  \d.A)ithologie. 
Antonomasey    f.    antono- 

inase,  usulii  niimeluî  speţieî 

în  locii  de  numele  genului  eic. 
Antoxai  f.  uă  plantă  (bonne 

contre  la  mrrsure  des  betes 

venineuses). 
Antre,  m.    cavernă,  peşteră. 
s'AnuitePi    c.  r.    a   întărdia 

in  nopte,  a  pleca  noptoa. 
Anus,  m.  anus. 
Anxîete,t'.ansietate,măchnire 
Anxieux,  euse,  adj.  ansiosu, 

măchnitoriii. 
Aoriste,  >/).  gram.  aoristulu, 

timpul (i  trecuţii,  nedefinitu. 
Aorte,  f.  aorta,    artera  care 

plecă  din  venlriclulu  stăngu, 

artera  mare  a  pulsului,  aor- 

tique,  adj.  de  aorlă. 
AoAt,  î;i.  (pronunţia  o»/)?  luna 

luî  Augustu. 


AoAt6,ee,  adj.  coptu  la  timp. 
AoAter,v.a.a  tace  să  fia  coptu. 
Aoâteron,    m.    secerătorii. 
Apagogie,    f.  apagoge,   de- 
mustraţiune    prin  nepotrivi- 
rea, prin  absurdulu,  contra- 
riul u. 
Apaisement,  m.    liniscire. 
Apaiser,    v.  a.  a   linisci,  a- 
!ina.  .S" — ,  a  se  linisci,  potoli. 
Apaiseur,    m.   cellu   ce  li- 

niscesce. 
Apanage,  m.  dominie  con- 
ces'^e    unui  principe    .şi  cari 
se  întorcea  la  coronă,  căndu 
ellu  venia  la  tionîi. 
Apanager,    v.  a.  a  da  unu 

(tjiauo.ge,  vd.  vorba. 
Apanagiste,    //(.  care  pos- 
sede  unu  apcunnie,  vd.  vorba, 
Apanthropie,    1.  ură   pen- 
tru omenî. 
Aparet,    //(.   împrejmuitulu, 
gardulu  uneî  livedî. 
j   Aparte,    m.    (fără*  s    la  pi.) 
I        vorbă  ce  unu  act  ru  elice  la 
!        uă  parte  pe    scenă. 
I   Apathie,  f.  apatia,  îndolinţă,. 

nesimţire. 

I   Apathique,     adj,    apaticii, 

fără  passiune,  nepesătoru. 

Ap^deute,     //(.     neînveţatu, 

ignorante.  [studie. 

I   Ap^deutisme,  )n.  Jipsă  de 

'   Apepsie,  f.  lipsă  de  pepsină, 

rea    digestiune    în  stomacii. 

Aperception,    f.  fd.   aper- 

cepţiune,  consciinţă  propria. 

;   Apercevable,  adj.  care  se 

pote  dări.  [de  a  dări. 

'   Apercevance,  f.  facultatea 

'   Apercevoir,    r.    a.  a  dări, 

vede  de  departe.  .^ — ,  a  ob- 

I       serva,    băga   de   .'^emă,  vede 

i       neperlectîî. 


APl 


76 


APO 


ilperţUi  in.  vedere,  estima- 

ţiune    summariă,    espunere 

pe  scurtă.  [dătoriu. 

Apâritifi  ve,  adj.  t.   dischi- 
Jlpâritoirei    ut.  t.  uă  placă 

a  fabricanţiloru  de  ace. 
Apertement ,     adj.    inve- 

deratiî.  [seu  petale. 

Apetale,    adj.    t.    fără    foie 
Ap^tissementy  m.  niicşio- 

rare,  di)ni)iutio)i. 
Apetisser,  v.  a.  ^i  micşiora. 
A  peu  pr6Sy  adv.  mai  maî, 

apprope,  căra,  environ. 
Apheliei  f.  t.  afeliii,  cea  maîi 

mare  distanţă  a  unui  corpu 

cerescu  de  sore. 
Aph^rese,  f.  <jram.  aferese, 

suppressiunea     unei     silabe 

seîi  unei  litere  la  începutulu 

vorbei. 
Aph!ogistii|ue,    adj.    aflo- 

gisticîi,  arrlindii  fără  flacăre. 
Aphonie,  i.   afoniă,  perdere 

a    VdciT. 
Aphorismey     )/i.     massimă 

scurtă,  albrisniLi. 
Aphorîstiquei     adj.     care 

ţine  de  al'orismîi. 
Aphroditej  i'.  omidă  marină. 
Aphronitre,  )>i.  spumă    de 

salitră.        [raţiune  în  jură. 
Aphte,    f.    aftă    mica,    ulce- 
Aphyllantei  f.  uă  plantă. 
AphylIC)  adj.  bo^.  lipsitu  de 

foie. 
Api  */).  micii  mării  roşiu.  La 

pi.  des  poiiitnes  d'api.  Cest 

le  mol  latin  appianum  ma- 

luni,  du  nom  d'Appius,  qui 

obtint  cette  espece  de    fruit 

par  la  grello.  [binelor. 

Apiculturci  f.  crescerea  al- 
ApiâcePi  V.  a.  a  tăia  in  buc- 

căţî  la  unii  locu. 


Apiquer,  v.  n.  a  deveni  forte 
întinsu  (despre  funiele  an- 
corei, [siune,  milă. 

Apitoiementi  m.    compas. 

Apitoyer,  v.  a.  a  descepta 
compasiune,facemilă.  Comp. 
atfenririr,  S'  — ,  a  ave  milă 
vd.    Compatir. 

Apitoyeury  m.  compassio- 
natii,  milosu.         [de  albine. 

Apivore,    adj.    mâncătoriîi 

Aplaignery  aplaner.  v.  a. 
a  aplana  postavil,  îndrepta 
perulu    către   aceaaşî  parte. 

AplaigneuP)  aplaneur  m. 
aplănătorii.    [şessîi,  a  înlesni. 

Aplanir,  v.  a.  a  aplănă,  face 

Aplanissement,  m.  apla- 
naţiune,  vd.  prec. 

Aplânisseur,  m.  prepara- 
toru  de  postavu.        [injeosi. 

Aplatir,    v.    a.    a    lăţi;    fig. 

Aplatissement,  m.  lăţire. 

AplatissoireSyf.  pi.  t.  mar- 
tele  s.  ciocane  pentru  lăţitii. 

Apiester,  v.  a.  a  întinde 
păndele  (la  corabia),   [raănă. 

Aplâter,    v.  a.    a  scăpa  din 

ApletSy  rn.  pi.  undiţă  pentru 
scumbrie.  Şi  applet,  appelet. 

Aplomb,  m.  liniă  perpendi- 
culare la  orizonte ;  fig.  si- 
guranţă estremă.  i)" — ,  per- 
pendicularii!,      [spiraţiune. 

Apn£e,  f.  difficultate    de    re- 

Apocalypsci  f.  apocalipse, 
revelaţiunea  S.tuluî  loanne ; 
vorbire  obscură. 

Apocaiyptiquei  adj.  apo- 
calipticii, misteriosu,  tainicu. 

ApecO|  m,  pensulă  de  um- 
briţii. 

Apocopei  f.  gram.  ommis- 
siunea,  scoterea,  unei  litere 
dela  finele  vorbei. 


APO 


—  77  — 


APP 


Apocrisiairei  m.  pedito- 
rulij  tesauruluî  în  monasteriT, 
la  anticî.      [jlocu  repul.-ivii. 

Apocroustique,     m.    mi- 

Apocryphe,  adj.  neadeve- 
ratu,  necunnoscutîi,  de  ne- 
credutUj  suspectă. 

Apocyiiy  m.   lapte  de  asinu. 

Apodes.  rn.pl.  fpoissoiis — J, 
tară  piciore  Spe?iă  de  pescî. 

Apodictiquei  adj.  apodic- 
ticii, convingetor,  invederatu. 

Apogee,  )n.  t.  astr.  apogeu, 
distanţa  sleleloru  dela  pă- 
mîntu. 

Apographe,  m.  transcrip- 
ţiune, copia. Opp.aitio(/ra/»/îe. 
'ApointiePi  v.  a.  t.  a  lega  pe 
răniţL 

Apolog^tique,  adj.  apolo- 
geticii, care  ţine  de  apolo- 
gia, vd.  tcrm. 

Apologie,  f.  f.  apologia,  dis- 
cursij  pentru  a  appăra,  jus- 
tifica. 

Apologiste,m.celu  ce  appăra 
prin  unu  discursu,  justifică. 

Apologue,  >/i. fabulă  instruc- 
tiva, apologii. 

Apoltronir,  v.  a.  a  face  mi- 
şelu  (pe  cine-va),  a  mişeii. 

Aponâvroseş  f.  aponevrose, 
membrană  care  formedă  es- 
tremitatea  muschiloru  şiiF  în- 
velesce. 
.  Aponoget,  m.  uă  plantă. 

Apophtegme,  m.  vorbă  în- 
semnată a  uneî  persone  il- 
lustri. 

ApophysCi  f.  anat.  apofise, 
continuaţiunea  unuî  ossu. 

Apoplectiqueyady.care  ţine 
de  ap  )plessiă  (damla);  contra 
apoplessiă.  [damla. 

Apoplexioi     f.     apoplessiă, 


Apostasie,  f.  apostasiă,  pă- 
răsirea religiuniî  îu  care  s'a 
născuţii  cine-va. 

Apostasier,  v.  n.  a  cade  în 
apostasiă,  vd.  prec. 

Apostat,  m.  (lără  femin.), 
care  şi-a  schimbat  religiunea. 

Aposteme,  rn.  seu  apostu- 
ine,  apostemă,  inflătură. 

Aposteryv.a.a  pune  la  păndă. 

A  posterîorîjvd. ^jo.s/er/ort. 

Apostille,  f.  apostila,  anno- 
taţiune  la  marginea  seu  în 
urma  unei  epistole,  destinată 
de  ordinariu  a  susţine  ce- 
rerea lacută  în  acea  epistolă. 

Apostiller,  v.  a.  a  face  unii 
apostilu,  vd.  prec. 

Apostolat,  m.  apostolatu, 
demnitate  de  apostolii. 

Apostolîque,«f(/.apostolicu, 

Apostoliquement,  adv.  a- 
postolicij;  apostolicesce. 

Apostoliser,  v.  a.  a  predica 
apostolicii. 

Apostrophe,  f.  apostrofe, 
întrerupere  întrunii  discursu 
pentru  a  se  îndrepta  la  ci- 
ne-va. [trofa. 

Apostropher,  v.  a.  a  apos- 

Apostume,  vd.  aposte))ie. 

Apostumer,  v.  n.  a  se  înfla, 
a  coce,  se  obrinti  (vech.). 

Apotheose,  f.  apoteose,  în- 
duinneileire.  [uedei. 

Apotheoset*,  v.  a.  a  îndum- 

Apothicaâre,'/',  apotecariii, 
spiţerii.  [potecariuluî. 

Apothicairerie,  t.  artea  a- 

Apothîcairesse,  f.  spige- 
ressă. 

Apotre,   /;(.  apostolii. 

Apozeme,  rn.  decoctu,  bău- 
tură de  erbe. 

Appaiser,  vd.  Apaiser. 


APP 


78 


APP 


Apparaitre,  v.  n.  a  appăre, 
deveni  visibile,  a  se  arreta, 
a  se  ivi. 

Apparati  )n.  apparatu;  pom- 
pă, mare  preparaţiune,  ostin- 
laţiune. 

App^raux.f)n. pi.  tote  machi- 
nele  şi  artileria  uneî  corabie. 

Appareil,  m.  pompă,  mag- 
nificinţă ;  apparatu,  instru- 
mentu  de  lisică. 

Appareillageim.redicatulii 
ancorei,  ca  se  plece  navea. 

Appareillement,  m.  înju- 
gare,  uniune  a  maî  multoru 
lucruri  pentru  acel'aşi  scopii. 

Appareilier,  v.  a.  a  appro- 
pia  lucruri  asseminî,  vd.  as- 
sortir;  a  redica  ancora. 

Appareilieuri  >n.  maestru, 
tăiătoriu  de  petre. 

Apparemmenti  adv.  (pron. 
a-pa-ra-)ua)i),dup3i  apparin- 
ţă,  cum  se  pare,  precum  se 
vede. 

Apparencei  f.  apparinţă,ve- 
derea  esternă,  formă.  Eu  — , 
în  apparinţă,  pe  din  alTară, 
după  ceaa  ce  se  vede. 

Apparent,  ente,  adj.  appa- 
rinte,învederatu,însemnabile. 

Apparente|ec,ady.  înruditu. 

Apparenteri  v.  a.  a  inrudi. 
S' — .  a  se  inrudi. 

HpparensBVfV.a  .fam.  p.  us. 
a  lenevi,    face  greu,  leneşu. 

Hpparietnentjappariment, 
Dl.  împerechiare,  împerechiat. 

Apparier,t!.  a.  a  împerechia. 

Apparî4eMr,)».servitoru  lin- 
gă uă  facultate  universitariă. 

Apparitîon,  f.  arretare  su- 
bită a  unui  fenomenu;  eşire 
la  lumină,  appariţiune,  nas- 
cere,  visiune. 


ApparoiPi  v.n.  usitatu  numai 
la  3-a  pers.  ind.  ii  appert, 
este  constatata,  doveditu. 

Apparone,  ee,  adj.  t.  însem- 
nata de    cellu  ce  ochesce. 

Appartement,  m.  lăcuinţâ 
compusă  de  maî  multe  ca- 
mere. 

Appartenance,  f.  ceaa  ce 
ţine  de  unii  lucru,  depinde 
de  dînsulu. 

Appartenantf  ante,  adj. 
care  ţine  de,  este  allu. 

Appartenir,  v.  n.  a  ţine  de, 
li  allu  cui-va,(â  qn.):  ceci  ap- 
partient  ă  )non  f'rere,  acesta 
e  a  fratelui  meu.  II  appar- 
I  tie)it  ă  lui,  este  cuvenibile 
pentru  dînsulu.  S' — ,  a  fi 
stăpinii  pe  sine.     [frumuseţă. 

AppaSi    ni.    pi.    attracţiune, 

Appât,  m.  ceaa  ce  se  pune 
că  să  altragă  (într'uă  cursă). 

Appâter,  v.  a.  a  attrage  prin 
appât.  Yd.  vorba. 

Appauvrir,  v.  a.  a  face  pau- 
peră, face  săracu,  sărăci. 

Appauvrissement,  ni.  să- 
răcire, sărăcia. 

Appeau,  jtt.strigătu  imităndu 
•  căntulu  passeriloru  şi  ser- 
vindîi  a  le  attrage  în  cursă. 

Appel|  m.  t.  appeiaţiune, chiă- 
mare,  citire  nominale,  pe  ca- 
talogu,  fai7'e  —  ă  qn.  a  in- 
voca pe  cnv.,  appel  nominal, 
strigare  pe  catalogu. 

Appelanti  ante,  adj.  care 
chiamă. 

Appelanti  m..  passere  pusă 
că  se  attragă  altele. 

AppelePi  V.  a.  a  chiăma,  nu- 
mi, provoca,  entemoignage, 
ca  marturu;  le  texte  appclle 
un  glossaire,  testulu  are  ne- 


APP 


-    79 


Al'P 


cessitate  de  unu  glossariu,  de 
esplicaţiune;  —de  qcft.  a  pro- 
testa contra  ceva;  oi — ă,  a  se 
îndrepta  la.  S' — ,  a  se  chiă- 
ma,  se  numi. 

Appellatif  y  ive,  adj.  nom—, 
numele  speciei,  sustantivu 
commune,  noni  co}innuH. 

Appellation,f.numire,nume. 

Appellety  m.  liniă,  funia  cu 
linie.         [tate  nou  câştigată. 

AppendanceSy  f.  jd   credi- 

Appendice,  f,  appendice,  su- 
plimentîi^adaussu  la  uă  operă. 

AppendrCy  v.  a.  a  suspinde, 
atîrna,  allătura,  (maî  alessu 
spre  memoria), 

AppentiSi  m.  streşină. 

ii  Appert|  se  pare,  se  vede, 
se  arretă,  vd.  Apparoir. 

AppesantirjV.a.  a  face  greu, 
îngreuna.  .S" — sur  un  sujet, 
a  sta  mulţii  cu  mintea,  a  in- 
siste la  unu  lucru. 

Appesantissementi  m. 
îngreunare, 

Appâtence,  f.  t.  instinctu, 
sinţimîntu  naturale,  care  du- 
ce f^pre  satisfacţiunea  cerin- 
ţeloru  proprie,  appL'iinţă. 

Appeter|V.a.  adori,  xă.prec. 

App«^ii8}  m.  pl.ud  cepă  mică. 

Appeti8sant,ai;/6,  adj.  plă 
cutu,  care  escită  gustulu. 

App^tît,  m.  gustu  de  mân- 
care, plăcere  (apetit),  demeu- 
rer  sur  son—,  a  înceta  se 
mănănce  tocmai  căndu  e 
mâncarea  maî  bună. 

App^f  ition,  f.  t.  cerinţă,  do- 
rinţă (a  suffletului). 
Appiâcer,  v.  a.  p.  us.  a  face 

in  buccăţî. 
Appienne,  {voie — ),  f.  calea 
appia,    celebre  cale  ro"hiană 


incei)uf.ă  de  Appius  Claudius. 

Appiâtris*,  v,  n.  a  se  strica 
(despre  mărfuri).  [etc. 

Appitoyer,etc.  vd   Ai>ltuijcr 

Appiaudâr,  v.  n.  a  aitplaude. 

Applaudissement,  m.  ap- 
plaussu. 

Appiaudisseury  rn.  ap- 
plaussoru,  care  applaude. 

AppIicablCi  adj.  applicabile, 
potrivilu  pentru,bunLi  pentru. 

AppIicatSon,  f.  applicaţiune, 
potrivire  a  unui  lucru  peste 
altulu;  continţiune  a  spiri- 
tului. 

Appiique,  f.  t.  accessoriu, 
buccată  de  pusu  pe,  la  ceva. 

Appliqu^i  ee,  adj.  applic.:tu. 
L'appliquee,  ordinată,  l'or- 
donnee  (îngeom.). 

Appiiquer,  v.  a.  a  applica, 
pune  unu  lucru  peste  altulu, 
a  attribui,  imputa.  >S" — ,  a  se 
applica,  da  mare  attinţiune. 

Appointy  >/'.  complimentulu 
unei  summe  în  monnelă  mică, 
monnetă.  Faire  V — ,  a  îm- 
plini summa  intregă. 

Appointeiee,  ojy.  plătitîi. 

Appogiature|f.  apogiatură, 
appesare  assupra  notei  care 
precede  nota  princip  .în  mus. 

Appointementi  m.  t.  întăr- 
(liatulu  uneî  decisiunî  judi- 
ciarie  pane  la  adducerea  mar- 
turiloru.  La  pi.  remunera- 
ţi une,  salariu,  lefă. 

AppointePi  v.  a.  t.  a.  întărdia 
unii  processii,  a  lîi  regula.'  A 
da  munerariulu,  lefa. 

Apport,>».loculu  unui  oraşiii 
unde  seadducumerlurî.  Par- 
tea unui  associatu,  tovărăşia. 

Apportage,/n.plata  celluT  ce 
adduce  ceva. 


APP 


APP 


ApportcPy  V.  a.  a  adduce. 

Apposer,  V.  a  a  pune  pe,  in- 
ti-oduce.annessa.  [punere  pe. 

Apposiiion,  f.   apposiţiune, 

Aprisciabiey  adj.  possibile 
de  appreţiatu,  appreţiabile. 

Apr6ciateuVf)ii.t)'ice,  f.  ap- 
preţiătoru,  care  preţuesce. 

Appr6cîation|  appreţiaţiu- 
ne.  jireţuire,  estirnaţiune. 

Appr«§ciery  v.  a.  a  appreţia, 
estima,  preţui;  a  sci  se  pre- 
ţuescă. 

Apprehender,  v.  a.  a  lua, 
appuca;  a  se  teme,  redoitter. 

Appr6hensîf|  ive,  adj.  ti- 
midă, fricosu,  p.  usit. 

Apprehensioni  f.  facilitate^ 
înlepnire  de  a  înţelege;temere. 

Apprendre,v.a.a  inveţa  afla. 

Apprentij  ie,  adj.  ucenicii. 

Apprentissageyf.uceniciă. 

Appret,)/i.  preparaţiune,  răn- 
duelâ;  fig.  allectaţiune,  pei?j- 
tur  d' — ,  pictură  pe  sticlă. 

Apprete,y:).u.s.  yd.Mouillette. 

Appretâ,  de,  adj.  preparata, 
gata. 

AppretePy  v.  a.  a  prepara, 
accommoda,  răndui,  s' — ,  a 
se  prepara,  găti,  s' — ă  sortir, 
a  se  prepara  se  esă. 

AgpreteuPi  )h.  preparatorii, 
t.  desemnatorii  pe  sticlă. 

Apprîs,t.se,af/y.anatu,  înveţat. 

Apprisej  f.  t.  prescripţii  ju- 
diciariu  pentru  uă  cercetare. 

Apprivoisetnent,  ui.  p.  us. 
îmblăndire,   (a  animalilorii). 

Apprivoiser,  y.  a.  a  domes- 
tici, imblăndi(animalî).  [toru. 

Approbateur,  ni.  approba- 

Approbatifi  ive.  adj.  ap- 
probativii,deprimire,ye.sfe — , 
gestii  de  approbaţiune. 


j  Approbateur,  m.  trice,  f. 
approbatorâ,  care  approbă, 
priimesce  ca  bunii. 

Ap|<robationf  f.  approba- 
ţiune, priimire  ca  bunu,  ges- 
sire  cu  cale. 

Approbativementi  adj.a- 
approbăndu,  gessind  cu  cale. 

Approchant,  a)ite,  adj.  ap- 
propiatu,  assemenatii. 

Approchei  f.  appropiare,  în- 
tălnire.  Liuielte  d' — , lunetă 
cai-e  face  se  se  vedă  mai  ap- 
propiate  obiectele;(/>'e//"e  en — , 
altoiţii  prin  contactulii  ra- 
muriloru.Accessulu  unei  for- 
tificaţiunî. 

Approcher,  v.  a.  a  appro- 
pia.  Ş" — ,  a  se  appropia. 

Approfonciir,v.  a.  a  adăaci,  I 
fi(j.  a.  medita  adâncii. 

Approfondissementi  m.\ 
adăncitii.       [în  possessiune. 

Appropriancej  f.  t.  luare: 

Appropriation,  f.  appro-j 
priaţiune.  Yd.  urui. 

Approprier,v.  a.  a  face  pro- 
priii, a  pune  in  stare  de  pro- 
prietate; a  dispune  cuvenibile, 
potrivi.   .Ş' — ,  a  face  alM  seîi 

.  (unii  lucru),      [gessi  cu  cale. 

Approuver,  v.  a.  a  approba, 

Approvisionnementy  ' 
provisiunî  adunate. 

Approvisionner,  v.   a. 
stringe,  aduna  provisiunî. 

Approvisionneur,  m.  ad 
ministratorulii  provisiunilor 

Approximatif,  re,  adj.  ap- 
prossimativu,appropiatîi,carr 
attătii. 

Approximatioiii  f.  appros 
simaţiune,  appropiare,  eşti 
maţiune,  seu  preţuire,  prirj 
aprope,  prin  raaî  raaî 


a 


AQU 


—  81  — 


ARA 


Approximativement/uZt;. 

prin  appropiatu,  cam  attătu. 
Approximeri     s'—,    a    se 

appropia. 
Appuî|  m.  redămCi,  proptea. 

Coiu}!,  support,  soutien. 
Appui-maini   ra.    vergelată 

pe  care   pictorii   şî   redămă 

mana. 


Appuyer, 


a.    a  redăma, 


propti. 

Apre,  adj.  aspru,  [ăpre]. 

AprÂle,  vd.  Prele.    [prime. 

iAprenient,o(Zi'.  aspru  cu  as- 

AprcSy  prep.  după,  în  urmă, 
(ipres  moi,  după  mine,  Vun — 
laiitre,  unulu  după  altiilu, 
apres  tout,  după  tote,  uerT- 
ce  ar  fi.  Ca  adv.  în  urmă, 
maî  tărdiCi.  D'aprî's,  după, 
conforme  cu,d'apres  natare, 
conlbrme  cu  natura,  după 
natură,  apres  que,  după-ce. 

Apres-demaiiiy  adv.  poi- 
mâine. 

Apres-dînee|f.după  prănd. 

ApreS'tnidi,  f.  după  amedi. 

Apres-soup^e,  f.  apres- 
soHper^upres-soupe,  v/i.după 
mâncarea  deseră.  La  pi.  iea  s. 

Aprete,  f.  asprelă;  (ăpretej. 

A  priorii  vd.  Priori. 

A  propos,  vd.  Propos. 
jApside^  vd.  Abside. 

Apte,  adj.  aptu,  potriviţii. 

Aptere,  adj.  fără  aripe. 

Aptitude,  f.  disposiţiuue  na- 
turale pentru,  destoinicia. 


Apurement,  m.  verificaţiu- 
ne  definitivă  a  unei  socotele. 

Apurer,v.  a.  a  verifica  defini- 
tiva, regula,  uă  socotelă. 

Apyre,  adj.  tare  contra  focu. 

Aquafoptiste,  m.  celiu  ce 
gravedă  cu  apă-tare. 

JDicf.  Franc- Bom. 


I  Aquarelle,  f.  desemnă  unde 
I       eulorile  sunt  transparinţi  şi 

cătu  maî   subţiri    possibile ; 

desemnu  de    apă. 
Aquariuin,)/Kaquariu,vassu. 

rezervoriu,  unde  se  întreţinu 

vegetali  seii  pescî. 
Aqua-tinta,f.  specia  de  gra- 
vură   cu  apă-tare.  .Şi  aqua- 

tinte. 
Aquatile,  adj.  apatile,  care 

trăiesce  în  apă. 
Aquatique,   adj.    apaticu, 

piinu  de  apă,  trâindii  în  apă. 
AqueduCy  m.  apeductîi,  cou- 

dussu  de  apă,  canale. 
AqueuXy  euse,   adj.    apoşii. 
Aquilin,    adj.    nez  — ,  nasîi 

acilinu,  arcatu. 
Aquilon,  m.  vîntulîi  de  Nord. 
Aquilonaire,  adj.  de  nordii, 

septiniriunale. 
Ara,  m.  ara,  mare  papagalii 

cu  pene  strălucilorie. 
Arabe,  m.  arabu. 
Arabesque,  adj.  arabescii. 
Arabesques,    f.   pi,    ara- 

bescî,  ornaminte  cu  erbe  şi 

foie,  precum    este  architec- 

tura  arabă. 
Arable,  adj.  arabile,  possi- 
bile de  aratu. 
Arac,  ra.  arak,  arack,  arak, 

liquore   alcoolică  de   crezu, 

vd.   Tafta. 
Arachis,  f.  plantă  legumin. 

Şi    arachide   seîi  pistache 

de  terre. 
Araignee,  f.  paiaginii. 
Araire,  m.  plugu  fără  role. 
Araliă,  f.  uă  plantă. 
Arambage,    m.   t.   cossitu. 
Aramber,  v.  a.   t.  a   cossi. 
Aramer,  v.  a.    a  pune  pos- 

6 


ARB 


ARC 


tavulîi  in  cercevele  spre  a  Iu 
întinde. 

Mrant^les,  f.  j'L  fibre  la  u- 
nele  părţi  ale  ccrbuluî. 

AraS|  m.  vd.  Ara. 

Arasement,  m.  nivelaţiu- 
nea  murului.  Şi  arrasement. 

ArasePp  v.  a.  a  pune  in  ni- 
velă părţile  unui  murii  seu 
edificiu. 

Arases,  f.  pi.  t.  petre  pen- 
tru pusii  pe   d'i^ssupra. 

Aratoârey  adj.  aratoriii,  de 
arătură.  [Chili. 

Araucaire,    m.    bradîl    de 

Arbalete,  f.  spegiă  de  arcu, 
de  sătţetă  de  oţelu.  Che- 
val  eu — ,  calu  înhămatu  sin- 
gură iuaintea  celloru  douî 
dela  oişte. 

ArbalâtrieP}  ni.  soldată  ar- 
maţii cu  arbalete,  vd.  vorba. 

Arbal^trierei  f.  loculu  de 
luptă  pe  uă  galeră. 

Arbitrage,  m.  judecata  u- 
neî  contestaţiuni  conferită  la 
arbitri,  se  commettre  ă  V — . 

Arbif rairei  adj.  arbitrariu, 
care  nu  depinde  decătu  de 
voinţă. 

Arbitrairement,  adv.  ar- 
bitrariă,  după  voia. 

Arbitrali  le,  adj.  arbitrale, 
pronunţată  de  unu   arbitru. 

Arbîtralementy  adv.  prin 
decisiune  arbitrale,  a  ai'bi- 
truluî. 

Apbitrateup ,  m.  estima- 
toru,  preţuitoru.     [preţuire. 

Arbitratioiii  f.  estimaţiune, 

Arbitre,  rn.  arbitru,  însăr- 
cinată se  împace  uă  neînţe- 
legere fără  caracteră  de  ju- 
decătoru.  Libre — ,  liberulu 
arbitru,  buna  plăcere.  Facul- 


tate de    a    se   determina  de 
sineşîf. 

ArbitrePf  v.  a.  a  arbitra,  a 
regula  în  calitate  de  arbitru. 

Arbolade,  f.  t.  spe?iă  deia- 
cliniă. 

ArboreP}  v.  a.  a  arbura,  dis- 
făşiura  (unu  stindardă);  fjg. 
a  proclama  în  publică. 

Apbopescent,  entc,  adj.ăe 
felulu  arbureluî. 

Apbopîcultupei  f.  cultura 
arburiloru. 

APbopisation,  f.  desemna 
naturale  imităndă  arburî  si-u 
erbe,  cum  se  face  pe  ge- 
muri  ierna. 

Apbopiste ,  m  arburistu, 
cella  ce  cultivă  arburî.  Maî 
bine  jjepiuieriste. 

Apbouse,  f.  spe?iă  de  fruclu. 

ApbousiePy  m.  arbure  me- 
ridion.  Fructulă  semena  cu 
fragele. 

Apbpe,  m.  arbure,  pomu ; 
mare  buccată  de  lemnu  etc. 
pe  care  se  învîrtesce  uă  ma- 
chină.  Arbre  de  moulin,  ar- 
bure de  moră. 

Apbpisseau,  m.    arburelu.. 

Apbuste,    rii.   arbustu,  mă- 

ApC|  m.  arcu.  [răcine. 

Apcadef  f.  dischisură  în  for- 
ma arcului,  ai-cată. 

Apcane,  m.  t.  arcanu,  tai- 
nă, operaţiune  misteriosă. 

ApcanCf  arcanee,  f.  rubrică. 

Apcanson,  m.  smolă  de  co- 
rabia,  reşină    de    pină,  din  d 
care  se  face  colofanulîi. 

Apcasse,  f.  t.  parte  d'inde- 
retulu  corăbiei,  vd.  şi  raoufle 

APC-boutant|  m.  construc 
ţiune  esternă  destinată  a  suS' 


ARC 


83 


ARC 


ţine  ună  niuru;  pg.  redămii. 

PI.  cu  s. 
Arc-bouter|  v.  a.  a  redă- 

ma  unu  muru,  vd.  jjrec. 
Arc-doubleaui  m.  t.  arcu 

dei'edămu  pentru  niurî,bolte. 
Arceaui  m.  curbătură  (la  uâ 

boltă),  arcii. 
Arc-en-ciely  m.  arculuce- 

rescu  ,    curcubeu.    PI.    des 

arcs-en-ciel. 
Arcaique,  adj.   arcaicu,  de 

arcaismu,  vd.  nrm. 
Arcaisme,    m.  archaismu, 

rnodu  de  vorbire  ca  anticii, 

ca  ceî  vechi. 
Archali  m.  tinichea. Fi?  d' — , 

sărruă  de  metalu,  de  zincii. 
Archangey    m.  archangelii. 
Archangelique,    f.    nume 

datu  maî  inultoru  plante. 
Ar  chei  f.  arcu   de  boltă,  de 

punte  ;  —  de    Noe,  arca    luî 

Noe. 
ArcheCi  f  t.  foculu  centrale 

allu  pămîntuluî.  [logiarî. 
Archeleti  m.  arculeţu  la  oro- 
Archeographeyi».  archeo- 

ijrapJi  ie,  f  .archeografu,  scrip- 

torulu,  descripţiunea,  antici- 

tăţilor. 
ArchâologiCi  f.  archeologiâ, 

cunnoscinţa  monuminteloru 
[    antice.  [cheologicu. 

Archâologique,    adj.    ar- 
Archeologucy    m.  archeo- 
I    logu,  vd.  archeologie. 
^rcher,  m.  soldaţii  armatu 
j    cu  unii  arcu.  [lină. 

lArcheti  m.  arcuşiii  de  vio- 
Apchetypci  m.  modelu.  Ca 

adj.  Ies  idees — s,  ideele  in- 

născute. 
Archevechei  )/2.  archiepis- 

copatu. 


Archevequei  m.  archie- 
piscopu. 

Archi|  archi.  Particulă  care 
pusă  înaintea  uneî  vorbe  a- 
retă  superioritate. 

Archichambellany  m.  ca- 
merariulii  primii,  superiorii. 

Archichancelier|)/i.  mare 
cancelariei.  [diaconatii. 

Archidîaconat,   m.  archi- 

Archidiacone,  in.  diocessa 
uuiiî  arcJiidiaconii.      [eonii. 

Archîdiacrey  m.  archidia- 

Archiduc,  m.  archiduce. 

Archsducal,  e.  adj.  de  ar- 
chiduce. 

Archiduche,  m.  archiducat. 

Archiduchessei  f.  archi- 
ducessă. 

Archiechanson,  f.  confe- 
rinţa, darul,  unuî  archiducat. 

Archiepiscopali  ale,  adj. 
archiepiscopale. 

Archiepiscopat,  m.  ar- 
chiepiscopatii. 

Archifouy  ni.  nebunulii  ar- 
chidiiceluî.  Ga  adj.  archifou, 
arc]iifolIe,ne]mnu  la  escessu. 

Archîmandritati  m.  bene- 
ficiu possessii  de  archiman- 
dritii,  [mandritu, 

Archimandrite,  m.  archi- 

Archipaielin,  m.  butonulii 
archiduceluî. 

Archipely  //(.  archipelagu, 
mare  semen ată  cu  insule. 

Archipompe,  f.  pompă  (tu- 
lumbă) principale. 

Archipresbyteral ,  ale , 
adj.  archipreotescii,  care  pri- 
vesce  pe  preoţii  superiori. 

Archipresbytei  ///.  preo- 
ţia superiore. 

Archîpretrei  />;.  preoţii, 
slariţii,  superiorii. 


ARD 


84 


ARE 


Archipretr6|)/i.  preoţia  su- 

periore. 
Architecte^  m.  architectu. 
ArchiîectonîqueyaJJ.  ar- 

chitectonicu,  de  architectură. 
Architectonographie,  f. 

descripţiunea    unui  edificiu. 

Architectural,  ale,  adj. 
de  architectură,  care  pri- 
vesce  architectură.        [tură. 

Architecture,  f.  architec- 

Architravei  f.  t.  grindă, 
bîrnă  inferiore,  grindă  de 
uniune.  [vistierii. 

Architresorâer,  m,  mare 

ArchiveSy  f.  jjL  docurainte, 
titluri  vecliî.  Loculîi  unde 
sunt  conservate,  archivă. 

Archivistei  m.  archivariu. 

Archivollei  f.  archit.  orna- 
m iutei e  din  giurulu  arcadeî. 

Archontat,  m.  archontatu, 
funcţiunea  unuî  archonte, 
timpulu  administraţiuniî  seile. 

Arţony  m.  una  din  celle 
doue  buccăţî  de  leninu  înain- 
tea şi  inderetulu  .şeleî. 

Arşonery  v.a.  a  bate  lăna  etc. 

Arcotj  m.  pilă  a  turnători- 
lor de  metale.  [nord. 

Arctiquey  adj.  fpole^-J,  de 

Arctitudei  f.  strîmtore. 

Arctiuniy    m.  vd.  bardane. 

Arctophylax,>n.  peditorulu 
ursei  (uă  stea). 

Arcturei  arcturus,  m.  arc- 
turii  (UlI  stea). 

Ardasses ,  f.  pi.  mătasse 
forte  ordinariă  persică. 

Ardassine,  f.  mătasse  perlă. 

Ard^Sion,  m.fam.  omu  uşiu- 
relu,  p.  tis.  [cu  foca. 

Ardemmentyar/t'.cu  ardore, 

Ardenty  ente,  adj.  ardinte, 
ardetoriu.  Miroir,  —  sticlă 


ardet6re;/)oii — ,  cheveux — s, 
peru  forte  roşiii. 

Ardent|)H.  lumină  retăcindă, 
esalaţiune  (aburi)  înflăcărată 
ce  appare,  pe  căldurile  mai'if, 
lăngă  lacuri.  De  ordinariu  se 
elice  feu  f'ollet. 

Arder,  ardre,  v.  a.  p.  us.  a 
arde.  Ardez-i'egardez,  pri- 
viţi, [viuă. 

Ardeur,  f.  ardore,    căldură 

Ardilloiii  yn.âcu  penti'u  a  ţine 
buclele. 

ArdiiOi  adv.  mus.  ardito,  cu 
uere-cai*e  putere  seu  energia. 

Ardoisej  f.petră  cenaşiă  pen- 
tru copperitu  casele,  placă, 
artesiă.  [nuşiu. 

Ardois^i  ee,adj.câ  placa,  ce- 

Ardoisiercif.  ocnă  de  arte- 
siă, de  place. 

Ardu,  ne,  adj.  difficile  de 
intraţii ;  annevoiosii. 

Arci  m.  arii,  mesură  de  100 
metre  pătrate.  [rulu. 

Areagey  m.  mesurare  cu  a- 

AreCy  m.  spefiă  de  nucii. 

Arendateur ,  m.  arenda- 
torii, (de  luptă. 

Are  ne ;  f.  arenă,  nisipii,  lucii 

Arâneri  v.  a.  a  se  cufundai 
(despre   edificie).  [posii. 

Ar6neuX|   euse,   adj.    nisi- 

AreolCy  f.  areolă,  inelii  lurai- 
nosu  ce  presintă  unele  stele. 

Arâom&trei  //(.  areometru, 
cumpănă  pentru  apă,  pentru 
liquorî. 

Ar^opage,  m.  areopagîi,  tri- 
bunale la  Atenianiî  vechT. 

Areopayite,  m.  areopagitu, 
judecătoru  din  areopagu. 

Areostatique,  vd.  Aero- 
statique. 

Areosiylei  m.  areostilîj,  e- 


ARG 


85 


ARI 


dillciu  uiidt*  columnele  sunt 
forte  depăi-tate  intre  elle. 

Areri  v.  a.  a  trage  în  sus  an- 
cora. 

Aretei  f.  spinarea  pesceluî ; 
barba  spicului;  archit.  ăn- 
ghiulu  Ibrmatu  de  doue  fe- 
cie,  colţii. 

Aretier,/n.t.  laturea  colţului. 

Aretieres,  f.  pi.  implătură 
de  varu  etc.  între  laterile 
colţului.  [rale. 

Ar6tologiey  f.  filosofia  mo- 

Arganeaui  /H.inelti  grossii 
deferrCi  la  uă  corabia.  Si  or- 
ijaneau.  [ghimpi. 

Argemonej    f.    nalbă    cu 

Argenty  m.  argintii ;  bani,— 
vif,  argintii  viuu  ;  —  fulmi- 
nant ,  argintă  sLiclosu ;  — 
en  li)igots, hdre  de  argintii; 
— mignon^movneiă  menuntă. 
Etre  coart  cV — ,  a  fi  iu 
lipsă  de  bani. 

ArgentCf  ee,  ac?J.  argintatu, 
argintiu,  ca  argintulu. 

Argenter,  v.  "a.  a  arginti, 
))oli,  copperi  cu  argintii. 

ArgenteriCf  f.  argintăria, 
scule  de  argintă. 

Argenteur,  vn.  lucrătoru  în 
argintă,  [care  are  mulţî  bani. 

ArgenteuX)  ease^  adj.  fam. 

Argeniier,  m.  cellu  ce  în- 
treţine şi  pedesce  argintăria. 
In  timpulu  vechiei  monarchie 
francese  minis'.rulu  finan^ie- 
loru.  Comp.  tresorier. 

Argentidi  ine,  adj.  argintiu. 

Argentiney  f.  pesce  argintiu. 

Argeniurei    f    politură  s. 

duplicată  cu  argintă,     [bin. 

1  Argile,  f.  argilă,  păniintă  gal- 

I  Arg!leux,eH.*e, «f/y.  argilosu. 

I  Argonautei  m.  argonaută. 


fifj.  marinariă.  La  i)l.  genu 
de  niolusce. 

Ar  got,  in.  limbă  de  învoielă 
adoptată  de  tălcharî. 

Argoter,  v.  a.  fam.  a  vorbi 
ună  aryot.  Vd.  prec. 

Argoulet,  m.  (altă-dată)  ca- 
rabinariă,  pe  urmă  dragonu. 

ArguCf  f.  t.  împletitură  de 
sărniă. 

Arguer,  v.  a.  a  forma  fire 
grosse  de  sărmă. 

Argiier,  v.  a.  f.  a  inculpa, 
accusa,  pedepsi. 

Argument,  ni.  argumentă, 
raţionamentu  prin  care  tra- 
gemă  uă  consecinţă  dintr'ună 
principia. 

Argumentanti  m.  oppu- 
niute  la  uă  discussiune. 

Argumentateur,  m.  ar- 
gumentatoru,cui  jilace  se  dis- 
pute. 

Argumentation  ,  f.  argu- 
raintaţiune,  producţiune  de 
arguminte. 

Argumenter,  v.  a.  a  argu- 
menta, face  couclusiunif. 

ArguS|  m.  Argu  (mitolog.); 
/       observatoră   atiintivă. 

Argutie,f.  arguţiă,  subţiritate 
i  de  spirit,  fineţă  de  raţiocam. 
!  ArgutieuXy  eiise,  adj.  cu 
j  subţirităţi,cu  lineţe  de  sp  irită. 
I  Aria,  rn.  fam.  Vd.  embarras. 
j  Arianisme ,  //j.  arianismu. 
I  Eresia  luî  Aria  şi  părleni- 
1       loră  sel. 

Aride,  adj.  aridă,  uscată, 
nefertile,  neroditori  ă. 

Aridite,  f.  ariditate,  uscă- 
ciune, nerodire. 

Aridure,  f.  slăbiciune  care 
usucă  corpulă. 

Arien ,   enne,    adj.    ariană. 


ARL 


ARM 


Eretici  cari  nu  adraitu  că 
tatălu  şi  fiiulu  sunt  de  aceaaşi 
substanţă  în  Trinitate. 

Arietf  Cf  f.  căntecfi  uşioriu  şi 
scurtu  cu  vorbe  şi  instru- 
mentă. 

Aristarquei  m.  aristarcu, 
criticii  luminatu  şi  severu. 

Aristocrate ,  m.  aristo- 
crata, [craţiă. 

Aristocraţie ,     f.    aristo- 

Aristocratique ,  adj.  — 
inent,  adv.  aristocraticii. 

Aristocratiserj  v.a.  a  face 
aristocrata. 

Aristod^mocratie,  f.  a- 
ristodemocraţiă,  gubernulîi 
aristocraţiloru  şi  poporului 
de-uădată. 

Aristoîociie,  f.  aristolocbiă, 
uă  plantă    de  ornanientu. 

Aristophanesque ,  adj. 
cutedante  şi  temerariu,  cum 
era  comiculii  Aristofane. 

Aristoielicien,  enne,  adj. 
conforme  doctrinei  lui  Aris- 
totele,  aristotelică. 

Aristot^iisme ,  m.  filo- 
sofia  luî  Aristotele,  aristo- 
telismu. 

Arithmanciei  f.  divinaţiune 
(gbicire)  prin  numere. 

Arithm^ticien,  m.  autorii, 
professorii,  de  aritmetică. 

Arithm^tique,  f.  aritme- 
tică. Că  adj.  aritmeticescii. — 
metit,  adv.  aritmeticesce. 

Arlequini  /».  personă  din 
comedia  italiană  cu  costunm 
din  buccăţî  de  differite  cu- 
loi"T;  fig.  omii  de  puţină  con- 
sistinţă. 
Arlequinadeyf.  buccată tea- 
trale, unde  unu  avUqnin 
arejoculu  principale. 


Arlequiney  f.  danţii  de  ar- 

lequin.  [siţardă. 

Armadille,    m.    animale  de 

Armadillei  s.  armandille,  f. 
mică  flotă  spauică. 

Armând,  m.  medicamentu 
pentru  cai. 

Armateur,  m.  ai-matoru, 
care  se  inarraedă  cu  spesele 
selle  proprie. 

Armaturej  f.  armătură. 

Armej  I.  armă.  Maitre  d'ar- 
raes,  professorîi  de  scrimă. 
Arme  ă  pointe,  armă  de  îm- 
punsii.  Arme  ă  aigaille, 
puşcă  cu  acii. 

Arm6e,  f.  armată,  oştire. 

Armeline,  vd.  Hermine. 

Armementy  m.  armare,  pre- 
paraţiune  de  resbelu. 

Armer,  v.  a.  a  înarma. — qn. 
chevalier,  a  face  pe  cnv. 
cavaleru. 

Armety  m.  cască  (vech.J. 

Armillairei  adj.  sphere — , 
instrumentii  cosmograficu , 
represintăndii  mundulu,  lu- 
mea, cum  Iii  presuppunea  ceî 
vechi,  adică  pămîntulii  fiindu 
în  centru. 

ArmîileSi  f.  pi.  archit.  inele, 
cercurî,  la  capitolulu  doricii. 

Armistice,    m.    armistiţiu. 

Armoirei  f.  dulapu. 

ArmoirieSy  f.  pi.  armărie, 
semne  simbolice,  cari  dis- 
tingu  familiale  însemnate. 
On  fait  remonter  leur  usage 
aux  Croisades,  oii  elles  ser- 
vaient  â  faire  reconnaître  Ies 
chevaliers  tout  couverts  de 
fer. 

Armoise,  f.  uă  plantă,  herbe 
de  St.  Jea)i. 

Armoisinj  m.  taffeta  subţire. 


ARP 


87 


ARR 


Armoiif  ni.  partea  dinainte 
a  cărrufiei,  unde  stă  oiştea. 

Armopial,  adj.  care  tractedă 
de  arniărie.  Sust.  m.  cai'te 
conţinîndu  armăriele  unei 
ţerre.  [arniărie  pe  ceva. 

Armoriery    v.  a.  a  dugrăvi 

Armorisfe)  ni.  armoristu, 
cunoscetoru  de  arme. 

Armure,  f.  armătură,  tote 
armele  cari  accopperu  cor- 
pulu. 

Armurier,  m.  fabricante  de 
arme. 

Arnicai  f.  plantă  medicinale, 
tonică  şi  stimulante. 

Aromatei  m.  aromaţii,  mi- 
ros u,  perfumii  de  vegetali. 

Aromatique,  adj.  aroma- 
tica, Miirositoriu. 

Aromaiiser,  v.  a.  a  per- 
fuma  cu  aromate. 

Aromatite,  f.  aromatită,  bu- 
riană    petrificată. 

Aromei  in.  aromă,  princi- 
piu mirositoriu  estrassii  din 
unele  vegetali  iarume). 

Arondei  f.  rândunică. 

Arondeieti  m.  june  răn- 
dunicâ. 

ArondeilCi  f.  numele  unei 
cărrufie  uşi6rie;nave  uşioriă. 

Arpaiileur,  m.  spelătoru  de 
auiu,  căutăturii  de  aurii. 

Arp6ge|  arpegement,  m.  ar- 
pegiu,  modii  de  a  face  se  se 
audă  successivu  lîă-care  su- 
netii,  în  locii  de  a  le  bate 
de-uădată  [mus.  instrum.j. 

Arpăgeri  v.  n.  mus.  a  face 
ar|)eL;iurî.  Yd.  prec. 

Arpenti  m.  vechia  mesură 
agrariă,appr6pe  100  perches. 

Arpentagei  m.  mesu râtul u 


câmpului  prin  arpents.  Vd. 

vorba . 
Arpenteri    v.  a.  a   măsura 

cămpulii ;    /?</.    a     percurge 

repede.  [de  câmpii. 

Arpenteuri  m.  mesurătoni 
Arpenteusei  f.  uă  lucustă. 
Arquci  ee,  adj.  arcatii. 
Arquebusadei   f.  focu   de 

arquebuse.    Eau  d' — ,    apă 

pentru  vulneri  (răni). 
Arquebusei  f.  vechia  armă 

de  percussiune,  puşcă. 
Arquebuseri  v.  a.  a  uccide 

prin  focuri  de  arquebuse. 
Arquebuseriei  f.  aitea  de 

a  face  armele  arquebuses. 
Arquebusîeri    m.  soldată 

cu  arquebuse,  fabricante  şi 

vîndetoru  de  arme  de  focii. 
Arquer,  v.a.  a  arca,  încovăia. 
Arquifou  I     m.     lustru    de 

pluinbu. 
Arrachementi    ?/».    smul- 
gere. 
rrAr  rache-pied|  ad  v.  fam . 

fără  întrerupere,  continuitii. 
Arracher,    v.  a.  a  smulge, 

răpi.  .ST — ,  a  se  depărta ;    a 

se  disputa  pentru  ev. 
Arracheur|ei(se,  acZj.  care 

smulge, — de  dents,  cellu  ce 

scote  dinţiT. 
Arracheusejf.  femeă  care 

smulge  perulu  dela  pelea  de 

castorii,  la  peleriai'î. 
Arrachis,    m.  t.  smulgerea 

arburilirii  tineri. 
Arraâsonneri  v.  a.  a  vorbi 

raţionatCi .    .?" — avec     quel- 

qu'un  ,    a    se     înţelege    cu 

cine-va. 
Arrang^i  ee,  adj.  rănduitu. 
Arrangement|     m.    răn- 

duelă. 


ARR 


88  — 


ARR 


Arranger,  v.  a.  a.  ordina, 
răndui,  regula,  pune  în  răn- 
duielă. 

Arrangeur,  m.  regulatorii, 
cellu  ce  dă  forma  definitivă 
lucrului  începutu.         [dai'e. 

Arrentementy  m.  t.  aren- 

Arrenter,    v.    a.  a  arenda. 

ArrdragePy  v.  v.  a  stringe 
ceaa  ce  remăne  ueplătilu  din 
venituri.  Se  Icusser — ,  a-şî 
însuma  veniturile. 

ArrerageSy  m.  p/.  ceaa  ce 
remăne  dintr'unîi  veniţii,  res- 
tulu,   remasulîi  din    arendă. 

Aprestatiodif.  du-restaţiune, 
închidere,  deţinere  în  închi- 
.sore. 

Arret,  m.  arrestîi,  opprire, 
decisiune  dată  de  uă  curte 
suverană,  maison  iV — ,  în- 
chisore ;  efre  aax —  s,  a  fi 
arre.statu  accasă;  rnettre  aux 
— s,  a    trimite   la  închisore. 

Arretâi  ^n.  opprire,  decisiune 
a  uneî  autorităţi  adminis- 
trative seu  judiciare,hotărire. 

Arretery  v  a.  a  oppri,  arresta, 
s' — ,  a  se    oppri,  se    hotări. 

Arretiste,  m.  culegetoru, 
corn]  ilatoru,  de  decrete. 

ArretoiPi  m.  oppritorulu  de 
la  baionnetă. 

Arrhetnent}  m.  arvună. 

Arrheri  v.  a.  (qch.)  a  arvuni. 

ArrheSi  f.  ^j/.  arvună,  oanî 
daţi  înainte,  eraanetu. 

Arrierei  en  ar  viere,  adv. 
înderetu  ;  en  arriere  de.  la 
spatele,  înderetulu. 

Arrierei  m.  partea  dinderetu 
la  corabie.  [detoritu. 

Arrierei  m.  ceaa  ce  remâne 

Arrierei  ec,  adj.  remasu  în- 
deretu, întărdiatu. 


Arriâre-baiii  m.  convoca- 
ţi une  pentru  resbelii,  ce  fă- 
cea regii  vechi  tutoru  nobi- 
lilorii.  PI.  des  arriere-bans. 

Arriere-beC|  m.  colţu  as- 
cuţită i  la  unu  pani  de  punte). 

Arridre-boucheif.  partea 
posteriore,  faringele,  a  gurei. 

Arri^re-boutiquei  f.  raa- 
gasia  înderetulu  prăvăliei. 

Arrî6re-cabinet|  m.  ca- 
binetu  pusii  înderetii. 

Arriăre-change,  m.  ca- 
mătă din  camătă. 

Arri6re-corpS|  m.  edifi- 
ciu înderetu. 

Arri6re-cour|f.  curte  mică 
internă,  servindu  pentru  des- 
cărcaţii, [arendaşiu. 

Arriâre-fermieri  w.  .sub- 

Arri6re-f ief I  m.  feudii  prc- 
venindii  din  altulu. 

Arriâre-fleuri  f.  t.  perulu 
remasu  după  uă  cicatrice. 

Arriâre-gardei  f.  partea 
unei  armate,  care  închide 
mersul  îi. 

Arri6re-gout|  m.  gustulu 
ne,  lăcutii,  ce  lassă  în  gură 
unele  aliminte,  buccate 

Arriâre-lignei  f.  întîlnire 
înderetu.  [măneî. 

Arri&re-main ,    f.    dosulii 

Arri6re-neweU|  in.  ar- 
riere-niece,  f.  fiiulu  nepotu- 
lui ;  arriere-neveux,  uitnniî 
successorî.  [potuluîf. 

Arriere-niece,  f.  fiica  ne- 

Arriere-pens^e,  f.  cuge- 
tare ce  ţine  cine-va  în  re- 
servă  şi  dissimuledă,  as- 
cunde. 

Arriâre-petit-filS|  arrie- 
re-petite-plle,  f.  fiiulu,  fiica, 
nepotuluî. 


;rr 


—  89  — 


ARS 


Arriâre-petits-enfanfs, 

/».  jjI.  copii  nepotului. 

Arri4pe-plan,  ui.  planu  si- 
tuata înderetulu  altuia. 

Arriâre-point  y  m.  (maî 
usitatu  y:ioi>;f-arriere),puDtii 
(le  cussătură,  care  trece  peste 
altutu  deja  lacutu.  PI.  des- 
arriere-points. 

Arpiârer,  v.  a.  a  ţine  înde- 
retu,  întărdia.  .S" — ,a  remăne 
inderetu. 

Arriâre-saison,  f.  finele 
tomneî ;  ultima  etate  a  vieţeî. 

Arri6re-train|  m.  partea 
trăssureî,  care  este  cu  rotele 
dinderetu.  Pi.  des  arricre- 
trains. 

Arri^re-voussureyf.  bol- 
tă îuder^tulii  uşeîf. 

Arrimage,  m.  rănduitulu 
încărcătureî  unei  corabie. 

Arrimeri  v.  a.  a  asşeda  în- 
cărcătura uneî  navî,  corabie. 

Arrimeur,  m,  cellu  ce  as- 
şeda în    corabia.  Vd.    prec. 

Arriser,  v.  a.  a  lăssa  în 
jeosu  (pândele  corăbiei). 

ArrivagCy'  m.  sosirea  în- 
tr'unii  portu. 

Arriweci  f.  Sosire,  ajjungere, 
CI  r — de,  la  sosirea  ;  d' — 
maî  dinainte  ftout-d'abord^'. 

Arriwep,  v.  n.  a  sosi,  ajjunge: 
avec  de  la  pen^everance  on 
arrive  ă  bon  port,  cu  stă- 
ruinţă ajjunge  cine-va  la 
scopii.  Ca  unipers.  a  se  în- 
tîrapla.  II  arrive  qiie,  se 
întîraplă  ca. 

Arpobei  f.  greutate  spanică 
de  ir  ,  kilogr. 

Arroche,  f.  uă  buriană.  Spe- 
cia   helle-dame    e  cultivată. 

Aprogamment,    adv.    cu 


arroganţa ,  imporiosu ,  cu 
trufia.  [trufia. 

Arrogance,     f.    arroganţa, 

Arroganty  ante,  adj.  arrc- 
gante,  trufosii,  înăndru,  im- 
periosu. 

6''Arroger,  v.  refl,  a  şî  ar- 
roga,  a  şî  da,  a  şî  attribui  ne- 
trebuinciosii,  pe  nedreptu, 
ce-va.  [rufiă. 

Arroi,  m.    vech.  p.  us.  căr- 

Arrondiri  v.  a.  rătundi. 

Arrondissementy  m.  ră- 
tundire,  divisiune  adminis- 
trativă, ocolu. 

Arrondisseur,  m.  rătun- 
ditoru ;  fig.  cellîi  ce  cere 
totulu  esactîi.  [tură. 

Arrosagej    m.  udare,  udă- 

Arrosementi  udare. 

ArrosePi  v.  a.  a  uda,  u- 
mecta,  —  des  creanciers,  a 
plăti  creditorilor  cu  încetulu. 

Arrosoiri  m.  vassu  pentru 
udatu. 

Arrow-root,  f.  engl.  (pro- 
nunţ. aro-rnt),{.  feculă  co- 
mestibile estrassă  dintr'uă 
plantă  dela  Indiele  orientalî. 

Arrugiei  f.  canale  pentru  a 
se  scurge  apele  uneî  minerî 
(ocne). 

Ars,  ra.  pi.  vine  dela  giesne. 

Arsenali  m.  arsenale,  depo- 
silu  de  arme,  de  muniţiuni 
de  resbelu.  Locu  unde  se  fa- 
brică. 

Arsenîate,)H.arseniat.u,  sare 
formată  prin  acidu  arsenicii. 

ArseniC|  Ȕ.arsenicu,  metalu 
cenuşiu,  care  volatilisatîires- 
pindesce  uă  odore  forte  de 
usturoii!. 

Arsenical,  ale,  adj.  arse- 
nicale,   continindu  arsenicu. 


ART 


90 


ART 


Arsenîeux,  euse,  adj.  com- 
pusii  de  arsenicu.  Acide — , 
acidu  arsenicosu.  Este  unîi 
violinte  tossicu  (otravă). 

Arsenitej  m.  arsenitu,  sai-e 
formată  prin  acidu  arseni- 
cosu. 'incendiată. 

Arsirii  //!.   t.  bois — ,  pădure 

ArsiSj  m.  miro.su  a  arsii  allîi 
vinului. 

Art|  ra.  arte,  meşte.şiugu.  Les 
heaux — ,  arţile  îrumose,  pre- 
cum rausica  etc;  les  arts  li- 
beraux,  arţile  liberali,  pre- 
cum elocinţa,  poesia;  les  arts 
d'agvement,  arţile  de  plă- 
cere, precum  danţulu,  scri- 
ma. Terme  de  V — ,  termioii, 
vorbă,  de  arţi. 

Artere,  f.  arteră,  vînă  care 
pulsedă.  [care  ţine  de  arteră. 

Art^riely  elle,  adj.  arteriale, 

Arfterîologiei  f.  sciinta  ar- 
tereloru. 
rt^riole,  f.  mică  arteră. 

Arterîotomiei  f.  discbide- 
rea,  tăiatulu,  artereloru. 

Art6sîen,rtdj.p(a7.s — Jsvorii 
artesianu,  săpatu  printr'uâ 
sondă. 

Arthriiique}  adj.  artriticu, 
care  se  referesce  la  articu- 
laţiunile  mernbreloru ;  con- 
tra artritei,  reumatismului. 

Artichauty  m.  angiiinară. 

Artîcley  m.  încheiătură  a  6s- 
seloru:articlu,materiă,  lucru; 
gram.  articlu,  faire  l — ,  a 
publica  pentru  recommanda- 
ţiune,  face  reclamă. 

Articulairei  adj.  articula- 
ri u  ;  care  se  referesce  la  în- 
cheiăturele  osselorii,  seu  arti- 
culaţiunî. 

Articulationi    f.    articula- 


ţiune,  încheiătură,  juntura 
osseloru. 

Articulei  e'e,  adj.  articulaţii, 
avindii  articulaţiunî ;  claru 
espressîi. 

Articuler,  v.  a.  a  uni  arti- 
culaţiunî. Al  pronunţa  di- 
stinsii.esprime  clarii,  affirma. 

Artieni  m.  sludinte  de  filos. 

Artificej  m.  artificiu  (ren- 
ghiii),  abile  combinaţiune  a 
mijloceloru,  fraude.  Combi- 
naţiune pirotechnică  ;  focii 
de  artilicie. 

Artificieli  elle.  adj.  artifi- 
ciale, făcutu  prin  arte,  opp. 
nafurel. 

ArtificieilementyacZt;.  prin 
artificiu, i)rin  arte,nu  naturale. 

Artificieri  m.  artificiariu, 
fabricante  de  artificie. 

Artifîcieusement  ,  adj. 
artiliciosu,  cu  viclenia. 

ArtîficieuXy  euse.  adj.  ar- 
tiliciosu, inşelătoriu,  viclenu, 

Artillây  ee,  adj.  garnitu  cu 
artileria  sa,  avîndîi  tunurile 
selle  [marină). 

Artillery  m.  fabricante,  tur- 
nătoria de  metalâ.  Şi  ar- 
tillier. 

Artilleriei  f.  artileria,  tu- 
nuri, piece  d' — ,fiă-care  tunu; 
—  de  campagne,  artil.  de 
câmpii ;  —  ă  ch-eval,  artil. 
călare.       [datu  dela  tunuri. 

Artilleur,  m.  artileristu,  sol- 

Artillieri  m.  vd.  Arfiller. 

Artiiti«ny  m.  artiraonu,  ca- 
tartu  cellu  maî  apprope  de 
pupe.  [autoru. 

Artisany    m.    meşleru  ;  fig. 

Artisoiii  m.  verme  de  lemnu, 
molia.  ArtisoiDie,  ee,  adj. 
măncatu  de  molie. 


.I'l 


ASC 


—  91  — 


ASP 


Artiste,  m.  artistu  ;  fig.  ac- 
torii,— veferinaire,  medicu 
veterinar  iu. 

ArtistementyacZi;.  artistică, 
in  modulu  unui  artistu,  cu 
arte. 

Artistiquei  adj.  artisticii, 
de  arte,  care  privesce  arţile. 

Artophagey  )n.  care  trăiesce 
cu  păine. 

Arunii  (pron.  arom.),  m.  uă 
plantă  nutritivă.  Şi  gouet. 

Apundinac6,  ee,  adj.  de 
trestia. 

Aruspicey  m.  ai'uspice,  pre- 
dicator u  după  vederea,  in- 
specţiunea,  interiorului  pas- 
seriloru. 

Arythme,  m.  t.  aritmii,  ne- 
regularitate  a  pulsului. 

ASy  m.  assu  (de  cărţi),  —  de 
pique,  cl'rfetitoru,  fam. 

Asarinci  f.  uă  plantă  ape- 
ritivă. 

Asaruniy  m.  uă  buriană. 

Asbestei  m.  asbestii,  spegiâ 
de  petră,  minerală  necom- 
bustibile, [be-stu. 

Asbestiiii  ine,  adj.    de  as- 

Ascalonite,  f.  uă  plantă  că 
cepa.  [cale. 

Ascaride,  in.  verme  .stoma- 

Asgavanter,  v.  a.  pug.  us. 
a   face    jie    cine- va  înveţatu. 

Ascendancey  f.  ascindinţă, 
rudenia  dela  fii  ii  către  tată 
în   sus,  opp.  descendence. 

Ascendant,  ante,  adj.  as- 
cindinte,  care  merge  înăl- 
ţăndu-.se;  m.influinţă,  putere, 
(assupra  cui-va). 

Ascendre,  v,  a.  a  ascinde, 
se  urca,  merge  în  sus. 


Ascensiorii    f.    ascinsiune, 

suire.  Serbătorea  înălţării. 

Ascensionnelj  elle,  adj. 
care  are  forma  de  a  se  urca 
în  sus. 

Ascete,  m.  asceţii,  pustnicu. 

Asc^tique,  adj.  de  asceţii. 

Asciens  ,  m.  pi.  lăcuitorT 
din  zona  torridă,  cari  n'au 
umbră.  [duneleî,  plantă. 

Ascl^piaSy  f.  m.  erba  răn- 

Asiarque,  in.  preoţii  supe- 
riorii in  Asia. 

Asiatique,  adj.  asiaticu. 

Asile,  m.  asilii,  adăpostii,  re- 
fugiu, protecţiune.  Şi  asyle. 

Asine,  adj.  f.  bete — ,  asinu, 
asină.  [şerpe  (la  Ebreî). 

Asmod^e,  m.  asmodeii,  unii 

Asodes,  f.  med.  friguri  reci. 

Aspe,  m.  ghiămii. 

Aspect,  m.  aspectii,  vedere, 
forma  cum  se  presintă  unu 
lucru  ,  privelişte,  apparinţă, 
esterioru. 

Asperge,  f.  sparanghelii. 

Asperger,  v.  a.  a  stropi — , 
d'eau  benite,  cu  apă  sănţită 
(aiasmă).       [Ion,  aspersoir. 

Asperges,    m.  vd.  goupil- 

Asp^rit^,  f.asprelă;  asprime. 

Aspersion ,  f.  aspei-siune,, 
stropire  cu  apă  sănţită. 

Aspersoir,  yn.vd.  asperges. 

Asp6rule,  f.  a.sperulă,  uă 
plantă.  [cură  uscată. 

Asphalte,    m.    asfaltii,    pe- 

Asphalter,  v.  a.  a  copperi 
cu  asfaltii,  cu  pecură  solidă. 

Asphodele,  m.  unii  liliacu. 

Asphyxianif  ante,  adj.  care 
asfissiedă,  vd.  urm. 

Asphyxie,  f.  asfissiă,  oppri- 
rea  respiraţiuniî,  resufflăriî. 

Asphyxie,  de,  adj.  a.sllssiatu. 


ASS 


92 


ASS 


Asphyxierj  v.  a.  a  oppri 
resufflarea,  asfissia. 

AspiCy  ra.  unu  şerpe  forte 
voninosu.  [mare. 

Aspic  f     ra.    bot.    lavendula 

Aspic,  m.  galertă  de  carne, 
piftia. 

Aspirant,  ante,  adj.  aspi- 
rante,care  asj  iră,  doresce,vd. 
aspirer. 

Aspiraiion,  f.  aspiraţiune, 
dorinţă  pentru,  silinţă  că- 
tre ceva. 

Aspira,  ee,  adj.  gra))i.  as- 
piraţii, care  se  ])ronunţă  as- 
pru, din  gîtu. 

Aspirâe,  f.  aspirată,  sunetu 
a.spru  (in  gram.). 

Aspirer,  v.  a.  a  aspira,  at- 
trage  aerulu  in  plămânii  seî ; 
a  trage  apa  într'uă  pompă  ;  a 
ave  dorinţă  pentru,  se  sili 
ca  se  ajjungă  (la  uă  funcţ.) 
gram.  a  pronunţa  din  gîtu 
(pe  /()•      [argintă  în  Turcia, 


Aspre, 


mică    monetă  de 


Assa,  f.  asantu,  succu  vege- 
tale concretă  ; — foetida,  re- 
mediu de  odore  forte  ne- 
plăcută,        [dire  de  nisipu. 

Assabiement,    m.  grămă- 

Assabler,  v.  a.  a  asşterne  cu 
nisipu ;  s' — ,  se  împle  de 
nisipu. 

Assagir,  v.  a.  a  înţelepţi. 

Assaillant,  m.  i.  cellu  ce 
face  assaltu.  Assailkuits,  pi. 
soldaţi  carî  dă  assaltu. 

Assaiilir,  v.  a.  a  năvăli  as- 
supra,  assălta,  face    assaltu. 

Assainir,  v.  a.  a  însănetoşi. 

Assainissement,  m.  în- 
sănetoşitu,  însăuetoşire. 

Assaisonnement,  rn.  \d. 


Assaisonner,  v.  a.  a  re- 
leva buccate  prin  mijloculu 
unoi'u  substanţe,  mirosuri,  a 
condita  ;  fig.  a  face  se  placă, 
relever.         [toru.  vd.  prec. 

Assaisonnsur,  m.  condi- 

Assassin ,  m.  uccissoru  , 
ommoritoru. 

Assassin,  ine.  adj.  cmrao- 
rîtoriu. 

Assassinant,  ante,  adj. 
forte  criminale,  ommoitoriu; 
fig.  vd.  ennuyeux. 

Assassinat,  m.  ommoru. 

Assassiner,  v.  a.  a  uccide 
cu  premeditată,  tălchăresce  ; 
ţlg.  a  causa  ună  mare  pre- 
judicia. 

Assation,  f.  ferberea  medi- 
caminteloră  în  succulu  loru. 

Assaut ,  >n.  assaltă ;  fxg. 
luptă,  Ies — s  de  Vadrersite, 
loviturele  adversităţii,  neno- 
rocirii. 

Ass^cher,  v.  a.  p.  us.  a  usca. 

Ass^cution,  f.  assecuţiune, 
câştigarea  unui  bi  neficiă. 

Assi§er,  v.  a.  a  stabili  con- 
tribuţiune,  pune  dajdiă. 

Ass^eur,  m.  perceptorulu 
contribuţiuniloră    dela  sate. 

Asseit6,f.  indepindinţă  (a  lui 
Dumnedeă). 

Assemblage,  m.  uniiuie, 
adunătură.  [adunanţă. 

AssembE^e ,    f.    adunare , 

Assembler,  v.  a-  a  aduna, 
uni  la  Uliu  locu. 

Assembieur,  m.  eiise,  f. 
cule?getoru,  care  unesce,  cu- 
lege foiele  ti|  ărite. 

Assener,  v.  a.  a  da  uă  lo- 
vitură vioiinte  ;  fig.  a  arunca 
cu  viuiciune  uă   glumă. 


ASS 


93 


ASS 


^ssenfimeni,  m.  vd.   ap- 

pi'uhativn.  [consentir. 

AssentiPy  v.  a.  a    approba, 
Asseoir,  v.  a.  a  asşeda,  pune 

jeosu,  fig.    consolida',  intări. 

S" — ,  a  şede  jeosu,  pe  scaunu. 
AssermentCi   ee,  adj.  ju- 
rată, care    a  prestată   jurâ- 

rnintu. 
Assermenter,  v.  a.  a  face 

se  prestede  jurăinintă. 
Asserteur,  m.  cellu  ce  af- 

lirmă. 
Assertiff,  ive,  adj.  de  affir- 

niaţiune.  Şi    assertolre. 
Assertion,  f.  asserţiune,  af- 

firmaţiune. 
AssePvir,    v.    a.    a  iuservi, 

reduce  în   servitute,    înrobi. 
Asservissementf  rn.  in- 

servită,  robire,    reducere  în 

servitute. 
Assesseur,    rn.  assessoră, 

ajjutoră  allu  unui  jude. 
Assetfei  f.  t.   unu   ciocanu 

mică. 
Asseuler,  v.  a.  a  lăssa  sin- 
gură, delăssa,  părăsi. 
Assez,  adj.  destulă,    de  aj- 

junsă. 
Assidu,  ue,  adj.  stăruitoriu, 

silitoriu,  constante,  esactă. 
Assiduţtey  f  silinţă,  stăruin- 
ţă, assidaites,  pi.  attinţiune 

continuă. 
Assidâmenf,  adv.   cu  stă- 
ruinţă necontenită. 
Assiegeanti  a)ite,  adj.  care 

incungiură  uă  cetate.    Stist. 

)it.    assediatoră,     îrnpressu- 

rătoră. 
Assiegâi  m.   assediatu,   în- 

cungiuratu  intr'uă  cetate. 
Assieger,   v.   a.   a  assedia, 

incungiură  uă  cetate. 


Assiente,  f,  societate  pen- 
tru commerciulu  cu    nt-griî. 

Assientiste ,  m.  panici- 
panle,  părlaşiă,  la  societa- 
tea pentru  commerciulă  cu 
negrii. 

AssieftCf  f.  şedere,  modulă 
de  a  se  asşeda  ;  posiţiunea 
unei  case,  uneiurbi;  taleră. 

Assieiteei  f.  couţinutulă  u- 
nuî  taleră,  cată  coprinde  ună 
taleră. 

Assîgnable,af/y.care  se  pote 
asserana,  determina  (hotări). 

Assignaty  rn.  assemnată, 
stabilitulă  unui  venită  pe  unu 
immobile.  Hărtiă  -  monnetă 
dată  în  timp.  revolut,  garan- 
tată prin  dominiele  naţionali. 

Assignatioii)  f.  affectaţiu- 
nea  uuuî  capitale  pentru  pla- 
ta unei  detorie.  Invitare  în- 
aintea judecăţii,  amănare  de 
processă. 

Assigner,  v.  a.  affecta  ună 
capitale  pentru  plata  unei 
delorie,  a  cita  înaintea  ju- 
decăţii ;  a  dellge,  hotări. 

Assimilable,  adj.  assimila- 
bile,    care  se  pote  assimila. 

Assimilationi  f.  assimila- 
ţiune. 

Assimiler,  v.  a.  a  assimila, 
compara ;  assemena,  preface 
în  assemine.  .S^ — ,  a  se  com- 
para, a-şî  asşiinila,  a  con- 
verti, preface  in  propria  sa 
substanţă. 

AssiS|  se,  adj.  şedîndu  pe 
scaună,  asşedată.  Opp.  de- 
hout. 

Assisej  f.  răndu  de  petre 
tăiate,  puse  orisontale,  şi 
peste  c.irî  se  asşeda  ună  edi- 
liciă.  Assises,  pi.    sessiunea 


ASS 


94 


ASS 


unei  curţi  criminali,  Cour 
cVassises.  —  Assises  de  Je- 
rusalem,  legile  crestinilorfl 
orientali  după  1-a  crucială. 

Assistance ,  f.  assistinţă, 
presiuţa  unui  olTiciariu  pu- 
blicu  seu  unu;  preotu  ;  socie- 
tate adunată  ;  ajjutoriu. 

Assîstant,  foîfe,  adj.  assis- 
tinte,  care  assiste.  Ecclesiastu 
care  assiste  pe  preotu  la 
altare. 

Assîsf  ante,  f.  religiosă,  că- 
lugăriţă, care  ţine  loculii  sta- 
riţeî. 

Assister,  v.  n.  a  assiste,  fi 
de  l'a^iă  ;  a  ajjuta  pe  cine-va 
la  judecată  ;  a  da  ajjutoriu. 

Association ,  f.  associa- 
ţiune,  uniune,  tovărăşia. 

Associei  ee,  adj.  asscciatii, 
tovarăşă. 

Associery  v.  a.  a  associa, 
întovărăşi.  S' — â  seu  avec, 
a  se  associa,  uni  cu. 

Assolement,  m.successiune 
de  culture  cari  îmbunetă- 
ţescu  pămintulu. 

Assoleri  v.  a.  a  îmbunătăţi 
pămîntulii  cultivăndu-lu  des. 

Assombriy  ie,  adj.  întune- 
cată. 

Assonibriri  v.  a.  a  întuneca. 

Assommant ,  ante,  adj. 
fam.  forte  desgustătoriu,  seu 
obositoriă,  de  care  se  uresce 
cuî-va. 

Assominer,  v.  a.  a  uccide 
cu  ce-va  greu,  a  bate  cu  es- 
cessu,  fig.  a  importuna,  o- 
bosi. 

Assommeur,  ra.  cella  ce 
importunedă,  vd.  prec. 

Assommoir ,     m.    instru- 


mentă pentru  a  uccide,  vd. 
asHommer. 

Assomption,  f.  assuraţiune. 
Răpirea  S-teî  Vergine  in 
ceră.~  [neperfectă. 

Assonancei  f.    consunanţă 

Assonanti  ante,  adj.  care 
e?te  în  consunanţă  neper- 
fectă. 

Assonah,  f  Suna,  culessă  de 
faptele  şi  dissele  luî  Mao- 
mete.  Şi  Sonna  seu  Sunna. 

Hssortifie,  adj.  pusă  cu  per- 
sane, seu  lucruri  cari  se  cu- 
vină.  Bine  îngrijită  cu  măr- 
furi. 

Assortimentym.  cuveninţă, 
potrivire,  a  maî  multora  lu- 
cruri între  dinsele.  Aduna- 
rea de  mărfuri  de  acel'aşî 
felă  (assortimentu). 

Assortir,  v.  a.  a  assorta,  a 
aduna  lucruri  cari  se  potri- 
vescă. 

Assortissant,  ante,  adj. 
care  convine,  se  potrivesce  la. 

Assotâj  ee,  adj.  fam.  pros- 
tită. 

Assoupir,  V.  a.  a  arunca  în- 
tr'ună  somnă  uşioriă.  S'  —  , 
a  assupi,    addormi    uşioriă. 

Assoupissant,  ante',  adj. 
care  tace  pe  cine-va  să  ad- 
dorraă. 

Assoupissementy  m .  dor- 
mire  uşioriă,  de  mică  durată. 

AssoupliPi  V.  a.  afacefles- 
sibile,  să  se  încovoia. 

AssourdiPi  v.  a.  a  surdi 
uşioriă. 

Assoupdissant,  ante,  adj. 
care  surdesce  uşioriă. 

Assouvir,  v.  a.  a  sătura ; 
fig.  a  mulţumi.         [turare. 

Asscuvissementf  m.  să- 


AST 


95 


AST 


Assujetir,  de  ordinariu  as-  I 
sujet  tir,  v.  a.  a  suppune,  ' 
face  suppusu,  a  constringe,  ', 
sili.  I 

Assujetissant,  assujettis- 
sant,  ante,  adj.  care  îrape- 
dică,  care  cere  multă  stă- 
ruinţă. 

Assujetissementy  assu- 
jettissement,  rn.  suppuoere, 
.stare  de  sumissiune  .şi  de- 
pindinţă. 

Assumer,  v.  a.  a  lua  as- 
supră-.şî,  lua  pentru  sine. 

Assurance,  f.  siguranţă,  in- 
creilere,  cutedanţă.    [siguru. 

Assure,  ee,  adj.  assiguratu, 

Assurement,  adv.  de  si- 
gurii, [rare. 

Assurementy    ra.    assigu- 

Assurer,  v.  a.  a  assigura. 
.5' — de,  a  se  assigura  de,  a 
arre.sta. 

Assureurim.  assigurătoru. 

Asteisme,  ra.  ret.  ironia 
delicată  ,şi  ingeniosă  ;  picio- 
rul u  fracturaţii. 

Astelle,  f.  t.  şiţa  câ  se  lege. 

AstePi  f.  plantă  de  genulu 
mărgăritei. 

Asiery  f.  varietate  de  rubinu 
orientale.  Genii  de  loofite 
alt-felu  dissă  etoile  de  mer. 

Ast^risme,  m.  t.  figura 
stelei. 

Astârisque,  m.  asteriscu, 
forma  unei  stele  între  sem- 
nele tipografice  (*). 

Ast(§roiCle|  f.  mică  planetă. 

Aslhenie^  f.  med.  mare  slă- 
biciune, lipsă  pe  puteri. 

A8thmatiquey(pron.  asma- 
tik),  adj.  care  respiră  greîi. 

Asthme,  m.  astmă,  respira- 


ţiune  grea,  revenindii  prin 
acces.sil  {asthma  spasticum). 

AstiCy  seu  asti,  m.  ossu  de 
care  se  serve.scu  cismariî 
pentru  a  sclivisi,  polissoir. 

Asticoter,  v.  a.  fam.  airrita 
uşioriu,  gădila,  contraria. 

Astiquer,  v.  a.  a  schlivisi, 
lisser. 

AstouPi  m.  disconto. 

Astracany  m.  blană  de  as- 
trachan. 

Astragalei  m.  archit.  ar- 
culîi  care  îrabraţiă  estremi- 
tatea  superiore  a  unei  co- 
lumne. 

Astrali  le,  adj.  astrale,  care 
ţine  de  stele,  lampe — ,  lam- 
pă suspinsă,  atîrnată. 

AstrCi  m.  astru,  stea. 

Astreindre,  v.  a.  a  sili  la 
ce-va.  .ST— ,a  se  obliga,  în- 
detora. 

Astringent,  e«fe,  adj.^  a.s- 
tringinte,  care  strînge.  Sust. 
ra.  inedicamentu  care  strînge 
pelea,  tesseturele. 

Astrognosie ,  f.  cunnos- 
cinţa  steleloriî. 

Astroîte,  f,  astroitu,  petră 
cădută  din  stele. 

Astrolabe,  ra.  astrolabiu, 
instruraentu  servindu  altă- 
dată la  măsura  înălţimii  ste- 
leloru. 

Astrologie,  f.  astrologia, 
sciinţă  chimerică  de  a  cun- 
nosce  viitorulu  dupăinspec- 
ţiunea  steleloru.         [logicii. 

Astrologique,    adj.  astro- 

Astrologue,  ra.    astrologii. 

Astronomei  ra.  astronomii. 

Astronomie,  f.  astronomia. 

Astronomique,    adj.   — 


ATH 


—  96  — 


ATO 


ifienti    adv.    astronomică, 

de  astronomia. 
Astucei  f.  astuţă,  viclenia. 
Astucieusementi  udv.  as- 

tuţiosu,  cu  viclenia,  în  modîi 

şireţii. 
Asiucieuxi  euse,   adj.  as- 

tutu,  înşelătoria,  şiretu. 
Asyie,  vd.  Asile. 
Asymetrie,  f.   lipsă   de  si- 
metria, de  potrivire. 
Asympiotei  f.  geom.  asim- 

totă,  liniă  dreptă  care  se  ap- 

propiă  infiniţii  de  uă  curbă 

lără  s'o  attingă  nicT-uădată, 

asymptotique ,    adj.  de    a- 

simtotă. 
AtabulCf  m.  unu  vintu   vâ- 

tămătoriîi  in  Apulia  (Italia). 
Ataraxici  f,  liniscea  suffle- 

tuluî. 
Ataxie,  f.  med.  atassiă,  tur- 

burare  estremă,  neregulari- 

tate  în   fencmenele  nervose, 

în  bole. 
Ataxique  f    adj.    atassicu  , 

care    adduce    turburare    în 

nervi,  în   bole. 
Atechniei,  f.  lipsă    de  arte. 
Atelierj  m.  laboratoriu,  locîi 

unde  se  adună,  unde  lucredă, 

lucrătorii  (Ies  ouvriers). 
Atermoiemeni  ,    m.  s.—, 

moiment,  amânarea   termi- 

nuluî  unei  plăţi. 
Aterinoyer,v.a.a  amăna  ter- 

miuulu  unei  plăţî,  remettre. 
Athee,  m.  şi  f.  ateu,  care  nu 

crede  în  essistinţa  lui  D-zeu. 
Atheismey  m.  ateismu,  opi 

niune  care  negă  divinitatea. 
Atheistique,  adj.  ateisticu. 
AtheneC}  m.  ateneu,  locu,  nu 

ol'ficiale,  unde    se    făcu  lec- 

ţiunî  seu  lecture  publice. 


Athermasieif.căldură  mor- 
tale, [opărire. 

Athârome,  in.  înflâtură  prin 

Athletej  m.  atletu,  luptătoru. 

Athletique,  f.  atletica,  artea 
de  a  se  lupta.  Că  adj.  atleticu. 

Atinter,  \.a..fam.  a  înţoţona. 

Atlante,  m.  atlante,  figură 
umană  care  susţine  unu  or- 
namenta de  architectură.  Şi 
cariatide. 

Aflantique,  adj.  nier — ,  o- 
ceanulii  atlanticii,   atlantica. 

AtlaSy  m.  atlante,  cuiessu  de 
charte, — d'etude,  atlante  de 
scolă  ;  prima  vertebră  la  gîtii. 

Atmometrei  m.  atmometru, 
instrum.  pentru  mesura  es- 
salaţiunilorii,  aburilorîi. 

Atmospherci  f.  atmosferă, 
aeru. 

Atmospheriquey  adj.  at- 
mosfericii, de  atmosferă. 

Aiocaitf  ni.  păiajinii  messi- 
canii,  care  trăieşce  în  apă. 

AtolCi  f .  făină  fertă  (ciulama). 

Aîomey  m.  atomă,  corpii 
forte  micii,  presuppusii  ne- 
divisibile. 

Atomîsmey  m.  doctrina  des- 
pre atome,  despre  molecule. 

Atoniej  f.  lipsă  de  tonii;  slă- 
biciune a  organelor  u,  alan- 
guissement. 

Atonique,  adj.  atonicii. 

AiouPi  m.  paratură,  gătelă 
de  feinee,  Usitatu  la  jjL 

Atourneinenty  ni.  sd.prec. 

Atourner,  x.a.fam.  a  appa- 
ra,  găti 

Atourneuse,  f.  femeă  d& 
cameră.  Şi  dame  d'atoui\ 
charahriere. 

A-tout|  atout,  m.  carte  de 
jocii,  care  învinge  pe  celle- 


ATT 


07 


ATT 


alte.  Prench-e  avec  V — ,  a 
înşela.  [licu. 

Atrabilaire,  adj.  melanco- 

AtrabilCf  f.  p.  us.  veninu 
negru,  melancolia. 

Atramentairej  f,  petră  de 
atramentu,  cernelă. 

Afpe,  m.  vatră  Prov.  ii  ny 
a  rien  de  jjZus  froid  que 
rătre  de  cefte  maiso»,  în 
acesta  casă  se  face  multă  e- 
conomiă  de  mâncare. 

Airium,  m.  atriu,  galeria 
înaintea  castiîf. 

Atroce}  adj.  atroce,  crudu, 
esce.^sivii  in  reu.  Homnie — , 
om  ii  crudii.  [dime. 

Atrocementi  adv.   cu  cru- 

Atrocife,  f.  atrocitate,  cru- 
dime. 

Atrophici  f.  atrofia,  slăbi- 
ciune, neputinţă  de  a  se  nutri. 

Atrophier,  v.  a.  a  atrofia, 
slăbi  (.-orpulu)..?' — ,a  deperi. 

.s'Attabler,  a  merge  la  mdsă. 

Attachant|  ante,  adj.  attră- 
getoriu,  lipitoriu. 

AttachCi  f.  legătură,  uerî-ce 
lucru  care  servesce  a  lega; 
fig.  ceaa  ce  attrage,  capti- 
vedă  mintea.  Chien  d' — , 
căine  de  lanţu;  —  de  dia- 
mant.'!, gătelă  de  diamanţîf ; 
bas  d' — ,  ciorapi  de  mătasse. 

Atiachei  ee,  adj.  lipitu,  al- 
lăturatu,  unitu. 

Attachement}  m.  allătu- 
rare,  sinţimîntu  de  iubire ; 
mare  applicaţiune.  La  pi. 
note  de  lucrări  ale  arclii- 
tecţilorii. 

Attacheri  v.  a.  a  uni,  allă- 
tura ;  fiy.  a  lega  prin  affec- 
ţiuae,  prin  iubire.  -S' — ,  a  se 
lipi,  lega  âe  affecţiune. 

Dicţ.  Frinir.-Riim. 


Aitaiîquej  adj.  nemesuratu. 
AttaquablCi  adj.  aggressi- 

bile,  vd.  attaquer. 
Attaquanty  m.    aggres.soru, 

cellii  C(''    provocă    la    luptă 

(attacă). 
Attaque,  f.  aggressiune,  pro- 
vocaţi une  de  luptă,  bătălia  ; 

//(/.  accessu  de  bolă  (attac). 
Attaquer,  v.  a.  a  agredi,  în- 
cepe lupta,  provoca  (nttaca). 
Attarder,  v.  a.  a    întărdia. 

Ş" — ,  a  se  întărdia. 
Atteindre,  v.  a.'  a  ajjunge, 

se  appropia  de ;  a  lovi. 
Atteintei   f.    attin  ere,    ac- 

cessii  (de  bolă),  prejudiciu, 
Attel|  vd.  Atil-te.  [vătămare. 
AttelagCf  ni.  numerulii    de 

animali     necessai'ie     pentru 

unu    carru,    unii    plugu,  uă 

trăssură  ;  animali'  înhămate. 
Atteler,v.a.  a  înhăma.  (Couj. 

j'atelle). 
Attelley  f.  haniutu. 
Atteloirey  m.  ochiulti  oiştii 

unde  stă  oppritorea. 
Attenanti  ante,  adj.  allătu- 

ratu;  contiguu,  adv.  forte  ap- 

prope  ; — prep.  attingîndu  de. 
Attendianty   (e)ij,   adv.    as- 

şteptăndii,    pane    în    cutare 

timpu,  între  acestea. 
Attendrey  v.  a.  a    asştepta, 

attendez-moi    sous   l'urme, 

poţi    aştepta    cătîi    vreî.    S" 

— ,  a  se  asştepta. 
Attendriry  v.  a.  a  întineri, 

înduioşia,  a  mişca,  face  sin- 

ţibile,  a  face  milă. 
Attendrissanti  a)ite,  adj. 

niişcătoriu,  care  face  milă. 
Attendrissement  ,     )n. 

compassiune,    milă,    înduio- 

şiare. 


ATT 


ATT 


Attendu,  prep.    în  privinţa, 

in  vederea  ;—  qiie,  pentru  că. 

Attentat,    m.   întreprindere 

criminale,  illegale  (attentatu). 

Attentatoire,  adj.  vătăraă- 

toriu,     care    merg^e     contra 

autoritatea  unei  juridicţiunî. 

Attentej  f.  asşteptare. 

Attenter,  v.  a.  a   coramite, 

săvîrşj,  ce-va  criminale. 
Attentiff,  ive,  adj.   attintivu, 

băgătoru  de  seină. 
Attention,  f.   attinţiuue,  bă- 
gare de  semă. 
Attentionne,  e'e,  adj.  care 
:^  are    applicaţiune,   attinţiune. 
Attentivement,  adv.  cu  at- 
tinţiune,   cu  băgare  de  semă. 
Attenuanti    aide,    adj.  di- 
minutoriu,  care  diminuesce, 
micşioredă    gravitatea    uneî 
accusaţiunî.  [vd.  urm. 

Attenuation|f.  diminuţiune, 
Aitenuer,  v,    a.  a  diminui, 
micşiora,  subţiri,  slăbi  gra- 
vitatea. 
Atters<age|   >n.    appropiare 

(a  corăbiei)  de  uscaţii. 
Atterrer,  v.  a.  a  usşterne,  a- 
runca  la  păcaintii,    prăpădi. 
Aiterrir,  v.  n.  a  merge,  aj- 

junge,  la  uscatu  (corabia). 
Atterrissage,))t.  oppritulu, 

staţiunea,  navii  la  uscatu. 

Atterrissement,  m.  gră- 

mădire    de    pămîntu    şi    de 

nisipu  dalungulii  malului'. 

Attestation,  f.  attestaţiune, 

dovadă  în  scrissu. 
Attester,   v.    a.    a    attesta, 
certifica,  dovedi,  lua  de  mai*- 
turu,  —  du    savoir,  a    ar- 
reta,  dovedi,  cunuoscinţe. 
Atticismei»^.  atticismii,  vor- 


bire şi  gustu  delicatu,   cum 
I       era  la  Atenianî. 
j  Atti^dir,  v.  a.  a  incăldi  pu- 
!       ?inu,  face  tepidîi  (tiede). 
I   Attiedissement,  m.  mică 
1       incăldire.  [multă  grije. 

i   Attif  er,  v.  a.  a  para  (găti)  cu 
I   Attifet,  m.  paralu,   gătire  a 
j       capului,  (vech.  p.  us.J 
\   Altinier,  vd.  Atinter. 
I   Attique,  adj.  atticu,  conibr- 
j       me  cu  atiiciswe,  vd.  vorb  . 
I   Attiquei  f.  archit.  cellu  din 
I       urmă  catu,maî  pu?inu  înaltu, 
I       care  termină  uă  sală  de  as- 
şteptare ;  facială. 
Attirailj  m.    mare   cantitate 
de  lucruri  diverse  necessarie 
în  unele  caşuri. 
Attirant,    ante,    adj.    care 
trage  la  sine.  [sine. 

Attirer,  v.  a.  a   trage  către 
AttisePi  V.  a.  a  appropia  douî 
tăciuni  ca  se  ardă  ;  fig.  a  es- 
cita,  înflăcăra. 
Attiseuri  m.  cellu  ce  escită  ; 

cellu  ce  asşedă  foculii. 
Attisoîr,  (H.'vătraiu. 
Attitre,  ee,   adj.   care   e  în 
tillu,   ordinariu,   obicinuiţii 
Aititrer,  v.    a.  a  da    prefe- 
rinţă penti-u  CV.,  a  închiria 
—  Ies  chiens,  cănii. 
Attitude,  f.    modu    de    a-ş 

ţine  corpulii,  disposiţiune. 
Attorney,  m.  vd.  Avoue. 
Attouchement,    m.    attin 
sură.  [tivii,  care  attragf 

Attractif,  ive,  adj.  altrac 
Attraction,    f.    attracţiunt 

attragere  către  sine. 
Attrairci  v.  a.  a  attrage. 
Attraiti  m.  înclinaţiune.  Li 
attraits,  attracţiunea, frumi 
seta  feţieî. 


ATY 


-  99 


AUD 


Attrapei  f.  cursă  pentru  a 
prinde  vînaturî.  Comp.  piege. 

Attrape-mouchef  f.  ueri- 
ce  se  pune  ca  se  attragă  mus- 
cele. 

Attrape-nigaud,  m.  at- 
travelourdeau,\iclemâgros- 
solană,  care  nu  înşelă  de- 
cătu  pe  proşti,  pe  stupidî. 

Attraperi  v.  a.  a  apuca , 
prinde.  [glumă. 

AttrapettCi    f.   fam.    mică 

Attrapeur,  m.ense,  f.ceUu 
ce  apucă,  prinde;  înşelătorii. 

Attrapoire,  f.  cursă. 

Aftrayanti  ante,  adj.  t. 
care  attrage. 

AitrempCf  ee,  adj.  t.  nici 
pre  grassu  nici  pre  slabu, 
(despre  passerî). 

Attremperi  v.a.  a  roşi  fer- 
rulîi  in  focu. 

AtlribuablC}  adj.  care  tre- 
bue  seu  pote  fi  attribuitu. 

Attribuer,  v.  a.  a  attribui, 
da,  allătura  la.  .S" — ,  a-şî  at- 
tribui, lua  pentru  sine. 

Attributj  m.  attributu,  cali- 
tate. Ceaa  ce  este  propriii  în 
-peciale  unei  persone  seii 
unui  lucru. 

Attributif,  ive,  adj.  attri- 
butivij,  de  attributu. 

Attribution,  f.  attribuţiune, 
privelegiu.  [lătoriii. 

Attristantyanfe,  adj.  întris- 

Attrâster,  v.  a.    a    întrista. 

Attrition|f.  penitinţă  (căinţă) 
de  a  fi  superatii  pe  D-deii. 
J)^|Attroupenient|)n.  adunare 
tumultosă,  sgoinotosă. 

AttPOupePi  V.  a.  a  grămădi 
în  trupă  şi  în  tumultii.  6' — , 
a  se  grămădi  în  trupă. 

Atypei  rn.  fără  modelii. 


'   AU|  cont)',  (pentru  o  lej,  luî. 
Aubade,  f.  concertii  daţii  in 
aerii  liberii,  la  porta  cui-va. 
i   Aubaiiii  m.  streină   nenatu- 
ralisatu. 
Aubaîne,  f. /'droif  d' — ,)  suc- 
cessiunea     la     averea    unui 
streinii ;  folosii  neasşteptatii. 
Auban,  */*.  (droit  d'^,  chi- 
ria dela  prăvălia. 
AubCi  revărsatulii  dileî  ( — du 
joirr):  haină  de  păndă  albă 
a  preoţilorii  catolici. 
î   Aubenagei  tn.  plată  pentru 
;      îmmormîntatulu  unui  streinii. 
!   Aupebin,  m.  aubepine,  f.  uă 
flore,  spinii  albii.         [siceî. 
Aubere,  adj.  de  culorea  per- 
:   Auberge,  f.  birtiî. 
;   Aubergine,  f  uă  plantă. 
i   Aubergistei  m.  birtaşiii. 

Auberoni  rn.  dăvorii. 
I    Aubier,    rn.    pâriea    fragetă 
I        de  sub  cojea  lemnuluî. 
Aubîfoin,  m.    uă   flore,  vd. 
bluet. 
■   Aubini  rn.  semi-galopu. 

AubinePi  v.  n.  a  călări    se- 
;       mi-galopii,  la  passu.     [sole. 
Aubour,  rn.  arburelii  de  fa- 
I   Aucuiii  nne,  pron.  niciumi, 
niciuâ  ;  aucuns,  unii.  (cum. 
Aucunement,  rtdy. nici-de- 
Audace,  f.  cutedanţă. 
Audacieusement,  adv.  cu 
cutedanţă  audaciosîi. 
I   Audacieux,e»se,  (wZj.  auda- 
ciosti,  cutedante.  isteţii. 
Au-de9â|  adv.  dincocî. 
Au-dedans,    adv.  în  întru. 
Au-dehorS|  adv.  affară. 
Au-delâ,  adv.  dincolo. 
Au-dessouSyadr.  dedesubt. 
Au-dessus,  Of/r.  d"assupra. 
Au-devant|  adv.  înaintea. 


AUL 


100 


Audience,  f.  audiiuţă. 
Audiencier,  m.  aprodii,  sa- 
teliţii îasărcinatu  se  chiăme 
căuşele  la  tribunal). 
Auditeur,  m.  auditorii. 
Auditâf,  Ive,   adj',    auditiva, 
care  tine    de  audu,  nerf—. 
Audiiibn,  f.  t.    ascultare,— 
(/es  leinoins,  a  martui'iloru. 
Auditoîre,  m.  auditoriu. 
Auditor at,    m     auditoratu, 

iuncţiunea  auditorului. 

Auge',  f.  sghiabu,   unde    bea 

animalile.''La  pi.  rigole  cari 

ducu  apele  pe  rota  unei  morî. 

Augee,  f.  conţiautulu  sghia- 

buluî. 
Augeloî,//^.gl•6pă  pentru  viţă. 
Auger,  v.  a',  a  săpa  rădoru. 
Augety  m.  micu  sghiabu. 
Augette,  f.  vd.  Baquet. 
Augite,  f   uă  petră  preţiosă. 
Augment,    m.  gram.    aug- 
mentu,  adaussu.  [toriu. 

Augmentateur,w.  adăugi- 
Augmenîatif ,  ( w,  adj.  care 
adauge,  înăresce,  augmenta- 
tivii. 
Augmentation,  f.  adăugue. 
Augmenter,  v.    a.    a    aug- 
menta, adăugi,  mări. 
Augural,  ale,  adj.  augurale, 
de  auguriu.  [ştire. 

Augure,  m.  auguriu;  preve- 
Augurer,  v.  a.  a  inaugura, 

prevesti;  presuppune. 
Auguste,  adj.  augustu,  ma- 

jestosLi. 
Augustin,  m,  ine,   f.  călu- 
garu  din  ordinea  S-tuluî  Au- 
gustinu. 
Aujourd'hui,    adv.    astădi 
(r—en  huli,  de  astădî  peste 
optii  dile. 
.Aulâte',  in.  flautistu. 


AUR 

Aulique,  1".    aulică,    disputa- 
ţiune    inaugurale    teologică. 
'cour — ,  tribunale  imperiale 
germanii  (altă-dată). 
Au  lof  ?    interj,    mar.  pre- 
pară contra  vintului ! 
Aulnaie,  vd.  Aimaie. 
Aulne,  vd.  Aune. 
Aumaâlles,  adj.  f.  pi.  bele>^ 
— ,  animalî  cu  corne.      [tori. 
Aumone,  f.  milă  (la  cei-şe- 
Aumoner,.  v.  a.  a  da  milă. 
Aumonerie,   f-    sarcina   În- 
grijitorului cerşe'oriloru. 
Aumonier,  ere,    adj.^  binc- 

făcetoru  pentru  săraci. 
Aumonier e,  f.  punga,  undoj 
sejurta  banii,   la  cingetore.l 
Aumusse,  aumuce,  f.  mantă 

imblănită  a  călugărilorii. 
Aumussiers,  m.  jil.  vîmle- 

torî  de  ciorapi. 
Aunage,  m.  mesură  cu  co- 
tulu.  F'-irebon—,  amesuii 
bine. 
Aunaie,  f.  alunişiîî. 
Aune,  f.  alunii;    vechia  m 
sură  valăndu  1  m.  82. 
!   Aun^e,  f.  alante,   uă  planM. 
Auner,  v.a.  a  mesura  cu  co- 
•   tulii.  [r^^ţ^i- 

Auneur,  m.  măsurătorii  ju- 
Aupar avânt,  adv.  raaî  'na- 
inte.  [cellu  mal  reu. 

Au-pis-aller,a(/i\  în  casulî 
HuprtSfadv.  şi  prep.  lingă 
in  appropiere.  [midî 

Aurelie,  f.  păpuşiă  (uneî  q 
Aureole,  f.  aureolă. 
Auriculaire,    adj.  auricu 
lare.  Doit — ,seu  Vauricalai 
re,  degitulii  cellvi  micu. 
Auricule,  f.  auriclu,  esteric 
rulii  urechieî. 


AUT 


-101 


AUT 


Aurif  er2|  ar/ /.auriferii,  care 
conţine  ;iuru. 

Aurificaiioiii  1'.  plumbuire 
a  dinţiiorii  cu  aurii. 

Aurifique,  m.  aurificu,  care 
preface  în  auru. 

Aurâpeau,  m.  alamă  subţire. 

Auroc3iS|  m.  unu  tauru  sel- 
buticu. 

Auroncy  1'.  uă  buriană. 

Aurorei  f.  auroră,  timpulu 
dimineţeî. 

Auscultatioii)  f.  )neil.  as- 
cultatulu  şunetelorii  peptuluî 

Auscul'îer,  v.  a.  med.  a  as- 
culta sunetele,  ce  se  producii 
in  peptu,  inimă,  şi  în  vasse. 

Auspicci  iii.  auspicii],  divi- 
naţiune  (ghicire)  după  sbo- 
rulii  passeriloru.  Sons  Ies 
aicspices  de  qn.  sub  auspi- 
cieie,  sub  direcţiunea  cui-va. 

Aussi)  adv.  asst-mine,  asia. 
—  bien,  în  faptu,    fiindu-că. 

Aussierci  f.    funia    în  trei. 
:  Aussîioi,  adv.  îndată, — que, 
I      îndată  ce,  des  que. 
\  Auster,  m.  vîntulu  Austru. 

Austere,  adj.  austeru,  se- 
verii, straşnicii  (in  sensulu 
morale).  [priine. 

Austerement,  adv.  cu  as- 

Austerit6|  f.  .severitate. 

Austral,  ale,  adj.  australe, 
de  sudu. 

Austregues,  m.  fd.  sen- 
tinţă Judiciariă;  austregal, 
e,  adj.  prin  sentinţă  judi- 
ciariă. 

Autan,  m.  vîatu  de  sudii, 

Autant,  adv.  atWii,  —  qne, 
în  cătii  timpu,  d' — plus,  cu 
attătu  maî  multu ,  d'  — 
mieux,  d' — moins,  cu  attătu 


maT  bine,  cu  attătu  mat  pu- 
?inu,  d' — que,  fiindii-că. 
Autelj  m.  altare,  alt-îrîi. 
Auteur,  *»- autorii,  făcetoru. 
Authenticite,  f.    autentici- 
,        tate. 

I  Authentique,  adj.  auten- 
I  ticu,  îavestitu  cu  formele  of- 
;  ficialî,  cerţii,  sigurii.  Les  au- 
ihentlques,  autenticele.  Nu- 
mele cătoru-va  legi  ale  luî 
j       Justinianii. 

I   Authentiquenient,»r/r.  in 
modei  autenticii,  de  credutu. 
I   Authentiquer,  v.  a.  a  face 
autenticii,  demnii  de  credutu. 
I   Autobiographie,    f.     des- 
I      cri|)ţiunea  propriei  selle  vieţe. 
I   Autochtone,/>î.autochtonu, 
j       născutu  în  ţerra  însăşî. 
I   AutOclave,af//.  marmite — , 
\       marmită    (6 la),    unde    ferbe 
ce-va  fără  evaporaţiune. 
Autocrate,)>i.  autocratrlce, 
f.  autocraţii,  suveranii  abso- 
lulu. 
Auto-da-fâ,  m.  e^ecuţiunea 
prin    focii    unei    sentinţe    a 
Incisiuniî. 
Autodynamique,  adj.  au- 
I       todinainicii  ,     mişcăndu  -  .se 
j        prin  puterea  sa  propria. 
I   Autographe,  m.  autografu, 
j       scrissii  de    raăna    autoruluî. 
I   Autographie,  f.  autogi-află, 
I       processu  pentru  a  obţine  maî 
;       multe  copie  ale  uneî   scrip- 
ture. 
Autographier,  v.  a.  a  re- 
produce prin  autografiă,  vd. 
i       pre.c_. 
Autoir,  şeii  autois,  velii  allii 
femeelorii  în  Picardia,  vech. 
Automate,     m.    automaţii. 


AUT 


AVA 


machină  care  imită  fiinţele 
animate. 

Automatiqueyâ(?j.  automa- 
tică, nedepindiute  de  voinţă. 

Auiomatisme|r/(.  stare  ma- 
chinale  a  animaliloru. 

AutomedoiiyOi.  fig.  conduc- 
loi-ulu  uneî  trăssure    regali. 

Automnal,o/e,af/J.de  tomna. 

Automnei  >/).  şi  1'.  tomna. 

Autonomei  adj.  autonomii. 

Autonomiei  f.  autonomia, 
dreplu  de  a  se  guberna  prin 
propriele  selle  legi. 

Autopsiei  f.  t.  autopsia,  dis- 
chiderea  unui  cadavru. 

Autorisation,  f.  autorisa- 
ţiune.     [da  putere,  facultate. 

AutorisePi  v.  a.  a  autorisa, 

Autoritei  f.  autoritate,  pu- 
tere, facultate,  gubernu,  ad- 
ministraţiune  publică  ;  cre- 
dilu. 

Autour,  preyj.  şi  adv.  împre- 
giuru.  Tout—,  din  tote  păr- 
ţile. 

AutouPi  m.  uliu; —  foarche- 
ref,  uliu  de  mărime  mijlo- 
cia ;  — niais,  uliîi  masculină; 
— aatoursier,  dressătoru  de 
uliî. 

Au-traverSj  seu  ă  travers. 
prep.  printre,  prm  mijloculu. 

tiutref  adj.  altulu.  L'—joar, 
de  currîndu  ;  Van  i' — ,  unulu 
pe  altulu;  l'un  eH'  -unulii 
şi  altulu;  ni  Van  ni  V — , 
nipî  unulu  nici  altulu.  En 
voici  bien  d'ane — ,  acesta  e 
şi  maî  reu  ;  —  part,  în  altă 
parte  ;  d' — pjart,  de  altă 
parte;  de  temps  ă — ,uneorî; 
l'uH  portant  V — ,  în  ter- 
minîi  de  mijlocu,  luăndii  cu 


tolulîi ;  Van  vaat    V — ,  re- 

înăne  egale. 
Autrefois,    adv.   altă-dată. 
Autrementi  adv.  altu-felii. 
Autre-part|  adv.  vd.  autre. 
Autruchei  f.  struţiu. 
Autrui|  m.  altulu.    Le  bien 

d' — ,  bunulu  appropeluî. 
Auvent|  m.  streşină. 
Auvernati  )n.  vinii  roşiu  de 

Orieans.  [de  Normandia. 
AuvesquCi  m.  vinii  de  mere 
Auxiliairei  adj.  ajjutătoriii. 
ş'AvachiPi  v  a.  a  se  deforma. 
Aval)  rn.  cursulii  în  jeosu  allu 

unuî    riuii,    oppusii   amonty 

cursulii  în  sus  ;  fi(j.  cauţiune; 

adv.  de  sus  in  jeosii. 
Avalagei  */*.  trecere  pe  rîuii; 

lăssatulii  butieî  în  pimniţă. 
Avalaison,    f.    torrinte    de 

plouiă.  [sloiu  de  ghiafiă. 
Avalanchci  avalange,  f. 
Avaiant|aj2^e,  adj.  mergîndii 

în  jeosulii  cursului,  rîuuluî. 
Avalassej  f.  vd.  Avalaison. 
Avalul  ee,  adv.  pufinu   alîr- 

năndii. 
Avaf(§e|  f.  t.  postavu  lucraţii 

de  uădatăjfără  învîrtitulii  ar- 

burilorii. 
Avaler,  v.  a.  a  înghiţi. 
AvaleuPi  m.  cellii  ce  înghite 

cu  aviditate,  lacumu  — ,  de 

jjois  gris,  omu  care  mănâncă 

mulţii. 
AvalieSi  f.  pi.  lănă    de    ouî 

tăiate. 
Avaloirei  m.farn.  gură  mare. 
Avalurei    f.    t.    înflătură    la 

copita  calului. 
Avanţagei    rn.    locii    unde 

stă  birjile  affară  din  pia?iă. 
Avancei  f.  înaint.tre,  ceaa  ce 

se  face   inai  ite    relativii   cu 


AVA 


103  - 


AVA 


altu  lucru.  Par — ,d'  — ,  în- 
ainte de  timpulu  voitu.  La  pi. 
primele  demersu)î  pe  lin- 
gă ci ne- va. 

Avanceei  t.  inicu  postu  în- 
aintea porţeî  unei  lortifica- 
ţiunî. 

Avancemenii  m.  înaintare. 

Avancer,  v.  n.  a  înainta, 
merge  înainte,  duce  înain- 
tea :  a  grăbi. 

Avancier,  m.  cellu  ce  a 
prestatu  jurămîntu  m  uă  cor- 
poraţiune  de  meseriaşi. 

AvaniCi  f.  insultă  publică. 

AvanOi  m.  undiţă  pentru  sar- 
dele. 

Avanti  prep.  înaintea,  în- 
ainte de.  En — ,  înaintea  sa. 
Eti  avânt  !  înainte.  Avânt 
tont,  înainte  de  tote.  Avânt 
que,  înainte  de  a.  Ca  siist. 
m.  partea  dinainte. 

Avânt,  m.  partea  dinainte  a 
unei  trăssure,  unei    corabie. 

Avantage,  m.  utilitate,  fo- 
losii . 

Avantager,  v.  a.  a  face  unu 
fclosu  cuî-va.        [cu  folosu. 

Avantageusementi   adv. 

AvantageuXi  euse,  adj.  fo- 
lositori u.    [tremităţile  punţii. 

Avant-beC|  rn.  t.  parîi  la  es- 

Avant-bras,  m.  partea  din- 
ainte a  bragiuluî. 

Avant-chemin-couvert| 
m.  t.  drumu  copperitîi  la  pi- 
ciorulîi  glacisuluî,  în  affară. 

Avant-cceur,  m.  înflătură  la 
peptulu  caluluî. 

Avant-corpS|  m.  partea  u- 
nuî  edificiu  eşită    în  affară. 

Avant-cour,  f.  curte  mică 
înaintea  curţii  principali. 

Avant-coureuri    m.     în- 


ainte-mergetoru,  ceaa  ce  pre- 
cede şi   annunţă. 
Avant-coupri&rey   f.    în- 

ainte-mergelore,  V — du  jour, 

aurora. 
Avant-dernier,    ere,    adj. 

înaintea  celluî  din  urmă. 
Avant-duc,  rn.  t.  parîi  pen- 
tru punţi,      [şianţil  dinainte. 
Avant-fosse,  rn.  t.  fossatu, 
Avânt- gar de,  f.  partea  u- 
j       neî  armate,  care  merge  îna- 
I       inte. 
\    Avant-goAt,    m.  gustu,  ce 

are  cine-va  dinainte   pentru 

unu  lucru  plăcutu. 
j    Avant-hier,  adv.    alaltăerî. 
1   Avânt- jourj  m.  înainte    de 
j        resăritulu  soreluî. 
I   Avant-la-lettre,  f.t.  prima 

tragere  '.li    tiparu)    a    unei 

gravure. 
Avant-main,    f.    palmă. 
Avant-midi,     rn.    înaintea 

prănduluT.  [ainte. 

Avant-mur,  m.  muru  din- 
Avant-part|  f.  parte  înainte 

de  alţii  (in  moştenire). 
Avant-peche ,    f     peisică 

prematură. 
Avant-pied,    )/i.    piciorulu 

pusu  ănteiii,  înainte.  [nei. 
Avant-poing,  f.  palma  mă- 
Avant-port,  rn.  intrare    la 

unele    porturî    marî. 
Avant-portail,     rn.    porta 

dinainte. 
Avant-postei  m.  postu  as- 

şedatu  înainte,  maî  apprope 

de  inemicu. 
Avant-projet,    m.    redac- 

ţiune  provisoriă  a  unei  legi. 
Avant-propos,  rn.    precu- 

vîntare. 
Avant-quarty  >/i.  sunetu  ce 


AVA 


—  104 


AVE 


unele  orologie   bătu    înainte 
de  quartCi,  de  junietate    etc. 

Avânt -scene,  f.  avant- 
scenă. 

Avant-toit,>n.  copperişiu  de 
casă  eşitii  in  affară. 

Avant-train,  m.  tractulii, 
rotele  .şi  oiştea  dinainte  ale 
uneî  trăssure. 

Avânt- veille  y  f.  înaintea 
predileT,  doue  di!e  înainte. 

Dans  Ies  composes  avec  a- 
vant  cette  preposition  ne 
prend  pas  ia  marque  du 
pluriel. 

Avarey  adj.  avaru,  cumplita 
(sgircitîi  la  bani),      [avariţă. 

Avarementi  adv.  p.  us.  cu 

Avarice,  f.avaviţă  (sgirceniă). 

Avarîcîeux,  euse,  ac/y.  eco- 
nomia. 

Avarie,  f.daună,  pagubă,  cau- 
sată  uneî  navT,  corabie,  în 
drumulii  seîi,  uerî-ce  daună. 

Avaria,  ee,  adj.  stricatu  (in 
tinipuliă  căletorieî  pe  mare), 
niarchandises  avariees. 

Avarier,  v.  n.  a  causa  daună, 
strica,  vd.  avarie. 

Avarîtz,  ))i.  impositu  per- 
cepuţii m  Turcia. 

A  vaste,  interj,  (la  corabie) 
oppresce  !  stai  ! 

A  vau,  vd.  Aval. 

A  vaM-l*eau,arfr.  i'aWer — ), 
în  jeosulti   apei. 

A  vau-de-route,  loc.  prov. 
precipitaţii,    iute,    în  grabă. 

Ave,  seu  Ave  Măria,  m.  ru- 
găciune ia  S-ta  Vergine.  Sa- 
lutaţiune  englesă.  La  pi.  ru- 
găciune pentru  assistinţa  luî 
Duninedeii,  Je  reviendrai 
dans  lin—,  me  voiu  întorce 
îndată.  PI.  nevar. 


Avec,  prep.  cu.   Şi    avecque 

(\ech.)—cela,  cu  tote  acestea. 
Aveindre,  v.    a.  a  trage,    a 

lua  ce-va  din    loculu    unde 

este 
Aveîne,  f.  vd.  Avuine. 
Aveiniere,  f.  cămpîi  serae- 

natii  cu    ovedu. 
Avelanâde,  t'.cqje  de  ghindă. 
Aveline,  f.  alună    mare. 
Avelinier,  m.  arbure  de    a- 

lune  111  ar  î.  [porturi. 

Avenage,  m.  plată  luată  la 
Avenant,  ante  adj.  plăcutu. 

A  l  — ,  in  conformitate  ;  le 
cas  — ,  decă  ar  veni  casulu. 
Av&nement,  ni.  venire  înăl- 

ţiare,     appariţiune.    Venirea 

Mess'eî. 
Avenir,  v.  n.  vd.    Advenir. 
Avenir,  m.  viitoriii.  A  V — , 

de  acum  'naînte,  rfesorinais. 
Avent,  ni.  adventu,  timpulu 

in  care  catolicii  se   prepară 

se  celebrede    crăciunulu. 
Aventureî  f.  întîmplare.  D' 

— ,  jxir — ,  din  întîmplare,  d' 

— ,  cam. 
Aventurer,  vd.  risquer. 
Ayentureux,  euse,  adj.a.- 

venturosii,  care  se  lassă  în- 

timplăriî. 
Aventurier,  m.  iere/.ewen- 

turariu,    care    umblă    după 

eventure,  intim plărî. 
Aventurine,  f.    aventurină, 

petră  negrâ  semenată  cu  pun- 
te strălucitore,  aurite. 
Avenue,   t.    trecere,    druraii 

către;  alea  plantată  cu  urburî. 
Av^rage,    m.    jumetate    de 

annii    (căştiii)  ;    terminu   de 

mijlocii.  [brasil. 

Averano  ,    nt.    uă    passere 


AVI 


105 


AVO 


Av4&r6,  ce,  adj.  adftveri'u,  do- 
vediţii, stabilitei  că  adevărată. 

Av^rer,  v.  a.  a  adeveri,  do- 
vedi certă,  ai-reta  că  ade- 
veratu.  [in!'ernulu. 

AvernCf  m.  (poet.)  Avernulu, 

Avârony  )n    ordu   Mscatu. 

Aversei  f.  fam.  plouiă  su- 
bita. 

Aversion,  f.  aversiune,  ură. 

Avertinj  //*.  )>.  us.  tare  ob- 
stinaţiuae  (sburdălniciă). 

AvertineuXy  euse,  adj.  ob- 
stinată (haină).        [informa. 

Avertir,    v.    a.    a  însciinţa, 

Avertissementy  m.  însci- 
inţarf. 

AveUf  in.  mărturire,  recun- 
n6=;cerea  uquî  faptă,  în  voinţă. 

Aveuery  v.  a  t. — iDie  per- 
drix,  a  prii  mi,  lua  uă  po- 
turnice.  [bitoriă. 

Aveugiani,  ante,    adj.  or- 

Aveugle,  adj.  orbă,  o  V — ■, 
orbe.sce.  in  inttrnericu. 

Aveuglementy    m.    orbelă. 

Aveuglement  ,  adv.  or- 
besce. 

Aveugler,  v.  a.  a  orbi. 

n  /'Aveuglettei  loc.  fam. 
că  ună  orbă,  â  tâtons. 

Avictuaillement,  m.  pro- 
visiunî  jtentru  corăbii'. 

Avictuailler,  v.  a.  procura 
provisiunî  unei  corabie. 

Avictuaîlleur,  m.  provisio- 
uatiiră  de  corabie. 

AvidCf  ad  i     avidă,    lacumă. 

Avidement,  adv.  iăcome-^ce. 

Avidît^j  f.  aviditate,  lăcomia. 

Avignoniser,  v.  a.  a  în- 
cor,  ora.  [stitu. 

Avili,    ie.    adj.  avilitu,    pro- 

Aviiir  ,  v.  a.  a  deteriora, 
I)i-osti.  .9' — ,  a  se  înjeosi. 


Avîlissanft,    ante,    adj.  in- 

jeositoriă. 
Avilissement,    m.    avilitu, 

inji'osire,  stare  despreţiabile. 
Avilisseurj  m.  cella  ce  avi- 

lesce,  injeosesce. 
AvillonSy  m.  pi.  unghie  pos- 
teriori ale  ireteluî. 
Avin^f  ee,  adj.  Îmbibată  de 

vină.   Homme — ,  omă    care 

se  cletină  de  beţia. 
Aviner,    v.    a.    a  imbiba  de 

vină,    îmbăta ,  depi'inde   cu 

via  ui  ă. 
Aviron,  m.  lopetă  de  luntre. 
Avironner,.  v.  a.  a  pune  lo- 

peţî  la  luntre. 
Avis,  m.  însciinţare,  opiniune, 

consilia,  povaţă.    .-l  mon — , 

după  opiniunea  me  i ;  pren- 

di'e  Ies — s,  a  ))rocede  li  votu. 
Avis«§|  ee,  alj.  prudinte,  în- 

ţele^ită,  circunspectă. 
Avisement  j    m.    opiniune, 

gândire. 
Aviser ,    v.    a.    a    însciinţa, 

consilia,  jiovăţui.  S' —    a  se 

găndi  la  ce-va,  ges-i  ce-va. 
AvisOy  )ti.  mică  vassu  de  res- 

belă  ca  se  discoppere  pe  ine- 
mi  cî. 
Avitaillement,  m.  provisio- 

nare    de    aliminte   şi  muni- 
I       ţiunî. 

'   Avătaillery  v.  a.  a  provisiona, 
;        jirocura  aliminte  .şi  muniţ. 
Avivage,    //;.  t.  politura  fo- 

jiulm  oglindeî.  [strălucire. 
Avîver,  v.  a.  a  da  viuiciune, 
Avives,  t.  pi.  t.  glandule  pa- 

rotide,  la  creştetulă  cailoru 
Avivoir,    m.    t.    cuţită    allă 

politoi-iloru  cu  auru. 
Avocasser,  v.  a.  a  e.sercita 


AVO 


—  106 


AZY 


în  modîi  mediocru  profes- 
siunea  de  avocatu. 

AvocasseriCi  f.  vorbe  de- 
şerte de  avocatu. 

Avocaţi  m.  avocatu.    [gado. 

Avocatier,  m.  arburele  avo- 

A*oînerîe|f.cămpu  cuovedu. 

Avoir,  V.  a.  a  ave, — pour,  a 
privi  că,  en — ă  qiielqn'tin, 
a  ave  necasîi  pe  cine-va,  se 
găndi  la.  Le  doit  ei  V-  , 
totu  ce  possede  cine-va.  // 
y  a,  este,  sunt ;  ii  n'y  a  pas 
de  qnoi.  nu  este  pentru  ce, 
nu  e  causă.  Tant  y  a  qtie, 
cu  tote  acestea.      [vecinatu. 

Avoisinanti  ante,  adj.  in- 

Avoisiner,  v.  a.  a  Învecina. 

Avorta,  ee,  adj.  născuţii  în- 
ainte de  timpii,    [prematură. 

Avoptementi    m.   nascere 

Avoptep  ,  V.  a.  a  nasce  În- 
ainte de  timpii(avorta,lepăda) 

Avopton,  >n.  nascere  pre- 
matură. 

Avou£,  )H.  officiariu  minis- 
teriale însărcinaţii  să  repre- 
sinte  partitele  înaintea  tri- 
bunaliloru,  şi  se  f.că  actele 
de  procedură.       [cunnosce. 

Avouep,  v.  a.  a  mărturi,  re- 

AvouâtPe,  avoutre,  m.  p. 
as.  copilu  născuţii  în  di- 
vorţîi. 

Avouy-avongi  m.  unii  ar- 
bure  de  Madagascar. 

Avoyep,  v.  n.  t.  a  se  redica 
(vintulu  pe  mare). 

Avoyep,  m.  titlulu  primuluî 
magistrata  în  Suedia. 

Avril,)n.  aprile.  Poisson  d' — ■, 
vd.  maquereau. 


I  Avuer,  v.  a.  aveuer,  t.  a  ţine 
;       în  ochi,  nu  scăpa  dm  vedere. 
[   Avuste,  m.  i.nodîi  ia  funia. 
I  Avustep,  V.  a.a  înn  da  l'unia. 
I   Axe,  f.  asse,  ossia  unui  corpu. 
Axilaire,   adj.  t.    dela  sub- 
I       ţioră.     [tate  evidinte  de  sine.. 
j   Axiome,    rn.  assiomă,   veri- 
1    Axonge,  axunge,  f.  uiaturi*. 
Ayant-cause,  m.  repre'^in- 
tante,  acella    cuî    s'a  trans- 
misa drepturile  unei  persone. 
Ayant-dpoii,   m.   cellu   ce 

are  dreptulu. 
Aye,  vd.  Aie. 
Azal^e,  f.  azalea,  azaleă,  unu 

arburelii  pre  frumoşii. 
Azapum,  m.  uă  plantă. 
Aze,  m.  p.  as.  asinu, 
Azepole,  f.  uă  plantă,  spinâi 
albii. 
j   Azepoliep,  )n.  unu  arburo'.. 
j    Azimuth,  m.  azimutu. 
I   Azotate,    m.   azotaţi),    sare- 
I       formată  cu  acidîi  azoticui 

Azote,  m.  azotu,   unuld  din- 
I       elemintele  aerului. 

Azotâ,  ee,  adj.  azotaţii. 
'    Azoth,  m.  materia  primitivă 
a  metalelorîi  (în  alchim.). 
Azotique,  adj.  azoticii,  om- 

moritoriiî. 
AzuP,  m.  azuru,  sticlă  albăs- 

trită  prin  cobaltu. 
Azupe,  ee,  ■  dj.   azuratii,  ca. 

strălucire  albăstria. 
Azupep,  m.  a  azura,  albaştri. 
Azyme,    adj.    azi  mă,     păne- 
fără  aluatii.  La  pi.   sărbăto- 
rea Ebreiloru. 


BAG 


-    i07  — 


BAG 


B|  m.  b.  prima  consonante. 
On  la  nonime  Be  suivant 
l'appelation  ancienne  et  u- 
suelle. — Fig.  Ies  gens  mar- 
ques  aic  B  passent  ponr 
sjjirituels  et  malitieux.  0- 
rneniî  cu  unu  seranu  trecu  de 
spirituali  şi  maliţioşi  (şireţi). 

Baalîtej  m.  adoratorii  allu 
luî  Baal.   [corde  a  Negriloru. 

BaazaSş  m.  ţiteră  cu  patru 

Babai  m.  prăjitură  cu  stafide. 

Babeau,)fi.  spectru  (insectă). 

Babei)  f.    Babe',    confusiune. 

BabeurCi?/!.  babeurre,  lapte 
bălutu.  [micii  de  casă. 

Babichci  babichon,  >/i.  cane 

Babil|  //^  abundanţă  de  vorbe 
inutili  (palavre). 

Babillagei  m.  vorbă  multă, 
inutile,  verdi  şi  uscate. 

Babillardi  'arde,  adj.  gu- 
reşi îi.  [lage. 

Babiilement,  m.  vd.  Babil- 

BabilIePi  a.  i.a  vorbi  multe 
iu  deşerţii,    verdî   şi  uscate. 

BabBlIoiry  f   mica  scaunîi. 

Babiney  habouine,  f.  labiu, 
budă,  pendinte,  precum  Ia 
vace.         [jucăria,  bagaielle. 

Babiolei  f.  seii  babioles,  pi. 

Babord,  rn.  partea  stângă  a 
naviî,  corăbiei,  căndu  privesce 
cine-va  către  proră. 

Babouche,  i.  papucii. 

Babouin,  }n.  mică  maimuţă; 
înflăture  mici  la  gură. 

Babouiner,  m.  a  face  jocuri 
comice,  (fam.). 

Babylonci  t.   Babilone. 

BaC|  in,  luntre,  butoiii  mare. 


Bacaliaui  m.  funia  uscată 
de  nave,  corabia,    [laureata. 

Baccalaurâaty    m.  bacca- 

Bacchanaly  tu  mare  sgo- 
motu. 

Bacchanalei  f  băccanale^ 
danţii  sgomotosu  şi  tumui- 
tosii. 

Bacchante  ,  f.  bacccaute, 
preotessă  luî  Baccu,  femeă 
fără  modestia  şi  fără  reţinere. 

BacchantSf  m.pl.  baccanţi, 
preoţi  aî  U  î  Baccu. 

BacchariSi  m,  erbe  uscate. 

BacchaSi  ni.  depuşii  (drojde) 
de  succu  de  lemăiă. 

Bache,  m.  specia  de  palmii 
în  Guiana.      [unui  bâutoru. 

Bacchique,  f.  roşela    feţiei 

Baccif âre,  adj.  t.  care  pro- 
duce bobe.  [bobeî. 

Baccif  orme,  adj.  in  forma 

Bacha,  vd.  Paeha. 

Bachat,  m.  t.  piuă  de  pisaţii.. 

Bâche,  f.velinţă  de  accoperitîi 
(vd.  banne),  incadratii  cu 
sticlă,  unde  se  păstredă  plan- 
tele contra  frigu.    [graţiosă. 

Bachelette,    f.    june    fiică 

BacheliePi  ni.  baccalaureu. 

BâchePi  v.  a.  a  copperi  în 
velinţă,  vd.  bâche. 

Bachiquei  a^/j.baccicu,  con- 
secratu  deuluî  Baccîi. 

Bachot,  ni.  mică  luntre. 

Bachotage,  m.  trecerea  ia 
luntre;  plata  pentru    acesta. 

Bachoteur,  )n.  luntraşii!. 

Bachoui  UI.  butoivi  pentru 
strugurî. 

Bachouei  t.  bute,  butoiu. 

Bacilei  m.  uă  plantă  marină,. 


BAF 


108  — 


BAH 


Bacinet,  )/i. plantă  de  pădure. 

Bâclagci  )n.  oppritulii  coră- 
biei în  poiiu  pentru  a  în- 
cărca;   închiderea    portului. 

Bâcle,  ee,  adj.  închi.su.  Ri- 
virre — ,  găriă  înghiăgiată. 

Bâcier,  v.  a.  a  închide  (por- 
tulu)  prin  uă  b.iră  şeii  unii 
lanţii;— î6«e  rue,  a  închide  uă 
strată;  cest  une  affaire  — , 
este  uă   aftacere    terminată. 

Bâcieur,  m.  cellu  ce  îngri- 
jesce  a  se  închide  portulii. 

Badaud,  vi.  aude,  f.  acella, 
care  arretă  uă  curiositate 
stupidă  (cască-gură). 

Badaudage,  m.  curiositate 
stupidă  (neghiobia). 

Badauder,  v.  n.  a  căsca 
gura,  arreta  uă  curiositate 
stupidă.  [daije. 

Badauderie,  f.  vd.  Badcm- 

Badaudismei  )n.  stupidi- 
tate (n-'ghiobiâ). 

Badelairei  m.  (în  annărie) 
sabia  curbată. 

Badigeon,  ni.  văpsea  gal- 
bină  peniru  niurî,  spoielă. 

Badigeonner,  v.  a.  a  văpsi 
(uă  casă)  galbinti,  spoi. 

Badigeonneur,  in.  văpsi- 
toru  de  casă. 

Badini  ine,  adj.  resfeţatu, 
gluineţu,  enjoue.   {^saniene. 

Badinagci  ni.  glumă,  ylai- 

Badinanti  ni.  caM  de  mană, 
lătur  aşiii. 

Badine,  f.  nuia  subţire,  fles- 
sibile  şi  uşioriă,  micii  l-as- 
ionii. 

Badiner,  v.  n.  a  vorbi  glume. 

BadineriC}  f.  glumă. 

Bafouer,  v.  a.  a  tracta  cu 
derisiune,  a  şi  bate  joc  ii  de. 


Bâfrei  1'.  fam.  ospeţii  abun- 
dante  cu  escessu(chiulhan). 

Bâf  reei  f.petrecere  cu  ospgţii 

Bâfrer,  v.  n.  pop.  a  manca 
e>cessivii  (chiulchăni). 

Bâfpeur,»i./'a)7(..vd.  gloulon. 

Bagace,  f.  s.  bagasse,  trestia 
de  sacharu  storsă.        [lîcii. 

Bagage,/^.  legătură,  calaba- 

Bagarrey  f.  tumuitu,  mare 
desordine,  (înv.llmăşelă). 

Bagasse,  f.  femeă  '  publică 
ordinariă. 

Bagatelie,  f  obiectu  de  pu- 
tinii preţu,  lucru  de  nimicii. 

Bagne,  m.  închisore  pentru 
conderanaţiî  la  munce  sil- 
nice. 

Bagnoietf  m.  hagnolette, 
f.  velu  de  femee,  care  acco- 
pere  numai    jumătate   lapia. 

Bagouy  w.  glumă. 

Bague,  f.  tortă,  inelii,  jeu 
de—,  carussolu. 

Baguenaude,  f.  unu  fructu, 
fiy.  stupiditate,  prostia,  niai- 
sei'ie. 

Baguenauder,  v.  n.  a-şî 
petrece  cu  lucruri  deşerte  şi 
frivole,  (fam).  [bure. 

Baguenaudier,  m.  unii  ar- 

Baguer,  v  a.  a  cosse  cu 
punturî  mari  căpluşela  unei 
haine.  [bagage. 

Bagues,  f.  pi.  pac.  tis.  vd. 

Baguettei  f.  nuia.    [nuiele. 

BaguettePi  v.  a.  a  bate  cu 

Baguier,  ni.  cuthiă  de  inele, 

Bah  !  interj,  arretăndu  în- 
doinţă,  mirare,  negliginţă. 

Bahut,  m.  spegiă  de  serta- 
riu,  de  ladă  la  ceî  vechi ; 
taillee  en  —  fpierrej,  petra 
boltită  ;  conche  en — ,  asşter- 
nutu  înalţii    rătundu  (grad.) 


BAI 


109 


BAL 


BahutiePi    }n.    făcetorii    de 

Jădî.  [tin,  castaniu. 

Baiy  baie,  adj.  murgu, —  cha- 
Baiei  f.  bobă,    dischisură  în 

niuru  pentru  a  face  lerestră; 

vad  îi ;  laistificaţiune. 
Baigner,  v.  a.  scăldii,  muia. 
Baigneur,  m.  euse,  1°.  bal- 
aş iii.  f- 
Baignoir,  >/i.  locîî  de  baia. 
Baignoirej  f.  putină  de  baia  ; 

loge  în  teatru  situată  în  ni- 

velii  cu  parterrulu. 
Baily  ut.   fpl.    hauxj,   chiria, 

arendă,  contractu  de   închi- 

riare. 
Baillei  f.  putină,  bute. 
Bâiliementy    m.   găngănitu, 

gangă viă.  [gura  dischisă. 
Bâiller,  v.  n.  a  găngăni;  ţine 
Bai- Ier,  v.  a.    a    da,  —  des 

coaps,  a  da  loviture  {vech). 
Bailleressei  f.  aceaa   care 

închiriedă. 
Baillet|  m.  murgu. 
Baiiieuri  m.  euse,  f.  cellu  ce 

dă  cu  chiria.    La  fem.  bail- 

leresse,  vd.    vehuieur. 
BâHleur,  m.  euse,  f.  găngavu. 
Baillij  )ii.  baillis,  magistratu 

(in  vechia  monarchiă).  [chiu.) 
Baillagci  )n.  tribunale    (ve- 
Baillis,  )n.  vd.  Bailli. 
Baiilivei   f.    consortea    unui 

bailli,  vd.  vorba. 
Bâilloiii  iii.  lemnu  ce  .se  pune 

în  gura  animaliloru,  că  se  le 

opprescă  de  a  muşca. 
Bâiilonner,    v.    a.    a   pune 

unii  bâlllun,  vd.  prec. 
Baifloque,  f.  pennă  de  stru- 

fiii  pestriţă  cu  aibîi  şi  negru. 
Bain,  m.  baia.  La  pi.  bai)is, 

ape  minerali  naturali.  Bai)i- 


Duirie,  (pi.  bains-marie'  apă 

fertă.  [spangă. 

Baionette  ,     f.     baionetă , 
Bai'oquei  bajoque,    ni.    h:\- 

jocco,    monnetă    italiană  de 

cinci  centime,  [(la  Turci). 
BaYranii  beiram,  m.  bairam 
Bai-rouge,  m.  unu  şerpe. 
Baisemain,    ni.    cerimoniă 

la  unele  curţi,  constăndu  în 

a  săruta   mana  suveranului. 

La  pi.  civilităţT,  compliminte. 
Baisement ,     m.     sărutare 

(mai  alessLi  a  picioreloru  pa- 
pei). Faire    ses  —  s  «   q)i. 

a  da  sărutări  de  mană  cui-va> 

a  se   recomanda. 
Baâser,  v.  a  a  săruta. 
Baiser,  m.  sărutare. 
BaiseuPi    )n     euse,  f.  săru- 

tătorii.  [ruta  desu. 

Baisoiter,  v.  a  fam.  a  să- 
Baisse,  1'.  scădere,  cădere  în 

jeosii.  Opp.  hausse,  suire. 
Baisse,  ee,  adj.  plecatu.  ap- 

plecatii,  lăssatu  în  jeosii. 
Baîsser,  v.  a.  a  pleca,  lăssa 

în  jeosîi ;  micşiora  în  preţu. 
Baissier,  )h.  speculante  (cu 

chărtiele  Statului). 
Baissiere ,     f.     sediraentii, 

drojdie. 
BaissoirSy  m.  pi.  t.  bassine 

de  apă  la  saline. 
Baisure,  f.  loculu  unde  uă 

păiie    se    attinge  de    alta  în 

cujjtorii.  [fegie. 

Bajoire,  f.  monetă  cu  doue 
Bajouei  f.  capulu  rîmăforu- 

lut  de    sub    ochiu    pane    la 

massilă. 
Bal|    rn.    baiu.    Mettre   une 

carte  au — ,  a  juca  uă  carte. 
Baladin,    jh. — ine,  f.  dănţă- 

toru  de  teatru  ;  comediante. 


BAL 


—  110 


BAL 


Baladinagei  m.  p.  us.  glu- 
mă insipidă,  prostă. 

Balafre,  f.  tăiătură  pe  o- 
bradu,  sernnulu  care  i-emăne. 

Salafre,  ee,  adj.  cutâiăture, 
cu  cicatricî,  pe  obrariu. 

BalafrePjV.  a.  a  face  cuî-va 
tăiăture  pe  obradu. 

-Balaiy  m.  mătură,— de  crin, 
mătură  de  perii;  )nauche  ă — , 
coda  măture', — de  cie(,  vintu 
de  nordu-vestu. 

Balais,  m.  adj.  riibis — ,  ru- 
binii balass,  roşiii  dischisu. 

Balancey  f.  balanţă,  cănta- 
riu;  —  /f»«e,  balanţă  pentru 
aurii;  tenir  ă  egale — ,  a  fi 
neparţiale. 

Balancâ|  m.  passil  balan- 
ţutii  (la  danţîi) 

Balanc^i  ee  adj.  balanţatii, 
ţinuţii  in  ecilibriu,  nesigură. 

Balancelie,  f.  luntre  napo- 
litană cu  unu  catartii. 

Balancementi  m.  balan- 
fiatti,  mişcare  alternativă  şi 
înclinată  a  unui  corpii. 

Balancer,  v.  a.  a  balanţa, 
ţine  în  ecilibi'iu,  mişca,  clă- 
tina. Se — ,  a  se  balanţa, — 
par,  a  termina  cu. 

Balancîer,m.  făcătorii,  vîn- 
detorii,  de  balanţe  ;  machină 
pentru  a  bate  monnetele ; 
buccată  destinată  a  regula 
mişcarea  unei  machine^  pen- 
dulii. 

Balancine,  f.  funia  pentru 
a  regula  pândele  (Ia  corabia). 

Balanţoireî  m.  legănii. 

Balanţons,  m.  pi.  buccăţî 
mice  d<'  taninii  pentru  vîn- 
dutii. 

Balandrani   ra.    s.  balan- 


drau,  balandrans,  manta 
de  plouiă.  [corabia. 

Balandref     f    t.  balandră, 

Balanite,  f.  t.  balanită,  ghin- 
dă marină  petrificaiă. 

Balant,  m.  buccată  mole  de 
funia  (de  nave). 

Balassci  f.  rnindirii. 

Ballasty  m.  t.  încărcătura 
corăbiei. 

Balatrony  m.  omii  simplu 
(prostii). 

BalaustCi  f.  flore  uscată  de 
granată  selbaticâ. 

Balaustier,  r,i.  granatu  săl- 
baticii, [măturare. 

Balayage)     »).     maturaţii, 

Balayer,  v.  a.  a  mătura. 

Balayeur,  m.  ease,  f.  mă- 
turătorii (de  strate). 

Balayupes,  f.  pi.  celle  slrîn- 
se  cu  mătura. 

Balbutiement,  m.  găngă- 
nire. 

BalbutieP|  v.  n.  a'găngăni, 
a  vorbi  confusii,  prcnunţa 
reii. 

Balcony  m.  baiconîi. 

Baldaquin,  )n.  pervasurîde 

perdele ;  operă  de  architec- 

I     ■  tură  d'assupra  unui    tronu, 

unui  altare,  unui  patii. 

Baleiney  f.  b  denă,  chitii. 

Baleinây  ee,  adj.  lucratu, 
garnitti  cu  osse  de  balenă. 

BaleineaUf  m.  balenă  ti- 
neră. 

Baleinier,  m.  pescariii  de 
balene,  luntrea  luî. 

Baleinorii  vd.  Baleineau. 

Bal&vre,  f.  labiulii  (huda)de 
jeosîi ;  petră  eşită  maî  affară. 

Bali|  m.  balie,  f.  limba  eru- 
dită a  Siamesilorii,  brami- 
niloru. 


BAL 


-  111 


BAL 


Balierie,  f.  danţu. 

BalierinCf  f.  dănţătore,  ba- 
letislă.  [foie. 

BaligoulCf    f.    ciuperci     cu 

Balini  m.  cer.şefîi  pentru  vîn- 
turatu.  [chete. 

Balinei  f.  păndă  pentru  pa- 

Balisagei  m.  curaţitulîi  uduî 
fluviu,  unuî  rîuu. 

Baiîsei  f.  mare  prăjină  cu 
unu  obiectu  în  vîrlu  pentru 
a  ar  ret -l  locurile  periculose. 

Baliser,  a.  a.  a  pune  semne 
pe  mare,  vd.  prec. 

Baliseury)n.  ingrijitoru  pen- 
tru   curăţitulii     porturiloru. 

Baiiste,  f.  balistă,  machină 
de  aruncatu  petre,  la  antic  . 

BalistîquCf  f.  balistică,  artea 
de  a  calcula  aruncatulu  de 
projectilî,  de  ghiulele. 

BalivagC}  m.  alessuiu  .şi  în- 
seranatulu  pomiloru  de  lăs- 
satii  in    pădure,  vd.  urm. 

Baliveaui  m.  june  arbure 
reservatu  după  tăierea  pă- 
duriî.  Baliveaux,  pi.  schele, 
lemne  pe  caiî  murariî  (di- 
dariî)  Iacii  podinele  pentru 
a  lucra. 

Balivernei  t.  fam.  lucru 
copilârescu,  de  nimicu. 

Baliverner,  v.  a.  /am.  a 
face  lucruri  de  nimicu,  se- 
câture. 

B  alia  de,  f.  baladă  ;  narra- 
ţiune  in  versuri  reproducindîi 
leginde. 

Baltaderei  f.  locii  de  danţîi. 

Ballanty  f.  ante,  adj.  osci- 
lante, care  se  cietinâ. 

Ballast,  m.  ballast,  nisipu 
pentru  a  copperi  traversele 
de  leiiinu  la  căile  ferrate. 

Ballastage,  m.  copperitulu 


traverselorîi  cu  nisipîi  la 
căile  ferrate. 

Balie,  f.  glonţu  ;  minge  ;  baiu 
de  marfă  ;  charge  â  — ,  în- 
cărcaţii greii,  homme  de — , 
omii  fără  talentii. 

Balleti  m.  balletii,  danţîi  fi- 
guraţii esecutalii  de  ordi- 
nariii  pe  unu  teatru. 

Bailoni  m.  balonu,  aerostatu. 
—per du,  ballonii  retăcitii, — 
captif  ,  bal.  captivii,  legaţii. 

Bailonne,  ee,  adj.  inflatu  că 
balouulu. 

Ballonnementi  m.  med. 
distinsiune,  înflătură  esces- 
sivă  a  vintreluî,  balonatu. 

Ballonnier,?)i.balonjiriii,  fă- 
cetoru  de  balone. 

Bailoti  m.  bală  mare  de 
marfă,  balotii. 

Ballotage,  m.  suspinsii  a 
duoî  candidaţi  într'uă  elec- 
ţiune, vd.  ballofter. 

Ballotîn,  m.  micu  ballot, 
vd.  vb.  [cu  sorţi. 

Ballotte,    f.  bilă  de    alegere 

Bailottementy  f.  agitataţiu- 
ne,  mişcare  în  sensii  con- 
trariu. 

Ballotter,  v.  a.  a  agita; 
mişca,  clătina  în  sensii  con- 
trariu, a  balota,  aramestica 
sorţii  a  douî  candidaţi  la  e- 
lecţiune. 

Balneablei  adj.  balneabile, 
bunii  pentru  baia. 

Baln^atoirej  adj.  appareil 
— ,  apparatii   de  baia. 

Baloisei  f.  specia  de   lalea. 

Balourd,  de,  m.  f.  j  ersonă 
stupidă,  prostu,  mojicii. 

Balourdisse,  f.  stupiditate, 
prostia,  lucru  făcutu  fără 
spiritîi. 


BAL 


112 


BAN 


Balsaminef  f.  balsainină,  uă 
tlore  de  grădină. 

BalsamiePi  m.  aiburo  de 
balsamii.  [micu. 

Balsamique,    adj.     balsa- 

Balustrade ,  f.  şiru  de 
s  ilpî. 

Balustre,  r/j.  stîlpulucratu. 

Balustrer,  v.  a.  a  imprej- 
mui,  adorna,  cu  stîlpî,  jj.  us. 

BaluXy  m.  nisipu  care  con- 
ţine auru. 

Balzarii  adj.  ni.  cheval — , 
călii  cu  semne  albe  la  |d- 
ciore.  [P'ta  caluluî. 

Balzanci  t.  pată  albă  la  co- 

Batnbîn,  m.  ine,  f.  oopilaşiii. 

Bambochade,  f.  /a))i.  pic- 
tură grotescă. 

Bamboche,  f.  păpuşiă  mare; 
pg.  personă  scurtă  şi  grossâ. 

Bambocher,  v.  n.  a  face 
păpuşie. 

Bambocheur,  ))i.  euse,  f. 
tăcetorii  de  păpuşie. 

Bambou,  m.  bambu,  trestia 
forte  înaltă  indiană. 

Baiii  m.  ban,  publicaţiune, 
convocaţiune  a  vechiei  no- 
bilimî ;  essiliii.  La  pi.  publi- 
caţiune de  căsătoria. 

Banalf  Io,  adj.  banale,  care 
servesce  pentru  toţî,  com- 
mune,  ordinariii ;  triviale. 

Banalite,   f.  lucru    triviale. 

Banancj  f.  curmală. 

Bananier,  m.  curmalu. 

Banate,  f.  t.  ţevă  pentru 
strecuratu  seulu. 

Bancy  m.  bancă,  ctre  sur 
Ies — s,  a  fi  pe  bancele  scoleî, 
—  de  sabie,  scopelu,  slîncă 
de  nisipii. 

Bancali  ale,  adj.   cu  picio- 


rele  curbate.   Un — ,  uă  sabij 

curbată. 
Bancasse,  f  ladă.    [gustă 
Bancellci  f.  mică  bancă  ăa- 
Banche ,    f.    t.    petră    m61< 

în  mare.  [în  bancă 

Banco,  adj.  t.  banco,  valon 
Bancroche,  vd    Bancal 
Bandage,  )H  chir.  bandagiu, 

legătură ;  şină  de  rolă 
Bandagistci   ni.    făcetorîi 

vîndetorii,  de  bandage. 
Bande,   f.    făşiă   de    păndă, 

bandă. 
'    Bande,  ee,adj.  med.  legalu, 
!  B a nde a u,r/?.  bandă,  logăturîj 

cai-e  încinge   fruntea  şi  ca- 

pulîi ;  —  royal,  diademă.     | 
Bandege,  ni.   tavă    de  ciaî 

de  calea.  [tură,  făşioră 

Bandelette,  f.    mică   legă- 
Bander,  v.  a.  a  lega,  strîng( 

cu  uă  făşiă  ;  întinde  tare, 

u)i  arc,    întinde    unii  arcu 
Bandereau,  m.  cordonul 

de  care  se    portă   trompeta 
Banderet,  m.  stegariil,  celli 

ce  duce  stegulii. 
Banderole,  f,  infulă,  spetii. 

de  stegîi,  care  adornedă  na 

vile,  coi'turile,  serbătorea. 
Bandiere,    t.  p.  us.   stegi 

Front  de — ,  sirii  de  drapel 

în  fruntea  unei  armate. 
Bandins,  )ii.  pi.  stîlpi  la  pu  | 

pea  naviloru. 
Bandit,  m.  bandilu,tălchariî 
Bandoir,  m.  t.    cuiulii  sei 

viudu  a  lăţi  resboiulu  la  ţe: 

sutu.  [tritu  peruli 

Bandoline,   f.  apă   de   Iu: 

Bandore,  f.  lăută   russesc 

Bandouiier,  )ii.    tălcharii 

i  Bandouliere,    f.  curea   d 


BAN  —  113  — 


BAR 


care  se  portă  legatu  tesaculii,   ! 

puşca,  patrontaşiulii.  | 

lanei  vd.  Baniiean. 
Sank-note,  f.  bank-notă. 
Saniieue,    f.  suburbiei,    în-   ; 

tinderea  ţerreî  în  giuruluu-    i 

nuî  oraşiii. 
Banne,  f.  plană,  mare  păndă  j 

de  copperitu  merfa ;  perdea   ; 

mare  înaintea  unei  prăvălie.    | 
Banneau,    seu   hannetle,  f.   | 

mica  plană,  vd.  prec.  j 

Banner,  v.  a.  a   copperi  cu   ţ 

păn(lă  Cmerfa). 
Banneret|>/i  vechiîi  titlu  de 

nobile,    care    avea  dreptulu 

se  ţină  redicatu  unii  stegu. 
Bannetoiii  m.  ladă  pătrunsă 

de  găuri  pentru  a  conserva 
1    pesce,  coşiii  pentru  pane. 
JBannettey    f.  coşiii    pentru 

brnerfă.  [nit  ii). 

anni,  //*.  essiiatîi  (surghiu- 
Banniârei  f.  stegîi;  fuj.  par- 
tiţii (partidă). 
Bannir,  v.a.  a  essila,  depărta. 
Bannissabie,  ocZy.  fam.  de 
latii.  [(surghiunire). 

Bannisseinentj/>i.  essilare 
Banque,  f.  bancă,  commer- 
ciii  de  bani  si  effecte  publice 
((larăfiă). 
BanquiBi  adj.  m.  navire — ? 
nave  preparată  pentru  prinde- 
rea merulelorii  (nlsce  pescî). 
ijBanqueroutei  f.  bancrută, 
faliinentii. 

anqueroutier,  ere,  adj. 
liuncrutariii,  faliţii. 
anquet,     m.     prăndu    de 
pompă,  banchetu. 
anqueter,    v.    n.    a    face 
banchetu,  ospeţu  mare. 
^anqueteur,    rn.    cellii  ce 
face  banchetîi. 

Dicţ.  Franco-Moni. 


Banquette  |     f.    subseliii , 

scaumi    seii    bancă  fără  re- 

dămii. 

BanquiePy  m.  bancherii. 

Banquisci  f.  grămadă  mare 

de  ghiaciă  plutindă.    [lătoru. 

Banquistei  m.  fam.   inşe- 

BanS| )/(./)/. şedinţa  căniloru. 

Banse,  f.  mare  coşiii  pătraţii 

pentru  merfă. 

Ban  vin,    m.    dreptulii   unui 

sătenii  de  a  şî  vinde  vinul  ti 

singurii. 

Baobab,  m.  arbure  africanu, 

cellîi  mai  mare  din  vegetalile 

cunnoscute.       [fi  fără  vîntu. 

Bapaume, '/'.  t.  etre  en — ,  a 

Bapteme,  m.  extrait  de — , 

billetii  de  botesii. 
Baptiser,  v.  a.  a  botesa. 
Baplismal,  oÂe  adj.  de  bo- 
tesu. 
I  Baptistaire,  adj.  baptistu- 
riii,  care  constată   botesulii. 
Baptiste,  m.  botesătorîi. 
I   Baptistere,  adj.  m.  capelă, 
\       biserică,  unde  se  face  botesii. 
Baptistere,    adj.    registre 
— ,  registru  de    botesii,  ex- 
trait— ,  atte.statii  de  botesii. 
Baquet,  m.  micu    vassîi  de 
lemnu,  buriii,  donicioră  ;  — 
ă  trăire,  vassii  pentru  mulsii 
lapte.  [cu  donicioră. 

Baqueter,  v.  n.  a  scote  apă 
Baquetures,  f.  fil.  vinu  ce 
curge  jeosii,  căndii  Iii  pune 
in  butile.  [bacu  orilinariîi. 
Baquiep,  m.  spe?iă  de  bum- 
Bar,  vd.  Bard.  [închisă. 

1   Baradas,    ta.  viorelă  roşia 
\    Baragouin,  baragoainage, 
\        in.  vorbire  neînţelessă. 
i   Baragouiner,v.  D.  a  strica, 

8       ■ 


BAR 


144  — 


BAR 


manca  vorbele,    a  pronunţa   I 
neinţelessu,    articula  reu.         j 

Baragouineur,    m.   euse,   | 
f.  care  pronunţă  reu  vorbele,    j 

Baraque,   baracă^    prăvălia   ! 
de  scânduri.  j 

BaraquementfW.  asşedare, 
instalaliune  in  barace.  '  | 

BaraquePy  v.  a.  a  lace  ba-   | 
race.  [raiu. 

Baraquettey  f.  fam.  gutu- 

Baraquille,  f.  mică  pastetă   I 
cu  poturnice. 

Bar  aty  ?/^.  înşelăciune  la  corn-   ! 
nierciuiu   marinu.  I 

Baraterieyf.  vd.  Baraflerie.   ' 

Barathre,  */(.  haratru,  pre-   : 
cipiţiu  (gropă),    unde.se  a- 
runcâ  criminalii  in  Athena.     ' 

Baratte,  f.  putineiu.  i 

Bar  atter,  v.  a.  a  bate  laptele.   ' 

Baratteriey  f.   vd.    Barat. 

Barbacane,  f.  dischisură, 
cavitate  practicată  in  mu- 
rulu  unei  cetăţi,  pentru  a 
trage  printr'insa  assupra  ine- 
niiculuî. 

Barbacole,  »)..jocu  de  faro. 

Barbare,  adj.  barbarii;  cli- 
mat— ,  cliraă  a.'^pră.  Les  buv- 
bares,  barbarii.  Poporele  cari 
năvăliră  in  imperiulu  Ro- 
manii între  seci.  lY — VIL 
Barbarement,     adv.     in- 

tr'unil  mod  li  barbarii.  | 

Barbaresque,  adj.  de  Bar-   I 

baria.  Sast.  m..  poporulu  din   ' 

Barbaria,  ţerră  in  Afiica.        j 

Barbariei  f.   barbaria,   sel- 

bătăciă.  I 

Barbariser,  v.   n.    a   face  , 
errori,  greşele,  contră  puri- 
tatea limbeî. 
Barbarismci    rn.     barba- 


rismîi,  vorbă  formată  în 
sensu  contrarii!  usuluî. 
Barbeş  f.  barbă;^cZ'Mue  e- 
to/fe,  marginea  aspră  a  unei 
materie.  La  pi.  barbele  ba- 
lenei. Barbe  de  capucin, 
cicoreă  ce  se  mănâncă  in 
salată.  [ţerră  in  Africa. 

Barbe^  m.  călii  de  Barbaria, 
Barbeau,  m.  unu  pesce  de 
gărJă.  Bleu  — ,  albastru  dis- 
cbisii. 
Barbiche^    f.    barbă   ce    se 
lassă    se    crescă    ia    bărbia 
(barbişon)  p-  as.    [nasterie. 
Barberici  f.  bărberiă(in  rao- 
Barbet|  m.  ette,  f.  cane  cu 

perulu  lungu  creţii. 
Barbettey  f.  peptariu  allii 
călugăriţelor  li.  [perulii  creţii. 
Barblchony/y<.  micii  cane  cu 
Bărbier,  />;.  bărber ii. [barba. 
Barbiffier,  v.  a.  fa)}L.  a  tăia 
Bărbiile,  ec,  adj.  garnitiî  cu 

dinţi  (despre  săgeţi). 
Barbillon,  m.    mică  barbă, 
dinţii  cari  mărginescii  uă  să- 
geta,       [instrum.  la  antici. 
Barbiton,  »i.  barbitonii.Unu 
Bar bon,»( .(ironicu)  betrăn ii; 
faire  le — ,  a  face  pe   betră- 
nulu  inţeleptu.  [posacii 

Barbonnage,  /x.  caraclerij 
Bar  bota  ge,»(.6ar/yu<emeH^ 
remediu  băbescii,  descăntecii , 
Bar  bote,  m.  pesce  de  gărlă 
Barboter,  v.  n.  a  scormoni 
a  merge  prin  noroiii.  [tică 
Barboteur,  m.  raţă  domes- 
Barboteuse,   f.   femeă   d( 

strată,  dt!  uliţă. 
Barbouiliage,   m.   pictun 
rea,  scriptură  confusă,  neci- 
tibile. 


BAR 


115 


BAR 


Barbouillei  ee.  adj   raacu-  1 

latii  (rnănzăJitu).  | 

Barbouiiler,  v.  a.  a  ma- 
cula, peta.  (mănzăli). 
Barbouilleur,  m.  mănzăli- 
toru.  reCi  dugravu.  [cânte. 
Barbouilloni  m.  reu  inu$>i- 
Barbui  ne,  adj.  cu  barbă. 
Barbue,  f.  unu  pesce  marinii. 
Barbuquety  m.  inflătură  la 

marginea  labiuluî,  budeî. 
Barbure,  f.  margine  ascuţită 

(la  lucrurif  turnate). 
Barcarolle,     f.    barcarolă, 
căntu  al  Iu    luntrariloru    ve- 
neţianî. 
Barcellej  f.  luntre  mică. 
Barcelonnette,  f.    legănu 

de  copiî. 
Bardei  f.  vechia  armă,  ce  se 

punea  pe  peptulu  calului. 
Barde,  m.  bardu,  căntătoru. 
Bardeau,  m,  .şindrilă. 
Barder,  v.  a.  a  copperi  cu 
şindrilă,  a  pune    lucruri  pe 
patulu  de  cărratu. 
Bardeur,  m.  cellîi  ce  duce 

petre  intr'uă  cărrucioră. 
Bardity  ni.  căntu  allu  bardi- 
loru.  [tîrii);  maculatură. 

Bârdot,  m.  micii  mulu  (ca- 
Barege,  m.  barişiu. 
Bareme,  m  culegere  de  so- 
cotele  făcute.  [de  lemne. 
Barge,  m.  grămadă  de  tinii, 
Barguignage,  m.  vd.  hesi- 

tatioii. 
Barguigner,v.n.Yd.  hesiter. 
ilBarguigneur,  m.  ease,  f. 
r      fa  UI.  inderetnicu,    nedecisu, 


nehotăritu. 
Barigoule,  f.  preparaţiune 

de  anghinară  ţinută    ănteiîi 

în  untu  de   lemnu. 
Baril,  ,n.  buriii. 


Barillage,>/i. punerea  vinului 
în  sticle. 

Barillerie,  f.  dogăriă. 

Bariliet,  m.  inicu  buriii. 

Barîolage,//(. adunătură  pu- 
cinil  armoniosă  de  maî  multe 
culori,  pestriţ  atu. 

Bariole,  ee,  adj.  împestriţaţii. 

Barioler,  v.  a.  fam.  a  du- 
grăvi  in  culori  diverse,  pes- 
triţa. 

Bariqueau,  m.  micîi  vassii. 

Barique,  vd.  Barrique. 

Baritel,  //*.  vd.   Engin. 

Bariton,   in.  baritonii. 

Barium,  >n.  vd.  Baryunii 

Barlong,  .'/^<e,  adj.  inegale, 
cu  ţepe. 

Barnabite,</«.  barnabitu,  că- 
lugării din  congregatiunea 
S-tiiluî  Paul,  in  Milan. 

Barnache,  f  passere  căle-' 
tore,  bernache,  hernacle. 

Barometre,  m.  barometru, 
indicatorii  de  pressiunea  at- 
mosferică şi  de  mişcările 
timpuIuT.  [tricu. 

Barometrique,  //«.barome- 

Baron,   rn.  ane,  f.    baronii. 

Baronnage,  m.    baronatii. 

Baronnet,  //^  titlu  affectaiii 
unei  ordini  de  cavaleri  angli. 

Baronnie,  f.  barouiă. 

Baroque,  af?y.  reCi  rătundii, 
(despre  mărgăritare) ,  ine- 
gale, ciudatu,  hizarre. 

Barque,t.  barcă,  mică  luntre. 
Barquerolle,  f.  mică  barcă, 

raicu  balonii. 
Barquette,   f.  prăjitură  în 

forma  unei  barce. 
Barrage,  m.    strejă,    plata 

pentru  trecere. 
Barrager,  m.  perceptorulii 
plăţiloni  pentru  strejă. 


BAS 


116 


BAS 


Barrei  f.  vprgea,  buccată  de 
lemnu  seu  de  ferru  lungă. 
Mettre  unc — sous  an  mat, 
a  sublinia  uă  vorbă ;  —  de 
uiesiire,  ve?  gea  pentru  tactu 
(în  mus.),  la  pi.  jocu  de  a- 
lergare  allu  scolarilorii. 

Barreaii,  m.  mică  vergea 
(parmaclicu);  închisură  re- 
servală,  unde  stă  avocaţii  câ 
se  vorbescă ;  ordtnea  avo- 
caţilorii. 

Barrer,  v.  ;i.  a  încliide  cu 
vergele  (pLiriuaclice),  a  su- 
prime,rade  uă  cliărtiă  scrissă. 

Baprette,  i".  peleria  cardina- 
leluT.  Parter  a  la  barrelle 
de  qnclqa'ui),  a  spune  cuî-va 
adevârulii  curaţii,  in  faciă. 

Barreur,  //(.  căiie  pentru  vî- 
natCi  de  căpriore. 

Barricadei  f.  barricadă,  în- 
chisură forlificată  cu  grinde 
şi  părnîntu  seu  nisipil. 

Barricader^  v.  a.  a  închide 
cu  barricade. 

Barriâre,  f.  strejă,  barrieră. 

Barriquej  f.   mare   grindă. 

Barrir,  v.  n.  a  striga  (de  e- 
lefante). 

Barroir,  //<.  sfredelii. 

Barse,  f.  culhiă  de  tinichea 
(de  ciaî).  [piciore  roşie 

Bartavellei  f.  poturnicecu 

Barth^lemi,  f.  //a  saintej 
dia  de  2i  Aug.  1572,  căndii 
Protebtanţiî  francesif  a  foştii 
ucci.şî  din  ordin,  lui  Carol  XI. 

Barytony  m.  baritonu,  voce 
de  bărbatu,  mijlocia  între 
bassu  şi  tenoru. 

BaSf  hasse,  adj,  jeosii,  puf  inii 
înaltu;  înjeositu,  degeneraţii. 
Les  basses  terres,  locurile 
jeose,  văile  ;  les  hasses  clas- 


şes,  classile  de  jeosu  ;  faire 
inain  hasse  sar  ipi.  a  uccide 
pe  cnv.  mot  bas,  vorbă  de 
jeosii,  populare;  <>  basse 
note,  în  tăcere. 

BaSf  arlv.  jeosu,  în  jeosii;  etre 
— ,  a  şede  jeosu;  ii  est.  bleu 
— ,  merge  cu  ellii  spre  reu; 
ici — ,  aici  jeosii,  în  acesta 
lume;  parler — ,  a  vorbi  în- 
ceţii ;  traitev  de  haut  en — , 
â  tracta  cu  despreţâ ;  cha- 
peaa — ,  peleria  jeosii ;  ă — , 
jeosii;  coaler—,  a  cafunda 
(corabia);  en—de  Vescalier, 
jeosii  la  scară,  d'en — ■,  de 
jeosii.  [rapîî. 

BaS|  //(.  partea jde  jeosii, cio- 

Bas altei  m.  basaitu,  petru 
vulcan,  de  mare  duritate. 

Basaltiquey  adj.  formulu  de 
b  isaltu.  i 

BasanCf  f.  pele  de  berbece 
pentru  legătura  cărţilorii. 

Basan^i  ee,  adj.  înnegritîi, 
pirlitii  (de  sore). 

Basculejf.machină  a  cuT  una 
din    estremităţî   se    lassă  în 
joe?ii,  căndii  cea-altă  sere-* 
■  dică,  balanfiă. 

Bascuierj  v.  n.  a  se  mişca, 
legăna,ca  uă  bascale,\d.i)rec 

Bas-de-casse,  f.  partea  de 
jeosii  a  ca.seî  (la  imprim.). 

Bas-dessuS|  m.  allii  douile 
discanto  seu  sopranii. 

BasCf  f.  base,  temelia,  funda- 
menta. 

Basel'ei  f.  uă  plantă  ind. 

Basementi  m.  fundamentii. 

BascPşV.a.a  basa,  întemeia. .Şe 
— ,  a  .se  funda,  întemeia  pe, 

Bas-fondj  //'.  mică  adinci- 
me,  locu  jeosii  şi  înfundată, 


BAS 


—  117  — 


BAS 


Basilairei  adj.  cai-e  servesce 
de  basiî. 

Basilei  m.  cnlumniatoru. 

BasiliCy  )n.  busiocii,  erbă  mi- 
rositoiv  ;    unu  şerpe  blăndij. 

Basilicoiii  m.  basilicum, 
pomăda  de  basilicu. 

Basiliquc;  f.  biserică  prin- 
cipale, [de  bumbacu. 

Basiiii  )H.  materia  cadrilată 

Bas-justîcier,  )>i.  justicia- 
riii  inferiorii.  [ciariu. 

Bas-officier,    m.    sub-ofi- 

Basochej  i.  associaţiune  a 
clericiloru  parlamentului  cu 
titlu  de  curte  judiciariă, cec/i. 

Basochîen,  m.  officiariu 
din  bcisuclie,  vd.   vorba. 

Basquei  C,  pulpană  de  ves- 
timintii  ;  bascu,  din  ţerra 
Basciloru,  s. vechiei  Gasconie. 

Bascguine,  f.  paşchină. 

Bas-relieff  rn.  bas-relief, 
operă  de  sculptură,  care  ese 
pucinu  alTară  din  base. 

BassCi  f.  raas.  b.issii,  sune- 
tele celle  maî  gravi  ale  ac- 
cordulu'i.  [tcdlle. 

Basse-oontre,  vd.  Busse- 

Basse-cour,  t.  curte,  la 
ţerră,  unde  .şedu  animalile 
domestice.  La  iil.  des  basses- 
coHf:<.  [suterrană. 

Basse-fossC}  f.  ascunsore 

Basse-lisse,  basse-lice,  f. 
tapete  de    mătasse    cu  lănă. 

Bassententy  adj.  in  modu 
jeosii,  înjeositoriu. 

Basse-pâtei  f.  partea  de 
desubt  a  prăjitureî. 

BasseSşf.  jjL  mică  adincime. 

Bassessei  I'.  înjeosire. 

Basses-voiles  ,  i.  jj/.  t. 
vele,  pănde  de  jeosu  (Ia  co- 
rabia]. 


Basseti  JJ'.căne  de  vinătore 
linsu  şi  cu  piciorele  scurte. 

Basse-taille,  f.  mus.  voce 
de  bărbaţii  maî  acută  decâtii 
bassulu.  Bas-contre  e  ap- 
prope  aceaaşî  voce. 

Bassette,  t.  unu  jocu  de 
cărţi  inusitatu. 

Bas-si^geţ  m.  scaunii  maî 
pufiiiLi  înaltă    decătii  altele. 

Bassier,  m.  bancă  de  nisipu 
in  fluviu. 

Bassirij  m.  bassinujigheuij. 

Bassine,  f.  tavă  (de  cofetari). 

BassinePy  v.  a.  a  încăldi  cu 
mănţ;aluiii,  cu  unu  licidu 
căldicelii. 

Bassinet,  J/7,  cocoşu,  loculu 
armei  unde  se  pune  fitilulu. 

BassinoirCj  m.  măngalu. 

Bassoii)  m.  basson,  instru- 
mentîi  pe  care  se  esecută 
părţile  bassuluî. 

Bastantj  ante,  adj.  fam. 
destuii!  crescută. 

Bastarechei  f.  capră  cop- 
porită  la  trăssure,  cabriolete. 

BastCf  interj,  aretăndu  în- 
doinţă  seu  despreţu. 

Bastide,  f.  casă  mică  de 
ţerră  în  sud.  Franciei. 

Bastiile,    f.  caste  Iii  întăritu. 

Bastille,  ee,  adj.  t.  întăritii 
cu  turnuri. 

Bastingage,  m.  mar.  for- 
tific iţiuue  redicată  în  giurulu 
copperteî  punţiî  unei  navî, 
))enlru  a  se  ap])ăra  de  glonte. 

Bastinguei  f.  S}>eQiă  de  sal- 
tea, prin  care  se  fortifica 
altă-dată  copperta  uneî  navî, 
vd.  prec. 

Bastinguer,  v.  a.  a  face 
bastingage,  vd.  vorba. 

Bastioiii  m.  t.  bastion,  turnii 


BAT 


118  — 


BAT 


la  foriifîcaţiuitî,  întărire  de 
păniîntu  la  ănghiurile  for- 
tificaţiuniloru. 

Bastionneri  v.  a.  a  întări 
cu  bastione. 

Bastir,  v.  a.  a  lorre  cănepă. 

Bastonnadei  f.  lovitura  de 
baston  u.  [d.inţu. 

Bastringuey    f.    locale    de 

Basiuge,  m.  specia  de  un- 
diţă, [lerion'  a  vintreluî. 

Bas-ventrey  */*.  partea  în- 

Bat|  ta.  coda  jie-îceluif. 

Bât|  Dl.  şea  ordinariă. 

Bataclani  m.  calabalicu. 

B  liage  ,  »i.  contribuţiune, 
dajdc  pentru  animali  de 
cărratti. 

Bataille,  t'.  bătălia,  livrer-^, 
a  da  bătălia  ;  —  navale,  bă- 
tălia navale,  pe  mare. 

Bataiiler,  v.  n.  a  lace  bă- 
tălia, se  certa,  contenta. 

Batailleuri  m.  ease,  f.  ba- 
tă uşi  ti. 

Batailiotij  m.  batalionii. 

Bâtardf  de,  adj.  ba.stardii, 
născutu  în  aduiteriu,  care 
nu  este  din  spefiă  bună. 

Batarde,  1'.  unu  felu  de  că- 
ruciă. 

Bâtardeau,  )n.  dăgasu  pen- 
tru a  bate  seu  op|)ri  cursulu 
apei.  [buri  de  altoiu. 

BatardiârCi  1.  .şcolă  de  ar- 

Batardise,  f.  starea  bas- 
tirduluî,  bastardiă. 

Batatei  f.  cadofi. 

Bât^f  adj.  ane — ,  oniii  stu- 
pidu,  prostii. 

Bateauj  //*.  specia  de  barcă 
jientru  a  naviga,  maî  addese 
pe  riurî  mice, — de  sauvetuge, 
luntre  de  scăpare; — ă  va- 


fear,  vaporii.  Bateau-poste^ 
nave  de  poştă. 


Batelage, 


meseria    de 


escamotoru. 
Baieltiey  1'.  Încărcătura  unei 

navî,  corabie,  de  riurî. 
Batelemeni,    w.   t.   olana 

pentru    i-gbiabii  de  streşină. 
Bateler,    v.    a.  t.  a    încărca 

uă  corabia  de  fluviii. 
Batelei,  m.  mică  luntre. 
BateleuPi  //(.  ease,  f.  esca- 

motorii. 
Batelier,  ta.  ere,L  luntraşiu. 
Batemei  vd.  Bapfeiae. 
Bateri  v.  a.  a  pune  şeaa  pe 

unu  animale  de  povară,  ăne 

bâte,  gugumanii. 
Bâti}»(  .  adunătură  de  lemne; 

cussătură  cu  punte  marî. 
Bâtier,  >/t.  şelarii!  ordinariu. 
Bâtifolage,    ta.    petrecere. 

glume,  fa  ia. 
Bâtifoleri  v.    n.  a   peti-ece, 

face  nebimie,  glume. 
Batifoleury  >/t.  omii  de  glu- 
mă,care  se  complace  a  glumi. 
Bâtiment,  tn.  edificiii ;  bas- 

timentii,  nave,  corabia. 
Batini  ta.  papură  spanică. 
Batir,    V.  a.  a  construi,  edi- 
fica, clădi.       [dire,   didăria. 
Batisse|t'.  construcţiune,  clă- 1 
Bâtisseuri  ta   cellii  ce  are 

mania    de   edilicie,    reii  ar- 

chitectii. 
Bâtissoir,   ta     machinu  cu 

şiurupurî    pentru    a    trj 

poveri. 
Batistei  f.  batistă. 
Bâtoni  tn.  baston  ti — ,  de  cirel 

d'Espayne,  vergeluţă  de  ceră 

roşia. 
Bâtonnâei  f.  t.  -crea»,  trăs- 

sălură  cu  pompă  de  apă. 


BAT 


—  119 


BâtonnePi    v.  a.  a  bastona,   | 
bate  cu  bastonulii. 

Bâtonnet,  tn.  bastonaşiu, 
mică  liniă. 

Sâtonniery  m.  avocatu  a- 
lessu  provisoriu  de  confraţii 
sei,  că  se  fiă  capulu  ordinii. 

Bâtonnistef  tn.  cellu  ce  scie 
'  maniede  abile  bastonulu. 

Batrachitei  m.  liroscă  pe- 
tri licată. 

Batracien,  m.  reptilî  din 
classea  brosceî. 

Battagey  m.  batere  a  grău- 
luî,   lăneî,  laptelui. 

Battant,  ante,  adj.  acella 
cui  place  se  bată.  Sust.  vi. 
liiiiL)  i  clopotului ,  fiă-care 
|iarte  a  unei  porţi  seii  feres- 
tre, canatu,  care  se  dischide 
în  doue.  Porte  hattante,\işăi 
care  se  închide  singură. 
Plute  battan(e,]AQuă  repede, 
violinte.  [neiu. 

BattC)  f.  bătetorii  dela  puti- 

Battâej  răuduitu  de  cliărliă 
la  legato rî  de  cărţi. 

Battementy  */*.  bătaia, — de 
//(«/«.s,  bătaia  din  mane,  ap- 
jilaussu  ;  bătaia  a  inimeî,  a 
pulsului.  [petră. 

Batl'srand)    m.  ciocanii  de 

B^t^er'îei  I'.  bătaia  (intre  6- 
nenî) ;  t.  batteriă. 

Batteuri  tn.  ease,  f.  bătăiuşu, 
bătăuşii. — En  grauge,  tree- 
rătorii ;  —  de  fer,  dueliştii, 
luptătoru  ; —  d'or,  lucrăloru 
care  liate  aurulu,  ca  se  Iu 
reducă  în  foie. 

Batteusey  f.  machină  pen- 
tru a  bale  grăulu,  batosă. 

Battin,  vd.  Balin. 

Battiture,  f.  lovitură  de 
marlelu,  de  ciocanu. 


BAU 

Battogues,  f.  p.  pedepse  cu 
bătaia  de  bastonii. 

Battoiri  m.  mică  buccată  de 
lemnii,  prin  care  se  bătu 
rufele  la  spelatu.     [deşerţii. 

Battologie,  f.  vorbe  multe  în 

Battor^ei  f.  meseria  de  com- 
missionariu. 

Battrei  v.  a.  (je  bats,  tu  bats, 
ii  bat,  nous  battons  etc.  part. 
pass.  battuj,  a  bate,  Iovi,  în- 
vinge : — en  breche,  a  arunca 
projectilî  ca  se  facă  uă  spăr- 
tură la  fortific; — la  generale, 
a  bate  (cu  toba)  marşii  ge- 
nerale ;  —  en  retrăite,  a  se 
retrage; — Ies  habits,  a  bate, 
scutura,  hainele  ;  —  Ies  car- 
tes.a.  aînmestica  (la  jociî)  căr- 
ţile ; — la  campagne,  a  bate 
cămpiî,  vorbi  evasivu  ; — des 
niains,  —  des  ailes,  a  bate 
din  mane,  din  aripe;  le  fer 
du  cheval  bat,  potcove  ca- 
lului se  cletină.  Se  batire 
conime  chat  etchlen,  a  trăi 
ca  câinele  cu  pisica.  Chemin 
battu,  drumu  bătuţii,  dis- 
cliisii  (frage).  Avoir  Ies 
yenx  battus,  a  ave  vineţelă 
pela  ochi. 

BattUy  m.  t.  lamina    bătută. 

BattUy  ue,  adj.  bătuţii. 

Battuej  f.  bătaia  a  pădurii, 
pentru  a  face  se  esă  vi- 
natulii. 

Batiurej  f.  t.  basea  care  se 
înauresce  ;  battures,  locîi 
periculoşii  în  mare. 

Bauy  ni.  seii  tarro^,  t.  grindă 
transversă  ,  curmedişiă,  la 
nave. 

Baubi,  ni.  cane  de  vînătore. 

Baudi  ni.  cane  de  Barbaria 
pentru  iepuri,  iepurariu. 


BAV 


—  120 


BEA 


Baudes,  f.  lA.  t.  petre  sus- 
spinse  la  mreji.         [prostii. 

Baudet,     m.    asinii :    omu 

Baudir,  v.  a.  a  irrita  că- 
niî  la  vînătore. 

Baudrier,  ;/*.  balteii,  legă- 
tura 'le  care  se  portă  sabia. 

Baudruche,  f.  peliculă  sub 
cojea  oului. 

Baufrer,  vd.  Băfrer. 

Bauge,  f.  şedinţa  mistreţuluî, 
cuibu  de  veveriţă  ;  mortariii 
de  pâmîntu    grassu    şi  paie. 

Bauguei  f.  hoque,  spefiă  de 
erbă. 

Baumei  »!. balsamu:— Je  Sa- 
turne,  balsamu  de  plumbu  ; 
—  vevi,  blasturu  verde. 

Baumier,  »>?.  arbure  de  bal- 
samu. 

Bauquiiii  //(.pipă,  partea  ce 
intră  în  gură  a  trompeteî. 

Bavard,  m.  arde,  f,  gu- 
ralivu. 

Bavardagei  m.  vorbe  multe 
de  nimica,  indiscrete. 

Bavarder,  v.  n.  fum.  a 
vorbi  multe  în   deşerţii. 

Bavarderieyf.  defectulii  gu- 
ralivului. 

BavardisCf  f.  fam.  vorbire   { 
lungă  fără  scopii,  indiscretă,   j 

BavaroisC}  1.  bavaresă,  in- 
fusiune  de  ciaî,  lapte  şi  si- 
ropu  de  capilariă ,  şeii  de 
cafea  etc.  [nuî  copilu. 

Bave,  f.  salivă    din  gura  u- 

Baver,  v.  n.  a  arunca  salivă 
(have)  din  gură. 

Bavette,  f.  buccată  depăndă 
pusă    la    peptulu    copilului. 
Tailler  des — s'    a-şî    perde 
tirapulii  în  conversaţiunî  fri-   j 
voie. 

JBanBuXf  euse,  adj.  care  sa-   I 


livedă  (copilu);  impression  ^ 
baveuse,  tipăritu  care  nu  e '] 
curaţii. 

BavochCf  adj.  t.  desemnaţii 
şeii  tipăritu  pufinii    curaţii. J 

Bavocher,  v.  n.  t.  a  nu  de- 
semna şeii  tipări  curaţii. 

Bavochurej  f.  deseinnu,  po' 
litură  etc.  pucinii  curaţii, 

BavoiSj  m.  tabelii  de  pre- 
ţuire. 

Bavoleti  m.  panglică,  ma- 
teria care  adornedă  peleriele 
femeelorîi  înderâtîi. 

Bavurci  f.  semnii,  urmă  lăs- 
sată  de  unii  ce  appesătoriîi 
pe  obiectulu  appesatu. 

Bayaderei  t.  dănţuitore  in- 
diană. 

Bayer,  v.  n.  a  sta  cu  gura 
dischisăj  privindu  ce-va. 

Bayettei  f.  flanelă  de  căp- 
tuşiţii, [cască. 

BayeuPi  rn.  eusc,    t'.   gură- 

BayonnettCy  vd.  Baion- 
nette. 

Bazar,  m.  bazării,  locu  unde 
sunttotu  felulu  de    miirfurî, 

Bdelliunii  rn.  bdelium,  re- 
şină. 

Beanti  ante,  adj.  căscaţii. 

Bâat|  rn.  uie,  care  affectă 
mare  devoţiune,  evlavia. 

B^atificatioiii  f.  beatifica- 
ţiune,  l'ericire  săntă. 

Bâatiffier,  v.  a.  beatifica,  a 
pune  în  răndulii  pre  ferici- 
lorii,  sănţiloru. 

Bâatifique,  m.  beatificij, 
pre  fericitoriii,  care  pune  în 
răndulii  alesşilorîi  luî  Dum 
nedeii. 

B6atillesy  f.  pL  totii  felulii 
de  dulceţe  etc.  în  pastile. 

Bâatitude,  f.  fericire  cerescă 


BEC 


121 


BEG 


Beauy  [bel),  helle  (pi.  iii. 
ieauxj ,  adj.  frumosu,  de 
hellcs  paroles,  vorbe  fru- 
mos*', deşerte  ;  prendre  sa 
helle,  a  uu  lăssa  se-î  scape 
occasiunea  :  belle  liiimeio-, 
Jjună  (Usposiţiune  (chefii)  ; 
(jens  da  bel  air,  omenîno- 
biij,  de  fineţă  :  ii  a  beau 
parler,  vorbesce  îa  deşerlu 
(de  şîeba) :  ii  a  beau  faire, 
se  siiesce  în  deşertu.  De  plus 
helle,  denouu  ;  oi  beau,  sub 
I  aspectil  plăcutu,  tout  beau, 
încetu,  bien  et  beau,  bel  et 
beau,  bel  et  bien,  beau  et 
bon,  bel  et  bon,  cu  lotulu, 
absoluţii,  d'a  dreptul  îi. 

Beaucoup,  adv.  muitu,  — 
de  fjens,  omeni  mulţi  ;  ii 
sen  faut  — ,  mai  trebue 
mulţii;  ă — preş,  apprope,  raaî 
mai ;  de  beaucoup,  multă, 
•cu  multu.  [tregii. 

Beau-f  ils,  m.  ginere,  tiiil  vi- 

Beau-frerCi  m.    cumnaţii. 

Beau-perei  m.  socru. 

Beauprâ,  m.  t.  catartci  in 
partea  anteriore  a    corăbiei. 

Beau-revoir,  m.  t.  căuta- 
tulii  urmelorii  (de  căni  la 
viuăture). 

Beau-sembiant,  ni.  at- 
testatii  priimitii ;  dissimula- 
ţiune. 

Beautei  f.  frumuseţă.  Pour 
la— du  f aii,  din  causa  rari- 
tăţii. 

Beauveauy  m.  curmedişiii. 

Bebây  in.  copilaşiu. — Le  mot 
vientde  Xic.  Ferry,  surnom- 
me  Bebe,  nain  de  Stanis- 
las,  roi  de  Pologne.  li  ne 
depassa  jamais  70  cent. 

Becy  m.  ciocii.  bec  d'Ambes, 


ănghiii  eşitu  la  stîlpulii  pun- 
ţii, vîrfii ;  blanc-bec,  tinerii 
fără  esperiinţă ;  bec  de  cor- 
bi>t,  instrumentă  recurbaţii, 
încovăiatii ;  bec-â-bec,  între 
patru  ochi  ;  bec  d'une  plu- 
ine,  virtulu  condeiului. 

Becabungai  m.  s  becca- 
bun<ia,  veronicâ  apatica,  uă 
planta. 

Bâcarre,  //*.  mus  be  pă- 
trată, bemol,  opp.  diî'se. 

B^cassci  f.  becassă,  uă  pas- 
sere.  [cassă. 

Becasseaui  //«.puiudebe- 

Becassine,  f.  becassă  mică. 

Beccardi  m.  femela  som- 
nului, [cu  doui  nasturi 

Bec-de-canne,    m.  verigă 

Bec-de-corbin,  /?(.  vd.  bec. 

Bec-de-lievrci  ni.  defectii 
constăndă  în  a  ave  labiulu 
(buda)  de  sus  dispicatii. 

Bec-figuci  m.  mică  pas.şere 
care  se  nutresce  cu  .smo- 
chine etc. 

Becharu,  m.  flamingo,  uă 
passere. 

B^chatneli  m.  salsă  făcută 
cu  făină,  untu  roşită  şi  smăn- 
tănă. 

Bechci  f.  tîrnăcopu. 

Becher,  v.  a.  a  săpa  cu  tir- 
năcopulă.  [bosse. 

Becheti  m.  cămilă  cu  doue 

Bechiquey  acZy.  t  bunu  con- 
tră tusse. 

B^chof,  seă  bichof,  punch 
cu  vină  ro.şiă  şi    lemăiă. 

B6chot|  */*.  mică  tîrnăcopu. 

Becque,  adj.  cu  ciocuUi  de 
altă  culore  decâtu    corpulă. 

Becqu^e,  f.  cantitate  cătu 
pote  lua  rioculă,  donner  la 
— ,  a  nutri  passerile. 


BEL 


—  122    - 


BEL 


Becqueieri  he^aeler,  v.  a. 

a  ciuguli 
BâcunCf  r.unu  pesce  de  mare. 
Bedaine,  t.fain.  vintre  mare. 
B^dats,     ///    pi.    puduri  de 

unde  nu   trebue    se    se  taiă 

lemne. 
Bedeau,  m.  pedelu,  officia- 

riu    inferioru    însărcinalfi  a 

ţine  ordinea  în  biserică. 
B^degaPy  v(L  E(jl.a>iHer. 
Bâdon  y     III.    ffriDi  — ,  omu 

grcKSsu.  [livede. 

B^douidei    f.     ciocârlia    de 
B^douiiii    III.    beduinu,     a- 

rabii  din  deşerte. 
B^e,  "dj.  gueulc  —  ,cu  guva 

de  t  itu  dischisă.  Sast  1".  stă- 

vilariu  de  moră. 
Beefteak,    m.  a.  hecf^lcac, 

hiftcch,  biftecii. 
Beer,  vd.  Baijei'. 
B6-fa-sij    t.    sunetul  li    b  în 

musică  ;  cei    aii'  est  eii  — , 

acesta  aria  merge  în  B. 
Beffroij    m.   turnu    cu  unu 

clopotii    pentru    a    suna    a- 

1  a  rin  a. 
Begaiementi    m.     heijuijc- 

inetit,  pelticia  ;  găngănitu. 
Bâgayer,  v    a.  a  vorbi  pel- 
ticii, găngăni. 
BegUf  ur,   lulj.    Se   dice  de 

calulu  care  după  dinii  arretă 

iiiaî  tînei-ti  decătu  etatea  luî. 
B6gue|  adj.  pelticu,  gângavii. 
Bâgueuley  1'.    lemcă    şiretă. 
Beguiny  m.  sculă  de  copii. 
Beige,  f.  materia  de  lănă  in 

doue  necul  rată.  [fructii. 
Beigneiy  rn.  prăjitură  cu 
Bâjauney  in.  passere  tineră, 

care  sboră  de  currîndîi. 
Bei|  vd.  Beau.  —  Bel  ei^prit, 


personă  care  affectedă  a  vor- 
bi frumosu.  [porlu. 

B^landre,  m.  nave  de  trans- 
I  Belanticoife,  adj.  care  beadă, 
vd.  urm. 

Belementi  m.  beatii,  strigata 
naturale  allu  bestie) or u  ovine. 

B^lemnite,  f.  belemnită,  uă 
petră.  [lulu. 

Beler,  v.n.  a  bea,  striga  (me- 

BelesmCf  m.  pândă  de  câ- 
nepă francesă. 

Belette,  f.  mică  mainiferă, 
care  face  resbelii  passeri- 
loru  dn  curte. 

Beiier,  ia.  berbece. 

BâIJerey  f.  alea  de  lampă; 
clopotul  li  berbeceluî. 

Btâlitrailiei  f.  mulţime  de 
cerşetori.  [eoquin. 

Bâiiîre,  m.  omu  de  nimicii, 

Bellatione,f.  beladonă,  plan- 
tă veninosă,    şi  beUe-dame. 

Bellâtre)  //(.  şi  I.  cellii  ce  af- 
fecteflă  mine  de    trumuseţă. 

Belle/  vd.  Beau.    [şi  juneţă. 

BelIe-dame,f.vd.i?e//(7f/one. 

Belle-de-jouPy  belle-de- 
nnil ,  f.  spe(jiă  de  la'ea.  Şi 
faiix-jalap. 

Belle-fiHe,  1°.  noră. 

Bellementi  adv.  fain.  în- 
ce^Li,  moderaţii,  doucement. 

Belle>inerey  f.  socră. 

Bel]e-soeury  f.  cumnată, 

Belligeranty  aule,  adj.  be- 
lig.-rante,  caree-te  in  resbelu. 

Belliqueux,  ense,  adj.  res- 
belicii,  b<'licosu. 

Beilissimej  adj.  forte  fru- 
moşii; bellissimu,  />.  us. 

Bellonei  f.  dea  resbeluluî, 
resbelu  lij. 

Beiioti  otte,  adj   frumuşelu. 

Belir6deP|/;c'/i'fif? (■'»•<?,  m.  bel- 


ilA 


BEN 


—  J23  — 


BER 


vedere,  locu,  construcţiune 
deunde  se  pote  vede  in  de- 
părtare. 

B«&nioly  )n.  mus.  bemol. 

B^nardey  f.  benardn,  verigă 
ce  se  dischide  de  ambele 
părţi. 

Benatci  m.  coşiu  de  sare. 

Benatâeri  m.  cellu  ce  împle 
coşiurî  cu  sare. 

Benedicitâf  rugăciune  în- 
aintea mâncării. 

Benedictini  rn.  benedictinu, 
flg.  erudită  laboriosu. 

Benădiction,  f.  benedicţiu- 
ne,  consecrdţiune,  graţia  şi 
favore  a  cerului',  bine-cu- 
vîntare. 

B6nâdiclionn3ire|/H. car- 
te care  conţine  formulele  de 
benedicţiune.  [facere. 

Benef  iceyOi.  beneiiciu,  bine- 

B£n«§ficencey  t.  p.  us.  be- 
neficinţă,  bine-facere. 

B6neficiaire,  //*.  t.  heriiier 
— ,  moştenitorii  cu  titlu  de 
beneficiu;  beneficiariu,  acela 
în  folosulu  cuî  se  dă  uă  re- 
presintaţiune  teatrale. 

B^n^ficiep,  v.  n.  a  câştiga 
unii  beneficiu,  unu  folosii. 

Benetj  m.    stupidu,  nerodu. 

Ben6wole,fu/y.  bine-voitoriu. 

Benâvoleineniy  ac/u  cu  bi- 
ne-voinţă,  indulginte. 

B6nignement,  adv.cnhu- 
netute. 

Bânigniie,  f.  bunetate,  dis- 
posiţiune  de  a  face  binele. 

B^nin  ,  igne.  adj.  bunu  , 
blăndu;  propiciu;  forte  facile. 

B6nir|  v.  a.  a  consecra  la  cul- 
tulu  catolicii  cu  uere-care 
cerimoniă ;    a    bine-cuvînta. 


In  ullimulu  sensii  face  part. 
pasş.  beiii,  e). 

B6nity  ite,  adj.  bine-cuvîa- 
tatii,  sănţitâ,  eau — e,  aiasmă. 

Benitiery»j.  vassii  cu  aiasmă. 

Benjamin,  m.  copilu  pre- 
fei'itu. 

Benjoin,/'«.  smirnă,  balsamu 
dela  unii  arbure  indianu. 

Bennei  f.  coşiii  penlru  căr- 
ratu.  [în  apparinţă. 

Benoit|  e,  adj.  fei-icitu,  săntii 

Benzine,  f.  substanţa  care 
dissolvesce  corpurile  gi-asse 
şi  curăţă  petele,  benzină. 

Benzoique,  adj.  conţinîndu 
acid  li  benzoicîi. 

B6qu6e,   vd.  Becquee. 

Bâqueter,  vd.  Becqi<cler. 

Bequettes,  f.  jil.  cleşte  pen- 
tru sărmă. 

Bequillardi  m.  betrăuii  care 
se  servesce  de  cărje. 

Bequille,  f.  cărje. 

B^quilier,  v.  n.  a  merge  în 
cărje,  a  săpa  pupinu  ţerrina. 

Bequillon,  m.  foia  ascuţită. 

B«§quot,  m.    becassă    tîneră. 

Ber,  m.  lemnele  necessarie 
ca  se  pună  navea  de  pe  us- 
caţii în  mare. 

Bârame,  //;.  />'.  materia  or- 
dinariă  de  bumliacu. 

Bercail,  m.    staulii  de  ouî. 

Berceau,  )n.  Jegănu  de  copiî; 
boltă  de  verdeţă  fallee  en^. 

Bercelles,  f.  p7.  creşte  la 
topitorî.  [gănii. 

BercelonnetSe,  f  micu  Ic- 

Bercer,  v.  a.  a  legăna. 

Berce use,  f.  femeă  însărci- 
nată se  legăne    unu    copilu. 

Bepche,f.inicii  tunii  de  nave. 

B6ret,  m.  căciulă  de  lănă  a 
ţerraniloril  basci. 


BER 


12  i  — 


BES 


Bergame,  t.  tapetu  reu. 

Bergamotej  f.  peră  perga- 
mută. 

Bergei  f.  malu  înaltu. 

Bergerf  ni.  ere  f.  păstoru. 
Eloile  du  — ,  luceferulu. 

Bergerei  f.  scaunu  largu  şi 
adincu  cu  pernă.  ['"H^- 

Bergerettej  1'.  mică  păsto- 

Bergerie,  f.  staulii,  coşiaru. 

Bergeroiii  hi.  s.  boargeron, 
mică  blusă  ce  portă  lucră- 
torii. 

Bergeronnette,  f.  nume 
vulgare  allu  passeriî  lavan- 
dih'e  s.  liocjieqaeue. 

Berlincj  f.  licrlină,  droşcă, 
brişcă.  [cărrufiă. 

Berlin  got, //«  mică  trăssură, 

Berloque,  breloque,  f.  bă- 
taia de  tobă  pentru  a  chiăma 
soldaţii  la  distribuţiunî.  Bat- 
ire la — ,  a  bate  cărapiî. 

Berlue,  f.  stele  în  ochî,  în- 
tunecaţii trecetoriâ  allîi  ve- 
derii. 

BermCi  f.  i.  berma,  locii  în- 
tre unu  meteredu  şi  şanţul  îi. 

BernablCi  */*.  despreţiabile. 

Bernache,    f.  găscă  selbat. 

Berna  ele,  )/'.  raţă  scoţiană. 

Bernardân,  w.  călugării 
bernardinii,  din  ordin  St. 
Benoit. 

Berne,  f.  unii  jocii  unde  se 
sare  într'unu  cerşefu. 

Bernentent,  m.  săritură  în- 
trunii cerşelu. 

Berner,  v.a.  a  pune  pe  cine- 
va se  sară  într'uQu  cerşefu 
(unii  jocii),  /iy.  a  lua  în  risii. 

Berneur,  m.  celiîi  ce  face 
jocu'îi  berne.  [decum. 

Bernique,  interj,  fam.  nicî- 


Berniquet,  m.  bastonii  de 
cerşetorii.  [carretă. 

Bers,    })i.   pi.    perdele   dela 

Berthe,  f.  mică  pelerină  ct 
punii  ferneele  pe  corsetii. 

Berubleau,  )n.  verdeţă  de 
munte. 

Beryl,  */(.  berilîi.  Varietate 
interiore  a  smarandului. 

Besace,  f.  dessacii. 

Bessacier,  m.  fa)n.  care 
umblă  cu  dessaculii,  cerşe- 
torii,        [sce  (despre  vinu). 

Besaigre,  adj.  care  se  acre- 

Besaigue,  f.  uneltă  de  dul- 
gheri ascuţită  la  ambele  ca- 
pete, [in  Constantinop. 

Besant,  ni.  vechia  monnetri 

Beset,  )n.  toţî  assiî  (în  tric- 
trac). 

Besij  ni.  pară. 

Besicles,  f.  pi.  ochilarî. 

Besâgne,  ni.  jocii    de  cărţi 

Besoche,  f.  sapă. 

Besogne,  f.  ceaa  ce  este  de 
necessitate,    alîacere,    lucru. 

Besogner,  v  a.  a  face  trebă. 

Besogneux,  easc,  adj.  cant 
este  în   nevoia,   strîmtoratu. 

Besoin,  )n    n'^cessitate,  tre-.j 
buinţă. 

Bessiere,  vd.  Baissiere. 

Besson,  m.  onne,  f.  j).  us. 
gemenii.      [grinde  (la  navî), 

Besson,  m.  curbătura  uneT 

Bestial,  ale,  adj.  bestiale, 
d  ibifocescu. 

Bestialement,  adv.  bestia- 
le, dobitocesce.         [bitociă. 

Bestialite,t.  bestialitate,  do- 

Bestiaux,  ni.  pi.  tote  ani- 
malile,  ce  se  întreţinii  pe  uă 
moşia. 

Bestiole,  f.  mică  bestia. 

Bestion,  m.  ciocu  de  nave 


BEU 


—  -125 


BIB 


Beta  I  »i.  riraătoru ;  omu 
forte  bestia. 

Befail|  m.  ciredă.  Tote  ani- 
rnalile  ce  servescu  penlru 
cultura  câmpului  şi  nutri- 
inen tulii  omuluT. 

BetOi  i.  bestia,  dobitocu,  — s 
a  cornefi,  animali  cornute  ; 
— de  somnie,—  de  trăit,  ani- 
mali de  povară,  de  trassu  ; 
— ş  fauves,  fere  (roşie)  săl- 
batice, —  8  feroce:^,  sauva- 
'jes,  animali  feroci,  fere  ;  — 
de  la  mort,  cucuvaia. 

Bâtei}  m.  betel,  ammesticii 
de  substanţe  forte  active,  ce 
Indianiî  ţinu  în  gură. 

Betement,  adv.  stupidiî,  do- 
bitocesce. 

Betilley  f.  muselină  de  India. 

Boţise,  f.  defectu  de  inteli- 
ginţă  şi  judecată,  dobitocia. 

Beton,  m.  beton,  mortariu 
făcuţii  din  varu,  nisipu  şi 
pelrişiu. 

Bâtonner,  v.  a.  a  construi 
cu  betcn,  vd.  prec. 

Betre,  */*.  piperii  brasilianu. 

Bette,  f.  beta,  sfeclă. 

Betterave,  f.  beteraviă,  sfe- 
clă,        [strigătulii  tauruluT. 

Beuglementy    m.    rugetu, 

Beugler,  v.  a.  a  rugi  (lau- 
rulu,  vaca). 

Beurre,  m.  untu. 

Beurr^i  m.  specia  de  peră 
pergaiaută.  [cu  untii. 

Beurree,  f.    felia    de    pane 

Beurrer,  v.  a.  a  întinde 
untu  pe  ce-va. 

Beurreriei  t.  prăvălia  unde 
se  vinde  untii. 

BeurriePi  m.  icre,  f.  vîn- 
<.ietoru  de  untu. 


Beurriere,  f.  beurrier,  >/;. 
vassu  pentru  untîi.   [escessu. 

BeuvailiePi  v.    n.    a  be  cu 

Beuvetter,  v.  n.  fam.  a  be 
cu  plăcere  (cu  poftă),  beu- 
valiler.  [mea. 

Beveauy  m.  curmedişiu,  dir- 

B^vue,  f.  trecere  cu  vederea, 
greşelă  din  nesciinţă. 

Biais,  m.  liniă  oblică.  En — , 
de — .oblicu,  applecatu.  Co\i- 
per  en  —  ,  a  tăia  oblicii ; 
prendre  de  bon-  ,  a  appuca 
lucrulu  de  unde  vine  maî 
bine. 

Biaisementy  m.  oblicitate, 

Biaiser,  v.  n.  a  urma  linii 
oblică,  a  li  applecatu. 

Biaiseur,  m.  ease,  f.  cellii 
ce  este  oblicu,  applecatu. 

Biambonâes,  f.  pi.  mate- 
ria indiană  de  coje  de  ar- 
bure.  [riă  din  Oriente. 

Bibasse,  f.  mătasse  ordina- 

Bibacit4§,  f.  plăcere  de  a  be. 

BibelotSy  m.  pi.  obiecte  de 
puţină    valore. 

Biber OHi  m.  onne,  f.  beţivu. 

Biberon,  m.  vassii  cu  în- 
douitură  (cu  ciocîi). 

Bible,  f.  biblia.  S-ta  Script. 

Bibliogr  aphe,)H  .cuuuosoce- 
toru    df    cărţi,    bibliografu. 

Bibiiographie  ,  f.  cunnos- 
cinţa  cărliloru,  a  valorii  edi- 
ţiuniloru,  bibliografia. 

Bibiiographique,  adj.  bi- 
bliografică. 

Bibliomane,'/i.  bibliomanii, 
passionatLi  pentru  cărţi. 

Bibliomanie  ,  f.  mare  pas- 
siune  pentru  cărţi. 

Bibliophile,  m'  bibliofilii, 
iubitorii  de  cărţi. 


BIE 


126 


BIE 


Biblioth^cairej  m.  biblio- 
tecari u. 

Bibliothequei  f.  bibliotecă, 
rollocţiune  de  cărţi. 

Bibliquey  adj.  biblicu. 

Biblistey  '/'.  adoratorii  allâ 
bibliei. 

Bibus,  de  -,  fam.  de  nimicu, 
fără  valora.  Iară  importanţă. 

Bîcarbonatey  m.  bicarbo- 
natu,  sare  in  care  acidu  car- 
bonică este  in  proporţiune 
duplă.  [capete. 

BicepSj  )n.  muschiij  cu  doiie 

Bicetre,  //*.  ospiciu  la  Paris. 

Biche,  f.  femela  cerbuluî. 

Bichet,  )n.  vechia  măsură 
pentru  grăne  ele.  (22  litri). 

Bichetage  ţ  )n.  impositu, 
ilajdiă  pe  grăne. 

Bicifiettei  f.  mică  cerbă. 

Bicho,  m.  vermuşiu  cutaneu. 

Bichoiii  m.  onne,  f.  câne  de 
Bolonia  cu  perulu  lungii. 

Bichonner,  v.  a.  a  frisa,  găti. 

Bicoque,  f.  locu  reu  forti- 
fica tCî.  [corne. 

Bicornuy  ue,  adj.    cu  două 

Bidauct}  )n.  t.  substanţă  care 
intră  in  culorea  albastră. 

Bidetj  //^  măndii,  calii  micti. 

Bidon,  //*.  vassîi  purtaţi vu  de 
tinichea  (5  litri). 

Biefy  in.  canale  (şanţii)  cai-e 
conduce  apele  peste  rota 
unei  mori.  Şi  biez. 

Biellej  f.  ferrulu,drugulii,care 
trage  locomotiva. 

Bien,  ;/*.  bunii,  avere  :  binele, 
utilele  şi  dreptulu.  Les  biens 
de  l'âme,  virtuţile. 

Bieni  adv.  bine.  Bien  des 
hommes,  mulţi  oraenî,  bie)i 
piua,  cu  multu  maî  mulţii,  en 


hieti,  cu  favore,  hien  que,  cu 
tote  că.  Si  bien  ^((e,  asia  că. 

Bien-aim^i  ee,  adj.  şi  ,^. 
multa  iubitu. 

Bien-aisei  adj.  mulţămitu. 

Bien-direi  ni.  fam.  vorbire 
bună,  plăcută,  înflorită. 

Bie n-disanty  a n te,  adj.  care 
vorbesce  cu  facilitate,  ele- 
gante. 

Bien-etrei  m.  stare  bună. 
satisfăcetore,  a  corpului  seu 
spiritului,  dulce  comoditate. 

Bienf  aisance,f.  binefacere. 

Bienfaisanty  ante,  adj.  h\- 
nefăcctoi-iu,    care  face  bine. 

Bienfaity  binefacere,    [cutu. 

Bien-f  aity  alte,  adj.  bine  fâ- 

Bienfaiteuri  *//.  binefăctV 
torii.     [tăţî,  immobil),  moşie. 

Bien-f  ondSy  ni.  pi.  proprie- 

Bienheureux,  euse,  adj. 
pre  ferice,  caro  se  buccură 
de  felicitatea  eternă. 

Biennaly  le,  adj.  care  ţine 
douî  annî. 

Bien-quCy  anij.  cu  tote  că. 

Bienseance,  f.  bună  cuve- 
ninţă,  ceaa  ce  şede  bine. 

Bienseant|  ante,  adj.  cu- 
veniţii, care  şede  bine,  cura 
se  cade. 

Bien-tenant,>>i.  possessoru. 

Bien-tenuci  f.  possessiune. 

Bientot ,  adv.  îndată,  cur- 
rîndu.  Comp.  aussitot. 

BienveilIancejf.binevoiDţă. 

Bienveillant  I  ante,  adj. 
binevoitorii!,  cu  binevoinţă. 

Bienve-iiiry  v.  a.  usitatu  nu- 
mai in  espressiunea  se  fairc 
— ,  a  face  se  (iă  bine  priimitu. 

BienvenU|  ue,  adj.  bineve- 
nita,   care  a   venitu  tocmai 


BIG 


121 


r:iL 


la  tinipujbine-priiiiiitu.  Sust. 

f.  sosirea  iGricilă  a  cui-va. 
Bienvouloir,  v.  a.  a  binevoi. 
Bienvoulu,    ne,    adj.  Ijino 

priiniitii ,     iiibitu.     .si    bie)i 

voulu. 
BierCi  seu  bierre,  f.  bere. 
BiâvrCj  )u.  castoru. 
Biez,  //(.  t.  vd.  Bief. 
Bifffage,  >/;.  stersură  de  ceaa 

ce  e  scrissu.  [ce  e  scrissu. 
Biffer,  v.  a.  a  şterge  ceaa 
Bifffurcationi    1.    bitlurca- 

ţiune.  [în  doue,  se  bilVurca. 
se  Biff urquer,  a  se  dispărţi 
Bigame^  adj.   căsătoriiu  cu 

doue  persone  de-uadată. 
Bigamie,  f.  bigamiă,vd./  rct\ 
Bigarade,  f.  portocală  acră. 
Bigarre,  ee,   adj.    i)estriţu, 

felurită. 
Bigarreau,    //(.  cireşiu  ro- 
şia   ]te    uă    parte  ,    albă    pe 

cea-altă. 
Bigarreautieri  )n.  spegiă 

de  cireşiu,  vd.  prec. 


Bigarrer, 


împestriţa. 


Bigarrure,!'.  împestriţătura. 

Big  le,  adj.   schimbători  ii  în 
culorî,  siasiij. 


Bigler, 


in  felurite 


culorî,  se  uita  cruci.şu. 

Bigne,  f.  p.  us.  înflătură  pe 
frunte,  (cucui). 

Bigornei  f.  t.  nicovală  cu 
doue  estremităţî.  [vală. 

Bigorneauy  rn.  mică  nico- 

BigorneP}  v.  a.  a  bate  în  ră- 
lundu  (ferrulu).         [devotu 

Bigot,  te,  adj.  bigotu,  strînsu 

Bigoterie,  t.  strinsă  devo- 
ţiune. 

Bigotisme,  m.  bigotismii, 
caracterulu  bigotului. 


j   Bigue,  f.  t.  catartîj  cu  funie 

pe  scripeţi.  [de  jocul. 

I   Bîguer,  v  a.  apchimba  (cărţi 
I    Bihaî,  )/(.  bot.  uă  plantă,  din 

rare  se  imple'e-ce  roşiurî. 
Bihoreau,  m.  vul'urii. 
Bijon,    IU.    balsiiiiu    de  ter- 

l)pntinu. 
Bijou,  //(.  giuvaeru. 
Bijouterie,  f.   giuvaergerin. 
Bijoutier,  ///.    ii'rc,    f.  giii- 

vaer<:iă. 
Bilamele,  ee.adj.  bnl.  com- 
pusa din  doue  mice  lamine. 
Bilan,  //*.  bilarilu.  [laterî. 
Bilateral  ale,  adj  cu  doue 
Bilboquet,  at.  jucăria  for- 
mată   dinlr'uă    nuia    .si  unu 

glonţu  găurită. 
I    Bile,  f.  venină  (din  stomacu). 
j   Biliaire,  adj.  de  veniuu. 
I    Bilieux,    euse,    adj.  bilosu, 

care  abundedă  în  veninu. 
Bill,  m.  bilă,  proiectă  de  actu 

allă  legiî  dată  de  parlamen- 

tulă  anglu. 
Biliard,  m.  biliardu. 
BiUarder,  v.a.  a  lovi  de  doue 

ori  bila  sa,  seă  a  lovi  doue 

bile  de-uădată. 
Bil'e,  f.  bilă  de  biliardu. 
Billebarrer,   v.  a.    fam.  a 

(lugrăvi  pestriţă. 
Billebaude,    f.    confusiune 

(in\ălmă«elă). 
Biller,  v.a.  a  strînge  pe  vei-gea. 
Billet,  m.  billetă  ; — de  baii- 

qiie,  bancnotă. 
Billeter,  v.  a.  a  pune  cedu!e 

la  merluri. 
Billette,  f.    cedulă    de  plată 

(la  vamă). 
Billeves6e,  f.  vorbe  irivole 

proiectă  chimericu  .şi  de  rîsă 


BIN 


128 


BIS 


Billion,  iii.  biliuae,  miliardu, 
uâ  miie  de  miliuni. 

Billon,  iii.  monnetă  de  cupru 
cu  puginu  argintii :pămîntu  ce 
scote  plugulu  căndu   merge. 

Billonnage)  commerciiî  cu 
inounete  opprite. 

Billonner,  v.  n.  a  face  com- 
raerciu  nelegale  cu  monnete 
false.  [(în  Bretagne). 

BilioSy  ni.  accisu  pentru  vinii 

Billotj   ni.  buştenii. 


Biographei  m.  biografii. 
Biographie,     f.     biografia, 

descripţiunea  vieţeTuneî  per- 

sone.  °     [graficii. 

Biographique,    adj.    bio- 
Biologie,  f.  biologia,  tractatu 

fisiologicii  assupra  vieţeî. 
Biologique,  adj.  biologica, 

de    biologia.     Biolocjhte    s. 

bioloyique,     m.     biologistu , 

cellii    ce  se  occupă  de  bio- 

logiă. 


Bimane,    adj.    binianii,    cu      Biolychniei  f.  med.  princi- 


doue  mane. 

Bîmauve,  vd.   Guimuuve. 

Bimbelot,  //i.. jucăria  de  co- 
pilu.  [cu  jucărie. 

Bimbeloterie^f  commerciii 

Bimbelotier,  m.  il-re,  f.  fa- 
bricante  de  jucărie. 

Binage,  i/t.  a  doua  săpătură 
a  grădineî. 

Binaire,  adj.  binariîi,  com- 
puşii din  doue  unităţî. 

Binar  d,  >H  .cărrugiă  de  lemne. 

Binemerit,/",  binatîi,  a  doua 
săpătură  a  grădineî. 

Biner,  v.a.  a  bina,  a  săpa  gră- 
dina  alii  douile,  maî  uşioriii. 

Bineti  m.  micu  ţepuşiii,  pe 
care  se  implanta  luminarea 
ca  se  ardă. 

Binette,  f.  sapă  pentru  gră- 
dină, [y.  us. 

Biniou,   ///.  specia  de  tluerii, 

Binocle,   m.  binoclu. 

Binoculaire,  adj.  în  care 
se  pote  vede  cu  ambii  ochi. 

Binome,  m.  binomii,  canti- 
tate alg.  compusă  din  douî 
termini  uniţi  cu  semnele-|- 
seii — ,  mărime  divisibile  în 
doue. 

Binube,  h\.  şi  f.  binube,  în- 
fsuratu  de  doue  or;. 


_  iulii  vieţeî 
Bion,  )/*.  forfece  pentru  sticlă. 
Bipede,    /*(.  şi  adj.    bipedii, 

animale  cu  doue  piciore. 
Bipenne,  f.  bipenne,  topoi  ii 

cu  douti  vîrfurî  la  antici. 
Bipinnă,  ee,  adj.  cu  pennele 

îndouite. 
Biquadratique ,     adj.    t. 

jntissauce — ,  bipătratii,  a  pa- 
tra putere.  [caprei. 
Bique,  f.  nume  familiare  altii 
Biquet,   //'.  puiii  decăprioră. 
Biqueter,  v.  n.  a  nasce  puî 

(căpriora,  la  biquelte). 
Birambot,  >".  supă  de  berc. 
Biribi,   //(.  vechiujocîi  de  în- 

tiinplare.  [restreî. 

Bîrloir,   )ii.   îmbuccătura  fe- 
Bis,  udv.  bis,  de  doue  ori. 
Bis,    se,  adj.    negru    (despre 

pane).  [douile. 

Bisage,    ni.    văpsilură    al  Iu 
Bisaieul,  m.  eu  le,  f.  tatăl  ii, 

mama,  moşiuluî,  strămoşiii^ 

strămoşiă. 
Bisaigue,  m.  sclivisitoriu  la 

cisMiarî.  .Şi  besaigne. 
Bisannuel,    elle,   adj.  care 

revine  la  douî  annî. 
Bisbille,  f.  fam.  certă  mică. 
Bis-blanc,'r((?y,juraetate  alb, 


BIS 


—  129 


BIZ 


Bisca'ien,    //'.    puşcă  mare,   ' 

f;lonţu  de  ferrCi. 
Biscaîenne,    f.    luntre    cu 

virlu  înainte  şi  înderefu. 
Biscapit,  m.  punere  de  doue 
ori  in  socotelă.  [ciocniţii. 
Bisch6,  adj.  oeuf — ,  ouu 
Biscornu,  ne,  adj.  fam.  de 
formă  neregulată,  haroque. 
Biscotin,  m.  mică  pesmelu 

tare. 
Biscotte,  f.  leliă  de  pane  us- 
cată în  cuptoru,  biscotii:  h'is- 
c  Alea  dt:  Bruxelles,  f.  pane 
de  ciocalată  ain  Brus.sela. 
Baiscuit,  m.  pesmetu.  ^ 

Bise,  f.  vintii  de  nordu,  cri- 

veţa. 
Biseau,  />*.  margine  tăiată  în 

curinedişiu,  plană  oblică. 
Biseigle,  vd.  Bisaigue. 
Biser,  v.  n.  agric.  a  se  înne- 
gri, strica;  v.  a.  a  revăpsi  uă 
materia. 
Bisei,  m.  porumbelu  gutu. 
Bisette,  f.  vîrlu    subţire  de 
aciă.        [credă  aciă  subţire. 
Bisettiere,  1'.  femeă  care  lu- 
Biseur,     m.     văpsitoru     in 

negru. 

Bisex6,  ce,  adj.  bisessâ,  de 

ambele  .sesse.  Şi  hisexe,  bi- 

sexuel. 

Bismargine;  (cristal)  cris- 

taiu  teşîtu  pe  doue'suprafeţie. 

Bismuth,  va.  bismutii,  me- 

tulu  galbinii  dischisii. 
Bison,  */(.  bison,    bouu  sel- 

baticii  americanii. 
Bisonne,    f.  păndă    cenuşia 
indouită.     [bece  cu  lănă  sa. 
Bisquain,  }n.   pele  de  ber- 
Bisque,//<.  cinci-spredece  în- 
ainte,   la   joculii   de  popice. 

Dicţ.  Fratic.-Rom. 


Bisquer,  V.  n.  fam.  a  simţi 

desgustu. 
Bissac,  m.  dessacu,  hesace. 
Bisser,  v.  a.  a  striga  bi«,  a 
repeţi  a  doua  oră  un  îi  căntu. 
Bissexte,  m.  di  bissestile. 
Bissextil,  ilc,  «rfj. bissestile, 
căndu  februariu  are  29  dile. 
Bistouri, //î.bisturi,  instrum. 

chirurg,  pentru  incisiunî. 

Bistourner,    v.  a.   fam.  a. 

întorce,    învîrti    ce-va  astu- 

feiu,  încătu  se  deformedă. 

Bistre,  f.  funingine  udată. 

Bistrer,  v,  n.  a  da  culorea 

luninginiT. 
Bisulce,    bisulque,   adj.  cu 

unghie  dispicate. 
Biiord,   iii.  )iiar.  mică  funia 
din  maî  multe  buccăţî  împle- 
tite la  unu  locii. 
Bitteriii  m.  t.  fluidu  secre- 
tată de  sare. 
Bittes,  f.  1)1.  lemnele  de  care 

e  legată  funia  ancorei. 
Bitumei    .'»*.  bitume,  smolă. 
Bitumineux,  euse,  adj.  bi- 
tuminiisă.care  conţine  smolă. 
BivaCi    )*(.  seă  bivoitac,  sta- 
ţiune în  aeră   liberă  a  unei 
trupe,  ca  se  iea  repausă. 
Bivalve,  tn.  animale  cu  testă. 
Adj.  bivalvu,  cu  doue  ţeste. 
Bivaquer,  \d.  Bivouaquer. 
Biveauy  m.  dinnea. 
Biviairey    adj.  unde  se  taiă 
doue  drumuri. 
j   Bivoîe,  f.  respînte. 
I   Bivouaquer,  v.  n.  a  campa 
(uştirea)  în  aeră  liberă. 
Bizârre,  adj.  singulare,  ciu- 
dată. 
Bizarrement ,    adv .     în- 
truna modu  ciudată. 

9 


BLA 


130 


BLA 


Bîzarrerie,  f.  singularit.ite, 

stravaganţă.  [olililu. 

Blafard,     de    adj.    palidu, 

Blague,  f.  pungă  de  tutuau; 

fig.    minciună  (mot'tu). 
Blaguer  j  y.  a.  a  vorbi  min- 
ciuni. 

Blaireau,  )>f.  bestia ,':elbatică 
din  classea  cea  maî  de  jeosii. 

Bl  aîrîe,  f.  d  roii  de — ,  dreptu 
de  păscutu.  [criticatu. 

Blam  a  bl  e,    adj.    demnu  de 

Blâme,  *».  critică,    defăima. 

Blâmeri  v.  a.  a  critica,  a  de- 
făma. 

BlanC|  in.  hi anche ,  i.  adj. 
albu.  Carte  blanche  )ii.  cartă 
lără  imagine,  urgent  blanc, 
bani  de  ai-gintii;  nuit  blan- 
che, nopte  în  care  nu  s'a 
dormitu. 

Blanc,  }ii.  albu,  unu  (ilbu,  al- 
buşiu. — d' Es2jayne,a\hu  .spa- 
nicu,  specia  de  pămintu  lorte 
fragile  ;  —  de  farine,  făină 
forte  albă. 

Blanc-beC|  ut.  june  fără 
esperiinţă. 

Blanc-en-bourre|  ni.  am- 
mesticu  de  varu  seti  gipsii 
cu  peru  de  vacă.  [albi. 

Blanchaille ,     f.    pescişiorî 

Blanchâtre,  adj.  albiciosii. 

Blanche,  f.  t.  albă,  notă  de 
rausică.  PreţuCi^ce  cătu  doue 
negre. 

Blanchement,  adv.  curatu. 

Blanchet,  )n.  camisolă  albă 
de  ţerranî ;  păndă  de  fdtratu. 

Blancheur,  f.  albeţâ. 

Blanchiment,  m.'  albire, 
înălbire. 

Blanchir,  v.  a.  a  spela,  albi; 
V.  n.  a  deveni  albu. 

Blanchissage,  m.  spelare. 


Blanchisserîe,     f.    spelă- 

toriă. 
Blanchisseur,  lU.  euse,l\ 

spelătoru,  spSlătoressă. 
Blanchissure,     f.    albire, 

căndu  se  face  ce-va  albu. 
Blanc-manger,  m.    măa- 

care    din  lapte,    migdale   şi 

sachară. 
Blanc-scell6,  m.  billetu  cu 

semnătură  câ  pleniputinţă. 
Blanc-seinjg,    blanc-şigîie, 

m.  mandatCi  pe  albu  la  care 

s'a  pusu  uă  subsemnătură. 
Blandices,  f.  pi.  linguşiri 
Blanque,    f.  unu   jocu  '  de 

norocii. 
Blanquette,  f.  peră  cu  coje 

albă.  unîi  vinu  albu. 
Blaser,  v.  a.  a  obtura  (toci) 

slăbi  simţurile  prin  escesse. 

Homme  Mase,  omu  trecuţii 

prin  tote,  nesimţiloriii. 
Blason,  m.    tote  devisele  şi 

armăriele,  artea  armărielord. 
Blasonnement,    )n.  espli- 

caţiune  a  ai'mărieloru. 
Blasonner,  V.  a.  a  văpsiin 

culorî ;  a  esplica  armăriele; — 

u)te  vuiture,  a  desemna  pe 

trăsură  armăriele. 
Blasonneur,  yn.  cunnosce- 
•  toru  de  armărie. 
Blasphemateur,  m.  trice, 

L     blaslemaloru,     blestemă-  j 

tor  li. 
Blasph^matoire,  adj.  dej 

blestemu,  care  conţine  bles 

teme. 
Blasphâme,    tn.   blestemu.  1 
Blasph^mer,  v.  a.  a  bles- 
tema. 

Bl  aste,   m.  bobocu,  lăstaru.l 
Blatier  ,    tn.    commerciuntef 

de  gfrăno. 


BLE 


—  -131 


BLO 


Blatte,  t.  molia. 

Blaude,  i'.faiti.  biciu  ordin. 
Bl 6,    UI.  grău,    grăne,  —  de 

Turquie,  —  d'Espagne,  po- 

i-urnbii.   Mancjer  son  —  en 

herbe,  a  şî  manca  veniturile 

înainte.  [lalicii. 

Bieche,  adj.  fam.  blegu,  mo- 
Bleme,  adj.  palidă  nmltu. 
Blemir,  v.  n.  a  deveni  palida. 
Bl£missementy  rn.  pălire. 
Blende,  tn.  sulfuru  de  zincu 

naturale. 
Bi^reau,  vd.  Blaireaii. 
Blâsite,   f.  detectu  de  a  în- 
dulci unele  sunete,căndu  vor- 

besce,  s.  e.    zardin    pentru 

jardln. 
Blessant,    aiite,  adj.    care 

rănesce,    sup6ră.  Comp.  of- 

fensant. 
Blesser^   v.    a.    a    vulnera, 

răni ;  ţig.  a  olfensa,  supera. 
Blessure,  1'.    vulnu.    rană ; 

fig.  offensă. 
Biet,    bletle,   adj.    rescoptu, 

mole,    pentru-că    s'a    coptîi 

pre  multu. 
Blette,  r.    seu    biete,   blitu , 

plantă  apatică. 
Blettir,  v.  n.    a  fi  rescoptu. 

Si  blessir. 
Bleuy  eue,  adj.  albastru.  Pas- 

ser  du  linge  au — ,  a  pune 

rufele  in  scrobelă    albastră. 
Bleuâtre,  adj.  albăstriu. 
Bleuet,  vd.  Bluet. 
Bieuir,  v.  a.  a  albaştri. 
Bleuissage,  m. —  ssement, 

albăstrelă. 
BleuS|    )ii.  pi.   nume   ce  da 

regal iştiî  Vendei  soldaţiloru 

republicani  în  1793. 
BleuX|  m.  pi.  săracii  eşiţî  de- 

la  Trinitate  în  Paris.' 


Bliauy  m.  spcgiă  de  jachetă. 

Blin,  in.  grămadă  patrănghiu- 
lar.'. 

Blindagci  m.  copperire  cu 
fasine,  vd.  Biindes. 

Blindage,  in.  copperitulu 
unuT  locu,  navi,  cu  grinde  etc. 

Blinder,  v.  a.  a  copperi  cu 
grinde,  protege  navea  contra 
projectililoru. 

Blindes,  f.  pi.  grinde  cari 
susţinu  fusine,  (coşiurî  cu 
nisipii). 

Bloc  y  rn.  buccată  informe 
de  uă  substanţă  grea,  gră- 
madă mare.  En  bluc,  cu  re- 
dicata,  (toptanulu),  cu  to- 
talul u. 

Blocage ,  m.  şi  blocaille, 
f.  petricele  de  '  împlătură  ; 
inipr.  literă  întorsă  cu  fapia 
în  jeosii,  reversă. 

Blochet,    ')n.  vd.    chevetre. 

Blockhaus,  vi.  micu  forlîi 
do  lemnii,  încungiur.  cu  şanţ. 

Blocus,  ni.  blocus,  inves- 
titul u  unui  locu  de  resbelu, 
disposiţiune  de  trupe  că  se 
occupe  Iote  căile,  cari  con- 
ducă la  acestu  locu,  blocadă. 

Bloiser,  v.  a.  pop.  a  balbuli, 
îngăna.  Comp.  legayer,  bre- 
douiller. 

Blond,  e,  adj.  blondă,  bălană. 
Delicat  et  blond,  delicată, 
difficile,pre  simţitoriă;  blond 
ardent,  blondă  roşia. 

Blondi  m.  culorea  blondă. 

Blonde,  f.  blondă,  dentelă 
de  mătasse;  blondină,  feineâ 
cu  perulă  blondă. 

Blondelet,  etle,  adj.  blon- 
dişioriă.  Diminut.dela  blond. 

Blondeur,  f.  culore  blondă, 
vech. 


BLU 


132 


BOC 


Biondier,    m.  lăcetoru    seu 

viadetoru  de  blondă. 
Biondiiii  hie,  adj.  blondiaii, 
cu  perulu  lilondu  ;  blondine, 
f.  blondină. 
Blondir,v.D.  a  deveni  blondu. 
Blondissant,  e,  care  se  în- 
gălbinesce(poet.despre  spice). 
Blondoiemeni,  m.  reflessii 
(batere)  in  blondu. 

Blondoyant,  e,  /).  pr.  adj. 
bătiiidu  iu  blondu. 

Blondoyer,  v.  n.  a  bate  în 
blondu,  vd.  Blondir. 

Blongios,  )n.  specia  de  irete. 
şi  boiHjion. 

Bloquer,  v.  a.  a  bloca,  sta- 
bili unu  blocus.  A  dispune 
trupe  c;i  se  occupe  tote  ac- 
cessele,  Iote  locurile  de  in- 
trare ale  unei  posiţiunî  în- 
cungi  urate. 

se  Blossir,  v.  r.  p.  mn.  (jrâd. 
a  deveni    mole,   se    rescoce. 

Blossissement,  ))i.  c6- 
cere  a    fructeloru. 

Blot,  »i.  instrumenta  ca  se 
mesore  drumulu  unei    navî. 

se  Blotir,  s.  bloltir,  v.  refl. 
a  se  stringe  (se  stîlci).  Comp. 
s'accroi.ipir,  se  raniasser. 

Blouette  du  Rhin,  ))i.  spe- 
fiă  de  lănă  germană.      [de. 

Blouse,  f.  blusă.  Comp.  blau- 

Blotiser,  v.  a.  a  face  se  in- 
tre (bila)  în  blusă  (în  pungă) 
la  biliardu,  (comp.  bloquerl ; 
se  — ,  fig.  a  se  înşela. 

Bfousse,  f.  lănă  scurtă,  cu 
perulu  micii. 

Bluet,  m.  seu  bleuet,  ne- 
ghină. Comp.  barbeau. 

Blueite,  f.  scînteiă  ;  —  d'es- 
//>n^micătrăssură  de  spiritu, 

Bluetter,v.n./"a*/(.  a  scinteia. 


Blutage,  m.  cernere  (cu  sita). 
Bluteau,  m.  hlutelix  fbiUtel- 

Iks),  sită  de  moră. 
Bluloir,  vd.  prec. 
Bluîer,  V.  a.  a  cerne  (făină). 
Biuterie,  1".  locale    unde  se 
cerne.  Isinensis. 

Bo,   )n.  ceaiulu  chinesu /iffteo. 
Boa,   m.  boa.  Şerpe  fără  ve- 

niuu,  deru  torte  mare. 
Boade,f.seu  ^oayc.dajde  pen- 
tru bouiî    dela  plugu,  vech. 
Boalies ,    f.     pi.     serbătore 
consecrată  deiloru  suterranî. 
Baasi,  )tu  lepra  de  Suriman. 
Bobak,  in.  s.  bobac,    specia 
de  iepure  de  casă  polonesu. 
BobancSer,   */(.   vech.   lău- 

dărosLÎ. 
Bobeche,  m.  cilindrulîi  sfeş- 
nicului (unde  stă  luminarea). 
Bobelin,   m.    vechia    botină. 
Bobelineur,    xu    cismariu. 
Bobi,   in'.  spe?iă  de  nacru. 
Bobine,  1.  mică  machină  de 
depănaţii  pe  rodanu,  mosoru. 
Bobiner,  v.  a.  a  depăna  (mă- 
tasse,  etc.       [vd.  şi  verroa. 
Bobinette,  f.  mosoru  micii, 
Bobineuse,  f.   femeă    care 

depănă  fire  de  mătasse. 
Bobiniere,  f.  răndulii  cellu 
maî  de  sus  allii  scripeţilorîi 
(la  macb.  de  cussutu). 
Bobo,     in.    fam.    micii    reu. 
Bocage,''^  pădurice,  crăngiă, 
locii  umbroşii.    Comp.    bos~ 
quet.  [durice. 

Bocager,  ere  adj.  de  pă- 
Bocal,  m.  pocalu.  Yassu  (bu-| 
teliă)  cu  dischisura  largă  şij 
gitulu  pre  scurtîi. 
Bocamelle,  f.  micii  mami-r 
ferii  carnivorii  sardinesu.  Ic- 
tis  allii  lui  Aristotele. 


BOG  —  133  —  BOI 

Bogue,  f.  cojea  esternă  a 
castanei.  Ga  /;(.  unu  pesce 
(spare),  numiţii  aşa  fiind Ci-câ, 
după  Ateneneu,  acestîi  pesce 
strigă  (i^ojŞ,  din  ^ov],  strigălu. 

Bohâmien,  m.cnuej.seubo- 
heme,  vagabundii,  care  fură 
cu  abilitate.  [ţiganii. 

Bohemillon,    m.    copilu  de 

Bohon-upas,  m.  unii  ar- 
bure    veninoşii   în    Japonia. 

Boiard,  m.  seti  boycwchho- 
ieru,    vechili    nobile    ru^su. 

Boie,  f.  boi,  uă  materia. 

Boier,   m.   barcă     olandesă. 

Boire,  v.  a.  a  be ;  absorbi ; 
//*.  ceaa  ce  se  be  la  unu  os- 
peţu ;  —  iDi  doigt  de  vin, 
a  be  uă  mică  înghiţitură  de 
vinii ;  —  le  vin  de  l'etriei', 
a  be  pentru  plecare  : —  sec, 
a  be  bine,  mulţii ; — ă  rougea 
bords,  a  be  din  pachare 
pline ;  —  dans  un  verre,  a 
be  dintr'unu  pacharu ;  qul 
fait  la  folie,  la  boit,  seu  la 
folie  est  faite,  ii  faut  la 
boire,  cine  a  făcuţii  uă  er- 
rore,  trebue  se-î  suilere  con- 
secinţele. 

Boiriiii  m.  mar.  funia  de 
care  este  legalii  unii  semnii, 
(butoiii),  ca  se  arrete  imii 
scopelu. 

BoiS|  m.  lemnii,  lemnîi  de 
focii,  pădure ;  cornele  ani- 
malilorii  seibatice  (cerbului) ; 
popice  ;  menu—,  lemne  me- 
nunte,  —  de  corde,  leranii 
de  stînjenii,— «if,  lemne  verdif; 
— chablis,  derîmate  de  vîntij; 
trouver  visage  de^,agessi 
porta  închisă  ; — gentil,  vd. 
luezereon  :  —  d'ebene,  aba- 
nosii  ,•  —  de    Sainte    Lticie, 


Bocan,  m.  dănţătorii. 

Bocane,  f  spegiă  de  danţii 
;ravo,  eşitii  din  usii. 

Bocard,  m.  piuă,  machină 
ca  se  lerîme  mineralile  în- 
ainte de  a  le  topi. 

Bocardage,  1.  baterea  ini- 
neraliloni,  că  se  le  ferîme. 

Bocarder,  v.  a.  a  ferima 
cu  unii  bocard.  vd.  vb.  : 
mine  ă  — ,  aramă  ferîmată. 
Gotnp.  iînnerai pan vre. 

Bocardo,  m.  bocardo.  La 
scolastici  formă  de  conclu- 
siune  in  a  treia  figură. 

Boccane ,  m.  arbuştii  de 
Antille. 

Bochet,  '/'.  secunda  decoc- 
ţiuue  a  lemnelorii  sudorifice. 

Bochir,   ;;*.  vipera  egiptenă. 

Bock,  //(.  conţinutulii  uniiî 
pacliaiii  mare. 

Bodian,    •/'.    genii    de  pesci. 

Bodine,  f.  mav.  lemnii  de 
fundamentii,  care  se  întinde 
în  totCi  lungulii  navii. 

Bodinure,  f.  mar.  funia 
subţire  invirtită  în  giurulii 
inelului  (belciugului)  ancorei. 

Bodrai,  //(.  uă  materia  egip- 
i-nă. 

Bodruche,t.  vd.  baudruche. 

Boehmere,  f.  bot.  genu  de 
Hrticee. 

Boesse,  f.  pilă  pentru  rassii 
metale..  [metale. 

Boesser,  v.  a.  a  pili,    rade 

Boete,  vd.  Boite. 

Boeuf,  ni.  bouii.  Lsl  pjl.  boeiifs 
(/■  nu  se  pronunţă),  oei!.- 
de-boeuf,  mică  terestră  o- 
vale. 

Bofffumer,  v.  n.  vech.  a 
arde  de  măniă.  [chisă. 

Boghei,  ;/(.    cabrioletă    dis- 


BOI 


13  i 


fiOL 


Y        I 


vfl.  niahaleb ;  —  d'ouvrage, 
lemnu  de  lucratu  ; — rninera- 
iise,  lemnu  împetritu ;  ne 
savoir  de  qiiel — faire  fleche, 
a  se  afla  in  mare  ciifficul- 
tate  (încurcătură). 

Boisagci  m.  lemne  lucrate 
pentru  ornaminte  de  tîm- 
jilariu. 

Bois^i  ee,  adj.  fchambrej 
cameră  îmbrăccată,  adornată 
cu  lemne  de   timplăriă. 

Boisementy  m.  phintaţiune 
de  lemne. 

Boiser,  v.  a.  a  învesti,  îm- 
podobi cu  lemne  de  tîra- 
plăriă. 

BoisiePi  t.  tim|)lăriu  care  în- 
vestesce  interiorulu  unei  case. 

Baiseuxy  euse,  Adj.  lem- 
nosu,  de  natura  lemnului, 
ligneux.  [de    lemne 

Boisiliery  m.  mar.  tăiătoru 

Boisseauy  m.  vechia  me- 
.sură  de    capacitate,    baniţă. 

Boissei6e|  f.  cătu  încape  în- 
tr'unu  boisseait,   vd.    vorba. 

BoisseliePj  m.  ii-re,  f.  do- 
o^ariii,  labricante  şi  vîndetoru 
de  hnsseanx,  de  un'-lte  de 
lemnu. 

Boissellerie)  f.  meşteşugulii 
de  a  face  boisseanx,  dogăritu 

Boisseloni  rn.  cossoru. 

Boisson,  r.  beutură,  uerî-ce 
liquore  de  beutîi. 

Boitei  r.  cistulă,  capsulă,  cu- 
thiă  ;  — ■  de  la  poşte, — ă  let- 
tres,  cuthia  dela  porta  pen- 
tru sci'issorî ;  (7  semble  qiiil 
.'iort  d'une  boite,  ellu  s'a  gă- 
tiţii pre  mullu. 

Boite,  f.  gradulu  la  care  vi- 
nulii  e  bunu  de  beutii  (du 
vili  en  boite! ;   le  vin  n'est 


pas  encore  dans  sa — ,vinuliJ 
nu  este  încă  bunu  de  beutîi. 

Boiteinent,  >>'.  şchiopat  aţii, 
umbletu  schiopu. 

Boiter,  v.  n.  a  şchiopăta, 
umbla  schiopu,  —  tont  bas, 
a  şchiopăta  tare.  Comp. 
docher. 

Boiteux,  euse,  adj.  schiopu. 

Boitiago,  m.  bo  tiago,  ma- 
rele şer])e  veninosu  de  Bra- 
silia,      [usulu  chirurgiloru. 

Boitler ,    m.  ciithiă    pentru 

Boitillon,  tu.  Icmnii  de  ulmii 
incastratîi  in  petră  de  moră 

Boitout  ,  )/'.  pacharîi  iai" 
scaunu. 

Boitte,  f.  ceaa  ce  se  pune  în 
undiţă  câ  .«e  attragă  moru- 
nulîi. 

Boiture,  f.  pojt.  beutură. 

Boicas,  ni.  uă  materia  de 
bumbacii  din  Surata. 

Boicei,  J/i.  seu  bokeij,  specia 
de  trăssură  mică  şi  uşioriă. 

Bol,  //'.  şeii  bolns,  pilu'ă  me- 
dicinale (hapii).      [culoratiJ. 

Bol,  */(.  pămîntu   argilosîi  şi 

Bol,  (/'.  vassîi  semi-circulare; 
bolii,  argilii  grassii,  —  d'At^- 
inenie,  ceră  tare  de  sigilaţii. 

Boiaire ,    adj.  (terre),    pă- 

"  mintii  argilosu  şi  măiăiosu. 
Comp.  bol. 

Boldu,  m.  unu  arbure  peru- 
vianu. 

Bolduc,  m.  panglicuţă  roşia 
de  agiă,  ca  se  lege  paquetele. 

Bolâro,  ni.  danţu   spaniolii. 

Bolet,  }a.  boletii,  speţiă  de 
bureţy    (de  ciuperci). 

Bol^tite,  f.  pămintii  argilosîi 
de  forma  bureţiloru. 

Bolide,  m.  meteorii  focoşii, 
care  aruncă  plouiă  de  peti-e. 


BOM 


135 


BON 


Boilandîstes,  ,n. pi.  scrip- 
toriî  jesuiţî  dela  Anvers, 
(IGOO),  nuinitîdupă  Bollan- 

Bolos,  tu.  portug.  (sorte  de 
fionde  avec  laqiielle  Ies  A- 
rneticains  du  Sud  atteignent 
Ies  chevaux  sauvages),  cap- 
canu  pentru  caii  selbaticî. 

Boltone,  f.  genă  de  plante 
din  Amer.  septentr. 

Bolty,  vd.  bot.  unii  pei=ce  de 
Xilu.  Şi  le  nebuleux. 

Balus,  vd.  bol. 

Bolzas,  m.  spegiă  de  mate- 
ria (cnutil)  indiană. 

Bombage,  //(.  fabr.  pune- 
rea sticlei  în  cuptoru  că  s'o 
incovoiă.  [Negrilorii. 

Bombalon,    //'.  troiii[)etă  a 

Bambance,  f.  fam.  mân- 
care abundante,  faire  bom- 
ba ace.  a  manca  bine  şi  co- 
piosii. 

Bombarde  ,  f.  bombardă, 
machină  de  aruncaţii  petre, 
tiinu  de  mare  calibru. 

Bombardelle,  f.  mică  60/»- 
harde. 

Bombardement,  m.hom- 
Invrl  itii,  aruncare  de  bombe. 

Boirbarder,  v.  a.  a  bora- 
liarda,  arunca  bombe. 

Bombardier,  //(.^rtileristu, 
care  trage  cu  bombe. 

Bombasin,  m.  bombasinti, 
uă  rin  terii  de  măta.sse. 

Bombax,  /*;.  seu  fromager, 
unu  ar  burei  u. 

Bombe,  bombă,  mare  ghiu- 
l'M  iiiiplută.  Eclat  de — , 
trin'ură  de  ferrii  ce  aruncă 
bomba,  căndu  a  iacutîi  es- 
pio^iune. 


;    Bomb^,    i'.  mare  sticlă  pen- 

I        tiu  uleiii  do  vitriolii. 

]   Bombement,  m.  conve.ssi- 

i        tate.  vd.  boiiiber. 
Bombement,  ik.  boltelă. 
Bomber,  v.  a.  a   face   con- 
vessu,  V.    n.    a    fi   conAessu 
(gogoneţu).    Verres  bombes, 
sticle  convesse. 
Bomberie,    f.    locale    unde 
se  fabrică  bombe. 
;    Bombeur,  //*.  fabricanfe  de 
,       sticle  convesse. 
I    Bombiate,   ui.    chem.  sare 
j       de  acidu  cu  unîi   alcali  seu 
metaUi. 
Bombicale,  adj.  bombicale, 

in  formă  de  păiaginu. 
Bombiciie,   >/<.  insectă  lepi- 
dopteră    de   gejulu    gănda- 
ciloru  de  raătasse. 
Bombille,    >/*.    insectă   dip- 
teră,  care  planelă  pe  lăngă 
floi-î. 
Bombique ,    adj.     (acide). 
bombicCi,  estrassii  din  crisa- 
I       lidea    vermeluî  de   mătasse. 
i    Bombo,   //(.  bombo  (liqueur 
de  rhum,  de  sucre  et  de  raas- 
cade  en  Amerique).     [canu. 
Bombos,  //(.crocodilii  afri- 
Bomby X,  //' .  lepidopteră  nop- 
j       turnă,  verme  de  mătasse. 
I    Bome  ,  f.  velulii    mare    allii 

unui  bot,  vd.  vorba. 
<  Bomerie,  f.  bodmeriă,  îm- 
prumutu  de  bani  as.semnatu 
pe  uâ  nave,  fără  răsiiundere 
decă  navea  pere. 
Bon,  u)ie,  adj.  bunii,  adv. 
bine.  Faire  —  pour  qn.,  a 
se  obliga  să  plătescă  pentru 
cine-va.  Bon  ă  tont,  bunîi 
pentru  tote ;  prendre  du— 
Irfop^i,  a  şî   petrece ;    trou- 


BON 


—  136 


BON 


ver — ,  a  găssi  cu  cale.  3e- 
nii' — ,  a  se  ţine  bine,  resiste: 
ă  la  honne  heiire,  fiă,  me 
învoiescfi ;  faire  Ies  clerni- 
ers — ,  faire  uue  dette — ne, 
etre — jMur  une  somnie,  a 
garanta  pentru  plată  ;  ă  — 
marche  eftinu.  De — gre,  de 
— coeur,  de — ne  volonte,  de 
— ne  grăce,  cu  plăcere,  bu- 
curoşii ;  tont  de  hon,  cu  to- 
tulu  serioşii. 

Bon,  ni.  bunii,  calităţi  bune; 
beneficiu ;  mandată;  prouiis- 
siune  semnată  de  a  jilăti. 

Bon,  interj,  bine.  Comp.  c'est 
bien  ;  tout  de  bon,  în  rea- 
litate, seriosu. 

Bona,  f.  dea  bona ,  nume 
allu  Junoniî  ,  niith.  (nom 
sous  lequel  la  lortune  etuit 
adoree  au  Capitole). 

Bonace,  f.  linisce  pe  mare. 

Bonano,  m.  s.  banana,  unii 
arbure  de  .Jamaica.  //  est 
gai  comrne  un — ,  ellu  este 
forte  dispusă,   forte   veselă. 

Bonapartâe,  f.  narcissă  a- 
mericanu.  [arcului). 

Bonardi    m.    dischisură    (a 

Bonace,  m.  fam.  fără  ma- 
liţă,  simplu,  prostănacă.  Si 
bona.'isc. 

Bonbanc,  f.  petră  albă  din 
minerele  vecine  cu  Parisulu 
(pentru  columnei. 

Bombon,  m.  cofetură. 

Bombonne,  f.  (grand  fla- 
con), forte   mare  sticlă. 

Bombonniere ,  f.  cistulă, 
cutlnă,de  cofelure;  casă  mică. 

Bon-chretien,  m.  speţiă 
de  pere.  PI.  des  poires  de — . 

Boncore,  m.  specia  de  nar- 
cissă. 


Bond,  m.  săritură.  Par  sauis 
et  par  bonds,  fără  şiru,  ne- 
constante ;  prendre  la  balte 
au — ,  a  neglige  occasiunea. 

Bonda,  m.  arbure  de  Africa. 

Bond  ax,  m.  martelă  (cio- 
canu)  ascuţită  (la  petrarî). 
Comp.  besaigup,  Itache  ă 
picot. 

Bondâ,  ee,  adj.  mar.  plinii 
pane  la  cepă,  plină  de  totu. 

Bonder,  v.  a.  a  împle  (în- 
cărca) de  totă  uă  nave. 

Bondieu,  m.  mare  pennă  de 
despicată  la  ferestraele  de 
scânduri.  [riture. 

Bondir,  v.  n.  a  sări,  face  să- 

Bondissant,  e,  p.  pr.adj. 
săriioriu,  care  face  săriture. 

Bondissement, //Ksăriture, 
mişcare  prin  săritu. 

Bondon,  m.  dopu  la  (buţî). 

Bondonner,  v.  a.  u  astupa 
cu  dopulă 

Bondonniăre,  f.  sfredelă  de 
dogari  (pentru  cepă). 

Bondree,  f.  spe^iă  de  uliu. 

Bonduc,/".  arburelă  spinosu 
indiană.  [din  Bengală. 

Bongare,   />«..şerpelebongar 

Bon-Henri,  m.  uă  plantă ; 
spcpiă  de  pere. 

Bonheur,  m.  fericire,  pros- 
peritate, norocire,  norocâ.' 
La  pi.  eveniminte  ferici  (no- 
rocurî)  Par  bonheur,  din 
fericire  ;  coup  de — ,  casă  fe- 
ricită; porter — ,  a  adduce  fe- 
ricire, jouer  avea  seu  de — , 
a  juca  norocosu. 

Bonhomie,  f  bunetatedei- 
nimă  şi  simplitate  de  maniere, 
multă  credulitate. 

Bonhomme,  m.  omu  bunii, 
de  inimă  bună. 


BON 


•137 


BON 


Bonhommeau,  m.  vechiu 
dimimiti\u  din    botiliomme. 

Boni,    tn.  escedinte,  prisosu. 

Bonichon,  (/(.cavitate  a  cup- 
torului, coşiu  la  sticlăria. 

Bonier,  m.  mesură  agrariă 
belgiană 

Boniface,  m  fuin.  oniu 
lesne  ci-edetoiiu. 

Boniffication,  f.  bonifica- 
ţiune.  amelioraţiune,  stare 
mai  bună. 

Bontfier,  v.  a.  a  ameliora, 
îmbunefăţi;  supplini  unu  de- 
ficitii.  [rinu.  Comp.  scombre. 

Bonite,  •/*.  bonitil,  pesce  ma- 

Bonjean,  //'.  doue  legătura 
de  inu,  ca  st5  lemoiălaunu 
locu. 

Bonjour,  interj,  bună  diua. 
Boitjour-co)H)iia)idear,spe- 
giă  de  ortolană,  care  căntii 
fa  reversatulu  dileî. 

Bonne,  femeă  de  serviţiîî,  a- 
ceaa  care  ingrijesce  unii  co- 
piii! (bonnă). 

Bonne-aventure,  f.  în- 
tîmplare  ferice,  vană  predic- 
ţiune  (după  inspecţiunea 
măneî). 

Bonne-dame,  vd.  avrochc, 
bellc-daiiic. 

Bonne-foi,  f.  credinţă,  sin- 
ceritate. 

Bonne-fortune,  f.  folosii 
inopinatii,negănditii(norocij). 

Bonne-grâce,  f.  apparinţă 
frumosă. 

Bonne-voglie,  j>).(pronunţ. 
bo)i})e-voilleJ,  cellu  ce.seîn- 
chiriedă,  că  s6  tragă  cu  lo- 
peta  pe  uă  galeră  (la  Malta). 
Comp.  mcifiniev  de  rame. 
—  De  bonne-vo(jIic,  de  bună   | 


voia,  de  boijre,  de  bonne 
vulonte. 

Bonneau,  vd.  bouanne. 

Bonneau,  m.  papură,  indi- 
căndil  unde  e.ste  aruncată 
ancora. 

Bonnemeni,  vd.  simple- 
ine)it.  Je  ne  ic  suiş  jUis — , 
vorbindii  curaţii,  nu  ^ciil 
acesta. 

Bonne J,  m.  bonnetă,  coppe- 
rişiu  de  capu;  căciulă.  Opi- 
ner  dti  bnnnei,  a  urma  uă 
opiniune  făi-ă  essame,  a  dice 
tot-dauna  da.  Prendre  une 
chose  sous  so)i  boiinet,  a 
imagina  unu  lucru  fără  fun- 
damenta; —  rouge,  .şepcă  ro- 
şie a  lacobinilorii,  ficj.  a  re- 
publicanilorii;  prendre  le 
bonnet  vert,  a  face  falinientii 
(Aind-că  asia  purta  eî);  pro- 
ving.  c'est  bonnel  blanc,  el 
bla>ic  bonnet,  ii  unulîi  câ 
altulii;  parter  ă  son—,  a 
vorbi  singurii.  La  pi.  bon- 
net s,  vd.  ijenuidllcre. 

Bonnet-chînoâs,  m.  unu 
instrum.  de  niusică  militare. 

Bonne  t-de-poiicey)/^.şep- 
că  ce  portă  militarii  la  mica 
ţinută.  [arburelîi. 

Bonnel-de-pretre  j/i.unii 

Bonnetade,  i. [fam. şl  vech.) 
salutaţiune  luăndu-.şî  .şepca. 
Comp.  salut. 

Bonneter,  v.  a.  a  saluta  .ser- 
vile la  uerî-ce  occasiune;  fuj. 
sollicita  cu  înjeosire. 

Bonneierie,  f.  commerciu 
de  bonnete,  sepcăriă. 

Bonnetetir,  )n.  ease,  f.  pro- 
digă in  reverinţe,  în.şelătorii. 

Bonnetier,  m.  icre,  f.  bon- 
netariu,  şepcariii. 


Boa 


—  138  — 


BOR 


BonneitCi  f.  bonnetă  de 
dornne ;  lunr.  la  pi.  mică 
pândă  (de  noviciu)  c"i  se 
lunge ^că  pe  celle  mari  [la- 
cer  Ies — J. 

Bonne-voglie,  ni.  Hal.  ser- 
vitorii voluntare  la  galeră; 
de — ,  de  l)Ună  voia. 

Bon-plandâe,  f.  mare  ar- 
bure  americ.  numită  Aucnia- 
tiira. 

Bonsoir,  interj,  bună  sera. 
.Salutaţiune  de  sei-a.  Je  vons 
sonchaile  le — ;  ve  dorescCi 
bună  sera. 

Bonie,  f.  bune'ate;   blăndeţă. 

Bon.tour,  )n.  mar  speţ^iă  de 
intorsură  a  corăbiei. 

Bonze,  ;//.bonzu.  Preotu  clii- 
nesil  seu  japonesu. 

BOO)  m.  tresiiă  de  sacharu 
din  Japan. 

Boobook,j>'.(pron.&ofc/wff7.'), 
spepiă  de  bufniţă  de  N.- 
Olanda. 

BootiSi  vd.  bouvier  (aslron.). 

Bopyre|)H.  genii  de  cvustaceî. 

Boquet,  m.  lopetă  de  lemnii 
concavă  (la  minele  de  sare). 

BoqueteaUi  »i.  UMcă  pădu- 
rice, jielit  bois.  [şelari. 

Boqueiles,    f.  pi.   cleşti  la 

Baquillaii}  m.  vd.  hâcheron. 

Boraciqiuef  vd.  borique. 

Boracîie,  m.  boracitii,  spath 
(le  borace. 

BorasseaUi  >u.  cuthiă  con- 
ţinindu  pulbere  de  borax. 

BoratCi  m.  boratCi.  Sare  de 
aciilu  boricii  uniţii  cu  basî. 

Bopate,  ee,  adj.  în  forma 
boraceluî. 

Boraxy  rn.  borace,  sub-car- 
bonatu    de    sodă :    sare    de 


commerc.addussă  din  China^ 
Persia. 


Borborygmci 


borbo- 


risnie,  flaturî  în  intestine 
(cbiorăitu). 

Bord}  m.  bordu  /bordusj,  e- 
.stremitate  a  unei  suprafeţ;ie, 
margine,  ţermu,laturea  naviî. 
Le  bon — ,  drumulii  care  duce 
la  scopu  ;  rouge  bord,  pa- 
charu  plin  îi  cu  vinu ;  mar. 
ţ'aire  un — ,  a  da  naviî  uă 
direcţiune,  virer  de — ,  a 
schimba  cursulii. 

Boi*d-â-bord|  adv.  pănâ  la 
margine. 

Bordage,  m.  mar.  bordatu, 
investitulu  (scăndurele)  este- 
rioru  ailii  naviî. 

Bordaellei  f.  partea  vecină 
cu  mărginariulu  naviî. 

Bordailfer,    vd.    bordayer, 

Bordatj  m,  uă  materia  ăn- 
gusiă  de  Egiptu. 

BordayePi  v.  n.  (nron.  b.ir- 
deier),   vd.  louvoyer.  [deiu. 

Bo!i*de;  f.  (vech.)  colibă,  bor- 

Bordâ,  m.  galonu  de  aurii, 
dci  mătasse  ele,  tressă,  che- 
narii. 

Borde,  ee,  adj.  mărginitu, 
garnifu  pe  marginî. 

Bord^Cy  f.  dischidere  simul- 
tană de  l'ocurî  din  tote  tu- 
nurile unei  laterî  a  naviî; 
(lucher  seu  tirer  rine — /, 
—  d'injuref!,  esplosiune  de 
injurie,  forte   multe  insulte. 

Bordel,  rn.  bordel.  —  Vorba 
derivă  din  germ.  Bord,  casă 
mică  fpetile  nuiisoiij,  nume 
datii  altă-dată  unoru  case 
suterrane  (comp.  rum.  bor- 
dei n),  unde  lăcuia  femeele, 
ca  se  fiă  appărate  de  uerî-ce 


BOR 


■139 


BOR 


insultă.  Bărbaţiî,petrundîndu 
cu  limpulu  in  aceste  asile 
de  castitate,  elle  deveniră  în 
fine  locuri    de    conupţiune. 

Bordelais,  e  adj.  din  ora- 
şiulu  Bordeaux.  [crapu. 

Bordeliâre,    m.    spe?iă    de 

Bordementf  tn.  mar.  mer- 
sulîi  naviî  pe  lângă  costă ; 
t.  margini  aurite  în  giurulu 
smalţului. 

BordeneaUy  )/2.  laturea  dă- 
gasuluî ;  lemnulu  in  care  se 
îmbuccă  unii  stăvilaru  (la  sa- 
line), [baga. 

Bord-en-scie,  f.  speţiă  de 

Border,  v.  a.  a  garni  pe 
margini  ;  a  conduce  navea 
pe  lângă  ţermîi  (—  let<  cutes 
s.  cotoijevj  :  —  tm  vaisseau, 
a  merge  aliaturi  cu  altă  nave; 
—  un  chemi)!,  a  se  întinde 
d'alungulii  unui  drumu  ;  — 
ane  planche,  a  încungiura 
uă  tăbliţă  de  cupru  cu  unu 
circuitii  de  ceră  (la  gravori). 

Border eaUf  m.  notă  in  a- 
menuntu  a  diver.seloru  spe- 
cie seu  article,  cari  consti- 
tiiescîi  uă  summă, — de  com- 
pte,  .saldo. 

Bordier,  m.  (vaisseau]  nave 
bordată,  seu  avindă  uă  lă- 
ture mai  tare  decătii  cea-altâ; 
proprietariii,alu  cuî  cămpiise 
mărginesce  lăngă  unii  drumu. 

Bordigucj  f.  spaţiu  închişii 
pe  marginea  mării,  că  să 
prindă,  se  conserve,  pesci. 

Bord-opposei  m.  (mar.) 
courir  o — ,  a  naviga  în  di- 
recţiuni oppuse  seu  diverse. 

Bordurei  f.  chenarii,  ceaa  ce 
mărginesce  şi  l'acc  orna- 
mentu  [bordnyerl. 


Bordure,  ee,  adj.  mărginitîi 
cu  chenaru. 

Bore,  m.  (vd.  horaxj,  corpu 
simplu,  care  formedă  cu  os- 
sigenulii  acidă  boricu. 

BorC}  m.  (gaz  hydyogene — /, 
boron,  unii  găsii,  ce  pretinde 
Gmelin  a  fi  discoperiluîn  apă. 

Bor6al,  e,  adj.  boreale,  sep- 
tentriunale.  [nordu. 

Boreei  m.   boreîi,    vînlii   de 

Borgne,  adj.  .si  s.  chiorii ; 
obscură;  [niais^inj  college, 
pension  — ,  collegiu,  pen- 
sionii  pre  necompletu.  In  a- 
nat.  coiap.foraiiten  cuectiin. 

Borgnesse,  f.  (p^ip.-şi  inju- 
riosul i'emeă  numai  cu  unii 
ochiîî.  [noyer, 

Borgnoyer,  v.  n.   vd.  bor- 

BorideSj  ni.  pi.  materie  de 
naturi  boracelnî,  vd.  borax. 

Boririy  ni.  lucrătorii  dela  mi- 
neri de  cărbunT  (houillej,  vd. 
.şi  Passerinetle. 

Borique,  adj.  ;acidej,  chem. 
acidei  boricii.  Vd.  bare. 

Bornage,  )H.  mărginitii,  as- 
şedare  de  limiţî  (de  hotare). 

Bornei  f.  margine,  raărgma- 
riii  (iiotarii),  petră  care  se- 
pară (hotărnicesce)  uă  pro- 
prietate. Passer  Ies  bornes 
de — ,  depasser  Ies  burnes, 
passer  Ies  bornes,  a  trece 
marginile,  limiţile ,  merge 
pre  departe,  planter  mie — ■, 
a  împlânta,  pune,  petră  de 
margine  (de  hotarCi); —  mil- 
liaire,  petră  asşedală  d'alun- 
gulii drumuluî,  că  .se  arrete 
milele ;  sans  bnrnes,  fără 
margini,  nemesuraUi. 

Borne-fontaine,  r.  fântănă 
in   l'ormă  de  niărginariu. 


BOS 


—  140 


BOS 


Bornây  ee,  part.  perf.  adj. 
mărginitu,  limitată :  fîy.  i- 
neptu ;  avoir  l'esprit  — ,  a 
ave  unii  spiritu  mărginitu, 
neinveţatu ;  viies  bornees. 
vederi  mărginite,  parţiali. 

Borner,  v.  a.  a  mărgini,  sta- 
bili confine,  a  limita  (hotăr- 
nici); fig.  a  morlera,restrînge. 

BornouSy  m.  burnus,  mantă 
arabică  de  materia  albă. 
Comp.  boariious. 

Bornoyer,v.a.  (pron.  borna- 
ierj,  a  observa  decă  uă  liniă 
este  dreptă,  privind'o  cu  unu 
singurii  ochiu  ;  a  pune  marg. 

Bornoyeur,  m.  cellu  ce  se 
uită  cu  unti  ochiu.  Vd.  jjrec. 

Boroniey  f.  boroniă,  genu  de 
plante  de  N.  Olanda. 

Borraginees,  f.  pi.  plante 
monopetulî,  cum  este  eliotro- 
pulu 

Bortinglei  f.  mar.  spegiă  de 
punte,  ca  se  înalţe  laturea  na- 
vi),  care  iea  pre  multă  apă  din 
causa    greutăţii   sarcinelorii. 

Borurci  f.cJiem.  ammesticii 
de  borace  şi  alţi  ingredient!. 

Bosani  ui.  pesatu    de  meiii. 

Bosbok,  m.  spepiă  de  anti-   | 
lope. 

Bosely  */*.  membru  rătundu, 
care  este  la  basea  columne- 
loru.  De  urdinariu  ture. 

Bosphorej  m.  bosforii,  se- 
parăndii  doue  conlininţi  şi 
unindu  doue  mărî;--  de 
Thrace,  de  ordinariu  le- 
troit  de  Co)istanti)i(iple  ; — 
Cimmerieii,  de  ordin.  De- 
troit  d'Ie)tU;ale. 

Bosquet,  m.  arbureî,  pădu- 
rice, crăngii,  jielit  boif<. 

BossagC}  m.  archit.   parte 


în  emininţă,  eşită  affară,  la 
murii  etc. 

Bossei  f.  bossă  seu  bociu 
(ital.  boccia,  !at.  lordosis. 
gibbas,  scoliosisl,  cocoşiă. 
La  pi.  mar.  capetîi  de  funia 
la  estremităţî ;  uuvrage  de 
ronde — ,  lucraţii  în  emi- 
ninţe,în  săpăture  eşite,  haut- 
relief,  pe  căndii  ouvrage  de 
demi — ,  este  bas-relief.  — 
Dessiner  d'apres  la — ,a  de- 
semna după  ligure  de  gipsii. 

Bosselage,  m.  lucru  in  e- 
mininţă,  în  eşiture,  pe  ar- 
gintă (travailler  en — ). 

Bosseler,  v.  a.  a  lucra  în 
emininţă  argintăria,  vasse. 
Comp.  bossuer.  Se — ,  a  că- 
păta înflăture,  inegalităţî. 

Bosselure,  f.  tă  lătură  natu- 
rale pe  loie,  globulă,  înflă- 
tură,  emininţă,  eşitură. 

Bosseman,  m.  mar.  se- 
cund ii  sub-căpitanii  (vech.). 

Bosser,  v.  a.  mar.  a  pune 
ancora  pe  lemnele  selle ;  a 
întări  cu  funii ;  bosse,  e,  în- 
tări tii,    înţepenitu,   cu  funii. 

Bossette,  f.  globulu  dela 
(lăbale. 

Boşseurs,  rn.  pi.  grindo 
cari  susţinu  ancora,  căndu 
e  redicată.  Si  bossoirs. 

Bossîeri  m.  lucrătorii,  care 
suftlă  părţile  convesse  (la 
sticlăria).  Şi  bossetier. 

Bossoir,  m.    vd.    bosseurs. 

Bossoyer,  v.a.  a  produce  uă 
bossă  (cocoşiă),  v.  n  a  .se 
inălţa  că  bossă.  Şi  bossuer. 

BossUf  ue,  adj.  bossatâ,  re- 
curbaţii, cocoş  iatu. 

Bossuer I  v.  a.  a  face  înflătu- 
ră  unui    obiectă  lovindu-lu. 


BOT 


141 


BOU 


Bossuâtisme,  m.  elevaţiu- 

nea    oratoria  a  luî    Bossuet. 

Bossu^tique,  de  Bossuet. 

Bossyi  ni.  unu  arbure  afri- 
canii, [turcii. 

Bostangii     m.    grădinariu 

Boston,  m.  bostonu,  unu 
jocLi  de  cărţi. 

Bostriche,  tn.  speţiă  de  in- 
sectl;   Ibostrycasl. 

Bostrichyte,  f.  petră  figu- 
rată semenăndil  unei  gătele 
de  capu.        [lalea  odorante. 

Bosuel,   m.  bosuel,    singura 

Boswellis,  f.  boswelia,  genu 
de  plante. 

Bot|  m.  {pied—J,  omu  cu  pi- 
ciorulu  recurbatu  (slutu) ; 
rnică  nave  fără  punte. 

Botal,  m.  {trou  de,  trou  bo- 
tulien,  cavitatea  botale,  tra- 
jectulu  sângelui  in  foetus. 
După  Botal,  care  l'a  discop- 
peritii.  Conduit  de — ,  con- 
dussulu  arteriosii  allu  luî  Bo- 
tal. Comp.    canal    arteriel. 

BotaniquCi  f.  botanică.  Stu- 
diuiiî  planteloru.Ca  adj.  bo- 
tanicii, de  botanică. 

Botaniser,  v.  a.  a  culege, 
căuta,  plante  (pup.  us.). 

Botaniste|/H.  botanistii,  [sa- 
vant—),  ceJiu  ce  se  occupă 
cu  studiulil  plantelorii. 

Botanophage,  m  insectă 
a  cuî  larvă  trăiesce  cu  ma- 
terie vegetali. 

Botargue,  f.  vd.  Boatargue. 

Botellif  ere,  adj.  bot.  cu  ra- 
muri grosse  rătunde. 

Bothriocâphale,  m.  specia 
de  verme,  tenia  (panglică); — 
large,  tenia  laţii  şeii  scurtu 
{bothviocephalus  latus,  tae- 
nia  lata). 


Botte,  f.  cismă ;  lovitură  de 
sabia  ;  forfecî  niarî,  (comp. 
forces);  bottes  fortes,  cisme 
tarif,  durabili;  bottes  vernies, 
cisme  de  lack,  server  Ies  — , 
a  călări  strînsu  (unulu  lăngă 
altulii,  la  resbelii ;  (fam.) 
pousser  une — ,  porter  une 
— ,  «  qn.  a  da  cuî-va  uă  lo- 
vitură (cu  piciorulu),  a-îjuca 
uă  fai'să,  a  Iii  înşela ;  botte 
de  foin,  legătura  de  finii ; 
botte  de  jja7:ierasse,  grămadă 
de  hărtiî  vechie. 

Bottelage,  m.  legarea  finu- 
luî,  a  vergelelor  ii  de  ferrii. 
Le — est  bon,  finulu  e  bine 
legaţii,  legăturele  de  finu  au 
greutatea  lorii  ordinai'iă. 

Botteler,  v.  a.  a  lega  (finii 
etc),  a  face  legăture. 

Botteleur,  ra.  cellu  ce  legă 
finulii,  paiele. 

Botter,  V.  a.  a  da,  face  cuî- 
va  cisme  ;  se — ,  a-şî  pune, 
încăl^ia,  cisme  e. 

Bottier,  m.  cismariii,  cor- 
don nier. 

Bottine,  f.  cismuliţă. 

BouaPy  m.  t.  ciocanu  pen- 
tru monnetă. 

Bouc,  ni.  ţapii,  iedii. 

Boucage,  ni.  rădeciuă  de 
piperii.  [fuma  cărnuri. 

Boucan,  m.  locii  unde  se  af- 

Boucaner,  v.  a.  a  usca  şeii 
afluina  carne. 

Boucanier,  m.  vinătorii  de 
bouî  sălbatici;  ţig.  piraţii, 
tălcharîi  americanii. 

Boucaro,  m.  pămîntu  de  si- 
gilată spanicii. 

Boucassin,  m.  materia  de 
lănă  1  entru  căptuşelă. 


BOU 


142 


BOU 


Boucauty  m.  butoiu  pentru 
a  pune  inerfurî  uscate. 

Bouchagey  m.  astupare  cu 
papură. 

Bouchcy  I.  gura.  Garder 
pour  la  bomie — ,  a  păstra 
pentru  la  fine ;  Utre  sur  sa 
boHche,  ;'i  i\  lacuinii,  de  bou- 
che,  din  gură,  orale ;  offi- 
ciers  de  la  bouche,  omeni 
(lela  cuina  regescă.  Boti- 
ches  ă  feu,  gure  de  locii, 
tunuri.  [/(■(/.  stupidu. 

Bouche,  (ie.  adj.   astupată  ; 

Bouchee,  f.  muşcătură  cătu 
Încape  in  gură. 

Boucher,  v.  a.  a  a.stupa. 

Boucher,  m.  măcelăria. 

Boucherey  f.  femea  măce- 
lariuluî. 

Boucherie,  L  măcelăria. 

Bouchet)  in.  beutură  com- 
pusă de  apă,  sacharu  şi  scor- 
ţişioră. 

Bouche-frouy  m.  ceaa  ce 
servesce  se  astupe  uă  gaură; 
/('(/.  personă  de  usu  accidin- 
tale,  care  nu  face  decătu  să 
mărescă  nunierulii. 

Bouchoiri  m.  capacu  de 
cuptoră. 

Bouchorii  «H.astupuşîi,  dopu. 

Bouchonner,  v.  a.  a  pune 
dopu  (de  paie),  a  curaţi  ca- 
lulîi  cu  unu  mănuchiii  de 
paie.  [raaî  multe  alcale. 

Boucle,  m.  buclă,    inelu  cu 

Boucler.|  v.  a.  a  face  bucle, 
V.  n.  a  lorma  bucle :  ses 
cheveax  bouclent ,  părulîi 
seu  lormedă  bucle. 

Boucliery  m.  scutu,  pavădă. 

Boucoii}  ni.  beutură  de  tos- 
sicu,  otrăvită. 

Bouder,  v.  n.  a  se  îmbufna, 


posomori,  ii  me  boude,  ellii 
e  nemulţumiţii  cu  mine. 

Bouderiey  f.  îmbufnare. 

Boudeur,  eiise,  adj.  îmbuf- 
naţii. 

Boudiiiy  m.  carnaţii  (de  sănge 
şi  grăssime  derîmătoru).S'eH 
alle)'  eii  eau  de — ,  a  fi  re- 
dussîi  la  nimicii. 

Boudiney  t.  năsturelu  în  mij- 
locul îi  unui  discii  de  sticlă. 

Boudinierey  f.  pălniă  pen- 
tru cărnaţî. 

Boudoiri  m.  compartimenta 
elegante,  unde  se  retragu 
domnele ;  etacii. 

Boue,  f.  noroi II.  La  pi.  băî 
de  noinolii. 

Boueey  f.  corpu  plutitoriu, 
destinată  a  arreta  stincele,lo- 
curile  periculose  pe  apă. 

Bouer,  v.  n.  a  bate  egale, 
de-uadată,  monnete, 

Boueur,    m.    curăţitorii    de  , 
slrate,  de   uliţe. 

BoueuXfeuseJadj .  noroiosu 

Bouffantf  ante,  adj.  uşio- 
riu  inflaţii. 

Bouff Cj  m.  căntătoru  la    o-  ! 
pcTa  italiană.    Les    bouffes, 
teatrulu  italianu    din  Paris. 

Bouf  f  6,  ee,  adj.  undă  de  aerii 
'  seu  de    vapore,    suffiare  de 
vîntu  ;  fig.  accessu  subitu  şi 
trecetoriii. 

Bouff er,  v.  n.  p.  as.  a  fi  u- 
şioru  înfiaţii. 

BouffettCi  f.  nodîi  de  pan- 
glică, pufu  de  mătasse  seii 
de  lănă. 

Bouffi,  ie,  adj.  înfiaţii,  fty. 
ingîmfatu.  [se  înlla. 

Boufffir,  V.  a.  şi  n.  a  înfla  ; 

Bouf f issure, '  f.  înflătură  ; 
fig.  emfase ;  ingîmfare. 


BOU 


ii'J  — 


BOU 


Bouffoir,  )n.  pălniă  petilru 

a  intla  carnea. 
Bouffffoiii  ne,  adj.    bun'onii, 

glunieţu.    Sust.    m.  personă 

comică.  [se  rida. 

Bouffonner,   v.  n.    a    lace 
Bouffoiineriei    lucru    de 

glumă. 
Bougey  m.  cămară;  fnj.  lă- 

cuinţă  pupinu  curată. 
BougeoiPy  in.  micu  cande- 

lariu  (sfeşnic li)  cu  uă  urechiă. 
Bouger,    v.  n.    a  se    mişca, 

scnimba  loculu. 
Bougettey    t.  saccu  de   că- 

letoriă,  vecii. 
Bougiey  t'.  luminare  de  ceră 

seu  de  stearinu. 
Bougon,    m.   unne,  f.  fain. 

omu  care  certă, vorbesce  l'ără 

sens  li,  mormănesce. 
Bougonneri    v.  n    a    raor- 

măni,  murmura,  a  certa. 
Bou  gr  an,    m.    păndă    tare, 

gumată,  de  căptuşelă  ( la  gu- 

leru). 
Bougraneei  adj.  t.  taile — , 

vd.  prec. 
Bougraner,    v.    a.    a    face 

tare  (unii  guleru). 
Bou  gr  e,  )n.  băieţaşii!. 
Bougresse,  f.  cerşetoria. 
Bouillanti    ante,    adj.    fer- 

binte,  /(</.  viuu,  focosu. 
Bouiilardf    m.  noru    furtu- 

nosîi  pe   mare. 
Bouille,    f.    t.    prăjină    prin 

care  pescarii  agită  apa. 
Bouiileur,  ui.  parte  a  unui 

cazanii  de  niachină  cu  vaporî. 
Bouillii  m.  carne  ferta. 
Bouiliici  f.  alimenta    făcutît 

din  făină  şi  lapte  fertu,  supă. 
Bouillir,    v.    a.  a    ferbe     in 

apă ;  a  fi  in  ferbere. 


Bouijloir,  m.  vassii  de  me- 
tal u  pentru  fertu,  tingire. 
Boui^lOH}  m.  oolcolu,    supă 

de  carne.   Elabllsaernent  de 

— ,  loc.ile     unde     se    vinde 

bouilli  n. 
Bouillon  -  blanc  ,    m.     ua 

plantă  de  farmacia. 
Bouillonnant,    u)dc,    adj. 

care  fei-be,  clocotesre. 
Bouillonnement,   in.    fer- 
bere, clocotire. 
Bouilionner,  v.  n.  a  lerbc, 

ciocoii,  —  ane  robe,  a  face 

inflăture  po  rochia. 
Bouillottei  f.  mică  tingire  ; 

unîi  jocu  de  cărţi. 
BouiSy  vd.  Bais. 
Bouisse,  f,    petra    pe    caiv 

batii  cismariî  talpa. 
BoulaiCi  f.  locu  ptantatu  cu 

betule. 
Boulanger,    v.    a.    a    coce 

pănea 
Boulanger,  >/^.  ere,  f.  păi- 

nariii,  brutariu.  [brutăria. 
Boulangerie,  f.  păinăriă, 
Boule,     f.     corpii     rătundu, 

ghiulea.  [bure. 

Bouleau,  m.  betulă,  unu  ar- 
Boulee,    f.   depuşii,    ceaa  ce 

cade  la  fundil  din  şeii. 
Bouledogue,  )/i.  mare  căine 

de  ixidâ,  buldoc. 
Bouler,  v.  n.  a  intla    gitulu 

(despre  porumbi). 
Boulet,  m.  ghiulea,    glonţu, 

I miner  le — ,  a  duce  uă  vieţă 

deplorabile. 
Boulete,  ee,  adj.  t.  cheval — , 

cală  care    aruncă    noroiulii 

in  sus.  [piftea ;  ţiij.  prostia. 
Boulette,  f.  mică  ghiulea, 
Bouleux,  rn.  caXu  giossiişi 

scurţii,  puternicii. 


BOU 


144 


BOU 


Boulevard,  s.  bnulevart,  m. 
fortificaţiune ,  car^  appără 
unii  ora.şiu.  Strată  largă  plan- 
tată   cu    arburî,    bulevardu. 

Bouleversement,  m.  rui- 
nă şi  conlusiune,  resturnare. 

Bouleverseri  v.  a.  a.  tur- 
bura cu  violinţă,  reverii, 
resturna. 

Bouli,  m.  ciainicu    siamesu. 

Boulier,  m.  apparatu  care 
servesce  a  înveţa  pe  copiî 
socotelă. 

Boulîmie,  f.  bulimia,  fome 
cjinină,  lome  ardinte. 

Bouliiii  m.  cuibu  de  po- 
rumbi ;  cavitate  in  raurii  lăs- 
sată  de  lemnele  pe  carî  stă 
lucrătoi"i". 

Boulinagci  m.  navigaţiune 
cu  vintulti  din  lăture. 

Boulinerj  f.  funia  caro  ţine 
panda  transversale.  AUer  ă 
la — ,  a  naviga  cu  vintulii 
curmedi.şiu. 

Bouliner,  v.  n.  a  naviga  pe 
vîntii.  [într'uă  grădină. 

Boulingrin,  m.  locilcuerbă 

Bouloip  I  'HI.  instrumentu, 
lemnu,  pentru  a  mestica  va- 
rul îi. 

Boulon,  rn.  jaronu.  [pirone. 

Boulonner,  v.  a.  a  bate  cu 

Bouquei  f.  )iiar.  potecă. 

Bouquer,  v.  n.  a  face  ce-va 
prin  silă,  constrînsii. 

Bouquet|?>i.  legătură  de  flori, 
huchetii,  reserver  qcli.  poiir 
le  — ,  a  jiăstra  ceva  [  ăne  in 
celle  din  urmă. 

Bouquetier,    ut.    gbiveciu. 

Bouqueti^re,  f.  vîndetore 
de  buchete,    de    florj. 

Bouquetini^/j.  edu  s(^lbaticu.  | 


Bouquin,  m.  edu  betrănu ; 
carte  vechia,     [cărţi  vechie. 

BouquinePi  v.n.  fam.a  căuta 

Bouquinerie,  f  coliecţiune 
de  cărţi  vechie. 

Bouquinistey  m.  cumpără- 
toră  şi  vîndetoru  de  cărţi 
vechie. 

Bouracani  ui.  camelotu 
grossu  (materia). 

Bouragne ,  hourague,  f. 
coşiu  cu  celule. 

Bourbe,  f.  nomolu,  noroiâ. 

BourbeuX|  cuse  adj.,  no- 
moL  sii. 

Bourbier,  m.  Iacii  (mocirlă). 

Bourbillon,  ?/k  grămadă  de 
nomolCi ;  micii  abscessii  in 
furunculî. 

Bour  cer,  vd.  Carguer. 

Bourceti  m.  t.  catartîi  din- 
ainte. 

Bourcette,f.&o/.  valerianelă. 

BourdainCf  f.  arburc  pu- 
tredîi. 

Bourdaloni  boudaloue,  m. 
panglică  din  giurulii  pelerieî, 

Bour  dai  ou  ei  f.  păndă  pes- 
triţă. 

BourdCf  f.  fam.  minciună  ; 
t.  vel  îi  de  nave   secundari  ii. 

Bourdelai,oi.niarestruguru. 

Bourder,  v.  a.  /«//*.  a  minţi. 

BourdeuPy  ))i.  fam.  mof- 
tangiii, [cinosă 

Bourdeuse,  f.  fum.    min- 

Bourdillon,  m.  lemnCi  d( 
stejarii!    tăiatîi  la  ferestraie 

Bourdoiii  m.  bastonu  allî 
căletorilorîi  în  locurile  săn 
te,  mare  clopotîi ;  bassă  con 
tinuă  (mus.  instr.)  Masculi 
nulă  albinei. 

Bourdonnement,  m.  sbîi 
nîitii. 


Jt 


BOU 


145 


BOU 


BourdonneP)  v.  n.  a  sbirnii; 

suna  urechile  (ţiui). 

Bourdonnety  </i.  bulu  de 
scârna. 

Bourdonneur,  */(.  kolibri. 

Bourgi  m.  satu  mare,  unde 
este  unu  tărgîi. 

BourgadCi  t'.  sătuleţu  cu 
unii  tărgu,  vd.  j^rec. 

Bourgagey  "(.  proprietate 
(rnoşiă)  privilegiată. 

Bourgene,  f.  arbure  pu- 
tred u. 

BoupgeoiS)  m.  eoise,  f.  o- 
râşianii,  patronulu,  .stăpinulu 
lucrătorilorii.  hahiUe  en — . 
îmbrâccatu  civile. 

Bourgeoisementi  adv.  o- 
râşeni'sce.  [orăşianu. 

BourgeoisiCj  f.  calitatea  de 

Bourgeon,  m,  bobocii  de 
arbure,  bubuliţă  pe  lagiă. 

Bourgeonney  ee,  adj.  cu 
bubuliţe  pe  pele,  maî  allesu 
pe  faciă.  [bocire. 

Bourgeonnement,  m.  \m- 

Bourgeonner,  v.  a  îmbo- 
boci. 

BourgeroHi  m.  simplu  ce- 
tăţenii ;  seii  bergeron,  blusă 
lucrătorilorii. 

Bourgmestrei  ţn.primulu 
magi.stralii  allu  unorîi  oraşe 
germane,  belge  şi  suegiane. 
Pronunţ.  J'ourgmester. 

Bourgognej  m.  fam.  vinu 

le  Burgundia. 

Bourgravei   m.    burgravii. 

Bourguet,    m.    t.    teslă  (la 

uinarî). 

ijBourjassotte,  1°.  speipiă  do 

rnochină  violetă  închisă. 

iBourle,  f,  înşelăciune  (vech). 

^Bourlet,  \â.'  Bonrrelet. 
)BournouSy  ni.  burnusii. 

/'/<•/.   Franr.-Ii,,,,'. 


Bourrachei  f.  uă  plantă  me- 
dicinale. 
BourradCi    f.    lovitură    de 
pumnu ;   insultă  violinte  cu 
vorbe.  [nariâ. 

Bourras,  m.  postavu  ordi- 
Bourrasqucy  f.  furtună  su- 
bită, vintu  repede  de  mică 
durată. 
Bourrey  f.  căiţi ;  tuleiu  allu 
bobociloru  ; —  tontice,  lănă 
tăiată, — de  :ne,  căiţi  de  mă- 
tasse  [latu. 

Bourreau,  )H.carnifice(gia- 
Bourreey  f.  legătură  de  ver- 
gele, de  nuele  ;    unii  danţu. 
Bourreler,  v.  a.  a  turmenta, 

munci  (despre  consciintă). 
Bourrelet|  m.  perniţă,  dopu 

de  căiţi. 
Bourreliep,  m.  currelariu, 

fabricante  de  hamuri. 

Bourrelie,  f.  femea  carnifi- 

celuî  (gialatului).  [căiţi. 

Bourrer,  v.  a.  a  astupa  cu 

Bourriche,!.  coşiîi  oblungii, 

în  care  .se  transportă  carne, 

pesce.  [de  puşcă,  alice. 

Bourrier8y))).y;»L  menunţimî 

BourPiquejf.asinîi,  asină,cu- 

thiă  cu  unelte  a  dulgheriloru; 

fig.  stupidu,  ignurant. 

Bourriqueti  rn.  micu  asinij. 

Bourru,/(e,of?y.  de  caracteru 

iute  şi  posacii,     [boci  lănoşi. 

Boursaulty  >n.  salcia  cu  bo- 

Boursei  f.  pungă;  iiensiune 

gratuită  conce.ssă  unui  sco- 

lariii,  bursă  ;  cours  de  la — , 

cursulu  effectelorîi  publ.  allu 

colonialilorii,  —  de  la  selle, 

pungă  dela  .şea.         [plantă. 

Bourse-â-pasteur,  1.  uă 

1  Bourseau, //(.  ornamentu  la 

I       copperte  de  petră. 

10 


BOU 


!46  - 


BOU 


Bourseron,  vd.    Bourson. 
Boursette,  f.  t.  pelea   dela 

lada  cu  aeru  a  organatuluî. 
Boursicaut|  m.  punguliţă. 
Boursicoter,  v.    a.  a  face 

punguliţă. 
Boursicotier,  m.  cellu  ce 

face  la  bursă  af faceri  viclene. 
Boursier,  m.    scolariu    cu 

pensiune  gratuită,stipendistLi. 
Boursiiler,  V.  n.  a  contribui 

la  nisce  spese  communî. 
Boursin,  ik.  vd.  Bouf^ln. 
Bourson,    vn.  bu'^unariu. 
Boursoufiade  f    boursou- 

fUti/e,  m.  măndriă  deşertă. 
Boursouf  JOi  ee,  adj.  inflatu, 

(busumflatu). 
Boursoufler,  v.  a.  a  infla, 

(busumflaj. 
Boursouf  jurei  f.  înflâtură. 
Bousculer,    v.  a.    fam.    a 

pune  in  desordine,  turbura. 
Bou  se,  f.  băligaru. 
Bousillage,  m.  ammesticu 

de  paie  .şi  păroîntu  udiî ;  fig. 

lucru  făcuţii  reă. 
Bousilier,  V.  a.  a  face  murîf 

din  paie  şi  pămîntu  muiaţii; 

fUj.  a  cosse  iute  şi  reiî. 
Bousîîleur,  )H.  e»se,  f.  cellîi 

ce  lucredă  cu  negliginţă. 
Bousîn,/n..suprafaeiă  subţire, 

coje  de  petră. 
Boussole,    f.  bussolă.    Ga- 

dranteavindu  în  centru  unu 

acii  magnetatu. 
Bout,  m.  margine, — iJu  doigt, 

virfulîi  degituluî, — d'arfjent, 

nasturu  de  argin.  Le  liaut — , 

loculii  de  onore; /J0H.9.ser  ă — , 

a  duce  la  ultima  estremitate, 

t^enir  ă — ,  a  isbuti;  d'im — â 

Vauive,  dela    uă  margine  la 

alta;  â — de  corupte,  con.side- 


răndutote,  avoir  ventde—, 
a  ave  vîntu  nefavorabile. 

Boutade,  f.  capriciu. 

Bouiant,  vd.    Arc-boutant. 

Boutargue,  f.  icre. 

Boute,i.putină  la  navî,  butoiu. 

Bout6,  ee,  adj.  cu  şolduri 
drepte  (despre  caî). 

Boutâe,  f.  t.  redămii. 

Boute-en-train,  «/t.passere 
căntătore,  care  attrage  şi  pe 
altele  se  cănte:  omu  învese- 
litorii!. La  pi.  nevar. 

Boute-feu,>/i.  machină  pen- 
tru a  pune  focu  tunului;  cellu 
ce  pune  acestii  focii ;  con- 
stablu  pe   navî;  turburătorii. 

Bouteille,  f.  butdă,  sticlă. 

Bouieillier,  in.  vd  Dou- 
tilUer. 

Buterole,  f.  garnitură  la  ca- 
petulii  teceî  de  sabia 

Boute-seile,  f.  .semnale  mi- 
litare ca  se  se  urce  cava 
leriî  pe  caî. 

Bouteuse,f.lucrăt6re  de  ace, 

Bouter,    v.    a.  —  la    bele,  a" 
goni    vinatulii, — au   large,  jg^ 
a    intra    în    largulu    măriî,    g„ 
raetlre  ă  la  mer. 

Bouticlar,  >><.  luntre  pentru  jp, 
tran.cportulu  de  pe.sci  viuî. 

Boutilier,  >/i.  pacharnicîi. 

Boutique,  f.  prăvălia.    Cel' 
vient  de  sa — ,  acesta  a  in-  j 
ventat'o  ellîi. 

Boutiquier,  m.  prăvăliaşii). 

Boutis,  m,  t.  curte  pentru  g 
rimătorî. 

Boutisse,   f.    petră  pasă  in  g 
lungimea  sa  la  muru,  şi  cui 
nuraaî  marginea  e  visibile.   j, 

Boutoir,  ni.  cuţitu  allu  cure- 

larilorîi  etc.  pentru  a  curaţi 

Bouton,  »K  bobocu;  bubuiiţi 


I 


ace 


BRA. 


-  147 


BRA 


Boutonnement,  rn.  înche- 
iată, incheiătură,  cu  nasturi. 

BoutonnePi  v.  n.  a  îmbo- 
boci; V.  a.  a  încheia  nasturii. 

Boutonnerie,  i.  fabrică  de 
nasturi. 

Boutonnierei  f.  chiotore. 

Bouf-rim^i  )n.  mice  versuri 
rimate,  rime  date  pentru  a 
compune  versui'i. 

Bout-saigneuXy)n.  buccată 
prospetă  de    gitu    de    melii. 

Bouture,  f.  altoiu  de  arbure. 

Bouvardf  m.  martelii  (cio- 
canuCi)  pentru  monnetă. 

Bouvart }  s.  houveau,  nu 
bouu  tineru.  [cfwtle 

Bouvementy  >n.  \d.    mou- 

Bouverie,  f.  boviariu,  co.şia- 
rici  de  boui. 

Bouvety  m.  vd.    moucheite. 

Bouviery  m.  lere,  t.  peditoru, 
I      păstorCi,  de  bouî. 

BouviMoiiy  ni.  bouu  tînerîî. 
I  Bouvreuilj  m.  uă  pas.sere. 
j  Bovine,(((/./.  din  faniiha  boui- 
lonl,  de  bouu. 

Bowle,  ui.  spegiă  de  ponciîi. 

Boxe,  f,  spegiă    de  pugilatu 

I      .lUglicLi,  bossîi  (boxu). 

I  Boxer,v.D.a  se  bate  în  pumni. 

|Boxeur|  )/i.  cellu  ce  se  eser- 

cită  la  bătaia  cu  pumniî(box). 

Boyard,  Ȕ.  boeru. 

Boyauy  m.  intestinii  (maţii)  ; 
cordă  grossă,  galeria  strimtă, 
compartimentu  strînsşi  lung. 

Boyauderie,  f.  locu  unde  se 
repară  corde,  vd.  prec. 

Boyaudier,  ni.  cellu  ce  pre- 
pară corde. 

Boyer,  ni.  luntre  cu  unu 
catartii. 

Bracelet,  */i.  braceletîi,  bră- 
giară. 


Bracher,v.  n.a  îndrepta  lem- 
nele veleloru,păndelor,la  navî. 

Brachet|  m.  vd.  Bvaque. 

Brachiaii  ule,adj.  braciale, 
de  braciil. 

Brackio,  //(.  puiîi  de    ursu. 

Brachyographe,  m.  cella 
ce  scrie  cu    scurărY. 

Brachyographiei  !.  scrie- 
re cu   scurtări. 

Bracmane,  m.   braminu. 

Braconner,  v.  n.  a  face  vi- 
nătore  pe  loculu  altuia  tur- 
tivLi.  fără  permissiune. 

BraconniePi  ni.  cellii  ce  vi- 
nedă  pe  pămîntulu  altuia. 

Bractâatejf.bracteată,mon- 
netă  îinpluiă  în  întru  cu 
plumbu. 

Bracteole,  f.  fă.şiă  de  aurii. 

BradypepsiCi  f  dig*  stiune 
încetă,  dilficile. 

Braguer,  v.  n.  a  trăi   veselu. 

BragueSi  f./>L  plăceri  de  a- 
more. 

Bragueite,  f.  ad.  Brayette. 

Brahmane,  hrachniane  , 
brame,  hrannne,ni.  bramin, 
preoţii  şi  doctorîi  indianii. 

Brahmanique,  adj.  bi'a- 
ininicii.  [nismii. 

Brahmanisme,  m.  brami- 

Brai,  m.  succu  re-şinosii  (la 
calfacciî). 

Braie,  f.  seu  braies,  călţiunî, 
i minei,    [vorbesce  .strigăndii. 

Braillard,  arde,   adj.    care 

Braîllertient,)/i.vorbiretare, 
strigăndii.  [strigăndii. 

Brailler,  v.  n.    a  vorbi  tare, 

Brailleur,  euse,  adj.  care 
strigă. 

Braime,  f.  femeă   nefertile. 

Br Bîment fhraire,  m.  sfrigă- 
tulii  asinuluii.        [de  asinii). 


BRA 


—  148 


BRA 


Braire|V.D.  a  striga  (vorbindu 

despre  asinu). 
Braisci  f. jeraticu.    [Jeraticu. 
Braiser|V.  a.  a  frige  carne  pe 
Braisîer,>H.  ladă  unde  punu 

brutariî  jeraticulu  stinsu. 
Braisiâre,  f.  frigare,  [bulm. 
Bramant,  m.  strigătulii  cer- 
Bramer,  v.  n.  a  striga  (cer- 

bulu). 
Braminef  vd.  Brahmane. 
Brarii  m.—de  scie,  tăriţe  ce 

curgu  dela  tăiatulu  cu  fere- 

străulu. 
Brancades,  f.   i)l.  catene, 

lanţuri  ale  condemnaţiloru  la 

munce  silnide. 
Brancardi  m.  patîi  pentru 

trunsporlulu  de  bolnavi  seîi 

de  obiecte  fragili. 
Brancardier,  m.  purtătoru 

de  hrancard,yă.  prec. 
Branchage,    m.  rămuritu, 

tote  ramurile  unui  arbure. 
Branchei  f.    ramură ;    totu 

ce    se  pote  compara  cu  ra- 
mura. 
Brancher,v.n.asta  suspinsu 

ie  ramuri  (despre  passerî). 
Branchettes,  f.  pi.  coralie 

relle. 
Branchier,  m.  oiseau — ,  tî- 

neră  passere  de  predă. 
BranchieSf  f.  pL  organe  de 

respiraţiune  ale  pesciloru. 
Branchujue,  adj.  rămurosu. 
Branchue,  f.  uă  plantă  ma- 
rină. 
Brand ade,  f.  mâncare  pro- 
vinciale compusă  din  morun, 

cremă,  oliu  şi  usturoiu. 
BrandC}  f.  mărăcini,    locuri 

necultivate,  branchages. 
Brandebourgi    rti.    orna- 

rnentu  di-  cussătură  pe  uă  îm- 


brăccăminte ;  haină  de  pusu 
pe  d'assupra. 

Brandericy  f.  fabrică  de  ra- 
chiu în  Olanda. 

Brandevîn,m.rachitide  vin. 

Brandevinier,  )n.  icre,  f. 
vîndetoru  de  vinu,  de  rachiu. 

Brandillement,  m.  mişcare 
într'uă  parte  şi  în    cea-altă. 

Brandiller,  v.  a.  a  mişca 
încocî  şi  încollo,  clătina;  se 
— ,  a  se  da  in  legănii. 

Brandilloire}  rn.  legănu  de 
funie. 

Brandir,  v.  a.  a  agita,  scutu- 
ra, cletina  (în  mană  înainte 
de  a  lovi);  lega  cu  scobă. 

Brandon,  m.  paiă  împletită, 
de  care  se  servescii  unii  pen- 
tru a  lumina ;  ghiămii  de 
paiă,  pusu  în  vîrfulu  unui 
bastonu  pe  unu  cămpu,  câ 
se  arrete  că  s'a  luatu  fruc- 
tele de  acollo, —  de  discorde, 
provocatorii  de  discordia. 

Brandonner,  v.  n.  a  planta 
ghiămurî  de  paie  pe  cămpu, 
vd.  prec. 

Braniant,  ante,  adj.  cleti- 
nătnriii. 

Branle,  f.  clStinătură.  \ 

Branle-baSfin.  disposiţiune  - 
pentru  luptă,  la  marină. 

Branlementi  m.  cletinare. 

Branier,  v.  a.  a  cletina  ;  v. 
n.  a  se  cletina,  a  oscila. 

Branioir,  m.  şi  branlolre, 
scândură  assedată  (pe  altu- 
ceva)  în  cumpănă,  pe  legănu.  ' 

Branta,  f.  vd.  Brente. 

Braquei  f.  unu  cane  vînăto- 
riti;  prov.  ameţitu  (lalăîi). 

Braquemart,  m.  vechia  sa- 
bia lată  şi  forte  .scurtă. 

Braquementi  »k  întorsură 


BRA 


■149 


BRA 


într'uă  direcţiune  detenni- 
nată. 

Braquer,  v.  a.  a  intorce  în- 
tr'uă direcţiune,  dirige,  ochi, 
pointer.        [cruluî,  raculuî. 

BraqueS|f.  pi.  piciorele  can- 

BraSy  m.  braşiu.  Avoir  le 
bras  long,  a  ave  autoritate, 
putere  ;  traiter  qn.  de  mon- 
sieiit'  gros  cornme  le — ,  a 
tracta  pe  cine- va  cu  estremă, 
essagerată,  politeţă,  ă-  s  rac- 
courcis,  din  tote  puterile ;  « 
— le  corps,  prin  mij  locul  u 
corpului;  ă  —  s  ouverts,  cu 
bragiole  dischise. 

Braser,  v.  a.  arm.  a  lipi 
doue  buccăţe  de  ferrii. 

BrasîePjOi.cărbunî  apprinşi, 
uiangalu. 

Brasillenient|j)u  strălucire 
electrică  a  flucteloru,  (valu- 
ril.),  rcflessulii  Soreluî  în 
apă  ;  lumina  electrică. 

Brasiller»  v.  a.  a  coce  pe 
cărbuni ;  v.  )i.  a  lumina.  Se 
dice  de  reflessulu  lumineî  in 
mare,  de  lumina  electrică. 

Brasqucj  )n.  ammesticu  de 
cărbune  pisatu  şi  argilu  (se 
lencuesc  cuptore  de  ferrăriă). 

Brasquer,  v.  a.  a  ten  cui  cu 
brasqiie.  [diţă. 

Brassadej  )n.  speţ;iă  de  un- 

Brassage,  rn.  forma  ce  se 
dă  metaleloru  ;  dreptu  de  l'a- 
bricaţiune. 

Brassaisoiii  f.  fremîntare. 
Vd.  5ros.se>-. 

Brassardy  ;/t.  partea  de  ar- 
măt.ură,care  copperia  bra^iul. 

Brasse,  f.  lungime  de  doue 
braţie  (cam  '16''4  decim.); 
pain  de  brasse,  pane  de  25 
livre  {mar.). 


Brassee,  f.  bra^iii,  cătu  pote 
încape  în  bragie. 

Brasser,  v.  a.  a  fremînta, 
bate  (bere,  metale  toi)ite) ; 
mar.  {brasseyer),a.  dirige  ve- 
lulii,  panda,  în  altă  parte. 

Brasserie ,  f.  fabrică  de 
bere. 

Brasseur,  rn.  euse,  f.  be- 
rari ti,  fabric  ante  de  bere. 

Brasseyagej  mar.  întorce- 
rea  veluluî.  Yd.  brasser. 

Bpassiage,  m.  mar.  mă- 
sură cu    brasse,  vd.    vorba. 

Brassicaire^  tn.  vd.  Chou. 

Brassi,ceeSyf.  jjL  brassicee, 
fitrî  in  forma  verdei. 

Brassicourt,/H.  calu  cu  pi- 
ciorele arcale  (bras  şi  court). 

BrassiereSy  f.  specia  de  ca- 
misolă,  scutecu  ;  mii.  curele 
de  cari  se  portă  raniţa. 

Brassitiy  m.  putină  de  bere. 

Brassoîr,m.  vergea  de  ferrîi 
câ  .«e  fremînte,  vd.  brasser. 

BrassouPy  m.  canale  micu 
de  apă. 

Brassurcy  f.  lipitură,  loculu 
unde  sunt  lipite  doue  buc- 
căţî  de  metalil. 

Brathylei  //i.unti  mineralii. 

Braun-spath,  ni.  varietate 
a  mineral,  de  ferrii.  Şi  sputh- 
perle. 

BravachC}  )/i-.  fam.  falsij 
bravii:  fanfaron,  (ital.  bra- 
vazzo).  [faronnade. 

Bravacheriei  f.    vd.   fan- 

BravadC}  f.   înfruntare. 

Brave,  m.  bravu,  valinte,  vi- 
tedii,  (pote  din  lat.  pro- 
biis). 

Bravetnent|  adj.  bravu,  vi- 
tejesce,  abile. 

Braver,  v.  a.  a  privi  cu  des- 


BRE 


150  — 


BRE 


preţu,  Înfrunta.  Comp.  af- 
froater,  defier. 

Braverie,  f.  magnificinţă  in 
haine,  fam. 

Bravo,  interj,  bravo! 

Bravo,  m.  uccissoru  cu  plută. 

Bravoure,  f.  valinţă  stră- 
lucită, vitejia,  Air  de  bra- 
voure. căntu  de  esecuţiune 
dirticile. 

Brayani,  p.  pr.  adj.  care 
incleiesce  (din  brairej. 

Brayer,  v.  a.  a  unge  cu  cleiîi. 

Brayer,  m.  vd.  cnllote,  bra- 
gas,  bandagiu  pentru  ernie 
(bracheriuin). 

Brayere,  f.s.  brayera,  specia 
de  erbe  in  forma  rosei. 

Breani,  vd.  bnuuU. 

Brebiage,  mi.  vechiu  dreplu 
assupra  ouiioru. 

Brebis,  f.  oue  (o\A).Repas  de 
brebis,  osp6ţu  unde  nu  se 
be  nimicii ;  cest  bien  la  — 
du  bon  Dieu^  este  uă  fiinţă 
forte    indifTerinte,  răb  lătore. 

Breccîolaîre,ar(/.care  con- 
ţine sferămăture. 

Breche,  f.  s|iărtură(la  murii, 
gardiA  etc.)  Battre  en  breche, 
a  arunca  ghiulele  că  se  spargă. 

Breche-dents,  "«.celllăce 
a  perdutii  dinţii  anteriori, 
.stirbu. 

Brechet,  jh.  fam.  ossulâ 
pe[)tuluT.  peptu. 

Bredy-breda,  a^^/u.  fam.  cu 
precipitaţiuni',  iut',  in  fuga. 

Bredendin,  m.  )nar.  scri- 
1  etii  micii  pentru  greutăţi. 

Bredir,  v.  n.  a  uni  curele 
pentru  arcurile  trăssureî. 

Bredissure,  f.  difficultate 
ab-oluîă  de  a  dischide  gura. 
Şi  liredisfiage. 


Bredouille,  f.  semnu  arre- 
tăndu  că  a  luată  tote  pun- 
tele selle  la  trictrac.  Sortir 
bredouille  d'une  assemblee, 
a  eşi  dintr'uă  adunanţă  cu 
scopulii  neimplinitu  ;  gagner 
la  grande  —  ou  hi  pârtie — , 
a  căşliga  partida  îndouit,  etre 
— ,  ;i  li  perdutii  partida. 

Bredouîllement,)/i.  găngă- 
vitiî,  vorbire  pre  repede,  care 
nu  se  înţelege. 

Bredauiller,  v.a.  a  vorbi  pu- 
ţina distinşii,  găngavu. 

Bredauitleur,  m.  euse,  t. 
gângavii,  fam. 

Bree  ,  f.  îmbrăccatii  de  ferru 
allii  codeî  marteluluî  (cioca- 
nuluT). 

Bref ,  eve,  adj.  brevt-,  scurtia; 
avoir  le  parler—,  la  parole 
breve,  a  so  esprime  în  scurtu, 
fi  scurţii  la  vorbă.  Breve,  f. 
sillabă  scurtă  (în  gramj. 

Bref,  adv.  în  scurtu;  en — , 
în  pugine  vorbe. 

Bref,  )/i.  epistolă  pastoi-ale  a 
Papei;  calend^riu  (micii)  bi- 
sericescu,arretăndiiofficiulii. 

Bregin,  rn.  undiţă  cu  ochiuri 
strînse.  Şi  brege,  bergiu,bre- 
gtiiji. 

Bregma,  )*(.  })artea  auteriore 
virfulii  ,  a  capului,  sinciputii, 
vd.   sinciput. 

Brehaigne,  adj.  (engl.  bar- 
ren  hindj  sterile,  sterpii, 
fvechj.  [la  Madagascar. 

Brehis,  f.  căprioră  (fabulosă) 

Brelan,  m.  jocîi  de  cărţi,  casa 
unde  se  jocă.  Te)iir  brelan, 
a  face  jocii  de  cărţi  la  sine 
accasă  ;  avoir  — ,  a  ave  trei 
cărţi  egalî(s.  e.  3  regi,  3  asşî), 
— favori,  celle  3  cărţi  de  pre- 


BRE 


—  151 


BRE 


lerinţă  (cari  se  plătescu  in- 
douitii).  [obicei li  cărţi. 

Brelander,  v.  n.  a  jacade 

Brelandier,  m.iere,  f.  cellii 
ci-  Jocă  do  professiune  cărţi. 

Brelandinier,  iu.  coaimer- 
cianîe  de  tarabă,  care  întinde 
mei-fa  sa  pe  strată,    vech. 

Bpeîee,f.nulrimentu  de  iernă 
pentru  bei-becî,  animali. 

Brelle|f.  pod  de  lemne  pe  apă. 

Breloquei  f.  mice  obiecte  de 
aur  etc.  suspin.se  la  lanţulu  de 
orologiu;  curiosita'e  de  mică 
valore,  şi  berloqae. 

Breloquet  ,  ra.  mai  multe 
mobili  mice  strinse  pe  unu 
lanţ  11. 

Breluchey  f.  materia  de  agiă, 
de  lănă^    .specia  de  draguet. 

Breitie,  //?.  bremă,  unu  pesce 
de  apă  dulce.  Comp.  cupriii. 

BrenechCi  f.  uă  beu  ură  de 
]iere. 

Brenne,  f.  materia  de  Lyon. 

Bren^Cf  f.   genu  de  insecte. 

Bre  quîn|**t.spiralea  burghiu- 
lui, burghiu.  Si  meche. 

Bresîl|  III.  seu  bresil,  lemnu 
de  Brasilia  pentru  văpsea ; 
fam.  sec  ctinme  da — ,  tare^ 
u.'-c.itii,  câ  lemnulu. 

B~*esiliney  1'.  bra.silină,  văp- 
.-e  i  roşia  de  lemnii  brasiliauu. 

Brâsillerjv.a.  a  rupe  io  buc- 
căţele,  ferîma;  văpsi  cu  lemnii 
brasilianu. 

Br63i1let,  m.  brasiletlo,  ul- 
tima calitate  de  lemnii  bra- 
silianu. —  de  Feruaiibouc, 
vd.  bresil ;  —des  îndes,  vd. 
sil  pan. 

BresiISof  ,  m.  arburelu  de 
St.  Domingue,  care  semeuă 
cu  lemnulu  brasilianu 


Bressin,  rn.  nutr.  funia  de- 
la  vergele.       [seri  cu  cleiii. 

Breste ,  f.  prindere  de  pas- 

Brester,  v.  n.  a  se  certa. 

BretaiUeri  v.  n.  a  trage  desu 
stbia,  a  frecinta  şalele  de 
arme  (se  iea  în  sensu    rău). 

BretailSeur,  rn.  cellu  ce  fre- 
cintedă  şalele  de  arme. 

Bretauder|V.a.  a  tunde  ine- 
gale, pre  scurtu, — un  cheval, 
tăia  urechile  unuî  caliî. 

Breteche  i  f.  chenaru  din- 
ţat u. 

Bretecheri  v.  d.  bretesser. 

Brete!le,f.bretea,  hosendroc. 

Bre^esse,  ee,  adj.  cu  colţu- 
rele  sus  şi  jeosu. 

Bretesser,  v.  a  face  colţu- 
rele  la    ce-va.   Si  bret echer. 

Breton,  nne  s.  şi  adj.  breton, 
britii^  britanicii ;  mar.  en  -  , 
mis  en — ,  tran.sversale  (cur- 
medişiu).  [nică. 

Brette,  f.  fam.  sabia  brita- 

Brett6,  vd.  dentele. 

Bretteler,  v.  a.  a  face  uşio- 
rie  săpăture  pe  petră  etc. , 
scul,  ta  cu  unii  instrumentîi 
dinţată,  [subţire  pe  aurii  etc. 

Brettelure,   f.   linie  săpate 

Bretter,  v.  a  săpa  subţire  în 
aurii  etc. 

Bretteur,  ni.  bătăiasiii,  vd. 
siiadassin,  ferraiUeur. 

Bretcure,  vd.  dentelure. 

Breui3  ,  m.  mică  pădure  de 
tăiatiă,  (din  lat.  broUunij. 

Breuiller,  v.  n.  mar.  a  strîn- 
ge  velele,  pândele. 

Breuilfes,  f.  pt.  intestine  de 
scumbriă. 

Breirils,  m.  pi.  mar.  mice 
fiaiie  ca  se  strîngă,  să  scur- 
tede,  velele.  Comp.   cargues. 


BRE 


152 


BRI 


Br  eu  vagei  **(.  băutură,  vd. 

boisson  ;  inar.  porţiune  es- 
traordinariă  de  pane  şi  apă. 

Br^ve,  f.  gram.  vocale  seii 
sillabă  scurtă;  —  apres  une 
uoire,  jumătate  de  notă  (la 
chorale). 

Brevet,  m.  brevetu,  espedi- 
ţiune  nesigilată,  prin  care 
principele  concede  unu  pri- 
velegiu,  unu  titlu,  duc  ă — , 
duce  pe  vieţă.  Comp.  pi^i- 
vilege,  diplome,  titre,  con- 
cession. 

Brevetable,  adj.  cărui  se 
pote  concede  unîi  brevet , 
vd.  vb. 

Brevetage,  m.  t.  operaţiune 
că  să  obţină  alume. 

Brevetaire,  m.  purtătorulîi 
unui  privelegiu  beneficiale. 

Brevete,ee,af/J.  privelegiatu, 
brevetaţii,  vd.  brevet. 

Brevei er,  v.  a.  a  privelegia, 
patenta,  da  unii  brevet. 

Breveux,)/i.  cărligu  de  ferrii 
pentru  pescari. 

Br^vi...,  în  composit.  espri- 
me  scurtimi;  brevicaude,  cu 
rădăcina  scurtă  (bot.) 

Breviairey  m.  breviariu,  of- 
ficiii  ce  preoţii  dicu  în  tote 
dilele. 

Brâviateur ,  m.  cellu  ce 
compune,  scrie,  epistolele 
Papei. 

Brâvicaudes  I  m.  jil.  bre- 
vicaude ,  passărî  cu  scurte 
code  (brevicaudati ,  brevi- 
caudes. 

Br6vit6}  f.  brevitate,  scurti- 
mea vocaliloru  (gram.). 

Br6vipedâs,  m.  pi.  brevi- 
pedî.  Pass  n-î  cu  piciore  scurte. 

J3r6vipennef  adj.  brevipen- 


ne,  cu  aripele  pre  scurte  (ca 
strugiulu). 

Brâvirosf  rei  adj.  breviros- 
tru,  cu  ciocul  u  scurtu. 

Brezi|  m.  carne  affumată  şi 
sărată. 

Bribei  m.  fam.  mare  buccată 
de  păne(codru); — d'iui  livre, 
Irasî  luate  fără  alegere  din- 
truă  carte. 

Briber,  v.  n.  fvech.J  a  cerşi 
resturi  dela  mesă. 

Bribeur,  m.  euse,  f.  fvech.l, 
cerşetoru. 

Bric-â-braC|  m,  totu  felulu 
de  obiecte  accidintalî  şi  ve- 
cbie,  trenţe,  maî  alessu  de 
ferrii. 

De  brick  et  de  broC|  in 
totu  felulu. 

Brick,  m.  brick,  mică  nave 
cu  doue  catart.  armată. 

Bricole,  f.  şleu  de  hamu. 
De — ypar — ,  indirecta.  La 
pi.  currea  (a  hamaliloru)  câ 
să  ducă  greutăţi. 

Bricoler,  v.  n.  a  lovi  latu- 
rea  cu  bila,  ca  să  se  întorcă 
(la  biliardu) ;  fig.  a  căuta  să 
se  scape,  merge  pe  căî  indi- 
recte. 

Bricolier,)n.  calu  lăturaşiu. 

Bricoteaux,  m.  pi.  vergele 
înaintea  macbineîdeţessutu. 

Bride,  f.  căpăstru,  panglica 
scufiţei.  -4  toute — ,ă — abat- 
tue,  în  iuţela  calului;  lâcher 
la — ,a  lăssa  fiînele  libere ; 
tourner — ,a  întorce,  da  altă 
direcţiune,  te)nr  qn.en — ,a 
supravegbia  pe  cn. 

Brider,  v.  a.  a  pune  căpes-  ; 
trulii ;  fig.  a  reţine,  oppri ; 
— Vaucre,  a  pune  scăndurî  < 
aripeloru  ancoreî,  că  se  nu  se 


BRI 


153 


BUI 


affunde  pre  multu;  biseueu 
hricJe  (fam).,  vd.  urm. 

BriH'oisony/i.  omu  stupida. 

BridoiPi'/!.  vd.  'Meatnnni<'ri'e. 

Bridon,  //'.  dâbale  u.şiorie. 

BridiBre,  f.  t.  legătură,  iniple- 
lelă  a  l'uuieloru. 

Briey  f.  lopotă  de  fremîntatu 
(la  lii-utai-î).  [raintată. 

Briee,  adj.  [lâte^c,  cocă  fre- 

Brief I  ieve,  adj.  breve,  scurţii; 
de  mică  durată  ;  ii  fut  ujour- 
ne  ă  trois  briefs  jours,  fu 
amănatu  pentru  cellu  multu 
ii-eîdile. 

Bri&vementi  adv.  cu  brc- 
vitati\  in  scurtu,  concilii. 

Brievet^i  t'.  mică  durată, 
limpu  ."^curtu. 

Brif  auder,  v.  a.  a  da  lănei 
priinulu    pe])tănatu. 

Brif  e|  f.  mare  buccată  de  pane. 

Briffer,  v.  u.  a  mânca  multu 
şi  avidu.  [vidă,  măncăcio.?u. 

Brifeur,  m.  ease.  f.  (pop.)  a- 

Brif  ier,  //( .  bauîă  de  plumbu 
care  lipesce  artesia  la  cop- 
perişiu. 

Brigadej  f.  brigadă  (doue  re- 
gimente), [de  brigadă. 

Brigadier,  >n.  commandante 


Brigand, 


brigante,    tăl- 


chariu  de  codru  (dela  i?jn- 
ga )it  i,  xechiii  poporu  din  M. 
Brilaniă). 

Brigandage,  m.  tălchăritu 
de  căile  mari  ;  fg.  rapină, 
coucussiune,  esacliune ;  de- 
sordinif. 

Brigandeau,  m.  mică  bri- 
gante  (hoţu) ;  administratoru 
inonestCi.       [trăi  ca  tălchar. 

Brigander,  v.  n.  a  tălcliări, 

Brigandine,  f.  scutecu  de 
ferru  impletitu.Gomp(:o//e  de 


iiiaillcs,  cliemise  de  inaiUef>. 

Briganfin,  m.  brigantino, 
iiiicâ  nave  cu  vele  .şi  lopeţi 
pentru  ostilităţi. 

Brigantine,  t.  velu  de  hrx- 
ganliun :  nave  care  naviga 
pe  Mediterranea.    [tru  arsu. 

Brpgaut,/f(.  lemnîi  verde  pen- 

Brîgnofe,  f.  brinoliîi.  Prună 
uscată  dela  Brignole.s  in  Pro- 
vence.  [umbelil'ere. 

Brignoiie^  f.  bot.    genii    de 

Brignoiier,  )/(.  arbuştii  de 
St.  Domiugue. 

Brigue,  f.  căutare  se  obţină 
ceva  prin  personiţ  attrasse 
în  inleressile  selle,  urmărita; 
manoperă,  intrigă,    facţiune. 

Briguer,  v.  a.  a  căuta  se 
obţină  prin  intrige  ;  a  ur- 
mări, solicita  cu  ardore. 

Brigueur,  m.  cellu  ce  ur- 
mărcsce  (inusi.)  prin  intrige. 

Briilammeni,  adv.  strălu- 
cita,       [raultii  strălucitorii. 

Briliant ,   e.    adj.    briliante, 

Briliant,  )/(.  briliante.  Dia- 
mante tăiaţii  cu  leşie  pe  tote 
părţile;  strălucire.  Faax  bril- 
iant s,cugetiiri  ingeniose,  deru 
false. — Le  diamant  rose  lance 
peut-etre  des  eclairs  plus  vifs 
(juc  le  briliant,  mais  ilsjouent 
moins  bien. 

Brillanter,  v.  a.  a  tăia  dia- 
m.intele  (in  briliante)  cu  fecie 
pe  tote  părţile,  brillanter  son 
stjile,  a  i)une  in  stilulîi  seti 
ornaminte  de  roîi  gustii. 

Briiler,  v.  n.  a  străluci,  a- 
runca  rade  de  lumini. 

BriMoter,'  v.  n.  a  .străluci 
cătu-va,  pucinii  timpii. 

Brimbale,  f.  pergul.t  unei 
pompe  (pârgbia  tulumbei). 


ERÎ 


—  154 


BRI 


Brimbaler,  v.  n.  fum.  a 
trago  cloi)Ot,ele  ne:'ontenitu, 
lucti  vuelij. 

Brimborion,  m.  /'a»)i.  jucă- 
ria. 00111)).  colifichel,  babi(Ae. 

Brini  */i  lăsfaru  He  gi'ău,  bo- 
bocelu  ,  parto  subţire  ;  ră- 
decină  dreptă;  s^iiudâ  lun- 
gă şi  dreplă.  Boin  de — , 
îeninu  nedispicaiu  cu  leres- 
treulu ;  briii  ă  hrin,  lirii 
cu  firu,  paiu  cu  paiu,  succes- 
sivu,  hrin>i  d'un  eventail, 
ossele  uneî  umbreluţe  ;  — 
dlierbe,  firu  de  erbă  ;  ă  qua- 
Ire  hriiis,  iiuplelitu  in  patru. 

Brensssei  C  canlitale  mică 
de  căiţi. 

Brin-bianC|  hk  colibi-i  de 
Guiina;  — bleu,  coliljii  de 
IMessicu. 

Brin-d'esiocj  m.  lungii  ba- 
stonu  cu  ferru  la  ambele  e- 
streinităţî. 

Brinde^  C  faw.  beutură  in 
sănetaiea  cuT-  va. 

Brindille,    f.    mică    ramure 

cu  iVucle. 

Brindonnei  r.  unufruc^udc 
Ind.  Urionf.         [(de  culori). 

Br^nge,  ddj.    grossu,    aspru 

Bringuei  //«.  calu  miciJ,  reii 
l'acuîu 

BrÎTiguebale,  vd.  brimbale. 

Brinvsiiers,  m.  [A.  bot.  vd. 
>:iii'jelie,    (u}il]ieli,dniiipie). 

Brioche;  1'.  micu  cosonacu  ; 
fiij.  prostă    farsă    (renghiu;. 

Brîochiney  f.  spegiă  de  ))ră- 
jitui'ă  sacliaraiă. 

BrÎDÎnei  f.    vd.    couleavree. 

Brian,  ///.  muschiu  pe  cojea 
aihui-iloi-u. 

Brione}  vd.  bryone.  [mouă. 

Bristiej  f.bot.  spefiăde  ane- 


BriquailIonSi  m.  pL  buc- 
căţî  de  cărămidă 

Brîque,  f.  brică  (brica),  că- 
lămidă. ;  —  culte,  cărămidă 
arsă  ;  batir  en  briques,  de 
briques,  a  clădi  cu  cărămidă. 

Briquety  m.  amnariu,  ueri- 
ce  servesce  a  pro  luce  focii. 
Battre  le — ,  a  scapără  cu 
amnariulu. 

BrîquetagCf  m.  lucru  fă- 
cută de  cărămidă ;  imitaţiune 
(din  gipsii  şi  ochru)  de  că- 
rămidă, [rea  cărămideî. 

Briquetây  ee,  adj.  de   culo- 

Briqueţer,  v.  a.  a  tencui 
cu  gipsu  şi  ochru. 

Britiueierici  f.  locale  unde 
se  f,(Ci'  cărămidă. 

Briqueieury  in.  lăceloru  Ao. 
cărămide.  [midariii. 

BriquetFer,  m.  iere,  f.  cără- 

Briqueitej  f.   cărămijoră. 

B^is,  (/(.  ruptura  unui  sigi- 
liii  ; — de  prisnti,  evasiune, 
fugă  din  inchisore; — de  mar- 
cUe,  oppi'ire  prin  violinţă  de 
a  vinde  ;  —  dmil  de  —  et 
de  nan  frage,  di-eptulil  per- 
cepuţii dela  ceî  .scă|)aţî  la 
ţermii.  [rupţii. 

Brisable,    adj.  care  pole  it 

BrisanSi  }>t.  pi.  valuri  îm- 
pinse violinte  contra  ţermii; 
';co|)ele,  stince,  înălţate  pane 
la  niveluliiapeT. 

Briscambiilej  f.  unii  jocu 
de  cărţi.  [piquet. 

Brâscan^    //(.  unii    jocii    de 

BrSscard,  m.  fam.  soldaţii 
veteranii. 

Brisei  f,  vîntCi  uşioriii,  re- 
corosii  şi  periodicii. 

Brise-coU|  vd.     Casse-cou. 

Brisees,  f.  pt.  ramurî  rupte 


1 


BRO 


155 


BRO 


Şl  semeaate  pe  jeosu,  ca  se 
servescă  de  indicie,  aller 
sar  Ies — s  de  qaelqu'mi,  a 
intra  în  rivalitate  cu  cine-va. 

Brise-glacej  >it.  pi.  i)ivar. 
arcu  înaintea  stilpuluî  unei 
punţi,    ca  se  rupă  gliiăgiele. 

Brise-lames,  m.  didăriă 
tare,  ca  se  appei'e  portulu  de 
violinţa  valuriloru.  fig.  du- 
rere protundă  ( —  de  coeuvj. 

Brise-moites,  m.  mare  ci- 
lindru, ca  se  slerirae  bul- 
jîărî  de   pămintu   (agric.) 

Briseri  v.  a.  a  sferîma.  rupe, 
sparge  ;  brisons  lă,  lă-des- 
sus,  se  stăinu  aci  ;  se  nu 
maî  vorbimu  de  acesta.  Se 
— ,  a  se  sparge. 

Brise-raison,  m.  pi.  in- 
var, care  vorbesce  fără  şiru, 
(fain.)  [droit. 

Brise-tout,   //(.  vd.    Mala- 

BriseuPi  )/*.  spărgetorîi. 

Brise-veniy»«.  obstaclu  op- 
pusu  de  grădinari  acţiunii 
viatului    asupra    planteloru. 

Briscai  f.  brişcă.  Si  hriska. 

BrisiSi  m.  arcli.  partea  su- 
periore  la  unu  copperişiu 
rupţii. 

Brisoâr,  m.  instrum.  ca  se  le- 
rime  cânepă,  paie. 

Brisquci  f,  un  jocude  cărţi_ 

BrissCi  unii  zoophitu,  vd_ 
oursi)i. 

Bristoli  m.    bristol,  chărtiă 
albă  forte  tare. 
risurei   f.    ruptură,    frăn- 
tură,  parte  frăntă. 

Britanniquey  adj.  brita- 
nicii, din  Anglia. 

Britiniens,  m.  pi.  nume 
datii  unoru  ermiţî  din  Italia. 

BroC|    iii.    vassu    de    lemnu 


pentru  vinu,  de  bric  el  de 
broc,  aici  şi  dincolo. 

Brocaillei  f.  mici  petre  de 
p.ivatu. 

BrocaniagCi  ra.  vindere  de 
inerfurî  de  întîmplare,  te- 
lalîcii. 

Brocante,  f.  prăjină  ca  se 
întindă  merfâ. 

Brocanter,  v.  n.  a  cuni- 
perd  şi  vinde  merfurî  de 
întîmplare. 

Bpocanteur,  ra.  telariu. 

Brocard,  ra.  luare  in  risu. 

Brocart)  m.  brocart,  ma- 
teria de  raătasse  împletită  cu 
auru  seu  cu    argintii. 

Brocatellei  f.  imitaţiune  de 
brocart. 

Brochagei  >/!.  legătură  de 
cărţi  numai  în  chărtiă. 

Brochantj  adj.  (sur  le  toutj 
pe  d'assupra.  încă,  maî  mult. 

Brochej  f.  frigare;  broşa; 
cărligu.  La  pi.  dinţii  mis- 
treţului. 

Brocher,  v.  a.  a  împleti 
fire  de  aurii,  de  aigintu,  în- 
tr'uă  materia  ;  a  cosse  foiele 
uneî  cărţi  şi  le  îmbrăcca  cu 

.    chărtiă  ;  fig.  a  face  în  grabă. 

Brochei,  m.  pesce  de  apă 
dulce.  IcJiet. 

Brochetorii  ra.  micii    bro- 

Brochettei  f.  mică  frigare  ; 
elever  un  enfant  ă  Ui — ,  a 
cresce  unu  copilu  cu  multă 
îngrijire. 

Brocheur,  >/*.  e»se,  f.  ceilu 
ce  cosse  cărţile,  face  fasci- 
cule, [polcovitu. 

Brochoir,    m.    ciocanii    de 

Brochure,  f.  fasciculă,  carte 
numai  cussută,  broşură. 

Brocolî,  m.  verdă  de  Italia. 


BRO 


150 


BRO 


Brodequân,    m.    cismuliţă. 

Broder,  v.  a.  a  cosse  orna- 
minte  unei  materie;  fig.  am- 
plifica, inlVumuseţa. 

Broderie,  f.  cussătură  la 
uă  materia. 

Brodeur,  m.  ease,  f.  cellîi 
ce  face  cussăture  pe  materie. 

Broie,  m.  specia  de  ciocanu, 
că  se  ferime  cănepă,  b)'isoir. 

Broiementi  m.  hroiiaent, 
frecare,  slerîmare  a  câne- 
pei etc.  [corpu  simplu. 

Brome,     ni.    chem,    bromii, 

Bronchade,  f.  pas-;u  falsu, 
ci'  face  unii  calu. 

Bronchey  f.  anat.  brcnchiă, 
condussu  pe  unde  intră  ae- 
rul ă  in  jilămănî. 

Broncher,  v.  n.  a  călca  reu. 

Bronchâesi  vd.  BrcDichies. 

Bronchiquej  adj.  care  se 
referesce  la, ţine  de,  bronchie. 

Bronchite/  f.  bronchită  ; 
alFecţlnne,  bolă,  a  bronchie- 
loru. 

Bronzei  m.  brondii. — Le  mot 
doit  venir  de  l'ancien  Brun- 
(Usiutn,  viile  remarquable 
p\r  l'airain  qu'on  y  travail- 
lait.  [lorea  brondului. 

Bronzer,  v.    a.    a   da    cu- 

Broquarty  )n.  animale  sel- 
baticu  (le  unii  annii. 

BroqueîtCi    f.    cuiu    mied. 

Brossage,  m.  curăţire  cu 
peria.  l*'"^^^^'^- 

Brossailles  >     vd.    Brous- 

Brosse,  r.  peria;  mare  pen- 
sulă. 

Brosser,  v.  a.  a  şterge  cu 
peria.  Se — ,  fig.  vd.  s'es- 
quive)-. 

Brosserie,  f.  commerciu 
cu  perie. 


Brosseur,  m.  soldata  ser- 
vitorii, [ierie. 

Brossier,    m     fâcetorii    de 

Brou,   ni.  vd.  ecale. 

Brouee,  f.  plouiă  trecetore, 
negură. 

Broueti  m.  supă  de  lapte  cu 
sacharu;  rele  buccate. 

Brouettej  f.  cărrucioră  de 
nisipii  cu  uă  rota,  robă. 

Brouettee  ,  f.  conţinutulîi 
unei  robe  iht'ouette). 

Brouelteur,  m.  carrătoru 
cu  roba. 

Brouetier,  m.  cellu  ce  carră 
cu  roba,  poveri,  pămÎDtîi. 

Brouhahaf  «>«.  sgomotu  con- 
fusii. 

Brouâllaminij  )u.  lat.  farn. 
desordine ,  confusiune,  ani- 
meslicii. 

Brouillard,  m.  brumă.  Pa- 
pier — ,  chărtiă  care  suge. 

Brouilley  f.  fam.  certă,  dis- 
pută. 

Brouiller,  v.  a.  a  ammes- 
tica,  turbura  ordinea.  Se-- 
a  se  certa  ;  a  deveni  con fusu. 

Brouilleriei    vd.    Broidlle. 

Brouîilon,  m.  oiiiie,  f.  per- 
sană deprinsa  se  aramestice, 
s(5  pună  în  confusine,  să 
încurce  ;  scriptură  ce  trebue 
pusă  pe  curaţii  (bruion). 

Brouir,  v.  a.  a  usca,  arde 
(de  acţiunea  Soreluî  asupra 
vegetaliloru). 

Brouissurey  stricarea  ve- 
getaliloru prin  înghiăgiii. 

BroussailIeSyf./jL  mărăcini, 
ronces. 

Broussiiii  )/K  escrescinţăpe 
ramurile  arburiloru. 

Broussurei  f.  caria,  raăn- 
cătura  trumenluluî,  grăuluT. 


BRU 


—  157 


BRU 


Brout|  >/î.  rădecine  de  pă- 
dure ce    crescu    primavera. 

Brouiant,  m.    cave    pasce. 

Brouterj  v.  a.  a  pasce,  ciu- 
guli. 

BroutilIeSf  f.  pi.  raraure 
laenunte,  /?(/.  secâtun. 


Broyagei 


frecare,    ferî- 


inare. 
BroyePi  v.  a.  a  treca,  ferîma, 

reduce  în  pulbere,  piler. 
Broyeur,  ut.  cellu  ce  frecă. 
Bru,  f.  noră. 
Bruani,  rn.  vd.  Bveant. 
Brugnon,  j/t.  spegiă  de  peră. 
Bruine,  f.   poleiu. 
i  BruineP}  v.  unipers.  a  cade 
i      poleiu.  sunetîi   confusu. 

Bruircy  vu.  a  bubui,    da  unii 
Bruissement,  m.  bubuitu, 

s,s"omotu  surdii   şi  t.confusu, 

pregum  allu  valuriloru. 
Bruit,  )n.    sgomotu,    svonu. 

II  court  un — ,merge  vorba, 

avoir  bon, — a  ave  bună  re- 

putaţiune. 
Brulage,  iu.  ardere    a   bu- 

■ieneloru,  a  pămintuluî. 

Brulanti  e.   adj.   ardetorîu. 

Brâiâ,  m.  mirosu    de    lucru 

arsu.  [sură. 

Brâlement,  m.  ardere,  ar- 
('(  Brâfe   pourpoint>  adv. 

forte  de  apprope. 
BpulePf  V.  a.  a  arde,  incăldi 

cu  esce-ssu,  le  rOti  briUe—, 

este  tirapulii  din  urmă. 
Brulepiey  f.  povarnă  de  ra- 

cbiCi.  [bobcche. 

BpAle-tout,>H.  pi.  invat'.  vd. 
BpâIeuPy  vd.  Incendiaire. 
BpAliSf  **i.  agric.  arderea  er- 

beloru  pe  cămpu. 
BpuloiPi  »(.  cilindru  pentru 

prăjitii  cafea. 


Bpâlot}  //!.  nave  prejiarală 
că  se  pună  focu  navilorîi  ine- 
mice. 

Bpulupei  f.  arsură,  ardere. 

Bpumaipei  ui.  brumariu,  a 
2-a  lună  a  calend.  republi- 
canii, (23  oct. — 21  nouembr.) 

Bpumali  e,  adj.  de  iernă. 

Bpume,  f.  brumă  desă. 

BpumeuX)  euse,  brumosîi, 
adj.  copperitu  de  brumă. 

BpuHi  e,  adj.  brunii,  ocheşii, 
i7  coimneiice  ă  faire — ,  în- 
cepe se  fiă  nopte. 

BpunâtPCy  adj.  care  bate  în 
brunu,  pufinu    ocheşiii. 

Bpuney  f.  înseratulu;â  la — , 
către  seră. 

Bpunelley  f.  vd.  i>runelle. 

Bpuneti  ctte,adj.  puţin  brun. 
Brunette.  f.  june  fiică  brună, 

Bpunij  m.  buccată  de  argin- 
tăria poliţă  şi  strălucinte. 

Bpusiîp,  V.  a.  a  face  brunii, 
a  poli ;  V.  n.  a  deveni  brunii. 

Bpunissagei  m.  politură  de 
argintari,     [litorii  de  metale. 

BpunisseuPy  m.  euse,  f.  po- 

BpunissoiPy  m.iustrum.de 
politii  metale.       [metalelorii. 

Bpunissupei  f.   politură   a 

Bpusquey  adj.  rude  şi  iute, 
nepolitii,  mojicosii. 

Brusquembillef  f.  unu  jocii 
de  cărţi,     [mojicii  (bruscu). 

Bpusquement)  ar/ii.  iute  .şi 

BpusquePi  v.  a.  a  se  purta 
durii,  mojicii. 

Bpusquepicy  f.  acţiune  sed 
vorbă  aspră,  mojică. 

Bput,  P,  ac/y.  (pronunţ,  pe  O, 
nelucratii,  rude;  nepolitii. 

Bputalj  e,  adj.  brutale,  vd. 
Grossier.  [renwnf. 

Bputalementi  vd.  Crrossii'  ■ 


BUC 


—  158  — 


BUD 


Brutalîser,  v.  a.  a  se  purta 

aspru,  mojică. 

Bruta! itC}  f.  vd.  Grossierfe. 

Bruie,  1'.  fiinţă  lipsită  de  ra- 
ţiune, bestia,  brută.     [motu. 

Bruyamment,  adv.  cu  sgo- 

Bruyant}  e.  adj.  sgotnotosii, 
care  f.ice   multu  .'îgomotu. 

Bpuyere,t'.bruariu(lat.if»'ua- 
riam),  mărăcinî. 

Bryi   iii.  bi.it.  genu  de  muschî. 

Bryologîe,  f.  but.  doscripţiu- 
n&\  aiuschilorîi.  buri. 

Bryon,  >n.  rauschiude  pe  ar- 

Bryone^  f.  bot.  genu  de  do- 
vlecî .  Şi  briionine,  vig)ie 
vierge. 

Bryophyie,  f.  s.  bi'iophile, 
briofilă.  Plantă  de  MoUuce, 
specia  de  muscliiu. — Numită 
fiindu-că  se  reproduce  prin 
ruptura  foieloru  selle. 

Buade,t'.  gardCi  cu  parii  lungi. 

Buanderie,  f.  locale  unde 
se  tace  leşiă,  spelătoriă. 

Buandier,  m.  iere,  f.  rellii 
ce  inălbesce  panda  nouă. 

Bubalei  m.  bubalîî.  Specia 
de  antilope  africană.  Şi  taa- 
reau-cerf,  vache  de  Bar- 
barie. [pel6,  bubă. 

Bubey    1".  mică    înflăluiă    pe 

Buboiii  in.  bubonu,  înflătură, 
tumore  inflamatoriă. 

BubonoceSei  m.  erniă  in- 
ginale.  [bufniţa. 

BubuSer,  v.  n.  a    striga    că 

Bucaille,  f.  grăii  negru,  ble 
nnir,  ble  surrasin. 

Bucasie,  ee,  adj.  but.  cu  foie- 
le  in  forma  trompetei. 

BucardCf  f.  testaceii  bi valve. 

Buccalj  e,  adj.  buccale.  Re 
dice  de  părţi  le  cari  .se  refe- 
rescîi  Ia  gură :  (jlande  buc- 


cale, cavife  buccale  ;  lettre  s 
— s,  litere  laljftili.  Phlegma- 
sie  buccale,  inflarnmat.  a 
gureî.  vd.  stomatite. 

Buccellationi  f.  chem.  di- 
visiune  în  buccăţî  rnarî. 

Bucchante ,  f.  spegiă  de 
pi intă. 

Bucciiii  ni.  buccimu ;  tes- 
taceu  uni  valve  semenăndu 
trompeî. 

BuccinateuP}  ia.  muschiu 
lalerale  între  ambele  raassiJe. 

Bucentaure|/H.bucenlauru. 
Nave  iu  care  rlogele  Veneţiei 
mergea  să  facă  raaritagiulu 
seu  cu    marea. 

Bucephale  ,  m.  bucefalu, 
calu  de  paradi,  de  bătaia, 
(astu-feld  se  numia  calulu 
luî  Alessandru).       [chante. 

Buchantei  f.  bot.  vd.  Buc- 

Buchey  f.  lemuii  de  încălditii; 
Ji'j.  personă  .stupidă. 

Bâcher,  ra.  locu  unde  se  îa- 
chidu  lemnele  de  arsu;  gi-ă» 
madă  de  lemne,  că  se  le  ap- 
prindă,  rogu  seiî  rugu. 

Bâcher,  v.  a.  a  da  lemnulu 
la  rindea,  alu  subţiri.  Se — , 
a  se  bate. 

Bucheron,  ra.  unne,  f.  tă- 
iătorii  de  lemne. 

Bâcheronner,  v.  n.  a  11  tă- 
iătorii  de  lemne  în  pădure. 

Buchettej  f.  lemne  menunte 

Bucoiique,  adj.  bucolicu, 
pastorale;  fig.  fam.  obiecte 
fără  valore  ;  j'ai  cela  dans 
mes  bucoliques,  am  acesta 
între  secăturele  melle- 

Budgeti  m.  buget,  socoteia 
annualo  de  priimirî  şi  chel- 
tuele  publice ;  fam.  venituri 
si  cheltuele. 


1 


lil'l 


159 


BUL 


Budg^iaire,  adj.  de  budget. 
Budgâtivore,  ui  irun.  cure 

tiaicsce  din  budget. 

BuditCif.  vd.  Beryeronnelle. 

Bueej  f.  leşiă.  Comp.  lesxive. 

Buffeti  in.  annariu  (dubipu) 
pentru  uneltele  de  mesă  şi 
şervete:  nie«ă  unde  se  dis- 
punu  talerele  (lachimurile) 
de  servilii  la  unu  ospeţii, 
idresserle  buf  fel):  vi)ts  ilii 
— ,  vinuri  de  mesă  fine. 

Buff  eter,  v.  a.  seu  hufder, 
a  da  cepu  (la  butoiîi)  şi  a 
be  (despre  cărăuşii  infidelii. 

Buffeteur,>/(.  căiăuşiii  care 
dă  cepu  butoiuinî,  câ  se  ho. 

BufflCi  rn.  bouîi  .scibaticu; 
bivolii  ;  pele  de  bivolii. 

Buf f  leterie,  1'.  bantc  (\.-  peie 
de  bivolii  şeii  altă  pele  tire, 
cari  făcu  parte  din  muniţiu- 
nea  soldatului 

Biifffietin,  in.  malacii  de  bi- 
volii june ;  pelea  sa. 

Buffione,  t.  bivoliţă. 

Buffone,  f.  şi  bufuuc,  bot. 
bufoniă,  plantă  de  spegia  vio- 
relei, [traodon. 

Bufolt,    )a.    unu    pesce   {te- 

Bufoniey  f.  plantă.  Comp. 
buff'ine. 

Buf  onitei  f-  vd.  crupanditie. 

Bugley  f.  «ppfiâ  de  Iroin- 
pi'fă  ;  bol.  genii  de  labiate  ; — 
i  vet  Ic,  ciparos'i  de  cămpii. 

Bu glosei  f.  şeii  bu;jlosse,  uă 
plantă  medicin.  ."^i  lungne  de 
bueuf  fanchasa)  \—dcs  teui- 
tariei's,  alkană  (alkana  spu- 
ria).  Comp.  orcanetle. 

Bugpane,f.vd.  oD'efe-feyeu/". 

Buhot}  m.  firu  împleti  Iii. 

Buirej  f.  vas.-u  pentru  licori, 
vec}i . 


Buirettei  t\  căpiţă  mică  (de 

finii). 

BuiS|  (/(.gemi  de  arburei  toiii- 
deuna  verdi.  Altâ-dată  buuis. 

BuissaiCi  f.  locîi  plantat  cu 
buifi.  Vd.   vorba. 

Buissey  l\  uneltă  de  cismarî, 
de  croitori,  că  se  calce  cus- 
săturele. 

Buisserie^  vd.  inerrain. 

Buissorii  iii.  mărăoinî,  arbu- 
rei spinoşî,  jiădurice  ;  pren- 
dre  son — ,a  intra  adincu  în- 
tr'uă  pădure ,  troiiver  — 
creux,  a  gessi  cuibul  deşert. 
Se  sauver  ă  travera  Ies — .s-, 
â  căuta  să  scape. 

Buîsson-ardent,  m.  unii 
arbureUi  spinosii.  Vd.  pijra- 
cantlie. 

BuisscnaîCi  f.  mărăcinişiii. 

Buissonnerj  v.  n.  a  pro- 
duce luulţi  mărăcini  in  jeosii 
(despre  arburî),  a  începe  se 
crescă  (pădurea)  de  jeosii. 

Buissonneux  ,  euse,  cop- 
peritii  de  înărăcinî. 

BuissonniePi  ere,  adj.  care 
se  retrage  in  mărăcinî,(despre 
iepuri),  faire  l'ecole  buissoi- 
niere,  a  se  plimba,  in  locii  se 
mergă  la  şcolă,  în  classe.  — 
L'ecole  buissonniere  e  pri- 
ma şcolă  ce  ţinură  Luteranii 
în  cămpulu  liîerii. 

BuSbe,  t  bulbu,  bobocu:  anal. 
parte  globulo^^ă  i  în  med.  şi 
ist.  nat.  este  masculin); — des 
a)itennes,  redecina  ;  —  oca- 
iaive,  globulu  ochiului,  (jlohe 
de  ioeil. 

BuibeuXy  ensc,  adj.  bulbosii. 
formaţii  de  unii  bobocu. 

Bulbifârei  adj.  bulbiferii,  cu 
boboci'. 


BUL 


'IGO  — 


BUR 


Bulbifortne,  adj.  bulbifor- 
iiie,  ca  boboculu. 

Bulbilei   //«.  bulbilu,  bobocel. 

BulbinCf  f.  spegiă  de  crinu. 

BulbiparCj  aăj.  [polytie!—, 
bulbi  păru,  cu  tubercule. 

BulbonaCy  m.  vd.  Lunaire. 

Bulitnej  m.  testaceu  univalve 
(lat.  hnlimits]. 

Buiithe,  m.  concreţiunc  ce 
se  formedă  in  .stomacu. 

Builairei  //«.  culessu,  collec- 
ţiune,  do  rescriple  ale  Papei. 

Bullcj  f.  glonţu  raicu  deşerţii, 
buUă  ,'hnllaf,  sigilu,  rnaî  a- 
lessii  allii  Papei,  epistolă  a 
Papei,  constituliune;  globulu 
de  aeria,  de  nietalii  etc.  BiUle 
cVor,  constituţiunea  imperat. 
Carol  IV.  care  regulă  elec- 
ţiunea împeraţiloru  germani. 
în  rHe(licA'd.a)npoHle,phl.yc- 
tene.  Si  pemplujgus,  rupia. 

Bullei  adj.papiei' — ,  cbărtiă 
ordinariă. 

Bull^i  ee,  adj.  în  forma  au- 
tentică. Benefice  — ,  benefi- 
ciu ale  CUI  provisiuni  nu  se 
espedia  la  Roma,  decătu  in 
formă  de  bullă.         [in.secte. 

Bulieens,  //*.  pi.  familia  de 

Builerj  V.  a.  a  sigila  unii  actu 
printr'uă  bullă  fveclij. 

Bulletiaii  )/i.  mică  cbărtiă  pe 
care  cine-va  scrie  votulii  seu, 
sulfragiii  în  scrissu;  culessii, 
noutăţi  dilnice  ;  billetii,  do- 
cumentu;  —  def^  lois,  collec- 
ţiune  officiaie  de  legi. 

Bulleuse,  adj.L  [feailej,  foia 
copperită  în  sus  cu  mice  emi- 
ninţe,  eşilure,  obtuse.   [luneî. 

Buliiarde,  f.  maculă,  petă  a 

Bulteau  ,  tu.  [arbre  eu  — J 
arbure  sfericii.  Comp.  Boule. 


Bunettei  spe?iă  de  passere 

Buniadei  f.  bot.  genu  de  crn- 
cifere  inerid.  [plan'.'. 

Bunion  I  m.  buniu,  genu  'i'^ 

Buphthalmej  //».  bot.  buf- 
talm,  ochiul  bouluT.  Si  ocil 
de  boeuf.  vd.  şi  ophtha', me . 

Buphthalmie,  f.  therap.  (şi 
ophthcdniiej,  raăritulii  volu- 
meluî  ochiului,  idrope  la  o- 
ch\u,{ltyd}'opf:  bulbi  mixtui^J. 

Buphthalmiquei  adj.  reia 
tivii  la  biiplithahnie. 

Buplevrey  f.  bot.  plantă  um 
beliferă  cu  margini  late. 

Buprestey  i/î.bupreste,  păia- 
ginii  roşiii  forte  micii. 

Buquet,  m.  văpsea  de  indigo 

Buquettey  f.  niar.  scală  pen- 
tru măsura  diametrelorii  u- 
nuî  catartii. 

Buralistei  m.  cellîi  ce  ţine 
\mvL  bureau,,    cassieru  rfe 
la  regie  du  tabac,  vîndetor 
priveiegiatii  de  tutun. 

Burat,  rn.  flanelă  grossă  for- 
te commune,  păslă. 

Buratine,  f.  buratiu,  nu  bu- 
ratinii,mater.  de  lănă  şi  raăt 

Buratte,  f.  materia  de  lăni 
torte  fină  şi  mătasse  grossJ 

Burbaty   //*.  monnetă  algei 

Burbe,  f.  monnetă  de  Tunii 

Bure  I  f  seu  btireau,  mate- 
ria grossă  de  lănă  (ital. ^orra^ 

Bureau,  m.  mesă  de  crissî 

(biurou);  locii  de  di.stribuţium 
de  billete:  locu  undelucredi 
cine-va  în  affacerile  selle;  aâ 
ministraţiune,  funcţiune  ;  — 
de  change,  casă  de  schimbi 
(zărăfiă), —  des  claaises  de  U 
marine,  dregătoriă  penii 
conscripţiunea  marină  ; 
d'esprit,  adunanţă  beletrii 


BUR 


•1(31 


BUV 


Bureaucratei  m.  oinu  de 
biireau   vd.    vorba. 

Bureaucratie,  f.  autorita- 
tea, influinţa,capiloru  şi  cora- 
mişiloru  în  adiuinistraţiune. 

BureaucratiquejadJ.  care 
ţine  de  omeni  de  hnreau. 

Bureaucratîsmei  m.  a- 
busti  de  autoritatea  omeni- 
loru  (de  bureau)  din  admi- 
uistraţiune. 

Burele,  ee,  adj.  compuşii  de 
fascî  de  sraaltu  felurite,  în 
numeru    egale  (la  armărie). 

BureleSj  f.  fl.seii  burelles, 
fascî  (dunge)  dimiuuite  în 
nunierii  cu  soţu  (la  arrnărie). 

Burettey  f.  micu  vassii  cu  gî- 
tulu  de  argintu  etc.  La  pi. 
mice  vasse,  unde  se  ţinîi  apa 
şi  pănea  la  liturgiă.       [gos. 

Burgal^sei  f.  lănă  de  Bur- 

Burgandine  |  adj.  şi  f.  Se 
(lice  de  cellu  maî  frumosu 
nacru,  trassîi  dela  melcul  nu- 
miţii burgau.  Maî  bine  6«r- 
ţjaudine. 


Burgau 


melcii  de  An- 


tille,  a  cărui  coquilă  dă  cellu 
maî  frumosu  nacru,  mărgă- 
ritarii    [tiacre  burgaudine!. 

Burgrave,  m.  (germ.)  bur- 
gravii,  domnulu  unui  castelu. 

Bur  gr  aviaty //'.burgraviatu. 

Burin,/'«.  sulă  a  pecetarilorij. 

Buriner,  v.  a.  a  grava,  săpa 
peceţî :  (ig.  a  scrie  cu  mare 
perfecţiune ;  a  represinta  în 
trăssurî  curate,  forţi. 

Buriesque  ,  v.d.  Plaisant, 
Bouffon. 

Burlesquement ,  afZt'.  în 
inodu  de  a  rîde,  glumeţii. 

BurnouSy   m.  bom'xous. 

Buron,  //*.  căşiăriă,   vech. 

Jjicţ-  Franco-Rom. 


Butonnier|)/t.  păstorii,  celUi 

ce  şede  în  căşiăriă, 
Bursal,  e,  adj.  (pi.  bursatu-^'. 

Edit  — ,  edictii,  care  stabi- 

lesce  unii  impositii   estraor- 

dinariu.  [vd.  vb. 

Busardy  m.  specia  de  &u^'L^ 
BusC|  iii.   lumină  de  balenă, 

de  oţelii,  la  corsetii. 
Buse,  f.  specia  de  irete. 
Busquer,  v.  a.  a  pune  lami- 

ne  de  oţelii  (/jh.<;c)  Ia  corsetii. 
Busquiere,  f.  cută  unde  se 

introduce  unu  />i(sc,vd. vorba. 
Buste,  m.  bustu,  partea  su- 

periore  a  corpului,  capulîi,  u- 

meriî  şi  peptulii. 
But|  /(î.  ţintă,  puntîi  fissuunde 

voiesce   cîne-va  se,  attingă  ; 

proiectă,  scopii,fo(«c/îer  Ie — , 

a  ajjunge  scopulii;  de  but  eu 

blanc,  fără  consideraţiune. 
Bute,  f.  cuţitii  allu   potcova- 

rilorii,  că  să  taiă  unghia. 
Buter,  V.  a.  a  Iovi  la  ţintă.  Se 

— ,  a  se  obstina  (se  indîrjij. 
Butin,    m.    (fără  pi.)    spolie^ 

predă,  ce  s'a  luatu  dela  ine- 

inicii.  [spolie,  dela  inemi  . 
Butiner,  v.  n.  a  lua  predă, 
Butoir,  iii.  cuţitii  allu  cure- 

larilorii.  [flg.omugi-ossolan. 
Butor,  ra.  passere  de  predă. 
Buttage,  m.  agric.  facere *de 

mormane  pe  cămpii. 
Buttei  f.  raormanii,  grămadă. 

Etre  eu—â,  a  fi  espusii  la. 
Butter,v.a.  a  pune  pămîntii  la 

rodăciua    arbureluî,    plantei. 
Buttoir,  //(.  micu  plugii. 
ButyreuXi    euse.    adj.  un- 

turosii.  [beutij. 

Buvabie,    adj.  potabile,   de 
Buvard,  m.  caietu  de  chărtiă 

care  suge. 

11 


CA  —  162 

BuveiiePy  m.  birtaşiii. 
Buvetteyf.  birtu,  cărciumă. 
Buveur,  /;;.  ease.  f.  beutoru, 
care  be  inultu.  [cate  puginu. 
Buvof  Ier,  v.  a.  a  be  desu  şi 
Bysse,//î.s.t'ys.s«.<;,  bissiî.  Ma- 


CAB 

teriă  ce  servia  la  antici  se 
fabrice  inateriele  celle  maî 
Irumosc. 
Byzantin,  )a.  bisantlDU,  cu- 
lore  roşia.  BijzaiUine,  f.  cu- 
lessii  de   istoricii    bisantini. 


C|  m.  secunda  cousunmite.  in 
niiis.  prima  notă  a  scalei. 
Comp.  iit.  Că  numer.  lat.  es- 
prime  cent,  u3l  sută  (şi  cen- 
time) ;  în  chem.  carbone. 

C  se  prcnunţî  j,-e  înaintea  luî  a,  o,  u, 
pecăndîl  iriainte  de  e,  i,  şeii  sii- 
scrissu  cu  cerlil/e  (c),  se  aude  ca  rf 
(Sf):  reci,  fciiarle,  feron,  rern.  In 
vorbele  .?cro.v',  ser-mideiwot,  srcn»- 
iler  are  sunet utu  de  gh\  inse  usulu 
este  împărţiţii  pentru  si»e»--f,sec»-e- 
tfment,  .'ec)-pfrt'')v,unde  unii  Iu  pro- 
nunţă că^7i,  alţii  ca  re.  Jn  prunprie 
reine  CUiiuU  se  pron.  totu-deuna 
ff?o»«f7«  (alt-felii  numele  CUnirJeae 
Siude  K!'iurle).—Cnu  se  pronunţă 
la  finele  vorbelorii :  estnmae,  cror, 
accroc.marc, Kc7iers(joculu  deşach), 
tahar,  joiic,  lacs,  (filets),  escroc, 
ti-onc,  eleve,  cric,hroc,p(irr,c<>tigM(ic. 

C*,  pronume  pentru  ce,  ca.,  usi- 
tatti  înaintea  verbuluî  elre, 
a  fi,c'e.si,  (acesta)  este,  c'etait^ 
(acesta)  era. — Persanele  sunt 
asia:  c'est  )noi,/;'est  toi,  c'est 
lui,  c'est  elle,  c'est  nous,  c'est 
vouă,  ce  sont  eax,  ce  so)it 
elles,  suni  eu,  esci,  este  ellu 
etc.  suntemii  noi  etc. 

Cai  breviatu  în  chem.  pentru 
calciu  in. 

C'esi  pourquoi,  conj.  de 
aceaa,  din  acesta  causă. 

^Skf  pron.  (în  locti  dd^cela),  a- 
cesta:  c'est  (;a,  asia  este;  cuni- 
me  ci\,  astu-feld  ;  rien  que 
(;«,  nimicîî  altu  ceva;  ca  adv. 
(în    locii   de    ici),    aici.    Că 


interj,  pentru  a  escita  seu 
commanda,  ca  commencons, 
aici  (aidemu),  se  începemu. 
—  Că  el  la,  aici  şi  collo, 
p'aci  pe  collo.  Comp.  deca 
et  clelă. —  Qiii  fâ  cjai  lă,  n- 
uiîde  uă  parte,  alţii  de  alta, 
en  că,  pane  acum;  par  deţa 
et  par  clelă,  de  acesta  parte, 
de  cea-altă ;  or  gă,  acum, 
astu-1'elu. 

Caabl^i  adj.  m.  lbois~j,^\xv- 
patil  (lemnii). 

Caama,  //(.  cerbu,  spegiă  de 
antilope. 

Cabacet,  vd.   Cabasset. 

CabajoutiSi  ni.  pup.  casă 
vechia  formată  din  construc- 
ţiimi  cari  nu  ţinu  una  de  alta. 

Cabadey  m.  vestimintu  mili- 
tare la  Grecii  moderni. 

Cabali^'i.seiî  caban,  merfă  cu 
preţu  multu  redu6'su,  eftinîi. 

Cabale,  1'.  cabală.  Tradiţiu- 
nea  ebraică  assupra  intre- 
pretaţiuniî  Bibliei  ;  sciinţă 
ascunsă;  //</.  intrigă.  Ter^aes 
de — ,  espressiunî  cabalistice. 

Cabaler,v.  n.  vd.  cmnpUAer. 

Cabalette,!'.  trase  de  musică 
repede  şi  linale. 

Cabaleur,  m,  vd.  claqueur. 
(Fem.  cabalease.   pug.  usit.). 

Cabaliser,  v.  n.  a  cabalisa, 
se  servi  de  ar  tea  cabalei. 


CAB 


-  -163  - 


CAB 


Cabaliste,/;;. cabaJistu.  Eru- 
dita io  cabala  Ebreilorii. 

Cabalistique,  ac/y.  cabalis- 
ticii, de  cabala  ebreicil. 

Cabalistîquement,  udv. 
în  moda  cabalistică. 

Caballinje,  foiitaiite, — e,  vd. 
HiljjiuCfcne.  [uariu. 

Cabaii)  iti.  rnantelă  di-  mari- 

Cabanej'.cabană, colibă  (ital. 
t((^ja///KO-Comp.  chauiniere. 

CabanePi  v.  a.  a  face  colibe, 
şede  in  colibe;  mar.  a  în- 
torce  uâ  nave;  fiy.  a  nia- 
cbin.i,  înşela.  [păşiunî. 

Cabanier,  ni.  arendatorii  de 

Cabanon,  rn.  .şi  pop.  galba- 
noii,  colibă  mică,  închisore. 

Cabaret,  ni.  căi-ciuină,  tavă 
pentru  ceai  etc;  în  bot.  vd. 
asaret  {lV Europe). 

Cabaretier,  m.  iere,  f.  căr- 
ciumariii. 

Cabas,  //«.coşiu  rătuudu  de 
paie  împletite;  peleriă  vechia. 

Cabasser,  V.  n.  vech.  a  .se 
gândi  la  reu.       [vd.  cabacit. 

Cabasset,  iii.  cască  vechia, 

Cabasson ,  ra.  spe?iă  de 
cânepa. 

Cabbale,  f.  vd.  cabale. 

Cabat,  in.  uyr.  ^peciă  de  a- 
ratru,  de  plugu,  pentru  viiă. 

Cabeste,  t\  lănă  dă  cabes.se, 
(spân.)  seu  mătasse  de  ca- 
be?a  (portug.). 

Cabestan,  m.  scripeţii,  ci- 
lindru verticale,  pe  care  se 
îniă.şiură  şi  se  disfăşiură  fu- 
nia etc.      '  '    [afric. 

Cab^zon,     m.     uă    passere 

Cabiai,  m.  unu  patrupedă 
brasilianii  (cuvia). 

Cabiilaud,  m.  moruni)  pros- 
pei.Şi  cabeliaud  seu  caUiaa. 


Cabille,  f.  cabilă,  arabă. 

Cabillois,  m.  pi. mar.  cuiele 
funiei  din  fundulu  catartuluî. 

Cabine,  f.  cabină.  Cameră 
mică  pe  nave. 

Cabinei,  /x,  cabinet,  cameră 
mică;  locCi  destinată  pentru 
lucru,  studia;  coUecţiune  sci- 
inţif!că,consiiiuluniitn.ştrilor. 

Câble,  )/K  (engl.  c«We,  şi  lat. 
capi um),  funia  grossă,  —  de 
fer,  câble  cha'nie,  funia  de 
lanţu  pentru  legată;/i/e/'  le — , 
seă  da — ,  a  slăbi  funia  an- 
corei. 

Câbieau,>/t.seu  cablat,  funia, 
icăble!  mică.         [200  metri. 

Câb'ee,    f.  mar.  mesură  de 

Câbfer,  v.  a.  a  împleti  maî 
multe  funie  împreună. 

Câblot,  ///.  vd.  câblean. 

Caboche,  f.  fam.  capă,  cuiu 
cu  oa.stui-ulă  mare  ;  fiere  — , 
omă  obstinata,  incâpeţinatu. 

Cabochien,  </(.  pârtenu  luî 
Jean-sans-Pear. 

Cabochon,y;i.petră  preţiosă, 
lucrată  seu  nelucrată  :  cuiu 
mică.        [apatică  de  Guiana. 

Cabombe,f.  cabomba,  plantă 

Cabosse,  f.  învelişulăisîm- 
burelaî),  migdalei  de  cacao. 

Cabosser,v.  a.  a  face  contu- 
.siune,  vd.  meurti-ir. 

Cabotage,  m.  navigaţiune 
d'alungulă  ţenuiioră. 

Caboter,  v.  n.  a  naviga  pe 
lângă  coste. 

Cabateur ,  m.  navigatorii 
d'alungulu  costeloru,  [mivi- 
yatear  colier). 

Cabotier,  ia.  nave  destinată 
pentru  cabotaye,  vd.  vb. 

Cabotin,  tu.  coinedianu  am- 
bulante, reu  actoru. 


GAG 


—  -164  — 


CACH 


Cabotinagei  m.  artea  unui 

cabotin. 
Cabouillei  f.  vd.  Agave. 

Cabre ,  f.  machină  pentru 
greutăţi. 

se  Cabrer,  v.  refl.  a  se  ră- 
dica pe  piciorele  posteriori 
(despre  caî) ;  fig.  a  se  înter- 
rita  ;  fum.  faire — qn.  a  ne- 
căji pe  cine-va. 

Cabrî,7n.  june  căprioru;  saii- 
ter  comme  rm  — ,  a  sări  câ 
uă  gazelă.  [americ. 

Cabriilet|  rn.  genu  de  plante 

Cabriilodi  m.  micu  caşca- 
valîi  de  lapte  de  capră. 

CabriolCi  f.  capriolii,  sări- 
tură uşioriă,  friser  la—  ,a-şî 
mişca  piciorele  în  sus,  în  aeru. 

Cabrioleri  v.  n.  a  i'ace  unu 
capriolii,  vd.  prec. 

Cabriolet ,  m.  cabrioletă. 
Trăssură  suspinsă  cu  doue 
rote.  [face  cabriole,\d:vorba. 

Cabrioleur,//J.  euse,  celîi  ce 

Cabrions,  //(.  lA.  lemne  ce 
se  asşedă  inderetulii  dricului 
unui  lunu.  [vorba. 

Cabron,7/i.  pele  de  cabri,\d. 

Cabrouet|  m.  mică  trăssură 
cu  doue  rote  in  usu  la  co- 
lonie (pentru  a  transporta 
trestia  de  sacharu). 

CabrouetePy  v.  a.  a  duce 
trestia  de  sacharu  la  moră 
(într'unu  cabrouetj. 

Cabus,  m.  seu  capiis  (se  dice 
despre  verdă),   vd.  Pomme. 

Cacaber,  v.  n.  a  striga  (des- 
pre poturnice),  a  imita  stri- 
gătulu    poturniciî. 

Cacadej  f.  întreprindere  ne- 
isbutită,  fara.  [lia). 

Cacalie  ,f.  uă  plantă  (caca- 

CacaO|    ni.  iamande  de  — , 


feve  de  — ),  cacao,  migdală^ 
bobă,  de  cacao,  din  care  se 
tace  ciocalata)  {semen,  nux, 
seu  faba  cacao). 

Cacaoyer|)>z.  seu  cacaotier, 
cacao,  arbure  de  Messicti  şi 
Guiana. 

Cacaoy^rey  f.  locu  plantaţii 
de  cacao.  [sicu. 

Cacastol)  m.  .sturnu  de  Mes- 

CacatoiSi  m.  catartii  micu. 
Vulg.  mut  de  perroqnet. 

Cachaloty  m.  cetaceij,  cu 
unii  capu  enorme,  de  genulîi 
balenei.  [ascundetore. 

Cachei  f.  locu  de   ascunsu, 

Cache-cache}  rn.  jocîi  de 
copil  (de  ascunsele),  cligne- 
musette. 

Cache-couy  m.  s.  cache-col, 
legătură(basma)de  gîtâ,  fam. 

Cache-foliey  f.  false  bucle 
de  perii.  [prăjitură. 

Cache-museauy)>i.uă  mică 

Cache-neZ|  ni.  băsmăluţă 
de  gîtii,  cu.^neu. 

Cachectique,  ady.  med.  de 
rea  constituţiune,avindu  suc- 
curî  stricate.  Yd.  Cachexie. 

Cacheff  m.  locuteninte  allu 
unui  bei  în  Egiptii. 

Cachement,  m.  ascundere, 
ascunsură. 

Cachemirey  m.  seu  hach- 
îHi>',caşmiru.  Ţessătură  forte 
fină  şi  preţiosă  (de  lănă  de 
Cuchemire  seu  de  Thibet). 

Cache-entr6e,f.  coperişiul 
cavităţii  (găureî),  dela  cheia. 

CachePi  v.  a.  a  ascunde,  dis- 
simula.  .S'e  — ,  a  se  ascunde. 
— u  qn.  de  cine-va; — dequ.y 
a  se  preface,  ascunde  de  cine- 
va  intinţiunile  selle.  [nariă. 

Cacherorii    m.  sforă  ordi- 


CAC 


—  iOo  — 


GAG 


Gacheti  m.  sigiliu  micu,  im- 
pressii,  săpaţii,  pecetă,  semnu; 
— â  manche,  sigiliu  cu  mâ- 
nerii; cachet  volant,  sigiliu 
pusîi  pe  uă  scrissore  dischi- 
să; — en  bague,  inelii  de  sigi- 
lată; lettre  de—,  (altă-dată) 
epistolă  a  regelui  conţinfndii 
uă  ordine  de  essiliu.  [gilare. 

Cachetement,  m.  neol.  si- 

CacheteP|  v.  a.  a  sigila,  pe- 
cetlui, j,>uiii  ă — ,bulinu. 

Cachetf  Cy  f.  mică  ascunsură. 
En  — .  în  ascunsu.  Gomp.  en 
secret,  a  la  derohee. 

Gachexîe,  f  med.  rea  dis- 
posiţiune  a  corpului,  con- 
suraţiune,  succuri  stricate. 

Cachibouy  ni.  uă  plantă. 

Cachi-CaoriSy  m.  pelerini 
la  tluviulii  Gange. 

Cachiment,  Cachimen- 
tîer,  vd.  corossolier. 

Cachioura,  m.  uă  materia 
de  bunibacLi  indiană. 

Cacho!ong,  m.  agată  albă 
forte  dură  şi  opacă,  calce- 
donulu  albu! 

GachoSy  m.  specia  de  so- 
laneă  {inorelle)  peruviană. 

Cachot,  1,1.  carcere,  închi- 
sore  obscură. 

Cachotte,  f.  cigaretă  fără 
candidatei. 

Gachotterie  ,  f.  misteriu 
pentru  lucruri  pupinu  im- 
portanţi. 

Gachouy  m.  succii  reşinosu 
şi  astringinte  estra.ssii  din  uă 
spegiă  de  acacia  indianu. 

Cachouchai  f.  unu  danţii 
spanicil.  cacique. 

Caciquat,  m.  demnitate  de 

Cacique,  ni.  cacicu,  principe 
me>;sicauu. 


CaciSy  J/i,  şi  cassis,  fragu  cu 
fructe  negre,  liquore  din  elle. 

Cacocholie,  f.  med.  bilu 
(venin u)  stricaţii. 

Cacochylie,  f.  med.  cbili- 
ficaţiune  stricată. 

Cacochymej  adj.  nesăne- 
tosii,  cu  umori  stricate,  mal- 
t^ain. 

Cacochymiey  f.  comples- 
siune  raorbosă,  stricăciune, 
depravaţiune  de  umorî. 

Cocodemon,  >/?.  spiritu  reii. 

Cocoepgete,  ,ii.  reîi  vetă- 
înătoru. 

Cacoethej  adj.  reu  şi  in- 
veteratCi  (despre  ulcere). 

Cacographiei  f.  ortografia 
viţiosă,  stricată. 

Cacographiquey  adj.  de 
ortografia  viţiată. 

Cocolet,  m.  coşiulîi  purtatu 
de  unu  mulu  seu  catirii. 

Cacolini  ,n.  prepeliţă  mes- 
sicană.  '  [ţiosă. 

Cacologîe,  f.   locuţiune  vi- 

Cacologique,  adj.  gram. 
de  rea  construcţiune. 

Cacomite,  m.  plantă  care 
servia  de  alimentu  Peruvia- 
nilorii.  [rea. 

Cacopathie,  f,  inclinaţiune 

Cacophonie,  f.  dissunanţă, 
uniune  de  sunete  neplicute, 
viţiu  de  voce:  accordu  falsu. 

Cacophragîe,  f.  med.  slă- 
biciunea intestinelorîi, 

Cacositie,  f.  desgustu  (gre- 
ţă)  la    măncare. 

Cacostomiei  f.  rea  lumină. 

Cacothymie,  f.  disposiţiune 
viţiată,  depravată,  a  spiri- 
tului. 

Cacofrophie,  f.  nutriţiune 
depravată,  rea. 


CAD 


iGG  - 


CAD  . 


Cacouac,7/i.  Sobriquet pro- 
re îl  detiifjner  des  sophls- 
fes  ridicules  (Voltaire),  e- 
pitetu  ca  se  desemne  pe  unu 
solistă  risibile. 

Cactier,  m.  genu  de  plante 
cărno-e  cu  spini.  Şi  iiielon- 
chardon,  cie>'(je  seu  raquet- 
te,  cactus,  cactee,  cardasse. 

CactoideSy  f.  pi.  familia 
de  plante  polipetalL 

CactoSy  m.  s.  cactus,  cacte, 
vd.  ca.ctier. 

Cadabai  m.  cadaba,  genu 
de  plante  arabice.  Cadaba 
fa.i'ineux,  duiit  Ies  feuilles 
farineuses  soiit  regardees 
coYiime  antlvenerleanes. 

Cadastrage,  m.  operaţiu- 
nile de  cadasti-u.       [dastru. 

Cadastral}  e,    adj.  de    ca- 

CadastrCi  ///.  cadastru,  re- 
gistru publicti  de  valorea  şi 
cantitatea  inunobililoru. 

Cadastrer,  v.  a.  a  face 
cadastru,  a  înscrie  'n  ca- 
dastru,        [face  cadastrulîi. 

Cadastreur,    m.  cellu    ce 

Cadav^reux,  euse,  adj. 
cadaverosCi,  de  cadavru. 

Cadav^rique,  adj.  care  se 
ret'eresce  la  cadavru. 

Cadavre,  >».  cadavru,  corpu 
rnortii.  Cadavres  des  bois, 
arburiî  uscaţi,  morţi. 

Cade,  m.  metru  cubicu. 

Cădeau,  m.  micii  presinte, 
micii  daru.  Se  faire  un 
gratid — de  qch.  a  şî  pro- 
mile  multă  jtlăcere  dela  ce- va. 

Cad^lari,  m.  genii  de  ama- 
rantacee  ind. 

Cadeler,  v.  a.  a  face  trăs- 
sure  de  ornamcntix  cu  con- 
deiulii. 


Cadelle,  f.  vermele  grăuluî. 

Cadenas,  m.  lacătu,  —  â 
baril,  1,. călii  cu  şiurupii  , 
— nuiiierlque,  lacătu  cu  nu- 
mere [chide  cu  lacătu. 

Cadenasser,    v.  a.    a  în- 

Cadence,  f.  cadinţă,  miş- 
care regulată  ;  mus.  armo- 
nia. So}'lir  de — ,  a  eşi  din 
cadinţă,  dintactii,  la  danţti, 

Cadencer,  v.  a.  a  cadinla, 
regula  pe  cadinţă,  face  ar- 
moniosii ; —  ses  periodes,  a 
face  periodele  selle  se  aibă 
uă  consunanţă  frumosă. 

Cadâne,  f.  catenă,  lanţii  pen- 
tru condemnaţî  la  munca 
silnică  (vech.). 

Cadenetfe,  f.  .şiuviţă  îm- 
pletită maî  lungă  de  cătii 
restuiu  peruluî,  cheveax  en 
cadeuette. 

Cadet,  m.  ette,  f.  şi  adj. 
maî  micii  (despre  fraţi),  maî 
june.  Brauche  cadette,  ra- 
mură care  descinde  din  ca- 
det, opp.  branche  ainee, 
ram.  eşită  din  fratele  cellii 
mare.  —  Les  cadets,  juni 
nobili  orgauisaţî  în  compa- 
nie militari  sub  Ludov.  XIV. 
Nobile  june,  care  sei'via  câ 
soldaţii,  că  se  înveţe,   cadet. 

Cadette,  f.  fiica  şeii  suro- 
rea  cea  maî  mică;  petră  de 
pavaţii ;  mare  tacii  de  biliard. 

Cadetter,  v.  a.  a  grava  cu 
petre.  [turcii. 

Cadî,     ni.   cădi,    judecătorii 

Cadie,  f.  arburelu  de  Arabia. 

Cadiiik,  m.  magistratura  u- 
nuî  cădi.  [lănă. 

Cadis,  rii.  materia  uşioriă  de 

Cadisâ,  )n.  spepiă  de  mate- 
ria de  lănă  şi  aţiă. 


CAD 


167 


GAG 


Ca  ditai  f.  fragmentă  de  pe- 
trificaţiune,  encrinită. 

Cadmiei  f.  cadinia,  ossidCi 
de  zincu.  Yd.   Talie. 

Cadmiquei  adj.  chem.  de 
c  idraiii;  sulfate — ,  sulfatu  de 
i'adiniu  (sulphas  cadmicus). 

Cadmium,  m.  chem.  cad- 
miu, rnetalu   solidii  şi  albu. 

Cadogan,  m.  seu  catogan, 
noda  care  redică  perulu. 

Cadole,  f.  clanţă  (care  se 
dischide  in  sus)  la  uşiă, 
portă. 

Cadran,  m.  şi  cadraut,  ca- 
drante.  Suprafapiă  circulare, 
unde  sunt  înseninate  orele, 
vînturî ;  orologiu  astrono- 
micii. Cleşte  care  tine  dia- 
mantele,   căndii  se    lucredă. 

Cadrann6,  ee,  adj.  aflectatu 
(le  cadraunure.  Vd.  vorba. 

Cadrant,  vd.    Cadran. 

Cadrannerie,  f.  depositu, 
fabrică,  de  instruminte  de 
marină,  de  bussole. 

Cadrannure,f.  unu  morbil, 
bolâ,  de  arbuiî  ;  dispicătură 
in  lemnul lI  loru. 

Cadrat,  f.  impr.  buccată  de 
metal u,  că  se  împle  inter- 
valele. 

Cad r aţin,  m.  micii  cadrat. 

Cadrature,  f.  tote  buccă- 
ţile  carî  facii  se  mergă  acele 
cadranteluî,  orologiului. 

Cadre,  //*.  ramu,  pervasurî ; 
cadru,    planulii    unei  opere. 

Cadrer,  v.  n.  avec  qch.,  a 
se  potrivi    (despre   lucruri). 

Caduc,  i^ine,  adj.  caducii, 
betrănii,  trecuţii  (de  oraenî). 
Donation  cadtcque,  dona- 
ţiune  care  remăne  fără  ef- 
fectu.     Snccession  cadiiqne, 


successiuue  ce  n'are  locu  din 
lipsă  de  ereditari.  Comp. 
legs  caducs. 

Caduc^e,  m.  caduceu.  Ver- 
gea îmbrăciată  de  douî  şer- 
pi,   atribuţii    luî    Meucuriu. 

Caducite,  f.  slăbiciune,  sta- 
re caducă,  ruinată. 

Caecum,  m.  primulu  din 
intestinele  grosse. 

Cafard,  e.  vd.  hypocri- 
te.  h[(jot. 

Cafarder,  v.  n.  a  face  pe 
religio.-ulu,  se  arreta  săntu. 

Cafarderie,  f.  fam.  devo- 
ţiune alfectată.  Vd.  hypo- 
crisie. 

Cafardise,  f.  fâgiărniciă, 
actu  de  devoţiune    alfectată. 

Cafe,  m.  cafea;  cafenea:  — 
brule,  cafea  prăjită; — mou- 
li(,  ea  poudre,  cafea  mă- 
cinată :  —  au  laif,  cafea  cu 
iapte ;  —  «  l'eau,  cafea  ne- 
gră ;  —  â  la  sultane,  sul- 
tanină,  cafea  turcescă,  grain 
de — ,  bobu  de  cafea. 

Cafâier,  ni.  seii  cafier,  ar- 
bure  de  cafea.  [cafea. 

Caf6i6re,  f.    plantaţiune  de 

Cafeine,  f.  amară  de  cafea, 
essinţă  de  cafea. 

Cafâique,  adj.  (acide — ■/, 
acidii  care  essiste  în    cafea. 

Cafetan,  m.  caftanii. 

Caf  etier,  m.  icre,  f.  cafegiii. 

Caf  eti^re,  f.  ibric  de  cafea. 

Caffart,  m.  vd.    Cafard. 

Caffignon,  m.  invelişiulii 
(^gogoşiaivermeluî de  mătasse. 

Cafier,c«//eye>',}7i.vd.c«/e!er 

Cage,  f.  colivia, — d'escalier, 
iiuiri  carî  inchidii  scara. 

Cagee,  coUecţiune  de  pas- 
serî  în   colivia. 


CAH 


•168  — 


CAI 


Cagettei  f.  mică  prindetore 
de  passerîf. 

Cagier,  m.  lacetoru  de  co- 
livie, vîndetoru  de  passei'î. 

Cagnardi  e,  odj.  şi  s.  vd. 
fe)ieant,  poltron,  lăche. 

Cagnarder,  v.  a.  a  trăi  în 
lenexiă. 

Cagnardisei  f.  vd.  fene- 
antise. 

CagnC}  rn.  (vech.)  cane. 

Cagneux,  euse,  adj.  cuî 
sunt  genucliiî  întorşi  în 
întru. 

Cagoty  rn.  cagot.  Numele  u- 
nuî  poporu  din  Pireneî,  pote 
descindinte  allu  Westgoti- 
loru ;  devotii  lalsu.  Comp. 
hypocrilc. 

Cagoterici  f.  devoţiune  fal- 
să seu  essagerată.       [cagot. 

Cagotisme,   in.  spiritii    de 

Cagouy  //(.  avarii,  care  trăi- 
esce    prostu  şi  fuge  de  toţi. 

Cagouille,  1'.  ornamentu  în 
volută    pe    pintenulii    navii. 

Cagoule,  I'.  p.  us.  vd.  ca- 
■pucho)i.  [desă. 

Caguef  f.  )nar.   nave  ollan- 

CahiePi  j/i.caietu,  memorie. 
Les  cahiers  des  Etats,  dă- 
i-ile  (propuneri,  cei-erî)  Sta- 
teloru  gener.  ;  —  des  frais, 
socotelă  de  spese; — des  char- 
(jes,  caietu  de  însărcinări, 
unde  se  espunîi  sarcinele 
unei  întreprinderi  commer- 
cialî,  seu  condiţiunile  stabi- 
lite pentru  dînsa. 

Cahin-caha,  adv.  fam.  nici 
bine  nici  reu,  nu  pre    bine. 

Cahot,  ra.  saltulii  trăssureî, 
sdruncinatu. 

Cahotagei  m.  sdruncinatu, 
salturi  de  trăssură. 


Cahotant,  e,    p.   pr.    adj. 

care  saltă,  sdruncină. 

Cahoter,  v.  a.  şi  n.  a  sdrun- 
cină, sălta  (de  trăssure). 

Cahute,  f.  căscioră,  colibă 
mică.  [galu  de  Guiana. 

Caicai  m.  spegiă   de    papa- 

Caie,  f.  bancu  de  nisipu.  Şi 
Cku/es. 

Caîeputj  i)K  oliu  verde  şi 
odorante  de  Moluce.    [celu. 

CaYeuj  m.  micu  bulbu,  bobo- 

Caillej  f.  prepeliţă  ;  —  com- 
mune,  prepel.  de  mărime 
mijlocia. 

Caiîle,  m.  lapte  îndesitu.  Ga 
adj.  închiăgatii,  lait  caille, 
iaurtu.  [de  grunjî. 

Caiilebotagei     m.    facere 

Cailiebote,  f.  mar.  buccată 
de  lemnii,  că  se  astupe  uă 
ilischisură,  unu  golu. 

Caiilebottei  f.  massă  de 
lapte  îndesitu,  încbiăgatu. 

Caiilebottis,  m.  îngrădi- 
tură de  lemne  pe  puntea  naviî. 

Caille-lait,  m.  s.  caillet, 
plantă  care  încbiagă  laptele. 

Caillementi  rn.  îndesire,  in- 
ch  iăgare. 

Cailieri  v.  a.  a  îndesi,  în- 
chiăga.  Se  cailler,  se  înde.si. 

Cailletagey  m.  fam.  vorbe 
vane,  minciunîf.  Vd.  caillette. 

CaiMeteau,  )n.  puiu  de  pre- 
peliţă,     [nimicuri  (babiller). 

Cailleter,  v.  n.fam.  a  vorbi 

Cailletot,  m.  vd.  Tiirhot. 

Caiilettey  f.  femeă  frivolă 
şi  vorbi tore  (guralivă).  "Vd. 
şi  ahoinasus. 

Cailloty^n.mică  massă  de  lapte 
îndesitu,  grunju  de  sănge. 

Caillot-rosat|  ia.  pară  pe- 
trosă  de  gustulu  rosei. 


GAJ 


•1G9 


CAL 


Cailiouy  m.  cremine,  petri- 
cică  ; — ă  feu,  silice; — cVE- 
gyple,  spe?iă  de  jaspe  ; — de 
Medoc  ;  —  da  lihin,  dia- 
mante de  Rhin. 

Cailloutage,  m.  lucru  fă- 
cuţii de  jietricele  ;  faienţă 
fină. 

Cailloute,  ee,  adj.  garnitii 
cu  petricele,  siist.  f.  faîentă 
tină. 

Caillouteuri  rn.  lucrătoru 
care  taiă  creminî  de  puşcă. 

CailIouieuXy  ense,  adj. 
plinii  de  petricele,  de  petrişiii. 

CaiIJoutiSy  )n,  petrişiu  des- 
tinată să  asşternâ  drumulu, 
se  întreţină  strada. 

Caimacatii    ui.    caimacam. 

Caîinan,i/(.unu  crocodilii  a- 
mericanu. 

Ca'imandery  m.  seii  qm- 
■mander,  a  cerşi  clandestinu, 
pe  ascunşii. 

Caincai  f.  med.  rădecina  u- 
neî  speţ* ie  de  chiococca. 

Caiquej  m.  caicii,  barcă  de 
Levante,  de  Archipelagu. 

Cairej  m.  cojea  fructului  de 
cocos. 

Caissei  f.  Iadă,  cassă,  (de 
bani  etc.) ;  toh-d,— batire  la 
eaisse,  a  scula  soldaţii ;  gros- 
se — ,tobă  mare; — d'ejia ri/ne, 
cassă  de  economia  ; — de  re- 
trăite, cassă  destinată  se  as- 
sigure  unii  veniţii  celloru  ce 
a  depusu  într'insa  economie 
annualT. 

Caisson,  m  mare  ladă  pe 
rote,  unde  se  ţinia  inuniţiu- 
nî  ( — a  )na)iitions),  victu- 
alî,  pentru  armată.       [bure. 

Cajeputy  in.    specia  de  ar- 


Cajoler, 


a    măngăia, 


resfeţa,  căuta  se  seducă  ; 
■inar.  a  duce  navea  contra 
vîntii,  în  favorea  currinteluT. 

Cajolerie,  f.  resfoţu.  Comp. 
flatterie. 

Cajoleur,  euse  adj.  resfe- 
ţătoriu. 

Cajute,  f.  patCi  într'uă  nave. 

Cakile,  vi.  Ijot.iicniXde  cru- 
cifere. 

Cal|  ;/'.  (la  pi.  mis)  bătătură. 
Vd.  fttirillon,  calus  (lat.  cal- 
in,n). 

Calabai  )/*.  marîarburîind. 
din  cari  uă  spegiă  dă  la 
(joinnic  tacamuque  s.  bautite 
vcrt. 

Calaburei  m.  mare  liliaceu 
de  St.  Domingue.  [bici. 

Caiac,  */'.  arb.  apocineî  ara- 

Calade,  f.  lerrîmii  înclinaţii, 
povîrnitLi  (unde  se  înveţă 
caii). 

Calaison,  f.  cufundatulu  na- 
vii  în  apă,  relativii  cu  greu- 
tatea ce  duce,  comp.  calagc. 

Calamagrostide,  f.  but. 
{lanceotec)  spegiă  de  trestia, 

Calambortr,  ra.  arbure  o- 
dorante  indian,celliî  maî  bunii 
aloe.  Comp.  bois  d'aloes.  Şi 
calambart,  caianibouc,  ca- 
lainbac. 

Calamej  m.  calamii,  trestia 
(la  ant.)  serv.  pentru  scrissii. 

CaiameeSy  f.  pi.  specia  de 
palmii.  [lissă. 

Calament,  ///.  genii  de  rne- 

CalamideSj'/f.  pi.  bot.  specia 
de  polipi. 

Calaminei  f.  ossidii  de  zincii. 
Şi  pierre  calaminaire. 

Calamistrer,  v.  a.  a  cala- 
mistra,  suliineni  (numai  i- 
ro)t.). 


CAL 


170 


CAL 


Calamiîe,  1".  calarnită,  ve- 
getale   t'ossile.    Vel.    marne. 

Calamîtej  1.  potră  de  niag- 
netii  ti'cch.}. 

Calamite,  f.  calamitate,  ne- 
fericire I  ublică,  multe  nefe- 
riciri. 

CalamiieuXy  ease,  adject. 
plinii  de  nefericiri  (despre 
timpi  de  i-esbelu,  de  famete). 

Calamuie,  f.  micu  coiideiu. 

Calamusscripforius,  m. 
cavitate  mică  ănghiulare  in 
vcntriclulii  cerbului. 

Calandrage,  in.  trecere  pe 
cabmdra.  Yd.   iirjii. 

Calandre,  f.  calendră  (ca- 
lendra),  cilindru  ca  se  calce 
şi  se  lustreile  postavulii. 

Calandrerj  v.  a.  a  călca 
pe  calendră.  Yd.  prec. 

Calandreur,  m.  ciute,  f. 
cellu  ce  calcă  postavil.  Vd. 
Iirec.  [passere. 

Calandretfte,  f.  .«pegiă    de 

Calanque,  f.  mică  bobu. 

Caiao,  //(.  calao,  genu  de  pas- 
serî  (lentii-ostri  afric. 

Calappe,  )ii.  nat.  genu  de 
crustaceî. 

Calathide,  f.  bot.  antodiu, 
mal  multe  flori  stăndu  pe  a- 
ceFaşi    caliciţi. 

Calatrava,  tu.  ordine  mili- 
tare in  Spania. 

CalbaSi  rii.  vd.   Culehan. 

Calbotinf  ra.  coşiîî  micu  la 
cismarî. 

Calcairei  adj.  calcariu,  con- 
ţinindu  varii  ; — de  tranfti- 
iioii,  ancien,  munţi  de  calce 
vechi.  [brasil. 

Calcamar,  //*.    uă    passere 


Caicaneuiti, 

ossulii  călcâiului 


calcaneu, 


Calcareux,  euse,adj.  for- 
maţii de  calce. 

Caicariforme,  adjeci.  de 
forma  oalciî,  varului. 

Calcedoine,  f.  calcedoniă, 
agată  albastră  {luina  calce- 
douius),  ănteiugessită  laCal- 
cedonia). 

CalcedonieuXi  cu  se,  adj. 
petatu  cu  albai5trn.  Vd.  prec. 

Calceolaire^  f.  familia  de 
plante  americane. 

Calceoley  f.  coquilă  bivalve. 

Calceol^s,  III.  pi.  calceo- 
late.  Familia  de  plante. 

Calcides,  m.  pi.  metale  de 
forma  calciului. 

Calcinablei  adj.  calcina- 
bile,  care  se  pote  calcina,  pre- 
face in  vani. 

Calcination,  f  calcinaţiune, 
reducţiune  la  calce.  Yd.  iirm. 

Calciner,  v.  a.  a  calcina, 
preface  in  varii,  reduce  în 
stare  de  ossidu  (se  dicea  â 
Velat  de  chan.r,  în  stare  de 
calce). 

Calciquei  adj.  de  calce,  de 
varCi. 

Calcite,  /".  calcită,  vitriolu 
calcinaţii  naturale. 

Calciuniy  m.  calciîi,  metalu 
care  face  basea  calciî.  a  va- 
rului. 

Calcographe,  rn.  săpăforil 
în  cupru.       [săpa  în  cupru. 

Caicographie,  /'.  artea  de  a 

Caicul  f  iii.  petricică  ce  se 
formedă  în  unele  organef — 
hiliaire, — >*e??.a/),calculu,  so- 
cotelă;  planu  premeditata. 

Calculable,  «f/./.calculabile, 
care  se  pote  calcula,  socoti. 

Calculateup  ,  m.  calcula- 
torii, socotitorii. 


CAL 


—  171  — 


CAL 


CalculePf  V.  a.  a  calcula, 
socoti,  face  socotele  ;  medita, 
combina. 

Calculeux,  euse,fidj.  plinu 
de  petricele,  de  calcule  seîi 
petre  în  stomacu. 

Cale,  m.  funduliî  unei  navî, 
potecă  applecată. 

Calebas,  m.  //(or.  lucru  de 
funia  la  pândele  navilorii. 

Calebasse  y  f.  fructulu  di- 
virseloru  .specie  de  cucurbită, 
de  dovlecu. 

Cafebassier,  m.  arbure  de 
dovlecei  americani. 

Caleboiin,  m.  t.  coşiuletu. 

Cal-6che,  f.  calescă. 

Caleţon,  m.  pantaloni  scurţi 
pentru  dedesubt. 

Cal^facteuPy  m.  apparatu 
pentru  ferberea  aliminteloru. 

Cal6faction  |  f.  încăldire, 
căldură  a  foculuT. 

Calemar,  m.  p.  us.  cuthiă 
de  condee. 

Cal6icioscope,m.seu  kalei- 
fZc).<ct)/.e,instrumentu  fisicale, 
care  arretă  corabinaţiunî  de 
obiecte  totîi-deuna   noui. 

CalembouPy  )/f.jocu  de  vor- 
be fundatîi  pe  assemenarea 
sunetelorii  şi  diHerinţa  sen- 
sului. 

Calembredaine,  f.  propu- 
suri vane ,  vorbe  că  se  esă 
la  cale. 

Calencari  calencas,  m.  pan- 
da commune  de  Indie. 

Calendaireym.  registru  bi- 
sericescu. 

Calendes,  Lpl.  calende,  pri- 
ma di  a  luneîla  auticîlîeu- 
voyer  aux — s,  (jrecqiies,  a 
trimite  la  unu  timpu  ce  n'are 
să  flă  (Grecii  navea  calende). 


Calendrier,  m.  calendariii. 

Calenture  ,  f.  frigurî  ler- 
binţi  pe  mare. 

Calepiiii  )/(.  cărticică  în  care 
lua  cine-va  note  pentru  u- 
sulti  seu;  collectaneii. 

CaieP}  V.  a.  a  pune  uă  petră 
peste  ce-va,  se   Iii  appese. 

Calf at,  //i.lucrătoru  care  îm- 
])]e  scisurele,  crăpăturele,  cu 
căiţi. 

Calfatage,  m.  astupare  cu 
călţî  etc.  vd.  ui'iii. 

Calf  ater,  v.  a.  a  astupa,  îm- 
ple cavităţile  şi  dispicăturele 
unei  navi  cu  papură,  căiţi. 

Calfateur  ,  vi.  vd.  Cal  fot. 

Calf  aţin,  ni.  iune  calf at.\(i. 
vi).  [crăpătureloru  uşeT. 

Calfeutrage,  /-(.  astuparea 

Calfeutrer,  v.  a.  a  astupa 
crăpăturele  uneî  uşe,ferestre. 

Calibre,  m.  calibru,  diame- 
tru internîi  ;illu  unui  tubu, 
uneî  ţeve;  volume,  mărime. 

Calibrer  j  v.  a.  a  da  (uneî 
arme)  calibru  cuveniţii;  a  me- 
sura  calibrulu. 

Calice,  ut.  calicia,  vassu  cu 
scaunu  servindu  în  biserică 
pentru  consecraţiunea  vinu- 
lui, pentru  aiasmă  ;  bot.  înve- 
lişiu  esterioru  allu  floriî. 

Caiicot,  //'.  păndă  de  bum- 
bacii. 

Calif  at.  Iii.  califatii,  demni- 
tatea unuî  califii. 

Calif  e ,  ui.  califii,  suveranii 
musulmanii. 

Califourchon  ,  aflj  .  (unu 
piciorii  încocî,  altul  ii  încolo ). 
precum  decă  arii  fi  cine-va 
călare. 

Calin,  m.  t.  comjtosiţiune  de 
tinichea  şi  plumbii(în  China). 


CAL 


172 


CAL 


Gaiîny  ine,  adj.  cellix  ce  măn- 
găiă  prin  vorbe;  omu  de  ni- 
micii. [Se — ,  a  trăi  leneşiu. 

Caliner,  v.  a.  a  vorbi  dulce. 

Calinerie,  f.  vorbe  dulci. 

Caliornei  f.  t.  funia  pentru 
a  redica  ce-va  la  navî. 

Caliorner,  v.  n.  a  redica, 
lua  greulăţî,  poveri. 

Cale,  f.  t.  grindă  de  funda- 
menta. 

Calleux,  ease,  adj.  negosu, 
cu  pelea  grossă. 

Calligraphe,  rn.  caligrafa. 

Calligraphie  ,  f.  caligrafia. 

Caliigraphique,  adj.  cali- 
graficii. 

Callip^diej  f.  calipediă,  ar- 
tea  de  a  nasce  copii  frumoşi. 

Caliosiie ,  f.  întărirea  peliî 
in  loculii  unde  se  frecă  re- 
petiţii, calositate. 

Cal  lot,  */!.  inare  bilă.  [lănă. 

Calmande,  f.  uă  m  iteriă  de 

Calmant,  a)ite,  adj.  calman- 
te, liniscitoriii;  sust.  m.  me- 
dicamentă care  liniscece  du- 
rerea. 

Calmar,  m.  cuthiă  cu  con- 
dee  (vecli^. 

Calme,  adj.  fără  agitaţiune; 
liniscitîi.  Ca  sust.  vi.  linis- 
cea  atmosferei,   fiy.   linisce. 

Calmer,  v.  a.  a  calma,  li- 
nisci  (potoli). 

Calomel,  m.  colomelas,  ca- 
lonielu,estrassu  de  mercuriu. 

Calomniateur,  )H.  trice,f. 
calumniatorujclefetitor,  falsii 
vorbitorii  de  reii. 

Calomnie,  f.  calumniă,  im- 
putaţiune    injuriosă  şi  falsă. 

Calomnier,  v.  a.  a  culum- 
nia ,  a  vorbi  de  reii  pe  ne- 
drepţii (piri). 


Calomnîeusement ,  adv. 
prin  caluiuniă,  clefetindil. 

Calomnieux,  euse,  adj.  ca- 
lumniosu,  de  calumniă. 

Calorie,  f.  căldura  necessa- 
riă  că  se  înalţe  cu  un  îi  gradu 
centigradii  temperatura  unui 
chilogr.  de  apă. 

Calorifere,  adj.  caloriferu, 
care  adduce  căldură.  Comp. 
calorifique.  Sust.m.  apparatii 
care  distribuesce  căldura  în 
casă 

CaloPîm^tre  ,  m.  instru- 
menta p:ntru  mesura  căl- 
dureî. 

Calorique,  */(.caloricu,prin- 
cipiulu  căldureî.    [şi  vesele. 

Calotine,  f.  versuri  satirice 

Calotte,  f.  mică  bonnetă  care    , 
încape  numai  pe  vîrfulîi  ca- 
pului; mică  boltă   sferică. 

Calotter,  v.  a.  a  da  lovituri 
pe  capu  (des  caloltes).  j 

Caloyer,  m.  călugării  gre- 
cescu. 

Calque,  f.  desemnă  călcată; 
fi(j.  iinitaţiune  servile. 

Calquer,  v.  a.  a  a  calea  ună 
desemnă;  fig.  a  imita  servile. 

Calquoir ,  )n.  condeiă  pen- 
tru călcată. 

Calumet,  m.  pipă  în  usă  la 
sclbaticT,  şi  care  este  la  dîn- 
şii  unu  simbolă  de  pace. 

Calus,  m.  uă  cussătură  care 
unesce  ossele  rupte,  vd.şi  cal. 

Calvaire,  m.  calvariă,  gol 
gotba,  dială  unde  este  uă 
cruce  in  memoria  morţii  luî 
Isus  Cristu. 

Cal  viile,  f.  spegiă  de    raăru. 

Calvinisme,  m.  doctrina  luî 
Calvină,  secta  calviuă. 

Calvintste,  m.  calvinistă. 


CAM 


—  173  — 


CAM 


Calvitie,  t.  calviţiă,  pleşuviă. 

Camaieu ,  m.  tabelu  cu  uă 
singură  culore;  petră  fină  cu 
doue  fef  ie  nu  de  aceaaşî  cu- 
lore. 

Camaili  m.  mantă  cu  glugă 
purtată  de  preoţi. 

Camaldule,  jh.  călugării  ca- 
maldulesu,  allu  S-tul uî  Ro- 
iiiuald. 

Camarade  i  m.  camaradii, 
sofiu. 

Camaraderie,  f.  familia- 
ritate, affecţiune,  amiciă  ce 
essiste  între  camaradî. 

Camardy  (O'c^e,  adj.  cu  na- 
sulii  latCi,  cărnu. 

Camarillei  m.  camarilla, 
partiţii  de  intriganţi  cari 
încungiură  unîî  principe  (in 
Spania). 

Cambiste,  in.  zarafu. 

Cambouis,  m.  unsură  pen- 
tru rote,  oliil  îndesită. 

Cambrement,  m.  inco- 
văiare. 

Cambrer,  v.  a.  a    încovăia. 

Cambreur,  )h.  lucrător  care 
milouesce  pelea  pentru cisme. 

Cambrure,  f.  curbatii,  ar- 
catură,  iucovăetură. 

Cambuse,  f.  partea  naviî 
unde  se  distribuescii  raţiu- 
nile (merticele);  cămară  de 
provisiunlf. 

Cambusier,  m.  cellu  ce  îm- 
parte raţiunile  pe  nave,  vd. 
^irec.  [peru  negru. 

Cam^ade,  r/l.  spegiă  de  pi- 

Camee,  f.  tabelu  într'uă  sin- 
gură culore  ;  carnea,  petră 
sculptată  în  emininţe,  în  iuăl- 
ţăture.  în  relief. 

Cameleon  ,  m.  cameleon, 
>^peciă    de    şiopirlă,    care  se 


crede  a-şî  schimba  culorile 
după  obiectele  ce  o  încun- 
giură ;  fig.  omu  neconstante, 
variabile. 

Camelia,  m.  camelia,  fru- 
mosulij  arburelil  japonesiişi 
florea  sa.  [materia  de  peru. 

Camelot,    m.  caraelotu,   uă 

Camelote,  f.  operă,  merfă, 
de  pucină    valore. 

Camelotier,  m.  spe<?iă  de 
chărtiă  rea. 

Camelotine,  f.  materia  sub- 
ţire de  felulu  camelotuluî. 

Camerier,  >;?.  camerariulCi 
papei. 

Cameriere,  f.  femeă  de  ca- 
meră m  Spania. 

Camârine  numismale,  f. 
)iii.f.  camerină,  coquilă  fos- 
sile.  Şi  pier  re  leuticiilaire. 

Cameriste,  f.  femeă  care 
servesce  pe  uă  pi-incipessă  în 
camera  sa:  fsmeă  de  cameră. 

Cameriteles,  f.  pi.  came- 
ritele,  păiaginî  cari  şî  ţessîi 
unu  învelişiil  as.semine  ca- 
merei. 

Camerlingue,  m.  camer- 
lingii,  cardinale  care  preşede 
camera  apostolică  pane  laa- 
legerea  noului  Papă. 

Camion,  ut.  acu  de  prinşii 
micii  şi  finu ;  cărrugiă  cu 
rote  jeose. 

Camionnage,)/; ,  transportă 
cu  cainion,  cu  cărrufia. 

Camionneur,  m.  conduc- 
tor ui  ii  unei  cărrugie  mice. 

Camisade,  f,  attacu  uop- 
turnii  făcută  de  soldaţT,  cari', 
yjentru  a  se  recunnosce,  pu- 
nea uă  cămeşă  pesto  vesti- 
minte. 

Camisard,)'Knume  datuCal- 


CAM 


174 


CAM 


vioiştiloru  revultaţî  în  munţii 
Cevennes. 

Camisole}  1'.  camisolă. 

Cammaron,  >n.  vd.  aconit 
(caniiiiarox). 

Cammey  f.  genii  de  coquile 
bivulve.  Şi  came,  chaiae. 

Camomânei  f.   muşeţelu.  * 

Camoaapd,  m.  materia  de 
peru  de  cajirii. 

Camore,  vd.  Martiiiyale. 

Camoufleti  m.  fumu  urătii 
(de  cliărtiă  ai)prinsă),ce  sufflă 
cine-v,i  din  muliţâ  către  al- 
tuia ;  //'/.  insultă,  affront. 

Camour-iotgtH.  raasticu  pen- 
tru a  unge  na  vile,  a  lipi  buc- 
căţile  de  petre  (la  troltoir). 

Câmp,   ni.  castre,  lageru. 

Campagnardi  arde,  adj. 
care  trăiesce  la  cămpu,  căm- 
penu. 

Campagne,  1'.  câmpii,  câm- 
pia ;  campania,  operaţiune  de 
resbelii,  aller  ă  la — ,a  merge 
la  ţerră  ;  care  de—,  preotu 
dela  ţerră.  II  a  fait  une 
hellc — ,s'a  ostenită  fără  folos. 

Campany  m.  marmure  de 
Pirenei  cu  vine  albe  şi  verdi. 

Campanei  1'.  campană.  Lu- 
cru de  mătasse,  de  aurii  etc. 
ţessutii  cu  mice  ornaminte  în 
formă  de  clopoţei ;  arch.  ca- 
[litelu  c  (rintianii.  [jiarcisf<e. 

Campanelle,  fvd.  Liseron, 

Campaniforme  y  adj.  în 
formă  (le  clopotii. 

Campaniile,!',  seu  cainpa- 
>iile,  clopoJniţă  dischisă. 

Campanulacâes  ,  f.  pi. 
plante  cu  florile  în  formă  de 
clopoţei. 

Campanule,  f.  campanu- 
lă,     genu    de     plante,    |din 


care  este  rapunticulii,  la  rai- 

punce,    vd.  prec. 
Campanulâ,  ee,  adj.  cam- 

panulatu,în  formă  de  clopotîi. 
Camp6,  e6,  adj.  asşedatu  în 

lager,  bieii  — ,  bine  pusu,  în 

bună   posiţiune. 
Campeche,    m.    arbure  de 

lucatan  forte  tare  (bois  de — ). 
Campement,  m.  stabilitulu, 

asşedarea,  castreloriă,  (lage- 

ruîuî). 
Camper,  v.  a.  şi  n.  a  stabili 

castre,  pune  lager,  se  oppri 

armata  unde-va.  Se — ,  a-şî 

asşeda  lagerulu. 
Camperche,    f.  vergea   de 

lemnu  la  machinele  de  ma- 
nufactură. 
Campestre,ac^y.  campestre. 

Specia  de  încălgiăminte  a  sol- 

daţilorii  romani. 
Camphâne  ,    rn.    camfenu, 

camfuru  artificiale. 
Camphorata,  f.  camforată, 

plantă  medic. 
Champhorate,  )n.  camfu- 

ratii.  Sare  de  acidii  de  cam- 
furu şi  uă  base. 
Camphor  ides,  /n.jj^materle 

de  natura  camfuru luî. 
Camphorîque,arf/.de  cam- 
furu, estrassu  din  camturii. 
Camphorosma ,     m.    vd. 

Ca)iip}irce. 
Camphre,  m.  camfuru. 
Camphre,  ee,  adj.    camfo- 

ratu,  care  conţine  camfuru. 
Camphree,  f.  bol  rădecină 

de  camfuru,    unu    arburelii. 
Camphrer,    v.    a.  a    cam- 

fura,  muia  în  camfurii. 
Camphrier,    m.    lauru  ja- 

ponesil  care  produce    cam- 

furulu. 


CAN 


175 


CAN 


Campicoley  adj.  catnpicolu, 
care  trăiesce  l;i  cămpu. 

Campine,  f.  mică  găină  tî- 
neră.  (Pronunţ.  Kanpine). 

CaitipOy   m.  lănă  de  Seviila. 

CampoSi  m.  concediu  datu 
scolariloriî,  vacanţă,  serbă- 
torede  scolă.  (pron.  canpo). 

Canip-volantyv/i.  mii.  mică 
trupă  trimissă  câ  se  facă  di- 
versiune la  inemicu. 

Campyiey  m.  unu  arburelu 
de  China.  [nm-u,  căruu. 

CamuS}    e,  adj.   şi  sust.  ca- 

Camuseti  adj.  fam.  puginu 
canuru  (cărnişioru). 

Can,  vd.   Kan. 

Canacopole,  ui.  catechistu 
allu  missionarilorudin  India. 

Canadei  f.  canada,  uă  pre 
frumosă  passere  americ. 

Canaillei  f.  poporulu  vilu,  de 
jeosu,  omeni  despreţiabilî(ca- 
naliă).  [de  apă. 

Canal,  */*,  canale,    condussu 

Canaliculâ,  (ic;,  adj.  infor- 
mă de  canale,  de  tubu. 

Canalisation,  f.  canalisa- 
ţiune. 

Canaliser,  b.  a.  a  canalisa. 

Canamellej  f.  trestia  de  sa- 
charii. 

Canap6,  m.  canapea. 

Canapsay  f.  fam.  sacu  de 
pele  pentru  căletorî.    [raţei. 

Canard  ,    m  .    -nasculinuiu 

Canardeau,  ui.  raţă  tineră. 

CanardePi  v.  a.  a  trage  cu 
puşca  din  adăpostu. 

Canardiâre,//'.  pu.şcă  lungă 
peniru  ,i  vina  raţe  selbatice. 

Canari,  //(.  canaru,  passere 
căntătore  din  insulele  Ca- 
nar ie. 

Canase,  ca;(((.s7c<;",  /;i.  co.şiu. 


Cancan,  m.  larmă,  sgomotii, 
vorbe  necuvenite;  jocul  li  can- 
can, [larmă. 

Cancaner  ,    v.    n.    a    face 

Cancanias,  '/'.  atlasu  de 
India. 

Cancel,  m.  locu  cancelatii 
pentru  choru  lăiigă  altare. 

Cancellation,  f.  annula- 
ţiune,  ştergere,  a  unei  scrip- 
ture. 

Canceller,  v.  a.  t.  a  şterge 
annula,  uă  scriptură,  tră- 
gîndu  peste  dinsa  doue  linie 
in  crucişi  cu  condeiulu. 

Cancer, j/l.  cancerulu  (racu), 
îuflătură  care  degenera  în 
ulceru. 

Cancereux,  ense,  adj.  can- 
cerosti,  de  natura  cancerului. 

Cancre,  //(.  racii  de  mare  ; 
cancru ;  fuj.  oinu  avarii. 

Cancreiat,>/i.  molia  araeric. 

Concrifornie,a(Zj.  în  forma 
racului  de  mare. 

Candelabre, //it.candelabru. 

Candeur,  f.  candore,  puri- 
tate   a  suffletuluî,  innocinţă. 

Candi,  adj.  m.  (de  ordina- 
riii  .s7<cre — ),  sacharii  crlsta- 
lisatii,  candelă  ;  fruits  — s, 
fructe  condite.  Ierte  în  sa- 
cliaru. 

Candid at,i/(. candidaţii,  care 
postuledii  uă  funcţiune,  uă 
demnitate,  unii  titlu. [datuluî. 

Candidature,f.stareacandi- 

Candide,«(/y;candidii,avîndu 
candore,  curalu,vd.c6f;<(iettr. 

Candidement,  adv.  can- 
didu,  cu  candore. 

Candîr,v.a.a  cristali  sacliaru, 
a  lace  candelii.Ş'e — ,a  se  cris- 
tali (despre  sacbaru). 

Cane,{.feinininulu  raţei,  raţă. 


CAN 


—  176 


CAN 


Canephorci  m.  canefoi-u. 
Statuă  pui-tându  unii  coşiii 
pe  capu.  [de  căpriorii. 

Canepiiii  /x.peliţăde  melu, 

CanequiniUi.păndă  de  bum- 
bac îi  indiană. 

CanetePi  v.  u.  fara.n  măcăi, 
precum  raţa. 

Caneton,  m.  puiu   de  raţă. 

CanettCif.june  raţă;  pacharu 
de  bere. 

CanevaSj>/'.  canava. 

Canezon,  iu.  ve.stiinintu  de 
niusselină  fără  mănece. 

Cangrenei    vd.    yangrene. 

Caniche,  f.  cane  creţu.     [lă. 

Caniculaire,ar//.de  canicu- 

Canicule,!'.  canicula,  uăstea 
din  ale  zodiacului,  tinipulii 
mariloru  călduri  (cuptoră). 
Comp.    Sirius.     [în  Antille. 

Canidei  m.  spegiă  de  papagal 

Canif,  m.  bricegu. 

Caniileci  f.  linte  marină. 

Caniny  ine,  adj.  caninu,  de 
cane,  clents  canines,  dinţi 
canini,  ceî  ascuţiţî;  faim — , 
târne  forte  mare,  bouUmie. 

Canitiej  f.  albeţa  peruluî. 

Caniveaux,  m.  pi.  răndu  de 
petre  rnarî,  cari  pavedă  mij- 
locul u  unora  .strate. 

Canivet}  m.  bricegelu.  [tulu. 

Cannage,//(.mesurarecuco- 

Canne,  f.  trestia,  maî  alessu 
de  .sacharu,  bastonti  uşioriu, 
rnesură  de  lung.  de  2    ni.  25. 

Canneler,  v.  a.  a  adorna  cu 
trăssure,  vd.  caanelare. 

Cannelle,  f.  .scorţi.şi6ră. 

Cannelleif.s.  cannelle,  cană. 

Cannellâ,  e6,  f.  canelatu,  de 
culorea  scorţi.şioreT. 

Cannellieri  m.  arbure  de 
scorţi.şi6ră. 


CannelIonSi  m.  speţiă  de 
pcsmeţi. 

Canneilure,  f.  tră.ssătură. 
dungă  d'alungulu  unoî  co- 
lumne. 

CannerjV.a.  a  mesura  cu  co- 
tulii  spanicLi.  Vd.  Canne. 

Cannetiilei  f.  cantilă,  mică 
lamina,  şuviţă,  forte  fină  de 
aurCi  seu  de  argintii  îm- 
pletită. 

Cannetîller,  v.  a.  a  adorna, 
împodobi,  cu  canti'e. 

Cannettei  f.  vd.  Cannelle. 

Cannibale,  n}.  cannibalii, 
măncătorii    de  omeni. 

Canon)  m.  tunu,  partea  gău- 
rită a  uueî  cheie, — vaye,  tunu 
ghintuit.  Decretul  unuîcon- 
ciuliii  bisericescu  relativii  la 
credinţă  şi  disciplină. Droii—, 
di-eptii  canonicu,sciinţa  regu- 
leloru    bisericesc). 

Canoniali  ale,  adj.  de  călu- 
găru,  care  este  regulaţii  prin 
canone. 

Canonicai,  m.  funcţiune  de 
canonicii,  de  călugării. 

Canoniquey  adj.  canonicii, 
conforme  legilorii  bisericeî. 

Canoniquementi  adv.  m 
conformitate  cu  canonele. 

Canonisationy  f.  actii  prin 
care  papa  pune  pe  cine-va  în 
rândul  ii  sănţilorii.  [vd.  ^^>*ec.      ^' 

Canoniser,  v.  a.  a  canonisa,      \ 

Canoniste,  m.  canonistu,e- 
rudită  în  dreptulii  canonicii. 

Canonnade,f.fociide  tunuri. 

Canonnage,  ment,  m.  ba- 
tere, eserciţiu  de  a  bate  cu 
tunurlf. 

CanonnerjV.  a.  a  bate  cu  fc- 
curî  de  tunii.  [tunurî. 

Canonnerîe,f.turnătoriă  de 


CAN 


—  -177  — 


GAP 


Canonnieri  j/utunariu,  ar- 
tilleur. 

Canonni^ref  f.  dischisură 
prin  care  se  potu  trage  fo- 
curi de  tunurî  şeii  de  puşce; 
mică  nave  armată  cu  tunurî; 
puşcociu,  jocu  de  puşcociu. 

Canot,  Iii.  mică  luntre  cu 
pănde  şi  lopeţî. 

Canotier,  m.  luntraşiîj. 

Cani|   //(.  vd.   Simayree. 

Cantabilei  adj.  cantabile. 

Cantai|)>t.  (pi. — s.)  caşcavalii 
de  Auvergne,  din  Cântai. 

Cantaloupi  )n.  unu  pepine 
forte  stimată,      [dela  cărmă. 

Cantanettes,  f.  pi.    găurî 

Cantate,  f.  cantată,  poemă 
lirică  destinată  se  fiă  pusă 
in  musică. 

Cantatille,  f.   cantată  mică. 

Cantatrice,  f.  cantatrice. 

Cantharide,  f.  cantaridă, 
muscă   spanică,    găndăcelii. 

Canthus,//i.  cantu,  ăugbiulu 
ochiului. 

Cantine,  f.  mică  ladăcumaî 
multe  dispărţiture  pentru 
transportulu  butileloru  etc, 
loculii  din  cusarmă  unde  se 
dd  soldaţiloru  de  beutij. 

Cantinier,)H.  iere,L  cellu  ce 
vinde,  împarte,  de  beutîi  sol- 
daţiloru intr'uă  casarmă. 

Cantique,   m.   căntu   bise- 

ricescu. 
Canton,>;i.cantonu,  districtu, 
— de  bois,  porţiune  determi- 
nată intr'uă  pădure. 
Cantonade,f.  partea  internă 

a  teatrului,  între  culisse. 

Cantonai, /e,  adj.  de  canton. 

Cantonnement,  m.  distri- 

buţiunea  soldaţiloru  prin  sate. 

Cantonner,  v.  a.  a  cantona, 

I'ict.  Tiom.-Franc. 


distribui  soldaţii  în  diverse 
cantone  seu  sate.  .^c — ,  a  se 
isola,  se  fortifica  într'un  satii. 
Cantonnier,  m.  cantonicru, 
peditoru,  lucrătorii  prepusu 
la  întreţinei'ea  şosseleloru. 

Canule,  f.  marginea  unei  si- 
ringe,  seu  clistiru;  cană  mică. 

Canut,  m.  lucrătorii  la  fabr. 
de  mătasse  în  Lyon. 

Caoutschouc  ,  m.  game- 
lasticu. 

Cap,  m.  capu,  de  pieds  eu — , 
dela  capii  pane  la  piciore  ; 
u — ,  între  patru  ochi;  virev 
pour — ,  a  lua  direcţiune  op- 
l>usă.  Parte  de  păminlu  înain- 
tată in  mare.  [nicu. 

Capable,aJj.  capabile,  vred- 

Capacit4,  t.  ca'iacitate,  cătu 
conţine  unu  vassii;  vrednicia. 

Capade,  f.  t.  lănă  bătută. 

Ca  par  aton,  m.  pătură. 

Capar390nner,v.a.  a  cop- 
peri  cu  pătură.  Se  — ,  a  se 
găti  aflectatu,  se  înţoţona. 

Cape,  f.  mantă  cu  glugă  pen- 
tru femee.  Rire  soiis  — ,  a 
rîde  în  ascunşii.  Păndi  cea 
mare  a  marelui  catartîi. 

Cap6er,v.n.  t.  a  distinde  nu- 
mai panda  cea  mare  la  nave. 

Capelan, iii. capelanii,  preoţii 
sermanii,  vd.  Caplan. 

Capeler,  v.  a.  t.  a  trage  fu- 
nia catartului  peste  catartu. 

Capeline,  f.  bonnetâ  uşioriă, 
pelerie  de  veră. 

Capendu,  >;).spefiă  de  mării. 

Caper,  vd.  capeer. 

Capetien  ,  ienne,  adj.  ca- 
peţianu,  care  ţine  de  a  treia 
dinastia  a  regiloru  Francieî, 
de  Burbonî. 

Capharnaum,)'i.  locii  unde 

12 


CAP 


178 


CAP 


sunt  grămădite  conlusu  mul- 
te lucruri  neasserainî. 

Capillaire,  adj.  capilariu, 
subţire  câ  perulu ;  tn.  bot. 
capilariă. 

Capillarii^i  f.  subţiritate  câ 
perulu.  Fenomenii  ce  se  pro- 
duce la  contaclulu  uauî  li- 
cidu  cu  unu  tubu  forte 
strimtă,  capilariu. 

Capillature,  seu  capilla- 
ment.ya.  l'runde  lorte  subţiri. 

Capillinej  f.  căiţi  de  perii. 

Capilotade,f.  mâncare  com- 
pusă de  carne  deja  fertă. 

Capiscolf  m.  decanulii  unei 
biserice  principalî. 

CapistrCi  m.  sgardă,  care 
se  pune  la  gură. 

Capitainci  m.  căpitanii. 

Capitainerie,  f.  demnitatea 
căpitanului,  —  generale,  cir- 
cunscripţiune  territoriale  în 
Ispania,  cum  sunt  divisiunile 
nostre  militari. 

Capital,  m.  capitalii,  summă 
totale;  lucru  principale. 

Capîtal,Ze,a(/j.  capitale,  unde 
e  vorba  de  vieţă,  essinţiale, 
principale.  Pelne — ,  pedepsă 
cu  morte ;  la  viile — ,  seu 
la — ,  capitalea.  Lettre — ,  li- 
teră mare,  majusculă. 

Capital  ement,  adv.  capi- 
tale, de  căpetenia. 

Capitaliser,  v.  a.  a  realisa 
capitaluri,  a  stringe  unu  ca- 
pitala, adăugi  la  capitalii. 

Capitaliste,  m.  capitaliştii. 

Căpitan,  m.  care  vorbesce 
mare,  se  laudă  de    curagiii. 

Capitan-pacha,  rn.  admi- 
rale  turcii. 

Căpitane,  f.  galeră  princi- 
pale. 


Capitation,  f.   impositîi  pe 

capii,  capitaţiune. 
Capiteijf/i.  t.  leşiă  forte  bună. 
Capiteux,   eiise,  adj.    care 

se  redică  la  capu  (de  vinii). 
Capitole,  m.  Gapitoliii.  Locu 

unde  reşede  municipalitatea. 
Capitolîn,iite/u/J.  capitolin. 
Capiton,  tn.  mătasse    ordi- 

nariă;  semînţă  de  mătasse. 
Capitonner,    v.  a.  a  garni 

mobili  cu  căiţi  de  mătasse. 
Capitoul,  in.  nume    vechili 

allii  magistraţilorii    munici- 
pali din  Toulouse. 
Capitoulat,  m.   demnitatea 

unui  capitoicl. 
Capitulaire,  adj.  capitula- 

riii,  care  se  referesce  la  unu 

capitulii,  la  toţi  călugării. 
Capitulairement,  adv.  in 

capitule,  vd.  {trec. 
Capitulant,  adj  m.  celW  ce 

are  şedinţă  şi  vot  in  chapitre. 
Capitulation,    f.    capitul.t- 

ţiune.  Convjnţiune  prin  care 

se  predă  unu  locîi  fortificată, 

unii  postii,  împăcare. 
Capitule,  m.  mică  rugăciune 

bisericescă. 
Capituler,T.D.a  capitula, a  se 

învoi,  [>reda  (despre  armată). 
Capnomancie,    f.    divina- 

ţiune  după  lumii. 
Capoc,  in.  bumbacii  scurţii 

pentru  vată.  [cânii. 

Capolin,  m.  cireşiii  ameri- 
Capon,  m.  jucătorii  mişelii. 
Caponner,  v.  a.  a  înşela  la 

jocii,  a  face  mişelie. 
Caponniere,  f.  drumti  cop- 

peritii  în  fosse,  şianţurî,  de 

fortificaţiune. 
Capoquier,     m.  arbure    de 

laud  anii  indianii. 


CAP 


179 


CAQ 


Caporal}  m.  caporaiu ;  că- 
prarii ;  tutiinu    caporaiu, 

Caposei*!  V.  a.  t.  a.  a  se  lăssa 
după  \'intu, 

Capoft|  m.  mania  mică  cu 
glugă,  (id j.coni'usu,  zăpăcită. 

Capotei  f.  mare  mantă  cu 
glugă  ;  vestimîntu  de  soldatu; 
copporişiii  mobile  de  cabrio- 
letă, [sur  le  vin). 

Cappei  1'.  flori  pe  vinu  (fleurs 

Ca  preiei,  piratuprivelegiatu. 

Câprey  in.  caperă. 

Capricanty  ante,  adj.  poals 
— ,  pulsu  agitaţii  de  friguri. 

Capricej  m.  caprigiu. 

Capricieusementy  i^r.prin 
capriciu. 

Capricieuxj  eii.<e,  adj.  ca- 
priciosii.  Comp.  fantasque. 

Capricorne,»'?.  capricornă, 
allii  lO-lti  din  semnele  zo- 
diacului, /pere. 

Câprier,  )/(.  arburelu  de  ca- 

Caprâf  iguier,  in.  smocliinu 
selbaticu.  [nopturnă. 

CaprimulguC)  f.  privigetore 

Caprisant,  adj.  in.t.pouls 
— ,  pulsu  inegale. 

Capron,  m.  speţ-iă  de  mare 
căpşiună.  Şi  caperon. 

Capse,  f.  cuthiă  unde  se  punu 
voturile. 

CapsulCf  f.  capsă,  sâmbure, 
înveli.şiulii  unorîi  grăunţi. 
I    Captaif  in.  vd.   Chef. 

Captateur,  m.  trice,  /',  cap- 
tatorii, omu  şiretu.  [viclenia. 

Captation ,    1'.    înşelăciune, 

Captatoire,  adj.  prin  care 
caută  cine-va  se  în.şele. 

Captei*!  V.  a.  a  cerca  se  căs- 
tige  prin  manopere  artificiose; 
capta,  aduce  apă  prin  canali. 

Gaptieusement,  adv.  prin 


inşelăciune,vicleniă,  capţiosu. 

CapiieuXf  euse,  adj.  cap- 
ţiosu, viclenu,  care  caută  se 
înşele. 

Captif  y  ive,  adj.  captivu, 
robu,  prinsă  de  resbelu. 

Captiver,  v.  a.  a  captiva, 
subjuga;  a  seduce. 

Captîwîte,t'.captivitate,robiă. 

Capturej  f.  are?taţiunea  u- 
nuî  debitoru  seă  unui  cri- 
minale. Prindere  făcută  as- 
supra  inemiculuî ;  corabia 
prinsă.  Luarea  merfuriloră 
de  contrabandă.        capta' e. 

Capiu rer,  v.  a.  a    face  uă 

Capuce,  f.  spegiă  de  glugă. 

Capuchon,  in.  vestimîntă 
pentru  capă,  giugă. 

Capuchonne,,  ee,  adj.  bot. 
in  formă  de  glugă  (despre 
foie). 

Capucin,  in.  capucină.  Re- 
ligiosă  din  ordinea  S-tuluî 
Francisca.  Barhe  de — ,  cico- 
reă  selbatică. 

Capucinade^  f.  predică  ri- 
sibile  de  devoţiune  alTectată. 

Capucine,  f.  spegiă  de  sa- 
lată, verdă  indiană,  coaleiir 
— ,  cul6i-e  portocalia. 

Capulei,  ia.  spegiădeglugă. 

Caquage,  /».  sârareascum- 
brieloru. 

Caque,  f.butoiă  pentru  scum- 
brie  sărate.  [briele. 

Caquer,  v    a.  a  săra  scum- 

Caquerolle,  vd.  Caaserolle. 

Caquet,  */*.  vorbă  multă  in- 
sipidă (farl'aralîcă),  avoir  du 
— ,  a  vorbi  multe  prostiT, — 
boii-bec,  farfarâ. 

Caqueiage,  m.  vd.  Caquet. 

Caqueter,  v.  n.  a  vorbi  ni- 
micuri. 


CAR 


180  — 


CAR 


Caqueteur,7n.  cellii  ce  vor- 

besce  prostiî,  nimicurîf. 
Caqueteriej    vd.    Caquet. 

Caqueur,  m.  euse,  f.  cellu 
ce  sară  scumbriele. 

Car,  conj.  căci. 

Carabasy  nu  trăssură  cu 
scaunu,  vechia  carettă.  Mar- 
quis  de — ,  proprietariu  de 
multe  imraobilî. 

Carabe,;/!,  chichlibaru  gal- 
binu,  ambre  jaune. 

Carabin,  m.  fam.  studinte 
de  medicină  ;  .soldatu  din  ca- 
valeria uşioriă,  personă  care 
se  cutedă  pufinu  la  jocuri 
de  intîmplare  şi  plecă  îndată. 

Carabinade,  f.  intorsură  a 
calului;  salvă  de  carabine. 

Carabine,  t  carabină. 

Carabiner,  v.  n.  a  combate 
că  tirailleur; — v.  a.  a  ghintui 
uă  puşcă. 

Carabinier,  m.  soldatu  că- 
lare,purtăndu  cască  şi  lorică. 

Carache,  seu  carag,  m.  tri- 
butii  allu  Grestiniloru  seu 
Ebreiloru  către  Turci. 

CaracOi  m.  vestimîntu  ce 
punii  femeele  peste  rochia, 
corsetii.  [scară  învîrtită. 

Caracol,   )tt.   escalier   â — , 

Caracole,  f.  semivoltă  seii 
voltă  întregă,  întorsură  la 
drepta  şi  la  stînga,  a  calului. 

Caracolerf  v.  n.  a  face  in- 
torsure  cu  calul u,  a  se  în- 
vîrti  în  giurulu  cuî-va. 

Caracoli,  m.  specia  detom- 
bacLi.  [că  porumbii. 

Caracouler,  v.  n.  a  turrui 

Caractere,  m.  caracteru, 
fire,  semn  trassu  seu  scrissîi. 

Caracteriser,v.a.  a  carac- 
terisa,  însemna,  determina. 


Caract£risme,))i.  asseme- 
narea  unoru  plante  cu  părţi 
ale  corpului  umanii. 

Caracteri8tique,acZJ.  ca- 
racteristicii. 

Caracteristique,f.  carac- 
teristică, ceaa  ce  arretă  ca- 
racterulu. 

Caraf  e,f.  carafă;  conţinutulii 
carafei. 

Carafon,;/).  carafă  mică. 

Caragne,f.  gummi-caranna. 

Caramboiagei  m.  caram- 
bole,  f.  carambolagiii. 

Caramboler,  v.  n.  a  juca  la 
biliardu  carambolagiu. 

Caraniel,»i.cacamelu,sachar 
jumetate  arsu  şi  întăritii. 

Caramoussaii,  caramou- 
aat,  m.  luntre  de  commerciu 
turcescă. 

Carapace, f.  testă  de  broscă. 

Caraque,f.caracâ,  nave  por- 
tugesă,  nave  foi'te  mare 

Car  aque,a(iJ,cacao — ,  cacao 
de  Caracas. 

Carat,1/^.caratLi,una  din  celle 
2i  părţi  în  cari  se  presuppune 
divisu  aurulu  curatu.  Pondii 
de  4  grane  pentru  diamanţi 
şi  mărgăritare.  Des  carats, 
diamanţi  micî,  cari  se  vîndu 
după  greutate. 

Caravane,  f.  caravană. 

Car  a  vanier,7n. conductorul 
animaliloru  dela  caravană. 

Caravans£raii|  caravan- 
serai,  m.  ospelu  în  Orienle. 

Caravelie,  f.  caravelă,  mari 
navî  turc.  (pe  Mediter.)  de 
resbelu  forte  reîi  construite. 

Carbatine,  f.  pele  trassă  de 
currîndti.  [Antille. 

Carbety  m.    mare  colibă  in 

CarbonarO|)u.(la  pi.  carho- 


CAR 


181 


CAR 


nari),  raemdru  societăţii  ita- 
liana Carbonari. 

Carbonatey)/i.sare  compusă 
de  acidu  carbon,  şi  uă  base. 

Carbonater,  v.  a.  a  preface 
în  carbonate. 

Carbone,  m.  carbonu,  sub- 
stanţă elemintare,  ce  se  ges- 
sesce  curată  in  diamante,  căr- 
bune, lemnu. 

Carbonâyge,  adj.  combinată 
cu  carbone. 

Car  bonîque,odj. carbonică, 
acide — ,acidu  formată  de  os- 
sigenă  şi  carbon,  [in  cărbune. 

Garbonisation,    prefacere 

Carboniser,  v.  a.  a  preface, 
reduce,  in  cărbune. 

Carbonnacle,f.  carne  friptă 
pe  cărbuni. 

Carbure,  m.  carburu,  com- 
bin aţiune  a  carbonului  cu 
altă  substanţă  simplă  decătu 
ossigenulu. 

CarcadoisC}  i.  lanţă  lagi- 
tulă  muliloră  (catîriloră). 

Carcaîsej  t.  vd.  Carqaese. 

Cancan,  »i.  lanţă  lissatu  de 
ună  pară,  şi  care  lega  gî- 
tulă  condemnatuluî  (astădî 
nu  maî  essiste). 

Carcasse,  f.  osseminte  fără 
carne,  deră  ţiuîndă  unele  de 
altele;  fig.  remasurî;  corpu. 

CarcinomateuXi  se,  adj. 
în  forma  racului. 

Carcinomei  m.  med.  carci-  | 
nomă,  vd.  cancer.       [lăneî.  | 

Cardage,  m.  scărmănatulă 

Cardamine  ,  f.  speţiă  de 
verdă.  Şi  cresson  de    preş. 

Cardamoîney  m.  uă  plantă. 

Cardasse,vd.  Nopal.    [nat 

Car  de,  f.  peptine  de  scărmă- 

Carder,Y.a.a  scărmăna  lănă. 


Cardeur,  m.  se,  f.  cella  ce 
scarmănă.        [me  din  inimă. 

Cadîaire,af/y.>H.  ver — ,  ver- 

Cardialgie,  f.  durere  a  i- 
niraeî.  [pre  inimă. 

Cardialogie,f.  tractată  des- 

Cardîaque,ar/y.  med.  care 
ţine  de   inimă. 

Cardinal, «^e.  «c?j.cardinale, 
de  căpetenia,  antei — ,  altare 
principale.  .S'hsLhi. cardinale, 
unulă  din  ceî  şepte-decî  ple- 
laţî  cari  compună  collegiul 
sacru,  consiliul ă  papei. 

Cardinalat,  m.  cardinalată^ 
demnitatea  de  cardinale. 

Cardite,  f.  cardită,  inflam- 
maţiuue  a  inimeT.         [nică. 

Cardon,  ;».  anghinară  spa- 

Careme,  m.  timpă  de  postă. 
La  inie-caretne,  dia  care 
împarte  postulă  in  *doue  ju- 
metăţî. 

Careme-prenant,  iH.celle 
din  urmă  trei  dile  din  prima 
septemănă  a  postului. 

Car^nage  ,  )n.  laboraloriă 
unde  se  astupă  cu  căiţi  ca- 
vităţile (găurele)  naviloră. 

Carence,  f.  t.  lipsă  absolută. 
Proces  verbal  de — ,processă 
verb.  care  constată  că  ună 
debitoră  n'a  lăssată  avere. 

Carene,  f.  carenă,  laterile  şi 
partea  naviî,  cari  nu  intră 
în  apă. 

Car£ner,v.a.  a  întorce  navea 
pe  uă  lăture  ca  s'o  dregă. 

Caressant,  ante,  adj.  care 
măngăe,  dulce  şi  insînuitoriu. 

Caresse,  f.  măngăiere  (cu 
mana ). 

Caresser,v.a.  a  măngăia  cu 
mana;  fig.  a  linguşi. 

Caret, Ȕ. baga. Comp.  ecaille. 


CAR 


•182 


CAR 


Caret, /ii.tusu  pentru  făcătorii 
de  funie.  [unei  navî. 

Cargaison,  rn.  încărcătura 

Cargue,  t.  t.  funia  pentru  a 
strînpe  pănrlele  la  nave. 

Carguer,v.  a.  a  stringe  pân- 
dele hmgă  catartu. 

Cargueur,  m.  sulu  pentru  a 
înfăşiura  pănde  la  navT. 

Carîatîde,f.  figură  sculptată, 
care  su  ţine  un  inonumentu. 

Carîbou,//(. cerbii  de  Canada. 

Caricature,  f.  caricatură. 

Caricaiurer,  v.  a.  a  repre- 
sinta  iu  caricatura. 

Carie,  f.  caria,  măncătură  a 
osseloru  prin  ulceraţiune. 

Carie,  ee,  adj.  cariaţii,  roşii. 
Comp.  carienx,cuse. 

Carier,  v.  a.  a  caria,  face  ro- 
-setură  în  osse. 

Carillon,>/i.sunâtură  de  clo- 
pote accordati',  în  diflerite 
tonuri;  fcint.  .sgoinot,  tapage. 

Carillonner,  v.  a.  a  suna 
clopote  în  diverse  tonuri;  a 
suna  tare  clo;  oţelulu. 

Caritionneur,  rn.  cellu  ce 
.sună  tare,  in  diverse  tonuri, 
unu  clopoţei. 

Carîsei,//j.  păndă  ordinariă. 

Caristade,  Lfam.  dai'e  de 
inilă. 

Cariet, vd. Carrelet.   [italică. 

Carlie,  m.  carlinîi,  monnetă. 

Carlin,v>u  cane  raopsu;  uasu 
turtitu. 

Carlingue,*>i.'//K(i',ce]lu  maî 
lungii  şi  maî  grossu  lemnii 
dela  fundul  LI  naviî. 

Carlcvingien,  iemie,  adj. 
care  ţine  de  a  doua  dinastia 
a  regilorCi  Francioî.  Şi  caro- 
liiiţjieu. 

Carmagnoie,f.speţiă  de  ve- 


stă; jocul u  libertăţii,    danţîî 

allu     revolutionariloru     din 

1793. 
Cârme,*/*. călugării  carinelitu 

din  ordinea  cerşitorilorii 
Carni6line,f.  specia  de  lănă. 
Carmelite  ,    rn.   călugăriţă 

carmelită. 
Carmin,  //).  carminâ,  roşiu 

viuLi  adj.  nevar.  stacojiii. 
Carmi!iatif,ii;e,  adj.  t.  care 

strică  Haturile  din  stomacii. 
Carminer,v.  a.  depinge,  du- 

grăvi,  cu  carminu.  [lăritu. 
Carnage,//i.ominorL(,  măce- 
Carnassier,u')e,  adj.  care 

se  nutresce  cu  carne  crudă. 
Carnassiere,f.sacu  pentru 

vînatii. 
Carnation,f.carnaţiune,  ap- 

parinţă  de  carne  intr'uă  ]ier- 

sonă  seii  unii  tabelii. 
Carnaval,  //*.  carnavalu. 
Carne,  f.  colţu    (unei  petre). 
Carn6,  de,  adj.  de    culorea 

cărnii  (despre  llorî). 
Camele ,    f.    ferricătură   a 

monneteloru.  [monnete. 

Carneler,  v.    a     a    ferrica 
Carneole,  f.  carniolă. 
Carner,  v.  n.  a  ave  culorea 

cărnii  (de-^pre  flori). 
Carnet,  m.  registru  de  ac- 
tivii   şi  passivâ  la  coinmer- 

cianţi.  Cărticică  de  note,  car- 

netu.  [cărnii  pe  osse. 

Carnification,  1.  crescerea 
,vc  Carnif  ier,  v.  r.  a  se  car- 

nifica,  deveni  carne. 
Carnivore,  adj.  carnivorii, 

care  se  nutresce  cu  carne. 
Carnosite,  f,  cre.scătură  de 

carne  (pe  membre). 
Carogne,  f.  femeă  rea,  care 

.se  certă. 


CAR 


183 


CAR 


Caroiine,  vd.  Cat'line. 

Caron  ,  m.  buccată  de  slă- 
nină. 

Caronade  ,  f.  mare  tunii 
scurtu. 

Caroncule  y  f.  carunculă, 
mică  emininţă  cărnosă. 

Carossey  f.  fructu  de  palniii 
americiinu.  [ricanu. 

Carossier,  )/*.  palmu  ame- 

Carotidal ,  ale,  adj.  care 
ţine  de  carotide,  de  arterele 
principali  ale  pulsuiuî. 

Carotides  ,  f.  pi.  carotide, 
celle  d^^ue  artere  principali 
:ile  pulsuluT,  cari  conducă 
s;inL;i'l('  la  creurî.    [carotide. 

Carotidien,   ienne,  adj.  de 

Carotiquej  adj  .«omnulentd. 

Carotte,  t'.  morcivti,  caretă, 
— de  fabcc,  cigaretă  de  tutun. 

Carotter  ,  v.  n.  a  pune  la 
jocuri  de  întîmplare  numai 
uâ  mică  sumniă  ;  a  câştiga 
bani  în  moduri  pupinu  ono- 
rabili. 

Carotfeur,  m.  eu  se,  şireţii, 
inşeiatoriu. 

CarGubCj,  caronge,  m.  unu 
l'ruclu  orientale  că    smeura. 

Caroubier,  m.  .specia  de  ar- 
bure  de  smeură  in   Oriente. 

Carouse,  f.  .spegiă  de  pesce. 

Cârpe,  //(.  unu  p^'.sce  de  apă 
dulce,  vd.  poujnet. 

Cârpeau  ,  ;/?.  micii  cârpe, 
pescişioru.  [micu. 

Carpî!loii,//t.pescişioruf6i-te 

Carpier,  //;.  s.  carpiere,  f. 
eleşteu  cu  pescişiorî.    [pinii. 

Carpin  ,  ;/(.  lemnu  de    car- 

Carquois,  rn.  faretră  (tolbă) 
pentru  săgeţe. 

Carraray  f.  s.  cai'rare.  mar- 
mure albă  de  Carrara. 


Carre,  f.  partea  cea  maî  de 
.sus;  helle — ,  umeri  frumoşî; 
La  pi.  statură  putinţe. 

Carr6  i  ee,  adj.  pătraţii,  cu 
patru  colţui-y;  noiahre — ,  nu- 
meru  pătraţii,  pied — ,picioru 
pătratu.  Miile  —  e,  milă  pă- 
trată; tete —  e,  omii  încăp'i- 
ţinatii;  reponse — e,  re.spunsii 
clara,  d'a  dreptulu,  sust.m. 
pătratu;  parii. 

Carreaui  ;/*.  pavatu  făcuţii 
de  cărămidă,  petră  sei5  mar- 
mure, servindu  se  pardo- 
sescă  casele,  bisericele  ;  ge- 
mu( — de  vilre);  med.  atrofia 
mesinterică. 

Carrefour,  m.  respînte. 

Carreger  ,  v.  n.  vd.  loii- 
voyer. 

Car  reia  ge|  ra.  pardoselă  cu 
petre  în  patru  colţurî. 

Carreler,  v.  a.  a  pardosi  cu 
cărămidă  seii  petră  pătrată, 
in  patru  colţurî ;  a  repara 
încălgiăminte  vechia. 

Carrelet,)/i.speeiă  de  pesce; 
acii  cu  vărlulii  ănghiuLire. 

Carrelettes,  f.  jjL  pilă,  pe- 
tră ca  să  de  lustru  ferruluî. 


Carreleur 


pavatoru. 


lucratoru  de  pavagiu. 
Carrelure,  f.punere  de  j)in- 

gelo  la  cisme;   încălciăminte 

vechia. 
Car  rumeni,    adv.  in  patru 

colţurî ;   claru,  d'a  dreptulii. 
Carrer,  v.  a.  a  face  pătratu. 

Se — ,  a  merge  cu  arroganţă,  a 

se  măndri,  se  îugîmla. 
Carrick,  m.  haină  largă. 
Carrierj  )/î.  lucrătorii  care 

taiă  petră  din  munte. 
Carrierei  f.  locu  deunde  se 

lua  petră,  marmure,  locu  în- 


CAR 


—  184  — 


GAS 


chisu  şi  dispusă  pentru  aler- 
gărî;  fig.  carieră,  timpulu  în 
care  esercită  cine-va  uă  pro- 
fessiune.         [pote,  sgornotu. 

Carrillon,  m.  sunetd  de  clo- 

Carrioley  f.  caretă  mică  dis- 
chisă  şi  suspinsă,  pe  arcuri. 

Carrosse,  f.  trăssură  cu  pa- 
tru rote  ,  copperită  şi  sus- 
pinsă,—  «  deux  fonds,  pea- 
tru  patru  persone.  llouler—, 
a  ave  cai  şi  trăssură. 

Carross^e,  f.  cate  persone 
încăpu  într'uă  trăssură. 

Carrossier,  m.  fahricante 
de  calesce. 

Carrouse!,  m.  circuitulu 
unde  călări,  divisî  în  niaî 
multe  trupe,  făcu  diverse  e- 
serciţe.  [loru. 

Carrurci  f.  lăţimea  uraeri- 

Carte,  f.  carte  de  jocu;  listă 
de  buccate ;  notă  de  spesele 
făcute  : —  geografique,  char- 
tă  geografică — murale,  char- 
tă  de  perete; — marine,  char- 
tă  mav'm'd.  fJonner — hlanche, 
a  da  deplină  putere. 

Cartel,  m.  cartelii,  provoca- 
ţiune  la  luptă  singulare;  con- 
veni lune  între  beligeranţîpen- 
tru  schinibulîi  captiviloru. 

Capte!ade,f.speeiă  de  măsu- 
ră de  lungime  pentru  cămpu. 

Cartelette  i  f.  ardoise  — , 
mică  artesiă    seu  placă. 

Cartelleyf.  scândură  grossă, 
pergamentu  pentru  notiţe. 

Carteroi  m.  portufoliii. 

Carteron,  vd.    Quarteron. 

Cartâsien  |  ne,  adj.  car- 
tesianu,  care  ţine  de  doctrina 
luî  Descartes  (Gartesius). 

^^arthame,  m.  salranîi  sel- 
iiaticti. 


Cartier^m.  făcetoru  de  char- 
te;chărtiă  })entru  charte.  [ciu. 

Cartiiage,  cartilagine,  sgăr- 

Cartilagineux,  euse,  adj. 
cartilaginosti,  de  felulîi  sgăr- 
ciuluî. 

Cartisane,  f.  mătasse  torsă. 

Cartomancie ,  f.  dare  cu 
cărţile.  [turăressă. 

Cartomanciennei  f.  căr- 

Carton,  m.  cartonu,  mucava; 
pagină  de  impressiune. 

Cartonnagey  m.  cartonatii. 

Cartonner,  v.  a.  a  cartona. 

Cartonnier,]>i.  fabricante  .şi 
vîndetoru  de  cartone  seu  o- 
biecte  de  cartonu,  de  mucava. 

Captouchej  m.  oruamentu 
de  sculptură  ;  f.  cartuşă,  fi- 
şicii  pentru  puşcă. 

cârtouchierejf.cuthiă  pen- 
tru cartuşe  de  puşcă. 

Cartulaire,  m.  culessu  de 
acte,  de  documinte,  relative 
la  unu  stabilinientu  religioşii. 

CaruSi  m.  t.  somnii  forte  a- 
dîncii.  comp.  coma. 

Caryaiide  ,  vd.  Cariatide. 

CaSy  m.  casii,  întîmplare,  — 
de  conscience,  difficultate  as- 
supra  cel  lorii  ce  religiunea 
permite  seu  oppresce;ie — ad- 
venant  qiie,  deca  s'ar  intîm- 
pla  câ  ;  au — que,  en  —  que, 
în  casuM  căndii  Faire  ca^ 
de  qn.  a  stima  pe  cine-va. 
E)i  tont  cas,  in  toţii  casulii. 
ueri-ce  s'ar  întîmpla.  Un  en- 
tout-cas,  mică  umbrelă. 

Casanier,  m.  iere,  f.  care 
se  complace  se  şedă  în  casă. 

Casaquej  f.casacă,  uă  haină. 

Casaciuin ,  ni.  casacă  mică 
pentru  femee.  [de  apă. 

Cascadei  f.  cascadă,  cădere 


CAS 


•185 


GAS 


Case)  f.  casă  mică.  Se  dice 
pentru  colibele  lăcuite  de  Ne- 
gri. Dispărţitură  iatr'uă  cu- 
thiă. 

Case^  ee.  adj.  tare  stabiliţii. 

Cas6euX|  eeuse,  adj.  de  na- 
tura ca.şiuluî. 

Gasemate,  f.  caseraată,  sut- 
terană  boltită,  tare  contră 
bombe;  închisore. 

Gasemat^i  ee,  adj.  cu  case- 
mate.  Reinpdrt — ,bastiou — , 
fortificuţiune,  bastion  il,  unde 
sunt  caseraate. 

Casery  v.  a.  a  pune  într'unu 
locu,  in.stala.  >>'e— ,  a  se  în- 
.stala,  stabili  (unde-va). 

Caseretiey  f.  formă,  tiparu, 
pentru  caşcavalu. 

Caserney  f.  casarmă. 

Casernementy  m.  şedere 
în  casarmă. 

Caserner,  v.  a.  şi  n.  a  pune, 
asşeda  in  casarmă,  v.  n.  a 
lăcui  in  casarmă. 

Cas6uiti,m..s.  caseine,t  case- 
um,  caşiu. 

Casier,  m.  cuthiă  dela  mesa 
de  scrissil. 

CasilleuXy  euse,  f.  Se  zice 
de  gemulîi  care  se  sparge, 
căndit  Iu  taiă  cu  diaman- 
tele. (Pronunţ.  kaziUeu,  cu 
11  mulu). 

Casimir,  m.  casimiru.  pos- 
tavu  linii  încuciatu.  [dianCi. 

Casoar,  m.  unii  struţitiin- 

Casque,  ut.  cască,  chiveră; 
nat.  genii  de  coquile  bi- 
valve.  [lemnu. 

Casquety    iii.    răd^tore    de 

Casquettej  f.  şepcă. 

Cassade,  f.  fam.  minciună 
dissă  de  glumă,  seu  pentru 
scusă. 


Cassaille,  f.  primulu  for- 
maţii ce  se  dă   cămpuluî. 

Cassane,  f.  speţiă  de  pane 
in  America  merid. 

Cassant,  e,  p.  perf.  adj. 
fragile,  care  se  sparge,  se 
rupe  facile  ;  poire  ca.ssante, 
peră  care  se  rupe  în  dinţi. 
Opp.  pxjire  fujidante,  peră 
care  se  topesce. 

Cassafion  ,  f.  cassaţiune. 
Actij  juridicii,  care  annuledă 
uă  .sentinţă,  uă  procedură. 
Coiiv  de  — ,  curte  supremă 
pentru  revisiunea  sentinţe- 
lor u  date  de  tribun alile  or- 
dinarie.  [nioc. 

Cassave,  f.  feculă    de  ina- 

Casse,  f.  pedepse  militare 
prin  care  se  perde  unii  gradu; 
i)npr.  tabla  cu  cutbie,  în 
cari  sunt  literele;  bot.  nume 
genericii  allii  erbelorii  şi  ar- 
bureiloru  cu  Hori  legumin., — 
aroiiuilique,   vd.    cannelle. 

Casse-cou  ,  ya  .  (frănge- 
gitu)  locu  unde  cine-va  pote 
se  cadă  Cet  egcalier  esi  na 
— .  La  călăriţi! :  omii  care 
se  urcă  pe  unii  calît  tinerii 
seu  viţiosu. 

Casse-croâte  ,  m  in- 
strumenta ca  ce  rupă  cojea. 

Casse-mottes,  //«.uneltă 
ca  se  spargă  bulgării  (la 
grădin.).      [tură  pe  obradu. 

Casse-museau,    nt.  lovi- 

Casse-noisettes,  m.  cio- 
căuelii  de  sparţii  nuci.  Şi 
casse-noix  (pi.  des;  casse- 
noisetles). 

Casse-pierre,  "'.  ciocanii 
al  Iii  petrariiorii. 

Casse-tetCi  f.  măciucă  a 
selbaticilorîi.  Casse-tele-chi- 


GAS 


•186 


CAS 


nois,  collecţiune  de  triău- 
ghiuvî,  â  căror  u  combiiiaţiu- 
ne  formedă  nisce  figure. 

Casse,  âe,  adj.  spartu,  ruptu; 
slabii  ae  etate. 

Casseau,  m.  impr.  jume- 
tatea  casseT,  tablei  care  con- 
ţine literele. 

Casser,  v.  a.  a  rupe,  sparge, 
annula,  vd.  rompre,  hriser. 
Casser  une  croute,  a-şî  lua 
uă  telioră  de  pane :  ii  se 
casse  toHS  le  jours,  slăbesce 
din  di  în  di.  Se  casser  la 
tete,  a-şî  bate  capulu.  Cas- 
ser lin  officier,  a  priva  unîi 
officiariu  de  gradulu  stm. 

Casserole,  f.  castronîi. 

Cassetin,  ra.  impr.  cuthia 
cu  litei'e. 

Cassettin,  f.  lădiţă  ;  cas- 
setă  (a  unuî  suveranu). 

Casseur,  m.  rupetoriu.  Nu- 
rnaî  în  casseiir  d'as:<iettes, 
fanfaronii  (  buclucaşii!  ) ,  şi 
[grandj  casseiir  deraquet- 
tes.  ornii  verde,  robustu  şi 
vigurosu. 

Cassican,  m.  nat.  genu  de 
passtM'î  asiatice  (de  pădure). 

Cassîdey  f.  insectă  coleop- 
teră :  genu  de  coquilă. 

Cassidoine,  f.  petră  preţi- 
osă  cristată.  [acacia  indiană. 

Cassie,  f.  acacia  de  grădină, 

Cassiep,  *//.  unii  arbure  e- 
giptenii  şi  indianu.  Şi  ca- 
neftcier. 

Cassin,  m.  instrum.  de  ina- 
nulactură,  pervadu  d'assupra 
resboiuluî. 

Cassine,  f.  cassină.  Cassă 
rnicâ  în  sudulu  Francieî. 

CassBOpee  ,  f .  cassiopeă. 
Constelaţiunea  boroale. 


Cassiquci  m.  passere  de  A- 
merica  rnerid.  Comp.  lor  iot. 

Cassis,  7/;.  s.  cacis,  genu 
de  fragi. 

Cassoiettei  f.  vassu  de  per- 
fumu,  precum  cădelniţă;  cis- 
tulă  (cutbiuţă)  de  argintii 
pentru  perlumurî. 

Cassoliey  '/'.  vassii  de  in- 
călditii  cleiulii  (la  fabric, 
de  chărtia). 

Casson,  tn.  buccată  de  ca- 
cao ruptă  ;  căpeţină  informe 
de  sacharu  curat  îi. 

Cassonadey  i.  sacbaru  cu- 
răţiţii numai  uădată;  sacharii 
nerafinatii. 

Cassure,  f.  ruptură. 

Casta gnette,  f.  doue  buc- 
căţî  de    lemnii  (unii  jocii), 
tipsiy. 

Castagneux,  m.  genu  de 
passerî  naviganţi  pe  "fluviui-i. 
Comp.  petit  ploncjeon. 

Castagnoiii  m.  vd.  cha- 
taignier. 

Caste,  t'.  castă;  classe  sociale 
în  parte  ;  tribii  indianii. 

Caste!}  )ti.  vd.  château. 

Castelognei  f.  copperişiii 
de  patii,  de  lănă   iorte  fină. 

CastillB}  1.  fam.  mică  certă, 
mică  dispută,  disbinare,  ils 
ani  ea  vne  petite — . 

Cast inei  f.  petră  calcariăîn 
usu  la  topitorî,  că  se  absorbă 
acidul  ii  sulfuricii ;  spath  flu- 
viale. 

Castoiementy  m.  preceptii, 
dojenă  (vech.). 

Castor,  m.  castoru :  cho- 
/leaii  de  — ,  peleriă  de  cas- 
tei- ;  demi-castor,  peleriă  cu 
totul u  de  perii  de  castoru. 

Castor eunii    m.    castoreu. 


CAT 


187 


CAT 


substanţă   usit.  in  med.,  es- 
trassă  dela  castorii. 

Castorinei  i'.  uă  materia  u- 
.şioriă  de  lănă. 

Castramâtatioiii  f.  cas- 
trametaţiune,  artea  de  a  sta- 
bili cas'trele,  lagârulu. 

Ca  strat,  */(. castraţii,  scopitîi. 

Castratiorii  f.  castraţiune. 

Castrense,  adj.  castrense. 
Se  dice  de  corona  ce  căpeta, 
la  Rom.  aut.,  acella  care  pe- 
trundea  primulii  în  castrele 
inemiculuî. 

Casuafitey  f.  casualitate, 
condiţiune  casuale.  Stare  de 
nelis.'iitate  şi  nesiguranţă. 

Casuel,  elle,  adj.  casuale, 
fortuitu,  accidintale :  le  —. 
venifcîi  casuale  unui  beneficiu. 

Casueilementj  adr.  for- 
tuită, prin  intimplare. 

Casuiste,  m.  casuistu,  teo- 
loiiu  care  resolvesce  casurî 
de  consciinţă. 

Casuistique,  f.  casuistică. 
Teologia  morale,  care  se  oc- 
ciipă  de  caşuri  de  consciinţă. 

Cata-caustiquej  f.  curbă 
formată  de  radele  reflesse, 
pe  căndu  diacaustica  se  for- 
me.'lă  prin  refracţiune. 

Catacois,  m,  genii  de  pas- 
seri;   mar.    catartulu    cellu  . 
mai  micu,  şi  cacafois.  ' 

Catachresey  f.  t.  catacrese. 
Usulii  unei  vorbe  contrarie 
sensului  seu  propriu,  s.  e. 
ferre  d'argent. 

Cataciysmei'tK  cataclismu, 
mare  inundaţiune,  potopii. 

CatacombeSf  f,  jjI.  cata- 
cumbe,  ipogee,  morminte  su- 
terrane. 

Catacoustique,  f.  catafo- 


nică.  Tractaţii  de  sunetele 
refle-se. 

Catadîoptrique,  f.  cata- 
dioptrică.  Tractaţii  de  ellec- 
tele  lumineî  refractate  şi  re- 
flesse. 

Catadoupe,  şeii  cataduiie, 
vd.  cataracte. 

Catafalque,  m.  catafalcu, 
decoraţiune  funebre,  ca  se 
priimescă  sicriulu  mortuariii. 

Catagmatique,  adj.  ca- 
tagmaticu.  Propriii  s6  favo- 
roscă  nodulii  osseloru  rupte. 

Cataire,  f.  catariă,  uă  plantă 
labiată  aperitivă.  [lonia. 

Catalan,  e,  adj.    din  Cata- 

Catalane,  f.  cuptoru  de  ra- 
finaţii pentru  ferru. 

Catalectes,  m.  pi.  catalecte. 
Culessii  de  fragminte,  de  iiuc- 
căţî  separate. 

Catalecîique,  adj.  catalec- 
ticîi,  ciiî  lipsesce  uă  silabă 
(despre  versuri  antice). 

Catalepsie,  f.  med.  cata- 
lepse.  Susi)insiune  momen- 
tană de  sinţiniîntu  şi  de 
mişcările  voluntari. 

Cataieptique,  adj.  cata- 
leplicii,  affecatu  de  cata- 
lepse. 

Catalogue,  in.  cataloga. 

Cataloguer,  v.  a.  a  intro- 
duce in  catalogii ;  înscrie 
classilicdu. 

Catalotique,  adj.  catuluti- 
ciue,care  lassă  cicatricî.Goinp. 
cicatrisanL 

Catalpa,  m.  arbure  cu  fluri 
allie  şi  purpurate  din  Ca- 
rolina. 

Ca  ta  na  11  ce,  f.  plante  com- 
muni  in  provinciele  nostre 
meridionalî. 


CAT 


•188 


CAT 


Cataphonique,   vd.  Cata- 

coustiqae. 

Cataphractaipei  m.  an- 
tic, călare  munitu  cu  totu 
lelulu  de  arme.       [blasturu. 

Cataplasme, /'Kcataplasmu, 

Catapucei  f.  uă  plantă  eu- 
forbă. 

Catapulte,  »*.catapult.  Ma- 
chină  de  resbelu  Ia  antici, 
ca  să  arunce    jietre,    săgeţi. 

Cataracte,  f.  cataractă,  Ma- 
re cădere  de  apă  ;  med.  o- 
pacitate  a  cristalinuluî. 

Cataracta,  ee,  adj.  med. 
affectatii  de  cataractă. 

se  Cataracter,  v.  refl.  a 
se  affecta  de  cataractă  (des- 
pre ochi),    [tară,  de  guturaiu. 

Catarrhal,  e  adj,    de    ca- 

Catarrhe,  m.  catarii,  gutu- 
raiu chronicii. 

Catarrheux,  euse,  atlject. 
suppusLÎ  la  cataru. 

Catastase,  f.  catastase.Par- 
tea  poeme»  dramatice,  care 
conţine  nodulu  intrigeî. 

Catastpophe,  f.  catastrofe. 
Evenimentu  care  termină 
tragedia;  evenimentii  funeste, 
mare  nefericire. 

Catechiser,  v.  a.  a  instrui 
assupra  punteloru  principali 
ale  religiuniî;  fam.  a  îndoc- 
trina. 

Cat6chîsnie,in.catechismu. 
Instrucţiune  assupra  prin- 
cipielorii  religiuniî. 

Catâchiste,  j/j.  catechistu. 
Instructorii  de    catechismu. 

Catechistique,  adj.  cate- 
chisticu,  în  formă  de  cate- 
chismu. 

Cat^chumânat,  m.  .stare 
de  catecumenil. 


Cat^chumene,  m.  catecu- 
inenii.  Neofitu  care  se  in- 
struesce,  că  s^  se  dispună  la 
botesii. 

Categorie,!',  categoria,  clas- 
se  de  obiecte  de  aceaaşî  na- 
tură, genij. 

Categorique,  adj.  catego- 
rica, conforme  raţiunii,  care 
este  în  ordine,  claru  şi  pre- 
cisîi,  se  li  determinaţii. 

Categoriquement,  adv. , 
categorică,  clarii  şi  deter- 
minaţii,     [iepuri  domestici. 

Cateroles,  f.  pi.  cuibii   de 

Catha,  m.  un  arbure  de  A- 
rab.  (dont  on  vante  lespro- 
prietes  contre  Ia  peste). 

Cathares,  m.  pi.  sectă  de 
eretici,  cari  se  credea  maî 
curaţi  decătu  ceî-alţî  creştinî. 

Catharsie,  f.  med.  catarse, 
vd.  purcjation. 

Cathartique,  adject.rned. 
catarticu,  vd.  purgatif. 

Cath6drale ,  f.  catedrale. 
Biserica  principale  (în  epis- 
copatu) ;  biserică  episcopale.     | 

Cathedrant,  7/1.  catedrante.  | 
Cellii  ce  preşedea  la  uă  ţese  - 
de  teologia  seu  de  filosofiă.       ; 

Cath6m6rine,  f.  cateme- 
rină.  Friguri  totidiane. 

Catherâtique,  adj.  med. 
catereticu,  care  destruesce 
carnea  crescută  de  prisosii. 

Cathete,  f.  geom.  catetă, 
j)erpendiculare,  laturea  tri- 
ănghiuluî.     [sondă  canalată. 

Cathâter,  m.  med.  cateterâ. 

Cathetârisme,  m.  med. 
introducţiunea  cateteruluî. 

Catholicisme,  m.  religiu- 
nea  catolică,  [sericei  catolice. 

Catholicit4§,  f.  doctrina  Bi- 


I 


CAU 


•189 


CAU 


Catholiconf  m.  med.  ele- 
ctuariu  lorte  compusu  (si- 
naraichiă  şi  rab  irbură)  pur- 
gativii. 

Catolique,  adj.  catolică,  de 
religiunea  catolică  seu  ro- 
mană. Le  roi — ,La  majeste 
— ,  regele  Spaniei;  cadran 
—  ,  cadranate  care  indică 
orele  la  tote  elevaţiunile  po- 
liloru  ;  fourueau — >cuptoru 
propriu  la  totu  felulu  de  o- 
peraţiunT. 

Catholiquementy  adverb. 
conforme  credinţei   catolice. 

Cati|  )/(.  preparaţiuue  care 
lustresce  materiele  de  manuf. 

CatillaCy  m.  specia  de  pere 
iernatice.  Si  catillard. 

Catiminii  adv.  (en]  fam.  în 
ascunSjCU  precauţiune.Coinp. 
eu  cachette. 

Catiiiy  V.  a.  bassinu  care  i)rii- 
inesce  inetalulu  topitu. 

Catir,  V.  a.  a  călci'i,  da  lustru 
unei  materie  (manuf.). 

Catîsseur,  m.  euse,  f.  lus- 
tritorii  de  materie. 

Catogany  m.  seu  cadogan, 
nodii  care  redică  perulu  şi 
Iii  legă  apprope  de  capii. 

Caton,  y/«.Catone,  o  mu  forte 
înţelepţii,  seu  care  se  arretă 
astu-felu. 

Catoptriquci  f.  catoptrică. 
Sciinţa  care  i  ertractedă  de 
reflessiunea  luraineî.      [que. 

Catulotique,    vd.  cataloti- 

Caucalidei  f.  umbeliferă 
care  cresce  printre  grăii. 

Cauchemar,  m.  (lat.  aslh- 
ma  noctnrnum)  sintimîntii 
de  opressiune  noplurnă,  în 
somnîi,  pe  regiunea  epigas- 
trică ;  visu  care  speria. 


Caucher,  m.  foie  de  velin, 
unde  se  închide  aurul  bătuţii. 

Cauchois,  adj.  califică  po- 
rumbiîiaarI,groşî  dela  Caux. 

Caudataire,  rn.  cellii  ce 
pjrtă  polele  hainei  cardi- 
nalei uT. 

CaudCi  ee,  adj.  caudatu.  Se 
fiice  la  armar  ie  de  stelele 
cari  aii  codă  (e toile  cctudeel. 

Caudebecy  m.  fină  peleriă 
de  lănă  şi  peru  de  capră, 
fabricată  ănteiu  la  Gaudebec. 

Caudeci  m.  spegiă  de  şio- 
pîrlă.  fsere. 

CaudeXf  m.  speţiă  de  pas- 

CaudeXy  >/j.  bot.  truncbiu  : 
—asce)ula)it,  tulpină  ; — des- 
ceudant,  rădecină. 

Caudiculei  m.  bot.  (pedi- 
celle  ({ui  porte  Ies  masses 
polinicfuesj,  receptaclu  allu 
pulberii  fecundanţi(/e  poUen) 

Caudimaney  adject.  caudi- 
maniî.  Se  dice  de  animalile 
cari  appucă  prin  codă,  ca 
maimuţa. 

Cauledoiii  ^n.  c/u r.  ruptură 
transversale  a  ossuluî. 

Caulescenty  e,  adj.  bot. 
caulescinte.  cu  rădecină. 

Caulicoles,  f.  pi.  seucau- 
Ucaules,  rădecine  de  acanthu 
învolutate  pe  capitlulii  co- 
rintianu  farchit.J. 

Caulifârci  adj.  bot.  cauli- 
ferîi,  cu  rădecină.  Comp. 
caulescent.  . 

Caulinaire,  adj.  bot.  care  se 
nasce  imediaţii  pe  rădecine. 

Cauliniey  f.  plante  aquati- 
que  qni  croit  dans  la  Sei- 
ne. Planta  Seneî. 

Cauraief  f.  pass6re  (raliu fi) 
de  Guiana. 


GA.U 


190 


CAV 


CauriS|  ia.  seu  coris,  co- 
quilă  mică,  serv.  de  mon- 
netă  la  Bengal  şi  în  Africa. 

Causai,  e,adj.  vd.  causatif. 

Causaiîte,  f.  causalitato,  ca- 
racterulu,  modulu,  cum  lu- 
credă  uă  causă  (didact.). 

Causant|  e,  part.  adj.  cuî 
l)lace  se  vorbescă,  se  spună 
multe. 

Causative,  adj.  f.  gram. 
causativu,  care  esprime  re- 
laţiunea  de  causă,  conjonc- 
iion — . 

Cause,  f.  causă,  prilegiii, 
jiricină,  </ — de,  din  causa  ; 
â — que  pentru-că. 

Causei*,  V.  a.  a  causa,  pri- 
cinui :  V.  n.  a  vorbi  familiare 
cu  cine-va. 

Causeriei  f.  vorbire,  între- 
ţinere, familiare. 

Causettej  f.  mică  convor- 
bire familiare. 

Causeur,  case,  adj.  acella 
cuî  place  a  convorbi.  Cau- 
seiise,  cana})ea  unde  potCi 
şedea  doue  persone  la  con- 
versaţiuiie. 

Causticitey  f.  proprietate 
care  arde  şi  destruesce. 

Caustique,  adj.  causticii, 
care  arde  şi  destruesce;  /((/. 
satiricii. 

Cautele,  f.   ji.  us.    viclenia. 

Cauteieuseitientj  adv.  cu 
viclenia,  precauţii. 

CauteleuXi  ease,  adj.  şi- 
reţii, viclenii. 

Cautere,  m.  cauteriii,  ar- 
dere prin  nitratii  de  argint. 

CauterisatioRii  f.  vd.  Cau- 

Cauiârâser,  v.  a.  a  arde 
])rintr'un  causticii,  vd.  prec. 


Caution,  f.    cauţiune,    che 

zăşiă  ;  cbezaşiu.  [suire 

Cautionnage,     )n.    cbeză 

Cautionnemeniy    }ti.  cai 
ţionatii,  cbezăşuire. 

Cautionner,  v.  a.  a  da 
cauţiune,cbezăşiă,  sta  pentru. 

Cavalcadei  f.  mersii  de 
omeni  călarî. 

Cavalcader,  y.  n.  a  merge 
călare,    face  uă     cavalcade. 

Cavalcadeuri  m.  visitiulu 
suveranului    şi    principelui. 

Cavale,  f   eapă. 

Cavalerie,  f.  călărime,  ca- 
valeria ; — de  ligne,  dragonî 
şi  ulanî. 

Ca  valet,  m.  t.  astupatulu 
găurelorii  unei  sobe  care 
trage. 

Cavalier,  m.  cavaleru,  că- 
lare. En — ,  ă  la — ere,  fără 
a  se  incominoda  (sinchisi). 

Cavalierement,  adv.  în- 
tr'unu  mod  ii  puginii  cuve- 
niţii, bruscă.  [tună. 

Cavalot,  *H.calujune;  micu 

Cavalquet,  tn.  mersu  cu 
trompeta. 

Cavatîne,f.cavatină,  căntecu 
scurţii,  care    nu  se  repetă. 

Cave,  f.  pimniţă. 

Cave,«(Zj,  veine — ,  vîna  cavă. 

Cave,  f.  banii  ce  pune  cine- 
va înaintea  sa  la  joculii  de 
cărţi  numiţii  brelan. 

Caveau,  ni.    mică    pimniţă. 

Cavecâ,  ee,  adj.  (cheval), 
călii  cu  capulu  negru,  mau- 
ricii. 

Caveşsn,  in.  şi  cavesson, 
botniţă  ce  portă  cal  ui  ii  ti- 
nerii pe  naşii,  căndii  se  do- 
mesticesce ;  fig.  ii  a  besoln 
de — ,  trebue  ţinuţii  în  frîne. 


CE 


191 


CED 


Cavâe,  f.  drumu  săpată. 

Ca  veliţii  )n.  cavelinu,  lae- 
sură  de  optu  tone. 

Cavery  v.  a.  a  săpa,  escava; 
Se — ,  a  se  săpa  (găuri)  ;/((y. 
fam.  a  cerca  ultimul  roijloc. 

Cavernei  f.  cavernă,  antru, 
peşteră. 

Caverneux,  ea^e,  adj. 
plinu  de  caverne,    găunoşii. 

Cavernositei  f.  spaţiulîi 
deşerţii  uuuî  locii  escavatu. 

Cavertitky  |  f.  raţă  suri- 
namică  torte  gustosă. 

Cavessoni  ui.  vd.  Cavegon. 

Cavet|  m.  arch.  ornamentă 
concavă  de  ună  quartu  de 
cercă. 

CavettCi  f.  locuia  de  onore 
lingă  sobă  (in  Suecia  franc). 

CaviaP|   m.  icre    Si  cavial. 

iîavicornei  adj.  cu  cor- 
nele deşerte  în  întru. 

CavidoS|>'i.  cotulu  portuges. 

Cavâllation,  J.  argumentă 
capţiosă,  solismă    (puQ.  us.). 

Caviiii  )iK  loca  adincită, 
şi  antă  deşertă,care  favoresce 
appropiatulă  unuî  loca. 

CavitairCi  m.  verme  in- 
testinale. 

Cavite,  1".  cavitate,  gaură. 

Cayasse,  f.  barcă  egiptenă 
cu  panele. 

CayeuXi  vd.  calea. 

Cayopollirii  m.  unu  patru- 
pedă americană. 

Cazan,  m.  căntâtorulă  prin- 
cipale îu  sinagogă. 

Cazimii  )ii.  (arab.)  diatne- 
trulu    apparinte    al    Soreluî. 

Ce,  cet,  m.  cette,  f.  c«.s, 
/'?.  pentru  ambele  generi, 
adj.  acesta.  Câ  pron.  de- 
mustr.     cu    verb.     elre,    si 


partic.  eu  :  c'est  nion  anii, 
cest  juste,  este  amiculă  nieă, 
este  dreptă. — On  emploie  ge- 
neralement  ce  pour  ii,  ils, 
elle,  elles,  comme  sujet 
d'une  proposilion  dorit  l'at- 
tribat  n'est  pas  un  adjec- 
tif:  ex.  bien  loin  d'etre 
des  demi-dieux,  ce  ne  sont 
pas  meme  des  liommes. — 
Cest  bon  este  bine,  ce  sont 
des  soldats,  sunt  soldaţi, 
ce  doit  etre,  acesta  trebue 
se  fiă,  c'est  moi,  eu  sum, 
c'est  beau,  e  frumosu ;  c'est 
que,  este  că,  pentru  că.  fa 
rumănesce  maî  de  multe  orî 
nu  traducemă  i^e  ce. 

C6a  notei  f.  uă  plantă  ram- 
noidă  afric. 

Ceans,  adv.  aci  în  intru  ('ici 
deda)isj.  Se  dice  despre  casa 
unde  este  cine-va,  căndu 
vorbesce,  ii  n'est  pas  ceans. 
Si  son  eleve  vient — ,(Rac.); 
maitt'e  de — ,  stăpînulu  ca- 
.'■•eî.  P.  t(s.  [secte  coleoptere. 

Cebrion,    m.  genă    de    in- 

Ceci|  pron.  dera.  acesta  (de 
aicj).  Indică  unu  obiectă  pre- 
sinte  fcette  chose-cij,  unii 
faptă  actuale. 

Câcidomiei  f.  genă  de  in- 
secte diptere. 

CeciSiei  f.  genă  de  reptilî. 

C^citCi  f.    cecitate,    orbelă  : 

Cecuni|  )ii.  seu  coecum, 
(nat.)  primulă  din  marele 
intestine. 

C^dant,  e,  adj.  şi  sust.  care 
concede,  părăsesce  dreptulu 
seu. 

CedePi  V.  a.  a  concede,  lăssa, 
părăsi ;  V.  n.  a  se  suppune, 
se  lăssa,  nu  maî  resiste.  Le 


CEI 


192  - 


CEL 


cecler  a....  a  nu  contesta,  se 
recunnosce  inferioru ;  ii  ne 
le  cede  u  persoane  eu  me- 
rite, nu  este  inferioru  nime- 
nuî  în  merită  ;  a  se  pleca,  se 
rupe  prin  edectulii  unet  pu- 
teri superiorî :  —  sous  le 
[joicls,  a  se  pleca  de  greutatea. 
Cette  poHti'e  coiiDuence  ă 
cecler,  acesta  grindă  începe 
se  se  lasse  (se  va  rupe). 

Cedille,  f.  mică  virgulă  sub 
litera  c  (q),  ca  se  aibă  su- 
netulu  de  .s  înaintea  luî  a,o,  u. 

Cedratf  m.  cedratu,  spe?iă 
de  lemăiă  ital.,  lemăia  me- 
dică. l^Liban. 

Cedre,  m.  cedru.  Şi  pin  clic 

C6drel,  m.  arbure  forte  fru- 
mosu  americ.  Si  ceclre  ci- 
că jon.  [din  cedru. 

Câdrie,  f.  reşină  care  curge 

Cedris,  *>(.  tructu  allii  ce- 
drului, [cedru. 

Cedrile,  t.  cedrită.  Vinii  de 

C£drOy  III.  spegiă  de  acajou, 
cedru  odorante. 

Cedule,  1'.  cedulă  fscfiediilaj, 
biletii  cu  semnătura  privată. 
Cedule  evocatoi re,act\ilu  ju- 
delui de  pace,  prin  care  se 
iibreviedă  amenuntele  de  ci- 
taţiune. 

Ceignante,  f.  a  '12-a  ver- 
tebră a  spatelui. 

CeindrCf  v.  a.  a  încinge,  îm- 
pressura; — le  diademe,  a  şî 
pune  diadema.  [cinsâ. 

Ceintj  e,  p.  pass.    adj.    în- 

CeînteSjf.^jLpălimarul  naviî. 

Ceintre,  ;/*.  cintre  (arch.) 
arcii,  boltă. 

Ceintragej  m.  tote  funiele 
carj  legă  uă  nave,  ce  ame- 
ninţă a  se  dischide  (crăpa). 


Ceintrer  ,  v.  a.  a  încinge, 
lega,  navea  cu  funie. 

Ceinture,  f.  cinsură,  cingă- 
tore.  II  ne  lui  va  pas  a  la — , 
ellu  nu  se  pote  mesura  cu 
dînsulii. 

Ceinturette,  f.  curea  dela 
cornulCi  de  vînătore. 

Ceinturiep,)'i.  celluceface 
şi  viu  de  cinsure,    cingătorî. 

Ceînturon,»/i.cinsură,cingă- 
tore  pentru  arme  (centiuron) 

Ceinturonnier,  »i.vîndetor 
de  cinsure  pentru  arme. 

Cela,  pron.  acesta  (ce/^e  cUo- 
se-lăj.  Se  dice,  în  opp.  cu 
ceci,  ca  se  esprime  din  doue 
obiecte  pe  cellii  maî  depărtat. 

C6ladon,c< f/y. verde  ca  .salcia. 
Sust.  m.  celadon,  omii  de 
sinliminte  frumose,  passio- 
natii  şi  delicaţii,  cum  era 
păstorulii  Celadon,  în  ro- 
manulu  Astrea. 

Colastre,  m.  arbure,  genii 
de  raranoidî  dela  Buna-Spf- 

Celate,>/).casă (vech).  [ranţa. 

Câlaiion,  f.  med.  celaţiune. 
Ascunderea  unei  concepţiunî, 
unei  nascerj. 

C^lâbrant ,  m.  celebrau  te. 
Preoţii  care  dice  liturgia. 

Celebraiion|f.  celebraţiune, 
serbătoritii. 

Celebre,  adj.  celebre,  forte 
renumiţii,  vestitu. 

Celebrer>,v.a.a  celebra,lăuda 
cu  strălucire;  a  sărbători. 

Celebrite,  f.  celebritate,  în- 
altă renume;  personă  celebre. 

C6ler,v.  a.  seă  celer,  a  as- 
cunde, ţine  secretă.  Se  faire 
— ,  a  lăssa  se  spună  că  nu 
este  accasă. 

Celâre,  adj.  celeră,  iute,  în 


CEL 


•193 


GEN 


Sust.  pi.  celeres,  celeriî,  ceî 
trei  sute  de  juni  cavaleri,  cari 

forma  garda  luî  Romulii. 
Crieri,  f.    celeri,  plantă  po- 

tageră. 
Cel^rifePe  ,  ni.    celeriferu. 

Trăssură   care    merge   forte 

repede,  speţiă    de    poştă   în 

Francia. 
C^l^rigrade ,  rn.  nat.  de- 
semnă divisiunîde  patrupedî. 
C6l6rin,  7/*.  celerinu.  Specia 

de  mare  sardină. 
C6l6rit6,  f.  celeritate,  iuţelă. 
Celeste,  adj.  celeste,  ceresc. 

Bleu  celeste,  albastru-senin. 
Celestin,  )/i.  celestinii.  Călu- 

găi'u  de  St.  Benoît. 
Celestine,  f.   //uHe»-.  stron- 

tiană   albastră. 
Celetf  ra.  micu  sigiliu. 
C6l6te|  f.  chaloupe  ou  ii  y  a 

un  homme  ă  chaque  rame, 

mică  nave  cu  lopeţT. 
C6lîaque,ac/J.celi  acu.Se  (^ice 

de  artera  care  se  distrihuesce 

în  viscerele  abdoraeluî. 
Celibat ,  rn.  celibatu,  starea 

unei  persone  necăsătorite. 
Celîbataîre,oc?j.celibatariu 

care  trăiesce  în  celibatu. 
C6lid6e,  f.  bot.  spegiă  de  a- 

nemone. 
Cielie,  spegiă  de  bere.  Comp. 

engl.  ale,  cella.  seCi  celle. 
Cellei  f.  cella,  cabană,  colibă, 

cămăruţă.  [celui. 

Celle,  pronura.  f.  aceaa.  Vd. 
Cellepore,/y(.genudezoofite. 
Cellerier,  m.  iere,  f.  celariCi, 

economu  de  victuali,  de  pro- 

visiunî,  in  monasteriiî. 
Cellier,  //(.  celariii,  primniţâ. 
Cellulaire,    adj.  celulariu, 

care  conţine  celule. 

/'iV/.  Fraitc.-Som- 


Cellule,  f.  celulă,  cbiliă. 
Cellulâ,  ee,  adj.  dispărtitu  în 
celule.        [lulosii,  cu  celule. 
CelluleuXy  eiise,  adj.  bot.  ce- 
Cellulose|f.  celulosă.  Prin- 
cipiulu    corpuriloru     orga- 
nisate. 
Câlore,  m.  vd.  Jacht. 
C^lotomie,  f.  amputdţiune, 
făcută  fără  successîi,  că    se 
obţină  temeduilulu  radicale 
allîi  ernieî  inginalî.      [loru. 

Celsa,  f.  nesimţirea  membre- 

Celtique,  adj.  celticii,  care 
ţine  de  Celti.  Le — ,  limba 
celtică. 

Celui|  in.  celle,  f.  pron.  (Ia 
pi.  ceux,celles),  acella,  aceaa. 
Celui-ci,  acesta,  celle-cl,  a- 
cesta,^cei<ic-ci,  aceştia,  celles- 
ci,  acestea ;  cellui-lă,  acella, 
celle-lă,  aceaa. 

Clement,  «t.cementîi,  pulbere 
de  cementii,  pulbere  în  care 
se  învelesce  unii  corpii,  căndîi 
se  suppune   acţiunii  focului. 

Cementationif.cemintaţiu- 
ne.  Galcinaţiune  prin  învelită 
cu  pulbere  de  cărbune. 

Cementatoire,  adj.  care 
se  referesce  la  cemintaţiune. 

Cementer,  v.  a.  a  cementa. 
Calcina  învelindu  cu  pul- 
berea cuvenită;  a  purifica  au- 
rulii.      [privesce  ia  cimitirîi. 

Cemeterial,    le,   adj.  care 

C^nacle,  m.  cenaclu.  Sală  de 
măncare  în.  N.  Testamentii. 
Associaţiuuea  juniloru  lite- 
raţi franc,  sub  Restauraţiune. 

Cenchrite,  f.  petră  compusă 
de  raid  grăunţi. 

Cenco,  m.  şiopîrlă  americ. 

Cendal,  m.  cendalu,  velu  allu 
Italiaueloru. 

13 


GEN 


194 


GEN 


Cendre,  f.  cineru,  cenuşe, 
reduire  en  —  ,  a  preface  în 
cenuşe./^  ne  faiit  pas  couver 
les  cenclres  des  morts,irehue 
se  lăssămu  pe  morţi  în  pace. 
La  pi.  remasurî  ale  morţilor. 

Cendrefâe,  adj.  cineratu  ce- 
nuşiu. 

Cendree,  f.  alice. 

CendreuXy  euse,  «rfy.  plinii, 
copperitu,  de  cenuşe. 

CendrîePj /)î.  partea  cupto- 
rului unde  cade  cenuşea. 

CendriettCyf.vd.  Cineraire. 

Cendri!!ard|  m.  specia  de 
cucu  americ. 

Cendrillon,»/.micâ  fată  care 
şede  totu  lingă  focii. 

Cendrurej  f.  pată  de  cenuşe. 
La  pi.  vine  în  plumbîi. 

Cenei  f.  cină.  Ultimulii  ospeţîi 
allîi  luî  I.-Glir.  cu  apostolii. 
Jour  de  la — ,    jouia  verde. 

Cenelieyf.  fructulu  unuî  ram- 
noidii,  unei  specie  de  palrau. 

Cdnismei  m.  cenismu.  Usulu 
ccni'usii  de  tote  dialectele, 
la  Gr.  antici. 

Cenobiarquei  m.  superio- 
rulii  unei  communităţi. 

Cenobitei^H.  cenobiţii.  Gălu- 
gării  trăindii  în  communitate. 

Ceiiobitique|a(^/j.  cenobitic, 
de  cenobiţii,  de  vieţă  retrassă. 

CânosiC}  f.  specia  de  muscă 
Idiptcre   atherlcerej. 

Cenotaphey  m.  cenotafîi. 
Mormîntu  deşerţii,  făcutu  în 
memoria  unuî  defuntCi. 

CenSf  m.  (jn-on.  pe  s),  censii, 
denumeraţiune,  cătime  de 
imposite  essigibilîdela  elec- 
tori şi  eligibili  în  unele  ţerre. 

Censejf.  fermă,  moşia  în  nor- 
dulii  Francieî  (vech). 


CensCj  tJe,  adj.  vd.  repute. 
Censement|ac/j.  după  cum 

se  crede.  [sarlicu). 

Censeriej  f.  sensariă  (sam- 

Censeury)/^.  censoru.  Magis- 
trată, în  Roma  antică,  pre- 
pusii  se  observe  moralile  ce- 
tăţianilorii ;  criticu,  appreţia- 
torii  de  opere  de  spiritiî! 

Censier,  m.  icre,  f.  arenda- 
torii, arendaşiii,  (vech.). 

Censierj  ere,  adj.  fseigneu)' 
— ),propi-ie1ariii  cuîse  detoria 
censulii.  Livre  censier,  re- 
gistru de   censurT. 

Censistej  )ii.  celKi  ce  plă- 
tesce  censii  şi  arendă. 

Censiiaire,  m.  cellu  ce  plă- 
tesce  censii  şi  arendă. 

Censîvei  f.  plata  censului, 
rendă  ;  detoi-iă. 

Censivement,,  adv.  cu  o- 
bligaţiune  de  a  plăti  censii. 

Censorialy  e.  adj.  de  cen- 
sură,  censoriale. 

Censueii  elle,  adj.  censuale, 
de  censii  ;  care  se  arendedă, 
terre  censuelle. 

Censurabley  adj.  care  me- 
rită censură,  criticabile,  bla- 
mCdile. 

CensurCf  f.  censură.  Dem- 
nitatea censoruluî  în  R.  ant., 
crilică ;  correcţiune,  suspin- 
siune,  pedepsă  ecclesiasticâ. 
Gontrole  exerce  par  quelques 
gouvernements  sur  Ies  ecrits^ 
Ies  livres  publies. 


Censurer,  v. 


a  censură, 


a  pronunţa  uă  censură,  uă 
critică. 
Census-civitatiS|  m.  lat. 
(censulii  cetăţiîf),  gabella.  De- 
semna estimaţiunea  averii 
fiă-căruî  cetăţi  anii    romanii. 


CEN 


195  — 


CEN 


care  se  făcea  în  cămpu/u  luî 

Marte  în  presinţa  censoriloru. 
Centţ  m.  centu,  sută;  }iour 

eent,  la  sulă,  procentii,  cinq 

2)oar — jCinci  Ia  sută.  Je  vous 

le  donne  en — ,    me    prindu 

cu  uă  sulă  contra  una. 
CentainCi  t.  sută,  centu  seu 

apprope  unii  centu. 
Centaure,!',  mith.  centaurii. 
Centaureei  i'.  centaureă.  La 

jjetife — ,  spegiâ  de  genţiană. 
Centenairei  m.  şi   adject. 

centenariu.de  uă  sută  de  annî. 
Centenier,  m.    centuriune, 

sutaşiii  în  Evangeliu. 
Centenille,  f.  5oL  centenilă. 

Mică  primulaceă  nord. 
Centesimal,    e.,    adj   cen- 

tessimale,  care   esprime  una 

din  uă  sută  părţi. 
Centiarei  )/*.  metru  pătraţii 

(i/jQO   arul.  [Allii  sutele. 

Centieme,  adj.  centessirna. 
Centigrade,  adject.  cenli- 

gradii,    divisu    într'uă    sută 

de  ^rrade. 
Centigramme,    m.    centi- 

grammă,  {}l]oo  gramniăj. 
Centâiiirei  m.  centilitru. 
Centime,  f.  centimă,    banii. 
Centîmetre,  m.  centimetru. 
Centînaude,  f.  vd.  roiouee. 
Centistere,    m.  centisteru, 

a  suta  parte  din  sterii. 
Centon,  m.  poemă  compusă 

de  versuri  luate  din    autorii 

celebri ;    operă    ce    consiste 

din  plagiate,      [din  mijlocii. 

Central,    e,    adj.    centrale, 

Centralisateur,  m.  trice, 

f. părtenii  allii  centralisaţiuni. 

I  Centraiisation,  f.  uniune 

într'unii    centru     commune, 

centralisatiune. 


Centraliser,  v.  a.  a  uni, 
strînge  în  unu  centru  com- 
mune, centralisa. 

Centre,  m.  centru,  mijlo- 
culii  unui  cercii,  unui  spa- 
ţiii  etc. ;  locu  unde  lucrurile 
tind  li  natui'ale  ;  puntu  de 
unde  emană  uă  forg iă ;  re- 
şedinţă principale.  Les  cen- 
tre.-i,  pi.  partitulu  moderată 
(în   cameră). 

Centrer,  v.  a.  a  centra,  în- 
desi (uă  sticlă)  în  centru  (la 
ochiane). 

Centrifuge,  adj.  fis.  centri- 
fug iii,  care  tinde  a  se  de- 
părta de  centru.  [Jiiimantin. 

Centrînej  f.  unii  pesce,  vd. 

Centripete,  adj.  centripeta, 
care  tinde  se  appropiă  de 
centru. 

Centripâtence,  f.  centri- 
petinţă ,  tendinţă  către,  la, 
centru. 

Centris,))}.  zool.  membru  cu 
estremit.  ascuţită  (pointae). 

Centrisque,  m.  unii  pesce 
cartilaginosu. 

Centrobarique,  adj.  me- 
ca)i.  Se  di  ce  de  metoda  care 
se  servesce  cu  centrulii  de 
gravitate,  că  se  mesore  es- 
tinsiimile. 

Centronote,  m.  unii  pesce 
toracicii.  Şi  centropome. 

Centroscopie,  f.  tractaţii 
de  centruri. 

Cent-suisse,))i.  soldatu  din 
garda  regelui,  din  societatea 
Cent-Saisses.  Corpu  de  uă 
sută  Sueciani,  cari  făcea  parte 
din  garda  regale.      [greeru. 

Centrote,  f.  zool.  spe?iă  de 

Centumvir,  ?/i.  centumvirii. 
Membru  unui  tribunale  com- 


CER 


—  190 


CER 


pusu  de  iOO  judecători  în 
Roma  antică.  [sutitii. 

CentuplCf  adj .  ceutuplu,  în- 

Centupler,   v.  a.  a  însuti. 

Centurie,  f.  centuria,  divi- 
siune  într'uă  sută  de  cetă- 
ţianî  la  antici. 

Centurion,  m.  centuriune, 
officiariu  care  comnianda  uă 
sută  de  soldaţi,  la  Romanii 
anticî.  [La  pi.  lanţuri. 

Cep,  m.  viţă,  piecl  de  vigne. 

Cep6e,  f.tufâ  de  lemne  eşindu 
din  aceaaşî  rădecină. 

Cependant,  ar/v.  cu  tote  a- 
cestea,  pourta)it.      [capu. 

Cephalalgie,  f.    durere    de 

Cephalee,  f.  durere  continuă 
de  capu.        [feresce  la  capîi. 

C^phalique,  adj.  care  se  re- 

C^phaloide,  adj.  în  forma 
capului,  cefaloidii. 

Ceramique,  m.  ceramică, 
artea  olariuluî. 

Cerat,  m.  ceratu,  pomadă  fă- 
cută din  oliu  şi  ceră. 

Ceration,  f.  facere  că  unii 
metalii  se  fiă  fusibile. 

Cer  bere,  m.  unii  cane  fabu- 
lesu;  fig.  peditorii  severii. 

Cerceau,?u.cerc  de  (putină). 
Jouer  au — ,  a  se  juca  cu 
cerculu. 

Cerci e,  m.  cercii,  circunfe- 
riută,  deo'ire  un — ,  a  des- 
crie unCi  coreu  ;  arc  de — , 
arcii  de  cercu ;  —  polaire, 
cercă  polare  ; —  «  tonneau, 
cercii  de  putină.  Cepele  vi- 
cieux,  cercu  viţiosii,  conclu- 
siunî  false. 

Cerci er,  v.  a.  a  pune  cer- 
curi la  putină. 

Cerclier,  m.  dogariii. 

Cercueîiji/t.sicriu,  cosciugii. 


Cereai,  ale,  adj.  cereale ;  f. 

pi.  Plante  şi  grăunţi  proprie 

a  procura  păine. 
C6r6hr al f ale, adj.  cerebrale, 

de  creuri.  [moniale. 

Ceremonial,  ale,  adj.  ceri- 
Ceremonial,  )ti.  cerimoniă, 

şuccessiune    consecrată     de 

tirapu  a  unei   solemnităţi. 
Ceremonie,     1.    cerimoniă, 

pompă.  [cerimoniosu. 

Cer^monieux,  euse,    adj. 
Cerf,  r/i.  cerbii.  Bois   du — , 

cornele  cerbului. 
CerfeuiI,  m.  bot.  cerfoliu. 
Cerf-woIant,m. insectă  sbu- 

rătoriă;  smeii  (jucăria  a  co- 
piilor iî. 
Cerinthe,  f.  specia  de  flore. 
Cerisaie,  f-  locu  plantaţii  cu 

cireşie. 
Cerise,  f.  cireşiă.  Cerisette, 

f.  cireşiă  uscată. 
Cerisier,  m.  cireşiii. 
Cerne,    f.    cercii  pe  nisipă, 

cercii  vinătii  în  giurulu  unei 

rane,  ochitorii.  [ogelii. 

Cemeaux,  m.  pi.  nuci  in 
Cernement,    m.  încungiu- 

rare. 
Cerner,  v.  a.  a   închide  îm- 

pregiurii,   investi   unii  locii, 

îHcungiura,  săpa  îrapregiurii. 
Câromel,    in.   pomadă    din 

ceră  şi  miere,  ceromelu. 
Certain,He,o<;/J.certii,sigurii, 
Certainement,  ac//,  desi- 
Certes,afh).de sigurii,  (gurii. 
Certificat,  jx.ceVtificatu,  at- 

testatu,  dovadă.  [certifică. 
Certificateur,  m.  celii  ce 
Certification,  f.    certifica- 

ţiune,  assigurare  în  scrissii. 
Certifîer,"v.  a.  a   certifica, 

assigura. 


CH 


197 


CHA 


Certitudei  1'.  certitudine,  si- 

iruranţă. 
C^runien,  rn.  cerume,  cleiii 

din  uieclie.  [cera. 

CerumineuXjeu^e,  adj.ck 
C^rusei  1'.  cerusă,    albu   de 

])lumbu. 
Cerveaui  m.  creurî,  cerbice; 

/(■(/.  spiritu,  inteliginţă.  Cer- 

veaii  creux,  omu  visutoviu. 
CervelaSi  m.  mare  cărnatu. 
Cervelety  )ii.   partea  posle- 

riore    a     creuriloru ,      micî 

creurî.  [raale. 

Cervelle,    f.  creurî  de  ani- 
Gervicalf   o.le,    adj.   cervi- 
cale, dela  cti'fă. 
Cer  vieri  vd.  Loup-cervier. 
CervoisC}  f.  cerebisiă,  bere. 
Cervoisier,  m.  berariu. 
Ces,  adj.  pi.  vd.  ce. 
C^sar,  ra.  Gesare  ;  fig.  omii 

întrepidu  şi  cutedante. 
Cessant,    a/ife, 'arfj.    care 

incetedă.  [cetare. 

Cessatioiii  f.  cessaţiuue,  in- 
Cessei  T:  încetare.    Sans — , 

neconteniţii. 
Gesser,  v.  n.  .şi  a.  a  înceta. 
CessîbIe,«fO.  cessibile,  care 

pole  fi  concessiî,  datu. 
Cessioiij  f.  ce-siune,    dare. 
CessionnairC}  m.  şi  f.  a- 

cella  cuî  se  face  uă  cessiune. 
Cestei  //!.  cestiî,  raănuşiă  de 

duela.  [tr'unii  versu. 

C^surei  f.  cesură,  pausă  în- 


Cet,  vd.  Ce. 


[balena). 


Cetaccy)».  cetaceu  (precum 
Cette,  f.  vd.  Ce. 

Cettui|  vechiu  în  locu  de  ce. 

CeuX|  pron.  m.  pi.  aceia. 

<5h,    se  prononce   comme  un 

h  de  vânt    /,  u,  r  :    chloris, 

urachne,   cJiretieti,  et  dans 


d'autres  mots  tires  du  grec 

et  de  riiebreu. 
Cha,    m.    materia   de  serică, 

de  mătas.se,  ce  Chinesiî  portă 

vera. 
Chabasiei    f.  minerală  pă- 

miutosu,  priviţii  altă-dată  ca 

varietate  de   zeoUtlie. 
Chabin,    m.    raulu    americ. 

produssu  din   uniunea  edu- 

luî  cu  ouia. 
Chablagey    m.    tragere    cu 

funia.  Vd.   Chahler. 
Chable,  m.  i/iec.  funia  care 

Pe  învirtesce  pe  unii  sulii. 
Chableau,    m.  mar.   funia 

cai'e  iutorce  luntrea. 
Chabler,  v.  a.  a  lega   (unii 

lemnii)    cu    funia,    ca  se  Iii 

redice. 
Chableur,  ra.  vd.  marinier. 
ChabliSy    m.  vinii    albii  re- 
numiţii de  Chablis  seu    You- 

»e/;lemne  derîmate  în  pădure 

de  vintii. 
Chabot,    tit.  unii    pesce    de 

fluviu.  Comp.  coile. 
ChabotSy  vH.  pi.  funielecarî 

legă  podinele  (la  didarî). 
Chabraque,    f.   Vd.   scha- 

hruipje. 
Chabrilion,  »i.  (din  lat.  ca- 

pi'a)  caşcavalîi  de  capră. 
Chacal,  m.  şacalii. 
Chacamel,    m.    passere,  ce 

se  crede  a  fi  le  petit    aigle 

(lui  Buflon). 
Chachucha,vd.    cachucha. 
Chachonnei  f.  căntecii    de 

danţit,  care  ser  via  de  finale 

unui  baletii. 
Chacun,    loie,    pron.    (fără 

pi.),  fiă-care.  Comp.  qid  que 

ce  soit,  tont  le  monde.  Căndu 

e  precessii  de  unii  verbîi  la 


CHA 


198  — 


CHA 


pi.,  cliaciDi  iea  după  dîn- 
sulu  possess.  son,  sa.  Ils  se 
sont  )'etires  chacun  dans 
sa  chavnhre.  [bada. 

Chadec,  m.  lemăiu  din  Bai'- 

Chaffeey  r.  ceaa  ce  remăne 
din  grăunţe,  după  ce  s'a  es- 
trassu,  prin  apă,  florea  fru- 
rnentuluî  (grăuluî). 

Chafouirii  e,  adj.  şi  sast. 
slăbănogu. 

Chagriny  m.  seu  chagrain, 
pele  granulată  de  calu  seu 
de  asinu. 

Chagrin,  m.  necasu,  supă- 
rare, afflicţiune.  ComY>  peine, 
aflliction,  eo)itrat'iete,  me- 
lancolie. 

Chagrînj  ine,  adj.  tris'e, 
necăjitu,  melancolicu;  rnăch- 
nitii,  de  rea  disposiţiune.  II 
se  leve  deconcerta  et — . 

Chagrinant,  e,  adj.  afflic- 
tante,  întristatoriu. 

Chagrinâ)  ee,  p.  pjass.  adj. 
necăjită,  superatu. 

Chagrinery  v.  a.  vd.  affli- 
(jer,  tracasser. 

Chagriner,  v.  a.  a  lucra 
pelea,  ca  s'o  facă  granulată. 

Chagrinîer,))! .  preparatorii 
de  pele  granulată.  Vd.  cha- 
(/rin. 

Chaînei  f.  catenă,  lanţîî ; — 
du  tisserancl,  fire  întinse 
pentru  ţessutii;  d'arpenteur, 
lanţu  pentru  ingineri ; —  de 
montre,  lanţu  de  cesornicu; 
faire  la — ,  a  forma  lanţu, 
şirîi ;  fig.  totu  ce  unesce,  le- 
gătură, Ies  chaines  du  ma- 
riage,  de  la  reconnaissance. 

Chaînâj  ee,  adj.  bot.  înlăn- 
ţatu,  formatu  de  părţi  unite 
la   marginii. 


Chaîneauj  m.  condussu,  ca- 
nale, de  plumbii  seu  de  lemn, 
pentru  apă.  [lanţuri. 

ChaBnetiery  >n.  făcetoru  de 

Chainette,  f.  lănţurelu. 

Chaînoni  m.  inelu  (ochiu) 
de  lanţu.  Une  chalne  de 
cent  chainons,  unu  lanţu 
cu  unu  centii  de  ochiuri. 

ChaiPi  f.  carne  :  entre  cuir 
et — ,  în  tăcere, —  de  poule, 
pele  aspră ; — fossile,  spegiă 
de  amiantu  cu  foie  dese  şi 
solide. 

ChairCf  f.  catedră.  Tribuna 
predicatorului  seîi  professo- 
ruluT.  Siege  eleve  du  pre- 
dicateur. 

ChaisCif.  scaunu, — de  poşte, 
cărrucioră  de  poşlă  : — ram- 
boursee,  scaunu  cu  perniţă; 
— ă  porieur,  scaunii  închisă 
şi  copperitu  dussii  de  ome- 
ni ;  —  d'une  machine,  dru- 
gele  pe  cari  e  asşedată  ma- 
china. 

Chalandy  m.  cumpărătorii 
abituale  (muşteriu ,  ache- 
teur)  ;  pain  chaland,  pane 
albă  şi  massivă  addussă  în 
navile    chalands,  vd.    urm. 

Chaland,  ni.  mare  nave, 
patii,  pentru  transporlu  de 
merfă. 

Chalandise,  f.  clientela  co- 
mercianteluî,  deprindere  de 
a  cumpăra  din  acel'aşî  locu. 
La  pLpentru  chalands,  p.us, 

Chalasiei  f.  med.  relăssa- 
tulu,  destinsulu  fibreloru. 

Chalastiquei  adj.  med. 
calasticu.  Califică  remedie 
cari  relassă,  destindă  fibrele. 

Chalazes,  f.  pA.  ambele  li- 
gaminte,  cari   suspindu  găl- 


CHA 


109  — 


CHA 


binuşiulu  de  ouu.  La  sing. 
med',  (s.  chala-ion),\ni\ii\.uri[ 
a  ochiuluT,  ce  semenă  cu  uă 
petră  de  grindine,      [doine. 

Chalc^doinei  f.  vd.  ccUce- 

Chalc^donieux,  e{(s6,  adj. 
Se  zice  de  petrele  preţiose, 
carî  au  culoritu  albii  nere- 
gulata. 

Chalcide,  m.  genii  de  rep- 
tilî    că  şiopîrla. 

Chalcidhes,  f.  pi.  familia 
de  insecte  lepidopt. 

ChalciSy  //i.genude  insecte 
iraenoptere.  [de  cupru. 

ChalcitCj  m.  calcită,  sullatu. 

Chalcographey  m.  săpă- 
torii de    metale,    calcografu. 

ChalcographiCf  f.  artea 
de  a  săpa,  grava,  pe  metale. 

Chalcopyrite,  f.  pirită  care 
conţine  părţi  de  cupru. 

Chaldaiquei  adj.  chaldeic, 
babilonicii. 

Chaldâen,  m.  chaldeiculu. 
Limba  Chaldeilorii  anticîf, 
la  langae  chalda'ique. 

Châie,  m.  şalii  ;  —  boiteiix, 
care  n'are  margine  (bordii- 
i'cj  lată  decătii  într'uă  parte. 

Chalefy  m.  arburel  în  Turcia. 

Chal^miei  f.spegiă  de  plantă. 

Châieti  m.  casă  de  ţerranii, 
in  Suegia;  mică  construcţiune 
de  cămpii,  vilă.     [viuiciune. 

Chaleur,  f.  căldură;  ardore, 

Chaleureusement  ,  adv. 
căldurcsil,  cu  căldură. 

ChaleureuXi  euse,  adject. 
căldurosii. 

Chalibe,^6,   adj.  oţelitu. 

Châiiti  //*.  patîi  care  se  dis- 
chide,  lemnii  de  patii. 

ChaIoîr,v.n.Peit  uveti  chaut, 
me  interessedă  pufinii;  ii  ne 


rii'en  chauf,  nu  me  interes - 
sedii. 

Chalon,  m.  laţu  mare. 

Chaloupey  f.  mică  luntre. 

Chalumeauy  m.  flueru. 

Chalumet  ,  ni.  tubuliî  unei 
pipe. 

ChamadCf  f.  bătaia  de  tobă, 
arretăndu  unde  dorescii  as- 
sediaţiî  se  se  prede. 

se  Chamailler ,  a  se  certa. 

ChamailIiSi  m.  certă;  luptă. 

Chamarrer,  v.  a.  a  garni 
cu  orn aminte  (haine,  mobile) 
q)i.de ridicules,a  rîde  de cnv. 

Chamarrure,  f.  ornaminte 
de  reii  gustă;  sarcasme. 

Chambellaiii  ni.  cămerariu, 
officiariu  allăturatu  lăngă  ca- 
mera suveranuluT. 

Chambertin  y  m.  vinu  de 
Bourgogne  forte  stimaţii. 

Chambourin,  »i.petră  pen- 
tru a  face    cristalîi  falsiî. 

ChambranleytH.ornamentii 
care  încadredă  ferestrele,  că- 
minele, etc. 

Chambreyf.  cameră,  (odaia, 

en  galetas,  cameră  pe  accope- 
rişiîi  [mansardej; — obscure, 
camera  obscură  (în  fisică). 

Chambrâei  f.  totiî  ce  }>ote 
conţine  uă  cameră,  uă  sală 
de  spectaclu. [într'uă  affacere. 

ChambreSan,  )/i.omii  slabu 

Chambrerj  v.  a.  a  reţine 
pe  cine-va  într'uă  cameră. 

Chambretteyf.cameră  mică. 

Chambrier,  m.  îngrijitorii 
într'unii  mona^'^riu.    [casă. 

Chambriârs ,  t.  femeă   de 

Chameau,  rn.  cămilă. 

Chameliery  m.conductorulii 
unei  cămile.  [milei. 

Chamellei  f.  femininulii  cu- 


CHA. 


—  200  — 


CHA 


ChaitioiSj  yn.  specia  de  ca- 
pră selbatică;  pele  de  acesta 

^  capră  pentru  mănuşe. 

Chamoîserie,  f.  locii  unde 
se  prepară  peî  de  capră  sel- 
batică. 

ChamoiseuPy  )ii.  lucrătoru 
care  prepară  peî  de  mănuşe. 

Champy  m.  cămpu.  Champ 
seu  champ  c/os,locu  închişii, 
preparatu  pentru  curse,  en 
plein — ,în  cămpuliberu;>nat- 
son  des —  s,  casă  de  ţerră, 
vilă  ;  aller  aux — -s,  â  merge 
la  ţerră  ;  batire  aux — s,  a 
bate  ca  se  de  onorile  mi- 
litari.—  Su)'-le-champ,  în- 
dată ;  ă  tout  hout  de — ,  în 
totii  momentulîi ;  mettre  qu. 
aux — s,  a  superape  cine-va. 

Champi  m.  partea  strimtă  a 
unui  lemnu,  uueî  cărămide. 

ChampagnC;  m.  şampania, 
la  f.  picioru  într'unîi  scutii 
(la  armărie). 

Champiei  ee,  adj.  (la  armă- 
rie),  cămpatu,  de  culorea 
câmpului ;  — de  gueules,  pe 
câmpii  roşiu. 

Champeauxi  m.pl.  livedT. 

Champetrei  adj.  câmpe- 
nesc u. 

Champf rein,  v.  chanfrein. 

Champignorii  m.  ciupercc, 
bureţi.  [părătoru. 

Champion,  m.  luptătovu,  a- 

ChampionnCi  f.  femeă  cu- 
ragiosă. 

Champlure,  f.  stricăciune 
de  geru. 

Chance,  f.  întîinplare,  avoir 
de  la  — ,  a  ave  norocii. 

Chancelanti  a)ite,  adj. 
care  se  cletină,  se  mişcă. 

Dhanceler,  v.  n.  a  .se  pleca 


la  uă  parte,  se  cletina; /t(/.  a 
fi  neresolutu,  nehotăritu. 

Chancelier,  m.  cancelariîi. 

Chanceliere,  f.  femea  can- 
colariului.  [tinare. 

Chancellement,    m.    cle- 

Chancelleriei  f.  cancelaria. 

ChanceuXi  ease,  adj.  fam. 
suppusLi  întîmplăi-iî,  cu  no- 
rocii. 

Chanci,  ie,  adj.  muceditu. 

Chancir,  v.  n.  şi  se — ,a  se 
inucodi.  comp.  moisir. 

Chancissure,  f.  vd.  Moi- 
sissure. 

ChancrCi  m.  şancru,  ulceru 
rosetoriii ;  fig.   viţiu. 

ChancreuXy  ease,  adj.  cu 
şancru,  cancrosii. 

Chandeleur,  m.  serbătorea 
Intrării  în  biserică. 

Chandelîer,  m.  ere,  f.  ta- 
bricante  şi  vîndetoru  de  lu- 
minări ;  ca  m.'  candelarifl, 
sfeşnicii. 

Chandelle,  f.  luminare  (de 
seu),  ă  la  — ,  la  luminare, 
la  lumină, —  romaine,  buc- 
cată  de  artificiii. 

Chanee, —  etriere,  f.  tubu 
care  duce  apa  pe  uă  rota. 

Chanfrein,  m.  partea  din- 
ainte a  capului  caluluî,frunte. 

Chanfreindre,  v.  a.  a  es- 
cava,  se  găuri  ovale. 

Change,  m.  scliimbu;  ne- 
goţu  relativu  la  bani.  Lettre 
de — ,  poliţă,  prendre  le — , 
a  se  înşela,  donner  le — , 
â  înşela,  rendre  le — ,  a  res- 
punde  iute  şi  cu  spiritu. 

Changeanty  ante,  adj. 
schimbătoriu. 

Changementy  m.  scliiin- 
bare. 


CHA 


—  20!  — 


CU  A 


Changer,  v.  a.  a  schimba, 
V.  n.  a  se  schimba, — d'habits, 
a-şîf  pune  alte  haine ;  —  de 
locjis,  a-şi  schimba  lăcuinţa, 
se  muta;  ohner  <> — ,  a  fi 
schimbătoriu,  neconstante. 

Ghangeur,  m.  neguţătoru 
care  schimbă  parale,  zaralu. 

ChanoînCi  >n.  canonicii,  cle- 
ricii seculariu,  luăndii  parte 
Ja  consiliul  u  episcopului. 

Chanoinessei  f.  canonică, 
aceaa  care  possede  uă  pre- 
bindă  într'unii  capitolu  de 
fiice. 

CanoiniC)  f.  canonicatu. 

Chansoiii  1'  căntu,  căntecii, 
cha)i.-<ons,  vorbe  deşerte. 

Chansonner,v.a.a  tace  can- 
turi   satirice    contră  cineva. 

Chansonnettey  t'.  căntu 
niicu. 

ChansonniePy  rn.  iere,  f. 
poeţii  de  canturi ;  culessu  de 
cântece. 

Chanti  rn.  modulaţiunile 
vocii  umane,  căntu,  căntecii. 

Chantage,  m.  amăgelă  (ca 
se  scotă  bani  dela  cm). 

Chantant,  aufe  adj.  căn- 
tătoriîi,  care  se  căntă  lesne. 

Chanteauy  m.  buccată  de 
pane,  de   anafura. 

Chantepleure,  f.  dischi- 
sură  in  mură  (didu)  pentru 
scurgerea  apeloru ;  cană  cu 
găuri. 

Chanter,  v.  a.  a  cănta. 

ChanterelOe,  f.  quinta,  cor- 
da  unui  instruinentîî,  care  dă 
sunetulu  cellu  maî  subţire. 

ChanteuPi /)2.  euse,  f.  cân- 
tătorCi ;  PI.  passeri  căntătore. 

ChantiePi  );;.  bărnă  pe  care 
sunt    assedale  butoiele,  ma- 


gasinii  de  lemne;  laboratoriii 
de  construcţiune  pentru  navî. 

Chantonner,  v.  a.  a  cânta 
înceţii,  cu  jumetate  vocea. 

Chantourner,  v.  a.  a  tăia 
uă  buccată  de  leranii,  seii  de 
raetalil,  după  un  profilu. 

Chantrei  */*.  cantorii,  căn- 
tăreţu;  poetu,in  stilulii  înaM. 

Chanvre,  m.  cănepă. 

Chanvrier^  m.  preparatorii 
de  cănepă. 

ChaoSj  >)Kchaasîi,  amesticîi. 

Chapardeur,  m.  pop.  vd. 
Maraudeur. 

Chapey  f.  mantă  de  biserică, 
ce  portă  ejiiscopiî,  preotulîi 
de  serviţii  în  timpulu  offi- 
ciuluî  (slujbei). 

Chapeau,  m.  peleriă. 

Chapelain,  m.  capelan,  ec- 
clesiasticti,  care  servesce  offi- 
ciulu,  slujesce  în  capelă. 

ChapelePy  v.  a. — du  pain, 
a  redica  cojea  la  pane,  tăia. 

Chapelerici  f.  artea,  com- 
merciii,  de  pelerieru. 

Chapelet|  //!.  obiectu  de  de- 
voţiune compuşii  de  grăunţi 
uniţi  (mătănii),  assupra  căror 
se  dicii  rugăciuni;  fîg.  uniune 
de  lucruri  asseminî ;  mică 
peISriă. 

Cliapelîer,7n.tere.f.  pelerier. 

Chapelle,  f.  capelă,  biserică 
mica:  inusicantele  capelei 

Chapelieniei  f.  funcţiunea, 
beneficiulu,  'îapelanuluî. 

Chappelerie ,  f.  prăvălia 
unde  se  vîndii.se  făcu,  pelSriî. 

Chape!ure,  f.  coje  de  pane 
rasă,  pulverisată. 

Chaperon,  )ii.  speţ;iă  de 
.şepcă  din  evulCi  mediu,  ciu- 
bucu  de  murii. 


CHA 


202 


CHA 


Chaperonner,  v.  a.  a  face 
la  luurî  ciubuce, — unejeane 
persoiDie,  a  servi  ca  înso- 
ţitore  (damă  de  compania) 
unei  june  persone. 

Chapier,  ?«.  cellii  ce  portă 
manta  numită  eh  ape,  vd.  vh. 

Chapiteau,  m.  ornamentu 
în  partea  de  sus  a  unei  co- 
lumne. 

Chapiire^  )*;.  capitlu,  divi- 
siunea  unei  cărţi :  capitulu, 
adunanţa  canoniciloru,  unde 
eî  se  occupă  de  afiacerile 
lorii  şi  ale  episcopatului.  ^1- 
voiv  voix  au — ,  a  ave  in- 
fluioţă.  [rfer. 

Chapîtrer,  vd  Repri)nan- 

Chapon,  )ii.  claponu. 

Chaponneau,>/f.  micîî  cla- 
ponii, [ponî. 

Chaponner,  v.  a.  a  face  cla- 

Chaponniere,  f.  tavă  de 
coptă. 

Chaque,  adj.  fiă-care. 

Char,  m.  carrîi. 

Charabia;  >n.  provinciale 
din  Auvergne ;  fig.  ueri-ce 
vorbire  neînţelessă. 

Charade,  f.  enigmă  care 
constă  in  a  decompune  uă 
vorbă,  ce  se  numesce  tout 
(totu),  în  părţile  selle. 

Charan9on,7>f.  insectă  care 
mănăncă  grăulii,  gărgăriţă. 

Charanconnâ,ee//d/.măn- 
cat  de  gărgăr  ţe(despre  grău). 

Charbony  m.  cărbune, — de 
bois,  cărbune  de  lemnii ;  âlre 
sur  Ies,  —  s,  a  sta  pe  focu, 
ave  grabă. 

ChabonneCjf  costă  de  bouu. 

Charbonner,  v.  a.  a  pre- 
face în  cărbune ;  înnegri  cu 
cărbune. 


Charbonneuxi  ewse,  adj. 
cărbunosu;med.de  carbunclu. 

Charbonnieri  m.  iere,  f. 
cărbunarii! ;  nave  pentru  căr- 
buni. 

Charbonniere,  f.  cărbu- 
nar iă. 

Charbouîller,  V.  a.  a  strica 
grăulii(vorbindu  de  neghină). 

Charcuter,v.a.  a  tăia  carne, 

Charcuteriei  f.  commerciil 
cu  carne  tăiată,  affumată. 

Charcutier,  m.  vîndetorîi 
de  cărnuri  preparate,  de  căr- 
naţî. 

Chardon,?>;.  scaete,  aimable 
comme  an     ,nu  de  iubiţii. 

Chardonneret,)/^.  sticlete. 

Chardonnette ,  s.  cardon- 
nette,  f.  spegiă  de  anghinară. 

Chargej  f.sarcină,  povară,  o- 
bligaţiune,  demnitate,  func- 
ţiune. Charges  publiques,, 
dările  către  Stătu.  Au  pas 
de  charge,,  in  pas«ii  de  as- 
saltu.  Sonner  la  — ,  a  cănta 
semnale  pentru  assaltu, — 
d'un  canon,  împlătura  tu- 
nului, ă  —  qiie,  sub  condi- 
ţiune  câ. 

Chargây  ee,  adj.  îDcârcatu^ 
insărcinatu,obligatu;împlutu. 

Chargement,  m.  încărcă- 
cătură. 

Chargery  v.  a.  a  încărca,  in- 
sărcinj,  obliga,  iinple  —  un 
compte,a.  încărca  uă  socote- 
lă  ; — unetetfre,3i  constata,  pe- 
registrele  poştei  că  uă  scris- 
sore  s'a  trimissu.  Se — .  a  se 
însărcina,  se  încărca  ;  deveni 
turbure. 

CkargeuPi  ui.  încărcătoriu 

Charier,  v.  a.  a  cărra. 

Chariofy  )n.  carru,  cărrugiă. 


CHA 


203 


CHA 


CharitabSe,  adj.  caritabile, 
care  face  poinene. 

Charitablement|  adv.ca- 
ritaljile.  cu  milă. 

Charitej  f.  caritale,  aniorea 
appropelul;  bine-facere,  milă. 

Charites,  f.  pi.  graţii. 

Charivarii  rn.  concertu  de 
risu  şi  assurditoriii  de  in- 
strurainte  discordanti,  şiari- 
vari.  [cui-va  unu  charivari. 

Charivariser,  v.  a.    a   da 

Charlataiii  m.  şiarlatanu. 
inşelătoru.  [toriă. 

Charlatanerie,  f.    inşelă- 

Chariatanîsmei  m.  artea 
înşelătorului.  [cutii. 

Charmanti  (Dite,  ad.    plă- 

Charnscy  m.  ceaa  ce  place ; 
carmen,  farmecu.  PI.  vd.  at- 
trail. 

Charitier,  v.  a.  a  incănta ; 
aduce  plăcere,  descânta. 

Charmeuryin.et^se,  f.  ferme- 
cătorii. 

Charmille,  f.  gardu  tăiată 
in  formă  de  rauru,  palissade. 

Charmoise,  f.  locu  plantată 
cu  lemne  pentru  gardu. 

Charnely  e/?e,  of/y.  care  ţine 
de  carne  ;  fig.  sensuale. 

Charnellementi  adv.  că 
prin  carne. 

Charnieri  >n.  locu  unde  se 
conservă  carne  sărată. 

Charniere,  f.  uniune  de 
doue  buccăţe  de  metalu  le- 
gate cu  unu  inelu,  şi  putindu 
a  i-e  pleca  una  pe  alta. 

CharnU|  ue,  adj.  cărnosu. 

Chanure,  f.  părţi  cărnose. 

Charogne,  f.  corpii  de  ani- 
male morţii  (stîrvu). 

Charoyeur,  m.  cărruţiaşiii. 

Charpagne,  f.  coşiu. 


Charpentejf.  lemne  de  con- 

strucţiune,  chiristea. 
Charpenter,   v.  a.  a  lucra 

lemnrle     de      construcţiune 

(ciopli). 
Charpenterie,  f.  artea  dul- 
gherului :  k  cru  de  dulgherii. 
Charpentierj  m.  dulgheru. 
Charpiei  f.  scammă. 
Charreei  i.   depusu  de    ce- 

uiişe  după  leşiă. 
Charreteeif.  unii  carru  plin. 
Charretier,  m.  icre.  f.  căr- 

rueiaşiii.   Cheinin — ,  drumă 

de  ămblatu. 
Charrette,f.căruciă  cu  doue 

rote,  trassă  de  unii  o  mii. 
Charriagei  m,  cărratii. 
Charrier,    v.  a.   a  cărra, — 

droit,  a  ţine  drumulii  di'eptii.. 
Charroii}  m.  meşterii  lucră- 
torii de  cărrugie,   rotariii. 
Charro!,  m.  transportu   cu 

cărruciora,  plata    pentru  a- 

cesta. 
Charronage,  m.  rolăriă. 
Charroyer,  vd.   CJtaroyer, 

CJiarier. 
Charroyeur,    m.    cellu    ce 

transportă  cu  carrulu. 
Charrue;  f.    aratru,  plugu, 

lirer  la — ,a  se  osteni  mulţii. 
Chariagnei  f.  locii  ascunşii 

într'uă  pădure.  [chrisoviu 
Chartej  f.  vechili  documentu, 
Charti!,  )H  .carrii  pentru  grăii. 
Chartre,  f.  inchisore.  Te)nr 

quelqa'uH    eu  — privee,    a 

ţine  pe  cine-va  secestratu  il- 

legale;  eh-e  en — ,a  fl  ofticosu. 
Chartreuse,  f.  depositu  de 

chrisove.  [chrisov. 

Chartreuxy    m.     cartariii, 
ChartriePi  m.  archivă  biae- 

ricescă  ;  culessii  de  chrisove. 


cil  A. 


—  20  i  — 


CHA 


Chas,  ni.  urechia  acului. 

Chassey  f.  vînătore  ;  curgere 
repede  de  apă,  ca  se  cureţe 
unîi  şianţu.  Aller  ă  la — ,  a 
merge  la  vînătore;  hnitres  de 
— ,  stridie  prospete. 

ChassC}  f.  cufârii,  cuthiă  cu 
relice. 

Chass^f  ))î.  passu  de  danţu. 

Chasse-avanti  m.  inspec- 
torii, conductorii  într'uă  fa- 
brică. 

Chase-clou,)H.  daltă  pentru 
a  scote  cuiele. 

Chasselas,)H.  strugure  albu 
forte  stimată. 

Chasse-mareei  f.  cărrugiă 
pentru  transportul  u  pesceluî. 

Chasse-mouchei  t.  appă- 
rătore  că  se  de  affară  muscele. 

Chasse-partie,  învoinţă 
între  piraţi  pentru  împărţirea 
pradeloru. 

Chasse-pierreS|)H  .appa- 
ratu  înaintea  locomotiveif 
pentru  a  depărta  obstaclele. 

Chasse-poiniei  m.  uneltă 
pentru  a  scote  ţintele,  cleşte. 

Chasser,  v.  a.  a  vîna;  a  a- 
lunga,  goni ;  —  un  clon,  a 
bate  unu  cuiti  să  intre; — 
Vor,  a  întinde  aurulu. La  voi- 
tiire  chasse  hien,  trăssura 
merge,  duce,  bine. 

Chasseresse,  f.  şi  adj. 
(poeticii)  venatrice  (despre 
Di  ana). 

ChasseuPy  m.  vinătoru. 

Chassiei  f.  iipiciune  la  ochî. 

ChassieuXi  euse,  adj.,  care 
are  Iipiciune  la  ochî,la  pleope. 

ChassiSy  m.  pervadu,  cer- 
cevea. 

Chastej  adj.  castu,  curatu, 
innocinte,  neprihănita. 


Chastementi  adv.  cu    in- 

nocinţă.      [cinţă,  neprihană. 

Chastet^i  i.  castitate,  inno- 

Chasublej  m.   vestimîntulu 

preotului,    căndu    celebredă 

liturgia. 

Chasublier,  m.  fabricante, 

vîndătoru.  de  ornaminte  bi- 

sericescî.  [pisică. 

Chaty  m.   Chatte,    f.  cotoiii, 

ChâtaignC}  f.  castană. 


Châtaigneraie 


locu 


unde  sunt    plantaţi    castani. 

Châtaignîer,  m.  castanii. 

Châtain,  adj.    m.  castaniu. 

ChâieaU|)>^.  castelu, — bran- 
lant,  edificiu  care  se  cletină. 

Châtelairi)  aine,  adj.  caste- 
lană, possessorul  unui  castel. 

Châtelety  rn.  micu    castelu; 

Châtellenie,f.  juridicţiunea 
unui  domnii  castelanii. 

Chat-huanty  specia  de  cu- 
cuvaia, (pronunţ,  cha-u-an). 

ChAtiaMe,adj.  de  pedepsiţii. 

Châtier,  v.  a.  a  pedepsi. 

Chatiercy  f.  cavitate  făcută 
pentru  a  lăssa  să  trecă  pi- 
sicele.  [recţiune. 

Châtimenti  m.pedepsă',  cor- 

Chatonj  m.  pisoiîi;  partea 
inelului  unde  stă  petra. 

Cafouillement,  in.  gidilă- 
tură. 

Catouiller,  v.  a.  a  gîdila. 

Catouilleux,ef(S6%  adj.  sim- 
ţibile,  simţitoriu,  la  gîdilatu. 

Chatoyanty  ar^te,a(^y.care-şi 
schimbă  culorea. 

Chatoyeri  v.  a.  a-şi  schimba 
culorea,  ave  reflesurî  după 
diversele  aspecte. 

Chatte,  vd.  Chat.   [lingu.şirî. 

Cattemiteyf.  înşelătoria  prin 

Chatteriey  f.  vd.  friandise. 


CHAU 


—  205  — 


CHAU 


Chauchi^rCf  f.  sobă  pentru 

calce. 
Chaudj  de,  adj.  caldu,  Siist, 

in.  căldură;  adv.  caldu.  Tout 

chaud,  îndată. 
Chaudeif.  t.  Ibcu  tare,  a  la — , 

iudatâ. 
ChaudeaU|  in.  beutură  caldă 

de  oue  şi  lapte  (şato). 
Chaudement,  adv.  cu  căl- 
dură. 
Chaudiere,  f.cazanu   mare. 
Chaudron,  m.  cazan u  micu, 

căldare.  [unui   cazanîi. 

Chaudronnecy  f.conţinutul 
Chaudronnerie,  f.  căldă- 

răriă. 
Chaudronnier,  m.  ieve  f. 

căldărariu,  vîndetorii  de   a- 

rămurî. 
Chauffage,  m.  încăldire. 
Chauffej  f.  t.   încăldire. 
Cauffe-pied,)H.vd.  'Chauf- 

ferette.  La  pi  .chauffe-pieds. 
Chauff  er,v.a.  a  încăldi,  cela 

chauffe,  lucrulu  e  urginte. 
Chaufferettei  f.  măngalu 

copperitu. 
Chaufferiey  f.    laboritoriu 

unde  se  lucredă  ferrulu. 
Chauf  f  eur,  ui.  încălditorii ; 

cellu  ce  ingrijesce  de'foculu 

unei  machine  etc,  focarîi. 
Chauffoir,  m.  sală  unde  se 

adună  oiiienî,    se    se    încăl- 

descă.  [ditii. 

Chauf  fure,  f.terru  pre  îricăl- 
Chaufouri  »«.  cuptorii  pen- 
tru calce  [care  face  calce. 
Chauf  ournierim.lucrătoru 
Chaulagej  vd.  urm. 
Chauler,  v.  a.  a  muia  gi-ăulu 

în  calce  înainte  se  Iu  semene. 

Chauler  la  terre,  a    resipi 

calce  peste  ţerrină. 


Chaumage,  m.  culessulîi 
paielorCi  după  secerişiu. 

Chaume^  m.  paiele  remase 
după  secerişiu  ;  mărăcini. 

Chaumer,  v.  a.  şi  n.  a.  cu- 
lege paiele  după  secerişiu. 

Chaumiere,  f.  colibă.' 

Chaumineyf.  colibă  săracă. 

Chaussage,  f.  mcălciare. 

Chaussantj  ante,  adj.  lesne 
de  îucălfiatu  (despre  ciorapi)- 

ChaussCi  f  strecurălore. 
Chaasse  de  V  Universitar 
ornamenlu  de  mătasse  gar- 
nitu  cu  ermelinii  pentru 
ceî  ce  au  grade  într'uă  fa- 
cultate. 

Chausseeţ  f  şiosea.  Ponts 
et  cliaussees,  adrainistraţiu- 
nea  căiloru  ,  puţilorîi,  cana- 
liloru. 

Chausse-pBed|>ji.ossu  pen- 
tru   încălgiatii. 

Chausser,  v.  a.  a  incălgia; 
a  face  incălgiăminte. 

ChausseSi  f.  jj/.  pantalonii. 

Caussetier,  nu  neguţătorii 
de  ciorapi  etc. 

Chausse-trape ,  f.  cursă. 

Chaussette  I  f.  ciorapii 
scurţii. 

Chaussony  v/i.şiossonu/tir- 
licii). 

Chaussure,f.  incălciăminte. 

Chauve,  adj.  pleşiuvu. 

Chauve-souris,  ^/j.liliacCî 
(passere). 

Dhauvete,  f.  pleşuviă. 

Chauvini  m.  cellu  ce  este 
animaţii  de  unii  patriotismîi 
sgomotosu. 

Chauvinisme,  m.  disposi- 
ţiunea  ceUuî  ce  face  sgoniotii 
de  patriotismîi.  —  Plusieurs 
soldats  du  nom  de  Chauvin,a- 


GHA 


206 


GH.V 


preş  le  licenciement  de  l'ar- 
mee  de  Loire  (1815),  se  fi- 
rent  remarquer  par  leur  ad- 
miration  excessive  pour  Ies 
hauts  faits  de  Napoleon.  Cette 
faveur  innocente  fut  mise  ea 
scene  par  Scribe  dans  son 
Soldat  laboureur,  dont  le 
prinnpal  personnage  s'appele 
Chauvin.  Des  lors  lenom  de 
Chauvinisme  a  ete  donne  ă 
toute  aflection  collective,  â 
toute  doctrine  politique  ou 
sociale,  qui  se  refuse  ă  l'exa- 
men,  parce  qu'elle  procede 
d'uD  sentiment  exclusif. 

ChauX|  f.  calce,  varu, — vive, 
varu  nestinsu, — eteinte,stms. 

Chauvir,  v.  n.  {de  l'orellle), 
a  ciuli  urechia.  Comp.  dres- 
ser  l'oreUle. 

Chavirer,  v.  n.  a  se  încurca, 
(funiele  la  nave),     (cu  lopeţî. 

ChebeCi  ni.  luntre  cu  vele  şi 

Chef,  m.  capîi,  căpitanu  su- 
periorii (şefă),  marginea  unei 
materie:  de  nion  —  ,  din 
voinţa  mea  propria  ;  mellre 
â — ,  u  termina,  săvîrşi,  venir 
a — ,  a  fi  gata,  clief  d'accu- 
sat io )i, punţii  de  accusaţiune. 

Chef-d'<Euvrey  m.  capîi  de 
operă.  PI.  deş  chefs  d'ceuvre. 

Chef-IieU|  m.  capitale,  o- 
raşiii  principale.  PI.  des 
chefs-lieux. 

Cheik,  scheik,r)i.  capulu  unui 
tribii  arabică,    [de  whist  etc. 

Chelentf  m.  luare,   înjoculu 

Chelidoine,  f.  chelidoniă, 
uă  plantă.  Si  ecluire. 

Chelin,  m.  schilling. 

Chelonneei  f.broscă  ţestosă. 

Chema gei  m.  plată  pentru 
drumuri. 


se  Chemer,   v.  r.    a    deveni 

slabă. 
Cheminy    m.    drumă,    cale, 

de  fer,  drumă  de  ferru;  — 

do.  fer  americain,    wagone 

cu  caî.  Aller  son  grand — . 

a  lucra  pe  fagiă;  faire  son — , 

a  şî  face  drumulu,  noroculu. 
CheminauXi  m.  pi  căminu 

de  pămîntă  transportabile. 
C^eminee,  f.  căminu. 
Cheminement,  m.  mergere 

pe  drumă. 
Cheminer,  v.  n.a  face  unu 

drumă  lungă  şi  anevoiă. 
Chemîse,  f.  cămeşiă. 
Cheinisettef  f.  seraisetă. 
ChemisiePy  rn.  iere,  f.  fabri- 

cante    şi    vîndetoră  de    că- 
ni eşî. 
Chemosis,    f.  med.  inflam- 

inaţiunea  albului  ochiului. 
Chenaie,  f.  loca  plantată  cu 

stejari. 
Chenalf  m.  currinte  de  apă 

pentru  moră;  canale  (.sghiab) 

de  streşină. 
Chenaier,  v.  n.  mar.  a  căuta 

trecere  pe  unde  este  apa  mică. 
Chenapan,    rn.     fam.    vd. 

vaurien,  bandit. 
Chene,  m.    ceru  (quernus), 

stejară. 
Cheneau,  m.   june  stejară. 
Cheneauy  '/n.condussă, olană 

(urloiă).  Comp.  chenal. 
Chenety  m.  grătară  de  sobă. 
Cheneteaui  »)7.  june  stejară 

reservată,  cândă  se  taiă  pă- 
durea. 

Chene-vert,>n  .vd.yeftse. 
Chenevierei  f.  cămpă    se- 

menată  cu  inu;  cămpu  unde 

cresce     cânepă  ;    fig.    omă 

trentărosu. 


CHE 


—  207  — 


CHE 


ChenevilleSyf.  pi.  cănepă, 
curăţită  de  cqjă. 

CheneviSy  ni.  iau,  semiuţă 
de  cănepă. 

Chenevotie,  f.  tubu  (ţan- 
dăra) de  cănepă  uscată,  fără 
cojea  sa. 

Chenevotter,  v.  n.  a  pro- 
duce lemne  slabe  că  uscă- 
ciuni de  cănepă  /pentru  viţă). 

Chengi  m.  spegiă  de  trom- 
petă în   China. 

Chenil,  m.  locu  unde  se  în- 
chidă cănii  de  vînătore  ; 
.şedinţă  proslă  şi  necurată 
(coteţii) 

GhenillGi  f.  omidă, — annu- 
laire,  omidă  inelată.  Ţessă- 
tură  de  serică,  de  mătasse, 
cu  flori  de  catifea. 

Chenilleftci  f.  genu  de  plan- 
te leguminose. 

Chenopod^eSf  f.  pi.  familia 
de  plante  dicolilidone. 

Chenuy  ue,  adj.  cu  perulu 
albu  (vech.  maî  alessu  în 
prosă) ;  copperitii  de  ză- 
padă. 

Cheptely  m  seu  chepteil, 
chetei,  animali,  vite,  închi- 
riate, [vite. 

Cheptelier,  arendatoru   de 

Chequci  m.  şecu,  bonu  de 
plată. 

Cheri  ere,  adj.  iubiţii  cuti- 
nereţă,  predilectă ;  preţiosu, 
scumpii. 

Cherj  adv.  vd.  cliere)ne)it. 
\  Chercheiea.  adj.  \d.affecte. 
l  CherchePf  v.  a.  a  căuta, 
veni  se  gessescă  : —  midi  ă 
quatorze  heures,  a  face  re- 
le difficultăţî  (fam.) ;  —  une 
aiguille  dans  une  botte  de 
foin,  a   căuta    ceaa  ce   este 


apprope  nepossibile.  Le  hien 
cherche  le  bien,  banulu  tra- 
ge la  banii,  totii  cellu  bogată 
căştigă. 

ChercheuPi  m.  euse,  i.  cău- 
tătorii, cellu  ce  caută. 

CherCi  f.  calitate,  prepara- 
ţiune  (gătire)  a  buccateloru; 
ii  ne  sait  quelle  chere  lui 
faive,  nu  scie  cum  se-lu 
priimescă  ;  —  odiere,  mare 
ospeţu  urraatu  de  petreciTÎ, 
de  commissaire,  unde  se 
servcscu  carne  şi  pesce  ;  tant 
pour  la  honne  — ,  attăta 
pentru  serviţulu  făcutu. 

Cherementi  <^dv.  scumpu, 
ă  hani  prix. 

CheriCy  m.  ciocârlia  din  in- 
sula Franciei. 

Chârifi  m.  seu  sherif,  şerif, 
descindinte  luî  Mao'mete 
prin  fiica  sa  Fatima ;  prin- 
cipe arabu  seu  mauru. 

Ch^rir,  v.  a.  a  iubi  cu  ti- 
nereţă,  cu  frăgedime,  aimer 
tendrement. 

Cherissable,  adj.  demnu 
de  iubitu  cu  tinereţă  (despre 
lucruri),  p.  usit. 

Cherlerici  f.  plantă  cario- 
fileă,  spegiă  de  garofă. 

CherleskePi  m.  locutenin- 
te  generale  in  armata  oto- 
mană. 

ChersonesC}  m.  cherso- 
nesu,  peninsulă  (în  geogr. 
vechia).  [fibiă. 

Chersydrci  tu.    şerpe  am- 

Cherti§i  f.  scumpătate.  La — 
y  est,  totă  lumea  voiesce  se 
aibă  (acellu  lucru) ;  je  n'y 
mettrai  pas  la  — ,  nu  me 
îngrijescu  de    acesta  (fam.). 

Ch^rubin,  7/1.  cherubim,  ăn- 


CHE 


208 


CHE 


geru  de  a  doua  ordine;  face 
de — ,  tagiă  roşia,  înfocată. 
]£tre  rouge    comme    un — . 

CherviSi  m.  s.  chervi,  plan- 
tă umbeliferă,  sfeclă  de  sa- 
charu. 

Cheteli  in.  vd.  Clieptel. 

Ch6tif|  ive.  adj.  reii  în  spe- 
fia  sa,  vile,  slabu,  prostii,  de 
piişină   importanţă. 

Chetivement,  adv.  cu  vi- 
litate,  miserabile,  comme  un 
pauvre. 

Ch6tivit6,  f.  vilitate.  stare 
prostă,  lipsă  de  calitate. 

Chetodony^7H.  genu  de  pesci 
cu  dinţii  lungî  şi  numeroşî. 

ChetelicPi  m.  s.  cheptelier, 
arendatorii  de  vite.  Vd. 
clieptel. 

Cheuque,  m.  spegiă  de  stru- 
giii  americ.  merid.  Si  touyon 
seu  autruche  du  Magellan. 

Chevage,  m.  drepţii  ce  se 
percepea  dela  streini  pentru 
şederea  loru. 

Chevaine,  f.  unu  micu  pesce. 
.Şi  chevanne  meunier. 

Chevali  m.  calii  {animal 
domestique  de  la  familie 
des  solipedesj  ;  fiu.  omu  de 
muncă,  laboriosii,  omu  bru- 
tale, cheval  de  llmo)i,  calu 
de  oişte,  —  de  selle,  calîi 
de  călăriă,  «— ,  călare.  Che- 
val de  trompelte,  omu  care 
nu  se  speria  de  nimicii  ; — 
echappe,  omii  neînfrînatii ; 
dans  le  jjas  d'a)i — ,  fără 
anevoinţă  (facilement)  ',  — 
fondu,iocu.  d'a  caii;  letlre 
â — ,  epistolă  ameninţătoriă 
(comp.  ecrire  ă — ),  remede 
de — .  remediu  forte  violinte. 
II  n'esi,  bon — ,  qui  ne  bron- 


che,  ceî  maî  abili  omeni 
facil  errorî.  Montei'  sur  ses 
grands  chevaux,  a  lua  lu- 
crurile în  modu  resolutii,  cu 
hotărîre.  —  Cardini  donne 
poursynonymes  de  chevahhi- 
det,  coursier,  criquet,  haque- 
nee,  haridelle,  mazette,  rosse, 
rossinante. 

Cheval-bardei  m.  calu  e- 
quipatu  şi  înarmată  pentru 
luptă  (altă-dată).  Şi  fera)i, 
ferrant,  auferrant,  une-orî 
cheval  dans  sa  coque. 

Cheval-de  f risci  m.  mare 
grindă  cu  ţepe,  câ  se  appere 
uă  spărtură  (în  resbelu). 

Chevalementj  m.  spe<;iă 
de  proptea  de  lemnu  pentru 
murî,  pentru  grinde. 

ChevalePi  v.  a.  a  propti  unu 
murii,  care  ameninţă  se 
cadă ;  maneg,  vd.  chevau- 
ch'er. 

ChevaleresquCf  adj.  ca- 
valerescîi,  demnii  de  unii  ca- 
valerii, care  ţine  de  vechia 
cavaleria. 

Cheval er ie»  f.  cavaleria, 
călărime,  demnitatea  de  ca- 
valerii. 

Chevalety  m.  căluşiu  de  vio- 
lină,  {support  des  cordes), 
scaunii  pentru  tabele  (la 
pictori).  Tableau  de — ,  micu 
tabelu  lucraţii  şi  finitîi  cu 
îngrijire. 

Chevalieri  m.  călare,  călă- 
reţii, cavalerii;  membru  allil 
unei  ordini  militari;— errawi, 
bravă  care  retăcia  prin  lu- 
me, ca  se  caute  eventure ; 
— rf7ion»ei(r,ot'ficiariă  prin- 
cipale, care  dă  mana  prin- 
cipesseloru,  căndă  mei'gu. 


CHE 


—  209  — 


CHE 


Chevalierei  f.  inelugi'ossu 
pentru  sigiliu. 

Chevaline,  adj.  f.  (bete—), 
calu  seu  juncu. 

Chevalis,  m.  canale  de  na- 
vigată ia  fluviii. 

Cheval-marin,  »i.  animale 
fabulosu,  jum.  cal  şijum.pes- 
ce.  La  pi.  chevmix-marins. 

Chevancci  f*  bunuliî,  ave- 
rea, ce  are  cine-va.  Crai- 
gnant  de  perdre  sa  — ,  te- 
mindu-se  se  nu  şî  perdă  a- 
vutulu,  starea. 

Chevauchantes ,  f.  pi. 
fei(illes),  foie  împletite,  învîr- 
tite,  formăndu  tuburî  acute 
fpliees  en  youttierej  şi  re- 
sâmate  unele  pe  altele. 

Chevaucheei  f.  ămbletîi 
călare,  mersu  în  maî  multe 
locuri  pe  calu. 

Chevauchementy  m.  in- 
cruciatulu  a  doue  buccăţî, 
chir.  dislocatulu  unui  ossu. 

ChevauchePy  v.  n.  a  călări, 
merge  călare, — lo)ig,  seu  — 
court,  a  se  servi  de  scări 
lunge  seu  scurte. 

Chevau-l^gerSf  m.  pi. 
altă-dată  cavaleria  uşioriă 
franc.  Se  dicea  şi  sing.  un 
chevaii-leger. 

Ch6vec  m.  şeii  chwec,  spegiă 
de  burghiii. 

Chevechey  f.  v.  d.  chouette. 

Chevecier,  m.  primulu 
demnitariu  Ia  unele  biserice 
collegialî. 

Chevelâ,  de,  adj,  (tete)  capii 
aî  cuî  peri  sunt  de  culore, 
de  smaltii,  differinte  (la  ar- 
rnărie). 

ChevelUf  ne,  adj.  garnitu 
cu  perii,  cu    perulii   lungii ; 

Dicţ-  Franco-Rum. 


fig.  cu  foiele  dese ;  Oot.    cu 
fdaminte  subţiri. 

Chevelu,  m.  bot.  filaminte 
lipite  de  rădecine. 

Chevelure,  f.  perulu  (ca- 
jiuluT) ;  —  de  Bere)dce,  uă 
constelaţiune  boreale. 

Chever,  v.  a.  a  săpa  uă 
petră  dedesubt,  ca  se-î  slă- 
bescă  tagia,    culorea. 

Chevetf  m.  pernă  lungă. 
Comp.  traversin. 

Chevetain,  m.  seu  cheve  ■ 
taine,  capulii,  căpitanulii 
(vech.). 

ChewetPe,in.căpestru(vech.) 
Comp.  licou.  In  chirurg,  le- 
gătură (tjandage  )  pentru 
fractura  massileî  inferiori. 

Cheveuy  m.  perii  (capului) 
alu  omuluî,  cheveux  roux, 
peru  roşiu,  cheveux  posti- 
ches,  peru  streinii,  falşii.  Se 
prendve  aux — ,  se  tirer,  se 
saisir,  par  Ies--,  a  se  lua 
de  perii. 

Chevillagey  m.  batere  de 
cuie. 

Cheviiley  f.  clavilă,  cuiu  (de 
leinnii  seuferru).  Auta)U  de 
trous,  autaut  de — s,  cate  ob- 
iecţiunT,  attătea  scuse  (fam.); 
ftg.  agintele  principale  in- 
tr'uă  all'acere,  ii  ne  lui  va  pas 
ă  la — ,  el  Iii  î  este  mulţii  in- 
feriorii. PI.  vd.  andouillers. 

Cheviller,  v.  a.  a  bate  în 
cuie,  pune  cuie  la  ev.;  ţlg. 
cheval  cheville,  calu.  cu  pi- 
ciorele  strînse.  Cheviller  des 
vers,  a  ammestica  în  versuri 
vorbe  inutili. 

Chevillettei  f.  cuiii  micii. 

Chevillony  m.  bastonii  dela 
scaunii  Vd.   urm. 

14 


CHE 


210 


CHI 


Chevilloti  IU.  lemnu  ca  să 
arunce  funia  (*nor.). 

Chevillures,  f.  -pi.  corne 
mice  (andouillers)  ale  cer- 
bului. 

Chevir ,      vd.     Transicjer , 

Chevissanccyf.  vd.  accord, 
trăite. 

Ch6vrey  i.  capră;  capru  ca 
se  redice  greatlţî.  Preudre 
la — ,  a  se  necăji  fără  dreptu; 
meiicKjer  la — et  le  choii,  a 
economi  interessi  contrarie, 
vin  qid  fait  danser  Ies — s, 
vinii  forte  acru. —  Chevre- 
hlene,  f.  materia  lurainosă, 
care  formedă  aurora  boreale. 

Chevreau  y  >".  căprioru, 
puiu  de  capră. 

Châvre-f euille,  }ii.  capri- 
foliu.'  La  pi .chcv res-feuilles. 

Chevre-pîedS}  m.  satiru, 
faunu  cu  lâciorele  de  capră. 
PI.  nevar. 

Chevrette,  f.  capră,  femi- 
nină dela  odu.  Vassii  la  a- 
potecarî  pentru  siropuri,  o- 
liurî. 

Chevreuil|  m.  capru,    edu. 

Chevrier  m.  iere.  f.  că- 
prariu,  jiăstoru  de  capro. 

Chevriilard,  m.  micîi  edîi, 
puiu  de  capră. 

Chevrolley  f.  nat.  genu  de 
crustaceî,  de  raci. 

Chevron,  rn.  arch.  capru, 
lemnul u  care  susţine  scăn- 
durele  copperişiuluî.La  milit. 
galonu  dela  raăna  stângă,  ca 
se  arrete  vechimea. 

Chevronnâ,  ee,  adj.  cu 
bante  unite  în  triănghiii  (la 
insemne). 

Chevrotain,  m.  spepiă  de 
capră  indiană. 


Chevrotement,  m.  mus. 
cadinţă  făcută  prin  tremulî. 

Chevpoteri  v.  n.  a  face, 
nasce  căpriorî;  mus.  a  cănta 
cu  tremulî,  cu  vocea  tremu- 
răndă. 

Chevrotln,  m.  pele  de  capră 
lucrată;  puiii  de  capră. 

Chevrotineţ  f.  alice  me- 
nunte. 

CheZ}  prep.  la,  accasă  la 
faii  logis  de):—  la  pAupart 
des  honuncs.,  la  ceî  maî  mulţi 
oineuî,  —  1I0S  ancetres,  la 
strămoşii  noştri. i^n^rer  chez- 
moi,  intraţi  la  mine,  fai 
pjasse  par  chez-vous ,  am 
trccutu  pela  D-v6stră.  11 
n'est  pas  de  petit  chez-soi, 
accasă  la  ellu  este  omulu 
totu-deuna  bine.  Avoir  un 
chez-soi,  a  ave  casa  sa  pro- 
pria; j'e  vous  recevrai,  quand 
j'aAirai  un  cliez-raoi ,  ve 
voiii  priimi,  căndu  voiii  avo 
casa   mea. 

Chezanancei  f.  ammesticu 
de  miere  şi  alume  (farmac). 

ChiaouXi  m.  ciauşiu. 

ChiassCi  f.  spumă  de  metale.      \ 
(Nu  usita).  [vd.  vorba,     i 

Chibouy  «(..spegiă  de  gomart, 

ChiCy  m.  seu  chique,  subţi- 
ritate,  lineţa,  formă  elegante. 

Chicaly  vd.  chacal.  j 

Chicambault,  vt.  s.  chi- 
cambaut,  chicabaud,  lungu 
lemnu,  care  servesce  de  pin- 
tenu  la  navile  mice.  Comp. 
bout-lof. 

Chicanei  f.  difficultate  r^u 
fundată,  processu,  mersîi  ar- 
tificiosu,  subţiritate  capţiosă 
(chichiţă,  cîrcotă). Gomp.con- 
testalion  sans  fondernent. 


CHI 


—  211  — 


CU 


Chicaner,  v.  n.  a  contesta 
fără  fimdamentu,  propune 
întorsure  (incurca,  pune  chi- 
i'liiţe),  a  critica  pentru  ni- 
micuri; fo)n.  a  plictisi. 

ChicaneriCf  m.  fam.  în- 
torsură  ca  să  înipedice  (în- 
curce), difficultate  făcută  din 
rea   voinţă. 

Ghicaneur,  m.  euse,  f.  cui 
place  se  pună  pedice,  (cir- 
cotaşii),  maî  alessii  în  afla- 
cerif. 

ChicaniePy  m.  iere,  f.  care 
face  difflcultăţî  pentru  cellii 
maî  micu  lucru;  adj.  care 
caută  pre  miuuţiosii,  pre  în 
amenuntu.  Comp.  vetilleux. 

ChichCf  adj.  {homme — /, 
pestrătoru  essageratu,  avarii, 
tvop  menager. — Pois  clii- 
che,  spegiă  de  madei*e  mare. 

Chichementy  ad'v.  cu  ava- 
riţă. 

Chichin,)/i .  semînţă  de  cassia. 

Chicotii  in.  lăptucă  romană, 
salată. 

ChichopacâeSyt.jj/.  bot.  fa- 
milia de  plante  monopetale. 

Ghicor^e,  f.  bot.  cicoreă. 

Ghicoti  in.  remasu  de  ar- 
bure,  care  ese  puginu  din 
pămîntu  (buturugă,  branehe 
morte),restu\ii  dela  unu  dinte 
ruptu. 

Chicoterj  v.  n.  j;op.  a  con- 
testa, se  certa  pentru  nimi- 
curî. 

ChicotiBiy  m.  succu  amarii 
alu  unoru  plante,  amarii  de 
colocintu  (de  dovlecu);  dra- 
gees  de  chicotin,  migdale 
aveline  etc.  unde  s'a  ammes- 
ticatu  cliicotin. 

GhidderSi  m.iJl  .cinquieme 


trihu  des  Dentas  ou  Esprits 
2)11  rs,  spiritulu  curatu,  pro- 
fetulu  Maomet. 

Chieiiy  m.  cane  :  —  de  basse 
cour,  cane  de  ianţîi ;  —  sa- 
vant, cane  înveţaîu  (dres- 
satu,  Rompre  Ies  chiens,  a 
rechiăma  căniî  la  vînatîi.  Bon 
chien  chasse  de  race,  copii 
semenă  părinţiloriî;  entre — 
et  loup,  către  sei"ă;  fig.  co- 
coşiii  dela  puşcă; — marin, — 
de  mer,  unii  pesce,  a  cuî 
pele  forte  dură  servesce  a  da 
Instru  lemnului,      [tru  căni. 

Chienage,  m.  impositu  pen- 

Ghiendenti  //;.  gramineă  de 
genulu  froment,  ce  cănii 
mănâncă. 

Chien-loup,  m.  cane  care 
ţine  de  \\x^n.Pl.chiens-loups. 

Ghien-marin,  vd.  chien. 

Ghienne,  f.  femininulu  dela 
cane  (căţea).         [pre  căni). 

Chiennery  v.  a.  a  nasce  (des- 

Ghîennotf  m.  cane  micii. 

Ghierchainei  f.  jur.  cerce- 
tare judiciariă.  [bus. 

Ghîesque,  in.  spe?iăde  bam- 

Ghietotoli,  m.  sturnii;  uă 
passere  messicană. 

Ghiffey  f.  materia  slabă  şi 
rea;  trenţă;  fig.  omii  mole  şi 
fără  caracteru. 

Ghiff Ier,  v.  a.  a  fluera  (vech.) 

Ghifforii  m.  peticii  vechili, 
trenţă  (de  materia,  chărtiă 
ş.  al.);  fig.  lucru  de  puţină 
consistinţă  şi  mică  valore. 
La  pi.  găteli  de  femeă.  Se 
i'uiner  en—ffcun.J.  In  bot. 
crescută  strâmbii,  branche- 
chiffonne. 

Ghiffonne,  adj.  f.  subţire 
şi  inutile  (despre  ramuri). 


CHI 


—  212 


CHLO 


Chiffonn6|  ee,  adj.  tăvălitu, 
încreţitu.  Comp.  froissee. Mi- 
ne— e,  fagiă  cu  trăssurele 
mice,neregulate,  înse  plăcute. 

Chiffonnerj  v  a.  a  tăvăli, 
încreţi.  Comp.  froisser. 

Chiffonier,  m.  iere,  f.  a- 
dunătoru  de  petice  veclu 
(chiffonsj,  câ  s6  le  vîndă  ; 
dulapii  de  rufe. 

Chiffre,  f.  ciffră. 

Chif frer,  v.  n.  a  calcula  cu 
citire  ;  V.  a.  a  ciflVa,  pune  nu- 
merii  la  ce-va  scrie  cu  ciffre. 

Chiffreur,  m.  cellu  ce  so- 
cotesce  bine  cu  condeiulu, 
cu  numere,      [re  a  capului- 

Chig norii  m.  partea  posterio- 

Chiliarque,  m.  comandante 
pestelOOOsoldaţî  laEleniî  ant. 

Chilonei  adj.  budatu. 

Chimerei  f.  chimeră  ;  fig.  er- 
rore,  illusiuni  vane. 

Chimâriituey  adj.  chime- 
ricu,  deşerţii,  fără  realitate. 

Chitn6riquenient|  adj. 
prin  chimere,  cbimericu. 

Chimie,  f.  cbemiă.  Analisea 
şi  composiţiunea  corpurilor. 

Chimiquement,  adv.  che- 
micu,  după  legile  chemieî. 

Chimiste,  m.  cheniistii. 

ChimpanzCi  ')n.  maimuţă 
antropomorfă. 

Chincilla,  chinchilla,  m.  a- 
nimale  din  Chili  şi  Peru,  a 
cuî  blană  e  forte  căutată. 

Chiner,  v.  a.  dispune  firele 
culorate  la  ţessutu  astîi-felu 
că  materia  se  esă  cu  de- 
semne vage  şi  variate. 

Chinois,  m.  olse,  f.  chinesu. 

Chinoiserieif.  micu  obiecţii 
fabricată  în  China  şi  în  gus- 
tulu  chinesu. 


Chiourme,  f.  condemnaţiî  Ia 

munce  silnice. 
Chipie,  f.  pop.  femeă  supără- 

ci6să,difficile  a  trăi  cu  dînsa. 
Chipoter,  v.  n.  a  fi  încetu, 

a  face    cu   negliginţă,    a   se 

oppri  la  lucruri  de  niraicu. 
Chipotier,  m.  iere,  f.  o  mu 

care  abia  se  mişcă  (tembel). 
Chique,    f.  uă   insectă  forte 

mic-d.Gomp.puce  jyenetrante. 
Chiquenaude ,   f.   lovitură 

dată  de  ordinariu   pe    nasu 

cu  degitulu  din  mijlocu,  (bo- 

bîrnacu). 
Chiquer,  v.  a.  şi  n.  a  mes- 

tica   tutunu.  Pop.    a  manca 

bine,  cu  poftă. 
Chirographaire,  m.  chi- 

rografariu,    creditoru    prin- 

tr'unîi     actu    cu    semnătura 

privată.  [teloru. 

Chirologiei    f.  limba    degi- 
Chiromanciei  f.  devinaţiu- 

ne,    ghicire ,    prin  privirea 

măneloru. 
Chiromancieiii  m.  ienne, 

f.  devinatorudupăinspecţiu- 

nea  măneloru.       [rurgicale. 
Chirurgical,  ale,  adj.  chi- 
Chirurjgie,  chirurgia. 
Chirurgien,  m.  chirurgii. 
Chirurgique,  adj.  chirur- 

gicu. 
Chiste,  vd.  Kyste. 
Chiiome,  m.  capii  spiritu- 
ale allil  Negriloru. 
Chiâre,  f.  pelatu  de  musce. 
Chloral,)n.alcoolu  dechloru. 
Chiorate,  m.  chloratu,  sare 

din  acidii  chloricu  şi  uă  base. 
Chlore,  m.  chem.  cXxlorix. 
Chiorhydrate,  m.   chlori- 

dratu,  sare  din  acidîi  chlo- 

ridricii. 


CHO 


213  — 


CHOU 


Chlophydriquci  ăcj.  chlo- 

ridricu,  vd.  inuriatique. 
Chioriquey  adj.  chloricii. 
Chlorofformey     m.  chloro- 

formu. 
Chiorof  orniePi  v.  a.  a  da, 

administra  clorotormu. 
Chlorurci    f.    m.  chloruru, 

conibinaţiune    de  chloru    şi 

de  unii  corpu  simplu,  altuia 

de  cătu  ossigenulu.  [corpuri. 
Choci  iii.  lovitură  între  doue 
Chocolai,  m.  şocalată. 
Chocolatiery  m.  fabricante 

şi  vimletoru  de  şocalată. 
Chocolatierei  f.  ibricu  de 
Choeur,>yi.  cliorii.  [şocalată. 
Choir,    V.   n.  a  cade.    Chu, 

cădutii. 
Choisiry  v.  a.  a  alege. 
ChoiXy  m.  alessu,  alegere. 
Cholâray  seu   cholera-mor- 

bus,  m.  choleră. 
Cholerinci     m.     cholerină, 

diarreă  indolinte. 
CholeriquCiacZ/.de  choleră. 
Ch6mable,arfj.'(/o;u'— ,f/i)in 

care  nu  se  lucredă. 
Chomage,  m.    suspinsiune, 

întrerupere  de  lucru. 
Chomer,  v.  n.  a  nu    lucra, 

fiind Ci-că  e  serbătore,   fiind- 
că nu  este  de  lucru,  seu  din 

altă  causă;  a  înceta  (vorbindu 

de  lucruri). 
Chondrologie,  f.  chondro- 

logiă,    studiulu    cartilagini- 

loru. 
Ghopci    f.  pacharîi    de  bere 

(cam  V-i  litru  . 
Chopinei  f.    vechia    mesură 

de   capacitate,    jumetate    de 

jtinle. 
Ghopiner,  v.  a.  a  be  cu  es- 

cessîi. 


Chopinette,  f.  mică  mesură 

pentru  licidî. 
ChoppeP}  V.  n.  a  călca  reii, 

lovindu-se  de  unu  obstaclu; 

/?(/.  a  se  înşela. 
Choquant,  ante,  adj.  care 

lovesce,  superă.  [desplăce. 
Choquer,  v.  a.  lovi,  supera, 
Choralf    ade,   adj.  chorale, 

care  cântă  în  chorii, 
Chopegraphey  in.  compo- 

sitoru  de  danturi. 
Qhorâgraphiei  f.  arlea  de 

a  compune  danturi  şi  balete. 
Chor^gpaphiquei  adj.  de 

coregrafii,  de  danţu. 
OHoristey  m.  şi  f.  chorislu. 
Chorographie,    f.   choro- 

grafiă,     descrjpţiunea     unei 

ţerre.  [chorograficu. 

Chorographiquei       adj. 
ChopuSy)>?.  căutare  în  chorii. 

Faire — ,  a  cănta  în  choru. 
Chosey    f.    lucru.     Cest     la 

mâine — ,  e  totîi  una  :   dites- 

lid  bien    des—s,  salutaţi-lu 

de   repeţite    orT,    grand —  , 

mulţii ;  elre  tout — ,  a  fi  pre 

indispusLi ;  sar  toute —  ,  a- 

vant  toate — ,  înainte  de  tote. 

La  chose  publiqiie,  statulu. 
Chouy  m.  verdă.    Faites    eu 

des  choux,  faceţi  cu  asta  ce 

voiţi. 

ChoiC  blanc,  resultatu  nulîi. 
Chouaiiy  in.  Se  numescu  in- 

surginţiî    OccidinteluT,    cari 

se  luptă  pentru  legitimiiate. 
Chouannericy   f   actu   de 

chouan,  vd.  irvec. 
Choucroute|l.  verdă  acră. 
Chouette,fcucuvaiă,'c'est — , 

asta  e  escellinte. 
Chou-f leur,  f.  conopidă. 
Chouq ,     m  .    s.    chouquet, 


CHU 


214 


CID 


mar.  lemnu  grossu  care  u- 

nesce    catartulu    de    sus  cu 

cellu  de  jeosu. 
Chou-navet,  m.  gulia. 
Chou-ravej    f.    specia     de 

verdă. 
Choyer,  v.  a.  a  fi    delics.tu 

către    cine-va ;  a  păstra    cu 

gi-ije. 
Chremei  oliîi  sacru,   miru. 
Chrestomathie  y    christo- 

niatiă.  [ştinu. 

Chrâtieny  m.  ieinie,  i'.  cre- 
Chr^tiennementi        adv. 

creştinesce,  ca  unu  creştiuu. 
Chr-etient6y  f.  creştinetate. 
Christy  m.    Christu.    Jesus- 

Cltrist,  Isus-Christu. 
Christe-marinef  f.  vd.  sa- 

licnrne. 
Christianismei  m.  creşti- 

ni'saiu. 
Chromatiquey  adj.  croma- 
ticii, care  procede  prin    se- 
mitonuri (in  mus.). 
Chromey  m.  chem.  cromu. 
Chroniquey  f.  cronică;  adj. 

cronicu.  [cariii. 

Chroniqueuri  m.  croni- 
Chronologiey  f.  cronologia. 
Chronologique,     adj.    de 

cronologia,  cronologicii. 
Chronologistey  m.  crono- 

logistu. 
Chronomâtrei  m.  crono- 
metru. 
Chrysalide,    f.    crisalide, 

starea    omideî    înainte  de  a 

deveni  fluturii. 
Chrysanth6me|)n.  plantă 

de  ornamentîi. 
Chrysocale,    m.  composi- 

ţiune  care  imită  aurulu;  fig. 

apparinţă.  [Ia  urechiă. 

Chuchotementi  rr,.  vorbă 


Chuchoter,    v.    a.  a    vorbi 

încetei  la  urechiă.    [urechiă. 

ChuchoteriCi  f.  vorbire  la 

Chuchoteurj  ni.  ease,  L 
care  vorbesce  la  urechiă. 

Chuinter,  v.  n.  a  căuta  că 
bufniţa. 

Chut,  interj,  tăcere.  ! 

Chutei  f.  cădere,  catastrofe, 

Chyle,  rn.  nat.  chilii,  liquore 
care  separă  alimintele  în 
stomacii. 

Chyliferei  adj.  care  portă 
chiJulu  ;  vaisseau  ■ — ,  vassd 
chiliferu  (in  corpii). 

Chylifîcation,  f.  formaţiu- 
ne a  chilului. 

Ci,  odv.  aici ;  pa.r  —  par  la, 
de  uă  parte  .şi  de  alta, —  a- 
pres,  aci,  peurmă, — dessuSy 
dessous,  maî  sus,  maî  jeosu, 
— contre,  în  faciă, — devant, 
maT  'nainte,  ci-annexe  aici 
allăturatii;  ci-entour,  aici 
împregiurîi.  [cu  arma. 

Cibley  f.  puntâ  ce  .se  ochiesce 

Ciboire,  m.  ciboriu,  vassiî 
unde  se    conservă    grijenia. 

Ciboulei  f.  arpagicu. 

Cibouletie,  f.  vd.  prrec 

Cicatrice|f.  cicatrice,  semnu 
de  rană  pe  pele.     [uă  rană. 

Cicatriser,  v.  a.  a  închide 

Cicero,  m.  cicerone,  spegiă 
de  litiere  de  tipografia. 

Ciceroney  m.  cicerone,  con- 
ductorii care  arretă  streini- 
loru  curiosităţile  unui  oraşii. 

Clc^vonienfienne,  adj.  gare 
este  în  felulu,  în  .stilulu,  luî 
Cicerone.  [vădii. 

Ciclamor,  m.  punere  m  per- 

Cicle,  vd.   Cijcle. 

Cidf  rii.  căpetenia. 

Cidre,  m.  vinii  de  mere. 


CIN 


215 


CIN 


Cîel|>/t  cerîi. — d'airaiH,iimpă 
caldu; — de  j)lomb,timim  fur- 
lUnosu  ; —  serein,  timpu  se- 
ninii, le — ^'eclaircit,  cerulu 
se  lumineda,  începe  timpu 
bunu.  La. pi.  cleux,  soă  ciela, 
după  sensulu  ce  i  se  dă. 

Ci-entouPi  vd.  Ci. 

CiergCi  f.  luminare  de  ceră. 

Ci  gale,  f.  greeru. 

Cigare,  f.  cîgară. 

Cigarettei    f.  mică    gigară. 

Cigogne,  f.  cocoru. 

Cigue,  f.  cucută. 

Cil,  ni.  cenă,  genă. 

Gilicei  m.  ciliciu,  cinsură  do 
perii  aspru  pui'tată  pe  pele 
dia    spiritulu    de    penitinţă. 

Ciliej  ee,  adj.  bot.  ciliatu, 
care  are  perî  rănduiţî  că 
genele. 

Cillementi  rn.  clipitură. 

Ciller,  V.  a.  a  clipi. 

Cimaise,  vd.  Ci/maise. 

Cimbalaire ,  vd.  Cyynba- 
laire. 

Cime,  f.  virfii  de  munte,  de 
arbure.  Comp.  somntet. 

Cimenti  ia,  cimentu,  spegiă 
de  mortariîi,  totu  ce  servesce 
a  uni  intre  dîn.sele  pcti-ele. 
.4  chaux  et  â — ,  pentru 
timpu  îndelungii. 

Cimenter,  v.  a.  a  cimenta, 
lega  cu  cimentu ;  consolida. 

Cimeterrei  m.  sabia  cur- 
bată şi  lată  la  Turci. 

Cimetiâre,  1'.  cimitiriî. 

Cimiery  m.  carne  de  bouu  de- 
la  deşerta  ;  partea  superiore 
şi  ornarnentulu  unei  casce. 

Cinabrei  m.  cinabru,  chi- 
novarii. 

Cinchonej  m.  cinchona,  ar- 
burelu  de  quinină. 


Cinchoniney  f.  cinchonină, 
alcaloidii  conţinutu  in  cojea 
de  quinină. 

La  comtesse  del  Cinchon.epouse  du 
vice-roi  espagnol,  residant  â  Pe- 
rou,  avait  longtemps  souffert  de 
la  fievre  ;  elle  eii  fut  guerie  par 
la  r  cine  de  quinquina.  qu'elle 
introduisit  en  Espagne.  Plus  tard 
Ies  J6suites  firent  apporter  cette 
ecorce  de  Perou;  ils  l'appelaient 
poudre  (7es  Jesuites  (pul vis  .Tes.i&t 
en  1737  La  Condamine  et  Jussieu 
trouverent  le  bois,  qui  produit 
cette  ecorce.  On  lui  donna  Ie  nom 
de  Cinchona  Cniirlamiiiea,  en  m€- 
moire  de  la  comtesse  de  Clinchon 
et  du  naturaliste  La  Condamine. 

Cin^pairey    adj.    cinei'ariu. 

Ur)ie — ,  urnă  care   conţine 

cenuşea    unei    persone    arse 

după  morte. 
Cineration,    f.  cineraţiune, 

prefacere    în     cenuşe    prin 

ioc  II. 

Cingler,  v.n.  a  naviga,  pluti; 
V.  a.  a  lovi  cu  unîi  obiecţii 
flessibile,  cu  biciuşca. 

Cinnamonie}  clnname,  m. 
cinamu,  scortişioră,  şi  myv- 
rhe,  cannelle. 

Cinq,  numer,  cinci. 

Chinquantaine,  f  numeru 
de  cinci-decî  seu  apprope. 

Cinquantej  numer,  cinci- 
decî. 

Cihquanti^me,  ordin,  allu 
cinci-decile. 

Cinqui^me  ,  ordin,  allu 
cincile. 

Cinquiemement,  adv.  in 
alUl  cincile  locii. 

Cîntre,//*. figură  în  arcu;  arcu 
de  lemnii,  jie  care  se  edifică 
uă  boltă,  eu —  ,  rătundu  ; — 
eu  ogive,  arcii  cu  vîrfii ;  — 
aplati,  arcii  lată ,  pufinii 
înaltij.  Loges  du — ,  ultimulă 
răndu  de  loji. 


CIR 


—  216  — 


CIR 


Cintrer,  v.  a.  a  edifica  (boi- 
tele) pe  arcun. 

CipagCi  m.  soldaţii  indiană 
în  serviţulu  Angliei. 

Cippe,  m.  semi-columnă  fără 
capitulă  (archit). 

Ciragci  ni.  ceruire;  vacsă. 

Circoitipolairef  adj.  cir- 
cunpolare,  care  încungiură 
polii  terrestri. 

Circonciref  v.  a.  a  opera 
circuncisiunea. 

Circoncisioiii  f.  circunci- 
siune.  [ferinţă. 

Circonfârence,  f.  circun- 

CirconflexCi  adj.  circun- 
flessă  (despre  accentu). 

Circonlocution,  f.  circim- 
locuţiune,  dicere  prin  vorbe 
multe,  circuită  de  vorbe,  pe- 
ri fr  ase. 

Circonscription,  f.  cir- 
cunscripţiune,  ocolu. 

Circonscrirci  v.  a.  a  cir- 
cuQscrie,descrie  uă  liniă  care 
mărginesce  prin  pregiură, 
apune  margini. 

Circonspecti  cte,  adj.  cir- 
cunspectă,  attintivă  la  ceaa 
ce  face,  la  ceaa  ce  dice. 

Circonspection, , '  f.  cir- 
cunspecţiune,prudinţă,  attin- 
ţiune  in  ceaa  ce  facemă  seă 
dicemă. 

Circonstancei  f.  circun- 
stanţă,  împregiurare, — s  ag- 
gravantes,  —  attentiantes, 
circunstanţe  agravanţi,  atte- 
nuanţi,  cari  mărescă,  cari 
micşioredă  pedepsa(jurispr.). 
De — ,de  cirscunstanţă,făcută 
la  occasiune.  Circonstaticiel 
elle ,  adj.  gram.  circun- 
stanţiale. 

Circonstancier,   v.   a.    a 


disfăşiura    circunstanţele ,  a 
adduce  împregiurarea. 

Cipconvallationi  1.  t.  cir- 
cunvalaţiune.  Întărire  făcută 
de  împressurătorî  pentru  ase 
appăra  contra  împressuraţî. 

Circonvenir,  v.  a.  a  înveli, 
incuDgiura,  din  tote  părţile. 

Circonvoisin,  m.  ine,  f.  ve- 
cină din  pregiură.  Usitată 
numai  la  pl.les  lieux  —  s,  lo- 
curile din  pregiură. 

Circonvolution,  f.  intor- 
sure  făcute  în  giurulă  unuî 
centru  commune,  circunvo- 
luţiune, 

Circuity  m.  circuită,  ocolă. 

Circulairci  adj.  circulariă, 
in  formă  de  cercă,  [circulă. 

Circulant,    ante,  adj.  care 

Circulatioiii  f.  circulaţiune, 
mersă  şi   întorsă   continuu. 

Circulatoirey  adj.  circula- 
toriă,de  circulaţiune,care  pri- 
vesce  circulaţiunea  săngeluî. 

Circuler,  v.  a.  a  circula,  a 
se  mişca  circulariă,  a  merge 
şi  reveni,  a  se  reisipi  în  tote 
părţile. 

Cipcumnavigatioiif  f.  seă 
circomnavigation  ,  voyage 
de — ,  căletoriă  în  giurulă 
lurniî.  i 

CirCy  f.  ceră,  —  vierge,  ceră  j 
din  ţa§uru.,—d'  Espagne,cerăi  i 
tare.  Etre  egaux  comme  \ 
de — ,a-şî  semena  forte  multă. 

CirePi  V.  a.  a  cerui,   văcsui. 

Cirierş  m.  cerariă,  lucrătoru 
la  ceră. 

Ciroene ,  m.  farm.  em- 
plastră  tonică,  principale 
compusă    din  ceră    şi  vină. 

Cipon,  m.  insectă  apprope 
nevisibile,    peduchiă   (latu). 


GIT 


217  — 


GIV 


CirquCi  )n.  circu. 
Cirrey  m.    seu   cirche,   bot. 

synon.  de  vriile,  mais  moins 

usife.  Vd.  vriile. 
Cirsakas,    m.    materia    de 

bumbacii  febricată  îa  India. 

Şi  sirsacas. 
CirurC)  f.  ceruire. 
Cisailler,    v.    a.    a  tăia    cu 

forfecile  metale. 
CisailIeSy  f.  j^L  forfecî  mari 

pentru   metale. 
Cisalpirif  ine,  adj.  de  din- 

coce    de    Alpi    relativii    cu 

Francia. 
Ciseaui  ni.  forfecT. 
Glseler,    v.  a.  a  sculpta   11- 

gure,  a  tăia  ornaminte  cu  ci- 

selet. 
Ciselet,    ni.    forfece    micii, 

daltă  mică,  pentru  sculptatu. 
Giseleuri    m.  sculptorii   de 

flgure. 
Ciselure,    f.    .sculptură    de 

figure  şi  ornaminte. 
CisoireSj  1'.  pi.  mare  forfece 

pusu  pe  unu  scaunu  şi  ser- 

vindîi pentru  metale,cisai7?es. 
Citadellei  f.  citadelă. 
Citadini  m.  ine,  f.  orăşianu. 
Citatioiiţ  f.  citaţiune  ;  ordine 

de  a  compare  la  judecată  ; 

locîi    împrumutată    de   unu 

autoru. 
Cit£|  f.  oraşiu.  Partea  cea  maî 

vechia  dintr'unii  oraşiu. 
Citer^  V.  a.  a  cita,  chiăma  in 

judecată ;    adduce    unu  locîi 

dintr'unu   autoru    pentru    a 

susţine  uă  allegaţiune. 
Oît6pieur,e«re,adj.citerioru, 

de  dincoce,  opp.    idterieur. 
Citernei    f.    citernă,    reser- 

voriii,    unde  se  şlrînge    apa 

de  plouiă. 


Citerneauy  m.  partea  citer- 
nei unde  apa  se  curăţă. 

Citoyeiii  m.  enne,  f.  cetă- 
ţianu.  [măiă. 

Citragoiii  m.  melissă  de  16- 

Citratei  m.  citratîi,  sare  din 
acidii  citricu  şi  uă  base. 

Citrini  i)ie,  adj.  de  culorea 
lemăieî. 

Citriqueyac/J.  citricii.Se  dice 
despre  acidutii,  ce  se  ges- 
sesce  in  lemăiă  şi  în  smeură. 

CitroH}  Hi.  lemăiă,  ecorce 
rfe— ,c6je  de  lemăiă,  jas  de 
— ,succu  de  lemăiă. 

Citronnatf  m.  citronatu,c6je 
de  lemăiă  sacharată. 

CitronnC)  ee,  adj.  unde  s'a 
piisîi  succii  de  lemăiă. 

Citronnelle,  f.  melissă  of- 
ticinale,  vd.  aurune.   [măiă. 

Citronnier|)/i.  arbure  de  le- 

Citrouillef  f.  dovlecu. 

CivCf  s.  civette,  (lat.  coepula) 
spegiă  de  usturoiii.  Aii  d'un 
gout  fort  et  releve,  qu'on 
eniploie  dans  la  salade. 

Civety  m.  mâncare,  iachniă 
de  iepure,  ragoiU  de  lievre. 

Civeiiey  f.  cepă  menuntă. 

Civierci  f.  patu  pentru  trans- 
portulu  greutăţi  lorii. 

Civil,  le,  adj.  civile,  celăţe- 
nescLi ;  fiy.  politu,  bine  cres- 
cuţii. 

Civilementia^^ţ;.  în  materia 
civile;  cu  civilitate,  s.  politu. 

Civilisable,aJy.  priimitoriiă 
de'civilisaţiune,  care  se  pote 
ci  vi  lisa. 

Civilisation,  f.  civilisaţiune. 

Civiiiser,  v.  a.  a  civilisa. 

Civilit6|  f.  civilitate,  politeţă. 

Civique ,  adj.  civicu,  care 
privesce  pe   cetăţianî. 


CLĂI 


218 


CLM 


Civisme,  m.  civisrau,  affec- 
ţiunea  unuî  cetăţianu  pentru 
ţerra  sa,  virtute  cetăţonescă. 

Clabaud;>/i.  (din  ebreic.  klab 
cane),  cane  de  vînătore,  care 
strigă  în  cale,  şi  împedică 
astu-lelCi  tendinţa;  fU/.  lungu 
vorbitorii  (palavragiu) 

CJabaudage,  î/hlătratu  de 
inai  rnulţi  căni. 

Clabauder,  v.  n.  a  lătra 
multu  şi  căudii  nu  trebue  ; 
fir/,  a  striga  fără  causă. 

Clabauderie,  1'.  strigăte  im- 
portuue  şi  Iară  causă. 

Clabaudeuri  m.  euse,  f. 
cellii  ce  strigă  mulţii  şi  im- 
portunu. 

Claie,  f.  cleiă  (lat.  cleia  seii 
claia],  pătraţii  de  răchită 
împletită,  că  se  cernă  nisi- 
pulu,  targa.  [  (vech.). 

Claim,  m.  strigăt,  plăngere, 

Claâiii  ;/î.  scobitura  unei  doge, 
unde  se  unesce  cu  lundulu. 

ClaiPi  e,  adj.  clarii,  luminoşii, 
limpede,  manifestu,lămuritu, 
armes — es,  arme  albe;  pro- 
fit tont — e,  căstigii  curaţii.  II 
fait — ,  este  lumină;  fuire  de 
l'eau — ,  a  nu  isbuti;/ire)'  du 
vin  au — ,  a  pune  vin  ulii  în 
butile;  arijent — ,  bani  ce  pote 
lua  cine-va  uerî-căndii  voies- 
ce.  Că  sust.m.pl.  culori  dis- 
chise. 

Clair,  m.  vd.  Clarle. 

ClaiPi  adv.  clarii,  luminoşii, 
desluşitîi.  Fof'r  dair,  a  vede 
clarii,  (desluşitîi).  Serner — , 
s.  a  clair  -  voie,  a  .semeaa 
rarii  şi  in  cantitate  mică  ; 
parler — et  net,  a  vorbi  clarii 
şi  curata,  parler  franche- 
rnent.  Vd.   Clairement. 


Clairani  tn.  clopotii  dela 
gîtulu  animalilorii,  vaceî. 

Claire,  f.  vassii  de  rafm.  sach. 

Clair-obscur,}*i./vic<.modii 
de  a  distribui  lumina  şi  um- 
brele. 

Ciaîr-semâ,  ee,  adj.  raru 
semeiiatii;  nu  bine  strînsQ,nu 
apprope  unulu  lăngă  altulii. 

Claire,  f.  cenuşe  spelală;  6s- 
se  calcinate  pentru  lămuri- 
tulu  metalelorîi. 

Cla!ree,f.sacharii  clarificaţii. 

©Iaîr-e»«ent,«f7v.  clarii,  cu- 
rata, desluşitii. 

Clairet,  e/'e,  adj.  iun — (seii 
numai  clairet),  vinii  roşiu, 
în  opposit.  cu  vin  blanc;  eaii 
— ette,  licorede  sacbarîi  etc. 

Clairet,  //;.  petră  de  culore 
slabă;  iniusiune  de  aromate 
iu  vinii,  vin  — ,  vinii  de  cu- 
lore slabă,  vd.  claret,  eau 
clairette.  Şi  icrm. 

Ciairette,  f.  .strugure  ne- 
gru ;  specia  de  vinii  albii 
spumosu. 

Claire-voie,  f.  dischişură 
intr'unii  murii,  că  se  vedă 
în  aflară.  Inchisură  cu  grile. 
Le  saut  de  lonp,  este  fos- 
satulil  seii  grilele  cari  o  în- 
chidă. 

Clairiere,  f.  locii  dischisii, 
degarnitu  de  arburî,  în  pă- 
dure, potecă;  defectii  în  pos- 
tavulii  reii  ţessutii. 

Clairon,  in.  claronii  (claroj. 
Trompetă  cu  sunetulii  acutu 
şi  petrundetorii,  căntătorii  cu 
claronulii 

Clairvoyance ,  f.  vedere 
clară  ,  limpede ,  sagacitate,, 
penetraţiune  în  affacerî. 

Clairvoyant,  e,  adj.  judi- 


CLA 


—  219  — 


CLA 


ciosu,p(5trundetoru,care  vede 

clar  LI,  cu  judecată. 
Clam,    //(.    cellii    inaî    micu 

pondu  în  regatulu  Siam. 
Clameau,  m.  cleşte  de  ferru. 
ClaitiePi  \d.  appeler,  (vech.). 
Clamesii  m.  clauiesi,    oţelii 

de  Limousin. 
Clameurf  f.  clamore,    mare 

strigătu; — de  haro,  citaţiune 

înaintea   judelui ,    în    Nor- 

niandia. 
Clameuse,f.(c/iasA'e— ),  sgo- 

rnotosă  (despre  vînătore), 
Clampi  tii.  proptea  dela  ca- 

tartti. 
Clampin,  ra.  vd.  boUeux. 
Clamponier,  m.  calu  cu  pi- 

ciorele  (fluerele  picioreloru) 

lungi  şi  subţiri. 
Clan,//(.clan.  Tribu,  în  Scoţia, 

formatude  inaî  multe  familie. 
Clandestini  ine,  adj.  clan- 

destinu,    făcuţii   în  ascunşii. 
Clandestine, f  clandestină. 

Plantă  ale  cui  foie  sunt  parte 

ascunse  în  pămîntiî.  Şi  herbe 

cachee. 
Clandestinementi  adv.  in 

ascunsu,  pe   a'^cunsii. 
Ciandestinit^i  f.  viţiulu  lu- 
crului clandestinii. 
CiangulaireSy  ni.  pi.  secta 

speciale  a   anabaptistilorii. 
ClanS|    ni.    pi.   lemne    cari 

domnescu  în  circuitulii  unei 

mari  luntri  (bafeaa  foncet). 
Clapeti    ni.   capacîi    mobile 

(cum  este  la  doniţă).  Comp. 

soupapje. 
Clapier,    ni.   cavitate   unde 

se  retragîi  iepurii  domest. 
se  Clapir,  i-.  re/L  a  se  strîn- 

go,  se  piti,  în  cavitate   (des- 
pre iepuri  domest.). 


Clapotage,  m.  mar.  s.  cla- 
jjotleiiient,  uşioră  agitaţiune, 
clătinaţii. 

Clapoteux,  adj.  eu.se,  raiş- 
catu  prin  mice  valuri  (des- 
pre mare). 

Clapotif  ni,    vd.    chipoiage. 

CiappePi  V,  n.  a  clăpăi. 

Claquadey  f.  Inviture, /'a)>i. 

Claquei  f.  lovitură  cu  palma; 
specia  de  galicei ,  (galoşi), 
de  păslă;  pelerie  mole. 

Claqu6,  ee,  adj.  garnitii  cu 
pele  pe  lîngă  talpă  (despre 
cismuliţe). 

ClaqueboiSy//(.  unu  instru- 
menta musicale  cu  clavir. 

Claquedent|/H.  prostii  cave 
tremură  de   frigu. 

Claquementf  m.  clapătu 
(clăpăitii),  .sgoraotulu  măne- 
loru,  căndu  se  lovescii  una 
de  alta. 

Claquemurer  y  v.  a.  a 
închide  într'  uă  închisore 
strimtă. 

Claque-oreilles,  f.  peleriă 
cu  margini  i>endinţi  ,  (atîr- 
nînde). 

ClaquePy  v.  n.  a  face  unu 
clapătii,  unii  sgomotii  secu 
şi  acutij  (clăpăi),  cum  e  ples- 
nitulu  cu  biciulii ;  v.  a.  a 
bate  din  palme  ;  fam.  a  lovi 
cu  ^a\ma. Claquer  son  fouet^ 
a  Şl  da  importanţă.  Claquer 
qn.,  a  da  cui-va  palme. 

Claquety  ni.  mică  scândură 
bătindu  pe  sita  morei.  Si 
cliquet. 

ClaquetePy  v.  n.  a  face  unu 
clapătu,  unii  sunelu  secu 
(clăpăi). 

Ciaquettey  f.  spegiă  de  mo- 
rişcă  (scirgiitore). 


CLA 


—  220  — 


CLA 


Claqueur,  m,  applausoru 
plătită. 

Clarcetairei  m.  vech.  le- 
gătură de  chei. 

Claret|  m.  Se  numesce  asia 
vinulu  de  Bordeaux  în  An- 
glia, [mustosiî. 

Glarette,  f.  specia   de  vinii 

Ciaricorde,  m,  claricordu. 
Instrum.  de  musică. 

Clarification,  f.  clariPica- 
ţiune,  limpedelă.      [limpedi. 

Clarifier^  v.  a.  a    clarifica, 

Clarinej  f.  clopoţelii  la  gi- 
tulu  animaliloru,  meiloru. 

Clarînettej  f.  clarinctă. 

Clarinettiste,  m.  căntă- 
toru  cu  clarineta.  [cit,  (titlu). 

Clarissime,  m,  torte  strălu- 

Clart^i  f.  claritate,  lumină ; 
//;/.  limpedelă  a  spiritului, 
stilului  (^tc  ;  transparinţă. 

ClâSj  ))i.  s.  glas,  sunetulii 
clopoţelul,  căndii  a  muritîi 
cine-va. 

Classei  f.  classe,  ordine, 
răndu  ;  sală  de  lecţiunî,  lec- 
ţiune  ;  divisiunea  unui  col- 
legiîi,  unei  sisteme  (de  ist. 
nat.).  Oavrir  iDie — ,  a  dis- 
chide  unu  collegiii,  începe 
prelecţiunî.  Flentree  des — s, 
reînceperea  lecţiuniloru.  Iu 
Jrtar.înscrierea  marinariloru. 
La  pi.  studie,    [ne  in  classî. 

Classement,  )a.  ordinaţiu- 

Classer,  v,  a.  a  ordina,  răn- 
dui,  distribui,  în  classî. 

C]as8ification,f.classirica- 
ţiune,distribuţiune  prin  classî. 

Classifieri  v.  a.  a  classi- 
fica,  ordina  după  classî. 

Classique^  ac^,/.  cla'^sicîî,  in 
usulu  classiloru.  Se  dice  de 
autoriî  de  prima  ordine,  carî 


a  deveniţii  modele  şi  consti- 
tuescii  autoritate.  Terre — ,pa 
tria  classiciloru  (des  auteiirs 
classiques),  precum  Grecia 
Italia.  [lesne. 

Clasf  iquci  adj.  care  se  rupe 

ClatiPi  V.  n.  Se  dice  de  ca- 
nele care,  apropiăndu-se  de 
vînatu,  îndouesce  strigătulu 
seu. 

Claudei  adj.  şi  sust.  fam. 
claudii,  nerodii.  Comp.  niais, 
sot. 

Claudicatioiiif.claudicaţiu- 
ne,  schiopătatu.      [egiptenă. 

Claudien,  m.  papier,  hartiă 

Clause,  f.  clausă.  Disposiţiu- 
ne  particulariă  într'un  actîî, 
contractă  etc. 

Clausoir,  ni.  arch.  petra 
care  încheia  murulă. 

Claustral|  e,  adj.  clau- 
strale,  de  claustru,  de  mo- 
nasteriă.  [bureţî. 

Clavaire,    f.   bot.   genu   de 

Clavaliery  m.  bot.  terebin- 
taceu  americană. 

CI  avei  ee,  adj.  bot.  clavatu 
(că  măciuca).  Şi  claviforme 
seă  massete. 

Claveaui  m.  ună  morbu  allu 
oui  lor  ă,  Şi  elavelee. 

ClalreauX|  m.  pi.  petre  carî 
formedă  partea  de  d'assupra 
uşe),  ferestreî   etc. 

Claveciiii  m.  instrum.  mu- 
sicale  cu  claviră  şi  cordele 
duplicî  de  metalu. 

Claveciniste,  m,  căntătoru 
cu  clavecin. 

Clavel^i  ee,  adj.  aflectatu  de 
claveau.  Vd.  vorba. 

Clavelee,  f.  vd.  claveau. 

Clavettey  f.  cuiulu  care  in- 
tră în  cardinelă   (in    ţiţînă). 


i 


CLE 


22-1  — 


CLI 


Clavicorde)  m.  clavicordu, 
spepiă  de  clavecin. 

CiavicorneSi  i.j^l.  genă  de 
insecte  coleopt. 

Claviculairej  adj.  anat.  de 
ia  claviculă. 

Clavicule,  f.  claviculă.  Ossu 
care  unesce  umerulu  cu  pep- 
tulu.  [nitii  de  clavicule. 

Clavicula,  ee,  adj.    premu- 

Clavi-cylindre,  m.  clavi- 
ciliodru.  Instrum.  niusicale. 

ClaviePi  rn.  lanţii  pentru 
cheî;  răndulu  clapeloru  unui 
piano,  unui  organatu  etc. 

Claviâre,  f.  unii  pesce. 

Claymorei  f.  lungă  sabia 
a  Gaelilorii  scoţianî  (pron. 
cUraoreJ. 

Clayoiii  m.  mică  tablă  de 
paie  etc.  pentru  a  scurge 
caşcavalulu,  tablă  de  plăcin- 
tarî  ;  gardu. 

Clayonnage,  m.  gardii  pen- 
tru a  opprî  pămîntulu  se  nu 
cadă.  [de  cheia. 

Cleche,    ee,    adj.    în  forznă 

Clefjf.s.cZe,  cheia;  raettre  sous 
— ,'a  închide  cu  cheia  ;  — de 
voâte,  petra  din  mijloculii 
boitei  ;  sous  la  clef,  într'unii 
locu  închisu  cu  cheia  ; — des 
champs,  libertate  de  a  eşi ; 
— de  St.  Pierre,  autorita- 
tea sântului  Scaunu,  ]juterea 
papale. 

Clematite,  f.  plantă  sar- 
nientosă.  >i  viorne. 

Clâmence,  f.  cleminţă,  blăn- 
deţă.  Acte  de  — ,  iertare  ge- 
nerosă. 

Clement,  e,  adj.  cleminte, 
blăndii. 

Clâmentinei  f,  pi.  a  cincia 
carte  a    decretaliloru    papei 


Clemente  V,  făcută  din  or- 
dinea luî  Jean  XXII.  Cule- 
gere de  buccăţe  apocrife  at- 
tribuite  falşii  săutuluî  Cle- 
mente. 

ClenchCi  f.  mică  pergulă 
(pîrghiă),  care  face  se  joce 
clanţa  unei  porţi.  8i  clinche. 

Cl^onie  f  f.  brunelă  (spepiă 
de  prună)    odoriteranle. 

ClepsydrCi  jh  clepsidru, 
orologiii  idraulicii. 

Cl^ragre,  m,  unii  morhii 
allii  passe'  ilorii  de  predă. 

ClerC|  ni.  clericii,  preoţii  ; 
— de  chapelle,  ofiiciariii  la 
capela  regelui ;  ^jos  de  — , 
errore  coramissă  prin  ne- 
sciinţă;  —  de  la  chamhre, 
prelaţii,  officiariii  allii  ca- 
merei apostolice; — (/((  secret, 
secretariu  de  Stalii;  vice  de 
— ,  errore  de  transcripţiune 
(de  copia);  comiUer  de  — 
ă  maifre,  a  socoti  priimi- 
rile  şi  cheltuelele  fără  a  face 
altiiceva.  [clericilorii. 

Clerg6,    m.   eleni.    Corpulii 

Clergeot,  m.  miculiiclericu 
(fam.). 

Clârical,  e,  adj.  clericale, 
ecclesiasticLi,  de  preoţi. 

CI6ricaleinent|  adj.  pre- 
cum clericii  seu  preoţiî. 

Clâricaty  rn..  funcţiunea 
scriitorului  Papeî. 

Clericature,  f.  condiţiunea 
clericilorii,  preoţilorîi. 

Cl^trite,  f.  lemnii  petrificatti. 

Clich,  m.  sabia  încovăiată 
turcescă. 

Clichagei  m.  impr.  forma- 
ţiunea pagineî  cu  litere. 

Clich£j)H.  impr.  tablă  pe  caro 
s'a  asşedatu  litere  (chşeu). 


CLI 


222 


CLI 


Glicher,  v.  a.  i)nij)\  a  forma 
table  solide  cu  litere  călcate 
după  altele. 

Clicheur,  m.  impr.  cellu  ce 
formcdă  paginele. 

ClidCi  ni.  machină  de  resbelu 
la  aiiHcî.  [Bordeaux. 

Clie  f   f.    piaf  iă   de   pesce   în 

Client,  m.  cliente,  proiecta- 
tul u  unei  persone  putinţi,  la 
R.  antici;  cellu  ce  a  înwe- 
tjiitu  processulu  seu,  interes- 
sile  selle,unuî  avocatu  ele. 

Clientelei  t'.  clientelă,  toţi 
clienţii  unuî  avocatu, medicu. 

Clifoirei  f.  siringă  de  lemnii 
de  socu  (jucăria  de  copii). 

Clignementi  iu.  clipelă,  cii- 
}iire. 

Cligne-musettci  f.jocu  de 
ascunsele.  Şi  clirnusseKe,  ca- 
cJic-caclie. 

Cligner|V.a.  a  clipi  (din  ochi). 

Clignot, ni.  spegiă  de  passere. 

Clignotant,  c,  adj.  care  cli- 
pcsce  dijsu. 

Clignotementi  m,  clipelă 
Irecinfe,  continuă. 

Clignoter,  v.  n.  a  clipi  desii. 
Şi  cUfjnoter  des  ijeux. 

Climat,  ni.  climă;  regiune  re- 
lalivii  cu  atinosiera,  ţerră. 

Climaterique,  adv.  clima- 
tfricCî,  de  climă.  Sedicemaî 
alessii  de  fiă-carc  ailu  şep- 
teleannu  {annee—)  aWiX  vie- 
ţeî  umane,  şi  particulariu  de 
annulu  aii  îi  şe<se-decî  şi 
treile,  nmnilii  la  yrande  cli- 
maleriqne.  [cliineî. 

Climaturei  f.  neol.  influinta 

Climax,  //).  ret.  cliinace,  spe- 
giă  degradaţiune  în  discursu. 

Climusette,  vd.  clujne-nui- 
sette. 


Clin  d'oeil,  m.  clipelă.  En 
un  clin  d'oeil,  într'uă  clipă. 
PI.  des  clins  d'oeil  seu 
d'ijeux. 

Clinandre,  m.  vd.  urm. 

Clinanthe,  m.  receptaclu  co- 
nică allîi  florilorii. 

Clincaille,  vd.  quincaille. 

Clinche,  1'.  spegiâ  de  nasturii 
la  p6rtă,pe  care  appăsăndu-lu, 
se  dischide  porta.  Şi  clencJie. 

Clinique,  adj.  clinicu,  care 
ţine  de  patu.  Medecine  clini- 
que, medicină  care  se  eser- 
cită  lăngă  patulu  bolnavului. 

Clinoides,  adj.  f.  pi.  cli- 
noidî.  Se  dice  de  celle  patru 
apohsse  alle  ossuluî  sfenoidu, 
carî  formedă  cavitatea  nu- 
mită selle  turcique.  [labiate. 

Clinopode, /H.  bot.  genii  de 

Clinoscope,  m.  instrum.  câ 
.se  mesore  inclinaţiunea  unuî 
planCi  pe  altulu. 

Clinquant,  ni.  lamine  seu 
l')ie  de  metalii,  carî  strălu- 
cescii  multu ;  //(/.  briliante 
fals  Li . 

Clio,  f.  genu  de  molusce. 

Clionites,  f.  pi.  molusce  pte- 
ropede  petrificate. 

Clipper,  ni.  clijjper,  basti- 
mentii  englesu  ae  uă  mare 
iuţelă.  Pronunţ,  clip-peur. 

Cliquart,  m.  uă  petră  de  e- 
dificiu  forte  stimată. 

Clique,  f  fam.  associaţiuno 
de  omeni,  carî  se  unescu  câ 
se  inlrigede,  se  înşele  (tagmă) 
Comp.  coterie. 

Cliquet,  m.  seu  claquet, 
lemnu  dela  pâlnia  morei. 

Cliqueter,  v.  n.  a  imita  clă- 
păitulu  nioreî.  (Conj.  je  cli- 
quetlc  etc. 


GLO 


CLO 


CliquetiSi  ni.  scărţăitulu, 
sgo  moţul  ti  armeloru,  căndii 
se  lovescu. 

Ciiquetissant,  c,  adj.  care 
produce  unti  sgomotu  con- 
fusu  (scărţîitoriu). 

Cliquettei  t.  instrum.  făcută 
din  doue  lemne,  can  se  ţinu 
între  degite,  si  se  lovescu  u- 
nulu  de  altulu,  câ  se  de  unu 
sunetîi  (scărţăitore).  La  ^il. 
petre  găurite  legate  de  uâ 
sforă^câ  s'o  facă  se  se  afl'unde. 

Clisse,  f.  s.  clayo)i,  mică  ta- 
blă de  rechită,  de  papură, 
pentru  caşcavalu;  diir.  mică 
banta  de  lemnii  şeii  de  car- 
tonii,  câ  se  menţină  ossele 
frănte. 

Clisser,  v.  a.  a  garui  cu 
clisses.  Vd.  prec. 

Clisson,  m.  păndă  ce  se  fa- 
brică la  Clis'iOH,  în  Britania. 

Clistere,  )ii.  vd.   Clijsto'e. 

Clitîejf./jo^anemone  roşiatică. 

Glitoire,  f.  genii  de  legumi- 
nose americ. 

Clîtore,f.genu  de  leguminose. 

ClitorîSf  )a.  clitori,   lindicu. 

Clivagey  */(.  acţiune  dea  dis- 
pica  unu  diamante  (unu  cris- 
talîi),  după  junturele  selle 
naturali,  în  locii  de  a-Jă  tă- 
ia cu  lerestrăulii. 

Cliver,  v.  a.  a  dispica  cu  a- 
bilitate  diamantele,  vd.  y>/'ec. 

Cloaquei  f.  cloacă    (basna). 

Clochef  f.  clopotii,  caliciulu 
floriloru; — de  ploiujeur,  clo- 
potulii  aflundătorulm,  faii'c 
sonncr  la  grosse  —  ,  a  lăssa 
pe  cellu  maî  bunîi  se  vor- 
bescă, —  haniiale,  du  hefroi, 
clopotu  de  alarmă.  Comp. 
tocsin. 


Cloche-|iîed)  m.  .si'egiă  de 

organsinu..l//ey  â — ,  a  merge 

într'unu  picioru. 
Clocheman,    m.  berbeculu 

care  conduce  turina.  Comp. 

sonxaillei'. 
Clochement;//}  .schiopătatu. 
Clocher,  m.  clopolniţâ. 
Clocher,    v.  n.  a    şchiopăta 

jboiter)  mergindu;  a  li  delec- 

tosu.  [niţă. 

Clocheton,  m.  mică  clopol- 
Clochetiejf.  mică  clopolniţâ; 

bot.  specia  de  flore  roşia. 
Clocman,  */(.  vd.  clocheman. 
Cloisoni  m.  închisură,  sepa- 

raţiune  de    scânduri    intr'uă 

casă ;    bot.    membrană    care 

divide  pericarpulu. 
Clotsonnage,    ta.    separa- 

ţiune  prin  închisură  cu  scăn- 

durî  etc. 
Cloisonner,  v.  a.  a  închide, 

separa  cu  scăndurî. 
CloitrCf  n\.    claustru.    Gale- 
rie in'eriorî  la    raonasteriu ; 

monasteriu.  Ave  de — ,  boltă 

incruciatâ. 
Cloifrer,  v.  a.  a  închide  în 

monasteriu,  face  călugăru. 
Cloîtrieri    //;.  religioşii  de- 

fiptii  într'unu  monasleriîi. 
CSosnenai    f.    uă    plantă   câ 

erba. 
CSonîque,  adj.  spasme  —  , 

contracţiune    nevoluntare    a 

muschilorii ;    nioiivement — , 

mişcare  spasmodică. 
ClonismejiH.vd.  Conmdsion. 
ClopeuXf  m.  rnicu  ciocanu. 
Clopin-ciopant,  adv.  fam. 

tîrîşiu    gropişiii.    Comp.    en 

clopinaiit,     en  clochanf. 
Clopiner,  v.   n.  a  şchiopăta 

puf  inii  (fam.). 


CLOU 


CLU 


Cloportei  in.  cloportă,  sjenu 
de  ţînţarî. 

ClorCf  V.  a.  a  închide,  îm- 
pressura,  mărgini.  Si  clorre. 
— Ind.pres.je  dos:,  tu  dos, ii 
ciut,  fără  pi.,  flit.  je  durai, 
condit.  je  durais.  iniper.e/os, 
Iară  pi.  part.  pass.    dos,  e. 

CloSy)n.  cămpu  (terrîinu)  în- 
cljisu  cu  muri,  ijardCi  etc. 

CloSy  e,  part.  închisu.  A  huis 
dos,  cu  uşia  închisă.  Puques 
doses,  duminica  ThomeT.  Ce 
sont  lettres  doses,  sunt  lu- 
cruri secrete.  .Se  tenir  —  el 
coiivert,  seu  —  et  coi,  a  şede 
ascunsu  într'unu  locu  sigurii, 
â  huis  dos,  cu  porţile  în- 
chise, fără  publicu. 

Closeau, )/).  cămpîi  micu  în- 
chisCi  alluţerranilorii.  Comp. 
closerie. 

Closoir,  m.  scândura  de  îm- 
pletilti  la  făcetoriî  de  coşiurî. 

Clossementy  vd.  (jlousse- 
ntent. 

Closserf\d.  glousser.  [midă. 

Ciostrei  m.  spepiă  de  cără- 

ClothOi  f.  siteţiă  de  coquile. 

ClothoniCi  f.  unii  şerpe,  spe- 
cia (le  boa  ccnstric.or. 

ClotoiPi  7/i.  cărligu  de  îm- 
plelitii  coşiurî. 

Cloturej  f.  închisură,  clau- 
sură,  circuitii  de  muri,  gardii 
etc;  reclusiune  monastică. 

Cldturer,v.a.  ueol.  vd.  cbjre. 

Cloturiery  m.  vd.  vannier. 

Clouy  m.  cuiij; — â  cheval, — 
niaredial,  cu  iu  de  potcovă. 
Ne  tenir  ni  a  fer  ni  a  dou, 
a  fi  puginu  solidu.  River  le — 
ă  qn.,  a  răspunde  cuîf-va 
d'a  di'eptulu,  verde;  dre  gras 
comme  un  cent  de  — ,  a  fi 


forte  slabii.  Yd.  şi  Furonde- 
Cloucourde,  f.  erbă  de  inu, 

care  cresce  prin  grăii. 
Clou-d'epingle,  m.  cuiii  de 

alamă  lungii  şi  ascuţiţii. 


Clou-de-girofle| 


spe- 


QÎă  de  buriană  aromat. 

Clouer,v.a.a  bate  în  cuie,prin- 
de  cu  cuie.  Se — ,a  se  stabili. 

Clouet,  m.  uneltă  de  tăiată 
dopurî  (la  dogari). 

Cloura  ei  clouvay  m.  Pas- 
sere  chinesă  care  prinde  pesci. 

CloutePi  v.a.  a  garni  cu  cuie. 

Clouteriei  f.  fabrică,  com- 
merciii,  de  cuie. 

Cioutier,  m.  meşterii  cai-e 
face  cuie,  vîndetorîi  de  cuie. 

Cioutiâre,  f.'seîi  douviere, 
douiere,  ferru  pentru  cuie, 
formă,  tiparu,  pentru  cuie. 
Comp.  emboulissoir. 

Clovisse|f.speciă  de  coquilă. 

Cloyerei  f.  coşiii  cu  stridie. 

Clowriy  ni.  claunii,  clon,  ţer- 
ranii,  bajazzo  (paiaţă). 

Cluby  m.  clubii.  Adunanţă 
politică  în  di  determinată. 

Clubione,f.spe^iă  de  păiagin. 

Clubistei  ni.  membru  unui 
club.  [flătură. 

Clunesieif.fifiec/.spegiă  de  in- 

Clupey  m.  seu  dure,  clupeu. 
Genii  de  pesci,  din  cari  sunt : 
le  hareny,  la  sarditie,  Van- 
chois  şi  Valose. 

Clusci  f.  strigătulu  învăţăto- 
rului de  passerî  la  cănii  seî. 

Clusery  V.  a.  a  escita  cănii 
că  se  scotă  prepeliţa  din  mă- 
răcini,      [rasitii  de  Antille. 

ClusiePi  m.  unii  arbure  pa- 

Cluf  e,  f.  cărbuni  de  petră  i 
{houille)die  calitate  inferiore.] 

Ciutelleyf.unu  arburelii  afric. ; 


coc 


COD 


Clufionei    f.  nat.   specia  de 

păiagiau. 
Clymâne,  f.  uă  plantă. 
Clypâifformey   adj.   clipei- 

forme,  assemine  scutului. 
Clyp6ole|f.clipeolu,uă  plantă. 
Clysoir,  m.  tubu  de  pândă 

nepermeabile  pentru  clister. 
Clysopompey    rn.   clisteru 

munitu  cu  uă  pumpă. 
Clysse,  f.  c/(e>/î.  clissu,  ara- 

mestică  de  materie  diverse. 
Clysterci  m.  clisteru  (glis- 

tirii).  Vd.  lavement. 
Coaccusci  ee,  adj.  accusatu 

împreună  cu  alţii. 
Coacfif,  ive,  odj.    care  are 

putere  de  a   constringe. 
Coactioni  f.  constrîngert. 
Coadjuteuri  m.  prelaţii  aj- 

.iutătoriil  episcopuluT. 
CoadJMtorerie,  f.  sarcina 

ajjutoruluî  unui  episcopu. 
Coagulation,  f.  închiăgare. 
Coaguler,  v.  a.  a  închiăga. 
Coalescenti  e,  adj.  cres- 
cută împreună,  [coaliţiune. 
CoalisePyV.  a.  a  uni, forma  uă 
Coalitioiii  f.  coaliţiune,  asso- 

ciaţiune  de  maî  multe  persa- 
ne pentru  scopuri  communî. 
Coassement|)n.  strigălulii 

brosceloru.  [cele. 

Coasser,  v.  a.  a  striga  bros- 
Coassociei  //t.  associatu  cu 

alţii  pentru  commerciu. 
Cobaeai  f.  uă  plantă  de  or- 

namentu.  [albăstresce  sticla. 
Cobalt|f/(.cobaltu,  metal  care 
Cobolty  m.  coboltu,  arsenicii 

pulverisatCi. 
I     Cocagne,    m.   pays  de  — , 

ţerră  imuginariă,  unde  totulii 

este  în  abundanţă. 
Cocardei  f.  cocardă. 

V;rţ.   liow.-Fraiir. 


Cocasse  ,     fam  .  adj  .    de 

glumă,  de  rîsîi. 
Coche,  m.  mare  nave  în  usu 

altă-dată  pentru  transportul  ii 

căletoriloru. 
Cochenille,  t.  insectă  culo- 

rante,  găndăcelu. 
Cochenilleri  v.  a.  a   văpsi 

in  culore  roşia  dischisă. 
Cocher  ,    nt.    visitiii,  —  du 

corps,  visitiu  allu  regeluî. 
Coch^rei    f    portă    destula 

de    mare    pentru  a  trece  uă 

trăssură. 
Cochet,  m.  cocoşiu  tînerîi. 
Cochlearia|f  cochlearia,  uă 

plantă  medicinale. 
Cochorii  m.  rimătoru. 
Cochonneei  f.  toţî  rimătorii 

mici  născuţi  uădată. 
Cochonner,  v.  a.    a  nasce 

(despre  rîmătorî). 
Cochonnerîe,f.necurăţeniă. 
Cochonnet  ,  )n.  purcelu. 
CocOy  m.  coco,  nucă  de  coco. 
Cocodettei  f.  lîică  de  mo- 
rali uşiorie. 
Coconi  ni.  învelişiulu  verme- 

l[xi  de  mătasse  (gogoşe). 
Coconellci  f.  mătasse  brută. 
Cocote,  f.  espressiune  copi- 

lărescă  în  locii  de  găină. 
Cocotieri  ni.  arbure  din  fa- 
milia paliniloru. 
Coctiorii  r.  cocţiune,  cocere. 
Code,//i.codic&.culessij  de  legi. 
Codebiteur  |    m.    debitoru 

împreună  cu  altulu. 
Codetenteuri  rn.  detentorii 

împreună  cu  altulu. 
CodeXi    ni.  codice,    culessii 

de  formule  officialî    impuse 

farmaciştilorii. 
Codicil! aire,  adj.    stabiliţii 

prinfr'unu  codiciiu. 

15 


COH 


226 


COL 


Codîcilley  m.  codicilu,  a- 
dau?su  la  unu  testamentu  cu 
aceaaşî  valore  ca  si  testamen- 
tulu.      [lega,  într'uuîi  corpu. 

Codif  ier,  v.  a.  a  codifica,  uni, 

Codonataire,  adj.  cuî  s'a 
făcutîi  uă  donaţiune  împreu- 
nă cu  alţii.  [ritm.). 

Coefficient,  m.  factorii  (a- 

Coercibiey  adj.  care  pote 
fi  reslrînsu  intr'unîi  spaţiu 
uere-care  (în  fîs.). 

Coercitif ,  ive,  adj.  care  are 
dreptulu  de  constringere. 

Coercitioni  f.  putere  de  a 
coustrînge. 

Coeterneli  elle,  adj.  eternu 
împreună  cu  altulu. 

Cceur,  m.  inimă,  curagiu:  .si 
le  —  vous  en  dit,  deca  v6 
place,  de — ,  din  inimă. 

Coexistanty  ante,  adj.  care 
essiste  împreună  cu  altulu. 

Coexisiance,  i.  essistinţă 
în  aceira.şî  timpii  cu  aliulu. 

Coexister,  v.  n.  a  essiste 
împreună,  [(de  foile  florilor). 

se  Cof  f  iner,  v.  r.  a  se  pleca, 

Coffrey  m.  cuferu,  • —  fort, 
cuferii  lorte  solid  ii,  unde  se 
conservă  obiecte  preţiose. 

Coff rer ,  v.  a.  a  închide, 
pune  în  încliisore. 

Coff  ret,  in.  cuferu  micii. 

Coffretier,  >u.  fabricante 
de  cufere.         [dela  Cognac. 

Cognac,  >n.spe?iăde  rachiu 

CognasseJ'.gutuiă  selbatică. 

Cognassier,»i.  gutuiîi  selb. 

Cogneey  f.  specia  de  toporu 
pentru  a  dispica  lemne  grosse. 

CogneP}  v.  a.  a  bate  (unii 
cuiii ,  a  lovi.  .S'e — ,  a  se  lovi. 

Cohabitation,  f.  lăcuinţă 
împreună. 


Cohabiter,  v.  n.  a  lăcui  îm- 
preună, la  unu  locii. 

Coh^rence,  f.  aderinţă,  li- 
pitură, uniune  de    altiiceva. 

Coh^renty  ente,  adj.  lipiţii, 
uniţii,  legaţii,  aderinte. 

Cohâritier,  m.  iere,  f.  raoş- 
tenitoru  cu  unii  altulii. 

Cohesioiiy  f.  /;'$.  adesiune, 
putere  prin  care  părţile,  mo- 
leculele, unui  toţii  ţinu  una 
de  alta. 

Cohorte,f.trupă  de  luptători. 

Cohue,  f.adunare  sgomotosă. 

Coi|  coite,  adj.  linişcitii. 

Coiffe,  f.  gătelă  'de  capii 
pentru  femee, — de  chapeau, 
căptuşela   pelerieî. 

Coif  fer,  v.  a.  a  pune  pe  capii; 
a  rpgula  perulii,  frisa. 

Coiffeur,  nr.  frîsorii,  cellu 
ce  taiă  .şi  reguledă  perulii. 

Coiffure,  f.  copperişiii  de 
capii,  găteîă  de  capu. 

Coin,  m.  colţii,  pennă  pentru 
dispicatii   lemne. 

Coincidencei  1.  potrivelâ. 

Coincîdent,e;;/e,f. care  cade 
în  acell'aşî  timpu  cu  altulu. 

Coincider,  v.  n.  a  veni  în 
acelTaşi  timpii,  se  potrivi. 

Coing,  m.  gutuia. 

Coint«eresse,  ee,  adj.  inte- 
ressatii  împreună  cu  nltulii. 

Coke,  m.  coke,  cărbune  mi- 
neralii lipsiţii  de  bitume  prin 
distilaţiune. 

Col|)/î.gîtu;  parte,] ocii  strimţii. 

Colatiire,  f.  filtraţiune,  li- 
cidulii    filtraţii  (îu  farmac). 

Colbacky  m.  colback,  .şepcă 
militare,  ce  portă  tambur- 
majoi-ulii  etc. 

Colcotar,  m.  ossidii  ro.şiii 
de  ferrii,  provenitu  din  cal- 


COL 


COL 


xinaţiunea  sulfatuluî  de  ferru. 

Coleej  f.  lovitură  ce  se  dă  ca- 
valerilorii  pe  gîtii. 

Colegatoiref  m.  şi  f.  cellu 
ce  are  parte  cu  altulu  la 
unu  testaraentu.        [insecte. 

Coleopt^re,/».  uă  familia  de 

Colera-morbus,  vd.  Cho- 
lera-morbus. 

Colerei  1'.  măniă.  Comp.  ern- 
portemeiit. 

Coleriquey  adj.  măniiciosu. 

Coliy  ht.  seu  coiir,  olTiciariu, 
care  este  unu  cenr^oru  uni- 
versale (pote  cerceta  uerî-ce 
casăj  în  China.   [Comp.  râie. 

Coliarti  iii.  pesce  de  mare. 

Colibri,  seîi  oiseau-mouche, 
iii.  colibri,  passere  americ. 
însemnată  prin  micşioriraea 
sa  şi  strălucitulu  culoriloru. 

Colicitant,  in.  cellu  c<'  vinde 
împreună  cu  altulii,  maî  a- 
lessu  eredî,  la  licitaţiune. 

Colifichety  m.  obiectu  tară 
importanţă.  Comp.  babiole, 
bagatelle. 

Colimaţoiij  vd.  Limacon. 

Colin-maillard  ,  m.  jocu 
d'a  ascun.sele,  unde  cellu  le- 
gaţii la  ocliî  trebue  se  prindă 
şi  să-î  spună  numele, 
.lean  Colin,surnomme  Mail- 
lard,  â  cause  du  maillet  dont 
ii  se  servait,  ayant  eu  Ies 
yeux  creves  en  cornbattant, 
se  fit  guider  par  son  ecuyer, 
et  continua  a  poursuivre  Ten- 
nemi.      [ţile  calde  ale  Asiei. 

Coliou,  )n.  passere  din  păr- 

Colique,  f.  colică. 

Colis  y  m.  bală  de  marfă, 
legătură  de  căletoriă.  Comp. 
ballot. 

Colis6e|  m.  vd.  Colossee. 


Collaborateur,  m.  tricc 
L  collaboratorii.        [raţiune. 

Collaboration,  1.  coliabo- 

Collaborer,  v.  n.  a  colla- 
bora,  lucra  în  comraune  la 
uâ  operă  literariă. 

Collage,  m.  lipire,     [pesce. 

Collant,  anie,  adj.  care  li- 

Collatteral,  ale,  adj.  colla- 
terale ,  care  vine  allăture, 
care  nu  este  în  liniă  dreptă, 
nef — ,  nave  lăturaşiâ. 

Collateur,  »i.patronu,  cellu 
ce  confere^ce  unti  beneficiu. 

Collaiion,  f.  conferirea,  da- 
rea, unui  titlu,  unui  drepţii; 
ospetîi  frugale:  comparaţiune. 

Collationner,  v.  a.  a  com- 
para uă  transcripţiune,  uă 
copia,  cu  originalile. 

Colle,  f.  cleiu,  preparaţiune 
pentru  a  lipi. 

Coliectei  f.  strîngerea  unoru 
imposite  m  vechia  monar- 
cliiă ;  collectă,  strîngere  pen- 
tru uă  operă  de  bine-facere. 

Coilecteur  ,  rn.  cella  ce 
strînge  imposite  :  cellu  ce  cu- 
lege dările  voluntarie. 

Collectif,!i.'e,«(:/J.  collectivu, 
care  imbrapiă,  coprinde,  maî 
multe  persone,  lucruri,  fapte. 

Collection,  f.  coUecţiune,  u- 
niuue  de  obiecte  de  arte  etc. 

Collectionner,  v.  a.  a  face 
collecţiune. 

Coilectionneur,  m.  euse, 
f.  stringetoru,  cellii  ce  face 
coUecţiunî.  [lectivu. 

Collectivementi  adv.  col- 

College,  rn.  coUegiîj,  corpii 
de  persone  învestite  cu  a- 
ceaaşî  demnitate. 

Coll^gial,  ale,  adj.  colle- 
giale,  de  collegiii,  de  şcolă. 


COL 


228 


COL 


Coll^gien,  m.  scolariu  de 
coUegiu,  de  giranasiu. 

Collegue}  m.  collegu. 

Colier,  V.  a.  a  lipi,  înclei. 

Collerette,  f.  iacaluţă. 

Collety  >/î.  guleru  dela  haină, 
—  montant,  guleru  tare  dela 
haina  soldatului,  gens  ape- 
tit— ,  ecclesiastici. 

Collfete,f.inseclă  lepidopteră. 

Colleter,  v.  a.  a  lua  pe  cine- 
va de  gitîi,  câ  se  Iu  trintescă. 

Colletin,  >H.  Si  e<;iă  de  ilecii 
(vech.).  iglatinatif. 

Colletîque,(pu?.usit.).Vd.a(/- 

Colleur,  7/1.  tăcetoru  de  car- 
tone,  cellu  ce  lipesce  (chăr- 
tiă  tapetată  pe  murî). 

Coliier,  m.  colare .  Orna- 
mentu  de  gîtîi  (salbă);  cercii 
de  l'erru;  franc  da — ,  forte 
blăndu. 

Colliger,  v.  a.  a  culege  păr- 
ţile însemnate  dintr'uă  carte. 

Collimation,  f.  astr.  ligiie 
de — ,  liniă  de  ochire. 

Coliîne,  1'.  colină,  dialiî.  La 
double — ,  ParnassulCi. 

Collinaire,  care  cresce  pe 
dialurî. 

Colliquatif,  ive,  adj.  med. 
care  dissolvesce,  topesce,  u- 
morile.  Sijmptumes  — ,  sim- 
jitomale  de  diarreă. 

Collîquation,  f.  med.  di- 
niinuţiune  de  dositate  a  li- 
cidiloru,topire  a  succuriioru. 

Coliision ,  f.  collisiune,  lo- 
vire a  doue  corpuri  (cioc- 
nire); fig.  luptă.  [urm. 

Collocasie,t'.s.colocasie,  vd. 

Collocatioiii  t.  inscripţiu- 
nea  creditoriloru  în  uă  certă 
ordine; — utile,  căndu  suntu 
destui  bani  că  se  fiă  plătiţi. 


Collodion,  m.  colodiu.  So- 
luţiune  eterică  de  bumbacîi 
fulminante,    (coton-poudre). 

Colloque,  m.  colloquiu,  con- 
vorbire, conferinţă. 

Colloquer,  v.  a.  a  dispune 
pe  creditori  în  ordinea  în 
care  trebue  se  li  se  plătescă. 

Cofludant  ,  m.  colludinte, 
cellu  ce  particepe  la  collu- 
sion,  vd.   vorba. 

Colluder,  v.  n.  a  face  usiî 
de  collusion,  vd.  vh. 

CollurionSi  m. pi.  nat.  pas- 
serî  de  pădure. 

Collusion,  f.  coUusiune.  In- 
teliginţă  secretă  intre  maî 
mulţi,  câ  se  înşele  pe  altulîi. 

Collusoire,  adj.  făcu'îi  prin 
invoinţă  secretă,  vd.  prec. 

Collusoârement,  adv.  prin 
collusiune,  prin  înşelăciune 
concertată. 

Collyre,  >/?.  coliriii,  remediu 
esternii  pentru  ochi.     [iana. 

Colina,  ni.  uă  passere  de  Gu- 

Colmatage,  m.  agric.  înăl- 
ţarea unui  Jocîi  inundaţii,  a- 
dăugindu-î  pămîntii  addussii. 

Colmate,  m.  agric.  iocu  băl- 
tosil  desecatu  prin  îniplere  cu 
pămîutu. 

Colmater,v.  a.agric.a  înălţa, 
împle  cu  pămîntu  unii  locii 
inundatei,  băltosu. 

Colobome,  m.  med.  ulceru 
allîi  geneloru.  [lumbă. 

Colombace,  «ie,  adj.  de  co- 

Colombade,  f.  vd.  Fauvette. 

Colocasie,  vd.   CoUocasie. 

Colombage,  rn.  răndii  de 
grindi  puse  perpendiculare  (în 
sus)  intr'uă  închisură  de  pa- 
iente. 

Colombar,    m.   porumbelu 


1 


COL 


229 


COL 


cu  cioculu    grossu    din  zona 
torridă. 

Golombe,f.  columbă,  porum- 
biţă (in  stil.inaltu):grindă  pusă 
perpendiculare  la  paiente. 

Colombeau,  m.  porumbelu 
micu,  tîneru. 

Colombellei  f.  june  columbă 
(vech,) ;  imp)'.  liniă  între  co- 
lumne. 

ColombideSy  f.  y^/.  passerîde 
genul u  porumbiloru. 

ColombiePi  rn.  vd.  pigeon- 
niev. 

'ColombierSy  m.  pi.  impr. 
spaţiu  pre  mare  ce  composito- 
rulu  lassă  între  vorbe. 

Colombin,  m.  mineru  curatu 
de  plumbu.   Tautalite. 

Colombiiii  ine,  adj.  (de  cu- 
lore)  ca  guşia  porumbuluî,(as- 
tădi  gorge  de  pigeoii),  fig. 
innocinte. 

Colombite,)».  vd.  Colombin. 

^iolombiunii  m.  columbia, 
tantalu  ;  metalu  negriciosu, 
gessitu  Ja  Massachusset,  in 
Statele-Unite,  şi  numîtu  dela 
Chr.  Columbu. 

=GoloinbO|  m.  uă  rădecină 
de  Indie  amară  şi  astrin- 
ginte. 

Colon,  iii.  colonu,  cultiva- 
torii, plugariu ;  lăcuitorii  de 
colonie. 

Coloiii  yn.  porţiune  a  mare- 
lui intestina,  care  se  continu- 
esce  cu  cecum. 

Golonat,  m.  stare  de  culti- 
vatorii la  antici. 

Colonel,   //(.  colonelu. 

Colonelat,    vi.    colonelatu. 

Colonelle,  f.  consortea  u- 
nuî  colonelu.  La  — ,  seu  la 
£ompagnie — ,altă-dată  prima 


ccorte  (rota)  unuî  regimentu, 
liindu-că    avea    pe  colonelu 
dreptu  căpitanii. 
Colonial,  e,  adj.  coloniale, 

de  colonie. 
Colonie,  f.  colonia. 
Colonisable,    adj.   priimi- 

toriu  de  colonie. 
Colonisation,  f.  colonisare, 

stabiliţii  de  colonie. 
Coloniser,  v.  a.  a  colonisa, 
duce,  asseda,  stabili,  colonie. 
ColonnadW,    f.   columnatu, 
sirii  de   columne  (stilpi)    si- 
metrice  pentru    oi-namentu. 
Colonnaison  ,    f  .    faţiată 

adornată  cu  columne. 
Colonne,  f.  columnă,  stilpii 
cilindrică    la  unu    edificii! ; 
fig.  redămti,  şiru  de  trupe  ; 
fis.    cantitate    de   fluidu    în 
formă  cilindrică. 
Colonnette,f.  columnă  mi- 
că, subţire. 
Colophane,    m.    colofaniî, 
sachisii  de  violină.  Şi   colo- 
pjhone. 
Coloquinte,    m.    colocintu. 
Spefiă  de  dovlecelu,  pomme 
de—. 
Colorant,  e,p.pr.  adj.  c\i- 

lorante,  care  dă  culore. 
Coloration,  f.  culoraţiune. 
Starea  lucrului  culoratu  prin- 
tr'unu  accidinte  de   lumină. 
Colore,  ee,    adj.    culoratu. 
Avoir  le  teint — ,a  se  arreta 
sănetosii,  ave  fagia  rumenă. 
Colorer,    v .    a .    a    culora, 
da  culore,  văpsi ;  fig.  înfru- 
museţa. 
Coloriage,  m.  culoraţiune. 
Colorier,    v.  a.  a   culori,  a 
distribui  culorile  pe  unii  ta- 
belei, (in  pict.). 


COL 


230 


COM 


Coloris,  m.  culoritu.  Effectu 
ce  resultă  din  ammesticulu 
şi  usulu  culoriloru  pe  unu 
tabel  li,  strălucire  de  culori ; 
fig.  roşiela  leţiieî. 

Colorisation,  f.  manii'esta- 
ţiune  de    culore    (în   fisicâ). 

Coloristei  m.  culoristu,  pic- 
torii care  înţelege  bine  cu- 
loritulu. 

Colossal,  e,  adj.  colossale, 
care  întrece  cu  multii  pro- 
porţiunile  ordinarie,  de  mă- 
rime gigantică. 

Colossalement)  adv.  co- 
lossale, că  uniî  colossii. 

Colossej  m.  colossu.  Statuă 
de  mărime  estraordinariă ; 
omii,  animale,de  statură  înal- 
tă şi  forte;  personă  forte 
considerabile. 

Colossee,  m.  coliseulu.  Nu- 
me vechili  pentru  Colisee, 
(parce  qu'il  fut  construit  non 
loin  de  la  statue  colossale 
de  Neron). 

Colostrej  m.  colostru,  pro- 
togala,  primulii  lapte.  Şi  col- 
lostre,  colostrum. 

Colpocelei  f.  colpocelil,  er- 
niă  vaginale. 

ColportagCi  m.  commer- 
ciu  ambulante.  Vd.  urm. 

Colportezi  V.  a.  a  duce  şi 
vinde  merfă  în  locuri  pu- 
blice s.  private  ;  fig.  a  res- 
păndi  noutăţi. 

Colporteur,  nu  ense,  f.  col- 
portoru,micu  neguţătoru  am- 
bulante; vîndetoru  de  diarie. 

Colti|  m.  întăritură  la  mar- 
ginea castelului  anteriorii 
allu  navii. 

Colubrin,  ine,  adj.  colia- 
brinu,  assemine  şopîrleî. 


Columbo,  m.  vd.   Colombo. 

Columeile,  f.  columelă.  As- 
sea  (fusulii)  anteriore  unei 
coquile  ;  assea  unorii  i'ructe, 
care  persiste  după  ce  a  că- 
dutu  celle-alte  părţi  ale  loru. 

Columellee,  ee,  adj.  bot. 
avîndii  asse,  fusu. 

Colure,  m.  astr.  coluvU.  Fiă- 
care  din  celle  doue  cercurî, 
cari  taiă  equatorulii  şi  zo- 
diaculu  în  patru  părţi  egalî, 
şi  inseinnedă  annutimpiî. 

Colybes,  m.  pi.  colivă. 

Colymbes,  m,  pi.  colym- 
bieiiA,  spegiă  de  passerî. 
Comp.  plongeon. 

Colza,  m.  brassică  deunde 
se  estrage  unâ  uleiu  bunii 
de  arsil,  rapiţă.  Şi  colzat  seu 
colsa. 

Comaj  m  coma.  spe?iă  de 
letargiă,addormitu  profundu, 
somnu  lungu.  Coma  vigil, 
coma  iinitu  cu  fantasitii. 

ComateuXi  ense,  adj.  care 
annunţă  seîi  produce  letargia 
(comaj.        [biă  de  Senegal, 

CombasoUjW.spegiă  de  vra- 

Combat,  ni.  luptă,  bătălia, 
fbataillej.  La /)L  jocuri  olim- 
pice. 

Combattanti  m.  luptătorii, 
care  se  bate  ;  nat.  cocoşiu 
luptătorii  {\at.machetes,tt'in- 
ga  pugiiax). 

Combattrei  v.  a.  a  combate, 
a  se  bate,  se  lupta ;  v.  n.  a 
resiste,  se  împotrivi.  Se — ,a  . 
fi  în  oppositiune   unulii  '  cu 
altulu. 

Combe,  f.  vd.  gratie. 

Combieiii    adv.    cătu,   cătuj 
de  multii, — que,  cu  tote  că.i 

Combinaisoiii  f.  combina- 


COM 


231 


COM 


ţiune,  uniune  de  maî  multe 
lucruri  înlr'unu  scopîi  deter- 
minatu. 

Combiner,  v.  a.  a  combina. 

Comblei  m.  virlulu  unui  e- 
di/iciu.  Faire  monter  jus- 
qu'au — ,  a  duce  iucrulu  pa- 
ne la  estremu ;  de  fond  en 
— ,  cu  totulil,  pane  în  lundu. 
Ca  adj.  mulţii  plinu. 

Combleri  v.  a.  împle  uă  me- 
sură  peste  margini ;  jig.  a 
întrece  uerî-ce  mesură. 

Combriâre,  f.  laţu  pentru 
pesci  inarî. 

Combuger,  v.  a.  a  imbiba 
cu  apă  butoiulu,  ca  se  M 
cerce. 

Comburant,  e,  adj.  com- 
burinte,  ardetoriu,  caro  face 
.se  ardă. 

Combustiblei  adj.  com- 
bustibile, care  arde. 

Combustioni  f.  combus- 
stiune. 

Comedie^  f.  comedia,  ("est 
de  la  haaie— ,  asta  e  În- 
şelăciune înaltă. —  vaudeville, 
corn.  cu    cântece,  [medianu. 

Comedieni  m.  ienne,  f.  co- 

Comestible,  f.  comestibile, 
de  măncare,bunu  de  măncatu. 

Comate)  f.  cometă. 

ComiceSy  */*.  pi.  comiţie,  a- 
dunanţă  unde  Romanii  an- 
tici numia  pe  magistraţi.  Co- 
mice agricole,  societate  a- 
grariă. 

ComiquOi  adj.  comicu. 

Comiquement,  adv.  în 
inodu  comicu,  prin  comedia. 

Comite,  ni.  coruitatu,  uniune 
de  persone,  seu  delegaţi 
dintr'uă  adunanţă,  însărci- 
nat' se  preijare  proiecte    de 


discussiune.  Nous  etionsen 
— ,eramu  între  noi. 

Commandanti  ante,  adj. 
commandante.  Ca  saşi.  f. 
consortea    commandanteluî. 

Commande,  f.  commandă, 
cerere  pentru  uerî-ce  epocă 
de  lucruri  fabricate.  Larmes 
c?e— ,lacrirae  de  commandă, 
de  crocodilu. 

Commandementi  m.  com- 
mandă, ordine,  poruncă.  A- 
voi)'  la  parole  ă  — ,  a  ave 
uă  elocinţă  mare. 

Commande r,  v.  a.  a  com- 
mandă, a  conduce  uă  armată, 
ordina,  porunci;  v.  n.  fi  maî 
înalţii. 

Commanderie,  f.  beneficiu 
care  ţinea  altă-dată  de  uă 
ordine  militare. 

CommandeuPj  m.  com- 
mandoru,  titlulu  unuî  gradii 
înalţii  în  ordinile  de  cava- 
leria, maî  alessîi  în  Legiu- 
nea de  onore. 

Commanditaire,  ra.  cellu 
ce  face  parte  din  uă  societate 
de  arendaşî,  părtaşiu  în  tă- 
cere la  ailaceri. 

Commandite,  f.  societate 
commerciale  ai  cuî  membri 
nu  sunt  respansabilî  (maî 
mulii   arendaşî). 

Commanditer,  v.  v.  a  pro- 
cura unuî  commerciante  ca- 
pitali cu  stipulaţiune  de  be- 
neficiu în  prorata  summeloru 
depuse. 

Commei  adv.  câ,  precum ; 
conj.  pentru-că,  —  que,  ue- 
ri-cum. 

Commemoratiff,  ive,  adj. 
commemorativu,care  recbia- 
mă  memoria.care  amintesce. 


COM 


—  232 


COM 


Commâmoration,  f.  ceri- 
moniă  destinată  se  rechiăme 
suvenirea  unui   evenimentu. 

Commenţanty  m.  ante,  f. 
începetoru  îiitr'unu  studiu. 

Commencement,  m.  în- 
ceputii. 

Commencer,  v.a.  a  incepe; 
V.  n.  a  lua  începutu  ;  —  qn., 
a  da  cui-va  |irimele  lecţiuni, 
— «  seu  de  faire  qch.,  a  în- 
cepe se  facă  ceva. 

Coinniende)  1'.  titlu  unui 
beneficiu  datu  altă-dată  de 
rege  unui  ecclesiasticu  secu- 
lare, [senu. 

Commensal,    in.   comme- 

Commensalitâ,  t'.  calitatea 
commesenuluî,  mâncare  îm- 
preună. 

Coitimensurable,  adj. 
inath.  commesurabile,  care 
are  uă  mfisură  commune. 

Coitimenti  adv.  cum.  Le — , 
modulu  cum. 

Commentaîre ,  m.  com- 
mentariu,  note  şi  esplicaţiunî 
assupra  tutorii  pârţiloru  u- 
neî  opere. 

Commentateur,  m.  com- 
mentatorii,  care  face  unii 
commentariu,  esplicatoru. 

Comntenter,  v.  a.  a  com- 
menta,  esplica  prin  comraen- 
tariu  ;  v.  n.  a  amplifica  pu- 
?inu  din  rea  voinţă  fucrurile. 

Commâpagei  m.  vorbă  de 
naşiă,  vorbă  de  petrecere. 

Cominerţaiii;,  m.  ante,  f. 
comraerciante,  neguţătoru. 

Coitimerce,  m.  commerciu; 
relaţiunî  de  societate,  de  af- 
facerî. 

Commercery  v.  a.  a  face 
commerciu  :  a  ave    legături. 


Commerciali  ale,  adj.com- 
merciale,  de  commerciu. 

Commercîalement}  adv. 
commerciale,în  modulu  com- 
mercianţiloru. 

Commerey  f.  naşiă,  cuscră. 
Tout  se  fait  par  coinpere 
et  par — ,  totul  îi  in  lume  se 
face    prin    favore. 

Commettanti  m.  commi- 
tinle,  cellu  ce  coramite,  în- 
crede, altuia  îngrijirea  inte- 
ressilorii  selle. 

Commettrei  v.a.  a  commite, 
a  încrede;  a  face,  îndeplini, 
(săvirşi).  Se — ,a  se  commite. 

Comminatoire,  adj.  jur. 
care  ameninţă,comminatoriu. 

Comniis,>H.  coramissu,  func- 
ţionariu  dintr'uă  administra- 
ţiune,  dintr'uă  casă  de  com- 
merciu. Cormnis  ă  pied, 
commis  â  eh e val,  funcţiona-  ' 
riii  la  contribuţiunile  indi- 
recte, care  mei-ge  se  practice 
eserciţulîi  la  debitanţiî  de 
băuturi. —  Commise,  f.'com- 
promissiune. 

Commiseration  ,    f.  milă. 

Commissairei  m.  commis- 
sariu.  Commissaire  priseur, 
commissariu  delicitaţiune,  de 
mezatu. 

Commissarîat,  m.  com- 
missariatu,  funcţiunea  com- 
misariuluî,  loculu  unde  ea  se 
esercită.  [siune. 

Commissioni   f.    commis- 

Commissionnaire  f  m  . 
commissionariii. 

Commissionner,  v.  a.  a 
dacommissii)ne,sarcinade  a. 

Commissoirey  adj.  cora- 
misoriu.unde  creditorulii  re- 
măne  proprietariulu  emane- 


COM 


233 


COM 


tuluî,  căndu  debitorulu  n'a 
plătitu  Ia  terminu. 

Commodaty  )n.  commodatu, 
împrumutu  gratuitîi. 

Commodei  adj .  coaimodu, 
lesniciosu.  Sast.  f.  mobilă 
cu  sertare  (comodă). 

Coinniod6inent|  aclv.  com- 
modu. 

Commoditeyf.  commoditate. 

de  CommodOy  adv.  Usitatu 
numaî  in  espressiunea  en- 
quete — et  incommodo,  cer- 
cetare destinată  a  face  se  se 
cunnoscă. 

Commodore,  m.  commo- 
dorii,  titlu  de  demnitate  în 
raarina  olandesă,  anglă  şi 
americană. 

Commotîony  f.  commoţiu- 
ne,  mişcare  violinle,  scutu- 
rătură. 

Commuable,  adj.  comrau- 
tabile,  care  se  pote  schimba. 

Commueri  v.  a.  a  comrauta, 
schimba,  —  une  peine  ,  a 
schimba  uă  pedepsă  in  alta 
maî  mică. 

Comniuni  une,  adj.  com- 
mune,  ordinariu;  care  se  ges- 
seşce  uerî-unde  :  en  — ,  în 
commune. 

Communalf  ale,  adj.  com- 
munale,  de  commună. 

Communautâ,  f.  comuni- 
tate, participaţiune  în  com- 
mune. 

Communauxi  m.  pi.  com- 
munalî ,  păşiunî  unde  aîi 
dreptulu  maî  mulţi  se  tră- 
mită  turmele  lorii. 

Gommunei  f.  commună.  Di- 
visiune  territoriale  adminis- 
trată de  unii  primariu  şi  unu 
consiliu  municipale. 


Coininun6inenf|  adv.  de 
commune,  de  ordinariu,  de 
obiceiii. 

Communianty  m.  ante,  f. 
cellu  ce  se  communică,  se 
grijesce. 

Communicable,  adj.  com- 
municabile,care  se  pote  com- 
munică. 

Coitimunicatifi  ive,  adj. 
care  se  communică. 

Coitimunicatloni  f.  com- 
municaţiune ,  trecere  dela 
unu  locii  în  altulii. 

Communieri  v.  a.  a  griji  ; 
V.  n.  a  se  griji. 

Communion,  f.  conformi- 
tate   de    credinţe ;    grijeniă. 

Communiquerf  v.a.  a  com- 
munică, face  parte  (cui-va 
de  ceva),  transmite  ; —  v.  n. 
a  fi  în  relaţiune  ,  în  legă- 
tură cu. 

Communisme,  m.  commu- 
nismu  .  Sistemă  socialistă 
care  voiesce  se  facă  a  pre- 
vala communitatea  averiloru. 

Commutation  I  f.  commu- 
taţiune,  schimbare. 

Compactei  adj.  compactu, 
îndesiţii  şi  solidii,  strînsii. 

CompagnCf  f.  aceaa  care 
însoţesce  pe  altulu,  sopiă. 

Compagnie,  f.  societate, 
consorţii!,  (tovărăşia),  com- 
pania, rota  de  soldaţi. 

Compagnoiii  m.  sociu. 

Compagnonnagei  m.  as- 
sociaţiune  de  lucrători,  soci. 

Comp'arablei  adj.  compa- 
rabile. 

Comparaisony  f.  compa- 
raţiune. 

ComparaltrCf  v.  n.  a  com- 
pare, se  arreta,  se  înfă^işia. 


COM 


~  234 


COM 


Compar ant,m.  a)ite,ţ.ce\\u 
ce    compare,  se    înfăgişedă. 

Comparatif ,  ive,  adj.  com- 
paralivu.[[prin  coiuparaţiune. 

Comparativement, '  adv. 

Compar er,  v.  a  a  compara. 

Comparoir,  v.  n.  a  com- 
pare, se  înfăcişia,  la  judecată. 
(Usit.  numai  la  inf.)'. 

Comparse,  m.  şi  f.  cellu 
ce  figuredă  intr'uuu  teatru, 
figurante.' 

Compartiment,  rn.  com- 
partimentă, dispărţitură. 

Comparution,  f.  venire  la 
judecată. 

Compas,  m.  compasu. 

Compassâ,  ee,  adj.  făcutu 
cu  compasulu,  forte  regulatu. 

Compassement,  m.  po- 
trivire esagerată,  pre  multu 
studiată. 

Compasser,  v.  a.  a  po- 
trivi ,  tăia  cu  compasulii, 
face  unii  lucru  cu  .simetria  e- 
sagerată. 

Compassion,  f  compas- 
siune,  sinţimintu  de  milă. 

Compatibilit^i  f.  potrivire, 
invoinţă. 

Compatible,  adj.  potrivită, 
care  se  pote  uni  lăngă. 

Compatir,  v.  n.  a  compă- 
timi, ave  milă,  toleranţă  ca- 
ritabile. 

irompatissant,  a)ite,  adj. 
care  simte  milă,corapassiune. 

Compatrîotej  m.  şi  f.  com- 
patrioţii. 

Compendieusemeiit,ar/v. 
in  compendiu,  pe  scurţii. 

Compendium,  m.  compen- 
diu, prescurtare.  Comp.  a- 
brege.  [conipensatoru. 

Compensateur,f >  ice,  adj. 


Compensationi  f.  com- 
pensaţiune,  despăgubire ;sub- 
stituţiune. 

Compenser,  v.  a.  a  com- 
pensa, precumpăni,  despă- 
gubi. 

Comperage,  )h.  încuscrire. 

Compare,  m.  cuscru ;  fiy. 
personă  veselă,  resolută. 

Comp6re-loriot  I  m.  vd. 
oryelel. 

Comp^tence,  f.  competinţă,. 
abilitate  recunnoscutâ  in  u- 
nele  materie ;  attribuţiune. 

Competent,  ente,  adj.  com- 
petinte,  care  are  dreptulii 
de  a  judeca,  de  a  decide. 

Computer,  v.  n.  a  fi  de 
competinţă,  fi  de  dreptulu. 

Comp^titeur,  m.  trice,  f. 
concurriute,  competitorii. 

Compilateur,  m,  compila- 
torii, cellu  ce  estrage  locurî 
din  diverşi  autorif. 

Compilation,  f  compilaţiu- 
ne,  împruinutii  de  idee,  de 
estracte,  din  diverşi   autori. 

Compiler,  v.  a.  a' compila, 
estrage  de  prin  autori. 

Complainte,  f  lamintaţiu- 
ne,  jelire. 

Complaire,  v.  u.  a  se  con- 
forma gustului  cuî-va  pen- 
tru a-î  place.  Se — ,  a  ave 
plăcere  pentru. 

Complaisamment ,  adv. 
condescindiute,  politii,  poli- 
ticosii. 

Complaisance,  f  dorinţă 
de  a  place,  politeţă. 

Complaisant,  anle,  adj. 
politu,  politicosu. 

Complement,  m.  compli- 
mentCi ,  adaussii  penlru  a 
completa. 


COM 


—  235  — 


COM 


Complementaire ,     adj . 

coinpliraentariu ,  care  ser- 
vesce  a  completa.  Joars — 5, 
celle  5  seu  6  dile,  cari  com- 
plini a  annuliî  republicanu 
compusă  de  12  lune  cate  30 
(Iile.  [intregu. 

Complet,  ete,  adj.  compleţii, 

Completement,  m.  com- 
pletare,— adv.  intr'unii  modu 
compleţii.  [Întregi,  desăvîr.şi. 

Completer,  v.  a.  a  completa, 

Compl^tifi  i»e,  adj.  care 
servosce  de  complimentu. 

Complexei  adj.  complessu, 
care  imbraQiă  maî  multe  i- 
dee,  maî  mulîc  eleminte,  op- 
pusu  la  simiAe. 

Complexion,  f.  complcssiu- 
ne  ,  fire ,  caracteru  ;  ţilos. 
generalitatea  unui     terrainu. 

Complexite,  f.  complessi- 
tate,  coprinsu  de  maî  multe 
idee.        [ţiuue,  încurcătură. 

Complication,  f.  complica- 

Compiicei  adj.  şi  sust.,  păr- 
taşici  cu  altulu  la  unu  crime, 
la  unii  delictii,  la  uă  faptă. 

Complici  te,  1'.  complicitate, 
participaţiune  la  crimele  al- 
tuia. 

Complies,f./j/. partea  offîciu- 
luî  divinii  care  se  căntă  după 
vesperî  (denie),  cltanter — . 

Compliment ,  m.  compli- 
mentii;  discursu  solemne.  La 
ji/. vorbe  de  civilitate.de  poli- 
teţă,compliminte,/'ai/'c  ses — . 

Complimenter  ,  v.  a.  a 
saluta,  complimenta ,  face 
compliminte  cui-va  ;  a  saluta 
solemne. 

Complimenteur,  m.  euse, 
f.  cellu  ce  face  pre  multe 
compliminte. 


Compliquer,  v.  a.  a  com- 
plica (încurca). 

Complot}  m.  conjuraţiune, 
urdire  criminale. 

ComplotePi  V.  n.  conspira,, 
conjura,  a  medita  in  modu 
trădători  li  se  esecute  cu  alţii 
unii  faptii    culpabile. 

Componction,  f.  durere  de 
a  fi  superatii  pe  Dumnedeii. 

ComportePi  v.  a.  a  per- 
mite se  fiă  (vorbiudu  despre 
lucruri).  Se — ,  a  se  purta, 
se  condnire. 

Composant,/e,  adj.  care  in- 
tră în  coinposiţiunea;  sust. 
f.  cumposante,  composantea, 
fiă-care  din  forgiele  în  cari 
se  pote  decompune  resul- 
tantea. 

Compos^i  ee,  adj.  compuşii. 

Composer,  v.  a.  a  compune. 

Compositef  adj.  şi  sust. 
compo.^itLi,  compuşii  din  maî 
multe  ordini  de  architectură. 

Compositeur,  m.  compo- 
sitorii,  cellil  ce  compune  mu- 
sică,  amiable — ,  vd.  ainiabîe. 

Composition,  f.  compo.si- 
ţiune  (în  mecan). 

Compositeur,  m.  instru- 
menta pentru  formatulîi  li- 
nielorii  la  tipografi;  compo- 
sitorii,  zeţarii. 

Compote,  f.  compotu. 

Compotier,  m.  vassîi  pen- 
tru compotu. 

Comprâhensible,  adj.  in- 
teligibile. 

Comprehensioiii  f.  facul- 
tatea de  a  înţelege,  pricepere. 

Comprendre,  v.  a.  a  con- 
ţine, coprinde ;  a  înţelege, 
pricepe. 

Compresse,  f.  compressă^ 


COM 


CON 


liuccată  de  păndă,  ce  pu- 
nemu  pe  părţile  bolnave. 

Compressibillit^i  f.  com- 
pressiune,  proprietate  de  a 
pute  fi  compressu,  appesatii. 

Compressifi  ive,  adj.  care 
servesce  a  iace  uă  compres- 
siune,  appesătoriu. 

Compression,  f.  compres- 
siune,  appesare. 

Comprimai  ee,  adj.  com- 
pressu, lăţitu  pe  laterif. 

Comprimer,  v.  a,  a  com- 
preme,  appesa;  oppri. 

Compromettant,ante,adj. 
care  compromite. 

Gompromettrey  v.  a.  a 
compromite,  pune  în  diffi- 
cultate  (încurcătură) ,  pune 
în  jocii. 

Compromis ,  m.  transac- 
ţiune,  compromissu. 

Comptabiiitâ  ,  f.  socotele 
ţinute  în  regulă,  ţinerea  so- 
coteleloru,  contabilitate. 

Comptabie,  adj.  şi  sast.  m. 
care  are  se  ţină,  seu  se  de 
socotele,  contabile. 

Comptanti  adj.  m.  argent 
— ,  bani  presinţi  (peşinuV 

Compte,»t.comuttu,socotelă. 

Compte-paSf  m.  vd.  odo- 
metre. 

Compteri  v.  a.  a  computa, 
socoti. 

Compteurf  m.  computoru, 
instrumenta  pentru  mesura 
timpului  seu  a  gasului  arsu. 

ComptolTi  m.  tablă  de  nu- 
meratii  bani  (tarabă) ;  stabi- 
liraentu  secundariii  allîi  u- 
neî  case  de  commerciu. 

Compulseri  v.  a.  a  căuta 
în  chărtiele  selte  seu  în  cărţi. 

Computy    m,   socotela    tim- 


puluî,  care  servesce  a  regula 
calendariulu  ecclesiasticu. 

Comtey  m.  tesse,  f.  comite. 

Comt6|  m.  coraitatîi,  territo- 
riulii  care,  în  epoca  feuda- 
lităţii, da  titlulu   de  comite. 

Concasser,  v.  a.  a  .sferîma, 
pisa. 

Concavey  adj.  concavu,  bol- 
titu,  oppusu  la  convexe. 

Concavitâ,  f.  concavitate. 

Concedery  v.  a.  a  concede, 
a  da,  lăssa,  învoi,  permite. 

Concentratioiii  f.  concen- 
traţiune,  strîngere  la  unu 
puntu. 

Concentrai  ee,  adj. —  con- 
centrata, alool — ,  alcoolii 
din  care  s'a  scossu  partea 
aposă  ;  acide  —,  acidîi  lorte 
tare. 

Concentrer,  v.  a.  a  con- 
centra, face  se  convergescă, 
strînge  la  unu  puntu,  reuni 
într'unîi  centru. 

ConcentriqueiUfiy  .concen- 
trica. Se  dice  de  liniele  cur- 
be, cai-î  au  acel'aşî  centi-u. 

Concept,  m.  filos.  conceptu, 
lucru  conceputa. 

Conceptioni  f.  concepţiune, 
înţelegere,  pricepere,  creaţiu- 
ne  a  spiritului,  idea. 

Concernant|j>re/).  relativu 
cu,  în  privinţa.  Comp.  an 
sujet  de. 

Concerner,  v.  a.  a  se  referi 
la,  a  privi,  fi  relativu  la. 

Concert,  m.  concertu.  L>e — , 
prin  înţelegere  (cu). 

Concertant,  m.  ante,  f. 
concertante,  cel  Iii  ce  esse- 
cută  partea  sa  într'unu  con- 
certu. 

Concerter,  v.  a.  a  face  con- 


CON 


237 


CON 


certu ;  a  proiecta  cu  maî 
mulţi.  .S'e — ,  ase  vorbi.  Con- 
certe, prudinte. 

Concerto,>H.buccată  de  mu- 
sică  scrissă  pentru  orche- 
stră. 

Concession,  f.  concessiune, 
privelegiu,  graţia  (hatîru). 

Concessionnaipe,  m.  şi 
f.  concossionariu,  cellu  ce  a 
obţinută  uă  concessiune  a 
Statului. 

Concetti,  m.  pi.  cugetări 
brilianţi,  derîi  ce  gustulu  nu 
approbă. 

Concevablei  adj.  care  pote 
fi  înţelessu,  pricepuţii. 

Concevoirj  v.  a.  a  concepe, 
înţelege  ;  a  cugeta,  forma  in 
spiritulu  seu.  Se — ,  a  se 
pricepe. 

Conchylîologie,  f.  sciinţa 
care  Iractedă  despre  coquile. 

Conciergci  m.  portariu,  pe- 
ilitorulu  porţeî  unei  fortifi- 
caţiunî,  unei  închisorîf,  unei 
case  particularT.  —  Comp. 
portier. 

Conciergerieif.  şedinţa  [)e- 
(litoruluî.  Inchisore  vecină 
cu  palatulu  justiţeî   în  Paris. 

Conciie,  m.  conciliu,  adu- 
nanţă  de  episcopî  pentru  a 
resolvi  cestiunî  de  dogmă 
şeii  de  disciplină,  soboru. 

Conciliable,  adj.  concitia- 
l)ile,  car-'  se  pote  împăca. 

Concilîabuley  m.  adunanţă 
de  episcopî  convocaţi  ii  legale. 

ConCElianty  a)tie,  adj.  îm- 
păcătoriu,  propriu  a  împăca. 

Conciliateur,  m.  trice,  f. 
conciliatorii,  împăcătoru. 

Conciliation,  f  conciliaţiu- 
ne,  învoire,  împăcare. 


Concilier,  v.  a.  a  concilia,, 
invoi,  împăca. 

ConciSf  ise,  adj.  concisu, 
strînsii,  scurtu,  în  puţine 
vorbe, 

Concisioiiy  f.  concisiune. 
Stilu  strînsu,  scurtu. 

Concitoyeiii  m.  eiine,  f. 
concetaţianu. 

Conclavcy  ut.  conclave,  a- 
dunanţa  cardinaliloru  câ  se 
alegă  unii  papă. 

Conclaviste|)H.conclavistu^ 
ecclesiasticii  allăturatu  per- 
soneî  unui  cardinale,  şi  care 
merge  cu  dinsulu  in  con- 
clave. 

Concluant,  arte,  adj.  con- 
chidătoriu,  care  probedă  ab- 
soluţii. 

Conclurei  v.  a.  a  conchide, 
trage  uă  consecinţă ;  a  ter- 
mina, încheia,  regula  deli- 
nitivu. 

Conclusifi  ive,  adj.  t.  con- 
clusivu.  care  arretă  uă  con- 
clusiune. 

Conclusion,  f.  conclusiune, 
încheiarea  unei  affacerT. 

Concombrei  in.  castravete. 

Concomitance,  f.  essis- 
tinţă  simultană  a  doue  seu 
maî  multe  lucruri. 

Concomitanti  ante,  adj. 
care  însogesce. 

ConcordancCf  f.  concor- 
danţă, relaţiune  de  confor- 
mitate, poti-ivire  ;  gram.  ac- 
cordulu  vorbelorii. 

Concordanţi  ante,adj.con- 
cordante,  care  se  accordă, se 
potrivesce. 

Concordaţi  m.  concordaţii, 
tractaţii  făcuţii  între  papa  şi 
unii  suveranii  timpurale  re- 


CON 


CON 


lalivu  la  affacerî  reJigiose, 
iavoielă  la  falimentu. 

Concordei  f.  concordia,  u- 
nire. 

Concordery  v.  n.  a  trăi  în 
concordia. 

Concourir,  v.  n.  a  concura, 
fi  in  concurinţâ,  jun's.  a 
ave  aceleaşi  drepturi. 

Concours,  m.  concursii.  A- 
dunauţă  de  curio.şî. 

-Concret,  vte,  adj.  concretu, 
care  este  in  '-ealitate. 

Concretion,  f.  concreţiune; 
îndesit u,  intârire. 

Concubine,  f.  concubină; 

Concupîscence,  t.  încliaa- 
ţiune  la  plăceri  sensualî, 
(poftă). 

Concurrement,  adv.  prin 
coDCUi'intă,  în  unire,  Îm- 
preună, [rinţă). 

Concurrence,    f.    concu- 

Concurrent,  m.  ente,  f. 
concurinte. 

Concussion,!'.  concussiune, 
re.sipă  a  hanilorîi  publici. 

Concussionnaire,>H.cellii 
ce  comite  concussiunT,  vd. 
prec. 

Condamnable,  adj.  con- 
demnabile,  care  merită  con- 
demnaţiune,  osindă. 

Condamnatîon,  f.  condem- 
naţiune,  osindire. 

Condamne,  ee,  adj  coa- 
demnatu,  osinditu. 

Condaniner,v.  a.a  condem- 
na,  (osîndi)  ;  reproba. 

Condate,  f.  îmbuccătura  a 
doue  riurî. 

Condensateur,  m.  con- 
densatorii, apparatîi  pentru 
a  condesi  electricitatea, accu- 
mula  puterea  unui  motoru. 


Conclensation,f.  condesitu, 
strîngere  intr'unu  locii. 

Condenser,  V.  a.  a  condesi, 
atace  maî  desu,  maî  strînsii. 

Condenseur,  m.  recipien- 
te unde  vaporea  se  reduce 
în  stare  licidâ. 

Condescendance,  f.  con- 
descindinţă,  delicateţă,  con- 
cessiune  la  voinţa  cuî-va,  bu- 
netate  către  cine  va. 

OondBScendantfante,adj. 
condescindinte,  delicatu  că- 
tre cine-va,  iudulginte. 

Condescendre/^  v.  n.  a  fi 
delicatu.  a  concede  voinţei 
cuî-va,-o  qc}i.  a  se  învoi  la  ev. 

Condescente,!'.  t.  eşire  de 
sub  tutelă. 

Condiment,  m.  t.  condi- 
mentă, vd.  Assaisonnement. 

Condisciple,  vH.conscolarij. 

Condit,  //(.  lertură,  iachniă. 

Condition,  f.  condiliune, — 
s  requiS'S,  calităţî  ceru'te : 
chevcher — ,  a  căuta  serviţij: 
hors  de — ,  fără  serviţii,  a—, 
cu  condiţiune  ;  â  —  que  seu  j 
de,  cu  condiţiune  ca.  i 

Condîtîonnel, eUe,adj.  con- 
diţionale, [condiţionaţii. 

Conditionnellement,  adv 

Condiiionner,  v.  a.  a  con- 
diţiona, pune  condiţiune. 

Condol£ance ,  f.  condo- 
linţă,  mărturitu  în  scrissti 
seu  verbale,  prin  care  iea 
cine-va  parte  la  durerea  al- 
tuia. 

Condor,  m.  condor,  vulturii 
americanii,  cea  maî  inare  din 
passerî. 

Conducteur,  m.  trice,  f. 
conductorii ;  fis.  corpii  care 
transmite  fluidulu  electrică. 


J 


cox 


—  23D 


CON 


Conduire,  v.  a.  a  conduce, 
dirige ;  a  însoţi  pentru  o- 
nore. 

Conduit,  m.  condussu,  ca- 
nale, tubu,  (urloiii). 

Conduite,  f.  purtare;  condu- 
cere. 

Cone,  m.  conu,  solidu  cu 
base  circulariă  şi    ascuţitu. 

Conf  ection,  i.  confecţiune  , 
facere  pe  deplinu,  fabricaţiu- 
ne  în  mulţii  de  merfurT. 

Confectionner  ,  v.  a  .  a 
tace.  lucra,  merfuri,    fabrica. 

Conf  ectionneur,  m.  ease, 
f.cellu  ce  lucredă  vestiminte, 
haine  (grata). 

Conf^deration,  f.  confe- 
deraţiune^  uniune  între  State. 

Confederer,  v.  a.  a  con- 
federa.  Se  — ,  a  se  uni  în- 
tr'unîi  scopu  coramune,  face 
leoătură . 

Conference,  f.  conferinţă, 
discupsiune  intre  maî  mulţi. 

Conf^pencâerf  m.  confe- 
rinţiariu,  cellu  ce  ţine  con- 
ferinţă assupra  unui  subiecţii 
litera  riii. 

Confederaţii ,  ive  ,  adj  . 
care  ţine  de  confederaţiune. 

Conferer,  v.  a.  a  conferi, 
da  ;  a  compara ;  v.  n.  a  ra- 
ţiona cu  cnv.  despre  unii 
lucru. 

Confesse,  f.  spovedire. 

se  Conf  esser,  v.r  .  a  se  spo- 
vedi ;  fig.  a  mărturi. 

Conf  esseurjOi.  confe.ssorii, 
duhovnicii. 

Confession,  f.  confessiune, 
spovedire  ,  mărturire  .  Vd. 
coufiteor. 

Confe88ionnal,)/i.  scaunu, 
jeţii,  unde  şede  confessorulu. 


Conf  iance,  f.  confidinţă,  în- 
credere :  presumţiune. 

Confianti  ante,  adj.  încre- 
detoriii,  care  se  încrede. 

Confidemment }  adv  .  în 
confidinţă,  cu  încredere. 

Confidence ,  t.  cominuni- 
caţiunea  unui  secretu. 

Confident,  ente,  adj.  con- 
fidinte,  cuî  încrede  cine-va 
unii  secretu.  cugetările  selle 
intime. 

Confidentiel,  eUe,adj.  care 
se  face  seu  se  dice  în  con- 
fidinţă. 

Confidentiellement,  adv. 
în  confidinţă,  prin  încredere. 

Confier,  v.  a.  a  încrede. 

Configuration ,  f.  figura, 
forma  esternă  a  unui  corpu. 

Confiner,  v.  a.  a  attinge 
contlniî,  hotai'ele.  unei  ţerre. 

Confins,  m.  confinî,  hotare, 

Confire,  v.  a.  a  condita,  a 
pune  fructe,  legumi  etc.  in- 
tr'unii  licidîi,  care  le  pă- 
trunde, le  conservă,  precum 
salaniura. 

Confirmatif,  ive,  adj.  care 
confirmă,  întăresce. 

Confirmation,  f.  confirma- 
ţiune,  întărire,  garantaţii. 

Confirmer,  v.  a.  a  confir- 
ma, attesta,  întări:  asănţiona. 

Confiscable  ,  adj.  confis- 
cabile.[fiscante,care  confiscă. 

Confiscant,  (n;/e,  ac/j.  con- 

Confiscation,  f.  confisca- 
ţiune. 

Confiserie,  f.  cofetăria. 

Confîseur,-;(.e«se,f.  cofetar. 

Confisquer,  V.  n.  a  confisca. 

Confiteor,  m.  raărturescii. 
Rugăciune  a  catolicilorii. 

Conf  ii ,     e,    adj.    conditatu, 


CON 


—  240 


CON 


vd.  confire  .  —  Confit  en 
science ,  multu  versatu  în 
sciinţă,  confit  en  devotlon, 
aflectandu  evlavia. 

Confituresy  î.pl.  fructe  sa- 
chai-ate.  [Confiseur. 

Conf iturier,  m.  iere,  f.  vd. 

Conflagration,  l.  apprin- 
dere,  focu  generale,    [certă. 

Conflit,  )iu    conflictu,  luptă, 

Confluent,  m.  contluinte, 
locii  unde  se  ammestică,  se 
unescu,  doue  cursuri  de  apă. 

Confluer,  v.  n.  a  se  uni, 
vorbindu  de  doue  cursuri 
de  apă. 

Conffondre,  v.  a.  a  confunde, 
ammestică,  uni,  identifica  ; 
deconcerta  (zăpăci).  .Se — ,  a 
se  turbura,  se  ammestică.    [ 

Conformatîoni  f.  confor- 
maţiune,  modulu  cum  este. 
forrnatu,  dispusu,  unii  corpii. 

Conformei  adj.  conlbrine, 
assemenatu,  potrivita  cu. 

Conform^ment,  adv.  con- 
forme cu. 

Conf  ormer,  v.  a.  a  confor- 
ma, assemena,  potrivi  cu. 

Conforniite,t'.  conformitate. 

Confort,  UI.  assistinţă,  aj- 
jutoriu.  Stare  bună  materiale. 

Ccnfortable,  adj.  întări- 
toriCi,  care  adduce  stare  bună 
materiale,  care  procură  unu 
traiii  mulţumitii.  [commodu. 

Confortablement ,    adv. 

Confortant,  ante,  adj.  îii- 
tăritoriu,  care  dă  putere  cor- 
pului. 

Confortatifi  ire,  vd.  prec. 

Conf ortation  ,  f.  întărire, 
câştigare  de  puteri.» 

Conforter,  v.  a.  a  întări 
fisicii  si  morale. 


Confraternite,  f.  relaţiuni 

între  confraţî. 

Confrere,  m.  confrate. 

Confrerie,  f.  associaţiune 
în  scopă  religioşii,  [taţiune. 

Conf  rontation,  f.  confrun- 

Conf  ronter ,  v.  a.  a  con- 
frunta, pune  de  faţiă  doue 
persone  pentru  a  le  controla 
vorbele. 

ConfuSy  use,  adj.  coufusu 
Hncurcatu) ,  obscurii,  em- 
broaille. 

Conf  usement  y  adv.  am- 
mesticatu,  neînţelessu,  con- 
fusu  (încurcaţii). 

Confusion,  f.  confusiune^ 
ammesticii,  lipsă  de  ordine 
şi  de  claritate  (încurcătură). 

Cong^,  IU.  congediu,  absinţă 
timpurariâ  şi  autorisată. 

Congedier,  v.  a.  a  da  con- 
gediu. 

Congelable,  adj.  congela- 
bile,  care  se  pote  înghiăgia. 

Congâlationyf.congelaţiune,. 
înghiăgiare.  [înghiăfia. 

Congeler,  v.  a.    a  congela^ 

Cong6nere,a(/j.  congenerii, 
care    este  de  acel'aşî  genii. 

Cong^nial,  e,  adj',  conge- 
niale,  care  se  potrivesce  cu. 

Congestion,  f.  congestiune. 

Conglobation  ,  f.  grămă- 
dire  una  peste  alta. 

Conglutination,  f.  lipire, 
incleire.  ['ipi- 

Conglutiner,  v.  a.  a  înclei, 

Congratulation,  f.  felici- 
taţiune.  ;  [congratula. 

Congratuler,v.  a.  a  felicita, 

Con  gr  e,  m.  pesce,  spe?iă  de 
anguilă. 

Congreganiste,  m.  mem- 
bru unei  congregaţiunT. 


CON 


241 


CON 


Congregaiion,  f.  congre- 
gaţiune,  corpii  de  persone 
unite  sub  aceaaşî  regula  . 
Comp.  confrerie. 

Congreg^y  ee,  adj.  cu  flo- 
rile grămădite  (de  plante). 

CongreSy  ra.  congressu.  A- 
dunanţă  de  pleniputinţi,  de 
erudiţi.  Adunanţa  represin- 
tanţiloru  Stateloru  Unite  din 
America  de  Nordii. 

Congrevei  f.  fişicu  îmi'lutu 
cu  alte  tlşicurl. 

Congrier,  «t.  locîi  închisu 
pentru  pesci  (in  fluviu). 

Congru,  ue,  adj.  congru- 
inte,sufficinte,  cuvenibile,  po- 
trivita; forte  micu,  exigu. 

Congruismey  m.  opiniunea 
celloru  ce  esplică  efrectulu 
graţiei  divine  prin  cuveninţă. 

Congruite,  f.  congruitate, 
cuveninţă  ; — eflectulii  graţiei 
divine,  care  lucredă  fără  se 
strice  liberulu  arbitriu. 

Congrâinentyo<^j.cuvenitu, 
potrivita,   pertinemment. 

Conicidei  t.  alcaloidu  de 
cucută. 

Conidey  m.  bot.  corpusculu 
rătundu,  care  se  nasce  pe 
unii  lichenî. 

Conie,  f.  bot.  genii  de  alge. 

Conif4re|  adj.  bot.  coniferii, 
cu  fructe  seu  flori  conice. 
Sust.  pi.  plante  de  spegia 
bradului  [le  sapinj. 

Conille,  f.  spaţiu  reservatu 
pe  laturea  unei  galere. 

Coniquei  adj.  conicii,  asse- 
mine    căpeţineî    de  sacharii. 

Conirostrei  adj.  coniro- 
stru  (cu  cioculu  conicii). 

Conisey  f.  genu  de  umbelif. 

ConitCf  ra.  mineralii  island. 

Dic^.  Fratic-Hom- 


Conjecturali  e,  adj.  con- 
jecturale, fundată  pe  con- 
jectură. Fără  pi. 

ConjecturalemenI,  adv. 
prin  conjectură,  ipotetica. 

Conjecture,  f.  conjectură, 
ipotese,  dare  cu  socotela. 

ConjecturePi  v.  n.  a  ju- 
deca prin  ipotesî. 

Conjoindre,  v.  a.  a  uni 
prin  maritagiii. 

Conjoint}  e,  p.pr.  s.  fiă-care 
din  consorţi  (din  căsătoriţi). 
Les  conjoints,  anibiî  soşî ; 
mus.  degres  conjoînts,  grade 
conjunte.  doug  note  cari  se 
succedii  immediatu ;  ut,  re; 
regie —  e,  calculîi  care  ser- 
vesce  a  gessi  ceaa  ce  revine 
fiă-căruî  associatîi.  Câ  sust. 
sofiii,  consorte. 

Conjointement,  adv.  în 
unire.  Vd.  ensernble. 

Conjonctif,  m.  gram.  Vd. 
Subjonctif  (care  este  maî  u- 
sitatii). 

C«njonction,f.  uniune;as/r. 
întilnire  apparinte  a  doue 
planete;  gram.  conjuncţiune. 

Conjonctiveif.  conjunctivă. 
]\Iembrană  care  formedă  al- 
bulii  ochiului  ( — palpebrale, 
oculairej. 

Conjonctivitei  f.  med.  in- 
flammaţ.  conjunctiveT. 

Conjoncture,  f.  întilnire  de 
circunstanţe,  occasiune. 

se  Conjouir,v.  refl.  a  se  buc- 
curacu  cine-va  de  unu  bine 
ce  a  căştigatu,  de  uă  fericire. 

Conjouissancejf.  compli- 
ment de) — ,  felicitaţiune. 

Conjugaisoiii  f.  conjuga- 
ţiune  ;  anat. — des  nerfs,  u- 
niunea  părechielorii  de  nervi; 
46 


CON 


242 


CON 


trous  de — ,  cavităţi  pe  unde 
trecu  nervii  măduveî  spinării. 

Conjugal,  e,adj.  conjugale, 
de  maritagiu. 

Conjugalementj  adv.  în 
modu  conjugale. 

Conjuguer,  v.  a.  gram.  a 
conjuga.  Nerfs  conjugues, 
nervi  avindu  aceaaşî  origine 
şi  concurrinţi  la  acelleaşî 
funcţiuni.  Diametres  conju- 
gues, diametri  reciproca  pa- 
raleli cu  tanginţile  loru  la 
vîrtu.  Ca  adj.  bot.  cu  foiele 
părechie. 

Conjungo,  m.  fam.  mari- 
tagiulti,  cununia.  Faire  mi 
— ,a  scrie  uniţii,  ceaa  ce  tre- 
buia se  fiă  separaţii  (în  di- 
plomat.) [fermecătorii. 

Conjurateur,    ))i.  magicii, 

Conjuration,  f.  vd.  Com- 
plot. 

Conjure,  m.  conjuraţii,  cellîi 
ce  iea  parte  la  conjuraţiune. 

Conjurer,  v.  a  a  proiecta 
prin  compleţii,  prin  ligă,  in 
tra  îutr'uă  conspiraţiune ;  a 
conjura,  ruga  cu    stăruinţă. 

Connaissance,  f.  cunnos- 
cinţă. 

Connaissant ,  ante,  adj. 
care  cunnosce,  cunnoscetorii. 

Connaîssement,  m.  spe- 
piă  de  processii-verbale,  care 
constată  încărcătura  unei 
navî  şi  loculu  destinaţinniî 
selle. 

Connaîsseur ,  tn.  euse, 
f.  cunnoscetorii,  celM  ce  cun- 
nosce. 

Connaître,  v.  a.  a  cunnosce. 
Se  —  â  seii  en,  a  ave  cun- 
noscinţe  pentru,  a  pute  se 
judece  bine    despre   uă  ma- 


teria. Connaitre  de  vue,  de 
nom,  a  cunnosce  după  ve- 
dere, după  nume,  —  Ies  epe- 
ro)is,a.  se  suppune  la  pintenii. 

Connecter,  v.a.  a  connecta, 
uni,  pune  în  legătură. 

Conn^table,  m.  Se  numia 
altă-dată  commandantele  su- 
periorii allii   armatelorii. 

Connexe ,  adj.  connessii, 
care  este  în  relaţiune  intimă 
cu  alte   liicrurL 

Connexîon,  f.  connessiune, 
legătură  între  raaî  multe  lu- 
cruri. 

Connexită,  f.   connessitate. 

Connivencei  f.  connivinţă, 
dissimulaţiune  a  errorilorii 
(greşelelorii)  altuia,  compli- 
citate. 

Connivent,  ente,  adj.  bot. 
connivinte,  care  tinde  a  se 
appropia. 

Conniver,  v.  n.  a  dissimula 
errorile,  ce  arii  pute  cine-va 
se  opprescă,  închide  ochii 
ca  se  nu  vedă  ceaa  ce  nu 
voiesce  se  vedă,  lăssa  se  trecă. 

ConoidOi  adj.  în  formă  de 
eonii. 

Conque,  f.  concă.  mare  co- 
quilă  bivalvă  marină. 

Conqueranty  ante,  adj.  cu- 
ceritorii, coprindetoru. 

Conquerir,  v.  a.  a  cuceri, 
coprinde,suppune  prin  arme. 

Conquet,  m.  totii  ce  se  căş- 
tigă  în  timpulu  communită- 
ţiî  căsătoriţiloru  şi  în  soco- 
tela  eT. 

Conquete,  f  concistă,  cu- 
ce'ire,  cuprindere,  lucru  cu- 
ceriţii. 

Consacvantf ante,adj.  care 
consecră  (de  episcopî). 


CON 


243 


CON 


Consacrer,  v.  a.  a  conse- 
cra,consănţi,  dedica  luî  Dum- 
nedeii. 

Consanguiiii  ine,  adj.  con- 
săngine,  rudă,  din  partea  ta- 
tălui. 

Gonsanguinitei  f.  affini- 
tate,  rudenia,  dela  lată. 

Conscience)  f  consciinţă, 
sinţimîntulu  de  eîi ;  mărtu- 
ritu  internu,  care  approbă 
binele  şi  deprobă  reulu. 

Consciencieusement  , 
adv.  in  consciinţă. 

Conscîencieux,  ease,  adj. 
consciinţiosii. 

Conscient,  ente,  ad.  care 
are  consciinţă  de  sine;  de 
ceva. 

Conscriptîoii}  f.  conscrip- 
ţiune,  chiămare  la  serviţiulii 
militare  prin  sorţi.  Con- 
scriptionnaire ,  ţinutu  se 
Iacă  armata. 

Conscrity  m,  conscrissu,  că- 
dulu  la  sorţi,  câ  s6  facă  ser- 
viţulii  militare  ;   june  soldat. 

Consecpaieur,  m.  conse- 
cratorii.  Se  dice  de  unu  pre- 
lată, care  consecră  pe  unu 
altul  LI. 

Consecratâon  y  f.  conse- 
craţiune,  consănţitu,  sănţire. 

Consecutify  ive,  adj.  con- 
secutiva, care  se  urmedă  im- 
mediatii. 

Consâcutivement,  adj.  în 
modCi  consecutivii. 

Consei! ,  m.  consiliu  (po- 
vaţă),  sfutii .  Adunanţă  de 
persone  chiămate  se  delibe- 
rede  assupra  uneî  affacerîf. 

Coiîseâller,  v.  a.  a  da  con- 
siliu, consilia,  poveţui. 

Conseiiler,  m.  ere,  f.  con- 


silariu  (poveţuitorii)  ;  mem- 
bru allu  unui  consiliu  ;  ma- 
gistraţii allii  uneî  curţi  su- 
verane. 

Conseiileur,  m.  consilia- 
toru,  care  dă  consilie,  poveţe. 

Consentant,  a;(ife,od/.  care 
consimte,  se  învoiesce. 

Consentement  |  m.  con- 
sinţimiutii,  îuvoinţă.  De  mori 
— ,  cu  invoinţa  mea. 

ConsentÎPi  v.  n.  a  consimţi, 
se  învoi  la  ce-va,  —  qch.  a 
permite  ev. ; — ă  qch.  a  se  în- 
voi la  CV. 


Consequemment ; 


adv  . 


prin  urmare,  asia  deru. 

Consâquencei  f.consecinţă, 
conclusiuue  diutr'unii  princi- 
piu, urmare  dintr'unu  faptu. 
Eii  — ,  în  consecinţă,  de  la 
derniere  — ,  de  ultima  im- 
portanţă ;  sa)is  — ,  fără  im- 
portanţă. 

Consequent  I  ente,  adj. 
consecinţe ,  care  raţionedâ 
bine. 

Conservateur,  ni.  trice,  f. 
conservatorii,  păstrătorii. 

Conservation,  f.  conser- 
vaţiuue,  menţinere  intacţii, 
p.tsti-are. 

Conservatoirei  adj.  con- 
servatoriîi,  păstrătoriu,  Gâ 
sast.  m.  conservatorii!,  pre- 
cum celiu  de  musică. 

Conserve^  f.spepiă  de  fructii 
sacharatii ;  la  pi.  conservi, 
ochilarî  cari  conservă  ochii. 
Leu  deux  vaisseaux  mar- 
chent  de  — ,  ambele  navî 
njergii  împreună. 

Conserver,  v.  a.  a  con- 
serva, păstra,  menţine  in- 
tacţii. 


CON 


—   244    — 


CON 


Considisrablei  adj.  consi- 
derabile ,  importante ,  care 
merită  atlinţiune.. 

Consid^rablementy  adv. 
în  mare  cantitate. 

Considi§rant|  m.  conside- 
rante,  motivu  care  precede 
dispositivulu  unei  legi,  unui 
decretă. 

Considerationi  f.  consi- 
deraţiune,  cercetare ;  stimă. 
San's — ,  fără  multă  gândire. 

Consîdârer,  v.  a.  a  consi- 
dera, privi  cu  attinţiune ;  a 
stima. 

Consignatairei  m.  com- 
merciante  cuî  se  trămitu 
merfurî. 

Consignatioiii  t.  depositu 
de  bani  seîi  de  merfurî. 

Consigney  f.  ordine  dată  u- 
nei  sentinele ;  opprire  de  a 
eşi  impusă  soldaţiloru,  sco- 
lariloru,  conseranu. 

ConsignePi  v.  a.  consemna, 
depune  uă  summă  în  garan- 
ţia ;  a  cita  într'unu  scriptu; 
a  oppri  pe  soldaţi  de  a  eşi. 

Consi8tance,f.  consistinţă, 
stabilitate,  îndesirea  unuî 
fluid  li. 

Consistanti  ante,  adj.  con- 
sistinte ;  compuşii  din. 

ConsistePi  v.  n.  a  consta, 
li  compusă  din. 

Consistoirci  m.  consisto- 
riu,  adunanţâ  de  cardinali, 
consiliu  bisericescii. 

Consistoriali  ale,  adj.  con- 
sistoriale, de  consistoriu. 

Consistorialement,  adv. 
cum  este  la  consistoriu. 

Consoeur,  f.  religiosă  din 
acell'aşî  monasteriii.      [bile. 

Consoiable,  adj.   consola- 


Consolant,  ante,  adj.  con- 
solatoriă.  propriii  a  consola. 

Consolateury  m.  trice,  f. 
consolatorii,  măngăiătoru. 

Consolation,  f.  consolaţiu- 
ne,  înăngăiare. 

Consolei  f.  specia  de  mo- 
bile servindii  a  pune  vasse, 
etc,  arch.  consolă. 

Consoleri  v.  a.  a  consola, 
măngăia,  a  îndulci  sufferin- 
ţele. 

Consolidani  1  ante,  adj. 
care  consolida,  întăresce. 

Consolîdationi    f.  întărire. 

Consolide,  ee,  adj.  conso- 
lidaţii, întăritu.  Les  conso- 
lides ,  fonduri  publice  ale 
detorieî  angle. 

Consolider,  v.  a.  a  conso- 
lida, întări,     [consuni  ătoru. 

Consommateur|)H.  trice,L 

Consommaiioni  f.  consu- 
maţiune,  ceaa  ce  mănâncă  ci- 
neva într'unu  birtii  etc. 

Consommei  m.  supă  care 
conţine  uă  forte  mare  can- 
titate de  substanţă  animale. 

Consommâ ,  ee,  adj.  de- 
plinii, perfecţii,  forte  esperi- 
mentatii. 

Consonimer,  v.  a.  a  face 
pedeplinii,desăvărşitii;  a  con- 
suma, destrui  prin  uşii. 

Consomption,  f.  consutn- 
ţiune,  slăbiciune ,  topire  a 
corpului. 

Consonnance  i  f.  consu- 
nanţă,  accordii  de  doue  su- 
nete auclite  în  acel'aşî  timpii. 

Consonnanti  ante,  adj. 
care  produce  uă  consunanţă. 

Consonnci  f.  gram.  con- 
sună. 

Consorsy  m.   pi.   consorţi, 


1 


CON 


COX 


carî  aîi  interessî  comuni  în- 
tr'uă  alfacere. 

Consoudey  f.  plantă  bora- 
gineâ  bună  contra  emoragiă. 

Conspir ateur,  m.  trice, 
f.  conspiratorii. 

Conspiration,  f.  conspira- 
ţiune,  complotu. 

Conspirer,  v.  a.  a  conspira, 
forma  uă  urclelă  criminale 
contră  securitatea  publică. 

Gonspuer,  v.  a.  a  despreţia. 

Constable,  adj.  constablu, 
ofiîciariu  de  poliţia  în  Anglia. 

Constamment,  adv.  con- 
stante, cu  constanţă,  totii- 
d'uuna.  [statornicia. 

Constance,    f.    constanţă. 

Constant,  ante,  adj.  con- 
stante, statornicii,  continuu. 

Constatatîoni  f.  constata- 
ţiune,  dovedire. 

Gonstater,  v.  a.  a  consta- 
ta,stabili  veritatea  unui  faptii, 
dovedi.  [laţiune. 

Constellation ,   f.   conste- 

Conster,  v.  n.  a  fî  certu, 
sigurii,  stabiliţii. 

Consternatîoni  f.  spaimă 
şi  descuragiare. 

Consterner,  v.  a.  a  con- 
sterna, respîndi  spaimă,  stu- 
pore.  [ţiune. 

Constipation,  f.    constipa- 


Constiper, 


constipa. 


Constituant ,  ante ,  adj. 
care  intră  în  composiţiunea 
lucrurilorii,  care  constitu- 
esce. 

Constitui,  ee,  adj.  stabi- 
liţii legale,  constituiţii, 

Constituer,  v.  a.  a  con- 
stitui, stabili,  forma,  com- 
pune. 

Constitutif,  ive,  adj.  con- 


stitutivu,  care  intră  în  com- 
posiţiunea unui  lucru. 

Constitutîon,  f.  constitu- 
ţiune ,  composiţiune.  Legea 
lundamintale  a  unei  ţerre. 

Constitutlonnalite,f.  con- 
formitate cu  constituţiunea 
politică  a  uneî  ţerre. 

Constitutionnelje/^e,  adj. 
constituţionale,  regulatu  prin 
constituţiuue,  conforme  con- 
stituţiuniî. 

Constitutionnellementi 
adv.  în  modu  constituţio- 
nale. 

Constricteur,  m.  (anai.), 
constrictorii  ,  care  su-înge 
(despre  muşchii. 

Constrictiort,  f.  constric- 
ţiune,  strinsură.    [structoru. 

Constructeur ,    m.    con- 

Construction,  f.  construc- 
ţiune,  disposiţiune  a  părţi- 
loril  unui  totii,  clădire. 

Construirey  v.  a.  a  con- 
strui (clădi). 

Consubstantialit^if.  uni- 
tate .şi  identitate  de  sub- 
stanţă. 

Consubstantieli  elle,  adj. 
care  are  una  şi  aceaaşî  sub- 
stanţă. Calitatea  celloru  trei 
persone  în  Trinitate. 

Consubstantiellement , 
adiK  consubstanţiale. 

Consul,  m.  consule. 

Consulaire,  adj.  consulare, 
de  consule. 

ConsulairementyarZv.con- 
silare,  precum  consulii. 

Consulat,»!. consulatu,  dem- 
nitate, funcţiune  de  consule. 

Consultant,  adj.  care  dă 
consultaţiunî,    care  le    cere. 

Consultatif,  ive,  adj.  con- 


CON 


—  246 


CON 


sultativu,  deunde  iea  cine-va 
uă  coDSultaţiune  (uă  chib- 
zuire). 

Consultation,  f.  consulta- 
ţi une,  sfatu,  chibzuire. 

ConsultCi  i'.  udunauţă  ad- 
ministrativă. 

Consultery  v.  a.  a  consulta, 
a  cere  unu  consiliu ,  unîi 
sfatu;  v.n.  a  delibera,  chibzui. 

Consumării ,  anie,  adj. 
consuinatoriu,  care  consumă. 

ConsuRier,  v.  a.  a  consu- 
me, a  destrui,  reduce  în  ni- 
micu,  prăpădi  prin  focii,  prin 
usu  etc. 

Contact,  m.  contactă,  attin- 
gere  a  inaî  multor u  corpuri. 

ContagieuXy  euse ,  adj. 
contagiosLi  (raolipsitoriu). 

Conta gîony  f.  contagiune. 

Conte,  m.  narraliune,  po- 
veste. 

Contemplateur,  m.  trice, 
i.  contemplatorii,  observatorii 
attintivu. 

Contemplatif  y  ive ,  adj. 
contemplativii,  cuî  place  me- 
ditaţiunea,  gănditorid. 

Contemplation,  f.  contem- 

|ilaţiune,  affundare  in  cugeti rif. 

Contempiativement,adu. 
contemplativii,  prin  contem- 
plaţiune. 

Contempler,  v.  a.  a  con- 
templa, privi  atlintivii,  ad- 
mira ;  se  cufunda  in  cuge- 
tări. 

Contemporain,  aine,adj. 
contimpuranii,  din  aceH'aşî 
timpii. 

Contemporaniâite,  m.  es- 
sistinţă  simultană. 

Contempteur,  m.  trice,  f. 
despreţiatorii. 


Contenance,  f.  conteninţă, 

coprinsii,    întindere,    supra- 

fagiâ. 
Contenant,  ante,  adj.  caive 

conţine,  coprinde  în  sine. 
Contendant ,    ante  ,    adj. 

care  dispută  cu  altulii,  con- 

currinte. 
Contenir,  v.  a.   a   conţine, 

coprinde ;  reţine,  reprime. 
Content,  ente,  adj.  mulţă- 

milu.  [mire. 

Contentement,  m.  liiulţă- 
Contenter,    v.  a.  a  mulţă- 

mi,  îndestula. 
Contentieux ,    euse,    adj. 

continţiosu.  care  se  pote  dis- 
puta. 
Contention,  f.  continţiune, 

dispută;  estremă  applicaţiune 

a  spiritului. 
Contenu,  ni.  coprinsii,  ceaa 

ce  este  conţinuţii  în  ce-va. 
Conter,  v.  a.  a   narra,    po- 
vesti. En  —  d  qn.,  a  spune 

minciuni  (palavre). 
Contestable,    adj.  contes- 
tabile,   [contestă,  tăgăduitor. 
Contestant,  ante,  adj.  care 
Contestation,  f.  contesta- 

ţiune,  tăgăduire. 
Contester,  v.  a.  a  contesta, 

tăgădui,  a  desbate. 
Conteur,  m.  euse,  f.  cellu  ce 

spune  poveşti. 
Contexte,  m.  contesta,  şiră 

de  idee,ce  uuu  testd  presintă. 
Contexture,  f.  ţessătură,  u- 

niune  de  maî  multe  părţi. 
Contigu,    ue,  adj.  cotiguii, 

appropiatu,care  se  attinge  de. 
Contiguit6,  f.  attingere  între 

maî  multe  lucruri. 
Continence,    f.  conlininţă^ 

castitate. 


CON 


247 


CON 


Contîneniy  ente,  adj.  cAsiu. 

Continentf  m.  geogr.  con- 
tininte. 

Continental,  ale,  aci j .  con- 
tinintale,  de  coutininle. 

Contingencejf.  contingiuţă, 
possibilitate  de  a  fi  seu  a 
nu  fi. 

Contingent,  ente,  adj.  con- 
tinginte,  eventuale,  care  se 
pote  întîmpla  seu  nu.  Siist. 
m.  continginte,  partea  ce  fiă- 
care  trebue  se  de  seîi  se 
priimescă.        [neîntrerupţii. 

Conţinu,  ue,  adj.  continuu, 

Continuateur,  nt.  continu- 
itoru,  cellîi  ce  continuesce, 
urraedă.  lucrulii  inceputu  de 
altulu. 

Continuation,f,  urmare  în- 
ainte din  ceaa  ce  s'a  începutu. 

Continuei,  elle,  adj.  con- 
tinuii, care  se  continuesce, 
neîncetaţii.  [contenitu. 

Continuellement,  adv.  ne- 

Continuer,  v.  a.  a  continui, 
urma,  a  nu  întrerupe. 

Continuitâ,  f.  continuitate, 
urmare,  durată  neîntreruptă. 

Continument,  adv.  fără 
întrerupere,  continuii,  neîn- 
cetaţii. 

Contondant,an(e,  a(Z.y.  care 
contunde,  rănesce  lovindii. 

Contorniate,  axlj.  şi  s.  f. 
contorniată.  Se  dice  de  me- 
talele antice  cari  au  la  mar- 
gini uă  scobitură. 

Contorsion,  f.  contorsiune, 
torsură ;  fig.  mişcare  nere- 
gulată şi  de  rîsîi,   grimace. 

Contour,  m.  conturu,  liniă 
care  circunscriă,  mărginesce, 
ce-va. 

Contourner,v.  a.  a  însemna 


liniele  cari  mărginescii  ce-va; 
a  deforma,  style  contourne, 
stilu  căutaţii,  siliţii. 
Contractant,     ante,   adj. 

contractante. 
Contracte,  acZj.  ?jî.t.  vorbă 
contractată,  s.  e.  au  pentru 
ă  le. 
Contracta,  ee,adj.  contrac- 
tata, strînsîi,  scurtatu;  prii- 
mitii  din  alte  părţi. 
Contracter,   v.    a.    a  face 
unii  contracţii ;  a  contracta, 
strînge  scurţii,  a  lua  din  altă 
parte,  căstiga. 
Contractile,  adj.   care   se 
pote  contrage,  strînge,  con- 
tractile. 
Contractiiite,  f.  proprieta- 
te de  a  se  strînge. 
Contraction,  f.  contracţiu- 

ne,  strinsură. 
Contractuel,  elle,  adj.  sti- 

pulatu  prin  contractă. 
Contradicteur,   m.    cellii 
ce  contradice,  contradictoru. 
Contradiction,  f.    contra- 

dicţiune,  contradicere. 
Contradictoire,  adj.  con- 
tradictoriii, care  implică,  co- 
prinde, contradicţiune,  juge- 
ment,arret — ,  se  dice  de  sen- 
tinţele date  după  ce  s'a  des- 
bătutii,    opp.    decision    par 
defaut,  dată  în  lipsă. 
Contradictoirementy 
adv.  prin  contradicere,  con- 
tradictoriu. 
Contraignable,  adj.  care 

se  pote  constringe,  sili. 
Contraindre,  v.  a.  a  con- 
stringe, sili. 
Contraint,  ainte,  adj.  con- 

strinsii,  siliţii,  nevoitu. 
Contrainte,  f.  violinţă    e-^ 


CON 


-  248  — 


CON 


sei'citată  assujora  voinţei  , 
silă. 

Contrairei  adj.  contrariu, 
împotriviţi]^  au — ,din  contra. 

Contrairementi  adv.  din 
contra,  dinpotrivă,  e;i  ojipo- 
sition. 

ContraltOi  m.  s.  contvalte, 
contralto,  voce  grave,  de 
femeă. 

Contrariant,  ante,  adj. 
împedicătoriu,  care  stă  cui- 
va împotrivă,  oppresce  dela. 

Contrarier,  v.  a.  a  face  con- 
rariulu,  a  impedica,  causa 
necasu,  desgustu.  Se — ,  a  şi 
causa  reciprocii  pedice. 

Contrariata,  f.  contradice- 
re;  pedică.  Comp.  enipeche- 
ment. 

Contrastant,  ante,  adj. 
oppusu. 

Contraste,  m.  contrastu, 
opposiţiune,  diflerinţă. 

Contra  ster,  v.  a.  a  fi  op- 
pusu, deosebitu. 

Contrat,  m.  contracţii,  in- 
scrissâ. 

Contravention,  f.  contra- 
venţiune,  infracţiune  la  unu 
regulamentii,  etc.  lucrare 
contră  ceaa  ce  este  oppritîi. 

Contre,  prep.  contră,  îm- 
potriva. Siist.  m.  le — ,  con- 
trariulii. 

Contre-allee,  f.  rnică  alea 
paraleli]  cu  alta  principale. 

Contre-amiral,  m.  con- 
tr'amirale ,  cellii  învestită 
cu  allu  treile  gradii  superi- 
orii în  marină. 

Contre-appel,  m.  a  doua 
chiămare,  second  appel. 

Contre-approches,?)i.pL 
lucrări  esecutate  de  assedi- 


atorî,  ca  se  se  appere  contra 
assediati,  (le  fortificat.) 

Contre-balancer,  v.  a.  a 
ecilibra,  compensa,  precum- 
păni. 

Contrebande,  f.  importu 
de  mărfui-î  opprile. 

Contrebandier,  m.  iere, 
f.  contrabandistu,  cellii  ce 
importă  merfurî  oppi-ite. 

en  Contre-bas,  adv.  de 
jeosu  în  sus. 

Contre-basse,  f.  vocea  de 
bărbaţii  cea  maî  grossă,  vi- 
orină  lorte  mare. 

Contre-bassiste,  contre- 
bassier,  m.  musicante  care 
căntă  cu  viorina  cea  maî  mare. 

Contre-batterie,f.  bateria 
de  tunuri  oppusă  altei  ba- 
terie. 

Contre-battre,  v.a.  a  as- 
seda  uă  contra-bateriă. 

a  Contre-biais,vd.  conlre- 
sens. 

ă  Contre-bord,  adv.  ^nar. 
unulil  în  faţia  altuia. 

Contre-boutant,)H.  bărnă, 
grindă,  de  redămu,  stîlpu  de 
proptiţii. 

Contre-bouter,  v.  a.  a  re- 
dăma  un  murii  cu  bărne. 

Contre-carrer,  v.  a.  a  se 
oppune  direcţii  cuî-va. 

Contre-chassis,  f.  tere- 
stră duplă. 

Contre-coeur,  m.  aversiu- 
ne, « — ,  iară  voinţa  sa. 

Contre-coup,  m.  repercus- 
siune,  lovire  a  unui  lucru 
de  altulii ;  consecinţă. 

Contre-courant,  ni.  cur- 
rinte  oppusii. 

Contre-danse,  f.  conlra- 
dantii. 


CON 


249  — 


CON 


Contre-declaration ,    f. 

declaraţiune  oppusâ  alteia. 

Contre-digue,  f.  stăvilariu 
care  iutni-esce  pe  aîtulîi. 

Contredire|V.a.  a.  a  contra- 
dice,  vorbi  contrariulu  de 
cată  altulîi,  contesta. 

Contredisant,  ante,  adj. 
CUI  place  a  contradice. 

Contredit,  m.  sans — ,  de 
siiiuru. 

Contr£e|  f.  ţerră. 

Contre  -  echange  ,  m  . 
schimbu  pentru  schinibu , 
schiinl)u  mutuale. 

Conire-enquetei  f.  cer- 
cetare, care  controledă  pe 
alta. 

Contre-^paulette,  f.  epo- 
leţii fără  ciucur).  PI.  contre- 
epaiilettes. 

Contre-e8palier,»i.răDdu 
de  arbui-î  în  fag  ia  altora. 

Contre-expertîsey  f.  es- 
pertisă,  preţuire,  ca  se  con- 
trolede  pe  alta. 

Contre-faţon  ,  f.  repro- 
ducţiune  fraudul6.să  a  unei 
opere. 

Contrefacteur,)/^.  cellu  ce 
comite  uă  contrafacere. 

Contrefaciion,  f.  contra- 
facere; imitaţiune  culpabile 
a  monnetelorii,  semnăturei 
etc. 

Contrefairej  v.  a.  a  contra- 
face,  reproduce  prin  imita- 
ţiune ;  a  defigura,  deguiser. 
ţ  Contrefaiseur  ,  m.  cellii 
ce  contraface,  reproduce  prin 
imitaţiune,  piăsmuesce. 
1  Contrefait,  aite,  adj.  con- 
tra făcutu,  imilatiî  prin  înşe- 
lăciune; plăsmuita;  deforme. 

Contre-gardeif  operă  con- 


.struită  în  giurulii  unui  bas- 
tionu,  unui  fortu  etc. 

Contreforty  m.  rauru  des- 
tinată a  întări  unu  alţii  murii. 

Contre-hachuref  f.  cadri- 
latură  peste  altj,  încrucişiu. 

Contre-hâtier,  m.  mobile 
de  cuină  că  se  apprindă  focii 
pe  dinsa.  Şi  hâtier. 

Contre-indicationi  f.  in- 
dicaţiune,  arretare  contraria 
alteia. 

ă  Contre-jour,  contra  lu- 
raineî;  într'uă  di  defavorabile. 

Contre-lettre,f.  actii  s.  do- 
cumentii  secreţii,  prin  care 
se  modifică  unii  actii  publicii. 

Contre-maîtreif.officiariO 
de  manoperă  pe  uă  nave;capii 
diriginte    într'uă  fabrică. 

Contre-niander,v.a.  a  re- 
voca uă  ordine  da  commandă. 

Contre-marche,  f.  mersia 
oppusii  celluî  urmată  ănteiă. 

Contre-marăey  f.  contra- 
flussă,  flussă  de  mare,  a  cuî 
direcţiune  este  alta  decătu  a 
flussuluî  din  totă-deuna. 

Contre-mapque,f.  contra- 
marcă,  biletă  de  intrare  (în 
teatru). 

Contre-marquer,  v.  a.  a 
pune  uă  contra-marcă. 

Contre-irinCf  f.  contra-mi- 
nă,  mină  săpată  pentru  a  ni- 
mici efl'ectulă  alteî  mine. 

Contre-miner,  v.a.  acon- 
trămina,  a  face  contra-mine. 

en  Contre-niont,ar/i<.  mer- 
gîndă  în  sus. 

Contre-inur,)n.  mică  mură 
construită  lăngă  altutu  pen- 
tru a  Iu  întări,  fortifica. 

Contre-murePy  v.  a.  întări 
unu  mură  prin  altuia. 


CON 


—  250 


CON 


ContPe-opposition,f.con- 

tra-opposiţiune,  opposiţiune 
formată  contra  altă  opposi- 
ţiune. 

Contre-ordrep  m.  revoca- 
ţiunea  unei  ordini  date  maî 
'nainte. 

Contre-partie,  f.  parte  de 
musică  oppusă  alţi  a ;  regis- 
tru ca  se  controlede  socote- 
lele;  /î^.  opiniune  "contraria. 

Contre-peser,  v.  a.  a  pre- 
cumpăni. 

Contre-pied,  m.  (fără  pi.) 
contrariulu  unuî  lucru. 

Contre-pilastrci  m.  pi- 
lastru  In  fa?ia  altuia. 

Contre-poids,  m.  greutate 
care  ecilibredă  altă  greu- 
tate ;  corapensatu,  ceaa  ce 
compensedă. 

ă  Contre-poil|adv.  într'unîi 
sensu  oppusu,    defavorabile. 

Contre-point,  m.  contra- 
puntu,  coraposiţiune  de  mu- 
sică în  doue  seu  maî  multe 
părţi. 

Contre-pointer,  v.  a.  a 
împunge  uă  materia  pe  am- 
bele feeie ;  a  contradice. 

Contpe-poisony  w.'contra- 
veninu,  substanţă  care  neu- 
tralisă  tossiculu*  otrava. 

Conţre-police,  f.  contra- 
poliţi4,  poliţia  secretă,  care 
veghiadă  assupra  poliţiei  offi- 
cialT. 

Contre-porte,  f.  a  doua 
portă. 

Contre-projet|m.  proiectu 
care  dejocă  altu  proiectu. 

Contre-r6volution,f  con- 
tra-revoluţiune,  revoluţiune 
oppusă  altei  precedinţi. ' 

Gontre-r^volutionnaire 


adj.  favorabile  contra  revo- 
luţiuniî. 

Contre-ruse,fastuţă,  vicle- 
nia, oppusă  alteia. 

Contre-saisony  adv.  nu  la 
timpulu  cuvenitu. 

Contre-sanglony  m.  cu- 
rea dela  cinsura  şeleî. 

Contrescarpey  f.  contres- 
carpă,  partea  şanţului  care 
privesce  către  loculii  fortifi- 
caţii. Oppusu  escarpe. 

Contre-scel ,  m .  pecete 
mică. 

Contre-sceler ,  v.  a.  a 
pune  sigiliulîi  (pecete)  micu. 

Contre-seingi  m.  contra- 
semnătură,  sub-semnătura  a- 
celuia  care    contrasemnedă. 

Contre-sensi  m.  errore'în 
intrepretaţiune,  contra-sensu. 

Contre-signeri  v.  a  a  con- 
trasemna ,  sub-semna  unu 
actu  după  acella  dela  care 
emană. 

Contre-temps,  m.  intim- 
plare  neasşteptată.  A  — ,  vd. 
mal  ă  propos. 

ContPe-tirer,v  .  a.  a  tipări  i 
uă  correctură  de  a  doua  ore.   \ 

Contre-valeur,  f.  valore  i 
dată  in  schimbulii  alteia.         ] 

Contrevallation,  f.  liniă  | 
de  contrăvalaţiune,  fossatu  i 
(şanţu)  ce  se  sapă  in  giurulii  ] 
unuî  locu  împressuratii.  ;i 

Contrevenant|m.  ante,  f.  | 
cellu  ce  contravine,  înfrînge 
regulamentulu. 

Contrevenirf  v.  n.  a  con- 
traveni, lucra  contră  regula- 
menţii,  contra  ceaa  ce  este 
oppritii. 

Contpeventf  m.  oblonîies- 
ternu,  de  ordinariu  de  lemnu. 


CON 


251 


CON 


Contre-veritâ ,    f.    vorbă 

contraria  sensului  apparinte. 

Contre-visitei    f.    contra- 

visită. 

Contribuableiadj.şi  s.cellu 
ce  trebue  se  plăl&că  impo- 
situlu,  contribuabile. 

Contribuer,  v.  n.  a  con- 
tribui, a  plăti  partea  sa  la 
uă  dare  commune;  aajjuta. 

Contribution,  t.  contribu- 
ţiune,  dajdiă.  Contrihutions 
Indirectes,  imposite  stabilite 
pe  obiectele  de  commerciu 
şi  de  consumaţiune. 

Contri8ter,v.  a.  a  causa  unu 
profundu  necasu,  supărare. 

Contriti  ite,  adj.  necăjiţii 
de  păcatele,  de  errorile,  selle. 

Contritioiii  f.  căinţă,necasu 
de  a  fi  superatîi  pe  Dumnedeu. 

ControlC}  m.  registru  dublu 
servindu  a  verifica  unu  al- 
tulii,  verificaţiune  adminis- 
trativă, controla,  cercetare, 
raye  des  —  s  de  l'armee, 
stersu  din  registrele  (lista) 
armatei.  [cerceta. 

Controler,  v.  a.  a  verifica, 

Controleur,  m.verificatoru. 

Controuver,  v.  a.  a  gessi, 
inventa,  uă  falsitate. 

Controversablei  adj.  dis- 
putabile,  de  controversiă. 

Conlrowersejf.controversiă 
dispută  assupra  unei  cestiunî 
teologice  seîi  filosofice. 

Gontroverser,  v.  a.  a  dis- 
puta. 

Controversistef  m.  con- 
troversistîi,  cellii  ce  tractedă 
despre  materie  religiose. 

Contumace,  f.  contumaciă, 
recusu  de  a  compare  la  jude- 
cată. Se  dice  .şi    contumax. 


ContuSy  USB,  adj.  contusu, 
care  a  priimitu  uă  contu- 
siune. 

Contusion,  f.  contusiune, 
lovitură  uşioriă. 

Contusionner,  v.  a.  a 
face  contusiuni. 

Convaincant ,  ante,  adj. 
conving-etoru,  încredinţătoru. 

Convaincrei  v.  a.  a  con- 
vinge, îndupleca.  Comp.  per- 
suader. 

Convalescencci  f.  conva- 
lescinţă,  starea  sănetăţiî  în 
urma  unui  morbii. 

Convalescenţi  ente,  adj, 
convalescinte,  redicatu  după 
bolă. 

Convenable,  adj.  cuveni- 
bile,  cuvenită. 

Convenablementiac^y.  cu- 
venibile,  cum  se  cuvine. 

Convenance,  f.  cuveninţă, 
avoir  qch.  a  sa  — ,  a  ave 
ceva  la  disposiţiunea  sa. 

Convenant^  ante,  adj.  cu- 
venita. 

Convenir,  v.  n.  a  se  cuveni; 
a  se  învoi,  a  recunnosce. 

Conventicule,  m.  mică  a- 
dunanţă,   conventiclu. 

Convention,  f.  convenţiune, 
învoinţă. 

Conventionnely  elle  adj, 
de  învoinţă. 

Conventionnellement  , 
adv.  prin    învoinţă. 

Conventueli  elle,  adj.  de 
claustru,  de  monasteriu. 

Conventuellementy  adv. 
după  regalele  rnonasteriuluî. 

Convergence,  f.  t.  conver- 
ginţă,  disposiţiune  de  canti- 
tăţi, cari  tindu  către  und. 
puntîi  commune. 


CON 


252 


CON 


Convergenţi  ente,  f.  adj. 
c  jnverginte. 

Converger,  v.  n.  a  con- 
verg!, se  dirige,  tinde  către 
unii  puntu  commune,  câ  se 
se  unescă. 

Convers,  se,  adj.  conversa. 
Se  elice  despre  religioşi  in- 
feriori puşi  la  lucrări  servili 
într'unu  monasteriu.     [bire. 

Conversation,    f.  convor- 

Conversci  f.  adj.  projiosi- 
iion — ,  proposiţiune  în  care 
s'a  schimbată  subiectulu  în 
predicaţii  seu  din  contra. 
Uere-cum  asia  :  Mon  enfant 
est  tonfreve,  seu  <on  frere 
est  mon  enfant. 

Converser,v.n.  a  convorbi. 

Conversion,  f.  conversiune, 
întorcere,  scliimbare  de  for- 
mă; trecerea  la  altă  religiune, 
schimbare  de  credinţă. 

Convertii  ie,  adj.  conversii, 
treculu  la  adeverata  credinţă. 
Sust.  )n.  conversu,  cellii  ce 
a  îmbră^iatu  credinţa  ceî 
pare  adeverata. 

Convertible,  adj.  conver- 
sibile,  care  se  pote  converti, 
schimba  în  altîi  lucru. 

Convertiri  v.  a.  a  converti, 
schimba,  întorce;  adduce  la 
adeverata  credinţă,  la  alte 
idee,  la  alte  morali  etc. 

Con  vertissement|)n. con- 
vertire. 

Convertisseuri  m.  cellu 
ce  convertesce,  se  silesce  se 
adducă  pe  cei-alţi  la  religiu- 
nea,  ce  ellii  consideră  de  a- 
deverată.  Se  dice  în  genere 
în  sensLi  reu. 

Convexe,  adj.  convesssu, 
curbatu,  încovăiatii  în  affară. 


pecăndii    concave  ,    boltitu, 
curbată  în  întru. 

Convexitâ,  f.  convessitate, 
încovăiătură. 

Conviction,  f.  convicţiune, 
certitudine  raţionată. 

Convivi  m.  învitatu  la  unu 
prăndu,  la   serbătore. 

Convier,  v.  a.  a  invita. 

Convive,  m.  şi  f.  ospeţe, 
mesenii,  convivu. 

Convocablei  adj.  convo- 
cabile,  care  se  pote  convoca, 
chiăma. 

Convocation,  f.  convoca- 
ţiune,  chiămare  făcută  la  mai 
mulţi. 

Convoi,  m.  provisiunî  mili- 
tari, escorta  care  Ie  însoţesce; 
cortegiu  funebre. — accelere, 
— de  grande  vitesse,  trenu 
(de  cale  ferrată)  accelerată; 
— de  voyageurs,  trenulăde 
persone.  [pote  dori. 

Convoitable,  adj.  care   se 

Convoiter,  v.  a.  a  dori  cu 
aviditate. 

Convoitîse,  f.  dorinţă  vio- 
linte  şi  cupidă,  nemoderată. 

Convoier,  v.  n.  Usitată  nu- 
mai in  locuţiunea  —  en  se- 
condes  noces,  a  contracta 
a  doua  căsătoria,  se  rema- 
rier.  ; 

ConvoivuluSi  vd.  Lisiron. 

Convoqueri  v.  a.  a  convo- 
ca, chiăma  mai  mulţi,  aduna    ] 
membrii  acelluiaşî  corpă.        ■ 

Convoyer ,   v.   a.    a   însoţi  } 
unu  cortegiu.  \ 

Convoyeuri  m.   nave,   co-   1 
rabiă,  care  însoţesce  pe  alta. 

Convulsif,  ive,  adj.  con- 
vulsivă. 

Convulsion,  f.  convulsiune, 


COP 


-  253  - 


COQ 


contracţiune  contra  voinţă  a 

muschiloru ;  desordine. 
Convulsîonnairey    m.   şi 

f.  cellu  ce  simuledă  convul- 

siunî. 
Convulsivenientya(Z;;.con- 

vulsivu,  prin  convulsiunî. 


CooperateuPi 


trice,  f. 


cooperatorii,  cellu  ce  lucre- 
dă  in  una  cu  altulu  la  ce-va. 

c6op6raiion|  f.  conlucrare. 

Coop^rer,  v.  a.  a  conlucra, 
lucra  cu  alţiî ;  contribui  la. 

Coordination,  f.  coordina- 
ţiune. 

Coordonn6e8,  2^/.  geom. 
coordinate.  Abscisele  şi  or- 
din aţele  unei  curbe  relativu 
unele  cu  altele. 

Coordonner,  v.  a.  a  dis- 
pune, combina,  în  uere-care 
ordine. 

Copahu,  m.  baume  de — , 
balsamu  de  copaiva,  balsamu 
estrassii  prin  incisiune  din- 
tr'unii  arbure  brasil.  le  co- 
pahu  seu  copaier,  copayer. 

Copain  y  m.  vd.  coparta- 
geant. 

Copaly  *rt.  s.  copaie,  răşină 
odorante  a  unui  arbure  de 
Geylan,  gumi-copalâ. 

Copalme,i».(?uaZe  de — ),vd. 
Liquidambar,  styrax  (li- 
quide). 

Copalxocoti,vd.  savonnier. 

Copartageanty  e,  adj.  şi 
sust.  care  împarte  cu  altulu. 

CopayePy  vd.  copaha. 

Copeau,  m.  ţandăra,  surcea. 

Copeck,  m.  s.  kopek,  ca« 
peică. 

Copermutanti  m.  cellu  ce 
schimbă  in  una  cu  altulu 
unu  beneficia. 


Copho8e,f.  med.  cofose,  sur- 

delă. 
CophtCy  seu  copte,  ni.  Coptîi, 

chreştinu  jacobitu  egipt. 
Copiei    f.    copia,    transcrip- 
ţiune,  prescriere ;  imitaţiune 
esaclă. 

CopieP)  V.  a.  a  transcrie, 
prescrie ;  imita  esactu,  re- 
produce. 

Copieusement ,  adv.  co- 
piosu,  în  abundanţă,  îmbel- 
şiugatu. 

Copieux  f  euse  ,  vd.  ahon- 
dant. 

Copiste,  m.  copistu,  tran- 
scriptorii ;   imitatoru. 

Copouy  m.  păndă  stimată  în 
China. 

CopreneuPi  m.  euse,  f.  a- 
rendatoru  în  una  cu  altulu. 

CopPoppi6taipe|  m.  pro- 
prietariii  în  una  cu  alţiî. 

Coppoppi^tei  f.  proprietate 
commune  între  maî  mulţi. 

Coptey  m  vd.  Cophte. 

CoptePi  V.  a.  a  trage  clopo- 
tulîi  lovindîi  limba  numai 
de  uă  lăture. 

Copulatif,  ive,  adj.  gram. 
care  servesce  a  lega. 

Copuiei  f.  gram.  vorbă  care 
leg-ă  subiectulu  cu  predi- 
catul Ci. 

Coq,  )>î.  cocoşiu  (de  găină, 
de  prepeliţă  etc.).— eii  pate, 
personă  forte  mulţămită  în 
loculii  seu; — d'Inde,  curcan. 

Coq-â-l'ânei  m.  discursîi 
fără  sirii  şi  legătură  (înşi- 
ră-te,'  mărgărite).  La  pi.  des 
coq-ă-Vâne. 

Ooqualiini  m.  unii  patru- 
peda (veveriţă)  pădurenii  a- 
meric. 


COQ 


254 


COR 


Coquar,  m.  s.  coquard,  pas- 
s#re  produssă  din  fasanu  şi 
găină.  Şi  faisan  batard. 

Coquarty  m.  betrănu  care 
face  pe  galantele  (t.  de  copîî). 

Caquâtre,  m.  jumătate  cla- 
ponu. 

Coq-d'indCi  m.  vd.  dindon. 

Coquei  m.  mar.  buccătariu 
pe  uă  nave. 

CoquCf  f.  coje  de  ouu,  de 
nucă,  etc.  Oeuf  ă  la — ,  ouu 
fertu;  coque  seu — de  navire, 
corpulu  unui  bastimentîi  de- 
şerţii. 

Coquecîgpue ,  f.  Cocci- 
grue,  cocsigrue,  lăcustă  a- 
patică.  Yd.   Baliverne. 

Coquelicoty  m.  macii  roşiu 
de  câmpii. 

Coqueliner,  v.  n.  a  imita 
căntulii  cocoşiuluî. 

Coqueiourde,  f.  spegiă  de 
anemonă. 

Coqueluchei  f.  tusse  con- 
vulsivă la  copil ;  vd.  şi  ca- 
puchon. 

Coqueluchon ,  m.  fam. 
vech.  vd.  Capuchon. 

Coquemar,  ?jî.  61ă  de  fertii. 

CoquemoiSier,  m.  unii  ar- 
bustu  de  St.  Domingue. 

Coquereauy  m.  mică  nave. 

Caquerel,  m.  genii  de  so- 
lanee. 

Coquerâco,  r/i.yjop.cucurigu. 

Coquerou  ,  m.  cameră  in 
partea  anteriore  a  naviî. 

Coqueii  m.  mică  luntre  do 
Normandia. 

Coqueft,  e/?e,  «f/J.  care  caută 
se  placă  (coquetii) ;  care  se 
ţine  mulţii  de  mode. 

Coqueter,  v.  n.  fam.  a  căuta 
se  placă  (fi  coquetii). 


Coqueiier,  i».  vindetorii  de 

oue  şi  de  passerî ;  păchărelii 

pentru  ouele  ferte. 
Coquetteriei  f.  dorinţă  de 

a  place  ;  araoru  de  paratură 

şeii  gătelă  (coquetăriă). 
Coquiilade,  f.  alaudă  (cio- 

cirliă)  cristată  (moţată). 
Coquillage  ,     rn .     ccquilă 

(scoică  . 
Coquiilart  |    m  .   stratu    de 

petre  semănaţii  de  coquile. 
Coquille,  f.    coquilă,  înveli- 

şiulii  raoluscelorii    (scoică), 

coje  de  ouu,    de  nucă  etc. ; 

anat.    partea  internă  a  ure- 

chieî,    impr.    literă  pusă  io 

loculvi  alteia. 
CoquilleuXy  euse,   adj.  co- 

quilosii,  plinii  de  coquile. 
Coquillier,  m.  collecţiune  de 

coquile. 
CoquilIiePi    iere,  adj.  care 

conţine  coquile.  Sust.  f.  cat^- 

riere  coquilliere. 
Coquilloni  m.  coquilă  mică. 
Coquin,  ine,  s.  adj.  {coqui- 

)iHs),  vd.  maraud,    fripon. 
Coquinerie,  f.  măr.şeviă. 
Cor,  m.  vd.  durillon  şi  an- . 

douiller,  ă  —  et  ă  cri,    cu 

mare  sgomotii. 
CoraceS|    m.  pi.    famil.  de 

passerî  m  care  este  corbulîi. ' 
CoracîaSj  m.  vd.  Rollier. 
Coraco-brachialf  adj.  a~\ 

nat.    califică    unii    muschifij 

dela  mijloculii  braţiului. 
Coracoide ,    f.  anat.  s.  a-J 

pjophijse — ,apofisă  a  omopla- 

tuluî. 
Coraignci  f.  globulî  de  co- 

raliii. 
Corail  y    m.    coralii!   roşiii ,| 

mărgenu.  La  pi.  coraux. 


COR 


COR 


CorailIePi  v.  n.  a  striga  ca 
vulturulu. 

Copailleuri  m.  căutăloru  de 
coralie. 

Coraliney  (.  uă  coquilă  bi- 
valve,  numită  de  ordinariu 
peigne  sanguinolent . 

Corallây  ee,  adj.  farm.  unde 
intră  coraliu. 

CoralligeneSy  adj.  şi  s.  pi. 
coraligenî.  Polipi  cai-î  născu, 
l'ormedă,  coraliu.  Polypes 
coralligenes. 

Coraliin,  e,  adj.  coralinu, 
roşiu  că  mărgenulu    (vech). 

Coraliincyf.  coralină.  Sub- 
stanţă marină  de  natura  pe- 
trei.' [Polipi  fossilî. 

Coraliithes,  m.pl.  coralite. 

Coraloidei  adj.  asseraine 
inărgeuuluî:t'.;ji/.vd.(/o>'</o«es. 

Coran,  >/i.coranu,  alcoranii. 
Cartea  luî  Maomete.  [pesce. 

Corassin,  m.  corasiu,  unii 

Corayai  />*.  coraya,  uă  pas- 
sere  de  Guiana. 

Corbeauy  hk  corbu;  mar. 
cârJigu  spre  a  trage  navea 
la  malii  . 

CorbeilICi  f.  coşiu,  —  de 
maviage,  daru  ce  ginerele 
trimite  viitoreî  selle.  Millt. 
( —  defensive),  coşiu  micu 
plinii  cu  pămînlu  (petit  ga- 
bionj;  corbeiile  d'or  (în  bot.), 
alissă  sassatile.  Vd.  alyson 
des  jardins. 

Corbeillee;  f.  coşiu  plinii, 
cătu  încape  în  coşiii. 

Corbiliai*d,  m.  dricu  (pen- 
tru morţi).        [Şi  corbiUot . 

Corbilla^}  )H.  puia  de  corbii. 

Corbilion ,    m.     coşiuleţu. 

Gorbin,  m.  corbii  ;  (vech.) 
instrumentii  că    se    estragă 


din  vulnerî  corpii  nocinţi. 
Comp.  hec'de-corhin . 

CorbinCf  f.  corbină,  ciocă 
negrâ  .         [corbu  africanii. 

CorbiveaUy    m.  spe?iă    de 

Copbleu  f  interj  .  pentru 
Dumnedeii.  Comp.  morbleii. 

Corbul e,  f.  genii  de  coquile 
bilvavi. 

Corcefety  m.  vd.   Corselet. 

Corchorei  f.  genii  de  lilia- 
ceî.   Şi  corette  .  [teî  . 

CorcuSe,  m.  sâmburele  plan- 

Cordage,  //!.  tote  funiele  u- 
neî  navî  etc. ;  funia  . 

Cordati  m.  păndă  ordinariă 
(de  împaquetatu)  . 

Corde,  f .  fringhiă  ;  cordă  ; 
mesură  de  lemne  de  arşii 
(doue  voies  ,  seti  apprope 
patru  steres), — şeii  tabac  ea 
— ,  tutunii  înfăşiuratii  şi  le- 
gaţii. Cela  montre  la  — , 
înşilăciunea  e  prostu  combi- 
nată,    [disface  in  tilaminte. 

Corde,  ee,  adj.  bot.  care  se 

CordeaUf  m.  mică  fringhiă, 
sforă  la  murarî,  ingineri  etc. 

Cordeler,  v.  a.  a  împleti  că 
fringhiă.  Se  conjugă  precum 
appeler .  [sforă. 

CordelettOi    f.    frînghioră, 

Cordelîer,  m.  cordeliere, 
f.  religioşii  din  ordinea  St. 
Franciscu  (fiindu-că  portă  uă 
cinsură  de  sforă).  Aller  sur 
la  muie  des  cordeliers,  a 
merge  pe  jeosii,  cu  basto- 
nul ii.  (fam.) 

Cordeliârci  f.  cinsură  îm- 
pletită ;  ciucure  ;  fringhiă  cu 
noduri  (la  armărie) ;  arcli . 
ornamentii  în  formă  de  frin- 
ghiă. 

Cordellej  f.  vd.  cordeau. 


COR 


25^ 


COR 


CordePi  v.  a.  a  lega  cu  frin- 
ghiă ;  face  fringhie  (conver- 
tir  en  corde).  [făcu  fringhie. 

Corderie,  f.    locu  unde  se 

Cordiali  e,  adj.  cordiale, 
din  inimă,  plinii  de  affec- 
ţiune ;  m .  (seu  remede — ), 
poţiune  fortificante.  In  acestu 
ultimii  sensii  face  la  pi.  cor- 
diaux . 

Cordialementi  adv.  cor- 
diale, din  inimă,  plinii  de 
sinceră  aflecţiune. 

Cordialitey  f.  affecţiune  tî- 
neră  şi  sinceră. 

Cordier,  m .  funelariu,  fa- 
bricante,  vîndetoru,  de  frin- 
ghie. 

Cordieritey  f.  lazulit  :Spa- 
nicu.  Nouii  mineralii  classi- 
licatii  între  petre. 

Cordiforme,  adj.  bot.  cor- 
diforme,  in  lorma  inimeî. 

CordilIaSi  m.  specia  de  pislă. 

Cordille,  f.  unu  pesce  ma- 
rină (thon)   la  nascerea  sa. 

Cordorii  m.  cordonii,  şiretu, 
sforă ;  marginea  monneteî, 
tirer  le  — ,  a  dischide  uşia. 
Cordon  nerveiix,  nervii. 

Cordon-bleuj  m.  cordonii 
allii  ordinii  St.'Spiritii ;  genu 
de  passerî,  coiin(/a  de  Bra- 
silia. 

Cordonner,  v.  a  a  îm- 
pleti câ  fringhia,  înfăşiura 
cu  fringhia. 

Cordonnerie,   f.  cismăriă. 

Cordonnet|  m.  sforă  mică, 
fringhia ;  ibrişim  grossii. 

Cordonnieri  m.  iere,  f. 
cismariii. 

Cordouan,  m.  şi  arZj.  pele 
de  capră  lucrată. 

Cordylejf.  spefiă  de  şiopîrlă. 


Core,  m.  genii  de  insecte  e- 
miptere. 

Coreey  vd.  Choree. 

Corâgencey  f.  regiuţă  îm- 
preună cu  altulii  (neol). 

Coreope|f.  bot.  corimbiferă 
americ. 

Corettei  f.  vd.  corchore. 

Coreligionnairei  adj.  de 
aceaaşî  religiune  cu   altulu. 

Coriace,  adj.  tare  câ  pelea, 
duru  (  despre  aliminte  )  ; 
honime — ,  omu  care  plătesce 
reti  (fam.)  . 

Coriac^i  ee,  adj.  de  con- 
sistinţă  câ  pelea,  tare. 

Coriairey  adj.  ecorce/ruit, 
(coje,  fructii)  care  pote  servi 
la  lucratulu  peliî  (tăbăcitîi). 

Coriambe  y  m.  corianibu. 
Buccată  de  versu  grecii  seu 
latinii  compuşii  de  doue  brevî 
între  doue  lunge. 

Coriandrey  f.  uă  plantă 
umbel.  aromatică,  coriandru. 

Coridon,  m.  spegiă  de  fluturi 
{le  mirtil  et  l'argus). 

CorindCi  f.  uă  plantă  afric.   • 

Corindon,    m.    spath   ada-  i 
mantin,   corindon.    Cea  maî 
pretiosă     petră    după     dia- 
mante. 

CorinCi  f.  spepiă  de  antilope 
de  Senegalii. 

Corinthieny  enne,  adj.  co- 
rintianu.  Se  dice  de  a  patra 
ordine  de  archi  lectură,  care 
este  şi  cea  maî  avută. 

Coris  ,  m  .  plantă  merid. ; 
spe?îâ  de  Lisimachia,  vd. 
Cauris. 

Coriscif.  genu  de  insecte  (câ 
peduchiu  de  lemnu).  Şi  pu- 
naise  d'eau.       [chenopode. 

Corisperme|f.  bot.  genii  de 


J 


COR 


257  — 


COR 


Corlieu ,    f.    spegiă    de    be- 

cassiuă. 
Cormei  m.   unii    fructu.   Şi 

sovhe. 
Cormier ,  m.   unu    arbure. 

Şi  sorbier. 
Cormoran ,  m.  uă  passere 

palniipede  apatică. 
CormuSy  m.  p.  us.  bot.  coda. 
CornaC|  ni.  conductorii  allu 

elel'anteluy. 
Cornage  |    m.   şiueratu   ce 

Iacii  unii  caî  mergindu,  res- 

pirăndu. 
Cor naii Ieri  v.  n.  a  nu    se 

potrivi    bine    (despre  lemne 

de  dulgherii). 
CornaiînC}  f.  cornalină,  pe- 
tră de  agată,  calcedoniă  roşia. 
Cornard,  e,  adj.  care  şiueră 

căndii  respiră  (despre    caî). 

Şi  corneur. 
Cornaret,)/}.uă  plantă  afric. 
Cornei  f.  cornu,  unghia    de 

calu  etc,  colţii.   Oavrage  ă 

corne,    fortificaţiune  esternă 

care    constă    într'uă  curtină 

şi  doue  semi-bastiunî ;  mar. 

vergea  dela  pănde. 
Cornci  ee,  adj.  bot.  tare    şi 

lucitoriu,  precum  cornulu. 
Corneei  f.  cornea    transpa- 

rinte.Prima  tunică  a  ochiului. 
Cornâennei    f  neol.    sub- 
stanţă    petrosă    la    diverse 

stănce. 
Corneillei  f.  ciocă   (corni- 

cula),  bot.  vd.  hjsimachie. 
Cornementi  m.  ţiuitu    de 

urechiă. 
Cornemusei    f.   speţiă   de 

cimpoiu. 
Corneri  v.n.  a  suna  cu  unii 

cornet  ;  a  lovi  cu    cornulu. 

Se — ,  a  deveni  cornu. 

Dicf.  Franco-Rom. 


Cornet,  m.  cornetii,  mică 
trompetă;  sulii  de  chărtiă. 

Cornet  ă  plstons,  m.  mus, 
instrumentu  cu  maî  multe 
cheie  numite  pistons. 

Cornetieri  m.  meşterii  care 
lucredă  cornurî  pentru  pep- 
tinî. 

Cornettei  f.  gătelă  de  capu 
pentru  domne ;  —  blanche, 
stindardu  seu  regimentîi  allii 
colonelului  generale  de  călarî. 

Cornettei  m  olYiciariu  care 
portă  stindardulii  unei  coorţi 
(rote)  de  cavaleria. 

Cornettei  f.  arch.terru.  dela 
ănghiulu  murului. 

Corneur,  f.  ni.  cellii  ce  sună 
cu  unii  cornet. 

Cornîche  |  f.  ar  eh.  orna- 
mentii  in  promininţă  (  la 
ciubucu). 

Cornichoni  m.  castravete 
micii  de  murăture;  vinăt.  vd. 
andouiller. 

Corniculei  f.  cornuleţu  de 
insecte.  Comp.  antenne. 

Cornide  ,  m  .  arbure  peru- 
vianii. 

Cornieri  iere,  adj.  arch. 
care  este  la  ănghiu,  dela 
colţii ;  pilaslre  cornier,  pi- 
lastru,  stîipii  dela  ănghiu ; 
pieds  corniers,  mari  arburî, 
cari  însemnedă  marginile 
pane  unde  se  taiă  pădurea, 

Corniârci  f.  canale  de  stre- 
şină (urloiii).— La  pi.  impr. 
colţuri  de  ferrii  la  marginile 
unei  marmure  de  pressă. 

Cornif  le|//t.  uă  plantă  apatic. 

CornillaSi  m.  puiîi  de  ciocă. 

Corni lloni  m.  vd.  prec. 

Corninei  f.  alcaloidu  îndo- 
iosîi  de  cornus  florida. 

17 


COR 


258  — 


COR 


Cornistei  ni.  cornistu.  Căn- 

tătoru  cu  cornulu.     [cortii. 

Cornouille|f.  cornă,  friictus 

Cornouiller,  )n.  cornu,  ar- 

bure  de  corne,  maî  alessu 
— rnâle,  pecăndu  —  femeile 
şeii  sanguin,  cornu  roşiu. 

Cornuy  ue,  adj.  cornutu,  cu 
corne  ;  hle — ,  vd.  Ergote. 

Cornuei  f.  chem.  retortă, 
vassu  pentru  distilaţiune. 

Cornuety  m.  spegiă  de  pră- 
jitură ;  în  agr.  furcă  cu  douî 
dinţi.  Comp.  bident. 

Cornulaque ,  f-  uă  plantă 
de  sodă  egipt. 

Cornupedeyady.cornupedu, 
animale  cu  unghiele  tari, 
precum  calulu. 

Corolitiquei  adj.  bot.  co- 
loliticu,  adornatii  cu  flori 
întorse  în  spirale,  resucite. 

Corollac6,ee,  vd.  Petaloide. 

Corolle,  f.  corolă,  învelişiu 
imraediatu  allu  starainei  flo- 
rilorîi. 

Coronairef  adj.  anat.  co- 
ronariîi.  Se  dice  de  unele 
vasse  ale  inimeî  şi  stoma- 
cului. 

Coronali  e,  adj.  dela  frunte, 
os — . 

CoronePy  m.  coroner,  offi- 
ciariu  de   justiţă  în  Anglia. 

Coronilleţ  f.  coronilă,  plantă 
cu  florile  dispuse  în  coronă. 

Corporal,  m.  păndă  sănţită 
ce  preotulu  întinde  pe  altare, 
şi  unde  pune  grijenia  în  cur- 
sulu  liturgieî. 

Corporalieri  m.  cuthia 
unde  se  strînge  panda  săn- 
ţită. Vd.  prec. 

Corporation  ,  f.  corpora- 
ţiune. 


Corporely  elle,  adj,  corpo- 
rale, de  corpii,  trupescii. 

Corporellementyafiv.  cor- 
porale, trupesce. 

Corps,  m.  corpu,  trupu,  u- 
niune  de  persone  trăindii 
suij  acelleaşi  legi.  Prendre 
du — ,  a  deveni  trupeşiu,  â 
— per  du,  fără  frică,  orbesce; 
— simple,  corpii  simplu,  ele- 
mentii,  esprit  de — ,  spiritu 
de  associaţiune ;  ă  bras  le 
— ,  cu  ambele  bragie. 

Corpulencey  f.  corpulinţă. 
trupeşiă. 

Corpulenty  ente,  adj.  cor- 
pu linte,  trupeşiii. 

CorpusculairCf  adj.  cor- 
puscukiriii,  de  atomă. 

Corpusculey>?i.  corpusculii, 
atomă,  corpu  de  estremă  es- 
siguitate  s.  subţirime. 

Correct|  cte,  adj.  correctu, 
conforme   regulelorii. 

Correctementi  adv.  cor- 
rectii,  drepţii,  fără  greşele. 

Correcieur,m.  correctorii. 

Correctify  ive,  adj.  care 
pote  correge.  Sust.  m.  co- 
rectivu,  ceaa  ce  correge,  tem- 
peredă. 

Correctioni  f.  correcţiune, 
îiidreptare,  reprimandă. 

Correctionnelj  elle.  adj. 
correcţionale,  care  ţine  de 
delictu. 

Correctionnellement , 
adv.  în  modu  cori-ecţionale, 

Corrâgidor,  m.  primulîii 
officiariii  de  just'ţă  allu  unui] 
oraşiii,  în  Spania. 

Corrâiatif,  i'-e,  adj,  cor^ 
relativii. 

Correlatioiii  f.  correlaţii 
ne,  relaţiune  reciprocă. 


COR 


—  259 


COR 


Coprelativement  f    adv  . 

prin  coiTelatiime,correIativu. 
Correspondance,  f.  cor- 

respundinţă. 
OorrespondantfO  ut  e,  adj. 

correspundinte. 
CorrespondreiV.  n.  a  cor- 

respunde;  fi  conforme  cu,  în- 
treţine correspundinţă. 
Corridor,  m.  galeria  în  caro 

se  dischid  uma  îmulte  camere. 
Corrig«§|  rn.  correctatu,temă 

de  classe  relucrată  după  cor- 

recţiune. 
Corrig6y    ee,  adj.  corressu. 

îndreptaţii,  tacutu  correclu. 
Corriger,    v.  a.  a  correge, 

rectifica,  îndrepta,  redica  er- 

rorile. 
Corrigible,  adj.  con-igible. 
Corroborant,  adj.  corro- 

borante,  întăritoriii,  care  dâ 

putere. 
Oorrohoraiiifive.adj.  for- 

tificativu,  care  pot  ■  întări. 
Corroboration,  f.  corro- 

boraţiune,  întărire. 
Corroborer,    v.  a.  a  cor- 

robora,    fortifica,  întări,  da 

putei-î.  [detoriu. 

Corrodanti  ante,  adj.  ro- 
Corroder,  v.  a.  a  rode. 
Gorroi,  m.  forma  ce  cure- 

laruiii  dă  peilovu. 
Corroipie,  f.  curelăriă. 
CorrompreiV.  a.  a  corrupe, 

deprava,  strica,  [care  rode. 
Corrosîfjive,of/j.  corresivii, 
Corrosioni    f.    corrosiune, 

rodere. 
Corroyer,  v.  a.  a  lucra  pe- 

lea,  curele;  a  subţiri  lemne. 
GorroyeuPy  m.  preparatorii 

de  pele,  curelaru. 
Corrupteur,    m.    trice,  f. 


corruptoru,  cellu  ce  corrupe, 

cellîi  ce   cumpără  consciin- 

ţele. 
Corruptibiliiey  f.  ceaa  ce  e 

corruptibile,  se  pote  corrupe. 
Corruptiblej  adj.  corrup- 
tibile, care  se  pote  corrupe, 

strica. 
Corruptîon,  f.  corrupţiune, 

depravaţiune,alteraţiune,stri- 

care. 
CorS|  m.    pi.  rămuritii  allîi 

corneloru  cerbului. 
Corsage,    m.  bustulu  dela 

mijlocii  în  sus,  corsagiu. 
CorsairCf  m.  nave  armată 

în  mersu,  căpitanii  Iu  eî;  cor- 

sariîi,  piratu.  [sistinţă,  tare. 
Cors£,  ee,  adj.  care  are  con- 
Corseletj  m.  lorică  u.şi6riă. 
Corset,  m.  corsetii. 
Cor  set  ieri  m.  iere,  f.  cor- 

setaru. 
Cortege,  m.  cortegiu,  şirîi 

de  persone  cari  însoţescu  pe 

alta,  ca  se  i  facă  onore;  fig. 

totii  ce  este  uă  consecinţă. 
Cortes,  f.  pi.  cortes),  adu- 

nanţa  represintativă  în  Spa- 
nia şi   Portugalia. 
Corticalj  ale,  adj.  corticale, 

care  se  referesce  la  coje. 
CortiqueuXy    ale,   adj.  se 

dice  de  fructulîi  ce  are  coj  a 

grossă. 
CorveablCi    eitse,  suppusu 

servitiuluî     gratuită     către 

Stata. 
Corv^e,  f.  serviţiu  gratuitu 

către    Stătu,  seu   commună, 

beilicu ;  fig.   labore  ingrată. 
Corvette,    f.  mică  nave  de 

resbelîi. 
Coryph^ei  m.    corifeu,  ca- 

pulii  choruluî  la  operă,  allu 


cos 


260 


COT 


dănţătoriloru  la  unu  baletu  ; 
fig.  cellu  maî  distinsă. 
Coryza|>H.catarru  allu  cree- 

riloru. 
Cosaquej  ra.  casacu. 

CositietEque}  adj.  care  ser- 
vesce  a  întreţine  şi  înfrumu- 
seţa pelea,  sust.  m.  cosme- 
ticu. 

Costnique ,  adj.  cosmicu, 
privitoriu  Ia  universulu  în- 
tregii. Espaces—  s,  spaţiulu 
universului.  Lever,  coucher 
— d'aiie  eloile,  resăritulu  şi 
appusulu  unei  stele  împreună 
cu  sorele. 

Cosmogonie,  f.  cosmogo- 
nia, sistema  formaţiunii  u- 
niversuluî. 

Cosmogonique,  adj.  cos- 
mogonicii^ de  cosmogonia. 

Cosmographei  m.  cosmo- 
grafa. 

Cosmographie)  f.  cosmo- 
grafiă^descripţiunea  lumii  fi- 
sice. 

Cosmographique  ,    adj. 
fcosmograficu,de  cosmografia. 

Cosmologie,  f.  cosmologia, 
sciinţa  legilorCi  generali,  carî 
gubernă  lumea  fisică. 

Casmologique,  adj.  cos- 
mologica, de   cosmologia. 

Cosmopolite,acZj.cosmopo- 
litîi.cetăţianîi  allii  universului. 

Cosmopolitisme,  m.  cos- 
mopoliţi smii. 

Cosmorama,  m.  lanternă 
magică,  unde  se  gessescu  ve- 
deri principali  ale  lumii. 

Cosmos,  m.  lumea,  univer- 
sulu. [lorîi. 

Cosse,  f.  posghiţă  a  legumi- 

Cosser,  V.  n.  a  da  cu  cor- 
nele (despre  berbec*^). 


Cosson,  m.  lăstarii;  insectă 
care  mănâncă  grăuliijegumile. 

Cossu,  ue,  adj.  cu  multe 
poşghiţe  ;  ţ\g.   avuţii. 

Costal,  a,le,  adj.  costale, 
dela  coste. 

Costume,  m.  moravuri  ale 
ţerreî ;  îmbrăccăminte,  cos- 
tumă. 

Costumer,  v.  a.  a  vestimin- 
ta,  îmbrăcca,  cu  haine. 

Costumier,  m.  costumară,, 
vîndetoru,  peditoră,  de  cos- 
tume. 

Cote,  f.  parte  de  impositu  a 
ilă-căruî  contribuabile  ;  ar- 
retarea  preţului  effecteloru 
publice  (cotă). 

Cote,  f.  costă  ;  ţermu,  malu. 

Cdte-rotie,  f.  vină  preţiosu 
recoltată  pe  costa  cu  acestu 
nume,  la  Rhonă. 

Cdt6,)n.  lăture,  partea  dreptă 
seă  sinistră,  stingă.  De  — , 
oblică,  în  lăture.  Regarder 
de  — ,  a  privi  cu  despreţă  ; 
mettre  qch.  de  — ,  a  pune 
ce-va  la  uă  parte,  în  reservă; 
laisser  de  — ,  a  lăssa  la  uă 
parte,  neglige,  des  deux—s, 
de  ambele  părţi;  ă — de  moi, 
lîngă  mine;  regarder  de — , 
a  privi  din  lateri.  [şiu- 

Coteau, J/1,  costişiă,  povîrni- 

Cotelet,  m.  uă  plantă  de  An- 
tille.  [a  se  manca). 

Cotelette,  f.  costiţă  (pentru 

Coteline,  f.  uă  materia  de 
bunibacu. 

Cotepalis,  m.  materia  uşio- 
riă  de  mătasse  şi  perii  de 
capră. 

Coter,  V.  a.  a  însemna  prin 
litere  seu  numere  preţulu 
etc. 


COT 


261 


COT 


Gotereaux,  m.  pi.  merce- 
Darî  sub  Ludovicii  VII  ;  laţu 
lungă  ;  aventurări  înarmaţi 
cu  coteret  (cuţitii),  cari  e- 
sercitâ  tălchărilulu.  Numiţi 
şi  Ribauds,  Malandrius. 

Coterie,  f.  societate  particu- 
lare de  familia,  de  persone, 
carî  se  înţelegu.  Comp.  ca- 
bale. 

Cot^urneim.  antic,  coturnii, 
încălgiăîv.iatea  actorilor  îi  tra- 
gici la  ceî  vechi. 

Goţi,  e,  adj.  bătutu,  strivitu 
(despre  legumi).       [armârie). 

Cotice,    f.  banta  strimtă  (la 

Cotier,  m.  cuanoscetoriu  de 
coste,  de  malurî,  navigatorii 
jje  marginile  măriî,  pilote  co- 
tier. 

Cotiere,  1".  urmarea  costelorii 
măriî ;  laviţă  resămată  de 
muru  (la  grădinavî). 

Cotignac,  rn.  peltea  de  gu- 
tuie săchărată  dela  Cotiguac, 
în  Brignoles.        [unu  danţu. 

Cotiilon,  v/i.jupăde  desubt; 

Cdtinga,  >/),uă  passere  o'e- 
nirosti'e  americ. 

Cotiqueblanc,  m.  coquilă 
albă  de  porcelanii. 

Cotir,v.  3.  pop.  a  bate  fmeur- 
trir!,  strica,fructele  (de  grin- 
dine),    [de  plătit.  "Vd.  urm. 

Cotisation,t.regularea  părţii 

Cotiser,  v.  a.  a  regula  par- 
tea ce  fiă-care  trebue  se  de, 
se  ptătescă;  se — ,  a  se  tassa 
însuşi,  se  strînge,  aduna,  că 
se  formede  uă  summă. 

Cotissure,f.  baterea  (meur- 
trissure),  stricarea,  fructe- 
loru. 

Coton,  m.  bumbacu.  Jeter 
so)i —  ,  a  fi  putinii  cu  perii 


(despre  maXer ie);— coton  cor- 
do)iner,  ibrişim.    [bumbacu. 

Cotonnade,'  f.    materia   de 

Cotojinâ,  ee,  adj.  scurtu  şi 
creţii  (de  perulii  capului). 

Cotonner,  v.  a.  a  fi  cu  perii 
menuntii  pe  d'assupra  (des- 
pre materie).  Se—,  a  se  cop- 
peri  cu  peri  menunţi,  cu  tu- 
leiii. 

Cottonneur,e».<;e,afZji'.bum- 
băcosii,  mole  şi    spongiosii. 

Cotonnier,  m.  arburelu  de 
bumbacii.    [bumbacu  grossii. 

Coţonnine  ,    f.    păndă    de 

Coton-poudre,  >/i.  bum- 
bac fulminante,  falmi-coton. 

Câtoyer,  v.  a  a  merge  aliă- 
ture,  lăngă,  a  merge  d'alun- 
gulii  ;  se — ,  a  se  urma,  suc- 
cede, mergîndii  unulii  lăngă 
al  tu  Iii. 

Cotpalis,  rn.  şeii  cotepalis, 
uă  materia  ammestic.  de  mă- 
tasse  şi  coje  de  arbure. 

Cotre,  m.  mică  nave  de  res- 
belii  cu  unii  catartu.Şi  cutier. 

Cotret,  'in.  micii  mănuchiii 
de  lemne  menunte ,  micii 
snopii.  Sec  comme  un  — , 
uscaţii,  forte  slabii.  Huele  de 
— ,  loviture  de  bastonu, /"am. 

Cottage,  m.  mică  vilă  în 
Anglia. 

Cotte,  f.  şiorţii  de  terrană ; 
—  de  mailles,  lorică  {cui- 
rasse);  —  d'armes,  casacă 
peste  lorică  ;  —  chabot,  unu 
pesce  marinii. 

Cott^e,  f.  raţă  de  eleşteii. 

Cotteron,  m.  mică  şiorţă. 

Cotullej  f.  spegiă  de  corim- 
biferă,  muşeţel ă  falsă. 

Cotuteur,'  in.  cotutoră,  epi- 
tropu  în  una  cu  altuia. 


cou 

Gotylej  m.  cotilu,  măsură  an- 
tică peste  2  decilitr.  anat. 
cavitatea  ossuluî ,  unde  se 
imbuccă  alte  osse. 

Coiyl^don,  m.  uă  plantă.  Si 
noiiibril  de   Venas. 

Cotyledons,  m.  pi.  lobule 
seminali  de  plantă.  Se  nu- 
mescii  acotyledones  plantele 
căroru  nu  se  cunnoscu  gră- 
unţii, [munitu  de  cotiledonî. 

Cotyledone,ee!,  adj.  bot.  pre- 

Cotyleti  m.  uă  plantă. 

Cotyloidei  adj.  anat.  Se 
dice  de  cavitatea  ossuluî  1- 
liacu,  unde  se  încheia  copsa. 

CoUf  m.  seu  col,  gitu  :  niou- 
choir  de  — ,  basma  de  gîtu. 
CoH-de-pied,  partea  supe- 
riore  a  piciorului. 

Coua, »!.  cucu  de  Madagascar. 

CouaCi  ni.  fam.  sunetu  falsu 
la  căutaţii  (kiksu). 

Couagga,  m.  unupairupedu 
afric.  forte  apprope  de  zebru, 
derîi  uaaî  mic»ă.       [poltron. 

Couardi  e,  adj.  fricosu,  Vd. 

Couardementy  adv.  mişe- 
lesce. 

Couardise,  f.  vd.  Lăchete. 

Couchagei  ni.  culcatu,  sta- 
ţiune de  dormitei  .  Comp. 
couchee. 

Couchanty  m.  appusulu  s6- 
reluî,  occidinte  ;  soleil — ,  s6- 
rele  appunindii. 

Coucharty  ^n.  cellu  ce  scote 
chărtia  din  formă. 

Gouche,  f.  (poet.  şi  orat.) 
lecţii,  patu ;  stratu,  asşter- 
nutii  .  CoHches  ligneases  , 
cercuri  lemn6se,carî  se  vedu, 
tăind  u  orisontale  unu  trun- 
chiu  de  arbure,  şi  cari  es- 
primîi  crescerile  annualî. 


—  262  —  COU 

Couchee,  f.  culcatu  (conacu), 
locLi    unde   se  culcă  cine-v4 

în  căletoriă. 
Couche-point|  m.  marginr 

(rame)  la  cisme. 

Coucher ,  v.  a .  a  culca. 
Coucher,seu.  se — ,  a  se  culca. 
Coucher  sur  la  dure,  a  se 
culca  pe  pămîntu ;  —  â  la 
helle  etoile,  a  dormi  sub  ce- 
rulu  liberu.Cowc/iej'  enjoue, 
a  ochi  cu  arma. 

Coucher,  m.  culcatu,  cul- 
care, garnitura  patului,  as- 
şternutu. 

Couchettei  f.  micu  patii. 

Coucheur,  m.  euse,  f.  soQiă 
de  culcare.  Maavais — ,  vd. 
querelleur. 

CouchiSj  m.  asşternutu  de 
nisipu  şi  pămîntu,  peste  care 
se  stabilesce  pavatulii  unei 
punţi. 

Couchoir,  m.  uneltă  a  le- 
gătoriloru,  ca  se  applice  foiele 
de  aurii  pe  cărti. 

Cou  ci-couci|  ac/ v./'am.  asia 
asia,  nici  bine  nici  reu  (fel- 
lemoit  quellemenil.  [lemnu. 

Coucou,»i.  cucu;  pendulu  de 

Coucouy  m.  bot.  plantă  care 
înfloresce  primăvera.  Comp. 
primevere,  oreille  d'ours. 

Coucoumelle,  f.  speţiă  de 
bureţi  şi  oronge  blanche. 

Coud'tâ/  ee,  adj.  care  face, 
formedă  unu  colţu,  unii  ăn- 
ghiii.  ' 

Coude,  f.  cotii,  partea  esternă 
a  braeiului  în  loculii  unde 
se  îndouesce — ,ă — de  qn., cotii 
la  cotu,  forte  a  pprope,  de  cuv. 

Coud^e,  f.  cotii,  întinderea 
bragiuluî  dela  cotii  pană  la 
degitulu  din  mijlocu.  Avoir 


cou 


263 


COU 


ses  —  s  fvanches,  a  ave  li- 
bertate deplină  de  acţiune. 

CoudelateSy  m.  pi.  mar. 
lemne  subţirite  în  mijlocu. 

Cou-de-pied,  o;,  partea  su- 
periore  a  piciorului  PI.  coiis- 
de-fieds.         [forma  cotul uî. 

Couder,    v.    a.    a  îndoui  ia 

Coudeyi  in.  passere  indiană, 
spegiă  de  jacana. 

Coudoiementj  m.  lovitură 
cu  cotulil.  [toliu. 

Coudoîrj    /;î.   bragiii  de  ib- 

Coudous,  m.  specia  de  an- 
tilope lorte  mare.  Si  caiina. 

Coudoyer,  v.  a.  a  lovi  cu 
cotulu.  Se — ,  ă  şî  da,  face 
semnu,  cu  cotulu. 

Coudraiey  f.  locîi  plantaţii 
cu  nucif.  Şi  coudrette. 

Coudr  an, m. specia  de  pecură. 

Coudranner,  v.  a.  a  unge 
fuuiele  cu  pecură. 

Coudrei  vd.  coudriei 


Coudre, 


cosse.  Cou- 


dre la  peaic  du  renard  ă 
celle  du  hon,  a  cosse  pelea 
vulpii  cu  a  leului,  a  uni  vi- 
clenia cu  puterea. 

Coudrement  ,  m.  cussă- 
tură  a  cureleloru. 

Coudrer,  v.  a.  a  fremînta 
peile  în  putina  cu  tannum, 
coje  de  stejaru  (la  tabaci). 

Coudrettey  f.  vd.  coudraie. 

Coudrîer)  vd.  noisetier. 

Couenne,  (.(pron.  coua ne), 
pele  de  purcelu  (rasă) ;  chir. 
pele  sură  şi  desă,  ce  se  for- 
medă  pe  săngele  estrassu  din 
vine. 

Couenneux  ,  euse ,  adj. 
(pron.  couoAieax),  chir.  cop- 
perilu  de  uă  pele  sură  .şi 
desă.  Vd.  prec. 


Coueff  m.  mar.  patru  funie 
mari  legate  in  dosulu  vele- 
lorii. 

CouettCy  f.  (vech.),  patu  de 
penne  (Ut  de  plumes),  a- 
voir — ,  a  ave  grabă. 

Couf  f  ei  rn.  pondu  egipt,  pen- 
tru grăne  (183  fundî). 

Coufîey  f.  bală  în  care  se  ad- 
duce  plante  medic,  siuaini- 
chiă,  din  Oriente. 

Couguard,  m.  concoloru, 
unu  mare  partup.  carniv.  a- 
meric.,  spegiă  de  leii. 

Couillant,  rn.  servitoru  la 
unîi  canonicu. 

Couîllard,r/i.i'jar.  funia  care 
legă  marele  velu  de  catartu. 

Coukâely  in.  cucă  negru  de 
Bengal. 

Coulacissijm.  unu  papagal. 

Couladoux,  m.  pi.  mar. 
funie  dela  catartu,  pe  galere. 

CoulagCi  m.  deperdiţiunea 
liciduluî  care  curge  din  bute. 

Coulamment,a(li).  currinte, 
facile  fparler — ,ecrire, —  a 
vorbi,  a  scrie,  currinte. 

Coulanti  e,  p.  preş.  adj. 
cui-gîndu,  care  curge  lesne  ; 
faci'.e.  Noeud  — ,  nodu  care 
se  legă  şi  se  dislegă  fără 
a  se  desnoda,  vin — ,  vinii 
plăcutu,  uşioriîi. 

Coulant,  m.  petră  fină  în- 
serată pe  panglice  pentru  gîtu, 
inelu  (alea)  pentru  a  defige 
ceva,  cum  sunt  la  pungă 
fcoulants  de  boursej. 

Coulavan,  /h.  sticlete  ind. 

Couidrei  v.  a.  a  tăia,  om- 
mori.  [giosîi. 

Couley  f.  ve.stimîatu  de  reli- 

Coulei  rn.  mus.  trecere  u- 
şiorâ  dela  uă  notă  la    alia  ; 


cou 


cou 


passu  de  danţu  forte  uşio- 
riîi.  Coules  de  renarcl,  lo- 
culu  peunde  trece  vulpea  (la 
vînăt). 

Coulesi  f.  scriere  applecată, 
turnare  a  ferruluî. 

Coulemelley  f.  burete. 

Coulement,  »i.  curgere  ; — 
cVepee,  trassulu  lamineî  (să- 
biei) d'alungulu  lamineî  ad- 
versariuluî. 

Coiilequîn,  m.  arbure  de 
Antilie.  Si  bois-tronipetlc. 

Couler,  V.  n.  a  curge  (comp. 
ftuerj;  a  se  trece.  Couîer 
bas,  ă  fond,  a  se  cufunda, 
se  înneca  (navile) ;  couler, 
couler  ă  fund,  un  Jiomme, 
a  ruina  unu  orau,  i  perde 
creditulu ;  —  de  source,  a 
eşi  din  inimă  ;  —  ses  jours, 
a  şî  petrece  dilele,  —  des 
jours  heureux,  a  ave  dile 
lericî ;  —  sur  un  fait,  une 
circonstance,  a  attinge  u- 
şioriu  unu  faptu,  uă  circun- 
stanţă  ;  —  â  fond  un  sujet, 
a  vorbi  despre  unti  obiecţii 
totu  ce  se  pote  dice  de  dîn- 
sulu  ;  — ă  fond  une  a/faire, 
a  espedia,  termina,  uă  affa- 
cere  (se — ă  fond,  a  se  pră- 
pădi);— un  canon,iine  glace, 
a  turna  unîi  tunu,  uă  oglin- 
dă. In  mar.  faire  —  la  ver- 
gue,  a  lăssa  in  jeosu  lem- 
nulîi  păndeî. 

Caulei^r,'  f.  culore,  văpsea, 
homrne  de  — ,  vd.  mulâ- 
tre. 

Couleuvrey  f.  şiopîrlă. 

Couleuvreej  vd.  Bryone, 

Coulevrânej  f.  tunu  lungii 
şi  care  bate  maî  departe. 

I#ouliS|    m.    substanţă    con- 


sumată prin  frigare  încetă. 
Vent — ,  vîntu  ce  sufflă  prin- 
tre dispicăture. 

CouJissei  f.  scobitura  prin 
care  merge  unii  seri  pete.  Lo- 
cuia teatrului,  unde  stă  ac- 
torii înainte  de  a  se  presiata 
pe  scenă  (culissă), 

Coulisseauy  m.  scobitură 
duplă  în  lemnii,  pe  care  a- 
lunecă  unii  lectu,  unu  patu. 

Coulissier,  m.  cellu  ce  în- 
treprinde all aceri  la  Bursă, 
Iară  se  fiă  aginte  de  scbimbii. 

Couloir,  m.  strimtă  trecere 
prin  camere ;  canale. 

Couloire  ,  f.  strecurătore, 
vassLi  prin  care  partea  cea 
maî  licidă  a  preparaţiuni- 
loru,  ceellii  conţine,  se  pote 
scurge. 

CouSure,  f.  cădere  a  flori- 
loru  viţeî. 

Coupj  m.  lovitură.  Coup  d'- 
oeil,  aruncătură  de  ochiu  ; — 
de  main,  attacu  subiţii,  ă — 
sih\  de  sigurii ; — dans  l'eau, 
ostenelă  perdulă.  Tout  ă — , 
îndată,  tout  d'un — ,  de-uă- 
dată,  sur  le—,  successivii, 
2)our  le — ,  pentru  astă-dată  : 
apres — ,  după  ce  s'a  făcuţii 
lucrul u. 

Coupable ,  adj.  culpabile, 
vinovaţii,  condemnabile. 

CoupagC}  m.  tăiatu,  ammes- 
ticulîi  uneî  licori  cu  alte  li- 
cori maî  puginîi  forţi. 

Coupanty  ante,  adj.  tăiă- 
toriii.  Sust.  m.  tăişiu,  irari- 
chant. 

Coupe,  f.  tăiare ;  cupă. 

Coup^i  m.  trăssură  de  o- 
raşiii  cu  doue  locurî  (cupeu) 
Interiorul  u  uneî  diliginţe. 


cou 


265 


COU 


GoupeaUi  m.  vii-fulu  unui 
dialu  etc. 

Coupe-gorge,  m.  locu  de- 
părtaţii, unde  este  cuie-va 
în  periclu  de  a  fî  uccisîi. 

Coupe-jarret,m.  tălcharu, 
uccissoru  de  professiune. 

Coupe-paille^  m.  instru- 
nientii    pentru  a  tăia  paiele. 

Couper,  V.  a.  a  tăia.  Se—, 
a  se  tăia;  a  se  contradice. 

Couperet,  m.  satîru.' 

Couperose,  f.  nume  allu 
mai  multoru  sulfate  ;  bolă  a 
peliî,  le?ie'. 

Couperose ,  ee,  adj.  cu 
bubuliţe  pe  faşiă,  precum 
belrăniî. 

CoupeuPy  )».  eitse,  f.  cellii 
ce  taiă  materiele  intr'uă  croi- 
toria, [niune. 

Gouple,  f.  părechiă ;    m.   u- 

Couplei*f  V.  a.  a  allătura 
cănii  de  vînătore   cute    douî. 

Coupleij  m.  stanţă  intr'unu 
căntii.  [tăiatu. 

CoupoâPy  m.  instrumenta  de 

Coupole,  f.  boltă  pe  cope- 
rişiulii  unui  edificiu. 

Coupon^  m.  remasulu  unei 
buccăţe  de  materie,  peticii, 
—cV actio}i,d' oblirjation,  por- 
ţiune dintr'uă  acţiune,  din- 
tr'uă  obligaţiune  (cuponu). 

Goupurei  f.  tăiătură. 

CouPj  f.  curte,  reşedinţa  su- 
veranului ;  tribunale  supe- 
riorii, meltre  Jiprs  de — ,  a 
deci  ira  că  nu  este  locu  de 
urmărire.  Cour  d'assises,]u.- 
ridicţiune  superiore  ca  se  ju- 
dice  căuşele  ce  i  deferesce 
curtea  de  appelîi.  Cou r  de  cas- 
sation,  juridicţiune  supremă 
stabilită  la  Paris  ca  se  men- 


ţină unitatea  legislaţiuniî  şi 
principielorii. 

Couragei  m.  curagiu. 

Courageusemenf  I  adv. 
curagiosu,  cu  curagiu. 

CourageuXi  ease,  adj.  cu- 
ragiosu. 

Courailler,  v.  n.  a  duce 
uă  vieţă  desordinată. 

Couramment  I  adv.  cur- 
rinte,  facile. 

Couranti  ante,  adj.  alergă- 
toriu,  care  curge  fără  între- 
rupere (despre  apă);  currinte, 
care  este  în  cursă  ;  toiit — , 
în  totă  graba.  Sast.  m.  cur- 
rinte, cursă  :  — s  du  monde, 
mersulă  lumiî, — du  marche, 
preţuia  ce  este  în  piagiă. 

Courante  |  f.  spegiă  de 
danţă,  scriptură  cursivă. 

Courbanti  ante,  adj.  care 
se  îndouesce,  se  încovoia. 

Coupbatu,  ue,  adj.  oste- 
nită estremu.  [tenelă. 

Courbature,  f.  estremă  os- 

Courbaturer,  v.  v.  a  os- 
teni estremu. 

Courbe,  adj.  curbă,  arcu- 
ită. Sust.  f.  liniă  curbă; 
lemnu  curbată,  îndouită. 

CourbePf  v.  a.  a  curba,  în- 
covăia. 

Cotarbette,  f.  mişcarea  ca- 
lului de  manegiă.  La  pi.  în- 
douiture ;  politeţă  escessivă. 

Cour  bure,  f.  curbatură,  in- 
douitură,  încovăitură. 

Courcaillet;  1'.  strigătulă 
prepeliţei. 

Courcet|  m.  vd.  Serpette. 

Coureur,  vi.  alergătură  e- 
sercitatu  la  cursă,  cală  de 
cursă.  cobiliţă. 

Courge|f.  cucurbită,  dovlecu; 


cou 


GOU 


Gouriry  v.  n.  şi  a.  a  alerga, 
a  întinde  ;  a  urinări,  —  Ies 
honneurs,  a  alerga  după  o- 
nori ;  ii  est  fort  coiiru,  ellu 
e  forte  căutaţii;  —  le  cachot, 
a  da  lecţiunî  private  affară 
din  casă. 

CouriiSy  courlieu,  m.  pas- 
sere  apatică  bună  de  niăn- 
care. 

CouronnCi  f.  coronă. — da- 
cale,  monnetă  de  arg.  engl. 
(6  fr.  25).  ronare. 

Couronnement,  m.  inco- 

Couronneri  v.  a.  a  înco- 
rona. 

Courrei  (formă  vechia  a  în- 
finit.  courirj,  v.  n.  Chasse 
ă—,  vînătore  cu  căni  şi  că- 
lare ;  —  un  lievre,  a  sili  unu 
iepure  se  fugă. 

Courrier,  m.  curieru. 

Courri-âre,  f.  (poetică),  a- 
lergătore,  aceaa  care  alergă. 

Courroiei  f.  currea. 

Courrouceri  v.  a.  a  ma- 
nia, înterrita.  [linte. 

CourrouXy  m.    măniă    vio- 

CoupSy  m.  cursu,  curgere, 
mers  LI,  circulaţiune  ;  creditu. 

Coursej  f.  cursă,    alergare. 

Coursier,  m.  mare  şi  forte 
c.ilu  de  bătălia. 

Courson,  m.  ramură  de 
viţă  tăiată  şi  scurtă. 

Courti  courte,  adj.  scurtu. 
Resler  — ,  a  fi  lipsitu  de 
memoria. 

Courtagej  m.  samsarlîcu. 

Courtaudy  in.  cane  cu  ure- 
chiele  şi  coda  tăiate. 

Court-bouilioni  m.  licidu 
compusu,  in  care  se  ferbe 
pesce.  [nuntu. 

Courte-bottei  m.  orau  me- 


Courtement,  adv.  in  scurt, 
Courte-paille,  Liiverăla 

— ,  a  trage  la  sorţi  cu  paie 

de  lungime  inegale. 
Coupte-pointe,  f.  copper- 

şiu  de  patu,  raacatîi. 
Courfte-queuei  f.    uă    va- 
rietate de  cireşie. 
CourtiePy  m.  samsarii. 
Courtili^re,  f.  spegiă  de  so- 
bolii care  slrică  gradinele. 
Courtine,    f.   t.    frunte    de 

duru    între    doue    bastione. 

Perdea    de    lecţii,    de    patii. 

(curtină). 
Courtisan,    m.    omu    dela 

curte ;  curtenii,    lin:auşitorii. 
Courtisanei    f.    femeă    cu 

morali  stricate. 
Courtîsaneriei  f.  curteniă 
Courtiser,    v.    a  .    a   face 

curte  cui-va,  linguşi  cu  in- 

tenţiune. 
CurtoiSf  oise,  f.    adj.   cur- 

tenitoriii,  graţiosii  în  vorbele 

selle.       [modii  curteuitoriii. 
Courtoisement,    adv.    iu 
Courtoisiei  f.    curtenire. 
Couseusey    f.    femeă    care 

cosse     cărţile    la     legătorî ; 

machină  pentru  cussutii  căr- 
ţile. 
Cousiiii  m.  ine,  f.  cusurinu, 

veni,  —  germain,  veru  dia 

surore. 
Cousinage,    m.   afninitate 

între  veri.  [verii. 

Cousinerj  v.  a.  a  tracta  că 
Cousinâere  y    f.    afninitate 

(rudenia)   uumerosă    şi    im- 

portună 
Cousoir,  m.  instumentu  allâ 

legăioriloru  de  cărţi  etc. 
Coussîii)  m.  pernă  ;  saltea. 
Coussineti  m.  perniţă. 


cou 


267 


CRA 


Cousu  I  t/e,  adj.  cussutu. 
Joues — es,  obradu  decădutu, 
slabii  ;  —  d'or,  forte  bogaţii. 
II  a  le  visage  tout  — ,  are 
fagia  plină  de  gropiţe  (de 
versatu). 

Cout,  m.  costu,  vd.  urm. 

Coâtanti  adj.  prix  — ,  pre- 
ţulCi  cătu    costă  unu    lucru. 

CouteaUy  m,  cuţitu. 

CoutelaSi  m.  sabia  scurtă 
1  cu  unu  tăişiu.  Cuţitu  de 
'      cuină. 

Coutelier,  m,  cuţitariu. 

Couîelleriei  f.  cuţităriă. 

Couter,v.a.  a  costa, ave  preţîi. 

Couteusementi  ariv..  cos- 
tătoriu,  scumpii. 

OouteuXy  euse,  vdj.  costă- 
toriii,  scumpii. 

Coutily  m.  păndă  strinsă  şi 
sclivisită.  |dela  plugii. 

CoutrCf    m.    ferrii    ascuţită 

Coutume,  f.  deprindere,  da- 
tină. De—,  de  obiceiii. 

CoutumiePi  iere,  adj.  de- 
prinşii (obicinuită)  a  face, 
care  ţine  de  datină.  Sust.  ni. 
culessCi  de  datinele  unei 
ţerre.  [tură. 

CouturCi  f.    cossere,  cussă- 

Couturer,  v.  a.  a  împle  de 
cicatricî  şeii  cussăture. 

Couturier,  m.  iere,  f.  cus- 

sătorii,  cussătoressă. 
[Couvaiii}  m.  oue  de   albină 
seu    de    insecte    de     acesta 
spefiă. 

iCouvaisoiii  f.timpulu  căndîi 
se  făcu  closcele. 

Couvâej  f.  oue  ce  încăldesce 
de-uădată  femela  passeriî. 

Couventi  m.  claustru,  mo- 
nasteriii.      [(despre  passerî). 

CouvePy  V.  a.  a  incăldi  ouele 


Couverciei  rn.  capacii. 

Couverti  m.  adăpostii  ;  cop- 
pertă  de  mesă  ;  ceaa  ce  se 
dă  flă-căruî    ospe,    (tacîmu). 

Couvertef  f.  smallii  allii 
porcelanului  ;  mică  plapumă 
de  lănă. 

Couverture ,  f.  coppertă, 
plapumă. 

Couverturier,  m.  plăpă- 
mariu. 

Couvetf  m.  mangalîi. 

Couveuse,  f.  cloşcă. 

Couvi,  adj.  m.  stricaţii,  ve- 
chia (ouii). 

Couvre-chef|  m.  copperi- 
şiii  de  capii. 

Couvre-feu  ,  m.  lopeţică 
pentru  a  înveli  foculu. 

Couvre-giberney  m.  cu- 
thiă  în  care  soldaţii  punii 
cartuşele. 

Couvre-pied,  m.  mică  pla- 
pumă, de  ordinariu  pentru 
a  înveli  pedile,  pici  orele,  tar- 
tanii. 

Couvre-plat ,  m.  capacu,^ 
care  se  pune  pe  talerulu  cu 
buccate,  ca  se  nu  se  răcescă. 

Couvreurj  m.  făcetoru  d& 
asşternuturî  de  casă  ;  îcve- 
litoru  de  casă,  tinichcgiii. 

Couvrir,  v.  a.  a  copperi. 

Covenantf  m.  pactulii  refor- 
maţilorii  scoţianî  ca  se  'şî 
appere  religiunea  contra  Ga- 
tholicilorii  (1586), 

Covendeuri  )/î.  tovarăşiii, 
cellii  ce  vinde  cu  altulii  unii 
obiectu  commune  ambilorîi. 

Coyer,  m.  uneltă  unde  6- 
meniî  dela  cosă  şî  punii 
cremenulii  lorii. 

CrabCi  m.  spegiă  de  crusta- 
ceu  de  măncare. 


GRA. 


268 


GRA 


GraC|  m.  plesnitu,  sunetulu 
ce  face  unu  corpă  tare  ru- 
pîadu-se. 

Crachatţ  m.  materia  care 
resultă  din  espeptoraţiune  ; 
fig.  placă  purtată  la  peptu, 
şi  care  distinge  uă  ordine  su- 
periore  de  cavaleria. 

Grachementy  m.  espepto- 
raţiune. 

Cracher,  v.  a.  a  espeptora 
(scuipa).  [espeptorată. 

Crachoiry  m.  vassu  pentru 

Crachotemenft,  m.  espep- 
toraţiune addesă. 

Cracholer,  v.  n.  a  espep- 
tora addese. 

Craiei  f.  cretă,  tibişiru. 

Craîllement,  m.  strigătulu 
unei  ciore  (crati). 

Craindre,  v.  a.  a  se  teme, 
—quelqH'un,  a  se  teme  de 
cine-va.  Craint  la  pliiie,  a 
se  păstra  contra  udătureî  (pe 
paquete). — Apres  crcundre  on 
met  ne  dans  la  subordonnee, 
şi  la  prop.  principale  est  al- 
firmative  :  Je  crains  qii'il 
ne  vienne,  (me  temu  că  vine). 
Si  la  prem.  prop.  est  nega- 
tive, on  n'emploie  pas  ne 
dans  la  seconde. 

Crainte,  f.  temere.  De — de, 
de — que,  de  frică  se  nu, 

Craintifj  ive,  adj.  timidu, 
fricoşii. 

Craintivement ,  adv.  cu 
temere,  cu  frică. 

Cramoisii  m.  roşiu  inchisu. 

Crampei  f.  cărceiu,  strin- 
sură. 

Cramponi  m.  scobă. 

Cramponneri  v.  a.  a  bato 
cu  scobe. 

Craiij  m.  mică  tăiătură,  dinte. 


ce  se  face  unuT  corpu  duru, 
câ  se  anine,  se  atirne,  ce-va. 

Crane,  m.  craniu,    creştetu. 

CrâneriCi  f.  gîlcevă,  bra- 
vade. 

Cranieiii  ienne,  adj.  de  cra- 
niu, dela  creştetu. 

Crano!ogie|°f.  pretinsă  sci- 
inţă  despre  aplicaţiunile  in- 
telectuali şi  morali  ale  o- 
muluî  după  inspecţiunea  cra- 
niului. 

Crapaud,  m.  broscă  veni- 
nosă  ;  fig.  omu  micu  si  u- 
rălu. 

Crapaudiârci  f.  locu  jeosil 
plinii  de  brosce  veninose. 

Crapaudine,  f.  vrană  pe 
unde  curge  apa  din  reser- 
voriu ;  lerru  in  giurulu  cuî 
se  învirtesce  cardinea,  ţîţîna. 

Crapoussiii)  m.  ine,  f.  per- 
sonă  mică,  scurtă,  şi  deforme. 

Crapulej  f.  corrupţiune  gros- 
solană  maî  alessvi  prin  bău- 
tură. 

Crapuleri  v.  a.  a  trăi  cu 
băutura  (gămanu). 

Crapuleusement  ,  adv. 
grossolanîi,  corruptîi. 

CrapuleuXy  euse,  adj.  cuî 
place  beutura,  corruptu. 

Craque,  f.  minciună,  nop. 

Craqueîer,  v.  a. —  lapor- 
celaine,  a  da  porcelanului 
unîi  smaltu  uşioriîi  dispicatu. 

Craqueliny)n.  prăjitură  care 
trosnesce  în  dinţi. 

Craquemeni,  m,  scărţăi- 
tură.  [trosni. 

Craquer,    v.    n.    a   scărţăi, 

Craquerie,  f.  fam.  ammes- 
licu  de  minciuni,    [trosnitu. 

Craquetement,  m.  scăr- 
tăitu. 


CRE 


269 


CRE 


CraquetePf  v.  n.  a  scărţăi, 

trosni. 
Craqueur,  m.euse.f.  cellu 

ce  spune  la  minciuni. 
Crassaney   vd.  Cresane. 
Crasse,  f.  unsore.    necură- 
ţenia pe  pele,  în  pefii. 
Crasseuxy  eiise,aclj.  soiosu. 
Cratere}  m.  craterii,  dischi- 

sura  unui  vulcanii. 
Cravache,  f.  biciuşca. 
Crawacheri  v.  a.  a  bale  cu 

biciuşcii.  [patică. 

Cravatii  rn.  uă  passere  a- 
Cravate,  f.  legătură  de  gîtu. 
Cravater,    v.  n.  a    lega    la 

gîtu,  |)une  cravata. 
CrayeuX}  euse,  adj.  cretosu, 

de  natura  cretei,    tibişiruluî. 
Crayonj    m.    creionu,  con- 

deiu    de    plumbii ;  —    noir, 

cretă  negră. 
Crayonneri  v.  n.  a  de.sem- 

na  cu  creionulu ;  schiţa. 
Crayonneur,   ni.   reu    de- 

seranatoru. 


Crayonneux 


adj 


de  natura  creionuluî. 

Crâance,  f .  încredere  ce  in- 
spiră cine-va.  Creanţă,  de- 
toriă  activă  fundată  pe  unii 
titlu.  Lettre  de  creance,  e- 
pistolă  care  stabilesce  cre- 
dituliicelluî  ce  o  portă. — Vd. 
şi   Croyance. 

Crâancier,  m.  iere,  f.  cre- 
ditoru,cellu  ce  are  uă  creanţă 
de  bani. 

Createur|m.creatoru.  Dum- 
nedeu ;  fig.  inventatoru  (năs- 
cocitoru). 

Crâation,  f.  creaţiune.  Uni- 
versulu ;  invenţiune. 

Or^aturei  f.  creatură  , fiinţă 
creată. 


Crecelle,  f.  mare  scripeţii 
de  lemnu,  de  care  se  ser- 
via  altă-dată  în  biserice,  în 
lipsa  clopoţel  oru. 

Cr^chey  f.  iesle,     r^orcovr. 

Crecy,    f.    uă    varietate    de 

Cr^dencey  f.  tavă  pentru 
pachare.  Locul  ii  unde  se  con- 
servă provisiunile  într'unu 
pensionata.  Comp.  garde- 
manger. 

Crâdencier,  m.  îngrijito- 
rulu  provisiuniloru  într'unu 
pension  atu. 

Credity  m.  credită;  fig.  con- 
sideraţiune,â  credit,  pe  cre- 
ditîi.-  remonter  de — ,  a  se 
redica  în  cursu,  în  valore  ; 
acqueri) — ,  a  căştiga  cre- 
ditîi.  Portez  cet  article  ă 
mon — ,  scrieţi  acestii  articlu 
la  socotela  mea. 

Credita,  ee,  adj.  creditaţii, 
sust.  m.  cuî  s'a  dischisu  unii 
creditîi  II  est  credite  sur 
Paris,  ellu  are  epistole  de 
creditu  la  Paris. 

Crâditer,  v.  a.  a  credita,  da 
pe  creditii. 

Cr^diteur ,  m.  creditorii. 
Comp  te — ,  socotela  pusă  la 
creditu.  [credinţei. 

Cr^dOym.  credulii.  Simboluiii 

Credule,  adj.  credulii,  lesne 
credetoriii.     [modii  credulii. 

CreduleitientyafZv.  într'unii 

Cr6dulit6y  f.  credulitate,  fa- 
cilitate a  crede.. 

Crâer,  v.  a.  a  crea,  forma 
din  nimicii,  vorbindii  de 
Dumnedeii.  A  inventa,  pro- 
duce; a'  funda,  stabili. 

Crâmaill^rey  f.  vergea  de 
ferrii  dinţată,  ce  se  lungesce 
şi  scurtedă  după    voia,    ser- 


CRE 


-  270  - 


GREU 


vindu  a  suspinde  ce-va  d'as- 
supra  focului.         [maillere. 

-Cr^mailloni  m.  mică    cre- 

Creme,  f.  smăntănă. 

Cremer}  v.  n.  a  se  copperi, 
de  smăntănă    (despre  lapte). 

Cremeriei  f.  lăptăriă. 

-Cremier,  w.  ie^^e,  f.  lăptar u. 

Creneaui  m.  pinnă,  creţi- 
tură,  dischisură  în  formă  de 
dinţi  practicată  peste  unu 
murii. 

Grenelage,  m.  ferricătură. 
(la  monnete). 

'Crâneler,  v.  a.  a  muni  cu 
pinne,  lace  creţiture  la  murî; 
— une  roue,  a  faţie  dinţi  u- 
neî  rote. 

Crâneiure,  f.  creţitură,mar- 
gine  în  formă  de  dinţi.  Comp. 
dentelure 

Creole,  m  şi  f.  creol  îi,  eu- 
ropenii născutu  în  colonie. 

Creosote,  m.  creosotii. 

Crepe ,  m.  crepu,  materia 
subţire  şi  cretă. — de  Chine, 
şalii  subţire  de  mătasse.  [ţire. 

Crepei  1",  mică  plăcintă  sub- 

Ci^per,  -v.  a.  a  încreţi,  frisa, 
în  forma  crepului. 

Crepi,  m.  tencuială. 

Crepiiii  fsaint — ./,  m.  saccu 
în  care  cismariî  ambulanţi 
punu  unelltele  loru. 

Crăpine,  f.  tringhiă,  ciucure 
ţessutîi  şi  adornatîi   în    sus. 

Crepir  ,  v.  a.  a  tencui,  du 
crin,  a  ferbe  părulu  ca  se'lu 
frisede. 

Grâpissurei  f.  maî  obici- 
nuita este  crepi,    vd.  vorba. 

Crâpitatioiii  f.  crepitaţiune 
plesnitură ,  sgomotulu  flă- 
cării căndu  arde  ,  petille- 
ment. 


Crâpon,  in.  materia  uşioriă 
avîndu  apparinţa  crepului. 

Cp6pu,  ue,  f.  cuperulu  creţu, 
crepe.  [puscuîu. 

Crepusculairejady.de  cre- 

Crâpusculei  m.  crepusculu. 
murgulu  serei,  reversatulu 
dileî. 

Crequier,  m.  prunu  selbat. 

Cresane,  f.  peră  pergamută, 
care  se  topesce.  şi  crasftane. 

CrescendOy  m  cresciudu, 
adaussu  progressivîi  allu  su- 
neteloru  (în  mus.). 

Cressoiii  m.  vardă. 

Cressonnierei  f.  locu  u- 
medu  unde  cresce  varda. 

Cresus  I  in.  Cresu,  regele 
Lidiei;  fig.  omîi  lorte  avutu. 

Cr6tac6,  ee,  adj.  cretaceu, 
de  natura  cretei,  tibişirului. 

Cretei  f.  crestă. 

Crete,  ee,  adj.  cu  crestă. 

Crâteler,  v.  n.  a  striga  pre- 
cum găina  căndu  ouă. 

Cretin,  m.  omu  reu  sonfor- 
matu  şi  idiot;  fig.  omu  stu- 
pidă, [provoca  cretinismulii. 

Cretiniser,v.a.  a  face  idiota, 

Cr£tinisine,  m.  cretinismu, 
idiotismii,  stupiditate 

Crâtonne,  f.  cretonă.păndă' 
tare  albă  de  N  )rmandia,  nu-^ 
mită  după  Greton,  care  a  fă- j 
cutu  primulu  panda  de  inti'l 
(640). 

Cr^tons,  m.pL  ceaacecadel 
la  fundUjCănd  se  topescîi  seurîJ 

Creusage,  ni.  săpătură. 

Creusement,  in.  vd.prec^ 

Creuser,  v.  a.  a  .săpa  ;  fig^ 
approfuoda.  Se  —  la  tete, 
cugfta  prol'undu. 

Creuset ,  m.  micu  vassţ 
pentru  a  solvi,  topi,  metale 


CRI 


—  271  — 


CRI 


Creuxi  euse,  adj.  deşertu 
în  intru,  găunosu.  Sust.  m 
cavitate.  [strimtă. 

Crevasse  i     f.     dispicătură 

Crevassei*,  v.  a.  adispica, 
crepa.  Se — ,a  se  crepa. 

Crev^i  m.  dispicăture  dela 
mănica  hainei,  golu.  [gustu. 

'Creve-cfleury  w.  mare  des- 

Crever,  v.  n.  a  crepa,  se 
sparge.  [mare. 

Crevette,  f.  micii  racu   de 

Cri,  m.  strigată,  a  cor  et  ă 
— cu  mare  sgomotu.  C^n  pu- 
blic, opiniunea  publică. 

'Criaillerj  v.  n.  a  striga,  certa 
pentru  lucruri    mice,    cicăli. 

tîpiailleriei  f.  cicălire. 

Criaiileur,  m.eui^e,  f.  cică- 
litoru. 

Criani,.ante,  adj.  care  strigă. 

Criard)  de,  adj.  care  strigă 
addese;  care  certă  mulţii  şi 
fără  motivîi.  Criarrfe,  f.  gros- 
să  păndă  gumată,  care  face 
sgomotu  căndu  se  frecă. 

^rible^  m.  ci-ibru,  sită  de 
grăne,  ciuru. 

CribleP}  v.  a.  a  cerne  ;  pă- 
trunde cu  multe  găurî(ciurui) 

-Cribleur,  m.  cernătoru. 

4iriMevix.feuse,  adj.  pelrunsii 
de  găuri  ca  unu  cribru  (ciu- 
ruitu). 

■Criblurci  f,  ceaa  ce  cade  la 
cernuţii,  terrîţe. 

-Gribratiorii  f.  cribraţiune. 
Separaţi  unea  diverselor  ii  părţi 
în  medicamiute. 

*CriC|  m.  scripeţii  câ  se  re- 
dice  greutăţi. 

^riC|  m.seii  crid,criss,  pum- 
nalii  la  insularii  Ind.,  Iu  Ma- 
lesi. 

4>ric-CPaC|  m.    plesnetii.  I- 


mitaţiune  a  sgomoluluî,  ce 
face  unii  lucru  căndu  se 
sparge. 

Crick,  jH.papagalu  americ. 

Crico-arytenoidieiii  adj. 
1/1.  Se  dice  de  muşchii  com- 
munî  cartilaginilorii  innelarî 
şi  aritenoidî. 

Crico'idef'  adj.  şi  m.  in- 
nelare.  Se  dice  de  cactilagi- 
nea  care  incungiură  laringele. 

Cri-criy  m.  greere  domesticii, 
vd.  grillon. 

Crld,  m.  vd.  Cric. 

Criâe,  f.  aucţiune,  medatu. 

Crier,  v.  n.  n.  striga;  scirţăi 
a  publica,  vinde  la  aucţiune, 
(medatii)  ;  striga  pe  drumii, 
câ  se  vîndă. 

Crîerîe,f.  strigăte  importune. 

Crieur,  ni.  euse,  f.  strigă- 
torii, care  strigă  (la  medalii). 

Crimei  m.  crime,  faptă  rea, 
ce  legile  pedepsescu;  infrac- 
ţiune grave,  nelegiuire. 

Criminaliser,v.a.a  schimba 
unu  processCi  civile  îa  pro- 
cessii  criminale. 

Criminaliste,  m.  crimina- 
liste. Scriptorii  de  materie 
criminali. 

Criminaliie,  f.  jur.  calita- 
tea lucrului  criminale. 

CrimJnel,e/?e,  acZj.criminale, 
culpabile  de  unii  crime,  con- 
demnabile. 

Criminellementi  ac^u.  cri- 
minale, prin  crime. 

Crini  m.  perii,  maî  alessti 
dela  comă,  (de  cai,  bouî  etc). 

Crinai|  m.  chir.  vecliiu  in- 
struiri, câ  se  comprime  fis- 
tula lacrimale. 

Crincrin,  m.  pop.  rea  vio- 
lină,reu  violinistii  PI.    nevar. 


CRI 


—  272 


CRO 


Crînîer,  )H.  cellu  ce  lucredă 
perul u  de  calu. 

Criniere,  f.  comă,  fam. 

Crinolej  f.  speţiă  do  plantă. 

Crinolinei  f.  crinolină,  Ţes- 
sătură  de  peru  de  calu  ca 
se  infle  rochia  (neol). 

Crinon,  ni,  med.  specia  de 
micu  verme  sub  pele. 

Criobole,  m.  antic,  sacri- 
ticiu  de  unu  berbece,  [sectă. 

Crioc^re,  ni.  specia  de  in- 

Criquef  t'.  mică  bobă. 

Crîquet)  m.  calu  micu. 

Crise,  f.  med.  crise.  Schim- 
bare subită  a  unui  morbu ; 
momentu  periculosu  seu  de- 
cisivă într'uă  affacere. 

Crispation,  f.  crispaţiune, 
increţelă,  coniracţiune  prin 
acţiunea  f(!culuî.  Comp.  cou- 
traction. 

Crisperi  v.  a.  a  crispa,  în- 
creţi, face  uă  substanţă  se 
se  contragă  prin  acţiunea 
focului. 

Crîspin|}n.crispinu.Cri'spin. 
numele  unui  servitoru  de 
comedia ,  care  peurmă  a 
remasu  se  însemnede  glu- 
meţîi,  comediaşiu.  [(scrîşni). 

Crisser  ,  v.  a.  a  contrage  , 

Cristal, )H.  cristalu,  cleştaru. 

Cristallerici  f.  fabrică  de 
cristalu. 

Cristallin,  ine,  adj.  crista- 
linii, transparinte,  străvăde- 
toriu.  Stcst.  m.  lentila  crista- 
lină, a  ochiului ;  cerii  de 
cistalu  in  sistema  luî  Pto- 
lomeu. 

Cristallisablei  adj.  cri- 
slalisabile,  care  se  pote  cri- 
stalisa. 

Cristallisation,  f  cristali- 


saţiune  ;  lucru  cristalisatu. 

Cristalliser.  v.  a.,  s.  n.  a 
cristalisa,  congela  în  formă 
de  cristalii,  preface  (seîi  se 
preface)  în  cristalii. 

CristalIographCy  m-,  cri- 
stalografii, versatu,  învgţatu^ 
în  cunnoscinţa  cristalilorîi. 

Cristallographiei  f.  cun- 
noscinţa, descripţîunea,  cri- 
staliloru. 

Cristalloidej  f.  nat.  mem- 
brană arachnoidă  transpa- 
rinte. [polipu. 

Cristatefle  i    f.    specia    de 

CristCj  ee,  adj.  cu  crestă,. 
crete.  [marintu. 

Criste-marinei  f.  bot.    a- 

Critârium  f  m.  s.  critere^ 
criteriu,  semnîi  după  care  se 
cunnosce    veritatea. 

Critiquable,  adj.  critica- 
bile, care  pote  fi  criticaţii. 

Critique,  f,  critică,  essame 
raţionatu.  Sinţimîntu  de  fru- 
museţile seii  defectele  unei 
opere  de  arte  seu  de  erudi- 
ţiune;  discussiunea  factelorii 
obscure,  a  testurilorîi;  însem- 
nare, observaţiune  critică. 

Criti'qu^i  ee,  adj.  judecatu 
aspru,  severii,  criticaţii. 

Critiquer ,  v.  a  a  critica^ 
censura,  gessi  de  redissii  ,. 
reprendre. 

Crîtiqueur,m/am.deprinsLÎ. 
a  critica,  vorbitorii  de  r6ii. 

Croassementim.  crocăitCi, 
strigătulu  corbului. 

Croasser ,  v.  n.  a  crocăi„ 
striga  (despre  corbii). 

Croatey  f.  vd.  Cravate. 

CroC|  m.  (engl.  crook)  cu- 
ierii,  cărligii;  fig.  mustăţi 
lunge  împletite ;  la  pi.  dinţi 


CRO 


—  273 


CROI 


lungi  la  unele  animalî.  Met- 
tre,  pendre  ses  armes  au 
— ,  u  părăsi  meseria  arme- 
lovu;  faire — sous  la  dent,  a 
scîrţii  (fam.). 
Croc-en-JambCim.  pedică 
pusă  cu  piciorulii  la  unu  lup- 
tutoru;  donner  le  —  ă  qii., 
modii  ingeniosîi  pentru  a 
face  pe  cine-va  se  cadă  PI. 
des  crocs-en-jamhe. 
Croche  ,     adj.     curbatu  , 

strimbu. 
CrochCf  f,  notă  musicale  cu 
liniă     în     jeosu     {croc'ict) , 
optulu.  La  pi.  cleşte  de  fer- 
raru. 
Crochet|W.cărligu  (micu), — 
de  fer,  instrumentu  allîî  fer- 
rariloru ,     ck    se     dischidă 
brosca    fără    cheia.    La    pi. 
cărlionţi ;  dinţi  acuţi  aî  ca- 
lului etc. 
Crochetagei  m.    dischide- 
rea    brosceî    prin    crochet. 
Vd.  prec. 
Crocheter,  v.  a.  a  dischide 
brosca  fără  cheia,  prin  cro- 
chet (vd    vb.).  [faix. 
Crocheteurj  m.  vd.  Porte- 
CrochetiePf  m.  făcetorii  de 
cărlige.         [  (petit  crochet). 
Crocheton ,    m.   cărligelu, 
Crochu  f  m,    adj.    curbatu, 
încovăiatu  (tortii) ;  avoir  ies 
mains  —  es,  Ies  doigts  —  s, 
a  ave  mana    lungă,  ii  apple- 
catu  se  fure.  [fran. 
Crocine  |  f.  galbinu  de   sa- 
Crocipede,  adj.    cu    picio- 

rele  galbine. 
Crocodilei   in.   crocodilu  ; 
— du  Nil,  crocodilu  de  Nilîi. 
Leviatanulu  Bibliei.    Larme 
de—,  lacrimă  de  crocodilu, 

Dicl.   Franco- Ko,,,. 


ck  se  misce  şi  se  insele;  ret. 

argumintaţiune   capţiosă    şi 

sofistică.  [cinarocefală. 

Crocodiluni|  }n.  bol.  plantă 

Croconatei  m.  chem.  sare 

de  acidei  croconicu. 
Croconique,  adj.  (acidei, 

acidu  croconicu. 
Crocotei  f.  crocolu.    Vesti- 
raîntii  uşioriu  de  culore  gal- 
bină  la  anticT. 
Crocotte,  )ti.  crocotă,  năs- 
cuţii din  cane  şi  lupu  ;  ienă 
nigricante. 
CrocuSj    m.    Nume    vechiu 
pentru    safran.  —   Veneris, 
cupru. 
Croire  j  v.  a.  şi  n.  a   crede 
(lucruri  adevărate  seu  veri- 
similî) ;  socoti,  găndi  (presu- 
mer).  Se  croire,  a  se  crede, 
şî  închipui  că  este,  s'e)i~,  a 
face  după-cum  simte  cine-va. 
Croisade,  f.  cruciată.   Liga 
catoliciloru  contra    infideli- 
lorii  şî  eretici  lor  u.    Cest  le 
nom  special  des  huits    ex- 
peditioiis    entreprises    par 
Ies  souverains  de  l'Europe 
pour     delivrer     Ies     lieux 
saints  dujoug  des  infideles. 
Croisat,  m.  vechia  monnetă 
în  Genua,  val.  4  fr.  50  cent. 
Crois4§|  e,  adj.  încruţiatu,  în 
cruce;  etoffe — e,  materia  cu 
firele  împletite:  feu — ,  focii 
de  artileria,  care  bate  pe  ine- 
micii  din  differite  părţi;  rime 
—e,  rimă  alternată. 
Crois^i  m.  cruciaţii;  soldaţii 
din  uă  cruciată  ;  materia  cu 
firele  încruciate. 
Croisee,    f.    mică    ferestră ; 
rade  cari  menţinu    centrulu 
unei  rote  (la  orolog). 

18 


CROI 


274 


CROI 


Croisemnti  m.    încruciatu, 

încrucişiare. 
CroisePi  v.  a.  a  încrucia,  în- 
crucişia,  dispune  în  formă  de 
cruce;  a  şterge  (trăgindu  uă 
liniă  pe  d'assupra)  uă  scrip- 
tură ;  însemna  cu  uă  cruce ; 
mar.  a  face  curse  pe  mare 
mergindu  şi  revenindu  în  a- 
l'aşî  spaţiu.  Cet  habit  croise 
trop,  acesta  haină  are  uă  lă- 
ture, care  trece  peste  cea- 
altă.  Că  refl.  a  se  încrucişia, 
se  tăia,  (despre  linie). 
Crois^-obliquangle,  adj. 
incruciatu  cu  ănghiurî  oblice, 
opp.  croise-rectangiilaire. 
CroiseriCf  f.  împletitură  în- 
crucişiu.  [armării. 

Cpoisette,  f.  cruce  mică  (la 
Croiseuri  m.  mar.  încruci- 
şetoru,nave  de  resbelu  în  locu 
navigabile,  căpitanulu  eî. 
Croisierei  f.  locuri  unrle  na- 
viga  uă    nave    de    resbelu ; 
nave  care  merge  şi  revine  în 
acel'aşî  fipa.\m,vaisseaa  en — . 
Croisiilef  f.    cercu    pe   rota 
care  împletesce  firulu  la  (cis- 
marî). 
CroisilIonj^H.  stinghia  uneî 
cruci,    unei    ferestre ;   petra 
transversale  a  uneî  crucL 
Croissance,  f.  crescere,  a- 
daussu  successivu  de  mărime; 
fievre  de — ,  friguri  provenite 
din  crescerea  corpului. 
Cpoissant)//i.  cornele  luneif; 
figura  luneî  noue  pane  la  pri- 
mulîi  şeii  pătrariu;  semiluna 
pe  stindardulu  turc. 
Croissanty  e,part.  adj.  care 

cresce,  se  măresce. 
Croisurei  f.  ţe.ssetură  încru- 
ciată,  vergătură. 


Cpolty  m.  cn^scerea,  adaus- 
sulu,  unei'  cirede,  prin  gene- 
raţiune. 
Croltre,  v.  n.  a  cresce,  de- 
veni maî  mare,  se  adăugi. 
Je  crois,  tu  crois,  ii  croit ; 
nous  croissons,  vous  crois- 
sez,  ils  croissent ;  je  crois- 
sais  etc. ;  je  crus,  etc  ;  je 
croîtrai.  je  croitrais  etc. ; 
que  je  croisse  etc. ;  que  je 
criisse  etc. ;  croissant,  cru, 
criie  (crescutu,  crescută).  Se 
conjugă  cu  ambele  aussi- 
liarî. 
CroiXy  f.  cruce ;  fig.  necasu, 
alflicţiune.  Croix  par  Dieu 
seu  —  de  Jestis,  alfabelu  cu 
uă  cruce  Ia  începutu ;  ele- 
minte.  Croix-pile,  jocîi  unde 
cine-va  aruncă  uă  monnetă  în 
aeru. 
Cromlecki    m.  monumentu 

druidicu. 
Cromorney    in.  căntecu  de 
organatu  la  unisonulu  trom- 
petei. 
Croiiy  m.  grămadă  de  sferî- 
mătnre    marine,  ce  se    ges- 
sescii    pe    uscatu.    Şi  erau, 
falun. 
Cronei  f.  machină  pentru  a 
obera   (încărca)  .şi  desonera 
navile. 
Cropaly  m.  vd.  Nerion. 
Croquanf,  ante,    adj.  ron- 
ţăitoru,  scîrţîitoru  ;  fig.  omu 
de  nimicu  (homme  de  neant). 
PI.  ţerraniî  revoltaţi  (revolte 
des    Croquants)  în    Guiana 
sub  EnriclV  şi  Ludo v.  XIII. 
Croque-au-sel|(^(  la)  adv. 
fără  altu  condimentă  decălu 
sare.  [cioclu. 

Croque-mort ,    m.     pop. 


CRO 


275 


CROU 


Groque-note,  m.  s.  cro- 
que-sol,  inusicante  ineptu  şi 
Iară  gustu,  artistă  de  note. 
La  j)l.  des  croqiie-notes. 
Groqueri  v.  n  a  ronţăi,  scîr- 
ţii  (in  dinţi),  manca  lacumîi, 
fig.  a  desemna,  depinge,  în 
grabă,  {peindre  ă  la  hăte). 
Groquet|  )n.  turtă  dulce  (cu 

migdale)  subţire  şi  uscaiă. 
Croquettef  '  f.  buletă,    pră- 
jitură uscată  (făcută  din  coje). 
Croqueur,m.celluce  prinde. 
Croquignolei    f.    prăjitură 
uscatăj'p  'itisserie  croqaante). 
Croquis, /n.;3^c^  aduml>ritâ 
fâcutu    repede  şi  din    inspi- 
raţiune.  Comp.  Esquisse. 
CrossCf  f.  patulu  pusceî,  bas- 
ton u  recurbatu,   pastorale(e- 
piscopuluî). — du  goii  vernail, 
mânerul  cărmeî; — de  raorte, 
arculu  aortei  [arcuş  aortaej. 
Crossây  ee,  adj.  care  portă 
bastonulu  recurbatu.  Ahhe — 
et  mitre,  abbate  care   portă 
bastonulu  şi  capuciulîi,    ab- 
bate infulatu. 
Grosserj  v.  n.  a  arunca  uă 
petră    cu    bastonulu,   jucăn- 
du-se;    fam.  a  tracta  pe  cn. 
cu  despreţu  (î  da  cu   picio- 
rulii). 
Grossette,  f.    ramure   (de 

smochinul  pentru  altoiţii. 
Grosseur,  m.  (vech.J  acella 

cuî  place  joculu  de  copii. 
Grossillon,  m.  curbatură  a 

bastonului  episcopale. 
Crotalairei    m.    bot.    genu 

de  leguminose. 

Grota ley    m.  crotalu,    şerpe 

sunătoriu    fserpent    ă    son- 

nettesj;—millet, crotalu.  micu. 

Grotap^itCi  m.  (muscle/.  Se 


dice  de  muşchii  destinaţî  se 
redice      massila      inleriore. 
Comp.  temporal. 
CrolOBii    m.    crotonu,    genu 
de  plante  ; — cascarille,  cro- 
tonulu  odoranle;    ■•emences 
de — (Tigliutnl,  gralnes  de 
Tillij,  mice   seminţe  jmrgat. 
(grana  TigliU, — des  teintu- 
^'iers,   \d.   Toartiesol  ;   boU 
de — ,  s.  bois    des  Moluques, 
lemnu  de  crotonu.        \_rues). 
Crotte^  f.  noroiii   [bone  des 
Crotîer,    v.  a.    a  împle    de 
noroiii.  Se — ,  a  .se  împle  de 
noroiîi  [se  salir  de  bone]. 
Crottin,  rn.  baligă. 
CroU|  m.  pămîntii   ni.siposu. 
Crouchanly  m.   mar.  leVn- 
nele  cari  l'ormedă  rătundimeâ 
şi  diminuţiune'a  părţii  ante- 
riori a  naviî. 
Croulant,  e,  adj.  care  cade, 

se  derîmă. 

Groulemenl,  m.  cădere  (u- 

neî  case),  derimare,  surpatu. 

Grouler,    v.    n.    a  cade,    se 

dărîma,  se  surpa  (pămintulu, 

casa); — un  navire,  a  da  u-^ 

ncT  navî    drumulu  in  mare, 

(lancer  ă  la  mer). 

GrouliePi  icre,  adj.  care  se 

surpă.  Se  dice  de  pămintulu, 

allu    cuî    t'undu     se     mişcă. 

CrouUere,    i.    păniîntu    re- 

lăssat,  sliibu,  fără  consistinţă. 

Croupi  m.    angina    laringeă 

suifocante,    angină    poliposă 

[angiiia  suffocativa  ele.)  Vd. 

angine     menibraneuse,    cs* 

qui)iancie. 

Croupadey  f.  săritură  înaltă 

a  calului  de  şcolă. 
Gr  ou  pe,  f.  şale,  şaucă,  par- 
tea calului  etc.    dela  rinichi 


GROU 


—  276  — 


ORU 


înderetu ,    pirtea     cea     niaî 

înaltă  a  muntelui. 

Croup^iee,  adj.,  [cheval  bien 

—  ,)nal — ;,  călii  cu  bunu,  cu 

reu  spate,  vd.  prec. 

ă    CroupetonS|   loc.    adv. 

strinsu,  ghiămuitii,  (stîlcilu). 

Croupiat|  ra.  mar.  nodu  pe 

cablu  ;  raică  funia. 
CPOupiePy  m.   associalîi  cu 
altulu  la  jocu,  care  ţine  căr- 
ţile, tablele ;    interessatu   cu 
altulu  într'uă  affacere. 
Cpoupi^re,  f.  partea  hamu- 
lui   care    trece    pe    spinare. 
TaUler  des — sâ  qn.,  a  pre- 
para cuî-va  difficultăţî. 
Cpoupioiii    in.    partea   pas- 

sâriî  unde  începe  tîrtiţa. 
CroupiPf  V.  n.  a  se  înverdi, 
se  corrupe  din  lipsa  de  miş- 
care (despre  ape),  se   strica 
.şedîndu    în  apă,  lăncedi. 
CPOupissanti  te.  adj.  stă- 
tută, lănceditu,  (despre  ape). 
Cpoupissemenif  m.  stare 
a  apeloru,  stagnaţiune,    lăn- 
cedelă. 
Cpouponfm.spinare  de  bouii, 
pele    lucrată    (tăbăcită)    fără 
capu  nici  păntece. 
Cpoustilianii  e,  adj.  scîr- 
ţiitoriii.    Se  dice  de   alimin- 
tele  cari  scîiţie  in  dinţT. 
Cpoustiile,  f.  cojiţă  de  pane. 
CpoustillePi  V.  a.  a  manca, 
in    timpulii    meseî,    coji    de 
pane,    şi    a  be   în  intervale ; 
a  scîrţi'i  în  dinţi. 
Cpoustilleuaementi  adv. 
în    glumă,  pre    liberii,  fam. 
p.  iis. 
Cpoustilleux  y    eiise.    adj. 
liberu,    glumeţii,  de   glumă, 
plaisant,  Iesle. 


CpoAtey  f.  crustă,  coje  ;  pict. 
tabelii  vechili,  uscaţii,  cojitu. 
Vieux  tableau  noir,ecaiUe. 
CpoAte1ette,<.vd.  croustille. 
CroiktcuXfeuse,  adj.  cu  c6j<». 
CpoOtiePy  m.  fam.reix  pic- 
torii ;  Şi  o'outon. 
CpoAtoiiy  m.  buccată  de  pane 
încungiurată    apprope  în  to- 
tale de  coje  (coltucii). 
Opownglas,   m.   sticlă  fină 
de  Anglia,  flint  g!as.  Comp. 
verre  de  couronne. 
Cpoyabley  orfj.  credibile,  de 
credutii,  care  se  pote  crede. 
Cpoyanccy  f.  credinţă,  per- 
suasiune   intimă ;    opiniune. 
Se  dice  şi  creanfe,înse  puţ.us. 
Cpoyant,  e,  part.  adj.  cre- 
detorii ,    religioşii ,  vrai  —  , 
drepţii  credincioşii. 
CpA,    m.    adaussu ;  pămîntii, 
ţerrină,    unde  cre-sce  ce-va  ; 
d\i,n   hon — ,  din  bunu  pă- 
mîntu  ;  vin  da — ,  vinii  cul- 
tivată în  1  culu  unde  se  iea; 
vin  de  mon — ,  vinudinviia 
mea  ;  dire  ane  Jnstoire  de 
son  crii,   a  spune  uă  istoria 
inventată ;  crescere  (a  plan- 
telorii) ;  vinăt.  tufişiii,  unde 
sedii  poturnicîf. 
Cpuy  ue,  adj.  crudu,    nepre- 
paratii ;  eau — e,  apă  care  nu 
dissolvesce  săpunii;  ouvrage 
— ,  operă  informe  ;  mercure 
— ,  mercuriu  brut  vi,  necură- 
ţitii. 
Cpuy  e,  (part.  perf.dela  croire), 
credutii.  {croitre),  crescuţii. 
CpA  î  ue,    (part.    perf.    dela 
Cpuaut^,  }'.    crudime,  cum- 

plitate;  actu  nedrepţii. 
Cpuchcy  f.  urciorii ;  fig.  omii 
stupidii. 


CRU 


277 


CUB 


Cruch^ei  f.  licidulu  călii  în- 
cape in  urcioru. 
Cruchoni  //*.  inicu  urcioru. 
Cruciali    e,   adj.    lăcutu  în 
cruce,  incision — e,tăiăturâ  în 
crucişiCi,  chir. 

CpucianelleiT.  bot.  cruciată, 
genii  de  rubiacee. 

Crucifere,  adj.  bot.  cruci- 
feru,cu  florile  în  forma  crucii; 
colonne  — ,  columnă,  stîlpu, 
cu  cruce  d'assupra  (in  archit). 

Crucifiementi  m.  seu  cru- 
cifiment,  crucificaţiune,  res- 
ti  gnire  ;  fiict.,  represinlaţiu- 
nea  morţii  luî  l.-Chr. 

Crucifier,  v.  a.  a  crucifica, 
restii;ni. 

Crucifix,  m.  crucifice,  re- 
presintaţiunea  luî  Is.-Chr.  pe 
cruce.  [formă  de  cruce. 

Cruciforme,    adj.   bot.    în 

Crucigere,  adj.  bot.  avîndu 
uâ  cruce. 

Crudil6,f.cruditate,  calitatea 
lucrului  crudu,  necoptu.  PI. 
fructe,  legumi  crude. 

Crue,  f.  crescere,  adaussîi, 
sporire.  Les  gvundes  crues, 
crescerea  mare  a  apelorii. 

Crueifelle,('.dj.  crudu,  crunţii, 
cumpliţii,  inumanii. 

Crue!iement,  adv.  cu  cru- 
dime,  în  modu  cruntu. 

CrAment,  adv.  crudu,  ne- 
coptu ;  d'a  dreptulii,  dure- 
ment,  ,sans  rnenagemeut!. 

Orupeilaire,  m.  gladiatorii 
la  antic.cu  armătură  de  ferril. 

Crurai,  e,  adj.  care  ţine  de 
copse,  de  şioldil.P/.  cruroux. 

Cruscantisme,  m.  crus- 
rantismu,  estremă  puritate 
in  vorbirea  seu  scrierea  ita- 
liană. 


Cru8tac6,    ee ,    «dj .    nat. 

crustaceu  ,    cu    soldi ;    med. 

duri  re — ,  flavescenle,\d.rm- 

petigo. 

Crustodes,  m.   pi.  crusto- 

dee,  spe?iă  de  infusorie. 
Cruzade,  f.  crusadă.  Mon- 
netă  de  aurii  seu  argintii 
portug.,  vieille  — ,  val.  3  fr. 
30  cent.  neuve — ,  val.  2  fr.94. 
Cryolithe,  vi.  criolitii,  spath 

de  Grenlanda. 
Cryophore,  m.  crioforu,  ap- 
paratulil  de  înghiăţiatii  prîn 
esalaţiune,  (luî  Volaston;. 
Crypte,  f.  vd.  catacombe. 
Cryptocere,  m.  naMnsectă 

cu  antemiele  ascunse. 
Cryptogame,  f.  şi  adj.  bot. 
criptogamu.  Se  dice  de  plan- 
tele (spegiă  de  rauschîj  allii 
căroril  genii  nu    e  stabiliţii. 
Cryptogame,  m.  seil  cryp- 
togamiste,    naturalistil  care 
se    occupă  speciale    cu  stu- 
diulil  criptogameloril. 
Cryptogamie,f.classea  plan- 

teloril  criptogame. 
Crypiographie,f.  scriptură 
cu    litere    de     convenţiune. 
Comp.  stega)iographie. 
CryptomeSailin ,    e,   adj. 
fossile    care    conţine    multu' 
metal  îi. 
Cryptonyme,  adj.    cripto- 
nimii. Se  dice  de  autoriî,  cari 
şî    a  ascuîisu  seu    prefăcuta 
numele.        [genii  de  bagale. 
Cryptopodes,  m.    pi.  adj. 
Crystal,  vd.  cristal. 
C-soi-ut,  m.mus.  sunetul  ut. 
Cubage,  )n.  math.    caiculu 
că  s6  determine  valorea  nu- 
merică   a   volumeluî   corpi - 
loru,  cubatură. 


cuc 


278 


CUI 


CubaturCi  f.  cubatură,  me- 
todă câ  se  gâssescă  unu  cubu. 
Vd.  şi  prec. 
Cubej  m.  geom.  cubu,  corpii 

.  solidii  cu  şe-se  fegie  pătrate 
şi  egali  ;  aritm.  produssulu 
numărului  îmmulţitu  cu  pă- 
tratulîi  seu.  Ca  adj.  cubicii. 

Cnbebei  m.  cubebu,  plantă 
medicin.  de  Java.  fpoivre — J. 

Cubebine,  f.  c/iet/i.  pretinsa 
materia  a  cubebu luî. 

Cuber,  v.  a.  geom.  a  calcula 
(evalua)  cubulu  unui  solidQ; 
arit'in.  a  redica  la  a  treia 
putere.  Multiplier  deux  fois 
un  nombre  par  lui-meme 
poar  eii  avoir  le  cuhe. 

Cubiqucy  adj.  cubicii,  de 
cubii. 

Cubâtalj  d;  adj.  anat.  cubi- 
tale,  care  ţine  de  cotulu 
măneî.  Sust.  m.  resJlmii  pen- 
tru cotu  (Ia  uă  bancă). 

CubituSy  m.  onat,  cellu  mai 
mare  din  ossele  ante-bra- 
ciuluî. 

Cubla,//î.speg;iă  de  corbii  afr. 

Cuboidei  m.  anat.  cuboidii, 
unulu  din  ossele  tarsuluî. 

Cucubale,  f.  cucubalîi,  uă 
plantă  cariofileă. 

Cucujei  Vi.  insectă  coleop- 
teră.  Comp.  cucajo,  taupin. 

CuculeSi  m.  pi.  seu  cucii- 
lides,  passerî  de  spe?ia  cu- 
cului. 

Cucuile|)n.  scapulariu  (sfită) 
a  unoru  religioşi. 

Cuculines,  1'.  cuculine,  spe- 
cia de  albine. 

Cucumiformei  adj.  asse- 
mine  castraveteluî. 

CucurbitacǤ,  ee,  adj.  bot. 
cu  rădăcina  la  pămintu,  pre- 


cum lubenele.  Sust.  pi.  fa- 
milia de  plante  vecine  cu 
dovlecii. 

Cucurbitaiiii  m.  verme  in 
forma  sărabureluî  de  dovlecu. 

CucurbitCi  f.  chem.  partea 
de  jeosii  a  vassuluî  de  dis- 
tilata, vassu  de  distilaţii. 

Cucurbitiiiy  e,  adj.  de  fe- 
lulîi  dovleculuî,  {fruit  — , 
baie — e). 

Cueillagey  m.  culessii,  cu- 
legere. 

Cueîlle,  L  cueillaison,  vd. 
prec. 

Cueilietteyf.culessii,  recoltă 
annuale  ;  grămadă  de  măr- 
furi, câ  să  le  pună  în  nave 
{charger  ă  la  — ,  en—J. 

Cueilleup,  m.  euse,  f.  cu- 
legătorii ;  uctnicu  de  sti- 
clari. 

Cueilliri  v.  a.  a  culege ;  des 
palmes,  —  des  lauriers,  a 
căştiga  victorie  [remporter 
des  vlctoiresj.  In  mar.  a  în- 
vîrti  funia  assupra  eî  înseşi 
(cueillir  un  cordagej.  Maî 
vechiu  este  cueiller,  deunde 
flit.  je  cueillerai. 

Cueilloir,  m.  coşiu,  panerii, 
că  se  strîngă  fructele  culesse. 

CuldePi  v.  n.  a  crede,  vech. 

Cuider,  jn.paneru  lungii  pen- 
tru culessii. 

CuiI,  m.  cucu  de  Malabar. 

Cuiilerj  seii  ciiillere,  f.  lin- 
gură ;  ustensile  în  forma  lin- 
gureî ;  petite  — ,  linguriţă. 

Cuiller^eif.conţinutulii,  cătit 
încape  într'uă  lingură. 

Cuiileron  ,  m.  concavulu, 
interiorulii  lingureî ;  bot.  pe- 
tală, foia  în  formă  de  lin- 
gură. 


CUI 


CUI 


CuilIiePy  iii.  speţiă  de  passă- 
re  şi  de  coquilâ.  Si  spatiile. 

Cuine,  i\  chem.  vassu  de 
gresia  pentru  distilata  apă 
tare. 

Cuir,  i/l.  coriu,  curea,  pale 
tare  de  animali  ;  pele  lu- 
crata ;  —  roussi,  pele  ru- 
sescă,  juft; —  de  poule,  pele 
de  puî,  lină  pele  de  mănuşi; 
— â  rasoir,  curea  de  ascu- 
ţitei briciulu.  Cuir  de  lai- 
ne,  materia  de  lănă  torte 
tare. 

Cu  ii*!  rn.  errore  de  pronunţă 
francesă,  căndu  se  aude  la 
finele  vorbei  unu  t  in  locii 
de  s,  cum  este  fetai-t  ă  la 
iiiaiso)i,  pentru  j'etai-s  o  la 
inaison. 

Cuirasse,  1'.  lorică,  pepta- 
riu  de  pele  tare,  de  metalii. 
DefuHt  de  la — ,loculu  unde 
lorica  se  finesce  ;  partea  sla- 
bă a  unui  omii,  unei  scrieri. 

Cuirasse,  ee,  adj.  coppe- 
ritCi  cu  lorică ;  fig.  prepa- 
rată pentru  uerî-ce.  Sast. 
pi.  iit.  animali  cu  lorică.  Şi 
ciicji(le.'<. 

Cuirasser,  v.  a.  a  înarma, 
învesti  cu  lorică.  Se — ,  a  se 
intări,  se  înarma  contra. 

Cuirassier,  m.  milit.  cui- 
rassir,  călare  investita  cu  lo- 
rică, s.  sarică. 

Cuire,  v.  a.  a  ferbe;  a  frige, 
a  coce;  v.  n.  şi  se^,a.  se  ferbe. 
II  lai  eu  cuira,  are  se  Iu 
d6ră,se  î  pară  rău  de  acesta. 

Cuiret,  m.  pele  curăţită  de 
peru. 

Cuisant,  e,  adj.  care  cau- 
sedă  durere  viuă  şi  arde- 
tore. 


Cuisine,  f.  cuină,  buccătăriă, 
bonne — ,  buccate  bine  gătite. 
Faire,  faire  aller,  faire 
rotile)'  la — ,  a  îngriji  pen- 
tru cuină,  commanda  buc- 
catele. 

Cuisiner,  v.  n.  fam.  a  face, 
prepara,  buccate. 

Cuisinier,  m.  iere,  f.  buc- 
cătaru.  La  f  şi  machină  de 
friptură. 

Cuissard,  m.  în  vecbia  ar- 
matură partea  care  copperia 
copsele. 

Cuisse,  f.  copsă  (lat.  coxa, 
femur),  şioldu. 

Cuisseau,  m.  cesvirtă  d 
viţelfi. 

Cuisse-madame,  f  specia 
de  peră  lungă.  La  /)/.  des 
cuisses-madame. 

Cuissîere,  f.  pele  ce  portă 
toboşarulu  [ie  copsa  stingă. 

Cuisson,  f.  cocere,  fertură 
seu  ferbere,  arsură.  Pain  de 
— ,  pane  de  casă. 

Cuissot,  m.  copsă,  şioldii, 
de  animali  selbatice. 

Cuistre,  m  .  servitoru  de 
cuină ;  fig.  pedante  şi  mo- 
jicu. 

Cuite,  f.  arderea  cărăinidiî 
etc.  vSe  dice  mai  raultii  pen- 
tru lucriirî  cari  nu  se  mă- 
nâncă. 

Cuivre,  )/(.  cupru ,  aramă 
ciprică  ;  —  roage,  aramă 
roşia  ;  —  de  rosette,  aramă 
fină  (topită  şi  depurată'  ;  — 
jaune,  aramă  galbină  (aliată 
cu  zincu) ;  — blanc,  ar.  albă, 
argentanu  ;  —  nuir,  ar.  ne- 
gră  (necurăţită);  baftitares 
f/c— ,ossidu  de  cupru.  Comp. 
deatoxide    {brun)  de—.  PI. 


GUL 


280  — 


GUL 


cuivres,    instruminte    inusi- 

calî  de  cupru. 
Cuivr^y  ee,  adj.  de  culorea 

cuprului,,  arămiu. 
Cuivrer,  v.  a.  a  copperi  cu 

foie  de  cupru. 
Cuivrette ,    f.    mus .    mică 

ţevă,    clapă    Ia    înstrum.  de 

sufflatu. 
CuivreuX}    eiise,    adj.    cu- 

prosu,  care  conţine    cupru  ; 

de  culorea  cuprului. 
Cuivriquei  adj.  (oxide)  os- 

sidu  de  cupru. 
Cuivroty  m.   scripete    de  a- 

lamă,  unde  se  adapta  buccă- 

ţile  ce    se    învirtescti  (la  o- 

rologiu.). 
Cuja  ,    m.    micu    patrupedu 

(dihoru)  de  Ghili. 
Gulasse,  f.  funduluune:  ar- 
me   de     focu ;     partea    maî 

grossă  a  unei  rădăcine. 
Cui- blanc,  m.  numele    maî 

multorii  passerîf,    cum  e'fee- 

cassine  seu  motteux,  hiron- 

delle. 
Culbute,    f.    săritură    peste 

capii,    cu    capulii    în   jeosu. 

Faire  la  — ,  a  cade  în  dis- 

graţiă. 
Culbuter,  v.  n.  a  sări,    ca- 
de cu  capulu  în  jeosîi ;  v.  a. 

a  face  s6  cadă  peste  capu. 
Culbutisi  m.  ammesticu  de 

lucruri  reverse,  cădute  unele 

peste  altele. 
Cul-de-basse-fosse,  m. 

ascunsore  suterană.  [rică. 
Cul-de-four|  >/?.  bollă  sfe- 
Cul-de-jatte,    /*;.    personă 

care  a  perdutu  usulu  picio- 

relorii ;  fig.  cellu  ce    merge 

încetu,  difficile. 
Cul-de-lampe,  m.  archit. 


ornamentu  cai-e  susţine  uă 
statuă,  unu  vassu. 

Cul-de-sac,  m.  strată,  u- 
liţă,  înfundată  (astădî  impas- 
sej;  fig.  funcţiune  iară  per- 
spectivă. 

CuleCf  f  massivu  de  petră, 
care  susţine  arcurile  dela  es- 
treinităţile  punţii  ;  sirii  de 
pari,  că  se  susţină  pămîntulu. 

Cuier,  V.  n.  ^)iar.  a  merge 
inderetii.  Comp.   reculer. 

Culerorii  m.  jeosulu  şiol- 
duluî  la  caî. 

Culier,  m.  (boijau — ),  anat. 
ultimulu  din  celle  trei  in- 
testine grosse.  Vd.  Rectum. 

Culi6re,  f.  cinsura  calului, 
care  susţine  hamurile,  şeaa. 

Culinaire ,  adj.  culinariîj, 
de  cuină. 

Culmif^re,  adj.  bot.  cu  ră- 
decina  stufosă.  Vd.  gra- 
niutee. 

Culmina nce,  f.  neol..  cul- 
minatLÎ,  cea  maî  înaltă  ele- 
vaţiuno. 

Culminant,  a}de,  adj.  cul- 
minante, cellii  maî  de  sus, 
din  vîrfu ;  fig.  puntulu  es- 
sinţiale.  Puint—,  puntulu 
unde  unii  astru  este  cellii 
maî  înalţii  pe  orisonte  (in 
astron.). 

Culmination,  f.  aslr.  cul- 
minaţii, momentulii  căndii 
unii  astru  trece  prin  meri- 
dian u. 

Ciilminer,  v.  n.  astr.  a  cul- 
mina, attinge  puntulii  seii 
cellii  maî  înalţii,  trece  prin 
meridianii. 

Culot^  m.  ultimulii  născuţii 
(le  dernier  eclos)  la  passeri, 
ultimulii  priimitu  în  associa- 


CUL 


281 


CUP 


ţiune  (lam.)  ;  ceaa  ce  re- 
măne  in  vassu  după  ce  s'a 
topita  unu  metalu ;  partea 
de  jeosii  a  latnpeî  de  bise- 
rică ;  arch.  ornamentii  unui 
capitolii  corintianu,  şi  uerî-ce 
altulu,  deunde  esîi  frunde. 

Gulottey  1".  sub-pantalonu, 
pantalonu  ;  — •  d'uti  pistolet, 
inetalulii  rătundu  care  gar- 
nesce  marginea  măneruluî  la 
pistolu. 

Gulotter,  v.  n.  a  face  pan- 
taloni ;  se — ,  a-şî  pune  pan- 
talonii. 

Culotiier,  jh.  iere,  i.  făce- 
toru,  vindetoru,de  pantaloni. 

Culottîn,  //(.  copilă  de  cu- 
rindu  cu  pantaloni. 

Culpabilitâ,  f  culpabilitate, 
stare  culpabile,  vinovăţia. 

Culpeu  ,  iu.  mamiferu  de 
Chili  din  genulu  căneluî. 

Culte,  J/i.  cuitu,  religiune,  o- 
nore  ce  se  adduce  lui  Duni- 
nedeu  prin  actele  religiuniî ; 
veneraţiune  escessivă  —  de 
latrie,  adoraliunea  luî  D-deii; 

—  de  dalie,  adorat,  sănti- 
lorii ;  —  d'hyperdalie,  ado- 
rat. S-teî  Mărie.    Vouer  un 

—  â  qn.  a  tace  cui-va  onorî 
•divine.  -Se  vouer  au  —  des 
museSy  a  se  consecra  litera- 
tureî. 

(Cultellation,  f.  geom.  mă- 
suraţii orisontale  printr'unu 
instrumentă  universale. 

<Gultivable|  acZy.  cultivabile, 
priimitoriii  de  cultură. 

GultivaieuPi  rn.  trice,  f. 
cultivatorii,  plugariu.  Comp. 
afiriculleu)-,  colon. 

-Cultivation,  f   vd.  cuUure. 

<Cultiver  |    v.   a.    a    cultiva, 


lucra  păraintulu ;  fig.  disvol- 
ta,  forma  (facultăţile  inte- 
lectuali) ;  a  se  applica  la. 

CulturCf  f.  cultură,  lucra- 
rea pămîntuluî ;  pămintu  cul- 
tivaţii ;  ţlg.  disvoltare  a  in- 
teliginţeî ,  arţilorii ,  sciin- 
ţelorîi,  instrucţiune,  educa - 
ţiune. 

Cumin,  m.  cuminu,  chiracnii, 
l)lantă  umbelif,  africană. 

Cumul,  m.  cumulu,  grămă- 
dire,  eserciţiulii  inaî  mul- 
tora funcţiuni  de-uădată. 

Cumul atif,  im,  adj.  cumu- 
lativă, care  se  face  prin  gră- 
mădiră. 

Cumulatîvemenî,«(/y.  cu- 
mulată ,  grămădită  ,  liindă 
multe  la  unu  locu. 

Cumuler,  v.  a.  a  cumula, 
grămădi,  uni  la  ună  loca 
maî  multe  obiecte,  precum 
dn'pturî,  pretinsiunî ,  fun- 
cţiuni. 

Cuneiforme ,  adj.  cunei- 
forme, în  formă  de  cuiu,  ăn- 
ghiulare.  Ecrilure — ,  scrip- 
tură cunei  forme  ,  a  Medi- 
loră  şi  Persiloră,  Assiriloru, 
CI  vi'-fulă  suliţei. 

CuneSte,  f.  vd.  Cuvelte. 

Cu  nil  e,  f.  bot.  genă  de  labiate. 

Cupayba,  tu.  seu  cupdiba, 
arbure  deunde  ese  balsa- 
mulă  copahu. 

Cupide,  adj  avidă  (lacomă) 
de  câştigă,  de  avuţie. 

Cupîdement,  adv.  cupidă, 
cu  mare  dorinţă   de    avuţie. 

Cupidite,  f.  cupiditate,  do- 
rinţă necumpătată  de  a  pos- 
sede.  Comp.  convuili^c. 

Cupidon,  tit.  cupidonă.  co- 
pilă  fruinosă. 


CUR 


282  — 


CUR 


Cupidonej    f    plantă    cico- 

ruceă. 

Cuprificatioiif  f.  prefacere 
in  cupru   linusit.). 

Cupres8in6e8,  m.  pi.  di- 
verse spegie  de  ciparoşî. 

Cupulej  i.  micu  receptaclu 
iii  unele  floi-î,  s.  fructe. 

Curabiliîâ,  f.  med.  putinţă 
de  a  sii  temedui. 

Curabley  adj.  med.  cura- 
bile,  care  se  pote  temedui. 

Cura9aOy  »i.  (pronunţ,  cu- 
raco) ,  liquore  (venită  din 
Antille)  compusă  din  rachiu, 
saciiarii  şi  cqje  de  portocală 
amară.  ICurer. 

CuragCi    m.    curăţire,    vd. 

Curagei  m.  bot.  spepiă  de 
persicuriă.  Comp.  Polyyone, 
poivre  d'eau. 

Curare,  m.  seu  curari,  vio- 
linte  venin ij,  otravă,  vege- 
tale, în  care  indigeni?  Ame- 
riceî  merid.    moiă    săgetele. 

Curarîne,  f.  clieni..  alcalo- 
idu  de  curari,  vd.  pree. 

Curatelle,  f.  jur.  curatelă, 
funcţiunea  curatorului. 

Curateur,  m.  Irice,  f.  cu- 
ratorii, îngrijitorii  (datii  de 
justiţă)  unui  minoru  eman- 
cipaţii, unui  majorii  inter- 
dissu,  unei  successiunî  va- 
canţi ;  —  aax  causes,  cura- 
torii pentru  iitigie, — aa  mort, 
du  mort,  appărătorulîi  judi- 
ciarii! allu  unui  sinucissîi. 

Curatbf ,  ive,  adj.  med.  pro- 
priu a  terugdui,  bunu  pen- 
tru căutarea  unui  raorbia, 
unei  bole.  [buluî. 

Curationi  f.  tractarea  mor- 

Curatrice,  f.  vd.  Cura- 
teur. 


CurcaSi  m.  unu    fructu   a- 

meric. 
Curcasinei  f.  chem.  curca- 

sină. 
Curcuma ,    m.    genu     de 

plante  (comp.  safran  d'In- 

dej, — long,   singiberu   fgin- 

gembrej  galbinu. 
Curcuminey  t.   chem.   gd- 

binii  de  curcuma. 
Curei  f.    grije,    cură,    trata- 

mentu,căutare  a  unui  morbii; 

beneficiuiu  unui  preolu    pa- 

rossianu. 
Cure,  m.  preotu  unei  paros- 

sie  ;le  cure  de  la  paroisse), 

—  de   village,    preoţii    dela 

satu. 
Cure-denfty    m.    lemnişoru 

pentru    curăţitu     dinţii.     Si 

cure-dents. 
Curee  ,  f.    porţiune   lăssată 

cănilorii  după  vinătore  (met- 

tre  ea — ) ;  âpre  a  la — ,  avidu 

pentru  căştigu  (fam.). 
Cure-mdle  ,    m.    machină 

pentru  curăţitu  nomoluludin 

lundulii  apei. 
Cure-oreille|f.  urechelniţă. 
Cure-piedy  m.  uneltă  pentru 

curăţitu    potcova,    inlernulu 

piciorului  la  unu  calîi. 
Curer,  v.  a.  a  curaţi  unii  locu 

adincitii ;  —  une    vigne,    a 

tăia  viţa.  Se — ,  a  se  curaţi. 
Cureur ,  m.    curăţitoru    de 

puţuri. 
Cu  riali  e  adj.  care  ţine    de 

preotulii  parossianu    (cure). 

La  pi.  curiaux. 
Curiei  f.  curia,    divisîune  a 

tribului  in  Roma  antică. 
Curieusetnent  I  a(2v.    cu- 
rioşii, în  modii  curiosu,    cu 

grije. 


cus 


CUV 


CurleuXfeicxe,  adj.  curiosu, 
doritoru  se  vedă,  se  sciă. 

Curionies,  L  pi.  serbătorî 
ale  curieloru  antice. 

Curio8it6,f.cui-iositate,mare 
dorinţă  de  a  vede,  de  a  sci. 

Curiei  f.  rotiţă  la  făcătorii  de 
funie.  Şi  molette.       [antici. 

Curmi,  m  spe?iă  de  bere  la 

Curoir,  m.  şeii  curon,  ba- 
stonu  care  curăţă,  la  plugii, 
pămîntulu  ce  se  strînge  pe 
feare. 

Currente-Calomo,loc.lat. 
după  mersulîi  condeiului. 

Curseur,  m.  astr.  cursoru, 
firu  mobile  într'unu  niicî'O- 
scopîi,  câ  se  raăsore  diame- 
trulu  apparinte  allu  unei  stele. 

Cursify  ive,  adj.  cursivii. 
Câ  sust.  f.  cursive,  scriere, 
cursivă,  currinte,  iute. 

Cursivemenf ,  adv.  cur- 
rinte, în  modu  cursivii,  j^-  ^<s- 

Curures,  f.  pi.  gunoiu  ce 
se  scote,  dintr'unu  şanţă  etc. 

Curvaleur,  adj.  m.  anat. 
curbatorii,  care  îndouesce, 
(încovoia).  Comp.  ischio-coc- 
cygien. 

Curviligne,acZy.  geom.  cur- 
biliniu, formaţii  de  uă  curbă 
seu  de  curbe. 

Curvite,  f.  vd.  courbure. 

Cuscute,  f.  cucută,  uă  plantă 
convolvulaceă  părăsită. 

Cuspid^,  ee,  adj.  bot.  termi- 
natu  cu  vîrfu,  ascuţitu. 

Cusson,  tu.  caru,  verme  ce 
rode  lemnulu.  Şi  cosson. 

Cu880nn6,ee,  adj.  măncatu 
de  cari. 

Custodejm.  învelişiulu  cibo- 
riuluî,  pacharuluî  cu  grijeniă. 

CustodCi  m.  custode,  supe- 


riorulu  unei  ordini  religiose. 

Copperişîulu    pacharuluî    cu 

grijania! 
Custodieyf.  subdivisiunea  u- 

neî  provincie  de  religioşi  gu- 

bernată  de  unu  custode. 
Custodinos, /n. /Vn>/.  cellu 

ce    păstredă    pentru    altulu 

unii  olfiiciu,  unu    beneficiu. 

Comp.  coiifideiitiaire. 
Cutambule,   adj.  douleurs 

— s,  vage  dureri    scorbutice 

prin  pele. 
Cutan6,ee,ody.  cutaneu,  care 

ţine  de  pele  {maladie — e). 
Cuticule,  f.  vd,  epiderme, 
Cuţite,  f.    vied.   cuţite,    in- 

flammaţiune  a  peliî. 
Cutter,   m.  {amjl.  pronunţ. 

cotre),    mică    nave    de  res- 

belîi  cu  uă    păndă.    PI.   des 

cniters. 
Cuvage,    m.    chramă,    locîi 

unde  e  asşedatu    linulii    (de 

vinu). 
Cuve,  f.  linu,  tocitore  ;  milit. 

fosse  â  fond    de —  ,  şianţu 

săpatu  perpendiculare. 
Cuveau,  m,  mică  tocitore. 
Cuv6e,  f    conţinutulu    unei 

tocitorif.  Premiere — ,  prima 

fermintaţiune.jE'u  voici  d'une 

aatre  — ,    acum    vine    altă 

istoria. 
Ouvelage,  m.  învestire    cu 

ghisdurî.  [cu  ghisdurlf. 

Cuveler,  v.  a.  a  garni,  învesti 
Cuver,  V.  n.  a  sta  în    zăcă- 

tore,  tocitore  (despre   vînu). 
Ouvette,  t.  lighianu,    vassu 

pufinu    concavii;  arch.    (şi 

cunelte),  olanii  dela  streşină, 

Ccâ  se  curgă  apa  jeosîi ;  micii 

fossatii  de  irrigaţiune.    [şiă. 
Cuvier,»i.  căldare  pentru  le- 


CYG 


—  284  — 


DA 


Cyame  ş  m.  nat.  craslaceu 
isopod. 

CyamithCi  f.  schorl  albastru, 
spefiă  de  petră  compusă. 

Cy ano ghne,m .chem.  cianu, 
gasu  compuşii  din  gasu  car- 
bonică şi  azotu. 

Cyanoiti63ref  i/i.instrum.  ca 
se  niesore  albastrulii  cerului. 

Cyanosey  f.  cianose,  culora- 
ţiune  negră  seu  vinătă  a  peliî 
(tno)'bns  caerulcas). 

Cychre,  m.  genii  de  insecte. 

Cycladei  f.  genii  do  coquile 
bivalve. 

Cyclamen,m.genii  de  plante. 
Şi  pain  de  poarceau. 

<îyclej//i. ciclu,  numării  cerţii 
(Ie  anni.   Cycle  lioiaire,  pe-    ■ 
riodă  de  "19  annî,  după  cari 
l'asile  luneîreviniiia  acellea-şî 
epoce  ca  maî    'nainte.    Pro- 
|iusLi  de  astrom.    Meton,    la   i 
Joc.  olimp..  Grecii  Iii  priimi-   | 
ră  cu  entusiasmii  si  Iii  sris-   t 
seră  cu  litere    de    aurii,    de    1 
unde  numele  şeii  de  Nume-   j 
rulu  de  aurii.  Giclulii  s  lariu   i 
(le  cijcle    soluire)    este    pe- 
riodă  de  28  annî,  după  cari   I 
iînnuki    începe  prin  acellea-   j 
şî  dile.  pilele  seplemănei  se   i 
determină  pi-in  literele   do-   j 
initiicaU. 

Cyclîquey  adj.  ciclicii. 

-Cycloi'dei  f.  geom.  cicloidii. 
Curbă  produssă  de  unii  punţii 


allii    circunferinţeî  cercului, 

care    se    învirlesce   pe    unu 

planii. 
Cyclonei  m.  ciclonu,  furtună 

cu  vîrtejiii. 
Cyclopci  m.  ciclopii,  gigante 

mitologicii  în  fruute  cu  unii 

ochi  li. 
Cyclop^eiij  enne,  adj.  care 

se  attribuesce  ciclopilor  ii. 
Cygne,  m.  cicnu,  lebădă. 
Cylindre|7/i.  cilindru,  sulu. 
Cyilindreri  v.  a.  a  face   se 

trecă  prin  cilindru. 
CylindriqueiaJj.  cilindricii. 
Cymaise,    r.  ornamentii  de 

arcliitectură.  [tipsie. 

Cymbales ,  f.  pi.  cirabale, 
Cymbalieri  ni.  musicante  cu 

cimbale  seu  tipsie. 
Cynegetiquei    adj.    de  vi- 

nătore.  [şinatii. 

Cynique,  adj.  cinicii,  neru- 
Cynisme,  m.  cinismii,  im- 

pudinţă. 
Cynorexiei  f.vd.  houlimie. 
Cyprâs,   rn.  ciparosii. 
Cypriâre,  f.  pădure  do    ci- 

paroşî.  [trifoiîi. 

Cytisci  ra.  citisîi,  spe^îâ  de 
CzaPş  m.  ţarii,  cesare. 
Czarien,  ne,  adj.  cesarianii, 

imperiale.  [ratrice. 

CzarinCi  f.  cesarînă,  impe- 
CzarovitZ|m.  fiiulii  ţarului. 
Czigitaijm.  mamîferu  dege- 

nulu  cailorii. 


D}  m.  d.  a  treia  consunante. 
On  l'î  prononce  de  suivant 
la  nouvelle  appellation.  A 
la  fm  des  mols,  lorsqu'il 
tist  en'endu,  ii  prend  le  son 


de  t  devaut  une  voyelle  ou 
une  h  muette.  On  ne  pro- 
nonce le  double  d  que  dans 
reddition  adducteur. 
Dai  particulă  care  se  adauge 


DAI 


—  2S5  — 


DAM 


unei  afrirmaţiunî,    seîi   uneî 

negaiţiunî :  oui — ,deru,  asia; 

nenni-da,  nou-da,  n  ■•. 
D^abordy  adv.  raai  ănteiii. 
D'accopdi  adv.  învoita,    în 

învoinţă. 
Dabouci    Daboie,  f.  şerpe 

allu  idolati-iloru. 
DabouiSf  m.  păndă  de  bum- 

bacu  indiană. 


Da  capO| 


ital.    mus.    deia 


inceputu  (a  repeţi*,    [coleopt. 
Dachnci  m.  genu  de  insecte 
Dactyle,  m.  dactilu.  Picioru 
de  versu  grecu  seu  lat.  com- 
pusă din  uă  silabă  scurtă  şi 
doue  lunge. 
DacuSy   in.  genii  de  insecte. 
Dadai  rn.  calîi    (termina    de 
copiî)    aller    ă —  ,  a  călări  ; 
fig.    idea    favorită    seu    do- 
minante. 
;    Dadais,  m.  nătărău,  fa77i. 
,    Dague,  f.  spegiă  depumnalu. 
Daguer,    v.   a.  mar.  a  bate 
cu  rfagr)(e,v.n.a  sbura  ca  glon- 
I       ţulu, 
Daguerrâoiype  ,   m.   seu 
daguerrotype,  daguerro'ipu. 
I   Daguerr^otyper,    v.  a.  a 
;       reproduce  prin  daguerrotipii. 
I   Deguerr^otypieif.daguer- 
I       rotipiă. 
Oaguers,  f.  jjL  primele  cor- 
ne ale  cerbuluT. 
Daguet,  m.  june  cerbii. 
Daguette,  f.  micii  pumnalu. 
Oahiîa,  m.  talia,  plantă. 
Daigner,    v.    n.    a    binevoi. 

Daigucz,   binevoiţi. 
D'ailleurS|adv.  de  altă  parte. 
Oaim,  m.  damii,  animale  selb. 

maî  micu  decătiă  cerbulu. 
Oainei  f.  femela  damului,  vd. 
l>rec.  Se  pronunţia  şi  di)ie. 


Daîrif  m.  dairi,  titlu  allu  su- 
veranului spirituale  în  Ja- 
ponia. 

DaiSf  m.  ornamentu  cu  per 
dele    d'assupra    unuT  altare, 
unui  tron  ii ;  boltă  de  verdeţă. 

DalbergC}  m.  genii  de  le- 
guminose. 

Da{6niey  f.  machină  compună 
de  ţeve,  că  se  împedice  fu- 
multi.  [de  petre  pătrate. 

Dallage,  m.    pavaţii,  podelă, 

Daliei  f.  petră  lată  pentru  pa- 
vaţii b. serice  etc.       [trelale. 

DallePi  v.  a.    a  pava  cu  pe- 

DalmatiquCf  f.  dalmatică. 
vestiminta  cu  mănece  lunge 
allii  diaconilorii  în  biserică. 

Dam,  m.  daună,pagubă.Gomp. 
doinmage. 

DamaSi  m.  damască.  Sabia 
damascină,de  oţelii  forte  finii. 

Damasquiner,  v.  a.  a  da- 
mascina,  încrusta  aurii  seu 
arginta  în  oţelii. 

Damasquinerie  ,  f.  artea 
de  a  damascina. 

Daifiasquineur,  m.  lucră- 
torii Care  damascinedă. 

Damasquinure,  f.  operă 
damascinată.. 

Damass^y  ee,  adj.  fabricaţii 
în  forma  damasceî. 

namassePf  v.  a.  a  fabrica 
damască  şeii  păndă  cu  de- 
semne, [la  damască. 

Damasseur,  nt.    lucrătorii 

Damassurey  f.  lucru  seâ 
desemnil  de  damască. 

Dame,  t.domnă,  damă.  Dame 
ffe  charite,  domnă  de  cari- 
tate. Xotre-dame,  verginea 
Măria. 

Dame ,  interj,  in  adeverii. 
Servesce  a  da  maî  multă  pu- 


DAN 


—  283  — 


DAT 


fore  uneî  aftirmaţiunî  seu  u- 

neî  negaţiunî,  uneî  mirări. 
Dame-jeanne,  1'.  mare  bu- 

tilâ ,    clondiru.    PI.    dames- 

jeanues. 
Damer,  v.  a.  a  duplica  unu 

pionîi  la  joculu  de  dame. 
Oameret,  m.  omu  ail'ectatu 

în  coquetăriă  şi  în  vorbe. 
Damiery  m.  tablă  cu  pătrate 

pentru  joculu  de  dame. 
Oamnable,  adj.  condemna- 

bile;  fîg  nolei^iui'u  (afurisitu). 
Damnablement ,    adv.    m 

mod  Ci  condeiunabile. 
Damnatioiii    f.    condemna- 

ţiune  l;i    muncele  infei-nuluî 

(afurisenia). 
Damna,    ee,   adj.    pedepsilu 

cu    rauncelo    infernului.    La 

pL  ceT  ce  sunt  în  inferniî. 
Damner,  v.  a.  a  condemna 

la  muncele  infernului    (afu- 
risi).   Se  — ,  a  deveni  impa- 

ciin^e. 
Datnoiseau    seu    damoisel., 

)}>.  june  care  caută  să  placă 

domneloru,  femeeloru. 
Damoiselle,  f.  titlu  datii  în 

alţi  timpi  fiicelorii  nobili. 
Dampierre ,    f.    uă    plantă 

campanuleă. 
Dandin,  m.  prostu  fără  con- 

tininţă,  tontu. 
DandinementjfH.  nerodelă. 
Dandiner,  v.    n.    seu  se — , 

a  se  dăndăni,    a  şî  balangia 

corpulu    în  modu  negliginte 

şi  prostii. 
Dandy,  w.  omii  care  essage- 

redă  moda.  [nuî  dandij. 

Dandysnte}  m.  manierele  u- 
Danger.<H  periclu,primejdiă. 
Dangereusement,    adv. 

periculoşii,  cu  perlclu. 


DangereuX|  euse,  adj.  pe- 
riculoşii. 

Danois,  rn.  cane  (danesti)  de 
vînătore  cu  părulu  rasa. 

DanSy  prep.  în  (de  locu  şi 
timpii).  II  eH — le  commerce, 
ellu  este  în  coraraerciu,  e 
commerciantp.  II  agit — bon- 
■nes  vues,  eUu  lucredă  cu  in- 
linţiunî  bune.  Dans  quatre 
jours  d'ici,  j  este  patru  dile 
de  acum. 

Dansanty  ante,  adj.  care  es- 
celedă  la  danţii.  Gonsecratu 
danţ'ului. 

Dansci  f.  danţu  ;  avoir  l'air 
ă  la — ,  a  se  arreta  dispusu 
la  ce-va. 

Danser,  v.  n.  a  danţa. 

Danseur,7n.e«se,f.dănţătoru. 

DantCy  m.  vd.  tapir. 

Daphnâ,  )H.  dafinu.    [me  cu. 

D'apreSy  prep.  după,  confor- 

Dard,   m.  săgeta. 

Darderj  v.  a.  a  lovi  cu  săgeta. 

Dariole,  f.  speţiă  de  mică 
prăjitură  cu  smăntănă. 

Darnei  f.  felia  de  pesce  mare. 

Darse,  f.  adăpostii  într'unii 
porţii  închişii  cu  lanţîi. 

Dartrci  f.  dartru ;  —  vive, 
vd.  Eczema,    [tatu  de  dartru. 

DartreuXy  euse,  adj.  afîec- 

Dataire,  m.  titlu  de  officiil 
în  cancelaria  din  Roma. 

Datei  f.  epocă,  dată,  de  vieille 
— ,  de  vechia  dată,  vechi  îi. 

Dater,  v.  a.  a  pune  dafa,  v. 
n.  a  data,  ave  începutulu  de- 
la  uă  epocă  determinată. 

Datiff,  m.  gram.  dativu. 

Datify  ive,  adj.  datu  de  jude- 
cata şeii  prin  testamentu. 

Dation,  f.  t.  dare,  transmis- 
siune. 


DEB 


—  287 


DEB 


Oatismey  m.  repetiţiune  u- 
rălă  de  sinonime,  cum  ar  fi: 
Je  suiş  aise,  content,  satis- 
fait,  emu. 

Daftey  f.  curmală. 

Dattieri  m.  cunaalu. 

Daturay  m.  uă  solaneă  ve- 
;  ninosă,  spegiă  de  stramoniu. 
1  Daubcy  f.  modii  de  a  pre- 
para diverse  cărnuri   sărate. 

Dauber,  v.  a.  a  Iovi  cu  pum- 
nulii ;  fiy.  a  vorbi  reîi  de 
cine-va,  rîde  de  cine-va. 

DaubeuPyW.vorbitorude  reu. 

Daubierey  f.  uneltă  pentru 
a  coce  cărnuri  sărate. 

Dauphiny  m.  delfinu.  Pri- 
mulu  fiiu  allu  vechi  lor  u  regi 
francesî.      [finului  Erancieif. 

Dauphine,  f.  consortea  del- 

Dauphinedey  f.  plantă  de 
ornamentu.  [Mediterr. 

Daurade,    f.    unu   pesce  de 

D'autant,  vd.  Autant. 

Davantage,  adv.  mai  mulţii 
(f/e  plus),  mai  mulţii  timpii. 
Je  n'en  puis — ,  nu  potii  ni- 
micii pentru  acesta. 

Davier  ,  m.  cleşte  pentru 
scossu  dinţii;  cleşte  la  dogari. 

Davyne,  f.  davină,  lampă  de 
siguranţă.  [Cap. 

Dawy  m.  calu  originariu  dela 

Dey  prep.  de,  despre,  dela,  din. 

OCf  //(.  micii  cubu  de  ossu  pen- 
tru joculii  tableloru  (zării). 

D6bâclage  y  m.  curăţitulu 
portului  de  navî  deşerte,  carif 
împedică  intrarea.' 

Debâclcy  f.  ruptură  nubilă  a 
ghiăpieloril  pe  unu  rîuu,  in- 
torsulu  norocului,  decădere. 

D^bâcIePy  V.  a.  a  curaţi  por- 
tulti  de  navile  deşerte,  cari 
îmi)edică  intrarea;    v.  n.  se 


dice   de    unu    tluviu  ale  cui 
ghiăpie  se  rupu. 
D^bâillonnery    v.   a.  a  lua 

din    gura    cuî-va    ceaa  ce  o 
astupa,  vd.  Buillon. 


Dâballagcy 


desbalare. 


Deballery  v.  a.  a  desbala, 
dischide  balete  cu  merfâ. 

Debandade  y  t'.  disfacere, 
distindere ;  â  la — ,  Iară  or- 
dine, confusii. 

Debandementy  m.  respăn- 
direa  unei  trupe. 

D^bander,  v.  a.  a  disface, 
distinde.  Se  — ,  a  se  resipi 
în  desordine  (despre  trupe). 

D^banquery  v.  a.  a  strica, 
sparge,  banculii  la  unu  jocii, 
căştiga  toţi  banii. 

DâbaptisePy  v.  a.  a  schimba 
numele  cuî-va,  debotcsa. 

D^barbouillery  v.  a.  a.  cu- 
raţi, spela    faţ;ia ;    descurca. 

D^barcaderey  )ii.  locu  de 
debarcate. 

DâbarcadouPy  ?n.  loculii 
unde  se  descarcă  navile. 

Debapdage,  m.  cărratulii 
lemneloru  din  pădure. 

D^bapdePy  v.  a.  a  transporta 
lemnele  dela  loculii  unde  a 
foştii  tăiate,  din  navî  etc. 

Ddbapdeup  ,  m .  cellii  ce 
transportă  lemnele,  vd.  2?i'ec. 

D^bapquementy  m.  eşitii 
din  nave  (debarcare). 

Debapquep,  v.  a.  a  trage 
la  iiialu,  scote  din  nave  că- 
letorî,  iiierfurî.  Sust.  m.  mo- 
mentalii  eşiriî  din  nave. 

Debapras,  m.  descurcătură. 

D^bappassement  y  vd  . 
prcc. 

DebappassePy  v.  a.  a  dis- 
face, scăpa   de    ceaa    ce  In- 


DE 


—  288   - 


DEB 


curcă.    .Ve  — ,    a    scăp:i,    se 

disface  de  ceaa  ce  împedică, 

reiTiăne  liberu    de    obstaclu. 
Debarreri    v.    a.    a    redicu 

s'reja  unui  portu  etc. 
Dâbarricailer,v.H.  a  strica, 

redica,  barric  idele. 
Debat}  m.  desbatere,  contes- 

taţiune,  vd.  dispute. 
D6bate!er,  v.  a.  a  descărca 

navile. 
Dâbâter,  v.  a.  a  desşela  (a- 

nimalilede  povară),  lua  jeosîi 

şeaa.  [rima. 

Debâtirj  v.  a.  a  discosse;  de- 
D^baitrej    v.    a.    a  disbate, 

discuta.  Se — ,  a  se    bate,  a- 

gita  viuu,  .se  demener. 
Dâbauche,  f.escessu  in  măn- 

care  şi  beutură,    stricăciune 

a  moraliioru,  usii  deregulatii. 
Debauch^i  rn.omn  corruptu, 

stricaţii,  cu  rnoraii  rello. 
Oâbaucher,  v.  a.  a  corrupe, 

strica  bunele  deprinderi. 
Debaucheur,   m.   eu.se,    f. 

corruptoru. 
D6bet  f    }ii.    detoriă    remasă 

după  disfiicerea  socotelelorii. 
Dâbifffâ,  vd.  affaibli. 
Dabilei    adj .    debile,    slabu, 

(faible). 
D^biiement,  adv.  slabu. 
D6bi!iiant|  ante,  adj.  slăhi- 

toriu.  Sust  m  t.  debilitante, 

remediu  propriii  a  slăbi. 
Dâbilitatioiif  f.  debilitaţiune, 

slăbire,  affaiblisseinent. 
D^bilite,  t°.    debilitate,    mare 

slăbiciune,  abultement. 
Debiliter,  v.    a.    a    debilita, 

slăbi. 
Debillarderi  v.  a.  a  subţiri 

uă  buc.  de    leranii    (dulgh.) 
Dâbiller,  'v.    a.    a    deshăma 


caiî,  cari  tragii  navile  pe 
gărie. 

D6binef  f.  fam.  starea  mneî 
persone  cuî  mergii  aflacerile 
reii,  şi  care  e  plina  de  de- 
torie. 

Dâbit,  rn.  debitii,  vindere  con- 
tinuă şi  speciale  în  amenuntii. 
Loculii  unde  se    face. 

Dâbitant,  "ute,  adj.  ccUă  ce 
vinde  în  currinte  şi  ame- 
nuntii, debitante. 

Dâbiiery  vi.  a.  a  vinde  cur- 
rinte şi  în  amenuntu  ;  a  în- 
scrie unii  debitorii  în  soco- 
telă  ;  a  esploata  lemne  pen- 
tru diverse  destinaţiunî :  se 
— ,  a  se  vinde. 

Debiieur,  m.  trier,  i.  debi- 
torii, detoriti,  cellii  ce  deto- 
resce. 

Dublai}  m.  cărratulii  pămîn- 
tuluî  pentru  a  adinei  seu 
înălţa  unu  locfi,  a-lii  pune 
in  nivelii,  opp  remblai. 

D6blat6rer,  v.  n.  a  vorbi 
vio  linte  contra  cine-va  (o- 
cări). 

Deblayementy/ff.redicarede 
păinlntii,  de  sOărîmăture,  din- 
tr'unii  locîi.  Şi  deblaiement. 

Deblayeri  v.  a,  a  cărra  pă- 
mîntulu,  derîraăturiie  dintr' 
unu  locii,  a  redica  .'^eaa  ce 
împedică,  a  curăţî   loculii. 

D^bloquer,  v.  a.  a  sili  pe 
inemicii  s6  redice  bloculii, 
încungiurarea ;  impr.  a  în- 
drepta literele  reverse  (res- 
turnate,  bloquees). 

Dâboircy  rn.  gustii  reii  ce 
lassă  în  gură  uă  băutură. 

D£boisenient|  ţ».  stricarea 
pMuri,  destruirea  lemneloru. 

D^boîsePi  v.  a  a  .strica  pă- 


J 


DEB 


—  289  — 


DEB 


durea  pentru  a  schimba  dos- 
tinaţiunea  soluluî. 
Dâboîtement,  m.   disloca- 
ţiunea    unui    ossii   eşilu  din 
încheiătura   sa  ,    lussaţiunea 
osselorii. 
Diboiter,  v.  a.  a  faceseesă 
ossulii   din    încheiătnra  sa  ; 
a  disuni,  (disjoindre).  Se — , 
a  se  disuni,  se  deslipi. 
Debonderi  v.  a.  a  redica  dis- 
chisui-a,  prin  care  se  scurge 
apa  dintr'unii  canale,  — v.  n. 
a  curge  abundante.  repede. 
Debondonner,  v.  a.  a  des- 
tupa (unu  butoiu). 
Debonnaire,  adj.    dulce  şi 
bunii  addese  pane    la  slăbi- 
ciune. 
Debonnairement,  adv.  cu 

blăndeţă,  cu  bunetate. 
Debonnairet^i  t.    blăndeţă 

escessivă. 
Debordf  m.  partea   eşită  af- 
t'ară;  med.  elfusiunea  umori- 
loru. 
D^bordei  ee,  arfj. reversatu; 
fg.  dissolutu,  neimbinatu,de- 
regle. 
Debordementy    m.    rever- 
sare,  mare  profusiune,  eşire 
affară  din  margini. 
D^border,   v.    n.  a  e.şi  din 

marginî,  se  roversa. 
D^bottePi  V.  a.    a  descălpia 

cişmele. 
Debotter,  debotte,  m.  rao- 
mentulîi  căndu  cine-va  şî 
descalgiă  cişmele,  căndii  ci- 
ne-va sosesce,  assister  au — 
d'un  prince. 
.B6bouch6,  »t. marginea,  dis- 
chisura,  eşirea  unei  striratorî, 
unei  văl,  fig.  mijlocii  de  a 
e.şi  dintr'uă  afFacere. 

Ditc.  Franc- Rom. 


D<§bouchenient,  )/i.  destu- 
pătură,  trecere  in  locîi  maî 
largu. 

Deboucher,  v.  a.  adeslupa, 
V.  n.  a  eşi  dintr'unii  locii 
strimţii;  med.  a  reHica  ob- 
strucţiunile.  [buclele. 

Dâboucler,   v.    a.    a    strica 

D6bouîlli,e,ocf;.fertu,vd.îtrm. 

D^bouilIiPi  V.  a.  ^  fer be  ma- 
teria, că  se  i  cerce  vepsi- 
tura,  seii  s'o  ştergă  cu  to- 
tulu. 

Debouqueri  v.  n.  t.  a  eşi 
din  uă  strirntore,  că  ?e  intre 
în  mare. 

D^bourber,  v.  a.  a  redica 
nomolulii,  scote  din  nomolu. 


D^bourrer, 


scote 


căiţii  cari  astupa  ce-va. 
D^bours,  m.  pi.  baniinain- 
taţî   pentru    socoteli   altuia. 
Mai  bine  deboiirse. 
D^bourser,    v.    a.    a  scote 

bani  din  pungă. 
D6bours6|  m.  vd.  debours. 
Debouti    m.    în   sus,    in  pi- 
ciore,  mettre  — ,  a    pune  în 
sus,  in  piciore  ;    etre  — ,  se 
tenir,  rester  — ,  a  sta  în  pi- 
ciore ;  avoir    vent — ,   a  ave 
vintulii  contrariu.  Debo^t^  in- 
terj. Sus  !  sculaţi-ve  !. 
Debouter,    v.    a.  a  declara 
prin  sentinţă,  că  uă  i  ersonă 
a  cădutii    la    uă   cerere    de 
1       justiţă. 

I  D^boutonner,  v.  a.  a  dis- 
cheia.  Se  — ,  a  se  discheia. 
D^braill^,  ee,  adj.  neglessu 
pane  la  necuveninţă  în  ves- 
ti minte  seii  maniere. 
se  Debrailler,  v.  r.  a  se  ne- 
glige  pane  la  necuveninţă  în 
vestiminte,  la  peptu. 

19 


DEC 


-  290 


DEC 


06bredouiller,  v.  a.  u  lua 

adversariuluî  partita  la  tric- 
trac. 

DebridementyJH. operaţiune 
chirurgicale  pentru  a  de- 
părta ceaa-ce  comprime,  ap- 
pesă,  uă  plagă,  uă  rană. 

Debridementi  ni.  scoterea 
căpesLruluî  dela  calu. 

Debrideri  v.  a.  a  .scote  că- 
pestrulii  dela  călii. 

D^bris,  in.  pi.  sferimăture, 
fermiture.  Se  dice  şi  la  sing. 

DâbrochePi  v.  a.  a  strica, 
lua    broşiura  dela  uă  carte. 

D6broui!lemenft,  m.  des- 
raesticu,  descurcare. 

Dâbrouilleri  v.  a.  a  des- 
mestica,  repune  în  ordine, 
descurca. 

Debâcher,  v.  n.  a  eşi  din 
pădure,  vorbindii  de  unii  a- 
nimale  selbaticu. 

Debusquenient|//^  scotere, 
goni  re,  dintr'uă  posiţiune  fa- 
vorabile. 

DâbusquePi  v.  a.  a  scote, 
alunga  dintr'uă  posiţiune  fa- 
vorabile, dintr'uă  luncţiune. 

06but|7/i.  începută,  primulu 
passil  într'uă  professiune. 

Debutant,  m.  ante,  f.  no- 
viciu,  începetoru,  cellîi  ce 
face  începutulu  seu  într'uă 
professiune,  maî  alessti  ca 
actorii. 

DebutePf  v.  n.  a  face  înce- 
pututii,  primii  paşi,  într'uă 
professiune,  a  începe  uă  în- 
treprindere, (debuta). 

Deşaf  loc,  prep.  în  partea  a- 
cesta, — et  delâ,  seu  f  â  et  lă, 
de  uă  parte  şi  de  alta,  e)i 
decă,  din  partea  acesta. 

Decachetea*!  v.  a.   a  dessi- 


gila,  redica  sigiliulu,  despe- 

cetlui. 
Decadei   decade,    spaţiu   de 

10  dile;  decadaire,  de  dece 

dile,  care  este  în  dece  părţi. 
DâcadenassePyV.  a.  a  scote 

lacătulu. 
Decadence ,    f.    decadinţă, 

stare  de  cădere.Comp.  declin. 
D^cadi,  )n.  a  dece  di  a  sep- 

temăneî    (decaâiî)    în  calen- 

dariul ii  republicanii.  II  rem- 

plagait  le  dimanche. 
Dâca^dre,    adj.  geom.   de- 

caedru,  cu  dece  îegie. 
Decafide,   adj.   bot.    dispi- 

catii  în  dece. 
Dâcagonci    adj.  geom.  de- 

cagonii,  cu  dece  ănghiurt. 
Dâcagpamme,)>?.  decagram, 

greutate  de  10  gramme. 
DecaissePi   v.    a.    a    scote ; 

din  casă,  din  lădiţă.  [litri. 
D6calitPe|  rn.  decalitru,  lOj 
Dâcalogue,     m.     decalogii,j 

celle  10  commande    date  dej 

Moise. 
D^calottePi    v.  a.   a  redicaj 

partea    de    d'assupra     unuîj 

lucru. 
Dâcalquei  m.  decalcare,  vd; 

UDH. 

D6calqueP|  v.  a.  a  decalca, 
detrage,  transporta  pe  chăr- 
tiă  trăssurele  unui  desemnii 
calcatu.  Vd.  calquer. 

D6canieponf>)).decameroau, 
operă  care  conţine  evenimin- 
tele  seu  convorbirile  petre- 
cute în  spaţiii  de  dece  dile, 
{le  —de  Bocace). 

DâcametPC,  >n.  decameh-u, 
lungime  de  10  metri  şeii  5 
toiscf!,  9  pouces  şi  o  lignes. 

Decampementi  }n.  redica- 


DEG 


291 


DEG 


rea,  stricatulu,  castreloru,  la- 
ofăruluî. 


Dâcamper, 


a.    a   redica 


lagerulii,  pleca,  nu  mai  ţine 
castrele.    Se  conjugă    cu    a- 
voir  seCi  etre.    [Vd.  doyen. 
D6can,  J/J.  decanu  Ia  antici. 
Decanat, )'i.  decanatiî,  dem- 
nitatea decanului. 
Dâcandrey  .adj.  bot.  decan- 
dru,  cu    dece    stamine.   Be- 
candvie,    f.    classea    plante- 
loru  decandre. 

Dâcanoniseri  v.  a.  a  deca- 
nonisa,  şterge  din  lista  .sân- 
ţilor îi. 

D^cantatioii}  f.  farm.  tur- 
nare încetă,  vd.  arm. 

D^canter,  v.  a.  chem.  farm. 
a  turna  cu  încetulu  unu  li- 
cidii,  că  se  se  alegă  partea 
cea  limpede. 

D^capagey  ra.  curăţire,  fre- 
care, de  rugină  etc. 

D6caper|  v.  a.  chem.  a  cu- 
raţi unîi  metalu  de  rugină 
etc.  :  mar.  a  e.şi  dintre  pro- 
muntorie,  ca  se  intre  in  pli- 
nă mare.  [filîi,  cu  dece  foie. 

D^caphylle,  adj.  bot.  deca- 

D^capitation  ,  f.  decapita- 
ţiune. 

D^capîteri  v.  a.  a  decapita, 

^tăia  ca;!ulu  în  esecuţiunea 
unei  sentinţe  judiciarie, 

D6capodes,  m.  pL  nat.  or- 
dine de  crustacei  cu  dece 
piciore. 

se  D^caremer,  v.  r.  a  se 
repara  (despăgubi)  de  alsli- 
ninţa  postului  prin  măncare. 

Decarreteri  v.  a.  a  redica 
pătratele  ( de  petră)  care  pa- 
vedă  camera. 

D6ca8t6re  y   )>i.    dccasterii, 


mesură  de  lungime,  dece 
stere  seîi  dece  metri  cubici 
{\in  peu  [dus  d\ine  toise, 
dix  pieds  cubes\ 
Decastyle  ,  m.  arch.  de- 
castilu,  edificiu  care  pre- 
sintă  dece  columne  în  I'aciă. 
D£casyllabe,  adj.  s.  deca- 
sijllabiqae,    de    dece    .silabe. 

D^catir,  v.  a.  a  redica,  stri- 
ca, lustrulu  [le  cati!  dela 
posstavu,  a  da  la  decatir. 

D^catissagej  m.  ell'ectulii 
dfcatiruluî,  vd.  jirec. 

Dâcatisseur,  ui.  cel  Iu  ce 
lucredă  la  decatir. 

Dâcaver,  v.  a.  a  căştiga  (ia 
jocul u  de  cărţi  dissîi  bouil- 
lote),Jo\\  baniî  (la  cave),  ce 
a  pusii  unii  jucătorii ;  Se—, 
seii  etre  f^e?cai'e,aperde  ceaa 
ce  a  pusii  la  jocîi. 

Dec^dery  t.  n.  a  decede,  re- 
pausa,  muri  de  morte  natu- 
raie.  Se  di  ce  de  persone  şi 
iea  aussil.  avoir  seti  et)-e. 

Dâcâlement,  m.  discoppe- 
rire,  dare  pe  t'agiă.  Vd.  u)'m. 

Dâc^lePi  V.  a.  a  discopperi 
ceaa  ce  este  ascunşii,  arreta 
pe  faţiă;  se — ,  a  .se  trăda,  ap- 
j3ăre  în  lumina  sa  adeverală. 

Decembre,  m.  decembre. 

Dâcemnient}  adv.  decinte, 
după  cuveninţă,  cum  se  cade. 

Decemvir,  ru.  decemvirii. 

Decemviral  ,  e,  adj.  de- 
ceinviralo,  de  decemvirii. 

D6ccmwîrat,»i.decemviratii. 

D^cencei  f.  decinţă,  cuve- 
ninţă, conformitate  cu  ino- 
ralea.  Geaa  ce  se  consideră 
câ  oneştii  în  sine,  pe  căndii 
bienseance  se  refercsce  Ia  o- 
nestatea  civile. 


DEGH 


—  292 


DEGH 


D£cennaire,  adj.  decen- 
nariu ,    care    procede     prin 

dece. 

D^cennalf  e,  adj.  decennale, 
care  ţine  dece  anni.  La  pi. 
deceiinaux. 

Decenţi  e,  adj.  decinte,  cu- 
venibile.  Vd.  decence. 

D^centralisation,  f.  de- 
centralisare. 

D^centraliser,  v.  a.  a  de- 
centralisa,  strica  centrali- 
sarea,  face  ca  diversele  ad- 
minislraţiunî  publice  se  Aă 
maî  puginu  depindinţi  de  pu- 
terea centrale. 

Deceptioni  f.  decepţiune,  în- 
şelăciune, seducţiune,  spe- 
ranţă deşertă,  desillusion. 

Decerner,  v.  a.  a  decerni, 
da.  accorda  în  publicu ;  or- 
dina prin  actu  juridicii. 

Dâces,  m.  decessu,  morte 
naturale  a  unei  persone. 

Decevable }  adj.  facile  a 
cade,  a  nu  se  împlini. 

Dâcevant,  e,  adj.  înşelă- 
toriu,  care  seduce,  deşertu, 
(charme — ,  espoir — ),p.  usit. 

D^cevoir,  v.  a.  a  înşela  prin 
ce-va  specioşii,  a  seduce.  Se 
— ,  a  se  înşela  singurii,  pe 
sineşî.  [tatu. 

Dechaînementi  ni.dislăn- 

DâchainePş  v.  a.  a  dislănţa, 
dislega,  escita.  Se — ,  a  eşi 
din  lanţurî,  rupe  lanţurile. 

Dec!ialasser,  v.  a.  a  scote, 
strica  taraciî. 

DâchantePy  v.  n.  a  cănta 
falsu  ;  a  şî  schimba  tonulîi. 

D^chaperonnei  adj.  cu 
ciubucele  ruinate  ( despre 
inurî). 

DechargCi  f.  descărcare  de 


raerfurî,  de  arme.  Actii  care 
liberedă  Je  uă  sarcină,  de 
uă  detoriă,  de  uă  accusa- 
ţiune;  fiy.  uşiurare,  soidage- 
ment. 

Dechargementy  in.  deso- 
neratii,  descărcare  (de  co- 
rabie). 

Dechargeoir,  m.  dischi- 
sură  pentru  scurgerei  ape- 
lorii. 

Decharger,  v.  a.  a  dispen- 
sa, descărca. —  le  plancher, 
a  se  retrage,  —  un  compte, 
a  plăti  uă  socotelă.  Se—,  a 
se    disface,   scăpa    de    ceva. 

D^chargeur  ,  m.  descăr- 
cătoru. 

D^charner,  v.  a.  a  lua,  ju- 
pui,  carnea  după  osse ;  jig. 
style  decharne,  stilu  lipsitu 
de  graţia,     [danţii  la  stănga. 

D^chassâ  y     ni.    passu    de 

Dechaumage,  m.  i-edicarea 
paielorii  după  secerişiii. 

Dâchaumer,  v.  a.  a'  redica 
paiele  după  secerişiu.  Vd.  şi 
defricher. 

Dechaussementy  m.  dâ- 
chaussage.,  săpare  dată  la 
rădăcina  arburil.  şi  viţeî. 

Dechaussâj  adj.  m.  care 
portă  sandalî,  fără  ciorapi ; 
carmes — s,  şeii  dâdiaux,  că- 
lugări desculţi  dentsdechaus- 
sees,  dinţi  cărorîi  gingia  nu 
maî  accoppere  rădecinele. 
Dechausserj  v.  a.  a  des- 
călfia;  a  redica  pămîntulu 
care  este  în  giurulii  picio- 
rului, ( —  des  arbres).  Se — 
a  se  descălcia.  ^ 

Dechâancei    f.    decădere,  ^ 
perderea  unui  dreptu,  a  re- 
gatului.   Sous   pelne    de—, 


DECH 


293  — 


DEC 


sub  pedepsă  de  a  şi  perde 
drepturile. 

Dechet,  va.  perdere  ce  suf- 
fere  unu  lucru  îa  cantitatea 
seu  valorea  sa  ;  fuj.  diminu- 
ţiune  ,  scădemintil ;  descre- 
ditu. 

Decheveler,  v.  a.  a  pune 
în  dpsordine  perulu  (ciut'ulij. 

Oechifff  rable ,  adj.  disci- 
fral.ile.  [tVare. 

Dechifffrementy  m.  discif- 

Oâchiffrer,  v.  a.  a  disciffra, 
esplica  ceaa  ce  este  scrissil 
cu  ci/fre ;  fig.  a  citi  unu  lu- 
ciu  difficile,  dislega,  des- 
curca, [toru. 

Oechifffreur,  m.   disciffră- 

Oechiqueter,  v.  a.  a  tăia 
menuntu  maî  multe  tăiăture, 
rupe  in  buccătele.  Conj.  ca 
jeter. 

Dechiqueture,  f.  tăiătură 
făcută  pe  uă  materia. 

O^chirage,  m.  se  elice  des- 
pre navile  vechie,  «lela  cari 
se  disfacu  scăndurele. 

O^chiranty  a)ite,  adj.  sfă- 
şiătoriu,  care  mişcă  tare,  ru- 
pe inima.  Comp.  navrant. 

O^chîremenf ,  m.  sfăşiare  ; 
/((/.  violinte  durere    morale. 

O^chirer ,  v.  a.  a  sfâşia, 
rupe  trăgindu ;  causa  viuă 
durere. 

Oechirurei  f.  sfăşiătură. 

Oechoir,  v.  n.  a  decade,  ca- 
de într"uă  stare   maî   jeosă. 

OecHouePy  v.  a.  mar.  a  re- 
dica  navea,corabia,  cădută,şi 
o  pune  erăşT  in  cursulu  apei. 

06chu,  m.  adj.  decădutu, 
cădutu  intr'uă  stare  inferi- 
ore  ;  —  d'un  droit,  cădutu 
dela  unu  drepţii. 


DâciarC}  m.  deciaru,  a  de- 
ce  parte  din  are  (10  metri 
pătraţi). 

Decidetnent ,  adv.  decişii 
(hotăritu;,  espressu. 

Decideri  v.  a.  a  decide  (ho- 
tări).  .stabili:— rfe  </c/î.,  a  de- 
cide despre  ceva.  -S'e — ,  a 
se  decide,  a  priimi  uă  solu- 
ţiune. 

Dâcigramme,  m.  a  decc 
parte  din  gramă  (apprope  2 
grane). 

D6cilitrey  rn.  decilitru,  a  de- 
ce  parte  din    litru. 

D^ciller,  vd.  dessiller. 

Dâcimable,  adj.  decimabile, 
supiiuşu  la  decime,  la  dijmă. 

Dâcimalj  «/e,  adj.  decimale. 

Dâcimatioii}  f.  decimaţi une. 

Decime,  f.  decimă,  dijmă, 
ce  plătia  regelui  clerulu  (mai 
alessîi  la  pi.) ;  —  m.  a  dece 
parte  din  francu. 

D^cimer,  v.  a.  a  decima, 
uccide  unulu  din  dece ;  face 
.'^e  peră  unu  nuraeVu  uere- 
care. 

D^cintetre ,  m.  decimetru, 
(ceva  niaî  mulţii  de  3  f»ou- 
ces  8  lignes). 

Dâcântrage^  decintrement, 
)ii.  redicarea  arcuriloru  boi- 
tei. 

Dâcintreri  v.  n.  a  redica  ar- 
curile care  susţinea  uă  boltă. 

Decintroir,  nt.  uneltă  i  cn- 
tru  a  sparge  căra midele  la 
derimatii.  [hotăritoriu. 

D^cisif,    ive,  adj.    decisivii, 

D^cision,  f.  decisiune  (bo- 
tărire).  Comp.  resoluium. 

Dâcisoire,  adj.  juris.  de- 
cisoriu,  care  termină  uerî-ce 
contestaţiune. 


DEC 


294 


DEC 


Dâcistere,  m.  decisteru,  a 
dece  parte  din  steru  seu  dia 
melrulii  cubicii,  inaî  puginu 
de  3  piciore  cubice. 

D^ciamateur,  m.  declama- 
toi-u;  adj  emfaticii,  îmflatu, 
(ton—). 

Dâciamaiion,  f.  declama- 
ţiune;  frasi  pompose ;  dis- 
cursii  violinte.         [matoriii. 

D^clamatoire)  adj.  decla- 

Declamerj  v.  a.  a  declama, 
recita  cu  voce  tare. 

D^'^laratify  ive,  adj.  decla- 
rativă. Se  dice  despre  unii 
titlu,  unu  actii,  care  portă 
declaraţiune.  Şi  declarat<nre. 

Dâciaration  |  f.  declara- 
ţiune. 

Declarer,  v.  a.  a  declara, 
face  cunnoscutu,  annunţia 
prin  actu  publicu.  Se-.,  a 
se  declara,  se  ivi,  se  mani- 
festa, [sare. 

Declassemenii  >/«.  decias- 

D^ciasser,  v.  a.  a  declassa, 
strica  ceaa  ce  era    classatii. 

D^claverj  v.  a.  mas.  a  sub- 
stitui uă  cheia  prin  alta. 

Declin,  ni:  declinu,  cădere, 
starea  unui  lucru  care  se  ap- 
plecă  spre  finele   seti. 

DeciinabSe,  adj.  declinabile. 

Dâclinaisorij  i'.  t.  declina- 
ţiune ;  astr.  măsura  distan- 
ţei unei  stele  de  equatorulu 
şeii  cerescîi. 

Deci  in  a  ni,  ante,  adj.  care 
declină,  se  applecă  spre  că- 
dere. 

Dâclinatioire,  adj.  şi  m. 
declinatoriii.  Se  dice  de  mij- 
locele  ce  se  punîi  în  usu 
pentru  a  declina  uăjuridic- 
tiune. 


Dâciiner,  v.  a.  a  se  appleca 

spre  finele  seu;  v.  a.  gram.  a 

declina. 
Decliqueter,  v.  a  a  disface, 

lăssa  se  cadă. 
D6c!ive,  adj.  declivu,  povîr- 

nitîi,  qai  va  en  j)ente. 
D£clivit6,  f.  declivitate,  po- 

virnişiii,  situaţiune  applecată. 
Dâciore,    v.  a.  a  redica  in- 

chisura,  dischide.  [cuie. 

Deciouer,  v.  a.  a  scote  din 
Dâcochementy  >/).  tragerea 

uneî  săgete,  ji.  us. 
Decocher,  v.  a.  a  trage,  a- 

runca,  uă  săgeta ;    fg ',  n  a- 

runca  uă  trăssură.  [coctii. 
Decoction,  f.  decocţiune,  de- 
Decognoir,  m.  impr.  unel- 

tă  că  se  scotă  colţurile. 
Decoif fer,    v.  a,  a  disface, 

redica,  paratura  (gătela)  ca- 

puluT.  [tuluî. 

Decotlafâon,  f.  tăiaroa  gî- 
Decoilement,  tn.  dislipire. 
Decoller,  v.  a.  a  tăia  giiulii, 

a  dislipi.  Se—,  a  se  dislipi. 
Decoileur,  m.  mar.    mate- 

lotii  însărcinaţii  se    taiă  ca- 

pulii  morunilorii  pescuiţî. 
Decollefter,  v.  a.  a  micşiora 

seu  tăiagulerulii  unei  haine. 

Se—,  a-şî   discopperi  gîtulii, 

umerii  (se  decolta). 
Decoloration,  f.  deculora- 

ţiune,  perderea  culorii  natu- 
rali. 
Decolor6,e'e,«(7J.deculoratu . 
Decolorer,  v.  a.  adeculora, 

lua,  redica,  şterge,  culorea. 
Decombrer,  s.  a.  a  redica 

derîmăturele,  vd.  urm. 
D^combres,    vi.   pi.  sleri- 

mătuie  rămase  după  uă  de- 

rîmare. 


DEC 


295 


DEC 


Dbcommander,  v.  a.  a  re- 
lua uă  commandă,  a  da  alta 
in  loculu  eîf,  contremander 
tine  comrnande. 

D^completer,  v.  a.  a  de- 
completa,    face   necompletu. 

D^composablei  adj.  care 
se  pote  ilecompune,  disface. 

Dâcomposer,  v.  a.  a  de- 
conipune,a  reduce  unu  corpii 
la  principiele  selle,  a-lii  se- 
para în  diversele  selle  părţi; 
fig.  a  strica,  med,  adissolvi. 

Dâcomptey  rn.  ceaa  ce  se 
reţine,  ceaa  ce  este  de  scă- 
(lutîi  la  uă  suni  mă  care  se 
plălesce ,  retenue  sur  un 
corupte. 

Decompier;  v.  a.  a  deduce, 
sc3ide,}'abattre  d'une  somme. 

Deconceriement,  ra.  tur- 
burare,  deconcertată  (zăpă- 
celă). 

DeconcertePj  v.  a.  a  de- 
concerta, turbura,  face  se 
perdă  cuiîipetulu,  sastisi.  .S'e 
— ,  'a  perde  conteninţa,  se 
retăci,  se  înfunda,  se  zăpăci. 

Deconf^s,  adj.  m.  {rnourir 
— ),  nespoveditu. 

Deconf ire  ,  v.  a.  a  învinge 
compleţii  într'uă  bătălia. 

Deconfit,  e,  adj.  deconcer- 
taţii, turburaţii. 

Deconfîture  |  f.  învingere 
completă;  deştrucţiune,ruină. 

D^confort,  m.  decuragiare. 

Deconforfer,  v.  a.  a  de- 
curagia,  abattre.  Se  — ,  a-şî 
perde  curagiulu,  se  măchni. 

D£conseiller,  v.  a.  a  abate 
prin  consilie,  prin  poveţe,  în- 
torce  la  alte  idee,  dissunder. 

D-âconsidere,  ee,  adj.  de- 
consideratii,  nestimaţii. 


D^consid^rer,  v.  a.  a  face 

se  perdă  stima,  considera- 
ţiunea. 

D^contenancer ,  v.  a.  a 
face  pe  cine-va  se-şî  perdă 
cumpătulu  .  Comp.  decon- 
certer. 

Deconvenue,f.  reu  successu 
(neisbăndă),  nenorocii. 

DejCOPy  m.  oruamentîi  (po- 
dobă).  La  pi.  decoraţiunile 
teatrului. 

D6corateurjj»L  decoratorii, 
pictorii  de  decoraţiuni,  du- 
gravu,  peintre  en  decor. 

Dâcoratif ,  ii'e,  adj.  care 
servesce  a  (1ecora,a  împodobi. 

Decoraftionf'^  f.  ornamenta 
(pod6bă),decoraţiune,  seninii 
de  onore. 

Decorder,  v.  a.  a  despleti 
uă  funia.  [podobi. 

D^corePy  v.  a.  a  decora,   îni- 

D^corner,  v.  a.  a  face  se 
cadă  cornele  unui    animale. 

D^&cbrtication,  f.  ruperea 
(jupuirea)  cojii,    [pui)  cojea. 

D6cortiquer,v.  a.  a  lua  (ju- 

Decoruni,))i-.  bine-cuveninţă. 
Comp.  bienseance,  (fără  pL). 

Decoucher,  v.  n.  a  nu  se 
culca  accasă  ;  v.  a.  a  priva, 
lipsi, pe  cine-va  de  patulii  seii. 

D6coudre|  v.  a.  a  discosse. 
En  — ,  V.  n.  a  contesta,  se 
bate,  en  venir  aux    mains. 

D<§couler,  v.  n.  a  curge  cu 
incetulii ;  fig.  a  decurge,  pre- 
cede, deriva.  |  buccăţe. 

Decoupage,    m.    tăiare    în 

Decouper,  v.  a.  a  tăia  în 
buccăţe, — un  parter re.,A  for- 
ma pe  unii  parterrii  desemne. 

Decoupeur,//i,  6((8e,  f.  cellu 
ce  taiă  în  buccăţe. 


DEC 


2f^6 


DEC 


D^coupler,  v.  a.  a  dispărţi 
cănii  (de  vînătore)  asşedaţi 
în  părechie ;  etre  h'ien  de- 
couple,  a  fl  agile  şi  de  sta- 
tură frumosă. 

D^coupure,  f.tăiătură  mică, 
făcută  pentru  ornamenta,  u- 
neî  materie,  unei  chărtie. 

D^couragementi  m.  de- 
curagiare,perdere  de  curagiu. 

Decourager,  v.  a.  a  deci^- 
ragia. 

D^coupant,  e,  adj.  bot.  ale 
cuî  margini  se  prolungescii 
pe  rădăcină.  [corona. 

Decouronner,  v.  a.  a  des- 

D^courSf  m.  decrescere  a 
luneî,  a  unei  bole.  Comp. 
declin. 

DecoasUfUe/tdj .  discussutu. 

Decousupei  f.  discussătură. 

Decouvert,  erie,  adj.  dis- 
copperitîî,  pe  fapiă,  d — ,  fără 
accoperişiu,  fără  appărare. 

Dâcouverti  m.  ceaa  ce  are 
cine-va    se  plătescă,   deficit. 

Dâcouvertei  f  discopperire. 
Aller,  envoyer,  ă  la  — ,  a 
merge,  trimite,  se  caute,  se 
discoppere,  se  recunnoscă. 

D^couvrir,  v.  a.  a  discop- 
peri,  desveli,  face  se  se  cu- 
noscă.  Se — ,  a  se  da  pe  fa?iă, 
a  i'emăne  cu  capulii  discop- 
peritîi  (golu), pentru  respecta, 
ii  se  cUcouvre  des  l'anti- 
chamhre.  In  scrimă,  a  se 
espune  lovitureloru  adversa- 
riuluî  printr'uă  rea  posiţiune. 

De  crainte  t^ue,  loc.  con j. 
de  frică  se  nu.  Comp.  de 
peiir  (jue,  (totu-deuna  cu 
subj.). 
.  D^crassement,  m.  şter- 
gerea grăssimiî  (soieleT). 


Dâcrasser,  v.  a.  a  redica, 
şterge,  grăssimea  (soiala). 

se  D^cravatePi  v.  r.  a-şi 
dislega  cravata,      [creditare. 

Dâcredîiement}    m.    des- 

Decr£diter,v.a.  adescredita. 

Decrepiţi  ite,  adj.  în  es- 
tremă  betrăneţă,    decrepiţii. 

Decrepiiatioii)  f.  vd.  pelil- 
lemenl. 

Decrepiier,  v.  n.  a  viljra 
prin  acţiunea  focului. 

Decrepitude,  f.  estremă  be- 
trăneţă. 

DecrescendOi  adv.  )niis. 
decrescindu,  diminuindu  to- 
nul Ci. 

Decret,  m.  decretii,  ordine 
care  emană  dela  uă  autoritate. 

Decretare,  f.  decretale,  e- 
pistolă  a  vechiloru  papi  pen- 
tru a  decide  diverse  punte 
litigiose,  a  regula  di.sciplina. 

Decreter,  v.  a.  a  decreta, 
regula  prin  decretu. 

Decreusagei  vd.  Decru- 
sage. 

Deere,  */;.  înjeosire  a  valorii 
unui  lucru,  unei  monnete ; 
/((/.  perdere  de  creditu,  de 
reputaţiune,  tomber  dans  le. 

Decrier,  v.  a.  a  supprime 
seu  reduce  uă  monnetă  prin 
uă  proclamaţiune,  a  înjeosi 
consideraţiunea  personeloru, 
valorea  lucruriloru.  Se  ■ — , 
a-şî  perde  creditulu,  re])uta- 
ţiunea,stima,  prin  erroreu  sa. 

Decrire,  v.  a.  a  descrie. 

Decrocher,  v.  a.  a  lua  ceaa 
ce  era  aninalu    (în  căriigu). 

Decroire,  v.  n.  a  nu  crede, 

p.    HS. 

Decroissant ,  anlc  ,  adj. 
decrescindîi,  diminuindu-se. 


DED 


—  297  — 


DED 


Decroity    m.    decrescere    a 

luneî  la  ultimulu  seu  pătrariu. 

Oecroîtrey  v.  n.  a  decresce. 

O^crotteri    v.    a.   a  redica 

necm-tiţenia,  murdăria. 
Decrotteuri  m.  văcsuitoru 

(de  cisme). 
Oecrottoir  ,    »)  .    lamă    de 
ferru    seu  cutia    garnită  cu 
paiă    pentru    stersu    cişmele 
căndîi  intră  cine-va  in  casă. 
Decrottoire,  f.    peria  pen- 
tru a  şterge  cişmele  de  no- 
noiu. 
SâcruC}  f.    scădemîntu,  de- 
crescere a  apeloru. 
Oâcruseitientj  decrusage, 
>/î.spelarea  mătasseîf,vd  urm. 
Decrusery  v.  a.  a  spela  cu 
leşiă  gogoşile    seă  raătassea 
I       pentru  a  şterge  gumma,  ca- 
re leaccopere.     [şelatii. 
I   Deţu,  ne,  adj,   care    s'a  in- 
'   DecuirCf  v.  a.  a  corrige  si- 
ropulCi  pre  mu'tu  fertil,  tur- 
năndu-î  apă  câ  se-lii    subţi- 
!       reşcă. 

iOâculasser,  v.  a.  a  redica, 
1  scote,  l'undulu  unei  arme  de 
!       focii. 

I  :D6cuple}  adj.  şi  8.  indecitu. 

I  .Oecupleri  v.  a.  a  indoci. 

j  .06curie|    f.    decuriă,'  trupă 

j      de  dece  soldaţi  seu  dece  ce- 

!      tăţenî,  la  antici. 

■j  Oăcurion,  m.  decuriune,  ca- 

I      pulii    unei    decurie    militari 

seCi  civilî.       [nulîi  din  linii. 

DecuvePi  v.  a.  a    turna  vi- 

Oâdaignery  v.  a.  a  despreţia. 

D^daigneusement,    adv. 

cu  despreţu.         [preţuiloriu. 

D6daign€UXf  vise, adj  des- 

D^daiiii  )H.  despreţu. 

■D^dalCi  w.  locii  unde  cine- 


va se  retăcesce.dedalu.  Comp. 
labyrinthe. 

DedanSi  adv.  în  intru,  e}i 
— ,  in  interioru,  e)i — de  la 
iuWe,în  întruluora.şiuluî.X'oJi- 
ncr  — ,  a  cade  în  întru,  a 
lăssa  se  fiă  înşelaţii.  Le  — , 
interiorulii. 

Di§dicacey  f.  dedicaţiune. 
consecraţiunea  unei  l)i.serice 
(tirnosire). 

Dedîcatoire,  adj.  care  con- 
ţine dedicaţiunea  uneîf  cărţi. 

D^dieP}  Y.  a.  a  con?ecra  cul- 
tulm,  destina  la  unu  lucru 
săntîi;  a  dedica  (uă  carte  etc). 
Se — ,  a  se  consecra  la. 

Dâdire,  v.  a.  a  de«lice,  re- 
tracta, reproba,  nu  priimi 
ceaa  ce  s'a  dissu  pentru  noi. 
Se — ,  a  se  dedice,  reveni  as- 
supra  ceaa  ce  a  dissii,  şî 
lua  vorba  inderetu.  II  ue 
peut  plus  s'en  — ,  ellu  nu 
maî  pote  se  şr  retragă  vorba. 
—  II  se  conjugue  comme 
dive,  excepte  la  deux.  Pers. 
pi.  du  preş.  de  lindic.  et  de 
i'imperat.,  oîi  ii  fait  vous 
dedisez,  dedif^ez,  et  nou  voas 
dedites,  dedites. 

Dâdit,  ni.  retracţiune,  revo- 
caţiune,luare  înderetii,  a  vor- 
beiorîi  disse:  avoir  son  dit  el 
so)i — ,  a  diceuădată  da,  ap- 
poî  nu.  Summă  de  plătitii  in 
ca^ii  de  neimplinire,  paţjcr 
le — .  Comp.  fieine,  amende. 

Dâdalation,  f.  chir.  tăiătură 
orisontale,    aposkeparnismu. 

DedoJer,  v.  a.  chir,  a  face 
incisură  orisontale,  duce  cu- 
ţitulii  in  direcţiune  orisont, 
couper  Ol  dedokud. 

D^dommagement,  m.  re- 


DED 


DEE 


paraţiunea  unei  daune,  per- 
derl,  unei  stricăciuni  (des- 
păgubire). 

Dedominageri  v.  a.  a  in- 
derrmisa  de  dauna  sufferită; 
repara  daunele  (despăg-ubi). 
Se  — ,  a  şî  întorce,  repara, 
perderile  (se  despăgubi). 

Dâdorer,  v.  a.  a  şterge  i- 
nauritulu,  politura  de  auru, 
enlever  la  dorure. 

D«§dormir|  v.  a.  a  desinorţi, 
face  se  fia  căldicelu,  tepidCi, 
tiedir,  faire  degourdlr. 

D^dortoir,  m.  vinut.  bas- 
tonii  că  se  di  spartă,  se  de 
la  uă  parte,  ramurile. 

Dedorure  j  f.  depolitură  , 
st.M-sura  inauritulu  . 

Dedoublage,  m.  de-^doui- 
tură,  separaţiunea  lucrului 
îndouitii. 

Dâdoub1ani,6,adj./){a.9^care 
(lesdouesce.  Catahjse  dedou- 
hlante,  decomposiţiune  care 
disparte  uă  substanţă  com- 
pusă în  doue  substanţe  rnaî 
simple,  (în  chem.). 

Dâdouble  ,  m  .  desdouitu. 
Nume  datu  rachiului  sepa- 
rata prin  ammesliculu  de  al- 
coolu  concentratu  cu  ajtâ  cu- 
i-ată.  Şi  recoupe. 

D<edoubleitient ,  m.  des- 
douitu. Vd.  dedoublage. 

Dedoubler,  v.  a.  a  desdoui, 
lua  căptuşela.  enlever  la  don 
blure,  separa  ceaa  ce  este 
îndouitu,  dispărţi  în  doue: — 
uiie  pierre,  a  dispica  uă 
petră  în  sensulu  lungimii  ; — 
un  habit,  a  lua  căptuşela  u- 
neî  haine,  —  un  regiment, 
a  dirninui  unureg'mentu  pe 
jumetate,    a    face    din  doue 


numai  unulu.  Se — ,  a  se  di- 
minui  pe  jumătate.  In  chem. 
—  nne  substance,  a  resolvi 
uă  substanţă  în  doue  prin 
catalise. 

Di§ductif|  ive  adj.  fdos.  de- 
ductivii, care  ţine  de  deduc- 
ţiune,     methode    deductive. 

Dâducftion,  f.  deducţiune^ 
.scădere —  faite,  făcîndu  de- 
ducţiune,  —  faile  des  frais, 
scădîndu-se  spesele.  —  Nar- 
raţiune  în  amenuntu,  espo- 
siţiune  minuţiosă  ;  mus.  se- 
ria diatonică  (a  suneteloru)  ; 
filos.  deducliune,  consecinţă 
Irassă  dintrunu  raţionament; 
raţionamentu  care  merge  de- 
la  generale  la  particulare, 
dela  causă  la  elfecte,  dela 
principiu  la  consecinţe;  opp. 
induclion. 

Deduirei  v.  a.  a  deduce, 
scade  ((/c/l.  surune  somme 
comp.soHiitraire,retra)icher) 
frais  dednlts,  scădîndu  chel- 
tuelele  ;  —  de  vieux  corcla- 
(jes,  a  despleti,  strica,  funiele 
vechie;  inferi,  trage  uă  con- 
secinţă ;  enumăra  în  ame- 
nuntu:  deduisez-lui  iws  rai- 
sbns. 

Deduiiy  m.  petrecere,  occu- 
paţiune  plăcută.  Comp.  di- 
verlisse)nent. 

Deducii*}  v.  a.  a  face    mole. 

Deerinicef  f.  Plante  de  nou- 
velle  Hollande,  spegiă  de 
amarantu  de  N.  OUandă  şi 
Ind.  orient.,  deeringia. 

Deesse,  f.  deă,  deiţă  ;  fig. 
femeă  frumosă,  care  în  sta- 
tura şi  mersulu  seu  are  ma- 
jestate  şi  nobleţă  {elle  a  Vair 
el  le    port    d'une  — ).   Une 


DEF 


—  299 


DEF 


uă  temea  de  mare 
frumuseţă.  fvd.  urtn, 

Defâche,  ee  adj.   împăcatu, 

se  DefâchePy  v.  r.  fam.  a 
Şl  depune  mania,  se  împăca, 
se  linisci.  S'apaiser  apres 
s'eire  mis  en  colere. 

se  DefaţonnePy  v.  r.  a  şî 
perde  forma,  se  deforma 
(desfasona),  perdre  Ies  bon- 
nes  facons. 

De  faţon^quei  loc.  conj., 
astu-felu  că.  Comp.  de  sorte 


que. 


que. 


Defailiancey  f.  stare  de  slă- 
biciune, leşinu,  evanouis- 
setiienf. 
Dsf  aillantf  e,  adj.  care  cade, 
pere,  de  slăbiciune.  CA  stist. 
jur.  cellii  ce  n'a  compărută 
în  justiţă. 
Def  aiSliPi  v.  a.  deperi,  a  şî 
perde  puterile,  deveni  slabii, 
II  nest  u.site  qu'au  preş.  In- 
dic. Je  defaus,  je    defaille, 

,      noas  defaillons,  k   l'imparf. 
je  defaillais,    nous  defail- 

j      lions,  au  passe  je  def'aillis, 

I      j'ai  defailli,    et    â    l'infinit. 

j      dans  le    sens  de    manquer, 
a  lipsi. 
Defanatîsme,    m.    nimici- 
rea fanatismului. 
DefaiPCi  v.  a.  a  disface,stri- 

^      ca,  destrui  ceaa  ce    era    fă- 
cutii,  nimici,  prepedi ;   a  li- 

j      bera,  scăpa.  Se—,  â  se  dis- 

i      face,    se    scăpa.    Comp.    de~ 

;      harraiser . 

'  Defaiti    e,    adj.    prepeditti, 

slăbitii,  palidu,    extenue,  a- 

batlu. 

Dâfaitei  f.  învingere,  înfrîn- 

gere,  perderea  unei  bătălie  ; 

I     (devoute  des  troupes),  desfa- 


cere facile  (a  uneî  marfe), 
elre  de  honne — ,etre  d'une 
promj)te — ,a  fi  (merfa)  lesne 
de  desfăcuţii,  de  vîndutii  ; 
pretestu,  scusă  artificiosă  : 
voilă  une  niauvaise — . 

D6f  aiXf  i/l.  jil.  locurile  op- 
prite,  ^j.  ns. 

Dâfalcafion,  f.  vd.  deduc- 
tion,  soustraction. 

D^falquer,  v.  a.  a  deduce, 
scade, — la  tare,  a  scade  tara 
(daraoa).Comp.derf((n'e,  sou- 
straire,  retrancher. 

Defarguer,  V.  a.  a  libera  de 
uă    accusaţiune,  desvinovăţi. 

DâfargueuPi  m.  marturuîii 
appărării,  jj.  us. 

Dâfausser  ,  v.  a.  îndrepta 
ceaa  ce  era  falsu.  Se — ,  a  a- 
runca  uă  carte  rea  şeii  inu- 
tile (la  jocii). 

Dâfaui,  w.  defectii,  cusurti, 
lipsă,  privaţiune,  (manquej  ; 
fig.  partea  slabă  a  uneî  per- 
sone,  seu  unuî  lucru  ;  faire 
— ,  a  face  uă  errore  contra 
formeî,  a  nu  compare  la  ju- 
decată ;  troiiver  qn.  en — ,  a 
gessi  pe  cnv.  că  nare  dreptul, 
proidre  en — ,  a  gessi  gre- 
şele  (cui-va),  ă — rfe,în  lipsă 
de  (faule  de),  au —  de,  în 
locii  de  (au  lieu  de). 

D^faveur,  f.  defavore,  lipsă 
de  favore,  descreditu. 

Defavorabief  adj.  defavo- 
rabile, care  nu  părtinesce, 
contraria. 

Def  avorablementia^j.  de- 
favorabile ,  prin  delavore  , 
contrai-iii,  prin  disgraţiă. 

DefavorisePi  v.  a.  a  dofa- 
vori,  ţine  in  defavore,  nu 
părtini,  puc.  usit. 


DEF 


300 


DEF 


Def£cation|  f.  chem.  depu- 
raţiune ,  curăţire  (unei  Ji- 
((uorî). 

Defeciif,  îve,  adj.  defecLivii. 
Se  dice  in  gram.  despre  unu 
verbu,  cui  lipsescu  unele  per- 
sane, unele  timpuri. 

Defection,  f.  defecţiune,  pă- 
răsirea unuT  partitu ;  de  la 
lutie,    eclipse  de  lună. 

Osfectueusement ,  adj. 
det'ectosu,  cu  defectu,  ru  cu- 
surîi,  neperfectu,  greşitu, 

Dâtectueux,  eu  se,  adj.  de- 
leclosu,  avindu  neperfecţiunî 
(cusururT),  greşitu;  jur.  cuî. 
lipsescu  forniaiitaţiie  cerute 

O^fectuosii^ ,  f.  deleclu, 
lipsă  în  ce-va,  neperfecţiune. 

Defâdatîon,f.momelă.Comp. 
fubornatiou,  pu(].   uşit. 

Defederaliser,  v.  a.  a  scote 
din  federatu,din  alianţă, /;.tts. 

Dâfendable,  adj.  care  pote 
li  appăratii;  vd.  Defensable. 

Defendeup  ,  m.  deresse,  f. 
defend orUjCellu  ce  se  appără 
in  justiţă,  accusatulu. 

Oâfendrci  v,  a.  a  definde, 
appăra ,  da  protecţiune ;  a 
proibi,  întredice,  oppri  (pro- 
hibe>\  empecher).  Faire  une 
chose  ă  son  corp^  defen- 
dant,  a  face  unu  lueru  în 
silă,  cu  repumnanţă.  Se —  , 
a  se  appăra  ;  a  se  oppri,  se 
reţine  {de  qch.) ;  a  se  scusa: 
se — du  jea  {de  jouerj,  a  se 
absţine  dela  jocti ;  se —  du 
prix,  a  nu  priimi  buccurosii 
preţalu;ye  ne  puls  me — de 
faire  cela,  nu  potu  se  nu 
facîi  acesta,  Vd.  empecher. 

06fends,  m.  seu  defens,  lo- 
curi opprife.  Se  dice  de  pă- 


durile (bois  en—),  de  apele 
{eaux  en—),  închise,  unde 
este  opprilîi  a  tăia  lemne,  a 
pasce,  a  pescui ;  etre  en — , 
a  fi  oppritu,  nepermissu. 

Defendu,  tte,  adj.  sanglier 
— ,  capu  de  mistreţii  cu  dinţii 
{defenses),  de  altă  culore  (la 
arniărie). 

D^fensableiacZJ.  defmsibile. 
care  pote  fi  appăratii. 

Dâf  enscj  f.  definsiune,  appă- 
rare,  protecţiune  dată.  Place 
en  etat  de — ,  locîi  bine  for- 
tificaţii şi  bine  premunitii  (in 
stare  de  appărare  ) ;  ordine 
se  nu  facă,  proibiţiune :  on 
lui  a  f aii- — de  sortir,  l'a  op- 
pritii  se  nu  esă  ;  arret  de — , 
seu  avret  de  defenses,  sen- 
tinţă judiciariă  de  opprire 
(comp.  interdiction,  prohi- 
bition  ,  inhibitionj  ;  mar  . 
crîmpee  de  funiî  grosse  etc. 
că  se  accopere  laterile  navii. 
La  pi.  (vi)iăt.)  armă,  comp. 
broches;  dinţii  esteriorî  aî  o- 
lefanteluî,  mistreţuluif  etc. ; 
bot.  spini,  ghimpi  {aitjuil- 
lo)is,  poils  rude.^). 

Defenseur  |  m.  definsorii. 
appărătoru,  cellii  ce  appără 
pe  accusaţî  înaintea  consilie- 
loru  de  resbelîi ;  — officleux, 
avocaţii  în  epoca  revoluţiuniî. 

Def  ensif  f  ive.  adj.  defin- 
sivii,de  appărare,care  appără. 
Sust.  f.  ceaa  ce  servesce  se 
appere  unii  locii  fortificaţii ; 
f.  appărare ;  etre,  se  tenir, 
sur  la — ,  a  sta  în  appărare. 

DâfâquePj  V.  a.  chem.  a  cu- 
raţi uă  liquore. 

Deferant,  e,  adj.  deferinte, 
respectosii,    plăcuţii ;   espjrit 


DEF 


301 


DEF 


doux  et  — ,  spiritu  dulce  şi 
defei'inte,  delicatu. 

Dâf eretice,  f.  deferinţă,  res- 
pectă şi  delicateţă.  Yd.  com- 
plaisaiice,  eyard,  sonniis- 
sion. 

Deferenţi  e,  adj.  cercle — , 
orbita  planetelorii  în  giurulu 
.soreluî  (astr.  vech.).  Le  — 
iVuue  monnaie,  indicaţiu- 
nea,  ce  porlă  uă  monelă, 
despre  loculii  unde  a  fostu 
bătută. 

Defer er,  v.  a.  a  deferi,  da, 
decerni .  Comp.  decerner  , 
domier. 

Deferi er,  v.  a.  mar.  ( — Ies 
voiles)  a  disfâşiura  pândele. 

Defermer,  v.  a.  (un  băteau) 
a  liljera  uă  nave  de  lluviu. 

Def  errer ,  v.  a.  a  desferra, 
lua  totu  ferrulu,  de  care  e 
garnitu  unu  lucru  ,  .scote 
potcova. 

Defertiiisation,  f.  facere 
se  fiă  nefertile. 

DIfetSi  m.  pi,  cola  defectă, 
cola  suplimentare  la  uă 
carte. 

Defeuillaison ,  f.  căderea 
foielorii,  timpulu  căndu  se 
scutură  foiele  de  pe   arburî. 

D6f ouîHe,ee,a(/j.cuî  a  căduiu 
foiele,care  a  perdutil  frunda. 

Defeuilleri  v.  a.  a  desfo'ia, 
redica,  lua  foiele.  Le  vent 
a  defeuiUe  Ies  arbres,  vîn- 
tulu  a  făcutu  se  cadă  foiele 
de  pe  arburî. 

DeffaiSi  m.  pi.  locîî  inchisu 
pentru  pescuiţii  (unei  per- 
sone  private).  [p.  us. 

Deffubler,  v.  a.  a    desveli, 

D6fii  rn.  desfidatu,  provoca- 
ţiune,  chiămare  la  luptă  sin- 


gulare {porter  un — )  ;  cartel 
de — ,  provocaţiune  in  scrissu, 
—  ff'uruies  ,  provocat,  la 
duelCi. 

D4.fiancey  f.  descredere,  ne- 
încredere, suspiciune,  (bănu- 
elă  :  coucevoir  de  la —  ,  a 
concepe  neîncredere.  Comp. 
ine  fi  a  li  ce. 

Def  iantyc%  adj\  care  nu  se  în- 
crede, neîncredetoru,  suspi- 
ciosu,  soupQouneux. 

Deficient,  e.  adj.  aritm. 
deficinte,  necompletu,  nom- 
bre — ,  numgrii  ale  cuî  părţi 
aliquote,  socotite  la  unu  ,ocu, 
însumnjedă  maî  pupinii  de- 
cătu  întregulu  loru. 

Deficit,  m.  (pronunţ,  pe  t.) 
deficit,  lipsă.  Coinbler  un — , 
a  accoperi  unu  deficilu.  — 
PI.  nevar. 

Defier,  v.  a.  a  desfida,  pro- 
voca ifalre  un  defij,  chiă- 
ma  la  luptă,  —  q)i.  au  com- 
bat ;  a  nu  crede  capabile : 
je  vuus  de/ie  de  deviner, 
nu  credu  că  puteţi  devină 
(ghici).  Câ  refl.  se^,  a  nu 
uve  încredere,  se  descrede, 
se  provoca.  Conjugă  precum, 
prier. 
Ce  verbe,  employe  comme  ac" 
tif,  veut  pour  regime  direct  le 
nom  ou  pronom  de  la  per.sonne 
defiee  :  J>  /«-s  ilefie  de  dire  le  con- 
Irarc  (et  non  e  leur  ilefie).  Se 
d/fier  veut  ne  devant  le  verbe 
de  Ia  proposit.ion   suivante  :    ou 

fh.it  se  dever  qu'il  ii'arrire,  ex- 
cepta lorsqu'il  est  accompagne 
dune  negation  :  je  ne  n>e  seraix 
jnînnis  detie  qu'il  dat  arrife>\  aşi 
'fl  cre-Jutu  totu-deuna  câ  trebuia 
se  sos'escă. 
Dâfiger,  v.  a.  a  lace  licidu. 
Defigurement ,  m.  desfi- 
guraţii, deformaţiune. 


UEF 


302  — 


DEF 


D6figurer,  v.  a.  desfigura, 
.-<tric  i  figura,  face  delbrme, 
altera,  schimba.  Se — ,  a  de- 
veni def  rme,  şî  perde  figura. 

D^fiiei  trecere  strimtă,  pas- 
sage  etroit,  locîi  angustii, 
striintore,  vd.  detroit. 

D6fil6y  m.  defilatu,  mersulu 
trupeloru  în  liniă  la  uă  re- 
visiune. 

D6f  ilementy  m.  punerea  for- 
titicaţiuniî  in  siguranţă  de 
(bculu  baterieloru. 

D6f  iier,  v.  a.  a  desflra,  scote 
firulu  trecutu  în  ce-va  ( — des 
j)erles) ;  a  rnerge  în  şiru, 
defila  (pentru  armată) :  flg. 
a  muri,  no/re  academie  de- 
jile.  Se — ,  a  se  desfira,  e.şi 
firele.  [banî  puc.  usit. 

Defiiiance,ec'/ff/y.  lipsiţii  de 

D^finePy  v.  a.  a  merge  că- 
tre fine,  p.  U.S. 

D^ffiniy  ie,  part.  adj.  defi- 
nitîi,  determinata,  botăritu  ; 
passe — ,pa>'fait  seu  preferit 
— ,  perfectulu  definiţii,  tim- 
pulii  cu  totulu  trecutu  (în 
(jram.). 

D^finiry  v.  a.  a  defini,  în- 
semna, determina,  hotărî,  in- 
diqaer  exactement  ;  a  es- 
piica  destulu  de  clarii  natura 
unui  lucru  ;  a  decide,  statui. 

Definissablej  adj.  detini- 
bile,    possibile    de    definiţii. 

D^finiteur,  m.  definitorii. 
Assistintele  ,  consiliariulu  , 
preşedintelui  în  unele  or- 
dini veligio^e. 

D^finitif ;  ive,  adj.  definitiva, 
care  decide,  botăresce,  re- 
guledă,  determină.  En — ,  şi 
une-orî  en  definitive,  în  celle 
din  urraă.judecănd  botăritu. 


D6finition|  f.  definiţi une,  de- 
terminaţiunea  ideei.  Esplica-Î 
ţi  un  ea  natureî  unuî  lucru,  | 
sensului  unei  vorbe.  In  log.' 
determinaţiune  prin  genulttl 
de  apprope  şi  ditferinţa  spe- 
cifică (per  genus  et  speci-\ 
em).  In  dogm.  regulamentu. 

Definitivementy  m.  defi- 
nitivu,  finale,  botăritu,  ew 
jugement  definitif. 

D6f initoire ,  m.  adunanţâj 
de  defuiiteurs,    vd.  vorba. 

Deflagrateuri  m.  fis.  de« 
flagratoru. 

Deflagpatioiii  f.  detlagra- 
ţiune,ardere  violinte  cu  scin- 
teie,  incendiu ;  chem.  ope- 
raţiune prin  care  se  ardt 
unu  corpii.  [flacăre 

D£f  lammer,  v.  a.  a  usca  h 

Deflechi,  ie,  adj.  întorşi 
(încovăiatii),  oblicu,  la  ui 
parte. 

Def  Ischir,  v.  a.  a  curba  (în- 
covăia)  oblicu,  spre  uă  parte 
a  abate  din  direcţiune  ; 
n.  a  şî  schimba  direcţiunea 

Deflegmation,  f.  deflegina 
ţiune,  vd.  urm. 

Dâflegmeri    v.  a.  chem. 
usca,  face  .-^e  esă  partea 
posă  a  unui  corpu. 

Def Seuraison,  f.  desfloriti 
căderea  tlorilorii,  timpulu  a 
cesteî  căderi. 

Defleuriri  v.  n.  seu  se — , 
desflori,  perde  florile  selle 
v.  a.  a  face  se  cadă    florei 

Def  lexion,   f.  fis.  'deflessj 
ne,  abatere  din  calea 
rale  printr'uă  causă  streî 

Defloration ,    f.    defloril 
slăbire. 

Deflorer,  v.  a.  a  deflori, 


DEF 


303 


DEG 


dîca  unuî  subiectu,  (  —  u/i 
sujet)  frăgediniea,  noutatea 
sa ;  redica  florea  virginale, 
pop.  [deperta. 

Defluer,    v.    n.    astr.    a    se 

Dăfoliation,  f.  căderea  foie- 
loru. 

D6foncement|  m.  desfun- 
dare ,  scoterea  funduluî,  — 
d'un  t(mneau;'m  agric.(şi  de- 
fongage)  săparea  pămînluluî. 

DăfoncePy  v.  a.  a  desfunda, 
lua,  scote  fundulu ;  agric. 
a  săpa  pămîntulu  k  doue 
seu  trei  piciore  adîncime ; 
mar.  a  rupe  (—  ane  voile). 
Se — ,  a  se  adinei,  se  des- 
funda. 

Deformation,  f.  deforma- 
ţiune,alteraţiunea  formeî  pri- 
mitive şi  naturali,  —  de  la 
taille,  curbaţiune,  indouitură. 

Deformer,  v.  a.  a  deforma, 
altera,  strica  forma.  Se — ,  a 
şi  perde  forma,  se  strica,  se 
curba  ,  se  îndoui  (se  —  la 
tai'le). 

Defouetter,  v.  a.  a  redica 
sfora  care  strînge   uă  carte. 

Oefourner,  v.  a.  a  retrage, 
scote  din  cuptoru. 

OifourrePi  v.  a.  a  scote 
foiele  de  pei-gamentu  din  for- 
mă, din  tescu  (presse);  mar. 
a  lua  pândele  de  pe  catai*- 
turî  ( — Ies  mâls). 
c  Def ranciser,v.r.a-şT  per- 
de raracteruiii  frances  {naol.) 

OefraîchiPi  v.  a.  a  redica, 
lua  frăgedimea.  Se — ,  a  şî 
perde  frăgi'dimea. 

Oefrayer,  v.  a.  (—c/n.  de), 
■A  lăssa  liberu  de,  a  plăti 
spesele  pentru,  a  provede,  aj- 
jula,  cu  (pourvoir   de). 


Defrlchement,  m.  seil  de- 
frichage,  pămîntu  pi-enouitu. 
relucratu,  făcutu  fertile. 

Defricher,  v.  a.  a  lucra, 
cultiva,  unii  pămintu  pane 
attuncî  incultîj; —  ane  aţfai- 
re,  une  question,  a  lămuri 
uă  aftacere,  uă  cestiune. 

Defrîcheup,)/i.cellu  ce  relu- 
credă,prenouesce,  pămîntulu. 

se  D«§f rier,  a  sî  netedi  cutele 
la   haină. 

DefrisePy  v.  a.  ( — des  che- 
veax)  a  strica,  disface,  fri- 
sura ;  —  n)ie  perruque.  a 
peptena  uă  perrucă ;  a  în- 
curca, (deranger) ;  a  nu  îm- 
plini ceaa  ce  se  as.ştepta,  a 
contraria  (pop.). 

Dlfroncer,  v.  a.  a  descreţi, 
netedi,  disface  cutele  (unei 
materif). 

Defroque,  f.  vechitură  (dela 
unu  călugăru),  elfecte  lăssate 
după  morte.  La  pi.  (/;a6i^s- 
—  s)  haine  vechie,  părăsite  ; 
mauvaise  — ,  trenţe,  (vete- 
})ie)its  uses,cluffons,  vetille). 

Defroqueri  v.  a.  a  lua  cui- 
va haina  de  călugăru  (le 
froc) ;  se — ,  a  părăsi  haina 
şi  vieţa  monacale ;  inoine 
defroque,  călugării  care  a 
părăsiţii  monasteriulu,  haina 
sa,  son  froc,  că  se  iea  altă 
posiţiuno. 

DefructUf  m.  remasurî  dela 
mesă  iresles  de  tuhlej. 

D^funer,  v.  a.  mar.  a  re- 
dica, lua,  funielft. 

Defunt,  e,  adj.  defunt'i,  re- 
pausaUl,  iiiortu. 

Degage,  ee,  adj.  disfăcutîi, 
disperţitu;  liberu  (desbăratîî); 
— de  lout  souci,  de  preju- 


DEG 


304 


DE 


dice^,  libtn'u  de  uerî-ce  grije, 
de  prejudicie;  fig.  n  silitu, 
naturale,  uşioriu  (aii^e,  leger, 
saiis  co)itraiaie,  Inc/enu). 
D6gagemenl,  m.  disfacere, 
Jăssare  liberă  (desbărare) ; 
jjorle  de — ,  uşiă  din  dosu  ; 
escalier  de — ,  seu  escalier 
degcuje,  scai-ă  separată,  se- 
cretă. In  .SC ru/i.  trecerea  să- 
biei selle  dintr'uă  parte  In 
cea-altă  a  adversariuluî. 


D^gager, 


disface, 


dispeiţi,  (ace  locu,  lăssa  li- 
berii, (descurca,  dfsbăra);— • 
chem.  a  disvolta,  separa  {du 
gaz); —  un  vaisseaic,  a  libera 
uă  nave  deurmăritulii  inemi- 
culuî, — -uti  appat^tement,  a 
face  unei  camere  uşiă  secre- 
tă ; — line  odeur,  a  disvolta 
unu  mirosii,  —  son  cceur,  a 
rupe  uă  retaţiune  deamore, 
— sa  tailte,  aşî  arreta  talia 
subţire; — le  fer,  a  face  sabia 
se  liă  liberă  prin  uă  niiş- 
care(în  ser  im.); — Vinconnue, 
a  lăssa  pe  necunnoscuta  sin- 
gură într'uă  parte  a  equa- 
ţiuniî  {alg.}.  Se — ,  a  se  re- 
trage dintr'unu  locu  pericu- 
loşii, dintr'uă  circunstanţă 
dilficile.Vd.  delivrev,  debar- 
rasser. 

Degaincj  i\  întorsură,  gestu, 
inabile  şi  de  rîsîi  ;  de  belle 
— ,  in  modu  risibile  (d'urie 
maniere  ridicule). 

Degainer,  v.  a.  a  trage, 
scote,  unu  cuţitii,  uă  sabiă, 
din  teca  sa  {gaine) ;  ii  est 
brave  jusqu'au — ,  e  vitedii 
j)ăne  ajjunge  vorba  la  bătaia, 
promite  multu  şi  facepuginu. 

DegaîneuPiW.vd.s/jarfassiw. 


Degaler,v.a. a  scutura  (peile). 

Deganter,  v.  a.  a  scote  mă- 
nuşfcle ;  se — ,  a-şî  scote  mă- 
nuşele.  Degante,iărd  mănuşi. 

Di§garniPy  v.  a.  a  degarni, 
lua  garnitura  •,—une  place, 
a  redica  uă   parte  din    pre- 

.  şediii  (garnisonă),  seii  din 
muniţiunî.  Se~,  a-şî  perde 
garnitura  ;  a  se  îmbrăcca  maî 
uşioi'iii,  luaî  subţire ;  a-şi 
cht-llui  toţi  baniî. 

se  DegasconnePy  v.  r.  a 
şi  perde  accentulu  gasconu, 
fum. 

Degât|  m.  stricăciune  (prin 
uă  causă  violinte). 

Dâgauchîr,  v.  a.  a  trage  la 
rindea;  netedi,  en  sciant,  cu 
ferestreulu,  en  limant,  cu 
pila,  en  taillant,  tăind u. 

D6gauchissennent|)n.  ne- 
tedi re,  lusiruitii  (petrei,  scăn- 
dureî).  [garni  de  erbă. 

DǤgazonner|    v.   v.  a    de- 

Degel,  m.  de.sghiăţiu,  indul- 
circa  aerului.        [ture,  pop, 

D£gel6e|  f.   plouiă   de  lovi- 

DegelePi  v.  a.  a  desghiăţiî 
V.  n.,  şeii  se — ,  a  se  desghiă- 
eia.  II  degelle,  se  desghia-] 
ţiă,  începe  timpulii  caldii. 
Se  conj.  câ  appeler. 

Degen^ration,  f.  degene 
raţii,  stricăciune,  schimbar 
în  maî  reii;  alteraţi une  ujor^ 
bidă. 

Degenerer,  a.  n.  a  dege- 
nera, se  strica,  deveni  in- 
feriorii (maî  reii)  cu  timpulii 
seu  prin  reproducţiune,perdfr 
din  valore.  Se  conjugă  cu 
avoir  şi  etre. 

Degenerescencei  f.  de- 
teriorata, dispo-siţiune,   ten- 


DEG 


30r 


DEG 


dinţa  de  a  degenera,  de  a  se 
strica. 

Degenerescent,  e.,  adj. 
dispusa  a  degenera,  se  strica. 

Dâgingande,  âe,  adj.  care 
este  ca  dislocatu,  ne  avîndu 
conteninţă  sigură.  Care  se 
cletină. 

D^gluer,  v.  a.  a  desciei : — 
itii.  oiseau,  a  disface  passe- 
rea  de  cleiulu  în  care  s'a 
prinşii. 

D^glutiteur,  m.  anat.  Se 
numescu  muşchii  esofagului; 
appareil — ,  apparatulu  de- 
glutiţiuniî,  înghiţirii. 

D^glutition,  t.  deglutiţiune, 
înghiţire. 

Dâgoiser,  v.  a.  a  vorhi  pre 
multe  (bahlller),  a  spune 
totu  co  are  în  inimă. 

Degommage,  m.  t.  degum- 
matu.  Prima  ferbere  a  mă- 
tâssiî,  că  se'î  redice,  se'î 
ştergă,  gumma. 

Dâgommer,  v.  a-  a  degum- 
ma,  redica  gumma  mătăssiî, 
vd.  2^^^<^-  t"  a  desti'uj. 

DâgondePi  v.  a  a  scote  din 
cardinî  (din  ţîţîne)  ;  tine 
porte,  uă  uşiă.  [flare. 

Dâgonflement,  m.  desîm- 

Degonfler,  v.  a.  a  desîmfla, 
di?sipi  înflătura.  .S'e — ,  a  se 
desîmfla. 

Dâgorgement,  m.  scurge- 
rea apeloru  reţinute,  curgere 
-  aflară  ;  med.  revărsatulu  bi- 
lei, umoriloru. 

D6gopgeoÎP,}n. instrumentă 
pentru  a  curaţi  loculu  pe 
unde  se  dă  J'ocu  tunului, 
pentru  a  spela  uă  materia. 

Diegopger,  v.  a.  a  curaţi  uă 
ţevă  astupată; — ime  etojfe,  a 

l>icf.  Franco-HoM. 


spgla  uă  materia  cu  apă  cu- 
rată;— Ies  cnirs,  a  muia  peile 
de  maî  multe  ori  pe  di.  Se 
— ,  a-şi  întinde  în  aflară  a- 
pele. 

D^gotePi  V.  a.  a  scutura,  face 
se  cadă  lovindu  cu  petra  etc: 
a  depossede  pe  cine-va  de 
postulă  seu,  deplacer. 

Degoupdi|  ie,  adj.  desîra- 
flatu  din  frigă ;  fîg.  isteţă, 
deşteptă. 

DegoupdiPyV.  a.  a  reda  miş- 
care, desmorţi;  a  forma  spi- 
ritulă,  deniaiser.  Se — , a  re- 
căpăta mişcare,  se  desmorţi. 

Degoupdissementiin.des- 
morţire.  [deplaisir. 

Degout,    m.    desgustu,     vd. 

Degoutanty  aute,  adj.  des- 
gustăto:  iu,  deplaisant,  fas- 
tidieux. 

Degoât^i  ee,  adj.  care  este, 
care  face  pe  delicatnlă,  pe 
difficilele. 

DegoufeP|  v.  a.  a  desgusta, 
inspira  repumnanţă.  Se — , 
a  se  desgusta. 

D^gouttant,  a);^£!,  adj.  care 
curge  picăndă,  multă  udatu. 

DâgoutteP|  v.  n.  a  curge 
cu  picătura,  picura. 

D^gpadanf,  ante,  adj.  de- 
gradante, degradatoriu. 

Degpadation,  f.  degrada- 
ţiune,  înjeosire.  Comp  avilis- 
semenf. 


Degpadep, 


a.  a  degrada, 


în.jeosi,  destitui,  face  mai  reîi. 
DegpafePf  v.   a.  a  descheia 

agrafulii,  desgrafa. 
Degpaissage ,     degraisse- 

ment,  m.  curăţirea  materie- 

loru  de  grăssime,  de  pete. 
DâgpaissePy  v.  a.  a  curaţi 
20' 


DEG 


—  30G 


DEI 


grăssiraea.  petele;  fig.  a  lua 
uă  parte  din  avuţie. 

Degraîsseue*!  m.  euse,  f. 
curăţitoru  de  pete. 

Degraissair,  rn.  iDstrum. 
că  fee  .storcă  lănă  muiată. 

Degraver,  v.  a.  a  curaţi 
tubulu,  olauulu,  de  nisipulu 
ce  ar  fi  iatratu.  Şi  degra- 
veler. 

Oegpavoieinent  ,  <Jeijra- 
vohnent,  nu  măucâtura  u- 
nuî  inuru  de  apă. 

Degravoyer,  v.  a.  a  săpa 
unu  mură  (despre  apă). 

Degre,  vk  gradu,  treptă. 

Degreensent,  m.  scoterea, 
luarea  catarturiloru.  Comp. 
perie  des  agrcs. 

Degreee^i  v.  a.  a  scote  ca- 
tartele  dela  nave,  âter  Ies 
ayreş. 

Dâgrevement  ,  m.  mic- 
.şiorare  de  impositu. 

Degrever,  v.  a.  a  micşiora 
unu  impositu.  [li'tură. 

Degringoladei  f.    rostogo- 

Degringoier,  v.  n.  a  des- 
cinde cu  repediciuuea  unei 
căderi  şi  addese    fără    voia. 

Degrisement,  ^n.deshetare, 
tredire. 

Dâgriser,  v.  a.  a  resipi  be- 
ţia ;  fuj.  a  destrui  iîlusiu- 
nea,  desbeta.      [(uă    sărmă). 

D6gposser|  v.  a.  a    subţiri 

Degrossir^  v.  a.  a  desgro- 
.şia;  a  descurca,  —  rine  e- 
jrreuve,  a  citi  prima  correc- 
tură.  [desgroşiare. 

D^grossissement  f    rn . 

D^gueniile,  ee,  ojlj.  tren- 
ţărosu. 

Degueppir,  v.  a.  a  părăsi 
possessiunea  unuî  immobile, 


l  unuT  postu  ;  v.  n.  a  eşi  lăi-ă 
voia. 

Deguerpissement.  m.  re- 
tragere fără  voia. 

Dâgisâgnonner,  v.  a.  a  li- 
bera de  nenorocu. 

Dâguiseimenfy  m.  străves- 
titLÎ,  imbrăccatu  tiptilu. 

DeguDser,  v.  a.  a  stră vesti, 
îmbrăcca  tiplilîi,  preface,  as- 
cunde. 

Degustate&sr,  ni.  cellu  ce 
gustă  beuturele.        [liquorî). 

Degustatioriyf  gu.stare  (unei 

Dăgusţerj  v.  a.  gusta,  cerca 
liquori,  aliminte. 

Dehâier,  v.  a.  a  şterge  păr- 
lela  de  sore. 

Dehasichej  ce,  adj.  cu  cop- 
sele  dislocate,  rupte. 

se  DâhanchePy  v.  a.  fig.  a 
affecta  unii  mersii  mole  şi 
negliginte,  ămbla  cu  măneîe 
în  busunariii. 

D6haa*der,v  a.a  da  drumulu 
căniloru  legaţi  cate  patru, 
cate  şesse.  [bămare. 

Q&harnachentBnifiii.deH- 

DâharnachePi  v.  a.  a  des- 
hăma. 

Dehiscent,  e,  adj.  bot.  care 
se  dischide  de  sine. 

Dehontey  ce,  adj.  fără  ruşine. 

DehoPS,  adv.  âffară.  Au  — , 
in  affară,  etre  en — ,  lăut  en 
— ,  a  fi  de  estremă  sinceri- 
tate. Le  dehors,  partea  es- 
ternă  ;  apparinţa. 

D6icide,  in.  uccissorulu  luî 
J.  Cristu.  Se  dice  despre  .Tu- 
dani". 

Deîfîcationi  f.  deificaţiune, 
indeire.  Comp.  apolhcose. 

Dâif  ier,  v.  a.  a  deifica,  îndei. 

Deîsmej  in,  deismu.  Sistema 


DEL 


307  — 


DEL 


cellorii  ce  credu  îa  Dumne- 
dcu,  derunegă  revelat iunile. 

Oeistei  rn.  deistu. 

Dâitei  f.  deitate,  a  fabuleî. 

Deja  adv!  deja,  maî  'nainte. 
—  II  s'applicjue  au  present, 
au  passe  et  au  futur. 

Oejection,  f.  dejecţiune. 

.se  Dejeter,  v.  a.  a  se  curba, 
încovăia  (de  arburî),  .se  gau- 
chir. 

D^jeuner,  clejen)te,m.  de- 
junii.  Cc^it  un  —  de  soleil, 
culorea  acestei  haine  are  .se 
es;i. 

Dăjeuner,    v.    n.  a  dejuna. 

D^joindrej    v.    a.  a  di.suni, 

Dejouer,  v,  a.  a  dejuca,  face 
se  cada  unu  proiecţii,  uă  in- 
trigă ;  );?«>•.  a  fîlfii  în  voia 
vintuluî  (despre  pavilion). 

Dejucher,  v.  n.  a  părăsi 
lemnulCi  pe  care  şede  (des- 
pre găine). 

se  Dejuger,  v.  n.  a  judeca 
altu-felii  decătîi  ăntgiu. 

Delâ  prep.  dincolo,  —  des 
monts,  dincolo  de  munţi. 
I)egu  et  — ,  dincocî  şi  din- 
colo, en — .  mai  departe.  In 
acestu  .sensu  e  precessu  de 
vorbele  au,  de,  par. 

Delabremen^i  m.  stricare, 
ruină.  [în  stare  rea. 

O^labrerj  v.  a.  a  .strici,  pune 

Delacei'y  v.  a.  a  slăbi  unu 
corsetu. 

Delai|  m.  timpu  accordatu 
pentru  a  face  ce-va,  inter- 
val Ci,  întărdiare,  remise  a 
11)1  aut  re  temps,  retard. 

Dâlaâssementy  m.  părăsire. 

Delaisser,  v.  a.  a  delăssa, 
părăsi.  Comp.   abandonner. 

Oelassement}  m.  odichnă. 


Delasseri  v.  a.  a  odichni. 
Se  — ,  a  se  repausa,  jiren- 
dre  du  relâche. 

Delafeur,  m.  Irice,  i.  de- 
latoru,  piri'orii,  denunţătorii. 

Dâiation,  f.  delaţiune,    pîră. 

Deiatter,  v.  a.  a  lua  placele 
de  p<i  copperişiîi. 

Delayant}  a» ie,  adj.  med. 
care  face  umorile  maî  fluide. 

Delayementy  m.  dikiţiune, 
muiare.  ."^^i  delaiement. 

Dellayeri  v.  a.  a  dilui,  muia 
într'unu  licidu. 

Deleatur,  m.  lat.  semmi  ar- 
retăndCi  că  trebue  se  se 
.şlergă  uă  literă  (la  imprim.). 

Dalebiley  adj.  delebile,  care 
se  pote    şterge. 

Dslectable,ac/,/.  deleclabile. 

Delectablement,  adv.  de- 
lectabile, forte  plăcui u. 

Dsiectatisn,  f.  tlelectaţiune. 

Delecter,  v.  a.  a  delecta, 
disfeta. 

Delegatâori}  f.  delegaţiune. 
missiune  în  numele  altuia, 
trans^iortulii  unei  creanţe. 

Delegue,  m.  delegaţii,  tră- 
missLi  in  numele  altuia. 

Dsleguer,  v.  a.  a  delega, 
trăinite  pe  cine-va  cu  pute- 
rea de  a  lucra  ;  assemna 
londurî  pentru  plata  unei 
detorie. 

DelestagCi  m.  mar,  redi- 
carea  lestului,  vd.  urm. 

Delestery  v.  a.  aredicales- 
tulu.  vd.  Lest. 

Dâietâre,  arfj.deleîeru,  care 
strică  .sănetatea  şi  pote  cau- 
sa  morte. 

Deliaison,  f.  modude  a  as- 
şeil.i  petrele  (la  didarT). 

De!îbes*anl,  ante,  adj.  care 


DEL 


308 


DEL 


deliberedâ  (chibduesce). 

Dăliberatifi  ive,  adj.  deli- 
berativii. Se  dice  de  dreptulu 
de  siidVag-Ju  în  deliberaţiu- 
nile  unei  adunan^e. 

Oeliberationf  1".  delibera- 
ţiune,disbatere. 

Delibere,  m.  deliberaţii,  dis- 
batere  separată  între  jude- 
cătorii unui  tribunale,  sen- 
tinţa ce  urmedă  acestei  dis- 
baterî. 

Delibere,pe  adj.  determinatu 
(chibduitu).  De  propos — ,  în 
adiush,  ca  scopu,  espressu, 
exijves,  â  dessein. 

D^liberement  j  adv.  prin 
delibei-aţiune  (chibduilu). 

Deliberer,  v.  a.  a  delibera, 
disbate  :  —  d'iiue  affaire  , 
(maî  bine  sur  une  affaivej, 
a  delibera  despre  uă  all'a- 
cere.  [exquis. 

Delicat,  ate,  adj.    delicatîj, 

Dălicatement ,  adv.  deli- 
caţii, cu  delicateţă. 

Delicater,  v.  a.  a  tracta  cu 
delicateţă  ;  cu  moliciune. 

Delicatesse,  f.  delicateţă. 
La  pi.  comp.  fiuesses,  uu- 
ances. 

Delice,  m.  (la  pi.  f.)  deliciu, 
mare  plăcere,  fericire. 

Delicîeusementi  adv.  de- 
liciosii,  forte  plăcuţii. 

Dâiicîeux,  eaae,  adj.  deli- 
ciosti,  disfetătoriu,  tres  a- 
yreable. 

Delicoter,  v.  a.  a  di.<^face 
legătura  dela  gîtulii  unui 
animale,  vd.  licou. 

Deliej  adj.  dislegatu;  subţire; 
fig.  finii,  subtile.  Le — ,  par- 
tea fină  a  uneT  epistole. 

Dălier,    v.  a.  a  dislega,  dis- 


face.  Comp.  delacher,  de- 
gager. 

Deligation,  f.  chir.  appli- 
caţiune  metodică  a  banda- 
geloru. 

Delimitation,  f.  delimita- 
ţiune  (hotărnicire). 

Delimiter,  v.  a.  a  delimita, 
(hotăi-nici). 

Delineatioiii  f.  deliniare. 

Delinquant ,  m.  ante,  f.  de- 
lictante,  cellîi  ce  acommissu 
unu  delictu,  uă  vină. 

Dâliquescence,  I'.  proprie- 
tate a  unoru  corpuri  de  a 
attrage  umiditatea  aerului  şi 
a  se    dissolvi  (topi). 

Deliquescent,  ente,ad.  care 
attrage  umiditatea  aerului  şi 
se  dissolvesce  in  licidu. 
Comp.  deliquium. 

Delirant ,  ante,  adj.  care 
este  în  deliriîi.  Se  dice  nu- 
maî  la  fig.  esravagante. 

Dâiire,  m.  deliriâ,  retăcire 
a  spiritului,  turburare  vio- 
linte.  [neol.). 

DâlirePi  v.  a.  a  fi  in  deliriu 

Dâlirium-tremens,)/!,  de- 
liriu  însogitu  cu  tremuru. 

Delity  m.  delictu,  infracţiune 
a  legii,  vină.  Toutes  sortes 
de  crimes    graves  et  legers. 

Delit,  ni.  arch.  laturea  uneî 
petre  differinte  decătu  aceaa, 
peste  care  era  asşedată  în 
loculii  de  unde  s'a'  luaţii. 
A  asşeda  uii  petră  ast-felii 
este  deliter. 

Deliter,  v.  a,  a  rupe  petra  îa 
buccăţe  iiiaii  într'uă  ocnă. 

Delitescence,f.)ne(^  dispa- 
riţiune  subită  a  uneî  umori. 

Delivrance ,  f.  liberaţiune^ 
scăpare,  dare,  remissiune. 


DEM 


—  309  — 


DEM 


Defivrer,  v.a.  a  libera,  scăpa 
de  (aţfratichiry,  a  da,  remite. 
Delivreur  |  ni.    acella    care 
distribue  munitiunî    la    sol- 
daţi. 

Delogement,  m.  strămutare 

din  locu. 
Deloger,    v.    n.    a  se    muta 
dintr'unii  locu;  v.  a.  a  stra- 
niu ta.alLmga,diutr'unu  postii. 

Deiot,  iii.  iaelii  de  lerrCi  con- 
cavii la  funie  de  navî. 

De.'oyal,  ale,  adj.  nelegale. 

Deloyalement,  adv.  nele- 
gale,  allară  din  legi. 

Deloyaute ,  f.  nelegalitate; 
perfidia. 

Delia,  tu.  deltă  (a  rîuuluî). 

Deltoi'de,  m.  an«^  muschiii 
prin  care  se  redică  bragiulu, 
(numiţii  findu-că  are  forma 
literei   delta). 

Deiugej  m.  diluviii  (potopu). 
Passons  au — ,  vorbiţi  maî 
pe  scurtu. 

Delure,  )ii.  desmeţitu,  nu  ne- 
roda. Comp.   deyourdi. 

Delusfrer,  v.  a.  a  redica  lu- 
strulCi,  (unei  materie). 

Demagogie^  f.  demagogia,  e- 
sageiaţiune  a  idee'oru  favo- 
rabili causeî  poporuluî. 

DemagogîqueiCt/j'.demago- 
gicu,  de  demagogia. 

Demagogue,  m.  demagogii, 
membrulii  unei  fracţiuni  pop. 

D6mai{lotei*,  v.  a.'a  luafa- 
şele  (maillot). 

Oetnain|acZi\  raăine.  Allons- 
chercher — ,  se  mergeinu  se 
ne  culcăm. 

Oântancher  |  v.  a.  a  scote 
măneruUl  dela  unu  instru- 
mentă, ţi(j.  a  disloca,  disuui; 
(Umanchemeitt,  disunire. 


DeBnande5f.  cerere,intrel)are. 
Demander,  V.  a.  a  cere.ejîi- 

<jer  ;  a  iutreba. 

Demandeur,  m.  eresse,  f. 
cellu  ce  face  uă  cerere  în  ju- 
decată, intentedă  processu. 

Demangeaison,  f.  măncă- 
rirae.  [inâncărime. 

Demanger,  v.    n.    a    simţi 

De  maniere  quCf  vd.  De 
faco»  que. 

D6mantelement  ,  m.  de- 
rimare,  la  fortificaţiuni. 

Demanteler,  V.  a.  a  derima 
murî,  întArirî,  —  une  place, 
une  viile,  a  strica  fortifica- 
ţiupile  unu  oraşiii. 

DemantibulePi  v.  a.  a  rupe. 

Desnarcaiîon,  f.  demarca- 
ţiune,  însemnarea  margini- 
Joru. 

Demarche ,  f.  mersu  ;  fîg. 
ceaa  ce  face  cine-va  pentru 
a  isbuti  întrunii  lucru. 

Dâmarquer,  v.  a.  a  Jua,  ră- 
dica, semnulu,  uter  la  mar- 
qi.te. 

Dsmarrage,  m.  disfacerea 
funieloru  naviî,  agitaţiunea 
mării  care  le  rupe. 

Demarrer,  v,  a.  dislega  din 
fanio  (la  navî)  —  v.  n.  a 
eşi  din  portîi,  quitlet-  l'an- 
crage. 

Demasquer,  v.  a.  a  lua  cui- 
va masca,  a  demasca,  disveli, 
discopperi. 

Demâtage  y  m.  derîmarea 
catarteloru.      [ma,  catartele. 

Demâf er,  v.  a.  a  strica,  derî- 

Deinaterialiser,v.  a.chem. 
a  separa  materiele  grosse, 
l-educe  în  spiritu. 

Demelei  m.  dismesticii,  dis- 
batere,  dispută,  certă    mică, 


D]î:m 


310 


DEM 


querelle  conleslatlon. 

Demelementy  m.  dismes- 
ticu,  (desluşire). 

Dâmâier,  v.  a.  a  dismestica, 
lemuri,  descurca. 

Denieloir,  m.  peptine  pentru 
a  alege,  descurca,   perul  îi. 

Demembreifienty  rit.  dis- 
membrare  ,  divisiune  ,  iui- 
l^rţire. 

DememSsrer  ,  v.  a.  a  diy- 
mernbra,  disperţi  în  părţi. 

De  meme  quei  conj.  pre- 
cum, aiu.st  qne. 

Dsmenagemeni,  m.  mu- 
tare din  casă,  din  lăcuinţă. 

Dămenager,  v.  n.  ase  muta 
din  casă,  scliimba  lăcuinţă. 

Denienageui*j  m.  cellu  ce 
carră  (cal.ibalîculu)  la  mu- 
t  ire.  [niă. 

Demence,  f.  deminţă,  nebu- 

se  Dâmener,  v.  n.  a  se  bato, 
se  agita  violinţe,  se  mişca 
multu,  se  osteni  pentru  ev. 

Demenţi  f  m.  deminţitu  , 
arretare  că  nu  e  adeveratii 
ceaa  ce  s'a  dissu.  En  avoir 
le  — ,  a  ave°  neplăcerea  de 
a  nu  isbuti. 

Dementir,  v.  a.  a  deminţi, 
declara  că  n'a  spusu  drepţii. 
Se — ,  a  se  deminţi,  a  nu-şî 
ţine  vorba. 

Deineriie,  ni.  nemeritiă,  ceaa 
ce  ne  attrage  improbaţiune, 
critică,  perderea  meritului. 

Demeriter,  v.  n.  a  demerita, 
a  lucra  astu-felii  încătCi  se 
perdă  stima,  meritulu,  bine- 
voinţa.  a|  probaţiunea. 

DemerHoirefCidj,  domerito- 

riii,  care  attrage  demeritulu. 

Deiiiesupe,ee,a(?/.  care  trece 

peste  niesura  ordinariă,    es- 


cessivu,  affară  din  cale. 

Demesurementy  adv.  peste 
njesură,  cu  escessîi. 

Dsmettrei  v.  a.  a  strămuta 
unii  ossîi  din  loculu  seîi.  A 
scote  dintr'uă  funcţiune.  Se 
deinettre,  a  se  demite,  a  pă- 
răsi uă  demnitate,  unu  postu. 
Comp.  abdiquer. 

Deme&eblement ,  vi.  des- 
mobilare.  [bila. 

DeBtieublei*!  a.  a.  a  desmo- 

Demeurant,  m.  cella  ce 
este  in  întărdiei"e,  remasu. 
Ah — ,  cellu  maî  multîi,  au 
surplus. 

Demeurant  j  e,  adj.  care 
lăcuesce,  şede,  reşede. 

Demeure,  f.  reşedinţă,  lă- 
cuinţă, ă — ^,pentru  tot-deuna, 
asia  ca  se  r emană  stabile. 

Demeurer,  v.  a.  a  lăcui,se- 
de,  sta,  remăne ;  persiste, 

Dentij  ie,  adj.  jumetate.  A. — 
seu  numai — ,  pe  jumetate. 

Demî-aigrette,  I'.  nat.  ero- 
diii  albastru  cu  vintrele  albii. 

Demi-aitiazone,  f.  varietate 
de  papagalu  amazonu. 

Detni-cerclei  m.  semicercii. 

Demie^  f.  jumetate.  Se  dice 
absol.  pentru  jum.  de  oră. 

Demâ-fartune,  )'.  cărrugiă 
cu  unu  calii.  PI.  demi-for- 
tiines. 

Demî-f rere I  m.  care  nu-; 
este  frate  decătu  prin  unulu  , 
din  părinţi. 

Demî-Iune,f.  semi-lună,  ope- 
ră esternă  la  fortificaţiune. 

Demî-scide,  f.  jumeta'te  din" 
plată  (la  soldaţi). 

Denii-soupiPy  m.  mus.  si- 
leaţi ii,  pausă,  de  durata  unu» 
optulu  (d'une  croche). 


DEM 


—  811  — 


DEN 


D^mîssiony  f.   dernissiune. 
Dentissionnaire,    yn.  şi  f. 

cellii    cu    şîa    datii     doinis- 

siuneti. 
Democrate,  m.  democraţii. 
Democraţie,  f.  democraţia, 

guvernulu  poporului. 
Democratiqueţ  adj.  demo- 
craticii. 
Democr  atî^Mernewt,  arZv. 

în  mod  li    deraocruticu. 
Demoiselle,  f.  domnişioră; 

specia  de  barză  afric. 
Demolir,  v.  a  a    derîma,  «- 

batire. 
Dsmolâiîonj  f.  derimare.  La 

/;/.  derîmăture,    dvcombre^. 
Deiîson,  m.  demonii. 
Demonetîsationy  f.  luarea 

valorii  unei  nionoete  {ne(jl.). 
Dsgtioaietîserj  v.  a.  a  redica 

unei  monnete  valorea  (neol.). 
Demoniaquej    adj.    demo- 
niacii, possessu  de  unu  sjii- 

rilil  reii. 
Demsnstrateur,  *>?..  cellii 

ce     demuslră ,     esplică     uă 

sciinţă. 
Demanstratîf ,  ive,  adj.  de- 

mustrativii,    care    demustră, 

care   face    multe    demustra- 

ţiunî.  Genre^,  genulii    de- 

mustrativii,  allu  cui  obiecţii 

esie     lauda    seu    critica  (în 

retor.). 
Demcnstration,  f.  diMiiu- 

straţiune,  raţionamentu  care 

probedă  invederatii. 
Demo!nstrativement,ar^;. 

demustrativii,  convingetoriii, 

învederată. 
Demonter,    v.  a.    a  arunca 

pe    cine- va  jeosii  de  pe  ca- 
lulit  seu  ;  fig.  a  deconcerta 

(zăpăci). 


Demontrablei  adj.  demu- 
strabile,  care  se  pote  de- 
mustră. 

Demontreri  V.  a.  a  demu- 
stră, dovedi;  face  se  se  vedă. 

Qsmorsl9Sateuv,trice,adj. 
care  demoralisă.    [rupţiune. 

Dsenoraiisation  ,    l.    cor- 

Demoraliser,  v.  a.  a  face 
immorale,  strica  bunele  mo- 
rali (moravuri),  decuragia. 

Dsmordrej  v.  n.  a  fugi  după 
ce  a  muşcată. 

Demtsuvoir,  v.  a.  a  întorce, 
lace  pe  cine-va  se  părăsescă 
prelinsiunea  sa. 

Demunârj,  v.  a.  a  lua,  redica, 
numiţiunile. 

Demurer,v.a.a  stricadidulu, 
dischide  ceaa  ce  era   diditu. 

Demuseler,  v.  a.  a'  scote 
unui  animale  botniţa. 

Dsnaire,  adj.  denariu,  care 
are  dece  citire,  care  se  re- 
feresce  la  numerulu  dece. 

se  Denantir,  v.  n.  a  părăsi 
ceaa  ce  possede. 

Dânationaliser,  v.  a.a  face 
se  perdă  caracterulii  naţio- 
nale. 

Denatter,  v.  a,  a  strica,  lua, 
rogojinele  de  pe  muri,  de 
pe  scânduri. 

Denat^raSisation,  f.  de- 
naturalisaţiune. 

Denaîurafiser,  v.  a.  a  de- 
naturalisa,  lipsi  de  dreptu- 
rile de  naturalisaliune,  de 
cetăţenii. 

Denaturey  e'e,  adj.  denatu- 
raţii, care  a  perdutu  sinţi- 
mintele    ce   inspiră    natura. 

Denaturerj  v,  a  a  dena- 
tura, schimba  natura,  cali- 
tăţile unui  lucru, — u)i  bieny 


GRE 


312  — 


GRE 


a  vinde  uă  avere,  că  se  cum- 
pere altu  ce-va,  de  care  se 
aibă  liberă  disposiţiune. 

Dsnegation,  f.  denegaţiune, 
(tăgăduire).  [nete. 

Deneral,  m.  formă  de  mon- 

Denî|  m.  tăgăduinţă,  nerecu- 
noscere,  recusulu  unui  lu- 
cru detoritu. 

Deniaisei  m.  nu  prostu,  şi- 
retă, viclenii  (fin,  matois). 

Deniaiser,  v.  a.  a  face  mai 
pupinu  stupidă  (nătângă),  a 
înşela  pe  unu  prostă. 

DenicheryV.a.  a  lua  din  cuib. 

Denic!ieur,  )n.  ceWiî  ce  iea 
passerîf  din  cuiburi  ;  —  de 
merles,  omu  şiretă,  care  scie 
se  gessescă  occasiunile  favo- 
rabili, [gădui. 

Denierj    v.  a.    a  denega,  tă- 

Denierj  m.  denariă,  '/Vi  din 
son  ;  interessile  unei  summe, 
—  ă  Dieu,  arvună  pentru 
chiria  etc.  La  p/.  summă  de 
bani. 

Denigra nt|  ante,  adj.  care 
îmiegresce  (hulesce).  [(hulă). 

DsnigremenV^-  înnegrire 

Dănigrer,  v.  a.  a  înnegri, 
înjeosi  meritulă,  valorea, 
(huli). 

Denigreur^  rn.  hulitor,  neol. 

Deniveler,  v.  a.  a  strica 
nivelulu. 

Denombrement ,  m.  de- 
numeratu,  numerătore,  so- 
cotelă  în  amenuntîi  a  părţi- 
loră  unui  totu. 

Denombreri  v.  a.  a  denu- 
mera,  face  numerătore,  re- 
censulu.  [mitoru. 

Denominateur,    m.  t.  nu- 

Denominatify  ive,  care  de- 
numesce,  denumitoru. 


Denomination|f.  denumită, 
denuiiiire,  numire. 

DenommePy  v.  a.  a  denumi, 
numi  pe  cine-va  într'ună 
acta,  desiijner  par  le  iiom. 

Dânoncer,  v.  a.  a  denunţa 
(pîrî). 

Denonciateur,  m.  lrlce,i'. 
denunţătoră,  (pîrîtoru). 

Dânonciatîon ,  f.  denun- 
ţiare  (pîră). 

Dânoter,  v.  a.  a  denota,  ai-- 
reta    prin    uere-carî   ."^emne. 

Denoieement,  vd  Dennu- 
ment. 

Denoueri  v.  a.  a  disface, 
disnoda ;  disvolta. 

Denoumenty  m.  s.  denoue- 
)He«/,incidinte  care  termină, 
disnodămînlu,  solaţiune. 

Dânrecj  f,  merfă,  totă  ce  se 
vinde. 

Dense,  adj.  desu,  cu  mole- 
cule forte  strînse,  compactă. 

Densite,  f.  desitate,  desime. 

Denty  f.  dinte ;  avoir  Ies — s 
lungucs,  a  ave  multă  lome : 
prendre  Ies  mors  aux — s, 
a  lua  zăbalele  în  dinţi,  mal- 
gre  ses  —  s,  contra  voinţei, 
fără  voia,  avoir  une — con- 
tre quelqu'un,  a  ave  necasu 
pe  cine-va;  parler  ă  qn.  des 
grosses  dents,  a  ameninţa 
pe  cine-va;t;<re  sur  Ies  dents, 
a  fi  cu  totulă  ostenită.  Rire 
du  hout  des  dents,  a  rîde 
silită,  fără  se  voiescă,  Llia- 
bit  montre  Ies — ,haina  erosă 
i  se  vedu  apiele.    [de  dinţi. 

DentairCi     adj.    care    ţine 

Dentaly  e,  adj.  gram.  din- 
tale,  care  se  pronunţă  cu 
dinţiî,  cum  d.  t. 

Dentci  ee,  adj.  dinţată. 


DEP 


313  — 


DEP 


Denteei  f.  lovitură  de  dinte, 

ce  canele  dă  vinatuluî. 
Denteley  ee,  adj.  dintelatu, 

tăiată  în  forma  dintelui. 
Denteler,  v.  a.  a  dintela, 
face  tăiăture  in  forma  din- 
telui. 
DenteleSy  m.  pi.  dintelaţî, 
musclii  correspundinţi  cu 
peptulu  şi  umerii.  [telă. 

Dentelle^  f.    dentelă  s.  dan- 
DentelJiere,  f.  feineă    care 
lucredă  dentelă  seu  dantelă. 
Dentelure  j    f.     sculptură, 
tăiătură    făcută  în  formă  de 
dinţi. 
DanSei*)  v.  a.  a  dinţa,  pune 

dinţi  unui  instrumentiî. 
Denticule,  rn.  arch.   orna- 
menlu  cu  dinţi  drept-ănghiu- 
larT.  Şi  denlelet. 
Dentier,  m.  seria,    sirii,  de 

dinţi  artiiicialT. 
Dentifrîcei  )/(,    dentifriciu, 
pulbere  pentru  a  curaţi  dinţiii. 
Dentiste^  m.  dentistu. 
Dentition,  f.  dentiţiune,cres- 

cerea  dinţilorii. 
Denturej  f.  dentură,  dinţii. 
Denudatioiij  L  denudaţiune 
(goliciune);  chir.    starea    u- 
nuî  ossii,  ce  appare  discop- 
peritti. 
Denuder,    v     a.    a  denuda, 
lăssa  g'olu,  desveli,  despuia. 
I  Denuement,  ui.  vd    Denu- 
I  ■'Vvient 

I  Denuer,  v.  a.  a  priva,  lipsi, 
I       de  lucrurile  necessarie. 

Denâmenti  m.  privaţiune 
1  completă  de  lucrurile  ne- 
j      cessai'ie. 

Depailler,  v.  a.  a  degarni 
,      de  paie,  despăia  [l)ască. 

i  Depaissancei  f.  punere  se 


Depaler,  v.  n.  mar.  a  fi  a- 
bătutu  din  cursii. 

Depalissage,  m.  scoterea, 
luarea,  ramuriloru  de  pe 
rnuru,  (la  gradin.),  vd.  Pa- 
Us:<er.  [queta. 

Dspaqueter,  v.  a.  a  dispa- 

Deparager,  v.  a.  jar.  a  că- 
sători persone  inegali,  de 
condiţiune  nepotrivită. 

DâpareiHei*!  v.  a.  a  strica 
părecliia,  despărechia. 

Dăpareri  v.  a.  a  despera, 
desgăti.  [chia. 

Deparierj    v.  a.  a    despăre- 

Depari|  rn.  împerţelă  ;  ple- 
care. 

Departement,  m.  despăr- 
ţimintu  ministeriale,  depar- 
tainentu. 

Departementali  ale,  adj. 
de  divisiune  administrativă, 
departamiotale. 

Departiej  f.  vd.  De  pari. 

DspariÎP,  v.  a.  a  împărţi, 
distrii)ui,  învoi.  Se — ,  a  se 
lăssa  de  ce-va,  a  înceta,  se 
deşisler,  s'ecartcr. 

Depasser,  v.  a.  a  întrece, 
trece  peste,  escede. 

D3pâîlsseB*}  v.  a.  iniprim. 
a  asşe(li,  pune  în  ordine,  ca- 
ractere ammesticate. 

Depawagej  in.  stricarea  pa- 
vagiuluî. 

Depaveri  v.  a.  a  despava, 
despardosi. 

Depayser,  v.  a.  a  face  se-şî 
schimbe  ţerra,  şedinţa,  obi- 
ceiulu  ;  abate  din  cale. 

Depecemeni,  m.  tăiare  in 
buccăţe.  [buccăţe. 

Depscerj    v.    a.    a    tăia    in 

Depeche,  f  depeşă,  scrîssore. 

Depecjier,  v.  a.  a  grăbi, face 


DEP 


314  — 


DEP 


IU  Ic. 


a    so    erăbi,  se 


DspeÎ3^c3re,  v.  a.  a  depinge, 
(lf'.scrie,repre3inta  prin  vorbe. 

Depel{}S@nsier,  v.  a.  a  dis- 
laco  unti  peIotonu,unu  gliiăniu. 

Depetiacltei  tie,  adj.  pre  ne- 
gliginte  în  îmbrăccalu.  Se  dit 
d'une  persoune  mif^o  negli- 
gemmont,  de  nianiero  que 
Ies  dili'erente.s  pârtie.?  de  son 
habillement  ne  paraissent 
pas  tenir  ensemble. —  Viscuje 
— ,  faf.iă  stricată,  veştedă 
ilW'tri,  (lefait). 

Dspesidaimmenîj  adv.  în 
modă  depind inte. 

Dâpsndasucej  1'.  depindSnţă, 
alîrnare.    La  jil.  depindinţe. 

DeperasiaMîj  ante,  adj.  (U'- 
pinJiiite,  care  depiudi^atîrnă 
de,  (jiii  releve 

Dspsnd3»e|  v.  n.  a  depinde, 
ti  în  legătură,  ţine,  atîrna  de, 
vd.  şi  d(''jie])ticr. 

Depe'nSjj/i.  j*/.  depense,  chcl- 
tuole  ale  Linuî  processu.Comp. 
debourses.—A  ax—de,h\  dau- 
na (paguba),  în  socotelă  cui- 
va, CDt  detriment,  uux  frais. 

DepensCj  f".  depensă,  chel- 
tuelă  ;  cămară  de  provisiunî. 

Depenser,    v.  a.    a  chellui. 

DeperBSÎerjJH.  iere,  f.  chel- 
tuitorii ;  iusărcinatu  cu  chel- 
tueleie,  distribuitorii  de  ali- 
minte  pe  nave. 

DâperdiiioBiy  f.  perdere,  di- 
ininuţiune,cu  încetulu;  chem. 
diminuiiune  în  produssu. 

Deperir>,  v,  n.  a  deperi,  a  se 
slăbi  cu    încetulu,    gradaţii. 

Dep^rissetnent,  m.  depe- 
riciune,  slăbiciune  din  ce 
in  ce. 


Depersuaderi  vd.  Dissua- 
der. 

DepeSrer,  v.  a.  a  libera, 
scăpa  de    Comp.  delivrer. 

Depeuplemenii  m.  depo- 
puraţiune,  ţerră  depopurată. 

SBepeupSer,  v.  a.  a  depopura, 
drgarni  de  lăcuitcrîf,  pustii. 
Se  — ,  a  s.>  depopura,  a 
1  erde  lăcuitoriî. 

Dâpâecer;  v,  a.  a  demeni^l 
bra,  tăia  buccăţe,  mettre  en.] 
■morceaux. 

Depilatifi    ii'e,  adj.   de[)ila-i 
tivii,  care    face  se  cadă  pe- 
rul u.  [căderea  peruluu  I 

Dâpllaiionj    f.    depilaţiune,] 

DeplEatoirej  m.  pommadă'i 
care  face  se  cadă  perulu. 

Oepâier,  v.  a.  a  face  se  cadă 
pei-ulîi.     [grăuluî  din  spicii. 

Oepiîguagei    m.  scuturarea 

fâepÎ!|Mer,  v.  a,  a  scutura  ■ 
grăulu  din  spicii;  fig.  a  re- 
sipi  nemulţumirea.  Se — ,  a 
se  împăca,  nu  maî  fi  ma- 
niaţii. 

Depiqueur>|  //î.  cellu  ce  scu- 
tură grăulu  din  spice. 

Depâster,  v.  a.  a  discopperi 
ce-va  după  mullă  căutare. 

Depîî,  m.  desgustu,  necasâ. 
.En — du  sens  commun,  con- 
tra sensulu  commune,  forte 
reu.  l'aire  des  vers  en  de- 
pit  de  Minerve,  a  face  ver- 
suri relle. 


D^pifter, 


a.   a    desgusta. 


îupâra,  causer  du  depit. 

06p9ace,  ee,  adj.  fără  locu, 
nu  la  locul u  cuvenitu,  dis- 
locaţii; fîg.  necuvenibile,  nu 
la  loculii  seu,  nu  la  propusu. 

Dâplacementj)».  dislocare^ 
schimbare  din  locu. 


DEP 


315 


DEP 


Deplacer,  v.  a.  a  disloca, 
schimba  din  locii.  Se — ,a-şî 
schimba  locuia,     [nu  place. 

D^pIairCi  v.  n.  a  desplace, 

D^plaisamment,  adv.  cu 
de?plăcere,  fără  pLăcere. 

D£plaisance|  f.  desplăcere. 

Dâplaisant,  ante,  m.  des- 
plăcutu,  neplăcuţii. 

D6p1aîs5r,»i.  desi)lăcere,  ne- 
plăcere.Gomp.c/ior/ru(,(^;7:)(7. 

Di§pla9ita'îion ,  f.  depian- 
taţiune,  (desplantare). 

D6pianter,  v.  a.  adeplanta, 
scoLe  din  pămînlu  uă  plantă. 

D6p!antoîr,  m.  instrura.  câ 
se  deplantede. 

DepliePj  v.  a.  a  disfâşura,  în- 
tinde, etaler. 

DepSisser,  v.  a.  a  disface 
cutele  unii  materie. 

Deploiementi  m.s.deplo'.- 
ment,  disfăşiurare. 

D4§piorable)  adj.  deplora- 
bile, de  plânsu,  demnii  de 
milă.  [modii  de  plănsii. 

Dâplorablemenîy  adv.  în 

Deplorer,  v.  a.  a  deplânge, 
plânge  de. 

D6ployer,  v.  a.  a  dislaşiu- 
ra,  întinde,  arreta.  Se — ,  a 
se  dlsfăşiura,  se  manifesta. 
Rire  ă  gorge  deployce,  a 
ride  din  tote  puterile. 

D6plumer,  v.  a.  a  lua  pen- 
nele  (jumuli),     [ge  politura. 

Dâpolirf  V.  a,  a  despoli,  ster- 

D6pa!issage,  m.  despolire, 
despolitură. 

D^popularisatâoiij  f.  per- 
(lerea  popurarităţiî. 

DǤpopuiariser|  v.  a.  a  face 
se  perdă  popuraritatea. 

Dâpopulation,  f,  depopu- 
raţiune,  lipsă  de  p  poru. 


D^port,  tn.  Se  dice  despre 
uă  operaţiune  de  bursă.  Sa7is 
deportjiivă  întărdiere,îndată. 

Dâportatîon,f.deporiaţiune. 

Deporie,  in.  ee,  1.  depor- 
taţii, condemnatu  la  depor- 
taţiune. 

Dteportement ,  m.  modu 
de  a  se  purta.  La  pi.  mo- 
rali (moravuri)  dissolute , 
desordinate. 

Dâporter,  v.  a.  a  deporta, 
duce  in  essiliu,  a  duce  pe 
cine-va  într'uniî  locu  de- 
unde  nut  este  permissîi  se 
esă.  Se — ,  a  se  lăssa  de  ce- 
va, a  înceta,  se  desisiev,  .se 
di-parli/-,  s'absienir. 

Oepgsant,  ante,  adj.  cellii 
ce  aflirmă,  face  uă  depo.si- 
tiune  înaintea  unui  judecă-* 
tor  li. 

Deposer,  v.  a.  a  depune,  a 
pune,  a  părăsi,  pune  jeosîi  ; 
a  pune  în  depositii,  da  in 
garanţia  ; — son  hilaii,  a  face 
falimentu, — d'iDi  fait,  a  da 
mărturia  despre  unu  faptu 
(ia  jndecală). 

Deposâtaire,  m.  şi  f.  de- 
positariij,  acella  cuî  s'a  în- 
credinţaţii ce-va  ;  peditorulii 
archiveloriî  unui  mon'asteriu. 

Deposâiâon,f.  destitiure  din- 
tr'uă  demnitate;  ceaa  ce  unii 
mărturii  aftlrmă  la  judecată. 

Depossedea*!  v.  a.  a  de- 
possede,sc6te  din  possessiune. 

Depossessîon,f.  deposses- 
siune,  vd.  prec. 

Deposier,  v.  a.  a  scole  (go- 
ni) dintr'iiniî  postii. 

Dep&t,  )».  depositii,  ceaa  ce 
s'a  pusii  pentru  păstrare;  de- 
puşii ce  unii  licidii  lassă  pe 


DEP 


—  316  — 


UER 


fimdulu  vassuluî ;  casă  de 
detinţiune. 

Oepoter,  v.  a.  a  scote  din 
ghiveciu  planta  cu  pămîn- 
tulu  seu ;  a  turna  în  allîi 
vassii. 

Depoudrer,  v.  a.  a  scutura 
jeosu  pulberea  de  pe  perii  etc. 

Depouiile»  f.  pelea  unui  a- 
nimale  raortii.  Spoliii ;  totii 
ce  iea  cine-va  în  detrimen- 
tul u  (paguba)  altuia  ;  totu  ce 
provine  dela  cine-va.  La  pi. 
spolie,  celle  ce  s'a  luatîi  dela 
inemicu.  Comp.  biitin. 

Depouillementy  m.  despu- 
iare. 

Depouiileri  v.  a.  a  despuia, 
jelui ;  fig.  a  lipsi  de ;  —  le 
scrutin,  a  numera  voturile 
date  ; — icn  inventaire,  a  face 
essamele  şi  estractulu  unuî 
inventariii. 

Depourvoir,  v.  a.  a  lua 
cui-va  celle  necessarie.  Att 
depoHrvH,f3iVd  a  fi  preparatu. 

Dâpravantj  e,  adj.  corru- 
pătoriCi. 

Dâpravatîon,  f.  deprava- 
ţiune,  immoralitate.  Comp. 
corfaptliin  . 

Depraver,  v.  a.  a  deprava, 
strica  bunele  moravurî. 

Depr^calion,  f.  rugăciune 
pentru  a  depărta  unu  periclu. 

Depreciaieur,  m.  trice,  f. 
despreţiatoru,care  de.spretiedă. 

Deprecâaiion|t.despreţiare. 

Deprecier,  v.  a.  a  despreţia. 

Depredateur,  m.  trice,  f. 
depredatorti,  jefuitorii. 

Depredation,  f.  furtu  cu 
stricăciune,  fafu. 

Deprendrej  v.  a.  a  disperţi. 
"Vd.  detacher. 


Depressioii}  f.  depressiune, 
deprimere,  appesare  în  jeosii. 

Deprier,  v.  a.  a  retrage  uă 
invitaţiune  făcută. 

Dăprimer,  v.  a.  a  deprime, 
appesa  în  jeoiu.       [preţulii. 

Depriser,  v.   a.  a   raicşiora 

De  proffundis,  m.  lat',  din 
adâncuri.  Unii  psalmu  căn- 
tatu  Ia  servitiele  funebri. 


Depromefire, 


a.   a  de- 


promite,  retrage  ua  prornis- 

siune. 
Depuis,  prep.  de,  dela.  De- 

pvis    tors,  de  attunci ;    de- 
puis peu,  de  currind,  depuis 

quand,depuis  (/«e,  decăndii. 

Ca  adv.  de  attunci,  pe  urmă. 
Depuratif,  ive,  adj.    depu- 

rativLi,  care  curăţă  sângele. 
Depuration,  f  med.  depu- 

raţiune,  curăţirea  săngeluî. 
Depuratoâre  ,    adj.    med. 

depuratoriu,  curăţitoriii,  pu- 

rilicante. 
Depurer,  v.  a.  a  curaţi. 
Deputation,  f.  deputaţiune, 

solia. 

Depute,  rii.    deputaţii,   solu. 
Deputer,  v.  a.   a  trămite  în 

calitate   de    deputată;   v.  n. 

a  trămite  deputaţi. 
Deracinement.  m.  desri 

decinare,sc6tere  din  rădecinâ 
Deracinerj  v.  a.  a  desrăde-" 

cina. 
Deradep,  v.  n.    a  părăsi  a- 

dăpostulii  (despre  navî),  vd. 

Rade. 
Deraidiri  v.  a.  anetedi,sterge 

asprela.  Vech.  dcroidir. 
Deraiiiement,  m.  eşirea  ro- 

teloni  din  şină.  [vd.  Rails. 
Dârailler,v!  n.  a  eşi  din  şine, 
Deraisoni  f.  lipsă  de  raţiune. 


DER 


317    — 


DER 


Deraisonnable,  adj.  con- 
trariu raţiunii,  neînţeleptu. 
Deraisonnablenient,a(ii'. 

făru  raţiune,  nu  cu  minte. 
Deraisonnement)»!.  ne- 

raţionare. 

Deraisonner,  v.  n.  a  vorbi 
neraţionale,  nedreptu,  fără 
sensîj,  neînţeleptu. 

D^rangement,  m.  strica- 
rea ordinii,  neorânduială. 

DerangeP)  v.  a.  a  strica  or- 
dinea, rănduiala,  a  turbura. 
Se — ,  a  se  întrerupe  în  mer- 
sulîi  seâ. 

Derâper,  v.  a.  a  lua  stru- 
gurii după  ciorchină ;  mar. 
a  părăsi  fundulîi  (despre  an- 
coră) ;  V.  n.  a  se  disperţi. 

DeratePf  v.a.  a  redica  splina. 
Courir  comme  un  aerate, 
a  alerga  că  unii  omu  fără 
splină,  forte  repede. 

Derechefj  adv.  din  nouu. 
Comp.  de  noiiveau,  une  se- 
conde  fois. 

Dârâgletnent,  m.  deregu- 
latu,  neregulă,  desordine. 

Deregler,  v.  a.  a  desregula, 
pune  în  desordine  (morale). 

Derider,  v.  a.  a  descreţi, 
şterge  creţilurele.      [jocură. 

Derision,  f.    deriziune,  bat- 

Derisoire  ,  adj.  derisoriu, 
dissu  seu  făcuţii  în  batjocură. 

Dârivatify  ive,  adj.  deriva- 
tiva, care  derivă,  detrage,  a- 
bate. 

Derivaiioii}  f.  derivaţiune, 
ducere  prin  altă  parte. 

Derive,  f.  mar.  abatere  a 
naviî  luate  de  valurif. 

Derive,  m.  vorbă  formată  din 
altă  vorbă. 

Deriver,  v.  a.  a  abate  apele. 


face  se  provină ; — v.  n.  a-şî 
trage  originea,  proveni. 
Derme,  m.  dermu,  pele,  ţes- 
setura  principale  a  peliT.  L'e- 
piderrne,  este  peliţa  de  d'as- 
supra. 

Dernier,  iere,  adj.  cellu  din 
urmă.  Du — heau,  de  ultima, 
estrema  frumuseţă.  En — lieu, 
de  currîndu.  Avoir  le  — ,  a 
respunde  cellti  din  urmă  în- 
tr'uă  dispută. 

Dernierementy  adv.  cur- 
rîndu, de  puf  inu  timpu,  de- 
pui s  peu. 

Derober,  v.  a.  a  lua  pe  furi- 
şi ii,  sustrage,  ascunde. 

Dârocher,  v.  a.  t.  a  curaţi' 
aurulii  etc. 

Derogation,  f.  derogaţiunea 
unei  legi. 

Derogatoire,  adj.  care  mo- 
difică uă  lege. 

Derogei*,  v.  a.  a  modifica 
uă  lege,  unu  actCi ;  fig.  a  face 
unu  lucru  nedemnii  de. 

Deroidir ,  v.  a.  a  tace  se 
perdă  aspreia.  Maî  nouîi  este 
deraidir. 

Dârougîr,  v.  a.  a  desroşi, 
v.  n.  a-şî  perde  roşiala. 

Dsrouiller,  v.  a.  a  desru- 
gini,  freca  rugina. 

Deroulement,  m.  disfăşiu- 
rare,  yeora.  producţiunea  u- 
neî  curbe  prin  ordinaţiunea 
radeloru  altei  curbe. 

Der'ouleri  v.  a.  a  disfăşiura 
de  pe  sulii,  disfăşiura ;  ţlxj. 
arreta  prin  disvoltărî. 

Deroute,  f.  fugă  de  trupe  în- 
vinse şeii  in  desordine  ;  /ij/. 
turburare  multă  în  affacerî. 

Derouter,  v.  a.  a  abate  din 
calea  bună.Comp.rfe;o»r»e)*. 


DES 


—  318  — 


DES 


Derriere  ,  ^jrej).  înderetu. 
Par — ,  pela  spatele  casei. 

Derviş,  s.  dervlche,  m.  der- 
viş, călugăfu  musulmanu. 

DeSj  contracţiune  penti-u  de 
Ies.  Des  rois,  regi ;  Ies  en- 
fants  des  princcs,  copii  pri- 
cipiloru;  ii  parle  des  dieux, 
vorbcsce  despre  deî. 

DeS|  prep.  socotindu  dela, — 
demain,  de  măine,  —  lors. 
de  attunci, — la,  prin  urmare, 
—  qae,  îndată  ce,  aussitut 
que,  puisque. 

Desab9nner,v.a.a  desabona. 

Desabsjser,vd.  Detromper. 

D^sacGord,  m.  neînvoinţă. 

Desaccas'dei*,  v.  a.  a  de- 
saccorda,  strica  accordulu, 
disuni. 

Desaccoupler,  v.  a.  des- 
părechia,  separa  părechia. 

Desaccoutumance,f.  per- 
derea  unei  deprinderii,  unui 
obicei  LI. 

Desaccoufumei*!  v.  a.  a 
face  şese  perdă  deprinderea, 
})racticele  ( muşterii )  unui 
magasinu ;  a  desobicînui. 

Desachalander;  \ă. prec. 

Desacîerer,  a.  a.  a  face  se 
perdă  proprietăţile    oţeluluî. 

Desaffecter,  v.  a.  t.  a  nu 
loaî  aflecta  uă  summă. 

D§safffeisti3n,  1'.  perderea 
afîecţiunii,  iubiriî. 

Debaffectîanner,  v.  a.  a 
face  se  perdă  afl'ecliunea,  iu- 
birea. 

Desaffieurei*,  v.  a.  arch. 
a  da  la  doue  corpuri  uă 
promininţă  diiferită. 

Dssaf f  ourcher,  v.  a.  mar. 
a  redica  ancorele  încrupiate. 

Desagre3ble,af/J.neplăculu 


Desagrâablement ,    adv. 

neplăcutii^îa  modu  neplăcuţii. 

Desagreer,   v.   n.    a  nu  fi 

priimitu ,  a  nu  fi  gessitu 
iDunu  ;  desplăce.  Ca  v.  a.  vd. 
degreer. 

Desagreger,  v.  a.  a  disuni, 
disperţi  lucruri  unite. 

Desagremeut,/)i.neplăcere. 

Desaimantery  v.  a.  a  de- 
magneta ,  strica  magneta- 
ţimiea. 

Desairer,  v.  a.  s.  scote  pas- 
serile  din  aria,  unde  sunt 
nutrite.       [ce  era  potrivită. 

Disajuster|V.a.a  strica  ceaa 

Desalterant,a>(/e,adj.  care 
taiă  setea.        [(potoli,  setea. 

DBSalterer,  v.  a.   a  calma, 

DesamarrePy  v.  a.  a  dislega 
navea  dela  ţerrau. 

DesamarcePi  \.  a.  a  lua 
fililulu  dela  armă. 

Desappareilleri  v.  a.  a  re- 
dica unulu  seu  maî  multe 
din  lucrurile  asseminî,  de- 
pareillcr.  ' 

Desapparier,  v.  a.  a  despă- 
rechia  passerile,  deparexller. 

Desappoîntementi  m.  as- 
şteptare    înşelată,    nereeşită. 

Desappoînter,  v.  a.  a  în- 
şela speranţa,  asşteptarea. 

Desapprendre,  v.  a.  a  uita 
celle  înveţate. 

Desapprobateur  ,  trice, 
adj.  care  deprobedă,  nu  ap- 
prubedă,  deprobatoru. 

Dssapprobation ,  f.  dc- 
probaţiune,negessire  cu  cale. 

se  DesappropriePi  v.  a.  a 
părăsi  uă  proprietate. 

Dtsapprouvery  v.  a.  a  dc- 
proba,  a  nu  încuviinţa,  con- 
demna. 


DES 


319  — 


DES 


Desarborer,  v.  a.  mar.  a 
lua  jeosCi  stegul ii{le pavilion). 

Desarţonner,  v.  a.  a  de- 
şerta umerii  şeleî,  adică  a 
arunca  jeosu  de  pe  calîi ; 
fifj.  a  deconcerta,  confunde 
(zăpăci). 

Desargenter,  v.a.  a  desar- 
ginti,  şterge  politura  cu  ar- 
gintii, [mare. 

Dâsarniemenfty  m.   desar- 

Desars?iery  v.  a.  adosarraa. 

Desarrîmery  v.  a.  inar.  a 
schimba  modulu  oneraţiuniî 
(incărcăriif)  naviî. 

Desarroif  m.  turburare  in 
ailacerî,  confusiune,  desor- 
dine. 

Desartâculatioiif  1.  diir. 
stricarea  articulaţiuniî,  în- 
cheiătureî. 

Desarţîculer,  v.  a.  disuni 
unu  lucru  articulaţii. 

Desassembler^  v.  a.  a  di- 
suni buccăţe  de  tîmplăriă. 
Se—,  a  .se  disuni. 

Desassocier,  v.  a.  a  rupe 
uă  associaţiune. 

Desassortîr,  v.  a.  a  .se- 
para lucruri  potrivite.  Sust. 
e  desassovtimeiit. 

Desastrci  m.  mare  calami- 
tate, nenorocire  ,  accidinte 
funeste. 

Oesastreusement,  adv. 
prin  calamitate,  inusit. 

Desastreux  ,  eui<e ,  adj. 
forte  funeste,  care  adduce 
ruina. 

Oesawantage; )/).  nefolosu, 
prejudiciu,  daună. 

Desavantageusemeni  , 
adv.  în  nefolosu. 

Desavantayer,  v.  a.  a  lipsi 
de  unu  folosii. 


Dâsavantageissement  , 

adi:.  spre  nefolosu. 

De8avaniageux;6'/(.s{.^,  nr/j. 
care  vine  în  neloiosulti,  in 
paguba,  adduce  prejudiciu. 

Desaveui  m.  retractatiune 
(tăgăduire  ,  nerecunoscere 
de  allu  seti.  Vd.  Dcsavouer. 

DesaveugJer,  v.  a.  a  scote 
{)e  cine-va  din  orbia,  din  er- 
rorea  sa,  a-î  dischide  ocliii. 

Desavouer,  v.  a.  a  deproba, 
denega,  a  susţine  că  n'a  fă- 
cută seu  dissu  ce-va,  a  nu 
recunnosce  de  allu  seu,  re- 
jecta,  condemna,  re)iier. 

DesceSlement,  >u.  dessigi- 
latii,  despecetluire. 

DesceMer,  v.  a.  a  dessigila, 
despecetlui. 

Descendance  y  f.  descin- 
dinţă,    iiliaţiune,  posteritate. 

Descendant)  aide,  adj. care 
descinde  (se  cobora) .  Les 
descendants  ,  descindinţiî  , 
urmaşii. 

Descendreg  v.  n.  a  descinde, 
cade  (se  cobori); — v.  a.  a  de- 
pune pe  pămîntu,dd  in  jeosu. 
Priimesce  avoir  şi  clre. 

Descesite  i  f.  descinsiune 
(coborire),  năvălire  a  inemi- 
ciloru;  povîrnişiu  ;  cerceta- 
rea unui  locu  prin  autorita- 
tea justiţeî. 

Descripteur,  m.  descrip- 
torii, cellii  ce  de.scrie. 

Descropiîf,  ive,  adj.  de- 
scriptivii ,  de  descripţiune , 
care  descrie. 

Descripţionyf.  descripţiune; 
(lugrăvelă,  tabeki  în  ame- 
nuntîi  ;  (/eom.  tragerea  uneî 
linie,  uneî  suprafe^ie. 

Dssechouer,  v.  a.    a  pune 


DES 


320 


DES 


înderetu    pe   valuri  uă  nave 
opprită  de  uă  stăncă. 

Dssemballage,  m.  scotere 
din  balotu. 

Desemballer,  v.  a.  a  scote 
merfa  din  balotu,  defaire 
un  ballot. 

Desembarquement ,   m. 

deşertarea  naviî  la  portu. 

Dâsetnbarquerf    v.    a.    a 

deşerta  obiectele  din  nave. 

Dâsembourber,  v.  a.  a  re- 
trage din  nomolu  (din  mo- 
cirli). 

Desemrras'ţcheri  v.  a.  a 
.scote  mănerulu  dela  unii  in- 
strumentu. 

Desemparer,v.n.  şi  a.  a  pă- 
răsi loculu  unde  este  cine-va. 

Desempeser,  v.  a.  a  şterge 
scrobela  de  pe  uă    materia. 

Desemplir,  v.  a.  a  desîmple, 
deşerta  în  parte.  Sa  maison 
ne  deseinplit  pas,  casa  sa 
e  totu-deuna  plină. 

Desentpoisonner,  v.  a.  a 
strica  eflectulii  veninuluT,  o- 
trăveî.   [libera  din  încbisore. 

Desemprisonner,  v.  a.  a 

Desenchanteinent,>H.  ni- 
micirea descăntăriî. 

Desenchanter,  v.  a.  a  face 
se  incetede  descăntarea;  fig. 
a  desîncanta,  face  se  revină 
din  illusiunile  selle. 

DesenclouePf  v.  a.  a  re- 
dica  unuî  calu  cuiulu,  care 
Iii  face  se  schiopete,  a  scote 
din  cuie. 

Desencombrement ,  m. 
redicarea  derîmătureloru. 

Desencombrep  y  v.  a.  a 
curaţi  unii  locii  de  derîmăture. 

Desef  iler ,  v.  a.  a  scote 
din  firii,  din  sirii. 


Desenf  Ier,  v.  a.  a  desîmfla. 
Desenflurey  f.  desimflătură. 
Desengrener,  v.  a.  a  dis- 

face,    separa,  rotele,  carî  se 

îmbuccă. 
Desenivrer,  v.  a.  a  desbeta; 

V.  n.  a  eşi  din  beţia  sa. 
Desennuyerj  v.  a.  a  i-esipi, 

tace  se  trecă,  urătulii.  [rota. 
Desenrayer,v.a.a  despedica 
Desenrhumer,  v.  a.  a  face 

se  trecă  guturaiulii. 
Desenrouery   v.  a.    a  face 

se  trecă  răguşela. 
Dssensorceler,  v.a.  a  des- 

fermeca,  nimici  fermecarea. 
Oesensorcellementy   m, 

desfermecare. 
Desentâter,  v.  a.  a  face  sâ- 

trecă  obstinaţiunea    (entâte- 

ment),  previnţiunea. 
Desentraver,  v.  a.  a  des- 
pedica unii  călii. 
Desert ,    te  ,   adj.    deşerţii, 

pustiii,    nelăcuitu.    Snst.  m., 

deşertu,  pustia. 
Deserter,  v  a.  a  părăsi  unn, 

locii,  a  fugi  —  v.  n.  a  trece' 

la  inemicii,  a  deşerta. 
Deserteur,    m.    desertoriă, 

soldată  fugitu.  [deserter. 
Desertion,  f.  deserţiune,  vd., 
Oâsesperant  ,    ante,  adj., 

care  causedă  des[ieraţiune.  ' 
Desespere,ee,arr/'.desperatia. 
Desesperententi  adj.  des- 

peratu,cu  escessii.  [speranţa. 
Desesperer,  v.  n.  a  perde 
Desespoir,  m.   desperare. 
Deshabille,m.îmbrăccămjnte 

negliginte  a  ferneelorii  în  in- 

teriorulii  lorii,  în  casă. 
Deshabilleri    v.   a.  a    dcs- 

brăcca.  >'e — ,  a  se  desbrăcca. 
Deshabituery  v.  a.  a  des- 


DES 


—  321 


DES 


obicinui,    face  se  perdă    de- 
prinderea. 
O^sherber  ,    v.   a.    a  tăia, 

redica  erbele  relle. 
Desherence ,  f.  drepţii   ce 

are  Statulu  de  a  lua  succes- 

siunea    in    lipsa    moştenito- 

riloru.  [moşteni. 

Desheriter ,   v.    a.   a   des- 
Deshonnete  ,      adj.     ino- 

nestu,  necinstitu.  Conap.  mal- 

hotinete. 
Deshonnetementy  adj.  ia 

rnodii  inonestu^  cu  necinste. 
Deshonneur,  m.  desonore, 

necinste. 
Deshonorant ,  ante,    adj. 

care  adduce  desonore. 
Deshonorer  ,  v.  a   a.  des- 

onora. 
Designation,f.  desemnaţiu- 

ne,     denotaţiune   esactă,    a- 

legere. 
DesignePy  v.  a.  a  desemna, 

arreta    prin     semne,    numi, 

destina.    Vd.    marquer,    si- 

ynaler. 
De8illusionner,v.  a.  a  face 

se  perdă,se  incetede,  illusiu- 

nile. 
Desincorporer ,    v.    a.    a 

disperţi    ceaa  ce  era    incor- 
poraţii. 
Desineiice,f.(7ram.  desinin- 

ţă,  terminaţiunea  vorbeloru. 
DesinfatuePi   v.    a.  a  des- 

îngînfa. 
Desinfectant  I   ante,   adj. 

propriu  a    face    se    dispară 
infecţiunea  (niolipsela). 
Desinf  ecter ,   v.  a.  a   face 

se  dispară  infecţiunea    (mo- 

lipselă). 
I  Dâsinf ection,f.  desinfecţiu- 

ne,  nimicirea  infecţiuniî.' 

JJici.  Franc. -Bom- 


Dâsinteress6,e;e,  adj.  des- 
interessatîi. 

DesinteressemenVx  .sa- 
crificiu de  propria  sa  inte- 
resse,  neinteressare,  desin- 
teresse. 

DesinteressePiV.a.  a  com- 
pensa prin  uă  justă  desdau- 
nare,  despăgubire. 

Desînvestir,  v.  a.  a  inceta 
de  a  investi,  de  a  împressura 
cetatea:  a  retrage  unu  dreptu. 

Desinviter,  v.  a.  a  retrage, 
revoca,  uă  invitaţiune  făcută. 

DesinvolturCf  f.  intorsură 
elegante,  plină  de  graţia. 

Deşir ,  m.  dorinţă.  Comp. 
souhait. 

Deşira bley  adj.  desiderabile, 
de  doriţii,  au —  de  Vordon- 
nance,  conforme  cu  ordo- 
nanţa, [haiter. 

Desirer ,  v.  a.  a  dori.    Su- 

DesireuXy  ease,  adj.  dori- 
torii!. 

Desistementy  m.  încetare 
dela  ce-va.  Comp.  abandon- 
nement. 

se  D^sistery  v.  n.  a  se  lăssa 
de  ce-va,  a  înceta,  renoncer. 

Dâsobeiri  v.  n.  a  nu  se  sup- 
pune. 

DeS'lorSfloc.adv.  de  attunci. 
Des  lors  que,  neusit. —  Bine 
este  des  que,  îndată-ce. 

Desnian  ,  m.  nat.  genu  de 
mamifere  insectivore. 

Desmologiey  t.  anal.  des- 
mologiă,  tractaţii  despi-e  li- 
gaminte. 

Desob^issance,  f.  nesup- 
punere,  defaut  d'obeissance. 

Desobeissant|  ante,  adj. 
neascultătoriii,  care  nu  se 
suppune. 

21 


DES 


322 


DES 


Desobligeamment ,  adv. 
desobligătoriu,  neplăcuta. 

Desobligeance,  f.  applica- 
ţiune  a  desplăce,  a  nu  în- 
detora. 

DesobligeaniCi  f.  trăssură 
])entiu  Uct  siuguiă  personă. 

Desobliger,  \ .  a.  a  causa  ne- 
plăcere, tace  reu   serviţu. 

Desobstruer,  v.  a.  a  de- 
stupa, strica  obstrucţiunile, 
redica  ceaa  ce  împedică. 

Desoccupe,    ce,    adj.  I'ără 

lucru,  im  ccu))atu. 

Desoeuvre^'V,  (ulj.  care  nu 
face  nimicu,  care  nu  scie  se 
se  occupe.  Şi  ca  sti.sf.  )/i. 

Desoeuvremenl,  m.  lipsă 
de  lucru  (de  trebă),  inoccu- 
patiune. 

DBSolant,o>^<e,a(;i!_/.desolan'.e, 

alUictante,    de  nesufleritu. 

Deso3aieur,)>(.  trice,  f.  adj. 
desolatoriu,  care  pustiesce. 

D  isolatioiii  f.  ruină  deplină, 
pusiiire  ;  estremă  superare. 

Desoler|V.  a.  a  desola,  pustii ; 
causa  mare  alflicţiune,  su- 
perare. estremu  necasu. 

Desopilanl,ante,adj  propria 

a  deslupa.  i>i  dcsopilutif,  ioe. 

Desopi]er,v.  a.  )}if(f.  a  stri- 
ca aslupălurele,  temedui  ob- 
strucţiunile. Se — ,  se  veseli. 

Desordonne^  lie,  adj.  de- 
sordinatu,  in  neorînduială, 
escessivu. 

Desordonnementi  adv.  in 
modă  desordinatu,  p.  ns. 

Desordre  ,  m.  desordine, 
turbarare. 

Desorganisaieup,  m  tri- 
ce, f.  deşorgcmisatoru. 

Desorganisatîon ,  f.  dtes- 
organisatiune,  desordine. 


D^sorganisePi  v.  a.  a  des- 
nrgauisa  ,  destrui  organele, 
arunca  in  confusiune. 

Desorienter ,  v.  a.  a  face 
pe  cine-va  se  perdă  direcţiu- 
nea ce  urma  ;  fi'g.  a  decon- 
certa (zăpăci).  Se — ,  a  perde 
direcţiunea. 

DesormaiSiacrt;.  din  acesiCi 
moiiientu.  de  acum  înainte, 
ă  VaveiH)-,  dorenavant. 

Desossement  y  m.  desos- 
satu,  scoterea  osseloru  din 
caine. 

Desosser,  v.  a.  a  scote  6s- 
seie  unei  găine  ele.  pentru 
a  prepara  carnea  la  bucea  te. 

Desourdir,  v.  a.  a  distacr 
urdela.  |daţiun<-'. 

Desoxydation  ,  f.  desossi- 

Desoxyder,  v.  a.  chem.   a 
desossida,  scote  din  uă  suli-     ; 
stanţă  ossigenulu  ce  conţine.     , 

Desoxygener  ,    vd.    dcso-     \ 
xyder.  ! 

Despoteyt/^.  despotd,  guber-     j 
natorii  un  or  ii  State.  ! 

Despotique|a(/y.  despoticii.     | 
arbitrariu  .şi  absoiutu.  j 

Despoiiquetnenty  adv.  ia    i 
mod  li  despotică. 

Despotismei^i.  despotismu. 

DesquamePi  v.  a.  a  curaţi     ! 
ceaa  ce  s'a  cojită.  i 

.se  DessaisiPi  v.  n.  a  părăsi     î 
ceaa  ce  avea  in  possessiune.     .i 

Dessaisissementi  >H.  pă-     ; 
răsirea  posse.ssiuniî,cessiune.     t 

Dessale,  ee,  adj.  desăratu.      t 

Dessaîsonner,v.  a.  a  strica    >» 
ordinea    cultureî    şi    seuiin-     t 

■    ţeloră. 

Dessaler,  v.  a.  a  desăra. 

Oessangler,  v.  a.  a  .<«iăbi  seu    4 
scote  ciniietorea  la  calu  etc.     i 


DES 


323  — 


DES 


Oess^chant,  ante,  adj  de- 
secante,  care  usucă,   secă. 

Dessec!'ement,  m.  uscare, 
secare. 

Oessec!ter,Y.  a.  a  usca,  seca. 

Oesseân,>H.  intenţiune,scopu, 
proiecţii,  resoluţiune,  planu. 
A —  ,  in  adinsu. 

Desseller,  v.  a.  a  lua  şeaa 
de    pe   cal  LI. 

Oesserre,  f.  Usit.  numai  in 
IVasea, :  ctre  dar  a  la  — ,  a 
nu  se  determina  decătu  cu 
repumnanţă  se  de  banî. 

Oesserrer ,  v.  a.  a  slăbi 
ceaa  ce  era  strînsii ;  se  — ,  a 
deveni  maî  puginu  strînsu. 

Oessert ,  m.  deşerţii,  ulti- 
mulu  serviţiu  la  ospeţii. 

Desserie,  f.  buccato  remase 
după  ospeţu.  ChemUi  de—, 
cale  de  communicaţiune  între 
uă  proprietate  şi  drumulu 
mare. 

Dessertir,  v.  a.  a  scote  (dia- 
man'ele)  din  loculii  unde  e 
a-şedatu  pe  inelu.      [capelă. 

Oesservanî,  m.  preoţii  de 

Desservîr  ,  v.  a.  seu  n.  a  re- 
di?a  buccatele  dela  mesă; — 
V.  a.  a  servi  olficiulii  într'uă 
capelă. 

Dessicaiif,ii^c,  adj.  care  u- 
sucă  culorile. 

Dessicatioiiy  f.  uscăciune. 

Dessiller,  v  .  a.  a  dischide 
pleopele,  ochii.  Si  deciller. 

Dessiiii  iH.  desemnu,  delinia- 
ţiune.  Planu  şi  principalii 
incidinţi  aî  unei  opere  liter. 

Oessînateur,  nt.desemna- 
toru,  făcetorii  de  desemne. 

Dessîner,  v.  a.  a  desemna, 
deiinia,  figure  etc,  indica 
forma. 


Dessoler,  v.  a.  ayric.  a 
schimba  ordinea  cultureloru. 

Dessoucher,  v.  a.  a  cu- 
raţi de  buturuge. 

Dessouder,  v.  a.  t.  a  dis- 
lipi  metalele. 

Dessouler,  v.  a.  a.  desbeta, 
resipi  beţia;  v.  n.  a  se  des- 
be'a. 

DessouSj  adv.  desubt,  (de- 
desubt), sub.  Lâ  — ,  sub  a- 
cesta.  Aa  — ,  desubt,  maî 
josu..4if — de  subt.  Ci — ,  aci 
în  urmă.  Par — ,  pe  desubt, 
sub  acesta.  En  — ,  desubt, 
jeosu,  de  — ,  pentru  desubt, 
sens  dessus — ,  jeosii  şi  sus, 
ammesticatu.  Le — ,  partea  de 
jeosu;  avnir  le  — ,  a  ave 
reulii,  nelblosulii. 

DessuSi  adv.  d'assupra.  Lă 
— ,aci  sus,  la  acestea.  Au—, 
maî  sus.  Par  — ,  pe  d'assu- 
pra.  Par — toni,  maî  cu  semă. 
Ci—,  maî  sus.  Le — ,  partea 
su,  eriore  ;  Le— du  vent,  Ib- 
losulu  vîntuluî,  avoir  le  — , 
a  li  superiorii ;  prendre  le 
— ,  a  li  învinge'oriu.  Mus. 
partea  rea  maî  de  sus  ;  opj). 
la  basse. 

Les  adverbes  dessous  et  des- 
sus ne  veulent  pas  de  re? 
gime.  On  dira  donc  par- 
dessus  la  table  etc.  et  non 
dessus  la  table. 

Destin,  m.  destinii,  ursită. 

Destinataii^e,  m.  şi  1  des- 
tinatarii!, acella  cuî  este  în- 
dreptată (adressată)  uă  tră- 
mitere. 

Destinaiioiii  i'.  destinaţiu-: 
ne,  lucru  pentru  care  este 
appropriatii  ce- va;  locu  des- 
tinată. 


DET 


324 


DET 


Destinieef  (.  destinată,  ur- 
sită. 

Destiner,  v.  a.  a  destina, 
determina  destinaţiunea  (ho- 
tări  pentru  ce-va). 

Desti  tu  abl  e,oaj  .distituibile, 
care  se  pote  destitui. 

Destituâ}  ee,  adj.  lipsitu. 

Destituer,  v.  a.  a  destitui, 
da  jeosu  unu  funcţionariîi 
publicii. 

Destitution,  f.  destituţiune 
(gonire  din  slujbă). 

Destrieri  m.  calu  de  bătă- 
lia. Altă-dată  detrier. 

Destructeurj  m.  Irice,  f. 
destructoru,  cellu  ce  .strică, 
destruesce,  derimă. 

Destructif,  ive,  adj.  de- 
.structivu  ,  care  destruesce  , 
strică,  derimă. 

Destructioiii  t.  destrucţiu- 
ne,  stricăciune,  ruină    totale. 

Desuetude,  f.  desuetudine, 
cessaţiune,  încetare  a  unei 
legî,  unui  obiceiu  (desobici- 
nuinţă). 

De  suite,  loc.  adv.  pe  răndu, 
unulu  după  altulu.  Tont  — , 
îndată  ,  aussitOt  ,  siir-le- 
champ. 

D^sunioiii  f.  disuniune. 

Desuniri  v.  a.  a  disuni,  dis- 
perţi,    rupe  buna    înţelegere. 

D^tachement  ,  in.  trupă 
dispărţită  de  corpulu  armatei. 

Dâtacher,  v.  a.  a.  dislipi, 
depărta  de ;  pict.  a  face  se 
appară  în  relief.  Se  — ,  a  se 
dispărţi,  dislipi.  [petele. 

D^tacher,    v.    a.    a    şterge 

Detaili  m.  amenuntu.  En — , 
în  amenuntu  ;  homme  de — , 
omu  care  caută  în  amenuntCi 
uă    afl'acere,    (juerre  de  — , 


resbelîij'nlre  partid  Q.Les — Sy 
amenuntele. 

Dâtaillantf  ante,  adj.  care 
vinde  cu  d'amenuntulu. 

D^tailler,  v.  a.  a  tăia  in 
buccăţe,  a  vinde,  narra,  po- 
vesti, cu  d'amenuntulu. 

Dâtailleur,  m.  (vech.)  vd. 
delaillant.  [raerfei. 

Detalage  ,     m  .    strîugerea 

Detaler  ,  v  .  a  .  a  stringe 
merfeie,  cari  era  întinse ; 
V.  n.  a  pleca  repede,  cată 
maî  in  grabă. 

D6talinguer|  v.  a.  mar.  a 
redica  tunia  ancoreT. 

D^taxe  y  f.  suppressiunea 
tasseî. 

D^taxer,  v.  a.  a  supprime^ 
remite",  reduce,  uă  taxe. 

Dâteîndrei  v.  a.  a  .şterge 
văpsela ;  v.  n.  a  perde  cu- 
lorea  sa.  [dejuca.  . 

Dâteler,  v.  a.    a    deshăma ; 

D^tendoir  ,  m  .  detinsoru, 
instrum.  de  ceprădari,  case 
întindă  şi  destindă    lanţulu. 

Detendre,  v.  a.  a  destinde, 
lăssa,  slăbi  ce  era  întinsu ; 
a  lua,  redica,  tapetele  unei 
camere.  Se  — ,  a  se  destinde, 
relăssa:  fly.  se  repausa  ;  mon 
esprit  se  detcnd.  Se  dice 
assemine  despre  timpulu 
care  începe  a  se  încăldi. 

DâteniPi  v.  a.  a  deţine,  ţine; 
în  manele  selle  ;  a  reţine  pe; 
nedrepţii  în  possessiunea  sa;î 
a  ţine  în  inchisore  (.şi  de-' 
tenir  s.  relenir  en  livisonj. 

D^tentey  /.  detentu,  arculu 
care  ţine  dischisii  cocoşiulîi 
pusceî;  mică  pergulă  (pîr- 
ghie)  care  lace  se  se  dis- 
tindă  arculu  de  sunetîi  la  o- 


DET 


325  — 


DET 


roloiriu,t;/>'e  dur  ci  la — ,a  fi 
avaru. 

Detenteur,  )/i.  trice,  f.  de- 
tentoru.  cellîi  ce  ţine  posses- 
siimea  unuî  lucru;  posses- 
soi-Li  cu  litiu  legale. 

Oeientionj  f.  detinţiune,  ţi- 
nere in  posse>siunea  sa : 
starea  unuî  lucru  luaţii  prin 
au'oritatea  justiţeî;  şedere 
in  inchisore  ;  maison  de — , 
închisore,  carcere. 

Detenuy  ue,  adj.  deţinuţii, 
inchisii.  Comp.   prisonmer. 

Detergây  ce^  adj.  med.  cu- 
raţi tu.  [tersif. 

Detergent,  e,  adj.  vd-  de- 

Deterger  ,  v .  a.  med.  a 
sterae,  curaţi,  nctoyer,  pu- 
nţi er. 

Deterioratîon,  f.  deterio- 
raţii, schimbare  în  reCi,  stri- 
care. 

Oeterîoreri  v.  a.  şi  n.  a 
deteriora,  pune  în  decadinţă, 
strica,  face  maî  reii.  Comp. 
degra^'d',  gater. 

Determinablei  adj.  deter- 
minabile, care  se  pote  de- 
termina. 

Determinant,  e,  part.  adj. 
determinante ,  care  deter- 
mină (hotăresce).  In  gram. 
prO[JositioH  determinante  , 
şeii  determinative,  proposi- 
ţiune  determinativă,  care  de- 
termină pe  alta. 

06terminatif|  ive,  adj.  şi 
sust.  determinativii,  propriu 
a  determina  (hotări). 

Determination,  f.  deter- 
minaţiune  (hotărire),  defini- 
ţiune,  caracterisatu ;  reso- 
luţiune.  Fis.  tendinţă  maî 
mulţii  către  uă  parte  Metaf. 


aceaa  din  f  issile  voinţei,  care 
se  manifestă  între  delibera- 
ţiune  şi  voliţiune.  La— da 
mouvement,  ceaa  ce  deter- 
mină direcţiunea  unuî  corpii 
în  mişcare. 

Determine,  ('e,  p.perf.afJj. 
determinată  (hotăritii),  re- 
solutii,  cu  totulu  applicatii 
(adonnc  şans  rcserve). 

D^terminement,  i^dv.  de- 
terminaţii (liotăritii).  Coini). 
absolurneat,    erpresscment. 

Determiner,  v.  a.  a  dofige 
întinderea,  liraiţile,  caracte- 
rulii,  a  determina  (hotări);  a 
decide,  regula  ;  a  causa.  II 
a —  de  partir,  a  decişii  se 
plece; —  un  cheval,  a  îm- 
pinge unu  cală  înainte.  — 
.^tre  determine,  a  fi  deter- 
minată (se  hotări)  se,  se  re- 
soudre  â. 

Determinisme,  m.  deter- 
minismu,  doctrină  că  tote 
schimbările,  ce  .se  întîmplă 
în  lume,  sunt  predetermi- 
nate şi  inevitabili. 

Dâterre,  m.  corpu  mortă 
desgropată,  /)   as. 

Deterrer,  v.  a.  a  retrage 
din  pămintă.  din  inormîntu, 
dcsgropa  ;  fig. — qn.a.  ajjun- 
ge  se  atfle  unde  e.ste  cine-va. 

D^terreur,  m.  omă  abile 
se  discoppere  rarităţile,  cu- 
riosităţî. 

Detersif,  ive,  adj.  med.  de- 
tersivu,  curăţitoriu,  proj)riu 
a  şterge,  purifica,  vulnerile 
şi  ulcerile.  Sust.  m.  reme- 
dia care  şterge,  curăţă,  de- 
tergent. 

Dâtersion,  f.  med.  curăţire, 

Detestable,  adj.  detestabile. 


DET 


326  — 


DET 


blestemaţii,  forte  reu  în  fe- 
lulii  seii. 

D6testab!enientţ  adv.  in 
rnodu  detesiabile,  forte  reă, 
Ires-mal  (fam.). 

Dâtesiatiotif  f.  det<^stiţiune, 
blestemu,  on-ore  (grodă)  pen- 
tru unu  lucru  :  —  dii  peche, 
orrore  de  peccatu. 

D  jtester-,  V.  a.  a  detesta, 
condeiuna  prin  vorbe  de  re- 
probaţi une,  blestema,  ave  în 
/  orrore;   abhorrev,  nu    pute 

sufferi  {ne  pouvoir  endaver). 
Ce  verbe  prend  o'i  rejette  in- 
dirferemmeiit  la  preposition  tie 
avânt  Tinfinitif  q.ii  suit. 

DetetePi  v.  a.  a  împerţi  pe- 

rulîi  in  mice    strînsure^    en 

petits  amas,    (la  perrucari). 
Dâi'ttâsauriser,  v.  a.  a  re- 

sipi  unu  tesauru,  p.  us. 
D^tîgnoner,    v.  a.  a  strica 

perulu  peptenatu,  pop. 
D^tirer,  v.  a.  a  întinde  tră- 

gîndu,  trage  în  tolii  sensulu. 
Dâiiserj  v.  a.   a    stinge    fo- 

culu  d  părtăndu  tăciunii. 
Detisserf  v.  a.    a   desţesse, 

disface  ţessetura. 
D  Jtibrei  part.  perf.  (etre — ), 

a  fi  perdutu  titlulu  seu. 
Deionani,     e,   adj.     detu- 
nau te,  detun  ătoriu. 
Dâtonaîiaiii    1.   detunare. 

Apprindere   subită   cu   sgo- 

motu. 
DetoneP|  v.  a.  a    detuna,    a 

se  apprinde  subitu  .şi  cu  es- 

plosiune,   cu    sgomotu ;    fig. 

a  nu  reraăne  pretutindine  de 

acera.şî  felu. 
D^tonatioiii  f.  mus.  scbim- 

barea  tonului. 
Oâtonnerj    v.  a.  a   e.şi   din 


tonii,  schimba  sunetulti,  cân- 
ta falsu  ;  a  face  disparatîi. 

Deiordr.e,  v.  a.  a  de.storce,. 
disface  torsâtura,  despleti : 
Se — ,  se  despleti  ; — le  bras^ 
a  şî  distorce  (scrînti)  bra- 
piulu. 

Detorquer,  v.  a.  a  da  unu 
sensii  silitu,  falsîî,  p   ns. 

Dstors,  e,  adj.  de^torsu; 
cuT  s'a  stricaţii  torsura,  care 
nu  maî  e  torsii.  Sust.  f.  r/e- 
torse,  detorsură,  scrîntitură. 

Detopftiller,  v.  a.  a  disface, 
disfăşiura,  îndrepta,  ceaa  ce 
era  învirtitii,  împletitu. 

Deîouc'':!ery  v.n.  )>uu\a  pluti 
erăşî. 

Detouper,  v.  a. />ko\  a  des- 
tupa, lua   dopul u,    dischide. 

D6ioupi!lannep,  v.  a.  a 
tăia  ramurile  irni{i\î{toupil- 
lonsj,  unui  portocalii. 

Dstour,  in.  întorsură,  aba- 
tere din  linia  directă,  siiiuo- 
sita'e  (cotilură) ,  circuitti; 
fig.  lineţă,  (suhtcvfagej.  La 
pi.  vederi  secrete. 

Detourne,e'e,^)ftf/.;)e)'/".  adj, 
intorsu,  abătuţii  ;  chemin — , 
drumii  depărtata  (ocolitu); 
Doie — e,  cale  indirectă. 

Detourner,  v'.  a.  a  abate, 
depărta,  părăsi  calea  dreptă, 
schimba  direcţiunea,  întorce 
dinlr'uă  idea  (  dissnader) , 
lua  prin  fraude,  prin  înşe- 
lăciune; — le  .sens  d'unmoty 
a  schimba,  depărta,  înţeles- 
sulii  uneT  vorbe,  a-î  da  uă 
semnificaţiune  silită,  lui  don- 
nev  un  sens  force,  lui  faire 
violence. 

Detracter,  v.  a.  a  detracta 
(huli),  înjeosi  merilulu,  vor- 


DET 


—  327 


DET 


bi  de  reu  (mecUre),  cu  des- 
preţii,  de  cint  -va  seîi  de  ev. 
— qii.  s.  de  qn. 

Detracteur,  >n.detractoru, 
vorbitorii  de  reu  {medisant  . 

Detraciion,  f.  detracţiune, 
vorbire  de  reu  (hulă).  Comp. 
calomnie,  rnedisance. 

DetrangeP}  v.  a.  grădin. 
a  alunga,  goni,  moşoroii,  in- 
sectele nocinţi. 

Detransposer,  v.  a.  im- 
prim, a  restabili  paginele, 
ce  nu  era  la  loculu  lorii. 

Detraquer,  v.  a.  a  strica, 
pune  in  desordine  {devan- 
(jer),  ua  machină ;  a  lace 
unii  calu  se  perdă  mersulii 
bunii,  şeii  mersulii  ordinariu; 
fuj.  a  turbura,  încurca,  trou- 
b'ter. 

Detrempci  f.  culore,  văpS' a, 
dilută,  subţirită  cu  apă  şi 
cleiii;  mariage  en — ,  căsă- 
toria apparinie  (fam.),  ou- 
vrage  en — .imitaţiune  slabă. 

D^tremper,  v.  a.  a  subţiri, 
ammestica  întrunu  licidii, 
muia,  dilui ;  stinge  (varii). 

DâtressCf  f.  mare  necasii 
alUi  spiritului,  stare  penibile 
^denument! ;  mare  necessi- 
tate,  periclu  immininte  ;  si- 
gncd  t/e— ,seinnalii  de  peri- 
clu [mar.;. 

Dâtresser,  v.  a.  a  despleti, 
disface  împletitura. 

D£trichage|  m.  destrăma- 
tul ii  lăneî. 

DetrichePi  v  a.  a  destrăma, 
scărmăna. 

Detriment,  m.  detrimentiî, 
prejudiciii,  perdere  (pagubă); 
nai.    remasurî,    sfdrîmăture. 

Detripler,  v.  a.  / — /e.s  fdesi, 


a  introduce  allii  treile  mem- 
bru intre  celle  doue    prime. 

nâtritePi  V.  a.  fles  olivesj, 
a  pressa,  tescui,  (olivele,  mă- 
slinele). 

D^tritique,  adj.  geul.  de- 
triticii,  IbrraatCi  din  slerîmă- 
ture  de  stînce  şi  remasurî 
organice. 

DetrituSi  m.  nat.  remasurî 
sl'erîmate,    părţi  decompuse. 

D^troit,  m.  strimtore.  Comp. 
de  file.  Vd.  şi  District. 

Detromper,  v.  a.  a  retrage, 
scote  din  errore,  din  înşe- 
lăciune, arreta  cui-va  că  s'a 
înşelaţii.  Se — ,  a  aşi  din  er- 
rore,  veni  la  vederi  mai 
bune. 

D^tronement,  m.  detro- 
nare, alungaţii  dela  tronii. 

Detroner,"  v.  a.  a  detrona, 
face  se  cadă  dela  ironii,  lua 
cui-va  puterea  suverană. 

D^trousser  ,  v  a.  a  de- 
sringe,  disface,  lăssa  se  cadă 
ceaa  ce  era  redicatii,  strînsii. 
ţig.  fam.  a  esercita  furturi 
pe  căile  publice. 

Detrousseur,  m.  (vechj, 
tălchariti  de  druraurî,  b7'i- 
gand. 

Detruire,  v.  a.  a  destrui, 
strica,  derîma,  ruina,  face 
se  dispară.  Comp.  demolir, 
ahattre,  miner,  aneantir. 

Dettey  f.  debitu,  detoriă  de 
bani ;  —  active,  ceaa  ce  a- 
vemii  se  luămii, —  passive, 
ceaa  ce  detorimu,  — vereuse, 
detoi'iă  a  cui  plată  e  forte 
nesigură,  i^tre  accable,cri- 
ble,  abime,  perdu  Oe  —  s, 
şeii  avoir  des — s  par-dessus 
la  tete,  a  fi  plinii  de  detorie. 


DEU 


328 


DEV 


înnecatu  în  detorie  (fam.) ; 
avouer  sa  — ,  a  mărturi  că 
detoresce,  că  n'are  dreptulu, 
—  es  criardes,  deloriî  mă- 
nunte  pentru  obiecte  de  pri- 
ma necessitate. 

Detumescence,  f.  vd.  de- 
seuflure. 

Deuîl,  )».luctu,jale,  cernire; 
faire  son — de  qch.  a  consi- 
dera ce-va  câ  pevdutu ;  fig. 
tristeţă,  afflicţiune. 

Deutero-canoniquci  adj. 
secundu-canonicu .  Se  dice 
de  cărţile  Scriptureî,  cari  a 
l'ostu  introdusse  în  canone 
raaî  tărdiu  decătu  celle-alte. 

Deuteronomei  m.  deute- 
ronomiu,  a  doua  lege  mo- 
saică,  a  cince  carte  din  Pen- 
tateucu.  II  contient  la  repe- 
tition  des  lois  comprises  dans 
Ies  premiers  livres. 

Deuteropathie ,  f.  med. 
bolă  secundariă  precessă  de 
alta  (m  orbii  s  secund  ar  iu  s). 

Deutiodure,  m.  chem.com- 
binaţiune  duplă  de  iodu. 

Deutoxide,  m.  chem.  deu- 
tossidîi,  allu  douile  gradu  de 
ossidaţiune  ;  —  de  mercure, 
hidrargiru  ossidatu  (Jiydrar- 
gijrum  oxldatuvi). 

Deux,  adj.  numer.  doui, 
doue  ;  allu  douile  ;  —  ă  — , 
cate  douî ;  eii  — ,  în  doue, 
Ies  deux,  toHS  Ies  deux,tous 
<leux,  amîndouî ;  n'en  pas 
faire  ă  —  fois,  a  se  decide 
repede;  donner  des  — ,  seu 
'piquer  des — ,  a  Iovi  calulii 
de-uădată  cu  ambii  pintenî; 
a  lucra  cu  grabă. 

Jleuxiâmei  adj.  ord.  vd. 
Second. 


Deuxiemement,  adv.  allii 
douile,  de  allu  douile. 

Devaler,  v.  n.  a  descinde, 
se  da  jeosu ;  v.  a.  a  face  se 
descindă.  Vd.  descendre. 

Devaliser,  v.  a.  afurabanî, 
eflecte  etc. 

Devancer,  v.  a.  a  apuca  în- 
ainte, întrece,  merge  raaî  re- 
pede, precede,  gagner  Ies  de- 
va nts  ;  fi  maî  presus  de  cn. 

Devancier,  m.  iere,  f.  pre- 
cessoru  ;  cellu  ce  precede  pe 
altulu  într'uă  funcţiune.  La 
/)/.  vd.  ancetres,  aieux. 

Devant,  prep.  înaintea,  în 
presinţa.  Ci — ,  aci  înainte. 
Prendre  seîi  gagner  le--, 
orî  Ies  devants,  a  pleca  în- 
ainte de  altulu;  co)n7?ie — ,  ca 
maî  'nainte: — que,  înainte 
de  a ;  au — de,  înaintea;  au 
— ,  par — ,  prin  partea  an- 
teriore.  Par  — ,  ca  pre^j.  în 
presinţa. 

Devantier,  ui  şiorţu  ce  por- 
tă femeele  poporului  (vech.). 

Devanture;  f.  pârlea  es- 
ternă  a  uneî  case,  fagiu  an- 
teriore  (uneî  prăvălie  etc.)  In- 
vestită de  lemnăria  în  este- 
r.iorulu  unuî    magasinii  etc. 

Dâvastateur,  m.  trice,  f. 
devastatoru,  pustiitoru. 

Devastatioti)  f.  devastaţiu- 
nc,  pustiire. 

Dâvaste,  ee,adj.  (visage—), 
defiguratu  de  bolă. 

Dâvaster,  v.  a.  a  devasta, 
pustii,  comp.  ravager 


D  sveloppement, 


dis- 


voltare,    disfăşiurare ;    ci-es- 
cere. 
Developper,    v.  a.    a   dis- 
veli ,    disvolta  ,     disfăşiura. 


DEV 


329 


DEV 


Se  — ,  a  se  disvolta,  se  în- 
tinde. 

Devenir,  v.  n  a  deveni,  se 
face,  ajjunye    in  uă  stare. 

Devergondage;  rn.  dere- 
gulă  scandalosă  a  moravu- 
rilor u. 

Dâvergonde,  ee,  adj.  cor- 
riiptu  (Ijerbantii).  Se  iea  ca 
sust. 

Devernir,  v.  a.  a  delustri, 
şterge  lusirulu,  vd.    vernls. 

DeverSi  prep.  către,  in  par- 
tea. Par—  ,  în  possessiu- 
nea.  Astădî  se  dice  vers  seu 
prcs  de. 

DeverSi  e,  adj.  care  nu  e 
drepţii  în  sus ;  înclinaţii. 

DeversePy  v.  n.  a  se  apple- 
ca,  înclina. 

06ver soiri  )>!.  locupeunde 
se  versă  prisosulu  apeloru 
unei  mori,  unui  canale. 

Devetir,  v.  a.  a  disbrăcca, 
devesti.  [batere. 

Deviation,  f.   deviaţiune,  a- 

Devâdage,  m.  dăpănatii. 

D^videPf  V.  a.  a  dăpăna,  face 
!j;hiămu  ;  )nar.  vd.  dijrouler. 

Devideury  )n.  euse,  f.  cellu 
ce  da pană. 

D^vidoir,  m.  rodanii. 

D6viery  v.  n.  a  devia,  a  se 
abate.  Se—,  a  se  strâmba. 

Oeviiii  tn.  deoineresse,  t.  de- 
vmatoru,  ghicitorii. 

Devinep ,  v.  a.  a  devină, 
ghici.  [ressă. 

Oevineresse  ,    f.    ghicite  • 

Bevineur,  vi.  easa,  f.  vd. 
Devin.  [deretu. 

06vireP|  v.  a.  a  îndrepta  în- 

OeviSi  m.  devisu,  socotelă  în 
amănunţii  a  speselorîj  şi  lu- 
crărilorii  de  făcuţii ;  conver- 


saţiune  familiare.  In  ulti- 
muliî  sensu  şi  devisi'e,  f. 

Oevisageri  v.  a.  a  sfâşia 
i'ngii  (obradulii),  defigura. 

DevâsC)  f.  devisă,  figură  cu 
vorbe,  carî  esprimii  concisu 
uă  cugetare. 

Deviser,  v.  a.  a  convorbi 
familiare. 

Devisser,  v.  a.  a  scote  şiu- 
rupurile  dela  ce-va. 

Devistif  loc.  lat.  după  vede- 
rea propria.  Se  dice  despre 
unu  lucru,  de  care  s'a  assgu- 
ratii  cine-va  prin  ochii  sei 
propii.  [rhee. 

Devoiement,  m.  vd.  Diar- 

Devoiler,  v.  a.  a  desvgji,  re- 
dica  velulu ;  revela,  discop- 
peri  ce-va  ascunsu. 

Devoir,  v.  a.  a  ti  detoriă, 
ave  se  plătescă.  Se—,  a  li 
obligaţii  către  sine,  către  aî 
seî  etc.  Sust.  )ti.  detoriă  mo- 
ride.--Căndii  deouir  .se  u- 
nesce  cu  unu  altii  verbu,  în- 
semnedă  trebae:  ii  doit  par- 
iir,  ellii  trebue  se  plece;  la 
cainpagne  doit  elre  belle, 
cămpulu  trebue  se  fiă  Iruinosu. 

Devoluy  «e,  adj.  căştigatu 
prin  di-eptii. 

Devolutîf ,  ive,  adj.  devolu- 
tivLi,  care  trece  assupra  al- 
tei   ))ers6ne. 

Devoluiioiii  f.  t.  transmis- 
siunea  unuî  drepţii. 

Devorant,  a)ile,  adj.  care 
rode,  consumă.  [suma. 

Devorer,  v.  a.  a  rode,  con- 

Dâvot,  u(r,  adj.  şi  sust.  [A- 
osii,  evlaviosu. 

Devotementi  adv.  cu  de- 
voţiune, evlaviosu. 

DevotîeuXi  case,  vd.  JJcvut. 


DLV 


330 


DIA 


Devotionj  f.  devoţiune,  ev- 
lavia. 

D^vouCi  re,    adj.    devotaţii. 

Devouement,  //'.  duvota- 
iiienlu,  di-posiţiune  a  servi 
|)e  ciue-vu    cu    abne,u''aţiune. 

DevouePj  v.  a.  a  devota,  con- 
secra. 

Devoyep,  v.  a.  a  depărta 
din  cale,    atlrage  în  erro-e. 

Dexteritej  f.  dcsieritate,  di- 
Ijaciă.  [mosă. 

DextrinC)  f.  substanţă  gum- 

Dey,  vH.  capu  allii  vechiului 
gubernu  din  AlgiM-ia. 

Diay  dee.  Vorbă  dissă  cailo"u, 
că  se  apuce  la  s'lănga.  N'en- 
lendre  ni  â — ,  ni  â  hac,  a 
nu  voi  se  înţelegă  de  vordă. 

Dîabete,/(.s\vâssu  de  Tantalu; 
med.  (şi  diabelrs),  diabete 
melitu,  sacharifluii  /diabi. 
mclitus,  anglicus).Se  dice  de 
ordinariu  diabeie  sncre,  pe 
căndu  diabete  non  sncre 
e  diabeie  insii)idu  [diob.  in- 
sipid as). 

Diabetique,  adj.  diabetici), 
adeotatu  de  diabete. 

Diable,  m.  diabolu ;  bon—, 
omîi  de  caracterîi  bunu, /"((('- 
re  le — ,  a  se  necăji,  face 
sgomotu,  dire  le  —  de  qn. 
a  vorbi  foi-te  reii  do  cine-va, 
avuir  le — aa  eorpt^,  a  fi  pre 
activQ,  pre  passionatu,  e)i — 
et  (Ierni,  forte  niultu,  esces- 
sivu,  le— bat  sa  femme,  plo- 
uă cu  sore  ;  faire  le — â  qiia- 
fre,  a-şî  da  ostenela,  (mun- 
că) estremă  (comp.  se  don- 
ner  beaucnap  de  }nul)\techn. 
macbină  cu  doue  rote  pen- 
ti-u  transportu  de  greutăţi. 

Diablement,  adv.  escessivii. 


Dîablerie,  f.  soriilegiii,  fer- 
mecătoriă,  reutate,  malefice. 

Diablessci    f.    fomeă   rea; 
pauvre    — ,  sermană  femeă,    ■ 
bonne — ,bună  creatură,Lună 
dinţa.  ] 

Dâablezot,   interj,  fam.  a-    ] 
şia  de  piostu  nu  e  cine-vaî    i 

Dâabiotin,  hi.  micu  diabolu;    ". 
coletură  cu  ciocalată;  mar.   •• 
/şi  diablonj,  panda  dela  fu- 
nia, voite  de  perroqnet,  ar-    j 
burată  pe  cablulu  mare  fsur 
Celail.  [r6u. 

Diabotique,  adj.  diabolică, 

Di^boliquementy  adv.  in 
modu  diabolicii,  forte  reu. 

D5abotanHm,j//./Vu')n.  blas- 
turii  de  erbe.  [ne. 

Dicibrose,!'.  med.  corrosiu- 

Deacanthei  nu  unu  pescc 
marinii. 

Diacarthamei  m.  fain.  e- 
lectuariu  purgalivu,  în  care 
intră  seminţe  de  carthame 
seu  safran  batard. 

Diacaustique  ,  adj.  opt. 
diacausticîi.  ligue  —,  caus- 
tică, parabolă. 

DiachalasiSf  f.  diir.  sepa- 
raţiunea  osseloru  craniuluî. 

Dîachylony  m.  s.  diachy- 
lam,  blasturu  resolutivu  fă- 
cuţii din  succurî  viscose. 
Comp.  emplâtre  yommeseiî 
simple. 

Dîacodei  m.  diacodiu.  si- 
ropâ  de  macu  albu  {sirap. 
Diacodiil.  [conu. 

Dâaconalj   e.    adj.    de  dia- 

Diaconat,  m.  diaconatu. 

Diaconesse;  f.  veduvă  seâ 
liică  împlinindu  unele  func- 
ţiuni ecclesia-stice  în  bis.  pri- 
mitivă. 


DIA 


33-1 


DIA 


Diaconic,  f.    diaconiă,  o- 
ratorju  serviţii  de  unu  dia- 
conii. 
Diacoustique^  f.    diacaus- 

tică.  Sciinţa  refracţiuniî  su- 
neteloru. 

Diacrc;  r>).  diaconu. 

Diademe^  m.  diademă. 

Diadelphes,  f.  pL  diadelfe. 
Se  di  re  de  s' aminele  unite 
în  doue  corpuri. 

Diagnostic,  */;.  diagnosticii, 
cunnoscere.i  natureî  morbi- 
lorii  după  simptomato.  Şi 
diagnose. 

D!agnostique,  adj.  dia- 
gnosticii,  c.a-e  indică  natura 
morbilorii.  Se  dice  de  sem- 
nele ce  caracter!  să  unu 
morbu. 

Diagnostiquer,  v.  a.  şi  n. 
a  cunnosce  natura  morbiloru. 

Diagometre,  m.  diagome- 
tru,  mesurătorii  de  condu- 
cerea electricităţii. 

Diagonal,  e,  adj.  şi  .s.  f. 
tjeiim.  diag-onale,  cure  nit-rge 
dela  unu  ănghiu  la  cellu  op- 

pU'îU. 

Diagonalement,  adi\  în 
diagonale,  oblicu. 

Diagramme,  f.  geom.  dia- 
gi'amă,  con^trucţiune  de  li- 
nii', scrvindii  la  uă  demu- 
straţiuno.  [monee. 

Diagr6de,  m.    vd.     Scam- 

Diaiecte,  yn.  dialectu. 

Dialecticien,  in.  cellu  ce 
scrie,  predă,  dialectica. 

Dialeciique ,  f.  dialectică, 
artea  de  a  raţiona  s.  dis- 
cuta metodicij.  Vd.  logiqne. 

Dialectiquementyaf^Zi).  dia- 
lecticii, după  regulele  dia- 
lectice. 


Diallage,  m.  dialagii,  spath 
lamelosu.  Comp,  fehhpath 
ojjal'tii,  pierre  de  Labra- 
dor. 

Dialogique,  adj.  dialogicu. 

Dialogiste,  m.  dialrgistu, 
cellu  ce  face  dialogî. 

Dialogue,  m.  dialogîi,  vor- 
bire intre  duuî  şeii  mai  mulţi. 

Dîa!oguer,v.a.  a  pune  în  dia- 
logu  ;  V.  n.  a  cou  vorbi. 

Dialyscj  /'.  med.  di.ilise,  se- 
paraţiune  (uşioriii  visibile) 
de  continuitate,  rnplurd. 

Dialiheej  f.  med.  unginte 
de  nalba. 

Diamant,  m.  diamante,  i- 
nelu  de  diamante:  — en  ta- 
ble, seii  table  de — ,  diamante 
latu  d'assupra.  —  ro.se,  — 
eii  rose, — roselte,  diam.  lăi- 
atîi  cu  fepie  d'assupra,  ro- 
selă  ;  —  briliant,  briliante 
(comp.  diamant  taille  des- 
sns  et  jKir  dessous,<\(\.  bril- 
iant);— cri^itallin, — de  pre- 
miere eau,  diam.  de  apa 
ănteiii  ;  —  beijwasser,  — 
de  seconde  eau,  diam.  de 
apa  a  doua  ;—  second  bey- 
u'a.sser, —  de  troisieme  eau, 
di  im.  de  a  treia  ajiă  ; —  brut, 
diam.  bruţii,  nelucratii  ;  — 
couleur,  diam.  culoratu  ;  — 
d'une  belle  eau,  diam.  de 
frumosă  apă ;  —  factice, 
diam.  artificiale  ; — qui  jette 
du  feu,  diam.  cu  focu  ;  — 
taille,  travaille,  mif>  en 
rruvre,  diam.  lucratu  (şle- 
fuita); — vrai,  diam.  curatu, 
adeveratu.  Puinte  de  — , 
virfii,  acu  de  diam. ;  —  de 
vitrier,  diam.  pentru  tăiatu 
geamulu  ;  poudre  de — ,  seu 


DIA 


:m 


DIA 


egrisee,  pulbere  de  diam. 
Sertir  un  — ,  a  asşeda  unu 
diam.  pe  inelu  etc.  (ţintui). 
—  EcUtlon.  — ,  ediţiune  ti- 
părită cu  litere  forte  fine, 
derii  curate.  In  mar.  — 
iVancre,  —  d'iiiie  ancre , 
coletii  de  ancoră,  (comp.  col- 
Ict  fort  de  l'ancre). 

Dianiantei  ce,  adj.  care  are 
rellessiunile  diamanteluî  . 
Comp.  dianiantaire. 

Diamargariion^  ui.  farm. 
apă  de  mărgăritaru. 

Diametral,  e,  adj.  diame- 
trale, în  diametru. 

Dialnetralement;»(^D.  dia- 
metrale, dela  unîi  capii  allii 
(liametruluî  la  cellu-aliu  ;  di- 
recţii, cu  totul  Ci  oppusu. 

Dîainetre,  m.  diametru. 
Lig>ie  droite  qui  coupe  un 
cercle,  une  sphere,  par  son 
centre. 

Diane,  f.  unu  felii  de  mai- 
muţe ;  lluture  de  di  (papl- 
lio  iJlanaj  ;  diori,  bătaia 
de  tobă,  câ  se  deştepte  sol- 
daţii, (comp.  reveil)  ;  arbre 
de — ,  seti  arbre  philosofi- 
que,  argintă  cristalisatu  în 
formă  de  arbure  ;  alchim. 
vd.  ar  gen  t. 

Diantrey  m.  fam.  în  locii 
de  diable. 

Diapalme,  vi.  {cerat  de — ), 
blasturii  de  palmii. 

Diapasme,  m.  pulbere  o- 
dorante,  că  se  perfume,  la 
antici. 

Diapason,  m..  mas.  diapa- 
son  ,  întinderea  noteloru 
.seu  sunetelorii  .de  jcosLi  în 
sus  (la  voce,  instrumentă) ; 
furculiţa  de  accordatu. 


Diaped&se,  1'.  med.  emo- 
ragiă  a  peliî.  [parent. 

Diaphane,  adj.  vd.   Irans- 

Diaphan^ite,  f.  vd.  trans- 
par ence. 

DiaplteniXi  m.  med.  elec- 
tuariii  purgativă,  unde  sunt 
curmale. 

Diap^orese,  f.  diaforese, 
transpiraţiune,  assudelă. 

Dîaphoretîque,  adj.  dia- 
foreticLi.  Se  dice  de  remedii 
sudorificî,  cari  producă  as- 
sudelă. 

Diap'firagntey  m.  anat.  dia- 
fragmă, muschiulă  care  se- 
pară peptulu  de  abdome.  , 

Diaphragmifei  f  med.  in-  ; 
flamat.  a  diafragmei.  Şi  dia-  j 
p]irag)natitc.  i 

Diaphyse,  f.  anat.  intersti-  1 
ţiîj,  separaţiunr. 

Diapnoique,  adj.  med.  care 
face  se  assudede,  sudorificu. 

Diapre,  ee,  adj.  (vech.)  va- 
riată, de  maî  multe    culori. 

Diapree,  f.  s.  prune  dia- 
pree,  i)rună  violetă. 

Dîaprer,  v.  a.  a  varia  culori 
(Împestriţa). 

DiaprurCi  f.  variaţiune  de  j 
viuî  culori. 

Diaprun,  m.  med.  diaprunu, 
electuariă  leniiivă  (făcută 
principale  de  prune). 

Dâarrhiee,  f.  diarreă.  Comp. 
flux  du  ventre  [alvi  proflu- 
viumj. 

Diarr'hodon  f  m  .  medica- 
mentă unde  sunt  rose. 

Dîarihrose,  f.  diartro.se,  ar- 
ticulaţiune  mobile  între  ca- 
pulă  ossuluî  şi  cavitatea  sa. 

Diascordiunij  m.  med.  e- 
lectuariu  astringinte,  opiatu 


DIG 


333 


DIE 


de  teuci-iu  scordiu  {elecfua- 
i'ium     Biascordi     (Fraca- 

storii). 
Oiasostiquci  f.    diasosticâ. 

Med ecine  preservative. 
Diaspore,  m.  nat.  minerala, 

CUI  alumeJe  lace  basea. 
Diastase  y  f.    diastase,    di- 

lataţiunea    muschiloru.    Vd. 

luxadon. 
Diastolei  f.  dilataţiunea  ini- 

me\  ,     artereloru,     opp.    sy- 

stole. 
Dyastyle,  ni.  arch.  edificiu, 

unde  columnele    sunt    sepa- 
rate cu  jum.  din  diametrulu 

loru. 
Diathesey  f.  med.    diatese, 

constituţiunea  corpului. 
Diatoniquei  adj.  mus.  dia- 

tonicii,  procedindu  prin  su- 
netele naturalî,    întregi',    ale 

gamnieî.    opp.  chroinatlque. 
Diatonîquement,   adv.  in 

ordinea  diatonică. 
Diatribe,  f.  diatribe,  critică 

amară,  violinte. 
Dibranches ,   m.  jil-   zool. 

cu  două  brancliie. 
DicâiieS}  f.  pi.  dicelie,  scene 

libere  conservate  din  vechia 

comedia. 
DichotomeyacZy.  astr.  tăialu 

in  doue.  Se  dice  despre  luna, 

căndu  se  vede  numai  juine- 

tate. 
Dichroismey^n.  dichroismu, 

reflessulu  a  doue  culori. 
Diciinei  adj.  bot.  diclinu,  cu 

stamine. 
Dicotyl6done|  adj.  cu  douî 

cotiledoni',  cu  doue  foie  se- 

minalî.  Şi  dicotyledone. 
Dicpotey  adj.  med.  dicrotu. 

Se  dice  de  pulsulu   inegale, 


care  bate  de  doue  orî  în  a- 
ceaa-şî  pulsaţiune. 

Dictaniei  m.  bot.  dictainnu. 
Irassinelă^  plantă  aromatică; 
— blanc,  Irassinelă  cultivată. 

Dictamerij  )>i.  sinţimintu  in- 
ternii allii  consciinţeî. 

Dictateur,>/K  dictatorii.  Ma- 
gistrata souveranii,  ce  se  nu- 
mia  la  Roma  antică,  în  tim- 
puri difficilî,  ])entru  şesse 
lune  cellii  multu. 

Diactatorîai,  e,  adj.  dicta- 
toriale, de  dictaloru. 

Dictature,  f.  dictatură  ;  au- 
toritatea dictatoruluî. 

Dicteey  f.  dictata,  dictande. 

Dicter,v.a.  a  dicta  ;  a  prescrie. 

Dictioni  f.  dicţiune,  alegere 
şi  asşedată  allă  vorbelorii 
în  discursu,  vd.  elocution. 

Dictionnaire  y  )/',  dicţio- 
nariu,  —  vivant.,  omCi  forte 
erudilu. 

Dictoni  m.  vorbă  senlinţiosă, 
care  a  deveniţii  proverbCi,  di- 
cetore ;  vorbă  de  glumă. 

Dîctum,  m.  dispositivulu  unei 
sentinţe  judic.  La  pi.  nevar. 

Didactiquey  adj.  didacticu, 
de  înveţălură.  Sust.  f.  didac- 
tică, arf.  d'enseigner. 

Dideau ,  ni.  împletitură  de 
împrejmuită  gărla,  câ  se  op- 
prescă  pesciî. 

DidelphCi'/i.  didelfu,  unu  pa- 
trupeda pedimanîi  de  Ame- 
rica. Şi  sarigne. 

Didyname,  adj.  bot.  didi- 
namii.  Se  dice  de  florile  cu 
patru  stamine,  doue  raarî  şi 
doue  mice. 

Didynamiquey  adj.  bot.  cu 
.stamine  didiname. 

Di^rescy  f.  gram.    dierese. 


d:eu 


334 


DIFF 


Divisiunea  unui  diftongă  în 
(loue  silabe.  Vd.  trema. 

DierelÎ4ue,ar/y.  )}ied.  dieiv- 
ticu.  Se  dice  de  luedicarain- 
tele,  Cciri  pruducu  divisiune, 
con-osiune. 

Diervâlle  y  ni.  bot.  unu  ar- 
burolii  cuprilbliu. 

Diese  f  )n.  seu  diesis,  diese. 
SeiDnîi  luusicale,  care  Înalţă 
cu  unu  semi-tonu  nota  pre- 
cedinte,  ut-dicse  es'ie  do- 
dicse. 

Dieser|V.  a.  intis.  a  însemna 
cu  diese. 

Di&le,  f.  dietă,  regime  parti- 
w::ulare  de  vieţă.  Adunanţa 
stateloru  în  unele  ţerre. 

âietelâiiue  ,  adj.  dietetieu, 
ii^ienicu.  Sast.  f.  dietetică. 
Partea  lUidicinei  care  trac- 
tedă  de.spre  regiuiele,  ce  se 
prescrie  pentru  diverşi  morbi. 

Dielineyt.  dietină.  Adunanţa 
nobililoru  în  Polonia,  ca  se 
numescă  deputaţii. 

Dieu  ,in.  Dumnedeu; — merci, 
iiiuUuaiim  luî  Duiunedeu  ; — 
le  suciie,  Duuinedeii  scie : 
pi  Ise — ,  se  de  Duinnedeu  ; 
plat  ă — ,dică  ar  da  Dumne- 
deii ;  â —  ne  plaise,  l'ere-^că 
Dumnedeu.  Divinitate  mito- 
logică, (leu  (in  acesLîi  sensii 
niaî aleşii  la  plar  , — fon  tace 
deesfc). 

On  ne  doit  pas  repcesonter  le 
substaiitif  Dieu  par  le  pronora  o«. 
Ainsi  la   plirase:  k/*  ji.gtm,/!*  rfe>- 


lileii 


Dîeud3nne,)/(.datu  de  Duin- 
nedeii,  darulu  Domnului  (de- 
spre copil). 


Diff  amant ,  e,  adj.  dilla- 
niante,  defâimă'oriî.  Comp. 
infamant. 

Diffamateur  ,  m.  tvice,  f. 
cellu  ce  defăima,  vorbesce 
de  reu. 

Diffaitiaiion,!.  diffaraaţiune, 
defăimare  ;  pruces  en — ,  pro- 
cesSLi  de  injuria. 

Diff amatoire  y     adj.    care  ' 
tinde  a  defăima,  adduce  de-  " 
laimare.    LibHte — ,    scriere 
de  defăimare. 

Diff amerj  v.  a.  a  defăma,  de- 
lăima  (huli).  Comp.  decrier. 

Dîfferetr.menti  adv.  diffe- 
ritu,  in  modu  ditlerinte,  altu- 
felu.  Comp.  diverse ment. 

Differencejf.  diirerinţă,deo- 
sebire  (dispariti'),  in  aritm. 
reinasii,  reiuăşiţă. 

Differencîer,  V.  a.  a  distin- 
ge, pune  dilferinţă,  însemna 
prin  dilferinţă.  Se  —  ,  a  fi 
caracterisatu. 

Di/fârendf  //i.contestaliuDe, 
neinvoielă  (tocmelă),  luci'u 
contestaţii.  In  comerc.  difle- 
rinţă,  summă  în  litigiu. 

Diff^renty  e,  adj.  difleiinte 
de  sebilii,  diversu,  dissem- 
blablr. 

Oii ferentiel, cile,  adj.  math. 
dillerinţiale:  qaantile — , can- 
titate infmitii  mică;  ca/cui—, 
calculu  dillerinţiale.  Sast.  f. 
dilfcrentieUe ,  difi'erinţiale^ 
cantitate  dillerinţiale. 

DifferenftiePy  v.  a.  math.  a. 
divide  (uă  mărime)  în  părţi 
infinitcfisim.dî.  Şi  differen- 
cier. 

Dif f  erer,v.  n.  a.  differi,  a  se 
deosebi ;  v.  a.  a  amăna,  re- 
m:ttre  â  au  autre  temp^.. 


DIG 


;335 


DIG 


Oiffficilei  adj.  diflicile,  ane- 

voiă.  Sust  ni.  vd.  (Icyoi'dc, 
Oîfff icilementjac/ c.  diflicile, 

ane  voia.  cu  aiievoinţă. 
Dif  ficulteyf.  dif'ticultate^  ane- 

voinţă  ipeine);  pedica,    ob- 

staclu  (eniiJcchdment,  obslu- 

cle).  Sois — ,fară  îndouiotă. 
Diff iculteuXjea^-e,  adj.  an^- 

voiosLi,  care  gessesce,  caută, 

diffîcuităţî  în  tote.  fJifficul- 

leuse/Hcnt,  cu  anevoinţă. 
Diffidation,  f.  vd.  dcfî,dc- 

)nelt\  (jaei'elle. 
Diffiuent,  e,    adj.    nat.  di- 

fluinte,  jumătate  fluidă. 
Dif  formei  adj.  deforme,sti-i- 

catii,  urătu  (schilodit). 
Difformer,    v.    a.    a  strica 

forma  unei    monnete. 
Difformitei    f.    deformitate, 

defectu    seusibile    ia  formă, 

in  proporţiunî. 
Diffraction,  j.  fh.  dillVac- 

ţiune,  resipitu  allu  radeloru 

\umin6se.  l)  i  fj  ractif  ,ive,adj . 

care  resipesce  radele  lumineî. 
Dif  fus,  e,  adj.  dill'usu,  pro- 

lissu,    ]ire    lungii    la    vorbă 
de    persone,  de    .stilu);    lii- 

iiiiere- — .s'e,  lumină  resipită, 

jumetatr  umbră. 
Diffusen3en2|a(/(;.  in  modu 

dilluşu,  pre  iatinsu,  vagu. 
Diffusion,  I'.  dill'usiune,  re- 

.si|)L'lă  ;  reversatii    .dlu    lici- 

ijiloru. 
Dig-dîgy  interj,  [t.  d'aryof!, 

liţî  cu  altinliune!  [cescii. 
Dîgammay  )n.  digamina  gre- 
Digastrique,    adj.-  diga.s- 

Iricu,  bivenlru.    Se   dice  de 

unu  muscliiu,  ce  pare  a  ave 

dooî    vintri    finuscalut-    Oi- 

ventci''. 


Digene,  adj.  nat.  digenu, 
de  ambele  generî. 

DigerePy  v.  a,  şi  n.  a  digeri 
(mistui)  fig.  a  essamina,  ine- 
dit i,  discuta,   uă  adacere. 

^ligesie,  nu  jar.  digcstulu. 
C4;mp.   Pandectes. 

Digesieur,  )n.  ola  j'api- 
niană.  Vassii  inchisu  erme- 
ticii spre  a  ferbj  iute  carnea. 

Digestif,  icc,  adj.  digestiva, 
care  ajjută  digestiune.j. 

Digestâon  ,  1°.  digestiune  : 
chem.  fermintaţinne  la  l'ocu 
incelii.  [[)lantă. 

Digitairei    f.    digitariă,    uă 

Digitaij  e,  adj.  care  se  re- 
feresce  la  degitii.       [plante. 

Digitalei  f.  digitale,  genu  de 

Digitalinei  f.  chem.  alca- 
loidil    conţinuţii  in  digitale. 

DigiîatBon,  f.  anat.  incru- 
ciare  a  douî  muşchi  din- 
lelaţî. 

Digitee,  adj.  f.  bot.  (feuille 
— .)  tăiată  '  m  forma  degi- 
tuluî. 

Digiîigrade^,  m.  pi.  digi- 
ligrailî.  Familia  de  mami- 
fere, cari  mergii  pe  estie- 
mitatea  degitelorii  (precum 
cănii). 

Diglyphe,  m.  arch.  diglifu. 

Digne,,  odj.  demnii,  vred- 
nicii; plinii  de  demnitate.  11 
se  dit  du  bi.'U  et  du  mal, 
ă  moins  qu'il  ne  soit  ac- 
compagne  d'une  negalion  ; 
alors  ii  ne  se  dit  (jiie  du  bien. 

Dignemenţi  adv.  cu  dem- 
nitate, după  raeritil.  Se  dice 
totii-deuna  în  sensulil  bunii. 

Dignilăirei  m.  demnitarii), 
eellil  invcslitii  cu  uă  dem- 
nitate. 


DIL 


DIM 


Dignitâ,  f.  demnitate,  me- 
nta ;  elevfiţiune,  dcstinaţiu- 
ne  emininte ;  gravitate;  of- 
liciLiJuncţiune  considerabile. 

DigonC}  adj.  nat.  cu  doue 
ănghiuri. 

Digressioni  f.  digressiune, 
abatere  dela  obiectulu  prin- 
cipale indiscursii  ;  astr.  di- 
stanţa apparinte  a  planeteloru. 

Diguci  f.  stăvilariu,  dăgasu  ; 
/(;/.  pedică,  obs/ac/e. [calului. 

Diguer,    v.  a.  a  da    pinteni 

Digyne,  adj.  bot.  cu  doue 
pistile.  [ţiune,  sfăşiare. 

Dilaceratioiiy    f.    dilacera- 

Dilacerer,  v.  a.  a  dilacera, 
slaşia. 

Dilapidateur,  m.  trice,  f. 
(lilapidatoru,  vd.  urm. 

Dilapidation,  f.  resipă,  chel- 
tuelă  desordinată. 

Dilapider,  v.  a.  a  dila])ida, 
resipi  bani  escessivii  şi  des- 
ordinatu. 

Dilata bilitei  f.  estinsiune.  A- 
daussulu  Yolumeluî  corpu- 
rilorii  prin  căldură. 

Dilata  ble,  adj.  dilatabile, 
care  se  estinde  prin  căldură. 

Dilat  a  nt)  e,  adj.  dilatante, 
estinsivu,  care  dilată,  ră- 
resce;  force  —  e,  putere  di- 
latante. Sast.  m.  dilatante, 
uerî-ce  corpu  propriu  se  di- 
late [chir.j. 

Dilatateur,m.ana^.  rauscbiu 
propriu  a  dilata  unele  părţi, 
Jn  chir.  speculum,  vd.  di- 
(atoire. 

Dilatation,  f.  dilataţiune,  es- 
tinsiune,lărgire.  Mouvement 
des  parties  d'un  corps  par 
lequel  ii  augmente  en  vo- 
lume. 


Dilatatoîpe,  m.  chir.  in- 
strum.  că  se  mărescă  cavi- 
tatea unei  plage,  unei  rane. 

Dilater,  v.  a.  a  dilata,  lărgi, 
lăţi,  întinde,  mări  volumele 
unui  corpu  prin  căldură. 

Dilatoire,  adj.  jar.  dilato- 
riu,  care  tinde  a  intărdia,  a 
aiuăna. 

Dilayer,  v.  a.  vd.    differer. 

Dilection,  f.  teol.  dilecţiune, 
iubire,     [conclusiune  duplă. 

Dilemme,  //*.  ret.  dilenimă, 

Dîlettante,  ra.  Hal.  dile- 
tante, amatoru  de  ,musică. 
La  pi.  des  dilettanti. 

Diligemmenty  adj.  cu  grije, 
cu  diliginţă ;  iute,  prom- 
ptctncnt. 

Diligence,  f.  diliginţă,  cele- 
ritate în  esecuţiune,  grije, 
căutare  esactă;  protestaţiune 
neîntărdiată  (a  unei  poliţe) ; 
la  /(/.  demersu,  mesure  ju- 
diciarie  fpoursuitesj  ;  faire 
— ,  a  se  grăbi,  şî  da  silinţă, 
ă  la — de,  după  irapulsulu  ; 
en  toute —,  neîntărdiatu, — 
embourbee, omu  forte  înceţii. 

Diligent,  e,    adj.    diliginte, 
silitoriu,  care  face  cu  cele- 
ritate .     Comp .    expeditif, 
'prompt. 

DiligentePi  v.  a.  a  sili,  face 
se  lucrede  cu  celeritate. 

Dillenie,'f.  uă  plantă. 

Diluvien,  enne,  adj.  dilu-  ■ 
vianii,  de  potopu. 

Dimach^re, »).  dimacherîi^ 

luptător u  cu  doue  săbie  la  aut. 

Dimanciie,  f.  Duminică  ; — 
gras,  prima  di  a  postului  ;  ' 
— des  Rameaux,  Duminica 
Florielor. 

DimCi  f.  deţimă,  dijmă,  gros- 


DIN 


337 


DIR 


ses — .-•• ;  me)iues  —  s,  vertes 
— s,  decimî  mari,  mici,  dela 
verditure;  b'vi'r  la — ,  a  per- 
cepe dijma. 

Dimension,  f.  dimensiune, 
mărime,  întinderea  corpului. 
La  pi.  mesure  că  se  assigure 
successulu. 

DirnePi  v,  a.  a  dijmui,  lua, 
percepe,  decima,  dijma. 

Diinere,  adj.  divisii  în  doue. 

Dimerej  adj.  cu  tarsulîi  di- 
visLi  în  douL'  părţi. 

Dimăriei  f.  ţerră  suppusă  la 
decimă,  la  dijmă. 

Dim^tre,  adj.  {vers),  versu 
(le  doue  mesure  şeii  patru 
pedîf  (piciore),  la  anticî. 

Dîmieur,    v.    n.   dijmuiloru. 

Dîminuerj  v.  a.  a  diminui, 
micşiora;  v.  n.  a  se  dimunui, 
deveni    maî   micu,   a  slăbi. 

Diminutifi  ivc,  adj.  gram. 
diminutivii,  care  diminuesce, 
micşioredă  puterea  unei  vor- 
be. Siist.  m.  vorbă  formată 
din  alta,  cuî  diminuesce  e- 
nergia  (s.  e.  filli'tte,  rnică 
fiică,  fiicuţă,  din  pile,  fiică). 

Diminutioni  f.  dirainuţiune, 
niicşiorare  ,  araoindrisse  - 
inent. 

Dimîssoire,  m.  eccles.  di- 
missoriîi,  permitere  de  or- 
dinaţiuue. 

Dîmorphe  ,    adj.    dimorfil, 

cu  doue  l'orrae. 

j    Dinanderie,    f.   toţii  felulîi 

1        (le  ustensilî  de  alamă. — Nu- 

\        mele  derivă  dela  oraşiulu  Bi- 

>iaut,  in  Belgia. 
I   Dinandieri  ra.  alămariii,  vd. 
:        preced. 

\   Dinatoire,  adj.de  prănditu; 
care  ţine  locu  de  prăndu. 

l'i'l.   Fra,iCo-Iiom. 


Dinde,  f.  curcă.  Comp.  poule 
d'Licle  (adică  de  India). 

Dindon,  m.  curcanii.  Un — , 
ane  dinde,  orau  inatâie. 

Dindonnier,  m.  iere,  t'.  pe- 
ditorulu  curcaniloru. 

Dineci  f.  prănditu  Ia  birtu, 
în  căletoriă. 

DinePy  v.  n.  a  prăndi,— jjar 
coeur,  a  nu  gessi  de  mân- 
care .  Sust.  m.  şeii  dine, 
prăudii.      [limba  copiiloru). 

Dinette,  f.  micii  prăndu  (in 

Dîneur,i/i.celluce  prăndesce. 

Diocesain,  aine,  adj.'  dio- 
cesanii. 

Diocesej  f.  diocese,  ţinutulu 
ce  este  sub  juridict.  episco- 
pului, [biacee. 

Diode^    f.   bot.   gena    de  ru- 

Dionecj  f.  bot.  sensitivă  de 
Carolina. 

DionysiaqueSi  f.  pi.  Dio- 
nisiace, serbătorî  la  anticif. 

Dioptres  y  m.  pi.  dioptre, 
cavităţi  tăiate  în  pinulele  ali- 
dadeT.' 

Dioptriquei  f.  dioptrică,  sci- 
inţa  despre  resfrîagerile  lu- 
ni ineî. 

Dioramey  rn.  dioramă,  pa- 
noramă avindii  lumina  mo- 
bile. 

Diosmay  m.  plantă  rubiaceă. 

Diphtonguei  m.  dit'tongu. 

Diplomate,  m.  diplomaţii. 

Diplomaţiei  t'.  diplomaţia. 

Diplomatiquei  adj.  diplo- 
maticii ;  f.  artea  de  a  recun- 
nosce  autenticitatea  diplome- 
lorii. 

Diplomei  f/i.  diplomă. 

Diptârci  m.  nat.  dipteră,  in- 
secta cu  doue  aripe. 

Dire,    v.    a.    a   dice,  spune  : 

22 


DIS 


338  — 


DIS 


c'est  heaucoup  — ,  acesta  în- 
semnedă  raultu ;  c'est  bien- 
t6t,dil,  e  lesne  de  dissu.  Vous 
avez  beawdtre,puteţî  spune  ce 
vreţi; ceia  va  sans  dire, acesta. 
se  înţelege  de  sine,c'es.'-â-dtre 
adicâ. —  Sust.  in.  asserţiuoe. 
Ah  (lire  de,  după  spusele. 

Dîrect|e,or(/.  direcţii,  dreplu. 

Directement,  oxlv.  directa, 
d'a  dreptaltij  în  liniă  dreptă. 

Directeuri  m.  trice,  f.  di- 
rectoi'u. 

Direction,  f.  direcţiune. 

Directoire,  m.  directoriu, 
commissiune  însărcinată  cu 
direcţiunea  publică. 

Directorial,,  cde  adj.  di- 
rectoriale, de  directoriu. 

Dirigeant,  ante,  adj.  diri- 
ginte, care  dirige,  cărmuesce. 

Diriger,  v.  a.  a  dirige,  în- 
drepta către;conduce,cărmui. 

Dirimant,  ante,  adj.  care 
annuledă  ;  ernpeche)nent^, 
proibiţiune,  opprire,  care  an- 
nuledă uă  căsătoria. 

Discernemenfi  m.  facul- 
tate de  a  judeca  săuetosii 
lucrurile. 

Discerner,  v.  a.  a  distinge, 
deosebi ;  fig.  discopperi. 

Disciple,  m.  scolariu,  disci- 
plu ;  Ies — s  de  Flore,  bota- 
nislii. 

Disciplinable,  adj.  disci- 
plinabile,  capabile  de  disci- 
plinata. 

Disciplinairci  adj.  disci- 
plinariii,  care  ţine  de,  se  re- 
feresce  la,  disciplină. 

Discipline,  f.  disciplină,  di- 
recţiune, regulamentîi  care 
conduce,  cărrauesce,  unele 
corpuri,  unele  ordini. 


Discipliner,  v,  a.  a.suppune 
la  uă  regulă,  la  disciplină. 

Discoide,  adj.  în  forma  dis- 
cului. 

Diiscontinuatioiii  f.  conte- 
nire, întrerupere. 

Discontinuer,  v.  a.  a  în- 
trerupe, conteni. 

Disconvenance ,  f.  lipsă 
de  cuveninţă,  seu  de  propor- 
ţiune. 

Disconvenir,  v.  n.  a  nu  se 
învoi  despre  unu  lucru,  {df. 
qch.),  alu  denega,  tăgădui. 

Discord,  m.  neînţelegere,  ne- 
învoinţă.  Ca  adj.  neaccor- 
datii  [vechj. 

Discordance  ,  f .  discor- 
danţă, lipsă  de  armonia,  ne- 
potrivelă. 

Discordant,  ante,  adj.  dis- 
cordante, neaccordatu,  ne- 
potrivită, [nire. 

Discorde,  f.  discordia,  neu- 

Discorder,  v.  n.  a  fi  in  dis- 
cordia, în  neunire. 

Discoureur,  euse,  m  şi  f. 
cellii  ce  vorbesce  muM , 
lesne  (gureşiu).  De  persone 
şi  lucrurî. 

Discourir,  v.  n.  a  vorbi  de 
ce-va  în  estinsu,  multu ;  a 
•nu  dice  decătu  vorbe  inutili. 

DiscourSy  m.  discursu,  ora- 
ţiune.  [politicosii,  piiQ.  usit. 

Discaurtois,  oi.se,  adj.  ne- 

Dîscourtoisie/.  nepoliteţă. 

Discredit ,  m.  descreditu, 
perderea  creditului,  lipsă  de 
consideraţiune. 

Discrediier,  v.  a.  a  descre- 
dita,strica  creditulu  s.  stima. 

Discret}  ete,  adj.  discreţii, 
reţinută  în  vorbe,  în  acţiuni, 
care  scie  a  pfidi    secretulii ; 


1 


DIS 


—  339 


DIS 


qtianfiU'—e,  cantitate  ale  cuî 
))arţi  suTit  separate. 

Dîscretement,  arfv.  cu  dis- 
creţiune,  cu  reservă. 

Discreiion,  f.  discreţiune, 
reservă,  i-eţinere  în  vorbe, 
în  ("apte.  Avec — ,  cu  mesură, 
ă — ,diipă  voinţă,cătu  voiesce, 
ă  la—  de,  în  voia  ;  se  mettre 
ă  la — de,  a  se  lăssa  în  voia 
(cui-va).  Se  rendre  ă  — ,  a 
se  preda  tară  condiţiunî. 

Disci*etionnair>ey  adj.  t. 
discreţionariti ,  nelimitaţii  . 
Poavoir — ,  putere  lăssată  u- 
nuî  raagistratîi  de  a  lucra 
după  voinţa  sa. 

Discreic^ire,  )n.  adunanţa 
superioriloru  în  unele  mo- 
nastirî. 

Disculpatian,  L  disculpa- 
ţiune,  (lesvinovăţire,  escusa- 
ţiime. 

Disculper,  v.  a.  a  disculpa, 
jusli(ic:i  de  uă  errore,  a  es- 
cusa,  desvinovăţi. 

Discussîî;  ivc,  adj.  discus- 
sivLi.  Se  fiice  de  remediele 
cari  resolvescu  umorile. 

Discussion^  f.  discussiune, 
dosbatere ;  jm\  cercetarea 
relaţiuniloru  averii. 

DiscMt a toB e,  «r/j. discutabile, 
care  se  pote  discuta,  desbate. 

Discuterj  v.  a.  a  discuta, 
desbate,  essamina  cu  amă- 
nuntul u.  Se — ,  a  se  desbate. 

DîsepaJear/y.feotcu  doue  foie. 

DisevlfCrte,  adj.  disertii,  care 
vorbesce  facile  şi  elegante. 

Dîsette,f.lipsă,f6rae;indiginţă. 

Diseur,  m.  euse,  f.  cellu  ce 
di  ce  ;    ce  11  ii    ce   aflectă  de  a 


vorbi  bine. 


[vore. 


Disgpâcei  f.  disgraţiă,  defa- 


Dls^vacisjee,adj.  disgraţiat. 

Disgracier,v.  a.  a  disgraţia. 

Disgracieusemeniy  adv. 
prin  disgraţia,  prin  defavore. 

DisgracieuXy  euse,  adj. 
disgraţiosu,  neplăcutu,  lip- 
sită de  plăcere,  superătoriii, 
desagreable. 

Dîsgregation,  f.  ojH.  dis- 
persiunea  radeloru  de  lumină. 

Disgreger/  v.  a.  a  reduce 
unu  corpii  în  părţi  mice,  a 
disface,  disuni,  atomele. 

Disjoincire}  v.  a.  a  disuui. 
Disjoint,  e,  disunitu,  dis- 
pe?-ţitu. 

Dîsjonctif ,  ive,  adj.  disjun- 
tivii,  care  separă  (în  ^rara.). 

Disjonctian,  f. y^tr.  separa- 
ţiune  a  doue  procedure,  dis- 
perţire. 

Dislocationy  f.  dislocaţiune. 

Disloquer,  v.  a.  a  disloca, 
separa  buccăţele  uneî  ma- 
chine,  dismembra.  Vd.  de- 
hoiter. 

Disparaître,  v.  n.  a  des- 
păre,  se  depărta,  se  face  ne- 
verlutu. 

DîsparatCjf.Iipsă  de  confor- 
mitate.   Că  adj.  nepotriviţii. 

Dispari tâj  f.  disparitate,  dif- 
lerintă  între  lucruri  compa- 
rabili 

Disparition,  f.  dispariţiune. 

Dispasie,  m.  machină  cu 
douî  scripeţi. 

DlspendtBi»Xfeuse,adj.  dis- 
pendiosii,  cure  attrage,  cere, 
multe  cheltueie. 

Dispensaire ,  m.  stabili- 
meiitu  de  binefacere,  unde 
se  dă  gratuiţii  consultaţiunî 
şi  medicaminte  bolnaviloru 
saracî. 


DIS 


3i0  - 


DIS 


Dîspensateur,  m.  trice,  f. 
cellu  ce  dă,  împarte,  distri- 
buesce,  dispensatorii. 

Dispensationy  f.  dislribu- 
ţiime,  împerţire,  dare. 

Dispense,  f.  esemţiune  dela 
regula  ordinariă,  dispensă, 
sculire,  permissiune. 

Dispensa,  ee,  adj.  dispen- 
sată, sculitu. 

Dispensei*!  v.  a.  a  dispensa, 
scuti,  escepta  din  regulele  ce- 
rute ;  a  da,  a  distribui. 

Disperser,  \,  a.  a  resipi, 
respăndi. 

Dispersif,  ive,  adj.  dis- 
persivu,  care  resipesce  (în 
optică). 

Dispersion,  f.    respăndire. 

Disponibilite,  f.  disponibi- 
litate. 

Disponible  ,  adj.  disponi- 
bile, de  care  pote  cine-va  dis- 
pune, de  care  se  pote  servi. 

DispoS|  adj.  in.  dispusu,  u- 
şioriii,  agile  (cu  chefu),  .sâ- 
netosii. 

Disposanti  e,  adj.  şi  s.  dis- 
punetoru,  cellu  ce  reguledă 
prin  testaraentîi  împerţirea 
averii   selle. 

Disposer,  v.  a.  a  dispun^, 
răndui  ;  —  v.  n.  a  ave  în 
mănăjîn  putere^eu — ,a  decide. 
Se  — ,  a  se  prepara. 

Dispositîfy  m.  dispositivu, 
partea  unei  judecăţî,  care 
conţine  decisiunea  judecăto- 
rilor li,  a  unui  decret il  otc. 

Disposiiioni  f.  disposiţiune, 
asşedare  în  ordine,  rândui- 
re ,-  '  ficj.  tendinţă.  La  pi. 
preparaiive, 

Desproportion,  f.  dispro- 
porţiune,  nepotrivire. 


Disproporisonne,  ee,  adj. 
lipsită  de  pioporţiune. 

Disputab!e,ac^J.  disputabile. 

Disputailler,  v.  n.  fam. 
a  disputa  desu  şi  pe  lungu. 

Disput ej  f.  dispută,  certă. 

Dîsputer,  v.  n.  a  disputa, 
disbate.  II  ne  faut  pas  — 
dc>i  goâts,  despre  gustă  nu 
se  dispută. 

Disputeur,  m.  disputătoru.    . 

Disque,  m.  discă,  rotocolu.    . 

Disquisition,    f.    cercetare. 

Dissection,  f  di.ssecţiune, 
tăiarea  părţiloru  unui  corpu 
organisatu ;  f.  cercetare  ini- 
nuţiosă. 

Dissembable,  adj.  neasse- 
mine,  dissemine. 

Dissemblancey  f.  neasse- 
menată,  neassemenare. 

Disseminationi  f.  disse- 
niinaţiune. 

Dissâminer,  v.  a.  a  seme- 
na,  respăndi,  în  diverse  părţi. 

Dissension,  f.  dssinsiune, 
neunii'e,  neînvoire,  dlscorde. 

Dissentimenty  m.  dissinţi- 
raîntă,  neînvoire,  neînţele- 
gere. 

Dissequer,  v.  a.  a  disseca, 
divide  părţile  unui  corpu  or- 
gan isată,  câ  să  î  studiede 
structura;  ţ\g.  a  analisi. 

Dissequeur,  m.  dissectoru, 
cella  ce  Nce  dissecţiuni,  a- 
uatomistu  practică. 

Dissertateur,  m.  cellu  ce 
dissertedă. 

Dîssertâtionif.  dissertaţiu- 
ne,  essame  attintivă  allu  u- 
neî  cestiunî  de  sciinţă,  de 
arte. 

Disserter,  v.  a.  a  disserta. 

Dissidence  y   f.   dissidinţă, 


DIS 


3il 


DIS 


scisiime,  neînţelegere,  neu- 
nire. 

Dissîdent,  e»te,  adj.  şi  sust. 
care  nu  se  invoiesce  cu  o- 
piniunea  raaiorităţiif,  dissi- 
dintc,  neunitu. 

Dissimilaîpe,  adv.  neasse- 
niine,  de  natură  differinte. 

Dissimilitudej  f.  dillerinţă; 
ret.  figură  constăndu  în  a  de- 
duce arguminte  din  lucruri 
dilferinţi,  neasserainî. 

Oissimulateup,  m.  trice, 
l'.  celICi  ce  se  preface,  pre- 
lacutii. 

Dissimulatioiii  f.  dissiniu- 
laţiiine,  prefâcetoriă. 

Dissimulej  ee,  adj.  dissimu- 
latii,  prefăcută,  ascunsu. 

DJssimulery  v.  a.  şi  n.  a. 
dissimula,  ascunde  scopu- 
rile selle,  a  se  preface. 

DissipateuPi  m.  trier,  t'. 
resipitoru,  dissipatoru. 

Oissipation,  f.  resipă  ;  eva- 
poraţiune. 

Dissipef  ee,  adj.  resipitii; 
cu  gândurile  resipite. 

Dissiper,  v.  a.  a  re^ipi,  de- 
părta^ a  face  să  despară, 
dis})crser. 

Dissolu,  ue,  adj.  dissolutu, 
deregulatu,cu  moravuri  stri- 
cate. 

Dissolublei  af/J.dissolubile, 
care  se  pote    dissolvi,    topi. 

Oissolument,  adv.  disso- 
lutu,  licinţiosu. 

Oissolutîf,  ive,  adj.  vă.  dis- 
xolvani. 

Oissoluiion,  f.  dissoluţiune, 
topire,  disl'acere. 

Jli88olvant|  nte,  adj.  dis- 
solvinte  ,  care  dissolvesce, 
lopesce. 


Dissonance,  f.  dissunanţă, 
sunanţă    rea,  accordu  falşii. 

Dissonanty  ante,  adj.  dis- 
sunante,  reu  sunătorii,  ne- 
plăcuta la  urechiă. 

Dîssoner ,  v.  n.  a  fi  dis- 
suuante. 

Dîssoiidre|V.  a.  a  dissolvi, 
topi ;  strica,  disface,  destrui. 
Se  conjugă  precum  resou- 
dre,  înse  i  lipsescu  passe 
def.  şi  imperfectă  subj.  — 
Purtic.pa.ss.dissous,dissoute. 

Dissuader,  v.  a.  a  întorce 
pe  cine-Ya  dela  uă  convicţiu- 
ne, dela  uă  decisiune  s.  hotă- 
rire. 

DissuasioHi  f.  dissuasiune, 
întorcere  dela  uă  decisiune. 

Dissyllabe}  adj.  vorbă  de 
doue  silabe. 

Dissylabiquej  adj.  gram. 
dissilabicLi,  cu  doue    silabe. 

Disîancej  f.  distanţă,  de- 
părtare, intervalii. 

Distancer,  v.  a.  a  întrece 
în  alergare. 

Distant,  a)ite,  adj.  distante, 
depărtaţii. 

Distemone,  adj.  bot.  cu 
doue  stamine.  [întinde. 

Distendrcj  v.  a.  a  distinde, 

Distension,  f.  distinsiune, 
întindere  multă,  chir.  stare 
pre  întinsă  a  nerviloru. 

DistilSatoire,  ac/j.  care  ser- 
vesce  a  distila,  propriu  la 
distilaţiune. 

Disţiller,  v.  a.  a  distila  ;  fig. 
a  resipi. 

Dâstillerie ,  f.  laboratoriu 
unde  se  tăcu  distilaţiunî. 

Distincţi  e,  adj.  distinsu, 
deosebita, bine  visibile,claru. 

Distinctement,    adv.  dis- 


DIT 


342 


DIV 


tinsu,  claru^  fără  confusiune^ 
curatu. 

Distincţii,  ive,  adj.  distin- 
ctivii, care  servesce  a  dis- 
tinge. 

Distinctioiii  f.  distincţiune, 
dillerinţă,  deosebire ;  merită. 

Distinguej  ee,  adj .  disiinsii, 
însemnaţii,  deosebită,  emi- 
ninte. 

Distânguer,  v.  a.  a  distin- 
ge, deosebi. 

Distique,  ra.  distichu,  uniu- 
ne de  doue  versuri. 

Distors,  e,  adj.  întorsu, 
încovăiatu. 

Distorsiorij  f.  distorsiune, 
contracţiune,  încovăitură  a 
uneî  păiţi  a  corpului. 

Dîsiractian,  f.distracţiune, 
separaţiune,  lipsă  de  attin- 
ţiune.  Vd.  amasement. 

Distraire,  v.  a.  a  distrage, 
separa,  abate.  Se  — ,  a  se 
distrage. 

Distraity  aite,  adj.  distrassu, 
pu^inu  atlintivii. 

Distribuee*,  v.  a.  a  distri- 
bui, imperţi,  Comp.  parta- 
gev. 

Distributeur,  m.  trice,  f. 
distribuitoru,  cellu  ce  dis- 
tribuesce,  împărţitoru. 

Distributif,  iye,  of?_/.  distri- 
butivu ,  care  distribuesce; 
gram.  distributiva,  opp.  eol- 
lectif. 

Distribution;  f.  distribuţiu- 
ne,  împărţire  ;  rânduire. 

District}  m.  districtu,  ju- 
deţ ii.  [sima. 

Dit|    m.    dicere,  vorbă,  mas- 

Dilhyrambei  m.  ditirambu, 
poemă  lirică,  ce  respiră  en- 
tusiasmulu. 


Dithyrambiquej  adj.  diti- 
rambicii. 

DiiO)  dissîi  deja.  Şi  ditto. 

Dîiomei  m.  insectă  coleop- 
teră. 

Diton,»?.}/uts.  intervalu  com- 
puşii de  doue  tonur;. 

Diuretique,  adj.  diurelicu 

Diurnei  adj.  diurnu,  care 
se  face  într'uă  di,  de  di. 

Divagation,  1'.  divagaţiune^ 
ămbletii  retăcitu. 

Divaguer,v.  n.  a  divaga,  ăm- 
bla  reiăcitu;  vorbi  retăcitu. 

Divan,  m.  divanîi. 

Divergence,  f.  opt.  diver- 
ginţă, deosebire.  Situaţiune  a 
doue  linie,  cari  mergîi  de- 
părtăndu-se  una  de  alta. 

Divergent,  ente,  adj.  diver- 
ginte,  deosebiţii,  care  merge 
depărtăndu-se  de  altulii,  opp. 
convergent. 

Diverger,  v.  n.  a  li  în  di- 
verginţă.— Se  dit  des  opinions 
qui  sont  oppossees.  ou  qui 
s  eloignent  de  la  question. 

Divers,  erse,  adj.  diversu, 
ditlerinte,  deosebiţii,  feluriţii. 

Diversement,  adv.  în  di- 
verse moduri,  dilferinte,  fe- 

.  luritii. 

Diversifier,  v.  a.  a  face  di-; 
versii,  feluriţii,  a  varia. 

Diversion,  f.  diversiune,  a-i 
batere. 

Diversitâ,  f.  diversitate,  dif-! 
ferinţă,  deosebire,  viirietate.I 

Divertir,  v.  a.  a  abate,  sus- 
trage, face  nevtîdutu ;  a  dis- 
trage, disfăta.  .Ş'e — ,  a-şi  pe-j 
trece.  Vd.  amaser, distraire^ 

Divertissant ,  a)ite,  adj, 
care  l'ace  petrecere. 

Divertissement,  vd.  Amu- 


DIX 


343 


DOC 


semejit,  recreation,  distrae- 
tion. 

Dividende,  m.  de  imperţitu. 
Parte  din  beneficiu,  care  re- 
vine fiă-căruî  acţionariu  allu 
unei  societăţi  comraercialî. 

Divin,  ine,  adj.  divinii,  dum- 
nedeescu ;  escellinte. 

Divination ,  f.  divinaţiune, 
ghicire. 

Divinatoirei  adj.  de  ghicire. 

Divinement,  adv.  prin  vir- 
tutea divină,  dumnedeesce- 

Diviniser,  v.  a.  a  indum- 
nedei.    [deire,  essinţa  divină. 

Divîniie,t.  divinitate,  dumne- 

Divisei  ee,  adj.  divi.sii,  im- 
periitu ;    disunitu. 

Diviseur,  m.  uritm.  divi- 
soru,  împerţîtoru,  adj.  m. 
care  împarte. 

Divisibâiite,  f.  dida'f.  pro- 
prietăţi-a  lucrului   divisibile. 

Divisîble  ,  adj.  divisibile, 
care  se  pote  divide,  îinperţi. 

Division,  f.  divisiune,  îm- 
perţire. 

Divisîonnairei  adj.  divi- 
sionariu,  de  divisiune,  care 
se  rel'eresce  la  uă  circun- 
scripţiune,  la  unu  ocolu. 

Divorce  ,  m.  disperţire  (a 
căsătoriţiloru),  disunire. 

Divorcer,  v.  n.  a  se  dis- 
perţi  (căsătoriţii),  face  sepa- 
raţiune. 

Divulgation,  f.  divulgaţiu- 
ne,    respăndire    in    publicu. 

Dîvuiguer,  v.  n.  a  divulga, 
respăndi  in  publicu. 

Divulsioni  t'.  chir.  divulsiu- 
ne,  separaţiune  causată  de 
uă  tinsiune,  de  uă  întindere, 
violinte. 

DiX|  adj.  )ium.  dece. 


Dix-huît  f  num.  optii-spre- 
dece. 

Dixiemey  adj.  allu  decile. 

Dixîemenient ,  acîv.  allîi 
decile,  în  allu  decile  locii. 

Dix-neuf|  num.  noue-spre- 
dece.  [dece. 

Dix-septj  num.   şepte-spre- 

Dizain,  m.  mică  p  eraă  com- 
1  usă  din  dece  versuri. 

Dizaine,  f.  totale  compusu 
de  dece  unităţi.  [gi'âu. 

Dizeau,  m.  dece  legăture  de 

Do )  m.  mus.  sunetulîi  do 
seti  ut.  [toriii,  suppusu. 

DocSie,   adj.  docile,  ascultă- 

Docilementj  adv.  în  modu 
docile,  cu  suppunere. 

Docilitâ,  f.  docilitate,  dispo- 
siţiune  naturale  de  a  se  lăs- 
sa  conduce,  guberna,  sup- 
punere. 

Dock|  7/1.  vastu  stabilimentu 
pentru  depositulîi  merfelorii. 

Docte,  adj.  doctu,  înveţatu. 

Doctement,  adv.  în  modu 
docţii,  ca  unu  înveţatu,  sa- 
vamment. 

Docteur,  m.  doctoru,  doctu 
cu  diplouiă  de  academia. 
MedicLi.      [le,  de  doctoratîi. 

Doctorali  ale,  adj.  doctora- 

Doctorat  ,  m.  doctoratii , 
gradu,    calitate,  de  doctoru. 

Doctrinaire,  m.  preoţii  seu 
clericii  seculare  allu  doctri- 
nei creştine. 

Doctrinaly  ale,  adj.  doctri- 
uaie,  relativii  la  doctrină. 

Doctrine,  f.  doctrină,  înve- 
ţătură.  Uniune  de  dogmate 
religiose,  seii  de  principie 
Alosofice.Sistemă  politică  allîi 
cui  obiectă  era  se  concilie- 
de  monarchia  cu  libertatea. 


DOI 


34  i 


DOM 


Document,  m.  documenta, 
chriso\u,vd.  re)iselcjnement. 

Dodecagonei  m.geom.  do- 
decagonu,  figură  cu  12  la- 
teri  şi  12  ănghiurî. 

Dodiner,  v.  a.  a  Jegăna.  Se 
— ,  a  se  îngTiji   cu   escessu. 

DodOy  m.  lectu,  patu  (la  co- 
pii). Faire — ,  a  dormi. 

Dodu,  iie,  adj.  grassu,  plinii, 
pop.  [geluT.  Şi  dogesse. 

Dogaresse,  f.  consortea  do- 

Dogafy  m.  demnitatea  doge- 
luî. 

Doge;  m.  doge,  capii  allu  ve- 
chieloru  republice  a  Vene- 
ţiei şi  Genevei  (altă-dată). 

D3gniatiiiue|  adj.  dogma- 
ticu,  de  dogmă. 

Oogmaiîquement  ,  adv. 
în  modiî  dogmaticii. 

Dogmatiser,  v.  n.  a  pre- 
da uă  doctrină  religiosă  seu 
filosofică  ;  a  vorbi  prin  sen- 
tinţe. 

Dogmatiseur,  m.  cellii  ce 
alfectedă  unii  tonu  sentin- 
ţiosii. 

Dogma^isiei  m.  dogmatistu, 
cellîi  ce  pi-edă,  stabilesce, 
dogmate. 

Dogmei  m.  dogmă,  pun  tu  de 
doctrină  admissu  câ  veritate. 

Dogue,  m.  mare  cane  pâdi- 
toriu. 

Doguiiiy  m.  micii  dogue. 

Doigt ,  m.  degitii ;  a  12-a 
parte  a  diametrului  soreluî 
luneî;  mărime  cătu  latulîi  de- 
gituluT,  avoir  sur  Ies — s,  a 
li  pedepsiţii,  înşelatu  în  as- 
şleptarea  sa ;  savoir  sur  le 
hout  du — ,  a  sci  perfecţii  de 
bine  (ca  apa),  etre  servi  au 
—  et    ă  l'oeil,  a    fi    serviţii 


puntuale;  — de  Dieu,  secre- 
tele luî  D-deii. 

Doigt^i  )n.  seu  doigter,  de- 
gitatii.  Modulă  de  a  asşeda 
degitele  pe  unu  instrum.  mu- 
sicale,  pe  violinăetc. 

Doigter,  v.  n.  a  dogita,  as- 
şeda, cum  se  cere,  degitele 
pe  instrumentă,  că  se  cănte. 

Doigtier,  m.  degitariu  (nă- 
pustrocu).  Comp.   de. 

Doit,  m.  t.  detoriă,  passivulu  ' 
in  commerciă.  Doit-et-avoir, 
aclivulu  şi  passivulu. 

Doi  fee,  f.  cantitate  mică  de 
agiă. 

Doly  m.  fraude,  înşelăciune. 

Doieance,  f.  doleanţă,  plân- 
gere pentru  uă  perdere. 

Dolentj  ente ,  adj.  triste, 
plăngetoriu.  [tesla. 

Doler,    V.    a.    a    applana    cu 

DoliC|  )/î.  bot.  spegiă  de  fasole. 

Dollar,  m.  dollară,  uă  mon- 
netă  americ.  din  Stat.-Unite, 
val.  5  fr.  42  cent.        [sard, 

Dolmaiii  rn.    vestă    de   hus- 

Dolmenj)n.  monumentu  drui- 
dică  formată  de  uă  lespedă 
mare  asşedată  pe  doue  petre. 

D.  O.  HI.,  breviaţiune  care 
însemnedă  Deo  optimo  ma- 
ximo ,  luî  Dumnedeu  pre 
bună,  pre  mare. 

Dom,  m.  părinte,  titlu  datu 
unora  religioşi. 

Domaine,  m'  dominiu, pro- 
prietate ,  moşia ;  pg.  co- 
prinsu. 

Domainial,  ale,  adj.  domi-  * 
niale,  care  ţine  de  dominiele 
Statului^  qui  est  du  domain 
public. 

Dome,  m.  construcţiune  se- 
misferică d"assupra  unui  e- 


I- 


DO.M 


dificiu,  domii,  boltă ;  farm. 
vassu  de  distilată.         [cire. 

Domestication,  f.  domesti- 

Domesticite}  i.  condiţiune 
de  servitorii  (slugăriă). 

Dotnestique,  m.  servitorii 
(slugă).  Că  adj.  domestică, 
de  casă. 

D amicii e|  m.  domiciliu,  lă- 
cuinţă,  şedere  cu  casa. 

DoitiiciliairCi  adj.  de  do- 
miciliu. Visite — ,  visitâ  fă- 
cută de  justiţă  într'unu  do- 
miciliu. 

Domicilie,  ee,  adj.  domici- 
liatu,stabilitu  cu  doraiciliulu. 

Daminant,  ante,  adj.  do- 
minante, care  domină.  Do- 
ininante  in  mus.  qiiinta 
peste  tonică  seu  fundamin- 
tale. 

Daminateur,  m.  trice,  f. 
domnitorii,  cellu  ce  domină. 

Daitiinationjf.  dorainaţiune, 
domnire. 

Domineri  v.  a.  a  domina, 
domni;  (1  maî  înalţii,  a  fi 
cellu  maî  apparinte,  Se — ,  a 
se  predomni,  fi  stAj  înu  pe 
sine. 

Daminicain,  m.  aine.  f.  do- 
minicană, religiosu  din  or- 
dinei  S-tuluî  Dominicu. 

Dominicalj  ale,  adj.  domi- 
nic?le,  allu  lui  Dumnedeă. 
Oraison — e,  oraţiune  do'mi- 
nicale,  Pater. — Dominicale, 
f.  predică  de  duminică.  Let- 
h'e  dominicale,  literă  do- 
minicale, care  arretă  în  ca- 
lendariu  duminicele  annuluî. 

DominOy  m.  domino  ;  cos- 
tumă de  bală  mascată. 

Dominoterie,  f.  chărtii  cu- 
lorate  servindă  la  joculu  de 


5  —  DON 

loto  etc.  Cella  ce  le  vinde 
este  domiiiotier,  m. 

Oommagef  m.  daună  (pa- 
gubă);— .s  et  intcrits,  summă 
allocată  câ  indemnitate  de 
ună  prejudicia ,  daune-in- 
teressi. 

Dommageable,  adj.  caie 
cau~edă  prejudicia,  păgubi- 
toriă. 

Domptable,  adj.  care  se 
po'.e  subjuga,  suppune. 

Dompter,  v.  a.  a  imblăndi, 
suppune,  domestici. 

Doinpteur,»2.domesticitoru. 

Dompte-veniiii  m.  vd.  as- 
clcpiade. 

Don,  )/î.  dară,  presinte. 

Don,  m.  don,  titlu  ce  se  dă 
nobil iloră  în  Ispania. 

DonacC;  t.  )iat.  coquile  bi- 
valve. 

Donataire,ni.  şi  f.donatariă, 
cuî  s'a  făcută  uă  donaţiune. 

Donateur,  m.  trice,  i.  cella 
ce  face  donaţiune,  donatoră. 

Donation,  f.  donaţiune,  dară 
făcută  prin  acta  publică. 

Donc,  conj.  asia  deră. 

Dondon,  f.  femeă  grossă  ve- 
selă, /■(()/(. 


Donjon, 


turnă    dinţată 


(colţurată);  turnă  d'assupra 
casei. 
Donnantja>«/e,  ad).  darnică. 

Donne,  f.  imperţirea  cărţi- 
loru  la  jocă  ;  mal — ,  însem- 
ne(]ă  că  s'a  distribuită  reu. 

Donnee,  f.  dăruelă.  C'eM 
line — ,  este  ună  lucru  ef- 
tină.  La  pi.  în  math.  can- 
tităţi date,  cari  servescu  a 
ges  i  necunnoscutele. 

Donner,  v.  a.  a  da,  procura, 
causa ;    v.  n.  a   da,  cade,  fi 


DOR 


346 


DOU 


situatu,  ave  fa?ia,  spre. — des 
deiix,  a  da  calului  pinteni, 
— la  chasse.  a  urmări ; — un 
coup  de  collier,  a  se  sili  pre 
multă  : — ă  la  cote,  a  naviga 
spre  costă.  -Se — ,  a  se  da, 
se   applica.  [ce  dă. 

Donneur,  m.  euse,  f.  cellii 

Dont|  jn-on.  allu  cuT,  a  cuî, 
allu  căroru.  Be  qui  se  dit 
des  peusonneş  et  des  choses 
personnifiees,  dont  et  da- 
qiiel  se  disent  des  personnes 
et  des  choses ;  mais  en  ge- 
neral dont  est  preferable. 

Donzeliej  f.  fiică,  femeă,  pu- 
tinii stimată,  de  morali  sus- 
pecte. 

Doradei  f.  pesce  cu  soldi 
auriî;  constellat.  australe. 

Dorage|t'.  politură  cu  auru; 
acţiune  de  a  face  peleria  se 
se  arrete  maî  fină  in  este- 
rioru  (la  peleriari). 

Dor6,  ee,  adj.  auriu,  inau- 
ritu.  Sast.  m.  politură  cu 
auru,  duplicatu  cu  auru. 

Dor^navantj  adv.  vd.  de- 
sormais. 

Darep,  v.  a.  a  inauri,  poli 
cu  auru,  inveli  cu  foie  de 
auru. 

Doreurj  m.  euse,  f.  inauri- 
torCi,  p  olitoru. 

Dorâerijm.  (mode—),  unulii 
din  celle  maî  vechie  moduri 
ale  musiceî  grece. 

Dariquei  m.  adj.  ordinea 
dorică  de  architectură  ,  se- 
cunda între  celle  cinci  or- 
dini. 

Dorloter,  v.  a.  a  tracta  cu 
pre  multă  delicateţă,  resfăţa. 

Dormanti    ante,   adj.  care 

dorme ;  care  nu  curge. 


Dormeuri  m.  euse,  f.  cuî 
place  se  dormă.  care  dorme. 

Dormeusey  f.  trăssură  seu 
scaunu  lungu,  unde  se  pote 
dormi,  dormesă. 

Dormir,  v.  n.  a  dormi; — un 
bon  somme,  a  dormi  multu; 
I  —  la  grasse  matinee,  a 
j  dormi  tărdiu  dimineţa  ;  — 
comme  un  sabot,  a  dormi 
adîncu,  —  dehout,  a  fi  forte 
osteniţii.  Sast.  m.  somnii. 

Dormitify  ive,  adj.  dormi- 
tivu,  care  provocă  somnulu 

Dorsal,    ale,    adj.    dorsal 
deia  spate. 

Dortoir,  m.  dormitoriîi 

Do  rut*  Ci  f.  politură  cu  auru.. 

DoS|  ni.  spatele: — de  la  mai  ~ 
partea  esternă  a  măneî.  Fa 
re  le  gros — ,  a  face  pe  im 
portantele.  II  me  scie  le 
mî  e  urătîi  cu  dînsulii  {fam.). 

Dos-d'âne|  m.  ceaa  ce  for- 
medă  povirnişiu  de  ambele 
părţi. 

Dosej  f.  dosă,  cantitate  de- 
terminată de  ceva. 

Dossîer,  m.  spatele  scaunu- 
lui. DossariCi,  delă,  (lat.  acta). 

Bot|  f,  dote,  destre. 

Dotalj  ale,  adj.  dotale,  de 
dote. 

Dotatâcn,  f.  dotaţiune. 

Doter,  V.  a.  a  dota,  îndestra. 

Douairey  m.  dotariîi,  por- 
ţiune de  avere  assigurată  de 
Mrbatîi  consorţii  selle  în 
casu  de  supra-vieţă. 

Douairiere,  f.  seu  adj.  vă- 
duvă nobile,  care  se  buccură 
de  unîi  dotariu,  vd.  prec. 
—Princesse — ,feraeă  betrănă 
[fam.). 

Douane,  f.  vamă. 


le, 

i 


DOU 


—  347 


DOU 


Douaner,  v.  a.  pune  sigi- 
liulu  varaeî  pe  uă  marfă. 

Douanier,  m.  aginte,  com- 
missu,  dela  vamă. 

DouaPj  m.  satu  arabu  com- 
pasu  de  corlun  liniate  în 
strate. 

Doubiay  m.  monnetă  de  ar- 
gintă alger,  şi  tunis.  val.  3 
IV.  apprope. 

Doiiblage,  m.  îmbrăccatulu, 
căptuşitulu  naviî  cu  foie  de 
cupru,  seu  cu  scânduri. 

Double,  adj.  duplu,  indouitu; 
meltre  Ies  morceaux — ,  a  se 
grăbi;  viot  ă — entente,  vorbă 
cu  doue  înţelessurî  ;  fete—., 
serbătore  aiiu  cuî  oiTiciu  e 
maî  solemne;  au — ,  îndouitu. 

Double,  m.  duble  (la  bi- 
liard îi). 

Doubleau,  m.  grindă  grossă. 

Doubiement,  a^y.  dedoue 
orî,  îndouitu,  duplu. 

Doubleri  v.  a.  a  duplica,  în- 
doui;  căptuşi. 

Daubletj  m.  briliante  falsu; 
dublet  la  tric-trac. 

Doublan5  m.  monnetă  de 
auru  spanică,  val  84  fr.  Se 
ilice  maî  bine  pistole. 

Doublurei  f.  căptuşelă. 

Douţainy  vi.  vd    douciii. 

Douce-amere  f  f.  dulca- 
inară,  uă  planiă  solaneă. 

Dauceâirei    adj.    dulcegu. 

Doucement  ,  adj.  dulce, 
blăndu;  încetu.  Comp.  lege- 
rement. 

Doucerettei  f.  femeă  care 
alTectă  unu  aeru  dulce,blăndu. 

Doucereuxj  eit se,  adj.  dul- 
ce neplăcută,  de  blăndeţă 
all'ectatu. 

Douceti    etle  adj.  şi    sust. 


dini.  dela  doux.,  dulce.  Se 
dice  numai  despre  persone. 

Douceîte,f.speeiă  de  plantă. 

Doucetteinent ,  adv.  cu 
totalii  dulce,  încetu,  pop. 

Douceur,!.  dulceţă,blăndeţă. 

Douche,  f.  duşi. 

Douci,)H.  s.  douchi,  t  prepa- 
raliunea  oglinde'i  ca  se  fiă 
poliţă. 

Doucitii  m.  unu  măru  săl- 
batic u.  Şi  doucalii. 

Doucine,  f.  specia  de  orna- 
mentu  (archit.) 

Doucîr,  V.  a.  a  poli  oglinda. 

Douellej  f.  dogă  mică. 

Douer,  v.  a.  a  dota,  gratifi- 
ca, indestra. 

Douille,  f.  partea  scobită  şi 
cilindrică  a  unoru  instru- 
minte  de  ferru,  că  sapa,  bai- 
oneta, [mole;  delicatu. 

Douillet,  ette,  adj.  dulce  şi 

Douiileţte,  f.  haină  de  mă- 
tasse  cu  vată.  robe    ouatee. 

Douilleitementyach'.  dulce 
şi  mole,  delicată. 

Douleur,f.durere.  [durerosu. 

Douloureusement,    adv. 

DouloureuXfeuse,  adj.  du- 
rerosu, care  adduce  durere. 

DourOf  rit.  monnetă  spanică, 
l)iasirc,  val.  5  Ir.  40  cent. 

Doute,  f.  îndouinţă,  nesigu- 
ranţă. 

Douter,v.a.  a  se  îndoui,  fi  ne- 
nesiguru,  etre  dans  le  doute. 

Douteusement  j  adv.  cu 
îndouinţă.  [iosă. 

Douteuxy  euse,  adj.  îndou- 

DouvCi  f.  dogă;— seu /'«scio/!(?, 
speşiă  de  verini  intestin. 

Doux,  ce,  adj.  dulce;  blăndu. 

Douzainei  f.  duzină. 

Douxejnum.  doue-.spre-dece. 


DRA 


348  — 


DRA 


Douzieme  |  adj.  allu  doui- 
spre-decile;  Sust  m.  a  12-a 
parte. 

Douziemement ,  culc.  de 
allu  doui-spredecile. 

Oayeiii  m.  decanii,  cellu  maî 
vechili  de  etate,  şeii  de  re- 
Cfpţiune,îiitr'unii  corpu;dem- 
nitariu  ecclesiasticii ;  dem- 
nitariă  într'u:î  facultate. 

Doyennej  m.  decanatu  bi- 
sericescii ;  specia  de  pară. 

Orachmeil'.  dracmă,  a  opta 
parte  din  uncia,  monnet. 
69  c. 

Oracoc<ephale|f.  plantă  la- 
biată. 

Oraconcule  ,  m.  \d.  dra- 
gotincau. 

Dragagcjju.curăţitulu  gărleî, 
şi  drcKjuaije. 

Oragan,  m.  mar.  estremi- 
fatea  pupii  galerei. 

Dragee,t'.  migdală  săchărată. 
La —  est  umere,  pilula  (ha- 
pul)   este  araară. 

OrageoiP|  m.  talerii  pentru 
migdale,  cutia  pentru  cofe- 
ture,  şi  dragier. 

Orageonj  m.  ramură  care 
nasce  din  redăcina  arbureluî. 

Drageonner,  v.  n.  a  scote 
ramure. 

Oragon  ,  m.  dragonu  ;  uă 
şiopirlă  mică ;  fig.  personă 
viuă  şi  turbulinte.  L'institu- 
t'ion  de  cette  cavalerie  re- 
monte ă  Henri  II  en  i554, 
on  lear  donna  le  nom  de 
dragons,  c-ă-d.  courageiix 
et  entreprenants. 

DragonnadeSj  f.  pi.  rigori 
esercitate,  în  decursu  de  30 
annî,  contră  Protestanţi  sub 
Ludovicii  XIV.  Numite  asia 


fiind-că  dragoniî  a  luatîi  parte 
la  dînsele. 

Dragonne,  f.  cordonu  care 
adornedă  mănerulii  săbieT ; 
nat.  unii  crocodilu  de  Amer. 
merid. 

Dragonneau,  m.  genu  de 
verrai  intestinali  cilindrici 
la  cetaceî. 

DraguagC}  >n.vd.   Dragagc. 

Draguey  i.  înstrumentu  pen- 
tru a  scote  nisipii  din  riuurî. 

Draguer,  v.  a.  a  săpa,  curaţi 
riuulu,  gărla,  de  nisipii. 

Dragueur,  m.  şi  adj.  luntre 
armată  cu  uă  drague,  vd.  vb. 

Drainy  m.  tubu  de  pămîntii 
arşii  pentru  a  usca  solulii, 
vd.  urm. 

Di^ainageym.uscarea  pămin- 
tuluî  umedîi,  vd.  Drainer. 

Drainei  f.  spegiă  de  sturdu. 

Drainer,  v.  a.  a  însănelosi 
solulLi  umedu,pămîatulu,  pu- 
nindii  tuburi  de  pămîntu  arsii 
(drains)  ca  se  facilitede  cur- 
gerea apel  or  LI. 

Dramatiqueyar/j.dramaticii. 

Dramaturge, )H.  dramaticii, 
autorii  de  dramate. 

Drame,  m.  dramă,  buccată 
ţeat)-ale  între  tragedia  şi  co- 
media, ţ\g.  eveniminte    rele. 

Drap,  /*i.  postavii.  —  croise, 
postavu  încruciatîi,  —  gros- 
sier,  s.  gros  drap,  post.  or- 
dinarii!,—  superfi)i,  post.  de 
cea  maî  bună  calitate, —  de 
soi>,grea  materia  de  mătasse, 
— ă  poil,s.tire,  â  poil.  post. 
cu  peru  lungii ;  —  marin, 
pelicula  unei  coquile. 

Drapeau,  j>).  drapelii,  stegu, 

Drape,  adj.  de  lănă,  etoffe 
d rapee,mAieY'rA  că  postavulii. 


DUO 


349 


DU 


Draper,  v.  a.  a  garni  cu  po- 
stavu  :  fig.  a  vorbi  de  reCi. 

Draperie ,  f.  manufactură, 
commerciu,de  poslavurî.  Or- 
naminte  de  tapetărie. 

Drapier,  »i.  postăvaru. 

Drapiârei  f.    undrea  grossă. 

Drastiquej  adj.  med.  dras- 
tica, aliii  CUI  efiectu  e  pu- 
ternicii. 

Drecheyf.  depusu,  scdimentu, 
drojdii,  de  ordu,  care  a  ser- 
vitu  la  fabricaţiunea   bereT. 

Dregei  f.  undiţă  de  pescuită 
pe  costele  Oceanului ;  pep- 
tinii  pentru  inu. 

Dregerj  v.  a.  a  peptena,  se- 
para, inulu  de  rădăcina  sa 
prin   drege.  [poţelîi. 

Dreiiiii  */i.sunetulu  unuî  cio- 

DressagC)  m.  dressură,  în- 
văţarea animalilorti  de  lucru. 

Dresse  i  f.  pele  tare  intre 
celle  doue  tălpi. 

Dressei  ce,  adj.  bot.  perpen- 
diculare la  planulu  basiî. 

Dresseri  v.  a.  a  ţine  şeii  face 
se  ţină  dreptu,  înălţa,  con- 
strui ;  forma,  dispune. 

Dressoir,  m.  laviţă  pentru 
farfurie. 

Drille,  />?.  soldată  (altă-datâ). 
PI.  f.  petice  din  cari  se  face 
chărtiă.  [redice  panda. 

Dreisse,f.  mar.  funia  ca  se 

Drogmaiii  m.  dragomană. 

Drogue,  f.  ingredienţi  pentru 
tinsurâ  (văpsea),  pentru  far- 
macia. 
DroguerjV.  a.  a  da  rnedica- 

minte  cu  e.'jcessu. 
Drogueriey  f.  commerciă  de 


■ogneri 


vd.  vorba. 


Droguet|  m.  uă  materia  de 
lănă  si  bumbacu  seu  mătasse. 


Droguiste|/'!.  commerciante 
de  drogues,  vd.  vorba. 

Droity  te,  adj.  dreptu,  sphere 
— e,  sfera  unde  equatorutu 
taiă  perpendiculare  orison- 
tele.  Sast.  rn.  dreptă,  drep- 
tate; imposită.  A  bon  droit^ 
cu  deplină  dreptă.  Droit 
d'ancrage,  tasse  percepută 
la  portă.— Ca  adv.  vd.  urm, 

Droitement,  adv.  dreptu, 
directă. 

Droitier,  iere  adj.  care  se 
servesce  maî  bine  cu  mana 
dreptă,  opp.  gauclier. 

Droiture  |  t.  dreptate,  sin- 
ceritate, [a  rîde. 

Drolatiqiie,  adj.  care  face 

Drole,  adj.  glumeţă,  de  pe- 
trecere. 

Droiementy  adv.  glumeţă. 

Droieriei  f.  glumă,  lucru  de 
petrecere,  lucru  de  nimica. 

Drolesse,  f.  feraeă  de  des- 
preţiată. 

Dromadairey  m.  dromada- 
riă,  cămilă  cu  uă  singură 
bossă. 

Droupej  m.  seă  drupe,  bot, 
pericarpă  coriace,  fructă  cu 
ună  sâmbure. 

DrU|  ne,  adj.  strînsu,  desu  ; 
fig.  viuă,  focosă,   stufosă. 

Druide }  m.  druidă,  preotu 
gallicu. 

Druidesse,f.preotiţă  gallică. 

Druidique ,  adj.  druidică, 
de  druidî.  [druidilor. 

Druidisme ,    m.  religiunea 

Dryadei  f.  driade,  nimfă  a 
păduriloră  retăcindă. 

Du  I  art.  c  n tractată  pentru 
de  le,  allă,  despre. 

DA,  ni.  detoriă,  obligaţiune, 
ceaa  ce  este  detorită,  p.  us. 


DUL 


350 


DUR 


Dâ|  e,  part.  verbului  devoir, 
detoritii. 

D<jalîsme  f  m.  dualismu, 
sistemă  filosolică  seu  reli- 
gi6să,care  admite  doue  prin- 
cipie. 

Dualâîe,  f.  dualitate,  dublatu. 

DjbîSaîif,  ive,  adj.  dubita- 
tivă, care  esprime  îndouinţa. 

Dubitationyf.  ret.  dubitaţi'u- 
ne,  figură  ce  constă  în  a  se 
preface  că  se  îndouesee. 

Dac,m.duce.  Titre  d'honneur 
apres  celui  du  prince. 

Duca!,  ale,  adj.  ducale,  de 
duce. 

D'JcaleSj  f.  pL  epistole  dis- 
cbise  ale  senatului  veneţianu. 

D'Jcat,  )H.  galbinu,(monnetă). 

Ducatoni  m.  ducatîi  de  ar- 
gintă. 

Duche  ,  m.  diicatu.  Duche- 
pai>'ie,m.  şi  f.  titlu  de  duce 
şi  de  pair,  vd.  vorba. 

Duchesse,  f.  ducessă. 

Diicroire ,  m.  primă  dată 
commissionariloru  respun- 
sabilî. 

Ductile  f  adj.  ductile,  care 
se  lungesce,  se  întinde  multîi. 

Ducttliie,  f.  ductilitate. 

Duegnei  f.  gubernante,  feraeă 
bettănă,  ca'-e  îngrijesce  de 
conduita  unei  june  liice. 

Duel,  IU.  numerulu  duariîi ; 
duela. 

Duelliste,  m.  dueliştii. 

DuetiinOj  m.  duettino,  com- 
posiţiune  miijic.  scurtă  in 
doue  părţi. 

Duis,  VI.  albia  fluviului. 

Dulcification,  f.    îndulcire. 

Dulcifîer,  v.  a.  a  îndulci. 

Dulcinee,  f  dulcin^ă,  eroina 
unui    amoru    risibile.    Dela 


Dulcinee,  donina  cugetări- 
lorii  luî  Don-Quichotle. 

Dulie,  f.  cultu  datu  sănţilorâ. 

Dâmenty  adv.  cum  trebue. 

Du  moins,  loc.  conj.  cellu 
pufinu.  Comp.  aii  moins. 

Dune,  f.  monticlu  de  nisipu 
pe  marginile  mării,     [pupii. 

Dunette,  f.  partea  înălţată  a 

Duo,  )n.  mus.  duo,  buccată 
de  musică  pentru  doue  in- 
struminte.   La  pi.  des  duos. 

Duodecimo,  vd.  douzieme- 
ment. 

Duod^num  ,  anal .  prima 
porţiune  a  intestineloru  sub- 
ţiri.' 

Duodi,  m.  secunda  di  a  de- 
cadiî  in  annulîi  republicana. 

Dupe jf.şiarfj .personă  înşelată . 

Dupep,  v.  a.  a  înşela.  Se — , 
a  se  înşela  unul  îi  pe  altulu. 

Duperie,  f.  înşelăciune. 

Dupeur,  m.  înşelătnru. 

Duplicata,  f.  duplicatuluu- 
nuî  actu,unei  citanţe,epistole. 

Dupli  mature,  f.  anat.  du- 
plicaţii ,  partea  membranei 
ÎQfăşiurate  pe  ea  însă-şî. 

Duplicii«s,  f.  duplicitate,  rea 
credinţă. 

Duquei,  pron.  pentru  de  le- 
quel,  allii  cărui.  La  f.  de 
laquelle. 

Dur,  re,  adj.  duru  tare,  as- 
pru, neplăcutu.  Comp.  rude. 

Durabie,  adj.  durabile,  care 
ţine  multu,  tare.    [pendant. 

Ovirantfprep.  în  timpulu,  vd. 

Durcir,  v.  a.  a  întări,  face 
durii ;  a  se  îni:ări. 

Durcissenient,m.  inlărelă. 

Dure,  usit.  numai  în  espres. 
coucher  sur  la — ,  a  se  culca 
pe  unii  corpii  tare,pe  pămîntu. 


E.VU 


351  — 


EAU 


Dur«§e,  durată.  I 

Durementy  adv.  cu  duritate, 

cu  tăria,  cu  asprime. 
Dureri    v.    a.    a  dura.  ţine, 

trăi  multutimpu,se  prolungi. 
Du  ret,  tte,  adj.  tăricelii. 
Duretey  f.  duritate,  tăria,  as- 

prelă. 
Duriilori]  m.  bătătură  (negu). 
Durîuscule,af?ji'. puţinii  dur. 
Dusil,  ;/).  seu  disi,  micu  dopu 

de  butoi  li. 
Duumvir^oi.  duumviru.  Douî 

bărbaţi  esercifăndîi  funcţiuni 

collective,  la  ant. 
Duumvtrat|  m.  duumviratu. 
Duveti  )n.  tuleiu.     [tăssosu. 
DuveteuXy    euse,  adj.  mă- 


Dytiamique  j  f.  dinamică. 
Studiulii  legiloru  mişcăriî. 

Dynamomâtre,  m.  dina- 
mometru,  instrumentu  pen- 
tru mesura  puteriloru. 

Dynastie,  f.  dinastia. 

Dynasiiquej  adj.  dinasticu. 

Dyspepsâe,  t.  med.  dispep- 
siă,  digestiune  difficile. 

Dyspnee,  f.  med.  dispneă, 
respiraţiuue  difficile. 

Dyssenteriej  f.  disinteriă. 

Dyst/iymie  ,  f.  siibiciune. 
Comp.  abattement. 

Dystonologie,  f.  chir.  doc- 
trină despre  nascerile  grelle. 

Dytique,  m.  nat.  coleopteră 
apatică,  oiseau  plongeur. 


E 


Ej  m.  a  doua  vocale.  In  mus. 
e.,  şeii  e-si-mi,  seîi  mi-sol- 
si-mi  ,  sunetulu  mi,  allu 
treile  tonii  allii  scalei;  corda 
e  şeii  mi  (la  chanterelle''. 

E  .seîi  EX)  preposiţiunî  nese- 
parabilî,  desemnăndii,  la  in- 
ceputulQ  unorii  vorbe,  idea 
de  estragere,  de  separaţiune, 
de  privaţiune :  exeeder,  a 
trece  dincolo  de  marginT, 
exposer,  a  pune  affară. 

Ealey  m.  nat.  ealîi.  Spegiâ  de 
rinocerii  descrissii  de  PJiniii. 

EaU|  f.  (vechiulu  fr.  aigue, 
inue,  lat.  aqua,  apă: — claire, 
apă  limpede, — trouble,  apă 
turbure  ; — maigre,  apă  stă- 
tută ;  vert  d — ,  verde  dis- 
chisu  ;  couleur  d' — ,  culore 
de  apă,  de  oţelu ;  faire  de 
r — ,  a  face  provisiune  de  apă 
într'uă  nave;  faire — ,  a  lua 
apă   (despre  uă  nave,    unde 


intră  apa) ;  vote  d' — ,  dis- 
chisura  peunde  intră  apa ; 
benite,  apă  sănţită  (aiasmă); 
— benite  de  cour,  vane  pro- 
testaţiunî  de  serviţii,  de  a- 
miciă  ;  batire  V — ,  a  face  si- 
linţe inutili;  revenir  sur  V 
— ■,  a-şî  restabili  aflacerile; — 
claire,  muncă  în  deşerţii, 
perdută; — minerale,  apă  mi- 
nerale, loculu  unde  se  află 
{aller  aux  eaax,  a  merge  la 
băl).  Lcs  eaiix  soni  basses, 
apele  sunt  jeosu  (se  dice  de 
cine-va,  cănd  î  lipsescii  bani); 
donner  de  V — â  un  drap, 
a  da  postavului  appretura  de 
apă. — La  pLcomp.je/s  d'eau, 
cascades. 

EaU|  f.  strălucitulu  petrelorii 
preţiose.  Vd.  diamant. 

Eau-de-javelley  f.  chem. 
soluţiune  de  chloratii  de  po- 
tassiu  în  apă. 


EBA 


352  - 


EBL 


Eau-de-vicil'.  rachiu.  La  j^l- 
des  eaux-devie. 

Eau-fortCj  f.  acidii  nitricu 
(aqua  foriis).  Eau  regale, 
f.  apă  regale  {aqua  Regis), 
amraesticu  de  acidu  nitricu 
şi  de  acidu  muriaticîi.  Eau- 
seco)ide,  f.  acidu  nitricu  cu 
a  treia  parte  apă.  La  pi.  des 
eaux-secondes. 

Eaux-et-f orets,  f.  jjî.  ju- 
ridicţiune  in  materia  degărle, 
de  păduri,  de  pescuitu  şi 
vinătore. 

Ebahi,  e,  adj.  multu  mirată 
(cu  gura  căscată). 

6-'Ebahir,v.r.  a  se  mira  mulţii, 
se  uimi,  s'etonner,  fam. 

Ebahissement ,  m.  mi- 
rare, uimire  ,  etonnement, 
surprise. 

Ebarberi  v.  a.  a  rade  păr- 
ţile de  prisosti  la  diverse  lu- 
crurîi,  maî  alessu  la  chărtiă. 

EbarboiP)  s.  ebardoir,  m. 
uneltă  pentru  rasii    chărtia. 

Ebaroui,  adj-  mar.  cu  la- 
terile  uscate ,  dispicate  de 
arşiţa  soreluî.  Şi  ebarne. 

Ebarouir,  v.  n.  mar.  a  se 
usca,  dispica  de  uscăciune. 
Le  dehors  du  vaisseaic  e- 
tai  t  ebaroui, estenovuliin3L\u 
era  dispicatu    de  uscăciune. 

Ebaty  m.  mener  Ies  chiens 
ă  V  — • ,  a  duce  căniî  se  se 
plimbe  {vinăt.)  Ga  in.  pi. 
distracţiune(rfi^;er^^ssem<5n<). 
Numai  în  espressiunea  pren- 
dre  ses  — ,  (fam.). 

Ebattementi  m.  (i'ec]t.),\d. 
divertisserneiit. 

6^'Ebattre  ,  v.  r.  a-şî  pe- 
trece, lua  dis tracţiune.  Se 
divertir. 


Ebaubiy  ie,  adj.  miratu,  ui- 
milu,  etonne,  etourdi,  ebahi. 

Ebauchage,»}.  prima  formă 
ce  se  dă  acelora  cu  gămă- 
lia;  începuturi.  Vd.  urm. 

Ebauchey  f.  vd.  Esquisse. 

Ebaucher,  v.  a.  vd.  £"8- 
quisser. 

Ebaucheur  ,  m.  cilindru 
pentru  po'.itură. 

Ebauchoir ,  m .  acii  allii 
sculptorilorîi  pentru  săpaţii. 

s'Ebaudir,  v.  r.  a  sări  de 
buccuriă  (t;e'  /i.). 

Ebaudisei  f.  sinţimîntu  de 
buccuriă,  veselia.  Şi  ebau- 
dissement. 

Ebe,  f.  s.  ebbe,  mar.  începu- 
tulu    reflussuluî    immediatu    -■ 
după    marea    plină.  —  îl  a 
loc,  reflussulu  a  veniţii. 

Eb^nac^es,  f.  pi.  plante 
stiracee,  de  spepia  abano- 
sului. 

Ebenci  m  .  abanosu.  Bois 
dur,  compacte,  noir  et  pe- 
sant,  qui  nous  vient  du 
Madagascar  et  de  la  Co- 
chinchine. 

Ebener,  v.  a.  a  da  lemnu- 
lui culore  de  abanosu. 

Ebeniery  m.  nume  genericii 
pentru  arburiî  de    abanosu. 

Ebeniste,  m.  lucrători  de 
mobili  de  abanosu. 

EbânisteriCf  f.  lucru  de  a- 
banosii. 

Eb^noxyle,  m.  abanosii  de 
Cochinchina. 

Eblouir,  v.  a.  a  lua  ochii 
prin  uă  lumină  pre  vină  i  a 
seduce. 

Eblouissant  ,  ante,  care 
iea  ochii  de  strălucire. 

Eblouissement,  in.  turbu- 


j 


EBR 


353 


ECA 


rare  a  ochiloru  prin  uă  lu- 
mină pre  viuă. 
Eborgner,  v.  a.  a  face  reu 

ochiului  (chiori). 
Eboter,  v.  a.  —  fun  arbre) 

a  tăia  pre   scurtu   (unu  ar- 

bure). 
s'Ebouff er|  v.  r.  a  ride  pre 

mulţii,  plesni  de  risu. 
EbouiiiiP|    a    resferbe,    face 

se  scadă  ferbindii  pre  mullu. 
Eboulementi    m.    surpare, 

cădere  învirtindu-se. 
Ebouler, V.  n.  şire/Z,  a  cade 

invîrtindu-se,  se  surpa,  se  de- 

rima. 
EbouliSy  )/i.   derimătură. 
Ebourgeonnementy    m  . 

curăţirea  de   ramuri  inutili. 
Ebourgeonner,     v.    a.    a 

tăia     ramurile    inutili     dela 

arbure. 
Ebouriffi&i  ee,    adj.  cu  pe- 

rulu  în  desordine  (ciufulitii.) 
Ebranchage  t     ebranche- 

nient,   ni.    tăiarea    ramuri- 

lorîi. 
Ebrancher,  v.  a.  a  tăia  ra- 
muri dela  unu  arbure. 
Ebranlement,    rn.    sdrun- 

cinătură. 
Ebranler,    v.    a.    a  cletina, 

sdruncina ;    a    uimi,  mişca. 

•S^' — (la  i-esb.),  a  se  pune  în 

mişcare. 
Ebraser,    v.   a.    archit.    a 

lărgi  in  interioru  uşia  etc. 
Ebr^chePi    v.    a    a  face  uă 
;       tăiătură    unui     instrumentu 

tăio.sii,  a  ştirbi  ;  Jig.  a  mic- 

şiora. 
'  Ebrillade,  f.  cletinatulu    ce 

se  dă  calului  cu  frînele,  câ 

Se    Iu    opprescă    seu     se    î 

schimbe  direcţiunea. 

VUf.  Fr(t,ir.-Ro„u 


Ebrouemenf  y  m.  sforăitulCi 

calului  speriaţii. 

Ebreuer,  v.  a.  a  da  la  apă 
panda  etc.  .9 — ,  a  sforăi  (ca- 
lulu  speriaţii). 

Ebruitemenf}  */;.  respăn- 
dire  în  afVară,  în  publicu, 
divulgare. 

Ebruiter,  v.  a.  a  respăndi  în 
affară.  .?'  — ,  a  se  respăndi. 

Ebuard,  w.  pennă  pentru 
sparţii  lemne. 

Ebullitioni  f.  ferbere,  clo- 
cotire. 

Ecachâ,  ee  adj.  turti  tu. 

Ecaiilci  f.  soldîi;  bagă. 

Ecailler,  v.  a.'  a  rade  soldiî. 

Ecaillâre,  f.  vîndetore  *de 
stridii. 

Ecailleux,ei(s&,  adj.cu  soldi. 

Ecaley  f.  coje  de  nucă. 

Ecaler,  v.  a.  a  curaţi  de 
coje  (nuca).  -S' ' — ,  a  se  coji. 

Ecanguer,  v.  a.  a  pisa  că- 
nepa. 

Ecarbouiller,  v.  a.  pop.  a 
strivi,  pisa.  Comp.  ecraser. 

Ecarlate,  f.  văpsea  seu  ma- 
teria stacojia;  că  adj.  sta- 
cojiii. 

Ecarlatiiii  m.  spegiă  de  lănă 
roşia  ;  cidru  (vinii  de  mere) 
roşiu  de  Gotentin. 

Ecarquillementy  m.  dis- 
chiderea  ochiloru,  piciore- 
iorîj,  pre  niuitu  şi  de  rîsu, 
(sgîitu),  fam. 

EcarquillePy  v.  a.  a  dischi- 
de  ochii  pre  multu  şi  de  rîsii. 

Ecarti  in.  depărtare,  dare  la 
uă  parte;  fig.  abatere,  errore. 
A  V  — ,  într'unu  locu  de- 
părtaţii, la  uă  parte ;  met- 
tre  ă  V  — ,  a  face  abstrac- 
ţ  iune. 

23 


ECH 


—  354  — 


ECH 


Ecarte  m.  spegiă  dejocude 
cărţi. 

Ecart<&y  ee,  adj.  dapărtatu, 
isolatu,  pusu  la  uă  parte. 

Ecart6lement|  7)i.  tîrirea 
unuî  criminale  între  patru  caî. 

Ecarteler,  v.  a.  a  tîri  cu 
patru  cai  membrele  unui  cri- 
minale, [disjuncţiune. 

Ecartement,  m.  disperţire, 

Ecarter,  v.  a.  a  depărta, 
separa,  disperţi,  eloigner. 

Ecatir,  v.  a.  a  appesa  posta- 
vulîi  uşioriîi  .şi  fără  cartonu. 

Ecce-homDf  m.  tabelu  seu 
statuă  represintăndupe  I-Chr. 
încoronatu     cu  spini. 

Ecchymosey  f.  petă  negră 
pe  pele.  [tulu. 

Eccl^siaste,  m.  ecclesias- 

Ecclesiastique,  adj.  m- 
sericescu  ;  — ni.  ciericu,  per- 
sonă  din  ordinile  sacre. 

EccleSBastiquement,acZi;. 
ecclesiasticu,  disericesce. 

Eccopei  t.  chir.  fractura  u- 
nuî  ossu  lat  îi. 

Eccoprotiques,  adj.  med. 
califică  purgativele  dulci  .şi 
lassativele. 

Ecervel^,  ee,  adj.  şi  siist. 
fără  creurî,  stupidii. 

Echafaudy  m.  construcţiune 
în  formă  de  pod  ine  pentru 
unii  lucrători,  vd.  şi  gulllo- 
tine. 

Echafaudage,  uk  schelă, 
stabilire  de  podine  pentru 
lucrători  de  mesterî,  pentru 
diditu. 

Echaf  auder,  v.  a,  a  face  po- 
din"  :tru  lucrători  de  con- 
strucţiune   şeii   decoraţiune. 

Echalas,  ;».  taracu;^(/.  per- 
sonă  înalt'3  şi  slabă  (prăjină). 


Echalier,  m.  închisură  tă- 
cută cu  ramure,  cu  tufe. 

Echalottei  f.  speţiă  de  aliu 
(ascalonia). 

EchampiPi  v.  a.  a  termina 
conturele  obiectelorîi  (pict.). 

Echancrer,  v.  a.  a  tăia, 
scobi,  în  formă  de  cruce. 

Echancrure,f.tăiătură,  sco- 
bitură, în  crucişiii. 

Echandole,  f.  şindrilă. 

Echangej  f.  schimbu.  Libre 
— ,  liberu-schimbii. 

Echangeable,  adj.  care  se 
pote  face  schimbu. 

Echanger,  v.  a.  a  face 
schimbia,  changer. 

Echanson,  m.    pacharnicu. 

Echantilloiii  ni.  mustra, 
probă. 

EchantiHonnery  v.  a. a  tăia 
njustre;a  compara  mustra  cu 
modelulii.  [furiş  iu. 


Echappade 


adv. 


_pe 


Echappatoire,  f.  subterfu- 
giu pentru  a  scăpa  (chicliiţă). 

EchappCi  f.  lăssarea  pas.se- 
rilorîi  in  libertate,  că  se  a- 
runce  assupră-Ie  passerî  de 
predă. 

Echappâş  m.  ee,  f.  omu,  fe- 
meă,  fiică,  juni  si  neconside- 
raţî. 

EchappâC}  f.  acţiune  impru- 
dinte.  Vedere  strînsă  seii  de- 
părtată a  obiecteloru.  Par 
eclw.jjpee,  pe  furişi u. 

Echappement,  m.  meca- 
nismii  de  orologeriă,  palete 
ale  roteî  de  întîlnire.  Mon- 
tre  ă — ,  orologiu  cilindru. 

Echapper,  v.  n.  a  scăpa, 
fugi,  L'  —belle,  a  evita  cu 
fericire  unii  mare  periclu. 
Luisser    ecliapper,    a  lăssa 


ECIl 


EGH 


se  scape,  discopperi  ceaa 
ce  se  ţinea  secreţii.  S'  — ,  a 
fugi.  [apaticii. 

Ec>9arboti  m.  bot.    castană 

Echarde,  f.  ghimpe  care  a 
iutralu  în  pole. 

Echardonnage)  rn.  cmă- 
ţire  de  scaeţî. 

Echard9nner,  v.  a.  a  cu- 
raţi cam  palii  de  scaeţî. 

Echarner,  v.  a.  a  curaţi 
peile  de  carne. 

Echarpe,  f.  eşiarpă ;  ban- 
dagiu  pentru  bragici. 

EcharpePy  v,  a.  a  lace  unu 
largă  vulnă  (rană). 

Echasses,  f.  pi.  bastonă  cu 
piuteue  pentru  a  merge  prin 
nisipă.       [cu  piciore  lunge. 

Echassiers,  m.  pl.^asseri 

Echauboule,  ee,  adj.  med. 
cu  Măndâ.     [pe  pele,  blăndă. 

Echauboulure,  f.  bubuliţe 

Echaude,  /)*.  prăjitură  u- 
.şioriă. 

Echauder,  v.  a.  a  muia  în 
apa  ferhinte.  .S" — ,  a  se  o- 
pări.     [vassu  pentru  opărită. 

Echaudoir,    ra.    locu   seă 

Echauffaisoni  f.  bubuliţe 
pe  pele  provenite  de  căldură 
pre  mare. 

Echauf f anty  ante,  adj.  care 
incălclesce. 

Echauff 6}  ee,  adj.  încăjditu  ; 
sast.  m.  mirosu  causată  de 
căldura  pre  mare,  de  fer- 
mintaţiune.  [dire. 

Echauffement,    rn.    incăl- 

EchauffePi  v.  a.  a  incăldi. 
S' — ,  a  se  încâlcii,  se  necăji. 

Ec'"  ■  -'ffourâe,  f.  întreprin- 
dere reă  combinată. 

Echeanccy  f.  terminulă  de 
plată,  scadinţa,  soroculă  (niaî 


alessu  la  pi.).  Billet  eche- 
aiit,  billetă  cu  scadinţă. 

Echec ,  f.  şachu ;  successu 
reu ;  ueisbindă.  PI.  joculu 
de  şach. 

EcheleP}  v.  a.  a  ajunge  (ceva) 
urcăndu-se  cu  scara. 

EcheilCf  f.  scară,  divisiunî 
gradate,  trasse  pe  uă  liniă, 
pe  barometru;  ;/(»>■.  succes- 
siunea  suneteloru  gammeî, 
scala.  La  pî. — du  Levant, 
oraşe  de  comnierciă  in  por- 
turile LevanteluT,pe  Mediterr. 

Echelon,  m.  treptă  de  scară. 

EchelonnePi  v.  a.  a  răndui 
trupe  iu  trepte,  a  le  dispune 
pe  diverse  planuri.  încătu  se 
se  susţină  reciprocă. 

Echenal^  m.  tubă,  olană,  de 
lemnă.  Şi  erheiieaii. 

Echenillage,  */i.  ucciderea 
omidiloră.  [de  omidî. 

Echeniller,    v.  n.    a    curaţi 

Echenîl]oÎP,>/i.instrum.  pen- 
tru acuraţi  arburiî de omidîf. 

Echeveau  ,  )ik  adunătură 
de  lire  de  bumbacă,  de  aşiă. 

Echevelâ,  ee,  adj.  cu  pârulu 
iu  desordiue. 

Echevinj  m.  magistrată  mu- 
nicipale, sub  vechia  monar- 
chiă  francesă,   astădî  maire. 

Echiff Pe ,  ni.  arch.  muru 
care  susţine  totă  lemnăria 
unei  scărj. 

Echînei  f.  şira  spinării. 

EchineP|  v.  a.  a  rupe  şira 
spinării ;  a  uccide. 

Echiquiep,)/i.  tabla  şachului. 

EchO)  m.  echo,  resunetii. 

EchoiPy  V.  n.  a  fi  destinatu 
de  sorte ;  a  ave  loca,  cade, 
într'unu  tirapă  determinată. 
Le  cas  echeant.  la  occasiune. 


ECL 


350 


ECO 


Echomei  m.  mav.  cuiu  pen- 
tru a  ţine  lopeta.  Şi  tolet, 
acalrne. 

Echoppe,  f.  mică  prăvălia  de 
scăndurî. 

Echouagej  m.  situaţiunea 
unei'  navî  împedicate  de  uă 
stăncă.    [reanaviî  de  stănce. 

Echouementj  m.  îinpedica- 

Echoueri  v.  a.  a  nu  maî 
pute  pluti,  a  se  oppri  în  sco- 
pele,  în  stănce.     [arburiloru. 

Ecimery  v.  a.  a  tăia  vîi'fulu 

Eclaboussemenf)  )n.  stro- 
pire cu  noroiu,  cu  apă. 

Eclabousseri  v.  a.  a  stro- 
pi cu  noroiu,  cu  apă. 

Eclaboussure,  f.  stropitu- 
ră  de  noroiu. 

Eclair,  m.  l'ulgeru. 

EclairagCi  ni.  luminare; — 
au  gaz,  lumină  cu  petroleu. 

Eclairciei  f.  locii  luminosu 
pe  ceru  între  nori  (pe  mare). 

Eclaîrciri  v.  a.  a  face  claru, 
lirapedi ;  esplica,  lămuri. 

Eclaircissementy  m.  es- 
plicaţiune,  lămurire,  deslu- 
şire. 

EclairCi  f.  vd.  chelido'Dw. 

Eclairâ,  ee,  adj.  luminatu, 
cu  multe  cunnoscinţe  prac- 
tice. 

Eclairer,  v.  a.  a  lumina ; 
fig.  instrui,  înveţa,  desluşi. 
//  eclaire^  fulgeră. 

Eclaireur,  m.  esploratoru, 
soldatu  trămissu  se  discop- 
pere. 

Eclamei  adj.  ni.  Se  dicede 
uă  pussere  cui  s'a  ruptîi  a- 
ripa  seu  piciorulu. 

Eclanchei  f.  umeru  de  ber- 
bece. Se  dice  mai  bine  yiffot. 

Eclat|  m.  splendore,  strălu- 


cire ;  ţandăra ;  sgomotu  su- 
biţii, Pure  aux  —  s,  a  rîde 
tare,  voler  en — s,  a  se  spar- 
ge. Craindre  V — ,  a  se  te- 
me de  scandalu. 

Eclaftantf  «n/e,  adj.  stră- 
lucitoriu,  luminante,  son — , 
sunetu  petrundetoriu. 

Eclater,  v.  n.a  se  f^ce  ţăn- 
dări ;  errupe  (isbucni) ;  stră- 
luci ;  fi(j.  .se  arreta,  mani- 
festa. 

Eclectique,    adj.  eclectică. 

Eclectismei  m.  eclectismii. 
Doctrină  de  filosofiă  care  a- 
lege  între  diversele  sistemate. 

Eclipse^  f.  eclipse :  fig.  dis- 
pariţiune.l  îl  a  fait  une — , 
ellCi  s'a  făcutu  nevedutu. 

Eclipser,  v.  a.  a  ecîipsi. 

EcEiptique,  f.  ecliptică.  Li- 
niă ce  sorele  se  pare  a  per- 
curge  în  spaţiulu  unui  annu. 

Eclissci  f.  buccatăde  lemnii, 
de  cartonil,  prin  care  se  le- 
gă uă  fractură ,  unu  ossii 
frăntii.  [nătăngu. 

Ecloppây  ee,  adj.  schiopatîi. 

Eclorey  v.  n.  a  începe  se  se 
dischidă,  se  appară. 

EcloSj  'se,  adj.  eşitu  dîn  ouu, 
născutu.  '     [de  puiu. 

Eclosioiii  f.  ciocnirea  ouul UI 

EclusCy  f.  stăvilariii,  oppri- 
tori  pentru  unu  canale. 

Ecluseei  f.  cantitate  de  apă 
curgîndu  dintr'unu  stăvilariii 
discbisii. 

EciusiePi  ni.  cellu  ce  dirige 
unii  stăvilariu.  Porte  eclusie- 
re,  porta  stăvilariului. 

Ecoeurery    v.  a.  a  desgusta. . 

Ecobarii  w,  mar.    cavitatea, 
la  prora  naviî,   pe  unde  in- 
tră funia  ancorei.  Si  ecnbierA 


ECO 


357 


ECR 


Ecolagej  m.  spese,  depense, 
cheltuele  de  şcolă.       [trină. 

Ecole,  f.    şcolă,    sectă,    doc- 

Ecolier^  in.  iere,  f.  scolariu. 

Econduirci  v.  a.  a  conce- 
dia pe  cine-va,  a  respinge 
uă  cerere  cu  uere-care  deli- 
cateţă. 

Economat|  m.  ecouomatu, 
funcţiunea  economului. 

Economei  m.  şi  adj.  eco- 
nomu. 

Economiei  f.  economia. 

Economîquei  adj.  econo- 
raicu. 

Economiquement  i  adv. 
cu  economia,  economicii. 

Econoniisery  v.  a.  a  eco- 
nomi, face  economia,  me- 
nagev. 

Econotniete  |  m.  econo- 
mistă, care  se  occupă  de 
econ.  politică. 

Ecopei  seu  escope,  f.  lopetă 
adâncită  pentru  a  scote  apa 
din  nave.      [redice  greutăţi. 

Ecoperchei  f.  machină  câ  se 

Ecorce,  f.  conice,  coje. 

Ecorcer,  v.  a.  a  redica  cojea. 

Ecorche,  m.  figură  care  las- 
să  a  se  vede  muşchii  nudî, 
pentru  stxidiulu  desemnuluî. 

Echorcher,  v.  a.  a  lua  pe- 
lea,  jupui,  —  nne  l-nigue,  a 
vorbi  reîi  uă  liuibă  ; — le  pa- 
lais,  l'oreille,  a  face  uă  rea 
impressiune  ;  —  un  aroteur, 
a  traduce  reii  dintr'unu  au- 
torii, [poiă. 

EcorcheuPi  m.  cellu  ceju- 

Ecorchure,  f.  jupuitură. 

^corOf  f.  mar.  costă  prăpăs- 
tiosă.  Şi  câte  ecore. 

EcopnePi  v.  a.  a  rupe  cor- 
nulii  unui  animale. 


Ecornifler,  V.  a.  a  căutase 
tiăiescă  în  dauna  altora. 

Ecornifleur ,  m  euse,  f. 
cellu  ce  trăiesce  prin  chel- 
tuela  altuia. 

Ecosser,  v.  a.  a  scote  uă 
legume  din  posghiţa  sa. 

Ecotj  m.  partea  plătită  de  fiă- 
care  ospeţe  la  unu  ospeţii 
commune,  mare  rainure. 

Ecouailles,  f.  pi.  lănă  dela 
copsa  berbecului. 

Ecoulementi  m.  curgere. 

EcoulePi  V.  a.  a  vinde.  S' — , 
a  curge  afară,  a  se   trece. 

Ecourgeoiii  m.  spegiă  de 
ord  ii. 

EcoiurtePi  v.  a.  a  scurta  pre 
multu ;  tăia  urechiele. 

EcoutCi  f.  funia  la  pândele 
naviî. 

EcouteSf  f.  pi.  locu  propriu 
a  audi  celle  ce  se  dicii. 

Ecoute-6'ii-pleut,)n.m6ră 
care  merge  prin  stăvilare. 
PI.  nevar. 

EcoutePj  v.  a.  a  asculta. 
.S" — ,  a-şî  îngriji  pre  multu 
de  sănătate,  [place  se  asculte. 

Ecouteur,    m.  euse,   f.  cui 

Ecoutillei  f.  dischisură  pe 
copperta  naviî  pentru  a  des- 
cinde în  întru. 

Ecouvillon,  m.  mătură  pen- 
tru cuptore  etc. 

Ecouvillonner,  v.  a.  a  cu- 
raţi cuptorulii  (le  four),  tu- 
nul ii. 

Ecphractique,  xd.aperitif. 

Ecraiiy  m.  specia  de  appără- 
lore  contra   arsura    focului. 

Ecrase,  ee,  adj.  pre  turtitu. 

Ecraser,v.a.  a  strivi, destrui. 

Ecpâmeri  v.  a.  a  strînge, 
culege,  smăntăna  dela  lapte. 


ECR 


358 


ECU 


Ecreter,  v.  a.  a  tăia  cresta, 
viii'ulu  ;  a  strica  virfulu  u- 
nuî  muru,  bastionu. 

EcrevissCi  1".  racîi.  Canceru. 

.ş'Ecrier,  v.  n.  a  striga  tare. 

Ecrin,  m.  bisactea,  lucruri 
ţinute  intr'insa. 

Ecrâre,  v.  a.  scrie, — tont  au 
loiig  —  en  toutes  lettres,  a 
scrie  in  intregii; — de  la  bomte 
encve  â  qn.,  a  face  cuî-va 
prin  scrissore  obiecţiunt  târî; 
— dans  un  pays,  a  ţine  cor- 
respundinţă  cu  uă  ţerră, — 
au  courant  de  sa  plitme, 
a  scrie  fără  a  se  găndi  mul  lî. 

Ecrît,  m.  ceaa  ce  este  scrissu, 
artu,  operă  literariă,  scriere. 

Ecriteau  ,  m.  affiptu,  in- 
scripţiune  cu  litere  marîf,  ser- 
vindu  de  annunţu  publi- 
cului. 

Ecriioirei  m.  călimări. 

Ecriiure,  f.  scriere,  scrip- 
tură, [opere  relle. 

Ecrivaclles*,    v.    a.    a   scrie 

Ecrivai3!eur,  n».  reu  scrip- 
torii,  reu  autoru.  [torti. 

Ecrivaîrii  }n.  scripturii,  au- 

Ecrivâssier,v?i..  autoru  care 
scrie  multu  şi  forte  reti. 

Ecrou,  m.  buccală  (lărşiă) 
tăiată  în  spirale,  că  se  prii- 
mescă  unu  şiurupu, — d'an 
pressoir,  cavitatea  la  tescu, 
unde  se  învîrtesce  şiuru- 
pulii. 

Ecroueiles,  f.  pi.  scrofule, 
lunncurs  froides,  scrofules. 

Ecrouer,  v.  a.  vd.  Empri- 
sonner. 

Ecrouir,  v.  a.  a  bate  me- 
talulii  rece,  că  se-lu  înde- 
sescă. 

Ecroulementy  m.  surpare. 


.s'Ecrouler,  v.  n.  a  se  sur- 
pa, cade,  se  derinia. 

EcroutePi  v.  a.  a  rupe,  lua, 
coja. 

Ecruy  ne,  adj.  care  n'a  fo>tu 
opăriţii,  înălbitu.  Sole  — e, 
mătasse  brută. 

EcrueSy  f.  pi.  {de  bois),  pomi 
crescuţi  denouii  pe  pămintulu 
arabile. 

Ectropion,  m.  med.  întor- 
cerea  pleopelorii  în  sus.  Si 
eraille)nent  des  paupieres. 

Ectype^  m  copia  tipărită  a 
unei  medalie. 

Ecu,  m.  spegiă  de  pavădă. 
Yecbiă  monnetă,  talerii,  val. 
3  fr. 

Ecueil|  m.  scopelti,  stincă 
submarină;  flg.  pedică. 

Ecuelle,  f.  strachină,  cas- 
tronii,  [castronu  s.  strachina. 

Ecuellecj  f.  cătu  conţine  unu 

Ecuisser,  v.  a.  a  diminui, 
tăia,  firbuiv.le  in  jeosu, pentru 
a-lii  face  se  cadă. 

Eculer,  v.  a.  a  scălcia. 

Ecuinanty  ante,  adj.  spu- 
mante, spumegăndu. 

EcMme,  f.  spumă  ; — de  mer^ 
pămintii  inagnesianu,  spumă 
de  mare. 

EcumePi  v.  n.  a  se  imple 
de  spumă  ;  v.  a.  a  stringe 
spuma. 

Ecumeair,  vi.— de  )ner,  pi- 
raţii, lioţu  de  mare.  [raosii. 

EcumeuXy   ease,  adj.  spu- 

Ecumoirei  ni  uneltă,  lin- 
gură, pentru  a  stringe  spuma. 

Ecurage,  f.  curăţire,  [sele). 

Ecurer,  v.  a.  a  curaţi  (vas- 

Ecureuii,  m.  veveriţă. 

Ecureur,  m.  ease,  f.  cellii 
ce  curăţă  vassele. 


EDU 


—  359 


EFF 


E curie,  f.  grajdil. 
Ecussony  Iii.   scutu   de  ai-- 

mârie,    reversulu  effigieî  u- 

neî  monnete. 
Ecussonneri  v.  a.  a  săpa, 

grava,  armărie. 
Ecuyer,  )>(.  intftiidintele  graj- 

duriloru  unui  principe,  pro- 

fessoru  de  călări  u. 
Eden}    m     edeniî,    paradisii 

terrestre. 
Edentei  ee,    adj.  fără  diuţi. 
Edenteri  v.  a.  a  rupe  dinţii 

unui  peptine  etc. 
Edicter,  V.  a  a  publica  prin 

edict  îi. 
Edifiant,    ante,    adj.    care 

esciui  la  pietate,  tace  milă. 
Edificatîon,  f.   edificaţiune, 

clădire.  —  II  ne    se    dit  que 

des  teiuples. 
Edificei  m.  edificiu,  clădire. 
Edîf  ier,  v.  a.  a  edifica,  clădi. 
EdilCj    m.   edile,    magistraţii 

însărcinaţii    cu  inspecţiunea 

edificielorti,  la  anticî.  Astâdi 

se    (Jice    pentru    magistraţii 

inunicipalî. 
Edilite,    f.    edilitate.    :Magis- 

traţiT  municipali. 
Ediiy  //(.  edictu,  ordonanţa  u- 

nuî  suveranei. 
Editer,    v.    a.    a    edita,  pu- 
blica uă  carte. 
Edifeur,  m.  editorii. 
Edition,  f.  ediţiune; —  incii- 

itahle,  ediţiune'din  copilăria 

arliî- 
Edredon,    m.    peru   (tuleiu) 

foite  finîi,  ce  produce    raţa 

glaciale  numită  eider. 
Education,  f.  educaţiune. 
Edulcoratioii|  f.  îndulcire. 
Eduicorer,    v.  a.  a  indulci 

cu  sacliarCi  etc. 


Efaufiler,  v.  a.  a  scote   fi- 
rele diutr'uă  ţessetură. 
Effagablef     adj.     care     se 

pote  şterge. 
Effacer,  v.  a.  a  şterge  5' — , 

a  se  şterge,  a  despăre. 
Effaţure,  f.  stersură,  răsă- 

tură.  /(.  usit. 
Effaner,  v.  a.  a  strica  ves- 

tejitur.i,  deveste.ji  (viţa). 
Effarcj    ee,   adj.   cu  totulu 

turburitii,    eşitii    din  sineşî. 
s'Effareri  v.'r.  a  se  turbura, 

a-şî  eşi  din  fire 
Eff  aroucher,  v  a.  a  speria, 

face  se  iugă;  selbătăci. 
Effectif,  ive,  adj.  effectivu, 

care  essiste  in  realitate. 
Effectivementi  adi'.  îaa- 

deveru,  in  realitate,  en  e/fei. 
Effectuer,    v    a    a  esecuta, 

face,  realisa. 
Eftemine,   ee,  adj.    affeme- 

iatii,  mole,  slabii. 
Ef  f  âminer,  v.  a.  a  affemeia, 

lua  energia,  moleşi. 
Etf  ervescence/f.  ferbere; 

fig.  ardore. 
Effervescenti    ente,   adj. 

care  este  în  ferbere. 
Effet,  m.  eifectii,  resultatulîi 

unei  cause ;  pict.  apparinţă, 

illusiune;  comraerc.  billetu. 

Effets  pablics,  ellecte  publ., 

chărtie  ale  statuluî,vd.  rente. 
Effeuîllaisony    f.     ruperea 

foielorii   dela    arbure,    des- 

foire. 
Effeuiller ,    v.    a.    a    rupe 

foiele  dela  arbure,desfoi.S' — , 

a  se  desfoi,  şî  perde  foiele. 
Etf  icacCf  adj.  efficace,  care 

produce  elfectulii  seii,  p.us. 
Efficacementi  adv.  cuef- 

fectii. 


EFF 


360  — 


EGA 


Efficacit^,   f.  putere    de    a 

produce  unu  eflectu. 
Efticienti    e»fe,    adj.    care 

produce  unu  ellectii. 
Effigiei    f.  effigiă,    represin- 

taţiunea  figureî  unei  persone. 
Effil6,  ee,  adj.  subţiritu,  ]un- 

gitu.  Sust.  m.  ciucure. 
Effiler,  v.  a.  a  destrăma  uă 

materia  scoţîndu  firu  cu  firu. 
Effiloquerj    v.  a.  a  destră- 
ma raătasse,  câ  să  facă  vată. 
EftiloqueSi    f,  pi     matasse 

netorsă  şi  forte  slabă. 
Efflanquci  ee,  adj.  cu  .şiol- 

durile  eşite,slabu(despre  caî). 
EffleurePi  v.  a.  a  attinge  su- 
perficiale, uşioriu,  nuraaî  pe 

d'assupra,  ledica  numai  su- 

prafagia. 
Effiorescencei  f.   începu- 

lulu  înfloririi.  PI.  med.'hu- 

buliţe^erupţiune  a  tumorilorii. 
E.§norcscBn\,ente,adj.  care 

începe  se  înflorescă. 
Effiuves,    f.  pi.  emanaţiuni 

ce  se  ridică  din  corpuri,  din 

bălţi,  exhalaiso)is. 
Effondrementy  m.  săpare 

adăncă. 
Effondrery  v.  a.   a  întorce, 

săpa  adăncu.  pămîntulu.S' — , 

a  se  surpa,  se  derîma. 
s  Efforcer,  v.  r.  a-şî   pime 

tote  silinţele,  totă  puterea. 
Efforty    m.   silinţă    enerpică 

(opintire),  estinsiune  violinte 

a  unui  muschiu. 
Eff  raction,  f.  spargere  a  u- 

şieloru  cu  scopu   criminale. 
Effpaieiseîi  fresaie,chonette, 

f.  passăre  noplurnă. 
Effrayantf  ante,  adj.  înfri- 

coşiătoriu. 
JEfffrayePi   v.    a.    a    inspira 


frică,  înfricoşia.  S' — ,  a  se 
speria. 

Effrene,  ee,  adj.  fără  frîne, 
fără  reţinere,    [miu  pămîntu. 

Effriteri  v.  a.  a  face  sterile 

Effroî,  m.  estremă  frică. 

Efiront^Sf  ce,  af/j.  care  n' are 
ruşine  de  nimicu.   fruşinare. 

Efffrontement}  «cZv.  cune- 

Effronieriei  f.  impudinţă, 
neruşinare.  Vd.  audace. 

Effroyablej  adj.  înfricoşiă- 
toriu.  [modu  înfricoşiătoriu. 

Effroyablement,  adv.    în 

Effumer,  v.  a.  pict.  a  face 
obiectele  maî  putinii  sensi- 
bili, maî  vaporose. 

Effusion,  f.  efrusiune,  res- 
păndire,  revărsare. 

Efourceau,  m.  trăssură  cu 
doue  rote  pentru  transpor- 
tulii  chiristelei  etc. 

Egali  ale,  adj.  egale,  de  uă 
potrivă,  şessu,  netedu,  a  V — 
de,  caşi.  Comp.  autant  que. 

Egalenient,  adv.  egale,  în 
acell'aşî  modîi,  assemine. 

Egaler,  v.  a.  a  egala,  potrivi. 

EgalisePi  v.  a.  a  face  egale, 
potrivi ,  face  netedu  ,  vd. 
prec. 

Egalile,  f.  egalitate,  potrivă, 

Egard,  m.  deferinţă,  sernnu 
de  stimă,  respectu.  .1  V — de, 
în  privinţa  ;  eu — ,  în  locii  de 
aijant — ,  avîndu  considera- 
ţiune,  fiind-că ;  avoir  de 
grands — s,  a  tracta  cu  multă 
consider  aţiune.         [retăcitu. 

Egar^y  ee',  adj.  cu  spiritulu 

Egarement}  m.  retăcire  a 
suffletului,  a  minţii. 

Egarer,  v.  a.  a  retăci.  S' — , 
a  se  retăci.  vd.  se  fourvoyer. 

Egayery  v.  a.  a  înveseli. 


EGR 


-  361 


EL.\ 


Egide,  f.  egide,  scutulu  Pal- 
ladiî  ;  fig.  protecţiune. 

Eglantier,  rn.  trandaflru  săl- 
baticii 

Eglantine,  f.  flore  de  tran- 
dafirii selbatică  (eglantier). 

Eglisci  f.  biserică.  Pilier  de 
l' — ,  orau  bisericosu. 

Eglogue,  f.  eclogă,  poesiă  pa- 
storale. 

Egohinei  f.  speţiă  de  fere- 
streu  de  mană. 

Egoismef  fH.  egoismu,  amore 
de  sine;  pironismu  esageratîi. 

EgoTste.  adj.  egoistu. 

Egorgerj  v.  a.  a  junghia. 

EgorgeuPi  m.  ease,  f.  care 
înjunghia. 

fi'Egosiller,  a.  n.  a  striga  în 
rnodu  de  a-şT  face  reu  la  gătii. 

Egotismey  m.  reu  obiceiii 
de  a  vorbi  de  sine-şî,  vd.  e- 
goisme. 

Egout,  ?H.  canale  pentru  scur- 
gerea apeloru  de  ca.să.67oo- 
que. 

Egouttery  v.  a.  a  curge  cu 
picătura.  S'—,  a  curge  cu  în- 
cetulu,  a  se  scurge.     % 

Egouttoir,  m.  grătarii  pen- 
tru a  face  se  se  scurgă. 

Egoutturci  f.  curgere  cu  pi- 
cătura. 

Egrapper,  v.  a.  a  rupe  stru- 
gurii de  pe  ciorchină. 

Egrappoir,  m.  instrum,  că 
se  scuture  bobe  de  struguri. 

Egratigner,  v.  a.  a  sgîria; 
//i.modu  de  pictură  â  fresque. 

Egratignure,  f.  sgîrietură. 

EgravilIonnePf  v.  a.  grad. 
a  scote  unu  arbure  cu  pă- 
mintulu  seu,  că  se'lu  replan- 
tede. 

EgrenePi  egrainer,   v.  a.  a 


scutura  grăunţele  din  spicu. 
S" — ,  a-î  cade  grăunţii. 

EgpenoiPi  m.  machină  de 
treeratii. 

EgrîMaPil,  a('f/e,«dy.  şi  sust. 
pre  liberii  în  vorbe,  în  ma- 
niere, viuLi,  deştepţii. 

EgpilloiPi  )n.  închisură  cu 
grile,  că  se  opprescă  pesciî- 

Egpisâe,  f.  pulbere  de  dia- 
mante. Yd    diamant. 

EgpisePf  v.  a.  a  freca  douî 
diamanţi  (cu  egrisee),  câ  se 
le  facă  fegiele  (slefuescă). 

EgpisoiPj  m.  cuthiă  duplă 
că  se  frece  diamantele. 

EgpugeoiPf  m.  piuliţe  de 
lemnu  pentru  sare.   [grunji. 

EgpugePy  v.  a.   a  pisa,  face 

EgueuleP|  v.  a.  a  sparge  gî- 
tulu  unei  butile. 

Eh  !  f    interj,  e  ! 

Ehontef  ee,  seu  dehonte,  ee, 
adj.  care  a  perdutîi  uerî-ce 
ruşine.  Comp.  impudent. 

Ejaculation,  f.  rugăciune 
ferbinte.  [ne,  lucrare. 

Elabopationi  f.  elaboraţiu- 

Elabopep,v.a.aelabora,lucra. 

Elagagej  m.  tăiatulîi  ramu- 
rilor u  de  prisosu. 

Elaguep,  v.  a.  a  tăia  ramu- 
rile de  prisosu,  crăcile,  dela 
arbure. 

Elagueup,  m.  cellu  ce  cu- 
răţă arburiî  de  ramuri,  de 
crăci. 

Elani  m.  mişcare  pentru  a  se 
arunca,sboru, mişcare  subită. 
Prendre  son  —  ,  a-şî  lua 
sborulii. 

Elan,)>K  spegiădecerbunord. 

Elanc6,ee,arfj.larăgrije(lalîu). 

Elancement  i  m.  mişcare 
de  a  se  arunca. 


ELE 


3(32 


ELE 


8'Elaiicer,  v.  a.  a  se  arunca 
impetuosu  şisubitu. 

Elargir,  v.a'.  a  lărgi,  întinde, 
pune  in  libertate,  siobodi. 

Elargissement,  m.  lărgire; 
liberare  din  închisore. 

RIargissure,  f.  lărgire,  lur- 
gitură  (la  uă  nave,  mobilă). 

Elasticitei  f.  elasticitate. 

Elastiqae,  adj.  elasticu. 

Elbeuf  ,j/î.postavu  din  Elbeuf. 

Eldorado, Oi.  eldorado,  ţerră 
imaginariă  de  avuţie  şi  delicie. 

Electeur,  >/i.  electorii,  ale- 
getoru.  Prince  — ,  principe 
care  vota  la  elecţiunea  im- 
peratoruluî  Germaniei. 

Electifi  ire,  adj.  electivu, 
numitu  seu  data  prin  alegere. 

Electioiii  i.  elecţiune,  alegere 
prin  voturî.  [rale,  de  alegere. 

Electoral,  ale,  adj.  electo- 

Electorati  rn.  electoratu. 

Electr  icîte,f/7-s. electricitate. 

Electrique,  adj.   electricii. 

Electr îsa bl e,  adj.  fîs.  care 
se  pote  electrisa.         [ţiune. 

Electrisation,  f.  electrisa- 

Electriser,  v.  a.  a  electrisa. 

Electro-aimant,  m.  ferru 
transformată  in  magnetu 
printr'unii  currinte  electricu. 

Electro-dynamique  ,  f. 
electro-dinamică.  Partea  fi- 
sicei  care  tractedâ  de  elec- 
tricitate câ  putere  de  mişcare. 

Eleciro-magnetismei  m. 
electr  o-magnetismu. 

Electromâtre}  m.  instrum. 
pentru  a  mesura  electrici- 
tatea, electrometru. 

Electrophore,  m.  apparatii 
că  se  disvolte  electricitate. 

Electroscope  I  m.  instru- 
mentă   propria  a  manifesta 


presinţa    electricităţii  şi  na 
tura  sa. 

Electuaire ,  m.  elecluariu, 
medicamentă  m61e,compusu. 
La  pi.  substanţe  în  pulbere. 

Eleganiment/arh\  elegante, 
cu  eleganţă. 

Elegance ,  adj.  eleganţă, 
graţia  in  lorme,  fineţă  şi  de- 
licateţă in  gustă,  in  stilu. 

Elegant,  ante,  adj.  elegante. 

Elegiaque,  adj.  elegiacă. 

Elegie,  f.  elegia,  i)oeraă  triste 
seă  tîneră,  duiosă. 

Elegir,  v.  a.  a  diminui,  face 
maî  uşioriu,  maî  subţi''e. 

Element,  m.  elementă,  prin- 
cipiu care  constituesce.  I  a 
pi.  uniunea  condiţiuniloru  de 
annutimpu,  de  solă,  de  at- 
mosferă şi  de  mare.     [tariu. 

Elementaire,  adj.   elemin- 

Elenctique,  adj.  (theologie 
— ),  teologia  critică,  discu- 
tanle. 

Elephant,JH,elefante.  Grand 
mammifeve  de  l'ordre  des 
pachydermes.  La  fem.  ele- 
phan'e. 

ElephantiasiSjf.elefantiase, 
morbă  CcU'e  încreţesce  pelea  ; 
— des  Arabes  seă  jambe  des 
Barhades,  morbă  în  care. 
piciorele  in  sus  (Ies  jambes) 
devină  grosse,  câ  celle  de  e- 
lefantu  ; — des  Grecs,  .«eu  tu- 
bercideiix,  varietate  de  lepră 
{lepra  nodosa ,  lepre  du 
moyen  âge),  elcphantiasis 
propria  dissă. 

Elephantine,  f.  elefantină, 
flaută  de  ivoriă  la  Fenicianh 

Elephantique,  adj.  de  ele- 
fante  ;  atfectată  de  elefan- 
ţi ase. 


I 


ELI 


3G3 


ELL 


Elewabie|rtf/J.educabile,  care 
pote  f]  crescuţii,  educată. 

Eleva gCj  m.  crescrea  anima- 
liloi-u  domestice. 

Elevateur,})!.  anat.  muschiu 
dela  buda  superi 6 re. 

Elevaiionif  f.  înălţare,  îuălţă- 
tură;  gradii  înaitu  de  putere, 
de  fortuna  ;  m'irii'e  intelec- 
tuale ;  arch.  desemnulu  unui 
edificiu,  oppusii  la  plan. 

Elevatoir,  }a.  chir.  instrum. 
că  se  redice  ossele  depresse, 
appesate,  prin  uă  lovitură. 

El^vey  m.  eleviă,  şcolăriţi. 

Elevement,  ra.  înălţare,  re- 
dicare. 

Eiever,  v.  a.  a  înălţa,  redica 
maî  sus;  a  nutri,  face  se  cres- 
că  ;  a  instrui,  foriua,  inveţa. 
5' — ,  a  se  înălţa  si  redica. 

Eleveur,  ra.  cellu  ce  cresce 
animali  domestice  (neoL). 

Elevure,  f.  mică  intlătură 
pe  i>ele. 

Elider  y  v.  a.  gram.  a  elide, 
face  elisiune.  Vd.  elit^ion. 

Elâgibiiitây  f  capacitate  că  se 
fia  alessu. 

Eligible,  adj.  eligibile,  care 
pote  ii  alessu. 

Elimâ,  ce,  part,  adj.  forte  în- 
vechită {lres-use).\d.  urm. 

^'ElîmePyV.  r.  a  se  freca,  se  în- 
vechi, pentru  că  a  fostu  pur- 
tatu  (djespre  haine,  ţesseture). 

E!  imâna  teu  r/m.care  elimină. 

Eliminationj  f.  alg.  elinii- 
naţiune.  Yd.  urm. 

Eliminery  v.  a.  a  elimina, 
scote  all'ară  ;  malh.  a  face  se 
dfspară;  eliminer  Ies  incon- 
iiucs  d'une  eqiiafio)i,  a  face 
se  despară  necunnoscuiele 
dintr'uă  equaţiune  algebrică. 


S' — ,  a  fi  scossii,  datîi  aflară 
(despre  cantităţi  algebrice). 

Elingue ,  f.  mar.  funia  în- 
nodată la  margini,  ca  se  re- 
dice greutăţi. 

Elingueti  m.  leranii  care  sta- 
bilesce  cabestanulu. 

Elire,  v.  a.  a  alege,  face  uă 
elecţiune,  numi  într'uă  dem- 
nitate prin  Yoturî. 

ECision,  f.  gram.  elisiune,  su- 
pressiunea  vocalii  care  pre- 
cede altă  vocale. 

Eiite,  f.  alessu,  flore,  ceaa  ce 
este  mai  bunu. 

Elixafion,  f.  farm.  ferbere 
cu  focu  încetu. 

Elixir,  m  elissir.  Nume  gene- 
ricii allu  preparaţiuniloru  fă- 
cute din  siropuri  şi  alcoolaţi. 

Elle,  r.  pron.  pers.  ea,  dinsa. 
—  Totu-deuna  că  nominat., 
la  accusat.  face  la  {elle  me 
parle.  je  la  vois).  Yd.  Le. 

Ellebore  ,  m.  eleboru  negru 
(cutcurigu),  plantă  medici- 
nale, violinte  purgitivu.  El- 
lebore blanc,  veratru  albii, 
varaire  (blanc). 

Eli^borine,  f.  spegiă  de 
plantă  cu  foiele  că  eleborulu 
negru. 

Ellipse,  f.  elipse:  gram.  fi- 
gură prin  care  se  taiă  vre-uă 
vorbă  în  frase;  yeom.  curbă 
care  resultă  din  secţiunea  u- 
nuî  conu  dreptu  prin  unu 
planii  oblicii  la  asse.  Cest 
u)i  cercle  allonge. 

Ellipsoide,  m.  elipsoidii,  so- 
lida de  revoluţiune  formalii 
de  ellipsea  ere  se  invîrtesce 
în  giurulu  assiî  seile. 

Elliptique,ac;j.  elipticii,  care 
se  referesce  Ia  elipse. 


ELY 


36^ 


Eiliptiquementi  adv.  elip- 
tica, prin  elipse. 

Eline|)72.  (Saint-,  fen  Saint 
— ),  elmo,  foculu  Eleneî,  me- 
teorii (focuri  electrice),  care 
se  vede  în  vîriulu  catarte- 
loru,  şi  plutesce  d'assupra 
apei  după  furtună.  Comp. 
Cador  et  Pollux. 

Elocutîon,f.elocuţiune,modu 
de  a  se  esprime,  de  a  vorbi. 
Partea  retoricei,  care  trac- 
tedă  despre  alegerea  şi  or- 
dinaţiunea  vorbeloru,  despre 
stilu.  Comp.  dictiou. 

Eloge  f  m.  elogiu.  Discursii 
(publicîi)  de  laudă.  Comp. 
panegyrique. 

EloQieuJi.,euse,  adj.  împlutu 
cu  laude  (neoL).  [tatu. 

Eloignâ,  ee,  part.  a'>j.  depăr- 

Eloignement,  m.  depărtare; 
întărdiare;  antipatia,  aversiu- 
ne, repumnanţă.        [carter. 

Eloigner,  v.  a.  a  deperta,  e- 

Elonger,  v.  n.  mar.  ase  rs- 
şeda  d'aiungulii  unui  lucru. 

Elbquemment,  adv.  cu  e- 
locinţă. 

Eloquence,  f.  elocinţă.  .1)'/ 
d'emouvoir  et  de  persuader 
par  le  bien-dire. 

Eloquenti  e,  adj.  elocinte. 
Vd.   disert. 

EIU|  m.  alessu.  Predestinaţii 
de  Graţia  divină  pentru  fe- 
ricirea celeste.  Că  adj.  alessu 
prin  suffragie.  [caţiune. 

E.lucidBtionfţ.didact.  espli- 

ElucidePi  v.  a.  vd.  eclaircir. 

Elucubratioiii  f.  operă  de 
erudiţiune,  făcută  cu  vegheri, 
cu  muncă.  [abilitate. 

EludePy  V.  a.  a  eluda,  evita  cu 

Elys^ei  m.  mith.  eliseu,  şe- 


fe —  KMA 

dinţa  eroilorîi  şi  omenilorîi 
virtoşî  după  morte  (raiulîi); 
locii  de  delicie.  Champs  E- 
lyses,  Cămpi  Eliseî,  locu  de 
plimbare  la  Paris. 

Ely siens fad j.m.  pL  elisiane, 
din  eliseu. 

Eiytrei  m.  elitru,  învelişi  ulii 
aripelorii  membranose  la  co- 
leoplere. 

EIzâvîr,>H.ediţiime  itiîpressă 
în  seci.  XVI  de  unu  Iii  din 
Elzevirî ,  celebri  tipografi 
oUandesî. 

Emaciatioiiit.  \â.umaigris- 
sement,  pu  ?.  usit. 

Email,  m.  smaltîi;  lucru  smăl- 
tatu  ;  varietatoa  cu  lorilor  u, 
floriloru.  La  pi.  emaux. 

Emailler,  v.  a.  a  smălţa,  a- 
dorna  cu  smaltii. 

Emaillei  ee,  adj.  .«smălţaţii. 

Emaiileur,»!.  lucrătoru  cave 
smălfedă,  pune   smaltu 

Emailluref  f.  smăltatu,  ap- 
plicaţiunea  smalţului,  lucru 
smăltatu,  cu  smaltij. 

Emanation,  f.  emanaţiune, 
ceaa  ce  emană,  ese,  provine 
din.  In  /îs  emissiune  de  păr- 
ticele luminose.  La  pi.  es- 
salaţiunî,  exhalaisnn^. 

Emancipationi  f.  emanci- 
paţiune,  lăssare  in  libertate 
(  affranchissement  ).  Jur. 
di-eptii  accordatu  unuîf  mi-  •" 
noru  se  tacă  actele  de  ad- 
minisL  aţiune. 

Emanciper,  v.  a.  a  eman- 
cipa,libera,da  libertate.  S' — , 
a  şl  da  pre  mullă  licinţă 
(prendre  des  liber  Ies] .  Jur. 
a  pune  affară  din  tutelă,  din 
puterea  paternă. 

Emaner,  v.  n.  a  emana,  eşi. 


EMB 


865  — 


EMB 


proveni,  decurge  din;  teul. 
a  procede  (purcede). 

Emargementjm.  scriptură, 
•semnătură  la  marginea  unui 
memoriu,  unei  socotele. 

Emarger,  v.  a.  a  tăia,  di- 
minui,  pagina,  a  subsemna  de 
priiniire  Ja  marginea  unei 
socotele,  unui  staţii. 

Embabouiner,  v.  a.  a  în- 
dupleca prin  măngăiătură, 
fam. 

Emballage,  m.  ambalatu, 
spese  de  ambalatu.  păndă  de 
ainbalatu. 

Embaliery  v.  a.  a  ambala, 
pune  în  bală,  în  lădî  lempa- 
quetcrl;fam.  a  înşela,cap^er. 

Emballeur,  in.  cellu  ce  am- 
baleilă  (merfurî) ;  fam.  cellîi 
ce  câptivedă  prin  vorbe  fru- 
mose.         '  [zăpăci. 

Einbarboui)ler,v.a.a  ameţi, 

EmbarcaderCf  m.  embar- 
cadero,  locu  de  imbarcatu, 
de  suitu  in  drumulii  de  fer. 
Comp.  debarcadere. 

Embarcation,  f.  luntre  cu 
lopeţî ;  luntre  mică,  petit 
navire. 

s'Embarderi  v.  r.  mar.  a 
se  arunca  intr'uă  parte  şi  în 
alta  cu  navea. 

Embargo,»!,  (spân.)  opprire 
ce  face  unîi  gubernu,  de  a 
nu  lăssa  se  plece  navile  streine 
din  portulii  seu. 

Embariller,  v.  a.  a  pune 
în  butoiu. 

Embarquement,in.  îmbar- 
cată, intrar.!  în  nave,  punere 
(de  merfurî)  îu  nave;  spese, 
cheltuele,  de  îmbarcatu. 

Embarquer,  v.a.  a  îmbarca, 
pune,  duce,  în  nave  seii  lun- 


tre. S' — ,  a  se  îmbarca,  in- 
tra în  nave;  fig.  a  întreprinde 
[s'embarquer  ăse  metire 
ăj.  S' — ■  sans  biscuit,  a  în- 
cepe ceva  fără  precauţiune^ 
fam. 

EmbarraSy  m.  obstaclu  în 
cale  (bayarre),  ini  plic  aţiune, 
pedică,  stare  incommodă,  în- 
curcătura ;  fig.  fam.  faire 
de  V — ,  des,  —  ses — ,  a  af- 
fecta  pretinsiunî  mari;  racd. 
— gastriqne,  turburare  a  sto- 
macului cu  nauseă  şi  addesse 
colice. 

Einbarrassant|e,ar/j.  care 
împedică,  incommodă,  în- 
curcă ,  qiii  donne  de  la 
gene. 

Embarrassejjjar/.afi'y,  în- 
curcaţii, turburata,  incom- 
modatîi ;  care  nu  e  clarii. 

Embarrasser,v.  a  a  împe- 
dică, obstrui ;  implica,  în- 
curca, incommodă,  inettre 
en  ptine,  gener. 

Embarreri  v.  a.  a  lua,  în- 
curca, între  barre. 

Embasei  f.  partea  eşită  în 
SU-;  a  nicovalei. 

Embasement,  m  archiţ. 
base,  soclu  continuu  la  pi- 
ciorulii  unui  edificiu. 

Embaftagei  'h.  punerea  şi- 
nei la  rota. 

Embâter,  v.  a.  a  puneşeaa 
de  lemnu  {le  băt)  pe  unu  a- 
nimale  de  cărratu. 

Embâtonn^i  ee,  adj.  vecii. 
vd.  cannele. 

Embâtonner,  v.  a.  a  înarma 
cu  bastonu  in  susulii  colum- 
nei, [la  role. 

Embatre,  v.  a.  a  pune  şine 

Embatt^s,    m.    pi.    vînturl 


EMB 


366 


EMB 


regulate  pe  Mediter.  după  ca- 
niculă. 

Embauchagei  m.  luare  de 
lucrători,   vd.  urm. 

Embaucher,  v.  a.  a  lua  (cu 
plată)  lucrători  în  fabrica 
sa,  attrage  lucrători  din  altă 
fabrică  sjjre  a-î  adduce  la 
sine  ;  îndemna  la  deserţiune. 

Embaucheur,  m.  cellu  ce 
attrage  lucrători,  vd.  prec. 

Embauchoir,  m.  formă  (ca- 
lapod ii)  ce  se  introduce  în 
cismă,  ca  s'o  menţină,  că  s'o 
lărgescă.  Şi  embouchoir. 

Etnbaumementi  m.  îmbăl- 
sămatulu  unui  corpii  mortii. 

Embaumer,  v.  a.  a  îmbăl- 
săma ;  împle  cu  odorî  bune, 
perfuma.     [toru  de  cadavre. 

Einbauineur|)H.îinbălsămă- 

Embâguiner,  v.  a.  a  pune 
scufă  (beguin),  seu  legătură 
de  păndă,  pe  capă ;  fig.  a 
face  pe'cine-va  se  aibă  în 
capii,  să  credă,  (a-î  băga  în 
capu  că...),  infatiier,  persu- 
ader. 

Embelley  f.  mar.  mijloculu 
navii  in  lungime. 

Eirbellii  e,  adj.  înfrumuse- 
ţatii.  Embellie,  f.  mar.  mo- 
raentîi  de  linisce  pe  timpulu 
furtunosu.  [seta. 

Embellirj    v.  a.  a    infrumu- 

Embeliissemeni,  ni.  în- 
frumuseţare, lucru  ce  infru- 
museţedă. 

Emblaveri  v.  a.  a  semăna 
cu  grău  unu  pămîntîi,  ( — u- 
ne  terre).     [menatu  de  grăii, 

(^'Emblâe,  adv.  dela  ănteia 
lovitură,  tară  multă  muncă. 

Emblematique,  adj.  sim- 
bolicu  ,    obscur u.  Vd.  urm. 


Embleme^  m.  figură  simbo- 
lică de  ordinariu  cu  vorbe 
sentinliose,  simbolu. 

s'Emboirei  v.  e.  a  eşi,  se 
şterge,  simbiber.  Se  elice  de 
unu  tabelu  ale  cui  culori  în- 
cepu a  se  şterge,  a   eşi. 

Egnboîtemenf,  m.  îmbuc- 
cătură  a  doue  lucruri. 

Emboiterj  v.  a.  a  îmbuc  ca 
unu  lucru  în  altulii,  precum 
cercevele.  .9' — ,  a  se  îmbucca. 

Emboîture,  f.  loculu  unde 
se  îmbuccă  ossele. 

Embolismej  m.  atflr.  între- 
calaţiune. 

Embolismique  y  adj.  eia- 
bolismicii^  întrecalatu  (des- 
pre lunele  annuluî). 

Embonpoini,  m.  plinitate, 
stare  bună  a  uneî  persone 
pline,  puginu  grasse. 

Embossage  ,  m.  t.  intorcere 
în  curmedişiii  a  corăbiei. 

Embosser,  v.  a.  t.  a  întorce 
corabia  în  curmedişiu  ;  a  o 
stabili  contra  vîntuluî,  cu- 
rinteluT. 

Emboucheri  v.  a.  a  appuca 
în  gură  unu  instrumentu  de 
sufflatu.  S'  —  ,  a  se  îm- 
bucca. 

Embouchure,'  f.  imbuccă- 
tură,  (unui  fluviu,  etc). 

Emboueri  v.  a.  a  împle  de 
noroiu,  fam. 

Embouquer}  v.  n.  mar. 
a  intra  în  strîmtore,  într'unii 
canale. 

Embourber,,  v  a  a  nomoli. 

Embourrer,  v.  a.  vd.  rem- 
bourrer,  care  e.şimaîbunu. 

Embourser,  v.  a.  a  pune 
în  pungă. 

Embranchement,    m.  u- 


EMB 


—  367 


EMI 


niune  a  maî  multe  căî,  tri- 
burî  etc. 

Embrasementi  m,  ardere, 
elfectulu  unuî  mare  incen- 
diu, focu  violinte  şi  gene- 
rale. 

Embraser,  v.  a.  aapprinde, 
da  focii ;  S'  — ,  a  lua  focii. 

Embrassadef  f.  vd.    unu. 

Embrassement,  m.  im- 
brăfiare,  (îmbră^işiare),  să- 
rutare. 

Embrassei  f  bintă  ca  se 
ţină  perdelele  dischise. 

Embrasserj  v  a.  a  imbiă- 
?ia,  lua,  strînge,  în  bra?ie, 
săruta,  donner    un    baiser. 

Embrasurei  f.  dischisură 
într'unii  parapetii, murii,  pen- 
tru a  trage  focuri  de  arme. 

Embrever,  v.  a.  a  îmbucca 
unii  lemnii  într'altu  u. 

Eitibrigadementy  m  strin- 
gere  in  brigade,  înrolare. 

Embrigader,  va.  a  strînge 
in  brigade,  a  înrola. 

EmbrochePi  v.  a.  a  pune 
în  frigare,  infige.       [cătură. 

Embrouiilementym.încur- 

EmbrouilIePi  v.  a.  a  am- 
me  tica,  încurca.  S' — ,  a  se 
încurca  în  cugetări,  în  vorbe, 
a  perde  şirulii. 

Embrum^  ee,  adj.  [iemps 
— ),  împlutii  de  brumă. 

EmbruniPi  v.  a.pict.  a  face 
brunii. 

Embryoiii  m.  embriune,  fe- 
tulii  începutu  a  se  forma. 

EmbUf  e,  adj.  pici.  în  cu- 
lori fără  lustru  şi    confuse. 

EmbAchei  f.  cursă,  între- 
prindere secretă,  urdită  con- 
tra cine-va,  câ  se  surprindă. 

Embuscadei  f.  cursă,  locîi 


secrelu    unde     cine-va    pin- 

desce,  ca  se  se    arunce    as- 

supra  inemiculuî. 
^i'Embâcher,  v.    r.    a  intra 

în     pădure  (despre  vinalulii 

urmăriţii). 
Embusquer,    v.    a.  apune 

în  curse,  vd.  yvec. 
Emender,  v.  a.  t.  a  reforma. 
Emeraude,  f   smarandu. 
Emeri,  f.  petră  care,  redussă 

în  pidbere,   servesce    a   poli 

metale,  cristal.,  petre,  etc. 
Emirii  Ion,  7>i.  mică  passere 

de  predă ;  micu  tunu. 
Emeritey  adj.    emeritu,  re- 

trassu  (despre    funcţionari). 
Etnersion,    f.    arretare    de 

nouii    a  unei    planete  eclip- 

site.  [nuna. 

EmerveilIePi    v.    a.  a    mi- 
Em^finei    f.   substanţă  pur- 
gativă   estrassă    din     ipeca- 

cuanha. 
Em^tique,  m.  emeticij,    vo- 
miţi \  îi. 
Eitietiser,  v.  a.  a  pune  am- 

meslicu  într'uă  băutură. 
Emettrei  v.  a.  a  emite,  pune 

în  circulaţiune,  esprime. 
Emeute,  f  mişcare  .sediţiosă 

în  poporu,  rescolă. 
Emeutier,  m.    organisatoru 

de  rescole. 
Emier,  v.  a.  a  rupe  în  buc- 

câţele  menunte,  p.  us. 
Emietter,    v.   a.    a   ferîma, 

reduce  în  ferraiture. 
Emigranţi    m.   ante,    f.  e- 

migrante. 
Emigration,  f.  emigraţiune. 
Emigra,  ee,    adj.   emigraţii. 
Emigrer,    v.    a.    a    emigra, 

părăsi   ţerra     sa  ;    schimba 

terra. 


EMM 


—  368 


EMO 


Emincei  m.  iachniă  de  buc- 
căţe  forte  subţiri  [etnin- 
ccesj. 

Emincery  v.  a.  a  tăia  în  buc- 
căţe  forte  subţiri. 

Emineminentiac/f -în  gradu 
eminiiite. 

Eminence,  f.  emininţă.  înăl- 
ţătură  mică ;  superioritate. 
Titlu  daţii  cardiaaliloru. 

Eininent|e)2i&,  adj.  emininte, 
inaltu,  superiorii,   escel linte. 

Emînentissime,  adj.  pre 
emininte.  Calificaţiune  a  car- 
dinal ilorîi  :  altesse — . 

Emir,  m.  emiru,  descindinte 
allu  luî  Maomete  prin  fe- 
raee. 

EmiSi  e,  adj.  eraissu,  pro- 
dussîi  ;  pusu  în  circulaţiune. 

Emissairey  m.  emissariu, 
aginte  însărcinata  cu  uă  mis- 
siune  secretă.  Bouc  — ,  ca- 
pru  ce  Ebreiî  alunga  în  de- 
serturi, după  ce  Iii  umplus- 
seră  de  maledicţiunî. 

Emissioiii  f.  emissiune,  sco- 
te re. 

Emmagasinagei  m.  im- 
magasinatii,  depuşii  în  ma- 
gasine. 

Emmagasinerjv.  a.  a  pune, 
închide,  în  magasine. 

EmitiaigriPi  v.  a.  a  slăbi 
(corpul ii),  s'  — ,  a  slăbi,  de- 
veni slabii. 

Emmailloteri  v.  a.  a  înfă- 
şiura,  infăşia,  s'  — ,  a  se  în- 
făşiura. 

Enimancher,  v.  a.  a  muni 
cu  uă  mânecă  ;  potrivi. 

Emmanchure  ,  f.  dischi- 
sură  unde  se  adapta,  se  cosse, 
mănecele  unui  vestimîntu. 

Emmariner,  v.  a.  a   garni 


uă  nave  cu  equipagiulii  ne- 
cessariii. 

Emmeler,  v,  a.  (pron.  an- 
mele),  a  încurca  firele. 

Emmânagement}  m.  mu- 
tare. 

Emni6nager,v.  n.  a  se  muta 
in  altă  şedinţă,  în  altîi  locii. 

Emmener,  \.  a.  a  adduce, 
lua  din  locul u  unde  este. 

Eminieller}  v.  a.  a  înveli  în 
miere  ;  emniielle,  ee,  adj. 
de  uă  dulceţă  aflectată. 

Emieilure,  t.  topicii  pentru 
caî. 

Emmitouf lePi  v.  a.  a  înveli 
în  vestiminte  calde. 

Eminottei  ee,  adj.  a  cuî  ră- 
dăcină e  încungiurată  cu  pă- 
raîntii. 

Emoiy  m.  emoţiune  violinte  ; 
nelinisce. 

Emol!ient|  ente,  adj.  emo- 
liente,  care  moiă.  Sust.  m. 
seu  remede — ,  inedicamentii 
care  moiă. 

Emoluments,  w.  pi.  emo- 
luminte,  resplată,  lela.  Comp. 
appouitements,  salaire  au- 
miel. 

Emonctoirci  m.  t.  emunc- 
toriii,  organe  naturali  prin 
cari  se  secretă,  esii,  muco- 
sităţî. 

Emondage,  m  curăţirea  ar- 
burilorii    de    ramuri  inutili. 

Emonderi  v.  a.  a  curaţi  ar- 
buriif  de  ramuri  inutili,  de 
crăci,  de  muşchi.  Vd.  şi  e- 
laguer. 

EmondeSyf.  pLramurî  tăiate. 

Emotiony  f.  emoţiune,  agita- 
ţiune, maî  alessii  a  suffletuluîf. 

EmottePy  V.  a.  a  sparge  bul- 
gări de  pămîntii. 


EMP 


309 


EMPH 


Emoucheri    v.    a    a   scote, 

goni  inusceJe. 
Emouchet,  m.    passere    de 

genulCi  ireteluii. 
Emouchetfei    f.    spegiî  de 

reţea  pentru  a  appăra  caii  de 

musce. 
Emouchoir,    m.    codă    de 

calu  pentru  a  goni  muscele. 
Emoudrey  v.  a.  a  ascuţi  pe 

rotilă,  s.  tocilă. 
Emouleur,    m.     ascuţitorii, 

cellii  ce  ascute. 
Emouluy  ne,    adj.    ascuţitu. 

Sortir  frais  —  du  college, 

a  eşi  din    collegiu    cu    tote 

cunnoscinţele  ce    se   câştigă 

întrinsulii. 
Einousser,  v.  a.  a  lua  vîr- 

lulii,    strica    tăi.şiulu,    toci  ; 

fi(j.  a  slăbi. 
Eiuoustillery  v.  a.  a  escita 

la  buccuriă,  înveseli,  fa/m. 
Emoavant»  mite,  adj.  care 

mişcă.  [gita. 

Emouvoir,  v.  a.  a  mişca,  a- 
Empaillage;  m.  impăiare. 
Empailler,  v.    a.  a   împăia, 

înii)le  cu  paie,  înveli  în  paie. 
Empailleur,  m.euse,  f.  cellii 

ce  împle  cu  paie  animali  seu 

scaune,  mohilif.  [în  ))aru. 
Empalement ,  m.  punere 
Empaler^    v.    a.  a    pune  în 

parii,  uccide  prin  suppiiciulii 

parului. 
Empani  m.  palmă  (mesură). 
Empanacher,    v.    a.   a    a- 

dorna    cu    pennalu    (cu  pa- 

naşiu).  \_panne. 

Empannery  v.  a.  mar.  vd, 
Empaqueter,  v.  a.  a  înveli 

in  paquet,  )iiettre  en  paquet. 
s'EmparePi    v.    a.  a   lua  în 

posscssiune,  se  face  stăpînu 

Dicţ-  Franco-Iiiyin. 


pe.  Coin\). usurper,  se  saisir. 
Empasmei  rn.  pulbere  per- 

fumată,  ce    se  resipesce    pe 
j       corpu,  că  se  absorbă    assu- 

dela. 
I   Empâtementy  m.  dospire  ; 
j        îngrăşiarea  passeriloru. 
I    Empâter,  v.  a.  a  face  că  a- 

luatulii,    dospi ;  a  îndesi,  în- 

groşia;  2)tct. — un  tableau,  a 

pune  unui  tabelii  multe  cu 

iorî  înainte  de  a  lă  amraes  ■ 

tica. 
Empauitier,  v.  a.  a  priimi 

apuca,  bala  pe  palmă,  şi  a  o 

arunca  appoî  cu  putere. 
Empaumuire,  f.    creştetulii 

cerbului  .     Partea    mănuşelf, 

care  accopere  palma  şi  mana. 
i'mpeche,et'/u7j.impedicatu. 
Empechement,  /».  opprire, 

pedică,  opposiţiune. 
Empecher,  v.  a.  a  oppri,  îm- 

pedica. 
Empeigne,  f.  impiliă,căpută. 
Empenner,    v.    a.    a   garni 

cu  penne  uă  săgeta. 
Empereur,  m.  imperatoru. 

L' —  ,  imperatorulu     Germ. 

altă-dată. 
Empesagei  m.    scrobitură. 
Etnpese,   ce,  adj.    scrobiţii, 

tare.  ţări. 

Empeser,  v.  a.  a  scrobi,  în- 
Empester,  v.  a.  a  impesta. 
EmpetrePi  v.  a.  a  împedica 

piciorele,    încurca.    Vd.     .şi 

enijaţ/er. 
Emphase)    f.  emfase,    essa- 
gi'raţiune ,     allectaţiune    de 

vorbe  etc. 
EmpHatiquej  adj.  emfaticii, 

allectatu,     cu     emfase.    Vd. 

atnpotilc. 
Emphatîqueinent,aJr.  cu 

•24 


EMP 


370 


EMP 


emfase,    înflatu,  pre  essage- 

ratu. 
Emphyteose,    f.  amfiteose, 

arendare,  închiriare,  pe  ter- 

minu  lungu,  long  bail. 
Emphyteofique,  adj.amh- 

teoticii,  de  amfiteose. 
Empierrementi  m.  asşter- 

nutîi  de  petrişiu,  de  petre. 
Enipierrer,  v.  a.  a  copperi, 

asşterne,  cu  petrişiu. 
Empietementi    m.  nedrep- 

tăţu-e. 
Empieter,    v.    a.   a   usurpa 

assupra  dreptului  altuia,  ne- 

dreptăţi,a-şî  arroga  drepturi 

ce  nu  are. 


Empiffrer, 


a    îndesi 


cu  mâncare,  îndopa.   S' — ,  a 

manca  escessivu,  se  îngrăşia. 
Empilement,  m.   i^ănduire 

în  pilă,  una  lănga  alta. 
Empiier,  v.  a.  a  răndui,  as- 

şeda  într'uă  ordine  uere-care, 

în  pilă.  [a  marfeî,  2^.  us. 
EmpirancC)  f.  stricăciune 
Empire,    in.  imperiu.    Stătu 

politicu. 
Empireri    v.  a.   a  face   maî 

reu;  v.  n.  a  se  face  maî  reii. 
Empirique,  adj.    empiricii, 

care  se  conduce    numai    de 

esperiinţă,    fără    se    adopte 

teoria,  metoda. 
Empirismej  m.    med.   em- 

pirismii,  sistemă  fundată  es- 

clusivii  pe  esperiinţă. 
Empiacement  ş    m.    locu 

pentru  edificiu. 
Emplastique,  ac^y.  eiuplas- 

ticu  (remediu),  care  închide 

pelea. 
Entplâtrei  m.  blasturii. 
Empletie,    f.    tîrguele    maî 

mice ;    achat  se   applică   la 


obiecte  de  valore  conside- 
rabile. 

Emplîr,  V.  a.  a  împle.  Comp. 
remjilir. 

Emploiy  ))i.  usu,  întrebuin- 
ţare, funcţiune,  charge. 

Empioyei  m.  funcţionariu, 
slujbaşiu. 

Employer,  v.  a.  a  pune  in 
usiî,  întrebuinţa.  5^' — ,  a  se 
occupa  de,  lucra  pentru. 

EmplureS)  i.  pi.  împlăture, 
foie  ce  se  asşedă  peste  auru, 
căndii  se  bate, ca  se  slăbescă 
violinţa  lovitureloru. 

Empocher,  v.  a.  a  pune  în 
busunaru  cu  grabă. 

Empoigner,  v.  a.  a  apuca 
cu  mana  .şi  strînge. 

FmpoiSi  m.  scrobelă,  colle 
d'amidon. 

Empoisonnement,  m.  in- 
tossicaţiune,  otrăvire. 

Empoisonner,  v.  a.  a  în- 
venina, otrăvi. 

Empoisonneur,  m.  euse, 
{.    inveninătorCi,    otrăvitoru. 

Empoisser,  v.  a.  a  unge 
cu  pecură. 

EmpoissonnemenVn.ad- 
ducere  de  pesci  tineri  în 
eleştau. 

Empoissonner,  v.  a.  a  îm- 
ple cu  pesci  junî  unu  eleştau. 

Emporte,  ee,  adj.  maniaţii, 
măniosu,  necăjitu,    violinte. 

Emportement}  m.  măuiă, 
necăjire. 


Emporte-piece, 


uneltă 


pentru  tăiatu.La  i^l. nevariab. 
Emporter,  v.  a.  a  lua  din- 
tr'unâ  locîi,  duce  cu  sine, 
entrainer.  S' — ,  a  se  ne- 
căji,se  mania  tare.S — ă  qch. 
a  se  attrage  către  ceva. 


EMP 


—  371  — 


ENC 


Empoter,    v.   a.  a   pune  în 

ghiveci  li. 
Empourpreri    v.  a.    a  ap- 

pJica  culorea  roşia  seu  de 
puri)ură. 

Empreindre,  v.  a.  impri- 
me, însemna  prin  appesare 
figure,  trăssure,  pe  uă  su- 
prafaşiă. 

EmpreintCi  m.  semnu  lăs- 
satu  pe  uă  suprafapiă  prin 
appesare,  impressiune,urmă. 

Empressey  ee,  adj.  grăbitu, 
cu  grabă.    Yd.  şi    complai- 

SCDit. 

Empressementi  m.  grabă, 
a:răbire.  La  jjL  altinţiune, 
îngrijiri  affectose,  preve- 
ninţe. 

s'Empressery  v.  a.  a  se 
grăbi,  se  sili,  căuta  se  placă 
prin  preveninţe,  lucra  cu 
alfecţiune. 

Emprimerie,  f.  butoiîi  că 
se  pună  peile,  după  ce  le  a 
rasu,  lea  curăţitu  de  carne. 
Şi  coudroi)'. 

Emprîsey  f.  întreprindere 
cavalerescă. 

Emprisonnement ,  m.  în- 
chidere, arrestare. 

EmprisonnePi  \.  a.  a  pune 
în  închisore. 

Emprunt,  m.  împrumutu. 
D' — ,de  împrumutu,  facticiu, 
falsCi. 

Empruntâf  ee,  adj.  împru- 
mutaţii, eclat  — ,  strălu- 
cire falsă,  care  nu  e  natu- 
rale, [muta. 

Emprunterj  v.  a.  a  împru- 

Eitiprunteuri  m,  euse,  f. 
împrumutătoru. 

Empuantir,  v.  a.  a  respăn- 
di  odore  infectă. 


Empuantissement,  m.  o- 

dore  forte  urâtă,  infectă. 

Empyemei  f  inflătură  la 
peptu  în  cavitatea  pleureîf. 

Empyree,  m.  partea  ceru- 
lui cea  maî  înaltă,  şedinţa 
celloru  ferici,  celloru  eterni. 
Empyreumatiqe  ,  adj, 
empireumaticu,  vd.  urm. 

Empyreume  ,  m  .  erapi- 
reumă,  gustii  şi  od6i*e  ne- 
lilăcute,  ce  contractă  unele 
substanţe  (grasse)  suppuse 
disţilaţiuniî. 

Emulationj  f.  emulaţiune, 
întrecere,  rivaUte, 

Emulej  m.  şi  f.  emulii,  rivale. 
La  '>n.  şi  emidateur. 

Emulsif}  ive,  adj.  emulsivu, 
deunde  se  pote  estrage  oliu. 

Emulsiony  f.  emulsiune,  es- 
trassu  de  seminţe  emulsive. 

Emulsionnerj  v.  a.  a  am- 
mestica  într'uă  emulsiune. 

En,  prep.  în.  Particulă  rela- 
tivă usitată  în  locii  de  prep. 
de  şi  uă  vorbă  deja  es- 
pressă,  seu  uă  proposiţiune. 
E  totu-deuna  complim.  cir- 
cunstantiale  şi  insemnedă  de 
lui,  d'elle,  d'eiix,  d'elles,  de 
cela.  II  se  dit  des  personnes 
et  des  choses,  mais  son  u- 
sage  le  plus  ordinaire  est 
(le  s'appliquer  aux  choses. 

Enarthrose ,  t  vd.  Ar- 
throse. 

Encabanemen^i^n.  partea 
naviî  care  se  strîmtedă  din  ce 
în  ce  pane  la  margine. 

Encâblurey  f.  mar.  distanţă 
de  120  brasses,  240  bragie 
intinse. 

Encadrement ,  m.  înca- 
draţii. 


ENG 


372 


ENGH 


Encadreri  v.  a.  a  incadra, 

[»une  ornaminte  im[>regiurLi. 

Encager,  v.  a.  a  piine  ia 
colivia. 

Enc&issei  f.  sumraa  totale 
a  valoiiloru  cari  sunt  ia  casa 
cu  banî. 

Encaiss6y  ee,  adj.  Se  dice 
de  uaîi  fluviu,  ale  cuî  ma- 
luri sunt  precipiţi,  prăpă- 
stiose.  [sare. 

Encaissement,  in.   incas- 

Encaîsser,  v.  a.  a  pune  în 
cuthiă,  ÎQ  ladă  ;  a  incasa. 
Ş'" — ,  a  se  înfunda  între. 

Encan,  )n.  aucţiune,  medatu. 

.^'Encanaiiier,  v.  r.  a  se  a- 
duna  cu  omeuiî  de  nimicii, 
cu  vagabundiî  {canailles). 

Encapele;  ee,  adj.  navire—, 
luntre  care  este  între  doue 
ca[)ete  {eperons). 

8'Encapuchonner|V.r.  a-şi 
copperi  capulu  cu  unii  capu- 
cliou,  a  se  face  călugării. 

Encaquer ,  v.  a.  a  pune 
scumbriele  în  buloiu  ;  py.  şi 
fam.  a  grămădi  pre  mulţi 
intr'uă  trăssură.  .S' — ,  a  se 
LiTămădi. 

Encaqueur,//?.  eu.se,  t.  cellu 
ce  pune  scumbriele  în  bu- 
toiu. 

En-caSy  ;/(.  lucru  preparată 
pentru  a  servi  la  neces- 
sitate. 

.s'Encasteler,  v.  r.  a  ave 
călcăiulu  pre  strînsu  (des- 
pre caî). 
Encasielurei  f.  durere  care 
face  calulîi  se  scbiopete,  vd. 
prec. 
Encasier,  v.  a.  a  prepara 
baccăţe  de  faienţă,  ca  se  le 
pună  iu  cuptorîi. 


EncastîlfageifU.  )Har.uerî- 

ce  parteia  navii)alară  din  apă. 

Encasiretnent,  m.  incas- 

trare,  îinbuccare,  vd.  n,rm. 

Encastrer,  v.  a.  a  incastru, 

uni  doue  lucruri  îmbuccăn- 

du-le    prin    mijloculu    unei 

tăiăture. 

Encaumei  m.  med.  pu.stulă, 

cicatricea  mieî  arsure. 
Encaustique,  f.  encausticu, 
văpsea  care  lu^tresce  mob.etc. 
Encaveinent,  j/<.  punere  în 

pimniiă.  [in  pimniţă. 

EncavePyV.a.  a  pune(vinulu) 
Enceindre,    v.  a.  a    încun- 

giura  ,    închide  ,   enfermer, 

entourer. 
Enceinte,  adj.  f.  femme—, 

femeă  însărcinată. 
Enceînte,f.circuitii,coprinsu, 

interior  îi  (unui  locii  închisă), 

— de  murailles,  circuitu  de 

murî. 
EncenSf)>K  temăiă;/fV/.  laudă. 
Encensemenft,  )/i.temăiare. 
Encenser,  v.  a.    a  temăia ; 

/(';/.  lăuda  cu  linguşire. 
Encenseur,    )/i.   lăudătorîi 

escessivu,  adulatorii,    lingu- 
şitorii. 
Encensoirf/j(.  cădelniţă;  seu 

auteJ.  constelaţiune  australe. 
Encephale  ,    m  .    encefalu, 

substanţă  mole  conţinută  în 

cavitatea  craniului. 
Enchaînement,  m.  punere 

în    lanţuri,    înlănţatij,    şiru, 

connessiune  între  lucruri  as- 

seminî  seii  ueri-cum. 
Enchalner,  v.  a.  a  înlănţa, 

înşira  etc. 
Enchaînurey  f.  inlănţatii  de 

inele,  entrelacement. 
Enchantâ,  ee,adj.  încăntatu. 


ENCH 


373 


EXC 


Enchanteler,  v.  a.  a  pune 
unu  vassLi  de  vinu  pe  grinde. 

Enchantementf  m.  încân- 
tare, com)ne  par — ,  ca  prin 
descăntecu,  forte  repede. 

Enchanter|V.a.  a  incănta,fa- 
ce  i)lăcere,  l'erraeca,c/!a>*)>)e)'. 

Enchanteur,  m.  eresse,  f. 
fermecătorii ;  fig.  care  în- 
cântă şi  attrage  seu  seduce. 
Şi  că  adj.  [butoiu  într'altulu. 

Enchaper,  v.  a.  a  pune  unu 

Enchâsser,  v.  a.  a  detige, 
incrusta,  lipi,  ce-va  într'unu 
metalu,  în  lemnu ;  a  între- 
cala. 

Enchâssurej  f.  defigerea  u- 
nuî  lucru  în  metalu, in  lemnii. 

Enchausser,  v.  a.  a  cop- 
peri  legumile  cu  paie,  câ  se 
le  preserve,  pedesca,  de  geru. 

Enchere,  \.  preţîi  maî  mare, 
olleritu  la  uă  vindere.  J-olle 
— ,  preţu  pre  mare,  ce  nu  se 
])6te  plăti  (ceaa  ce  face  nec- 
cessariă  uâ  altă  enchere) , 
veudre  aux  — s  a  vinde  la 
rnedatu  (â  Veneau) ;  mettre 
— ,  a  disputa  ca  la  unu  rne- 
datu. //  est  ă  l  — ,  ellii  se 
vinde  pe  banî. 

Encherir,  v.  a.  a  pune  preţu 
maî  mare,  scumpi,  a  întrece, 
adăugi  la  ceaa  ce  a  făcuţii 
altulu ;  v.  n.  a  se  scumpi. 

Encherissement,//;. scum- 
pire, [scumpesce. 

Encherîsseur,  m.  cellîi  ce 

Enchevaucher  ,  v.  a.  a 
pune  unii  lucru  pesto  altulu 
asia  cum  sunt  asşedate  o- 
lanele.       [nerea  căp&struluî. 

Enchevetrementi  rn.  pu- 

Enchevetrer,  v.  a.  a  pune 
căpestrulti.  >'— ,  a  se  îinpe- 


dica  în  funia  căpestruluî(  des- 
pre calîi),  a  se  încurca. 

Enchevetrure,  f.  durere  la 
piciorulu  calului  dupe  ce  s'a 
împedicatLi  de  căpăstru. 

Enchifrenemenii  m.  astu- 
parea nasului  de  guturaiu. 

Enchîfrener,  v.  n.  a  se  as- 
tupa nasulu  de  guturaiu. 

Enclave,  f.  locu,  ţerră,  în- 
chisă în  alta. 

Enclavement,  m.  închide- 
rea unui  lucru  în  altulu. 

Enclaver,  v.  a.  a  închide 
unu  lucru  în  a\tu.\i\,e)ifermer. 

Enclin,  ii(e,  adj.  applicatu, 
încHnalu  la,  cu  inclinaţiune 
naturale  pentru. 

EncSore,  v.  a.  a  închide  cu 
gard  li.  cu  muri. 

Encios,  c,  adj.  închişii.  Sust. 
ni.  inchisură.    locii  închişii. 

Enclouei*}  v.  a.  a  răni  cu 
unu  cuiu  calulii  la  potco- 
viţii. 

Enclouure,  f.  rană  făcută 
caluluî  cu  unii  cuiu  dela 
potcovă. 

Enclumei  m.  nicovală;  a- 
îuit.  micii  ossii  allii  urechieî 
interne. 

Enclumeau,  ///.  s.  enclu- 
mot,  enclurnette,  mică  nico- 
vală purtativă. 

Encochci  f.  tăiătură  făcută 
pe  unii  lucru,  entallle. 

Encocher,  v.  a.  a  applica 
dispicătura  săgeteî  pe  corda 
arcului.  [cuferii. 

Encoffrer,  v.  a.  a  pune  în 

Encoignure,  f.seii  encognu- 
vv,  colţulu  camerei  între  douî 
murî;  dulaiJii  pentru  aliminte. 

Encoliage,  m.  unsură  cu 
cleiu. 


ENC 


-  374 


END 


Encolleri   v.    a.    a  unge  cu 

cleiu,  cu  gumă(hărtiă),t'o^/e>'. 
Encolure}  f.    pârlea  calului 

dela  capii  pane  la  umeri. 
Encombre,    m.    întmîplare 

neferice,  obsfaclu,  embarras. 
Encombrement  j    hi.    ini- 

buldire. 
EncoWibrer,v.a.a  luamultu 

locu,  obstrui,  îmbuldi. 
Encontre  ,    f .     întimplare 

(vecii.),  a  V — ,  oppunîndu-se, 

in  contra,  împotriva. 
Encopâ}  m.    chir.    amputa- 

ţiunca  unm   membru  puţinii 

considerabile,  incisiune. 
Encorbellement,  m.  con- 

struct.care  ese  aflarti  din  mur. 
Encorei  adv.  incă,  cellu  pu- 

cinii,  barim, — pas,  incu  nu, 

— davcDitagi',  şi  maî  mulţii, 

— que,  deşi. 
Encorne,    ee,    adj.    cornu- 

ratii.  [încuragiătoriu. 

Encourageanty  eante,  adj. 
Encouragetnent,    m.   în- 

curagiare.  [ragia. 

Encourager,  v.  a.  a  încu- 
Encourir,  v.  a.    a  se  espu- 

ne ,    —  des  peiiws,   la   ne- 

casurî. 
Encrasser,    v.  a.  a  imple, 

murdări,  cu  grăssime,  (soi). 
EncrCi  1'.  linturâ,  cernelă  ; — 

de  la  Cit  ine,    composiţiune 

uscată  pentru  desemnu,tuşiu. 
Encrier,  m.  călimară. 
s'Encroâter,  v.  r.  a  se  coj)- 

peri  cu  coje.  [citore. 

Encuver,  v.  a.  a  pune  în  to- 
Encyciique,!'.  enciclică,  cir- 

culariă  a  papi'î.  [pediă. 

Encyclopedîej    f.    enciclo- 
Encyclopedique,  adj.  en- 

cicio|>edicu. 


Encyclop^diste ,  m.  au- 
torii de  enciclopedia. 

Endemique,  adj.  endemicu,. 
])articulare  unei  popuraliuaT, 
un(;î  naţiuni. 

Endenter ,  v.  a.  a  dinţu,^ 
pune  dinţi  unei  machine. 

EndettePi  v.  a.  a  împovera 
cu  detorie.  S' — ,  a  intra  îa 
detorie.  [chayrin. 

Endeve,  ee,  adj.  vd.  mutin^ 

Endever,  v.  n.  asufferi  unu 
tare  necasii,  a  ave  desgustu. 
Faire — ,  a  tace  cui-va  ne- 
casii. [(indiavolitu). 

Endiable,  ee,  adj.  forte  reît 

Endiableri  v.  n.  a  deveni 
furioşii,  se  necăji  estremu. 

Endiguementy  m.  opprire 
prin  dâgasurî. 

Endiguer,  v.  a.  a  oppri,  con- 
ţine, cu   dăgasurî. 

Â'Endimancher,  v.  r.  a  se 
îinbrăcca  de  serbătore,  se  în- 
vesti cellu  maî  bine. 

Endivei  f.  spepiă  de  cicoreă. 

Endoctriner,  v.a.  a  îndoc- 
trina, da  cui-va  instrucţiuni 
se  lucrede  cum  voiesce  ci- 
ne-va. 

Endplariy  ie,  adj.  cu  dure- 
re, unde  se  simte  uă  durere. 
Endolorir,  v.  a.  a  face  du- 
rerosîi. 

Endommagemeiily'n. dau- 
nă, pagubă,  stricăciune. 

Endominager,  v.  a.  a  causa 
daună,  p;igubă,  alteraţiune.^ 

Endomyquei  adj.  nat.  genu 
de  insecte  cari  trăiescii  pe 
arburiî  putredî. 

Endormani,ante,  adj.  care 
face  se  dormă,   plictisitoriu. 

Endormi ,  ie,  adj.  addor- 
initu. 


ENF 


-  375 


ENF 


Endormir,  v.  a.  a  face  se 
dormăj  adduce  somnu,  plic- 
tisîi. 

EndoSi  ra.  e>idossement,scm- 
nătură  pe  dosulu  unuî  bi- 
letii  la  ordine  pentru  alu 
transmite. 

Endosser,  v.  a.  a  subsem- 
na in  dosulu  biletului  Iu 
ordine  ( — iin  billet);  a  se 
învesti  cu. 

Endosseuri  m.  cellii  ce  fuce 
unu  endos,  vd.  vorba. 

Endrachyj/K  (pron.  andrak), 
mare  arbure  de  Madagascar 
forte  tare  şi  durabile. 

Endroity  m.  locu,  faţia  unei 
materie,     [endiiit,  vd.  urm. 

EnduDPeyV.a.u  copperi  cu  unu 

Enduit,  )u.  coi)perişiu  de  uă 
substanţă  mole  seu  licidă, 
tencuială. 

Enduranti  CDite,  adj.  răb- 
dătoriii.  Employe  principa- 
lement  avec  la  negation  :  cec 
homnie  n'est  pas — . 

Endurcir,  v.  a.  a  întări,  face 
tare,  durii  ;  neinilosu.  Eii- 
durci,e,  intâritu  prin  muncă; 
Iară  milă. 

Endurcissement,  m.  în- 
tărire, duritate  a  inimeî. 

EndurerjY.a.a  sufferi,  răbda. 

Energie,  f.  energia,  vigore 
de  acţiune,  virtute  eflîciente. 

Enepgiquei  adj.  energicii, 
vigurosii. 

Energiquement,  adv.  cu 
energia,  cu  iiutere. 

Energumenej  m.  şi  f  per- 
sonă  possessă  de  demonii. 

Enervationy  f.  enervaţiune, 
slăbiciune,  faiblesse.      [Ieşi. 

Enerver,  v.  a.  a  slăbi,  mo- 

EnfaîteaUj  m.  olană. 


Enfatier,  v.  a.  a  copperi 
casa  cu  tinichea,  cu  olane. 

Enfance,  f.  copilăria. 

Enfantj  m.  şi  t.  copilii.  Ga 
adj.  copilărescii. 

Enfantementy  m.  aascere. 

Enf  anter,  v.  a.  a  nasce,  lace, 
produce.  [copilîi. 

Enfantillagei   m.  faptă   de 

Enfantin,  uie,  adj.  copilă- 
i'escii. 

Enfariner,  v.  a.  a  stropi  cu 
făină.  Enfarine,  ee,  adăpaţii, 
preveniţii,  sui)erticiale. 

EnfePi  J/i.  inferuii. 

Enfermeri  v.  a.  a  închide, 
pune  în  locîi  închisu,  în  casa 
de  correcţiune,  seniir  l'en- 
fernte,  a  mirosi  reu  din  lip- 
sa de  aerii. 

Enf errer,  v.  a.  a  străpunge 
cu  ferrulu  unei  arme.  S' — , 
a  se  arunca  în  sabia  adver- 
sariuluî  seii ;  a  şî  face  reu 
însu-şî. 

Enfiladej  f.  şiru  de  camere 
cu  uşiele  în  aceaaşî  liniă. 

Enfiler,  v.  a.  a  trece  firulu 
îa  acu,  în  perlă.  .?'^,  vd. 
s'ertferrer.  [tout. 

Enf  in,    adv.    in    fine,    ajjres 

Enflammee,  ee,  adj.  inflă- 
căratii.  (căra. 

Enflamrtier,    v.  a.  a    înflă- 

Enfle,  ce,  adj.  inflaţii;  fig. 
trufaşii). 

Enflechures,  f.  pi.  mar. 
scări  de  funie,  că  se  se  urce- 
d'assupra  catartuluî. 

Enfler,  v.  a.  a  infia;  a  mândri. 

Enflure,  f  înflătură ;  trufia, 

Enfoncement,  m.  înfun- 
dare,  înfundătură ;  golu. 

EnfoncePi  v.  a.  a  rupe  îm- 
pingindi'i,face  se  pelrundă  în- 


ENG 


370 


ENG 


ainte,  înfige;  v.  n.  a  se  af- 
funda.  .9' — ,  a  petrunde  în- 
ainte, în  jeosu,  se  înfunda. 

Enfonceur,  m.—de  portes 
ouvertes,  spărgetoru  de  porţi 
dischise,  fanfaronii. 

EnfonQure,f.fundul  patuluî'. 

EnforciPy  v.  a.  a  face  maî 
tare,  întări  (pentru  lucruri). 

Enformery  v.  a.  a  pune  în 
formă    (peleria,  cisma  etc). 

Enfouir,  V  a.  a  ascunde  în- 
tr'uă  cavitate,  în  pămîntu. 

Enfouissementj  m.  săpă- 
tură în  pămîntu,  cu  să  as- 
cundă. 

Enfourcher,  v.  a.  a  se  urca 
pe  unii  călii,  sta  călare. 

Enfourcihure,f.  punţii  unde 
unu  arbure  etc.  se  bifurcedă. 

Enfourneinenty  m.  pune- 
rea păniî  în  cuptorii. 

Enfournet',  v.  a.  a  pune  în 
cuptorii ;  //(/.  a  încurca  în  ev. 

Enfourneur>j    m.  cocătoru. 

Enf  reindii^ei  v.  a.  a  înlrînge, 
tranegressa,  viola,  călca. 

s'Enfuir,  v.  a.  a  fugi,  de- 
.spăi'e. 

Enfumer,  v.  a  a  afl'uma, 
înnegri ;  tahlcau  enfuine  , 
tabelii  înnegritîi  de  timpii. 

Engage,  ee,  adj.  intratu,  a- 
pucatii,  ])rinsu,  reţinutu. 

Engageant,  ante,  adj.  cave 
apucă,  attrage. 

Engagement ,  m.  obliga- 
ţiune, promissiune. 

Engager,  v.  a.  a  lua  pentru 
unii  sarviţii,  lega  printr'uă 
obligaţiune.  •§'— ,  a  intra  în- 
tr'uă  coudiţiune  la  cine-va. 
Engageantes,  paralură,  le- 
găture  de  panglice,  ce  purta 
femeele  altă-dată  la  gîtii. 


Engainer,  v.  a.  a  pune  în- 
truă  cuthiă  (cuţite). 

EngeancC}  f.  soiii,  nemii  (in 
seusLi  reii), 

Engelure,  f.  deger ătură. 

Engendrer  ,  v.  a.  a  nasce, 
produce.  In  geom.  a  produce, 
descrie,  mişcăndu-se,  uă  li- 
niă, uă  curbă.  [snopii. 

Engerber,  v.  a.  a  pune   în 

Engîn,  rn.  instrumentii,  ma- 
chină ;  cursă  pentru  vînă- 
tore  etc. 

EngSober,  v.  a.  a  strînge  în- 
tr'unu  singurii  toţii. 

Engloutir,  v.  a.  a  înghiţi. 

Engloutissement,  ni.  în- 
ghiţire. 

EngluerjV.a.a  unge  cu  cleiii. 
^ — ,  a  se  prinde  în  cleiu. 

Engobei  in.  materia  pămin- 
tosă  pentru  olari. 

Engoncer,  v.  a.  a  stîlci.  Se 
dice  de  unii  vestimîntii,  de 
uă  haină,  care  face  se  se  pară 
gîtulu  infundatii  în  umei'î. 

EngorgemeniyHf.  inflătură, 
îngreunare  în  vre-unii  vassii 
alîii  corpului ;  astupare. 

EngorgePyV.a.a  astupa,  înfla. 

Engouement ,  m.  engou- 
rnent ,  inflătură  a  gituluî, 
gălcă ;  med.  obstrucţiunea 
unei  cavităţi  prin  materie 
accumulate.. 

Engouer,  v.  a.  a  obstrui  gî- 
tulii.  .S" — ,  a  se  înfla  in  gîtu. 

s'EngouffrePfV.  r.aseperde 
(apa)  intr'uă  prăpastia,  în- 
truna vîrteju. 

Engouler,  v.  a.  a  apuca  buc- 
cata  întregă  (despre  cane). 

Engoulevent ,  m.  passerî 
de  specia  dissă  crapaud- 
rolant. 


ENI 


377  — 


ENL 


Engourciîr,v.a.a  ÎDfla,amorţi. 
Engourdissementi  m.  a- 

morţelă,paralise  inoraeutiină. 
EngraiSi  rn.  pasiune,  nutri- 

mentu  de  îngrăşiatu  unele  a- 

nimalî,  passerî,  pămîntulu. 
Engraissement ,    m.    în- 

grăşiare.  [magas.  grăne  etc. 
Engranger,v.  a.  a  pune  în 
EngraissePf  v.a.  a  ingrăşia. 
Engraveinnnt|)>i.  oppritulii 

naviî  în  arenă,  ensahlement. 
Engraver,  v.  a.  a  introduce 

(încurca)     navea    în    arenă, 

ensablev. 
Engrelure ,  f.    margini    cu 

dinţi  forte  menunţi. 
EngrenagC}  m.  engrcnure, 

f.  t.    intrătură,    irabuccatulu 

dinţilorii    roteî  într'aî    altei 

rote. 
Engrenery  v.  a.  t.  a  îmbucca 

dinţii  roteî  într'aî  altei  rote. 

>" — ,  a  intra  uuulu  în  altulCi, 

se  îmbucca. 
Engri,  ?». specia  de  leopardîi. 
s'  Engrumeler  ,  v.  a.  a  se 

face  grunji.  [tedante,  isteţfr. 
Enhardir ,  v.  a.  a  face    cu- 
Enharnachementy  m.  în- 
hămaţii ,     hamuri ,     harna- 

chernent. 
Enharnacher,v.a.aîuhăma. 
Enherber,v.a.apune  în  erbă. 
Enigmatique,  adj.  enigma- 
ticii, allu  CUI  sensii  nu  e  claru. 
Enigmatiquement  ,  adv 

prin  enigmate,  enigmaticii. 
Enigme,  f.  enima,  ghicitore. 
Enîvranty  ante,  adj.  îmbă- 

tătoru. 
Enivrement,  m.  transportu 

passionatu,    îmbetare, 
Enivrer,  v.  a.  a  îmbăta,  fiy. 

a  transporta,  causa  beţia. 


Enjambe  ,  ee,  adj  .  (etre 
haut — ),  a  ave  pîciore  lunge. 

Enjambee,f.  spaţiu  cătu  se 
pote  lu;(  cu  unu  passii. 

Enjambementy»)i.  t.  Se  dice 
de  una  seu  maî  multe  vorbe 
aruncate  dela  /inele  versului 
la  versulii  următoriii. 

Enjamber,  v.  a.  a  trece  cu 
passu  mare,  merge  repede. 

EnjeU}  yn.  banî  puşî  la  jocii. 

EnjoindrCyV.a.  a  commanda 
(porunci)  formale,    espressu. 

Enjointe,  ee.  adj.  cu  picio- 
reie  scurte  (despre    passerî). 

Enjoier,  v.  a.  a  înşela  prin 
adulaţiune,  a  seduce,  attrage 
prin  vorbe  frumose. 

Enjolivement  ,  m  .  orna- 
mentu  caieface  maî  fruinosu. 

Enjoliver,  v.  a.  a  înfrumu- 
seţa (prin  ornam inte). 

Enjolivure  ,  f.  ornamentu 
făcutu  pe  lucrurî  mici  de 
puţină  valore. 

Enjoue,  (''e,adj.  îmbuccuratu, 
veselii.  Comp.  (jai. 

Enjouement,  >/?.  dulce  le- 
tiţă,  veselia. 

Eni'acement,  (/(.împletitură. 

Enlacer,v.  a.  a  împleti,  tre- 
ce lucrurî  unele  într'altele  ; 
/?;/.  a  strînge  (cu  bragiele). 

Eniaidir,  v.'  a.  a  face  urătu; 
v.  n.  a  deveni  urătu.  .?' — ,a 
se  face  urătîi. 

Enlaidâssement,  m.  urâ- 
ciune, devenire  urătu. 

Enlarme  ,  ra.  mice  ramuri 
de  stejarii,  ce  pescariî  punu 
la  undiţă. 

Enievement  ,  m.  redicare, 
luare,  răpire. 

Eniever,  v.  a.  a  redica,  lua, 
răpi.  .S" — ,  a  se  redica,  dis- 


ENO 


378 


ENR 


părţi.  In  resb.  a  surprinde  şi 

conslrînge. 
Enlier  ,    v.    a.    a   uni,    lega 

(petre  etc). 
Enligner^v.a.a  pune  in  liniă, 

asşeda  se  fiă  aceaa-şî  liniă. 
Eniuminer,   v.  a.  a  applica 

culori  pe  uă  irapressiune. 
Enlumîneur,7H.e«.se,  f.  cellu 

ce  dă  culori,  culoritoru. 
Eniuitiînure  ,  t.  artea  de   a 

culori,  culoritură. 
Ennemi ,  m.  ie,  f.    inemicu, 

vrăjmăşia.  Ca  odj.  contrariu. 
Ennoblir,  v.  a.  a  nobili. 
Ennoie,  m.  unu  şerpe  micu, 

vd.  orvet.  [pi.  grijî. 

Ennui,  m.  urătu,  plictisu.  La 
Eiunuyant,  mite,   adj.   des- 

gustătoriâ,  plictisitoriu. 
Ennuyer,v.  a.  a  causa  urătu, 

plictisi.    .S"  — ,  a  i    se    face 

urătu,  se  plictisi. 
Ennuyeusementy  adv.  cu 

desgustii.  [stătoriu. 

Enntaeux,  ruse,  adj.  desgu- 
Enonce,)H.  enunţată.  Princi- 
piu emissîi  fără  esplicaţiune. 
Enoncer,  V.  a.  a  enunţa,  es- 

prime.    .S" — ,  a  se   esprime, 

se  enunţa,  vorbi. 
Enonciation  ,  f.    enunţare, 

modu  de  a  se  esprime,  de  a 

vorbi,  espressiune  simplă. 
EnorgueilIir,v.  a.  a  măndri. 
Enorme,  adj.  enorme_,  peste 

mesură  de  mare;  escessivu. 
Enormenient,af/i>.  enorme, 

în    mărime    estraordinariă , 

escessivu,  excessivemenf. 
Enormi  tâi  f.  enormitate,  es- 

cessCi  de  măi-ime    seu    gros- 

siine. 
Enouer,  v.  a,  a  curaţi    pos- 

tavulu  de  noduri. 


s'  Enqueriri  v.  r.  a  lua  in- 

tormaţiunî,  cerceta. 
Enquerre,  armes  ă  enquer- 

re,    în  însemne,    arme    cari 

sunt  făcute    contra   regulele 

ordinarie. 
Enquetei  f.  informaţiune  ju- 

dieiariă, cercetare,  recherche. 
Enqueterj  vd.  s'Enquerir. 
Enqueteur ,  m.  însărcinată 

a  face  cercetări  în  justiţă. 
s    Enraciner,  V.  a.  aprinde 

rădecină,  se  inrădecina. 
Enrage,    ce,    adj.    rabiatu, 

turbatu. 
Enrager,v.  n  a  rabia,  turba. 
E.npaietnBntfm. eiiraymenty 

împedicatulu  voii 


Enrayer < 


impedica 


■ota  ;  oppri. 
Enrayure,  f.  pedică  la  rota. 
Enregimenter,v  a.  a  forma 

în  regimentCi.  [gistrare. 

Enregistrementy  m.  înre- 

Enregistrer,  v,  a.  a  înre- 
gistra, [turaiu. 

Enrhumeri  v.  a.  a  da    gu- 

Enrichir,  v.  a.  a  înavuţi. 

Enrichissemnnt,  m.  Îna- 
vuţire, îmbogăţire. 

Enrolement,  di.  conscrip- 
ţiune,  înscriere  în  armată^ 
îurolatu. 

Enroler,  v.  a.  a  conscrie,  în- 
scrie în  armată.  S'  — ^,  a  in- 
tra în  serviţiulu  militare. 

Enrouementj  m.  răguşelâ. 

Enrouer,  v.  a.  a  face  se 
răguşescă.  Ş' — ,  a  răguşi. 

Enrouiller,  v.  a.  a  face  se 
ruginescă.  S — ,  a  se    rugini. 

Enroulement)  ni.  învîrti- 
tură,  rostogolire. 

Enrouler,  v.  a.  a  învîrti„ 
rostogoli. 


ENS 


379 


ENT 


I         Enrue,  f.  agric.  lai-gă  brasdă. 

Ensablement,  m.  grămu- 
dire  de  arenă,  de  nisipu. 

Ensabler,  v.  a.  vd.  Engra- 
ver.  [sacu. 

Ensacher,  v.  a.  a    pune  în 

Ensaisiner,  v.a.jur.vech. 
a  pune  în  possessiune. 

EnsanglantePi  v.  a.  a  îm- 
ple de  sunge. 

Enseignant,an^e,  adj.  care 
instruesce,  dă  inveţătm-ă. 

Enseig9ie}f.  semnu,  indiciu, 
tablă  cu  iuscripţiune  d'as- 
supra  prăvăliei.  —  de  vais- 
seau,  officiariu  de  marină, 
astă-dî  lieutenaiii  de  fre- 
gate. 
i  Enseîgnement,  ?H.instruc- 
I  ţiune,  inveţălură. 

Enseigner,  v.  a.  a  instrui, 
inveţa,  d;i  înveţăturâ. 

Ensemble,  adv.  împreună, 
unulii  cu  altulu.  Sust  m.  V 
— ,  uniunea  părţilor  ii  unui 
totu,  întregulu.  In  mn,s.  ac- 
cordu. 

Dan.^  le  sens  de  I'hh  arec  l'autre 
011  dit  tres-bien  ii^ii-  enxemhle,  re- 
Hiiir  eiifemhle.  L'adverbe  en-O'tiihJe 
nest  point  un  pleonasme  vicieux, 
I  iittendii  qu'on  peut  unir  des  ob- 

]  jets  entre    rux    fensemble;    ou  ă 

d'autres  objets. 

Ensemencementi  ra.   se- 

raeaare. 
Ensemencer,    v.   a.   a  se- 

raena  seminţe. 
Enserrer,  v.    a.  a   strînge, 
I  închide,  conţine. 

Ensevelir,    v.    a.    a    înveli 
corpulu    repausatulu),    mor- 
tului, îmmorminta.  .?'  — ,  a 
ce  ascunde,  despăre. 
Ensevelisseinent)//i^.  înve- 
'■  lirea  repausatuiui,  îngropare. 


EnsorceiePi  v.  a.  a  înşela' 
prin  sortilegiu,  fermeca. 

Ensorceleur,,  m.  euse,  f. 
fermecătorii. 

Ensorcellementy  m.  fer- 
mecare ;  prejudiciu  orbu. 

EnsoufrePy  vd.   soufrer. 

Ensoupie,  m.  seu  ensuple,. 
eusnble,  sulîi  pe  care  se  în- 
făşiură  firele  la  ţessulu. 

Ensuitey  adj.  pe  urmă,  a- 
pre.i  cela,  —  de,  după,  în 
urma. 

s'Ensuivrey  v.  r.  a  urma 
din,  resulta,  fi  consecinţă. 

Entablement  y  m  .  partea 
superiore  a  columneî. 

Entacher,  v.  a.  a  macula^ 
împle  de  pete,  peta. 

Entaille,  f.  tăiătură,  scobi- 
tură. Şi  entaillure. 

Entaifler,  v.  a.  a  face  uă 
tăiătură,  a  scobi,  strungi. 

Entainej  f.  prima  buccată 
tăiată  din  pane  ;  p^g.  premiţiî. 

Entamerj  v.  a.  a  tăia  prima 
parte  dintr'unu  lucru  ;  face 
uă  mică  tăiătură ;  începe. 

Entamurcj  f.  mică  tăiătură. 

En  tant  quei  loc.  conj.  pe- 
cătiî,  pecătu  timpu. 

Eniassementj  m.  grămă- 
dire  confusă,  accumulaţiune. 

Entasser,  v.  a.  a  grămădi. 

Ente,  f.  vd.   Lîreffe. 

Entendementi  m.  înţele- 
gere, pricepere,  judecată. 

Entendeur,  m.  cellii  ce  aude 
şi  înţelege. 

Entendre,  v.  a.  a  audi;  pri- 
cepe. .S"— ,  a  se  învoi. 

Entendu,  ue,  adj.  înţelege- 
toriii  {cuiroit),  capabile.i?ie/t 
— ,  certu,  se  înţelege.  Bien — 
que,  cu  condiţiune  câ. 


ENT 


380 


ENT 


Enfente,  f.  întrepretaţiune 
(tîlmăcire),  sensu.  învoinţă. 

Entei*,  vd.   Greffer. 

Enterinementf  m.  ratifi- 
cat iune  juridică. 

Enterineri  v.  a.  a  ratifica 
juridică  unu  actu. 

Enterologîe,  f.  med.  trac- 
tată despre  intestine.  Ente- 
rographie  e  caaîmultu  jun- 
tura  inlestineloru.    [mintare. 

Enterrement,  m.   îmmor- 

Enterrei*!  v.  a.  a  îmmor- 
mînta,  îngropa ;  fig.  a  ţine 
ascuasu. 

En-teie^  m.  ceaa  ce  este 
scrissu  în  capulu  unei  scris- 
sori. 

Entete;  ee,  vd.   Opiniâtre. 

Entetementi  vd.  Opiniă- 
tretc. 

Entefer,  vd.  Opiniălrer. 

Enthousiasme,  m.  entu- 
siasmu. 

Enthousâasmer,  v.  a.  a 
împle  de  entusiasmu,  de  ad- 
mi  raţiune. 

Enthousiaste,  m.  şi  f.  en- 
tusiastii,  admiratorii  passio- 
nalu. 

Enthymeme,  entimemă.  Si- 
logismu  redussu  la  doue  pro- 
posiţiuni,  cum  estej  cogito 
ergosum. 

Entichei  ee,  adj.  care  ţine 
forte  multu  la.       [muitu  Ia. 

.s'Enf  icher,  v.  r.  a  ţine  lorte 

Entier,   lere,  adj.  întregu. 

Entîer  eiîien4,«t/u.cu  totulu. 

Entitâ}  f.  essinţa  unei  fiinţe. 
Existence  consideree  comme 
distincte  etindependante  dela 
chose  meme. 

Entoilage,  m.  applicaţiune 
pe  păndă. 


Entoiler ,  v.  a.  a  applica, 
întinde  pe  păndă. 

EnioiP|  m.  cuţi'tu  pentru  al- 
toire. 

Entomologiei  f.  entomolo- 
gia, tractată  de  insecte. 

Entomologique,  adj.  en- 
toniologică,  de  entomologia. 

Entonner,  v.  a.  a  începe  unu 
căntu,  a  l'orma  sunetele  şi 
intervalele.  [în  butoiă. 

Entonner,  v.  a.  a  versa,  pune 

Entonnoîr,  m.  pîlniă. 

Entorse,  t.  scrîntitură.  La 
pi.  depusă  (drojdie)  de  ceră 
topită,      [titură  (a  şerpeluî). 

Entortiliement;  m.  împle- 

Entortiller,  v.  a.  a  înveli 
împletindă ;  înfă.şiura  în. 

Entour,  vd.  Entours. 

Entourage,  m.  totă  ce  în- 
cungiură.  [giura. 

Entourer,    v.    a.    a   încun- 

Entournure,  f.  partea  hai- 
neîf  unde  se  adapta  mănecele. 

Entours,  m.  pi.  locurile 
din  pregiură,  circuită,  en- 
virons.   [Înţelege  împreună. 

.s'Entr'accorder,  v.  r.  a  se 

.<;'Entr'accuser,  v.  r.  a  se 
accusa  unulu  pe  altuia. 

Entr'acte,  ni.  între-acte. 

s'Entr'aîder,  v.  r.  a  se  aj- 
juta  reciprocă,  unulă  pe  al- 
tuia, [(maţe). 

Entrailles,    f.  pL    intestine 

.s'Entr'aimer,  v.  r.  a  se 
iubi  reciprocă,  unulă  pe  al- 
tuia, [ceva,  tragere  de  inimă. 

Entrain,  m.  ardore   pentru 

Entraînant,  ante,  adj.  at- 
trăgetoriă.  [ţiune. 

Entraînement,  m.  attrac- 

Entraîner,  v.  a.  a  attrage, 
trage    cu    sine ;    a    prepara 


ENT 


—  381 


ENT 


prin  inedicaminte  calulu  pen- 
tru cursă. 

Entraiti  m.  lemnu  princi- 
pale care  unesce  doue  părţi 
oppuse  pe  copperişiu  (la 
dulgh.).  [cârd  intră. 

Etifirani,  m.  toite,  f.  personă 

Ertraver,  v.  a.  a  pune  pe- 
dice,  oppri,  incommoda. 

Entraves,  f.  pt.  pedice  pen- 
tru caî ;  //(/.  pedică. 

Entre,  prep.  între.  —  On  dit 
entr'autres ;  raais  on  peut 
dire  entre  eiix,  entre  elles, 
sans  elider  l'e  final. 

Entre-bâîller,  v.  a.  a  dis- 
ciiide  puginu. 

Entrechat|)n.passă  de  danţ. 

â'Entre-choqueri  v.  r.  a 
se  lovi  unulii  de  altulti. 

Entre-colonneSi^H.  entrc- 
colo)inerue)it,  arch.  spaţiu 
între  doue  columne. 

Enftpe-cote,  m.  carne  tăi- 
ată dela  coste. 

Entre-couper}  v.  a  a  tăia 
în  maî  multe  locuri. 

s'Entre-croiser,  v.  r.  a  se 
încrucişia  reciprocii. 

^'Entre-d<§chirer,  v.  r.  a 
se  siaşia  unulii  pe  altulCi. 

â'Entre-d^truîrej  v.  r.  a  se 
destruijStrica^unulu  pe  altulu. 

Enfre-deuXi  m.  parte  în- 
tre doue  lucruri  ;  mică  ban- 
dă de  materia  cussulă  pe 
margini.  Ga  adv.,  de  mijlocu, 
între  ambele. 

.s'Entre-devorer,  v.  r.  a  se 
manca  unulu  pe  altulu. 

s  Entre-donnei*!  v.  r.  a  şi 
da  unulu  altuia,  mutuale. 

Enfreej  L  intrare;  începutu, 
d'—,ăe\a  începutu.  Entrees, 
merlurî  cari  intră. 


Entref  aite,    f.    Sur  ces — s^ 

între  acestea.  Si  ştir  Veutre- 
faile. 

Entrefi9et|  m.  articlu  pusii 
între  altele  în  (jiariu. 

.s'Entre-frapper,    v.    r.  a 
se  lovi  unulu  pe  altulu. 
I  Entregeaitj  m.  modii  abile 
I       de  conducere  în  allaceri,  is- 
cusinţă. 

s'Entr'egorger,  v.  r.  a  se 
tăia  unukl  pe  altulu. 

Entrelacement|  m.  împle- 
titură (de  inele).         (inele). 

Entrelacer,  v.  a.  a  împleti 

Enire-lacs,  m.  pj.  arcJi. 
ornaminte  de  vergele  şi  flori 
împletite,  încruciate. 

Entrelapde,  ee,  adj.  am- 
mesticatu  cu  grassii  şi  slabu. 

Ertrelarder,  v.  a.°a  pune 
slănină  la  carne. 

Entre-lignef  f.  spaţiu  între 
doue  linie  de  scrissu.  In  mus. 
comp.  inlerligiie. 

Entreluirey  v.  n.  a  luci  pe 
jumetate.         [mestica  între. 

Eniremeler,    v.  a.    a  am- 

EntremetSy  m.  buccate  din 
allii  douile  serviţiti  la  unii 
prăndii,  înainte  de    dessert. 

Entremetteur,  m.  euse,  L 
mijlocitoru  la  uă  învoinţă 
(în  sensîi  r^ii). 

Entremetfre,  v.  r.  a  se 
pune  la    mijlocu,   a  mijloci. 

Entremise  j  t  .  mijlocire, 
))iediatlo)}. 

6'Entrenuire,  v.  r.  a  şi 
face  reii  unulii  altuia. 

Entrepas,  m.  vd.  amhle. 

Enire-pontj  m.  etagiulu  în- 
tre doue    copperte  pe  nave. 


Entreposer, 

în  depositii  (mărfuri.) 


a  pune 


ENT 


382  — 


ENV 


Entreposeur,  m.  peditoru, 
vîniletoru,  Ia  unu    depositu. 

Entrepositairei  m.  cellu 
ce  lassâ  merfurî  în  depositu. 

Enirepot,  m.  depositu,  lociî 
de  depositu  pentru  merfurî. 
Marchandises  en  — ,  mer- 
furî nevămuite. 

Entreprenant;  ante.  adj. 
activu  că  «e  întreprindă. 

Entreprendref  v.  a.'a  în- 
treprinde. 

Entrepreneur  j  m.  ease, 
f.  intreprindetoru. 

EntrepriSf  e,  adj.  \d.  per- 
clits. 

Entreprise,f.  întreprindere. 

^'Entre-quereliePj  v.  r.  a 
se  certa  unulu  cu  allulu. 

Entrer,  v.  n.  a  intra,  pe- 
trunde;  v.  a.  a  introduce. 
— en  inenage,  a  se  căsători; 
—  datis  la  robi',  a  se  face 
juriştii,  —  en  condition,  a 
intra  în  serviţiu, — en  charge, 
a  intra  în  funcţiune,  dans 
Ies  plaisirs  de  q.  n.,  a 
lua  parte  la  plăcerile  cuî-va. 

^'Entre-regarder,  v.  r. 
a  se  privi    uinilu  pe  altulu. 

s'Entre-secouriri  v.  r.  a 
se  ajjuta  unulu  pe  altulu. 

Entre-sol  y  m.  etagiil  sub 
primulu  etagiu  (entre  le  rez- 
de-chausse  et  le  premier). 
Pi.  des  entre-sols. 

Entretaillci  f.  tăiătură  u- 
şioriă  între  altele(  la  gravure). 

Entretenement,  m.  între- 
ţinere, bani  daţi  pentru  sub- 
sistinţă. —  Astădî  se  dice  mai 
bine  enlretien. 

EntreteniPy  v.  a.  a  între- 
ţine, ţine  în  bună  stare.  S' 
— ,  a  convorbi,  se  întreţine. 


Entretien,  in.  întreţinere, 
convorbire. 

Entretoile,  f.  dentelă  pusă 
că  ornam.  între  doue  bande 
d-e  păndă. 

Entretoisei  f.  lemnîi  care 
legă  alte  doue. 

s'Entretuei*!  v.  r.  a  se  uc- 
cide  unulîi  pe  altulu. 

Entrevoir,  v.  a.  a  întrevede, 
vede  neperfectu,  vede  pu- 
tinii. 

Entrevous,  m.  intervalu  în- 
tre grinde  etc.  (la  dul.). 

Entrevue  i  f.  întrevedere, 
întîluire  de  învoinţă. 

Entr'ouvriri  v.  a.  a  dis- 
chide  pe  jumetate.  S' — ,  a 
se  dischide  prin  disjunţiune. 

Enture,  f.  loculii  unde  se 
altoesce. 

Enumâratioiii  f.  enumera- 
ţiune,  numerare.  Enumera- 
hf,  califică  adverbile  de  nu- 
mere cum  este  ănteiu,  alin 
douile  etc. 

Enum^rer,  v.  a.  a  număra 
cate  unulu. 

Envahiry  v.  a.  a  năvăli,  lua 
prin  vioiinţă.  [vălire. 

Envahissement,    m.    nă- 

EnvahisseuPi  m.  năvăli- 
toru. 

Envelioterj  v.  a.  agr.  a 
pune  (erba)  în  mice  gră- 
medi. 

EnveloppCf  f.  învelişiti,  cop- 
pertă. 

Envelopper,  v.  a.  a  înveli, 
coprinde  de  tofe  părţile. 

Envenimer,  v.  a.  a  înve- 
nina (otrăvi).  De  ordinariîi 
se  dice  empoisonner.. 

Envergure,f.  lărgimea  păn- 
deloru  naviî. 


I 


EPAI 


383 


EPAU 


Enversy  m.  dosulu  unei  ma- 
terie, a  V — ,  pe  dosu,  tom- 
ber  ă  — ,  a    cade  pe  spate. 

Envef*Sy  jprep.  către  Vd.  vis- 
u-vis. 

ă  TEnvi  adv.  pe  întrecute. 

Enviey  t.  invidia  (pismă).  Do- 
rinţă, necessitate.  II  lui  a 
pris  — ,  a  căpetatîi   plăcere. 

Enviery  v.  a.  a  invidia  (pis- 
mui),  dori..? — .  a  se  invidia. 

EnvieuX)  euse,  adj.  invidi- 
oşii (pismaşiu).  Comp.  /«- 
loux.  [raaî. 

Environ,  adj.  apprope.  maî 

Environnant ,  ante,  adj. 
vecinii,  situaţii  prin  pre- 
giuru.  [giura. 

Environner,  v.  a.  a  încun- 

EnvironSy  m.  pi.  vecină- 
tate.   Les  ulentours. 

Envisager,  v.  a.  a  privi 
în  fagiă;  fig.  a  considera, 
essamina,  cumpăni. 

Envoi|  )".  trămitere,  lucru 
trăraissu. 

Enwoîsîn6,ee,af7J.învecinatu. 

^Envoieri  v.  r.a  sbura,  trece 
repede,  despăre. 

Envoyei  m.  trămissii,solu. 

Envoyeri  v.  a.  a  trămite. 

EonSy  ra.  pi.  inteliginţe  e- 
terue  carî,  după  gnostici,  a 
preşedutu  la  diversele  crea- 
ţiunî    ale  lumi. 

Epacris,  f.  plaiită  australe 
dintre  bicorne. 

EpactCi  in.  epactă.  Numerulu 
dilelorii  adausse  annuluî  lu- 
nare,câ  se  lîi  egalede  cu  an- 
nulii  solare. 

Epagneuly  m.  cane  micu  cu 
perulii  lungii,  cane  spanicii. 

Epais,  oisse,  adj.şi  adv.  deşii. 

EpaisseuPi  f.  desime. 


Epaissir,     v.    a.    a    îndesi, 

face  deşii.  [deşire. 

Epaisissement  ,    m  .    in- 

Epamprer,  v.  a.  a  tăia  viţa. 
Epanchementy    m.    învol- 

tare,  reversare. 
Epanchcy  ee,  \â.extravase. 
Epancher,  v.  a.  aversa  în- 
ceţii. .?' — ,  a  se  învoita,  dis- 

chide, 
Epandrei  v.  a.    a    respăndi. 
Epanouir,  v.  a.  a  dischide, 

face  se  se  disfăşiure  florile ; 

fig.  a    înveseli.  S'  —  ,  a  se 

dischide  (florea),  se  trece  :  a 

fi  veselii. 
Epanouîssementi  m.  dis- 

chiderea  (llorilorîi). 
Eparcet,  m.  spegiă  de  fîniă. 
Epargncjf.strînsă  economia. 
Epargner,  v.  a,  a  economi. 
Eparpillementi  m.  resipirc. 
Eparpiller,  v.  a.  a  resipi. 
Epars,  arse,    adj.    resipitii, 

respănditii. 
EparS|  m.    mur.   micu  ful- 
geră fără  tunetu. 
Epart,   m.    papură    spanică. 
EpartS}    m.  lemnulu  dintre 

ulube  (la  cărrugiă.) 
Eparvin,    ra.   tumore  la  pi- 

ciorele  cailorii.  Şi    epervin. 
Epate,  ce,  adj.  scurţii  si  laţii: 

verre — .pacharu  cupiciorulii 

rupţii. 
EpauEei  m.    umerii.    Prefer 

r — ,  a  trăi  cu    anevoinţă  şi 

sperăndu  maî  bine. 
Epauleei  f.  împinsură  cu  u- 

merulu.  |teredij. 

Epauleinent,»i.t.  valii,  me- 
EpaulePi  V.  a.  a  resema   de 

umerii ;  a  ajjuta,  assiste. 
Epaulette,  f.  epoletă ;  mor. 

tăiătură  laterale  a  lemnului. 


EPI 


—  384 


EPI 


Epavei  adj.  Cheval  — ,  calîi 
retăcitu.  La  pi.  sferămâture 
ce  aruncă  marea  pe  ţermurî. 

Epeautre,  m.  spegiă  de  fru- 
luentu.  Comp.  seigle    blanc. 

Epecj  f.  sabia ;  —  de  mer, 
s.  eApadon,  delfinu. 

Epeler,  v.  a.  a  numi  una 
după  alta  literele  unei  vorbe. 

Epeilatîon,  f  pronunţare. 

Epenihâse,  1".  (jram.'  epen- 
these.  Adaussulu  uneT  litere 
(leltre  epenthetique)  şeii  si- 
labe în  mijloculu  vorbeT. 

Eperdu,  «e,  adj.  turburată 
estrernii  de  uă  passiune. 

Eperdumenty  adv.  passio- 
natii,  cu  patimă,  violinte. 

Eperlan,i/i.  unu  miciă  pesce 
de  mare. 

Eperon  ,  m.  pintenii. 

Eperonnei  ce,  adj.  munitu 
cu    pinteni. 

EperonnePi  v.  a.  a  da  pin- 
tenîf  ;  stimula,  aiguillonner. 

Epervier,  m.  irete,  uleu. 

Ephelide  i  f.  pelră  pe  pele^ 
stropi. 

Ephemâre,  adj.  efemera,  de 
uă  di,  care  trăiesce  uă  di. 

EphemerideSjr.yjLefemeridî 
table  astronomice,  cari  de- 
termină di  cu  (li  posiţiunea 
planetelor u.  Scripte  cari  in- 
dică evenimintele  ce  .se  pe- 
trecu in  fiă-care  di. 

EphoreSy  //(.  pi.  eforî.  înalţi 
magistraţi  la  Spartanii  vechi. 

Epîjjn.spicii.    [cerea,  .spicului. 

Epîage,»î.formaţiimea,  cres- 

Epialcj  adj.  f.  Califică  febrile 
continue  cu  estremă  căldură 
şi  fiori.        fderraa  fructului. 

Fpicarpei  in.  epicarpu,  epi- 

Epicaume,  nx.\A.  Encanme. 


Epice,  m.  substanţă  aroma- 
tică, ce  se  pune  in  baccate, 
precum  chimenu,  scorţişoră. 
Paxn  d' — ,  turtă  dulce. 

Epicea  ,  m.  seu  epicia,  bot. 
spegiă  de  brad  Ci  nordicii,  c- 
pinelte,  bradii  ordinariîi,  br. 
roşiu,  br.  canadianii,  br.  eu- 
ropenii {pinus,iji)i.us  picea, 
pinus  excelsior).  Comp.  pl- 
eca ,  sapin ,  pesse,  sapin 
pcsse. 

Epiceney  adj.  epicenii,  caro 
se  applică  Ia  ambele  sesse, 
s.  e.  copilă  pote  fi  şi  băietiă 
şi  fiică. 

Epicer,  v.  a.  a  pune  în  buc- 
cate  substanţe  aromatice,  vd. 
epice. 

Epicerie,  f.  băcănia. 

Epîcier,   rn.  icre,  f.  băcanii. 

Epicurieiii  ni.  filosofu  epi- 
cureii, [lima. 

Epidemiei  f.  epidemia,   mo- 

Epidâmiqueiady.  epidemicii. 

Epiderme  |  ni  .  epidermă  , 
meiubrana  de  d'a.ssupra  peliî. 

Epier  i  v.  u.  a  se  forma  in 
spicîi. 

Epier,  v.  a.  a  păndi,  observa 
în  secreţii.  Comp.  giielter. 

Epierrer,  v.  a.  a  curaţi  unu 
locii  de  petre. 

EpieU|  m.  bastonu  garnitii  cu 
ferrii  pentru  vînătore. 

Epigastre  ,  m.  epigastru , 
partea  superiore  a  pănteceluî. 

Epigastriquei  adj.  epiga- 
stricu.      [laginea  gîtlegiuluî. 

Epiglofte,  f.  epiglotă,  carti- 

Epigrammatiqueiar/J,  epi- 
gramaticii. 

Epigrammaftiste  i  m.  au- 
torii de  epigramate. 

Epigramme  |  m.  epigramă, 


EPI 


385 


EPOI 


mică  poesiă  terminală   prin 

uâ  trăssură  satirică. 
Epigraphej  m.  epigrafu,  in- 

scripţiune    pe  unii    edificiu, 

si-'ntinţă ,  citaţiune    pusă    în 

capul  LI  unei  scrieri. 
Epilatoire,  adj.  care  face  se 

cadă  periUu. 
Epilepsie, f.  epilepse.  Şi  mal 

caduc,  haut  med. 
Epilepf  iquei  adj.  epilepticii. 
EpileryV.  a.  a  smulge  perulCi. 
Epîlogue,//Kepilogu ;  conclu- 

siune  !a  finele  unei  scrieri. 
EpiloguePjV.  n.  a  tace  unîi 

ppilogii,  a  censura. 
Epilogueur|)n.cellu  ce  scrie 

epiioge.  [{apinarium). 

Epinards  9  m.  pi.    spanacii, 
EpinB}  f.  spinu,  ghimpe, — da 

dos, — dorscdc,  seu  numai  e- 

piiic,  columna  vertebrale. 
Epinettei  f.  unii  felu  de  cla- 

viru  micu.  Vd.  şi  EjAcea. 
Epineux,(^((şe,  adj.  spinosu. 
Epâne-vinettei  i".  unij  arbu- 

reiu  spinosu. 
Epingare,  m.    micîi    tunu 

care    nu    (încape)    iea    maî 

mulţii  de  unii    semi-kilo  de 

glonte. 
Epingle|f.  acfi  cu  gămălia: — 

a  chiveax,acu  pentru  perii, 

tire  ă  quatre — s,  forte  gătiţii. 
Epingiery  v.  a.  a  prinde  cu 

aculii    cu  gămălia.    Velours 

epingle,  catifea  vergată. 
Epinglette,  f.  acii  pentru  a 

destupa  cocoşiulii  pusceî. 
Epinglier,  m.  ere,  cellei    ci; 

iMce  seu  vinde  ace. 
Epînieire,rtc/j.  f.  care  ţine  de 

columna   vertebrale,    moelle 

— , măduva  spinării. 
EpinocHe,  m.  cafea  de  cea 

nirf.-Iiom.Fntnc. 


maî  bună  calitate.  Ca  f.  seu 
epiiiocle,  spegiă  de  pi^sce  de 
ordinarii!  dissu  cchurde. 

EpipTtanieyf.  epifaniă,  serbă- 
torea  adoraţiuniî  Magilorii. 

Epîque,(7r//.  epicii,de  epopeă. 

Episcopal  f  cde,  adj.  epis- 
copale. 

Episcopat}  m.  episcopatii. 

Episodej  f.  episodă. 

Episodique,  adj.  episodicii. 

Epispastique  I  adj.  med. 
epispasticu,irritante  allu  peliî. 

Epissure  ,  f.  împletitură  a 
doue  margini  de  funia. 

EpistolairejaJJ.  epistolari  ii. 

Epiiaphe,//t.  epitafâ,  inscrip- 
ţiune  pe  unu  mormîntii. 

Epithalame,  m.  mică  poesiă 
pentru  a  celebra  uă  nuntă. 

EpitHefC;  m.  epitetu  (po- 
reclă). 

Epitoguej  m.  ornamentu  ce 
magistraţii  şi  professoriî  por- 
tă pe  umerulii  stingu. 

Epitome,  m.  epitome,  pres- 
curtare. 

Epsîrci  f.  ejnstolă,  scrissore. 

Epizootiei  f.  epizootia,  epi- 
d-^miă  de  animali. 

Epizootiqueia^/J.epizooticii 

Epiorey  ee,  adj.  cu  totulu  în 
planşete. 

Epiuchagei  m.  curăţitulii 
lăneî,  erbelorii  etc. 

Epiucher  ,  v.  a.  curaţi  de 
ceaa  ce  este  stricată. 

Eplucheur,  in.  euse,  f,  cu- 
răţitorii  (de  lănă  etc). 

Epiuchoir,  m.  instrumenta 
!       de  curăţiţii  lăna  etc. 
I   Epiuctiurey  m.  ceaa  Ci"'  re- 
!       mane,  căndîi  se  cui"ăţă  lăua, 
j       grănele. 
1   Epointer,v.a  .a  rupe  YÎrlulu. 

25 


EPR 


—  386 


EQUE 


Epoîs  y  lu.    vîrfalu    cornului 

hi  cerbi. 
Eponte ,  J/i.    anat.   regiunea 

superiore  a  umeruluî.  .Şi  e- 

porn'uJe. 
Epangci  f.  spongiă,  burete. 
Epanger,  v.  a.  a  curaţi    cu 

buretele. 
EpontilleSyf.  pi.  mar.  lernne 

cari  susţinu  punţile  naviî. 
Epopee  f   r.    epopeâ,    poemă 

epică. 
Epoque  i  f.    epocă,    periodă 

istorică. 
s'Epoumoner  ,  v  .    r  .    a-şî 

liitiga  plămânii  vorbindii. 
Epousaiiles,  f.  pi.  nuntă. 
IZpouse,  f.  consorte.   soţia. 
Epouseej  f.  luată  in    căsă- 

ioriâ. 
Epouser,  v.  a.  a  lua  în   că- 

.sâtoriă.  [pulberea. 

Epouset'ier,  v.  a.  a.  scutura 
Epouseur,//i.cellLi  ce  ti'ebue  | 

se  se  însore.  [mintătoriu. 
Epouvantable ,  mlj.  spăi- 
EpouvantablemeRt,  adv. 

de  spaimă,  cu  esce.s.su. 
Epouvaniaii,  m.  ceaa  ce  .se 

pune  în  câinpu,  că  .se  sperie 

passerile.    La  pi.    spefiă  de 

rândunică  marină. 
Epuvanteyf.  spaimă,  terrore, 

subită. 
Epouvanter ,  v.  a.  a  spâi- 

raănta. 
Epoux  I  )n.    apoase,  f.  con- 
sorte^ sofiu.  Comp.  mari. 
Epreindre,  y.  a.  a  storce. 
Epreintes,  L  pi.  t.  strîn.sure 

de  stomacu.  ."^i  la  sing. 
s'Eprendre,  V.  r.  a  .seiăssa 

învinge  de  uă  passiune.  | 

Epreuve,  f.  probă,  cercare,   ! 

ispită  ;  irnpr.  correctură.        i 


Eprouver|V.a.a  proba^c/iej». 
a  cerca  ;  a  sufferi. 

Eprguvette,f.  instrum.  pen- 
tru a  verilica  calităţile  unorCi 
substanţe  ;  micii  pachai-u, 

Epuâsenient,  m.  sleire,  per- 
dere  de  puteri. 

Epuiser  ,  v.  a.  a  seca,  slei, 
consuma,    slăbi. 

Epuâseltef  f.  micu  lanţu  in 
forma  pungeî :  mar.  lopată. 

Epulîe,r.escrescintă  de  carne 
pe  gingia.  .'>i  epulide. 

E'puration,  f.  curăţire. 

Epure,  f.  desemuu  de  uă 
construcţ.  trassu  pe  unu 
murii,  linie  trăsse  re  unu 
planii.  [curatu. 

Epure,  ee,  adj.  t.  făcutu  mai 

Eq&aarrir,  v.  a.  a  tăia  in 
ângliiurT  drepte,  tăia  pătraţii. 

Equarrissage,  1'.  tăiătură 
in  ănghiu  drepţii,  în  pâtratu. 

Equarisse&ir,  )n.  ceilii  ce 
taiă  animalî  moi'te. 

Equateur,  m.  equatorîi. 

Equa'iioaiy  f,  t.  equaţiune.  E- 
qitatioii  du  temps,  dille- 
riuţă  între  tiiupulii  adeve- 
ratu  şi  inegale  indicaţii  de 
sore,  şi  timpulii  mediu  arre- 
tatu  de  uă  pendulă'bine  re- 
gulată (astron.). 

Equatorial,  e,  adj.  situaţii 
sub  equatoru. 

Equatoriai  coudee,  m. 
unu  instrumenta  de  optică. 
Nouveau  telescope,  imagine 
par  Loevy,  d'une  coustruc- 
tion  toute  particuliere,  etabli 
recemment  ă  l'observatoire 
de  Paris. 

Equerre,  m.  equeru.  Instru- 
mentii  că  se  tragă  ănghiuri 
drepte.    Ceaa  ce  este  în  ăn-- 


Eori 


387 


EQUI 


ghiu  dreptu.  .4.  / — ,  m1.  ?e. - 
langulaire. 

Equesire,  adj.  (pron.  c- 
};uef<tr'),  ecestre  :  slatae,  fi- 
yure—,  statuă,  figură,  repre- 
sintăndii  uă  personu  călure. 

EquiangSe;  adj.  rjconi.  e- 
ciăngliiu.  cu  ăngliiurile  egali. 

Equîdifferent,e,«c/../.  i/u(?/(. 
ecidillerinte,  a  cuî  dillerinţă 
este  egale. 

Equidâstanty  '-,  adj.  eci- 
distante,  care  stă  neconte- 
nita la  disti-uiţă  egale,  pre- 
cum sunt  liniele  paralele. 

Equilatâral,  e,  adj.  ecila- 
terale,  cu  laterile  egali. 

Equilaiere,  )n.  adj.  ecila- 
teru,  vd.  prec. 

Equilboqueij  m.  iustruin. 
ca  se  veritice  calibrulii  sco- 
biturelorCi  (în  lemnu). 

Equilibrei  )n.  ecilibriii,  justă 
proporţ.,  egalitate  de  pondu, 
de  greutate,    de  iiui)ortauţă. 

EquilibrePy  v.  a,  a  ecilibra, 
pune   seil   ţine    in  ecilibriu. 

Equilibristei  ra.  ecilibristu. 
rofessionistu  care  l'ace  în- 
torsure  de  abilitate. 

Equilie,  f.  uneltă  pentru  a 
rade  sarea.  Nume  datei  în 
Normandia  pesccluî  lancou, 

Equinoxe  ,  in.  ecinopţiu. 
Moment  doane  ou  le  soleil, 
passant  a  lequateur,  rend 
Jes  jours  egaux  aux  nuils 
dans  lous  Ies  pays  du  monde. 

Equinoxialf  e,  adj.  ecinop- 
ţiale,  de  ecinopţiia.if'yae — e, 
equatorulu  terrestre.  Points 
— uux,  puntele  unde  eclip- 
tica taiă  equatorulu.  Pays — , 
aiix,  ţărre  vecine  cu  equa- 
torulu. 


Eqi8spage|)n.equipagiu,  şiru 
de  caî,  de  trăssure,  de  ser- 
vitori etc.  (vd.  train) ;  tote 
celle  necessarie  pentru  unele 
întreprinderi  Feu  operaţiuni ; 
iiuir.  personale  pentru  ma- 
nopera şi  serviţiulii  unei 
navî. 

£quipe5  f.  uniune  de  lucră- 
tori pentru  unu  lucru  spe- 
ciale. 

Equipee,  f.  acţiune,  demersii. 
temeraria  şi  fără  successii. 
Comp.  imprudcnce. 

Equipement,  //(.  equipatu. 
Îngrijire  cu  celle  necessarie. 

Equiper,  v.  a.  a  equipa,  în- 
griji cu  celle  necessarie  uă 
nave,  soldaţi.  Yd.  acoiitrer. 

Equipollencei  f.  egalitate 
de  valore  {p.  us.).  In  log.  se 
dice  de  proposiţiunî  eci- 
velinţi. 

Equipolisnf,  c,  adj.  eciva- 
linte,  egale  iu  valore.  AV — , 
iu  proporţiuue. 

EquîpolSer,  v.  a.  a  egala.  v. 
n.  a  fi  totu  asia  de  mare 
i'vecli.j.  Comp.  egalei',  e- 
quivaloir.   valoir  autaxt. 

Equîsetacees,  f.  pi.  vd. 
jji'ele. 

EquEtable,  adj.  ecitabile, 
dreptu,  conl'orme  cu  ecitatea. 

Equitablesnenty  adv.  eci- 
tabile. cu  ^citate ;  cu  drep- 
tate, [călăriă. 

Equiialion ,    f.     ecitaţiune, 

Equîiej  i.  ecitate,  dreptate. 
La  justice  naturelle,  par 
opposition  â  la  justice  le- 
gale. 

Equivalence,  f.  ecivalinţă. 
valore  i-gale.  OUeriuţa  unui 
grada  de  universitatea  fran- 


ERE 


—  388  - 


ERR 


cesă,  făcută  fără  essame  nicî 
ţese,  unui  gradaţii  dela  uni- 
versitate streină. 

Ett'iivalentf  cute,  adj.  eci- 
valinte.  de  valore  identică. 
In  geom.  se  dice  de  supra- 
fegie  seu  volurainî,  cari  aii 
acelleaşî  conteninţe,  tară  se 
aibă  accelleaşî  forme. 

Equivaloiri  V.  n.  a  ecivala, 
ave  aceaaşî  valore,  s.  preţîi. 

Equivoquei  adj.  ecivocu, 
cu  maî  multe  înţelessurî. 

Equîvoquer,  v.  n.  a  se  ser- 
vi do  ecivocu,  face  neinţe- 
lessurî. 

Erable,  m.  argiaru,  arbure 
forte  tare  din  famil.  aceri- 
neeloru  ;  —  s^comore,  p.  — 
faiix  platane,  spegiă  de 
platanii. 

Eradication,  f.  scotere  din 
rădecine,  estirpaţiune. 

Erafler,  v.  a.  a  sghîria  u- 
şioriil.  [tură. 

Erafiurei   f.    mică   sghîriă- 

Eraillement,  m.  rărirea 
fireloru  ţessute ;  med.  în- 
torcere  în  afl'ară  a  pleopeî. 
Şi  ectropion. 

Eraiiler,  v.  a.  a  rări  lirele 
uneî  ţesseture.  Comp.  rela- 
cher. 

Eraillure,  f.  ţessetură  i'ară. 

Eraier,  v.  a.  a  redica,  lua, 
splina.  S'—,  a  perde  resuf- 
llarea  alergăndu. 

IZrbue}  f    păraîntii    argilosu. 

Ere,  f.  eră,  letii. 

Erebe,  m.  Erebu,  parte  a 
infernului  la  antici. 

rrecieur,  m.  s.  adj.  anat. 
(ţrectoru.  Se  dice  de  muş- 
chii ce  serves'cu  a  întinde, 
a  redica. 


Erecţi Dn,  f.  erecţi une,  redi- 
care;  constricţiune, 

Ereinier,  v.  a.  a  rupe  ră- 
iî  unchii. 

Eresipelej  tn.  s.  evysipelc, 
med.  erisipelă,  brincă; — idi- 
opathiqae,  vd.  erytheme. 

Er^thisme,  m.  med.  ere- 
tismil*,  irritaţiune,  apprin- 
dere. 

Ergo,  conj.  asia  derîi.  Eryo- 
glu  s.  ergo-ylac,  vorbă  lun- 
gă, deunde  nu  ese  nimicu. 
Se  dice  fam.  că  se  rîdă  de 
mai'ile  raţionaminte,  câvî  nu 
conchidă  nimicu. 

Ergot,  i/i,  unghia  ascuţită  a 
cocoşiuluî,  cănekii. 

Ergot age,  m.  vd.  evyoterie. 

Er  gote,  ee,  adj.  care  are  un- 
ghie, precum  cocoşiulu. 

Ergoter,  v.  a.  a  contesta, 
necăjî  (face  cîrcote). 

Ergoter  ie,  f.  vd.    Chicane. 

Ergoteur,  m,  ense,  t.  vd. 
Cliicaneur. 

Eriger,  v.  a.  a  erige,  înălţa, 
construi. 

Ermînette,f.speeiă  de  bardă. 

Ertnitage,  s.  hermitage,m. 
lăcuinţa  ermitukiî. 

Ermile,  s.  hermite,  m.  er- 
mitii,  solitare,  pustnicii. 

Erosion,  f.  rodere,    rosură. 

Eroder,  v.  a.  vd.  ronyer. 

Erotique,  adj.  eroticii,  de 
amorii. 

Errant,  ante,  adj.  rătăci- 
tori u,  retăcitu,  care  retăcesce, 
care  nu  e  defiptâ  la  unu 
locu. 

Errata,  m.  (s  ng.  errattim), 
errată,  tablă  de  errorî. 

Erratique,  adj.  med.  erra-     ^ 
ticiî,  neregulata. 


I 


ESC 


389 


ESC 


Errements,    m.  pi.  mersu 

obicinuiţii  in  all'acen.  [şela. 
Errer,  v.  n.  a  letăci;  se  în- 
Erreur,  f.  errore,  greşela. 
Eprone,re,aJ7.cuerorj,greşit. 
Eructatian,  î.  eructaţiune, 

sugiiiţu.  Iveţatu. 

Erudit,  ite,  adj.  eruditu,  in- 
Eruditîon,  f.  erudit  iune,  in- 

veţătură  profundă,  întinsă. 
Erupţii,  it'(î,  adj.  med.  tivup- 

tivLi.  Se  elice  de  boleie  înso- 
ţite   de  eVupţiunî  (bubuliţe). 
Eruption,    f.  erupţiune,   is- 

bucnire.  î>ubuliţe  ce  apparu 

pe  pele. 
Erysâpele,  vd.  EresipHc. 
Erytheme,  m.  med.  eritemă, 

i-i.şelă  înflammatoriă. 
Es,    [ii'ei',    în,    dans    Ies. 
Escabeau,    m.  cscabelle,  f. 

laviţă. 
Escache,  f.  dăbalî  ovale. 
Escadre,    1".  escadră.    67it/ 

d' — ,  contradmirale. 
Escadriiie,  f.  mică  escadră. 
Escadron,  m    escadronu. 
^scadronner,  v.  a.  a  tace 

evoluliunî  de  cavaleria. 
Escalade,  f.  ussaltîi  cu  scări, 

S|)av!:;ere  de  tălcharî. 
Escalader,    v.   a.  a  da  as- 

saltii  urcăndu-se  cu  scări. 
Escaiadon,  m.  micii  rodanu 

pentru  mătasse. 
Escaie.  i'   faire — ,  s.    relâ- 

cher,  a  slăbi  funiele  (despre 

navî). 
Escaiier,  m.  scară. 
Escalope,  1'.  felia  subţire  de 

carne  prăjită  etc.  (schnitzel). 
Escamotage,    m.  abile  în- 

torsură  de  înşelăciune,    sca- 
matoria. 
Escamoter,    v.    a.    a    face 


scamatorie,  fura  cu  iscusinţă. 

Escamoteur,  m.  scama- 
torii, punga  şiu. 

Escampette,  f.  prend-  ■>  la 
poudre  d'  — ,  a  fugi,  es- 
camper. 

Escapade,  1".  greselă  conlra 
cuveniuţeî.  lipsă  dela  detoriă. 

Escape,  f.  o<-c/;.scapţu,  par- 
tea de  lăngă  base  (a  co- 
lumnei), [rabeii  (racu). 

Escarbot,  m.  speţiă  de  sca- 

Escarboucle,  i.  petră  pre- 
ţiosă  de  culore  rosiă  închisă. 

Escarceile,  f.  i  ungă  mare 
şi  lungă.  //  pleuf  dans  son 
— ,  ellîi  se  face  b  gatu. 

Escargot ,  m  spef iă  de 
melcu.  Machină  in  spirale, 
numită  în  genere  vis  d'Ar- 
cliimede 

Escarmouchej  f.  luptă  în- 
tre puciul  S(  Idaţî  (hăiţuelă). 

Es'îarmsucher,  v.  a.  face 
mice  lupte  la  începutulii  bă- 
tăliei (hărţui).     [de  cicoreă. 

Escaro'e,  scarole,  f.  spefiă 

Escarpe,  f.  malulu  fosse, 
şanţului,  care  privesce  pe 
ineinicii ,  oppusu  co)ilres- 
cai'jie. 

Escarpe,  ce.  adj.  preruptu, 
precipiţi!,  prăpăstioşii. 

Escarpemenl,  m.  povîr- 
nişiii  repede. 

Escarper,  v.  a.  a  tăia  (mun- 
tele) dreptu  de  sus  îu  jeosii. 

Er  car  pin  ,  m.  pantolu  u- 
şioriii.  J(,uer  des — ^^afugi. 

Escarpoleite,  f.  scaunu  pe 
legăna. 

Escâ.re,  t  mai  hine  eschare. 
(pron.  eskarj  coje  cesefoi- 
medă  pe  pele,  in  urma  uneî 
plage,  unui  cauteriu. 


ESC 


—  390 


ESP 


Fscienty    ra.    â   son  — ,  cu 

sciinţa  ;  «  hon — ,  în  adeverii, 
tont  (Ie  hon,  scicmnient. 

Esclaîre ,  m.  passere  de 
predă  cu  corpulu  lungu. 

Esclaneire ,  ni.  .egoinotu 
scandalosCi  pentru  unuacci- 
dinte  neferice,  tapage. 

EsclavagSj  m.  servitute  (ro- 
bia).- 

Escl^ve,    m.    servii    (robii). 

Escobar,  m.  omu  şiretu. 
Dela  numele  unui  Jesuitii 
spâni  Iii,  celebre  casuistu. 

Escobarder,  v.  a.  a  lăce 
ca   .-e  înşele. 

Escobarderie,  f.  minciună 
abile,  potrivită,  subterfugiu. 
scoclier,  v.  a.  a  bate  coca 
bine  cu  JatulCî  măneî. 

Escoffion ,  //(.  spepiă  de 
scufă  pentru  femee  (vech.). 

Escogriffe,  ni.  cellii  cr  iea 
cu  cutedanţă  ce-va. 

Escoinptej  //;.  scontu. 

Escompter,  v.  a.  a  sconta. 

EscompieuPi  ni.  sconta- 
toru. 

Escope,  f.  vd.  ccope.     [bina. 

£scopette|f.  specia  de  cara- 

EscortCj  i".  escortă. 

Escorîer,  v.  a.  a  escorta, 
insoţi  pentru  a  protege,  seu 
onora.   Vd.  acconijiugiier. 

Escot }  m.  uă  materia  de 
lănă. 

Escouade,  f.  (otale  de  sol- 
daţi conduşî  (le  uuii  capo- 
rale. 

Escou|ie,   f.  lopată  de  ferru. 

Escotorgeoriy  //*.  spegiă  de 
ordu  pi-ecoce.  verde. 

Fscrime,  f.  scrimă. 

.s'Escrimer  ,  v.  r.  a  face 
scrimă. 


EscroCj  ni.  inşelătoru. 

tscroquer,  v.  a.  a  obţine^ 
căşuiga,  prin  înşelăciune. 

Escraquerie|f.  înşplăciune. 

Escroqueur,  ni.  euse,  t. 
inşelătoru. 

E-si-ntij  'imis.  desemna  altă- 
d.ită  sunetulu  mi  şeii  e. 

Espace,    m.    spaţiu. 

Espacement,  m.  spaţiare, 
vd.  urm. 

Esp  aceri  v.  a.  a  spatia,  lăs- 
sa  locLi,  interval  li  (egale)  în- 
tre mai  multe  lucruri. 

Espadaiii  */(.  sabia  mare 
şi  lată. 

Espadoriner,  v.  d.  a  se  .ser- 
vi cu  sabia,  espadon. 

£spadri!3e,  f.  si)eciă  de  în- 
călfiăminte  la  Pirenei.  .. 

Esssagnş^le'îtei  f.  vergea  de 
ferrii  mobile,  care  încliide 
IV'restra. 

Espalierj  m.  răndii  de  ar- 
bui-î  în  lagia  unui  murii. 

Espars  ,  m.  pi.  catarturi 
lungi. 

Esparcette,  f.  sjieeiă  de 
finu.  Şi  esparcet,    sainfoin. 

Espece,  f.  specia,  felii.  En 
—  .s  sonnant's,  în  monnetăsu- 
nătoriă.  [dejde. 

Espt^raracei  f.  speranţă,  nă- 

Esperer,  v.  a.  a  spera. 

Espiegtej  ni.  deştepţii,  is- 
teţii. ■         [tetă. 

Espîeglerie,  f.  întorsură  is- 

Espingolej  I'.  puşcă  scurtă 
cu  vîrfulă  largii. 

Espifin,   )n.  spionii. 

Espionnagej  m.  spionatti, 
spionare. 

Espionner,    v.  a.  a  spiona. 

Esplanade,  f.  piaciă  înain- 
tea unui  ediliciii  mare  etc. 


ESS 


391  — 


EST 


r  spoir,  /'(.  vd.   Espcrance, 

Espontoiii  m.  suliţă  scurta. 

Esprît  y  m.  spiritii,  minte, 
sufdetu  ;  spirtu  ;  essiuţă. 

Esprii-de-vin ,  m.  spirtu 
de  vinu. 

Esprit  fort,  m.  spiritii  tare, 
spiritu  liberii,  personă  care 
ţine  a  nu  admite  opiaiunile 
recunnoscute  in  genere. 

Esquicher,  v.  n^  .«i  r.  a  da 
cartea  sa  cea  maî  slabă  Ha 
joc  ui  LI  de  reversi). 

Esquif,  m.  mică  luntre. 

Esquillci  f.  chi7\  buccâţică 
de  ossii  frăntu,  seu  cariaţii. 

EsquinanciC)  f.  med.  in- 
flammaţ.  la  gitii,  angină  dif- 
terică. 

Esquisse,  f.  primulii  linia- 
meutii  allii  unui  desemnii 
(schiţă). 

Esquisser,  v.  a.  a  face  pri- 
mele liniaminte  ale  unui  de- 
semnii. 

Esquiver,  v.  a.  a  evita  cu 
abilitate.  .^" — ,  a  se  strecura, 
eşi  fără  se  fiă  observaţii,  se 
furişi  a. 

Essai|  m.  tentativă,  cercare, 
a  ]' — ,  pentru  cercare  ,  de 
probă. 

Essaiei  f.  rădecină  indiană 
că  se  văpsescă  slacojiîi. 

Essainiy  m.  stolii  de  albine. 

Essaimer,  v.  n.  a  eşi  in 
sfolu  albinele) :  cette  ruche 
a  esguiine. 

I^ssangeri  v.  a.  a  curaţi  cu 
ai)ă  rufele  inainte  de  a  le 
pmie  în  leşiă.  .'^i  Echanfjer. 

Essartenten^i  )n.  ruperea, 
smulgerea,  nalrăciniloru. 

Essarter,  v.  a.  a  smulge  mă- 
răcinii, spinii,  de  pe  unii  locu. 


Essayer,  v.  a.  a  cerca,  gusta 
ca  se  cerce.  .?" — ,  a  se  cerca. 

Essayeur,»)!.  probatorii  allîi 
mouneteloru. 

Esse  I  f.  spegiă  de  cărligu  ; 
istrum.  in  forma  luî  .?. 

Esseaii,  )>î.micu  toporîi  re- 
curbaţii. 

Essence,  f.  essinţă,  ceaa  ce 
face  natura  unui  lucru. 

Essentiel ,  elle,  adj.  essin- 
ţiale,  care  ţine  de  essinţa,  de 
fiinţa,  lucrului :  necessariu. 

Essentăellement,  adv.  în 
essinţiale,  necessariu. 

Esseray  m.  s.  ^ova,  m.  ed. 
erupţiune  de  pustule  cu  măn- 
cărime. 

Essetie,  f.  ciocanii  cu  unu 
vîrfii  ascuţiţii  şi  cellu-altii 
rătundu. 

Esseulei  de.,  adj.  lăssatu  sin- 
guru,  părăsitij  de  toţi. 

Essieu,  m.  ossiă. 

Essoţi*!  rn.  sboru,  progressu. 

EssorePyV.  a.  a  întinde  ru- 
fele in  aeru  se  .se  usuce. 

Essouffiement,  m.  nepu- 
tinţă de  a  maî  resuffta. 

Essouffler,  v.  a.  a  face  se 
nu  maî  potă  suffla  seii  re- 
suffla. 

Essui  ,  in.  locu  unde  se  în- 
tinde ce-v,i,  se  .se  usuce. 

Essuie-niain,)/t.  .s'.  e.'isule- 
maliis,  ştergar  iii. 

Essuyes*  ,  v  .  a  .  a  şterge, 
ft(j.  a  sulferi. 

Est|  iii.  estu,  resăriti).  [mari. 

Estacade,f.(lăgasu  de  bărne 

Estafettey  f.  vd.   Courriev. 

Estafier,  i>i.  feciorii,  servi- 
torii de  statură  înaltă  în 
Italia.  [siderabile. 

Estafiiadej  f.  tăiătui^i  con- 


EST 


—  392  — 


ETA 


Estame ,  f.  împletitură  de 
lănă. 

Estamet,  m.  mică  materia 
de  lănâ.  Si  estamette. 

Estamînefi  m.  cafenea. 

Estampagei  di.  stampare. 

Estampcjf.starapă,  stampilă. 

Estamper,  v.  a.  a.  stampa. 

Estampeui* ,  m.  lucrătcrii 
care  stampedă. 

Esstam palie  ,  f.  stampilă  , 
impressiune  pusă  pe  sci-is- 
sorT,  pe  cărţi   etc. 

Esl'ampillerjv.a.  a  stampila, 
imprime  stampe  pe  cărţi  etc. 

Estanci  m.  mar.  (uavire — ), 
luntre  bine  închisă. 

Ester,  inf.  usitatu  numai  în 
ester  eu  jagemeiit,  a  ur- 
mări uă  acţiune  în  justiţă. 

Estepl5n,v/i.pondu  de  25' '^g'"- 

EsthâiBque,f.  estetică,  scîin- 
ţa  frumosului.  C;'i  adj.  este- 
tică, care  se  referesce  la 
sinţimintuUi   frumosului. 

Estimable,  arij.  stimabile, 
de  stiinatu. 

Estimateuri  7n.  preluitorii. 

Estimatif  y  ive,  adj.' de  es- 
timaţiune,  de  preţuire. 

Estimationj  f.  estimaţiune, 
preţuire. 

EsiimC}  f.  stimă,  onore. 

Estimei* ,  v.  a.  a  stima,  o- 
nora;  crede. 

Estivalj  ale,  adj.  veraticu. 

Estoc,  m.  vechia  sabia  lun- 
gă şi  dreptă,   subţire. 

Estocadej  1.  tare  impunsură. 

Estocader,  v:  n.  a  lovi  cu 
împunsure,   împunge. 

Estomac,  m.  stomacîi. 

s'Estomaquer,  v.  r.  fam.  a 
se  crede  ollV-nsatu;  se  osteni 
vorbindu. 


Estompe ,  f.  micu  sulu  de 
pele  etc.  pentru  a  întinde 
creionulti    uiole  pe  chărtiă. 

Estomperjv.a.a  întinde  crei- 
onulii^mole  pe  chărtiă  prin 
uă  estompe.  [Etouffee. 

Esăouffade,  etouffade,  vd. 

Estrade,  f.  înălţătură  în  for- 
mă de  pardoseiă.      [matică. 

Estragonj/jt.  uă  plantă  aro- 

Estrama90n,//i.vechiăâabiă 
lungă  cu  doue  tăişiurî. 

Estramagonner ,  v.  a.  a 
lovi  cu  esti'umacon. 

Esirapade,f.  unu  suppliciu 
pentru  marinarî. 

Esirapader,  v.  a.  a  pedepsi 
cu  estrapade.  [(ciungi). 

Estropiep  i  v.  a.    a    mutila 

k'sturgeon,  ;/;.  unu  pesce, 
crapii. 

Etf  co)ij.  şi. 

Etabley)/j.  staulu  pentru  ani- 
nimalî.  [(raalî  in  staulâ. 

Etabler,  v.  a.  a    pune    ani- 

Etabii,  m-  t.  mesă  tare  unde 
lucredă  tîmplariî,  croitorii. 

Etablsp ,  V.  a.  a  stabili,  sta- 
tornici. 

Etablissement,  m.  stabili- 
re.stabilimeutu,  assedămîntu. 

Etagei  m.  etagiu,  catii. 

Etager,  v.  a.  a  dispune  în 
caturi. 

Etagerei  f.  răndu  de  laviţe. 

£tai|  m.  stilpii  de  lemnu  pen- 
tru a  propti  unu  murii,  uă 
construcţiune. 

Etain,  m.  stanii,  cossitoru. 

Etaly  '/*.  scaunu  de  măcelăria. 
La  |il.  etaux. 

Etalage,  m.  esposiţiune  de 
merfurî  de  vindere. 

EtaSagiste,  m.  neguţătoru 
ambulante. 


ETA 


—  303  — 


ETII 


EtalePf  V.  a.  a  întinde,  espune 

pentru    vindere ;    disfăşiura. 

.9' — ,a  se  disfă.şiura;se  întinde 

câ  se  se  repaused(>. 
Etalier,  ))i.  cellu  ce  ţine  unu 

scaunil  de  măcelariu,  băietu 

de  măcelăria. 
Eialonf  m.  armăsaru  de  spe- 
cia    preciosă  ;    model  ii     de 

greutăţi    şi  mesure  adoptate 

de  leg-e. 
Etaiannage)  )n.  ctalunne- 

ii'te/it,  însemnarea    mesure- 

loru  după  modelulu  priimitii. 
Etalonneri  v,  a.  a  însemna 

mesurele  şi  greutăţile  după 

modelulu  adoptaţii  prin  lege. 
Etamage ,  m.    spoitură    cu 

cossitoru.  [sitoru. 

Etamerj  v.  a.  a  spoi  cu  cos- 
Etameur,  m.  lucrătoru  care 

spce-sce  cu  cossitoru. 
Etaminej  f.  stamină :  ţessă- 

tură  rară  de  mătasse. 
Etampe ,  1\  burghiu    pentru 

ferru. 
Efamper,  v.  a.  a  face   gău- 
rele unei  potcove. 
Etamure,!.  cossit.  de  spoitu. 
Etanchement,  m.  opprirea 

curgerii  unul  licidti. 
Etancher,  v.  a.  a  cppri  de 

a  maî  curge  unii  licidu  ;  fig. 

a  stinge,  potoli. 
Etanpon,'/*.buccată  de  lemnu 

ca  se  susţină  unu  murii. 
EtanţonneP}  v.  a.  a  propti 

murulii. 
Etan 91  oi.  eleşteu. 
Etape ,  f.  locii  unde  se   op- 

prescu  soldaţii  în  mersu. 
Etat,  */(.  Staţii;  stare  ;  profes- 

siung. 
Etat-major  ,  m.  statu-ma- 

joriustabu,  ofticiari  superiori. 


Etau  f  )»!.    instrumentil    care 

apucă  şi  menţine  buccăţele, 

pe  cari  lucredă  unii    indus- 

striaşi,  menghină. 
Etayement,  )ii.  s.  etayafje, 

proptire  a  muruluî.    [muru. 
Etayer  y  v.  a.  a  propti    unii 
Ete,  hi.  veră,  estute. 
Eteignoîr,    m.  ţevă    conică 

pentru    accoperitu     lumina- 
rea, că  se  8e  stingă. 
EteindreyV.a  .a  stinge,  potoli. 
Etendagei  ni.  funie  întinse, 

pentru  a  u-ca  ce- va. 
Etendard,)/(.  stindardil,  maî 

alessu  allii  călărimii. 
Etendoir,»i. instrumentil  seii 

locu  pentru  a  întinde  şi  usca. 
Etendre,  v.  a.  a  întinde,  dis- 

laşiura.  S" — ,  a  se  întinde 
Etendu,'(e,t((^/j.intinsu,  mare. 
Etendue,  f.  întindere,  spaţiu, 

lungime,  suprafaciă. 
Eternei  i    ctle,    adj.    elernii 

veciniei!. 
Etern ellement,  a.dv.  în  e- 

ternii.  în  veci,  fără  fine. 
Eterniser  ,  v.  a.  a  face    se 

dureile  e'.ernii.  [niciă. 

Eterniie,  f.  eternitate,  veci- 
Eternuer,  v.  n.  a  strănuta. 
Eternumenty/fi.  strănutatiă. 
Eteiement)  m.  tăiarea  vîr- 

luluî  arbureluî  etc. 
Eteter,  v.  a.    a  tăia   vîrfulu 

arbureluî,  cuiului,  etc. 
Ether,  rn.  eterii. 
Etherei  ce,   adj.  etereii,    de 

natura  eteruluî.  [de  eteru. 
Etherisationjf.  respiraţiune 
Ethlrlser,  v.  .:.  a  da  cuî-va 

se  respire  eterii. 
Ethique,  f.  etică,  morale. 
Ethnarque,  //i.otnarcii,  căr- 

muitoriî  la  Ebreiî  vechî. 


ETO 


304  — 


ETR 


Ethnogpaphe,r/(.  etnografii. 

Ethnographie,  f.  etnografia. 
Studiuki  şi  descripţiunea  di- 
verselor u  popoT'e. 

Ethnographiquej  adj.  et- 
noLiraticu. 

Ethopeej  f.  etopeă,  descrip- 
ţiunea moraliloru  .şi  passiu- 
nilorii  umane. 

Etiagcy  m.  cea  maî  mare 
scădere  a  apeloru  uneî  gărle. 

Etâncelant  ,  ante,  adj. 
scmteiăioriu,  viuu  straluci- 
toriu. 

EtîncelePj  v.  a.    a  .scinteia. 

EtîncelEemeni}  m.  scînte- 
iare. 

Etiolementy  m.  alteraţiune 
ce  sufieru  plantele  pu.^e  în 
inlunericu ;  med.  slăbiciune 
din  lipsă  de  aerii  curaţii. 

Etioler,  v.  a.  a  face  se  de- 
generede,  se  se  strice,  uă 
plantă.  [slabij. 

Etique,    adj.    uscatu,    forte 

Etiqueter,  \.  a.  a  însemna 
cu  etiquetă. 

Etiqueite,  m.  etiquetă,  mică 
scriptură,  ce  punemfi  pe  o- 
biecfe  pentru  a  Ie  cunnosce; 
cerimoniale  de  palatu;  forme 
cerimoniose  între  persone. 

Etiragej  m.  îutinsură,  lun- 
gitură . 

Eiî^er,  v.  a.  a  întinde,  lungi. 

Etisiej  f.  slăbiciune  cstremă. 

Etof  f  6)  f.  materia;  de  mince 
— ,de  pucină  valore. 

Etoffer,  V.  a.  a  întrebuinţa 
totă  materia  necessariă. 

Etoiie  ,  f.  stea  ;  fifj.  desti- 
nată, ursită  ; — erranle,  ])la- 
netă. 

Etoiie,  i'e,  adj.  stelstu,  se- 
in enatii  cu  stele. 


s'Etoiler,  v.  r.  a  se  dispica 
în  forma  uneî  stele. 

Etoley  f.  ornamentu  sacer- 
dotale, [mirare. 

Etonnamment  |     adv.     de 

Etoneianty  ante,  adj.  uimi- 
tori li,  de  mirare;  singulare. 

Etonnementi  m.  uimire, 
mirare. 

Etonner,  v.  a.  a  uimi.  .S" — , 
a  se  mira,  gessi  straniu. 

Etouffantf  ante,  adj.  care 
năbuşesce. 

Etouffeej  f.  preparaţiune 
de  carne  coptă  în  vassu  în- 
cbisCi. 

Etouffement,  ?».năbuşelă. 

Etouffery  v.  a.  a  năbuşi;  a 
stinge,  a  se  năbuşi. 

Etouf  f  oiPy  m.  cuthiă  de  ti- 
nichea în  care  se  stinge  je- 
raticu. 

EtoupCi  f.  papură,  escă. 

Etouper,  v.  a.  a  astupa  cu 
papură. 

Etoupillony  7/î.  fitilu  de  pa- 
pură, de  escă,   la  tunîi. 

Etoefrderiei  f.  faptă  neso- 
cotită. 

Etourdiy  ie,  ac^j.  nesocotitu,. 
neroda.    Ai'—e,    vd.   urm. 

Etourdimenty  adv.  cu  ne- 
socotinţă. 

Efaurdâr,  v.  a.  a  asurdi,  a- 
mi'ţi,  uimi.        |  assurditoriu. 

Etourdissantf    ante,  adj. 

Etourdissement,  m.  as- 
surdire,  ameţire,  (zăpăcelă). 

EtourneaUy  m.  vrăbioiu. 

EtrangCf  adj.  straniu,  ciu- 
data. [rHodii  straniu. 

E'tpangement  ,     adv.    in 

Eiranger,  ere,  adj.  streinii. 
.1  /' — ,  în  streinătate. 

Etrangetej  f.  lucru  straniu. 


ETU 


3o: 


EVA 


Etranglemenij  m  sugru- 
mare, slrinsură  de  gîtu. 

Etrangler,  v.  a.  sugruma, 
strÎDgri  de  gitîi. 

EtrCf  V.  sust.  a  li.  //  est  seu 
U  y  a,  este,  sunt.  Sust.  m. 
fiinţă,  essistinţă,  ă  blanc  — , 
pană  la  rădecină.  La  pi.  di- 
verse părţi  ale  unei  case 
(etre). 

Etrecir,  v.  a.  a  strimta. 

Etrecissement,  m.  strim- 
ta re. 

Etreindrei    v.  a.  a  stringe. 

Etreinte,  t.  strîngere,  slrin- 
sură. [saltea. 

Eirenne,  1.  prima    vindere, 

Etrenner,  v  a.  a  cumpăra 
cellu  d'ănteiCi,  face  saftea. 

EtriePjirt,  scară  dela  şea. 

Eirii}e|  f.  ţessală. 

Etrilierj  v.  a.  a  ţessăla,  peria. 

Eirîquej  ee,  adj.  strinsu, 
care  n'are  plinitatea  cerută. 

EtriviârC)  f.  curea  a  scăreî 
dela  şea.  [mârginitCi. 

Etroii]    oiţe,    adj.     strimtu, 

Etroitement)  adv.  strinsu, 
intimii,  ă  Vet  roit. 

Etroitesse,  f.  strimteţă,  de- 
lectulu  lucrului  strimtu. 

Etronţonner,  v.  a.  a  tăia 
totii  capul  li  unui  arbure. 

Etude,  f.  studiu,  applicaţiune 
a  spiritului,  inveţătură. 

Etudiantyajj/e,  adj.  studinte. 

Etudie,  ce,  adj.  studiaţii,  fă- 
cuta cu    îngrijire,    alfectatu. 

Etudieff  v.  a.  a  studiu,  in- 
veţa.  >" — ,  a  se  esercita  la. 

Etui|  ii\.  cuthiă;  locii  strimtu. 

Etuve,  f.  locii  incălditu  pen- 
tru a  usca  unele    substanţe. 

Etuv^e,  f.  modu  de  a  coce 
carnea  in  lumulu  seu. 


Etuver,  v.  a.  a  spela  încetă 
na  rană,  tace  loţiune. 

Etuviste,  m.  cellîi  ce  ţine 
etuve,  băî  de  aburu. 

Eiymologiej  f.  etimologia, 
derivaţi  unea  vorbi'lorii. 

EtyRtologiquej  adj  etimo- 
logic u. 

Etymsiogâstej  m.  cellii  ce 
se  occupa  ile  etimologie. 

Eucliaristie,  f.  viuu  sacru, 
grijeniă. 

EucharistiquC)  adj.  euca- 
risticii,  de  grijania. 

Euchologe  ,  ra.  eucologîi, 
carte  pentiu  ofliciulUj  slujba, 
dumiuiceloru  în  biser.  [rare. 

Euîi,  interj,  a  !  Esprime  mi- 

EuphemîsRiej/H.euremism  : 
Îndulcirea  unei  vorbe,  unei 
espressiunî  aspre  [retor.J. 

Euphonîe,  f.  eufonia,  su- 
nete plăcute,  (unei  singure 
von). 

Euphoîiique,  adj.  eufonicii. 

Euphorbe ;  m.  uă  plantă 
caustici.  [ropenu. 

Europeen,  en)ie,    adj,  eu- 

EustachC}  rn.  cuţitaşiii  de 
copil. 

Eux,  pron.  pi.  eî.      [tătoriii. 

Evacuanti  ante,  adj.  deşer- 

Lvacuatioii}  f.  deşertare. 

Evacuer,  v.  a.  a  deşerta, 
eşi  (oştirea)    dintr'uă   ţerră. 

8'Evader,  v.  r.  a  fugi  pe 
iui'işiu. 

Evaluatlon,  f.  preţuire. 

Evaluer,  v.  a.  a  preţui. 

Evangeîique,  adj.  evau- 
gelicii.       [modu  evangelicu. 

Evangeliquement,  adv.  in 

Evangeliser,  v.  a.  a  pre- 
dica evangeliulu. 

Ewangelîste,)/!.  evaugelistu, 


EVE 


396 


EXA 


fiă-care  din  ceî  patru  sănţi, 
can  au  scrissu  evangeliulu, 

Evangîle,  m.  evangeliu. 

^^'Evanouir,  v.  r.  a.  leşina. 

Evanouissementi  m.  le- 
şinu.  [ţiune. 

Evapora^ion,    f.     evapora- 

Evapsrej    ee,   adj.  ameţitu. 

Evaporer,  v.  a.  a  evapora, 
i'esolvi  în  vapori.  S' — ,  a  se 
evapora,  se  face  funui. 

Evasement,  vi.  lărgirea  u- 
neî  dischisure.    [dischisură. 

Evaser,    v.    a.    a    lărgi    uă 

Evasîf;  ive,  adj.  evasivu, 
care  ajjută  a  fugi,  a  scăpa. 

Evasian,  f.  evasiune,  fugă 
furtivă,  scăpaiv.       [evasivu. 

EvasivementfarZv.  in  modiî 

Eveche,  tn.  episcopatu. 

Eveî!)  //(.  sciinţă  dată  cuî-va 
despre  unu  lucru,  la  care 
nu  cugeta,  Tenir  ă  V — ,  a 
ţine  in  attinliune.  |teţu. 

EveiSiej  ee,  adj.  deştepţii,  is- 

Eveiiler,  v.  a.  a  deştepta. 

Ev6nenienî,)>!.  evenimentii, 
intitijplarc;  incidinte  dramat. 

Evenî^  //(.  espunere  la  vintu, 
la  aerii;  trezelă,  gustCi  ne- 
plăcuţii, ce  capetă  alimintele, 
lici(jiî ,  prin  imi>ressiunea 
aerului. 

Eventaii,  m.  appărătore. 

Eventaiiliste,  m.  fabricante 
de  a:ipără(ori. 

Eventairej  m.  coşiu  de  pre- 
cupeţi. \^Event. 

Evente,  ec,  adj.  stricaţii,  vd. 

Eventer,  v.  a.  a  agita  aerulu 
cu  appărătorea  :  fuj.  a  revela, 
discopperi.  .9" —  ,  a  şî  face 
aerii ;  a  se  strica  la  aeru. 

Eve^iif,  ive,  adj.  eventivă, 
care  se  [>6te  întîmpla. 


Eventrep  f  \.  a.  a  dischide 
dis  picând  u  şeii  tăiăndîi. 

Eveniuaiitâ,  f.  eventualitate, 
casLi   nesigurii,    evenimentu     i 
viitoriii,  necertii.  - 

EyBntaelfelle^adj.  eventuale, 
subordin  atu  înlimplării. 

Eventueilement ,  adv.  e- 
ventuale,  de  întîmpiare. 

Eveque,  m.  episcopu. 

s'Everiuer  y  v.  r.  a  se  sili, 
se  strădui. 

Evicliion  ,  f .  depossessiune 
juridică,  invederare. 

Evidemmenft,  adv.  evidinte, 
invederatu. 

Evîdencei  1^  evidinţă,  inve- 
deratu,  invederare. 

Ewîdeiitje^^e,  adj.  evidinte, 
invederatu. 

Evidep,  V.  a.  a  săpa  în  intru: 
escava,  scohi.  [scobiţii. 

Evidoir,  )n.  instrumentîi    de 

Evier ,  m.  petră  scobită  şi 
munită  de  uniî  canale  pentru 
a  spela  vassele.       [juridicii. 

Evincer,    v.  a.  a    depossdde     ■ 

Evitable;  adj.  de  care  pote,     ] 
trebue,  se  se  ferescă  cine-va. 

EvitePj  v.  a.  a  evita,  înlătura, 
se  feri  de. 

Evocable  ,  adj.  evocabile, 
care  se  |;6le  face  se  appară. 

Evocaiîoiij  f  chiămare,  face- 
re se  appară,  se  se  arrete. 

Evoquer,  v.  a.  a  chiăma  la 
lumină,  face  s6   appară. 

EXf  pârtie,  es.  Ex-ministre. 
es-ministru,    fostu-ministru. 

Exacţi  acte,  adj.  esactii,  toc- 
mai, potriviţii.  [tocmai. 

Exactement,ar/j.  csactu,în- 

Exac4eur,*H.  esactoriî,  celiu 
ce  commite  uă  esacţiune. 

Exactîon,f.esacţiune.  Actulii 


EXA 


-  397  - 


EXC 


unui  funcţionari u  publicu, 
care  cere  maî  multu  decătii 
trebue. 

Exactîtude,f.  esactitate,  po- 
trivolâ    întocmai. 

Exagerateur,  rn.  trice,  f. 
i'Siigeratoră. 

Exageratîon,f.esageraţiune. 

Exag^rCj  ce,  adj.  esageratu, 
care  nu  e  în  justa  propor- 
ţiune,  peste  mesură. 

Exagerer,v.a.  a  esagera,  du 
lucrurilorci  proporţiunî  maî 
mari   decătii  a  îi  în  realitate. 

Exaltation  ,  f.  esaltaţiune, 
ardore  esagerată  în  idee,  în 
sinţiminte ;  întronarea  Papeî. 

Exaiter,  v.  a.  a  esalta,  înăl- 
ţa, Jâuda,  ceUbrer,  t.  a 
curaţi    prin    focu. 

Examen,  m.  es.same.  cerce- 
tare, recherclie. 

Examinateur ,  m.  essami- 
natorii,    cercetătorii. 

Exainîne,t'e,af?.y.  essaminatii, 
cercetată. 

Examiner,  V,  a.  a  essamina, 
suppune  essaraeluî,  cerceta, 
observa,  considera  attintivu. 

Exanthemateax,e»se,ady. 
.*;.  r.ra,itlieinatiqtie ,  med. 
care  se  referesce  la  erupţiii- 
nile  jieliî,  (exantheme). 

Exantheme,  m.  med.  esan- 
temă,  erupţiunî  pe  pele,  allu 
căroru  caracteru  este  roşela. 

Exantlatioiii  t  cstracţiune 
a  aeruiuî  peîi  altuî  corpii 
fluidu    prin    pompă.     \urm. 

Exarchat,  m.  essarcatu,  vd. 

Exarchci  m.  s.  exarque,  e=;- 
sarcîi.  Gul)ernatoru  imperia- 
le în  Italia,  a  cuî  reşe- 
dinţă era  la  Flavenna  (între 
507—752). 


Exapthrfenie,//(.c/u<'.  scrin- 
titură. 

Exasperation,  1.  esaspera- 
ţiune,  esti'emă  irritaţiune 

Exasperer,  v.  a.  a  esaspera, 
înîerrita  esti-emii,  face  se  de- 
vină maî  reîî.  Comp.  aigrir. 

Exastyîe,/>(. galeria  cu  .şesse 
columne  ailâturate. 

Exauceiiient,)H.  ascultarea 
(favorabile)    unei    rugăciuni. 

Exaucer,  v.  a.  a  a  asculta 
rugăciunea,  împlini  ceaa  ce 
se  cere  prin  rugăciune. 

Excavation,  f.  cscavaţiune, 
săpătură  in  pămîntii,  ca  se- 
asşede  unu  fundamentă. 

Excawer,vd.6're«s(^/'  (p.un.). 

Exc6(ţ,ani,  ante,  adj.  esce- 
dinle,  care  ese  din  mesură, 
prisosesce.  Sast.  m.  fsce- 
dinte,  prisosii,  remasu,  sur- 
croit. 

Excede,  ee,  adj.  trecuţii  af- 
fară  din  mesură;  flg.  .slăbitii, 
ruptu  {de  travail,de  muncă). 

Exceder,v.n.  a  trece  mesu- 
ră, eşi  din  limiţî,  fi  in  es- 
cessă,  fi  de  prisosii.  Vous 
m' excedez,  me  duci  pre  de- 
parte^ mî  propunî  pre  marî 
difficultăţî.  5'—  de  quelqae 
chose,  a  esagera  unii  lucru. 

Excel lement,  adj.  escel- 
linte,  forte  bine,  perfectă. 

Exceilence  j  f.  escellinţă  , 
gradă  emininte  allu  calităţii 
într'ună  genu,  însuşire  su- 
periore,  bună.  Par — ,  prin 
escellinţă,  maî  alessă ,  cu 
distincţiune  (cu  deosebire), 
în  gradulă  superioru. 

Excelientg  e,  ocfj.escellinte, 
în  gi-adă  îUctltă,  forte  bună. 

Excellentissimei  adj.  es- 


EXG 


398 


EXG 


celintissimii,  bunii  sujiremu, 
bunu  in  cellu  inaî  înallu 
grad  ii. 

£xceller,  v.  n.  a  escelle,  se 
distinge  (se  deosebi),  fi  maî 
presus,  possede  unii  gradu 
de  perfecţiune  seu  diverse 
pi-estanţe  între  altele  de  ge- 
nulu  şeii. 

Ezcentricife,  f.  t.  escen- 
tricitate,  caracterii    ciudaţii. 

Excentriquei  adj.  t.  escen- 
tricii. 

Exceptey  prep.  escepţiune 
de,  affară  de,  â  la  reserve  de. 

Excepter,  v.  a.  a  escepta, 
esc  Jude,  scote  din  numerulii, 
face  abstracţiune  de. 

Exception  ,  f.  escepţiune 
(deosebire)  ;  ă  V—de,  cu  es- 
cepţiune de,  aflară  de. 

Exceptionnellement,acri\ 
prin  escepţiune,  esceptionale. 

Excâs,  JH.  escessii,  prisosii, 
ă  r — jSeujttsfjfw'â — ,pâne  la 
escessu,  trecîndii  uerî-ce  me- 
sură. 

Fxcessif,  Ive,  adj.  esces- 
sivii,  esageratii,  pe.stemesură. 

Excessivemeni,  odo.  es- 
cessivii,  peste  rnesură,  |)este 
fire. 

L'xciper,  v.  n.  de  quelqiie 
c7«u.sc,a  obiecta,oppune  ce-va. 

Excipienty  m.  substanţă  pro- 
pria a  dissolvi,  a  topi. 

Excîse,f.irapositu  pe  beuture. 

Excision,,  f.  c/u»-,  escisiune, 
tăiai  ură.  Si  abscisio)i. 

Excitabîliie,  f.  calitatea  lu- 
crului incitabile,  s.  animaţii. 

Excitant,  e,  udj.  înterrîtă- 
toriu.  m.'d.  escitante,  care 
înterrîtă,  redeşteptă  puterile. 

Excitateur,  m.  trice,  esci- 


tatorii,  cellii  ce  deşteptă  (in 
moii.isterie);  fig.  instruraentu 
pentru  a  distrage  (descărca) 
electricitatea. 

Exciiatîf,  ive,  adj.  med.  vd. 
Excitant. 

Exciiation,  f.  escitaţiune, 
înterrîtare. 

Excitement,  adv.  med.  res- 
tabilire a  puteriloru  creui'i- 
loru. 

Exciter,  v.  a.  a  escita,  în- 
tărrita,  provoca  (aţîţa). 

Exclamatifi  ive,  adj.  es- 
claiaativii,  care  esprime  es- 
claiuaţiuue. 

Exclamation,  f.  esclamaţiu- 
ne,  strigaţii  repede  de  buc- 
curiă,  de  mirare  etc. 

Ezclure,  v.  a.  a  esclude,  lăs- 
sa  alT.iră,  respinge,   depărta. 

Exclusif ,  ii'e,  adj.  e.sclusivu, 
cai'e  esclude.  Personne  — w, 
personă  esclusivă,  care  res- 
pinge totu  ce  contradice  gus- 
turile, opiniunile,  selle. 

Exclusion,  f.  esclusiune , 
lă.ssare  affară,  depărtare  din. 
,1  /' —  de,  cu  esclusiune  de, 
affară  de. 

Esclusivement,  adv.  es- 
clusivă, cu  escepţiune. 

Exciusivitef  f.  patriotismii 
escessivii  (pug.  nifit.!. 

Excoitimunîcattan,  f.  es- 
coiiununicaţiune,  sentinţă  ca- 
re depărtedă  pecine-va  dela 
rommuniunea  Bisericeî. 

Excommuniey  ce,  adj.  es- 
communicatii ,  esclusii  din 
numerulu  cbrestinilorii. 

Excommunier'f  v.  a.  a  es- 
coramunica  ,  esclude  deJa 
communiunea  Bisericeî. 

Excoriation,  f.  chir.  esco- 


EXE 


EXE 


riaţiune  (jupuirea  peliî),  vd. 
ccovclture.  [pui  pelea. 

Excorier,  v.  a.  a  escoria  (ju- 

Excortication,  f.  escorti- 
caţiune,  luarea  cojii. 

Excrementi  /h.  ceaa  co  ese 
din  corjxj  pria  purgaţiune 
naturale.  (Yorbă  de  evitatu). 

Excreieur,  adj.  )n.  seu  ea?- 
crctoire,  escretoriii,  care  ser- 
vesce  la  escreţiune. 

ExcB<escence,vd.  Excrois- 
xance. 

Excretion,  f.  escreţiune,  ac- 
ţiune prin  care  fluidiî  secre- 
taţi .?iint  datî  aflară'.  (Nu  u- 
sita). 

Excroissance,  f.  escres- 
ciută ,  crescetură,  înflătură 
njică  pe  corp  Ci,  la  animali  şi 
plante. 

Excursion,  f.  escursiane, 
alergare  affară  ;  irrupţiune, 
năvălire ;  /?(/.  digressiuue. 

ExcusabSey  adj.  scusabile, 
de  iertatu,  care  pote  fi  ier- 
tatu. 

Excissaiion,  f.  vd.  urm. 

Excuse,  1'.  scusă.  pretestu 
de  escusaţiune ,  disculpaţiu- 
ne  (deşvinovăţire*. 

Excuser,  v.  a.  a  scusa,  ad- 
mite scusele,  disculpa,  des- 
V inovaţi.  L/i^"?-  usil.) 

Excuseup  ,in.  cellîi  ce  scusa 

Excussion,  t.  med.  escus- 
siune,  clătinare. 

Exeat,  m.  (lat.  se  cm]  exeat. 
Permissiune  dată  unui  ecle- 
siasticu  .se  esercite  funcţiu- 
nile selle  in  altă  diocesă  ; 
permissiune  de  a  eşi. 

Execrabie,  vd.  Dâtestable. 

Execrablement,a(^h\  forte 
reii,  in  modu  de  blestemaţii. 


Execraiion,  f.  esecraţiune, 
siniimintu  de  orrore  estremă 
pentru,  blesieinti.  [ble. 

Execratoirei  vd.  Execra- 

Execrer,  v.  a.  a  detesta,  a- 
ve  in  orrore,  blestema. 

ExecufabSe,  adj.  esecuta- 
biie,  care  se  pote  essecuta, 
săvîr.şi. 

Executant,  ih.  essecutante, 
inusicante  care  essecuta  par- 
tea sa.  La  f.  Executante. 

Execuier,  v.  a.  a  essecuta, 
pune  in  lucrare,  săvirşi.  .S" — , 
a  .se    decide  (hotări)  pentru. 

Executeur,  m.  trice,  f.  es- 
secutoru,  cellii  ce  essecuta, 
săvir.şesce.   Ca  adj.   e  inusit. 

Exâcutify  ive,  adj.  essecu- 
tivîi.  Si_'  elice  de  putei-ea  în- 
sărcinată cu  essecuţiunea  le- 
gi lorii. 

Ex^cuiion,  f.  essecuţiune, 
punere  în  lucrare,  săvirşire. 
^^uppliciii  capitale. 

Executoire,  adj.  essecuto- 
riCi,  care  se  pote  lua  în  es- 
secuţiune, seu  care  dă  putere 
de  a  procede  la  uă  essecu- 
ţiune judiciariă. 

Exedre;  ni.  sală  de  convor- 
bire la  Elenii  anticî. 

Exegesci  f.  essegese,  espli- 
caţiune  (tălmăcire). 

Exegete,  )».  es,segetu,  espli- 
c  atoni. 

Exegetique,  adj  essegeticu, 
care  servesce  a  csplica. 

Exegue,  f.  jur.  iăssare  de 
unu  nuraeril  de  animali  pe 
jumelate  căştigu  .şi  juinet. 
perdere. 

Exemplaire,  m.  essempla- 
re,  rnodelu  (rec/*.,'.  Se  dice 
de    cărţi,  gravure  etc.  mul- 


EXF 


400 


EX[ 


tiplicate  după  tuiiî  tipii  com- 
mune. 

Exemplairement,  ado.  es- 
semplare,  de  tnodelu,  ast-fftlu 
încătii  se  servescă  de  essem- 
plu.  [dă). 

Exemplej  ni.  essemplu,  pil- 

Exempti  c,  adj.  scutilu,  li- 
bei-u  de,  preservatu,  dispen- 
sata, [liţiă. 

Exemptj  m.  olficiariu  de  po- 

Exempter,  v.  a.  a  scuti, 
dispensa,  preserva,  libera  de. 

Exemption,  f.  esemţiune, 
scutire,  dispensă,  dreplu,  pri- 
velegiu  care  scutesce. 

ExâquatuPi  ni.  (lat.  se  se 
e^secute),  ordine  seu  permis- 
siune  de  a  pssecuta,  in  di- 
plomaţia. 

ExercePi  v.  a.  a  essercita, 
se  deprinde  la  (indelelnici;. 

Exercicei  )a.  esserciţii,  de- 
prindere :  evoluţiune  mili- 
tare ;  occupaţiune,  practică 
(Îndeletnicire).         [de  luptă. 

Exercitationi    f.    esserciţu 

ExercitePyV.a.  a  essercita  la 
mersuri. 

Exercitoirei  ad).  mar.  (ac- 
tion  — ),  dreptu  de  petiţiunc, 
de  a  se  plănge. 

Exepese,f.c/iir.  estracţiunea 
uuuî  corpu  streinii,    inutile. 

Exergue,  f.  sj)aţiu  în  jeo- 
sulti  unei  medalie  pentru 
inscripţiune. 

Exeri,  e,  adj.  bot.  eşitii,  în- 
tinsu  iu  aflară. 

Exfoliaţii,  ive,  adj.  chir. 
esfoliativu.    care    iea    coja. 

ExfoliatSon,  f.  esfoliaţiune, 
sepa raţiune  prin  foia  seu 
soldi. 

^'Exfoiiery  v.  r.  aseestblia, 


se  di.slipi  in  părţi  subţiri,  in 

lamine,  a  se  coji. 
Exfumer,  vd.  Effnmer. 
Exhalaison,    t'.    vd.    Ema- 

nalion. 
Exhalant,    m.    vaisseau — , 

vassLi,    vînă,    care    servesce 

pentru  emanaţiune  (anat.). 
Exhalaţion  ,  1'   essalaţiune, 

t'.şire  de  vapori,  odorî  etc. 
Exhalatoirci  m.  essalatoriu 

machină  de  essalaţiune. 
Exhaler,  v.  a.  a  essala,  face 

se  esă  vaporT,  odorî  etc.   .S" 

— ,  a  sa  essaJa,  se  evapora. 
Exhaussement,  vd.    Elc- 

vaiio)). 
Exhausser,    v.   a.  a  înălţa 

maî  sus,  redica  la  înălţime. 
Exhausiion,  f.  malh.'me- 

thode  fi'  — ,  metodă  de  es- 

austiune. 
Exherâdation  ,  f.  e.sereda- 

ţiune,  desmoşlenire. 
Exher^der,  V.  a.  a  esclude 

dela  ereditate,  a  desmoşteni. 
Exhiberjv.a.  a  scote  înainte, 

aneta,  represinta  în  justilă. 
Exhibitiosif  f.  esibiţiune. 
Exortatif,  ive,  adj.  esorta- 

tivCi,  îndemnătoriu,  care  con- 
ţine unfl  îndemnu,  uă  esor- 

taţiune. 
Exhortationy  f.  îndemnare, 

discursu  care  conţine  uă  e- 

sortaţiune,  unu  îndemnu. 
Exhorter,  v.  a.  a  îndemna. 
Exhumation,  f.  desgropare 

(a  cadavrului),  [(cadavru). 
Exhumer,  v.  a.  a  desgropa 
Exigeant,  e.  adj.   essiginte^ 

care  essige,  cere  maltu    seu 

pre  multfi,  cu  autoritate. 
Exigeance,  f.  essiginţă,  no- 

cessitate,  trebuinţă. 


EXO 


401 


EXP 


Exiger,  v.  v.  a  essige,  cere 
cu  stăruinţă,  cu  autoritate, 
obliga  şeii  voi  se  oblige   la. 

Exigibilite,  f.  cerinţă,  cali- 
tatea lucruluî  care  se  pote 
cere. 

ExigiblCf  adj.  essigibile,  care 
se  I  ote  essige,  se  pote  cere. 

ExigU|  t',  adj.  essiguu,  mo- 
dicii ,  forte  micu ,  nesuffi- 
cinte. 

Exigue,  f,  divisiune  a  ani- 
malilor u  la  arendare,  pentru 
usulCi  1)6  jumătate. 

Exiguit6,f.  es.siguitate,  raodi- 
citale,  micşiorime,  ne.suffi- 
cinţă. 

Exil,   m    essiliu  (surghiunii). 

Exîle,)>î.essilatu  (surghiunita). 

Exiler  ,  v.  a.  a  essila  (sur- 
ghiuni), [rime. 

Exiiîtej  f.  essilitate,  micşio- 

Exinanitiony  f.  path.  esi- 
naniţiune,   slăbiciune. 

ExiriSi  m.  palh.  înflătura 
iridii  ochiului. 

Existanti  e,  adj.  essistinte, 
care  essiste,  trăiesce. 

Exist encci  f.  essistinţă,  du- 
rată, vieţă.      [trăi,  ave  vieţă. 

Exister,  v.  n.  a  essiste,  a  fi, 

Exitial;  e,  adj.  essiţiale,  mor- 
tale, care  dă  mortea. 

Exitureff.  med.  înflătură 
inflamată,    coptură. 

Exocety  m.  pesce  cu  aripe 
forte    lunge. 

Exochnatesi  m.  -pi.  caîcu 
codele    lunge. 

Exodei  (H.essodu,  eşirea.  Se 
numesco  a  doua  carte  a 
Pentateuculuy. 

Exodiairei  vd.  Farceur. 

Exogeneiodj.  essogeuu,  care 
cresce  din  aflai-ă. 

Dicţ.  Frunc--Ro»i. 


Exoinetre,  m.  path,   căde- 
rea rnatriciT.  [nece. 
Exomide,  m.  haină  fără  mă- 
ExomphalCyj'i.  chir.  esom- 

falu,  Jierniă  a  umbiliculuî. 
Exophthalmie  ,     f.    chir. 

eşirea    ochiului    affară    din 

orbita  sa. 
ExorablCf    adj.  care  se  în- 
duplecă prin  rugăciunii. 
Exorbitammenti  ar/u.  es- 

orbitante,  peste  măsură. 
Excorbîtant;   adj.  esorbi- 

tante,  estraordinariu   esccs- 

sivti  :    peste     liraiţî ,     peste 

mesură. 
Exorciser  j    v.  a.  a    vrăji, 

alunga  (goni)  demonii. 
Exorcisme,  m.    vrăjitoria, 

vorbe  de  vrăjitore. 
Exorciste,  m.  vrăjiloru. 
Exorde,  ut.  essordiu,  prima 

parte  a  discursului;  începutu. 
Exostose|f.tum6re,înflătură, 

pe  suprafagia  seu  în  întrulu 

osseloru. 
Exoterique  y    adj.   essote- 

ricu,  esternu,  publicii. 
Exotiqueyac/j.  essoticu,  tlră- 

inu,  care   nu    este   naturale 

ţerreL 
Expansibilit^jf.  proprietate 

espansivă,  de  a  se  întinde. 
ExpansibleyacZ/.espansibile, 

care  se  disfăşură,  se  întinde. 
Expansifjfvejadj.espansivu, 

care  se  dilată,  se  întinde. 
Expansion  |  f.    espansîune^ 

dilataliuue,  întindere  a  flui- 

diloru  etc. 
Expansivitei  1.  facultate  de 

a  se  dilata,  se  întinde. 
Expatriation ,  f.    espatria- 

ţiune,  eşire  din  patria  (sur- 
ghiunire). 


EXP 


—  402  — 


EXP 


Expatrieri  v,  a.  a  espatria, 
alunga  (goni)  din  patria. 

Expectant,?».  care  asştcp+ă. 
Medecine  expectante,  medi- 
cină care  lucredă  cu  circun- 
specţiune  şi  asşteptă  maî 
multu  activitatea  natureî. 

Expectatif|  ive,  adj.  espec- 
tativu,  care  dă  dreptulu  de 
a  spera,  Usit.  îa  grâce —  ve. 

Expectation,f.  espectaţiune, 
asşteptare.  Pac.  usit. 

Expectativei  i.  espectativâ, 
asşteptare,  isperanţă  fundată. 

Expectoranti  adj.  espepto- 
rante,  care  facilita  espepto- 
raţiune,  ver.sătură.   [raţiune. 

Expectoratîoni  f.  espepto- 

Expectoreri  v.  a.  a  espep- 
tora,  scote  tuşindu  materie 
viscose,  din  bronchie,  din 
plămănî. 

Expediecj  f.  scriere  repede. 

Expedient  |  }n.  espediente, 
mijloc  ti  de  a  a.jjunfre  la  scopu. 

Expedienti  e,  adj.  care  fa- 
cilita, care  pote  servi  la;  ur- 
ginte  de  a  face,    necessariîi. 

Expedier  ,  v.  a.  a  espedia, 
grăbi  essecuţiunea  unuî  lu- 
cru, couclusiunea  unei  af- 
facerî. 

Expediteuri  m.  espeditoru, 
cellu  ce  trămite  merfurile. 

Expâdiiifi  ive,  adj.  espedi- 
tivu,  care  face  repede,  gră- 
besce. 

Expedition  ,  f.  espediţiune, 
trămitere  de  m<"rfurî,  între- 
prindere de  re-belii,  copia 
unuî  actîi.  La  fÂ.  scrissori. 

Expâditionnaire,m.  însăr- 
cinaţii se  espediede,  se  tră- 
mită  merfurT;  comniissii  pen- 
tru scriplure,  copistu. 


Expârience  ,  f.  esperiinţă, 
cercare.Cunnoscinţă  câştigată 
prin  lungu  usîi  seu  obiceiu. 

Exp6riinental,e,  adj.  espe- 
rimintale,  fundată  pe  espe- 
riinţă. [mentu,  cercare. 

Experimentatioiiif.esperi- 

Experitnente,  ce,  adj.  es- 
perimintată,  instruita  prin 
esperiinţă,  cercatu. 

Expârimenteri  v.  n.  a  face 
esperiminte,  verifica  prin  es- 
periinţe,  cerca,  faire  Vessai. 

Experţi  e,  adj.  espertu,  ver- 
sata şi  avîndii  cunnoscinţe  de 
uă  arte,  de  uă  meseria  ;  m. 
commissariu  numit  şi  alessu 
câ  se  essamine,  se  preţuescă. 

Expertisei  f.  visită,  essame, 
preţuire  ;  relaţiune  a  esper- 
tuliiî. 

Expiateurirn.  trice,  f.  espia- 
toru,collu  ce  face  uă  espia- 
ţiune. 

Expiatio3i,f.  espiaţiune,  spe- 
lare  de  p6cate. 

Expiatoirei  adj.  espiatoriu, 
de  espiaţiune. 

Expîejac/].  espiatu,  Crime — , 
crime  espiata,  reparatu. 

Expeer,  v.  a.  a  cspia,  spela, 
repara  unii  crime,  uă  errore. 

Expilation,  f.  ;/»r.detragerea 
unoru  părţi  din  ereditate. 

Expiranti'c,  adj.  care  es- 
piră,  care  se  finesce,  e  ap- 
prope  a  muri. 

Expîrateuri  ni.  anat.  espi- 
ratorij.  Se  dice  de  muşchii 
cari  contribuescii  la  espira- 
ţiune. 

Expiratîaiii  f.  espiraţiune, 
a  aerului  aspiratu,  finitulu 
unuî  termini!  decisu,  (unuî 
sorocu). 


EXP 


-  /i03  — 


EXP 


Expire,  ee,  adj.  espiratu,  fi- 
uitu,  docessu,  niortu. 

Expirer,  v.  n.  a  espira,muri; 
fi(j.  a  înceta,  a  se  fini ;  v.  a. 
a  reda  aerulu  aspiraţii. 

Expi^tif,  ive,  adj.  gram. 
espletivu,  care  nu  este  ne- 
cessariu  pentru  sensulu  frasiî. 

Explicatele,  adj.  esplicabile, 
cai'e  se  pote  esplica.    [toru. 

Explicateur,    ra.    esplica- 

ExpIicSte  ,  adj  .  esplicitu, 
claru  şi  formale,  manifestu. 

Fxplicitesnent,  adv.  espli- 
citu, formale,  lămuritu. 

Expliquer,  v.  a.  a  esplica, 
traduce,  intrepreta,  (tălmăci). 

Exploiî,  m.  acţiune  de  stră- 
lucire in  resbelii,  faptă  mare, 
importante. 

Exploiiabie,  adj.  care  pote 
adduce  unu  folosii. 

Explaîîant,  adj.  m.  care 
speculedă  assupra.,  hiiissier 
— ,  es.-eculoru  judiciariu. 

Exploitatif,ir6,  aMj.  deunde 
se  pote  trage  unîi  lolosu. 

Exploiiaiion,  i'.  speculj- 
ţiune  assupra.  folosinţă  din 
ce-va  fesploature). 

Expisiier,  v.  a.  a  face  se 
valeile,  cultiva,  specula  cu  ; 
câştiga  utili;  a  te,    folosii  din. 

Exploiteur,  m.  speculatorii 
nelegale.  [cercetătorii. 

Exp!oraieur,)H.  esploruîor, 

Expl3ration,f.  esploraţiuue, 
cercetare    ca  se    iiiscoi>pere. 

Expicrer,  v.  a.  a  esplora, 
cerceta,  merge  sediscoppere. 

Exp!osis3n,f.  esplosiLme,<go- 
motu  vioiinte,  erupliune  su- 
bită (isbiicnelă). 

Expoliation,  f.  curăţilulu 
arburiloru. 


Expoliiion,  f.  uşii,  între- 
buinţare de  espressiunî  dif- 
ferinţi  pentru  acel'aşî  lucru. 

Exponce,  f.  jur.  lăssarea 
proprietăţiT. 

Expo  nentielfCUe, adj. mat  h. 
espuninţiale,  unde  este  unu 
spuninte  {un  exposanf). 

Exportateur,  rn.  esporta- 
toru,  cellii  c«  esportă. 

Exportation,  f.  esportii, 
transporţi!  de  merfurîetc. 

Exporter,  v.  a.  a  esporta, 
transporta  în  streinătate  pro- 
dussele    solului,    industriei. 

Exposani,  rn.  malh.  spu- 
ninte, arretătorul  puterii. 

Exposant,  e,  adj.  care  es- 
pune  unu  faptîi,  drepturile, 
]jretinsiunile,  selle. 

Expose,  m.  espusi^i,  narra- 
ţiune,  socotelă  dată. 

Exposer,  v.  a.  a  espune, 
pi-esiuta  privirii  ;  eS|jlica, 
face  se  se  cunnoscă,  esplica  ; 
a  lăssa,  părăsi,  pericluluî. 
S' — ,  a  se  espune,  se  peri- 
clita. 

Expcsiiif,  ive,  adj.  espo- 
sitivu,  esplicativii. 

Exposition,  f.  esposiţiune, 
presintaţiune  vederii;  obiecte 
espuse:  esplicaţiune. 

Expres,  sse,  adj.  espressîi, 
positivii;  m.  trămissii  cu  unu 
scopu  speciale  şi  determi- 
naţii, [dinsii. 

Expres,  adv.  espressîi,  Ina- 

Expressâment ,  adv.  m 
termini  espreşî,  vorbiţii. 

Expressify  ive,  adj.  espres- 
sivii,  care  esprime  bine  ceaa 
ce  se  dice.  semnificativii. 

Expressian,  f.  espressiune, 
vorbă. 


EXQU 


—  404  — 


EXT 


Expressîvementy  adv.  es- 
pressivu,  bine  espressu. 

Exprima  bl  e|  adj.  espres- 
sibile,  care  se  pote  espriine, 
se  pote  spune  prin  vorbe  etc. 

Exprimeri  v.  a.  a  esprime, 
manifesta  cugetarea  sa,  sin- 
ţimîntulu,  passimiile,  a  spu- 
ne prin  vorbe,  manifesta. 

Exprobratioiii  f.  depro- 
baţiune,  critică. 

Ex-professO|  adv.  estinsii, 
pe  largii. 

Expropriation,  f.  espro- 
priaţiune,  privaţiune  de  pro- 
prietate. 

Exproprier,  v.  a.  a  espro- 
pria,  priva  de  possessiune, 
scote  din  proprietate  in  modu 
legale. 

Expulser,  v.  a.  a  espulsa, 
esc  lude,  alunga  (goni). 

Expulsif,  ive,  adj.  espul- 
sivLÎ,  care  esclude  (gonesce). 

Expulsion ,  f.  espulsiune 
(gonire). 

Expultricef  f.  vd.  Expulsif. 

Expupgadey  f.  clarificaţiu- 
nea,  răritulii,  copaciloru  pre 
îndesiţi. 

Expurgata,  w.  espurgate, 
ediţiunî  curăţite  de  ceaa  ce 
este  contrariu  religiuniî,  mo- 
raliloru  etc. 

ExpurgatoirC}  m.  index 
— ,  indice  de  cărţile  proi- 
bite,  opprite,  în  Roma  {in- 
dex librorura  prohibito- 
riDii). 

Expurger,  v.  a.  a  purifica, 
correcta,  curaţi  uă  carte  de 
ceaa  ce  conţine  contrariu 
religiunif,  raoraliloru,  de- 
cinţeT  etc. 

ExquiSi    e,   adj.  alessu,  es- 


cellinte,  lucraţii  cu  totă  de- 
licateţa   possibile,    perfecţii. 

Exquisementi  adv.  alessu, 
escelinte  (deosebită). 

Exsanguey  adj.  med.  lip- 
siţii de  sănge ;  fig.  fără  vi- 
gore. 

Exsiccatiotii  f..  chem.  es- 
sicaţiune,  uscare. 

Exstipulâj  ee,  adj.  fără  sti- 
pula, fără  code.  Si  instipule. 

Exsuccîon,  f.  sugere,  ab- 
sorbţiune  prin  subtură. 

Exsudatioii}  f.  essudaţiune, 
assudare. 

Exsuder,  v.  n.  a  eşi  pre- 
cum assudela.  [este. 

Extanf  je,  adj.  essistinte,  care 

Extase^  m.  estase,  trans- 
portă allii  spiritului,  viuă 
admiraţiune,plăcere  estremă. 

Extasiâj  ee,  adj.  estasiatu, 
cădutu  în  extase. 

.^'Ex'tasier,  v.  r.  a  fi  cu  spi- 
ritulu  transportată,  răpitu 
de  admiraţiime,  de  plăcere. 

Extatique,  adj .  estaticu, 
causatii  de  estase. 

Extemporanâ,  ee.  adj.  es- 
timpurale,  care  se  face  în- 
dată, în  momentu. 

Exteriseur,  m.  estinsoru. 
Muschiii  ce  servesce  se  în- 
tindă. 

Exiensibilite,  f.  putinţă  de 
a  se  estinde,  de  a  se  întinde. 

Extensible,  adj.  estinsibile, 
care  se  pote  întinde. 

Ex.tensiffive,  adj.  estinsivd, 
care  întinde,  seu  arretă  în- 
tindere. 

Extensioiii  f.  estinsiune,  în- 
tindere. Principe  d' — ,prin- 
cipiu  de  întinderea  privile- 
ffieloru. 


EXT 


405  — 


EXT 


Extânuation,  f.  slăbiciune 
estremă. 

Extenuer,  v.  a.  a  fatiga, 
slăbi,  dirainui,  micşiora.S"— , 
a  se  slăbi  prin  escesse. 

Ext^rieuP}  e,  adj.  esterioru, 
esternu,  diu  affară;  m.  ceaa 
ce  se  arretă  pe  dinafl'ară,  a- 
speclu,  apparinţă. 

Extârieurement)  acZu.  es- 
terioru, in  afrară. 

Ext^rioritâ,  f.  esterioru,  su- 
perficiale. 

Exterminaieur,  m.  tricc, 
f.  estenuiuatoru,    ştirpiioru. 

Extermin atif,  adj.  btlrpi- 
t  ori  Li. 

Extermination ,  f.  ester- 
niinaţiuue,  stirpire. 

Exterminer,  v.  a.  a  e.^ter- 
niina,  stirpi. 

Externaţi  m.  esternatu , 
scolâ  de  elevî  esterni. 

Externe,  adj.  estei-nii,  es- 
tei'ioru,  din  alfară. 

Extinctify  ive,  adj.  stingă- 
toriu.  care  stinge. 

Extînctîony  i.  stingere;  fig. 
perdere  totale,  destrucţiune. 

Extirpateurj  m.  estermi- 
natoru,  stirpitoril. 

Extirpation.  f.  scotere  din 
rădecine,  stirpire  ;  destruc- 
ţiune. 

Extirper,  v.  a.  a  scote  din 
rădecine,  stirpi,  destrui  to- 
tale. 

Extispice  f  m.  devinatorîi 
după  intestinele  anunaliloru. 

Extorquery  v.  a.  a  obţine 
prin  violinţă,  căpeta  cu  sila. 

Extorsion  ,  f.  estorsiune,  e- 
sacţiune  violinte,  concussiu- 
ne,  căştigii  prin  silă. 

Extrai    in.  ceaa  ce  face   ci- 


ne-va  affară  din  deprinderile 
selle.—  CoUecţiune  de  decre- 
talile  luî  Gratianii.  Ca  adv. 
affară  din  muri,  din    cetate. 

ExtraCf  m.  seă  estrac,{che- 
vo.l — ).  calu  slabii. 

Extractif ,  ive,  adj.  estrac- 
tivu,  care  esprimeestr acţiu- 
ne. 

Extractîon,  f.  estracţiune, 
scotere.  Origine,  începutii. 

ExtractOy  ra.  resine,  —  es- 
trassu  de  barz, —  sucre,  es- 
trassii  de  sacbaru. 

Extradition;  f.  eslradiţiune, 
darea  unui  criminale  în  ma- 
nele gubernuluî  care  Iu  re- 
clamă. 

Extrados,  m.  estrado.  .!?u- 
prafaţia  convessă  şi  esternă 
a  boitei. 

Extradossâ,  adj.  cu  par- 
tea esternă  plană,  şessă. 

Extrafoliace,  adj.  seii  ex- 
trafoUaire,  hot.  care  nu  stă 
pe  ioie. 

Extraire,  v.  a.  a  estrage, 
separa  din,  scote;    a  copia. 

Extrait,  m.  e.strassu,  sub- 
stanţă tra-ssă  din  alta,  pre- 
scurtare ; — baptistere,  biletu 
de  botesîi. 

Extrajudiciaire,  adj.  es- 
trajudiciaria.  Califică  actele 
cari  nu  se  lacu  după  for- 
mele cerute. 

Extrajudicîairentent , 
adv.   nu    după    formele    ce- 
rute. 

Extraordinaire,   adj.  es- 
traordiuari'l,  singulare,  care 
ese  din  regulele  ordinarie. 
Extraordînaîrement  , 
a<lv.    estraordinariii ,    alfară 
din  regule  (ciudată). 


EXT 


406 


EZT 


Extravagamment  y  adv. 
estravagante  (ciudată). 

Extravagance,  f.  estrava- 
ganţă,  nebunia,  lucru  aft'ară 
din  usulu  commune. 

Extravagant;  e,  adj.  es- 
travaganle  (ciudatu),6icarre. 

Extravaguer,  v.  n.  a  face 
estravagante,  nebunie. 

Extravasation,  f.  exlra- 
vasion,  resipirea  sângelui  în 
ţess6ture. 

s'Extravaser,  v.  r.  med.  a 
se  resipi  afl'ară  din  vasse,  în 
ţessăture  (despre  sănge  şi  u- 
morî). 

Extremei  adj.  estremij,  ca- 
re este  de  totu  la  margine  ; 
escessivii.  Sast.  m.  ultima 
limite  s.  margine  a  lucru- 
rilorii.  A  V — ,  la  ultima  li- 
mite, fără  mesură  nici  re- 
servă.  Pousser,  porter,  lout 
ă  V — ,  a  nu  ave  moderaţiu- 
ne  în  nimicii. 

Exf  remement ,  adv.  es- 
tremu,  în  ultimul u  puntu, 
cu  totulu. 

Extreme-onction,  f.  com- 
muniunea,  grijenia,  ce  se 
administra  ra uriudilorîi. 

inExtremiSi  adv'.  în  ultima 
estremitate ,  în  casulu  es- 
tremu. 
Extr^miie,  f.  estremitate 
margine  ;  escessu.  Comp.' 
hout. 
Extrinsâque,  adj.  estrin- 
secii,  care  vine  din  affară, 
opp.  intrinseque.  In  retor. 
Lieiix  comrnuns — s,  locuri 
communi,  carî  nu  sunttras- 
se  din  definiţiunea  însă-şî  a 
faptului,  derîi  din  circun- 
stantele  cari  se  referescii  la 


faptu ,    precum    sunt    legea^, 
mărturii  etc. 
Extrinsequement,    adv.. 

estrinsecu,  din  allară. 
Extrorse,  adj,  bot.  îndrep- 
taţii, diressîi. 

Extroversion,  f.  med.  în- 
torcere  în  aifară. 

Extumescence  ,  f.  înflă- 
tură. 

Exuberance,  f.  esuberanţă, 
abundanţă  inutile.  Comp.  su- 
rahondance. 

Exubi§rant,  e,  adj.  esube- 
rante,  care  este  cu  prisosii, 
de  prisosu  ,  surabondayit ,. 
su  per  fiu. 

Exulceratif,  iue,  adj.  seu 
exulcerant,  e,  care  deter- 
mină ulceratiunc,    înflătură. 

Euxiceration,  f.  ulceraţiu- 
ne   uşioriă  şi  superficiale. 

Exulcererj  v.  a.  aesulcera, 
causa  unu  începută  de  ul- 
ceraţiime,  uă  înflătură  u- 
şioriă. 

Exultation,  f.  buccuriă  es- 
tremă  (vech ). 

Exuiter,  v.  n.  a  sări,  sălta^ 
de  buccuriă,  p.  us. 

Exutoire;  in.  med.  cauteriiiy 
vesicitoriu. 

Exuwîab!e,afZj  .care  şî  schim- 
bă pelea. 

Ex-voto,  m.  offerinţă  pro- 
missă  prin  unii  votii.  PL 
iievariab. 

Eyalet|  rn.  vd.  Pachalik. 

Eyre,  f.  s.  eyra,  spepiă  de- 
pisică  de  Paraguay. 

Ezourv^dOy  s.  Ezour-Wei~ 
dam,  m.  commentarîu.  la 
Wedas. 

Ezteri,  m.  specia  de  jaspe 
verde  americ. 


FAC 


—  407  — 


FAG 


F,  m.  f.  a  patra  consunante. 
]1  est  masculin,  quand  od 
le  prononcft  fe,  suivaut  la 
nouvelle  appellation,  et  fe- 
minin, quand  on  le  pro- 
nonce  ef. 

F,  in  mus.  seu.  f -ut- fa,  indică. 
sunetulu  fa.  Dassupra  unei 
note  însemn,  forte.  FF  în- 
semnedă  fortissimo. 

Fa,  m.  sunetulu  fa.  A  patra 
notă  a  garameî  ut.  La  clef 
de  fu,  semnu  în  foi*ma  unui 
Greversu  şi  urmatu  de  doue 
punte,  clieia  bassuluî. 

FabagOy  ra.  s.  fabugelle,  t. 
planta  rutaceă  afric.  EUe  pas- 
se  pour  vermifuge. 

Fable,  f.  fablă,  basmii. 

Fabliauy  m.  uarraţiune  în 
versurî,  usitate  în  primele 
timpuri  ale  poesieî  francese. 

Fa  bl  ier,  m.  vd.  fabuliste. 

Fabricant,  m.   l'abricante. 

Fabricatioiijf.  fabricaţiune. 

Fabricateur,  m.  fabrica- 
torii. 

Fabricien,  m.  seîi  fabri- 
c^ter, membru  în  consiiiulu  de 
fabrică  allu  unei  biserice.  Vd. 
marguillier. 

Fabrique,  f.  fabrică,  totîice 
perţiue  unei  biserice  paros- 
siale,  venituri  etc. 

Fabriquer,  v.  a.  a  fabrica. 

Fabuieusement ,  adv.  in 
modu    faubulosLi. 

Fabuleux,  euse  ,  adj.  fa- 
buloşii,  imaginariiî. 

Fab'^liste,  m.  fabulistu,  au- 
torii do  fabule. 

Faţade,  f.  fagiată. 

Face,  ('.  faciă,  lăture,  aspectu, 


une  grosse — ,uă  fagiă  grassă; 
de  face,  din  fa?iă,  din  pun- 
tulii  dinainte  ;en-,  în  fapia, 
de  prime— ,\a.  prima  vedere. 
In  mus.  dilleritele  aspecte  ce 
iea  unii  accordîi  in  sunetulu 
fundamintale,  face  d'un  ac- 
cord. 

Face,  ee,  adj.  bien  face,  cu 
fagiă  frumosă ,  cu  figură 
nobile.  [tlicu), 

Fac^tie  ,  1.  faceţie  (mucali- 

Facetieusemenf,  adu.  fa- 
1       ceti  osii  (mucaliţii). 
I  Facâtieux,  euse,  adj.  care 
}       cscită  risulii,  faceţiosu. 
I  Facette,  f.  fccişioră,  fagetă. 
j  Fâcher,  v.  a.  a  supera,  mania. 
I  Fâcherie,  f.  supărare,    mă- 
I       uiare,  desplăcere,  chagriti. 
.  Fâcheusesnenf ,    a/f.   cu 
superare. 

FâchBuXf euse,  adj.  superă- 
toriu,  im]iortunii,desplăcutu. 

Facial,  ale,  adj.  fagiale,  dela 
fagiă,  veine —  e,  nerfs  fa- 
ciaux. 

Facile,orfj.  facile,  lesniciosu, 
lesne ;  blăudîi.  Mon  coeur 
est — â  tes  desirs,  inima  mea 
e  indulginte  la  dorinţele  telle. 
Vertu —  ,  femeă  de  morali 
facili,  nu  pre  reservată. 

Faciiement,  adv.  facile,  u- 
şioriii,  cu  uşiurinţă,  cu  în- 
lesnire, lesne.  Comp.  aise- 
ment. 

Facilite,f.  facilitate,  uşiurin- 
ţă, lesniciuno.  [lesni. 

Faciiiier,  v.a.  a  facilita,  în- 

Faşon,f.  formă;  modulu  cum 
este  făcuţii  unii  lucru.  De- 
mustratiunî  allectate. 


FAQ 


40S 


FAI 


Faconile,f,  facundiă,  farfara, 
(])ală\vagiă.).Incon(inence  de 
paroles.  [formă. 

Faşonnei*,v.  a.  a  forma,  da 

Faconnier,  iere,  adj.  şi  .s. 
care  face  multe  forme  (ta- 
lîmurî). 

Fac-simile  ,  m.  fac-simile, 
reproducţiune  esactă  a  uneî 
scripture,  unui  desemnu.  PI. 
iievariab.  [merfurî. 

Factage,  m.  Iransportu    de 

Facteur  y  )n.  fâcetoru,  fac- 
torii, aginte  insurcinatu  cu 
unii  negoţ ; — d'int^trH}}ie)its, 
făcetorii  de  instrurainte  mu- 
sicalî. 

Facticey  adj.  facticiCi,  fâcutu 
seu  imitatu  prin  arte. 

FaciieuXfeuse,  of/j.facţiosii, 
care  escită  uă  turburare  pu- 
blică, sediţiosti. 

Faction,f.'  pedă  ce  face  unu 
soldaţii  la  unu'postii.  Parlidîi 
seditiosu  intr'unii  Staţii. 

Faciionnaire,  f.soldatii  de 
pedă  la  uiui  postă. 

FactorerlCji  şeii  faciorie,i. 
casa,  computorulii  uneî  so- 
cietăţi de  commerciu  in  strei- 
notate,  în  Indie. 

Factotum,  m.  s.  facloton, 
factotii,  insărcinatulii  cu  tote 
allacerile  une;  case. 

Facfunij  ;>;.  memoriu  publi- 
caţii pentru  a  critica  şeii  a 
se  ap pâra. 

FacturC}  f.  factură,  notă  de 
preţuri. 

Facule,  f.  astr.  vd.  nmcule. 

Facultaiifj/re,  adj.  faculta- 
tivii, a  CUI  epsecuţiune,  depli- 
nire,  depinde  de  voinţă. 

Faculte,  f.  facultate,  putere 
seu  drepţii  de  a  face. 


Fadaise,  f.  lucru  fără  gustii, 
nesăraţii,  seccătură. 

Eadasse,  adj.  care  e  lipsiţii 
de  gustii,  fam. 

Fade ,  adj.  negustosii,  fără 
sapore  ;  care  nu  este  plăcută; 
care  nu  este  animaţii. 

Fadeur,f.defectu  de  a  fi  ne- 
gustosii, neplăcută.  La  pi. 
laudă  fără  gustii. 

Fagonejf.  anat.  glandula 
conglomerată  a  toracelui. 

FagotjHi.  mănuchiii,  adună- 
tură de  ramuri  subţiri. 

Fogolage|//<.  punere  in  mă- 
nuchî,  k'gătură  de  ramuri 
subţiri  la  unii  locii. 

Fagoter  ,  v.  a.  a  face  mă- 
nucbî,  lega  ramuri  subţiri 
la  unii  locîi ;  //</.  a  răndui 
reii. 

Fagoteur,  m.  cella  ce  legă 
înănuchî  ;  reîi  lucrătorii  , 
housUlear. 

Fa go»în,//i  maimuţă  îmbrăc- 
c>ită ;  glumeţii  neplăcuţii. 

Faguenas,  ni.  inirosii  ne- 
plăcuţii de  spitalii. 

Faible,  f.  slaM,  debile.  Du 
fort  au — ,în  termină  mediu. 

Faiblement,  apv.  cu  slăbi- 
ciune, in  modu  slabu. 

Faiblesse,  f.  slăbiciune,  de- 
bilitate. 

Faiblir,  v.  n.  a  slăbi,  perde 
din  putere,  din  raeritu. 

Faience,  f.  (dela  Faenza  în 
Ital.),  argilă  lucrată  şi  lus- 
tratu  (smălţuită). 

FaYenceriey  f.  fabrică,  com- 
merciu, de  obiecte  de  argilă. 

Faiencier,  m.  icre,  f.  fabri- 
canto,  commerciante,  de  ar- 
gilă lustratu,  marchidanu. 

Failii)  m.  falită,  cădutu. 


FAI 


409 


FAL 


Eailiibilitâ,  f.  possibilitate 
de  a  se  înşela. 

Faiilible,  adj.  possibile  de 
se  îaşela,  cădetoriu. 

Failliri  v.  n.  a  cade,  se  în- 
şela ;  lace  falită.  II  est  usite 
principaleraent  â  l'infln.,  au 
pa.sse  def.  je  faillis  etc.  et 
aux  temps  composes,  j'ai 
failli  etc. 

Faillitei  f.  falimentu,  falită. 

Faim,  f.  faine  (fome).  Fcura- 
valle,  spasmii  allă  cailoră, 
care  îacetedă  căndă  a  mân- 
cată. Prin  abusu    se    dice 

Faînej  f.  ghindă.      [fhujale. 

Faîneantj  m.  leneşiu. 

FaînâantePj  V.  u.  a  sta  le- 
neşiu, nu  lucra  nimica. 

Faineanfise,  f-  lenevia. 

Fairey  v.  a.  a  face,  opera.— 
le  qaart,  a  fi  attintivă,  cu 
padă ;  —  te  nord,  a  naviga 
spre  nordu; — bien  en&emhle, 
a  se  potrivi.  Faire-le-faut, 
lucru  inevitabile. 

Le  pârtie,  fait  suivi  immedia- 
teinent  d'un  infinit,  est  toujours 
iiivariable :  .LiuisXI  fit  taire 
ceux  quil  avait  fait  parler  si 
bien". 

Faisan,  m.  (pron./"asau),  fa- 

san,    uă    passere    galinaceă. 

La    fem.    jjOiile   faisane    şi 

une-orî  poide  faisande. 
Faisances,r.pL  ceaa  ce  are 
I  se  de  arendaşiulu    pe  lângă 

preţul  u  arendeîf. 
Faisande^  f   vd.  Faisane. 
Faisandeaujin.fasan  tineră. 
Faisander,  v.  a.  da  vînatuluî 

aroma  Cl-  câştigă  fasanulă. 
Faisanderse  ,    f .     reservă 

unde  .se  crescu    fasaniî. 
Faisandier ,    m.   cellu    ce 

cresce  i'asanî. 


Faisane,  f.  căte-uădată  fai- 
sande, şi  adj.,  i'emela  fa- 
sanulm'. 

Faisceaui  m.  fasciclu,  adu- 
nătură de  unele  lucruri  unite 
între  dinsele.  La  j)/.  fascile 
în  Roma  antică. 

Faiseur,  nt.  euse,  f.  făce- 
toru,  cellu  ce  face. 

Faissellci  f,  coşiu  de  răchită. 

Faisserie,  f.  lucru  de  ră- 
chită împletită  rară. 

Faissier,  m.  lucrătoru  care 
face  impletiture  de  răchită. 

Fait,  rn.  faptă,  faptă,  lucru 
făcută.  Mettre  au — ,  a  face 
cuunoscute  circunstanţele  de. 
De — ,de  faptă,  opp.  de  droit, 
de  dreptă.  Prendre —  et 
cause  pnur,  a.]u.a.  parte, ţine 
cu.  Au — et  au  prendre,  în 
momeutulă  e.ssecuţiunii.  Toat 
ă    fait,  cu  totulu.' 

Fait|  te,  adj.  făcuţii,  dispusă, 
potrivită.  Honime — ,oniă  în 
puterea  etăţiî. 

Faîtage,)/i.o/'c/i.  lemnă  care 
formedă  vîrfulă  lemnăriei 
unui  edificiu. 

Faîte,  rn.  copperişiulă  edi- 
ficiului, vîrfă.  Comp.  sorn- 
mef^.  [lane. 

Faâtiârei  f.  copperişiă  de  o- 

FaîXy  î/l.  sarcină  gre,  osieni- 
toriă. 

Falaise,  f.  pămîntă  seu  stîn- 
ce  precipiţi  pe  marginea  mă- 
rii. Se  dice  falaiser  căndă 
marea  se  lovesce   de  stince. 

Falfoala,  *«.  (vorbă  engl.), 
volană  de  rochia,    magnetă. 

Fa!  ;:âdie|  f  quarte — ,  dreptă 
ce  avea  eredele  se  taiă  ună 
pătrariă  din  legată ,  decă 
testatorulu  dispusesse  de  maî 


FAN 


-  410 


FAN 


multu  de  trei  pătrarie  ale 
successiuniî. 

Fallacieusemant,  adv.  t'a- 
laciosu,  cu  înşelăciune. 

FallacieuXy  euse,  adj.  fa- 
laciosu,  cai-e  înşelă  pentru 
a  face  reu. 

Falioâri  v.  n.  unipers.  aive- 
bui.  Gu  se  şi  en  arrelă  dif- 
ferinţa  în  maî  puginu :  ii 
s'en  faut  tant,  seîi  de  tant, 
que  la  sonrme  y  soit,  tre- 
bue  mcă  attătu  ca  se  fiă  sum- 
ma;  ii  s'en  faut  de  peii,  mai 
trebue  puginu;  jjcii  s'cn  faut, 
maî. — Pjrt.  pass.  falia  tou- 
jours  invariable. 

Falof I  m.  lampă  mare ;  per- 
sană de  rîsu. 

Falourde,  f.  mănuchiu  de 
ramuri  grosse. 

FalquCf  ee,  adj.  bot.  curbatu, 
îndouitu,  la  margine. 

Falsifscateury  m.  falsifi- 
catoru.  [ţiune. 

Falsifîcation,    f.    fals^ica- 

Falsifiery  v.  a.  a  falsifica, 
altera  printr'uuu  ammesticu. 

Falfranck|  rn.  Se  numescu 
vulne'-ariele  suegiane. 

Falun,ui^  sferămăture  de  co- 
quile,  ce  se  gessescu  în  pă- 
mîntu,  şi  carî  Iu  potu  în- 
grăşia. 

Falunei*!  v.  a.  aîngrăşiapă- 
mîntulă,  vd.  jjrec. 

Falunâere,  f.  mină  de  co- 
quile,  ce  se  gessescu  în  pă- 
mîntii. 

FamCj  adj.  famatu,  reputaţii. 
Bien — ,  mal—,  cu  bună^  cu 
rea,  reputaţiune. 

Famelique,  adj.  fameliciJ, 
care  suffere  addese  faniea, 
seu  fomea. 


Fameusement ,  adv.  es~ 
tremii,  peste  mesură. 

Fameux,  euse,  adj.  famosu 
forte  renumita;   admirabile. 

FamiiiarisePy  v.  a.  a  face 
familiare  cu,  a  deprinde  cu. 

Familiaritey  f.  familiaritate. 

Familier,  ere,  adj.  familia- 
re, din  familia;   ordinariu. 

Familiar ement ,  adv.  în 
modu  familiare,  ca  in  fa- 
milia. 

Familie,  f.  familia. 

Familleux,  euse,  adj.  care 
voiesce  totu-deuna  se  mă- 
nănce  (despre  passerî). 

Faminei  f.  famete,  fomete. 

FanagCi  m.  întorsura  şi  re- 
sipirea  fîuuluî  pentru  a  se 
usca. 

Fanaison,  f.  timpu  căndu 
se  asşterne  fînulu,  se  se  u- 
suce. 

Fanalj  ni.  fanale,  focii  a- 
prinsu  uoptea  la  intrarea 
portm-iloru.  [losu  esageratu. 

Fanatîque,  adj.  fanaticu,ze- 

Fanatiser,  v.  a.  a  face  fa- 
naticii, (peste    mesură. 

Fa  natismci»). fanatism,  zelu 

Fa'nchon,  rn.  basma  de  le- 
gaţii la  capu.  [cili. 

FandangO}  m.  danţii  spani- 

Fane,  f.  vestejiture. 

Fanery  v.  a.  a  întorce  şi  re- 
sipi  finulu  verde,  câ  să  se 
usuce ;  a  vesteji,  fletrir. 

Faneur,  m.  euse.  f.  cellîi  ce 
întorce  fînulu,  câ  se  se  u- 
suce. 

Fanfan,  m.  copilaşiu,  fam. 

Fanfarei  f.  căntu  essecutatîi 
de  trompete  ;    musică  milit. 

Fanfarosij  oyxne,  adj.  lău- 
dărosu. 


FAR 


411 


FAS 


Fanf  aronnade ,    f.    vorbe 

mari,  lăudărose. 
Fanfaronnerie,   f.  carac- 

terulîi  lăudărosului. 

Fanfreiuchej  f.  orDamentu 
de  pufină  valore. 

Fange,  f.  nomolu  (noroiu). 

Fangeux,  euse,  adj.  nomo- 
losii  (noroiosu). 

Fanioeii  m.  spegiă  de  stin- 
dardu. 

Fanoiii  m.  niicu  ornamentu 
sacerdotale.  Yd.  şi  prec. 

Fantaisie,  f.  fantasia. 

Fantasia,  f.  cursă  pe  calii, 
ce  făcu  Arabil  la    serbâtorT. 

Fantasmagoriei  f.  iantas- 
magoriă,  appariţiune  de  fi- 
gure  prin  illusiunî  de  optică. 

Fantasmagorique;  adj. 
apparinte  prin  illusiunii  de 
optică. 

FantasquCf  adj.  capriciosîj. 

Fantassin,  yn.  soldaţii  pe- 
destre, [ticii. 

Fanîastique,    adj.  fantas- 

Fantoccinijvd  Mavl.onette. 

FanSome,  m.  fantasmă,  ap- 
parinţă. 

Faon  I  ra.  (pronunţ,  fan] , 
puiii  de  câprioră. 

Faquinţ  m.  omu  de  nimicii. 

Faquinerie,  f.  secătură,  lu- 
cru de  nimicii.  [turcîi. 

Faquir,  /•>,  fakir,   călugăi'u 

FaraiHon,  m.  mar.  canale 
rnicii.  [ralie. 

FaraiS}  m.  jdasă  pentru  co- 

Faraison,  f.  prima  figură  a 
sticlei  sutflate.  [ciale. 

Farandole,  f.  danţu  provin- 

Faraud,  ;/;.  imbrăccatîi  fru- 
moşii  şi  mândru  de  acesta. 

Farce,  f.  carne  tocată  pen- 
tru implutură. 


Farce ,  f.  trăssură  comică' 
grossolană  (renghiu). 

Farceur^  jvi,  comediaşiu  or- 
dinariu. 

Farcin ,  m.  morbîi,  boIă, 
particulariii  cailoru. 

FarcineuXf  euse,  adj.  cu 
farci»,  vd.  j:)>'ec. 

Farcir,  v.  a.  a  împle  cu  car- 
ne tocatăjiinple  peste  mesură. 

Fard,  m.  farda,  dressu  (su- 
limanu);  fig.  prefăcătoria. 

Fardeau,  //;.  greutate,  sar- 
cină- [meni. 

Farder,  v.  a.  a  drege  (sule- 

Fardier,  m.  cărruciă  pen- 
tru I  etre  şi  chiristea. 

Farfadetj  rn.  spiritu  nebu- 
uatiii.  [rescoli. 

Farfouiiler,    v.    n.    şi  a.  a 

Farifooie,  f.  lucru  vanu,  fri- 
vola, secătură. 

Farine,  f.  făină.  Fo/rine,  ee,. 
care  se  pote  reduce  in  făină. 

Fariner,  v.  a.  a  tăvăli  pes- 
cele  în  făină,câ  se-lu  prăjescă. 

Farinet,  m.  zaru  cu  uă  sin- 
gură faciă  însemnată. 

Farineux,  euse,  adj.  făi- 
nosu. 

Farinier,  m.  t.  făinariu. 

Farlouze,  f.  alaudă^  (ciocâr- 
lie) de  livedî. 

Fas^'-îîâeîîte,  m.  far-niente, 
petrecere  în  inactivitate. 

FarOj  m.  faro,  bere  de  Brus- 
sela.  [baticii. 

Farouche,  adj.  ferosii,  sel- 

FarragOy  m.  ammesticii  de 
diverse  spegie  de  grău. 

Fascia-lata,  f.  med.  apo- 
nevrose  a  copsei. 

Fascicule,  m.  fasciculă. 

Fascination ,  f.  amăgire,, 
attracţiune  prin  privire. 


FAT 


412  — 


FAU 


Fascinei  f.  fascină,  legăture 
de  rainure  pentru  a  împle 
fossatele    unei  fortificaţiimî. 

Fasciner,  v.  a.  a  fascina, 
amăgi,  attrage  prin  privire. 

Fascioles,  1'  pi.  speţiă  de 
vermi  intestinali.     [Francieî 

Faseole,  f.  fasole  din  sudulu 

Fashioiii  m.  modă  din  lu- 
mea trumosă ,  din  lumea 
mare. 

Fas'hionnable,  adj.  şi  s. 
tîneru    seu  tineră  de  modă. 

Faste,  m.  fastu,  trufia. 

FasteSy  m.  pi.  faste,  calen- 
dariu  la  Romanii  antici. 

Fastidieusement  I  adv. 
fastidiosu,  in  modii  desgus- 
tătoriu. 

Fastidieux,  ense,  adj.  fas- 
tidiosu, desgustătoriu. 

Fastueusemenif  adv.  cu 
tastii,  cu  trufia.  [faşiu. 

Fasiueuxi    ease,  adj.  tru- 

Fat,  fate,  adj.  şi  s.  fatuîi, 
pretinţinsii,  impertinent  et 
vai)). 

Fatal,  ale,  adj.  fatale. 

Fatalement,  adv.  fatale,  in 
mo  du  inevitabile. 

Fatalisme,  m.  fatalismii. 

Fataliste,  xi.  fatalistu. 

Fatalite,  f.  fatalitate,  desti- 
nată, ursită,  inevitabile. 

Fatidâque,a(/j.  fatidicii,  care 
pretinde  a  revela  doslinulu. 

Fatigant,  ante,  adj,  fati- 
gante,ostenitoriu,  importiinu. 

Fatigue,  f.  fatigă,    ostenelă. 

Fatiguer,  v.  a.  a  fatiga,  os- 
teni. 

Fatras,  m.  ammesticLÎ  con- 
fuăii  de  lucruri  inutili. 

Fatuite,  f  fatuitate,  stupidă 
opiniune  de  sine-şî.     [hala. 


Fauboupg,  m.  suburbe. 
Faubourien,  enne,  adj.  şi 

s.  de  suburbe,  de  mahala. 
Fauchage,  rn.  cossitu. 
Fauchaison,  f.  timpuliă  cos- 

situluî. 
Faucher,  v.  a.  a  cossi. 
Faucliet,  m.  greblă  ;    cossă 

mică. 
Faucheur,    m.    cossitoru, 

cel! li  ce  cossesce. 
Faucheur,    seu  fauchetix, 

)n.  păiaginu  de  cămpii. 
Fauciile,  l.  cos^ă. 
Fauciiton,    m.    cossă  mică. 
Faucon,  rn.  fălcune,  irete. 
Fauconneau,  m.  june  irete. 
Fauconnerie,  f.  locii  unde 

se  nutrescii  passerî  de  predă. 
Fauconnier,    m.    instruc- 
torii (dressătoru)  de  passerî 

de  predă. 
Fauder,  v.  a.  a  însemna  cu 

mătasse  (uă  materia). 
Faufiler,  v.  a.  a  da  şiularu, 

cosse    raru.    Se — ,  a  se    în- 

sînui  in    amicia,  în  interes- 

sile  (se  vîrî). 
Fauides,  f.  2^1-  locii^  fossă, 

unde  se  face  cărbuni. 
Faune,  m,  faunii,  divinitate 

cămpenă  la  cei  vechi. 
Faussaire,  m.  falsificatorii. 
Fausse-braie ,    f.    fo7't. 

drum  Ci  copperitu  în  giurulu 

escarpeî. 
Fausse-coupe,  f.  rea  tăiă- 

tură,  grămadă  inegale. 
Faussement,  adv.  cu  fal- 
sitate, falsă. 
Fausse-quinte,     f.    mus. 

quintă  diminuită  cu  unu  se- 

ini-tonu. 
Fausser,    v.  a.    e  falsifica. 
Fausset,  m.  voce  acută. 


FEG 


413 


FEL 


Faussetây  f.  falsitate. 

Fautej    f.    delictu,     greşelă. 

Fante  de,  in  lipsă  de. 
Fauteuilj  m.  fotoliu. 
Fauteur,  m.  trice,  f.  favo- 

ritord. 
Fautîf,  ive,  adj.  greşitu. 
Fauvci  adj.  fulvu,  roşiatică. 

On  appelle  betes  fauves  Ies 

cerfs,  Ies  daims  et  Ies  che- 

vreuils. 
Fauvettef  f.  pitulice. 
FauXf  faidx,  m.  c6ssă,seceră. 
j  Fauxj  sse,  adj.  falşii,    min- 
ei nosu. 
Faux-bourdony   m.   rnufi. 

buccată  cu  inaî  multe  părţi, 

ale    căroru    note    siuit    ap- 

prope  tote  egali. 
Faux-saunage;  m.  vindere 

de  sare  opprită. 
Faveurj  f.  tavore,  binevoinţă. 
i  Favorabley  adj.  favorabile. 
Favorablement,   adv.  cu 

favore,  favorabile. 
Faworîi  lle,  adj.  şi  s.  favo- 

ritu,  predilecţii. 
Favoriser,  v.  a.   a    favori, 

accorda    preferinţă;  protege, 
Favoriiismei     rn.     favori- 

tisrau,  influinţa  favoriţi  lorii. 
Fealj  c,  adj.  fidele.  Cest  mon 

— ,  este  intimulii  meu. 
Fabricant,    e,    adj.    febri- 

cunte,  care  sullere  de  frigurî. 
Febrifuge,  adj.   febrifugiii, 

care  temeduesce  frigurile. 
Febrile,  adj.  febrile,  de  fri- 
gurî. [Romanii  antici. 
Fecialy  m.  feciale,  preotu  la 
Fecondy  ude.  adj.  fecundu, 

roditoriu. 
Fâcondant,    ante,  adj.  fe- 

cundante,    care  face   se  ro- 

descă. 


Fecondation,    f.  fecunda- 

ţiune,  rodnicire. 
F^conder,  v.  a.  a  fecunda,. 

rodnici.  [rodnicia. 

F<§condiie,    f.     fecunditate, 
Fecule,  f.  feculă,  partea  făi- 

nosă  a  uuorii  grăunţi. 
F^cuSenti    enie,  adj.  fecu- 

linte.  fâinosii.  Se  dit  des  li- 

queurs  chargees  de  sediment. 
Feculerîe,f.fabrică  de  feculă. 
Federal,  a/e,  adj.  federale, 

de  conlederaţiuno.  [lismii. 
Federalisme,  m.  federa- 
Federaiif,  ive,  \ă.  Federal. 
Federaiioii,    f.  federaţiune, 

uniune  ijolitică. 
Federe,    ee,    adj.   federaţii, 

care  participe  la  confedera- 
ţi une. 
F6e,  f.  fiinţă  imaginariă,  cui 

se  presuppune  uă  putere  su- 

pra-naturale,  ursitore. 
Feerie, f.  iniraculosu,minunî. 
Fâerique,  adj.  miraculosu, 

unde  (igurtklă    fiinţe    iraagi- 

narie;  torte  tVumosu.  [ChineT. 
F6f6,  )/).  omu  din  pădurile 
Feindre,  v.  n.  a  fe  preface, 

lua  apparinţe  false. 
Feinte,    f.    prefacere,    appa- 

rinţă  falsă,  dissiraulaţiune. 
Feiniise,  f.  obiceiu  de  a  se 

preface. 
Feld-marechal,   m.    feld- 

mareşiale    (con-ectii   mare- 

chal  de  France). 
Feld-spath,  m.  feld-spath, 

gran'itii  forte  duru. 
Fele,  f.  vergea  de  ferrîi  dis- 

picată,  că  se  iea  sticla  topită 

şi  s'o  suffle.  [a  separa. 

Feler,    v.    a.  a  dispica   fără 
Felicitafion,  f.    fericitaţiu- 

ne,  gratulaţi  une    (hiritiselă). 


FEN 


414 


FER 


FF£liciiâ|    f.  fericitate,    mare 

fericire. 
iFâiicitePi    V.    a.    a    fericita, 
gratula  (hiritisi)  pentru  unii 
lucru  ferice  seu  plăcuţii. 

Felinei  adj.  race — ,  pisicele. 

Fellah,  m.  ţerranu  egiptenu. 

Feloiiy    nne,  adj.    şi  s.  tră- 
dătorii şi  raărşiavii. 
.Felonie,  f.  rnărşiăviă. 

Felouque,  f.  mică  nave  cu 
lopetî. 

Fâlure,  f.  dispicătură. 

Femeile,  f.  femelă,  partea 
feminină. 

Fertîinîn,  i«e,  ciJJ.  femininii. 

Fenime,  f.  l'emer,— galante, 
care  are  intrige.  Uite  uial- 
tresse — ,  uă  femeă  resolută. 

Feninielette^  f.  femeă  .sla- 
bă de  car;icteră.     [şoldului. 

Femur,    m.  lemuru,    ossulii 

Fenaîson,f.cossitulu  finuluî. 

Fendant,  vd.  Fanfaron. 

Fenderie,  f.  arte,  machină, 
că  s^  dispicp.  ferrulil. 

Fendeur,  m.  dispicătoru. 

se  Fendîller,'/».  a  sk  dispica. 

Fendoir ,  m.  instrumentă 
pentru  dispicatu. 

Fendre,  v.  a.  a  dispica,  Ie 
creurnie  fend,immd  me  dore. 

Fenetrage,  )n.  arc.hit. iote 
ferestre  le  unei  case. 

FenStre,  f.  f('restră. 

Fenetrâ,  fenestre,  ee,  adj. 
cu  ferestră. 

Fenîl,  VI.  finariii,  locii  unde 
se  as.şedă  finuiu. 

FenouiI,  rn.  feniclu,  măraru. 

Fenouîllet,  m.  fenouillette 
f.  m.Uii  cu  odore  de  feniclu. 

Fenouillette,  f.  racliiii  es- 
trassu  din  feniclu. 

> Fente,  f.  dispicătură. 


n-atii ;  fii  de  fer,  sărmă  de 
"erru.  Fer  ă  repasser,  ferru 


Fenton,  w.  seu  f anton,  ier- 
răriî  că  se  susţină  (la  did.). 

F^odal,  ale,  adj.  feudale. 

Feodalement,u(^/,y.  în  raodu 
feudale,  cu  dreptu  feudale. 

Feodalitâ,  f.  feudalitate. 

Fer,  ra  ferrii  ;  potcovă;  ferrii 
de  călcatu  ;  — cn  handes,  — 
feuillard,  ferrii  în  lamine, 
în  şine ;  — en  barres,  ferru 
în  stinghie  ;  — brut,  — cru, 
ferru  brutu  ; — martele,  ferrâ 
bălutu; —  ouvre,  ferru  lu- 
ci 

ferri 
de    călcatu. 

Fer-â-clievai,  m.  fort.  o- 
peră  semi'Circulare  în  giu- 
rulii  unui  locu  fortificaţii. 

Fer-blanc,  m.  tinichea  cop- 
perită  de  cossitoru. 

Ferbiantier,  m.  tinichegiu. 

Fer-chaud  ,  ni.  căldură 
nesufferită  la  storaacu  (uă 
bolă).  [sticlarilorii. 

Feret,  ni.  vergea  de  ferrii  a 

F6rîe  ,  f.  di  -  de  serbătore  , 
căndii  nu  se  lucredă.  [dile). 

Fârîe,    adj.    serbatu  (despre 

FerBr,v.  a.  a  lovi.  Sans  coujj 
— ,fâră  a  se  lupta.  U.sit.  nu- 
mai la  inf.  preş.  şi  la  part. 
passe  fei-u. 

Ferîer,v.a.  ni'ir.  a  înfăşiura 
uă  păndă. 

Ferma ge,  m.  plata  arendeî, 
arendare.  [bonele. 

Ferinzil,    m.    vd.    agrafe, 

Fern^ant,  aiite,  adj.  (meu- 
ble — ),  care  se  închide  cu 
cheia.  (ţepănii  siist. 

Ferme  ,   adj.    fermii ,    tare. 

Fertnement,  adv.  fermii  cu 
nio.şiă,  tăria,  ţepănii,  cons- 
tarnment. 


i 


FER 


415 


FET 


Ferment})/:,  feriuenl,  aluatu. 
Fermentatioii|  f.ferminta- 

ţiune,  dospelă. 
Fermenter,v.n.  a  se  dospi. 

Fermer,  v.  a.  a  închide. 
Fermefe,  f.  fermitate,  tăria, 

constanţă,  putere  morale. 
Fermeturey    f.    încbisură, 

ceaa  ce  servesce  a  închide. 
Fermier,)». ere,  f.  arendaşiii. 
Fermoir,  m.  agrafă   pentru 

a  ţine  închisă  uă  carte  s.  al. 
Fernambouc,  m.  seîi  bois 

de — ,  leinnu  de  Fornainbuc, 

în  Brasilia,  băcanii.  Şi  per- 

nam''Ouc. 
Feroce,  acJj.  feroce,  ferosii. 
Ferocite,  f.  ferocitate,  feroşiă. 
Ferocosse,    m.   palmii   de 

Madagascarii. 
Ferrage  ,  ni.  potcovolă. 
Ferraîlle,  f.  ferrăriî,  lanţurî 

vechie. 
Ferraîller,v.  n.  a  iubi  lup- 

■ele,  certele,  a  disputa   tare. 
Ferrailieur,  r,i.  neguţălorii 

de  lanţuri, de  ferrărie,  vechie. 
Ferrandine,f.  materia  uşio- 

riă  de  mătasse  .şi  lănă. 
Ferrani,  m.  {marechul — ), 

potco  virili. 
Ferre,  f.  cleşte  de  sticlari. 
Ferre,  ce,  adj.  îrabibatCi  de 

lerrCi. 
Ferrement,  «r/i.-.  inferrare, 

punere  în  lanţurî ;  uneltă  de 

ferni. 
Ferrer,v.  a.  a  inferra,  pune 

în  lanţuri. 
Fe:?ret,  ,ii.  vîrfu  de  ferrîi. 
FerronneBMe,  f.  fabrică  de 

in.struminte  mari  He  ferni. 
Ferronnier,  in.  ere,  f.  vin- 

(letorii  de  instruminte    înarî 

(le  ferrti. 


Ferronniere,  f.  lanţii  de 
aurii,  ce  şî  punu  femeele  pe 
frunte. 

Ferrugineux,  euse,  adj. 
ferruginosu. 

Ferrure,  f.  ferricătură,  gar- 
nitură de  ferrîi. 

Fertile,  adj.  fertile,roditoru. 

Fertilement,  adi.  cu  fer- 
tilitate. 

Ferfiiisant,  ante,  adj.^ro- 
priii  se  adducă  fertihtate. 

Ferti!isation,  f.  fertilitate, 
rodnicire.  [rodnici. 

Fertiliser,v.a.  a  face  fertile, 

FertîSitâ,  f.  fertilitate,  rodire. 

Feru ,  ne,  part.  perf.  dela 
ferir,  vulneraţii,  loviţii.  Et)-e 
— d'une  /"e/nme,  a  fi  pre  îna- 
moraţii de  uă  femeă,  fam. 

F6ru!e,t. liniă  prin  care  se  bă- 
tea altă-dată  copii  la  palme. 

Fervent,  ente,  adj.  plinii 
de  ardore,  ferbinte. 

Ferveur,  f.  ardore,  passiune 
ardinte,  7elii  mare  pentru 
acte  de  pietate,  de    caritate. 

Fesse,  f.  lumbi.      [(sgîrcitu. 

Fesse>mathieu,  ui.  avarii 

Fest,  ra.  indouitura  dela  mij- 
locii a  materiei ,  căndii  e 
strîn«ă  în  buccată. 

Festin,  m.  ospeţii  străluciţii. 

Festâner,  v.  n.  a  da  unii 
ospeţii  străluciţii. 

Festival,  m.  festivale,  mare 
serbătore  musicale. 

Feston,  m.  cunună  de  ră- 
mu!-ele,  lîorî  si  foie. 

Festoner,  v.  a.  a  cosse  în 
cunune  (fislona). 

Festoyer,  s.  fetoyer,  \.  a.  a 
face  serbătore  cuî-va. 

Fete,  f.  stirbăiore.   [serbăldre. 

Feter,  v.  a.  a  serbători,  face 


FEU 


416 


FID 


Fetiche,  m.  obiectă  de  cultu 
superstiţioşii  la  Negri. 

F^tichismei  iu.  fetichismu. 
Adoraţiunea  obiecteloru  na- 
turali cum  e  petra,  anima- 
lele etc.  [neplăcută. 

Fetide,  adj.  fetidu,  de  odore 

Fetidite,  fetiditate,  odore  ne- 
plăcută. 

Fetoyer,  vd.  Fesloycr. 

FetU|  m.  fn-u  de  paie. 

Feu,  rn.  focii.  La  pi.  feux, 
onorariulu  nnuî  actorii. 

Feuy  eue,  adj.  defuutu,  re- 
pausatii,  morţii. 

Feudataire,  m.  feudatariu, 
pos.sessoru  unuî  feudu. 

FeuiHagei  m.  foietu,  foişiii. 

Feuillaison,  f.  rcncuitulil 
annu.ile  allîi  foieloru. 

Feuille,  f.  foia,  —  de  roate, 
indicaţiune  de  staţiuni  ale 
unei  trupe.  '      [foie. 

Feuille,  ee,    adj.  garnitu  cu 

Feuiilee,  f.  foişiii,  adăpostii 
de  foie. 

Feuille-mortef  adj.  de  cu- 
lorea  foieloru  uscate. 

Feuillet,  m.  toiă  de  chărtiă. 

Feuilletage,  m.  prăjitură 
cu  foie,  plăcintă. 

Feuiller,  v.  a.  pict.  a  repre- 
sinta  foie  de  arburif.  Se — , 
a  căpeta  foie.  [carte. 

Feuilleter,  v.  a.  a  resfoi  uă 

Feuillefony  m.  foiletonii. 

Feuilletonistej  m.  foileto- 
niştii. 

Feuîllette,  f.  buriii. 

Feuiliu  j  iie ,  adj.  foiosii , 
plinii  de  foie. 

Feuillurei  f.  archit.  tăiătu- 
ră  în  petră  seu  lemnii. 

Feuftragei  in.  lucrare  cu 
pîslă. 


Feutre  I  ni.  pîslă,  pălăria 
de  pîslă. 

FeutrePi  v.  a.  a  lucra  cu 
pîslă.  [pislă. 

Feutrâer,    m.    luci'ătoru  de 

Feve,  f.  bobii ;  bobă. 

Feverolei  f.  varietate  a  bo- 
bului de  baltă,  bobu  me- 
nuntu. 

Fevriei*y  m.  februarîîi. 

Fî,  interj,  care  esprime  des- 
preţulii. 

Fiacre,  m.  birje,     [logodnă. 

FianţailIeSy  f.  pi.  sponsalie, 

Fianceei  f.  promissă,  logo- 
dită [logodi. 

Fiancer,    v.  a.  a  desponsa, 

FiascOj  ni.  fiasco. 

FibrCf  f.  fibră. 

FibreuXy  euse,  adj.  fibrosii. 

Fibrîlle;  f.  mică  fibră. 

Fibrine,  f.  fibrină. 

Ficelei*,  v.  a.  a  lega  cu  sforă. 

Ficetle,  f.  sforă. 

Fiche,  f.  fissă ;  uneltă. 

Ficher,  v.  a.  a  introduce 
prin  vîrfii,  prin  margine. 

Ficbei|  m.  fissă  pentru  jo- 
culu  lableloru. 

FichU|  m.  băsmăluţă  de  gîtii. 

Fictify  ive,  adj.  fictivii,  ima- 
ginariu,  închipuiţii,  nu  reale. 

Fiction,  f.  fiicţiune,  lucru  în- 
chipuiţii, prefăcută. 

Fictivement,  adv.  fictivu, 
prin  ficţiune. 

Fid^icommiSy  m.  fideicom- 
m  issii,  disposiţiune  testamen- 
tariă,  prin  care  se  restitu- 
esce  legatulii  altei  persone 
decătii  cellei  din  testamentn. 

Fideicommissaire ,  adj. 
de  fideicommissu. 

Fidele,  adj,  fidele,  credin- 
cioşii. 


FID 


iJ7 


FIL 


Fidelementy  fidele,  adv.  cu 

fidelitate. 
Fidelitei  f.  fidelitate,  credinţă. 
Fîef|//!.l'eudu,domiDiu  nobile. 
Fieffei  ee,  adj.  estra,  în  ul- 
timulii  gradu. Califică  unii  de- 
fecta dussîi  Ia  cellu  inaî  inaltu 
gradu  (pentru  reCi). 
Fiel,  //(.  fiere;  fig.  necasii. 
Fiente,  f.  băligarij. 
Fier,  v.  a.  a  încrede.  Se — ,  a 

se  încrede.  Vd.  coiifier. 
Fier,  ere,  adj.  raăudru,  fal- 
nicii. 
Fîer-3-bras,jn.fal.su  vitezu. 
Fîereitţent, ac/y.  trufa.şiu,  cu 
mândria.  Comp.  fovtement. 
FierfCi  f.  raundriă,  trufia. 
Fievrc;  f.  trigurî;  nelinisce. 
FievreuXj    eiise,   adj.   care 
adduce  friguri ;  suppusu  la 
frigurL 
Fîevrottejf.frigurî!micy./'a/>i. 
Fiîpe,  m.  ilueraşiu. 
FîgarOy  ni.  bărberu  cu   spi- 
ritu  şi  astutîi.  Numele   dela 
Fiqaro,  din  Bărbier  de  Se- 
vlhe. 
¥\gerf\d.CoafjHler, condeier. 
Figue,  f.  carică,  smochină. 
Figuier,  m.  smoclnnu. 
Figurant,   oi.  ante,  f.  figu- 
rante, personă  mută  într'uă 
buccată  teatrale,    în   baletii. 
Figuratif,  ive,  adj.   figura- 
tivii, care  este  represintaţiu- 
nea  unui  obiectu. 
Figurativement,  adc.  fi- 
gurativă, [ternă. 
Figure,  f.  figură,    formă  es- 
Fîgure,'ie,  af/J.figuralu;  sast. 
m.  sensii  metaforicii  (gram.). 
Figurement,  adv.  figuraţii. 
Figurer,  v.  a.  a  figura,   re- 
I)ri'sinta  prin  pictură. 

Dicţ.  Franco-Iiom. 


Figurine,  f.   figurină,    mică 

figură  de  raetalii. 

Fii,  v/î.  firii,  telii.  De—enai- 

guille,  dela  începută  pane  la 

fine  ;   couper  dans  le  — ,  a 

tăia  curmedişiii.  [nepeî. 

Fiiage,  ra.  torsura  inului,  că- 

Fiiarttentji/i.fibrilanervilorii. 

FiSamenteux,   ease ,   adj. 

care  are  fibrile. 
Fiiandiere,   f.   feraeă   care 

torce  inii,  căne[iă. 
Fiiandres,   f.  pi.   fibre  co- 

riace  în  carne,  io  leguiru. 
Fiiandreux,  eu.se,adj.  plinii 
de  fibiv,  vd.  prcc.     [incetu. 
Fiiant,  ante,  adj.  care  curge 
Fîiasse,  f.  căiţi  de  inii,  de 
cânepă.  [lorii  de  căiţi. 

Filassîer,  m.  iere,  t.  vînde- 
Filaieur,  rn.  directorii  unei 

fHature,  \A.  urm. 
Fiiaf ure,f.  stabiiimenlii  unde 
se  iucredă,  torce,  inulii,  câ- 
nepa. 
File,  f.  sirii  de  lucruri. 
FiJe,  rn.  firu  de  metalu. 
Fiîer,  v.  a.  a  torce. 
Fiîerîe,  f.  Iccu  unde  se  torce 

inii  pentru  friughie. 
Fiiet,  //(.  firii  subţire,    micu. 
Fiieur,  m.  euse,  f.  torsătorii, 

cellii  ce  torce. 
Filial,  ale,  adj.  filiale,  de  fiiti. 
Filialement,  adv.  in  modii 

filiale,  precum  unii  fiiii. 
Filiation,  1.  filiaţiune^   liniă 
directă  dela  părinţi  la  copii. 
Filiere,  f.  instrumenta  pentru 

a  reduce  metalele  in  fire. 
Fîliforme,  adj.   subţire  că 

firulii. 
Filigrane,  m.  lucru  de  giu- 
vaergiii in  formă  de  mici  fire. 
Fiiin,  rn.  funia  uşioriă. 

27 


FIN 


—  418 


FLA 


Fillci  f.  fiiă,  fiică.  Les  filles 
de  memoire,  Musele. 

FilIeftCi  f.  juue  fiică,  leliţă. 

Filleu!,  m.  eule,  f.  finu. 

Filochej  f.  ţcssătură  de  a?iă 
seu  mătas'se.  [fossile. 

Filo  11}    J.    vină    metalică   seu 

Fîlose!le,('.mătasse  ordinariă. 

Fitou,  m.  in.şelătoru. 

Fî3outer,v.a'.  a  înşela  (la. joc). 

Filoister*ie|  i.  înşelăciune. 

Fîls,  rn.  tiiii.  Les  fils  (VA pol- 
lon,  poeţii. 

Filtranif  ante,  adj.  strecură- 
toriii,  care  servesce  pentru 
a  strecura.  fcurătură. 

Filiratîon|f.  filtraţiune,  stre- 

Filtre,  m.  filtru,  strecurătore. 

Filtrer,  v.  a.  a  filtra,  strecura. 

Fin,  f.  fine,  terminu,  siarşitii. 

Fîn,  ine,  adj.  finii,  de  calitate 
superiore,  forte  bunîi;  inge- 
nioşii, astutii,  viclenii. 

Fina!,  a?e,af?,/.finale,dela  fine. 

Finaleraenijac/i'.  in  fine,  în 
celle  din  urmă,  ă  la  fin. 

Finance,t.  linanpiă,monnetă. 
La  p].  tesaurulu  publicu. 

Financer,v.a.a  procura  banT. 

Fnancierj^n.  financiar u,care 
se  occupă  de  aftaceri  de  fi- 
nanfiă,  de  bani. 

Financier,  icre.  adj.  finan- 
ciariu,  definanpie. 

Finasser,  v.  a.  a  face  fineţe 
de  rea  calitate,  viclenii. 

Finasserie,  f.  fiueţă  de  rea 
calitate,  viclenia. 

Finasseur^  m.  eiise,  (căte- 
uădată  şi  flnassier,  ere),cellu 
ce  face  fineţe  de  rea  calitate, 
astutii,  viclenii.       [şelătorii. 

Finaud,  aude,  adj.  şi  .s\  în- 

FBneBiîent,afZ!;.finia,cu  fineţă. 

Finesse,  f.  fineţă,  subţiritate. 


Fini,  ie,  adj.  finiţii,  terminaţii, 
isprăviţii ;  făcutu  cu  grije. 

Finiri  v.  a.  a  fini,  termini, 
sfărşi. 

Fisie,  f.  sticluţă. 

FioritureSy  f.  jjL  floriture, 
ornarainte  ce  essecutantele  a- 
dauge  unui  cănlii  dela  sine. 

Firmament,  jn.firmamentu, 
tariă,  ceru. 

Firman,  m.  fermanii. 

FisC|  m.  fiscu,  finanfiele  Sta- 
j,uluî;  aginţiî,  banii,  fiscului. 

FiscaS}  ale,  adj.  fiscale,  de 
fiscu. 

Fiscaliiej  f.  tendinţă  de  a  es- 
sagera  drepturile  fiscului. 

Fissure,  f.  mică  dispicătură. 

Fistule,  f.  fistulă,  specia  de 
ulceru.      [de  natura  fistulei. 

FisîiilBiMX.!ease,adj.  fistulos, 

Fixation,  f.  fissaţiune,  defi- 
gere,determinaţiune,bot.ărîre. 

Fixe,  adj.  fissu,  defiptu,  de- 
terminată, hotăritîi. 

Fixement,  adv.  fissu,  cu  fis- 
sitate,  hotăritu.       [înţepeni. 

Fixer,  v.  a.  a  fissa,  face  fissu, 

Fixite,  f.  fissitale.  [şcă). 

Placcidite,  f.  moliciune  (fle- 

Flacon,  m.  sticluţă. 

FlaQellants,  m.  pi.  fanatici 
carî  se  biciuia  în  publicu. 

Flage!iafion,  f.  flagelaţiuue, 
biciuelă.  [cu  biciulîi. 

FlageUer,  v.  a  a  ilngela,  bate 

Flageoler,  v.  n.  a  se  cletina 
mergindii,  tremura  ]»ici6rele. 

FizgBOîe'tjin.  mas.  llageolet. 

Flagsrner,  v.  a.  a  linguşi  în 
nio'lu  înjeositoriu. 

Fiagesrnerie ,  f  linguşire 
de?ă,  repeţită  .şi  înjeosită. 

Fîagorneur,  m.  ease,  f.  lin- 
guşitorii înjeositfi. 


FL.V 


FLE 


Flagrant,  anle,  adj.  flagran- 
te, coniissu  în  moraentulu 
căndu  laptuitorulu  esie  ares- 
taţii (despre  delictu,  delii — ). 

Fiair,    m.    mirosulii  căneluî. 

Frairer,  v.  u.  a  mirosi,  simţi 
prin  miro^îi,  vd.  fleurer. 

Flamant,  iii.  seâ  ţlunimani, 
mare  passere  cu  penele  roşie. 

Flambantj  ante,  adj.  învă- 
păiaţii, care  aruncă  flăcări. 

Flambe,  ce.adj.  ruina  u,  per- 
dutii.  [de  ceră,  etc/zy. lumină. 

Flambeau, i/i. faclă,  luminare 

Flamber,  v.  n.  a  arunca  flă- 
cări, lumină. 

Flamherge,  f.  sabia. 

Ftamboyani,  ante.  adj.  în- 
llăcâratd  ;   strălucitori  ii. 

FlamboyePi  v.  n.  a  fi  înflă- 
căratîî,  ave  strălucirea  fo- 
cul m. 

Flaminei  m.  flamine,  preotu 
la  antici. — II  portait  autour 
de  la  tete  un  voile  couleur 
de  i'eu  nppe\e  Jlaminiiiin. 

Flamme,  f.  flacăre. 

Flatnmechei  f.  părticică  în- 
flăcărată, [şi  oue. 

Flanj  >n.    prăjitură  de    lapte 

Flanc,  in.  copse,  lăture;  vin- 
tre. Le  cheval  a  du — ,calulu 
este  răiundîi  şi  grassu,  opp. 
a  Ies — s  cousus,  esle  slabu. 
Prefer  le  —  au  ridicule,  a 
se  fuce  dri  risu. 

Flancbeti  tn.  buccată  din 
mijlocii,  piece  de  milieu. 

Flandrin,  m.  omîi  înaltu  şi 
subţire  iară  energia  (fam.). 
Flaneile,  f.  flanelă,  [scopii. 
Flâner,  v.  n.  a  ămbla  fără 
Flâneriej  f.  preămblare  în- 
ceţii jientru  petrecere,  după 
întimpiare. 


Fiâneur,  m.  cellii  ce  ămblă 
Iară  scopii  (derbedeu). 

FlanqueP|  v.  a.  j-e^/j.  a  for- 
ma lăture. —  qn.  ă  ki  porte. 
a  da  jie  cnv.  pe  uşiă  afi'ară. 
Se  dice  maî  alessîi  de  uă  for- 
tificaţiune  care  însoţesce  pe 
alta. ' 

Flaque,  f.  micii  lacu  de  apă. 

Fiaquee,  f.  stropitură,  can- 
titale  de  licidii  aruncată  cu 
jiutere. 

Flasquej  adj.  mo'e,  carenu 
e  resislinte,  fără  vigore. 

Flaîter,  v.  a.  a  linguşi,  adula. 

Flatierie,  f.  linguşire. 

Flattetsr,  m.  euf^e,  f.  lingu- 
şitorii. 

FlatueuXf  euse,  adj.  med. 
care  causedă  flaturi  in  sto- 
mac u. 

FSatuosiie,  f  flaturî,  gase 
disvoltate  în  stomacu,  med. 

FSeau,  )/).  inslrumentu  de  bă- 
tutti  grăulij ;  /?;/.  mare  ca- 
lamitate publică,  urgia. 

Flechei  f.  săge'.ă.  laire — de 
iout  hois,  a  căuta  tote  mij- 
locele  de  reeşită. 

Flechir,  v.  a.  a  îndoui.  înco- 
văia  :  V.  n,  a  se  indoui. 

Flechissententj  m.  indoui- 
tură,  încovăitură,  a  mem- 
breloru.  [licii. 

Fiegmatique,  adj.  flegma- 

Fiegmaticiuensent,  adv. 
in  moda  ilegmaticCi,  linfa- 
ticu. 

Flcfjîr3e,)/(.flegniă.Şijj/i?e.7)/ie. 

FlegsiiOTi,  m.  med.  inflama- 
ţiiine  a  ţosse^ureî    celnlarie. 

FlegniGneasx,  euse,  adj. 
flegmonasu,  de  fle'jmon. 

Fletrir,  v.  a.  a  vesk-ji,  în- 
negri. 


FLO 


420  - 


ELU 


FIstrissanti  ante,  adj.  care 

face  se  se  perdă  strălucire  i, 

frăgediruea,  îiinegritoriu. 
Fletrissurei     f.    înnegrire, 

ceaa  ce  desonoredă,  degrada. 
Fleuri  r.  flore,  a — de,  în  ni- 

velulu.  [f.  înflorire. 

Fleuraisan,  seîi  floraison, 
Fleus<delise;  ee,  adj.  ador- 

natu,    împodobita,    cu   flori 

de  crinii. 
Fleurer,    v.  n.  a  essala   o- 

dore^  L)iuş. 
Fleurei,  m.  floretu. 
FIeur>ettej  f.  floricică  ;    se- 
cătură. 
FSeurii  ie,  adj.  înfloritu. 
Fleurir,  v.    n.  a  înflori;    a 

prospera.  In  ultirnulu  .sensii 

face  la  \m\)(ivL  ind.  fior issait 

şi  part.  preş.  florissant,  în- 

floritoriu,  jjrosperu. 
Fleurissantj    ante,    adj. 

înfloritu,  înfloriforiii,  în  flore. 
Fleurisie,  ni.  floristu. 
FleuronjiH.  ornamentu  care 

imită  uit  flore,  vignelle. 
Fleuve,  ut.  rîuu,  fluviu;  curs. 
Flexibi2ite,   f    flessibilitate. 
Flexible,  adj.  flessibile,  care 

se  încovoia,  se  îndouesce. 
Fiexîoni  f.  flessiune, 
Flexueuxj    ense,    adj.    cu 

încovăiture. 
Flibusiier,^n.  corsariă  ame- 

i-icanu,  altă-dată  boucanier. 
Flic-fiaC;    m.    Se    dice    de 

.■^gomotulu  maî  multoru  lo- 

viture  de  biciu. 
Fiint-glas,  m.  sticlă  de  cris- 

talu     artificiale     pentru    o- 

chiane  acromatice. 
Flocoiij  UI.  fulgu.        L'^i'S'- 
Floccniieux,  ense,  adj.  cu 
Flonflon,    vd.    Fleiiraison. 


Floral,  ale,  adj.  florale,  de 
flori. 

Flore,  f.  descripţiunea  plan- 
teloru  particularie  uneîţerre. 

Fioreal, //).  a  opta  lună  în 
calend.  republ.,  dela  20  Apr. 

Florence  ,  f.  taffetas  flo- 
rentiau,  materia  usioriă  de 
mătasse. 

FioreSj  ?>?-.  Faire — ,  a  stră- 
luci în  lume. 

Florin,  vi.  fiorinu. 

Florîssant,  ante,  adj.  în- 
floritu, înfloritorii],  prosperu. 

FJoS,  ni.  fluctCi,  valu;  mulţime. 

Flottable,  f.  plutibile,  de 
piutitu. 

Fiottage,  m,.  plutelă. 

Flot'iaison,  f.  pârlea  coră- 
biei care  attinge  de  apă. 

Fiottant,  ante,  adj.  pluti- 
toriij,  nedecisu,  neho-tărilu. 

Flo«te,  f.  flotă. 

Flotteinent,  m.  undulaţiu- 
iiea  unei  mulţimi  căndu  mer- 
ge ;  netlecisiune,  şiovăire. 

Fioîîer,  V.  u.  a  pluti;  şiovăi.       j 

Flotleur,  m.  lucrătorii  care 
cinstruesce  poduri  de  plutit. 

FlotSlIe,  f.  mică  flotă. 

Flou,  VI.  mole,  peindre — ,a 
depinge  uşioriu. 

Fluant,  e,  adj.  papier — , 
chărtiă  sugheloriă. 

Fluctuatîon,  f.  fluctuaţiu- 
ne,  mişcare  oscillante. 

Fluet,  ette,  adj.  subţire  şi 
delicatu. 

Fluide,  m.  fluidd,  curgătoriu. 

Fluidiie,  f.  fluiditate. 

Fluor,  m.  fluor,  gasu  necu- 
lorii  şi  odorante;  cristalu  cu- 
loratu. 

Fiiite,  f.  flaută;  căntatorii  cu 
flauta,  dissu  şi  flittiste. 


FOL 


421 


FON 


Fiuie)  ee,  adj.  cu    sunetulu 

dulce,    precum    allii  ilauteî. 
Fluter,  V.  a.  a  cănta    conli- 

nuîi  şi  desgustâtoriu  cu  flauta. 

Fluteiir,  cellu  ce  cănta  reu 

cu  flauta. 
Flâiistei  m.  flautistu. 
Ffuviai;    ale,   adj.    fluviale, 

de^riuu. 
Fluvîatiie,    adj.     fluviali  Ie, 

de  apă  dulce  (despre  plante  . 
Flux,  m.  flussu,  (allii  mării). 

FIhx  et  reflux,    flussuiu  şi 

reflussulu.  Pi-on.  fltl. 
Fluxion,  /.  flussiune,    înflă- 

tură  flegmono^ă  la  gingie  etc. 
FoC|  }n.  mav.    păndă    triăn- 

ghiulare. 
Fcetus,  m.  Se  dice  de  co})i- 

lulu  încă  in  sinulu    marnei. 
Foîj  f.  credinţă.  De  bonne — , 

de  bună  credinţă. 
FoiCj  m.  ficatu. 
Foin,  m.  imn;  erbă  de  livede. 
Foisij  interj,  vd.  Fi. 
Foirci  f.  foru,  tîrgu,    bălciii. 

La — n'est  pas  sur  le  pont, 

nu  e  nici  uă  grabă. 
FoiS|  f.  Exprime    numerulu. 

JJne — ,  uădată,  ă  la — ,  deuă- 

dată,  de — «  autre,  din  căndii 

în  căndu.    line  fois  qne,  în- 
dată ce. 
FoBSon,  f.  mare  abundanţă. 

A—,  cu  abundanţă. 
Foisonraery  v.  n.  a  abunda^ 

se  multiplica,  se  adăugi. 
Fol,  oile,  vd.  Fon. 
Folâtrej  adj.  nebunaticii. 
Folâtrer,    v.    n.    a  se  juca, 

face  nebunie,  vd.  badiner. 
Foliace,  ee,   adj,  de  natura 

Ibielorii. 
Folichon,    onne,  adj.   şi  .s. 

nebunaticii,  veseluj  fam. 


Foliej  f.  nebunia. 

FCflio,  rn.  foia  de  carto,  jta- 
gină. 

FoIIoIG}  f.  foicica. 

F^Hentent ,  udv.  nebunesce. 

Folist,  ette,  aWj.  nebunatică. 

FolSîculaÎPe,  '  af/j.  folicu- 
larju.  [lare. 

Foliicule,   rn.  fructu  capsu- 

Fomenîation}  f.  foir.inta- 
ţiune,  oblojelă.  [obloji. 

Fonieniei*,  v.  a,  a  fominta, 

Fonc&f  ee,  adj.  de  culore 
inc  bisa. 

Foncer,  v.  a.  a  pune  fundu. 

Foncier,  ere,  adj.  funcia- 
rii!, stabiliţii  pe  unii  immo- 
bile. 

Foaicierementjfu^v.înfund. 

Foîictioiii  f.  funcţiune. 

Fonctâonnairej  ni  func- 
ţionarii!, [ţiona. 

Fcînctioainerj  v.  n.  a  fimc- 

Foncl}  m.  fundu. 

Fondamenta!,  ale,  adj. 
fundamintal»^,  temeinicii. 

Fondamentalenient,ar/{;. 
în  fundamentîi,  cu  temeiii. 

Fondanti  «H/e,  adj.  care 
se  tojjesce  in  gură. 

Fondaieur,  m.  trice,  t. 
fundatorii,  întemeiătorii. 

Fondatâorij    f.    fundaţiune. 

FondS;  ee,  adj.  fundatu, sta- 
biliţii, [temelia. 

FondeBnenljj/i.fundamentîi, 

Fonder,  v.  a.  a  funda,  clădi, 
stabili,  institui. — qn.  de  pro- 
curation,  a  da  cuî-va  pro- 
cură. Fonde  de  pouvoir, 
mandatariu. 

FonderiCi  f.  fabrică  unde 
se  tornă  metale.       [metale. 

FondeuCţ   m.  turnătoria    de 

Fondrej  v.  a.  a  topi. 


FOR  -  422 

Fondc^âere,  f.  dispicătură 
in  pumiatil. 

FonîîSjiii.  solulii  iinuî  căinpu, 
iînmobile  capitale. 

Fongibfe;  adj.  jiunspr.  Se 
(lice  dft  merfun  cari  se  strică 
jirin  usu,  cari  pe  niesoră. 

Fosiy^Sy  //(.  med.  escrescinţă 
cărnos;'!. 

Fontai^ej  f.  fănlană  :  fer  de 
— ,  tuci  11, — crue.ferrCi  brutu; 
uuvro'/c  de — ,lucru  de  tuciu. 

Fontaînier,  m.  nintăoariu. 

Fonte,  i',  tojiire.  Inier. 

FonlenRer-,  m.  vd.  Fonlai- 

FosîtSj  m.  cazanii  de  boîe.sti. 

FoP}  ;/(.    tribunale,   juri.sdict. 

Forage,//Kperi"oratu,ş<ăurirf. 

Forain,  aiite,  adj.  din  af- 
fară,  .streinu.  Marchand  fo- 
rai)i  seii  numaî  forain,  ne- 
i^uţăioru  care  merge  pe  la 
târguri. 

Forban;  rn.  piratu  care  lo- 
vesce  amicii  şi  inemiciî. 

Forcage,  rn.  e.scedinte  ce 
pole  ave  uă  monnetă  peste 
greutatea  sa.  [muncă  silnică. 

Forţatj  m.    condemnatu   la 

Force .  f.  putere,  violiuţă. 
Toii)'  de — ,  acţiune  care  es- 
sige  multă  putere;  ă  Imite 
— ,  prin  tole  inijlocele.  De 
— ,  cu  sila,  prin  consîrîn- 
gere.  [strînsu. 

Force»  ee,  adj.  sililii,    con- 

Forcementj,  adv.  cu  sila, 
fără  voia ,  constrinsu,  ne- 
voii Ci. 

Forcene,  ee,  adj.  furiosu. 

Forceps,  m.  forcipe,  cleşte 
de  chirurgia. 

ForcePj  v.  a.  a  sili,  con- 
stringe.  Se — ,  a  sî  pune  pu- 
terile. '  I 


FOR 


ForceSj  i'.  ijI.  forfeclf  marî. 
Fsrceîj  m.  şnur. 
FopoSorej  v.    a.    a    esclude 

dela    uă    acţiune   judiciariă 

fiindu-că  a  trecuţii  uere-cari 

termini.  Usit.    numaî  la  inf. 

şi  la  pari.  perl.  forclos. 
Fg)rckssîosi,r.vd.Dc'c/u'a)ice. 
Forerg  v.  a.  a  perlora,  găuri. 
t-OE'estâer,  iere,  adj.  Ibres- 

tariu,   de  pădure.    Sust.    m. 

seii  fjarde — ,  cellu  ce  are  uă 

funciiune  la  pădure. 
Foretsf.pădure ;  fuj.  grămadă. 
Fos'eSj   }n.  burgiiiii. 
Fos'f  riire,  v.  a.  a  face  ce-va 

conira  onore  seu  detorii# 
FîsrfăîJ  ,     m.    crime     forte 

mare.  \tion. 

Forfaiîurej  vd.  Prcvarica- 
FGB*fanterie}  f.  trufia,  lău- 

dăroşiă. 
Forge,  f.  locii  unde    se    lu- 

credă  ferrulii,  turnătoria. 
FGrgeable ,    adj.    care    se 

pote  lucra  (ferru). 
Forger,    v.  a.  a  to[»i  şi    lu- 
cra fei'rulu.  |raiiu. 
Foi<ge?>onj  f.  lucrătoiii  fer- 
Forgeisr,  )n.    cellu    ce    lu- 

credă  obiecte  de  ferrii :    in- 

ventoru  de  falsităţi. 
Fos'hHBrj  v.  n.  a  suna,  cănta, 

ca  se  chiăme  căniî. 
SC  Forstia!îser|    v.  r.  a   se 

oflensa,  supera. 
Fos^niaîistej  in.  formalistu, 

care  ţine  pre  muUu  la  forme. 
ForesiaiS^âf  f.  formalitate. 
Format.'H  .formatu(uneîcărţi) 
Fofitiation,    f.    formaţiune, 

formare,  instituire,  [pectu. 
ForsTEe,  t.  formă ;  fîy.  as- 
Fornte!,  elle,    adj.  formale, 

positivii,  espre.'su. 


FOU 


—  i23 


FOU 


Fortneiiement  I    o.dv  .    în 

moda  formale. 
Former,  v.  a.  a  forma,  face. 
Formidablej    adj.    infrico- 

şiătoriu. 
Formuiaire,    )/'.    lormula- 

riCi,  culessu  de  formule. 
Forniuie,  f  formulă,  regulă. 
Forirtuiery  v.  a.  a  formula, 

faci'  după  formuie.  \mis. 
ForSj  iirep.  esceplăndCi,  hor- 
Fort,  te,  adj.  şi  adc.    forte, 

tare. 
Forî,  ni.  re$b.  forlu. 
FoptemenSj  adv.  forte,  tare, 

cu  tăria. 
Forie-jjianOj*}!  .forte-piano. 
Fofteresscj  f.   fortereţă. 
Foriifiant ,    fi)ite,    adj.    şi 

.s»i./.    m.     fortificante^    intă- 

ritoriîi.  [ţiune. 

Forsifîcatâon,  f.    fortifica- 
Forîîîîerj  v.  a.  a  fortifica. 
Foriin,   m.  rcsb.  ruicu  fortu. 
'(  Forliorîj  i  dv.   a    fortiori, 

cu  attătu  maî  multu. 
Fortuitj    iie,    adj.    fortuilu, 

de  iiiliinplare. 
Fovliaitement,  adv.  tortu- 

itu,  din  îutîmplare. 
ForUme,    1.    fortuna    (no- 
roc ă),  avuţia. 
Fortusiâi  ee,  adj.  ferice,  for- 

tuuatu,  norocită.  [ticî. 

Fovunty  rn.  foru,  piagiăla  an- 
Fossej  f.  foss-ă,  şianţîî. 
Fossej  m.  fossatii,  şianţu. 
Fossette,   f.  tţropilă  in  pâ- 

mîntu. 
Fossile,  adj.  iossile. 
Fossoyer,    v.  a.  a    închide 

cu  şianţurî. 
Fossoyeut*  |    m.    săpătorii 

pentru  morminte.  [bunu. 
Fou,  soCi  fol,    oile,  adj.   ne- 


Fouace ,  f.  plăcintă  lină 
coptă  pe  cenuşe. 

Fouaillerj  v.  a.  a  lovi  cu  bi- 
ciuia repetiţii,  de  multe  ori. 

Fouarrei  )/(.  paiă  lungă.  Şi 
foarre. 

Foudrei  f.  irăsnetu. 

Foudrej  )n.  bufoiîi  mare. 

Foudroiement,  m.trăsni- 
tură. 

Foudroyani  j  ante,  adj. 
trăsnitoriîi,  lovind u  că  trăs- 
netuki. 

Foudroyer,    v.  a.  a  trăsni. 

Fouetj  m.  biciu,  siircii  de 
biciu.  [ciul  îi. 

FouetSer,  v.  a.  a  lovi  cu  bi- 

Fouetteur,  m.  ense,  f.  bi- 
ciuitoriu,  care  biciuesce. 

Fougasse;  f.  t.  mică  mină 
de  surpată  stince  etc. 

FougeraiCj  f.  locu  plantată 
cu  feregă. 

Fougere,  f.  feregă. 

Fougony  m.  cuinea  naviî. 

Fougue;  f.  mişcare  impe- 
tuosă,  iuţelă  naturale. 

Fougueux,  ense,  od/.  iute,, 
fugace.  [mîntu. 

Fouille,  f.    săpătură    în    pă- 

Fouiller,  v.  a.  a  săpa  in  pă- 
mînlă,  a  căuta,  scormoni. 

FouiiiiSj  m.  grămadă  de  ob- 
iecte amraesticate. 

Fouine^  f.  spegiă  de  micîi 
patrupedă  :  lurcă  dinţară. 

Fouir,  V.  a.  a  săpa,  cveuscr. 

FoulagC}  m.  săpare,  săpă- 
tură. 

Foulantey  adj.  f.  s.  pompe 
— ,  pumpă  care  redică  apa 
prin  pressiune. 

Foulartij  in.  fulardii,  mate- 
ria de  rnătasse. 

Fou I Ci  f.  mulţime  ;  grămadă» 


FOU  —  4 

Fouler,  y.  a.  a  călca,  appesa; 
— (iHx  pieds,  a  călca  în  pi- 
ci 6  re. 

Fouloir,  m.  l'erru  de  călcatu. 

Foulonj  m.  lucrătorii  care 
calcă  materie.  Terre  ă — ,  ar- 
gilii  pentru  a  curaţi  posta- 
vulu. 

Foulquei  f.  găină  apatică. 

Foulure,  t.  călcătura  pos- 
tavului;  med.  lussaţiune  în 
urma  unei  contusiunî. 

Four,  m.  cuptor  Ci.  Faire — , 
vd.  rchouer. 

Fourbcj  f.  jeosă  înşelăciune. 

Fourkie,  adj.  şi  s.  înşelă- 
torii. 

FourberSe^  f.  înşeljciune. 

Fourbâr,  v.  a.  a  curaţi,  fre- 
ca, unelte,  arme  etc. 

Fourbisseui* ,  m.  curăţi- 
torii,  politoru,  care  dă  lustru, 
iustrue-sce. 

Foupbu,  ue,  adj.  betegu.  De 
unii  ca  Iii  care  nu  maî  pote 
merge. 

Fourbure/f.  betegiă  (de  caî). 

Fourche,  f.  turcă. 

Fourcher,  /.se/  v.  r.  a  se 
bifurca.  La  kmyue  foiirche, 
limba  iea  pe  dinainte. 

Fourchette,  f.  furculiţă. 

Fourchon,  m.  unulii  din 
vîrfurile  furceî.      [că  furca. 

FourcSiu,  ue,ndj.  bifurcatii, 

Fourgorij  m.  trăs.sură  pen- 
tru transportă  de  m\uiiţiuni 
militarî. 

FourgonnePy  v.  n  a  miş- 
ca foculil  cu  vătraiulii. 

Fourmî,  f.  furnică. 

Fourmilâer,  m.  moşoroiu. 

Fourmili^rej  f.  furnîcariu. 

Fourtni-lion  y  rn.  insectă 
care  se  nutresce  de  furnice. 


t  —  For 

Fourmîiiementi  nu  turni- 
cătură. 

FouritiSlleri  v.  n.  a  abun- 
da, fi  în  abund  auţă. 

Fournaissejf.  cuptor  mare. 

Fourneauj  ni.  cuptorii. 

Fournee,  1'.  cantitatea  de 
pane  ce  se  coce  de-uădată. 

Fourni|  i>%  adj.  desii,  stu- 
foşii. 

Fournier,  m.  iere,  f.  cellu 
ce  ţine  unii  cuptoru  publicu, 
simigiu,  cocăt^rii. 

Fourni!|  m.  loculu  unde  es- 
te cuplorulu. 

Foursiimenty  rn.  obiecte  de 
equipatu  pentru  soldaţi. 

Foui^nir,  V.  a.  a  procura, 
da,  produce,  espune. 

Fournisseur,  m.  procura- 
torii de  raerfâ.      [procurate. 

Fournilure,    f.    provisiunî 

Fourragej  m.  finiă  .şi  ueri- 
ce  erbă  pentru  animali. 

Fourrager,  v.  n.  a  tăia, 
lua  finii ;  fam.  a  încurca. 

Fourrag6re,  adj.  f.  Se  dice 
de  erba  cultivată  pentru  nu- 
trimentulu  animaliloru. 

Fourrageur,  m.  însărcina- 
tulu  să  distribuescă  finulu. 

Fourrei  m.  partea  stufosă 
a  lemnuluî.  Langue  —  ee, 
limbă  fertă,  fi-iptă. 

Fourreţ  ee,  ar/j.   îmblănita. 

Fourreau,  m.  tecă. 

Fourreri  v.  a.  a  îmblăni. 

Fourreur,  m.  cojocariu. 

Fourrier  ,  m.  suboffîciariu 
care  distribuesce  raţiuni  sol- 
daţiloru  în  cale  (furierii). 

Fourriercyf.  locii  unde  sunt 
reţinute  trăssurele,caiî  prinşi 
pentru  vre-uă  contraven- 
tiune. 


FRAI 


FRAN 


Fourriiti'e,  i'.  blană. 

FourwaycT*  ,  v.  a.  a  abale 
din  iiruinii. 

Foyer,  m.  focariu,  vatră. 

Fracj  )n.  IVacu.  Ltoriti. 

Fracas,**(.  .'igoinotu  assunji- 

Fracasser',  v.  a.  a  rupe 
în  buccăţe,  in  ţăndări. 

FractionCIVacţiune,  porţiune. 

Fracti^nnaire,  1'.  fracţio- 
nări u. 

Fracls^rci  r.  ii-actură^  rup- 
tură cu  violinţă,  de  conti- 
nuitate. 

FracîurerjV.  a.  a  fractura, 
fringe,  rupe  cu  violinţă. 

Fragile^  adj.  fragile,  care 
se  rLipi%  se  spai'ge,  iesne. 

Fragilii s,  f.  fragilitate. 

Fragmeniy  m.  fragmentă, 
buccată  ruptă,  spartă. 

Fragon,  m.  spepiă  de  bradu. 
Comy>.  Jioasson,  pstit  houx. 

Frai,  ia.  nascerea  pesciloru; 
dimiuuţiunea  greutăţii  mon- 
neteloru  după-ce  a  circulaţii. 

Fraichement,  adv.  pros- 
petă,  uit.  fraia,  de  curîndu. 

Fraîcheur,  f.  recore ;  fră- 
gedirne. 

Frasc!îBr,v.  n.  unipers.  a  de- 
veni maî  tare  (despre  vintu). 

Frairie,  f.  elre  eu — ,  a-.şî 
petrece. 

FraiS)  a'iche  adj.  recorosu, 
prospetu;  fragetu  \adv.  rece. 

Frais,  ia.  pi.  spese,  cheltuele. 

Fraisci  f.  fragă.  [ţolCi. 

Fraisej  f.  mesinteriii  de  vi- 

Fraiser ,  v,  a.  a  indoui  ia 
formă  de  fragă. — la  pâlc,  a 
frăminta  coca. 

Fraisier,  m.  fragii. 

Framboise,  f.  smeură. 


Framboâser ,  v.  a.  a  aro- 
matisa  cu  succu  de  smeură. 

Framboisier,  m.  arbuslu 
de  smeură. 

Framee^  f.  iVameă,  armă  a 
vecbiioru  Franci. 

Franc,   rn.  francii. 

Francj  ra.  que,  f.  europenii  in 
porturile  Levanteluî. 

Frans,  che,  adj.  sinceră,  li- 
berii.—  arbilre  liberii  ar- 
bitrii!,— de  port,  cu  portulii 
plătitii.  Terre  fraache,  \)i- 
mîntu  pentru  flori.  Tuul 
franc,  sincerii,  pe  fagiă. 

Fraiişaîs,aise,cuZ./.francesu. 

Francat,//;,  spegiă  de  mării. 

FrasîcJaementjrtcfy. sincerii, 
în  libertate,  fără  esitaţiune. 

Francitîr,  v.  a.  a  trece  să- 
rind Ci  pesie  unii  obstaclu. 

Franchise,  f.  sinceritate. 

FrancBSation,  f.  actu  con- 
statăndii  naţionalitatea  uneî 
navî  francese.  [canu. 

Franciscaîn,    ai.    francis- 

Franciser,v.  a.  a  da  termi- 
naţiune  francesă  uneî  vorbe, 
da  maniere  franc. 

Francisquie,f.  francisca,  ar- 
mă a  Francii  orii  vecbi. [mason. 

Franc-maşon,    ia.   franc- 

Franc-Bnaşonnerîe,f.  as- 
sociaţiunea  frauc-masonilorii. 

Franco,  adv.  franco,  fără 
plată  pentru  destinatariu. 

Frânge,  f.  frangiă,  ciucure. 

Franger,  v.  a.  a  garni  cu 
frangie,  pune,  tace,    ciucuri 

Frangîer,  m.  iere,  f.  cellu 
ce  face,  vinde,  ciucuri.  Si 
fraiujcr. 

Frangipane,  f.  prăjitură  cu 
smăntănă  si  migdale. 


FRE 


m 


FRE 


FB'ansjye'ihSeyr.â  la  boiuw — , 
siiiceru,  pe  l'nfiii. 

Fs'appan^',  a)tte,  adj.  care 
produce  uă  viuă  iiiipressiune. 

Frappes'j  v.  a.  a  lovi. 

Frasque,!'.  nebunia,  prostia 
estravaganto,  scandalosă. 

Frates»,  m.  r'eu  cliirurgu. 

Fratersîe5.c'i/e,arZj.fi-aternu, 
de  frate.       [ternă,  ca  fraţii. 

Frales'B^eSlesneaiîjaf/t'.fra- 

Fg'atesfrsises'sV.  n.  a  se  în- 
IVăli,  ave  unulu  pentru  al- 
iuiii  sinţi minte  fraterne. 

Fraîeri'BÎte ,  f.  fraternitate, 
frăţia  ;  înfrăţire. 

Fratricide  2  m.  fratricidii, 
ouimorulu   fratelui. 

Fraudcjf.fraude,  înşelăciune. 

Frauder,v.  a.  a  eiude  IVau- 
dulosLi  |ilata,  a  înşela. 

Fraudeiar, «/{.  euse,  l\  frau- 
dante,  inşelătoră  la  plată. 

Fraudouleusement,  aJv. 
frauduîosu,  prin  înşelăciune. 

FraudiileiiK,euse,ufljA'rau- 
dulosu,  făcută  prin  fraude, 
applecaxă  la  fraude,  la  în- 
şelăciune. 

Fraxinelle  ,  f.  frassinelă, 
plantă  cu  foiele  câ  frassinulă. 

Frayer ,  v.  a.  a  trage,  în- 
semna.—  le  chemin,  a  dis- 
chide  drumulă.  Se—,  a-şî 
dischide. 

Frayer,  v.  a.  a  freca  de. 

Frayeur,!".  frică,     [neţăetc. 

Fredâine,  f.  nebunia  de  ju- 

FredOBij  in.  vd.  refrain. 

Fredosîneimenîj//i.  cântare 
incetu,  Iară  vorbe. 

FredonneryV.a.  şi  n.  a  cănta 
încetă ,  fără  se  articulede 
vorbele. 

Fregatei  f.  fregată.  Cea  maif 


I 


mare  din  navile  de  resb.  cu 

uă  singură  batteriă. 
Freîtij  m.  frînă. 
Freiatage,  f reiat ement,  m. 

vd.   Frclaterie. 
Frelater  ,  v.  a.  a    falsifica, 

(liquori)  prin  ammestică. 
Frelateur,  m.  cella  ce  fal- 

silică  li([uorî. 
Frelej  adj.  fragetu.  fragile. 
Fre'>n,  m.  spepiă  de    mare 

ves[)ă.  Si  gucpe-frelon. 
Frehsches,    f.    pi.    lucruri 

IVivole. 
Fre'iîqiaet,  m.  omă  frivolă. 
Fremâr,v.  n.  a  tremura,  a  se 

cutremura  de  frică,  de  măniă. 
Frertiissanf,  anle,  adj.ca.re 

tremură  de  orrore  etc. 
FrăBiîâsse»«ent,»!.sgomotu 

mare  ,    tremurare  ,    viuă.    e- 

moţiune. 
Frencj  f.  frassină. 
Frewesiej   f.  delira  furiosă. 
FresîeîBeiMej  adj.  frenetică. 
FresjisesMnîentsorfy.addese. 
FreqiserBce,  f.  frecinţă,  re- 

petiţiune,  reiteraţiune,  desă.- 
Freq^ent;   oile,    adj.    fre- 

cinte,  care  se  face  addese. 
Fr  i^;  queiiSatiany  f.  relaţiune 

addese  cu  cine- va. 
Frequenter,  v.  a.  a  ave  re- 

laţiunî  dese  cu  cine-va. 
FrârejîH.    frate  ;  --   ulerin, 

frate    uterină ,     din    partea 

mameT. 
Fresaie,  f.  seu  effraie,   uă 

passerc  nopturnă. 
Fresque  ,  f.    frescă    spe?iă  - 

de  pictură  cu    culori  de  apă 

pe  mură.  [unora  animali. 
Fressurc;  f.  tote  viscerele 
Freî,    m.    încbiriatulă    uneî 


FRI 


FROl 


Freîer ,  v.  a.  a  închiria    uă 

nave. 
Freteiar",  ni.  închii-iatoru  de 

nave.  [vibmlă,  pălpăie. 

Frieţillant,  aule,'  adj.  care 
Fretî!Iemer!i4,//i.viljraţiune. 
FretSiîer,  v.  n.  a    se  mişca 

viuu  şi  iute,  vibra,  păljiăi. 
Fretssi,)».  pesei-şoi-j;  secături. 
FreftCj  f.  bucea  de  rota. 
Frîabilite,  f.  calitatea  unui 

lucru  friabile,  mălăicsii. 
Friafoie;  tt(/./.  care  se  reduce 

lesne  în  pulbere,  mălăeţu. 
Friancay  ude,   adj.  care   iu- 

be.sce  şi  cunuosce  buccatele 

delicate. 
FrâandâsC;  f.  gustii    //entru 

măncărî  delicate.  La  pi.  pră- 

jiture  săchărate.  [friptură. 
Frica ndea&iy  ni.  spegiă  de 
Fricassee^  f.  carne  l'riptă. 
Fs'icasser ,    v.    a.   a    frige 

carne  tăiată  în  buccăţe. 
Fricasseur,  ni.  râu  buccă- 

tariu.  [fără  cultură. 

Froche  ,  f.    pămîutu   lăssatii 
Fricot,  vd.   Rarjout. 
Fricoter,  v.  n.  a  be  şi  manca 

bine,  fam.  [cătariu. 

FrBCOtcMrj»i.f.e«,se,reLi  buc- 
Frîcîîorsjf.  fricţiune,  frecare. 
Frîctîansîeif,    v.  a.    a    face 

fricţiuni,  freca,    [duce  frigii.  j 
FvÎQorifiqiaegadj.  care  pro- 
FrîleisXteuse,  adj.  frigurosiî, 

pre  siiuţibile  la  frigu. 
Frinsaîre,    )ii    a  treia   lună 

în  calend.  republic,  dela  t2I 

nouembre. 
Frî«îas,J/î. brumă  inghiă^iată. 
Frîme,  f.  apparinţă  de  ce-va 

(pop.J.  Comp.  semblanf. 
FringSiEej  t.  lome  repede. 
Fringant,  ante.  orfj.  alerţii, 


vioiu,  deştepţii,  fort  cveillv. 

Frijjei^î  ^d-   Chl/foiiner. 

Frâperâe;  t.  trcnţe. 

Frâpe-sasace  j  m.  uevar. 
lacumu  (gămauLÎ);  reu  buc- 
cătariii. 

Fripier,  m.  icre,  f.  vinde- 
torîi  de  haine  vechie,  {(hoţu). 

Frâpoa?,  yn.onne,  f.  înşelătorCi 

Frlpes^aies'j  v.  n.  a  face  în- 
şelăciuni, fura.       [şelătorij. 

Frsponsîerâe,  faptă    de  în- 

S-rSîgMet,  rn.  vrabia  mică. 

Fir'8Q'e|V.a.a  prăji,  frige. Usitate 
sunt  numai:  Je  fris,  tu  fris, 
ii  (Vit ;  je  frirai,  je  frirais  ; 
2-a  i'ers.  imper.  fris  şi  tim- 
purile compuse  cu  part. 
perf.  frit. 

Frisej  !'.  ciubucu    de  murii. 

Fa'âser,  v.  a.  a  frisa,  bucla 
jierulu. 

Frîssosîj  J/l.  fiorii.       [rare. 

FB'Sssonsieessent,  ni.  înlio- 

FrissonRePj  v.n.  a  se  în- 
fiora. Uură  a  perului. 

Fs'îsaîB'ej  f.  frisură,  încreţi- 
tură a  perului. 

FrstSej  f.  substanţe  i>ămîn- 
tose  şi  saline  ammesticate 
în  pugină  fusiuue  ,ca  .se  facă 
sticlă. 

FriîHs'ej  f.  prăjelă,   frigere. 

Frivole^adj.  frivolii,  iişioriu, 
spulberaticu. 

Frâwoiits,  f.  frivolitate,  uşiu- 
rinţă  de  caracteru.  [lugăru. 

Froc,  m.    vestiniîntii  de  că- 

Froid,  »i.  frigii;  nepăsare. 

FroSci,  fruide,  adj.  rece. 

Froidenieni'y  m.  cu  recelă. 

Froâîîsiir,  f.  recelă;  nepă- 
sare. 

FB'OÎdure,!. tempera  tură  rece. 

Froissement,/». mototolire. 


FRU 


-  428 


FUG 


Froisser,  v.  a.    a  mototoli. 

Frolesnenti  m.  attingerc  u- 
şioriă  în  trecetu. 

Froler,  v.  a.  a  attiuge  u.şio- 
riu  şi  in  trecelu. 

FramagSy  m.  caşcavalu. 

Frcmagei*!  '"•  ''''^)  1-  'V'"" 
detoru  de  caşcaval  îi. 

Fromagerie,  f.  locu  unde 
se  face  şi  vinde  caşcaval  li. 

Fromeni; ,  m .  Irumentii, 
grăulă  cellu  maî  bunii  . 

Froncei^tent,  m.  încreţi- 
tură. 

Froncer,v.a.a  încreţi  strinsu. 

FroeicîSjf.  creţitură  la  haină. 

Fronde,  f.  frondă,  ))rasciă. 

Frondevj  v.  a.  şi  n.  a  a- 
runca  cu  i)rascia. 

Frosideui'j  in.  prăspiaşiu. 

Fron'î,  m.  frunte;  fagiă. 

FrontaS,  ale,  adj.  frunlale, 
dela  frunte;  //i.ossulu  frunţii. 

Frontal^  seu  fronteau,  ni. 
bandă  applicată  d'assupra  o- 
chiloi'u  cailoru.  [niţă. 

Frontiere,  f.  fruntaria,  gra- 

Fronfâspicej  m.  frontispi- 
ciu, fapia  principale  şi  cea 
maî  înaltă  a  unui  edificiu 
mare. 

Fron4on,>H. ornamenta  d'as- 
supra intrării  unuî  edificiu. 

Froftage,  m.  frecătură. 

Froîtâe,  f.  bătaia  dată  cui- 
va, fa  ni. 

Froittementi  m.  frecare. 

Frotier,  v.  a.  a  freca,luslrui. 

Frotteur;  tn.  cellu  ce  frecă 
scăndurele  din  casă. 

Froîtoâr,  m.  cerşefii  pentru 
a  freca,  jientru  a  curaţi. 

Fructidar,  m.  a  IS-a  lună 
in  calendar,  republ.,  dela  18 
aiifiustîi. 


Fructification,  f.  fructifi- 

caţiune,  rodnicire. 
Fructifierj  v.  a.  a  fructifica. 
Fruct ueusementyafh\  cu 

fruclu,cu  successu,cu  folosii. 

Fructueuxi  ense,  adj.  fruc- 
tosu,  utile,  Iblositoriii. 

Frugal,  ale,  adj.  frugale, 
cumpătaţii.  N'are  ])1. 

Frugaiementy  adv.'m  modu 
cumpătaţii,  sobriu. 

Frugalâte  ,  f.  frugalitafe, 
sobrietate,  cumpătare. 

Frugivore,  adj.  frugivoru, 
care  se  nutresce  cu  fructe. 

Fruit,  VI.  fructii;  arcliii.  în- 
clinaţiune  dată  fefieî  ante- 
riori a  murului. 

Fruiterâe,  f.  locîi  unde  se 
conservă  fructele. 

Fruitier,  icre,  adj.  fructi- 
ferii, roditorii!. 

Fruiiier,  m.   vd.  fruiterie. 

Frusquinj  m.  totu  ce  are 
cine-va,  bani  şi  lucruri.  II  a 
perdu  tont  son  saint-frus- 
qai)i,  ellu  şî  a  perdutu  totu, 
şi  căciula. 

FrusSe,  f.  monnetă  şter.să. 

Frustraioire,  adj.  făcuţii 
cu  intinţiune  de  a  frustra, 
zădărnici.  [(zădărnici). 

Frustrer,    v.    a.    a  frustra 

Fuchsia ;  m.  arburelu  de 
ornamentii  cu  florile  roşie. 

Fuclisine,  f.  fucsină,  mate- 
ria cuiorante  roşia  făcută  cu 
amilinii. 

Fucus,  m.  vd.  varech. 

Fugace,  adj.  care  duredă 
pufinii. 

Fugiftif,  ive,  adj.  şi  s.  fugi- 
tivii, fugariii. 

Fugue,  f.  buccată  de  musică, 
în    care   părţile    se    succed, 


FUX 


429 


FUS 


repetindu  acel'aşî   motivu. 
Fuiei    f.    micit    porumbariu, 

(coteţu  de  porumbi). 
Fuir,  V.  n.  a  fngi. 
Fuilej  !'.  fugă.  De  belles  ftii- 

tes,  IVumose  locuri  depărtate 

(in  pict.). 
Fulgurant,  e,  adj.    încun- 

giuralu  de  fulgere. 
Fuiigmeu3f|    eiise,    adj.  de 

culorea  funinginiî. 
Fufiitânantj  ante,  adj.  ful- 
minante, detunătoriîi. 
FulinieiatSo9?j  f.  fulminaţiu- 

ne,  detunaţiuue  subită. 
Fuîmânerj  v.  n.  a  se  necăji 

violinte.  [fumegăndu. 

Fumant,  a)ife,  adj.  fumante, 
Fumee,  f.  furau,  vapore. 
Fumer,  v.  n.  a  scote  fumu, 

fumega ;  fuma. 
Fumerollej  i.  emissiune,  e- 

şire,  de  vapori  caldi,de  fumu, 

în  vecinetatea  focuriloru  su- 

terrane. 
Fumeroiij  m.   tăciune  care 

opprinsCi  scote  fumu. 
Fuinet,    m.   aromă    ce  esse 

din  carne. 
Fumeterre,    f.    uă    plantă 

medicinale  amară,  [tutunii). 
Funieur,  )n.  furaătorii  (de 
Fumeux,  euse,  adj.  care  a- 

runcă  fumii  în  creeri. 
Fumier,  m.  băligaru. 
Fumigaţion,  f.  fumigaţiune, 

adumătură. 
Fumâstei    »!.   fumistii,  con- 
structorii de  cămine,  de  sobe. 
FumâyovGjadj.  care  absorbe 
fumulu    (despre    apparate). 
Funambule,    m.  dănţătorii 

pe  funiâ,r/anse«)'  de  cordes. 
Funebre,  adj.    funebre,  de 

iiiimormîntare. 


Funeratlies,  f.  /*/.  ceriino- 
nîă  de  imnu.rmîntare. 

Funeraire,  adj  funerariii, 
de  immormîntare.    [fericire. 

Funeste,  «(?j. funeste,  de  ne- 

Fwnesîementjafh'.funeste, 
în  mod  ii  neferice(nenorocitu). 

Fur,  m.  Au—et  ă  mesure, 
seCi  ă  fur  et  Miesure,  suc- 
cessivu. 

Fureî,  m.  unii  micu  ani- 
male usitafu  la  vînătorea 
iepuriloru  de  casă. 

Fureter,  v.  a.  şi  u.  a  căuta 
pretutindine,  scotoci. 

FureSeur,  m.  euse.î.  cellu 
ce  scotocesce,  caută  peste 
tolu. 

Fureur,  f.  furore,  furia. 

Furibenei,  onde,  adj.  furi- 
bund ii,  furiosu.  [tremă. 

Furâe,  f.  furia,    violinţă   es- 

Farieusentesit;  adv.  fu- 
rioşii, cu  furore. 

Furie^x,  ease,  adj.  furiosu, 
înlurialii. 

Furoncie,  /».  furunclu,  tu- 
more  dureiosă.  .^i  clou. 

Fwrtîf,  lre,adj.  furtivu,  care 
se  tace  j)e  furişiu. 

Furfivesîtenî,  adv.  furtivu, 
pe  furişiu,  pe  ascunşii. 

FusaSsf,  m.  spegiă  de  ar- 
burelu. 

Fuseau,  m.  fusu.  [unii  fusii. 

Fusee;    f.    iirii    învîrtitu    pe 

Fusibi'itâ,  f.  putinţă  de  a 
se  dissoJvi,  topi. 

Fusihle,  adj.  fiisibile,  care 
se  pote  topi. 

Fusi!,  m.  puşcă, —  ă  deux 
coujis,  cu  doue  ţevî. 

FusiSier,  m.  soldaţii  armatu 
numai  cu  puşca. 

Fusillade,  f.  împuşcătură. 


GACH 


430 


GAI 


Fusiller',  v.  a.  a  împuşca. 

Fus5q51,  f.  Jusiune,  'opire. 

Fusionner,  v.  a.  confunde, 
uni  maî  multe  socirflăţî  in- 
dustriali intr'una  singură. 

FusSet,»!. specia  de  arburelîi. 

Fustiga^ion,  f.  bătaia  cu 
biciuia,  cu  nuele. 

FustigePj  v.  a.  a  bate  cu 
bieiulci  seă  cu  nuele. 

Fuî,  /((.  patulii  unei  arme. 

Futaiej  f.  pădure  de  arburîf 
mari. 


I  Futaille,  f.  totu  felulîi  de  bu- 

I  toe. 
Futaine,  1'.  mate-iă  de  lăuă. 
Fute,  (ie,  adj.  viclenii,  şiretu. 
Fuiâie,  adj.  Irivolu,  nefolo- 
sitori ii. 
Futiliiej  f.  lucru  de  nimicii. 
Futur,  lire,  adj.  şi  siist.  fii- 

toriu,   viitoriu. 
Fuyard,  m.  rde,  f.  fugariu, 
cellu  ce  fuge.  ligeon — ,  po- 
rumbii care  nu  se  oppre.sce 
;       la  aiţiî  streini. 


G,  '/'-g-  a  cincia  consunante. 
Oii  li  prononce  je  sui  vânt 
Tancienne  appellation,  et  ghe 
sui  vânt  la  n  .uvelle. 

Gabare,  f.  nave  de  trans- 
portă. 

Gabarierp  ui.  patronulu  unei 
nav'i  de  transportii.       [sare. 

Gafcei,  m.  vecbiu  impositu  pe 

GabeSeui* ,  m.  supranume 
datu  comi.şiloru  dela   vamă. 

Gabier,  >n.  marinariu  însăr- 
cinată cu  întreţinerea  păn- 
(loloru  navii. 

GaSsios^j  in  co.şiu  cu  pă- 
inintu  Iu  lortificaliuai. 

Gafoisnster,  v.  a.  a  protege 
prin  coşi  urî  cu  |)ămîntu. 

Gâche,  r.  scobă  in  care  intră 
dăvorulu,  căndu  se  incbide 
uşi  a. 

Gâcr^e!*;  v.  a.  a  muia. 

Gâciieltej  f.  mică  buccată 
do  feriTJ  de  sub  dăvoru. 

Gâc]îe4?r',  )n.  cellu  ce  moiă 
moloilulu. 

Gâo  :eMr,  euse,adj.  nomo- 
lo.-ii. 

Gâchis,  m.  necurăţenia  cau- 


I       sată  de  unii  liquidu;  molozu. 

I   GadCj  m.  genu  de  j  esci,  pre- 

I       cum  raorunulu.  [mîntu. 

!   Gadoue,  f.  îngrăşiatu  de  pă- 

1  Gafffe,  t.  spegiă  de  prăjină  Ia 

'       navT. 

I  Gage,  /n.  amanetu,  depositu. 

j  Gage3*y  v.  a.  vd.  Parter. 
Gage^sTf    )ii.   etise,    f.    care 
face  iiă  prinsore. 

j  Gagisîe,  m.    cella  ce    prii- 

:       mesce  plata  pentru  unu  ser- 
vit iu. 

'  Gagnagep  rn.    pasiune  pen- 
tru  fere.  turme. 

;  Gagnant,    ante,   adj.    şi  .s. 
cuştigătoru  la  jocu. 

;  Gagne-pain^  m  lucru  prin 

i       care  cine-va  şî  câştigă  pănea. 

I  Gsgsie-peiit,    ni.   vd.   Be- 
inoulenr. 

!  Gagnes'jV.a.a  căşliga;  gagnc. 

j       nt.  jocu  căştigatu. 

i   Gaij  aic,  adj.  veselu. 

Gaiac,  m.  s.    gayac,  arbure 

tare  şi  reşinosu  de  America. 

Gaiemsnf;    gaiment.    adv. 

cu  ve~cliă.  cu  letiţă. 

G.^iatc,  gaile,  f.  veselia,  leii. 


GAL  -   iii 

Gaillardi  arde,  adj.  voselu, 

prti  liberii;  vent — ,  vîntii  re- 

corosu. 
Gaiilarde,   f.    caracl-iru    de 

imprimeria    de  8  punte  pu- 
tere. 
Gaillardemeni ,    adv.    cu 

veselia,  veselii.  [liberă. 

Gaillardîse,  r.    veselia   pre 
Gaîment,  vd.   Gaiejnent. 
Gaiii}  ni.  căştigu, —  de  cause, 

jocii  căştigatu 
Gaîne,l'.cuthiă  de  lorleci  etc. 
Gaînîer,/H.l'abricaate  de  cu- 

thie  pentru  lorfecî. 
Gaîte,  vd    Galete. 
Galay  //(.  .serbătore,  mareos- 

peţu. 
Galâmmenfi  adv.  în  mod  ii 

galante,  cu  gustu. 
Galanţi  ante,    adj.  galante, 

de    hunii    gustu.     Sa  st.    m. 

Sersoaă  care  are  iscusinţă 
e  a  plîce. 

Galanterie  ,  i".  galanteria, 
polittvţă  în  maniere. 

Galantin,»/}.  per.sonă  galante 
în  mod  ii  risibile. 

Galantîne,f.  buccalo  de  car- 
ne fără  osse  şi  recite. 

Galanunt|)H.  reşiua  gurnosă; 
fig    vorbe  niincinose. 

GaSbej  ni.  mărginariulii  (con- 
turCi)  unei  opere  de  arclii- 
tectură.  [a  pelii  (riiă). 

Galcj  1".  affecţiune  contagiosă 

GaEega,  f.  uă  planiâ  Itgumin. 

Ga!ene,  i.  sulfurîi  de  plumbu. 

G^Senisme,  rn.  doctrină  me- 
dierii' a  luî  Galenti. 

Galere,  r.  galeră,  nave  lungă 
cu  margini  ăngust.-. 

Ga!erie,  f.  galeria ;  collec- 
ţiuni-  de  tabe'o.  [galere. 

Galerien,  ut.  condemnatu  la 


GAL 


Gaierneji/i.  vîntudela  nord- 

vestti. 
Galety  Ol.  petricele   adiusse 

de  mare,  petrişiă  rătundii. 
Galetas,    m.    lă^uinţă    ?ub 

copjierişiulu  edificiului. 
Gaiettei  f.  galeiă,  uă  i)răji- 

tură. 
GaleuXf  case,  adj.  allectaiii 

de  gulL\  vd.   vorba. 
Galimaf  ree,  f.  buccate  din 

remaSiiri  de  carne,  fam. 
Galimatias,  î».  voibire  fără 

şiru. 
Gaiioni  m.    nave  spau.  care 

transportă   în    Europa    pro- 

dussele  inineloru  americane. 
G aliatei    f.  specia    de   nave 

cu  pănde.  Astădi  ncusit. 
Galipoti  m.  reşina  bradului. 
Gal  le,  f.  noduri  pe  loiele  u- 

noni  plante.  Comp.  hedegar. 
Gailâcisme|j/i.  galicismii,  lo- 
cuţiune [iropriă  limbeî  fran- 

cese. 
GsVinacsSf  m.  pi.  galinacei. 
Gaflache,  f.  încălgiăminte  cu 

talpa  d-'  lemnu. 
Gallon,    )n.    mesură    anglică 

penti-u  licidî,  4  litr.  .54. 
Gaion,  //(.   galonu,  şireUi. 
Gaisnneri  v.  a.  a  adorna  cu 

şireturi. 
Gaiache,f.  galoşiii (galoscu). 
Galopi  //(.  galopă. 
Galogiae3e|f.mersu  în  galopu. 
G  alopep,    V.  n.  a  merge    în 

galoini  ;  iig.  uriiări. 
Galopin,  )n.  inicii    commis- 

sionariii. 
Galoubeti  rn.  mică  llaută  cu 

tieî  clape,  cantată  cu  stingă. 
Galvaniquei  adj.  galvanicu. 
Galvaniseri  v.  a.  a  suppune 

la  acţiunea  pilei  lui  Volta. 


GAN 


—  432 


GAR 


GalvanSsBne,tH.<i'alvani.smii, 

fenomene  electrice. 
Galva&ecler,  v.  a.  a  strica;  a 

certa,  d  jeni  cu  ruditate. 
Gambade,  i\  săiitură  neca- 

dinţala  şi  iară  ai-te. 
GambadeP;  v.  n.  a  face  să- 

riture  fără  cadinţă. 
GameHej  L  mare    laleru  de 

lemn  LI  pentru  soldaţT. 
Gamirij  jn.  micu  băietu  care 
bate  sti-adele,  gavtine,  l.  fiică 
şiretă  şi  cutedanle. 
Garnsţiej  î.  ga'înmă  musicale. 
GanachSj,    f.    mas.sila   infe- 
r:6re  a  calului  ;  personă  stu- 
pidă, neroiîă. 
Gaaig!âon}  ui.  anal.  oi'ganu 

in  lormii  de  noduri. 
GangB»eeie,f.(pr.  nuntă  };a>i- 
rjri'iw),  ined   cangrenă,  sfa- 
celii. 
Gangrene:*,   v.  a.  a   causa 
cangrenă.   Se  — ,  a  se    can- 
grcnri. 
Gangreiteux,    euse,    adj. 

cangrenosu,  de  cangrenă. 
Gangue^  f.    învelişiu    mine- 
i-ale    allu  metaleloru  in  pă- 
mîntu. 
Găsise,  f.  şiretă  de  mătasse, 

ijumbacii,  lirii  otc. 
Gant,  ;/?.  mănuşiă.  Se  don- 
ues  Ies — s  de  qch.  a  şî  at- 
tribui  meritulii  unui  lucru. 
La  fdle  a  'per da  ses — s,  fiica 
nu  maî  este  innocinte.  Pren- 
dre  des — .s,  a  lucra  cu  cir- 
cunspecţiune. 
Gantelefj  m.  mănuşiă  cop- 

perită  cu  laraine  de  ferru. 
Ganter,  v.  a.  a  pune  cui-va 
mănuşele.    Se — ,  a  şîf   pune 
mănuşele.    Cela   me  gaiile, 
acesta  mî  convine. 


Ganterie,  f.  mănuşiăriă. 
GaniSer,    m.  icre,  f.  mănu- 
şi ari  ii. 
Garancej  f.  garanţia,  plan- 
tă rubiaceă  care  dă  uă  fru- 
mosă  culore  roşia. 
Garas^ţy  m.  a j; fe,  f.  garante, 
chesaşu;  chesăşiă.        [săşiă. 
Garanţie}  f.  garanţia,    che- 
Garantir,  v.  a.    a    garanta, 
assigura,  chesăşui.  [si  verdă, 
GarEburej  f.  supă   de   pane. 
Gai*cette,f.  mar.  mică  funia. 
GarşorgjpîH.  băieţii;  servitorii. 
Gardej  f.  gardă,    pedă,  pro- 
tecliune  ;  peditorii.  Se  don- 
ner  de — ,  a  înlătura,  se  pedi, 
prendre — ,  se  melire  en — , 
se  ienir  en — ,  a  se  pedi; — 
des  sceaux,m.  ministru  de 
justiţă,    cuî    sunt    incredule 
sigiliele  Statului.  —  vue,  m. 
cosorocu    pentru  a    protege 
ochii  de  lumina  pro  viuă. 
Garder,    v.  a.  a  pedi,  pro- 
tege, păstra.  Se — ,'a  se  pecii. 
Se  yarder  o  carreau,  a  se 
pf^li. 
Gardeur,  m.  ense,  f.  pedi- 

torii  de  copiT,  de  animali. 
Gardien,  ni.   enne,  f.  pedi- 

torii. 
Gardon,  in.  micii   pesce  de 

apă  dulce. 

Garey  interj,    peniru  a    an- 

nunţa  cui-va  se  se  pedescă. 

Garei  f.  gară  ;  locîi  de  adă- 

postu  pe  gărlă, — d'evitonent, 

gară     care    priimesce    unii 

treuu  iie  căndii  altul u  trece. 

Garenncy  f.   locu   unde   se 

conservă  iepurii  de  casă. 
Garer,  v.  a.  a  face  se  intre 
in  gară.  Se — ,  a  se  pedi,  se 
garder. 


GAS 


433 


GAU 


SC  Gargarîser,    a   şi    face 

gargară. 
Gargarisnie,t)L  gargarism. 

Gargote,  f.  birtu  ordinariu. 

Gargoiier,  m.  iere,  t.  bir- 
taşiil  ordinariu,  rSii  buccă- 
tariu. 

Gargouille,  f.  partea  unui 
sghiabii  de  streşină ,  unui 
tubu,  pe  unde  curge  apa. 

GargGuîllement,  m.  sgo- 
inotii  ce  face  apa,  aeruliî, 
în  gătii,  în  stomacu. 

Gargousse}  f.  încărcătură 
pentru  unu  tunu. 

Garigue,  m.  pămîntu  ne- 
cultivatu. 

Garnement,  vd.    Vaurien. 

Garni,  ie,  adj.  garnitu,  care 
se  închiriedă  mobilatu. 

GarniPy  v.  a.  a  garni,  pre- 
vede, îngriji,  cu  lucrurile  ne- 
cessarie. 

Garnisairey  m.  omu  pusii 
in  subsistiuţă,  in  garnisonă, 
ia  contribuabilii,  carîn'a  plă- 
tită iivjpositulu. 

Garnison,  f  garnisonă,  tru- 
pe stabilite  într'unu  locu. 

Garnifurejf.  garnitură,  ceaa 
ce  este  pusii  câ  se  adornede 
seu  se  completede  ce-va. 

Garouy  »/!.  \d.  daphne,lnu- 
rtiolc. 

Gaprofy  m.  partea  corpului 
calului  d'assupra  urneriiorîi. 

Garpotter,  v.  a.  a  lega  tare. 

GarS)  )n.  fam.  vd.  (jarcon. 

GaruSj  m.  unu  elissirii. 

Gascoiii  m.  fanfaronii,  gu- 
reşiu.  [dărosu. 

Gasconnade,f. vorbe  de  iău- 

Gasconner,  v.  n.  a  vorbi 
cu  accentulu  lăcuitoriloru 
din  Gascogne;ase  lăuda. 

7' V'.-J>V.„.. /.•,-,;,-■. 


Gaspillage,  m.  resipă. 

Gaspiller,  v.  a.  a  pune  în 
desordine,  resipi  fără  scopîî. 

Gaspîlleur,  m.  euse,  f.  re- 
sipitoru,  care  pune  în  de- 
sordine. 

Gaster,  m.  vintre,  stoniacij. 

GastraCgie,  f.  gastralgiă, 
durere  nervosă  a  stomacului. 

Gasirique,  adj.  anat.  gas- 
tricii, de  stomacîi. 

Gastrite,  f.  med.  gastrite, 
inflamiiiaţiune  a  stomacului. 

Gastronome,  m.  gastro- 
nomii. 

Gastronomie,  t.  gastrono- 
mia, arte  de  a  manca  bine. 

Gasironomique,  adj.gsL- 
stronomicii,  de  gastronomia. 

OâteaU}  m.  plăcintă,  prăji- 
tură. 

Gâle-metier,  m.  cellu  ce 
vinde  seii  lucredă  pe  preţii 
pre  micii. 

Gâte-saucOj  rn.  reii  buc- 
cătariii.  PI.  găte-suuces. 

Gater,  v.  a.  a  strica,  cor- 
rupe. 

Gauchei  ad.  stângii. 

Gauchemeni,  aih\  fără  a- 
bilitate,   in  modu  stăngaciiî. 

Gaucher,  ere,  adj.  "stăn- 
gaciiî. 

Gaucherie,f.  inabilitate,  ne- 
dibăciă  ;  lipsă  de  graţia. 

Gauchîr,  v.  n.  a  şî  perde 
forma;  se  abate. 

Gauchîssement,  rn.  per- 
derea  formeî,  schimbare  în 
reii.  [bere. 

Gaudricle,  f.  vorbe  pre  li- 

Gauf re ,  »}.  prăjitură  de 
miere. 

Gaufrer,  v.  a.  a  imprime 
figure  pe  uă  materia. 

28 


GEl 


—  434 


GEN 


Gaufreurş  m.  m.  lucrătoru 
care  imprime  figure  pe  ma- 
terie,       [figure  pe  materie. 

Gauf rure,  f.  impressiune  de 

Gaule,  f.  prăjină  lungă ;  nuea. 

Gauler,  v.  a.  a  scutura,  bate, 
unu  arbure  cu  prăjina. 

Gausser,  v.  a.  şi  n.  seu  se 
gausser,  a  şî  ricle. 

Gausserie/  f.  rîsetu. 

Gausseur,  m.  euse,f.  cellu 
ce  rîde  de  alţii. 

Gavion,  m.  pop.  vd.  gosier. 

Gavotte,  1'.  spegiă  de'danţii. 

Gar,//(  .gasu,  fluidu  aeriforme. 

GazC)  f.  gasu,  materia  forte 
rară.  [de  gasu. 

Gazeiforme,  adj.  în  stare 

Gazelie,  f.  gazelă. 

Ciazer,  v.  a.  a  copperi  cu 
ga=;u,  cu  tulpanu ;  copperi 
uşioriii. 

Gazeîier,  m.  gazetarii!. 

Gazetfte,  f.  gazetă,  diariu. 

GazeuXj    cm^e,  adj.  gasosu. 

Gazogenej)»'.  apparatii  pur- 
taţi v  ca  se  falirice  apă  de  seltz. 

Gazomefre,  m.  gasometru, 
officină  unde  se  prepai-ă  ga- 
sul u  pentru  luminaţiune. 

Gazon,  m.  erbă  scurtă  şi 
subţire. 

Gazonnementi  m.  acope- 
rire cu  erbă. 

Gazonner,  v.  a.  a  accop- 
peri  cu  erbă. 

Gazouillement ,  m.  ciri- 
pire.  Şi  ga-ouilUs. 

Gazouillerf  v.  u.  a  ciripi. 

Geai,  m.  passere  din  familia 
corbilorii,  pe  care  putemu 
înveţa  se  vorbescă. 

G6ant ,  m.  ante,  f.  giganto, 
uriaşiu. 

Geindrei    v.    n.  a  geme,  se 


plănge,  mai    addese    pentru 

micii  lucru. 
Gelatinei  f.  geratină. 
G6latineuX|    ease,  adj.  ge- 

ratinosii. 
Gelee,  f.  înghiăpiu,  degeraţii. 
Geler,  v.  a.  a  îngbiăgia. 
Gelinoitei    f.   găină    selba- 

tică  îngrăşiată. 
Gemeauxy  m.  pi.   Gemenii, 

semnu  alu  zodiacului. 
Gemir,  v.  n.  a  geme. 
Gemissant ,    t>,   adj.    care 

geme. 
Gemissement,  m.  geraetu. 
Gemme,    f.   seu  pierre  —  , 

gemmă,  petră  preţiosă. 
Genanty  ante,  adj.  care  îm- 

pedică,  incomodedă. 
Gencive^  f.  gingia. 
Gendarme,  m.  gendarraîi ; 

petă  într'unîi  diamante. 
se  GendarmePi    v.  r.  a   se 

necăji  fără  drepţii  şi  pentru 

pufinu.  '  [măria. 

Gendarmerie,  t.  gendar- 
Gendre,  m.  ginere. 
Gene,  f.  pedică,  incoramodu. 
Genealogie,  f.  genealogia. 
G^nealogique,  adj.  genea- 
logica, [logistu. 
Genâalogiste,  m.  genea- 
Gener,  v.  a.  a  împedica,  in- 

commoda,    constrînge,    sili, 

mişcările  corpului 
General,  m.  generale,  com- 

m  and  ante. 
Genera latt,   m.    demnitatea 

general  ehiî. 
General;   c,   adj.   generale 

commune  la  cei    maî  mulţiy 

commiDi  ă  un  genre 
Genâr;£fe,  f.  bătaia  de  tobă 

j  ţntru  casulu  de  alarmă,  câ 

se  însciinţede  a  fi  pe  gata. 


GEN 


—  435 


GEO 


G6nera\Bmen\fado.  în  ge- 
nere, totu-deuna.  [sare. 

Generalisation,  f.generali- 

Gen^ralisePy  v.  a.  a  gene- 
ralisa,  forma  generalităţi. 

Generalissimey  m.  gene- 
ralissimu. 

Generalitâ,  f.  generalitate. 

CenBvateur fin.trice,  f.  ge- 
neratorii, nâscetoru.  La  ge- 
neratrice,  linia  generatrice, 
care  pi-oduce  uă  suprafagiă 
pria  mişcarea  sa  (în  geom.), 

Genâpaiif)  ive,  adj.  genera- 
tivă, genilabile,  de  genera- 
ţiime. 

Gânâraiion,  1'.  generaţiime, 
nascere,  producţiune  ,  de- 
sciudinţă  din  aceaaşî  tulpină. 

Genereusenieniy  adv.ge- 
uerosu,  nobile,  cu  gencro- 
sitate.  [roşu. 

GeâiâreuX|e!(iî(',  adj.  gene- 

Gi^nerique,  adj',  generica. 

Gener>3sit4,  f.  generositate, 
nobilifate  de  sinţiininte,  mă- 
rinimia. PI.  bine-facerî. 

Genese,f.genesea,  prima  car- 
te a  vechiului  Testamentu. 

Genet;  m.  genistă,  arburelii 
cu  flori  galbine.  [pedu. 

Genettey  f.  spegiă  de  patru- 

GenevrieryiH.  vd.  geuicurc 

Genie,  m.  geniu.  Cea  maî 
inaltă  espressiune  a  facultă- 
ţi lor  u  inţelessualî. 

Genievre,  m.  m.  arbustu 
coniferu,   juniperu. 

DenissC}  f.  juncă. 

G^nîlif,  m.  gram.  genitivu. 

Genou,  m.  genuchiu. 

Genouillâreyf.  partea  cismeî 
care  trece  peste  genuchiu. 

GenrCj  f.  genîi,  nemii ;  felu. 

GenSfin.  şi  f.  pi.  omeni,  per- 


sane, naţiuni. —  II  est  mas- 
culin quand  1'  adj.  le  suit,  et 
femin.  quand  ii  le  precede. 

Gentjf.ginte,  naţiune,  nemîi. 

Gentianci  f.  gentiană,  genu 
de  plante  muntene.    [paien. 

Gentil ,   m.    păgănu,    Comp. 

Gentil,  iile,  adj.  gentile,  a- 
mabile,  nobile,  delicaţii. 

Gentilhommei  )u.  de  nas- 
cere nobile. 

Gentilhommerie  y  f.  cali- 
tatea eelluî  ce  este  de  nas- 
cere nobile. —  Maî  raultti  că 
derisiune.     [lăcuinţă  rurale. 

Gentilhommiere  f  f.  mică 

Gentilite,  f.  gcntilitate,  pă- 
gănif. 

Gentillâire,?rt.nobile  săracu, 
de  pupină  importanţă. 

Gentillesse,  f.  graţia,  appa- 
rinţe  plăcute  (gentileţă). 

Gentimentj  adv.  în  modă 
gentile.  [ne,  mătaniă. 

Oenuflexion,f.  genuflessiu- 

G6odesie,r.geoclesiă.  Mesura 
şi  divisiunea  pămîntuluî. 

Geod^sique,  ad.  geodesicu. 

Geographei  m.  geografu. 

Geographîej  f.  geografia. 

Geographiquei  apj.  geo- 
graficii. 

Geoie^f.  închisore.   Par.  usif. 

Geolier,  JH.peditor.înciiisoriî. 

Geologiei!',  geologia.  Istoria 
naturale  a  globuku. 

Geologique,,  cdv.  geologicii. 

Geologue,  rn.   geologii. 

Ge»metr'a!,a/!e,  adj.  geome- 
tr;:le,  unde  iote  liniele  unui 
deoviipn;";  sunt  trasse  esactii, 
fără  S':urt  've. 

Cteor.ietraiement,  adv. in 
raodu  geometrale. 

Geomstrei  m.  geometru. 


GIB 


GIS 


Geometrie,  f.  geometria. 

Gâometrique  ,  adj.  geo- 
metric u. 

G^om^triquement,  adv. 
iii  inodu  geometrică  ;  ri- 
guroşii. 

Georgiques,  1".  p/,.georgice. 
Poemă  (a  luî  Virg.)  despre 
agricultură. 

GeoraittaiJH.georama,  globu 
in  intru  Iu  căruî  e  trassă  fi- 
gura pămîntului.  [teluî. 

Gerancej  f.  ofiiciulu  geran- 

Geraniuitii  )n.  geraniu,  in- 
diişaimu. 

Garant,  m.  ante,  f.  gerante, 
cellii  ce  administredă  în  so- 
cotela  altuia. 

Gerbe,  m.  snopu. 

Gerber,  v.  a.  a  lega  snopiî. 

Germinaftion  ,  f.  germina- 
liuno. 

Gerofie,  m.  vd.   Gimfle. 

Gerondif ,  >u.  yrani.  ge- 
ruiulivu. 

Geronie^J/Kgeronte,  betrănu. 

Gesier,  ni.  gu.şiă  la  passeri. 

Gesiri  vd.  Git. 

Gesiation,  f.  i.    gestaţiune. 

Geste,)/i.  gestu  PJ.  vd.  Fait. 

Uesticulaieur;  m.  gesti- 
culatoru.  [ţiune. 

Gesticulation,  f.  gesticula- 

Gesticuler^v.  a.  a  gesticula, 
l'ace  ()re  multe  gesturi  vor- 
bi ndu. 

Gestion,  f.  gestiune,  admini- 
stridiunea  uneî  afTacerif. 

Ciibbeux,  eusi-,  adj.  gibosu, 
cocoşiatu.  Comp.  bossu. 

Gibbon)»K  uă  maimuţă  ind. 

Gibbosîtâyf.  nat.  gibositate, 
(cocoşelă). 

Gibeciere  y  f.  saccu  unde 
pumi  vînăloriî  muniţ.  lorii. 


Gifoeletf  m.  mică  pădure. 
Gtbe!otte  f    f.    iachniă    de 

iepure. 
Giberne,  f.  patrontaşiii. 
Gibet,  m.  vd.  potence. 
Gibierj  >n.  animale  devinatii. 
Gibouleej  f.  pouiă  repede. 
Gîboyer, 


V,  a.  a  vina. 


GiboyeuXi  euse  adj.  abun- 
dante  în  vînaturi. 

Gifle,  (ijop.)  vd.  Souf/jet. 

Gifler,  [pop.)  vd.  Souf/leter. 

Gigantesquei  adj.  gigan- 
ticii, de  uriaşiii.  [bece. 

Gigot  I  ni.  cesvîrtă    de    ber- 

Gigofter,  v.  n.  a  mişca  ne- 
conteniţii piciorele,  pop. 

Gigieey  I'.  picioru  lungu,  fam. 

£:ii!ei|  m.  giletă,  vestă. 

Gîlle,  vd.   Xiais.        [uscată. 

GimbleftCf  f.  mică  prăjitură 

Gindre,  m.  băieţii  de  bru- 
tariîi  care  i'răniîntă. 

Gingembrej  in.  singiberii. 
Plantă  indiană  aromatică. 

Gingueftj  el  le,  adj.  car-e  are 
pugină  putere. 

GiamOj  (o)  adv.  adgiorno^ 
Cu  lumină  forte  viuă. 

Girafe,  f.  girată,  mamiferii 
africanii. 

GirandoSe,  f.  candelariu  cu 
multe  bragie.  Si  girande. 

Gira  sole,  m.  petră  preţiosă 
forte  strălucitoriă. 

Girof  !e,j/ero//'e,)».  bobocii  de 
cariofilă.  ^i  clon  de  girofle. 

Girofieej  f.  cariofilă. 

Girofiier,  m.  cariofllu, 

Giroiiy  ni.  spaţiulu  dela  cin- 
sură  pane  la  genuchî,  căndu 
şede  cine- va;  lărgimea  scăreif. 

Gîrouette,  f.  sfîrledă. 

Gisanii  ante,  adj.  culcaţii, 
înlinsii. 


GLAI 


437  — 


GLE 


Oisementi  m.    disposiţiune 

a  strateloru  minerali  în  pă- 

mintii  ;     mar.      situaţiuuea 

costelorii- 
'Git,  3-a  pers.  sing.  dela  inusit. 

gesir,   este    culcatu,  Ici  git. 

s.  ci-git,  aici  repausă.  Tout 

git  en  cela,  totulu  constă  în 

acesta. 
Ciîte,  f.  lăcuinţă  unde  se  culcă 

cine-va  de  ordinariu. 
Giter,  v.  n.  (pop.)  a  lăcuit,  a  se 

culca. 
Giv!i*ej  m.  dăpadă  inghiăgiată 

pe  arburî,  gelce  blanche. 
Gibre,  m.  şeii  guibre,  şerpe 

(în  armărie). 
Glahre,adj.  glabru,fără  peru. 
Glâbrier^m.  unii  arbure  ind. 
Glaşant|  aute,  adj.  cai-e  con- 

geledă,  înghiapiă. 
Glace,  f.  ghiacjiă,  cristalii  ar- 
tificiale pentru  oglinde ;  în- 

ghiăfiată.  [ghiăgia. 

Glacer,  v.  a.  a  congela,  în- 
Glacial,a2e,  adj.  glaciale,  în- 

ghiăf  iatii.  [ghiaciă  pe  munte. 
Glaciei*,m.  grămadă  mare  de 
Glacies^e,  f.  ghiăciăriă. 
Glacis,  m.  t.  glaci,  povîrnişiii 

încetă  la  fortificaţiunî. 
Glaţon,  m.  sloiu  de  ghiaciă. 
GladiateuP}  m.  glcjdiatoru. 
Glaieu!,7>i.gladiotii,uă  plantă 

de  ornaraentii.  [copţii. 

Glaîre,  f.  albuşiîi  de  ouune- 
GlaireuXf  euse,  adj.  viscosu 

şi  albii,  de  natura  albuşiuluî. 
Glaise  ,  f.    şi    adj.   pămîntu 

grassii  şi  compactu,  argilă. 
GlaisePy  v.  a.  a  lipi  cu  pâ- 

mintu,  vd.  jjrec. 


Gla 


,euse,adj.de  natura 


pămîntuluî  de  lipiţii,  huraosu. 
x.Giaisiâţre|  f.  humatii,  locu  de 


unde  se  estrage    argilă,  pă- 

mîntti  de  lipiţii. 
Glaivei'n.  poc^.sahiă,  paloşiii. 
Glamay  ra.  vd.  Lama. 
Glanage,)».  spicuire,  culege- 
rea spicelorii  după  seceraţii. 
Gland,  m.  gbindă. 
Glandei  f.  glandulă,ghindură, 

—  da  cou,vd.  amyydale. 
OlandCf  ee,  adj.  glandulatu, 

cheoal—,cs.\(i  avindu  la  falca 

inf'eriore  glandulele  înfiate. 
Glandee,f.culegerea  ghindei. 
G!3ndîfere,ad. care  produce 

ghindă  [daleux. 

Gl andul ştir Cf adj.  vd.  glan- 
GfanduSe,  f.  glandulă,  ghin- 

dură,  mică. 
GlandtMleux.feuseMdj.  anat. 

glandulosu,  ghindurosu,  cu 

glandule. 
GlanCj  f.  mănuchiu  de  spice 

culesse  după  seceratu. 
Glaner,  v.  a.  a  spicui,  culege 

spicele  după  seceratu. 
GIaneur,m.spicuitorii,  cel  ce 

culege  s|>icele  după  seceraţii. 
Glanîs,  m>.  unu  pesce  de  gîrlă. 
Glanure,f.spicuire,  culessuki 

spicelorii  după  seceraţii. 
GlapiP)  v.  n.  a  lătra  (despre 

căni  niicî  şi  vulpi). 
Glapissant,  ante,  adj.  care 

latră,  precum  cănii  mici. 
Glapissementym.  lătratulii 

cănilorii  mici  şeii  vulpilorii. 
Glar6ole,f.speciă  de  becasină. 
Glas,  in.  tragerea  clopotelorti 

la  înimormîntare.  [orbelă. 
Giaucomei  m.  t.  glaucoma, 
Glauquei  adj.  glauciî,  verde 

albiciosii,precum  facia  măriî. 
Gl^be,  f.  buccată  de  pămîntii, 

glodii,  ţerrină,  terre,  fonds. 
GIÂneyf.t.  scobitura  unuî  ossii, 


GLO 


—  438  - 


CLU 


unde  se  îmbuccă  altu  ossîi, 

Maî  bine  cavite. 
Gienoidalei  cjUnoide,  adj. 

fosse  — ,  fossa  glenoidă^  vd. 

glene. 
Glette,  f.  ossidu  de  plumbu. 
(Klissadci  f.  alunecare. 
Glissant,aH/e,  adj.  alunecă- 

toriu,  alunecosu. 
GiissC}  M.   passu  de  danţîi. 
Glissementy  m.  alunecare. 
Glisser,  v.  n.  a  aluneca,  se  da 

pe  gliiaţiă  (sur  la  (jlace), — 

des  mains.a.  scăpa  din  mană; 

V.  a.  a  însînui,  vîri. 
GlisseuPi  m.  celiii  ce  se  dă 

pe  gliia^iă. 
Glissoîi*e,nr  alur)ecuşiu,locu 

de  dată  pe  gliiagiă. 
Globe,  m.  giobu,  sferă. 
Globulaire  ,  adj.  in  forma 

globuluî.  Sust.  f.  bol.  globu- 

lariă. 
Globule, >n.globulu,glob  mic. 
GicbuleuX|euse,  adj.  globu- 

losLi,  compusu  din  globule. 
Gioirei  f.  gloria,  slavă,  strălu- 

cirL\  Fuire—d'iDic  chose,  a 

se  lauda  cu  unii  lucru. 
Glortettej  f.  căsuţă  de  lerră. 
Glorieuse,  f.  unu  pesce  de 

mare.  [riosCi,  cu  gloria. 

Glorieusement,  adj.  glo- 
GlorBeMXje((se,  aJy.gloriosu, 

slăvilu,  cu  gloria. 
Glorif icaf ion  ,  f.  glorifica- 

ţiun<%  slăvire. 
Glorif  îer,v.a.a  glorifica,slăvi. 
Gloriolei  f.  fală  deşertă,  va- 
nitate pentru  lucruri  mice. 
Glose,  f.  glossă,  esplicaţiunea 

unei  vorbe  prin  altă  vorbă. 
Closer,  V.  a.  a  commenta,  es- 

plica  prin  glosse,  întrepreta. 
Gloseur,  m.  euse,  f.  care  es- 


plică  tote  spre  reu,    crilicu,, 

severii. 
Glossaireşm.  glossariu,  dic- 

ţionariu,    (de    vorbe  puginu 

cunnoscule) ;  vocabulariu. 
Glossateur,  m.  glossatoru,. 

autorîi  de  glosse. 
Glossite,  f.  t.  glossită,inflam- 

raaţiuue  a  glosseî,  limbeî. 
Glossographăe,  f.  sclinţa 

limbelorii.  [pesce  petrificatu. 
^lossopetre,  m.  dinte  de 
Glotte,  f.  anat.  glotide,  mică. 

discliisură  in  gîtlegiîi. 
Glouglofer,  glourjlouler,  \\ 

n.  a  gluglui  (despre  curcani). 
Glou-gloU|  m.  gluglu,  strigă- 

tulîi  curcanului,  sunetulu  li- 

ciduluî,  căndîi   se  tornă  din 

butilă. 
Gloume|f.  vd.  Glume.  [re. 
Gloussement,  m.  cloncăni- 
Glousser,  v.  n.  a  doncăni. 
GlouteronyiH.  vd.  Barda)ie. 
Glouton,  o)ine,adj.  lacumîi. 
Glouton,  )u.  unu  animale. 
GloutonnemenigaJi'.  avid, 

cu  lăcomia.  [cu  lăcomia. 
Glouton ner,  v.  a.  a  manca 
Gloutonnerie,  f.  lăcomia  la 

mâncare, 
t  Iu,  f.  cleiii  de  prinsă  passerî. 
&luant,  a)ite,  adj.    cleiosă. 
Gluau,»i.  ramure  unsă  cu  cleî 

pentru  a  prinde  passerî. 
Glucine,f.  speţiă  de  pămintu. 
Kluer,  V.  a.  a  unge  cu  cleiu. 
Glueux,  euse,  adj.   cleiosu. 
Glui,  m.  paie  de  secară  pentru 

invelituiă  caseloră. 
Glume, f.  bot.  învelişiulu  floriif 

gramineeloră. 
Gluten,   hi.  materia  cleiosă. 
G,lu4inant,*H.glutinante,  ma- 
teria care  încleiesce. 


GOB 


439 


GOD 


Glutinatifi  ii'e,  vd.  Aggluii- 

Glutination  f.mcleire.[»a(j/'. 

Glutîneux,^'(if.'e,af(/.  cleiosu. 

Glyc^pînei  f.  glicerina. 

Glyconien,);Ht%a(//.  seu  gly- 
conique,\ersu  gliconic,  com- 
puşii de  douî  dactili  şi  unu 
şpondeu. 

GlycosCf  f.  sacharu  de  stru- 
guri, şi  glucose. 

Glyphe))/i.  arch.  dispicălură, 
săpătură  Ia  columne. 

Glyptique;  f.  glipticâ.  Artea 
de  a  săpa  petre  preţiose. 

Glyptographie,  f.  descrip- 
ţiunea  petrelorii  preţiose  să- 
pate, [pianii,  uă  plantă. 

Gnaphaliunti  ni.   bot.  păr- 

Gnioiei  f.  ştirbitură,  cavitate 
mică. 

GnomCy  f.  gnomu,  nume  ce 
dă  cabaliştii  unoru  spirite. 

Gnomide^f.soţia  unuîgnomd, 
vd.  p}'ec. 

Gnomiquei  adj.  gnomicu, 
sentinţiosu  ;  care  conţine 
massime.  [Sore. 

Gnomon  f    »!.    orologiu    de 

Gnotnoniquej  adj.  gnomo- 
nică.  Artea  de  a  face  orolc- 
gie  de  Sore,  de  lună. 

Gnostiques,  ip.  pi.  gnos- 
tici. Eretici  egiptenT,  cari  se 
(ălia  că  po.ssedea  cunnoscinţe 
supranaturali. 

Go,  ftoiit  de—J,  adv.  liberu, 
nesiliţii,  (fără  tevatură). 

GoailIeP;  v.  n.  a  lua  înn^u 
in  modei  ne  cuveniţii. 

Goailleup,  m.  care  iea  in 
risu  in  modii  necuvenitu. 

Gobbei  f.  cocoloşiii,  buccată 
Înveninată,  otrăvită. 

Gobe,  m.  buccală  plăcută. 

Gobe-dieUy    m.    care    mă- 


nâncă sera  ,  cinătoru  (în 
sensii  reu).  [scaunu. 

Gobelet,    m.    pacharu   fără 

Gobelin,  m.  spiritu  nebuna- 
ticii, e^prit  follet. 

GobelinSf  m.  pi.  numele  u- 
neî  manufacture  de  tapete 
ceiebri,numită  A/an«{/'ac<!<re 
vnijcUe  de  tapis  des  Gobc- 
l()is,  in  Paris. 

Gobelotter,v.  n.  a  be  puginu 
şi  repetiţii. 

Gobe-moucheSy  nu  pas- 
sere  care  se  nutresce  cu  in- 
secte. 

Gober,  v.  a.  a  înghiţi  cu  a- 
viditate,  lacumîi ;  fig.  a  crede 
cu  uşiurinţă.  [glumi. 

se  Gober gePi  v.  r.    a  rîde, 

Gober  geSf  f.  / 1.  scăndure 
mice    pe    de-lăti  re    patului. 

Gobet,  )/(.  imbuccătură  ce  se 
înghite  uă-dată.  [cu  mistria. 

Gobeter,  v.  a.  a  arunca  gipsii 

Gobeur,  };i.  care  înghite  a- 
vidii,  iăcoinesce.    [tru  doge 


Gobiilari 


tn.  lemne  ptn- 


Gobiiiy  i)}.  cocoşiatu,  fam. 

Gobletier,  m.  fabricante  de 
pachare. 

Gob9in,  m.  spiritu  reu,  iasmă. 

GodaiSter,  v.  n.  a  be  si  man- 
ca mulţii  şi  repetiţii. 

Godarif  m.  seu  godant,  în- 
şelăciune, poveste. 

Gode,  f.  uă  passere  marină. 

Godelureau,  »!.  tinerii  care 
face  curte  domneloru. 

Godenos,  m.  păpuşiă  de 
lemnii. 

Goder,  v.  n.   a  se  încreţi. 

Gcdet ,  i/t  .  pacharu  fără 
scaunCi;comp.  gobelet.  [iîngîi. 

GodichCf    >//.    stupidu,    nă- 

Godinei  f.  femeă  '^aeşiă. 


GOL 


440  — 


GON 


Godiveau,  m.    plăcintă    cu 

carne. 
God9*on;  m.  creţuri  rătunde. 
Godronner,  v.  a.  a  adoma, 

împodobi,  cu  creţuri  rătunde. 
Goeland;  m.  uăpassâre  ma- 
rină. 
Goeletţej   f.    nave    cu  doue 

catarto  ;  rândunică  marină. 
Goemorsi  m.  erbă  de  stînce, 

alga,  \d.  varech, 
GoeSy    m.    seu    gouel,    mari 

strugurî  albi. 
Goetiei  f.  vrăjitoria. 
Oofff  e,  aOj.  rău  lacutu,  slutu. 
GoffonS)    m.  pi.    pesci.şiorî 

micî. 
Gogaiilei  f.  prăndu,  o-speţu. 
ă  GogO|  adv.    după  plăcere, 

de  voia,  ă  son  alse. 
Goguelu,  ue,  adj.  trufaşiu  ; 

bondocLi. 
Goguenard  ,    arde  ,    adj. 

glumeţii,  posnaşiu,  fam. 
Goguenarder,v.  n.  a  glumi 

în  inodii  stupid  ii,  fam. 
Gogueaiarderiej  1.  glumă 

.stupidă,  jeosă.  [micu. 

Goguenetici  f.  faptă  de  ni- 
se Soguer,  v.  r.  a  glumi. 
GogueSy  1'.  pL  glumă. 
GoguetteSf    i'.   pi.    glumă, 

faptă    de    rîsii.    Etre  en  — , 

a  li  de  bună  um6re(cu  chefu), 

cJia)iter  des —  a  qn.,a.  spune 

cuî-va  oflense,  injurii. 
GoinfradCj  f.  lăcomia. 
Goinf  re,  >».  lacumu  la  măn- 

care.  [cumu. 

Goinffrer,  v.  n.  a  manca  la- 
Goinf  rerâe,  f.  îmbuibare,  lă- 

com.iă,  escessLi  de  mâncare. 
Goître,  m.  guşiă.  Şi  gnetre. 
Goitreux,ease,  adj.  guşiatîi. 
Golfe,  m.  geogr.  goltu. 


GolgaSy  m.  specia  de  flanelă. 

Goliathy  m.  genii  de  insecte 
coleoptere. 

Golilei  f.  guleru    în  Ispania. 

QoSîs,))!.  copaciu  de  20  annî. 

Gomene}  m.  mar.  funia  de 
ancoră. 

Gommei  f.  gummă,  cleiu, — 
arabique ,  gurami-arabicii , 
ce  decurge  dintr'unu  felu  de 
acacia  ;  —  elastique,  gume- 
lasticil,  caoutchoiic. 

Gomme-guttei  f.  gummă 
indiană,  usitată  în  medica- 
lii inte. 

Somme-resinei  f.  mustii 
de  gummă  şi  de  re.şină. 

Gonimer,  v.  a.  a  unge  cu 
gummă.  mosu. 

GommeuXi  ease,  adj.  gum- 

Gommierf  m.  acacia  din 
insul,  americane,  din  ţărrele 
calde,  care  produce  gummă. 

Gomphose,  f.  anal.  gonfo- 
se,  înclieiâtura  iminodile , 
unde  sunt  îmbuccate  ossele. 

Gonagre,  f.  durere  de  ge- 
nuchî. 

Gond;  )n.  cardine,  |iţînă  de 
portă,  de  uşiă.  [lată. 

Gondole,  f.  gondolă,   luntre 

se  Gondoler,  v.  r.  a  se  în- 
fla  (despi'e  lemnu). 

Gondolier  ,  m  .  luntrasiu, 
conductorii  de  gondolă. 

Gone,  m.  naf.  vermi  infusoriî. 

Goneşte,  //(.  păine  de  Go- 
neşte, GJtu  lingă  Paris. 

Gonf£3!on,cy(>/i/"aHon,î/î.  pra- 
purii, steagii  bisericescu. 

Gonf  aSoniies'*,  m.  purtătorii 
de  rrapure,  vd.  şi  urm. 

Gonfanonier,  m.  capulu  u- 
noru  republice  ital.  în  evulîi 
mediu. 


GOR 


-  441  — 


GOU 


Qonflemenf,  inflătură. 

Gonf Ier,  v.  a.  a  înfia,  Se—, 

a  se  înfla. 
Gong,   m.    discu   de    metalu 

sunătoriii,  tipsia. 
Gongronci   f.  grossime  ce 

se  formedă  ia  trunchi<ulu  ar- 

burilorîi. 
Gonichon,  in.  căciula  căpe- 

ţiaeî  de  sacharu. 
Gonin,  m.  maitre — ,  viclenu 

iscusitei,  vecii. 
Gonîometre,)n.gonioraetru, 

instfumentu   {)entru  mesura 

ănghiuriioru  (la  cristale). 
l;ionioin6lrie ,    f.    tngono- 

nietriă. 
Gonne,  f.  vassii  pentru  beu- 

tură  la  uavL  Comp  futaille. 
Gonoler,  m.  uă  passere  afric. 
Gonorrheei  f.  med.  blenor- 

ragiă. 

Gor,    i».    arbure    pe  malulu 

Nigruluî^assemine  castanului. 

Gord,  m.  lesă  pentru  pesce. 

Gordîen,9?i.nodulu  gordianii, 

luî    Gordiu. 
Gore,  f.  purcea,  scrofă. 
Goref ,  m.  grăssunu,  purcelCi. 
Goreter,  v.  a.  a  şterge,  cu- 
raţi, navea  cu  mătura  goret. 
Gorge,  f.  gitu,  grumadii. 
Gorg^y  ee,  adj.  nat.  animale 

care  are  pe  gitu  uă  cunună 

de  altă  culore  decătu  a  cor- 
pul uî. 
Gopge-blanche  ,    gorge  - 

blcn.,  i'.  speţiâ  de  passere. 
Gorge  chaudej  f.  glumă. 
Gorge-de-pigeon  ,    adj . 

ca  guşia  porumbului. 
Gorgee,  1'.  îngliiţilură. 
Gorger,  v.  a.  a  sătura,  im- 

buiba  cu  mâncare.  Se  — ,  a 

manca  esce-ssivu. 


GorgereSi  f.j:)L  lemne  pen- 
tru usulu  naviloru. 

Gorgereti  i».  unu  instru- 
mentil  la    tăiâtoriî  de  petre. 

Gorgerette,f.iacaluţă,t'ec/i. 

Gorgerin,  m.  armatură  pen- 
tru gîtu.  I  passere. 

Gorge-rouge,  f.  specia  de 

Gorget,  m.  specia  de  rindea. 

Gorgone,  f.  gorgonă,  me- 
dusă,  monstru  feminină  mi- 
tologică. 

Gornable,)n.cuiu  de  lemnu. 

Gors,  m.  locu  strimtu  într'- 
unu  fluviu. 

Oosier,  rn.  gîtlegiu;  fig.  voce. 

Gossampin,  m.  arbure  de 
bumbac  ind.  Şi  fromagev. 

Gothique,  adj.  gothicu.  Ar- 
chitecture — ,  architectură  o- 
givale. 

Gouache,  f.  seu  gouave,\ă\:>- 
sele  opace  ammeslicate  cu 
apă  şi  guramă. 

Goudiiii  rn.  bită  scurtă. 

Goudron,  m.  (vorbă  arabă), 
catranu.  [cu  catranu. 

Gondronner,  v.  a.  a  ungo. 

Gouet|  in.  piciorulii  viţelu- 
lui, uă  plantă  aroidă. 

Oouffrei  m.  prăpastia  a- 
dîncă. 

Gouge,  f.  daltă  scobită. 

Gougette,  f.  daltă  mică. 

Gouinej  f.  femeă  care  alergă 
în  tote  părţi-le,uşiarnică,pop. 

Goujat,/>i.  fam.  omu  mojicu. 

Goujon,)?î.plebuşcă,pescişor. 

Goujonner,  v.  a.  a  întări 
cu  drugî. 

Goulee,  f.  îmbuccătură  mare. 

Goulety  m.  gilulu  unei  bu- 
tile;  intrare  strimtă  intr'unu 
porţii. 

Goulettej    f.  micu   sghiabil 


GOU 


442 


GOU 


pentru  scurgerea  apei,  şianţu 
micu.  [ton. 

Goulîafre|a(/j.lacumu,(/Zou- 

Gouiotf  m.  gitulu  butilei. 

Goulotte,  f.    vd.    Goulette. 

GoulUj  ne,  adj.  lacumu  la 
mâncare.  Comp.  gourmand. 

GoulU|  m.  unu  animale  care 
mănâncă  multîi. 

Goulument,  adv.  cu  gustu 
(^poftă)   maro,  cu  lăcomia. 

Gounii  m.  trupe  ce  dă  tri- 
burile algeriane.         [galere. 

Goumenes,  f.  pi.  funii    de 

Goupille,  f.  resteu,  micu 
drugii. 

Goupiller,  v.  a.  a  împedica 
cu  unu  resteu. 

Goupillon  f  m.  stropitoru, 
mutăudu,  păraătulu. 

Goupillonner,  v.  a.  a  cu- 
raţi cu  peria,  cu    mătăudul. 

Gouri  UI.  cavitate  la  unu  mal. 

Gourdy  rde,  adj.  perclusii 
de  irigă,  înghiă^iatu. 

Gourdej  f.  vd.  Piaslre. 

Gourde,  f.  tivgă  uscată  şi 
curăţită  în  intru  pentru  apă. 

Gourdiiii  ra.  cordinii,  bîtă 
scurtă. 

Gourdiner,  v.  a.  a  bate  cu 
măciuca. 

Gourdiniere,funiă  la  panda 
dinainte  a  galerei. 

Goure,  f.  merfă  de  băcănia 
stricată.  [line. 

Goureauy  m.  spegiă  de  măs- 

Gourer,  v.  a.  a  înşela,  jjojj. 

Goureur,  m.  băcanii  care 
vinile  merfă  prefăcută,  stri- 
cată. 

GourgandinCj  f.  femeă  de 
strată,  prosternutăj   pop. 

Gourganei  f.  spegiă  de 
bobii  dulce  de  baltă. 


Gourgouran,    m.   materia 

de  mătasse  din  Indie. 
Gourmade,  f.  ghiontu. 
Gourmand,    ande,  adj.  a- 

vidii,    lacumu    la    măncare. 

Branches—es,    ramuri  cari 

attragii  sacculu    ramuriloru 

vecine.  Arhre — ,  arb.  cu  pre 

multe  ramuri'. 
Gourmander,  v.  a.  a  mus- 
tra cu  vorbe  aspre,  certa. 
Goursnandine,  f.  speţiă  de 

pere. 
Gourmandise,  f.  aviditate, 

lăcomia,  la  măncare. 
iTiourmei  f.  guturaiu  la  caî, 

primele  nebunie  ale  juneţeî. 
Gourmer,  v.  a.  a  pune  dă- 

balele  mice  calului. 
Gourmet,  m.  cunnoscetorii 

de  vinuri. 
Gourmette,  f.  cWbălută. 
Goui'nabiei  nt.  mar.    cuiil 

de  lemnii  pentru  corabia. 
Gournabler,    v.   a.  a   bate 

cuiîi  de  lemnu  la  corabia. 
0ournal|  m.  unu  pesce    de 

maie. 
Goussanif  yn.  s.  goussatit, 

caiu  cu  gîtulu   scurţii,    calu 

forte.- 
Gouse|f.  bot.  posghiţa  grăun- 

ţeloru,    capii  de  usturoiii. 
Gousset,    m.    gropiţa    dela 

subţioră,    clinii    la  cămeşiă. 
Gout,  m.  gustii;  sapore. 
Gouterj  v.  a.  a  gusta;  cerca. 
Gouter,  v.  n.  a  manca   în- 

tie  prăndii  şi  seră,  a  ojina. 
Goâter,  m.  ojină,  gustare. 
Gouttej  f.  picătură  :    farm. 

mesură  pentru  unele  liquorî, 

ce  se  dă  în  dosă  forte  mîcă. 
Gouttei  f.  podagră,   reuma- 

lismii, — sciatique,  vd.  scia- 


GRA 


443 


GRA 


tique  ; —  sereine,    paralisea 

nervului  opticii.  Vd.  amau- 

rose,  bet'lue. 
Gouttelette,f.picătură  mică. 
GoutfeuXy   euse,  adj.    care 

suffere  de  reumatisrriu. 
Gouttierei    f.    şghiabu    de 

strâşină. 
Gouvernable,  adj.  guler- 

nabile,  care  se  pote  guberna. 
Gouvernail,    m.    cărniă   ia 

nave. 
Gouvernance,  f.  jurisdic- 

ţiune  altă-dată  in  Ţerrele  de 

Jeosu. 
Gouvernanffiin.căruiuitoru. 
Gouvernante ,    t'.    guber- 

nante ;    con.sortea  cărmuito- 

ruluî. 
Gouvernateuri  m.  guber- 

natorij,  cărmuitoru. 
Gouvernei  f.  coiidu.  regulă 

de    purtare     într'uă     causă, 

(juide. 
Gouverneaui  m.  servitoru 

la  unii  meşteru. 
Gouvernement,     m.    gu- 
bernii, administraţiune,  căr- 

niuire.  [de  gubernii. 

Gouvernamental,a/e,ar/j'. 
Gouvernementisfe  f    m. 

părtenii    allu     constituţiuniî 

de  guiernu. 
Gouverner,  v.  a.  a  guber- 
na, administra. 
Gouverneur,   m.  guberna- 

torCi,     administratorii,    căr- 

aiuitoru. 
Gouvioiiy  m.  specia  de  pesce. 
Goyawe,f.fructu  de  gotjavier. 
GoyaviePj  m.  s.  gouyavier, 

unu  mare  arbure  american. 
Grabat,  m.    patu  ordinariii 

de  omii  săracii. 
Grabatairci  m.  care  se  bo- 


tedă  la  ora  morţii,  care  e 
de  ordinariii  bolnavu  în  patu. 

Grabeauy  m.  fârmilură  de 
luci-urî  de  băcănia. 

Grabeler,  v.  a.  a  alege  cu 
d'amenuntulu.  [tură. 

Grabouilley    f.    ammestică- 

Grabuge,  «i.  certă  (gălăgia). 

Grâce,  f.  graţia,  favore  (ha- 
lirii), .iertare  ;  nuanţe  plă- 
cute, attracţiune.  Grăce  ă 
Dieu,  mulţumim  lui  Dum- 
nedeîi,diu  fericire.  De  grăce, 
pentru  numele  luî  Dumne- 
deu.  De)nandcr — ,  a  cere 
iertare.  Rendre — ,  a  mul- 
ţumi. Boimes  grăces,  bi- 
nevoinţă  ,  favore  .  Bonne 
— ,  mică  perdea  la  perna 
patului. 

Graciabley  adj.  graţiabile, 
de  ierlatii  ;  remissibile. 

Gracier,  v.  a.  a  graţia,  ierta. 

Gracîeuseinent,  adv.  ia 
mod  li  graţiosîi,  plăcuţii,  cu 
graţia. 

Oracieuser,  v.  a.  a  arreta 
cui-va  ainiciă,  bunetate. 

Gracîeusîte,  f.  faptii  gra- 
ţiosu,  politeţă,  gratilicaţiune. 

GracceuXy  euse,  adj.  gra- 
ţiosîi, plăcută,  vd.  agreable. 

Gracilitey  f.  gracilitate,  sub- 
ţirime  (despre  voce). 

&radation,f.  gradaţiune,  as- 
cinsiune,  suire,treptatu,  cres- 
cere  successivă  ;  pict.  trecere 
nesimţibile  dela  uă  culoi-e 
la  alta. 

GradCi  m.  gradu,  demni- 
tate. 

Grada,  adj.  care  are  unii 
gradu  într'uă  demnitate  in- 
ferior e. 

Gradeau,iH.  specia  de  pesce. 


GRAI 


444 


GRI 


Grader,  v.  a.  a  conferi  unu 
gradu,  pune  într'uă  demni- 
tate. 

Gradirii  m.  scăricică,  trepte. 

Gradine,  f.  forfece   dinţată. 

Grados,  m.  unii  pesce  ma- 
rinii 

Gradualit6|f.  înaintare  trep- 
tată, [grade,  treptare. 

Graduation,  f.  împărţire  în 

Gradue,  >n.  cellu  ce  a  căş- 
tigatu  unu  gradii  academică: 
adj.  gradatăjdivisă  în  grade. 

Gradueiy  ellc,  adj.  graduale, 
care  merge  treptată. 

Gradueilement,  adv.  gra- 
dată,   treptată,  j>a>'  degres. 

Graduer ,  v.  a.  a  împărţi 
în  grade,  adăugi  treptată  ; 
conferi  grade  în  Universi- 
tate. 

Graffacei  )n.  tipărirea  unei 
materie  cu  figure. 

Graffigner,  v.  a.  a  sgăria. 

Graffstey  f.  grafită,  inscrip- 
ţiune  pe  muri  în  urbile  an- 
tice. 

Graiilej  f.  ciocă. 

Graillemanti  m.  voce  ră- 
guşită. 

Grailler,  v.  a.  a  cănta  cu 
cornulă,  ca  se  rechiăme  cănii 
de  vinătore. 

Grailioiii  m.  fermiture. 

Graillonneri  v.  a.  a  scuipa 
desu. 

Grairii  m.  grăunte. 

Graîne,f.semînţă  dela  plante; 
mauvaise — ,  omeni  reT. 

Graînetier,  vd.   Grcnetier. 

GrainieP}  rn.  icre,  f.  vînde- 
toru  de  grăunte  cu  amenun- 
tulă. 

Graissagci  m.  ungere  cu 
grăssime  (a  roteî  etc.) 


Graisse,  f.  grăssime,  un- 
tură. 

Graisser|V.  a.  a  unge  (rota). 

Graissety  m.  brotăcelu,  rai- 
nette  verte. 

Graâsseurj  m.  cella  ce  unge 
ossia,  machiuele. 

Graîsseux,  ease  adj.  un- 
surosă. 

Graliine,  f.  passere  de  N.-O- 
landă. 

Grameii)  m.  grame,  totu  fe- 
lulă  de  erbă. 

Gramineei  f.  gramiueă,  de 
spefia  erbeî. 

Grammaire,  f.  grammatică. 

Grammairien,  m.  enne,  f. 
cella  ce  predă  lecţiunT  de 
grammatică.  Scriptoru  as.su- 
pra  gra  mm  aticei. 

Grammaticai ,  ale,  adj. 
gra  mm  atic  ale;,  de  gramma- 
tică. 

Graniniaticaienient,ar/t'. 
grammaticale,  după  grama- 
matică. 

Grammatiste, rn.  gramma- 
tistă,  professoru  de  gram- 
matică. 

Gramme,  m.  grammă,  ap- 
prope  a  3-a  parte  din  dramă, 
seu  i9  grăunţi. 

Grand,  nde,  adj.  mare.  En 
— ,  în  mărimea  naturale,  seă 
în  mărimea  cuvenită;în  mare, 
â  la  grande,  după  cum  facă 
ceî  mari.  Grand-cordon,sen 
grand-croix,  gradulă  cellă 
maî  înaltă  într'uă  ordine  de 
cavaleria.  Trancher  du  — , 
a  se  arreta  câ  personă  mare, 
în.semnată.Z)e — coewr,cut6tă 
inima,bucuros,  ii  fait — jour, 
este  dioa  mare,  faire  grand' 
chîr'e,  a  manca  si  be    bine. 


GRA 


445  — 


GRA 


Grandeleff  etle,adj.  mări- 
cel ii. 

Grandement,  adv.  în  modu 
nobile,    cu  mărime  ;  mulţii. 

Grandesse,  i".  demnitatea 
iinuT  nobile  .-spaniolii. 

Grandeuci  f.  mărime,  raag- 
nificinţă:  importantă,  onori.    j 

Grandiose,  acZy.  grandiosu.    ] 

Grandir,  v.  n.  a  se  mări, 
a  cre.sce. 

Grandissîme ,  adj.  forte 
mare. 

Grand'mere,  f.  bunică. 

Grand-ceuvre^'H.seu  cfraiul 
ort,  marea  operă.  Numia  al- 
chimi.şliî  operaţiunea  prin 
care  [)retindea  se  producă 
aurul  îi. 

Grand-oncfe,/». fratele  mo- 
.şiuluî. 

Grand-pere,   m.  moşiu. 

Grand'tante,  f.  surorea  bu- 
nice? seu  moşiuluî. 

Grange,  f.  .şiură,  m:'gasinu, 
unde  se  incliidu  cerealile 
înainte  de  treeratCi. 

'l^raniti  m.  seii  (jranite,  gra- 
nitCi. 

Granitelie,  adj. — du  mar- 
bi-e,  marmure  assemine  gra- 
nitul u  !. 

Granitiquei  adj.  graniticu, 
de  granilu. 

Granu!atîoii,f.granulaţiune, 
l)refacerea  metaleloru  în  gră- 
unţi mici,  numit!  rjreuaUles. 

Granu!3ire,((r//.  graculare, 
compuşii  din  micî  grăunţi. 
Sas'.i'.  uă  plantă  criptogam. 

Granuler,    v.  a.  a  granula,    j 
preface    metalele  în  grăunţi 
mici. 

GranuleuXi  tvf.sc  adj.  gi-a- 
nulosu,  grăuntosîi. 


Graphides,  f.  jjI.  primele- 
trăssure  ale  uneî  piclui-e. 

Graphiquci  adj.  graficu.Se 
dice  desjire  .scrieri  esplicate 
prin  vorbe  şi  figure. 

Graphiquentent,  adj.  în 
modu  grafica,  prin  vorbe  şi 
ligure. 

Gpaphîfe,f.vd.  PlotubagiHe. 

Graphomeire,  m.  grafo- 
rnetru,  instrurnentu  pentru 
mesura  ănghiuriloril  (la  lio- 
tarnicî). 

Grapin,  vd.   Grappiii. 

tsrappey  f.  grapă,  ciorchină. 
Mordre  a  la — ,  a  priinii  cu 
aviditate  uă  proposiţiune,  a- 
ve  plăcere  penlru; —  de  ital- 
ia) ide,  garangiă  de  Olanda 
în  pi.i!bere. 

GrappiHage,  //?.  strîngerea 
.strusuriloru ,  broboneloru, 
după  cule.ssulu  viei,  fam. 

Grapilleri  v.  a.  a  .strînge 
strugurii,  brobonele,  după 
culessulîi  viei;  a  face  unii 
raicu  că.ştigu ;  lua  pe  întîm- 
plare. 

Grapilleur,)H.stringetoru  de 
brobone  după  culessulti  vieî. 

Grapillon,)>j. ciorchină  mică. 

Graphini  )h.  mică  ancoră, 
cărligil.  Jeter,  meltre  le  — 
sur  qn.,  a  captiva  sjiiritulu 
cui- va. 

Grappineri  v.  a.  a  ţinena- 
vea    printruă  ancoră  mică. 

Grapse,  vi.  genii  de  criis- 
taceî. 

GraS}  asse,  adj.  grassîi,  plinîi 
degrăssime,maj?.ger — /aire 
—,  a  manca  dulce,  carne. 
Un  //ic<6— ,buccate  de  carne. 

Gras-double,  rn.  i)rapura 
viteloru. 


GRA 


446 


CtRA 


âras-fondUy  m.  gras-fon- 

(liire,  f.  iaflaramaţiunea  me- 

sinteriuluî  şi  intestineloru  la 

caî. 
Grassement,    adv.   abun- 

dante,    commodu,    vivre  — , 

a  trăi  îa  abundanţă ;  payev 

— ,  a  plăti  cu  liberalitate. 
Grassety    ette,  adj.  puginu 

grassu,  grăssuliu.. 
Grassetie|f.spegiă  de  plantă 

apatică. 
Grasseyement,  ui.vorbire 

din  gîlîi,  vd.  urm. 
Grasseyer^    v.  a.  a   vorbi 

din  gîtu,  peltică. 
Grassouiliet ,    ette  ,   adj. 

grăssuliu,  vd.    Grasset. 
Grateron  ,     m.     cornăţelu, 

uă  plantă. 
Graticuler,  v.  n.  pict.  a  co- 
pia uă  pictură.  Şi  craticuler. 
Gratifîcation,  f.  gratifica- 

ţiune,  recompensă^  resplată. 
Gratifier,  v.  a.  a   gratifica, 

accorda  unii  darii,    i-esplăti. 
Gratini  m.  coje  lipită  de  lun- 

dulii    vassuluif,    după-ce   s'a 

coptu  uă  prăjitură. 
Gratiolci  1'.  spegiă  de  plantă. 
Gratis,  adv.  gratis,  în  daru. 
Gratitude,  f.  recunnoscinţă 

pentru  binefacerea  priimită. 

Comp.  reconnaissaiice. 
Gratte-culy  711.  cocenii    de 

trandafirii.  [biaceă. 

Grattegaly  m.  uă  plantă  ru- 
Gratteleuxy  ense,  adj.  pe- 

cinginosu. 
Grattelle,  f.  pecingine. 
Grattementj  rn.  sgiriere. 
Gratte-papîer,r/i.seii  grat- 

tear  de  papier,  strică-chăr- 

tia.  Se  dice  in  derisiune  de 

scriitorii  reî. 


Gratter,  v.  a.  a  rade,  sgî- 
ria  ;  scărpina  ;  fam.  a  ciupi, 
căştiga  ceva,  scormoni. 

Grattcir,  m.  bricegii  de 
rasii  chărtiă,  pergamentii. 

Gratuit,  te,  adj.  gratuiţii,  în 
darii,  fără  plată ;  fără  scop. 

Gratuita,  f.  teol.  caracte- 
rulii  lucrului  gratuiţii.  II  se 
dit  principalement  de  la  grâce 
et  de  la  predestination. 

Gratuitement,  adv.  gra- 
tuiţii, fără  plată;  netem«nicxi. 

Gravatier,  m.  cărrugiaşiii 
care  duce  molodu. 

Gravatif yii>c,  adj.  med.  gra- 
vativu,  îngreunătoriu. 

Gravats,  vd.  Gravois. 

Grave,  adj.  greu,  grave,  în- 
semnătoriu,  serioşii,  impor- 
tante. 

Gravelâe,  f.  cenuşe  de  droj- 
die de  vinu  consumată  în 
focLi.    [de  petricele,  nisiposii. 

tSraveleux,  eiise,  adj.  plinii 

Gravelle,  f  med.  petră  în 
stomacii;  drojde  de  vinu  us- 
cată,     [bere,  necuviinciose. 

Gravelure,  f  vorbe  pre  li- 

Gravement,  adv.  cu  gra- 
vitate, serioşii.  [sculpta. 

Graver,  v.  a.  a  săpa,  scobi, 

Graveur,  m.  săpătoru  în 
marmure,  în  inetalii. 

Gravier,  m.  petrişiii  raenunt. 

Gravifique,  adj.  fis.  ceaa 
ce  face  unii  lucru  se  fiă  maî 
greii. 

Gravir,  v.  n.  a  se  sui  în- 
tr'unii  locii  difficile  de  mersii. 

Gravilation,  f.  fis.  gravita- 
ţiune,  appesarea  naturale  a 
lucrurilorii. 

Gravita ,  f.  fis.  gravitate , 
greutate,  importanţă. 


GRE 


447 


GRE 


Graviter,  v.  n.fis.  a  se  ple- 
ca din  causa  greutăţii  selle. 

Gravoirj  m.  imeltă  a  opti- 
cilorii. 

Gravois  j  rn.  raolodu  me- 
nuntu.  De  ordin,  se  dice 
gravat  s. 

Gravurey  f.  săpătură  îo  rae- 
talu,  în  marmure,  gravură. 

Grey  m.  voia  ;  â  mon — ,  după 
placulîi  meu,  ă  votre — ,  cum 
vreţi,  după  plăcere  ;  au  — 
des  vents,  în  voia  vînturi- 
lorîi ;  bon^  mal — ,  de  voia 
de  nevoia;  de — ă — ,  în  raodu 
amicale  ;  prendre  en — ,  a 
gessi  de  bunu.  Savoir — ,  seu 
bon — ,  a  fi  mulţumitii  de. 

Gr6bey  m.  uă   passere  apat. 

Grecy  m.  cque,  f.  şi  adj. 
grecii,  grecescîi ;  —  ancien, 
ollinescu,  ellenu.  Le — ,  lim- 
ba grecă. 

Grece,  f.  Grecia,  Ellada,  — 
oncienne,  Grecia  vechia. 

GrâcisePi  v.  a.  a  greci,  da 
forma  lirabeî  grece. 

Grecisme,  m.  grecismu,  în- 
torsură  de  frase  propria  lim- 
beî  grece. 

Grecque,  f.  unu  ferestreu 
manuale  la  legătorî  de  curţi. 

Gredin,  m.  ine,  i.  omîi  de 
nimicu ,  trenţărosu ;  micu 
cane  cu  peru  lungii. 

Gredinerie,  f.  fam.  mise- 
riă,  cerşetoria,  acţiune  jeosă. 

Grâement,  s.  grement,  m. 
tote  necessariele  unei  cora- 
bie, că  se  plutescă. 

Greer,  v.  a.  a  prepara,  pune 
la  corabia  celle  necessarie 
ca  se  plutescă,  comp.  equi- 
per. 

Greeur,  m.  cellu  ce  prepară 


corabia  cu  celle   necessarie 
ca  se  plutescă.  [ruluî. 

Greffe,  f.  cancelaria   grefie- 

Greff e,  f.  grad.  altoire ;  al- 
toiţi. 

Greffer,  v.  a.  grad.  a  altoi. 

Greff eur,  m.  'altoitoru. 

Greffier,  m.  grefierii,  secre- 
tariulu  unui  tribunale,  etc. 

Greffoir,  m.  cuţitaşiu  de 
altoită. 

Gr^ge,  adj.  sole — ,  mătasse 
brută,  nevăpsită,  nepreparată. 

Gregeois,  m.  grecu.  Feu — , 
foculii  grecescu. 

Gregorien,  enne,  adj.  gre- 
goriană ;  chant—,  căntu  or- 
dinată de  papa  Gregoriu  I, 
annee—en)ic,  annulu  substi- 
tuită in  caleud.  julianu  de 
Gregoriă  XIII.  în  1582. 

Grâgues,  f.  pi.  specia  de 
pantaloni,  ţam 

Grele,  adj.  lungă  şi  subţire, 
spilelată. 

Grele,  f.  grindine  ;  rneiJ.  tu- 
raore  la  pleope. 

Grele,  ee,  adj.  stricată  de 
grindine :  ciupită  la  faciă. 
Avoir  l'air — ,  a  se  arrela 
săracă. 

Greier,  v.  n.  a  cade  grin- 
dine, ploua  petra.  //  grele, 
plouă  cu  i'etră.  Greier  sur 
le  pe  mii,  a  .şî  esercita  pu- 
terea cu  omeni  slabî. 

Grelet,  rn.  martelu  (ciocanu) 
de  didarî. 

Grelin,  vi.  mar.  cablu  mică. 

Grelon,  m.  grindine  mare. 

Freloner,v.a.a  reduce  cera  în 
grăunţi,  ca  s'o  purifice. 

Grelot,  m.  clopoţelă. 

Grelotter,  v.  a.  a  tremura 
de  frigă. 


GRE 


448 


GRI 


Greluchon,  m.  favoritulu 
unei'  femee  susţinute  de  altul. 

Grementi»?.  vd.   Greement. 

Gremiali  m.  stofă  ce  şî  punu 
•episcopii  catolici  pe  genuchT, 
când  11  sunt  la  ofllciu. 

Grâmîl,  m.  raeiu  păsserescu 
(plantă).  Şi  hcrbe  aux  per- 
/es,  f.  [plantă. 

Gremiilet  ,    m.    speşiâ    de 

Grenade,  f.  rodia,  grenadă; 
bombă,  granată. 

Grenadieri  m.  rodiu;  gra- 
nadiru. 

Grenadiere,  f.  patrontaşiu 
de  granadivu. 

Grenadiile,  f.  plantă  de  Pa- 
raguay ale  cuî  seminţe  au 
gustulă  rodielorii.  Şi  fhur 
ile  la  p((?sion. 

Gvenadinf})}.\d.Friccindeati, 
Slrni) — ,  siropLi  cu  succii  de 
)-odiu. 

Grenadine,  f.  mătasse  pen- 
tru dentele  negre,  bariş  de 
mătasse. 

Grena  gci  />;.  reducţiune  în 
grăunţi  a  erbeî  de  pu.şcă. 

Grenaillei  f.  grăunţe  mice 
de  metalii,  alice. 

Grenaifler,  v.  a.  a  preface 
metală  în  grăunţe  mice.. 

Grenaîson,f.tinipulu  cându 
se  rornje(lă  grăiuiţele. 

Grenassei  f.  niicii  stin- 
dard u  de   nave. 

Grenaiy  rn.  granatîi. 

Grenaut,  m.  unu  pesce  cu 
capulu  mare. 

JÂrânelerjY.  a.  (—  loiie  peau), 
a  prepara  pelea  încătîi  se 
se  arrete  brobinţată. 

Grener,  v.  a.  a  face  grăunţe, 
a  grăunţi,  v.  n.  a  oroduce 
grăunte. 


Greneterie,  f.   commereiu 

cu  grăunţe. 
Grânetiery  m.  iere,  f.  vîn- 

detoru  de  grăunţe.  Şi  grai- 

nelier. 
Gr^netis,  f.    ferricăfură  de 

monnetă  în  formă  de  grăunţe. 
GrenefteSy  f.  pi.    brobinţe 

de  nerprun  fabricate  la    Â- 

vignon,  din  cari  se  facecu- 

lorea   galbină.     Şi    gvaines 

d'  Avignon. 
Grenîer,m.grănariu,ambaru. 
Grenotf  m.  spe?iă  de  pesce. 
Grenoui'le,  f.  broscă. 
GrenouiSler,  v.n.  a  se  îm- 

beta,  pop. 
Grenouîllere;   f.    lacu   de 

brosce. 
Grenouâlleti  m.  uă  plantă, 

coda  cocoşiuluT.  Şisceaude 

Salomo)}. 
GrenouâElette,  f.  uă  plantă, 

renunclu  apaticii  albu. 
Grenu;  t<e,  adj.    grăunţosu. 
GreSy  UI.  petră  de  nisipu. 
Gresii,  >n.  grindine  menuntă, 

mă(lăriche. 
Gresilleniant,}n.uins6re  cu 

mădăriche. 
Grâsilier,  v.  n.  a  ploua  mă- 
dăriche, vd.  şi  racornir. 
Gresiilonner|V.n.  xd.gril- 

loler. 
G-re-sol,  m.  mus.  sunetulu 

.s.)^  seu   g.  [de  nisipjj. 

Gresserîe,  f.murii  din  petră 
Greve, f.  malu  pucinii  înaltu; 

grevă  a  lucrătorilorti. 
Grever,  v.  n.  a    nedreptăţi, 

fui  re    lort,  User. 
Grianneau,  m.  cocoşiiisel- 

baticîi  tineru.  Şi  grianot. 
Gribanne,  f.  mică  nave  cu 

pănde. 


GRI 


4i9 


GRI 


Griblette  ,    f.     frigărui    de 

jiorcu,  de  viţelu  etc. 
Gribouillagei    w.    ])ictură 

seu  scriere  prostă. 
Gribouiller,  v.  n.  a  depinge 

sijîi  scrie  reu. 
Gribouillette,    f.  speţiă  de 

jocii  de  copil. 
Grîbouri,  -m.  spegiă  de  gân- 
daci. 
Grieche ,    adj.    şeii    orlie- 

ijrieche,  pie-grieche,  spegiă 

de  urdică. 
Grief,  m.  perdere,  pagubă. 
Grief ,  iî've,  adj.  greu;  de  ia- 

semnătate  ;  durerosu. 
Grîewenient,adJ. forte  greii. 
Grievete,  f.   greutatea  unei 

lapte. 
Griffadei  f.  apucare  cu  ghia- 

rele. 
Griff e,  f.  gliiară  ;   stempei. 
Grîffer,    v.    a.  a    apuca    în 

ghiare. 
Griffon  ,    tu.    unu    vulturu 

forte  mare,  cane  anglicu. 
Griffonnagey  m.  scrissore 

anevoiă  de   cititu. 
Griffonner,v  a.  a  scrie  reu. 
Griffonneuri  m.  scriitoru 

prostii. 
GriffonniePy  )ii.  reu  scrii- 
torii. 
Grignard  ,    m.     speţiă    de 

gips  Ci  de  lăngă  Paris. 
Grignoiii  m.  felia,  coje,  de 

pane    din    partea  maî    bine 

coptă. 
Grignotier,  v.  a.  a  manca 

incetii,  rodindii. 
GpignottiSi  m.  punturî,  li- 
nie, .săpate    in    metalii ,    in 

petră. 
Grigoui  m.  omii  de  nimicii, 

avarii,  raiserabile,  gredin. 

Dlcţ.  Fr«nc.-R*m. 


Grigri,  m.  i)almLi  din  in- 
sulele Caraibe. 

Grily  m.    grătariii  de    fripţii. 

Grillade,  f.  friptură  pe  gră- 
tiiriii. 

GrilIageiiH.grilagiu;  t.  trece- 
rea metalului  prin  maî  multe 
focuri  înainte   de  a  iCi  topi. 

Grille,  f.  grilă,  cancelă,  ver- 
gea de  ferrii  (dăbrea). 

Griller,  v.  a.  a'  frige  la  gră- 
tariii. 

Griller,  v.  a.  a  închide  cu 
cancele  (grile) ;  -r—  ane  fUle, 
a  pune  uă  fiică  în  monasterii. 

Grillet,  m.  grillette,  f.  clopo- 
ţel rătund  (în  armărie).  Gril- 
lete  ee,  cu,  clopoţei  la  piciore 

(despre  passerî  de  predă). 

GriUetier,  m.  făcetoru  de 
cancela  seu  grile. 

Griiloâi*,  //(.  cuptorii  unde  se 
pîrlescii  materiele  rase. 

Griilori}    )a.  greere,  cri-cri. 

GriliQţer,  v.  a.  a  cănta  că 
greerele. 

GriiS|iH.  pi.  vd.  scmmonneau. 

iarimaţant,  ante,  adj.  care 
face  gesturi  urate,  strămbă- 
ture. 


G 


f.  gestii    micii  şi 


urătii,  schimonoselă.  contor- 
siune. 

Grimacer,  v.  a.  a  face  .sclii- 
monosele,  contorsiuni. 

Grimacier,  iere,  adj.  cellu 
ce  face  din  deprindere  con- 
torsiuni, gesturi  urate. 

Grimaud}  m.  .şcolarii!  din 
classe  inferiore  (spre  defă- 
mare) ;  răii  scriptorii,  spiritii 
micii. 

Grimaudep,  v.  n.  a  inveţa 
pe  şcolarii  de  jposu  (în  sensii 
defămătoriii). 

29 


GRI 


450 


GRI 


Grime,  m.  şcolariu  dejeosu, 
reii  actoru  care  jocă  pe  be- 
trănî  risibilî ,  în  opp.  cu 
pere  noble. 

Grimeliiii  m.  copilu  micii 
(în  defămare). 

Grimelinagei  m.  fam.  jocu 
micu  şi  pentru  puciaii  căş- 
ti gu. 

Grimelinerj  v.  n.  a  juca  în 
cărţi  pe  micii  preţii. 

SC  Grimer,  v.  r.  a  şî  depinge 
pe  fapiă  creţiture  şi  a  se 
purta  că  betrăniî.    [africanii. 

Grimme,  ni.  uuu  patrupedă. 

Grimoire,  m.  culessii  de 
conjuraţiunî  magice,  carte  a 
fermecătorilorii.  [agaţă. 

Grîmpant,a>?ie,  adj.  care  se 

Grimper,    v.  n.  a  se  agăţa. 

GrimpereaU}  m.  uă  mică 
passere  silvană. 

Grimpeurs,)».  pi.  uă  classe 
de  passerî. 

Grincement  ,  m.  —  des 
dents,  arretarea,  scrişnirea 
dinţitoru. 

Grincer,  v.  a.  — Ies  s.  des 
dents,  a  arreta,  scrişni,dinţiî. 

Gringotfer,  v.  a.  a  mcepe 
s6  ciripescă.  Comp.  fredon- 
ner. 

Gringuenaudei  f.  necură- 
ţenia la  ochi  etc. 

Gringuenotter,  v.  n.  Se 
dice  de  privighetore,  căndii 
nu  căntă  înţelessii. 

GriotSy  m.  'pi.  allii  douile 
seceraţii  de  grăii. 

Grsottey  f.  marmure  cu  pete 
negre  şi  roşie ;  vişină. 

Griottieri  m.  vişinii,  ama- 
relii  [glifîî- 

GriphCi    m.  spepiă  de  iero- 

Grippei  f.  fam.  gustii  capri- 


ţiosii.  Prendre  en  — ,  a  «e 
preveni  contra  fără  motivu; 
med.  catarii  epidemicii. 

Gripper,  v.  a.  (de  pisică)  a 
prinde  i-epede.  V.  n.  a  se 
încreţi. 

Grippe-sou,m.cellii  ce  ăm- 
blă  după  căştigurî  mice.  PI. 
nevar.  şeii  grippe-sous. 

Gris,  se,  adj.  şi  m.  surii, 
albii  cu  negru  ;  beutîi,  cam 
beatii,  —  de  lin.,  suru  ames- 
ticatu  cu  roşiii,  —  de  fer, 
de  culorea  ferruluî  lustritii; 
vin  — ,  s.  paillet,  vinii  roşia 
dischisii,  scpiir — e,  religiosă 
care  servesce  pe  bolnavi. 

Grisaillci  1'.  pictură  in  albu 
şi  negru,  represintăndu  o- 
biecte  prcsuppuse   albe. 

Grisaiiler,  v.  a  a  depinje, 
dugrăvi,  grossii  cu  cenuşiu. 

Grisâtref  adj.  care  bate  î» 
cenuşiu,  în  surii. 

GriseP}  v.  a.  a  îmbeta,  căli. 

Griset,  m.  sticlete  tîneru. 

Grisette,  f.  iiaină  cenuşia 
ce  portă  ţerrancele;  fiică  de 
condiţiune  mediocre  şi  de 
virtute    suspectă  (grisetâ). 

Grisiri}  »i.  passere  cenuşia 
de  Guiana.    vd.  lavandiere. 

GrisollePi  f.  Se  dice  de  căn- 
tatulu  ciocărliei. 

Grison,  onne,  adj.  căruntu. 

Grisonnant,  e,  adj.  car« 
începe  se  cărunţescă. 

GHsonner,  v.  n.  a  cărunţi. 

Grisoui  m.  chem.  speşiă  de 
găsii  produssii  de  cărbuni  de 
pămîntu  şi  combustibile.  Şi 
feu  grisou,  grieux,  griou, 
feu  icrrou,  feu,  brisou. 

Grisse,  f.  păine  lungu  ia 
Piemont. 


GIIO 


-    451 


GR  O 


Grivei  f  sturdu.Comp.  grive 

(le  gni,  drenne. 
GriveiC)    ee,    adj.  grivii,  cu 

jiete  viuete  şi  albe. 
Grivelee,    f.    fain.    căştigu 

fraudulos  Li  (pungăşia). 
GrivelePj  v.  n.  a  şî  procura 

unu  căştigu  fraudulosu. 
Grîvelerie,  f.  procuraţiunea 

unuî    căştigu    nedrepţii,  ilii- 

citu,  (pungăşelă). 
Griveteury    m.   cellu   ce  şî 

face  câştiguri  IVaudulose. 
GrivoiSf  m.  oise,  f.  deştepţii 

şi  cutedante,  isteţii.  Grivoise, 

vd.  vivundiere. 
Crogj  m.  grogu.  Beuturâ  din 

rom,  apă,  sacharu,  şi  lemăiă. 
C^rognard}  arde,  adj.    de- 

lăuiătoru  (cirtitoru). 
Grognement,    m.    guiţatu^ 

grohăită. 
Grogner,    v.    n.    a    grohăi. 

guiţa  ;  fig.  a  cîrti. 
GrogneuP)  euse,  adj.   care 

more  de  necasii. 
Grognon,    m.  şi    f.  cuT   nu 

tace  gura  de  necasîi. 
Groinj    m.    {groa-inj,  rutii, 

gura  rîmătoruluî.  .  [spartă. 
Groisiif  m.  buccăţe  de  sticlă 
Groison,  m.  cretă  albă  re- 

dussă  in  pulbere,  că  se  pre- 
sare pergamentulii. 
Groile,  f.  spegiă    de    corbii. 

Cornp.  freux. 
Groma,  m.  seîi  j/rwrrta,  pră- 
jină de  in^suratu,   la  antici. 
Gromatiquei  adj.    de  me- 

•lurare,  ari- — ,  artea  geome- 
trică,    [ra  (morraănij,  fam. 
Grommeler,  v.  n.  a  murmu- 
Grondei  f.  vd.   Tromije. 
Grontlemeniy  m.  sgomotii 

surdu  .şi  l»Dgu,  bubuitură. 


Gonder,  v.  n.  a  furtuna,  bu- 
bui ;  fig.  a  murmura  de  nfi- 
casii,  certa,    [nă,  cu  măniă. 

Gronderie,  f.  certare,  doje- 

Grondeup,  m.  euse,  t.  cer- 
tătoru,  cîrlitorii. 

Grondin,  vd.  Rouget. 

Groom,  m.  (angl.  pronun?. 
r//'0!uu/,  servitorii  la  grajdîi. 

Gr*os,  SC,  adj.  grossii,  mare, 
deşii  ;  opp.  petit,  delie.  Etre 
—  de  dire,  de  faire,  a  ave 
multă  d-rinţă  se  dică,  se  fa- 
că ;  parter  des  —  deiits,  a 
vorbi  cu  măndriă,  —  vert, 
verde  inchisu;  ă  ta — $e,  mo- 
jicesce.  En  gri>s,  cu  redicata 
(toptanulu).  Tont  en  gros, 
nu  maî  multu.  Caai^w.  raultii. 

Gros,  in.  gro.ssu.  A  128  parte 
dio  tiore,  seii  a  8  parte  din 
uncia.  [gura  grossă. 

Gros-beC;    m.    passere    cu 

Qros-bîancj  )/i.  maslicu  de 
albii  şi  cleiii. 

Groseiilej  f.  cocădă. 

Groseilies*,  ■in.  cocădii. 

Grossej  f.  cantitate  de  [-l 
du/ine. 

Grossei  f.  scriere  cu  litere 
mari  pentru  începători  la  ea- 
ligrafiă ;  espediţiunea  unaî 
actu  in  formă  esseculoriâ. 

Grosserîef  f.  merfă  grossă 
de  ferrii,  commerciîi  cu  re- 
dicata. [(femeeî). 

GrossessCi    f.    însărcinare 

Grosseur,  f.  grossime. 

Grossier,  iere,  adj.  nep«- 
litii,  mojicii,  vd.  iinpoli. 

Gro68i6reinent|  culv.  «e- 
politii,  grossolanu,raojicesce. 

Grossiâretdf  f.  gro3.<i!ime, 
nepoliteţă,  mojicia.  [îngroeia. 

Grossir,  v.  a.  a  face  groissii, 


GRD 


452 


(lUE 


Grossissant,  e,  adj.  care 

măresce,  cave  se  raăresce. 
Grossissement ,    m.   in- 

groşiare. 

Grossoyeri  v.  a.  a  prescrie 
unu  contracţii  etc.  vd.  grosse. 

Grotesque,  adj.  pict.  gro- 
tescu,  unde  natura  e  alte- 
rată, stravagante.  —  Se  dit 
des  figures  outrees  ou  con- 
trefaites,  imitees  des  peintu- 
res  antiques  trouvees  dans 
Ies  grottes. 

Grotesquement,  adv.  în 
niodu  grotescîi  (ciudatuj. 

Grotesquery  v.  a.  a  scrie 
grotescii. 

Grotte,  f.  antru,  pesceră. 

Grou^teux,  ett.se,  adj.  pe- 
trosu,  nisiposii. 

Grouillanty  ante,  adj.  care 
pe  mişcă  încoa  şi  încolo,  le- 
gănaţii ;  plinu,  furnicăndu. 

Grouillement,  m.  mişcare 
iiicoa  şi  încolo,  cletinare. 

Grouiiler,  v.  n.  a  se  mişca, 
furnica,  a  fi  plinu. 

Grouiner,  v.  n.  a  grohăi 
(rimătorulu). 

Group,  m.  grupu,  .«ăculeţii 
sigilaţii  cu  banî. 

Groupe,  f.  grupă,  adunătură, 
uniune  de  maî  multe  per- 
.«one. 

Grouperj  v.  a.  a  aduna  la 
unii  locu,  grămădi. 

Gru,  tu.  supă  de  făină. 

GrualeuXj  euse,  adj.  măci- 
naţii mare. 

GruaUy  m.  grişiii,  fertură  de 
grişiu,  —  d'orge,  arpăcaşiii. 
La  pi.  grăunţi  pisaţi. 

Grue,  f.  cocorii.  Faire  le 
pied  de — ,  a  asştepta  in  pi- 
ci ore. 


Grue,  f.  machină  pentru  re- 
dicatu  petre  la  edificie, 

Gruerie,  f.  tribunale,  care 
judecă  processele  privitorie 
la  perderile  occasionate  în 
păduri,     [dinţi  sacharii  etc. 

Gru  ger,    v.    a.    a  ferîma  în 

Grumeg  f.  bols  en — ,  lemnu 
tăiaţii  cui  nu  e  luată  cojea. 

GrumeaU}))!.  grumu,  grunjii. 

se  Grumeler  v.  a.  a  se  face 
grunji/jc  f/rit, ;<cZ/e,ind. preş.). 

Grumeleux ,  euse  ,  adj. 
grunjosii. 

Gruoni  //*.  puiii  de   cocorii. 

&»ruyer,  ere,  adj.  faucon 
— ,şioimii  care  prinde  cocori. 

GruyBVf  III.  tuncţionariii  care 
cerceta  perderile  occasionate 
la  păduri  şi  riurî. 

Cruyerey  ni.  şeii  fromarje 
de  gr.,  caşcavalii  dela  Gru- 
yeres,  oraşiu  în  Fribourg. 

Gryphite,  f.  specia  de  co- 
quile  petriOcate. 

Grypose,  f.  med.  curbatura 
unghieloriî.  [verneur. 

Gubernateur,    vd.    Goii- 

Gue,  ni.  vădii  cu  fundulu  so- 
lid u  şi  fără  no  molii. 

Gue,  oh  gue !  interj,  care 
esprime  buccuriă. 

Gu^able,  adj.  cu  vădii. 

Guebresj  m.pl.  seu  Gaures, 
Persani  cari  ţinii  religiunea 
lui  Zoroastru. 

Guede,  f.  plante  carî  dă  văp- 
sea  albastră  închisă.  De  or- 
dinariii  pastel. 

Gu6der,  v.  a  a  văpsi  al- 
bastru închişii,  vd.  şi  souler. 

Gouedron,  m.  văpsitoru  cu 
planta  numită  guede. 

Gueer,v.a.  a  trece  pi'in  vădii; 
a  spSla,  clăti  (rufe)  în  apă. 


Gl'EP. 


453 


GUI 


Gue!fe,    m.    Gelf,    altă-dată 

părtenu  allu  papilorîî. 
Guenille,  f.  trenţă^  vd.  hail- 

to)i,  chiffon.  ["ţărosii. 

GuenilleuXy  euse,  adj.  trea- 
Guenilion,  m.  trenţă  mică. 
Guenipe,  f.  femeă    forte  de 

ieosîi,  murdăria,  pop. 
Guenon,  f.  femela  maimuţei. 
Guenuche,  f.  maimuţă  mică. 
Guepardi  m.  patrupedă  in- 

dianu  de  genul u  pisicei. 
Guepe,  f.  vespă. 
Guepier,  m.  vespăriă,  —  de 

iner.  alcionii. 
Guepiii)  ine,  adj.  îuşelătoru. 
Guerdon,)/?.  .simbria,  vech. 
GuerrionnePyV.a  aresplăti. 
Guerci  seu  (/ue/■e^^,  adv.  maî 

nicî-decum,    nu    multu.  Ur- 

matu  de  p/us  seu  raoins  în- 

semnedă  apprope.  mai  mai. 
G&3^ret,  //(.ogoru.  [piciorîî. 
Guerîdon,*ii.mesci6râ  cu  un 
Gu6rîr,v.a.avindeca,temedui. 
Guerison,  f.  vindecare. 
Guerissable,  adj.  temedui- 

bile,    care  se   pote    temedui. 
Guerîsseur,*/*.teraeduitoru, 

medicii,  fam. 
Guârite,  f.  căsuţă    mică    de 

lemnii  pentru    peditorT,    seu 

sentinelă,  (gueretă). 
GuerlandeSyt.grinde  la  par- 
tea dinainte  a  naviT,    ca    se 

fortilice  prora. 
Guerlin,  m.  cablu,  iunie  de 

grossime  mijlocia. 
Guerpie,  f.  immobile  de  in- 

chirialii. 
Guerpci  f.  resbelu;  —  cirnle 

seîi  intestine.,  resbelu  civile, 

intre  popore  din  acelli-.şîStat. 
fauerrl&v ftn.ere^  f.  resbelicu, 

resboiuicu. 


GuerroyeuPy  m.  care  face 
buccurosiLi  resbelu. 

Guet|  m.  păndă,  etre  au  — , 
avoir  l'oed  au  — ,  a  sta  la 
păndă. 

Gu^tablej  adj.  care  e  detoriu 
se  Iaca  pedâ   (s^rejă). 

Guet>apens,ni  .cursă  întinsă 
pentru  a  ommori,  planii  pre- 
meditaţii că  se  facă  i'eu. 

Guetre,  f.  ghetă. 

Gueirer,  v.  a.  a  incălţia  cu 
ghete.  .S'e— ,a-.şîfpune  ghetele. 

GuettCg  f.  ]jroptea. 

Gueiter,v.a.  apăndi,  spiona. 

Guetteur,//j  observatorii  de 
navi,  de  iotimplărî  pe  mare. 

Gueitrorif  rn.  mică  proptea. 

Gueulard,/H.arf/e,  f.  guraliu. 

^\ueuley  f.  gura  fereî.  Lii  omii 
se  dice  bouche. 

GueuJee.f.îmbuccătură  mare. 

GueulePjV.n.  a  vorbi,  se  plân- 
ge, strigăndii. 

Gtîeuies,  m.  (persan.  (/((/. 
roşă),  faţiă  roşia  pe  armărie. 

Gueulette,f.dischisura  cup- 
torului. 

Gueusailley  f.  cersetorirae. 

0(seusainer,v.n.  a  cerşetori. 

OUwUSant,//<.  care  cere  milă. 

Gueusapd,//î.cerşetoru  pre- 
făcuţii, fam.  [lămuritu. 

Gueuse,  f.  ferru  topiţii  şi  ne- 

Gueuser,  v.  n.  a  cere  milă, 
cerşi,  inendier.     [şelăciune. 

Gueuserie,  f.  cerşetoria:  în- 

Gueusette,  f.  vassu  (ciobii) 
la  pantofar). 

CuBUXfeuse,  adj.  săracii,  cer- 
şetorii din  lenevia. 

Guhri/H.  pămîntii  foiie  divisâ, 
plinii  cu  metale. 

Gui|  m.  plantă  părăsită,  c(* 
cresce  pe  alţi  arburî ;   mai'. 


GU[ 


GUI 


Jemnii  din  jeosulu  păndoi  la 

iiuvile  mice. 
Guichet,  m.   portiţă  in  alta 

mare  ;  ferestruiâ  pentru  dis- 
tribuiţii, [temniţaruluî. 
Guichetieri  m.  servitorulu 
Guîde,jn.conductoru,călăudă. 
Guidej  f.  hăţu ;    salariu  pîă- 

titii    surugiului    la    fiă-care 

poştă. 
Guideaui  m.  spegiă  de  mreje. 
Guide-âne.m. carte  care  con- 
ţine   ordinea    serbătorilorîi. 

PI.  uevar.  seu  guide-ânes. 
Guide-maiii)  m.  barră  pusă 

la  piano  că  se   ţină   manele 

dieptii. 
GuidePi  V.  a.  a  conduce,  că- 

lăudi.'  Comp.  conclaire,  cll- 

riger. 
Guîdon,rrt.altă-dată  steguleţu 

la  gendarmî,  asiădi  banniere. 
GuSiefţe,    1'.    rândunică    de 

mare. 
Guignard,  m.  uă  passere. 
Guignaux,  m.  pi.  grinde  de 

iiivelişiu.  [gră  şi  forte  dulce. 
Guigne,f.  speţ iă  de  cireşă  ne- 
Guignery  v.  n.  a  se  uita  cu  o- 

cluî  jumetate    dischişî,    cu 

ănghiulu  ochiului. 
Guîgraieri    m.    cireşiu ,  vd; 

giugne. 
Guignolety  m.  liquore  făcută 

cu  guigne,  vd.  prec. 
Guignollcj  f.  drugii  de  cum- 

pene  mice.  {efreen     . 

Guignon, m. nefericire  la  jocii. 
GuiSdive,  f.  seu  tafia,  spirtîi, 

rachiu,  de  sachai-u. 
Guileei  f.  plouiă  mică,  repede, 

vd.  giboulee,  houlce. 
Guiliage,  rn.  ferberea   bereî 

prospete,  prin    care   aruncă 

.-^puma  seii   levure. 


Guillantej  adj.  biere—,  bere 
care  ferbe.  [de  rindea. 

Guiilaumei  m.  oblu,  spegiă 

Guiiledin,  m.  calu  de  Anglia. 

GuîlîedOH,  »î.  casă  de  feraee 
publice.  Cofu'i»'  le — ,a  merge, 
maî  alessu  noptea,  în  locuri 
suspecte,  bănuite. 

Guillemety  m.  semnu  (o)  de 
adducere  (iascrissu).  Numitu 
după  inventorulu  seii. 

Guiliemetei*,  v.  a.  a  distinge 
prin  semnulu  de  aducere(«»). 

GuilIePjV.n.  a  ferbe — .Se  dice 
despre  bere. 

Gui]ioPBt,ette,adj.\m,  vioiîi ; 
hablt — ,  haină  pre  uşioriă 
pentru  annutimp.  Ouvrage—,, 
operă  j)U5inu  solidă. 

Guilierî,  m.  căntulîl  vrabieî. 

Guillocher^v.a.  a  adorna  cu 
linie,  cu  impletiture. 

GuillochiS|}>i.  ornamenta  cu 
linie.  (termintă  berea. 

Guilloire;  f.  tocitoreunde  se 

Guîilos.m.vermedecaşcavalu. 

Guîl!oîinade,f.dec3pitaţiune 
cu  guilotina. 

Guiliotinej  f.  guilotina.  După 
numele  inventorulul. 

Guilloiiner,  v.  a.  a  essecuta 
la  guilotina.      [de  guilotina. 

gjiOusllotinaire|a(7.j.cai-eţiue 

Ouimau,  m.  livede  de  erbă. 

Guiinauve,)/^.  nalbă  (mcUva 
sil  vest  ris). 

Guimbarde;  f.  carru  lungu^ 
accoperitu  ;  rea  guiţară. 

Guitnberge,  f.  arch.  orna- 
mentii,  podobă,  în  forma  clo- 
poţelul, [catolice,  băsmăluţă. 

Guîmpcjvelulu  călugăriţeloru 

GuîtnpePy  V.  a.  a  pune  uă 
domnă  in  monasteru. 

Guindage,)/i.rodicarea  greu- 


GUI 


GYM 


tăţilorii  prin  machine  ( Ia 
navî). 

Guindal,'/).  cilindru,  sulu,  pe 
care  se  înfăşiură  ce- va,  şi 
se  redicâ.  Şi  guindeau. 

Guindant,  m.  vd.  Guinde. 

Guinde,  guindeau,  m.  mar. 
Înălţimea  bandiereî  dela  lo- 
cuia unde  este  legată. 

Guînde,ee,ac/j.silitu,airectatu. 

Guinder,v.a.a  redica  în  sus 
cu  macliina.Se — ,a  S8  redica, 
se  în  gara  fa. 

Guinderesse,  f.  mar;  funii 
pentru  a  redica  si'eutătî,  pân- 
dele. 

GuindolCfg ui nd oul e,  f.  raicu 
suUi  pentru  a  redica  greutăţL 

Guindre,)/i.  rota  de  resucitu. 

Guinee,  f.  monnetă  de  Anglia, 
21  schellingi  seu  ^i;.,  du- 
caţî. — Primele  a  fostu  fabri- 
cate cu  aurulu  venitu  de  la 
Gui)iee,   oraşiu  în  Africa. 

Guîngan.î/t.spepiă  de  stambă. 

GuingoiSj  rn.  nepotrivire, 
strâmbătură,  de  — ,  nu  cum 
trebue,  strărnbu,  de  travers. 

Guinguettef  f.  cârciumă  af- 
lară  din  oraşiu,  căsuţă  de 
terrâ. 

Uuioranty  adj.  chiţăitoriîi 
(de  şorecî). 

Guiper,  v.  a.  a  înşira  d'as- 
sapra  blondei  mătasse  re- 
sucită. 

Guipoir,  m.  cărligii  pentru 
împletitii  şiretă  etc. 

Guipure,  f.  blondă  d'assupra 
cui  se  Înşiră  mătasse  răsucită. 

Guirlandey  i.  guirlandă. 

UuirSander,  v.  a.  a  adorna 
cu  i^irlande.  [tăişiurî. 

Guisarmeif.  toporii  cu  dou6 

Guise,  f.  rnodii,  chipu,  ea — , 


în  modulu,  după  pjaculu,  în 

locuiţi,  en — de  tlice,  că  ceai. 

Guispon,  ni.  s.yia^JOH,    pă- 

mîntulii    prin    care   ungemu 

ce-va  cu  pecură,  şi  renguine. 

Guitareyf.  citară,  chitară,  vd. 

Guitariser,  v.  n.    a    cănta 

la  citară. 

Guitarisfe ,    //(.     citaristii, 

căntătoru  cu  cjiitara.  [tartu. 

Guiternei  f.  propea  la  ca- 

Guif-guit,  m.  penii  de  pa.s- 

serî  silv.  de  Amer.  merid. 
Guiton,  iii.  sentinela  naviî. 
i  Guîtran,f.sm6iă  pentru  navî. 
;   Guivre,  f.  vd.  givre. 
:  Guiar,  m.  spefiă  de  struguri. 
j  Gume,  f.  seu  gumene,  funia 
i       ancorei.  [Karaciatka. 

j  Gumenisky,  m.  găscă    din 
I  Gundî,//i.mare  iepure  de  casă. 
!   Gurlet,  *//.  vd.  grelet. 
1  Gurneau,  //(.  unu  pesce. 
!   Gustaiif,  adj.  ;;e>7'— ,ner- 
'       vulii  care  transmite  gustul»!. 
'  Gustatîon,f.gusUitLi,  simţulu 
I       gustului,  eserciţiulii  gustului. 
j   Gutta-percha,f.  gutaperca. 
Guttiers,//(.;j/.  s.  guttiferes, 
arburî    asiat.    cari    producă 
gummă. 
Gutturalf  ale,  f«?j.guturale, 
care  ţine  de  gîtu;  gram.  care 
se  pronunţă  din  gifu. 
Gymnasei  m.  gimnasiu,  locu 

de  esereiliu,  la  antici. 
Gimnasiarque,    m.    gim- 
nasiarcij,  directoru  de  gim- 
nasiu. 
Gym naşte,  f.  gimnastii,  pro- 
fessorCi  de  gimnastică. 
{  Gimnastique,  adj.  gimna- 
I       sticij,  de  gimnastică. 

Gymnastîqucjf.gimnastică, 
I       eserciţie  corporali. 


H 


456 


HAB 


jBymnastiseri  v.  a.  a  face 
gimnastică,  eserciţie  corpor. 

Gymnîquei  adj.  gimnicu, 
cai-e  privesce  la  eserciţielo 
publice  ale  atleţiloriija antici. 

Gymnique,  f.  gininică,  eser- 
iciţiele  altetiloru,  la  ant. 


Gymnodere, 


speeiă    de 


passorî  cu  gîtulii  fără  fulgi, 
le  colna. 

Gymnopâdîe,f.  gimnopediă, 

-   unii  jocLi  la  Spartani. 

Gimnosophiste,))!.  gimno- 
solistCi.  Nume  vechiu  allii  fi- 
losofilorii  indianî^contempla- 
tori  ai  natureL 

Gimnosperme,a(/j.  boi.Ca- 
lilică  florile,  cari  au  patru  se- 
minţe deşerte  în  caliciu. 

GymnospeB^mîej  f.  gimno- 
sperine,  seria  de  plante,  ale 
căroru  llorî  aii  seminţe  de- 
şerte în  lundulu  caliciului. 

Gymnotei  m.  genu  de  pesci 
apoclî. 

Gynandrie,  f.  bot.  classe  de 
plante  ale  căroru  seminţe 
crescu  d'assupra  pistilului. 


1  Gyneceey  ni.  gineceu,  lăcu- 
j       inţa  feraeeloru  la  EUeni. 
[  Gyneciaire,a(Zj.  care  lucre- 

dă  la  unu  locîi  cu  femeele. 
Gynecocraiie,f.statu  undi- 

domnescu  şi  femeele. 
Gyn6cocratique,".c^j.  care 

ţine    de    gynecocratie,     vd. 

prec. 
Gynficonomejjn./jLtuncţio- 

nariu,  la  antici,  care  iagri.jia 

de  moralitatea  femeeloru. 
Gypaete,)/?.  spegiă  de  gaiţă. 
Gypidei  vd.  Hernia/ihrodile. 
Gypse|/H.  s.jnerre  yypseuse, 

gipsu,    lat.  gijjjsum,    sulfatu 

de  calce  parisianu,  ipsosîi. 
GypseuiC}    euse,    adj.    gip- 

sosii. 
Gyraloircj  vd.   Giyatoire. 
Gyrosnancie;  f.  divinaţiune 

după  invîrtirea  cui-va. 
Gyroie|f.  bot.  uă  plantă,  co- 

raloidu. 
Gyrosselle,  f.  bot.  uă  flore. 
Oyrovague|)/(.  călugăr u  re- 

tăcitoru,  trăindii  din  milă. 
GyionSi  m  pi.  Prussianiî. 

Pi 


Hi  )H.  si  f.  h 


a  sesse   consu- 


nante.  In  mus.  allii  şeptele 
sunetu  diatonicu  ;  pe  recepte 
hora  seu  herba. — Quand  elle 
est  muelte  (non  aspiree),on 
l'appelle  aclie  suivant  la  pro- 
nonciation  ancienue  et  usuel- 
le,  et  son  nom  est  feminin. 
II  est  masculin  lorsque,  sui- 
vant la  methode  moderne, 
on  prononce  cette  lettre 
comme  une  simple  aspira- 
tion  (c-â-d.  qu'elJe  fait  pro- 
,jioncer  du  gosier  la  voyelle 


qui  suit),  comme  dans  la 
premiere  syllabe  des  mots 
heros,  hache,  haine. 
Au  commpncement  des  mots 
fran^ais  qui  viennent  des 
mots  1  atins,  la  lettre  h  est 
en  general  aspiree.  Elle  est 
toujours  aspiree  dans  la  syl- 
labe iniţiale  des  mots  qui 
ne  derivent  point  du  latin. 

Haj  interj,   .i,  eî ! 

HabascoHi    m.   plantă   din 
Virginia. 

Habassis,)/i.păndă  de  India. 


HAP, 


HAG[! 


Habdallah,7>i. rugăciunea  E- 
breiloru  sera.  Cei-emonie  des 
.luiCs  â  la  im  du  jour. 

Habaj  m,  haină  lunga  a  A- 
rabi  lorii. 

Ilabeas-corpus,))^.  lege  la 
Angli,  care  liberedă  pe  de- 
lictantele  luatu  in  garanţia. 

Habenaorerum ,  m.  lat. 
frinele  Statului. 

Habîle,  adj.  abile,  iscusitu, 
capabile,  indemănaticii,  di- 
baci u.  Les  /m?>(7es,intriganţiî. 

Habilementy  ado.  abile,  cu 
abilitate,  cu  indemănare. 

Habiletâ,  f.  abilitate,  iscu- 
sinţă,dibăciă.  Comp.adresse. 

Ilabilissiine,ar/J.  torte  abile, 
lor  te  iscusitu. 

Habilitatioiii  f.  darea  unui 
dreptu. 

Mabilite,  f.  jur.  possesiunea 
unuif  drepţii. 

Habîliterg  v.  a.  t.  a  da,  con- 
cede, cuî-va  unii  dreptu. 

Habil!age,)H.juinulitulu  pas- 
serilorîi  pentru  a  le  frige. 

Habillây  ee,  adj.  îmbrăccatu. 

Habillement,  m.  îmbrăc- 
căminte,  haine,  vâtement. 

Habiller ,  v.  a.  a  imbrăcca, 
veti>'. — de  blanc,  a  imbrăcca 
în  albu  ;—  le  chanvre,  a  cu- 
raţi cănepa,  regayer  ; —  une 
peau,  a  prepara  uă  pele.  S' 
— ,  a  se  îuibrăcca,  şi  l'ace 
haine. 

Habilleuri  m.  cellii  ce  pre- 
pară passerî  pentru  bucea - 
tăria  ;  preparatorii  de  pei'. 

Habiti  m    vestim întîi,  haină. 

Habitable,i(r//.  bunu  de  lă- 
cuiţii. 

Mabitaclei  m.  lăcuinţă,  lă- 
ca.şiii;  mar.  cuthia  bussoleî. 


Habitanti  m.  lăcuitoru.  Ca 
adj.  cu  lăcuinţă  ,  domici- 
liaţii. 

Habitat,  m.  (lat.  lăcuesce) 
patria,  bot.  locu  unde  sunt 
uă  singură  specia  de  vege- 
tale, [cuinţă. 

Habitationj  f.    lăcuii-e,    lă- 

HabiSer,  v.  n.  a  lăcui,  .fede. 

Habiiuation,  f.  funcţiunea 
ajjutoruluî  uuuî  preotu. 

Habiiudey  f.  deprindere,  o- 
bicinuinţă,  rf' — ,  după  obi- 
ceiii,  avoir  des — *'  dans  un 
lieu,  a  ave  cunnoscuţî  într' 
unîi  locu;  avoir  une — ,  a  ave 
uă  legătură  de  amore. 

Habitael,  elle,  adj.  deprinsij, 
de  obiceiîi,  prefăcuţii  în  o- 
biceiîi. 

Habitueilement, ac/ i'.  după 
deprindere,  prin  obiceiu. 

Habituer,  v.  a.  a  deprinde, 
obicinui,  accoutumer.  S' — , 
a  se    deprinde,    se  obicinui. 

Habit-Uni ,  m.  passerT  de 
Jamaica,  avîndii  tote  pennele 
de  aceaa-şî  culore. 

Hâbler,  v.  a.  a  spune  multe, 
vorbi  esageratii. 

Hâblerie,     vd.    Bavardage. 

Hâbieuri  vd.  Bavard. 

Habouty  rn.    limite,    hotarii. 

Hache,  f.  secure,  topoi-îi,  • — 
d'ai')ncs,  toporu  la  marinari 
pentru  resbelii  ;  maitre  de 
— ,  dulgherulu  navii.  Glosr 
en  — ,  note  continue  sub 
testii  (i)/?pr.).  //  a  un  coup 
de  —  ellu  nu  e  in  firea  lui. 

Hache,  interj,  cum  asia  ! 

Hache-paille  y  m.  instru- 
mentu  c^  să  taiă  menuntă 
paiele. 

Hacher,  v.    a.  a    toca,    tăia 


HAI 


458  — 


HAL 


Hieauntu ;    grcw.  şi    des.    a 
face  trăssure  încruciate. 

Hachereaujrn.  mică  secure. 

Hachette,  f.  vd.  prec. 

HachiSj  m.  carne  tocată, 
pesce  tocaţii. 

Hachoir,  m.  scaunu  de  to- 
cată carne  ;  cuţitu  de  tocatu. 

Nachurei  f.  trăssure  prin 
ftarî  se  formedă  umbre  în 
pictură. 

Haf  va,  f.  divinitate  belgiană. 
Cest  le  mot  trouve  dans 
uu  manuscrit  des  jesuites 
de  Bru.xelles  :  Herculi  Ma- 
şHsano  et  //a-u/'e.Probablem. 
ii  signifie  le  ciel^  qu'on  a- 
dorait  sous  ce  nom. 

Hagardi  (trrfe,  adj.  speriosti, 
rătăcitei,  selbaticu,  farouche. 

Hagiographe ,  adj.  care 
estii  scrissu  în  Biblia ;  m. 
autorii  de  biografie  alesăn- 
ţilorii. 

Hagâologique  ,  adj.  care 
privesce  la  lucruri  sănte. 

Hahay  m.  discbisură  la  unu 
circuitu,  la  uă  împrejmuire, 
cu  fossatîi,  cu  şanţu,iD  allară. 

Hahe,  f.  staî.— Vorbă  de  caro 
se  servescu  vînătoriî  că  se 
opprescă  pe  cănî,  căndîi  lassă 
TÎnatulii  d'ănteiu  şi  alergă 
după  altul  li,  (qtti  prennent 
le  changej. 

Haij  interj,  vd.  Iic 

Haie,  C.  gardCî, — vive,  gardîi 
de  mărăcini  imi)letiţî  cu  ră- 
dăcină;— mo>'/tf,gardufăcutu 
numai  de  nuele.  Se  mettre, 
se  ranger  eu — ,  a  se  răn- 
dui  în  şiru,  unulii  lăngă  al- 
tulu.  [lui. 

Haiei  f.  grindeiu  allii  plugu- 

Haie,    aide,    îî.  Strigătu    allii 


cărrufiaşiloru,  câ  se  în- 
demne caiî. 

Haillon,  m.  trenţâ  PI.  p.  us. 

Hainii  m.  cărligu  de  metalu 
la  pescari. 

Hainei  f.  ură,  duşmănia.  En 
— de,  de  ură  contra. 

HaineuXi  euse,  adj.  «ppli- 
catu  la  ură,  hainii,  diişmanu. 

HaiPi  V.  a.  a  urî,  ave  ură 
pe.  laire — ,  a  face  se  tiă 
urîtu. 

HairCi  f.  cămeşiă  de  perii  de 
căprioră,  (la  pustinici  pen- 
tru penitinţă);  drap  de  laine 
en — ,  postavii  cu  peru,  ne- 
tunsii. 

Haireux  ,  adj.  temps  — , 
timpii  umedîi,  rece. 

Haissable,  adj.  de  urătii, 
care  inspiră  ură. 

Halage,  m.  tragere  la  e- 
decii  a  naviî.  Cliemin  de — , 
drumu  pentru  caiî  cari  tragu 
navile. 

Haibrani  rn.  raţă  selbatică. 

HalbresiCi  ee,  adj.  passere 
de  predă,  care  a  perdutu 
căte-va  penne ;  fig.  stătuţii,, 
obosiţii.  [Sore. 

Halei  f.  dogorelă,    arsură  de 

Haieinei  i'.  sufflare,  resul- 
fîare;  perdre — ,  a  perde  re- 
sufflarea;  prendre — ,  a  res- 
pira aerulu,  affaire  de  Ion- 
gue  — ,  allacei-e  care  iea 
timpii  lungii,  en — ,  obici- 
nuiţii a  lucra.  Tout  d'iine 
— ,  fără  întrerupere. 

Hâiement,  ni.  nodulii  l'u- 
nieî  ca  se  redice  uă  greutate. 

Ha!enn6e,  i.  sufflare,  espi- 
raliune,  nejdăcută. 

Haieneri  v.  a.  vinăt.  a  mi- 
rosi vînatulii    (despre  căni). 


HAL 


459 


HAN 


HaleP|  V.  a.  f.  a  trage  cu  uâ 

funia  (navea);  a  asmuţi  cănii. 
Haler,  v.  a    a  pîrli,  roşi,  ar- 

dîndu. 
Kaletant)  ante,  adj.  resuf- 

flăudu  tare,  essouffle. 
Haletement,    m.  resufflare 

forte,  vigielă. 
Haleter ,    v.    n.    a    resuffla 

tare,  rifii ;  a  fi  doritoriii  de. 
Haleur^    m.    cellu   ce   trage 

navea    la    edecu   îq    susulil 

apei. 
HalipICf  m.  insectă    coleopt. 
HaIîtueuXf  etise,  adj.  med. 

peau — se,  pele  accoperită  cu 

uă  uşioriă  umedelă. 
Kalfigei    )n.  dreptulu  ce  se 

plătesce  pentru    marfele  es- 

puse  unde-va  spre    vindere. 
Hailaliy    interj,   strigare    de 

buccuriă  a  vînătorilor,  căudu 

cerbulu  a  ostenitu. 
Halley  f-  hală,  piaciă  publică 

in  genere  învelită. 
Hallebardei  f.  suliţă  cu  fer- 

rulCi  străpunsu  de  altulu,  în 

forma  crucii'. 
Hafliebardier,  m.  soldată 

armată  cu  hallebarde. 
Hailebreda,  f.  prăjină  hin- 

îă,  pop. 
Hallier,  m.   tufişiii,    desişiu. 
Hallier,  m.  peditorii  de  pia- 
ciă publică,  la  hală;    vinde- 

torii  din  piaciă  publică. 
Hailucinationy  f  allucina- 

ţiune.    Se    dice    căndii    unei 

persone  i  se    pare    că    vede 

ce-Ya,  fără  se  fia  nimicii. 
HalO|  m.  cercu  luminosu  cu- 

loratu,  ce  se  vede  une-orî  in 

giurulu  steleloru  seu  Sorelui. 
Kaloir,    m.    loculîi   unde  se 

lassă  cănepa  se  se  usuce. 


Halographie,  f.  chem.  de.s- 
cripţiunea  săriloru. 

Haloty  )»•.  vlnăt.  cavitatea 
unde  se  ascundu  iepurii  de 
casă. 

HaJotechniei  f.  partea  che- 
ra iei  care  tractedă  despre  să- 
ruri. 

Halte,  f.  opprirea  soldaţiloru 
în  mersulu  loru,  faire — ,  a 
se  oppri  în  mersu.  Halte-lâ, 
staţi.         [mersu,  in  drumu. 

Halfer,  V.  n.  a  se  oppri    în 

Haiurgie,  f.  artea  de  a  pre- 
para sărurT.       [(Ia  marin.). 

HamaCj    m.  patti  pe  legănii 

Haitiadryade,f.  ainadriadă. 
Nimfă  silvestre,  care  se  cre- 
dea că  se  nasce  in  una  cu 
arburele,    pe  care  Iii  pedia. 

HameaUf  rn.  satii  micu.  °că- 
tunii. 

Kameţoni  m.  căriigulu un- 
diţei. Mordre  ă  V — ,  a  se 
lăssa  seduce  prin  uere-car6 
apparinţă. 

Hamillci  f.  pescişioru,  ce  se 
lassă  în  undiţă,  ca  se  attragă. 

Hampe,  f.  coda  de  iemnii  a 
suliţei  seu  altorii  lucrurlf. 

Hamster,  m.  micu  patru- 
peda rodetoriu  nordicii. 

Han,  m.  hanu,  ospelîi. 

Han,  interj,  strigare  ce  face 
cine-va,  căndu  lovesce  unii 
lucru  din  totă  puterea. 

Hanap,  m.  vassu  marc  de 
beatii,  vecK. 

Hanche,  f.  şioldă;  mar.  par- 
tea laturii  dela  nave. 

Hanebane,  f.  iosciamu,  ma- 
sei.triţă.  Nume  vulgare  in 
locil  de  jusqiiiame  noire. 

Hangar,  m.  şiopronu  dis- 
chisu  pe  stilpi  fără  pereţi. 


HAR 


—  iOU  — 


HAR 


Hanneton,  m.  spepiă  de  găn- 
dacfi  roşiu,  găinuşă. 

Hanscrityin.  sanscrita.  Lim- 
ba erudită  a  Indianiloru. 

Hanse,  f.  seu  a)tsc,  confede- 
raţiune  commerciale  a  maî 
luultoru  oi'aşe  germane  in 
evulîi  mediu.  Şi  Ilanseteu- 
tonique. 

Hanseaiiquey  adj.  ansea- 
ticii,  oraşiii  din  Hanse,  vd. 
prec. 

Hansiere,  f.  )nuy.  cele  treî 
funii  cuiî  compunu  cablulu 
ancoreî,  vd.  haussiere. 

Hanţa!,  m.  mare  arbure  in- 
dianîi. 

Hantee*,  v.  a.  a  merge  desîi 
la  cine-va  seîi  unde-va. 

Hantise,  f.  desă  adunare  cu 
cine-va,  relaţiune   familiare. 

Happei  f.  specia  de  scobă. 

Happe-chair,  ni.  avidîi,  la- 
cumu,  pop.  [C:<i  falsă. 

Happelourde;  t.  petră  preţi- 

Kappei*^  V.  a.  Sedice  în  pro- 
priii de  căni,  căndu  apucă 
repede  cu  gura  ce  li  se  a- 
runcă. 

Haquenee,  f.  calu  tingrti, 
care  ămblă  îmbuestru,  vd. 
cheval. 

Haqueti  ni.  cărrugiă  pentru 
transportă  de  butoie. 

Haquetier,  m.  cellu  ce  con- 
duce unii  haquet,  vd.  prec. 

Harame,  m.  specia  de  ar- 
bure americanii,  care  pro- 
duce gumma   tacamacu. 

Narangue,  1.  oraţiune,  dis- 
cursii,  mai  alessii  către  sol- 
daţi. 

Harangueri  v.  a.  a  ţine  unu 
discursu;  a  certa,  dojeni. 

Harangueur}    m.  ceUu.  ce 


ţine  unii  diecursu,  vorbesce 
multu. 

Haras,  m.  ergheliă. 

Haras,  m.  seu  «ra,  unii  pa- 
pagalii cu  coda  lungă. 

Harassementi  m.  ostenelă 
eslremă. 

[Harasser,  v.  a.  a  osteni 
peste  măsură,  vd.  las. 

Harassier,    m.  erghelegiii. 

Harceîer,  v.  a.  a  provoca, 
interrita,  (hărţui.) 

Harceleur,  m.  cellii  ce  su- 
pără neconteniţii  pe  cine-va. 

Hardj  rn.  uneltă  că  se  întindă 
pelea  pentru  mănuşî. 

Harde,  f.  mulţime,  cărdu,  de 
cerbi ;  lanţiî  pentru  legatu 
căni. 

Hardâes,  f.  pi.  ruină  cau- 
sată  de  cerbi  într"uă  pădure 
tîneră. 

Harder,  v.  a.  a  lega  cănii 
de  vînătore  cate  şesse  şeii 
patru. 

Harder  ie,  f.  composiţiune 
de  ferru  şi  sulfu  pentru  pic- 
tura pe  sticlă. 

HardeSi  f.  pi.  lucrurî  de  u- 
sulîi  ordinariii  pentru  îm- 
brăccăminte,  ţole. 

Hardiy  ie,  adj.  cutedante,  se- 
meţii. Proposition — e,  pro- 
posiţiuue  periculosă  seii  dif- 
hcile  de  susţinuţii. 

Hardiesse,  f.  cutedanţă,  is- 
teciune ;  elevaţiune  de  cu- 
getări. 

Hardimenty  udv.  cu  cute- 
danţă, semeţii,  fără  esita- 
ţiune. 

Harâ,  interj,  strigaţii  pentru 
a  îndemna  cănii  la  vînătore. 

Harenij  m.  harem. 

Hareng,  m.    pesce    marinii 


AI! 


401 


HAR 


de  spefia  scumbrieloru  ;  — 
saur,  seîi  numai  saiir,  să- 
raţii şi  uscatu  la  furaîî. 

Hareiîgaison,  f.  timpulu 
căndu  se  prindu  scumbriele, 
pescuitulu  loru. 

HarengârC}  f.  Icmeă  care 
A  inde  pesci  raenunţi ;  mo- 
jica, [vindu  scumbrie. 

Harengerie,  f.  locu  unde  se 

Harenguet,  m.  mică  scum- 

Karenguiâre,  1.  plasă  pen- 
tru scumbrie. 

Hargneux  |  euse,  adj.  si 
sa.^t.  arţăgosu,  cheval — ,calu 
care  muşcă  şi  asvîrlă,  chien 
— .  cane  reu. 

Haricot,  rn.  lasole. 

Haridelle,  f.  calu  prostu  şi 
slabii;  fig.  l'emeă  mare  şi 
uscată.  [mip.  nordică. 

Har  le,  m.    uă    passere   pal- 

Harmale,  f.  bot.  specia  de 
rută  lorle  odoriferă. 

Harlequiiii  m.\'d.  Arlequin. 

Harmonica,    m.  armonică. 

Harmonie,  f.  armonia,  pc- 
trivelă.  Concert  d' — ,  con- 
certu  de  instruminte  de  suf- 
tlatu. 

Harmonieux  ,  euse,  adj. 
armoniosii,  plăcutu  la  ure- 
chiă. 

Harmoniquement,a(h'.  cu 
armonia,  armoniosu. 

Harmoniser,  v.  a.  a  pune 
in  armonia. 

Harmonistei  >/?.  mus.  ar- 
rnonistu,  care  cunnosce  re- 
^'ulele  armoniei. 

Harnachement,  m.  hamu- 
rile calului. 

Harnacher,  v.  a.  a  pune 
hamurile  pe  calO,  a  înhăma. 


Harnacheurj  )i(.  curelariii, 
vindetoru  de  hamuri. 

HariîaiSi  »i.  seQ  harnois, 
hamuri ;  armatura  completă 
a  unui  omii  de  arme :  en- 
dosser  le — ,  a  imbrăcia  pro- 
fessiunea  arraelorii. 

KarO|  m.clameuv  de — ,  stri- 
gaţii la  Romanii  vecin,  ce 
făcea  imil  nedreptăţitu  pen- 
tru a  da  în  judecată  pe  cul- 
pabile. 

Harpagon,  rn.,  omii  pre  a- 
varu. —  Cest  une  allusion 
au  personnage  principal  de 
la  comedie  de  l' Avare,  au- 
quel  ]\Ioliere  a  doune  ce  nom. 

se  Harpailler,  v.  refl.  a  .se 
baie,  se  certa  în  modă  ne- 
cuvenitu,  fam.      [cftr.şetoru. 

Harpailleur,»/i.  fură  (hoţii), 

Harpale,  ra.  insecte  coleopt. 

Harpaye,  f.  spegiă  de  vul- 
turu. 

Harpe,  f.  harpă. 

Harpie,  ee,  adj.  cu  peptulii 
latu  (de  ogari).         [cărligu. 

Harpeau,  rn.  7/ia>'.  spe?iă  de 

Harpege,  vd.  Arpcye. 

Harpeger,  vd.  Arpcger. 

Harper,  v.  a  a  stringe  tare 
în  mână,  cu  mana. 

Harper,  v.  n.  Se  dice  de 
unti  calu,  care  redic'ă  picio- 
rulu  posteriorii  maî  sas 
decătu  cellii-altii,  şi  nu  în- 
douesce  genuchile. 

Harpie,  f.  arpiă,  monstru  fa- 
buloşii forte  avidii ;  specia 
de  vulturu  brasilianâ. 

se  Harpigner,  v.  refl.  a  se 
certa  .şi  a  se  bate.        [navî. 

Har  pin,  m.  unu    cărligu    la 

Harpiste,  m.  harpistu,  căn- 
tătorii  cu  harpa. 


HAT  —  462  — 

Narpoiiy  m.  speţiă  de  lanciă 
pentru  a  prinde  balenele. 

Marponner,  v.  a.  a  prinde 
cu  harpon,  vd.  prec. 

Harponneuri  m.  pescariu 
care  prinde  cu  harpon,  vd. 
vorba. 

Harti  f.  lemnfl  flessibile  pen- 
tru a  lega,  rogosu.  Sentir 
la — ,  a  ave  renume  de  tal- 
charu. 

Haruspice,  m.  vd.  Aru»- 
pice. 

Hasaircli  ni.  casu  fortuită' 
intîrnplare.  Au — ,  după  în- 
timplare ;  par — ,  din  intim- 
plare ;  ă  toul — ,  la  uerî-ce 
îotîmplare,  în  totu  casulii. 
Au — de,  cu  periclulu,  risi- 
culu,  de  a. 

Hasarder,  v.  a.  a  periclita^ 
pune  în  periclu,  espune,  lăs- 
sa  la  întîniplare,  cerca  te- 
merarii!. 

Hasardeusement ,  adv. 
cn  periclu,  la  întîmplare. 

Hasardeux,  ease,  adj.  pre 
cutedante  ,  întreprindetoru, 
care  se  lassă  buccurosu,  fa- 
cile, întîmplării,  pericluluL 


HAU 


f. 


lepurea,  lepuroica. 


Hast|  m.  arme  d' — ,  lanciă 
suliţă,  uerî-ce  armă  pusă  în- 
tr'uă  codă  lung 

Nastaire;  m.  s.  hastat,  sol- 
datu,  la  Romanii  antici,  înar- 
matu  cu  uă  lanciă  lungă. 

Haste,  f.  lanciă,  lungă,  la 
anticîf;    arcii    fără  ferrâ. 

Nastâ,  ee,  adj.  lanciatu,  care 
s^raenă  cu  estremitatea  Ini- 
cei.  —  Califică  plante,  cari 
se  lăţescâ  la  base  în  doue 
aripe    ascuţite  şi  diverginţi. 

Nâtei  i  •rafeâ.  Avoir—,  ase 


grăbi,  â  la  — ,  avee — ,  en — , 
în  grabă. 

Hâter,  v.  a.  a  grăbi,  presser. 

Hâtereau,  m.  felie  de  ficat* 
presărate  cu  piperii  .şi  pe- 
tr  un  jelii. 

Hâteuri  m.  îngi*ijitoru,  la 
buccătăriele  regesci,  de  pr«- 
paraţiunea  fi-iptureloru. 

Hâtier,  m.  cărligulîi  în  care 
stă  vîrfulu  frigării,  căndii  se 
învîrtesce  la  focu. 

Hâtify  ive,  adj.  prematura, 
timpuriu  crescutu ;  coptu 
înainte  de  timpii.  Comp. 
precoce,  premature,  en  a- 
vunce. 

Hatillci  f.  buccată  de  carns, 
ce  trămite  la  amici  cella  ce 
a  tăiaţii  unu  rîmătorii. 

Hâtiveau,  m.  spe?iă  de  pere 
galbine  timpurie. 

Hătivement,ac;t'.  înainle  de 
timpulu  seu  ;  grăbitu. 

Hâtivetei  f.  crescere  pre  tiiui- 
puriă  (a  fructeloru). 

Hauban8,f.j>L  mar.  scare  de 
funie  din  vîrfulu  catartuluî 
pană  la  marginea  navi). 

HaubaneriV.a.  a  lega  podise 
cu  funie  (la  didănă). 

Haiibart,  m.  spe^^iă  de  pesce. 

Kaubergeony  m.  micii  p«f- 
tariu  de  ferru,  vd.  urm. 

Haubcptjmpeptariu  de  ferru, 
platoşă  vechia.  Fief  de  —  , 
ieudu  care  obligă  pe  po  sts- 
sorulii  şeii  se  urniede  p«  re- 
gele iu  resbelu,  cu  dreptulf 
de  a  purta  unii  haubert. 

Hausse,  f.  inălţâtură.    T«t« 
c<^  se  asşedă  sub  unu  Ia«rtt 
spre  a  Iu  redica, — des  e(f»ts 
publics,  adaussulu  valorfî  la  : 
effectele    publice ;   j»ue) 


IIAU 


463 


HEB 


la—,  a  se  prinde  (paria)  că 
eflectele  se  voru  înălţa. 

Hausse-col,  m.  guleru  in- 
auritu  ce  portă  otTiciariî  de 
serviţiu  în  unele  armate. 

Haussement,  m.  înălţare, 
redicare. 

HausserjV.a.a  înălţa,  redica. 
Se  — ,  a  cresce.  Le  tenips 
se  hansse,  tiinpulu  se  lumi- 
nedă. 

Haussiere,  f.  funie  grossă. 
Şi  hussih'e.    aussiere. 

Haut,/u(»/e/«:7j.înaltu.C;îam- 
bre — e,  camera  înaltă  a  pai- 
riloru  în  pariam,  englesîi ; — 
en  couleur,  forte  culoratu  ; 
messe  —  e,  me^să  cantată  ; 
Le  temps  est — ,  norii,  sunt 
înalţi,  în  sus,  o  — e  vuix,  cu 
voce  tare  ;  In — c  volee,  clas- 
sile  înalte  ale  societăţii, — es 
Sciences,  teologia,  filosofia  şi 
matematice.  Siist.  m.  partea 
superiore,  partea  de  sus, 
gagner  le — ,  a  fugi.  Ca  adv.s. 
en  haut,  în  sus.  D'en — ,  de 
sus,  par  en — ,  pe  sus.  En — 
ele,  în  partea  de  sus  a. 

Haut-â-baSi  w.  tolbaşiu. 

Haut-â-haut,w.strigătu  allu 
vînătoriloru,  câ  se  chiăme 
pe  sogiî  loru.  [seraeţu. 

Hautain,  aine,  adj  măndru, 

Hautainemant ,  adv.  cu 
măndriă. 

tIautboiS}  m.  instrumentă 
musicale  de  sulflatu. 

Haut-de-chausse  ,  f.  s. 
haut-de-chausses,  rd.  Cu- 
lotte. 

Haute-contre,f.  mus,  alto, 
voce  între  tenoru  şi  suprano. 

Nautementy  adv.  cu  \'oce 
tare,  în  şrnra  mare. 


Hautesse,    f.    înălţime.   Se 

dice  Sultanuluî. 

Haute-taiile,  f.  tenoru  sub- 
ţire. 

Hauteur,  f.  înălţime,  înăl- 
ţâtură. 

Haut-foncl,»Kvd.iîrtş-/"o»îrf. 

Haut-te-corps,  m.  mişca- 
rea corpului ;  săritura  ca- 
lului. 

Hautte-luttef  loca^Zi'.  em- 
portev  de—,a.  lua  din  auto- 
ritate şi  ca  superiorii. 

Haute-paie,f.platămaîiuare 
decătti  plata  ordinariă. 

Hauturieri  m.  iere,  f.  adj. 
în  plină  măre,  pilote — , pilot* 
care  direge  navea  după  in- 
specţiunea  .steleloru,  naviga- 
tion — e,  narigaţiune  in  lu»- 
gulu  cursului,  (vech). 

Have;  adj.  palidu.  serbâdu. 

Haveneauj  m.  mică  undiţă. 

Haweron,»i.ovedu  sălbatică. 

Havir,  v.  a.  a  arde  carnea 
frigind'o  Se — .  a  se  usca. 

HavrCi  rn.  portu  de  mare. 

Havre-sacy   m.  raniţă. 

He,  interj,  eî !  Se  dice  spre  a 
chiăma,  he  hien,  e:  bine. 

Heaume,  m.  cască  la  ar- 
mărie. 

Heaumerici  f.  fabricaţiuse 
de  casce. 

Heaumier ,  m.  fabricante 
de  casce. 

Hebdomadaire;ac/j.  ebdo- 
madariîi,  de  sept^mănă,  care 
f-e  face  în  tote  săptemănele. 

H^berge  f  f.  puntulă  unde 
murulii  se  consideră  de  com- 
mune  între  doue  edifice  al- 
lăturate  de  egale  înălţime. 


H^berger, 


a.  a    da   os- 


pitalitate, priimi  în  gazda. 


KD 


46^4 


HEL 


H£b6ter,  v.  a.  a  face  stu- 
pidu,  prosti.  Comp.  abrutir. 

Hâbraiquei  adj.  ebreicu, 
ebreescu. 

Hebra'isant,  m.  oruditCi  în 
ebreiculu  vechiu. 

Hebraisme,  m.  ebreismu. 
Locuţiune  propria  limbeî  ( - 
breice. 

Hebreu,  m.  vechiulii  ebreicu. 
Ga  rn.  judeu  din  epoca  ju- 
decătorilor şi  primilorii  regi. 

Hecatombe}  m.  ecatombă, 
sacrificiu  de  uă  sută  de  ani- 
mali, la  antici. 

HecatombeeSi  f.  pi.  ser- 
betori  la  EUeniî  antici  în 
[)riiua  di  a  annuluî. 

Hecatombeoni  m.  prima 
lună  a  annuluî  la  Elleniî 
antici. 

HechCf  f.  loitra  carruluî. 

Hectare,  m.  ect?riu,  10,000 
uietre  pătrate  seîi  iOO  ares. 

Hectîque,  adj.  med.  ecticii. 
Califică  friguri  cari  adducu 
slăbiciune.  Şi  eiique. 

Hectisie,  f.  friguri  ectice. 

Hecto,  particulă  ce  stă  înain- 
tea nuniiniloru  de  mesură 
şi  arretă  de  uă  sută  de  ori 
inai  multu.  Sust.  m.  vd. 
urm. 

Hectogrammef  m.  ecto- 
graînmă,  100  gramme  (ap- 
prope  3  u)ices,  2  gros,  12 
grains). 

Hectolitrei  m.  ectolitru,  ap- 
prope  106  ■pintes  seu  Zmi- 
nots.  [tru,  100  metre. 

Hectom6tre,    m.    ectorae- 

H^dra ,  f.  chir.  incisiune 
.simplă  a  6s.seloru. 

H6dre,  f.  s.  hederee,  gummă 
resinosă  a  ederei. 


H^gire,  f.  egiră,  fuga  luî 
Maomete. 

Hegumenei  m.  egutnenu. 

Heiduque,  m.  haiducu;  spe- 
cia de  militari  în    Ungaria. 

Heiiii  interj,  eî  !  Insoţesce 
întrebarea,  fam. 

H6laSf  interj,  vaî.     [da  gură. 

Heler,  v.    a.    mar.  a   striga, 

Hi§lianthe,  m.  eliantu,  flo- 
ria Soreluî.  Com^^.tournesoL 

H6iiantheme,  )n.  plante  cu 
florî  în  forma  spicului. 

Hel9aque,ac/y.  eliacu.  Se  dice 
în  astr.  de  resărîtulu  şeii 
appusulu  unei  stele,  căndu 
sunt  visibili. 

Helîastes,  m.  xA.  eliaşti. 
Tribunale  la  Athena  antică, 
ale  cuî  se.ssiunî  se  începea 
uădată  cu  resăritulii  Soreiuif. 

Helice,  f.  t.  eliciii,  mişcare 
spirale,liniă  loviitită  în  forma 
spiraleT,  şiurupuluii. 

Keiice,  ee,  adj.  în  forma 
spiralei. 

H^licoide,  adj.  în  forum  e- 
liciuluî,  şiurupuhiT. 

Helicon, r/l.  muntele  Eliconii, 
alliî  JVIu.seloru. 

Keliconiades,  heHcnnides, 
f.  pi.  musele.  Pentrucă  lă- 
cuia  pe  muntele  Eliconii. 

Hâiicosophie,  f.  geam.  ar- 
tea  de  a  trage  spirali  |ie  unîi 
planu. 

Heliee,  f.  piaţia  unde  se  a- 
dunâ  Eliaştiî. 

Heliocentrique,  adj.  elio- 
centricîî.  Califică  loculii  unde 
s'ar  arret.a  uă  planetă,  pri- 
vită din  centrulii  Soreluî. 

Heliometre  ,  m.  instrum. 
propriu  a  mesura  diametrulii 
Soreluî  .şi  planeteioru. 


HEM 


HEM 


Helioscope,  ra.  eliosoopiîi, 

ocJiianu  prin  care  ne  puleinu 

uita  la  Soiv.     [plantă  borag-. 

KeliotropCy^n.  eliotropîi,  uâ 

IS^iiXj  hf..  (i.)iat.  niarpinea  es- 
ternă  a  urechieî. 

iielianodices  ,  hellanodi- 
'/' «ş,  m.  pi.  funcţionari  Cii-î 
pre.şedea  ia  jocurile  olimpice. 

Helleborei  m.  vd.  Ellebore. 

Helleborine  ,  vd.  Ellebo- 
ri)ir. 

HeSlenes,  m.  Elleniî,  Grecii 
aulici.  jgrece.scti  anticu. 

Hellenique,    adj.    ellenicu, 

Heli^nismey  ra.  ellenisnui, 
espressiune  ,  întorsnră  ,  in 
inodulu  Elleniloru  antici. 

Hellenistej  '/'.  ellenistii,  e- 
luditLi,  inveţatii,  în  ellenesce. 

He)i6notame,  m.  percep- 
!oi  u  la  Athena  antică,  pen- 
tru a  priiini  tributulu. 

Kelose,  f.  med.  elose,  con- 
vulsiunea  muschiloru  ochi- 
lor u. 

Kelveliey  f.  hol.  genu  de  ciu- 
perce. 

Hetvetieni  m. — eniie,  f.  el- 
veţianu,  suegianu. 

Felvetiquei  adj.  elveticii. 

Keixie,  f.  vd.  parielairc. 

Kem,  interj.  Se  dice  pentru 
a  cil  iama  pe  cine- va. 

Hemalopie,  f.  med.  ema- 
lopiă,  reversatulu  săngeluf 
in  Li  lobul  îi  ochiului. 

Hemanihejl'.  IVuinosă  plantă 
narcisseă  dela  capulîi  Bunei 
Şpei-anţe.  Si  fleai'  de  sang. 

Hematitej  f.  ematită,  petră 
de  lerru  roşia.  Şi  sanguine. 

Hemafocele,  m.  med.  e- 
nialocelu  ,  inflălură  sănge- 
rosă. 

Did.  Fraiico-Sum. 


Hemaioscj  f.  nat.  cmatose. 

Acţiunea  prin  care  succurile 

se  trao-slormă  in  sănge. 

Hematurie,  f.  t.    ematui-iă. 

He»iiera!opîe,r.*He<r?.  morbîi 

in     care    nu    v'-de    cine-va 
obiectele  decălu  dioa. 
Kemerobaptisl'es,  m.  pi. 

uă  sectă  de  Ebrcî. 
^emefocalfe,  i".  IVumuseţă 

de  uă  di.  —  Se  nuraescii  uă 

spe?iă  de  flori  i'runiose,  în.-e 

de  mică  durată. 
Hemerodromej    m.   (unc- 

ţionariu,  la  antici,    care  in- 

grijia  de    linisce  în  pieciele 

publice. 
Hemij    semi.  Particulă  ce  se 

adauge  înaintea  vorbeloril  şi 

seiiinilică  Juinetate,  demi. 
Hemicycie,  m.  emiciclu,  ^e- 

niicercLi,  sală  semi-circular. 
Heiveine,  f  emină.  Mesură  de 

capacitate  la  Romanii  aiiticî. 
Hemionite,    f.    vd.    Scoio- 

])e)tdve. 
Hemi0pe,  f.  emiopii,   specia 

ile  tlucni  Ia  antici,  [timplă. 
Hemâpayîey  1'.  durere  ba  uă 
Hemiplegieii'.s.  liemiphxie, 

paralise    de  jumetatea    cor- 

puluî. 
Hcmip'îes^es,!'.  pi.  emiptere. 

Ordine  de  insecte. 
HeniispHere}    f.    emisleră, 

juMietaliM  sferei,  demi-glulie. 
Hesnispherique,    adj.    e- 

inisfericu.  de  eini.'^feră. 
Hemistâc'ie,  m.   emistichu, 

jainctatea  unui' versîi  eroicii 

şeii  alessandrinu. 
Heenoptoiquei  adj.  cădulu 

in  licmophjsie,  vd.  iir)n. 
Siemoptysie,  f.  med.  emop- 

tise,  espcptoratu  de  sănge. 


HEP 


466  — 


HER 


H^morragiei  f  med.  emor- 

ragia. 

H6morroTdal|  ale,  adj.  e- 
morroidale,  de  emorroidî. 

Hâmorroides,  f.  pi.  emor- 
roidî. 

Hâmorroise,  f.  {de  VE- 
vangilc),  emorroisea.  Femea 
cu  emorragiă,  care  s'a  vin- 
decata după  ce  s"a  attinsu  de 
vestimintulu    lui  I.-Christu. 

Hemostasie,  f.  med.  stag- 
naţiunea  săngeluî. 

Hemostatiquei  adj.  med. 
emostaticu,(re>rtede — ),  care 
oppresce  flussulu    sângelui. 

Hendecagonej  adj.  geom. 
endecagonu,  cu  un-spredece 
ăngliiurî  şi  totu  attătea  la'terî. 

Hendecasyllabe}  adj.  de 
unspredece  silabe. 

Hennei  m.  bot.  plantă  asiat. 
afric.    care  văpsesce  galbinii. 

Hennir,  v.  n.  a  necheda. 

Hennissementi  m.  neche- 
datu. 

Henriade,  f.  enriade. Poemă 
a  luî  Voltaire,  care  celebredă 
pe  Enricu  IV. 

Keorotairef  tn.  genu  de 
passerî  silvane  cu  penne  roşie. 

H^par,  m.  nume  vechiu  allii 
sulfuruluT  alcalicu. 

Hepatalgiei  f.  durere  de  fi- 
catîi.  [ceî ;  pesce. 

Hepatei  m.  genu  de  crusta- 

Hepatique,  adj.  care  ţine 
de  ficatu .     [rescii,  uă  plantă. 

Hepatîque,f.popovnicu  iepu- 

H^patitey  f.  med.  epatită, 
inflaramaţiune  a  ficatului, 
gălbinelă;  nat.  pelră  preţiosă 
de  culorea  ficatului. 

Heptacordei  f.  eptacordu, 
citară  cu  şepte  corde,  la  ant. 


Heptaedrei  m.  geom.  ep- 
taedru.  Corpii  cu  .şepte  su- 
prafegie  plane. 

Heptagonei  adj.  şi  m.  ep- 
tagonu,  care  este  cu  şepte 
ănghiurT  şi  şepte  laterî. 

Heptagynie',  f.  bot.  classe 
de  plante  a  căroru  flore  e 
cu  şeple  pistilî. 

Heptameroni  m.  eptame- 
ronii,  scriptu  corapusu  de 
buccăte  impertite  pe  şepte 
dile.  ' 

Heptandriey  f.  bot.  classe 
care  conţine  plantele  ale  că- 
roru flori  au  şepte  stamine 

Heptapolej  f.  eptapole.  Re- 
giune în  Egiptu,  care  conţi- 
nea şepte    oraşe  principali. 

H6Pacl6eS}  heracUides,  f. 
pi.  serbătorî  în  onorea  luî 
Ercule. 

HeraclideSy  m.  pi.  Era- 
clidif,  descindinţiî  luî  Ercule. 

H^raldiquey  adj.  erildicu, 
de  aruiărie  ;  scicnee — ,  sci- 
inţa  armărielor.insemneloru. 

Herautf  m.  eroldu,  funcţio- 
narii! lîngă  unii  suveranii, 
care  face  publicaţiunile  so- 
lemni,— ,seii — -rf'arme.SjCrold 
care  face  publicat,  de  pace. 

H^rbace,  ee,  adj.  erbosu. 
Califică  plantele  a  cârorii  ră- 
dăcină este  fragetă,  mole. 

HerbagCi  m.  erburî,  verde- 
ţuri. 

HerbC}  f.  erbă,  buriană,  hrin 
d' — ,  firii  de  erbă,  ble  eu 
— ,  semănătură  tînără.  Doc- 
teur  en — ,  cellu  ce  studiedă 
ca  se  pervină  la    doctoratti. 

Herbeiller,  v.  a.  a  pasce 
erbă  (despre  mistreţî).rerbă. 

Herber,    v.  a.  a  întinde   pe 


HER 


407  - 


HER 


Herberie,  f.    locu  unde    se 

albesce  cera,    întindind'o  pe 

erbă.  [menuntă. 

HerbeSte,  f.  erbişiorâ,  erbă 
Kerbeux,  euse,  adj.  evhosu, 

plinu  cu  erbă. 
Herbier,  m.  erbariu,  collec- 

ţiune  de  plante  uscate  şi  a.ş- 

şedate  între  cliărtiî.    La  pi. 

baucurl  de  erbă  sub  apă. 
Herbi^rCi  f.  erbăressă,  care 

vinde  erburî.  [găsitoriloru. 
Herbioni  */;.  cuţitu  allCi  ar- 
Herbivore,    adj.   erbivoru, 

care  se  nutresce  cu  erbă. 
Kerborisation  ,    t'.    plim- 
bare c'i  se  adune  plante. 
Herboris6,  ee,  vd.  Arburise. 
Herboriser,  v.  a.  a  ănibla 

pe  cămpu  că  se  adune  erbe. 
Herboriseur,  (/;.    cellu  ce 

culege  erburî. 
Herb  or  iste,  ui.    erboristu, 

cunuosceioru,  vîndelorii,  de 

plante  medicinali. 
Herbu,  ue,  adj.  erbosCi,  cop- 

peritCi  cu  erbă. 
Hercotechnique,  1'.  erco- 

tecnică,  artea    lortificaţiuni- 

loru. 
Hercule,  m.  omîi  forte  tare, 

vitedii.   Dela  Ercule,  eroul  u 

anticităţiî. 

Celle  12  fapte  mari  (i:.rpioit^, 
iraraiixi  ale  luî  Ercule  sunt  : 
a  năbuşit, stiingindu-lu  in  bragie, 
pe  leulu  care  devasta  Nemea  ;  a 
uceissii  pe  idra  dela  Lerna,in  allu 
cui  sânge  .şl  a  muiaţii  săgetele  ; 
a  liberaţii  cărnpiele  Maratoneluî 
de  Minoiaurulu,  pe  care  l'a  o- 
inoritii  Teseu;  a  străpunsu  cu  să- 
getele selle  passerile  lacului  Stim- 
falu  ,•  a  prinşii  mistretulu  arca- 
dianii  pe  muntele  Erimantu  -.  a 
urmăriţii  unii  annti  şi  a  prinsCi 
căpri6ra  (hi  birhej  cu  piciorele  de 
aramă  ;  a  curătitu  staulele  avu- 


tului Augias,  abâtindu  apele  .K\- 
feului;  a  uccissu  pe  DioineJe,  care 
şi  nutria  caii  cu  carne  de'  omi'i  ; 
â  invinsu  pe  Amazone;  a  uccissu 
pe  Gerione,  gigantele  cu  trei  ca- 
pete,- a  luatîi  merele  de  aurii  din 
grădina  Esperidiloru,  peJite  de 
dragonulii  cu  uă  sută  de  capete,- 
a  iniănţatii  Cerber  ui  îi  şi  a  libe- 
raţii pe  Teseu  din  infernii.  Ace- 
ste lucrări  i  le  impusesse  fratele 
seu,  EuristeCi,  spre  pedepsă  fiind- 
că Ercule  uccissesse  pe  prima  sa 
conscirte,  Megara,  şi  pe  copii  seî. 

Herey     m.  pauvre —.  Se  dica 

in    derisiune  de    unu    om» 

fără  meritîi,    deconsideratu. 
Her^die,  t'.    inesură    de  su- 

prafaciă  la    Romanii    vechi. 
Heredîiaire,    adj.  eredita- 

riu,  de  moştimire. 
HerediiaîrementjaJJ.prin 

ereditate.  [tenire 

H6redite,  r.  ereditate,  nio.ş- 
Heresiarque,  m.  eiesiarcii, 

autoruiu ,    capulu,    uneif    e- 

resie. 
HeresiCi  f.  eresiă,    doctrină 

contraria    maî    alessu    reli- 

giuniî,  opiniune  condemnată 

de  Bi-erică. 
Hereticit^i  f.  calitatea  unei 

proposiţiunif  eretice 
Heretique,of/,y.erelicLi.vS'«6L 

ni.  au'orii  de  eresiă. 
H^rigote,    adj.    cu    semnu 

la  piciore.  Yd.  urm 
Hterigoture,    f.    semnu    la 

piciorele    posteriori   ale    câ- 
nelui. 
Herisser,  v.  a.  a  sbîrli.  He- 

ri^se,  sbirlitîi.  Comp.  dresse. 

In    bot.  se  dice    de  plantele 

copperite  cu  peri  tari  si  vi- 

.«ibilî. 
Kerissonf  m.  ariciu. 
K^rissonnei  ee,  adj.  ghiă- 

muitii  că  ariciu]  u. 


HER 


IfER 


Heriiage,  m.  ei'editale,  moş- 
tenire. Coini).  heredile. 

Heriter,  v.  a.  a  erpdita,  moş- 
teni. Cu  ace.  seu  cu  prep.  ele. 

Heritier,  ;/?  .ereditariu,  mo- 
.t;tenitoru . 

Hermandadeg  f.(lasauite), 
soldaţiî  Incisiţiunii. 

Hermaphrodismej  >«.  er- 
uiafi  odi.^niu,  vd    lo-m  . 

Hermaphrodiiej  vi.  (dela 
Ilerniaphroditus,  fiiulu  Ve- 
neriî  şi  luî  xMercuriu,  cuî  se 
presuppunea  ambele  sessurî). 
ermat'roditLÎ,  de  ambele  ses- 
surî, (fălălău). 

Herm-athene,  m.  statuă 
care  repi-esintă  ];e  Mercuriu 
.şi  pe  ^linerva. 

HerBTieeSţ  f.  pi.  serbăiorî 
pentru  Mercuriu  la  ceî  vechi. 

Kernteline,  vd.    Hermine. 

HertneneuîiqKie;  f.  erme- 
aeuiică  E.splicaliunea  cărţi- 
loru,  raaî  ulessu  bisericesci ; 
regles —  .v,  regule  cari  ser- 
vescii  a  esplica  sănta  Scrip- 
tură. 

HersneSj  ui.  tecă  adornată 
cu  unîi  capîi    de    Mercuriu. 

Herntetiquey  adj.  ermeticii, 
care  SC  lefercsce  la  medicina 
universale,  \x  transmutaţiu- 
nea  metaleloru  ,  la  petra 
inţelepţilorii  ,  aa  <ji'a)ul- 
o-avre. 

H ev m Bistiisemenlf ud  V.  er- 
ineticu.  Se  ilice  de  modalii 
de  a  astupa  .seu  închide  ce-va 
se  nu  resuffle. 

Hermine;  f.  ermelinu,  micu 
patrupeda  care  dă  uă  blană 
torte  preţiosă  ;  blană  da  er- 
melinu. 

HerminâfCe,  adj.  cu  fundul u 


de    ai'gintii    cu    pete    negre 

(despre  iirmărie). 
Kermîneiie,  f.  vd.    Ermi- 

iielle. 
Hernţinîej  1'.  genii  de  insecte 

lepidoptere. 
Hermitagei  »>/.  vd.  Erml- 

to.ije. 
Hermite,  vd.  Ermile. 
Hermodatey  f.  uă  plantă. 
Hernîaire5«(7y.erniariu^care 

ţine  de  erniă.  Vd.  hernie. 
Herniaire,  f.    bot.   genu  de 

aniarantoidî'. 
Herniei  f.  )ned.  erniă,  mare 

inflăturâ  produssă  prin  dis- 

locatulîi  unuî  visceru. 
Hernieux,    eute,    udj.    cu 

erniă,  erniosu. 
Herniolej  f.  vd.  Fnnjuelle, 

lierniaii'e. 
Hernutes,  rn.     l.  seu.  f're- 

re<  mirraves,  Ernuti,  erelicî 

a  cărora    ."-ectă    se    distinge 

prin  puritatea  moralii  orii. 
Herodiens,  m.  pi.  Erodiani, 

sectari  ebreî. 
KerodionSi    m.   pi.    s\eg\A 

de  [lasserT,  vd.   heron. 
Heroicitej  f.  virtute  oroică. 

—  11  ne  se  dit  que  des  ver- 

tus  des    saiuts. 
Heros'-comique,  adj.  eroi- 

coiiiicu. 
Hero'gde,  1'.    eroidă,    versuiî 

pe  nuincle  unuii    eroii,    uneif 

eroine. 
Heroifier,   v.  a.  a    eroiric,a 

face  pe  cine-va  eroii. 
HeroVnej  f.  eioină,  femeăde 

curagiu  şi  elevaţiime. 
HeroVque}   adj.   eroicii,  de 

erou,  core  privesce  unu  erou. 
KeroVqueinent  I    adv.    in 

midii  e>'oicu. 


[JET 


-     i60 


HEU 


H  eroi  ser,  v.  n.  a  se  arreta 

erou,  mare  vitedu. 

Heroisitiej  m.  eroismu,  vir- 
tute erică. 

Heron,  //).  erodiu ,  heron 
projironenl  dit.  lai.  ardea. 

Hâronneaui  m.  erodiu  tî- 
neru. 

Heronnîer,  iere,  «(/y.  (fau- 
coii),  şioimu  care  prinde  e- 
rodiî. 

Heros,  )h.  erou  (după  fablă 
fi  iul  u  unuî  deu  seâ  deiţe  cu 
unu  muritonii!.         [clicurî. 

HerpeSi  f.  j>h  grile,  parina- 

Herpes-marines,  f.  pi.  s. 
herpes,  avuţie  ce  marea  a- 
runcă  pe  cosle,  precum  chi- 
chlibaru.  conlie.  Comp.  e- 
pat'eş. 

Hersage,7>i.grăpatu ;  greblă. 

Herse,  f.  grapă;  strejă  cu 
ţepî. 

Iferser,  v.  a.  a  grapa,  trage 
cu  grebla ;  închide  cu  ţepî. 

Herseur,  -n.  grâpătorii. 

ffersilion,  m.  scăndui-ă  pre- 
sărată de  cuie,  de  ghimpi, 
că  se  opprescă  pe   inemicu. 

H^sichastes,  m.  călugări 
greci  contemplativî. 

Hesitation,!'.  esitaţiune,  şio- 
văire.stare  de  indouinţă,  per- 
plessitate,  nesiguranţă  ce  ar- 
reta cine-va  prin  vorbele, 
prin  purtarea  sa,  agitaţiune 
de  spiritil. 

Hesiter,  v.  n.  a  sta  la  în- 
douelă,  ti  nedocisîi.  Comp. 
halancer. 

Hesper,  m.  seti  vesper,L\i- 
celerulu.  Planete  de   Venus. 

Heteroclite, ar^/.  eteroclitii, 
care  se  depărtecjă  de  regu- 
lele    generali   ale    sramma- 


ticpi  :  risibile.  ciudatu,  bi- 
-arre. 

Hâterodoxe ,  adj.  etero- 
dossCi,  care  priimesce  ceaa  ce 
se  oppune  sinţiminteloru  itd- 
misse  in  catolicismu. 

Heterodoxie,  1'.  eterodossiă. 
Credinţă  contra  sinţiminte- 
loril  priimite  in  reliiiiunea 
catolică. 

Heterodrome,  ni.  mecan. 
pergull  (pirgiă) ,  allii  cuî 
puntu  de  resemu  este  intre 
re-sistinţă  .şi  putere. 

Heterogene,aJ/.  eterogenii, 
de  natură  dillerinte. 

Heicrogeneite,  f.  diversi- 
tate in  natura  lucruriioru. 

Heterosciens,  )/;.  y</.lăcui- 
toriî  din  zonele  temperate. 

Hetmanj//'.  hatman,  titlu  de 
demnitate  la  CasacT. 

Heire,  />*.  fagii. 

Heuffm.  (din  care  s"a  lacutii 
bonhear),  iniîmplare  favora- 
bile, norocii,  bnnne  fortune. 
Voltaire  critique  ce  mot  em- 
ploye  par  le  tirand  Corneille. 

Heure,f.6ră,ces,â  / — quil  est, 
astă-di,rf«  bonne — ,de  vreme, 
r/l'  nieilleure  —  ,  mai  de 
vreme,  ă  ta  bonne — ,  fia,  mî 
place.  Tout  ă  V — ,  îndată, 
de  curîndu,  sar  V — ,  în  rao- 
mentu,  pour  V  —  ,  pentru 
momentu. 

HeureSy  f.  />?.  carte  de  ru- 
găciuni.— ca)ioniales,  diver- 
sele părţi  ale  breviaiului ; 
petites — .prima,  terţa,  sista 
şi  nona. 

Heureusement,  adv.  diu 
fericire. 

Heureux,  ease,  adj.  ferice, 
fericiţii,    fortunatu. 


iip: 


470  — 


HIP 


lieurt,  /;(.  lovire,  isbiîură. 
Iieurtement,  m.  bctt(3re  la 

portă . 
Heurter,  v.  a.  a  lovi,  isbi. 
Keurtoiri  rn.    feiTulii    prin 

care  bate  cine-va  la  portă. 
Keusci  f.  vd.  Piston. 
Hevej  m.  arbure  de  Guiana, 

din  care  ese    gurnelasticu. 
Kexaeda*ef  adj.  şi  ni.  yeovi. 

essaedru,  cu  şesse    fegie,    şi 

particulariu  cubulu. 
Kexagone,nc/,;.  şi  m.geom. 

essagouu,  cu  şesse  ănghiurT. 
Hexaineire,  m.  essanietru, 

vei-su  de  şesse  inetreseupi- 

ciore.  [cu  şesse  stamine. 
HexandriC}  f.  essandrie,florî 
Hexaples,  rn.  pi.  e.ssaplele. 

Celle  şesse  traducţiunî  grece 

ale  testului    ebreescti    tăcute 

de  Origene. 
Hiatus,  m.  iatu,  ellectii  dis- 

graţiosCi  produssîi    de    doue 

vocalif,  cari  se  succedă. 
Hibou,  ni.  bufniţă,  (lat.  hiiho). 
Hiboucf  erj  v.  n.  â  G  posacu. 
Hibride|«'/y,  ibridu,coinpusu 

din  niaî  laulte  felun. 
KiCy//).  difticultatea,  greutatea, 

princip.de    a     unui     lucru  . 

Vuilă  le — ,  uite  greul u. 
Hidalgo  ,   m.     hidalgo.    No- 

biiiî  din  Spania^  pretinşi  des- 

cindinţi  din  creştini,  carî  nu 

sunt  aînmeslicaţî'  cu  Maurii. 
HideusementicaZi;.  intr'uniî 

inodu  urătu. 
Hideux  j    p-nse,    adj.    urătu, 

deforme,  pocitii.  [tate. 

Hideur,  f.urăciune,  deCorrni- 
Hidroiiquey  \d.sadorifique. 
Hie  f  f    niaiu    pentru    a    bate 

petrele  pe  pavagiu.    .';^i    de~ 

iitoiselle. 


Hieblei  1".  bot.  spe?iă  de  sani- 

bucCi. 
Hîeinesiî,m. baterea  petreloru 

dela  pavagiu,  câ  se  se  asşede. 
Hierapicra,  f.  electuariîi  to- 

nicu  făculîi  cu  aloe. 
Hierarchie,  f.  ierarchiă,  or- 
dine gradală  a  stăriloru  suc- 

cessive  bisericesc!. 
Hierai^chique,  adj.  ierar- 

chicu,  de  ierarchiă. 
Hilrarchiquement,  adv. 

prin  ierarchiă,  în  niodii  gra- 

datu. 
Hierarcţue,  rn.  ierarcii,  per- 

sonă    bisericescă    de    ordine 

rnaî  înaltă. 
Hîes»a4îqwe,«^//.ieraticu,  spe- 
cia de  scriere  egiptenă  an*. 
Hi^rodramej  )n.  cerimoniă 

de  îmmorinîntare  cu  musică. 
HierogSyphei  m.    ieroglifu^ 

scriere  egijitenă   antică. 
Hieroglyphiquei  adj.  iero- 

glificLi,  de  ieroglife. 
Hieroniquej  adj.  ieronicil. 

.locuri,    la  Roma    antică,  în 

onorea  deiloru. 
Hisrophantei  rn.  ierolante,. 

preoţii  care  pre.şedea  la  iiiis- 

teriele  Eleusine. 
Higee,  f.  vd.  Hijgiee.  [dulce. 
Hilarii#|  f.  ilaritate,    veselia 
Hilej  ni.  semnu  cesegessesce 

în    seaiinţă,  şi    pe    unde  ea 

priiiuesce  succurile  nutritive. 
Hlmantoţse,  ra.  passere  cu 

picioiele  roşie. 
Hippiatrique,  f.  ippiatrică^ 

medicina    cailorii,    animali- 

loru. 
Hippocampe,  m.  unu  micu 

pesce    marinii.     Şi    chevul- 

marin. 
Hippocentaure,  m.  ippo- 


HIS 


471 


HOL 


centaurii,  monstru  jumătate 
ornu  şi  jumetate  taurii. 

HippocraSi  vd.    Hypocrus. 

Hippocrene,  f.  făntănă  care 
eşia  din  muntele  Parnassu, 
consecrată  museloru. 

Hippodromej^H.ippodromu. 
Locii  în  Constantinop.,  unde 
se  făcea  cursele  de  caî. 

Hippogrife,  m.  calii  fabu- 
loşii inaripatu. 

Hippolithe^r/i.  ipolitii,  spe(:iă 
de  petră. 

Hippomane,  )n.  s{)eţiă  de 
umiditate  ;inimale. 

Hippopolamei  rn.  ippopo- 
tamii. 

HirondcSIei  f.  rândunică. 

Hirsute,  ee,  adj.  bot.  gar- 
nitCi  cu  peri  lungi. 

Hispanisine)  )tt.  ispanismu, 
idiotismu  ispanicii. 

Hispide,  adj.  ţeposu,  ghirn- 
posîi. 

Hisser,  v.  a.  mar.  a  redica, 
inălţa,  hausser.       [gaţiune. 

Histiodromiei  f.  artea  navi- 

Histoîre|f  istoria.—  ancien- 
iie,  istoria  antică,  —  du 
iiwyen-ăge ,  istoria  evuluî 
mediu.  Histoires  que  lout 
cela,  astea  sunt  simple  po- 
veşti. 

Historial|  ale,  adj.  care  în- 
semnedă  unele  punturî  din 
istoria.  [de  istoria. 

H  3t3rîen,»i.istoricu, autorii 

Historier,v.  i\.  a  narra,  a  îm- 
frumuseţa  cu  mice  ornan.inte. 

Historiette,  f.  istorioră. 

Historiographej  f.  autorii 
de  istoria  unei  epoce. 

Historique,  adj.  istoricii. 

Historiquement ,  adv.  în 
modu  istoricii. 


Histrioni  m.  istriune,  actorii 

la  Roma  antică. 
Hiver,  m.  iernă. 
Hivernagcim.  mar.  iernare, 

staţiune  a  naviloru  ierna. 
Hivernaly  ale,  adj.  de  iernă, 

iernaticii.  Sast.  m.  semănă- 
tură de  iernă. 
Hîwer6iant,e,  ot^J.petrecîndii 

ierna  în  arnorţirefde  animali). 
Hiverneri  v.  n.  a  ierna,  |  e- 

trece  ierna  (despre  navî). 
HO|  interj,  o  !  Esprime  chiă- 

mare  seii  mirare. 
Hobereaui  m.  spt?iă  de  pas- 

sere  de  predă  ;  fig.  bădăranii. 
Hoc,  )/i.  spef  iă  de  jocii  în  căi  ţi. 
Hocai  //'.  unii  jocii  de  intîm- 

plare  compuşii  de  30  bilete 

cu  numerii. 
Hoche,  f.  crestătură,  răboj ă. 
Hocheinent)  m.  clătire  din 

capii. 
Hochepîed,//i.primulii  şoiin 
care  lovesce  erodiulii  în  sborii. 
HacSiepoi,/n.  fertură  de  car- 
ne  tocată    fertă    cu    legumi, 

castane.  [roiDiette 

Hochequeue,  f.  vd.  hercje- 
Hocher,  v.  a.  a  scutura,  sgu- 

dui, — la  tete.,  a  da  din  capii. 
Elochety  m.  jucăria  de  copiî 

mici ;  lucru  vanii. 
Hochurejvd.  Hochemenl. 
Hogner,   v.    n.  a  se  plânge, 

bombăni,  a  mîrîi  (canele) 
Hoir,  J/l.  mo.ştenitoru  în  liniă 

dreptă.  Comp.  herUi"r. 
Hoîret,/f;  moşienitorii  minor. 
i'iOki^â&f  i.  eredifst».  n;oşt''nire. 
Holâfixterj.  61.! Esprime  chiă- 

mare.  Ca  adv.  destulii. 
Ho!lander,v.a.  a  trage  penne 

de  scrissii  prin  cenuşe  caldă , 

câ  se  le  intărescă. 


[lO.M 


il'l  — 


uox 


Holocaustei  m.  sacrificiu 
prin  ardere  la  Ebreii  vechi. 

Holographe,  adj.  vd.  Olo- 
ijrapJie. 

Hoiosnetrej  m.  instrumentu 
geonietricu  de  rnesuratu  ueri- 
ce  ănghiuri.Comp.  panto- 
metre. 

Homard}  }n.s.  homar,  spepiă 
de  racî  rnarinif.        [de  cărţi. 

Hombrey  ///.  specia  de  jocu 

Homelie,  L  orailiă,  predică, 
discursu  religio.su. 

HomelitiquejaJ/.  omileticu, 
de  predică,  [mare  (măgădău). 

HcnienaS;  m    oruu  de  talia 

liomeopaînie;  f.  omeopatiă. 
Medicină  care  tratedă  mor- 
biî  cu  inedicamin'.e  produ- 
cindu  simptoniate  asseminî 
mov'hx)\a\{Sintilia  slyinlibiifi). 

Ho»ti6rîq».ie,ac//.omericu,  în 
genulu  luî  Omeru. 

Homicide,  >n.  oinicidu,  om- 
moru  de  omîi,  meurtre;  om- 
moritoi'Li  de  omu.meurtrier, 
asssasxin.  fomu. 

HoiT:scider,v.a  a  uceide  unu 

Hoiiiificaiîan,f.oniificaţiune. 

HomiJiaire,  m.  culessu  de  o- 
niJlie.  Vd.  liomelie. 

Homîose,f.omiose,accuraula- 
ţiunea  succurilorii  nutritive. 

Hontmacej  vd.  Hommasse. 

Hommage,  }<t.  inchinăciune. 
ce  adducea  vassaliî  dornnuluî 
loru,  sumis.siune  respectosă. 

Hommagefee.adj.  care  ţine 
de  ho)nmu(/e,  vd.  prec. 

Hommager^f/f.care  e  detoriu 
s6  de  unu  Iwiniaage. 

llom»wasse,arfji'.care  semăna 
cu  bărbatulil  (voce,  talia,  fe- 
meă). 

Hommey//'.  omu.  Ffonncte—, 


omu  oneştii,  pr^bu. — Le.x- 
pression  yarfail  honnete 
homme  de  Racine  n'est  point 
vicieuse. 

Hommee,  1'.  lucru  câtă  face 
unii  individei  într'uă  di. 

Hommelei,  m.  omu  micu. 

Homiirsesse,!'.  \ă.hoiniaace. 

Ho'lnQCBn%t^î^ue,adj  .ijeoiH . 
omocentricii,  concentricii,  cu 
unu  centru  commune. 

Homogene,  adj .  omogenii, 
de  natură  identică. 

Homogeneîte,  f.  omogeni- 
tate,   calitatea    omogenului. 

Homologation,  f  Icgitima- 
ţiune  de  tribunale  a  unui 
in.scrissu. 

Homologueyar/J  (jeom.omo- 
logu,  care  .se  oppune  la  ăn- 
ghiurî  egali,  (despre  lateri). 

liomologueryV.a.;/ur. a  omo- 
loga, legitima  unii  inscrissu. 

Homonyme,  adj.  omonimii, 
cu  acel'a.şî  nume. 

HoEnonyifsie,  f.  calitatea  lu- 
crului omoniiiju. 

Homojihonie,f.  concertu  de 
maî  multe  vocî,  oarî  cănlă 
în  unisonu  şeii  la  octavă. 

Konchets,//(  ./j/.vd./oi;c/(e/.s. 

Hongnâte,  lorfecî  ale  sculp- 
tcrilorii  in  marmure. 

Hongrei  adj.  călii  spre  difl'e- 
rinţă  de  armăsarii.  Comp. 
clieval  '  oupd. 

Hongrer,  v.  a.  atace  cai  din 
armăsari.  Rar  us. 

Hongroyeur,  )/i.  s.  hon- 
grieur,  argăsitoru  de  pele 
de  Ungaria. 

Honnestation,  f.  adducere 
la  onorc,  la  cinste,    [onore. 

Honnesterjv.  a.  a  adduce  la 

Honnete,arfj.onestu,cinstitu, 


HOR 


II  OS 


— /<0(H»(e,omu  cu  probitate; 

hoiiime  — ,  oniă  cu  politeţă, 

excuse  — ,  scusă  plausibile. 
Honnetementy  adj.  cu   o- 

nestaie. 
Honnetete,f.onesl.ate,  cinste. 
Honneur,f.  onore,  cinste. La 

fil,    demnităţi.  A  raon — ,  cu 

successQ. 
Honnia*,v.a.  a  ruşina,necinsti. 
Honorablci  adj.  onorabile. 
Honorabiementy    adj.    in 

moilil  onorabile,   cinstiţii. 
Honoraire ,  adj.  onorariu, 

plata  professionistiloru    mai 

nobili,  [spre on6re,onoriricu. 
Honorairey  adj.  onorariu. 
Honorer,v.a.  a  onora,  cinsti. 
ud  Honores,  loc.  lat.  spre  o- 

nore.  onorilicii.  Place  ad — , 

postîi  Iară  remuneraţiune. 
Honorifîquejaf/y.  onorificu, 

penti-u  onore. 
Hontej  1.  ruşine  ;  desooore. 
Honteusement  f    adv.    in 

rnodu  ruşiuosu,  cu  ruşine. 
Honteujt.feuse,adj .  ruşinoşii. 
Hopitalj  m.  spitalu. 
Hoquet,»i.sughiţatu,  sughiţii. 
H'oqueton ,    m.    casacă,    ce 

purta  alta-dată  omenii  poli- 
ţiei, [face  pe  cesii. 
Horairei  adj.  de  oră,care  se 
Horcle,f.  ordă,  glotă  de  omeni 

fără  şedinţă  stabile,  tourbe. 
Horiorii  m.  tare  lovitură  pe 

umeru  (în  glumă),  vech. 
Hopîzoii,)/i./(ortsoH,orisonte; 

pict.  liniă  care  termină  ce- 

rulii  unui  tabelu. 
Horîzontai,a/t^,  adj.  orison- 

lalr",  paralelii  cu  orison'ele. 
Horizontalementi  a^rr.in 

liniă  orisontale. 
Horlogey  1.  orologiu,  cesor- 


nicu  de  părete  ;  — de  Flo)-i\ 
tablă  de  înflorituliJ  niaî  mul- 
tora plante,  cari  se  referescu 
la  tote  orele  dilei. 

Horloger  y  rn.  oro'ogiaru, 
cesornicarii.  La  fe'n.  hnr- 
logere. 

Horoiogerie,  1.  orologeriâ. 

Hormis  ,  preij.  affară  de, 
omiţindu,  exceple. 

Horogpaphie,  f.  vd.  (r,io- 
rnoiiiqiie.  [loru. 

Horom^ltrie,  f.  mesura  on- 

Horoscope,  m.  oro.scopiil, 
predicţiune  din  observatulCi 
steleloru  la  nascerea  cui-va. 

Horreur,  f.  orrore,  grodă. 

Hoprîble,a(/y.  orribile,  grod- 
nicu. 

Horribletnesit ,  adv  .  in 
iiiodii  orribile,  grodavii. 

Horripiiation,  f.  oripilaţiu- 
ne,  sbîrlirea  perului. 

HorSj  prep.  ailară  din  :  — 
d'oeavi'e,  buccate  m enunţe 
ce  se  servescii  la  mesă  cu 
supa, — oeuvre,  mesură  dela 
ăngliinlii  esternu  allu  mu- 
rului pane  la  ăngliiulii  (.-s- 
ternii  allii  celluî-altu  mnrii, 
— de  lunis,  aO'ară  dela  lăcu- 
inţă, — de  la  viile,  afl'ară  din 
nraşiu.  Cabinet  hors-d'oeu- 
vre,  cabinetii  dispărţitu  de 
cellu-altii  edificiu  ;  adv.  în 
affară. 

Hortensia,  f  ortinsia.  ar- 
burelu  din  Cbina  şi  Japonia. 

Horticulteari  m.  ortirul- 
torii,  cultivatorii  de  gradine. 

Hortîculture,f.  orticultură, 
cultivaţiunea  gradinei. 

Hospice,  '/'.  ospiciu,  casă 
unde  călugării  dă  ospitali- 
tate căletorilorii  ;  spitalii. 


nou 


i7i 


HOU 


Hospitaiier,  iere,  adj.  os- 
pitale,  priimitoriîi  de  streinif. 

Hospitalit^i  f.  ospitalitate, 
priimire  in  casa  sa,  găsduire. 

Hospodar,  m.  ospodaru. 

Hostiey  f  victimă  ce  sacri- 
lica  Ehreiî  vechi;    anafura. 

Hosfile}  adj.  ostile,  vrâjmă- 
şescu. 

Hostîiementy  adv.  in  modu 
ostile,  vrăjrnăşesce. 

Kostilitej  f.  ostilitate,  vrăj- 
măşia. 

Hotei  //* .  hutesse,  1".  birta- 
şiu ;  >;ăsduitoru,  ospe.  Cellu 
ce  priiniesce  în  gasdă,  cellu 
ce  şede  în  gasdă  ;  locatarii, 
incliiriătorCî. 

Hotel}  in .  ospelu. — de  viile, 
şedinţa  municipalităţii.  Mai- 
tre  d' — ,prepusu  ca  se  îngri- 
jescă  de  mesa  unui  principe. 
ffutel-dieu.  spitaiu  princi- 
pale. 

Hotelage,  ni.  chiria  pentru 
luagasinu,  pentru  casă. 

Hotelier,  m.  otelistu. 

Hotellerîe,  f.  ospelu. 

Hottei  f.  coşiu  ce  se  portă 
pe  utnen'. 

Hotteey  f.  unii  coşiii  plinii. 

Hotteur,  hi.  eus;  f.  purtă- 
torii cu  coşiulu. 

Hotonnej  m.  s.  plumeau, 
plantă  lisimaceă. 

Houagej"'.s.  hoiiudie,  urma 
ce  i'ace  navea. 

HouarC|  m .  nave  cu  doue 
catarluri  şi  uoue  pănde  tri- 
ănghiularî. 

Houblon,  //(.  umulij.  hanieiii. 

HoublonnePi  v.  a.  a  pune 
hainei  li  într'uă  beutură. 

Houblonniârej  t.  cămpci  se- 
inenatii  cu  hameiii. 


Houe,  f.  sapă  de  ferrîi. 

Houer,  v.  a.  a  săpa. 

Houilie,  f.  cărbune  de  pă- 
mîntii.       [buni  de  pămîntu. 

Houiller,  adj.  strate  de  căr- 

Houillerej  f.  minerii,  ocnă,, 
de  cărbuni  de  pămîntu. 

Houilleur,  m.  lucrătorii  la 
mineri  de  cărbuni  de  pu- 
ni în  t  ii. 

HouilleuXy  euse,  adj.  care 
conţine  cărbuni  de  pămîntu. 

Houian,  m.  vd.    Uhlan. 

Houlei  1  mar.  undulaţiunea 
apei  înainte  seu  după  furtună. 

Houlette,  f  bîtă  de  păstoru. 

HouieuXy  euse,  adj.  turbu- 
raţii (despre  apa  mării). 

Houper,  v.  a.  a  eh  iama  pe 
sogiulu  şeii  (despre  vînătore). 

Houppe  I  f.  tufă  de  florii ; 
moţii. 

Houppelandejf.  vestimînlu 
pentru  d'assupra  (giubea). 

Houpper,  v.  a.  a  face  ciucurî. 

Koura,  vd.   Hoarra. 

Houraiiler,  v.  n.  a  vîna  cu 
căni  mici  şi  lei. 

HouraîllîSi  m.  grămadă  de 
cănî  de  vînătore  proşti. 

Hourdagej  m.  hourdis,  di- 
dăriă  grossă.  [tencuială. 

Hourder,  v    a.  a   da  prima 

HourdiSy  vd.  ffourdaae. 

Houretj  m  cane  de  vînă- 
tore micii  .-ii  prostu. 

Houri,  J/i.  femee  caiî,  în  i- 
deele  Mahometanilorii,  con- 
iriljue.scii  Iu  p'ăccriîe  aleşi- 
lorîi  în  Paradis. 

HourquOj  f.  s.  houcre,  ."^pe- 
cia de  nave  olandesă. 

Hourra,  m.  ura. 

Hourvariy  )>i.  vorbă  a  vî- 
nătorilorii    spre    a     chiănia 


IlUG 


HUM 


caniî,  căndii  a  perdutu  urma. 

Poporulii  dice  boulvari. 
Housard ,'  m.    husaru.    Şi 

liussard. 
Housey  f.  curte   raică    lăogă 

uâ  casa  ţerrănescă.  [cisme. 
Houseauxy  m.  pi.  speţiă  de 
Houspiller,  V.  a.  a  smuci  pe 

cine-va  spi-e  a-lii  maltrata. 
Houssagef  >ii.  măturare  cu 

unu  mănuchiu  de  mărăcini. 
Houssaiey  f.  locu  plinii  cu 

mărăcini  ghimpo.şî. 
Houssardi  m.  vd.  ffousard. 
Houssej    f.  îmbrăccămintea 

şeieî. 
Housser,  v.    a     a    mătura, 

sterpe  pulberea. 
Houssine,  f.  vergea,  nuea. 
Houssiner,  v.  a.  a  bate  cu 

nueaa.  [le,  de  penne. 

Houssoîrj>/j .  mătură  de  nue- 
Housson,  m.  vd .   urm. 
Houx;  rn.   s.  petit  houx,  av- 

burelii  rumnoidii  cu  IVunde 

ghimpose. 
HoyaU|  m.  sapă  ligă. 
Hourdi  m.  spegiă  de  vulturii 

marinii,  a'igle  de  rner . 
Hublai,  m.   ferestră  la  nave. 
Huche,  f.  căpistere. 
Hucher,  v.  n.  a  chiâma  cu 

cornulu  (hiichetl  ia  vinătore. 
Huey    Interj,    haî  !    Vorbă    a 

cărruţ;iaşiloru  că  să  îndemne 

caiî. 
Hueejf.vu«^tu,strigătu  (chiotu). 
Huer,v.a.;;  da  .strigatCi'vChict'":). 
Huette,  f.  vd.  IhUotte. 
Huguenot,  m.  ote,  f.  liugue- 

notii.  Astădî  in  Franc,  calvi- 

niştiî.  [olă  d'assupra. 

Huguenote,  f.  cuptoraşiilcu 
Huguenotismef    m.    doc- 
trina religiuniî  calvine. 


Huhau,  interj,  vd.  Hue. 
Hui,  adv.  Ce  jonrd'hui,  aii- 

jourdliui,  astădî. 
Huile,  f.  oliu,  uleiij,— â  brn- 

ler,  oliu  de  lampă. 
Huiler,  v.  a.  a  unge  cu  uleiii. 
Huilerie,    f.    magasinii,    la- 

brică,  de  uleiuri. 
Huâieux,  ease,  adj.  uleiosu. 
Huilier,  m.  sticlele  cu  ofetu 

şi  untu  de  lemnu  de  mesă. 
Huir,v.n.a  striga  (de^preuliii)- 
Huis,  UI.  pi.    uşe.   Numai  în 

es|)ressiunea  ă  Iniis  dos,  cu 

uşele  închise,  vech. 
Huisserie,  1'.  pervasulu  uşei. 
Huissier,    m.   servitorii    la 

camera  regelui ;  aprodâ. 
Huit,  iiamer.  optu.  Huit-de- 

chijfre,  compasiide  desitate 

(la  oroJogiari).  [  versuri. 

Huitam,  m.  stanţă  de  optu 
Huitaine,  f.  numerii  de  optu. 
Huitieme,  adj.  allii  optule. 
Huitiesneinent  ,    adv     in 

rândul  li  al  Iii   optule,  a  opta 

ore. 
Huître,  f.  stridia;    fuj.  s. — 

â  l'ecaille,  personă  stupidă. 
Huîtrier,    m.    vînăforu    de 

stridie. 
Hulan,  tn.  vd.   Uhlau. 
Hulotte,  f.  p.  huelli',  bufniţă. 
Humain,  aine,  adj.  umanu, 

omenescîi ;    de  inimă    bună, 

benin,  doiix,  bienf'aisani . 
Kumainement,  adv.  ome- 

ne«f-e.  [îmblăndi;  a  civilisa. 
Humaniser,  v.  a.  a  omeni, 
Humaniste,    m.   umaniştii, 

scolariîi  s.  professoru  de  u- 

manităţî  în  coUegiu. 
Huinanitairci  adj.  care  in- 

teressedă  omenirea  întregă. 
Humanit^i  f.    umanitate,  o- 


HUM 


1!YL) 


menire,  ie.s  liommesen  ge- 
neral. La  pi.  uinanitiiţT,  clas- 
.sile  coUegialî  de] a  gramnia- 
tică  în  sus  pană  Ia  filosofiă 
esclu.şivu. 

HumblCf  adj.  umile,  umiliţii. 

Humbiement,  adc.  cu  u- 
milinţă.     [to,  cave  uraedesce. 

Hismecîantje,a(lj.  umectan- 

Humeciatioii)  f.  umectaţiu- 
n-',  uinedire,  muiare. 

Humect«;r,  V.  a.  a  umecta, 
umedi,  muia  ;  recori. 

Kumer,  v.  a.  a  .sorbi,  suge. 

Humâral,  ale,  adj.  umerale, 
de  umerii.  La  pi.  huineraux. 

Humerusy  m.  os.sulu  bra- 
fiuluî  dela  umerii  pane  la 
cubitîi. 

Humeui*,  m.  umoro,  ume- 
delă;  fig.  fantasia,  capriciu. 

Humide,  adj.  umedii,  ume- 
dosu.  [modii  umedîi. 

Humidement}  udv.  iutr'unu 

Humiditej  I'.  umiditate,  ume- 
deiă. 

Humi^ianti  ante,  adj.  umi- 
litoriii.  Comp.  avilissant. 

NumiMation,  f.  umilire,  u- 
milioţă.  \baisser. 

Humiiier,  v.    a.  a  umili,   a- 

Humilitej  f.  umilitate,  umi- 
linţă. 

Humora!}  ale,  adj.  med.  de 
umori :  proveniţii  din  umon. 

Humorismey  m  umorismii, 
doctrina  umoristilorii. 

Humoristey  adj.  umoriştii, 
posacii.  Sust.  m.  medicii  ga- 
lenistii  din  secta  cellorii  ce 
pretindă  că  fenomenele  vie- 
ţeî  provinu  din  umori,  fam. 

HumuSi  m.  pămîntîi  vege- 
tale. 

Hune,  f.  mar.  punte  în  giu- 


rulîi  catartelorii  apprope  de 
vîi;'u. 

Hunier,  m.  mar.  ţiănda  ca- 
t.rtuluînumitu  mât  de  hune. 

Huppe,  f.  pupădă,  moţii  la 
passi'rî. 

Huppe,  ee,  adj.  moţatu. 

Hurci  f.  căpeţină,  fam. 

Hurhauti  (pron.  hurâj,  vd. 
Ifue. 

Hurlemenfi  m.  urletu. 

Hurler,  v.  n.  a  urla. 

Hurieur,  m.  urlătoriti 

Hurluberiu,  m.  nesocotitii; 
fără  minte,  po;). 

Hussardi  m.  vd.  Iiousso,rd. 

Husso,  in.  inorunu. 

Huiîn,  vd.  MiUin. 

Hutte^  r.  covergă,  bordeiu. 

se  Hutter,  v.  refl.  a-.sî  face 
unii  bordeiu. 

Hyacinihe,  f.  iacintii,  zam- 
bilă :  adj.    albastru    violeţii. 

KyacintheeSy  hgacinthies, 
f.  'pi.  iacintie,  si^rbători  pen- 
tru Apoline  la   Lacedemonî. 

Hyades,  f.  pi.  iadde,  stele 
în  constelaţiunea  Taurului. 
Vd.  pleiades. 

Hyalin,  m.  ialină,  specia  de 
cristalii  de  petră,  quartz—, 
cristaiii  de  stîncă. 

HyaloYde,  adj.  vitraţii,  care 
semtoă  sticlei.  [rieî. 

Hyalupgiei  f.    artea    sticlă- 

Hybride,  adj.  ibridii,  năs- 
cuţii din  doue  spepie  dift'e- 
rinţi ;  derivatu  din  doue  lim- 
be,  cura  este  vorba  bnreaii- 
cralie. 

Hydatismei  >«.  med.  sgomo- 
tulii  produssii  de  curgerea 
liciduluî   dintr'uă  înflâtură. 

Hydragoguei  adj.  med.  i- 
dragogii,   care    pole   eslrage 


HYD 


IlTf) 


succarile  din    diverse    părţi 

iile  corpului. 
Hydraie,  m.  idratu,    corpu 

cheinicu  care  conţine  apă. 
Hydratey  ce,  adj.    idratatu, 

cotiibinatu  cu  apă. 
Hydratalique,    adj.   idrau- 

licu,  cărui  apa   dă  mişcare; 

s.f.s/.f.  idraulică,  sciinţa  des- 
pre condussulu  şi    înălţarea 

apeloru. 
Hydre^  f.  idră,  spegiă  de  şer- 

pe  veninoşii  fluviale. 
Hydreleon,    rn.  farm.  ain- 

inesîicu  de  uleiu  şi  de  apă. 
Hydrîe,  f.  urcioru  de  apă  la 

antici  [idiogenii  carljonatii. 
Hydrocarbure,  )'».  chem. 
Hydrocelei  m.  idroceiii,  in- 

tlătură  din  causa    serosităţiî 

in  ţes.^elura  celulare. 
HydrocephalC}  m.  idroce- 

falu,  idiope,  dropică. 
Hydrochioraîe,//'.  idroclo- 

ratu,  sare    din    acidu    idro- 

cliioricLi  şi  uă  base. 
Hydrochiorique/u/y.  idro- 

chloi-icCi.  [plante. 

Hydrocotyle ,    ('.    genii    de 
Hydrodynamique,  f.  idro- 

(linamică.    Sciinţa    mişcării, 

ecilibriuluî,  licidiloru. 
Hydrogalej    f.  farm.   beu- 

Uiră  compusă  din  lapte  şi  apă. 
Hydrogenej  m.  idrogenii. 
Hydrogenee,ee,ocZ/.  idroge- 

nafiKCombinatu  cu  idrogenu. 
Hydrographe ,     m.    idro- 

-ralu.     Eruditu  care  se    oc- 

cupă  cu    sciinţa   ecilibriuluî 

liciililoni. 
Hydrographie,  f.  idrogra- 

liă,  descripţiunea  mărilfiru. 
Hydrographique,    adj.  i- 

drograUcu. 


Hydrologie,  t.  idrologiă  ^ 
tractata  de  ape. 

Hydromei,  m.  idromelu,  apa 
unde  sa  dissolu  ii  miere. 

Hydrometrei  m.  idrome- 
tru,  insti-umentu  pentru  a 
mesura  greutatea  şi  puterea 
fluidilorii. 

Hydrontef  rie.  mesura  greu- 
tăţii şi  imteriî  fluidiloru. 

Hydrophanej  ('.  petră  care 
pusă  in  apă  flevine  trans- 
parinte.  [turbaţii. 

Hydrophobe,  m.  idrofobii, 

Hydrophobiei  f.  idrofobiă, 
turbare.  [dropicosii. 

Hydropiquey  adj.  idropicii, 

Hydropîsiey  I'.  idrope,  dro- 
|iică. 

Hydropneumatique,  adj. 
idropni'umaticCi.  CaliOcă  ap- 
parate  ['enfru  prinderea  ga- 
.selorCi.  [apă. 

Hydropote,  m.  beutoru  de 

Hydroscopej  m.  idroscopii, 
vd.   >(>na. 

Hydroscopiej  1.  idroscopiu, 
pretin.«ă  arte  de  a  cunnosce 
isvorele,  emanaţiunile,  ape- 
loru din  pămîutii. 

Hydrostafique  ,  t.  ^dro- 
staiică;  tractaţii  de  greutatea, 
de  ecibbrulii,  licidiloru. 

Hydrosulf ate ,  hijdrosKl- 
fiire,  )n.  idrosulfatii. 

Hydrosulfurique,  adj.  i- 
drosulluricCi.    „ 

Hydrotherapie,  1.  idrote- 
rapiă.  Tractarea  inorbilorii 
prin  usulu  esternu  de  apă 
rece. 

Hydroiiquef  adj.  idroticîî, 
sudorillcu,  hijdragofjue. 

HydrotitCy  f.  idrope  allu  u- 


HYP 


HYP 


Hydrure,  f.  idrurii,  substanţă 
compusă  de  idrogenu  şi  altii 
corpii  simplu  alfară  de  os- 
sigenu.         [(despre  plante). 

Hyemalf  ale,  adj.  de  iernă, 

Hyenej  f.  ienă. 

Hygienei  f.  igienă. 

Hygieniquei  adj.  igienicii. 

Hygromeftrei  m.  igrometru. 
Instrumentă  pentru  a  mesu- 
ra  umedela  seu  uscăciunea 
aeruluY. 

Hygrometrie,  f.  măsura  u- 
midităţli  aerului. 

Hygrometriquey  adj.igvo- 
metricii.  Califică  corpurile 
sinţibilî  la  umedelă  seu  la 
uscăciune.  [maimuţe. 

HyiobateSi  m.  pî.  genu  de 

Hymen,  m.  seu  hymenee, 
imenu.  Deitate  care  preşedea 
la  nunte  ;  maritagiu. 

Hymenopterei  1'.  imenop- 
terâ,  insectă  de  spe?ia  albi- 
neloră.  [nuri. 


Hymnaire} 


arte  de 


Hymnei  m.  imnu,  căntu  în  o- 
norea  divinităţii. 

HymnodeSy  m.  jil.  imnodî, 
cei  ct>  cănta  imnuri  la  săr- 
bători publice,  la  antici. 

Hyoglosses,  m.  pi.  ioglcşi, 
muşchi  aî  limbeî. 

Hyoidei  m.  ossulu  dela  ră- 
dăcina limbeî. 

Hypallageyf.  figură  prin  care 
se  întroducu  In  uă  proposi- 
ţiune  dicerî  cari  perţinu  altei 
proposiţiunî,  ipalage. 

Hyperbate  y  f.  iperbată , 
întorsura  construcţiuniî  na- 
turali a  vorbeloru. 

Hyperbolei  f.  iperbolă,  figu- 
ră de  ret. — prin  care  se  esage- 
redă  realitatea;  geom.  secţiu- 


nea conului  printr'unu  planii, 

care,    prolungită,    întîlnesce 

conulu  oppusu. 
HyperboliquCf  adj.  iperbo- 

licii ;  care  măresce  şeii  dimi- 

nuesce  realitatea  pre  mulţii . 
Hyperboliquement,   adv. 

prin  iperbolă,  esageratu. 
Hyperboreey  şeii — reen.  m. 

iperboreu,  dela   Nordu. 
Hypercritique,  m.  criticii 

severii,  censorii  pre  aspru. 
Hyperdulie,f.(/6  culte  d'— ) 

cultul  ii     ce    se    face    sănteî 

Vergini. 
Hipericum  ,  m.    vd.    Miile 

pertuis.  [discopperiti"!. 

Hypethre,rtrfj.ipetru,  templu 
Hypertrophieff.  med.  cres- 

cere  escessivă  a  unui  organii. 
Hypnobatey'H. somnambulii. 
Hypnotique,adji'.  somniferii. 
Hypocondrey}>i.a^2aL  partea 

laterale  de  lăngă  stomacu. 
Hypocondriaque,  adj.  şi 

aiist.  ipocondricu  ;  triste. 
Hypocondrie,  f  ipocondriă, 

mclanc  liă,  tristiţă. 
Hypocpas,m,liqu6re  de  vinii, 

scorţişioră,  sacharu  etc. 
Hypocrisief  f.  făpiărniciă. 
Hypocriie  f     adj.    ipocriţii 
simulatu,prefăcutii,fă?iarnicii. 
Hypogastre,  m.  ipogastru, 

partea  inferiore  a  stomacului. 
Hypogastriquci  adj.  ipo- 

gastricii.  [rănii. 

Hypog6e,  m.  ipogeii,  suter- 
Hypoglossey  adj.  {le  nerf. 

— ,seii  l'hypoglosse),  nervulii 
care  se  distribuesce  !a  muşchii 

limbeî. 
Mypogyne,  adj.  s.  hypogy- 

nique),  corolă,  slamină,  d'as- 

supra  ovariuluî. 


JAT 


479 


IGIl 


Hypostasei  f.  teol.  ipostase, 
personă  fiinţă.  Ily  a  en  dieu 
trois  liypostasy.  [ticîi. 

Hypostatiquef  adj.  iposta- 

Hyposiatiquement,  adv. 
prin  ipostase,  ipostaticu. 

HypostyieyadJ.  archit.  ipo- 
stilu,  susţinută  de  columne. 

Hypotenuseyf.  geom.  ipo- 
tenusă,  laturea  oppusă  ăn- 
gliuluî  drepţii. 

Hypoth^cairei  adj.  ipote- 
carii!, cellu  ce  are  dreptu  de 
ipotecă. 

Hypothecairementf  adv. 
ipotecariu,  prin  ipotecă. 

HypothenaPjîu.SenuraescLi 
diverşi  muşchi  aî  măneî  şi 
piciorului.  [manetu. 

Hypothequei  f.   ipotecă,  e- 

Hypothâque,  t.  specia  de 
liquore. 

HypothequePy  v.  a.  a  ipo- 
teca, emaneta,  dălogi. 

Hypothesei  f.  ipotese,  pă- 
rere, dare  cu  soc  telă  ;  sis- 
tema. 

Hypoth^tique,  adj.    ijiote- 


ttcu,  după  părere,  jtrin  ap- 
parinţă. 

Hypothstiquement,  adv. 
ipoteticii,  priu  presuppuuere. 

Hypotypose,  f.  rhet.  de- 
scripţiune  forte  verisiraile. 

Hypsiioide,  vd.  Hioide. 

Hysopei  m.  s.  hyssope,  i- 
sopu,  plantă  labiată  aroma- 
tici, [nod li,  istericale. 

Hysterici  i'.  isteria,  vapori, 

Hysiârique,  adj.    istericii. 

Hysteriiei  f.  med.  isterită, 
intlaminaţiunea  matriciî. 

Hystârocele,  m.  erniă  de 
matrice. 

Hysterolithe,  m.  petrifica- 
ţine  care  presiută  figură  de 
matrice. 

Hysterotomei  m.  iustru- 
mentu  {)enlru  dissecţiunea 
matriciJi. 

Hysterotomiei  t'.  dissec- 
ţiunea lijatricii,  operaţiunea 
cesareă. 

HyvourahCi  m.  arbure  bra- 
silianu  (donl  on  emploie  1' 
ecorce  contre  la  syphilis). 


1}  yn.  \,  a  treia  vocale.  II  ne 
se  prononce  pas  dans  moi- 
gnoti,2Joiguant,j)oignee,  poi- 
gnurd,  et  dans  Montaigne, 
nom  d'  homnie. 

flacti  vd.   Yacht. 

lambCf  m.  iarabu.  Mesură 
de  versu  grecu  s.  lat.  com- 
pusă de  una  scurtă  şi  una 
lungă. 

lambiquei  adj.  iambicii. 

latraleptiquci  f.  iatralep- 
tică.  Partea  medicineî  care 
tracledă  despre  topice. 


Ibidem,  adv.  contract. ,  ibid. 
[  ibidem,  toţii  accolo. 
1  IbiSy  m.  ibe,  passere  care  de- 
'.  struesce  şerpii,  adorată  de 
■  Egiptenii  anticif. 
i  Iceluii  icelle,  pron.  deni.  a- 
I  ceştii  ,  acesta,  de  carT  sa 
j       vorbiţii. 

[  Ichneumonym.ichneumone. 
!   Ichnographie,  1.  icnogra- 

fiă,  planii  orisontale  allii  u- 

nuî  edificiu. 
I  Ichnogpaphiquei  adj.  ic- 
'•       nograficu,  vd.  prec. 


IDE 


480  — 


i  DOI 


Ichor,  iii.  ichoru. 
ichoveuXfen se, adj.  ichoros. 
Ichtycollei  f.  cleiu  de  pesce. 
Ichiyoliihe,  ni.    ichtiolitii, 

pesce  petrificatu. 
Ichihyologie,  f.  ichtiologiă, 

tractata  de  pesci.  [logicii. 
Ichtyologiquey  adj.  ichtio- 
ichihyoiogistej    m.    cellu 

ci'  studiodă  istoria  pescilorii. 
Ichfhyophage,  adj.  ichtio- 

idgii,  măncătoru  de  pesce. 
Iciy  adv.  aici.  Par — ,  pe  aici; 

''■ — ă  deuiain,  de  adi  pane 

mâine.   Ici-bas,  aicîjeosu^în 

lumea  acesta.  [Sultanului. 
Icoglan,  m.  tuucţionariu  allu 
Iconoclaste^)/'. iconoclaştii, 

stricătoi-ii  de  icone. 
lconographe|}H.  iconograf. 
Iconographiey  f.  iconogra- 

liâ,  descripţiunea  iconelorii. 
Iconographique,  ar//,  ico- 

nograiicu. 
Iconclâtrei  /".   iconolatru, 

incliinăloru  la  icone. 
Icottologiey    f.    iconologiă, 

esplicaţiunea  iconelorij. 
Iconologiquej  adj.  icono- 

iogicLi. 
Iconomaque,  />k  contrariu 

iiichinăviî  la  icone. 
Icosaedre,    //(.    ico.saedru, 

soiidu  cu  20  latei-î.  [stamine. 
Icosandrici  f.  plante  cu  20 
Ictere,  m.  )ner/.  icterii,  găl- 

binai'e.  [prec. 

Icierique,  adj.  ictericCi,  vd. 
Ictinie,  f.  passere    de  predă 

din  (juiana. 
IctuSj  Iii.  accenlu  ritraicu. 
IdaţidCi  m.  verme  care  şede 

in  carne. 
idei  iii.  ultimele  dătăturî  de- 
cisive în  joculfi  pichetii. 


Ideal,  a/e,  adj.  ideale,  care 
essiste  numaî  in  idea. 

Idealisei*,  v.  a.  a  idealisa, 
închipui  mai'  presus  de  rea- 
litate ;  a  face  modele. 

Id^alismoi  m.  idealismu. 
Sistemă  care  vede  în  Dum- 
nedeCi  ideele  tutoru  lucruri- 
loru.  Sistema  celloru  ce  a- 
doptă  ideele  înnăscute,  pre- 
cum Kant. 

Idealiste,  »?.  idealistă,  păr- 
tenu  allu  idealismului. 

Id^e,  f.  idea,  concepţiune,  cu- 
getare, opiniune. 

Idem,  adv.  idem,  toţii  aceaa. 

Idemiste,  m.  cellii  ce  con~ 
liriuă  dissele  altuia. 

Indentifier,  v.  a.  a  iden- 
tilica,  face  unulu  precum  al- 
lulu. 

Identique,  a«://.  identicii,  de 
aceaaşî  natui-ă,  acel'aşî. 

ldentîquenieBit,a(/i\  iden- 
licLÎ,  în  acel'a.sî  modii. 

Identiiâ,  f.  identitate,  naturi 
identică.  [ţa  ideelorii. 

Ideoiogie,  f.  ideologia,  sciin- 

ldeo!ogique,a(/y.ideologicii. 

Ideologue,)/?.  s.  ideoloyiste, 
ideologii,  care  se  occupă  de 
idee. 

ides,  f.  pi.  ide,  a  \3-a  şeii 
a  15-a  di  a  luneT,  la  R.  ant. 

Idiome,  )/t.  idiomă,  limbă, 
dialectii.  [primitivă. 

Idiopafhîe,  f.  idiopatiă,  boia 

IdiopatEiîque ,  adj.  idio- 
paticii. 

Idiot,  )ii.  utc,  f.  idioţii,  pro.stii. 

Idiotisme,  in.  gram.  idio- 
tisrnii,  construcţiune  propria 
unei  limbe  particulari. 

Idoine,  adj.  apţii,  destoinicii 
pentru  ce-va,  vech. 


■GX 


—  4-SJ 


iLL 


Idolâirej  adj.  şi  m.  idolatru. 
Ino^âtrer,    v.  n.  a  fi  idola- 

tfu:   V.  a.  a  iubi  pane  la  a- 

iloiMţiune. 
idolatriei  f.  idolatria. 
Idoie,  III.  idolu,  deitate  falsă. 
Idotee,  f.  crenu  de  crustaceîf. 
Idyile,  f.  idilă,  mică  poemă 

[ia. stor  ale.  [deuna  verde. 

If,   iiJ.  speţiă  de  arbure  totu- 
Ifusej  r.  şpepiă  de  .stejarii. 
Ignamef  f.  spegiă  de  plante 

e'^otice. 
Ignare,    adj.    şi    sust.    Iară 

.sciinţă,Destudiatu,neînYăţatu. 
Igne,  ce,  adj.    compuşii  din 

locu. 
Ignescenty    nte,  adj.  caro 

producL'  focu  (despi-e  petre). 
Ignicole,    adj.    cellii    ce  se 

inchină  la  !■  cu.  j  prin  locu. 
Ignition  ,  f.  con.sumaţiune 
Ignivame;    adj.    ignivomii, 

car'^  aruncă  focii. 
Ignoble,  _adj.  nenobile. 
Ignnblement,  nc'i'.  fără  no- 

liilitat(?. 
Ignominie,  f.  infamia. 
Ignominieusement,  adv. 

cu  inlarniă. 
Ignoininieux ,    case,    ndj. 

car..'  adduce  infamia. 
Ignorammcnt,  adv.  cu  ne- 

sciinţă,  avec  ignornice. 
Ignor  ance,  f.  ne.sciinţă. 
Ignorant,    ante,    adj.' {rtă 

sfiinlă.  ueînveţatu. 
Ignorantins,  m.     pi.    {Ies 

fi'ires — ),  nesciutori.  Trupă 

ilo  călugări,  cari  .se    occupa 

.s6  ţină  .srole  elemintarî. 
Ignoratissime,  adj.  forte 

neinveţatu. 
ignorer,  v.  a.    a  nu    ."5ci,  â 

nu  cunnosce.— Apres  ignorer 

D  r  .-liHm-rrrn.r. 


que  ou  emploie  generalement 
le  subjonciif. 

li,  i^ro».  ellu. 

ile,  f.  insulă.  Faire  un  voyuge 
aux  xles,  a  face  uă  călăto- 
ria in  insulele  Mes.siculu-. 

ileom,  ileo)i  seîi  ileurn,  rn. 
cellu  maîf  lungii  din  intes- 
tinele subţiri. 

lies,  rn.  pi.  a»rti.  ossulii  şol- 
duluT.  .^i  ou  iliaque. 

Ileus,  //*.  vd.  Iliaque. 

Miade,  1'.  lliade,  poeuia  iui 
OmerCi. 

Iliaque,  adj.  iliacii,  care  ţine 
de  şold  ii.  Masele — (s.  .simplu 
i7ia(/»e),mu.schiulii  care  miş- 
că ossulu  copseî,  arierc.<  — 
.*,  artere  formate  de  circu- 
laţiunea  aortei  descindiniţi. 
Table—,  fragmentă  de  bas- 
j  relief  anticii  reprcsintăndii 
resbelulii  Tro.jeî. 

Ilion,  m.  anat.  cea  niaî  mare- 
din  celle  treî  buccăţe  ale  o.s- 
suluî  iliacii. 

Iiiega!  ale,  adj.  illegale,  nc- 
legale.  contrariii  legilor u. 

Il'egaiement,  «cri',  illegale. 

lllega  :te,  f.  illegallitate.' 

lifegitime,  adj.  i  Ilegitim  ti. 
nelegitimii,  nepravilnicii. 

Kiegitimement,  o'/r.  ilK- 
gilimii. 

Illegitimîte,  f.  illegitimit^i'e. 

Illettre,  ee,  adj.  nelileralu, 
care  nu  possede  nicî-decum 
cunuoscinţe  in  litere. 

lV.ib€raljale,  adj.  neliberale, 
care  restriuge  liberta'ea,  ne- 
darnicii. 

micite,  adj.  i Iliciţii,  neper- 
raissiî,  neiertatu  de  legi,  de 
morale  [vd.  prec. 

Iflicitement,    adj.    i Iliciţii, 


m\ 


482 


ÎMI 


lllimife,  ce,    arJJ.    illimilatu, 

nemărginită. 
Irlisible,   adj.    illisibile,  ne- 

pos^ibile  de  cititu. 
iVuimin^teuVf  m.  illumina- 

toru,  jn-ărcinalu  cu  illumina- 

ţiunile. 
IDuminatif,    ive,    adj.  illu- 

niinativu,  lurainătoru. 
IHuminaîion,    f.    illuraina- 

ţiune,  luminare. 
inumSner,  v.  a.  a  illuraina, 

lumina. 
IHumi9?eux,  ensf    adj.  lu- 

aiinăioriu,  luminată. 
li'uniinîsme,     m.     illumi- 

nismu,  vană    opiniune  de  a 

li  illuminatu  de  Duranedeu. 
ISIusion,  f.  iiJusiune,    appa- 

i-inţă     înşelătoria,     amăgire, 

l)ărere  falsă,  idea  cliimerică. 
Illusairej  adj.  ii  usoriu,  a- 

măgitoriu.  '  filiusiune. 
I^Sus^is^ettienty  adv.  prin 
IHusSraîeuir,  j/k    illustra- 

toru,  care  face  strălucită. 
f  Husli'ation,  f.  illustraţiune, 

strălucii-e;  esplicaţiune. 
Illustre,  adj.  illu'stre,  stră- 
lucită. 
IliusSrei*,    V.   a.  a   illustra, 

face  strălucită;    esplica  prin 

note. 
Illustrissime,   adj.    illus- 

trissimă.  Titlu  de    onofe  ce 

se  dă  maî  alessu  clericiloră 

însemn  aţj. 
Iloty  m.  mică  insulă  (ilot). 
Ilofef  m.  ilotu,  servă  in  La- 

conia  antică. 
l!otisme,    condiţiunea     ilo- 
tu luî,  vd.  prec. 
ImagC}  f.  imai^ine,  chipu. 
Image,  ee,  adj.  plinu  d«  ima- 

gin:. 


Imager,  m.  ere,  f.  iconariu. 

ImagÎBiâisiey  adj.  imagina- 
bile. 

Imaginaire,  adj.  imagina- 
riu,  închipuită,  nu  reale. 

Imaginatifj  ive,  adj.  ima- 
ginativă, născocitoriu,  cu  i- 
rnaginaţiune  facile. 

Imagîrsatîonjf.imaginaţiune, 
închipuire. 

Imagîneri  v.  a.  a  imagina, 
închipui.   S" — .  a  şî  imagina. 

Iman,  )n.  imanu,  preotă  ma- 
hometană. 

Imaret,  *h.  spitalu  turcescu. 

Iinbecilcjaf/j. imbecile,  slabu 
de  spiritu.  (nătărău). 

Imbecîiemenî}  adv.  imbe- 
cile, prostă,  prostesce. 

Imbecifîie,  f.  imbecilitate, 
slăbiciune  de  spirită,  jn-ostiă. 

Imberbei  adj.  fără  barbă. 

Imbiber,  v.  a.  a  imbiba,  muia 
într'unu  licidu.         [adăpare. 

Imbibation,  f.  imbibaţiune, 

Imboire,  v.  a.  a  umecta, 
muia  în,  adăpa. 

ImhvâatiUBf adj.  şi  m.  beatu. 

ImbriceCi  adj.  tuile  — ,  o- 
lană. 

Imbrique,  ee,  adj.  nat.  ap- 
plicată  unu/ă  pe  altuia,  pare- 
că  ar  fi  copperitii  cu  olane. 

Iinbrog!îo,?;?.conrusiune,  iii- 
curcătură,  e mbrouillement . 

Imbrulable,  adj.  care  nu 
se  pote  arde. 

Imbii,  ne,  adj.  imbibatu,  a- 
dăpută,  petrunsu. 

%ntity'Mefadj.  imitabile,  pos- 
-ibile  de  imitatu. 

Imitafeur,  m.  trice,  f.  inai- 
tatoră,  care  imită. 

Imitatifi  ive,  adj.  irait*- 
tivu,de  imitatiune,care  imiW. 


IMM 


483 


].MM 


Imiftation,  1'.  iinitaţiune,  fa- 
cere (lupă  assemenare,  â  l' — 
de,  dupăcssemplulu,  pe  mo- 
delulu,  iinităndu. 

Imiieri  v.  a.  a  imita,  face 
după  inodelu,  urina  essem- 
plulu. 

Immaj  m.  pămintu  roşiţi  de 
Perşi  a. 

Imntaculei  c'%  adj.  iuirna- 
culalu,  l'ără  petă  de  peccate, 
nepriliănitii,  curaţii. 

Immanent,  enle,  adj.  filos. 
iiiiuiuninte,  care  essiste  in- 
tr'unii  suhiectii,  permaninte, 
constante,  neschimbaţii. 

Immangeabfe,  adj.  de  iie- 
măncatii.  yj.   asit. 

Ini:nanq%sa»9!e,  adj.  nelip- 
silii,  cai-.'  treljue  si;  .se  facă. 

Imman£j^£iijleiiient,  adv. 
iiiră  indouinţă;  ceriii,  iii- 
l'aUlU)lcine)tl. 

Immaa^cessiblej  ailj.  ne- 
veştejiţii, care  nu  se  p6t,e  ves- 
teji. 

ImmartyroaogiseB*,  v.  a. 
a  asşeda  ia  numcrulu  mar- 
tirii or  u. 

Immateriaiîsie}  m.  nema- 
terialistii.  [rialitate. 

Iitimaterialite,  f.   nemate- 

Immaterie'y  elle,  adj.  ne- 
materiale, Iară  materia,  făi'ă 
ammesticii  de    materiei. 

Immateriellementy  adv. 
în  modă  neinateriale. 

Iitiniatriculatâony  1.  im- 
raatricutaţiune,  înscriere  în 
registru,  sur  la   matricule. 

lmmatricule,f.înregistra'iu, 
documcntii  ce  se  dă  cui-va 
drepţii  semn  că  s'a  în.scri.ssu 

Immatrîcuferi  v.  a.  a  im- 
matricula, înscrie  in  rei-istru. 


Smnteiiiaij  ate,  adj.  iiome- 
diatu.  nemijlociţii,  tară  în- 
ti'emeiliariii. 

Immediatement)  adr.  im- 
niLMliatii ,  —  ajo-cs  ,  îndată 
dup;i. 

IsnmeiBioe'B.^lj  ale  adj.  im- 
memori.iie,  nepomeniţii,  asia 
de  vechili  încăiii  nu  i  se  cun- 
nosce    originea,   incepululu. 

Isn^nnense,  odj.  immensii, 
neinesuralu,înlinilii  de  mare. 

Im^nensementf  adv  ne- 
măiginitii.  Iară  mesură. 

BiTimensitâj  f.  immensitate, 
nemărginiie ,  mărime  infi- 
nită, eieiidtd'  liiiiit.'Ksr, 

Iniitiensurable,  adj.  ne- 
mesuralvile. 

8ntî»ter'iîe,c'(i,((r/j.nemeritatLi. 

inamersion,  I'.  immersiune, 
cufundare  ;  intrarea  unei 
planete  in  umbra  altei  pla- 
nete. 

(mmersive,  adj.  f.  calci- 
natldu  — ,  prefacere  în  varii 
a  unei  materie,  muiănd'o  în- 
tr'unii  licidii.  Probatulii  au- 
rului în  apă  forte,  căndti  se 
purifică  prin  cartaţiune.  Vd. 
incorl. 

Immeuble  ,  m.  imm  )bile, 
avere  stătătoriă,  ceaa  ce  nu 
se  pote  transporta  ,  blen- 
fu)uh. 

Immiiieininent  ,  adv.  în 
modă    ameninţătoriii. 

Immisience,  f.  immininţă, 
ameninţare. 

In?tnîtient,  enle,  adj.  im- 
J.iiu'n'e,  înălţaţii  în  allară  t 
amei'iuţă'oriii. 

.---'imniiscer,  v.  re/l.  a  se 
aiL./'stica  unde  nu  trebue, 
siniicrer   )nal  a  jiruj^gş. 


IMM 


—  -^S^ 


]y\p 


ImmisccEsiSâie,  f.  nepossibi- 
litiite  de  a  se  aramestica. 

ImmtsclMejCuJj.  nepossibile 
<h'  aiiime.^ticatu. 

Immisericordieuxi  eu$e, 
ojlj.  nemilostivu. 

Itnmixiion,  f.  immistiune, 
aminesticu  ;  intrare  în  ]ios- 
.Srssiunea  unei  eredităţi. 

Immobile,  uclj.  imraobile, 
neinişcAtoriu. 

Iitimobilier,  ere,  adj.  ne- 
miscăJoriii,  stătătoriu,  care 
concerne  unu    immobile. 

Immobilisaîion,  f.  imnio- 
bilire,  prefacere  a  averii  mo- 
bili in  avere  nemobile. 

Immobiliser,  v.  a.  a  da  a- 
veriî  mobili  proprietatea  de 
avere  nemobile,  neinişcătore. 

Immobifiie,  f.  iramobilitate, 
nemişcare,    fermitate. 

Immoeîeration,  1'.  nemo  le- 
raţiune,  necuiiijietare. 

Immoderei  ee,  adj.  vd.  cx- 

Immoderement;  adv.  ne- 
moderaiii,  Iară  cmnpetare. 

lmniodeste,af//.neinodestLi, 
nopijieritu. 

Immodestement,  adv.  in 
mo  Iu  uemodestii. 

Im  modestie^  f.  nemodestiă. 

Immolaiiofiijr.  îmmohiţiune, 
sacrificare,  jertfire. 

Immoler,  v.  a.  immola,  of- 
leri  in  sacriliciu,  jertfi. 

Immonde,  adj.  necurata. 

lmmondâce|f.nccurăţeniă, — 
leijule,  impuritate  legale  (ce 
contractă  .Iudeii,  căndu  at- 
tingii  ce-va  necuratu). 

lniinoral,u/e,  adj.  neinorale. 

Imnisralite ,    f.    nemorali- 


immortaliser,  v.  a.  a  face 

immortale,  redica  la  nemu- 
rire, [tate,  nemurire. 

Imntortalit^,  ).  iramortali- 

Immortely  e/^e.  adj.  immor- 
lale,  nemuritori  ti. 

Immortelle ,  f.  siminocii, 
plantă  a  cuî  flore  nu  se  ves- 
tejesce. 

Iminortif  Qcation,  f.  nerau- 
strare  de  consciinţă. 

Immortiiie;  ee,  adj.  cellu 
ce  nu  se  penitedă,  nepocăitu. 

Immuablei  adj.  nestrămu- 
tată, care  nu  se  schimbă. 

Inimuabiementi  adv.  ne- 
strămutatu,    fără  schimbare. 

Iminuniie,  f  immunitate, 
scutire  de  imposite.  Comp. 
p rc.se rvat ion,  exevnption. 

Immutablliie,  f.  neschim- 
băciune. 

Immutabie}  adj.  neschim- 
batu,  nemutabile. 

Itnpair,  aire,  adj.  nepare, 
fără  părechiă,  fără  sofiu. 
Care  nu  »ti  pote  divide  în 
doue  numere  întregi  egalif. 

Impalpăble,  adj.  nepalpa- 
bile, nepipăitu,  pre    subţire. 

Impanationj  f.  impanaţiune. 
credinţa  Luteraniloru  că  prin 
cuminecătură  prii  mese  u  cor- 
pulu  lui   I.-Christii. 

impardona^able,  adj.  ne- 
.'^cusabile,  de  neiertatu. 

fmparf  ait,  aite,  adj .  imper- 
fecta, nedesăvîrşitu;  siist.m, 
timjmlij    imperfecţii,  gram. 

Imparf  aitemenf ,  adv.  im- 
perlectii,  neisprăviţii. 

Imparrsyllabique,  adj.  ne- 
parisilabicii,  nu  cu  acel'aşlT 
uumeru  de  silabe. 

Imparfabtei    adj.    (vecb.> 


I.MP 


—  485 


nedispeiţibile,  nepossibiîe  de 
im[)erţitu,  inijiurUujeahle. 

ImpartngeablC;  adj.  vd. 
prec,  puc.   usit. 

Impariia  ,  e,  adj.  nepar- 
ţiale, nepărtinitoriu. 

Impartia!ement|  adv.  ne- 
pai-ţiale.  l'ără  părlinire. 

ImpartiaSilCi  f.  neparţiali- 
tale,  nep.irtinire. 

Impar iibîlite,  f.  calitate  a 
doue  foude  nedisperţibiiî. 

Impasse,  1".  strată,  uliţă,  în- 
fundată, fundătură. 

Impassibiiitej  t.  nesimţire, 
ne))ăsare. 

Impassible,  aWJ.  lipsitu  de 
compassiune ,  nesimţitoriii, 
fără  pa<.'?iune.  Gomi).  iusea- 
sible. 

Impastationj  f.  compo.'-i- 
ţiune  de  substanţe  pisate 
pentru  tencuitu.      [răbdare. 

Impatiemitientiacru.  cu  ne- 

Impaiience,  I'.    nerăbdare. 

Impaiientj  eiite,  adj.  ne- 
răbdătoriCi,  fără  paţiinţă. 

Impatientanti  ante,  adj. 
care  face  a-şî  perde  răbdarea. 

Impatienter,  v.  a.  a  face 
pe  cine-va  se  perdă  răbdarea. 

.^'Impatriser,  v.  re/i.  a  se 
introduce  astu-felu  încătu  se 
capete  autoritate  într'uă  casă. 

Iinpayable,a<'/ /.de  neplălitu. 

Impeccabilite,  f.  nepeccă- 
tuire. 

Impeccab!e>  adj.  nepeccă- 
tuilu,  necapabile  de  a  pec- 
cătui. 

Impeccance,  f.  teol.  sta- 
rea unuî  om  ii  care  nu  pec- 
căluesce. 

lnip6cunieuX|  euse,  adj. 
fără  bani,  pauperu,    săracu. 


-  I.MP 

Imp^cuniositâ,  f.  lipsă  de 
baiiî. 

Impeneirabiiâie,  I.  nepe- 
trundăciune,  nepetrundere. 

Impeneirable,  adf.  nepe- 
netr abile,  nepetrunsii. 

Impenetrablement,  adj. 
nepenetrabile,  nepetrunsu. 

linpǤneiration,  f.  nepe- 
Irundeie. 

Impeniience,!.  nepenitinţă, 
nepucăinţă,  necăinţă. 

Impenitent,  etde,  adj.  care 
nu  se  peniţe  lâ,  nepocăilu. 

Impenses,  f.  pi.  spesele, 
cbeltuele,  necessarie  ca  se 
susţină  iti  stare  bună  unu  e- 
dificiii,  .se  facă    reparaţiunî. 

Impar atify  im,  adj.  impe- 
rativii, poruncitoriu:  ftnst.  rn. 
modulu  imperativa,  i/ram. 

Imp6rativemeiit|  adr.  m 
rnodu  imperativii. 

Impâratoirci  f.  plante  ii>e- 
dicin.  din  carî  uă  specia  este 
raiigeUqKe  francais-'. 

Impâratricey  f.  imperatrice. 

Imperceptîble,  adj.  ne- 
perceptibile, care  nu  se  pote 
percepe,  simţi. 

Imperceptiblement,  ('(/''. 
U'jperceptibile,  pe  nesimţite. 

Imperdabîei  adf.  neperdi- 
bile,  care  nu  ,se  pote  perde, 

Imperf  ectibiJiie,  f.  neper- 
fecţiune,  neputinţă  de  a  de- 
veni perfecţii. 

Imperf  ecilble,  adj.  neper- 
fectible,  care  nu  pole  deveni 
perfecţii  seii  desăvr.şitu. 

Imperfeciion,  f.  neperfec- 
ţiune.  La  pi.  foie  tipărite, 
carî  nu  poluface  unu  volume. 

Imperforation,  f.  neperfo- 
ratiune.Se  dice  în  *>ief'.căndu. 


IMP 


48G 


TMP 


ua  i)ai-te  a  corpului,  care  din 
natură  trebue  se  fiă  dischisă, 
e  copperită. 

Imperforej  ce,  adj.  neper- 
loralii,  coppcrilii,    vd.  prec. 

Intperia!|  e,  adj.  imperiale, 
(le  itnperiu.Sust.l'.imperialea, 
partea  de  d'assupra,  oo|>pe- 
rişiulii,  trcă.ssureî.  Le$  impâ- 
riii.u.c,  ti'upele  jmperatoru- 
luî  Germaniei. 

liti^îe^B  îe^  i'  speţiă  de  jocCi 
in  carii;  impi'riale  (monnetă). 

Intgierialisnţej  m.  imperia- 
lisrnu,  opiniunile  pârtenil  ru 
impijiiuluî,  vd.  arm. 

Imperialiste,  m.  imperia- 
listei, cellu  ce  susţine  regi- 
melr  politicu  aiu  luî  Napo- 
leon l-iii  şi  dinastiei  selle. 

Imperieusentent  ,  adv  . 
imperiosu,  cu  măndriă,  cu 
trudă. 

liirtpei*îeuX|  ensc,  adj.  im- 
peiiosu,  măi-eţu,  trufii. 

Imperissskie;  adj.  nepe- 
ribile,  care  nu  po^e  peri. 

IntpeB^iliei  f.  dcfectCi,  lipsa, 
ile  abilitate,  neiscusinţă. 

ImpermeabBeci  adj.  nepe- 
trunsu.  Despre  unu  corpii, 
imde  nu  potii  petrunde  alte 
corpuri.  [scbinibătoriu. 

Impermc^tabie)    adj.    rv- 

Impcrsonnei  ?  c//r,  adj. 
(ji'nii).  nepersonule. 

ImpersonneHement,»)^/  v. 
ijrairi.  în  iiiodu  nepersonale. 

Imper&ineitimeni,  adn.  cu 
insolinţă.  obrar-nicu. 

Impertinence;  f.  insolinţă, 
obrăsniciă. 

Impertinent,  ente,  adj.  in- 
solinte,  care  arretă  uă  vani- 
tate despreţiătoriă,  obrasnic. 


Impes^turbabilitPyt.  netin- 

burare. 
impert&erbable,  adj.    ne- 

turburatil,  neinişcatu. 
^staperturbablemeni/'c/t). 

fără  turburare,  neturhuratu. 
ImpetraSile,    adj.    care  se 

pole  obţine,  dobîndi. 
iEttpetrantj  m.  aule,  f.  im- 

petiante,  cellu  cr  a  căpeUttu 

uiui  beneficiu,  uă  diplomă. 
Impeiratisn  ,    t.    itnpetru- 

ţiune,  căstigarea  unui  bene- 
ficiu. 
Impetrer,    v.    a.    a    căstiga 

prin    cerere,    prin  supplică, 

(jari^pr  ' 


ImpetueiAsement 


a(J  V 


impeiuosLi,  cu  repediciune, 
cu  navală. 

impettieuxj  eusc,  adj.  im- 
petuosu,  forte  repede,  vio- 
iinle. 

Imp^tuosiSej  multă  viiii- 
ciune,  repediciune,  năvală. 

hnpiej  adj.  impiij,  nelegiuiţii. 

Impietej  f.  nelegiuire,  des- 
[ireţii  pentru  lucruri  de  re- 
iigiune.  (neflessibile. 

Im3iii-3sfable|  adjJăvd  milă, 

ImpitoyabEemeni  ,  adj . 
fără  milă,  .s(.(»s  auoine  fnlie. 

Insp^acable  ,  adj.  neîm- 
blăndiiri. 

impSantatîon,  f.    insăiiire. 

Implantery  v.  a.  a  planta 
în,  insădi,  a  insera  pe;  stabili. 

Implexe  ,  adj .  implessu, 
compuşii  din  eveniminle  va- 
riate cu  peripeţie  (despre  ac- 
ţiuni dramatice). 

Impiication^f.  implicaţiune^ 
contradicţiune ;  cădere  în 
causă  criminale. 

Implicitei  adj.  impliciţii,  co- 


JMP 


487 


MP 


prin.su  in  Ciausă,  care  este 
prin  consecinţă  naturale  . 
Proposltiuii  implicile,  pro- 
posiliune  care  conţine  intr'uă 
singură  vorbă  subiect,  verb. 
şi  pnîdicatulu,  s.  e.  plouă, 
ninye. 

Implicitemeni  y  adv  .  m 
iiioilii  implicitu,  resuliânflu 
diu  colle  ilisse. 

Impliquer,  v.  a.  a  implica, 
arninesiica  în,  eugaye)-. 

ImpSorer,  v.  a.  a  implora, 
cere  utnilitii  şi  cu  insistiuţă. 

Imployablej  adj.  neflessi- 
bile,  care  nu  se  pote  mlădia. 

Impoii,  ie  ,  ((dj  .  nepolilu, 
mojifu. 

impolimenij  adv.  nepolilu. 

Inipoiitessc,  1.  necivilitate, 
nepoliteţă,    mojicia. 

ImpaiîSiquejtu/y.  nepoliticu. 

Itnpoiiăiquiement,  aJii.  ne- 
politicu. fără  politică,  }ic:A. 

Impanderablei  adj.  nepon- 
derabiie,  cuî  nu  se  pote  cun- 
nosce  pondulti,  greutatea. 

ImpspuSaJreg  adj.  nepopii- 
ran-,  neconforme  dorinţeioru 
poporului,  neplăcuţii  [>oporu- 
iuî. 

Impopular-iie,  l'.  nepopura- 
rilate,  del'avore  a  poporului. 

ltnpOR*)iance,  i'.  importanţă. 
W  ,  forte  multii,  estremu 
(maî  muitu,  în  sensulij  rău). 

ImporSanty  anie,  adj.  im- 
portante, de  însemnătale,con- 
sidei-aijile,  inseuinătoriu. 

Importatesir,  }n.  importa- 
toru,  comiiierciante  de  im- 
portii. 

Imporiation  ,  f.  importa- 
ţi une,  im  porţii,  introducerea 
producteloru  intr'uu  ţerră. 


Intporier;  v.  n.  a  importa, 
vd.  pvec. 

Importer,  v.  n.  a  (i  de  inte- 
re.<se,  a  păsa.  N'impurle, 
nu  mî  pasă  ;  ii  lui  importe 
beaacoup.d  mulţii  importante 
pentru  dînsulu  ;  ii  importe 
poiir  la  sâretâ  publique,  este 
intore-ssante  pentru  securanţa 
publică.— Usit.  că  unipers.  şi 
ia  inf.  preş. 

Import^sn,  une,  adj.  impor- 
tunu,  superătoriu  ,  necom- 
luodii. 

Impae^îunemenS:,  adi\  In 
mudii  superăloriu. 

litip®rSMner,v.  a.  a  irnpor- 
tuna,  supera. 

Binporiuniîe,  I.  imporiuni- 
tale,  adducere  de  superare. 

lmpasabSe,fa//.  care  se  pote 
impune. 

Imposantj  ante,  adj.  im- 
punătoriii,  care  impune,  care 
inspiră  respectii.admiraţiune. 

Iinposer }  v.  a.  a  impune, 
pune,  —  silence,  a  impune 
tăcere;  impr.  a  asşeda  pa- 
ginele.  Eu —  ă  (une-orî  şi 
simplu  impostr  ăj.  a  în- 
şela; en —  ă,  a  impune  res- 
pectu,  temert^. 

lBOT5SOsitÎ3n,f.  imposilil,  con- 
tribuliune.  dajdiă. 

impossibitiiej  f.  nepossibi- 
litate,  neputinţă. 

lBtipossî|jSe,«f//.nepossihile, 
cu  neputinţă. 

Imposfe,  f.  răndulu  de  pe  ră, 
de  unde  încrpe  edificaţiunea 
boUeî;  orn;:,ninte  de  tim- 
phiriu  d'assupra  uşilorii. 

Imposţeui*,  III.    înşelătorii. 

Imposture, 


Impoi, 


înşelăciune, 
iiipositu,    dajdiă. 


LMP 


488 


1.MP 


Impotenceif.  neputinţă,  slă- 
biciune,      (tinciosu,  bctegu. 

Impotent,  e»te,  adj.  nepu- 

Impraiicablej  adj.  care  nu 
se  pote  face  ;  negociabile. 

Impr^cationj  f   blestemu. 

Impregnez,  v.  a.  Se  dice  de 
lum  fluidu,  seu  lici'du,  în 
care  petrunde  şi  se  dîssol- 
vesce  uă  substanţă,    [getatu. 

Imprefiiedîtâ, aii./,  neprecu- 

Imprenablej  ar/j.nepossibi- 
le  de  liialu(despre  cetăţi  etc). 

Imprescriptibilite,  t.  ca- 
1  tatea  de  a  nu  se  pute  pre- 
scrie. 

Imprescriptîble,  adj.cuve 
nu  e  suppusii  prescripţiuniî. 

lmpB*esses,  vd.  Intention- 
iiellfx. 

Impression,  f.  impressiune, 
inti|>ărire;  tipărire;  pict. 
prima  culoi'e  dată  pe  păndă. 

Iinpressi3nnab!e,ar^//.ini- 
pressionabile.  care  priiinesce 
facile  uă  impressiune. 

linpress9onner,v.  a.  a  face 
impi'e^siune,  întipărire. 

Isnpressurable,  adj.  care 
nu  se  pote  appesa.        [dere. 

lmprevoyance|f.  nepreve- 

Imprevoyant ,  ante,  adj. 
iieprevedetoriu,  fără  jtreve- 
de)-e.      '  [dutii. 

Imprevu,  ue,  adj.  nepreve- 

liiipriniage,»i. primele  doue 
trageri  la  fabricaţiunea  fire- 
loi-ii  de  aurii. 

Imprisne  y  m.  imprimată, 
carte. 

Imprimer^  v.  a.  a  imprime, 
Întipări ;  a  tipări. 

Imprimeriei  f  tip  grafia. 

Imprimeur,  m.  tipografii, 
împrimatoru  pe  materia. 


Imprâmurei    f.    ligure    im- 

presse,  tipărite,  pe  păndă. 
Improbable,    adj.    nepro- 

b.ibile,  ce  nu  pare  adeveratu. 
Improbateur,  m.  trice,  f. 

care  nu  găssesce  de  cuviinţă 

ce-va. 
Improbation,    f.    improba- 

ţiune,  negessire  dr;  cuviinţă. 
lmprobe,«f/j.  iniprobu,  neo- 

luenitu,  inonestu. 
Improbite,    f.    improbitate, 

despreţu    allîî    dreptului    şi 

onorii. 
Improductibieiar^j.  nepro- 

ductile,  care  nu  .se  produce. 
Improductifi  ive.  adj.  ne- 
productivii, care  nu  produce. 
Improductâonyf.  neproduc- 

ţiune,  nerodnicire. 
Improduii ,    ite,    adj.    ne- 

produssii. 
ImpromtUy    ni.    ceaa  ce  se 

tace    iară    preparaţi  un..,  de- 

nădată.  Mică    poemă    făcută 

nepreparată.  [nepotriviţii. 
Improprej  adj.  nepropriu, 
Improprement.ac/ti.fn  mod 

nepropriu,  nepotriviţii. 
Improprete,  f.  necapacitate 

(pentru  ev.,  â  qch.). 
Impropriation^  f.  folosire 

din  venituri  bisericesc  i  cădu- 

te  in  jiosossiunea  unui  laicii. 
Improprii^te»  1.  nepotrivire, 

necuveninţă. 
Improuvable,  adj.  care  nu 

se  pote  proba,  dovedi. 
Improuver,  v.  a.  a  iraproba, 

nu  gessi  cu  cale. 
Improvisateury  m.  trice,L 

impiovisatorii,  cellu  ce  inia- 

ginedă  ce-va  nepremeditatîi. 
Imprbvisalioni  f.  iniprovi- 

saţiune,  prima  vedere. 


l.AIP 


INA 


Improviser,  v.  a.  a  impro- 
visa,  fare  ce-va  lără  preme- 
ditaţiime  si  îndată,  !a  pritna 
vedere,  in  improvisii,  nepre- 
paratu. 

«  /'Improviste;  aci  o.  ni  im- 
provisii, Iară  preparaţiune, 
la  prîma  vedere,  subitu. 

Imprudemment,  aclv.  irn- 
prudinte,  fără  prudinţă,  fără 
judecată,  ne-ocotilu. 

Iinprudence,f.  iniprudinţă, 
nesocotinţă,  defuut  de  pru- 
dence. 

Imprudenţi  ente,  adj.  ini- 
prudinte,  nesocotită. 

Impubere,  adj.  imjmberu, 
tîneru  minoru.  Impaherle, 
f.  inipubertate,  etate  minore. 

Impudemmenf,  ado.  impu- 
dinle,  în  modu  neruşinata. 

Impudencej  i'.  impudinţă, 
neruşinare. 

Impudeni]  ente,  adj.  im- 
pudinte,   neruşinată. 

Inipudeur,f.  lipsă  de  pudore. 

ImpudiciSâ,  f.  viţ,iu  con- 
traria castităţiî,desfrînare  ne- 
ruşinată.       '      |fără  ruşine. 

Imp'udîquej  adj.  impudică, 

Impudiquement,  adv.  cu 
neruşinare.  [pe  cine-va. 

Impudittuer,  v.a.  a  deslVina 

Impugnerj  v.  a.  a  combate 
ună  puntă  de  doctrină,  de 
drejjtă,  a  disputa  contra. 

Impuissance,  f.  neputinţă. 

Inipuissant}  ante,  adj.  ne- 
putinţe, fără  putere. 

Impuiser,  impiilsioniie)',  v. 
a.  a  împinge,  mana  înainte, 
neol. 

Inipulsif,i';f,  adj.  impulsivă, 
care  împinge,  dă  impulsiune; 
care  lucredă  prin  impulsiune. 


Impulsiion,  f.  impulsiune, im- 
pinsură.  împingere;  //r/.  insti- 
gaţiune,  îndemnă;  motivă. 

I  mpu  n  eme  ntţar/  y.nepedep- 
situ. 

Impunij  ie,  adj.  nepedepsitu. 

Impunitej  f.  impunitate,  ne- 
pedejjsire.  [rată. 

Impui*,  re.  adj  . impură, necu- 

Impureiej  f  imputitate,  ne- 
curăţenia,—  legale,  vd.  ini- 
ttiondice  legale. 

Impuiab(e,  adj.  imputabile, 
de  imputata. 

Iniputaiion,  1.  imputaţiune. 

Imputer, v.a. a  imputa. dojeni, 
^s^' — .svu'  UHC  so'imne,  a  se 
scade  dintr'uă  summă. 

Itnputrescible,  adj.  nepu- 
treditoriu ,  cai"e  nu  puti-e- 
(lesce. 

In, particulă  care  intră  în  coin- 
posiţiunea  vorbeloru,  si  în- 
semnedă  negaţiune  (ne...)  seă 
idea  de  inferioru  (in...) 

In  pace,  loc.  lat.  în  înciiisore 
pentru  totă  vieţa. 

Inab3ttu,((e,arfy  nederîmatu. 

lnaboIi,ie,  adj.  inabolită,  ne- 
desfiinţată. 

Inaborodance  ,  f.  inabun- 
d;mţă,  neimbel.şiugare. 

Inabordable,  ac/J.  neappro- 
piatu,  vd.  inacce.-<sible. 

Inabrîte,ee,af/j.  neadăpostit. 

Inacceptable,  adj.  de  ne- 
priimită,  n 'priimibile. 

Inaccessible,a<:/y.  inacces- 
sibile,  neappropiată,  de  care 
nu  .sii  pote  appropia  cine-va. 

lnaccommodable,a(^/j. ne- 
împăcata, neînvoită  ;  care  nu 
.se  pote  învoi,  concilia. 

Inaccompli,  ie,  ar/J.neînpli- 
nită. 


LNA 


400 


INA 


Inaccord  m.  neinvoinţă. 
Inaccordablei     adj.    care 

iiu    se    pote  accorda,    învoi, 

permite,  [toriu,  neprietinosu. 
liiaccos4able,rt(/y.nepriimi- 
tnaccot»tum&iee,a(lj.  nede- 

prinsu,  neobicinuită. 
Inachevej  ce,  adj.  netenni- 

natu,    neisprăvilu. 
Inachies,r.j>/.inachie,  serbă- 

torî  pentru  Junone,  la  antici. 
Inactifyt'ye,  adj.  inactivii,râră 

activitate,  lără  lucru. 
Inaction,  f.  inacţiune,  nelu- 

orare. 
Inactivâie,r.iuactivilate, lipsă 

de  activitate,  nelucrare. 
Inadntissibiliie,  neputinţă 

de  a  se  admite,  de  a  .se  priinii. 
Inadmissib!e,a^/j.  inadmis- 

sibile,  (le   ne])riimită. 
Inadiiîabie,«(/j.  inaduhdsiie, 

care  nu  .se  linyu.şesce,  neol. 
Inat^vertance,  f.  lipsă   de 

attinţiune,  neluare  de  semă; 

neg'liginţă  în  stilu;  par — ,din 

lip.«ă  de  attinţiune,  din    ne- 
băgare de  semă. 
Inai?nej  ee,  adj.  neiidntu. 
Inalienabiliîe,f.calitatea  lu- 

ci'ulu  ce  nu  se  pote  insti-eina. 
Ina!ienab!e,  adj.  inaliena- 
bile ,     care    nu    se  pote    în- 

streina. 
Inallîab8e,af/j.care  nu  se  pote 

uni,  combina  (de  metale). 
Ina!jîîn,t\  ar/j.  inalpinu,  dui 

.\Ipi,  p.  as. 
Inaîîei'able,arfj.inalterabile, 

neschimbătoriu. 
InamâssibîUtej  1'.  neputinţă 

de  a  se  perde. 
Inactiissible,  adj.  nepossi- 

bile  de  a  se  perde  {grâce — ). 
Inamovibilite,  1'.  immobili- 


tato  ;  calitatea  lucrului  ce  nu 
se  pote    strămuta,    .'jchiraba. 

Inamoviblei  adj.  nemobile, 
care  nu  se  pote  destitui  după 
V  inţă,  nestrămutabile. 

Inanimey  ee,  arf/.inanimatu, 
Iară  vieţă,  neinsul'fleţitu. 

Inaniser,v.n.a  inani,fi'ustra, 
zădărnici. 

Inanite,  1'.  inanitate,  vanitate, 
de.şei'tăciune. 

InanîtîoMjr.inaniţiune,  slăbi- 
ciune prin  iipsă  denutriment. 

Inapercevabie,  adj.  care 
nu  se  pote  dări. 

lnapei»QU,i(e,  adj.  nedăritu. 

Inappetencci  f.  inappetinţă, 
lip.să  de  gustu  de  măncare 

I  napp  ■  îcablejatZj.inappIica- 
bile,  care  nu  se  pote  appiica. 

Inappiicatioiii  f.  inappiica- 
ţiune,  lipsă  de  applicaţiune. 

Inapplique,  ee.  adj.  inappii- 
catii;  inattintivti,  nesilitoriu. 

Inap^reciabfei  adj.  nepre- 
ţiabile,  care  nu  se  pote  appre- 
lia,  determina,  de  nepreţuiţii. 

Inapr'eîejt'e,rtc/.y.  nepreparat, 
nelucratu ;  negătitii. 

lnapprochabJe,ar/J.  neap- 
propiatti.   Bine  lnacces<,<lble. 

Inapte,  adj.  nepotriviţii. 

Inaptilude,  f.  lipsă  de  apti- 
tudine, nedestoiniciă. 

Inarij  rn.  şiopîr'ă  de  Japan. 

InarticMle,  ee,  ac/j.inarticu- 
latri,lără  incheiăture;proniin- 
ţatu   neperfectii,  neclarii. 

Inassorăâj  e,  adj.  reii  prove- 
dutri. 

Inaiiaquable,  adj.  care  nu 
se  pote  isbi,  lovi,  (attaca). 

Inatttendi!,((e,ac/y.  neasştep- 
tattî. 

Inattentif ,  ive,  adj.  inatlia- 


INC 


4i»]   — 


INC 


tivii.  Iară  attinţiune,  nebăgă- 

toriu  de  semă. 
Inattentiori}  )'.  inattinţiune, 

nebăgare  de  semă. 
Inaugural}  ale,  adj.  inaugu- 
'  rale,  de  consecraţiune  ;  ha- 

i-angue — e,  dificours — ,  pro- 
i  nunţală,  căndu    iea    posses- 

siune  de  iiă  catedră. 
Inauguration,  f  inaugura- 

ţiime,    consecraţiune,    incu- 

ronaie. 
Inaugurer,  v.  a.  a  iaaugiii-a, 

consacra,  p.  us. 
Incaj  m.  titlu  allu  vecbiloru 

suverani  din  Poruvia. 
lncaguer>jS  a. a  întrunta,des- 

prelij.  Comp.  defiev,  brave)'. 
Incaicuiabley  adj.  necalcu- 
labile, care  nu  se  pote  socoti. 
Incamisratian  j  f.  uniunea 

unuî  ]jămîntu  cu  dominiulă 

camerei  ecclesiastice,  allîi  pa- 
pei. 
Incandescencej  f.  incan- 

descinţă,    înrăldire   pane   .se 

albesce. 
liicandescent,e*?Ze,af/y.in- 

candescinte,    incălditu    pane 

se  se  albescă  ;  irritatu. 
lncanG,(((/J.6o^albiciosu  prin 

pubescinţă. 
Incantationi  f.  descăntare. 
Incapable,  adj.  necapabile, 

neharnicu,  iiialhabile. 
Incapacii^,  1'.  incapacitate, 

nedestoiniciă  (de  personej. 
I  ncarceration,t'.închisură, 

punere  Fn    incbisore. 
Incarcerer,  v.  a.  a  închide, 

pune  în  incJiisore,  rneltre  oi 

jirisoii,  emprisonner. 
Incarnadini  iiie,adj.  roşiu 

slabei.  [cojiu. 

Incarnat,  e.  adj.  roşiii,  sta- 


lncarnation,t.incarnaţiune. 
Acţiune  prin  care  I.-Chr.  a 
deveniţii  om  îi. 

I nea rnatîf,«ye,«rf/.  remediu 
care  unesce  cărnurile. 

Incarne,  ee,  adj.  incarnaţii, 
care  a  luatu  corpu  de  carne. 

.sincarner,v.r.  a  se  incarna. 
Se  dice  despre  diviniUitea 
care  a  luaţii  corpii. 

Incartj  m  .cartaţiune,  curăţi- 
tulu  metaleloru  prin  apă  for- 
te, .'^i  uicarialion. 

Incartade,l'.insultă,nebunie. 

Incendeaire,  ut.  incendia- 
riu,  autorii  voluntari il  unuî 
incendiu.  Că  adj.  sediţiosil, 
resvrăiiioriii,  anarchicil. 

Incendîe,  f.  incendiu,  locu  : 
.sediţiune,  turburărî. 

Inciindiey  ee,  adj.  incendi- 
aţii,   victima  unuî  incendiu. 

Incendier,  v.  a.  a  incen- 
dia, da  ibcu. 

Incertainj  e,  adj.  necertil, 
nesigurii.  Comp.  donteax. 

IncerJainemeni,  «^/r.  ne- 
sigurii. 

Inceriiiude,  t.  iiuerliludi- 
ne,  nesiguranţă  ;  neconslanţă 
a  timpului.  [conteuitil. 

Incessantmentj   ado.  ne- 

Incessant,  ante,  adj.  care 
nu  incetedă,  nu   conlenesce. 

Incessibie  y  adj.  necessi- 
bile,  care  nu  se  pote  con- 
cede, da.. 

Incestey  m.  incestu,  uniune 
illicilă  între  persone  carî 
sunt  consăngine  (rude) ;  — 
!<lÂriluel,  uniune  illicită  in- 
tre naşiti  şi  botedata  sa,  e>;- 
Ire  le  [jamunel  larjilleule. 


Incestueusement ;, 

incestuosu,  prin  incestii. 


dv. 


ING 


492 


INC 


Incestueuxj  euse,  adj.  cul- 
pabile de  inct'stti. 

IncHoatifi  ive,  adj.  gram. 
inchoativu.  Califică  verbele 
cari  esprimu  începululu  u- 
neî  acţiuni. 

Incicatrisable,  adj.  caro 
nu  poto  devp.ni  cicatrice. 

IncicatiMse,  ee,  <  dj.  neci- 
calrisatu,  care  n'a  deveniţii 
cicatrice. 

Incidemnient  y  adv.  prin 
occasiune,  din  întîmplare. 

Incidence,  f.  incidinţă,  in- 
tîlnirea  corpurilorii  prin  ra- 
dele luminose,  căderea  unui 
corpii  pe  unîl  planii. 

Incidenti  e,  adj.  iucidinte, 
intimplătoriu ;  inseraţii  în 
principalele,  între  celle  prin- 
cipali; sust.  m.  incidinte ;  în- 
timplare  în  cursulu  unei  af- 
facerî. 

Incidenţei,  elie,  adj.  inci- 
dintale,  de  întîmplare. 

Incidenter,  v.  n.  a  redica 
unii  incidinte  (chicana). 

Incineration,  f.  incinera- 
ţiune,  reducţiune  în  cenuşe. 

Incin^reP)  v.  a.  a  incinera, 
reduce  în  cenuşe. 

IncirconciSj  e,  adj.  necir- 
cuncisii.  [cunci.siune. 

IncircDncision,    f.    necir- 

-Incise,  f.  gram.  încisă,  mică 
proposiţiune  subordinată ; 
mus.  membre  dill'erinţi  ale 
unei  cugetări.  [viifii. 

Jncise,  "ee,   adj.    tăiaţii   cu 

Inciser,  v.  a.  a  tăia,  dispi- 
ca ;  chir.  a  tăia,  face  inci- 
siune. 

Incisifi  ive,  adj.  incisivu, 
tăiătoru,  care  taiă;  med.  pro- 
priu a  divide  umorile  ;  dent 


incisive.,  seu.  dent  incisoire, 
dinte  incisivii.  [tură. 

Incisioni  i.   incisiune,  tăiă- 

Incitanty  ante,  adj.  med. 
incitante,  care  dă  putere. 

Incitation,  f.  incitaţiune, 
instigaţiuue,  impulsiune,  în- 
territare  (în  sensulu  reu). 

Inciter>y  v.  a.  a  incita,  in- 
territa,  împinge  ia.    [jicosu. 

Incivilj  e,  ac^y.  nepolitii,  ino- 

Inciviiementy  ac/v.  în  modîi 
nppolitu,  prostii,  cu  mojicia, 

Incivilisej  ee,  adj.  nocivi- 
lisaiii.  ( politeţă,  mojicia. 

Inciviiite,  T.  necivilitate,  ne- 

Incivique,  adj.  necivicu,  ne- 
cetăţenescu. 

Incivîsmey  m.  incivismîi, 
lipsă  de  cetăţenismu,  puc. 
usiL. 

Inc!emence|  f.  necleminţă, 
neblăndeţă,  rigore  (a  tim- 
pului). 

Inclement,  ente,  adj.  ne- 
clerainte,  riguroşii,  defavo- 
rabile. 

Inciinaison,  f.  inclinaţiune, 
appiicare;  gcom.  relaţiunc  de 
oblicitate.  Verser  var — ,  a 
turna  plecăndu  încetă  vas- 
sulii  (in  fisică). 

Inclinant,  rn.  cadrante  so- 
lare trassu  pe  unii  planii  care 
se  înclină  către  Sudu,  in- 
cline. 

Inclinationi  f.  inclinaţiune, 
applecare ;  fîg.  disposiţiune, 
applicaţiune,  araiciă,  affec- 
ţiune.  C  :.mp.  penchant. 

Incliner,  v.  n.  a  appleca  ; 
V.  n.  a  fi  înclinată,  dispusă 
pentru. 

IncluSi  e,  adj.  închisă,  în- 
velită; coprinsu  în:  ci — ,  a- 


INC 


—  'm 


INC 


ci,  in  intru.  L'incluse,  scris- 
sorea  inchisă  într'unu  pa- 
quetii.      [sImI,  coprinsu  in. 

I  nclusivementi  adv.  inclu- 

Incoercible,  adj.  care  nu 
se  pote  restringe. 

Incognito,  culv.  lat.  incog- 
nito, ca  necunno.scutLi. 

Incoherence,  1.  lipsă  de 
legătură   înti-e  lucrurlf. 

Incoherent,  e,  adj.  care 
nu  stă  în  legătură,  nu  se 
legă.  [herence. 

Incohesion,    f.    vd.    inco- 

Incolat,  m.  droil  rf' —  , 
dieplu  de  indigenata. 

Incolore,  adj.  neculoratu, 
fâiă  culore. 

lnconibant,e,  ac/./.  6o^care 
se  resămă  pe  altulii. 

Incomber,  v.  n.  a  incumbe, 
a  li  intre  obligaţiuni. 

IncomSBusiibîiitâ,  t'.  ne- 
possibilitate  de  a  arde. 

Incombustible,  adj.  ne- 
corabustibile,    care  nu  arde. 

Incommensurabiliiâ,  t\ 
neputinţă  de  a  se  niesura 
esactu. 

Incommensurable,  adj. 
necommesui'abile ,  nepossi- 
bilo  de  a  se  me-sura  esactii. 
Se  dit  de  deux  grandeurs 
qui  n'onl  point  de  niesure 
comnuine. 

Incommsdanty  e,  adj.  care 
incommodă,  impedică. 

Incommode,  adj.  necom- 
modu,  itnportunu,  nepotri- 
viţii. 

inconimode,  e<-,  adj.  îm- 
pedicatii.  Vaisseau — ,  nave 
lipsită  dt'  vre-anulu  din  ca- 
tă rto. 

lncommodit§,    f.  necorno- 


ditate,  nepotrivelă  ;  nedispo- 
siţiune. 

Incommunicabie,  adj.  ne- 
coinmunicabile,  care  nu  se 
pote  communica. 

Incommutabilite  }  f.  ju- 
)  ispr.  ueschimbare. 

Incommutable  y  adj.  ne- 
schinibatu,  care  nu  se  pote 
depossede  legitimii. 

incosnmutahlemeni,adv. 
fără  schimbare,  nescliimbalu. 

Incomparable,  adj.  ne- 
comparabile, cărui  lipsesce 
terminii  de  comparaţiune. 

incomparab(ement,  adv. 
necomparabile,  necoinparatii, 
fără  comparaţiune. 

Incompatibilite  I  f.  anti- 
patia de  caracteru,  neînvo- 
inţă,  nepotrivire. 

Incompatibfe,  adj.  necom- 
patibile, nepotriviţii. 

Incompetenimeni ,  adv 
necoiiipetinte  ,  Iară  compe- 
tinţă.  [petinţă. 

incompetence,  t.  neconi- 

Incommpâtenty  e,  adj.  ne- 
coinpetinte,  lipsită  de  cim- 
noscinţelt;  necessarie. 

Incomplet,  ele,  adj.  ne- 
complelii,  cm  lipsescu  unele 
părţi . 

lnsompletenient,(u/i\  ne- 
completu,  nedesăvinşitu. 

Incomplexe,  adj.  necom- 
plessii,  simplu,  care  nu  îm- 
bragiă  maî  multe  lucruri ; 
grandcar — ,  mărime  simplă, 
care  nu  se  esprime  decătii 
printi-unu  singuru  terminii 
(în  alg.) ;  syllogisme — ,  si- 
logisraii  simplu. 

incomprehensibiiite,  t. 
nepricepere. 


INC 


49i 


INC 


Incomprehensibfe,    adj. 

neînţelessu,  nepriceputu. 
Incomprehensiblement, 

adv.  fără  a  se  pute    pricepe. 

Incompressibilitâ,  f.  ne- 
putinţă de  a  se  comprime, 
appesa. 

Incompressible,  adv.  ne- 
compressibile,  care  nu  se 
pote  .strînge,  appesa. 

Incompris,  e,  ailj.  neco- 
l)rinsii,  neinţelessu. 

Inconcevabley  adj.  nepri- 
cepută. Comţ):i)icoinprehen- 
sible. 

Inconcrliable,  adj.  uecon- 
c  iii  abile,  care  nu  se  pote 
concilia,  impăca. 

Inconcluanty  e,  adj.  can; 
nu  conchide,  p.  n.s, 

Inconduiie}  1'.  rea  purtare. 

Incongruy  ue,  adj.  necu- 
venitii,  greşită;  care  nu  este 
după  regulele  sintassiî,  seu 
logicei. 

Incongruit^j  f.  errore  con- 
tra sintassiî,  logicei,  bine- 
cuveninţei. 

Incongrumentf  adv.  con- 
tră regulele  sintassiî. 

Inconnexe,  adj.  fără  con- 
nessiune.  [noscutiu 

Inconnu,    ue,    adj.    necun- 

Inconscienty  e,  adj.  care 
n'are  consciinţă  de  sine  în- 
suşî. 

InconsequencCi  f.  necon- 
secinţă ,  consecinţă  necor- 
rectă. 

Inconsequent,  e,  adj.  ne- 
consecinte,  nu  bine  judecaţii. 

lnconsid^ration,f.  necon- 
sideratiune,  usioriă  impru- 
dinţă.' 

Inconsiderâ,  ee,  adj,  im- 


prudinte,    care    nu    se  găn- 
desce  liine. 
lnconsid6rement,arZv.  cu 

imprudinţă,  fără  a  se  găndi 
bine. 

Inconssstancej  f.  necon- 
sistinţă,  nelegătură,  nestabi- 
litate.  fnconsisUud,  e,  care 
nu  se  legă  bine  cu  alie  lu- 
crurî. 

InconsolabSe,  adj.  necon- 
solabile,  nemăngăiatu. 

Inconsolabiemenlt  I  adv. 
fără  consolaţiune,  nemăn- 
găiatu. 

Inconsfamment;  adv.  cu 
neconstanţă,  nestatornicu. 

Inconstance ,  I.  necon- 
stanţă.nestabilitate,  nestator- 
nicia. 

Inconstant;  e,  adj.  necon- 
stante ,  nestabile,  suppusu 
la  schimbare,  nestatornicii. 
Comp.  volagc. 

lnconstitutionalit6,l.  ca- 
litate de  a  nu  li  constituţio- 
nale. 

Inconstitutionnel ,  elle, 
adj.  neconstitulionale,  con- 
trariu constituţiuniî. 

Inconstitutionnel- 
I  e  m  e  n  t  y  adv.  necon.sti- 
tuţionale. 

Inconsultei  ce,  adj.  necon- 
sultatu,    neîntrebatu,    p.  us. 

Incontestable ,  adj.  ne- 
contestabile,  de  nelăgăduitu. 

lncontestablement|ac2(;. 
necontestabile,  certu,  siguru. 

lucontestey  ee,  ac/,/,  necon- 
testaţii, netăgăduită. 

Incontinencei  f.  neconti- 
ninţă ,  necump6tare.  Viţi* 
oppusu  contininteî ,  casti- 
tăţii. 


]NC 


495 


INC 


Inconiinenty  enie.  adj.  care 
nu  (i  cast  LI. 

Incontinenfy  adv.  indată. 
Comp.  itiissilui,  au  mame 
instant.  [ninţă. 

Inconvenance,  t.  necuvc- 

Inconvenani,  e,  adj.  ne- 
cuvenitu,  contrariu  binecu- 
veuinţeî. 

Inconvenieni,  ot.resultatu 
defavorabile,  incidinte    reu. 

Incorporaiiie,  f.  calitatea 
tiinlelorii  necorporal î. 

Incot*pora'2iony  f.  incorpo- 
raţiune,uniune  intr'uuii  corpu. 

Incarpare!)  elle,  adv.  ne- 
corporale, fără  coi'pu. 

Incorporer,  v.  a.  a  incor- 
pora, ;tiomestica,uni  într"unu 
corpu.  ]  rectîi. 

incorrect,  ctc,  adj.  necor- 

Incorreciement,  ad/.  ne- 
correctii,  greşitu. 

Incori^eciionj  f.  uecorrec- 
ţiune  ;  errore,  greşelă,  de 
siilti  eto. 

Incorrigibilite  y  f.  nepu- 
tinţă de  a  se  correge,  se  în- 
drepta, [rupţii. 

Incorrompuy    adj.  necor- 

Incorruptibilite,  f.  nepu- 
tinţă de  a  se  corrupe. 

Incorruptîble,  adj.  necor- 
ruptibile,  nesuppusu  la  .stri- 
căciune. 

Incorrupiioni  f.  teol.  ne- 
corrupţiune,  nestricare. 

Incourbci  adj.  bot.  curbatu 
in  întru,  convessti  în  affară. 

Incrassanty  e,  adj.  înde- 
sitoriu.  [de  a  se  crede. 

Incredibiiitâ,    f.  neputinţă 

Incredulei  adj.  necredulu, 
care  n'are  credinţă. 

Incr6dulit6,f.  necredalitate. 


repumnanţă,  nevointă,  de  a 
crede ;  necredinţă. 

Yncreey  ce,  adj.  nccreatii. 

Increment,  m.  malh.  in- 
ci'eijientu,  adaussu. 

Incrimination,  f.  incrimi- 
naţiune,  învinovăţire. 

Incriminez,  v.  a.  a  incri- 
mina, accusa  de  unîi  crime, 
învinovăţi. 

Incroyabiej  adj.  neci-edi- 
bile,  care  nu  se  pote  crede. 

Incroyablemeni,  adv  .ne- 
crerlutu,  fără  a  se  crede. 

Incrustaieon,  f.  incrusta- 
ţiuue. 

Incruster,  v.  a.  a  incrusta, 
applica  pe  suprafagia  unui 
obiecţii  lamine,  fire,  de  me- 
talu,  (/cntru  ornamentu;mef?. 
a  forma  uă  coje.  [(clocire). 

IncubatioHj  f.  incubaţiune, 

incubej  )n.  incubii,  vd.  caa- 
che>Ha)'. 

Incu!  sation;  f.  impressiune, 
îniîpărire  in  spiritîi. 

IncuJpabilitej  f.  calitate  de 
a  se  pute  inculpa,  învinovăţi. 

Inculpable,  adj.  care  se 
pote  inculpa,  accusa,  învi- 
novăţi. 

Incuipatisn,  f.  inculpaţiune, 
accusaţiune.  [accusatii. 

Inculpe)  ee,  adj.   iuculpatu, 

Inculper,  v.  a.  a  inculpa, 
accusa  de  uă  errore,  învi- 
novăţi. 

Inculquer,  v.  a.  a  inculca, 
imprime,  Întipări  in  spiritw. 

Inculte,  adj.  inculţii,  (nu- 
mai de  lucruri),  nocultivată. 

Incultivable,  adj.  neculW- 
vabile,  care  nu  se  pole  emi- 
ţi va. 

Inculture,f.necultură,i;m5i^. 


IND 


i'.Kj 


JND 


Incunable  ,    m.    iacunable. 

Se  (lice  de  uă  ediţiune  care 

derivă  din   luiiuele    timpuri 

ale   iipogralieî. 
Incurabilite,    f.    nepuliuţă  | 

de  a  se  teraedui.  j 

Incurablei  adj.  netemedu;-  1 

bile,  care  nu  se  pote    teme-  | 

dui.  I 

Incurie,    I,    lipsă    de    gi'ije, 

negh\im\&.Com\Kiiegligence. 
IncurîeuXy    euse,  adj.    ne- 

cuiiosLi.  [riositate. 

Incuriosîie,  f.  lipsă  de  cu- 
Incursîon;  l.  incursiune,  nă- 
vala, năpădire  (a  soldaţiloru 

în  ţerră  streină). 
Incupvationg    t'    med.    in- 

curbatiune,  incovăiare,  (a  6s- 

.^elorii  . 
Incuse,  f.    incasă.    Se    dice 

de  iîiedalie  săpate  adîncii,  nu 

in  relief,  numai  pe  uâ  iaşiă. 
Indaguey    adv.    necuvenitu. 

vech. 
Indej  m.  s.  bleu  d" — ,  culore 

albastră  trassă  din    indigo  ; 

ittde-pkde,  indigo  smălţaţii, 

indigo  i)i  tabulis: — seu  bois 

d' — ,  vd.  ccmijieclie. 
Indebrouillablci  adj.  care 

se  [iote  lămuri(nedescurcatu). 
Ind^cacheiable,  adj.  care 

nu  se  pote    d.'sigila,    despe- 

ci'tlui.  [cinie,  necuvenitu. 
Indecemmeni,  adv.  inde- 
Ind6cence,f.indecinţă,necii-  1 

ven  inţă.  ( 

I  ndecent,'3n<e,a(/y.indecinte, 

contrariu  decinleî,  onestaţii, 

necuv^nitii. 
Indechiffrableiac^y.  nedis- 

ciCrabile. 
IndeciSi  e,  adj.  nedecisu,  ne- 

hotăritu.  Comp.  irreaolu. 


lnd6cisîon.t'.nedecisiune,ne- 
hotărire. 

Indeclînabî8îte,f.neputinţă 
do  a  se  declina. 

IndeclinablBfadj.gram.  ne- 
declinabile. 

I  ndeconiposable,cu/j.care 
nu  se  pote  decompune. 

Indecrotiable,  adj.  necor- 
regibile,  netractabi'e,  pop. 

Indefectibiiifej  f.  neputinţă 
de  a  înceta,  de  a  cade. 

Indefectibie^nr//.  nedefccti- 
blle,care  nu  pote  cade,  înceta. 

Indef  îni,te,af/j.  nedefiniţii,  il- 
limital;,nedeterminatu,  ă  V — ^ 
fără  fine,  fără  marginîf.  Pro- 
pofition—e,  proposiţiune  ge- 
nerale, care  se  cuvine  la  tote 
liintele  de  aceaa-sî  spe?iă  (in 

/.o;/.'). 

Indefînîment,ar/i>.nedelinit. 

.se'lndefinissable,  adj.  ne- 
delinibile,  ce  nu  pote  pricepe, 
nu  şi  pote  esplica  cine-va. 

Indehîscent,c,arf/.  bol.  care 
nu  se  dischide,(de  pericarpu). 

lnde8ebîle,f('/./.nedelebile,  ne- 
destiusti,  nestersu. 

Inde!ebilite,f.  neputinţă  de  a 
se  şterge. 

Indelîbere,t'e,  arfy.  nedelibe- 
ratu,nejudecatu,  nechibsuitii. 

Inde'icaii  e.,  adj.  nedelicatii. 

Indelicatement,  adv.  nede- 
licatii, fără  delicateţă,    [tetă. 

Indelicaiesse,   f.  nedelica- 

■«rdemnei  ad  j.  (pronun?.  in~ 
dem-)w),  indemnisatu  (des- 
păgubitu),  dedornmage. 

Indemniser,  v.  a.  a  indem- 
nisa,   compensa,    despăgubi- 

Indemnît6,findemnitate,des- 
păgubiro.Comp.(/ef/om)>iff^e- 
ment. 


JND 


IND 


independamnient,a'yt).in- 

depindinte,  neatirnatu. 

Independance,  1'.  indepen- 
diiiţă,  neatiroare. 

Independantj  (oite,  adj.  in- 
de})indinte,  liberă  de  depin- 
ilinţa,  care  nu  af.irnă  de  al- 
tulu.       [putinţă  de  a  descrie. 

Indescriptibtlîte ,     t.    ne- 

Indescriptiblei  (ulj.  nede- 
.sciiptibile,  care  nu  se  pote 
descrie. 

Indestructibiiilei  f.  nepu- 
tinţa de  a  se  destrui,  strica. 

Indestructible,  udj.  uede- 
structifiile,  care  nu  se  pote 
deriiiia,  destrui,  strica. 

Indeterminablei  a<lj.  care 
nu  se  pote  determina.  Iiotcări. 

Indeterminatîon,  f.  nede 
terminaţi  ane,  neholărire. 

IndeierminCf  ^i',  adj.  nede- 
teriiiinalu.  neliotărilti. 

Endeîerminementi^'c/i-.ne- 
detevni'uatu,  n>rhotăi*ilu. 

Indevot)  e,  adj.  şi  sust.  care 
n'are  devoţiune,  evlavia. 

lndevoteinent,ar/t\rără  de- 
voţiune, Ui  evlaviosu. 

Indevotion,  f.  nedevoţiune, 
lipsă  d.'  evlavia,  neevlaviă. 

index, y>i  degitulu  arrelăioriu, 
indice;-  -,seu — expuryatoire, 
indice,  catalogu,  de  cărţile  op- 
prite  la  Roma.  Metlre  qch.  ă 
l'—.  a  întredice^  oi  pri  ceva. 

indicateur,  m.  indicatorii, 
arretâtorij,  muschiii  aliij  de- 
gituluî,  indice,     [arretătoriu. 

Indicaţii, ire.a*//.  indicativii, 

Indicationjt'.indicaţiune,  ar- 
retare  ;  .semnu    care   arretă. 

Indiccy  )'(.  indiciu,  semnă  ap- 
parinle  şi  probabile  de  essis- 
tinţa  unuî  lucru. 


indicible,ar/J.  inesprimabile. 

ne^;pusu. 
lndîcolîthe,)n.s.u«r/ij/o/i//(e, 

petră  de  indigo,    schorl    al- 
bastru. 
lndiction,f.convocaţiuDea  u- 

nuî  conciliu  (soborii). 
Indicule,    m.   micîi  indiciu, 

micii  registru.  [.stambă. 

Indienne,    f.    indiană,    citii. 
Indifferemmenty  ca/l',  in- 

dill'erinte,  cu  race  ă. 
Indifference,!'.  indilTerinţăj, 

nepăsare. 
lndiffferent,e;^/6,  adj.  indif- 

ferinte,  nepesătoriu. 
Indigenat,  /?2.  indigenata, 
indigence,!.  indiginţă,  mare 

paupertate,  sărăcia. 
Indigene,  m.  indigena,  năs- 
cuţii   .=eu    stabi  itii  din  totfli 

timpul  ii  in  ţerră.  [sărăcia'.. 
Indigence,  f.  indiginţă,  mar& 
Indigeni,  e,  adj.    indigintev 

lorte  pauperii,  torle  săraciiu 
lndigeste,af/J.indigestu,carft 

nu  se  mistuesce. 
Indigestie n,  f.  indigestiune-^ 

nemistuelă. 
Indigete,  m.  indigetu,  serai- 

deii  particutariu  unei    ţerre_ 
Indignation,  f.  superare. 
Indignejar/J.  nedemnii,  care 

nu   merită,    nevrednicii,    în- 

jeosiloriii,  (in  seiisulii  reii).. 
Indignement,ar/i;.  în  modil 

nedemnii,  înjeositoriii. 
Indigne,  ce,  adj.  supăraţii. 
Indigner,    v.    a.    a    supera,. 

.9" — ,a  ,se  supera.  [vrednicia. 
Indignite,  r.  nedemnitate,  ne- 
Indigo,  //(.  indigo,  eiidcgus.. 

lularliiii.  materia  care  dă  cu- 

lorea  albastră,  —  )netre,\d. 

cld'trometre. 

32 


IND 


408 


IND 


Indigoterie,  f.  locu  unde  se 
prepară  indigo. 

]ndigotier,»/t  .prepartUoru  de 
indiyo,  vd.  vorba. 

Indigoiier,  ?/!.  arburî  şi  ar- 
buşti legumin.  americ.  şi  in- 
dianT,  din  cari  maî  multe  spe- 
Qi8  procură  indigo.       [reta. 

indiquer,  v.  a.  a  indici,  ar- 

lnrîrect,e,Of/./. indirectă,  ne- 
drepţii, [iudirectii.pe  departe. 

]ndirecteinenV((/i;.)n  mod 

Jndîscernab1e,f(fO'.care  nu 
se  pote  distinge,  vede    bine. 

Indisciplinablciar/y.  nedis- 
ciplinabiie,  cai-e  nu  .«e  pote 
suppune  Ja  disciplină. 

Indisciplinei  l.  nedisciplioă. 

Indisciplinei  ee,  adj.  nedis- 
cipliiiatii,  l'Avii  discip'ină. 

ilndiscrei,(''^e,  adj.  lipsiţii  de 
discreţiune.  Comp.  iinpru- 
de)it. 

Ondiscfătentent,  adv.  fără 
discreţiujie,  (ară  attinţiune  în 
vorbă,  în  purtare. 

Indiscrâlion,  f.  indiscreţiu- 
ne,  lipsă  de  circuns-pecţiuae 
(de  băgai-e  de  seină)  in  vorbe 
seii  fap'e:neţinerea  secretulur. 

Indiscutable,  adj.  nediscu- 
tabilH,care  nu  se  note  discuta. 

Ilndispensablej  adj.  nedis- 
pensabile, forte  necessariCi. 

Indispensablementj  adv. 
riguroşii  nece.ssariil,  de  obli- 
gaţiune neapărată. 

indisponible^  adj.  jurispr. 
nedisponibile,  de  care  nu 
pote  cine-va  dispun»^. 

1ndîspose,ee,ar(/.  nedispusii, 

(fără    cliefil  ,  piiginu    bolnavu. 

1ndisposer,v.a.  a  indispune, 
supei-a  ;  face  [)iif  inu  bolnavu. 

Indisposition,  f.  nedisposi- 


ţiune  (nechefu),  disposiţiunc 
pufinîi  favorabile  ;  bolă  u- 
şioriă,  mică  incomoditate. 

lndissolubi3ite,t.  neputinţă 
de  a  se  dissolvi,  topi. 

Indissolublcjnepossibile  de 
a  se  dissolvi,  topi,  disfac»'. 

indissoiublementi  ado.in 
modîi  nedissolubile,  nedis- 
făcutii. 

Indîstînct,e,((rfj.  nedisiinsii, 
nedeosebitu  (de  idee,sunete), 

Indistinotementi  adv.  ne- 
distinsu,  fără  de)sebire. 

Individu,  m.  individu,  fiinţii 
particulare  din  fiă-care  spe- 
giă,  personă. 

Individualiser,  v.  a.  a  con- 
sidera, |)resinta,  unâ  lucru 
singuru,  isolatu,  făcîndu  ab- 
stracţiune de  spegia  sa. 

Individualismcjm.  indivi- 
dualismu,  sistemă  de  isola- 
ţiune  în  actele  vieţel. 

Individualii^!  f.  individua- 
litate, individu,  ceaa  ce  con- 
stituesce  indi  vidul u. 

Individuel|e/-/e,  adj.  indivi- 
du;de,  propriu  individului. 

rndîyidiieliemeat,  a(Zi;.in- 
(lividuale,  în  parte,  separaţii. 

IndiviSi  e,  adj.  nedivisu,  ne- 
imperţitu.  /-'a.»' — ,  în  com- 
inune,  fără  divisiune. 

Indivise,6e,  adj.  neîmperlitij. 

Indivisenient,a(/i).nerlivisu. 

Indivisibi!iie|f.  neputinţă  de 
a  se  divide,  de  a  se  împărţi. 

Indivisiblejady.  ne  livisibile, 
care  nu  se  pote  împărţi 

indivisiblemenii  adv.  ue- 
divi-îibile,  fără  împei-ţire. 

Indivisiiny  f.  nedivisiune, 
neîmperţire.       [ascultătoriii. 

fndocile;  adj.  nedocile,    ne- 


IND 


m 


JND 


lndociiîte|J'.  uedocilitale,  ne- 
ascultare, nesuppunere. 

IndDlence,  f.  indoiinţă,  ne- 
simţire, no)ichalunce. 

IndDlenij  e,  adj.  indolinte, 
uesiinţiioriu. 

ledomptable,  adj.  nedonio- 
litii,  care  nu  se  pote  îmblăudi. 
Şi  indomlable. 

Indompte)  ee.,  adj.  nedomo- 
lilu.  Iară  IVine,  luri  .sii. 

Indauy  e,  indianu.  Si  indlen, 
etnw. 

In-douze,  m.\a  doue-spredece 
(despre  fornialulu  cârţiloru). 

Indu,  iw,  adj.  contrariu  ra- 
ţioniî,  regulel,  usului,  ne- 
cuvenitii. 

IndubicaSbJement,  adv.  ne- 
diibitubile.   Iată  imlouiulă. 

lnduciion,f.  inductiune.  Ra- 
ţionaineuiu  care  constă  in  a 
niferi  unu  lucru  din  aLele 
maî  inulie.  In  math.  ap- 
plicaiiunea  unui  casîi  par- 
ticuiariii  la  unîi  casu  gene- 
rale. In  /Vs.  coiiranl  d' — , 
mo  ICi  parHculariu  de  acţiune 
a  oloctricităliif. 

Induire,  v.  a  a  induce,  inferi, 
împingi',  l;ice  se  cadâ'în. 

Ind-algemmenî',  adv.  cu  in- 
duliţinţă,  cu  Ijlăndeţă. 

Indulgence ,  r.  indulginţă, 
lacilitate  a  escusa,  a  ierla. 

indulgent,  e,  adj.  indulginte, 
blăndii,  lacilese  ierle. 

tndull,  )n.  (pronu?  pe  O-,  ii- 
dultît ,  privelegiu  concessu 
|)rin  epistole  de  papa; — com- 
imin,  drep'ulu  de  a  căpeta 
lirirnulii  beneliciu  vacante. 

Indultaire,  ui.  cu  dreptulu 
la  unii  beneliciu  in  virtutea 
indultului,  vd.  prec. 


Indumeni,  ude,  contră  ra- 
ţiupe,  contră  regulă ,  cum 
nu  trebue. 

Induration,  f.  med.  indu- 
j  raţiune,  mtărire,  e)idurcis- 
I        sement. 

{  Industrialisme,  m.  indus- 
Irialismu.  Sistemă  sociale 
care  consideră  industria  ca 
tendinţa  j)rincipale  a  o- 
inuluî. 

Industriei  f.  desteritate,  in- 
demănare;  industria,  lucru, 
comnierciii,  opp.  la  proprie- 
tate; capitale,  fond  reels. 

Indusîpieli  e^/6',  adj.  indus- 
triale, de  industria.  Stist.  m. 
indusfriale,  indus: riuşîi. 

fndusîrieusement,  adv. 
cu  industria,  cu  ane. 

Bndustrieux,  etf.se,  adj.  in- 
dustj-iosu. 

tudutSf  rn.  pi.  preoţi  cari 
servescu  pe  ollicianţi  Ja  litur- 
giele  .solemni. 

Inebr£inlabfe,  adj.  stabile, 
tare,  neciiu:ifu,  care  nu  .se 
pote  derima,  clelina,  ferme. 

Ineiâraniablemeni,  adv. 
lenriu,  neclinlilu,  cu  lăriă. 

Inedat,  ite,  adj.  inediţii,  ne- 
tipăriiu,  nepublicatu. 

IneffabiSiib,  1.  neputinţă  de 
a  esprime  prin  vorbe. 

ineffable|cu/y.  (eol.  care  nu 
se  pole  esprime  cu  vorbe. 

IneffaţabDei  adj.  care  nu 
se  pole   şterge. 

Snefticace  I  adj.  care  lui 
pioduce  elleciu. 

înefficacite ,  f.  lipsă  de 
ellectu. 

Inegal;  a/f,  adj.  inegale,  ne- 
potriviţii ;  noduroşii. 

Inegalementy  adv.  inegale. 


INE 


5(X) 


INF 


inegalitei  f.  iucgaliiate,  ne- 
pou-ivire.      [eleg.mţa,  p.  us. 

Inelegammentf   adv.    fără 

Inâiegance ,  1'.  inelegnaţă, 
]i(jsă  de  eleganţă. 

Ineleganţi  anle,  adj.  inele- 
gante, fără  eleganţă. 

Ineligibiiite,  f.  neputinţă  de 
a  fi  alessu. 

IneSigible,  adj.  ineligibile, 
care  uu  pote  fi  alessu. 

In^narrable,  adj.  cire  nu 
se  puie  narrci,  povesti. 

Inepte,  adj.  ineplu,  prostii ; 
absardu.  [sotlise. 

inepiSei    f.    inepţia,    prostia, 

in6puîsable,a(/y.  nesecabile, 
nesecaţii,  totu-d'auna  abun- 
dau te.  [fără  spini. 

Inermej  adj.  fără  ghimpi  şi 

Inertei  adj.  t.  inerte,  fără 
activitate. 

Inerţie,  f.  inerţia,  lipsă  de 
activitate,  de  energia.  Force 
d'—,  resistinţă  passivă. 

Inesperejt'e,  adj.  nesperată. 
Vd.  itiiiireiHi,  iiialleiida. 

inesperement  i  adv.  ne- 
sperată. 

Inestimable  I  adj.  inesti- 
mabile .  care  nu  se  pote 
preţui,  nepreţuitei. 

Ineviiablei  adj.  inevitablile, 
de  care  nu  se  pote  feri 
cine-va. 

Inevîtablement  I  arZf) .  în 
modu  inevitabile  ,  neiulă- 
tiu-atu.  [nu  întocmai. 

Inexact,  ele.  ud',  inesactu, 

Inexactitude  |  f  inesacti- 
tate,  ^reşelâ. 

Inexcusabiejai/./.  incscu^a- 
i)ili'.  care  nu  se  |:6te  scusa. 

Inexecutablej  adj.  inesse- 
cu'abile.  care  nu  se  pote  es- 


secuta,  pune  în  lucrare,  ad- 
duce  la  îndeplinire. 

Inexecution,  f.  inessecuţiu- 
ne.neadducere  la  îndeplinire. 

Inexercei  ce,  adj.  inesser- 
citatu,  nedeprinsu,  fără  es- 
serciţiu. 

Inexigiblei  ad  .  inessigibile, 
care  nu  se  puie  cere. 

Inexorablei  adj.  inessora- 
bile,  care  nu  ascultă  rugă- 
ciunile, nu  se  pote    împăca. 

Inexorablementi  adv.  fă- 
ră milă,  fără  îmblăndire. 

Inexperience,  f.  inesperi- 
inţă,  lipsă  de  esperiinţă. 

Inexperimentei  e.e,  adj. 
inesperimentatu,  fără  espe- 
riinţă. 

Inex^îable,  adj.  inpspiabi- 
lft,care  nu  se  pote  espia,spela. 

Inexplicable  i  adj.  inespli. 
cabili%  care  nu  se  pote  es- 
plica. 

Inexplore,  tJe,  adj.  inesplo- 
ratu,  necercetatu,  necunnos- 
cutu. 

Inexplosiblej  adj.  inesplo- 
sibile,  care  nu  face  esplo- 
siune. 

Inexjirimable,  adj.  ines- 
primabile,  care  nu  se  poîe 
esprime,  (qu'on  ne  peut  ren- 
dre  au  naturel).  Comp.  in- 
dicU>le. 

Inexpugnable,  adj.  care 
nu  se  pote  lua  cuassaltu. 

Inextinguible ,  adj.  nes- 
tinsu,  care  nu  se  fiote  stinge. 

Inextricable,  adj.  care  nu 
se  puie  lamuri  (descurca). 

Inffail  ibilitei  f.  certitudine 
într-'ifă,  jieftutinţă  de  a  cade, 
se  înşela,  de  a    greşi. 

Infaillihlei  adj.  siguru,  ne- 


INK 


:,()i  — 


INb 


possibilo  de  a  inşela,  nicîde 
a  se  in.şcia,  de  a  greşi. 

Infaî«!"''le,  adj.  care  nu  se 
pote  l;ic<\ 

Infamant,  e,  adj.  infamante, 
care  adduce  infamia.  Yd. 
Di  ff amant.  [famiă. 

Inf  amation,  f.  semnu  de  in- 

inffânic,  adj.  infamu,  ne- 
demnii, înjeositoriO,  care  nu 
şede  bine,  malseant,  tnal- 
proprc. 

Infamie,  f.  infamia,  acţiune 
degradante,  ruşinosă. 

Infant,  m.  nte,  f.  infante. 
Titlu  datu  copiilorâ  după 
primulu  născutu  la  regii  Spa- 
niei, Portugaliei  şi  Neapoliî. 

Infanterie,  f.  peclestrime. 

Infanticide,  m.  ommorulîi 
unui  copilu,  ommoritorulu 
unuî  copilu. 

Inf  atigable,  adj.  nefatigatu, 
neosîenitu. 

Infatigablement,«f/r.  neo- 
bositei, neosteniţii. 

Infatuation,  f.  previnţiune 
escpssivă  şi  risibile  în  tavo- 
rea  şeii  contra  cui-va. 

Infatuer,  v.  a.  a  inspira 
măndriă  risibile  pentru. 

Inf^cond,  '\adj.  nefecundii, 
sterile,  neroditoriti. 

infecotidite,  f.  sterilitate, 
nerodniciâ,  poet. 

Infect,  cte,  adj.  infecţii,  cor- 
ruptu,  stricaţii;  de=!gustătoriu. 

Inf  ecter,  v.  a.  a  infecta,  in- 
commoda  prin  communica- 
ţiunea  unui  lucru  contagi- 
osii,  a  molipsi. 

Inf  ection,  f.  infecţiune,  con- 
tagiii,  molipselă. 

Infeodation ,  f.  infeudaţiu- 
ne,  concessiunea  unuî  feudu. 


Inf^oder,  v.  a.  a  da,  con- 
cede, unu  pâmintii  că  feudu. 

luf^re,  adj.  bot.  care  face 
corpii  cu  lubulti  raliciuluî. 

Inferer,  v.  a.  a  inferi,  de- 
duce s.  trage  uă  consecinţa. 

Inferieur,  c,  adj.  inferiorii, 
maî  jeosu. 

Inferieurement,  adv.  in- 
feriorii, mai  pe  jeosii. 

Inferiorite,  f.  inferioritate, 
ordine  inferiore.  maî  de  jeos. 

Infernal,  e,  adj.  iniernale, 
de  infernti.  Pierre — e,  ni- 
Iratii  de  argintii,  caitsticum 
lunare.  [roditoriii. 

Inf  ertile,  adj.  nefertile,  ne- 

Inf  ertilite ,  f.  nefertilitate, 
nerodniciâ. 

Infestation,  f.  infestaţiune, 
devastaţiune.    [vasta,  pustii ; 

Inf  ester,  v.  a.  a  infesta,  de- 

Infidele,  adj.  netidele,  care 
trăda  detoria,  npcredinciosîj. 

Infid^iement,  adv.  tară  fi- 
delitate, cu  necredinţă. 

Infidelite,  1.  netidelitate. 

Infiitration,  f.  infiltraţiune, 
strecurare. 

Infiltrer,  v.  a.  a  infiltra, 
.?' — ,  a  se  infiltra,  se  stre- 
cura în.  [urmă. 

Infime,  ad,  infimii,  celiii  din 

Infini,  ie,  adj.  infiniţii,  ne- 
mărginiţii, nenumeratîi ;  m. 
ceaa  ce  se  presuppune  fără 
limiţy.  A  f— ,  fără  fine,  ne- 
limitaţii, în  infiniţii,    [tremii. 

Infiniment,  adv.  infiniţii,  es- 

Infinite ,  f.  infinitate,  nu- 
merii  forte  considerabile. 

Infinitesimal,  e.  adj.  jcal- 
culj,  infinitesimale,  care  .se 
referesce  Ia  cantităţile  infi- 
niţii mice.  Ia  differintialî. 


INI 


:m 


INF 


lnfânii«esimej  f.  geam.  can- 

tittte  iniinitu  mică. 
InfSniiif }  m.  gram.  infinilivu. 

En  t'rancais,  lorsque  1  emploi 
de  1  infinitif  ne  pr^sente  rien  de 
louche,  on  doit,  pom- donner  plus 
de  concision  au  style,  preterer  ce 
mode  â  1  indicatif  "et  au  subjonc- 
tif,  qui  .e  rendent  langiiissant. 

Infirmatif,    ive,    adj.    care 

;innuledă. 
Infirmation,  f.  jarispr.  an- 

nulaţiune,  nimicire. 
Infîrme,  adj.  slabii,  betegii. 

Ca  susi.  vd.   malade.  vaiai- 

tiidiiiaire. 
Infirmer,  v.  a.  a  slăbi,  re- 

dica  puterea ;  annula. 
Infirmerie,  f.  iocu  in  com- 

munilâţf     destinată     pentru 

bolnavi. 
Infirmier,  di.   icre,  ('.  care 

ingrijesce  de  bolnavi  într'uă 

ciimmunitate.  [biciune. 

Infirmite,  f.  infirmitate,  slă- 
inflammable,  adj.  intlam- 

mabile,    de    intlammaţiune, 

care  se  a -jirinde,    iea    iocu, 

lesne. 
inflammation,  t.  itlamn'ia- 

ţîune,  intlăcărare,  apprinde- 

re;  vied.  ro.şielă  şi    tumore 

durerosă  a  unei  părţi    iorte 

incăldite. 
Inflammatoire,  adj.  med. 

întlaminatoi'iu,  care  apprinde. 
Inflecihi,  ie,  adj.  bot.  iodou- 

itu  in  întru,  inflessii. 
^''lnf  lechir,  v.  r.  fis.  a  devia, 

se  abate. 
Inflexibili  lâ,  f.    neflessibili- 

tate,    nejtutinţă  de  a  se    în- 

covăia,  mlădia. 
Inflexible,  adj.  nefles.sibile, 

nemiădiosu,  care  nu  se  pote 

mcovăia ;  nemiloşii. 


Inflexifalement,  adr.  ne- 
tlessibile,    l'ără  a  se  mlădia. 

Inf  lexion,  (.  inflessiune,  mlă- 
diare ;  inioi.  facilitate  de  a 
schimba  sunetulu,  gram.  vd. 
flexio»,  care  e  .şi  maî  bunu. 

Infliger,  v.  a.  a  intlige,  im- 
pune, pedepsă.  [rire. 

Inflorescence,  f.  hot.  înflo- 

Infiuence,  1'.  intluinţă,  au- 
toritate, putei'e.  Suivant  ies 
astrologues ,  puissance  qui 
decoule  des  astres  sur  Ies 
tioi-ps  sublunaires. 

Infliiencer,  v.  a.  ;i  esercita 
influinţă. 

Influent,  e,  adj.  influinte, 
care  lucredă  prin    intluinţă. 

Infiuer,  v.'n.  a  influi ;  eser- 
cita acţiuni',  influinţă,  as- 
supra. 

In'^folio,  m.  nevar,  in-folio, 
formaţii  unde  cola  e  in  doue 
Ibie  şeii  patru    pag.  {imprl. 

Information,  f.  informaţiu- 
ne,  insciinţare  ;  rercet  ire. 

Tnforme,  adj.  fără  formă. 

Informa,  m.  informaţiune, 
cercetare,  instrucţiunea  unei 
afîacerî.  Comp.  'mformalion. 

Informer,  v.  a.  a  informa, 
insciinţi.  S' — ,  a  lua  infor- 
maţiunîi,  cerceta. 

Infortiatj  /».  inforţiatu,  se- 
cunda parte  a  Pandecteloru. 

Inforfune,  f.  nelbrtună,  ne- 
norocire, mauvaise  fortune. 

Inf  or  tu  ne,  ec,  adj.  nefor- 
tunatiî.   neferice,  nenorociţii. 

Infracteur,  vd.  violatorii, 
transgressorij,  care  şî  calcă 
detoria. 

Infraction,  f.  vd.  trans- 
greş<<io)i,  conlr:'-venlion. 

Infranchîssable,ad/.d'as- 


ING 


—  503  — 


INII 


supra  CUI  nu  se  pote  ajjunge, 
peste  care  nu  se  pote  trece. 

Infrangible,  adf.  care  nu 
se  pole  Irănge,  jjhc.  iis. 

Knfrequenie,  ce,  adj.  ne- 
iVecintatu,  necâutatii,  unde 
ciue-va  nu  merae  desu. 

Infructueusement,  adv. 
fără  Iruclti,  în  deşcrtu,  în 
vanu. 

InfructueuXy  efHse,  adj. 
nefructosu,  nerodiloriu,  ne- 
folositoriu,  care  n'adduce, 
seii  adduce  pupinu,  Iructii. 

InfuSj  e,  adj  infusu.  Se  dice 
de  cunnoscinţele  seîi  virtu- 
ţile ce  possode  cine-va  uere- 
CLirii  din  natură,  fără  muncă. 

InffusePy  V.  a.  a  înfundi,  a 
muia  uă  substanţă,  uă  plantă, 
înlr'uuu  licidii,  câ  se-i  es- 
tragă  succulu. 

fnf  usiblejaf//'.  infusible,  care 
se  pote  infundi,  topi 


Inffusion. 


in. uniune,    de- 


cocţiune. 
Infusoires,  »t.  pi.   infuso- 
rie,  aninialcule  nii<"roscopice 
carî  trăiescu  in  licidî. 
Ingambej  adj.  dispusa,  ve- 
selii, uşioriu.  Comp.  dispos, 
alerte. 
.'^Ingânierf  v.  a.  a  căuta  în 
spiritulil  seu  vre-unii  mijlocu 
de  isbulire. 

Le  part.  pas.se  de  ce  verbe  -s'ac- 
forde  toujours. parce  qu'il  est  tou- 
jours  precede  de  son  compl. direct. 

Ingenieur,  m.  inginera.  — 
Etimologia  probab.  d'n  e»- 
fjui,  engl.  eiifiiue,  machină. 

Ingenieusementy  a(/t<.  in- 

geniosu,    iscusitu,    cu     spi- 
ri;u. 
l/igenieuX|    euse.    adj.   in- 


geni  su,  iscusitu,  plinu  de 
spiritu. 

Ingenu  ,  ne,  adf.  .simplu, 
sinceru. 

ingenuiiei  î.  ingenuitate, 
sinceritate  naturale  şi  gra- 
ţiosă. 

Ingenument,  adv.  simplu, 

cu  naivitate,    frajichement. 

i  Ingerence,  f.  ingerinţi,  an^- 

mesficu  in  ale  altuia, vd. urm. 

^'ingerer,  v.  r.  a  se  ingeri. 
se  amniesiica  fără  drepţii  în 
ce- va.  —  Le  part.  passe  suit 
la  mcme  regie  que  le  p.  p. 
du  verbe  s'ingenier.  Voy. 
ce  mot. 

In  globO)  loc.  lat.  cu  mul- 
ţimea, în  grămadă,  en  masse. 

Ingouwernable,  adj.  ne- 
gubernabile.  [cunnoscetoriu. 

Ingrat,  e,  adj.  ingratu,  nere- 

Ingpatiiude,  f.'  ingratitu- 
dine, nerecuuuoscinţă. 

Ingredient,  m.  ingrediente, 
substanţă  care  intră  în  com- 
posiliunea  unui  remediu,  u- 
nuî  ammesticii  eic. 

Ingu^rissable,  adj.  iie- 
possibile  de  temeduitu. 

inguinal;  ale,  adf.  inginale, 
vd.  aiiie.  [dibaciu. 

Inhabile,    adf.    inabile,    ne- 

Inhabiiement,  a(/i-.  inabile, 
fără  desteritaie,  fără  dibă- 
cia, )ieoi. 

Inhabilete,  f.  inabilitate,  ne- 
dibăcia.  [citate  legale. 

Inhabiiite,    f.  jur.    necapa- 

Inhabiiabie,  adj.  de  nelă- 
cuitii. 

Inhabite,  ee,  adf.  nelăcuitu. 

Inhabitude,  f.  nedeprinder<>, 
neobicinuiuţă.  [prinsu. 

Iniiabitue,    ee,    adj.    nede- 


INI 


504 


INX 


Inhalat'Oni  f.    absorbţiune. 
Inherence,  f.   inerinţă,   u- 

niuno  d'"^  nalură,  nesepara- 

bile. 
Inhârent,  ente,adj.  ineriate, 

unitu,  ueseparubile,  din  na- 
tură l<i  unu  subiectu. 
Inhiber>,  \d.  Prohiber. 
lnhibitio;i>,  vd.  Prohibition. 
Inhospitalier  I     ere,    adj. 

neospitale,  negăsduitoriu. 
Inhospitalite}   f.    lipsă   de 

ospitalitate,    recusaţiune    de 

a  priimi  pe  streini,    inuma- 

nitate  către  dînşiî.  [crudCi. 
Inhumain,  e.  adj.  inumanu, 
Inhumainement,  udv.  fără 

umanitate,  crudîi. 
Inhumanîtei  f.  actij  de  inu- 

manitate,  crudime. 
Inhumation,  f.   îmmormîn- 

tare.  Comp.  enterremenf. 
Inhumep,    v.  a.    a    îngropa 

cu  onorile  funebri,  enterrer. 
Inimaginable,  arZj.  carenu 

se  pote  imagina,  închipui. 
Inimiiable,  at/./.  inimitabile. 
lnîmilEe,(.inimiciă,vrăjmăşiă. 
Inintelligible,  adj.  neînţel- 

lessii.  [escessivu  nedreptu. 
Iniquej  "Jj. contrariu  ecităţiî, 
Iniquementi  adv.  cu  totulii 

nedrepţii.  [nedreptate. 

IniquitCf  f.  inicitale,  estremă 
Iniţiali  ale,  adj.  iniţiale  (de 

litere),    dela    începutu.    Ini- 

tialement,  la  începutu. 
initiatioiii  f.  iniţiaţiune,  ad- 

mis?iune  la  cunnosciinţa  u- 

noru  mistere  .seu  taine. 
initiativcif  iniţiativă,  dreptu 

de   a    alege,    de   a  propune 

primulu. 
initief    ee,   adj.   iniţiatu,  in- 

trodussu  în  mistere,  admi.ssu, 


priimitu,  într'uă  societafe 
particulare. 

Initier,  v.  a.  a  iniţia,  a  ad- 
mite, priimi  în  unele  ceri- 
monie  religiose,  secrete,  în- 
tr'uă societate,     [injecţiunc. 

Injecter,  v.  a.  a  injecta,  face 

Injection,  f.  injecţiune. 

Injonction,  f.  injunţiune, 
commandă  espressă,  vd.  en- 
joindre. 

In  jur  6}  f.  insultă.  Comp.  of- 
fense,  outrage,  tort. 

Injurier,  v.  a.  a  offen-a  prin 
vorbe  superăt6re,prin  insulte. 

Injurieusement,  adv.  in 
modii  injuriosu,  insuUătoriu. 

Injurieux,  ease,  adj.  inju- 
riosti,  oflensătoriu,  msultă- 
toriu. 

Injuste^  adj.  nedreptu. 

Injustementy  adv.  nejustii, 
cu  ne  Ireptate. 

Injusticei  t.  nedreptate. 

Iniisible,  vd.  IlHsible. 

Innascible,  adj.  fcol.  care 
nu  se  pote  nasce.      [gabile. 

innavigable,    adj.  nenavi- 

Inneci  ee,  adj.  innăscutu. 

Innervationj  f.  tote  func- 
ţiunile nervilorii. 

Innocemmenty  adv.  cu  in- 
nociuţă  ,  innocinte,  nevino- 
vată,       [vinovăţia.  Fără  pi. 

Innocenccy  f.  innocinţă,  ne- 

Innocenty  e,  af/J.  innocinte, 
nevinovaţii,  sust.  simplu. 

InnocenteP)  v.  a.  a  absolvi 
(acquita),  declara  innocinte. 

innocuite,  f.  nevătămare. 

Innombrable,  adv.  nenu- 
rnerabile,  nenuiueratii. 

Innombrablement  y  udv. 
nenumeratu. 

InnomCiC^,  adj.  s.  iyvwmme. 


INO 


505 


INQU 


nenurailu,  fără  nume.  Con- 
trat— ,  contracţii  fără  deno- 
minaţiune  particulariă. 

Innonîiney  ee,  adf.  anat. 
tară  nume  particulariu.  Les 
os — s,  ossele  iliace. 

lnnovateur,»(.  innovatorii, 
ionouitoru,  [novatearl. 

Innovation,  f.  innovaţiune. 
innouire,  reformă. 

Innover,  v.  a.  a  face  ino- 
vaţiune,  introduce  noutăţi 
într'uă  datină  etc,  a  reforma. 

lnO|  m.  ino,  spegiă  de  fluture 
(in  munţii  Austriei). 

Inobservance,  f.  vd.  urm. 

Inobservation,  f.  inobser- 
vaţiune ,  inessecuţiune  a 
promissiuniloru.  Mai  raru 
inohservancc. 

Inoccup^i  ee,  adj.  inoccu- 
patu,  fără  occupaţiune,  fără 
trebă. 

Inoculateur,  m.  trice,  f. 
med.  inoculatorii,  altoitorii. 

Inoculationj  f.  med.  ino- 
culaţiune,  altoita,  altoielă. 

inoculer,  v.  a.  med.  a  ino- 
cula, altoi  (de  bole). 

inoculistei  tn.  părtenu  allîi 
inoculaţiuniî.  [mirosu. 

Inodorei  adj.  inodoru,  fără 

inoffensif,  ive,  adj.  inof- 
linsivu,  nevdtămătoriu.  Inof- 
fensiveme)it,  fără  vătămire. 

inoff  icieux,  eiise,  adj.  inof- 
ficiosii.  Testament,  —  testa- 
mentii  prin  car>!  eredele  le- 
gitimii este  depossessu  fără 
causă.  Donation — se,  dona- 
ţiune  care  face  unuia  din 
copil  parte  maî  mare  la  suc- 
cessiune. 

Inofficiosite,  f.  cilitatea  u- 
nuî  actu  inofficiosu,  vd.  prec. 


Inondation,  f.  inundaţiune, 
potopii :  mare  mulţime. 

InondC)    rn.  ee,  f.  inundatu. 

lnonder,v.a.a  inunda,  potopi. 

InopinCf  ee,  adj.  inopinaţii, 
neprevedutîi,  imprevu. 

Inopinâment)  adv.  inopi- 
naţii, pe  negăndite. 

lnoppoPiun,u>je,  adj.  inop- 
portunu,  nu  la  timiiulti  seîi. 

Inoppopiunitej  f.  inoppor- 
tunitate,  occasiune  defavo- 
rabile. 

InorganîquCiOf/J.^ia/.  inor- 
iranicii,  brutu.  Se  dice  de 
corpurile  inorganisate. 

Inosculationj  f.  vd.  Atias- 
tonvise. 

Inouiy  e,  adj.  neauditii. 

In-planOi  adj.  nevar.  {for- 
mat— ),  formatu  unde  uă 
cola  întregă  face  foia  seu 
doue  pagine.  Şi  format  a- 
tlantique,  (în  imprim  ). 

Inpromptui  //'.  vd.  im- 
promplu. 

Inquart,  m.  uniune  de  trei 
părţi  argintii  şi  una  de  auru. 
>'i  inquartation.quartation. 

In'quiet,  i'ie,  adj.  neliniscit, 
agitaţii.  [neliniscesce. 

Inqui^fantf  ante,  adj.  care 

Inquieter,  v.  a.  a  nelinisci, 
turbura  (de  temere).  S' — ,  a 
fi  neliniscitu. 

Inqui^tude,  f.  nelinisce,  a- 
gitaţiune  de  spiritîi,  de  corpu, 
causată  prin  passiune,  prin 
indisposiţiune,  prin    temere. 

Inquisiteur,  m.  incisitoru, 
judecătorii  de  incisiţiune. 

lnquisition,f.incisiţiune.Tri- 
bunale  stabiliţii  ca  se  caute  şi 
se  pedepsescă  sinţimintele 
contrarie   credinţei  catolice. 


INS 


5(MÎ 


INS 


Inquisgiorîal,  ale,  adj.  in- 
cisitoriale,  de  incisiţiune. 

Insaisissable,  adj.  care 
nu  se  pote  prinde,  apuca. 

Insalubre)  adj.  nesalubre, 
nesănetosii.  Comp.  malsain. 

Insalubritey  f.  nesalubri- 
tate.  viliulu  lucruluî  care 
strică  sănătăţii,  [ncsăturare. 

InsatiabiEite  ,     f.     nesaţiu, 

Insatiable,  adj.  nesăţiosu, 
nesăluraUl.  [satiii. 

Insatiablementiadu.cu  ne- 

insciemment,  fără  a  sci. 

fnscience,  1',  nosciinţă,  i- 
giioraiice,  (vecii.). 

Inscienij  c,  adj.  care  n'are 
consciinţă  de. 

Inscriptiblci  adj.  inscrip- 
tibile, care  se  pote  înscrie 
într'uă  figură  geometrică. 

Inscriptiony  t.  inscripţiune, 
—  en  faux,  actîi  prin  care 
cine-va  susţine  în  justiţă  că 
uă  buccată  e  falsă. 

Inscrire,  v.  a.  a  înscrie, 
însemna    într'unu    registru. 

Inscrutable,  adj.  nescru- 
tabile,  nepetrunsii,  care  nu 
se  pote  cerceta  minuţiosu. 

(V  rinsşu,  adv.  fără  scîrea, 
vd.  Insu,  care  e  şi  maî  bunii. 

Insectei  f.  insectă,  micîi  a- 
nimale  uevertebratu,  cuî  cor- 
pulu  şi  membrele  sunt,  ai'- 
ticulate. 

InsectSvore,  adj.  insecii- 
voru,  care  se  nutresce  cu 
insecte. 

[nsense,  ec,  adj.  nebunii. 

Ins^nsibilit6|  i'.  ne.simţirc. 

(nseiirib'ei  adj.  nesimţi- 
bi'e.  iiesimţitoriii      [simţite. 

InHbT^siu'ientBntfadj .pe  ne- 

tnseşiarabley    adj.  nesepa- 


rabile,    care  nu  se  pote    se- 
para, disperţi  de. 
rns<§parablenient||ac/(;.ne- 

disperţitii,  neseparatti. 

Inserer,  v.  a.  a  insera,  pune 
printre,  adaugi  între. 

Insertion,  1',  inserţiune,  in- 
troducţiune  i)rintre  altele. 

Insexeî  ee.  adj.  bot.  tară 
sessti. 

(nsidieusement,  adv.  in- 
sidiosii,  prin  înşelăciune. 

InsidieuXi  cuse,  adj.  insi- 
diosii,  care    caută  se  înşele. 

Insigne}  adj.  însemnaţii,  de 
însemnetate,  signale. 

JnsigneSi  in.  pi.  insemnt^, 
sumne  de  onore  iuneî  dem- 
nităţi), [seninătate. 

Insignifiance,  i'.  niciuă  î>i- 

Insignifîanfj  o,  adj.  de 
nicîuî  însemnătate,  care  nu 
însemnă  nimicii,  fără  im- 
portanţă. 

Insinua  nt,  e,  adj.  cure  scie 
se  însinuede,  se  se  însinu- 
ede  (viiv),  se  attragă. 

Ins'inuatiff  ive,  adj.  pro- 
priii a  însînui  (virî),  a  at- 
trage. . 

Jnsinuatian,  f.  însînuire. 

Insînuer,  v.  a.  a  insinui,  in- 
troduce înceţii  şi  cu  abili- 
tate. S'--,  a  se  însînui,  pe- 
trunde  cu  încetulii. 

Insipidei  ar.'j.  insipidii,  fără 
.nicîuă  sapore  şeii  gustii, 
(cum  e  cciiuşea),  vd.  şi  fada. 

Insipidementj  adv.  insi- 
pidii,  fără    gustii,  vd.    jirec. 

Insipidite,  f.  calitatea  insi- 
pidului, vd.  insipide. 

Insistancef  f.  insistinţă,  stă- 
ruinţă, perseveranţă. 

Insiste^}    V.   n.    a'  cere  de 


INS 


5(»7  — 


INS 


ropoţito  orî,  a  insiste,  stărui. 

InsociabiFitei  t'.  isolaţiune, 
caraotoiu  de  a  nu  se  pute 
associa. 

Insociab'e,  adj.  nesocia- 
bile, care  nu  se  pote  associa. 

Insolation,  î'.  insolaţiune, 
e«panere  înaintea  Soreluî. 

(nsolemnient,  ckUk  cu  in- 
solinţă. 

Fnsolence,  1".  insolinţă,  vio- 
linţă  oppressivă,  lipsă  de  res- 
pectii,  mare  cutedanţă,  o- 
brăsniciă.  [linte. 

Insolent,    e)ile,   adj.    inso- 

^nso  iîe,  adj.  insolilu,  con- 
trariu usuluî.  reg'uJeî. 

Insolubilit  tf  f.  calitatea  sub- 
stanţcloru  cari  nu  se  potîi 
dissolvi,  topi. 

Insolubfe,  adj.  nesolubile, 
care  nu  se  to.  esce. 

finsoiv«jbiiîte,  f.  neputinţă 
.,  de  a  plăti. 

InsolwabEe,  adj  nesolvabile, 
care  nu  po'e  plăti. 

Insomnie,  1'.  nesomniă,  a- 
gripniă,  nesomnu. 

'nsoucianoej  f.  nepi^.sare, 
neîngrijire. 

insoucîant,  e,  aJJ.  caronu 
se  aflecteilă,  nu  se  îngri- 
jesce,  de  nimicu.  [pusu. 

fnsoumis  ,    e,    adj.  nesup- 

Insoumission,  f.  nesup[)u- 
nere. 

insoulenab''e,  ar^/ care  nu 
se  pote  susţine,  nejustiQca- 
bile. 

Tnspeoter,  v.  a.  a  inspecta, 
cerceta  ca  inspectorii,  essa- 
inina  cu  auloritate. 

InspesteuPf  »».  trice,  f.  in- 
spectorii, cellu  ce  veghedă 
assupra. 


fnspectîony  f.    inspecţiuno, 

cercetare,  sarcină  şi  grije 
de  a  veghia  la   unii  lucru. 

Inspîrateur,)n.  tvice,l'.  in- 
spira'orii,  cellîi  ce    inspiră. 

Inspi^atîon,  f.  inspiraţiune, 
însultlai-e,  resufflaie. 

Inspirer,  V.  ;i.  a  inspira,  su- 
geri, tace  se  se  nască  în 
inimă,  în  spiri:u,  vre-uă  miş- 
care, iusuffia, — (.'ai,  (s.  nu- 
maî  inspirer),  a  trage  aerulii 
in  plămănlf,  respira. 

instabie,  adj.  nestabile,  ne- 
statornicii,       [nestatornicia. 

Insiabilite,  1'.    nestabilitate, 

Installaiion,  1'.  instalaţiune, 
asşedare   definitivă. 

Insta'lier ,  v.  a.  a  instala, 
pune  in  possiîssiunea  unui 
locu,    unui  olTiciu,  a  stabili. 

lnstan*iftenS}a(/u.  instanţe, 
cu  insislinţă,  cu  stăruinţă. 

Inslance,  i\  instanţă,  solici- 
tat iune,  cerere  cu  stăruinţă  ; 
urmărire  în  jusliţă. 

Ins%ant|  m.  inomeniu,  clipă, 
A  V — ,  s.  dans  V — ,  îndată. 
A  chaque — ,  ă  tout — ,  ne- 
contenita. Comp.  moment. 

Snstan^,  c\  adj.  instanţe,  im- 
mininte,  grăbitoriu.pi'essanf. 

Instantanei  t'e,af(/.  instan- 
taneii, de  unu  momentii,  care 
se  produce  in  unu  moinentu. 

InstanianeitCi  f.  essistinţă 
instantaneă,  durată,  i)roduc- 
ţiunc,  de  unu  momentu. 

Instantanemenî,  ado.  în- 
tr'unii  momentu. 

â  r  Instar,  prep.  precum. 
Comp.  ă  V  exemple,  tout  de 
menie. 

Instauration,  f.  instaura- 
ţiune,  stabilire  (solemne). 


INS 


508 


INS 


Instaurer,  T.  u.  vd.  elahlir. 

Instigateur  ,  m.  trice,  f. 
instigatorii,  incltatoru,  aţî- 
ţătoru. 

InistigatiOfii  f.  instigaţiune, 
incitaţiune,  solicitaţiune  in- 
stanţe ;  aţiţare,  intrige. 

In6tiguer,  v.  a.  a  instiga, 
escita,  indeiim  i  la  {oech.) 

Instillation ,  f.  instilaţiune, 
vd.  urm. 

Instiller,  v.  a.  a  instila,  face 
să  curgă,  turna  cu  picătura. 

Insiincti  m.  instinctu,  sen- 
tiraentu,  mişcare  nedepin- 
dinte  de  reflessiune. 

Instinctif,  ive,  adj.  instinc- 
tiva, de  instinctu,  provenită 
din    instinctu.        [instinctu. 

In8tinctivement|ar/r.  prin 

Institui,  m.  crede  prin  tes- 
tamentii. 

Instituer  ,  v.  a.  a  institui, 
stabili  denouii,  asşeda  in 
funcţiune;  juris.  a  numi  unu 
erede  prin  testamentu. 

Institut}  m.  instituţii,  asşe- 
dămîntu.  L'  institut,  s.  V — 
de  Erance,  stabilimentu  lit- 
terariu  şi  sciinţificu  în  Paris, 
compusu  din  celle  cinci  a- 
cademie.  La  pi.  vd.  urm. 

InstituteSf  m.  pi.  institute, 
operă  elemintare  assupra 
principieloru  dreptului  ro- 
raanîi ;  principiele  dreptului 
romanii  redactate  din  ordi- 
nea Iui  Justinianii. 

Instituteur  m.  trice,  f. 
institutorii ,  professorîi  ele- 
mintare. 

Institution,  1.  instituţiune, 
asşedâmîntu,  educaţiune, 

Instructeur,  m.  instruc- 
torii, invetătorii. 


Instructifi  ive,  adj.  instruc- 
tiva, de  inveţătură. 

Instruction,  1'.  instrucţiune, 
inveţătură,  memorie,  ordini 
ce  dă  unu  principe  ambassa- 
doruluî  seii ; — d' un  proces, 
toţii  ce  este  necessariu  câ  se 
se  judece  unii  processu. 

Instruire,  v.  a.  a  instrui, 
invăţa .  Comp .  enseigner, 
apprendre. 

Instruit,  e,  ad '.  instruiţii, 
cu  inveţătură;  inlbrmatu. 

instrument, m.instrumentii, 
uneltă,  —  de  paix,  tractaţii. 

Instrumentairej  adj.  in- 
strumentări ti  .  Temoin  —  , 
marturu  care  assiste  pe  unii 
officiariii  publicii  in  unele 
acte. 

Instrumental,  ale,  adj.m- 
strumintale.  Inusit.  la  pi.  m. 

Instrumentation,  f.  mus. 
modul  îi  cum  e  dispusă  parte.i 
instrumintale  a  unei  buccălî 
de  miisică. 

Instrumenter,  v.  a.  a  face 
acte  publice  ;  compune  părţi 
înstrumintali  de  musică. 

Insu  f   m.  nesciinţă.    Usitatii 
numaî    in  :  a    Vinsu    de,  â 
mon — ,  â  votre — ,  etc.  fără 
scirea,  mea,  vostră  etc.  — 
In  acestu  casii  e  substantiva. 

EnsisLordinationir.  nesup- 
punere. 

Insubordonn^i  ee,  adj.ne- 
suppusiî. 

Insucces,)/!,  nesuccessîj,  ne- 
isbăndă,  nianque  de  succes. 

Insuffisamment,  adi'.  tară 
suflicinţă,  nu  destulu. 

Insuff  isance,  f.nesufficinţă, 
neajjunsu  ;  necapacitate. 

Insuffisant,  ante,  adj.  ce- 


INT 


50!» 


INT 


k 


suflicinte,  care  nu  e  de  aj- 
junsu,  nu  e  destulu.         [in. 

lusufflaiion,t'.  med.  sultlare 

Insufffler,  v.  a.  med.  a  sul'tla 
în,  introduce  prin  suftldre. 

insulairej  adj.  insulare,  din 
insulă.  Siist.  m.  lăcuitorîi 
de  insulă. 

Insuliant,  e,  adj.  insultă- 
tori ii,  (despre  lucrurîf). 

(nsulte,  1.  insultă,  ofl'ensă 
premeditată  (prin  vorbe). 

Insulter,  v.  a.  a  insulta,  of- 
fensa  prin  acţiuni  seii  vorbe, 
(—  qu.,  pe  căndu —  â  qn. 
a  nu  ave  consideraţiunea  ce- 
rută de  starea  sa  nelerice). 

Insupportablci  adj.  nesuf- 
leribile,  de  nesull'eritîi. 

Insupportablementiadi'. 
în  mod  îi  nesulleritci. 

Insurge,  re,  vd.  BevoUe. 

InsurgentSi  m.  pi.  insur- 
ginţi,  rebelî,  revoltaţi ;  trupe 
ungare  redicate  esiraordina- 
riu.  Les — ,  popore  din  An- 
glia-Nouă  (Amer.  de  nord.), 
căndii  sa  revoltaţii  contra 
nietropoliî  în  resbelulu  In- 
depindinţeî. 

^insurger,  vd.  Revnlter. 

Insurmontabiej  adj.  peste 
care  nu  se  pote  trece,  neîn- 
vinsii  (de  lucruri). 

Insurrection,!.  xd.RcvoKe, 
rmeiile.  soidcvement. 

Insurrectionneif  ele,  adj. 
de  insiirecţiune.  care  ţine 
de  revoltă,  resvrătiloriîi. 

Fntactie,rt(y/.intactu,ne.itinsu. 

Intactilej  adj.  deuepipăitii, 
cai-e  scapă  simţului  attin- 
gerif    tactului. 

Intai.le,  T.  intalio,  petră  gra- 
vată in  adincii,  opp.  camee. 


Intarissable,  adj.  neseca- 
bile,  nesecată.  Comp.  ine- 
pui  sabie. 

Integrali  ale,  adj.  integrale, 
to.ale.  Calcul — ,calculu  inte- 
grale. Calculu  prin  care  re- 
venirnii  dela  cresceriie  infi- 
nilîi  mice  la  variabilile  din 
cari  derivă.  L'—  e  d'mie  dif- 
feretitielle,  cantitatea  finii, 
cu"  difl'erinţialea  este  partea 
înlinitu  mică. 

Integralement,  adv.  inte- 
grale, iu  întregii,  în  totale. 

Integralitei  i'.  integralitate, 
starea  unuî  lucru  intregîj, 
compleţii. 

Integrant  ţ  e,  adj.  inte- 
grante, care  coutribuesce  la 
intergitalea  unuî  totu  {par- 
ties — es). 

Integra  tion,  1'.  integraţiune, 
vd.  integre)'.  [oue  tu. 

Intigrefddj.  integru,  probu, 

Integrer,  v.  a.  math.  a  in- 
tegra. A  gessi  inlegralea  u- 
neî  cantităţi  difFerinţialî. 

Integri  le,  f.  mtegritate,  în- 
tregii, stare  perfectă  a  unuî 
lucru  sănetosîi ;  onestate. 

Intellect,  m.  intelectii,  ra- 
ţiune, facultate  de  a  înţelege. 
Comp    enlendement. 

Inteilectif,  ive,  adj.  inle- 
lectivii,  de  intelectu,  de  in- 
teliginţă,  facaUe  --  ie. 

Intelieciive,  f.  lacultatj  de 
a  concepe,  de  a  înţelege. 

Inteliectuel)  elle,  adj.  in- 
telessLiale,  de  inteligiuţă;  spi- 
rituale, opp.  materiei. 

Inteliigemmenty  adv.  cu 
iniei iiiinţă,  cu    cimnoscinţă. 

InteiJigencei  f.  inteliginţă, 
facultate  intelecti vă. substanţă 


INT 


.10  — 


JNT 


curată  spirituale,  puterea  dfi 

a    concepe,    de    a    înţelege ; 

cunno.scinţe  approfundate. 
[ntefligenty    e,  adj.    inteli- 

gintc. 
Inte!ligible|a(/,/.  inteligibile, 

care  se  pote  înţelege. 
inteliigiblemeni,  adv.  in- 

ţelessii,    câ    se    se    po'ă  în- 
ţelege.   - 
Intemperancej    1'.    netein- 

peranlă,  necumpc^tu. 
Intempârairatj    e,  adj.   ne- 

teinperatu,  necumpetatii. 
Iniein^ere,    ee,  adj.    dere- 

reguKiţu  în  gusiuri,   în  pas- 

sinnT,    neteniperată,  necum- 

petafu. 
Iniempes^ie^  1.  nei-egulă,  maî 

alessLi  a  tem[)eratureii. 
IntempesiSf,  ive,   adj.  in- 

teinpesiivil  ,    cai'e    nu   e   la 

timpulu    cuvenita,    //or.s  de 

sai.soii. 
Intempestîvemenl,    adv. 

fără  tniipu,    nu    la    timpulu 

cerutu. 
Intendance,  f.    intendinţă, 

direcţiune  de  all'acerî. 
Iniendant,    m.    intendinie, 

funcţionariu  care  direge  unii 

serviliu  publicu  ;  prepusu  se 

administrede  adaceri. 
Intendanfte,    t'.  femea  unui 

intendinte. 
(ntense ,    adj.  /(.s.    iaten.'<u 

mare,  forte,  viuiî,  tare. 
Intension,  f.  //.s.  intinsiune, 

ardorc  ,     veeminţă.     Comp. 

fnrce. 
Intensiti»!  f.intinsita'e,gradu 

de  putere,  de  activitate  unei 

pulerî,  unei  calităţi. 
Intenţerj  v.  a  a  intenta,  în- 
cepe: —  un  proces,  une  ac- 


tion,  ane  accusaiiun  ă  qn.  a 
dischide  unii  proceasii,  face 
uă  accusaţiune  cui-va. 

Intentian,  f.  intinliune,  ten- 
dinţa sufleluluî  către,  unii 
scopii,  moli vu. Comp. t/es.sei«. 

Intentionne,  d&,  (u/J.  cu  in- 
tinţiune,  cu  uuj  rcopu. 

liitentâoninieilj|C'//e  adj.  in- 
tinţi  n;il(',  ('.:  ■  i'iiijunc.  Les 
iiiteiilimni  '''.-,  ^  six'xesl,  s. 
iinpresscs,  ,n  inî  ci"' anti^nî 
presuppune  că  c  "  (Ua  C(/r- 
purii,  ca  se  1'  \.-!cu  .  iii'.uri'". 

[ntercaden^^ej  ».  )nc(! .  ic-- 
burare  în  pui^-aţiuni.iii  pii!  ii. 

IntercaiSanV;  e,  înlj.  care 
presintă  pulsaliuMi  t  irlnirate. 
Pouls  — ,  pulsLi  i)er(-gulalu. 

intercaJaârei  adj.  întroca- 
lare,  de  înlre  alaţiune,  în- 
sei'atu,  adaussu  iatre  altele. 

tntercalation,  f.  inlrecaia- 
ţiune,  adaussu  în  întru,  in- 
tre allele.  Parliculare  despre 
diua  ce  se  adauge  lui  fc- 
bruariu  în  anniî  bissestili. 

Inlercaler,  v.  a.  a  întrecala, 
insera,  adăugi  îr^tre  altele. 

Interceder*,  v.  n.  a  între- 
veni,  follicila,  se  rug.i  jen- 
tru  cnv.  [tcrceptiott. 

Inter cepîalîon,  t    vd.  iii- 

InterneptePf  v.  a.  a  între- 
cepta,  întrerupe 

Interceplâoni  f.inti-ece,.liu- 
ne,  întrerupere. 

Fntercesseur,  m.  î-.treces- 
sorii,  care  sollicită,  cere,  pen- 
tru altulii,  mijlocioru. 

!ntercessB3n,  f.  întreces- 
siune,  intriivenire,  mijlocire. 

Intercosiali  ale,  adj.  în- 
trecostale ,  care  este  intre 
coste. 


]NT 


.11   — 


INT 


Infercurrentej  f.  intercur- 
rinte.  Se  dice  de  bole  cari 
vÎBU  în  diverse  timpuri  ale 
annuluî 
Intercutantî,  cl\  adj.  med. 
cai-e  este  ntre  pele  şi  carne. 

lnterdicSBOn,r.intredicţiune, 
proihiţiune,  oppriro  dela  e- 
serciţiulCi  unei  fapte,  unui 
dreptu.  |oppri 

InSerdire,  v.  a.  a  întredice, 

fnterdlt|  tn.  eccL.  întredissu. 
Sent  nţă  care  oppresce'unuî 
clericii  eserciţiulu  ordini  orîi 
sacre. 

Inter  di  i,  e,  adj.  întredissij, 
oppritu. 

Interessanty  c,  adj.  inte- 
re^sante,  de  intei"esse. 

Jnt6r>ess6|  e,  adj.  interes- 
situ.  Sast.  m.  cellii  ce  are 
intei'esse  într'uă  afl'acere. 

fnteresseryv.  a.  ainleressa; 
compromiii . 

Interet;  m.  interesse,  ceaa 
ce  es'e  utile  ;  uşura,  dobiiidă. 

Jnftepfoliei*,  v.  a.  a  lega 
(cartea)  inserăndu  foic  albe. 

Interăeurf  m.  interiorii,  in- 
ternu,  locuia  din  întru. 

Intârieus*}  e,  adj.  internu, 
din  în-'^ru,  vd.  preced. 

Int^rieurement,  adu.  in- 
ternu, în  întru,  au  dedans. 

Interîm^  w.  par  ialerim, 
interi tn,  întretimpu,  gubernii 
prin  interim  ,  provisoriii. 
Comp.  eiitre-leniiis. 

InterimairCj  u  j.  interi ma- 
riu,  care  esercită  funcţiuni 
prin  inie-iiii,  provisoriii. 

Inter jeciîfy  ive,  adj.  intre- 
jectivii,  care  esprime,  cere, 
intrejecţiunei,  vd.  urm. 

Jnterjectidnj  f.  gram.  în- 


trejecţiune,  partea    oraţiuniîf 
care  esprirae  passiunile. 

Intcr-jeter,  v.  a.  a  întrejecta, 
—  appel,  a  reclama  contra 
uă  .sentinţă^  appelcr  d'uu. 
jugement. 

Interligne  ,  m.  întreliniă  , 
spaţiu  între  doue  linie.  Sust. 
f.  imprim,  ceaa  ce  .serve.sce 
să  spaţiode,  se  rărescă,  li- 
niele. 

Interligner,  v.  a.  a  între- 
liniă, a  separa  între  linie  la 
(impr.l 

Jnterlineaîrej  adj  intrc- 
liniarid,  scrissu  in  întreliniă. 

Inierlobuiaire;  adj.  care 
se, iară    lobulele  i)lămînululf. 

InterlQcuteur,  m.  trice, 
iutrel;:cutorLi,  personă  întro- 
dussu  intr'unii  dialogu. 

Interlocufian,  f.  întrelocu- 
ţiune,  vo'-bii-ea  personoloru 
înlr'unu  dialogu;  sen!inţă  de 
judecată,  care  commandă  uă 
probă,  vd.  urm. 

Interlocutoire,  adj.  şi  v> 
sentinţă  jiidiciariă,  care  or- 
dineiă  uă  instrucţiune  prea- 
libile,  uă  probă,  farret,  ju- 
gement— ). 

Interlope,  »!.  nave  de  cora- 
merciii,  care  traficedă  in 
fraude.  Ca  adj.  suspectu. 

Interloquer,  v.  a.  a  ordina 
unu  interlucutuire,  vd.  vb. 
şi  onbarraser,  interdire. 

futermede,  m.  intromediîi, 
mijlocitorii,  chem.  substanţă 
ce  se  adauge  altia  câ  s'o 
disliledo. 

Inter niediairej«r/J.  şi  s».sV. 
întremediariu,  care  este  la 
mijlocii,'  între  douî. 

Intermediaţi  e,  adj.  între- 


INT 


.VI 2 


INT 


mediatu.  Se  dice  de  unii 
intervalu  de  timpii  intre  doue 
acţiuni,  intre  douî  termini. 
Comp,  inlervalle  de  temps. 

Interminable,  adj.  neter- 
minaliile,  care  duredă  mulţii, 
nu  .'e  pole  termina,  isprăvi. 

Internii ssioni  t'.  intremis- 
siune,  intrerupere,  intervalii. 

Intermîtiencej  1".  med.  în- 
tremitinţă,  întrerupere. 

Intermitienti  e,  adj.  în- 
tremitmte,  care  reincepe  prin 
intervale. 

Intermusculaire,  ar/J.  as- 
şedatii  între  muscliT. 

Internaţi  m.  internaţii,  şco- 
lă,  pensionii,  unde  sunt  in- 
terni. 

Interne^  adj.  internii,  din 
intru.  Sust.  rn.  scolariu  de 
medicină  allăturatii  la  eer- 
viţiulu  unui  spital  LI. 

Interner,  v.  a.  a  interna, 
obliga  se  lăcuescă  .siliţii  un- 
de-va. 

Inter nonce,  m.  întrenun- 
ţiii,  nunţiii  prin  interim.  Mi- 
nistru insărciuatu  cu  afl'a- 
cerile  Romei  în  lipsea  unui 
nunţiii. 

Interosseux  |  euse  ,  adj. 
auat.  a-sşeilatii  între  osse. 

Interpellateurj  m.  tr'ice, 
f.  întrepel atoni. 

InterpeHatîon,  I.  intrepe- 
laţiune,  cerere  de  a  re^punde 
assupra  unui  faptîi ,  apos- 
trofe. 

Interpei-er,  y.  a.  a  între- 
pela,  cere  se  riispundă,  .se 
de  esplicaţiuni. 

InterpineC}  ce,  adj.  bot.  cu 
i'oliole  mici  intre  altele  mari. 

Interpolateur,  rn.  celliî  cO 


înseredă  uă  vorbă,  uă  pro- 
posiţiune,  într'unii  testii. 

Interpolation,  f.  inserţiune 
de  vorbe,  de  frasî,  într'unii 
testii,  şeii  manuscrissC'. 

Interpoler,  v  a.  a  insera 
prin  errore  seu  fraude  uă 
vorbă ,  uă  frase ,  într'unii 
testu,  într'unii  actii,  seu  ma- 
nuscrissii. 

Interposer,  v.  a.  a  intre- 
pune,  pune  în  mijlocii,  a- 
dăugi  între.  —  Se  dit  d'un 
corps  qui  se  metentredeux 
autres. 

Interpositionf  f,  intreposi- 
ţiune,  adaussii  intre  altele, - 

Inter prâtateur,  m.  trice^ 
f.  intrepretat"  ru,  esplicatoru, 
(despre  persone). 

Interpretaţii) ii"', adj.  care 
esplică,  (despre  lucruri). 

Interpretation ,  f.  între- 
pretaţiune,  esplicaţiune. 

Interprete,  m.  intrepreie,. 
traductorii,  esplicalorii  ;  tăl- 
maciii,  (tracheman,fien  1rn~ 
chementl. 

Interpreter,  v.  a.  a  intre- 
preta,  esplica,  traduce. 

Inter regne,  )*i.  intreregnii, 
intervalii  de  timpii  unde  nu 
este  rege  etc. 

interroganti  adj.  gram. 
intrebătivii. Poi»«i — ,s.  poinl 
inter regaiif,  puntu  de  în- 
trebare. 

Interrogat,  m.  interrogat, 
cestiune  făcută  la   judecată^ 

Interrogateur,  m.  Irice, 
f.  întrebătorii ;  cellu  co  în- 
trebă. 

Interrogatiff,  ive.  adv.  in- 
Irebătiviî,  de  întrebare. 

Interrogation,  f.  întrebare. 


INT 


513 


INT 


Fnterrog-ifoirei  adj.  in- 
trebătoriu.  Sust.  w.  întrebă- 
rile judelui  şi  respunsulu  ac- 
cusatuluT. 

Interroger,  v.  a.  a  întreba, 
face  întrebări,    queslionner. 

Inter  roi}  m.  intre-rege,  rege 
ad  interim  la  Pioma  ant. 

Inferromprei  v.  a.  a  în- 
trerupe. 

Interrompu,  ue,  adj.  între- 
ruptă. 

interrupteur,  m.  Iricc,  f. 
intreruptoru,  care  întrerupe. 

Interruption,  f.  întrerup- 
ţiune. 

Interseciion,  f.  iutersec- 
ţiune,  punţii  unde  doue  linie 
se  taiă. 

Inter sticci  )i>.  intrestiţiu, 
micu  intervalu  de  timpii ; 
fis.  mici  intervale  între  mo- 
leculele contigue,  s.  vecine, 
dispicătură. 

Inter-transversairej  m. 
arad.  ligamentu  care  se  urcă 
da  lungulti  columnei  verte- 
brali. 

Intervalle,  m.  intervalu,  dis- 
tanţă intre  doue  lucruri.  Par 
hitet'valles,  din  timpu  în 
timpu.  Inegalitate  de  condi- 
ţiune  sociale. 

Intervenanti  e,  adj.  care 
intrevine,  iea  parte  la,  mij- 
locesce. 

Intervenir,  v.  n.  a  între- 
veni,  lua  parte  într'uă  afTa- 
cere,  mijloci, — dans  un  pro- 
ces, a  cere  să  fiă  admissii  la 
unii  processu.     [toru,  p.  us. 

Interventeur,  m.  mijloci- 

Intervention,  f.  intreven- 
ţiune^  mediaţiune,  mijlocire. 

Interversioni    f.  intrever- 

»;<■{.  Frmnc.-Rtm. 


siune,  stricarea  ordiniT,  în- 
torcere. 

Intervertir,  v.  a.  a  intre- 
verti ,  strica  răndulii,  de- 
ranger. 

Intervertissementi  m. 
vd.  Iiiterversion,  renver- 
se,inent. 

Intestat,  m.  intestatii,  fără 
a  fi  facutu  testamentii  (mou- 
rir,  deceder — ),  heritier  ab 
— ,  eredele  unei  persone  care 
a  muritii  fără  se  şî  facă  tes- 
tamentii. 

Intestini  m.  intestiuu,  lungă 
condussu  as.şedatu  în  abdo- 
me,  vd.  boyau. 

Intestin,  e,  adj.  intestinii, 
internii,  din  întrulu  corpului. 

Intestinal,  ale,  adj.  intes- 
tinale. 

Intim ation,  i.  intimaţiune, 
chiămare,  cerere,  în  judecată. 

Intime,  adj.  intimu,  internii 
şi  protundii,  forte  strînsu. 

Intima,  ee,  a-ij.  intimată,  care 
a  câştigată  la  uă  instanţă 
şi  s'a  făcută  appelă  contra 
luî,  appărătoră  în  appelă. 

Intimement,  adv.  intimă, 
strînsu. 

Intimer,  v.  a.  intima,  însem- 
na cu  aut:i'ilate  de  magis- 
trală, chiăma  în  judecată, — 
un  concile,  a  determina  lo- 
cuia şi  timpulă  unui  con- 
cilia s.  soboră. 

Jntimidation,!'.  intimidaţiu- 
ne,  inspiraţiune  de  temere, 
înlricoşiare. 

Intimida nt,  e,  adj.  care  in- 
spiră temere,  face  frică. 

Intimider,  v.  a.  a  intimida, 
tace  se  se  temă.      [legătură. 

Intimitâ,f.  intimitate,  striosă 

S3. 


INT 


514 


INT 


Intitulei  rn.  întitulaiu,  for- 
mulă în  capulu  unui  actii, 
titlu.  C.imp.  fiire. 

Intituler,  v.  a.  a  intitula,  da 
unu  titlu  (unui  actu  etc). 

•Intolerable,  adj.  netolera- 
bile, nesuileritu,  insuppor- 
tahle.  [sufleritu. 

Intolerabiement,  adv.ne- 

Intol^rancei  f.  netoleranţă, 
nesullerinţă. 

Intolerant}  e,  adj.  netole- 
raiitii,  care  nu  suflere,  opp. 
tolc)'a)it. 

Intol^rantisme,  m.  siste- 
ma notoleranţiloru  s.  acel- 
lorti  cari  nu  vrea  se  sullere 
altă  relig'iune  decătu  a  loru. 

fntonation,  i'.  intonaţiune, 
modu  de  a  produce  unu  su- 
netii.   .S('  i)ito)inalion. 

intoxicationi  f   otrăvire. 

Intoxiquer,  v.  a.  a  otrăvi. 

intradoSj  m.  partea  internă 
a  uueî  boite.  Douelle  iiite- 
rieure. 

Intraduisible,  adj.  nepos- 
sibile  de  tradussu,  netraduc- 
tibile. 

Intraitable,  adj.  de  com- 
merciii  diflicile,  care  nu  se 
înţellege  cu  nimine,  (sbur- 
dalnicii). 

Intra-muroSi  adv.  lat.  in 
intrulii  rauriloru  cetăţii. 

intransitifi  i  e.,  adj.  gram. 
netransitivu ;  a  cuî  acţiune 
nu  trece  affară  din  subiecţii, 
verbe  intransitif,  s.  verbe 
neutre. 

Inti*anty  m.  cellu  ce  era  a- 
lessu  de  naţiunea  sa,  ca  se 
determine  pe  rectorulii  uni- 
'  vel-sităţii  din  Paris. 

intrepide ,   adi.    intrepidii. 


care  nu  se  teme  de  periclu. 

Intrâpidement,  adv.  cu  în- 
trepiditate,  curagiosu,  fâră 
frică. 

Intrepiditej  f.  intrepiditate, 
fermitate  iu  periclu,  curagiu, 

Intrigant,  e,  adj.  intrigante. 

Intriguci  f.  intrigă.  Practică 
secretă  pentru  successulu  u- 
neî  aflacerî.  [intrige. 

Intriguer,  v.a.  a  intriga,  face 

lntrinseque,ar/J.intrinsecu, 
propriu  .şi  essinţiale,  opp. 
extrinseque .  Argument  — , 
argumentă  scossîi  din  na- 
tura însă.şî  a  subiectului. 
Valeur—,  valore  a  obiecte- 
loru  indepindjnte  de  uerî-ce 
convenţiunî. 

Intrinsequement,  ado.  in 
modu  intrinsecii. 

Introducteur  ,  m.  trice, 
introductoru. 

Introductîf,  ive,  adj.  in- 
troductivii, de  introducţiune, 
de  intrare,care  face  îaceputîi. 

Introduction,  f.  introduc- 
ţiune; discursii  preliminariii. 

IntroduirC}  v.  a.  a  intro- 
duce, duce  in  întru,  face  se 
intre :  fig.  da  începutii,  da 
cursii. 

Introit,  in.  (pronunţ,  pe  t), 
introitCi,  rugăciune  cantată 
care  începe  liturgia. 

lntroniission,f.  instalaţiune 
pe  scaun  ulii  episcopale. 

introniser,  v.  a.  a  instala 
unii  episcopii,  a-lii  asşeda 
pe  scaunulîi  episcopale. 

lntrouvab!e,ac/j.  neges.sitii, 
care  nu  se  pote  g^ssi. 

Introuve,  ee,  adj.  negessitii. 

Intrus  I  e,  adj.  (part.  du 
verbe     Intrure    qui    n '  est 


ÎNV 


INV 


])  «int  en    usasze),  îutrodussu 
prin  violinţă,  cu  siia,  contra 
dreptului. 
Intrusion ,     f.    nitruducere 
contră  dreptu,  prin  violinţă. 
Intuitif,  ive,  adj.    intuitivu. 
Seiiice  despre  uă  cunnoscinţă 
clară,  .şi  certă.  Vision  intui- 
iii^e  de  Dieu,  visiune  a  luî 
Dumnedeu,  cum  eate  a  teri- 
ciţiloru   din  cerCi.    Mctliode 
— L'c^raetodă  intuitivă.  Comp. 
lecoii  de  choscs,    enselgne- 
ment  par  l'aspect. 
Intuitioiii  f.    intuiţiune,  vi- 
.siune    intuitivă,  cunnoscinţă 
.spont  .neă,    indepindinîe  de 
uerî-ce  deraustraţiune. 
Iniuitivement,  adc.  intui- 
tiva, prin  intuiţiune. 
Intumescence,  l'.  intlătură, 

[loiilleuu-nf. 
Intus-susccption,  1.    in- 
troducere intrunu  corpii  or- 
ganisatii  a  uouî  succu,  unei 
materie  ,    c.ire    \u    tace    se 
crescă. 
Inusitei  ^-^i   <^di.    inusitatu, 
eşitii  din  uşii,   neobicînuitu. 
Inutile,  (idj.  inutile,  nefolo- 

siioriâ. 
Inutilement}    adv.    inutile, 

fără   rolusii,  en   vaiii. 
InutilitCi  f.  inutilitate,  nefo- 

losu.  La  pi.  lucruri  inutili. 
InvaincU}  ue,  adj.  neînvinsu. 
Jnvaiidei  adj.  invalidu,   in- 
lirmu,  belegu,  avoir  ses — s, 
a  prii  mi  uă  retraţtere    ono- 
rabile. Acte — ,  actucarenu 
possede  condiţiunile    cerute 
de   lege,  ca    se  producă  el- 
fectulu  .seu. 
Invalidement,    adv.    fără 
putere,  fără  eflectii,  nulii. 


Invalider,  v.  a.  a  invalida, 

tace  se  tiă  nulu. 
InvaJidite,     f.     nevaliditate, 

lipsă  de  valoi-e  ibrrnale. 
Invariabilite,  f.  nevarietate 
neschirnbare.    fneschimbatiu 
lnvariable,av//.  nevariabile, 
Invariablement)  adv.  ne- 
variabile, fără  schimbare. 
Invasion,  f.  invasiune,    nă- 
vală,   (c'i    se    cucerescă    uă 
ţerră). 
Invectivei  1'.  invectivă,  vorbă 
iojuriosă,  defăima,   [vective. 
Invectiver,  v.  n.  a  dice  in- 
InvendablCi  adj.  care  nu  se 

pote  vinde. 

Invendu,  ue,  adj.  nevîndutil. 

Ipventairej  m.    inventaria. 

Invenier,    v.    a.   a  inventa, 

născoci  :    jtresuppune,    con- 

iroHcer.  [ventorii. 

Inventeur,  m.  trice,  l\  in- 

Inventiff  ice,  adj.  inventivii, 

de  invenliune,  care    are  ta- 

lentulu  de  a  inventa. 

Invention  ,     f.    invenţiune, 

discopperire,  născocire. 

Inventorieri    v.   a.    a  face 

inventariu,pune  in  inventariii. 

Inversablej    adj.   care   nu 

se    pote  reverti ,    (resturna, 

vei'ser). 

Inverse,  adj.    inversii,    in- 

torsCi,    oppusii.  ProposiHon 

— ,  în  care  predicatulîi  pro- 

l)0siţiuniî    directe    e    in  lo- 

culu  subiectului.  En  raiaon 

— ,  în  raţiune  inversă,  căndu 

unulu    se  măresce    şi  cellu- 

-    altîi  se  micşioredă  în  aceaa.şî 

proporţiune.  Sasl.    in.  ceaa 

ce  este  in  ordine  inver.să. 

InversementjarZr.  inversu. 

Inversif,    ive,    adj.    f/ravi. 


ÎNV 


516  — 


IOD 


inversivu,  unde  se  făcu  in- 
versiuni. 

fnversion,  inversiune  (res- 
lui'nare);  cjyam.  transposi- 
ţiune,  schimbare  în  ordinea 
usitală,  analitică,  a  vorbeloru. 

Inwertebre,  ee.  adj. never- 
tebvaiu ,  făi'ă  vertebre,  cuî 
lipsesce  columna  vertebrale 
ossosă  (despre  animali^. 

fnvestigateur,  m.  trice,  f. 
investigatorii,  care  iace  cer- 
cetări conţinu  ite. 

Investigation,  f.  investi- 
gaţiune,  cercetare  îndelungă. 

Investir,  v.  a.  a  învesti,  a 
stabili  cu  formalitate  în  pos- 
sessiuneauneî  domnităţT;  mi- 
lit.  a  iucungiura  cu  trupe. 

Investissement  y  m.  in- 
veslitulu,  incunginrarea  (,m- 
/(7.)  prealabile  unei"  cetăţi  îna- 
inte de  assediu. 

Investiturej  f.  învestitură, 
redicare  lauădemnitaleeccles. 

Invefere,  ec,  adj.  invele- 
ratu,  învecliilii. 

^'Invetereri  v.  a.  a  se  în- 
vechi, inrădecina. 

Invincible,  ad  .  neînvinsii, 
care  nu  se  pote  învinge. 

Invinciblement  y  adv.  în 
modu  neînvinsu,    nebiruitu. 

Inviolabilitei  1.  calitatea  lu- 
crului ui'violabile. 

In  viola  bl  ey  adj.  neviolabile, 
care  nu  trebue  călcalu,  vio- 
laţii, peste  care  nu  trebue  a 
trece, 

Inviolablement ,  adv.  în 
modu  niiviolabiie,  necălcatu. 

Invisibilit^y  f.  nevedere^  ne- 
putinţă de  a  se  ved«^. 

fnvisible  y  adj.  nevisibile, 
care  nu  se  pote  vede. 


invitationy    f.    invitaţiune^ 

chiămare. 
rnvitafoircy   adj.    antiennă 

care  să  căută  în  prima  parte- 

a  offîciuluî  (ă  matineu}   cu 

Venite,  exsultemus. 
Invitcy  e'%  adj.  invitata. 
Inviter,  v.  a.  a  invita,  chiă- 

ma,  pofti  ([ie  cine-va). 
Invocationy  f.    invocaţiune, 

luvocatoire,  de  invocaţiune. 
InvolontaireyacZ/.  nevolua- 

tariii,fără  concursulii  voinţeL 
Involontairement  y    adv, 

nevoluntariîî,  fără  voinţă. 
Involucrey^u.  hot.  involucre» 

adunătură    de   foliole,    cari 

încungiură  ba.'iea    commune 

a  maî  multoru  peduncule. 
Involucrây  ce.  adj.  premu- 

nitîi  cu  involucri,  vd.  [ivec. 
In  volute,    ce,  adj.  bot.   in- 

volufatu,    înla-şiuratii    in  si- 

ne-şT.  Avec    Ies   riidiments 

de.<'  feidlles  roules    en  de- 

dun$. 
Involutiony    f.    involuţiune^ 

adunătură  de  difficultăţî. 
InvoquePy  v.    a.    a   invoca, 

chiăma,  a  cita,  în  favoreasa. 

Comp.  ap}jeler,en  appeler  â. 
Invraisembabley  adj.  ne- 

verisimile,  care  nu  se  arretă 

adevăraţii. 
Invraisemblablement  y 

adv.  neverisimile. 
Invraisemblanccy  f.  ceaa 

ce  nu  scmeiiă  a  fi  adeveratu. 
Invulnârable,ar/j.  nevulne- 

rabile,  care  nu  pole  fi  rănitu. 
lodatey  m.  sare  de  India. 
lodey  m.  chim.  iodîj. 
lodiquOy    adj.    iodicu,    for- 
mată de    iodă    şi    de    ossi- 

genu. 


IRO 


517 


IRR 


-lodurei  m.  chein.  ioduril, 
conibinaţiune  de  iodu. 

loţgeSy  m.  pi.  loiîTi.  Sectaires 
indiens,  qui  rejettent  Ies  ve- 
îeinents,  afin  de  raontrer  qu' 
ils  ont  secoue  le  joug  du 
luoude. 

lonien,  eanc,  adj.  ionicu. 
din  lonia.  Mus.  mjde — .Les 
letlres  îo  forment  deux  syl- 
labes  dans  ce  niot  et  Ies 
suiv.mt.s. 

lonique,  adj.  ionicu.  Vers 
— ,  ver.şu  de  patru    mesure. 

lotaj  m.  iota,  literă  grecă  ; 
fitj.  niniicu. 

lotacisnie,  ui.  gram.  usu 
frecinte  allCi  vocalii  i  în  vorbe. 

louler,  V.  n.  a  cănta  ca  Ti- 
rolesil. 

lpecacuana|(pecac'.(u;«cAu, 
//i.ipecaruajîă  annelată,piantă 
rubiac.  de  Mes-sicti.  Maî  a- 
lessă — auiie/Zt',  .7ris.[pleopLi. 

Ipr^auj    ui.    bot.   specia    de 

lpso-factO|  o  'i'.  prin  fap- 
tulu  insuşi, /j«,   le  seul  fait. 

Irasciblci  adj.  supereciosii. 

ab  Irato,  loc.  lat.  din  rnăniă, 
ab  irato. 

Ire,  f.  iiianiă,  Cin  poes.  pop.). 

Iridâi  ce.  adj.  asseiuine  iridiî. 

Iridium,'»  iridiii,  metalu  a'lb. 

IriSj  //(.  iride.  cerculil  care 
incungiură  pupila ;  arculii 
cerescu  (curcubeu).  Pierde 
d' — ,  petră  in  care  .se  vedCi 
culorile  arcului  cerescu 
(curcubeului). 

Eris^i  'J(?,  adj.  care  pre.sinlă 
culori'e  arcului  cerescu. 

Ironie,  f.  ironia.  Cest  quand 
on  dit  le  contraire  de  ce 
qu'on  veut  entendre. 

Ironiquei  adj.  ironicu. 


Ironiquementjar/ 1'. ironica, 
prin  ironia. 

Iroquois,  ui.  seibaticu  diu 
America  septiatriunalo  ;  fiy. 
omu  inepţii,  nerodu. 

Irrachetabîei  adj.  care  nu 
se  pote  rescuiiipăra. 

Irradiaiion,  f.  astr.  irra- 
di  iţiune,  einissiunea  rade- 
loru  unui    corpH    luminoşii. 

Irradier,  v.  n.  a  se  intinle 
către  părţile  din  pregiuru. 

IrraisonnabJej  adj.  neia- 
ţionabile.  Iară  raţiune. 

lrraisonnab!ement,  udo. 
neraţionaie,  lără  raţiune. 

lrrationnel}e2/&,  adj.  yeoui. 
ner.iţionale .  Une  quantite 
est  irrationnelle,  quand  elle 
ne  peut  etre  representee  ni 
par  un  nombre  entier.  ni 
par  uii'  IVactiou. 

Irrăconcîliabley  adj.  ne- 
recoQciliabile,  care  nu  se 
pote  împăca. 

Ir  r6concîiiabIenient,ar/ u. 
tară  împăcare.  [sabile. 

Irrecusable,  adj.  uerecu- 

Irreductibilite,  adj.  nepu- 
tinţă de  a  se  reduce,  seu 
diminui. 

Irreductible,  adj.  irreduc- 
tibile,  care  nu  se  pote  re- 
duce,        [tatu.  nechibsuitu. 

Irreflâchiy  ie,  adj.  necuge- 

Irreflexioni  f.  lipsă  de  re- 
llessiune,  negăudire.  nechib- 
suinţă. 

lrr£.formable,  adj.  iiere- 
Ibrmabile,  care  nu  se  pote 
reforma,  .scbimba.. 

IrrefragablCy  adj,  care  nu 
se  pole    contradice,    recusa. 

Irrâgularite,  f.  neregula- 
ritate. 


IRR 


IRR 


IrreguFier,   ere,  adj.  nere- 

gulatu,    corps — ,  corpii    ale 

CUI  i)ăiii  nu  sunt  egalî. 
irreguiiârement,  nr/«<.  ne- 
regulata, fără  regulă. 
Irreligieusement ,    «f/c. 

nereligio.su. 
IrreiigieuXy  euse,  adj.  ne- 

roligio.-^ii.  Comp.  impie. 
Irreligion,  f.  Jijjsă    de  reli- 
gia ne. 
Irrentediable,    ailj.    ncre- 

mediahile,    care  un    se  pute 

temeciui. 
irremedîablement ,   adv. 

neremetliatii,rără  temeduinţă. 
Irremîssiesle,    adj.    nere- 

III  issi  bi  le, care  nu  se  pote  ierta. 
frpemissiblement ,    adv. 

Iară  intoi'cere,  fără    iertare. 
Irreparabley   adj.  nerepa- 

rabile,    care  nu  se    pote  re- 
para, drege. 
Ir  repar  abSeiKent,otty.fără 

reparatiune,    fără    intorcere. 

|rreprelTen8îble,c(f//.  care 

nu  se  pote  critica  (reiirendi-e). 

Irreprehensibfement  , 

(iiJv.  nepossibile  de  criticaţii. 
IrreprimabBcj  adj.  care  nu 

şc    p()le    reprime,    .^i    irre- 

jiressibte. 
Irreprochable,    adj.  care 

nu    merită   imputaţiune  seu 

critică. 
Irresîstibiiiie,  f.  neputinţă 

de  a  resiste,  de  a  se  oppune. 
Irresistibie,    adj.    nercsis- 

tibile,  CUI  nu  se  pole  resiste, 

oppune. 
Irresistiblement,ac;c.fără 

resistinţă,    fără  opposifiiine. 
IrresoEu,    ue,  adj.    nereso- 

lutu,    nedecisu,    nehotăritu. 

indecis,  chancelanf. 


lrresoiument|  adv.  nede- 
cisu şi  nesiguru. 

Irr^soli:  Jniif   f.    neresolu- 
ţiune,    nedecisiune,    nehotă- 
rire. 
Irrespectueusement , 
adv.  nerespectosu,  fără  res- 
pectu. 

IrrespecfueuXy  cuse,  adj. 
nerespectosu,  care  nu  res- 
pectă. [  respundere. 

lrresponsahililte|l'.lip.să  de 

Irresponsable,  adj.  ne- 
respunsabilc,  care  nu  res- 
punde  <le  actele  sella,  cu 
nicTuă  respundere. 

Irreveremenf,  adv.  fără 
reverintă,  fără  res|iectu. 

Irreverencc,  f.  nereverin- 

^r-  ţă,  lipsă  de  respectii. 

Irreverent,  e,  adj.  nereve- 
i-inte,  cu  nerespectii,  cai'c 
esle  contră  respectulu  cuve- 
nitîi.  Seulemenl  en  m aliere 
(le  religiou. 

Irrevocabilite,  /.  neputinţă 

t'#de  a  se  revoca,  înlorce. 

Irrevocable,  adj.  nerevo- 
cabile, care  nu  se  pote  re- 
voca, rechiăma,  lua  inderetii. 

lrrevocabIenient,a(/t<.fără 
revocaţiune,    fără  întorcero. 

{rrevoquci  ee,  acij.  nere- 
vocat ii. 

Irrigatioii}  f.  irrigaţiune,  u- 
dare  a  jiămîntuluî,  avrose- 
ment.  [ritare. 

Irritabiiite,  f.  facile    înter- 

Irritablei  adj  îrritabile,  es- 
citabiie,  care  se  îiiterrîlă  fa- 
cile, lesne. 

Irriianfj  e,  adj.  iritante,  în- 
tărritătoriu.  Dâcret — ,  de- 
cretii  care  anuulcdă.  In  med. 
si  SK-s^remediH  care  înlerrită. 


JSO 


511» 


ITE 


Irritatioii}  f.  irritaţiune,  iu- 
territare,  agitaţiune. 

Irrite,  ee,  adj.  irritatu,  in- 
territatu. 

Irroration,  f.  espunere  la 
rouă,  med.  vd.  arrosement. 

Irrupfioii)  f.  iiTupţiuiie,  iu- 
vasiune  repede,  năvală. 

Isabellci  f.  adj.  galbinu  dis- 
cliisu.  Sust.  f.  speţiă  de 
l)rună;,s((.s<.  m.  caiu  galbinu. 

IsagonCy  adj.  geom.  isagonii, 
cu  ăngliiurî  egali.  |neî. 

Isard,  m.    chamois  de  Pire- 

Ischion,  m.  ischiii,  ossulu 
leinurrliiî,  cojjsei. 

Ischuretiquey  adj.  med. 
contră  iscuriă. 

ischuriey  f.  med.  iscuriă. 

Isiaquey  adj.  {table — )Isiaca. 
Celebre  monument  de  l'an- 
Hquite,  sur  lequel  sont  i-e- 
])rest'n1e3  Ies  mystores  d'Isis. 

isiamisme,  i/i.  islamismu, 
}[aJwme!isme. 

isoceley  adj.  fjeoui.  vd. 
isoscide. 

Isochrone,  adj.  isocronu  ; 
monrements  --.•*,  mişcările 
cari  se  făcu  in  tim[.urî  e- 
galî. 

Isochronismey  m.  isocro- 
uismu,  durată  egale  in  miş- 
cările unui  corpii,  în  oscila- 
ţiunî. 

IsogonCi  adj.  vd.   Isagone. 

Isolant,  e,udj.  fis.  isolante, 
care  nu  conduce  electrici- 
tatea. 

Isolafionif.  chem.  isolaţiune. 

Isoley  t'e,  adj.  isolatu,  lăssatii 
singuru,  solitariu. 

Isolement,  m.  isolaţiune,  se- 
paraţiuue.  [paratu,  in  parte. 

Isolement,  adv.  isolatu,  .se- 


Isolerj  V.  a.  a  i.sola,  separa, 
lăssa  singurii. 

Isoloiri  m.  apparatii  cu  sti- 
cle, pentru  a  isoia  corpurile 
ce  voimu  se  electrisărau. 

isomere,  adj.  chem.  com- 
puşii de  părţi  asseminî. 

rsometrie,  arilm.  reducţiu- 
nea  Iracţiunilorii  la  acel'aşî 
numitorii. 

isonome,  adj.  isonomy,  sup- 
pusu  lalegî  egali.  Seditde.s 
cristaux  dont  Ies  decroisse- 
ments  sur  Ies  bords  et  sur 
Ies  nngles  sont  egaux. 

isoperimetre ,  m.  <jeom. 
isoperimetru,  cu  perimetre 
egali. 

Isopodey  adj.  cu  piciorele 
asseminî.  Familia  de  crus- 
taceî. 

Isoscele,  adj.  Irlunyle—, 
triăndiiii  cu  doue  lateri  e- 
galT.  ^ 

Isothernie,  adj.  isotermu, 
de  aceaaşi  temperatură. 

israelite,  */*.  israelitu. 

IssU}  ue,  adj.  care  ese,  de- 
scinde, din. 

Issue }  f.  eşitu,  resultatii  ; 
Jocii  pe  unde  esse  cine-va. 
PI.  estremităţî  la  unele  ani- 
mali. 

Isthmc,  ni.  işiiiiu. 

Italianismey'/i.  italian ismiî,. 
vorbire  propria    limbeî  ital. 

italien,  enne,  adj.  italianu. 

Itaiique,  adj.  italicu,  pufinu 
plecaţii  la  drepta  (i)iiprj. 

■tem,  0.(7»,'.  assemine,  in  acel- 
laşi  medii,  —  c'est  tout  dit, 
şi  cu  asta  s'a  terminaţii,  nu 
maî  Yorbimu. 

Itâratif,  ive,  adj.  iterativu» 
repetiţii. Comp.  frequentatif. 


JAC 


j20 


JAQU 


It^rativementi  adv.  rei'e- 
ţitu,  de  multe  orî,  adde.se. 

JteratO}  sentence  d' — ,  sen-  : 
tinţă  de  constrîngere  corpo-  j 
rale.  ; 

Ifineraire  ,    m.    ifinerariii, 
dnimu  de  urmată.  , 

Itou,  aJv.  assemine  şi.  ! 

lule,  rit.  genu  de  insecte  apt.  \ 

IwCş  ivette,  f.  spegiă  de  ger-  i 
nioudr.,  tămîiţă.  Si  chame-  '■ 
liijtis,  ive  musquee. 

IvoirCj    m.    ivoriu,    fildeşiii. 
Cou  J'  — ,  gitu  forte    afbii.  | 
Noir  d' — ,  pulbere  negră  de  | 
ivoriu  calcinaţii.  1 

lvraÎ4i,f.  negliină,  rnădăruică, 


Şi  ivroie  s.  ivaire,cjei'reau. 
Ivrey  adj.  beatu,   gris,  scul. 
Ivresse,  f.  beţia. 
Ivrogne,    adj.    beţivii.    La 

fem.   ivrocjnease. 
ivrogner,  v.  a.  a  be  cu  es- 

cessii  şi  adde.se,  pop. 
Iwrognerîe,  f.  beiviă,  beţia. 
Ixiey    sau   Ixia,    f.    genă    de 

plante. 
Izard,  vd.  Tsard . 
lxoS|  ra.   uă  gaiţă. 
Izari|  m.  garangii  orientale. 
ized|  m.   ised.    Nume  ce  da 

Persiî  genieloru  bune. 
izemien,    enne.    adj.    <jeol. 

formaţii  prin  sediminte. 


J,  m.    j.  a  sepie    cousunante. 
11  .se  prcnonce  ji  d"apre.s  1'  | 
ancienue    appeliation,    et  jâ  ' 
d'apres  la  nouvelle.  I 

Jaj  vecbiă  pentru  Dcjă.  ! 

Jabley  ut.  .scobitură  la  doge  j 
pentru  a  reţine  Tundulu. 

Jab'er,    v.  a.  a  scobi   doge. 

Jabloîrej  m.  d.dtă  pentru 
scobiţii  doge. 

Jabof|  m.  guşiă  la  passerî.     \ 

Jaboter,  v.  n.  s.  jabofter,  \ 
a  vorbi  multe  (palavragi). —  \ 
Coiiip.  jaser,  caqueter,  fam.  ' 

Jacasse,  adj.  cuî  place  se 
strige,  se  spună  multe,  pop. 

Jacasser,  V.  n.  a  striga  (fle- 
cari), [flecuri,  pop. 

Jacasserie,  f.  vorbă  multă, 

Jac6e,f'.plantă  de  ornamentii. 
La  pjeiile  —  seii  pensce  sau- 
vage,  spepiă  de  pansele. 

Jacenf,    e,  adj.  Se  dice  de 
uă  proprietate  allii  cuî  pos- 
necunnosculu. 


JacherCi  f.  oblegă,  pâmintu 
arabile  lă.ssatu  in  repaasii. 

Jach^rer,  v.  a.  a  ara  pă- 
mîntii  lăssatu  în  repausu. 

Jacintei  s.  yacinthe,  f.  zam- 
bilă. 

JacobeCjf.  s.  herbe  de  !<ai)U- 
.Taqnes,  .specia  de   plantă. 

Jacobiny  m.  iacohinu,  reli- 
gioşii din  ordinea  s-tuluî 
Dominicu.  Leur  premier 
couvent  fut  etabli  dans  la 
rue  St.-Jaques  â  Paris.  De 
lâ  leur  nom. 

Jacobiniere,  f.  clubii  alUi 
.Iacobin  iloru. 

Jacobinismey  )/k  .Tacobi- 
nismu. 

Jacobites,  ui.  pi.  .lacobiţT, 
partent  aî  Im  .Jacobu  II,  re- 
gele Anglieî;  creştini    egipt. 

Jaconas,  m.  .spegiă  de  mus- 
selină. 

Jaquart, /)i.  .spe?iă  degher- 
ghefîi,  inventaţii  de  Jacquart. 


.fAL 


521  — 


JAQU 


Jactance,  f.  jactanţa,  li^ufiă. 

Jacuiatosre,  adj.  Se  dice 
de  uă  rugăciune  scurtă  şi 
ferbinte  la  Dumnedeti. 

Jade,  m.  p(âtră  verde  forte 
tare. 

JadiSy  adv.  altă-dată.     [roce. 

JaguaP|/n.unu  patrupedu  fe- 

Jaîeti  m.  vd.  Jais. 

Jailiiry  v.  n.  a  ţişni,  saillir. 

Jaillissant,  e,  adj.  care  ţiş- 
neşce. 

Jaiinssement}    m.  ţisnire. 

JaiSy  rn.  bitume  fossile  negru 
lucitoriu.  Şi  jaiet ,  ambre 
iioir. 

JalagCi  m.  dreptu  ce  se  per- 
cepea pentru  vinuri  vîndute 
in  amenuntîi. 

Jalapi  m.  3.  belle  de  nuit, 
merveille  de  Per  ou,  sa- 
lapă,  noptiţă,  plantă  a  cuî 
rădăcină  e  purgativă  ;  • — 
sain,  salapă  adeveratâ.    . 

Jale,  i.  mare  putină,  \ă.ha- 
quet,  jatte. 

Jal^e,  f.  cătu  conţine  putina, 

Jalet}  rn.  petricică  rătundâ, 
vecii . 

Jalloty))i  butoiu  pentru  seuu. 

Jalotii  rn.  ţăruşiu.      [ţăruşi. 

Jalonnementy  m.  batere  de 

JaionneP)  v.  u.  a  bate  ţă- 
i-uşî. 

JalonneuPi  m.  cellu  ce  bate 
ţăruşî,seu  servesce  de  ţăruşiu. 

Jalouser,  v.  a.  a  li  gelosu, 
ave  gelosiă  (zulipsi). 

Jaiousie,  f.  gelosiă  ;  estremă 
delicateţă;  jalusele. 

JalouXjo'^^e,  adj.  gelosu,  in- 
vidioşii (pisina.ş),uai.sseai( — , 
bătirnent  ,  na\e  care  se 
clelină  pre  tare  ;  voiture  — 
•se,  care   se    applecă    intr'uă 


parte  şi  alta  ;  place — se,  loci> 
fortilicatu  forte  esp.isu. 

JamaiSy  adv.  nici-uădată. 

Jambage  I  rn.  as.şedare  de 
petre. 

Jambe,  f.  piciorulu  dela  gc- 
nuchiu  iu  jeosu,rfw  genon  an 
pied.      [ciorulii  bine  făcutu. 

JanibǤ|  et\  adj.  care  are  pi- 

Jambettei  f.  cuţitu  micu. 

Jaitibîer,}n.curelo  dela  scara 
şeleî. 

Jaitibier^ere,  adj.  anat.  care 
privesce  la  piciorii.  rn.  pi. 
trei  muşchi  aî  tarsului. 

Jambon,  m.  şuncă. 

Jambonneau,f/KmicăşuQcă. 

Jan,  //!.  jan.  Terminti  de  jocîi 
de  trictrac,  petit — ,(jrand — . 

Jannissaire,  //i.  janiceru. 

Janoty  rn.  \  ersonă  prostă, stu- 
pidă, întruă  comedia. 

Janotisme,  rn.  caracteru  de 
janot,  vd.  prec. 

Jansenismeir/'.jansenismii, 
doctrina  lui  Janseniu,  teolog, 
oland.,  assupra  graţieîşi  pre- 
destinaţiuiiif,  condemnată  de 
papa  IniiocenţiCi  X.  pg.  mo- 
rale .-everă. 

Jans6nistei  rn.  jansenistu. 

Jantei  obadâ  de  rota. 

Jantille ,  f.  scândură  dela 
rota  moreî  peste  care  lo- 
vesce  apa. 

Janvier,  //*.  ianuariii. — Dela 
1563  a  devcnitu  prima  lună 
a  annului.  Altă-dată  annulii 
începea  la  Pasce. 

Japon|/>2.porcelanujapoiiesu. 

Jappementy  j/7.strigătulîi  u- 
nuî  cane  micu.  [raicu. 

Japper,  v.  n.  a  lătra  unu  cane 

JapU|  rn.  uă  pas.sgre  bra.sil.' 

Jaquei  f.  mintenCi.  .Şi  jache. 


JAR 


522 


JAU 


-^cle  rnailles,  peptari'i  de  ierru, 
plaloşiă, 

Jaquelinci  f.  uvcioru  largu. 

Jaquemart,»» .figură  de  me- 
talu,  represintăndu  unu  omii 
înarmatu,  care  bate  orele  cu 
unîi  martelîi  la  unu  orologiu. 

Jaquerie,  f.  associaţiune  de 
terranî.  vd.  •»)•;/(.. 

Jaques,  Jaquiers,  m.  pi. 
ţerraniî  revoltaţi  in  1358  con- 
tra domniloru  loru  {sei- 
f/;?e!<>'s).~Numele  deriva  dela 
mintenulu  (jaqae)  ce  purta. 

Jaquette,f.mintenu:ja([ueta. 

Jaquier,  m.  specia  deurdică. 

Jarde,  vd.  Jardons. 

Jardin,  m.  grădină. 

Jardinagey  )n.  cultura  gra- 
dinei. 

Jardiner,v.  n.  a  lucra  la  gră- 
dina pentru  distracţiune. 

Jardinefj  m.  grădiniţă. 

Jardineiise,  f.  (emeraade 
— ),  smarandii  inchisu  şi  pu- 
tinii curatîi. 

Jardinier,  m.  grădinariu. 

Jardiniere)  l'.  grădinăre.ssă. 

JardonSjVi. pl.s.jarde,  f.  tu- 
niore  dură  la  glesna  calului. 

Jargoiiy  m.  vorbire  corruptă, 
limbă  stricată,  necunnoscută. 
Spegiă  de  diamante  galbiuu. 

Jargonner,v.n.  a  vorbi  stri- 
caţii (vd.  prec.)  uă  limbă. 

Jargonneur,iH.eKse,  f.  care 
vorbesce  uă  limbă  stricată. 

Jarnacj  ni.  micu  puranalu, 
(  după  numele  luî  Chahot 
Jarnac),  coup  de — ,  lovitură 
de  trădătoru.  Rea  intorsură 
nea.'iiteptatH. 

JaroussCff.s.jaros.se,  plantă 
legum,  măzărică.  Si  vesce. 

Jarre,  f.  mare  vassu  de  pă- 


unntu  smălţuitu  pentru  apă> 

Jar  ret,  m.  glesnă. 

Jarretei  ec,  adj.  veler.  cuî 
sunt  fluerile  picioreloru  pos- 
teriori   întorse  în  întru. 

se J ar r eter,  a  sî  pune  legătu- 
rele  de  ciorapi.         [ciorapL 

Jarretiere  ,  f.  legătură    de 

JarSf  m.  găscanii.  Enlcndie 
le — ,  a  ti  finu,   viclenii. 

JaSy  m.  mar.  duplă  buccată 
de  lemnij,  care  susţine  an- 
cora în  apă. 

Jaser,  v.  n.  a  vorbi  pentru 
petrecere(palavragi),k(6i?/er. 

Jaseran,  (/*.  vd.  Jaseron. 

Jaserie,  L  vorbă  lungă  (pa- 
lavre. 

Jaseron,//i.lănţurelude  aurii 
subţire.  Maî  bine  .hiserait. 

Jaseur,  m.  e».<e,  f.  care  vor- 
besce multe  (pal.ivragiîi).  , 

Jasmiti)  in.  iasomia. 

Jasminees ,  i'.  familia  de 
plante. 

Jaspage,  )u.  jaspii  imitatiu 

Jaspe,  m.  jaspu,  spegiă  de  a- 
gdtăijaspe  agale), — egypiien 
jaspu  egigtenu,  globulatîi. 

Jasper,  v.  a.  a  împestriţa. 

Jaspure,  f.  impestriţătură. 

Jatfe,  f.  vassu  lungu  iiintr'uă 
buccată,  ynar.  circuitii  de 
scăndurî.  [jatie. 

Jatteei    f.    conţinutulii  unef 

Jauge,  vergea  pentru  inosura 
capacităţii  buţilorîi. 

Jaugeage,)ii.cotire,  mesura- 

tulii  buţilorîi.  [buţile. 

Jauger  ,    v.   a.  coti,  mesura 

Jaugeur,  m.  cellu  ce  mesoră 

buţile.  [chisii. 

Jaunâtre,  adj.  galbinii  dis- 

Jaune,  adj  .galbinu, — d'(ra/\ 

gălbinuşiîi  de   ouu. 


.TEN 


>23 


.TEU 


Jaunet,  rn.  bot.  gălbinele. 
Jaunct,ef/e,at7/.gălbiniciosu. 

Ui)   jannet,  uă  niounetă  de 

auru.  [a  .se  îngălbini. 

JauniPi  V.  a.  a  îngălbini^  v.  n. 
Jaunîs-sant,  e,  arfj'.  care  in- 

ş^albineşce. 
Jaunissei  f.  nume   vulgare 

pontru  ictere,  vd.  vb. 
Javart,  m.  veter.  lurnore  du- 

rerosH  în  jeosulu  piciorului 

Ja  caî,  la  bouii. 
Javeau,  »t.  insuliţă  formată 

de  arenă  .seu  de  nomolCi  prin 

vevgrsatulii  apeî. 
Javels,  ee,  adj.  Se  dice  de  o- 

vedulii    allti   cuî   grăunte    a 

deveniţii   negru  .şi  greii  din 

plouiă. 
Javeiei*!  v.  a.  a  stn'nge  grăulu 

în  grăniedî  după  ce  s'a  cos- 

situ:  V.  n.  a  deveni  galbinii. 
Javeleur,  m.  cellu  ce  strînge 

grăulu  după  cossitu. 
Javeiine,f.  armă  de  aruncare 

lungă  şi  subţire. 
Javeilej  f.  grămadă  de  grău 

remasă  pe  brasdă  pană  căndii 

.«e  se  facă  mănuchî. 
Javeloti  rn.  arcii  ;  săgeta. 
Jayetj  //(.  chichlibarii  negru, 

jiii^,  umbre  uoir. 
Je,  i>roii.  eu.  Igiid- 

Jeannette,  f.  cruciuliţă  de 
Jecoraire,  «<//.  care  ţine  de 

ficiifu. 
Jectigation ,     f.     tresăriţii 

allii  pulsuluî  unui  bolnavu. 
JectisseSi  f.  pL  pămintu  să- 

|iatu,   scormoni  tu. 
J^cuibajj/i.  un  arbure  brasil. 
Jehovah,  m.  .lehova. 
Jejununii  rn.  secundulii  in- 
testina subţire. 
Jenny,  f.  laacbină  de  torsu. 


Jcpboa|i*(.genu  de  mamifere. 
Si  gcrboi,  gerho,  m.,gerboise. 
f.  irnacropofla). 

Jeremiade,  t.  plângere  fre- 
cinte  şi  importună,  fam. 

Jesuite,  m.  iesuitii. 

Jesuitîque,  adj.  iesuiticu. 

Jesuitisme,  rn.  ie.'juitismu. 

JesuS|  rn.  Isus-Christii. 

Jet,  m.  aruncăturăjSpaţiulvi  ce 
percurge  petra  asvîrlită  cu 
putereC(/c  pierre), — de  niar- 
chaudises,  aruncarea  raarle- 
loni  în  mare,  că  se  uşiurede 
uă  nave  ;  —  d'abeilles,  nouu 
stupu;  acheter  le  — ,  a  cum- 
păra totii  pescele  care  se  va 
prinde  de-uădală  ;  —  d'eau, 
aruncătură  de  apă  dintr'unii 
tubei. 

Jetây  ni.  passîi  de  danţvi. 

Jetee,  f.  grămadă  de  petre  la 
intrarea  unui  portă. 

Jeter,  v.  a.  a  arunca,  asvirli. 

Jeton,    rn.    marcă    de  jocii. 

Jeu,  Ȕ.  jocu  ;loculu  de  jocu. 
mişcarea  părţilorii  unei  ma- 
cliine  ;  jjic^  varietate  de  as- 
pectu. —  de  rnots,  jocil  de 
vorbe,  allusiune  fundată  pe 
assemenarea  vorbeloru./f»./; 
d'esprif,  jocuri  de  spiritii, 
cum  sunt  eniguiatele  etc. 

Jeudi,  rn.  jouî. 

â  Jeufijfu/f.iără  a  fi  măncatii. 

Jeune,  adj.  june:  tinerii. 
.Jeune  liornme,  june;  jearie 
fevime,  jună,  jevnes  gen.^. 
juni,  tineri. 

JeAne,  rn.  ajunii,  abstininţă 
de  nutrimentii,  postii. 

Jeuncment,  adv.  câ  unii 
june;  vluOA.  de  curindîi. 

JeOner,  v.  n.  a  ajun^,  posti.- 

Jeunesse,  f  juneţă, junime ; 


JOI 


524 


JON 


-personă  tînără,  maî  alessii 
ilică. 

Jeuneifette,adj.  lortejune. 

.JeAneur,  nt.  eiise.  f.  care 
ajjunedă,  ajjunatoriu. 

Joaiileriei  t'.  giuvaergeriă. 

Joailfieri  m.  iere,  f.  giu- 
vaergiu. 

Jobardi  m.  prostii,  pop. 

Jobarderief  f.  prostia,  ne- 
ghiobia, (pop). 

Jobberiei  f.  samsarlicu  de 
proprietăţi. 

Jobelin,  m.  bărbaţii  care  se 
conduce  şi  se  înşelă  de  so- 
cia  sa. 

Jockeyj  ia.  jockeu,  feciorii. 

.JockOy'H.  spe?iă  de  maimuţă. 

Jocrisse,  f.  servitorii  stu- 
pida, vd.  şi  benet,    nifjaud. 

John-bully  ri>.  adică  Jean 
le  Taureau,  nume  datu  An- 
glilorii. 

Joiei  t.  buccuriă.  Fdlc  de — ■, 
fiică  d&ietrecore,  prostituită. 

Joignant,  e,  adj.  contiguu. 

Joindrei  v.  a.  a  uni,  lega. 

Jointi  m.  articulaţiune  a  osse- 
lorii,  punţii  de  contactu,  de 
uniune.  Truiivev  le — ,a  găssi 
modulă  cellii  maî  bunii  de  a 
procede  într'uă  affacere. 

Joint,  e,  part.  p.  adj.  unitu, 
attingîndu-se.  Ci — ,  aici  al- 
lăturatii,  Joint-que ,  alifară 
că,  ujoiUe  que,  s.  ajoulez 
que,  oiitre  que. 

Jointă,  ee,  adj.  Se  dice  de 
unu  călii  cuî  piciorul  ii  este 
pre  lungă  seu  pre  scurtă.. 
Cheval  long — ,  court — . 

Jointeau  ,  m  .  uneltă  de 
dogară. 

Joînt6e,f.cătu  (ordă)  putcniu 
tine  cu  ambele  mane. 


Jointif  ,  ive,  adj.  care  este 
unită. 

Jointoiement}  rn.  punere 
de  ra  lodă  între  rărămii^e, 
ca  se  se'  lipescă.  Verbulu  e 
jointoyer. 

Jointurei  f.  uniune,  legătură. 

Jolijie,  adj.  frumosă,  plăcută. 
Qui  plait  plutot  par  la  gen- 
tUlesse  que  par  la    beaute. 

Joli-coeur,H2.  omă  care  face 
pe  amabilele,  fam. 

Joiiety  etie,  adj.  frurauşelu. 
Mai  multă  la  tem. 

Joiiment,  adv  frumosă,  cu 
IVumuseţă. 

Joiivetes,  f.  pi.  giuvaere. 
Comp.  babioles,  bijoux. 

Jombarde  vd.  joubarbe. 

Jonc,   }ii.  papură ;  bagă. 

Joncaire ,  1'.  uâ  plantii.  Şi 
juncaria.  [papură. 

JonchaiCi  f.  locu  pliuu    cu 

Jonchee,  f.  flori,  erbe  cari 
se  semăna  pe  strată,  pe  uliţă, 
in  (li  de  cerimoniă. 

Jonchery  v.  a.  a  semenă,  re- 
sipi  florî,  erbe,  pentru  ceri- 
monie.  Campagne  jonchee, 
căn"ipiă  plină  cu  morţi. 

Joncheres ,  f.  pi.  tul'e  de 
papură,     [liniuţe  de  (ildeşă. 

JonchetSj  m.  pi.  ună  jocu  cu 

Jonction  ţ  f.  juncţiune,  u- 
niune,  legătură. 

Jongler,  v.  n.  a  face  intor- 
sure  de  abilitate,  a  inşela. 

Jonglerie^  f.  intorsură  dr^ 
abilitate,  apparinţă  falsă,  în- 
şelăciune, totir  de  passe- 
passe. 

Jongleur,  rn.  jongloră,  cău- 
tător u,  musicante;  înşelător ă. 

Jonquci  f.  nave  indiană  şi 
chinesă. 


.TOU 


525 


.TUCH 


Jon-thiaspi,  m.  uă  plantă. 

Jonquillei  f.  ghiocellii,  nar- 
ci)iiius  jonquilla. 

Josephy  m.  (papier)  chărtiâ 
subţire  şi  transparinte,  (de 
subtu).  [jucatu. 

Jouable,  culj.    care   pole   fi 

Jouailler,  v.  n  a.  se  juca 
mice  jocuri  pentru  petre- 
cere,   fam. 

Joubarbe  f  f.  jombarbe  , 
plantă  totu-deuna  verde  ; — 
des  toits,  sempervivum. 

Joue^f.  parte  a  legiei,  buccă, 
coucher  en — ,  a  ochi. 

Joueej  r.  desimea  unui  muru 
in  dischisura  porţejf. 

Jouelle,  f.  locii  pentru  viie. 

Jouer  ,  V.  n.  a  se  juca  ;  a 
cânta  cu  unîi  inslr;  a  ave  di- 
verse nuanţe  (despre  culori). 
>'e —  de,  a  şi  rîde  de.  Se 
jouer  â  qn.  a  attaca  pe  cnv. 
iară  consideraţiuue, —  qn.  a 
înşela  pe  cnwJouer  a,a  se  pe- 
riclita de  a; — au  fin,  au  plus 
fin,  a  pune  abilitate,  fineţe, 
câ  se  isbutescă  ; —  de  mal- 
hear,  a  nu  isbuti, —  de  son 
reste,  a  alerga  la  unîi  mij- 
Iccu  estremu. 

Jouet,  ra.  jucăria. 

Joueurf  ni.  euse,  f.  jucătoru. 

Jouffiui  e:  adj.  cu  obraji 
inarl. 

Joug,  in.  jugu  ;  servitute. 

Jouir,  V.  n.  a  se  buccura. 

Jouissancci  f.  buccuriă,  fo- 
losinţă, possessiune. 

Jouissanti  e,  adj.  care  se 
buccură  de,  are  in  posses- 
sdune. 

Joujouy  m.  jucăria. 

Jourj  m.  di;  dischisura,  Te- 
reştrii. .Se/ oi  i-e — ,a  şîf  dischide 


drumu.  Jours  gras,  ultimele 

dile  de  carnavalu. 
Journaly  m.  diariu,  jurnale 
Journalier,  ere,  adj.  de  di^ 

dilnicil  ;  fg.    schinibătoriu. 
Joupnalisniey  m.  diarismu. 
Journafiste,  rn.   diaristii. 
Journâei  f.  di,  durata  uueî 

dile  ;  di  de  bătălia. 
Journeilemenf ,ar/t'.in  tote 

dileie,   dilnicu. 
Joute  f   f.    luptă    călare    cu 

lancia,  luptă  pe  apă. 
Jouter,  V.  n.  a  lua  parte  Ia 

joute,  vd.  prec. 
Jouteur,/)!.  euse,  i\  luptătorii 

călare  cu  lancia,  pe  apă. 
Jouvence  ,    i'.   (vech.)    vd  . 

jeuiiesse. 
Jouvenceaug\(i.adolescent. 
Jouvenelleyf.jună  fiică,  p.us. 
louxtey  prep.  conforme  cu. 
JovialfUl e,adj.  joviale,  veselii. 
lovialementi  adv.  cu  ve- 
selia, [seliă. 
Jovialitei  f.  jovialitate,  ve- 
JoyaUjîJî.g-iuvaerica.  [curia. 
JoyeusementiaJr.  cuhuc- 
JoyeusetCi  t.  glumă,  vorbă. 

faptă,  pentru  a  rîde. 
Joyeux,  euse,  adj.  care  es- 

prime  buccuriă,- veselii. 
Jub6y>n.  tribună  în  formă  de 

galeria  între  timpla  şi   cho- 

rulu  bisericeî.    Veiiir  â— ,  a 

concede,  se   suppune. 
Jubiiairey  adj.  jubilariu,  de 

jubileu. 
Jubilantye,adJ.  veselu,  neol. 
Jubilationyf.buccuriă,  chefu. 
Jubil6y»i.  jubileu.  Indulginţă 

generale  accordată  de  papa. 
Juc,   i)i.    vd.  juchoir. 
Juch6,   adj.    m.    calii   care 

asTîrlă. 


JUG 


52G 


JUM 


Jucheri  v.  u.  a  dorini  pe  ra- 
mură (de  passeri) ;  fig.  a 
şede  ia  locii  pre  înalţii. 

Juchoirj  m.  locu,  prăjină, 
unde  dorinu  gainele. 

Judaiquei  adj.  pre  inser- 
vitii  la  regule  :  interpreta- 
tio)i — ,  intrepretaţiune  vorbă 
cu  vorbă  (ă  la  lettre) ;  pier- 
res  — -  s,  vîrfuri  de  coquile 
marine    petrificate. 

Ju  dai  ser,  v.  n.  a  urma  în 
vre-unti  piuitu  cerimoniele 
j  ud  aice. 

Judaisme,  m.  judaismu, 
religiunea  judaică. 

Judas,  .n.  Juda,  disclnsură 
an  tavanulu  prăvăliei  că  se 
vedă  in  jecsu,  dosubt. 

Judeliej  1'.  passere  apatică. 

Judicatum  solvi,  loc.  lat. 
caat'ion  — ,  cauţiune  depusă 
pentru  plata  eventuaL  a  spe- 
selorfi  de  processu. 

Judicafture,  f.  demnitate  de 
jadecătoru.        [de  judecată. 

Judiciaire,  adj.  judiciariiî, 

Judiciairej  1'.  facultate  de  a 
judeca,  de  a    raţiona. 

Judiciairementya()!v.  judi- 
ciari u,  după  formele  jude- 
căţii. 

Judicieusement,  adv.  ju- 
diciosu,  cu  raţiune,  cu  ju- 
decată. 

Judicieuxi  case,  adj.  ju- 
diciosii,  cu  judecată  bună; 
cu  raţiune. 

Jugal,  m.  ramură  de  nervi 
care  plecă  dela  nervulîi  au- 
ditivii. Că  adj.  vd.  ma- 
lalre. 

Juge,  7>i.  judecătorii;  arbi- 
tru,—  de  ^atx,  jud.  de  pace  ; 
— hott6,  jud.  ignorante.  Les 


jugea,    judecătorii,    a    şepte 
carte  a  Test.  vechiu. 

Jug6,  m.  ceaa  ce  este  jude- 
caţii. 

Jugementi  m.  judecată,sen- 
tinţă  ;  log.  legătură  ,  rap- 
port. 

Juger,  v.  a.  a  judeca,  decide 
în  calitate  de  judecătorii. 

Jugeur,  m.  cellii  ce  critică 
numai  fără  a  sci  se  produ- 
că. Se  nuinia  în  instituţiu- 
nea  parlamentuluî  (-onsilia- 
riî  carî  navea  decătii  se  ju- 
dece, în  opposiţiune  cu  con- 
siliariî  relatorî. 

Jugulaire,  adj.  axat.  ju- 
gulariii,  dela  gîtu,  care  ţine 
de  gitii. 

JuguSer,  v.  a.  a  jugula,  tăia 
gîtulu  ;  sugruma,  âtrangler. 

Juif,  ive,  adj   şi  .s.  Judeii. 

Juilletj  m.  juliu. 

Juiiii  in.  juni  ii. 

Juiverîe,  f.  judănăriă,  su- 
burbea  judaniloru. 

Jujube,  f.  specia  de  fructit 
peptorale,  vd.  urm. 

Jujubier,  in.  unii  arbure 
ramnoidii. 

Julci  m.  uă  insectă ;  mică 
monnetă  italiană,  apprope  M 
decimes,  s.  (5.  soiit, 

Juiep,  m.  uă  beutură  cal- 
mante din  apă  distil.  şi  sirop. 

Juiien,  m.  enne,  adj.  juli- 
anii,  care  ţine  de  calenda- 
riulii  luî  Jul.  Gesare. 

Juiienne,  f.  julian;"»  ^  \  plan- 
tă cruciferă ;  se  a  le- 
gumi. 

Jumarti  m.  an<ni<  ;ie     m 

credea  a  proveni    d...    ':  Hxe 
spefie  (din  taurii  şi  asiuă  ele). 

Jumeaui  ellc,  adj.  gemeau; 


JUR 


527 


JUS 


ut.  pi.  douî  niuschî  mici  dela 
copsă.  In  astr.  vd.  gemeaux. 

Jumelây  CC,  adj.  formată  dia 
doue    jiimclles,    vd.    urm. 

Jume!les,  f.  pi.  doue  buc- 
căţe  de  lemnu  seu  de  me- 
talti  asseminî  şi  parale'e  (la 
pressă). 

Jument ,  f.  femiuiDu  dela 
caiii. 

Juncago,  */*.  uă  plantă  de 
lacuri. 

JunglCj  ni.  câmpii  copperitLi 
cu  trestie  în  India. 

Juntei  f.  consiliu  admini- 
strativii in  Spania  şi  Portug. 

Jupe,  f.  jupă  fital.  giuppa), 
partea  rochiei  dela  cinsură 
pane  la  piciore. 

Jupiter }  ?/(.  .Toue  ;  chem. 
stanum,  vd.  etain. 

Jurande,  f.  corpulu  juraţi- 
lorfi ;  staroste. 

Jurat|  »i.  magistraţii  com- 
inunale  din  Boi-deaux,  vech. 

Juratoirei  adj.  caution — , 
jurămîntii  datii  înaintea  jus- 
tiţeî  de  a  represinta  persona 
sa,  seu  a  adduce  unu  lucru 
de  care  este  însărcinaţii. 

JlfcrâjiH.  juraţii,  membru  din- 
tre juraţi :  staroste. 

Jure-crieuPi  in  olTiciariii 
de  ju.stiţă,  care  publică  vîn- 
diirile. 

Jurementi  m.  jurămîntu  fâ- 
cutii  fără  necessitate. 

JurePi  V.  a.  a  jura,  atfirma 
prin  jurămîntu. 

JureuPy  m.  care  jură  din 
rea  deprindere. 

Juri,  )//.  vd.  Janj. 

Juridictioni  f.  juridicţiune, 
puterea  unuî  judecătorii. 

Juridictionnel,    elle,   eidj. 


juridicţionaie,  de  juridic- 
ţiune. 

Juridique  y  adj.  juridicii, 
care  este  conforme  dreptului 
şi  terminiloru  justiţeî. 

Juridîquemenfi  adv.  ju- 
ridicii. 

Jurisconsulte,  m.  juris- 
consulţii, versatil  în  juris- 
pradinţă,  în  drepţii ;  avocatCi 
consultante. 

Jurisprudencei  t.  juris- 
prudinţă,  sciinţa  dreptului 
şi  legilorii. 

JuristC}  juriştii,  scriptorii  în 
materia  de  drepţii. 

Jurony  m.  modii  de  a  jura 
după  deprindere,  jurămîntu, 
fam. 

Juryy  )n.  s.  juri,  juri,  corpii 
de  juraţi,  ^ —  d'accasation, 
juri  care  declară  decă  este 
locii  pentru  accusaţiune  ; — 
de  jugement,  juri  care  pro- 
nunţ, assupra  essislinţeî  de- 
lictului şi  culpei  accusatu- 
tuî ;  —  d'expropv[alion,]\.\v'i 
care  statuesce  assupra  în- 
demnităţilorii  de  accordalii 
în  casulii  de  espropriere. 

Jus,   )n.  zemă. 

Jusant,  m.  reflussulii  apei 
după  tlussii.  Flot  et — ,  flus- 
sulii  şi  retlussulii. 

Jus6e  f  f.  liquore,  apă  cu 
sare,  pentru  argăsitu. 

Jusque,  prep.  pane,  jusqu'ă 
aiijourd'hui,  —  ă  cîemain, 
pane  astădî,  pane  mane.  Jw.ş- 
que-lă,  pane  accolo;_y'us(/it'« 
preseiit,  jusqu'ic'ij  pane  a- 
cum,— (/«'«  ce  que  {jusqu'â 
iant  que  e  fam.),păne  căndu. 
—  Au  lieu  de  jusque  on  em- 
Ytioiejusques  devant  ime  voy- 


JUS 


528 


JUZ 


elle.  Du  reste  c'est  l'oreille 
qui  en  decide.  On  dit  indif- 
leroinment  jusquaujourcV- 
hui  et  jusqu'ă  aujourd'hui. 

Jusquiame,  f  plantă  sola- 
neă  forte  veninosă.  Vd.  ha- 
nebune. 

Jussion,  f.  jussiune,  com- 
mandă,  poruncă.  Lettres  de 
— ,  epistole  prin  cari  regii 
commanda  autorităţiloru  su- 
periori se  facă  ce-va,  ce  re- 
cusasseră. 

JustaucorpSy  m.  haină  cu 
mânecă,  ce  stringe  corpulu 
şi  descinde  pane  la  genuchî. 

JiistCi  m.  vestimînlu  de  ţer- 
rancă  strinsu  pe  corpu. 

Juste,  adj.  justu,  drepţii, 
conforme  justiţeî,  tocmai. 
Au—,  cu  precisiune.  Câ  adv. 
vd.  Hi-m. 

Justementy  ado.  cu  justiţă, 
tocmai ,  precis&meiit ,  au 
juste. 

Juste-milieu  I  ni.  dreptă 
măsură  intre  doue  lucruri, 
din  carî  unulu  e  în  escessu, 
cellu-allu  în  defectu. 

Justesse,  f.esactitate  dreptă, 
potrivire.    Comp.  precisio)i. 

Justice,  f.  justiţă,  dreptate, 
dreptu.  Vertu  morale,  qui 
fait  rcndre  a  chacun  ce 
qui  lui  appartient. 

Justiciablej  adj.  justicia- 
bile,  care  ţine  de  juridicţiu- 
nea  unorii  judecători. 

Justicier,  v.  a.  a  înfige  pe- 
depse   corporali    in    essecu- 


ţiunea  uneî  sentinţe  judi- 
ciari. 

Justicien,  yh.  cella  ce  are 
dreptu  de  justiţă  în  vre-unîî 
locîi. 

Justîfiabfej  adj.  justifica- 
bile, care  se  pote  justifica, 
desculpa,  desvinovâţi. 

Justif  iantj  e,  adj.  teol.  care 
face  dreptu  in  interioru 
igrâce—). 

Justificateur,  m.  instru- 
mentă de  imprimeria  pea- 
tru  a  potrivi  literele. 

Justif icatif  I  ive,  adj.  justi- 
ficativii, care  servesce  a  jus- 
tifica, seu  a  proba. 

Justification,  f.  justifica- 
ţiune,  desvinovăţire,  apolo- 
gie. In  impr.  lungimea  li- 
tereloru. 

Justifier|V  a.  a  justifica,  de- 
clara innocinţa,  desvinovăţi. 

Juteuxi  euse,  adj.  succosu, 
cu  multă  zemă. 

Juvenili  e,  adj.  j.uveniile,  ti- 
nerescu,  vech. 

Juvenilit^i  f.  caracterul u  ju- 
nelui, uşiurătate. 

Juxta-poseri  v.  a.  a  justa- 
pune,  asşeda  unulii  lînga  al- 
tulu.  Se'—,  a  se  justapune, 
Se  dice  de  moleculele  carî 
se  unescii  cu  altele. 

Juxtapositioiii  f.  justapo- 
siţiune,  asşedare  unulu  lingă 
.ihulu.  Crescerea  unuî  corpîi 
prin  adaussu  esternu  (fis.). 

Juzam,  f.  vd.  EUphantiasis^ 
des  Arabes.. 


KA.M 


IvEU 


T^ 


Ky  in.  k,  a  opta  tonsunante, 
kapjju  al!u  Greciloru.  On 
disait  Au  dans  Tancienrie  ap- 
pellation;  aujouid'liui  c'ost 
le  ke,  (comine  le  C  dai). 

Kabak,  m.  cafenea  lussescă. 

Kabin,  */(.  căssătoiiâ  ce  con- 
tractedă  Musulmanii  şi  Per- 
şii pentru  tiinpîi  limitata. 

Kahylei  //(.  kabilîi.  Poporu 
jndii-'enu  din  Africa  seplin- 
triunaie. 

Kacy,  m.  arburedin  care  Ne- 
grii făcu   luntri. 

Kaempf^rie  f  f.  s.  f'aux 
(jalaiuja,  galangă,  (jala)uja 
fitaju)'  (în  botan.).  . 

Kafilay  m.  caravană. 

Kaiîouanne,  f.  speţiă  de 
bioscă  ţesiosă,  bro  ca  de  si- 
def',cauană./es<«rfo  caoaaiia. 

Kaif  f  a,  m.  substanţă  alimen- 
tare de  Orieute. 

Kakat088|  m.  pronunţ,  a- 
catouu,  scrissu  şi  cacatois), 
unu  papagalii  moţatu. 

Kakournei  f.  spcţiă  de  mare 
bag;.. 

Kal^idoscopCj  m.  caleido- 
scopu.  Tubu  de  carlonu,  in 
care  laniine  de  sticlă,  dis- 
puse in  prismă,  făcu  se  ap- 
pjfă  uă  mulţime  de  obiecte 
mice  sub  miie  de  aspecte 
variate. 

Kalenfler,//i.  călugărâ  turcu. 

Kali;  VI.  plantă  marină,  de- 
unde  se  estrage  sarea  alkali. 

Kamic'hi,  m.  uă  mare  pas- 
.sere  negră  de  Amer.  merid. 

Kamina-Masia,  m.  speţiă 
de  mineralii  siberian  ii. 

D  r^.-Jiom- Franc. 


Kaiij  Kliau,  in.  princip.'  i..i 
tarii  seCi  persanu. 

Kanaster,  ,ii  coşiii  de  pa- 
pură pentru  transportulu  tu- 
tuiuiliii  tlin  America. 

Kangar,  KcDigiar,  nt.  pum- 
nalii  latii  indiumi. 

Kanguroo,  m.  s.  lutnymi- 
voih  unii  iiatrupedii  din  X.- 
Olanda. 

Kanne,  f.  mesură  de  capa- 
citaie  germană. 

Kantismey/'t.  kantismu,  doc- 
trina lilosoncă  a  luî  Kant. 

Kantiste,  m.  kanti^tii,  păr- 
tenii  allii  docirineî  luî  Kanf. 

Kaolînj  m.  nume  cbinesii  allii 
iinuî  argilii  forte  albu,  care 
face  basea  porcelanului. 

Karabej  m.  succiniigalbinii. 

Karaî,  */*.  vd.  carat. 

Karata,  //*.  aloe  selbaticu. 

Karoubj  m.  monnetă  alge- 
riană. 

Kari,  ni.  uă  plantă  arom. 

Kavaf  )n.  beutură  lorle  usi- 
tată  în  Oceania. 

Kawiy  ni.  vecbia  imbă  a  .Ta- 
vanesiloni. 

Kaziney  I.  tesaui-ulu  marelui 
Seigneur. 

Keepsake  ,  m.  (pronunc. 
Kiliseke),  uihnm,  culessu  de 
buccăţe  literarie. 

Keirij  w.  .s.  (ju'oflirr  jaane, 
vd.  vlolicr. 

Kepi,   HI.  kepiîi 

Keratiiej  f.  med.  inflamma- 
ţiune  a  corneei  ir.insparinţi. 

Keralophytey  m.  .s.  kera- 
toithyl'in,  spefiă  de  plantă 
marină    a    cuî    sub-<t  mţă  e 


KKR 


,3(1 


Kll^ 


tran^|iurinte  |)recum  cor- 
uulu.  fc'ornu. 

K^ratoVde,  adj.  m  foî-mă  de 

K^ratotomief  f.  chir.  in- 
cisiune  a  coineeî transparinţi. 

Kermes,  m.  chermesu ;  — 
mineral  s  .  poudre  des 
chtirtren.r,  ossidii  dt-  anti- 
moniîi  sull'.  roşiii. 

Kermessci  i'.  s.  Karmesse, 
serbătore  animale  în  O  - 
landa  şi  Flandra. 

Kessadiens,  m.  pi.  sectă 
relig    mahomet.,  care  susţi- 

i^ ;  nea  că    Mahomet    Ben-Tla- 

"  aefah.    liiulu    luî    AU,    n'a 

l    iiuiritu. 

Khamsin,  //(.  s  Chamsin, 
vintri  allu  deşertului.  Egip- 
tului. 

Kharii  </(.  vd.   Kan. 

Khadja,  m.  institutorulu,  in- 
veţă  tor  ulii  Sultaniluî. 

Kiastre,  //<.  spegiă  de  Lan- 
dagiu. 

Kibitk,  KibitlU,  m.  tră.'^sură 
russă  forle  uşioriă. 

Kihaiai  m.  locuteninte  gene- 
ral-^ allu  marelui  visiru. 

Kiliare  ,  rn  .  măsură  de 
KH  l.(W)  nietre  pătrat.e,s.  1000 
are.  aprope  '2,0  arpenfs. 

Kilo,  vorbă  generică  ce  stă 
înaintea  numiniloru  de  mă- 
sură şi  esprime  de  1000  nrî 
acesta  mesură. 

Kilogramine,</i.  kilogramu,. 
pondu  de   1000  gramme.       ; 

Kilolitrci  m.  uă  mile  de  litri; 

Kilom&trey/H.  kilometru  (ce- 
va maî  mulţii  de  513  foiess.). 

Kilostere,  m.  kiloslerii,  rae- 
^wă  de  1000  steri,  s.  1000 
metri  cubici,  pupinu  peste 
[35  foiseii  ci.ibe.^.  i 


Kinesimâtrie,  f.  ciaesime- 
triă,  măsura  mişcării. 

Kîngi  )/*.  cărţile  sacre  ale 
Chinesiloru  ,  caiî  conţinvi 
doctrina  luî  Con  luci  ti. 

Kinkajouy  in.  unu  patru- 
ped u  americ. 

Kino,  //(.  substanţă  tonică, 
e-itrassă  dintr'uaO  arburelu 
africanii,    ((/omuie     ou    re- 

Kiosque,  m.  kioscu. 
Kirschenwasser,    ta.    s. 

iii'if.'^o/iţkirschwasserj  rachiu 

estrassu  prin  distilaţiune  din 

succii  de  cire.şe  sălbatice. 
Kirsotoniiei    f.    incisiunea 

tuiiiorilorii  formate  prin  di- 

lataţiiine.i  vineloru. 
Klephte,  »i.  muntenii  liberu 

din  Grecia. 
Klopode,'fi  geuu  de  infusorie. 
Knez ,    IU.    knea/,    titlu    de 

demnitate  în  Russia. 
Knout,  )i..  knutu 
kolao,  in.  mare    mandarinii 

chinesu. 
Kolbak,  m.  căciulă  de-    pele 

de  ursu,  altă-dată  la  hussari'. 
Kopecki  m.  capeică. 
Koran,//) .  koran,  vd./l/cora//. 
Korsakj  m.  mesură  de    ca- 

[lacitate  polonă. 
Kouaiii  ia.  s.  chouan,  plantă 

din  care  se  face  carminu. 
Koubo,   m.  s.    cubo,    titlulîi 

imperatoruluî  civile  in  .Tapon. 
KreutzePy  m.  crăiţarîi. 
KrisSy  rn.  pumnalii  ce  portă 

Malaiî  [bile  de  Persanii. 

KurtchiSy)»./)/.  călărime  no- 
KyriCi  Kţirie  eleison,  m.  kiri 

eleison. 
Kirielle,  f.  litania,  rugăciua« 

in  formă  de  invocatiune  suc- 


LAB 


;m 


LAC. 


cossivă;  vechia  poesia  fr.in- 

cesă  cu  UD  refrain.      [lare. 

Kystef  >n.  membrana  vesicu- 

Kystifforme,  adj.  de  forma 

unef  memlirane  vcsicularî. 


Kystiquej  adj.  care  ţine  de 

kţisle.   \(1.  vorba 
KzeUBache ,    m    tutelă  de 

capa  torte  iu     usu     la    Per- 

aum. 


L)  ni.  şi  i.  I.  a  noua  cousu- 
naate.  II  est  feminin  sui  vânt 
l'appellation  ancienne  ef  u- 
suelle,  qui  prononce  el,  et 
mase.  dans  la  methode  mo- 
derne, qui  prononce  le. 

LS}  articlu  seu  pron.  tem.  a,  n, 
je  la  vois,  o  vedu. 

Lai  m.  w».«,  sunetulil /a, .-.  a, 
a  .şes.<e  notă  a  gammei  ut. 

L"â|«f/i'.  dCcoio.Lâ-dedans  in 
intru  ;  lă-des.sous,  accolo,  la 
acesta  ;  de.-i-ld.  de  attunci ; 
de  aceaa;  jiisque-lâ.  pane  ac- 
folo.  pane  attunci ;  jmr  lâ. 
pe  accolo,  prin  ace.sta- 

Lâ,lâ|i/(/ec.y.  Arrettă  consola- 
ţiune,  ameninţare,  etc.  fam. 

Labaruni|  m.  stindardu  im- 
()eriale,  pe  care  Constantinii 
a  pusCi  crucea  .si  monogram- 
nia  luî  I.-Christu. 

Labazif  >/*.  cortu.  Espt-ce  de 
tente  que  se  lont  le.s  voyageurs 
dans  Ies  regions  polaires. 

Labdaci8niey>/<.  labdacisra, 
-epetiţiune  neplăcută  a  luî  /. 
întrunii  .şiru  de  vorbe. 

Labej  s.  labbe,  vd.  mouelte. 

Labeur,m.lab6re,  muncă  pe- 
nibile. Tefres  en — ,  pămintO 
cultivata. 

Labialy  ale,  adj.  şi  sust.  t°.  la- 
biale,  care  .se  pronunţia  cu 
1  ibiele.  cu  budele  (b.  p.  v. 
t.  tn. 


k 


Labie,    i-t\    adj.    labiatii  (de 

plante». 
Labile,  adj.    labile,    caducii, 

nestatornicii    Mâmoit'e,  me- 

iiioiiă  pucinu  tVvice.  pupinii 

fidele. 
Labia-nasale ,    adj.     care 

se    pronunciă    labi  ile  si  na- 

salf. 
Laboratoire,  m.  laiiorato- 

liu.   iocii  de  lucraţii. 
Laborieusementi  ailv.  la- 

boriosii,  cu   multă  muncă. 
LaborieuXi  eiifte,  ad  '.  labo- 

riosu,  iiuillii  muncitoriu. 
Labour,  //;.  mun  -a^  lucrarea, 

cămfiulnî.    Terre  en  — ,  |)ă- 

iiiinlu  jirepaiatu    pentru  .se- 

luinţa. 
Labourable,   «r/y.  ai-abile, 

piopriii  ;'i   li    lucraţii,   araţii. 
L-abourage  ,    m.    arătură  , 

munca  aratoruluî. 
Labourer,  v.  a.  a  ara,  lucra 

pămintulu. 
Laboureur,  m.  laboratoni, 

aratuiu,  plugariii. 
Labyrinttte,    ut.  laluiintă, 

conqjjicaţimie    de  drumuri  ; 

contusiune,  cestiunî  obscure. 
LaC|  m.  lacu. 
Laţaget  )/i.  strinsură  cu  uhu 

curdonu,  cu    luniă. 
LacePş  V.  a.  a  strînge  cu  uui 

cordonu  ;  —  ane  feniiite,  * 

pune    iirieT    femeî  corsetul». 


LAC 


532  — 


LAG 


LacârabfC;  luJj. AncerahUe, 

caie  HL'  puie  slaşiH. 
Laceratioii,  f.    I.iceraţiuno, 

sltlsiui-o,  (lechirentent. 
Lacerer,  v.  n.  .i  lacerH,sfă.şia. 
Laceret,  m.  Inirghiii. 
Laceron,  ui.  \(\.  laileraii. 
Lacetj/H.cordonCi,  funia  peii- 

ti'u  a  sti  iiigH  ce-va. 
Lâcie,<('/j.  care  nii  e  inlinsii, 

sl.tbu;  mi.şelu,  mole,  făi-a  vi- 

gore  şi  activitate.  lyl/iiie, 
Lâc  ,e,  (ie,  adj.  neglessu,  iii'- 
Lâchement,  arft).  mişelesce. 
Lâcher^v.a.a  dislinde,relăssa, 

lăs^a  mole, — tine   parole,  a 

lâssa  se-i  scape  uă  vorbă  ne- 

consideratu  :  —  Ies  chi'iis  a- 

pres  qii.  a  da  drumul  ii  că- 

nilorii  (ismuţi)   contra  cnv. 

se — ,a  se' slăbi,  iăssa. 
Lichetâj  f.  uiişeliă,  lipsă  de 

eni'igiă. 
Lacini^j  t'f,  adj.  bot.  strîratu 

şi  haiiiu  (despre  foie). 
LaciSf  III.  leţea  de  tire  seu  de 

niătasse. 
Laconîquei   adj.  laconicii, 

scurlii,  (despie  vorbire). 
Laconic|ueinent,a«i;(;.laco- 

nicu,strinsu,scurlu,  in  vorbe. 
Laconismei  /yu  laconismu, 

vorbire  strînsă,  scurtă. 
Lacryma-cristi.t'Kvinu  le- 

niăiosă  recoltalu  la  Vesuviu. 
Lacrynial,  e.  adj.  lacrimale. 
Lacrymatoire,  adj.  dt  sti- 

natu  a  conţine  lacrime. 
Lacs,  m.  (pronung.  lă),  cor- 

donii  subţire  penti-u  vînătore; 

laf  iii ;  legăliiiă  de  funia. 
Lactairei  aJj.  laptariu,  care 

privesce  laptele. 
Laciaîe,m  c/îtf;«.lactau,sare 

din  acid  LI  lacticii  si  uă  base. 


Lactation,  f.  laciaţiune,  al- 
ia p  tare. 
Lactây    ee,    adj.  de  culorea 

laptelui;  vaisseaux — s,  s.  vei- 

ties  —  es,  vasse  destinate  ."-e 

conţină  chilulîi;  voie— e,  cal- 
I        lea  lăplaiă  (in  astr.). 

Lacieif  orine,ac/,/.  de  forma 
I       laptelui.  [albeţa  lap'eluT. 

j  Lactescenceyf.  laptescinţă, 
I  Lactescentf  e,  adj.  laptes- 

cinte,lăptosu.  [produce  lapte. 
LactîiPerejfu/j.laptirerUjCare 
Lactificgue,  adj.  vd.  prec. 
Lactîst6re,«c/J.cu  fiprî  albe 

ca  laptele. 
Lactiphage,cfJJ.şi  sust.care 

se  nutresce  cu   lapte. 
Lactiquciar/,/.  Se  dice  despre 

acidulu  de  laple.  [cu  lapte. 
Lactivoreicu/j.  care  trăiesce 
Lac  îoni6lrey/)i.inslr. pentru 

a  mesura   puritatea  laptelui. 

Şi  galacloiaetre. 
Lactucarium,  ut.  .-uccude 

lăptucă  usca! li. 
Lactuce,t!e,«(/y.  care  semenă 

cu  lăptuca. 
Lacune,  f.  lacună,  locu  de- 

şertu,     întrerupere    intr'unii 

testu,  inlruă  operă. 
Ladanum,  m.  gummă  resi- 

n6<ă  de  ledum.  Şi  labdanain . 
Ladre,  adj.  şi  sasi .  lepiosu. 
Ladrerie,  f.  lepră;  (ig.  ava- 

rită  sordidă. 
Ladyy  f.  (angl.  pronunţ .ierf;/),. 

sofia,  (iica,  unui  'ord îi,  seu 

unui  cavaleru  englesu. 
Lagetto,)'!.  (ital.),  unii  arbu- 

relii  de  Jamaica.    Fi    hots  n 

denlelle. 
Lagon,  ut.  micii  Iaca  formatu 

de  mare  pe  ţ6rmurT. 
Lagopede,  m.  pass(^re  seme- 


LAI 


533 


LAM 


năndii  la  piciore  cu  iepurele. 
Şi  lagopode.  yUevre. 

Lagopus )  *>?.  vd.  pied-de- 

L.agophthalniie,l.)nor|ju  in 
care  plepele  sunt  asia  de 
retrasse,  încătu  reinănu  di~- 
chise    în    timpulu  somnului. 

Lague,  f.  mar.  vd.    sillage. 

Lagune,!'. laguna,  apă  stătuta. 

LaguneefC  bot.  uă  malvaceă. 

Lai{   rn.  mică  poemă  elegiaca. 

Lai,  e,  adj. şi  j^.laicu,  mirenu; 
inoine — ,  soldatu  intreţinutu 
de  unii  monasteru;  soe^fr  -  e, 
căingăriţă  conveisă." 

Laic,  vd.  Laiqiie 

Lai'caî,  e,  adj.  care  privesce 
pe  laici.  j  şi  carex. 

Laîche,  f.  uă  |)laDtă  apatică, 

Laid,  e.  adj.  urătu 

Lsidasse^  f  leineă  gi-6ssă 
(orte  urălă,  poji. 

Laâdement,  ad i\  urăiu. 

Laideron,  )u.  june  Ibmeă  u- 
ră  ă,  in<e  uer-e-cuni  plăoută. 

LaideuPi  f.  urâciune. 

Laiej  f.  lemininu  dela  niis- 
treţu  ;  cărare  în'.r'uă  pădure 

Laânage,  rn.  lănă  de  ber- 
bece, luerla  de  lănă. 

Laine,  1.  lănă.  Tirer  la, —  a 
l'ura  n6j)'e  i  mantale  jiestrată. 

Lainer,  v.  a.  a  da  perii  pos- 
tavului. 

Lainerie;  f.  merlă  de   Isnă. 

Laineur,  m.  luci-ăt.o:u  care 
lăneilă  maferieie 

Laitieuse,  f.  machină  pen- 
tru lănatu 

Laineux,  e/tse,  adj.  lănosu. 

Lainier,  ai.  lănariu, neguţă- 
torii de  lănă  (cu  redicata). 

Lainier,  ui.  t-ve,  f  care  pri- 
ve.>ce  coinmerciulu  de  lănă. 

LaVque,  adj.  s.  laic,  vd.  Lai. 


Laird,  »/*.  posscssoru  de  unii 

(lominiu  in    Scolia. 
Lais,  m.  june  arbure  de  al- 

ioiu  reservatu. 
Laisse,  f.  tVinghiă  pi-ntru  a 

conduce    unii  cane     Mener 

qii.  en — .  a  duce  pe  cn  cum 

voimii,  (de  nasîi). 
Laîsser,     v.  a.  a  !ăssa,  pă- 
răsi.     •    - 
Laisser-aller  ,    negliginţă 

(tohai-vazo).  .':^i  laisse-aller. 
Laisses,  I.  ///.  pămintu  lă-- 

satii  după-ce  flu<sulii  s'a  re- 

trassii. 
Lait,  m.  I.ipte.  [cu  lapte. 

Laitage,  )n.  ceaa  ce  se  fac* 
Laitance^  1.  lapţi.  Şi    laite. 
Lai  ie,  ee,  adj.  cu  lapţi. 
Laiterie^  1.  lăptăriă. 
Laileron,  m.  uă  plantă  lăp- 

tosă.  Şi  lacei'ini. 
Laiteuxy  e/(.se,  adj.  lăptosu. 

de  natura   laptelui. 
Laitier,  m.    ma-ei-iă  vitro-ă 

pe  metaleli'  in   riisiuiie. 
Laitier,  ai.  ii're,  I.  lăptarii"!, 

care  vinde   lap  e, 
Laiion,  **(.  aiiiincstifu  dtţ  cu- 
pru galbinii  şi  de    zincii,  a- 

lamă. 
Laitue,  f.  lăptucă. 
I  aize,l.lăii;imea  inatiţritiî  etr. 
Laitiaj  )>(.  preotu  tib-tanii. 
Lama,  LI  ama,  m.  maaiirei'u 

ruminan.e  din  Peruvi.t. 
LamaVque,    adj.    care  pri- 
vesce religiuoea  budaică. 
Lamaifsmej  m.    lamaisniii, 

religiunea  budaică,  tibelană. 
Lamaiste,  hi.  budistu. 
Lamanagei  /".  professiunea 

unu    Unnanear,  vd.  ar»i. 
Lamaneur,    m.    marinariii 
care    cunnosce    parliculariii 


LAM 


.58't 


LAM 


iiif  .11-  ;i  porluluî,  şi  condiire 

accolo  navile.  Şi  locman. 
Lamantin,    vd.    Lameniin. 
Lambeau,    m.    buccată    Hi' 

materia  sfâşiată,  peticii,  lăş  a. 
Lambely    m.  ruptură  in  ar- 

măriele  fiiloril  maî  mici. 
LambiCf  in.  bere  distilată. 
Lambiiiy  ui.  molatică,  fam. 
Lambiner,    v.    n.    a    Iucm 

mole,    torte    înceţii.    Comp. 

mu-^s)-. 
Lambourdei  f.  grindă  cai-e 

susţine  unii  parquet, 
Lambrequinsi    m.  />/.  oi- 

naminte  la  cască. 
Lanibrîs,)>?.tavanu  de  lemnu 

lucraţii  ttc. 
Lambrissage,  m.  lucrarea 

tavanuluî  (de  lemnu  etc.  lu- 
crai îi). 
Lambruche,    lambrn.'^qi'e, 

r.  viţă  selbatică. 
Lamey  1'.  lamă,    tăişiîî,    şină. 
Lame,  ee,  cu/y.  adornatii,  im- 

podobitii,  cu  lame,  cu  făsie 

de  aurii,  de  argintu. 
Laitiellaîrejorfy.presintăndu 

feşie  strălucitorie. 
Lamelle,  ee,  vd.  lamelleux. 
Lanielle,f.  mică  lame,  vd.vb. 
Lamelleux,  euse,  adj.  bat. 

laminosu.  compuşii  de  lame 

şeii  foiţe,  divisu  in    lame. 
LamellicorneSy  m.  pi.  in- 

.secte  cu    anlenne  in    forma 

lamei  s.  lainineî. 
LameIFifopme,a(Zy.in  formă 

de  lamă.  de  făşiă. 
Lamentable,  adj.  laminta- 

bile,  de  jelitii,demnii  de  milă, 

pe  căndîi  deplorabil-,  care  e 

capabile  se  escite  I  crimele. 
Lamentablement  ,    adv. 

lamintabile.  de  plănsii. 


Lamentation,    f.   I.iminta- 

ţiiine,  tânguire. 
Lsmenter,  v.  n.  a  laminla, 

ile[ilânge.  S'e — ,  a  se  laminta. 

SI'  tăngui. 
Lamentin,  »/.  s.  tamaiitin, 

urni  animale  marinii. 
Lamenio,    ///.    căntecii     la- 

miniabiln.  de  tânguire. 
Lameîtei  1".  uiică  lamina  s. 

Lamie,  f.  lameă,    unCi   |'!-.sce 

marinu   lorie  mare. 
Lamier,  m.  lucrălord  de  la- 

miue,  de  făşie,  de  aurîi.  de 

argintu,  iifntru  materie.' 
Lamina ge,  //*.  laminatu.  vd. 

T.^llniner. 
LaminBirBfi'dj.miDei'.com- 

pusii  de  lamine  paralele. 
Laminer,  v.  a.  a  laminu.  u 

reduce  metalele  în  lamine. 
Laminerie,    f.    laboratoriu 

unle    S(,'  lucredă    lamine  de 

metal  Lî. 
Lamineur,  in.  cellîî  cr  iu- 

creilă  l.unine  «le  metalîj. 
Laminoir,  ni.  machină  |ien- 

tru  a  lucra  lamine  de  molalii. 

Compo  ee  de  deux  rouleaux 

d'acier    ■  qui    exercent     une 

coinpression  tourjours  egale. 
Lampadaire,)».candel  ibru 

propriu   a    su.sţine    lampele. 
Lampadiste,)H.  acella  care,. 

la  Elltni.    disputa   pivmiuliV 

pentru  cur.se  cu  facle. 
Lampadop   ore,  m.  purtă- 

toru  de  lamine,  de  facle.  în 

ce.rimoniele    religiose  la  El- 

lenî. 
Lampadophoriesy    t.    /*/. 

serbătorî  cari  se  celebr.i  cu 

facle,  la  Ellenî. 
Lampas,  m.  gîtii  (pop.),  ve- 


LAN 


LAN 


Ur.  intlaminaţiuue  la    pala- 
tulu  gurei  cailor u  (tinorî). 

Lampe,  f.  Iain|>:i. 

Laitipee^  l.  mare  pacharu  He 
viiiu.  poji.      [pachare  inarT. 

Lamper,  v.  n.  u  be  avidu  cu 

Lamperon,  tn.  limba  care 
ţine  lililulu  unei  lampe 

Lampîon,  m.  lampion,  micu 
vaş'su  in  rare  se  apprindu 
.  luminat  iuDÎ. 

Latnpiste,  //(.  v huitelor u  de 
iamp... 

Lamprillon^in.  luiniirfijoii, 
micii   hiiiiproie,  vd.   vb. 

Lamprime,  in.  nai.  coleop- 
teru  strălucitorii!  de  N.-O- 
land;. 

Lamproie,  t'.  lampreMu,  unii 
pesce  marinii. 

Lampsane,  i'.  bot.  plantă 
cicoraceă,  aliu  cuî  succii  e 
arnaru.  Şiherbeaax  mînn- 
liteJIes,  lat.  lainfjsu)m. 

Lampyrci  //(.  insectă  care 
aruncă  uâ  lumină  fosfores- 
cinte.  .Maî  alessu — noct  ii  ace. 

Lanţage,  in.  punei-ea  unui 
baslimrntCi  pe  mare. 

Lancasterien,  cune,  adj. 
lancasteriană.  Se  dice  de  uă 
meiodă  de  inveţămintu  mu 
tUHJe  inventată  de  Lancasler. 

Lance,  t'.  lanciă,  suliţă. 

Lance,  er,  iulj.  pupinuesal- 
taiu  de  vinu. 

Lanceole,  e<-,  ailj.  hol.  lan- 
ceolalîî,  care  se  termină  in 
lormă  de  lanciă. 

Lancer,  v.  a.  a  ai  unea  cu 
putere,  —  qn.  a  împinge  pe 
cn.  in  lume.  Iu  face  se  esă 
intre  omeni,  —/e  cevf  a  face 
cerbulu  se  esă  din  loculii 
unde  e.s'e  :  — un    nacire,  a 


da  drumulu  unei  navl  de  pe 
ascatii  ca  .«e  intre  pe  mare; 
.s.; — ,  a  se  arunca,  -  dans 
le  monde,  a  se  arunca,  hşi, 
in  lume. 

Lancetier,  »/.  cuthiă  de 
!. încete. 

Lancette,  l.  laucetă. 

Lanceur,  //(.  lucrătorii  la 
unii  cej>râsariu :  cellu  ce 
pune  in  mersii    uă  affacire. 

Lancier,  m.  lănciariu.  că- 
lare armată  de  uă  lance. 

Lancinant,  <■.  adj.  lanci- 
nau'e.  care  se  lace  simţi- 
bile  prin  durtrî  subite  ş 
scurte,  prin  cuţite  O'fhîiiuri) 
[iar  elu)(cenienls. 

Lanţoir ,  //*.  oppritore  de 
moră,  care  se  re;Iică  se  vi- 
nă apa. 

Lan90nnier,  m.  scândură 
scobită  pe  margini. 

Landan,  //*.  mare  arbure  de 
Molluce,  vd.  şi  saxjoa. 

Landamman, '/'.  landaman. 
primulii  magistrata  în  u- 
nele  cantone  din  Suecia. 

Landau,  Landaw,  m.cA- 
le^că,  trăssură,  cu  patru  rote. 

Lande,  f.  pă mintii  neculti- 
vatii,  plinii  de  buriene. 

Landgrave,  //(.  landgravii. 

Landgraviat,  m.  ţerră  sup- 
pusă  unuî.l  mdgravu. 

Landier,  m.  mare  gră'aril 
de  cuină. 

Land^t,  m.  s.  lendit,  altă- 
dată di  de  congediii  celi-bre 
io  Universitatea  de  P.'iris : 
lirgu  la  St.-Denis. 

Landsturm,  in.  landslunu 
chiămare  l.i  arme  in  niassă 
in  Germania. 

Landwe  ip,    m.    landwebr 


LAN 


n3G 


LAX 


îŢardă  naţionali'  in  Germi- 
nia.  [da,  vH.  hui  ier. 

Lanereti   *".  passere  de  pre- 

Langage,  m.  limbă,  idiomă. 
niodii  de  fspressiune;  voce 

Lange,  m.  ia.şiă,  fnşiă,  lucru 
de  infăşiuratu. 

Langeloiite,  i'.  tinctură  de 
auru,  [lei)di(.i-:-  rVorl.  —  In- 
ventee  pir  Ic  docteur  an- 
ei.lis  Langelolte. 

Langoureusement,  adv. 
in   .Dodil  lănL:fdu 

Langoureux ,  ense,  adj. 
lauiicdii,  Jpntij,  mole.  Căra 
activitate,  vd.     lanf/iii'isant. 

Langouste,!'.  speţin  de  racu 
de  tnu'e.  ijaliiiuriis. 

Langousîiere,f.  plasă  pen- 
tru ;i  pi-ind  ■    ivicî  de   mare. 

Langtie,  1'.  limbă.  Co>ip  de 
— .  vorbire  de  reu  ; — morle, 
limliă  mo'lă.  c^re  nu  mai 
es.siste  decălu  in  cărţi; — saiw- 
/e,  -  -  ebreiculii  vet^hiîi.  En- 
fauls  de — ,  juni  crescuţî  în 
cunnoscinţa  limbeloru  oiien- 
talî.  Pri'udre — ,  a  se  in- 
forma de  celle  ce  se  petrecu. 
Lamjiie  de  bour,  vd.  vifje- 
riue.  Lauyue  de  cerf,  vd. 
scolopeiidri- .  Langue  de 
cliieii.  \<\.  ojtwylosse. 

Langue  de  serpent,  f. 
dinţi  de  pesce  petrilicaţi. 
Comp.  yloş!>oiielre. 

Languette,  f.  ueiî-ce  are 
forma  uneî  mice  liinbe. 

Langue ur,  f.  lăngore,  lăn- 
gedelă. 

Langueyage,  rn.  cerceta- 
rea limbeî  unui  rimătorii, 

Langueyer,  v.  a.  a  cerceta 
limba  unuî  rimătorij,  ca  se 
vedă  decă  este  .sănelf.su. 


Langueyeur,    oi.    prepusu 
că  se  cercetede  rîmăi:oriî,vd. 

i  Languier,  m.  limbă  şi  gitu 
de  rimăloru   alfumate. 
Languir,  V.  a.  i    lăngedi,  de- 
j       peri,  sta  in   t.'oliciune. 
;  LanguissammentiaY/i'.cu 
i       lăn.uedelă,  molalieu. 
:  Languissanf,  e,  adj    lăn- 
i       geditoriiî,  care   stă  în  moli- 
I       ciune. 

i  Laniaire,  adj.    laniariu.  Se 

I       elice    de    dinţiî    caninî    pro- 

I        prii  a  slaşia. 

I  Lanice,   adj.    ţ  (bourre — ). 

căiţi  de  lănă. 

Lanier,  )n.    spefiă  de  irete. 

Lanierei  f.  currea  lungă  şi 

subţiie.  [produce  lănă, 

Lanif^re,  adj.  laniferu,  care 

Lanigereş  adj.  copperitii  de 

perii  desil  că   lăua. 
Lanion,   )n.  uă  passere  silv. 
Lanîste,   a>.  cellu  ce  fornia 

pe  glailia'orî. 
Lansquenet,  ni.  vechiu  pe- 
destre germanu. 
Lantane,    "  .    s.    laulhane, 
unu'u  din  corpurile    simple 
cbemice. 
Lanterne}  t.  lanternă,  feli- 

nariu.  PI.  fam.  pr.<stiî. 
Lanierneau,    >».  micu  fe- 
linariu  d'assupra  unei  cupole. 
Lanterner,  v.  a.  a  incunta 

prin  vorbe  vane,  deşerte. 
Lanterneriej  f.  vorbe  fri- 
vole, vane. 
Lanternier,    at.    cellu    ce 
face  felinare;    omii    nereso- 
lutii.  [cupolă  mică. 

Lanternon,    /u.  specia    de 
Laniipannage,    m.    v  rbe 
vane,  p  ,p. 


LAP 


LAR 


Lantiponner,  v.  n.  ;\  vnrbi 
lucruri  iuufili 

Laniuplu,  m.  Uudurelu, 
vorba  popurare  ca  se  sem- 
nilice,  că  nu  crede  cine-va 
la  c  laa  Ci'^  i  se  dice 

Lanugineuxy  eu.se.  adj.  bot. 
lanuginosu.  copp  ritu  detu- 
leiu.    [vd.  parell  \  jiatience. 

Lapatum,  m.  s.  lapaUuim. 

Laper,  v.  a.  a  be.  precum 
canele.    Le  cliiett  lujie. 

Lapereau,  /».  june  i-^pure 
de  ca.sâ  (de  trei  patru  lune). 

Lapidaire,  i».  s.  oncrier — . 
cellu  ce  taiă  petrele  preţiose, 
cellu  ce  le  vinde. 

Lapidaire,  adj.  lapidariCi. 
Se  dice  de  inscripţiunile  .să- 
pate pe  petră.  Slţ/le—.  sti- 
luiu  in^cripţ.  pe    petră    etc. 

Lapidatiorii  1'.  lapidaţiune. 
ominorire  cu  petre. 

Lapider,  v.  a.  a  delapida, 
uccide  cu  petre. 

Lapidificatioiii  f.  forma- 
ţiunea  pelreloru. 

Lapidifier,  v.  a.  a  converti, 
transforma,  preface,  în  petră. 

Lapîdîf  iquei  adj.  lapiditicu, 
propi'iu  a  forma  petre. 

Lapiiii  »//.  iepur.!  de  casă. 
La  fem.  lapitic. 

LapîSi  >i\.  lapis  luzitli,  pe- 
t'ă  dură  şi  opacă  semenată 
cu  mice  vfne,  cari  se  arretă 
că  aurulîi :  culore  albastră 
dischisă.  Şi  lazulile.  [lusce. 

Laplysie,  f   spegiă    de  mo- 

Lapmude,  f.  haină  de  pele 
de  reunii. 

Lappulier,  >».  bot.  genii  de 
liliaceu  asial    şi  americ. 

Laps,  */(.  {de  temps),  iapsii, 
spaţiu  de  timpCi. 


LapSj    )n.    cădere    in  eresiâ. 

LaquaiSy  ut.  f^'M^rii,  I  .queu. 

LaquC]  m.  Jacti,  fruniosa  re- 
şină  de  gummi  chineză. 

LaquC)  f.  s.  goinme  laque, 
reşină  roşia  de  In  lia  ;  (/«- 
qiie  coloinbine).  i  ulore  de 
[lurpură    făcută  cu  alumină. 

Laqueton,  )/;.  băietu  de  .ser- 
vitei,  ni  minut,  dela  laquais. 

Laqueux,  ease,  adj.  de  na- 

tUIM    1  tCUIuî. 

Laraîre,  ;/».  iocuiii  caseî,  la 
antici,  unde  .se  făcea  culfulu 
deiloiu  laiî  .s.   domestici. 

L  ^raliesjf.  /)/.  laralie.  .serbă- 
lorT  in   ono'ea  deiloru    lan'. 

Larcâni  //(.  furtu  cu  abilitate; 
Ijiagialu.  [de  baicnă. 

Lard,  rn.  .slănina;    gră^sime 

Larder,v.  a.  a  pune  la  cjrne 
felii*  de  slănină,  împăna. 

Lardivore,  adj.  care  mă- 
nâncă s'ănină. 

Lard3Îrej*/i. furculiţă  penru 
slănină,  că  se  împănede. 

Lardoiii  in.  felia  de  slănină. 

Lares,  ///.  pi.  lari.  Genie 
protectori  şi  cnnsrv  iton'  ai 
case),  la  antici. 

Largej  adj.  largii.  Sust.  m. 
mare,  opp.  la  mesquiii.Pre»- 
dre  le — ,  a  inlra  in  largulil 
mărif,  vd.  largae.  Gacincr  le 
— ,  a  fugi.  Aa— ,  spaţiosîi  : 
en — ,  în  lărgime  Meitre  an 
— ,  a  |iune  în  stare  mai 
commodă.  En  lony  el  cn — , 
«/i  long  et  au — ,  în  lungu  şi 
latu,  du  lo)i<j  el  du — ,  i)e 
Iotă   întinderea. 

Largement)  adv.  largu.  a- 
bundante,  copio.-^il.       [niciă. 

Largesse,!. liberali tate,  dăr- 

Largeur,  f.  lărgime,  lăţime. 


LAS 


LAT 


LargO|  adv.  mus.  lar<ro,  cu 

mişcare  torte  lentă. 
Lapgucj  m.  largulu    mtlriT; 

vintulu  ce  vine  din  iaturî  pe 

mare  şi  depăriedă  navca. 
Lapguer ,  v.  a.  mar.  a  re- 

lăssa    uă    manoperă,    răsuci 

liinia  de  jeosu  în  sus. 
Larigoty  m.  micu  flageoletâ. 

Kiiire  ă  ti  re — ,a  be  escessiv. 
Larix,  m.  vd.  Melezc,  eedre 

tlii    Liban. 
Larmei    f.  lacrimă. 
Larmier, l/i.  partea  stieşineî 

ileslinată    a    lăssa"  apa      de 

pluiiiă  s6  cadă    în    picăture. 

I^a  /;/.  timpiele  calului. 
LarmieraSy  L  pi.  nisce  dis- 

cliisufi!    sub   ochii  cerbului. 
Larmiile  des  îndes,  f.^o^ 

g'raminea  de  India  şi  Archi- 

|)cl.Şi  /a;  me  de  .Tub. 
Larmoiement  y  m.    lacre 

matu. 
Larmoyant,  p,  adj.  lâcrg- 

măndii,    rare    face    a    vj^rsa 

lacriiiie, 
Larron  ,    i/i.  iie>se,  f.  furu, 

cellu  ce  ascunde  furlivii. 
Larronneaiii,  m.  micii  furii 

s.    boţu. 
Larvei  f.  larvă,  insectă  cum 

este  căndîi  ese  din  ouu. 
Larynge  ,  ee,  s.  lari/tigie)i, 

eu  ne,    adj.  care  ţine  de  la- 

ringe. 
Laryngitci  f.  med.  iuflam- 

maţiune  a  laringeluî. 
Laryngographie,    f.    de- 

scripţiunea  laringt^lui. 
Laryngotomlei  l\chir.U\- 

cisiune  tăcută  laringeluî. 
Larynx,  m.  laringe,    partea 

superiore  a  t'-achei-artere.   . 
Las,  vd.  /je/as-,  (vechili). 


I    Las,  /t'.s-.se,  adj.  fatigatu.    o- 
t        steni  tii. 

j    Lascif  ,    /re,    adj.    lascivii, 

I        applicatLi  la  lussuriă. 

i    Lascivenient,ar/r.  în  modu 

lascivii. 

Lascivete,  t'.  lascivitate,  in- 

cîinaţiune  la  lussuriă. 

I    Laser,    m.    s.    laKerpiliuin, 

genii  de  umbelifere(<a,*er  pit. 

I        latifolium).  [ostenesre. 

Lassant,  c,  adj.  care  liiligă, 

Lasser,  v.  a.  a  fatiga,  osteni. 

Lasseret,  m.  alea  de  l'tMTu 

pentru  perdele.        [oboselă. 

Lassiiude,    f.  lassitudinne, 

Last,/«i.  s.  laMe,  mar.  greu- 

taie  de  doiie  tone.s.  200(i  kilo. 

Lasting,  m.  materia  de  lănă. 

Latanier,  m.  bot.  palmii  de 

.\ntille.    Şi  bache,    palmier 

('■ventail,    (borasus    flabelli- 

lormis).  [scun^u. 

Latent,    e.    adj.    iatinte,   a- 

Lateral,  ale,    adj.    latiM^le, 

dela  lalure. 
Lateralement,    adv.    Lite- 
rale, despre  laterî.     [f.cţ/af. 
u  Latere,    din    partea ;    vd. 
Laticlave»  m.  laticlavii,  tu- 
nică cussută  pe  marginî   cu 
jiurpură.  la  R.  anlicî. 
Latin,    e,  adj.  latinti,  (';//(se 
—  e,  biser.  occid.,   Vaite—, 
vălîî    latiiKi  ,    triăngbiulare. 
/'//  perdx  iiion  latin,  cu  a- 
cesta    mî    perdii    timiiuu    şi 
munca. 
Latiniser ,  v.  a.  a    lalinisu, 
a  da  vorbei  llessiune  latină. 
Latinisme,  m    lalinismu. 
Latiniste,  m.  latiniştii,  cure 
scie  latinesce.  [latină. 

Latâniie,   f.  latinitate,  limba 
Latitude,!'.  lăţime,  întimli-re. 


r.vY 


—  5:^ 


LAX 


Disl.inţa  iinuî  locu  |)nn^    la, 

p({uatoru. 
Latomiei  l.  dcofi  (vechiul. 
Latrie^  f.  {culte  fie — ),  culţii 

elf  a<loraţiuni'  datu  luî  Dum- 

nedeii  singuru.  [stinghie. 
Lattâge  ,  m.  asşedare  rle 
Lattey  ('.  stinghia  de  lemniL 
Latter  ,   v.  a.  a    cnpiteri    cu 

stinghie.  |iune  stinghie. 
Laitis,  //(.  lucru,  ropperişiîi, 

I.HUtu  din  stinghie. 
Laudanum,  m.  (dr  Si/deu- 

ham),  laudanCi,  estrassu    de 

opiu    Laudaniim  liqnidi(m 

Siidoihnmi. 
L^udatâff,  (re,  adj.    Se  dice 

de  scrierile  cari  iaudîi. 
Laudes  y  f.  laude.    Secunia 

jiarle  a  ofticiuluT  divinii. 
Laugier  ,     //*.    arburelu    a- 

uiericanii. 
Laureaij  in.  laui-eatu.    care 

a  căşligalii    premiu    la    unu 

ciincursu.   P-ete — ,  poeţii  în- 

coionatu    publicCi. 
Laurentine,  f.  materia    cu 

tl.,iî. 
Laureolef.  plantă  dafnoidă, 

ale  CUI  foie  semenă  cu    lau- 

rulu. 
LauriePf  //'.  lauru; — franc, 

—  sauce, —  comtnim,  lauru 

nobile  s.  commune,   (laurus 

nobilis) ; —  amande,  laurier 

cerise,  vd.  cerisier  :  laurier 

— rost',    vd.    nerion, —  can- 

uelier,  laurii  de    scorţişoră, 

(laurus  sive   persea)    cinna- 

)nomum. 
Laurinees ,   f.    pi.    familia 

liotanică  a  lauriloru. 
Laurîotf  >/«.  mică  putină  la 

brutari. 
Lavabo^m.  rugăciunea  preo- 


tului spelăndu-şî  manele  io 
cursulă  liturgici;   lavonCi. 
Lavagey    m.   spelare. 


Lavagne 


placa 


de  (leneva. 
Lavafli^rei  adj.  ncvar.  c.i\- 

lore  negră  dischisă  (la  lei;ăt. 

de  cărţi. 
Lavanchej  f.  vd.  maro  ctn- 

titate  de  dăpadă,  care    c  nit; 

deuă-data  din  munte,  ."^i  la- 

va)iij  ,  avalan,  avalaiutie. 
Lavande  ,    t'.    levantCi ,     nă 

planlă.  [spelă  rufe. 

Lavandier,  ///.  iere,  i'.  care 
Lavange ,    i\    căderea    i.ne\ 

părţi  de  scopele  (stince). 
Lavaretf  m.  nat.  somnu  dela 

Sa  voi  a. 
Lavasse,  f.  piouiă  subită  şi 

violinte;  petră  lată  şi  subţire. 
Lavai^rei  f.    bot.    genii    de 

nialvace  . 
Lavaterieny    e)ine,  odj.  şi 

.s(f.s7    părtenii    allii    sis'eineî 

luT  Lavater. 
Lave,  ee,  adj.  spelăcitfi. 
Lavege,  f.  miner,  spegiă  de 

pe!iă. 
Lavement,  m.  spelare.  spe- 

lătură. 
Laver,  v.  a  a  Sj.ela. 
Lavetoii)  m.  călii  ce  esii  diu 

postavulu  călcaţii. 
Lavette ,    f.    păndă    peniru 

spelatulij  vasselorii. 
Laveur,ni.  euse,  f.  care  spelă. 
LaviSi  )/).    modii  de  a  s(  ela 

unu  desemnu,  de    a    cu'ora 

cu  tuşi. 
Lavoir,  locîi  unde  cine-va  se 

ppelă,  machină   câ  sH.    spf-le 

minerali.  [Tasscle. 

Lavure,  f.  apă  pentru  sp^iatu 
Laxatifj  iot-,  adj.  med.  Iis- 


LEG 


-  540 


LEG 


sativii.    cai'ft    nilas-sii,    iiioiă 

stomacul  LI  [separate. 

Laxifi»re,  adj.  bot.  cu  Hoi-î 
Laxiîej  I'.  las-i^ate,  ahuiirlanţă 

pupinu  pi-olissă  a  siilului. 
LayePj    v.    a.    a    Irage    unu 

drmiiu.  uă  polecâ. 
Layetier,  m.  caie  face  seu 

vinde  UuU. 
Layette,  l.  lada,  sertai-u. 
Layetţerie,    f.    coininerciu 

cu  lăilî. 
Layeur,  m.  c^-Uu  ce  trăite  po- 

tece  int-'ua   pădure. 
Lazagnes,  f.    pi.    cocă    de 

făină  hună  pentru  tăiţeî. 
Lazaret,  ra.  lăzăretu,    locîi 

de  carantină.  i 

Lazariste,  m.    prootu    din   ■ 

Mi-;siunea  ?^.  ordinea   s.tuluî 

La7.ă''u 
LazulîjS./aru/i7e,l'.  vd.  Lapi.f,.   : 
Lazzarone,  ))>.  numele  u-  ; 

neî  ci  is-^i    din  popuraţiunea 

Ni'apoliî.  I  comică.   ! 

Lazzîj  m.    g^>>stu,  pantomină  | 
Le,  /u,  Ies,  articlu,    Iu,  a,    t,   ! 

seu  le.  \ 

L6y  iii.  lărgimea  unei  materie. 
L^ans,  ario.    vechili    jjentru 

lâ-dedans. 
L^ard,  / 
LecHe, 1 
Lâchefrite,  f.   vassii  ce    se 

a^jşedă  ca  s^  priimescă  suc- 

culîi,  candii  se  frige    carne. 
Lecher,  v  a.  a  linge. 
Leton,  f.  lecţiune.  |citi'oru. 
Lecteur,  m.  trice,  f.  jectoru, 
Leclure,  f.  lectuiă.  citire. 
L6c'iyte|  m.  vassii  m  l'onnă 

de  mare  butilă,  la  anticî. 
L^de,  m.  s  ledutn,  arbureiu 

din  nord.  Europei. 
L^gal,  e,   adj.    legale,    con- 


.  p!e:)pu  negru, 
le'iă  subţire. 


forme  legiloru,pre=crissu  de 
lege.  [galitate. 

Legalemenf,  adv.  cu  le- 

Lega1isab!e,  adj.  care  se 
p6;e  legalisa,l'ace  se  fie  legale. 

LegaiisatioR,  f.  legalisa- 
ţiune. 

Legaliser,  v.  a.  a  legalisa, 
altesta  autenticitatea  unui 
aclii,  (ace  se  fiă  legale. 

L4ga'iie,  f.  legalitate,  con- 
formaţ,iune  cu  legile. 

Legat,  m.  legaţii,  cardinale 
care  gubernă  vre-uă  provin- 
cia ecclesiastică  ;— a  latere. 
trămissuestraordinariu  lingă 
unu  principe  creştină. 

Legataire,  m.  legatari  îi,  cuT 
se  fice  unii  legitu  uă  do- 
naţiune. 

Legation,  f.  legaţiune.  per- 
sonale activii  allii  unei  aiii- 
bassade,  reşedinţa  sa. 

Legatoire,  adj.  legatoriii. 
Se  dice  de  provinciele  gu- 
bernate  de  unu  loculeninte 
sub  imperatoriî  Romanî. 

Lege,  adj.  ynar.  Se  dice  de 
unii  bdsti'iientu  care  nu  esle 
incărc-atii  complelu.    [ginde. 

Legendaîre,)». autorii  de  .'e- 

Lâgende,  f.  legindă,  narra- 
ţiunea  vieţei  sănţiloru ;  po- 
veste miracu!6să,  insci-i  - 
ţiune  .săpală  îngiuruu  unei 
medalie. 

Legei*,  ere,  adj.  leve,  u.şioriCi, 
ă  la  legere,  cu  uşiurinţă.  De 
le(jer(,\ech.).  pre  mulţii  lesne. 

Lâgârement,  ado.  uşi  riîi. 
cu  levitate,cu  u~iurinţă,lesne. 

Legerete,  f.  uşiurinţă. 

L^giferer,  v.  n  a  face  legi. 
{ueol). 

L6gi9nj  f.  legiune,  corpii  de 


LEG 


541 


LEN 


soldaţi; — dlioiDieur,  legiune 
(le  ODore.  Ordine  instituită 
in  Francia  pentru  rerom- 
[lensa  talenleloru  distinse. 

Lâgionnairci  adj.  legion- 
nariu,  soidatu  din  legiune. 

Legislater,  v.  n.  a  face  legi, 
f)iei)l.! . 

Legeslateur,  m.  trice,  f. 
legislatorii,  iegiuitoru. 

Legislatif,  ire,  adj.  legis- 
lativii, de  naturn  legilorii. 

Ligîslativement,  adv.  le- 
gislativii, lelativu  la  legî. 

Legislationy  t  legislaţiune, 
drepţii  de  a  face  legî. 

Legislaturcj  f.  legislatură, 
puterile  cai  if  preşedii  la  for- 
rnaţiunH>a   1.  giloi'u. 

Legiste  j  ui.  legistij.  care 
c un n osce  legile. 

Legitimairei  adj.  care  ţine 
de  legitime,   vd.   vorba. 

Legitimation,  f.  legitima- 
ţiune,  recunnoscinţă  auten- 
tică a  uncrii  puteri. 

Legitimei  adj.  legitimii,  care 
possede  condiliunile  cerute 
de  1.  gi'. 

Legitimetnent,  adv.  legi- 
timii, conforme  legilorii 

Legitimerf  v.  a.  a  legitima, 
face  se  (ia  legilimu,  a  face 
se  se  recunnoscă  de  autenticii. 

Legliimisme  ,  m.  legiti- 
rnismii  ,  doctrina  legitimi- 
slilorii  1 

Legitimiste,  m.  legitimistii,  | 
părtenii  allii  legitimităţii. 

Lâgitimit6y  f.  legitimitate, 
posse.ssiunea  condiţiuniloru 
cerute  de  lege.  | 

LegSy    m     id.    legaţii,    daru  j 
lăssatii  prin  testamentu.  1 

L6guer,  v.  a.  a  lega,    lussa  I 


prin  testamentu,    transmite. 

Legume,  f.  leizume  (zai/.a- 
vatii),  Lobe  precum  madărea. 

Legumier,  iere.  adj.  plan- 
taţii, săditii,  cu  legumi. 

L^gumineux,  eu.^e,  adj.  le- 
giiminosii  .  Cililică  plante 
pi-ecum   bubulii  etc. 

Lâgumiste,  m.  giădinaiiil 
c.ire  cultivă  legumi. 

Leibnitzianisme,  //(.  tllo- 
soli  (  bn  Li'ibnitz. 

Leibiiitzien,  ejme.,  adj.  păr- 
lenil  doctrinei  luî    Leibnit/. 

Lenima,//'.  uă  plantă  apatică. 

Lemme,  m.  lemmă,  propo- 
şiţiune  preliminare.  3/u.s'.  si- 
lenţiCi  şeii  pausă. 

Lemures,  m.  pi.  vd.  Larves. 

Lendemain,  m.  diua  urmă- 
toriă. 

Lendore,  s.  personă  lentă, 
molatică,  addormită. 

L^nifier,  v.  a.  a  îndulci, 
calma,  prin  lenitive. 

L6nîment,in.liniscire,  vech.) 

L^nitif,  /u.  med.  remediii 
care  liniscesce;  consolaţiune. 

Lenitif,  ive,  adj.  med.  If-ni- 
tivu,    liniscitoriii,    calmante. 

Lent,  e,  adj  lenţii,  mole, 
tărdiii,  incetu.  [părăsită. 

Lente,    f.    ouii     de     insecta 

Lentement,  ad».  lentu,  în- 
ceţii. 

Lenteur,  f.  lipsă  de  activi- 
tate .şi  de  iuţelă,  moliciune. 

Lenticulaire,  adj.  lenticu- 
lare, de  forma  un.T  lentile. 
!^ast.  f.  vd.  lentiUe  d'eaa. 

Lenticulâ,  letdiforme,  vd. 
prec. 

Lentille,  f.  caltivee,  linte 
commune  ,  —  de  marais  , 
iVeaa,  plantă  din  apele  stag- 


LES 


542 


J.ET 


naoţi  ,  lenticula  aquatica, 
lemna  minor. — vd.  şi  loupe. 

1  entiileuXy  euse,  adj.  se- 
menatu  cu  pete  de  roşelă 
{lentillesj. 

Lentisquej  m.  leutiscu,  spe- 
cia de  arbure  din  ţârrele 
calde.  Yd.  pisUichi  r. 

L^oniriy  c.  adj.  de  leu,  pro- 
priu leului ;  vers  leonins, 
versuri  latine  unde  mijloculu 
ri  neija  cu  linele. 

L^ontiasis,  f.  lej>re  ecail- 
leufc,  elephantine,  \:\.  Ele- 
f>ha))1iasis  des  Crecs. 

Leontice,  f.  a;1  plantă. 

Leopard,   //'.  Icopardij. 

Lepas,  //'.  nat.  coquilă  u- 
nivalva. 

Lepidoiithe)  m.  lepidolitu, 
subsianţă  uiiner.ile  ce  segâs- 
se.sce  in  g-ăuuţi. 

Lepidoptere,  m.  lepidop- 
^  teră,  in.sectă  cu  aripe  cu 
"'     soldi.     [taiu  de   lepidoptere. 

L4pidopt6rologie,  f.  trac- 

L^pre,  f.  s.  Upre  vulgaire. 
lepră. 

L^preux  I  euse,  adj.  le- 
proşii. 

Leproserie,  f.  .«pitalu  pen- 
tru leproşî.  Comp.  ladrerie. 

Lequelf  tn.  laquelle,  I'.  care. 
PI.  lesquels,  lesquelles,  cari. 
Quand  11  s'a^it  d'eviter  un 
equivoque ,  on  emploie  ce 
pronom  au  iieu  de  qui,  que. 

Lerot,  ni.  unîi  micu  patru- 
peda cenuşiii,  vd.  loir. 

LeSy    ari.  şi  pron.  pi.  i.    Io. 

Lase,  f.  violata.  Uaitatii  prin- 
cipale cu  vorba  majeste. 
Crime  de  lese-niajeste.  cri- 
me de  raajeatate  violata.  Ag- 
.«ewiae  d^  Use-humanite. 


L^ser,  V.  a.  a  l'ace  nedrepţii 
cui-va,  vătăma,  faire  tort. 

Leşine,  f.  economia  sordidă, 
pane  ia  lucruri  mic  . 

Lesiner,  v.  n.  a  face  eco- 
nomia sordidă,  vd.  jirec. 

Lesinerie,  1'.  cumpliciune, 
caracterulii  celluî  ce  econo- 
me.sce  sordidu  (sgirceniă). 

L6sion,  C.  lesiune,  prejudi- 
cii!, vătămare,  comp.  tort. 

Lesse,  vd.  Laisse. 

Lessivage,  m.  .spălare  cu 
leşiă. 

Lessive ,  >'.  le.'^iă,  rufe  in 
le.şiă. 

Lessiver,  v.  a.  a  spela  cu 
le.şiă. 

Lest,  tn.  Ieştii,  materie  gi-ele 
de  can"  se  împ'e  tundulîj  na- 
viîf,  câ  se-î  procure  stabili- 
tate ;  mijlocii  de  a    modera. 

Lestage,  m.  punere  de  ^^st, 
(vd.  prec.)  in  funduliî  navii. 

Leste ,  adj.  uşioriii,  agile, 
sprintenii ;  iscusiţii. 

Lesiement,  adv.  cu  uşiu- 
rinţă,  cu  abilitate. 

Lester,  v.  a.  a  pune  mate- 
rie gi-ele  pe  fundulii  naviî, 
câ  se  î  de  stabilitate. 

Lesteur,  »i.  nave  care  tran.s- 
pjrtă  lest,  vd.  vorba. 

Lestrigons,  m  pi.  Lestri- 
gonî,  giganţi  antropoftigi  din 
Sicilia,  după  antici. 

Letchi,  )n.  fructii  din  care 
Ghinesiif    facii  deliciele  lorii. 

Lethargie,f.  letargia,  .somnu 
profundii  şi  bolnavu. 

L^thargique,  adj.  letar- 
gicii. 

L6thif&re,  adj.  letiferii,  car« 
adduce,  caus6dă  morte. 

Lettre,  f.  epistolă,  scrissore; 


LEV 


543 


LKV 


literă.  Les  belles—ş.  Uterele: 
gramatica,  elocinţa  şi  poesia. 

Lettp^,  ee,  adj.  literatu,  e- 
raditii  in  litere. 

Lettriney  1  n)ică  literă  Un- 
gă uă  vorbă,  literă  care  in- 
dică trămissulu  la  uă  uotâ 
etc,  precum  sunt  literele  din 
su!?ulu  columnei  unui  dicţio- 
nariîi,  că  să  arrete  iniţiaUle 
vorbeloru  din  columnă. 

LeU|  m.  lupu ;  â  la  queue 
lea  /.ea,  unii  după  a Iţiî, /'am. 

Leucome,  m.  leucomă,  mi- 
că petă  albă,  ce  se  Ibrmedă 
yie  corneă.  Comp.  alhugo. 

Leucite,  f.  leucită,  produssu 
vulcanicii  din  Boemia. 

Leude,  /;*.  leudii,  mare  va.s- 
sale. 

LeuPy  prtni.  iiers.  lorii,  le.  Ii. 

LeuPy  adj.  lorii,  allu,  a,  lorii. 
Leurs,  pi.  lorii,  aî,  ale,  loru. 

Leurne,  m.  pele  roşia  for- 
mită  in  formă  de  pa.'ssere, 
ca  să  attragă  ireţii  etc,  a- 
churnev  le  leurre,  a  pune 
carne  in  acesta  cursă. 

Leurrer,  v.  a.  a  attrage 
prin  speranţă  înşelătoria. 

Levaiiii  m.  aluatu. 

Levant,  m.  oiientele.  Levan- 
tele  seu  ţt^rrele  cari  sunt  la 
Oriente.  Levantin,  m.  năs- 
cuţii iu  Levante. 

Levantine ,  f.  materia  de 
mătasse  lucia. 

LevantiSi  w.  .soldaţii  dela 
galerele  turcesci. 

Leve,  r.  lingură  de  lemnu 
cu  măneru  lungii  pentru  jo- 
culii   mail^  vd.  vorba. 

Lev6 ,  ni.  umbritulii  unuî 
planu,  vd.  croquis.  In  mus. 
timpulii  mâsure:  căndii    re- 


dicămu  picioiulii,  seii  niăna. 
.   Lev<§e|  f.  redicare,    coUectă, 
recoltă,  percepţiuno. 
Lever,  v.  a.  a  redica.  Comp. 

haiisser,  dresser. 
Lever,  m.  timpulii  căndu  -e 
scolă    ciue-va,    sculatulu. — 
Dieu,  timpulii  liturgici  căndii 
preotulu  redică  grijania. 
LeveuPj  m.  impr.   care  re- 
1       dică  tbiele  .seîi  literele. 
{   Lâviathan,  ni.  monstru  ma- 
I       rinii  de  care  .se  vorbesce  în 
cartea  lui  lob.  Comp.  Cro- 
codil  da  Nil. 
Leviep,  >h.  peigu'ă,  părghiă. 
Leviâpey  mare  funia  la  ma- 
chine  de  redicatu  greutăţi. 
,   LevigeP|    v.  a.  a  reduce    in 

pulbere  nepalpabiie. 
\  LeviS}  I».  vd.  Paul 
!   Levîlei  )»î.  Ievitii,din  tribulii 
lui  Le  vi.  [gote. 

,   Lovite,  f.    spefiă    de    redin- 
j   Levîtique,  m.  leviticii,  a  3-a 
I       carte  a  Penlateuculuî. 
ţ  Levpaudep,  v.  a.  a  urmări 

pe  cine-va.  ca  pe  iepure. 
I  Levpaut}  ui.  june  iepure. 
j   L^vpe,  I.  labili,  budă. 

Levpeteau,   m.  iepurelii. 
j   Levpeite,    l.  femininu  dela 
[       iepure,  iepurică. 
Levpette,  e'e,  adj.    ilc    .sta- 
tură subţiiv  c;i  iepurele. 
Levpettepie ,    f.    crescerea 

iepurilor  Ci. 

Levpichei    f.  mică  iepurică. 

Levpiep,  //(.  iepurariîi,  cane 

pentru  iepuri  ;  corpii  subţire. 

Levpon  ,    m.    iepui-e,    june, 

micii,  in  jeosii  de  şesse  luni. 

Levponne,  f.  jună  iepurică. 

LevApe,  f.  spumă    de    ber« 

pentru   aluatu. 


LI.V 


LIB 


Lexiarquey    m.    lessiarcii. 

M.igislratu  in    Grec.    antică 

insărcindtu  s6  essamine  con- 

iluita  celloru  admişi  în  or- 

(lima  piitani lorii. 
LexicographC}    m.    lessi- 

cogi-aCă.  autoiu  de  unu  les- 

sicu. 
Lexicographie,  t.  iessico- 

grafiă  sciinţa  iessicograi'uluî. 
Lexicograp  iiqueyi(c/,/.les- 

picogi-uficu,  de  lessicografiă. 
Lexicologie^  T.  lessicologiă, 

ti'aff.at.ii  de  vorhe. 
Lexicologue,    m.    le^sico- 

logii. 
Lexigraphie,    f.  arte  de  a 

scrie  bine  vorbele.  [nariu. 
Lexiquey  m.  lessiciă.  dicţio- 
Lexiquement,    adv.  după 

lessicii  s.  dicţionariu. 
Lez,  udo.  apprope    de.    Usi- 

tatii  numai    în    cate- va    nu- 

minî  de  locuri:    St.  Denis- 

les-Paris. 
L^zardi  in.  şiopîrlă. 
L^zarde,  f.    dispicătură  in- 

trunCi  murii;  .şireţii  dinţatu. 
L6zard6  ,    ee  ,     adj.    care 

pre-intă  dispicăture    despre 

muri  . 
.se  Lezarder,  v.  n.  a  secop- 

peri  cu  di.spicăture. 
LiaiS|    in.  petră    tare  pentru 

edificaţii,  şi  pierre  de  liais. 
Liaison,  f.  legătură,  uniune; 

trăsi^ura  subţire  u  litereî. 
LiaisonnePi  v.  a.  a  aşşeda 

petre. 
Lianey    t'.  plantă    americană 

care  se  urcă.  Şi  liene. 
Lianţi  e,  adj.  elasticu,  flessi- 

bile,  mole.  Comp.  souple. 
Liardy  m.  mică    monnetă  de 

cupru,  3  denarî  s.  1|4    .soit. 


Liarder,  v.  a.  a  plăii  c:1te 
putină  (cu  paraiicu),  lesiner. 

Liardeur,  m.  eune,  t'.  avarii, 
economii  sordid u,  pofj. 

LiaS|  m.  geolog,  formaţiune 
argilosă  pe  care  repausă  so- 
lilulu,  adj.  este  liassique. 

Liassei  r.  mai  multe  chărtie 
legate  la  unu  locu ;,  ceia  ce 
servesce  se  lege. 

Libage,  m.  mare  petră  pen- 
tru fundaliunî,  zidăria. 

Libation ,  i'.  libaţiune,  li- 
qiiori  versate  in  onorea  dei- 
loru. 

Libellatiquej  m.  şi  f.  celiu 
ce  scăpa  de  persecuţiune  plă- 
tinduunii  biletu  de  appărare. 

Libelleş  m.  iibelu,  scriere  in- 
juriosă,  diliainante.       [actii. 

Libell^i  in.  redacţiunea  unui 

Libeiler,  v.  a.  a  redige  in 
forme,  motiva  uă  cerere  ju- 
diciariâ  ,  —  tine  somine,  — 
tone  ordomiance,  a  desemna 
summa  numită  într'uă  ordi- 
naţiune. 

Libel.'istei  m.  autoru  de  li- 
bele,  de  .scripte  dillamanţi. 

Libelluley  t'.  insectă  neuro))- 
teră.  Şi  deinoiselle. 

LibePy  in.  peliculă  sub  cojea 
plantei. 

Libera,  m.  rugăciune  pentru 
morţi.  PI.   nev  r. 

LiberabiejadJ.liberabilejCui 
se  pote  da  libertatea.' 

Liberal  f  ale,  adj.  liberale, 
demnii  de  unu  om  îi  liberii, 
favorabile  libertăţii:  darnicii. 
Arts  liheraux-,  aiiile  liberali, 
carî  perţinii  esclusivu  spi- 
rituluî. 

Lib6ralenient,c({Zi;. liberale, 
cu  liberalitate,  cu   dărnicia. 


Lii; 


LIC 


Liber  a?îsme,.'/'-liberaJisiiiO, 
sisieiiia  i(.I.H'Jo;-ri  liberali. 

LiberaSi'i'e^t'.  lihi-rolitate,  vir- 
tiile  care  ne  indcinnă  se 
daiuii,  se  ciaruiiiiîi,  dârDiciă. 

Libârateup,f/f.  trice,.['.  Ijbe- 
i-aloiu,  care  libi^reciă  de  unii 
reîi    inai'e,  de  servi  iile. 

Libsration ,  1'.  liberaţiune, 
scăpare  de  iiă  det.oriă  etc. 

Liberej^f  ,ti(fj.  şi  m.  iiberalu. 
Se  ijice  de  unu  condemnatu 
iu  iijuncă  silnică,  şi  care  s'a 
liber-alu  dupe  ci'  a  suH'eritil 
pede|)sa  sa. 

Liber er,  v.  a.  a  libera,  da  li- 
lieriati'.  slobozi,  delicrer. 

Liberttâj  1'.  libertate,  nedepin- 
dinţă  de  coimnandele  altuia, 
lacullate  de  a  lucra  după 
voinţă.  P/.  vd.  fi'unchisei), 
i)iitnii  i}ilcs. 

Liberticide,  m.  desh-uctoru 
allu  libertăţii. 

Libertin,  ine,  adj.  liberlinu, 
cu  iHoralî    stricate,  cHt^sipe. 

Libertinage)  m.  stricăciune 
de  nioralî,  inclinaţiuni  cor- 
ruptf. 

Libertiner,  v.  u.  a  duce  uă 
vieţă  corruiifă  :  lipsi  dela  de- 
toria    sa,   courir  beaiicoup. 

Libe4ie,)/i.şpeţ;iă  de  scarabeu. 

Libiclineux,c>(rs6,  adj.  di.sso- 
lutu.  deslrinatCi. 

Libraire,  m.  şi    1'.   iibrariu. 

Librai<*ie,  f.  librăria  ;  altă- 
dată bibliotecă. 

Libraiion,f.  libraţiiine,  ecili- 
briii ;  mişcare  a  luneî  în  giu- 
rulii  assiî  selle,  prin  care  ni 
se  arrtiră  alternativu  uă  parte 
din  supral'agia  sa.        [dinte. 

Lîbre,  adj.  liberîi,  nedepin- 

Libre-âchangef  m.  liberu- 

Dicf.   Franr.o-n.'M,. 


schinibu.  libertate   de   con- 
inerciCi  intre  naţiuni. 
Libre-echanyiste,><«.p;ii - 

tiinii  allii  liberuluT-şcIiinil/ri. 
Librement;  adv.  liberii,  m 

libertate,  niconslrînsîi. 
Libretiiste,    /*/.  libretis'i;. 

coriipositorii  de  librete. 
Lîbpe44o,N(.(ifal.)  vorbe  din- 

tr'uâ    operă  seu  dintr'uă  o- 

peiă  comică.  {"curse. 

Lice,l'.l<icii  unde  se  lacîi  lupte. 
Lîce,C./7.(/ct.'?c<(,'rem.dela  chicn 

de  chasne,  cane  de  vînătore. 
Lice,  r.  liciii.  fabrică  de  tapis- 

sei'ie. 
Licence,f  licinţă.permissiiuie 

speciale  ;  ahusu  de  liberiaie  : 

dissoliiţiune,    dereiiulă    in>.- 

rale. 
Licencie,  m.  licinliaiii.  care 

a  priimit;i  {nne  licence)  a  Iu 

douileţţradu  inlr'uă  facultate. 
Licesicieitient,?/!.  congediu 

allii  tru|)eloru.  |  trupeloni. 
Licencier,v.a.  a  da  concediu 
Licencieuseinent,a'/«\  li- 

cinţiosu,    cu    licinlă,  desoi- 

dinatu. 
Licencîeux,e'(.sv>,  adj.  licin- 

ţiosii,  contrariu  pudorii,  </'- 

reyli',  dexirrdoiine. 
Licet,//i./«/.licet,permi,ssiure. 
Lichcjf.  machină  de  lustruiUi. 
Lichen,  m.  (pron.    likeu)  -.. 

jiuliiKDHiire  r/ec/it;He,licheu. 

plantă    ale    cuî   spepie    s;int 

lorte  numerose     Lichen    <l' 

IsUuide,  (nuscliiîi  i-^landicu. 

{jiar)iieria  i.<ilaiuHcuy,lic1ic>i 

jictrciis,  s.  heiidtiqae    coni- 

ninite,  lichen  p- trosil. 
Lichenivore,  adj.  care  s.- 

nutresce  cu  lichen. 
Liciet,  III.  plantă  solaneă. 
35 


LIK 


LU 


Licitatioiii  t.  licitaţiune. 

Licite,  adj.  licitu,  penuissu 
de  iL'ge,  franc,  [lermis. 

Licite«nent|  fulv.  in  inudu 
Jicitu,  [jermissii. 

LiciiePi  v.  ;i.  a  licita,  vinde 
prin  licitaţiune. 

Licoi,   vd.   Licoa. 

LicornejC.unu  calu  fabulosu; 
— (h:  iiie)\  vd.   narval. 

L.icou,  in.  licnL  sgarda,  legă- 
tură de  currea. 

Licieurjm.  lictoru,  officiariCi 
care  purta  fascile  la  R.  ant. 

Liej  I.  drojdie. 

Liei  culj.  veFelu,  f'aire  cheve 
li\  a  face  ospeţii  cu  veselia. 

Liege,  i/i.  stejarii  verde,  cum 
e  cella  dela  dopurî. 

Lieger,v.  a.  a  mărgini  cu  pa- 
pură de  stejaru  verde. 

Lîegeux,ew>t;,rtJ./.  de  natura 
stejarului  verde. 

Lien,  ///.  legătură,  /j'y.  depin- 
dinţă.  La  /</.  lanţuri. 

Lier,  v.  a.  a  lega,  nni ;  ara- 
raestica. 

Lierne,  f.  lemaîi  kicratu  de 
dulglieru(cioplitu)pentru  po- 
dine  in  catulii  cel  Iu  niaî  de 
sus  {en  galeta^). 

LiernePfV.a.a  garni  cu  lemne 
luci-ate. 

Lierrej  t.  ederă,  merişioru. 

LiessCit.C  ce(h  .)\d. gaiţe.  joie. 

LieU|  in.  locCi.  Comp.  endroit, 
place.ljduA  .afijiavleinents.lo. 
retorică  lie^x  cornmiDis,  lo- 
curi communî,  reflessiunî  ge- 
nerali; repertorie  de  cugetări 
■şi  de  arguminte ;  trâssure 
s^eaeraluLieu  (geometriquej , 
liniă  ale  cuî  tote  puntele  .ser- 
vescu  a  resolvi  uă  problemă 
uedeterniinată.ln  njitică Jieu, 


puntii  la  care  ochiulii  rofe- 
resce  unîi  obiecţii.  In  ustr. 
puntulu  ceruluî  la  care  res- 
punde  uă  planetă. 

an  Lieu  de,  loc.  preii.  în 
locii  de,  ('i  Io.  jAacn  de. 

an  Lieu  que,  lac.  conj.  pe 
căndu,  tandis  gue. 

Lieue,  f.  leucă,  vechia  lue- 
sură  itinerariă,  2282  toises. 
Lieue  mari/)e,leucâ  marină, 
5555  ';._,  metr.  —  Aujourd'hui 
la  lieue  melrique  ou  lieue 
noitvi'lle    e.si  de   4    kilome- 

Lieur,  m.  e^i.se,  cellii  ce  legă 
mănuchiî    de    grăîi,    snopii. 
Lieutenance,f.  locuteninţă. 
Lieutenant,  */(.  locuteninte. 
Lieutenante,    t.  l'emca    u- 
nuî    locuteninte   judecătoru. 
I  Lieutenani-co-one!,    m. 
!       locutenmft'-colonelu. 
!   Lieutenant-criminel,  m. 
'       magistralii,  (du  châielet  de 
Paris),    care    pronunţa    as- 
;       supra  causeloru  criminali. 
I  Lieutenant. generai,    m. 
officiariii  generale,  care  vine 
•       după  mavechal  de  France. 
1  Lieve,  f.  estrassij  din  regis- 
■       trulii  de  censuşi  rente  (rf'itn 
Ijapier  terrier). 
Li^vre,   m.  iepure. 
Ligament,    >n.    anat.    liga- 
mentu,  parte  fibrosă  care  u- 
nesce  osse  şi  viscere: 
I  igamenteux,    eu. ■ie,   adj. 

de  natura  ligamintelorii. 
Ligature,  f.  Hgatură,  legă- 
tură penti'u  luare  de  sănge. 
I  Ligaturep,  v.  a.  a  face  li- 
!  gature,  vd.  prec. 
I  Lige,  adj.  (homine — ),  care 
!       era     tinutîi    în    obligaţiune 


lk; 


LIM 


torte  strînsă  către  iloinnulii 
feudale. 

l_igence|  f.  obligaţiuaei    u- 

nuî  honime    lige,  vd.  prec. 

Lignage,  m.  familia,  nemii. 

Lignager,  ere,  adj.  din 
•îceaaşî  laiuiliă.  lietrait — , 
i-etrassulii  uneî  eredităţi  vin- 
dute. 

Lignej  f.  liniă.  Passer  Iu — , 
a  trece  equatoruiu  (in  ma- 
rină). \  lineale,  st  rid. 

LignC}  de,  adj.  liniatu.  Comp. 

Lignâej  f.  descindinţă,  neiiiu. 

Ligner,  v.  a.  a  linia,  trage 
linie  paralele  pe  uă  supra- 
lafiă.  [plase. 

LignettCi    f.    sforii     pentru 

Ligneuly  in.  aţiă  cernită, 
tini  unsLi  cu  pi^cură  ((a  cis- 
marî) 

Ligneux,  ense,  u'/j.leniuo.su. 

Lignifere,  udj.  iemniferu. 
car-'  d.l  nuinaî  lemne. 

Lignifisatiatij  f.  lemnilica- 
ţiune,  |jrefacore  in  lemnu. 

>e  Lignifier,  v.  a.  a  se  Iern- 
ii ilica,  se  preface  în    lemnu. 

Llgnincj  l.  chem.  materia 
leiiino-îă.  .'^i  corps  ligneuj:. 

Lignitci  f.  lemnită.  Sub.stan- 
ţă  minerale  combustibile.  .Şi 
hitis  f'osiiile.  bris  hitumi- 
ii^u.i:. 

Lignivorej  adj.  .şi  m.  lein- 
nivoru,  can;  rode  lemnuiu, 
(de  insecte).      |lui  lemnosil. 

LignosiiCi    f.  starea    lucru- 

Ligue,  f.  ligă,  vd.  C.onfede- 
ratioii.  La  ^V.  celle  trei  com- 
munităţî  cari  foi'medă  coi'- 
pulu  Grisoniloru. 

■•^e  Liguerj  v.  a.  a  vse  uni  iu 
con  federali  une,rorma  uălig-ă.  j 

Ligueurj    /".  membru    allu   | 


conlederaliunii  catol.  în  s.'- 
clulti    JO. 
LigulC]  f.  unu  vermj  intestin. 
;    Ligulei  ee,  od./.  ?>o/.  ligulatu. 
I        în  foiina  unei  mice  limbe. 
I    Li!as,(rt.  arburelii  ind.,liliaca. 
'    Liliaceei  f.    liliaceCi.    Plante 
de  spepia  crinului. 

Lilium,    //(.,    farm.    tinciur;i 
î        alcoolică  de  potassii. 

Lilliputieiii  euiie,  adj.  .şi 
sitttL  lăcuitoru  din  lerra  ima- 
ginariă  deLilIiput;  fig.  for- 
te micu. 

Limace^  f.  s.  linias,  m.  im>- 
luscă  reptile  fără  coquilă. 
Limaco,  s.  vis  d'Archimede, 
machină  c.'i  se  redice  apa. 
Vd.  .•^i    urm. 

Lîmaşani  >it.  juelcu.  Esca- 
licr  eu — .  scară  învirlită,  in 
spirali'.  [talu. 

Limaiilej  f.  pilitură   de  me- 

Lîmandej  f.  unu  pesce  mă- 
rimi: mur.  mu.şiama  de  în- 
velitu  fuuiele. 

Lim  aiioni  f.  pilire. 

Litnbairej  adj.  bol.  care  se 
refei'esc':  la  lirabu. 

Limbe^  ni.  limbîi.    margine. 

Limei  f.  pilă,  spegiă  de  lămăiu. 

Limer,  v  a.  a  pili;  fig.  lu- 
cra cu  îngrijire. 

Limier,  m.  man-  cane  de 
vinătore. — de  pulice,    spion. 

Liminairei  adj.  care  e.ste 
in  capulii,  la  inceputuliJ,  u- 
neî  cărţi. 

Limitatif,  ioe,  adj.  limita- 
tivii, care  mărgine.sce. 

Limltaiianj  f.  limilaţuiue, 
mărginire. 

Limite,  f.  limite,  hotaru.  PI. 
vd.  InrniOi,  boriies.       Igmi. 

Limiter,  v.  a.  a  limita,   măr 


LIN 


548 


LIN 


Litniîrop^e,  adj  îimitrofu, 
cart*  rs'c  pe  limiţî,  l;i  hotare. 

Limotiore)  m.  bot.  na  |)l;mtă 
:ipi*niivă.  jdc  lacun. 

Limoine,  f.    bol.    uă    plantă 

Lieti^ti;  >".  iioiiioiri. 

Lîntf^rtj  m.  lenmu'u  care  sus- 
ţine tteplele  scăreî. 

LinsDEiy  iH.  lemăiâ  .  (zeinosă). 

Limon,  tu.  bucnală  He  lemnu 
care  susţine  flriculu  trăssnreî. 

LimoB-iadej  f.  limonada. 

Limon^dser,)/^  icre.  ('.  care 
laee  Iiironadâ. 

Limoneilier,  m.  unu  arhu- 
relu  indianij.  [molosii. 

Limoneux,    ease,    adj  no- 

Limoaiierj  m.  caiu  de  ulube. 

Limoniere,  I'.  driculii  li'ăs- 
snri^î.  [  personee. 

Limose  le^  f   but.    genii  de 

LimosinagCi  liinousinagc, 
iii.  s  (-fia  (h^  conslrucţiune 
cu  petre.  Limtisin  s.  limua- 
siii,  didariix  care  lace  attarî 
construcţiunT. 

Lîmousine,  f.  zeghe. 

Limpidlej  adj.  limpede,  clair. 

LimpidiSe,  1'.   limpedelă. 

LimuSâ,  f.  crustaceu  americ. 

Limure^  I".  i  ilire,  pilitură. 

Lin,  III.  inu.  Lin  cultive, 
inu  commune,  linam  nsi- 
talisninuuu. 

Linacees,  C.  p/.  linacee,  fa- 
milia de  plante. 

Linaire,  f.  plantă  ale  cuT  i'oie 
semenă  cu  inuh1.  Şi  lin  saii- 
iHuje. 

LinceuSy  in.  materia  cu  ca'e 
.^e  accopere  unu  morlu. 

Lînţairi  m.  grindă. 

Lindor,«//.  unu  jocu  de  cărţi. 

Lîneaîre,</'//.liniariu,  stiîmt, 
care  se   lace    prin   linie. 


Lineal,  e,  adj.  care  tie  refe- 
re.sce  la  linieîe  unuîde.semnu. 
Saccessioii — e,successiuneîr» 
ordinea  unei  linie  de  affmi- 
tafe. 

Lineament,  //i.  lini  imentu, 
trăssură  liniariă.  tră.s.sură  a 
rt'fii'î  (obrazului). 

Lîne£,>/i.spec.depăndă  de  inu. 

Linge,  m.  [uindă. 

Linger,  in.  ere,  f.  care  vin- 
de pândă.  [păndă. 

Lingerie,  T.  commerciu    cu 

Lin  got,  in.  buccală  de  mr- 
falu  t  pitu  .şi  neJucralu. 

Lingcfiere,  f.  machină  un- 
di- se  tornă  metaleie. 

Lingualy  e,  adj.  anat  lim- 
ba le,  care  ţine  de  limbă. 

Linguale,  f.  limbale,  literă 
caic  se  pronungiă  cu  limba^ 
cum  e.sîc  r. 

Lingue,  1.  pesre  sărata  ame-r. 

Lingviste,  >n.  limhistu,  cellit 
ce  sîudieilă  speciale  limbele. 

Linguistique,  T.  limliistică. 
shidiidu  princijiielorii  .şi  re- 
iat iu  uiloru  liudjelorii. 

Lingule,  f.  coquilă  bivalve  : 
de  ordinariu  bec-de-cane. 

Linier,  ii-re,  adj.  care  .se  re- 
l'eresce  la  fabricaţiunea  ma- 
terieloiu  de  inu. 

Liniere,  ('.  pâmîntii  seun"*- 
natii  cu  inii. 

Linimeni,  in.  med.  topicii 
uleiosu  penttu  bicţianî. 

Lini^isn,  f.  liniţiune,  ungeri-. 

Linnee,  ('.  lineă,  plantă  odo- 
ran*e  totu-deuna  verde. 

Linneen,  enne,  adj.  care 
se  relere.sce  1 1  naturalistulu 
Linne. 

Linon,  m.  linon,  lino,  ţess»- 
lură  forte  fină  de  inii. 


LIQL' 


LfS 


Linoii  in.  oile,  f.  mica  pas- 
săre.  Tele  de — ,  capu  uşio- 
riu  ;  sifller  la —   te,  a  be. 

Linteau,  m.  stinghia  pusă 
in    crucişi  ti  la  l'ei-estră    etc. 

Liorij  ra.  oiDie.  f.  leii,  cellii 
niai  tare    animale;  f.  leinâ. 

Lionceau,  m.   puiu  de  leii. 

Liondent,  m.  bot.  genă  de 
cicoracee.  (la  armărie). 

Lionn6,    ee,  adj.    şerpuindu 

Lipogrammaîique ,  adj. 
lipogrammaticu.  Se  dice  des- 
pre opere,  deuude  se  esclude 
vre-uă  literă  alfabetică. 

Lipothymiei  f.-  med.  pri- 
vaţiune momentană  de  sin- 
ţimintii  ,  şeii  de  mişcare , 
defaillance. 

Lippe,  r.  labiu  (buclă)  inferi- 
orii mare  şi  înainfatii. 

Lippee,  I".  buccătură,  buccă- 
ţică,  franche-  ,  bunii  ospetu 
oare  nu  costă  uiraicu. 

Lippitude,l.lipiciune(urdori  . 

Lippu  I  (',    adj.    budatiJ.    vd. 

Liquatioii,!.  separaţiunea  u- 
nuî  metiiki  torte  lusibile  de 
altulii  care  nu  este  fusibile, 
tnaî  alessLi  a  argintului  de 
<Mipru.  Şi  ressuage. 

Liquefaciion  ,  i.  clirm  . 
schimbarea  unui  solidii  în 
liridti. 

.Liquefiabiei  adj.  care  se 
|i6te  schimba  in  licidii. 

Liqueffâant  ,  e,  adj.  care 
scliimiiâ  unii  solidii  in  licidii. 

JLiquefier  ,  v.  a.  a  schimba 
unii  solidu  în  licidii. 

I.iquet|'/(.i)iicăperă,k^  valtee. 

Lîqueur,f.liqu6re,  substanţă 
licidă.  Vi)t!<  de — , vinuri  mas- 
caţi- etc.  Liijuear  n.liqueur 


liliirllueuse  ,  liquore  j  bcii- 
tură,  spirtosă  (liqueor). 

Liquidambar  y  m.  s.  ca- 
paline,  arburelii  amautaceii 
amer.  care  dă  stiracele  licidii. 

Liquidateup  j  ))t.  licida- 
torCi,  cellii  ce  licideijă  uă 
•ocolelă. 

Liqiieidaiian,  t^  licidaţiune. 

Liqi«ider,v.  a.  a  licida,  regula 
ceua  ce  era  nedeterminatO. 

Liquidiie,  f.  liciditaie,  cali- 
tatea corparilorii  licide. 

LiquoreicXy  ense,  adj.  care 
este  preciiiij  iiquorea. 

Liquoriste,  m.  care  face 
şeii  vinde  liquorî. 

Lire,  v.  a.  a  citi  ;  a  esplica. 
—  On  dil  lire  dans  .  .  .  et 
non  pas  lire  sur  .... 

LiS)  in.  (pronung.  pe  ,s)  crinii; 
pg.  estremă  albelă.  Fleurs 
de  lis  (pronunţ,  li),  trei  flori 
de  crinii  legate  împreună, 
cari  forma  iu<emnele  Franc. 

Lisere,  Usere,  m.  micii  măr- 
ginariii  de  panglică  făcuţii 
pe  uă  materia,  pe  haină. 

Liserer,  liserer  v.  a.  a  cosso 
galonii  de  paugUcă. 

Liseroiii  m.  s.  liset,  spegiă 
de  plantă. 

Liseur,  vt.  ense,  l".  celiii  ce 
este  deprinşii  se  citescă 
maltii.  [lesne,  de  citiţii. 

Lisîble^  adj.  lisibile,    facile, 

Lisito!ement|  adv.  lisibile. 
Iaci  le  de  citiţii. 

LisierCf  f.  marginea  câm- 
pului, pădurii  etc.      [triwlă. 

Lissage,    m.    politură,  lus- 

Lisse|f.  lirii  verticale  la  ma- 
chine  deţessutâ  ;  mar. lenine 
mari  c;i  '.să  lege  membrele 
unei  nav). 


I.I'IH 


LITII 


Lisse,  (i.cl.  poliiii,  liislriiitu. 

Lisseau,//',giiiăiiiu  du  slbră. 

Lisserj  y.  ;i.  ;»  poli,  lustrui. 

Lissetie,  i".  sdivisitorn,    n- 

•    noltă  pentru  lustruitu. 

Lisseur  g  ni.  ruse,  i'.  cellu, 
care  sclivisescc  chăi-liă. 

LîssoÎ8',)/*.instruinenti1,  ossii, 
pentru    sclivisitCi.  [se!ă. 

Lissure,  f.  politură,    sclivi- 

Listei  r.  şiuviţă  do  perii  aibu 
(la  ciipulu  cniloru),  lisf;1:  — 
cii'ilr.  listă  civile. 

Listei,  ;/î,  archil.  lislel,  or- 
nameutii  pătratu    .şi  plani"!. 

Liston,  in.  mică  bandă  cai-e 
portă  devisa  (la   armar.; 

Lity  m.  leotu,  patu  ;  as.şter- 
nutu,stratiK  albia  unui  fluviu; 
Ut.  (le  jiierrc  ,  stratu  de 
petră.  Lif  <lc  juslicc  scau- 
nulu  ce  occupa  r>  gele  in 
l)arlamentu.  Mar.—  de  ma- 
re'-, locu  unde  este  unu 
currinte  :  — c/u  reni,  direc- 
ţiunea esactă  a  vintuluî. 


Lit 


t'.  iil.  litanie,  rugă- 


ciune in  Corniă  de  invocaţiu- 

ne  successivă  către  Dunmed. 
Lîtchî,)/(.  Ş'enu  de  sap  nacee. 
Liteau  ,  ///.    iocii    unde    f^tfi 

lupi  Iu    rliua. 
Liteau,   rn.   margine,  dungă, 

culorală  a  unuî  .şervetCi  etc. 

Maî  alessii  la  pi. 
Litee,  f.  uniune    de    animali 

in  aceaaşî  şedinţă. 
Literie,  f.  totîi  cr  compune 

unu  patu. 
Lithagogue,  adj.  med.ţiro- 

priu  a    scote    uâ    petră    din 

stomacu. 
Litharge,  f.    chem.    ossidii 

de  plumbâ  cristalisatu. 
Litharge,  ee,  adj.s.  litliur- 


ijyre.  ce,  lalsificatu  cu  os- 
sidii de  iilumbii  topiţii  şi 
cristalisatu.  Şi  lithargire. 

Lithiasie,  f.  fomaţiunea  pe- 
Iret  în  corpulu  umanii. 

l  H't^.âatef  litluque,  vd,  nru.ic,. 
nriijue. 

Lithochromie,  f.  processu 
liioj^raticu,  ca  se  inipi-ime  iii 
negru  şi  in  culori. 

l.ii.ioconej  t'.  litocolă,  cim- 
mcntii  in  care  lapidariulii 
(giuvaergiii)  lipesce  petrele 
pretiost^  ce  liicredă. 

Lithographej  ni.  litografii. 

Lithographie,  I'.  litografia. 

Lithographierj  '"* 


Jito- 


1  Litiîographique,    adj.    li- 

I       to,ui"H(ic(i,  de  litografia. 
i   Liti-tologâe,  f.  litologiă,  cun- 
noscinţa  şi  descriptiunea  pe- 
Irelori'.  [prec. 

Lithologue, /H.  litologii,  vd. 
I  ithontriptiquear^j.t/i.me- 
dicaiuentu    pre.suppusii  pro- 
priii a  dissoîvi  petra  din  sto- 
j       macu.     [rode  placa,  artesia. 
I   Lîthophage,  )n    vermecare 
I   Lithoplraniei  r.  transparinta 
!        petr.M. 
Liihophylle,  1.  foia    petiiri- 

cată. 
Lithophytef  spegiă    de  [>n- 
li))U  :   petră  do    formă   Acue- 
lale. 
Lithotome,   m.  <hlr.     li!o- 
lomii,  instrumentii  pentru  a 
tăia  petra  din  .stomacu. 
L  itliotomie,  f.  estracţitmea.. 
tăiarea,  peti-el  din    stomacCi. 
Lithotomiste,  m.   medicu^ 
care  .se  cccupă  de  estracliu- 
nea  petreî  din  stomacu. 
Lithotriteuri  m.  litotriioru. 


i.iir 


LIV 


instriiiiieiilu  pentru  a  M'4- 
rîina  petr;i  din  s1.om;icii. 

Lithotriiie,  r.  s.  lUholrip- 
sle,  metodă  [lenfrii  a  sterîma 
petra  din  stoiu  icu.      [ficatu. 

Lithoxylei  /".  lemnit  petri- 

Lîthozoaire,  adj.  Califică 
iiiasscle  irii^hiăgiate,  cari  în- 
cungiiiră  siîncele.    [animali. 

Litiere,  f.  patu  de  paie  pentru 

Litierei  t'.  spegiă  de  scaun  ii 
seu  trăssură  dussă  pe  doue 
drice,  s.  lemne. 

Litigant,  e,  adj.  care  coii- 
te.slă,  vd.  plaidaiif. 

Litige,  m.  litigiu,  conte.sta- 
ţiune;  in  justiţă,  processu. 

Litigieux,  rase,  adj.  liti- 
giosu,  rare  este  seu  pote  fi 
in  contnstaţiune,  continţiosu. 

Litispendancej  t'.  timpu  in 
care  unu  processu  este  pen- 
dinte în  justiţă. 

Liiorne  ,     f.    mare    sturdii. 

Litote,  f.  yet.  litoti.  Figură 
prin  cai-e  dicemu  inaî  puginu, 
că  se  se  înţelegă  maî  raultu, 
()p|).  Iiijperbolf. 

Litre,  bandă  negră  întinsă  în 
giurulii  unei  biserice,  şi  unde 
sunt  depmse  armăriele. 

Litre,/». litru,decimetru  cubîi. 

Litron,  )n.  vechia  raesură  de 
capacitate,  '  , .,  din  boisseau. 

Littee,  j/t.fto/.spegiă  de  lauru. 

Litteraire,  adj.  literariu, 
care  se  rel'eresce  la  belle-li- 
tere.   Le  raunde  — ,  literaţii. 

Litterairement,  adv.  din 
puntu  de  vedere  literariu. 

Littera',  e,  adj.  literale, 
conforme  literei.  |ie  literă ; 
ijraadea>'—e,mi\y'nn^  espres- 
să  prin  litere ;  grec,  arabe 
—  .grecescu.  arabicii  vechiu, 


opp.cellut  vulgare  (oalgalrc). 

Litteralement ,  adv.  in 
modu  literale,  după  literă, 
â  la  lettre. 

Litteralite,  f.  literaiilafe, 
attinţiune  escessivă  de  a  ob- 
serva literă  cu  literă. 

Liiterateur,  //;.  literatorii, 
literaţii,  versaţii  in  litere. 

Litterature,  f.  literatură. 

Littoraljg,  adj.  litorale,  dela 
lermCi.  Sust.  m.  c6.st.ă,  ţermu. 

Liturgie,   f.  liturgiă. 

Lâturgique,  adj.    liturgicii. 

Liturgiste,  rn.  liturgistu, 
care  a  scrissii  assupra  litur- 
giei. 

Liure,  1.  funia  pentru  a  lega 
sarcine  pe  uă  cârrugiă. 

Livarot,  m.  cascavalii  ilin 
oraşiuluLivarot  in  Normand. 

Liveche,  1".  bul.  vd.  si'.rniea- 
laire,  ache  de  montagne. 

Livide,  adj    lividu,  vînătu. 

Lividite,  t.  lividitate  ,  vine- 
te lă. 

Liwraison,  f.  predarea  unui 
lucru  vindutu  ;  lasciclu  (bro- 
chure)  dintr'uă  operă. 

Livre,  f.  libru,  carte;  registru,. 
—  d'heare!^,  carie  de  rugă- 
ciuni,—  de  CI) miile,  registru 
de  detorie. 

Livre,  1.  livră,  vechia  mon- 
netă  de  argintu,  20  ^oa,!<. 
Astădî  e  franc,  leii  nouîî. 

Livre,  T  livră,  greut^tte  de 
in  uncie,  s.  '/,  kilogr. 

Livree,  t.  haină  uniforme  ce 
portă  servitorii  din  aceaa.şi 
casă  (livrea). 

Livrer,  v.  a.  »  da,  lăssa  io 
posse.s.siunea,  in  puterea,  in 
voia.  Se  — ,  a  .se  lăssa,  .se 
comniite  la. 


LOCH 


LOD 


Livret,  in.  cărticica,  condi-  , 
cută,  librelu.  libelii.  ' 

Lixiviatioiii  t.  chem.  spe-  ! 
laiea  ceau.şeî  etc.  ca  se  es-  | 
tragă  sările  alcaline,  părţile  ■ 
solubili.  1 

Lixivielj  elle.  adj.  obţinutu 
prin  spălarea  cenuşeî. ' 

LIamaj  in.  unu  animale  de 
Peruvia.        [bule,  vd.   urm. 

Lobaire,  adj.  divisCi  in  Io-    | 

Lobe,  //(.  ioi)u!ă.  Divisiune  a  j 
piămăniloru  şi  ficatului.  | 

Lob  ^ ,  ee,adj.  divisu  iu  lobule.    I 

Lobulaire ,  adj.  lobulare,  j 
in  Corina  uneî  lobule.  \lohe.    1 

Lobule,  m.  iiiică  loLulă,  vd.    ! 

Local;  f.  a<lj.  locale,  care 
privesce  loculii.  Sust.  m.  lo- 
ral.;,  disposiliunc  a    locului. 

Localement,  'de.  în  modu  | 
iocal(\  I 

Locaiisation,!.  local is.iţiu-    ' 
Uf,  ddapfaliiuie  la  localitate;    j 
lacul  late  de    a  şî   recbiăma 
in  iiiemoiiă    po^iţiunea    lo- 
curiloru  fmcmoire  IvcaleJ. 

Locaiiser,  v.  .1.  a  localisa, 
a  appropria.  poti-ivi.  locului.    | 

Localite,  I'.  localitate,  cir-  | 
cun'^tanţii  locale  ,  reyiune,  j 
locîi.        '  j 

Locande,  i.  locanda,  ca-  j 
iiierâ  d,'  incbirialu.    [riaşiu. 

Locataireyi/t.  locatarid,  cbi- 

Locatif,  ive,  adj.  caro  pri- 
ve.-<ce  pe  cliiriaşifi. 

1-ocation,  (.  locaţiune.  in- 
cbiriare.  daie  s.  luare  cu 
rliiriă.  [riatu. 

Locatis,  *//.  caiu  de    închi- 

Loch,  ///.  instiumenlii  pentru 
a  mesui-a  iuţela  unei  navî. 

i.Ochage,  in.  cleiinan'  (de 
potcove,  vd.   Lij  her. 


Lo  îhe,  f.  lijicu  pese.'  degirlă. 

Locher,  v.  n.  <i  s^e  deiina, 
fi  approiie  se  cadă  (despix- 
l)otc6ve). 

Locl^e^î,   }ii.  sapă  strimtă. 

Locheîage,  m.  aţirlc.  să- 
parea păinintului.    |  niîntu.'ii. 

Locheier,  v.  a.  a  săpa  pă- 

Lochies,  t.  /»/.  mrd.  lochie. 

Locman,  m.  locman,  pilotu, 
inurinariii. 

LocomobiSe,  adj.  locomo- 
bile.  care  se  pote  .schimba 
din  locu. 

Locomobiiiie,  t.  facultate 
de  a  se  mişca,  eşi  din  locu. 

LocomoteuPy  m.  trice,  i'. 
locuriioliirii,  care  mişcă. 

Locomotif,  ive,  adj.  can; 
privesce  locumoţiunea. 

LocomoSiiite,  f.  facultate 
de  a  se  mişca  prin  puterea 
sa  propria. 

Locoinoiion,  1.  locumoţiu- 
ne,  mişcare  din  locu. 

Locomotive,  f.  locomotivă, 
macliină  care  mişcă  drumulCi 
lerratii. 

Locomotivite,  I  proprie- 
tate- ce  are  unu  corpii  de  h 
SH    mişca,    seu  a  (i  rniscatil. 

Locuiaire,  adj.  bot.  locu- 
lariu,  divi^u  in  maî  multe 
"cavităţi. 

Locule,  f.  bol.  cavitate  mică. 

Locution,  f.  'ocuţiune,  es- 
pressiune,  modu  de  a  vorbi. 

Lodier,  m.  plapumă  de  lănă. 

LodSy  m.  /■!.  Usitati]  numuT 
in  lodf  et  veniea,  dreptul u 
ce  percepea  unii  seigneu'- 
censuale  din  preţulu  proprii - 
tăţiî  vindute,  căndii  dela  a- 
cestă  proprietate  ellu  retră- 
gea unii  venitei. 


LOG 


l,0\l 


Lof, 


tiiar.    lăture  ce  na-  :    Logographîque, 


nh 


vei   presintă  vintului. 

Lofer,  V.  n.  htar.  a  veni  Ja  j 
vm'u,|iresinîa  viutulu;  prora. 

Logarichme,  >n.  logaritmu. 
Puterea    la    care    $e    redică 
uuil  nuine'.u.  ca  se  producă  i 
niiineulu    allu    cuî  es;e  lo- 
ş^ari'iuulu  (în  luath.). 

Logariîhtniquej  adj.  lo- 
garitm ic  ii. 

LogC}  r.  'oge,  Ciibinetii  într' 
uâ  sală  ile  .spectaclu. 

Logeable,  adj.  de  şedutii, 
unde  cine-ca  pote  şede. 

Logement,  m.  şedinţă,  Ir.cii 
unde  .şede  cine-va,  domici- 
liu de  circunstanţă. 

Loger,  \.  a.  a  da  cui-va  do-  ] 
niiciliu.  Se~,  a  .se  in.stala. 

Logette,  f.  mică  loije. 

Logeur,  //(.  euse,  f.  cellucc 
ţini>  iloiuicilie  mobilate. 

Logicieni  ur.  ienne.  f.  celiu 
ce  cuunosce,  studiedă.  logica. 

Logie,    f.    Iractatu,  vd.  rfi.*- 

Logiquei  !'■  logică,  sciinţa 
ciiiiefăriî;  ud),  logicu,  con- 
forme re^ulelorii  logicei. 

Logiquemeni,  udv.  logicii, 
după    logică,    conforme    cu  ' 
lo.uica. 

Logis  f    ut.    lăcuinţă  .    casă.  ^ 
Corpş  de — ,  partea    princi-  : 
paJe  unui  edi'ticiu  :  Inyis  du 
rui,  carcere,  inchisore. 

Logisies.  t,i.  pi.  magi.straţi  ; 
1,1  .Arh-na  însărcinaţi  să  ve-  i 
rilice  socotelele.  j 

Logographe,    ii>.  cellu   ce  j 
scie  se    scria  attătu  de  iute, 
cum  se  vorbe.-ce. 

Logographie;  f.  arte  de  a  [ 
scrie  iute  că  vorbirea.  ; 


gogr  alicii. 

Logogriphei  m.  enigmă  h 
cuî  vorbă  se  decompune  în 
alte  vorbe  definite,  cari  se 
dă  a  ?e  devină,  a  .se  ghici. 

Logogriphiqiae,  adj.  lo- 
gogiificu. 

Logotna  ^hie,  f.  di.spută  de 
vo'  be.  ile  lucrurî  pufinii  im- 
p  ;rt:uîţi.  [machicii. 

Logomachique,  adj.  logo- 

LogoS|  m.  vorbă,    oraţiune. 

Logothete|//i.logotetu.  Con- 
troloru  generale  de  compu- 
turî  în  imperiulu  bi.-aniinu. 

Loij  f.  lege,  actii  de  autoritate 
suverană  ;  regulă  ;  caratulii 
monneteloru.  Loi  divine, 
[egca.  divină,  preceptele  po- 
.sitive  dtte  de  revelaţiune. 

Loîmologie}  f.  tractată  de 
boiele  pestilinţialif. 

Loin,  ('(//•.  ds]iarte  ;  au — ,  in 
depărtare; —  de,  dejtarte  de  : 
f/e — ,  de  di'parle;  de — â — , 
l;i  intervale  torte  depărtate, 
(maî  bine  de—i'-n — ). 

Lointaiiiy  c,  adj.  care  e  de- 
parte, de])ărtatu  .'^/•.s'.  in. 
depărtare :  dans  le — ,  de- 
parte. 

Loir ,  ()(.  micu  patrnperlii, 
care  se  pretinde  a  dormi 
t6;ă  ierna  :  //;/.   leneşiii. 

Loisible,  ("/./  care  este  ix>r- 
mis-^ii. 

Loisir,  )ii.  timpii  disponibile, 
repausu,  timpii  de  ajjunsii ; 
o  linsir,  dupe  plăcere,  Iară 
a  se  grăbi. 

Lok,  >n  med.  poliunt-  (si- 
r.'pîi  desrn  peptorale  ctl- 
niante.  Şi  looli.  |  lumbi. 

Lombairei  adj.  c.ire  ţine  d*' 


LON 


LON 


Lombard  I     m.     lombardu.   | 

NuiJie  allu  unoru  usurarî  ! 
din  Krancia  ;  stabilinientii  j 
de  iinprutnutu.  j 

Lombar dismei  )n.  inodu  | 
de  vorbire  propiiil  Lombar-  ' 
diloru. 

LombeSy  r.  i>l.  lainl)i. 

Lombrîc,  m.  luiiibricLÎ. 

Lombrical  ,  ale,  adj.  de 
forma   unuî  laiiibricîi. 

Lonchite,  t'.  (ometu  iti  tor- 
iiia  uueî  suliţe.  [plantă. 

Lonchiiis,  i'.  .«.   lonhite.  uă 

Londririj  m.  iondrinu.  Pos- 
tavii  uşioriti  care  imită  pos-- 
tavulu  de  Londijul, 

Longi  yue,  adj.  luni^ti.  Siist. 
m.  lungime.  Eu  savoir — ,  a 
ti  şireţii;    firetidre  le    jdus 
— ,  a  lua  drumuiii  celiu  maî 
lungu.    Le — du   cureme,  în 
ciirsulu  postului ;   aii — ,    pe 
liingu  (longaement),  pelargu; 
!('(  — ■,  da  — ,  en  —,  d'aîun-   i 
gulă.    An—,da — , /e — ,foat   \ 
ie     ,  tuut  da—,  (mergindii)   j 
dalungulii  costeioru  (ou  cu-   i 
to'i'Ht).    A    la    loiujae,    cu 
timpulu  (â  la  cijiitiitui')\di'    ; 
— ,  in    lungime    De   loncjae  j 
iitain,  de  multu,    de    timpii 
lungii.   Sciear  de — ,  tăiătoru 
de  scânduri    cu  lercstreulii. 
Toat  du — ,  Iară  întrerupere. 
Tirer  dr — ,  a  se    duce,    se 
depărta.  [vd.  arm. 

Longanime, cu/./. longanimii, 

Longanimite,  1'.  clerninţa 
luî  Duiun  'cleii.  C mip.  pati' 
ence. 

Longei  1.  bandă  de  currea, 
funia  (a  căpăstruluî),  lă.şiă ; 
—  de  VI  au,  jumelatea  spa- 
telui de  viţelît  (dela  renichî). 


LongeP}  v.  a.  a  merge,  se 
întinde,  d'alunijnlii  unuilocu. 

Longevite,  f.  longevitate, 
lungă  diu-atâ  a  vieţe;. 

Longicornei  adj.  nat.  cu 
antennele  forte  'unge. 

Longimâtre ,  m.  inesură 
de  lungime  (7a  croitori). 

Longimetrie,!'.  măsura  lun- 
gimi'oru. 

Longipede,  adj.  lungipedu, 
cu  pifiore  lungi. 

Longirostrej  adj.  cu  ro>- 
tru  (ciocu)  lungu. 

Longiludey  f.  ff''0(jr.  lun- 
gime, distanţa  (in  grade)  unui 
locii  pane  la  unii  primii  me- 
ridianu;  astr.  distanţa  a 
do'ie  stele  luată  pe  ecliptică 
dela  appusii  la  resăritu.  //((- 
rean  de>i  longifudes,  stabi- 
limen'ii  in.stit.  în  1795  ca  se 
redigede  in  toţî  anniî  uă  o- 
peră  (/((  connaissanre  des 
teutiis),  conţinindu  răsări- 
tul ii  .şi  appusulu  s6re!uî  .şi 
planeteloru  etc. 

i  ongitudînal|a/<;,  adj.  lun- 
giludinale,  întinsii  în  lungă. 

Longiiudinafement,  adiK 
in   lungimi',  eu   lougaear. 

Longiuscule}a<://.lungult  ţii. 

Long-jointei  ee,  adj.  cu 
partea  in  feri  ore  a  piciorului 
lungii  (despre  caî). 

Longtemps ,  odv.  multu, 
timpii  lungii.  Depuis — ,  de 
mulţii  timpii. 

Longrine,  1'.  lemnii  ce  se 
as.şedă  pe  parî. 

Longue ,  f.  ijraui.  silabă 
lungă,  â  la — ,  cu  timpuUi. 

Longue-paume,f.unîijocu. 

Longue-vue ,  f.  ochianti, 
■lauetie    d'apjjroche. 


.01^ 


LO'I 


Longuemenf,    adi'.    luultu  | 

timi)U.  cn  iiicetulu.    in    du-  j 

rată   tun;^;i. 

Longueressei  f.  inicu  Ibs-  1 

s;\tii  (ş.inţni  in  ocnele  de  ar- 

îesiâ.  [lungu. 

Longuetj  i'itr,   adj.  putinii  i 

Longueur,  f.  lungime,   du-  ; 

rată  de  tinipii.    Trainer  en  \ 

— ,  a  intărdia,  trăgăni. 
LoocTt;  i/J.  vd.  Lok. 
Lopîrij  /fi.  buccată,  j)i>p. 

Loquace ,    adj.    care    vor-  i 

hesce  niultu.  ; 

Loquacite,  t.  deprindere  de  j 

;i   vorbi  jiiultii.  \ 

Loquejf.  peticii  de  materia  ve-  \ 

chiă.  vd.  ijnenUle,  morceaii.  ; 

LoquâlCj    f.  facilitate  de    a  - 

vorlii  in  terminT  cotnniunî. 
Loquety  ia.  clanţă. 

Loqueteau,  m.  clanţă  mică.  ' 

Loquette,  1'.    petică    micu,  i 

lielile  iiirce,   vd.  loque.  \ 

Lord,  //(.  lordu,  domnii,  .sei-  i 

Lord-maire,    m.  ^uberna- 
toru  civile    allu  Londinuluî. 

Lordoze,  f.  s.  Iurdosc,  med.  \ 

lordo.^e ,    curbatură    iuainfe  ! 

seu  în  jeosu  a  .spatelui.  ' 

Lor 6,  ee,  adj.  natatorie,  ari-  i 

pe,  de  unCi    sm  Itu  dilleritu  I 
decătu  ale    pesceluî    (la    ar- 
mar ie),       [impudice,  loretă. 

orette,  1.  temea  d--  morali  ' 

orgnade,  t.  ochire.  \ 

orgner,  v.  a.  a    ochi,    se  : 

uita    cu    ănghiulii    ochiului,  i 

.şi   uere-cum  furtivii:  a  privi  I 

cu   uă  lonjuelte.  ; 

Lorgnerie,  f.  uitare  furtivă  i 

.şi  prolungită.  i 

Lorgnette,  t.  micii  ochianii,  | 

petite  Innette.  \ 


Lorgneur,  ///.  cu-se,  i'.  care 

.se  uită  cu  ochianulu. 
LorgnoHf    m.    ochianu    cu 

uă  singură  .stiHă. 
Lori,  i/i.  spegiă  de  papagalii 
Loriat,   m.  s.    lauriot,    stic- 

lete.    CohXpeye-lor  iot,   mică 

intlătură  la  pleopă. 
Lormioii,</«.ferrarir!  gros-ii. 

ordinariu. 
Lors,  («<?r.    attunci :    />t*     . 

lie  attunci,  lors  de,  in  tim- 

pulii.    Depais — ,  de  attunci. 

Poiir  — ,  in    acestii  casu.   in 

acellCi  timpu. 
Lorsque,  conj.  căndu. 
Los,  //(.  laudă,  renume (i'cc//.). 
Losange  ,    m.    patrulateru 

compuşii  din  doue  ănghiuri 

acute  şi  doue  optusc. 
Lot,   m.  lotii,    porţiune    diii- 

tr'uniî  totu  divisii  intre  ruaf 

multe  persone  ;    condiţiune. 

biletii  de  lofăriă. 
Loterie,  f.  loteria. 
Loti,  le,  iidj    care  a  că.^tiyaU'i 

unii  lotii ;  etre  bien  — .  ^i  H 

in  posiţiune  bună. 
Lotier,    ia.  plantă    odorante 

dintre  It-Lţuminose.  [spălare. 
Lofion,  f.  loţiune,  abluţiune. 
Lotionner,  v.  j.  med.  a  face 

loţiuni,  spela.  Ipt^rţi. 

Lotir,  V.  a.  u  face  loturi,  im- 
Lotissage,  /;/. cercarea  unuî 

minerale  redu.^sCi  in  j-ulbere. 
Lotissement,  ai.  facere  de 

loturi.  [turî. 

Lotisseur,  m.  cai-e  face  lo- 
Loto,  //(.  joculQ  loto.  letonii. 
Loto-daup^in,  m.speţiâde 

jocij  de  loto  maî  complicaţii. 
Lotophage,  /n.  care  -e  uu- 

tresce  cu   fructulu  lotii. 
Lot08,i?i.  s.  lotus.  loto.  pli  ută 


LOU 


556 


LOd 


apatică  egipt,  şi  ind.,  spe?iă 
d  ■  nenufar. 

Lottei  f.  uuu  pesce  de  apă 
dulce. 

LotuS|  III.  vd.  lofos. 

Louable,  adj.  lăudabile,  de 
lăudata. 

Louablenienti  cuJv.  de  luu- 
daiîi. 

Louage,   m.  închinare. 

Louange^  i».  laudă.  Coiup. 
eloije. 

LouangePyV.  a.  a  da  laude, 
fact-  laude,  fu)n. 

Louangeur,  rn.  euse,  1".  care 
e  doprio.siisc  laude  fără  dis- 
tincţiuue. 

LouchCi  f.  lingură  uiare  pen- 
tru a  bervi  su{>a. 

Louchej  adj.  şiaşiii,  sban- 
ghiu,  iihi-ase,  eX])ressio7i — , 
iVasc,  espressiune,  care  nu 
e  destulu  de  clară.  Conduite 
— .  purtai-e  (k'ivocă.  >)/.s/.  m. 
ecivo-u.  jcrucişiii. 

Loucltei*!    V     n.  a    se    ui 'a 

Loucliet,   //'.  tăriiiicopu. 

Louer,  v.  a.  a  lăuda. 

Louer,  v.  a.  a  închiria,  a  da 
s6li  lua  ry  chiria. 

Loaeur,  »!.  eu^e.  f.  cai-e 
laudă  Iară  niciunii  căpet4iiu. 

Loueuf*,  )/t.  cu:<e.  f.  care  dă 
cu  chiria,    inchiriătoru. 

Lougre]  »i.  mică  nave  de 
coiiiiuerciu. 

Louis  I  m.  vechia  inonnetă 
delaLouis  XIII  de  auru,  23 
fr.  .•)5  cent.,  substituită  acum 
prin  napoleon. 

Loupf  1»  lupii;  mască  de  ca- 
tifea negră.  Tvou  de  loup, 
fossatu  largii  incătu  se  nu  Iii 
trecă  lupulii.  [pi.sică. 

Loup-cervier,»K  spec^iă  de 


Loup-garoU})». pelin.su  vră- 
jitoria, ci'  se  credea  că  alergă 
noptea  c.'i  lupul u  ;  fiy.  omu 
nesooiabile,  selbaticu. 

Loup-marin,  m.  specia  do 
pesci  marini.  PI.  iles  loups- 
)narins. 

Loupe,  I".  iumore    sub  pele. 

Loupei  f.  s.  lentiUc,  lupă,  sti- 
clă convessă,  care  măresce 
obiectele,    [tumori  sub  pele. 

Loupeux,e(fse,t(<7y.  care  are 

Lourd,r(7e/(f/.;.greu,lipsitiide 
graţia,  stupidu.Gomp.pesan/. 

Lourdaud,  c,  m.  f.  inabile 
şi  mojicii.  [jicosii. 

Lourdement,af/y.greu,  mo- 

Lourderie,  f.  fam.)  errore 
contră  bunulu  simţii,  contra 
cuveninţă.  Şi  luardise.  \tear. 

LourdeuPjf.greutate,  pesan- 

Lourdise,  vd.  Lourderie. 

LourC)  f.  danţii  grave  în  dou*^ 
timpuri. 

Lourery  v.  n.  mus.  a  lega  no- 
tele, appesăndu  pe  cea  d'ăn- 
teiu  (lin  liă-care  timpu. 

Louşset,  m.  )nar.  micii  re- 
servoriii  de  ;ipă  iu  lundulii 
na  vil'  şi  lounsean,  losse. 

Loustic,  m.  glumeţii  prostii. 

1  Dutrejf.  unu  animale  am- 
tibiă. 

Louve,f.  lupă  ;  cărligii  de  fer 
ce  se  bagă  intr'uă  gaură  fă- 
ou\ă  in  petră,  ca  s'o  redice. 

Louver,  v.  a.  a  găuri  uă 
petră  că  s'o  apuce  cu  /."  ve, 
vd  prec. 

Louwet,  e<<t,',  adj.  (cheoal — , 
s.  isahelle  foncc).  Se  dice  de 
caluliî  cui  semenă  peruiu  cu 
allîi   lupului. 

Lou vetage,») .  nascerea  pui- 
lorîi  lupului. 


i 


L[B 


LL'I 


Louveie<r^U|//t.  puiît  de  lupu. 

Louveter,v  n^i  face  puî  lupa. 

Louveterîej  ('.  ecinjia^Mu 
pentru  viniitoreii  de  Iiipy. 

Louvetier,  m.  cellii  ce  in- 
trdine  unu  echipagiii  pentru 
vinătore  do  lupî. 

louwiers,//i.p  "stavii  labiicut 
la  Louviers,  lingă  Eoveax. 

Louvoyer,  v.  n.  a  merge  că 
lupii,  de  colo  dincolo,  iace 
abalei  î;  mar.  a  naviga  al- 
ternativii pe  uă  costă  .fi  pe 
cea  aliă,  in  direcţiune  opiiu'îă 
vintuluî. 

Louvre,  in.  palatulu  Louvre. 

Love,  in.  buccată  de  .săpunu 
de  lungime. i  unei  cărămide. 

Lovelace,  m.  seductorii  ele- 
gante. După  numele  lui  Lo- 
rel'ice,  din  rornaiuilu  67a- 
riss'-   TJarh.'i-c. 

Lower,  v.  a.  (  —  an  c.oble! , 
mur.  a  strinue  uă  funia  in 
formă  de  cercu. 

Loxodromiej  f.  mar.  cale 
oblică  (  !•  fiice  uă  navi'. 

Loxodrom^quej  :ulj.  care 
merge  oliicii  (de  navî).  Ta- 
hlex, — s.  tabie  unde  se  pote 
calcula  drumulu  ce  face  uă 
nave 

Loyaly  a/c,  adj.  sincerii  şi 
generosu,  onorabile  şi  probii, 
fără  inşelăciune,(leale);  bunu, 
do  bună  calitate. 

LoyalemenVu/i>.  fără  frau- 
de, s.  înşelăciune. 

Loyauteyf.  <  noreşi  probitate, 
.sinceritate. 

LoyePjm.  preţuia  chiriei  unei 
case  :    salariu,  resplată. 

Lozange^  vd.  losange. 

Lubie,  f.  capriciu    risibile  şi 


ostravagante 


Litbricife,  f.  lascivit.de  e~- 
ccs.ijva. 

Lubrifier,  v.  a.  a  lubrifica. 
faci'  alunecoşii,  a  unge. 

LubriquC)  ad , .  lubricu,  alu- 
necoşii ;    lascivu.    impudicii. 

Lubriquement,'u/'-.in  mod 
lubricu.  lascivii. 

Lucane,  m.  i:enu  de  insecte 
coleopt.  Şi  cerf  volant. 

Lucarne,  f.  di.schi-^ură,  mică 
fcrestră  pe  invelişiulu  case?. 

Lucîde,(î<7y.lucidu,  luminosu. 

Lucideinent,ir(^^/c.luminosu. 

Lucidîîe.f.luci(litale,claritate. 

Lucie,  //*.  i/'iis  (le  Sainti-  Lu- 
cie, vd.  Macliateb.  [Veneriî. 

Lucif  er,  m.  luciferîi,  planeta 

LMCÎmetPe,//i. luci  metru,  in- 
slrumenfu  pentru  mesura  in- 
tinsităţiî  iumineî. 

Luciole,  f.  verme    lucitoriu. 

Lucratif,/re,  adj.  lucrativu. 
cai-e  adduce  căstigij. 

Lucratîwenient,'('^/(. lucra- 
tivii, piin  căsligii.      [profit. 

Lucre,    m.    căstigCi,    folosu.. 

Lucrece,  f.  lucreţiă,  femeă 
castă  şi  virtosă,  cum  era  I.u- 
crolia  luî  Gollatinu. 

Lucubration,  f.  yd.eluu- 
brution. 

LucuUus,  m.  Lucullâ,  omu 
cuî  place  măncărî  bune. 

Lucuma,//<.un  arbure  brasil. 

Ludîon,   m.  uă  .ju(ăriă. 

Luette,  f.  parle  cărnosă  ob- 
lungă  la  intrarea  gitlegiuluî. 

Lueur,  I.  lucire,  mică  luujină. 

Lugubre,  adj.  lugubre,  jal- 
nicii. 

Lugubrement,  ude.  lugu- 
bre, cu  Jale.  funebre,  triste. 

Lui,  pron.  //(.  şi  f.  ellu,  luî,  eî.î. 

Luire,v.n.  a  luci,  lumina. 


k 


J,UK 


UT 


Luisant}  c,  c((i/.  iuciloriu. 

Luites,  f.  pi.  vd.  Suites. 

Lumachellcf  marmure  care 
conţine  sferîmătnre  de  co- 
quile.  [renichî. 

LunibagO|)H.  reumatismu  io 

Lumîereyf.luitiină,  lumînire; 
ochii  de  altă  culoredecătu  a  a- 
nimalekiî  (la  armărie).    [tileî. 

Lumignonj  m.    vîrfulu   feş- 

Luminairey  adj  corpu  ce- 
rescii  care  luminedă;  lumi- 
nare de  ceră ;  tote  lumină- 
rile apprinse  la  uă  serată  îq 
biserică. 

Lumineusementy  adv.  lu- 
minoşii, cu  lumină,  claru. 

Lumineux,  cse.  adj.  lu- 
minoşii. 

Lunairci  ^/J. lunare,  de  luuă. 

Lunaison,  1'.  lunaţiune,  du- 
rata unei  hme  pline 

Lunatiquei  adj.  lunaticu, 
suppusu  influinţelorti   luneî. 

Lundi|  //(.  luni; — yj'as,  ul- 
tima luni  după  carnavalâ. 

Lunei  f.  lună  ;  —  yous.'it;  lu- 
na din  Aprile,  nouvdli-  — , 
lună  nouă,pleine — Jună  plină, 
dem)-lune,se\mlutiSi.Ahoyef 
ă  la  — ,  a  munci  în  deşerţii. 
Faire  un  Irou,  ă  la  —  ,  a 
face  falimentii  (fam.}.  In 
chem.  argintii. 

L^nely  m.  bunii  vinu  muscatu 
dela  Lunel  în  Montpellier. 

LunelSj  m.  pl.  patru  ron- 
duri dinţate  forraăndu  uă 
roşă  cu  patru  foie  (in  armar.). 

Lunette,  f.  ochiaau,  lunetă, 
— d'appruchr,dr  lonyae  vue. 
La  pl.  ochilarî.Pre»rfre  des 
luiiettes,  a  procede   .severii. 

Lunelier,  m.  tabricaute  şeii 
vîndetorii  de  ochilarV. 


Lunî-solairei  adj.  antiee 
— ,com|iusi]  din  revoluţiunea 
-sorelui  şi  a  luneî.        [luneî. 

LunuiCf  t.  lunulă,  crescerea 

Lunulâyse,  adj.  lunulalii, in 
lormă  de  .semicercu. 

LupercaleSy  /'.  pl.  luper- 
cale.  SerbătoriaHnua!i  la  an- 
ticî  iii  onorea    deuluî  Panu. 

Lupere,  jh.  iasectâ  coleopt. 

Lupin,  in.  plantă  legumin. 
pentru  nutrim,  animalilorii. 

Lupuiinei  f.  speţiiă  de  lu- 
cerna. 

Luroiiy  line,  ad '.  veselii  şi 
fără  grije,  bon  i-ivunt. 

Lustra gCi  m.  lustrare,  vd. 
lustrei'. 

Lustrali  ale,  adj.  lustrale. 
Care  servia  pentru  purilica- 
ţiunî  la  păgănl.  .four  ■  -,  di 
de  botedii  la  antici. 

Lustration,  f.  lusi  raţiune, 
cerimonie  prin  carî  preoţii 
păgănî  purifica  unii  ora.şiii 
etc. 

Lustre,  )/(.  lusiru,  politm-ă, 
strălucinţă ;  candelaru  .sus- 
pinsii  :  spaţiu  de  cinci  annî. 

Lustrer,  v.  a.  a  da  lustru. 

Lustrine,  i.  lustrină. 

Lut,  */i.  lipitură  ce  se  applică 
la    astupaşiulu    unei    butile. 

Luter,  V.  a.  a  lipi  astupuşiulu 
unei  butile. 

Luth,  ni.  spepiă  de  harpă. 

Lutheranisme,  ni.  lutera- 
nismii,    religiunoa    luterană. 

Lutherie,  f.  commerciCi  de 
instrum.  rausicali  cu  corde. 

Luthârien,  enne.,  adj.  lute- 
rana. 

Luthier,    m.    fabricante    de 

instrum.  musicali  cu  corde. 

I    Lutin,  ine,  adj.  deştepţii,  ne- 


M 


:i5i> 


Ma 


t-'Uiiaticu,   şireţii.    Siist.    >». 

-piiiiu    nebunatica ,    copilu 

deşleptu. 
Lutiner,  v.  a.  a  nelinisci,  nu 

lăssa  în  pace,  cufacer. 
Lutjan,  m.    genu    de  pesci. 
Lutrin,  m.  pupitru  de  bise- 
rica, pentru  cărţile  de  căntatu. 
Luttei  f.  luptă,  dispută,  con- 

tlictii.  [pută. 

Luiter,  v.  n.  a  se  lupta;  dis- 
Luiteurf  m.  rnse,{.  care  se 

luptă.  flocarea  uauî  ossîi. 
Luxatiotiy  r.  lussaţiune,  dis- 
Luxej/'t.  lussuriă,  profusiune; 

iiiaL-niticiuţâ  (luxu). 
Luxer,  v.    a.  a  face   se  esă 

unCi  ossfi  din  localii  seîi. 
LuxueuXy    tiusf\    adj.  care 

dislăşiui-â  lussuriă  (lucsosii). 
Luxurci  f.  lubricitate,    des- 

tVinure.  vd.şi  iticoiiii)ie)ice. 
Luxuria ncei  f.  crescere  pre 

ar.undnnte  de  arburî. 
Luxuriant,t;,ac/j.  pre  fertile. 
Luxurieusement,  'ulv.  cu 

lussuriă  :  desf'rinatu. 
Luxurieuxi  ea>ie,  adj.   la- 
scivă, impudicii. 
Luzerne,  t'.  lucerna. 
Luzerneuxy  en^e.  adj.  care 

produce  lucerna. 
Luzerniere,    t.    cănipu    de 

lucerna. 
Ly,     //(.    mesură    intenerariă 

chinesă.  apprope  '  ,-  leucă. 
Lycanthropej  »i   oniu  bol- 
navă de  licantropiă,  vd.io-»). 


LycanthropiCi  t.  boia  min- 
tale care  tace  a  se  crede 
.schimbaţii  în  lupii. 

Lycee,  m.  liceii.  Xumitu  deli 
locuUi  celebre  lingă  Atena, 
unde  Aristote'e  da  lecţiunilc. 

Lyceeii)»).  scolariii  de  liceii. 

Lycium,   lU.  uă  plantă. 

LycograpHie  y  t.  tractaţii 
assupra  lupilorii. 

Lycopodej  m.  licopodiii, 
plantă  criptogaraă. 

Lycopus,  m.  marubiii,  uă 
plantă. ■^i  mariibc  a.quatiquc. 

LycosC)  I.  uat.  spegiă  de  a- 
racluîide. 

Lyinphatique,a(7j.  limfatic. 

Lymphej  1.  limfă,  umore  a- 
posă,  transparinte,  car'«  cir- 
culă in  unele  vasse  ale  cor- 
pului. 

Lynce,  »/!.  j^enu  de  cruslaceî. 

Lynchy  m.  (loi  de — ),justiţâ 
sumariă  ce  esercită,  affară 
din  autoritate,  poporulu  Sta- 
telorii-Unite  contra  individiî 
culpibilf. 

LynX|  >n.  nai.  linco.  risii, 
unii  animale. 

Lyre,  f.  liră.  flireî. 

Lyrâ,  ec.  adj.  bot.  in  forma 

Lyriquci  ad j.  liricii. 

Lyrisme  ,  m.  esaltaţiune 
poetică,  mare  entusiasmii. 

Lysimachiei  t.  bot.  genii 
de  convolvulă.  .'^i  cnrneillc, 
I  hasse-bo.sse  ,  per  r-bnsar  ^ 
snuri-d'enu. 


isa: 


M«  f.  (X.  ra.  A  dece  cousu- 
nante.  Subst.  fem.  suivant 
l'appellation   ancienne,  Em- 


>t\e,  et  raasc.    suivant   l'ap- 
pellation  moderne,  y(c. 
Ma,  poan.  mea,  vd.  num. 


.ViAf.ll 


-  :.G() 


MACH 


Macabre,  Ulanse — )  rnaca- 
hru.  Ciiiilîcă  unîi  danţu  unde 
ri;j;ureilă  |wr.sone  de  tote  stă- 
rile. 

Macadam,  m.  strată  asşler- 
nută  i-u  pevrişiu  >i  nisipu, 
după  si.st.t  ina  angluluî  Ma- 
cadam.    I  iiutu  cu  luacadain. 

Macaclaniisage,'/«.  asşoi- 

Macadamiser,  v.  a.  a  a.s- 
ş't'ine  cu  macadaui. 

Macaîre|/H.  .'^«Hi  Robert  Mu- 
cul rn.  })ers6nă  nenobilo  de 
teatru,  allii  cuî  nume  a  do- 
venitu  sinoniinu  cu  în.şelă- 
toru  impudinte.  [mută. 

Macaqitiej  //i.genude  rnai- 

Macareux,  m.  pi.  passerî 
palrnip.  apatice. 

Macaron,  m.  mică  prăjitură 
de  migdale  şi  sacharu. 

Macaronee,   f.    poezia  am- 

!iiesticată  cu  vorbe  l.itine  şi 

altele  din  limba  vulgare,  că- 

rorii  .se  da  terrainaţiune  latină. 

Macaronii  m.  macarone. 

Macaronique,  ar/J.  in  .siilu 
de  inacni'unei\  vd.  vorba. 

MacedoinCj  1'.  buccafe  com- 
puse din  (lillerite  legumi  seu 
fructe;  anmiesticu  de  buc- 
cate  diverse.  [Iiune,vd.  urm. 

Macerat  ion,  f.  p.  macera- 

Macerer,  v.  a.  a  şî  incom- 
rnoda  corpul  Ci  prin  austeri- 
tăţi, plin  ajunatii. 

MaCErep,Y.a.^A(e//<.a  macera, 
iăssa  se  sie  întrunii  licidiî 
uă  .substanţă,  care  trebue  se 
depună  principiele  selle  so- 
lubili. 

Maceran,  m.  uă  plantă. 

Mac  Tabees,  m.  pi.  Maca- 
bet'le,  ultimele  d'  ue  cărţi  ale 
vechiului  Testaraentu. 


Mâc'rc,  f.  bot.  valerianelă. 

Mac';:ecos^lis,  m.  s.  machl- 
couli.-^.furt.v'i //.parapeîu  cu 
dischisure  pentru  a  vede  şi 
defmde  .  appăra  ,  piciorulu 
muri  orii. 

IViachefer,of.  «gură  de  l'err. 

Klâckelii.refi'.şi  ud  j.(flt:nl--) 
dinte  care  servesce  a  ma- 
cină.   Comp.  deiit  molairr. 

Mâcher,  v.  a.  a  slerima,  ma- 
cină, cu  dinţii.  Je  tu;  tai  ai 
pus  m''che,  nu  i  am  vorbitu 
cu  dulceţă,i  am  spus'o  verde. 

Mâcheur,''((j;e,ar//.  cave  ma- 
cină. 

Macniavelique,  ailj.  ma- 
chiavel icii,  astuţiosu,perfidu. 

Machia  veîisnte|)H. machici- 
velisuiii.  sistemă  politică  a 
luî  iMathiavel,  preconisată  în 
cartea  sa  le  Prince;  fuj.  pur- 
tare arlificio.să,  perfidă. 

Macii  iavefisfe,  )n  ])arU-nu 
al  ii    sistemei    macbiave'ice. 

Mâcliicafcire,  ui.  medica- 
nientu  ce  mestică  cine-va 
ară  se  Iu  inghiţă.  [/(^. 

Machicoulis,vd.il/a?/((?cou- 

Maehinal,  c,  (vd/.machinale, 
unde  voinţa  n'are  parte,  as- 
semine  jocului  unei  machine. 

Macl^inalement,  udv.  in 
modu  muchiiia'e:  făi-ă  acţiu- 
nea voinţei,  lără    intinţiune. 

Machinateur,  m.  Irire,  I. 
care  face  intrige,  machi na- 
ţiuni. 

Machine,!'.  machină  (cnyin), 
engiuă,  iustrumentii  de  miş- 
care ://f/.  in  lorsură  de  abili- 
latf.  —  pneumuticpie,  mach. 
destinată  se  facă  vidul  (gqlu) 
intv'uuLi  clopotu  de  .siiclă  ; 
-  hţidrunhqvi',  mach.  ca  se 


M  Ar- 


sei 


MAlt 


fonducă  şi  h6  redice  apa; — 
«  vujji'ur,  mach.  de  aburf; — 
â  semar,  iruich.  de  sfimgnatO. 

Machinei  ee,  adj.rnachinatu. 
Table— e,  tabla  de  scamatori. 

Machiner,  v.  a.  a  machina, 
comi»lota.  UI  iiiăvi  prin  coni- 
plicaţiun!  surde,  proiecta  în 
.si^creîu 

Machiniste,  m.  inachinistu, 
lonstructoru  de  raachine  ; 
cellu  ce  asşedă  decoruri  la 
teatru. 

Mâclîoire.  t'.  massilă,  pâr- 
lea osp6?ă  unde  sunt  din- 
ţii ;  /'y-  '>mii  ineptu,  stupidu. 

Mâchonnementy  //'.  dif- 
ficultate  de  a  i.iăcina  cu 
dinţii. 

Mâchonner,  v.  a.  a  man- 
sita,  niăcina  cu  <iinţiî  negli- 
ginte  s6u  difticile  — Ies  mofs, 
a  articula  r6u  vorbele. 

Mâclsurat,  in.  imprim,  lu- 
cratorii care  nu  .'^cote  cola 
curată  din  niachină. 

Mâcîtureri  v.  a.  a  au  ţine 
curatu,  înnegri,  barboinller 
ele  noir. 

MaciSf  m.  cojea  interna  a 
nuciî  muscate. 

Maclei  f.  substanţă  cristaii- 
s.ită  in  prisme  patrânghiu- 
larl. 

Mâcony  m.  vinu    de  Macon. 

Maţon,  m.  murariu,  didariu. 

Maţonnage,  m.  lucrulu  di- 
dariuluî.        [face  murî,  didi. 

Maţonner,  v.  a.  a  construi, 

Maşonnerie,  f.  didăriă. 

Maţonniquei  adj.  caie  ţi- 
ne de  Iranc-magonî. 

Macoubai  m.  tutunij  de  Ma- 
cuba  in  Martinica. 

Macquei  f.  instrumentu    de 

/).  f  j .  -  £•  m- .Fr  «TIC . 


pisatu    cânepă.    Macqutr.  a 

sp.trge  cu  uă  macque. 
MacrCf  f.  spegiă  de  r.ifctauă 

care  cresce  in  bălţi.  Şi  Mac'e. 
Macreusey   f.  pass^re  apa- 
tică s^m^năndii  cu  raţa. 
Macrobie,  f.  vieţă  pre  uiuUit 

lungă. 
Macrocâphale,  adj.  ca  ri- 

pulu  lungii  (de  animaiît. 
Macrophyllej  adj.  cu  roie 

lunge.  [bivilvâ. 

Mactre,  f.  specia  de  coquilă 
Maculation,  W  maculaţiune, 

p6tare. 
Maculature,  t'.  f'oiă  de  \n\- 
pre.-şiune  maculată,r^u  scog.sâ. 
Macule,f.maculă,petă.  souU- 

Itire.  [pete  i-oprimăndâ. 
Maculer,  v.  a.  a  in  iculî.  f:i'e 
Madame^  I.  domnă.  ruadain':?. 

Plur.   inesduiues. 
Madapolanif'a.madapol-j  1).. 

materia  de  bumb.  de  Indus- 

tanu.  [lo>-ri. 

Madarose,  T.  căderea  geue- 
Madefactioiii    t'.  miidefa^r 

ţiune.  umectaţiune,    udâtiuă 

(des  re  substanţe). 
Mad6f  ier,Y.  a.  a'umecfa,  ula 

uă  substanţă. 
Made  einej  f.  madelinâ.vţ.e- 

Qiă  de  peră;  uă  prăjitura. 
Mademoise  lei    t.    doEnu.i- 

şioră.  L.I  pL  inesdenioise'.îr-<. 
Mad^rei  >n.  vinu  de  Madf  m. 
Madonnei  I'.  imaginea  S-  »'i 

Vergine. 
Madraguei  f.  ocolii  de  funiT 

şi     pla.se     pentru    a    prinde 

pesci. 
Madras,?». materia  de  mă'xs. 

şi  bumb.  fabricată  la  Madi  .^s. 
Madr^i  ee,  ad  .  petatu;  fia.^'\- 

rexa  [inatois),  rafinata.  B^ns 


^lAG 


56'2 


.MAG 


— ,  leiiinu  jiodulatîi  cu  vine 
/6oi.s'  tei  ac). 

Madreporci  m.  coralie  ste- 
laţi-, gvnii  de  polipi  petroşî. 

B(Jadrîer,j/(.scăndură  (de  ste- 
jaiu)  forle  desă. 

Madrigal,  rn,  madrii^ai,  mică 
pot'si.i  care  conţine  uă  cu- 
gelai-f    ingenioşii  şi  galante. 

MadrurCj  i.  petă  naturale  pe 
pcka  aniinaliloru,  pe  lemnu 
ctc . 

Maestral,  m.  vd.  Mistral. 

Waestro,  m.  maestru  în  mu- 
şi ca. 

WaiilefCe,  seu  inafflu,e,adj. 
intlitu,  liuccălatij,  /'am. 

Magal^sej  t.  mină  d(^  t'erru. 

Magasiiii  in.  magasinu,  pră- 
vălia. 

Magasinage,  m.  magasi- 
natu,  şederea  unei  mărie  în 
magasinu.  depositu. 

Magasinier,  m.  inagasina- 
riu,  prepusti  la  peda  unui 
magasinu.  Comp.  (/arde - 
ma'ja.^iii. 

MagdaI6on|  m.furia.  micii 
cilindru  (sulu)  de  suilu  seu 
de  Ijlasluru. 

Mage,  m.  magii,  inţeleptii  ş. 
•ilosol'u  allii  vechiloru  Perşi. 
Jagi'. — ,  3.  juije  inajc,  altă- 
dată jiidecătorii  care  ţinea 
locidu  unui  senichalu. 

Magicien,//'.e>'/(e,  f.  niagicu. 
cel  Iu  ce  face  prof'essiune  de 
magia,  eDchanteur. 

Magie,  f.  magia,  vrăjitoria. 
AVt  qui  pretend  produiredes 
piodiges  contre  i'ordre  dela 
nature.        .  [jitorescîj. 

Magique,  adj.  magicii,  vră- 

Magisme,  m.  magismii,  reli- 
giunea  luT  Zoroastru. 


I  Magisţer,  )n.  înveţăt  ru  de 
şcolâ  (dela  satu). 

!   Magistere,)/).  demnitate  dş 
jnare    magestru  allîi  ordiniî 

i       de  Malta,  gubernuiu  seu. 

I   Magistral,  a/e,  ad/.  raagis- 

!       trale,  care  ţine  de  unîi  ma- 

!       gestru. 

I   Magistralenient,((<^^'r<.nia- 
gislrale.    cu    mană    de   ma- 
gestru. [dregătoru. 
Magistrat,    m.  magistraţii, 
Magistrature,  f.  magistra- 

■        tură,  dregătoriă. 

j    Magma,  »».  depositulu  (droj- 
die) uneî  uiisure. 
Magnan,  ix.  nume  vulg.  pen- 
liii   verme   de    mătasse,  ver 
ă   suie. 

I    Magnanerie,  i'.a.ntagna- 
niire,    locu  unde  se  crescii 
!        vei'miî  de  mătasse. 
Magnanier^    >/«.    cellu    ce 

c.resce  vermi  de  mătasse. 
Magnanime,    adj.   magna- 
nimu,  mărinimosu,    de    suf- 
tletu  mare. 
I    Magnanimenient,  ar^u.  cu 
i        mărime  de  suffletu.  [sul'fletu. 
Magnanimite,  1'.  mărime  de 
Magnat,  m.  magnaţii,  nobile 
''        allu    regatului    în    Ungaria, 
•    Polonia.  [nesiă. 

Magnesie,    1.  chem.    mag- 
'    Magiiesien,6nHe,a({^'.de  na- 
tura inagnesieî,  care  conţine 
i        mag-nesiă. 

I    Magnesium,  m.  magnesiii. 

I        Metalii  care  produce    maq- 

I        ncsiă,    combinaţii    cu    ossi- 

genuliî.  |ticii. 

Magnetique,  adj.   magne- 

Magnetiser,  v.  a.  a   mag- 

,  neţi,  magnetisa.        [netesce. 

Magnetiseur,>H.  care  mag- 


M.vr 


MAI 


Magn^tisme,    m.    magne- 

tisniu. 

Magnifficat,  m.  (Iul.)  mag- 
nificat,  căntu  allu  Yerginiî. 
care  se    celebredă    la  denie. 

IM  jgnificence/  f.  magnifi- 
cinţâ,  mare  strălucinţă. 

Magnifier,  v.  a.  a  lăuda, 
esalta  mărirea. 

Magnifîquei  adj.  magni- 
licîi,  măreţii,  străiucitu. 

Magnifiquement,  arlv.  cu 
magnilîcinţâ. 

Magno'e,  f.  tVuctii  df  mag- 
nolia, vil.  urm. 

Magnoiieri  m.  s.  )ii(icjnoiia, 
arliure  americ.  lusemnatu 
prin  frumuseţa  lloriloru  selle. 

JWagoiy  m.  mare  maimuţă: 
b.mi  puşi  în  resorvă. 

Mahaleb,  m.  spegiă  de  ci- 
reşiu  .«ălbaiicu  de  Antille. 
allu  cuT  lemnu  i-  cunno.scutu 
sub  numele  de  huis  de  S'  inie 
Lucie. 

Ma/ieutrej  //«,  soldatu  allu 
ligvi   altă-dată. 

Mahomeian,  ane.  adj.  şi 
sffs/.   mabometanu. 

Mahometisme,  vn.retigiu- 
iHM  luî  .Mahomel. 

Ma';iot,  ut.  unii  arburelvi  de 
Antilk-. 

Mahute,  r.  p  irtea  aripei  iro- 
te!uî  efc.  care  ţine  de  corpii. 

JMai|  //(.luna  Iul  maiiî ;  ar- 
bure  ce  se  plantedă  la  pri- 
ma di  a  aoesteî  lune.  Champ 
de — ,s.  champ  de  ,Uar.s\  a- 
duDanţele  resbelicilorii  franci 
ţinute  in  .Maiu  siiu  în  Marte. 

JMaidaiii  m.  s.ineydxtn,  tărgu 
in  Oriente. 

JMaie,  f.  s.  mee,  albia  unde 
se  piătiiădesce    pânea  :  -^dc 


pressoir,\oc[il\i  tesculuî  und^ 
tă  frucfeie. 
Maîeury  m.  primariii  (în  u- 
nele     oraşie    altă-dată),    vd. 
maire. 
Maigre^    adj.    rn.     macru, 
slabu  şi  uscaţii  ;  unde  nu  la- 
tră nici    carne,   nicî  grăsi- 
me; terrain — ,  ţerrină  arida 
care    nu    produce.    Manger 
— ,a  manca   postu,— c/ie/*, 
traiu  torte  cumpătaţii. 
Maigre,    m.  unu    pesce    d« 
j       mare. 

I  Maigrelet,  ette,  adj.  slăhă- 
{  nogij,  puginu  slabu.  Dim. 
:  dela  ma'igre.  Şi  maigrel,  tte. 
!  Maigrement,  adv.  ţu^iuix. 
j       slabu. 

I  Maigret,  tte.  vd.  maigrelet. 
I  Maigreur,  C.  slăbiciune,  u«- 
I  căciune;  opp.  embonpoiut. 
I  Maigrir,  v.  n  aslăbi,  a  d«- 
1  veni  slabii  (la  c  rpii),  v,  a. 
j       a  face  se  slăbescă. 

Mail|  //(.  jo  u  constăndu  dia- 
I       tr'unit    micii    lemnii    cili»- 
dric.ii  [le  mailj  care  aruncă 
unii  glonţu  fia  boulel. 
Mai'ICi  f.  mică  monnetă  vecb. 
'  .^  de)iiet\  alea  pentru  zale, 
fîă-care    nodu  dintruă    îm- 
pletitură; )ned.  petă  la  pupili. 
MaileciorI,  m.    combiaa- 
ţiune  de  zincu,  cupru  şi  ni- 
chel, imităndu  argintulii.  Si 
melcii  iar. 
Mailler,    v,  a.  a  împleti  -ch 

noduri. 
Mai  lety   ///.    maiu,    ciocanâ' 

de  lemnii  cu  dou6  capete. 

Mailietery  v.a.  ynar.  a  cxif- 

peri  de  cuie  căptu.şela    uQ«i 

navî.  [vd.  maillet. 

Mai  Io  chei    t.    mare    m«i'lâ;' 


MAI 


56-4 


MAI 


Maillon,  »< .  inelu  dela  lanţii; 
legătură  |.entru  viţă. 

Mai  lot,  iuşie  de  copi . 

Maiilofin}  m.  numele  unuT 
partitij  de  rebelî  .sub  mino- 
ritated  Iu  Carolu  Yl. 

Maiilurej  l".  |  etişore  pe  pen- 
nele  uneî  pa.sseii  (de  preria). 

Maiinony  "'.  ua  maimuţă. 

Maini  I.  mană,  lop6ţică  pen- 
tru locu.  Coap  de — ,  între- 
prindere curagio.să  şi  con- 
dus-sâ  cu  viuiciune,  â  deux 
— s.  cu  ambele  mâae,  ă  plei- 
neti — .  s,  cu  abund  antă.  Tour 
de  ,  artiliciu.  Mariage  de 
ki — {/'tuf7ie,casătoriă  morga- 
natică. Se  faire  la — ,  a  se 
t'sercita.  De  longue — ,  de 
iriuitu  timjm.  Sous—^  pe 
sub  raănă,  in  seci-etâ.  Main 
de  pajiier,^  te.stea  de  chăr- 
tiă.  II  a  la  main,  eilâ  tre- 
bur  «e  joce  (la  cărţii. 

Mainate,  m.  spe?iă  de  pas- 
sei-e. 

Main-chaude,  i'.  speţiă  de 
jocQ  lovindîi  luăna  cui-va. 

Main-coulantei  f.  bandă 
de  lemnu ,  care  accopere 
mărginariuJu  scăreî. 

Main-courante,  f.  regis- 
tru unde  se  scriu  .««pesele 
Şl  priiniirile  totidiane. 

Main-de-jusiicei  f.  scep- 
tru adorntlîi  în  virCii  cu  uă 
vnănă. 

Main-d'oeuvre,  f  lucruiu 
meserjoşuluî,  plata  luî.  PI. 
mains-fVrpaine  est<;  raru. 

Main-f.eurie,  1.  s|)eciă  de 
chârtiă  mică. 

Main-forte,  f.  awsi^tinţă.aj- 
jutoriO  datu  cui-va,  rnai  a- 
teesu  autorităţiL 


Main-garniey    f.    dare    ia 

possessiune  a  unui  lucru  in 
litigiu. 

Main-lev6e|  1'.  jur.  redica- 
rea,  desfiinţarea,  seceetruluj. 

Maîn-misef  1.  jarif.  appu- 
care,  prindere  :  user  dt — , 
a  bate. 

fNain-mortabie,  adj.  şi  h. 
feud.  suppusii  la  dreptulâ 
de  servitute  feuda]e,vd.  urm 

Main-morte,  1'.  servitute 
feudale. 

Maintiad/.  coUecl.  mai  mulţi, 
uere-carî. — Usit.  indifl'erinte 
la  sing.  seâ  la  pi.  Coujp. 
Ijiasieurs. 

Maintenanti  adj.  acum,  in 
presinte.    Comp.    â  prei^efit. 

Maintenir,  v.  a.  a  menţine, 
ţine  fermii,  conserva  in  a- 
ceauşî  stare;  affirraa,  susţine. 
Se — ,  a  remăne  'n  consi«- 
tinţâ,  se  menţine. 

Maintenue,!.  confirmaţiune 
intr'uă  posses.siune  disput  ită. 

Maintien,  m.  conservaţiuu*;, 
conteniuţă. ţinutului  corpului. 

Mairain,  m.  scândură  .sub- 
ţire de  stejaru.  ^imeriuin. 

Nlairei  m.  primariu,  pri- 
mulu  ofticiariâ  municipale 
dintr'uă  commune.  Maire 
du  palais,  ministiuguberna- 
tor  sub  prima  dinastia  a  r«gi- 
loru  francesi.  adjninl  of- — , 
ajjiitoriâ  de  primariu. 

MaVoliquei   vd.   i,iajoii*jae. 

Mairiei  t.  sarcina  primaru- 
lui. Vd. 

MaiSi  conj.  in?e,  derii.  //  n'<j 
a  poiri'  de — ,  nu  este,  nu  «e 
pote  face,  obiecţiunu. 

MaiSy  adv.  in  espress.  /Ve 
pouvoir    mais^    a  ou    ^►ute 


MAJ 


585  - 


HAL 


trtaî  multu.  Je  ne  puis  mais, 
nu  e  din  culpa  mea,  //  n'en 
psuA  mai^,  nu  pote  raaî 
multu. 

MaîS|  >n.  porumbă  (cerealea). 
Comp.  ble  dn  Turquie. 

Maisony  f.  casă  yfaison  de 
viile,  liotei  de  viile,  maison 
coinmnne,  ospelil  unde  se 
aduoă  ofticia'"iî  municipali. 
Petites  maisuns,  spitalu  de 
alienaţi.  Les  dome  maisons 
dn  sioleil,  sernnelo  zodia- 
cului. 

Maisonnee,  L  toţi  iudivi- 
«iii  dintr'uă  familia,  cari  lă- 
cuesu  aceaa.şî  casă. 

Maisonnette,  f.    căscioră. 

Maistrancei  f.  cl.issea  pri- 
railoi'ii  .subolticiarî  marinar). 

Maitre^  m.  maestru  pro- 
fes^oril;  conductorii,  domnii, 
stăpinii.  La  pi.  mari  pictori 
earî  a  illu=itratu  scolele.— de 
chapelle ,  cellu  ce  direge 
cântulii  in  bi.^er.  Maitre-ho- 
fel,  ospelîi  principale,  l'rtit. 
fnaitrr.  tinf^ru  cu  maniere 
risibilî.  Maifre  Alibormi, 
omu  care  se  ammestică  în 
tole  .şi  nu  cunno.sce  nimicii. 
yfnifrefel  ?;.  maitrr  yoni», 
oiiiu  abile  .■?i  viclenu. 

Maitresse,  1.  stăpîna;  fi  că 
s  temea  care  respunde  a 
*iinţimintelf  ce  ea  inspiră, 
—fetiirne.  lemeă  abile. 

Maitrise,  1^  calitate  de  ma- 
gestru  in  unele  meserie. 

Maitriser,  v,  a.  a  domina, 
stă  pini. 

Maje,  :"-.  vd.  Maţje. 

MajestC)  t'.  majestite,  gran- 
dori supremă. 

Majestueusementi  adv, 


cu  raajestate  ,  majestosu, 
grandiosii. 

MajestueuXy  f^use,  adj.m»- 
jestosii,  CLI  străl  cire,  gran- 
diosii. 

Majeur,  e.  adj.  .şi  .«.  nia- 
jorfi,  în  etate.t  majorităţii  ; 
maî  mare  ,  considerabile, 
terţa  majore,  compu.să  din 
două  tonurî. 

Majeure,  f.  log.  majore.  Pri- 
ma proposiţiune  a  unui  sil- 
iugismu.    Ticrce  — , 

Majolique,  i'.  majolică,  t'ai- 
enţă  ital.  smălţată.  Şi  maio- 
lique. 

Major,  m.  inajoru.  Etat-ma- 
jor,  statu-majoru,  corpu  de 
officiarî  superiori 


Majorat, 


im  mobile  ina- 


lienabile, constituiţii  în  fo- 
losulu  unul  titlu  de  nobili- 
tate. 

Majordome ,  m.  major- 
domii, cel I îi  ce  administra 
victualile  in  ital.  şi  Ispan. 

Majorite,  t.  majoritate,  e- 
tjt«  majore  ;  pluralitate  de 
votanţi,  <ie  sufragie  etc. 

Majuscu  e,  adj  şi  sust.  f. 
majusculă,  literă  mare. 

Maki,  III  animale  mijlocia 
intre  m-^imuţă  şi  vulpe. 

Mal,  /*(.  reil,  acţiune  rea,  vi- 
ţiii,  nefericire  ;  —  aux  yeux. 
durere  de  ochi,  —  de  tete, 
durere  de  capu,  —  d'aven- 
tiirr,  calamitate,  pas — ,  nu 
răii:  Cest  hi  eu  —  ă  vous,  e 
forte  reil  din  partea  D-telie. 
Ga  adc.  rea,  necuvenitO. 

Ma'achiie,  f.  uă  petră  verde 
şi  opacă. 

Maiacie,f.  metl.  gustii  depra- 
vaţii, stricaţii. 


.MAL  -    ,o6(3 

Rllalacoderine,  adj.  cu  pe- 
iea  mole.  |c;i   nalba. 

Malacoidejoj.plaulă  cuilorT 

Ma^acopterygien  ,  emie, 
adj.  cu  uatatoiiele  seu  ari- 
pele iiioJ  (de  pesci). 

Nla!aciic|ue,  adj.  reiuediu 
care  nioiă,  eiiiullient. 

Uaiade,  adj.  afl'ectatu  de 
nioritu,  boiuavu. 

Maladie,  r.  morbîi,  boia  ; — 
du  ijaijs,  vd.   iioslaUjie. 

Hafadif,  n:e,  adj.  bolnăvi- 
cio-u. 

Maladrerîei  1'.  spital  ti  ile 
lepro.şi    Vd    şi  lejiruserie. 

Maladressei  f.  lipsă  de  a- 
Lilitale,  (la  luciui  î  ile  înănă) 

RSaladroii,  e,  adj.  inabile, 
neindeuiauaricu,  neiodu. 

Maladroiîemenij  ad o.  cu 
inabilitate,  nediJjaciii. 

Malaga,  m.  vjnii  şi  sirogurî 
de  Malaya,  oraşiu  in  Ispania. 

Malagma,  w.  nudagme,  c,i- 
taplisiiiu  eaiolienie. 

Maiaguelte,  1'.  seu  mani- 
guelie,  piperii  de  .Madagas- 
car ,şi  ca)damome,giuiite  de 
Paradis. 

Ha  ai;  rn.  nuilais,  iiiiba  u- 
sitatii  in  India  orientale  şi 
reputată  de  cea  maî  pură. 
Sust.  in.  malaix,  e,  s.  rna- 
lais.,  e,  malesu,  lăouitoru  din 
Asia  orient,  şi  din  Oceania. 

Malaire,  adj.  dela  laică  (des- 
pre ossulu). 

Malaise,  m.  stare  neplăcuta 
(nechel'u),  uşioriă  indisf^osi- 
ţiune ;  sărăcia,  nemulţumi- 
re. Dans  /e— ,  niergindu  reu 
în  aflaceiile  selle,  ă  l'elroit. 

Malaise,  e ;  adj.  dilficile, 
ane  voia. 


MAL 


Malaisementy     adv.    dilli- 
cile,  cu  anevoinţă,    pe)iible- 

.     HlHid. 

Malandre,  f.  dispicăturâ  ia 

indouitura  genuchiuluî    c.ii- 

lorii ;  V'J.   şi  lepre. 
Ma'andreux,  e  ise,  adj.  vn 

laal'judre,  vd.  prec. 
l¥i£4la.?ndrie;  1'.  lepră. 
Ma'andriiij    e,  adj.  vd.  /r- 

pnax. 
Maî-appris,    e,    adj.,     reit 

crescuţii,  mojicii,  grossier. 
iVlaSaprei  //'.    oniir.    lucră- 

lorii  care  cilesce  anevoiă. 
Mat-â-propos,  adv.  inop- 

porlunii,  cându  nu  Irebu'. 
Mal^iria,    L    febre    malaria,. 

pi'  dussă  din  emanaţiunl  ale 

băiţiloni,  in   .lali-j. 
Malari,  */*.  ma.sculinulu  ra- 
ţei selbatice.  I  licii. 
Efiikiate,»/».  sare  de  acidii  ma- 
iVIa'âvise,  ee,    adj     ne,  !  u- 

dinte,  indiscreta,  irrejlecln. 
Malaxaiian,  l.  muiarea    u- 

nui  luciu  ămblăndîi  cudiii- 

sulii  mulţii  prin  mână. 
iflalaxer,  v.  a.  a  muia  j.riii 

maniare,  prin  plămădire. 
MalbâH,    adj.   şi    sust.  reil 

făcuţii  ,     iniorsil    reii,     //<'(/ 

fait.  [.^i  fa'iae. 

Maibrouk,   m.  uă  mainmlă. 
Malchance,  f   nefericire. 
îilalconientjvd.  Meconieiit. 
Mafdisant,  vd.  Medisoni. 
Mâie,  m.  masculinii,  uorî-ce 

fiinţă  de  sessulii  masculinii. 

fig.  vifţurosii.     Voix — ,  voce 

eneigică. 
Malebete,  t'.  rea  bestia,  iii- 

dividii  periculoşii,  verh. 
Malebosse,    f.    med.    tu- 

^^onii  pestilinţiale. 


MAL 


ob/ 


MAL 


Malâdiction,  l'.  nialedicţiu- 
ne,  hle^teinu.  \vech. 

Malefaim,    f.    loioe    cvuflâ, 

Maleficei  //<.  muleficiu.  i-eii 
lăcutu  ciii-va  prin  tnijlqce 
sLiprunaturali  seu  neciiimos- 
cute. 

Ma!efîcie,  ee,  adj.  caresul- 
fere  unu  maleliciu,  niallra- 
talij,  lăngedu,  vech. 

Malefique,    (tdj.    maleficii, 
klcetoiiCi  de  reCi.  Despre  pi  i- 
nete  cărorii    se    aitribuescu   I 
influinţo  delavorabilî. 

Malemort,  f.  morte  funeste. 

Malencontrei  f.  intimplare 
fleliivoral'ile,  nialheur,  i)ie- 
savciilure. 

Malenc^ntreusement , 
arlv.  (lin  nelericiie.  prin  de- 
favore.   recii. 

Malengin^  ;/(.vd.  iromperie. 

Ma!-en-point|  udv.  în  rea 
srai-e  de  sănătate  seu  de 
Ibriună. 

Malentendu,}'!.  neinţelcssu, 
vorbă,  cuge  are,  reu  intre- 
pretată,  errorp,  meprise. 

Mlalepesie,  interj,  reu  !  Es- 
piime  ua  imprecaţiune  de 
mirare.  [linte. 

Malerage,  m.  dorinţă  vio- 

Mal-elpe,  m.  stare  de  slă- 
biciune a  sănetăţiî. 

IM  ale  voie  ,  adj.  malevolu. 
reii-voitoriu. 

Ma!f  aton,  t'.  d  ^iectu  de  con- 
strucţiune,  Jormă  rea. 

Malfairei  v.  n.  a  l'ace  reii, 
practica  acţiunî  relle.  Usit. 
la  intinitivu,  şi  pait.  malfait. 

Ma^faisance,  L  disposiţi- 
une  a  tace  reulij,  p.  «s. 

Malfaisant,  e,  adj.  făcă- 
torii de  reti,  miisihle. 


Matfaitj  e.  adj.  fâculu  reu, 
di'jpusii  roii.   vd.   malfah'e. 

Malfaiteur,  m.  ^rice,  f.  ca- 
re comiuite  actiunîf  i-elle,  cri- 
minî,  făcetorîi  de  reiî. 

Maffame,  ce,  adj.  cu  repu- 
taţiuno  urăiă.  rău  famatu, 
(vech.). 

Maigracieusement,  iul r.. 
nepoiitu.  tară  graţia,  nioji- 
cescp,  iiiiilhoiiiK'.iehieitt. 

Ma^graciestx ,  euse,  adj. 
uepoiilu,  mojicii,  inciril. 

Malgre,  /-re/*,  fără  voia,  con- 
tră voinţa,  ho»  (jre  mabjve, 
de  voia  de  n^  voia,  —  iioas, 
contră  voinţa  norstră — .n"/< 
aulorite,  cu  tolă  autoritatea 
sa,  de.şi  are  autoritate,  (comp. 
)ioiU)bMoiil).  —  Malijve  iine 
n'est  plus  en  us.ge.  On  dit 
aujourd'hui  (laoîque,  hien 
rjne. 

Malhabile,  "ilj,  inabile,  ne- 
îndeinănaticu.  Comp.  inahi- 
droit 

Maîhabilemenf,  adv.  ina- 
bile. Iară  wnleniănare,  sufoi 
(i.dres^e. 

Malhabilete,  f.  indjilitate, 
neindeiiiănare.    nialadrefue. 

Matheur,  m.  nefericire,  ne- 
norocire, iiiduvaise  fortime. 

Malheureusement,  adiK 
din  nefericire,  par  nialhenr. 

MaIheureuXi  ease.  adj.  ne- 
ferifo,  nenorociţii. 

Malhonnete,  adj  iaoDe.ştu, 
necinstiţii,   vd.  ineivil,  y/»- 
sicr. 
MalliOTinelement  ,    nd,-. 

făiă  probitate,  necinstitu. 
Maliionnetet  -,  f.  neprolii- 
late,  inonestate,  acţiune  con- 
traria probităţii  seîi  polit^ţeî. 


MAL 


TyS^ 


MAL 


Maiicei  f.  maliţ-ă,  reutate,  in- 

clinaţiuae  de  a  face  rM  ;  în- 

torsură  de  glumă.  | 

Malicieusententf  odv.  cu  I 

reutate,  cu  găndii  r^o,  ina-   \ 

ligaeinent.  \ 

Malicieux,«3u.st;.  adj.  roali- 

ti08i1,  appiicatu  a  face    r^u. 
Malicoriunt,  fxdj.  cojea  ci- 

Iruluî,  a  rodieî.  Şi  raalicore. 
Malignementivd.Ma/icteu- 

>ieynent. 
Maiignite)    t    răutate,  iacli- 

naţiune  de  a  cugeta,  de  a  face 

r<^ulu. 
Maliii)  liyjie,  adj.  râu  făcă- 

toriu,  care    esle  înclinaţii  a 

lace, a  cugeta,  reuiu.  ficvre 

iniiligne ,    s.    alaxiipi.e ,    s. 

'/»*'((''-,    frigui-î    nervose,    ti- 

foidî. 
Ma'ine,  I".  mar.  tinipulu  nia- 

riiorii  flu.ssurî  la  ;una  nouă 

şi   iiina  plina. 
Ma'ineSj  f.  /'/.  denleiă  f6rt<- 

lină,    altă-dată    fabricată    la 

Malines,  în  Flandra,  Belgia. 
Malingre/  adj.  de  coniples- 

siiinc  delicată,  Ijo'năviciosu. 
Malinientionne,    <ie,    rău 

intinţionatu,    adj.    cu    relle 

intinţiunî,  cu    scopuri  dela- 

voi-abilî. 
Maliqueycu//.  malicu. Califică 

ficidideestrasse  din  fructe. 
Malilornei  adj.  leil  intorsu, 

inepţii,    mojicu,    rnaludroit 

et  'lauclie,  loard. 
Ma{-juge|  ui.  judecată  rea^ 

idefectosă). 
Mallardy    m.  petră  mică  de 

frecat  ii. 
Maile,    f.    gemantanij,    coşiu 

luart'.   Le  — .  vd.  urm. 
IHalle-poste  i    f.    trăssură 


care  transportă  scrissorî  şi 
depeşe. 

INalieabilite,  f.  ducliliiate, 
calitate  ce  possedu  metalele 
de  a  se  întinde  prin  batere. 

Ma  leabie,  ar/y.  ture  şi  duc- 
tile, care  se  i-6te  întinde  bă- 
tindu-lii  (de  meta'e),  duc- 
tile. 

MalleolairC}  adj.  care  ţine 
de  malleole,  vd.  urm. 

Mai  i§oie,  m.  os.sulu  articu- 
laţiuniî  dela  călcăiu,  os  du 
bas  şi  cheville  de  la  jambe. 

Malietier,  m.  lucrătorii  de 
gămantane.  Vd.  şi    malUer. 

Mallettef  f.  micu  gemantanii, 
sacii  de  păndâ.  Dirainut.  din 
malli'. 

Mallier,  rn.  calu  pentru  căr- 
rugiă  de  poştă. 

Maintener,  vd.  Maltraiter. 

Maionci  f.  spegiude  materia 
din  In  iii  occidinlale. 

Ma'otrui  e,  adj.  râu  con- 
.sti-uitii,  reu  diditu;  s.  m.  per- 
sonâ  fără  consideraţiune,  de 
urătii  uiinâ,  mojică,  maus- 
sade. 

Vlalpeignâi  lie,  adj.  necu- 
raţii', în  desordine  (ciufulitu). 

Malpighiacees,  i.  pi.  bot. 
familia  d»'  plante  dicotile- 
done. 

Malplaisant,  e,  adj.  neplă- 
cut u. 

Malplaquet,>/t.uă  marmure. 

Maiproprei  adj.  necuratu, 
sale.  [curaţii. 

Malproprement,  adv.  ne- 

Malpropretei  f.  lipsă  de 
curăţeniă,necurăţeniă,soie^e,, 

MalsainfC,  adj.  nesănetosu, 
contrariu  sânâtăţiî;  mar.  fie- 
riculosd. 


MA.M 


MAX 


Maiseant,  e,adj.  careşede 
i'6(î,  necuvenibile,  inesseant. 

Malsemâ,  ee,  adj.  cu  rami- 
ficaţi uni  le  neperechie  (du  cor- 
aele  cerbului). 

Malsonnantj^,  adj.  repum- 
naute,  confiTinii  moralii,  bi- 
oecuveninţeî.  Ia  teol.  con- 
trariu dreptei  credinţe. 

Maltj  )/(.  (pron.  pe  f .)  raaltă, 
ordii  preparaţii  pentru  bere. 

Malthei  f.  spepiă  de  pecură, 
cinientu  din  cerâ,  pecură, 
gipsii  şi  grăssime.  Si  nialte. 

Halthusieny)/'.  părtenu  allu 
doctrineloru  luî  Rob.Malthu. 

Maitoiei  f.  esacţiune,  per- 
cepţiune  i Ilegale,  vech. 

Ilalt6tier,r/i.celu  care  redică 
percepţiunî  illegalî,  esactoru. 

■■altraîter,v.  a.  a  maltracta, 
j         tracta  reîi,  face  prejudiciu  ; 
a  .se  purta  re»l  cu  cine-va. 

Malvacee,  mlj.  f.  to^lvacea. 
phinta  (lin   lamiiia  nalbei. 

Maiveilianceif.  rea  voinţă, 
di.sposiţiune  a  voi  răulu. 

Maiveiiiant,'>2.  reu-voiloriii. 
C.'i  ar//,   uiaî  inultu  la  ijL 

Ma'versatîon  ,  f.  i-rron- 
gravo  in  esstM-ciţiulu  unei 
funcţiun'î. 

Illlalverser,v.  n.  a  malversa, 
faci'  e:-iorî  murî  in  ('«.serci- 
ţiulu  unei  funcţiuni,  .sarcine. 

Malvoisie,  1'.  vinii  de  Mal- 
vasia  (in  Peloponesii),  vinu 
greeescu  forte   dulce. 

Malvoulu,a'',c('^/y'.  CUI  voiesce 
cine-\a  răulîî. 

Mamaiii  f.  munm. Crraud'  —, 
bnnne — ,  bunică,  belle — , ma- 
mă vitregă.   ^»m.s.s«— ,  femeă 
grassă. 
<     Mameli  >n.  cui:^u  de  Antille. 


Mamellei  1'.  mamela.  \fi'coii. 
eslroinitate  rătundă. 

Mamelotli  m.  vîrfulu  ma- 
melei (ţiţei). 

Mamelonn^i  ee.  adj.  cu 
promininţe,  cu  vîrfurî  ră- 
tunde. 

MamelouCym.s.  mamelouk, 
mameluk. 

Mamillairef  adj.  bot.  cu 
promininţe  rătunde. 

tu nmmairBf adj.  de  mamele, 
care  se  refe reşce  la  mamele. 

Matnmii^rBfadj.  mamiferu, 
cu  mamele.  Prima  clasţse  a 
regnulut  animale,  animalile 
cari  au  mamele. 

Mammiforme,  s.  mamil- 
luire,  adj.  în  or  inâ  de  ma- 
melă, f 

Mammitey  f  inflammaţiune 
a  mamelelorii. 

Mammologie,  r.  tractaţii  de 
mamifere. 

Mammouti  "(.  inainmouth, 
mare  (;l(>fante  fo-ssile  din  Si- 
beria, a  cuî  spepiă  a  dispă- 
ruţii. 

Matnoudii  ui.  m  nnetă  per- 
sană de   i9  cent. 

Wianakîn,m.speţ;iă  de  vrabia. 

Hlanant}  m.  ţerranii,  omu 
reu  crescuţii,  r  uni  re,  (jros- 
.sie»'. 

Mancenillier,  />'.  manci- 
uelu.  unii  arbujedin  .Vntille 
forte  veninosu,  Idppomane 
iiia  nactuella. 

Mance,  L  s.  inunrie,  divi- 
na ţiune,  ybicire. 

Manelei  m.  mănerîi,  partea 
de  care  ţine  cine-va  unu  in- 
strumentii.  Sust.  f.  mânecă. 
Avoif  ipt.  dans  sa  — •,  a 
ave     pe    cn.    in    busunariti, 


MAN 


.MAN 


!  a  facf  tlin  ellu  ci-  vrea. 
Mar.  tubii  de  muşiama  pen- 
tru prmpe.  Les  manches 
d'Hippoirate,  sacu  peutru 
(iltraiii.  La  jocu  insemnedă 
partea  câştigată. 

Mancheron,  m.  hraţiii  de 
oare  i-  ţinutu  pinguin  la 
ara tu. 

h1anc!iette,  f.  mănecuţă. 

Manc'han  ,  iri.  mănecariîi. 
manchon. 

Manchoty  ///.  pi-ivatil  de  uă 
mană,  (ciuniţCi).  La  p/..  lami- 
iia  de  passei-î  palmipedî. 

Mandant,  m.  mandatara, 
rellu  CI'  da  altuia  unu  ui.ni- 
daiii. 

Mandarin  ,  m.  mandarin, 
funcţionariu  chinesu. 

Mandat,  m.  mamlutu.  pro- 
cur;.ţiune  pentru  a  lucra  in 
numele  cuî-va;  —  d'arnener, 
iii.indatu  de  adducere  ,  — 
'l'in'i'et.  ordine  de  arrestare. 

Mandata ire,  //'.  mandata- 
ri ii.  însărcinata  cu  anu  mân- 
dru. 

Mandater,Y.  a.  ituc  soimne, 
a  da  mandat  Ci  case  se  plă- 
tescă  uă   sumrnă. 

Mandementjtn  ordine  dela 
uă  personă  cu  autoritate  .şi 
juridicţiune;  bile  tu  către  cnv. 
ca  se  plătescă. 

Mander,  v.  a.  a  lace  .se  sciă, 
se  vină,  a  ordina,  porunci. — 
qn.  a  chiăma  pe  cnv. 

Mandibulaire,  adj.  care 
ţine  de  massila  inleriore. 

Mandiile,  f.  vechia  casacă 
pentru  feciorii. 

Mandoline,  t.  mandolină, 
.specia  de  citară  mică,  seu  de 
>iră. 


Mandore,  I.  mandoră,  .spe- 
cia de  liră  cu  patru    cord.' 
Mandragore,  f.  plantă  nar- 
cot.  solaneă,  specia  de    bel- 
iadonă.  |  chiti. 

Mandrerie,  i'.  lucru  de  ra- 
I  Mândrii,    ///.    maimuţă    de 
G  ui  nea  l6r!e  urată. 
Mandrin,    m.    cuiu    pentru 
a  găuri  ferrulii  caldCi  :  strun- 
gă :  m:'d.  specia  de  sondă. 
Manducation,  t'.  manca r<. 
j       Maî  alessu  de  eucliaristiă. 
Manâage.    m.    mnr.    lucru 
graluitu    allîî     maiindrihtru 
pe  navile  unde  .servescu. 
Manege,   m.  manegiu,  arieu 
de  a  forma  caiî;    modu  de 
a  lucra  artificiosu,  viclenesr<- 
Mânes,  m.  pi.  niane,  umh 

sulfletele  repausaţilorîi. 
Mangan&se,  m.  nietalu  h 
I       Liile  .şi  pie  [)iţ;inu  l'usibil' 
I  Mangeable,    adj.    care 
!       pote  manca  Iară  desgustn 
I  Mangeailfo;    t'.    nutrimen 
I       ct'    se    dă    animaliloi'u    dn- 
[       niestice.  [uănra. 

j  Mangeant,  e,  ailj,  care  ma- 
I  Mangeoire,  f.  iesle  peni  iu 
caT. 
Manger,     v.    ...    u    manca: 
rode,  destrui.  —  ses  rootn.  a 
manca    vorbele;  —  dans    /" 
inain,    a    ave    maniere    i' 
lamiliari;  —son  ble  en  her' 
a  şî  manca  venitulu  inaini 
Se — .  a  se    manca,    se    tu  i. 
unulu  pe  altulu. 
Manger.  //).  măncare. 
Mangerie,    1°.    mâncare    cu 

aviditate  :  măncătoriă. 
Mange-tout,  m.  resipitoni. 

diipeasier,  dissipatetir. 
Mangeur,    m.    eus.\  f.  ca- 


MAX 


MAX 


te  luiinăncă  iiuillu :  resipi- 
loru. 

Mangeurej  t.  locu  măn- 
catil  pe  UI  rnateriă,  diiitruâ 
pane.     iOiiiaiui.  ^^i   inaiiyl: 

IManglierj  m.  unu  arbure  de 

Manguier,  iu.  arbure  ind. 
Şl  biasil.  .\fa)i(jiie,  fructulu 
seîi.       [Irucliieru  dn  Aiiier. 

Mangoustan ,    in     ai'bure 

Mangouste,  t.  unu  patru- 
pedii.  Icn-iuiioncle  Es^iplit- 
iii'oiu. 

Mangue,  i.  vd.  m-tn. 

Manguier,  ut.  <.  niuityicr, 
(ibui-e  de  India  şi  Brasilia. 
I  I  iictulu  seu,  la  niaiigue, 
■  ■  |ilacutu.     fcde  de  maniaţii. 

IKIanîable,fa//.iiianiabiie,  fa- 

Manîaquei  u.dj.  uianiacu, 
pos.se.^-^u  de  luaniâ.  Curioşii. 

Manicanîerief  I.  .şcolă  de 
rantaiu  a  corişiiloru. 

Manicheen,  eu  ne.  adj.  care 
admite  iiianicheisinulu. 

Manicheisme  I  //(.  mani- 
eheisiiiu.     [de  iiiicu  clavirii. 

Manie Aordion,    m.  spegiă' 

Manicley  in.  v  I.  Manique, 
tnanche. 

Maniei   r.  mânia,    idea  fissă. 

Maniement  y  //'.  maniare, 
rnănuitu.  gestiune,  adniini.s- 
t  raţiune. 

Manier,  v.  a.  a  nuinia,  mâ- 
nui, .se  servi  de.  Aa — ,  raă- 
nuindu,  palpăndii  cu  niăna. 
t  Maniâre,  f.-  chipu,  modu  de 
a  fi  .seu  de  a  lucra.  De — (/«<•, 
aşiă  că,  â  la  — de,  în  mo- 
<iulu  ;  ea  ijueUjne  —  ijtie  ce 
"oil,  ueri-cum  ar  li.  La  pi. 
purtare,  gesturi.  —  Comp. 
sorte,  f'uQon,  asage. 

Maniere,  ee,  adj.  alleclatu. 


Manieristei '/'.  pietoni,  au- 

to.'Li,  alleclatu. 
Manieur,  hi.  cellu  C'  înănu- 

e.sce  mulţii. 
Manifestationf  1.  manifes- 

taţiuiie,  arretare,  veiiire. 
Manifeste!  adj.  nianit'estu, 

invederatii,  veditu,  noloire. 
ManifescemenXf  adv.  ina- 

nitestu,  invedcratu,  vizibile, 
Manifescer,  v.  a.  a   maui- 

te.sta,  l.ice     vizibile,     mellre 

au  junr.  \  yuetie, 

Manîqueîtei  1'.   vd.    Mcda- 
ManigancCf  f.  mice  intriiie 

ascunse,  iiianoeiivn'-  secriir. 
Manigancer,    v.  a.  a    tace 

mice  iu  riiie.  [de  .Manilia. 
Manii^ej  r.  cigaiă  de  tutunu 
Maniile,  1.  Vorbă  u.sitată  hi 

jocuiii  de   qiiadrille. 
Manioc,  m.  s.  ntanihu,  ma- 

nioc,  arburclu  americanii,  a 

cui  radeoinâ  procură    faina 

Dumifă  casaave. 
Manipuiaire,  m.  căpiiauulu 

unui   maiiiplu,   la  antici. 
Manipuîaieur,  m.  cellu  c<- 

o;  eredâ  cu   mâna. 
Manipulation,  I.  operaţiu- 
ne cu    mâna    assupra    sub- 


stanţei 
că  etc. 


ru 


ainiiie-:ti- 


Manipuie,  m.  manipiu,  iti- 
visiune  a  coorţiî  la  Roma- 
nii antici.  Mică  bandă  re 
jiortă  preoiiî  catolici  la  ma- 
nă, căndCi  celebredă  lituigia. 

Manipuier,  v.  a.  a  opera  cu 
mana  spre  a  mestica,  a  de- 
compune,  substanţe  etc. 

Maniquei  f.  currea  pentru 
a  şî  copperi  mana  la  unii 
lucrători. 

Maniiou,  m.  preiitu  allu  sel- 


MÂN 


572 


MAN 


baticiloru  Americeî  septin- 
triunalî. 

ManiveaUf  in.  mică  taleru, 
coşiiileţu  de  nuele  împlelite. 

Manivelle  |  f.  buccată  de 
Iernau  seu  de  lerru,  care 
servesce  a  mişcd  ossia. 

Manney  f.  succu  de  vegetali; 
mannă.  Nutrimentulu  Ebrei- 
lorii  în  pustia,  ebr.  man^ 
darii.  [ele  împletite. 

Mannei  1.  coşi u  lungii  de  nu- 

Mannequiii)  m.  coşiu  lungu 
şi  strimtă  pentru  fructe  etc, 
tigur.1  imităndu  corpulu  u- 
raană.  [de  sculptură. 

Mannequinagei  m.  speţiă 

Mannequine,  ee,  adj.  pict. 
aft'eL'tafu. 

Mauoeuvre,  t.  manoperă,  o- 
peraţiuoe  cu  mana;  sM.s'i.  f.  şi 
maîalessă  pi.  intrige  ;  mar. 
funii  deslinate  s6  maniede 
pândele. 

Manoeuvre,  m.  ajjutatoriu 
la  unii  ilidariă ;  arti-^iu  din 
practică  .şi  fără  gustu. 

Manoeuvrery  v.  n.  u  ma- 
noperă, lac  tjserciţe  mili- 
tarî,  lua  infesure  pentru  ree- 
şită. 

ManiBMvrier,  m.  »*>«>•.  care 
cunnosce  bine  manoperele 
naviloru,trupeloru  de  uscată, 
abile  s^  facă  manopere, 
evoluţiunî  militai-î. 

Manoiry  ni.  lăcuinţă,  casă, 
demeure,  muison. 

Manomâtrei  m.  manumo- 
tru,  apparatu  peniru  a  mă- 
sura tinsiunea  ga.«eloru  şi 
puterea  vaporii,  pres-siuniî, 
în  diverşi  recipienţi.  .'^i  ma- 
noAcope.       [s6re  căntât'oriă. 

Manorine,  f.  «pegiă  de  pas- 


Manouvrier,  lucrăioru  cu 

manele  şi  cu  diua. 
Manquey  nt.  lipnă,  piivaţia- 

ne  ;  greşelâ. 
Manquâ  ee,  adj.  defectosu, 

neperfectu,  greşita. 
Manquement,    m.    err6re 

de  omissiune,  lipsă. 
Manquer,  v.  n.  a   lipsi;  v. 

a.  a  nu    ge.ssi,    nu   ajjunje, 

a  cade  de  s<lăbiciune,  dâfail- 

lir,  tnmber,  faillir. 
Mansarde,  t.  mansardă. 
Mansuetude,  f.  dulc^ţădd 

inimă,  blăndeţă. 
Mante,  f.  mantclă  de  feinee.' 
Manteau,m.  mantă, niantelă. 
Mantelet,  m.  maateluţă.  La 

pi.  fere.stre    pe    unde    trage 

lunulă  (in  mar). 
Manteiure,  f.  p^rulu  de  pe 

spatele  căneluî,  care  nu  s6-i 

râgnă  în  culore  cu  cellu-altă. 
Mantiile,  f.  mică  mantelă. 
Manture,  f.  mar.  agitaţiune 

violiate  a  valuriloră. 
Manubiaire,a(j/.  Se  dîce  de 

uă     columnă    adornată     cu 

tropee. 
Manucode,  )>»-  izenă  de  pas- 

.serî  ailvane. 
Manuel,  elh\  adj.  manuale, 

care  se  tace  cu  mana.  S(tst.\ 

tn.  manuale,    breviai'iu. 
Manuellement,    adv.  ma-j 

nuali",  cu   măn;i. 
Manufaciure,  /".  manulac- 

tură  ;  rat)rică. 
Manuf  acturer,  v.  a.  a  fa- 
brica înti-'uă  manufactură. 
Manufacturier,  m.  ere,  f. 

manufacturariă,    fabricante. 
Manuluve,     m.    maniluviu,^ 

baia  de  mane. 
Manuntission,f.  manumi.s-{ 


MAR 


573 


MAM 


siune,  liberarea  unaî  servii 
sub  vechia  lege  romană. 

in  Manus,  adv.  Usitatâ  in 
eşpres.  dire  .son  in  iiianus, 
a  dice  în  măneJe,  a  recom- 
raanda  suflletulCi  sM  luî  Duni- 
netleft   inainie  de  a  aiuri. 

Maiiuscritf/H.  rnanuscri<;sCi; 
iidj.  •scris.'^ă  ile  mană. 

Manutention ,  f.  adrninis- 
traţiune,  gestiune,  conserva- 
ţiune;  njanulanţă,  locii  unde 
«iO  tabrică  pănea  pentru  .sol- 
daţi. 

Manutenti&nner,v.a.  ain- 
ifriji  ."--^  se  facă  pane  ).Hinlru 
trupe,  a  administra. 

Happemondei  m.  mappa- 
mundCi.  Carie  geographique 
des  deux  h^uiispheres. 

Maquereaui  w.  pe.sce  ma- 
rinii 

llflaquette,r.modelri  informe 
şi  in  inicil  de  !^cul|  tură  etc. 

maquignoii}  m.  erghelegiil; 
a^înie  ordinariâ  de  alfacerî, 
intrigante. 

Maquignonnage  //t.usîide 
diverse  mijlore  fraudulose, 
şeii  puf  inii  delicate. 

Maquignonner,  v.  a.  a  as- 
cmido  defectele  unui  cala, 
pentru  a  iCi  vinde,  a  se  in- 
triga că  s^  facă  ce-va  s6  se 
vindă,  fam. 

Maquillage,  m.  depinsura, 
y.ugrăv^la,  fegieîla  comedianî. 

Maquis,  m.  Makis,  pămintâ 
inculţii  plinii  de  burienî  în 
Corsica. 

Marabou,  m.  bari^ă  (argolat 
de  India.  Penele  serTcacO  de 
ornamentîi  la  [>^16rie  de  lem. 

Marabout,m  preotă  raaho- 
metanu;  omd  torte  urălâ. 


IMaraicher,  m.  grădina ri« 

care  cultivă  legumi  în  //(u- 
ruj.s. 

Marais,  m.  terriraii  plinu  de 
lacuri  ;  grădină  de  legutuî 
ia  Paris.  Marais  suhiîit.  locii 
unde  se  adduce  apa  măriî 
că  Se  facă  sare. 

Maranta,  I.  kot.  plantă  d- 
monieă.  [şină  mica, 

Marasca,  /**.  inurasque,^!- 

Marasmei  m.  estremă  slăbi- 
ciune, consumţiune. 

Marasquin,  m.  liquore  fă- 
cută dintr'unCi  felii  de  cireşe 
acre. 

Marâtre,  f.  şi  adj.  nr-iiaă  vi- 
tregă, femeă  care  maltraledă 
pe  copii  bărbatului  s^u. 

Mskvaudfitt.  aude,  f.  omiî  ne- 
ruşinaţii, iui  cuquhijVaitricn. 

Maraude,  i.  turtii  commissâ 
de  soldaţi  in  vecinelatea  cas- 
trelorii. 

Marauderi  v.  n.  a  se  depărta 
de  corpulii  armatei,  câ  s& 
meigă    s^   fure  (de  .-^oldaţi). 

Maraudeur^Ni.  soldatu  care 
fură  piin  vecinet.  ca.strelorii, 

MaravâdiSyUi.monnetă  spa- 
nică  de  cupru,  1   ]  ,2  cea*. 

Marbrey  tn.  uiai-mure. 

MarbrePy  v.  a.  a  ruarmura,  i- 
mita  marmurea  prin  pictură. 

Marbrerie,  1.  locu  unde  se 
iucredă  marmure,  arteadea 
lucra,  poli,  marmurea. 

MarbreuPy  m.  ease,  f.  cella 
ce  marmui-edă    cbărtiă    etc. 

Marbriery  m.  marmurariii, 
meşterii  care  lucredă  mar- 
mure, [muie. 

Marbri^re,  f.  ocnă  de  mar- 

Marbrur* ,  f.  imitaţionea 
mai-raurii  priutr'uă    pictură» 


MAR 


MAR 


Miarc,  m  vochiă  greutate  de 
S  uncie;  el  re  paye  an — la 
livre,  K  fi  plătitu  în  prorata 
de  ceaa  cp  se  cuvin«  fie-că- 
ruî  creditoru. Marc  rf'or^ceaa 
re  titularele  unui  officiu  plă- 
to.şce  înainte  de  a  prii  mi  pro- 
visiunile. 

JHarc»?//.  prâstină.  depositulii 
unei  substanţi>,  după  ce  i  s'a 
estrassu  suoculii,  aroma, pnn 
(iltraţiuue.  espr^^ssiune  etc. 

Marcassin|/u.  inistreţîî  maî 
iiiicii  de  unii  annu. 

Marcassîle,  f.  pirită  de  uă 
frumosă  străluci  re,  vd./)//ri<e. 

IVIaPcescent,e,or/;.feo/.  care 
se  usucă  pe  rainure. 

Marchandj  m.  neguţătoru. 
Bdtiiaeni  — ,  nave  de  com- 
rnerciii 

MarcTîiiandePyV.  a.  a  disputa 
preţulu,  tocmi  ;  v.  n.  a  esita. 

Marchandisei  f.  merfă. 

Marche,  f.  altă-dată  limite 
militare  a  unui  Statri. 

Marche,  r.  mersu,  mergere; 
treptă. 

.Marche,  m  pia^iă,  locii  pu- 
blicii  unde  se  vinde,  condur^ 
>in — ,a  face  uă  cumpărătore, 
— (Ioane,  preţu  mediocre;  â 
bon — -jeftinu,  o  meilletir  —, 
mai  eftinii;  ă  g)  and — faire, 
celiii  niaî  eftinu,  celliî  maî 
pufinîi.  Mcttre  le  —  o  la 
inain,  a  se  arrăta  gata  s6 
rupă  uă  obligaţiune.  Avoir 
bon —  r/e,  a  ajjunge  lesne  la 
sGopu>Marc/ie  au  comptant, 
vindere  cu  bani  presinţi,  cu 
bani  gala. 
.Marchepiedj  m.  trepte  carî 
ser.vescu  pentru  ascinsu,  pen- 
tru, a, se  urca. 


Marcher,  v.  n.  a  merge;  a 
călca,  la  pelerierî, —  conime 
lin  Basijuc.  (comme  un  chal 
niaigre)  a  merge  forte  iute; 
—  ă  pas  (te  loup,  a  mei'ge 
cu  cii-cunspecţiune, — sur  le 
bun  pied,  a  şî  face  detoria, — 
da  menic  pas,  a  mer.  mană 
în  mană;  —  da^is  Ies  eatia; 


le  gn. 


protege  pe  cnv.; 


sur  Ies  Uduns,  a  urma  de 
apprope :  --  droit,  a  iucra 
sincerii. 

Marcheri  m .  mersii;  looiî  de 
mersiî. 

Marcheur,  ?»,  ense,  f.  care 
merge  multu  s.  puQiilîî. 

Marcottei  f.  ramure  de  viţă 
etc.  ci}  se  asşeiM  în  pămintii, 
c;'i  se  prindă  rădecină. 

Marcofter,  v.  a.  a  altoi  ra- 
muri. 

Marde  ie,  f.  par. ipetii  de  pe- 
tră in  giuru'ii  uneî  făntăne. 
Şi  niargeUe. 

Mardi,  ih.  marţi; — gras,  ulti- 
ma di  din  carnavalîi. 

Mare,  f.  micii  Iacii. 

Mareage ,  m.  convenţiune 
între  stăpioulu  navif  şi  m.a- 
teloţî  pentru  serviţiîi. 

Marecage,  m.  locii  băltosu. 

Marâcageux,  eas(^,  adj.. 
băltosu. 

Marechal,ui.mareşial,  mare 
officiariu  in  diverse  regate,— 
— de  canii',  generale  di  bri- 
gadă,— des  logis,  (maî  bine 
—  des  logis  chef)  suboffi- 
ciariu  de  cavaleriă(wachtmi8- 
tru).  Marechal  de  France, 
cellu  maî  inaltu  comman- 
dante  militare  din  Francia, 
officiariu  all]ii  coronei.  La 
(V'iii.  marechal e. 


MAH 


MAR 


IMarechali  »/<.  polcovariii.  Si 

iii'irechal-ferrant. 

Maree  .iiaierieyl'.|iotcovănă. 

Marechaussee|f.6inenî  de 
poliţia  căhtri,  .substituiţi  in 
1790  priu  gendarmes;  ve- 
(•]iiă  juridicţiuno  a  niareşia- 
li lorii  de  Francia,  vd.  con- 
iielable. 

Mareei  I'.  tlussu  .<i  retlussu 
aliu  mării ;  pesce  de  mare 
nesăriUii.  II  arrive  coinme 
—  eu  carcnie,  ellîi  so.«esce 
l'ortt!  ia  limpu. 

Mare  le,  t.  jociî  de  opiî.  Spe- 
cia de  şiodronu. 

Mareyeur,  )/).  eme,  i.  \'m- 
(jeforii  de  pesci'.  m  rinii  ne- 
sărata iniavee!. 

Mărfii,  -/(.  dinţi  de  clciante 
nelucraţî.  Şi  morţii. 

Margajat,  //jj  micu  băietu, 
iui,fl."r — ,a  vorbi  neinţelessii, 

/"'/'■ 

Margarate,  m.cheyn.nyAv- 
.uaratii,  sare  din  acidii  mar- 
garicu  şi  uă  Ijase.  Marga- 
rine,  marjiaratu  de  potasse, 
de  sodă. 

Margarique,  ailj.  niarga- 
ricu.  Se  (Uce  de  unii  acidii 
obţinutu  tractăndii  i^rassimea 
printranii  ulcali. 

Margay  m.  pisică  selbatică 
jiitieric.  Şi  chut-tigre. 

Marge,  T.  margine,  partea 
albă  a  pagineî ;  timpii  liberii. 

Margelle,    I.  vd    March-Ue. 

Marger,  v.  a.  a  mesura  mar- 
ginile unei  foie  de  irapressu, 
c;i  se  le  potrivescă  cu  for- 
ma; a  asstupa  cu  pămîntii 
dîspicăturele    unui   cuptorCi. 

Marginal,  e,ar^/.  dela  mar-- 
ginea  jiagineî. 


Margine,  ee,  adj.  bot.  cu 
mai-gine.  [iuscă. 

Marginelle,r.  s|)eeiă  de  mol- 

Marginer,  v.  a.  a  scrie  pe 
marginea  unui  manuscris  etc. 

Margot,  1'.  (diminut.  dala 
inargiK'i'ite),  uă  passere,  vd. 
pie:  feiueă  gui'e.şiă. 

Margota,  »<.  s.  margotas, 
spefiă  de  nave. 

Margotin,  in.  legătură  di> 
ramuri  meiiunte. 

Margoui.iis,  m.  //(/.încur- 
cătură.  IIO/I. 

Margrave,  m.  micii  prin- 
cipe suverană  in  Germania. 

Margraviai,  ui.  margra- 
viatii.  [falsă. 

Margriette,  1.  mare    perlă 

Mar  grîtin,*»*. spefiă  de  perlă. 

Marguerite,  f.  mărgărită, 
mică  flore  albă  seu  r  .şiă. 
Şi  t'eiiie-niarguevile,  pâ- 
ijuirette.  Jn  impi:  cellii  mai 
micii  cai-acterii.  perle. 

Marguillerie,t.  adininistra- 
ţiunea  labriceî  unei  parossie. 

Mari,  ni.  bărbaţii,  sofiii.  In 
stilulCi  îna  tti  epoux. 

Mariable,  ad  j.  de  măritatu. 

Mariage,  ni.  măritişiii,  c-ă- 
sătoriă, — d'inclinalion,  căs. 
din  amore, — rechaufje,  căs. 
intre  văduvă  cu  veduvă.— df 
Jeaii  def!  Vignes,  căs.  se- 
cretă. 

Mariâ,    re.   «dj.    căsătoritu. 

Marier,  v.  a    a  căsători. 

Marieur,  m.  eiii^e,  f.  oare 
mijlocesce  spre  a  se  face 
căsătoria. 

Marin,  e,' ^<^0-  tnai'inu,  de 
mare:  8ei--,  sarecomoiune;- 
lieu — ,  leucă  de  '20  la  unii 
gradii.— piRr/ — .  piciorn  de- 


MAU 


MAR 


lirinBU  cu  mişcarea  naviî. 
Susi.  in.  inarinariii. 

niarinadei  f.  marinară. 

Mariney  1'.  rnavină,  sciinţa 
navigaţiuniî  pe  mare;  servi- 
ţulii  de  mare,  mirosCi  de 
mare.  —  tnUitaire.  puterea 
navale  a  unui  Slatu. 

Marinerj  v.  a.  a  face  uia- 
rinată,  pune  in  salamură. 

Marine)  ee,  adj.  marinatu. 
lUife — ,  catea  stricată  pe 
mare. 

Maringouin  ,  m  .  muscă, 
ţinţaru,  din  terrele  calde. 

Mariniery  m.  marinanii. 

Mariisnnettey  f.  mică  fi- 
gură de  lemnu  care  se  mişcă; 
/iy.  personă  uşiori^,  fără  ca- 
racterti.         [allîi  bărbatului. 

Maritali  e,    adj.    care   este 

Maritalement }  adv.  cu 
bunu  căsătoiitu. 

Maritime,  adj.  raaritimu, 
de  n:are.  Les  forces — .>«,  pu- 
terile navali,  [făcută,  mojică. 

Maritornei    f.    femeă     r6i1 

Marivaudage^m  stilucare 
allecledâ  naturalele  în  mo- 
dulu  luî  Marivaux,  autorCi 
dramat.  din  seci.   18. 

Marjolaineff.  bot.  majorană, 
magiraniî. 

Marjo'ety  /".  micii  fanfa- 
ronii, vechiu.         [aţiă  rară. 

Marii,  m.  materia,  gasCi,  de 

Marly,  m.  s.  mard,  margi- 
nea farfuriei. 

Marmaille,  f.  grămadă  de 
copil  micî,  fmni. 

Marmeiade,  1.  marmeladă; 
inande  en  — .  carne  pre 
fertă,  chotie  eu  — ,  lucru 
sparţii. 

Marmenteau ,    m.    kmnu 


jnaltu    Cf'  se  re.servă  pentru 
ornamentulâ  unei  pofiitiunu 

Marmite,  f.  vassâ  de  fertu. 

Marmiteiix,  eu.>^e,  adj.  pau- 
peră cai-e  se  plănţ^e  necon- 
ttnilu.  [cuine. 

Marmilon,   in.    fecior*    de 

Marmonner,  v.  n.  a  mur- 
mura incetu.  .Şi  maronnef. 

Marmot,  ni.  uă  mure  mui- 
nmţă.  [ţ^lă. 

Marmottage,  m.    maimu- 

Marmotte,  f-  unu  patj-u- 
pedu  de  munte ;  fig.  fetiţii. 

Marmotter,  y.  a.  a  vorbi 
confusu  şl  încetu. 

Marmotteur,  m.  ei*se,  f, 
care  vorbesce  conl'usâ  şi  în- 
ceţii. 

Marmouset,  m.  mică  ti- 
gură  grolescă,  pilicCi  r*ă  tă- 
cuţii. 

Marna ge,  m.  amendaţiunea 
solului  cu  III  urne,  vd.  urm. 

Marne,  t.  pămîntii  calcai'e^ 
argilosiî.  prin  care  .se  amen- 
de(j[ă,  se  ingraşiă ,  pămin- 
lulâ. 

Marner,  Y.  a.  a  amenda  .so- 
lulu  cu  iiiarne,  \d.  prec. 

Marner,  v.  n.mur.  a  'e  re- 
trage, la  nier  marne. 

Marneux,    euse,  adj,  carej 
conţine  pămintii  calcare, 
gilosij.  [mintii  calci>re. 

Marniere,  f.    ocnă    de    j.>â- 

Marobotin,  m.  rnonnetâ  de 
aură  în  Francia  altă-dată. 

Maronite,  '/'.  catolica  sj- 
riauii  dela  muntele  Libanu. 

Mar  onner,vd. mar  mtmni'r. 

Maroquin  ,  m.  maroquinţ 
pele  de  capră  lucrată  (cu 
sumac  etc.  i;  omii  de  de  ni- 
uitcu,  pop.. 


MAR 


577 


MAR 


Maroquiner,  v.  a.  a  lucra 
pele  de  capră,  ch.irtiă  culor. 

Maroquinerie,  f.  ioru  un- 
de >e  p'eparâ  maroquin. 

Marotique,  ni.  imitaţiune 
a  stilului  kn  Clement  Marot. 

Marotte,  f.  sceptru  garnitu 
cu  clopoţei  ;  /(■(/.  obiectulu 
unei  ailecţiunî  violinţi  şi 
deregulate. 

MarouiiB,  m  ou:iu  inonestu, 
mojicu.Coinp.)'us<re  fripon. 

Maroufle,  f.  spegiă  de  cleiii 
tare,  U'^itatCi  la  pictori. 

Marouf  Ier,  v.  a.  a  lipi  pan- 
da unui  tabelă  cu  cleiu  pe 
scândură,  pe  muru  etc. 

Marquant)  e,  adj.  care  în- 
seuinedă,  înseninătoriu. 

Marquey  f.  semnu,    indicii). 

Harquery  v.  a.  a  inseinna, 
indica,  imprime,  face  se  se 
cunnoscă,  lăssa  urme. 

NIarqueie}  ee,  adj.  coppe- 
ritu  cu  pete  de  culori  diverse. 

MarqueiePj  v.  a.  a  însem- 
na cu  diverse  pete. 

Marqueteriey  f.  lucru  de 
lemn  Ci  de  diverse  culori  u- 
sitatîi  la  ellecte  de  timplariu. 

Marqueteup,  m.  cellu  ce 
lucredă  lemne  pentru  tim- 
pi arî. 

Marquetiey  f.  ceră  naturale. 

Marqueur,  m.  eu  se,  f.  cure 
insemnedă,  insemnătoru. 

MarquiSy  m.  marquisO,  no- 
bilitate  inferiore  ducelui.  La 
fein.  mcwquise. 

Marquisat,  m.  titlu,  do- 
min iu,  de  marquisu. 

Marquise,  f.  vd.  .\farquis. 

Mapquîsei  1'.  speţiă  de  um- 
brelă ;  marquisă,  copperişiii 
inaintiitii  d'assupra  u.şel.  ' 

Pt»f.  frmnr.-RfB. 


Marquoir,  m.  in.strumeniu 
de  croitori.  jboted;itâ. 

Mârr«.ine|  f   naşiă,   care  a 

Marrei  m.  cosonl  pentru 
viţă. 

Marrij  m.  măniatu,  vechia. 

Marron,  m.  castană  ;  peru 
buclatu  ;  aginte  de  schimba 
fără  titlu.  Niyre — ,  .«^ervu 
negru  reliigitil  în  păduri,  ca 
se  irăiescâ  liberu. 

Marronnagey  m.  .starea  u- 
nui  negru  inarron,  vd.  prec. 

Hlarronner,  v.  a.  a  .şi  dis- 
pune perul  u  in  bucle  in.u-i. 

Marronnier,  m.  specia  de 
castanii  cultivatu;  —  d'Lide, 
iVumosu  castanii  indiana  cu 
iVuctulu  amarii. 

Kiarrube,  nt.  iuyrubiu,  ua 
plantă  labiată. 

flfflappubîastre,/}i.uă  plantă. 
Şi  fau.c-inarrube. 

Maps,  i,i.  luna  Marte ;  se- 
minţe rari  se  semăna  in  Mar- 
te  ;  chem.  rerrîi. 

Mapsage,  m.  semenăture 
iacute  in  Marte. 

Mapsauli,  tn.  .spegiă  de  sal- 
cia. Şi  marseau.  [provincie. 

Mapsechef  f.  ordîi  în  unele 

Mapseinaisci  1°.  căntulu  re- 
publicanii din  prima  revolu- 
ţiune  Irancesă,  compusO  de 
ilouget  d'lsle  in  1792 

Mapsouiiiy  m.  cetaceâ  de 
genulii  delfuiu  ;  omii  urătu. 

Mapsoupiaux,  «a.  p/.speşiă 
de  patruped!,  mar.s«pialî. 

iBaptagon,  m.  crinii  roşiu 
selbaticâ. 

MaPtei  in.  s.  mart  re,  patru- 
ped ii  dip  ţerrele  sepiintriu- 
nalî,  acui  bhmă  e  forte  .sti- 
mată. 


MAR 


—  578 


MAS 


Marieau,  m.  niartelu,  cio- 
canii. 

Marteli  m.  vd.   prec.  vech. 

MartelagC}  m.  seranu  1^- 
culu  cu  unu  martelu  pe  ar- 
buri  reservaţî. 

Marfeier,  v.  a.  a  bate  cu 
unu  niartelu  tuicu  seii  cio- 
canii. 

Marteleur,  îx.lucrătorîi  de 
l'errăriă  cu  niartelulii. 

Martefine,  I'.  marlelii  din- 
ţata. 

Mariîal,  t\  adj.  marţiale, 
belico-ii ;  cliem.  ferruginosu. 

Martinet)  ;«  .spegiă  de  rîn- 
dunică;  candelariu  luicii  latu 
cu  munerii ;  martelii,  cio- 
canii, lui.'^catu  prin  n^iachină. 

rkiartingale,  1.  currea  dela 
dăbale,  (rare  op|)resce  caluiu 
se  nu  di-  din  capu.  Jouer 
ă  la  — ,  a  juca  ki  liă-care 
lovitură  totu  ce  a  perdutu 
in  loviturole  precedinţi. 

Mariinisme|//<.  sistemă  po- 
litica reliiiiosă  a  Iul  Marti- 
ne/., iiluiniiiatu  portugesii. 

Martîniste  y  m.  sectatoru 
allu  marlinisrnuliiî. 

Marftin-pecheur,  )/«.  spe- 
cia de  vrabia  culnrată. 

Martin-sec,  m.  peră  toni- 
nitică. 

Martre,  I.  Maî  bine  ))tarle, 
vd.  vorba.  |cenicu. 

Martyr,    m.    inartiru,    mu- 

iWartyre,//(.sullL'rinţele  mar- 
tirului.     [.suHere  ni  irtirulu. 

Martyrîser,  v.  u.  a  face  se 

Martyraloge,  m.  i^arliro- 

.   1 'gu,  cat.al.ogu  de  martiri  şi; 

sănţi.  ,..■:.  ■•■-,'       . 

Marum,  îi/.  .  plaată  aroma-; 
ti  că,  .specia  de  cimhi'a.:.; 


Maryland}  m.  tutunu  de  A- 
napolis  iu   Mary'and. 

Masare^  f.  spi'ţiă  de  vcspă 

Mascarade)  f.  străve.stitul^ 
unei  persone  care  se  ma.s- 
cedă. 

Mascaret)  îh.  reflussâ  vio- 
linte  allii  mării  in  Gironda. 

Masca ron,  m.  arch.  capii 
Lfro'escu  pusă  ca  ornaraentii. 

Masculin,  ine.  adj.  mascu- 
lina. Fief — ,  feudu  ce  nu- 
mai bărbaţii  putea  se  pos- 
sedă.  Rime,  terminaison  — 
e,  rimă,  terminatiune,  a  unei 
vorbe,  care  nu  .«je  lînescecu 
c  mutîî. 

Masculinite  ,  f.  calitatea 
inasculinuluî.  [parinţă. 

Masque,  m.  mască:  falsă  ap- 

Masquer,  v.  a.  a  masca,  as- 
cunde   .-iub  false    apparinţe. 

Massacrante,!.  (hnyneiirj, 
caracterii  supărăciosii,  fam. 

Massacre,  >n.  ommorîî  de 
oineiif  cari  nu  se  appără. 

Nsassacrs,  re,  adj.  omrao- 
ritii  fără   appărare. 

Massacrer,  v.  a.  a  ommori 
omeni  fără  appărare;  a  strica. 

Massacreur,  m.  ommori- 
torCi.  uccissoru. 

Massage.  m.  grămădire. 

Massage,/>(.  chir.  appesare. 
Prrs!<i<i)t  inomoitanee,  e- 
xercee  avec  la  main  sur  Ies 
membres,  comme  moyen  to- 
ni que. 

Masse,  i.  grămadă,  mulţime 

de  lucruri  cari  făcu  împreună 

corpii  :    omenii    de    răndu  ; 

bani  pu.şî  la  jocii-E"» — ,cu  toţi. 

Massepain,    m.    prăjitură 

.-de  faină,  .sacharîi  şi  migdale 
pisate.  •• 


MAS 


579 


MAT 


Masser,  V.  a.  agrămădi,re-   ; 

duce  în  massă.  | 

Masseter|ţn.  muschiuallu   ' 

massiliM  (fălceî).  j 

Massette,  f.  uă  plantă  de  ; 
bălţi.  ! 

Massicus,  m.  Se  nuraescc  | 
în  commune  ossidulu  de  ■ 
lluinbu  galbiuu.  Şi  massicot.    i 

Massier,  //;.  personă  cccle-    j 
siastică    ce  portă  unu    bas-    ] 
tonii     avindii    în    vîrfîi  unu 
capu  de  aură  (massej.  i 

Massify  ive,  adj.  ma.ssivu,  j 
plinii  şi  solidu. 

Wlassîwement,ad(.'.  luaşsiv. 

Massoraitif.  massore,  mas-   : 
sora,    essaine  şi  revisiuue  a 
diverse  testurî  biblice  de  doc- 
torii judeî.  Massoretle^,  ctî 
ce  a  lucraţii  la  massora. 

Massoretique^  adj.  mas- 
-oreticii.  care  se  referescela 
iiia.<>i,ii'a}t.   vd.  i)rer. 

Massuei  1'.  niăciucă. 

MastiCf  //(.  niaKticu.    r.'.şiiiă    ' 
odorauie    şi    gal])ină  ,    care 
curge  din  terebinlti  lentiscu: 
corupositiujie    pentru  lipiţii. 

Masticaiion,r.iiiasticaţiune, 
mesticiii-e. 

Masiicatoire,//(.  med.  uie- 
dicaiiientu  de  rne^licatu. 

fAastlgadourf f.i  vcler.  .^pe- 
i;iă  de  dăbale  pentru  iiia.sti- 
caţiune. 

Mastiquer,  v.  a.  a  lipi  cu 
uiastic,  cu  ceuientu. 

Mastitei  f.  med.  iiillamuia- 
ţiune  a  niaraeieloi  u. 

Mastoci  m.  i)ers6nă  grea  .'^i 
tare. 

Mastodonte,  m.  nat.  nia- 
stodoute.  mare  mamiferii  Ibs- 
.'^ile  anlediluviami.    care  si-- 


raenă     multu    cu  elet'antele 

Mastodyniei  i.  durere  de 
mamele. 

Mastoide,(/d).  atiat.  Se  dice 
de  emininţa  seu  apofisea  de 
lingă  ossulii  timplelorii. 

Mastoidien|e?/;<(?,  adj.  care 
ţine  de  apofisea  mastoidă. 

Masulipatam  y  m.  păndă 
fina  fl.-i  India  fabricată  ia 
Masulijiatam,  in  Mogol. 

Masurei  1'.  edificiii  ruinaţii, 
derimâtură,  casă  jirostă. 

Sclasurkajf.  nia.-mrqae,  ma- 
>o(jr/,(!.  mazonrha  ,  polca 
maziu-ka. 

Mai,  /;i.  iiiole,  adj.  fără  lu- 
stru, [schah. 

Mai,  //(.  luat.    La  joculii    de 

Mâi,  //(.catartii. — de  cocojjne, 
vd.  cuzaync. 

Maiadgr,  m.  matîdoi-,  acella 
care,  in  luptele  cu  taurii, 
trebue  se  ommore  animalele; 
/((/.  personă  considerabile  in 
coudiţiimea  sa,  în  cor|)ulii 
seu. 

Matamore,  m  fatsu  vitedii. 

Matasse,  f.  mălas.se  neţas- 
.^ută. 

Matassin,  »,.  danţatorii  bu- 
fonii in   vecliia  Spania. 

Wiaielas,  m.  saltea,  pernă 
(leit  trassură  ;  mică    p:;rnă. 

SVSalelasser,  v.  a.  a  i^arni 
cu  saliele.  cu  perne. 

Maieiassier,  tu.  iere,  f. 
l)lăi>amariii  care  face  saltele. 

rflateiot,  m.  marinariii.  in- 
tr'uă  armată  marină,  navea 
[malelol  d\m  vaisseauj  cure 
insoţ(;sce  pe  alta  maîmare. 

Mateloiage,  >/>.    artea  set 

plati   inarinariuluT. 
Maie(oie,  f.    buccate  cei» 


MAT 


MAT 


puse  de  maî  multe  felurî  de 
pesci,  â  la  — ,  in  moduJil 
raarinariloru. 

Mater,  v.  a.  a  face  mat.  La 
joculu  de  schah. 

Hlater,  v.  a  a  face  se  fia 
fără  lustru.  Şi  mativ. 

Mâter,  v.  a.  a  pune  catar- 
tun  (mătsj  la  uă  nave. 

Hlâtereau,  m.  niicu  catartd. 

Materi^liser,  v  a.  a  con- 
sidera câ  materiale,  a  face 
se  fiă  materiale. 

Material isme,  m.  mate- 
rialisniu  Sistemă  absurdă  a 
celloru  ce  cred  ii  că  totulil 
pste  materia. 

Mat4§riaiiste,  m.  inateria- 
listii,  părlenu  allii  materia- 
lismului,    jcruluî  materiale. 

MateriaSitiâ,  1.  calita'ea  lu- 

Materîsux,  tn.  materiali. 
Toţii  ce  este  materia  de  lu- 
craţii. 

Materiei,  elte,  adj.  mate- 
riale, făcui  ii  de  materia,  care 
ţine  de  materia.        [teriale. 

Mat^riellement,  a(fv.  ma- 

Maternelj  ell,  adj.  maternii. 

Materneifemeeit  ,  adv  . 
maternii. 

Materniie,  f.  maternitate, 
calitate  de  mamă.         [gurî. 

Materoti  m.spegiă  de  stru- 

Mathematicien,  m.  ienne, 
f.  matematicii. 

Matiiematique,  f.  s.  ma- 
(htimatiques,  matematice. 

Mathâmatique;  adj.  ma- 
leraaticii. 

Math6matiquement,«'^/  v. 
matematicu,prin  matematice. 

Hati^re,  f.    materia,  causă. 

Mâtiii}  m.  mare  cane  pSdi- 
t.oriii. 


SIhatinj  in.  dimineţă.  Demain- 
— ,  măine  de  dimineţă. 

Matinal,  ale,  adj.  matinale, 
care  .se  scolâ  de  dimineţă. 

Matinalentent ,  adv.  de 
dimineţă. 

Matineauym.  cane  pMitoriii. 

nSa  linii}  adj.  (chien — ),  cane 
născuţii  dintr'unulii  nobile 
şi  altul  LI  inferiorii. 

Matineej  t.  dimineţă,  înain- 
tea prăridulujf,  —  tnusicatey 
concertii  music.după  prăndii. 

MatineSy  f.  pi.  prima  parte 
a  ol /ici  ului  divinii,  care  .«e 
dice  inainfe  de  a  se  face  diuă. 

MaSineux,  ease,  adj.'  de- 
prinşii a  se  scula  de  dimineţă. 

Mafinier,  iere,  adj.  care 
privesce  la,  ţine  de,  dimineţă. 

Matir;  v.  a.  vd.  Mater. 

Matoir,  m.  ciocanii  pentra 
a  face  cuiclorii  căpeţină. 

MatoiSy  e,  adj.  viclenii,  şi- 
reţii. 

Matoiser  ie,f.  vd.  FoH  ri/erje. 

Matou,  m.  coloiii. 

Mat9*as,  m.  vassii  de  sticlă 
cu  gî'ulij  lungii. 

Matricairei  f.  matricariă^. 
plantă  radiată. 

Matrice,  f.  matrice,  tiparfi 
pentru  litere,  ornaminte  de 
metalii  ;  registru  originale 
după  care  sunt  stabilite  rin- 
durile  contribuţiunilorii, 

Matricide,  m.  matricidii^ 
om  morulii  mamei ;  matri- 
cidii,  ommoritorulii  mameî. 

Matriculaire  ,  adj.  in~ 
scrissii  pe  matricule. 

Matriculei  f.  raatriculâ,  re- 
gistru. 

Matrimonial, ale,  adj.  tiin- 
trimoniale,  de  căsătoria. 


MAU 


-  584 


MEC 


Matrone,  f.  matronâ,  donină 
re-ipectabile.  Vd.  şi  sage- 
fetnme. 

Matie)  f.  substanţă  de  me- 
tal ii  carii  n'a  f  stu  decătO 
topită  uă-daiă ;  erbâ  de  Pa- 
raguay. 

Maturatif,  ive,  adj.  şi  m. 
care  grăb^^sne  supinaţiunea 
unei  i'lage.  Şi  mat  ar  unt,  e. 

Maturation^  f.  progressii 
successivii  allii  fructelo'"ii 
către  niuuiritate,către  c6  e'-e. 

Mâiurei  t.  tote  catartele  u- 
neî  navî ;  lemuu  pentru  ca- 
tarte. 

Maiuritei  f.  maturitate,  etate 
matură,  epoca  de  cocere  ; 
avec  — ,  cu  circunspecţiune, 
cu  pedă. 

Matute,  f.  nat.  genii  de 
crustareî. 

Matuiinaj  e,  adj.  care  ţine 
de  dirain^ţa,  p.  iis. 

Maudirei  v.  a.  a  blestema. 
Comp.  râprouver.  —  11  se 
conjugue  comrae  dedire,\oy. 
ce  iiiot. 

Maudisson,  m.  (fam.)  ma- 
ledii-ţiuae,  blestema,  male- 
diction. 

Maudity  e,  adj.  b Ieste matîi, 
forte  vhă,  execrable. 

Maugrâer,v.n.  vd  detester. 

MaupiteuXy  ense,  adj.  care 
escită,  deşieptă,  milă. 

Maurej  niauresque,  mauri- 
cawd,vd  Moi'e,Moresque,et.c. 

Mausolâe,  m.  mausoleii.  a- 
vutu  mormmentii  lunerariîi. 

MaussadCi  f.  şi  adj.  ne- 
plăcuţii, posomoriţii,  reii  fă- 
cuta. 

Maussadementi  m.  poso- 
moriţii. 


{  Maussaderie,  f.  posomo- 
ri re. 

Maiivais,  e-,  arf/.  reâ,  urătii. 
//  fuit  — ,  este  timpii  reii. 
Sentir — ,a  mirosi  reii  Trou- 
v^r  — ,  a  ge>si  de  reii,  de- 
proba.  Mauvais  sujet,  omii 
de  nimicii. 

RIauve,  f.  nalbă.  Maiive  sau- 
vage,  nalbă  selbatică,  malva 
sylvesiris.  [cirliă  . 

Mauvietiei  f.  spegiă  de  cio- 

iV3auviSy  m  micii  sturdii.  Şi 
rnerle—,  grive — ,  alouetfe 
hupiiee. 

Maxillairei  adj.  massilare, 
Care  ţine  de  massile. 

Maxime,  t.  massimă,  pro- 
po.siţmue  generale  care  .ser- 
vesce  de  principiii.  In  mus. 
notă  care  valedă  patru  me- 
sure. 

Maximunt}tn.  massimii,cellii 
maî  înallu  gradii  unde  pote 
ajjungo  unu  lucru. 

Mayenne,  f.  vd.  aubergine. 

Mazame,  m.  cerbu  messi- 
canu.  [jitură. 

Mazarine,  f.  spegiă  de  pră- 

niazettei  i     micii  calu  r^ii. 

Mazurca,  f  s.  vd.  masarka. 

Me,  pron.  pers.  m.  f.  me,  pe 
mine,  mi. 

Meandre,  m.  sinuosităţî  ale 
unui  fluviii. 

Meandrine,  f.  nat.  polipii 
petrosii.  [canale. 

M6at,    )n.    anat.    condussu, 

Mecanicien,  m.  mecanicii. 

Mecanique,  f.  mecanică. 
Sciinţa  care  studiedă  legile 
mişcării  şi  ecilibriîluî,  pu- 
terile mişcătorie ,  acţiunile 
machinei. 

Mecanique,  adj.  mecanicii. 


MEC 


582 


MED 


Mecaniquementy  adi\  me- 
canicesce,  mecanicii. 

Mecanisme ,  adj.  rneca- 
nismîi. 

Macine,  ni.  Mecenate,  pro- 
tectoru  allîi  literelorîî  şi  ar- 
ţiJoru.  [tate. 

M6chainnient|a(/D  cu  reu- 

Mâchancete,  f.  reutate  de 
caracterii. 

IISăchant,e,arfy.reUj  de  natu- 
ra rea.  viţiosu. 

Meche,  t/fitilii,  feşUlă;  par- 
tea spirale  a  burghiului.  — 
Decouvrir  la  rnechc,  a  dis- 
co(iperi  secretuii  conspira- 
ţiunii. 

M£cheff  //(.  nefericire,  ne- 
norocire (vech.),  vd.  lual- 
heur. 

M6cher,  v.  a.  a  redica  mi- 
rosul unuiburiii  apprinrlindii 
unu  (itilu  sulfuratu. 

Mechoacani  m.  bot.  uă  ră- 
d(5cină  rnare.  Şi  rhubarbe- 
blanchc. 

Mâcomâtre)/').  inecometru, 
instr.  pentru  a  măsura  lun- 
gimile. 

Mecoitipfe,  )/<.  ernire  de 
calculCi,  .speranţă  cădută. 

SC  Mecompieri  v.  r.  a  se 
înşela  intr'unii  caJcnIu,  in- 
tr'uă  speranţă  ;J  a  bate  falsu 
orele. 

Meconinei  f.  meconină,  sub- 
stanţă cristalită  ce  se  estrage 
din  opiu. 

Meconium  y  m.  mcconiii. 
Sucea  estrassîi  din  niacCi  prin 
pressiune. 

Meconnais8ableya(//.care 
nu  se  maî  cunnosce,  care 
şi  a  schimbaţii  aspectulu. 

Nl^connaissance)  t.  lipsă 


de  recunnoscinţă.  Comp.  in- 
graţii ude. 

M^connaissant,  c,  adj. 
ingraţii,  nerecunnosc6loriu. 

M^connaitre,  v.  a.  a  nu 
recunnosce,  deproba,nucon- 
veni,  a  necunnosce,  a  ap- 
preţia  răii. 

M^content,  e,  adj.  nemul- 
ţămitii.  Les  mecontents,  ne- 
mulţămiţiî,  cei  ce  nu  sunt 
mulţămiţî  cu  gubernulii  etc. 

Mecontentement,  m.  ne- 
mu  Iţă  mi  re. 

M6conten%er|  v.  a  a  nt- 
mulţămi,  nu  satisface. 

Mecreancey    i.  necredinţă. 

M^creantj  m.  necre.ştinu. 
impiCi,  uecredinriosiî. 

Mecroipei  v.  a.  a  nu  crede. 

M   daille,  t.  medalia. 

M^dailleur,  m.  săpătorii  de 
medalie. 

Medai?lier,  m.  mobile,  -cer- 
tării, spefiale  pentru  me- 
dalie. 

Mâdaillîsfei  m.  curioşi)  şi 
runnoscetorii  de  medalie. 

M^daillon,  m.  medalia  mare. 

M^decin,  m.  medicu,  doc- 
torii, fţiune,  doctoria. 

Medeciney  f.  medicină  ;  po- 

Medeciner,  v.  a.  a  da  ad- 
dese  medicaminte,  fam. 

Mediaire,  adj.  b  t.  media- 
riii,  pusu  la  mijlocii. 

Medial,  e,  adj.  mediale.  Se 
dice  de  uă  literă  care  oc- 
cupă  raijloculii  vorbei. 

Median,  e,  adj.  anat.  me- 
dianii, dela  mijlocii.  La  me- 
diane, mediana,  una  din  vi- 
nele brafiuluî. 

Medianoche,m.  ospeţii  care 
se  face  după  medulii  nopţif. 


MED 


—  583     - 


MEF 


■6diante,  f.  mus.  mediante, 
torţă  d'a-supra  no\'i  tonice. 

Mediastin,  m.  mediastinu. 
Inchisură  mernbranosă  care 
separă  pepulu  în  doue  părţi. 

Mediat ,  e,  adj.  mediată , 
care  nu  se  aitinge  de  unu 
lucru  decătu  prin  întreme- 
diariu.  VUles  —  tes,  oraşe 
carî  nu  sunt  sub  suverani- 
tate directă. 

M^diatement,  adv.  medi- 
aţii, prin  mijlocire,  nu  di- 
recţii. 

Mediateur,  ni.  Irice,  1°.  me- 
diatorii ,  mijlocitorii,  care 
mijlocesce  pentru  reconcilia- 
ţiune,  pentru  învoielă. 

Mediation  ,  f.  mediaţiune, 
mijlocire.  Comp.  ent remise. 

Mediatiser,  v.  a.  a  face 
unii  staţii,  in  Germania,  să 
nu  ţină  imraediatCi  de  im- 
periu. 

IMedicagOy  m.  plantă  asso- 
mine  lucf^rueî. 

Medical,  ale,  adj.  medicale, 
care  ţine  de  medicină,  doc- 
toricescu.    [menţii,  doctoria. 

Medicament,    rn.    medica- 

Medicamentaire,adJ.  me- 
dicamentariu,  care  tractedă 
de  medicam.,    doctoricescu. 

M^dicamenter,  v.  a.  a  du, 
a  appiica,  medicaminte.  Se 
— ,  a  lua  medicaminte. 

tHBdic&tnenteux.feuse,adj. 
care  are  virtutea,  puterea, 
unui  medicamentu. 

M6dication,  t'.  medicaţiu- 
ne,  tractaţiune  prin  raedici.- 
minle. 

MâdicEnal,  cdc,  adj.  medi- 
cinale, de  remediu. 

M^dimne,  m.  mcdimnu,  me- 


sură  pentru  lucrUrî  uscate, 
cam.  52  litr.,  la  Gr.  ant. 

Mediocre ,  adj.  mediocre, 
mijlociii. 

Mediocrement,  adv.  me- 
diocre, de  raijlocu,  bini- 
şioriii. 

Mâdiocritd,  f.  medioci-itate. 
Calitatea  acellui  care  nu  este 
uicî  abilo,  nici  lipsiţii  de 
uerî-ce  meritu. 

Medire,  v.  n.  a  vorbi  de  reii 
fără  probe.  —  Se  conjugue 
sur  dedire,  voy.  ce  mot. 

Medîsance,f.vorbire  de  reu. 

M::disant,  e,  adj.  si  sust. 
vorbi  tor u  de  reil  fără  probe. 

Meditatif,  ive,  «dj.  medita- 
tivii, de  mcditaţiune.  Sust. 
m.  applicatii  la  meditaţiune. 

Mâditatian,  f.  meditaţiune, 
cugetare  Îndelungă,  profundă. 

Mediter,  v.  a.  a  medita,  cu- 
geta mullLi  şi  attintivu,  se 
Kăndi  bine,  cerceta. 

nHâditerrane,  ce,  adj.  caro 
este  in  mij  locuiţi    uscatului. 

Mediter raneen,eii/2e,  cidj. 
de  Mediterranea. 

Medium,  m.  mediii,  mijlocii 
de  învoinţă. 

Medîus,  in  degitulii  mediu 
dela  mână. 

Medoc,  iri  uă  petricică  stră- 
lucitore  din  Medoc,  în  Gi- 
ronHa ;  vinii  renumita  de 
Bordelais.        [dela  meduvă. 

Medullaire,  adj.  medulare, 

Meeting,  m  (angl  pronung. 
//iifine),  meeting.  Adunanţă 
popurare  că  se  discute  ces- 
tiunî  politice,  assemblee. 

Mefaire,  v.  n.  a  face  reulu. 

Mefait,  m.  acţiune  rea. 

M^fiance,    f.    neîncredere: 


ME[ 


584 


MEL 


suspiciune  în  rM.  Comp.  de- 
fiance.  (torîi. 

Mefiint,  e.  arij.  neîncrede- 

se  Mefierţ  v.  r.  a  nu  se  în- 
crede, se  dt'screde. 

M£galiihiq»ef  dj.  mega- 
litiru,  foriuatu  de  petre  inai'if. 
Despre  raonuniinte  preisto- 
rice. 

M§galDdonte«  m.  nat.  genîi 
de  insecte  im('no,)tere. 

Megalosaurei  m.  şiopirlă 
fossile. 

Mâgam^trei  m.  asir.  me- 
gainetru.  Instrunientu  pentru 
a  mesura  distanţa  stel.-l  ru 
între  dînsele  şi  a  de'errnina 
lunirimile  pe  mare. 

par  Megardei  adv.  din  ^r- 
rore,  din  nehăgare  de  sema, 

•  par  inadverlanre,  par  ine- 
pvise.         I  mentîi  de  optică. 

illâgascope|)7ii.  unii  in-t'U- 

M^gathârei  m.  mare  ma- 
miferu  fossile.  Şi  meyathe- 
ritini. 

Meg6i*e,  f.  una  din  celle 
tî-eî  l'urie,  fenieă  rea  si  irri- 
tatrt. 

Ki£gie|  f.  (vech.)  albelă  a  pe- 
liî  de  berbece,  vd.  urm. 

Megir,  v.  a.  a  prepara  în 
albu  peî  de  berbece  etc. 

Megisserie,  f.  lucru,  com- 
nierciu.  de  peî  preparate. 

Megissier,  m.  cellu  ce  cu- 
răţă peile  de  p6ru  ;  pelariu. 

Mâglei  m.  sapă  pentru  viţă. 
Şi  meicjle. 

Meilleur ,  eure,  adj.  raaîf 
bunu.  —  Avec  meilleur  que 
on  emploie  ne  devant  le  verbe 
qui  suit :  ils  sont  rneilleurs 
que  je  ne  le  croyais  (decătâ 
credeam),    â   moins   que    le 


premier  verbe   ne  soit   ne- 
gatif. 

idei  tini  Icy  m.  mineralii  care 
se  apfiropiă  de  feldspatb. 

Meistre,  m  s.  meatre,  ca- 
tartîi  la  navile  Levantelui. 
Arbre  de — ,  s.  măt,  catar- 
tulu  cellii  mare  allu  unei 
n  ivi  cu  pănde  latine  s.  triăn- 
£;hiularî 

Melanagogue,  m.  carede- 
părtedă  bilulu,  veninulâ. 

nHelanco  iCf  i'.  melancolia, 
umore  negră  ,  disposiţiune 
triste.  Comp.  chagrin,  bile 
voire. 

Mâlancoliquey  adj.  melan- 
rolicîj.   Triste,  chagrin. 

Me'ancoiiquementy  adt\ 
iiielancolicij,  cu  tristiţă. 

Melange,  m.  ammeslicu. 

Melanger,  v.  a.  a  amraes- 
ticii. 

Melanite,  f.  granatîi  negru. 

Mâlasmei  in.  spegiă  de  in- 
flătură. 

Me'asse,  f.  siropii  ce  re- 
măne  după  ce  s'a  rafinaţii, 
cristalitii,  sacharulii. 

Me^ee,  f.  ammesticii,  luptă" 
corpii  cu  c  rpiî,  unde  ordi- 
nea bătăliei  este  ruptă. 

Meler,  v.  a.  a  ammestica. 
uni  la  unii  locii.  —  la  ser- 
rure,  a  strica  verriga.  Se 
meler  de.,  a  se  occupa  de 
unii  lucru  streinii  de  pro- 
fessiunea  sa.  Se  meler  â,  a 
se  ammestica  între,  se  uni  cu. 

Meleti  )>i.  micii  pesce  marina. 

M  lâzCi  m.  melezii,  arbure 
re.şinosă  din  familia  coni- 
fereloru.  Şi  larix  europeen. 

MâliacâeSy  f.  plante  dico- 
tiledone. 


MEL 


—  585 


iMfiM 


Melianthey    m.    bot.    meli- 

antii,  pimprinelii  de  Africa. 
Me  îdejf.spefiă  de  viscositoite. 
Meiier,  )n.  varietate  deslru- 

gurî  albi.  Şi  rnellier. 
fifleiiloti  m.  melilotu,  plantă 

leguminosă,  .Şi  mirlilot. 
Me'i-melo  j   m.    ammesticu 

desordiuatu,  fam. 
Melineţy  m.  bot.  genă  de  bo- 

raginee.  Şi  cevinthee. 
Mslissej    f    raelissă,    plantă 

la  biată  ;i  rom  atică. 
tHeltif ere,  adj  bot.  meliferu, 

care  produce  liquore  săchă- 

rată. 
Mellifficatian,    f.    melifica- 

ţiune,  modulu  cum  se    face 

mierea. 
Mellititef  f  petră  care  pos- 

sede  pupinu  gustulîi    mierii. 
Melliturgie,  f.  lucrulu,  in- 
dustria, albin^lorii. 
Melochia}  f.  bot.  specia  de 

morcuvî. 
JN£lodie,  f.  melodia,  succes- 

siune  de  sunete  regulate. 
Mâlodieusementju^u.  me- 

lodiosii.  cu  melodia.  |  diosu. 
MâiodieuXj  em^e,  adj.  melo- 
M^lodique;  adj.  de  melodia. 
M£ladramatiiiue,arfy.  me- 

lodraiiiaticii. 
M6lodramaturge,  iu.  au- 

torîi  de  melodramă. 
M^lodrameym.  melodramă. 

Dramă  în  care  sunt  căntece. 
Mâlograpliie,  f.  artea  de  a 

scrie  note  musicalî. 
Melomane^  >n.  care  iubesce 

cu  passiune  musica. 
M^lomanie,  f.  amore  esces- 

sivă  de  musică. 
Meloni  m.  pepine  ;  —  d'eau 

vd.  pasteque. 


Melongenci  f.  vd.    Aubcr- 

gine.  fpepinî. 

Mâlonniâre,  f.  bcstanii  de 

Melopeej  f.  melopeă.  Decla- 
maliune  notată  la  anticî. 
Comiiosiţiunea  musicale. 

M^loplastei  m.  meloplastij, 
tibeiu  musicale  pentru  stu- 
diuiîi  cantului,  neul. 

Melpontâne,  f  melpomenă. 
Mu.să  a  tragediei.  Favori  de 
— ,  autoru  trcigicu.  [la  călii. 

i^emarc  lureff.  scrăntitură 

Membracci  f.  nat.  speţiă 
de  iireerî. 

Membrane,  f.  membrană, 
ţessetură  subţire  care  cop- 
pere  unele  organe.       [natu. 

Meitibrane,t;f,ac/J.membra- 

M<!nibraneux,  euse,  adj. 
menibranosu,  cu  membrane. 

Membre,  m.  membru,  mă- 
dularu. 

Membr6,  ee,  adj.  Bien  — , 
cui  sunt  membrele  tari  şi 
bine  proporţionate. 

Membru,  e,  adj.  cu  membre 
marî. 

Membrure,  f.  măsură  pen- 
t' u  lemn  î  de  ar.'îu,  vd.  voie. 

Meme,  adj.  însu-şi ;  —  adv. 
chiarii,  moi — ,  toi — ,  lui-  , 
elle — ,  eu  însu-mi  etc,  etre 
a —  f/e,  a  li  in  stare  să.  De 
meme.,  ă  meme.,  tout  de 
mame,  assemine,  toiâ  astu- 
felu  ;  le  meme,  la  meme,  a- 
cel'asi,  aceaaşl,/es  memes,  a- 
ceiaşî,  acelleaşi.  Celarevient 
au — ,  e  totîi  una,  pas — ,  nici 
chiaru.ţwanrf — -,chiar  oăndu. 
De  meme  que,  precum  şi. 

Meme,  m.  Se  dire  la  biliardă 
căndii  bila  este  trămissă  di- 
recţii în  ce  a  visatu  cine- va. 


MEN 


586 


MEN 


Mâmement,    adv.   vd.    de 

meme,  vech.  [turgieî 

MementOyr/i.  rugăciune  a  li- 

Mâmoire)  f.  memoiiă, ţinere 
de  minte,  adducere   uminle. 

Memoire ,  m.  memoriu , 
scriere  summuriă  conţinîndu 
anii  e>pusu  seu  instrucţiuni. 

Memora nduniţ  m.  memo- 
randu,  notă  de  lucruri  ce 
voimii  .«eţinemii  minte  ;  notă 
diplomalică  espiinîndu  pe 
ricurtii  starea  unei    cestiuni. 

Mentor atif,  ive,  adj.  me- 
morativu,  care  adduce  a- 
minte;  care  şî  adduce  aminte, 
vech. 

M€in9rialy  m.  memoriale, 
registru  commerciale. 

Mena^Btitf  e,  adj.  imininte, 
ameninţătoriu. 

Menacei  r.  ameninţare. 

Menacer,  v.  a.  ameninţa, — 
ruine,  a  ameninţa  ruină,  fi 
apprope  s6  cadă. 

Menade^  f.  vd.    bacchante. 

M^nage,  in.  totu  ce  privesce 
la  într  .ţinerea  familiei;  stare 
conjugale.  Pai)i  de — ,  pane 
de  casă.  Gate  menage,  ceWii 
ce  face  pe  stăpinu  se  scadă 
ceva  din  spesele  ordinjiiie 
ale  ca--eî. 

Management,  tn  precau- 
ţiune,  consideraliune,  egard. 

M(§nager,  v.  a.  a  face  uşii 
înţeleptu,  inoderalu,  de  ceva, 
economi.  Se — ,  a  îngriji  de 
sine.  se  îngriji. 

Manager,  m.  ere,  f.  care 
înţelege  economia,  ca^nicu  ; 
femcă  din  casă  ;  e^onomu. 

Mânagerie,  f.  locu  uude  se 
ţinu  animali  rare  şi  streine. 

Mendiant,  m.  f.  şi'  adj.  cer- 


şetoru,  quatre  mendiants, 
s.  mendiants,  smochine,  a- 
veline,stafule  şi  raigdale,/'a«( . 

Mendicite,  f.  mendicitate. 
cerşe'oriă  ;  cerşelorime. 

Mendier,  v.  a.  a  cerşetori, 
cerşi 

Mendole,  f.  unu  pesce  de 
Mediterr.  Şi  suscle,  cagarel. 

Meneau,  m.  crucea  ferestrei. 

Menec  me,?/!.  persouă  care 
sem6Hă  perlectîi  cu  alta.  La 
pi.  fraţi  gemeni. 

Menee,  f.  practică  secretă, 
intrigă  artificiosă,  suivre  la 
— ,  a  lua  calea  cerbului  care 
foge  (viuât.).  La  orolog.  dru- 
niulu  unui  dinte. 

Mener,  v.  a.  a  duce,  condu- 
ce, direge. —  qn.  coiurae  H 
faut,  a  da  cui-va  mulţii  de 
lucru,  difliculiăli, — qn.  avec 
sui,  a  duce  pe  cn.  cu  sine ; 

—  Ies  ennemis  baltant,  a 
pune  în  fugă  pe  inemicî;  — 
rondem".nt  une  affaire,  a 
duce    energica  u'3   aHacere  ; 

—  beau,  grand,  bruit,  a  face 
sgoin  itîi. 

Menestrel,  m.  menestralu. 
Vechiu  poetu  seu  musicante. 
care  me'  gea  se  esecute  can- 
turile selle  dela  unu  castelu 
la  altulii,  se  narreHe    fable. 

Menetrier,  m.  căntătoru  cu 
instrumentulii   militare. 

Meneur,  m.  euse,  t.  care 
conduce,  direge;  conductorii 
unei  trăssure,   uneî    intrige. 

Menîane,t>pepiă  de  balconii.  "^ 

Mteniant  ie,  f.  uă  plantă  de 
lacu.  Şi  trefle  d'eau 

Mânii,  m  lăcuinţă  dela  satii. 
Comp    harneau. 

Menin,    m.  omu  de  calitate 


i 


MEN 


o87  — 


ME.\ 


alliituratCi  altă- dată  Ja  servi- 
ţiulu  Di'1/inuluî.  Era  şâsse. 

Mâningei  f.  ineDinge.  Mem- 
brană care  înlăşiură  creeriT. 

Meninge)  ee,  adj.  care  se 
reft-resce  Ja  meninge. 

Meningite,  f.  med.  menin- 
gită, infîararaaţiune  a  me- 
ni ngiî. 

M^nisquei //i.  ojl)L  meniscu, 
sticJă  conves'^ă  de  uă  parte 
şi  concavă  de  cea-altă. 

Mănoioge  ,  m.  calendariil 
allu  bisericei  orient.,  )nar- 
tyrologe. 

Menon,  m.  capră  deLevante. 

Menopragie,  f.  med.  cur- 
gere escessivă  de  sânge. 

Menof  te,  f.  mană  de  copilu: 
raănă  delicată  :  pL  cătuşe. 
Menotte,  pusu  în  cătuşe. 

Mense,  f.  venitulu  unuî  mo- 
n.istfriu;  mesă  de  mâncare. 

Mensole,  f.  cheia  de  boltă. 

Mensonge,    m.    minciună. 

Mensonger,//!.  e/'e,  f.  min- 
cinoşii, înşelătorii. 

■ensongârement,  adv. 
prin  minciună,  prin  înşelă- 
ciune. 

llenstpuation,f.  menstrue. 

INenstrue,  f.  c/je/x.liquore 
propria  a  dissolvi  corpurile 
solide  ;  /»?.  menstrue. 

Menstruel ,  cile  adj.  de 
menstrue. 

MBtisuc' feUe,adj.  mensuale, 
care    se  face  în  tote  junele. 

Mensurabi'itâ,  f.  possibi- 
litate  de  a  se  rae>ura. 

lllensurabJe,aJ.mesurabile, 
possibile  de  a  se  me.'^ura. 

Menta  gr  eym  .ment;.gră  ,sico- 
se  a  bărbieî.Speţiă  de  daHre. 

Mental,    ale,   adj.    mintale, 


de  minte,  care  se  face  iu 
spiritâ.  [prin  minte. 

Mentalement,adu.mintale, 

Menterie,f.miQciună  de  pu- 
ţina importanţă. 

Menteur,  m.  ense,  f.  minţi- 
toru,  mincinoşii;  adj.  minci- 
nosu.  [ismă. 

Menthe,    i'.    mentă  piperită, 

Mention,  t.  menţiune,pome- 
nelâ  —  lionorahle,  distinc- 
ţiune  accordată  unei  opere 
de  concursu,  care  n'a  căpă- 
taţii  niciunii  premiii. 

Mentionner,v.a.a  menţiona, 
face  menţiune,  pomeni. 

Mentir,  v.  a.  a  minţi, — â  sa 
conscience,  a  minţi  cu  in- 
tinţiune,  cuscopu.  .-l  beau — 
qui  vient  de  loin,  este  lesne 
a  impune,  căndu  vine  cine-va 
de  depirte. 

Menton,>n.  bărbia,     [bărbia. 

Mentonnier,  iî-re,  adj.  dela 

Mentonniere,f.  bandă  pen- 
tru copperitti  bărbia  în  casu 
de  vulnerî  (rănî). 

Mentor,//i. mentorii,  conduc- 
torii, gubernorti. 

Menu,  ue,  adj.  subţire,  me- 
nuntfi,  de  micii  volume.  Me- 
nus  plaisii's,  plăceri  de  fan- 
tasia,—  plomb,  alice  pentru 
passeri  ;  hacher  — ,  a  toca 
mfinuntu;  mar  her  — ,  trăi- 
tei'—,ci  merge  repede  .şi  cu 
paşi  mici.  II  pleut  dru  et 
me«w,plouă  desâşi  m^nuntii. 

Menuail  e,f.cantitatedemice 
monnete,  de  mici  pesci. 

Menuet,//!. unu  vechiu  danţu. 

Menufeuillâ,  ce,  adj.  bot. 
cu  foiele  mice.  [plăriâ. 

Menuiser,  v.  a.  a  lucra  tim- 

Menuiserie,  f.  tînip:ăriă. 


MER 


588 


MER 


Menuisier,  m.  timplariu. 

Măp'iiJquei  adj.  mefiti'-u, 
tossicu.  cate  produce  es;ila- 
ţiunl  perniciose,  vătămătorie. 

Mâpiiiiisinei  m  e.s.ilaţiune 
nefomofla,  perniciosă. 

M6p7a  i,e,  ad  '.  Se  dice  de  unu 
corpii,  de  ună  firrîi  etc,  niaî 
mulţii  grossii  decătii    atii. 

M«§p3aî|  ni.  pict.  iiidicaţiune 
a  diverseloru  planuri  ale  unuî 
obiecu.  [şela,.se  mecompter 

&e  Meprendrei  v.  r.  a  se  in- 

Mepris,>H.  despreţu.  Au  me- 
pris  de,  cu  despreţul  ii,  în 
l'rejudiciulii.  [ţiatii. 

Meprisable,adji.  de  despre- 

M^prisablementi  adv  cu 
despreţii. 

Meprisant,  e,  adj.  despre- 
ţuitoriii,  deconsiderante. 

Meprise,!'.  \â.inudvertance. 
bevue. 

M^prisep,  v.  a.  a  despreţia. 

MePy  f.  mare.  Basse — ,  marea 
către  finele  reflussului;  coup 
d  ■ — ,vulii  cu  scurtă  furtună 
(ecumeurl:  pleinc,  haule — , 
plină  mare,  depărtată  de 
ţăruiii,  Preridre  la — ,  a  în- 
cepe uă  navigaţiune;  tenir  la 
— ,  a  naviga  în  mijloculu, 
mării.  [de  commerciii. 

Illlercanlîle,adj.mercantilu. 

Mercantilementf  adv.  in 
mod  ii  comrnerciale. 

Mercantilisme,  yn.  estin- 
siune  pre  mare,  abusu  de 
spiritulii  cominerciaie. 

llepcantille,rnegoţii  de  pu- 
ţină valore.  Puq.   iisit. 

Mepcenaire^m.şi  adj.  mer- 
cenariii,  care  se  face  numai 
pentru  căştigd.  Vd.  şi  venal. 

Mepcenairement,  adv.  îd 


mod  ii  mercenariu,  ca  mer- 
cenarii.    [a?iă,  p  mglice,  etc. 

Mercerie,  f.  commerciii  cu 

Mercij  f.  mi.=ericordiâ.  milă. 
A  la — f/e,  în  voia.  Mevi  i,gra- 
ţiă,  mulţumim. Dieu — ,graţiă 
iuî  Durunedeii;  sust.  m.  vd. 
Remercieiyient. 

Mercîer,)H  ierc.,  f.  commer- 
ciante  care  vinde  a?iă,  pan- 
glice,  etc. 

Mercredif  m.  (s.  mecredi), 
mercurî;  des  cendres,  prima 
di  a  posluluî. 

Mercure,  m.  mercuriu,  ar- 
gintii viuu,  hydrargyrum., 
argenium  vivum. 

Mercuriaie,t.altă-dată  adu- 
nanţă  de  parlamentii ;  ora- 
ţiune  pronun?iaiă  ia  intra- 
rea tribunalil  rii  ;  preţulfi 
cerealilorii  vîndut»'  in  piafiă. 
Mercuriale  sauvage ,  vd. 
chau  de  chien. 

MercuriauXţm.  pi.  mercu- 
riale, medic^minle  unde  in- 
tră mercuriii. 

Mercurie!,  elle,  adj.  care 
conţine   mercuriu. 

Mercurif  ication,f.  estrac- 
ţiunea  mercuriulut  din  ma- 
lale. 

Mare;  f.  mamă, — prieure,  fe- 
meă  protectrice,—  nourrice, 
nutrice,doica, — guulte,m\isin 
de  struguri  necălcaţî; — laine, 
lăna  cea  maî  bună  ;  eau  — , 
apă  salină  şi  de-iâ.Idee  mere, 
idea  lundamintale.  —  Pie- 
mere.dure-mere^memhvAne 
cari  îuvele.scii  creeriî. 

Mereaui  m.  marcă  de  met&lii 
etc.  ce  se  dă  câlugăriloriîj. 
căndâ  a  assistatu  la  offîc. 
divinii. 


MER 


589 


MES 


Mârellci  f.  jocu  de  copii  cu 

mice  mărci.  Şi  rnarelle. 
Meridieni  meridianu. 
M£ridienneyar/J.  f.  de  meri- 

(liiinu.  Merid'ieane  s.  ligne 
met'ldienne ,  liniă  dreptă 
trassă  dela  nordu  la  sudu 
în  planulu  unui  meridianâ 
determinaţii. 

Meridienne,f.scurtil  somnâ 
la  ora  prănduUii.     [dionale. 

MBv\d\ot\x\B\,ale,adj .  meri- 

Meringue,  i'.  prăjitură  forte 
delicată  cu  cremă  şi  sachar. 

Merion|7H.  aiaudă  (ciocirliă) 
de  N.-Olnndă. 

MerinoSf  m.şi  arZy.oevar.rae- 
rinos,  berbecu  spân.  cu  lănă 
torte  lină.  Materia  din  acesta 
lănă. 

Merise^  f.  cireşiă  selbatică. 

Merîsîer,m.cireşiusălbaticîi. 

Hi€r\tan\,e,adj .  care  merită. 

Meritei  m.  meritCi,  ceaa  eh 
(ace  demnii  de  stimă,  de  re- 
compensă. La  pi.  fapte  bune. 

NI6riter,v.a.  a  merita,  deveni 
demnu.  B'vu.  merite)'  de,  a 
face  mari  servilie   cuî-va. 

Mâritoirey  adj.  meritoriii, 
laud  .bile.  [meritCi. 

M^ritoipement,    adv.   cu 

Wlerlaiij/ii.unu  pesce  marinu. 

Merle,  m.  merlâ.  Fin — ,omfi 
viclt^nu,  şireţii,  provine. 

Merlettei  f.  pass^re  fără  pi- 
ciore  şi  fără  rostru  /in  ar- 
mar ie] 

Merlin,  m.  toporCi. 

Merloiiji/i. partea  parapetului 
între  doue  dischisure. 

MerlucHejf.niorunii  uscatu. 

M^rocâlejm.  erniă  la  picior. 

M6rovingienfentie,adj.me- 
rovingiunii,  de  Merovingi. 


Merraiiii  m.  scăndure  sub- 
ţiri de  stejariii. 

Merule,  f.  spegiă  de  bureţî. 

Merveille,f  minune, rairaclu. 

Merveilleusement,  adv. 
rainunatu,  miraculosîi,de  mi- 
i'are. 

Mârycisme,  m.   rumigatii. 

Merycologiei  f.  tractaţii  de 
ruminanţi.  [rnon. 

MeSf  pron,  pi.  meî,  mei  le,  vd. 

Mâ8aip,m.  mezair,  speţiă  de 
merşii  allii  calului. 

Mesâise,  vd.  Malaise. 

Mâsallîance,  f.  căsătoria  cu 
uă  personă  de  condiţ.  infe- 
riore. 

M6sallier|V.a.  a  tace  uă  me- 
salliance,  vd.  prec. 

Măsangej  f.  uă  vrabia. 

Mesara'ique,  adj,  care  ţine 
de  mesinteriii  (despre  vine). 

MesarriverjV.n.  a  se  întlm- 
pla  ce-va  reii,  neplăcuţii,  din 
errore.  [vd.  prec. 

Mesavenir,  (numai  la  inf.) 

Mesaventure,  f.  intîmplare 
rea.  [dame. 

MesdameSy  pi.   dela    ma- 

M^sent^rey  m.  mesinteriu, 
membrană  care  menţine  in- 
testinele,   vd.  şi  fraise. 

M6sent6rique,u(Zj.  me.sin- 
tericCi,  de  mesinteriii. 

Mâsent^rite,  f.  inflamuia- 
ţiune  a  mesmteriulu'.  ^i  me- 
sent&ritis. 

ilâsestimable,  adj.  ne- 
demnu  de  siimă. 

Mâsestimei  f.  lipsă,  priva- 
ţiune, de  stimă,  rea  opiniune. 

MÎ&sestimePy  v.  a.  a  na 
stima;  a  appreţia  maî  jeosâ 
de  justa  sa  valore,  depriser, 

M^sintelligencei   t.  netn- 


MES 


—  590 


MEI 


lelegere,  neîavoiald.  discus- 
siune. 
M6sinterpr6ter,    a.   a.  a 

intrepreti   răii,  judecă  falsu. 

M^sirei  f.  med.  infiarnma- 
ţiiinti  a  ficatului'. 

Mesmârisme,  m.  luesine- 
rismu,  doctrina  luî  Mesmer 
ussupra  influinţeî  magnetis- 
mului. 

Mesmâristei  »i.  părtenii 
allu  doctrinei  luî  Mesmer. 

îillesoffrir,  v.  a.  a  ofTeri  maî 
puf  inu  decătii  valorea.  Offrir 
d^H-ne  marchaudise  beau- 
coHp  liioinu  qa'elle  ne  vani. 

Mesquiiiy  ine,  adj.  de  ap- 
pariuţă  defectosă,  economii 
iară  nobilitate,  fără  gustii, 
avaru.  Comp.  chichc. 

Mesquinement,  odv,  prin 
economia  prosta. 

Mesquinerie  ,  t.  calitate 
delecto.să  ;  economia  peste 
mesură,  cpaygne  aoi'dide. 

Message|//i.  messagiu,com- 
mi.ssiuno  de  a  dice  şeii  spune 
ce-va:  cooimunicaţiune  of- 
ticiale. 

Messager,  m.  ere,  i'.  care 
spune,  duce,  uă  communi- 
caţiunc. 

Messageriei  f.stabiliirientii 
de  trăssure  publice  plecând  îi 
la  ore  determinate. 

Messaline,  f.  messalină,  t'e- 
m<-ă  de  morali  licinţiose. 
Dela  Me.ssaliua  luî  Claudiu  1. 

Messei  f.  liturgiă, —  basse. 
aceaa  care  se  dice  fără  cănti^i. 
Grand'- — .  cea  cantată  de 
corişti. 
Mess^ancef  f.  necuvcninţâ, 
0'()^.hienscance.,convenanceii. 
:  Messâanti  e,  adj.  necuye- 


uitii,  contrarii!  binecuvenin- 

ţel.         [bine,  fi  necuvenitâ 

MesseoiPy  v.  n.  a  nu  şede 

Wlesserjm.uec/i.vd.  yneasire. 

raessidoPi  m.di(J-a  lună  a 

anoului  republicană,   prima 

lună  a  vereî,  19  s  20  Junia. 

Messiei  f.  messia. 

Messier,    m.    pednicii    de 

fructe  înaintea  recoltei. 
MessieurSi  pi.  dela   mon- 

sieur,  domni. 
Messirei  m.  vecbiîi  titlu  de 
ouore.  Puire  de-Jcan,  spe- 
fiă  de  peră  dulce. 
Mestre-de-campi  >/?.  co- 
lonelă sub  vechia  monarchiă 
La — ,  prima  compania  intr' 
unii  regimeulii  dă  călarî. 
Mesurablej    adj.    me.sura- 
bile.  po-sibile  de  mesuratîi. 
Mesurage,  m.  măsurare. 
MesurCj  f.  mesură  ;  cadinţu 
unui  versii.  El  re  â  —de,  a 
fi  în  stare    s6.  Au  far  el  o 
— ,  s.  H — ,  cu  cătii,  succes- 
sivii;  ă — c/e,  iu  proporţiune, 
â — que,  după  cum,  cu  cătii, 
!        selu)i    qiie,  saivant  que. 
\    Mesure,  ee,  adj.    regulaţii, 
;        hiăsuratu,  circunspectu. 
i    Mesurer,  v.  a.  a  mesură. 
I    MesureuPf  m.  mesurătoriî. 
i        Officiariii    avîndii    dreptulu 
j        se  raesore  une.'e  înărfurî. 
M68useP|  V.  a.  a  face    uşii 
reîi,  nu  întrebuinţa  bine,  em- 
:        plaţier  mal.  abuser. 
\    MetabolCi  f.  rel.  metabolă, 
i        repetiţiuue  de  sinonime. 
'    Măftacarpei  ra.  anat.  par- 
i        tea    măneî   între    degite    şi 
pumnu.       [dela  mâlucarpe. 
'    M6tacarpien,  «(.(muşchii) 
:    Mătachoresej  t.  mcd.m^- 


MET 


501 


MET 


tacorese.  Dislocaţiune  de  u- 
morî. 
Mâtacronisme,    m.    ana- 
cronismu  care  ioaintedii  data 
unui  eveuimentu.     [rendată. 
M^tairie,  f.  mică  inoşiă  a- 
Metali  nt.  inetalu,  corpu  mi- 
nerale simplu.    Metail  e  uă 
composiţiune  de  metale. 
Metalepse,  C.  meialepse,  6- 
gură  prin    care  luărau    an- 
tecedintele  iu  loculu  coase- 
cinteluif,  şi    contiMriii,    s.  e. 
ii  a  ve  u,  in  locu  de  i7  est 
mort. 
M^talleit^,  f.  metalitate,  tote 

proprietăţile  inetaleloru. 
Metallif^re  ,    adj.   metali- 
ferii, care    conţine    metale. 
Melaliique,    adj.    metalicu, 
de  metaiu,  de  natura  meta- 
luluî. 
Metallisaiion  ,    t.     opera- 
ţiune prin  care    unii  ossidu 
devine  metaiu  :    politură  cu 
metaiu. 
Metaliiser,    v.  a.    chem.  a 
da  unuT    os.sJdu,    uneî    sub- 
stanţe. Ibrma  metalică. 
Metaliographîe,  i'.    meta- 
lograiiă,    desci'ipţiunea    ine- 
taleloni. 
Metalloides,  m.  pi.  chem. 
metaloitli  .    Corpuri    simple 
cili  nu  presintă  caracterele 
iiietalelorCi  propriu    disse. 
M^tallurgiei  f.  artea   de  ;; 
eslrage  .şi  purifica    metalele. 
Meta'lupgique,    adj.    me- 

talurpicu,  vd.  prec. 
Metailurgiste,    m.    meta- 
lurgistîi,    nuloru    de     meta- 
lurgia. 
Metamopphique,  adj.  me- 
tamorficiî.  So  dice:de    stîn- 


cele  cari,  după  form:jţiunea 
loru,  a  fostu  transformate 
prin  căldure  centralî. 
Melamsrp  iisme,  m.  me- 
tamorfismu,  tran-!t'orm:iţiu- 
nea  stinceloru,  terrimeloru, 
prin  căldura  centrale. 
Mâiamarp  sose,    f.   meta- 

morfo-«e.  transforinaţiune. 
M'îiain9r>phoser,  v.  a.    a 

transforma,  schimba. 
Mâlapliorci  f.  ret.  meta- 
ibră.  Figură  prin  care  Be 
transportă  uă  vorbă  dela  sen- 
sulu  seîi  naturale,  propriu, 
la  unu  sensii  figuratu. 
Metaphoriquei  adj.  meta- 

foriiu.  vd.  prec. 
Metaphorîquementi,  adj. 

metaloricu,  prin  metaforă. 
M^taphrase,  t.    metafras»'. 
Triducţiune  literale  şi  in  a- 
cel'aşî    timpu  esplicativă. 
Metaphraste,     m,    meta- 
frastu.    Traductorîi  şi  in  a- 
ceVaşi  timpii  comnipntatoru. 
Metaphysicieny    m.  meta- 
fisif  u.  Gellu  ce  face  studiulu 
.seîi  de  metalisică. 
Mâtaphysique,  adj.  meta- 

fisicii,  abstracţii. 
Metaphysiquef   I.    metali- 
sică. Sciinţi  care  tractedă  de 
facultăţile  spiritului  umanu, 
de  primele  principii  ale  cun- 
n  scinţelorii  nostre.  şi  de  i- 
tleele  universali. 
Metaphysiquemeiit,af/u. 
metalisicu.    prin     metaîi.'^ică. 
Meiaphysiquer,    v.    n.    a 
tracta  uă    cestiune    pre  ab- 
stracţii, a  se  perde  in  raţio- 
naminte  melafisice. 
Metaplasmej  >».  metapla.'<- 
mă.    Adau.s.sii    seu  .siippres- 


592 


MET 


siune,  seu  schimbare,  de  uă 
literă  .seu  silaba  intr'uă  vorbă. 

M^tastase  ,  f.  metastiise, 
transportul  Ci  unei  bole  din- 
tr'uă  parte  a  corpului  la  alta. 

Mâtatarse ,  f.  nietatarsă, 
partea  piciorului  de  la  degite 
păn6  la  călcăiâ. 

Illletatarsien,m.  n;iuschiulii 
inet>itarseî,  vd.  ^jre  . 

Hl^tath^se)  f.  gram.  me- 
tatese,  transposiţiunea  unei 
litere. 

M^tayer,  vi.  ere,  /'.  aren- 
daşii! care  face  se  valede, 
caulă,  uă  mică  mo.şiă. 

M^teii,  m.  frumenlii  seil  grău 
şi  secare  ammesticate. 

Metempsychosei  t.  me- 
tempsicose,  trecerea  suffle- 
tului  dintr'unu  corpu  în  al- 
tulu. 

Mâîemptose,  f.  metemp- 
tose.  Equaţiune  solare  a  lu- 
nelorîi  noue. 

Metâore,  in.  meteoru.  Fe- 
noirenii  luminoşii  etc.  ce 
appare  accidintale  in  atmo- 
sferă. 

Meteorique,  adj.  meteo- 
rica, care  ţine   de    meteore. 

■■6teoriS4§,  ee,  adj.  veter. 
înflatu. 

Mâi^orismei  m.  med.  rae- 
teorismu.  Tinsiune,  înfljtură, 
a  vintreluî,  pănteceluT. 

Mâtdorographe  y  m.  in- 
Btrumentu  de  fisică  pentru 
observaţiunî  meteorologice. 

M^tâorogpaphie ;  f.  de- 
scripţiunea  metooreloru. 

M^tâoroliihe,  m.  petră  că- 
dută  din  părţile  superiorî 
ale  atrao.'îfereî. 

Meteorologiei  f.  meteoro- 


logia, partea  fisiceî  care  per- 
tractedă  de  meteore  şi  de  va- 
riaţiunile  atmosfereî. 

Meteorologiste,  m.  s.  me- 
teurologue ,  meteorologii . 
Scriptoru  despre  meteore. 

Meteo roscopCi  m.  astro- 
labu. 

Metequef  m.  metecu,  stre- 
ină domiciliaţii  cu  drepturi 
civile,  însâ  nu  cu  drepturi 
politice,  în  vech.  Atena. 

n&îhode,  f.  metodă.  Moda 
de  a  lucra  du|»ă  certe  prin- 
cipi? ,  disposiţiune  regulată 
şi  logică  a  matei'ieloru  şi 
cugetăriloru.  UsCi,  obiceifl. 

Methoflique,a((/.  metodicu, 
făcută  cu  metodă. 

Mâţhodi£iuement|  adv.  cu 
metodă,  metodică. 

Mâtaodisme,  m.  doctrina 
metodis^iloră,  vd.  urni. 

Mâthodisîe,  m.  metodistii, 
meinbrulu  unei  secte  forte 
rigide  a  bisericeî  anglicane. 

Me'AculeuXfeuse,adj.  meti- 
culosu,  fricoşii,  ijetireux. 

MetiePi  m.  professiune  ma- 
nuale, meseria,  machină  care 
servesce  la  unii    industriali. 

Mexis,  isse,  adj.  şi  .*.  metis. 
Născută  dintr'ună  albd  şi 
uă  indiană,  americană,  seu 
din  contra. 

Metonomasie)  f.  metono- 
mase.  Scbimbarea  unuî  nume 
propriu,  latinisăndu-lâ,  seâ 
traducindu-lă  in  altă  limbă. 

Metonymie,f.metpjiimiă  Fi- 
gură prin  care  se  it;  •  cau-«a 
pentru  effectu ,  .subiectuld 
pentru  predicată  etc. 

Metope|f.  archit.  metope.  In- 
ter valu  pătrată  între  trigllfi 


MKT 


5î);-J 


MEI' 


-i  iVisea  iloi-ică,  .şi  in  care 
sunt    in    g-nerfi   ornnniinte. 

Metoposcope^  yn.  devjna- 
toi-u  (gliicitoru)  care  predice 
plin  inspi'otiunea,  prin  cer- 
cefar.M,   1r;1^;-;urelorii    iegieî. 

Metoposcopiei  f.  artea  do  a 
conjectura,  de  a  presuppune, 
caracterulu  etc.  după  inspec- 
ţiunea  trâssureiorii  tVgieî. 

Mâtoposcopiqueiad/.  me- 
toposcoi'icu,  vd.  iti'cc. 

Metosey  f.  nietose.  Strînsura 
pupilei.  (rnetrulu. 

M^tragei  m.  mesurâiore  cu 

Metrey  »k  metru;  nouă  mă- 
sură de  lungime,  apprope  3 
jiied.i,   li  »|    lignes. 

Metrci  rn.  resultatulti  unei 
me.sure  metrice. 

Metrer,  v.  a.  a  mesura  cu 
melrulij. 

Metrete,  f  vechia  niesură  de 
Jicidî,  appropo  îiO  lifres. 
Comp.  iiiitpltore. 

M^tricieiii  m.  cellii  ce  seoc- 
cupă  de  metrica  ^ţrecă  şi 
latină. 

IISetrîque,afi/.metricu,coui- 
pusii  de  metre  ;  sast.  f.  me- 
trică, cunno.scinţa  cantităţii 
şi  diverseloru  speg ie  de  ver- 
suri în  limbele  prosodice 

Metrologie ,  f.  tractatîî  de 
raâsure  şi    g'-eutăţî. 

Metrologistei  m.  autoru  de 
cercetări  a.<supra  mesureloru. 

Mâtromaney  m.  ceilîi  ce  are 
mania  de  a  face  versurî 

Mâtromaniei  f.  mania  de  a 
face  ver.surî. 

Il6troinetre,)/t.//'u.s.metro- 
metru.  Instrumenlu  pentru  a 

.:-    regula  mg.sura  uduî  căntu. 

Il6trononiey>/(.metronomu, 

l'.-  t..Ji„„i..FrcHc. 


insppctoru  as.supra  me.sure- 
lorii  Ja  EUeniî  antici. 

Metropole,  f.  metropolă,  o- 
raşiu  avindu  unii  scaunu  e- 
pi.scopale;  capitaiea  unei  pro- 
vincie. 

Metropolitain,  < ,  adj.  me- 
tropolitanii, arch  episcnp;tle; 
//( .archiepi.scopii,  mitropolit. 
.  MetS|  >/).  /)/.  mis.';e,  buccate, 
înăncărî. 

Mettable,  adj.  ce  p oîe  pune 
cine-va  :  /?afct/— ,haină  care 
se  pote  purta,  {portable  n'are 
acestfi  .sensu). 

Mettal)  rn.  măsură  pentru  li- 
cidî  la  Tunis. 

Metteury  m.  punetoru, — en 
oeiivre,  lucrătoru  careadap- 
tedă,  ţinlesce,  petrele  la  inele 
etc.; — en  yjaf/e;, lucratorii  care 
formedă  paiiine  la  tipografia. 

Mettrey  f.  a  pune,  stabili  in- 
tr'unu  Jocu, — e/i,  a  traduce  ; 
— âprix.  A  preţui  \suy  qn, 
a  da  mai  mulţii  decătu  al- 
tulii  la  licitat.  \—au  jonr,  a 
scote  la  lumină, — aux  voix, 
a  pune  la  votu, —  ă  bout,  a 
duce  lucrulii  la  estivmitate. 
—  toutea  voiles  deli  rs,  a 
pune  t6!e  pândele  (mar.),— 
Ies  voiles  dedutis,  a  lua  pân- 
dele. Meltez,  puneţi-ve  pe- 
leria  (în  capu).  //  se  met 
bien,  ellu  se  imbraccă  bine. 

Meublant,  c,  <idj.  propriu  a 
mobila,  care  mobiledă. 

Meubley  m.  mobilă.  Că  adj. 
mobile,  mi.şcătoriii. 

Meublerj  v.  a.  a  mobila,  a- 
dorua  cu  mobile,  [ijlemenl. 

Meuglementy  tvt.  vd.  B  u- 

Meugler,  vd.    B  injlev. 

Meuble,  C.  ciocanii  de  petră 


MEZ 


MIC 


pentru  sTerimatu,  frecatu. — 
de  rnoulii),  rota  de  petră 
pentru  ascutitu,  tocilă,  petră 
de  inoră.  [cămpii. 

Meule ,  f.  claia    stabilită    pe 

Meulerie|f.  laboratoriu  unde 
^e  Iacă  petre  de  moră. 

MeutiePg  m.  cellu  ce  luce 
mcK.Ies,  \â.  pre-;. 

Meuliârej  f.  petră  din  care 
se  t'acu  ciocane  de  sferimatu. 
Pierre  de  ntealiere,  petre  de 
stinca  târî,  găurite  iu  supra- 
J'aciă. 

Meuni;  m..  but.  uă  plantă  aro- 
matică. Şi   )neo)i. 

Meunerie,  f.  morarii. 

Meunier,  m.   morariu. 

Meunierei  f.  morăressă. 

IWeursaull,)». vinii  de  ^feui'- 
saulf.  loi'le  .slimatu, 

MeurtrC)  m.  on.icidLi  coni- 
niissu  cu  violinţă,  ommoru. 

Illleurtrî,e,'('/y.  ruptă,  lovitu, 
terfelită,  bătută,    fmoritoru. 

MIeurîrîerjj/î.h'fere,  f.  oni- 

Meutriere,  f.  disdiisură  in- 
tr'iuiu  nîură  de  Ibrtificaţiune, 
că  se  tragă  din  adăpostă  as- 
.supra    ineiiiicului. 

Meurtrir,  \.  a.  a  l'ace  contu- 
siune  incătă  se  se  invineţe- 
scă    Jocuu,    vd.  si  fruisser. 

Meurtrissure,  i.  contu- 
.siune  cu  vineţelă  a  peliî,  lo- 
vitură. 

HIeutey  m.  uniune  de  cănia- 
l(!rgăndu,  lormaţî  pentru  vi- 
nătore.  Cl'i'ş  de — ,  ceî  maî 
buni  căni. 

Mâvendre,  v.  a.  a  vinde  inaT 
jeosu  decălu  vaiorea  iucruluî. 

Nlevente,  1'.  vindere  cu  j^er- 
dere.  [casceî. 

Mezaî?y  iit.  partea  anteriore  a 


Mezai**,  ni.  vd    Mesair. 
Mezereon,  m.  vd.  laureate. 
Mezzanin,//i.me/zaninu,ca- 
tartuiă    din    mijlocu    in  vo- 
chie  e  navT  cu  treî  pănde. 
Mezzaninej  f.  ar  hit.  rnicu 
et.igiu  între  Houe  maî  mari. 
Mezza    termine,    m.  ter- 
mină mediu,  moijen  terme 
MezzoiintOi  m.  stampă  ne- 
gră.    C  )rnp.    gravure    ă  Ux 
maniere  noire  [meî. 

Mi}  )H.  mi,  a  3-a    notă  a  ga- 

Mij  particulă  nevar.  care  în- 
semnedă  jumefate.  Mi-aoul, 
jumillaVa  luneî  Augustă,  (V 
v/ii-f/iem  i  H,ld  jumetate  drum, 
a  mi-eorps,  pane  la  cinsură. 
^F^-carcme,  a  .'î-a  jouî  a 
posluluî. 

Mî-parti,  e,  adj.  compusă 
de  doue  părţi  egali,    [bificâ. 

iViîasme,)H.emanaliune  mor- 

Miaulementj  in.  iniuită, 
strigătul ă  pisiceî. 

Miauler,  v.  a.  a  miui  (pisica). ' 

Hiica)  f.  mica,  petră  compu.să 
de  Coie  subţirî  tle.s.sitiilî  .şi 
de  strălucire  metalică. 

Nlicace,  ce,  adj.  dfi  natura 
petrei   mica.  vd.  prec. 

Miche,  f.  I'ane  rătundă. 

Michette,  i".  mică  pane  ră- 
tuudă. 

Micmac,  /».  jeosă  intrigă 
secretă  cu  intinţiune  rea     ■ 

Micocoulier,»).  arbure  diw 
l'amilia  arnantac,  şi  celfin 
uusiraUs.  în  usu  laebeni.'^ti. 

Microcosmey  m.  niicro- 
cnsmă,  mică  mundu,  lume 
in  breviariu,  în  scurtă,  pe- 
tit,  inonde. 

Micrographie,  l  mico- 
graliii,    descripţiunoa    părţi- 


MIK 


MU. 


ioru  torte  mice,  carî  nu  se 
vefiii  rtecătu  cu  microscopulu. 

Micront  ate,  m.  genă  de 
})ăi,iginij. 

Micromeirei  in.  ujicrome- 
tru,a|)paratu  care  s^e  a  luptă  la 
ochianele  astronomice  pen- 
tru a  mesura  mice  distanţe 
in  ceru,  şi  diaraelr.  steieloru. 

Microphyle,  ac/y.  microfilu. 
^^e  dice  de  plante  cu  foie 
mice. 

Microscopej  m.  micro- 
scopii, ocliianu  de  măriţii. 

Microscopiquei  adj.  mi- 
croscopicii. 

Midij  *».  prăndii,  meduiîi  i.li- 
lei ;  .su'iu. 

Miey  r.  medu.  Breviaţiune  din 
iiinic,  amică,  ma  mie,  a- 
viiica  mea.  Allă-dată  se  ili- 
cea  in  locu  de  point,  pici- 
de-cum.  Je  ii  eu  veax—,  nu 
voiescu  nicT-de-cum.    [ceţă. 

Miel,  */*.  .miere:  estremă  dul- 

Miellat,  m.  niiellee,  L  guiu- 
mâ  săchărată,  ce  se  gessesce 
dimineţa  pe  loiele  plantelorii. 

Mie'lei  ce,  adj.  indulcitii  cu 
miere,  unsu  cu  miere. 

Miel<euXy  eu!<e,  adj.  care 
conţine  miere,  /ir/,  dulce  af- 
rect.itii. 

Mieni  enne,  pron.  meu,  mea. 
Le — ,  la  mienne,  al'.u  meu, 
a  mea.  Leu  miens,  Ies  mieii- 
;*t\s-,  aî  meî,  ale  melle.  Le 
iiiien,  averea  mea, 

Miette,  1'.  răi-milu;ă. 

Mieux,  adj.  maî  liine.  .I'ai- 
ine — ,  voiescu  mai  bine.  (7 
raal — ,  esle  maî  bine.  Fui  re 
de  !ioit—,i\  face  cătu  pote  in  lî 
bine.  .Aa — .  toiil  aii — ,  loric 
bine.   Le —  du  inunde,  (•cllu 


maî  Line  possibile,  your  Le 
— .  Etle  chanie  des — ,  ea. 
cănîă  cellu  maî  bine. 

Mievre,  adj.  ujaiiţiosu.  şi- 
reţii (do  copiî),  veselii. 

Miâvre^sei  f.  mică  maliţa, 
şiretiii;il. 

Mignard,  e,  adj.  delicaţii, 
atVectjtu,  reslăţatu. 

Mignardementy  udo.  nl- 
fectându     delicateţă,    gratia. 

Mignarder,  v.  a.  a  mân- 
gâia, (gii-uli),  tracta  deli- 
caţii. 

Mignardise,  1'.  delicateţă 
alVectatu.  PI.  vorbe  de  blăn- 
deţă. 

Mignon,  cjiiuiiiic,  adj.iMx- 
catii,  frumuşeiii  ;  UKjent — , 
bauî  pu.şT  in  reservă.  Susl. 
fivoritil. 

Mignonne,  l'.  micii  cara€- 
t.^iLi  ide  7  imiite)  de  tipo- 
;.:iMfi;i.  flicateţă. 

Mignonnement,  //y.cude- 

Mignonneîie,  f.  dentelâu- 


lîgnotter, 

d 


a    tracta 
de.'icalil,  măngăia,  re.siaţa. 
Mignottise^  t'.  provocaţiune 

gr..ţi6<ă,  resfeîare. 

Migraîne,  i'.  emiplessiă,  du- 
rere de  capii,  (allectămiii 
maî  .liessil  jumelatea  capu- 
lui). Comp.  iicinipleijie. 

Mîgration,  t.  migraţiune, 
st.rămutafu  din  ţerră. 

Migrateur,  //;.  vd.  emi- 
'iroid. 

Mijaureei  I'.  iiică  s.  leineă 
pi-<;liuli6să  şi   risibile,    fam. 

Miio!er,  v.  a.  a  Irige  la  pu- 
ciiiil  i'ocil,  vd.  şi  mif/noter. 

Mii,  //(.  s    iiiillet,  iiieiu. 

Mi!,  vd.  Millc. 


MIL 


5VI6 


-MIL 


Milady,  f.  prou.  oii/tj-f/t,  so- 
ţia lordului. 

Milaii)  int  passerc  de  predă. 

Milanaisey  i\  milanesă,  lu- 
cru de  rnăta.sse  şi  aurCi. 

Milaneauy  nu  uă  mică  pas- 
.sere  de  predă. 

Miliairei  adj.  m.  care  se- 
niîînă  cu  grăunţii  de  meiii ; 
(jlandc—,  glandulă  situată 
sub  pi  le.  [armaţî. 

Miiice,  i.  miliţia,    corpii    de 

Milicien,  m.  miliţianu,  sol- 
daţii de  miliţia. 

Milieu,  m.  mijlocii.  Au — ,  in 
mijlocii,  au — de,  în  mijlo- 
cuiu,  intre.  Le — social,  con- 
diţiunile  sociali  in  cari  tră- 
imu.  L'euipire  du — ,  im- 
periulu  chinesu. 

Miiiiaire,  adj.  militare,  mi- 
litărescii,  de  resbelii. 

Miiitairemenif  adi'.  mili- 
tăresce. 

Militante,  adj.  f.  militante, 
care  se  luptă.  L'eylise — ,  a- 
<lununţ.i  fidelilorii  pe  pămînt. 

Miiiter,  v.  a.  a  milita,  se 
lupta,  a  ii  in  lavoroa,  ajjuta. 

Milte,  nunier.  nevar.  miie, 
uă  miie. — Dans  la  supputa- 
lion  des  annees  on  ecrit  mii, 
et  rarement  unlle,  fsur  le.=! 
medailles).  Pour  exprimer 
le  Dombre  dix  fuis  coif, 
on  ecrit  loujours  miile.  Dans 
ces  deux  accepţi  ns  ii  ne 
preiid  jainais  la  manfue  du 
pluiiel. 

Miile,  milă,  mesură  itiner. 
lOOU  metri; — jno/'in,-1852  m. 

Millefeuiile,!'.  s.  tnillefeuil- 
les,  plantă  officinale  cu  loi- 
ele  liirtc  mice.  .^i  herbe  ă 
eoupure. 


Mille-fleurS|  f.    specia    dtr 

rnsolis,  vd.  vb. 

Mille-pertuiSy  m.  bot.  uă 
plantă  olficinale,  cu  foiele 
petrunse  de  găurele  menunte. 

Mille-pieds,  ni.  miriapodii,^ 
familia  de  in.^ecte  de  An- 
lille  cu  multe  piciore,  şi 
iiiyriapode. 

Mii  lena  ir  e,  adj.  care  con- 
ţine uă  miie.  Sust.  ni.  mi- 
lenari iî,  dece  secle. 

Millerine,  1'.  pămîntii  seme- 
natii  cu  meiii. 

Millepore,  m.  mileporîj.  Po- 
lipi |ietroşJ  cu  mulţi  pori. 

Milierolle,f.vas  pentru  uleiu. 

Miil^sîme,  rn.  milessimă. 
cifră  care  denotă  annulu  pe 
monnete,  jie  medalie. 

MiUet,  vd.  Mil. 

Miliiade,  f.  uămiiedeannu 

Mi  liaire,  m  miliariu.  Se 
dice  de  pani  a.sşerlaţî  pe 
drumurile  raarî,  că  .să  ar- 
rete  distanţele,  leuce,  kilo- 
metri. 

Miliiard,  //(.miliardei  biliu- 
ne,  uă  miie  de  miliunî. 

Miiliare,  //'.  a  mila  parte 
din  are. 

Milliasse,  l.  triliune ;  unu 
forte  mare  numeru,  fum. 

Millieme,  adj.  allii  miile. 
Sast.  iii.  a  iniia  parte. 

Miilier,  ni.  miie,  greutate 
de  10(X)  livre,  numeru  ne- 
determinatii,  inse  conside- 
rabile. A  milliers,  în  can- 
titate forte  mare. 

Mirigrammei'/ii.miligramă. 

Millimetre,     m.  milimetru. 

Milfion,  m.  miliune,  milion. 

Miilionieme,  m.  partea  a 
uă  miliune. 


.\u.\ 


.Ml.\ 


Mîrîonnairey  adj.  milio- 
nari u,  forte  avută. 

Miiordi  m.  s.  lord,  vorbă 
anglă  care  ecivaledă  cu  mo7i- 
seigueur  ;  fig.  mare  bogaţii. 

Mimei  m.  mimă;  imitaforu 
comică. 

Minier,  v.  a. a  represinta  prin 
-esturî. 

Mitniquei  adj.  mimicu  ;  )n. 
mimica,  arte  de  a  imita  (în 
teatru.  [de  mimică. 

Wîmograpliiei    1'.    tractată 

Mimosa,  I'.  (în  bot.  m.)  vd. 
ŞV//.s(7a'r.  [racă. 

Minable,  adj.  pauperă,  să- 

Minagei  m.  vechia  irnpo- 
.sită  percepută  as.supra  gră- 
unţeloru  cari  se  vindea  în 
piagiă.  [queă. 

Minaret,  in.  turnă  de  inos- 

Minauder,  v.  u.  a  şi  da  ap- 
parinţe,  face  gestun,  putină 
naturali,  ca  se  fiă  inaî  plă- 
cută. 

Minauderie,  1.  maniere, 
cresturî,    intorsure,    all'ectale. 

Minaudier,  m.  ere,  l'.  care 
.Şl  dă  apparinţe  afl'ectate. 

Mince,  adj.  subţire  ;  pre  mo- 
dică, de  puţină  merită.  Un 
•jrand — ,  unu  omă  mare  şi 
subţire. 

Mine,  l'.  appariuţă,  esterioră, 
tieru  allă  fepieî.  mină. 

.Mine,  f.  mină;  minei-ă,  ocnă. 
Mine  de  plomb,  vd.  plomb, 
plombagine. 

Mine,  f.  mină,  vechia  me- 
sură  conţin,  jumet.  selir.r, 
'apprope  79  litri);  pondu  şi 
mCsurâ  a  Greciloru,  100 
drachme. 

Miner,  v.  a.  a  mina,  săpa 
iucotu  :  ruina  cu  încetulu. 


Minerai,  m.  melală  astu-feli 
cum  .se  cstrage  din   mineră. 
MineraP,  ale,  adj.  minerale, 
care  este  de  essinţa  minera- 
leluî,  cum  e  petra,  metalulă. 
Mineratisateur,    m.    ma- 
teria    streină    substauţeloru 
metalice,  care  combinată  cu 
acestea    le    schimbă     carac- 
terele esterne. 
Min^ralisation,  f.  combi- 
'       naţiune     a    mineralului    cu 
i       suliu,  arsenicu,  a    metalului 

cu  apă. 
I  Mineraliser,  v.  a.  a  mine- 
i  ralisa,  preface  metale  in  ini- 
I  nerale,  schimba  caracterulu 
I  esternă  unui  minerală  com- 
binăndu-lă  cu  substanţe 
streine.  [giă. 

lineraiogie,   f.    mineralo- 
lineralogique,    adj.    mi- 
I       neraloiiică,  de    mineralogia. 
I  Mineralogiste,   m.    mine- 
ralogistă,  instruită  in  niine- 
r;ilo;:iă.  cunnoscetoră  de  mi- 
nerale. 
'  Minerie,  f.  mină,    ocnă    de 
sare. 
Minerve,    I'.    Minerva,    dea 
înţelepciunii,  a  arţiloru  ;  fe- 
meii îuţ  leptă  şi  frumosă. 
Minet,  ellr.    f.    mică    pisică, 
fam. 
■  Mineur,    f.    minoră,    lucră- 

toru  la  minere,  la  ocne. 
'  Mineur,  e,  adj.  minora,  maî 
mică.    Tierce — e  terţă  com- 
pusă de  ună  tonă  şi  unu  se- 
mitonu.  Le  mineur,  tonulu 
j       unde  terţa  şi  sista  sunt  mi- 
I       nori  d'assupra  tonicei.     Or- 
j       dres — »•,  celle  patru  mice  or- 
j       dini  ecclesiastice. 
i  Mineure,  f.  minore.  Sccun- 


MIN 


08 


M!R 


(la  proposiţiune  a  unuT  si- 
loiîi^mu. 

Illliniatupe,f.  minialurj,  pic- 
tură delirată  făcută  in  trăs- 
sure  rnicL-  si  culori  forte 
line. 

Miniaturistey  m.  pictorii 
de  mitii;iture,/^eu?/re  en  nii- 
ninliire. 

Miniere,  f.  pătuintu  deundi- 
se  scote  unu  mineralii. 

Minima}  adv.juris.  minimă. 
Apml,  o.  — ,  recla«aaţiiine 
intrejectată  de  iiiinis  eriîi 
contra  uă  sentinţă,  care  ap- 
plică  uă    pedepsă  i)ro  slabă. 

Minimei  )n.  leligiosu  din  or- 
rlin.  St.  Francoisde  Paule. 

Minime,  cui  .  minimii,  forte 
niicuide  culore  loite  obscură. 

ninimumf  m.i nat.  minimu. 
Ct-llu  inaî  iiiicii  gi-adu. 

Ministârei  m.  ministeriii ; 
funcţiune,  oificiii,  serviţiil 
manuale.  Lesainf — ,  sacer- 
dot iul  îi. 

Ministerialisme,  m.  de- 
prindere sistematică  de  a 
susţine  ministeriulCi. 

Ministerie  ,  elle,  adj.  mini- 
.steriale,  de  ministeriu. 

Ministerie*lement,  ailv. 
în  forma  ministeriale. 

Ministre,  )ti.  ministru.  La 
luther    .şi  calv.  predicatorii 

Minium,  m.  miniii,  deulos- 
sidu  ro.şiu  de  plumbiî. 

Minois,  m.  taţ;ia  unei  june 
frumuşele,  joii.  minois. 

Minon,  m.  nume  datu  pisi- 
ceî  în  casă. 

Minoratifi  )**.  şi  adj.  med. 
purgativă  uşiuriu. 

Minoration,  f.  med.  pur- 
ifatiune  usioriă. 


Minoriîei  f.    rninorilate,    e- 

t.ite  minore  ;  inicu  nuraeru. 
Minoty  ))!.  vechia  mesură  de 

capacitate,    ';      mine,    39'1> 

litri. 
Minotaure,  m.   minotaurii. 
Minoterie,    f.  preparaţiune 

de  lăină  deslinată  pentru  e.s- 

portii.  [mimjterie,  \d.prec. 
Minoder,  m.  cellu    ce  face 
Minuit,  m.  mcflulii  nopţif. 
IVIinuscule,  adj.  minusculii, 

literă  mică,    in    opposiţ.    cu 

majascide,  majusculă. 
Minute,    f.    niinuiă,     a    100 

parte  din  gradu  seîi  din  oră 

în  şist.  centigr.;  scriere  forte 

m  enunţă. 
Minufer,    v.    a.    a    face    uă 

minută.  a  scrie  forte  linîi. 
Minuţie;    f.  secătură,    lucru 

frivolu,  lagafelle. 
Minutieusement,af/v.  mi- 

nuţiosu,  scrupulosii. 
Minatieux,  i^iae,  adj.    nii- 

nuţiosii,  care   caută  cu  d'a- 

menuniulu,  merge    pană    la 

amenunte. 
Mioche,  in.  micu  băietu,  pop. 
Miocene,  m.  miocenii.    Pă- 

mîntii  cu  puţine  coquile  re- 

cinţi,  opp    pUocî'nc. 
Mi'parti,    e,  adj.    cou^pusu 

din  doue    părţi    n-assemini, 

deşi  ega  i ;  imperţiiîi  în  doue. 


Miquefet, 


soldaiu    din 


p^eşedulu  gubern;i!oriloru  de 
provincia  în  Ispania. 

Mirabelle,  f.  mirabelă,  mi- 
că prună  galbină  forte  dulce. 

Miracle,  )n  miraciu,  mi- 
nune. A — ,  miniinatu,  forte^ 
bine.  Par—,  prin  minune. 

Miracuieusemeni,  ndn. 
miraculosii,  minunatu. 


.M1^ 


—  500 


Ml 


Mirage,  m.  illusiuDe  de  op- 
tică, prin  cart'  se  aniită  d'as- 
supra  orison  eluî  liicrurî  c.irî 
nu  sunt,  (addcse  pe    ujare). 

Mir  ei  1'.  micu  nasture  la  mar- 
ginea arnirî  de  l'ocu,  cure 
servesce  de  ochii u. 

Mire,  m.  i'scDKjln'r — ,  Ix'- 
trănu  inislreţu ,  cui  dintii 
sunt  întorşi  in  în  ru. 

Mirer,  v.  a.  a  ochi,  privi  fis- 
satu  ;  refl.  se — ,  a  se  privi 
(s.  e.  in  oglinda,  dans  une 
gtuce).  Couip.  viser. 

Mi**ifiţ|ue,  adj  niirificu , 
de  mirare,  minunaţii     fain. 

Mirif  ore,  m.  june  rare  tace 
pe  plăcu  tulii,  f'atn. 

Miris,  //(.  /m/.  inseclăcmipl. 

Mirlilot,  vH.  mctilol. 

Mirliion,  m.  flueru  de  trestia, 

Mirmidon,  //(.  s.  mynnidun, 
uiirmidone,  soldatu  allu  lui 
Arhille;  tmerCi  de  putinii 
creditu. 

Miroir,  m.  s  eclu,  oglindă; 
mar.  cadru  în  Ieretulu  na- 
viî  purtăndîi  in<emnele.  3/i- 
roir  ardent,  s.  verre  «r- 
Je*(/,  sticlă  care  ap,irinde  la 
i^ora.  I  reflessurî,  cu  ape. 

Miroite,  t'f,  ar^y.  materia  cu 

Miroitement ,  m.  strălu- 
cinţH  unei  suprafegie  poliţe, 
ojilindiro.     [lumina,  oglindi. 

Miroi^er,  v.  n.    a    resfrmge 

Miroiterie,  f.  commercii'i 
cu  Oi;linde. 

Miroitier,  m.  ogiindariCi. 

Miroton,  m.  spegiă  de  buc- 
rt!e.  iîmbrăccatu. 

Mis,  (.',  adj.  pusît,   asşedaiu; 

Misaine,  f.  mar.  catarlu  din- 
ainte ;  panda  luî,  voite  de — . 

Misanthrope,    //(.    misan- 


tropu,  cue  uresce  pe  omen  . 
Misant  .^ropie,  t.  ură  con- 
tră omenî,  posomorire. 
Misanturopique,  "(/./.  ini- 

santroiiicu  Hiainu). 
Miscelfanees,  f.  pi.    mis- 

ciilinee,     culessu    de    frag- 

ininte  literarie    .=eu    sciinţi- 

Uce.uiiiang.sdetilttirature. 
Miscibiiitefipossibilitate  de 

a  'O  ammeslica. 
Misc!bIe,o(/j.nîiscibile,  pos- 

.sibile  de  a  se  amniestica. 
Mise,  J'.  raissă,  ceaa  ce  pune 

cine-va  la  jocu  seu    intr'uă 

societate  commerciale. 
Miserab  e ,     adj.    miseru. 

luiserabile,  (ticăloşii). 
Miserab'ement,  adi\    cu 

miseriă,  mizerabile. 
Misere,  f.  mizeria,  stare  ne- 

lerire,  marc  indiginţă. 
Miserere ,     m      mi.serere 

psalmu,  allii  ijQ-le. 
Misericorde,  1'.  misericor- 

diă,  milă.  Pi.  acte  de  mise- 

ricordii. 
Misericordieusement  , 

a(/u.cu  mi.sericnrdiă,cu  milă. 
Miser  icor  c  ieux,eu.se,a(/ /. 

misericordiosu,  milosu. 
Wisis,  in.  nul.  fluiuru. 
Miss,  1.  (engl.),  d  mnişioră. 
Missel,   *//.  Carte  de  liiurgiă. 
Mission,  1,     mi-siune,    tră- 

milere  cu  plenipu.inlă  de  a 

lurra 
Missionnaire,  m.  missio- 

n arici,  preoţii  în  missiune. 
Missîve,  f.  şi  adj.  (leltrel, 

s<i  issore  destmatâ  să  fiă  tră- 

mis.să. 
Mistigri,  rn.    unii   jocu    de 

căfţi.    .... 
Mîstraij  (/(.  vintu  deNjnlu 


Ml' 


GOO 


MOI! 


vestu,  foi-te  violinte  pe  Me- 
diterranea. 

Mitaine,  li.  initenu,  mănuşiă 
nuinaî  cu  degitulu  mare. 

Mite,  r.  insectă  apprope  ne- 
perceptibile în  caşcavalu. 

Mîtelle,  r.  bot.  genţi  fie  sa>- 
silrage.  ţ-i  sunicle. 

Mithridaie,  ut.  electuariu 
(Ie  aromatice,  opiu  otc.  pre- 
tinsă antivcninosii. 

Mitîgatîfy  (ce,  adj.  iniliiia- 
tivii,  imiulcildriu. 

Mitigation,  i'.  ujitigatimie, 
imblăndire. 

Miiiger,  v.  a.  a  mitiga,  în- 
dulci, îinbianili.  Com[).  a- 
doKcir. 

Mitorij  )».  inedu  de  i>ăiic, 
mănuşă  lungă  «e  accopere 
şi  ante-bra?iulu.  Mlton-im- 
lai))e,  {ungacnt — ),  remediii 
care  nu  face  nicî  bine  nici 
reii ;  fuj.  espodiente  inutile. 

Miionner ,  v.  a.  a  (erbe 
multuinapă  (pune  in  bouil- 
lon  ).  Mit(i)ine)'  ane  af- 
faire,  a  prepara  încetti  suc- 
cessulCi  unei  aflaceri.  Vd.  şi 
dorlolev. 

Mitoyeni  enne,  adj.  mijlo- 
ciii, care  e.ste  în  mijlocîi. 

Mitoyennete,  f.  dreptulii  a 
doui  vecini  pentru  unii  murii 
din  mijlocu. 

Mitraiilade,  f.  tragere  de 
tunuri  implule  cu  meoun- 
ţ,imlf  a.ssupra  unei  iiiasse  de 
individi.  [ca  se  împle  tunulu 

Mitraîllei  t.  ferrCi   menuntîî 

Mitrai'ler,  v.  a.  a  trage  tu- 
nuri împlute  cu  ferrii  ine- 
nuntîi .  Comp.  charger  ă 
mitraUle,  iirer  a  niilruiUe. 

MitrC)  t".    mitră,    copperişiii 


de  capu  aliii  epi-scopilorii  in 
ve^tiininte  pontificali. 

Milrei  c  \  adj.  care  portă  }ni- 
tre,  vd    jtrec.  I  riă,  po;». 

MitPOn,  ))«.   băieţii  de  bruta - 

Mi  va,  f.  pulpă  de  gutuia. 

Mixte,  adj.  mistu,  ammesti- 
catu,  compuşii  de  lucruri  e- 
terogene.  Caiises — s,  Cduse 
cari  sunt  în  aceTaşf  timpii 
de  compelinţa  maî  niultorii 
tribunalî,  saytt.  ,,i.  compuşii 
nede'ei-miiiaiu  (în  rbem.). 

Mixtiligne,  ac//  coin[iusii  de 
linie  drepte  şi  curbe. 

Mixtâon,  f.  mistiune  inistură, 
ammesticii  de  medicaminte 
s.  de  diverse  substanţe,  in- 
ir'unu  licidu. 

Mixtionner,  v.  a.  a  (ace  mi- 
stiune, vd.  prac. 

Mixture,  1'.  vd.    Mixtiun. 

Mnemonique, ('.mnemonică, 
artea  de  a  a.jjuta  memoria  ; 
adj.  înneiiionicii,  de  me- 
moria. 

Mnemotechnie,  1.  vd.  pr.cr. 

Mnemoteciinique,  adj.  de 
mnemonică,  vd.  prec. 

Mnie,  i.bot.  genii  de  muşchi. 

Mobile,  adj.  mobile,  mişcă- 
toriii ;  schimbat:  riti,  nesta- 
tornicii, ca)-acteres — s,  litere 
separate  (în  impr.);  gardc — , 
trupe  de  tineri  cari  nus<M-- 
vescii  in  armata  activă;  w. 
mobile,  corpuiii  care  este 
mişcatu,  putere  mişcătoriă  ; 
ceaa  ce  esercită  intluinţa 
principale.  Preinler  — ,oinu 
care  dă  mişcare  uneî  allacer i. 

Mobiliaire,  adj.  mobiliariu, 
care  constă  din  mobile,  care 
privesce  mobile  de  casă. 


Mobilier, 


adj.  jur.  An 


MOI) 


(;ui 


3J01J 


natura  inobilfţluî;*us/.)H.t6te 
mobilele  diu  casa. 

Mobilisatioiii  f.  trămiterc  a 
trupelorîi  io  espediţiune. 

Mobi-isery  v.  a.  a  coDverli  in 
mobile  imii  immobile;  a  mo- 
bilisa,  fico  uud  mobile,  trâ- 
mito    ai-mală  in  espediţiune. 

Nlobifiie,  f.  mobilitate,  facili- 
tate de  a  (i  iiiişcatii ;  dispo- 
siţiiine  de  a  -«e  schimba,  ne- 
con.stanţă. 

Modale  fiul  j-iprupositi  un — J, 
modale,  care  CLinţine  vre-uă 
condiţiune  s.  rostricţium*. 

Modalite,  r.  /(7.  modalitate, 
uiodu  de  a  (i. 

ModCj»'.  modCi,  formă,  chipii. 
la  mus.  tonulu  unei  buc 
raţe.  In  gravi,  modu,  vd. 
iitoeaf. 

Modej  f.  modă,  usu  trecătoriu 
depind  inde  de  capripiu. 

IModelage,  >n.  modelată, mo- 
delare,   vd.   luodeler. 

Modeley  rn.  modelă,  cssem- 
plare ;  totă  ce  se  dă  pentru 
imitaţiune. 

IKIodele,m.p/t;/.şi  scuipi,  imi- 
taţiune a  l'ormeloru. 

Modeler,v.  a  a  modela,  for- 
ma modelulu  unei  opere, 
contorma;  imita  unu  obiectă 
in  ceră  seă  în  gipsu. 

IModenature,f.arc/u'i.  pro- 
porţiune  a  ornamintelorii. 

Moderantismei  m.  mode- 
rantismu.  Desemna  la  revo- 
luţionai! opiniunea  indivi- 
diloru  moderaţi. 

Modârateur,)n.;r/ce,f.  rao- 
deratoru.  care  direge,  c.tre 
temperedă  ;  regulatoră. 

Mod^pationyf.  moderaţiune, 
temperare.    Comp.    relemie. 


Moderej  ci-,  adj.  moderatu, 
stimpei-utu,  reţinută. 

Moderementy  fâi-ă  escessi), 
cu  mod  raţiune,  cumpătată. 

Moderer,  v.  a.  a  modera, 
tempera,  diminui.  .^c — ,a  se 
modera,  se  stimpera. 

Moderne,  adj.  modernă, 
nouă,  rec  iute. 

Modernementirn/r.  in  mo- 
dulă modern  u. 

Moderner,v'.  a.  archit.  a  re- 
sialiili  in  yustulu   modernii. 

Modeste,  adj.  modestă,  mo- 
derată, simplu,  pudică,  re- 
tciiH.  [destu. 

Modesiement,    adv.    mo- 

Mode8ige|f.modestiă,pud6re, 
decinţă:  vd.  niserve,decence. 

Modîciie,  f.  modicitate,  can- 
titate mică  relativă  cu  pre- 
ţuia. 

Modiffiablei  adj.  modifica- 
bile, susceptibile  de  .schim- 
bare. 

Modificatif,  ive,  adj.  rao- 
dilicativu,  care  modifică;  m. 
(jram.  vorbă  care  determină 
sensulu  altei  vorbe. 

Modificaţi?!!,  f.  modilica- 
ţiune,  schimbare  in  modulă 
de  a  li. 

Modifier,  v.  a.  a  modifica, 
preface,  schimba,  correge  ; 
a  modera,  restringe.  Comp. 
a,lle)iuev. 

Modillon,  )n.  archit.  con- 
solă mică  ionică  seu  corin- 
tiană. 

Modîquei  adj.  modicu.  d<'. 
pupină  valore  ;  restrinsii. 

Modiquement,  adv.cn  mo- 
dicitate, mijlociu,  strînsu. 

Modiste,  f.  modistă. 

Modulation,  f.    mus.    nio- 


.MO! 


(i02 


MOI 


dulaţiune,  ti-ecere  dela  unii 
sunetii  la  altul il ;  cftntecu 
după  modulă  în  cai'e  e  com- 
puşii. 

Modulei  in.  modulti.  Uerî-ce 
servescf»  de  măsură.  In  ar- 
ihit.  diametruiu  columnei. 

Modulerj  v.  a.  a  modula, 
face  se  tivcă  armonia,  can- 
tul i'i,  prin  sunete  diverse. 

Mloe'lei  f.  ineduvă  ;  nodu  în 
artesiă,  —  epinicre.  meduva 
spinării. 

MceMeusementi  adv.  ca 
meduva,  dulce  şi    flessibile. 

Moelieuxy  et<.<e,  adj.  plinu 
cu  ineduvă  ;  nulee,  graţiosu. 
Voix — se,  voce  plină  şi  dulce. 

Moeiloni  m.  petră  mole,  albă, 
de  construcţiune. 

Moelloniery  //'.  pennă  de 
spintecata  petre  d»;  con- 
strucţiune. 

JMioeuffVT .gram.  modu,  >-ec}i. 

MoeurSi  m.  .pronung.  seu 
nu  pe  s),  moralî,    năravuri. 

Mofettei  r  esalaţiune  peri- 
culosă  a  locurilorîi  suter- 
rane.  Si  moiifelte. 

Moha,  rn.  specia  de  nieiu. 

Mohatrai  adj.  m.  Contrat 
— ,  invoielă  usurariă,  căndu 
se  cut.îpără  (cu  bani  număr.) 
eftinii  şi  se  vinde  scumpu 
((•e  creditii) 

Moii  ijvon.  eu,  ine,  pe  mine. 
Sust.  )ii.  eulii,  le  moi,  in- 
dividualitate inetafisică  a  a- 
celiaşi  persone   (in  filosof.). 

l((loîdore,ni.monnHtă  portug. 
de  33  Ir.  9G  cent. 

Moignoiii  m.  remasu  din- 
tr'uă  ramure  ruptă  s.  tăiată. 

Moinaiilej  f.  călugărime, 
călugării  in  generale,    fam. 


Moindrei  adj.  maî  uiicu, 
plus  petit.  Le — ,  cellu  mal 
micu,  le  plus  petit. 

Le  Moindrement ,    ad<: 
cellu  maî  pufinîi.  Pas  /e— , 
nici  într'unîi  modii,  cu  nici 
unu  chipii. 

Moincţ  m.  canonicu,  căln- 
găru.  In  impr.  vorbe  caiî 
nu  se  citescu  bine,  fiiod-ca 
na  ti-ecutii  cernela  peste  elle. 

Moineau,  m.  vrabia.  Tirer 
sa  poudre  aux — x,ăse  servi 
de  creditulu  săîi  etc.  penlru 
lucruiî  pucinu  importanţi. 

Moineau,  rn.  fortif.  bas- 
tionu  allCi  cuî  vîrlu  face  unQ 
ănghiu  <  btusu.  Cheval  rnoi- 
iieati,  caiu  cu  urechiele  tăi- 
ate. 

Moinerie ,  f.  călugărime. 
toţî    canoni  ciî. 

Moinesse}  t'.  canonică,  re- 
ligieuse. 

Moinillon,  m.  călugării  fără 
consideraţiune. 

Moins,  adj.  maî  pucinu,  mi- 
nus (în  alg.)  Nou  inoins, 
nu  maî  putinii,  as.semine  şi. 
En  moins  de  rien,  în  pre 
pu<?inu  limpîi.  A  moins,  ou 
preţu  maî  micu, pentru  causă 
maî  mică.  ă  noins  de,  pen- 
tru unii  preţu  maî  micu  de- 
cătu.  Sur  et  tant  moins, 
prin  deducţiune.  -l  moiiis^ 
que,  (în  generale  cu  ne),  af- 
lară  decă,  numaî  decă  (si 
ce  nest  que).  Au  moins,  du- 
moins,  cellu  putinii. Moim 
plus...  cu  cătu  mai  puşînCi..-^ 
cu  attătu  maî  multu....  Le 
moins,  cellu  maî  pu<?inu. 
Moins-value ,  valore  maî 
mică. 


MOL 


(503 


MOI. 


Moiragei  m.  pressiune  care 

face  uft  materia  se  fiă  cu  .ipe. 
MoirCf    f.    apparinţă    undu- 

losă,  ape  Ja  iiă  materia.  I 

Moirr,  )/(.  undulatu,  cu  ape 

(de  materie). 

Moirer,  v.  a.  a  da  unei  ma- 

I       terie,  unui  metalu,  prin  pres- 

I  •     siune,  apparinţă  undulosă,  a 

!       face  se  fiă  cu  ape. 

MoiSy  in.  lună  ;  plată  pe  lună. 

Moise,  f.    lemne    late    unite 

cate  doue,  cari  susţinu  pai- 

ente'e. 
Moiser,   v.  a.  a    pune  inoi- 

.s«8,  vd.  prec. 
Moisi,    ie,    adj.    inuceditti ; 

sust.  III.  mucedelă. 
Moisir,  v.  a.  a  îace  inucedu; 

V.  n.  .şi    se  nioisir,  a    mu- 

cedi,  începe  se  .se  strice,  se 

chancir. 
Moisissure,    f.    mucedelă, 

alteraţiunea  lucruluî  rnuce- 

(litii ;  iiat.  genii  de  ciuperce. 
Moisoiiy  }/i.  arendarea  uneî 

juraetăţî  de  recolte  ;  manuf. 

lungimea  iţelorii  postavului. 
Moissinei  f.  fasciclu  de  ra- 

mure  de  viţă  cu    grape    pe 

dînsele.  [coltă. 

Moisson,  f.  .seceri.şiîi ;  re- 
Moissonner,  v.  a.  a  .secera. 
Moissonneuri  m.  euse,  f. 

.secei'ătoru ;    f.    machină  de 

seceraţii. 
Moitei  «'/,/.    putină  umedii, 

puţină  muiatu  ;    fig.  mole. 
Moiteur,  f.  umedeiă. 
Moitief  f.  şi    adv.   jumătate, 

pe  jumetate.  Etre  de    moi- 

lic,  a  fi  in  societate   cu  ci- 

ne-va.  [Yemen,  in  Arabia. 
Mokaf  III.  cafea  de-Moka,  la 
Molf  olh\  adj.  mole,  vd.  nuni. 


Molairey  adj.  i.  ?nolariu. 
măcinătoriu  (despre    dinţi^. 

Moldaviquei  f.  bot.  melissă 
turcică.  .*^i  melisse  des  Co- 
naries. 

Molasse,  m.  stratCi  suterr. 
formaţii  de  petră  călcare  cu. 
argila  si  nisipii. 

Nloiey  f.  petre  grămădite  Îs. 
intrarea  unui  pertu,  ca  se 
protegă  navile. 

Molecuiaire,  adj.  molecu- 
lare, care  ţine  de  molecule. 

Molecule,  f  moleculă,  mică 
parte  dintr'unu  coipu. 

Molene,f.vd  bou'dlon-bl  ne 

MolesteP}  v.  a.  a  molesta. 
vessa,adducesuperare  Comp. 
vexer,  tourmenter . 

Moleiteţ  f.  rotila  pintenului: 
iijarmure  că  se  fiece  culorile. 

Molinisme,  m.  opiniunea 
lui  Molina  assupra  graţieT. 

Mollach|  in.  preotu  musul- 
manii. Lt'"ţ^'  molalicu. 

Mollasse,  a(/J.  fără  con? i.s- 

MoSlement,  adv.  mo'e,  cu 
moliciune. 

Mollesse,  f.  moliciune. 

Moiiety  ette,  adj.  de  uă  mo- 
liciune plăcută, pu?inu  mole. 

Mollety  m  pulpă  ;  mică  fran- 
giă  seu  ciucure. 

MoMetoni  m.  materia  căl- 
durosă  şi  mole. 

Molliere,  f.  pămîntu  băltosCi. 

Mollification,  f.  molifkn- 
liune,  facere  se  fiă  mole. 

Molliffier,  v.  a.  med.  a  face 
mole  şi  fluid u. 

Mollir,  v.  n.  a  se  muia,  de- 
veni mole. 

Moilusquei  adj.  şirn.  mo- 
luscă, animale  fără  veFtelrre 
şi  fără  articulatiunî. 


MON 


604 


.MUX 


MolossCi  ni.  spegiă  de  mare 
cane  [leditoriu,  la  ani. 

Molyj  )ii.  plantă  de  eft'ecte 
miraculo^e.  de  care  se  vor- 
besce  in  OHissea,  spegiă  de 
aliu  seu  usturoiu. 

Molybdatei  m.  sare  din  a- 
ridii  molibdicu. 

Molybd&ne,  m.  molibdenâ, 
spegiă  de  metalîi  fragile,  de 
cuJorea  plumbului  şi  lorte 
diflicile  de  topitîi. 

Molybdique,  adj.  acide—, 
acidu  fonnatu  prin  molib- 
den ii. 

Molybditeii'.  petră  minerale. 

Malybdoifde,  f.  specia  de 
mină  de  plumbu. 

IMomeei  f.  sjufă. 

MomeHti  m.  momentu,clipă. 
M'^can.  produssulu  uniM  pu- 
teri prin  l.ragiulu  perjihieî 
la  care  e  applicală.  Ah — de, 
in  momentulu  de  a....  au — ,s. 
danii  le —  ou,  au — ,  s.  dans 
te —  que,  căndîi ;  du —  que, 
îndată  ce,  Hndu-că 

Momentane,  ee,  adj.  mo- 
men  anu,  de  unu  momeutu. 

Momentan^ment  ,  adv. 
momentană  ,  îotr'unii  mo- 
rnentu. 

Momeriei   vd.    Mascarade. 

Momici  f.  s.  nniniie,  mumia, 
corpii  îmbălsămatu  de  vechiî 
Egipţianî  Momies,  corpuri 
uscate  de  Sore  în  deserturi. 

Momon,  m.  jocii  de  cărţi, 
unde  partida  se  căştigă  luănd 
tote  cărţile  adversariuluî. 

Jlloniot,/«.?:enu  depasserîsiiv. 

Mon,  adj.mnii.  [de  călugării. 

Monacaiv  e,  adj.  naonacaie, 

JWonacalementi  adv.  mo- 
nacale. 


Monachisme,  //'.  rnoua- 
chi'^inu.  Se  dice  de  institu- 
ţiunile  monastice,  de  ordi- 
nari u  in  des  preţ  ii. 

Monaco,  )/i.  monnetii  din  ve- 
cliiulu  i\Ion.ico. 

Monade,  f.  monade.  Ele- 
iiientu  simplu  şi  fără  părţi, 
după  Leibnitz.  In  aritin.  nu- 
merii  compuşii  de  uă  singură 
figură. 

Monadelp'iie,  f.  ciasse  de 
plante  (cu  stăpânele  unite) 
din  si<tema  lui  Linne. 

Monadiste,  m.  părtenii  allil 
sistemei  monadilorii 

Monandrie,  f.  ordine  de 
plante  ru  uă  singură  stamină. 

Mona^chie,  f.  monarchiă. 

M3narchique,  adj.  monar- 
chicu. 

Monarchiquement,  adv. 
in  modij  monarchicii. 

Monarchiste,  m.  monar- 
chistii,  părtenii  allCi  inonar- 
clî'eî. 

Monarde,  f.  hot.  genii  de  Iu- 
bi aie. 

Monapque,  »(.monarcil.  Su- 
•verauulii  unuî  slatii  mare. 

Monastere,    vd.    Couvent. 

Monastique,  adj.  monas- 
ticii, [ceii  indianu. 

Monaul,  m.  irumosii  galina- 

Monaut,  nt.  cu  uă  singură 
urechiă  (despre  cănî). 

Monbin,  rn.  bot.  unu  arbure 
terebintaceiî. 

Monceau,    m.    grămadă  in 

formă  de    micii  dialvi,    gră- 

.mădire  confusă.    Comp.  tas. 

JWondain,  e,  adj.  mundanu, 

care  iubeaice  vanităţile  lumiî. 

Mondainenient,ac^t;.  niuu- 
daaii,lumesce,cum  e  în  lume. 


.MOX 


605 


MOX 


Mondanitei  t'.  \anitato  inua- 
dană,  deşertăciune  luinescă. 

Monde}  m.  inundă,  lame,  ge- 
nulij  umanii  ;  universulu  , 
sistema  solare.  Le  gr<nid — , 
societatea  distinsă.  Le  pttit 
— ,6nicniî  communî.  Le  beaa 
— ,  societatea  strălucită:  de- 
vant  le — ,in  public. L(^  rnieiix 
da — ,in  raodulu  celîi  maî  bun. 

tnondCjadj.  yiuru  ,curatu,  in 
Scriptură).  Lt-s  animiiux — 
es,  anifnaiiie  curate,  opp.  Ies 
amiiiuuc  iînmoiidcs. 

Mlondificatif,  vd.  deteysif. 

Mondif  ierj  v.  a.  )ned.  a  cu- 
raţi, şterge,  tace  detersiune. 

Monefon,  //i.monnetă  de  cu- 
pru de!a   prima  revolutiune. 

Monetaire ,  m.  olticiariLi 
Care pre.şe. leala  fdbricatiunea 
moniielelăril,  altă-dată. 

Monetisation,  t'.  punere  in 
circulaţiune  câ  monut-tă. 

MoneiisePi  v.  a.  a  da  se  cir- 
cule că  monnetă,  //.  ns. 

Monialey  f.  vd.  religieuse. 

Moniliformei  adj.  bot.  în 
formă  de  inonile,  că  salba 
de  gîtii. 

Moniteur,//'.  monitorii,  care 
dă  consilie.  [>opoveţe. 

Monition,  f.  moniţiune.  un- 
nunţiu  Juridicii  allii  episco- 
pului înainte  de  escommu- 
nicaliune. 

■■onitoîre,f.(/e»/-e — )  scris- 
sorea  unul  <  tTiciale,  că  se 
oblige  sub  pedepsă  de  escora- 
înnnicaţ.  pe  cellii  ce  are  cun- 
noscinţa  unui'  (apţii,  sMd 
revelede. 

Monitoria'i  e,  adj.  inonito- 
riale.  Lettres — es,  scrissorî 
in  formă  de  monitoriu. 


Monnaie,  f.  monnetă,  banî. 
La  iiiounaie,  monetăria. 

Monnayage  f  in.  fabrica- 
ţiune,  batere,  de  monnetă. 

Monnayer,  v.  a.  a  fabrica, 
bate,  monnetă. 

MonnayeuPy  u).  cellCi  ce  lu- 
credă  la  monnetele  Statului. 

Monochromatey  m.  pic- 
tură intruă    singură  culore, 

Monoc'nrome,  adj.  mono- 
chromu,  de  uă  singură  cu- 
lore. 

Monocle,  m.  monoclu,  o- 
chilariu  pentru  unu  singuru 
ochiu. 

Monocordej//(.  monocordii. 
Instrumentu  cu  uă  singură 
cordă,  că  se  cunnoscă  inter- 
valele sunetelorii. 

Monocotyledone,  adj.  si 
s.  bot.  niocotiledonCi,  plante 
ale  cărorii  seminţi'  naii  de- 
cătii  unu  cotiledonu. 

Hlonocuie,  m.chir.  legătură, 
bandagiu,  pentru  fistula  la- 
crimale. Şi  moiwcle. 

Monoecie,  f.  bot.  classe  de 
plante  cari  portă  pe  acel'aşî 
piciorii  florile  de  ambe  sesse. 

Monogame,  adj.  şi  sust. 
m.  şi  f.  monogamu,  care  na 
fostu  căsătoriţii  decâtii  uă- 
dală. 

Monogamie,  f.  monogamiă. 
Starea  celluî  ce  n'a  fostu  în 
căsătoria  decătii  uădată. 

Monogramme,  ni.  carâc- 
teru  compuşii  din  literele  u- 
nuî  nume.  spefiâ  de  cifră. 

Monographe ,  m.  mono- 
grafu ,  autorii  de  mono- 
grafie. 

Monographie,  f.  monogra- 
fia, descripţiunea  uneî    sin- 


MOX 


606  — 


MUX 


iţure  spefie  de  de  uoiinalî, 
de  fapte  etc. 

Monoique ,  adj.  care  se 
referesce  la  moHoccie,  vd. 
vorba. 

Monolit he,  )a.  monolitu,  pe- 
tră din  uă  singură  buccată. 
Coloiine — ,  columnă  făcută 
din  uă  singură  petră. 

Monologue,  m.  mouologu. 
Scenă  unde  uă  personă  este 
singură  vorbindu   cu  sineşi. 

Wiononiane,«rfi.monomanu. 
Monomanie,  L  monomania. 
Stare  a  spiritului,  căndu  e 
predoniinatii  de  una  si  acea.şî 
ideâ. 

Mondme|iijonoiiu(.  Cantitate 
algebrică,  aî  cuî  termini  nu 
sunt  separaţi  prin  semnele 
pli(ş  seii  niinn-''. 

Monopetale,  adj.  hof.  mo- 
nopetale.  Se  dice  de  Jlorile  a 
căroru  corolă  este  ile  uă  sin- 
gură petală. 

Monophyilei  ni.  bot.  caliciu 
dintr'uă  singură  buccată. 

Monopode,  m.  mesă  cu  unu 
singiu-u  piciorîî.  vecii. 

Monopole,  nt.  monopolu. 
dreptîi  speciale.  Privelegiu 
esclusivu  (le  a  face  seu  vinde 
ceva. 

Monopoleur,  m.  cellCi  cee- 
sercită  unu  monopolu. 

Monopoliser,  v.  a.  a  cser- 
eita  mono|)olulu,  neol. 

Monoptârej  adj.  arcli.  ră- 
tundu  şi  formalii  de  uă  sin- 
gură columnată  (despre  edi- 
ficie).  [gură  rimă. 

Monorime,  adj.  cu  uă  sin- 

Monosperme ,  adj.  bit. 
monospermii,  cu  unii  sin- 
suni  sămburu,(despre  fructe). 


Monostique,m.monosticii 

inscripţiune,   epigramă, 

tr'unii  singuru  versu. 
Monostyle  ş    adj.   bot. 

unu   singuru   stilii,    (de.s{ 

florî  . 
Monosyilabe}  m.  mon 

labă,  vorbă    de    uă    sinii 

silabă. 
Monosyllabique,  adj.  ui 

nosilabicii,  vers — ,  comp 

de  monosilabe. 
MonotonCf  adj.  monotoi 

neconteniţii    .şi   acel'aşi 

netii. 

Monotonie,  f.  monotonia 
Mons,   m.    breviaţiune    dţ 

ni(:i))si?n}\  (altă-dală). 
Monotreme,    mamiferii 

N.-Olanda,    care  i)rin  org 

nisaţiunea  sa  internă  ţinei 

passere  şi  de  reptile. 
Monseigneur,  )n.  domi 

Titlu  de  onore    ce  se  ds 

demnitarii   emininţi.    La 

3fes  eirinei(rs,yus.<ei(jneat 
Monseigneur,)/i.  spegiăi 

pergulâ(perghiă)  ca  se  spar 

uă  incbisură,  uă  broscă. 
Monseigneuriseri  v. 

da  titlu  de  rnunsei(ineur. 
Monsieur,  m.  domnii,  dor 

nule.  L;i  pi.  mes.'iieii  s. 

Iu  datu  dela  Lud.  XIII 

lui  maî  m.jre    din  fraţii 

geluî. 
Monstre,    nu  monstru  {i 

baniă).  In  bot.  flore  dubM 
Monstrueusementi  ac 

monstrosii,  că  unu    moslr 

pi-odigiosii,  escessivii,   in 

lulii  seii. 
Monstrueux ,    eu.$e 

monstrosii  ;  e.scessivij  m 

nulii  soii. 


MON 


MOH 


MonstruositCf  t'.  moustro- 

sitato,  lucru  moastrosu. 

Mont,   >/'.  vd.  Monlarjue. 

Mont-de-piete|  m.  stabili- 
raentu  unde  se  dă  împru- 
mutu  cu  einanetu.  Mont-pa- 
fliiolc,  dialii  deuude  privesce 
cine-va  tara  periclu  celle  ce 
se  petrecu  intr'uă  luptă. 

Mont-joie,  m.  strigătu  de 
resbelu  usitatu  altă-dată  in- 
Frauria;  grămada  de  petre. 

Montage)  m.  urcare,  trans- 
porţi! de  jeosii  in  sus ;  a- 
daptarea,  potrivirea  la  locii 
a  tutorii  părţiloru  separate 
ule  uuei  inachiue. 

Montagnard,  m.  munteuu. 

Montagne,  f.  ujuuti'.  La — , 
s.  Ies  mo)ilaijnarO>i,  mem- 
brii couvenliuniî  cari  pro- 
fessa  ideele  celle  inaî  în- 
aintate, [muntosu. 

Montagneux,    ease,    adj. 

Montaison|f.  tiui|)u  in  care 
ştiucele  trecu  din  apă  să- 
rată in  apă  dulce. 
I  Montant,  7h.  timpulu  căndil 
tUissulu  mării  se  redică ; 
temnu,  petră  etc.  pusu  ver- 
ticale:  rădecina  planteî ;  to- 
\  ta'ele  unul  computu,  sumniă. 

Montant,  <:•,  adj.  care  as- 
cinde,  se  urcă.  'i'arde —  e, 
gardă  care  se  asşedă  in  poslu. 
opp.  (jardc  desci'udante. 

Moniee,  i.  locu  de  ascinsu, 
de  urcat u 

Monter,  v.  n.  a  ascinde,  .se 
redica,  se  urca  ;  v.  a.  a  redica. 
duce  in  sus ;  a  ordina,  as- 
şeda  la  loculu  lorii  buccă- 
ţele  unei  opere,  unei  machi- 
ne  ;  ( —HHc  inuehine),  a  pro- 
cura    lucrurile     n.^cessarie. 


MonLcr  seii  se  moniev,  a  se 
redica,  insuma,  (despre  unii 
totale  compuşii  de  maî  multe 
numere). 
Monteur,  )/*.  lucrătoru  care 

adaptedă  petrele  in  auru. 
Montgoifiere,  f.  aerostatn. 
Monticule,   m.  micu  munte. 
Montoir,    iii.    ohiectu    înăl- 
ţata, de  care  se  servesce  ci- 

!       ne-va  că  se  se  urce  pccalii. 

I  Montre,  1'.    mustră,    cchan- 

I  tilliiu,  lucru  luaţii  pentru 
probă  ;  cutii iă  cu  gemu.  Re- 
vista   unei    armate,  sinotru, 

j       paradă. 

i  Montre,  f.  orologiu  purta- 
tivu  :  — â    reveil.    orologiu 

I        de  fleşleptatCi. 

I  Montrer,  v.  a.   a  arreia.  //. 

j       montre  fovl  bioi,    ellii    dă 

I      lecţiuni,instruescc,  (orte  bine. 
Montueux,  cusc^  adj.  inun- 

j       tosu.  cu  dialurî. 

i   Monture,    1'.     animale    care 

j       serve-ce  a  purta  pe  omu. 

\  Monument, //(.  monumentii. 

I  Monumental,    e,  adj.  mu- 

j       nuiiiiutale,  de  monuiuentu. 

I  Moque,  1.  vassu  de  tinichea. 

>  •  Moquer,  v.  r.  a    şi    ride. 

Le  pai't.  passe  s'accorde  tou- 

!       jours.  Voy.  snigenier. 

j  Moquer  ie,  f.  luare  in  risii; 

j       lucru  absurdu,  de  rîsii. 

i  Moquette,  t.  speţiă  de  ma- 
teria de  lănă  assemine  ca- 
tifelei. 
Moqueur,  case.,  adj.  si  s. 
care  sî  nde.  Ca.  sust.  rn.  uă 
passere  ainer. 
Moraiiles,  f.  pi.  instrumenta 
prin  care  se  stringc  nasofu 
unuî  caiu  reu,  căndîi  se  pot- 
cove.sce. 


.MOK 


(308 


MUU 


MoraiUon)  m.  .spcţ iu  de  ve- 
rigă la  sipeturî. 

Morainej  f.  lână  scossuprin 
calce  dela  animalî  inorte. 

Moral,  <\  adj.  morale  care 
privesce  inoralile,  năravu- 
rile. '  i'i'titudc — ,  certitudine 
fundată  pe  iorţî  probabilităţi. 

Moraie,  C.  morale,  doctrină 
relativă  la  morali. 

Moralement,  adv.  morale^ 
după  regalele  moralii. 

Moraliser,  v.  a.  a  da  mo- 
rale, lorma  după  preceptele 
moralii ;  a  face  reflessiunî 
moi-aiî. 

Moralisateur,  ia.  iHce,  f. 
care  tinde,  caută,  se  refor- 
rnede  moralile,  năravurile. 

IKIoratîseuP|i/i.t/'o»,cellCi  ce 
all'ectă  de  a  vorbi  morale. 

Moraliste ,  m.  moraliştii, 
scriptorii  caro  tractedă  des- 
pre morali  (moravuri  . 

Moralite,  f.  moralitate,  ca- 
litate morale,  caracteru  mo- 
rale, reflessmnî  rnoralT. 

Morbîde,rtdy.mef/  morbidii, 
care  se  referesce  la  bolă. 

Hiorh\AesseS.}nct.şi  sculpt. 
moliciuni^  şi  delicateţă  a 
cărniî. 

Morbif  iquei  adj.  morbiticii, 
care  causedă  moibu,  bolă. 

HiovhXeUfinterj .  ali  îesprime 
impaţiinţă.  măniă. 

Marceauy  7/2.  buccată,  parte 
separată  dintr'unCi  corpii  so- 
lidă. Tailler  â  qn.  Ies—,  a 
prescrie  cui-va  spesele. 

Morceler,  v.  a.  a  divide  în 
buccăţî.  îmbuccătăţi.  Style 
mor  cele,  stWv  tăiatu  în  mice 
frasî.  —  Lit.  /.  .se  duplică 
înainte  de  e  inutu. 


Mor  cePemen  V/' .imbuccă- 

tăţii-p.  peticire. 
Mordache,    f.    cleşti    mari 

pentru  (ocu  [rosivă. 

Mordacite,  f.  calitate   cor- 
Mordant,  <  ,adj.  care  muşcă, 

care  esle  de  calitate    corro- 

sivă. 
Mordicant,  e,  adj.  acru,  in- 

ţepanle,  corrosivu. 
Mordicus,  adv.  cu  obstina- 

ţinne,  cu  inatu,  fam. 
Mordienne,  (ă  ta   groase],         . 

adi).  fără  tinetă,  sansfagov. 

(pop.) 
Mardillery  v.  a.  a  musca  u- 

şioriu  şi  aHdese. 
Mbrdore,ee,ady.  negriciosâ, 

ammesticatîi  cu  roşiu. 
MordrCyV.  a.  a  mu.«ca;  rode. 

//  eu)nmence  h — au  latm,m- 

cepe  s&  placă    latinesce.  Se 

fiice  despre  apa  forte :    elle 

viord    sar  Ies  metaux,  ea 

sipă,  rode,  metalele. 
MordS}  )n.  liă-care  massilă, 

s.  bragiu,  a  niinghineleî. 
Morci  m.  s.  maure,  mauru, 

africanu.  Gris  de  more.  cu- 

lore  sură  inchi.«ă. 
MoreaUf  m.    seu  cheval — , 

calîi  forte  negru  şi  luciosu. 
Moreile,  f.  hot.  plantă  sola- 

neă  veninosă. 
MoresquCy  mauresque,  m. 

niauricLi,    care    se  referesce 

la  moralile(obiceiurile)  Mau- 

riloru.  Sast.    f.    pictură    de 

foie  făcută  după  capricju. 
Morfi'i  m.  asperităţi  ale  tâi- 

şiului  uniilf  cuţitCi  etc,  ossii 

de  elefante  nelucratfi. 
MorfondrCf    v.  a.    a  causu 

unii  frigu    pătrundetoriuj   a 

reci. 


MOR 


(K)!» 


MOR 


Morfondurei    f.    recelă    a    l 
Cdiloru. 

Morganatique,  adj.  rnor- 
gandticu.  Se  dice  de  căsă- 
toiia  unui  principe  cu  uă 
personă  de  ordine  inferio'C, 
căndueliă  n'o  înalţă  la  con- 
diţiunea  sa. 

Morgeline;  f.  bot.  plantă 
carioli.'eă.  Si  alsine.mouron. 

Nlorgue,  f.  mină,  conteniuţă 
grave  şi  seriosâ,  trufia,  ifosu. 

Morgue,  f.  locu  und(^sees- 
punu  cadavrele  necunnoscu- 
ţiloru. 

Morguer,  v.  a.  a  privi  cu 
unu  aerîi  insolinte  şi  pro- 
vocatorii. 

Morguienne,  seu  par  la 
— ,  vechiil  jurămintu  ţerră- 
uescii.  [muribundu. 

Moribond,  e,  adj.  murindu. 

Moricaud,  e,  adj.  şi  siist. 
cu  fâşia  brună,  fam. 

Morigâner,  v.  a.  a  forma 
nioralile,  năravurile,  cui-va ; 
a  corrige,  adduce  la  deto- 
ria  sa. 

Mori'iej  f  ."-pegiă  de  bureţî. 

Rlorilloni  m.  spegiă  de  stru- 
gurî  negri.  La  pL  smarunrlu 
bruţii,  ce  se  vinde  căntăritii. 

Morinţ  m.  culore  galbină  de 

!-  lemnulu  morus  tinctoria. 

Morine,  f.  uă  plantă  per- 
sană. 

Moringa,  in.  unti  arbure  de 
Geylan. 

HloriOy  '/'.  unu  frumoşii  flu- 
tur (î. 

Morion ,  m.  armătură  de 
capii  a  vechiioru  călarî. 

Mormoni  iii)  vd.  mândrii, 
macareux. 

Mornot  adj.  triste,  posomo- 

Jficţ.   fra„ro-li,>-.,. 


ritu,  sombre.  Ca  s.  m.  micii 
munte  in  colon.  Iranc. 

Mornsf  }ey  f.  luvitui-ă  cu  mana 
pe  fagiâ,  pe  obradu,  pop. 

Morosej  adj.  morosii,  în- 
chişii, posomoriţii,  chagrin. 

Morosite,  f.  caracterii  mo- 
rosLi,  pasomorire. 

Morphîne,  f.  morfină,  al- 
cali  veget.  din  o|iiu,  prin- 
cipiu amarii,  somniferii,  ve- 
ninoşii, [insectă. 

Riorpion  ,    m .    spegiă     de 

EVSors,  m.  (pronunţ,  seîi  nu 
pe  s),  dăbule. 

Morsurej  f.  muşcătură. 

Mor^,  f.  morte,  decessii;  — 
aux  rats,  tossicii  pentru  a 
ommori  şoreciî, — aux  inou- 
ches,  chărtiă  pentru  rausce, 
ă — ,  de  morle,  escessivu. 

Kiort)  t>,  adj.  morţii,  repau- 

satii.  Bois — ,  lemnîi  uscaţii, 

-bois,  lemnîi  care  nu  e  bunii 

de  nimicii;  feuille — e,  foia 

uscată. 

Mort-gagei  m.  gagiii  de 
care  se  buccură  gratuiţii 
creditorulîi. 

Mort.ivrei  arfj.beatii morţii. 

Mort-ney  m.  născutu morţii. 

Morie-eau,  i.  flussulii  şi 
rellussulu  cellîi  mai  micîi  ; 
timpulu  acestora,  (între  luna 
nouă  şi  luna  plină). 

Morte-pagei  f.  soldata  seîi 
.servitorii  plătitii  fără  a  i  se 
cere  nicîumi  sorviţiu .  Şi 
morte-paie. 

Morte-saison ,  f.  timpu 
căndîi  cine-va  nu  gessesce  de 
lucru  (kesatîi). 

Mortade  lei  f.  mare  carnaţii 
de  Italia. 

MortaiilablCi  adj.  se  dicea 


AiOS 


0-JO 


.Mor 


de  .servil  cari  eredita,  rnos- 
tenia,  dela  doranulii  loru. 

Mortaisei  f.  scobitură  în- 
tr'unu  lemnii,  că  se  imbuce 
uită  buccată.  Şi  rnortoise. 

Mortaiser,  \.  a.  a  scobi 
Jemuulu,  vd.  prec. 

Mortaîllei  f.  vd.  serDagc. 

Wlorta!ît6,f.mortalitate,  con- 
ditiunea  celluî  ce  este  mu- 
ritoriu,  condiţiunea  iimaDă. 

Mortely  elle,  adj.  mortale, 
luuritoriCi. 

Morteliement  I  udo.  de 
iviorle,    escessivu,    durerosu. 

Mortier,  m.  molodîi. 

Mortifere,  adj.  mortiieru, 
can;  adduce  )n6rte.  [inilesce. 

Mortifiant,  e,  adj.  care  u- 

Moriificatioiiy  1'.  med.  al- 
terat iune  a  fluidiloru  natu- 
rali, care  destruesce  ţesse- 
turele  cărnii,  cărnuri  raorte; 
fii/,  umilinţă,  at'flicţiune,  ac- 
eidinte  reii. 

Mortifier,  v.  a.  a  face  car- 
nea se  devină  inaî  Iragetă  ; 
iited.  a  causa  cangrenă,  mor- 
te ;  /((/.  a  umili,  supera  prin 
relusu,  prin  dojenă,  a  mor- 
tifica. 

Mortuairej  adj.  de  mortîi, 
care  .*e  referesce  la  servi- 
ţiulu  funebre,  la  decesse. 

Morue,  f,  morunu. 

Kilorvei  f.  mucositate.  Mor- 
oeaii,  in.  muco.sitate  desă, 
este  p.  us.  [ti'edi 

Morver,  v.  n.  hot.  a  se  p°u- 

MorveuXj  euse,  adj.  avîndu 
mucositate,  (mucosu). 

MosaVqae,  adj.  mosaicu, 
dela  Moise. 

SVtOsaique,  in.  mosaicu.  0- 
perâ  de  buccăte  .sep  irate,  s . 


•   I 


adaptate  din  diverse  culopî, 
Mosaisme,  m.   mosaismu, 

legea  luî  Moise. 

Mosarabei  vd.  Mozarabe. 

Moscouadeyf.sacharubrutu. 

Mosqu^ei  f.  templu  maho- 
metanu,  mosqueă,  gemiă. 

Mot,  in.  vorbă,  dicere.  U'n 
bon — ,  lucru  dissil  cu  spi- 
ritii,  ă  denii—,  fără  a  spune 
totu.  JDemi-mois,  insînua- 
ţiunî.  Mot  ă  mot,  mot  pour 
mot,  s.  numai  pour  mot, 
vorbă  cu  vorbă.  Mot-ă-rnot, 
7/t.traducţiune  literale.  Trai- 
ner  t^es  mots,  a  vorbi  rara 
şi  încetu ;  ne  dire — .  a  nu 
dice  nicîuă  vorbă.  Le  fin 
■mot,  intinţiunea  secreta.  Mot 
d'ordre.  losincă.         \nette. 

Motacillei  f.  vd.  lergeron- 

Motelle,  in.  micii  pesce  de 
apă  dulce,  .^i  moteille. 

Motet|  m.  jtsalmu,  vorbe  de 
devoţiune  puse  in  musică 
f;iră  se  tacă  parte  din  offi- 
ciuliî  divinii. 

Moteur,  m.  trice,  f.  rao- 
toru,  care  imprime  mişcare, 
face  se  se  misce :  fig.  insti- 
gatorii. 

Moteur,  m.  trice,  f.  adj. 
mişcătoriu.  care  dă  mişcare. 
In  genere  la  femininu. 

Motify  ni.  raolivu.  ceaa  ce 
mişcă  şi  îndemnă  a  face 
ceva,  causă,  prilegiii ;  mus. 
cugetare  dominante  intr'unu 
căntecii,  trase  melodică. 

Movilite,  f.  mişcare,  faculta- 
te de  a  .se  mişca,  (în  didact.). 

Motionj  f.  moţiune,  mişcare, 

Motiver,  v.  a.  a  motiva,  ^- 
])une:  servi  de  motivu  pe«- 
trii. 


Cini- 


ci 1 


Mor 


Mottef  f.  bulgăre  de  păiniotu. 
Motter,    V.  n.  s.  se  motter, 

a  se  piti.  De  poturnicî,  căndu 

<c  ascundă  intre  bulgări. 
MotteuPi  m.  uă  vrabia. 
Motu  proprîOfm.  lat.  prin 

mişcarea  propria  Se  dice  de 

bulele  Papei  pentru  numirea 

cardinaliloru. 
Motu8|  interj,  tăcere  !  silen- 

ţui  !  fam. 
Mou,  seu    mol,  fem.    molie, 

iiilj.  mole. 
Mouy  rii.    plămănu  de   nielu, 

de  bouu  etc. 
Mouchachei  f.  auiidonu  iă- 

outîi  ca    succCi  de    maniocu 

uscatu. 
Mouchard,    m.   spionu    de 

poliţia. 
Moucharder,  v.n.  a  spiona, 

asculta  in  secreţii  ce  vorbe- 

sce  cine-va.  Comj).  raoacher. 
Mouche,  f.  niuscă,Yd..şi  pierl- 

(l'-ittouclie,    şi    inouchard. 
Moucher,v.a.  a  sterj^e  niuco- 

'^ităţî  :    lui    muculu.     Vech. 

jiontru  muucharder. 
Moucherol!e,t.passere  care 

se    nutresce    cu    inusce.    Şi 

'■•nhe-iitoucltc. 
Moucheron,  m.  niuscutiţă. 
Mouchet,  ;;(.  uă  passere  ier- 
natica. 
Mouchet^,  ee,  adj.   petatii. 
Moucheter,  v.  a.  aîn.semna, 

adorna,    împodobi,  cu    mice 

macule,  pete,  simetrice. 
Mouchettes,  t'.  pi.  mucărT. 
Moucheturejf.  niacule,oeto, 

naturali  pe  pele,  pepenne  etc. 
Wloucheur,//i.cellu  ce  curăţă 

! II minările  la  teatru. 
Mouchoir,  )n.  basma:—  de 

.  ■  '.  basma  du  gîtCi  Ia  fenjee. 


Moucliurei  f.  inuculu  luatu 
dela  luminare. 

Moucon,  vd.  Moassoit. 

MoudreyV.a.  a  măcina.  Mou- 
clre  de  cnaps,  a  bate  vin- 
linte. 

Mouej  r.  contracţiune  a  la- 
bielorii  în  seranu  de  deci- 
siune,  {f'aire  la — ),  fam. 

Moueeft'.ammesticu  de  săage 
de  cerbii,  pane  şi  lapte,  ce 
se    dă    căniloru  la  vînătore. 

Mouette,  t.  passere  palmip. 
marină  cu  aripele  lunge. 

Moufeite,  f.  vd.  Mofette. 

Nloufiard}  adj.  bubavu,  cu 
tac  ia  grofisă  şi  sărită. 

Mouflej  f.  sistemă  de  scripeţi 
pentru  a  redica  greutăţi  con- 
siderabili. 

Maufle,  //*.  chem.  vassu  de 
pămintu  pentru  a  espuoe 
corpurile  la  focu  fără  să;  le 
attingă  flacăra. 

Moufiâe,  adj.  t.  Poulie—, 
scripeţi  carî  lucredă  singuri 
Seu  în  una  cu  alţii. 

Hlouflon,//(.unuberbecu.selb. 

Mouiiiage,  m.  locu  în  mare 
propriii  c:'i  se  se  arunce  an- 
cora. 

Mouiile-bouchei  f.  uevcir. 
peră  care  se  topesce. 

WlouîllejJc^afZ/.y  >■((*/(. muiatu. 

TeiiiiJi!  — ,  timpii    căndu    a 

plouatu. 

Mouiiler,v.a.a  muia,  umecta. 

Mouillette,  f.  leliă  de  pane 

muiată  in  oue  copte. 

Mouilloiri  ht.  micu  vassu  )■ 

care  lemeele  cari  ţessîi,  moiă 

virliilii  dej^iteloru.         [tură. 

Mouillurey  f.  muiare,  niuiă- 

Mouiage,  in.  scoterea  uuuî 

obiectu  din  tiparu.  vd.   arin. 


MOU 


f>l'i 


MOU 


llloule,t.tipai-u,  apparatu  pro- 
priu a  reproduce  protnininţa 
seîi  relieailii  obiecteloru,  a 
oăroru  fiiţură  este  săpată  pe 
dmsulu;tiiesură  pentru  lemne. 

Nloule,  r.  coquilâ  bivalvă  ace- 
fale mar.  bună  de  ntâncare. 

RSoule,  e'e,  adj.  şi  moule,  rn. 
imprimau!.  Se  dice  de  uă  e- 
pislolă  ileltre—)  imprimată, 
seu  de  uă  scriere  care  semenă 
cu  literele  de  imprimaiii. 

Nlouler,  v.  a.  a  pune  în  ti- 
parîi  ;  a  măsura  lemnele  de 
tocu.  Vd.  moule. 

Moulerie,  f.  laboratoriii  de 
tipărită  relit^fe^    vd.    moule. 

Moufeitey    f.    mică  coquilă. 

Mouler,  m.  lucrătorii  care 
tipăresce  reliefe;  aginle  pre- 
pusu  că  s6  mesore  lemne'e 
ce  se  vindii. 

Mouiiere}  f.  locu  unde  se 
pescuesce  coquilc. 

Nloulin,  m.  moră, —  â  veni, 
moră  de  vîntu. 

Wloulin««gei  m.  faQJă  ce  se  dă 
mătăssiî  prin  mijloculu  unui 
telîi  de  moră. 

Moulineri  v.  a.  a  da  fagiă 
mătăssiî. 

Moulineti  m.  machină  de  lu- 
craţii monnetă  :  rota  unei 
morî  de  vîntu. 

tnoiiiineurfni.moulinier,\u- 
crătoru  la  moulinage,  vd.  vb. 

Moult,  oxic.  mulţii,  vech. 

Hlou'Uy  ue,  cui  j.  măcinaţii,  re- 
dnssu  în  pulbere.  Or — ,  po- 
litură  cu  aurîi  trituratii. 

Moulure,  f.  ornamentu  sim- 
plu de  architectură(ciubucii). 

Mouranti  e,  culj.  care  more, 
d.ice  în  nesimţire. 


EAoureileri  m.  speţiă  de  ar- 

bure   malvaceu. 
Mourir,  v.  n.  a  muri,  decede. 
Mouroni  m.  mică  pbintă  pri- 

niulaceă.   'ri  aiiagallis. 
MoMron,?n.speeiă  de  şiopîrlă 

galbină. 
Mourre,  f.  jocu  cu  degitele 

închise  si  dischise. 
Mousqueî,m.  musquelă,  ve- 
cină armă  ăc  focu. 
RSousquetadei  f.  dătătură 

de  y}iuusqueL 
Mousquetpire,  m.  soldată 

pecle-^tre  armat  cu  mousquet. 
ffiousqueterie,  f.  dătătură 

simultană  de  maî  multe  nius- 

quete  seu  pnsce.  [carabină. 
Mousqueton,  m.  spegiă  de 
Mousqiu>ik'ejr.vd.  Munstique. 
MoussautjMi. specia  de  pane 

de  arpăcaşiu. 
Wlousse,afZj.tocitu,fără  vîrfu. 
Moussei  m.  june  noviciu,  u- 

cenicii,  la  marinarî. 
Moussei  f.   muschiu,  plantă 

ciipîogamă. 
Moussedne,    f.    musselină. 

Dela  oraşiulu -IfosDui  în  Asia. 
Mousse'inettCif.musselină 

lorte  u.şioriă. 
l8ousser,v.n.a  se  copperi  do 

mustii  (despre  licidi).  Faire 

— ,  a  esalta    mai  mulţii  de- 

cătu  este  adeveratu. 
Moussepon,  m.  speţiă   de 

bureţi,  de  ciuperce.  Şi  aga- 

ric  odoraut.  ag.  comestible. 
Mousseronniârej  t'.  locu 

plinu  cu  bureţi.  [tosu. 

Mousseuxi  euse,  adj.  mus- 
MoussoÎPy  m.  uneltă  că  se- 

facă  spumă  ciocalateî. 
Mousson,    )n.    mussonulu. 


MUL 


OK 


MUGII 


vin  tu  i-egulalu    şi    periodicii 
pe  marea  Indiei  •ru.  [ruustu.  j 

Maussu,  e,  adj  ooppentu  de  ^ 

Moustac.ie,  i'.  mustaţ;iă.  | 
Dunticr  sur  la — â  qn.,  a  da  j 
paiiie  cui- va.  j 

Mousti  le,  f.  gustulu  unui  j 
vinu  puginij  gusosu.  | 

Moustiquaire,  m.  perdea  j 
de  iiiusselină  pentru  a  pre-  j 
serva  de  iuoustique,\d  tirni.   i 

Moustiquei  >n.  uiusticu,ţin-  \ 
ţ  iru  de  Africa  şi    America.   ; 

Mouî,  m.  inustu.  | 

Mou  Japd.Ki.rnirubăietu.pop. 

Mouiardei  1".  muştaru.  ^i  ge- 
neve, farine  de  muutarde. 

Mautardier,  m.  vassîi  de 
muştaru. 

Moutier,  m.  biserică.mona.'^- 
teriij.  Altâ-dată  tnouslier. 

Illlouloiijjn. berbece,  carne  de 
berbece;  uiaiu  ca  se  bală 
pari.  La  pi.  valuri  pe  ma- 
rile fluviî. 

Moutonner,  v.  a.  aincreţi, 
precum  este  lăna  berbeceluT, 
V.  n.  a  se  agita  valurile. 

Nloutonnerie,  f.  simplităţii, 
prostia. 

Moutonnier,m.ii-;r,  1'.  cellu 
ce  imită  ce  vede  la  altulu, 
precum  berbecii. 

Moutureif.măciuatu  de  grăii; 
salariulu  morariuluî ;  amme- 
.sticu  de  frumentii,  ord  ii  .si 
secară  prin  a  treia  parte. 

Mouvancejr.Se  dicea  despre 
depindinta  unui  douiiniii  re- 
lativa cu  feudulu.      [mişca. 

Mouvanf,  e,  adj.  care  p6  e 

Mouvementy  m.  mişcare;  a- 
gitaţiune,  promoţiune. 

Mouvementâ}  et,  adj.  cai'e 
j)resintă  varietate. 


Mouvepy  v.  a.  a  remişca,scur- 
moni,  păraîntulii  pe  supr^*- 
taciă. 

Mouvoîr,  V.  a.  a  mişca,  a 
conduce  prin  mişcare. Comj». 
rernuer . 

Moxai  m.  chir.  moxa,  cau- 
teriu  cu  burabacii  şi  escă, 
ce  se  arde  pe  pele. 

Moye,  f.  pai-tea  tîneră  şi  fra- 
gile a  petrei.  [fragile. 

Moyeei    l.    Pierre  — ,  petră 

Moyeny  >».  mijlocii.  PI.  raij- 
loce.  avuţie,  coramodităţî. 

Moyeiii  rnne,  adj.  mediii, 
mijlociii,  de  mijlocii,  din 
mijlocii. 

Moyen>âge,  )/<.  evuiii  me- 
diii, f  poca  i-^torică  dela  Con- 
stantinii pane  la  Kenascinţu. 

HloyBnnant,  preji  cu,  prin, 
mij  locul u,  cu  ajjutoriulci,  p,h 
inoţien  de,  par  te  rnoijen  de. 

Moyennementi  adv.  me- 
diocre, de  mijlocii,  prin  ter- 
mini! mediii. 

Moyenner,  v.  a.  a  mijloci, 
procura  prin  mijlocire,  verji. 

Moyer,  v.  a.  a  tăia  uă  p^tră 
în  doue,  că  se  facă  trepte  de 
scară. 

Moyere,  f.  Iacii  copperitii  de 
trestia.        [binuşiu  de  ouu. 

Moyeu,)/K  bucea  der6tă;găl- 

MozarabCi  m.  si  adj.  creş- 
tinii spân.  care  descinde  din 
Maurî,Sarrasinî.Şi  mosaraOe. . 

Mozarabiquei  adj.  moza- 
rabicii,  vd.  prcc. 

MuablCi  adj.  raişcătoriu,  ue- 
constanfe,schirabătoriu,p.M.f. 

MuancCi  f.  mus.  schimba- 
rea unei  note  într'alta. 

(''  Muche-pot,  ((^/i>.  in  as- 
cunşii, vd.   Mhssi^v. 


\\\  L 


(Hi 


MVL 


Mucilage,  ui.  substanţă  vis- 

cosA.  [viscosii. 

Mucilagineux,   eu.şe,  adj. 
Mucite,  )u.  Ud  sare. 
Mucosite,  t°.  mucositate. 
Mucronif' ee,  ari j.  bot.  mu- 

cronatu,ter minaţii  priiitr'unu 

virfu  subţire. 
Mucus,  })i.  vd.  muconilc. 
Muej  f,  schimbare    de  păru, 

fi»*  penne  ele.  (năpîrlitu). 
Mu6,  re,  ac/j.  care  ş:  schimba 

pânilu,  pennelo  etc. 
Mile*)  ctte,  adj.  mulu. 
Muettey  I'.  s.  »K(e.  tintoriii, 

cortu,  unde  se  înttlnescii  vî- 

natoriî. 
Mufief  iH.  Iif)tu.  [f-onea. 

Muflieri  //(.  hot.  plantă  per- 
Muffi,  m.    capulii    religiuniî 

niahometane. 
MugC)  Dl.  unii  pcsce  mariuu. 

Şi  Dtugil  s.  inalet. 
Mugir,  v.  n.  a  mugi. 
Mugissant,  e,  adj.    nuigi- 

forifi,  care  mugesce. 
Mugissementy  m.  mugitîi. 
Muguet    m.  bot,    plantă  de 

primăveră    cu    llorî  albe  o- 

doranţi. 
Muguety  )n.    spegiă  de  at'tă 

(abubă)  la  copiT. 
Mugueter,  v.  n.  a  l'ace    pe 

plăcutulu,    |te    amabile,    pe 

galante. 
Muidf  rn.  inodiîi,  vechia  me- 

sură    de    capacitate    pentru 

licidT. 
Mulatrei  m.    esse,  f.  mula- 
tru, născutu  dintr'uă  alba  şi 

unii  indianu,  seu  din  contra. 
Muie,  f.  vechia  încăleiăminte. 
niuley  r.  mula,  catiră. 
Mufes,  f.  i>l.  inflăture  ia  căl- 
câi u. 


Mulet,  m.  niulu.  catii-îi.  ^'d_ 

.şi   ninijc. 
Muleter,  v.  a.  jur.  a  multa, 

condenma     la     uă    pedepsii 

(globi). 
Muletier,  m.   conductorulu 

uuuî  mulu,  unui  catîrii. 
Mulette,  r.  locu  unde  şedu 

passerile  de  predă. 
Mulon^  m.  grămadă  de  sare- 

pe  malulii  mării. 
Mulotj   )».  şorece  de  că m pix. 
Multicapsulairey  adj.  bot. 

multicapsulariu  ,    cu    multe 

capsule. 
Multâcaule,  adj.  bot.  multi- 

caule,  cu  multe  rădăcine. 
Multifidey  adj.  bot.    divisu. 

adincij    in    maî    multe    seg- 

minte. 
MuitiflorCy    adj.  bot.  mul- 

tidoru,  cu  llorî  numero.se. 
Multiforme,  adj.  multifoi-- 

me,  cu  maî  multe  l'orme. 
Multilatere,  adj.    multila- 

terii,  cu  multe  laterî. 
Multilobe,  ee,  adj.  bot.   cu 

multe  lobule. 
Multiloculaire  ,    adj.    cu 

maî  multe  logiuril,  locuri. 
Multinome,   vd.  polynOrne.. 
Multipartiy  ie,  adj.  bot.  di- 
visu în  lamine,  in  fâşie. 
Multiple,  adj.  multiplu,  m. 

numeru.  care  conţine  esactu 

de  căte-va  orî  unii  altîi  nu- 
meru. 
Multipiiable,  a<lj.  ujultipii- 

cabile._  cate  te  pote  îmmulţi.. 
Multipfiant,    m.  care    face- 

se  se  vedă  maî  multe    ima- 
gini de  acel'aşî  obiectu. 
Multiplicande,  m.  mat.  nu- 

m6ru  de  muitiplicatu,  de  îm- 

mulţitii. 


MUX 


OK 


MLR 


MuitipiiGateury  m.  mal. 
rnultiplicatorîi,  immulţitoru. 

Multiplicationf  f.  inultipli- 
t;aţiune,  imniuUire. 

MaltiplicitCi  1'.  niultiplici- 
inU\  nuineru  mare,  infinitu, 
de  lucruri  diverse. 

Muitiplier,  v.  a.  a  multi- 
plica, iramulţi  ;  v.  u.  seu 
retl.  a  cresce  ia  numeru,  se 
iui  mulţi. 

MulfisiliqueuXi  case,  adj. 
hol.  cu  inulie  învelişiurî. 

Multitudey  f.  mulţime;  mare 
niuiicru  de  omeni,  poporulîi. 

Multivalve,  f.  şi  adj.  multi- 
valvu,  cu  multe  valvule,  com- 
puşii din  ma:  multe  buccăţe 
de  coquile  şi  flori. 

Municipali  ale,  adj.  munici- 
pale, de  municipalitate  ;  găr- 
ile—e,  soldaţi  însărcinaţi  cu 
poliţia  in  Paris. 

Municipaliser,v.a.  a  stabili 
re^rimele  :r.unicipale. 

Municipal ite,  1'.  municipali- 
tate,corpulu  ofiiciariloru  ;y:u- 
nicipalîjlocalele  unde  sunt  eî. 

RSunicipef  m.  municipiu^  o- 
raşiii  allîi  Italieî,  care  par- 
ticipea  la  dreptulii  de  cetate 
romană,  conservăndCi  însă 
legile  selle  proprie,  la  anticî. 

Munificence,f.  munificinţă, 
Tirtute  care  ne  duce  se  fa- 
cemu  marT  liberalităţî. 

Muniry  v.  a.  a  premuni,  îngriji 
cu,  yar)iir,  jjourvoir. 

Munifioni  f  muniţiune,  pro- 
vi.siune  de  lucrurif  necessarie 
Mitruă  armată.  Fain  de — , 
pane  ce  se  distribuesce  sol- 
daţi lorii. 

MunitionnairCf  m.  cellu  ce 
procură  muniţiunî  trupelorîi. 


Muphti,  V,].  Mufti 

Muqueuxycuse,  adj. xhcosă, 
cu  mucilagine. 

MuPi  m.  murii,  didu,  fly.  pro- 
tecţiune.  G7'os — .murulu  te- 
melie! ;  —  d'appui,  murii 
în.llţatii  de  apprope  trei  pi- 
ciore.  Mettre  o/n  jned  du — , 
a  constrînge  se  iea  unii  păr- 
ţi tu. 

Mâr,  c,  ad'.  coptij,  maturu. 

Muraille,  f.  niuru,maî  alessu 
muru  grossîi  şi  înalţii  ;  par- 
tea stîaceî  pe  care  se  resămă 
.stratulii  de  cărbunî  (l.i  mi- 
nere de  cărbunî). 

Mura!,ev(rf/.raurale,de  muru. 

Mure,  r.  iiîură,  dudă.  Vd.  si 

'lllU)'OH. 

Mâremeni,  adv.  cu  matu- 
ritate, cu  multă    refles-siune. 

Murene  y  f.  murenă,  unu 
pesce  marinii  dintre  apocli. 

Murer,  v.  a.  a  încuugiura 
cu  muri,  astupa  cu  muru. 

Murexy  m.  diverse  speţie  de 
coquile  univalve. 

Muriate,  m.  chem.  chiori- 
dratu. 

Muriatique,  adj.  muria- 
ticu  Acide — -^  nume  vechiu 
pentru  acidtdu  chlorhydrl- 
qiie. 

Murie,  f.  salainură. 

Murier ,  m-,  morii  negru, 
dud  li. 

MuriquCf  ee,  adj.  bot.  mu- 
ricatu,  copperitu  cu  ghimpi, 
precum   îriciulu. 

MArir,  v.  n.  a  .se  coce ;  v.  a. 
a  face  se  fiă  copţii. 

Murmure  ,  m.  murmuru, 
«gommotu  surdu  şi  confusu. 

Murmurer,  v.  n.  a  mur- 
mura. 


MUS 


OIH 


MUS 


Muron,  ni.  Iructii  de  mără-    I 

cinî.  Şi  mi'tre  sauvage.  \ 

Murrhinj  e,  adj.  şi  m.  (va-    • 

se — ),    vassii  antieu    de    uă    j 

composiţiune  necunnoscută.  ' 
Muruc'ica,  m.  uâ  plantă.  \ 
MusaghiB,  m.    mith.    con-    i 

ductord  r.llu  musel  >ru.  j 

Rlusaraigne,  />t.  micu  ma-   ! 

miferij  in^eclivoru. 
Musard,  e,  adj.  şi  m.  care 

şî  peide  limpulu  cu  nimicuri. 
Musarderiei  f.  musardise, 

caracterti  de    musard,    vd. 

pre  .  i 

Muşc,  m.    nioscu,    perfuraii 

trassii  deJa  animalele  cu  a- 

cestîi  nutriH.  Şi  portc-iausc. 
Muscade,  f.  s.noix — ,  gră- 
unte    lorte    aromaticii ,    o- 

dorante.  fperă. 

Muscadelie,    r.    spec-iă    de 
Muscatiet,  »v.  vinu  ca  ceilu 

de  temeio-îă. 
Muscadier,  tu.  arbure  lau- 

rineu  care  produce  muscade. 
Muscadin,  m.  mică  pastilă 

cu  iinscu.  [vd.  vorbă. 

Muscardin,  m.  micîl  loir, 
Muscardine,  1".  morbu  ailu 

găndaciloru  de  mătasse. 
Muscariy  rn.  uă  planta  bul- 

l)6să. 
Muscat,  in.  muscata,  tăme- 

iosă,  struguri  s.  vinii  muscat. 
Muscle ,    m.     muschiii    (de 

carne). 
Muscle,  ce,  adj.  musculatu, 

cu  muşchii  bine  pronunţaţif. 
Musculaire,  adj.  ma^chui- 

lare. 
Muscule,  m.  musculu,  ma- 

chină  de  resbelu  la  antici. 
WluBcu]BuXfeuse,  adj.  mus- 

cuiosu. 


Muse,  f.  mith.  musă.  Cha- 
cune  d'is  neuf  deesses  qui 
preaidetd  aux  arls  liberattcg. 

Muse  au,  m.  botîi,  gura  şi 
nasulu  unorii  animali. 

Musee,   oi.  rauseil. 

Muse'er,  v.  a.  a  pune  bot- 
niţă unui  animale,  emmn- 
seler. 

Museliere,  1'.  botniţă. 

Muser,  v.  n.  a  şî  perdetim- 
pulii  cu  nimicuri,  .s'.owu.ser 
a  des  riens. 

Musero'le,  f.  parte  din  frine 
d'assupra   nasului. 

Muselte,  f.  unu  instrumentii 
musicale  cămpeuu. 

Musâuin,vd.  Musee, — d'his- 
toivr-  naiur  dle,  dela  1793  îr 
locii  de  Jardin  des  Plantcs 
din  Paris. 

Mu  sica  I,  e,  adj.  musicale, 
de  iiiusică.  PI.  musicaux, 
p.  usit. 

Musicalement ,  adj.  in 
modîi  musicale,  conforme 
leguleloru  musiceî. 

Musicien,  m.  cnne,  f.  mu- 
sicante. 

Musico,  )/K  în  Ollanda  ca- 
fenea pentru  po  orulu  de 
je  sii,    unde    cântă    mu.sica. 

PI.  7WI\ 

Musif,  s.  mussif,  vd.  or. 
Musique,  f.  musică,  Science 

qui  trăite  du  rapport  et  de. 

l'accord  des  sons. 
Musiquer,    v.    n.    a    cânta 

musică. 
Musophage,  ni.  nat.  gena 

de  passerî  silv.  fruşivore. 
Musque,  ee,  adj.  perfumatîi 

cu  moscu.J5oeM/' — ,  bisonulii. 
Musquer,  v.  a.   a    perfuma 

cu  moscu. 


MUT 


r,r 


MYR 


''  Musse-poty  vd.  iii-m 

MussePj  V.  n.  s.  se  musuer^ 
a  se  ascundii(t"ec/i./.  A  mus- 
■•<e-pol  (şi  corruptu  â  mu- 
che-pot ),  in  ascunsfi,  eu 
cachetti'.. 

Mussitalion,f.  deliriCi  mur- 
murantf^,  mişcare  particula- 
riă  a  lahieloru  bolnavului  in 
friRurî  atassice,  tifoidî. 

Mustelle,   f.  spe? iâ  de  jies^e. 

Musulman,  m.  iuu-<ulmanu. 

Musurgiej  f.  mas.  arte  de 
a  faceusucuvenibile  decon- 
sunanţe  şi  di-<sun  .nţe. 

Mutabi!ii6,  f.  schimbăciune^ 
calitatea  lucrului  schimbâ- 
toriu,  variabile.     îgănojăviiiî. 

Mutacismey    ni.  speţiă    de 

Mutage,  m,  oppritulu  fer- 
raintjliuniî  mustului. 

Muialidni  1.  schimbare,  re- 
Yoluţiune.    [ţiunea  mustului. 

Muter,  V.  a.  a  oppri  ferminta- 

Mutilation,  f.  mutil.iţiuuc, 
ciuniire. 

MutilaireSy  f.  pi.  insectp  i- 
menopt.  în  cari  femininele 
n'aii  aripe.  [(ciunti). 

Mutiler,     v.     u.     a     mutila 

Mutini  e,  adj.  obstinata  (i- 
nacciu) ,  opiniâtre,  entetă, 
piquant. 

MutinePi  v.  n.  .s.  se  mutiner, 
a  .se  obstina,  a  şî  pune  in 
necasu,  se  depiter,  s'irriter. 

Mutinerie)  f.  sediţiune,  res- 
colă,  obstinaţiune,  inatu. 

Mutisme,  m.  vd.  m-m. 

Mutitei  f.  nautismu,  arauţelă. 

Mutualitâ  f  f.  mutualitate, 
schimbu  reciprocu. 

Mutuely  elle,  adj.  mutuale, 
reciprocii..4ssM>"««C(S-  ie^as- 
securnntă  mutuale^    în    care 


j       proprietarii    se    assigură    u- 
I       nulii    pe    aitulu    conj-a   in- 
cendiu. 
I  Mutue  lemenl,    adv.    niu- 
j       tuale,    UDuiu  pe  altulîi,    re- 
I       ciiJiocil     [chitectura  dorică. 
j   Mu  talei   r.  ornanit-n  ii  de  ;ur- 
j   My  'fl^'e,  **(.  seu  inyugruin, 
I        uă  plaută  (TLicirerâ. 
I  Mycetologiej  f.  tractata  de 
I       bureţi. 
Mydriase,    t.    slăbiciune    a 
vederii  provenită    dm    dila- 
taţinnea   piipileî. 
Myocep  tale,  f   intlătură  la 

ochiu.  Şi  tnyocephalon. 

Myodynie  i     f.     durere    de 

niiisclii.  [lirabeî. 

M/og1os8e,f/i.  muschiu  allu 

Myographie,  f.  rcpresinta- 

ţiune  a  iiuischiloru. 
Myologie,  L  tractatu  despre 

muşchi,  in  anat. 

Myope,ar/_/.şi  siist.  miopii,  cu 

vedere  scurtă.  [scurţii. 

Myopiej  f.  miopismu,  vedere 

Myosiej  f.  med.  contracţiu- 

ne  permaninte  a  pupilei. 
Myosîte,  f.  myositie,  intlam- 

luaţiune  a  muschilorfi 

Myosotis,   rn.    bot.    mioso- 

ii«,  plantă.  Vulgari  ii  oreille 

de  souris,  ne  tn'oubliez  pas. 

Myoiiliie,    t'.  facultate  de  u 

mişca  şi  a  contrage  muşchii. 

Myotomie  ,    I.    dissecţiunea 

muschilorii,  (in  iinat.). 
Myriadej  f.  miriade,  numeni 

de  (lece  miî. 

Myriagramme ,    m.    AeiC& 

mii  de  grame,  apprope!2l)'/, 

tivre^.  [litri. 

Myrialitrey  rn.  dece  miî  de 

Myriametrey   nt.  miriamt'- 

tru,   lO.rMX)  metre. 


MYS 


OiS 


MVZ 


Myriapodei  m.  5.  myrio- 
pode,  insectă  cu  numerose 
piciore. 

Myriarei  (**.  «lece  iniT  de 
m-cs  s.  kiloni.  pătraţii. 

Myrmeciei  vd.   Verrue. 

MyrmecophageiHt.  insectă 
care  se  nutresce  cu  furnice. 

Myrmidonf  m.  vd.  mirmi- 
>lon. 

Myroboianj  m.  numele  raaî 
multora  fructe  farmaceutice, 
carî  vinii  din  America  .şi 
Indie. 

Myrobolanier,  m.  arbur»^ 
totâ-deuna  verde,  care  pro- 
duce miirobolans,  vd.  prec. 

Myroboiant,  e,  adj.  mira- 
culosu,  minunaţii,  neol. 

Myrrhej  f.  gumă  odorante  de 
fMlsdmodcudron  myrrha  , 
din  Arabia. 

Myrrhis,  m.  uă  plantă  me- 
dicinale. Şi  cerfeuil  musque, 
cicLitaire  odoranie. 

Myrthe,  jn.mirtii,  arburelti 
totii-deuna  verde,  care  era 
consecratu  Veneriî. 

Myrtif ormey  adj.  în  forma 
foieî  de  mirtii. 

Myrtiiley  f.  bot.  mirtilii.  Si 
myrtil,  aireUe. 

Myrtoidei  adj.  bol.  care  se- 
menă  cu    mirtulu. 

Mystagogicy  f.  instituţiune 
in  unele  mi.stere  ale  antici- 
tiiţiî. 

Hlystagogue,)».  mistagogu, 
preoţii  care  iniţia  Ia  unele 
mistere,  la  Grecii  antici. 

Ntystej  m.  iniţiată  la  micele 
tuistere  ale  Ce.-eriî. 

Mystere,  m.  culţii  .secreţii 
în  polittismd;  misterii,  taină 
în  rdig.  chrest.    TVr/Ve.s  re- 


velees,  dont  le  fond  est 
inaccesit'ible  â  la  r'aison  hu- 
maine. 

Myst^rieusement  y  adv. 
misterioşii,  în  taina;  în  se- 
creţii. 

Mysiei*ieuXy''u,s&,  adj.  mis- 
terioşii, care  conţine  unii  se- 
cretă, tainicii. 

Mysticismey  in.  misticismii, 
amore  de  mi.^tică.  Cercetare 
profundă  în  faptii  de  spiri- 
tualitate ;  taine. 

Mystificateur,JH.  cui  place 
si'  niistitice. 

Mystificatioiiy  i.  mistifica- 
ţiune,  vd.  nvm. 

MystifiePy  v.  a.  a  mistifica, 
abusade  credulitatea  cui-va,, 
câ  se  rida  de  dînsulu. 

Mystiquei  adj.  misticii,  fi- 
guratu,alegoricu.  Testament 
— ,  testam,  secreţii  sub  sigilCi- 

Mystiquement,  adv.  mis- 
ticii, după  scnsulii    misticii. 

Mystre,  m.  raesură  de  capa- 
citate la  Grecî. 

Mythey  m.  mitii,  particula- 
ritate a  fableî,  narratu  mi- 
tologicii. 

Mythiquei  adj.  de  mitologia. 

MythologiCf  t.  mifologiă.  Is- 
toria fabulosă  a  deilorii,  e- 
roilorii   antici. 

Mythologiquey  adj.  mito- 
logicii. 

Mythologistei  //'.  s'.  iinlho- 
logigae,  scriptorii  assupra 
mitologiei. 

Mythutithej)/t.mitulitCi,  uaîî 
pesce  fossile,  nioule  fossUe^ 

Myurey  adj.m.  med.  PouU 
,  pulsii  care  bafe  din  ce 
in  ce  maî  slabii. 

llllyzîne,f.«aY.s:cnu  de  insecte- 


XAG 


HI  ii 


XA?( 


IST 


N^  in.  n.,  uoa  din  cou.sunaaţi. 
—  Elle  est  du  genre  lerai- 
■in  d'apres  l'ancienne  appel- 
lafiou,  qm  prononce  ei/ ne, 
«r.  du  genre  masculin  d'a- 
pies  la  nouvelle,  qui  }ii*o- 
nonce  ne. 

Nay  ut.  seu  imyi,  spegiă  de 
laurii. 

Nababy  m.  principe  indiunu. 

Nababief  t.  territoriu  sup- 
pusii  unui   nabab.         [fam. 

Haboti  m.  e,  f.  forle  piticîi, 

Nacaraty  adji.  nevar.dacvi- 
lofe  loşiă  disehisă  (între  ci- 
rt^'re  şi  roşă). 

Nacelley  f.  navicelă,  micu 
bastinientu   de    navigaţiune. 

Macre,  i'.  nacru,  sidef,  co- 
quila  din  Ind.  orient. 

Macre,  ee,  adj.  nacratâ,  de 
ijidef,  câ  sidefulfi,  perlatus. 

Nacrer,  v.  a.  a  du  lustrulCl 
sidefului. 

Nadir,  m.  nadir,  puntulu  ce- 
rului care  este  verticale  sub 
piciorele  noslre  (arabiculii 
nadhoraj. 

Naffe,  f.ean  de-—.,  .•^eu  ea  a 
de  senteui',  apă  a  cuî  base 
<^.ste  Horea  de  portocală,  aqaa 
itaphae.  Vd.  oranger. 

Mage,  f.  usitată  in  locuţiu- 
nile :  (V  /((  uage,  innotu,  in- 
iiotăndu  ,  se  jetcr  ă  la — ,  a 
se  arunca  în  apă,  că  se  în- 
•ote,  en — ,  plinu  desudore. 

Nageant,  e,  o.dj.  bot.  intinsu 
peste  apă.  [notu. 

Nagee,  f.  spaţiu  percursCi  îu- 

Mageoire,  f.  natatoriă.  aiipa 
keiC'jlui. 


Nager,  v.  n.  a.  innofa  :  vd. 
.şi  ranier. 

Nageur,7)i.eu.'<'e,f.  înnotătoru. 

Naguâre,  adv.s.  nagtieres, 
cu  pucinu  înainte,  do  cur- 
r ind  li. 

Naîades,  f.  mUli.  naiadî, 
nimfe  ale  făntăneî. 

NaYf,  naive,  adj.  graţiosii,  in- 
spiraţii de  sentimentă  natu- 
rale, fără  artificiu,  simplu, 
.sa».s  fard,  fianii  detour. 

Nain,  e,  adj.  şi  sust.  pitică. 

Naissance,  f.  aascere. 

Naissant,  e,  adj.  care  se 
nasce. 

Naître,  v.  n.  a  se   nasce. 

Naîvement,  adi'.cu  simpli- 
tate, fără  artificiu. 

NaYvete,  f.  ingenuitate,  sim- 
plitate naturale  si  plăcută, 
ingenuite. 

Nan,  m.    muscă  de  Laponia. 

Nanan, /H.  sacharicale, /'am. 
vd.  friandisef!. 

Nangueur,  m.  spegiă  de  ga- 
selă  în  Seneg  d.  Şi  nanguer. 

Nankin,/)2.  păndă  de  unu  gal- 
bine  particularii  dela  Nankin, 
oraşiil  allil  Chinei. 

Nankinette,  f.  specia  de 
păndă    u.şioriă. 

Naniia,  f.  plantă  amor. 

Nansouk,  in.  nansuk,  uă 
fruraosă  muselină. 

Nantir,  v.  a.  a  assiguraprin 
emanetii,  emaneta.  Se—,  a 
lua  ce-vii  că  /iindd  allCi  .seu, 
a  şî  procura  unii  lucru  [)an- 
tru  precauţiune. 

Nantîssement,//*  .enianetil,. 
tiiuanelarc. 


NAR 


(i'jn 


NAT 


Napace,  ee,  adj.  de    lornia 

nnpuluî. 
Napee,  f.  mith,  napea,  nimfă 

a  munţilord. 
Napelj  m.  napelu,  vd.  acunit. 
Naphiaiînei     f.     naftalină. 

Substanţă  estrassă  prin  dis- 

til.iţiune  din  cărbuni'  de  pă- 

mintu,  din  (joudrun. 
Naj)  itej  m.  bitiime  transpa- 

rinif  şi  forte    inflam inabile. 
Napoleoni  m.  napoleonu. 
NappCy  f.    mesă    de    păndă  ; 

laciă  pentru  prepe  iţe. 
NapperoHy  m.    mică    mesă 

de  pândă,  ce  se  aşşedă  peste 

nappe. 
Narcissey   m.  narcissu,  uă 

plantă    amarilideă,  flg.  omu 

inamoratu  de  persona  sa. 
Narciss6,  ee,  adj.  s.  nar- 

cissoide,c»ve  semenă  cu  nar- 

cissulu. 
M  arcotineyf.narcotină,prin- 

cipiu    cristalibile,    alcaloidii 

eslra.ssu  din  opiii  dissolutri. 
liarcotiquei  adj.  narcoticii. 
NarcotÎ8ine,m.Darcotismu, 

addormire;  înveninare  prin 

narcotice. 
Nardy  m.    nardîi,    speţiă  de 

levantă  cu  odore    forte  plă- 
cută. Parfum  des  anciena. 
Narguey    sust.  nevar.   de.s- 

preţu  pentru  unu  lucru. 
NarguePy  v.  a.  a  înfrunta  cu 

despreţii,  fam. 
Narguillci    m.    nayg'iUleJi, 

nergh«^lea,  pipă. 
Nariney  f.  n^ră.     f  reţîi,  ruse. 
Narquois,m.  şi  adj.  finu,  şi- 
Narrateur,    m.   narratoru, 

povestitorii. 
Narratif|tve,  adj.  narralivu. 
Narration,    f. '  narraţiun<^ 


recitaţiune    istorică,    poves- 
tire. 
N  arrej  m.  narraţiune  scurtă. 
Narrer,  v.  a.  vd.  raconter. 
NarteXi  m.  porticu  în  bise- 

ricele  vechie 
NaPval|  m.  s.  nervul,  ceta- 

cou    înarmaţii  de  unu  dinte 

forte    lungu.  Şi   licorne   de 

mer. 
Nasalf  e,  adj.  gram.  nasale, 

care  se  pronunţia  din  nasâ. 

PI.  nastd^. 
Nasalementy  adv.  cu  unu 

sunetîi  nasile.  [tere  nasalî. 
N  jsalitâ)  f.  calitatea  unei  li- 
Nasard,  m.  căntu  de  orga- 

natu,    care   imită   vocea    o- 

muluî. 
Nasardej  f.  lovitură  cu  de- 

gitulii  {chiquenaude,  bobir- 

nacu),  pe  nasil. 
Nasarder,    v.  a.  a  lovi  cu 

degitulu  pe  nasu.  [raaiî. 
Naseau,//t.nară  a  unoru  ani- 
Nasiy  m.  preşedinte  din  san- 

hedrirn,din  sinedriu,  la  .ludei. 
Nasillard,  e,  adj.  care  vor- 

besce  pe  nasu.  Şi  nasomte. 
NasilleriV.n.  a  vorbi  pe  naşii. 
Nasilleur,  m.  euse,  f.  care 

vorbescc  pe  nasu.  [>iasiHer. 
Nasillonnery  v.  n.  dim.  din 
Nasitopt,    m.    vd.    cresson 

alenoi^. 
Nassati  m.  căntu  de  organe. 
Nassey  f.  speţiă  de  coşiud^ 

beţe    de    răchită    pentru    a 

prinde  pesce. 
Nataly  e,  adj.  natale,  unde  e 

cine-va  născuţii. 
Natantf  0,  adj.  bot.  care  plu- 

tesce  pe  apă.  La  fem. 
Natation,  f.  nataţiune,  înn»- 

larc. 


NAT 


n2l 


NAU 


Natatoirey  adj.  natutoriii, 
care  seivesce  la  inuotatu. 

Nates,  m.  ]>l.  tubercule  la 
cerbi. 

Naticej  t'.  nat.  moluscă  iu- 
nntăiore.  Comp.  nerite,  gas- 
teropode nugetir. 

Natif f  ive,  adj.  nativu.  Se  dice 
<le  ţerra  unde  s'a  uăscutu 
cine-va;addussu  din  nascere; 
or  — ,  argent  — ,  auru,  ar- 
L,qntu,  scossii  purii  din  mi- 
nerâ.  [păgânii. 

Natioiiy  i".  naţiune.  Les —  s, 

National,  e,  adj.  naţionale. 

Nationaletnent ,  adv.  in 
moHii  naţionale,prin  ordinea 
naţiuniî. 

Nationaliser,  v.  a.  a  face 
naţionale,  ueol. 

Nationa  ite|f.  naţionalitate, 
caracterii  naţionale. 

NatîvîlCif.nascere  [in  biser.J. 

Natron,  m.  s.  nat  rum,  na- 
tru,  carbonată  de  sodă  cris- 
lalitu,  sare  alcali  naturale. 

Nattai  f.  cliir.  spegiă  de  stea- 
1om.  Vd.  broncocele. 

Natteş  f.  rogojină  ;  şiuviţă. 

NattePy  V.  a.  a  ^sşterne  cu 
rogojină;  împleti  şiuviţe. 

Nattier,;H.  care  face  şi  vinde 
rogojine.  [nuditate 

in    Natura!ibuS|    adv.    m 

Naturalisation,  f.  indige- 
natei, concessiune  de  drep- 
turi civilî  unui  streinu. 

NaturalisePi  v.  a.  a  face 
indigenu,  a  concede  unui 
.streinii  drepturi  civi  î. 

Naturalisme,  m.  natura- 
lismii,  calitatea  lucrului  pro- 
dus.su  printr'uă  causă  natu- 
rale. 

Naturaliste, m.  naturalistu, 


cellu  ce  .se  occupă  de  isto- 
ria naturale. 

Naturalite,  f.  starea  celluT 
ce  e-te  naturale  dintr'uă 
ţerră. 

Nature,  f.  natură,  tote  lucru- 
rile create;  ordinea  univer- 
sului, puter  a  care  a  stabi- 
liţii .şi  menţini!  acesta  ordine; 
principiii  intrinsecă  allă  ac- 
tivităţii Jiinteloru  ;  proprie- 
tate a    fiă-că-iî  liinţe,  lire. 

Naturel,  ellc,adj.  naturale, 
conforme  natureî,  firesce. 

Naturel,  m.  lăcuiforti  ori- 
ginarii! dintr'uă  ţerră  (maî 
ale«su  la  pi.) ;  inclinaţiune, 
caracterii  naturale,  lire.  Au 
— ,  după  natură. 

Naturellementi  adv.  prin 
impulsii  na!u'ale,  firesce. 

NaufragCj  l<^.  naufragiu,  in- 
necăciune  (unei  na  vi). 

Naufrage,  e'e,  adj.  naufra- 
giată, care  a  lăcutu  nau- 
fragia. 

Nauf  rager,v.  n.  a  face  nau- 
fragiu, se  inneca,  neol. 

Naufrageifx  ,  eune,  adj. 
naufragiosu,  fecundă  in  nau- 
fragie,  in  înnecăciunî,  vech. 

Naulagei  ui.  inchiriutulă  u- 
neî  luntri ;  ceaa  ce  plătesce 
căletorulă  pe  nave.  .^i  fret. 

Naumachie,  f.  naumachiâ, 
represintaţiune  a  unei  lupte 
navali. 

Nauseabondi  e,  adj.  care 
causedă  nauseă   (greţă). 

Nautile,  m.  nautilu,  testaceu 
univalvă  cu  maî  multe  ce- 
lule. 

Nautique,  adj.  nautică,  de 
navigaţiune. 

Nautonnier|/n.  i^re,  f.  con- 


NKA 


NT-:f; 


(iuctoruiii    unei  luntri,  unei 
navî,  luntraşid. 

Navalf  e,  adj.  navale,  rela- 
tivii la  navî  de  resbelă. 

Nav^e,  f.  împlătura  (încăr- 
cătura) unei  navî. 

Navety  711.  napd,  plantă  cru- 
ciferă. 

Navette,  f.  rapiţă.  Comp. 
navet  sauvage,  chou  navet. 

Navettey  f.  unu  instrumentii 
de  ceprădari,  cădelniţă. 

Naviculairci  adj.  uavicula- 
riu,  în  forma  unei  navicule, 
uneî  mice  navî. 

Navigablej  adj.  navigabile^ 
jilutitoriu. 

Navigateur,  m.  navigatorii, 
plutitorii.  [plutire. 

Navigatioiiy  f.  nuvigaţiune, 

Naviguer,  v.  n.  a  naviga, 
pluti,  ămbla  cu  navea. 

Naville,  f.  inicu  canale  de  ir- 
rigaţiune  a  solulur,  usitatîi 
principale  în  Sudîi. 

Navii*e,  ;/?,  nave,  corabia,  de 
mare.  Comf).  vaisseau,  b'i- 
timeiil. 

Navrant,  e.  adj.  forte  în- 
tristători Ci,  deplorabile. 

Navrer,  v.  a.  a  vulnera,  răni; 
a  întrista  protundu,  affliger 
exlrdmement. 
.  Nei  adv.  nu.   Ne   pax   faire. 
a  nu  face; — jamais,  nicî-uă- 
dată. —  Ne  est  la  plus  faible 
(Ies  negations  ;  ne  point  est 
la  plus  forte ;  ne  pas    tient 
le  milieu. 
'Mcj  ee,  adj.    născutu.    II   est 
—prie,   e   din    nascere   ru- 
gaţii,  n'are   cine-va    nevoia 
s^lu  invite. 
.NâanmoinSy  adv.  cellii  pu- 
cinu,cu  tete  acestea,/70((W«»7. 


N6ant|  m.  nimicu,  c«aa  ce 
nu  essiste,  non  existence. 

Nebu^^y  ee,  adj.  nebulatii, 
în  formă  denorî(la  arraăr.). 

N^buleusCi  f.  stea  nebulosă. 

Nebuleux,  euse,  adj.  nebu- 
losii,  întunecatu  de  norî. 

N^cessairey  adj.  necessa- 
riii,  trebuinciosii ;  m.  necea- 
.sariii,  cuthiă  pentru  căle- 
toriă. 

N^cessairement,  adv.  de 
necesse.  necessariu. 

Necessitante,  adj.  f.  ab- 
solută şi  nedispinsabile,  (/."d'^c 
— ,  graţia  necessitanto,  care 
constringe  .şi  redică  liber- 
tatea. 

N6cessit6,  f.  necessitate,  pu- 
tere irresistibile,  trebuinţă, 
indiginţă.  De—,  necessariu. 

N6cessiteP|  v.  a.  a  neces- 
sita,  face  necessariu,  a  essige, 
a  cere. 

N6cesslteuX|  euse,  adj.  ia- 
diginte,  .-ăracij.  Comp.  pau- 
vre. 

hec  plus  ultraj  m.  ter- 
minu  preste  care  nu  se  pote 
trece.  [secte. 

N^crobie,    f.   genii   de  in- 

N^crologe ,  m.  necrologii, 
registru  de  numinile  episco- 
pilorîi  etc.  defunţi,  morţi. 

N^crologiCi  f.  necrologiă, 
notiţă  assupra  unuî  individu 
repausatii  de  currîndii. 

Necrologiquei  adj.  necro- 
logicu,  de  necrologie. 

N^cromance,  f.  s.  necro- 
piancie,  (mal  usit.),  pre- 
tinsă arte  de  a  deştepta  mor- 
ţiî,câ  se  revelede  fiitoriulâ  etc. 

N6cromancienţ  nx.  enne, 
f.  fi.  nerjromancieii^  care  se 


NEC 


XK(i 


occupâ  de  iiecromancie. 

N^cromant,  )n.  seu  negro- 
inant,  cellu  ce  esercitu  r^e- 
rromancie. 

Nâcrophore,  m.  genu  de 
insecte. 

Necropole, f.necropole.  Vas- 
ta suterrană  destinată  pentru 
sepultură,  la  Egi(>t.  ant. 

Necrosei  f.  tned.  necrose, 
inoi-tificaţiune  a  osseloru. 

Neciaire,  m.  partea  flori- 
lorij  din  care  albinele  tragu 
succulu  loru. 

Nectar,  m.  nectaru.  Băutu- 
ra deilorii  fableî. 

NecVopode,  adj.  Se  dice  de 
unifibie  şi  cetacei. 

Nef,  t.  poet.  pentru  navire, 
uave.  Partea  bisericeî  dela 
iişia  ])rincipale  păn6  la  choru. 

Nefastei  adj.  netăstu.  Senu- 
mia  la  antici  dilele  conse- 
crate  i-epausuluT. 

Nâfiei  f.  mespilu,  unu  fructii. 

N^flier,  m.  arbure  rosaceu, 
care  produce  mespilO. 

Nâgatifi  ive,  adj.  negativu, 
care  esprirae  negaţiune. 

N6gation,  1'.    negaţiune  (tă- 
i^ădueiă);  ijrarii.xovhu  nega- 
tivă. 
Negative,  f.  negativă,    pro- 
|iosiţiune  care   negă;    parti- 
culă care  negă  (tăgăduesce). 
Negativement,  ado.  nega- 
tivu,    prin    negaţiune    (prin 
tăgăduelă). 
Neglige,  m.  neglessîi.  Starea 
unei  persone   neparate   (ne- 
gătite), nonchuiance.  In  plct. 
negliginţă  plăcută,  opp.  fini. 
Negligeable,  adj.  nat.  care 
se  pote  neglige.  [gintă. 

Negligement,    m.  t.  negli- 


Negligetnitient,  ad.:.  cu  ne- 
gliginţă, neîngrijiţii. 
Negligence,    f.    negliginţă, 
neingrijire,  lipsă  de  applica- 
ţiune.  Comp.  nonchalance. 
Negligenti  e,  adj.  negligin- 
te,    neinarijitoriu ,    ttoncha- 
laut. 
Negliger,    v.    a.    a    neglige, 
neingriji ;  nu  cultiva,  nu  con- 
sidera. 
Negoce,  ut.  conimei-ciii,  ne- 
goţii,  vd.  trafic,  commerce. 
Negociable ,  adj.   negoţia- 
bile,    care    .se    pote   negoţia, 
tracta  in  affacei'î  (de  eft'ect* 
I       publice). 

N^gociant,    m.   cotnrnerci- 

I       ante,  neşuţătorii,  cu  redicata. 

j  Nâgociateur,    ■/«..   irice,  t. 

\       negoţiatorîi,    însărcinaţii    se 

'       tractede  ua  afl'acere   în  pro- 

ieclu  şeii  în  discussiune. 

Nâgociation,  i.  negoţiaţlu- 

ne,     tractaţiunea    uneî  iviYn- 

ceri. 

Negocier,  v.  a.    a    negoţia, 

i       tracta  uă   allacere :    v.  n.    a 

I       lace  connnerciu.  Comp.  tra- 

fiqaer,  faire  nec/oce. 
;  Negre,  m.  neiiresne,  f.  ne- 
gru, servii  negru. 
I  Nâgrepelisse,  m.  materia 
]  de  bumbacii  fabricată  în  o- 
raşiulii  cu  acestii  nume,  la 
I       Montauban. 

'  Nâgrerie,  f.  locii  unde  lu- 
I  credă  negri;  unde  stă  închişi 
I  negriî,  cari  sunt  de  vîndatu. 
;  Negresse,  t.  servă  negră. 

N^grier,  m.  s.  Ivaisseuu — , 
;       nave  care  .se  occupă  de  coBt- 
I       nierciulii  cu  negrii. 
I  Negrillon,  )ii.  onne,  i.  mică 
I       negru. 


NEO 


624 


NER 


Negrone ,  f.  varietate  de 
smochină. 

N6gropiage,  m.  părtenu 
allii  servitutii  negriloru. 

Negrophile,  m.  amicii,  fa- 
voritoru,  allii  negriioru. 

NeguS|  ni.  nei>us,  titlu  allîi 
imperatoruluî  Abissinieî. 

Neigey  f.  (lăpadă.  Oe  fs  ă  la 
— ,  spumă  de  oue. 

Neigery  v.  n.  a  ninge.  Usite 
(\  l'infmit.  et  atix  troisie- 
mes  personnes  du  singiilier. 

lieigeuxj  ease,  adj.  coppe- 
ritCi  de  dăpadă,  care  annunţă 
(lăfiadă.      [minosă  Şi  agali. 

N^iitte,  f.  bot  uă  planta  le- 
guminosă.  Si  agati. 

NemeenS}  m.  pi.  Jeux — , 
jocuri  nemeice  în  onorealui 
Ercule,  celebrate  la  Nemea. 

NenieSy  f.  pi.  canturi  fune- 
bri la  Romanii  antici. 

Nennî,  {yiani,'  pârtie,  neg. 
nu,  fam.       [plantă  apatică. 

Nenufâ«*,)«i.s.  nenuphar,  uă 

Neocore,  ni.  neocoru.  Offi- 
ciariu  prepusii  la  întreţinerea 
templeloru,  în  Grec.   antică. 

ii6ographe.m.neografu,celîi 
ce  urmedă  altă  ortografia  de- 
cătîi  cea  consecrată  de  usii. 

Neographiey  t.  ,s.  neogra- 
phisme,  i/;.  neografismu,  or- 
tografia contraria  usuluT. 

Neologiei  f.  neologiă,  usii 
de  vorbe  noue  şeii  de  vorbe 
vechie  într'unfl  .sensii  diffe- 
rinte  de  accepţiunea  loi  u  or- 
dinariă.  [de  neologiă. 

Neologique,  adj.  neologicu, 

Neologismciin.  neologisuiii, 
vorbă  nouă. 

Neologuei  m.  s.  )ieologiste, 
neologistii,  care  alTectă  neo- 


logismulii,  inventă  termini 
nouî. 

Neomenie,  f.  lună  nouă. 

Neop  .yte,  w.  neofiiu,  indi- 
videi C(  nvertitu  de  currîndu. 
şeii  botesatij.  [noraraă. 

Neoramai  m.  speţiâ  de  pa- 

Nepentne,  t.  s.  nSpente,  ne- 
pente,  pLiniă  ind.  L.i  nepente 
de  Ceylan  {nepenihes  des- 
tillaloria)  coniient  une  eau 
douce  et  limpide,  qui  se  re- 
nouvelle  chaque  nuit. 

Nepenthe,  1'.  med.  remediu 
coniră  melancolia,  la  anticî. 

N.plieJney  f.  petră  care  şt 
penle  transparinţa,  căndii  e 
pusă  in  acidii  nitricu. 

N^phâ!ion,  m.  med.  nefeliia, 
maculă,  petă  pe  ochiii. 

Nephralgiei  t\  med.  durere 
de  renichî. 

Nep)ir6tique,ady.  nefreticu. 
Se  dice  de  uă  durere  {la  ne- 
phretiquc)  care  reşede  în 
renunchi,  şi  de  unii  raedi- 
camt'ntii  care  o  calmedă  (le 
nephretiqueJ. 

Nephpîi:e,f.inflamn)aţiune  de 
renunchi.  ."^i  nephritis. 

NepiirograpMei  f.  descrip- 
ţiunea  renunchiloru. 

Nephrologiei  .''.  tractaţii  de 
renunchi.  Vd.  prec. 

Nephrotomie,  f.  neuroto- 
miă,  dissecţiunea  nervilorii. 

NepotistnC}  m.  nepotismii, 
influinţa  nepoţilorii  papei  in 
atfacerile  administrative;  do- 
rinţa unei  persone  cu  putere 
se-şî  înaintede  rudele. 

Neptune,  i/k  Neptunu,  poet. 
marea.  [marină. 

Nereide ,    f.    nereide,  nimfil 

Nerf,  m.  nervii,  fiâ-care  din 


NET 


&2c> 


NEV 


micele  filaminfe  carî  trans- 
portă creeri  lorii  sen^aţiuoile, 
şi  mişcărilor  oi-iiinile  voinţei. 

Nerf-ferure,  I.  lovitură  ce 
unii  calii  a  priiraitii  pe'nervu. 

Neriîe,  f.  vd.    iiunce. 

Neriii'ey  t.  coq'iile  l'ossili. 

Neroti,  m.  de  tlorî  de  porto- 
cal'-. Vd.  oV'.'.nyer 

Nerprun,  ///.  nerprunu,  unu 
arburelii  i-aamoidu.     [nervi. 

Nervâisotij  f.  adunătură  de 

Nervai,  e,  adj.  norvale,  care 
provine  dela  nervi,  vd.  şi 
iieriin. 

HerveVf  \.  a.  a  garni  cu  linie 
rara  iii  cate. 

HBrveuXjetcse,  adj.  nervosu, 
plinii  de  nervi. 

HerMÎnf'in.med.  remediu  pro- 
priu a  fortifica  nervii. 

liet*voiP}  m.  uneltă  a  legăto- 
rilorii  de  cărţi  pentru  a  trage 
felurite  linie  (nevar!. 

Nervosite,  f.  nervositate,pli- 
nitate  de  nervi. 

Nervurci  f.  liniă  promininte, 
eşită,  care  .=e  ramifică  pe 
foie,  pe  aripele    iusectelorii. 

Nescio  voSy  ^a^  nu  vesciii. 
ForiViulă  familiai-e  de  recu- 
saţiune. 

Nestor,  m.  ueslorii,  betrănu 
inţeleptu    şi     esperiraintatu. 

Nestorianisine,  rn.  ue.sto- 
rianismii,  ereisia  Nestoriani- 
loru  in  seci.  5. — lls  uiaient 
•jue  le  saint  Esprit  procedat 
du  Verbe.  [vd.  p7'ec. 

Nestorierii   m.   nestorianii. 

Net,  etie,  adj.  curatu,  politu  ; 
limpede,  fără   confusiune. 

Net,  (if/i'.  d'a  drepUilu,  libre- 
iivnt.  [fapiă. 

Nettementy  aJr.  curatCi;  pe 

Z>  cţ.-Bom-Fraiic. 


Nettete,  f.  curăţenia. 

Nettoiemeni,  nettoijage^m. 
curăţire,  (des  rues  etc). 

NetSoyeryV  a.a  curaţi,  şterge, 

lieuble,  r.  caria,  măucltură  a 
Lirăneloru.      [noue-spredcce. 

Neuf,  numer.  noue.    Dix — , 

Neuf,»pure,a(;/ji'.nouîj,caren'a 
l'ostu  încă  în  uşii,  nuiiveati. 

Neutraleinent|i((/i'.(7Vum.. 
neutru,  in  sensii  neut-u. 

Neutralisation,  1'.  rediic- 
ţiune  la  neutralitate,  facere 
se  fiă  neutrale;  iractatu  pro- 
visoi-iu  de  neutralitate. 

Neutra'iser,  v.  a.  a  neutra- 
lisa,  face  neutrale,  tempera, 
împedica  efVectulii  naturale 
allD  unui  lucru.  In  chem.  a 
.stini.'e  proprietăţ  le  particu- 
lari ale  acidi lorii  ş.  ale  ba- 
selorii  prin  acţiunea  reci- 
procă a  acestora  corpuri  u- 
nele  assupra  altora. 

Neuiraliie,  f.  neutralitate, 
stare  neutră.  Se  dice  despre 
ceî  ce,  într'uă  cestiune,  nu 
iea  parte  nici  pentru  unulii 
nicT  pentru  allulij. 

Neutre,0(^/j.neulru,  neutrale, 
care  nu  particepe  nici  de  u- 
nulii  uicî  de  altulii  ;  gram. 
nici  mase.  nici  lem.  Sel — , 
sare  ce  nu  este  nici  acidCi 
nici  alcali. . 

Neuvaine,f.  noue  dile  conse- 
cutive; rugăci  ne,'  actii  de 
devoţiune,  în  cursii  de  noue 
(Iile. ' 

Neuvieme,  adj.  alliî  nouele. 

Neuviemement,  adj.  m  a 
noua  ordine,  allu  noueie. 

NeveU)  m.  nepoţii.  Fiiulii  fra- 
telui şeii  surorii.  Petit — .fi- 
iulu  nepotu  uî.  La  ^em.mece. 
40 


NIC 


62H 


NiG 


Nevralgiei  f.  neuralgiă,  du- 
rere în  trajectiilii  unei  ramure 

nervose.  [gicu,  tle  neuralgiă. 
N^vralgique,  adj.  neural- 
llevrographie,t'.  neurogra- 

fiâ,  descripţiunea  nerviloră. 
Nevrologiei  f.  vd.  jirec. 
N^vrO'Oguei  m.  neurologă, 

erudit  în  anatomia  nerviloru. 
'Mevroph!ogose,l'.rnef/.flo- 

gose  s.  inflamraaţiune  a  ner- 

vilorii. 
HBuropthrefin.nat.  neurop- 

teru,  genă  de  insecte. 
Nâvrosej  f.    med.   neurose, 

aftecţiune  a  sistemei  nervose. 
Nâvrotomiei  f.  neurotomiă, 

iuci.siune,  dissecţiune,  a  ner- 
viloru. 
iiewtonianisine,m.  niuto- 

nianismu.  Sistemă  fisică  a  lui 

Isaac  Newton. 
liewtonîen,eHne,af/_/'.niuto- 

nianu,  părtenii  allu  sistemei 

lui  Newton. 
ilez,«J.nasu.  Mener  par  le—, 

a  duce  de  nasu,    predomni. 

Jn  mat\   partea    naviî    care 

se  termină  ascuţitu. 
Nez-coupejm.unu  arbureliî, 

vd.  plst.ache  sauvage, 
HîfCotij,  nicî.  II  se  dit  toujours 

avec  la  pârtie,   xe  prece'iant 

ou  suivant.  .  [testabile. 

Niable,  adj.   negabile,    con- 
NiaiSy  e,  adj.  pre  simplu  de 

spiritu,  nerodii. 
NiaisementiacZv.  uerodesce. 
INîaiser,  v.  n.  a  face  nerodie. 
kiîaiserie,  f.  nerodiă  ;  lucru 
1*  puerile,  de  copilăria,  [peruv. 
»icandre|m.t'rumo.să  plantă 

ice|ad;.simplu,nerodu,i'cc/i. 

cettei  f.  june  fiică  timidă 

şi  simplă. 


Nichei  f.  firidă;  intorsură  de 
maliţă,  şiretlicu. 

NicheCi  f.  passerile  din  ac«i- 
Taşi  cuibu.  Si  nilee. 

Niclîer,  v.  n.  a  şî  face  cui- 
hulu ;  V.  a.  a  pune. 

Nicheti  m.  cuibariîî. 

NichoiPi  m.  |>aneră  pentru 
cloşcă. 

Nickeij  m.  nickel,  metalu  sue- 
dianu  tare  şi  puginîi  ductile. 

Nicodemei  m.  omîi  simplu 
şi  mărginitii,  prostu.  Comp. 
niais.  [timu. 

Nicotianei  f.  nicoţiană,  tu- 

Nicotine,  1'.  nicotină,  venină 
violinte  estrassu  din  tutunii. 

Nid,  ni.,  cuibii.  vd.  şi  nichec. 
Nid  d'oiseaa,  spegiă  de 
plantă  care  cresce  lăngă 
bradu.       [ţiune  de  cuiburi. 

Nidificationi    f.    construc- 

NidoreuXf  eiise.,  adj.  care 
mirose  a  putredu,  a  pirlitii. 

liiecej  f.  nepotă,  vd.  neveu. 

Nielley  t'.  ornamentu  smăl- 
ţaţii la  lucruri  de  giuvaer». 

Niellei  f.  plantă  care  cresce 
în  grăne,  bolă  a  grăuluî  care 
schimbă  spicuiţi  înlr'uă  pul- 
bere negră. 

Nieller,  v.  a.  a  corrupe  cu 
iiielles,  vd.  prec. 

NiePi  V.  a.  a  nega,  denega, 
tăgădui. —  Nier  que  veut  fe 
subj.  du  verbe  suivant.  Ne 
pas  nier  que  veut  ne  de- 
vant  le  verbe  qui  suit:  Je  ne 
nie  pas  qu'il  ne  merite  vo- 
tv  estime. 

Nife,  r.  suprafaţiă  superiore 
a  unui  scopelîi,  unei  stince. 

Nigaudi  m.  s.  petit  cormo- 
ran, genii  de  passerî.  V4. 
henet. 


NIT 


NOC 


Wîgaud,  e,  adj.  nerodu. 

iligauiier,v.a.  a  face  nerodie. 

Nigauderie,  f.  nerodiă. 

Nigroily  ra.  s.  negueil,  genu 
f)e  ^esci  marini. 

Niiometrey  m.  s.  niloscope, 
columnă  care  servesce  a  me- 
sura  înălţimea  apelor u  Ni- 
lului.      '      [tilope  indiană. 

Nil-gauti  m.  spepiă  de    an- 

Nille,  f.  lăstaru  (cărceiu  de 
viţă).         [strimte  şi  subţirî. 

Nill6e,  1".  croix  ancrees,  cruci 

NimbCi  m.  nimbij,  cercîi  lu- 
minoşii, de  care  pictorii  in- 
cungiură  capulit  sănţiloru. 

Nippey  f.  haină,  trenţă,  ve- 
chitură. 

Nîpiier,  V.  a.  a  procura  haine 
vechie,  trenţe. 

Nique,  t'.  dare  din  capii  spre 
semnu  de  despreţu,  fam. 

Nisanne,t'.uă  rădeciuă  medic. 

Nrieei  f.  vd.  nichee. 

NitouchCy  (sainte — )  f.  per- 
sană care  aflectă  unâ  aeru 
de  innocinţă, /"am. 

Nitratation,  i.  chem.  con- 
versiune în  nitratii. 

Nitrate,  m.  nitratu,  sare  din 
acidei  nitricti  cu  diverse  basî. 

Nitratâi  ee,  adj.  ammesti- 
catu  cu  nitratu. 

Nitre ,  m.  nitru,  sare  for- 
mată de  acidii  nitricu  şi 
potassiii. 

Nitreuxy  cuse,  adj,  nitrosu. 

Nitriere,  f.  locii  deunde  se 
estrage  nitrulu. 

.-ifi  Niirifier,  v.  a.  a  se  ni- 
trifica,  se  copperi    de  nitru. 

Nitriquej  adj.  nitricii.  Acide 
— ,  acidu  nitricii.  apă  forte 
s.  tare.  [cidii  nitricu. 

Jfitriie,  f  chem.  sare  de  a- 


Nitrogene,  adj.  nitrogenă, 
care  produce  nitru. 

Nitroglycârinej  f.  nitro- 
glicerină. Substanţă  liquidă 
care  produce  uă  tare  esplo- 
siune,  căndîi  se  apprinde. 

Iiitrositei  f.  calitatea  lucru- 
lui care  conţine  nitru. 

Niveau,  m.  ni\elii :  instru- 
mentîi  că  să  iea  linia  ori- 
sontale  a  unui  planii.  Au 
niveau,  de  niveau,  )*  ni- 
velulu. 

Niveler,  v.  a.  a  nivela,  po- 
trivi suprafaţia,  applăna. 

Niveleur,}n.nivelatoru,  celiu 
ce  niveledă. 

Nivelieinent,/n.  nivelaţiune. 

Niveole,  f.  bot.  speţiă  de 
narcisu. 

Nivet,  in.  remissă  (scădere) 
făcută  celluî  c^  cumpără 
prin  commissiune,  pop. 

Nivose,  t°.  a  patra  lună  a  ca- 
lendariuluî  republicana,  dela 
21    decembr,  la  19    ianuar. 

Nobiliaire,  adj.  care  ţin« 
de  nobilitate.  Particule — , 
particula  de.Că  sust.  m.  r^i- 
stru  de  nobilif.  [bile. 

Nobilissimey  adj.  forte no- 

Nobley  adj.  şi  sust.  nobile, 
de  nemii.  Le  gem'e  le  plus 
— ,  genulu  masculinii  (m 
gram.).  [litate. 

Nobiement,  adv.  cu  nobi- 

NoblessCf  f.  nobilitate,  no- 
bleţă. 

Noce,  r.  seu  uoces,  pi.  nuntă. 

Nocher,  m.  luntrariu,  pilote. 

Nactanibu7ey  vd.  Somnam- 
bule, [nambulismu. 

Noctambu  isme,  m.  som- 

Noctiliosii  in.  passere  ale 
spegia  liliacului. 


NOL 


628 


NOM 


Noctîluquei  adj.  cure  lu- 
cesce  noptea. 

Noctuel'-e,  I.  nat.  genu  de 
inserate  lepidoptere. 

Noctur}abei>n.iD5;trumeutu 
pentru  a  inesura,  la  ueii-ce 
oră  a  nopţii,  înălţimea  ste- 
lei polarî  d'assupra  poluluT. 

liociurney  culj.n  ptiirnu,  de 
nopte.Le — ,liluriiia  de  nopte. 

Nocuiîe,  f.  nocuitale,  cali- 
tate.t    lucrului    vătămătoriu. 

Noddi,  m  nat.  speţiă  de 
j-ănd unică  marină.        [durî 

Nodosîi^y  f.  nodositate,  no- 

Nodus,  m.  med.  inflătură 
reumalismale,  dură  şi  indo- 
linti;,  pe  osse,  pe  ligaminte. 

Noely  )/i.  natale,  crăciunu. 

Nceudj  )/i.  nodu.  La  pi.  în 
astr.  celle  doue  punte  op- 
puse,  unde  ecliptica  se  taiă 
de  orbita  unei  plante. 

Noiry  e,  adj.  negra. — de  jais, 
negru  de  cărbuni  ;  puiuţ — , 
noru  anieninţăndu    furtună. 

Noirâire,    adj.    negriei,  sii. 

Noiraadi  e,  adj.  cu  perulu 
negru. 

Noipceury  f.  negriciune. 

Noircir    v.  a.  a  înnegri. 

Noircissurei  1'.  înnegriră, 
maculă  cu  negru. 

Noire,  f.  mus.  negră,  notă 
negră.  Jumetatea  uueî  albe. 

Noise,  f.  dispută,  certă,  que- 
relle.  [cu  nucî. 

Noiseraie^  f.  locu  plantatu 

Noisetier,  vd.   Coudrier. 

Noisette,  f.  speşiă  de  nucă. 

NoiX|  t.  nxic».  Noix  de  (jalle, 
s.  gulie,  fi.  gulie  du  Levant, 
nuca  unui    stejarCi    asiaticii. 

Nolime  tangere  ,  m.  lat. 
nu  me    attinge.    Jrnpaţienfe, 


specia  de  balsamină.  Se  dice 
de  unele  plante  cari  seves- 
tejesfu,  decă  Ie  attinge  cine- 
va. Vd.  mimosa. 

NoIiSy  închiriatu  ă  unei  navî. 
Şi  naulage,  a/frelevienl. 

Nloiiser,  v.  a.  a  lua  uă  nave 
cu  chiria.    Comp.    affreler, 

Nolissement,  m.  vd.  Nolis. 

N.'in,  m.  nume,  gram.  su- 
stantivu. 

Nomadei  ))2  şi  acZj.  nomad  ii. 
care  n  are  şedinţă  detei  mi- 
naiă^  relăcitoriu. 

Nomarque,  m.  noinarcu, 
gubernatorulu  unei  nome  în 
vechi  ulii  Egiptu. 

Nombrant,  adj.  m.  uume- 
răionti.  Se  dice  de  nume- 
rulu  consideraţii   în  sine-şî. 

Notnbre  ,  m.  numeru  ;  — 
d'o7',  ciclu  lunare  de  ''9  anni. 
La  /;/.  a  patra  carte  a  lui 
Moi  se. 

Nontbrer,    v.  a.  a  numera. 

Nombr  eusementjaJ  v.  nu- 
meroşii, p.  us. 

NontbreuXy  euse,  adj.  uu- 
merosu,  în  mare  n'Jm^rii. 

Nombrili  m.  umbilicii. 

Nome,  m.  imnO  în  onorea 
lui  Apoline;  circunscripţiuue 
teritoriale  în  vechiuliiEgiptii. 

Nomenclateurf  m.  nomen- 
clalorii.  culegătorii  de  nu- 
mini  technice,  în  chem.,  ist. 
naturale. 

Nomenclature,  f.  nomen- 
clatură, culegere  de  numinî 
technice  dintr'uă  sciinţă. 

Nomencfaturer,  v.  a.  a 
classifica  după  ordini. 

Nomiei  f.  regulă,  lege. 

Nominal,  e,  adj.  nominale^ 
care  denumcsce.  Valeur — e. 


NON 


NON 


valore  e.spi-t^.^su  prin  numel<i 
unorii  rnonn  te. 

Nomiiialement ,  adv.  pe 
nume,  nominale",  cu  valore 
nominalo. 

Nominatairci  adj.  cellîl  ce 
era  numilu  -ie  rege  la  unu 
beneficiu  ecclesiasticu. 

Nominateur,  m.  numitorii, 
ceilii  ce  are  drepiuliî  se  nu- 
n)e.scă  (la  bene(icie). 

Nominaîifi  yn.  gram.  uo- 
miuativii. 

Nominatifi  ive,  adj.  care 
nuinesce,  numitoriu. 

Nominaf  ian  ,  f.  numire  , 
dreptu  de  a  numi  (la  uă  func- 
ţiune). 

Nosninatîvemenl}  adv.  de- 
semnăndu  numele,  pe  nume. 

liominauX}  m  />/.  uorninalT, 
lîlosoriî  nominalişti,  scolas- 
tici, opp.  reulisies. 

Nomme ,    es,    ad  .    numitu. 

Usit.  raaî  alessu  în  :  u  jour 

~,    în    diua    desemnată ;    ă 

j)oi)it — ,  in    timpulîi    căudu 

trebue,  precisement. 

HQtntnement, adv.  pe  nume. 

Nominer,  v.  a.  a  numi. 

Nomocanon,  m.  culessu  de 
coustituţiuuî  imperiali  şi  de 
caiione,  carî  se  referescu  la 
dîn.sele.  [legi. 

Noinograp'vie|f.  tractatu  de 

Nompareil^e ,  f.  panglică 
forte  ângustă. 

Hon,  pârtie,  neţj.  nu.  Nou 
pus,  nu.  Nou  que,  nu  că  {ce 
n'est  pus  que)  Nou  plus, 
nicî,  assemine  nu  (pas  du- 
vantage),  ni  moi  non  plur.. 
Bici  eu.  Noti  plus  que,  nici 
catu,  caşi  (aussi  bien  que). 
Xo7i  seuiement,  nu   uumai. 


//  '/('/  que  itoi),  ellu  dice 
că  nu. 

Non-aciiviie,  f.  inactivita- 
te, (de.spre  tuncţionarî) 

Non-avenu,  e,  adj.  nu  de 
întîmpiare,  reale.  Maî  addese 
însemnedă  annnlat. 

Non-conf  ormistei  adj.  şi 
s.  care  ţine  de  fracţiunea 
dissidinte  a  bisericeT  angli- 
cane, fessistiiiţă. 

Non-existence,  f.  !ip  ui-> 

Non-eire^  f.  ///.  nefiinţă,  uo- 
g^ţiunea    Iiinteî. 

Non-ifiterven'iîun,  1.  iiţisă 
de  întrevL-nţiuni!,  principii! 
care  constă  in  a  nu  înh'e- 
veni  in  atracerile  unei  na- 
ţiuni sireine. 

Non-jouissance,  f.  pri- 
vaţiune de  a  se  folosi  de  uă 
proprietate  etc. 

Non-Eieuy  >/i.  decişi  unea  tri- 
bunalului că  nu  este  mate- 
ria sut'licinte  de  urra-îrire. 

Non-pair,  «,  vd.  Impair. 

Non>payenient,//i.  nep'ată. 

Non  plus  uliraj  lat.  ter- 
minii  pestj  care  nu  se  pote 
trece.  .'~^i  i}ec   plu.i  ultra. 

Non-recevoir,  m.  neprii- 
mire. 

Noîi-residencey  f.  absiD|ă 
din  loculu  unde  era  reşe- 
dinţă. 

Non-pâussitC)  r.  nereesiti, 
neis  bandă. 

Non-sens,  ra.  ne^^ensii,  lip- 
să de  inţele.ssii,    absurditate. 

Non-seulementy  adv.  vd. 
Son. 

Non-succes,m.  nesuccessu. 

Non-usagey  m.  încetare 
de  usu. 

Non-valeur,  f.  lipsă  de  pro- 


NON 


G30 


NOT 


dussu,  parte  de  impositu  cr 

au  s'a  accoperilu. 
Non-vuei  f.  nevedere;  mar. 

brumă  forte  desa. 
Nonagenairei   adj.   şi    .s-. 

de  90  annî. 
Nonagâsimey   m.   şi    adj. 

s.    —  degre  ,     nonagesimu, 

puntâ  alJu    eclijitiroî  depăr- 
tată de  90  grade  de  puntele 

unde  ecliptica  taiă  orisontele. 
Nonante}  num.  nouedeci. 
Nonanter,    v.    n.    a    face 

noue-decî  de  punte  la  joculu 

d^'  piquet.  [nouedecile. 

Nonantieme  f    adj  .    aliu 
Nonce,    m.    nunţiu.    I'relatiî 

trămissLi  de  papa  in  ambas- 

sadă. 
Nonchalammenî,  adv.  cu 

moliciune,  cu  negliginţă. 
Nonchalance,  f.  negliginţă, 

indolinţă ,     negligence ,     u- 

bandon. 
Nonchalant,  e.  adj.  negli- 

g'inte.  mole,  negligenl. 
Nonciaturei  f.  sarcina  unuî 

nunţiu,  vd.  nonce. 
None;  f.  nonă,  una  din  celle 

şepte  ore  canonialT,   care  se 

recită  ia  3  ore  după  prăndii. 
NoneSy  f.  pi.    none,    a   opta 

di  înaintea  idil orii  (idesi  la 

Horn.  ant.  [cadiT. 

Nonidij  m.  a  9-a   di    a   de- 
NoniuS)  m.  scara  unoru  in- 

strurainte  de  matematică. 
lionne,  s.  nonnaine,  t.  nonă, 

canonică,  călugăriţă. 
Nonnettef  r.  june  cunonică, 

călugăriţă  ;  spefiă  de  vrabia. 
Nonobstantf  vd.  Malgre. 
Nonparei ,    iile,   adj.   fără 

perechiă,  fără  egale. 
Nonpareille,  f.  în  mai  multe 


teiurî,  migdale  săchăr.  ra6- 
nunte.         [mulţitu  cu  noue^ 

Nonuple,  adj.  nonuplu,  im- 

Nopaly  m.  unii  arbure  ame- 
ricanu.  Si  opuntia,  caclier. 

Noper,  V.  a.  a  scote  cu  unu 
cleştişiorii  nodurile  postavu- 
lui. Nofieuse,  f.  femeă  care: 
face  acesta  lucrare. 

Nord,  m.  nordîî,  septintriune. 

Nord-caper,  m.  balenă  is- 
landică. 

Nord-e8i|  m.  nord-estu. 

Nopd-ouesi,  m.  nord-vestu. 
—  Che/  Ies  marins  ii  s'ecrit 
et  .se  prononce  nor-ouet. 

Normal ,  e,  adj.  normale, 
care  serve.sce  de  regulă.  E- 
cole —  e  primaire,  s.  depar- 
tementale,sc6lăi  normale  des- 
tinată s6  formede  institutori 
primari. 

Normale,  f.  geom.  normale,, 
liniă  verticale  seu  perpen- 
diculare. 

Normand,  e,  adj.  şi  sust^ 
normanda.  Reponse—e,  res- 
punsii  ecivocu;  repinidre 
e»— ,  a  nu  re-spunde  nici  da 
nici  nu;  fin  Normand,  omit 
abile,  cui  nu  trebue  a  se  în- 
crede, şireţii. 

Nos,  posş.  pi.  noştri,  nostre.. 

Nosographie,  f.  vd.  urm. 

Nosologie,  f.  nosologiă,  par- 
tea patoloLiieî  care  pertrac- 
tedă  de  morbi,  de  bole  îi* 
genere. 

Nostalgie,  f.  nostalgia,  dorâ 
de  patria.  Si  nostrasie,  maC 
du  pays. 

Nostoc,  m.  uă  plantă. 

Nota,  f.  nota,  observaţiune. 
Şi  Nota-bene.  Fără  pi. 

Notabiliie  ,    f.   notabilitate,. 


NOT 


031 


xou 


pei-sonele  celle  inaî  impor- 
tanţi . 

NotablCi  cdj.  notabile,  con- 
siderabile, îQsemnatu,  re- 
iitarquahle,  conside  abh\ 

Notablement ,  adv.  nota- 
bile, muitu,  grandement. 

Motagey  m  techn.  asşedarea 
ţinteioru  sunetului  la  seri- 
uette. 

Notaire,  m.  notari  Ci.  Olfici- 
ariii  publicu,  care  pi  iimosce 
şi  trece  contractele,  testa- 
luinte  şi  alte  acte.  Par  de- 
vant — ,  înaintea    notariuluî. 

Notamment,  adv.  speciale, 
maî  cu  semă,  maî  alessu. 

Notariat|  m  nolariatia,  vd. 
nolaire.     [aintea  notariuluî. 

Notariei  ce,  adj.  ti-eculu  în- 

Notatioiij  f.  itat.  notaţiune, 
însemnare.  [nare. 

Note,  r.  notă,  semnu,  însem- 


Noter, 


a  nota,  însemna. 


Noteuri  ;;(.  copiştii  de  mu- 

sică. 
NoticCy  f.  notiţă,  însemnare, 

scriere  scurtă  assupra  vieţei 

şi  scripteloru  unui  autorij. 
Notificationi  t.  notiticaţiu- 

ne ,     însciinţare    cu    forme 

legali. 
Notifier ,    v.    a.    a    notifica, 

annunţa  în  forme  legalT. 
Hotioiii  f.    noţiune,    cunnos- 

cinţă,  idea  de  unu  lucru. 
Notoircy  adj   notoriu,  cun- 

uoscutii    în    genere,    mani- 
feste. 
litttoirementy  adv,    mani- 

fpstu,    învederatii ,    evidem- 

ment. 
Notopiârey    m.    notopteru. 

Poisson — ,  pesce  cuunaseCî 

maî  multe  aripe  dorsali. 


k 


'    Notoriâteif.uotorietate.  cuu- 

noscinţă  generale,  publică,  ;* 

I        unui  lucru  de    faptu. 

'    NotrCi  poss.  nostru,    nostră, 

Le  nutre,  la  nutre,  Ies  no- 

tres,  allîi   nostru,  a  nostră  ; 

ai  noştri»  ale  n6.stre. 

Notre-damey    f.   imaginea. 

serbătoi-ea,  Sănteî  Vergini. 
Noiule ,     f.     notulă ,     mica 

notă. 
Nouei  f.  t.  ănghiu  intratu  .şi 
I        înclinatfi  a  doue  copperi.şe  : 
j        sghiabii. 

Noue,  ee,  adj.    înnodaţii    S*^ 

elice  de  unu  copilu  rachiticii. 

I    Nouementy  m.  innodălură, 

inus. 
I    Nouer,  v.  a.  a  înnoda  ;  lega. 
Se — ,  a  s«  înnoda  ;  a  deveni 
I        racbiticu. 

Nouet,  ht.   nodu  de    păndă, 
I        in  care  sa  pu.su  uă  substanţă 

că  se  ferbă. 
j    Houeux.feuse,adj.  nodurosu. 
Nougat,  m.  nugat,  prăjitură 
I        de  migdale  .seu  nuci,  .şi  ca- 
ramel. 
i    Nouiiles,    f.  pi.   tăiţei    forte 

subţiri. 

j    Nouleti  iii.  canale  (de  olane 

etc.)  cu  ănghiurî  pentru  scur- 

I       sulii  apelorîi.  Si  nolet. 

Nourrainf.   m.    vd.  Alevia. 

Nourricei  f.  nutrice,  doică. 

i    Nourricerie|f.  .stabili mentu 

unde  se  îngraşiă  animali. 
I    Nourricieri  i^re,  adj.  nu- 
tritoriu,  cliiănitoriii. 
Nourricierj    m.    bărbatuUi 

unei  nutrici. 
Nourr(r,v.  a.  a  nutri,  clirăni. 
Nourrissage,  m.  cresccrea 

.mimalilorii. 
Nourrissant,  e,  adj.  care 


NOV 


mii 


X[f 


nutresce  inultii.  Comp.  nu- 
tri lif. 

Ngurrisseur|<>i.  natritaru, 
cominefcianfe  care  nutresce 
anirii.ilî,  cn  se  le  vîndă. 

Naiirrisson  ,  m.  co]n\u  la 
nut.rice,   pruiicii. 

N9urrite.ire}  f.  nutri mentu, 
aliinentu,  ohrana. 

NouS|  pron.  pers.  jd.  noj, 
ne,  ni. 

NottveaUy  nouvel,  elle,  adj. 
nouă ;  de  — ,  denouu,  erăşî. 

Nouveau-dâbarque I  m. 
personă  de  currîndu  venită 
din    provincia. 

Nauveau-ney  /".  nouu  năs- 
cuta. 

Nouveaute,  f.  uout:jte,  lu- 
cruri noue,  innovaţiune. 

Houveau-venuyf>j.aouu  ve- 
niţii. 

Nouvelj  vd.  iiouveau. 

Nouvellei  f.  noutate,  scire, 
poveste  mică,   istorioră. 

Nouvellementi  adv.  nouu, 
de  currindu,  depuU  peii. 

Nouveliiste,  rn.  cellu  ce 
res  îndesce  noutăţi,  scirî. 

Novalej  f  s.  terre  novale., 
novele,  păminlu  lucraţii  de 
curiîndu  şi  pusu  în  valore, 
decimea  pentru  dinsulu. 

Novateur,  m.  trice,  t.  în- 
nouitorîi,  cellu  ce  face  inno- 
vnţiunî. 

Novatioiii  f.  jar.  schimbulîi 
unei  obligaţiuni  într'alta. 

NovelleSy  f.'  pi.  novelle.  Gon- 
stituţiunî  imperiali  publi- 
cate de  Theodosiu  .şi  succes- 
soriî  săî. 

Novembre^    in.    nouembre. 

Novice,  adj.  şi  sust.  care  a 
iauoude  currindu  depriodts- 


j'ea  (obiceiulti)  i-eligiuniy;  no- 
viciîi,  puginâ  esercitatu  (a- 
giamiu). 

Noviciat,  j/î.  no viciatu,  stare 
de  noviciu,  ucenicia. 

Ngvâsslm '-,  adv.  forte  de 
carrîndu,  fam. 

Noyale,  t'.  s.  norjalle,  păndă 
de  cănepă  forte  desă  şi  tare. 

NoyaUj  m.  sâmbure. 

Noyej  ce,  adj.  înnecatii. 

Noyerj  v.  a.  a  inneca. 

Noyer,  m.  nucii. 

Noyotii  ni.  liniă  care  înăr- 
ţ-inesce  joculii  de  balle. 

Nu,  e,  adj.  nudil,  golii.  A — . 
descopperitu. 

Nu-propriâte,  f.proprietate 
allCi  CUI  usufructii  nu  revine 
pos"*essoruluî.  Si  nue  pro- 
priete. 

I^uage,  )>(.  norii.  Comp.  iiuf. 

NuageuXy  e".se,  adj.  norosii. 

Nuaison,  f.  mar.  durata  a- 
celuiaşî  vîntîi. 

Nuance,  t.  nuanţă,  gradele 
diverse  prin  care  trece  uă 
culore ,  dilfcrinţă  delicată, 
apprope  nesimţibile.    [prec. 

Nu  ance;*, v.  a.  a  nuanţa,  vd. 

Nubecule,!.  noru  micii;me^/. 
morbii  de  ochi,  care  face  a 
vede  ca  prin  nori. 

Nubile,  adj.  nubile,  de  mă- 
ritatei, de  însuratu. 

Nubiliie,  f.  nubilitate,  .starea 
unei  persone  nubilT. 

Nucule, f.naf.testacHubi  valva. 

Nudite,  f.  nuditate,  goliciune. 

Nue,  vd.  Nuacje. 

Nuee,  f.  norii,  maî  alessii  în- 
desiţii, întunecosii. 

Nuement,   m.  vd.  Nument. 

t4aerf\d.Naancer.  Ipinilorâ. 

Nui]ie,  r.  iiiorb'u,  hoîă  a  pe- 


NUM 


63:^ 


NLTT 


Nuire|V.  n.  a  face  reii,  fi  no- 
cinte,  strica,  v&\ănin,  porter 
dommaye,  causer  un    tort. 

Nuisible,  adj.  nocinte,  vă- 
tăraătoriLÎ,  care  face  reîi. 

Nuitj  1'.  nopte;  tenebre.  De — , 
QOptea,  —  et  jour,  s.  jonr 
et — ,  diua  şi  noptea,  nocon- 
tenilu. 

Nuitamment^/Zt'.  de  nopte. 

Nuitee,  f.  spaţiulîî  nopţii. 

Nul|  nulle,  'di.  niciunu,  nicî- 
uă  (cu  negat.);  nulii,  l'ără 
pfTectu.  PI.  lipsesce. 

Nulle,  f.  nulă,  zero;  silabe  cari 
nu  înseranedă  nimicu  ;mmes- 
ticate  inlr'uă  depeşă  secretă. 

liullementjacZy.nicî  de-cum, 
nici  ÎQtr'unîi  raodu. 

Nu'litâ,!.  nulitate,  nimicnicia. 

NAmenti  adv.  fără  străves- 
titiu  fără  intremediariîj,  cum 
esle. 

Numeraire,  e,  adj.  nume- 
rale, care  desemnă  unii  nu- 
mării. 

Numerateup  ,  m.  aritrn. 
numărătiiru.  [numărare. 

N.uni6ration,f.nuraeraţiane, 

Numâriquey  «rfj. nuraericij, 
.  de  numere,  din  uumeie 

Jfumeriqueinent}  adv.  in 
nuiuerii    esactii,  cu  numere. 

Num6rO|  m.  număru  ce  .se 
scrie  pe  unu  lucru,  ca  se  se 
cunnoscă.  Unbon — ,  norocii. 

Num  rotage,?n.nur)ierati], 
distincţiune  prin  numere. 

NumeroteP}  v.  a.  a  distinge 
prin  numere,  scrie  nuraării 
pe  unii  lucrii,  câ  să  se  cun- 
noscă. 

JttimismaleSi  f.  pi.  mintr. 
numismalî;  petre  calcarie  ră- 
luuda  şi  late. 


Numismate,  m.  numisinatu, 
cunno<ce'oru  de  numismate, 
de  medalie  antice.  Şi  nurais- 
matiste. 
Numismatique,   adj.   nu- 
misra.ticu.  care  se  referesce 
la  medalie  antice;  t.  numis- 
matică, sciiuţa  iiiedalielorCi. 
Numism  aiograpr  ie,  f.  de- 
scripţiuuea  uiedalieloru    an- 
tice. 
Nummu!air*e,  f.  bot.  s.  ly- 
fiiiiiachie — ,  spegiă   de  li.si- 
niachiă,  ale  cuî  foie  sunt  în 
forma  unc  monnete  Şi  herbe 
aux  ceas. 
Nuncupatif,  ive,    adj.    m. 
jur.  Califică  unii  testa  nentu 
dictaţii  de  testatorii  cu  for- 
nia'ităţile  prescrisse. 
Nundinal,  e,  adj.  (lettres-- 
es).  Se  dice,  in  calend.  rom. 
I       ant  ,  de  primele  noue  litere 
i       ale  alfabetului,  fiindii-că  ar- 
I       retă  (îâ-care  di,    in  care    se 
j       face  tirgulii  (jour  nundinat). 
Nupţial,  e,  adj.  nupţiale,  de 
I       nuntă. 

I  Nuque,  f.  nuculă,  cefa. 
I  Nutation,  f.  os/r.  nutaţiune, 
I       mişcare    oldcînuită  de    a  se 
j       appieca    şi    redica.    Eliotro- 
pism.  balanţiatulu  assiî  pă- 
mintulu)    {balancement    de 
l'axe  de  la  terre),    care  se 
depăriedâ  şi  se  appropiă  al- 
ternativii de  planulii    eclip- 
ticei. —  Probabl.  c'est  l'al- 
traction  de    la  lune    qui   le 
produit. 
Nutritif,  ive,  adj.  nutritivii, 
chrănitoriii.  Comp.  nourris- 
sant.  [nire. 

Nutrition,f.nutriţiune,  chrji- 
?2utrstum,  vi.   lat.   ungint;: 


OAS 


6:Vi  - 


OBfi 


desicativu     şi     recoritoriâ. 

Nyabely  m.  unu  arbure  de 
Malabar  . 

NuctagOf  m.  bot.  salapă  rai- 
rabile ,  florea  iniracluluî . 
Plantă  americ.  forte  frumosă, 
cultivată  în  gradine,  numită 
Şl  belle  de  nuit,  lat.  mira- 
bilis  jalajrpa  . 

Nyctaginee,  f.  bot.  nictagi- 
neii.  Se  numescâ  plante  ale 
căroru  tlorî  se  dischidu 
noptea.        [ochiului,  clipelă. 

Nyctagmei  m.  spasmCî  allu 

Nyctalopeiadj.  şi  sust.  care 
vede  maî  bine  noptea,  vd. 
urm. 

Nyctalopie,  rned.  nictalo- 
piă,  morbu  în  care  vede  ci- 
ne-va  in  ai  bine  noptea  de- 
cătu  diua. 

Nyctanthei  m.  bot.  Horea 
nopţiî.  Maî  alessu — sambac, 
jasomiă  arabică,  jasminum 
sambac. 


!  Ilyctârins,  m.pj!.-nicteriae_ 
Passerî   de  predă,  cari    esCt 
nuraaî  noptea. 
Nymphsea,  f.    s.  nymphea,. 

vd.  Nânuphar. 
Nymyhe,  f.  nimfă,  divinitate- 
a  fableî.  Vd.  şi   chrysalide. 

\  Nympheau,  m.  bot.  plantă 

1       undină,  apatică. 
Nymph6e,    f.    nimfeii,    maî' 

i  bine  m.  şi  nympheum.  Locft 
(la  antici  şi  astădî),  unde 
este  apă,  şi  adornatfl  cu  sta- 
tua etc. 
•tyiwpheeni  enne,  rtrfj.  nim- 
ftiîi.  Se  dice  de  terrîme,  de- 
scopele,  formate  de  apă  dulce. 

!  Nypa}  m.  bot.  palmu  indiana.. 

I  Nissaf  rn.    seu   nysse,    uni^ 

I       arbure  de  Garolina. 

I  Nysson, rn.  uă  insectă  emipt. 
Nystagmie,  f.    rned.    mor- 

'       bidă  bătaia  a  ochiului. 

'  Nzali,  m.  preotfi  şi    modică 

i       la  Congo  în  Africa. 


O 


Oi  m.  o,  a  patra  vocale.  L'o 
du  Giotto,  trăssură  circu- 
lare a  luî  Giotto,  dischisură 
rătundă.  Cest  un  o  en  chif- 
fre,  este  uă  nulă,  nu  e  bunii 
de  nimicii.  Les  o  de  Noel, 
antienne  cari  se  căntă  în- 
ainte deCrăciunîi. — La  lettre 
w  ne  .se  pi'ononce  pas  dans 
paon,  faon,  Laon  (viile)  et 
les  derives. 

0,  interj,  o,  inseninădă  apo- 
strofe. D^că  are  accentCi  (ti), 
este  interj,  de  mirare. 

OasiSy  f.  oase.  Spaţii!  ador- 
aată  cu  v^etalî  in  deşertele 
Africfî  si  .\sieî. 


Obedience,  f.  suppunerela 
unii  superiorii  ecclesia.sticii, 
autoritatea  acestuî  superiorii.. 

0h6dien\ÎBlfelle,adj.  relativ 
la,    care  ţine  de,  obâdience. 

Ob^diencier,  m.  religiosCi 
care  priimesce  unii  benefi- 
cia pentru  care  nu  este  ti- 
tulariii.  [pune. 

ObâiPy  V.  a.  a  asculta,  sesup- 

Obeissanoe,  f.  ascultare, 
sumissiune.     [riii,  suppusii. 

Ob^issanti  e,  adj.ascultăto- 

Obelisque,  m.  obeliscii,  pi- 
ramide strimtă  şi  lungă. 

0b6r6,  ee,  adj.  affundatil  îo 
detorie,  endette. 


OBJ 


—  635  — 


OBL 


•b^rePy  V.  a.  a  obera,  cu- 
(xiada  in  datorie,    endetter. 

9b^SBfadJ.  obessd,  pre  plina, 
pre  K'"assiî,    (despre  corpii). 

Obâsiiâ,  f.  obessitate,  escessâ 
de  plinitate  a  corpului,  exces 
d'eryibonpoiiit. 

Obier,  m.  spepiă  de  arburelâ, 
alburnu.  Şi  aabier,   viorne. 

Obit,  /«.  obitu,  pomenire. 
Serviţiu  stabiliţi  pentru  re- 
pausulu  suffletuluî  dincolo 
de  vieţa  terrestre. 

Obitu^irej   m.  ponjelnicâ. 

Objecter,  v.  a.  a  objecta, 
oppune  uă  dilticultate  la  uă 
proposiţiune.  Comp.  repro- 
cher. 

Objectif  y  ive,  adj.  objectivii. 
Se  dice  despre  sticla  {verre 
nbjectif)  unuî  ochi  an  u  in- 
torsă  spre  obiectulu  ce  se 
privesce  ;  m.  sti'-la  unul  ap- 
paratâ  fotograflcu;  fîlos.  ceaa 
c6  se  referesce  la  obiectă, 
ceaa  ce  nu  este  simplu  ideale, 
(vd.  subjectif).  Dieu  est 
notre  beatitude  —  ve,  Dura- 
nedeu  este  singurulii  care 
pote  face  fericirea  nostră. 

Objeotioni  f.  obiecţiune,  dif- 
flcultate  ce  se  oppune  unei 
proposiţiunî  ,  uneî  asser- 
ţiunl. 

Sbjety  m.  obiecţii,  lucru,  totu 
eh  se  ofleresce  vederii,  totii 
ce  attinge  sensurile,  moti- 
vnlu  unuî  sentimente,  iu 
filos.  totu  ce  este  atfară  din 
guffletu,  opp.  sujet. 

•bjurgateuri  m.  cella  c^ 
fiice  iniputaţiunl,  dojeni- 
toru. 

•bjar  gationyf.  reprimaudă, 
doj6aă,  violinte,  reproche. 


Objurguer,  v.  a.  a  cerţii, 
dojeni. 

Oblat,  m.  oblatu.  Soldata  ia- 
validu,  seu  laicii,  întreţinută 
într'ună  nionasteriii  de  no- 
minaţiune  regale,  moine  lai. 

Oblatioii}  f.  obiaţiune  cea» 
ce  olTerimti  lut  Dumnedeu 
şeii  bisericel. 

Oblationnaire,  ni.  preoţii 
care  trăia  din  «.fTerinţe  seit 
oblaţiunî,  vd.  fjrec. 

Obligataire,  m.  şi  f.  obli- 
gatariii,  purtătorii  de  titluri 
de  obligaţiuni. 

Obligatioiti  f.  obligaţiune, 
îndetorire,  detoriă.  Comp. 
devoir. 

Obligatoire,  adj.  obligato- 
riii, la  care  este  cine-va  ob- 
ligata. 

Oblig^f  ee,  adj.  obligaţii,  în- 
de'oraţii,  vd.  redevuble. 

Oblîgemment,  adt).  obliga- 
toriii, în  raodii  îndel.oritoriii, 

Obligeanccy  f.  disposiţiune, 
înclinaţiune,  spre  a    obliga. 

Obligeant,  e,  mdj.  indetori- 
toriii,  cui  place  să  oblige, 
si  înd^torede,  să  facă  plă- 
cere, politii^  graţiosii,  offi- 
cieux. 

Obligeri  v.  a.  a  obliga,  în- 
detora, — un  apprenti,  a  da 
pe  cine-va  ca  ucenicii.  Gon- 
tractulii  făcuţii  pentru  acesta 
se  numesce  obligi. 

Obliquey  adj.  oblicu,  pedişiu- 

Obliquentent,  adv.  oblicu. 
indirecţii,  indire.ctenient. 

Obliquerf  v.  n.  a  merge  o- 
blicii.  [dişiă. 

Obliquitây  f.  oblicitate,    pe- 

Obliteration ,  f.  oblitera, 
ţiune,    ştergere    cu  incetalu 


OBS 


630 


OBS 


Ob^it^t'er,    v.  a.  a  oblitera, 

slerge   ne-îimtibile,  cu  ince- 

tulO. 
Obiong,  itfjue,  adj.  oblungu, 

m  .î  iiiul: ii  lungii  decătu  latu. 
Obo»  e,  f.    obole    a  6-a  parte 

din    d^iichma    atiică,    s.  16 

centime;  măsură  de    12  gra- 

ne,  s.  75  centigr. 
Obomuver,  v,  a.  a  copperi 

cu  uruliia  sa  (în  mistică). 

ObT>va  ,  ';,  «eii  obove,  ec,  adj. 

■  h'it.  de  formă  ovale,  întorsă. 

Obi^e^iJce,  adj.  obrepticiii, 

oljiinutii  prin  minciună. 
Ob?*ej,ic;icement,    ada.    o- 

bi-Hiiciii,  tăcîndii  adevărulii. 
Obre|)Jon|    I".    obrepţiune, 

reticinţă  care  face  obrepticiă 

uă  g>-  iţiă  obţinută. 
Obsc<âne,  adj.  obscenii,  care 

se  oppane  |)ud«ri),  decinţeî. 
Obsceni'^â,  f.  lucru  ob.scenu. 
Ob«;cur,    e,    adj.    obscurii, 

iii  unecosii  ;  necunnoscutu. 
Obsctapcir,  v.  a.  a  întuneca. 
Obscurcissement,  m.  în- 
tunecare, întunecime. 
Obscuremetitfadj.  obscur, 

întunecosil. 
Obscuriie,    f.    obscuritate, 

întuneeime. 
Obsâcration,  f.  rugăciune, 

invocaţiunea  assistinţei,    aj- 

jutoruluî  divinu  seu  umanii. 
Obs^der,  V.  a.  a  stărui    pe 

lăngă  cine-va  câ    se-lii  pre- 

doMinescă.  |nebrc. 

Obseques,  f.  pi.  pompă  fu- 
Obs^quieusement,    adv. 

cu  pre  mulţii  respectij. 
Obsequieux,et(S6,  adj.  care 

duce  respectulii  la  escessii. 
Obsdquiosit^y  f.  deprindere 

de  airr«tM  respectiiescessi\u. 


Observable,  adj.  ob.serva- 
bile,  possibile  de  observata. 

Obset*vancef  f.  observând 
regulă  religiosă.  Observa 
ces  legales,  practice  şi  c 
riraonie  ale  legiî  raosaice. 

Observentiiij  m.  IVanci  — 
canti  din  stricta  observanţu. 

Observateur,  ni.  trice.  l. 
ob.serva  oru. 

Observ  :4Îion,  f.  observa- 
ţiune.  Iu  ire  de  semă. 

Observa  toirci  m.  obser- 
vatoriii. 

Observer,  v.  a.  a  observi, 
hii  seina. Comp.  remarquer. 

Obsession,  f.  ohsessiune, 
stăruinţă  pe  lănKă  cine-va 
câ  să  Iii  predomnescă. 

Obsidianci  f.  s.  obsidieune-, 
obsidianii,  achat  islandicii, 
lapis  obsidianus.  Spe?iă  de 
srnaltii  vulcanicu,  Iranspa- 
rinte,  susceptibile  de  l'ru- 
raosă  politură.  Chez  Ies  an- 
ciens  elle  retnplacait  Ies  vi- 
tres . 

Obsidiona'i  e,  adj.  obsi- 
dionale,  care  privesce  la  im- 
pressurarea  unei  cetăţî.Afon- 
naie — e,  monnetă  de  conveaţ. 
bătută  îo  oraşiu  încungiurat. 

Obsolâte,  adj  ob.soletu,  ia- 
vechilii,  eşitii  din  uşii. 

ObstacIC)  m  obstaclu,  pu- 
dică ;  (Ix.  resistinţă. 

Obstâtrique,  f,  med.  obste- 
trică. 

Obstination,  f.  obstinaţiu- 
ne,  inatii,  opiniâtrete. 

Obstina,  ee,  adj.  obstinata, 
care  şi  a  puşi:  îi^necasii. 
eiitete.  [natt. 

Obstin^menty  adv.    obsti- 

Obsiiner,    v.  a.  a  obstina  ; 


i 


OBY 


—  637 


OCC 


nhsllner,  a  se   obstina,    şî 

.une  în  necasu,  s'opiniătrer. 

Obstructif,    ive,    adj.   ob- 

sfrurtivu,  astiipătoriu.  Şi  ob-   -. 

slvuant. 
Obstruciion ,    f.   obstruc-   ; 

ţiune,  opposiţiune,  opprire  ;   ; 
iited.  inflAtură.  pi.  înflâtură  j 

cronică  a  ficatului    şi    ?pli-  ,1 

nei. 
Obstrtier,    v.  a.  a  obstrui,  | 

intrepune  unîi  obstaclu,  as-  | 

stupă. 
Obtemperer,  vd.   Obeir 
Obtenir;  v.  a    a  obţine,  că-  i 

plita  :  per  veni  la  unii  resui- 

tatu.  I 

Obtention,  f.  căpetare,    aj-  \ 

j îngere  la  unu  restiltatu.        \ 
ObtupateuTj  m.  med.  care  j 

obstrue.sre,  astupă.  Susi.  m.  ' 

buccată  destinată  se  opprescă  | 

eşirea  unuî  fluidu  etc.  ! 

Obturateur,  ft^ece^  i.  adj.  j 

chir.    des'inatu    pt^ntru  ob-  | 

turaţiune,  vd.  ((/■)/(. 
Obturation,  f.  chir.    obtu-  j 

raţiune,  astui  area    cavităţi- 

loru    lăssate    de   unu  vulnu 

(rană),  de  unu  morbu. 
ObtuSj  e,  adj.  gecm.  obtusii, 

teşită. 
Obtiisanglei  m,  geom.    cu 

unîi  ănghiu  obtusu. 
ObuS|  m.  obusîi,  mică  bom-  j 

bă  fără  ansă. 
Obusierj  m.  tunii  pentru  a-  | 

runcatu  obusurî.  I 

Obvention ,    t.    obvinţiune, 

irapositîi  ecclesia.sticii. 
Obvier,  v.  n.  a  obvia^a  tace 

neces.sariuiu    ca  s6    prevină 

unu  rgîi,  a  preîntimpina.       j 
ObvDlut^i  er.  adj.  bot.  ob-  [ 

volutatu.  Sedice  despre  foi-  j 


ele  seu  petalele  cari  se  in- 
făşiiiră  unele  in  altele. 
Occasej  f.  aslr.  rnpUtude 
— ,  arculii  orisonteluî  între 
puntulîi  unde  appune  uă  .=lea 
.şi  occidintele  a  teveratu. 
Occ2S  on,  f.  occasiune,  pri- 

Jegiii. 
Occasâonne!,  elle,  adj.  oc- 

ca.'îionale,  de  occasiune. 

0ccasi3nnel!einentyai/i;. 

occa.sionale,  prin  occa.siune. 

Ocoasionner,    v.  a.    a  da 

locii,    procura    occasiune.  a 

causa 

Occidentj  ra.  occidinfe.  ap- 

pusu.  Comp.  couchant. 
Occidenta'',  e,  a(/y.  occidiu- 

tale.  appusenu. 
Occipital,  e,  adj.  dela    oc- 

ciputil,  vd.  urm. 

Occiput}  m.  anat.  occiputij, 

partea  d'indergtu  a  capului. 

Occire,  v.  a.  vech.  vd.  ^Her. 

Occiseur,    m.    vd.    metir- 

trier. 
Occision,  t.  uccidere,  oedi. 
Occultation,  f.occultaţiune^ 
di.?pariţiune    trecetore    a  u- 
neî  stele  ascunse  de  lună  seu 
de  altă  planetă. 
Occultei  adj.    occultîi,    as- 
cunşii, cache. 
Occupant ,    e,    adj.    occu- 
pante,  cave  ţine    s.    întră  în 
possessiune.  Premier  occu- 
pant ,    primulu     occupanle, 
cellu  d'ăntăiii    care  a  occu- 
patu. 
Occupatioiiy  f.  occupaţiune,, 
all'acero  la  care  cine->a  con- 
secredă  timpulu  seu. 
Occupe,  ee,  adj.  occupatu. 
Occuper,  v.    a.    a    occupa, 
lua  in  possessiune,  lăcui.  S' 


OCT 


—  638 


ocu 


— ,  a  8€  occupa  (se  indelet- 

nici). 
Occupence ,    f.    occurinţă, 

eveniinentu  fortuiţii,    în;.îm- 

plare.  [din  întîmplare. 

Occurenty  e,  adj.  care  vine 
OcBany  rn.   oceanCi;   fig.   a- 

bJsii. 
Oseanei  adj.  f  La  mer — ,  o- 

ceanulâ  (vechiu). 
Oceliairei  t.  polipâ    fossile. 
Ocelot,  m.  tigru  americanu. 

Se  di  ce  vulg.  chat  tigre. 
Ochlbcratie,  f.  ochlocra^iă, 

guberoulâ  popuraţiuniî. 
OchpuSy  m.  speţîiă  de  plantă. 
Ocotieym.  frumoşii  arbure  de 

Guiana. 
OcrCi  seu  ochre,  m.  ocru,  pă- 

mi  jtu    ferruginosCi  :     ocre, 

i/'uage,  jaune,  culoratii  prin 

perossidâ  de  ferrîj. 
Ocreux  y^use,  adj.  de  natura 

ocruluî,  vd.  prec. 
Octa^dreym  ^eom. octaedru, 

solidă  cu  optîi  fecie. 
Octa6t6ride,   f.   spaţiâ  de 

optîi  annî. 
Octandre,  adj.  bot.  cu  optu 

stamine  la  fiă-care  flore. 
Octandriey  f.  plante  ale  că- 

rorii  flori  au  opta   stamine. 
dctandrique,  adj.   optan- 

dricu. 
dctanty  m.  astr.  octante,  in- 
strumenta s6u  sectorâ    care 

conţine    a    opta    parte    din 

cerca,  seu  45  grade. 

dctantiâme^  ordin,  alliî 
optudeci,  vech. 

Octawe,f./iMi/atr<e,septemănă 
consecrată  de  biserică  pen- 
tru celebraţiunea  uneî  sfir- 
băforî  marî  ;    mus.    octava, 


suaefu  depărtaţii    de   aHulfiJ 
cu  optii  grade  inclusivO. 

Octavin,  m.  mică  flaută  eu 
sunete  torte  subţiri. 

Octavine,f.instr.°mu6ic.  care^ 
n'avea    decătâ  octava  mică. 

in  OctavOy  s.  octavo,  adv. 
irnpr.  in  octava,  în  optfi 
pagine. 

Octavotiy  m.  ne,  f.  născută 
dinfr'unfi  alba  şi  uă  mulatra. 

Octidi,  m.  a  8-a  di  a  decadir 
republicane. 

Octilf  m.  astr.  Aspect — ,po8i- 
ţiune  a  doue  planete  dis- 
tanţi între  dînsele  de  a  opta 
parte  din  zodiacd  s.  de  45 
grade. 

Octobrei  m.  octobre. 

Octog^naire,  adj.  şi  sunt. 
de  optîidecî  de  annî. 

Octogonei  adj.  cu  optu  ăn- 
ghiurî  şi  optd   laterî. 

Octogyne,  adj.  bot.  cu  opt» 
pistile. 

OctogyniCf  f.  bot.  classe  de 
plante,  vd.  prec.        [petale. 

Octop6tal6y  ^c,  adj.  cu  optîi 

Octophyle,  adj.  bot.  cu  opta 
foiţe. 

Octopodeyadj.  cu  optu  labe. 

Octostyle,  adj.  (maî  bine 
octastyle),  arch.  cu  «ptij  co- 
lumne. 

Octroiim.concessiune;  vama. 

OotroyePf  v.  a.  a  concede, 
accorda  :  da  voia. 

Oculaire,  adj.  oculare,  de 
ochy.  Sust.  s.  verre — ,sticla 
ochianului  guşă  lăngă  ochiu. 

Oculairementy  adv.  ocu- 
lare, cu  ochiî  seî  proprii. 

Ooulation,  f.  a</r.  altoire. 

Ocul^y  ee,  adj.  cu  ochi. 

Oculistej'j'.oculistu,  me<)i«i 


OEC 


639 


OEf 


speciale  pentru  morbii,   be- 
lele, de  ochî. 
Oculus-Christiy  m.  lat.  uă 
plantă;    vd.    Oeil-de  Christ 
şi  Aster.        [(agată)  opacu. 
Oculus  inundi,m.  lat.  onice 
Odalisquey  f.  odaliscă,femeă 

de  seraiii.  Şi  odalique. 
Odei  f.  odă,  poemă    lirică. 
Odeotif  m.  s.  otieum,  odeonu.  i 
Edificiu  destinaţii  la  cei  vechi  j 
j>entru  repetiţiunea  rausiceî,  j 
care  avea  s6  cănte  în  teatru. 
Odeury  f.  odore,  mirosii,  sen- 
teur.  [urătu. 

Odieusetnent}  adv.  odiosu, 
OdieuXf  euse,   adj.    odiosu, 

urată,  haissable. 
Odomâtrey  m.  iustrum.  ca 
se  m^sore  drumulîi  ce  a  fă- 
cuţii cine-va.  Şi  compte-pas. 
Odontagogue,  m.    instru- 
mentă pentru  scos.su  dinţiî. 
Odontalgie,   f-   odontalgiă, 

durere  de  dinţi. 
OdontalgEquepac^J.  propriii 

y  calma  durerea  de  dinţi. 
OdontoTde^  adj.  ca  dintele. 
Odontolithei  f.  dinte  fossile. 
Odontologie,  f.  tractată  as- 

supra  dinţiloru. 

Odontologique,  adj.  care 

privesce  la  tractatulă  de  dinţi. 

■Odorant,e,adj.adorante,  mi- 

ros'itoriu.Comp.odorif^rant. 

Odoraty  m.  odoratu,  sensulu 

mirosului. 
Odorationy  f.  rairosire. 
Odorerj  v.  a.  a   simţi    prin 

odoratu,  mirosi. 

Odorîf  6rant,€,vd.  Oc/orarti. 

Odyss^ey  i.  Odissea,  poema 

lui  Omeru;  eventure  variate. 

Oecophore,  f.  nat.  insecte 

Ippidoptere  noptiirne. 


Oecum^nicite,  1'.   calitate» 

ecumeDiculuf,  vd.  urm. 
Oecumâniquei  aAj.  ecume- 
nicii, universale.  Concile — , 
conciliu  universale,  unde  tolî 
episcopiîf  catolici   sunt  con- 
vocaţi.    [ecumeDciu;vd.j3r«c. 
Oecumâniquementy  c.dv. 
Oed^mateuxy  euse,  adj.  de 

natura  edemtî,  vd.  urm. 
Oed6nie,)n.  med.  edemă,  tu- 

niore  mole  fără  durere. 
Oed^merei  m.  insectă    co- 

leopteră. 
OedipCi  m.  omii    care    ges- 
sesce  facile  vorba  enigmate- 
loru,  şi    dissolvesce   cestiu- 
nile  obscure. — Le  nom  vient 
d'Oedipe,    qui     devină     l'e- 
nigme  propose  par  le  sphynx, 
et  reput  en    recompense    Ie 
trone  de  Thebes. 
Oeil|  m.  ochiu.    La  pi.  yeux 
(ieux),  ochî ;   grad.  bobocii. 
Coup  d'oeil,  aruncătură  de 
ochi.%Entre    deux  yeux,  s. 
entre    Ies    deux    yeux,    cu 
fissitate,    defiptu.    De  l'oetl, 
privi  ndu. 
Oeil-de-boeuf  I  m.  mică  te- 
restră   i-ătundă    seu    ovale ; 
pi.    oeils-de-bofuf.     "Vd.    şi 
bufjhtalmum. 
Oeil-de-bouCf  m.  mar.  fe- 
nomenii  care    s6    arretă    ci 
unu  virl'u  de  curcubeu. 
Oeil-de-chaty  m.  speţiă  de 

agată. 
Oeil-de-perdrix,  m.Senu- 
mescu  diverse  scopele(stince). 
OeiUde-poisson,  m.  spe- 
cia de  petră.  [cică  fină. 
Oeil-de-serpent,)^.  petri- 
Oeilladei  f.  ochire,  aruneă- 
tură  de  ochiîi   furtivă  şi  cu 


OEU 


040 


OFF- 


uă  espressiune  pronunţată. 
Comp.  coup  d'oeiL  regard. 

Oeifle,  e,  adj.  miner  cu 
pete  C9  ochiulu.Con)p.  ovelle. 

Oe'l-ere,  adj.  şi  sust.  i'.  se 
dice  de  dinţiî  canini  deia 
II  assiia  superiore,  fiindu-că 
sunt  sub  ochi. 

Oeilietj  UI.  micii  ochiu  ;  spe- 
cia de  ghioceki,  vd.  oeillette. 

Oeîlleton ,  m.  bobocu  de 
oeillct. 

Oeillotonner,  v.  a.  a  lua 
boboci!"  dela  uă  plantă. 

Oeillettey  f.  macii  cultivaţii, 
liavol  cultive.  [beliferă. 

OenanthCj  t'  bol.  plantă  um- 

OenaSj  ni.  porumb  Iu  selbat. 

Oeno!ogie  f.  trncratu  a=su- 
pra  arţii  de  a  face  vinuri. 

Oenologistej  m.  s.  oenolo- 
logue,  scriitoru  assupra  vi- 
nuri lorii. 

Oenomely  m.  vinii  îndulcitu 
cu  miere. 

Oenomâtreym.  instrumentu 
pentru  a  me~ura  greutatea 
specifică  a  vinului.       [vinii. 

Oenophile,  adj.  iubitoriu  de 

Oesophage,  m.  esoi'agu.  Ca- 
nale membranosu  care  con- 
duce alimintele  in  stomacu. 

Oesophagien,  enne,  ar/j. 
care  ţine  de  esofagâ. 

Oestrci  rn.  nat.  uă  muscă 
mare. 

Oeuf,  m.  ouTi. 

Oeuvei  (?£,  adj.  cu  oulîi.  Se 
dice  de    pescii  cari  aii  oue. 

Oeuvrei  1.  operă  ;  uerî-ce  o- 
peraţiune  importante. 

Oeuvrei  f.  operă,  luc»*u.  Ceaa 
ce  este  produssu  de  unii  a- 
ginte  .şi  subsiste  după  ac- 
ţiune. Ca  m.  culessti  de  tote 


producţiuuile  unuîf  composi- 
torii  de  musică;  plumbîi  care 
conţine  argintii.  Le  gr  and 
ceuvre,  petra  filosofaie. 

Oeuvres-morteSy  f.  /jl. 
mar.  părţile  navii  cariî  sunt 
alfarâ  din  apă ;  pe  căndii 
rpuvres  vives,  părţile  cari 
sunt  in  apă. 

Offensantf  e,  adj.  oifen- 
sante,  suj^erătoriâ,  insultă- 
torii). 

Offenseţ  f.  injuria,   insultă 

Offenserj  v.  a.  a  ofiensă 
insulta.  .S'" — ,  a  se  supera 

Offenseur,  m.  insultătoru. 

Of  f  ensif ,  ive,  adj.  oll'insivii, 
de  aggressiune    (de  attacii). 

Offensive,  f.  vd.    Attaque. 

Offensivementy  adv.  ol- 
finsivii,  agressivii. 

Offea*te,  f.  s.  offertoire,  ra. 
oUerinţă,  vd     Oblation. 

Office}  m.  officiii,  detoriă  a 
societăţii  civili ;  serviţiii,  În- 
sărcinare ;  rugăciune  şi  ce- 
rimoniă  a  bisericei.  Le  saint 
— ,  tribunalele  Incisiţiuniî. 

Office,  f.  cămară,  unde  se 
ţinu  vassele  etc. 

Off  icialj  »*. judecătorii  eccle- 
siast.  delegaţii  de   episcopu. 

Officialite,  f.  juiidicţiunea 
unui  offîcial,  vd.  prec. 

Qff  iciant,  e,  m.  celliiceser- 
vesce  officiulii  în  biserică. 

Officiante,  i,  of/iciante,  că- 
lugăriţă de  sgptămănă  la 
chorii. 

Officiel,  elle,  adj.  officiale. 
propusu  în  virtutea  unei 
commissiunî  espresse,  decla- 
raţii de  autoritate. 

Officiellement,  adv.  offi- 
ciale, prin  officiu. 


OGN 


—  041  — 


OLE 


Officier,  ;/i.  olTicianu,  cellu   I 
C''  are  unu  officiu,  uă  însăr- 
ciuare,  inililaru  gradată. 
Officier,  v.  n.  a  ceîebra  ser- 

viţiulti  divinu  la  biserică. 
Officieusement,  adv.  of- 

ticiosu. 
Officieux,    euse,  adj.    offi- 
ciosu,  obligatoriu,  serviabie. 
Offficinal)  e,  adj.  offlcinale, 
care  se  gessesce    preparaţii, 
iiata,  în  farmacia.   Composi- 
lioiis—  es,  preparaţi  uni  far- 
maceutice deja  compuse. 
OfficinC)  f.  offirină,  labora- 

toriu  de  farmacia. 

OffrandC;  f.  oll'erinţă,  ceaa 

cr  offerimu  lui   Dumnedeii : 

ceaa  ce  presinlămu  ia  semnii 

-  (le  respectîi  şi  devotamentu. 

Of f rani|  «i.  offeritoru,  cellu 

ce  face  oflerinţe,  vd.  prec. 
Offrejf.ofî'ertă,  offeriuţă,  pre- 

siutaţiune,  lucru  ofVeritu. 
Off i'ÎJ'jV.  a.  a  oHeri,  presinta: 

propune  unii  lucru. 
Off usquer,v.  a.  a  împedica 

se  vedă  seii  se  fiă  vedutu. 
OgSvaly  e,  adj.  ogivale,  for- 

măndu  ănghiu,  vd.   ttj'Wi. 
Ogivey  f.  linie  carif,  încrueiate 
diagonale,  formedă  unu  ăn- 
gliu  în  virfulîi  boitei. 
Ognade,  f.  s.  oirpiade,  carne 

flirta  prăjită  cu  cepă. 
Ognony  m.  s.  oignon,  cepă. 
Ea    rang  d' — ,   pe   aceaaşî 
liniă,  pap. 
Ogiionet|  m.  mică  peră  ve- 

ralică. 
Ognonetfe,  f.  mică  cepă. 
Ognonîere,  f.  cămpu  seme- 

natci  cu  cepă. 
Ognotonci  m.   iepure  sibe- 
lianu. 

Dir/.  Fra/ir.-Iinm. 


Ogre,  m.  ogresse,  f.  gigante 
monstrosu  din  basrne,  nă- 
sdrăvanu.  fţiune. 

Oh  !  oh !  interj,    de  admira- 
OiCi  f.  găscă. 
Oignon^  vd.   Ognon. 
Oilie}  f.  supă  din  rădecine  şi 

diverse  cărnuri. 
Oindre,  v.  a.  a  unge. 
Oingy    m.  vieux  — ,    unsură 

pentru  rote. 
Oiiit,  e,  adj.  unsii. 
OiseaU|  m.    passere ;  —  de 
Vcnus,    porumbeii!.    A  voi 
d' — .  in  liuiă  drejită. 
Oiseau,  nt.  mistria. 
Oiseau-rnoucliCi  rn.  forte 
mică  passăre,   assemine  co- 
libriluî. 
Oise!er,  v.  a.  a  inveţa  pas- 

serî  pentru  sboru. 
Oiseleiy  rn.  păsserică. 
Oâseleur,  m.  păsserariîi, 
Oiselier,    m.   vîndetoi'u    de 

passerî. 
Oisellerie,    f.    artea    de    a 

prinde  şi  cresce  pass^erî. 
Oiseux,  euse,  adj.    leneşiti, 

care  nu  face  nimicu. 

Oisif,    ive,  adj.    inoccupatu, 

care    nu  face   nimicu,    fără 

trebă. 

Oîsillon,//!.  /"am.  vd.  oiselet. 

Oisivement,  adv.  şedîndii, 

nefăcîndu  nimicu. 
Oissvete,  f.    inactivitate,  le- 
nevia. 
Oisotij  m.  puiu  de  găscă. 
OleagineuXi    euse,  adj.  u- 

leiosu,  care  conţine  uleiu. 
Oleandrej  m.  s.    oUander, 
leandru,    arburelu    apaticii. 
Şi  laurier-rose,  rosage-,  ro- 
sagine. 
Ol^cranei  m.  anat.  apofise 

41 


OLI 


—  G42 


0MB 


dela  estreraitatea  umerale  a 
cotului,  capulii  cotului  pe 
care  ne  resămămu. 

Olfactiff  ive,  adj.  olfactivu, 
care  ţine  de  odoratu,  de  sen- 
sulîi  mirosuluL 

Oliban,  rn.  prima  temeiă  care 
decurge  din  arbure,  temăiă. 

OlibriuSy^n.  nerodu  care  face 
pe  valintele,  pe  vitedulu,  pe 
priceputulu.  —  Olibrius  , 
porte  â  Tempire,  fut  bientot 
detroue  pour  son  incapacite. 

Olifant,  m.  mieii  cornu  în 
care  cănta  paladiniî,  ca  se 
chiărae  pe  inemicî. 

Oligarchie,  t.  oligarchiă. 
Gubernu  puliticu,  unde  au- 
toritatea suverană  este  în 
manele  unui    niicu  numeru. 

Oligarchique,  adj.  oligar- 
chicâ,  de  oligarchie. 

Oligistef  m.s.  fer  oligiste, 
vd.  h&matite. 

OIigophylle,adj.  bol.  cu  pu- 
ţine loie. 

Oligospermei  adj.  bot.  cu 
pufine  seminţe. 

Oliiti,  m.  pi.  vechie  registre 
ale  parlamentului  din  Paris. 

Olindei  f.  lamă  de  sabia  fa- 
bricată la  Olinde,  în  Brasilia. 

Olivairei  ad  '.  bot.  olivariu, 
de  forma  olivei,  măslineî. 

Olivaîsoni  f.  recultă  de  olive, 
de  măsline. 

Oiivâtre,  adj.  de  culore  de 
olivă,  măsliniu.  [linu. 

Olive,  f.  olivă,  măslină;  măs- 

OliV'Cte,  f.  plantă  ale  cuî  se- 
minţe producu  unîi  uleiu 
bunu  de  măncare.Si  ocilleUe. 

Olivette,  f.  terrîmu  plantată 
cu  olivî.  La  pi.  unii  danţu 
provinciale. 


Oiivîeri  )n.  olivij,  măslinii. 
Şi  olive. 

Oliaire,  adj.  Califică  uă  sub- 
stanţă ])etr6să,  mole,  din 
care  se  făcu  vasse. 


Olographi 


adv.     fiesta- 


ment — /,olografu,testamenlu 
scrissîi  în  întregii  de  mana 
testatorului. 

Olympcy  m.  olimpii,  munte 
(astădî  Latcha)  in  Tcssalia, 
şedinţa  dciloru;  j^oet.  cerul  ii. 

Olympiade  ,  f.  olimpiade, 
spaţiu  de  patru  annî. 

Olympieni  enne,adj.  olim- 
picii, care  tace  parte  din  con- 
siliulii  supremu  cellorii  \2 
deî  din  Olirapîi,  la  antici. 

Olympiquei  adj.    olimpicii. 

Orna  gr  e,  f.  reumatismii  la 
umerii. 

Oitiasunii  y».  omasus,  \en- 
triclu  allu  ruminanţi lorii. 

Oitibelle,  f.  bot.  umbelă,  mică 
ramure  nudă.  Disposiţiune 
a  peduncleloru,  carî,  ple- 
căndii  din  aceaaşî  rădecină, 
se  dividu  precum  ossele  u- 
neî  umbrele.  [vd.  prec. 

Ombellej  ce,  adj.  umbelatii. 

Ombelliferei  adj.  umbeli- 
ferii ;  care  portă  umbele,  vd. 
ombelle. 

Ombilic,  m.  umbiiicii,  areolă 
ci'  se  ges.sesce  la  una  dia, 
cstremităţile  fructului. 

Otnbilicaire,  f.  uă  plant 
c;i  lichen,    [cale,  vd.  ombilici 

Ombilical,  e,  adj.bol.  urabili| 

0mbiliqu6y  ee,  adj.  bot. 
formă  de  umbilicii. 

Ombrage,  m.umbritu, 
bră  formată  de  foiele  arbii 
riloru ;  jlg.  suspiciune,  de 
credere. 


OMN 


—  043 


ONC 


Ombrager,  v.  a.  a  da,  face, 
umbră. 

OmbrageuxjCMse,  af/y.  um- 
broşii; bănuiciosu. 

Ombrci  f.  umbră. —  s.  terre 
d' — ,  pămintu  negru  pentru 
umbrituri.  La  pi.  persone  pe 
cari  convivii  invitaţi  addu- 
cea  cu  dinşiî,  Ja  ant. 

Ombrei  m.  ?.  hombrc,  unii 
jocu  cu  p.ttrudeci  de  cărţi. 

Ombre-chevalier,  m.  vd. 
Trăite. 

Ombrelieyf.  mică  umbreluţă. 

Ombrer,  v.  a.  a  vimbri,  face 
umbre  unui  desemnu. 

Ombrette,  f.  passere  de 
Senegalu. 

OmbreuX}  euse,  adj.  um- 
brosu,  care  dă  umbră. 

Ombromef rei  ni.  fis.  instr. 
câ  se  măsore  cantitatea  a- 
peioru  pluviali,  ce  cadu  peste 
annu. 

Omâga,  i'.  omega,  ultima  li- 
teră a  alfabetului  grecii. 
L'alpha  ei  V — ,  înce[)utulu 
şi  linele.  [tură  de  oue. 

Omeletie,  f.  omletă,  prăji- 

Omettre,  v.  a.  a  omite,  lăs- 
sa  adară,  la  uă  parte.  —  Se  j 
conjugă  precum  mettre.         j 

Omissiaii}  f.  omissiune,  lăs- 
sare  alfară(uneT  vorbe  ele). 
I  eche  cV  ■ — ,  peccatCi  com- 
missu  nelăcindu  celle  com- 
mandate. 

OmnibuSi  */;.  omnibug,  trăs- 
sură  pentru  toţi. 

Omnipotencei  f.  omnipu- 
tinţă,  a  totu-putinţă,  putere 
absolută. 

Omniscience,  f.  sciinţă  de 
tote ;  teul.  omnisciinţă,  sci- 
inta  infinită  a  luî  Dumnedeii. 


Omniscient}  e,  ad].,  care 
arc  omnisciinţă,Care  scie  tote. 

OmnStforej  adj.  nat.  omni- 
vorii, care  se  nuti-(isce  de 
carne  şi  de  vegetali. 

Omocoîyle;  f.  auaL  cavitate 
a  omoplatului  care  priimescc 
capuM  umeruluî. 

Omophagei  adj.  omofagii, 
care  mănăncă  carne   crudă. 

Omophagiei  f.  deprindere 
de  a  mănci  carne  crudă. 

Omoplatej  f.  anat.  omo- 
plaţii, ossu  latu  formăndii 
partea  posteriore  a  umărului. 

Omphaioc&le,  f.  erniă  um- 
bilicale.  Şi  exomphalc. 

Omphalodes,  f.  /«/.  lamil. 
de  plante.  Şi  petite  coiisoade. 

Omphaloptrei  vd.  Lenti- 
culaire. 

On,  pron.  indef.ne^cine,  ci- 
ne-va.Ou  dif,  se  dice.  Croire 
sur  an  ou  dit,  sur  Ies  on 
dit.,  a  crede  după  simpla 
narraţiune,  după  celle  ce  se 
spun  li. 

Onagraire;!'.  genu  de  plante. 

OnagrCi  in.  asiuu  sălbatică. 

Onagre,  f.  pUmtă  astringinte. 
Şi  herbe  aux  ânes,  onagra. 

OnCfonques,  adv.  nicî-uădată. 

Oncej  1'.  uncia,  a  16-a  parte 
din  vechia  /iure  seii  8  jyro.s. 

Oncei  })(.  unîi  patrupeda  fe- 
rosii. 

Onciale,  f.  unciale.  Se  dice 
de  marile  litere  usitate'  in 
vechime  pentru  inscripţiunî 
şi  epital'e.  L'onciale,  f.  seii 
ton  ial.m.  scriptura  unciale. 

Onclej  m.  unchiii. 

Oncotomie;  f.  cliir.  dischi- 
sura  unui  abscessii. 

Onctioni  I'.  uncţiune,  ungere. 


ONE 


-  64 't  — 


ONT 


Onctueusenient,  adv,  cu 
uncţiune,  cu  ungere. 

OnctueiiX|  eiise,  adj.  un- 
turosu. 

OnctuosStei  f.  unsură,  ca- 
litatea lucrului  unturosu. 

Onde,  f.  undă,  redicarea  a- 
peî  agitate,  cercuri  de  apă, 
valii.  Comp.  vo.fjue,  flot. 

0nd6y  ce,  adj.  undulatii,  în 
loriiiă  de  unde. 

Ondfse,  f  plouiă  repede  şi 
de  pucină  durată. 

Ondiii|  e,  adj.  geniulîi  ape- 
loru  (la  cabalişti). 

Ondoiementi'  m.  bote.su, 
unde  nu  se  ob.^ervă  decătii 
essiuţialele  acestui    misteru. 

Ondoyani,  e,  adj.  undu- 
lanie,  care  tace  «nde. 

Ondoyeri  v.  a.  a  unduia ; 
se  redica  în  unde,  a  botesa 
fără  a  adăugi  cerimoniele 
cerute.  (  mi.scare  a  undelorîi. 

Onduiatiotij  f.  undulaţiune, 

Ondi^Jatcire,  adj.  cu  un- 
dulaţiune, m iscată  in  undu- 
laţiuuî. 

Ondniej  t'e,  adj.  undulatu, 
Ibriiiăndu  undulaliunT,    ape. 

OnduSer,  v.  n.  a  unduia,  se 
inişca  în  undulaţiune. 

Oneiromancie/  f.  divina- 
ţiune  (gbicire)  după  visuri. 

Oneiroscopisi  f.  .studiulu 
viselorîî. 

On^rairej  adj.  onerariii, 
care  conduce  unu  officiu  cuî 
altulîi  possede  titluiii  (jurls'. 

Onei*eux,  se,  adj,  onerosii, 
inipoverătoriu ,  a  charge. 
Syndic  — ,  sindicii  însărci- 
naţii cu  aflacerî  communi 
la  maî  mulţi.  Titre — ,  titlu 
onerosii,  prin  cal-e  se  căstigă 


ceva  .sub  condiţiune  se  se 
plătescă  unele  sarcine. 

Ongle,  m.  unghia.  In  &o^,  şi 
onglet,  loculu  unde  petala 
e  unită  caliciului. 

Ongle-de-cbat ,  rn.  bot. 
plantă  cu  spini  întorşi. 

Onglee,  f.  inflătură  durer6.să 
la  degite  causată  de  frigii. 

Onglet|  m.  bandă  de  chăr- 
tiă  pe  cussăturele  unei  cărţi, 
că  se  lipescă  stampe  etc. 
Spefiă  de  lucru  de  tîiuplarî, 
în  locu  de  anglet.  In  chir. 
vd.  plrr>j(iion. 

OngletC)  âe,  adj.  but.  care 
are  unele  părţi  din  petală  a- 
deriuii,  lipite,  de  receptaclu. 

Onglette,  f.  micii  stilelii  de 
săpătorii  iu  metale. 

Onglette;  ce,  adj.  bot.iovle 
strimţii  in  partea  sa  iuferiore. 

Onguent}  m.  unginte,  me- 
dicanienlu  ce  se  applică  es- 
ternii. 

OnguiculCf  ee,  adj.  Se  dice 
de  animalî  cari  aii  uă  unghia 
la  fiă-care  degitu. 

Ongule,  ee,  adj.  cu  unghia 
la  pi  ci  ori),  precum  calulu. 

Onirocritie,  f.  oniroman- 
cic,  oniromance,  divinaţiu- 
ne  prin  vise. 

Onkotomie,  f.  chir.  dischi- 
sura  unuT  abscesîi. 

Onocrotalej  ))t.  onocrotalii, 
spefiă  de  pelicanii. 

Onomastcque,afZ/. onomas- 
ticii, conţinîndii  numinî. 

Onomatopeei  f.  ret.  ono- 
inatopeă.  Formaţiunea  unei 
voi-be,  allii  cuî  sunetii  imită 
ceaa  ce  desemnă  vorba. 

Oiiitologie,  f.  ontologia,  trac- 
taţii de  flinta  în  arenere. 


OPE 


—  G4o  — 


OPI 


Ontologique,  adj.  ontolo- 
gicu,  de  ouioJogiâ. 

Onyx,  III.  s.  agate,  ouyx,  i'. 
onice,  agată  forte  liaă. 

OnzCi  adj.  num.  imu-spre- 
(lece. — On  dit  :  le  onze,  Ies 
uu7e  etc.  et  non  pas  Vome, 
Ic-sonze. 

Onziemey  adj.  uau-sprede- 
cile.  —  Le  — ,  la—,  allu,  a, 
unu-spredece. 

Onziemement,  adv.  in  lo- 
cuia =11111  uiiu-spredecile. 

Oolithe,  m  petră  formată  de 
mice  coquile. 

Opaciiey  f.  opacitate,  ne- 
transparinţă. 

Opate,  f.  opală,  «[uai'tz  vc^'i- 
nosij.  petră  preţiosă  albă  ca 
laptele  şi  alba'^t-iă  cn  i-e- 
tîesse  variate. 

Opaiin,  e,  adj.  opalinu,  de 
culorea  şi  reflessulii   opaleî. 

Opaquei  adj.  opacu,  iie- 
traiispavinte ;  fără  Jumină. 

Opera,  f.  operă,  poemă  dra- 
matică pusă  in  musicâ.  Lo- 
culii  unde  se  represintă. 

Opepa-comiquef  m.  buc- 
cată  teatrale  care  ţine  de  o- 
peră  şi  de  comedia. 

Operateup,  m.  Irice,  f.  o- 
peratorCi,  cellîi  ce  face  ope- 
raţiuni chirurgicali. 

Operatifi  ('re,  adj.  <;pera- 
tivu,  care  possede  virtutea 
de  a  opera,  propriu  pentru 
acţiune. 

Operation  ,  f.  operaţiune, 
acţiunea  unui  aginte  care  o- 
peredă  (isicu  seu  morale. 

Opâratoirei  adj.  operato- 
ria, de  operaţiuni  chirurgi- 
cali, [pacu. 

Opercule,  nx.  operclu,    ca- 


Opepcul^i   ee,  adj.    coppe- 

i'itu. 

Operer,  v.  a.  a  opera,  lucra, 
produce  unu  elfectu  :  face 
uă  operaţiune,  {chem.  chir.). 

OpeSy  m.  cavitate  ce  la.s.să 
grinda  in  muru. 

Ophîclâide,  )n.  mas.  şerpe 
cu  chei.  (nstrum.  de  bas.să 
in  musica  militare. 

Ophidieii)  enne,  adj,  de  for- 
ma şerpeluî.  Că  m.  vd.  ser- 
gent. 

Ophiogiossey  f.  vd.  langue 
de  sci'peiit. 

Ophiophage,  adj.  care  se 
nutresce  cu  şerpi. 

Gp^ite,  m.  ofitii,  picrolitii 
verde,  marmure  de  Pireneî 
maculată  cu  galbinii. 

OphriSy  '//(.  bot.  specia  de 
plantă.  Şi  double  feuille. 

Ophthalmiei  f.  oftalmiă,  ro- 
şelă  de  ochi,  i-oşeţă.Şi  opJi- 
'ihuluătiş. 

OpMhaltniqueyaJji'.  de  ochi, 
care  prive.sce  la  ochi. 

OpMhalmogpapHie,  f.  de- 
scripţiune  anatomică  a  o- 
chiuluT. 

Ophthalntologiei  f.  partea 
anatomiei  care  pertractedă 
despre  ochi. 

Opiacei  •'«,  adj.  opiaceii,  care 
conţine  opiu. 

Opiat|  m.  s.  u]iia(e,  opiatu, 
electuariu. 

Opilatiff,  ii'e,  vd.  Obstructif. 

Opilatioiiyf.vd.  Obstruction. 

Opiler,  v,  a.  a  obstrui,  as- 
tupa condussele  cari  ser- 
vescu  funcţiuniloru  animali, 
obstruer. 

OpimeSf  f.  ]>l.  (depouilUsI, 
spolie  ofiime,    tropce    că-sti- 


OPP 


(Ji(!  - 


OPT 


gate  de  unu  generale  care 
uccisesse  cu  mana  sa  pe  ge- 
neralele ineniicu.  la  ant. 

Opinanti  m.  opinante,  cellil 
ce  opinedă,  şT  dă  părerea. 

Opiner,  v.  n.  a  opina,  espri- 
me  opiniunea,  p  ărerea,  sa. 

Opiniâtre,  adj.  vd.  Obstinc. 

Opiniâtrementy  vd.  Obsti- 
nement. 

Opiniâirer,  vd.  Obatine)'. 

Oponiâtretei  f.  vd.  Obstiuu- 

lin),. 

Opinion,  1.  opiniunc,  |:ăi-ei-e, 
credinţă  probabile. 

Opium,  nt.  opiii,  succu  nar- 
coticii .şi  poporalivu,  ce  se 
estrago  maî  alessîi  din  cap- 
sule de  inacii  albu.  —  de 
S)n}/rne,d'Eg}jlile,de  Perse, 
opiu  turcescu,  levauticu,  te- 
baicîj. 

Opotialsamum^uj.  balsanui 
de  Judea,  de  Mecka  ;  —  sec, 
baLsamu  de  Peruvia,  de  Tolu. 

Opopanax,  rn.  farm.  spe- 
cia de  gumă. 

Opossuiri}  m.  nat.  unu  pa- 
trupedă didelfii. 

Oppos'tunj  f,  adj.  oppor- 
tunii,  care  este  la  timpulu  şi 
loculii  ceruţii. 

Opportunement,  adv.  op- 
portunu,  căndu  trebue,  â 
prnpos. 

Gpporîunîsmei /)(.  oppor- 
tunisnm.  Sistemă  de  gubernii 
cireşe  conformă  cuce^ace 
e.ste  opportunîî,  cu  circun- 
stanţele. 

Opportunite,  f.  opportuni- 
tate.  occasiune  propiiă. 

Opposable,  adj.  opposabile, 
care  se  pote  oppune. 

Opposant,  e,  adj.    şi  sust. 


opuninte,    care   se    oppune-, 

împrotivitoriu,  din    opposi- 

ţiune. 
Opposej    CC,    adj.    oppusd, 

contrariu ,    împrolivitâ,    de 

caracteru  dillerinte.  A  V — » 

in  partea  oppusă,  vis-ă-vis. 
Gpposer,    v.   a.    a  oppune, 

improtivi.  .Ş' — ,  a  se  oppune, 

resiste,  sta  contră,  [trariu. 
Oppositei  m.  oppusii,  con- 
Oppositîon,  f.   opposiţiune, 

improtivire,    contrastă.     Iu 

astr.  distanţi  de  180  grade 

intre  doue  planete. 
Opijresser,  v.  a.  a  oppri- 

mo,  ojipressa,  ajtpesa. 
Oppresseur,    m.    oppres- 

soi'U,  appesăt.oră. 
Oppressîfi  ive,  adj.  oppres- 

sivă,  appesătoriă. 
Oppressi9n,f.oppresssiune,. 

appesare.  [|>ressivu. 

Oppressivement,ar/i!.  op- 
Opprîmant,  e,    adj.    app6- 

sătoriă. 
Opprrmej  ce,  adj.  oppressu^ 

appesatu,  accable. 
Opprîmer,  v.  a.  aopprime, 

appesa.  Comp.  accabler. 


Opprobi 


,  opprobriu,  de- 


senare, hoiiie  {irof»nde. 

Optatiff  ive,  adj.  optativă, 
care  esprime  dorinţă. 

Opter,  v.  n.  a  opta,  alege 
intre  maî  multe  lucruri,  cari 
nu  .se  potu  ave  de-uădată. 
Comp.  choisir. 

Opticieiii  in.  w.  opticu,  ccllâ 
ce  scie  optica.  Fabricante 
de  instruminte  de  optică. 

Optime,  adv.  forte  bine,  fam. 

Optimisme,  m.  optimismu. 
Sistema  filosofilorucarî  pre- 
tindă că  totu  ce  e.ssisle  este. 


OR  — 

în  modulă  cellu  rnaî  bunu 
possibile. 

Optimistei  ni.  optimistă, 
păi-lenii  allCi  optim isinu!uT,vd. 
prec. 

Optioii)  f.  opţiune,  alegere 
inire  maî  multe  lucrurî,  cari 
nu  se  polu  ave  tote. 

Optiiiue}  t'.  optică.  Sciinţa 
care  pertractedă  de  lumină 
şi  do  legile  visiuniî.  Yd.  şi 
lici'speclive. 

Optiquei  adj.  opticur,  de  vi- 
siune,  relativii  la  visiune. 

Opulcmmenţi  adv.  cu  opu- 
linţy,  forte  bogatu,  p.  us. 

Opuiencei  1'.  opulinţă,  mare 
avuţia.       [avuţii,  tres-riche. 

Opulent,e,((r/.y.  opulinte,  torte 

Opunîiai  f.  smochiuu  de  In- 
dia,   v(l.   Xopal. 

Opuscule,//',  opusculii,  mică 
operă  sciinţifică,  literariă. 

Or,  //(.  auru.  Metal  jaune,  in- 
-oluble  dans  Ies  acides,  tres- 
dnctile,  le  plns  [trecieu.x  des 
metauv,  et  le  plus  pesant  a 
l'exception  de  la  platine.  — 
(Jr  'pur,  /in,  de  ducat,  Auru 
curaţii,  bunii.  Or  battu,  auru 
bătutu;o)'  en  feuille,  (engles. 
(rold  foii),  foie  de  auru  ;  or 
Iile,  or  trăit  s.  fii  d'or,  fire 
de  auru;  or  en  cjrain,  aurii 
iu  grăunţi ;  or  en  lincjot,  s. 
linijot  d'or,  s.  tiye  d'or, 
harră  de  aurii;  tnatieres  d'or 
^t  d'argent,  vergele  de  auru 
SI  de  argintii  ;  or  au  titre, 
auru  purîi,  de  20  carate ; 
poudre d'or,s.poussiere  d'or, 
pulbere  de  aurii  ;  or  vert, 
•  n-  aryrtital,  aurii  ammesti- 
'atii  cu  argintii:  or  de  Man- 
lieiiK.  aurii  de  .Manheira,imi- 


647  —  ORA 

tatii,  (cuivre  mele  de  zinc)  ; 
or  blanc,  platină;  or  mussif, 
or  de  niosa-ique,  or  d'appli- 
que/Aură  de  applicatii,pentru 
pictori  [aurum  inosaicuni 
sive  laussivuinl,  or  fulmi- 
nant s.  aurate  d'ammoniac, 
auratîi  de  ammoniacâ,  s.  os- 
sidu  de  aurii  ;  or  potable, 
auru  potabile,  tinctură  de 
aurii,  (în  chem.  vech.).  Or 
faux  s.  chrysocale,  aurii 
lalsii.  Tireur  (/'o>%  făcetoru 
de  bre  de  aurii.  Ecacheur 
d'or,  s.  batteur  d'or,  lucră- 
torii care  bate,  lăţesce,  ver- 
gele de  aurii.  La  pi.  desemnă 
diversele  culori  ale  aurului, 
S.  e.  un  bijou  de  deux  ors. 

Or,  conj.  deci,  asia  derii. 

Oracle,  m.  oraclu  ;  veritate 
enunţată  în  Script.  sacră. 

Orage,  ui.  furtună,  tempestă, 
ve)it  iinpetucux,  feinpete. 

Orageux,  euse,  adj.  fm-tu- 
nosii. 

Oraison,  f.  nraţiune:  cuvin- 
tare:  rugăciune  către  Dum- 
nedeii  seu  către  sănţi. 

Oral,  i/i.  mare  velu  de  care 
papa  şî  accopere  capulii. 

Oral,  e,  adj.  orale,  spusîi  cu 
vorba,  din  gură. 

Oralenienf,c/c/t'.  orale,  di.ssâ 
cu  vorbe,  din  gură. 

Orang,)n.  orany-outang,  o- 
rang-outang,  marc  maimuţă 
Iară  codă,  pithecus  satyrus. 

Orange,  t.  auranţiii,  porto- 
cală, {citrus!  aurantiuia. 

Orang^,  ee,  adj.  portocaliii. 
GA  rn.  culore    de  portocală. 

Orangeade,  f.  beutură  din 
succii  de  portocală  şi  apă 
săchărată. 


ORB 


6i8  - 


ORD 


Orangeatj  m.  cojă  de  por- 
tocală Iertă  în  sacharu,  con- 
fectiu  corticis  aurant. 

Oranger,  m.  bot.  portocalu. 
flaile  essentielle  de  fleurs 
(J — ,  oliii  etericii  de  flori  de 
porlocală,  e<:sentia    Xei'oli. 

Oranger,  m.  ere,  f.  cellu  ce 
vinde  i  ortocale. 

Orangerie,  f.  locu  unde  se 
conservă  portocale  ierna. 

Orateur,  m.  oratorii. 

Oratoirei  adj.  oratorică,  o- 
ratoriu,  de  oratorii. 

Oratoirei  rn.  oratoriu,cap6lă 
mică  într'uă  casă. 

Oratoirement,  adv.  orato- 
ricii. 

Oratorienj  m.  şi  adj.  m. 
care  ţine  de  congregaţiunea 
Oratoriuluî,a  cr.rdinul.  de  Be- 
riille. 

Oratorioy  m.  mică  dramă  în 
rausică,  allii  cuî  obiectu  este 
luatu  din  scriptele  .sănte. 

Orbe,  adj.  Se  dice  de  lovitura 
fcoHp  orbe)  ce  l'ace  uă  con- 
tusiune  fără  se  strice  pelea. 
Mur  orbe.,  muru  fără  dis- 
cKisură. 

Orbe,  f.  orbită,  circunferinţâ. 
Spaţiu  ce  percurge  uă  pla- 
netă în  revoluţiunea  sa. 

Orbiculaire,  adj.  orbicu- 
iare,  rătundu.  X' — des  pau- 
jÂeres,  rnuschiulu  care  în- 
chide plepele. 

Orbiculairement|a(/i'.  ră- 
tundiî,  en  rond. 

Orbicule,  ee,  ody.orbiculatu, 
rătundii  şi  latu. 

Orbîtaire,  adj.  relativă  la 
orbita  ochiului. 

Orbite,  f.  orbită,  drumu  ce 
descrie  uă  planetă  prin  miş- 


carea sa  propria;  cavitatea 
unde  e  asşerlatii  ochiulu. 

Orcanette,'  f.  uă  rădecină 
care  dă  culore  roşia. 

Orchestique,  adj.  orche- 
stică.  Partea  gimnasticei,  la 
Elleniî  antici,  care  conţinea 
totu  ce  se  referia  la  esor- 
ciţiele  danţuluî  şi  palmei. 

Orchestre,  m.  (pronunţ.or- 
hestre),  orchestră. 

Orchide,  ee,  adj.  but.  care 
portă  maî  multe  lobule  pro- 
fundă divise.  [sat>jrio)i. 

Orchis,    ru.    uă    plantă,  vd. 

OvdfOrde,  adj.  prostu,  necu- 
ratu,  vechia. 

Ordalie,f.cercetă'  i  prin  duclu 
etc.  usitate  în  evulu  metliă 
sub  numele  dejur/ement  de 
i>(e((.judecata  luî  Dumnedeu. 

Ordinaire,  adj,  din  ordinea 
coramune,  ordinariu,  obici- 
nuita. 

Ordinaire,m.  ceaa  ci'  .se  face; 
de  ordinariu,  de  obiceiii.  A 
r — ,  jjour  l — ,  d — ,  maî  ad- 
dese,  de  ordinariu. 

Ordinairement,  ad>\  de 
ordinariu,  de  obiceiu,  maî 
addese. 

Ordinai,  e,  «f/j.ordinale.  care 
indică,arretă,ordinea,răndul. 

Ordinând,  m.  cellu  ce  se  pre- 
sintâ  episcopului,  câ  se  prii- 
mescă  ordinile  sacre. 

Ordinant,  ni.  episcopu  can' 
conferesce,dâ,ordinile  sacre. 

Ordination,  f.  ordinaţiune, 
asşeilare,  răn duela  ;  confe- 
ritulă ,  darea ,  ordiniloru 
sacre. 

Or  do,  m.  ordinea,  carte  a  oCfi- 
ciuluî  sacru  de  tote  di  lele. 

Ordonnance,f'disposiţiuHe, 


OltK 


OHG 


asşcjarc,  nlnduelu.  plunu  ; 
actu  care  emană  dela  auto- 
ritate superioro  ;  rogula- 
liien'Li. 

Ordonnancement  ,  m. 
scriere,  în  jeosulu  uuuî  nie- 
MioriCi,  a  ordinii    de  a  plăti. 

Orclonnancer,v.a.a  scrie  in 
jeosulu  unui  stătu,  unui  me- 
moriu, ordinea    de    a    plăti. 

Ordonnateur,  )ri.  ir-icc,  f. 
care  ordintsjă,  dispune,  răn- 
duesec.  CinafniasiiĂvc — ,  ci- 
missariîi  însărcinaţii  cu  in- 
t<>mlinţa  marinei  seCi  armatei. 

OrdonnC)  ec,  adj.  ordinatii, 
dispuşii,  răaduitîi,  as.sedatii. 

Ordonnee,f.î/eor/t.  ordinată. 
Dreptă  dussă  dela  circun- 
ferinţa  unei  curbe  perpen- 
diculariu  pe  assea  sa. 

Ordonner|V.a.a  ordina,  răn- 
dui,  dispune ;  porunci. 

Ordref'H,  ordine,  răndu,  răn- 
duitii;  poruncă.  In  ist.  nat. 
uniune  de  gencri  cari  se  as- 
semenă  prin  caractere  con- 
stanţi 

Ordurey  I".  necurăţenia,  pop. 

Ordurier,  icre.  .s.  cellii  ce 
scrie  lucru.î  pr63te,niurdare. 

Oreade|f.  nimfă  a  munţiloru. 

OreCf  f.  mărginariulil  uneî 
păduri,  i't'cfi.  [Ic  lunire. 

Oreîllardjc,  adj.  cu  urechie- 

Oreîliej  f.  urechiă.  Prclcr  1' 
— ,  a  asculta.  Paf  dessiis 
Ies — .<;,maî  mulţii  decătu  pote 
sufîeri  cine-va.  Vi)i  d'unc 
— .  vinu  bunu.  Vtn  dcdnux 
— ?,  vinii  reii. 

Oreiile-d'âne  |  f.  vd .  con- 
foude. 

Orei]le-d'homme,  vd.  va- 
harel. 


Oreîile-de-mer,  f.  speciîi 
de  co'iuilă. 

Oreille-d'ours ,  f.  mică 
plantă  de  primă-veră.  Şi 
curt'.iyn.  [otioti.^. 

OreîMe-dc-sourîs,vd..U(/- 

Oreiller,  //(.  jierniţă. 

Oreillettei  f.  partea  bonnc- 
teî  care  accopere  urechiele. 

OreiilonSy  orUlons.  m.  pi. 
intlătură  a  parotidiloru,  iţlan- 
dulelnru  de  lăogă  urechiă. 

Oremus,  //*.  rugăciune. 

Oreographiej  T.  descripţiu- 
ne  scri<să  ;i  munţi loru. 

Oreographique  f  adj.  do 
orcD'jt'aphic,  vd.  prev. 

Orffewre,  m.  argintariij,  care 
face,  care  vinde,  totil  felulu 
de  lucruri  de  auru  şi  de  ar- 
gintă ; —  poar  Vor,  pour 
rarfjent,  argintăria  care  lu- 
credă  cu  aurii,  cu    argmtii. 

Orfevrerîe,  f.  argintăria. 

Orf^vrij  c,  adj.  lucraţii  de 
argintariii. 

Orfraîe,  f.  aceră  marină,  uă 
passăre  de  predă. 

Orfroi|  ui.  materia  ţessută 
cu  aurii,  stofă. 

Organdi,  m.  organdi,  mu- 
selină forle  rară,  bună. 

Organe,  m.  organii,  parte 
care  implinescc  în  corpurile 
organice  uă  funcţiune  ne- 
cessariă. 

Organeau,  ar'janeaii,  m. 
mar.  inelii  de  ferrii  de  care 
se  suspindc  uă  funia. 

Organiquei  adj.    organicii. 

Organisation,  f.  organi.sii- 
ţiune,  formaţiunea  organe- 
lorii  unui'  corpii,  disposiliun«ţ. 

Organise,  ee,  adj.  organi- 
saliJ,    compuşii    de    organe, 


ORG 


650 


ORI 


conslituilu  ,  regulalii.  Les 
corps — s,  corpurile  organice, 
tote  corpurile  naturali,  cari 
au  vieţă.  Clavecin — ,  clavi- 
clu,  la  care  s'a  adaussu  unii 
luicu  orgunatu. 

Organiser,  v.  a.  a  organi- 
s.;,  forma  organele  unuî 
corpii,  constilitui,  reguli. 

Organisme,  m.  organismu, 
disposiţiunea  organeloru,  le- 
gile cari  le   conducii. 

Organistei  m.  organistil, 
căntătorii  cu  organatulCi.  Vd. 
şi  txoKiara. 

Organographie|l'.  descrip- 
ţiunea  organeiorij. 

Organologie,  f.  tractată  de 
oi-g;ine. 

Organsiiiy  m.  organsiii,  mă- 
tasso  tori-ă  în  doue  lire. 

Organsinagef  ni.  torcerea 
niatăssil  cii  doui»  lire. 

Organsiner,  v.  a.  a  torce 
lire  de  mătasse. 

Orge,  f.  ordii. 

Orgeat,  rx.  orgeat,  heutură 
recoritoriă  ;  sirop  d'  ,  si- 
ropii  făculii  cu  emuls.  de  mig- 
dale, sţ/r.  eniulsivus. 

Orgelet,  ni.  mică  tumorela 
marginea  plepelorii.Şi  crithr. 

Orgeolet,  m.  s.  orgueilleux, 
¥d.  prec. 

Orgeolet  indurâfibordeo- 
liim  indaratum),  vd.  Cha- 
late. 

Orgiey  f.  orgia,  desfrînare. 

Orgue,  m.  la  sing.  .şi  1'.  la 
pi.  organatii,  organe,  (instru- 
mentii  musicale).  Point  d' 
— ,  .silenţiii  după  uă  Irase 
luusicale,  unde  potii  intra 
agreminte. 

Orgue    de    Barbarie,    f. 


organatii  purtaţi vu  cu  ci- 
lindru. 

Orgue  de  mer,  f.  plantă 
pelroisă,  spegiă  de  madre- 
poriii. 

Orgueili  f.  măndriă.  Comp. 
presoinption. 

Orgueiileusement,  udv. 
cu  mândria.  [mândru. 

Orgueilleux  y    euse  ,    adj. 

Orient,  m.  oriente,  resăritâ. 

Oriental,  e,  orientale,  răsă- 
ri ten  u,  de  resăritii. 

Orientaliste,  m.  orienta- 
listii,  oruditii  în  iirabele  c- 
rientalî. 

Orientation,  f.  orientaliune, 
îndreptare  către  puntulii  în 
cestiune ;  mar.  disposiţiune 
cuvenibile  a  vergelelorii  .şi 
păndelorij. 

Orienter,  v.  a.  a  dispune 
uă  cartă  relativii  cu  orien- 
tele  şi  celle-alle  punte  car- 
dinali. .Ş' — ,  a  se  orienta,, 
recunnosce  puntulu  unde 
este  cine-va,  a    se  îndrepta, 

Orifice,  m.  orificiii,  dischi- 
sură  pe  unde  curge,  ese, 
ce-va. 

Oriflamme,  1'.  stindardii  ce 
vechil  regi  Francesi  prii- 
mia  dela  abbatele  Saint-Do- 
nis,  căndii  pleca  la  resbelu. 

Origan,  m.  bot.  plantă  labi- 
ată,  spegiă  de  maghiranii. 

Originaire,  adj.  originariCi, 
care  şî  iea    inceputulCi  dela. 

Originairement,  adv.  o- 
riginariii,  dela  începutii. 

Original,  e,  adj.  originale, 
care  n'are  modelti  .şi  ser- 
vesce  de  modelii;  m.  manu- 
scrissii  primitivii,  testii  ori- 
dnale. 


ORN 


—  GM  — 


ORP» 


Originalemenff    adv.  ori- 
ginale, singulare  (ciudatu). 
Originalitâ,   f.  originalitate. 

Originei  f.  origine,  începutu, 
source,    cominencement. 

Orîgîneli  ellc.,  adj.  origina- 
le, care  vine  din  origine, 
care  iea  începutulu  .şeii  dela. 

Originellement,  adv.  în 
origine,  la  începutu. 

Oriliard,  vd.  oreiUurd . 

Orignal|  m.  nat.  cerbii  nor- 
dică, [cevvas)  alces.  .^i  ori- 
gnan,  ari(jnar. 

Orillon,  //».  mică  urecbiă,  vd. 
şi  oreiUons.  [coră. 

Orin,  )ii.  funia  legata  de  an- 

Orion,  m.  orionele,  conste- 
laţiune  dela  sudii. 

Oripeau,  f.  lamă  do  cupru 
forte  subţire    şi    .strălucinte. 

Oriei  *>/.  arcJi.  margine  sub 
chenarulil  unui  capitelu. 

Ormaiei  f.  ormoic,  ulmetu, 
locu  plantaţii  cu  ulmi. 

Orme,  ni.  ulmii.  Atlendez- 
moi  soKs  Voi'tne,  asşteptă- 
m6  că  n'ain  de  găndu  se 
vinu. 

OrnteaUj  m.  june  ulmii. 

OrmierCj  f.  seu  reliw  des 
preş,  plantă  rosaceă. 

Ormille^  1".  micii  ulmii.  La 
pi.  plantaţiune  de  ulmi. 

Ormin,   ui.  uă  plantă  labiată. 

Orne;  m.  ,sj)eeiă  de  fra.ssinu 
de  Italia.  Şi  orxicr,  odic 
satioa(je. 

Ornemaniste  y  tu.  scul- 
ptorii şeii  pictoru  de  orna- 
minte. 

Ornementy  tn,  ornamentii, 
podobă. 

Ornementalj  e,  aJj. deor- 
uamentii  ornamintale. 


Ornementaiioiii  i'.  arie  de 
a  dispune  ornam inte. 

Ornei*!  v.  a.  a  adorna,  îm- 
podobi. |r6tc. 

Orniere,  I'.  urma  lăssată  dit- 

Ornithoga'e}  m.  plantă  li- 
liacoă  cu  Horea  vei-de. 

Ornithoiithey  m.  ornitolitu.. 
petriticaţiune  de  passerî. 

Orniihologie,  f.  istoria  na- 
turale a  passerilorii. 

Ornâihologiste,  )ti.  oi-ni- 
lltoliKjne,  care  se  occu|.Kica 
istoria  naturale  a  pas.serilorii. 

Ornâthomance ;  oriiitlto- 
maticie,  f.  devinaţiune  prin 
sborulti  seu  căntulii  pa.sso- 
rilorii.  [plant;». 

Ornâthopode,  ui.  spefiă  de 

Orniî^orynque,  m.  ma- 
mifer, de  Au^îtralla. 

Orobanche,  f.  uâ  plantă  pă- 
răsită. 

Orobey  1'.  orobti,  plantă  le- 
gum.  —  des  l)ouli<jitcs,  vd„ 
lentiUe. 

OrograpTiiey  f.  vd.  Orea- 
graphie. 

Oronge,  f.  (fauss: — /,  specia 
(!e  bureţi  galb.  veninoşi. 

Orpailleur,  m.  culegeiorit. 
de  aurii  de  })rin  nisi[)U. 

Orpheiiriy  ui.  e,  f.  orfanii,, 
ciipiki  care  a  perdulîi  părin- 
ţii, şeii  unulîidin  părinţi. 

Orp^elinage^m.  orfelinatii. 
starea  de  orfanii,  vcch. 

Orpheon,;^/i.unii  instrumentii 
de  musică  ;  şcolă  de  căjvtii 
pentru  elevilf  primari. 

Orpheonisie,  ni.  şcohvin 
dela  orplieon,  vd.  prcc. 

Orpliquei  adj.  orflcii.  St^ 
dice  de  misterele  şi  dogma- 
t'ele  attribuite  luî  Orfeu..Sf(.<.<^. 


ORTH 


OSC 


ni.     filosofi    pitagoreî    cari 

ui-ma  nioralea  luî  Orleii. 
Orpimenti  m.  chem.  sulfurii 

galbinu  de  arsenicu  naturale. 

Şi  orpin. 
Orpiriy  »î.  plantă  gra.ssă  care 

c reşce  pe  copperişe. 
OrquCi  f.  mare    pesce    caro 

se  luptă  cu  balena.  Si  epaii- 

hu'd,  phocene  orque. 
Orse,  1'.  vd.  babord. 
Orseil'e  i    f.    speţ-iă    de   li- 

cJisii  care  cresce  pe  scopele 

(stince). 
Orty  adj.    iievar.    Peser  — , 

(ii^ec — ,  a  cântări  întruna  cu 

ambalatulii. 
Orteilj  )/î.  degituiil  piciorului, 

maî  alessu  cellîi  mare. 
Orthodoxe,  adj.  ortodossu, 

conlorme  doctrineî  sănte  în 

materia    religiosă. 
Orthodoxiei  f.    ortodossiă. 
Orthodromie,  t'.  inar.  ca- 
lea unei  navî  în  liniă  dreptă 

către  unu  punţii  cardinale. 
Orthogonal,  e,  adj.   orto- 

iionale,  cu  ăngliiurî  drepte. 
Orlhographe,)rt.orlogra(i;i. 
OrthograpHie,  l'.  aită-dată 

ortografia ;  archit.  înălţimea 

geometraie    a  unui    edificiu, 

prodi. 
OrthograpbieryV.  a.  a  scrie 

cu  ortograliă. 
Orthographique,  adj.  or- 

togralicu. 
Orfthopedie,  f.  c/ar.    orto- 

pediă,  arfea  de  a  corrige,  de 

a  preveni,  defectele  corpului. 
Ortliopedique;  adj.  ortho- 

pedicu.  [distii. 

Orthop6dis$e,  m.    ortope- 

Orthopnee,    f.    r,ud.  orto- 

pneăjOppressiune  care  nu  per- 


mite a  respira  decătu  slăndii 
în  piciore. 

Orthoptâre,  m.  ortopteră. 
Classe  de  insecte  cu  aripele 
inferiori  applecate  in  lun- 
gime. 

CBrtiey  f.  ursică,  —  de  rner, 
vd.  actinie. 

Oriivef  f.  ortivă.  Amplilude 
— ,  amplitudine  ortivă.  Ar- 
cuiţi orisonteluî  coprinsu  în- 
tre puntulu  unde  resare  uă 
stea  şi  orientele  adeveratii, 
unde  se  face  intresecţiunea 
orisonteluî  cu  ecuatorulii. 

Ortolaiii  ni.  uă  passăre  că- 
lătore. 

Orvale,  f.  .'^pegiă  de  plantă. 
Si  sânge  sclaree,toHle-bonnc. 

Or  vet,  m.  spe?.iă  de  şerpe  ne- 
veninosCi.  Şi  aveugle.  envoye. 

Orviâtan,  m.  antidotu  in- 
ventaţii de  unu  inşelătoru 
Orviete  ;  l'ifj.  omii  care  în- 
şelă prin  vorbo  pompose. 

Orycteriensi  m.  pi.  vd. 
talous. 

Ory^t^ropei  m.  patrupedii 
care  scormonesce  pămîntulil. 
Şi  cochon-de-terre. 

Oryctographie,  f.  Onjc- 
tologie,  tractaţii  de  fossilî. 
Vd.    mineralogie. 

08|  in.  ossîi.  En  cher  el  en 
— ,  in  persona  propria. 

Oscabrioni  m.  genii  de  tes- 
taceî. 

Osciliaire,  F.  gcuu  de  algă. 

Oscillationi  f.  oscilaţiune, 
mişcare  alternativă  »a  doue 
sensuri  contrarie  ;  fig.  fluc- 
tuaţi une. 

Oscîllatoirey  adj.,  oscilate- 
riii,  care  osciledă.  vd.  urm. 

Osciller,    v.  n.  u  oscila,   se 


OST 


—  ()h^. 


OTA 


mişca  alternativii  în  sensti 
contrariu,  înainte  şi  înderetu. 

Oscitationj  f.  med.  oscita- 
liune,  căscare  din  gură. 

Osej  t-e,  adj.  cutedante,  în- 
drăsneţîi. 

Oseîiie,  f.  măcrişii). 

OsePf  V.  a.  a  cuteda,  îndrăsni. 

OseraiCi  (.  locu  plantaţii  cu 
rog os u. 

Oseur,  in.  cutedătorii. 

Osieri  m.  rogosii,  răcliitii, 
unti  arbure  pre  flessibile. 

Osmazome}  f.  chem.  prin- 
cipiu conţinuţii  în  carnea  de 
bou  li. 

Ositiium,  m.  osmiii.  Metalii 
cenuşiu,  ce  se  gessesce  in 
ininerele  de  patină. 

Osmonde,  f.  vmjale  s.  fun- 
ijerr.  â  ţlears,  specia  de 
plantă,  vd.  Foucjere. 

Ossaturej  f.  ossc,  tote  o.s- 
sele. 

Osseleti  m.  osciorîi,  ar.şicii. 

OssemeniSi  m.  pi.  osse- 
minle,  ndunâtură  de  osse. 

OsseuX}  euse  adj.  ossosu. 

Ossianiquci  adj.  ossianicii. 
in  gen  ui  ii  lui  0.ssian. 

Ossification,  ossificaţiune, 
rorniaţiunea  osseloru,  con- 
versiune, prefacerc,în  osse. 

Ossîf îer,v.  a.  a  ossifica,  con- 
verti, preface,  în  ossii. 

Ossifrague,  m.  vd.  Or- 
fraie. 

Ossivore,  adj.  care  mă- 
nâncă, rode,  osse. 

Ossu,  ae,  adj.  ossosu,  cu  6s- 
sele  mari.  [osse. 

Ossuairci  m.    grămadă  de 

Osty  ra.  oste,    armată,    vech. 

Ost^itei  f.  med.  inflamma- 
tiune  a  tessetureî  ossose. 


OstensiblCj  adv.  ostinsibiie. 

ce  pote  arreta  cine-va. 
Ostensiblementi  af^'.  os- 

tinsiljile,  arrStăndii. 

Ostensoir,  m.  s.  ostensoire, 
buccată  de  aurariîi  (giuvaer- 
giu), unde  se  espune  anafura. 

Ostentationji.  ostintaţiune, 
ăllectaţiune  de  a  arrăta  ce-va, 
vre-uă  calitate  (fudulia  . 

Osteocoile,  f.  concreţiune 
calcariă,  cuî  se  atlribuia  pro- 
prietăţi favorabili  pentru  frac- 
ture. 

Osteocope,  adj.  med.  os- 
teocopii.  Se  <lice  de  dureri 
acute,ce  simte  cine-va  în  osse. 

Osteogenie,  I'.  sciinţa  for- 
maţiunii şi  disvoltăriî  osselor. 

Osteographiej  f.  vd.  os- 
teologie. 

Osfeoliihe,  m.  ossii  petri- 
ficatii. 

Osiâotogie,  f.  s  osteogra- 
y»/(ie,osteologiă.partea  anato- 
miei care  tractedă  despre  osse. 

Osteosarcose  ,  f.  med. 
raorbii,  durere,  oppressiune. 
în  care  se  moiă  ossele. 

Osfeotomie,  f.  auat.  dis- 
secţiunea  osseloru. 

Ostrace,  ee,  adj.  ostraceii, 
copperitii  cu  soldi  târî. 

Ostracîsme,/».  ostracismu. 

Ostracâie,  f.  ostracite,  co- 
quilă  de  stridia  petriticată. 

Osireiculture,  f.  cultura 
austreloru,    stridielorii. 

Ostreiin,  //(.  orientale.  Se 
numescii  lăcuitoriT  oraşelorii 
banseatice. 

Otage,  m.  ostaticii.  Personă, 
oraşiii,  care  se  lassă  drepţii 
securanţă  pentru  esecuţiu- 
nea  unui  tractaţii. 


OUB 


—  654 


OUR 


Otafgie,  f.    durere    de    ure- 

chifi. 
0talgique,  adj.  med.   pro- 
priu a  culma    dureri  de  u- 

rechia. 
Otâ,  t't',  adj.  redicatd,  luată. 

Vd.  şi  e.cceplâ,  hormis. 
OielCes,  f.  p^  vîrfuri  de  lan- 

ci;t,  de  suliţă  (la  armărie). 
Oter,    V.    a.    a    redica,    lua 

((}(er). 
Othonne)  f.  arburelu  corirn- 

hileru  dela  Buna-Speranţa. 
Otite;  f.  med.  inflamaţiune  a 

urechieî. 
Omologiei  f.  s.    otof/rajihic, 

tractaţii  de  urechie. 
Olotomie,    f.  anat.    dissec- 

ţiiinea  ureciiieîi. 
Ottoman,  e,  adj.    turcescîi. 
Ottomanei  f.  spegiădemă- 

tasse;marescauniî  fără  spatp. 
Oiâf    adv.  unde,    deunde ;  la 

care,  în  care.  D'uii,  par  oi'i, 

deunde,  peunde. 
Qtif  conj.  seîi,  orî,  altiifelii 
Ouaichej  >ii.    urma  ce  face 

ruivoa  pe  apă. 
OuaiIJe,  f.  (inusit.)  vd.  brebis. 
OuaiS)  interj  arretă  mirarea. 
Ouate,    f.    ((fonon?.    oacte, 

ou  iniţialea  aspirată),  vată. — 

On  dit  souvent  de  la  ouate 

pour  de  l'ouale.  |  vată. 

Ouater,    v.  a.  a  căptuşi    cu 
Gubier,  m.  urni  iretc. 
Oub'ij  in.  uitare,  lipsă  de  su- 
venire,—  de    soi-meme,  ab- 

negaţiune  de  interessile  selle. 
OuMiance,l.v(\. prec.{vech  ). 
Qutoiîe,    /'.    prăjitură   subţire 

şi  invirlită. 
Oublier,  v.  a.  a  uita,    pcrde 

suvenirea  de,  nu  ţine  minte. 

.?■ — ,  a  uita    detorielc   selle. 


OublietteSjf.inchisore  unde 
se  ţinea  condemnaţiî  la  ar- 
restii  perpetua. 

Oublieur,  m.  vindctoru  de 
prăjiture  forte  subţirî. 

Oublieuxi  euse,  adj.  uila- 
toriu  (uitucii),  care  nu  ţine 
minte. 

Ouest|  m.    vestii,  occidinte. 

Ouf,  interj,  uf.  Esprirae  du- 
rere, oppressiune. 

Oui  I  particulă  de  affirma- 
ţiune,  derii,  aşa  este.  Ouida, 
cerţii,  buccurcsvi,  votontiers. . 

OuVy  e,  part.  perf.  dela  oiur, 
audindîi,  după  ce  s'a  ascul- 
taţii.— In  acestu  sensii  e  ne- 
variab. 

Oui-dipe,  m.  )?euar.  audite. 
Geaa  ce  scie  cine-va  din 
audito. 

Ouicouy  m.  s.  ouycou,  bere 
de  raanioc  la  sălbat.    araer. 

Ouiei  f.  audu.  Organulu,  .sen- 
suliî,  auduluî.  PI.  organe  de 
respiraţiune  ale  pescilorii. 

OuiHagei    m.     adaussu    c 
vinu.  Vd.  urm. 

OailIePi  V.  a.  a  adăugi  vină 
de  aceaaşî  origine,  căndu 
vassulii  (butoiulii)  s'a  cam 
deşertatii. 

Ou  ir,  v    a.  a  audi,    asculta. 

Ouistitii  m.  uistiti,  mică  mai- 
muţă brasiiiană.  [dicin. 

Oupelottey  f.  rădecină  me- 

Ouragan^  m.  tempestă  vio- 
linte  cu  virtegiurî. 

Ourdir,  v.  a.  a  urdi.  Comp. 
tranier.  [urdelă. 

Ourdissage  ,     m.     urtiire, 

Ourdisseur,  )>j.  en^e.,  f.  ur- 
ditorii.  [de  urditii. 

Ourd5ssoiP|m.  instrumenlti* 

Ourler,  v.  a.  a  tivi. 


1 


OUT 


OLV 


OurJet  I    *".    tivituru,    repli 

coasa.  [urs  îi. 

OurS|  m.    (pronunţ,    pe   s), 
Oursey  t'.    ursă,    yrande  — , 

pelite--,    constelaţiunî    bo- 

realî. 
Oursiny  m.    ariciu  raariiiu ; 

pele  de  ursu  cu  perulu  scti. 
Oursinei  1°.  plantă  deiu  Bu- 

na-Speranţa.  Si  pied  d'ours. 
Oursinâ,  'ee,  ac/j.  cu  ghimpi, 

precum  ariciulti. 
Oupsoni  m.  puiîi  de  ursii. 
Ourvariy  vd.  hoarvari. 
Outarde,  f.  uă  marc  şi  inaltă 

passere  galinaceă.  [tarde. 
Outardeauy  m.  mică  oa- 
Outil|  ni.  uneltă,  instrumenta 

de  lucraţii. 
Outillagey  '/?.  tote  uneltele. 
Outiller,    v.    a.    procura    u- 

nelte. 
Outragef    in.    incultă    tare, 

grave,  injuria  atroce. 
Oiitrageant,  e,  adj.  insul- 

tătoriii. 


Outrager, 


a  insulta 


oiTensa  crudu, /'airc  oulrage. 
OutrageusementiUcZt;.  cu 

multă  insultă  ;  cu  escessu. 

Outrageux,  euse,  adj.  greii 
insultă  toriii. 

ă  Outrancei  adv.s.ă  laule 
-  -,  pane  la  escessu,  peste 
mesură. 

Outrci  UI.  utre,  burduf  ii. 

Outrci  prep.  {)e3te: — mesurc, 
peste  măsură,  —  cela.,  affară 
de  acesta  ;  en — ,  maîmultu, 
pe  lăngă  acesta.  Gâ  adv.  maî 
departe.  Passer  ■ — ă  qch.  a 
întreprinde  unii  lucru  şi  a  Iu 
continui.  Oatre  (yue, affară  că. 

Outrei  ec,  adj.  escessivu. 

Outre-moitiei  i.  jar.  ceaa 


ce  escode  jumetatea    valoriT 
unui  lucru. 

Outre-passe,  f.  tăiare  a 
j)ăduri  dine  Io  de  limiţile 
iissemuate. 

Outre-passer,  v.  a.  a  trece 
dincolo  de. 

Outrâi  ce,  adj.  essageratu, 
escessivu,  affară  din  cale. 

Outrecuidancej  f.  încre- 
dere escessivă  in  sine.  Vd. 
Presom])twn. 

Outrecuidanty  e.  udj.ca.ie 
crede  pre  multu  în  eliîi  în- 
suşî.  \'d.   Prcsom-plueax. 

Ou tv Btnent f  ad  o.  peste  me- 
sură, cu  escessu,  cssageratu. 

Outremer,  ;/(.  culore  al- 
bastră făcută  cu  lapis-lazuli. 

Oufrer,  v.  a.  a  duce  peste 
justa  raţiune,  peste  rafisură. 
a  essagera,  împinge  la  es- 
tremitate ;  offensa  greu. 

Ouvert,  e,  adj.  dischisu. 

Ouvertement,  adv.  dis- 
chisii,  pe  fapiă,  manifestii. 

Ouverturei  f.  dischisură  ; 
ince[)utu. 

Ouvrable,  adj.  conseeratii 
pentru  lucru,  ./oar — ,  di  de 
lucrătore. 

Ouvragei  ;/(.  lucru,  operă, 
ceaa  ce  produce  lucrătorulu; 
producţiune  de  arte,  pro- 
duct, liferariă.  Lcs  —  s  pu- 
blicK,  edificiele,monaminleIe, 
publice. 

Ouvrag^f  ce,  adj.  care  cere 
mult  li  lucru  de  mană. 
',  OuvraNti  6,  adj.  dischisu. 
i  Usitatii  în  aitarî  espressiunî: 
I  ă  jour  oavrant,  căndu  se 
i  reversă  de  diuă;  ă  porte — 
I  «,  căndîi  se  dischide  porta 
i        de  dimineţă.  hnagc  -c,  ima- 


ovo 


o:>iî 


ox  V 


gine  siintă,  cjredischidindu- 
se,  an-etă  în  întru  unii  su- 
hioctii  depinsu. 

Ouvre,  «e,  adj.  lucraţii,  îna- 
vuţitii  cu  ornaniinle. 

Ouvreauxi  m.  pi.  dischi- 
sure  laterali  la  cuptorele  de 
sticlăria. 

Ouvrei*!  V.  a.  a  lucra,  la- 
brica,  (vech.).  Comp.  fra- 
vailler. 

Ouvreur,  m.  primulu  lu- 
crătorii în  fabrica  de  chărliă. 

Oiivreusei  f.  femeă  care 
dischide  logile  la  teatru. 

Ouvrier,  )n.  icre,  f.  lucră- 
torii (uvrier),  acclla  care 
trăiesce  din  lucrulii  uiăne- 
loni  .selle. 

Ouvrir,  v.  a.  a  di.schidp.  .*?" 
— ,  a  se  dischide;  se  începe. 

Ouvroii*!  tu.  locii  de  lucru 
in  coininune,  Uaa  de  travail. 

Ovaire,  m.  ovariii,  partea 
corpului  ovjparelorii,  unde 
KO  lorinedă  ouulu. 

Ovalaire}  adj.  anat.  de  for- 
mă ovale. 

Ovalei  adj.  ovale,  de  forma 
ouuluî ;  .sust.  f.  niachină  de 
torsii  mătassea. 

OvatioBii  f.  ovaliune,  micii 
ti'iumfu,  011  ore  dată  de  maî 
mulţi.  [ovale. 

Ove,  )/(.    urchil.    ornamentii 

Ove,  re,  adj.  strîmtu  la  una 
din  estremităţî. 

Ovicule,  adj.  archit.  micu 
ornamentii  ovale. 

Ovinei  m.  .şi  adj,  ovinii,  de 
genul  ii  ouiî. 

Opivarei  m.  oviparii,  ani- 
male care  se  nasce  din  oue. 

Ovoide,  adj.  adj.  ovoidii, 
in  forma  ouuluî. 


Ovule,  UI.  bot.  ovulii.  Rudi- 
mentulij  grăuntelui  în  ovariii. 

Oxalate,  ni.  chem.  ossalatu. 
Denuinesce  în  genere  .sările 
formate  prin  acidii  ossalicii. 

Oxalidei  f.  bot.  ti{)uiu  o.ssali- 
deeloni,  plante  că  măcrişulu. 

Qxatitiuejadj.  acid  ii  vegetale 
ce  este  în  măcrişii,  în  li- 
chen etc.    [puţîină.salamură. 

Oxalme,  m.  me  I.  ocetii  cu 

Oxycr  aî,-»*i  .os3icratii,arame- 
sticii  (le  apă  .şi  de   ogetii. 

OxydabîJitei  f.  disposiţiune 
a  so  ossida. 

Oxydabiei  adj.  ossidabilc, 
susccpliijile  de  a  se  ossida. 

Oxydatîoiiif  ossidaţiune,  ru- 
ginelă.  .Şi  uxygendum. 

Oxydei  ?/).  s.  oxide,  ossidii, 
combinaţiune  de  puf  inii  os- 
sigonii  cu  altă  substanţă. 

Oxydei  (-e.  adj.  ossidatii,  fă- 
cuţii o.ssidâ,  ruginiţii. 

OxyderjV.  a  a  ossi  Ia,  reduce 
îii  ossidii,  rugini. 

Gx^  -"u{6j  re,  adj.  ossidulatii, 
u.şioriu  ossidatii. 

Oxygenabfei  adj.  care  se 
pote  combina  cu  ossigenulu. 

Gxygenationi  f.  ossigena- 
ţiune,  combinat,  cu  ossigenu. 

Oxygâne,*/(.ossigenii.  Unulii 
din  principiele  aerului  at- 
mosfericii, (jaz  oxygeue  s. 
air   vilul. 

Oxygeni,  ee,  K(Z/.o.ssigenatu. 

Oxygener,  v.  a.  a  ossigena, 
combina  cu  ossigemi. 

Oxygone,/7ria/iry/e-  /,triăn- 
ghiii  cu  tote  ănghiurile  acute. 

Oxymel,  m  ossimelii.  Ames- 
ticii  de  apă,  oţetii  şi  miere. 

Oxyrinquei  m.  unii   pesce. 

Oxyrrhodîni  m.  oţetii  ro- 


PAC 


PAG 


saiu.  Linimentu  de  opotCi  ro- 

Sd'M  şi  oliu  rosatu. 
Oxysaccharum,    >n.  ain- 

niesficu     de    ogetu     si    sa- 

chară. 
Oxytotijm.gram.  <jrc:  .  vorhă 

cu  accentulu  acutu  pe  ultima 

silabă. 


Oyant,  m.  acella  cuî  se  dă 
uă  soco'elă  în  justilă. 

Ozeney  */*.  ulceru  la  nasu, 

Ozonej>H.c/if)».ozonii,  varie- 
tate de  ossigenu. 

Ozonâisiîîjui.spefiăde  bureţî. 

Oz^lhamnei  m.  specia  de 
plantă. 


P,  m.  una  din  consunanţi. — 
Autrelois  on  di.sait  pe;  main- 
tenant  on  |)rcnonce  pe. 

Pa,  s.  pla,  lovitură  de  tobă. 
Cnup  sur  la  caisse  avec  la 
baguette,  que  I'on  tient  â  la 
rnain  gauche. 

Paca,  m.  micii  patrupedei  er- 
bivoru  din  Brasilia. 

Pacage,  uk  vd.    PMuruge. 

Pacager,  v.  n.  a  lăssa  se 
pască,  pâturer. 

Pacane,?)?.'--.  pacunier,  nucii 
do  Louisiane. 

Pacanty  (veoh.)  vd.  Manant. 

Pacha,   //;.  paşa. 

Pachalik,  m.  pa.şalicu. 

Pac"tee,t'.  spegiă  do  smarand. 

Pachyderme,  adj.  şi  s«.s^ 
pachidcrmu,  cu  pelea  forte 
desă  şi  cu  doue  co])ite  (in 
ist.  nat.). 

Pacîficaieur,  w.  Irice,  f. 
pacilic.tto!  u.  împăcătoi-ti. 

Pacâficationj  1'.  fuicilicci- 
ţiune,  rc.-tabilirea  păcii,  îm- 
păca re 

Pacifier,  v.  a.  a  pacidca, 
restabili  pacea,  împăca. 

Pacifique,  adj.  pacificu,  li- 
niscitii,  puisible,  trunquille. 

Pacifiquetnenty  adc.  paci- 
fică, pi- in  pace,  h'ioiquiUe- 
rnenl. 

r  irţ.-Som.-Franc. 


PacOy  )ii.  spegiă  de  lama  cu 
lăna  fină  şi  n.iole  Şi  aliiuctu 
alpuqiw 

Pacotillejf.cantitaie  den:erfă 
ce  este  permissii  căleorilorii 
pe  mare  se  iea  cu  dinşiî,  că 
se  vîndă;  mai-e  numei-u. 

Pacta  conventa,  ht.  pi. 
Ud.  convenţume  intre  reiiu- 
blica  Polcnieî  şi  legele  nou- 
ale.ssti. 

PactCj  l/l.  pactLi,convenliune, 
în  voinţă.       [padu,  transige. 


Pactisei*, 


a   lace  unu 


Pactole,  J/l.  sorginte,  isvoru 
dt^  avuţia.— Dela  fluviulu  din 
Lydia,  Care  ducea  auru. 

Padeliiij  m.  vassii  de  topiţii 
la  sticlari.         (cu  bumbacu. 

Padoii,///. panglică  de  mătasse 

Padouane,  f.  s.  medaille, 
padu  nă  Medalia  pertectu 
imitată  după  ( elle  antice  de 
duoî  săpătoi'i  din  Padua. 

Pagaie,f.lopi'tă  a  Indianiloru. 

Pagsnisnte,  //(.  păgănismu. 

Pagej  f.  pagină. 

Page,  }n.  pagiii,  adolescinte 
care  st-rvesce  .'ăngă  unii  rege 
s.  principe.  Ktre  borş  de — ,a 
(i  liberu  de  uei"i-ce  depen- 
dinţă. 

Paginaţi  oii,f.seriă  de  nume- 
re e  pagineloru  uneT  cărţi. 


PAI 


658  — 


PAI 


PaginePy  v.  a.  a  pagina,  pune    I 
miniere  pe  pagi  ne. 

Pagnej  }n.  pândă  ce  şi  punu 
Indianiî  şi  ne.^riî  la  mijlocu. 

Pagnoiij  m.  s.  drap — ,  pos- 
tavu  negru  fmu.  După  nu- 
mele fitbricanteiuî. 

PagnDÎe,  mole,  mişelu,  vd. 
lilrjte,  iiultroii. 

Pagnoterie,r.vd.  Pultroiie- 
rie.  bccae. 

Pagodej  f.  templu  la  unele 
popore  asiatice;  mică  figură 
cu  capuiu  mobile.        [taceî. 

Pagure,  f.  nat.  genu  de  crus- 

Paie,  f.  vd.   Paye. 

Paienienty/>i.vd.  Payeinent. 

Paten;letnie,a(lj.ş\  s.  păgănu. 

Paiilard;  e,  adj.  şi  .-.  lussu- 
riosu,  lascivă,  desfrinatu. 

Paillardise,!'.  desfrinare  ru- 
şinosă,  gustu  de  de.sfrînu. 

Paillâssey  1".  mindiru. 

PaîUasse,   m    paiaţă. 

Pailiasson,'/f.r  gojină,  paie 
in'inse  peste  ceva. 

Pai  le,  f.  p  liă.  Rornpre  la — , 
a  se  certa;  feii  de — ,  ardore 
de  putină  durată  ;  homme 
de — ,  om  ii  cai'e  se  ammes- 
tic^  in  ailacerl,  unde  n'are 
n'ciuă  interesse.  Th^er  ă  la 
courle  — ,  a  trage  la  sorţi. 
Vin  de  jiaille,  vinii  de  stru- 
guri uscaţi  pe  paie. 

Paille-en-queuey  m,  pa.s- 
sere    dela    tropice  de  mări- 
mea unui  porumbeii!. 
Paiile,  ee,  adj.  vd.  diapre. 
Pailler,  m.  curie    la    inoşiă 

unde  sunt  paie,  grăne. 
Pailletj  m.  vinCi    roşiii    pu- 
finu  culoratu. 

-PaiUetie,  r.  paiii,  părticică 
pre  subţire  de  aurii,  argintii. 


Pailleur,  m.  easse,    f.    care 

vinde  seu  carră  paie. 
Pailleux,  euse,  adj.  avîndn 
paie,    cu    paie.    Despre  me- 
tale. 
Pai!lon5»i.mănuchiii  de  paie; 

loiâ  subţire  de  cupru. 
PailJot,  */(.  micii  mindirCi. 
Pain,  m.  pane;—  celeste,  eu- 
charistiă, — u  cac/2e(er,bulin. 
Arbre  ă  jmin,  vd.  jaqaier. 
Pain  de  coucou,  (bot.)  vd. 
alleliiia .     Pain     de    pour- 
ceaii,    vd.    cyclumen.  (bot.). 
Pair,  m.  membru  allii  came- 
rei \nd\ie[c.kanibredes  pairx! 
sub  monarchia    constituţio- 
nale. 
Pair,  e,  adj.  părechiă,  egale. 
Les — .s,  cel  egalT.   De — ,    in 
egale,  pe  aceaaşî  treptă,  hurs 
de-^.  maî   presus    de    egalii 
seîf.  Pair  ou  non,  spegiă  de 
jocii.  Le  pair,    paritate    în- 
tre capitalele  unei  acţiuni  şi 
preţulu  de    vindere    la    unii 
iiioinentti  daţii. 
Paire,  f.  părechiă. 
Pairement,  adv.    Novnhre 
— pair,  numeru  in  egale  pă- 
rechiă, a  cuî   jumetate   este 
assemine  unui    numerti    pă- 
rechiă. 
Pairesse,  f.  consortea  unuî 
pair  ;  possessorea  unuî  fief, 
vd.  vb.,  in  Anglia. 
Pairie,  f.  demnitate  de^xtir. 
Căndii  ea  trece  la  femee,  se 
dice  pairie  femeile. 
Pairie, //K  drugii  mobile  per- 
pendicular iii  (în  armar.). 
Paisible,    adj.    de     umore 
dulce  şi    pacifică,    liniscitii. 
Comp.  calme,  tranquille. 
Paisiblement,   adv.   linis- 


PAL 


(Î59 


PAL 


citii,    pacinicu,    traqnaille- 

ment. 
Paissanft}  e,  adj.  păscindu. 

Se  dice  maî  miiltCi  in  armar. 

despre  animali    represintate 

cu  capulu  applecatu. 
Paisseler,  v.  a.  a  puneta- 

racî  Ja  viiâ. 
Paisseaui  m.  vd.    echalas.  < 
Paissoii|  m.  păscuţii,    ceaa  - 

ce  pascu  animalile.  ; 

Paîtrei  v.  a.  a  pasce.  j 

PaiXy  f.  pace;  linisce,  repausu.  1 
Pal,  yii.  păru,  vd.  şi  pairle.  j 
Paiadiiii  >h.  paladin,  domnu,  ' 

seigneur,  care  urma  pe   Ca-  ; 

rolu  Magnu  la  resbelu.  j 

Palaemoiii  m.  genii  de  crus- 

taceî.  [mamifere  fossilî.   \ 

Palaeoth6rium,>/i.genă  de 
Pala's,  III.  palatu, — de  lievre. 

vd.  laiteron,  (bol.). 
Palais,  m.  cerulu  gureî. 
Palamente,  f.  jhcm'.  tote  lo- 

peţeie  unei  navi  late. 
Palaiii  iii.  mare  funie  şi  scri- 
peţi pentru    a    redica    greu- 
tăţi. 
Palanţons,    m.  pi.    lemne 

cari  susţinu  tencuiala  (la  ta- 

vanii).  [pari. 

Palanquei   f.    fortificat,    cu 
Palanquin,  ui.  lectică,  sca- 

unii  in  care  avutulu  e  pur- 
taţii pe   umeri  de  servii   seî 
in  India. 
Palastrci  m.  s.  palâlre,cu- 

tliia  esternă  in  care  stă  claoţa, 
Ijrosca  u.şei. 
Palatale,  adj.  şi  f.  palatale, 
consmiunte  care  .se  pronunţă 
cu  cerulu  gureî,  precum  d, 
l,  t,  ele. 
Palatin,  m.  palatinii.  Vechiu 
titlu  de  demnitate    allCi  cel- 


iord  ce  avea  vre-unu  ofliciu 

la  palatulii  unui  principe. 

Palatin,    e,  adj.  anat.  care 

se  referesce  la  cerulu  gurei. 

Palatinat,     7n.    palatinatu, 

demnitatea  palatinului. 
Palatine,  f.  palatină.   Blană 
pentru  gitii  şi  umeri  la    fe- 
raee  [peţeî. 

Pale,  f.  partea  lată  a  îo- 
Pâle,  adj.  palidii,  puţinii  cu- 
loratu.  Comp.  hlcme,'hâve. 
Palee,  f.  răndii  de  pari  pen- 
tru a  susţine  unii  păniîntii, 
Palefrenier,  m.   servitorii 

care  ingrijesce  caiT. 
Palefroi,  m.  altă-dată  cald 
de  pompă  aii  ti  regiloru  etc. 
Paleographie,  f.  paleogra- 
fia. Sciinţa  scripturelorii  an- 
tice. 
Paleontologie,    1.   paleon- 
tologia. Sciinţa  tiinţelorii  cari 
a  essistatii  altă-dată. 
Paieron,  m.  partea  cărnosă 
a  umerilorii    la   unele    ani- 
mali. 
Palestine,    f.   vechiu  nume 
ailii  unui  caracterii  de  tipo- 
grafia, maî  micii  decătii  grus 
parangon. 
Palestre,  f.  palestră.    Loca 
publicii  pentru  eserciţie  cor- 
porali, ia  antici. 
Pa!estrique  ,    adj.    pales- 
tricii,  făcuţii  în  palestre,  vd. 
prec. 
Paiet,    »«.  petră  rătundă    .şi 
lată,  ce  se  aruncă    spre    uă 
ţintă. 
Paletot,  )ii.  paletonii. 
Paleite,   f.  tăbliţă,    pe    care 

[lumi  pictorii  culorile. 
Paletuvier,  ut.    arliure  in- 
ii iiiiiu. 


PAL 


060 


PAL 


Pâleu.r,  m.  palore. 

Pâ5î,  m.  păli,  vechia  idiomă 
în  Jndia.  [uă  scară  etc. 

Palier,  /*(.  scândură    lată  la 

Paiification  ;  f.  închidere 
cu  paiî. 

Palimpseste,  yi  palim- 
p-^estd.  Pergauienlu,  manu- 
scrissu,  de  unde  s'a  slersu 
scriptura,  ca  se  ne  scria  de- 
nouu,  la  antici 

Pafindrome,  m.  versti  care 
remăne  aceraşi,  decă  Iu  ci- 
tiiiiLi  dela  diepta  lastănga. 

Palingenesie,  C.  t.  palin- 
genese,  i-enascere.  vegencva- 

lloii. 

Palinad,  m.  poemă  în  ono- 
rea  con<  epţiuniî  Virginii  săn- 
ie.— Nuraitu  asia  (iindCi-căse 
termină  prin  uă  întorcei-e 
periodică  de  versurî. 

Palinodie,  1'.  retractaţiune 
de  celle  ce  a  dissu  cine-va, 
lunre.t  vorhei  înderetii. 

PaiinSocie,  f.  comm.  resti- 
tuliunea  unei   dobândi. 

Pâiir,  V.  n.  a  deveni  pdidu  ; 
se  îngălhini. 

Palis,  //'.  păru,  comp.    jiiea. 

Palissade,  f.  închisură,  .stre- 
jâ,  cu  parî  seu  scăndurî. 

Palissader,  v.  a.  a  închide, 
iiiipressura,  cu  i)ari. 

Paîissage,  uf.  intin«ura,  i'e- 
sem.iiulCi  ramuriloru  unui 
arljure,  uneî  vite,  de  unu 
uiui-ii. 

Palissandre,  m.  s.  /w/i- 
xandr  ■,  palissandri;.  arhure 
violei  şi  oioranîe  de  Guiana, 
în  Amor.  raerid. 

Pâiissani,  e,  adj.  care  de- 
vine |iaiidu,  se  îngă  hinesce. 

Palisser,    v.    a.    a    întinde, 


I  deiige  ramurile  unui  arbure, 
viţe,  pe  unu  murii  etc. 

Palisson,  m.  uneltă  a  pre- 
paratoriloru  de  peî. 

Paliadium,  m.  paladiu.  Sta- 
tua Minerveî  s.  Palladiî,  care 
lorma  securanţa  Troieî. 

Pallas,  m.  Palladea ,  Mi- 
ner va. 

Paliiafif;  ive,  adj.  med.  pa- 
liativii, m.  remediu  care  te- 
meduesce  numai  moin-ntanu. 

Palliation,  f.  med.  diminu- 
ţiune,  micşiorare. 

Pallier,  v.  a.  a  străvesti,  di- 
minui  ;  tămădui  numai  în 
apparinţă,  pentru  momentu. 

Paiiium ,  m.  paliîi.  Oroa- 
meniii  de  lănă  ulbă  seme- 
natu  de  cruci  negre.      Iciii. 

Palma-christi,  m.  vd.  Ri- 

Palmaire ,  adj.  palmariu,. 
dela  ])almă.       [de  curmalu. 

Palme,  f.  ramure  de  palmu,. 

PaEme,  m.  palmă,  inesură 
italiană  şi  la  antici. 

Palme,  ee,  adj.  but.  palmatu,. 
care  semenă  cu  mana  dis- 
chisă. 

Painiette,  1.  ornamentu  în 
forma  capuluî  de  palmu. 

Palmier, )a.  palmu,  curmaJu. 

Palmipedej  ;/(.  palmipedu, 
asseie  cu  piciore    palmale. 

Palmiste,  m.  nume  gene- 
licii  ailii  unoru  palmi  de 
Aniille. 

Palmiîej  1".  măduva  palmuluî. 

Palombe,  1".  nat.  porumbii 
.-elbaticii.  [tulc. 

Paion,  )/*.  mică  lopetă,  spa- 

Paionnier,  ui.  lemnulii  un- 
de intră  trăgătorea  hamului. 

Palot,  f/t.  sătenu  mojicii,  po/>. 

Pâ?OÎ,e»e, a(/y.  piipinii  palidii. 


A.\! 


G()l 


PAN 


Palourde,  t.  coqailă  Jjivalv. 

Palpab!e,of/J.  palpabile,  care 
se  simte  la  pipăiţii. 

Palpablementj  «'/r.  palpa- 
bile, pipăiţii,  învedera lii. 

Palpe,  1.  mică  antenă,  corni- 
şiorti,  la  partea  interiore  a 
gureî  insecteloru. 

Palp&bral,  e,  adj.  palpe- 
brali?, dela  plepe  (pleope). 

Pa 'per,  v.  a.  a  palpa,  pipai. 

Paipeurs,  in.  pi.  nat.  Irihu 
de  insecte  coleoptere. 

Palpifere,  adj.  s.  iialplste, 
care  portă  antene,  cornişiorT. 

Palpitant,  e,  adj.  care  pal- 
pită. 

Palpitation,  f.  palpitaţuine, 
bătaia  a  inimeî. 

Pa'piter,  b.  n.  a  palpita, 
bate  inima.  [săgadu. 

Palplanche,    I'.  drugu  dela 

PalsambSeu,  *»?.  jurămintu. 

PaUoquet,  >/i.  omu  de  ni- 
mica. 

Paludîer,  m.  paludariu,  lu- 
crătorii la  bălii  de  .sare. 

Palus,  tii.  palude,  baltă. 

Pâmer,  v.  n.  s.  .se  pămer, 
a  se  evani,  cade  în  sincope, 
a  leşina. 

PâmoisQn,  m.  sincope,  îe- 
şinu,  dvfaillance,  evanonis- 
aeutent.  [ordu. 

Pampe ,    loiă    de    grău,    de 

Pamph!et,//i.  pamfletu,  micii 
scripiu.  maî  adde.se  satiricii. 

Pamphieiaire,  m.s.  pam- 
ph le t ie )\ni\\.or ii  de  pamphlet^. 

Pampinifortne,  adj.  anat. 
de  tV)nii;i  viţei. 

Pamplemousse ,  i'.  unu 
mare  [)orlocalLi,  fructul u  seu. 

Pampre,  //<.  ramure  de  viţă 
cu  foiele. 


I  Pamprâ,  ee,   adj.  ((jrapi>es 

;       — es).  cu    struguri    pe   ilîn- 

i  Pan,  iii.  pulpană.  i.sele. 

Panaceau ,    m    lamina    de 

lemn  ii   la  artificie. 
Panacee,  f.  |)anaceu,  renie- 

diii  universale. 
PanacliC;  m.  pennatii,  penne 

tluturanţi,  panaşiii. 
Panache,  ce,  adj.  de  diverse 

culorî,  pesiriţu. 
Panacher,  v.  n.  şeii  se  pa- 

naclter,  a  fi  în  diverse   cu- 

lorî,  se  împestriţa. 
Panachure,    f.    pete   albe, 

ale  plantei  de  diverse  cui  iri. 
Panade,  f.  panală,   supă  de 

medii  de  pane,  sare,  untii  .şi 

apă,  şeii  cu  bouillon. 
se  Panader,  v.  r.    a   merge 

(cu    li-uliă)    cu    ostintaţiune, 

precum    păunele.    Comp.    se 

pa  va  nev. 
Panage,    ai.    drepţii    perce- 
puţii pentru  păscutulii  rîmă- 

torilorii  în  pădure. 
Pansis,  m.  pastinacă. 
Panardj  adj.  m.  (che'^al — ,', 

ca  Iii  cuT    piciorele    anteriori 

sunt  in  atlară. 
Panaris,  m.   inflammaţiune 

durer6>ă  la    vîrfulu    degite- 

lorii. 
Panathenees,  f.  pi.  pana- 

tenee,    serbătorT    în    onorea 

Minerveî. 
Pancaliers,    yn.   verdă    de 

P.incaliers,  din  Piemont. 
Pancarpe;  m.  luptă  cu  ani- 

malile,  la  Rom    antici. 
Pancarte,    f.  affiptii  de  in- 

sciinţare  către  publicii ;  uerî- 

ce  chărliă  seii  scriptură. 
Pancrace,  )».  pancraţiu,  u- 

niunea  luptei  cu  pugilatulu. 


PAN 


(J(52 


PAN 


Pancratiaste,  //*.  s.  pan- 

craiiale,  invingetoru  la  pan- 

cvaţiu. 
Pancreas,  m.    emul.    pan- 

ci'ea,  giaudulă  în  abdoiiie. 
Pancreatique,   adj.    pan- 

creaticCi,  dela  pancreas. 
Pancreatite,    f.    med.   in- 

flammaţiune  a  glanduleî  ab- 

donie'uî. 
Pandectes,  f.  /»/.  pandecte, 

djgv.ete.  CulessCi    de  vechiele 

decişi Linî    ale    Jurisconsulţi- 

lo.-u  romanîf,  converse  in  legi 

de  imperatoruiu  Justinianij. 
Pandicu!ation|  t.  estinsiu- 

ne    automatică    a     meinbre- 

lorii  prin   ostenelă. 
Pandiij  in.  erudiţii   indianu. 
Pandore,  f.  pandoră,  spepiă 

de  liră.  jsoldalu  unguru. 
Pandour,  ui.  s  pa)idoiire. 
Pandure,  ce,  adj.    bot.   cu 

loiele  in  l'orina  citareî. 
Pane,  ee,   adj.   c  pperilia  cu 

iiiedii  de  pane.  [fertn  pane. 
Panee,  1".  med.  apă  uniie  .s'a 
Panegyrique,    adj.    pane- 

siricu,    discursu  publicu  de 

laudă. 
Pant^gyriste,    m.    panegi- 

)-istu,  autorii  de  panegiricu. 
Paner,  v.    a.    a    copperi    cu 

ruedCi  de  pane  (carnea). 
Paneree,  1'.  cătu  incape  in- 

trunu  panerîi  plinii. 
Paneterîe,f.locuun.^esedis- 

tribuesce  pănea  la  rege  etc. 
Panetier,  m.    însărcinatulu 

cu  diştribuţiunea  panii  în  col- 

legie,  etc.   Grund — ,  officia- 

riu  în.'idrcinatu  cu  acesta  dis- 

iribuţiune  la  i-egele. 
Paneti^re,  f.  sacii  unde  păs- 

lorii  şî  ţinti  pănea. 


Pangolin,  m.  unii  mamiferii 

cu  soldi  din  Indie  şi  Anier. 

Panharmonicon,  )n.    pa- 

nai-monicii,  spepiâ  de  orga- 
natu  cu  cilindru. 

Panicauty  ni,  v.  (hardonă 
(  ent  teles,  cJiardon-Roland^ 
vd.  erij)ige. 

Panic,  ni.  spefiă  de  meiu. 

Panicule,  m.  .şi  T.  uniune 
de  tlorî  seu  fructe  loriuăndu 
i^rape  (ciorchine). 

Panîcule,  ee,  adj.  in  grape. 

Panicitnij  m.  hot.vd.  Panic. 

Panier ,  m.  panerîi,  coşiii 
niai-e. 

Panification,  1".  panificaţiu- 
ne,  conversiunea  făineî  ia 
pane. 

Panique,  t'.  şi  ad'.  panică^ 
.spaimă,  terrore  subită  .şi  Ia- 
ră rundamentîi. 

Panis,  in.  vd.  panicurn. 

Pannc,  1  spegiă  de  materia 
cu  perii.  In  mar.  etre  s.  ras- 
ter en — ,  a  nu  ţine  la  vintii. 

Panne,  f.  slănină. 

Panneau,  »î.  fiă-care  fagiă 
a  unei  petre  tăiate ;  perniţe 
la. şea;    laşiii  pentru  iepuri. 

Panneaut<ţr,  v.  n.  a  întinde 
lagiurî  ca  se  prindă  iepuri 
de  c  isă.  [in  armarie. 

Pannelle,  f.  foia  de  plenpii 

Panneion,  )//.  partea  chee» 
care  intră  in  bro.scă. 

Pannicufe,  f.  anat.  meni- 
br..nă  care  învelesce  muş- 
chii sub  grâs.sime.  [armărie. 

Panonceau,  Ȕ.  scutii  de  pe- 

Panophobie,  f.  nwd.  ter- 
rore  pentru  uerî-ce  lucru. 

Panorama,   m.    panoramă. 

Pansage,  m.  tractamentulîî 
unui  ca!u  căndu  e  bolnavu. 


PAN 


(;63 


PAP 


Pansard,  e,  adj.  cu  vintre 

mare  (burtosu),  fam. 
PansC;  f.  fam.    vd.  ventre. 
Pansemeni,  m.  tratanien- 

tLilu.  căutarea,  unui  vulnus. 

răni. 
Panser,  v.  a    a  pune  la  unCi 

vuinu,  la  uă  i-ană,    niedica- 

mintele  necessarie. 
Pansu,  vd.  Pansard,  fam. 
Pantalon  ,    m.     ))ant.alonu, 

l>er:^6nă  din  comedia  ital. 
Pantalonnade,  t.  t'al.să  de- 

muslraliune  :    şiretlicu  risi- 

hile.  [tăndu. 

Panislanty    e,    adj.    palpi- 
Panteler,    v.    n.    a  respira 

iutr  şi  impedicatii,    huleter. 
f,t    Pantennei    adv.    mar. 

cui  s'a   luatrt  catartnle. 
Panieur,    m.    instrumentă 

allu  curăţitoriioru  de  peî. 
Pantheej  f.  s.  fiyure — ,  pan- 

teă.  Figură,  statuă,  care  unia 
attributele,simh6lele,iiiai  mul- 

toru  divinităţi. 
Pantheisme,  m.  |)anteismu. 

Sistema  celIorCi  cari  nu  ad- 

mitu  allii  Dumnedeu  decătia 

universalitatea  fiinţeloru,  to- 
tul ii  generale. 
Panthbistej    ia.    panteistu, 

[jărîenu  aliii  panteismului. 
Panthfconj7/i.  panteon u,te'n- 

plu  ronsecratu    tutoru    dei- 

loru  de-uădată.  Vd.  şi  pan- 

thre. 
Panthere,  1".  panteră. 
Pantiere,  f.  lapiu  pentru  a 

prmde  p.isserî. 
PanHni  »h.  Jigură  de  cartonu 

caloratu,  care  se  mişcă  prin 

mijloculu  unuî  Urii;  persone 

carî     se    lassă     la     voinţele 

alinia. 


Panfine,   1.  numeru  de    .şu- 
viţe leiiiate  Împreună. 
Panîographe,  m.    instru- 

mentii  i)rin  care  se  tran- 
scrie unu  desemnu.  Numiţii 
şi  .si»(/e.  pas.seriloru. 

Pantoiemeni,  in.  astmă  a 

PantoiSy  m.  suftlăndij,  ])al- 
pităndu,  haJelanl. 

Pantomeire,  m.  pantome- 
tru,  insti-umentii  peritru  a 
mesura  uei'î-ce  inălţiine. 

Paniomime,  f.  pantomimă, 
esprcssiune  prin  fjesturi. 

Panloufle,//2  panfolii;  chir. 
b-indagiCi  pentru  ruptura 
carlilaginiT  luî  Acliiile. 

Paonj  )/*.  (pronong,  pan), 
păun(,' ;  mare  fluturu,  cellu 
maî  frumoşii  din   Europa. 

Paonne,  1'.  (pronong.  jiane), 
păunită. 

Paonneau,  m.  (pron.  i)a)i- 
iieaiij,  păune  iineiii 

Papa,  //(.  tată  (papă). 

Papali  e,  adj.  papale,  de 
papa.  [din  Oriente. 

Papas,  in.    preoţii    creştinii 

Papaui^i  r.  demnitate  de 
papă. 

Papavbrace,  ee.  adj  care 
seuienă  cu  maculii. 

Papaye,t'.fructu  de  papai/er. 

Papayer,  m.  bul.  cucurbi- 
taceii  indianu. 

Pape,  m.  papă.  Capul  Ci  bise- 
t  icei  catolice  romane. 

Papegaij  >n.  papagalii  amer  ; 
passere  de  carton  ii  culoratii 
care  servesce  de  ţintei,  căndii 
fie  dă  la  semnQ  cu    armele. 

Papelard,  */*.  fa)ii.  vd.  Hij- 
pocril.r.  foiix,  (lecui. 

Papelardise,  f.  s.  papetar^ 
die,  fum.  vd.   Ifi/pacrisic. 


PAP 


pai; 


PapsJînej  1".  papelioă.  Ma- 
teria cu  flori  iabricată li  A- 
vignon,  ţei-ră  papale. 

Papelonne,  ee,  adj.  ia  [ov- 
niâ  (L  şeiuicercu  (îd  arinăr.). 

Paperasse,f.chărtiă  scrissă 
care  nu  m  lî  servesce  la  ni- 
inicu,  fa>n. 

Paperassery  v.  n.  a  răsfoi 
cliurtie  de  aruncatu, /"am. 

Papessej  (.—  Jeanne,  feineă 
iraa^inariă  care,  se  dice  în 
vise,  ar  fi  occupatu  Ironulu 
pontificale. 

Papeieriei  f.  fabrică,  coin- 
rn  'rciCi,  de  chărtiă. 

Papetîer,  m.  fabricante, 
vindetoi-u  de  chărtiă. 

Papier,  m.  chărtiu.  La  pi. 
chărtiT,  titie,  memorie. 

Papi!ionace,  ee.j^eupaiÂl- 
lonucc,  e«,  adj.  bol.  flutu- 
raţii, a  căriî  corolă  semenă 
cu  unu  fluiuru  in  .sborii. 

Papler-mannaiei  Jiărtiă 
monneta.  [papile. 

Papillairei    adj.    anal.    cu 

Papiilej  r.  papilă,  micii  sfircîi 
pe  suprafaf  i  i  corpuluî. 

Papiilan,  ra.  fluturii  ;  ./?</. 
.spiritu  sburaticij,  uşioriu. 

Papillonner,  v.  n.  a  sbura 
din  obiectu  in  obiecţii,  fam. 

Papillolage,  m.  mişcare  ne- 
voluntare a  ochiicrij,  care  î 
oppresce  a  se  defige,  aţinti, 
assupra  unui  obiecţii. 

Papilioie,  f.  buclă  de  chărtiă 
pentru  perii. 

Papi!folei*y  v.  n.  a  umbla 
ochiî,  vd.  PapUlotage. 

PapiilotSy  m.  pi.  med.  ma- 
cule purpurate,  ce  apparu 
in  friguri  [niuţă. 

Papioiij  iit'    specia  de    mai- 


Papisitie,  m.  pai-ismu.  bi- 
serica romană  -  catolică.  — 
Vorbă  usil.  la  protestanţi. 

Papiste,  III.  papistii,  catolicii 
romanii,  vd.  prec. 

Papules,  f.  pi.  med.  papule. 
bubuliţe.  [şi  uscaţii 

Papyrac^j  ee,  adj.   subţire 

Papyrus,  m.  papirii.  Plan!ă 
egipţiană,  a  cui  peliculă  ser- 
via  drepţii  chărtiă  anticilorii. 

Pâque,  r.  pascele  Judaniloru. 

Pâquej  III.  (mai  m  genere 
pâquefi),  pasce,  serbătorea 
pascilorii.  Păquea  flearie.'^. 
vd.  Rdineax. — Păques  clo- 
se.'i,  s.  dimanche  de  qtiasi- 
inodo,  duminica  Tomei. 

PaquebDt,  m.  mică  nave 
de  mare  între  Anglia  şi 
Francia,  s.  Olanda,  pentru 
scrissorî  şi  căletori.  Si  /j'-'- 
que-but. 

Pâquerette,  f.  margerită 
albă,  uă  flore,  marquerite 
blaiiclie. 

Paquety  f.  legătură,  paquetu, 
fig.  înşelăciune. 

Paquetiei*,  m.  imprim. 
compositorii  care  face  pa- 
quete. 

Par,  prep.  prin,  de,  in.  Par 
la  grăce,  prin  graţia, — iiuun 
prin  noi,  de  noi;  —  ci,  — lă. 
p'aci  pe  colo,  —  apres,  de 
căndu; — la,  pe  accolo,  prin 
acesta; — dever  s, — de  vânt,  in 
presinla.. .; — dessus,\>e  d'a.s- 
supra, —  dessoii^,  pe  desubt ; 
—  quoi,  din  care  causă  ;  — 
trop,  pre  multia.  De — ,  prin 
cornmanda. 

Para,  m.  para,  monnetă  turc. 

Parabolain,  m.  Se  numia 
cei  mai  cutedanti  sladiatori. 


PAK 


PAI! 


Parabole,  i'.  simUitade,  un-  \ 
rabolă,  alegoria  cure  conţine  ] 
vre-uă  veritate  importante  ;  j 
yeoiii.  curbă  al'-  cuî  tole  j 
puntele  sunt  egale  distanţi 
de    directrice  şi  de  Ibcariu. 

Paraboliquej  adj.  yeom. 
parabolicii,  curbalii  în  pa- 
rabolă. 

Paraboliquement ,  adv. 
prin  parabolă  ;  yeom.  de- 
scriindu  uă  parabolă. 

Papacenlese,r.paracintese. 
Puncţiune  făcută  într'uă  parte 
a  corpului  că  .«e  e?ă    apele. 

Parachâvement,  m.  vech. 
vd.  achcoenie}it. 

ParachevePi  vd.  vech.  a- 
chever. 

Parac/tronisme,  tn.  para- 
cronismu.  Anacroni.smu  care 
pune  faptulu  in  dată  poste- 
riore  de  cea  adeverată. 

Parachute,r*2.machină  des- 
tinată a  relăssa,  tace  luai 
încetă,  căderea  corpurilorti, 
oflerindu  resi=;tinţă  aerului. 
In  gen.  machină  cai-e  ser- 
vesce  aeronauţiloru  se  des- 
cindă. 

Paraclet]  ni.  con.solatoru. 
Nuine  affectatu  sântului  spi- 
i-itti.  [ţiune  confusă. 

Paracousie,  f.  med-nnăi- 

Parade,  f.  paradă,  osti'^'.u- 
ţiune,  truliă,  mont  re. 

Parader,  v.  n.  a  face  paradă. 

Paradigme,  )*(.  paradigmă, 

essem|ilu,  modelii. 
Paradis,  m.  pjradisu,  specia 
de  niăru.  [radisu. 

Paradisiaque,  adj.  din  pa- 

Paradisier,»;i.passere  a  pa- 
ladisului.vrabiă  din  Oceania. 

Paradoxal,  e,  adj.  parados- 


sale,  care  ţine  de  paradossă, 
vd.   urm. 

Paradoxe,)/'.  s.  proiiosiUon 
— ,  piradossă.  Proposiţiune 
contraria  sensului  coin'nune. 

Paradoxisnie,/H.)'ef.  para- 
dossisniii.  Figură  prin  care 
.se  dă  unui  subiectu  attri- 
bute,carr.se  parîi  neconcilia- 
bilî. 

Parafe,  //(.s.  /(«/■a/)//-3,  trăs- 
surele  carî  insoţescCi  sub- 
semnătura. 

Parafer,  v.  a.  s.  puraiAier, 
a  şT  adorna,  împodobi,  cu 
trăssui-e  subsemnătura. 

Parage,    m.    calitate,   vech. 

Pa  rage,  m.  spaţiu  de  inare 
accessibile  navigaţiunii.  La 
pi.   iiiai-ginî,   ţermurî. 

Paraglosse,  m.  med.  inflă- 
tură  a  iimbeî. 

Paragoge,  T.  paragoge.  A- 
daussu  de  uă  literă  la  linele 
vorbei. 

Paragogique,  adj.  parago- 
gicu,  de  paragoge,  \Â.  prec. 
Paragraphe ,  m.  ()ara- 
grala. 

Paraguante,r.(pron.  para- 
(j.)Hunle).  |ire.sinte,  darii,  fă- 
cută in  recunnoscinţa  vre- 
unui serviţiii,  vech. 

Paraitre,  v.  n.  a  appăre.  se 
arreta,  eşi  la  lumină,  se  ivi: 
a  se  pare.  —  11  prend  tou- 
jours  Tauxil.  avoir. 

Para!ip9inenes,)n.  pi.  pa- 
ralipomene.Titlu  ?.  doue  cărţi 
istoi-ice  din  Biblia. 

Paralipse,lj'e?or.paralip.se. 
Figură  prin  care  cine-va  at- 
trage  attinţiunea  assupra  u- 
nuî  obiectu,  i)refăcindu-se  că 


PAR 


PAR 


Parallaciîque,  ar(/.  de  pa- 
ra lasse.  Vil.    itrm. 

Paralî^axe,  f.  aslr.  paral- 
lase.  Ănghiu  for  in  a  tu  în  cen- 
tri: Iu  stelei  de  doue  drepte 
dusse  dela  aeestu  puntu,  una 
la  centrulu  pămintuluî,  cea- 
alîă  la  loculCi  de  observaţiune. 

Parallefei  ad;j.  caralielă. 
Sfjhere — ,  sferă  unde  equa- 
torulu  e  parallelu  cu  ori- 
sontele.       [  lelii,  in  p  irallelă. 

Parallelementi  adv.  paral- 

Paral'elipipedei  m.  geam. 
parallelipipedii.  Solidii  ter- 
minalii de  şesse  parallelo- 
or.ime,  din  cai'î  oppuseJe 
sunt  parai  lele  intre  dinsele. 

Paralielîsme,    )n.    paralle- 

li-DIU. 

Paralleiogramme  ,      m. 

'/eo/«.[iar-jlJeloţ(ramu.  Figură 
plană  ale  cuî  latcri  oppuse 
sunt  parai  lele. 

Parallelographe,»/t.,'/eo)7!.. 
P'r.illelograCLi.  instrunientu 
penli-u  a  trage  parailele. 

Paralogistne,  */(.  paralo- 
i:isinu,  raţionamentu  falşii. 

Paralâser,  v.  a.  a  par.ilisa, 
face  nelbloşitoriCi,  nulîi. 

Paralysie,  f.  med.  paralise. 
Lipsă  completă  de  simţi- 
mîntu  şi  de  mişcare  volun- 
tare, seu  de  unuiii  din  a- 
ces'ea. 

Paralyîiquej  adj.  )ned.  pa- 
raliticu,  lipsiţii  de  mişcare. 

Paratnetrey  m.  p-.irametru. 
Liniă  constante  şi  nevaria- 
bile, care  intră  în  equaţiu- 
nea  şeii  construcţiunea  unei 
curbe. 

Par  an  gonj/n. comparaţi  une, 
modehi  />ia//ia»/—, diaman- 


te isky-A  delectij.  Murhre — , 
marmure  forte  negră.  In 
impr.  (jros — ,carac!eru  de  21 
punte,  iiedt — ,  carac  erîi  de 
18  punte. 

Parangonnage,  nr.  im- 
prim, comparaţiune. 

Parangonner,  v.  a.  a  com- 
para, pune  în  egalitate  de 
stimă. 

Parant,e,af/./.care  paredă,  a- 
dornedă,gătesce,înpodobesce, 

Paranymphci  m.  speţiă  de 
officiaiiu  care  preşerlea  la 
căsătorie,  la  antici.  Oraţiune 
pronunţată  la  finele  unei  li- 
cinţe  teologice  «eu  medicin. 

Parapeij  m.  parapetii.  Mas- 
sivu  de  pămîntu  ca  e  măr- 
ginescee  uă  operă  de  forti-^ 
liraţiune. 

Paraphe,  vd.  Parafe. 

Par  ap  ier,  vd.    Parafer. 

Paraphemai,e,adj.  m.  «i  s^. 
parafernale.  Usit.  principale- 
în  espress.  Biens  parapher- 
aaiix,  avt'rî  allară  din  dote,, 
ce  şî   re.servă  consortea. 

ParaphimosiSi  f.  ^ned.  pa- 
■  ralimose. 

Parap^rase,  f.  parafrase, 
întinsu  disvoltatti  allii  unui 
testii  ;  intnpretaţiune  reii- 
voitjre. 

Paraphraser,v.a  a  face  pa- 
i-afrase,  a  întinde,  aniplifica 
uă  narraţiune. 

Parap^raseur,  in.  euse,  f. 
care  face  p  iiafrase. 

Paraphraste,  m.  autorii  de 
parafrase,  vd.  vor  ba  . 

Parap  îrenese,f.îHef/.  Ire- 
no=e  causată  de  inflainma- 
ţiiinea   diafraurneî. 

Paraplegie,f  paralise  a  păr- 


PAR 


PAR 


lilo:"u  inleriorî  ale  corpului. 

Parapleuresie,  f.  junghiu. 

Paraplexie,  f.  paraplessiă, 
uşioi'iă  apoplessiă. 

Parapluiej  f.  umbrelă. 

Parasangey  m.  parasangă, 
mesură  itiuerariă  a  Perşi  lorii 
vftchT,  30  stadie  grece. 

Parasceniunii  m.  parasce- 
niu.  Curtea  după  scenă  a  tea- 
trului, ia  antici. 

Paraselene^  t.  paraselene, 
imaginea  luneî  resfrintâ  în 
noru. 

Parasîte,JH.parasitu.  Care  şî 
tace  meseria  de  a  manca  la 
.iltulîi ;  ac/./,  califică  plante 
cari  vegetedă  d'assupi-a  al- 
toiM,  vorbe  cari  revinu  pre 
desu.  [părăsitului. 

Parasităsme,    m.    meseria 

Parasol,   m    umbreluţă. 

Parastremma,  )ii.  med. 
distorsiune  (strimbătură)  unei 
|iăi-ţi  a  le?iei. 

Parathenar^r/i.  cuial.  mus- 
chiii  a!lă  picioruluT. 

Paratit!aire,  */*.au)orude 
[litratitle. 

Paratitles,  }n.  /^L  paratitle. 
Ksplicaţiune  în  scurtCi  a  u- 
noru  titie  seCi  cărţi  din  Co- 
dice, din  Digeste. 

Paratonnerey  m.  parato- 
neru.  Apparatu  contra  trăs- 
ne'u. 

Paraventi  >n.  mobile  case 
ippere  de  vîntu. 

Parbieu,  in'er'i.  deu  !  Spe- 
cia Hi-  esolamaţiune.  (am. 

Parc,  m.  locii  plantalCi  cu 
n-bun  şi  incungiuratu  de 
Ml  urî  |)i'ntru  plimbare  seii  vî- 
nătore. 

Parcage,  //i.  şederea  berbe- 


ciloru  inchişî  pe  locuri  ara- 
bili. "  [părlicele. 

Parce!laîre,ac//.taculu  prin 

Parceile,  f.  părticică. 

Parceller,v.  a.  a  divide,  îm- 
părţi, rupe,  în  părticele. 

Parce  que,  conj.  pentru-că. 

Parchemîn,m.pergamentii. 
La  pL  litluri.  de  nobilitate. 

Parc:-!eitiîn6,  tV,  of/j.  care 
semenă  cu  pergamentulii. 

Parcheminerie,  f.  locu 
unde  se  prepară  pergamentu. 

Parcheminier,  rn.  iere,  f. 
fabricanţi^,  vîndetoru,  de  per- 
gamentu. °         [cessivă. 

Parcimonie^r.  economia  es- 

ParcimonieuXi  euse.  adj. 
pi'e  multu  economitoriu. 

Parcourir,  v.  n.  a  percurge, 
mt^rge  dela  unii  capetu  pane 
la  cellu-aitu,  străbate. 

Parcours  ,  m.  percursu, 
drumiă  ci'^  lace  uă  trăssură 
publică,  dreptu  de  a  pasce 
turmele  pe  locul u  altuia,  pe 
unii  locil  commune,  în  ceriu 
tiijipu  allu  aunuluT. 

Pardon,  )/*.  iertare.  La  pi. 
indulL;inţe  ce  biserica  accor- 
dă  (ideii loru. 

Pardonnable,  vd.  Excu- 
sable. 

Pardonner,  v.  a.  a  escusa, 
ierta.  Comp.  excaser. 

Pare,  ee,  adj.  paraţii,  ador- 
natu,  gătitu,  impodobitu. 

Par6agej7n.  s.  //uriuge.  pos- 
se.ssiune  în  îndivisCi  pe  ace- 
i'aşi  părnintu. 

Parâatis,  m.  decretii  că  .se 
se  essecute  uă  sentinţă  a  fiară 
din  atli-ibuţiunile  tribunale- 
luî  care  a  dat'o 

Paregoritiue,  adj.  remede. 


PAR 


6(J8 


\'\l\ 


— ,  i);iregorică,  inedicamentu 
c.ire  liniscesce  durerilr'. 

Parei9y  lle,  idj.  assemine, 
egale,  de  aci4'aşî  felii ;  ('  la 
— ,  în  acel'a.şî   tuodii. 

Pareâllement,  adv.  asse- 
mine, iii  acel'aşî  inodu. 

Pareira  Brava,  f.  plantă 
brasil.  Şi  vujne  sauvage. 

Parelîei  tn.  vd.  Parhelie. 

PareMe,  i'.  spegiă  de  lichen 
pentru  văpsele;  xă.patienca. 

Parement,  ra.  m;iteriă  câ  se 
pare.'le,  gătescă,  Cafia  unuî 
altare  ;  întorsură  la  margi- 
nea măneceî  unui  vestimintu. 

Parenchymateux,  e/i.se, 
adj.  denatura  parenchiniei. 

Parenchyme ,  rn.  paren- 
chimă,  substanţa  propria  (iă- 
căriî  viscere  ;  pulpa  fruc- 
telor lî. 

Parenese,  f.  parenese,  îu- 
deiiinLl.esorlaţiune  la  virtute. 

Parerae3iq7jie,  adj.  de  pa- 
renese. 

Parent,  m.  c,  f.  consăngine, 
rudă.  La  pi.  părinţi,     [chiu. 

Pareniage,)/).  vd.urm.  ive- 

Parente,r.  ;ilTinitate,rudeniă. 

Parentelei  f.  părinţii. 

Parenihese}  f.  parintese. 

Parer^  v.  a.  a  para,  adorna, 
găti  ;  a  appăra ;  a  evita  uă 
lovitură.  .Se — ,  a  se  para,găti. 

Părere,  )a.  .sentinţă  a  negu- 
ţătoriloru  assupi'a  ce>tiuni- 
loiu  de  coinmerciu. 

ParesiSy  f.  me.d.  paralise 
nej)erlectă. 

Paresse,  f.  lene,  lenevia. 

Paresser,  v.  n.  a  se  lenevi. 

ParesseuXy  euse,  adj.  le- 
neşiu,  faitteunt.  .Sust.  tn.  vd. 
unau. 


Paresseux  ,    m.     animale 

care  se    mişcă    estremii    de 

înceta. 
Pareur,  m.  lucrătoru    care 

finesce,  perfecţi onedă,  uă  o- 

pei"ă. 
Parfaâre,  v.  a.  a  completa, 

termina,  isprăvi. 
Parf  aii,  e,  adj.  perfectă,  de- 

săvinşitu.         [fectu,  deplinu. 
Parfaiiement,   adv.    per- 
Parfilage,  m.  destrămare. 
Parfîler,   v.  a.  u  destrăma, 

scole  firu  cu  firii. 
Parfilure,  f.  de.strămătură. 
Parfois,  adv.  căte-uădată. 
Parffond,  ni.  t.  că"ligu  plum- 

ijilu   ce  rernăne  în    fundulii 

apel. 
Parfondre,  v.  a.  a  dissolvi, 

topi,  egale,    culorile    incor- 

pora'e  in  smaltu  seu   sticlă. 
Parfournir,  v.  a.    procura 

compiftu,  fournir  en  entier. 
Parfum,i/t.  perfumu,  mirosu 

plăcuta. 
Parfunier,  v.  a.  a  periuma, 

r.sjjăndi  mirosu  plăcutu. 
Parf  umerie,  f.  fabricaţiune 

şi  commerciu  de  perfumurî. 
Parf  uitieMr,?n.  ease,  f.  oare 

face  şi  vinde  perfumurî. 
Parfumoir,    ut.    cuthiă  i!e 

perfumata. 
Parhelie,  f.  imaginea  sore- 

luî  resirîntă  în  nori. 
Pari^prinsore.Comp  gaţjeare. 
Paria,  >/*.  paria,  omu  din  ul- 
tima castă  indiană. 
Parîade,f.poturnicî  părechie. 
Parier,    v.  a.    a  .se    prinde, 

fare  prinsore,   face  pari. 
Pari^taire,    f.  pbintă    ol'li- 

cinale  care  cresce  pe  murî. 
Parietal,'",  fiă-caredin  am- 


PAR 


cm 


PaK 


bele  osse  can  lormedă  laţe- 
rile  şi  bolta  cresceLuluî. 

Parieur,  m.  cellu  ce  lace 
pari,  priosore,  cellu  ce  se 
|i)-inde. 

Parisienne  ,  f.  caracteru 
inicCi  de  tipografia.  Si  secla- 
iioişe. 

Parisis,  ./(.  nionnetă  bătută 
la  Paris,  vech. 

Parisyilabique,  adj.  pari- 
silabicLi 

Pariiei  f.  paritate,  egalitate 
ini  re  obiecte  de  aceaa.şî  na- 
tură, de  aceaaşî  calitate. 

Par  jure,  m.  [terjuriu,  jură- 
hiintu  violatu,  căicatu. 

Parjurer,  v.  n.  s.  se— ,  a  şî 
călca  jurăniîntulu. 

Paria ge,  ra.    vorbă    niuită. 

Pariant,  e,  adj.  vorbitoriu, 
cai-e  vorbcsce  torte  espres- 
sivu. 

Parlementy  »K  parlamentu. 
Tote  camerele  dinti-'uă  mo- 
narciiiă  constituţionale. 

Parlementaire,  adj.  par- 
I  imentariu,  de  parlamentu. 
Sast.  in.  pârtenu  allu  par- 
lamentului, altă-dată  in  An- 
glia. 

Parlementer,  v.  n.  a  face 
seij  asculta  proposiţiunî  pen- 
tru prederea  unt-îî  cetăţi. 

Parîer,  v.  a.  a  vorbi. 

Parîer,  *«.  vorbire,  modii  de 
espressiune. 

Parieriei  f.  fam.  vorbire 
lungă,  babil. 

Parleur,  m.  ense,  f.  vorbi- 
torii. 

Pargoir,  m.  locCi  destinaţii 
pentru  a  priimi  pe  streini. 

Parmesan,  m.  parrnasan, 
caşcavaiu  dela  Parma. 


Parnti,  iirep.  printre ;  de—, 
dintr.'. 

Jbntie  se  tlit  de  deiix  objet.s  ; 
2}ftfiiii  s»  dit  d  un  plus  grand 
nomlire.et  veut  un  pliiriel  apie> 

lui,   ou    un    CoUeCtif;     /.„r„n      ei 

Parnassci  m.  Parnassii. 
Munte  consecratîi  luî  Apol- 
line  şi  nmseloru,  Ia    anlicî. 

Parnassim,  m.  directorulii 
unei  sinagoge. 

Parodiei  f.  parodia,  imita- 
ţiune  satirică  a  unei  opere 
seriose. 

Parodier,  v.  a.  a  face  pa- 
rodia, vd.  prec.      [parodie. 

Paradistei  m.  cellii  ce  face 

Paroî|  //(.  murii,  păreţi. 

Paroisse,  f.  parossiă,  ter- 
ritoriii  aî  cuî  lăcuitoriî  ca- 
tolici sunt  sub  direcţiunea 
spirituale  a  unui    cure. 

Paroîssiale,  e,  adj.  paros- 
siale,  de  parossiă. 

Pare»îssien,  enne,adj.  lă- 
cuitoru  din  parossiă. 

Parotej  f.  vorbă.  Porter  la 
— ,  a  vorbi  in  numele(cui-va). 
Sar — ,  după  spusele  altuia. 
Juuer  sur — ,  a  juca  pe  cre- 
ditîi  şi  pe  buna  sa  cre- 
dinţă. 

Parolii  rn.  paroli.  Duplu  de 
ceaa  ce  s'a  pusu  ânteiu  la 
jocti  (faire  paroli). 

Paronomase,  f.  parono- 
mase.  Appropiatu  în  aceaaşi 
frase  de  vorbe  cu  sunet  ii  as- 
semine,  derîi  cu  sensii  dif- 
lerinte. 

Paronyme,  rn.  paronimu. 
Vorbă  care  semenă  cu  alta 
prin  rădecina  seu  prin  for- 
ma sa. 

Parotide,  f.  nat.    parotide. 


PAR 


670 


PAR 


Glandulă  salivariâ  sub  ure- 
chiă. 

Paroulis,  m.  med.  tiiniore 
inflammatoi'iă  a  gingielorîi. 
.Şi  pariilie. 

Paroxysnie,}H.parossisniu, 
accessu  (bolă)  duplu. 

Parpaiilot,  m.  nume  inju- 
riosu  datu  calvinistilora. 

Parpaing,  /n.  petră  car<-  ţine 
totă  desimea  unui  muru. 

Parque,  f.  milol.  parcă,  ur- 
sitore.  Poet.  mortea. 

Parquer,  v.  a.  a  pune  în 
parcLi,  închide  într'unu  cir- 
cuitii. 

Parqiaety  m.  parquetu  ;  spa- 
ţiulil  inchisu  de  scaunele  ju- 
ducătorilorii  şi  tribună.  Lo- 
cuia în  pal,. tu,  unde  omenii 
regelui  ţinîi  şedinţa  loru. 

Parquetage,  m.  lucru  de 
parquetu,  pardoselă. 

Parqueter,  v.  a.  a  pune 
parqutiiu,  pard  ssi. 

Parqueteriej  1°.  artea  de  a 
lace  parquete,  pardosele. 

Parqueteur,  //:.  pardosi- 
te r  Ci  . 

Parrainy  )u.  naşiti,  altă-dată 
însoţitorulu  unui  cavalerii  la 
lupta  singulare. 

Parrainagey  //(.  faptulu  de 
a  (i  naşi  ii  .  [iana. 

Parrakouajr/'.  i'asan  de  Gu- 
Parricide ,     ni.     patricidii, 
care    uccide  pe    unulii    din 
păi-inţiî  se   .  [resipi. 

Parsemery  v.  a.  a  semena, 
Parsi,  vi.    (iuehvcs. 
Part}  r.  parte,  porţiune  din- 
tr'unii  lucru  divisu.  xi  part 
moi,   în   mine    insu-mî,    tă- 
cută. 
Partage,  m.  împerţire,  di- 


visiunea    unui    lucru    intre 
maî  multe    persone. 
PartageablC}  adj.  care  se 

pote  divide,  împerţi. 
Partageanti  m.  interes^^atu 
la     uâ     împerţire  ,     avindu 
dreptu  pentru  uă  parte. 

Pariagep,  v.  a.  a  divide, 
împărţi,  distribui,  separa  in 
|)ărţi  oppuse.  A  se  interessa, 
lua  parte,  ave  dreptu,  ia. 

Partageur  j  m.  euse,  f. 
(pop.  partageux,  m.  euse). 
Desemnă  acestu  lelii  de  com- 
munisti  nouî,  curî  visedă  la 
distribuţiunea  proprietăţi'!  în- 
tre toţi. 

Partance)  r.  mar.  plecare 
(lorie  currîndu)  a  unei  navî. 

Partant,  adv.  în  con.secinţă, 
prin  urmare,e»  coHseqacnce. 

Partement,  m.  viar.  di- 
recţiunea na  vil  către  appusQ 
seii  resăritii.     [la  unii  jocîi. 

Partenaire,  iu.    associatu 

ParteprCi  m.  jjarte  de  gră- 
dină adornată  cu  flori  ;  spa- 
ţiulu  unei  sale  de  spectaclu 
între  orchestră  şi  amfiteatru. 

Parl}i6nie,  I'.  IjjL  partenia, 
genii  de  corimbiCere. 

Parthenoii)  m.  partenonu, 
templu  allu  Minerveî  la  A- 
tena. 

Parthenope,  m.  nat.  par- 
tenopii,  cruslaceii  decapodO. 

Parti,   m.  partitu,  (partidă). 

Partiy  e,  adj.  bjt.  divisii,  îm- 
perţitu,  prolundîi. 

Parti  aire,  adj.  Coton — , 
cultivatorii  care  dă  proprie- 
tariului  uă  porţiune  de  ix-- 
colt(;  şi  alte  producte. 

Partiâly  e,  adj.  parţiale,  c.ul; 
favoresce  cu    preferinţă  ni;- 


PAR 


071 


pa; 


dreptă  şi  passionată  unu 
partitu,  uă  opinii-nrt  etc. 

Partiaiement,  udv.  par- 
jiiile,  cu  părtiniri!,  [părtinire. 

Parţiali  te,     f.     parţialitate, 

Partible,  vd.  clivi  ible. 

in  Parlîbus,  lat.  adică  hi- 
fidelium.  Se  elice  de  unu 
episcopii  intr'uă  ţerră  occu- 
pată  de  infideli ;  vd.  In. 

Participant,  e,  adj.  parti- 
cipante, care  ieu  parte  la 
uă  atl'acere. 

Participation,  f.  participa- 
ţînne,  impărtăşire.        [cipiîi. 

Participe,  vi.  gram.  parti- 

Participer,  v.  n.  a  parti- 
cipa, lua  parte  la,  împărtăşi. 

Particulariser,  v.  a.  a  în- 
semna circunstanţele  parti- 
cularie,  ameniintele. 

Particularite,  t'.  circun- 
stanţă  particulariă.    [parte. 

Particule,  1'.  p  irticulă,  mică 

Particulier,  iere,  adj.  par- 
ticulariu,  pi-opi-iu  şi  singură, 
separatu  (deosebiţii).  Eti — , 
în  parte,  separatu.  Dans  le 
— ,  in  societate  particulariă. 
Etre  en  son — ,  a  fi  retrassu 
în  camera  sa.  En  ')non  — , 
în    ceea  ce  me  privesce. 

Particulierement ,  adv. 
particulariă  (in  deosebită). 

Pârtie,  t.  parte,  porţiune.  La 
pi.  arlicie  de  memoria. 

Pârtiei,  elle,  adj.  parţiale, 
care  essiste  numai  în  parte. 

Partiellement,  adv.  par- 
ţiale, prin  părţi. 

Partir,  v.  n.  a  divide,imp^rţi. 

Partir,  v.  n.  a  pleca,  .şî  lua 
drumulă,  eşi  din.  11  se  conj. 
avec  l'auxil.  avuir  ou  etre. 

Partir,  ///.  le — d'ioi  cfieval. 


momenlul  căndă  calulu  plecă. 

Partisan,  m.  păi-tenu,  care 
ţine  de  unu  partitu,  de  uă 
opiniune. 

Parliiif,ive,a(^/_^'.g)'a>H.  parti- 
tivă,care  de.semnedăuă  parte. 

Partition,  f.  partiţiune,  u- 
niune.  [naire,  vd.  vb. 

Partner,    maî    bine    parte- 

Partout,  UI.  pretutindine. 

Parturition,!'.  parturiţiune, 
nascere  (in  sensă  activă). 

Parulie,  1'.  vd.  paroulis. 

Păru  re,  f.  paratură,  gâlelă. 
Comp.  ajusternent,  orne- 
ment. 

Parvenir,  v.  n.  a  perveni,  aj- 
junge.  Comp.  arriver,  .s'e- 
'lever. 

Parvenu,  ue,  adj.  ca  sust. 
pervenitu,  omă  ajjunsă. 

Par  vis,  m.  spaţiă  in  giurulă 
tabernaclului  la  Ebreî;  spa- 
ţiu înaintea  uşeî  rnarî  a  bi- 
sericei. 

Pas,  iH.  passă,  ui-mă.  Mettre 
qn.  au — ,  a  adduce  pe  cnv. 
la  suppunere.i)  ce  j)as,  tout 
de  ce  pas,  tout  d'an  pas, 
în  acesta  momenlu,    îndată. 

PaSfUd v. negat  nn. ]\e — faire, 
a  nu  face; — dn  tuut,mc"\-de- 
cum, — (n(,niciunulu;  vd.  ^Ye. 

Pas-d'âne.  )**.  vd.  Tassil- 
laije.  [capră  selbatică. 

Pasan,  tn.  s  paseng.  paseng, 

Pascal,  e,  adj.  de  pasci. 

Pasigraphie,  f.  scriei-e  u- 
nivcrsale. 

Pasilalie,f.  limbă  universale. 

Paspa1o,//i.genudegraminee. 

PasquiiijiH. vechia  statuă  mu- 
tilată, la  cai-e  liomaniî  vechi 
lipia  scripte   satirice. 

Pasquinade,  f.  epigramă  li- 


PAS 


071 


PAS 


l'ită  la  unii  pasq  nn,\d.i)r 

Passable,(«/7.(le  trecutu,a(l- 
niissibile,  care  nu  este  reii 
in  s[iecia  sa. 

Passabiemenîy  udv.  ad- 
niissibile,  hinisioriu. 

Passacaiffe,  1'.  passacaiă. 
Specia  de  danţu. 

Passade,  1'.  trecere  scurtă, 
şedei'e  intr'uDu  locii ;  ă  la 
— ,  in    Irecetu,    eu  passant. 

Passage,  m.  trecere,  locii 
de  trecutei  ;  inersil  mesuratii 
şi  cadinţalLi  al.'u  caluluî;a.sr/'. 
trecerea  planetei  d'assupra 
sorelui ;  mus.  floricele; /Jtci. 
spaţiu  intre  doue  culori  dif- 
t'erinţi, — de  coidravs. 

Pa  ss  a  ger,  ere,  adj.  trece- 
torti,  de  scurtă  durată.  Ca 
sast.  caiet  irii. 

Passager,  v.  a.  a  conduce 
şi  tine  calul  Ci  la  uă  irecei-e. 

PassagereinenS,«r/t\pi'n- 
tru  puţinu  timpîi,  în  trecătu. 

Passani,  e,  adj.  şi  .sit.s/.  rn. 
trecelorii,  l'recintatu,  pe  un- 
de potii  trece  toU. 

Passationi  f.  facerea  unuî 
contracţii. 

Passavant,  m.  .■-•.  passe- 
nvaiit,  biletii  care  autorisă 
a  trece  unele   uierfurl. 

Passe,  f.  trecere;  compli- 
mentul ii  uneî  sumnie  de  bani. 

Passe,  adv.  treră,  fia, /am. 

Passe-carreau,  m.  buc- 
cată  de  lemnu  care  :<ervesce 
croitoriloru  se  calce  cussă- 
turele. 

Passe-cheval,  m.  luntre 
destinutâ  se  ti  ecă  unu   calîi. 

Passe-debout  y  m.  per- 
rni.ssiune  de  a  trece  prin  uă 
lerră  merfurî  fără  vamă. 


Passe-dix,  m.  jocii  cu  trei 

hble  .'■eu  zar  urî. 
Passe-dPoît,./(.fav6re,  gra- 
ţia roncessă  contră    dreptu. 
Passe-fieur,vd.  Aneraone. 
Passe>iacety  m.  acii  mare 

de  îinijletitu. 
Passe-metei]|  m.  arar,:es- 

;icu  de  doue    părţi  grău    şi 

uă  parte  de  .secară. 
Passe-parofe,     ru.    com- 

niandă  dată  in    capulu  uneî 

trupe  şi  pare  trece  din  gură 

in  gură. 
Passe-partout,  m.    cheia 

cai-e     dischide     maî     multe 

brosce. 
Passe-passe,  ra.  Toiirde 

— ,  întorsură  de    abiiitale  a 

scainatorilorii. 
Pâsse-pied,    m.  dantii    in 

treî  timpurî. 
Passe-pierre,  seu  perce- 

pierre,    f.    spepiă    de    erbă 

iiienuntă,    care  cresce    prin 

scopele    (stînce).  I'l.  uevar. 
Passe-poii|    m.    şin-tîi  (de 

aurii)  care  mărgioesce  unele 

părţi  ale    vestimîntuluî.    Pi 

)ievar. 
Passe-portjin.passii-portu. 

Pi.  uevar. 
Passe-rosej  f.  vd.    Alcee. 
Passe-temps,)/i. petrecere, 

occupaţiune  fjcileşi  plăcută. 
Passe-ve!ourSy  rn.  nume 

vulgare    pentru     amărunte. 
Passe-vogue,  m.  f.  navi- 

gaţiune  cu    îndouită    putere 

a   lopetaiiloră. 
Passe-volanft|  m     indivi- 

dulii  care  se  presintă  volun- 

taiiu,     fără  se  fîă  înscrissu, 

la  uă  revistă,  că  se  mărescă 

numerulîi  soldaţiloru. 


PAS 


673 


PA^ 


Passey  >/î.  trecutu,  timpii 
trecutu. 

Passei  ee,  adj.  trecutu. 

PassâCţ  i.  momentulCi  sereî 
căudii  becassinele  esii  în 
cărnpu. 

Passemeni,  m.  şiretu  latu 
de  mătisse,  de  aşiă,  de  aurii. 

Passementer,Y.a.a  adorna 
cu  şireturi,  vd.  i>rec. 

Passementeriei  f.  cepră- 
sărie. 

Passementier,  m.  iere,  f. 
ceprăsariu. 

Passer,  v.  n.  a  trece,  des- 
păre,  faire — ,  a  face  se  trecă, 
admite.  Passer  pni(t\  a  trece 
de,  fi  socotiţii  dreptu.  —  II 
prend  Tauxil.  avoir  ou  etre. 

Passerage,f.  uă  plantă  cru- 
cif.  .^i  lepicUurn. 

Passereau,  m.  vrabia. 

Passerellei  f.  punte  strimtă 
pentru  individiî  pe  jeosii. 

Passerîneif.genu  de  passerî 
silv.  căntdlore. 

Passeur^ni  ew.9e,cellu  ce  tre- 
ce in  nave  pe  căletoriî,  cari 
voi  eseu  se  străbată  apa. 

Passibilitcj  f.  passibilitate, 
vd.  urm. 

Passible,  adj  passibile.  ca- 
pabile de  a  simţi. 

Passif  jii'e,  adj.  passivu,  care 
sufrere  acţiunea. 

Passîon|f.passiune,  agitaţiu- 
ne a  suffletului,  patimă.  In 
/('/o.s.impressiune  priimită  in- 
tr'unu  subiecţii,  opp.  action. 

Passioiiy  t.  sufţ'erinţele  şi 
mortea  luî  I.-Ciistu. 

Passionn^y  ee,  adj.  passio- 
natii,  aflectatii  de   passiune. 

Passionnel|e^/e,(u//.passio- 
nale,  de  passiuni. 

l'icf.  Frnnco-Iii-n. 


Passionnenient}0^/i<.  pa.^- 
sionatu.  cu  passiune,  cu  pa- 
timă. 

Passionner|V.a.  a  passiona, 
inspira  uă  viuă  passiune, 
interessa  tare.  Se — ,  a  se  pas- 
siona, se  preoccupa  prin  pas- 
siune, a  li  coprinsu  de  viuă 
amore,  s'epreadre  d'amour. 

Passiveinent,ar/t<.  passivi). 

Passiwete,f.s.pa.<;sii'ife,  pas- 
sivitate,starea  animei  jtassive. 

Passoire  y  f.  strecurătore 
pentru  succurî. 

Pastely  în.  creioau  făcutu 
din  culori  preparate.  Orange 
— ,  culore  ce    dă  in    negru. 

Paste'}  m.  s.  guede,  plantă 
crucif.  (isatis  linctoria,'  ale 
cuî  foie  dă  unii  albastru  de 
indigo. 

Pastenade,f.spe?.iă  de  plan- 
tă. Şi  panais. 

Pastenaque,  f.  speţiă  de 
pescc.  .Şi  pastenague. 

Pasteque,  f.  pepine  verde. 
Şi  melon  d'ean,  cucurbite 
puAteque. 

Pasteur,  m.  vd.  herger. 

PastichCf  m.  scriptti  care 
imită  stilulu  şi  ideele  altuia. 

Pastillagci  ni.  mice  figure 
de  sac  baril. 

Pastille,  f.  pastilă,  compo- 
siţiune  de  cocă  odorante. 

Pastoral}  e,  adj.  pastorale, 
păstoresc  u. 

Pastoralei  f.  dramă  şeii  ro- 
manii, unde  personele  sunt 
pă.storî. 

Pastoralement,  adv.  fig. 
ca  bunii  păstorii. 

Pastoureau  ,»?.  elle.  I.  pă- 
storelii,  micii  păstorii.  Les 
pastoureanx,  fanaticii    carî 

43 


PAT 


—  674  — 


PAT 


devastară  Francia  în  timpulu 
captivităţii  luî  Saint  Louis. 

Pastourellej  f.  a  patra  fi- 
gură a  contrădanţuluî. 

Pat)  iievar.  pat.  La  joculii  de 
schah. 

Patacaţ  f.  monnetă  de  ar- 
gintii algeriană,  85  cent, 

Patache,  f.  nave  uşioriă  în 
sevviţiulu  naviloru  mari. 

Patagorij  m.  monnetă  de 
ari;,  spanică,  apprope  3.  fr. 

7a-i-a  qu'est-cej  m.  er- 
rore  de  vorbire,  constăndu 
in  a  pronunţa  s  pentru  t, 
seu  din  contra.  Şi  putaques, 
pataqai-pataquies. 

Patarafe,  f.  trăssure,  litere 
confuse  şi  necitibilî. 

Patarasse,  f.  mar.  colţii  de 
ferrîi. 

Patard,  m.  vechia  monnetă 
mică  da  cupru  in    Flandra. 

Pătate,  i'.  pătată,  spegiă  de 
caiiofi. 

Patatras,  m.  interj,  ono- 
matop.'ă  că  se  csprime  sgo- 
motulu,  căderea,  ruptura. 

Pataudy  m.  june  cane  cu  la- 
bele mari. 

Pataudj  e,  adj.  şi  s.  personă 
grossă,  urată  şi  reu'  făcută. 

Patauger,v.n.  a  merge  prin 
nomolCi,  (bălăci). 

Patavinite,  f.  patavinitatea 
luî  T.  Liviu. 

Pate,  f.  aluatu,  cocă  dospită. 

PatCf  r.  s,  /xtf^e,  labă,  scau- 
nulu  unuî  pacharii.  Pateu 
cVancre,  dinţi  (triănghiurî 
recuibate)  ai  ancoreî. 

Pate,  m.  prăjitură  cu  carne, 
seu  pesce ;  petă  de  cerneiă. 

Pâtee,  t'.  aliminte  de  cocă 
pentru  unele  animalî. 


Patelin,  e,  adj.  şi  s.  personă 
flessibile,  însinuinte,  care  lin- 
guşesce,câ  se-şî  vină  la  scopu. 

Patelinage,rti. purtare  dulce 
şi  artificiosă,   vd.  prec. 

Pateliner,  v.  n.  a  econouii, 
linguşi  abile  pe  cine-va  pen- 
tru interesse  (în  sensii  reu). 

Pateiineur,  m.  euse,  f.  vd. 
Patelin,. 

Patelle,f.uă  coquilă  univalvă, 
vd.  Lepas. 

Patellite,  f.  uă  coquilă  uni- 
valvă fossile. 

Patine,  f.  patenă,  vassu  .sa- 
cru, ce  preotulu  pune  pe  ca- 
licia, si  dă  se-lii  sărute  fi- 
deli.: 

Patendtreif.  rugăciune,  [la- 
ter,  ave  etc.  La  pi.  bobe 
de  mătănii,  mătănii. 

Patenotrier,  m.  vîndetoru 
de  mătănii. 

Patent,  e,  adj.  patinte,  ma- 
ni festu,  învederată,  [patentă. 

Patentable,a(Zj.  suppusu  la 

Patente,  f.  patentă,  diplomă 
accordată  de  unu  suveranii, 
de  unii  corpii;  contribuţiune 
annuale  a  unuî  industriale, 
commerciante  etc. 

Patente,  ee,  adj.  patentaţii, 
care  possede  patentă. 

Patenter,  v.  a.  a  da  patentă 
cuî-va ;  a  suppune  la  pa- 
tentă. 

Pater,  rn.  oraţiunea  domi- 
nicale.  Envoyer  ad  patrcs, 
a  face  se  moră. 

Patere,  f.  pateră,  vassu  an- 
ticii pentru  sacrificie. 

Paterne,  adj.  (oech.)  vd. 
tirrn. 

Paternei,  ei^e,  adj.  paternii, 
de  tată,  cuveniţii  tatălui. 


PAT 


PAT 


Paternellementi  ar/t<.  pa- 
ternii, câ  unu  tată. 

Paternitâj  f.  paternitate,  ca- 
litate de  tală. 

PâteuXy  euse,  adj.  Califică 
pănea  nu  bine  coptă. 

Pathetîque,  adj.  pateticii, 
care  mişcă  passiunile.  at- 
tinge  inima.  Xerf — ,  nervulu 
pateticii,  din  a  patra  păre- 
chiă  cerebrale. 

Patheiiqueinent,(u/''.  pa- 
teticii, cu  passiuue. 

Path^tismei  m.  artea  de  a 
mişca  passiunile. 

Pathognomonique,  adj. 
Califică  simptomatele  proprie 
fiă-căruî  raorbu  [sigiies — s.l. 

Pathologie,f.patologiă.  Par- 
tea medicineî  care  petrac- 
tedă  de  natura,  căuşele  şi 
de  simptomatele  morbiloru. 

Pathologique,  adj.  pato- 
logică, de  patologia,  vd.  prec. 

Pathos,  m.  emfase  alfectată 
şi  fără  locii  în  vorbire,  în 
scrissii. 

Patibulaire,  adj.  fourches 
—  .s),  de  spîndurătore. 

Patietninenti  adv.  cu  pa- 
ţiinţâ,  cu  răbdare. 

Patienccj  f.  paţiinţă,  răb- 
dare ;  anat.  muschiu  redicâ- 
toru  dela  omoplatu. 

Patient,  e,  adj.  răbdăloriu; 
didact.  priimotoriu  de  im- 
jiressiunea  unui  aginte. 

Patienter,  v.  n.  a  asştepta, 
răbda,  prendre  patieiice. 

Patin,)>i. patină  pentru  mersîî 
pe  ghiagiă. 

PatinagC)  m.  mersu  cu  pa- 
tinele. 

Patinei  f.  carbonată  verde  de 
bron/Li. 


Patiner,    v.  n.  a  merge    pe 

gbiagiă  cu  patine. 
Patineurj  m.  cellu  ce  seda 

pe  ghiagiă  cu  patinele. 
Pâtiry  V.  n.  a  sulferi,    ii  pe- 
depsita, fi  în  miseriă. 
Paliraf  m.  spegiă  de  porcii 

americanii. 
Pâtîs,  m.  pămîntu  vagii,  unde 

se  lussă  turmele  se  pască. 
Pâtissage,    m.    drepţii    de 

pascere.  [ture. 

Pătisser,  v.  n.  a  face  prăji- 
Pâiisserie,  f.  prăjitură. 
Pâtissier,    m.  iere,  f.  plă- 
cintării. 
Patissoiej  f.  uă  materia  de 

mătasse. 
Pâtissoirey  f.  mesă  de  fră- 

mintatii  prăjiture. 
Paiois,  in.  limba  provinciale, 

inaî  alessu  a  ţerranilorii. 
Patoiser,  v.  n.  a  vorbi  /xt- 

tois. 
Paton,  m.  aluatu   pentru    a 

îngrăşia  claponi ;    ramă    de 

cismă. 
Patraquep  f.  machină    reii 

făcută,stricată ;  reii  orologiti. 
PâSrei  ni  păstorii ;  văcariii. 
ad  PatreSi   aller  — ,    a   se 

duce    lăngă   părinţii    seî,    a 

muri .  [cale. 

Pairiarcaly  e,  adj.  patriar- 
Pairiarcat,  m.  palriarcatii. 
Patriarche,  m.  patriarcii ; 

instilutoru  unei  ordini  reli- 

giose. 
Patricej  »*.  titlul  ii  unei  deni- 

uităţî  în  imperiulu  romanii, 

instituite  de  Constantinii. 
Patriciat,     m.    patriciatu, 

deiimit.ite  de  patriciu. 
Patricieni,  oine,  adj.  şi  s. 

patriciii  .     Desciudinte     din 


PAT 


676 


PAU 


primii  senatori  instituiţi  de 
Roinulu. 

Patriei     f.  patria. 

Patrimoine,  m.  patrimo- 
niu, avere  provenită  dela  pă- 
rinţi ;  avere  a  familiei.  Pa- 
trimoine  de  aaiiit  Pierre, 
provinfiă  a  stateloru  papali. 

Patrimonial,  e,  adj.  patri- 
moniale, de  moştenire. 

Patriociner,  v.  n.  a  vorbi 
pane  la  importunitate  că  se 
convingă,  vech. 

Patriote,  patriotu. 

Patrioterie,  f.  af'fectaţiune 
de  patriotisum. 

Patrio4îque,u(;/j.i)atrioticu. 

Patrîotiquement  ,  adv. 
patriotică,  ca  patriotu. 

Patriotismei  m  patrio- 
tism u. 

Patron,  /».  onne,  in.  pa- 
tronu,  protectoru  ;  inodelu 
pentru  meseriaşi ;  mar.  cellu 
ce  commandă    mateloţiloru. 

Patronage,  m.  patronatu, 
protecţiune. 

Patronal,  e,  adj.  patronale, 
de  patronu.  [neol. 

Patroner,  v.  a.'  a  protege, 

Patronet,  m.  băieţii  dela 
plăcintarT,  pop. 

Patronne,  f.  patronă,  săntă 
cuî  portă  cine- va  numele. 

Patronnesse ,  f.  domnă 
care  dirige  uă  serbălore  de 
caritate,  neol. 

Patronyniique,a(/J.  patro- 
nimicii. Noui — ,  nume  com- 
mune  la  toţi  descindinţiî  u- 
neî  ginţi,  unuî  nemu. 

Patrouillage,  nt.  necură- 
ţenia produssă  prin  clăti- 
nare de  ape  (bălăcelă). 

Patrouille,  f.  patrulă. 


Patrouifier,    v.    n.   a    tace 

patrulă. 

Patrouiller,  v.  n.  a  agita 
apă  turbure,  a  mania  cu  i- 
nabilitate  (bălăci),  jwp. 

Patrouillis,m.  vd.  patrouil- 
laqe^  bourbier. 

Patte,  f.  labă.  Şi  pate. 

Patte-d'oie,  f.  puntu  de  u- 
niune  allu  maî  multoru  dru- 
muri. 

Patte-pelu,  ni.  şi  patte- 
peiue,  f.  şiretu,  înşelătoru. 

Pattu,  e,  adj.  cu  marî  labe; 
încăieiatu,  cu  penne  la  pi- 
ciore,  (de  porumbi  etc). 

Pâturage,  m.  pasiune. 

Pâture,  t.  pasiune,  pascere. 

Pâture,  ee,  adj.  păscutu. 

Pâturer,  v.  n.  a  pasce,  lua 
pasiune,  manca  erbă. 

Pâtureur,  m.  t.  cellii  ce 
duce  caii  să  pască. 

Paturon»)}?.  partea  inferiore 
a  piciorului  cailorij. 

Paucitâ,  t.  paucitate,  pugi- 
nime. 

Paulette,  f.  dreptu  ce  offi- 
ciariî  de  justiţă  şi  finange 
plătia  regelui  annuale,  câ  se 
potă  dispune  de  funcţiunile 
loru. 

Paulinîe,  f.  genu  de  sapo- 
nacee  de  Amer.  merid. 

Paulownia,  f.  (pron.  jw-lo- 
nia),  unii  frumosu  arbure 
japonesu. 

Paume,  f.  palmă ;  mesură 
de  unti  pumnii  închişii  pen- 
tru inălţiraea  şi  grossimea 
(la  laUleJ  cailorii. 

Paunielle,f.  specia  de  ordu. 

Paumer,  v.  a.  —  la  gueulSy 
a  da  unu  pumnii  pe  faţiă 
(pe  fălci),  pop. 


PAY 


077 


PAY 


Paumier,  in.  maestru  de 
jocLi  de  popice. 

Paumillony  m.  parte  a  plu- 
gului, aratruluî. 

Paumure,  f.  s.  empamniire, 
vîrfulCi  cornului  de  cerbii. 

Pauperisme,  in.  paupe- 
risrnu,  essistinţa  uduî  raare 
numeru  de  pauperi,  de  să- 
raci, într'unîi  Stătu. 

Pau piere,  f.  plepă  (pleopă). 

Pause,  f.  pausă,  întrerup- 
ţiune  momentană,  intermis- 
sion. 

Pauser,  v.  n.  mus.  a  ap- 
păsa  assupra  unei  silabe, 
căntăndîi. 

Pauwre,ody.pauperu,  săracu. 

PauvrementyarZi).  pauperii, 
în  sărăcia.  [cerşetoria. 

Pauvressei  f.  femeă  săracă, 

Pauvret,  ette,  adj.  sărăcuţu. 
Se  fiice  prin  commiseraţiune, 
prin  milă.  [răciă. 

Pauvrete,  f.  paupertate,  să- 

Pavage,  m.  pavatu,  pardo- 
selă. 

Pavane,  f.  vechiu  danţu  se- 
rioşii, originariu  din  Padua. 

Pavaner,  v.  n.  seîi  se  pa- 
vaner,  a  merge  măndru,  (se 
fuduli). 

Pave,  m.  petră  de  pardositu; 
pavatu,  cale,  strată,   pavată. 

Pavement,  m.  pardosire. 

Paver,  v.  a,  a  asşlerne  so- 
lul u  cu  petră,  pardosi. 

Pavesade,  f.  păndă  întinsă 
în  giurulu  laterilorii  naviî, 
câ  se  nu  fiă  visibile  inemi- 
culuî.  [sesce,  petrariu. 

Paveur,  m.  cellii  ce  pardo- 

Pavie,  f.  spegiă  de  persică 
grassă. 

Pavilion I  m.  tintoriîi,  cortu 


mic  îi ;  stindardu  arburatii 
pe  catartu,  drapelii ;  ceaa 
ce  învelesce  armăriele. 

PavoiSy  m.  spegiă  de  mare 
scutu  ;  postavu  ce  se  întinde 
pe  nave  la  serbătorî,  etc. 

Pavoiser,  v.  a.  a  pune  la 
unu  bastimentii  stindardele 
ipavillons'  selle.  [trosu. 

Pavone,  f.  nat.    polipii  pe- 

Pavot,  m.  macii, — des  jar- 
dins,  macii  de  grădină,  som- 
niferii, papaver  somniife- 
rum.,  (în  sensu  maî  strînsfi 
—  blanc,  macu  albii,  offici- 
nale).  Pctvot  cornu ,  vd. 
glaucium.  glauciet  fjuiuiej. 

Payable,  adj.  de  plătitii. 

Payanty  e,  adj.  care  plătesce. 

Paye,  t.  plată,  salariii.Si  paie. 

Payementy  m.  şeii  paie- 
ment,  painient,  plată,  jilă- 
tire. 

Payer,  v.  a.  a  plăti.  Ind. 
preş.  je  paie,  tu  paies,  ii 
paie,  noHS  payons,  voas 
payez,  ils  jmient.  Imparf. 
je  payais  etc.  noiis  payions 
etc.  Pass.  def,  je  puyai,  tu 
payas  et.  Futur.  je  paierai 
etc.  Imperat.  paie,  payons, 
payez.  Subj.  preş.  que  je 
paie,  que  tu  paies,  qu'il 
paie,  que  nous  payions,  que 
vous  payiez,  qu'ils  paient. 
Imparf.  du  subj.  que  je  pay- 
asse  etc.  Part.  preş.  paj/a»^ 
part.  pass.  paye. 

Payeur,  m.  euse,  f.  care 
plătesce  ,  prepusu  pentru 
plată. 

PaySjW.ţerră.  Comp.  contree. 

Paysage,  m.  peisagiii,  întin- 
dere de  locu  vedută  într'unii 
singurii  aspectii. 


PECH 


678 


PED 


Paysagistei  m.  pictoi-u  de 
peisage. 

Paysan,  m.  aane,  ţerranii. 
.1  la — ue,  cum  se  face  Ia 
ţerră. 

Paysannerie,  f.  ţerrăniă, 
morali  deţerranu. 

Paysej  f.  compatrioiă. 

Peagcj  /n,  drepţii  i)lătitu  pen- 
tru trecerea  pe  unu  drumu. 

Peayer,  m.  ere,  f.  percep- 
torii de  plată  pentru  dru- 
muri. 

Peau ,  f.  ple;  învelişiulu 
piiiritelorîi  etc. ;  poşghiţă. 

PeausseriCi  f.  commerciu 
cu  pei. 

Peaussier,  m.  preparatoru, 
vîndetoru  de  peî,   pelariîi. 

Peaussier,  m.  (muscle — ), 
a)iat.  muschiu  aderinte  pe- 
liî  la  unele  animali. 

PeCy  in.  s.  hareng — ,  ,scum- 
briă  prospetă.  [americ. 

Pecari,    m     unu    mamiferu 

Peccabie ,  adj.  peccabile, 
peccătuitoi'iu. 

Peccadille,  f.  micii  peccatu, 
mică  errore,  greşelă. 

Peccant,  e,  adj.  care  pec- 
cătuesce,  face  errorT. 

Peccata,  m.  fig.  pop.  slu- 
pidu,  nerodu. 

Peccavi,  m.  (latin,  am  pec- 
cătuitii),  mărturire  a  unui 
peccatu. 

Peche,  f.  persică. 

Peche,  f   pescuiţii. 

Pecher,  v.  a.  a  peccătui, 
face  errorî,  greşele. 

Pecher,  m.  persicu. 

Pecher,  v.  a.  a  prinde  pesci. 

Pecherie,  f.  locu  de  pes- 
cuiţii. 

Pecheur,  m.  cheresse  f.  p6c- 


cătosii,    care    comrnite    pec- 

cate. 
Pechyagre  f.  med.  reuma- 

lismîi  la  cotii. 
P^core,  f.  uerî-ce  bestia.  La. 

cheli ve — ,  personă  stupidă. 
Pecque  ,    f.    femeă  *  stupidă 

care  face  pe  inteligintea. 
Pecfine,    ee,   adj.   nat.    de 

forma  peptineluî. 
Pectîque  ,    adj.    (acide — ), 

chem.  acidii  care  face  fruc- 
tele se  se  congelede. 
Pectoral,  e,  adj.  peptoraie, 

bunu  pentru  peptii. 
Pecuiat,  m.  pe.culatii,  furtu 

de  banii    publici    de    acella 

care  i  administredă. 
Pecule,    )>!.     peculiîi,    banî 

strinşi  prin    labore    .si    eco- 

noniiă. 
Pâcune  ,    f.    banî    piesinţi, 

banî  gata,  argoit  comptant. 
P^cuniaire,    adj.  pecunia- 

riîi ,    care    constă    in    bauî^ 

neol. 
Pecunieux,  euse,  adj.  pe- 

cuniosii,  care  are  mulţi  banî 

presinţi,  mulţi  banî  gata. 
Pedagogie,  f.  pedagogia,  e- 

ducrtţiunea  copiiloî'ii.  [gicîi. 
Pedagcgique,  adj.  pedago- 
Pedagogsie,    m.  pedagogu^ 

instructorii  de  copîî. 
Pedale,    f.  pedale,  clapă    de- 

piano  care    se  mişcă  cu  pi- 

ciorulu. 
Pedant,  m.  pedante,  învăţă- 
torii de  copii  (spre  despreţii), 

cel  Iu  ce  alfectă  a  se  arreta  e- 

ruditii,  înveţatu  ;  pre  severii, 

pre  esactii,  la  lucruri  micî. 
p4danter,    v.  a.  a    face    îq 

modîi  risibile    pe   pedantele 

în  classi,  în  scolă. 


PED 


—  079 


PEI 


Pedanterie^  f.  aeril,  mină 
de  pedant. 

Pedantesque ,  adj.  care 
ţine  de  pedant,  vd.  vorba. 

Pădantesquementi  adv. 
afleclăndu,  arretăndu-se  eru- 
diţii, înveţatu. 

Pedantisme}»!,  vd.  Pedan- 
terie. 

Pedestre  ,  adj.  pedestre. 
Statice  — .  statuă  pedestre, 
care  piesintă  unii  ornii  în 
piciore ,  oppusîi  statua  e- 
questre. 

Pedestrement,  adi\  pe- 
destre, pe  jcosii,  ă  pied,  fam. 

P^detes,  ni.  pi.  nat.  pedeţî, 
iiiainifLM-î  rodetorî  dela  Cap. 

Pâdicellej  m.  bot.  micii  pe- 
dunclu,  codită  lungă. 

Pediculairei  adj.  pedicu- 
lare.  Califică  unu  morbu,  uă 
bolă,  )norbas  pedicularis. 

Pedicule,  m.  bot.  coda  n- 
norii  părţi  ale  planteî. 

PediculC}  ee,  adj.  cu  pedi- 
ciile,  vd.  prec. 

Pedicure,  >n.  curatorii  de 
piciore,  de  bătăture. 

Pediluve,  m.  pediluviii,  baia 
de  piciore. 

Pedimanej  w.  şi  adj.  pe- 
diinanii.  Mamiferî  cari  aii 
degitulii  mare  dela  picioru 
separată  de  celle-alte  degite. 

Pedometre^  m.  vd.  Odo- 
)netre. 

Pedon,  m.  curierii  pe  jeosii. 

Pedonculaire,  adj.  bot.  cu 
ped  uncie  s.  code,  lunge. 

Pedoncule  ,  m.  pedunclu, 
co'lă  ia  florî,  la  fructe. 

PădoncufC)  ee,  adj.  pedun- 
cuhttu,  vd.  prec. 

Pedotrophie,    alimintaţiu- 


ne,  chrană,  igienică  a  copii-» 

lorii. 
Pegase,  m.  pegasu.  Galii  îna- 

ripatîj,  care  din  lovitura  pi- 
ciorului seu  a  făcuţii  se  esa 
Ippocrena,  făntană  din  Elicon. 
Pegoti  m.  alaudă  (ciocirliă) 

alpestre. 
Peignage,    m.  peptenătură. 
Peignej  t.  peptine ;  genii  de 

molusce  bivalve. 
Peign6,   ee,  adj.  peptenatii ; 

îngrijitd.  Un  mal2)eigne,unu 

nepeptenatâ. 
Peigner,  v.  a.  a  pept^na. 
Peîgneur,    m.  păndă   ce  şi 

pune  cine-va  pe  umeri,  căndii 

se  peptină. 


Peignier, 


dndeioru  de 


peptinî. 

Pehiviy  ni.  limba  persan,  din 
epoca  Săssanidilorii. 

PeignonSi  m.  pi.  remasuri 
dela  lăna  peptenală. 

Peign>;re8|  f.  pi.  perii  cari 
cadă  la  peptenată. 

PeiSieSi  f.  petice  de  materia 
pentru  cbărtiă.  [gravi. 

Peindre^  v.  a.  a  depinge,  du- 

Peine,  f.  pedepsă,  difficultate, 
anevoinţă  ;  ă  — ,  abia  ;  ă 
grande  — ,  dil'ficile. 

Peinej  ee,  adj.  întristată,  ne- 
căjită. 

Peiner,  v.  a.  a  face  dificul- 
tate, adduce  anevoinţă. 

PeintadC}  vd.  pintadc. 

Peintre  i  m.  pictoru,  du- 
gravă. 

Peirfturâge,  >/*.  dugrăvelă 
cu  uă  singură  culore,  prostă. 

Peinturei  f.  pictură. 

Peinturer,  v.  a.  a  depinge, 
(lugrăvi,  cu  uă  singură  cu- 
lore. 


PEL 


-  680  — 


PEN 


Peintureur ,  m.  picloru 
prostii,  (măsgălitoru). 

Peinturlurer,  vd.  prec. 

P^joratiff    ive,  adj.  gram.  \ 
care  face  se  devină  maîreu.  j 

Pekany  m.  unu  patrup.  a- 
uiericanu. 

Pekin,  m.  materia  de  mă- 
tasse  lucrată  în  China. 

Pe!ade,i.med.  pelnde,  morbu 
care  face  se  cadă  perulu. 

Pelagci  m.  culorea  princi- 
pale ;i  perului  unoru  ani- 
mali. 

Pelagique,  adj.  de  mare. 

Pelagoscope,  m.  instru- 
mentii  ca  se  vedă  în  fun- 
dolu  mării.  *        [pesce. 

Pâlamide,     m.    specia     de 

Pelardi  in.  /bois — ,',  lemnu 
cuî  se  iea  cojea  pentru  ar- 
găsitCi. 

Pel6,  ee,  adj.  delu  care  s'a 
luatii  perulu,  seu  cojea. 

Pele-melei  adv.  confusu,  în 
ammesticu,  vd.  confusement. 

Peler,  v.  a.  a  lua  p^rulîi, 
cojea,  dela  ce-va,  enlever  le 
poil.  [în  locurile  sănte. 

Pelerini    pelerinii,   căletorii 

Pelerina ge,  m.  pelerinatu, 
căletoriă  de  devoţiune,  la  Ie- 
rusalim îi  (agialîcu). 

Pelerine,  f.  pelerină,    iaca. 

Pelican,  m.  pelicanu,  pas- 
sere  apatică  palmipedă. 

Pelisse,  f.  blană,  cojocu. 

Pelle,  f.  lopetă. 

Pellâe,  pelleree,  pelleiee,  f. 
ceaa  ce  pole  conţine  uă  lo- 
petă. [de  brutari. 

Pelleron,  m.    lopetă   lungă 

Pelletery  v.  a.  a  mişca,  în- 
torce  cu  lopetă  grăulii,  câ 
se  iea  aerii. 


Palleterie,  f.  coinmerciu  cu 

blani\  cojocăriă. 
Pelietier,    m.    iere,   f.  blă- 
năria. 
Peliicule,  f.    peliculă    mică, 

iorte  subţire. 
Pelliculeux,6i(se,  adj.  piinu 

de  pelicule. 
P^lopee,  f.  genu  de  insecte. 
Pelote,  f.    ghiămu;    perniţă 

pentru  înfiptu  acele. 
Pelotei*,  V.  a.  a  maltrata  cu 

loviture  seii  vorbe,  fam. 
Pelote n,  ni.    micii   ghiămd, 

micii     numerii    de   persone 

adunate  în  grupă  ;    plutonii. 
Pelotonner,   v.   a.    a    face 

ghiămu.    Se — ,  se  aduna  la 

unii  locLi. 
Pelouse,  f.  pă mintii  cu  erbă 

scurtă,  desă  şi  mole. 
Peite,  f.  peltă,  micii  scutu  la 

Grecii  antici.  Purtătorii    luî 

era  peltastiî.  Ies  peltastes. 
Peii.'e,  m.  păndă  ordinariă 

de  Bretania. 
Pelu,  e,  adj.  copperitu,  măr- 

ginitu  cu  perii.  Puc.  usil. 
Peluche,  f.  pluşiii. 
Peluche,    ee,   adj.    înveliţii 

cu  pluşiii. 
Pelucher,  v.n.s.se  pelucher, 

a  se  împle  de  peru.    Despre 

materie    căndu    ese    părulii 

din  ţessâtură. 
Pelure ,    f.    pele,    invelişiîi 

allii  unorîi  fructe. — d'ognon, 

spefiă  de  stridia  verde. 
Pelvien,    enne,    adj.   anat. 

care  ţine  de  bassinii. 
Peniphigus,m.(pron.pan...), 

med.pemfigu,  inflammaţiune 

cutaneă  cu  pustule. 
Penaillon,m.călugării,  fam. 

vd.  şi  haillon. 


PEN 


0)81 


PEN 


P£naly  e,  adj.    penale,    care   j 
suppune  la  pedepse. 

Penar d,  )n.  vieiix, — betrănu 
libertină  şi  viclenu,  fam. 

Penates,  m.  pi.  penaţi,  deiî 
domestici  aî    celloru    vechi. 

Penaudy  e,  adj.  cuî  se  face 
ruşine,  confusîi  (dăpăcitu), 
interdit,  honteux. 

Penchanty  e,adj.  înclinată, 
povirnită. 

Penchanty  ta.  înclinaţiuue, 
propinsiune,  applecare,  po- 
vîrnişiă. 

Pench6,  ee,  adj.  înclinată, 
applecatu,  povîrnită. 

Penchement,  m.  plecare. 
Acţiunea  unei  persone,  a 
corpului,  care  se  plecă. 

Pencher,  v.  a.  a  înclina, 
appleca,  v.  n.  a  li  înclinată. 
Se — ,a  se  appleca,  se  lăssa. 

Pendab!e}  adj.  de  spîndu- 
ratu. 

Pendaison,    f.    spîndurare. 

Pendant,  e,  adj.  pendinte, 
care  este  în  litigiu,  nedeter- 
minată. 

Pendant,  m.  Se  dice  des- 
pre doue  obiecte  de  arte,  de 
egale  mărime,  destinate  se 
figurede  simetrică,  precum 
'pendanls  d'oreilles,  cercei. 
Ces  deux  taUeaux  font 
pendanls,  aceste  doue  ta- 
bele ţinu  unulă  de  altuia. 

Pendanty  prep.  în  timpul ă, 
în  cursulu,  —  que,  conj,  pe 
căndă,  tandis  que. 

Pendardy  m.  s,  f.  spindu- 
ratu,  emu  de  nimicii,  vâu- 
rien. 

Pendeloque,  f.  petră  pre- 
ţiosă  (în  formă  de  peră)  pusă 
la  cercei ;    petică  de  haină. 


Pendentif,  m.  orchil.\)o\-- 
ţiune  sferică  între  celle  pa- 
tru arcuri  mari  ale  boitei. 

Pendiiler,  v.  n.  a  lî  sus- 
pinsă  în  aeră  şi  agitată  de 
vintu,  fam. 

Pendrey  v.  a.  a  suspinde,  a- 
tîrna,  spîndura,  v.  n.  a  fi  a- 
tîrnată. 

Pendiiy  m.  e,  f.  spîndurată. 

Pendule,  f.  pendulă, 'pondă 
suspinsă  care  face  oscii la- 
ţiunî  regulate. 

Pendule,  f.  pendulă,  orolo- 
giă  ale  cuî  mişcări  sunt  re- 
gulate de  uă  pendulă. 

Penduline,  f.  mică  vrabia 
de  Languedoc. 

P6ne,  ?.'!.  dăvorulă  din  brosca 
uşeî  pe  care  lă  întorce  cheia. 

Penee,  f.  genă  de  crustaceî. 

Penetrabilitâ,  f.  calitate 
de  a  pute  li  pătrunsă. 

Penetrable,  adj.  penetra- 
bile,  care    pote  fi  petrunsă. 

Penetrant,  e.  adj.  petrun- 
detoriu. 

P^netratif,  ive,  adj.  care 
intră,  pătrunde,  facile. 

Penetratîon,f.penetraţiune, 
petrundere,  infiltrat  iune. 

Pen6tr6,  ee,  adj.  pe;run.să; 
pre  multă  all'ectată. 

P6nâtrer,  v.  a.  a  petrunde, 
pe)'ce)\  jiusser  ă  Iravers. 

Penîble,  adj.  penibile,  care 
se  face  cu  dilficultate. 

P^niblement,  adv.  cu  dif- 
ficultăţî, 

Peniche,  f.  luntre  uşioriă ; 
bună  nave  cu  pănde. 

P^nicille,  ee,  adf.  bot.  in 
formă  de  penelă,  de  pensulă. 

Peninsulaire,  adj.  penin- 
sulare, de  peninsulă. 


PEN 


682 


PEN 


Peninsule^  f.  peninsulă. 

P^nitencei  f.  penitinţă.  po- 
căinţă. Meltre  en — ,  a  im- 
pune pedepse  unui  copilu. 

Penitencerie,  f.  tuncţiune 
de  penitencier,  vd.  iiryr:,. 

Peniteiicier,ui.preotucom- 
missu  de  episcopii  câ  se 
absolvescă    casurî  reservate. 

Penitent,  e,  adj.  penitinte, 
care  se  penitedă,  se  căiesce, 
de  peccate. 

Penitentiaire,  adj.  peni- 
tinţiariu.  Se  dice  de  mijlo- 
cele  luate  în  usu  pentru  a- 
melior  aţi  unea  condemnaţi- 
loru. 

Penitentiauxi  elles,  adj. 
pi.  de  penitinţă,  de  pocăinţă. 
Pmumes — ,  ceî  şepte  psalmi 
aî  Penitinţeî. 

Penitentiel,  m.  rituale  de 
penitinţă,  regulele  pocăinţei. 

Pennache  de  mer,  ni. 
nat.  spe?iă  de  zoofită. 

Pennage,  m.  penne  dela 
passen  de  predă,  penne  de 
aripă. 

Penne,  f.  mare  pennă  a  pas- 
serilorCi  de  predă. 

Penne,  ee,  adj.  pennatu,  dis- 
pusa ca  fulgii  penneT. 

Pennon,  f.  vd.  banderole. 

Penny,  m.  penni.  Monnetă 
englesă,  val.  douî  soi(S. 

P^nombre  ,  f.  penumbră, 
semi-obscuritate ;  (net.  tre- 
cere dela  clarii  la    obscuru. 

Penon,  m.  spegiă  de  sfirii- 
tore,  vd.  girouette. 

Pensant,  e,  adj.  care  cugetă. 

Pensee,  f.  cugetare,  opi- 
r?iune. 

PenseSj  f.  mică  flore  de  ge- 
nulu  violetei  (pansea). 


Penser,  v.  a.  a  cugeta,  se 
găndi,  crede,  ave  opiniunea. 
Comp.  songer,  croire. 

Penseur,m. cugetători;,  care 
cugetă  profundu. 

Pensîfy  ive,  adj.  cugetătoriu, 
absorbita  în  cugetare,  pusii 
pe  găndurT.  Comp.    reveur. 

Pension,  f.  pensiune;  pen- 
sionaţii, casă  de  educaţiune. 

Pensionnaire,  m.  care  plă- 
tesce  pensiune,care  priimesce 
pensiune. 

Pensionnat,  )n.  locu  unde 
şedu  pensionarii  intr'unîi  col- 
legiu;  casă  de  educaţiune. 

Pensionner,v.a.  a  face  pen- 
siune cui-va. 

Pensunij  m.  nev.  pensu.  A- 
daussu  de  lucru  cerutu  dela 
unu  şcolariu  dreptu  pedepse. 

Pentacorde,  m.  (pronunţ?. 
pen — ),  pentacordu,  liră  cu 
cinci  corde,  la  anticT. 

Pentaedre ,  m.  (pronun?. 
pen...)geom.  pentaedru, corpu 
cu  cinci  fe?ie. 

Pentagonal,6,a(iy.  pentago- 
nale,  in  formă  de  pentagonu. 

Pentagone ,  adj.  (  pron. 
pen  — ),  cu  cinci  ănghiurî 
cinci  laterî  pentagonu. 

PentagoniqueyarZJ.  penta- 
goni_CH,  de  pentagonu. 

Pentagynie,  f.  bot.  classe  de 
plante  cari   au  cinci   pistilî. 

Pentanietre,)n.  t.  pentame- 
tru,  versii  de  cinci    piciore. 

Pentandrie,  f.  bot.  classe  de 
plante,  ale  căror  flori  aii  cinci 
stamine.  [cinci  antere. 

Pentanthere,  adj.  bot.  cu 

Pentapâtale,  adj.  bot.  cu 
cinci  petale,  tăiatu  in  cinci 
foie. 


PEP 


683 


PER 


Pentaphylle,  adj.  bot.  pen- 
tafilu,  cu  cinci  foie. 

Pentapolcj  f.  territoriu  care 
conţinea  cinci  oraşe  princi- 
palî.  [şţubernu  de  cinci. 

Pentarchiei    f.  pentarchiă, 

Pentaieuque ,  m.  (pron. 
pen..J,  p3ntateucu.  Primele 
cinci  cărţi  ale  Bibliei:  gene- 
sea,  essodulu,  leviticulu,  nu- 
merele şi  deutoronomulu. 

Pentathlei  m.  (pron.  peu..), 
pentatIu,uniuDe  de  celle  cinci 
spepie  de  lupte,  in  gimna- 
siele  anticităţiî. 

Pentey  f.  înclinaţiune,  povîr- 
nişiu,  surface  iuclinee. 

Pentecote  f.  pentecostă,co- 
borirea,  sărbătorea  descin- 
siuniî  sănluluT  Spiritii. 

Pentheliquey  m.  marbre — , 
marmure  albă  dela  Pente- 
licu,  munte  în  Atlica. 

Penture^  f.  lamina  de  ferrîi 
bătută  la  uă  terestră,  ca  se 
o  susţină  pe  cardine(|  e  ţiţină). 

Penultienie,a(^^./,  penultimii. 

Penurie,  f.  penuria,  estremă 
iu;'jpertate,  sărăcia. 

Pâotte,r.«.  peaute,  mare  gon- 
dolă in  usîi  pe  Adriatica. 

Peperin,  m.  petră  vulcanică. 

Pepie,  f.  cârtiţă  la  passeri. 

Pepiementj  m.  piuitu,  vd. 
urm. 

Papier, v.n. a  striga,  piui,(des- 
l>i-e  puî,  vrabie). 

P^pin,  rn.  .*.  pep'in,  sîmbure. 

Pepiniere,  t.  planlaţiune,  al- 
toire, de  micî  arburi  desti- 
naţi a  se  transporta. 

Pepinieriste,»!.  grădinariu 
care  cultivă  pepiniere.,  vd. 
prec. 

Pepite,  »J.  massă,  buccată.  de 


auru  nativii,  Iară  părţi  me- 
talice. 

Peplum,  m.  s.  peplon,  peplu, 
mantă  de  femeă  la  antici. 

Pepsie,  f.  vd.  digestion. 

Pepsine,f.pepsină.Substanţă 
organică,  estrassă  din  succulu 
gastrici],  şi  care  conservă 
multe  din  calităţile  lui. 

Pequet,«i. merf.reseruoir  de 
— ,  reservoriu  unde  e  ccn- 
dussii  chilulii  prin  vinele  lac- 
tee. Numiţii  după  mediculu 
Pequet. 

Peragration,f.as/r.timpulu 
în  care  luna  parcurge  zodia- 
culu. 

Percale,  f.  percalu. 

Percaline,  f.  percalină. 

Perşant,  e  ,adj.  petrunde- 
toriu,  inţepătoriu. 

en  Perce,adu.Se  dice  de  vas- 
sele  cu  vinii,  la  cari  î:e  face 
unii  dop  li  pentru  a  scote 
licidulii  (mettre  du   vin — '. 

Perce-bois,  rn.  insectă  co- 
leopt.  cai-e  rode  lemnulu. 

Perce-feuille,  f.  uă  plantă 
dissă  şi  bnplcvre. 

Perce-foret,  m.  unii  vînă- 
torii  determinaţii.  Puc.  usit. 

Perce-?ettres,  m.  s. — let- 
tre,  acii  de  străpunsu  scris- 
■«orile-  [Vd.  gcdanti)ie. 

Perce-neige,    f.   ghiocelu. 

Perce-oreîlfe,  r.  specia  de 
insectă.  Şi  forficule  anrlcu- 
laire. 

Perce-pierre,t'.p]antă  care 
ese  din  .scopele  (stînce)  pe 
malulii  măriî.  Şipasse-pier- 
re,bacile  {maritime} .christe 
marine.         [într'uă  pădure. 

Percee,  f.  dischisură  făcută 

Percement,  m.  petrundere, 


PER 


—  684  - 


PER 


înţepătură ;  dischisura  unei 
strate,  uliţe,intr'uă  localitate. 

Percepteur,)n.  perceptorii, 
funcţionariu  care  priimesce, 
strînge,  irapositele. 

Perceptibilite,  f.  calitatea 
lucrului  care  pote  fi  perce- 
pută prin  simţuri. 

Perceptible,â(ij.  percepti- 
bile, care  se  pote  simţi,  în- 


Perception,  f.  percepţiune, 
actii  prin  care  spiritiilu  cun- 
nosce,  percepe  obiectele,  sen- 
salion  ;  stringerea  imposite- 
loru. 

Percer,  v.  a.  a  petrunde,  fa- 
ce uă    dischisura,  a  înţepa. 

Percevoir,  v.  a.  a  percepe, 
priimi  impressiunea  olnecte- 
loru;  a  stringe  iinpositele. 

Perche,  f.  unu  pesce  de  apă 
dulce. 

Perchei  f.  prăjină. 

se  PerchePi  v.  r,  a  se  acăţa. 

Perchoir,  m.  locii  unde  stă 
passerile  domestice,     [tegu. 

Perclus,e,ady.  perclusu,  be- 

Perţoir,  m.  burghiu  pentru 
buţT.        j  lovire.  Comp.  coHp. 

Percussion,  f.percussiunp, 

Percuter,  v.  n.  med.  a  face 
percussiune  pentru  unii  cer- 
cetaţii  patologicii. 

Perdabiej  adj.  perdibile, 
care  se  pote  perde. 

Pendant,  m.  cellu  ce  perde. 

Perditioiii  f.  stricăciune,  re- 
sipă. 

Perdre,  v.  a.  a  perde.  -Se—,  a 
se  perde,  se  ruina,  se  rătăci. 

Pepdreau,)n.june  poturnice. 

Perdrigon ,  m.  spegiă  de 
prună. 

Perdrix,  m.  poturnice. 


PerdU}  ne,  adj.  perdutii,  rui- 
naţii ;  retăcitu. 

Pfere,  )n.  tată.  Les  peres  de 
l'eglise,  doctorii  căroru  bi- 
serica a  approbatii  decisiu- 
nile.  Les  peres  du  desert, 
vechil  anachoreţî. 

Peregrinatîoni  f.  peregri- 
natii,  călătoria  în  ţărre  de- 
părtate. 

Peregrinit6,  f.  streinisinu, 
starea  celluî  ce  este  streinii 
într'uă  ţerră. 

Peremption,  f.  perimţiune, 
prescripţiune  care  annuledă 
uă  procedură  civile. 

PiremptoirefCidj.  perimto- 
riij.  Exception  — ,  appărare 
constăndu  în  simpla  alega- 
ţiune  a  perimţiuniî. 

Peremptoirement ,  ad)\ 
perimtoriii,  decisivă. 

Perf  ectîbilite,f.calitatea  lu- 
crului' ce  se  pote  perfecţiona. 

Perfestible,  adj.  perfecti- 
bile,care  pote  deveni  perfecta. 

Perfectîon,f.perfecţiune,ca- 
litate  escelinto  a  animeu  a 
corpului,  desăvîrşire  ;  e>? — , 
perfectă,  parfaitement. 

Perfectionnement  ,  m. 
perfecţiune,  înălţare  la  per- 
fectă. 

Perf  ectionneP}  v.  a.  a  face 
maîf  bună,  duce  spre  perfec- 
ţiune. Se — ,  a  deveni  mnî 
perfectă,  se  ameliora. 

Perfide^  adj.  perfidă,  care 
e  contră  buna  credinţă,  care 
trădedă  vorba,  deloyal. 

Perfidementi  adv.  perfidă, 
cu  perfidia,  prin  trădare. 

Perfidiei  f.  perfidia,  abusă 
de  încredere,  trădare, 

Perfoli^i   ee,  adj.  bot.  per- 


PER 


—  G85 


PER 


foliatu,  strâbatutu  de  uâ  ra- 
inure  seu  de  unii  pedunclu. 

Perf  or  ant,  //i.a/iaf  .muschiu 
de  la  a  treia  lalange  a  degi- 
teloru  înăneii. 

Perforatif,  m.  vd.  trepan. 

Perforatîon,f.perforaţiune, 
găuri. 

Perforer,  v.  a.  a  perfora, 
găuri,  percer. 

Pergolese,  w.  varietate  de 
struguri  negri. 

Pergcutei  1.  bot.  spegiă  de 
flore. 

Pergulaire,  f.  bot.  genii  de 
plante. 

Peri,  iii.  geniii,  spiritii.  ursi- 
tore,  in  Tablele  persane. 

Perianthe,  )n.  periantiî,  în- 
velişu  esteruu,  simplu  s.  du- 
plu,  allii  floriî.  Vd.  calice. 

Perîbole,  m.  peribolii,  pri- 
muiu  circuitii  allu  temple- 
lorii  antice. 

P^ricarde,  m.  anat.  peri- 
cardiii,  capsula  membvanosă 
care  invelesce  inima. 

Pericardite,  t.  med.  in- 
tlainmaţiunea    pericardiuluî. 

Pâricarpe,  m.  s.  epicarpe, 
pericarpu,  învelişiu  de  se- 
ni inţă. 

P6rîcliondre,m. membrană 
cure  accopere  cartilaginile 
(.şgirciurile).  Şi  pericondre. 

P^ricliteri  v.  n.  a  se  peri- 
clita, fi  în  periclu,  de  lucr. 

Pericrâne,  ui.  pericraniu, 
rne::;;brană  care  accopere 
crestetuM. 

P^ridot,  /H,  uâ  petră  nefu- 
sibile,  care  bate  în  verde. 

Peridrome,  m.  galeria  cop- 
perită  în  giurulii  unui  edi- 
ficiu. 


Peri^rese,  f.  chir.  perie- 
re^e,  incisiunea  uneî  tumori. 

PerigâCi  m.  astr.  perigeu. 
Puntulu  oi-biteî  uneî  planete, 
unde  ea  e.ste  cellii  maî  a- 
pro;  e  de  pămîntu,  opp.  a- 
po'jec. 

Perigueuxi  m.  petră  negră 
forte  tare,  gessilă  lingă  .  e- 
rigueux  în  Dordogne. 

Perigyne,  adj.  bot.  care  în- 
cungiură  ovariulii.  Şi  j)eri- 
yir/iique. 

Perihelie,  f.  perieliu.  Punfu- 
lii  orbitei  unei  planete,  căndu 
ea  e.«te  la  cea  mai  mică  dis- 
tanţă de  sore. 

Perily  m.  vd.  danger,  risque. 

Perilleusementi  adi<.  pe- 
riculoşii, cu  periclu,  avec 
perii.  [culosii. 

P^rilleux,  euse,   adj.  peri- 

Perimer,  v.  n.  jur.  a  se 
perimi,  se  perde  prin  pres- 
cripţiime,  s.  din  lipsă  de 
urmăriţii  ia  timpulii  neces- 
sariiî. 

P^rimetrei  m.  perimetru, 
circunî'erinţă,  contour. 

P6rîn6e|  m.  anat.  perineu. 

Periode,  f.  periodă,  revolu- 
ţiune  (unei  planete)  care  se 
repeţesce  regulatu.  Sust.  m. 
spaţiu  de  timpii  vagii,  ne- 
determinatu. 

Periodicite,  f.  calitatea  lu- 
crului' periodicii. 

PeriodittuCf  adj .  periodicii, 
care  revine  la  intervale  fre- 
cinţi.    dese,  la  timpii    cerţii. 

Periodiquementy  adv.  pe- 
riodicii, prin  interva'e. 

Period yn ie,  f.  durere  viuă 
la  unii  puntu  determinaţii. 

P^rcoeciensi  m.  pi.  geogr. 


PEK 


68G 


PEK 


periecî,  lăcuiloriî  de  sub  a- 
ceaaşî  parallelă  in  giarulu 
pămîatului. 

Periostei  w  anat.  periostii, 
membrană  fibrosă  care  ac- 
copere  rnaî  tote  ossele. 

Periostose,  f.  tned.  perio- 
stose,  tumefacţiunea,  înM- 
tura,  periostuluî. 

Peripateiicieii}  m.  enne, 
f.  şi  adj.  peripatetica,  care 
urmedă  doctriaa  luî  Aristo- 
tele. 

Peripatetismej  m.  doc- 
trina, iilosoiîa,  luî  Aristotele. 

Peripeţie,  f.peripeţiă,  schim- 
bare subită  de  fortuna,  de  si- 
tuaţiune.  Se  dice  de  ulti- 
mulu  eveninientu  allu  poe- 
mei   epice  etc. 

Pâriph^rie,  f.  periferia,  cir- 
cuitul u  unei  figure  curbilinie. 

Periphrase  y  f.  perilrase, 
vorbire  indirectă  (maî  pe 
departe),  circonlocution. 

Peripliraser,  v.  n.  a  vorbi 
prin  perifrasî. 

Peripley  m.  periplu,  naviga- 
ţi une  în  giurulii  unei  mări  etc. 

P^ripSoque,  adj.  bol.  apo- 
crinee  cari  se  urcă. 

Peripneumonie,  f.  med. 
inflammaţiune    de   plămănî. 

Periptere,  m.  ar  chit.  pe- 
ripteru,  edificiu  încungiuratu 
de  columne  isolate    esterne. 

Perîr,  v.  n.  a  peri,  se  fini, 
proidre  fm.  II  admet  l'au- 
xil.  etre  ou  avoir. 

PeriscienSy  m.  pi.  peri- 
scianî.  Lăcuitoriî  zoneloru 
glaciali,  căroru  umbra  se 
învîrtesce  pe  orisonte  (în 
giurulîi  lorii)  în  unele  tim- 
puri ale  annuluî. 


P^risperme,  m.  hol.  pe- 
rispermii,  invelişiulu  grăun- 
telui, [suppusu  se  peră. 

P6ris sabie,    adj.  peribile, 

Pârissologie,  f.repetiţiune 
inutile. 

Pâristaltique,  adj.  Se  dice 
de  uă  mişcare  de  contrac- 
ţiune  (şerpuindă)  a  intesti- 
neloru,  peristaltică. 

Per  ista  ph  yl  ins,)n.jr?La>{a^ 
muşchi  dela  gîtu. 

Pâristeres,  m.  pi.  nat.  pe- 
risteri,  galinaceî  cari  se  ap- 
propiă  de  vrabie. 

P6ristyle|  m.  peristilu,  ga- 
leria de  columne  isolate  în 
giurulu  unui  edificiu. 

Pârisystoley  f.  med.  peri- 
sistole,  intervalu  de  timpu 
între  sistoie  şi  diastole. 

Peritoiney  m.  anat.  peri- 
toniu;  prapură. 

Peritonitei  f.  s.  peritoni- 
tis,  peritonite,  intlaramaţiune 
de  peritojiu,  vd.  jjrec. 

Perlassey  f.  potassiu  de  A- 
merica. 

Perle,  f.  perlă,  mărgăritaru; 
—orientale,  d'une  belle  eau, 
fine,  perlă  bună,  adeverată, 
opp. —  fausse  ;  gri^  de — ,cu- 
lore  assemine  perlei.  On  ap- 
pelle  nacre  de  perle  la  co- 
quille  oii  elle  se  forme. 

Perii,  ee,  adj.  adornatu  cu 
perle,  cu  mărgăritare. 

Perler,  v.  a.  a  face  (unu  lu- 
cru de  cussetură)  în  perfec- 
ţiune 

Perlier,  ere,  adj.  care  con- 
ţine perle. 

Perlimpitipin,  m.  Poudre 
de — ,  medicamentu  de  nici 
uă  valore,  poj>. 


PER 


087 


PER 


Perloiii   m.    genu    de    pesci  j 
roşii  cu  macule  albe. 

Perlurei  f.  mice  inegalităţi 
in  lungulu  corneloru  cer- 
bului. 

Permanenceif.penaaninţă, 
durată  constante. 

Permanent,  e,  adj.  per- 
maninte,  stabile,  neschim- 
bătoriu. 

PermeabilitCf  f.  fis.  possi- 
bilitate  de  a  fi  străbătutii 
prin  porii  seî  de  unu  fluidii. 

Permeablej  adj.  permea- 
bile, care  pote  fî  pătrunşii, 
străbătuţi!,  de  unu  fluidii,  de 
lumină. 

Permesse,?n.Permessu,  flu- 
viu în  Beotia ,  consecratu 
Muselorii.  Le  dieu  du — , 
Apoi  line. 

Permetf re,  v.  a.  a  permite, 
da  voia,  învoi,  (îngădui). 

Permis ,  m.  permissiune 
scrissă. 

Permis,  e,  adj.  permissîi, 
învoiţii,  îngăduiţii. 

Permission,  f.  permissiu- 
ne, libertate  de  a  face,  dice, 
îngăduinţă. 

Permutant ,  m.  cellii  ce 
I  ermută,  vd.  jiermuier. 

Permutation,  f.  permuta- 
ţiune,  schimbare,    vd.  urm. 

Permuter,  v.  a.  a  permuta, 
schimba  uă  funcţiune  pen- 
tru alta,  substitui,  strămuta. 

Perne,  1".  genii  de  coquile. 

Pernicieusement ,  adv. 
perniciosîi,  periculoşii. 

Pernicieux,  euse,  adj.  per- 
niciosîi, periculoşii,  vătăraă- 
toriii,  dangereux,  malfai- 
sant.  [morte. 

Per    obitum ,    (lat.)      prin 


P^rone,  m.  anat.  peroneft, 
o-ssii  esteriorii  de  sub  ge- 
nuchiii. 

Peronier,  iere,  adj.  care 
ţine  de  peroneii,  vd.  prec. 

Peronnelie,  f.  .jun6  femeă 
stupidă  şi  gure.şiă,  fam. 

P^roraison,  f.  peroraţiunu, 
conclusiunea  unui  discursii, 
unei  simfonie  etc. 

Perorer,  v.  n.  a  vorbi  cu 
eint'ase,  declama,  fam. 

P^roreur,  )/).celluce  vor- 
besce  emfaticii,   fam. 

Perot,  iU.  arbure  reservatu 
la  doue  tăieri.  Si   moderne. 

Perou,  ni.  flg.  lucru  de  mare 
valore,  yagner  le — ,  a  câş- 
tiga multu.  Dela  Perou,  Pe- 
ruvia ,  oraşii  în  America 
merid. 

Peroxyde,  m.  perossid»,  os- 
sidii  care  conţine  cellu  maî 
mulţii  ossigenii. 

Perpendiculaire ,  adj. 
geam.  ierpendiculariu,  că- 
dind ii  pe  uă  liniă  în  ăn- 
ghiurî  drei)te,  drepţii  de  su.s 
în  jeosu. 

Perpendiculairement , 
adv.  perpendiculariu. 

Perpendicularite,  f.  sta- 
rea lucrului  perpendiculariii. 

Perpendicuie,  m.  perpen- 
diclu.  Liniă  care  .servesce  a 
regula  posiţiunea  verticale. 

Perpetration^  1.  coinmi- 
tere,  săvirşire  (de  criminî). 

Perpetrer,  v.  a.  a  coinmi- 
te,  face,  vorbindii  de  cri- 
minî. 

Perpetuaiion,  f.  perpetui- 
re.  vecînicire. 

Perpetue!,  elle,  adj.  per- 
petua, continuii,  care  nu  în- 


PER 


688 


PER 


cetedă,  care  revine  acUlese, 
rontirMel. 

Perpetueliement  ,  udv. 
perpetuu,  neconteniţii,  .sous 
ccsse. 

PerpetuePy  v.  a.  a  perpe- 
tui, face  se  durede  totu-d'a- 
una.  vecînicii. 

Perpetuite^  f.  durată  per- 
petuă, vecîniciă. 

Perplexe ,  adj.  perplessii, 
tare  îngrijitii,  nesigurii. 

Perplexitey  f.  perplessitate, 
nesiguranţă  penibile.  Comp. 
incartiiude,  emho.rras. 

Perquisitîon,  f  percisiţiu- 
ne,  cercetare  forte  esactă. 

Perrîfere,  f.  vd.  carriere. 

Perron  ,  m.  tinda  scăreî, 
scară  esternă  şi  discliisă. 

Perroquet,  m.  papagalu. 

Perruche,  f.  femininii  dela 
papagalu ;  micu  papagalu. 

Perruque,  f.  perucă. 

Perruquier,  m.  perucariu. 

Perruquiârey  /'.  perucă- 
ressă. 

Pers,  e,  adj.  de  culore  în- 
tre verde  şi  albastru,    vech. 

Per  saltum,  m.  lat.  prin 
săritură  (în  drept,  canon.). 

Persarij  e,  adj.  persanu. 

Perse,  r.  frumosă  păndă  de- 
pinsă  făcută  uădată  în  Persia. 

Persecutant,  e,  adj.  care 
ostenesce  pe  cine-va  prin 
importunităţi.'e  selle. 

Persecuter,  v.  a.  a  per- 
secuta, urmări. 

Persecuteur,  rn.  trice,  f. 
perseculovu,  urmăritoru,  im- 
portunu  si  incommodu. 

Pers^cuiion ,  f.  y:iersecu- 
ţiune,  urmărire,    vessaţiune. 

Persee,  m.  constelat,  boreal. 


Perseque,  m.  genu  de  pesci 
toracici.  Si  persegue. 

Pers6vâramment|  adv, 
cu  perseveranţă. 

Persevârance,  f.  perseve- 
ranţă, stărumţă. 

Persev6rant|  e,  adj.  per- 
severante,  stăruitoriu. 

Perseverer,  v.  n.  a  perse- 
vera, stărui. 

Persicaire ,  f.  persicariă, 
uă  plantă  de  grădină,  vd.  po- 
lygonum. 

Persicot,  m.  liquore  din 
sămburî  de  persică,  rachiu 
etc.  [sele  de  lemnu. 

Persiennej  î.  persiană,  jalu- 

Persifflage,  m.  şiuerătură, 
vd.  rcdllerie. 

Persiffler,  v.  a.  a  şiuera, 
a  lua  în  rîsu,  railler. 

Persiffieur,  m.  şuerătorîi, 
deprinsu  se  şiuere. 

Perşii,  m.  petrunjelu; — de 
marais,  vd.  ache. 

Persillade,  f.  felii  de  carne 
rece  cu  petrunjelu. 

Perşii 'e,  ee,  adj.  fromage 
— ,  caşcavalu  semenatîi  cu 
mice  punte  verdi. 

Persique,  adj.  persică.  Or- 
dine de  archit.,  unde  sunt 
columne  cu  figure  de  captivi. 

Persistance,  f.  persistinţă, 
stăruinţă,  insistinţă. 

Persistant,  e,  adj.  persis- 
tinte,  bot.  durabile,  care  nu 
cade  tomna  (despre  foie  etc). 

Persister,  v.  n.  a  persiste^ 
remăne  tare,  fermii,  stărui 
în  resoluţiunea  (hotărirea)  sa. 

Personnage,  m.  personă ; 
omu  illustre,  vd.  şi  role. 

Personnaliser,  v.  a.  vd. 
personnifier. 


PER 


PER 


Personnaiîsmei  m.  viţiu 
de  a  releri  to'.e  la  sine  în- 
suşi, )ieol. 

Personnaiite;  f.  persona- 
litate, caracterulii,  calitatea, 
celliu  ce  este  essinţiale  per- 
sonale. 

Personnat)  m.  specia  de 
beneficiu  ecciesiasticu.  [vidii. 

Personnei  f.  uersonâ,  indi- 

Pepsonne,  pi-'on.  indef.  m. 
sing-.  nimine,  nicîunulu. 

Personne,  ee,  adj.  şi  s.  f. 
bot.  personeă.  Califică  plante 
ale  cărorii  flori  au  puginu 
forma  unei  gure  de  animale. 

Personnei,  fUe,  acZj.  per- 
sonale, propriu  unei  persone. 

Personnellemeni  ,  adv. 
personale,  iu  pei'sonă. 

Personnificationi  f.  per- 
sonificaţiune,  vd.  nr)tt. 

Personnifier,  v.  a.  a  per- 
sonilica,  attribui  unoî  ab- 
stracţiuni, unei  fiinţe  inani- 
mate, sinţiinintele  etc.  unei 
persone. 

PevspGcHiiive,adj.  de  per- 
spectiva, care  represintă  unu 
obiectu  in  perspectivă. 

Perspectivei  f.  perspectivă, 
aspectulu  obiectelorii  după 
diiferinţa  ce  ie  adduce  dis- 
tanţa şi  posiţiunea  ;  fig.  spe- 
ranţe, temeri  fundate. 

Per  spîcaoe,«dj. perspicace, 
cu  spiritCi  peirundetoriu. 

Perspicacite,  f.'  penetra- 
ţiune,  pătrundere,  de  spiritu, 
care  ne  face  se  vedemu  lu- 
crurile diflicili. 

Perspicuitei  f.  claritate,  lă- 
murire. Pac.  usit. 

Perspiraiion,  f.  trans^  ira- 
ţiune  nesimţibile,cu  încetulu. 

Vicţ.-Iiorn-Fraiu-. 


Persuader,  v.  a. a  convinge, 
face  se  credâ.  Se — ,  a  crede, 
a  şî  imagina,  şî  închipui. 

PersuasîtaSe,c(f/j  carepote 
fi  demustratij,  de  care  se 
pote  convinge  rine-va. 

Persuasif  jti'e,  adj.  couvin- 
getoriii,  care  convinge. 

Persuasion,  f.  p.-rsuasiune, 
convicţiune,  fermă  credinţă. 

Perle,  f.  perdere,  ruină,  pa- 
gubă; â--,  cu  perdere  ;  eii 
pure — ,  a  pure — ,  fără  uti- 
litate, fără  motivă.  Ruison- 
ner  ă —  de  vue,  a  face  ra- 
ţionaminte  vane  şi  vage. 

Pertinacife,  f.  vd.  opiniO- 
tt'cle.  [se  cuvine,cum  trebue. 

Pcrtinemment,  adv.  cum 

Perîi3ience,f  cuveninţă,  ca- 
litatea   lucrului    cuvenibile. 

PerîÎBienîj  e,  adj.  care  este 
cum  trebue,  cuvenibile. 

PertieâSj  ?».  dischisură  (gau- 
ră); yeogr.  strimtore  (mică). 

Pertuisane,  f.  specia  de 
suliţă.  [turburătoru. 

Perturbateur,  m.  trice,  f. 

Periurbatiaeijf  turburare, 
stricare  a  ordiniî. 

Perîuse,«rf/  î.hot.  semenatii 
cu  punte  transparinţi  (de 
foie).  [flori  albastre. 

Pervenclie,  f.  uă  plantă  cu 

Perwers,e,a(7y. perverşii,  de- 
pravată, stricata,    mechant. 

Perversement,  adv.  per- 
versă. 

Perversion,  f.  perversiune, 
schimbare  in  bine  seu  în 
reu,  (în  materia  de  religiune 
seu  de  morale). 

Perversite,  f.  perversitate, 
depravaţiune. 

Perwertîr,  v.  a.  a  perverii. 


PES 


690 


PET 


schimba  din  bine  în  rău  (in 
]ucr.  de  relig.,    de  morale). 

PerwertisseuPjiH.corrup- 
torti,  celiu  ce  strică  mora- 
lile,  neoL 

Pesade,  f.  mişcare  a  calului 
căndu  redică  piciorelo  ante- 
riori. 

Pesage,  >n.  cântărire. 

Pesamment,  adv.  cu  greu- 
tate, alărnăndii  greii,  [greii. 

Pesanty  e,  adj.  appesătoriii, 

Pesanteur,  t.  greutate,  ten- 
dinţa corpurilorii  către  unu 
centru  de  attracţiune. 

PeseC)  t.  cântărire,   [metre. 

Pâse«iaia,   m.  vd.    yalacto- 

Pese-lettreSyf.  balanciă  de 
căntîiritu  scrissorif. 

P6se-liqueur,s.  — s,  m.  in- 
strumentă ca  se  determine 
greutatea  specifică  a  lici- 
diloru. 

Pessr,  V.  a.  a  cântări ;  fig. 
cumpăni,  essamina  cu  attin- 
ţiune,— si(»"  qn.  a  apesa  as- 
supra  cui- va. 

Peseur,  m.  căntăritoru. 

Pesoii)  )>i.  căntaru,  balangiă. 

Pessiniisine,!)^.  pessimism. 
Opiniunea  ceîlorii  ce  credu 
că  totul u  merge  reu. 

Pessimîstej  )n.  pessimistil. 

Peste,  f.  pestilinţă. 

Pester,  v.  n.  a  arreta  că  nu 
î  place,  a  cărţi. 

Pestifere,  adj.  pesliferii, 
care    communică    pestilinţă. 

Pestiferei  ee,  adj.  attinsu, 
infectaţii,  de  pestilinţă. 

Pestîlence,f.jiestilinţă,  cor- 
rupţiune  a  aeruluT,  vd.  peste. 

Pestîlent,e,ac/J. de  pestilinţă. 

Peştii  entîe!,''Z^c,at2j.  infec- 
taţii de  pestilinţă,  contagiosil. 


Petale,!/!,  hot.  petală,  fiă-eare 

din  buccăţile  cari  compunu 

corola  unei  flori. 
Petale,  ee,  adj.   care  se  re- 

feresce  la  petale. 
P^talisme,  m.  judecată,  la 

Siracusanî,     analogă    ostra- 

cismuluî.  [petalei. 

Peialo'ide fudj .bot.  în  forma 
Petard,  m.  machină  de  ferru 

implută  cu  pulbere,  câ  se  de- 

rîme    unu    obstaclu  ;    tunii 

scurţii  ;  bnccată  de  artificiu. 
Petarder,  v.  a.  a  face  se  joce 

unu  petard,  vd.  prec. 
P^tardier,  m.  cellu  ce  face 

mice  buccăţî  de  artificiu. 
Petase,  tu.  şapcă  rătundă  de 

câletoriă  la  antici. 
Petaud, >n. La  coitr  du  roi — , 

locii    de    confusiune,    unde 

totă  lumea  e  stăpînă. 
Petaudiere,f.adunanţă  des- 

ordinată,  contusă. 
Pet^chiai,  e,  adj.  med.  de 

natura  peteloru. 
Petechies,  f.  pi.  pete  purpu- 

rate  pe  pele  în  unele  Irigurî. 
Pâtiliant,  e,  adj.  vălvăiloriu. 
P^iillement,  m.  vălvăiro. 
Petiller,  v.    a.    a    erupe    cu 

sgomotu    şi    de  repeţite  ori, 

a  vălvăi,  precum  flacăra. 
P6lioIaîre, acZJ.6oL  care  ţine 

de  petiole. 
Petiole,  f.  coda  foieloru. 
Petiole,ee,rtrf,/./>o^  cu  petiole. 
Petit,  e,  adj.  micii.  En — ,  in 

scurtu  ; —    â — ,  puginu  cate 

puginii,  pea  â  peu. 
Petit,  m.  puiu  de  animali. 
Petil-canon,  iu.  vechiii  ca- 

racteru  de  tipografia. 
Petit-fils,  m.  petite-fdie.  f. 

fiiulii  tiiuluî,  nepolu. 


PET 


601 


PEU 


Pelit.gris,  m.  unu  animale, 
veveriţă  de  nordii,  blana  luî. 

Petii-laiit,  m.  serositaie  ce  se 
j^ejiară  dela  lapte  inchiăgat. 

Petit-maîtrej  m.  oinii  de 
uă  eleganţă  allecUită. 

Petit-m^tierj  w.  speg iă  de 
prăjitură  subţiro. 

Petîl-neweu,)«.^(e/i7e  nlixe, 
r.  (iiulu  nepotului. 

Petît-papangon,)/i.  carac- 
teru  tipografieu  de  18  punte. 

Petit'piedj  /u.  ossii  in  un- 
ghia calului. 

Petit-romain,  caracterii  de 
tipografia  de  9  punte. 

Petit-quej  tn.  impr.  punţii 
.şi  virgu'ă.  [ta te  mică. 

Petitementy  adv.  în  canti- 

Petit-textCj  ?/i.  impr.  literă 
mai  mică  de  cătu  gaUlarde. 

Petites-maisons,  f  pi.  s. 
iiiaiadrerie  de  Saint  Ger- 
iiuiiii,  vechiei  spitalîi  de  ne- 
buni la  Paris. 

Petitesse,  1'.  micşorime. 

Petition,  f.  petiţiune,  jalbă. 

Petitionnairei  vi.  ceiUi  co 
du,  presintă^  uă  petiţiune. 

Petitionner,v.  n.  a  face,  da, 
[iresinta,  uă  petiţiune. 

PetitoirejUi.  cerere  la  justiţă 
ca  se  (iă  restabiliţii  seii  raen- 
ţinutu  într"uă  proprietate  im- 
mobile.  .'^i  uction  petitoire. 

Peton,  m.  picioruşii,  fam. 

Petonclci  f.  coquilă  bivalvă. 

Petrâe,  udj.  f.  petrosă,  stin- 
cosă.  Se  dice  de  Arabia. 

Petre!|  m.  uă  passere  palmip. 
marină.  [trosii. 

PBivBUXjeusc,  adj.  a)iat.  pe- 

Petrî,  adj.  compuşii  din.  IL 
est  — de  salpelre,  e  supără- 
cio.sii,  reii. 


Petrifiani,  e,  adj.  care  pe- 
trifică,  preface  în  petră. 

Pâtrification,  f.  petrifica- 
ţiune,  prefacere  în  petră. 

Petrifier,  v.  a.  a  petrifica, 
preface,  schimba,  în  petră, 
a  face  s6  încremenescă. 

Petriii}  m.  albia  în  care  se 
face,  se  strînge,  coca  do  pane. 
Mettre  da)is  le  — ,  a  pune 
în  îndouinţă  (in  încurcătură). 
Petri»  mecaniqiie,  cilindru 
dinţaţii  ca  să  frăm'nte  coca. 

Pelrîr,  v.  a.  a  lacc  cocă. 

Petrissage,  m.  facere  de 
cocă    [ce  lace  cocă  de  [(ăne. 

Peirâsseurj ))j.  euse,  f.  cellu 

Peftrole,  m.  petroleîi.  Bitu- 
me  licidii  care  curge  din  dis- 
chisurele  stincelorii,  gazîi. — 
On  en  extrait  une  huile  tres- 
inflammable,  le  naphtr. 

PetrosileXy  ni.  spegiă  de 
feldspath. 

in  PeitOy  itat.  în  întrulii  i- 
nimeT,  secretu,  iiiterieiire- 
nteiit. 

Petu'amme^i,  adv.  cu  pe- 
tulanţă,  vd.  urm. 

Peiulaiice|f.  petulanţă,  viui- 
ciune  impetu6.să,  vd.    urm. 

Peftulant,  e,  adj.  viii,  impe- 
tu  sil,  vd.  Brusque. 

Petun,  IU.  tutunu,  [vech.j. 

Petuner,  v.  n.  a  fuma  tu- 
tunii,  vecii. 

Petuniaj  f  uă  plantă  din 
Amer.  murid. 

PeJMns6,r/i. varietate  de  feld- 
spath commune,  care  intră 
în  coni|iosiţiunea  porcelanu- 
luî.  Şi  pcluuze. 

Peu,  adv.  puginii.  Dans  — , 
sous — ,  peste  puţinii  limpu  ; 
— ("( — ,  cu  încet  ulii ;  ă — pri:s. 


PHA 


092 


PlIiV 


ă — de  chose  preş,  apprope, 
niaî,  mai.  Un — ,  tant  soit — , 
pufinu,  forte  puginii.  Pour — 
que,  nu.maî  se...,  cellU  inaî 
puginu  [ţiune. 

Peupladey  f,  mică    popura- 

Peuple,  //(.  poporu,  norodii. 

Peuplement,  m.  împopu- 
raţiunc. 

Peupler,  v.  a.  a  împopura, 
•stabili  unii  poporu  îiitr'uă 
ţerră. 

Peupiier,  m.  plopă. 

Peur,  f.  frică,  vd.  cralnle. 

Peure^sx,  eaae,  adj.  fricosu. 

Peigi-eîi*e,arft).  p6te,se  poto. 

Pezize,  /.  bot.  spegiă  de  ciu- 
perce.  [ochiii. 

Phacose,  f.  petă  negrâ    pe 

Pi-iaeSon,  m.  faetonu,  brişcă 
discopiierită  pe  doue  rote. 

Phagedenique,  adj.  med. 
f  gedenicu,  rodeioriu. 

Phalange,  f.  falange,  coi-jm 
de  pedestri  la  antici. 

Phalaaigg^e,  m.  soldaţii  din 
falange  la  ant.  Pwf.  itait. 

PhaiasDgosejf.  med.  morbii, 
bolă,  unde  pieopele  sunt  in- 
torse  in  intru. 

Phaianstere,  m.  commu- 
nea  societariă  in  sistema  luî 
Fouiier ;  lăcuinţa  ei. 

Phaians&erien,  ienne^adi. 
părtenii  allu  falansteriuluî. 

Phaiaris,  m.  bot.  spegiă  de 
graniineă.  Si  yraine  de  Ca- 
narii'. 

Phatene,  f.  tluturu  de  nopie. 

Pbaleuce,  phahuqne,  ut. 
.şi  adj.  vers  ti  latinii  şeii 
grecu  de  cinci  piciore,  (iii- 
vente  par  Phaleque,  poete 
grec). 

Phan^rogameîf.şi  ad^  .bol. 


plantă  cu  fiorî,  oppusii  cryyj- 
toyame. 

Pharaon,  m.  faraonii.  Ti- 
tlulu  vecbiloru  regi  aî  Egip- 
tului; unujocii  de  cărţi. 

Phare,  m.  farii,  turnu  lumi- 
noşii la  intrarea  porturilorij. 

P«iarisaiJijue,(:u?y.fai  iseicii. 

Pbarisai'sme,  ra.  farise- 
israii,  caractei'îi  de  ipocriţii. 

Phariseenj  ni.  foriseii ;  ipo- 
crită. 

Pharmace&eiique  ,  adj. 
farmaceuticii,  de  spiţeria ; 
sust.  f.  vd.  urm.         |periă. 

PharmacBe,f.  farmacia,  spi- 

Pliarmacien,  w.  apoteca- 
riii,  farinacistîi,  spicerii. 

PharBnacochimie)  f.  che- 
niiă  de  preparaţiunî  farma- 
ceutice. 

Pharm£3caiî2he,  m.  arse- 
niatu  de  calce  şi  cobalt. 

PljaPiwacolâgîe,!'.  studiulii 
iiiedicaminteloru  in  sensii 
terapeuticii. 

Pharniac^pee,  f.  farma- 
copeă,  tractaţii  assupra  pre- 
paraţi uniî  medicaminteloru. 

ft^harmacspoiei  m.  dro- 
guistu. 

Plaarmacoposiei  f.  pur- 
gativii licidii. 

Pharsale,  f.  larsaia.  Poemă 
epică  a  luî  Lucanu. 

Pharyngejtif /«/y.care  se  re- 

feresce  la  faringe,vd.p/iarî/«a;. 

Fharyngite,  f.  med.  inflam- 
maţiune  a  i'aringeluî. 

P^iaryngGtomie,  f.    anal. 

secţiunea  faringeluT. 

Pharynx,v»..faiinge,gîtiegiLi. 

Phase,    f.    lase,     schimbare 

successivă;  apparinţe  diverse 

ale  unor  li  planete,  ale  lunei. 


PHI 


693 


PHLE 


Phasoncy  in.  nai.  insecte 
coleoptei-e. 

Phaseolef  f.  vd.  faseole 

phebuSi /».  Phebu  ApolJine, 
poet.  sorele ;  fig.  stilu  ob- 
scui-Li,  tare  şi  înflitu. 

PhSnicopterei  >n.  uă  marc, 
passere  ^ibecharu,  flamant. 

Phenique,  adj.  /acide — ', 
(7(0/71.  acidă  lenicii. 

PheniXf  m.  fenice,  passere 
fabulosă,  care  renăscea  din 
conuşea  sa ;  personă  supe- 
riore.  [nale,  estraordinariîi. 

Ph6nomenal,e,ac/7\fenoins- 

Phenom&ne,  »/?.  fenomenii, 
ueri-ce  eflectu  allii  naturei' 
care  cade  sub  sensuri ;  ceaa 
ce  esUi  raru  şi  noiiu. 

Phârecrate;  ni.  versîi  an- 
iicîi  de  unu  dactilii  intre 
douT  spondeî. 

Phiiantnrope ,  //'.  lilan- 
tropu,  aniicu  allil  tutorii  6- 
nieniloiu. 

Philanîhropie,  f.  lilantro- 
piă,  amorc  de  umanitate. 

Philnnţ^B^Ofsiqtiej  adj.  (i- 
lantropicti,  de  lilantro|!i.i. 

Philharmonique,  adj.  li- 
lai-mouicu,  caro  iuhesce  ar- 
monia. 

PhiIheWene,  j/i.filelJenu,  a- 
niic'ă  alluGrciloru  moderni. 

Philâ^îqiBei  f.  (ilipicu,  dis- 
cursu  violinte  şi  satiricu. 

Phâllyree,  f.  bot.  arburelti 
toiii-deuna  verde. 

Phîlolagîejf.  lilologiă.Sciinţa 
care  imbrapiă  diverse  părţi 
ale  beleloru-litcre,  maî  a- 
]f"=«u  din  nuntulu  de  vedere 
allii  erudiţiuniî,  criticei. 

Phîlo5oQÎrs«e,a(;j.fi!ologicu. 

Phi'ologue,  m.  tiloiogii. 


Phiiomatiquei  adj.  filoma- 

ticii,  care  iubesce  sciinţele. 
Philomele,  1".    fhj.    şi   poet. 

pentru  ros.^ignul,    privighe- 

tore. 
Philosopliale,  f.  Plerve—, 

petra  filosofale,pretinsa  trans- 

formaţiune  a    metaleloru  în 

auru,  la  alcliemisti. 
Philosophe,  m.  filosofii. 
Philoso^her,    v.  a.  a  per- 

tracta  materie  de  (ilosofiă. 
PJ?i?osophie,f.filosoriă,  cun- 

iio.sciuţa     lucruriloru     prin 

căuşele  şi  elleclele  lorCi. 
PhilQSophîquej    adj.  (ilo- 

sodcii. 
Phifosaptiiqu!emeTiţ,«f:h'. 

lilo-olicti,  prin  lilosoliă. 
Philssaplţisme,    m.    falsă 

fdo-oîiă,  mania  de  lilosofiă. 
Phi'osophiste,  m.  t'alsu  fi- 

losolu    care     înfruntă     tote 

principieio  prii  mite. 
PhSloiecnnie,  f.  iiloteclniiă, 

auiore  de  arţi,  [technicu. 
Philotec:%nif|uey  adj.  filo- 
P'hîitre,  rn.    filtru,    pretinsă 

beutură  propi'iă  se  provoce 

uă  f)assiune. 
Phim3sis,  rn.  med.  fiinose. 
Phiasme,    m.  chir.    contu- 

siune  a  unui    ossu    latu.  Si 

jH/(/((S|S'. 

Pîtfebiie,  f.  n^ed.  flebită.  lu- 
flammaţiunea  membranei  in- 
terne a  vinelor  li. 

Plebotomej  m.  ins'r.  de  chi- 
rurgia   pentru  lualii    sănge. 

Phl^botoniDej  f.  tlebotomiă, 
lăssatii  de  sănge.  mignce. 

PhSisbotomiser.,  v.  a.  n  tni 
sănge. 

Phiebotomiste,  m.  cellii 
ce  iea  sânge. 


Pil  os 


G'Ji 


l'URA 


Phlegmagoguci  vd.  jletj- 
indgoijuc.  [ţiune. 

Phiegmasie,    I'.   indanim;!- 

Phlegme,  vd.  jJegme. 

Phiagisliquej  -m.  flogistiru. 
Fluidă  pria  care  se  esplică 
fenomenul  LI  combustiuniî. 

Pjelogoseif.  wed.  vd.  phleg- 
musie. 

Phlycteney  f.  med.  puslulă 
a  [)oliî. 

Phocee;  )/i.  unu   cetaccu. 

PhcBnicure,  in.  uăpasserc. 
Şi  roşsif/iKil  de  niiircâlle. 

PholadejI.  moluscă  din  cinci 
buccăţi,  ce  stă  în  [)etrc. 

Phone'tique,  adj.  foneticii, 
de  voce.  Su.st.  f.  fonetic  A, 
to'e  .saueleie  unei  limbe. 

Photietâqaemenij  adr.  fo- 
netic u. 

Phoneiisme,  rn.  fonetismu. 

Phoniqucj  adj.  fonicu,  de 
voce.  Su^<t.  f.  fonică,  artea 
de  a  combina  .'tunetele. 

Phonocampiique,ar//.  fo- 
nocanit'cîi,  care  resfringe  su- 
ne tul  u. 

Phonographiei  f.  a:  reiarea 
sunetel  -ru  prin  scriere. 

Phononietre,/H.fonometru, 
instrumenlii  pentru  mesura 
.suneteloru,  vocii. 

Phoquey  1".  focă.  Patrupedîi 
aaifibiă,  perosîi,  ce  se  gSs- 
sesce  principale  spi'e  polî. 

Phosphaie,  m.  (osfatu,  sare 
de  acidă  fosforosii. 

Phosphitej  m.  sare  de  a- 
cidu  fosforicu. 

Phosphore,   m.  fosforu. 

Phosphorej  ee,  adj.  fosfo- 
rată,  care  conţine  fosforă. 

Phosphorescence,  f.  fo.s- 
forescinţă, proprietatea  unor  u 


corpuri  de  a  produce  luujin;» 
in  obscuritate,  [fosforescinte. 

Phosphorescent}  e,  adj, 

Phosphoreux,a(//.  m.  fos- 
foi-o?ă  Se  dice  de  acidî  lor- 
maţî  prin  combustiunea  in- 
celă  a  fosforului. 

Phosphorique,  adj.  fosfo- 
ricu. Califică  acidulă  fonuată 
prin  conibusliunea  repede  şi 
completă  a  fosforului. 

Phosphurei  m.  chem.  fos- 
furu.  (ioiiibinaţiune  de  fos- 
foru cu  diverse  basî. 

Photogenâquej  adj.  care 
proiluce  im.iginî  prin  lumină. 

Phoi9grap}ie,)H.  folografu. 

PhoiograpTiie,f.  fotografia. 

Photograp1tâei*|  v.  a.  a  ob- 
ţine uă  imaqine  prin  foto- 
grafia. 

Photographique,  adj.  fo- 
togralică,  produssu  prin  fo- 
tografia. 

Photologiei  f.  tractată  assu- 
pra  Inmineî. 

Photosnetrey  m.  fotometru, 
iiistr.  ])entru  mesura  intin- 
.sităţiî  lumineî. 

Phrase,  f.  frase ;  mus.  s. 
plirase  muzicale,  .şiru  re- 
gulată de  armonia,  de  ac- 
ord urî. 

PhraseoJogici  f.  fraseolo- 
giă,  construcţiune  de  frasl 
particulari  unei  limbe,  unui 
autoră. 

Phraser,  v.  n.  mua.  a  face 
frasi,  continuităţi  regulate  .şi 
complete  de  căntii  seu  de  ar- 
monia, phraser  la  masique. 

Phrasier^  in.  s.  phraseur.. 
lăcetoră  de  frasî,cellu  ce  vor- 
besce  in  deşertă  .şi  aflectatu. 

PhreniquCi   adj.   anat.  de 


PIIY 


G'.'5 


PilY 


diarfaţ,'n"iă,vd.  diaiih ragma- 
tiquc. 

Phrenotogie,  f.  freno'ogiă. 
Ipolese  a  medicului  Gali  assu- 
pra  facultăţiloru  inţelessualî 
după     organele     creeriloru. 

Prenologiquej  adj.  freno- 
logicii,  de  tVenologiă. 

Phrenologiste,  m.  freno- 
logistu. 

Phtiriase,  T.  med.  s-phlij- 
cmsis',  Itiriase,  vd.  pedicu- 
laire.  —  Ce  mot  n'est  pas 
certain,  attendu  que  la  ma- 
ladie de  Sylla  paraît  une  hy- 
pothepe. 

Phtisie,  f.  iiied.  consuma- 
ţiune  lentă,    oftică. 

Phthîsique,  adj.  med.  vd. 
eliqde. 

Phtorej  m.  vd.  Ilaor. 

Phu,  m.  vd.  valerlane. 

Phyîactere,  m.  vd.  Talis- 
iiiau,  aiiinlette. 

Phylarque,  m.  filarcu,  capii 
allu  unui  tribu  la  Atenianif. 

Phyllâs,  f.  arbustu  rubiaceii 
de  Canar  ie. 

Phylliihe,  f.  toiă  petrilicată. 

PhylliiiS)  f.  plantă.  Vd.  ?a«- 
(jne-de-cerf. 

Phyllomanie,  f.  disvoltatu 
escessivii  de  Ibie  prin  lipsă 
de  cultură. 

Phyiloxera,  f.  fi losseră,  bo- 
ia a  viţeT. 

Phylloxere,e'e,  arf/.all'ectatu, 
bintuitu,  de   filosseră. 

Phymay  m.  tumoro  inflam- 
inatoriă  fără  causă    esternă. 

PhysalC)  m.  forte  mare  ce- 
taceu. 

Physetere,)n.  mare  cetaceu. 

Physicieii)  m.  lisicu,  cellCi 
Cf-  se  occupă  de  fisică. 


Physico-mathematique, 

adj.  care  se  referesce  la  fi- 
sică şi  la  matematică.  Scien- 
fe.s  — s,  sciinţe  carî  applică 
matematice  la  fenomenele  na- 
tureT. 

Physiognomanie,  f.  cun- 
noscinţa  inclinatiuniloru  na- 
turali după  trăssurele  fegieî. 

PhysiogriDmoniquei  adj. 
de  [ih]isio(/noiiiO)n'\yd.prec. 

Pliysiographej  m.  fisio- 
grafu. 

Physiogragshiei  I.  iisiogra- 
fiă.  Descripţiunea  producţiu- 
niloru  natureî.     [siograficu. 

Physiagraiihique,  adj.  (i- 

Physiolsgief  f.  llsiologiă. 
•Sciinţa  cai'e  tractijilă  de  fe- 
nomenele vieţeT,  de  organele 
fiinţeloru  viuî,  animali  şi  ve- 
getali. 

Physiologâque;  adj.  iisio- 
logicii.  (gistu. 

PhysiologBSte,  m.   ilsiolo^ 

Physionomie,  1.  lisionomiă, 
trăssurele  fecieî.  aspectulti 
sub  care  vedemu  unu  lucru. 

Physionomiste;  m.  fisio- 
nomistu,  cunnoscetorCî  in  fi- 
sionomiă. 

Physionoiype,  /«.apparatu 
ca  se  imprime  pe  gipsii  fi- 
gura unei  persone  care  tră- 
iesce. 

Physique,  f.  ii-:ică.  Sciinţa 
proprietăţiloru  corpuriloru 
materiali,  căndu  se  studiedă 
fără  a  le  decompune. 

Physique,  adj.  (isicu,  natu- 
rale: siif^t.iiu  naturale,  con- 
stituţiunea  naturale  şi  appa- 
rinte  aomuJuî. 

PhysiqiJenient,a(/r.  tisicii, 
reale 


PIC 


696 


P  E 


PhytoFithej  m.  petră  care 
portă  impessiunea  uneî  plante. 

Phytologie,  f.  vd.  Bolani- 
que. 

Phythographe,  m.  scrip- 
toru  assupra  plaateloru. 

Phifhograp'^rie,  f.  descrip- 
ţiunea  planteloru. 

Phythsgrapliique  ,  adj. 
fitogrrificu,  de  botanică. 

Phytonomie,  f.  studiulu  le- 
gi loru  vegetaţiuniif. 

Phyfoph^ge^  m.  fitofagu, 
care  se   nutresce   cu  plante. 

Pîacu'ai!*e|  adj.  de  e.?pia- 
ţiune.     [trufia,  fudulia,  vjch . 

Piaffe,  f.  ostintaţiune,    vană 

Pîaffer,  V.  n.  Se  fiice  do  unu 
calu,  căndij  lovesce  [lămÎD- 
tulii    cu    piciorele  anteriori. 

Pîaffeiur,  ))K  calu  care  bate 
in  pămîntu  cu  piciorele. 

PÎ3Î  Ier,  V.  n.  a  striga,  piui. 

Piaillepîe,  f.  piuitu,  .strigătu, 
fam, 

Pîaîlleup,e»..se,af/J.  care  piu- 
e.=?ce,  care  strigă  nec^ntenitu. 

Piatij  m.  med.  unu  morbii  ve- 
nericii americanii.         {fam. 

Piane-piane,    adv.   încetă, 

PianissimSjaJr.  >/(u.s.  Corle 
incelu.  [torii  cu  piano. 

Pianistei  »?.  piani.^td,  căntă- 

Piano,  m.  piane.  Şi  fuvtc- 
idano,  forte,  h.  piano-foi'fe. 

Pîaste,J».«./>i'a.s/,  descindinte 
din  Piaşti  vechia  dinastia  a 
Poloniei. 

Piasţre,  m.  inonnetă  de  ar- 
gintii do  valore  diversă.  In 
Jspan.  b  Ir.  40  cent. 

Piaulard^e,  adj.  care  piuesce 
neconteniţii  (despre  pui). 

Piauferj  v.  n.  a  piui  (puiul). 

Pic,  m.  virfii  do  munte,  instru- 


mentă   de    lerru    pentru    a 

sparge  petrele  ;  ă — ,  perpen- 

diculariu. 
Pic,  m.  spegiâ  de  passere. 
Pica,  1'.  appetitîi  depravata. 
Picador,  >n.   cavaleru    care 

lovesce  taurulu  cu  lancia  (în 

luptele  cu  taurii). 
Pîcatîon,f.blasturu  desmolă. 
Pisea,  vd.  '■  pleca      Inaude 
Pishenetie^  1-  vd.  chiqiie- 
Pîchet,  m.  vechia  mesuru  de 

capacitate. 
Pic^oline,  f.  olivă  (măslină), 

din  celle  inaî  mice. 
PicoreC;  1'.  vd.  mavaude. 
PîcorePjV.  n.  a  merge  se  fure 

comestibili    (des[ire  soldaţî). 

Comp.  buliner,  murauder. 
Pdcoreus*,    >/?.  vd.  marau- 

deur. 
Picot,))).  inicLi  virfii  ce  remă- 

no  pe  lemmi,  căndu   nu  sa 

tăiaţii  drepţii. 
Pîcotej  re,  adj.  însemnaţii  cu 

|iunte,  ciupiîu. 
Pîco4eitient,)/i.imprcssiunft 

necoramodă    ce    produce  uă 

înţiqiătură  uşioriă,  ciupitură. 
Pîcoter,v.a.  a  înţepa  uşioriii. 

ciupi.  [liţiosu,  ca  se  înţepe. 
Pîcoterîe,f.  vorbe  dis.se  ma- 
Pîcotin,  m.  uiesură  c'i  să  de 

ovodii   cailorâ. 
Pîe,  f.  passere  diu  familia  cor- 

bilorii;c/ieyai — ,calii  de  doue 

culorî,  dintre  carî  una  este 

albii. 
PîCj  vd.  Picux.         [berbece. 
PîCi  f.  friptură  de  umârii  de 
Piecej  f.  buccată,  parte  din- 

tr'unii   toţii.    Tout  d'une — , 

din  uă  singură    buccată; — 

de  resisrance,  bună  buccată 

de  carne, —  de   ble,    câmpii 


p:e 


p;e 


cu  iînlii.  Ourraţje  de — s  de 
rapi^ovt,  lucru  de  inosaicu. 

Pied|  m.  peile,  picioru.  f-ens 
de — ,  pedostri.  Au  petit — , 
pe  scurtu,  în  micii;  a  pied, 
pe.jeosu  (cu  piciorelej; — â — , 
jja.osu  cu  passu.  De — ferme, 
răi'ă  a  şî  părăsi  postiilil,  lo- 
culîi.  E're  oi — ,  a  li  bine 
stabilitu.  Lâcher  le — ,a  fugi, 
a  concede,  .'u  •<'tif—,  in 
mesură  nii-ă.  Picd  de  fignc, 
viţă. 

Pîe'd-s-terre,  m  mică  lă- 
cuiuţă  intr'unu  locu  unde  stă 
rine-va  nunni  in  trecctii. 

Pied-rt'a(o«eîte,f.ua  plan- 
tă ,  dauiihiiielle ,  delphi- 
inili'i.  jcopiî. 

pier-de-faseaf,  j/KJocLi  de 

PieJ^de-chewpe,  ni.  i>er- 
ghiă  de  fei-rii. 

Pied-de-griffon|  m.  b  t. 
«pefiă  de  eleboi-Ci  negru. 

Pîed-de-lîoyl,f.vd.f^)/oca^'l''. 

PietS-de-fol;  tn.  vechia  rae- 
sură  dii  lungime. 

Pî-;d-f  op4,  m.  monnetă  de 
aurCi  seu  argintii  maî  grossa, 
ra  se  -erve^^că  de  probă 

Pîed-vert,>)j.vd.  liiicas'ieaH. 

Pied-droii,  m.  urch.  murii 
verlicaie,  care  merge  dela 
pămintii  pane  la  inceputulu 
liolleî. 

Piedestali  ra.  pedestale,  )ii- 
cioruiii  uneî  columne.  La 
i'l.    ii{''ile!<t(i.Hj\  [tale. 

PiedsiEche,  m.  micii  pedes- 

Pîegey  m.  cursă,  instrum.  că 
se  prindă  diverse  animali. 

Pie-m&re,  f.  terobră,  mein- 
bran-i  subţire,  cea  rr.a^  in- 
ternă, care  învelesce  crceriî. 

Pierraillei  C.  jietrisiu. 


Pîerre,  1".  petră; — angulaire, 

-—  d'dllentc,    petră  pu.să  la 

colţulii  murului;—  de  touche. 

pe^ră  de  proba  tu  pentru  aurii 

.şi  argintii: — de  /at7/c',  petră 

lucrată  (ciojililă),  —  ponce. 

peh-ă  loite  uscată  .«i  poro.să 
Pîerree  |    1.    canale    pentru 

apă  lăcutii  de  petre,  [ţiose. 
PSeiT-eries,  t.  /;/.  petre  jire- 
Pîerrette,  f.  petri;:ică,  rec/(. 
P5erreaX;C'(.sr.fu//.  jjetrc.sii. 
Pâeppser,  in.  s.  /lierrirt-e,  t'. 

micii  tunii  (d  •  marină). 
Pîsrrotj  //î.  vrabia  :  personă 

flin  c>iiiedi.i  italiană. 
PîerrureSj  I.  /'/.    i;ranula- 

ţimii  os.-jose  cari  incungiura 

cornele  animalilorii  ferose. 
Piet?,    f    pietate,    devoţiune, 

evlavia. 
Pieier,  v.  n.  a  ţine  piciorulu 

in  lo^-ulii  însemnaţii  (la  jo- 

caln  de  bale). 
Pietinementi  m.  călcai-e  cu 

piciorele.  Şi  f>ieti)iage. 
PieHnePy  v.  a.  a  rui.şca  desii 

cu  piriorele. 
Piâtistej)>i.  pielisfu,  membru 

dintr'uă  sectă    luterană. 
Pietoni  )H.  une,  f  care  merge 

pe icosil,  pedestre,  f'o.iilassiii. 
Pietrej  adj.  pro.stu,  de  niciuă 

valore,  mestiiiin. 
Pieirement,  m.  proslCi,  gre- 
şi ii,  cln'tiveiiir.Dt. 
Pîet»'erîejt'.[irosiiă,  lurru  de 

nicTunii  preţu,  furn. 
Pieile,  t\  pa.sscre  apatică,  iiu- 

nt'Jte  b'anche,  reliyienue. 
Pieii|  rn.  pani.  PI.  pieux. 
PieiiserîîenV'^^'^'-cu  pictate, 

piosi!,  eviaviosu. 
PâeuXj  c"..s(?,  "dj.  piosii.  cu 

Pie!  de. 


P]L 


-    698 


PJN 


Pif  rC}  esse,  adj.  o^rossUjplinii, 

rejiletu,  (gămunu),  pop. 
se  Pîf f rer,  v  r.  a  manca  es- 
cpssivu  (sp  mi{o\)a.),fani.p.us. 
Pigamoni  rn.  uă  ]ilantă. 
PigeonyW)  .ţiorumbu,  passere. 
PigeonneaU}  m.  june    po- 

vumbu. 
Pigeonniery)/f.  şedinţă  pen- 
tru iioruiiilti,  (coteţu). 
Pigtnent))/i.  anat.  pigmentu, 

materia  culorante  a  ))eliî. 
Pignei  f.  argintii  ce  remăne, 
după  ce  s"a  evaj  oratu  mer- 
curiulu. 
Pignocher,  v.   n.  a  mânca 

incetii,  fără  appetitu. 
Pignon,  tn.  mică  rota    care 

se  îinbuccă  în  a  ta. 
Pignorafif,  ive,  adj.  (con- 
Irall,  contractă  ])rincare  se 
Ainde  uă  possessiune  eredi- 
tariă  cu  făcu  t.itea  de  a  răs- 
cumpăra. 
Pika,  m.  micii  patrup.  siber. 
Pi!astre,//i. columnă  [)ătrată. 
Pilau,  m.piiafu.    [suprapuse. 
Pile,  1'.    adunătură  de  lucrurî 
PilC}  f.  laturea  unei  monnete 
pe  care    sunt    impresse    ar- 
măriele. 
Piier,  V.  a.  a  pisa. 
Pilet,  m.  )iat.  canari  nordicii. 
Pileur,  eiise,  adj.  care  pi.sedă. 
Pilier,  m.  stîlpu.  Piliers  de 
manege,  stilpi  :ntre  cari  sunt 
puşi  caii. 
Piilage,  m.  jefuire. 
Pil!ardj  m.  jefuitoru. 
Pilier,  V.  a.  a  jefui,  a  se  a- 
runca  assupra    animahloru, 
(de^jire  căni). 
Pîllerie,f.  estorsiune,  jefuire. 
Pih'eur,  m.  euse,  f.  jefuitoru. 
Pilon,  m.  pisălogu. 


Pilor i,  m.  parii  unde  se  es- 
punea  legaţi  criminalii. 

Piiorier,  v.  a.  fig.  a  de- 
făma,  vorbi  de  reii.         [tille. 

Pîloris,  m.  şorece  din    An- 

Piloselle,  f.  uă  plantă  offi- 
cinale.  [pari. 

Pilotage,»!. lucru  lăcutii  din 

Pilote,  )/(  cărmaciu ;  nat. 
micii  pesce  care  însoţesce 
navile.  [nave. 

Piloter,  V.  a.  a  conduce  uă 

Pilotin,  »i.  ucenicii  de  ma- 
rină. 

Pi  otis ,  }ii.  i)arî  bătuţi  în 
pămintii,  parii  grossij. 

Pilule,  f.  pilulă,  bapij. 

Pimbeche,  f.  feraeă  insolin- 
te  si  risibile,  care  face  pe 
preţiosa,  fa)n. 

Pinteni,  m.  ardeiti,  piperii, 
piper  hispanicum  s.  indi- 
cum,  unlle-graine. 

Pimentade,  f.  salsă  (sossii) 
de  piperii. 

Pimpant,  e,  adj  .şi  s.  ele- 
gante şi  ingrijitii  în  vesti- 
miute.  [ţiosă  şi  risibile. 

PimpesoueCjf.femeă  pretin- 

Pimpenel'e,  f.  bot.  pimpe- 
nelă. 

Pin,  m    jiinii,  stejarii. 

Pinacle,  m.  partea  cea  maî 
înaltă  a  unui  edificiu. 

Pinasse,  f.  nave  de  trans- 
portu  cu  pănde  şi  cu  lopeţî. 

Pînastre,  m.  stejarii  siîlbat. 

Pinţard,  »/(.  călii  care  ap- 
pesă  pe  locLi  mergîndii. 

Pince,  f.  lucru  ascuţitu,  strîn- 
sură  cu  (legitele,  cleşte  mare. 

Pince-mailiei  m.  omii  a- 
vani  în  celle  maî  mice  lu- 
cruri. 

Pince,  '^e,  adj.  i)linii  de  al- 


PIX 


cm  - 


PIP 


fectaliune.  Levres—es,  labie, 
bufjle,  subtin  şi  bine  închise. 

Piticeau,  m.  peiiclu,  pensulă. 

Pincăe,  f.  că  iu  pole  lua  ci- 
ne-va  între  doue  seu  trei 
deg'ite. 

Pince'ier,  ni.  micu  bassinu 
unde  ])ictoriî  stergu  i)ensu- 
lele. 

Pîncemeniy  m.  gvcUIiu.,  ru- 
pere cu  vîrfulu  degitelorii. 

Pincer,  v.  a.  a  stringe  cu 
degitele,  cu  cle.ştele;  a  culca 
corde.'e  la  violină  etc. 

Pincettej  f.  (mai  bine  înn- 
celler),  cleşte.  Baiser  qn.  â 
— ,  e)t — ,  a  săruta  pe  cnv. 
luăndu-î  f>icia  cu  virlulit  de- 
gitelorii. 

Pinceur,  m.  euse,  i\  bicră- 
torii  care  redică  buccăţî  cu 
cleştele. 

PinchCi  )>i.  maimuţă  brasil. 

Pinchina,»!.  postavu  grossîi. 

Pinţonj  ni.  seranu  ce  re- 
mâne  cuî-va  după  uă  înţe- 
pătură. 

Pindarique,  adj.  pindaricii, 
în  rnodulu  luî  Pindaiu. 

Pindariseri  v.  n.  a  vorbi, 
scrie,  emfaticii. 

Pindariseur,  m.  care  vor- 
be>ce,  scrie,  cu  emlase. 

Pinde,  in.  Pindu,  munte  allii 
Grecieî,  iu  Tessalia,  con.se- 
cratCi  lui  Apolline  {le  Dieu 
du   Pinde)  .şi  inuseloru. 

Pineale,  adj.  f.  (glande — ), 
mică  glandulă  a  creerilorii. 

Pineau ,  rn.  escelinţi  stru- 
guri negri  de  Bourgogne. 

Pingouin,  7>î.uă  passeredin 
mările  nordice  cu  aripe  scur- 
te, ."^i  pinguin,  pingoiii. 

Pingrei  adj.  avarii,  chiche. 


Pinne,  t--',  vd.    Pmne. 

Pinne-marine,  1.  mare  cr,- 
({uilă  bivalvă. 

Pinnuiei  f.  placă  d(!  cujjrn 
la  unii  goniometru. 

Pinquei  f.  m.  nave  pentru 
sare  inc  (de  încărcaţii). 

Pinson,  rn.  spepiă  de  .rabiâ 
mică.  Vd.  şi  />  u-^ium. 

Pinsonnse,  1.  vîuăf()re  de 
jiasseri  mice. 

Pintadei  f.  passere  gaiin;i- 
ceă.  .'~^i  peintade. 

Finte,  !'.  vechia  inesură  pen- 
tru licidi,  i>3  centililr. 

Phiier,  V.  n.  a  be  cu  escessu. 

PSoche,  I'.  sapă. 

PioclieT*,  V.  a.  şi  n.  a  săpa. 
//;/.  luci-a  muUu. 

Piocheur,  m.  care  lucr(' ja 
muliii,  /'«/>(. 

Pion,  iii.  jiionu  de  schacli. 

Pionner,  v.  a.  a  lua  mulţi 
pioni  la  joculii  de  scliach. 

Pionnier,  m.  liicrătoru  în- 
sărcinata seapplănescă  dru- 
murile, se  tragă  linie  şi 
losse  s.  sianturî.  la  artileria 
milit. 

Piotj  ni.  vinii,  poji.  vech. 

Pipaj  i.î.  broscă  surinaniici. 

Pipe,  f.  marc  butoi  ii. 

Pipe,  f.  jiipă,  cigareiă,  —  iJc 
Kionmcr.  cigarctă  de  Kum- 
mer,  făcută  cu  unii  felu  de 
cretă,  numită  asia  du])ă  in- 
ven'orulii  seîi.  Prin  abu.su 
se  dice  de  spumă  de  mar,-, 
d'ecitme  de  nter. 

Pipeau,  J)î.  fîaută  cămpenă, 
iluerii.  La  pL  ramure  unse  cu 
clei  li  că    .se  prindă  passerî. 

Pip6e,  f.  prindere  de  passerî 
cu  clei  li  ele. 

Piper,  V.  a.  a  prindi'  p.is-ori 


PIR 


700 


PIT 


cu  cleiii  s.  altufelii ;  fig.  a 
înşela,  falsifica  (la  jocii). 

Piperie^t.  înşelăciune  la  jocu. 

Pîpeur,  i». înşelător  u  (!a  jocii). 

Pipij  }/i.  gonu  de  ))assei î  cant. 

Pîquanty  c,  adj.  iute,  înţe- 
jiătoriu  ;  care  oli'en.sedă ;  (inii, 
plăcută.  Gom|).  poigna)!!. 

Pi!|uant,  m.  ghimpe,  vîrfulu 
unora  plante. 

Pîquej  1.  suliţă.  Passer  de 
cent — .s,  a  întrece  cu  mulţii. 

Pîq&ie,  m.  .şi  «rfj.  materia  de 
bumbacu  tăcută  din  duue 
ţcsseture  unite  prin  punte. 
Mii^.  ajipe.satii  forte,  lare, 
ailti  note 'o  iii.  [\si/e. 

Pique-assiettej  vd.   Para- 

Pîque-Biique  y  u*.  ospeţCi 
unde  liă-care  plătesce  par- 
tea sa. 

Piquer,  v.  a.  a  înţepa,  jjei-c?*. 

Piquefj  )/*.  micu  parii,  ţă- 
i-uşiîi;  cerlil  nurneră  de  sol- 
daţi paraţi  .«e  plece  la  pri- 
ma ordine  (piq neţii),      [rea. 

PÎŢjuctSe;  1'.  uă  beutură  ;  vinii 

PîcjMeurj  m.  siîrvitoră  care 
merg.'  psî  călii  ca  se  Iii  în- 
veţe, (cu  suliţă. 

Pitsţcier^  i».  soldaţii  armaţii 

Piqurej  f.   înţepătură. 

Pirate,  m.  piratu,  tălcliaru 
de  mare.         [ria  de  piraţii. 

Pirater^  v.  n.  a  face    mese- 

Pirater'ie,  1.  meseria  depi- 
ralu,  tălchăriiă  i)e  mare; 
concus.'^iune,  esacţiune  (jafii). 

Pârcj  adj.  muj  reii.  Le  pire., 
toiii  ce  este  mai  reii.  I>e  mal 
en — ,  pop.  în  locii  de  de  mal 
Cil  pi  fi,  vd.  /us.  Aooir  da 
jjire,  a  ave  nefolosu,  perdere. 

Pij'iforme,  adj.  în  formă 
de  peră. 


Pirogue,    f.    pirogă,   luntre 

făcută  din    scorbură   de  ar- 

bure. 
PirolCj  f.  uă    plantă  cu  foie 

că  ale  perului. 
Pirouetie,  f.  sfiriitore ;  in- 

vîi-titură  într'unu  picioru. 
Pirouettei*}  v.  n.  afacein- 

vîi-fiiure  într'unti  piciorii. 
PâSj  »i.  mamela  unei  vace  etc. 
PîSj  adv.    mai    reii.    Le    pis, 

toţii  ce  esîe    mai  reu.   Tant 

pi.s,  cu  at  ătii  inaî   reu.    De 

mal  en — ,  r/e—eii—,  din  ce 

în  ce    raaî  reu.    Qui  est  — , 

ceaa  ce  este  maî  reii. 
Pis^alier,  m.  cella  maî  reCi 

ce  se   pute  înlîmpla. 
Piscine,  f.  jiiscină,  locii  cu 

apă  pentru  nutrită  ])esci. 
Pişe,  ni.  ])ămintu  întâritu,  u- 

sitată    pentru  construcţiunî. 
Pâsiforme;    adj.    de  forma 

inadăi-iT. 
Pissaspliaiief    ni.    asfalta 

ammestichtă  cu  siuolă. 
Pisseniii,  m.  uă  plantă.  Şi 

deut  de  lion. 
Pîssotââs'e,  I'.  lănlănă  care 

aruncă  numai  pugină  apă. 
Pistache,  f.  fructă  de  pis- 

t  ciă. 
Festachier,  rn.  i  istaciă.  Ar- 

bure  fie  Indie.  Şi  leniisque. 
Piste^  rn.    ui'ină  de  animale 

in  locurile  pe  unde  a  mersă. 

PistiJj    m.    bol.    organu    de 

fi-uctilicaţuineallăplanteloru. 

Pisto  e,  f.  monnetâ  de  auriii 

streină   val.   10  fr. 
Pistolet,  /*(.  pistolă. 
Pisiosi;  ni.  cilindru  care  jocă 

în  coi-pulă    uncî    pompe,  că 

se  redice  apa. 
Pitance,  f.  porţiune  dată  la 


PIV 


701  — 


PLA 


fiâ-cave  prăndu  ia  cornrau- 
nităţ)  ;  subsistinţa  dilnică. 

Pîtaudy  m.  ţen-anu  greu  şi 
mojicii,  pup. 

Pite,  f.  mică  inonnetă  de  cu- 
pru. Inus. 

Piteusemenft,  ado.  asia  în- 
cătii  se  escite  mila. 

PiteuXj  ctise,  adj.  demnii 
de  pietate,  de  compassiune, 
de  milă;  (here — se,  buccate 
rele.  [mută  fără  codă. 

PiinequCi  nt,    pitecu,    mai- 

Pitie5  r.  pietate,  com[)assiurie, 
milă. 

Pîîosij  in.  virfulu  unui  munte, 
cuiu  găuritil  în  capii. 

Pitoyabie  ,  adj.  applicatii 
la  pietjîte,  milo.su,  care  es- 
citâ  pieiale ;  demnii  de  pie- 
tate, [pietate,  cu  milă  ;  reu. 

Piioyabfemeni,    adv.    cu 

Pître,  ni.  reu  glumeţii. 

PitrepitCj  ui.  liquore  forte 
tare  tăcută  cu  spirtii  de  vinu. 

PîttC;  t.  .sjiegiă  de  aloe. 

Pitioresque  3  adj.  pictu- 
rescu.  propriii  a  se  depinge; 
care  depinge  viuîi  .spiritului. 

Pâif  oresquemencj  adv.  în 
inodu  piclurescu. 

Pituitaire,  adj.  de  pituită, 
vd.  urm. 

Pîiuite,  t'.  pituită,  umore 
albă  .şi  V  scooă  a  corpuluî. 
riomp.  [ihljyme  s.  flegme. 

Piiuiteux,  eusc,  adj.  ahun- 
dante  in  pituită. 

Pityriase,  f.  iiitiriase,  spe- 
cia de  scabie. 

Pi  verii  )/i.  uă  passere  gal- 
bină  şi  verde. 

Pivetce,  f.  prima  erbă  re- 
.sărită. 

Pivoinejf.uă  plantă  renuncul. 


Pivoiney  f.  mică  passere  cu 
gitulCi    roşiu.    Si  bouvrcuil. 

Pivoiy  //(.  buccată  de  me- 
talu  rătundă,  assupra  cuî  se 
invirtesce  unii  corpii  solidii: 
rădecina  arburilorCi  care 
merge  perpendicularii!  în  pă- 
mîntii,  (raclne  pivotanle). 

Pivoianij  e,  adj.  care  se 
îuvirtesce,  care  intră  verti- 
cale în  jtămîntii. 

Pivoter,  v.  a.  a  se  învirti 
că  unîi  [livut. 

Pi2Ezicato,  rn.  pizzicato, buc- 
cată de  musică  essecutată 
lovindu  cordele  cu  degitulu 
]ie  instrumintele  de  arcuşiii. 

Placage,  m.  placatii,  apitli- 
caţiunea  unui  lucru  peste 
altul  u  ;  metal  li,  lemn  ii,  ap- 
plicatii în  foie  fiH'te  subţiri. 

Piaşagej  m.  distribuţiunea 
locurilorii  înlrliă  piagiă  pu- 
blică, dreptulu  perceput  pen- 
tru fiă-care  locii. 

Placard,  m.  lucru  de  tim- 
plăriă  d'a?supî-a  iineî  porţi, 
scriptură  i-eii  imprimalu  li- 
piţii pe  strate,  pe  uliţe. 

Piacarder,  v.  a.  a  li[>i  unu 
affjiJtii,  unii   placard. 

Piace,  t.  locii,  endroit;  o- 
raşiii  forti/icatii  la  liontieră. 
Jlomme  en — ,  omii  învestită 
cu  uă  funcţiune  onorabile, 
-l  la  place  de  {reu  en  place 
de),  în  locu  de.  i'lace  d'av- 
iiies,  locu  spaţiosii  unde  se 
rănduescu  soldaţii  în  bătaia. 

Place,  interj,  rînduiţi-ve ! 

Placement,  m.  punere;  vin- 
dere, bani  depuşi  cu  inie- 
ressî.  Bureau  de — ,  locu 
unde  se  adună  servitorii  cari 
caută  de  lucru. 


PLAI 


702  — 


PLAT 


Placenta,  m.  anat.  ])arte 
din  învcli.şiulu  letuluî;  bot. 
iavelişiulLÎ  plauteloru. 

Placer,  \ .  a.  a  pune,  asşeda; 
depune  bani  cu  interessi. 

Piacetj  m    vd.   Petitiou. 

Placei,  vd.  taboaret,{vrch.). 

Placetar,  m.  case,  i'.  coUu 
cr  indica,  desemnă,  locurile. 

PIac8de,c<<:Zj.  placidiijblăndu, 
liniscitu,  paisihlf.. 

Piacidite,  f.  placiditate,  e- 
ualitate  de  cai-cVCteru,  blăn- 
deţă. 

Placîer,  m.  icre,  f".  locata- 
riu  de  locuri  etc.  intr'uă 
juagiă,  ca  se  le  inchiredc  de- 
nouu  altora.  [vanu. 

Plafond,  »}.    litcunaru,    ta- 

P-afonnage;  m.  lacerea  u- 
nuî  lacunarii  seu  ta  van  ii. 

Piafonner,  v.  a.  a  face,  dis- 
pune, unu  iăcunaru,  tavanij. 

Plaf  Dnneur,)/i.cellu  ce  face 
lav<inulu. 

Plagal,»'.  şi  adj.  mas.  (mode 
— ,  ton  — ,  modu  nmsicale, 
unde  cinta  e  la  acutu  si 
•  {uarta  la  grave  (la  canturi 
bicer.). 

Pfage,  1'.  ternui  de  mare, 
terriniL'.dischisii,  plaiu;ţerră. 

Plagiairej  m.  s.  aaleur- — , 
plagiatoi-u.  Autoru  care  es- 
irage  din  alte  cărţi  şi  Iu  dă 
e.'i  allii  seu,  < omi/ita'ear. 

Piagiat,  m.  plagiaţii,  e.strac- 
ţiune  din  cărţi,  vd.  [jrec. 

Plagiedrcy  adj.  cristal — , 
cristal  îi  cu  f'efiele  oblice. 

Plaid]  vd.  Plaidoiier,{i>ech.). 

Piaid]  ni.  mantă  a  uiunteni- 
lorîi  din  Scoţii. 

Plaâdablei  adj.  care  se  pote 
defmde  înaintea  tribunalilor. 


Plaidanii  e,  adj.  definsorîi, 
care  susţine  uă  definsiune, 
uă  appărare  în  justiţă. 

Plaider,  v.  a.  a  definde  (ple- 
da), susţine  unîi  processii, 
uă  contestaţiune,  appăra  la 
tribunalî ;    a  li  în  pioce.ssu. 

Plaideur,  vi.  euse,  f.  defin- 
sorîî,  cellu  ce  definde,  ap- 
păra, cause  în  tribunalî. 

Plaidoirici  f.  vd.  Plaidoyer. 

Plaidoyable,  adj.  m.  Ga- 
lilică  (lilele  de  audiinţă  în 
cai'î  se  potii  appăra  pro- 
cesse.  P.  u«. 

PiaidoyePi  */(.  definsiune, 
discursii  de  advocaţii. 

Plaie,  r.  soluţiune  de  conti- 
nuitate, parte  raoie  a  cor- 
pulut  prin  lovitură,  etc,  pla- 
gă, rană,  hlessure. 

Plaignantj  e,  adj.  care  face 
uă  jjlăugere  în  jusliţă. 

Plain,  i\  a^lj.   })lanu,    şessu. 

Plain-cliaiiti  m.  căntâ  or- 
dinari u  allu  P.isericeî.  La 
pi.  des  pleins-eJiunts. 

Plain-piedy  nt.  lăcuinţă  cu 
maî  multe  camere  în  acel'aşî 
etagiii. 

Plaindre,  adj.  a  deplânge, 
ave  compassiune  de.  Se—, 
a  .se  plănge,  nu  (i  mulţumitu. 

Plainei  f.  planiţă,  cămpiă, 
şessu,  plate  campagne. 

Plainte,!'.  j)lăngere,  doleanţă. 

Plainfifj  ioe,  adj.  plângăto- 
ri ii,  plăngerosu,  a  vîndă  ac- 
centul ti  unei  plăngerf. 

Plaintivenient  y  adv.  cu 
voce  de  plângere,  plăngerosu. 

Piaire,  v.  n.  a  place,  s'il 
voas  ftlait,  decă  binevoiţi, 
ve  rogîi.  Ce  qui  plait,  ceaa 
Ce  place  ;  ce  qu'il  plait,  ceea 


VL\ 


7o;î 


PLA 


co  voiesce  cine-v;i.    Se — ,  a 

gessi  plăcei'e  io,  la.  ("glumă. 
Plaisamment  j  adv .  in 
Plaisance}  1'.  lieu,  maison 

de — ,iocu,casă/le  deliciu, vilă 

pentru  pură  plăcere. 
Plai  sânt,  e,   adj.    plăcuţii ; 

gluiiiiîoriu ;  estraordinariu. 
Plaisanier,  v.  n.  a  glumi. 
Plaisanierie,  f.  glumă,  lu- 
cru ilissii  ca  se  Iacă  a  rlde. 
PlaisiPi  iii.  plăcere.  Les  me- 

iius  — s,  plăcerile    menunte. 

Avec  — ,  ă  — ,    cu    plăcere  ; 

cu  grije;  cu  tăcilitate  ifam.); 

par  -  ',    ])riu    distracţiune  , 

pentru  cercare  (fam.]. 
Plameeyf.  calce,  varu,de  care 

s'a  serviţii  cine-va  la  argăselă. 
Plamer,  v.  a  a  muia  şi  face 

se  cadă  perulii  jieilorii  prin 

calce. 
Plamerîe,  f.  locu   unde   se 

curăţă  peile  de  perii. 
Plan,  e,  adj.  planii,  şessii. 
Plan,    .((.    suprafagiă    plană, 

.şessu  ;  de.semnulii  unuii  ora- 

şiu,    gradine    cic. ;    ptanu, 

proiecţii.  Deyradation    des 

l>lan^  (ÎD  pict.),    diminuţiu- 

nea  obiectelorii  re[)rcsintate 

maî  multei  .seu  maT    ]iufMnu 

departe. 
Planaâre,  f.  nat.  verme  apat, 
Pianche,  f.  scăndură  ;  placă 

do  cupru  gravată,  micii  pă- 

mintu  cultivaţii. 
Plancheier,  v.  a.    a    acoj)- 

peri,  paidossi  cu  scăndurî. 
Plancher  ,     m  .    scăndurî, 

pardoselă. 
Planchette,  1'.  mică  tablă : 

instrumentii  [lentru  redicatii 

planuri. 
Plan9on,//(.  s.  plantard,  ra- 


mură fde  salcia)  taiafă  pen- 
tru altoiii. 


Plai 


m.  vd.  platane. 


Planer,  v.  a.  a  face  netedă; 

poli;  v.  n.  a  pl^na,  se    sus- 
ţine in  aerii. 
Planei  aire,  adj.  planetariii, 

de  planete. 
Planete,  1.  planetă,  [rindea. 
Planeur,    //(.    lucrătorii    cu 
Planimeirie,  f.  planimetri;!, 

geometria  plană,  arte    de    a 

mesura  suprafeciele  plane. 
Planirostre,  adj.  nat.    cu 

rostru,  ciocii,  laţii. 
Planisphere,  m.  pl.inisl'eră, 

cartă  care  represinlă  andjele 

jumetăţi  ale  globului. 
Planoir,    m.    forfecelii    fără 

vîrfii  (la  argintari). 
Plant,  m.  rădăcină  de    cur- 

rindii  plantată,    plantaţiune. 

•Teune — ,  n'mveau — ,  viţă  de 

currîndii  plantată. 
Plantade,  i.  viiă. 
Plantage,     )n.     plantaţiune 

de  tutunil,  de  cafea    etc.  in 

colonie. 
Plantain,  m.  but.  plătagină, 

genii  de  plantaginee. 
Plantaire,  adj.  care  se  re- 

feresce  la  tu 'pa  piciorului. 
Plantard,  m.  vd.  IHauron. 
Plantat,  n-.  june  vilă  de  unu 

annii.  [.«ădire. 

Planta lion,  f.    plantaţiune, 
Plante,  f.    plantă,    vegetale, 

buriană  ; — de^  jiieds,    talpa 

piciorelorii. 
Plantet*,  v.  a.  a  planta,  sădi. 
Planteur,  m.  ease,  f.  plan- 
tatorii, săditorii.    Colonii  a- 

mericanii    care    po3.sede    .şi 

cultivă  planlatiunt. 
Plantis,  itb.  s.  locii  [ilantatii. 


PLA 


—  705 


PLA 


Piantoii*!  m.  unoUă  ))entrLi 
plantata,  pentru  săditu. 

Plantoiif  in.  s.  soldai  de—, 
soldatu  de  serviţiCi  lăngă  unu 
of/iciariu  superiorii. 

PlantuSci  r.  hnt.  embriunele 
lădecJnei.  Şi  plaunile. 

Plantuiithe,  )n.  nat.  mo- 
luscă. 

Planlureusemeni ,  adv. 
in  abundanţ-i^  <  opienaemtnt. 

Plantureux,  eu.s.',  adj.  co- 
piosLi,  abundante,  imbelşu- 
liatCi.     [  reniase  dela  rindea. 

Pianure,  1'.  laşie    de  lemnu 

Plaque  ,  f.  tablă,  tuia  de 
inelalu. 

Plaque,  c',  adj.  copperitu 
de  iiă  lamina  de  auru,  de 
argintii  e c;  metalu  placatu. 

Piaejueminier,  nt.  specia 
de  abanosu,  arbure  diu  su- 
duJu  Earo|)ei  şi  din  Indie. 

Piaquer,  v.  a.  a  placa,  a 
applica  unu  lucru  latu  peste 
altulii,  copperi  cu  uă  lamina 
de  metalu.    [netă  de  cupru. 

Pplaqueiie,  f-  mică    mon- 

Piaqueur,  //(.  lucrătoru  la 
plactun,  vd.  plaquer. 

Plaquis,  '*!.  incrustaţiune  de 
petre  lără  legătură. 

Piasmei  f.  .smarandii  pulbe- 
ratu,  pisaţii. 

Piastique,  f.  plasticii,  care 
possede  lacultatea  de  a  lor- 
ma ;  f.  plastică,  arte  de  a 
modela  figurele  în  giiisuctc. 

Piasiron,  ni.  buccată  dina- 
inte la  uă  lorică,  la  sarică; 
testa  de  jeosu  a  brosceî  ţes- 
tose. 

PlastPonner,  v.  a.  a  cop- 
peri cu  plastroi,  vd.prec.  Se 
— ,  a  se  preinuni. 


Plat,  m.  latulu  unui  lucru, 
talerii,  larluriă,  — freujc,  lar- 
luiiă  adincă;  —  du  mâtier, 
ceva  din  ceaa  ce  se  face 
maî  bunii;  (V—,  tout  ă — , 
in  latu  (lout  plat) ;  cu  ti.- 
tulu  ;  â — cuuvert,  clandes- 
tinii, in  ascunşii. 

Piaf,  e,  adj.  latu,  întinsu, 
iară  inegalităţi  pe  suprai'aţiă. 

Plaîal5m,(a/y.pe  latu,  în  laţii. 

Piai-bord,  nt..  grile  pe  mar- 
nea  punţii  unei  navi. 

Piate-bande,  i.  potecă  in- 
tr'uă  grădină  ;  ornamentu  de 
architeclură  latu  şi    drepţii. 

Piate,  r.  mar.  luntre  lată. 

Plate-f  aB*»te,  f.  suprafaciă, 
copperişu  lalii  şi  şessu. 

PIa1ie-!on||e ,  i.  currea  s. 
Cuniă  iientiu  a  ţine  caii  dil- 
(icili,  reî. 

PSatanaiej  1'.  idatanetu,  ter- 
riniLi  plantată  cu  ))latanî. 

P»aîa«ie,in.platanu.  frumoşii 
şi  mare  arbure  amantaceii. 
.Şi  plane. 

Plâ'ieaUf  iti.  fundulu  balan- 
celorii  mari ;  pămîntii  înăi-' 
ţatu,deru  laţii  şi  planii,  şes.«!U. 

Piaieej  t.  înassivii  de  funda- 
ţiune  în  totă  întinderea  con- 
slrucţiuniî,  farfuria  grosso- 
lană  plină  cu  buccate,  pop. 

Pialiemenfty  adb.  tară  dem- 
nitate, lără  gustii.  Tont—, 
Iară  intorsure,  d'a  dreptulii. 

Pîateure,  f.  stratii  orison- 
tale  allii  unei  minere. 

Platille,  f.  păndă  de  inii  ţes- 
sutâ  cu  lire  late. 

Platine ,  f.  platină.  Şi  cn' 
blanc,  auruni  album. —  Me- 
tal blanc,  plus  i)esant  que 
l'or  et  inalterable. 


PLE 


7<J5 


PLE 


Platinei  T.  placa  unuî  oro- 
Jogiu,  unuî  pendulii,  unei 
clanţe ;  ferru  de  călcaţii,  a- 
voir  ane  bonne  platinp,  a 
vorbi  multu,  pop. 

Platitude,  f.  înjeonre,  lipsă 
absolută  de  gustîi,  de  plăcere. 

Plaionicienii  enne,adj.  pla- 
tonicei. Sust.  m.  părtenu  allii 
doctrinei  luî  Platone. 

Platoniquei  adj.  platonicii. 
Ainour — ,  affecţiune  pură  şi 
cu  totulu  spirituale,  depăr- 
tată de  uerî-ce  .«ensualitate. 

Platonisme,  1°.  platf.nismiî, 
sistemă  lilosofică  a  luî  Pla- 
tone. [de  gipsu. 

Piâtrage,  m.    lucru    făcuţii 

Plâtras,  m.  sferimăture  de 
L'ipsii  vechili. 

Plâtre,  )/(.  gipsii,  sultatii  de 
calce,  ipsosii,  Batire  comme 
— .  a  bate  escessivu. 

Plâtrâi  ee,  adj.  copperritu  de 
gip-^ii.  [gipsii. 

PlâtrePi  V.  a.  a  copperi    cu 

PJâtreuXfeuse,  adj.  gipsosii. 

Plâtrier,  m.  făcetorii  şeii 
vîndetorii  de  gipsii. 

Plâtriârci  f  inineră,  ocnă, 
de  gip.sii. 

Plaubage,)/Kvd.  dentelaire. 

Plausibilite,  f.  calitatea  lu- 
crului plaasibile,     vd.  urm. 

Plausible,  adj.  plausibile, 
d^-  lăudata,  de  approbatii. 

Plausiblement,  adv.  in 
mod  ii  de  laudă. 

Plebei  f.  plebe,  poporulii  de 
jeosLi. 

Plebisien,  ienne,  s.  şi  adj. 
plebeu,  din  ordinea,  răndulii, 
poporului,  la  R.   ant. 

Plebiscite,  m.  piebiscitu, 
decretil    emanaţii  delu  adu- 

hicl.-Rom.-Franc. 


I  nanţa  poporuluî  pe  triburf, 
la  Rom.   antici. 

Plee,  f.  spegiă  de  zambilă 
americană. 

Pleiades,  f.  pi.  pleiadî,  şesse 
sttle  in    semnulii    Tauruluî. 

Pleige,  T.  cauţiune,  chedasii, 
vech. 

PleigePi  pleyer.  \.  a.  a  da 
cauţiune,  chedăşiă,  în  jus- 
tiţă,  vech.  Vd.    cautionner. 

Pleiiii  e,  adj.  Prendre  une 
bille — e,  a  lovi  billa  in  cen- 
trulii  seu. 

Pleini  m.  plinu ,  împlutii ; 
compleţii;  plinitaie  ;  —  ulti- 
mulii  gradu  de  crescere.  Le 
trop — ,escedintele,  prisosulii. 

Pleinementi  adv.  deplinii, 
complecţii,  cu  totulii. 

Pleniere,  i'.  Cour  —,  adu- 
nanţă  solemne  ce  ţinea  regii 
şi  marii  principi. 

PlWntpotentiaire  ,  m.  şi 
adj.  ministru  cu  plenipu- 
tinţă,  cu  deplină  putere  dela 
gubernulii  seu  pentru  uă  ne- 
goţiaţiune,    pentru  a  tracta. 

Plenitude,  f.  abundanţă  es- 
cessivă, —  des  fe;njjs,  Împli- 
nirea profeţilorii    (in  Bibi.). 

Plein-pou voiri  m.  plenipu- 
tiiitâ,  putere  dep.ină. 

P.'eonasme,  m.  pleonasmii, 
abundanţă  de  vorbe  carîes- 
primii  aceaaşî  ided,  redon- 
da)ice  de  paroles. 

Plierosei  f.  restabilirea  plini- 
tăţiî  corpului  (după  bolă). 

Plerothique|ac/j.  med.  pro- 
priii a  face  se  crescă  căr- 
nurile. 

PI6thore,f.pli--toră.pre  mulţii 
sănge  şi  umori. 

Plethorique,adj.  pleloricu. 

45 


PLEU 


706 


PLI 


Pleur,  m.  plănsu,  plănsetu, 
■pU'ars,  planşete. 

Pleurant,e.  adj.  care  plânge. 

Pleurardy  e,  adj.  şi  s.  care 
plânge  desu  şi  fără  causă. 

Pleure-miserey  ui.  avară 
ca-e  se  plănge  tot-deuna  de 
miseriă.  Si  pleur-pain. 

Pleurer,  v.  n.  a  plănge. 

Pleuresie,  f.  pleurese,  in- 
flamaţiune  de  pleură. 

Pleur^tiquej  adj.  pleure- 
licu  ,  cu  inflamaţiune  de 
pleură. 

Pleureur,  m.  ease,  f.  şi  adj. 
plăngetoriii. 

PleureuseSf  f.  pi.  femee 
luate  cu  plată  că  se  plăngă 
la  îmmonnîntărî,  bande  de 
păndă  ce  se  portă  întorse 
peste  mănecî,  ca  semn  de  jale. 

Pleureux,  ease,  adj.  care 
annunţă  uă  personă  întris- 
tată şi  apprope  s6  plăngă. 

Pieurnicher,  v.  n.  a  plănge 
simulatLi,se  preface  că  plănge, 
precum  copii,  fam. 

Pteurnicherie,  f.  s.  pleur- 
nic/i£'>neu^,plănsu  prefăcutu. 

Pleurnicheur,  m.  ease,  î. 
care  se  prelace  că  plănge. 

Pleurodynie,  f.  durere  de 
lăture. 

Pleuronecte,  ra.  pleuro- 
nectu,  pesce  înnotătoru  pe 
lăture. 

Pieuro  -  pneumonie  y  t. 
med.  infljmmaţiune  simul- 
tană a  pleurei  şi  plămăniloru. 

PleurSi  m.  pi.  planşete,  la- 
crime. 

Pleutref  m.  omu  de  nimicii, 
valore  nulă,  fam. 

Pleuvoir,  v.  n.  a  ploua,  cade 
plouiă. —  II  pleut,  ii  pleuvait, 


ii  plut,  ii  a  piu,  ii  pleuvra,  ii 
pleuvrait,  qu'il  pliit,  pleu- 
vant,  piu. 

Plewre,  f.  s.  pleure,  pleură, 
membrană  care  accopere 
interiorii  costele. 

Plexus,  m.  plessii,  reţea  for- 
mată de  fire  de  nervi. 

Pleyony  m.  rogosM,  papură 
pentru  legată  viţa. 

Plîi  //).  îndouitură,  cută,  înve- 
lişi ii  de  scrissore  etc.  (plicu). 
Les  plis  et  replia  du  emir, 
ceaa  ce  este  maî  secreţii  în 
inimă. 

Pliable,  vd.  flexible. 

Piiagei  in.  \d.  flechissement. 

Pliant,  e,  vd.  souple,  docile. 

Plică,  f.  vd.  pliqne. 

Plicatile,  adj.  dispusă  a  se 
îndoui,  a  se  curba,  încovăia. 

Plicatule,  f.  nat.  moluscă 
acefală. 

Plie,  f.  spegiă  de  pesce  ma- 
rină lată. 

Plie,  )/*.  îndouitură  genuchi- 
loră. 

Plier,  V.  a.  a  curba,  pleca, 
încovăia,  plotjer,  cnurher, 
flechir. 

Plieur,  m.  euse,  f.  care  cur- 
bedă,  încovăiedă. 

Plinger,  v.  a.  a  muia  fitilulu 
în  seă  (la  lumînărarî). 

Plinthe,  m.  vd.  socle. 

Plioir,  m.  cuţită  de  fildeşu 
etc.  pentru  îndouită  şi  tăiată 
chărtia. 

Plioc^ne,  adj.  şi  m.  geol. 
terrîmu  terţiariă  suprapusă 
peste  miocenă  {miocene)  şi 
conţinîndă  maî  multe  coquile 
recinţi. 

Plique,  seă  pliea,  f.  plică, 
ună  morbu  allă  părului. 


PLO 


707 


PLU 


Plisse|C%,  adj.  şi  s.  m.  încre- 
ţitu,  încreţitură,  plisse. 

Plissementy  m.  s.  pUst^age, 
increţire. 

Plisser,  v.  a.  a  face  cute, 
încreţi.  Se — ,  a  se  încreţi. 

Plisson,  m.  buccate  com- 
puse de  crfină  şi  lapte. 

Plissurcj  f.  încreţitură. 

Plocy  ni.  ammesticu  de  perîi 
de  vacă  şi  sticlă,  ce  se  as- 
şterne  între  cuptuşela  naviî. 

Plomb|  ni.  plumbu.  A  — , 
perpendicularii! ;  fJg.   justu. 

Plombage  j  m.  plumbitu, 
pluinhuire  (şi  pentru  dinţi). 

Plombagine,t.  plumbagine, 
substanţă  minerale  din  care 
se  face  condee  de  plumbii. 
Si  )nitie  de  plomb,  graphite. 

Plosnbei  ee,  adj.  plumbitu 
(plumbuită),  vînătu. 

Plomber,  v.  a.  a  plumbi, 
(plumbul) ;  smălţa  (smalţul). 

Plomberie»  f.  laboratoriu 
unde  se  tornă    plumbu. 

P?ombeur,)>i.cellu  ce  pluni- 
besce  merfa,  materiele. 

Plombier,  m.  turnătoru  de 
lucruri  de  plunibii. 

Plombiere,  adj.  f.  (petră) 
care  semenă  cu  plumbulu. 

Plongeanti  e,  adj.  care  se 
affundă,  care  este  în  direc- 
ţiune de  sus  în  jeosu. 

Plongeei  f.  f'ortif.  partea 
parapetului  care  merge  ap- 
plecăndu-se  pane  la    glacis. 

Plongementi  «(.cufundare. 

Plongeon,  m.  passere  apa- 
tică, ce  se  cufundă  desu,  fig. 
faire  le — ,  a  şî  pleca  capul u 
să  nu  Iu  lovescă  glonţulîi. 

PlongePy  v.  a.  a  cufunda; 
V.  n.  a  se  cufunda. 


Plongeur,  m.  alfundătoru, 
cellu  ce  se  cufundă  in  apă. 

PlongeurSy  m.  pi.  jias.serî 
apatice,  cari  se  cufundă. 

Ploquer,  v.  a.  a  pune  ploc 
(vd.   vb.)  la  carena  naviî. 

Ployable,  adj.  flessibile,  sus- 
ceptibile de  a  se  curba,  în- 
covăia.  Mai  bine  ployant. 

Pluchey  f.  vd.  peluche. 

Pluiei  f.  [ilouiă.  jsere. 

Plumage,  ra.  penne  de  pas- 

Piumasseaui  m.  scutură- 
tore  de  penne.  Vd.  plumeau. 

Piumasserie,  f.  meseriaşi 
commerciu  de    pluma^tsler. 

Piumassier,  m.  cellîi  ce 
prepară  şi  vinde  penne  rareşi 
căutate. 

PlumCf  f.  pennă;  condeiu 
(plitme  metaliqiie). 

Plumeau ,  m.  scuturătore 
făcută  din  penne  marî. 

Plumee,  f.  cată  cernelă  j)6te 
lua  condeiulu. 

Plumeri  v.  a.  a  scote  pen- 
nele,  jumuli,  scote  banî  dela 
CUV.  iriă  etc. 

Plumeti  m.    penne  la   păle- 


Plumeti 


cussetură  de 


flori  etc.  f.icută  cu  mana. 
Plumeux,  euse,  adj.  făcutu 

de  penne,  pennosu. 
Plumicolle,  adj.    cu  gitulu 

garnitu  de  penne. 
Plumip^de,  adj.  si  »i.  plu- 

mipeHu,  cu  penne  la  picioi'e. 
PTumitif;    m.    originale    de 

sentinţe  jiidiciarie  şi  deiibe- 

raţiunî,  commissâ.  [dhuj  . 
Plum-puddingi  rn.  vd.  pon- 
Plumulci  f.  pennişioră.  Vd. 

j)lantHl.e. 
la  Pluparti  f.  cea  mai  mare 

parte,  ceî  niaî  mulţi.  La — du 


PNEU 


708 


POD 


feiiips,  maî  de  ordinariu, 
Diaii  de  obiceiu. 

Pluraiîser,  v.  ti.  grcDii.  a 
pune  în  plurale  . 

Piuraiite,  f.  pluralitate,  cellu 
mai  mare  numeru. 

Pîurie'}  elle,  adj.  şi  ni.  plu- 
rale, immulţitii. 

P.uSy  adv.  plus,  Miaî  multu. 
Tanf.  et — ,  în  abundanţă  ; 
cVautant  — ,  cu  attătu  maî 
multu  ;  de—en — ,  din  ce  în 
ce  maî  mulţii.      [mA  mulţi. 

PtusieurSy    adj.    şi    n.    pL. 

Pius-je-te  -  vois,  plus- 
je-t'aimej  m.  nuuje  vul- 
gare pentru  myosoiiSy 
vd.  vb.  [geiată. 

Plus-petition|f.  cerere  esa- 

Plus  -  que  -  parf  ait ,  m. 
gram.  maî  multu  ca  perfectu. 

Plus  tot,  adv.  maî  currîndu; 
le — ,  cătu  maî  currîndu. 

Plus-valuei  f.  adaussu,  es- 
cedinte,  de  valore.  [  maî  bine. 

Piutot,    adv.    de    preferinţă, 

Pluvialy  m.  specia  de  mare 
mantă  de  biserică,  vech. 

Pluviali  e,  adj.  pluviale,  de 
plouiă. 

Pluvier,  m.  genu  de  passerî. 

PluwîeuX|eMse,af/_/.  plouiosu. 

Pluviosej  m.  5-a  lună  a  ca- 
lend.  republ.  (dela  20  lanuar. 
pane  la  19  febr.). 

Pneumatiquej  f.  pneuma- 
tică. Sciinţa  care  pertractedă 
de  proprietăţile  aeruluî  şi  âe 
tluidî ;  adj.  pneumatica,  re- 
lativii la  aeru.  Machine  — , 
machină  pneumatică,  prin 
care  se  estrage  aerulu. 

Pneumatologie,  f.  tractaţii 
de  substanţe  spiritualî. 

r-7  3umat08e,t'.  med.  pneu- 


matose,  morbii  c.usatu  prin' 
fluidî  adunaţî  în  organe, 

Pneiimoiogie,  f.  tractaţii 
de  plămănî. 

Pneumoniei  f.  s.  pnenmo- 
uite,  pneumonia,  înflamaţiu- 
nea  parinchimeî  plămănilorii. 

Pneumonique,  adj.  (re- 
mede — ),  pneurnonicu,  pro- 
priu morbilorii  d-  plămănî. 

Pneumopleuritis,  f.  med^ 
pneumopleurile,  inflamaţiu- 
nea  plămănilorii  şi  pleurei. 

Pneumotomie,  f'  anat.  dis- 
secţiunea  plămănilorii. 

PnyX|  m.  pnissulii.  Locii  de 
adunanţâ  a  poporuluî  ca  se 
deliberede,  în  Atena  vechia. 

Poa,  ni.  bot.  genii  de  gra- 
minee. 

Pochade,!'.  ubmbritu,  schiţă, 
)-epene  şi  neglessii,  croquis. 

Pocne,  f.  busunaru.  Acheter 
cil  ut  en — ,  a  cumpăra  fără 
a  es.samina  ce  este. 

Poche,  ee.  adj.  ecriture — e^ 
sciiere  urălă  şi  plină  de  ma- 
cule. Pochee,  f.  câtîi  conţine 
busunariulu. 

Pocher,  v.  a.  lovi  pe  cnv. 
la  ochiţi  incătii  se  se  înfle. 

Pocheter,  v.  a.  a  strînge, 
strivi,  purta  în  busunaru. 

Pochette,  f.  micii  busunaru. 

Pochon,  m.  mare  picătură 
de  cernelă  ;  lovitură  de 
pumnu,  pop. 

Podagre,  f.  podagră,  reu- 
matismii  la  piciore.  Câ  adj^ 
şi  sust.  cu  podagră. 

Podestat,  m.  offlciariii  de 
poliţia  şi  de  justiţă  în  Italia. 

Podomitroi  m.*  vd.  odo- 
metve. 

PodoptereSi    m.   pi.    nat. 


POI 


;t)9 


POl 


palmipedi  cu  patru  degite  u- 
nite  prin  uă  membrană. 

'PodoPi  m.  stabilimentu  IVan- 
cesu  în  Senagambia. 

Podure,  1'.  nat.  genu  de  in- 
secte aptere. 

Pcecilei  m.  s.  pecile,  pecile, 
porticu  (galeria)  publicu  a- 
dornatu  cu  .statue  la  Atena 
vechia. 

PoelCi  )n.  veJu  ce  se  ţine  pe 
capu'.u  fidinţaţilorii  în  tim- 
pulu  benedicţiuniî  nupţiali  ; 
postavii  care  învelesce  si- 
criulu. 

Poeley  f.  patelă,  frigare. 

PoelCi  m.  şeii  poile,  sobă. 

Poelâe,  f.  cătu  se  înfige  pe 
uă  frigare,  fa)n. 

P  o  el  ieri  ra.  cel  Iii  ce  face  şi 
asşedă  sobe.  [fundă. 

Poelon,  m.  mică  sobă    pro- 

Poelonnâei  f.  cătu  pote  se 
încapă  in  sobă. 

Poemef  m.  poemă. 

Poâsiei  f.  poesiâ  ;  elevaţiune 
poetică,  sinţimîntulii  frumo- 
sului ideale  ;  strălucire  şi  a- 
vuţiă  poetică. 

Po^te,  m.  poeţii.  Se  dice 
masculinulîi  şi  despre  femee. 

Poetereau,  m.  forte  reii 
poetu. 

Poetique,  adj.  poeticii;  f. 
poetică,  tractaţii  de    poesiă. 

Po6tîquement,a'/v. poeticii. 

Po^tisePi  V.  a.  a  da  culore 
poetică,  a  face  versuri. 

'Pogey  rn.  laturea  dreptă  a 
navii. 

PoidSf  m.  pondu,  greutate ; 
importanţă. 

Poignant,  e,  adj.  înţepăto- 
riu,  care  înţepă,  piqiiant. 

Poignardi  m.  pumnalii. 


Poignarderj  v.  a.  a  lovi, 
uccide,  cu  puranalulu. 

Poignei  f.  putere  in  pumnii. 

Poignee;  f.  pumnii,  mănerii; 
ceaa  ce  pote  conţine  unii 
pumnii  închisu. 

Poignet|  m.  puntulii  de  u- 
niune  allii  manei  şi  bra?iu- 
lul ;  marginea  măuecei. 

Poil|  yn.  perii;  culorea  peru- 
lui (la  omii  cheveluye). 

PoilouXy  vd.  miserable. 

Poilu,  ne,  adj.  perosii. 

Poincilladej  f.  frumoşii  ar- 
buştii gramineii  de  America. 
Şi  fleur  de  Paradi f:. 

Poinţon,  rn.  aciî,  undrea ; 
buriii. 

Poingonner,  v.  a.  a  în- 
semna prin  înţepăture,  prin 
punte. 

Poindre,  v.  a.  a  ciocni  (puiî). 

Poing,  m.  (pronunţ,  fără  g.', 
pumnii. 

Point|  rn.  punţii ;  au  der- 
nier — ,  escessivii  ;  în  Dupr. 
a  6-a  parte  din  liniă;  de  tont 
— ,  totale,  întregii,  perfecţii. 
Pot  ut  du  joui\  reversatulii 
dileî.  [cum,  vd.  Ae. 

Point,  adv.  negat,    nicî-de- 

Pointage  ,  rn.  puntaţiune, 
îndreptare  către  unu  punţii, 
desemnaţi une  pe  cartă  a  pun- 
tului, unde  se  ^flă  uă  nave. 

Pointalf  m.  proptea  perpen- 
diculariă. 

Pointe,  f.  vîrfii,  asvîrlitura 
calului  ;  sulă  de  gravori. 

Pointementyiii.  s.  poiniaye, 
puntaţiune,  îndreptare  a  tu- 
nului. 

Pointeri  v.  a.  a  lovi  cu  vir- 
fulii  sabieî ;  dirige  spre  unîi 
punţii ;  însemna  cu  punţii. 


POI 


—  740  — 


POL 


PointeuPi  in.  artileri«tu  care 
puntedă,  indreptedă  tunulu. 

Pointillageţ  m.  facere  de 
[iimturî  cu  conHeiuliî. 

Pointilie,  m.  desemnu  prin 
punturî. 

Pointiifery  v.  n.  a  face  piui- 
lurî  cu  condeiulu  etc  ;  a 
disputa,  contesta,  scru})ulosu. 

Pointillerie,  f.  contesta- 
ţiune,  certă  pentru  lucruri 
de  niiViicu.  Comp.  picolerie. 

Pointilleux,  ease,  adj.  care 
se  certă  pentru  lucruri  mici. 

Pointu,  ue.  adj.  cu  virfii. 

Pointure,  f.  puntură,  înţe- 
pătură ;  lungimea  formei  la 
cismarî. 

PoirCj  f.  peră,  fructulu  pe- 
rului ;  butilă  imbrăccată  cu 
pele  pentru  pulbere  de  vî- 
Dăfore.PuJre  d'angoise,  peră 
forte  aspră. 

Poiree,  f.  beutură  făcută  cu 
[lere.  citru  de  pere. 

PoireaUf  m.  seii  porreau, 
uă  plantă.  Vd.  şi  verrue. 

Poirie,  f.  plantă  potag.  nu- 
mită şi  hetie,  bette  blanche. 

Poirier  I  )n.  peru,  arbure 
rosaceii  care  face  pere. 

Pois,  m.  madăre,  Pois  ă 
senteur.,  madăre  înflorită. 

Pois-de-merveille}  m.  s. 
ci'riiidum,  uă  plantă. 

Poisony  tn.  veninCi,  otravă, 
vriiin. 

Poissardj  e,  adj.  care  imită 
Jiinba  şi  inoralile  poporului 
de  jeosu. 

Poissardei  f.  femeă  din 
poporulu  cellu  maîdejeosii. 

Poissement,    ni.    smoliţii. 

PoissePy  V.  a.  a  freca  cu 
pece,  cu  pecură,  a  smoli. 


Poisseuxj  eicse,  adj.  plinii 
de  pece,  de  smolă,  smoliţii. 

Poissoni  m.  pesce,—  rovge 
s.  do  rade  de  la  Chine,  vd. 
ciiprin.  [pentru  lîcidî. 

Poissoiii  m.  vechia  măsură 

Poissonnaille,  f.  pescişiorî. 

PoissonneriCj  f.  pescăria. 

PoissonneuXi  etise,  adj. 
abund  an  te  în  pesci.      [caria. 

Poissonnier,  m.  iere,pes- 

Poissonniere,  f.  uneltă  de 
cuină  pentru  fripţii  pesce. 

Poitraify  Ȕ.peptulii  calului, 

Poitrinaire,  adj.  bolnavă 
de  peptu,  ftisicii. 

Poitrine,  f.  peptîi. 

Poivradei  f.  salsă  cu  pi- 
perii, sare,  oţeti),  şi  unt- 
de-lemuii. 

Poivre,  m.  piperii ; — d'Inde^ 
— loiig,  vd.  piment. 

Poivrer,  v.  a.  a  pipera,  pre- 
săra cu  piperii. 

Poivrier,  >n.  arbure  ind. 
care  produce  piperii;  piper- 
niţă. 

Poivri^rey  f.  piperniţâ,  sol- 
niţ;i  pentru  piperii. 

Poivron,  m.  ardeiii  nepisatii. 

Poix,  f.  pece,  materia  cleiosă, 
smolă, — vecine, — jaune,  re- 
şină  ordinariă. 

Polacrei'H.  s.  polaque,  nave' 
cu  lopete  şi  cu  vele  lat., 
Iriănghiularî,  pe  Mediterra- 
nea;  călare  polonesii.     [poli. 

Polairei    adj.    polare,    dela 

Polarisanti  e,  adj.  care 
pote  poLirisa. 

Polarisatioiii  f.  fis.  pola- 
risaţiune.  Modilicaţiune  a 
radelorii  luminose  reflectate 
sub  diverse  ănghiuri  de  su- 
prafeţie  transparinţi,  căndii 


POL 


POL 


străbătu  corpuri  dotatf  cu 
refracţiune  duplă. 

Polariscope,  ra.  jis.  in- 
strurn.  c.'t  se  determine  lu- 
mina poiarisată.  Şi  [julari- 
inetre. 

PotarisePi  v.  a.  a  produce 
polarisaţiune,  vd.  prec. 

Polarite,  f.  fis.  polaritate. 
Proprietatea  magnetului,  seu 
acului  magnetatu,  de  a  se 
dirige  către  unu  puntu  de- 
terminata allii  orisontelui. 

PoldeP}  uK  Se  dice  dt-  vas- 
tele câmpie  din  Ţerrele  de 
jeosii  protectate  de  săgasurî. 

Polei  )/(.  polu,  fiă-care  din 
ambele  estreraităţî  ale  unui 
globii.  Pijles  mafjnetique^, 
puntele  oppu>e  ale  magne- 
tului, in  care  e  concentrată 
puterea  magnetica.  Pules  e- 
?ec^n'/((es,estremilăţi.'e  unui 
motalii  electrisatu. 

Poleinarque,t>(.  polemarcu, 
câpitanw  de  armată  la  antici. 

Poiemiquejp  f.  polemică,  dis- 
pută iu  scrissii  ;  adj.  pole- 
micii, de  polemică. 

Polemiste,  m.  polemiştii, 
cel  Iu  ce  face  polemică. 

Pol^moscope,  m.  unîi  o- 
cliianii.  [lig'ă. 

Polenta,  f.  polentă,    înămă- 

Polî,  ie,  adj.  politu,  cu  lustru. 

Policei  f.  poilţiă.  Tflbunal 
ti: — .tribunale  care  cunnosce 
infracţiunile  făcute  in  regu- 
lamintele  poliţiei,  pe  căndu 
delictele  maî  gravi  le  cun- 
nosce  ia  Poli  e  correction- 
nelle. 

Policer,  v.  a.  a  civilisa,  în- 
dulci moralile.  L^Hiâ- 

PoficieP,   m.  iere,  (.  de  po- 


Polichinely  <//.  polichinelle, 
policbinel.  personă  din  co- 
mediele  napolitane. 

Polichineilei  f.  spegiă  de 
dantu  risibile,  bufonicu. 

Poliţon,  hx.  vd.  polissotu 

Poiimenty  m.  politură  (po- 
leirei.  |liticosu. 

Polimenty  adi\  politu,  (po- 

Polir,  V.  a.  a  poli,  da  lustru. 

Polisseur,  e«.«e,  adj.  care 
polesce,  luslruesce. 

PolissoiPi  J/K  instrum.  p.-n- 
tru  politu,  sclivisitoru. 

Polissoire,  t.  rota  de  lemnu 
pentru  x  da  lustru  lamine- 
loru  călcate. 

Poiisson,  nne,  adj.  pre  li- 
bera, licinţiosu.    desfrînatu. 

Polissonner,  v.  a.  a  face 
lucruiî  inr'erinţi,  vagabundi. 

Polissonnerie|f.  vorbă,  în- 
torsură.  indecinte,  neonestă. 

Polisssure,  f.  politură. 

Poliiesse,  f.  politeţă,  civi- 
litate.  Modii  de  a  lucra  con- 
formi- cu  celle  niiî  nobilî 
precepte. 

Politique,  adj.  politică;  m. 
politicii,  cellii  ce  se  occupă 
de  cunnoscinţa  alfaceiiloru 
publice;  s.  f.  cunnoscinţa 
dreptului  jtublicu,  inleressi- 
lorii  jirincipiloni,  politică. 

Politiquement  ,  adv.  in 
modu  polilicu. 

Po'itiquer,  v.  n.  a.  a  ra- 
ţiona assupra  alfacerilorii 
jiolitice, 

Polkai  f.   polka.  [/'a//i. 

Polker,  V.  n.  a  juca    polka, 

PolkeuP}  //*.  eitse,  f.  cellii 
Cf  jocă  polka,  fam. 

Pollen,  //(.  bot.  pulbere  fe- 
cundante  conţinută  in  anteră. 


POL 


712 


POL 


Poliicitationj  f.  juris.  o- 
bligaţiune  contractată  de  ci- 
ne-Ta  fără  se  fiă  priimită  de 
partea  cea-altă. 

Polluer,  V.  a.  a  profana. 

Pollutiony  f.  profanaţiune. 

Polonaisej  f.  polonesă,  unu 
căntu ;  specia  de  haină. 

Polossci  ni.  ammesticu  de 
cupru  şi  de  cossitorii. 

Poltron,  m.  onne,  f.  fri- 
cosu,  mişel  u. 

Poltronnerie,  f.  niişeliă, 
lipsă  de  curagiu. 

Polyacoustique,  adj.  t. 
care  multiplică  sunetele. 

Polyadeiphie,  f.  bot.  dasse 
de  plante.  [plante. 

Polyandrie,    f.    classe     de 

Polyanthe,  adj.  bot.  care 
portă  multe  llorî. 

Polyanth^e,  f.  culessii  de 
buccăţi  literarie  pentru  u- 
sulu  auloriloru. 

Polycholie ,  f.  escessii  de 
bilă,  de  veninii. 

PolychrestCi  ar/;,  careser- 
vesce  ia  maî  multe  usurî. 

Polychromej  adj.  de  maî 
multe  culori. 

Poiycotyledone,  adj.  cu 
muKe  lobule,  vd.  lube. 

Polyedre,  ni.  geom.  polie- 
dru, solidei  cu  maî  multe 
fegie.  [de  poliedru. 

Polyedrique,  adj.  în  formă 

Polygale,  f.  polig.dă,  uă 
plantă.  Şi  poligale,  herbe 
de  lait. 

Polygame,  m.  .şi  f,  poli- 
gamii ,  căsătoritu  cu  maî 
multe  femee  de-uădată. 

Polygamiei  f   poligamia. 

Polyglotte,  ady.  scrissii  seii 
impressu  în  maî  multe  limbe. 


Polygone,  m.  geom.  poii- 
gonu.  Figură  cu  maî  multe 
ănghiurî  şi  maî  multe  laterî. 
Polygonal,  e,  adj.  cu  maî 
multe  ănghiurî. 

Polygraphe,  m.  autoru  care 
a  scrissii  assupra  maî  mul- 
tor îi  materie. 

Poiygraphie,  f.  partea  uneî 
bibliotece  care  conţine  pe 
polygraphes,  vd.  prcc. 

Poligynie,  f.  bot.  poliginiă, 
ordine  de  plante. 

Polyitiathei  ^n.  eruditu  care 
possede  cunnoscinţe  forte 
multe,  forte  variate. 

Polymathie,  f.  sciinţă  în- 
tinsă şi  variată. 

Polymathique,  adj.  poli- 
maticii,  vd.  p)-ec. 

Polinome,  m.  mat.  poli- 
nomii.  Cantitate  algebrică 
compusă  de  maî  mulţi  ter- 
mini. 

Polyodonte,  adj.  zool.  care 
are  numeroşî  dinţi. 

Polyoptre,  m.  şi  adj.  Se 
dice  de  uă  sticlă  care  mul- 
tiplică obiectele. 

Polype,  m.  polipu,  animale 
marinu,cu  maî  multe  piciore; 
med.  crescetură  cărnosă  pe 
membranele  viscose. 

Polypătaloi  adj.  bot.  cu 
multe  I  etale. 

Polypeux,  euse,  adj.  med. 
de  natura  polipuluî,  vd.  po- 
lype.  [multe  l'oişiore. 

Poiyphylle,  adj.  bot.  cu  maî 

Polypier,  m.  lăcuinţă  com- 
mune  a  polipiloru  agregatorl. 

Polypite,  in.  polipi  fo.ssilî. 

Polypode,a(^j.  cu  multe  labe. 

Polyptique,  adj.  \d.pouille. 

Polysarcicy  f.  med.  obesi- 


POM 


713 


PON 


tate,    îngrăşiare   a  corpului. 

Poiyscopei  adj.  şi  m.  vd. 
Polyoptre. 

Poiystile,  adj.  arcfiit.  po- 
listilu,  cu  multe  columne. 

Polysyllabej  adj.  gram. 
de  inaî  înalte  silabe. 

Polysynodiei  1'.  sistemă  de 
administraţiune  care  constă 
in  a  substiLui  fiă-care  mini- 
stru printrunu  consiliu.  — 
Cercată  în  Francia  după 
Lud.  XIV. 

Polytechnique,  adj.  poli- 
technicij,  care  îmbrag.iă  maî 
multe  arţi  seu  sciinţe.  Ecole 
— ,  scola  politechnică,  creată 
în  Francia  sub  conventiune 
în   1704. 

Polytheismcim.  politeismu, 
sistemă  de  religiune  care  ad- 
mite pluriilitatea  deiloru. 

Polyth^isiei  tn.  'poiiteistu. 
păr  enii  allu  politeismuluî. 

Polytrîc,m.  spe?iă  de  plantă. 

PolytypagCi  ;/*.  scolere  de 
maî  multe  figure  prin  acel- 
l'aşî  tiparu. 

PolytypeP|  v.  a.  a  forma  ti- 
parulu  unei  ligure,  c:'i  se  se 
scotă  appoî  maî  multe. 

Polytypeur,  m.  tipăritoru 
de  figure. 

Poininadei  1°.  pomadă,  un- 
ginfe ;  spegiă  de  întorsură  a 
calului  {inaneg.). 

Pominader,  v.  a.  a  unge  cu 
pomadă. 

Poitime,  1'.  mării,  (fructu); — 
de  terre,  cartofi, — epinease, 
\d.stramoniinn, — d'amou)\ 
—  doree,  s.  lycopersicum, 
speţiă  de  pantă. 

Pomina,  ee,  adj.  rătundu  că 
mărulu ;  (îg.  compleţii. 


f  rn.  cidru   de  mere. 

Pomineau,  in.  mică  bulă 
pusă  la  mânerul  ii  săbieî. 

Pommelei  ee,  adj.  însem- 
nata cu  pete  rătunde  cenaşie. 

se  Pommeler,  v.  r.  a  se  cop- 
peri  de  mici  norî  albi  şi  ce- 
I  nuşii  (despre  cerii). 
1  Pommeliere  y  f.  consum- 
ţiune,  ftise  plăraănariâ  (of- 
tică) la  unele  animali  do- 
mestice. 

Pommellei  f.  strecurătore 
la  diverse  tuburî  s.  ţeve. 

Pommery  v.  n.  a  lua  forma 
măruluî.  Se  dice  de  verdă, 
de  lăptuce. 

Pommeraiei  f.  iocii  plan- 
tată cu  merî. 

Pominetei  ee,  adj.  adornatu 
cu  piDtimette,  vd.  arm. 

Pommette,  f.  ornam.entu  în 
l'orma  unui  micii  mării ;  o.s- 
suluj  legieî,  obraduluî,  sub 
00 hi  li.  [rfsaceii. 

Poitimiep,  m.  mărîi,  arbure 

Pompe,  f.  pompă,  magnifi- 
cinţâ ;  tulumbă. 

Pomper,  v.  «.  a  attrage  cu 
pompa  aerulii,  seu  unii  li- 
cidii. 

Poiiipeuseinent,aJ  i'.pom- 
posu,  cu  pompă,   magnificii. 

Pompeux,  euse,  adj.  pom- 
posLi ,  magnifica :  nobile, 
înalţii. 

Pompier,  m.  pompieru. 


Pompon, 


ornamentii  de 


Cemeă  de  putină  valoi'e. 
Pomponner,  v.  a.  a  adorna 

cu  iioinpon.  [cident. 

Ponant,  m.  vd    ponent,  oc- 


Ponţage, 


politură    cu 


petra  ponce,  vd.  urm. 
Ponce,    f.    s.   piem'-pDHce, 


PON 


—  714 


PON 


purnice,  petră  vulcanică,  us- 
cată, porosă  şi  uşioriă. 

Ponce)  f.  micii  sacu  plinii 
cu  cărbuni  negri. 

Ponceaui  m.  macu  ro.şiu ; 
mică  punte;  adj.  roşiu  forte 
viuu. 

Poncer,  v.  a.  a  poli,  da  lus- 
tru cu  petra  /otice. 

Ponchei  m.  băutură  com- 
pusă de  apă,  sacharu,  le- 
înăiâ  şi  rachiu,  punş. 

Poncirei  m.  spegiă  de  mare 
lemăiă. 

PonciSj  m.  desemnă  calcatu 
cu  petra  ponce,  cu  cărbune. 

Ponctioni  f.  cJur.  puncţiu- 
ne,  mţepătură  într'uă  parte 
a  corpului,  că  se  esă  unu 
licidu  reversatu  accolo. 

Ponctualit^i    f.    esactitate. 

Ponctuation,  1".  puntaţiu- 
ne,  punerea  seiimeloru  cu- 
wnibilî,  precum  puntu,  vir- 
gulă, etc. 

Ponctuel,  elle,  adj.  pun- 
tuale,  esactLi,  i-egulatii. 

Ponctuellementia^Zv.  pun- 
tuale,  cu    esactitate,  tocmai. 

Ponctuer,  v.  a.  a  punta, 
jiune  puntele  cuvenibilî,  pre- 
cum virgulă  etc. 

Pondag ,  m.  inclinaţiunea 
stratului  de  cărbuni. 

Pondagej  )n.  dreptu  ce  se 
percepe  in  Anglia  dela  mer- 
lui-î',  şi  care  este  regulata 
după  pondu  s.  greutate. 

Ponderabie,  adj.  pondera- 
bile ;  susceptibile  de  a  (î  pon- 
deraţii, căntărilu. 

Ponderatioiii  I.  pondera- 
ţiune,  ecilibru  mutuale  intre 
ponderi  şi  puteri,    [ecilibra. 

Ponderer,  v.  a.  a  pondera. 


Pondeuse,  f.  passere  femi- 
nină care  produce  oue. 

Pondre,  v.  a.  a  face  oue,  a 
oua.  Scoţia. 

Poneyi    /».    micu    culu    de 

Ponenty  m.  s.  ponant,  vd. 
occident. 

Pongo,  mare  maimuţă. 

Pontf  m.  punte,  podîi  peste 
ape.  Pont-levis,  mică  punte 
care  se  redică  şi  se  lassă. 

Pont-neuf|  >/<.  căntCi  popu- 
rare. 

Ponts-et-chausseeSy  m. 
pi.  corpii  de  ingineri  însăr- 
cinaţi speciale  şi  esclusivii 
cu  confecţiunea  şi  întreţine- 
rea căi  lorii,  punţiloru,  cana- 
lilorii,  etc. 

Ponte)  f.  iaceie  de  oue,  ouare. 

Ponie,  tn.  punta torii,  jucăto- 
rulii  relativii  cu  banquerulii 
în  unele  jocuri  de  întimplare 
(de  norocii). 

Pont6,fJ6',  adj.  ,aar.  cu  punte, 
cu  podii  (despre  navîf). 

PonteP)  V.  n.  a  punta,  juca 
in  cărţi  etc.  contra  banqueru. 

Pontet)  m.  partea  .şeleî  care 
este  în  lormă  de  arcată. 

Pontife,)/*. pontifice.  Personă 
care  are  juridicţiune  şi  au- 
toritate în  lucruri  de  reli- 
giune.  Le  soaverain — ,  papa. 

Pontifical)  ale,  adj.  pontifi- 
cale. S\ist.  m.  carte  de  ru- 
găciunile şi  cerimoniele  e- 
piscopalî. 

Pontif  icalement,ach'.pon- 
titificale,  că  pontifice. 

Pontificat)  rn.  pontificatu,. 
demnitate  de  mare  pontifice. 
Aslădî  demnitatea  papei. 

PontiJ)  m.  vergea  de  ferrii 
pentru  fabrica  sticlei. 


POR 


-  745  - 


POR 


Pontoiii  in.  punte  plutitoriă, 
barcă    lată  cu  unu    catartu. 

Pontonagef  m.  dreptu  pen- 
tru trecerea  unei  punţi. 

Pontonier,>H.  perceptorii  de 
plăţile  pentru  trecerea  pe 
punte;  artileristu  construc- 
torii de  punţi  miiitai-I. 

Pontuseauy  m.  liniă  de  me- 
talii  c;'t  se  facă  chârtiă  liniată 
(Ja  fabrica  de  chărtiă). 

PopCi  m.  popă. 

Popeiine,  f.  materia  de  lănă 
şi   mătasse. 

Popiîtej  ee,  s.  /joplitaire,  adj. 
dela  glesne. 

Populace,  f.  poporulii  de 
jecsii. 

Populacier,  iere,  adj.  pro- 
priu poporuluT  de  jeosu. 

Populaire,  adj.  popurare, 
care  ţine  de  poporu,  iubiţii 
de  poporii. 

Populairement}  adv.  in 
rnodil  popurare. 

Populariser,v.  a.  a  face  po- 
purare. Se  —  ,  a  deveni  po- 
purare, a  ş\  attrage  favorea, 
affecţiunea,  poporuiuî. 

Popula  ritei  f.  popuraritate, 
caracterulii  omuluî popurare, 
purtare  propria  a  attrage  fa- 
vorea poporului. 

Population,  f.  popuraţiune, 
lăcuitorT. 

Populeuni}  ni.  pomadă  cal- 
mante făcută  cu  germini  de 
plopii  .şi  plante  narcotice. 

PopuleuXy  eiise,  adj.  popu- 
rosii. 

Populo,»),  micii  copilii,  fam. 

Porac6|  ee,  adj.  med.  de  cu- 
lore  verde  (despre  umori). 

Porc,  //*.  porcii,  rimă torti. 

Porc>6pic,/'/K  patrupedii  ro- 


detoriii  allCi  cuî  corpâ    este 
armalu  cu  ghimpi. 

Porc-mariiii  m.  vd.  mar- 
suuin,  dauphin. 

Porcelaine,    f.    porcelană. 

Porcelet,  m.  vd.  Cloporte  şi 
Jusquiame. 

Porchfjisony  t.  starea  mis- 
treţului în  annutimpulii  cănd 
este  forte  grassii. 

Porchey  rn.  locii  copperiiula 
intrarea  unui  templu  seu 
pal  aţii.  [torii  de  porci. 

Porcher,   tn.  ere,    f.    pedi- 

Porcherîe,f  staulCi  de  porci. 

Porcinei  adj.  de  porci. 

Pore,  m.  porii.  fcu  pori. 
i  PoreuXy  euse,  adj.  porosCi, 
j  Porion,  rn.  lucrătorii  supe- 
!        riorii  in  minele  I  elg. 

Porosite,  f.  porositate,  pori. 

Porphyre,  m.  porlli-ă,  (letră 
roşia    inchisă  cu  pete    albe. 

Porphyrisation,  f.  puhe 
risaţiune,  frecare    pe    tablă, 

Porphyriser,  v  a.  a  pulve- 
risa, freca  pe  tablă  (de  porfir). 

Porracâe,  vd.  porace. 

Porreau,  vd.   poire  u. 

Porrectîon,f.cerimoniă  ca- 
tolică pentru  a  conferi  or- 
dinile  minori.  [repausii. 

Port,  m.  porţii;  fiij.  locii  de 

Portjportij,  mersulCi  unei  per- 
sone ;  plată  de  transpoitu, 
(porto). 

Port-d'armes,  )n.  drepţii 
de  a  purta  arme.        [purta. 

Portable,  adj.  care  se  pote 

Porta  ge,  m.  transportii. 

Portaîl,>n.p6rtă-mare,fapiată 
principale  a  unei  biserice. 

Porta  nt,e,arfy.  hien — ,mal--, 
sănătoşii,  nesănetosti;  â  bout 
— ,  forte  de  apprope. 


POR 


716  -- 


POR 


•l^ortatîf ,  iue,  adj.  purtativu, 

care  se  pote  purta  facile. 
Porte,  f.  portă.  Veine — ,  vînă 

considerabile  a  ficatului. 
Porte-aiguiilei  f.  instr.care 

servesce  chirurgilorii  se  ţină 

maî  bine  acele. 
Porte-allumetteSy  m.  cu- 

thiă  de  chibrituri. 
Porte-arquebuse,  m.  of- 

ficiariu  care  ducea  puşca  re- 

geluif.  PI.  nevar. 
■Porte-assiette|f.  tavă  per- 

tru  talere. 
Porte-baquette,f.inelu  în 

care  stă  vergeaa  pusceî. 
Porte-balle,  m.  lolba.şiu. 
Porte-bougieyf.c/iir.speşiă 

de  tubu,  vd.   canide. 
Porte-barreSy  m.  ochiuri 

de    frînghiă    în    inelul u    că- 

pesiruluî. 
Porte-broche,  */i.  mănerîi 

mobile  car-^  priimesce  difle- 

rite  unelte. 
■Porte-carabine,    m.    vd. 

Pot'te-mousqueton. 
Porte-chapey  m.  cellu    ce 

portă    dt-    ordinarii!    manta, 

ve.stimîntulu    de    prelaţii,  în 

biserică.  PI.  nevar. 
Porte-chouXfm.  mied  calu 

de  grădinăriţi. 
Porte-cigarre,  m.  portu- 

gigarâ,  ţigaretă.  [chetier. 
Porte-clefs,  ui.  vd.  Gui- 
Porie-coMetyin.buccată  de 

cartonu  care  servesce  se  a- 

nine  la  gitu  colietuliă  (iaca) 

popilorii  catolici,  [creionu. 
Porte-crayon,  in.  portii- 
Porte-croiX|  m.    cellîi   ce 

portă  ci-ucea    înaintea  unuî 

cardinale,  la  processiunî. 
Porte-orosse,  m.  cellii  ce 


I  ortă  bastonulîi  pastorale  ila 
crosse)  înaintea  episcopului. 

Porte-DieU|  m.  preotu  care 
duce  bolnaviloru    viaticulâ. 

Porte-drapeau,  m.  purtă- 
torulu  drapelului  la  pedestri. 
PI.  nev.  [prec. 

Pporte-enseigney  m.  vd. 

Popte-âp^ei  rn.  curea  de 
care  se  portă  sabia. 

Porte-etendard,  m.  pur- 
tătoru  de  stindardii  la  călă- 
rime.  PI.  nevar. 

Porte-etrierSy  m.  curea 
care  servesce  a  redica  scă- 
rile şeleî.  Şi  trousse-elriers. 

Porte-etrivieres,  m.  pi. 
alcale  dela  şea.  — 

PortefaiXy  m.  purtătorii  de 
sarcine,  hamalu,  crocheteur. 

Porte-fePf  m.  cuthiă  dela 
şea  pentru  potcove  preparate. 

Portef  euillei  m.  portufoliu. 

Portre-hachey  m.  cuthia 
toporului  la  săpători  militari 
{chez  Ies  sapeurs). 

Porte-lanterne,  f.  insectă 
lumiuosă  de  America. 

Porte-!ettre,  m.  porttifoliii 
pentru  scrissorî. 

Porte-malheuri  m.  per- 
sană, lucru,  cai-e  adduce  ne- 
fericire (piadă  rea). 

Porte-manteauy  m.  offi- 
ciariii  care  purta  manta  re- 
geluî  şeii  a  pi-incipilorii. 

Porte-monnaie,  m.  portii- 
mounetu. 

Porte-montre,  rn.  perniţă 
de  orologiii.  PI.  nevar. 

Porte-montreSy  rn.  cu- 
thiă cu  gemuri  unde  orolo- 
giariî  espunti  eftecte  de  ale 
lorii.  [susţinii  dăbalele. 

Porte-morS|  m.  curele  cari 


POR 


717 


POS 


Porte-mouchettes,«>i.  tă- 

viţă  pentru  niucărî. 
Porte-mousqueton,   m. 

acu  Ja  şea  deunde  se  anină 
carabina. 

Porte-page|)n.  irapr.chdv- 
tiă  strînsă  în  ma?  muile  du- 
ple,  pe  care  se  asşedă  uă  pa- 
gină de  composiţiune,  după 
C(''  a  f  )stu  legată. 

Porte-pierre,  t.  chir.  in- 
strumentu  destinaţii  a  ţine 
nitralulîi  de  argintu,  tocu 
pentru  petra  iadului. 

Porte-plume,  m.  tocii  de 
condee. 

Porfe-respect,  m.  armă 
definsivă  care  im})une.Seninu 
esternil  de  demnitate. 

Porte-tapisserie,  f.  uşiă 
in  perele  tapetată  cum  este 
pereteJe. 

Porte-trait,  m.  curea  care 
susţine  trăgătorile  dela  ha- 
muri. 

Porte-vent}  m.  mus.  tubîi 
dela   organatu. 

Porte-verge,  ra.  una  din 
persanele  inferiori  biseri- 
cesci. 

Porte- vis,  m.  metal  u  d'as- 
supra  şiurupuluT  dela  coco- 
şiulîi  pusceî.  Si  contre-pla- 
tine. 

Popte-voiXy  m.  instrumenta 
care  duce  vocea  departe. 

Porteur,  //(.  ease,  f.  pur- 
tătorii de  sarcine,  adduce- 
torii  de  scrissoi-î ;  calulu  su- 
rugiului. 

Portier,  m.  iere,  f.  portariu. 

Portiere|f.  portiţă  dela  trăs- 
sură  ;  pei'dea  înaintea  uşeT, 
portăressâ  la  monasteriu. 

Portiere,  f.  vtiche,  brebis—, 


vacă,  ouie,  în  etate  de  a  purta^ 
de  a  ave  puî. 

Portioni  f.  porţiune,  parte 
dintrunii  totu.  [ţiune. 

Portioncule,  f.  mică    por- 

PortiquCf  ni.  porticii,  ga- 
leria. 

PortOy  m.  s.  oporto,  porto,, 
vinu  de  Oporto  în  Portug. 

Por  tor,  m.  marmure  negră 
cu  vine  imităndii  aurulu. 

Portraire,  v.  a.  a  face  por- 
tretul u,  vech. 

Porfrait,  rn.  imagine,  por- 
tretîi,  descripţiunea  unei  per- 
sane. 

Portraitiste  ,  m.  pictoru 
de  portrete.  [vech. 

Portraiture,t\  \d.Portrait, 

Portugaise,  f.  monnetăde 
auru  portugesă  val.  45  fr. 
27  cent. 

Portulac^y  L%,  adj  carese- 
nienă  cu  pourpier. 

Portulany  rn.  mur.  carte- 
care  conţinea  descripţiunea 
porturiloru,  costeloru  mă- 
rii etc. 

PortumnCi  m.  nuf.  crusta- 
ceu  decapodu. 

Posagei  rn.  munca  şi  spe- 
sele necessarie  pentru  a  asşe- 
dă unele  lucruri. 

Pose,  f.  punerea  petreloru  la 
uă  construcţiune ;  asşedare, 
altitudine  (posă) :  sentinele 
asşedate  în  facţiune. 

Posei  ee,  adj.  pusu,  asşe- 
datiă,  determinaţii,  admissu; 
ImiscitCi,  seriosu  (despre  6- 
menî). 

Posementi  adv.  încetîj,  fără 
precipitaţiune,  muderement.. 

Pos*îr,  V.  a.  a  pune,  asşeda; 
V.  n.  a  fi  pusu,  şede  în  po- 


POS 


—  718 


PO.^ 


siţiune  (posa).  Comp.mefire, 
placer. 

Poseur,  m.  cellu  ce  asşedă. 

Positiff  ii'e,  adj.  positivii, 
ceriu,  constante,  siguru,  cer- 
tai ti. 

Positif,  m.  gram.    positivu. 

Posiiif,  m.  mus.  micu  or- 
gan atu. 

Position,  f.  posiţiune,  situa- 
ţiune,  circunstanţe  în  cari 
se  gessesce  cine-va. 

Positivement,  adv.  posi- 
tivu, certu,  de  siguru. 

Pospolite,  f.  nobiliii  Polo- 
niei adunaţi  în  corpu  de  ar- 
mată. 

Poss6de,ee,ad/.  possessu  de 
denionu,  turmintatu. 

Posseder,  v.  a.  a  possede, 
ave  in  stăpînire.  Se — ,  a  se 
predomni,  stăpîni. 

Possesseur,>/j.possessoru. 

Possessif,  adj.  m.  posses- 
sivu,  care  esprinie  posses- 
siune. 

Possession,  t.  possessiune, 
avere,  stăpînire.  LapL  pos- 
sessiunî,  colonie. 

Possessoire,  m.  jur.  pos- 
sessiunea  unui  iînmobile  ; 
possessiunea  unuî  beneficiu. 
Action — ,  acţiune  pentru  a 
fi  meuţinutu  seu  reintegrată 
în  possessiune. 

Posset,  m.  beutură  englesă. 
Lait  bouilli  mele  de  biere. 
Possibilite,  f.  putinţă,  cali- 
tatea lucrului  possibile. 
Possibiei  ady.possibile,  care 
e  cu  putinţă.  j  poştă. 

Postaly    e,  adj.  poştale,    de 

Postcommunion,  f.  ora- 
ţiune  ce  dice  preotulu  după 
conimuniune  seu  grijania. 


PostdatCi  f.  dată  falsă  pos- 
teriore  celleî  adeverate,  p.  u. 

Postdater,  v.  a.  a  data  dela 
unii  timpu  jiosterioru  dileî 
în  care  s'a  făcuţii  epistola. 

Poştei  f.  poştă. 

Poşte,  7n.  postii,  funcţiune, 
locLi  unde  se  asşedă  armate. 

Poster,  V.  a.  a  pune,  asşedă, 
într'unfl  postii,  într'unii  locii. 
Se — ,  a  se  asşedă  ca  se  ob- 
serve. Comp.  aposter. 

Posterieur,  e,  adj.  poste- 
riorii, care  urmedă.vine,după 
altulii. 

Poster ieurement ,  adv. 
posteriorii,  în  urmă,  peurmă. 

ă  Posteriori,  adv.  a  pos- 
teriori, din  celle  ce  urmedă. 

Posteriorite,  f.  timpii  care 
urmedă  după  altulii. 

Posterite  ,  f  posteritate, 
descindinţiT  din  aceaaşî  ori- 
gine, successorî,  urmaşi. 

Postes,  f.  pi.  ornaminte  de 
architectură. 

Postface,  f.  prefafiă  la  fi- 
nele unei  cărţi. 

Posthume,  adj.  şi  s.  pos- 
tumii, născuţii  după  mortea 
tatălui  şeii.  Oiînra-je — ,  o- 
peră  postumă,  publicată  după 
mortea  autorului. 

Postiche,  adj.  făcuţii  şi  a- 
daussii  îndată,  pusii  în  loculii 
altuî ;  posticiii,  falşii,  arti- 
ficiale, [rugiii. 

Postillon,  7».  postaşiii,    su- 

Postscenium,  m.  postsce- 
niii,  parte  a  teatrului  anticii 
situată  după  scenă. 

Post-scriptum,  m.  post- 
scriptii,  ceaa  ce  se  scrie 
după  semnătură. 

Postulantj  e,  m.  f.  procu- 


POT 


—  719 


POU 


rorîi  postulante :  cellu  ce 
sollicifă  unu  locu.  cere  cu 
stăruinţă. 

Postulaţi  m.  postulatu,  ceaa 
ce  se  cere  ca  recunoscuţii 
(într'uă  discussiune). 

Postulation,  f.  postulaţiu- 
ne,  funcţiunea  unuî  procu- 
roru  postulante  ;  cerere. 

Postuler,  V.  a.  a  postula, 
cere  cu  insistinţă,  cu  stă- 
ruinţă. 

Posture,  f.  situaţiunea,  po- 
siţiunea,  corpului,  attitudine. 

Pot,  */(.  61a,  marmită  ;  cască. 

Pot-au-feu,  m.  carne  şi 
fertură  in  olă,  în    marmită. 

Pot-de-vin,  m.  de  beutii, 
alilămaşu.    PI.   pots-de-vin. 

Potpourrii  m.  ammesticîi 
de  diverse  feluri  de  carne 
şi  de  legumi ;  potpurri. 

Potable,  adj.  de  beutu,  care 
se  pote  be  fără  repumnanţă. 
Or — ,  aurii  licidatii. 

Potage,  m.  supă  cu  pane  etc. 

Potager,  m.  grădină  de  le- 
gumi etc. 

Potager,  e/v-,  adj.  unde  se 
cultivă  legumi. 

Potamot,m.spe?iă  de  plantă. 

Potasse,  t.  potassă,  ossidii 
de  potassium.  Alkali  torte 
causticii,  luatu  maî  alessîi 
din  cenuşea  vegetaliîoru. 

Potasse,  ee,  adj.  uşioriu 
combinată  cu  potassă. 

Potassium,  m.  chem.  po- 
tassiu,  corpu  simplu  meta- 
licii, de  culore  argint.,  basea 
potasseî.    [gross  şeii  înfiată. 

Pote,  adj.  f.  main — ,  mană 
grossă  şeii  înfiată. 

Poteau,  m.  păru  ;  —  guide, 
care  indică  drumulîi. 


Potee,  f.  cătii  conţine  uă 
olă;  grămadă,  cossitor  calcin. 

Pot6,  ee,  adj.  grassu  şi  plinii. 

Potelet,  m.  micu  parii. 

Potelot  ,  m  .  mineră  de 
plurabu. 

Potence,  f.  spîndurătore ; 
uniune  de  trei  grinde  cari 
făcu  ănghiii  spre  a  ţine 
ceva. 

Potentat,  m.  potentaţii,  su- 
veranii unuî  Stătu  mare. 

Potentiel,  elle.  adj.  med. 
putinţiule.  Se  dice  de  reme- 
diulu  care  lucredă  prin  uă 
virtute  caustică  {  virtuale, 
care  essiste  în  putere,  opp. 
care  es.siste  în  realitate. 

Poterie,  f.  vasse  de  pămîntii 
seîi  de  cossitoru. 

Poterne,  f.  portă  secretă  la 
l'ortificaţiunT. 

Potestatif,  ve,  adj.  care 
depinde  de  părţile  contrac- 
tanţi. 

Potier,  m.  olariîi. 

Potin,  m.  cupru  galbinu. 

Potion,  f.  poţiune,  raedica- 
mentii  licidii. 

Potiron,  m.  dovlecii    mare. 

Potose,  m.  avuţie  abundanţi. 
—  Dela  Potose,  fluviu  ame- 
ricanii, care  duce  aurii. 

Pot-poupri,  //(.  vd.  pot- 
pourri. 

Potron-jaquet,  s.  potron- 
minet,  m.  reversatulii  dori- 
lorii,  pop. 

Pou,  m.  peduchiu.  Pi.  poux. 

Pou-de-soie,  m.  s.  uă  ma- 
teria de  mătasse. 

Pouacre,  adj.  şis.  murda- 
riîi,  vd.  salope,  vilain. 

Pouah  !  interj,  care  esprime 
desffustii. 


POU 


—  720 


POU 


PoucCy  ?•?.  degitulu  mare. 
Poucettes,  f.  pi.    fringhiă, 

instrum.,  pentru  legatu   de- 
bitele unoru  arrestaţî,  să  nu 

iugă._ 
Poucier,  m.  chir.  degitariu. 
Pouding ,    m.    pudingă.    Si 

plum-piidding. 
Poudinguci  m.  concreţiune 

de  petricele  unite  printr'unu 

cimentu  forte  duru. 
Poadrei  f.  pulbere,  prafu  ; — 

â  canon,  erbă  de  puşcă. 
Poudrer,  v.  a.  a  copperi  u- 

şioriu,  stropi,  cu  pulbere. 
Poudrette,    f.    materia    de 

ingrăşiatu  păraîn tulii  uscată 

şi  in  pulbere. 
PoudreuXi  ense,  adj.  pul- 

berosti,  copperitu  de   prafu. 
Poudrier,  ni.  fabricante  de 

pulbere  de  puşcă.    Pag.  xcs. 
Poudriere,  f  fabrică,  ma- 

gasiiju,  de  pulbere  de  puşcă; 

cuthiă  pentru  pulb.  de  puşcă. 
Pouf !    interj,    buf !    Faire 

un  iiouf,  a  despăre  fără  se 

fiă  plătitu  ce  era  detoriîi. 
Poufy  m.  spegiă  de  gătelă  de 

capu  pentru  femee. 
Pouff    adj.    Se    dice    de    uă 

marmure  care  se  reduce  in 

pulbere. 
Pouffer,  V.  n. — de  rire,   a 

rîde  nevoluntariu,    bufni  de 

rîsii. 
Pouilie,   m.  vd.  Pou'dles. 
Pouille,  m.  catalogu  de  be- 

neficiele  unei  diocese,  vech. 
Pouiller,  v.  a,  a  dojeni    cu 

injurie  locări). 
Pouiller  ie,  f.  mare  necură- 
ţenia. 
Pouilies,  f.  pi.  iinputaţiunî 

(dojană)injuri6.se,grossolane. 


Pouilleux,  euse,  adj.  care 
are  peduchî.  \_pouillier, 

Pouiilis,  m.  reu    ospelii.    Şi 

PoulailIePi  m.  şedinţă  de- 
găme  (coteţu).  [de  trei  anni. 

Poulain,  m.  caiu  maî  micu 

Poulainei  f.  mar.  f.  buc- 
cată  de  lemnii  dela  prora 
naviii. 

Poulan,  m.  ceaa  ce  pune 
maî  mulţii  la  jocîi  acella 
care  dă  cărţile.       [grăşiată. 

Poularde,    june   găină    în- 

Poule,  f.  găină  ;  missă  a  flă- 
cărui jucătorii  (la  cărţi). 

Pouleti  m.  puiu  de  găină. 

Poulette,  f.  puică. 

Poulevriiii  m.  pulbere  de 
puşcă  fină. 

Pouliche,  f.  junică,  maî 
jeosu  de  trei  annî. 

Poulie,  f.  scripete.  [scripeţi. 

Poulieur,    m.    făcătoru   de 

Pouliner,  v.  n.  a  nasce 
(despre  j unice). 

Pouliniere,  f.  jument  — , 
junică  destinată  a  nasce. 

Poulioty  m.  micu  scripete. 

Pouliotf  m.  speţiă  de  mentă 
piperită,  de   ismă. 

Poulpe,  f  spefiă  de  moluscă. 

PoulS|  rii.  pulsu,  mişcare  a 
sângelui  arteriale,  cercetată 
la  artera  măneî. 

Pouitre,  m.  vd.  poulre. 

Pounton,   m.  plămănii. 

Poumele,!. varietate  de  ordii. 

Poupard,  m.  păpuşă  raaVe; 
copilu  grossu — ;  unu  pesce. 

Poupef  f  pupe.  Partea  pos- 
teriore  a  naviT,  opp.  l'avant^ 
la  proue,  prora. 

Poupee,  f.  păpuşă. 

Poupelini  m.  spegiă  de  pră- 
jitură. 


POU 


721 


POU 


Poupeton  ,  m.  spefiă  de 
mâncare  de  carne  tocată. 

Poupoiiy  iii.  utiae,  f.  june 
cojiilu  grassu  la  fagia. 

Pour,  jjreji.  pentru.  Le — et 
le  co»tre,  afflrraativuJu  şi 
negalivulu.  Puiir  lors,  at- 
tnnci. 

Pourboire,  m.  de  beutu, 
mica  iihei-alitate  în  semnu 
de  satisfacţiune  (bacşiş). 

Pourceauy  m.  purcelii. 

Pourchasser,  v.  a.  a  căuta, 
urmări,  cu  stăruinţă. 

Pourfendeur  ,  in.  —  de 
geanis,  lăudărosu,  {al=u  vi- 
tedii. 

Pourf  endre,  \ .  a.  a  dispica 
unu  (iiiiu  de  sus  pane  Jeosii. 

Pourparier,  m.  vd.  Cun- 
fereuce.. 

Pourpier,  */(.  uă  plantă  le- 
uum. — de  »i(^r,unu  arburelîi. 

Pourpointy  in.    vechia    îm- 
brăccăminle,  care   accoperia 
dela  gătîi  pane  Ia  cinsură. 
Le  inoule  dn—,  corpuliî. 

Pourpre,  f.  i)urpure ;  ,s.  ni. 
roşiu  închişii ;  fig.  demni- 
tate regale, —  rnmain,  car- 
dinalatu. 

Pourprey  m.  med.  grave  e- 

santema    caracterisată    prin 

mice  pete  puipurate  roşie. 

Pourprei    ee,    adj.    purpu- 

i-atu,  (Vumosu  roşiu  închisu. 

Pourpris,  vd.    e)i<lc<<,    en- 

ceinte. 
Pourquoi,  cunj.   pentru  ce, 

de  ce.   C'est—,  de  aceaa. 
Pourriy  e.  adj.  putreditu. 
Pourrir,   v    a.  s.  pinlriv,  a 
putredi,  «liică,    v.    n.    a    .se 
strica! 
Pourrissagei  m.  nmiatulu 


peticeloru  în    apă,  că  .«e  fa- 
cilitede  ti-i1uraţiunea  loru  (la 
fabr.  de  chărtiă). 
Pourrissoir,  fH.locuunde 
se  lassâ  peticele  se    fermin- 
tede  (pentru  chârliă). 
Pourrii&«ref   1'.  putreditură. 
Poursuite,  f.  urmărire,  per- 
secuţiune.  La    /)/.    procedu- 
rele  unui  processu. 
Poursuivant,    m    cellu  ce 
urmăresce  c.i  -  e  căştige  ceva. 
Poursuivrej  v.  a.  a  alerga 
după,  ca  se    ajjungă,  a    ur- 
mări ;    persecuta.  !^e — ,  a  se 
urma  ,  se  continui. 
Pourtanty    vd.    cependavi 

netoiniuins,  toiitcfois. 
Pourtour,    in.    circuitu    de 

diverse  obiecte,  ediliciu. 
Pourvoiy  ni.  iecur>ii  la  unii 

tribunale  superiorii. 
PourvoiPj  V.  a.    a    procura 
necessariulu,  i)remuni  ;  dota, 
adoina.  Se — ,    a    se   îngriji, 
se  premuni,  .se  f'onrnir. 
Pourvoirîe,  f.  iecu  de  con- 
servată    provisiunî    alimin- 
tarî. 
Pourvoyeur,    m.    mise,    i'. 
însărcinata  se  procure  pro- 
visiunî alimintarî,  carreetc. 
Pourvu  que,  loc.  conj.nu- 

maî  se. 
Poussa,)/i.unii  jocu  de  copiT. 
Pousse,  r.    bobocu.    fructe ; 
mică  i-anmie    ce  cresce  ăn- 
teiu  primăvera,  jets. 
Pouss6,  r.  .  Ilecţiune    (bolă) 
plămănare  a  cailoru.  Cheval 
—  de  iJO((rri/»>v',  calu  cai'e 
a  niăncatîi  pre  multu. 
Pousseei  f.  impuisiune.  îm- 
pinsui-ă.  Belle  — ,  întreprin- 
dere net'iM-ice.    DotDter  la — 
40 


PRA 


—  7^22 


PRE 


â  qn.  a  turminta,  urmări,  pe 
cine- va. 

Pousser,  v.  a.  a  face  im- 
pulsiane,  impinge;  prelungi. 
—  ă  bont.  a  supera. 

Poussette^  f.  s.  poassete, 
jocii  de  copiî. 

Poussier,  m.  pulbere  de 
cărbune. 

Poussiere,f.  pulbere,  prafu. 

Poussîereux,  euse,  adj. 
pliuu  de  pulbere. 

Poussif  j  ive,  adj.  (gros. 
homitie — ),  omii  grossii,  care 
respiră  greu,  pop. 

Poussin,/».  puiu  nouu  năs- 
cută. 

Poussinîere,  f.  colivia  pen- 
tru puî. 

Poussoiri  m.  cilindru  ter- 
minatu  de  unu  nasturii,  care 
se  împinge,  că  se  facă  se 
bată  orologiulu  de  repeti- 
ţiune. 

Poutre ,  f.  bârnă,  grindă 
mare  ;  —  seîi  pouttre,  juni- 
că  peste  trei  annî. 

Poutrelle,  f.  mică  grindă. 

Pouvoir,  V.  n.  a  pute,  ave 
facultatea,  (1  în  stare  se. 

Pouvoir,  m.  putere,  facul- 
tate de  a  face,  autoritate. 

Pouzzolane,  f.  nisipu  vul- 
canica roşiaticii,  dela  Puz- 
zol.  Şi  poHsaolane,  pozzo- 
lane. 

PragmatiquC}  adj.  prag- 
matica. Sanction—,  regu- 
lamentu  ecclesiastlcii. 

Prairialy  m.  a  9-a  lună  a 
calend.  republic,  dela  20 
maiu. 

Prairie,  f.  pratu,  livede. 

Praline ,  f.  pralină,  mig- 
dală prăjită  în  sacharîi. 


Praliner,  v.  a.  a  prăji  în  sa- 
charu.  [punte. 

Prame,  t.  nave  cu  uă  siugură 

Prase,  f.spegiă  de  smarandu. 

Praticablei  adj.  practica- 
bile, care  se  pote  practica  ; 
pe  unde  cine-va  trece. 

Praiicien,  m.  practicante, 
rellu  ce  are  esperiinţa,  .prac- 
tica, arţiî  selle. 

Pr  3tique|  f.  pi-asse.  practică, 
appiicaţiunea  regulelorii  şi 
principielorii ;  essecuţiune ; 
datină.  La  pi.  practice ;  în- 
ţelegeri seci-ete. 

Praiiqucj  ad/.p'-acticu,  care 
tinde  la  acţiune,  care  ese- 
cută.  [ticu,  în  practică. 

Pratiquementi  ar/t;.  prac- 

Pratiquer,  v.  a.  a  practica, 
pun:-  iu  acţiune,  essecuta,  în- 
deplini. Se — ,  a  se  practica, 
se  face  addese,  fi  în  obiceiu. 

Pre,  particulă  care  se  unesce 
la  vorbe,  că  se  esprime  an- 
teriorulu  seu  superiorulâ. 

Preadamites,  m.  pi.  prea- 
ilamiţî.  Sectatorî  cari  pre- 
tindea că  înainte  de  Adam 
a  essistatu  alţi  omeni. 

Prâalable,  adj.  prealabile, 
care  trebue  se  liă  dissu  seil 
făcută  inaiftte  de  a  trece  niaî 
departe.  Au  — ,  înainte  de 
tote,  an  par  avânt. 

Prcalablementiac^v.  prea- 
labile, an  prealable,  vd.  prec. 

Preambule,  m.  preambulu, 
începutu,  spegiă  de  essordiu. 

Prâau,  curte  de  închisore, 
de  monasteriu,  vd.  şi  pre. 

Prebende,  f.  prebindă,  ve- 
nitulu  unui  canonicu,  bene- 
ficiulu  unui  călugăru  ;  cauo- 
nicatu. 


p\\]-: 


PliE 


Prebendci  ee,  adj.  care  se 
buccură    de    prebindă,     vd. 
prec. 
Prebendier,  m.    ecclesias- 

ticd  infei  iorii  canonicului. 
PrecairefUdj. precaviu,  care 
se  esercită  nesigurii  şi  prin 
toleranţa  :    cu    depindinţă,  a 
CUI  duraia  este  necctă. 
Pr^cairement,    udo.  pre- 

Ciiriu. 
Precauiîon,  f.  precauţiune, 
circunspecţiune,    pedă,  ceaa 
ce  se  face  din  prevedei'e. 
Precautionne,*^^,  adj.  pre- 
cauţii, preîngrijitu,  prudinte. 
PrăcauiiannePjV.  a.  apre- 
îngriji,  a  lua  dinainte  mesu- 
rele  necessarie  contra.  Se — , 
a  se   pre'uuni,    lua    precau- 
ţiunî,  se  pune  în  perlă. 
Prâcâdemment,  adv.  pre- 
cedin'e,    iiiaî    nainle,  aa^.a- 
ravcDit,  ci-dcvant. 
Precedenţi    c,  adj.  prece- 
dinte  ;  m.  faptu  anterioru  ce 
se  propune  ca  autoritate. 
Precâder,  v.  n.  a   precede, 
merge  Înaintea,  fi  inunediatu 
înaintea,  fi  niaî  dinainte. 
Preceintey  f.  margine  care 

rormeijă  <  insura  naviî. 
Prâcenteur^in.  s.  pvechan- 
Ire,  mare  căntatoru.  Demni- 
tate în  unele  catedralT. 
Precepte,  m.  preceptii,  re- 
gulă, lecţiune,  commandă. 
Precepteur^m.  preceptorii, 

înveţătoru. 
Preceptor alje,(lrf/.  propi-iu 
preceptoruluT,   înveţătoruluî. 
Pr^ceptoraty  ia.  precepto- 
vatCi,  starea,  luncţiimea,  pre- 
ceptorului, înveţătoruluî. 
Precession,  1". —  des  equi- 


nuxe^,  precessiunea  ecinop- 
ţiloru,    mişcarea    retrogradă 
a  puntelorii  ecinopţialî  catre 
appusu. 
Prechantrejvd./j/'ecen^eu/-. 
Preche,  f.  predicaţiune,  pre- 
dică, oraţiune  a  ministriloru 
religiunii  protestante  ;  Inculii 
unle  este  ţinută. 
Precher,  v.  a.  a  predica,  in- 
strui prin  predice  ;  a  lăuda- 
Preclieur,  m.    jiredicatoru; 
frerrs — s,  titlu  ce  şî  lua  Do- 
minicanii. Vd.  [jredicateur, 
Precheuse,    r.    femeă  care 

certă,  dojenesce. 
Precîeiise,f.i)reţi6să. Femeă 
allectată  în  geslurile,  în  vor- 
bele selle. 
Pr^cieusement,   adv.   cu 

mare  grije. 
Pr6cieux,e«;ie,ac/j.preţiosu, 

scumpu  ;  [ig.  affectatu. 
Preciosiie,    f.    pretinsiune 
risibile.  [pastiă. 

Precâpice|//i  precipiţiii,  prâ- 
Precipitaniment,acZi\  pre- 
cipitată, cu  g'-abă. 
Precipiiant,  m.  chem.  ceaa 

ce  operă  precipitaţiunea. 
Precipitationi  f.  precipita- 
ţiune,  estreraă  iuţelă,  prăpăs- 
tuire ;    cheta,    acţiune    i)rin 
care  părţile  gi-6sse  ale  unul 
metalu    dissoiutu,  topiţii,  se 
depunii  in  fundulii  vassuluî. 
Precâp'tâ,  m.  chem.  preci- 
pitata, vd.  prcc. 
Prâcipiler,    v.    a.  a  preci- 
pita, arunca  de  sus  în  jecsii, 
prăpăstui;  a  accelera,  grăbi  ; 
chem.  a  tace  c;'i  părţile  grosse 
ale  unui  metalu  dissolutu  se 
cadă  la  fundulu  vassuluî. 
PrecBpuî,i/L  tblosu  stipulaţii 


PRE 


—  724 


PRE 


in  favorea  unui  erede  luaî 
nniltu  decătu  celloru-alţi. 

PreciSy  e,  adj.  determinaţii; 
hotăritu,  esactu,  (precisu). 

Pr6cîs,;/i..summanu  de  ceaa 
ce  este  essinţiide  într'uă  af- 
facei'e,  într'uă  carte. 

Pr6cisement,  adv.  esactu, 
tocmaî,  au  juste. 

precisei»,  v.  a.  a  determina, 
a  piesjnta  fissu,  hotăritu. 

Pr^cision,  f.  esactitate,  po- 
trivire torraaî.  Vd.  justesse. 

Preciîe,  âf,  adj.  citatu  deja 
în  celle  precedinţi  ,  maî 
înainte.      [înainte  de  timpu. 

Pvecoce^adj.  precoce,  coptă 

Precociiâjf!  cocerea  (fructe- 
1  i-u)   înainte  de  timpii. 

Precompte,»i.conipulu,  so- 
cotelă,  făcuţii  înainte  cu  de- 
ducţiune,  ru    scăderi. 

Precoinpter,  V.  a.  a  socoti 
dinain'e  summele  carî  tre- 
buesru  dedusse,  scădute. 

Pr^conisation,  f.  preconi- 
saţiune.  multă  laudă, vd. urni. 

Pr^coniser,  v.  a.  a  preco- 
ni.sa,  lăuda  estremu.  A  pro- 
clama în  plinii  consistoriu 
numirea  valabile  a  titleloru 
unui  episc;^pu.       [esce.osivu. 

PreconiseuE*!  itt.  lăudătoru 

P  racord  ia  I,  e,  adj.  precor- 
dialr,  care  .^^e  rel'eresce  Ia 
diafragmă. 

Precwrseup,!». precursorii, 
inainli-n:ergetoru,  caiv  vine 
înaintea  alluia,  ca  se  Iu  an- 
nunţe. 

Predeceder,  v.  n.  a  muri 
înainiea  altuia.  Predecede, 
ee,  part.  adj.  predecessu, 
repausatu,  mortîi  înainie  de 
altulu. 


Predeces,  m.  predecessii^ 
morte  înaintea  morţii  altuia. 

Predecesseur,  m.  prece.s- 
soru,  cellu  ce  a  precessu,  a 
foştii  înaintea  altuia,  într'uă 
funcţiune  etc,  opj).  succes- 
seur.  PI.  aceia  carî  a  trăiţii 
îuainte  denoîin  aceaaşîţerră. 

Predestination,  f  predes- 
tinaţiune,  preursitâ ;  ordine 
nemutabile  şi  necessariă  a 
eveniminlelorii,  fatalitate. 

Predestina,  ee,  adj.  pre- 
destinaţii. Destinată  de  Dum- 
nedeu  pentru  gloria  eternă. 

Pr6destîner,v.  a.  a  predes- 
tina, destina  maî  dinainte  ; 
a  deslina,hotări,  în  eternitate 
la  salute,  la  lucruri  mari. 

Predetermina nt|  e.,  adj. 
care  predetermină,  destină, 
hotăresce,  de  maî  'nainte. 

Predetermination,  f.  pre- 
determinaţiune,   vd.  urm. 

Pred^terminer,  v.  a.  teol, 
a  detern  ina,  hotărî,  voinţa 
umană  (despre    Dumnedeu). 

Predicable,a(/,/.predica'bile. 
St3  dice  de  calităţi  carî  se 
potă  da  unuî  subiectă. 

Predicamentim.  categoria, 
ordine  a  tutoră  fiinţeloru 
după  genulă,  după  speţia, 
loru.  klre  en  hon — ,  a  fi  în 
bună   reputaţiune. 

Predicant,  m.  predicante. 
Ministru  allu  relig.  protes- 
tante, care  face  predică. 

Predicatelor,  m.  predica- 
tor u.  rellă  ce  predică  din 
missiune. 

Predication,f.predicaţiune,. 
piedică. 

Predic sion,  f.  predicţiune. 
predicere,  prevestire. 


PRE 


725 


PRE 


Predilection,  t'.  predilecţiu- 

ne,    preferinţă  de  affecţiune. 

Predire,  v.  a.  a  predice,  vd. 

prophetiser,  [>i-e\esti. — Pour 

la  conjug,  voy.  dedire. 

Predisposante,ady.  cause 
— ,causa  care  predispune. 

Prâdisposer,  v.  a.  a  predis- 
pune, prepara  dinainte  că  s^ 
priime^câ  uă  irapressiune. 

Predîsposiiîoni  f.  predis- 
posiţiune,  aptitudine  de  a 
contracta  unu  obiceiîi,  unii 
m  )rbu.  [nire. 

Predominance,  f.  predora- 

Predominanlj  e,  adj.  pre- 
domninte.cire  predomnesce. 

Predoinîner,v.  n.  apredom- 
ni,  prevala,  fi  inaî   presus. 

Preemînence.r.premininţă, 
nierilii  inaî  inaltu.  Comp. 
supefiurite,  prerogative. 

Preeminent}  e,  adj.  prp>ai- 
ninte,  superiorii,  ruaî  presus. 

Pre  jtab'ii*,v.a.  a  prestabili, 
stabili  d'ănteiu,  dinainte. 

Preexistant,  e,  adj  prees- 
sislinte,  care  essiste  înaintea 
altuia,  de  raaî  'nainte. 

Preexistence,  f.  preessis- 
tinţă,  essistinţă  anteriore. 

Ppeexîster,v.n  a  preessiste, 
essiste  de  mai  'n.iinte.   [şiă. 

Prefacei  f.  prefaţiune,prefa- 

Prefeciarâli  e,  adj.  prefec- 
turale,care  ţine  de  prefectură 

Prefectupe,  f.  prefectură, 
funcţiunea  prefectului. 

Preferable,  adj.  preferi - 
bile,  de  preferitu,  inaî  bunu. 

Pr6f  erablementi  adv.  cu 
preferinţă. 

Prâference,  f.  preferinţă, 
alegere  esclusivă  dupăgustu, 
după   capriciu   seu  [jrin  es- 


samo.  —  La  pi.  preferinţe, 
semne  de  affecţiune,  de  o- 
nore,  accordate  unei  persone. 
Pref6rer,  v.  a.  a  preleri. 
voi  maî  bine,  pune  niaî 
presus. 

Ce  verbe  n'admet  aucune  pre- 
position,    .si    linfinitif    na  point 

de  răgime.-  ii  prefere  enire  ;  ii 
p;  end  la  prăposit.  de,  lorsque  Tin- 
finitif  a  un  regime  quelconque 
ou  un  adverbe  :  i7  prefire  de  noits 
ecri  e,  d-  lire  ret  onvyO'j-,  de  tra- 
vail'fr  toiijoiirs. 

Prefeti  ;>».  prefeclu,  magis- 
trata la  R.  antici,  care  a- 
vea  gubernulu  uneî  provin- 
cie;  magistratei  care  admi- 
nistra unu  depurternent. 

Pr^fet-de-palicei  m.  pre- 
fecţii, poliţaiîi  ia  depărtam. 
Senei. 

Pref ini|  e,  adj.  determinaţii, 
holăritii  de  maî  'nainte. 

PrefiniPy  v.  a.  a  determini 
de  mai    'nainte  unii    timpu. 

Prefix,  e,  adj.  determinata. 

Preffixion,  f.  vd.  delermi- 
nailon. 

Prefleuraison,  f.  s.  pre- 
floraison  ,  starea  floriloru 
înainte  de  a  se  învoita. 

Prefoliatcon,  f.  disposiţiu- 
nea  foieloru  în  bobocii. 

Prâhension,  f.  prindere,  a- 
pucare. 

Pprâhnite^  f.  nat.  zeolitii 
dela  Buna  Speranţa.  —  Ap- 
portee  par  le  colonel  Prehn. 

Prejudicej  //*.  prejudiciu, 
pagubă,  doiHinage.  lori. 

Prâjudiciabley  m.  prejudi- 
ciabile,văl:âmâtoriii,/i«.tsi6?e. 

Prejudiciauxi  ra.  pi.  s. 
frai.<:  — •,  prejudiciali.  Spese 
de  procedură,    ce  trebuKSCii 


PHE 


726 


PRE 


Încasate  înainte  de  a  se  pre- 
niuni  contră  uă  sentinţă. 
Prâjudicieli  elle,  adj.  jar. 
i  rejudicia'e,  question — ,ces- 
tiune  care  trebue  judecată 
înainte  de  cea  principale. 

Prejudicier,  v.  n.  a  adduce 
preji;diclu ,  pagubă,  faire 
tort,  s.  du  tort,  porter  pre- 
jadice. 

PrejugC}  m.  consecinţă  de- 
dussă  dlntr'uă  sentinţă  dată 
in  casu  analogă ;  prejudi- 
ciu, oplnlune  adoptată  fără 
essame,  errore,  preventlon. 

PrejugePj  v.  a.  a  da  uă 
sentinţă  intrelocutoriă,  care 
implică  soluţiunea  unei  ces- 
liunî  de  judecatu;  a  prevede 
prin  conjectură,  prin  ipotese. 

Prelari,  m.  inar.  muşiama. 

se  Prelasserj  v.  r.  a  alTecta 
unu  aeru  de  gravitate,  se 
arretu  serioşii. 

Pr£laty  m.  prelatu,  înaltu 
demnitariu  ecclesiasticu  a- 
vîndu  uă  juridicţiune  spi- 
riluale. 

Prelafiorii  1.  dreptuceavea 
copil  se  occupe  de  preferinţă 
sarclnele,  funcţiunile,  pos- 
sesse  de  părinţii  loru. 

Preiaturei  f.  deînnltale  de 
prelatu. 

Preie,  f.  specia  de  feregă. 

PrelegSi  m.  !egale  particu- 
lari, danie  cari  trebuescu 
luate  înainte  de  împărţirea 
successiunii. 

Pr6leguer,  v.  a.  a  face  unu 
prelegs,  vd.  prec. 

.  rtf^vement,  )n.  preluare, 
luare  prealabile,  vd.  urm. 

Pr^lever,  v.  a.  a  prelua, 
lua  prealabile,  mai  dinainte, 


uă  certă  summă  din    totale. 
Pr^liitiinaire,    adj.    preli- 
maiare,  care  precede  niato.- 
ria    principale   şi    o    lăniu- 
resce.  Gâ  m.  pi.  article  ge- 
nerali cari  trebuescu    i-egu- 
1  ,te  înainte  de  discussiunile 
particulari. 
Preliminairement ,    adv. 
prealabile,    înainte  de  a  in- 
tra in  materia.  P.  us. 
Prâlirei  v.  a.  iinprim.  a  citi 
prima  correctură  înainte  de 
autoru.    Maî    bine    lire    eu 
premiere. 
Prelude,  m.  preludiu,  ceaa 
ce  precede,  ceaa  ce  se  căntă, 
se  essecută,  pentru  a  intra  in 
tonii,  a  lua  accordulu. 
Preludee*!  v.  n.  a  face  unu 
preludiu  ;  â  şî  cerca    vocea 
etc,  a  face  unu  lucru  că  se 
ajungă  la  altulu  maî  impor- 
tante. 
Prematura,    ee,   adj.  pre- 
matură ,    coptu    înainte    de 
timpuluordinariujfăcutu  îna- 
inte   de  timpulu    cuvenîbile 
vd.  hătif,  precoce. 
Preitia  tu  rementiad  {'.pre- 
maturii.înainte  de  timpul  seîi. 
Prematturite,    f.    prematu- 
ritate ,     cocere     înainte     de 
tim,  ulii  cuvenitu.  Usit.  maî 
muitu  la  ftg. 
Pr^m^diiation,  f.    preme- 
ditaţiune,   proiectil  cugetată 
înainte  de  a  essecută  actulu. 
Prem^diter,    v.  a.    a  pre- 
medita, se  găndi  înainte  de 
essecuţiune,înainte  de  a  face. 
Preifiices,  f.    pt.    premiţie, 

primele  fructe  începute. 
Premier,  u'>e,  adj.    priniu, 
d'ânteiu. 


pre; 


PRE 


Premier ementy  adi\  iin- 
teiu.  pi'inaa  dată,  oi  pre- 
),uer  iieu. 

Premîer-n6,  m.  primige- 
nitu,  priuiLi-născutu. 

Premisses,  f.  pi.  loţj.  pre- 
misse,  primele  proposiţiunî 
ale  unui  sillogisniu. 

Premontrâs,  m.  pi.  călu- 
gări regulaţî  din  ordinea 
S-tuiuî  Ăugustinu,  la  Pre- 
muritre. 

Pr^motion,  f.  leol.  premo- 
ţiune.  Acţiunea  luî  Dumnedeu, 
prin  care  lucredă  într'una  cu 
fiinţele  create  şi  le  deter- 
mină se  Încrede. 

Premuniri  v.  a.  a  pune  în 
pedă,  face  se  se  pedescă. 

Prenablei  ac/ 1).  Inabile,  care 
se  pote  lua. — Usit.  totu-d'au- 
na  cu  nHgativulu. 

Prenanty  e.  adj.  care  iea, 
are  dreptulii  se  iea. 

Prendre,  v.  a.  a  lua,  ap- 
puca.—  son  temps,  a  nu  se 
grăbi.  Se  — ,  a  se  anina  de. 
Se — de  paroles,  a  se  certa. 
S'en — ă  quelqu'un,  a  se  le- 
ga de  cine- va.  a  Iii  accusa 
de.  Bie)i  lui  en  a  pris, 
bine  i  s'a  făcutu. 

Preneur,  m.  nise,  f.  care 
iea,  închiriăloru. 

Prenonii  m.  prenume,  nume 
de  botesu. 

Prenotiorii  f.-  prenoţiune, 
cunnoscinţă  primă  şi  su- 
perficiale. 

Preoccupation,  f.  preoc- 
cupaţiune,disposiţiune  a  spi- 
ritului absorbiţii  de  unu  sin- 
guru  obiecţii,  prevention 
d'esorit. 

Pr^occupey  ee,  adj.  preoc- 


cupatu,  cu  spiritulii.  găn- 
dulii,  tare  occupafii  de  unii 
obiecţii. 

Preoccuper,  v.  a.  a  preoc- 
cupa,  ab.sorbi  tare  spiritulii. 

Preopinenţi  m.  preopinan- 
te,  cel  iii  ce  dă  opiniunea  sa 
înainte  de  altulu. 

Prâopiner,  v.  n.  a  preopi- 
na,  a  e.«prime  piniunei  sa 
mai  'nainte  dncătu  altulu. 

Preparaniy  adj.  )n.  t.  pre- 
parotoriu,  vaisseaux —  *■.  Se 
dice  de  vassele  cari  servescii 
la  preparaţiunea  seminţei. 

Preparate,  f.  a)iat.  vîna 
frunţii. 

Preparateur,  m.  prepara- 
toru,  cella  ce  pre[)arâ,  pre- 
gătesce. 

Preparaţii,  m.  vd.  Appret. 

Prepsration,  f  pre  ara- 
ţiune,  pregătire.  Composi- 
ţiune  »  medicamintelorii. 

Preparatoire,  ar/y.  prepa- 
ratoriii,  pregătitori  ii. 

Preparer,  v.  a.  a  prepara, 
pregăti. 

Prâponderance,  f.  pie- 
ponderanţâ,  autoritate,  in- 
Muinţă  superiore,  credittt  inaî 
înaltă. 

Preponderant,  e,  adj  pre- 
p  nderante,  cu  mal  multă 
greutate,  importantă,  influ- 
inţă. 

Preposâ,  ef,  adj.  şi  s.  pre- 
pusii.  commissii  la  ce-va,  în- 
sărcinaţii se  ingrijesrâ  uă 
alîacere. 

Preposer,  v.  a.  a  prepuna,^ 
commite,  stabdi  cu  autori- 
tate; a  însărcina  cu  grijea  de. 

Prepositif,  ive,  adj.  prepo- 
•sitivu,    re  ativii    la    preposi- 


PRE 


728 


PRE 


ţiune.  Locutiuns  —  ves,  lo- 
cuţiuni prepositive  ,  vorbe 
luate  ca  preposiţiuni  s.  e.  d 
la  fugonde.  [posiţiune 

Preposition,  t.  gram.  pre- 

Prâpasiiivei  1.  prepositivu, 
folosii  ce  adducu  unele  func- 
ţiuni. 

Prerogative,  f.  prerogativă, 
privelegiu,  onore  allăturată 
unord  t'uncţiunî,    privilege. 

Prâs,  inej).  lăngă  ;  etre  preş 
de  di-e,  a  i\  apprope  să  clică. 
A  pea  preş,  apprope,  mai 
niaî.  De  preş,  de  apprope  ;  ă 
cela  preş,  affai-ă  de  acesta, 
lăssăndu  acesta.  .1  beaacoup 
— ,  putinii  maî  trebue.  Se 
vuir  de  — ,  a  şî  face  duelu. 

Presage,»t.presagiu,  semnu 
prin  care  judecă  cine- va  des- 
pre viiloriu;  conjectură. 

Presa  ger,  v.  a  a  annunţa 
unu  lucru  viitoriu,    revesti. 

Pre-sale,  tri.  pasiune  udată 
de  apele  mării. 

Presbyie,,  m.  presl)itu,  care 
vede  maî  bine  de  departe  de- 
_^fătii  de  apprope. 

Presbytâral,  e,  vd.  sacer- 
dotal. 

Presbyt^rej  m.  consilii!  de 
preoţi  cari  assiste  pe  e.pis- 
copu  ;  casa  preotului  de  satu. 

Presbyterianîsme,  pres- 
bţlteroiisme,  ui.  sistemă  , 
.•^ectă,  a  pre^biieranilorîi. 

Presbyiârien,  enne,  ad  . 
presbiteranii, protestante  care 
nu  recunnosce  autoritatea  e- 
pisc  pale,  in  Anglia. 

•  Presbytie ,  f.  presbyopie, 
presbiopiă,  vedere  lunga,  op- 
pusu  myopie,  vedere  scurtă. 

Prescience,  f.    presciinţă. 


Cunnoscinţâ  deplină  de  viito- 
riîi.  Se  dice  despre  Dumne- 
deîi. 

PrescriptibSe  ;  adj.  \)ve- 
scriptibile,  suppussii  la  pre- 
scripţiune. 

Prescripiion,  f.  prescri|i- 
ţiune  Ştergerea  unei  obliga- 
ţiuni prin  lipsă  de  reclama- 
ţiuiie  într'unu  timpu  legale. 

Prescrire,  v  a.  a  prescrie, 
ordina,  porunci;  că.ştiga  prin 
prescripţiune.  Se — ,  a  .şT  im- 
pune obligaţiune  ;  a  se  pres- 
crie, se  perde  prin  prescrip- 
ţiune. 

Preseance,  f.  drepţii  de  a 
precede, de  a  lua  lociimaî  sus. 

Pr^sence,  f.  presinţă,  essis- 
tinţa  într'unu  locu  determi- 
naţii,- aspectCi.  En — ,  în  fagia. 

Pr6sent,  m.  presinte,  darii. 
Les —  de   Ponione,  fructele. 

Prâseni,  e,  adj.  presinte,  de 
fagiă,  â — ,  acum. 

Pr^sentable,  adj.  presin- 
tabile,  care.se  pote  presinta. 

Presentateur,  m.  trice, 
f.presint,atoru,cellu  ce  se  pre- 
sinţă, cellu  ce  avea  dreptulii 
se  {)resinte  la  unu  beneflciii. 

Presentation,  f.  presinta- 
ţiune,  inlâgişiare. 

Presentement  ,  adv.  în 
presintejacum.rowi — ,chiarii 
in  momentii. 

Presenter,  v.  a.  a  pre.sinta, 
oll'eri,  infâgi.şia.  Se — ,  a  se 
presinta,  a  appă^e   înaintea. 

Pr^servateur,  m.  trice, 
f.  preservatoriii,  care  pedesce 
de;  m.  remediii  preservativii. 

Pr^servateur,  m.  cuptoru 
allii  politorilorii,  câ  să  î  fe- 
re-^că  de  Tumulu  mercuriuluî. 


PRE 


PRE 


Preservatif,  ive,  adj.  pre- 

servativu,    care  pedesce   de. 

P^eserver,  v.  a.  a  preser- 

va,  [ledi  de.  Comp.  garanlir. 

Presidence,     f.  preşedintă. 

President,    m.    preşedinte. 

Pr^sidente,  f.  aceaa  care 
preşede,  consortea  preşedia- 
toliii. 

Pr^sîder,  v.  a.  a  pre>ede, 
fi  preşedinte;  v.  n.  a  ave  di- 
recţiunea, supraveghia. 

Presides,  f.  pi.  locu  pen- 
tru conde-î^naţiî  la  munce 
silnice  în  ispania. 

Pr^sidial  ,  m  preşediale, 
vechiu  tribunale  contra  de- 
cisiunile  căruia  se  putea  re- 
clama in  unele  caşuri. 

Presomptif,  iue,  arfj.  lieri- 
tier  —,  pre.sumtivu,  erede 
pre-uppusu,  considerată  câ 
cellii  maî  de  apprope  moş- 
tenitorii 

Presomptioii)  f.  presuni- 
ţiune,  judecată,  opiniune, 
fundată  pe  appai'inţe,  pe  in- 
dicie ;  \anilate. 

Pr^somptueuseme^t  , 
adv.  după  apparinţe,  con- 
jecturale. 

PresomptueuXi  easf,  adj. 
care  annunţă  presa tnption, 
vd.  vb.,  cire  se  crede  pre 
multu,are  opiniune  pre  înaltă 
de  sine. 

Prespînal,  e,  rtf/J.  coiat.  as- 
.şedatu  înaintea  spineî  dor- 
sali s.  spinării. 

Presquei  adv.  apprope,  maîf 
luaî,  peii  s'en  faut. 

Presqu'ile,  (.  peninsulă. 

Pressage,m.appesare,pres- 
siune,  appăsătură. 

Pressanty  e,   ad;.   appăsă- 


t;)riu  ;  urginte.  grăbitoriu, 
grabnică. 

Presse,  f.  machină  de  ap- 
pesatu  ;  imprimeria  in  gene- 
rale,pressă.diurnalile,(pre.';.«e 
periodique) ;  compressiune, 
strînsură,  îmbuldelă. 

Press6,  ee,  adj.  appesatu, 
strînsLÎ,  îmbulditu,  grăbitu. 

Pressentiment,  m.  pre- 
sinţiinîntu,  pre.simţire. 

Pressentir,  v.  a.  a  pre- 
simţi 

Presser,  v.  a.  a  appesa, 
strînge,  grăbi,  .^e — ,  a  se  îm- 
buldi. 

Pressier,  m.  laboratoru  de 
tipografia  care  lucredă  la 
macjiiiia  cu  bra?ie.     [pesare. 

Pression,  f.  pressiune,  ap- 

Pressirostre,  //«.  cu  ros- 
trulu  (ciocu)  compresşii,  ap- 
pesatu. 

Pressis,  m.  succii  ce  ese 
din  carne,  din  erbe,  căndu 
cine-va  le  storce,  p.  iis. 

Pressoir  ,  m.  prtissoi-iu  , 
tescu,  machină  cm  se  com- 
primă, se  storcă,  strugurii. 

Pressurage,  m.  storcere 
de  succurî  prin  appe.saiv. 

Pressurer,  v.  a.  a  storce 
succurî  prin  compressiune, 
prin  appesare.  a  tescui. 

Pressurer,  m.  cellu  ce 
conduce  unii  pressoir,  vd. 
vorba. 

Prestance,  f.  menţinere, 
ţinere  a  corpului  plină  de 
demnitate,  împunetore. 

Prestant ,  >n.  unulu  din 
cănturite  principali  ale  or- 
ganatului  .servind  de  acordii. 

Prestatioiij  f.  prestaţiune, 
facerea    unui   jurămintCi  : — 


PRE 


730 


PRE 


annuelle,  ceaa  ce  se  deto- 
resce  annuale  în  natură.  Les 
— sen  nature,  ceaa  ce  se 
dă  soIdaţiJoru  in  campaDiă. 

Prestey  vd.  Prompt,  adroit. 

Presfententy  vd.  Pr^oin- 
piement.  [vd.  Agitite. 

Prestesscj   esiretnă  iuţelă, 

Prestidigiiateur,)/?.  pres- 
tigitatoru,  scamaloru. 

Prestidigilation,  f.  pres- 
tigitaţiune,  scamatoria. 

Prestige,  m.  j.i-estigiu,  ilu- 
siune  produssă  prin  sorti- 
legiu, fasciiîaţiune,  araăgeiă. 

Presiigieux  ,  im.-e,  adj. 
prestigiosu,  amăgitori u. 

Prestiitionie}  i'.  venitu  af- 
lectatii  pentru  întivţinerea 
unuî  ecclesiast,icu,unuîpreotu, 
fără.  titlu  de  beneficiu. 

Prestissimo,  adv.  mus. 
forte  iute. 

PrestOi  adv.  mus.  iute. 

Prestoiety  m.  eccîesiasticu 
nestimata,  tară  considera- 
ţiune. 

Pr6sutnab!e,  adj.  care  se 
pote  presunii,  da  cu  socotela. 

Presunter,  v.  n.  a  Judeca 
prin  inducţiune;  prin  pro- 
babile, prin  conjecture,  a 
presuppune,  da  cu  socotela. 
II  ijresuine  de  so)i  credit, 
ellu  are  opiniune  pre  muitu 
bună  de  cieditulu  seii. 

Pr^supposer,  v.  a.  a  pre 
suppune  prealabile,  a  şî  în- 
chipui la  inceputu,  conjec- 
larer. 

Presupposition,!'.  presup- 
punere  prealabile,  dare  cu 
socotela. 

Presurci  i'.  aiaru  de  în- 
chiăgatu  lapte. 


Pret|  m.  imprumutii,  bani 
împrumutaţi ;  salariulu  sol- 
datului. Maison  de — ,casă  de 
împrumutii. 

Preţ,  e,  adj.  paraţii,  dispuşii, 
gata  (cu  prep.  ă.  comp. 
preş  de);  apprope  de,  în  pun- 
tulii. 

Pretable,  adj.  care  .se  pote 
da  cu  împrumutii. 

Pretantaine,  i'.  s.  preten- 
tene,  Coiirir  la — ,  a  alerga 
în  tete  părţile  fără  neces- 
sitate,  fără  scopii, /"am. 

Prete-Jean,  vd.  Negus. 

Pr^tendant,  in.  e,  f.  pre- 
tindinte,  cellii  ce  pretinde 
unu  lucru,  aspiră  la. 

Pr^tendre,  v.  a.  a  pretinde, 
cere  că  unii  dre})tii ;  sus- 
ţine affirmativu,  aspira  la. 

PretendU)  we,  adj.  pretinşii; 
presuppusu,  indouiosii,  lalsu. 

Prete-nonij  in.  acella  care 
împrumută  numele  seii  la 
cine- va  într'uă  alfacere. 

Pretent6ne|  f.  vd.  pretan- 
taine. 

Pretentieux  ,  euse.  adj. 
pretinsiosii,  afl'ectatii,  tru- 
iăşiii. 

Prâtention,  f.  pretin.siune ; 
drepţii  ce  crede  cine-va  că 
are  de  a  reclama,  de  a  cere. 

Preter,  v.  a.  a  împrumuta^ 
da  cu  împrumutii,  v.  n.  a 
se  întinde  lesne.  Se — ,  a  se 
potrivi    pentru,    se  învoi  la. 

Prete-rendujvd./  eyanc/ie. 

Preterity  m.  gram.  prete- 
nţii, timpii    trecuţii,   passe. 

Preferi tion,  f.  ret.  om- 
missiune  simulată  a  lucru- 
lui insu-şî,  de  care  se  vor- 
besce.  ."^^i  pretermission. 


PKE 


73  J 


PRE 


Preteui<f  m.  pretoru,  magis- 
traţii de  justiţă  in  Roma  ant. 

Preteur,  rn.  ense,  L  îm- 
prumutătoru,  celJu  ce  îm- 
prumută bani. 

Pretexte^  f.  pretestă,  unu 
veslimintu  la  Rom.  antici. 

Pr^textei  m.  pretestu,  causă 
presuppusă,  prilegiu. 

Pretintaillei  f  ornamentă 
lucrată  în  lăiăture,  ce  se 
punea  la  rochiele  lemeeloră; 
fîg.  fum.  uşiorie  accessorie. 

Pretintaifler,  v.  a.  a  pune 
pretintailles,  vd.  prec. 

Pr^toirei  m.  pretoriu,  loca 
unde  prelorulu  da  justiţa, 
la  R.  antici,  a.stădî  tribuna- 
lele judecătorului  de  pace. 
Priifet  da  — ,  acella  care 
commanda  garda  imperato- 
ruluî. 

Pretorieiij  enne,  adj.  pre- 
toriană, care  ţine  de  pre- 
toru; m.  pi.  soldaţii  cari' 
compunea  preşedută  (garda) 
imperatoriloru  romani. 

Pretrailie,  f.  popime,  (term. 
injuriosă. 

Pretre,  m.  preotu.  Pretres 
de  la  mission  s.  lazaristes, 
iiiissionarî  din  congregaţiu- 
nea  luî  St.  Vincent  de  Paul. 

Pretresse,  f.  preoţită. 

Preirîsse }  f.  sacerdoţiu, 
preoţia. 

Preturej  f.    pretură.    Dem- 
nitate de  preleur,  vd.  vorba. 
PreuvCi    1'.    probă,    dovadă. 
Eu  veni)'  ă  la — ,  a  verifica. 
Faire  ses—es,  a  lace  se  se 
cunnoscă  meritulu  său. 
PreuXy  adj.  m.  bravă,  vitedă. 
Pr6va}oir,  v.  n.  a    prevala, 
preţui    mai    multă,     fi     luaî 


presus  de.  Se — ,  a  şî  face 
unu  dreplu  din.  —  Le  part. 
pass.  s'accorde  toujours. 
Prevaricateur,  m.  trice, 
f.  prevaricatoru ,  cella  ce 
trăda  causa  ce  trebue  se 
susţină,  cella  ce  fură  banii 
ce  administredă. 
Prevaricationy  f.  prsvari- 
caţiune,  errore  contra  deto- 
riele  ce  impune  cui-va  sar- 
cina sa,  furtă  din  baniî  ce 
are  cine- va    încredinţaţi. 

Prâvariquer,  v.  a.  a  pie- 
varic  i,  trăda  causa  ce  tre- 
bue se  susţină,  jipsi  la  de- 
toriele  sarcineif  selle;  fura 
din  banii  ce  mănuesce ;  a 
commite  mal  versaţi  une  iu 
eserciliulă  funcţiuniloru  pu- 
blice. 

PrevenancCy  f  preveninţă, 
delicateţă  ,  întîmpinare  de 
ceaa  ce  pote  place. 

Pr6venant|  e,  adj.  preve- 
ninte,  delicată,  plăcută,  care 
predispune  in  modă  favo- 
rabi'e. 

Preveniri  v.  a.  a  anticipa, 
veni  cellu  d'ănteiu,  a  trece 
înaintea  altuia,  appuca  îna- 
inte; a  preveni,  preînlîmpina, 
;.  informa,  însciinţa  maî  di- 
nainte.[previne,preînumpină. 

Preventify    ive,    adj.    care 

Prevention,  f.  previnţiune, 
acţiune  prin  care  cine-va 
vine  maî  'nainte  în  eserci- 
ţiulu  dreptului  altuia. 

Pr^ventivementiadt;.  i  re- 
vintivu,  anticipată,  maî  dia- 
ainte. 

Prevenuy  e,  adj.  prevenită, 
presuppusă  culpabile,  (vino- 
vată) ;  insciinţatu. 


PRI 


732 


PRI 


Prevision,f.  previsiune,pre- 
vedere ;  presuppuaere. 

Prâvoirj  v.  a.  a  prevede. 

.Pr6v6t  I  m.  personă  pusă, 
prepusă,  că  se  aibă  gi'ije,  au- 
toritate, direcţiune.Officiariu 
însărcinată  cu  inspecţiunea 
delicteloru  ce  se  comitu  îu 
armată.  Graiul  prevot  de 
France,  magistrată  care  ju- 
decă delictele  omeniloru  dela 
palatîi ;  in  seol.  16  se  numia 
prevot  de  Vholel  da  roi. 
Prevot  des  marchands,  ca- 
pulu  municipale  in  Paris 
înainte  de  1789,  uere-cum 
primariulu,  h'  maire,deii<- 
tădi.  Prevot  de  Paris,  pri- 
mulii  demnitariu  din  Paris, 
era  capulii  justiţeî,  chef  de 
la  jaridiction  du  Châtelet, 
şi  ănljla  însoţită  de  VI  ar- 
caşî,  hoquetoiis. —  Prevot  de 
salte ,  protessoru  subordi- 
natu  de  scrimă. 

Prevota!,  e,  adj.  «le  com- 
petioţa  unui  prevot. 

Prevotalementi  adv.  fără 
redamaţiune,  tară  appe.'îi. 

Prevdte,  1  sarcina,  juridic- 
ţiunea,  unui    prevot,  vd.  vb. 

Prevoyance,  i'.    prevedere. 

PrevoyanI,  e,  adj.  ^reve- 
detoriu,  care  [)revede. 

Prîe,*H  invitatu  'a  unuprăndii. 

Prie-dieu,  di.  pupitru  unde 
cine-va  se  rogă  lui  Dumne- 
deîi  in  genuchi. 

Prier,  v.  a.  a  ruga,  se  ruga  do. 

Priferci  f.    rugăciune. 

Prieur,  superioru  în  unele 
monaslere,  'îtariţu. 

Prieurei  f.  stariţă. 

Prieurâi  m.  prioratu,  mo- 
n.isteru    sub    direcţiunea  u- 


nuî  stariţu  şeii  unei  stariţe. 

Prîmage,)n. prime,  foiosuce 
se  concede  unui  căpitanii  de 
nav(î   commerciale. 

Primaire,  adj.  primariu,  de 
începuturi;  ecole — ,  şcolă  e- 
lemintare,  primăria. 

Primai,  m.  primaţii,  prelata 
superioru    archiepiscopuluî. 

Prîniatîal,e,ar?/.de  primaţii. 
PI.  priraatiaur,.      ypriynat. 

Primatie,    f.    demnitate    de 

Primau le,f.premininlă,  pri- 
ma ordine,  ănteietate. 

Prime,  f.  prima  oră  canoni- 
cale,  officiu  căntatu  attunci ; 
primă  summă  dată  că  se  în- 
curagede  uă  affacere. 

Prime;  vd.  Pn^mier.  Prime 
de  Segovie,  iănă  ispanică  de 
prima  calitate.  De  prime 
ahord,  iadată,  de  îndată,  în- 
ainte de  tote.  De  prime  face, 
la  prima  vedere,  ă  prime,  la 
primu,  luaţii  la  primulu  grad 
(a),  căndu  sunt  maî  rnulte 
(\n  al(f.).  De  prime  saat, 
subilii,  de-uădată. 

Primer,  v.  n.  a  ţine  primulu 
răndii ;  v.  a.  a  întrece. 

Primeur,  f.  primulu  annu- 
timpîi  allii  unoru  fructe,  le- 
guioî;  /i_g. primele  sinţiminte. 

Prime-sautier,  adj.  care 
pricepe  şi  esprime  ide.^le 
selle  iute;  care  se  determină 
repede.  Puc.  us. 

Primevâre,  1'.  plantă  care 
înfloresce  la  appropiatulîi 
primâvereî.     |de  primicier. 

Primicâriat,  m.  demnitate 

Primicier,  .w.  primulu  dem- 
nitariu allu  unei  biserice. 

Primidi,  m.  prima  di  a  de- 
cadiî  republicane. 


PRl 


733 


PRl 


Primipilaire,  >/î.  s.  pri- 
mipile,  prinii|ii]u.  primulu 
eenturiune  în  coortea  ro- 
mană. 

Primiţii,  tfc,  adj.  primitivii, 
cellu  maî  vechia.  Coiileurs 
—  ves,  celle  şep^e  culon  in 
cari  se  decompune  lumina  : 
roşiu,  galbinii,  portocaliu, 
verde,  albastr^  ,  iniligo,  vio- 
leţii. 

Prim  itivementjaJr. primi- 
ţi vii, originar  iu.del  a  începu tu. 

Primo,  adr.  vd.  Premtere- 
„leiit. 

Primogenîtiipe.vd..4(ne.s.se. 

Primordial,  e,  adj.  priraor- 
dia]e,dela  începutu,2J»'i»n'i/'. 
Adv.  primordiale.Vd./:iri}H(- 

tiveutr)it. 

P rimulace fee,adj.  assemine 
cu  planta  priineverc. 

Prînce,)rt. principe;  ceiiu  maî 
escellinte,  celiii  d'ănteiu. 

Princeps,  m.edition — ,edi- 
ţiune  princeps,  prirna  edi- 
ţiune  a  unui  autoru  anticii- 

Princerie,  f.  demnitate  de 
principe,  de  primu  demni- 
tarii! eccJesiasticu,  de  pri- 
mic  ier. 

Princesse,  f.  prinripessă. 

Princier,  lere;  adj.  de  prin- 
cipe. '  us^  in.  directoruJu 
unuî  collegiu  comraunale. 

Principal,  e,  adj  principale, 
cai'e  esle  din  primulu  răndu, 
fundamintale,  cellu  maî  im- 
portante, prima  causă. 

Principalement,adi'.  prin- 
pale,  maî  alessu,  sur  loiites 
chnsrs,  pur  dessus-lout. 

Principalite,t°.oniciulu  prin- 
cipalelui,  directorului.  în- 
tr'uDLi  colleiiiiî. 


Principaute,  f.  principatu. 

Principe, >/« .  principiu,  origi- 
ne, inccpuiii.  Comp.  element. 

Principion,  //;.  s.  principi- 
ciile,  micii  principe,  pi-inci- 
şioni,  (iron.). 

Prîntanier,(ere,adj.  de  pri- 
nuiveră.  Prudaniere,  f.  s. 
eloffe,  materia   u.şioriă. 

Printemps,  hk   primăveră. 

Prione,f.;;of.  insectă  coleopt, 

Priorite,t'.prioritate,ăntietate. 

Prise,  f.  luare,  appucare,  mij- 
locii de  a  lua  ;  dosa  ce  se 
iea,  pune,    de-uădată. 

Prisme,  f.  estimaţiunea,  pre- 
ţuirea, obi^cteloru  cari  tre- 
buescii  vîndute  la  medatii. 

Priser,  v.  a.  a  face  estima- 
ţiune,  preţui  unu  1uqi-u;  face 
casu  de;  a  lua  tabacul 

Priseur,  m.  euse,  f.  cella  ce 
trage  tabacii.  Conirnissuire 
— ,commissii  estimatoru,care 
pi-eţuesce  obiecte  ce  .se  vindii 
la  inventării!. 

Prismatique,  adj.  prisma- 
ticii, de  forma  prismei,  coii- 
leurs— s,  culori  vi.sibilî  prin 
prisme. 

PristnBfrti.yeom.  prismă.  So- 
lidii  terminată  prin  doug  basî 
egalî  şi  parallele. 

Prison,  m.  carcere,închis6re. 

Prisonnier,  m.  iere,  f.  deţi- 
nuţii, inchisu,  condemnatii  la 
inchisore;  captivii,  prinşii  în 
resbelii. 

Prîwatif,ivt',af(/.yra»î. priva- 
tivii.care  esprime  privaţiune. 

Privation,  f.  privaţiune,  lip- 
sire de  ce-va,  lipsă  de  lu- 
cruri necessarie,   perdere. 

Privativement,ar/i;.  priva- 
tivii. 


PP.O 


TM 


PIîO 


.Privautc;  f.  familiaritate  es- 
tremă.  Prendre  de  grandes 
— s,  a  şT  lua  mare  libertate. 

Privâj  m.  locu  de  plăceri. 

Prîwejee,af/. '.  privată,  simplu, 
particalariîi,  care  nu  e.ste 
publicu;  vd.    şi    aiJpHvoise. 

Privement,  culv.  în  privatu, 
familiare,  prietenesce. 

Prîwer,  v.  a.  a  priva,  lipsi  de 
ce-va.  >'e— ,  a  .se  priva,  se 
lipsi,  se  absţine  de. 

Privif&ge  ,  m.  privelegiu, 
dreptu,  folosu  esclusivu  ac- 

l  cordatu  cai-va,  prerogativa; 
ipotecă  preferibile  aliorîi. 

Privite giey  ee,  adj.  privele- 
giatu,care  se  buccură  de  unu 
privelegiu.  de  folosulu  es- 
clusivLi. 

PriX}  III.  preţu,  valore.  A  tout 
—  cu  uerî-ce  preţii.  Au — de, 
în  coraparaţiune,  cu  preţulu. 

Probabilisme,  m.  probabi- 
lismii.  Doctrina  morale  a  o- 
piniunilorii  probabili. 

Probabiliste,  m.  părtenii 
allu  prob^bilismuJuT,  proba- 
biliştii. 

Probabilii^!  f.  prob;ibilitate, 
apparinţă  de  veritate,  de  a- 
de vei'. Comp.  vraişte inblance. 

Probable,  adj.  probabile,  cu 
appaiinţă  de  adeveru,  ce  pare 
adeveratu,s.  fundat  raţionale. 
Probablement,  ad'v.  pro- 
babile. 

Probantei  adj.  f  care  pro- 
bedă,  dovedesce.  Raison — , 
raţiune  convingetore .  En 
forme — ,  autenticii. 

Probatif,  ive.  adj. probaţi vu, 
dovedit  >riu. 

Probation  j  f.  probaţiune, 
timpii  de  noviciate,  ucenicia. 


Probatique|ar/j.  Piscine — , 
piscină  (basna)  unde  spela 
victimele  la  Ebr.,  unde  îs. 
Chr.a  temeduitu  paraliticulii. 

Probatoire,  adj.  Acte  — , 
actu  care  probedâ,dovedesce, 
capacitatea  unui  candidatuetc. 

Probe,  adj.  probii,  onestu. 

Probi  te,  f.  probitate.  Drep- 
tate a  spiritului  si  a  inimeî. 

Probfematique,  adj.  pro 
blematicij,  despre  care  se 
pote  susţine  aflirmativulu  şi 
negytivuliî,  îndouiosu,  eci- 
vocu. 

Problematiquement^ar^u. 
în  raodu  problematicii,  ne- 
sigurii. 

Probleine,f.  mat.  probh-raă, 
cesţiune  de  dissolutîi,  de  dis- 
legatii  ;  lucru  difficile  de  pri- 
cepută, de  esplicatu. 

Probosoide,  I'.  proboscide, 
trompa  eletanteluî. 

Proboscidien,  enne,  adj. 
t  cu  proDoscide. 

Procathartique,a(^^J.  pro- 
catarticu.  Se  dice  despre 
căuşele  manifeste  a'e  mor- 
biloru. 

Proc3dâ,în.processu,  mersu, 
modă  de  a  lucra,  urmare. 

Proceder,  v.  n.  a  procede, 
urma,  lucra ;  proveni,  pur- 
cede. 

Proc^dure,  f.  processură, 
mod  îi  de  a  procede  în  jus- 
tiţă,  acte  făcute  într'uă  in- 
stanţă. 

Procâdurier,  m.  iere,  f. 
CUI  place  processură,  impli- 
caţiunile  (încurcăturele). 

Procellaire,  f.  uă  passere 
inarmă  care  prenunţă,  pre- 
vestesce,  iir.-tune. 


PRO 


735 


PRO 


Proces,  w.  processu,  in- 
stanţă înaintea  judecătorului 
pentru  uă  neînţelegere,  ju- 
decată. Saus  antrc  forme 
de — ,  fără  preambulu,  fără 
formalitate.  Proces-verbal, 
processu  verbal?. 

Processif,  ive ,  adj.  cuî 
plăcu  processele,  judecăţile. 

Processioii}  f.  processiune, 
cerimoniă  religiosă  ;  mersu 
solemne.  Purcederei ,  pro- 
ducţiunea  eternă,  a  sântului 
Spiritu. 

Processionnal|m.  carte  de 
rugăciuni  pentru  cerimonie 
reiigiose.  Şi  processinunel. 

Processionnellemeni , 
m.  cu  processiune,  solemne. 

Prochain,  e,  adj.  appro- 
piatu,  din  appropiere.  Siist. 
m.  appropele,  .serainele  (în 
moral,  chrest.). 

Prachainement  y  adv.  in 
currîndii,  peste  puginii,  hien- 
lot. 

ProchCy  adj.  de  apprope, 
vecinii.  C;i  prep.,  lîngă.  f)e 
— en — ,  puQinu  cAte  puf  inu, 
gradatu.  PI,  proches,  con- 
săngenî,  rude. 

Proc^ronisme ,  )/>.  dată 
inesartă  care  pune  evenimen- 
tulu  pre  inuliu    în  vechime. 

Procidence}  f.  med.  pro- 
cidinţă  .  dislocaţiunea  unei 
părţi.  [matoru. 

Proclamateur,  ,h.  procla- 

Proclamatioiii  f.  procla- 
maţiune',  publicaţiune  so- 
lemne. 

ProclainePy  v.  a.  a  procla- 
ma, publica  cu  voce  tare  şi 
solemne,  a  divulga,  publica. 

Proclitique,  adj.  şi  .<<.  pro- 


cliticii, (vorbă)  care  şi  dă 
accentul  îi  vorbei  urmatoriă 
(gram.  grec). 

Procombant,  c  adj.  bot. 
procuinbinte.  cădulu  la  pă- 
mintu  şi  atlingîndu-lu  în 
parte. 

Proconsuli  m.  proconsule, 
gubernatoru  cu  autoritate  de 
consule  la  R.,  commissariu 
allă  Convenţiuniî  investiţii  cu 
putere  dictatoriale. 

Proconsulaire,  adj.  de 
proconsul,  vd.  prec. 

Proconsulat,  m.  procon- 
sulâUi.  demnitate  de  procon- 
sule. 

Procreaiion,  f.  generaţiu- 
ne,  nascere.  Comp.  genera- 
tioa.  [sce,  engendrer. 

Procreeri  v.  v.  a  genera,  na- 

Procurateur,  >;i.procura- 
toru,  unii  demnitariu  prin- 
cipale in  republ.  veneţiană 
şi  Genua. 

Procuration,  f.  procura- 
ţiune  (procură),  putere  ce 
dă  cine-va  altuia  se  lucrede 
în  loculCi  seii,  în  numele  seu. 

Procure,  î.  officiulii  unui 
religiosti  care  este  procurorii, 
allu  communităţii  sele. 

Procurer,  v.  a.  a  procura, 
da.  face  se  obţină  (se  dobîn- 
descă). 

Procureur,  m.  procurorii, 
oftici  ari  ii  de  just  iţă,  astădî 
avone  ;  —  general,  magis- 
trata care  esercită  supremii 
(en  chef)  funcţiunile  minis- 
teriuluî  lăngă  uă  curte  înaltă. 
La  f.  procurcnse,  consortea 
procurorului. 

Procureury  m.  procura- 
Irice,  f.  procuratoru,  înves- 


PRO 


—  736 


PRO 


titu    cu    putere    se    lucrede 
pentru  altul  u.  [reur. 

Procureusey  f.  vd.  procu- 

Prodictateur,  in.  dictatoru 
provisoriii  numiţii  în  absinţa, 
în  lipsa,  consuliloro. 

Prodigalement,  adv.pvo- 
digale,  cu  resipă. 

Prodigaiite ,  f.  prodigali- 
tate, resipă. 

Prodige,  m.  \  rodigiu,  elVeclu 
contra  cursulu  ordinariu  allii 
naturei,  minune.  Comp.  mer- 
oeitte,  mirucle. 

Prodigâeusement  3  adv. 
proiligiosu,  prin  minune. 

Prcdîgîeux,  euse,  ariy.  pro- 
digiosu,  minunalii,  vd. 
diye. 

Prodiguei  adj.  şi  swsf.  pro- 
digu,  resipitoru. 


joro- 


Prodiguer, 


resipi. 


da  cu  protusiune. 

Proditoirementy  adv.  cu 
trădare,  en  trahison,  (vech.j. 

Prodromey  rn.  prodr  mu, 
înainte-mergătorii  ,  '^'vanl- 
coareur. 

Producteur,  m.  trice,  f. 
productorii,  celiu  ce  produce. 

Productify  ive,  ad  .  produc- 
tivei ;  caie  produce  unu  câş- 
tig u. 

Production,  f.  producţiu- 
ne.  producere  ;  prelungire. 

Produire,  v.  a.  a  produce, 
causa,  da  nascere  ;  a  espiine 
la  vedere,  la  essame ;  a  in- 
troduce ;  adduce  unu  lolosu. 

Produity  >n.  produssu,  pro- 
duftu. 

Proeminencef  f.  înălţătură 
mai  sus  decitii  celle  din 
pregiuru. 

Proeminent,    e,  udj.    pro- 


mininte,     înălţaţii    mai    sus 
decătu  celle  din  pregiurii. 

Profanateur,  m.  true,  L 
prol'anatorii,  călcătorii  de  lu- 
crurile sănte. 

Prof  anaiion,  f.  profanaţiu- 
ne,  călcare,  nesocolinţă  a 
celloru  religiose,  abusîi  de 
lucrurile  rare  şi  preţiose. 

Profane,  a(Zj.  profanu,  care 
este  şeii  luci  edă  contra  res- 
pectulii  detoritii  lucruriloru 
sacre.  Câ  sust.  cel  Iu  ce  nu 
respectă  lucrurile  religiose. 

Profaner,  v.  a.  a  profana, 
nesocoti  celle  religiose. 

Profectif,  ive,  adj.  Se  dice 
despre  averi  provenite  din 
successiunî  dela  ascindinţi. 

Prof-rer,  v.  a.  a  proferi,^ 
pronunţa,  cu  voce  tare,  a 
grăi. 

Prof&s,  m.  esse,  f.  care  s'a 
consecratii  unei  ordini  re- 
ligiose. 

Prof  esser,  v.  a.  a  prote.ssa^ 
recunnosce  maniCestii,  eser- 
cita  uă  arte  etc. 

Prof  esseur,  in.  professorii. 

Prof  ession,  f.  declaraţiune 
publică ;  professiune,  func- 
ţiune a  vieţeT  civili,  meseria. 

Professionnel,  elle,  adj. 
de    professiune. 

Ex  professo,  adv.  lat.  ca 
unu  omii  care  şi  cunnosce 
subiectulii. 

Professoral,  e,  udj.  pro- 
fessorale,  de  professorii. 

Professorat,  vi.  profes- 
soratii. 

Profil,  tn.  profilîi,  delinia- 
ţiune  a  fegiei  privită  din  la- 
terî.  Oi)p.  face,  fafiă. 


Profi'er.    v. 


a  represin- 


PROl 


737 


PUO 


ta  in  profilu,  jumătate  fafia. 
Profit,  m.  beneficiu,  folosu, 

căstigLi,  gaiti,  avânt age. 
Profitable,  adj.  utile,  care 

adduce  unîi  folosu. 
Profiter,  v.  n.  a  se  folosi , 

lirei-    de  l'avantage,    faire 

tui  gain. 
Profondf  e,  adj.  profumlu, 

ar!  inc  u. 
Profondement ,    adv.   cu 

prot'unditate,  adincu. 
Profondeur,    f.    adîncime. 
Profonticiadj. (uaisseau — ), 

prol'undu,  adîncu. 
Ppofusement}    adv.    pro- 

lusu,  cu  rt-sipă,  pre    mulţii. 
Profusîon,    f.     profusiune, 

resipă.  [copii,  pui,  fam. 

Progenilure,!'.  progenitură, 
Progne,  i'.  \d.  hirondelle. 
Programme,  vi.  programă. 
Progres,  m.  progressu,  îna- 
intare, [gressiă,  înainta. 
Progresser,v.n.a  face  pro- 
Progressif,  iue,  adj.  pro- 

«ressivii,  care    înaintcdă  cu 

incetulii. 
Pregression,    t.   progrres- 

.siune,  mergere,  mişcare  îna- 
inte. 
Progressisfte,  m.  progres- 

si-stCi,  ainicu    allii    progres- 

suluî,  {neol.). 
Progressivement ,   adv. 

progressivu,  din  ce  în  ce. 
Prohibe,  ee.  adj.    proibitu, 

oppritii,  defendu. 
Prohiber,  v.  a.  a  întredice, 

proibi,  oppri,  interdir'e. 
Prohibitif,  ive,    adj.    proi- 

bitoriu.  care  oppresce. 
Prohibition,  f.  proibiţiune, 

opprire,  defensc,  inhihiiion. 
Proie,  f.  preda,  //y.  victimă. 

Di  of.  Frmnr.-Rom. 


Projectif,  ive,  adj.  proiec- 
tivii, care  aruncă. 

Projectife  ,  f.  projectile, 
corpu  aruncata  prin  wă  pu- 
tere, precum  gionţulu. 

Projection,  f.  projecţiune, 
aruncarea  ucuî  corpu  greu, — 
de  la  .syj/iere,represintaţiunea 
sferei  pe  unii  planii. 

Projet,  ni.  proiectă,  planii, 
scopii,  entreprise,    dessein. 

Projeter,  v.  a.  a  proiecta, 
arunca  înainte,  întinde;  a-şî 
face  unii  planii.  Se  — ,  a  se 
arunca,  se  întinde  înainte. 

Prolapsus,»i.>Hef/.  prolapsii 
relăssat,  lărgire,  a  unei  părţi. 

Prolation,  f.  mus.  prolaţiii- 
ne,  durată  a  cântului  pe  uă 
silabă,  vd.  roulade. 

ProSegomenes,  m.  -pi.  pro- 
legomene, amplă  prefaţiune. 

ProlepsCj  f.  ret.  proîepse. 
Figură  prin  care  .=e  prevină 
şi  se  refelescii,  se  destrugu, 
dinainte  obiecţiunî  pi-eve- 
dute. 

ProleptitiuSf  adj  .med .  pro- 
lepticii.  Se  dice  de  friguri  la 
cari  fiă-care  accessîi  anti- 
cepe  assupra  precedinfeluî. 

Proietaîre,  m.  proletariu, 
cetăţianu  pauperii,  săracii  şi 
fără  professiune  lucrativă  ; 
proletar  iatîi. 

Profetariat,  m.  proletariat, 
classea  proletarilorii,/a  clas- 
se  proletaire. 

Prolîf  er  e,  arfj.proliferii.Des- 
pre  florile  allii  cărorii  cen- 
tru produce  alte  fiori. 

Prolifique,  adj.  prolificii, 
născetoriu,  care  pote  nasce. 

Prolîxe,ady.pro!issu,  dillusii, 
pre  lunga,  trop  loiig,  diffus. 
47 


PRO 


738 


PRO 


Prolixementi  adv.  pre  în- 
tinsă. 

Prolixiiâ,  f.  diffusiune,  lun- 
gime pre  multă  :n  discursu. 

Prologue,   vd.  Prâambule. 

Prolongatîon,f.  prelungire, 
delungire  ÎQ  tinipu. 

ProlongCi  f.  arlil.  funia 
pentru  manopere ;  cărrugiă 
de  muniţiunif  cu  patru  caî. 

Prolongement,)M.  prolun- 
gire,  lungire,  estinsiune. 

Proţonger,  v.  a.  a  prolungi, 
lungi,  întinde,  continui. 

Promenade,  f.  plimbare. 

Promener,  v.  n.  a  plimba. 
Se—,  a  se  plimba. 

Promeneur  ,  euse,  adj. 
care  se  plimbă,      [plimbare. 

Promenoir,     m.    locii     de 

Pramesse,  f.  promissiune, 
lăgăduiuţă,  obligaţiune  de  a 
plăti  dată  înscrissu. 

PrometteuPjCTt.se,  ac/ j.  care 
promite  din  uşiui'inţă. 

Prome-atre,  v.  a.  a  promite, 
făgădui. Gonj .precum  meltre. 

Prominence,f.  promininţă, 
înă'ţătură  mai  presus  de 
celle  din  pregiuru.  Ultima 
vertebră  cervicale,  {niinent. 

Prominent,  e,  adj.\A.  proe- 

Promiscuite,  f.  ammesticii 
confusu  şi  desordinatu. 

Pramissioiii  f.  La  terre 
(le—,  pămînlulu  promissiu- 
niî,  lăgăduinţeî;  fig.  ţerră 
fertile. 

Promontoire,  m.  vd.  Cap. 

Promoteur,  m.  trice,  f. 
promotorii  ,  care  face  se 
mergă  uă  alfacere,  î  dă  im- 
pulsii. 

Promotioni  f.  promoţiune, 
yctu  prin  care  principele  re- 


dică  jie  cine-va  la  uă  dem- 
nitate, la  uă  funcţiune,  Iu 
unu  grad  li. 

Promouvoir,  v.  a.  a  pro- 
movi,  redica  la  uă  demni- 
tate etc.  [soudain. 

Prompt,  e,  adj.  iute.  Comp. 

Prompfement,  adv.  iute, 
currîndii,  avec  diligence. 

Promptitude,  f.  celeritate, 
iuţelă.  Comp.  diligence. 

Promu,  ue,  adj.  promovitu, 
înaintatu. 

Promu'gation,  f.  promuL- 
gatiune,  publicatiunea  unei 
iegî. 

Promulguer,  v.  a.  a  pro- 
mulga, publica  uă  lege  în 
formele  cerute. 

Pronateur,  m.  şi  adj.  Se 
numescii  douî  muşchi  dala 
partea  anteriore  a  bragiuluî. 

Pronation,  f.  anat.  întoi-- 
cerea  palmei  în  jeosii,  către 
pămîntu;  {tnouvement  de — ). 

Prone,  m.  instrucţiune  creş- 
tină, ce  se  face  în  tote  dumi- 
nicele  la  liturgiă  în  parossie; 
fig.  dojenă.  Recommander 
qiielqiCun  au  — ,  a  dice  des- 
pre cine-va  lucruri  cari  potii 
să-lii  facă  a  li  tractaţii  se- 
verii, [vd,  prec. 

Prdner,  v.  a.     face   prone. 

Proneur,  m.  cellu  ce  face 
unii  prune,  vd.  vorba. 

Pronom,«i. c/ram.  })ronuiBe. 

Pronominal,  e,  adj.  gram. 
pronuminale,  reflessivu. 

Pronominalement ,  adv. 
câ  verbu  pronuminale. 

Prononce,  ee,adj.  pronuii- 
ţatu,  decişii,  hotărîtu.  Le — 
d'im  jugement^scniinii  pro- 
nunţată de  tribunale. 


PfUl 


739 


PRO 


Prononcer,  v.  a.  a  pronun- 
ţa, proferi,  (grăi).  Se — ,  a  se 
pronunţa,  a  esprinie  opiniu- 
nea  sa/  [ţâre. 

Prononciatioiii  t.  pronun- 

Pronostic,  m.  pronosticu, 
judiciu  trassu  din  inspecţiu- 
nea  steleloru,  (astrol.);  con- 
jectură,dare  cu  socotinţă  pen- 
tru celle  re  se  potu  întîmpla. 

Pronosticţue  ,  cidj.  pro- 
nosticu,indicatoru,arretătorLi. 

Pronostiquer,  vd.  Presa- 

[/'■'■• 
Pronostiqueur,  ease,  adj- 

prenunţătoriu,  prevestitoriu- 
PropagandefT-propagandâ, 

respîndirea    doctrineloru  u- 

nuT  partilu  [loliticu. 
Propagandiste,  rn.   cellii 

ce  (ace  propagande. 
Propagateur,  vi.  irice,  f. 

iropagatoru,    cellu  ce    pro- 
pagă ,    respîndesce    nemulu 

seu,  uă  opiniune 
Propa  gation,f.  propag.Uiu-  , 

ne.re^pindire,  reproducţiune.  ! 
Propa  ger,  v.  a.  a  propaga,  i 

respindi,  multiplica  prin  pro-  i 

ducţiune,  adăugi.   Se — ,  a  se  '; 

respindi,    dissemina,  merge  ' 

din  apprope  în  apprope,  se  j 

adăugi,  se  reproduce.  i 

Propension,  f.  propinsiune. 

tendinţă  naturale  către  unu 

puntu,  inclinaţiune. 
Propîrfete,  rn.  prophetesse, 

f.  proletu,  [iroorocu. 
Prophetie,  f.  profeţia,  pre- 

dicţiune    prin    inspiraţiune, 

proorociă . 
Prophetique,    adj.    profe- 

ticu,  de  jirofetu.de  proorociă. 
Prophetiquement  ,    ude. 

profeticii,  prin  proorociă. 


Prophetîser,  v.  a.  a  pie- 
(lice  prin  insjiiraţiune  divină, 
prooroci,  prevede  şi  predice. 

Prophylactique,ady.  med. 
pi'o(ilacticLi,preservativu.care 
jiedesce  de.  .S '.s?.  f.  profilac- 
tică, tractaţii  despre  modulu 
de  a  şi  conserva    sănătatea. 

Propice,  adj.  })ropiciLi,  care 
dă  favore,  favorabile. 

Propitiation,  f.  sacrifice, 
vi  tinir  r/e— ,  sacrificiu,  vic- 
timă, ce  se  olferesce  luî  Dum- 
nedeu,că  se  lîi  facă  favorabile. 

Propitiatoire,  adj.  propi-iu 
a  face  propiciu,  favorabile. 

Proplastique,  adj.  art—, 
arie  de  a  face  modele  pentru 
tipare,  pentru  statue. 

Propolis,  t.  materia  reşinosă 
ce  produci!  albinele,  cire 
roage. 

Proporiion,  f.  proporţiune. 
Comp.  rapport.  La  pi.  di- 
mensiuni. 

Proportionalite,  f.  staie, 
condiţiune,  proporţionale. 

Proportionnel,  ellc,  adj. 
uialh.  proporţionale,  în  j)ro- 
porţiune.  Moijenne  —  elle, 
media  proporţionale,  mediî 
esalî  aî  )n-oi)ortiuniî,  s.  e.  2  : 
4::  4:  8. 

Proportionnelfe,  f.  mafh. 
pro[)orţion3le,mărime  in  pro- 
I  orţiune  cu  altele  omogeao. 

Proportionnellement  , 
adv.  prin  proporţiune. 

Proportiannement,  adv. 
pro|iorţionatu,  in  j)roiioi-ţ. 

ProporSionner  ,  v.  a.  a 
pedi  i)roporţiunea  şi  cuve- 
ninţa  necessarie,  stabili  uă 
justă  relaţiune  între  lucruri. 

Propos,    m.    propusu.    dis- 


PRO 


PRO 


cursCi,  vorbe  \  a  — ,  la  pio- 
pusu,  cuvenibile  ;  a  tout — •, 
in  totu  momentulu  ;  mal  a 
— ,  hora  de — ,  căndu  nu  se 
cuvine,  fării  raţiune  ;  de  — 
delihere,  inadinsu.  Juger  ă 
— ,  a  socoti  că  este  cuve- 
nita. 

Proposablei  adj.  propuni- 
bile,    care  se  pote  propune. 

Proposanty)>i.  propunătorii; 
june  protestante,  care  stu- 
(liedă  c;'i  se  Hă  pastor,  preoţii. 

Proposer  ,  v.  a.  a  pro- 
pune, pune  înainte,  cHeri. 
Se — ,  a  şî  propune,  ave  în 
vedere. 

Propositionyf.proposiţiune, 
condiţiune,  oflertă. 

Poprei  adj.  propriu,  p:irti- 
culariu,  care  este  speciale 
jientru  [moii  }jropre,  numele 
meîî  de  familia),  potrivită 
pentru  ;  curaţii,  )iet,  opp. 
su.le. 

Proprementy  udv.  propriu, 
esactii ;  in  sensulu  propriu; 
curatu,  cuvenitu,  /  ict.  cu 
justeţă  .şi  facilitate. 

Propreti  tte,  adj.  curaţii  cu 
allectaţiune  ;  pre  mulţii  cu- 
raţii. 

Propretey  i.  curăţenia. 

Propreteur,)n.  propretoru, 
demnitarii;  care  commanda 
in  provincie  cu  autoritate  de 
pretoru,  in  Roma  antică. 

Proprietairei  adj.  prorie- 
tariii. 

Propriete,  f.  proprietate, 
posses.siune,  dominiu,  ceaa 
ci'  [lerţine  essenţiale  unui 
lucru. 

Propulsioiif  f.  propulsiune, 
împinsură  înainte. 


Propyiee,  m.  propileîî,  ves- 
tiblu,  sala  unui  templu,  prin- 
cipale, peristilîi  cu  columne. 

au  Prorata,  loc.  adv.  în 
prorata ,  proporţionale.  Le 
prorata,\(i.  quoie-part. 

Prorogatify  ive,  adj.  care 
prokingesce  timpulu  datia  an- 
teiii  pentru  unii  lucru. 

Prorogation,  f.  prelungire 
a  timpului,  întărdiare  ;  sus- 
pinsiune,  delai,  remise. 

Prorogerj  v.  a.  a  prolungi,. 
delungi  timpulu  luatîi  ănteitt, 
a  amăna,  întărdia. 

Prosaiquei  adj.  prosaicu, 
de  I  roşă  ;  fîg.  vulgare. 

Prosai'queinent,a(/t'.  pro- 
saicij. 

Prosai'ser,  v.  a.  a  scrie  în 
prosă,face  se  fiă  prosaicu. 

Prosaîsme  y  m.  defecta, 
lipsă,  de  poesiă  in  versuri  ; 
monotonia. 

Prosateur,  m.  autorii  care 
scrie  principale,  maî  alessii, 
în  prosă.  [scene^ 

ProsceniuniyfH.vd.  Avant- 

Proscripteur|)n.  proscrip- 
tor,cellu  ce  proscrie,vd.ur>rt. 

Proscrire,  v.  a.  a  proscrie» 
condemna  la  morte  fără 
forme  judiciarie  (la  ant.),a  de- 
părta,alunga;  aholi,  desfiinţa. 

Proscriti  e,  adj,  proscrissii,^ 
essilatu  ;  depărtată  din  usîi. 

Prosey  f.  prosă,  opp.  poesie. 

Prosecteur,7n  prosectorii, 
cellu  ce  dissecă  şi  prepară 
buccăţele  anatomice  pentru 
lecţiunea  professoruluî. 

Pros^lyte  ,  m.  proselitu, 
convertita  la  uă  religiune, 
intrai u  în  uă  sectă  seîî  partit. 

Proselytisme,    m.  prose- 


PRO 


—  741  — 


PRO 


litismu,  ardore  de  a  face  pro- 
sel  iţî. 

Prosodie,  f.  prosodiă,  ver- 
silicaţiune.         [de  prosodiă. 

Prosodique,a(^./.propodică, 

Prosopaigie,  t\  med.  neu- 
raLiă  a  fecieî. 

Prosopograhie,  t.  ret.  de- 
scripţiunea  trăssurelorCi  es- 
terne,  a  fisionoraieif. 

Prosopopee,  f.  ret.  proso- 
popeă.  Hgură  prin  care  fa- 
cem îi  se  vorbescă  persone 
simulate,  absinţi,  lucruri  ina- 
nimate. 

ProspectuSi  m.  prospectu, 
programă,  annunţu. 

Prosperei  adj.  prosperu, 
intloritoriu,ferice,  favorabile. 

Prosp^rer,  v.  n.  a  pros- 
pera, merge  forte  bine,  ave 
fericire,  a  ree.şi,   isbuti. 

Prosperate,  f.  prosperitate, 
ferice  situaţiune,  reeşită,  is- 
băndă.  PI.  eveniminle  ferici. 

Prostaplt^rese,  f.  ditfe- 
rinţă  între  loculîi  mijlociu 
al  planetei  şi  locutu  seu  a- 
deveratu. 

ProstateSy  f.  pi.  anat.  pros- 
tate, corpul  î  glandulose  lăngă 
vessică. 

Prosternation,  f.  proster- 
naţiune,  umilinţă. 

Prosternementi  ))i.  pros- 
tern aţiune,  injeosire  înaintea 
altuia. 

.se  Prosterner,  v.  n.  a  se 
prosterne,  cade  la  piciorele, 
se  umili,  se  înjeosi  rugăn- 
du-se. 

Prosthese,  f.  gram.  pros- 
tese,  adaussu  de  uă  literă  la 
începutulu  vorbei. 

Prostituei  ce,  adj.   prosti- 


tuitîi,  devotatu  mişelesce,  a- 
vilitu  printr'unu  usuinfainu; 
f.  prostitul tă,  femeă  de  vieţâ 
degradată. 
Prostituer,  v.  a.  a  |)rostitui, 

degrada,  face  infamii. 
Prostitution  ,   f.    prostiiu- 
ţiune,  acţiune  de  a  se  lăssa, 
se  părăsi  la  impudicilate.  la 
idolatria,  (despre  fernee'. 

Prostration|f.prostraţiune. 
slăbiciune  esscessivă,  abalte- 
ment.  Vd.  şi  jn-n^teriiatiini . 

Prostyle,  i'a.  şi  a(//.prostilu. 
Se  dice  de  un  Ci  edificiu  care 
n'are  columne  decătCi in  fafiă. 

Protagoniste,  m.  protago- 
niştii, personă  principale  în 
tragediele  antice. 

Protase,  f.  protase,  partea 
unei  poeme  dramatire  con- 
secrată  pentru  espo.'îiţiuuea 
obiectului;  r/rtoii. prima  parte 
a  unei  periode. 

Protatique,  adj.  care  nu  se 
arretă  decătu  în  protase. 

Prote,  m.  impr.  protu,  cellu 
ce  direge  lucrările  şi  face 
correcturele,  currecleur. 

Protecteur,m.i?'(ce.  f.  pro- 
tectorii, appărătorii. 

Protection,  t  protecţiune, 
appărare,  ajjutoriii,  secours. 

Protectorat,  m.  protecto- 
ratti,demnitate  de  protectoru. 

Protee,  m.  proteii,  care  şî 
scbirnbă  neconteniţii  formele. 

Protees,  f.  pi.  bot.  classe  de 
plante  apetali.  Si  proteoides. 

Prot6g6,  ee,  adj.  proiectaţii, 
appăratu,  pusvi  sub  protecţ. 

Prot^ger,  v.  a.  a  proiecta, 
appăra,  lua  în  appărare. 

Proterie,  i.  funcţiune  de 
prote. 


PRO 


PRO 


Protestantye,  ad  '.  şi  .s.  pro- 
testante. La  inceputu  lutera- 
nii, (fiindu-ca  protestasseră, 
iQ  epoca  luî  C.  Quialu,  1529, 
contră  dieta  dela  Spira),  pe 
urmă  calvinisti"  şi  anglicanii. 

Protesiantisme,  m.  pro- 
testantismu,  credinţa  biseri- 
celoru  protestanţi. 

Protesta iian,  î'.  protesta- 
ţiune,  declaraţiune  formale, 
înărturitîi  publicu,  proniis- 
siune. 

Protester,  v.  n.  a  protesta, 
declara  publicu  contra;v.  a.  a 
assigura  positivu,  promite. 

Protet,  )n.  protestu  (unei 
poliţe). 

Prothescif.protese,  adaussii 
superficiale  de  uă  parte  la 
corpulîi  unianîi  iu  loculu 
altei  care  lifisesce. 

Protocanonique,ca^y.pro- 
tocanunicu.  Despre  cărţile 
sacre  recunnoscute  ca  al  arî 
înainte  de  canonele  bisericeî. 

Protochlorurej  )ii.  chem. 
profochloruru,  primulu  grad 
de  combinaţiune  a  unuîcorp 
simpla  cu  cliloruru. 

Protocole,*n.protocolu,  tor- 
mulariu  pentru  redacţiunea 
actelorii  publice.  Processu 
verbale  unei  conferinţe  di- 
plomatice ;    preliminarî. 

Protonotairey  rn.  otTiciariil 
dela  curtea  papeT,  care  prii- 
mesce  şi  espediedă  actele 
consistorieloru  publice. 

Protosyncelle,  m.  proto- 
sincelCi,  vicariulu  unui  pa- 
triarcu  seu  unui  episcopu 
grecii,    [teiulii  tipu,  modelîî. 

Prototypeţ  //'.  prototipu,ăn- 
'Protox.ydefni.rhein .  protos- 


sidu,  ossidu  care  conţine 
edili  maî  pupinii    ossigenu. 

Protuberancei  f.  protube- 
rantă ,  eşitură ,  înălţâtură,. 
saUlie. 

Protuteur,  m.  protutoru, 
care  conduce  allacerile  unui 
minorei  tară  se  tiă  tutorulii 
seu.  [.S^«.s<.  m.  folosii,  vech. 

ProU}   adv.   destulîi,    raultu. 

Ppoue,  f.  tnar.  proră,  partea 
anterioi'e  a  naviî  etc. 

Prouessci  f.  adu  de  valore; 
escesse,  imn.  acţiune  de  risii. 

Prouver,  v.  a.  a  proba,cerca: 
a  dovedi,  a  fi  pi-obă  de. 

Provediteup,//!. vechili  ma- 
gistralii in  Veneţia. 

Provenanceţf.  ceaa  ce  pro- 
vine dintrunCi  locîi,  origine, 
sorginte.  La  pi.  merfuri  cari 
provinii  din  uă  ţerră. 

Provenant,e,af/,/.  care  pro- 
vine, decurge,  vine  din. 

Provendei  f.  provisiune  de 
aliiiiinte,  lima. 

Provenir,  v.  n.  a  proveni, 
decurge,  emana,  deriva,  se 
trjge  de  unde- va,  resulta. 

Proverbe,  m.  proverbiii. 

Proverbial,  e,  adj.  prover- 
biale, de  proverbiii. 

Proverbialement ,  a<li\ 
proverbiale,  prin  proverbiii. 

Providence,  L  providinţâ. 
Supremă  înţelepciune  divină, 
care  conduce  totulu. 

Providentiel,e//&,  adj.  pro- 
vidinţiale,  de  providinţă. 

Provignage,  m.  altoire  de: 
viţă. 

Proviţinement,  m.  altoire 
de  ^  iiri,  de  arburî. 

ProvsynerjV.a.a  altoi  vîrfurî 
tinere  de  viţă,  de  arburî;  v. 


PRO 


PRU 


n.  ftg.  a  multiplica,  se  nuil- 
tiplica. 

Provin,  >ii.  viţă  tînără  altoită. 

Province,  f.  provineiâ,  divi- 
siuno  territoriale,  opp.  capi- 
tale. 

Provincial,  e,  adj.  şi  s.  pro- 
vinciale, din  provingiâ.  SusL 
IU.  reliiriosu  superiorii  allCi 
caselorii  unei  provincie. 

Provincialat,)H. demnitatea 
unui  canonicii  (  călugăru  ) 
pro\inciale,  care  gubernă  uă 
provincii  din  ordinea  sa. 

Proviseur,»i.provisoru,  ca- 
puliă  unui  liceu. 

Provision  ,  f.  provisiune, 
stringere  de  lucruri  neces- 
sarie  seu  utili.  La  pi.  epis- 
tole prin  cari  se  conteresce 
cui-va  unii  olTiciu.  unu  be- 
neficiu. 

Provisionnel  ,  elle,  adj. 
iiraile — ),  lăcutu  prin  pro- 
visiune. 

Provisionnellement,a(/i'. 
provisionale,  prin  pro visiuue. 

Provîsoîre,«d./.  provisoriîi, 
timpurariu  ,  pentru  cătîi-va 
tiiupu.  tnleriinaire. 

Provisoirenient,a(/v  pro- 
visoriîi, timpurariu,  interi- 
raariu,  nu  definitivii,  nu  ho- 
tăritii. 

Provisorat,  m.  funcţiunile 
unui  proviseur,  vd.  vb. 

Provisorerie ,  f.  sarcina 
unui  pi'ooisctir,  vd.  vb. 

Provocateur,(H.(}'u"e,f.pro- 
vocatoru,  cellîi  ce  provocă, 
escilă,  interrilă.  Şi  ca  adj. 

Provocation,  f.  provoca- 
ţiune,  escitaţiune,incitaţiune. 

Provoquer,  v.  a.  a  provoca, 
escifa,  înterrita  :  a  causa. 


Proxenete,  >/(.  prossenetîi, 
samsaru.  cuurtier. 

Proximite,  f.  prossimitate ; 
affinitate,rudeniâ  de  apprope. 

Prude,  adj.  care  atfecledă 
unâ  aeru  de  înţelepciune  şi 
de  pudore  regulată,  circun- 
spectă. 

Prudemment,  adv.m  modîi 
prudintr,  cu  prudinţâ. 

Prudence,  f.  prudinţă,  pre- 
vedere raţionabile,opportună. 

Prudent,  e,  adj.  prudinte, 
care  scie  se  se  porte  după 
circunstanţe.  Comp.  avise. 

Pruderie,  f.  atlectaţiune  de 
înţelepciune  şi  de  reservă 
escesşivă  in  ceaa  ce  privesce 
pudorea  şi  binecuveninţa. 

Prud'itomie,  f.  probitate,  în- 
ţelepciune, i-ech. 

Prud'homme,  m.  omu  în- 
ţelepţii, cunnoseetorii,  es- 
pertu,  omu  de  onore.  Con- 
seil  de  jjrudliommes,  con- 
siliu de  patroni  şi  lucrători 
în  părţi  egalî,  ca  se  judicc 
neînţelegeri. 

Prune,  f.  prună. 

Pruneau,  //'.  prună  uscată. 

Prunelaie,  f.  locu  plantaţii 
cu  prunî.  jrată. 

Prunelee,  f.    prună    sacha- 

Prunelet,  m.  cidru,  vinii,  de 
prune  uscate. 

Prunelle,  f.  mică  prună  sel- 
bat,  ])upila,  porumba  ochiu 
luî.  vd.  ijHpiile.  [tieîj. 

PruneHier,  //i.  prunii  selba- 

Prunier,  m.  prunu. 

Prurigineux  ,  ease,  adj. 
med.  pruriginosu. 

Prurigo,   f.  med.  prurigine. 

Prurit,  )/(.  pruritu ;  g^âdilă- 
turâ. 


PSFU 


744 


PUA 


Prussiatei  m.  chem.  prus- 
siatu,  sare  din  acidii  prus- 
sicu. 

Prussicnne,  f.  cheminee 
ă  la  — ,  căminu  micii  de  ti- 
nichea. 

Prussique,  adj.  prussicu. 
Califică  unu  acidii  estrassu 
jirin  dissoluţiunea  săugeluî 
şi  combinată  cu  ferru.  Ellîi 
dă  albastriilii  prussianu 
(bleu  de  Prusse),  forte  vio- 
linte  veninu.  Şi  acide  cian- 
hydrique. 

Prytanej  >n.  pritanu,  ma- 
Sistralu  ateniană  care  jude- 
ca allacerile  criminali. 

Prytanee,  »?.  pritaneii.  Edi- 
ficiu destinată  pentru  adu- 
nanţele  pritaniloru,  vd.  prec. 

Psallettei  f.  locu  unde  se 
esercifă  copii  de  choru. 

Psalmiste  y  rn.  psalmistu, 
autoră  de  p.salmi. 

Psalmodie }  f.  psalmodia, 
modu  de  a  recita,  de  a  cău- 
ta în  biser.  psalmii  .şi  oiTi- 
ciulu. 

Psalmodier,  v.  a.  şi  n.  a 
recita  psalmi  fără  intlessiu- 
ne  de  voce  .şi  pe  aceaşînotă; 
a  vorbi,  cănta,  monotonă. 

Psalterion,  rn.  instrumentă 
de  musică  cu  corde  de  sărmă. 

Psaumei  m.  psalmu. 

Psautier,  m.  culegere  de 
psalmi,  psalteriă. 

Pselaphoi  m.  nat.  insectă 
coleopterâ.  \ment. 

Psellisnte,  m.    vd.    hegaie- 

Pseudonyme,  )/*.  şi  adj. 
pseudonimă,  nume  falsă. 

Pseudontantes,  f.  pi.  pe- 
tre false.  [falsă. 

Pseudorexie  i    f.   appetită 


PsoaS|  m.  Se  dice  de  unu 
muschiă  dela  vertebrele  luni- 
barie.  [a  lemneloru. 

Psoquoi  f.  nat.  mică  insectă 

PsoPOf  m.  seă  psore,  i.  vd. 
Gale.  [leguminose. 

Psorafier,  m.  bot.  genă  de 

Psoriquci  adj.  psoricu  (ri- 
iosă) 

Psychey  f.  psicheă,  mare  e- 
gliijdă  mobile,  care  se  pote 
redica  şi  lăssa  în  cercevele. 

Psychologie,  f.  psicholo- 
giă.  Partea  filosofieî  care  per- 
tractedâ  de  suffletă  şi  de  fa- 
cultăţile selle.  Science  de 
râme.  [chologicu. 

Psyciiologique,    adj.  psi- 

Psychologiiste,  m.  s.  p.vj- 
chologiie,  psichologu,  eru- 
dită, înveţată,  in  psichologia. 

Psychfiquei  adj.  med.  vd. 
rafrairJiissant. 

Psyllci  m.  şerpe  anieric. ; 
domesticitoră  de  şerpi. 

Ptarmique,  adj.  ptarmicu. 
Vd.  stevnutatoire. 

Pteropodes,  )/^.  pi.  classe 
de  molusce  cu  piciore  îna- 
i-ipate. 

Ptene,  m.  vd.   Osmium. 

Pterygioiiy  m.  med.  bubu- 
Ijţă ,  cresce'ură.  Şi  pti-ry- 
glum. 

Ptyalagogue,  m.  med.  care 
provocă  salivaţiune. 

Ptyalisme,  m.  med.  salivu- 
ţiune. 

Ptylose,  I.  seu  ptilose,  pti- 
lose,  căderea  geneloră. 

Puammenty  adv.  reă  mi- 
rositoriu,  (puţind  ă). 

Puant|  e,  adj.  care  niirose 
reă,  (pute).  [urătti. 

Puanteuri  f.    mirosă   forte 


PUD 


PUL 


Pubere,  or/y.  puberu,  tineru. 
Pubeptâ,  f.  pubertate,   etate 

nubile,  de  îusuratu. 
Pubescencey  f.  pubescinţa, 

tuleiu  allu   vegetaliloru. 
Pubescenty  e,  adj.  pubes- 
cinle.  cu  peru  (inu  şi  scurţii, 
cu  tuleiu. 

Pubien,  eiote,  acV.  dela  os- 
sulu  bassinuluî. 

Pubîs,  m.  (pron.  pe  s),  u- 
nulii  din  celle  trei  osse  ne- 
numite. 

PubliCy  blique,  adj.  pubiicu, 
obştescii ;  )it.  pubiicu,  obşte. 

Publicain,  m.  arendatoru  de 
banii  publici  în  Roma  ant.: 
omeni  de  atfaceri,  fain. 

Publication,  f.  publicaţiu- 
ne,  scotere  în  pubiicu,  ob- 
şti re. 

Publiciste,  m.  publicista, 
cellu  ce  scrie  assupra  drep- 
tului pubiicu,  assupra  poli- 
ticei. 

Publicitei  f.  publicitate,  cun- 
noscinţă  publică,    noloriele. 

PubiieryV.  a.  a  publica,  obşti. 

Publiquement,  ar^i;.  in  pu- 
blică, in  deobşte,  en  public. 

Puce,  f.  purece. 

Pucelle,  f.  vd.  Mevye. 

Puceron  ,  hk  uă  insectă 
eniipteră. 

Puddier,  v.  a.  a  mestica  fer- 
rulu  topitu  ca  se  devină 
grunji. 

Pudeur,    ['.  pudore,    ruşine. 

Pudibondjg,  ud/,  pudibundu, 
mulţii  ruşinosu,  fam. 

Pudicite,  vd.  chastete. 

Pudique,  m.  adj.  pudicu, 
ruşinosu.  f.  Vd.  chaste. 

Pudiquement,  adv.  cu  ru- 
şine, cu  pudore. 


Puer,  V.  n.  a  mirosi    urată, 

(puţi).       [piiărescu,  frivolii. 

Puerili  e,   adj.    puerile,    co- 

Puerilement)  adv.  puerile, 

ca  uuii  crpilij. 

Puerilite,  t.  copilăria. 

Puerperaiey  adj.  i'.  med. 
fievre — ,  friguri    puerperalî. 

Puf,  m.  şeii  yj^/f,  înşelăciune 
de  şarlatanii. 

Pugilat,  m.  pugilatii,  luptă 
cu  pumnulu  în  gimnas.  ant. 
Puyil,m.  s.  pugilisle,  atleţii 
care  .se  lupta  cu  pumnulu, 
la  ant. 

Puine,  iii.  unii  arburelii. 

Puine,  fi-%  adj.  şi  sust.  năs- 
cuţii după  unulu  din  traţiî  seî. 

Puis,  v(l.  Eiisuite,  apres. 

Puisage,  m.  scotere  de  apă. 

Puisard,  m.  bas.sinu  pentru 
apele  inutili. 

Puisatier,  m.  săpătot-ii  de 
făntăne  (puţuri).       [fântână. 

Puiser,  v.  a.  a  scote  apă  dia 

Puisque,  vd.  Parce  qiie. 

Puissamtnent ,  adv.  pu- 
tinţe, cu  putere,  forte  mulţii. 

Puissance,  f.  putere,  auto- 
ritate, influinţă  ;  facultate. 

Puissant,  e,'  adj.  putinţe, 
puternicii,  forte  bogalu. 

Puits,  m.  făntăne,  (puţul. 

Pulicaire,  adj.  med.  Se  dice 
de  Irigurî  cari  producii  pe 
pele  mice  |>ete  roşie. 

Pullulation,  f.  inultiplica- 
ţiune  abundante  şi  repede. 

Pulluler,  V.  a.  a  multiplica 
în  abundanţă  şi  în  pucina 
timpii  (de  insecte  şi  plante). 

PulniDnaire,  adj.  plămă- 
nare,  care  ţine  de  plăniănî. 

Pulmonie,  f.  //tecZ.  ftiseplă- 
mănare.  boli  de  plămâni. 


PUN 


746 


PUR 


Pulmonîque  ,  adj.  med. 
plămănicii,  bolnavă  de  plâ- 
înăni. 

Pulpatiorii  f.  reducţiune  în 
pulpa,  vd.   urm. 

Pulpe,  1'.  pulpă,  substanţă 
cărnosă  şi  mole  a  tVucteloru. 
Pulpe  cerebrale,  pane  mole 
a  cerebruluî. 

Pulper,  V.  a.  reduce,  pre- 
face, in  pulpe,  vd.  prea. 

Pulpeux  f  euse,  adj.  bot. 
puiposu,  mole  şi  cărnosu. 

Puisateur,  m.  trice,  f.  pul- 
satoru.  care  produce  bătaia 
de  pulsii. 

Pulsatify  ive.  adj.  med.) 
,  buttement — /,  pulsativii,  du- 
rorosii. 

Pulsation,  f.  pulsaţiune,  bă- 
laia de  pulsii. 

Pulsimetre  y  m.  instruni. 
pentru  a  mesura  iuţela  pul- 
sului. 

Pulsion,  r.  fts.  pulsiune,  pro- 
pagaţiunea  mişcării  întru'unu 
mediu  licidu,  precum  aerulu. 

Pulverin  ,  //(.  pulbere  de 
j-uşcă  torte  (ină.  pentru  fi- 
ţi, ii. 

Pulverisation,f.  puiberatii. 
})refacere  în  pulbere. 

Pulveriser,  v.  a.apulbera. 
preface  in  pulbere;  a  nimici. 

Pulverulent,  e,  adj.  pul- 
verulinte,  care  se  preface 
lesne  in  pulbere. 

Pulvine,  ee,  adj.  bot.  divisii 
in  brasde. 

Pumicin,  m.  pumicinii,  oliu 
de  palmii,  de  curraaki. 

Punais,  e,  m.  şi  adj.  cu 
nasolii  de  răii  mirosîi. 

Punaise  ,  f.  peduchiii  de 
leHjnii. 


Punaisie,  f.  med.  morbu, 
bolă,  de  punais,  vd.  vorba, 

Punch,  m.  punch.  Beutură 
din  ciaî,  rachiu,  apă  şi  sa- 
cliarii. 

Punîque,  adj.  punicu,  car- 
taginesii,  foi — ,  rea  credinţă. 

Punir,  V.  a.  a  pedepsi,  chă- 
tier,  iufliger  la  peine. 

Punissable,  adj.  punibile^ 
de  pedepsiţii. 

Punisseur,  adj.  m.  şi  sust. 
pedepsitorii!.  fdepsă. 

Punition,  f.    puniţiune,    pe- 

Pupiilaire,  adj.  de  pupilu, 
de  copilu  ţinuţii  sub  tutelă 
s.  epitropiă. 

Pupiilarit^y  f.  timpii  căndu 
unu  copi  ii  minoru  stă  sub 
epitropiă. 

Pupille,  m.  pupilii,  minoru 
care  stă  sub  epitropiă. 

Pupille,  f.  pupilă,  porumba 
ochiului,  (maî  alessii  cerculii 
pupilei),  vd.  prunelle. 

Pupitre,  m.  pupitru,  mo- 
bile pentru  scrissii,  pentru  a 
pune  cărţi,  note  de  musică, 

Pur,  e,  adj.  purii,  curatu. 

Pureau,  m.  partea  olaneT 
care  stă  in  alfară  pe  coppe- 
rişiii.  (frecate. 

Puree,    f.    legumi    ferte    şi 

Pureitient,rtf/i'.puru,curatii. 

Purete,  f.  puritate,  curăţenia.. 

Purette,  f.   pulbere,  nisipîi,. 
ce  se  resipesce  peste  scriptură. 

Purgatif,(t;e,tu7J.  purgativă ; 
)/i.  remedia  care  purifică. 

Purgatidn,  f.  med.  purifi- 
caţiune,  curăţire  prin  pur- 
gative. 

Purgatoire,  m.  purgatoriîi. 
Locii  de  espiaţiune  a  suffle-. 
telorij. 


PU: 


PYR 


Purge,  t\  prcut.  redicarea 
ipoteceloru. 

Pargeois,  m.  pi.  bassine 
irijplute  cu  ni.sipii,  ca  .se  cu- 
reţe apa  care  curge  priu  elle. 

PurgePi  v.  a.  a  purifica  prin 
rernedie  purgative. 

Purgeriei  f.  locii  unde  se 
rurală    lormele  de  .sacliarii. 

Purificatioiii  1.  purifica- 
ţi une. 

Purif icatoire ,  *;<.  panda 
a  preoţiloru  pentru  a  curaţi 
caiiciulu. 

Periffieri  v.  a.  a  purifica,  a 
curaţi.  Se — ,  a  deveni  curaţii. 

Pu  rîf oritieituV /.că  puroiulu. 

Purinj  i/t.  adunătură  de  ape 
dela  grajdîi. 

Purismci  m.  purismCi,  af- 
fectaţiune  de  puritate  in 
limbă. 

Puristey  rn.  puriştii,  cellti 
ce  aflectă  puritatea  lirabeî,etc. 

Puritain,  e,  adj.  şi  s.  pu- 
ritanii, presbiteranii  rigidu, 
«upterii,  in  Anglia. 

Purîlanîsme,"//i.puritanism, 
doctrina  puritaniloru. 

Purot,  III.  gropă  pentru  a- 
peie  de    grajdii,  vd.    pavin. 

Purpurin,  e,  adj.  care  .se 
apropia  de  culorea  purpurii. 

Purpurînei  i.  brondii  mă- 
cinaţii pentru  politure. 

Purulent,  e,  adj.  purulinte 
I  cu  puroiul. 

Pus,  m.  puroi  li. 

Pusilianimei  adj.  cu  .sul- 
Setu  slabu  şi  frico.sii,  lâră 
jnimă. 

Pusillanimite,  f.  .slăbiciune 
de  .=uffletii,  de  caracterii. 

Pustule,  r.  pustulă,  mică 
tumore  inllaiiiuiată   pe  peîe. 


Pustufâ,  «•.",  adj.  copperitu 

de  pustule. 
PustuleuXy  e.use,  adj.  med. 

pust  uiosii,    insoţitu  de  pus- 

tuie. 
Putain,  iii.    lemeă    publică, 

prosternutâ.  D'umnu\. puţine. 
Putassier,    //!.    care     fre- 

cintedă  temee  prostituite. 
Putatify  ire,  adj.  care  trece 

pentru  a  i\  ce-va  şi  în  rea- 
litate nu  este  niraicu. 
PutoiSy    )».    micu     animale 

carm\.Comp.martre,fouine. 
Putput,  >/i.  vd.  huppe. 
Putrefactifi  ive,  adj.  care 

tace  se  iiutredescă. 
Putrefaction,  f.  putredire. 
Putrâfier,    v.  a.   a  lace    .-e 

puiredeîcă. 
Putride,  adj.  putredii. 
Putridite,    f.    putrediciune. 
Puy,  m.  dialii,  cech. 
Pycnite ,    l.    picnită,    petră. 

forte  desă. 
Pycnotique,  adj.  picnoticii, 

propriu  .se  îndesescă umorile. 
Pygmâe,  m.    pigmeii,    forte 

piticii. 
Pylore,  m.    piloru,    orificiii 

internii  allii  stomacului. 
Pylorique,  adj.  dela  pxjlorc, 

vd.  iirec.  [puroiii. 

Pyorrhagie,    f.  curgere  de 
Pyosei  r.  suppuraţiune  a  o- 

chilorii. 
Pyracanthe,    in.    unii    ar- 

burelu    spinosii.    ."^i  baissun 

ardent. 
Pyramidai,  e,  aJj.  pirami- 
dale, in   lorma   piran;idiî, 
Pyramide,  1.  piramide,    so- 

iidii  compuşii  de  triănghiurî 

cari  aii    virfulii     comrnune. 
Pyramideri    v.  h.  a  forma 


PYR 


748 


PYO 


pifamide.  [forma  piramidiî. 
Pyramidotdei  m.  solidu'îa 

Pyrangay  >n.  uă  passeresilv. 

Pyraustei  flutură  ce  atţrage 
focul  Ci. 

Pyr^nei  f.  uă  mică  nucă. 

Pypethre,  m.  rădecină  me- 
dicin.,  spefiă    de  camomilă. 

PypâtiquC}  adj.  jnec7.  bunii 
contra  friguri. 

Pyretologie,  f.  med.  trac- 
taţii de  friguri. 

Pypexîe|f.»7e(L  [rigurî  simp- 
tomatice, stare  febrile. 

Pyrique,  adj.  de  focu,  care 
prive.sce  la  focu. 

Pyrite,  f.  chem.  pirită,  sul- 
furu  metalică  nativii. 

PyriteuXj  euse,  adj.  de  na- 
tura piritei,  vd.  prec. 

Pyrolej  f.  bol.  uii  plantă  a- 
stringinte. 

Pypoligneux ,  ease,  adj. 
pirolemnosii.  Acide — ,  acidu 
acetosu. 

Pyrologiei  f.  pirologiă,  trac- 
tatu  despre  focu. 

Pypomaque;  adj.  pierre—, 
cremine  de  puşcă. 

Pyromâtre,  m.  fis.  instru- 
mentu  ca  s6  măsurămu  di- 
lataţiunile  produsse  de  ac- 
ţiunea focului  în  corpurile 
solide. 

Pyronontie,  f.  arte  de  a  re- 
gula diversele  gradurî  ale 
focului. 

Pypophancyac/y.  (pierre — /, 

transparinte  la  focii. 
Pyrophore,  m.  pulbere  ap- 
prinsă.  Composiţiune  che- 
raică  ce  se  apprinde  la  aeru. 
Poudre  faite  avec  de  Va- 
luri et  de  la  ţarine,  qiii 
s'enflamme  â  l'aiv. 


Pyposcaphei  m.  nave  cu 
vapori,  vaporii. 

Pyrotechnie,  f.  pirotech- 
niă.  Artea  de  a  face  usîi  de 
focii  şi  a  Iii  direge. 

Pyrotechnique  ,  adj.  şi 
sust.  f.  pirotecnicii,  pirotech- 
nică. 

Pyrotique,  vd.   Caustiqiis. 

Pyroxenci  vi.  minerale  c^ 
se  gessesee  în  terrîme  plu- 
tonice, în  produsseie  vulca- 
nice. 

Pypoxyle,  m.  vd.  fulmi- 
cotoh. 

Pyrriquei  f.  şi  alj.  f.  danţu 
militare  allii  Greciloru.  In- 
ventaţii de  Pyrrhu. 

Piprhonieiii  enue,  adj.  ai 
SHsL,  sectatoru  allu  luî  Pyr- 
rhon. 

Pypphonisme,  ui.  pironi- 
smii,sce|)ticismii. Doctrina  lui 
Phrrhon,  care  se  îndouia  de- 
spre totu. 

Pithagopicieii)  ienne,udj. 
şi  .s.  pitagoricu,  din  .wola 
iilosolică  a  luî  Pitagora. 

Pithagopismei  >/t.  sistema 
luî  Pitagora. 

Pythie,  f.  pitia,  preoţită  ora- 
cleloru  luî  Apoline,  la  Delii. 

Pythieni  m.  piticii.  Connu- 
mele  luî  Appoline,  dupe-ce 
învinsesse  şerpele  Pytone. 

Pythîens,7jy//tuy(«'s,  adj.pl. 
pitice.  Jeux — ,  jocuri  ce  se 
celebra  la  patru  anni,  la 
Delfi,  în  onorea  luî  Appa- 
line  piticulu. 

Pythonisse ,  f.  pitonissă, 
preoţită  luî  Apoline  piticulâ; 
devinătore,  ghicitore. 

Pyulque,m.  s.  pioulque.uui. 
instruin.  de  chirurgia. 


QUA 


749 


OUA 


Pixacantha,  m.  bot.  arbu- 

relu  spinosu,  vd.  lycium. 
Pyxidule|f.&  ■?.  capsula  plan- 


teloru  de  genulii  muschiuluî, 

Dimin.  din  pyxicle.  [plante. 

PixinSf    vH.    bot.    speţiă    de 


Qj  r/(.  )j.  una  din  consunanţi. 
—  On  le  prononce  Ae  d"a- 
pres  la  nouvelle  appellation. 

Quadernes  y  m.  pi.  tole 
patruri'e  la  jocuri  de  balle. 
T(l.  şi  carmes. 

Quadrag^nairejcal/.  care 
c  nţine  40  unităţi':  de  40 
anni. 

Quadragâsimaly  e,  adj. 
care  ţine  de  păressimu,  de 
postulij  Pasciloru. 

Quadrag^sime,  f.  prima 
duminică  a  postului  mare, 
dimiDiche  de  la — . 

Quadrain,  vd.   Quatrain, 

Quadrangulaire,  adj.  cu 
patru  ănghiurî'. 

Ouadrangui^i  ee,  adj.  bot. 
Yd.  prec. 

Quadrat}  m.  impr.  buccată 
de  metalil  ca  se  formede 
;Jbele. 

Quadrat,  m.  oMr.  ( —  as- 
pect), posiţiunea  a  doue  pla- 
nete distanţi  de  90  grade  in- 
tre dînsele.         [dratu  micu. 

Quadratin,  m.  impr.  qua- 

Quadratiquei  adj.  relativii 
la  pătratu.  Equalion  — ,  e- 
cuaţiuoe  de  allu  2-le  gradiă. 

duadratrice,  geom.  curbă 
inventată  de  antici,  că  se  aj- 
jungă  la  patratura  approssi- 
mativă  a  circunlerinteî. 

QuadraturefLgpom.  patra- 
tura. Reducţiunea  geome- 
trică a  uneif  figure  curbilinie 
la  unu  pătratu  ecivalintecu 


Gi 


suprafagia  acestei  curbe  ; — 
du  cercle,  căutarea  unui  pă- 
tratu ega'e  cu  unu  cercu 
datu ;    astv.  vd.  quadrat. 

Quadrature  ,  f.  (pron. 
Koua...)  uniune  de  buccăţe 
cari  făcu  se  mergă  acele  u- 
nuî  cadrante  (la  orolog.). 

Quadricapsulaire  y  adj. 
bot.  cu  patru  capsule. 

Quadridente,  ee,  adj.  bot. 
cu  patru  dinţi.      Itriennal. 

Quadrâennal,  e,  vd.  Qtia- 

Quadrifide,  adj.  oot.  ini- 
părţitu  in  patru  incisiunî 
adince. 

Quadriflore,  adj.  bot.  cu 
patru  flori. 

Quadrifolicy  ee,  adj.  bot. 
cu  patru  foiţe.  Sust.  m. 
este  quadrifolium. 

Quadrigeim.patrigiu.  Carru 
anticu  cu  patru  caî. 

Quadrijuguey  ee,  adj.  bot. 
(feuile — e),cu  patru  perechie 
de  foiţe. 

OuadrijumeauXy  sust.  şi 
adj.  rn.  pi.  anat.  celle  pa- 
tru tubercule  as.şedate  inlun- 
gulil  meduveî. 

QuadriEat^rafy  e,  adj.  pa- 
trilaterale,  cu  patru  laterî. 

Quadrille,  f.  cadrilii. 

QuadrilBei  f.  trupă  de  că- 
lări din  acelaşi  parlitu  la 
eserciţiele  nobililoru  vechi 
(la  touDtoil. 

Quadriloculaire,  adj.  bot. 
cu  patru  locuri,  seu  logiurî. 


QUAL 


750 


QUAR 


Cluaclrindmey  m.  alg.  po- 
li nointi  de  patru  termini. 

.Quadripartii  e,  adj.  bot. 
divisu  în  patru. 

Quadriphylley  adj.  bot.  cu 
pati-u  loiţe. 

Quadrirâme  y  adj.  patri- 
remu,  cu  patru  lopete. 

Quadrisyllabe,  m.  si  adj. 
ijram.  vorbă  de  patru  .silabe. 

Ouadrivalve,  adj.  bot.  cu 
patru  valvule. 

Quadrivium,  m.  divisiunea 
superiore  a  celloru  şepte  arţi 
în  evulu  mediii.  Ea  conţinea  : 
aritmetica,  geometria,  astro- 
nomia şi  niusica. 

Quadr umane,  adj.  şi  sust. 
patrumanu.  Despre  animali 
cari  aii  mane,  precum  o- 
mulii,  şi  piciorele  conforme 
niănelorii, 

Quadrupede,  m.  şi  adj. 
patrupedu.  cu  patru  piciore. 

Quadrupie,  in.  şi  adj.  îm- 
pătriţii. Monnetă  de  aurii  is- 
panică  [double  pifitole),  80  fr. 

Quadrupler,  v.  a.  a  împătri. 

Quai,  rii.  mărginariu  de  pe- 
tră în  hingulu  unui  rîuu,  că 
se  opprescă  i'eversările. 

Ouaiche,  f.  mică  nave  cu 
uă  punte. 

Quaker}  ?/i.  seu  quacre, 
membru  unei  secte  reiigiose, 
quakeriame,  din  Anglia  şi 
Statete-Unite.  La  lem.  qua- 
keresrc. 

Quaiificateur,  m.  teologii 
însărcinată  să  essaminede 
cărţile    pu.se    la    indice    (in 

OIspania). 

Qualificatif,  ive...  adi.  si 
s^fs^califlcativli,care  califică. 

Oualification,    1.    califica- 


ţiune,  attribuţiunea  unei  ca- 
lităţi, unii  titiu. 

dualifie,  ee,  adj.  calificata, 
determinaţii,  avîndii  unii  ti- 
tlu onorabile. 

Qualifier,  v.  a.  a  califica, 
arriîta  calitatea  ;  attribui  un» 
titlu. 

Qualite,  f.  calitate,  modii 
de  a  fi,  jiroprietafe,  însuşire. 

Quandy  ad^^  căndii ;  — , — 
mâine,  —  bien  merm.',  cu 
tote  că  ; — et — ,  cu,  în  acel'aşî 
timpiĂ  cu. 

Quanquam,  m.  oraţiune  la- 
tină   pronunţată  în  publicii. 

Quanquaiiy)».  .«gomot  vanii. 

Oiuanijadv.  (tot-deuna  quant 
ti!  cătii  pentru.  Se  tenir,se 
mettre  sur  son  quant-ă-sox 
(seii  tenir  son — ă-soij,  a  lua 
unii  aeru  măndru. 

fkuanteSf  adj.f.  j)l  Tontes 
et — fois,  seu  toutes  fois  et 
— (y!(e,tot-deuna  căndii,  rec/t. 

Quantiemei  m.  allii  căţele; 
sust.  f.  dată,  epocă.     [ţime. 

Gluantite,  f.  cantitate    cătă- 

Quantum  ,  m.  (lat.  cătu) 
quaiitum,  uă  cantilate  de- 
termniată. 

Quarantainei  f.  numerii 
de  40;  carantină,  la-arei' 
In  I  ot.  (jiroflee — ,  s.  simplu 
quarantai>ie,  vd.  violier,  gi- 
roflee. 

Oluaranie,  nu)n.  patrudecî. 

Quarantie,  f.  tribunale  de 
patrudecî  in  Veneţia. 

Quarantieme  ,  adj.  allu 
patrudecile.Că  s//,s^parte  ali- 
quotă. 

Quarderonner,  v.  a.  a  ri- 
tundi  vîrfurile  ascuţite. [drea. 

Quarlet,  m.  ucu  mare,  via- 


OUAR 


OUAT 


Quart|  rn.  cartu,  st'ertu.  Me- 
flire  da  tiers  et  da — .  ii 
vorbi  r6u  de  totă  lumea. 

Quart,  m.  mar.  garda  na- 
viî  pentru  timpu  determi- 
nata;/— de  ve.nt—,de  rumbj, 
liniă  care  disfarte  unu  cartu 
pe  bussolâ. 

Quarrey  vd.   Curve. 

Quarrure,  vd.  carrnre. 

Quart-de-cerclej  m.  in- 
strumentă de  matem.  Este 
cărţulii  cercului  divisii  în 
grade. 

Quart-de-rontl,)/i.  archit. 
ornamentu  de  unii  cartu  de 
oircunt'erinţă.  [de  oră. 

Quart-d'heurei  ra.  cartu 
.,  Cluart,e,  adj.  vd.  quatrieme. 
f.  Ouartaine,  f.  (jievrel,  M- 
f  guri  quartane.      [de  4  anni. 

Ouartanier,    ni.    mistreţu. 

Quartation,    f.  s.  inquar- 

tation,    auimesticîi    de  unii 

L         cârtii  de    aurii  cu    trei  car- 

I  turî  de  argintii,  vd.  inquart. 

Ouartauty  m.  vassil  care 
conţine  a  patra  parte  din- 
tr'unii  modiy ;  măsură,  cam 
60  litres. 

Quartey  f.  vechia  me^^ură  de 
x'  pinten.  In  mus.  intervalii 
de  doue  sunete  şi  jumetate. 

Quartenier,vd.  qnartiiiier. 

Quarter,  v.  n.  scrim.  a  re- 
dica  corpul u    seu  din  liniă. 

Ouarteron,  onne,  adj.  năs- 
cuţii dintr'unu  a'bu  şi  uă  mu- 
latră, seu  din  rontra.Sust.  m. 
pondii  de  unii  cârtii  de  livră. 

Quartidiy  «îf  a  patra  di  a 
decad iî,  în  calend.  republic. 

Quartier,  »i.  cartu  (sfertii); 
suburbe  (mahala) ,  quartirâ 
de  soldaţjT.  A — ,  la  uă  parte. 


Quartier-maîtref  ))t.  ot- 
ficiariu  insărcniatii  cu  soco- 
telele  unuî  corpii  de  armată. 

Quartier-mestre  ,  altă- 
dată raareşalele  lăcuinţeloru 
unui  regimentu  de  călărime 
streină.  Comp.  marechal  des 
logis. 

Quartile)  adj.  m.  aspect — , 
aspectulii  a  doue  planete  de- 
părtate înti'e  dînsele  de  unii 
cârtii  allii  zodiacului  (iK) 
grade) ;  vd.  şi    qaadrature. 

Quartinier,  m.  ofiiciariu 
de  oraşiii  prepusu  la  îngri- 
jirea uneî  suburbi. 

i;j-Quarto,  m.  hujir.  în 
quarto,  formaţii  unde  cola  ^ 
îndouită  in  patru  Ibie  şeii  8 
pagine. 

Quartz,  m.  quartz,  substan- 
ţă minerale  forte  dură  a  cuî 
base  este  silicea. 

QuartzeuXy  euse.,  adj.  de 
natura  quartzuluî. 

Quasi)  adv.  apprope,  mai 
mai,  ii  ne  s'en  ţ'aut  guere. 

Quasi,  //!.  Un — de  i;eo»,uă 
buccată    de  costă   de  viţelu. 

Quasi-contrat  y  m.  jur. 
faptii  din  care  resultă  obli- 
gaţiuni către  a  treia  personă, 
fără  se  fiă  essistatii  uă  cun- 
venţiune  prealabile. 

Quasî-delity  m.  prejudicii!, 
pagubă,  causatii  nevoluntare. 

Quasimenty  vd.  quasi. 

Quasimodo  y  f.  duminica 
Tomei. 

Ouaternairey  adj.  care  va- 
ledă  patru,  împărţiţii  în  cate 
patru;  chem.  compuşii  de 
patru  corpuri  simple. 

Quaterne  y  vi.  quaternă. 
Combinaţiune    de  patru  b*- 


QUEL 


-  7o!2 


QUES 


mere  luate  şi  eşite  împreună 

la  loteria. 
Quaternei  e'e,  adj.  bot.  dis- 
pusă în  patru.  [4-i  dile. 
OnatorzainCi  f.  spaţiu'  de 
Quatorze  ,     num  .    patru- 

ppredece.  [tru-spredecile. 
Quatopziemei  adj.  allu  pa- 
Quatorzieitiementi   adv. 

in  uliu  1  i-le  locu,  s.  răndu. 
Quatraiiij  ni.  mică    poesiă 

de  pairu  versuri. 
Quatpe,  num.  patru  ;  —  de 

ehiffre — ,cursă  pentru  şorecî. 
Quatpe-temps,»?.  pi.  celle 

trei  dile  de  ajun  îi  în  fiă-care 

annulimpu. 
Oluatre-vingt}  nu)n.  optii- 

:liCi.quatre-vingt-dix,noue- 

'jecî.  (allil  optudecile. 

Quatre-vingtieme,    adj. 
Quatriemei    adj.    allu  pa- 
trule. 
Quaf riemementy  adv.  in 

allu  patrule  locu  s.  randii. 
Cluatpiennali    e,    adj.     de 

patru  anni,    care  ţine  patru 

anni  (de  funcţiuni).  PI.  qua- 

triennaux. 
Quatuor,     m.    buccată     de 

rnusicâ  de  4  părţi  recitanţi. 
Quayagey  )n.  drepţii  plătită 

pentru  a    pune    merfurî   pe 

cpiui,  Id  un  ă  jiortu. 
Ouei  pron,  ţe  care,  ce;  adv. 

câtă:  conj.  că  se,  des  que, 

indaiă  ce. 
Quely    quelle,  pron.  întreb. 

care,   2VZ  — ,  mediocre,  bu- 

nicelu.  '        [ar  li. 

Quel  que  soit  y  uerT-care 
Quelconque,a(/J.  uerî-cine. 
Quellement  ,    adj.    Telle- 

ment—,aşd  aşa,  nici  destulă 

de  bine,  nici  pre  reu. 


Quelquei  adj.  (lângă  verbîi 
seu  sustanl.  qtiel  que),  vre- 
una, ună.  Quclque  <  liose^ 
ce-va.  Quelques  personnef^, 
nisce  individî. 

Quelquefois,  adv.  câte  uă- 
dată,  parfois. 

Quelqu'uni  une,  adj.  vre- 
unuia, cine-va.  Qaeiques- 
unt^,  unii.   [în  ascunsă,  vech. 

Quâmander,    v.  a.  a  cerşi 

Ouetnandeur,  m.  euse,  f. 
cerşeioru  pe  ascunsă,  vech. 

Qu'en  dira-t-on,  m.  ce  ar 
dice  cine-va,  ceaa  ce  ar  vorbi 
publiculu.  [la  prăjitură  caldă. 

Quenelle,  f.  buleta,  perişoro,. 

Quenoite,  i.  dinte  de  co- 
pila mică,  fam. 

Quenouille|f.  iurcă  de  torsu. 
Cetle  maison  est  tomber-  en 
— ,  acesta  casă  a  cădută  ca 
ereditate  unei  fiice. 

Quenouill^e)  f.  cată  lână  stă 
pe  uă  furcă. 

Quercitpon ,  m.  coje  de 
stejaru  verde  din  Pensilvan. 

Querelie,  i.  certă,    dispută. 

Quereller,  v.  a.  a  certa, 
gronder.  Se — ,  a  se  certa. 

Querelleuri  eu.^e,  adj.  care 
caută  certă,  care  se  certă. 

(luârinionie  ,  i'.  petiţiune 
presintată  unui  judecătoru 
ecclesiastică  pentru  permis- 
s lunea  de  a  face,  de  a  pu- 
blica, unu  racnitoră. 

Quisrir,  v.  a.  a  căuta  din  o- 
bligaţiune  se  găssescă  şi  se 
adducă  personaseă  lucruiă. 
Usit.  numaî  la  infin.  cu  aller^ 
venir,  envoyer. 

QuesteuPi  m.  cestoră  mem- 
bru însărcinată  cu  adminis- 
traţiunea  (inunele  corpuri). 


on 


;53 


•  IIN 


.Nfii^islralu  care  administra 
(inanciele  la  R.  anticî. 

Question,  f.  ccsliune,  iotre- 
b.ii-e.  [nariu. 

Oluesiioiinairei  m.  cestio- 

Questionner,  v.  a.  a  ces- 
tjoriii.  proi  uiie  cestiunî,  iii- 
trL-ljj.  [)une  întrebări  cuî-va, 
'-"ferroyer. 

Questionneur,  }>i.  ense.  t'. 
cart;  face  neconteniţii  intre- 
bari.  [teur. 

Quesiure,t.ces;ură.vd.//?(e.s- 

Queie,  r.  căutare,  coilecui  de 
bani  jientru   binefacere. 

Quefeur,  m.  ense,  f.  col- 
!ectorii,  cellu  ce  strînge  bani 
pontru  cine-va. 

Ol  u  eu  ei  f.  codă  ;  tăcu  de  bi- 
liirdîi.  Qtieue  s.  quei.ix,\ie- 
fra  de  ascuţiiu.  Faire  la 
'[ijini.e  â  qn.  a  înşela  pe  cnv. 

Queussi-queumi}  adv.  ?. 
'jucsşi-quemi,  absoiulii  în- 
tocniaî.  fam.  şi  p.  ifs. 

Queuter,  v.  n.  a  lovi  de- 
uldată  douebile  labiJiardu. 

QueuXi  vd.  Cuisinie)'.  vech. 

Quiy  iii'ou.  care,   cine. 

Quiay  (lerrn.  lat.  insemn.  pen- 
tru căj,  etre  u — ,  a  fi  redu.ssu 
in  puntu  se  nu  pota  respunde, 
iiti'IIre  ă — ,  a  face  se   tacă. 

Quibus,  m.  (lat.  cu  ce),  bani. 
-l (•"(■/■  iJe.'i — .a  fi  bogaţii,  pop. 

Quiconque,/j>'o/'.  uerî-cine. 

Quidam,  in.  s.  qinildane, 
personă  cuî  nu  se  cunnosce, 
seu  nu  se  csprime,  numele. 

Quiditej  f.  ceaa  ce  este  unii 
lucru  in  sine. 

Quiescentj  e,  adj.  tăcuţii. 
Se  (lice,  in  ebreesce.  de  lite- 
rele;' cari  nu  se  {)ronunţă. 

1kuietfette,adj.  liniscitu. rec/i. 

i>:<t.  Franc- Hulit. 


Quietismej  ;/*.  errore  a  pro- 
tinşiloru  mistici  că  perfec- 
ţiunea creştină  constă  în  a 
trăi  numai  in  contemplaţiu- 
nea  spiritului,  ne^ligindu  o- 
jierele  esterne. 

ţjjuietiste,  tn.  secfatorii  ailu 
cfuielismuluî,  vd.  prec. 

Duîetude,  vd.  traiiquUlile, 
re  puf.  [fam. 

tO<!iynony  m.  codru  de  jiăn.', 

Quiilage,  m.  Droit  de  — , 
linptu  ce  plâtia  naveacoia- 
iiierciale  pentru  jiriraa  sa 
intrare  in  porturile  Francieî. 

Quiîief  f.  lungii  lemnii  care 
merge  dela  prora  navii  pane 
la  jmpe,  .şi  î  servesce  că  fun- 
damentii  ;  cheglă. 

Quâlle,  */(.  unii  morbii  aliii 
viţei. 

CMÎ  ?er,  V.  n.  a  ochi  spre  a 
pune  chegla  cellu  mal  ap- 
pi  ope  (ie  bilă  ;  a  asşeda  che- 
jrlele  lovite;  a  ochi  unu  o- 
biectii. 

Ouii!ette,  f.  firii  de  rogosii 
ci'  se  sădesce  că  alîoiii. 

Quiilier,  //î.spaţiulu  pătraţii 
iu  care  se  asşedâ  cheglele. 

Quiilon,  m.  cruce  la  roăne- 
rulCi  .«ăbiei. 

Quîna;  tn.  vd.  quinquina. 

Quinaâre,  adj.  Se  dice  de 
unii  numerii  divisibile  prin  o. 

ţjuinaire,)». medalia  de  cellii 
mai  micu  mcdelii. 

Quînaud,  e,  adj.  conl'usii, 
ruşinoşii, fiind-că  n'a  reeşitii. 

Quincatlle;  f.  toţii  fetulii  de 
unelte  de  lerrii  seu  de  cupru. 

Quincaiţlerie,  f.  merfă  de 
ferru  s.  cupru,  marchităniă. 

Quincaillier,  />i.  m.irchi- 
tanii. 

4S 


OUIN 


OUIN 


Quinconcei  <yj.  plantaţiuue, 
«ădire,  de  arburî  dispuşi  in 
pătraiu,  ca  tabla  schahuluT. 

Quindecagone,  in.  georn. 
fipură  cu  15  laten. 

Quindecemvirs,  m.  pl.ma- 
gistraţî  la  II.  ant.  însărcinaţi 
cu  celebraţiunea  jocuriloru. 

Quinej  i'.  lovitură  la  table 
care  adduce  douî  cinci;  com- 
binaţiune  de  cinci  numere 
luate  împreună  la  loteria. 

Quine,  ee,  adj.  bot.  dispusu 
in  cinci  pe  aceU'a.sî  planu. 

Quinetteif.  ţessătură  de  lănă. 

Quininei  1.  {Kina-kina,  e- 
corce  des  ecorces),  quinină, 
substanţă  alcalină  estrassă 
din  quinquina,  vd.  Cincho- 
nine. 

Quinolai  m.  numele  unuî  va- 
leţii la  joculu  de  reversi. 

Quinquagenaire,  adj.  .şi 
sHst.  în  etate  de  50  anni. 

Quinquagesimei  1.  dumi- 
nica precedinte  primei  du- 
rainice  a  postul uî  mare. 

Quinquej  rn.  quinletii,  buc- 
cată  d?  musică  cu  cinci  părţi. 
Şi  quintetto. 

Quinquennaly  <■,  adj.  de 
cinci  anni. 

Quinquennium,  rn.  cincen- 
niu,  cursîi  de  5  anni,  vech. 

Quinquerce,  m.  cinci  spe- 
gie  de  luptă  în  care  trebuia 
se  învingă  atietulîi  într'uă  di, 
ca  se  capete  premiulu. 

Quinqu^reme,  f.  galeră  cu 
5  rânduri  de  lopeţe. 

Quinquet,  m.  lampă  cu  una 
seu  mai  multe  lumine. 

Quinquina,  )/;.  quinquina, 
coje  de  unii  arbure  Peru- 
vianCi,  vd.  quinine. 


Quinti  m.  a  cincia  parte  din- 
tr'unu  totu. 

Quintadiner ,  v.  n.  mus. 
a  nu  da  sunetii  curata. 

Quintainey  m.  păru  de  ina- 
negiii,  contră  care  se  eser- 
ciledă  se  alerge  cu  lancia, 
se  arunce  săgete. 

Quintaly  m.  greutate  de  iOO 
livr  .,  quintal  metrique  , 
pondii  de  100  kiiogr. 

Quintan,  m.  figură  de  emu 
călare  la  manegiu,  pentru 
eserciţe  cu  ariuele,vd./"a(/(tu(. 

Quintane,  adj.  fievre — , 
Irigurî  albe  cari  revinîi  la 
cinci  dile.    Şi  fievre  quinte. 

Quintey  f.  mus.  cintă,  inter- 
valîi  de  cinci  note  conse- 
cutive. Vd.  şi  caprice,  bi- 
zarrerie. 

Quintefeuille,  f  plantă  ro- 
saceă  cu  cinci  foie. 

Quintessencey  f.  quintes- 
sinlă,  substanţă  eteriană  ; 
ceaa  ce  este  principale  în- 
tr'unu  lucru.  \finer. 

Quintessencier,  vd.  Raf- 

Quintettei  f.  s.  quinte.tto, 
quintet,  buccată  raus.de  cinci 
părţi,  maî  scurtă  decătii 
qui)ique. 

Quintettij  m.  \d.  prec. 

QuintettOy  m.  vd.  prec. 

QuinteuXf  euse,  adj.  sup- 
pusu  la  caprigie,  fantasticii 
(ciudaţii). 

Quîntidii  rn.  a  5-a  di  a  de- 
cadiî  In  calend.  republicanii. 

Quintily  e,  adj.  Aspect — , 
posiţiune  a  doue  planete  dis- 
stauţi  intre  dînsele  de  a  5-a 
parte  a  zodiacului,  .seu  de 
72  grade.  [rară. 

Quintini  m.    pândă    fină    .şi 


RAH 


RAli 


Quinto,  adv.  allu  cinci Je. 

Quintuple,  adj.    încincitu. 

Quintupler,  v.  a.  a  incinci. 

Ouinzain,  n).  numărulu  15 
la  unele  jocuri  !.  Les  jou- 
curs  soni — Jucătorii  au  cate 
cinci-spredece. 

Quinzaincy  f.  nuineru  de  15. 

Ouînze,;an/i.  cinci-spredece. 

Quinzieme,  adj.  allil  ciucT- 
spredecile.     [allii  15-le  locu. 

Quinziemement,  adv.    în 

Quiosse,  f.  petră  ascuţită 
ca  se  frece  perulu  dela  piei. 

Quiosser,  v.  a.  a  iVeca  pe- 
lea  că  se  î  redice  perulii,  vd. 
jirec. 

QuipoSf  m.  pi.  slovă.  înno- 
dată, care  servia  de  scriere 
iu  Perou  sub  regii  Inca. 

QuiprocOj  </<.  vd.  meprise., 
malentendu. 

Quis,  iH.  chem.  spegiă  de  pi- 
rită {jtiarcassile)  de  cupru. 

QuiscalCi  rn.  passere  sil- 
^ană  de  America. 

Quittance,  f.  cilanţă,  in- 
scrissii  că  s'a  plătitu  suniraa. 

QuittancePy  v.  a.  a  da  ci- 
tanţă. 

Ouiite,  adj.  quită,  liberaţii 
de  ceaa  ce  era  detoriu.  Vd. 
$'uc<[aitlei'.  [uerî-ce  detoriă. 

Ouittetnent)  adv.  liberii  de 

Quitter,  v.  a.  a  părăsi,  de- 
lăssa.  Comp.  ahandonner  . 


QuituSy  m.  inchciarea  soco- 

teleî,  după  ce  s'a  plătitu. 
(lui-va-lây  cine  este  ?   Stri- 
gătul u  unei  persone  care  se 
teme  de  surprindere. 
Qui-vivci    cine    e    accolo  ? 

Strigătulîi  unei  sentinele. 
QuoailIePi  v.  n.  a  mişca  ne- 
conteniţii coda  (despre  caîi. 
Quoi,   pron.    ce,    ce    lucru? 
A7  —  ni  qu'est'Ce,    niciunu 
lucru. 
Quoi|     interj,     ce !    Esprime 

niifiu-e,  măniăetc. 
QuoiquCf  coitj.  deşi,  cu  tote 

că,  bie)i   qiif:'. 
Quoi  quei  indef.  uerî-ce. 
Quolibety  m.  quolibet,  jocu 

de  vorbe  triviali,  mojice  . 
Quote-part,   f.   parte    ali- 
cotă    ce    trebue    plătită,    s. 
j       jiriimilă  . 

'  Quotidieni  //*.  ienne,  f.  adj. 
[       totidianu,  de  tote  dilele  . 
j  Quotienty  m.  aritm.    câtu, 
{       resultatulu  împărţirii. 
Quotitây  f.  summă  iissă,  de- 
termin,ită,  la  care  se  redică 
fiă-care  parte  aliquotă. 
Quotter,  v.  n.  a  se  imbucca, 
intra.  Se  dice  la  orolog.    de 
i       posiţiunea'  uuuî  dinte  de  ro- 
;       tă,  care  intră    în    scobitura 
I       altei  role  {quottement)  . 

Quouiyay  rn.  iepure  de  casă 
i       (acoHti)  americanu. 


Pt 


R,  )/*.  r,  una  din  consunanţi. 
Mase.  suivant  l'appellation 
ancienne,  erre,  l'em.  suivant 
lappellation  moderne,   re  . 

Rab,  iii.  spegiă  de  ?iteră  la 
Ebreiî  anlicî  . 


Rabâchagei  m.  s.  ruMche- 
litent,  repetiţiune  desgustă- 
toriă  şi  inutile,  fam  . 

Rabâcher,  v.  n.  a  reveni, 
se  întoice  Ia  timpu  ne[iolri- 
vilîi :    repeli  addese  şi    inu- 


RAB 


UAG 


Iile    acel'aşî    lucru,     fam  . 
Rabâcherieif.  scriere  plină 

de  repetiţiunî   depgustălorie. 
Rabâcheur,    m.    ense,    f. 

cellu  ce  desgusterlă  prin  re- 

petiţiunile  selle  inutili  , 
RabaiSj  m.  scăderea  valorii; 

rabatu.iscădemiulu  din  preţu. 
Rabaissement,  tn.  injeo- 

sire,    scădere,    dirainuţiune, 

umilinţa.      Comp.     ravale- 

ine)it. 
Rabaisser,  v.  n.  a  lăssa  îa 

jecsii,  injeosi,   diniinui.  Vd. 

abaisscr,  ravaler. 
Rabans,  m.  pi.  mar.  legă- 

turele  vergeleloru  cari  sus- 
ţinu velele,  pândele. 
Rabat,  in.  buccată  de  pândă 

ce  portă  ecclesiasticiî  la  L;îtu, 

şi  cave  descinde  pe  peptu. 
Rabat-joee,  m.  necasu  care 

vine  ?e  turbure    buccuria  . 
Rabattre,  a.  a.  a  dajeosîi, 

face  se  desciadâ,  (dobori). 
Rabbitii  ))i.  rabbin. 
Rabbinage,    m.    studiu    in 

cai-ţile  rabbiniloru.    Se  dice 

\)vm  deniţiraţiune. 
Rabbiniquei  «u^/.rabbinicu, 

de  rabbin  . 
Rabbinisme,  rn.    doctrine, 

scri|ite,  ale  rabbin ilorîî. 
Rabfoiniste,  m.  cellu  ce  stu- 

diedă  in  cărţile  rabbinilorij. 
Rabdoîde,  cld.  bot.  in  forma 

nueleî. 
RabdotogiCi  f.  calculu  arit- 

lueticLi  prin    nuele,  pe  carîf, 

suntscrisse  numerele  simple. 
Rabdomance,    i.     rabdo- 

inancie,  pretinsă  devinaţiu- 

ne,    ghicire,    prin  usulu  de 

unele. 
Rsbeiaisieiiy     enne,    adj. 


care  este  in  gustulu  luî  Ra- 
belais. 

Rabetir,  v.  a.  a  bestia,  în- 
dobitoci ;  V.  n.  a  deveni 
bestia.  \rave. 

Rabiole,  f.  vd.  rave,  chou- 

Rabiquei  adj.  s.  rabien,  de 
turbare  (in  med.). 

Râble,m.  vâtraiii  de  brutăria. 

Râbie,  m.  partea  unoru  pa- 
trupedî  care  se  întinde  dela 
umeri  în  jeosii. 

Râblu,  ne,  adj.  cu  uir.ei' 
largi,  \ă.  prec. 

Rabonnir,  v.'  a.  a  fuce  mai 
bunîi ;  v.  n.  a  se  face  niaî 
bunu. 

Rabot|  rn.  bardă.       [barda. 

Raboter,  v.  a.  a  appJăna  cu 

Raboteur,  in.  cellii  ce  lu- 
credă  cu  barda.       [durosii. 

Raboteux,  en.-^r,    adj.    no- 

Rabougri;  ie,  ar/j.  micii  de 
statui'ă,  leii  conformatu. 

se  Rabougrir,  v.  r.  Se  dice 
de  plantele  cari  nu  se  dis- 
voltă. 

Rabougrissement ,  ;», 
starea  uneî  persooe  seîi  lu- 
cru reii  coniorioatu,  (poci- 
tură). 

Rabouillere,  f.  cavitate  pu- 
?inu  profundă,  unde  se  re- 
tragă iepurii  de  casă. 

Raboutir,  v.  a.  a  pune,  cosse, 
margine  lăngă  margine  buc- 
căţî  de  mat^i-iâ,   pop. 

Rabrouement,  )n.  respin- 
gere a  uneî  persone  care  ne 
vorbesce  etc. 

Rabrouer,  v.  a.  a  respinge 
cu  ruditate,  tracta  reu,  fam. 

Racages,  m.pl.  mar.  glonte 
de  iemnii  înşirate  pe  frin- 
ghie. 


KAC 


RAC 


Racahoui,  */(.  locuia  com- 
pusă anah'ptică. 

Racaiiie,  1'.  mojicime,  vd. 
rebut. 

Racambeaa,  }ii.  inur.  i- 
uelu.  alc;i,  la  wrgeaa  păii- 
«Jeloru. 

Raccommodage,  )/'.  le- 
paniţiunc.  dregere. 

Raccommacfiemenf ,  m. 
Y(l.  liecoiictiialiou,  racou- 
ireiiioil. 

Raccommocler,  v.  u.  a  re- 
para, drege;  iinpaca.correcta. 

Racconunodeur,  m.  euse, 
f.  care  repară,  drege. 

Raccord,  m.  potrivire,  vd. 
ruccordcr.  [vi  re. 

Raccordement,  ))i.  potri- 
^  Raccorder,  v.  a.  a  stabili 
[  legătură  între  doue  părţi  ale 

tuneî  opere,  carî  nu  sunt  in 
armonia,  a  poti-jvi. 
Raccourcii  >e.   adj.    scur- 
tatu,  pre   scurtu.    Ea — ,    pe 
scurlu. 
Raccourcir,  v.  a.  ascurta. 

Se  — ,  a  se  scurta. 
Raccourcissement,    m. 

scurtare. 
Raccours  ,    m.     strimtare, 

stringere  (a  postavului). 
Raccoutrementi  vd.  Rac- 

cominodemeitt. 
Raccoutreri  vd.  Raccom- 

Imodcr,  recondre. 
se  Raccoutumer,    v.  n.    a 
se  deprinde  denouu  (se  reo- 
bicînui).  . 
Raccroc,    in.    {coup  de — /, 
mtîniplare,    lovitură,    unde 
este  maî  niultîi  norocii,  de- 
cătii  abilitate. 
RaccrochePi  v.  a.  a  anina, 
acăta,  denouu. 


Racei  r.  ginte,  nernu.  Toţii 
Cf  vine  din    aceaast  lainiliă. 

Racha!ander,  v.  a.  a  pro- 
cura denouil  cumpărători 
(iniişieriij. 

Rachat,  (/(.  rescumpărare, 
rediiiiţiu!>e.  Comp.  del'i- 
vrcijice. 

Rachetable,  adj.  ce  are 
cine-va  tlreptulii  se  cumpere 
înderetu,  se  rescumpere. 

Racheter,  v.  a.  a  cumpăra 
înderetu,  denouu,  a  rescum- 
păra. 

Rachialgie,  f.  med.  durere 
vertebrale,  de  spate. 

Rachidien,  enne,  adj.  care 
ţine  de  columna    vertebrale. 

Rachis,  m.  coiunuia  verte- 
brale, spinai-e,  spate. 

RachisagrCf  /».  reuma- 
tism u   la  spate.      [coco.şiatii. 

Rachiiique,  «(/J.  racliiticu, 

RachitismC)  m.  curbatura 
spinării  .şi  cellorii  mai  multe 
din  ossele  lungi,  moliciune 
a  osseloriî,  coccşiare. 

RacinagCi  i/i.  zarzavatii;  de- 
cocţiune  de  foie  de  nucii  şi  coji 
de  nucă, pentru  văpsea.[bărnâ. 

Racinal,    m.    gTin^ă    mare, 

Racine,  I'.  rădecină. 

Racine-viergei  1'.  vd.  sc-aii 
X(itre-L)a)}ie. 

RacinePy  v.  n.  a  începe  se 
scotă  rădecine  (altoiulu),  v.  a. 
a  culori,  .  văpsi,  cu  tintură 
de  nucă. 

Racky  )n.  seu  ai'tc /.,  liquore 
spirlosă  ce  se  estrage  din 
orezu  fermintatu  etc. 

Raclage,  »i.  radere. 

Racle,  1.  rădetore,  p.  u.->. 

Racle-boyau,  m.  reu  căn- 
tătoru  cu  inslruminte. 


RAD 


'oS 


RAD 


Racieei    f.    bătaia,    păruelă, 

Racler,  vd.  Ilatis^er.   Ipop 

Racleur,  m.  reu  căntătorii 
cu  vi  irina. 

Racloir,i/î.ra(,let6re,  instr.  de 
r;i(luitiî. 

Racloirci  f.  scândură  pen- 
tru a  rade  suprafagia  unei 
baniţe  pline   cu    gr'"ău. 

Raclure,  t.  radere,  rădetură; 
ceaa  ce  cade  la   rădetură. 

Racola ge|  m.  luare  de  6- 
menî  pentru  serviţiulii  mi- 
litare. 

Racoler,  v.  a.  a  .stringe  6- 
meni  pentru  serviţiulii  mili- 
tare :  ftg.  a  stringe. 

Racoleury  m.  stringătoru  de 
omeijî  pentru  serviţiulii  mi- 
litare, [vesti. 

Raconier,  v.  a.  a  narra,  po- 

Raconteur,  ni.  ease,  1'.  nar- 
ralorîi,  povestitoru. 

Racorniri  v.  a.  a  face  se 
se  ştringă  şi  se  devină  tare. 

Racornissement.iM.strin- 
.siiră  şi  intărelă  precum  cor- 
nulu. 

Racquii,  m.  despăgubire.       j 

Racquitter,  v.  a  despăgubi 
de  celle  perdute.  Se — ,  a  re- 
câştiga ceaa  ce  se  perdusse. 

Radei  f.  întindere  de  mare 
înaintată  în  uscatu,  .şi  care 
servesce  uaviloru  de  adă- 
postii. 

RadeaUi  ui.  podii  de  lemne 
c:i  se  trecem  îi  apa. 

Rader,  v.  a.  mar.  a  pune 
unîi  bastimentu  la  adăpostii. 

Radeupj  m.  mesurălorii  de 
sare 

Radiaire,  adj.  dispuşii  in 
ra«le.  Siisf.  /  (.  classe  de 
vermi  marinî  Toslorescinti. 


Radial,  e.  adj.  radiale.  dela 
radiu,  vd.  radina. 

Radiant,  e.  adi.  radiante, 
care  aruncă  rade.  Point — , 
s.  puinf.  radien'x,  puntu  de 
unde  plecă  rade. 

Radiation,  f.  i-adiaţiune,  e- 
missiune  de  rade   luminose. 

Radical}  e,  adj.  bot.  radi- 
cale, de  rădecină,  din  răde- 
cină.  NalVite  —  e.  nulitate 
care  strică  unii  actii  asia  cu 
nu  maî  pole  fî  nicî-uă-dată 
validii  (jurispr.).  [cale. 

Radicalement,  adr.  radi- 

Radicalisnte  ,  m.  radica- 
lisniîî.  Opiniune  care  pre- 
ttnde  se  schimbe  compleţii 
ordinea  politică  in  sensulii 
democraticii. 

Radicant)  e.  adj.  hol.  ra- 
dicante,  care  jiroduce  răde- 
cine  dislinse  de  rădecină 
principale.  [forte  lunge. 

Rădice,  lie,  adj.  cu  rădecine 

Radiculeil-s.  rudicelle,  mică 
rădecină,  ruditnentii  allciră- 
decineî. 

Radie,  ee,  adj.  bot.  radiaţii. 
Califică  flori  allii  cărorii  discii 
e  compuşii  din  floricele. 

Radier,  >«.  grinde  peste  cari 
se  stabilescîi  în  apă  teme- 
liei e  dăgaseloi  ii. 

Radier,  v.  a.  a  rade,  şterge 
numele  dintr'unii  registru etc. 

RadieuXf  eusi^,  adj.  radi- 
<  sîi,  străluciioriii';  (ig.  ve- 
selii. 

Radiometre,  m.  radiome- 
tru,  instruinentu  că  se  iea 
pe  mare  înălţimea  meridia- 
nă  a  sorelui,  se  iea  înălţi- 
mile. 

Radis,  //(.  rediche.  varietate 


RAF 


—  ToîJ  — 


RAG 


de  rni)}iantis  sat i vas.  vd. 
rai  fort. 

Radius,  m.  uruit,  radiu. 
Cella  maî  micii  din  ossele 
lirafiuluî  anterioru. 

Radoirei  m.  instrumentii 
[lenlru  a  rade  suprafa?ia  ba- 
niţei plină  cu  sare,  câ  se 
cadă  jeosii  ceaa  ce  e  peste 
plinii 

Radotage, />(.  radotemetit, 
vorbire  Iară  şiru,  tara  ra- 
ţiune. 

Radoter,  v.  a.  a  ţine  dis- 
cursuri Iară  şiru  şi  fără 
sens  ii. 

Radoterie,  f.  stravaganţă  ce 
^pune  cine-va    (palavre). 

Radoteur,  m.ease,  f.  ceiiii 
ce  vorbesce  lelii  de  felu. 

Radouby  m.  (pron.  pe  b, 
cu  tote  că  marinarii  nu  Iii 
pronunţă),  mar.  reparaţiune 
lăcută  la  corpulii  naviî. 

Radouberj  d.  a.  a  face  re- 
paraţiunî  la  corpuld  unei 
navî.  Se — ,  a  şî  repara  uă 
perdere. 

Radoubeur,  m.  lucrătorii 
care  face  reparaţiunî  la  nave. 

Radoucir,  v.  a.  a  face  maT 
dulci- ;    calma,  apaiser. 

Radoucissement,  m.  di- 
ininuţiune  de  violintă,  îm- 
blăniiire. 

Raf)  jn.  tareflussu  allii  raăriî. 

Rafale,  f.  vîntîi  repede,  ce 
se  produce  [ie  raare  ia  ap- 
propiatulii  de  coste  înalte. 

Rafale,  ee,  adj.  care  a  suf- 
teritii  rafale,  vd.  prcr. 

Raffermir,  v.  a.  a  întări, 
lace  maî  tare  (ţepănîi),  maî 
stabile,    [tărire  (inţepeueiă). 

Raffermissement,  ut.i»- 


Raffinage,  ;n.raffinatu,  fa- 
cere S3  liă  maî  (inii,  maî 
curaţii. 

Ratfine,  ee,  adj.  i-aftinatii, 
abile,  subtile,  delicalu,  şireţii. 

Raffinement,  )h.  estremă 
subţiritate,  artificiu  (şire- 
teniăi. 

Raffiner,  v.  a.  a  face  mai 
finii,  maî  curaţii  ;  v.  n.  a 
subţiri;  lace  noue  discop- 
perirî. 

Raffinerie,  f.  locu  unde  se 
subţiresce,  se  lămuresce,  sa- 
charii  etc. 

Raffineur,  rn.  ceilii  ce  sub- 
ţiresce sach  irii. 

Raffoler,  v.  n.  a  deveni  ne- 
bunii pentru.   Pac.  usit. 

Raf  f  o!îr,  V.  n.  a  deveni  pas- 
sionatii  la    nebunia    pentru. 

Rafie,  t.  gra[)ă  (ciorchină) 
fără  strugurî.  Faire  — ,  a 
lua  toţii, se  nu  maî  remănă  ni- 
micii,      [^forte  repede,  fari\. 

Rafler,    v.    a.    a  lua    totulu 

Rafraîchir,  v.  a.  a  lecori. 

Rafraichissant,  e,  adj. 
recoritoriii.  [corela. 

Rafraichissenient,ni.re- 

RagaiiJardir,  s,  ragaillar- 
der,  v.  a.  a  reda  veselia,  fam. 

Rage,  f.  rabie,  turbare. 

Rager,  v.  n.  a  se  supera, 
turba  de  necasu,  fu)n.     ' 

Rageur,  j)i.  euse,  i.  turbaţii 
de  măuiă. 

Ragot,  (te,  adj.  şi  s.  de  sta- 
tură mică,  scurţii  şi  grossu; 
vliiăi  .  mistreţii  de  doui 
anni. 

Ragot,  //(.  vorbe  de  nicîuă 
importanţă  (moftur!),  pop. 

Pagoter,  v.  n.  a  mu  rniura, 
yrofjaer. 


RAI 


—  7G0 


RA.T 


Rayout ,    )n.    iachniă  :    /?;/. 

ceaa  ce  oscită  dorinţa. 
Ragouiant,    c,    adj.    care 

redă  i;astulu,  îiilorce    apne- 

titulu: 
Ragouter,  v.  a.  a  redaai)- 

petitu,  adduce  înderetii  gus- 

tulu  de  rnănoare.  [denouCi. 
Ragrafer,  v.  a.  a  agrafa, 
Ragrasidîr,    v.    a.    a  mări 

dououii,  tace  maî  mare. 
Ragreer,    v.    a.    archit.    a 

tenii!)ia,    fini,  uă    construc- 

tiune,  a  refiara. 
Rags^ement,    rn.    termina- 

ţiunea  unu''  edeficiu. 
RaguC}  m.  mar.  Se  elice  de 

uă  fuiiiă  stricată,  ruptă.  Ver- 
bul il  este  se  raguer. 
Raia,  m,  raia,  suppusii  tur- 

cescu,  care  plătesce    contri- 

huţiune    personale,    jirecum 

creştini?. 
Raide,  vd.  llulde. 
Rasdâr,  v.  a.  a  întinde  tare, 

cil  putere,  face  se  fiă  fermă 

(ţepăuii)  ;     v.    n.    a     deveni 

fermii.  Şi  roidir. 
Raiej  f.  cărare. 
Râie,  f.  [lesce  marină    carti- 

laginosu. 
Raieîon,    m.   pescişioi'u   de 

mare    ialîi    şi  carliljîginosii. 
Răilor},   )n.  hrenu. 
Rail,  m.  (pron.  mai  bine  reO, 

şină  pe    care    niergîi   rolele 

dramului  ferratu,  raliii. 
Raiiier,  v.  a.  a  lua  în  rîsti, 

rîde  de.  fglumă. 

Raillerie,    f.  luare    în  rîsu, 
Railleur,  w.  eiise,L  iuătorii 

în  i-îsu. 
Railwayj  m.  (pron.  rel-oue), 

railwav,  cale  Jerrată.  PI.  c/es 

railii'ays. 


RainC;  vd.  G re)WHille,\ech. 

Rainette,  f.  reiur-llc,  unii 
înăru  torte  stimaţii. 

Rainure,  f.  scobitură  în  lim- 
gulu  lemnuluT,  strugitură. 

Reponce,  f.  bot.  specia  de 
câmp. mula,  plantă. 

Raire,  s.  reen,  v.  n.  a  stri- 
ga (de  cerb),  vd.  raUe)\crier. 

Rais,  m.  radă  ;  spiţă  de  rota, 
vecii. 

Raisiny  m.struguru. — âr  l)o- 
mas,  s. — sec,  stafidă. 

Raisîne,  in.  struguri  să- 
chăraţî. 

Raison,  f.  raţiune,  minte  să- 
netosă,  droptă  judecată,  bunîi 
sensLi  ;  dreptu,  deloriă,  ju«- 
tiţă,  moţi  vii.  A  ielle  fhi  qne 
de — ,  pentru  uerî-ce  întim- 
plare,  d  — .  e)i  — ,  în  })ro- 
porţiune. — s.-S'iciaie,  firmă. 

Raisonnable,  adj.  raţiona- 
bile,  dotatu  cu  raţiune:  con- 
forme raţiunii,  dreptăţii,  eci- 
tăţiî. 

Raisonnablement  I  adv. 
după  raţiune,  cuvenibile,cuiu 
se  cade.  convoiabh'-inenf. 

Raisonnee  ce,  adj.  raţio- 
nată; susţinută  prin  motive 
şi  probe. 

Raisonnementy  1».  raţio- 
namentă,  argumentă. 

Raisanner,  V.  a.  a  i-aţiona, 
applica  raţionamentu.  Judeca 
sănetosă,  [iresinta  arguminli-. 

Raisonneur,  m.  ease,  f. 
care  judecă,  cugetă  bine  as- 
supi-a  unui  lucru,  dă  argu- 
minte.  [indiană. 

Rajah,    m.  s.  ruja,  principe 

Rajeunii*!    v.  n.    a  întineri, 

^  face  june.  Se — ,  a  întineri  ; 
a  şi  da  apparinţe  de  tineru. 


PlA>[ 


701 


RAM 


Rajeunissementy    m.  in- 

tineiire.  [denouu. 

Rajouier,    v.   a.   a   adăugi 

Rajustement,  m.  potrivire 
denouLi. 

RajusteP}  v.  a.  a  potrivi 
denouu ;  repara,  pune  erăşî 
in  bună  stare ;  reconcilia. 

Ralant,  c,  adj.  rîgîitoriu. 

Râie,   rn.  răgăială  (din  gitu). 

Râiementy  vd.  prec. 

Ralentir,  v.  a.  relăssa,  sJâbi, 
lace  se  se  niisce  maî  încelu. 
Se — ,  a  deveni  maî  leutu, 
inaî  înceţii,  se  relăssa. 

Raientissement,  in.  relăs- 
sare,  diminuţiune  de  miş- 
care, de  activitate. 

Râier,  v.  n.  a  ragăi  în  res- 
piraţiijpe. 

Ralingue,  1'.  mar.  funia  cus- 
sută  in    giurulii    păndeloru. 

Ralânguer^  v  a.  mar.  a 
cosse  funii  în  giurulii  păn- 
«jelorii  c;'i  se  le  întăre.scă. 

Ralliement  f  m.  s.  ralli- 
mnit  ,  i-euniune,  legătură, 
strîngere  făcută  denouu.  0- 
})iniune  commune  la  maî 
multe  partite.  Point  de — , 
locu  de  reuniune. 

Rallier,  v.  a.  a  ralia,  uni, 
strînge,  pune  împreună  de- 
nouii.  Se. — ,  a  se  uni  denouu. 

Railonge,  f.  ceaa  ce  ser- 
vesce  a  maî  lungi,  relungelă. 

Rallongemenîi  m.  relun- 
gire,  lungire  maî  multu  pe- 
lăngă  ceaa  ce  este. 

Ralionger,  v.  a.  a  relungi, 
lungi  maî  multu.    [denouu. 

Rallumer,  v.  a.  a  apprinde 

Ramadan,  m.  s.  rcunazan, 
ramazan. 

Ramagci  m.  rămuritii :  re- 


jiresintaţiune  de  ramurî,  de 
loie  etc.  pe  uă  materia :  ci- 
ripire.  [buti.  Pup.  usit. 

Ramager,  v  n.  a  ciripi:  hal- 

Ramaigrir,    v.    a.    a    face 

eră.şî  macru,  slabâ  şi  uscaţii, 

V  n.  a  redeveni  macru,  slabii. 

{  Ramaigrissemenl  ,     m. 

i       slăbiciune  denouu,  vd.  i>rrc. 

RomainePi  v.  a.  a  da  \)q\'\\ 
forma  nece.«sariă  pentru  cu- 
rele, [legată  de  ramure. 

RantBÎreţadj.bot.ifeHiUe — ), 

Rămas,  m.  adunătură  de  lu- 
cruri (de  mică  valore). 

Ramasse  ,  sania  })entru 
munţi. 

Ramasse,  adj.  vd.    Trajiu. 

Ramasser,  v.  a.  a  strînge, 
culege,  se — ,  a  se  strînge. 

Ramasseur,  m.  stringe- 
toru;  conductoi'Li  de  )-amaş- 
se,  vd.  i-h. 

Ramassis,  m.  adunătură 
de  Jucrurî  fără  alegere. 

Ramazan,  vd.  Ramadan. 

Rambour,  m.  varietate  de 
mei'e  marî  cu  i-oşiii  pe  uă 
parte. 

Rame,  f.  lope^ă ;  ramură 
pusă  în  păraîntu  ca  se  su.s- 
ţină  f  isolea  etc. — de  papier, 
douedi'CÎ  testele  de    chărtiă, 

Ram^',  ee,  adj.  (balle^),  u- 
nitu  la  ună  locîi.  Despre 
doue  glonte. 

Rameau,./>«.  ramure. 

Ramee,  f.  ramurî  împletite 
între  d insele  seîi  tăiaîe  cu 
foiele  loru  verdi. 

Ramender,  v.'n.  a  scade, 
se  diminui  din  preţu  (despre 
aii  minte),  se  eftini. 

Ramener,  v.  a.  a  adduce 
denouu, face  se  vină  înderetii. 


RAM 


762 


RAN 


Ramentevoir,  v.  a.  a  reda 
in  memoria,  adduce  aminte 
denouii  ;  a  şî  adduce  aminte. 

Ramequin,  m.  speţiă  de 
prăjitură  cu  ca.şcavalu. 

RarneP}  v.  a.  a  resăma, 
propti,  plantele  (vd.  rame). 
a  mâna  cu  lopeţele,  (navea); 
a  li  obositu. 

Ramereau,  »/i.june  ramier, 
vd.  vb. 

Ramette,  f.  i )»/*/•.  cercevele 
de  ferrii  pentru  placate. 

Rameuri  m.  lopetariii. 

RameuXy  ease,  adj.  bot.  ră- 
rnurosu,  cu  ramuri. 

RamiePy  m.  porumbelîi  yutii. 

Ramificationi  f.  bot.  rami- 
licaţiune,  disposiţiunea  ra- 
muriloru  ;  anat.  a  vinelorii, 
arterelorii. 

se  Ramifier,  v.  r.  a  se  ra- 
mifica; se  întinde,se  divide  iu 
ramuri.  [crăci. 

Ramîlles,  f.    pi.    rămurele, 

Ramingue,  adj.  Se  dice  de 
unu  caiu  care  resiste  pin- 
teneluî,  şi  se  appăi'ă.   Ifinu. 

Ramoiiiri  v.  a.  a  umerii  pu- 

Ramollip,  v.  a.  a  muii,  face 
mole  şi  maniabile. 

Ratnoflissant,  e,  adj.  med. 
care  moiă,  relassă. 

RaniollRSseinent|)'i.  med. 
muiare.  Alteraţiunea  unei 
părţi  caracterisată  pi-in  di- 
minuiiunea  consistinţei  nor- 
mali. 

Ramon, /».  vd. -Bo^ai,  vech. 

Ramonagej  m.  curăţirea 
coşurilorii. 

Ramoner,  v.  a.  a  curaţi  co- 
şurile ;  a  certa  pe  cnv. 

Ramoneur,  m.  coşiartl. 

Rampantj  f,  adj.  tăritoriu, 


care    se    lâresce :  înjeositu. 

Rampe,  .  partea  scăreî  pane 
unde  se  Întrerupe,  câ  se  in- 
cepă  alta ;  planu  înclinaţii 
ţinindu  locîi  de  .scară  in 
gradine  şi  fortificaţiunî;  po- 
vîrnişiu. 

Rampement,  .'/(.  tîrire. 

Ramper,  v.  n.  a  se  tiri. 

Rampiiii  m.  calu  care  appesă 
piciorele  posteriori'  pe  estre- 
mitatea  dinainte    a  unghiei, 

Ramurej  f.  corne  de  cerbâ; 
tote  ramurile  unui  pomu. 

Rancanca,  m.  mică  aceră 
(vulturu)  de  Guiana. 

aii  Rancard,  ado.  la  uă 
parte,  in  cilţu.  [cedelă. 

Rancejaf//.  răncedii,  )u.  răn- 

Ranche,  f.  liă-care  din  tăiă- 
turele  lemouluî  seft  ferruluî 
servindîi  de  trepte  (cum  & 
la  răboşu). 

Rancher,  ni.  lemnîi  cu  tăiă- 
ture  (ranches)  cari  servescu 
de  trepte.  |  rance^ 

Ranci,  ie,  adj.  rănceditu,  vd. 

Rancidite,  f.  răncedelă,  sta- 
rea lucrului  răncedb. 

RanciOy  jh.  şi  adj.  {vin — )^ 
vinu  roş  iu  de  Spania  deve- 
niţii galbinu  de  vechime. 

RanciPi  v.  n.  a  se  răncedi, 
deveni  răncedu.    [rincedeîă. 

Rancissure|f.  s.  rancidite, 

Ranţon,  f.  rescumpărare, 
preţu  datu  pentru  a  relua 
pe  prinşii  la  resbelu,  pe 
captivi. 

Ranţonnementj  m.  res- 
cumpărare. 

Ranţonner,  v.  a  a  rts- 
cumpăra  prinşii  de  resbelu^ 
cajifivii. 

Ranţonneur,    m.   eitse,  f. 


RAP 


RAP 


cellu  ce  rescuiiipănl  [m 
captivi. 

Rancueur,  f.  ura.  p.  as. 

Rancune,  r.  necasu,  lesin- 
ţiiiiintu  tenace,  profiindu,  C(> 
pastreilă  cine-va  dela  uă  of- 
lin.să,  dela  uă  insultă. 

Rancunier,  )n.  iere,  1".  care 
conservă  resinţimintu  mare 
pentru  insulta  sutferită. 

Randonneey  f.  intorsură, 
ciicuitu  cA  unu  animale  in- 
lerritatu  face  in  locul  îi  seu 
iiuiinte  de  a  iu  părăsi. 

Rang}  ui.  răndCi,  ordine,  dis- 
posiţiune  pe  aceaa.şi  liniă. 

Ranga,  tv,  adj.  rănduitu,  or- 
dinalii, inşiratii,  bine  as- 
ştdatu. 

Rangee,  f.  şiru,  successiune 
de  lucruri  pe  aceaaşî    liniă. 

Ranger,  v.  a.  a  rândui,  as- 
seda.  pune  in  ordine,  la  lo- 
culu  seu.   Se — ,  a  se  răndui. 

Ranimer,  v.  a.  a  r  )nima, 
reinsul'lleţi,  reda  vieţă,  vi- 
gore. 

Ranin,  e,  adj.  care  ţine  de 
broscă.  Vi'ines  el  arteres  — , 
vine  şi  arterie  carif  sunt  sub 
limbă.  Sast.  f.  genu  de  crus- 
taceî. 

Ranule,  f.  med.  tumore  sub 
limbii,  'ireiiouiltelte. 

RanZy  )>i. — de.f  vaches.  Căntii 
celebre  intre  văcariîSuegiani. 

Raouti  rn.  s.  roiit  (pron.  toţii 
raonl  j,  adimanţă  de  persoue 
din  lumea  mare. 

Rapace,  adj.  rapace,  răpi- 
toi-ifi,  avidii.  Snst.  m.  pi. 
passerî  de  predă,  oiseaii.r, 
ile  i>roii\ 

Rapaciie,  f.  inclinaţiune  la 
răpire. 


Rapatelle,  f.  păndă  grossă 

de  peru  de  cal  ii. 
Rapatriage,  w.    s.    rapa- 

trit')iient,\d.  reconcilialiim. 
Rapatrier,  vd.  reconcllicr. 
Râpei  f.  răiletore,  uneltă  pen- 
tru a    treca    (sicharii    etc), 

pilă  a  scuîptorilorii. 
Râpe,  ee,  vd.  C/.s-e. 
Râper,  V.  a.    a    freca,    pili, 

reduce  in  pulbere. 
Râpes,  I.    pi.    crepăture    Ia 

L;enui-hiulu  caluluf.  [tură. 
Rapetassage,  m.  cărpi- 
Rapetasser,  v.  a.  a  carpi. 
Rapetasseur,  m.  euse,  f. 

cărpaciu.  Comp.  savetier. 
Rapetisser,  v.   a.    a    mic- 

siora,  tace  mai  micu,    v.  n. 

a  deveni  maî  micii. 
Rapette,  f.    bot.    specia   de 

plantă. 
Rapidej  adj.  repede. 
Rapidement,  adv.  repede. 
Rapidite,  1.    repeditate,   re- 

pediciune,  iuţeiă. 
Rapi^cer,     v.    a.    a    carpi 

Irenţe  etc. 
Rapi^cetage,  m.  cărpituni 

de  bai  ne  rupte  etc. 
Rapieceter,  v.  a.    a   carpi 

cu  multe  petice.  [lungă. 

Rapiere,     t'.     vechia     sabia 
Rapin,  m.  june   scolariu  de 

pictură,  fam. 
Rapine,  f.  răpire,     luare  cu 

violinţă,  concussiune.  Comp. 

videvir,  larcin,  (  oitcu^aioii. 
Rapiner,  v.  a.  a  face    con- 

cussiunî.  a  lua  pe  nedrepţii. 
Rapineup,  ,u.  ei(sej\  răpi- 
torii, cellu  ce  iea  pe  nedrepţii. 
Rapointir,  v.  a.  a  reface  vir- 

fulil  1  uplu  s.  tocitu. 
Raponcule,f.  6"/.  uă  pluntă. 


RAP 


—  764 


RAS 


'Rapontique,  f.  hi,i.  rapon- 
ticLi,  spcfiâ  de  rabarbnră. 

Rappareilleryv.  a.  u  adăugi 
unui  luci'u  alte  lucrurî  asse- 
tuini,  cari  ]i|jsescu. 

Rapparier,v.a.a  îmijerechia 
denoiiu,  vd.  aa^urlir. 

Rappel,  ni.  rechiăinare. 

Rappeler,  v.  a.  a  rechiăma, 
cliiăiiia  iiideretu.  Ne — .  a  şi 
adduce  aminte  (cu  accusat. 
je  )ne  rupiielle  celle  per- 
fia  II  ne). 

Rapport,  }/(.  veniţii,  pro- 
dussLi  :  espusu,  naiTaţiune  ; 
cuveninţă,  conlorniitatt-,  ana- 
logia, relaţiuni;  connessiunî, 
•subordinaţiune  între    vorlje. 

Rapportable,ad/.  jar.  care 
trcbue  se  (iă  addussîi  de- 
nouii  la  successiune. 

Rapporter,  v.  a.  a  adduce 
)a  locCi,  adduce  denouîi,  a- 
dăiigi,  revoca,  abroga,  rel'eri, 
cita  ;  produce,  procura  unu 
venitu.  Se — ,  a  se  referi,  se 
assernena.  S'eii  —  ă,  a  ave 
credinţă  în. 

ilapporteur,  ni.  ease,  1'. 
relatoru,  ceilu  ce  dă  rela- 
ţiune,  spune  ce-va  ce  a  vedutii 
seii  audiţii. 

Rapporteur,  }n.  yeom.rap- 
portoru.  Instrum.  c.-i  să  me- 
sore  şi  se  tragă    ănghiurile. 

Ttapprendre,  V.  a.  a  inveţa, 
arta,  denouii. 

Rapprachementy  m.  ap- 
liropiare,allăturare:impăcare. 

Rapproc^te,  ce,  adj.  vecinii. 

Rapprocher,  v.  a.  a  ap- 
propia  denouu,  ailătura  ;  a 
con.sidera  lucrurile  în  rel  i- 
ţiunile  lorii  reciproce,  com- 
para ;  împăca. 


Rapsode,  m.  s.  rhapsode, 
rapsodu.  Căntătoru  de  rap- 
sodii', ia  Pnieniî   ant. 

Rapsoder,  v.  a.  a  repara, 
asşeda,negliginte  .şi  reij,  fam. 

Rapsodie,  f.  s.  rhapsodie, 
rapsodia,  canturi  tăiate  dia 
poesiele  luî  Omeru.  As- 
tădî  i-eCi  cui'  ssâ  de  versuri, 
de  prosâ  etc. 

RapsodisiC}  iu.  cellii  ce 
scrie  presă  seii  versuri  rele. 

ilapt;  in.  raptii,  răpire  (de 
persone)  prin  violinţă  seu 
prin  seducţiune. 

Râpure,  f.  ceaa  ce  se  iea 
jirin  pilitură  seii    sgăriindil. 

RaquettCi  f.  raquetă,  fişicâ 
de  resbelij;  bot.  vd.  curdusse, 
nopuU  upantiu.       [raquete. 

Raqueitier,m.  lucrătorii  la 

giare,  adj.  raru  ;  singulare. 

Rarefactiff,  ive,  vd.  rare- 
fianl. 

Rarefaction,  f.  răritii,  lă- 
rire. 

Rarefiant,  6;,  adj.  răritoriii, 
care  răresce,  dilată. 

Rar^f  ier,  v.  a.  a  rări,  dilata. 

Rarement,  adv.  rarii,  rare- 
oi/. 

Rarescence,  f.  //.s.  rares- 
cintă.  Calitatea  unuT  corpii 
răritii,  dilataţii. 

Elarescibilite,  1.  /('.s.  pro- 
prietate de  a  se  rări. 

Rarescible,  adj.  laresci- 
bile.  care  se  pote  rări,  dila- 
tabi'le. 

Rarete,  r.  raritate,  rărime. 
Se  dice  de  lucruri  rare,  cu- 
rio  e,  ( niaî  alessu  la   pi.). 

Rarissime,  t<(Zj.  forte  rarii. 

Ras,  e.adj.  rasii ;  cu  perulii 
forte  scurţii ;  plinii  rasii. 


RAS 


7G.J 


AT 


Rasade,  T.  pach.irii  plinii 
rasu.  plin  LI  pane  sus. 

Rasanty  e,  adj.  care  rade. 
Tir — ,  mersa  orisonlale  allii 
glonţuluî. 

Rasement,  m.  radere;  de- 
rîmare  completă  unei  forti- 
licaţiunî. 

Raser,  v.  a.  a  rade  cu  bri- 
ciulu,  a  attinge  nuraaî  pe 
i  assupra  ;  trece  repede,  a 
(orîma  cu  totulu  uă  fortifi- 
caţiune  ;  mar.  a  da  jeosu  ca- 
1  artele.  Le  gibier  rase,  vi- 
ii atuiu  se  pitesce  la  pămîntii. 

Rasibus,  prep.  de  totu  ap- 
prope,  ont  contre,  tout  preş, 
pop. 

Rasîere,f.me3ui'ă  de  70  litri. 

Rasoir,  rn.  briciCi. 

Rassade,  f.  mici  grăunţi  de 
sticlă  de  smaltu  la  negrii  a- 
tVic.  pentru  găteli.       [toriu. 

Rassasiant,t^,  adj.  sătură- 

Rassasiementy  m.  satu- 
rare, saţietate. 

Rassasier,  v.  a.  a  sătura, 
satisface  deplinii. 

Rassembiement,  m.  adu- 
nătură, concours  d'hommes. 

Rassembier)  v.  a.  a  aduna, 
stringe,  uni  la  unii  loc  ii.  .S'e 
— ,  a  se  aduna,  se  stringe. 

Rasseoir,Y.  a.  a  asşeda  de- 
nouu.  Se — ,  a  .şede  erăşî  pe 
scaunulu  .seu,  a  se  remite 
dintr'uă  turburare,  a  şî  veni 
în  lire.     [nina,  face  seninu. 

Rass^renePy  v.  a.  a  înse- 

Rassis,  e,adj.  asşedatu  de- 
nouu.  Pain  — ,  pane  rece, 
opp.  pain  tendre.  pane  pros- 
petă.  De  sens — ,  fără  se  fiă 
turburată.  De  sang — ,  tară 
einotiune  fisică.  Ca  sast.  rn. 


potcovă  vechia  pusă  înderetu, 
la  locLi. 

Rassote,  d'-,  mlj.  măndritu. 

Rassoter,  v.  a.  a  mândri, 
iacăpeţina,i«/'afner,  enteter. 

Rassortîr,  v.  a.  a  procura 
(lenouu  lucrurile  cuvenibilî. 

Rassurant,  e.  adj.  as.sigu- 
rătoriîi,    care  dă    siguranţă. 

Rassurerj  v.  a.  a  assigura, 
stabili,  înţepeni ;  a  da  sigu- 
ranţă. Le  temps  se  russuve, 
timpulii  se  face  frumosu. 

Raft}  m.  .şiorece  mare  (kiţ- 
kanîi) ;  fuj.  caprigiu  ;  —  pal- 
niisle,  specia  de  veveriţă. 

Ratay  m.  iachniă,  pop.  ' 

Rat-de-cave,  rn.  luminare 
lungă  şi  subţire  îmj)letită. 

Ratafiaj  m.  rataOa,  liquore 
spirtosa  făcută  din  racbiii, 
sacharu,    sămburî  .şi  fructe. 

Rataiine,  ee,  adj.  sfrinsii, 
încreţiţi!,   vestejiţii. 

se  Ratatineri  v.  r.  a  se 
strînge,se  surta,st^  resserre)-. 

Raiatouillcj  f.  fertură,  iach- 
niă,pr6stă,buccate  reile,  jjop. 

Rate,  f.  splină.  Desopller, 
epanoHir,dilater  la — ,  a  face 
-se  rîdă.  Ne  pas  se  fouler 
la — ,  a  lucra  puginu  si  ne- 
gliginte. 

Râteau,  rn.  greblă. 

Râtelee,  f  ceaa  ce  se  iea 
uădută  cu  grebla.      [grebla. 

Râfeier,  y.  a.  a  stringe   cu 

Râteleur,  m.  greblariii. 

Râtelier,  i/i.  scară  suspinsă 
la  iesle,  unde  se  pune  fînii 
.şi  paie.  Manger  â  plus  d'xin 
— ,  a  trage  folosii  din  mal 
multe  funcţiuni. 

Rater,  v.  n.  a  nu  lua  focii. 
Se  dice  de    arme,  a   căroru 


RAT 


—  76G  — 


li  VV 


lovitură  nu  plecă  :  fiij.  a  nu 
reeşi,  nu  isbuti. 
Ratieri  m.    iere,  f.  şi  adj. 
suppusii  Iu  caprifie  (ratcs), 
pup. 

Ratiâre,  f.  cursă  de  şorecî. 

Ratification|f.  ratiticaţiune, 
condimaţiunea  unuî  actu. 

Ratifier,  v.  a.  a  ratifica,  în- 
tări, confirma  ceaa  ce  a  l'ostii 
făcutu  seîi  promissu. 

Ratiney  t'.  materia  de  lănă 
încruciată  cu  peru. 

Ratiner,  v.  a.  a  face  uă  ma- 
teria se  aibă  peru,  vd.  prec. 

Ration,  f.  porţiune  pentru 
uă  di  de  aliminte  la  sol- 
daţi etc. 

Rationy  ni.  materia  pătrată 
ce  marele  preotu  purta  pe 
peptu,  la  Ebreî.  Şi  raţio- 
nal. 

Rationalismei  m.  raţiona- 
lismîi ,  consideraţiune  ab- 
stractă. Doctrină  cai"e  ad- 
mite autoritatea  absolută  a 
raţiunii  umane  iudepeudinte 
de  uerî-ce  credinţă  revelată. 
Sistemă  care  fundedâ  cre- 
dinţele religiose  pe  princi- 
piele  ce  ne  dă  raţiunea. 

Raţionaliste,  m.  părtenu 
allîi  raţionalismului,  \d.  prec. 

Rationnely  elle,  adj.  raţio- 
nale, conforme  raţiunii,  drep- 
tei judecăţi. //o rison — ,  mare 
cercii  ce  taiă  cerul  Ci  şi  pă- 
mintulii  in  doue  emisfere ; 
quantite—Ue,  cantitate  com- 
mesurabile  cu  unitatea  sa 
(în  matli.). 

Rationnel'emant,  adv.'m 
inodiă  raţionale,  cu  raţiune. 

Ratissage,  m.  radere,  ră- 
duire. 


Ratisser,  v.  a    rude,  rădui. 

Ratissoirei  f.  instrume'nfu 
de  lerru  pentru  răduitil. 

Ratissure,  f.  rădetură,  ceaa 
CV  cade  rădîndij. 

Raton  ,  */(.  iiiicu  ral ,  vd. 
vb.  fa)n. 

Rattacher,  v.  a.  a  allătura, 
lega,  uni,  fact^  se  ţină  de, 
stabili  connessiune,  legătură, 
intre  lucruri,   vd.    utlachcr. 

Ratteindre,  v  a.  a  ajjun- 
ge,  (pe  cine-va)  denouii,  veni 
erăşî  lăngă. 

Rattrapper,  v.  a.  a  prin- 
de, apuca  denouu. 

Rature,  t.  stersură,  răsătură, 
Irăssură  de  condeiu  prin  care 
se  şterge  ce-va  scrissii,  vd. 
raclure. 

Raturep,  v.  a.  a  şterge,  an- 
nula  prin  trăssură  de  con- 
dei ii. 

Raucite,  f.  asprelă  de  voce, 
răguşelă.  Pwf.  imit. 

Rauque  ,  adj.  raucu,  ră- 
guşită. 

Rauquer,  v.  n.  a  striga, 
vorbind  li  de  tigri,  p.  «.ş. 

Ravage,  )n.  stricăciune  re- 
pede şi  violinte,  deva.staţiune, 
pustiare ;  desordine  ce  ad- 
ducu  passiunile,   vessaUanl. 

Ravageantj  e,  adj.  care 
pustipsce. 

Ravager,  v.  a.  a  devasta, 
pustia.  Comp.  devastcr,  sac- 
cager. 

Ravageur,  m.  devastatorii, 
pustiătoru,  destructorii. 

Ravale,  f.  machină  de  ni- 
velaţi!. 

Ravalementy  m.  înjeo.sire, 
tencuială  de  sus  în  jeosii. 
Yd.  si  uhaisfiismcnx. 


RAV 


UE 


Ravaler,  v.  a.  a  toncui ;  în- 
ghiţi denouu.  Vd.  .şi  ra- 
baisser 

Ravaudage,  in.  cărpelă. 

Ravauder,  v.  a.  a  carpi. 

Ravauderie,  f.  vorbe  .secî 
(iiiofturî).        [rave,  rahiole. 

Ravee,  t'.  bot.  păstîrnacu.  Şi 

Raveliiii  m.  fortif.  semi- 
lună, [bina. 

Ravenellej  I'.  cariofileă  gal- 

Ravi|  (',  adj.  răpită  de  plă- 
cere, incăntatu  ;  transportaţii. 

Raviere,  i.  locu  semenatu 
cu  ravrş,  vd.  ravee. 

Ravigote,  f.  salsă  (sauci-) 
verde,  iute. 

Ravigoter,  v.  a.  aredaap- 
petii,  a  pune  erăsî  în  vigore, 
fam 

RaviliPi  V.  a.  a  înjeo.si,  face 
vile,  prosti.  Vd.  rabaisser. 

Ravin,  m.  locu  săpatîi  de 
torrinţi,  de  plouiă. 

Ravine,  f.  torrinte  de  apă 
de  ijiouiă,  care  se  precipită, 
cade.  din  inălţimî.  Vd.  .şi 
prcc. 

Ravir,  v.  a.  a  răpi,  lua  cu 
sila,  cu  violinţă :  a  încânta, 
transporta  de  plăcere. 

SC  Raviser,  v.  n.  a  şî  schim- 
ba părerea,  changer  cl'avis. 

Ravissanti  '■,  adj.  răpito- 
rii! :  încăntătoriii.  Jorte  plă- 
cuţii. Comp.  mervcillcux. 

Ravissementi  m.  rapitu^ 
răpire;  (numai  de  răpirea 
Pi-o.serpineî  şi  Elenei);  trans- 
})ortu  de  adniiraţiune ,  de 
buccuriă  etc.  I 

Ravisseuri  m.  răpitoru. 

Ravitaillement,  m.  întro- 
ducere,adducere,  de  aliminte, 
iiiunitiunî,  într'  uă  cetate. 


RavitailIePf  v.  a.  n  intro- 
duce aliminte.  muniţiunî,  îa 
cetate. 

Raviver,  vd.  Iîani)ner. 

RavoiPi  V.  a.  a  ave  denouu, 
lua  inder^lu,  recouvfcr. 

Ray ,  m.  laciu  cu  ochiuri 
strimte.  Şi  capcirotu 

RayauXi  rn.  macbină  ca  se 
facă  barrele  de  auru,  de  ar- 
gintii. 

Ray^y  ee,  adj.  ghintuitu.  cu 
scobiture  lunge,  vergatu. 

Rayementi  rn.  vd.  raijure. 

Rayer,  v.  n.  a  scobi  in  îungu 
şi  subţire,  ghintui ;  a  rade, 
şterge.  Corn)),  raturur. 

Rayon,  m.  radă,  spiţă,  raftu; 
brasdăde  plugu;  ijrara.  ra- 
dă,—  vccteur,  radiu  vectorii, 
radă  oblică,  abscissă  care 
cade  oblicu  pe  ordinată;  — 
de  mici,  prăjitură  de  miere. 

Rayonnant,  '/,  adj.  strălu- 
cindii,  aruncăndu  rade  de 
lumină.  [rade,  cu  rade. 

Rayonn6,  ee,  adj.  dispusCi'in 

Rayonnementj  m.  lumina 
radelorii. 

RayonnePi  v.  n.  a  arunca 
rade  de  lumină,  străluci. 

Rayure,  f.  vergăturâ  a  unei 
materie;   gbintuitură. 

Razziai  f.  espediţiune  făcută 
pe  unu  territoriii  inemicCi, 
că  .se  răpescă  turme  etc. — 
Mot  italien,  probabl.  de  1' 
hebr.  az  azi,  puissant,  en 
arabe  ghazi,  (fue  Ton  pro- 
nonce  en  quelque  sorte  Jirazi. 

Re,  şeii  iit-,  re.  Particulă  care 
intră  în  composiţiunea  vor- 
belorii  şi  esprime  unii  sensii 
contrariii,  .seii  de  repetiţiune, 
seii  de  adaussii. 


REA 


7(j8  — 


REl! 


Re,  m.  re.  Secunda  notă  a 
ş^animeî. 

Reactif,  ive,  adj.  med.  reac- 
tivii, vd.  Ileagir.     [Reagir. 

Reactîaii)    f.   reacţiune,  vd. 

Reactionnaire}  adj.  care 
face  reacţimu'.  Siist.  m.  reac- 
ţionariil,  părtenii  allu  reac- 
ţiuniî,  contrariu  revoluţiuniî. 

Readmeitre,  neol.  v.  a.  a 
admite,  priimi,  denouu. 

ReadmissioTij  f.  admi.ssiu- 
ne,  priimire  denouu,  înde- 
rclu. 

Reaggrave  y  ra.  ultimulu 
monitoriii  publicată  după 
trtî  nioniţiunî  .şi  după  cen- 
sură  (in  dreptuici  canon.). 

R^aggraver,  v.  a.  a  pro- 
nunţa, notilica,  unu  reag- 
gravr. 

Reagir,  a.  a.  a  lucra  contra. 
Se  dice  de  unu  corpii  care 
lucredă  assupra  altuia,  după 
ce  a  .suIleritLi  acţiunea  luî. 

Reajournery  v.  a.  a  întăr- 
dia,  amăna,  de  allu  douile. 

Realy  ':",  adj.  de  rege,  sust. 
f.  s.  galere  reale,  galera 
principale  a  regelui. 

Reaij  m,  şeii  reale,  f.  mică 
monnetă  spaniolă,  val.  2.5 
cent.  PI.  reaux.  reales. 

ReafgaP|  m.  chera,  sulfuru 
ro.şiu  de  arsenicu.  ^i  realgal. 

Reaiisable, ac/j.  realisabile, 
care  se  pote  realisa,  împlini. 

Rea'isatâon,  f.  realisaţiune. 

Răaliser,  v.  a.  a  realisa, 
lace  se  tiă  reale,  efleclivii, 
adeveri.  .Se — ,  a  se    împlini. 

Rea  isme,  m.  realismu,  re- 
producţiune  absolută  a  na- 
tureî  fără  uicî-unu  ideale, 
(in  arţi).  Sistemă  de  (dosoiiă, 


după  Kant,  care  pri via  ideele 
abstracte,  aniversalile.  Ies 
Knivrsati.x,  că  realităţ»,  opp,. 
>iomi)uUisitt<'.  [prcc. 

Reatistej    m.    realiştii,    vd. 

Realite,  f.  realitate,  es.sistinlă 
ellectivă.    En — ,  in  adeveru. 

Reappariftioni  f.  repari- 
ţiune,  eşire  denouu  la  lu- 
mină, [doua  chiămare. 

Reappefj  m.    rechiămare,  a. 

Reappeier,  v.  a.  a  rechiăma^ 
cliiăma  la  locii,  înderetâ. 

Reapposer,  v.  a.  a  applica, 
pune,  denouu,  la. 

R^armer;  v.  a.  a  înarma 
denouu. 

Reassignation,  r.  secunda 
as.semnaţiune,  chiămare  de- 
nouu in  justiţă. 

R^assâgner,  v.  a.  a  cliiă- 
ma dennouu  înaintea  jus- 
tiţeî. 

in  Reatu,  Io  .  lat.  in  pre- 
vinţiune,  în  stare  de  accu- 
saţiune,  vech.  [denouu. 

Reatteier,    v.    a.  a  înhăma 

ReauXy  rn.  pi.  vd.  realiste. 

Rebaisser,  v.  a.  a  lăssa^ 
pleca,  eră.şî  în  jeosu. 

Rebander,  v.  a.  a  lega  de- 
nouu   unu   vulnu,  uă   rană. 

RebaptisantSi //^.  pi.  ere- 
tici din  primele  secle,  cari 
rebotesa,  botesa  a  doua  oră. 

RebaptisePy  v.  a.  a  rebo- 
tosa. 

Rebarbatif,  ive,  adj.  as- 
pru şi  pr.iSîii,  rcbniant. — 
Le  mot  rebarharalif  de  Mo- 
tiere  n'est  pas  frangais. 

Rebati  rn.  adaussu  de  cer- 
curi noue  la  butoiu. 

Rebâter,  v.  a.  a  puneerăşî 
uă  şea  pe  animalîf  de  sarcine. 


REB 


REB 


Rebâtir,  v.  a.  n  tundă,  clădi, 
(Jenouii.    Se — .  a  se    reface. 

Rebattagei  m.  treerătură 
de  allu  douile. 

R  ebattu,  e,  adj.  repeţitu  ad- 
dese.  triviale,  prostu. 

Rebattre,  v.  a.  a  bate,  scu- 
tura denouCi,  fig.  a  repeţi 
inutile  şi  în  modu  deftgus- 
tătoriu. 

Rebaudir,  v.  a.  vinăl.  a 
loăngăia  cănii,  casei  estite. 

Rebec,  m  viorină  cu  trei 
corde.  [tatii. 

Rebelie,  adj.  rebelu,  revol- 

t-«  Rebellery  v.  n.  a  se  re- 
volta. 

Rebellion,  f.  revoltă,  rebe- 
liune. Coniji.  revullr. 

RebeniPy  v.  a  a  binecuvinta 
denouu,  de  a  doua  oră.      * 

Reb^quer,  v.  n.  seîi  se — , 
u  respunde  cu  arroganţă,  cu 
trufia,  la  unu  .superiorii,  fam. 

#c  Rebiffer,  pop.  vd.  Re- 
giiiiber. 

Rebinerj  v.  a.  a  da  a  t-eia 
săpătură  viţeî.  [denouu. 

Reblanchir,    v.  a.  a  înălbi 

Rebond,  m.  .săritură  inde- 
retu  ce  face  glonţulu,  căndii 
a  lovita  unii  niuru  etc. 

Rebondi,  e,  adj.  rătunditii 
de  grăssime. 

Rebondir,  v.  n.  a  sări,  iace 
una  seil  mai  mulie  .săriture. 

Rebondissement)  m.  să- 
ritură indeietii. 

Rebordf  ui.    luaigine    inăl- 

ţal-ă   şi  de  ordinariu  addus- 

să,  curbată,  bord  replie. 

Reborder,    v.    a.    a    pun<* 

margini  noue  (la  rochia). 

se  Rebotţer,  v.ţn.  a  şl  pune, 
incălyia,  erăşi  cişmele. 


Rebouchage,  m.  aslupa- 
rea  crepăturilorii  unui  murii 
iuainie  de  a  lîi  văpsi. 

Reboucher,  v  n.  a  a.stnpa 
donouij.  Se — ,  a  se  astupa 
de  sine  (uâ  grcp.i  ele). 

Rebouâ  tir,  v.  n.  a  referbe. 
ferbe  denouu.  [pel^rieî. 

RebouisagCi    rn.    spelarea 

Bebouiser,  V.  a.  a  curaţi  şi 
Jiisira  p^leria  cu  apă  simplă. 

Rebours,    m.    sensu     coi 
trariii  celluî  ce  este,  .=eu  1i\ 
bue    se    liă     A — ,    au — ,  îi 
sensil    contrariu    (d'andora 
tele.  u  ciiiil)-e-poil),d  la  re- 
bmii's  este  p**p.  [veche. 

Rebours,  udj.  fam.  vd.  Re- 

Rebouteur,  vd.  Rniouriir. 

Reboutonner,  v.  a.  a  în- 
cheia .ieiiouii.        [lrniis.<cr. 

Rebrssser,   vi-di.  vd    Re- 

Refarider,  v.  a.  a  ])une  e'ăşî 
frinele. 

Rebrocher,  v.  a.  a  cosse 
denouii,  uă  carie  etc. 

Rebroder,  v.  a.  a  cosse 
peste  cussătură  ,  a  reface 
cussătura. 

u  Rebrou8se-poi),  odv. 
în  sensiJ  contrariu,  ă  con- 
tve-sens.  ă  contre-poil.  ct, 
rebdurs.  [n(.!iu. 

Rebroyer,  v    a.  a  freca  de- 

Rebrunir,  v.  a  a  iuncgri 
denouu.  Vd.  brunir. 

Rebuffade,  f.  rea  ;  riimiie, 
re<^pingere  (u  despreţii. 

Rebus,  tn.  rebusii.  Jocii  de 
s|)iritu  in  care  se  esprimii 
vorbe  seu  frasî  jwin  ;.  Ite 
^0^be  seii  (iguro  iuali-  in 
altu  scnsii  derâiu  cel  Iu  na- 
turale. 
Rebut,  //*,  resp  ing<  ie  (  u  du 


REC 


—  770 


RECH 


litate  ;     lucru    de     nimicu. 

Rebutant|  >',  adj.  respin- 
getoriu,  neplăcuta,  deplai- 
sant. 

Rebuter,  v.  a.  a  respinge 
cu  duritate,  nu  priimi;  des- 
plâce.  [denouCi. 

RecacliePy  v.  a.  a  ascunde 

Recaclieter,  v.  a.  a  resi- 
gila.  sigila  (pecetlui)  denouu. 

Recalcitrant}  c,  adj.  care 
resiste,  se  irapotrivesce,  cu 
obslinaţiune.  Vd.  retif. 

Recaicitrerjvd.  Regimber. 

Recapîtulation,  f.  vd.  Re- 
siDite. 

Recapitulez,  \d.  Resumer. 

Recarder,  v.  a.  a  dărăci 
denouu. 

Recarreler,  v.  a.  a  asşterne 
denouu  cu  petre,  repardosi. 

Recasser,  v.  a.  a  sparge 
denouu,  a  ara  pămîntulu 
după  secer işiii. 

RecassiSy  m.  pămîntu  a- 
ratu  denouu. 

Rec6der,  v.  a.  a  cede,  lăssa- 
imleretu,  a  reda. 

Recel,//i  priimirea  cu  sciinţă, 
a3cunderea,unui  lucru  furată. 

Recelej  m.  ascunderea  el- 
fectelorii  unei    societăţi  etc. 

Recelementi  m.  vd.  Recel. 

RecelePj  v    a.  a  priimi,  as- 
cunde şi  păstra,  unu  lucru, 
ce  se  scie  că  esle  furatu.  A. 
da  recessu  (găsdui)  la  omeni  1 
culpabili  | 

Receleur,  m.  case,  f.  care 
ascunde  cu  sciinţă  unii  lu- 
cru de  furaţii.  [rîndii. 

Râcemment,  adv.  de  cur- 

Recensementi  >n.  recin- 
siune,  înnuraerare,  verifica- 
tiune. 


Recenser,  v.  a.  a  verifica, 

tace    recinsiune,    (recensui). 
Recent,  e,  adj.  recinte,  pros- 

petu,  tăcuţii  de  currîndii. 
Recepage,    ni.  tăiarea    ar- 

burelui,  viţei,  dela  rădecină. 
Recepee,    f.    partea    tăiată 

dintr'unu  arbure. 
Receper,    v.   a.  a  tăia    ar- 

buri,  viţă,  pănâ  la  rădecină, 

ca  se  crescă  raaî  bine. 


Recepisse 


,    771.    recepissa. 


inscrissu  prin  cave  cine-va 
recunnosce  că  a  priimitii 
chartiî,  bilete.  —  Este  simplu 
inf.perf.lat.  recepisse  din  re- 
cepio. 

R^ceptacle,  m.  receptaclii, 
iocii  unde  adună  cine-va 
maî  multe  lucruri  din  alte 
locuri ;    fundulii  florii. 

Reception ,  t.  recepţiune, 
priiaiire.  Comp.  accue'd. 

Recercler,  v.  a.  a  cevcui 
denouii,  pune  cercuri  noue. 

Recette,  f.  receptu,  ceaa  ce 
s'a  priimitii ;  strîngere  de 
detorie ;  med.  regetă. 

Recevable,a(2j.  de  priimitu, 
care  pote  ii  admi.ssîi. 

Receveur,  m.  ew.se,  f.  prii- 
■mitorii,  însărcinaţii  se  prii- 
mescă,  se  strîngă  (imposite). 

Recevoir,  v.  a.  a  priimi.  ac- 
cepta. 

Recez,  in.  caietii  de  delibe- 
raţiunile  unei  diete  germane. 

Rechampir,  v.  a.  a  repara 
petele  ce  remănii,  căndii  .sse 
iaauresce,se  polesce,ce-va  cu 
auiu.  In  pict.  a  depinge 
cămpulu  in  altă  culore  de- 
cătii  a  fundului. 

Rechange,  m.  drepţii  de 
unu  nouii  schiinbii. 


RECH 


71 


RLC 


Rechanter,  v.  a.  a  cănta  de- 
nouu. 

Rechapper,  v.  n.  a  fi  libe- 
rată, scăpatu,  (le  unu  peri- 
ciu  etc. 

Recharge,  m.  a  doua  în- 
cărcare a  uneî  arme  de  focu. 

Rechargenient,)H.secunda 
asşedare  de  obiecte  in  carru, 
in  nave.  (Încărcare). 

Recharger,  v.  a.  a  asşeda 
denouu  obiecte  in  carru  , 
iu  nave  etc. 

Rechasser,  v.  a.  a  respinge 
jnderetu ;  a  vina  de  a  doua 
oră.  [focu. 

Rechaud,  m.  tăbliţă  pentru 

Rechaufj)/^  ingrăştatu  caldu 
ci;-  punii  grădinarii  In  giu- 
rulu  altoitului. 

Rechauffei  m.  buccate  in- 
că.'ilite. 

Râchauffement}  m.  nouă 
incăldire,  ingrăşiare  a  pă- 
mintului  (la  grădin.). 

R^chauff  er,  v.  a.  a  încăldi. 
Se — ,  a  se  incăldi. 

Rechauffoip,  'in.  cuptorii 
de  încălditu  buccatele. 

Rechausser,  v.  a.  a  încăl- 
•  gia  denouu; —  idi  arbre,  a 
pune  pămintii  la  rădăcina  ar- 
bureluî. 

Rech«,  arf/.  aspru  la  attinsu. 

Recherche,  f.  căutare,  grije 
allecta  ă  ;  cercetai'e,  perci- 
siţiune. 

Recherchci  ee,  adj.  cău- 
taţii, rarii,  pueinii  comrnune, 
care  nu  e  simplu  ;  allectatii. 

Rechercher^v.  a.  a  recăuta, 
căuta  cu  grije,  dori  sâ  cun- 
noscă,  s(^  obţină,  a  cerceta. 

Rechigneiee,  vd.  Maussade. 

RechigneP|  v.  a.  a  .se  arreta 


superăciosii,  a  manifesta  re- 
pumnanţă.  neplăcere ,  des- 
gustii. 

Rechinser,  v.  a.  (lalainej, 
a  spela  in  apă  limpede  (lăna). 

RechoiPi  v.  n.  a  cade  de- 
nouu. 

Rechutei  f.  cădere  denouu 
in  aceaa-şT  errore  ;  nicd.  în- 
torcerea  unui  morbn. 

Recidive,  f.  \d.  prec. 

Recidiver,  v.  n.  a  face  re- 
cidivă, cade  erăşî  în  errorea, 
în  delictuluetc.  de  aită-dată. 

Recidiviste,  iu.  ce  Iu  ce 
este  în  recidivă,  vd.  prec. 

Recif,  m.  lanţu  de  stînce 
iăngă  suijrafaţia  mării.  Şi 
ressif,  rescif. 

Re  ci  pe,  m.  recepţii,  ordo- 
nanţă a  medicului.  Comp.  re- 
celte. 

Recipiang!e,i/i.instrumeDtu 
ca  se  mesore  anghiurî  eşite 
şi  intrate. 

R^cipâendaire,  m.  cellilce 
este  priimitu  într'unii  corpii 
cu  uere-care  solemnitate. 

Recipient ,  m.  recipiente, 
vassCi  că  se  priimescă  pro- 
dusse'e  distilaliuniî. 

Reciprocite,  f.  calitatea  re- 
cipr  culuî. 

R  "î  îiproquejaf/j.  recipi-ocîî, 
mutuale.  [ciprocu. 

Reciproigueinent,ar/ij.  re- 

Reciproqyier,  v.  n.  a  in- 
torce  egalele,  rendre  la  /;a- 
reill". 

Recit,  )ii.  narraţiune,  poveş- 
tile :  partea  principale. 

Râcitant,  e,  adj.  mus.  care 
essecută.  Pârtie  —  <\  parte 
ciintată  de  u-\  singură  voce. 

Râciiateur,  m.  re.'itatorâ. 


REC 


—  772 


REC 


care    spune     din    memoria. 
R6cîtatîf,>/t.recitaiivu,  căntii 

nesup,  usu  mesureî. 
Recitafion,  f.  recitaţiunc. 
RecitePi  v.  a.  a  recita,  spune 

din  memoria,  pe  dinafiară. 
Reclamateurj  m.  reclama- 

torii,  cellu  ce  reclamă. 
Reclamatian,    f.   reclama- 
ţiune  ,     plângere ,     protostîi 
contra. 
Reclame,  t.  impr.  vorbă  în 
jeosulu    pagineî,  ca  se    tră- 
mită    ia  pagina    următoriâ ; 
Etrigătu,    semnu,  ce  se  face 
passeriif  ca  se  se  întorca. 
Reciamer,  >.  a.  a  reclama, 
a  protesta  contra  ;  cere,  im- 
plora. 
Reciinani,  m.    cadran  — , 
cadrante  care    nu  e  întoi-su 
direclu  către  unii  puntu  car- 
dinale. 
Reclinaison,    f.    numerulii 
gradeloru  distanţei  unui  ca- 
drante dela  planulu  verticale. 
Reciouer,  v.  a.  a  bate  de- 

nouu  ÎD  cuie. 
Reciure,    v.    a.  a    închide. 
Usit.  la  inlin.şi  la  timp.  comp. 
RecluSi  (',  adj.  închisu;  re- 

trassii. 
Reclusion  ş    f.    reclusiune, 
starea  unei  persone  închise. 
Recocher,    v.  a.  a  întorce 

cu  iatulu  măneî  roca. 
RecognePy  v.  a.  a  respinge, 

lace  se  inlie  înderetu. 
Recognitifi    m.  actu    prin 
care  se  recunnosce  uă  obli- 
gaţiune. 
Recoiffer,    v.  a.  a  para  la 

capii  (găii)  denouii. 
Recoinf  m.  reces«ij,  colţii  pu- 
i'.uCi  uiaî  ascunşii. 


Recolementi    m.    verifica- 

ţiune. 
Reco!eP|  v.  a.  a  citi  martu- 
lilorâ  ceaa  ce  a  depuşii  ei^ 
ca  se  vedă  decă  persiste  în 
acesta. 
RecollePi  v.  a  a  lipi  denouii. 
Recol!ety  in.  religioşii  refor- 
maţii din  ordinea.  St.  Fran- 
ciscii.  La  fem.  recollette. 

Recoltei  f.  recoltă,  producte» 
grăne.  [face  recoltă. 

R^coItePi    V.  a.    a    recolta, 

Recommandableyac^y.  sti- 
mabile, de  recommandatii. 

Reconunandataire  |  )n, 
creditorii  care  a  recomman- 
(laţii  pe  unii  debitorii  în- 
chişii. 

Recommandation,  f.  re~ 
commandaţiune,  stimă  ce  ar& 
cine-va  pentru  meritîi. 

Recommander,  v.  a.  a  re~ 
comiiianda, lăuda,  stima,ruga 
se  fiă  favorabile  pentru.  Se 
—  de  qn.  a  dice  că  este- 
cunnoscutii  de' cine-va. 

Recomntencer,  v.  a.  a  în- 
cepe denouii,  relua. 

Recompense,  f.  premiii^ 
resplată,  recompensă. 

Recompenser,  v.  a.  a  da 
recompensă,  premiu,  a  res- 
plăti. 

Recomposer,  v.  a.  a  re- 
compune, compune  denouii.. 

Recomposition,  f.  recom- 
posiţiune,  compunere  de  allii, 
douile,  lacere  din  nouii. 

Recompter,  v.  a.  a  com- 
pută,  socoti,  denouii. 

Reconcifiable,  ajy.  care  se- 
pote  împăca. 

Reconcifiateur,  m.  trice^ 
f.  reconciliatorii,  împăcătorii.. 


REC 


REC 


Reconciliationi  f.  recon- 
ciliaţi une,  irapăcare. 

R^concilier,  v.  a.  a  recon- 
cilia, im|jăca. 

ll6conduc}ia!i|  f.  arendare 
innouită,  tacite — ,  continui- 
rea  condiţiunilorCi  unei  a- 
rendâri,  după  ce  s'a  finiţii 
contractulil  Căra  se  fiă  re- 
nouitu. 

Reconduirei  ^.  a.  a  recon- 
duce,  petrece,  însoţi  pe  ci- 
ne-va,  dela  care  a  priimitu 
visită. 

II  iconfopî.  m.  consolaţiune; 
ajjutoru  în  afflicţiune.  P.  us. 

Reconfortatâon,t.vd.  prec. 

ReconforiePy  v.  a.  a  în- 
tări, fia  patere  morale,  a 
consola,  face  curagiu  în  ne- 
casuri'. 

Reconnaissable,  adj.  fa- 
cile, lesne,  de  cunnoscutu. 

Reconnaissance,  f.  re- 
cunnoscere,  essanie  în  ame- 
nuntîi,  verificaţiune  ;  recun- 
Jioscinţă.        [cunnoscetoriu. 

Reconnaissant,e,  adj.  re- 

Reconnaître,  v.  a.  a  re- 
cunnosce. 

Reconnuy  e,  adj.  recunnos- 
cutu,  admissu  că  adeveratu. 

Reconquerir,  v.  a.  a  re- 
căşiiga,  cuceri  denouu. 

Reconstituer,  v.  a.  a  re- 
constitui. 

Reconsiiiution,  f.  recon- 
stituţiune,  substituliunea  u- 
nuî  veni  Iii  în    loculîi  altuia. 

Recdnstructionj  1'.  recon- 
strucţiune. 

Reconstruiref  v.  a.  a  re- 
construi, restabili,  reclădi. 

Reconvenir,  v:  n.  a  fjce 
reconvrntion,  vd.  arm. 


Reconvention ,  f.  cerere 
formulată  contră  acella  care 
a  făcutu  altă  cerere  ânteiîi 
şi  la  aceraşi  jiidecătoru.  F]a 
tindi'  se  aunulede  s.  sg  res- 
trîngă  elfectulu  cereriî  d'ăn- 
teiir 

Reconventionnel ,  elle, 
adj.  de  rccun  fvtioti,  vd. 
prrc. 

Recopieri  v.  a.  a  transcrie, 
prescrie  denouu  (reeo[)ia). 

Recaquillement ,  m.  in- 
torsură  în  formă  de  coquilă. 

Recoquiifer,  v.  a.  a  întorce, 
îndoui  în  formă  de  coquilă. 

Recorder,  v.  a.  a  repeţi 
ce-va,  că  s6-şî  adducă  amin- 
te maî  bine  ceaa  ce  a  înve- 
ţatu  pe  dinaflară.  Se — ,  a  .şî 
adduce  aminte,  se — avec  qn., 
a  se  împăca ;  se  vorbi  cu 
cnv.  [cu  funia. 

Recorder, v.n.  a  lega  denouil 

Recorrigeri  v.  a.  a  cor- 
rige,  correcfa,  îndrepta,  de- 
nouu. 

Recors,  )n.  assistinte  allii 
unuî  olficiariu  care  pedesce 
la  uşia  regelui ;  aginte  ar- 
maţii care  essecută  ordinile 
justiţeî. 

RecoucTter,  v.  a.  a  reculca, 
culca  denouu. 

Recoudre,  v.  a.  a  recosse, 
cosse  ceaa  ce  s'a  descussutu. 

Recouler  ,  v.  a.  şi  n.  a  curge, 
strecura,  denouu. 

Recoupe,  f.  ţandăra  de  pe- 
tră ;  peticii  remasii  din  ma- 
teria ;  făină  scossă  din  tSrî- 
ţele  cernute. 

Recoupement,  m.  archit. 
retragere  făcută  la  fiă-care 
răndîi  de  petre. 


REC 


—   //'t  — 


REC 


Recouper,  v.  a.  a  retăia, 
tăia  denouu. 

Recoupette,  f.  a  treia  făină 
trassă  din  teriţele  cernute. 

RecourbePj  v.  a.  a  recurba, 
incovăia  rătundu  la  virfu. 

Recourir,  \.  n.  a  alerga 
denouîj,  recurge  la,  cere  as- 
sistinţa,  ajjutoriulii. — en  cas- 
satioii  s.  sepourvoir  en  cas- 
mtion,  a  face  recursu  la  cas- 
saţiune. 

Recours,  m.  recursu,  ce- 
rere de  ajjutoriu  ;  refugiu. 

Recoussej  t.  vd.  delivran- 
ce,  (vecJi.). 

Recouvrabley  adj.  câre  se 
pote  regessi,  recâştiga. 

Recouvrance,  f.  ajjutcriu, 
usit.  numai  în  Nolre-Dame 
de — ,  vd.  urm. 

Recouvrementi  m.  reges- 
sire,  recuperaţiune,  recâşti- 
ga re. 

Recouvrery  v.  a.  a  recu- 
pera, regessi,  recâştiga,  cu- 
ceri denouu  ;  a  stringe  impo- 
sitele. 

RecouvrÎPy  V.  a.  a  copperi, 
copperi  denouu,  a.scunde  sub 
apparinţe  false.  [erâşi. 

Recracher,  v.  a.  a  .«cuipa 

Recreance,  f.  posse.ssiune 
provisoriă  a  unnî  venilu  in 
liiigiu. 

Râcr^atiff  idc,  «c?^.  recrea- 
tivă, de  distracţiune,  do  pe- 
trecere, fam. 

Recreatioiii  f.  recreaţiune, 
liiijpu  de  petrecere,  de  re- 
pausu. 

Recredentîaire,  m.  cellu 
ce  obţin usse  posse-^siune  pro- 
visionale  unui  beneficiu  li- 
tigios u. 


Râcrâer,  v.  a.  u  recrea,  di- 
verti.  face  se  şî  petrecă. 

R6cr6erj  v.  a.  a  crea,  face, 
denouu,  da  essistinţâ  nouă. 

Recrement,  m.  med.  urnore 
care  se  disparte  din  -ănge 
şi  se  ammestică  erăşi. 

Recrementeux,  ewV-e,  adj. 
care  ţine  de  recrement,  vd. 
prec.  \  prec. 

Recr€inentielfeUe,  adj .  vd. 

Recrepir,  v.  ;i.  a  tencui 
denouii. 

RecriblePy  v.  a.  a  recerne, 
cerne  denouu. 

se  Recrier,  v.  n.  a  striga^ 
esclama  de  mirare,  a  se  re- 
volta conlra  unui  lucru;  a 
reclama,  prolest.i. —  Le  part. 
passe  saccorde  toujours. 

Recriminatian,  f.  recrimi- 
naţiune,  accusaţiune,  injuria 
care  tinde  a  respinge  altă 
injui-iă,  altă  obiecţiune. 

Recriminatoire,  adj.  re- 
criminatoriu,  invinovâţitoriu. 

Recriminer,  v.  a.  a  recri- 
mina,  accusa,  respunde  la 
uă  accusaţiune  prin  alta. 

Recrirey  v.  a.  a  rescrie,  scrie 
denouu,  a  redacta  denouu. 

Recroîtrei  v,  n.  a  recresce, 
ciesce  denouu. 

.se  Recroqueviller,  v.  r.  a- 
se  indoui,  se  nicovăiu  de 
căldură,  (despre  chărtiă  etc). 

Recruy  m.  recrescutu,  cre.s- 
cere  annuale  a  pădurii  tăiate. 

RecrUf  ne,  adj.  fatigatu,  os- 
tenită greu,  las,  harasse. 

Recrudescence,  f.  iiitor- 
cere,  intinsitate  nouă  după 
uă  diminuţiune. 

Recrue,f.miiiţiă  de  currîndu 
strinsă,  recrutatiune. 


RKG 


REC 


Recrutementf  m.  recruta- 

ţiune,  stringere  la  miliţie. 
Recruter,  v.  a.  a    recruta, 

stringe  la  iniiiţie,  la     oştire. 

Recruteur,  //<.  recruta toru, 
care  strînge  ornenî  pentru 
militari. 

Recta,  >'(lv.  dreplu,  esactu, 
puntuale,  en  droiture. 

Rectangle,  >/i.  geom.dveyit- 
ănghiu,  cu  unu  ănghiu 
drept u. 

RectangulairCfat/J.  geom. 
cu  ănghiurî  drepte. 

Recteur,  ;>k  rectoru,capulu 
unei  din  celle  17  circun- 
scripţiuni  academice ,  cari 
compunu  l'iDiiversite  de 
France,  universitate.;  franc. 

Rectificaţi!,  ive,  adj.  rec- 
titicativu,  indreptătoriu. 

Rectification,  f.  rectifica- 
ţi une,    correbţiuue,    indrep-   . 
tare.  '  j 

Rectifier,  v.  a.  a  rectifica,  \ 
e>pune  în  ordine,  îndrepta,  j 
corrigft. —  une  courbe,  sigessi  j 
uă  dreptă  care  se  aibă  lungi-  | 
me  egale  cu  uă  curbă  (geom.). 

Rectiligne ,  adj,  drept-li- 
niatu,  corapusii  de  linie 
drepte. 

Rectitude,  1.  dreptate  ;  con- 
formitate cu  drepta  regulă, 
cu  raţiunea,  cu  detoria,  cu 
aaeveratele  principie  ; — d'es- 
prit,  raţiune  sănetosă,  geom. 
calitatea  uaeî  linie  drepte. 

Recto,  m.  recto,  prima  pa- 
gină dela  foia.  PI.   nevar. 

Rectorai,  e.  adj.  recîorale, 
de  rectorii  . 

Rectorat,  //(.  rectoratu, 
demnitatea  rectorului. 

Rectrice,    f.  rectrice,  con- 


sortea  rectorului ;  liâ-care 
din  pennele  lunge  ale  c6- 
deî  pa.sseriloru,  servindii  a 
le  direge  cursulu. 

Rectum,  m.  anat.  ultimulu 
din  celle  trei  intestine  mari. 

Reţu,  m.  citanţă,  adeverinţă, 
cu  semnătură  privată. 

Recueil,  rn.  culessu,  cule- 
gere, de  scripte  etc. 

Recueillement,  m.  cule- 
gere, stringere  ;  reculegere, 
aţintii-ea  spiritului  la  unu 
lucru. 

Recueiilir,  v.  a.  a  culege, 
reculege,  aduna,  compila, 
prii  mi  prin  ereditate.  Se — , 
a  se  reculege,  a  şi  defige.  a- 
ţinti,  spiritulu  la  unîi  lucru. 

Recuire,v.a.  a  ferbe  denouii. 

Recuisson,  f.  ferbere  de- 
nouu.  I  re  denouu. 

Recuii,)n.  s.  revuite,  f.  ferbe- 

Recuit,  c,  part.  adj.  res- 
fertu,  Irop  cuit. 

RecuiteSy  f.  pJ.  părţile  un- 
turose,  ce  se  dispartu  prin 
ff'rbere  etc.  din  laptele  în- 
chiăgatu.  [inderetu. 

Recu?,  //).  retragere,  tragere 

Recuiade,  f.  vd.  prec. 

Recu  le,  ee,  adj.  retrassu, 
depărtatei.  Comp.  lointain. 

Reculee,  f.  spaţiu  de  retra- 
gere, fea  d<: — ,  focii  de  retra- 
gere,care  obligă  a  se  retrage. 

Reculementy  m.  retragei-e, 
tragere  inappoî ;  parte  a  ha- 
mului care  .susţine  calulii 
căndu  dă  inderetiă. 

Recuier,  v.  a.  a  retrage, 
trage  înarpoî;  v.  n.  a  se 
trage,  .se  da  înderetu,  se  re- 
trage. 

ă  ReculonSy  loc.   adv.    re- 


RED 


776  — 


RED 


trăjîîndu-se,  mergîmlu  inde- 
retu.  \couvrnnient. 

R^cuperalion,  1.  vd.    Re- 

Recupereri  s.  se — ,  vd.  Rf- 
couvrer. 

lecurage,  m.  curăţire  a 
unelleloru  cu  grcîiiă. 

R6curer,  v.  a.  a  curaţi  u- 
nellel*^  cu  gresia,  vd.  ecurer. 

Recurrent,  e,  adj.  anat. 
recurrinfe,  care  se  intorce 
inderetu. 

Rscusablei  adj.  recusahile, 
care  se  pote  recusa,  res- 
pinge. 

Recusation,  f.  i-ecusaţiune, 
nepriimire  a  uaeî  mărturie. 

Râcuset*}    V.    a.    a     recusa, 

nu  piiiiiii  peatru    uere-care 

moUve    intrevinţiunea    unui 

judecătoru,uneî  mărturie  etc, 

a  respinge  autoritatea. 

Râdacieur,  m.  redactorii. 

Redaction,  f.  redacţiune. 

Redan,  ni.  t.  f'ortificaţiune 
cu  anghiuri  eşite  .şi  inirate. 

Redarguer  f  vd.  Hepri- 
m  •lider. 

Reddîtion,  f.  rediţiune,  res- 
liluiiune,  dare  inderetu. 

Redefairej  v.  a.  a  di.sf-;ce 
denouii.--  an  ourlef,  uă  ti- 
vitura. 

Redemander,  v.  a.  a  re- 
cere.  cere  denouu,  cere  in- 
deretu. 

Redenipteur,?/^.  redimtorii, 
rescum.  arătoru  .  i.-Chri.st  , 
redimtorulii  genului  unianu. 

Redempiion,  f.  redimţiune, 
rescumpârare  ,  a  genului  u- 
manu  prin  l.-Ghr.;  rescum- 
pârare a  captiviloru  creş- 
lini.  Vd.  şi   Trinituires. 

RedentSi  m.  pi.  mar.  sco- 


hiturc  şi  dinţi  carî  se  îm- 
buccă  intre  sine. 

Redescendre,  v.  n.  a  des- 
cinde (se  cobori)  denouii. 

Redevabie ,  adj.  reinasij 
încă  detoriu  ;  obligaţii  către. 

Redevance,  t'.  arendă  ce 
irebue  respunsă  la  terminti 
decisă,  s.  altă  sarcină  an- 
nuale. 

Redevancieri  m.  ere.  t'. 
obligata  la  ri'devanc,  vd. 
prec. 

Redevanir,  v.  a.  a  redeveni, 
deveni  denouîi,  .se  faceerăşî. 

Redevoir,  v.  a.  a  fi  detoriu 
unu  reinasii  (după  socotelă). 

Redhibiiioni  t'.  redibiţiune, 
eserciţiulu  dreptului  ce  are 
cumpărătorulii  se  annulede 
vinileroa  unui  lucru  delec- 
tosii. 

Râdhibiioirej  adj.  cas  — , 
casu  redibitoriu,  care  attra- 
ge  casulă  redibitoriu,  vd. 
prc. 

R^diger,  v.  a.  a  redige,  re- 
dacta, resume,  direge  re- 
dacţiunea. 

se  R6diineP|  v.  r.  a  se  li- 
bera, se  rescumpăra,  de  u- 
nele  drepturi. 

Redingote,  f.  gherocu. 

Redire,  v.  a.  a  reijice,  re- 
peţi.— C-onJug.  conime  dire. 

Rediseury  ni.  euse,  f.  care 
redice  de  maî  multe  orî,/"am. 

ReditC}  t.  redicere,  repeti- 
ţiune  desă  de'  lucruri  deja 
dis.se. 

Redondance,  f.  s.  redon- 
dance.  redundanţă,  prisosii 
de  vorbe. 

Redondanti  e,  adj.  s.  re- 
dundant, plinu   de  prisosii. 


RED 


REE 


j)re  abundante.  peste  destulu, 

snperfla. 
RedondeFy  v.  a.  a  redunda, 

.  bunda  pre  muitu,  fi  de  pri- 

sosu,  peste  plin. Şi  redonder. 
Redonner,  v.  a.  a  reda,  da 

erăşî  la  locu,  da  înderi'^tiî. 
Redarer,  v.    a.    a    redauri, 

poli  denouu.  [dormi  denouu. 
Redopmir,  v.  n.  aredormi. 
Redoub!emeniy  m.   redu- 

lilu,  mare  adaussu. 
Redoublei    ec,   adj.    dupli- 
cată, indouitu  de  mare. 
RodaublcPy  v.  a.  .şi  d.  a  în- 

doui.  repeţi,   lace  duplu.  Se 

redunblci'  n"est    point    cor- 

rect. 
Redou!|  ut,,  .specia  de  planiă 

pentru    argăsitu    şi    pentru 

văpsitii.  Şi  roudoii. 
Redoutable,  af/y.  care  est.- 

/orti'  de  tpmutu. 
RedoutC)  f.  micu  fortu,  buc- 

cată  de  fortificaţiune    .=epa- 

ralii. 
Redoutci    f.    baiu    publicîi, 

loculu  unde  se  face. 
RedoutePf  v.  a.  a  se  teme, 

ave  multa  frică. 

litdouter.  craimlre,  ti-etnbler,  ap- 
j,,-ehe„<le  ;  veulent  ne  dans  la 
propo^ition  suivante  :  Je  r  li.ute 
<iu  ii  ne  vie 'iie  (rae  temu  se  rin 
vină),  a  moins  que  ces  verbes 
nt-  soient  accompagn^s  d'une  nii- 
gation  ou  nmployes  iriterrogati- 
vement. 

Redowrai  f.  danţu  de  ori- 
gine ungara. 

Redressementy  >>(,  in- 
dri'p'are,  reparaţiune. 

Redresser,  v.  a.  a  îndrepta, 
ledica,  correcta,  i-epara. 

RedpesseuPi  m.  indreptă- 
loru. 


Redikf  m.  coaa  ce  remăne 
detoritu  după  ce  .s'a  fâcutiî 
socotela. 

Reductib!e,  adj.  reducti- 
bile, care  se  pote  reduce, 
mic.şiora. 

Reductîf,  i.-e, adj. reducti vii, 
inicşiorătoriu.  Şi  redurteur. 

Reduciiaiii  f.  reducţiune. 
adducere  la  Iccu,  diminu- 
ţiune.  math.  conversiunea 
unei  cantităţî  in'  alta  asse- 
mine   deru  maî  simplă. 

Reduîpey  v.  a.  a  reduce, 
re«triDge,  diminui,  scade, 
iiiicşiora;  preface,  schimba. 
Se — ,  a  se  reduce,  a  scade. 

Reduit,  )H.  i-etraiere  :  t.  micii 
fortu  (meterodii). 

R6du53'îca4if*iyf,ad./.yrt»m. 
rare  esprime  repeîiţiune. 

Reduplication,  f.  Vedupli- 
caţiun  ■  ,  repetiţiunea  uneî 
litere 

Reedificationi  f.  reedifica- 
liune,  reclădire,  clădire  de- 
nouu. [denouu. 

Re6difieP|    v.    a.    a    edifica 

ReediteP|  v.  a.  a  edifct  de- 
nouii. 

Reelf  elte,  adj.  reale,  in  ef- 
tectu,  in  fiinţă,  adeveratu, 
qiii  est  en  efff^t,  effectiv- 
i-tent.  [legere,  denouii. 

Rââlection,  f.  ele"ţiuno,  a- 

Reelire,  v.  a.  a  alege  denouii, 
face  nouă  elecţiune. 

Reeliement,  adv.  reale.  în 
realitate,  in  adeverii. 

Reer,  v.  n.  vd.  Baire. 

Reexp^diep,  v.  a.  a  espt>- 
dia  denouii. 

Reexpoptation,f.reesporiii, 
esporlaţiune  denouâ. 

R6expoPteP|    v.    a.    a   es- 


REF 


778  - 


REF 


porla  denouii,  esjiorta  mer- 
furî  cari  a  fostu    importate. 

Refaction ,  f.  reducţiune, 
rnicşiorare  de  preţu  pentru 
merfurî  muiate  seu  stricate. 

Refairey  v.  a.  a  reface,  pre- 
face. 

Ref  ait,  m.  parte  de  relăcutu, 
de  reinceputu,  la  jocu. 

Refaucher,  v.  a.  a  secera, 
cossi,  denouu. 

R6f  ectioii}  f.  refecţiune,  re- 
stabilire, facere  din  nouu,  re- 
paraţiune ;  ospeţu  în  rao- 
nastere. 

R^fectoire}  m.  refectoriii, 
mare  sală  de  măncatu  în- 
tr'unii  collegiu  etc. 

R  efendi  m.  dispicare,  im- 
părţii-e.  Bois  de — .  leranii 
tâiatu  cu  ferestreulu  in  lungii. 

Refendref  v.  a.  a  dispica 
denouu ;  tală  lungii  cu  fe- 
restrăulti. 

Refâre,?/t.  referaţii.  Recursu 
la  judecătorii,  care  statuesce 
provisoriiiîn  casu  de  urginţă. 

R6ferendaire|  »i.referin- 
dariii,  oellii  ce  presintă  re- 
laţiunile  (raporturi)  într'uă 
cancelaria;  senatoru  însăr- 
cinaţii cu  administrat,  şi 
.serviiiulii  interiorii  allti  se- 
natului, sub  imperiii.  Grancl 
— ,  pairii  allu  Francieî  care 
ave  peda  archivelorii. 

Refârer,  v.  a.  a  referi,  at- 
tribui,  da  reiaţi unî  (raportii). 
Se—,  a  se  referi, fi  relativă  la. 

Refermer,  v.  a.  a  închide 
denouii.   Se — ,  se  reînchide. 

Referrerj  v.  a.  a  potcovi 
denouii. 

Reffichep,  v.  a.  a  redidi  jun- 
turele  unui  perete  vechili. 


Refiny  m.  Jănă  forte  fină. 

R6f  lechi,  e,  adj.  reflessii,  re- 
flectaţii ,  resfrîntu  ( despre 
lumină)  ;  gram.  reflessivîi. 

Refl^chiy  le,  part.  adj.  fâ- 
cutu,  dissii  cu  reflessiune, 
cu  gândire,  mulţii  cugetatii. 

Reflâchir,  v.  a.  a  reflecta^ 
resfrînge  (lumină  etc.)  ;  cu- 
geta maturii  şi  repeţitu.  Se 
— ,  a  se  resfrînge,  se  găndi 
bine,  maturii  ;  bot.  se  re- 
curba (încovăia). 

Refiâchissani,  e,  adj.  care 
reflectă,  resfrînge,  lumina. 

Reflechissement,  m.  re- 
flessiune, resfrîngere. 

Reflecteur,  m.  ţin.  reflec- 
torii, corpii  care  resfrînge 
lumina. 

Reflety  in.  reflessiune ;  res- 
frîngere a  lumineî,  a  culorii. 

Refleter,  v.  a.  a  reflecta,  res- 
frînge lumina,  culorea. 

Refieuretf  m.  a  doua  lănă 
ispanică. 

Refieurir,  v.  a.  a  înflori 
denouu ;  a  reintra  in  stimă. 

Reflexe,  adj.  reflessii,  care 
se  face  prin  resfrîngere. 

Reflexibilitej  f.  putere  de 
a  se  resfrînge. 

R^flexible,  adj.  rellessibile, 
propriu  a  fi  reflessii,  res- 
îrîntu. 

Reflexion|f.  reflessiune,  res- 
frîngere ;  cugetare,  niedita- 
ţiune.  Instrument  de — ,  s. 
sextant,  sestante,  instrum. 
astronomica  de  60  grade. 

Refiuer,  v,  a.  a  reflui,  se 
întorce  către  uă  sorginte  (de 
riurî).  se  reversa. 

Reflux,  ni.  reflussii,  retra- 
gerea apelorii  după    flussii ; 


REF 


REF 


/i^.vicissitudinea  lucrurilorîi 
umane. 

Refonder,  v.  a.  (Ies  depens), 
a  plăti  spesele  de  maî  'na- 
inte. 

Refondre,  v.  a.  a  topi  de- 
nouu  ;  a  reface  maî  bine. 

Refontei  f.  topire  de  allu 
douile ;  schimbatulii  formei 
intr'uă  operă  de  spiritu. 

Reforger,  v.  a.  a  lucra  de- 
nouu  ferrulu. 

Ref  ormable,  adj.  reforma- 
bile,  care  se  pote  reforma, 
preface. 

R^formateur}  m.  trice,  f. 
reformatorii.  Les —  s,  capii 
religiuniî  reformate,  protes- 
tante. 

Reformation,  t.  retorma- 
ţiune,  prefacere.  Innovaţiu- 
nea  religiosă  introdussă  de 
protestaniismu  în  seci.  XVI. 

Râforme,  f.  reformă,  pre- 
facere, reducţiune  a  funcţio- 
nai'iloru.  La — ,  revoluţiunea 
religiosă  făcută  de  Luther, 
Zwingler  şi  Calvin. 

Refornie,ef',  adj.  reformaţii, 
prefăcută.  Protestante.  Re- 
liiliou — e,  protestan  ismii. 

Reformer,  v.  a.  a  reforma, 
da  altă  formă,  preface. 

Reformistei  m.  reformistu, 
părtenii  alu  unei  reforme. 

Refouiller,  v.  a.  a  scobi 
săpăturele  unei  seu  pture. 

Refoulenient,)f(  .recălcare. 

RefoulePf  v.  a.  a  recălca, 
călca  denouu  (cu  picioi'ulu); 
respinge  ;  v.  n.  a  reveni  în- 
dăretii.  [tru  tunuri. 

Refouloir,m.  pămă  ufîi  pen- 

R^fractaire,    adj    rebele, 

Bi'SUppUSU. 


R6fracter,   v.  a.aresfrînge 

lumina.  Se — ,  a  se  resfrînge. 

Ref  ractifj  ive,  adj.  refrac- 
toru,  care  resfrînge  lumina. 

Refraction,  t.    resfrîngere. 

R^frain,  m.  refrinii,  repe- 
tiţiune  de  vorbe  la  finele  flă- 
cării strofi  de  versuri.  Mar. 
îotorcerea  valurilorii  cari  se 
lovescii  de  slince. 

Refranchip,  v.  a.  s.  se  re- 
franchir.  Se  dice  căndîi  a- 
pa,  ce  intră  în  mare,  în- 
cepe a  scade. 

Refrangibilite,  f.  proprie- 
tatea lumiuei  de  a  se  res- 
frînge. 

R6frangible,  adj.  care  se 
pole  resfrînge. 

Ref rapper,  v.  a.  a  lovi  de- 
nouii. 

Refrayer,  v  a.  a  lu-strui 
vasse  de  argintii  înainte  de 
a  le  coce  (smălţui). 

Refrener,  vd.  'Reprirner. 

Ref  rigerant,  e,  adj.  chem. 
refrigerante,recoritoriu;  vassu 
plinii  cu  apă  pentru  a  recori 
vaporii  (la  machină) 

Refrigeratif,  ive,  adj.  pro- 
priu a  recori.  recoriloriii. 

Refrîgeration,  f.  refrige- 
raţiune,  recorelâ. 

Ref  rinţ;ent,e,  arf.j.care  cau- 
sedă  resfrîngere. 

Refrire,  v.  a.  a  coce  erăsî 
in  uniii  etc. 

Refrogne)ee,seii  renfroyne, 
ee.  adj.  încreţitii  pe  fagiă 
(sbircitii)  de  mania. 

Refrognementy  )/^  s.  ren- 
frognemenl  ;  fa?iă  contrac- 
tată, încreţită,   de  superare. 

se  Refrogner,  se  renfro- 
yner,    ▼.    r.   a  se  încreţi  pe 


REG 


780 


REfi 


faţiă    (sbîi-ci)  de  măniă,    de 
durere. 

^efroidiry  v.  a.  a  r^ci,  di- 
minui  ard6rea..Şe — .a  se  reci. 

ftefroidissementi  m.  le- 
ce\ă.  [nouu. 

Refrotter,  v.  a.  a  freca  de- 

Refugei  )ii.  refugiu,  asilu, 
locu  de  scăpare  ;  resăniu. 

R6fugie,  (-e,  adj.  refugitii, 
care  caută  scăpare  în  ţerră 
.streină. 

Refugier,  v.  n.  a  se  refugi, 
căuta  asii  îl.  .'::^i  se  refugier. 

Refuir,  v.  n.  a  fugi  deaouu. 

Refuitei  f.  fugă  denouii,  io- 
tărdiare  alfoctală  (trăgănire); 
scobitură  pre  adincă  (la  fîm- 
pJarî. 

RefuSi  m.  recusii,  rejecţiune, 
nepriimire,  (refusu). 

Refuser,  v.  a.  a  recusa,  re- 
jecta,  nu  prii  mi  (refusa).  Se 
— ,  a  fi  recusatu  ;  se —  d,  a 
nu  voi  se  facă,  nu  se  lăssa 
Ja.  Le  veut  refuse,  vîntulu  , 
e  contrariu.  Le  cheval  re-  \ 
fuse,  calulu  nu  se  suppune. 

Ref  usion,  f.  des  depens,  re- 
stabilirea speseloru,  întorce- 
rea  cheltueieloru. 

Refuiatian,  f.  rejecţiune, 
combatere.  In  ret.  partea  o- 
rat  iunii  prin  care  se  rc'^punde 
obiecţiuniioru. 

RC-f  uier,  v.  a.  a  refeli.  com- 
bate CA  nefundatu  ;  destrui, 
derînaa,  prin  raţionaminte 
celle  di.sse  de-altulu  (de  per- 
sone). 

RegagnePj  v.  n.  a  recă.ştiga: 
se  intorce  intr'unîi  locii. 

Regain,  m.  erbă  care  cresce 
dup^  ce  s'a  cossitu. 

Râgal,  /».    s6rbăt6re;    mare 


ospeţu ,  buccate  preferite  ; 
fam.  mare  plăcere.  Pi.  des 
reguls. 

R-'galadei  f.  modu  de  a  be 
dăndu  capulii  inderetu,  boire 
a  la — . 

R6galanîfe,udj.  disfetătoriu. 

Regale,  »(.  unii  căntu  de  or- 
gane (lissil  .şi  voix  hainaine. 

Râgâie,  f.  dreptu  ce  avea 
regele  de  a  percepe  venitu- 
rile episcopieloru  vacanţi,  şi  a 
numi  la  beneficie. 

Regalei  adj.  eau^,  apă  re- 
gale, uqua  reijis ,  liquore 
compu.să  de  spirtu  de  nitru 
şi  spirtu  de  sare. 

Regalement)  m.  reparaţiu- 
nea  uneî  tassî,  unuî  impo- 
.situ ;  arch.  applănatulii,  ni- 
velatulu,  unuî  terrîmii. 

Regalei*!  v.  a.  a  da  unu  bunii 
ospeţu  [regali,  face  uă  pe- 
trecere; a  împărţi  uă  tasse  cu 
proporţiuni!.  .Se — ,  a  manca 
lucruri   plăcute. 

R6galeur,m muncitorii  care 
ns.şterne  pămintuliicu  lopeta 
şi  Iii  bate. 

Regalien,  >n.  inerint»»  1 1  re- 
i;alii. 

Regaliste;  adj.  acella  cuî 
dă  legele  unii  beneficiii  va- 
cante. 

Regardi  m.  privire.  En  — , 
in  faţiă,  vis  ă-vis,  au —  de, 
iu  ceaa  ce  privesce;  in  com- 
paraţimie  cu  preţuiţi. 

Regardant,  e,  adj.  care 
l)rivL^sce  de  apprope;  /?i. spec- 
tatorii. 

Regarder,  v.  a.  a  privi,  .se 
uita. 

Regarnir,  v.  a.  a  garni  de- 
nouii. 


HEG 


m  — 


REG 


R^gateSy  f.  p/.  curse  pe  apă, 
în  nave,  in  luntre. 

R^gayoir,  m.  instrumenlii 
pentru  curăţitu  cânepa. 

Regencey  f.  reginţă,  direc- 
ţiunea gubernuiuî  în  mino- 
ritatea .'^eu  absinţu  suvera- 
nului. 

R6gen(§rateury  m.  trice, 
i'.  regeneratorii,  renăscetoru, 
caro  face  se  renască. 

Râgenârationy  1.  regene- 
raţiune,  renascere. 

Regenâreri  v.  a.  a  regenera, 
face  se  renască,  procura  nouă 
t'SsisUnţă,  .?" — ,  a  se  renasce, 
8c  reproduce. 

Râgent}6-,  adj.şi  sus^reginte. 

Regenter,  v.  a.  a  face  lec- 
ţiunî  in  collegiti,  guberna  pe 
ceî-alţi  că  pe  şcolari. 

Regicidei  //'.  regicidu,  ucis- 
soru  de  rege;  omorfi  de  rege. 

Regiei  f.  regia,  adrainistra- 
ţiune  de  bunuri,  de  impo- 
site,  cu  în.sărcinarea  se  de 
soco'ela. 

Regintberi  v.  n.  a  se  arunca 
violinte,  asvîrJi  (despre  ani- 
mali de  călăritii). 

Regimei  m.  regime,  regulă 
observată;  modu  de  gubernii; 
ramure  de  smochinii  cu  fruc- 
tele etc. ,  (jram.  complimenta 
dreptu,  accusalivulu. 

Regiment,  m.  reginientii. 

Regiment aire,  adj.  de  re- 
gi mentu. 

Regingfette,  f.  cursă  pen- 
tru passerî  mice. 

Regiofii  f.  regiune,  ţinută 
mare,  ţerră.  Comp.  contrcc. 

Regional,  e,  regionale,  de 
regiune. 

R^gir^  v.  v.  a  direge,  guberna. 


administra,  servi  de  rtgulă;. 
gram.  a  ave  unu  compli- 
mentii. 

R^gîsseur,  m.  administra- 
torii prin  coramissiune. 

Registratai»^.  t.  registrate,. 
estrassii  din  uă  registratură. 

Registre,  rn.  registru. 

Registrer,  v.  ;.  a  scrie  în. 
registru,  cnregist'cr. 

R^glage,  »>!.  regulatulu  u- 
nuî  orologiu. 

Regie,  f.  regulă,  normă  pen- 
tru modelu  ;  liniă  de  lemnu. 

Regie,  et-,  adj.  regulaţii,  li- 
niatu.  Mouvemeiit  — ,  miş- 
care uniforme.  Trouijes—es, 
s.  perniancntes,  trup^-  ngu- 
late,  opp.  la  )nilicfs,  miliţie. 

Râglenient,t».  regulameutii, 
statutu, — de  compte,  regula- 
rea  socotelelorii. 

Reglement,  adv.  vd.  Re^ji- 
Uiremcnt. 

Râglementaire,  adj.  de 
regulamentii. 

R6glementer,  v.  a.  a  a  1- 
ministra  prin  regulaminte. 

Regler,  v.  a.  a  regula;  lini.i. 

Riglei,)»,  vd.  Filet  şi  uvtn. 

Reglette,  f.  mică  liniă  de 
tipografia. 

Regleur,  m.  lucrătorii  care 
liniedă  registre  etc. 

R6gli88e,f.gliciriză,uă  plantă 
legum.  dulce.  Suc  de — ,  sa- 
charu  negru. 

R^gieup,  >/i.  liniatoru,  cellu 
ce  liniedă  chărtia  etc. 

Regloir,'  m.  mică  liniă  i!e 
lemnu  pentru  liniatorî  «!e 
inusică  etc. 

Reglure,f.liniatu,  linie  trasase 
pe  chărtiă  etc. 

R^gnant,    e,    adj.    regine,. 


rp:g 


782  — 


REH 


care  gubernâ,  doramnesce. 

R6gne,  m.  regatu,  gubernii; 
fiy.  putere,    imperiu;  regnu. 

Regnep,  v.  a.  a  doruni,  li 
rege,  guberna  regatulu. 

R6gnicole|  m.  şi  adj.  lă- 
cuitoru  naturale  într'unu  re- 
galii. 

Regonflementy  ui.  inflă- 
tura  apelorii. 

Regonîler,  v.  n.  a  se  înfla 
(despre  ape). 

Regorgementi  »(.reversă- 
tură. 

Regorger,v.  n.  a  trece  peste 
Urniţi,  se  reversa,  deborder. 

Regouier,v.  a.  a  sătura  pane 
le  desgustu;  vd.  şi  vabrouer. 

Regouter,v.a.a  regusta,gusta 
denouu. 

Regraty  m.  micii  comnier- 
ciii  cu  araenuntulu,  maî  a- 
lessii  de  sare,  cărbuni. 

RegrattePi  v.  a.  a  rade, 
şterge. 

Regratteriei  f.  coinmerciu 
cu  amăuuntulîi ;  vd.  regrat. 

Regrattiery  m.  iere,  f.  care 
vinde  lucruri  cumpărate  şi 
în  aiiienuntu  ;  /?(/.  compila- 
torii, scriptoru  micu. 

Reglelagey  I'.  operaţiune  câ 
se  albescâ  cera. 

Regl^lePf  v.  a.  a  topi  de- 
nouii  cera,  c;i  s'o  albescă. 

Regres,  m.  t.  dreptîi  de  a 
intra  într'unii  beneficiu  ce  se 
părăsisse.  .     .  _ 

Regression,m.  re^  regres- 
.siune.  Figură  care  Iaca  se  re- 
vină vorbele  cu  unu  sensu 
dilleritii. 

Regret,  m.  părere  de  reu, 
neplăcere;  ct — ,  cu  neplăcere. 

Regrettable,  adj.  de  care 


putemii  ave  părere  de  răii, 
(de  căilii). 

Regretter,  v.  a.  a  simţi 
părere  de  reii,  a  pare  cui-va 
reu  {qch.  pentru,  de,  ev.) 

Regros,  m.  cojă  pentru  ar- 
găsitii. 

Regrossir,  v.  a.  grav.  a 
lărgi  staturele  la  statue. 

Reguinder,  v.  a.  a  redica 
denouu  cu   machina. 

Regularisation,  1.  regu- 
lare. 

Regulariser,  v.  a.  regula, 
face  se  liă  regulaţii. 

Regularitâ,  f.  conformitate 
cu  ordinea,  esactă  observa- 
ţiune  a  regulelorii. 

Regulateur,  m.  trice,  f. 
regulatoru,  care  reguledă. 

R£gule,  m.  partea  metalică 
pură  a  unui  semi-metalu. 

R^gulier,  iere,  adj.  regu- 
lată. 

Regulierement,  adv.  reeu- 
latii. 

Rehabilitation,  f.  restabi- 
lire în  vechiele  drepturi. 

Rehabilitâ,  f.  reintrare  în 
possessiunea  stimei  generali 
şeii  particularie. 

Rehabiliter,  v.  a.  a  re.sta- 
bili  în  drepturile  de  altă-dată. 

Rehabituer,  v.  a.  a  deprin- 
d>^.,  obicinui,  denouii. 

R6haussementy  ni.  redi- 
care,  înălţare  denouii ; —  des 
monnaies,  adaussu  allii  va- 
lorii nominali  a;inonneteloru. 

Rehausser,  v.  a.  a  redica, 
înălţa  denouii,lăuda  escessivu. 

Rehauts,  m.  pi.  pici.  retu- 
şiatii  briliante  (rehaussagej, 
care  dă  aspectti  maî  bunii 
flgurelorii. 


REI 


783 


REJ 


Reheurter,  v.  a.  a  împinge 
(imbrănci),  lovi  denouu. 

Reillere,  f.  canale  care  ad- 
duce  apa  la  rota  raoreî. 

Reimportation  ,  1.  reim- 
portu,  nouii  importu. 

R^importer,  v.  a.  a  im- 
porta denouu. 


Reimposer, 


a    pune, 


face,  nouu  impositu. 

Reimposition,  t.  nouă  con- 
tribuţiuue,  nouî  dârî. 

Reimpression,  f.  nouă  im- 
pressiune. 

ReimprirnePi  v.  a.  a  im- 
prime, tipări,  denouu. 

Rein,  m.  renunchiu. 

Reinci  f.  regină,  —  abeille, 
regina  albineloru ,  albină, 
fam. 

Reine-claude,  1.  speţ;iă  de 
prună.  PI.  reines-claudes. 

Reine-des-pr>eS|  f.  s.  al- 
}aaife,  spefiă  de  plantă. 

Reine-marguerite,  f.  uă 
plantă  radiată  addussă  din 
China. 

Reinettei  vd.  Rcdnette. 

Reinstallation,  f  instala- 
ţiune  denouu,  restabilire. 

ReinsiallePi  v.  a.  a  instala, 
as.şeda  in  locii,  den  ^uCi. 

Reintei  ee,  adj.  cu  renunchi 
largi  şi  forţi. 

Reintegrande,  f  reintrare 
în  uă    jossessiuue  perdulă. 

Reintagratioii}  f.  reîntre- 
gire, restabilire  în  uă  pos- 
sessiune,  in  uă  funcţiune. 

R6integrer|  v.  a.  a  reîn- 
tregi, pune  la  locu  ;  resta- 
bili într'uă  possessiune,  în- 
tr'unu  ofliciu  etc. 

Reâs-efendij  m.  ministru 
de  esferne  în  Turcia. 


Reiteratif,  ire,  adj.  repe- 
ţitoriâ. 

Reiteration,  f.  reiteraţiune, 
repetiţiune. 

ReiterePy  v.  a.  a  reitera, 
reface,  tace  denouu. 

Reitre ,  in.  cavaleru  ger- 
mana altă-dată .  ."^^i  retre 
restre,  reistre,.  Vd.  .şi  .so«- 
du'd. 

Rejaiilir,  v.  n.  a  re.sări 
(ţîşni),  sări,  se  restringe,  de- 
nouu, (despre  solidî)  ;  fiy.  a 
resulta. 

Rejaillissement,  >.■'.  să- 
rire  în  sensu  inversii,  res- 
fr îngere  denouu,  (despre  so- 
lidî). 

Rejei|  m.  vd.  Renvoi. 

Rejetablei  adj.  de  reiec- 
tatu,  de  aruncatei,  de  res- 
pinsa. 

Rejetep,  v.  a.  a  reiecta,  a- 
runca,  esclude,  respinge. 

Rejeton,  m.  lăstarii,  mlă- 
diţâ. 

Rejoindrcj  v.  a.  a  uni,  reuni; 
ajjuniie  erăşî  lăngă,  rat- 
teiiidre. 

Rejointoyer,  v.  a.  a  împle 
denouu  cu  molodu  intervalele 
petrelorîi  unui  murii  vechiu. 

Rejouer,  v.  a.  a  re.juca,  juca 
denouu. 

Rejoui|  ie,  adj.  buccuratu, 
letu,  veselii,  joviale. 

Rejouir,  v.  a.  a  face  se  se 
buccure,  a  veseli.  Se — .  a  şî 
face  plăcere  din,  se    disfeta. 

Rejouissance,  t  buccuriă, 
letiţă,  veselia.  PI.  serba torî 
publice. 

Rejouissanti  e,  adj.  care 
produce  buccuriă. 

Rejoâter,  y.  a.  a  se    lupta 


REL 


—  784 


REL 


flenouu  cu  lancia  (joutcrj, 
a  ilisputa  erăşî. 

Reiâchanti  e,  adj.  med.  re- 
lassante,  care  moiâ. 

Re!âc.iey  f.  relăssatu,  între- 
rupcie,  suspinsiune,repausu. 

Relâchâi  ee,  adj.  relăssuiu, 
laigitu,  luaî  puşinu  iermu, 
inuî  puginu  fsactu. 

Relâchement ,  m.  relăs- 
sure,  diiuiiuiţiurie  de  tinsiu- 
ne,  iuigire  (lăbărţare). 

Relâcher,  v.  a.  a  rrlăssa, 
distinde,  lărgi,  diminui  tin- 
siunea  (lăbărţa)  ;  lăssa  in 
libertate.  S: — ,  a  se  distin- 
de (se  reiăssa),  se  Iă.ss.i,  se 
muia. 

ReiaiSy  ui.  cal,  cănî,  desti- 
naţi a  substitui  alţii ;  staţiu- 
nea unde  se  schimbă  aoestia; 
forlif.  spaţiu  între  lordfica- 
ţiune  şi  lossatii  (şanţd).  Li:s 
lais  i't—  de  la  mer,  pănu'ntîi 
ce  marea  a  părăsiţii. 

RelaiS|>/<.  dischisură  ce  la.ssă 
tapiţeiulii ,  căndu  schimbă 
culorea  s.  figura,  şiiace[)e  s6 
cossă. 

Relaissây  adj.  m.  care  se 
oppresce  de  ostenelă,  (ie- 
pure). 

RelancePy  v,  a.  a  arunca  de- 
nouii ;  —  qn.  a  respunde  a.s- 
pru,  cu  duritate,  cuî-va. 

Re'apSi  (',  adj.  şi  s.  1".  re- 
ia psu,  recădutu  in  eresiă,  in 
viţiu. 

Râiargir,  v.  a.  a  lărgi. 

Relater,  v.  a.a  relata,  spu- 
ne, menţiona,  pomeni  rap- 
portcr.  ' 

Relatify  ion,  adj.  retativu, 
care  se  relcresce  la ;  acci- 
dintale,  opp.  absulic. 


Relatidiii  f.  reiaţiune,  legă- 
tură ;  narraţmne,  spusă. 

Relativemeni,  adv.  rela- 
tivii,   cu    referinţă    la,   par 

raiiport  ă. 

Relaver,  v.a.  a  spela  denouu..' 

Relaxationy   1'.    slobodire 
relăssare,     diminuţiune     de 
tiosiune,     lărgire,    relâchr- 
iinnit. 

itelaxâ,  ec,  adj.  med.  re- 
lăssatu, inaî  puginu  intinsu. 

Re!axer|  v.  a.  a  puneerăşlf 
în  libertate,  slobodi. 

Relayer,  v.  a.  a  occupa  lu- 
crătorii unulu  după  altulii  la 
lucru  ;  a  schimba  caii  Ja 
staţiun  (relalsj.  Se—,  a  lu- 
cra alternativii. 

Re^ayeuPf  m.  care  ţine  caî 
de  jjostă. 

Relegaiion,  f.  relegaţiuue, 
essilîi  intr'unu  locu  deter- 
minatîi,  hotăritu. 

Releguer,  v.  a.  a.  relega,  es- 
sila  in  locîi  decisu. 

Relenti  m.  gustu  stricata 
allii  cărnii  închise  in  locCi 
umedîi 

RelevailieSi  C.  pi.  cerimo- 
niă  făcută  în  biserică  prima- 
da.ă  căndu  vine  uă  l'emeă 
după  nuscere. 

Releva,  e:i,adj.  relevatu,  înăl- 
ţaţii, înalţii.  Sasl.  m.  enu- 
meraţiune  esactă  ;  niar.  vd. 
urm. 

Releveey  f.  după  prăndu^ 
Dimedî. 

Relevententf  )n.  releva- 
ţi une,  înălţare,  enumeraţiu- 
ne  esactă.  Mar.  partea  iia- 
viî  maî  înaltă  decătii  celle- 
alte. 

RelevePi  v.  a.  a  releva,  re- 


REL 


785 


REM 


dica,  înălţa,  restabili  ;  as- 
şeda.  —  de  qn.,  a  depinde 
de'cnv.  Se — ,aseredica,  se 
n-stabili. 

ReieveuF}  m.  şi  adj.  mus- 
chiii  care  redică,  lat.  levator. 

Reliagey  m.  legare  de  pu- 
ţine etc. 

Relief^  m.  reliefu,  operă  de 
sculptură  ]-edicată,  lucrată 
în  all'ară,  fig.  strălucire,  con- 
sideraţiune.  Lettre  de — ,  de 
nohlesse,  restabilire  în  drep- 
turile nobilităţii    (jur.  ant.). 

Relieiii  m.  erbă  de  puşcă 
pisată  mare,  (la  artif.). 

Reiier,  v.  a.  a  lega  denouti; 
a  lega  cărţi,  puţine. 

Reiieur,  >/(.,  eu.se,  f.  legă- 
toru  de  cărţi. 

Religieusement,  ni.  reli- 
gioşii. 

ReligieuXi  ew.se,  adj.  reli- 
gioşii. Sust.  călugăria,  ca- 
nonica. 

Religioii}  f.  religiune. 

Religionnaire ,  adj.  m. 
care  prolessedă  religiunea 
reformată.  Vd.  calviniste. 

Reiigiosite,  f.  sinţiraîntu 
religioşii. 

Relimer,  v.  a.  a  pili  denouu. 

Re3ingueS|  vd.    ralingues. 

ReliquairC}  m.  cadra  unde 
se  ţinu  relicele  (m6.ştele). 

Reliquaty  m.  remasu  din 
socote  â,  reste  de  compte. 

ReliquatairC}  m.  debitoru 
de  unu  remasu  din  socotelă. 

Relique,  f.  relică,  moste. 

Relire,  v.  a.  a  reciti,  cili 
denouu. 

Reliure,  f.  legătura  cărţii. 

Relocatioiiy  f.  nouă  inchi- 
riire. 

Bicf.  Franc-livn. 


Relouage,}/*.  timpulu  căndii 
•scumbi-ieJe  se  multiplică. 

Relouer,  v.  a.  a  subînchiria. 

Reluire,  v.  a.  a  reluci,  luci 
relletăndii  lumina,    .străluci. 

Reluisant,  e,  adj.  care  re- 
lucesce,  .strălucitorii!. 

Reluqueri  v.  a.  a  .se  uita 
din  ănghiulu  (cu  coda)  o- 
chiuluî;  /?</.  a  dori,  fam. 

Remâcheri  v.  n.  a  raăcina 
denouu  în  gura ;  fig.  a  .se 
găndi  de  repeţite  orî. 

Remaniement,  m.  vr.ma- 
niinent,  remaniaţii,  refacere, 
prefacere. 

Remanier,  v.  a.  a  remania, 
schimba  disposiţiunea,  refa- 
ce, repara.  [căsătoria. 

Remariage,     m.    .secunda 

Remarier,  v.  a.  a  căsători 
denouu. 

Remarquablcy  adj.  insem- 
nabile,  însemnaţii,  conside- 
rabile. 

Remarquabiementy  adv. 
con.^^iderabi'e.  P.  us. 

Remarquei  f.  însemnare, 
notă,  observaţiune. 

Reniarquer,v.a.  a  însemna, 
ob.serva,  distinge. 

Rembailage,  m.  imbalatu 
a  dou-î  ore.  [''enouii. 

Remballer,  v.  a.   a    îmbăia 

Rembarquement,  m.  sui- 
re, intrare,  punere,  denouu 
in  nave. 

Rembarquer}  v.  a.  a  pune, 
aSşeda,denouiă  în  nave.  Se — , 
intra,  se  sui,  denouu  în  nave. 

Rembarrer,  v.  a.  a  res- 
1  iuge  vigurosii,  cu  superare. 

Remblaii  m.  pămîntu  căr- 
ratu.  addussu  ca  se  împle 
uă  cavjtate,s6  înalţe  unu  locii. 

50 


REM 


786 


REM 


Remblaver,  v.  a.  agr.  a 
«einena  grău  secunda  oră, 
denouîi.  Pâmîntulu  asia  se- 
inenatu  este  remblavure. 

Remb!ayage,  m.  cărratu 
de  patnîntu,  (gr<3|)ă). 

Remblayer,  v.  a.  a  cărra 
pămintu  se  înalţe  unu  locu, 
se  împle  uă  cavitate. 

Remboîtementy  m.  pune- 
re la  loculu  seîi  a  unui  lu- 
cru eşilu  din  cercevea. 

RemboUer,  v.  a.  a  asşeda 
Ja  locCi  ceaa  ce  eşisse  din 
îmbuccălura  sa,din  cercevea. 

Rembourrage,  rn.  astu- 
pare cu  căiţi  etc.  Prepara- 
ţiune  dată  lăneî  de  diverse 
culori,  ca  se  facă  postavâ  a- 
niesticatu.  [prec. 

Rembourreinenty  m.  vd. 

Rembouprer,  v.  a.  a  as- 
tupa cu  lănă,  căiţi. 

Rembourrurej  f.  căiţi,  vd. 

Remboursable,  adj.  care 
trebue  se  liă,  car.î  pote  fi, 
înforsu  la  locu  (despre  banî). 

Remboursementy  m.  in- 
torcerea  înderătu  a  banilorîi 
daţi,  plata  unei  suriirae  deto- 
rite. 

ReinboUi*ser,  v.  a.  a  in- 
torce  banii,  plăti  înderetîi, 
indemnisa.  Se — ,  a  .şî  întorce 
banii,  /.'eiubourse,  ee,  plălitu 
îndei-^tii. 

RembruniPy  v.  a.  a  face 
brunii  (ocheşiu),  închisu,  în- 
tunecosu. 

Renibrunisseinent,>H. în- 
tunecare, (acere  s6  fiă  bru- 
neţii. 

Rembâchement,  >n.  intra- 
rea cerbului  in  a.scunsura  sa. 


se  RembAcher,  v.  a.  a  intra 
in  pădure  (de  anim.  selb). 

Remâdey  m.  remediu,  .'ecâ. 

Remedier,  v.  n.  a 'remedia, 
vindeca  ; — ă  des  voies  d'eau, 
a  astupa  dischisurele   naviî. 

RemeieP)  v.  a.  a  remestica, 
a  aînmesfica  denouu. 

Remembrancey  f.  vechiii 
pentru  souvenir. 

Rememoratif ,  ive,  adj. 
rememoraţi  vu,ca re  rechiaină 
în  memoria,  adduce  aminte. 

Rem^morep,  v.  a.  a  re- 
memora, aminti,  adduce  a- 
minte. 

Remenee,  1.  ar  eh.  mică 
boltă  d'assupra  ferestrei  etc. 

Reitienep,  v.  a.  a  conduce 
la  ioculii  unde  era,  a  duce 
merfa  indâretii,  la  locu. 

Remepciement,  m.  re- 
merciment,  niulţumire,  gra- 
ţiî,  vorbe  de  mulţumire. 

RemePciePi  v.  a.  a  mulţu- 
mi, referi  graţii ,  rendre 
yrâces. 

Remep^i  m.  rescumpărare 
de  immobili,  de  unu  lucru 
vîndutu.  Comp.  rachat.  \ 

Remettpe,  v.  a.    a    remite,  [ 

"  pune  erăşT,  asşeda  la  locu, 
restitui,  restabili';  da  unii 
lucru  acelluî  pentru  care  e 
destinaţii ;  a  amăna,  a  ierta, 
lăssa  în  îngrijirea  cui-va. 
.^e — ,  a  se  restabili,  a  şî  re- 
căstiga  sănătatea  ;  se — ,  s'en 
— ,  a  se  referi. 
RemeublePy  v.  a.  a  remo- 
bili,  pune  denouîi  mobili  îa 
casă. 
R^inigeSy  f.  pi.  remige,  pesi- 
ne  mari  din  aripele  pasaeri- 
lorii. 


HEM 


787 


REM 


Reminiscence,  I.  remiiii- 
scinţă,  amintire,  adducere  a- 
ininte. 

Remise,  f.  remissă,  banî  re- 
daţi, s.  lăssaţî ;  reducţiune 
şeii  iertare  de  pedepse;  amâ- 
nare ;  tufişiu  unde  se  retra- 
ge vinatulii:  siopvonu;  b;i-je. 

Remiser,    vd.  [jrec. 

Remissible,  ad  .  remissi- 
bile.  demnii  de  graţia,  de 
iertare. 

Remission,  l.  remissiune, 
iertare,  iiidttigeiice,  jiardon. 

Remissionnairei  m.  jar. 
cellu  ce  priimisse  scrissorî 
de  remissiune,  de  iertare. 

Remittent,  e,  adj.  reeiiitinte, 
care  iiicetedă  şi  appoi  revine, 
(de  bole). 

Remmaîller,  v.  a.  a  refa- 
ce, drege,  alcale. 

Remmai  loter,  v.  a.  a  pu- 
ne denouă  în  laşe. 

Reminener;  v.  a.  a  addu- 
ne  denouu,  adduce  înderelii. 

Râmolade  1 1'.  s.  remoalade, 
saisă  (sos'i)  iute;  medicani. 
de  cai. 

R^molar,  m.  mar.  in.spec- 
toru  peste  lopeţele  unei  ga- 
lere. 

Remole,  m.  vîrteju  de  apă 
periculosu  pentru  nave. 

Remollient,  e,  adi.  .seu  re- 
iiiullitif,  ive,  remolitivUjCare 
moiă  denouu. 

Remonder,  v.  a.  a  curaţi 
denouu. 

Remontagei  m.  incăputatu 
de  cisrae,  potrivirea  buccă- 
ţeloru  unei  arme  de  rocu. 

Remontant,  */).  estremita- 

tea  curelei  de!a  sabia. 
Remonte^  f.   cumpărare  de 


caî  de  călări  iii,  caî  de  câlăr. 
Remonter,  v.  n.  a  ascinde, 

se  urca  denouu,   lua  uă  po- 

siţiune  înaltă,  redica  preţulu. 
Remontrance,    f.  imputa- 

ţiune.  vorbe  de    dojenă.  re- 

primaude. 
Remontrer,  v.  a.   a  arreta 

denouu;  a  remustra,  dojeni. 
Remora,  m.  obstaciu,  intâr- 

diare,  retard emenl. 
Remora.    seii    remore,    m. 

micu  pesce,  cuî  anticii  attri- 

buia  puterea  de  a  oppri  nn- 

vile. 
Remordrei  v.  a.    a    muşca 

denouii,    agredi    (ataca)    de- 
nouu. 
RemopdSy  )n.  pt.  remuşca- 

re,  mustrare  de  consciinţă. 
Remorquey  f.    funia  că    se 

lege  navea  de  altele. 
Remorquer,    v.  a.  Se  dice 

de  locomotive,  de  navî,  carî 

tragu  alteie  după  dînsele. 
Remorqueur,  >n.  nave,  ma- 

chină,  care  trage  după  sine 

altele,  conductorulu  eî. 
Remors,   m.  plantă,   speşiă 

de    scaDÎosă.    .^i     tnorfi-dn- 

diabie. 
ă  RemotiSi    '^'dv.  lat.  a  re- 

niotis,  la  uă  parte,    departe, 

Puc.  us. 
Remoudpe,  v.  a.    a    remă- 

cina,  macină  denouu. 
Remoudre,  vd.  a  uscaţi  de- 

nouCi.  Yd.  emoadre.     ~v 
Remouladei  vd.  Remolade. 
Remoulage,    ni.    teriţe    de 

grisu. 
R^mouleuri  m.    ascuţitoru 

ambulante,  .'^i  gagne-petit. 
RemouS)  rn.  invirtire  a  apei 

cau-^ată  prin  mi.şcarea  naviî, 


REM 


788 


REM 


printrunu  obstaclu,  currinte 
contrariu. 

Rempaillage,  m.  nouă  im- 
plâiură  cu  paie. 

Rempailler,  v.  u.  a  împle 
denouii  cu  paie. 

Rempaiileur,  m.  euse,  f. 
cellu  ce  împie  cu  paie, 
(sr-^une). 

Reik.ip3quenienty  m.  răn- 
duituiu  scumbrielorii. 

Remparer,  v.  a.  a  fortifica, 
întări.  Se — ,  a  şîf  face  appă- 
rare  contra,  se  fortifica;  in- 
tra denouu  în  possessiune. 

Renipartj  m.  muru  de  lor- 
tificaţiune,  meteredu. 

Remplaţant,  rn.  substitutu, 
cellîi  ce  ţine  loculu  altuia. 

Remplacementy  m.  substi- 
tuţiune,  înlăcuire  prin  altulu. 

Remplacerj  v.  a.  a  substi- 
tui, înlăcui.  pune  in  loculu 
altuia ;  a  essercita  uă  func- 
ţiune în  loculu  titulareiu), 
ţine  loculu  altuia.  Se — ,  a  se 
succede,  veni  unulu  în  lo- 
culu altuia. 

Remplagey  m.  îniplerea  u- 
ne;  buţî,  care  nu  este  de 
totu  plină  ;  —  de  muraille, 
mice  petre  de  care  se  împle 
murulu,  blocage. 

Remplii  m.cută,  îndouitură, 
ce  se  face  unei  materie,  că 
s'o  strîmtede  seu  scurtede. 

Reniplier,\'.  a.  a  strimta 
seu  scurta  uă  materia,  fă- 
cindu-j  uă  cută. 

Remplir,  v.  a.  a  împle,  coin- 
|ileta,  împlini. 

RemplissagC;  m.  împlere. 

Remplisseuse  ,  f.  femeă 
cai-e  lucredă  ia  reparaţiunî 
de  denteJă  împletită. 


Remploij  m.  usu  nouu,  in- 
trebuinţare  no«ă,  vd.  Rem- 
■placement. 

Rempioyeri  v.  a.  a  face  u.su, 
întrebuinţa,  denouu. 

Remplumer,  v.  a.  a  pune 
la  locu  pennele.  Se—,  a  lua, 
căpeta,  nouî  penne,  (de  pas- 
seri). 

Rempocher,  v.  a.  a  pune 
erăşî  în  busunariu,  fam. 

Rempoissonnement,  m. 
adducere  de  pesci  unde  nu 
maî  era. 

Rempoissonner,  v.  a.  a 
împle  erăşî  cu  pesci. 

Remporteri  v.  a.  a  relua 
şi  duce  dintr'unu  locu  ceaa 
ce  se  addussesse  înainte ;  a 
obţine,  câştiga  (unu  preţii 
etc.). 

Rempotage,  m.  schimba- 
rea plantei  din  ghiveciii. 

Rempoter,  v.  a.  a  strămuta 
planta  în  altîi  ghiveciu. 

Remprunter,  v.  a.  a  se  îm- 
prumuta  denouu.  [care. 

Remuage,  m.  cletinare,  miş- 

Remuantj  e.  adj.  care  se 
agită,  se  cletină  necontenitu. 


Remu-menagey 


desor- 


dine,  de  mobile  de  casă ; 
tulburare. 

Remuententi  m.  s.  remu- 
me)it,  cletinare,  mişcare,  tur- 
burare. 

Remuer,  v.  a.  a  mişca,  clă- 
tina, rescoli.  Comp.  mouvoir. 

Remueur,  m.  cellu  ce  în- 
torce  grăulîi  în  aria. 

Remueuse,  f.  femeă  însăi-- 
cjnată  se  cureţe  unii  copilu, 
se  lij  schimbe. 

Remugle,  m.  miro^ulu  lu- 
crului   care    a    lostu    multu. 


REX 


780 


REX 


timpu    închisu   seu     espusu 

la  aeru  slricatu.  Şireinucle. 
Kemuneraieur,  m.şi  adj. 

reiimn.'ratorii,  resplătitoru. 
Remun^ratif,  ive,  adj.  care 

apsemnedă    uâ    recompensă, 

produce  reşp lată. 
Remuneration,  1".  vd.  Re- 

coiiijjeuse. 
Remun^ratoirei  adj.  care  i 

ţine  1  icii  de  resplată.  | 

RemunerePi  v.  a.   a  re  mu-  '■ 

nera,    lecompensa,    respluti.  j 

P.  u.^. 
Renâcler,  v.  a.  a  face  udu 

sgomotu    trăg:îndu    sufflarea  | 

pe  nasu ;  a  recusa    se    facă,  | 

hesiter.  i 

Renaissance,f.  renascinţă,  I 

reua?cere.  1 

Renaissant,    e,    adj.   care  j 

se  ronasce.  j 

Renaitrei  v.  n.  a  se  renasce,  I 

se  nas  3  denouu.  [renunchi.  j 
Renaly  e,  adj.  renale,  dela  i 
Renard,  m.  vulpe,    fig.  as-  I 

tutu,  şiretu,  cauteleiix,  rase.   | 
Renarde,  f.  vulpe  feminină,   i 
Renardei  e/,  vd.  evente. 
Renardeau,/;^.  mică  vulpe.  \ 
Renarder,  v.  a.  a  lucra  as-  [ 

tuţiosu,  cu  vicleniă,că  vulpea,  i 
Renarderie,  f.  astuţă,   vi-  j 

cleniă.  i 

Renardier,  m.  însărcinaţii  ' 

se  prindă  vulpile  la  uă  moşia.  , 
Renardîfere,!'.  caverna,  as-  I 

cunsorea,  vulpii.  i 

Rencaissagej    m.    punere  ' 

denouu  în  ladă.  i 

Jlencaissery  v.  a.  a    pune  | 

erăşî  în  ladă.  ! 

Renchainer,  v.  a.  ainlănţa  1 

denouu,  pune  erăşî  in  lanlu.  j 
Rencheri,  e,adj.  scumpitu.  j 


Faire  le — .  a  face  pe  des- 
preţuitorulîi,  pe  difficilele. 

Rencherir,  vd.  otclif'rir, 
care  (■  maî  usitatu. 

Rencherissement,  m.  vd. 
Et)clierisse,aent. 

Rencogner,  v.  a  a  strîuge, 
împinge,  în'r'unu  colţii. 

Renolouer,  v.  a.  a  bate  dt'- 
nouii  in  cuie. 

Rencontre,  f.  întîlnire  :  in- 
timplare,  hasard.  occat^ion. 

Rencontrer,  v.  a  intilui. 

Rencorser,  v.  a.  a  pune 
corsetii  nouii  la  rochia. 

Rendage,  m.  produssulu  to- 
ti(]ianu  allu  munceî,  produs- 
sulu mie.T  materie  prime  după 
fabricaţiunea  sa.     [socotelă. 

Rendanty    rn.    care    dă    uâ 

Rendetneniy  rn.  vd.  Pro- 
dait. 

Rendez-vous,  »(.  conven- 
ţiune  dea.se  întîlni,  locude 
întîlnire. 

Rendonn6,f.vd.  randonnee. 

RendormiPjV.  a.  a  addorini, 
face  se  dorină  denouu. 

Rendoubier,  v.  a.  a  face  uă 
îndouitură  la  vestimîntu,  la 
haină,  ca  se  Iu  scurtede. 

RendrC)  v.  a.  a  da,  reda, 
restitui,  face  se  devină.  Si; 
— ,  a  se  da,  se  preda ;  a  se 
face,  a  deveni ;  a  se  duce  la. 

Rendu,//i.ostenitu,  prăpădiţii. 

Renduire,  vd.  enduirf. 

Rendurcir,  v.  a.  a  întări, 
face  maî  durîi,  maî  tare. 

Renei  f.  curea  dela  frîne.  La 
—  da  dchors,  cea  despre 
murîi  {la  maneg.) 

Renâgat,  m.  renegaţii,  cellii 
ce  a  părăsiţii  religiunea  cre- 
ştină pentru  alta. 


REN 


790 


REN 


Renettei  cuţifoiă  ile  poico- 
vaiî.  [ţitoia. 

Renetter,  v.  a.  a  lăia  cu  cu- 

Renfaîtage,  m.  dregerea 
copperjşiulu  casei. 

Renfaîtery  v.  a.  a  repara, 
drege,  coppeiişiulu  casei. 

Renferme,  m.  mirosulu  u- 
nuT  Jurru  care  a  slalu  multu 
incliisLi.     i  conţine,  coprinde. 

Renf ermer,  v.  a.  a  închide; 

RenfiFer,  v.  a.  ainşira,  pune, 
deiiouu   (irul li  (în  aed). 

Renf  lammer,  v.  a.  a  înflă- 
căra den  ou  li. 

Renfieitietit,  m.  inflălură; 
iiiicu  adaussii  ;  arch.  ingro- 
şiarc  nesimtil:)ile  a  columneî. 

Renfier,  v.  a.  a  înfla,  mări 
volumele.  \Creux. 

Renfoncement  ,    m.     vd. 

Renfoncer,  v.  a.  a  înfige, 
iniunda,  denouîî. 

Renforcementy  tu.  întă- 
ri n-,  tăcere  se  fia   niaî  tare. 

Renforcer,  v.  a.  a  tace  se 
liâ  Miai  tare,  a  t'orlifica,  în- 
tări. 

Renforcir,  v.  a.  (după  A- 
cad.  se  dice  euforclr),  vd. 
l>vrc. 

Renformer,  v.  a.  a  lărgi 
înănuşele  cu  machina,  cu 
rruforinoiv. 

Renformir,  v.  a.  a  tencui 
unii  niurii  vechili,  j).  us. 

RenformiSy  m.  tencuelă  ca 
se  i-epare  murul ii  vechi u. 

Renformoir,  m.  machiuă, 
formă,  de  lărgitu  mănuşile. 

Renfort,  m.  adau.ssu  de  pu- 
terT,  ajjutoriu  ;  întărire. 

se  Renfrojgner,  vd.  lic- 
fro'jner. 

Rengagementi  m.  intrare 


s.  luare,  deuouii  înlr'uă  o- 
bligaţiun'-,  într'uniâ   serviţii. 

Ren  ga  ger,  v.  a.  a  priimi 
denouii  într'uă  obligaţiune, 
lua  denouu  In  serviţii.  Se 
— ,  a  intra  denouii  in  con- 
diţiune. 

Rengaîne,  f.  repetiţiune  mo- 
nolonă  şi  desgustătore. 

Rengainer,  v.  a.  a  pune  de- 
nouii in  cuthiă  (lortecî  etc). 

Rengorgementjin.lnflare. 

Rengorgerj  v.  n.  şeii  se—, 
a  şi  intla  gîtulii,  întorcindii 
capulii  pupinîi  inderetii ;  fiy. 
a  face  jie  importantele. 

RengorgeuPf  m.  rauschiii 
dela  gitii. 

Rengrsisser,  v.  a.  şi  a.  a 
ingrăşia,  se  Ingrăşia,  denouii^ 

Rengregementy  in.  cres- 
cere,  adaussii  (de  relle),  vech.. 

Rengreger,  v.  a.  a  cre-ce^ 
adăugi  (unu  reu).  vech. 

Rengrânement,)».  punere 
de  giău  In  pălnia  morei,  că 
se  S'i  macine,  vd.  udh. 

Rengrener,  v.  a.  a  pune 
erăşî  grăii  în  pălnia  moreî» 
că  se  cadă  sub  petra  unde 
se  irjacină;a  pune  denouu  sub. 
tipării  uă  medalia  etc. 

Reniabie,  adj.  de  natură  » 
fi  negatu  (tăgăduiţii),  depro- 
batii. 

Reniementy  )».  renimentr 
negaţiuue  (tăgădueală),  de- 
probaţiuno. 

Renier,  v.  a.  a  denega,  de- 
proba,  nu  recunnosce,  părăsi.. 

Renieur,  »i.  euse,  f.  care 
renegă,  deprobă,  nu  recun- 
nosce. 

Reniflement,  m.  sforăitură 
din  naşii. 


REN 


791 


REN 


Renifler,  v.  n.  a  sforăi  din 

narine,  din  nasii.  [ment. 

Renifleriei  f.  vd.    Benifle- 
Renifleur,  m.  eiise,  f.  care 

sforăie  din  nasii. 
Reniformci    adj.    bot.    în 

trrmă  de  renimchi. 
RennCi  »«.  rennii.  P.itrupedu 

de  grenulu  cerbiloi-u.  Şi  ran- 

<je)\  rcDtgier,  lat.  tarandus. 
Renom,  m.  renume,  reputa- 

ţiune. 
Renomme,ee,  atZy. renumita, 

faiiiosu,  vestitei. 
Renomineeif.  renume,inare 

reputaţiune  ;  faraă,  veste. 
Renoitimer  ,    v.    a.    a    re- 

nurui,    numi    denouîi,  numi 

cu  laudă. 
Renoncei  f.  lip.să  de  uă  cu- 

16 ie  la  ji'culu  de  cărţi. 
Renoncementy  m.  renun- 

ţiu,    abnegaţiune,  părăsinţă. 
RenoncePi  v.  n.  a  renunţa, 

părăsi  possessiunea,  dorinţa, 

allecţiunea  de  ;  a  reproba,  se 

lăssa  de  ce-va ;  a  denega. 
Renonciataire,     m.    jur. 

;(Cella  în  favorea  cuî  a  renun- 

ţatu  cine- va. 
Renonciation,  f.  renunţare 

la,    actu  prin    care    cine-va 

renunţă,    se  lăssa   de,  pără- 

sesce  ceva. 
Rensnculacei  ee.  adj.  care 

semenă  cu  renunclu. 
Renoncule,  f.  bot.  renunclu, 

uă  plantă  .şi  florea  sa. 
Renouee,  f.   plantă    cu  ră- 

decina    nodurosă.  .Şi    cenii- 

node. 
Renouemeni  y    m    renou- 

ment ,    m.    restabilire,    în- 

nouire,  vech. 
RenouePj    v.    a.    a    înnoda 


(pentru  oi-namentu)  uă  le- 
gătură ;  incepe  denouu. 

Renoueury  }n.  euse,  f.  cellu 
ce  pune  la  locii  membrele 
dislocate,  fam. 

Renouveau,  ,n.  annutimpu 
nouu.  Vd.  Printemps. 

Renouveler,  v.  a.  a  înnoui; 
reîncepe ,  reface.  La  part. 
perf.  cela  est  reiiouvele  des 
Gre  s,  acesta  era  deja  c  un - 
nosculă  de  Greci,  .şi  se  dă 
acum  că  lucru  nouu. 

RenouveUementi  m.  in- 
nouire,  reiteraţiune,  resta- 
bilire. 

R6novateur,  >n.  Irice.  f. 
renovatorii,  care  înuouesce. 

Renovaiion,  f.  renovaţiune, 
înnouire,  i'e)wavelle)iient. 

Renseignement,  m.  in- 
diciu care  servesce  a  tace 
se  cunno.scă  unii  lucru,  in- 
formaţiune,  cunnoscinţă. 

Renseigner,  v.  a.  a  da  in- 
formaţiune,  cunnoscinţă. 

Rensemencer,  v.  a.  a  se- 
măna, arunca  semînţă,  de- 
nouu. 

Rentamery  v.  a.  a  reîncepe 
(une  affaive!  ;  a  lace  de- 
nouu uă  mică  incisiune,  tă- 
iătură. 

Rente,  1'.  venitu  annuaîe,  a- 
rendă,  ceaa  ce  este  detorilu 
anuuale. 

Rente;  de,  adj.  ou  venituri, 
care  pos.sede  veniturî  (rente). 

Renter,  v.  a.  a  da,  asseinna, 
unii  venitu  pentru  uă  fundat. 

Rentier,  m.  iere,  t'.  pro- 
prietariu  de  veniturî,  cellu 
cetrăiesce  din  venituri. 

RentoJage,  m.  schimba- 
rea păndei  (la  tabele). 


REO 


792 


REP 


Rentoiler,  v.  a.  a  pune  pe 
nouă  pândă  (unu  tabelu). 

Renton|)/(.  s.  re)itou,  uniune 
a  d  )ue  buccăţî  de  lemne  (la 
dulgh.). 

Rentrairei  v.  a.  a  uni  prin- 
tr'uă  cussătură  care  abia  se 
vede,  couture  pendiie. 

Rentraiture,  f.  cussătură 
forte  menuntă,  tighelu. 

Reniranti  */(.  jucătorucare 
iea  loculu  celiuî  ce  a  per- 
dutu. 

Renirayeur,)«.et{se,  f.  care 
cosse  forte  menuntii,  tighelîi. 

Rentreei  f.  intrare,  reînce- 
pere a  lucrului,    studielorii. 

Rentrer,  v.  n.  a  intra,  re- 
începe allacerile  i-elle,  v.  a. 
a  duce  in  întru. 

Rentr'ouvrir,  v.  a.  a  în- 
tredischicie  denouu. 

ă  Ui  Renversey  adv.  pe 
spate,  cu  fafia  în  sus. 

Renv^rse,  ee,  adj.  reversii, 
revertitu  (resturnatîi). 

Renversement,  m.  rever- 
siune(reslurnare). 

Renverser,  v.  a.  a  reverti 
(resturna). 

Renvs,  m.  mipsa,  ceaa  ce  se 
adauge  peste  celle  din  jocu, 
peste  vade  s.  enjeu. 

Renvierj  v.  n.  a  ])une  uă 
summă    peste  cea  din  jocii. 

Renvci|  in.  trimitere  înde- 
retii,  destituţiune,  dar  ■  jeosu 
din  uă  funcţiune  ;  întărdiare; 
respingere  ;  congediu  dală. 

Renvoyer,  v.  a.  a  trimite 
înderetu,  alunga,  lăssa  se  esă. 

Reordinationj  f.  reordina- 
ţiune. 

Reopdonner,  v.  a.  a  con- 
feri uă  secundă  ordinatiune. 


Reorganisateur,)^.  trice, 

f.  reorganisatorCi. 
Reorganisation,    f.  reor- 

ganisaţiune. 
Râorganiser,  v.  a.  a  reor- 

ganisa.  ordina  denouu. 
Reouverturei  1'.    redischi- 

dere. 
Repaire,  in.  cavernă    unde 

se  retragu  animalile    ferose. 

Comp.  retrăite. 
Repaissir,    v.  a.    a  îndesi, 

face  maî  desu. 
Repaltrei    v.    n.    a  rnănca, 

da  se  mănănce. 
Repaitrir,    v.  a   seu  repe- 

trir,  a  face  denouii  coca. 
Repandre^  v.  a.  a  respîndi, 

versa,  verser,  epancher. 
Repandu,  e,  adj.  respînditu. 

ffoiniiie — ,    omu    cu    rela- 

ţianî,  care  vede  multă  lume. 
Reparablei  adj.  reparabile, 

cai'e  se  pote    repara,  drege. 
Râparage,  m.  a  doua  tun- 

sură  a  postavului. 
Reparaitrcj  v.  n.  a  se  ar- 

reta,    eşi    la    ivelă ,    appăre 

denouu. 
Reparateur,    m.    trice,  f. 

raparatoru,  cellu  ce  repară, 

drege. 
R^parer,    v.    a.    a    repara, 

drege,  reface,  restabili. 
Reparler,  v.  a.  a  vorbi  de- 
nouii. 
Repartie,    f.    respunsu    re- 
pede. Comp.  replique. 
Repartir,  v.  n.  a  pleca  de- 
nouu, se  înlorce. 
Repartiry    v.    a.    a  împărţi, 

distribui. — II  prend  Ies  deux 

auxiliaires. 
Repartiteur,  m.  distribui- 

turCi,  împărţitoru. 


EEP 


703  — 


REP 


Râpartitionyf.dislrJbuţiune, 

iiuparţire. 
Reparton,  /n.buccată  mare 

ae  artesiă  ([jlacă)  divisădu- 


pa 


dimensiunile    cuvenibilî. 


Repas,  m.    jn-ăndu,    ospeţu. 

Repassage,  m  trecere  de- 
nouu.  calcare  cu  ferrulu. 

Repasse,  f.  făină  grossâ,  nu 
destulei  de  meaimtă. 

Repasserj  v.  a.  a  trece  de- 
nouii,  călca  cu  ferrulu  (rufe), 
— qdelqn'u)),  a  bate  pe  ci- 
ne-va. 

Repassette,  f.  peptine  de 
scărmănată  forte  fînu. 

RepasseusCj  f.  femeă  care 
calcă  albiture,  rufe. 

Repaver,  v.  a.  a  pava,  as- 
.şterue.  pardosi,  denouu. 

Repecher,  v.  a.  a  retrage 
din  apă  ceaa  ce  cădusse. 

Repeindrei    v.  a.    depinge,   j 
(lugrăvi.  denouu. 

Repeini,  m.  pict.  locu  re- 
tuşiatu  iatr'unii  tabelu. 

Repenser,  v.  a.  a  cugeta, 
se  găndi,  denouu. 

Repentance)  f.  căinţă  pen- 
tru peccate. 

Repentant,  e,  adj.  care  se 
penitedă  (se  căiesce)  de  pec- 
catele,  de  erorile,  selle. 

se  Repentir,  v.  n.  a  se  pe- 
niţa, se  căi,  (se  pocăi). — Le 
piri.pass.  s'accorde  loujours. 

.Rcpentîr|*rt.penitinţa, căinţă. 

Repepioiiy  m.  sulă  la  fabri- 
canţi de  ace. 

RepercePy  v.  a.  a  petrunde, 
găuri,  înţepa,  denouu. 

Repercu8sif|U'e,  adj.  şi  s. 
repercussivu,  care  resfringe 
suneiulu,  lumina. 

Repercussion,  f.  acţiunea 


medicammteloru  repercus- 
sive  ;  ţis.  resfrîngere;  //at.s. 
repetiţiune  de  aceU'aşî  su- 
netu. 

Repercuter,  v.  a.  a  res- 
fringe sunetulu.  lumina  ele. 

Reperdrej  s.  a.  a  perde 
denouu. 

Rep£:re,  m.  seinuu  făcutu 
la  diverse  buccăti  [lentru  a 
le  recuunosce ;  semnu  pe 
murii  etc.  că  se  arrete  unii 
aliniata,  unii  nivelu. 

Repertoire,  ni.  repertoriu, 
inventariu,  culessii  unde  ma- 
teriele  sunt  asşedate  în  or- 
dine. '     [denouu. 

Repeser,    v.    a.    a    cântări 

Repetailleri  v.  a.  a  repeţi 
totCi  deuna  acell'a.şî  lucru, 
fam.  [dice. 

RâpetePi  v.  s.  a  repeţi,    re- 

Repetiieur,  m.  repeţitorii, 
meditatorii.        [reiteraţiune. 

Repeiiiion,    f.    repetiţiune, 

Repeuplement,  m.  asşe- 
darea  unui  poporii  nouu, 

RepeuplePi  v.  a.  a  impo- 
pura  denouu.  adduce  nouî 
lăcuitorî. 

RepiCj  )n.  Se  dice  în  joculil 
de  piquet :  faire  qn. — et  ca- 
pot, a  face  pe  cine-va  se  nu 
mai  potă  respunde. 

Repâquage,  '/'.  înţepătură 
denouu. 


Repiquer, 


înţepa  e- 


răşî,  transplanta. 
Repiti  vd.  ReUlche. 
ReplacePi    v.     a.  a  pune  la 

locij,  pune  înderetu. 
ReplantePf  v.  a.  a  replauta, 

planta,  sădi,  denouu. 
Replâtpage,  m.   relencuitil 

cu  gipsii. 


REP 


794 


REP 


Replâtrer,  v.  a.  a   retencui  | 

cu  gipsu.  I 

RepI6,  ee,  adj.  bot.  cu    val- 

vule  unite  prin  şiuviţe  sub- 
ţiri. [grassLi  la  corpii. 
Repleti  ele,  adj.  plinu,    pre 
Repl^tion,  C.  plinitate,  grăs- 

sime  a  corpuluî  umanii. 
Repli,   m.    îndouitură,    cută, 

ci-eţitură,  pH  rendouble. 
Repiier,  v.  a.  a  îndoui,  curba, 

Sn — ,  a  se  îocovăia. 
Replique,  1'.  respunsu  la  ceaa 

ce  s'a  dissîj,  mat.  repetiţiune. 
Repliquer,  v.  a.  a  respunde 

la  ceaa  ce  s'a  dissil. 
ReplongePi  v.  a.  a  cufunda 

(lenouii  in  apa. 
Repolir,  v.  a.  a  poli  denouii. 
Re^olon,   ra.  volută  de  calu 

în  cinci  tinipurT. 
Repondant,  m.  ceiliî  ce  dă 

i  nil  essame,  susţine  uă  ţese. 
Repondre,  v,  a  a  respunde. 
R6ponSy)/J. specia  de  psalmii. 
Reponsey  f.  respunsij. 
Report,  m.  adducerea  înde- 

re!ă  a  unei  .suinme. 


Reporter, 


a    adduce 


înderetii. 
Repos,  m.  repausîi,  odichnă. 
RepGse,  ee,  adj.  vd.  Dekisse. 
Repos^e,    f.    locii    unde    se 

repausă  unii  animale  ferosii. 
Reposer,  v.    a.    a    repausa^ 

odichni ;  v.  n.  a  dormi. 
Reposoir,  m.  altare  înălţatu 

în  loculii  peunde  trece  pro- 

cessiunea,  la  serhătorea  con- 

.servaţiuniî. 
Repous,  m.  speţiă  de    mo- 

lodii  de  gipsîi  învechiţii. 
Repoussant,    e,    adj.    re- 

pumnante,care  inspi'-ă  aver- 

giuoe,  desgustătoriu. 


Repoussement,  m.  res- 
pingere. 

Repousser,  v.  a.  a  respinge. 

Repoussoir,  )>i.  cuiii  care 
respinge,  face  s6  esă,  unii- 
altu  cuiij. 

Repouster,  v.  a.  a  vîntu- 
ra  erba  de  puşcă. 

R^prehensible,  vd.  Blâ- 
mable. 

Reprehension,  f.  vd.  Re- 
pritnaude,  correctuni. 

Reprendre,  v.  a.  a  relua ; 
dojeni  ;  lua  iuderfitu,  reîn- 
cepe ;  —  Fotts  y  voilă  re~ 
pris,  ecce  aî  căciulii  în  er- 
rorea  de  mai  'nainte.  Re- 
prendre  en  souh-oeuvre,  a 
repara  un  edifu^iii  de  jeosu' 
in  sus. 

Repressaiiles,f.pl.pedepsă, 
tractaţiune  superătoriă  tă- 
cută cui-va,  câ  se  resbune- 
uă  violinţă  sulferită. 

Representant,  rx.  repre- 
.sintante,  de  put  al  ii. 

Reprâsentatif ,  ivc,  adj.. 
repre.sin  taţi  vii  (despre  gu- 
berne). 

Representation,  f.  repre- 
sintaţiune,  esibiţiune,  înfă- 
fiş'iare. 

Representer,  v.  a.  a  re- 
piesinta,  înfăfişia,  rechiăma 
suvenirea. 

Repressify  ive,  adj.  repres- 
sivu,  care  reprime,  oppresce 
eftectulii,  progressulu,  care 
appesă. 

Repression,  f.  repressiune^ 
appfeare,  facere  se  înretede. 

Reprimable,  adj.  repressi- 
bile,  care  trebue  a  se  re- 
prime, a  se  oppri,  care  se 
pote  reprime. 


REP 


REP 


Reprimande,  f.  observaţi u- 
ne  severă,  dojenă,  reiJ-re- 
lieiisioii. 

Reprimander,  v.  a.  a  facn 
iinputaţiunî  severe,  dojeni. 
Comp.  repre)idre. 

R^primant,  s,  adj.  care  re- 
prime. 

R^primer,  v.  a.  a  reprime, 
i'ppri  unii  luci-u  în  eflectulu 
şiHl,  in  progre.s.sulu  seu. 

RepriSi  m.  şi  adj.  —  dejus- 
tice,  care  a  sufreritâ  deja  uă 
condemnaţiune,  s.  rnaî  multe. 

ReprisCj  f.  reluare,  reînce- 
pere. 

Reprîse,  C.  uă  plantă  vul- 
nera riă.  î^^i  tetephiiDH. 

Repriser,  v.  a.  \(i.reparer. 

Reprobateury  >n.  trice,  f. 
reprobatorii,  care  nu  appro- 
bă,  care  esprime  reproba- 
ţi ii  ne. 

Reprobatioii}  f.  reproba- 
ţiune  (neîncuviinţare),  cri- 
tică severă. 

Reprochable,(uZj.  care  me- 
rită imputaţiune,  dojenă. 

Reprochci  m.  imputaţiune, 
dojenă. 

Reprocher,  v.  a,  a  imputa, 
face  dojenă, —  au  blcufait  ă 
t/n.,  a  accusa  pe  cnv.  că  a 
uitatîi  uă  binefacere,  —  Ies 
hiuvceaux  ă  qn.,  a  imputa 
cui-va  cel.'e  ce  niănăncă. 

Reproducteur,  m.  Irice, 
f.  reproductoru,  care  repro- 
duce. 

Reproductibilitâ,  f.  facul- 
tate fie  a  li    reprodussu. 

Reproductible,  ad'.  care 
se  pote  reproduce. 

Reproductiodif.  reproduc- 
ţiuue  ,  nouă  producţiune. 


Reproduire,  v.  a.  a  repro- 
duce, produce  denouu,  a  pre- 
siiila  denouu.  Se  —  dans  le 
moiide,  a  se  arreta  denouu 
în  societate. 

Reprouve}  ee,  adj.  reiec- 
tatii  şi  maledissu  de  Dum- 
nedeâ. 

Reprouver,  v.  a.  a  proba, 
dovedi,  denouu. 

Reprouver,  v.  a.  a  repro- 
ba, (leproba,  condemna,  re- 
jeler.  [mătasse. 

Reps,  in.  ripsu,   materia   de 

Reptile,  »«.  şi  adj.  reptile, 
tîritore.  (blicanu. 

Republicain,  e,  adj.  repu- 

Republicaniser ,  v.  a.  a 
pune  in  republică,  a  adduce 
la  idee  republicane. 

Republicanisme,  m.  re- 
publicanismu,  calitate,  opi- 
niune,  de  republicanii. 

Republique,  f.  republică. 

Repuce,  m.  spe?iă  de  prin- 
(letore  pentru  pas.serV. 

Repudiation ,  I.  repudia- 
ţiune. 

Repudier,  v.  a.  a  repudia, 
alunga  pe  consortea  sa  după 
formele  legali  ;  a  deproba. 

Repugnance ,  f.  repum- 
nanţă,  desgustîi,  (aversiune). 

Repugnant,  e,  adj.vepum- 
nanle,  contrariu,  oppusu. 

Râpugner,  v.  a.  a  repumna, 
li  oppusii. 

ilepulluler,  v.  n.  a  se  re- 
nasce  în  mare  cantitate. 

Repulsif  y  ive,  adj.  repulsivii, 
care  respinge. 

Repulsion ,  I.  repuisiune, 
res})ingere. 

Reputation,  f.  reputaţiuae,. 
renume,  stimă,  opiniune. 


RES 


796 


RES 


Râpute^  ei\  adj,  reputaţii, 
privitîi  ca.  [ţine  ijeiitru. 

R^puien,  V.  a.    a    privi    că, 

Requerabte}  adj.  jur.  care 
trebue  să  fiă  cerutu  (de  cre- 
ditoru). 

Reqoierant)  e,  adj.  şi  sust. 
care  reclamă,  cere  în  jude- 
cată, chiamă  in  judec. 

Requârir,  v.  a.  a  ruga  se, 
reclama,  cere  in  judecată. 

RequeiCj  f.  cerere  in  scrissu 
presintată  la  autorităţi,  la 
tribunale,  cerere  verbale. 

Requete,  ni.  căutîi  de  vînă- 
tore  câ  se  chiăme  cănii. 

Requeter,  v.  a.  a  cerşi,  cer- 
şetori, denouu. 

R^quiem,  ui.  requiem,  re- 
pausă.  Rugăciune  a  Biseri- 
ceî  pentru  morţi.  PI.  nevar. 

Requiiii  m.  unii  roare  pesce. 
Şi  chii'H  de  mer. 

Requinquer,  v.  n.  seu  se 
requinqicer,  a  se  para  (găti) 
maî  muliu  decâtu  se  cuvine 
pentru  etatea  si. 

Requint,  m.  juf.  a  5-a 
parte  din  quint,  ce  se  plătia 
domnului  feudale,  [cessariii. 

Requis,  e,  adj.  cerutu,   ne- 

R^quisiiion,  f.  cerere  fă- 
cută de  autoritatea  publică 
.sS  pună  în  disposiţiunea  Sta- 
tului persone  şeii  lucruri. 

R^quisitionnaire,  m.  şi 
adj.  suppusu  la  requisition. 

R^quisitoirej  m.  actu  de 
requisition  (vd.  vb.),  ce  face 
in  scrissu  unii  officiariu  pu- 
blicii. 

IIesarcc56,ee,arfj./c>'()ia; — /, 
cruce  avîndu  ia  întruiu  sM 
altă  cruce  de  altii  smaitu 
(la  armar.). 


Rescampir,  v.  a.  a  repara 
petele  prin  cerusâ  (la  poli- 
torî). 

Rescif,  vd.  Recif. 

Rescindanty  m.  cerere  de 
annuJaţiune  a  unui'  actu. 

Rescinder,  v.  a.  jur.  a  an- 
nula  unu  actii,  uă  impărţelă, 
casser.  [ţiune. 

Rescisiorf,  f.  jur.   annula- 

Rescisoire,  m.  câusâ,  mo- 
tivu,  de  annulaţiune  a  unui 
actu. 

Rescrâption^f.  rescripţiune, 
ordine,  mandatu  pentru  banî. 

Rescrit,  m.  rescriptii,  de- 
cisiune  a  imperat  iriloril  ro- 
mani ;  respunsu  allii  papei 
assupra  diverse  punturî  de 
teologia. 

R6seaU|  m.  micîi  lagiii,  reţea. 

Resedai  rn.  reseda,  uă  plantă 
odoriferante. 

Reservatîotiy  f.  reservaţiu- 
ne,  păstrare  pentru  sine ; 
drepturî  reservate  întrunii 
actii. 

Râserve,  f.  reservă.  păstra- 
re ;  discreţiune,  circunspec- 
ţiune. 

Reservă,  ee,  adj.  'şi  sust. 
m.  reservatâ,  reţinutij,  cir- 
cuQspectu  (cu  băgare  de  se- 
mă  la  circunstanţe).  A  la — 
de,  cu  escepţiune  de.  Sans 
— ,  fără  escepţiune.  ifn  — , 
la  uă  parte,  ă  quartier,  â 
l'ecart. 

Răserver,  v.  a.  a  reserva, 
păstra,  reţine,  scuti.  Reserve, 
ee,  reservatu,  pusu  în  reser- 
vă; discreţii,  circunspectii. 

Reservoir,  m.  reservoriii, 
locu  unde  adună  cine-va  a- 
pele. 


RES 


797 


RES 


Residantf  e,  adj.  reşedinţe, 
care  şeds,  lăcuesce. 

R^sidencC}  f.  reşedinţă,  lă- 
cuinţă. 

Resident,  m.  aginte  diplo- 
mat. Jingă  unu  suveranii 
streinu.  Mai  pu?inu  decătii 
ambassadeur  şi  maî  niultu 
decătii  agerit. 

R^sidentei  f.  consortea  u- 
nuî  resident,  vd.  prec. 

Residery  v.  n.  a  reşede,  şede, 
lăcui ;  consiste,  essiste. 

Resîduy  )».  sedimentă,  ceaa 
ce  ss  depune  în  t'undulii  vas- 
sului  (drojde),  restant. 

Resignant,  m.  celliicepă- 
râsesce  (în  favorea  altui)  unii 
officiu,  unii  beneficiu. 

Resignataire,  m.  aceila 
cuî  lassă  cine-va  unu  bene- 
liciii. 

Resignationi  t.  resemna- 
ţiune,  suppunere  voinţei  luî 
Dumnedeii ;  jur.  resemna- 
ţiune,  părăsinţă  în  favorea 
cuî-va. 

R6signer,  v.  a.  a  se  lăssa 
de  unii  officiu,  beneficiu,  în 
favorea  altuia.  Se  — ,  a  se 
resemna,  se  suppune. 

Resiliationy  f.  annulaţiunea 
unui  actii,  unui  contracţii. 

Resilîementini .  resiliment, 
vd.  pnc. 

Resilier»  v.  a.  a  annula,  des- 
liinţa(resilia)unuactu,casser. 

R^sillej  f.  reţea  care  înve- 
lesce  perulu  (resiîiî). 

Ruşine,  f.  reşină.         [nosil. 

Resineuxy  euse,  adj.   reşi- 

Resingley  m.  uneltă  că  se 
repare  capacele  carî  a  căpe- 
tatij  înflăture  (la  orolog.). 

Răsipiscencci  f.  recunnos- 


cinţa  erroriî,  greşeleî,  selle 
cu  amelioraţiune. 

Resistance,  f.  resistinţă, 
împrotivire.Piece  de — ,  mare 
buccată  de  carne. 

Resister,  v.  n.  a  resiste,  se 
oppune,  se  împrotivi. 

R^SOlu,  e,  adj.  resolutii,  de- 
terminaţii, hotărilu. 

R^solubiey  adj.  resolubile, 
care  se  pote  resolvi,  dislega. 

Resolâment,  adc  resolutii, 
cu  resoluţiune,  hotăritu. 

Resolutif,  ive,  adj.  şi  m. 
resolutivu.  Despre  reraediele 
proprie  a  produce  resolu- 
ţiunea  tumorilorii,  a  desînfla. 

Râsolutoire,  adj.  resolu- 
toriii.  care  resolvesce.  dis- 
face,  annuledă,  desfiinţedă, 
unii  actu. 

Resolvant,  e,  adj.  şi  m. 
s.  remede — ,  resolvinte,  re- 
mediii  care  resolvesce,  de- 
sînfla. 

Râsonnanccy  f.  resunanţă, 
su neţii  prolungitu. 

R^sonnant,  e,  adj.  resu- 
nătoriii,  sonore. 

Resonnement,  m.  resu- 
netii,  resfrîngerea  sunetului. 

R^senneri  v.  a.  şi  n.  a  suna 
denouii. 

Ri§sonner,v.n.a  resuna,  re.s- 
frînge  sunetulu,  retentir. 

Resorbtion,  f.  resorbţiune, 
absorbire  de  allii  douile. 

Resoudre,  v.  a.  a  resolvi, 
destrui  uniunea  părţilorîi  u- 
nuî  totîi ;  annula  ;  a  dislega, 
determina.  In  acestii  sensîi 
din  urmă  face  la  part.  pass. 
resolu.  Altîimintrele  pirtic. 
perf.  este  resotcs.  fără  feriiin. 

ReSQuSi  odj.  w.  schimbată. 


RES 

Respect,  m.  respectu.  del'e- 
rinlH.  [labile,  de  respectată. 

Respectable,  adj.  respec- 

Respecter,  v.  a.  a  respecta, 
onora. 

Respecfif,  ive,  adj.  res- 
pectivu,  relativu  Mă-căruî  în 
parte,     f  pectivu  ,-  reciprocă. 

Respectivement,a^;v.  res- 

Respectsieusementjurri). 
respectosu,  cu  respectă. 

Respectueuxy  <use,  adj. 
respectosu,  cu  respectu. 

Respirable,  adj.  respira- 
bile, bună  de  respirată,  de 
resufflată. 

Respiration,!'.  respiratiune, 
sufflare,  rcsufflare. 

Respiratoire,  adj.  care 
servesce  pentru  n-spiraţiiine. 

Respirer,  v.  n.  a  respira, 
suffla,  resuffla. 

Resplendir,  v.  n.  a  străluci 
cu  viuă  lumină. 

Resplendissant,  e,  adj. 
strălucitoi-iă. 

Resplendissement ,  m. 
ma>"e  strălucire. 

Responsabilii^,  1.  obliga- 
ţiune de  a  respunde  pentru 
actele  selle,  seă  de  actele  al- 
tora. 

Responsable,  adj.  respun- 
d^toriă,  care  respunde  de 
unu  lucru,  garante. 

Responsif,  ive,  adj.  care 
coprinde  ună  răspunsă. 

Ressac,  m.  7nar.  întorcere 
vioîinte  a  valuriloră  după  ce 
s'a  lovită  de  ună    obstaclu. 

Ressacrer,  v.  a.  a  resacra, 
consecra  denouă. 

Ressaigner,  v.  a.  şi  n.  a 
lua  sănge  denouă,  a  curge 
sănge  denouă. 


798  —  RES 


Ressaisip,  v.  a.  a  relua, 
lua  denouă. 

Ressasser,  v.  a.  a  cerne 
denouă;  fig.  essamina  esactă. 

Ressaut,   m.  vd.  Saillic 

Ressauter,  v.  n.  şi  a.  a 
sări  denouă. 

Ressembiance,  t.  asseme- 
narc,  c  informitate. 

Ressemblant,  e,  tidj.  as- 
seinenată,  care  seraănă. 

Ressembler,  v.  p.  a  se- 
mena,  (i  asseiiienatâ,  fi  ana- 
logă. 

Ressemelage,  m.  punere 
de  pingele  noue. 

Ressemeler,  v.  a.  a  pune 
talpă,  pingele  noue. 

Ressemer,  v.  a.  a  semăna 
pămintulă  denouă. 

Ressentiment,  m.  uşioriu 
renouită  allă  unuî  rău,  ma- 
nia, i'esinţimîntă,  suvenire 
de  uă  injuria  cu  dorinţa  de 
a  şî  resbuna. 

Ressentir,  v.  a.  a  simţi,  suf- 
feri.  Se  — ,  a  da  semne  de 
ce-va,  lăssa  se  se  cunnoscă; 
căuta  se  şî  resbune.  S'en—, 
a  suderi  consecinţele. 

Resserrâ,  ee,  (ic/j.  vd.  Cmi- 
stipe. 

Resserrement,  m.  strin- 
sură,  str îngere. 

Resserrer,  V.  a.  a  strînge, 
face  mai  pugină  întinsă. 

Ressif,  m.  scopele,  stînce, 
ascunse  sub  apă,   vd.  recif. 

Ressort,  m.  proprietate  prin 
care  corpurile  appăsate  seu 
întinse  se  întorcă  de  sine 
în  prima  loră  stare  ;  fig.  ac- 
tivitate, energia,  impulsiune. 
/?n  dernier  — .  in  ultima 
instanţă,  lără  appel. 


RES 


799  — 


RES 


']lessort|  m.  întindere  de 
juridicţiune,  corapetinţă. 

Ressortir,  v.  n.  a  fi  de  de- 
pindinţa,  de  doniiniulă,  unei 
juridicţiunî,  de    conipeti»ţa. 

Ressortissant  ,  e,  adj. 
care  este  de  depindinţa  unei 
juridicţiunî. 

Ressouder,  v.  a.  a  lipi  me- 
tale denouii.  Se  — ,  se  lipi 
la  locu. 

Jtessource,  f.  mijlocu  unde 
recurge  cine-va,  vd.  expe- 
•  flient. 

se  Ressouveniri  v.  a.  a  şî 
rechiăma  în  memoria,  a  şî 
adduce  aminte.  Si  ressoii- 
venir. 

Ressouvenir,  m.  suvenire, 
amintire,    adducere  aminte. 

Ressuage  y  m.  transpira- 
ţiune,    assudelă.         [assuda. 

Itessuer,  v.  n.  a  transpira, 

Ressuii  m.  retragerea  vîna- 
tuluî,  ca  se  se  usuce,  după 
plouiă  seîi  după  rouă. 

"Ressuscitep,  v.  a.  a  reîn- 
via, rechiăma  la  vieţă. 

RessuyePj  v.  n.  a  usca,  se- 
cher.  Se—,  a  se  usca. 

Restant,  e,  adj.  care  re- 
măne;  )n.  reniasu,  remăşiţă, 
ceaa  ce  remăne,  vd.  rea'idu. 

Restauranti/n.restaui-ante, 
birtu  ;  adj.  care  repară  pu- 
terile. 

Restaurateur,  ra.  trice, 
f.  vd.  traitcur.  aabergisle  şi 
auberge. 

Restauration,  1.  restaura- 
ţiune,  restabilire  ,  repara- 
ţiune. 

RestaurePi  v.  a.  a  restaura, 
restabili,  repara,  pune  erăşî 
în  .stare  bună ;  da  putere.       I 


RestCf  )n.  reraasu,  remăşiţă. 

Resier,  v.  n.  a  remăne.  En 
—  ă,  a  se  oppri,  se  mărgini, 
la.  Mus.  a  continui  acel'aşi 
sunetu  căte-va  măsure.  — 
II  prend  l'aux.  avoir  ou  etre. 

Restituable,afZj.restituibile, 
care  trebue  redatu,  care  3e 
pote  adduce  in  prima  sa 
stare. 

Restituer,  v.  a.  a  restitui, 
da  înderetîi,  restabili,  repara. 

Restituteur  ,  m.  restitu- 
toru,cellu  ce  restabilesce  onâ 
testu. 

Restitution,  t'.  restituţiuae, 
restabilire,  adducere  indârSt. 

Restorne,  l.  errore  in  ţi- 
nerea registreloru.  Comp. 
contreposilion. 

Restreindrei  v.  a.  a  res- 
trîage,  reduce,  mărgini.  Se 
— ,  a  se  re.strînge,  se  măr- 
gini. 

Restrictif,  ive,  adj.  res- 
trictivii, care  restrînge,  limi- 
tedă. 

Restriction,  f.  restricţiune, 
condiţiune  care  restrînge, 
mărginesce,  modificaţiune. 

Restringent,  e,  adj.  .şi  m. 
med.  reslringinte,  care  res- 
trînge uă  parte  relăssată. 

Resu!tant,e,  adj.  resultaate, 
care  resultă,  urmedă  din. 

Resultati  m.  resultatu,  e.şitu, 
consecinţă,  eilectu. 

R^sulter,  v.  a.  a  resulta  din, 
seiisulvre.  [.-^curlare. 

Râsume,  m.  resumatu,  p-e- 

Resumer,  v.  a.  a  resumi, 
prescurta.  Comp.  recueiUir. 

Resumpte,  1".  resumta.  ul- 
timă ţese  în  teologia. 

Resurrection,  f.  resurec- 


RET 


800 


RET 


ţiune.  inviere  ;  temeduitii 
neaşteptată. 

RetabiCi  m.  ornanifiitu  de 
archit.  ]a  altarî.  De  ordin, 
de  marmure,  s.  unu  tabelîi. 

Retablir,  v.  a.  a  restabili, 
pune  în  prima  sa  stare,  seu 
in  stare  mai  bună.  Se—,  a 
se  restabili,  recâştiga  săne- 
tatea,  vd.  repar  ev. 

Retablissementi  m.  res- 
tabilire. 

Retaille,  f.  ceaa  ce  se  tală 
la  croielă.  Pu?.  usit. 

Retai[ler,v.  n.  a  tăia  denouu. 

ReiapePi  v.  a.  a  repara  uă 
peleriă,  aî  indoui  marginile. 

Retardi  m.  întardiare,  re- 
tardement,  delai. 

Retardataire,  adj.  şi  s. 
intărdiătoriij,    în    întărdiere. 

Retardation,  f.  întardiare. 
Fis  .  relăssatulii ,  slăbirea, 
mişcării  unui  corpu. 

Retardatrice,  f.  (force—l. 
Se  di  ce  de  puterea  care  în- 
tărdiă  mişcarea  unui  corpii. 

Retardement,  m.  întar- 
diare,   remise.  Vd.  retard. 

Retarder,  v.  a.  a  întărdia, 
a  fi  în  întărdiere. 

Retaxer,  v.  a.  a  1,assa  de- 
nouu. 

Reteindre,  v.  a.  a  văpsi 
denouu. 

RetendeuP}  m.  lucrătorii 
care  îndreptedă  materiele, 
căndu  a  eşitîi  dala  călcatu. 

Retendrei  v.  a.  a  întinde 
denouu.   disfăşiura    denouu. 

Retenir,  v.  a.  a  reţine,  op- 
pri,  face  se  ste ;  păstra,  re- 
prime. Se  —  «  (/c/l. a  se  ţine 
cu  mana  de  ev.  Se — qch. 
a  şî  păstra  ev. 


Retention,  ]'.  retinţiune,  re- 
ţinere, reservă. 

Retentionnairef  m.  jur. 
cellu  ce  reţine,  oppresce, 
^ceaa  ce  este  allu  altuia. 

Retentir,  v.  n.  a  resuna. 
Comp.  resonner. 

Retentissant,  e,  adj.  re- 
sunătoru,  resonnant. 

Retentissement,  m.  resu- 
netu,  sunetu  datîi. 

Retentum,  m.  articlu  ce  nu 
se  esprime  într'uă  sentinţă, 
deru  face  parte  dintr'însa. 
PI.  nev. 

Retenu,  e,  adj.  reţinuţii,  vd. 
reserve,circotispect,modere. 

Retenue  f  f.  moderaţiune, 
cumpătare,modestiă,reserve. 

Retepore,  m.  producţiune 
poliposă  assemine  unei  reţele.. 

Retersage,  m.  săpare  de 
allu  douille  a  viieî. 

Reterser,  v.  a.  a  da  viţef 
uă  nouă  săpătură. 

Retiairej  m.  gladiatorii  care 
se  servia  de  und  lafiîi,  câ 
se  învelescă  pe  adversariulă 
se.ii. 

Râticence,  f.  ret.  reticinţă, 
suppressiune  seu  omrriissiu- 
ne  voluntare  a  unui  lucru, 
care  trebuia  dissu. 

R^ticulairej  ac/j.  care  se- 
măna unui  lafiu. 

Reticule,  m.  fire  puse  la  fo- 
cariulîi  iinuT  ochianii  câ  să 
mesore  diametralu  sleleloru. 

Reticuie,  ee,  adj.  archit, 
mică  învelitură  cj  petre  pă- 
trate, care  semenă  unei  reţele. 

R^tify  ive,  adj.  care  se  op- 
presce în  mersu  (despre  a- 
nimalî  de  cărratil),  difficile 
de  condussii,  reveche. 


RET 


801  — 


RET 


Retinei  f.  retina,  membrană 
formata  de  nerv.  opt.  în  fun- 
(iulu  ochiului,  unde  se  de- 
pinge  imaginea   obiecteloru. 

Retinitej  1'  retinită,  inflara- 
maţiunea  retinei,  vd.    prec. 

Reiinife,  f.  minerală  a  cui 
base  este  siiicea.  Şi  pierre 
Oe  buia  fusihle. 

Retirade,  t.  fcrllf.  spe<;iă 
de  meteredu. 

Reiirationy  f.  tipărirea  se- 
cundei pagine  (versu)  a  foiei. 

Retirej  ee,  adj.  retrassu,  so- 
litare, singuratica,  peu-fre- 
qaente. 

Retirement,  m.  contrac- 
ţiune,  scurtare,  raccourcis- 
aernent. 

Retirer,  v.  a.  a  retrage, 
trage  inderetu,*rage  Ja  sine. 
Se — ,  a  se  retrage;  eşi  din 
lume  ;  a  se  semita. 

Reiontbâe,  t.  archit.  năs- 
carea, inceputulu,  unei  boite. 

Retomber,  v.  n.  a  recăde, 
cade  denouiî  ;  cade  peste. 

Retondre,  v.  a.  a  tunde  de- 
ni  au. 

Retopdementj  m.  a  doua 
torsură  .t  mătassei. 

Retor dre,  v.  a.  vd.  Tordre. 

Retorquer,  v.  a.  a  intorce 
contră  adversariu  argumin- 
tele,  de  cari  ellil  s'a  servitu. 

Retors,  e.  adj.  torsu  de  mai 
tiiiilte  ori :  jig.  viclenii. 

Retorsion,  t'.  usu  ce  face 
ciue-va  contra  adversariuluî 
seu  de  raţiunile,  de  probele, 
de  care  s'a  servitu  acesta. 

Retortei  f.  chem.  vassii 
curbalii,  pentru  dislilaţiune. 
care  se  adauge  la  recij'iente. 

Retouchei  f.  reluşiatiî,    lo- 

L>     ,.   F,:,.,r.-lim„. 


\  curî  uinlr'unu  tabelii  cor- 
I        rectate. 

Retoucheri  v.  a.  a  attiuge 
I       denouii,  retuşia,  correge._ 

Retouper,  v.  a.  a  face  de- 
nouii ceaa  c6  n'a  esitu  bine 
(la  olar.). 

Retour,  m.  intorcere,  con- 
versiuni', viclenia. Df!  retoar, 
întorsu  din  căletoriă. 

Retournei  f.  carte  ce  se  în- 
lorce  la  unele  jocuri. 

Retourner,  v.  n.  a  intorce, 
a  se  intorce.  a  începe  de- 
nouii. Se — ,  a  se  întorce,  se 
uita  inappoî  ;  sen — .  a  se 
duce  inderetu,  pleca  erăşî. 
De  quoi  retourne-t-il,  des- 
pre ce  este  vorba. 

Retracer,  v.  a.  a  face  noue 
trăssure  ;  a  descrie. 

Retractatioiii  f.  retractare, 
luare  inderetu  a  vorbei  disse. 

R^tracteri  v.  a.  a  retracta, 
a  şi  schimba  opiniunea,  şi 
lua  vorba  inderetu,  se  de- 
dice. Comp.  dedii  e. 

Retractilei  adj.  retractile, 
care  se  strînge,  precum  şer- 
pele. 

Retracti!it6|  f.  putere  de 
a  se  reslrînge  assupra  sa 
însuşi. 

Retractioiii  i.  ii>ed.  con- 
tracţiune,  scurtare,  racrour 
cissei'ent. 

Retrairei  v.  d.  jur.  a  re- 
trage uă  ereditate  vîndută, 
esercita  unii  retrăit,  vd.ftrm. 

Retrăiţi  »i.  jur.  retrassu. 
Acţiune  înjusiiţă,  prin  care 
cine-va  retrage  uă  ereditate 
care  iussesse  vîndută. 

Retrăit;  e.  adj.  [blc—;,  coptu 
deru  nu  plinii.  Se  dice  de 
51 


KET 


—  802 


RET 


yiăuJii  care  s'a  coptu  fără 
a  s«  îiople. 

Retrăitei  f.  retragere,  mersu 
înderetu  ;  retragere  s.  eşire 
din  Jume.  Chem.  diminu- 
ţiune  de  volume  în  corpulu 
uscată  la  focii. 

Retrăite,  ee,  adj.  în  retra- 
gere, care  priimesce  uă  pen- 
siune de  i-etragere. 

Retranchemetit,  m.  spa- 
ţiu separată  de  altulîi  maî 
mare,  suppressiune,  trun- 
chiare;  fut't.  întărire,  me- 
teredu. 

Retrancher,  v  a.  a  suppri- 
me,  trunchia.  Se — ,  a  se 
restrînge  ;  se  întări  prin  me- 
tei'edurî. 

Retr'availler,  v.  a.  a  re- 
lucra,  lucra  denouu. 

Retrayant ,  e,  adj.  jur. 
car-'  essercită  unu  retrăit, 
vd.  vb. 

Retre,  »*(.  cavalerii  germanii. 

Retreci  ,  e,  adj.  strîmtu, 
strînsă.  [slrînge. 

Râtrecir,    v.    a.    a   strimta, 

Retrecissementym.strim- 
tare,  strînsură. 

Retreindre,v.a.a  modela  cu 
martelulu(ciocanulu)uă  buc- 
cată  de  metalu  încovăiată. 

Retremper,  v.  a.  a  muia 
denouu  ;  fig.  a  reda  energia. 

Retribuer,  v.  a.  a  retribui, 
resplăti,  da  salariu. 

Retribution,  f.  retribuţiune, 
salariu,  recompensă. 

R6troactif|  ive,  adj.  care 
lucredă    assupra    trecutului. 

Retroaction,  f.  lucrare  as- 
supra trecutului. 

Râtroactivementyac^v.lu- 
crăndii  assupra  trecutului. 


Retroactivite ,    f,    lucrare 

assupi-a  trecutului. 

Retroagîr,  v.  n.  a  ave  ef- 
fectîi  care  .se  referesce  la 
trecutu. 

Râtroceder,  v.  a.  jur.  a 
retrocede ,  da  înderetu,  a 
reda  cuî-va  dreptulu  ce  ne 
lăssasise. 

Retrocession,  f.  retroces- 
siune,  d.tre  înderetu,vd.;9r'ec. 

Retrocessionnaire  I  m. 
acella  în  favorea  cui  se  face 
retrocessiune,  vd.  prec. 

Retrogradation,  f.  mer- 
gere înderetu.  Mişcare  appa- 
rinte  a  planetelor  ii  contră  or- 
dinea semnelorii  celeşti. 

Râtogradef  adj.  care  mer- 
ge inderetii,  care  se  face  în- 
deretu, contrarii!  progressu- 
lui.    I  înderetu.  Vd.  reculer. 

Retrograder,  v.  n.  a  merge 

Retrospectif  I  ive,  adj.  re- 
trospectivii, care  privesce  in- 
deretii, care  îmbrapiă  tre- 
cutulii. 

Retrospectivement,  adv. 
retrospectivii,    vd.  prec. 

Reirousse,  ee,  adj.  redi- 
catii. 

Retroussententy  ni.  redi- 
care,  sumetere  a  hainei. 

Retrousser,  v.  a.  a  redica 
ceaa  ce  era  lăssatii  în  jeosu. 
sumete.  Se — ,  a  şî  redica 
haina. 

RetroussiS|  m.  partea  in- 
torsă  în  sus  a  hainei ;  mar- 
gine redicată  in  sus  (pfilft- 
rieî  etc). 

Retrouver,  v.  a.  a  regăssi, 
găssi  denouii.  Se — ,  a  se  re- 
găssi,  reveni  într'unu  loci. 

RetSi  m.  laţiii,  pla.<>ă.  i 


REV 


803  — 


REV 


R6tus,  e,  adj.  bot,  iovie  oh" 

tu.su,  teşitu,  emoussp.. 
Retuver,  v.    n.    a    frSmînta 

denouii,  coce  (pane). 
Reunion  y    f.    uniune,    adu- 

nanţă  de  persone.  Goinp.  as- 

seiiibtee. 
R^unir,  v.  a.  a    uni,    reuni, 

aduna.  Se — ,  a  se  aduna. 
ReuniSy    m.    pi.    protestanţi 

întorşi  la  biserica  rom.    ca- 
tolică. 
R^ussir,  V.    a.    a    ave    suc- 

ces.su  ferice,  reeşi,  isbuti. 
Reussite,    t.    reeşită,   bunii 

succs-sii,  isbutire,  isbăndă. 
Reva^oir,  v.  a.  a  întorce  as- 

seniine,  plăti  cu  aceaaşî  me- 

sură,  rcndre  la  iiareiile,  lam. 
Revanche,  t'.  resbunara.  Eu 

— ,  in  coinpensaţiune. 
Revancher,  v.  a.  a  appăra 

pe  cellu  arcessitu  (attacatii). 

.?.■ — ,  a  se  appăra,  a  şi  res- 

buna,  a  întorce  egalele. 
Revancheur,  nt.   i-esbună- 

toru. 
Revasser,  v.  n.avisadesu 

într'unCi  souinîi    neliniscitu. 
Revasseriei  f.  vise  IVecinţi 

.şi  diverse ;  chimere. 
Revasseur,  m.  cellu  ce  vi- 

sedă  desu.  are  cugetări  vage, 

fai}i. 
Reve,  */(.  visii.  Goinp.  songe. 
RevecUefUdj.  aspru  la  gustii, 

sust.  m.  flanelă  de  că])tuşitu. 
Reveil,  m.  deşteptare. 
Râveil-matini  m.    orologiu 

care  deşteptă. 
ReveilIePy    v.  a.  a  deştepta, 

oscita  denouu,    stimula.    Se 

— ,  a  .se  deştepta,  se  înnoui, 

se  ranima,  se  intărrita. 
R6vei!lon|  m.   micu    ospâţii 


estraordinariu  noptea,  la  me- 
dul ii  nopţii.  [velatorii, 

R6velateur,  ni.  trie,  f.  re- 

Revelation,  t.  revelaţiune, 
inspiraţiune  supranaturale  şi 
divină,  religiune  revelată. 

R6ve?ey  ee,  adj.  revelaţii,  dis- 
copper  u. 

R<§veler,  v.  a.  a  revela,  dis- 
cop|):ri,  pune  in  lumină,  de- 
lara  unu  lucru  care  era  ne- 
eunnoscutil.  —  Goiuj».  de- 
coavrir. 

Revenanti  c.  ad/.  care  pla- 
ce, care  revine.  Sunt.  m. 
spiritu  ce  se  presuppune  că 
revine  din  lumea  cea-altă. 

Revenant-bon,  ut.  folosii 
casuale,  de  întimplar-e,  pro- 
fit eveuliiel,  avcmtaye. 

Revendeup  ,  tu.  euse,  1. 
cellii  ce  vinde  ce  a  cumpă- 
raţii. Ri-veiidi'une  ă  la  toi- 
h'tle,  femeă  care  vinde  din 
casă  în  casă  vestiminte  etc. 

Revendicable ,  adj.  care 
pote  li  reclamaţii,  cerutu  în- 
deretii. 

Revendication,  î.jnr.  ce- 
rere înderetii  a  unui  lucru 
ce  era  allii  nostru. 

Revendiquer,  v.  a.  iaris. 
■d  revindica,  cere  îndâretă 
ci  [)Ossessiunea  nostră,  re- 
clamer. 

Revendre,  v.  a.  u  revinde, 
vinde  încă  uădată. 

Revenir,  \.  n.  a  reveni,  veni 
denouu,  se  întorce  :  a  place. 

Revenoir,  m.  unelta  ca  să 
albăstresc't  (la  orolog.). 

Revente,  I.  levindere,  vio- 
dere  denouii,  .secuude  vente. 

Revenu,  ui.  venitu. 
Revenue,  f.  ţn'ăd .  juai  ar- 


KEV 


r;   V 


burî  ce  crescu  după    tăiare. 
Rever ,    v.    a.    a    visa   (cu 

l'i-ep.  dej. 
Reverberation,  f.  resfrîn- 

geiva  lumineî  şi  căldureî. 
Reverb6rey    >n.   reverberu, 

sp.'culii  (i  glinda)  rel'ractoru, 

care  concentra    lumina    un- 

de-va. 
Râverberer,  v.  a.  ţ\s.  a  re- 

fleta,  resfrînge  (căldura,    lu- 
mina). 
Revercher,  v.  a.  a  repara 

suflătura    stanului     (cosito- 

ruluî). 
Reverdie,    1".    mur.    marile 

flussuri  ale  mării  la  sizigie. 
Reverdir,  v.    a.    a    depinge 

in  verde ;  v.  n.  a    deveni  e- 

răşi  verde;  a  întineri. 
Rever dissement,  m.  în- 

vhjnlire  denouu. 
Râvâremment }     adv.    cu 

respectu,  cu  reverinţă. 
Rev^rence,r.  reverinţă,  res- 

peclti,  vd.  veneration. 
ReverencieWej  adj.  erain- 

te — ,  siuţiminlu    de    temere 

şi  respectă,  sfielă. 
Reverencieusement,  m. 

<u  respectii,  cu  reverinţă. 
Reverencieux,  ease,  adj. 

umiliţii  şi  cerirnonio!5U. /'a)rt. 
Reverendj  '•,  adj.  de  reve- 

ralu,  de  respectaţii.  Titlu  de 

oDore  ce  se  dă  canoniciloru. 
Reverendissime,  adj.  Ti- 
tlu de  onoie  dalu  episco.  i- 

loru  ele. 
R^verer,    v.  ;i.  a  reveri,  o- 
norii,  j-especta,    vd.  adover. 
Reverie,  f.  vise.  Starea  spi- 
ritului ocrujiatu  de  idee  vage. 
Reverq-aier,  )n    rever lier, 
unu   felM   ilc  trictrar. 


ReverSi  m.  reversii,  partea 
lucrului  oppusă  cellei  ce  pri- 
vimu,  (dosu);  accidinte  de- 
favorabile (nenorocire). 
Reversal,  m.  [acte—L  acta 
de  assigurare  pentru  uă  ob- 
ligaţiune.   , 

ReverseaUf  m.  buccată  de 
lemnu  că  se  astupe  scobi- 
turele  ferestrei  etc. 

Reversement  ,  m.  vd. 
Traiisbordement. 

Reverser,  v.  a.  avgrsad,»- 
nouu  ;  a  transporta  lucrurile 
dintr'uă  nave  în  alta. 

Reversiy  m.  s.reversis,\xnu 
jocii  de  cărţi,  reversino. 

Reversibilit^y  t.  calitatea 
lucruluî  reversibile,  vd. 
urm. 

Reversibley  adj.  jur.  re- 
versibile, care  trebue  în  u- 
nele  casuii  s^  se  întorcă  pro- 
prietariuluî  seu,erediloru  luî. 

R^versioni  f.  jur.  rever- 
siune.  Dreplu  de  întorcere  a 
bunuri  loru  concesse  uneî 
persone,  cândâ  acesta  more 
fără  copil. 

Rever tier,  vd.  reverquier. 

Revetement.  m.  investită, 
lucru  care  servesce  a  reţine, 
oppri  se  nu  cadă  pămîntulu 
unui  fossatii  s.  şianţii. 

Revetîr,  v.  a.  a  învesti,  re- 
vesti,  imbrăcca,  copperi. 

Revetu,  e,  part.  adj.  îm- 
brăccatii,  copperitu  ;  inves- 
tita cu. 

Reveur  ,  //(  .  eu^c,  f.  vi- 
.sâtoru. 

Revient,  m.  (jn-ix  de.  — /, 
Se  dice  de  preţulii  ce  uă 
meri'-d    costă    pe    fabricante. 

Reviqueri    v.    a.    a    curaţi, 


r,Kv 


805 


RllA 


spăla  materie  de  lăuă,  de- 
gorger.       ["jocu  de  trictrac. 

Revirade ,    f.    Tenuinu    de 

Revirementi  m.  intorcerea 
uaviî  in  altă  parte ;  trans- 
portulti  uueî  creanţe;  schim- 
bare :  vd.  vlrement. 

Revirer,  v.  a.  mar.  a  în- 
torce  în  allă  parte ;  fig.  -^ 
de  bord,  a  şî  schimba  opi- 
niunea. 

Reviser.v.a.a  vede,esşaiQiaa. 

R^viseur,  m.  revisoru,  cellu 
ce  revede  după  unu  aiturii. 

R^visioii)  f.  revisiune,  essa- 
me  deuouii  (de  socotele  etc). 

R6vivifficationy  1.  inviare, 
chem.  adducerea  (unuî  me- 
talu)  (lenouu  în  starea  sa 
naturale. 

Revivifier,  v.  a.  a  învia,  ad- 
duce  erăşi  in  starea  sa  na- 
turale. Chem.  a  separa  unu 
metalu  de  mineralele  ce  î 
sunt  amme.sticate. 

Revivre,  v.  n.  a  învia,  veni, 
se  întorce.  la  vieţă. 

R6vocable|ad/.  revocabile, 
care  se  pote  lua  inderetii. 

R^vocation,  1.  revocaţiune, 
luare  inderătu,  destituţiune. 

R6vocatoire,  adj.  revoca- 
toriîi.care  rev6că,destituesce. 

Revoicii  revoilă,  prep.  ecce, 
uite,  denouu. 

Revoir,  ^ .  a.  a  revede,  vede 
încă  uădată.  Au  —  (mai  reii 
ă — ),  la  revedere. 

RevolePi  v.  a.  a  fura  de- 
nouu ;  V.  n.  a  se  întorce  că- 
tre, reveni,  sbura    inderătii. 

Revoliiii  m.  mar.  vîntu  in- 
directa, restVîntu  dela  uă 
păndă  la  alta.  [toriu. 

R£voUant|  e,  adj.  revoltă- 


Revoliei  f.  revoltă,  rescolă. 
Comp.  etneute.  reheUio)i. 

Revoltai  ee,  adj.    revoltaţii. 

Revolter,  v.  a.  a  revolta, 
rescula.   Se — ,  a  se    i-evolta. 

R£volU|  e,  adj.  completu, 
terminatu(ispră  viţii),  irecutu, 
(despre  cursulu  «teleloru). 

Revolution,  f.  revoluţiune, 
rescolă,  turburare  internă  în 
urma  unei  mi.şcărî    violinţi. 

R^voiutîonnaire,  adj.  de 
revoluţiune. 

Râvolutionnairement  , 
adr.   [>rio  revoluţiune. 

RevofutionnePi  v.  a.  a  re- 
volta, pune  in  stare  de  re- 
voluţiune, a  introduce  prin- 
cipiele  de  revoluţiune. 

Revomir,  v.  a.  a  revomi, 
versa  ceaa  ce  inghiţisse. 

R^voquery  v.  a.  a  revoca, 
rechiăma,  destitui,  annula, 
desfiinţa.  Comp.  yapjn'ler. 

Revueşf.  revistă,  inspecţiurie. 

R6vuisif|  ive,  adj.  şi  sicst. 
m.  revulsivii,  propriu  se  a- 
bată  dela  unu  organ u  prin- 
cipiulii  morbului,  umorile 
pre  abundanţi  (în  med.). 

Revulsion,  f.  med.  revul- 
siune,  abaterea  cau-ei  mor- 
bului, bolei,  dela  uă  parte  a 
corpului  spre  alta. 

ReZ|  prep.  contra,  torte  ap- 
prope  iăngă,  joig)ia)il. 

Rez-de-chausseei  m.  ni- 
velulii  pămîntului,  partea  e- 
dificiului  care  este  la  acestu 
niveiu.  [mudage. 

Rhabillagei    vd.    Ruccom- 

Rhabiller,v.a.  procura,  face, 
noui  vestiminte,  nouî  haine. 

Rhagades,  f.  pL  tăieture, 
creţiture,  pe  pele,  ulcerî. 


RHU 


—  806  — 


RIG 


Rhamnoides ,  I.  ^il.  bot. 
raiiinoidî.  Plante  dicotiled. 

Rhapontic,  m.  specia  de 
rabarburu.  Si  rhaharbe  des: 
moinrs. 

Rh^teur,  ;/;.  retoru ;  ora- 
torCi  emfatică. 

Rhetoricien,  ui.  care  cun- 
nosce  seu  studiedă  retorica. 

Rhetorique,  f.  ivtorică,  ar- 
tea  de  a  vorbi  bine,  moda 
de  vorbire  ce  dă  graţia  şi 
putere  oraţiuniî. 

Rhingrave,  m.  s.  ritigrave, 
comite  de  Rhin.  Se  dice  de 
gubernele  urbiloru  dela  Rhin. 

Rhigraviat,))i. s.  rheuigra- 
vial,  demnitate  de  comite  de 
Rhin. 

Rhinoceros,  m.   rinoceru. 

RixagrCf  in.  s.  rlsagre,  in- 
slrum.  c;'i  se  scotă  rădecina 
dinţilorCi. 

Rhizophagey  in.  şi  adj. 
care  mănâncă  rădecine. 

Rhodia,  f.  uă  plantă  dissă 
şi  rucine  f^enlant  Ies  roses. 

Rhodiuitiy  //'.  chem.  metalu 
rarîî  si  pucinu  fusibile,  ce 
•se  gessesce  unitu  cu  platina. 

Rhododendron,  m.  rodo- 
dendru,  arbureiLi,totu-ileuna 
verde  din  familia  lauriloru. 

Rhodomely  m.  nnere  rosată. 

Rhombe,  m.  rombu,  patri- 
laterîi  planu  cuî  laterile  op- 
puse  sunt  paralele  Vd.  lo- 
fiaiiije.  [rombuluT. 

RhoniboVdaly6,ac//.în  forma 

RhomboYde,  m.  geom.  fi- 
gură dreptu  liniată  cu  doue 
ănghiurif  acute  şi  doue  obtuse. 

Rhubarbey  f.  plantă  chine- 
să,  rabarbură,  rhaharbara. 

Rhumi  '"■  '^^  '*'*'^*7  romu. 


Rhumapyre,  m.  iiwil.  iri- 
gări  reumatismali.         [ticu. 

Rhumatique,  adj.  reuma- 

Rhumatismali  e,  \d.  prec. 

Rhuitiafismey  m.  reuma- 
tism u. 

Rhume,  //*.  med.  guturaiu. 

Rhumerie,  f.  vd.  rummerie. 

Rhus,  vd.  Sa  mac. 

Rhythitie,  m.  ritmu,  cadinţă. 

Rhythmiquey  adj.  cadin- 
ţatu,  mesuratu,  ritmicu. 

Riant,  e,  adj.  veselu,  gra- 
ţiosLi,  plăcutu. 

R  iau  lei  l'.  uneltă  a  lucrător- 
riloru  de  mine. 

Ribambelle,  f.  şiru  lungii, 
vd.  hijrieUe. 

Ribaud,  t',  adj.  dissolutii, 
neruşinată,  pop.         [sinaia. 

Ribauderîe,f.  acţiune  neru- 

Ribe,  f.  machină  de  pisatu 
inulu. 

Ribes,  f.  pi.  cocăse  roşie. 

Riblettey  f.  carne  friptă  U 
grătaru.  [carineif. 

Ribord,   m.  mar.  marginile 

Ribordage,  m.  i)erdere  ce 
lovirea  unei  navf  causedă 
altia. 

Ribote,  f.  escessu  de  mân- 
care seu  de  băutură,  pop. 

Riboier,  v.  n.  a  face  ribote. 

Riboteur,  m.  euse,  f.  cellu 
ce  mănâncă  seu  be  escessivii. 

Ric-â-riC}  loc.  adv.  (comp- 
ter — ),  una  cate  una,  cu  e- 
sactitate  rigurosă,  fam. 

Ricanementi  m.  rîsetu  pe 
jumătate  din  maliţă  .seu  pro- 
stia. 

Ricaner,  v.  n.  a  ride  peju« 
metate,  fam. 

Ricanerie,  f.  rîsetu  spre 
batjocură. 


RID 


807  — 


RIM 


Ricaneur,  m.  cuse,  t'.  şi 
adj.  cellii  ce  rîde  că  se-şî 
bata  jocu. 

Rich,  //(.  rich,  animale  de  Po- 
lonia cu  blană  torte  fină ; 
iepure  doniest.  albastru. 

Rîchard,  «1.  oraii  avuţii,  bo- 
gatu. 

Riche,  adj.  avuţii,  bogatu, 
pretinşii,  scumpa.  —  taille, 
statură  inaltă  superbă. 

Richeinenti  adv.  cu  avere, 
scumpii  ;  —  laid,  forte  u- 
rătu. 

Richesse,  T.  avuţia,  bogăţia. 

Richissimej  adj.  forte  a- 
vutil,  torte  bogatu,  fain. 

Ricin,  */i.  ricină,  ."^i  palma 
Chrislt. 

Ricocher,  v.  n.  a  .'îări  în- 
deretii,  face  ricochet,  vd. 
urnt. 

Ricochet, /n.  săritură  ce  face 
uă  petră  uşioriă  aruncată  o- 
blicu  pe  apă  ;  săritură  oblică 
u  projectiliî  ajjuugîndu  la 
pâmintu.  Par  — ,  indirecţii, 
prin  circuitu.  Cest  la  chan- 
so)i  du  — ,  sunt  totii-deuna 
aceleaşi  vorbe. 

Ridains,  m.  pi.  înălţăture 
în  fundulii  înăriif. 

Ride,f.increţitură(sbircitui-ă). 

Ride,  ee,  adj.  increţitu. 

Rideau,  m.  perdea,  ţlg.  al- 
lea  de  arburî.  [cărrufeî. 

Ridelle,  f.  spetedă  grilală  a 

Rider,  v.  a.  a  încreţi,  face, 
causa,increţiture  (sbîrciture). 

Ridicule,  adj.  risibile,  de 
rîsu. 

Rldiculeinent,adt).  de  risii. 

Ridiculiser,  v.  a.  a  lua  in 
rîsu,  face  de  rîsu.  Se — ,a  se 
l«a  mutuale  în  rîsu. 


Ridiculite,  f.  vorbă  risibile, 
de  risii.    Pnq.  asit. 

Riebie,  m.  .«eu  grateron, 
spefiă  de  plantă. 

Rien,  >n.  nimicii,  des  riens, 
nimicuri.  Covame  si  de  rien 
)ietait,  caşi  ruin  nu  s'ar  fi 
intîmplatii  nimicii.  Ii  ne  de- 
şire rien  muins  que  de  vous 
stcpplauier,  ii  est  voire  con- 
current,  totd  ce  doresce  ellii, 
este  se  ve  ira  lijculii,  este 
concurintele  E)-v6stre.  —  Io 
attarile  caşuri  «en.sulii  se 
deduce  din  fra.«ea  întregă. 

Rieur,  m.  euse,  f.  rîdetorîi. 
Avoir  Ies  —  s  de  sun  cote, 
a  ave  approbaţiunea  celloru 
maî  mulţi. 

Rifiard,  m.  forfecî  de  mu- 
rariCi  (didariu);  umbrelă  ve- 
chia. 

Rifler,  v.  a.  a  lucra  cu  ri- 
fiard. 

Rigaudon,  vd.  lliyodon. 

Rigide,  ndj.  rigidu,  aspru, 
rece,  austerii,  esactii. 

Rigidement,  adv.  rigidu, 
aspru. 

Rigidite,  f.  mare  .severitate. 

Rigodon,căutu  in  doue  tim- 
puri forte  animaţii. 

Rigole,f.  mied  fossatu  (sânţii) 
pentru  curgerea  apel. 

Rigorisme,  m.  rigorismii, 
morale  pre  severă. 

Rigoriste,  m.  rigoristu. 

Regoureusement ,  adv. 
riguroşii,  straşnicii. 

Rigoureux,  etist',  adj.  ri- 
guroşii,  severii. 

Rigueur,f.  rigore,  străşniciă. 

Riilette,  f.    carne  de    rîmă- 
torti  tocată   menuntii. 
1    ,        ; ,     i.    r  eii  versii 


RIS 


Rimailler,  v.  n.  a  face  n41e 

verHiri,  fam. 

Rimaglieup,  m.    reil  poetu. 

Rime,  t    i-jină. 

Rimer,  v.  n.  a  rima,  se  ter- 
mini prin  aceaa>!Î  consunanţă. 

Rimeur,  m.  r^u   poeţii. 

Rînşage,in.clătire,vd.riucer. 

Rinceauy  m.  urchif.  oma- 
inentu  scnlptatu  seil  depinsu, 
compusLl  de-  i'oic  şi  fructe 

Rincee,  f.  po|)  vd.  correc- 
tion. 

Rincer,  v.  a.  a  clăti,  spela 
pachare  etc.  j  vitu  se  clătescă. 

Rinţurei  f.  apă  care  a  ser- 

Ringard,  //<.  vătraiu. 

Ringrave,//(.vd.  rhingrave. 

Riole,  ee,  adj.  cu  vergi. 

Rioter,  v.  n.  vd.  ri(a>iet\ 
pop.  [ca)ieu7'. 

RioteuPi  )/i.  eufie,  f.  vd.  ri- 

Ripaiile,  f.  escessu  la  mesă. 
— Le  mot  vie)U  de  Ilipaille, 
bourg  du  Chablais,  ou  A- 
raedee  de  Savoie  nienait  une 
vie  delicieuse. 

Ripe,  f  pilă  pentru  petre  etc. 

Riper,  v.  a.  a  rade  cu  pila. 

Ripopeejt.  ammesticîi  de  re- 
raasurî  de  vinu,  de  diverse 
licori,  de  salse.     |  .şi  repede. 

Riposte^    t.    respuDsu    viuu 

Ripostei*}  V.  a.  a  respunde 
viuu  .şi  repede. 

Ripuaire,  adj.  şi  m.  măr- 
ginariu.  De  vechiele  popore 
cari  lăcuia  la  Rhinîi  şi  Meusa. 

R'irei  v.  n.  a  ride.  Âppreter 
ă  — ,  a  da  causă  se  rîdă  de 
dînsulu.  Se — ,  a  şî  rîde  de, 
(avec  le  part.  pass.  toujours 
invariable). 

Rirei  //'.  s.  ris,  rîsii,  rîsetii, 

Ris,   nt.  vd.  prec. 


8U8  —  RIT 

RiS|  ni.  corpii  glundulosii  sub 

gîtulu  viţelului.  Mar.  ochiuri 

c;'i  se  petrecă  fringhiele  [Ies 

iini'cetles!  prin  v>ăn(lă. 
Risban,  m.  fortif.  pămintu 

redicatu  unde  sunt  as.şedate 

tunuri  (la  porturi). 
Risberme,  f.    fortificaţiune 

cu  fascine  şi  cu  grile. 
Risdale;  */i.  vd.  rixdale. 
Risee,  f.  i-îsetu,  batjocură. 
Risette,   i.  risîi  micii.  Dim. 

dl' la  ris. 
RisibilitC}    f.  facultate  de  a 

ride. 
Risible,  adj.  risibile,  de  risiî. 
Risqunbley    adj.  unde  este 

periclu,  unde  e  de  riscaţii. 
Risque,    )n.  periclu,   întim- 

plare,  danger,  hasard. 

Aiitrel'ois  (ies  deu.x  genres,  ii 
n'est  reste  fem.  que  dans  l'ex- 
pression  T»  tonte  rixque,  la  ueri-ce 
intimplare,  hien  qu'on  di.se  îiussi 

(>   tniU    risqit*. 

Risquer,  v.  a.  şi  n.  a  pe- 
riclita ;  pune  în  periclu  (pri- 
mejdui). Comp.  hasarder. 

Rissole,  t.  prăjitură  de  carne 
tocată  învelită  în  cocă  şi 
cofită  în    grăssime. 

Rissole  I  >n.  carne  rume- 
nită. 

Rissoler)  v.  a.  a  fri..ze  astu- 
felii  încătu  se  de  cărnii  cu- 
lore  de  aurii,rumenă(rou.s',se). 

Rissolette,  f.  teliă  de  pane 
prăjită  cu  carne  tocată. 

Rissoiij  )n.  mică  ancoră  cu 
patru  ramuri  de   ferrii. 

Ristornoi  ristourne,  f.  aa- 
nulaţiunea  unul  contracţii  de 
securanţă  (în  mar.). 

Rit,  s.  rite,  m.  (pron.  pe  t), 
ritii,    corimoniale  prescrissu 


KIX 


8UP 


ROC 


pentru  liă-care  religiuue,  maî 
alessu  creştină. 

Ritourneilei  t.  mică  sinfo- 
niă  inainte  seu  după  uau 
căntu  ;  intorcere  trecinle  ri  • 
aceleaşi  idee  în  oraţiune. 

Ritualistey  m.  autoru  cave 
tractedă  despre  rituri. 

Rituelj  ta.  rituale,  carte  de 
ceriniouie.  de  rugăciuni. 

Rivage,  in.  ţerrnu.  Comp. 
bont.  [curinte. 

Rival,    e,    adj.    rivale,    con- 

Rivaliser,  v.  a.  a  disputa 
merilulu.  emula,  se  întrece 
cu  allulu,   iieuL. 

Rivalit6,  f.  rivalitate,  eraula- 
ţiune,   concurinţă  intre  pers. 

Rive,  f.  ţermu  de  tluviu. 

River,  v.  a.  a  bate  virfulu 
cuiului  eşitu  prin  scândură 
de  partea  cea-altă,  ca  se-lu 
defigă  maî  bine. 

Riverain,  e,  adj,  riveranii, 
asşeilatu  pe  marginea  gărieî, 
drumului. 

Rivesaites,  m.  vinu  mus- 
cata, de  Rivesaites  la  Per- 
pignan. 

Riveti  m.  cuiu  bătutu  şi  în- 
tor.su  de  partea  cea-altă  a 
scăndurei,  că  .senuraaîesă. 

Rivierei  f.  riuu,  gărlă  ; — de 
diaiaayits,  3.  collier  de  dia- 
mants.,  lanţu  pentru  gîtii 
de  di  amanţi.  [cuie. 

Rivoir,   ix.'uneltă  de  bătutu 

Rivois,  m.  micii  ciocanu 
pentru    bătutu  cuie  la  rote. 

Rivulaire,  adj.  care  rresce 
lăngă  baltă. 

Rivure,  f.  alea. 

Rixdale,  t'.  talerii,  monnetă 
de  argintii  in  nordulu  Eu- 
ropei. 5.  fr.  60  cent. 


Rixey  f.certă  cu  iujuriă,  noise. 

Riz,  >n.  orezu.  .Şi  ris. 

Rize,  iii.  monnetă  de  com- 
putii  turcescă,  InOO  galbinî. 

Rizierei  1.  pămîntii  seme- 
natii  cu  orezu. 

Roable,  m.  vd.  Rable. 

Rob,  m.  succu  depuratii  şi 
consislinte  de  fructe    copte. 

Rob,  m.  s.  i'obre,  parte  le- 
gată  la  joculu  de  wist. 

Robe,  f.  rochia.  La  id.  mari 
foie  de  tutunii  pentru  înve- 
lita. 

Rober,  v.  u.  t.  a  i-ade  pe- 
ru la  la  peleria  de  castorii. 

Robert ,  )«.  sal.să  fsaueei 
unde    intră  cepă,  oţetu  etc. 

Robert-le-diable,  m.  unâ 
fluture. 

Robin,  nt.  orau  de  tribunali, 
/iron.l:  un  plaisayit — ,  orna 
neînsemnata  ,  fără  impor- 
tanţă. 

Robinet,  >/(.  pălniă. 

Robinier,  m.  vd.  Acacia. 

Roboratif,  ive,  adj.  med. 
care  intăresce.  Puţ.  ua. 

Robuste,  adj.  robustu,  tare, 
vigurosu.  Comp.  vigoureux. 

Robustement ,  adv.  ro- 
bustu, cu  putere,  vigonrenr- 
semeţit. 

RoCy  m.  scopelu,  stincă. 

Rocaille,  f.  lucru  făcutu  din 
petrice!e  şi  coquiie. 

Rocailler,  m.  lucrătora  la 
rocailles,  vd.  prec. 

Rocailleux,  ease,  ar//.plinu 
de  petricele.  Style  — .  .stilii 
dura,  aspru. 

Rocamboie,  t'.  s.  aii — ,sp«- 
şiă  de  aliu,  de  usturoiu, 
echalote  d'Kspagne,  aii  poi- 


ROG 


810  - 


ROL 


Rocantiiiy  m.  căntu  com- 
puşii din  alte  canturi  vechie. 

Rochei  r.  scopelu,  stincă  iso- 
lată  şi  forte  mare. 

RochePy  in.  scopelu  forte 
inaltu. 

Rochet,  ni.  haină  cu  măni- 
cele  strimte  la  episcopî  etc. 

Rococo,  adj.  nevar.  lucraţii 
în  gustuiu  secluluî  luîLudov. 
XV,  vechiu  şi  de  urătu  gustu. 

Rocou,  vd.  roucou. 

Rocouier,  vd.  roucouler. 

Roderj  v.  n.  a  merge  de  colo 
pane  colo,  se  învîrti,  f (treier. 

Rodet,r>(..r6tă  de  morăcuapă. 

Rodeur,  m.  cellu  ce  se  în- 
vîitesce,  merge  de  colo  pane 
colo. 

Rodomont, //«.  falsu  vitedu. 
— Cest  le  nom  d'un  person- 
nage  d'Arioste.     [faronade. 

Rodomontade,    ad.    Fan- 

RogationSy  f.  pi  rugăciuni 
şi  [irocessiuni,  că  se  chiărae 
protecţiunea  divină  assupra 
recolteloru. — Instituees.  au 
V-e  .-^iecle  par  saint  Mamert. 

RogatoirCf  adj.  Comtnis- 
sioii — .  commi-ssiune  ce  unu 
judecătorii  trimite  judecă- 
torului, egalele  .seu,  de  altă 
juridicţiune,  pentru  acte  de 
procedură. 


Rogaton, 


lu  la  1)1.  re- 


ni asurî  de  carne.  Buccate  în- 
căldite  ;  lucruri  proste. 

Roger-bontempS|m.  omu 
fără  grije,  care  stă  pe  pe- 
treceri. 

Rognei  f.  pop.  vd.  gale 

Rognementy  rn.  tăiare  de- 
la  margini  (la  legat,  de  cărţi). 

Rogne-pied,  m.  uneltă  a 
potcovariJorii,  cuţitoiă. 


Rogner,  v.  a.  a  rode,  rupe 
dela  e.stremităţT.  [toriu. 

RogneuPf  m.  euse,  f.  rode- 

RogneuXj  euse,  adj.  pop. 
cu  rogne,  vd.  vb.         [rosii. 

Rognoiry  m.  uneltă    pentru 

Rognon,  m.  renunchi  de  u- 
nele  animali,  (buni  de  mân- 
care). Mine  en — s,  mineră 
în  masse  separate. 

Rognonner,  v.  n.  a  mur- 
mura. 

Rognure,  f.  rosură,  ceaa 
ce  s'a  roşu. 

Rogomme,  rachiu,  uerif-ce 
liquore  forte.  [gante. 

Roguei  adj.    măndru,  arro- 

Roi,  m.  rege.  La  fete  des 
rois  s.  Ie  jour  des  rois,  s. 
l'epiijhanie ,  arretarea  lui 
I.  Chr.  către  păgănî,  serbă- 
tore  cafol. 

Roide,  adj.  seu  raide,  tare 
intinsu,  duru,  aspru,  ţepănu. 

RoideuPy  s.  raideur,  (.du- 
ritate, asprelă ;  fermitate  es- 
cessivă,  înţepenelă. 

Roidillon,  s.  raidillon,  m. 
micii  diaiu  pe  unii    druravi. 

Roidir,  seu  raidir,  a.  a.  a 
întinde  cu  putere ;  v.  n.  a 
deveni  a=;pru.  Se — ,  a  .se  în- 
ţepenit a  sta  ţepănil. 

Roiteleti  rn.  mică  passere; 
rnicii  rege. 

Roley  m.  toiă  de  chărtiă  scris- 
sâ,  catalogu ;  ordinea  cau- 
selorii  de  appăratii ;  ceaa  ce 
unu  actoru  trebue  se  recite 
pe  scenă,  .-l  tour  de — ,  fiă- 
care  la  răndulii  seii. 

Roler,  V.  n.  a  face  foie  de 
scrissH,  fain. 

Roiety  m.  mică  fotă  de  chăr- 
tiă   scrissa.    Etre    au  bout 


ROM 


—  811 


RON 


de  i:(<n — ,  a  nu  mai    sci  ce 

se  facă  şi  ce  s6  dică. 
RollieP|  m.   genu  de  passerî 

coracee. 
Romaiiii  e,  adj.  romanu,  de 

la  Roma. 
Romainei  f.  balan^iă. 


Roman 


//(.    i'omanu    (ro- 


manţu). 

Roman,  e,  adj.  şi  m.  iira- 
hd  romană  formată  din  cel- 
ticii şi  latinu,  vorbită  în  su- 
dulu  Europei  între  seci.  10 
Şl   \?,. 

Românce,  f.  mică  buccată 
elegiacă  de  versuri  ca  .se  fiă 
cantata,  căntecu  scurtu,  tî- 
n6ru  şi  graţiosâ. 

Romancier,  m.  autoru  de 
romane  scri.«se  in  limba  ve- 
chia, [francesu. 

Romand,  e,    adj.    sueţianu 

Romane,  f.  langue — ,  limba 
romană,  vd.  roman. 

Romanee,  in.  vijiii  de  Bour- 
gogne  renumita.' 

Romanesque,  m.  şi  adj. 
care  ţine  de  romanu,  făcuţii 
ca  i-oinanulu  (s.    romanţul). 

Romanesquement,  adv. 
prin  romanu,  fabulo.su. 

Romantique,  adj.  roman- 
ticii, de  romane.  Opp.  cias- 
fiqae. 

Romantisme ,  m.  genulu 
romantico,  sistemă  roman- 
tică. 

Romarin,  tu.  rosmarinii. 

Rombaliere,  f.  scândură 
de  la  partea  esternâ  a  galerei. 

Rompement,  >".  fatigă,  os- 
lenelă, —  de  tete,  causată  de 
seromatu,  de  vorbă  multă. 

Rompre,  v.  a.  a  rupe.  Se — 
l»    tiif.    a    şî    bate    capulâ. 


Se  —  ă  qch.  a  se  deprinde 
cu  ceva,  d  tout  rompre, 
cellii  maî  mu\tu,tout  au  plus. 

Rompu,  iie.  adj.  rupţii,  de- 
struitii  :  deprinşii,  obicmuit. 

Ronce,  f.  mărăcine ;  diffi- 
cultate.  [mărăcinT. 

Ronceraie,  f.  locu  plinu  de 

Ronceux,  ew.se,  adj.  mără- 
cin os  ii. 

Ronde,  <■,  adj.  rătundti  ;  m. 
rondii,  rotogolu. 

Rond-point,  vi.  parte  se- 
micirculare, care  termină 
fundulu  unei  biserice. 

Rondache,  f.  vd.  rundelle. 

Ronde,  f.  visită  militare  c^ 
se  lace  noptea  ;  căntii  cu  re- 
frîne,  ojus.  rătundă.  -l  la — , 
impregiurîi ;  pe  răndii. 

Ronde  au,  m.  mică  poemă 
de  l.S  versurî,  pe  doue  rime 
cu  refrîne, — s.  rondo,  căn- 
tecii  care  se  repeţesce. 

Rondeau,  m.  lablă  a  bru- 
tariloru. 

Rondeiet,  ette,adj.  rătundii, 
plinii  şi  grassii.  Bourse  — 
elie,  pungă  uere-cum  plină. 

Rondelettes,  f.  pi.  pănde 
pentru  navî  fabricate  în  Bre- 
tagne.  Comp.  bretugnes. 

Rondelle,  f.  micii  scutii  ră- 
tundii. 

Rondement ,  adv.  de  a 
dreptulii  (sans  fagon);  cur- 
rîndu. 

Rondeur,  f.  rătundime. 

Rondin,  m.  lemnu  rătundii, 
bastonîi  mare. 

Rondiner,  v.  a.  a  lovi  cu 
unii  rondin,  pop. 

Rondir,  ▼.  a.  a  tăia  artesia, 
placa. 

Rondon,  m.  t.  fondre  eu  — , 


ROS 


—  812 


ROS 


a  se  precipita  către  preda  sa. 

Rond-point  ,  m  ruspinte 
circulare. 

Ronflani5e,  adj.  slorăitoiiu. 

Ronf  Ier,  v.  n.  a  sforăi  dor- 
inindu.  [slorâie. 

Ronf  leur,)H.6((.se,  1'.  celluce 

Ronge,  //<.  ruminatu,  sgom- 
motulu  cerbului  care  rume- 
gă ;  {le  cerf  fait  le — J. 

Ronger,  v.  a.  a  rode. 

Rongeup}  m.  ease,  1'.  rode- 
toriu. 

Roqueforty  m.  s.  rucfort, 
cascavalii  stimaţii  de  Ro- 
quefort.  [sibile. 

Roquentin,  >/i.  uâtrănil  ri- 

Roquer,  v.  n.  a  face  roca- 
da. La  joculu  de  schah. 

Roquet,  m.  cane  micu,  orau 
de  talia  luică. 

Roquetin,  f.  bobină  poatru 
lire  de  auru. 

Roquetie,f.  spegiă  de  vardă. 

Roquille,  f.  mică  măsură 
de  vinu,  ^  ^  litre,  s. '  *  setier. 

Rorquai,  m.  speţiă  de  ba- 
lenă. 

Ros,  m.  vd.  rut. 

Rosace,  f.  (irchit.  orna- 
mentil  în  lorina  ro.seî.  Şi 
roşon. 

Rosacee,  f.  rosaceă,  a  cuî 
flore  este  in  forma  rosei. 

Rosage,  m.  s.  rosagine,  vd. 
oleandre. 

Rosaire,  rn.  mare  rugăciune 
în  onorea  sănteî  Vergini ; 
mari  mătanie  fyrand  chu- 
pelet'. 

Rosat,  adj.  ne  var.    rosatu. 

Se  dice  de    diverse   corapo- 

siţiunî  în    care    intră    rose, 

trandafiri. 

Rosâtre,    adj.    trandafiriu. 


Rosbiff,  )/i.  ro.sbif,  carne 
friptă.  .Şi  rât-dc-bif.  j  tagne. 

Rosconfie,  f.  păndă  de  Bre- 

Rose,  1".  roşă,  trandatiru  ;  de 
culorea  rosei ;  unii  pesce. 

Rose-croix,  m.  Seclă  de 
empirici  şi  de  illuminaţî, 
cij)ifrerie  de  la — ,din  .seci, 
17,  cari  pretindea  a  possede 
petra  (ilosofale. 

Rosie,  ee,  adj.  rosatu,  roşia 
.slabu,  peuibe. 

Roşeau,  m.  trestia. 

Rosee,  f.  rore,  rouă,  ie/i(Zre 
cunune — ,  forte  fragetu.  Ro- 
see du  soleil,  s.  rorelle,  f. 
spefiă  de  plantă. 

Rose  â,  ee.  adj.  v6rt;atu  şi 
dispusu  în  ro.setă. 

Roselet,  vd.   Hermine. 

Roseliere,  f.  tărrîmu  care 
pr'iduce  trestie.  [.sere. 

Roselie,  f.  sturdu  roşiu,  paa- 

Roseale,  f.  )ne'd.  erupţi une 
cutaneă  de  puţină  impor- 
tanţă. 

Roseraie,  f.  locu  [liantutu 
cu  rose,  cu  trandafiri. 

Rosereaux,  ni.  pi.  blana 
de  Russia. 

Rosette,  f.  rosetă,  mică 
roşă ;  ornamentil  in  forma 
rosei ;  cernelă  roşia  ;  cupru 
roşiii  curatii.Vd.  şi  diamant. 

Rosicler,  m.  s.  rossicl\î$, 
mineră  de  argintii  în  Perou. 

Rosier,  m.  rosariii,  arburelii 
de  trandafirii. 

Rosiere,  f.  june  fiiă,  carea 
obţinutii  roşa,  preţulu  înţe- 
lepciunii, [de  clavire. 

Ro8oir,m.uneltă  a  fabricant. 

Rosse,  f.  călii  fără    vigore. 

Ross6e,  f.  vd.  roiilee. 

Rosser,  V.  a.  a  bate  violinte.- 


BOT 


81.'! 


FUlf 


Rossignoiy  ni.  privigliătore. 
Rossignoiementy  m.  căn- 

tulvi  priviiihot  i"iî. 
Rossignoler,  v.  n.  a  imita 

cantul  îi  privighetoriT,    fam. 
Rossignolety  m.  mica  pri- 

viii-liefnre. 
Rossinantei  nume  mascul. 
illii    caluluî    luî    Don    Qui- 

chotlc. 
RossoliSi  ra.  rossoii,  liquore 

compusă  (le  rachiu,  sacliaru 

•ji  substanţe  aromatice. 
Rostralej    f.    adornatu    cu 

rostri,  cu  prore  de  nave. 
Rosire,     rn.    rostru,    prora 

na  vil. 
Rosire,  ce,  adj.  but.  rostratii, 

<ie  toruia  ro.struluî(cioculuî). 
Rot|  »i.    s.    ros,    peptine    la 

ceprăsarif. 
Rot,  m.  eructaţiune.  Nu  u.sita. 
R6t,   m.  fi'iptură  de  carne. 
RotacismCi  m.  vd.    Gras- 

s'>ijemenl.  [indiană. 

Rotang,  rn.  palmu,  curmalu 
Rofateurj  m.  şi  adj.  uerî- 

ce  muschiîi,  care  face  se  se 

io  vîrtescă  partea  unde  se  află. 
Roiation,  f.  rotaţiune,    în- 

virtire. 
Rotatoire,     adj.     care     .se 

iiiişcă  in    rotaţiune,    se    in- 

virtesce. 
RotCf  f.  juridicţiune  a  curtiî 

[inpa  î  compusă  de  12  doc- 

;oîi. 
Roii,  ui.  friptură. 
Rotie,  t.  felia  de  pane    pră- 
jită :  pane  cu  untu. 
Rotin,  »H.    s.    ratan,    ratan, 
trestia  ind. ;  bastonu  din  ea. 
Rotir,  V.  a.  a  frige ;  usca. 
Rotisseriej  f.  officină,  pră- 
vălia unde  se  vîndu  fripture. 


Rotîsseur,  ni.  euse,  i.  vin- 

dătoru  de  carne  friptă. 
Rdtissoire,  m.  uneltă  pen- 
tru a  frige  carne.  Şi    cuisi- 
niere. 
Rotonde,  f.  edificiii  rătundu 

ri'a?supra  cu  boltă. 
Rotondite,  f.  rătMndime. 
Rotule,  f.    niicLi    ossu    pu«u 

înaintea  genuchiuluî. 
Roture,    t.    starea    personeî 
care  nu  este    nobile,    sortir 
de  la-  ,  a  eşi,  a  fi,  din  fami- 
lia de  jeosu. 
Roturier,    m.  iere,  f.    omii 
de  jeosil,  care  nu  e    nobife, 
mojicii. 
Roturi&rement ,    adv.    in 
modît  ncnobilc,  ca  lumea  de 
jeosîi.  [machine. 

Rouage,  m.  tote  roteleuneî 
Rouan,'/^  şi  adj.  cala  murgii 

cu  albii  şi  surii. 
Rouanne,  f.  instrum.    ca  se 
însemnede  cantitatea  ce  con- 
ţine uă  bute  măsurată. 
Ro 'anner,  v.  a.  a  în.semna 

cu  rouanne,  vd.  prec. 
Rouannette,  f.  instrum.  de 
dulgh.  Pe  însemnede  lemnele. 
Rouant,  adj.  panu — ),  cu 
aripele  întinse  (la  armărie). 
Rouble,  m.  rublă. 
Rouche,    f.  cărrugiă  a  unei 

navî  pentru  Irmne. 
Roucouy  m.    s.    roHcouyer, 
arbure  liliaceii,  semînţa  luî. 
Roucouer,  v.  a.  a  depinge, 

zugrăvi,  cu  roncou. 
Roucoulement,    m.  turui- 
tura  porumbului,   turturelei. 
Roucoulep,    v.    n.    a    turui 

I  poriDubil). 
Roucouyer,  m.  vd.  roucou. 
Roudouy  rn.  redoul,  s.  rou- 


ROU 


81^ 


ROU 


doiil,  spepiă  de  sumac  pen- 
tru   văpsea.    Si    herbe    aux 

tanxeiirs. 
Roue,  f.  rota. . 
Rou6,  ee,  adj.  şi  s.  personă 

fără  principie,  tară  morali. 
Rouelle    f.  felia  rătundă. 
Rouennerie,    f.    păudă    de 

bumbac  o  depinsă  de  Rouen; 

cătun. 
Rouer,  V.  a.  a  face   s&   suf- 

fere  suppliciulu  roteT. 
Rouerie,  f.  faptă    de    roue, 

vd.  vorba. 
Rouet,  iii.  rodanu  cu  rote. 
Rouette,  f.  nuia  lungă  fles- 

sibile,  mlădiosă. 
Rouge,  adj.    ro.şiu ;    m.    uă 

pa>sere  apatică. 
Rouge-bord|  vd.    Ra^ade. 
Rouge-gorgei    m.  passăre 

cu  gitulii  ro.şiu. 
Rouge-queuej  ui.   numele 

maî  multoru   passeri. 
Rougeâtre,  adj.   roşiaticii. 
Rougeaudy  e.  adj.  cu  faţia 

(obradulu)  roşia. 
Rougeoie,    f.  med.    morbîi 

ce    se    manifestă    prin    pete 

roşie  pe  totii  corpulu. 
Rougety  /».  s.  chien-volant, 

roussette.    unu     pesce,     vd. 

mulet.  [asiaticii. 

Rougette,    f.    unu    şiorece 
Rougeur,  f.  roşielă. 
Rougir,  v.    a.    a    roşi,    face 

roşiu :  v.  n.   a  deveni  roşia. 
Rougissure,  f.    culore    de 

cupru  roşia. 
Roui,  //(.  r6u  gustii ;    vd.    şi 

rouissage. 
Rouilief  f.  rugină. 
Rouiller,  y.  a.  a  rugini,  os- 

sida.  Se—,  a  se  rugini. 
Rouiliurey  f.  roginitură. 


Rouir,  v.  a.  şi  n.  a  muia  in 
apă  inu  şi  cănepă,  ca  să  fiă 
maî  lesne  de  pisatu. 

Rouissage^  m.muiarea  câ- 
nepei în  apă,  vd.  prec. 

Roulade,  f.  învirtire  de  sus 
in  jeosîi :  m(t>-.  trill. 

Roulage  I  m.  învîrtitură; 
transportii  de  merfă  în  căr- 
rufie  :  r?f — ,  de  espediţiune. 

Roulant,  e,  adj.  care  se  în- 
virtesce.  Ghemin—,  drumâ 
cnmmodu    pentru    cărruţie. 

Materiei — ,  vagone  şi  locomo- 
tive. Veine — e,  vină  care  se 
cletină  căndu  pune  degitulii 
pe  ilînsa  (în  chir.). 

Rouleau  y  m.  cilindru  de 
leumii.  sulu,  paquet  infăşiu- 
ratCi. 

Roiilee,  f.  bătaia,  lovituri, 
rossee  :  mesă  de  iirîîţessută. 

Rouieinenti  m.  invirtiturâ^ 
(rostogolire). 

Rouler,  v.  a.  a  învîrli  înain- 
te, duce  învîrtindu  (rosto- 
goli), [păleriarî. 

Roulet,  )/i.  fusii  de  lemnu  la 

Roulefte,  f.  scripete,  rotiţă, 
(ruletă). 

Rouleury  m.  insectă  care 
rode  viţa;  nave  care  se  cle- 
tină. 

Rouleuse,f.spepiă  de  omidă. 

RoulieP|  rn.  cellu  ce  carră, 
învîrtindu,  căruşiaşiu. 

Roulis,  m.  clătinare  a  navii. 

Rouloir,  m.  uneltă  la  cerarl. 

Roulurey  f.  defectul u  lem- 
nului stricata. 

Roumain,  e,  adj.  rumănă. 

Roupie,  f.  monnetă  de  In- 
die, cam  2'/v  tr. 

RoupilIePf  V  n.  a  doriuita, 
pop. 


ROU 


815  — 


RUB 


Roupilleur,  ease.adj.  care  ! 

donintedă  addese.  i 

Roussaille,  f.  pescişiorî. 

Roussâtre,    adj.  roşiaticii.  \ 

Rousseau,  m.  omâ  cu  pe- 
rulu  roşiii.  |  roşia.   \ 

Rousselet)  m.  peră  văratică  \ 

Roussettei  f.  vd.  Rougette.  \ 

Roussette,  f.  alaudă,  cio- 
cîrliă.  siJv.  .Si  fauvette  dea 
bois.  1 

Rousseur,  t°.  roşielă. 

Roussiy  )n.  pele  roşia  de 
Russia ;  mirosii  de  materia 
ar.să.  [lerru. 

Roussier,  m.    mineralu  de  , 

Roussiilery  v.  a.  a  arde  u- 
şioriu.  rumeni. 

Roussîiiy  m.  calu  puţinii 
grassil :  —  d'Arcadie.  asinu. 

Roussir,  Y.  a.  a  roşi.  v.  n. 
u  se  roşi,  deveni  roşiii. 

Routy  m.  (pron.  ra-out)  adu-  ' 
nanţa  uumerosă  de  persone  j 
din  lumea  mare.  .Şi  raout.     l 

Routailler,  v.  a.  a  lăssa  că-  | 
nil  se  alerge  după  unu  ani-  î 
male,  ca  .se  Iu  adducă  spre  j 
vînătorî.  [chemin.  \ 

Routej  f.  cale,  drumii.  Comp.  ' 

Routier,  m.  carte  care  ar-  i 
retă  drumurile. 

Routiere,  f.  unde  drumu- 
rile sunt  însemnate. 

Routiney  f.  capacitate,  abi- 
litate, câştigată  prin  lungă 
practică,  uşii  inveteratii. 

Routiner,  v.  a.  s.  router,  a 
deprinde,înveţa,  prin  routine^. 

RouiiniePi  ere^    f.  care  Iu-  i 
credă  după  routine,  care  se 
conformă    usului   învechita.  ! 

RoutoiPy  m.  s.  rutoir,  locii  j 
unde  se  moiă  cănepa. 

Rouverin,  m.    ferră    tuăn-  [ 


catu  şi  care  se  frănge  facile. 
RouvieuXfm.  s.  ro'<x-vieux, 

unii  raorbii  de  caî  (riie). 
Rouvre,  m.  spegiă    de   ste- 
jarii. Şi  roure,  robre. 
Rouvrir,    v.    a.    a    dischide 

denouu. 
RouXi  rousse,  adj.  rumenii. 
Royal|  e.  arfj.  regale,  de  rege, 

magnificii ;     drepţii .    gene- 
roşii. 
Royaley  f.  regale,  barbă  lăs- 

satâ  sub  labiulii  (buda)    in- 

ferioru:  raustagiă. 
Royaley  1'.  păndă  uşioriă  de 

căptuşiţii.  (regale. 

Royalementi  u<(  \  în  rnodu 
Royalisme,    m.  reg.dismii, 

partitulii  regelui,    amore  de 

regatii.  spiritii  monarchicii. 
Roya liste,  m.  rega]istu,păr- 

tenu  allii  regatului. 
Royaume,  //*.  regatu. 
Royaut^,    f.    demnitate    de 

rege. 
Ruy    )/(.     canale    formaţii    de 

unii  rîurelii,  de  uă  scurgere. 
Ruade,  1.  asvîrlitură,  trinti- 

tură,  a  calului  etc. 
Rubacci  riibacelle,  f.  rubinii 

de  culore  dischisă,  cam  gal- 

binii.  [lin,  siretu,  şnur. 

Ruban,   m.  panglică;  —  de 
Rubane,  ee,  adj.  însemnaţii 

cu  bande  lunge  ca  panglica. 
Rubaner,    v.  a.  a  garni  cu 

panglice.   . 
Rubanerie,    f.    commercii 

cu  panglice.  [glicariii. 

Rubanier,  m  iere,   f.  pan- 
Rubante,    ee,  adj.  garniti, 

lucraţii,  cu  panglice. 
Rub^faction,    f.    roşielă  a 

pelii  causală  de  uă  substaaţi 

irritaiitf. 


RUD 


816 


RUd 


Rubefiani,    r,    adj.   rubifi- 

caute,  care  roşesce  pelea. 
RubefiePy  v.  a.  a  roşi  peiea. 

RubeoSe;  f.  bot.  spepiâ  de 
garanfiă.  [roşiu. 

Riibîace,  ee,  adj.  rubiaceu, 

RubiaceeSy  f.  pi.  rubiacee, 
plante  dicotiled.  Si  etoilees. 

Rubican,  m.  callu  inurgu 
semfinatu  cu  albii   pe  coste. 

Rubicond fC. ad j .  rubicundu, 
roşiii,  (vorbindu  de  faţiă). 

Rubine,  f. —  d'arsenic,  sul- 
furîi  de  rubinii,  vd.  realgar. 

Rubis,  m  rubinii,  spegiă  de 
diamante.  Rnln.<;  chatoyant, 
rubin  u  lucitoriii,  opalicu;  — 
cyamoisi{uev\  sajig  dcboeufj, 
rub.  roşiii ;  —  naturel,  du 
Bresil,  rub.  brasilianii  ;  — 
spuielle,  rub.  roşiaticu,  spi- 
nelu  ;  —  urientale,  rub.  cu- 
raţii orientale,  safirii  roşiii 
Paijer  rtibis  sur  Vongle,  a 
plăti  esactii.  Fairc  rubin  sur 
l-ongle,  a  be  pacharulu  în- 
tregii, se  nu  maî  remănă  ni- 
micii. 

Rubricairej  m.  care  .scie 
bine  rubricele,  regulele  offi- 
ciu!ui  bisericescu  de  tote 
dilele. 

Rubrique,  f.  ocru  roşiii,  ru- 
brică, titlu  impressti  cu  ro- 
.şiii  în  cărţile  de  dreplu  ci- 
vile. La  pi.  practice  vechie, 
regule  la  începutulii  Misse- 
luluî. 

Ruche,  f.  fagurii  de  miere. 

Ruc'hee,  f.  albinele  conţinute 
ÎDtr'unu  fagurii.         [faguri. 

Rucher,  m.  locu  garnitii  cu 

Rudânier,  m  ierc,  f.  rude, 
mojicii  in  vorbe.  [ji^^ii- 

Rude,  adj.  rude,  aspru,  mo- 


Ru dement,  ude.  cu  ruditate, 
aspru,  violinte. 

Rudenie,  '■<\  adj.  plinii  cu 
rudoUicrcs,  vd.  urm. 

Rudenture,  f.  bastonu  scul- 
ptaţii, care  împle  în  jeosii 
scobiturele  columnelorii. 

Ruderal,  e,  adj.  ruderale, 
care    cresce  pe  murî  vechi. 

Ruderation,  f.  murî  iucraţî 
(didăriă)  grossolanCi. 

Rudesse,  f.  ruditate,asprelă, 
uiojiciă.  La  pi.  vorbe  aspre. 

Rudiment,  m.  rudimentâ, 
elementu ,  prime  principie 
ale  unei  sciinţe  etc,  înce- 
puturi. 

Rudimentaire,  adj.  rudi- 
mintare.  elemintare. 

Rudoyer,  v.  a.  a  tracta  cu 
ruditate,  aspru. 

Rue,  f.  strată,  uliţă. 

Rue,  f.  bot.  rulă,  plantă  med. 

Ruee,  f.  paie  s.  erbe  pre- 
parate s^  îngraşie  pămîn- 
tulii. 

Rueile,  f.  ulicioră,  potecă. 

Ruefler,  v.  a.  la  vignc,  a 
face  potece  într'uă  viiă. 

Ruer,  V.  a.  a  arunca  cu  vio- 
linţă,  asvîrli,  trînti  (despre 
cai"  etc  )  Se — ,  a  se  precipita, 
se  arunca  impeluosti. 

Rueur,  hi.  eusse,  f.  care 
trîntesce,  asvîrlă  (de  cai  etc). 

Rufien,  vd.  debauche,  pail- 
lard. 

Rugine,  f.  in.slrum.  de  chi- 
rurgia ca  se  radă  ossele. 

Rugîner,  v.  a.  a  rade  cu 
rugine^  vd.  prec. 

Rugir,  v.  n.  a  rugi,  striga 
(de  leii  etc). 

Rugissant,  '■,  «dj.  care  ru- 
gesce. 


HUN 


817 


KUS 


Rugissement,  m.    lugetu, 

strigătulu  leului. 
Rugosit^i  f.  rugositate,  cre- 

titure  pe  uă  suprafaciă  nodu- 

rosă. 
RugueuXi    cuse,    adj.    ru- 

gosu,  cu  increţifure,  vd.  prec. 
Ruileei  f.  molodu,  gipsu,  in- 

tinsu  pe  coiiperişiu,  Cii  se  li- 

pescă  olanele  etc. 
RuilePy    V.    n.    urchit.  a  şi 

face  uere-carî  semne. 
Ruinei  t.  ruină,  destrucţiune, 

rnare    stricăciune,  destruc- 

tWll. 

Ruiner,  v.  a.  a    ruina,    de- 

strui.  prăpădi,  dernoUy,    a- 

butlre. 
RuineuXf  euse,  adj.  ruinatu, 

care  ameninţă  ruină. 
Ruinurej  C.  tăiâtură  la  lem- 
nele de    paiente  că  se  prii- 

ujesca  ttncuela 
Ruisseauj  >h.  riurelu,  micu 

fluviu. 
Ruisselani,    c    adj.    care 

curge  c;'i    unii  rîuielu,    rîu- 

lindCi. 
Ruisseler,    t.    n.    a   riuri, 

fur^e  c;i  unu  riurelu. 
Rum,  m.  (pronunţ.  ro-in,i^e(i 

rutiiit),  roMiu. 
Rumby  m.  (pron.  ro)iib./,iiriă. 

a    vînturiloru,    fiă-care    din 

celle  32  părţi    ale    bussoleî. 
Ruitieur,   i'.   rumore,  sgom- 

niufu  surdiî  şi  generale  cau- 

salLi  de  uă  nemulţumire. 
Ruminant,   e,    adj.   rumi- 

naute.  rumegătoriu. 
Rumination,    1'.    ruminatu, 

nunegatu. 
Rumîner,v.  a.  a  rumiua,  ru- 

iijcga  ;  se  găndi  multulacv. 
Runcinei  ee,  adj.  hui.  măr- 

Ui  t.-Frant.-Rom. 


ginilu  cu  dinţi  că  de  feres- 

treu,  punnatifîde. 
Runes,  f.  pi.  runice.  Literele 

lirabelorii  vechie  nordice. 
Runique,    adj.    runicCi,  vd. 

prec. 
Ruolz ,    m.     argintii     nouu 

germ.,  urgent  allemand . 
Rupestra!,  «,  adj.  bol.  care 

cresce  pe  scopele,  pe  stînce. 
Ruptile,  adj.  ruptile,  caie  se 

rupe  sponlaneu,  de  sine. 
Ruptoire,  )ii.  şi  adj.  veler. 

cauteriii  putinţiale,corro?ivu, 

assupra  animaliloru. 
RupiurCi    f.  ruplură ;  divi- 

siune  intre  persone  unite. 
Rural  I    e,   adj.    rurale,    de 

cămpii. 
Ruse,  f.  astuţă,  fineţ-ă,    arti- 

liciu,    şiretlicii,  vd.    finesse, 

artifice. 
Ruse,  6'-,  adj.    astutii,    finu, 

viclenii,    astucieux,  adoit. 
Ruser,  v.  n.a  fi  astutu,  şi- 
ret îi. 
Ruspo,  J/i.  monnetă  de  auru 

in  Toscana.  [sescu. 

Russe,  adj.  şi  s.  russu,  rus- 
Rustaud,  e,  adj.  şi  s.    ţer- 

rânescLi,  rude,    mojicu,  l)n- 

puii. 
Rusiicite,  f.  rusticitate,  ler- 

răniă.  Yd.  rudesse. 
Ruslique,  ac//,  rusticu,  ţer- 
'  ,  rauescLi,  \d.  irnpoli,  inculte. 
Rustiquement,  udv.   lus- 

ticu,  ţerrănesce,  gros.soianîi. 
Rustiquer,  v.  a.    a   tencui 

rasticu,  ţerrănesce,  în  ordine 

rustică  {ordre  rustique),  cea 

maî  lipsită  de  ornaminte. 
Rustre,  adj.  şi  *;..  lorle  rus- 
ticii, iorte  mojicu.  Yd.  puy- 

!^ait,  oillutjfuis,  brutal. 


sab 

Rut,  )it.  Se  (lice  despre  cei'bi, 
etc.  în  amore  ;  passiune  bru- 
tale. 

RutaceeSi  f.  rutacee,  fami- 
lia de  plante  dicotiled. 

Rutilant|  e,  adj.  strălucito- 
ri u,  c;"!   aurul  u. 

Rutoir,  in.  vJ.  ruatoir. 

Rutiline,  f.  chera,  rutilină, 
sulistanţâ  obţinută  prin    in- 


818  — 


SAB 


I       fluinţa     sulfuruiuî     assupra 

j       saiicmuluî. 

j   Ryder,  m.  monnelă   de    01- 

I       landa,  31  fr.  65  cent. 

j   Rye,   i.  ţermii  de  mare. 

I   Rytîne,  >/i.    spegiă    d»-    ani- 

j        male. 

î   Ryt.'ime,  m.  vd.    Ehythme. 

\   Rythme,  ec,  adj.  cu  ritmu. 

i   Rythmique,  adj.  ritmicu. 


S,    Ui.    uoa    din    con.sunanţi. 

Oo  prononce  esse  dans  l'an- 

cienne  appellation,et  se  dans 

la  methode  moderne. 

Sa,  jio.^.ş.  fcm.  sa,  —  mere, 

mama  sa,  vd.  son. 
Sabbat,  m.  (en  hebr.  şcheba, 
sept),    sabbat,    ultinia    di    a 
septemăneî    la  Ebrei.  —  Le 
^abathuin  de    l'eglise  chre- 
tienne. 
Sabbatine,  (.  mică  ţese  de 
controversă  filosofică( fiind u- 
că  se  susţinea  sâmbăta). 
Sabbatique,ar('.  sabbaticu,    , 

do  sabbat.  [sabbatulu. 

Sabbatiser,  v.  n.  a  celebra 
Sabech,  m.  passere  de  pre- 
dă. Vd.  autour.    [raeridion. 
Sabeen,    m.  sabeicu,  arabu 
Sabâisme,     mbisme ,    sa- 
baisme.  m.    sabeismu,    cul- 
tul u  focului,    soreluif,    stele-    I 
loru.  Religiunea  magilorii  si 
Gauriloru.  sectatorii  luî  Zo- 
roastru,      [fiă  de  yenievre.    . 
Sabine,  f.  bot.  sabină,   spe-    . 
Sabie,  m.  arenă,  nisipîi.  | 

Sabler,  v.  a.    a  asşterne  cu    i 
arenă,  cu  nisipu.  j 

Sableux,    euse,    adj.   anoi-    j 
mesticatîi  cu  arenă,  nisiposu.    : 


Sablâer,  )/..  s.  ^able,  orolo- 
giu   care    esprime    timpulu 
[       prin  uiijloculu    unui  nisipâ 
I       care  curge. 

I  Sabli^re,  f.  locu  deunde  se 
eslrage  arenă,  nisipu. 
Şablon,  //t.  nisipu  forle  linii. 
Sablonner,  v.  a.    a    freca, 

curaţi,  cu  nisipu  (vasse  etc). 
Sabloneux,  eus>;adj.  are- 

nosu,  nisiposu.  [de  nisipu. 
Sablonnier,  >/i.  vîndetorii 
Sablonni6re,f.vd.  sabliere. 
Sabord,    )n.    dischisură    pe 

laturea  naviî,  pe  unde  trage 

lunulu. 
Sabot,  m.  copită  ;  speţiă  de 

îjfirlecîă    la    copii' ;  încălpiâ- 

minle  de  lemnu. 
Saboter,  v.  n.  a  se  juca  cu 

sfirledă  {sabot). 
Sabotier,  m.  cellu  ce  face 

încălgiăminte  de  leranii. 
Sabotiere,  f.  danţii  cu  în- 
călţăminte   de     lemnu    (sa- 

botş). 
Sabouler,  v.  a.  a  turmenta, 

trage  pe  cine-va  că  se  Iii  ne- 

căiescă;  houspiller^tirailler. 
Sabre,   //(.  sabia,  gladiu. 
Sabrenas,  m.  meşterii  care 

lucredă  grossolaaii. 


SAG 


—  819 


SAC 


Sabrenauder,  v.  a.  s.  sa- 

brcnasser,  a  lucra  reu,  gros- 
solanu. 

Sabrer,  v.  a.  a  lovi  cu  sabia. 

SabretachCf  f,  s.  stibre- 
daclte,  sacu  (de»  suspinsu 
lăuga  sabia  unoru  calări. 

Sabreur,  ui.  militare  eser- 
citatti  mal  ales.su  la  sabia. 

Saburrali  e,  adj.  de  sa- 
bia-re,   vd.   UDIl. 

S  abur  re,  f.  med.  succu  al- 
teratei,   stricatu ;    inur.    lest 
de  petrişiu. 
Sac,  //i.  saccu ;    conţinutulu 

saccului. 
Saccade,  r.  cletinătură  re- 
'  pede,  violinte,  dojenă  aspră. 

Saccade,    ee,   adj.   săritu, 
%         neregulaţii,  inegale. 
k     Saccader,  v.  a.    a   cietina 
^         re[)ede  şi  violinte. 
^     Saccage  ,     m.    grămădela, 
vd.  Cviifiifiio)!.   boidevfrse- 

hient. 

Saccagement,  Ui.  vd.  P'd- 

laye. 
Saccager,  v.  a.  a  devasta, 
jefui.  Comp.  ravaget',  met- 
Ire  au  pijhiye. 
Saccharifere,  adj.  sacha- 
riferu,  care  jiroduce  ;sacharu. 
Saccharin,  e,  adj.    chem. 
care  conţine  sacharu,  de  sa- 
charu,  acida  ossalicti. 
Saccharoide,     adj.    care 
seraenâ  cu  sacharulu. 
^     Saccharum,  m.  bot.   genu 
(         de  graminee,    dintre    cari  e 
t         tre.stia  de  sacharu,  ca)nie  ă 
^  sucv. 

i      Saccholacte,  m.   sare  es- 
trassă  din  acidil  de  sacharu 
ile  lapte. 
Saccholactique  ,     adj  . 


'■       chem.  «^strassu  din  sacharu 

dt!  lapte. 
:  Sacerdoce,  m.  sacerdoţiu, 
I       preoţia,  coi'pu  ecclesiasticu. 
,  Sacerdotal,  '•.  adj.  sacer- 
dotale, preolescu. 
-  Sacee,    f.    ceaa    ce    conţine 
I       unu  sacu  plină. 
I   Sac'iiei,   iit.  săcuieţii  pentru 
i       perfumurî.  [pele. 

j  Sacoche,  r.  punga  duplă  de 
j   Sacotne,    1.    archit.    orna- 
;      nam  ntîi  lucraţii  în  scobiture. 
Sacramentaire,  adj.   sa- 
i       craminlariil. — La  pi.  eretici 
cari   a    publicată    errorî    în 
I        privinţa  euchan.stieî. 
Sacramentali^,  adj.  s.  sa- 
crayiieni'L  sacramiiitale,  de 
;       consecraţiune,    care    conse- 
1       cr6dă  uâ  alfacere  ;  es.sinţiale. 
I       Moi'i—  ta  HXqjaroles  —  t  dles, 
i       vorbe  essinţialT  pentru  con- 
clusiunea   unuî  tiactatu  etc. 
Sacramenta!ement.(/f/t;. 
s.    .^acreiHC)itclleiiii-)it,    sa- 
I       cramintale. 
Sacre  ,     m.    consecraţiune, 

(sfinţire).  Vd.  şi  sacrei. 
Sacri6,  ee,  t/<^?  .  sacru,  săntu. 
Sacrement,     m.     -ănţire. 
Seiiîiiu    vi-ibile  allii    graţiei 
nevisibilî  instituită  de  L-Chr. 
pentru  sănţirea  animeloru. 
Sacrer,  v.  a.  a  sănţi,    con- 
iVri  ună  caracteru    de  său- 
ţitate    prin    cerimonie    reli- 
giose. 
Sacrei,  m.    passere    de  ge- 
nulu  şoimului,  vd.  Tiercdet. 
Sacrificateur,  nx.  sacrifi- 
catoră.  prepusu  la  sacrilicie, 
(jerll'e). 
Sacrificature,  1.  ofliciulu, 
funcţiunea  sacrilicaloruluî. 


SAG 


—  820  — 


SAI 


Sacrifice  j     rn .     sacriliciu 

(jertfă).  L(je'-tfi). 

Sacrifier,  v.  a.  a  sacrifica, 

Sacrilege,     m.    sacrilegiu, 

profanaţiune    a    lucruri  lord 

.«ante 

Sacrilegemenf,  adv.  prin 

sacrilegiu,  prin  împieiate. 
Sacripant,  vel.   Tapayeur. 
Sacristaîn,  m.   sacristanii, 
iugrijitoruiil    sacreloru,    vd. 
urm. 
Sacristie,    f.  sacre.  Loculii 
bi.?ericeî  unde    sunt    depuse 
vassele  sacre  şi  oj;naMiintele 
sacerdotali  ;  fty.  beneficiu. 
Sacristine,  f.  saci-istină,  re- 
ligiosă  care  îngrijesce  de  celle 
«acre  nitr'unu  monasteru. 
Sacrum,  m.  anat.  vertebră 
care  termină  spina    dorsale, 
.«i'inarea,  os  sacrum. 
SifduceenSy  m.  pi.  saducelf. 
Secta  la  Ebreî  cari  nega  in)- 
mni-talitatea  animei. 
Saduceisme,    rn.    Saduce- 
i.«rau.    doctrina  saduceiloru. 
Safran,    m.    s.    crocus,  sa- 
franu.  uă  plantă,  culore  galbi- 
nă  estrassă  dintr'însa  ;  chem. 
preparaţiuDÎf    galbine,    roşie, 
făcute  cu  ferru.  Safran  ba- 
tard, vd.  carihame. 
Saf  raner,  v.  a.  a  cuiora  cu 

siilranii. 
Safranier,  m.  per^onă  i-ui- 

Udlă,  vniserabile. 
Safraniâre,  f.  păminiu  cu 

saiV.iUu. 

Safre,    ni.    albastru    azuriu, 

obtinuiLi  prin  ossidii  de  co- 

li.dtii  aMuije=îticatu  cu  nisipu. 

SafrCj  adj.   lacuinu,  yoiilu. 

Sag;^ce  ,     adj.    sagace,    cu 

pelrundei-e  de  spiritu.  P.  «.s. 


Sagacită,  f.  sagacitate.  .<«pi- 
litîi  petrundetoru,  p'TSjnca- 
cite. 

Sagaie,  f.  ai-cu  allii  selbati- 
ciloru  din   Madagascar 
j   Sage,  adj.  inţeleptu,  sapien- 
te, judiciosii,  castu,  modestii. 
I  Sage-femme ,    vd.   accou- 
cheuse.  [ci  ui  ie. 

Sagement,  v.  a.  cu  inţelep- 

Sagesse,  f.  sapientă,  °  Înţe- 
lepciune, lumiere  de  Vesprit. 

Sagette,  1".  s.  saef/e,  săgeta^ 
hot.  plantă,  ţleche  d'cau. 

Sagitf  aire,  m.  sagitariu,  ar- 

caşiu.  Centaurulu  Zodiac. 

I   Sagîttale,t'.  med.  sature — , 

[       sutura  c  ire  unesce  celle  doue 

osse  ale  ci-eştetuluî. 

Sagittâ,  ee,  adj.  în  iorma 
săgeteif. 

Sagoin,  m.  unu  telu  de  mai- 
muţă mică. 

Sagou,  //(.  teculă  de  curmalu. 

Sagouin,  ?H.  mică  maimuţă; 
fiy.  omii  putinii  curat  îi.  Sa- 
yuu'uif  la  fem.  pop. 

Sagoutier,r)(.genu  depalmu 
care  produce  sagou. 

Sagum,  m.  s.  sagîî,  tunica  de 
resbelu  Ia  Perşi,  ia  Rom.  ant. 

Săi,  m.  unu  felâ  de  maimuţă. 

Saie,  f.  casacă  de  resbelu  a 
Galliloru. 

Saie,  r.  s.  saye,  mică  peria 
la  argintari.  Saieter,  a  cu- 
raţi cu  acesta  peria. 

Saignani,  e,  adj.  s-inger Aii. 
plinii  de  sănge.  Viande — te^ 
carne  nu  muitu  IViptă. 

Saignee,  r.  luare   de  sânge> 

Saignement,    )/(.     curgere 
!       dr  .sânge  (din  nasu). 
I   Saigner,  v.  a.  a  lua  sănge» 
i       di  SC  bl  de  vina. 


SAIX 


821 


SAIS 


Saigneur,   tn.  doctorii  care 

prescrie  luare  de  sânge. 
SaîgneuPy  euse,  adj.  plinu, 

coppeiitu,  de  sănge. 
Sailiant,  «,  culj.  eşitu,  care 
înainledă  ullară    din  uă  su- 
prat'aciâ  :  fig.  străluciţii. 
Saiilie,    f.    sboru   impetosu, 
aruncătură  in    alfară ;    trăs- 
sură  de    spirită  briliante  şi 
neaşteptată:    a rc/ii^  eşitura 
ornamentului  allară  din  su- 
prafa^ia  murului. 
SailiiPi   V.  n.  a  eşi  impetosu, 
înainta  allarâ  dintr'uă   liniă. 
Saini  e,  adj.    sănetosu  ;    sa- 
lubre. 
Sainbois,  ra.  farm.  coje  de 
lauru.     ctiem'uiii/.    Şi    bois 
gentil,  ecorce  de  gannc.'Vd. 
daphne. 
Saindoux,"i.ossăndă  topită. 
Sainemenii  adv.   Sănetosu. 
Sainfoinf    m.    uu    erbă.    .Şi 
bourgiig)it',  f:n)i    de    Bow- 
gogae. 
Saint,   e,  I.  săntu.  sfăntii. 
Saint-augustin,vechiu  nu- 
me allă  unui    caracterii    de 
ti  păru. 
Sainte-barbe  i    1'.     loeulii 
unde  se  striugea  pulberea  de 
puşcă,  şi  uneltele  artiler.  îa- 
tr'uă  nare.  Astădî  soute  aux 
poiulreA. 
Saint-Esprit,     m.    săntulu 
Spiritu.  Ordine    de    cavaleri 
instituită  in  Franc,    de    Ea- 
ric  11. 
Saini-germain,  m.  uă  peră 

multu  dulce,  forte  stimată. 
Saint-office,  m.  tribunale 

allu  incisiţiunii. 
Saint-perej  m.  săntulu  pă- 
rinte. Se  dice  papef. 


Saint-siege,  m.  săntulu 
scaunii,  curtea  Romei. 

Saint-simonisnie,  i/t.  sis- 
temă sociale,  delorită  luT 
Saint-Simon  şi  discipliloru 
sei  (Ies  sai>its-siiiio)ii''ns), 
ctre  tinde  la  aboliţiunea  pri- 
velegielorii  nasceriî. 

Saintementi  adv.  cu  săn- 
ţitate.  [ţeniă. 

Saintete,  f.   sănţitate,    sfm- 

Sai'que,  f.  şaică,  luntre. 

Saisi,  Hi.  seceslratîi,  vd.  arm. 

Saisie,  l.  actulu  crediforu- 
luî  can-  pune  în  manele  jus- 
tiţeî  averile  debitorului  seii, 
că  se  .şî  assigure  creanţa. 

Saisie-gagerie^  f.  s.  sim- 
plu gagerie,  secestru  appa- 
rinte,  punere  in  manele  jus- 
tiţei  de  averi  mobili  fără 
transportă,  fără  condemna- 
ţiiine.  numuî  pentru  sigu- 
ranţa creditorului. 

SaisinCf  jar.  dreptu  de  a 
lua  în  possessiune,  actulu 
prin  care  .se  iea  possassiunea, 

Saisir,  v.  a.  a  lua  cu  viui- 
ciune,  appuca,  pune  mana 
pe  ;  face  inijircssiune  su- 
bită şi  forte  ;  a  pricepe.  în- 
ţelege ;  a  pune  în  pos.sessiu- 
ne,  a  pune  în  manele  justi- 
ţeî  (averi  mobili  etc).  Sai- 
sir un  trlbanal  d'iine  af- 
faire.  a  duce  uă  allacere  în- 
aintea tribunaleluî.  Se  sai^:ir 
de.  a  pune  înăna,  se  fiice 
stăpînu,  pe. 

SaisissablCj  adj.  care   se 

pote  appuca,  lua. 
Saisissant,  e.  pdj.  care  ap- 
puca repede,  cu  viuiciune. 
Saisissentent,>n.appucare, 
luare;  impre-siune  subită  şi 


SAD 


822  — 


ŞAL 


tare  assupra  spiritului,  assu- 
pra  sensuriloru. 
Saisorii  1'.    annutimpu,    una 
din  celle  patru  părţi  ale  ari- 
nului ;    epocă.    Arriere-sui- 
son.  începutulu  ierneî. 
Sala,  m.    rugăciunea    Turci- 
lor îi  vinerea. 
Salade,  f.  salată,  buceate  de 
carne  rece,  legumî  şi  fructe. 

Saladier,  m.  talerti  pentru 
salată  ;  conţinutulti  seu. 

Salage,  >n.  sârăturâ,  presă- 
rare, punere  de  sare 

SaSairej  m.  salariu,  lela  :  fiy. 
reconiiiensă. 

Safaison,  f.  sărarea  provi- 
siuniloru,  că  se  se  conser- 
ve, buccale  sărate,  pesce  să- 
raţii, [profundă,  fam. 

Salamalec,     m.    reverinţă 

Salamandre,  f.  reptile  ana- 
fibiă,  pretinsa  necombusti- 
bile  :  erbâ  neconibustibile. 

Salamanie,  f.  flaută  turc. 

Salant,  adj.  m.  {ruaraiş, 
iniits — ),  de  unde  se  estrage 
sare. 

Salarie,  ee,  xdj.  sulariatii, 
care  priiniesce  salariu,  lefă. 

Salarier,  v.  a.  a  da  unu 
salariu,  plăti  lefă. 

Salaud,  e,  adj.  si  .s'u,s7.  ne- 
curată, malprupre,  pop. 

Sale,  adj.  necurată  (niurda- 
riu) ;  inonestu,  vile. 

Sal£  y  ee,  adj.  săratu ;  fig. 
pre  scurapu ;  escessivu. 

Salement,ac{^-.cu  murdăria. 

Salep,  rn  salep,  rădecina  u- 
neî  specie  de  orchis. 

Saler,  v.  a.  a  săra ;  ţîg.  a 
vinde  pre  scumpă. 

Salcron,  m.  cavitalea  unei 
.-^olniţe. 


Salete,  f.  necurăţenia  ;  vorbe 
obscene,  murdărie. 

Saleur,  m.  celiu  ce  sară 
carnea. 

Salicaire,  f.  salicariă,  plantă 
care  cresce  printre  sa'cie. 

Salicine,  f.  salcină.  Substan- 
ţă estrasă  din  coje  de  salcia. 

Sa'icite,  f.  salcia.  Petră  fi- 
gurată c;'i  foiele  de  salce. 

Salicoque,  f.  s  :)eţ;iă  de  raci. 

Salicor,  m.  seu  mlicorne, 
f.  uă  planiă  marină. 

Salicot,  i'ii.  bot.  vd.  bucile., 
cr'iste-marine. 

Salien,  exne.  adj.  Se  dicea 
de  ună  tribu  allă  Franci- 
lor a  :  m.  salicu,  preotulu 
iui  Marte. 

Saliere,  f.  solniţă. 

Salifiable,  adj  salificabile^ 
care  se  pote  converti  în 
Sare.  [formaţiune  de  sare. 

Salificaiion,  f.  salificaţiune^ 

Saligaria,  )/'.  uă  passăre 
pestriţă. 

Saligaud,  m.  personă  pu- 
ţină cura  la,  sale.,  (murdă- 
ria), iJOp. 

Salignon,  m.  pane  de  sare 
făcută    cu    apă    de    făiitănă 

sărată. 
Salin,  e.    adj.    salinii,   care 

conţine  sare;  m.  chem    al- 

cali  lissă  vegetale. 
Saline,  f.  carne  sărata,  pesCe 

săratu  ;  salină,  ocnă  de  sare. 
Salinier,  m.  lucrătoru  care 

estrage  alcali  fissii  din  sodă, 
Salique,    adj.  care    ţine  de 

Francii    salianî ;    toi—,  lege 

salică,  prin  care  se  escludra 

fiicele    şi    descindinţiî    lorâ 

dela  successiunea  la  coron» 

Francieî. 


>AL 


S'2:] 


kK 


Saiîr,  V.  a.  a  tace  necuratu, 
murdări.  [dăresce. 

Salissant,  r,  adj.  care  mur- 

Salisson,  tn.  mică  fiică  pu- 
^•]nu  curată,  pop. 

Salissurej  f.  necurăţenia 
(soielăj.  [de  salivă. 

Salivairci    "dj.    s.  salivai, 

Salivatioiii  f.  salivaţiune. 

Salive,,  l'.  salivă  (.scuipaţii). 

Saliver,  v.  n.  a  da,  scote, 
multă  salivă. 

SalICf  f.  sală  ;  mare  locu  dis- 
copperilu. 

SaimigondiSi  m.  iacniă  de 
inaî  multf  cărnuri  încăldite, 
discursu  conlusu  de  lucruri 
disparate. 

Salmis,  m.  rnăncare  de  vi- 
natii  deja  friptu. 

Salmonej  /».  unu  pesce. 

Saloir,  m.  solniţă  de  leninu. 

Salon,  Iii.  salonu  ;  museu  de 
pictură  şi  sculptura. 

Salope,    necuratu,  vd.  Sale. 

Salopement,  \d.Salemcnt. 

SalorgC}  )/i.  Ki"ămadă  de 
sare. 

Salpetre,  )/t,  salpetru,  sili- 
tra.  sare  neutră  compusă  de 
potassă  şi  acidu  nitricii. 

Salpetrer,  v.  a.  a  copperi 
cu  salpetru. 

Salpetrier ,  //<.  lucrătorti 
care  face  silitră. 

Salpetriere,  f  locu  unde 
se  face  >ilitră. 

Salsepareille,  f  salsapa- 
rilla,  plantă  smilaceă  de  A- 
mt^rica  si  Lisabona  ;saysa- 
purilla  lisbotieusisl.  a  cuî 
rădecinâ  ;radix  sarsaparil- 
lae  seu  sarsael  este  sudori- 
ficâ.  [plantă  ciocoraceă. 

Salsifis,  ,n.  bot.  salsifie,  uă 


Saltation,  l'.  artea  gestului, 

a  pautomimeîf.  la  antici. 
Saltigrades,  m.  pi.  famil. 

de  păiaginî. 
Şaltimbanquei  ///.  vd.  Ba- 

leleH)\  charlaUoi,  vech. 
Saluade,  f    salutaţinne    cu 

reverinţă. 
Salubre,  a'j.  salubre,  care 

contribuesce  la  sănetatc. 
Saiubrite,  f  salubritate. 
Saluer,  v.  a.  a  .saluta. 
Salure,  f.  sârătură. 
Sa!ut,  Jii.  salute,  măntuinţă. 

Restabilita  în  stare  ierico  şi 

cuvenibile  ;  salutaţiune. 
Salutaire,  adj.  salutare,  u- 

tile  pentru  vieţâ,  sănetate,etc. 
S^iiutairement ,    adv.    in 

modu  salutare,  măntuitoriu. 
Salutation,  f.    salutaţiune. 


Salvage 


Sauvelaije, 


vech. 
Salvatelle,    1',    anat.    mică 

vină  pe  dosulu  măncî. 
Salve,  f.    salvă,    tragere    de 

tunuri  in  onorea  cuî- va. 
Salve,  >/î.  rugăciune  la  sănta 

Virgine. 
Samare,    f.    Iructii   închisu 

in  capsule,  ca  celiîi  de  uirau. 
Samedi,  ui.  săinbătă. 
Samestre,    m.    speţiă    de 

coraliu. 
Samiel,    samum,    vîntii  ler- 

binte  allu  deşertului. 
Samis,    m.    materia    cu    la- 

mine  de    auru    fabricată    în 

Veneţia. 
Samscrit,  vd.  sanscrit. 
San-benito,  m.  casacă  gal- 

bină  ce  imbrăcca    victimele 

condeinnate  de  incisiuuo. 
Sanas,  m.    păndă  de  bum- 

bacâ  indianu. 


AN 


S2i 


SAN 


Sancir,  v.  n.  mur.  a  se  cu- 
funda |irin  proră. 
Sanctifiant,    e,    adj    care 

sânţesce. 
Sanctification,    i.  suntifi- 

caţiune.  sănţire.  [sănţi. 

Sanctifier,  v.  a.  a  sănţifica, 
Sanction*  f.    sanţiune.  Ra- 
tificaţi une,    îatărire,    a  unei 

legi  de    autoritatea    compe- 

tinte. 
Sanctionner,    v.    a.    a  da 

SHnţiune,a  confiriija,approba. 
Sanciuairei  vt.  săntuariu. 

Loculii  din  lemplulu  Ebrei- 

loru  unde  era  arca  sacră. 
Sandal,  s.  .sYu;/a/,  m.  Iernau 

de  Indie  pentru  văpsea. 
Sandale,  f.  pantolu   cu  că- 

puta  forte  mică,    forte    dis- 

chisu. 
Sandalier,    m.    care    face 

sandates,  ad.  prec. 
Sandaraque ,    f.    gun^iruă, 

re.şină.  albă    odorante.    care 

decur.ue  din  ciparosul  llmia. 
Sang,  m.  sănge. 
Sang-dragon,    m.    sung- 

de-d>-agoti,  plantă  cu  succil 

roşiu,  reşină  ro.şiă  închisă. 
Sang-froid,  in.  sănge-rece, 

linisc.^a  animeii,  indifferinţă. 

./>-• — ,  cu  săDge-rece. 
Sanglade,    f.    lovitură    cu 

biciulu. 
Sanglant,    <■,    adj,    sănge- 

răndă,  copperitu  de  sănge. 
Sangle,  m.  cingulă,  chingă. 
Sang'er,  v.  a.  a  stringe  cu 

cingule,  in  chingi. 
Sanglier,  m.  niistreţu.  i>or  ■ 

sauvuge. —  On  compte  Irois 

syllabes  dans  ce  mot. 
Sanglon,  m.  lăture  falsă  că 

se  fortifice  navea. 


SangJot,  :.:.  suspinil  dupli- 
cata, sughiţii. 

Sangloter,  v.  n.  a  suspina 
greu.  vd.  in-ec. 

Sangsue,  f.  lipitore. 

Sanguification,  f.  trana- 
formaţiunea  chilului  in  sănge, 

Sanguifier,  v.  a.  a  preface 
în  sănge. 

Sanguin,  e,  adj.  cai-e  ţine 
de  sănge;  unde  sângele  do- 
mină. 

Sanguinaire,  adj.  crudu, 
cuî  place  se  verse  sângele. 

Sanguine,  f.  mină  de  ferru 
de  unii  roşiii  închişii,  crei- 
ona roşiii,      [plutu  de  sănge. 

Sanguinoleni,  <\  adj.  im- 

San:^edrin,  m.  consiliu  su- 

"  preiiiu  ia  Ebrei  ant. 

Sanicle,f  plantă  medicinale. 

Sanitaire,  adj.  sanitariă, 
relativu  la  sănătatea  publică. 

Sannes,  vd.  soniiez. 

Sans,  prep.  i'dr-d.  Sans  pUis, 
şi  pe  urmă  nimicii. 

Sans-coeur,  m.  şi  f.  fără 
inimă,  mişelii,  fără    onore. 

Sans-cuiotte,  >n.  Se  nu- 
mia  in   1790    i-evoluţionariî. 

Sansrdents,  betrănă  fără 
ainţi. 

Sans-f  agon,  f  modii  de  a 
lucra  liber  LI  şi  fără  ceri- 
moniă. 

Sans-fleur.f.speQiă  de  mării. 

Sans-gene,  f.  raodii  de  a 
lucra  fără  se  se  turbure  de 
cer-alţi. 

Sans-peau,f.  speţ;iă  de  peră 
veratică.  La  mase.  este  arbu- 
rele.  Comp.  ruasselet. 

Sans-soucî,  )/i.  ceilii  c*' nu 
.se  ingrijesce  de  nimicii. 

Sanscrit,  >n.  sancrita,  limba 


-AP 


S^S 


SAR 


sacră  a  lodianilorii,  mlj.  in 
sancrita. 
Sansonnet,j/J.  passere  care 

ÎDveţă    se    flueie  şi  se    vor- 

bescă.  Şi  etoutnimtu. 
Santal,  m.  vd.  Sandal. 
Santalinei  f.  materia  culo- 

ranle  din    sanlul  şeii    80)*- 

dat  roage. 
Sânte,  f.  sănătate. 
Santoline,  1'.  uă  plantă  forle 

amară.  Şi  .•irmeu  contra,  sr- 

mencine.  [inetanu. 

Santoni  >/<.  călagării  m  iho- 
Sanve,  I'.  siaapi  selbaticii. 
Saoul|  vd.  soul. 
Sap,   in.  vd.  t<aijin. 
Sapa,  >rt.  succu,    mu.stii,  de 

struguri   ferţi,  vd.  raisiiie. 
Sapajou,  m.  mică  maimuţă 

cu  capulij  i'atii. 
Sapan,  )n.    lemnil  japonesu 

de  vâpsea. 
Sape,  f.  săpare,  săpătură. 
Saper,  v.  a.  a  săpa  :  destrui. 
Sapeur,  >n.   săpătoru ;  soi- 

datu    înarmaţii  cu    unii    to- 

poru. 
Saphene ,    f.  anat.    sai'ena, 

vina  care  se  dischide,  căndu 

se  iea  sănge  la  piciorii. 
Saphique,  adj.  salicu,  vers 

— .  s.    simplu  — ,  versu    de 

unu-spredece    silabe,    ce  se 

<;rede  inventaţii  de  poeta  Sa- 

fooe. Slrn/jlie  saphiqui-,  stro- 

ti'  compusă  de  trei  saficî  şi 

unQ  adonicu. 
Saphir,  m.    safiru.    Maî  al- 

lesîi  —  bleu,  saf.  albastru  ; 

blanc,  saf.  albu  ;  —  rouye, 

vd.  rubi.i ;  —  d'eau,  saf.  de 

apă.  lazuiit  spanicu. 
Saphirine,  f.  calcedoniă  de 

albastrulu  .sâiiruluî. 


Sapide,  adj.  sapidii,  cu  sa- 
p6r<'. 

Sapience,vd.  .Saj/es.s'',  vech. 

Sapientiaux,  m.  pi.  Sa- 
pienţiali. Se  dice  de"  unele 
cărţi  ale  Scriptureî  sacre, 
precum  proverbele  etc. 

Sapin,  ni.  bradu.  Se  «lice 
fam.  şi  pentru  birje. 

Sapine,  f.  scândură  seu  grin- 
dă ile  bradu. 

Sapinette,bradu  canadianii. 

Sapiniere,  f.  iocu  plantată 
cu  bradî. 

Saponace,  ee,  adj.  de  na- 
tura săpunului. 

Saponaire  ,  f.  saponariă  , 
uâ  plantă.  .':^i   .■^avonniert:. 

Saponifier,  v.  a.  a  converti, 
preface,  în  săpunii. 

Saporifique,  adj.  sapori- 
ficu,  care  jiroduce  sapore, 
gust  li. 

Săpate,  saiiotUle.  f.  fructii 
de  saijotier 

Sapotier,.sa/«i«t(7/(e/'.  ni.  ar- 
bure  (de   Antille). 

Saque-bute,  f.  vd.  trmn- 
bone 

Sarabande,  f.  danţu  spa- 
niolii în  trei  timpuri. 

Sarbacane,  f.  spepiă  de 
puşcoci  li. 

Sarbotiâre,  sorbeliere.  f. 
vassii  pentru  preper  aţi  unea 
şerbetului,  înghiăfiatei. 

Sarcasme,  m.  sarcasmii, 
luare  in  risil  de  insultă. 

Sarcastique,  adj.  sarcas- 
ticii, de  sarcasmu,    batjoco- 
ritori u. 
Sarcelle,spe(?iă  de  mică  raţă. 
Sarche,  f.  cercii  de  sită. 
Sarclage,  m.  tăiarea  burie- 
neloru. 


SAR 


826  - 


SAT 


Sarcier,  v.  a.  a  smuJge,  tăia, 

hurieneie. 
SarcleuPi  m.  cu.sr,  f.  tăiă- 

toră  de  biuiene. 
Sarcioir,     m.    in.strurn.  do 

tăialn  bui'ienele. 
Sarclure,f.  buriană  smulsă, 

tăiată. 
Sarcocollei  1'.    gumniă   de 

sarcocolUer. 
Sarcocotlier,    */(,  arbuştii 

reşinosu  de  Atrica. 
Sarcologie,  i.  anat.  sarco- 

loiriă.  Tractatude  cărnuri  şi 

de  părţile  moî  ale  corpului. 
Sarcomateux,  euse,  adj. 

cai'e  tino  de  sarrouie. 
Sarcomei  f.  tumore,    înflă- 

lură,  căvnosă. 
Sarcophagci  >n.  uiorrnintu 

anticii. 
Sarcoramphey    ui.  speţiă 

de  vulturu  forte  rapace. 
Sarcotique,  adj.  med.  sar- 

coticu,    presuppusu  propriu 

.se  accelerede  crescei'ca  căr- 

nuriloril. 
SardanapalCi  m.  omu  care 

duce  uă  vieţă  dissolută.  De- 

1h  numele  regeluî  assyrian. 
Sardinej  1'.  sardină,  sardea. 
Sardiniere,f.laţ;iu  de  prinşii 

sai-dine. 
Sardoinej    f.    varietate    de 

agată,  Sardonia. 
Sardonien  ,     sardonique , 

iidj.  III.  sardonicii.    Bis — , 

risetii  convulsivii  şi  ironicu. 
Sarigwe,  m.  unii  patrupedîi 

nianiiferii  aineric. 
Sarment,    m.    rădecină  de 

viţă . 
Sarmentacei   ee,  adj.   cu 

rădecină  flessibile  ca  viţa. 
Sarmenteux  ,   eusf,  'adj. 


din  care  crescu  multe   viţe. 
Saronide,    m.    preoţii    gal- 

licii. 
S ar r asin  ,     m.    speţiă    de 

plantă  ,    dissă    aliii-felii    ble 

Sarrasineyf  spepiă  de  gre- 
blă ;  fortif.  spegiă  de  închi- 
sură  cu  p.trî  lăngă  uă  punte. 

Sarrauy  jn.  vd.  SouqncnUle. 

Sarrette,  f.  s.  serrette,  uă 
plantă. 

Sarriette,f.  uă  plantă  aroni. 

Sarrot,  vd.  sarrau. 

Sartj»!.  vd.  varec,  goemon. 

Sas,  m.  ţessătură  pentru  site. 

SassafraSf  tn.  iauru  ame- 
ricanii. 

Sasse,  f.  lopetă  concavă  pen- 
tru ;iruncatii  apa  din  nave. 

Sassenage,  cascavalii  fă- 
cuţii la  Sassenage,  in  Dau- 
phine. 

Sasser,  v.  a.  a  cerne;  fig. 
a  essamina,  c^^rceta  attintivu. 

Sasseti  m.  mică  sită. 

Sassoirei  m.  lemnîi  care 
susţine  inima  trăssureî. 

Satan,  //*.  Satanii,  demonulii 
Scriptureî. 

Satanei  ee,  adj.  cari^  ţine 
de  Satanii. 

Satanique,  adj.    satanicii. 

Satellite,  m.  âatelitu,  omu 
înarmaţii  plălitii  de  altulîi 
ca  se  Iii  urmede. 

Satiet6,  (.  saţietate,  .saturare. 

Satin,  )».  satind,  uă  materia 
ile  mătasse  ;  —  hnu:,  materia 
de  lănă.  Peau  do  «af i>i,  pele 
mole  şi  torte  lină. 

Satinade,  f.  materia  forte 
subţire  care  imită  satinulâ. 

Satinage,  m.  satinatiî,  vd. 
■'^atiner. 


AT 


827 


SAU 


Satinairey  m.  ţesseloru  de 
satinu,  de  atlasurî. 

Satine,  ee,  adj.  satinatu, 
mole  şi  strălucitoriu  că  sa- 
tinulii.  Peau  satinee,  vd. 
sat  1)1. 

SatînePj  v.  a.  a  satina,  da 
moliciunea  şi  lustrulu  sati- 
nului. Cette  eloffe  satine, 
acesta  materia  este  albă  câ 
satinulu.  [toru. 

Satineur,  m.  ruse,  l.  satina- 

Satirei  m.  satiră,  censură 
viuă  a  viţieloru,  poemă  sa- 
tirică, [satiră. 

Satirique,  adj.  satiricii,  de 

Satiriquement,  v.  a  sati- 
rică, prin  satiră. 

Satirisei*!  v.  a.  a  şî  rîde  în 
modu  satiricii.  Puc.  asii. 

Satisfactioii}  t°  satisfacţiu- 
ne,rnu]tumire,<o>iteyitPment. 

Satisfactoirey  adj.  pro- 
priu a  satisface,  a  repara. 

Satisfaire^  adj.  a  satisface, 
mulţumi.  Se — .  a  satisface 
gustulu,  dorinţa  sa. 

Satisfaisant,  '',  adj.  care 
satisface,  mulţumitoriu. 

Satisf  ait ;  e  ,  satisfăcuta, 
mulţumită.  Comp.    content. 

Satrapey  m.  sutrapu. 

Satrapiei  f.  satrapia,  guber- 
uulă  unui  satrapii. 

Satron,  )h.  micîi  pesce  pusu 
in  undiţă  ca  se  attragă. 

Saturanty  e,  chem.  care 
produce  saturaţiunea. 

Saturation,  f.  chem.  sa.tu- 
raţiune,  licidu  saturaţii. 

Saturei  ee,  adj.  chem.  sa- 
turaţii. 

Saturer,  v.  a.  a  satura,  dis- 
solvi  într'unu  licidu  cătu 
wiaT  multă  materia  possibile. 


Saturnales,  i.  |)/.  serbătorî 
în  onorea  luî  Saturnii. 

Saturne,  yn.chem.  plumbîi. 

Satyrion,  m.  uă  plantă  or- 
chideă. 

Sau  ce,  f.  sahsă  (sosii). 

Saucery  v.  a.  a  muia  în  salsă. 

Sauciâre,  f.  vassii  pentru 
salsă  s.  sosii. 

Saucisse,  f.  carnaţii. 

Saucisson,  m.  vd.  prec. 

Sauf,  prep.  aifară  de.  Sauf 
o,  cu  reserva  de  ;  sauf  que, 
aflai-ă  că. 

Sauf,  sauve,  adj.  allara  din 
periclu,  nevătămaţii,  .ţaoi  et 
sauf. 

Sauf-conduite  ,  m.  |)er- 
raissiune  de  a  merge  unde-va, 
şi  a  se  întorce.  fără  temere 
de  a  fi  oppritîi.  .'^i  gauf-con- 
diiit.  [romat. 

Sauge,  1.  salviă,    plantă    a- 

Saugrenu,  e,  vd.  absurde, 
fam. 

Saulaie,  l'.  vd.  Saussaie. 

Saule,  )/(.  s;ilce,  salcia. 

Saumatrejarfj.de  unii  gustii 
care  se  appropiă  de  aliii  a- 
peî  mării.  Şi  saumache. 

Saum^e ,  m.  măsură  de 
cămjiii,  apprepe  unu  arpent^ 

Saumon,  m.  somnij,  unu 
pesce. 

Saumone,  ee,  adj.  avîndu 
carne  roşia  precum  a  som- 
nului,     [somnii,  unii  pesce. 

Saumonneau ,    m.    micii 

Saumure,  f.  salamură. 


Saunage, 


vinderi'    de 


sare.  facere  de  sare. 
Sauner,  v.  a.  a  face  -are. 
Saunerie,  f.  fabrică  de  sare. 
Saunier,    ni.    Tîndgtoru    de 

sare. 


SAU 


828 


SAY 


Sauniere,    f.    ladă    pentru 

sare. 
Saupiqueiy  m.  salsă,  iach- 
niă,  iute,    -qui    excite  fap- 
petit.'. 
Saupoudrer,  v.  a.  a    pre- 
sării cu  făină,  sare,  ote. 
Saur  ,    adj.    in.    fiareng — , 
scumbriă  sărată  şi  allumată. 
Saupagej  m.  primulu  annu 
allîi  uaeî  passerîf   înainte  de 
a  şî  schimba  pennele. 
Sau  re,  adj.  de    culore  gal- 

bină  bătindu  în  negru 
SaurePi  v.  a.  a  usca  la  l'uinil. 
Sauret,m.  dimin.  dela  ftaur. 
SaurienSy  m.  pi.  ordine  de 
reptilî  cum  c  crocodilulîi. 
Saurisserie,  f.  locii  unde 

se  sară  scumbriele. 
Saussaie,  f.  sălcisiu. 
Sausse,  f.  liquore  ca  se  re- 

dice  culorea  aurului. 
Sauty  m.  săritură;  cădere. 
Saute,   m.  şi  adj.  spepiă  de 

ferturâ.  de  iachniă. 
Sautelle,  f.  viţă  care  se  să- 

desce  cu  rădecina  sa. 
Sauter,  v.  a.    a    sări,    trece 
cu  săritura  :  face  esplosiune. 
Sautereau,  m.  buccată  de 
lernnu  g  irnitu  cu    pennă  la 
clavecin. 
Sautereilei  f.  lăcustă. 
Sauterncj  m.  vinii  albia  de 

Sauterne  in  Gironda. 
Sauteur,  oi.  euse..    f.  sări- 
torii, cellii  ce  sare.  La  fem. 
.speţiă  de  danţu. 
Sauteups,    m.    jA.    I'amiliă 
de  insecte,      [săriture  mice. 
Sautillant,  e,  adj.  care  face 
Sautillement,  m.  mică  să- 
ritură, [ture  mice. 
Sautiilep,  v.  n.  a  face  sări- 


j    SautoiPi  J/i.  figură  care  pre- 
sintă  obiecte  încruciate  trans- 
versale, cruce  de  Saint-An- 
dre,  in  forma  literei  x. 
I    Sauvage,  adj.  selbaticu. 
I    Sauvageon,    m.   june    ar- 
I        bure  eşitii  fără  cultură. 

Sauvagepiei  f.  caracterd 
selbaticti,  selbătăciă. 

Sauvagesse,  f.  femeă  sel- 
batică. 

Sauvagin,  e,  adj.  şi  au-^t. 
rn.  selbaticu.  Se  di  ce  de 
gustulii.  de  odorea,  unora 
passeri  apatice  [saavayiaesj. 

Sauwagine,  f.  peî  nepre- 
parate de  animali  selb.  în 
Francia. 

Sauwagines,  f.  pi.  nisce 
passei'î  apatice. Şi  sauvagine, 
collectivu. 

Sauvegapde,  f.  prolecţiune 
concessă  de  uă  autoritate, 
pedă  ;   inar.  funia  a  cărmef. 

SauvegapdePy  v.  a.  a  pre- 
serva,  pedi. 

Sauvement,  m.  starea  na- 
viî  ajjunsă  în  portu  nevă- 
tămată. 

Sauvep,  V.  a.  a  scăpa,  sal- 
va, procura  salutea    eternă. 

Sauvetage,  m.  culessuli 
sferumătureiorii  reraase  din 
oaufragiii.  .'^i  saaociaenl. 

Sauveieppe,  f.  spefiă  de 
marmure. 

Sauvet6,  f.  siguranţă,  oech. 

SauveuPf  >n.  salvatorii,  li- 
beratorii. 

Sauve-vie,  f.  spepiă  de  ler- 
regă  menu»tă.  PI.  nevar. 

Savacoui  jh.  uâ  passere  cu 
cioculti  laţii. 

Savammentrad  tJ.cu  sciinţă, 
în  medii  eruditu.  informat*. 


>AV 


«•29 


SCA 


Savanne,  1".  pădure  de  ar- 

huiî  reşinoşi  în  Canada. 
Savant,    e,  adj.  doctu,  in- 

veţ-.itii. 
Savantasse,   m.  s.  savuit- 

tas,  omu    care  se    arretâ  e- 

ruditu. 
Savatei  f.  incălţiăminte  ve- 
chia, purtată. 
Savaterie,  f.  iocu  unde  se 

vindi'  încă Iv^ '.'linte    vechie. 
Saveneau, »(.  s.  savenelle, 

1.  sj'egiă  de  layiti. 
Saveter,    v.  a.  a  strica    uă 

opera,  voindu  s'o  repare. 
Savetieri  m.  cărpaoiu. 
Saveur,  f.    sapore.    Calitate 

rare  aftectă  gusiulu. 
Savoir,  v.  a.  a  sci,  possede 

sriinţă.  cunnosce. 
Savoir,    m.    sciinţâ,    erudi- 

ţiune,  inveţâtură.  Inus.  la  jj/. 
Savoir  ffaire,  m.  abilitate, 

destt-ritale,  dibăcia. 
Savoir-vivre,    m.  cunnos- 

cinţă  de    usulu    lumii  şi  de 

polUeţa  cuvenibile. 
Savon,  in.  săpunij. 
Savoniere,  t.  uă  plantă,  rd. 

lychnis. 
Savonnage,  »(.  curăţire  cu 

sâpunu. 
Savonner,  v.  a.  a  curaţi  cu 

săpunii. 
Savonnerie,  f.    săpunăriă. 
Savonnette,  f.  .'^ăpunu  pre- 
parata pentru  barbă  ;  micu 

Lulbu  de  săpunu  purificatu. 
Savonneux,  e>ise,  culj.sd- 

t'unosu. 
Savonnier,  />/.  săpunariii. 
Savonnier,    >n.    micii    ar- 

Inire  de  Noua-lspania. 
Savonniere,  1".  plantă  care 

curăţă  petfle.  Şi  şojiovaire. 


Savonnoir,  )/i.  păslă  unsă 
cu  săpunii  pentru  a  sclivisi. 

Savouremenf,  m,  ;^u$tare 
cu  attinţiune.  Pu(^.  u.^it. 

Savourer,  v.  a.  a  gusia  cu 
attinţiune,  simţi  gustulu. 

Savourety  >/<.  mare  ossii 
în  supa,  că  .«e  î  de  gustii. 

Savoureusement ,  u.'v. 
simţindu  £;ustulu. 

Savoureux,  euse,  adj.  de 
gustu  plăcutu. 

Saxatile,  adj.  sassatile,  care 
cresce  printre  petre. 

Saxifrage,  f.  sassifragă,  uă 
plantă  grassâ. 

Saxifrage,  adj.  med.  vd. 
litftfiiitfijitiquf. 

Saycn,  m.  casacă  dischisâ 
ce  purta  resbeliciî.  Yd.  ^a- 
yuin. 

Sbire,  hi.  arcaşiu,  la  U.  ant. 
omu  inarmatu  care  protege 
esecuţiunea  i^enlinţelorii  ju- 
diciarie,  (.n  despre{v.). 

Scabeilon,  vd.  Soclt. 

Scabieuse,  1°.  scabiosă,  uă 
pi;inlă. 

Scabieux  euse,  adj.  med. 
care  semenă  cu  scabie  (cu 
riial. 

Scabre,  adj.  bot.  vd.  urm. 

Scabreux,  eusc,  adj.  as- 
pru, nodurosu,  difficile. 

Sca'de,  )/*.  scaldu,  vechili 
poetu  aiiu  poporeJorij  nor- 
dice. 

Scalene,  adj.  yevm.  sca- 
lenu,  cu  tote  laterile  inegali. 
Muscle — ,  unulii  din  muş- 
chii giluluî. 

Scalpel,  >w.  scalpelii,  cuiitu 
pentru  dissecţiune. 

Scaîpeur,  v.  a.Se  dice  des- 
pre   seibaliciî     carî    jupoiă 


SCAR 


SCEP 


pelea  de  pe  creştelulu  ine- 
micului,  după-ce  a  tăiat'o 
circulare. 

Scalme,  iu.  mar.  scalinu. 
Partea  naviî  unde  se  r^seină 
lopeţele. 

Scammoneei  f.  uă  plantă. 

Scandalei  )n.  occasiune  de 
errore  ;  superare  causată  de 
acţiuni  de  reu  essemplu. 

Scandaleusement,  adv. 
prin  Acandale. 

Scandaieux,  euse,  adj. 
Rcanilalosu,  care  produce 
sca/idcde. 

Scandaliser,  v.  a.  a  da 
scandalu.  >'e — ,  ase  supăra. 

Scander,  v.  a.  a  scanda,  mă- 
sura unu  versu  după  regu- 
lele  cantităţii. 

Scandinave,  adj.  şi  sust. 
m.  scandinava,  din  nordulu 
Europei. 

ScandiXi  »i   uă  erbă  amară. 

Scaphandre,  m.  corsetu 
de  innotatu. 

Scaphoide,  adj.  ca  luntrea. 

Scapulaîrei  m  buccată  de 
materia  ce  unii  canonici, 
călugări,  portă  pe  ve.stiminte. 

Scarabeei  >n.  scarabeu. 

Scaramouchei  m.  jucă- 
torii în  vechia  conierliă  ital. 

Scarcj  1)1.  unu  pesce  de  mare. 

Scarieux,  ei'ne,  adj.  uscatu. 

Scarifficateup ,  m.  chir. 
iostrurn.  pentru  scarifica- 
ţiuni. 

Scarif  icationi  i.  chir.  scă- 
ri ticaţiune,  tăiătură  pe   pele. 

Scarif  iePj  v.  a.  rhir.  a  sca- 
rifica,  tăia  pe  pele. 

Scarlatine,f.s./ieure — ,med. 
morbvi  contagiosu,  in  care 
pelea  .se  ro.şesce. 


Scarole,  f.  s,  scariole,  vd. 
escarole. 

Scasoni  m.  seu  scazun,  iu. 
vers  li  iambicu  trimetru. 

Sceau ,  m.  .sigilii ,  pecetă 
mare,  pentru  acte  publice. 
Sceau  de  Salomon,  vd.  gre- 
noaiUel. 

Scel,   IU.  vd.   yrec. 

Scelerat}  e,  m.  şi  adj.  sce- 
lerată, nelegiuitu,  culpabile 
de  mari  criminî. 

Sceleratesse ,  f.  sceleri- 
tate  ;  nelegiuire,  mare  crime. 

Sceiife,  1'.  petră  figurată  ia 
foriiui  piciorului  umanu. 

Scellâ  1  m .  sigilu  ce.  se 
lipescft  la  uă  casă  etc.  j'ria 
autoritatea  justiţeî. 

Scellementy  m.  sigilatu,  pe- 
cetluire, [cetlui. 

Sceller,  v.  a.    a    sigila,    pe- 

Scelleup,  m.  sigilatoru,  of- 
ficiariu  care  pecetluesce. 

Scenei  f.  scenă.  Avant-scene, 
antescenă. 

Scenique,  ac/)',  scenicu. 

Scenitei  m.  scenitu,  cellu  ce 
lăcuesce  în  corturi. 

Scenographie,  t'.  sceno- 
grafia ,  represintaţiune  ia 
perspectivă  a  unui  lucru  pro- 
jectatu  pe  unu  plauu  ori- 
sontale. 

Sc6nographique,uc//.care 
ţine  de  şcenuyraphie. 

Scenopegie,  f.  sărbătorea 
tabernacluluî  la  Ebrei. 

Scepiicismey  //:.  scepti- 
cismu,  dubiu  despre  tolu. 

Sceptiquej  adj.  scepticu. 
Se  dice  despre  filosofii  an- 
tici, cari  stabilia  în  priaci- 
piii  că  nu  essiste  niraicu. 
certu. 


I 


SCI 


8-31  — 


SCI 


Sceptre^  in.  sceptru. 
Schabraque,  1".  copperişiu 
ce  se  întinde  pe  şea    Ia  că- 

lărinie.  [nulu'Perşiloru. 

Schahy    >/(.    schah,    suvera- 
ScJiako,  >rt.  vd.  shako. 
Schall,  vd.  Châie. 
Scheik,  //(.  cheik. 
Schelling,     m.    scheiliug, 

monnelă  anglă,  cam  24  sous, 

seu  1   Ir.  20  c. 
Scheme,  m.  schemă.  Obiectu 

care,  după  Kant,    essiste    în 

intelectu ,    nedepindinte    de 

iijuteriă. 
Schene,  //(.inesură  itinera- 

riă  la  Egipt.  3000   toises. 
Scherif ,'  m.  vd.  Sherif. 
Schismatiquei  adj.  schis- 

lualicu.  vd.  iirm. 
Schisme,    m.    schismă.  Se- 

paraţiunea  corpului  şi  com- 

muuiuniî  unei  religiunî. 
Schiste,    m.    schistii,   petră 

care  se  disparte  facile  in  la- 

inine  seii  loie. 
Schisteux,  euse,  adj.  scbis- 

tosu,  care  se  pote  divide  in 

Idinine  seu  l'oie. 
SchEague,  f.  nuele  ce  seda 

spre  pedepsâ  soldaţilor  ii. 
Schlich,   //(.    minerale    pre- 

paruUi  pentru  l'usiune. 
Schnapan,  vd.  chenupan. 
Schoiaire,  scholie,  etc.  vd. 

Scolaire,  sei^lie  etc. 
Schopi  ui.  pacharu  de  bere. 
SchoPi,  )n.  schorl.    Cristalu 

negru  ce  segessesce  în  gra- 
nit u. 
Schouner,  m.  mică  nave  în 

Statele- Unite. 
Sciage,  iu.  tăiare  cu  feres- 

Iraili.  [de  umbră. 

Sciaterei  in.    t.    arretătortt 


Sciat^riquej  adj.  care  ar- 
retâ  ora  prin  umbra  stilululf. 
Sciatique,  anat.  adj.  scia- 
ticii, dela  copse ;  f.  durere 
care    affectă    marele    nervii 

Scie,  f.  ferestreu.      [sciaticii. 

Scieminent,  adv.  cu  .«ciinţi 
de  ceea  ce  face. 

Science,  f.  sciinţă,  sistemă 
de  cunnoscinţe. 

Sci^ne,  m.  genii  depeşei. 

Scientifique,  adv.  sciinţi- 
ficii.       [în  mod  îi  sciinţificii. 

Scientifiquement ,    adv. 

Scier,  v.  a.  a  tăia  cu  feres- 
treulu. 

Scierie,  f.  laboratoriu  unde 
se  taiă  cu  ferestreulii. 

Scieur,  m.  tăiătoru  cu  feres- 
trfiulii,  de  longiie,  care  tăia 
tinichele,  scăndure. 

Scille,  r.  uă    plantă  liliuceă. 

Scillitique,  adj.  făcuţii,  mo- 
dificaţii, cu  .•icillf. 

Scillote,  f.  vassii  pentru  ape 
la  saline. 

Scinder,  v.  a.  a  tăia,  divide. 

Scinque,  >/î.  şiopîrlă  de  0- 
riente.  [toriii. 

Sciniillant,  e,  adj.  scînteiă- 

Scintiflation,  f.  scinteiare. 

Scintiller,  v.   n.  a  scinteia. 

Sciographie,  f.  represin- 
taţiunea  interiorului  unuîe- 
di  fi  ci  ii. 

Scion,  >ii.  lăstarii  de  arbure. 

Scioptique,  cr/j.  Se  dice  de 
sfere  garnite    cu  uă  lentilă. 

Sciotte,  f.  ferestrăii  de  mană 
(la    marmurari). 

Scissile,  adj.  sci.ssile,  care 
se  pote  dispica. 

Scissio'n,  f.  scissiune,  diTi- 
siune  întruâ  adunaaţă  poli- 
tică, intr'unu  partiţii  ite. 


SCO 


—  83'2 


SCRU 


Scissionnairey  adj.  .şi    s. 

care  lace  scissiunî,  vd.  pt-ec. 
Scissure,  f.  anat.  dispică- 

tură. 
Scitantinees,  f.  pi.  bot.  t'a- 

mil.  de  plante  monocolil. 
Sciure,  f.  pulbere  care  cade 

la  tăi  atu  cu  ferestreulu. 
ScleriasiSy    f.  morbu    aliu 

plepeloru  (pleopeloru). 
Sclerophtaimie,    f.    med. 

spegiă  de  roşielă  de  ochi. 
Sclerotiquei  f.  slerotică,  al- 

bulu  ochiuluî. 
Scolairei  udj.  scolariii,  de 

scole. 
ScolarStâ,  f.  jdroit  de  — J, 

drept  îi  ce    avea    şcolarii    se 

reclame  unele  privelegii. 
Scoiasiique,    adj.    scolas- 
ticii, de  scolă  ;  su^l.  t'.  teo- 

loi,'ia  scolastică. 
Scolastiquement  |    adv. 

in  modu  scolasticii,  de  scolă. 
Scoliaste^r/t.  scoliastu,coni- 
nientatorulu     unui     autorii 
grecii,  autor u  de  scutie. 
Scoliei  f.  scolia.    Notă  pen- 
tru inteliginţa  autoriloru  clas' 

sicî;  giom.  observaţiune  care 

se  ret'eresce  la  uă    proposiţ. 

precedinte. 
ScolopaXy  in.  nai.  Se  dice 

de    p^sseriJe  carî    aii    clocii 

\uu^u  şi   ascuţiţii. 
Scoiopendre',  f.  bot.  specia 

de  capilariă.  ."^i   luiiguu-da- 

cert. 
Scombref  m.  genu  de  pesci 

marini. 
Scorfaut,»i.scorbutu,  morbii 

care  strică  massa    .sângelui. 
Scorbutique,  adj.  scorbu- 

ticu.  [germaiidreă. 

Scordium,  m.  bot.  uă  plantă 


ScoriC)  f.  spumă  de  metalii, 
.'jgură. 

Scorificationyi.  reducţiuae 
in  sgurâ.         [pentru   sgură. 

Scorif  îcatoirei  adj.  talerii 

Scorifier,  v.  a.  a  .separa 
din  metalii  .sgura  produssâ 
prin  lusiune  (prin  topire). 

Scorpene,m.  genii  de  pesci. 

Scorpioîde;  f.  uă  plantă 
Jeguminosă. 

ScorpiojeliCit.  oliii  de  scor- 
piii.   Scorpiorum. 

Scorpionw/î.Rcorpiii.scorpiă. 

Scorpionncj  f.  uă  plantă. 

Scorsonerci  f.  bot.  scor- 
sonerâ,  plantă,  salsifls  noir. 

Scotiej  f.  urchit.  ornainentii 
concavu,  scobitură. 

Scrîbe,>7<.doctoru  care  preda 
legea  lui  Moise,  la  Ebreî.  Vd. 
şi  copiste. 

Scripieur  ,  m.  officiariii 
care  serie  epistolele  papei. 

Scrobiculey  1'.  anal.  cavi- 
tate mică  a  inimeî. 

Scrobiculeuxy  euse.  adj. 
bol.  cu  suprafaţia  semenată 
de  mice  cavităţi. 

Scrof  ulaire,  f.  plantă  altă- 
dată in  usu  contra  scrofule. 

Scroffufes»  vd.  Ecrouelles. 

Scrofuleux,eu6e,arfjf'.  scro- 
fulosii,  cu  umori  reci. 

Scrupule,  m.  scrupulii ;  ve- 
chia mesură  de  24  grăunţi. 

Scrupule,  m.  nelinisce  a 
consciinţeî;  mare  esaciitate 
în  observaţiunea  reguleî.  de- 
torieî;  mare  delicateţă  in  ma- 
teria de  morali ;  aslr.  mică 
parte  a  ininuteî. 

Scrupuleusemenf,  adv. 
minuţiosii,  scrupulosii. 

Scrupuleux,  eu^c,  adj.  mi- 


SEB 


833 


5EC 


nutiosu,  care  caută    cu  d'a- 
menunlulu,  forte  esactîi. 

Scrutateur,  m.  trice,  f. 
scrutăforu,e.ssaminatoru  mi- 
i.uţiosu.  La  pi.  aceiii  cari 
assiste.  la  veriticaţiunea  scru- 
tinului. 

Scputery  V.  a.  a  scruta,  cer- 
ceta aflundu.  Comp.  sonder. 

Scrutiiii  )n.  votu  electorale 
seă  deliberativii  prin  sulTra- 
gie  secrete,  scrutinu. 

ScubaC;  )n.  liquorespirtosă 
cu  safranu  ;  vd.  iisquebac. 

Sculptey  ee,  adj.   sculptata. 

Sculpter,  V.  a.  a  sculpta, 
adoi'na  cu  sâpăture. 

Sculpteur,  m.  sculptoru, 
statuar iu. 

Scufpture,  f.  sculptură,  sta- 
tua riă. 

ScufrilefCidj.  niojicu  la  vor- 
bă. Puc.  us. 

Scy!la,  m.  scopelu  (stanca), 
vd.   Charybde. 

Scytaici  f.  scitalâ.  Scriptură 

'  secretă  la  Lacedemonî. — Ei-a 
unu  cilindru  de  lemnu  şi 
peste  dinsulu  infăşiurată  uă 
banta  de  perga  meniu. 

Sci  pron.  refl.  se,  şT.  //  s'est 
instruit  Kt  s'est  acquis  l'e- 
stime  des  savants,  ellu  s'a 
instruiţii  şi  şl  a  căstigatii 
stima  erudiţiloru. 
.  S^ancC}  f.  şedinţă,  timpulu 
cătu  stă  strinsă  uă  adunanţă, 
uă  societate,  cătii  petrece  ci- 
ne-va  la  mesă  etc. 

Seant,  e,  adj.  decinte,  care 
şede  bine,  decent. 

S6anty  e,    adj.    care    resede 

Seau,  m.  gălelă.       [actuale. 

S^bacCy  ee,  adj.  anat.  Ca- 
lilică  uă  umore    de    consis- 

/><■-•/.    FraiiC-R.'m. 


tinţă  apprope  assemine  cu 
a  seuluî. 

Sebaciquey((r(/.  Califică  aci- 
dulă Hstrassii  din  grăssiine. 

S^beste,  m.  spegiă  de  pru- 
nă, IVuctu  de  .<ebestier. 

Si§bestier,  m.  unu  arbure 
din   EgiiJtu.       [produce  seu. 

Sebif  ere,  adj.  sebiferu,  care 

Sâbîle,  f.  vassii  de  lemnu  ră- 
tundil  şi  concavii   (găvanu). 

Sec,  seche,  adj.  seccu,  us- 
caţii, (tăia. 

Secable,  adj.  care    se  pote 

Secante,  f.  geom.  secante. 
Dreptă  dussă  dela  centrulii 
circunlerinţeî  la  estremita- 
tea  arcu'uî  şi  terminată  la 
tangintea  acestui  arciî. 

Secateur,  m.  grad.  torlecî 
curbate,  uneltâ  de  tăiatu  ar- 
biirî. 

Seche,  f.  seiche,  sepia,  spe- 
cia de  moliusce  marine. 

Sâchemeni,  adv.  în  modii 
seccu.  în  locii  uscaţii. 

Secher,  v.  a.  a  secca,  usca. 

Secheresse,  f.  secăciune, 
ariditate,  uscăciune. 

Secherie,  f.  locu  unde  se 
întinde  panda  spelată,  văp- 
sită,  se  se  usuce  ;  vd.  sechoir. 

Secheron,  m.  livede  situată 
înt;-"unu  locii  uscatu. 

Sechoir,  m.  locu  in  fabrică 
unde  se  usucă   ce-va. 

Second,  de,  adj.  secundu, 
allu  douile.  Causes  —  des, 
creaturele,  pe  căndu  Crea- 
torulic  este  causa  primăria, 
la  caiise  primaire.  Ean — 
de,  apă-tare  maî  slabă. 

Cest  principalement  dans  la 
conversation  qu"oii  pi'ononce  le  <• 
comme  un  ;/. 

.53 


SEC 


83^ 


SEC 


Secondaire  f  adj.  secim- 
dariu,  acce.^.soriii.  care  nu 
vine  decătii  ailil  douile.  L'la- 
netc — ■,  j  lanetă  cure,  si  {n- 
vîrtesce  in  giurulii  altia. 

Secondairemeni,  a<lo.  in 
modti  secundariii,  accessoriu. 

Seconde,  I.  secunda,  rlas- 
sea  cjie  precede  retorica ; 
secund;:;  iinpr.  a  doua  cor- 
rectura. 

Secondemeni,  ar/p.  în  allă 
douile  i-anflu,  allu  douile. 

Seconder,  v.  a.  a  veni  în 
allîi  douile  răndu  s.  locu; 
a  secunda,  ajjuta. 

»ecouement  y  m.  sncou- 
■inetU,  scuturare,  cletinătura. 

îecouer,  V.  a.  a  agila,  clă- 
tina, scutura;  escita  ;   certa. 

Jecourab'e ,  adj.  aj.jută- 
loriii.  cuî  place  se  ajjute. 

Secouriir,  v.  a.  a  ajjuta, 
assisle,  aider. 

SecourSy  i,t.  ajjutoriu,  as- 
sistinţă,  aide,  protection. 

Secousse,  f.  agitaţiune,  clă- 
tinătura,   scuturătură. 

Secret,  ele.  adj.  seci-etu,  as- 
cunşii (tainicii);  susi.  »J.  se- 
cretă, (taină).  En — ,  în  as- 
cunşii, in  serretu. 

SecreiaÎD^e,  m.  secretariu, 
funcţionariu  care  scrie  epis- 
tole ele.  pentru  altul u,  de 
care  depinde. 

Secr6tairerie,  f.  locale 
allu  secreta'ilorîi  de  consu- 
lat îi. 

Secretariat,  in.  secreta- 
vialu.  funcţiune  de  secreîariii. 

Secrete  ,  f.  rugăciune  ce 
preotul  LI  dice  înceţii  la  li- 
turgiă. 

Secreteitient,  adv.  secreţii 


(in  taină),  cn  accrsi,  en  par- 
tirHHei%  sa)is  efre  api-rgu. 

Secreier,  v.  a.  a  secreta, 
opera  secreţiunea,  vd.  Se- 
creţia)!, [/oi'rt'. 

Secreieur,  adj.  vd.  Sâcrâ- 

Secreiîon,f  secreţiune,-rtierf. 
strecui-area  şi  separaţiunea 
materieioru  alimintarie. 

Secrâtoire,  adj.  unde  se 
o[)eră  secreţiune,    vd.    prec. 

Sectaire;  )*i.  cellu  ce  ţine 
de  uă  .«ectă  schismatică. 

Secialeuri  m.  seclatorii. 
celiu  re  urniiidă  opiniunea 
unui  lilosolu,  literatoru  etc. 

Sectei  i".  sectă,  maî  multe 
persone  cari  i'acu  prof'essiu- 
ne  de  aceaaşî  doctrină. 

SeDteur,  //;.  (/eo»i.  sector u. 
— Parte;)  unei  curbe  coprinsă 
între  doua  rade  şi  arculii 
dintre  dînsele. 

Section,  i.  secţiune,  parte, 
divisiune  dintr'uă  collecţiu- 
ne:  nai.  divisiune  a  genului; 
milit  junietate  de  plutonii. 
Point  de — ,  punţii  de  sec- 
ţiune, unde  se  taiă  doue  li- 
nie e;c. 

Secuiaire  ,  adj.  seculare, 
care  se  laee  la  unu  cenţii 
(uă  sută)  de  anni  uă-dată  ; 
forte  vechili 

SecuSarîsation,  f.  facere 
se  lia  seculare,  vd.  secniier. 

Secuiarîser;,  v.  a.  ;i  lace 
i'ecuhiie.  vd.  se.cnLiev. 

SecufarSie,  t'  juridicţiune 
secul, ire  a  unei  hiserice. 

S<§cu!ier,  iî't'r,  adj.  secu- 
iai-e,  care  nu  este  obligaţii 
prin  voturi  într'uă  coramu- 
nitate  reiigi6.''ă ;  )n.  laicu, 
mirenii. 


SED 


835  — 


SE.I 


Seculi^rement ,  adj.  iu 
iiiorlu  s.Tui  iiv.  v(l.   pfec. 

Securile}  i.  securi: jte,  li- 
nisce  a  s{^>iri!uli!i.  siguranţă. 

Sedan,  m.  postavii  finu  de 
Seilan,  din  Ard -nnes. 

S^danoîse  ,  J'.  cjincteru 
Io:  ti'  iiiicii  de  lipogr.  de  cinci 
punt'',  miniitu  şi  parisieuiie. 

Sed3tif|  ioc,  adj.  med.  se- 
daţi vu.  care  liniscesce  du- 
reri 1.^ 

Sedenlaire,  adj.  sedinfa- 
riu.  cai-e  şede  luultu  pe 
scaunii,  in  oppos.  cu  amba- 
laloire.  Einidoi — ,  funcţiune 
care  se  e-^ercita  intr'unu  locii 
totu-di'una   acell'iişî. 

Sedentairement,  udv.^Q- 
dintariil,  s.'()indu  in    casă. 

Sedinsent ,  m.  sedimentu, 
dejiu-ii.  (iiojile. 

Sediiieusement,  adv.  se- 
diţio-u.  cu   revoltă. 

SedStieux,  ensc,  adj.  sedi- 
liosLi.  care  iea  paria  la  uă 
revolt:i,  iiiclinatu  a  face,  a 
prov  ca,  sediţiune. 

Saditian,  f.  sediţiune,  re- 
vo!;;i. 

SediîiZj  l/î.  '.-aii  f/t^/,  apă  de 
Seldliz.  in   Hoeniia. 

S^ducleur,  m.  Iricf,  f.  se- 
duc'oni.  cire  seduce,  face 
se  Cai  1.1  in  errore  ;  corrupe. 

Seduction,  I.  .«educţiune.  at- 
traciiune  in  errore;  atlrac- 
ţiuii".  aiiri'iiieiit. 

Seduire;  v.  a.  a  seduce,  in- 
duce ia  ren  ptiu  decepliu- 
ne,  prin  iiisoiaciune,  aUrage 
în  errore.  ("iomp.    .^uhortier. 


SeduEsant, 


.seduc- 


tori'i.   care  aiiraiie.  }ilace,  al- 
h'itiiatify 


Segment,  m.  gco)n.  sej;- 
Mientu.  Partea  cercului  co- 
jjrinsă  iuire  arcij  şi  corda  sa. 

Segetaij  '•.  adj.  bnl.  .segetale. 
de  senieuăture.  care  cre.sce 
m   căiiipuîii  cultivaiiL 

Segavâe,  f.  lănă  ii<-  :<pania. 

Segrairiei  f.  pădure  pos- 
sessă  in  conimune  cu    alţii. 

Segrais,  ;/(.  pădure  mai 
mică  taială   in   particulare. 

Segregaiistiil  separaţiune, 
di^jieiţire  Hintrunu  totu. 

Seic.^:e,   vd.   Stchc. 

Seig'e,  nt.  secară. 

Selgneur,  )ti.  donmu.  pos- 
sessoruiii  unei  ţerre,  .stăpinu. 
Tiiiu  de  onore 

SeigneuriagCf  m.  dreptu 
iuaiu  de  unu  suveran u  as- 
sui)ra  fabricaţiunii  monnetel. 

Seigneuria},  e,  adj.  care 
line  de  sciijHCHr. 

Saigneurie,  l  autoritatea 
unui  scignear  in  domini  ui  ii 
seă.  [pita  caiulu';. 

Seînte,  f.  dispicătură  la  co- 

Seidi  III.  siiui. 

Seine,  I.  piasă  de  prinşii 
pesce. 

Seing,  »>?.  subseninăiură  ;  — 
l'rire,  semnătură  privată  a 
unui  actCi  nej.riimitu  de  unii 
ofiiciariu  puf)licu.  Blanc — , 
cliărMu  suli^emnală.  care  .se 
poîe   i!upledu])â  voia. 

Seizain,  m  specia  de  pos- 
;  I  V  li  . 

Seiznine,  f.  s!oră  grossă. 

Seizieme,  adj.  allu  şes.se- 
>  pred  l-ci  le. 

Seiziemement,"'/r.in  allu 
!(i-'e   locii  s.   rând  Ci. 

Sejt^ur,   III.  lăcuinţă,  şedinţă- 

Sejourner,  v.    n.   a    lăcui. 


;rm 


^KM 


şede  cătu-va  tiinpu  iritr"unu 
îocu. 

Seif  m.  sare.  Da  gros — ,  glu- 
mă de  reu  gustu. 

S^lacieiii  enne,  adj.  cu  pe- 
lea  cartilaginosă. 

Selaitij  UI.  s.  seLan,  f.;sciclu 
ernblernaticu  de  florî,  de  care 
se  servescu  Orientaliî,  ca  se 
şî  arretri  passiunea  pentru  o- 
biectulu  iubiţii. 

Seleîiî4ejl'.c/ie»i.  selenită,sul- 
fat  de  caice. 

Selenileu  x.te  ase,  ad  j .  chem. 
de  sulfalu  de  caice. 

Selenium,  m.  chem.  nielaiu 
acidificabile. 

Seienographie,  f.  descrip- 
ţiunea  iuneî. 

S^lânograp'iique,  adj.  de 
seteno(jraphi  ■. 

Selenostate,  m.  astr.  in- 
struinentu  de  observaţii  luna. 

SellCi  f.  şea,  .sgura  ce  se  face 
la  mineralulu  in    fusiune. 

Seller,  v.  a.  a  pune  şea  pe 
calu  Se — ,  a  se  stringe,  se 
grămădi  (in  ag''ic.). 

SelleriC]  f.  şelăriă. 

Sellette,  C.  cuthia  văcsuito- 
ruluî  ambulante. 

Sellier,  m.  şelariii. 

Selon,  prep.  după,  confor- 
me cu.  Srlon  ce  que  ja  pen- 
se, după-cum  gănde-.-cu.  Se- 
kin  qae,  după-cum,  după 
circun'^tanţ". 

Semaiilej  f.  seminţe,  seme- 
nătură,  timpulu  de  seuienatu. 

Semaine,  f.  septemănă. 

Semainîeri  iere,  adj.  care 
f'  in  serviţiu  uă    .septemănă. 

S^map'iOPej  m.  spef.iă  de 
Teli'gi-afu  maritimii. 

Semblablei    adj.  assemine, 


assemenatCi,  figures — .s,  fi- 
gure  assenimî,  cari  aii  ăn- 
ghiurile  egali,  una  către  alta, 
şi  laterile  proporţionali  (in 
geom.). 

Semblablement,  vd.  Pa- 
reillrineiil. 

Semblan^f,  m.  vd.  Ap[>a- 
reiicc. 

Sembler,  v.n.  a  semena,  se 
pare 

Semblirie,  m    uă  insectă. 

S^meioSogie,  aemeiotiqne, 
i.  partea  medicioeî  care  trac- 
tedă  de  semnele   morbilorCi. 

Semelle,  f.  talpă  de  cismă  ; 
lungimea  picioruluî. 

Semencei  l'.  seminţă. 

SemencinC)  f.  hot.  spe?iă 
de  scmoi-cuntra. 

Semen-contrai  m.  bni. 
semen-contra,  seminţă  ver- 
mifugiâ ;  seminţe  de  santo- 
lină. 

Semer,  v.  a.  a  semena,  resipi. 

Semestre ,  m.  semestru, 
spaţiu  de  şesse  lune  conse- 
cutive. 

Semesirîel,  elle,  adj.  .se- 
mestriale,de  semestru,care  se 
fac  pe  semestru. 

SemesirieSi  m.  militariu  în 
semestru. 

Seme  Ji*|  m.  euse,  f.  semenă- 
toru,  propagatorii. 

Semâ,  adj.  senii,  jumătate, 
deiai  —  Usitatu  cu  unele 
vorbe:  semi-f'ete,semi-prea- 
ve,  s^emi-doable. 

Semâ-flosculeux  ,  eat^e, 
adj.  bot.  cu  semi-floricele. 

Semi-lunaire,  adj.  anat. 
în  semilună. 

Semillance,  adj.  viuiciune. 

Semîilant,  fi,  ari/,  forte  de- 


SEM 


837 


SEN 


şteptu,  de  uă  viuiciune  care 
plact!,  ronuaiil. 

Săminairei  m.  seiniiiariu. 
Stabil imentu  unde  se  in- 
struescu  şcolari  pentru  uă 
professiune  uore-care. 

S«einînai|  e.  adj.  seminale, 
care  se  rel'eresce  a  seminţe. 
La  pi.    >!einiiiaax 

Seminariste,  m.  semina- 
riştii. Acella  care  este  cres- 
cuîu,  instruiţii,  într'unu  se- 
minariu. 

S<§niination|  1'.  semenare, 
dis|)ei-siunea  seminţelor  (niaî 
alessu  cea  naturale). 

Semiologiei  f.  .semnologiă. 
I',(rlea  iiiedicineî  care  trac- 
ii: li  despre  semnele  mor- 
biioru. 

SemiSy  m.  plantaţiune  do  ar- 
burf.  de  (lori,  lucrulu  seine- 
nătoruluî. 

Semitei  f.  bumbacii  de  Ar- 
cliipel. 

Semite]  )/^.  semiţii.  Xume 
datu  poporelorii  asiatice  şi 
africane  descindinţi  din  Sem, 
precum  sunt  Ebreiî,  Turcii 
etc,  in  oiiposiţiunecu  popo- 
i'ele  aricc. 

Semitique]  nclj.  semiticii, 
de  Semiţi,  dela  Sem  şi  des- 
cindinţiî  seî. 

Semoiri  //*.  sacii :  instruin. 
s.  macliină  de  semenatii. 

Semoncei  f.  invitaţiune  in 
l'orme  jientru  vre-uă  ceri- 
moniă ;  moniţiune  {avcrtis- 
şemeitl)  ammesticată  cu  im- 
putări dela  uă  personă  cu 
autoritate. 

Semoncer,  v.  a.  a  imputa, 
dojeni,  vd.  reiiviinaiider. 

Semandrei  V.  u.  a  invita  la 


uă    cerimoniă,    Usil.    nuinaî 

la  infmitivii. 
Semoule,  f.    cocă    de    făină 

loi'te  bună. 
Semper-virens  I    m.    ca- 

prifoliii  care    înfloresce  totu 

annulu. 
Sempiternel|'-/ie,  adj.  sem- 

piternii,    care    duredă    totii- 

deuna. 
Semplei  m.  instrum.  in  usu 

la  ţessei-ea  mătasseî. 
Senat|  m.   senatii. 
S^nateur,  m.  senatorii. 
Senatorerie ,    f.    pămîutii 

senatoriale,    immobile     lun- 
ciariii     allu     cuî    usufruct.i 

era    affectatu,    daţii,  senalo- 

ruluî. 
Senatoriali  c,  adj.  senato- 
riale, care  privesce  la  sena- 

lorii,  de  senatorii. 
Senatorien|ie/u/t^.  cu?/. care 

este  ailii  senatorului. 
S^nairicei  f.  consortea  se- 
natorului. 
Senatus-consultCi  m.  se- 

natii-consultii,    decisiune    a 

senatului,  sub  imperiii. 
SenaU|    m.    mar.    nave    cu 

doue  catarte  pentru  cursă. 
Sencj  m.  sinamichiă.    Arbu- 

relti  de  Levante. 
Sene  batard,  m.    .s.    em»- 

7-i'mu.s,  unii  arburelii. 
Sen^chali  m.  seneşalil,   ve- 

chiii  ofliciariă  de  justiţă. 
Senecha'ei  f.    consorte    de 

sexechal. 
Senechaussee ,    1.    întin- 
derea juridicţiuniî  unui    ss- 

nechal. 
Seneţoni  m.  bol.  uă  plantă 

cu  llori  compuse. 
Senelle|f.  şeii  cenelle,  fructă. 


SEN 


838 


SEN 


de  hoiix,  s.  Iionssoit.  vd.  vb. 

Senesire)  cui j  sini.sti-u,  din 
stăDi:.!.  ( la  ariii). 

Senevâi  >n.  plantă  din  allu 
CUI  grăunte  se  face  ranştaru. 

Senieurp  m.  decanii  in  u- 
neii^  coinmunităţi.       [nescu. 

Sânii,  ''.  adj.    senile,    betra- 

Senifiie,    1'.  betrăneţâ    neol. 

Sens,  ut.  siraţu,  f^imţire ; 
sensu,  seninilicaţiune;  direc- 
ţiune ;  siius  moral,  con- 
sciinţa.  Le  6on  s-ns,  bunul  îi 
simţu,  dreptă  Judecată.  Sens 
commun,  siniţuiu  commune, 
intelii^inţa  ordinariă  a  ome- 
niloru.  Faux  sens,  seninili- 
caţiune l'alsă  .  Reprendre 
ses  sens,  u  şî  veni  în  sim- 
ţire. Hotnme  de  sens,  omu 
inteliginle;  a  mon  sens,  după 
cum  credii.  Eu  tont  sens, 
in  tote  direcţiunile,  sens  des- 
sus  dessiins,  reverii  tu  (res- 
turnalii),  in  mare  desordine. 

Sensatian^  f.  sensaţiune, 
impressiune  ce  priimescea- 
niiiia  dela  obiecte  prin  sen- 
suiT. 

Sense,  ee.  adj.  judiciosîî, 
conforme  raţiunii,  bunuiuî 
sen  sil. 

Sensâmenti  adv.  judiciosu, 
conforme  cu  drepta  jude- 
cată. 

Sensibilii^,  f.  sensibilitate, 
calitate  pr  n  care  simţimîi, 
percepemu.  obiectele  externe. 

Sensibîe.at//.  sensibile,  sim-  \ 
ţitoriu,  care  simLe,  are  sim- 
ţire,   priimesce    facile     im- 
jtressiunea  sensurilorii. 

Sensiblement,  adc.  sen- 
sibile, simlitoriii,  percepti- 
bile. 


Sen5iblerie,f.  esageraţiune^ 
allecTaţinu'',  lie  sensibilitate.. 

Sensiiif,  ire,  adj.  sensitivii, 
simlitoriii,  c.jre  pdssede  fa- 
cultatea de  a  simţi. 

Sensitive,  1.  sensitivă,  nii- 
mnsa  casia,.  Planiă  e.soiică 
ale  CUI  loie  se  retragii  în- 
dată ce  le  allinge  cine-va. 

Sensorium,  />f.  partea  cree- 
riloru  care  se  pretinde  a  li 
centrulii  sensaliuniloi  u. 

Sensua'isme,  ni.  .sensua- 
lismu.  Sistemă  care  nu  ad- 
mite melalisica,  şi  releresce, 
după  Kant,  la  sensuri  feno- 
menele inţelessuali'. 

Sensualiste,  adj.  sensua  ■ 
listij,  de  sen."U:il)-iuu.  Snst^ 
m.  cellii  ce  adn^iite  sensua- 
lismulia. 

Sensualite,  f.  attracţiune  la 
plăcerile  sensurilorii. 

Sensuel;,  elle,adj.  sensuale,. 
allăiuratii  la  plăcerile  sen- 
surilorii. mulţumindu  sen- 
surile, jsiiale. 

Sensuellement,  a^/r.  sen- 

Sentence,  l'.  seniinţa*.  cu- 
getare morale  ;  decisiuue  y 
iiolăi-iie. 

Sentencier,  v  a  a  con- 
demna  juin  .^enimlă. 

Sentencieusement,  a</iv 
sentinli  sii.diu  cugetare  ma- 
iura. 

Senlencieux  ,  eiise,  adj.. 
senfmiiosii.  carii  conţine  uă 
senilul  I.  u.i  vurbă  iiisein- 
naiă  ;  care  se  eiiunlă  prift 
seniinie,  jiriri  inassime. 

Sentene,  vd.  Ceniaine. 

Senteur,  v.i.  O/,/.  u>-,  luiy- 
lan>. 

Senii^    te,    adj.    simţilii,  es- 


SEP 


S39 


^EP 


piŢSsu  CU  sinţiniintu  .şi  ve- 
ritate. 

Sentîer,  ni.  cărare,  potecă. 

Sentiment,  )/(.  sinlimintîi, 
percepţiunea  obiecteloru  prin 
sensuri;  facultate  de  a  simţi, 
sensu  intimă,  consciinţă,  im- 
pressiuue  priimită,  passiune. 
in  literat,  .şi  in  arţi  espres- 
siuue  viuă,  animată,  dulce. 
Se  iiiqner  de — ,  a  ave  ioi- 
niă  sonsiljile. 

Sentimental,  (%  adj.  .sin- 
limentale,  untie  este  sinţi- 
min'u. 

Sentimentalement,  adii. 
sinlimentale,  prin  sinţimintâ. 

Sentine,  f.  sentină  (hasna) 
la  corabia. 

Sentinelle,  f.  soldata  care 
I  edpsce.  Comp.  vedetle. 

Seniir,  v.  a.  a  simţi ;  u  mi- 
rosi. 

Seoir,  V.  n.a.şede.  Usit.  nu- 
ma'  la  pârtie,  scanf,  şedîndu, 
şi  >■(  ,  şedutu  jeosii. 

Seoir,  v.  n.  a  fi  cuvenibile, 
.şede  hine,  se  cade,  bien,  al- 
/'.'/'. Maî  multu  la  part.  seyant 
şi  ia  a  treia  pers.  sing.  şi 
pi.  ii  sied,  ils  .■^ieent,  ii  seyait 
ils  seyaienl,  11  .siera,  ils 
■•iie)-o)it  etc.  fnusit.  la  timp. 
compuşi. 

Sepale,  1'.  foişoră  delacaliciu. 

Separ  able,  cu//,  separabiie, 
carL'  se  p6lt>  separa,  dispărţi. 

S^paratif,  ive,  adj.  sepa- 
rativti,  care  disparte. 

Separaiion,  f.  .separaţiune, 
disperlire. 

S^paratisme,  y/i.sepira- 
tisirui.  iJisperţire  dela  doc- 
trinele generali  ale  unei  re- 
liifiunî. 


Separatoire,  ad'.  separa- 
toriu,  unu  instrum.  de  chi- 
,        r  urgia. 

'   Separe,    ec,    adj.   separaţii, 
I       disperţitii,  dislinsu. 
!   Separement|    adv.    sepa- 
raţii, în  parte. 

Separer,  v.  a.  a  separa,  dis- 
perţi,  divide,  disuni.— On  dit 
egalement  separer  de  ou 
separer  d'avec. 

Sepia,  t.  materia  culorante 
ce  procură  pescele  sepia 
l'seiehcj. 

Seps,  )H.  şiopărlă  cu  piciore 
scurte  ca  unu  şeipe. 

Sept,  uainer.  Şe))te. 

Septante,  imin.  şeptedecl. 
Numai  în  frasea  :  la  ver- 
siuH  des — ,septantea,  traduc- 
ţiunea  grecâ  (din  ebreicu)  a 
vechiului  Test.  de  ceî70  in- 
trepre'iî  {Ies  sej.tanteK 

Sepientbre,  )n.  se})lembre. 

Septembriseur ,     m.    Se 

■  ijice  de  sceleraiii'  cari'  luară 
})arti'  la  ucciderile  din  sep- 
tembi-e  \l\n. 

Seplensire,  adj.  c.xre  pre- 
ţuescc  seii  conţine  şepte;  in. 
spaţiu  de  7  anni. 

Sepiennal,  f,  adj.  care  se 
intimplă  la  tiă-carl  sepie  .mni. 

Septennaîiie,  !'.  durată  de 
şe|)te  anni  a  unei  adunanţe 
politice. 

Septentrion,     //;.     septin- 
I        triune/nordu. 

Septentrional,  e.  adj.  sep- 
linlriunale,  dela  noi'du. 

Septiflî,  ni.  a  şeple  di  a  de- 
ca(]iT    i-publicanti  in  l''ranc. 

Septieme,  adj.  allii  şeptele. 

Septiemement,  adj.  allix 
şeptele,  in  allii  7-lea  lociî. 


SEli 


SiO 


SER 


Septier,   m.  vd.  set  ier. 

Septi^l»e,a(lj.  med,  septică. 

Sepiuagenairei  adj.  şi  .s. 
în  etate  de  70  anni. 

Sepiuagesime,  f.  a  treia 
duminica  înainte  de  prima 
duminică  a  postului. 

Septuor,  //*.  buccată  de 
musică  cu  .şeple  vocj. 

SeptupIC)  adj.  de  şepte  oiî 
altătu,  inşeptitu. 

Septupleri    v.  a.  a  inşepti. 

Sepulcral,  c,  adj.  sopul- 
crale,  de  mormîntu. 

Sepuicrej  ^n.  moiinintu. 

Sâpulture,  f.  sepultură,  îm- 
mormintare. 

S^quelley  I'.  unii  .şiru  ;  6- 
îueni  cari  formedă  suita  u- 
neî  persone,  unui  partiţii, 
iru)i. 

Sequence,  f.  şiru  de  cărţi 
de  aceaaşî  cuiore,  (la  jocii). 

Sequestrationi  1'.  seces- 
traiîi,  secestraţiune,  secestru. 

Sequestre,  m.  secestru  (se- 
questru). 

Sequestrer,  v.  a.  a  se- 
cestra,  pune  în  secestru. 

Sequiiii  m.  monnetă  deauru 
în  Levant e  .şi  Veneţia. 

SâraiJf  rn.  serail. 

Serancoiiiij  m.  marmure 
de  Pireneî  de  culorea  aga- 
tei, cu  macule  roşie  şi  negre. 

Seraphin,  m.  serafim.  Es- 
jirit  celeste  de  la  premiere 
hierurchie  des  aiigcs. 

Serapltiquei  adj.  seraficu, 
de  .seralîin.'  Ordre—,  ordi- 
nea religioşiloru  francis- 
cani. 

S^rasquiePy  m.  seraskier, 
generale  de  armată  la  Turci. 

Serdeau,  m.  officiariti  care 


|)i-iimia    buccatele  ce  reiiiă- 

nea  dela  mesa  regeluT. 
Sereiiii  m.  vapore  rece,  pe- 

trundătore,  ce  cade  vera  la 

appusulu  Soreluî. 
Serein,e,a(/j.  seninii.  Goulr 

sereinc,  paralise  a  nervului 

opticii ,    orbelă,    amaurose, 

berluc. 
Serenade,  f.  mns.  serenalu, 

concertii  de  sera. 
S^renissime,  ar^./.  .serenis- 

siinii,  titlu  ce  se  dă    unoru 

principi. 
Serenit^i  1"   seninătate 
Sâreux,  ease.  adj.    serosn 

plinii  cu  seriositate,  apoşii. 
Serf,  ve,  adj.  servii  (robii). 
Serfouettey  t  teslă,  uneltă 

de  grădinari.  [gradină. 

SerfouiPi    v.  a.    a    săpa  în 
Serfouissagey  m.    săpare 

în  grădini. 
Serge,  f.  uşioră  materia  în- 

cruciată  de  lănă,  înătasse. 
Sergent,  m.    .serginte,  sub- 

officiariu. 
Sergentei*}  v.  a.  a  urmări 

cu  .serginţî,  vech. 
Serger,  m.  sere/ier,    fabri- 

cante,  vîndetorii,  de  materie 

de  lănă. 
Sergette,  f.  uă  materia  sub- 
ţire de  lănă  etc.  vd.  Serge. 
S^rîcoie,  ad/.care  privesce 

prod acţiunea  mătasseî. 
Seridie,  f.  speţiă  de  plantă. 
Seriei  f.  seria,    succes.siune, 

şiru. 
Serieusement ,    adv.    se- 
rioşii. 
SerieuXf  euse,  adj.  serioşii, 

solid  ii,  impoi  tanle.  Opp.  gai, 

enjoue. 
Serin,  m.  ine.  f.  serinii,  ca- 


SER 


Sil 


SER 


narii,  passeie  din  Ganarie. — 
plein,  canaiu  adeveratu.  — 
bălard,  canaru  de  Elba. 

SerinePj  v.  a.  a  înveţa  pe 
canarî  se  cânte. 

Serinette,  f.  înstruin.  câ 
se  inveţe  pe  canari  se  cănte. 

Seringatj  m.  syringu,  ar- 
bui-elii  cu  flori  albe  Ibrte 
odoranli. 

Seringue,!'.  siringă,  clisterii. 

Seringuer,  v.  a.  a  da  cu 
siringa. 

Serment,  j/i.  jurămintu.pio- 
niissiune  solemne.  Comp.  ju- 
rement. 

Sermentaire,  1.  bot.  vd. 
liveclie. 

Sermente,  ee^  vd.  Asser- 
mcutc. 

Sermon,  m.  oraţiune  creş- 
tină predicată  în  biserică. 
Sonner  le—,  a  annunţa  pre- 
dica, suna  că  se  niergă  la 
biserică.  [dică. 

Sernionai'<''ej  '"'./.  fie  pi"e- 

SermonC'.  >  -.c,  adj.  cai 
place  se  |  redice. 

Serositâ;  1".  serositate,  zeru, 

SerpCf  !'.  cocorii. 

Serpent,  m.  şerpe.  Langue 
de — ,  vorbitorii  de  reu. 

Serpentaire,  f.  constela- 
ţiune. 

Serpentei  1".  )mpiiv — ,  spe- 
giă  de  chărtiă  fină  şi  trans- 
parinle. — Fiindcă  avea  drepţii 
marcă  unii  şerpe. 

SerpenteaU|m.  inicu  şerpe. 

Serpenter,  v.  n.  a  şerpui. 

Serpentiiij  )n.  buccată  dela 
platina  unei  puşce. 

Serpentin,  adj.  marhre — , 
uiairiiure  verde  cu  macule 
roşie. 


Serpentinei  f.  uă  petră  fini< 
cu  pete ;  specia  de  broscâ 
lestosă :  spegiă  de  plantă. 

Serpentine,  C.  luitguc  — . 
limba  calului, căndu  se  mişca 
necontenita.  [ancora. 

Serper,  v.  n.mar.  a  redica 

Serpette,  f.  cosoraşiii. 

Serpilliâre,  f.  păndă  grossă 
(de  imbalatu). 

Serpolety  m.  bot.  merişiorii. 

Serpule,  f.  nat.  genii  de 
vei- mi  marini. 

Serragey  m.  căpluşiela  in- 
teină  a  navii,  corăbiei. 

Serre,  I'.  cămară,  locCicaldu 
unrle  .'-e  strîngu  plante  ierna. 

Serre-bauquiere,t.  ntar. 
lunge  lemne  undese  asşedă  es- 
treiiiitatea  grindelorii  trans- 
versali, [des  barrotsj. 

Serre-file  ,  m.  officiariti. 
soldaţii,  carrt  sta  după  şiruri. 

Serre-papiers ,  m.  cu- 
thiă  pentru  chărtie. 

Serre-tete,  m.  legătură  de 
capii.  PI.  ne  var. 

Serr£,  ee,  adj.  strinsii,  ap- 
pesatii,  fig.  concisîi  ;  Jouer 
— ,  a  juca  numai  la  jocuri 
bune,  şi  fig.  a  fi  cu  prudinţâ. 

Serrement,  m.    .strînsură. 

S6rrenient,af?u.pre  .strinsu. 
pre  economicii. 

Serre-nez,  )it.  micu  appa- 
ratii  pentru  a  suppune  ca- 
lulii. 

Serrer,  v.  a.  strînge,  appesa. 

Serrete,t'e,  «dj.  bot.  cu  mic; 
tăiăture. 

Serron,  ni.  cuthiă  în  care 
se  transportă  materie  medi- 
cali din  streinătate. 

Serrure,  f.  bro.scă  de  uşia, 
verigă,  clanţă. 


SES 


842 


si^rr 


Serrurerie,  f.  covăceriă. 
Serrurier,  ut.  covaciii. 
Sertir,    v.  a    a   |)une    petră 

in  inelu,  t iuti  petre  preţiose. 
Sertissure,  !.  modii    cum 

e  ţintită.    a^.şe(httă,   petr.i   la 

ineiu  etc. 
Seriw!aire ,    f.    specia    de 

polip!. 
Seriule,   i'.  code  de    plante. 
Ser um, f/l.  .seru,  zeru. 
Servage,   m.  .«erviUise,  ca-   j 

Jiuil''    (le  .servLi,  i'obitu. 
Serva!,  m.  ijd.  seri'u/.s'.  nat.   i 

specia  de  ri.^ii  auier.  Şi  chat-   i 

(ifre  ,    chai-^erval  ,     chat- 

Servant}  m.  care  sei've.see. 

(ienlilhonnne — ,DoL'ile  care  i 

servia  la  rr.esa  regelui:  frere  ■ 

— .  care  intra  în  ordinea  de  ' 

-M  il  a  lara  a  li  noijile.  j 

Servante,  f.  servitore,  sluj-  ! 

Servirfblci  «r?/.  officiosii  cu  j 
ardure.  cui  place  se  oblige,  ! 
siiji|»iisu.  [suppunere.   '■ 

Serviabiement.i    adv.    ru  \ 

Service,//'.  >^erviţiLi.  >  slujbă). 

Servieite,  f.  şervetu. 

ServiSe,    adi.  servile,    umi- 

Servilement,  ad»^.  m  niodu 
.«ervile  :   pre  e.«actri. 

Serviiisme,  m.  servili.şmu.   , 

Servilite,  f.  servililate,  şpi-  | 
i-ilu  de    .servitute,    injeosire  ■ 
de  suf'tletu  ;    esaclitale    ser- 
vile. 

Servir,  v.  a.  şi  n.  a  servi,  : 
sluji,   li   in  .«erviţiii.  i 

Serviteur ,  m.  servitorii,  i 
(siuţ;;.)  [biâ.    I 

Servftude,  f.  servitute,  ro-  j 
Ses,  pDK^  pi.  sei,  selle.  I 


S^same,  m.  bot.  sesarnu,  uă 
plantă  oleaginosă. 

Sesamoide,  m.  bot.  care- 
seiiiănă  cu  sesatnulu. 

Seseiij  //!.  bot.  plantă  me- 
ilieinale. 

Sesquialtere,  adj.  malli. 
ralsoii — ,  raţiune  (ra^port) 
a  numereloru,  Civi  sunt  în- 
tre dinsele  precum  trei  că- 
tre doue.  jn  raisun  sesrjui- 
tl-rc:'.  unii  nurnerCi  conţine 
pe  cellâ-ailu  uădută  si  trer 
carturi,  in  raison  sesqKl- 
double,  de  doue  ori  şi  ju- 
me'ate. 

Sesseyeineni,  (X-şiueratCi, 
pronuuta  pre  tai'e  a  consu- 
nanţilorîi  şiuiTătorie. 

Sessîle, '.u/j  bil.  sessile,  li- 
piţii de  radecine. 

Sessi^iflorei  adj.  cu  flori 
sessi.i,  vd.  jn-ec. 

Sessioii)  f.  sessiune,  timpulu 
câtij  stă  adunaţii  unu  corpii 
deliberante,  sessiunea  unui 
con  ci  li  li, 

Sesterce,  m.  sesterţii,  mon- 
neiă  de  argintii  la  R.  antici,, 
tre:  carturi  de  denariu,  2 '|,, 
a.ssi,  20  centime. 

S^tace,  ee,  aifj.  Jiot.  seta- 
ceii.  precum  peiulii  de  rîmă- 
toni. 

Seteux,  eusse,  adj.  bot.  cu 
pai<;  uscate  şi  setacee,  vd. 
,>rec. 

Setier,  m.  vechia  măsură 
pentru  grăunţe,  conţin.  156- 
litri  ;  pentru  liridî  Ci.nţinea 
8  jiinltis.  pe-ste  7  litri.  Denii- 
selier,  unuquartiide  jiititi\ 
addese  si  unu  quartu  de 
liiru. 

Seton,  VI.    med.    setă,  pan- 


;ex 


843 


SI  A 


glicil  co  ss  petrece  prin  carne. 

SeuiI,   m.  soliu,  pragu. 

Seuî,  c.  ,i(ii.  singurO,  uuicu. 

Seulement,  mlj.  numai, 
//((-  il'ncaiiluye.uniqaetncrn. 

Seuleiy  eilc,  singurclu,  di- 
uiiii.  (ieia  t^-iil,  v.'ch. 

Seve,  r.  succu  nuirilivCi  allu 
veL;v  jiiloii'i.   zotiiă. 

Severei  cu/y.  ,?everu,  straş- 
nici.. 

Severen«enî,  aclv.  severu. 

Sever-jis,  1'.  st^veriiute,  slră.ş- 
niii  I.   rijiore,  t'i(jueur., 

Seveuxi  cise,  a(/j.  succosu, 

/.    lli::SU. 

SeviceSj  ni.  pi.  acte  de  vio- 

liir,;i    seviţi.',  lelle    tractărî. 
Sevir,    v.    n.  a  se    încrunta, 

liKi.i   CU  n'uoie,  IU  iltrata  CU 

vio  iiiiâ.  eseici!.;!   ves:,aliuni. 
SevragCi  m.  in^iârcare. 
Sevrer,  v.  a.  a  inpiărca. 
Sevreuse,  i'.  lemeâ  care  in- 

i; I  I'  '  . ■ . 

Sexagenaire,  ar/j.  .şi  sunt. 
in  fi. lip  (If  i.i)  anni. 

Sexagesime^  1'.  duminica 
ci;  pieceile  cu  d  ue  septe- 
iiiene  prima  duujjnic.i  a  pos- 
lulu  degite 

Sex-digila?,  '•.  adj.  cu  .şes.se 

Sexe.  //'.  >fs-u,  dideriaţă 
cun-.i  :iti\d,  li.-^ica,  dtî  mas- 
culinii Şl  femininii.  Le — ,16- 
me.ii'. 

Sexennal,  e,  ad>.  cure  se 
in'iinp  a  li  cat(^  şes.se    anni. 

Sexiane^  od  j.  care  revine  la 
cătr  se-se  diie. 

Sextanii  m.  seMante,  in- 
ştium.  care  conţine  a  şe^.^e 
pi!  le  ilin  C(  rcu,  seîiiîO  ijrade. 

Sexte,  m.  .sestă.  a  .şe.«:.s('  carte 
a    decrelalilorii  ,    vechiloru 


regulaminte     ale     papilorîi. 

Sextidi^  m.  a  şe<se  di  a  de- 
cadii    republicanii  in  Franc. 

Sextilj  e,  adj.  .stsiile  Se  lU- 
ce  de  distanta  a  dijue  pla- 
uete  dejiărtate  intre  dinsele 
de  (30  gr^de.  Annee — c,  an- 
. nulii  republicanii  iVancesu,^ 
căndii  februariu  era  bisses- 
iile. 

Sexta?,  adv.  alliî  .sessele. 

Sexiuple,  adj.  iiise.=;siiu. 

Sextup/e-     ■     ■■         :ace  de 

.ŞOS.Nl"    ri 

Sexuei,  -  .'SLi.lr, 

care  1iii»>  •:>■  sf-<i'i  i-^cc-u). 

Sey,  //(.  sjH-pia  de  posce. 

S  grafi  le,  m.  de.semnii  sub- 
ţire }ie  unii  murii  văp.situ  ce- 
nur^iu. 

ShalFj,  )n.  vd.  Châh: 

ShakO;  .s/to/.o,  in.  (ungar.) 
co!)p('rişiii  de  capii  militare. 

Siierif,  HI  oCticiariii  muni- 
cipii..- in  Anglia. 

Shire,  tn.  comif.atu  în  Anglia. 

Si|  coaj.  decă ;  arfi'.  ueri- 
catîi ;  si  ftelit  quil  soii. 
uerî-rălu  6  de  niicu;^  treia, 
attaiu  ;  ^i  (jyuad,  si  hi'H'i. 
a.'^ia  mare.  aşi  a  trumosu.  .'^'( 
lne)i  qiie,  asiu-lelii  câ.  .S'  ce 
)i''-şt,  allara  deca  nu,  escep- 
tatii.  Pârtie,  attirmat ,  derii, 
da.  opp.  nou.  >i  fail,  astu- 
felii,  în  aitai-.'  (.iinlui- 

Sî,  Iii    si,-  a  .şiipie    notă  mu- 

Siagonagre,  f.  renmatismu 
la  iii:issiia,   la  l.i.ca. 

Sialisme,  m.  abundante  .<'a- 
li^a. 

Siam,  »i.  unii  jocii  de  clieglf. 

Siamoise,  f.  .«iamesa,  ma- 
teria giossa  de  bumbacii. 


SIG 


84  i 


SIG 


Sibylle,  I'.  sihila,  prorol.ilă  la 
antifî.  I  IjileT. 

Sibyt  în,  /u.  sibilinu,  allusi- 

Sicaire,  ra.  sicariii,  uccis- 
soru  plăt.itu.  Comp.  ui^safisiii. 

Sicamare,  m.  legăQu  (la 
aniiario). 

Siccaiîfj  ior,  adj.  şi  sust. 
care  usucă  culorile. 

Siccit^-y  r.  uscăciune,  sicci- 
!at,p. 

Sicîlîenne,r.drinţa  .«icilianu. 

Sicilîquei  m.  fam.  ponrlu 
cam  (le  ()'  ;j  grarn. 

Sic^ej  in.  ponriu  (O  gram.)  «i 
nionrietă  (1  IV.  !26c.)dear- 
ginlu  curatu  li  Ebreî. 

Sid^ralf .'-,  adj.  siderale,  de 
.'îlele.  Aiiiiee-  e.,  annuiîi  si- 
derale. Tiinpulu  revoluliu- 
nii  pfnnintului  del  i  unu  punt 
'.ii  '  :!  'i  selle  pane  revine 
:     i.unUi. 

■i*B-.-'..j  î,       .  .^L'clu,  vecu. 

Sîege,  m.  scaunu ;  .şedinţă, 
fundaiuentu  ;  assediu. 

Sieger,  v.  n.  a  .şcde  pe 
.scaunu  într'uă  adunanlă,ţine 
şedinţă. 

Sien.  enne.,  adj.  seu,  sa.  Le 
— ,  ta —  ne,  Ies — ,s,  leu — nes, 
allu  .seu,  a  sa,  aî  seî,  ale 
selle. 

Siestejf.  somnudupă  prăndu. 

Sieur,  m.  breviaţiuue  din 
iriiiiisietir. 

Sifflable,  adj.  care  trebue 
fluturat  u,  şiueratu. 

Siffflant,  e,  adj.  şiuerătoriu. 

Siffftement,  m.    şiuerâtură. 

Siffier,  V.  n.  a  tluera,  şiuera. 

Siffiet,  III.  tlueru  inicu. 

Siffieur,  m.  eu.<;f,  l'.  care 
flueră. 

Sigiilee.  adj.  l'.  Califică  unu 


păinîntu  argilosu  înseninata 
cu  unu  sigiliu,  cu  pecete. 

SigisbCf  )/i.  s.  slgishee,  căl- 
lare  .servitoru ;  acella  cart» 
dă  îngrijiri  assidue  unei 
domne. 

Sigmoide,  adj.  s.  siginui- 
<■('(/,  de  lorina  sigmeî,  luî  .•< 
scoc. 

Signal,   ia.  seinnalii. 

Signale,  e-\  vd.  liciaai-- 
qaable. 

Signaleinent,  adv.  semne 
esterne  ale  unui  individu. 

Signaler,  v.  a.  a  .semnala, 
doscrie  semni-le  esterne;  at- 
trage  attinţiunea  as.supra. 

Signataire,  m  şi  f.  cellu 
ce  a  subsemnaţii. 

Sîgnature,  f.  semnătură, 
(iscălitură). 

Signe,}n.  semnu,  indiciu. 

Signeri  v.  a.  a  semna,  sub- 
semna (iscăli).  Se — ,  a-şî  l'ace 
s.ranulu  crui-iî,    se  închina. 

Signetf  m.  panglică  lipită 
la  carte,  că  să  .servescă  tle 
semnu  pentru  locurile  undr 
a  remasu  cine-va. 

Signettey  f.  semicercu  de 
ferrîi  dinţaţii,  ce  se  adapta 
la  nasulii  caiiorîi,  că  seî 
dnmesticescă.  Comp.  serra- 
uez. 

Signifiantf  r,  adj.  insem- 
nătoriu,  care  semnifică. 

Significatifi  ive,  adj.  s*iiii- 
ni ficaţi vu,  care  esprime  cu- 
ratu. 

Signification,  f.  semnifi- 
caţiune,  sen.*ulu  unei  vorbf. 

Signifficativemeni  y  adv. 
semnificativii. 

Signifier,  v.  a.  a  semnifica, 
însemna,  ave  unii  sensii. 


SIL 


IM 


Sigueitej  f  spepiă  de  /a- 
hale.  [minerale 

Sil|    //(.    spegiă    de    păniînlu 

Silencei  m.  silenţiu,  tăcere, 
linisoe. 

Silencieusement,  adv.  si- 
lenţiosu.  in  tăcere,  cu  li- 
nisce. 

SilencieuXy  euse,  adj.  si- 
lenţioşii, ticiturnu,  ţăcutii. 

Silenei  ni.  si.'enu.  un  flutur. 

Sil^sie,  in.  p  istavii  uşioriii. 

Silex,  in.  cremine. 

Silhouette,  f.  prolilu  trasau 
iu  yiurulCi  umlDreî  feliei. 

Silice,  t'.  silice,  uă  petră. 

SîlîcieuXf'-(tse,arfJ.  siiiciosu. 

Siiccique,  adj.  Califică  acidî 
Ibr.uHiî  de  siliciu,  vd.  urm. 

Siiicium,  in.  chem.  siliciii, 
corpu  simplu.  Combine  avec 
la  silice  ii  jiroduit  l'oxy- 
ijinie. 

Siiicu'e,  t.  uă  plan'ă. 

Siliculeux,  euse.,  1".  şi  adj. 
classe  de  plante. 

Siligânosite,  1°.  calitate  lai- 
nosă  a  (VumerituluT,  grăuiuî. 

Silique,  1.  inveli.şiulu  unuif 
iVuctu,  tVactu  uscată  bi  val V. 

Siliqueuxy  euse.  adj,  vd. 
■"^Lliculeux. 

Sillage,  m.  urma  ci-  face 
navea,  corabia,  pe  apă. 

Sille,  m.  poemă  satirică  la  Gr. 

Siller,  V.  n.  a  dispica  valu- 
rile inainlăndu. 

Silleryi  m.  vinu  de  Gham- 
pagne,  de  Reiras,  renumiţii. 

Sillet,  m.  limbă  de  ivoriu  la 
unii  instrum.  musicale,  pe 
rare  ti-ecij  cordele. 

Siliomefrej  m.  mar.  ins- 
trum. (ie  mesuratîi  iuţela 
itifcsului   uiieî  corabie. 


Sillon,  ift.i'ăsoru,  lungă  urmă 
ce  lassă  aralrulil  icupăminlu. 

Sillonne,  cit-,  adj.  săpata  in 
răsore.  [răsore,  lăssa  urme. 

Siiionner,  v.  n.  a  tace,  irage. 

Silo,  //(.  silo,  cavitate  prac- 
ticată in  pămîntu,  că  se  con-. 
SPfve  grăne. 

Silplluin,  in.  silfiii,  gumă- 
re.şină  de  Cireuaica    la  ant. 

Silure,  l.  S})eciă  de  pesci  ab- 
dominali;   unu  mare  pesce. 

Sîives,  r.  pi.  culessu  de  poe- 
sie  latine  separate,  ."^i  ine- 
langes. 

Sima  gr  ee,  f.  diverse  ma- 
niere aflectate,  vd.  inini:  - 
devie. 

Simaise,  t".  vd.   cymalse. 

Simarouba,  m.  arbure  me- 
dicin.  de  .\merica. 

Simarre,  f.  rochia  lungă  a 
uuoru   magistraţi. 

SimbleaUy  m.  funia  de  dul- 
gherii, ."^^i  cingleau. 

Siinbor,(n.uă  plantă  india-;.». 

Simien,  hp,  adj.  s.  simir^i- 
qa\  simianii,  de  maimuţă. 

Simîlaire,  adj.  assemine,  ile 
aceaaşT  natură. 

Simi'itude,  f.  comp  traţium>. 
assemenare,  ressemblance. 

Simiior,  )/!.similor,  ammes- 
ticii  de  cupru  şi  de  zincu 
de  aspectul  LI  auruiuî. 

Simoniaque,  adj.  şi  sttsl. 
care  are  caracferulu  unei  .•^i- 
monie. 

Silfi onie,  f.  convenţiune  il- 
licită  prin  care  dă  cine-va, 
s.priime.sce,  recompen.să  tim- 
purale  pentru  un  ii  bfue- 
liciii,  pentru  ce- va  sacru,  s. 
spirituale,  penlru  rugăciuni. 

Simple,  adj.  simplu. 


SIX 


—  H46  — 


SIN 


Simplej'^f.  plantă  medicinale. 
Sim§]<enient,    adv.  simplu. 

Simplesse,  1.  simplitate,  in- 

ţienaitjic.  Inniji  :})ne. 
Simp'icite;  f   simplitate. 
Simpfification,  1'.    sinipli- 

ficaliune. 
Simplififîr,  v.  a.  a  simplifica, 

face  se  (ia  simplu. 
Simulacre^  m.    simulacru^ 

imaaine,  slatua. 
Simulaiioni  f.  simuiaţiune, 

priilacive.  (prelăcaloriă). 
Simuie,    ee,    adj.    simulatu, 

dissimulatu,  prclăcutu. 
Simuier,  v.  a.  a   dis.simula, 

V.  n.   a  se  prelace. 
Simuiiane,  udj.  siinultanu, 

ca)-e  se  lac  in  aceTaşi  timpu. 
SîmuJtanâile,    f.   simulta- 

neitaie,  essistinţa    maî  mul- 
tora iiiciurî  io  acel'aşî  mo- 

menlM. 
Simultanement,    adv.  si- 

multanu.  in    aceFaşi    timpu. 
Sinapisei  ee.adj.  mi-d.  unde 

intră   făină  de  nuislaru. 
Sinapiser,  v.  ).  a  pune  făină 

de  miiştaru,  sin  ipismc. 
Sinapisme,   m    sinapismu; 

catapiasmil  a  cuî  base  o  for- 

nieilă  făina  de  muştaiii. 
Sînf;e?»e,cu//.  adeveratu,  sin- 

Cel  T;. 

SîncKt»2menl,arZi'.  sinceru, 
i    cu  siiiceritatf. /■<'a;;(?/((3me)iK 
Sincei'iie,  f.  sincerilale. 
Sincipiîal,  f.adj.  de  sinci- 

putii.   (le  creştetii. 
Sinciputj  yn.  sincipulîi,  crcş- 

leii. 
Sindon,  chiv.  cantitate  mică 

de  scamă. Cerselulîi  lUucrul) 

în  care  a  fosiu  inveiitu  I. — 

Chr. 


I  Sinecurei  ('.sinecură,  func- 
ţiune relribuilă  care  nu  o- 
bligă  1,1  nicîunu  lutîru,  la 
nicîuă  n)uncă. 

Sinecuriste,  m.  care  .se 
buccu'ă    de  uă  sinecui'ă. 

Sine  qua  non, /'»c.  Iul.  fără 
care  nu  se  pote. 

Singe;  /".  siu^iu.  inaimulă. 
Vi.  --i  iHA,i!(><ii-iu>liif. 

Singer*,  v.  a.  a  imita,  con- 
li-af(ce. 

Sângerie)  f.  sesturî,  întor- 
suie,  de    maimuţă  (maimu- 

Singeur,  wi.    siuijeresi^e.,  f. 

celiu  Ce  imile.jă  jjrecuin  mai- 
muţa. 
Singleion,  m.  t.  carte  care 

e  sioiiură    de    spi'cia    sa   in 

manele  jucă.oi-uiui. 
Singuiariser,  v.  a.  a  (ace 

siniiulaic.   deosebilij. 
Singu^arile,  f.  c(  aa   ce  face 

nnii  lucru  se  fiă  singulare. 
Singulîer,  i've.  adj.  singu- 

lai-e,  particulariu,  unicu. 
Singuliârentent,    adv.  in 

iiioiki  smgiil  ne. 
Sinistre,  adj.   sinistru,  ne- 

(erice  ( nenorocii u). 
Sîn5strereieni,(u/().in  modu 

-inisîin.  P.   us. 
Sinon,  couj.    allu-felu.  decă 

nu,  s,  iiiin,i;u!\  aHai-ă    decă, 

,•-•(■  CC.   ii'tj^i  iiue.  J 

SinopJe,   //(.    culorea    verde 
I        la   armărie. 

1   Sinusj  ce.  adj.  bnl.  cu  sinuri, 
i        creiiture,  pe  njargine. 
i   Sinueux ,    '-ns::    vd.    Tor- 

hten.r. 

Sînoi»sîîe,f.sinuri.in:orsure. 

creţilui  <■ . 
Sinus,   IU    nialli.  sinii,  pei-- 


şiX 


SOC 


pendiculiire  dussă  dela  es- 
tremitate  1  unui  arcu  pe  rada 
care  Irece  prin  cea-altă  es- 
tremitate- 

Siphoni  )/i.  şironii,  lubu  re- 
curbaţii, incovăiatu. 

Sire,  r/l.  Sire,  titlu  datîi  su- 
veran dorii,  căndu  vorbesce 
cine-va  cu  din-iî. 

Sirâne,  I'.  sirena,  fenieă  care 
attruge    prin    cantulu    seii, 


pl- 


in Iruniuseţa  sa. 


Sirius,    UI.   Siriii,    stea  din 

Marele  cane;  canicula. 
Siroc  ,    /«.    ftiroco.    Siroco, 

vintu  ardeLoru  desud-esl  pe 

Mediterranea. 
Sirop,  //(.  siropu. 
Siroîer,  v."a.  si  n.  a  be  cu 

];)]ăcere  si  incetil  fain., 
Sirtes,    sjp'len,  i.    pi.  arenă 

in  mare  sOu  pe  cosi*^. 
Sirupeux,  m.se,  adj.  Siro- 

posLi.  de  nitura    siropului 
Sirvenîe;  >».  vecbiă  poesiă 

provinciale  francesă. 
Sis,  e.  ail j.  situaţii,  asşedalil. 
Sison,   //(.  uă  pianlti   umbe- 

lif.M-a. 
Sister,  v.  a.  a  cbiăina  in  Ju- 
decata,  intenta  proce.ssii. 
Sistre,  w.  vechia    instrum. 

iiuisicale  la  Eifipt  ni  şi  Ebreî. 
Sisytnbr   ,(.'*.  sisindjriu,  uă 

l)|.inta  oriieilera. 
Site,  iii.  aspectuiu  unuTlocii, 

linei  p  siţiimT.  [de  aliminte. 
Sitialogie,  t.  med  tractaţii 
Saioi,  iidr.  îndată,  f'i.lol  qui 


înnat; 


7'. 


isitiune. 


Siîuation,  l.  silualiune,  po- 
Siiuer,   v.  ;i.a   a-şeija.  jiuiie, 

inti-unii    iocii,    relativii    cu 

vecinelalca. 
Six,  (tdj  )iain.  şesse. 


Sixain,  m.    stanţă  de   şes^e 

versuri ,    paquetu    de    şesse 

jocuri  de  eăi-ţi.  Şi  sizaiii. 
Sixaine,    i.    collecţiune    di' 

şesşe  obiecte. 
Six-b!ancs,  m.    pi.    vechia 

nionnetă,    (ranc.    val.    peste 

2  s,nis. 
Sixi-âme,  adj.  aliu  şessele. 
Sixiâmementj  adv.  in  alki 

sessele  Ioni,  s    răndu. 
Six  te,  r.  sista,    inter  va  iu    de 

()  grade  în  doue  tonuri  dif 

tiîrii.". 
Sizetie,  f.  jocu  de  cărţi  in- 
tre şes*e  p(.-rs6ne. 
Sian^za,  >ii.  specia    de    ste- 

j.n-u  (!(!  K  iiiiciadsa. 
Slave,    ndj.    şi    .vu\/.    slavu. 

Le — ,  limba  slavă,  slaviculu. 
S  oopj    )n.   .«eîz    sloupe.   vd. 

cil  al  nu  pa. 
Smalij  m.  sliclă  de  cobalt 
Smaragdin,  e,  adj.  de  cu- 

lorea  sinur.indiiiiu. 


Smaragdite, 


iner  ilii  de 


unu  trinnosLi  verde  ca  sraa- 

IMIldulCl. 

Smectiie,  f.  petră  săpunosă. 
Snte  ie,  iH.  ciocanii  dje  spartu 

lniigăr;.  gresia. 
SmiJier,  v.  a.   a    .sparge    cu 

Soore,  adi.   sobriti,    tempe- 
ra tu,' Doderatu, Comp.  frugal. 
SsbremenS,    udo.    tempe- 

Sobriete,  1'.  seiirietaie,  tem- 

peranlă,  i'iiinpăl.ire. 
Sobrij|uet  >n.  c<innume  data 

prin  (ierisiune,  poreclă. 
Soc,    in.     ferruiii    aratrului. 

pliigiiluii,    care    dispică    pă- 

iiiintulu.  corniiinu. 
Sociabilită,  i'.  sociabilitate. 


?0F 


8iS 


SOL 


aptitudine,  iiiodu,  de  a  trăi 
in  societate. 

Sociablei  adj.  sociabile. 

Sociableinent,arZiM'n  modu 
sociabile.  P.  usit. 

Sociali  e,  cuJj.  sociale,  care 
privesce  societatea.  La  rai- 
son  sociale  cVune  maison, 
tlrma  uoeî  case  de  cora- 
Mierciu. 

Socialisme,  m.  socialismâ. 
Doctrine  forte  divergiaţi  ale 
cel  lorii  ce  voiescu  se  refor- 
mede  pe  omu  şi    societatea. 

Socialiste,  m.  socialistă, 
pârlenu  allu  socialismuluL 

Soci^taire ,  adj.  şi  sust. 
care  face  parte  dintr'uă  so- 
cietate. 

Socieiairement,  adv.  prin 
societate  (tovărăşia). 

Socinianismei  m.  eresia 
luii  Socinu,  care  nu  primia 
iiiisteriele,  graţia  şi  divini- 
tatea luî  l.-Chr. 

Socinieii}  eunc,  adj.  şi  .<?. 
care  |  rofesseda  socinianis- 
mulu. 

Socle,  m.  base  pătrată,  pe- 
destale. 

Socquoj  ni.  incălţiăminte  cu 
talpa  de  lemnu. 

SocratiquCjadJ.  socraticu, 
dela  Sor.rate. 

Sodiunii  m.  chem.  sodiii, 
inetalu  discopperitu  in  1890. 

ScBur,  f.  surore,  călugăriţa. 
>^oei(rs  griseş ,  călugăriţe 
cari  îngrijescu  de  bolnavi. 

Soeurette,  f.  surioră. 

Sofa,  )/(.  s.  sopha,  sofa. 

Sofite,  m.  arch.  solită,  or- 
namentă care  decoredă  la- 
cunarele, tavanul  ă. 

Sofii  */J.  s.  sophi,  soafi,soH- 


!  jiJii,  vechia  nume  allu  re- 
gelui Persieî. 

Soi|  pron.  sine,  pe  sine.  A 
part — ,  în  particulari  u  ;  etr& 
— ,  s.  soi-meme,  a  li  ceaa 
ce  este,  a  şî  conserva  carac- 
terulu  seu  propriu.  Chez-soi,. 
accasă  la  sine. 

Soi-disant|  adj.  nevar.  di- 
cindă  ast-t'elu,  asia  dissu. 

Soiej  1.  serică,  mâta.sse. 

Soiei  f.  peru  lungii  şi  tare 
allu  unora  animali. 

Soiei  f.  p  irtea  de  ferră  a  cu- 
ţitului, săbiei  etc.  care  întră, 
in  măneră. 

Soie-d'arienti  f.  uă  plantă 
mătăss^osă. 

Soierie,  f.  merfă  de  mătas«e.. 

Soif  I  r.  sete  ;  viuă  dorinţă. 

Soigneri  v.  a.  a  îngriji. 

Soigneusementi  adv,  în- 
grijită, cu  îngrijire,  cu  grije. 

SoigneuXj  euse,  adj.  îngri- 
ji toriă. 

Soiiii  r.  grije,  attinţiune. 

SoiPi  f.  seră. 

Soiree,  f.  seră,  .seraf-ă. 

Soiij  adv.  fiă ;  conj.  seu,  fiă. 

Soixantainei  t'.  numerîi  de 
OU  seu  apprope  attătu. 

SoixantCi    iik»i.    şessedecî.. 

SoixaniePi  v.  n.  a  numera 
60  la  piquetu,  fără  că  ad- 
versariulă  se  fiă  numerată 
ce- va.  [sedecile. 

Soixantieme,  adj.  allu  şcs- 

Sol|'»/i.  solă,  terrîmă,  pă- 
mintă  considerată  în  respec- 
tulă   calităţii.  (cale.. 

Sol|  m.  sol,  a  5-a  notă  mu^i- 

Sol|  vd.  Sou. 

Solarier|Vd.  Consoler,  vech. 

Solaire,  adj.  solare,  rela- 
tivă  Ii   sore,  de  sore. 


SOL 


—  8i!)  — 


SOLL 


Solamire,   f.  păncll  rle  peni 

pentru  sile. 
Soiandrey  f.  morbil    la   ia- 

douituru  geuucliiului  la  caî. 
SoIaneeSy  f.  pi .  solanee,  i'n- 

luiliă  de  plante. 
Solanuni,  trt.ii.  dulcamara, 

genii  de  plante. 
Soibatuj    ne,   adj.  cu  talpa 

coinpressă,    bătută    (despre 

cai;. 
Solbature,    f.   morbu   allu 

calulut  căndCi  se  bate  la  tal- 
pă. .Şi  sole  batlue. 
Soldanelie ,    t.     plantă    de 

munţi.   vd.  Useron. 
Soldai,  ni.  soldaUl.  | 

Soldatesque,  f.  simpli  sol- 
daţi :  adj.  care  se  portă  pre 

iiiuliu  că  soidatulu. 
Solde,  t.  plata  unui  restii  din 

.<ocotelă,  soldă,  plata  milita- 

rilorCi  etc.   Sulde    de    rnar- 

chttndUes,    merfuri   remase 

curî  se  vîndu  cu  preţ  ulii  scă- 

dutîi(mardale).  [plătii. 

Solder,    v.    a.    a    da   solda. 
Sole,  f.  cămpCi  care  se  lassă 

allu  treile  anîiu  în  repausCi. 
Sole,  f.    talpa    piciorului    la 

caî  etc. 
Soleaire,  adj.    Se   dice   de 

unii  muschiîi  dela  partea  pos- 

terioie  a  piciorului. 
Solecisme,    m.   solecismii, 

errore  contra    sintasse ;  er- 

rore. 
Soleil,  m.  sore.  Soleil  s.  tour- 

iiesol,  plantă,  helianthits  an- 

niius. 
Solen,  HI.  nat.  gemi  de  tes- 

laceî  bivalvi. 
Solennel,e//t;,  adj.  .«olerane. 
Solennellement,    adv.  cu 

solemnitate,  solemne. 


Solennisation,  l.  celebra- 
ţiune  cu  solemnitate. 

Solenniser,  v.  a.  a  celebra 
solemne,  cu  solemnitate. 

Solennite,f.  solemnitate,  ce- 
rimoniă  publică. 

Solffatare,  f.  vd.  Sonfrieve. 

Solfege,  m.  solfegiu,  culessu 
de  eserciţe  musicalî. 

Solf  ier,  v.  a.  a  tace  solfegie, 
cănia  pronunfiăndii    notele. 

Solidaire ,  adj.  solidare, 
care  face  pe  mai  mulţi  co- 
uobligaţî  respunsabili  unit 
de  alliî.  Persoruic — ,  per- 
.'^onă  obligată  solidare. 

Solidairement,  adv.  soli- 
dare. 

Solidaritâ,  f.  solidaritate, 
obligaţiune  solidare,  respuii- 
dere  mutuale,  unulii  pentru 
altulii.  [păniii. 

Solide,  cdj.  solidii,  tareiţe- 

Solidemeni,  adv.  soIidii. 

Solidif  ier,  v.  a.  a  solidiHca, 
Întări,  tace  se  trecă  în  .stare 
de  solidii,  se  liă  tare. 

Solidîte,  f.  soliditate. 

Soiiloque,  m.  vd.  mono- 
loque. 

Solins,  m.  pi.  intervale  în- 
tre grinde,  stratu  de  gipsii 
intre  din.-ele. 

Solip^de,  rn.  şi  adj.  soli- 
pedu,  care  nare  decătii  uă 
ungliiă  la  piciurii,  cum  e  ca- 
lulu.  [laţii,  singuraticii. 

Solitaire,  adj.  soiitare,  is(<- 

Salitairement,  adj.  iso- 
latii,  retrassii.  |gurătate. 

Soiitude,  f.  soiitudme,  sin- 

Solive,  f.  grindă,  podină. 

Soliveau,  ni.  mică  grindă. 

Sollicitation,  f.  solicitaţiu- 
en,  mersurî,  mijloce  căutate 


SOM 


s:>o 


SOM 


}tenli-u  succossulu  unei  alla- 
cerî :  reconimandaţiune  iă- 
cută  la  judecători. 

Sol'iciter,  v.  a.  a  solicita, 
escita  la,  a  crre  cu  slăi-uinţă 
(cu  prc|).  ă  seu  de). 

Solliciteur,  ensc,  adj.  so- 
licitatorii, caro  solicită. 

Soilicitude,  f.  solicitudine, 
grije  alVectosă.  îngrijire. 

Solo,  )/'.  solo.  buccată  inusi- 
cale  csecutată  singură. 

Solstice,  rii.  aslr.  solstiţii, 
timpulu  căndu  sorele  este 
cella  maî  departe  de  equator. 

Solsticîal,  '•,  adj.  aslr.  sol- 
stiţiale,  de  solstiţii. 

Soiubilite,  t.  .'volubilitate,  ca- 
litatea lucrului  care  se  dis- 
solvesce,  se  topesce. 

Soluble,  adj.  solubile,  cai-e 
se  i>6te  dissolvi,  topi,  cai-e 
se  ])6te  dislega. 

Solutif,  (IV,',  vd.  La.ca(if. 

Solution,  f.  soluţiune,  dis- 
legare,  disfacere:  topire. 

Solvabilite,  1'.    starea   unei   j 
persone  solvabil',  vd.  it)'m. 

Solvable  ,  adj.  solvabile, 
care  j>6le  plaţi,  platnică. 

Soitiatologie,  f.  somatolo- 
giă,  tractata  de  jiărţile  so- 
lide ale  corpului  urnanu. 

Sombre,  adj.  obscurii,  în- 
tunecosu. 

Sombrer,  v.  n.  mar.  a  li 
loviţii  de  vintii  .şi  a  şe  cu- 
funda. 

Soitimaire,  adj.  suinaiariii, 
succintă,  scurtu,  breviatii. 
Sust.  UI.  prescurtare. 

Sommairemenii  adv.  in 
scurţii,  prescurtată. 

Sommation,  t'.  sornniaţiu- 
ne,  recommandatiune    de  a 


l'ace  sub  pedepsă  de  con- 
slringere. 

Somnie,  T.  sunimă  ;  sarcină, 
greutate,  ce  pote  duce  unii 
calîi  ele. 

Somnie,  rn.  \A'.  urm. 

Sommeil,  m.  iiommuSomme 
se  (lice  uiaî  alessu  de  ani- 
mali. 

Sommeiller,  v.  u.  a  dormita. 

Sommelier,  m.  iere,  f.  che- 
lariu,  cellii  ce  are  sub  în- 
grijirea sa  vassele,  provi- 
siiiniie  etc  [chelariuluî. 

Sommellepie,     t'.     sarcina 

Sommer,  v.  a.  a  somnia, 
semnala  s.  recoinmanda  cui- 
va in  formele  stabilite  că 
tivbue  se  tacă  unu  lucru. 

Sommer,  v.  a.  a  insumma. 
gessi,  iace,  sumnia  maî  mul- 
toril  cantităţî. 

Sommet,  v/i.  viri'u.  L'- dan- 
iile— .  Parnassulu. 

Sommier,  in.  calîi  de  căr- 
ratii  :  catirii  ;  saltea  de  perii. 

Sommite,  f.  culme,  estremi- 
tatea  cea  maî  inaltă. 

Somnambule,  adj.  şi  .•<ust. 
so  1 1 1 1 1  a  Ml  ind  u .  n  o  c  t  am  bu  I  ii . 

Somnambulisme,  in.som- 
nambulisiiiu. 

Somnifere,  adj.  somnil'erii, 
cai'e  [irovocă  somnulii. 

Somno,  ni.  mesă  de  ncpte. 

Somnolence,  f.somnulinţă. 
ili-vposiţiune  la  somnii. 

Somnolent,  c,adj.  somnu- 
linte,  somnurosii. 

Somptaaire,af//.  sumptua- 
riii.  Se  di  ce  de  legile  cari 
restringu  lussuria  (luis — s). 


Somptueusement, 


(dv. 


sumptosu.cu  mirită  cbeltuelă. 
Somptueux  ,    eiise.     adj. 


"UX 


SOP 


fsuiiil'iSLi,  ciie  esm^o,  cere, 
iruille  spese,  clieîtiiell. 

Somptuosite,  f.  lussiu-iă, 
niarî  şpese. 

Son,  sa,  ses,  i>(iss.  ?eu,  .sa, 
seîi.  Stil  le. 

Son,  IU.  terîţe. 

Sonate,  f.  sonata,  biiccată 
(le  musică  instrumintule 
compusă  din  trei  s.  )i:itru 
părţi  (le  caracteru  dilVerinte. 

Sondagej  m.  niiisura  adăn- 
cimei  [irin  sunde. 

Sonde,  l.  instrunientu  de 
mesuratu  adâncimea.  ILk»  de 
la — .insulele  înării  Indieloru. 

Sonder,  v.  a.  a  cerceta,  me- 
sura  proliinditatca,  adinci- 
mea.  prin  sonde  ;  a  essa- 
raina,  ispiti. 

Sondeur,  m.  euse,  f.  cer- 
relătoru.  vd.  .şi  sondr. 

Songe,  m.  visu,  fu/,  illusiune. 

Songe-creux,  m.  celu  ce 
viseda  [irofundu  la  proiecte 
chimerice.  [g*^tii- 

Songer,  v.  n.  ;i  visa;  a  cu- 

Songeur,  m.  visătorii. 

Sonna,  1'.  s.  sou)ia,  carte  de 
laptele  .şi  (.li.?sele  luî  Maouiete. 

Sonnailie,  1".  clopolil  pentru 
gitulu  animalilorii. 

Sonnaîile,  m.  animale  care 
pi)rta  clopotri  la  pitii. 

Sonnailler,  v.  a.  a  suna 
addese  si  fără  necessitate. 

Sonnant,  <■,  adj.  sunătoriu. 

Sonne,  ce.  adj.  deplinii. 

Sonner,  v.  n.  a  suna,  se  ar- 
reta  jirin  sunetii  ;  v.  a.  a  face 
se  sune.  Faire  — .  a  lăuda, 
face  se  valede  nuiltu.  Sonnev 
.<es  f/ens,  a  suna  clopolelulu 
ca  s6  cliiăme  se  î  dischi(jă 
usia. 


Sonnerie,  f.  sunetu  de  inai 

multe  clopote  de-uăd-itâ. 
Sonnet,  //(.  huccată  de  poe- 

siă  ia   Ii    versuri,  sonnetu. 
Sonnette,  f.  vd.   GreUd. 
Sonnettâer,  m.  făcetoru  dr 

clopoţei. 
Sonneur,     m.    care    sună, 

trage  clopotuln. 
Sonnez,  m.  <lu|ilu    .şesse  la 

trictrac. 
I   Sonnites,    m.    pi.    sunniţî. 
!       'JurciT.  (iindcă  observă   tra- 
!       diţiunea  orale  a  luî    Maho- 

mete.  in  op[iosi!.    cu  Persiî. 
Sonometre,     /".    instrum. 

pentru  mesura  siinetelvTri'i. 
Sonore,  adj.  sonore,  sună- 

toriu  :  canoru  :  care  produce 

snnetu.         [tatea  sonorelui. 
Sonorite,  f.  sonoritate,  cali- 
Sopeur,  r.  //ie»/,  somnii  greu. 
Sopha,   vd.  sofa. 
Sophisme,  m.  solismă,  ar- 

giimentii    copţiosu    care    nu 

conchide  dreptu. 
SopHiste,    m.    solista. 


antumi   retoru. 
Sophistication  , 


La 
[caţiuue. 
1.  lâlsili- 
s'itisticu. 


Sophistâque,  adj 

capţio.su.  inşelătoi-ni. 
Sophistiquer,  v.  a.  a  face 

subţirităţi  cu  e-ces-;ii  ;  a  fai- 

silica.  frcUiler. 
Sophistiquerie,     i.     falsă 

subţivitate.vd.  .•.<'/'/; (s//t;(77joH. 
Sophistiqueur,  */*.  lalsili- 

catoni.  [ijuri  legiimino.şî. 
Sophore,  ut.  -enu  de  ar- 
Sophronistes,  </>.  />/.  so- 

Ironişti.  censori  la  Atenianî. 
Sopor,'/(.  iited.  somnugreu. 
Soporatif,  Ivc,  adj.    sopo- 

rativu.  addormiloriu. 
Soporeux,  <'iise,  adj.  iwJ. 


SOR 


—  852 


SOU 


eoporosiijCare  causedâ  somnii 
greu. 

Soporiferei  adj.  s.  sopi- 
i-i./jque,  vd.  so^ioratif. 

Soporifiquei  v<l.  prec. 

SopranOy  m,  s.  soprane,  so- 
prano, voce  >subţire,  (allă- 
datâ  de.isusj.  La  fem.  une 
soprano  s.  une  chanteuse 
soprano. 

SoPi  adj    vd.  saare. 

Sora,  rn.  bere  de  [)orumbu. 

Sorbe,  f.  fructii  de  şorbier. 

Sorbet,  m.  şerbetu.  Compo- 
s-it,  de  lemăiă,  aiubru.  sa- 
charu  ele. 

Sorbetîere,f.vasu  de  şerbet. 

Sorbier,  rn.  unii  arbure  ro- 
saceii.  •'^i  corinier. 

Sorbonique,  1'.  una  din 
celle  trei  tesî  cari  se  susţi- 
nea ia  Sorbonne  in  timpulii 
iicinţei. 

Sorboniste,  m.  doctorii  de 
ia  ."^'oibonue. 

Sorbonne,  i\  vechia  scolă 
a  facultăţii  de  teologia  în 
Paris,  fundată  de  Roberl  de 
dorbon.  Richelieu  a  contri- 
buiţii Ia  edificiulii  noueî  Sor- 
bone^Za  noavelle  Sorbonne j, 
unde  .sunt  acum :  teologia, 
litere,  sciinţe  şi  secţiunile 
Academiei  de  Paris. —  Scolă 
din  ceJ.'e  niaî  celebri. 

Sorcellerie,  f.  vrăjitoria. 

Sorcier,  m.  icre,  f,  vrăji- 
torii. 

Sordide,  adj.  sordidu(  mur- 
dariii)  ;  injeositoru. 

Sordidement ,  adv.  sor- 
dida, injeositoriu  (mărşiavii). 

Sordiditâ,  f.  avariţă  (niăr- 
şeviă). 

Sorer,  vd.  saurer. 


Soret,  in.  pla.«ă  impleliti* 
strinsâ.  .Şi  marel. 

Sorite,  f.  sorită.  Raţiona- 
mentu  compusîî  de  propo- 
siţiunT  cari  sunt  consecinţe- 
una  din  alta. 

Sorne,  f.  spumă  de  ferru. 

Sornette,  f.  vorbe    frivole. 

Sort,/».s6rte,deâtinată,ursiiă. 

Soriable,  vd.  convenahle. 

Sortant,  adj,  şi  //(.careese> 

Sorte,  f.  spegiă,  lelu  De — 
(/«e,  en—qae,  aslu-felu  in- 
căiu. 

Soriie,  f.  eşire,  locu  peunde 
est!  cine-va. 

Sortiiege,  m.  sortilegiu,  fer- 
inecătoriă. 

Sortir,  v.  n.  a  eşi :  v.  a.  a 
scote,  face  se  esă  din. 

Sory,  m.  s.  sori,  spegiă  de- 
mineralu  negru. 

Sosie,  f.  omu  care  semenă 
perfecţii  cu  altulii,  alter-ego. 

Sol,  tle.  adj.  stupidei,  nerod. 

Soţie,  f.  comedia  de  risCi  a 
teatrului  primitivii  francesu. 

Sot-I'y-Saisse,  m.  nevar.. 
buccată  forte  delicată  d'a.s- 
supra  tîrliţeî  passiMl.domest- 

Sottement,  adv.  stupidîi. 
proslescu'. 

Sottise,  f.  stupid itate,prostiă. 

Sottisier,  m.  culessu  de 
cântece  ;  care  spune  pro-stii, 
fam. 

Sou,  rn.  soldă,  monnetă  de 
5  cent.  Sou  touruois  are 
12  denan  ;  sous  parisis  are- 
15  denarî.  Le  sou  pour  li- 
vre, lolosii  de  a  20-a  parte. 
Un  sou  de,  puginîi. 

Soubassement,  m.  par- 
tea de  jeosu  a  unei  construc- 
tiunî. 


Sul" 


.^or 


Soubresauty  '«.  săritură 
.«ubită  şi  nu  la  tim|)u,  tre- 
-săritu,  tre»sailleuient. 

Soubrette,  \.  lemeă  de  ca- 
meră în  comedie,  siibret;1. 

Soubreveste ,  r.  vecliiu 
vestiiainfu  militare  Iară  mâ- 
ni ce. 

Souche,  f.  tuljiină. 

Souchetj  m.  speţiă  de  pe- 
tră ;  uă  plantă  monocot. 

Souchetage,  ***.  visită  ce 
se  lace  în  pădure  după  tă- 
iaţii, c;'!  .se  numere  tulpinele. 

Soucheteur ,  m.  espertu 
{)eutra  ^ouchetaye,  vp.  prec. 

Soucij  m.  uă  plantă  cu  flo- 
i-e  i  galb. radiată, so/<?(yHi(t»>!. 

Souci,  ///,  i^rije  în-so^ită  de 
aeiiaisce. 

Soucier,  v.  a.  a  îngriji, 
face  grije.  Se — ,  ase  îngriji, 
se  interessa  de.  —  Le  part. 
pas.s.  .s'accorde  toujours. 

Soucieuxy  euse.  adj.  în- 
gi-ijitu,  gănditoriCi,  nelini- 
s  citii.  [ceşcă. 

SoucoupCj  f.  tari'urioră  de 

Soudain, '-,  (((//.  subitu,  i-e- 
pede;  adv.  îndată,  de-uădată. 

Soudainementy  odv.  vd. 
Ijrec. 

Soudainetei  f.  repediciuue, 
iuţelă,  grăbniciă. 

Soudan,  m.  vecbiîi  nume 
allii  unoru  principi  niaho- 
metauT. 

Soudant,  e,  adj.  care  li- 
pesce.  Yd.  soudev. 

SoudarSy  m.  s.  soudard, 
.so»r/a/'<, vechili  ?oldatij,i'ec/?. 

Soude  I  r.  plantă  marină, 
s.ire  a  leali  ce  se  estrage 
dintr'insa. 

Souderi  v.  a.  a  uni ;    a  lipi 


metale    prin    cossitoru   .seu 

cupru  dissolutîi  etc. 
SoudiwisePy  s.  soH>>-divis<ir, 

vd.  Subdiviser. 
Soudoirj  m.  uneltă    pentru 

lipitu  metale. 
Soudoyer,  v.  a.  a  întreţine 

omeni  de  re.sbelu  cu  plata  ==3. 
Soudre,  v.  a.  a  disolvi,  topi, 

vd.  şi  resoi'dre. 
Soudrille,  m.    soldatu    ne- 

gliginte,  prostu,  fain. 
Soudure,  1.  ammesticu    de 

metale  care  servesce  la  lipit. 
Souffiagei     m.    surilare    a 

sticlei. 
Souffiey  m.  suinare,    vintu. 
Souffieei  f.  omletă  din  oue, 

sacharu    .şi    cremă,    (.kt    rn. 

nu  souffie,  măncare  uşioriă 
I        din  cartofi  s.  oredu  etc. 
Soufflement,    ni  sutilare. 
Souf f  Ier,  V.  a.  a  suCtla,  face 

vintu.  [organ  atuluî. 

Souffierie,  t.  tote  tuburile 
Souffiet,    m.    instrum.    de 

sufflatu  :  lovitură  cu  palma. 
Souffietade,  f.  lovituresuc- 

cessive  cu  palma. 
Soaffieteri  v.  a.  a  da  j-^al- 
(        me  cui- va. 

;    Soufffieup,   )/i.  ea.s' ',  1.  celliî 
i        că  sullla :  sufloru  de  teatru. 
j    Soufflure,   f.    cavitate  pro- 
!        dussă    de    aera  in    desimea 
j        unei    sticle,  unui     fernj  to- 
piţii etc. 
Souffrance,  f.  sulferint/i. 
Souffranty  e,  adj.   sulîeri- 

toriu,  care  sull'ere ;  paţiinte. 
Souffre-douleuPi  m.    ne- 

var.  ])ei-s6nă  espusă  la  totu 

t'elulCi  de    tatige.    (Iiamalu), 
fam. 
Souf  f  reteux  f    euse,   adj. 


'nV 


85  i 


<0U 


care  siillere  do  unu  reti  ac- 

cii]inlalc. 
Souffrir,  v.  a.  a  sulTeri. 
Soufre,  /;!.    -^uHu,    puciosă, 

tiiiniiraiu  iioiiirtalicii. 
Soufrer,     v.    a.    a  copneri, 

allum  I,  cu  sullu. 
Soufr5ere,!'.minei-a  de.^uirCi. 
Soufroir,  m.  cuthiă  pentru 

s  u !  Iu . 
Sougorge,  1',  curea  de  sub 

giluliî  ralului. 
Souhait)  in.    dorinţă,    ."^uk- 

liuils  (le  hoiiiie  aiiuees,  i'e- 

lirilărî  de  annulii    nouţi.  .1 

— ,  după  doi-juţă. 
Souhaiiab!e|Vd.  J)e.<ii'alAe. 
Sou'(iaiter,v.  a.  vd.  (fâ^iirer, 

suhirr. 
Souille,  1'.  locii  noinoiosu. 
Souiller,    v.  a.    a  iuipie    de 

noroiii. 
Souiiloffij    m,  care  şT    împle 

hainele   ;     servitore     pentru 

vas.se. 
Souillure,f.petă,  (murdăria). 
Soâl|    e.    adj.    sătulii :  belii. 

(a\  mo)i,  Ion,  >>on,  leiir,  cătu 

voicsee  cine-va.  Manger  snn 

snâi.,  a  manca    attătu  cătu  î 

place. 
Soulagement,  m.  diminu- 

liuue  de  durere;  uşiurare. 
Souiager,  v.  a.  a  libera  de 

.ureutate.dc  sullerinţă,  uşiura. 
Soulant,  e,    adj.    care    ini- 

hiită,  (pop.,  na  usita^. 
Soulard,  m,  e,  f.  .şi  adj.  be- 
ţivii, ivvdfjiie. 
SoulaSi  ni.  consolaţiune,  u- 

şi urare,  vech. 
Soulaud,  vd.   soidard. 
Soâier,  v.  a.  a  .sătura  cu  es- 

cesstj,  imbgta.      [bită,  fam. 
Soiileur,  f.  frică  repede,  su- 


Sou levant,  e,  adj.  care  re- 
dică,   aj;ită. 

Soulevement,  nt.  agitaţiu- 
ne, inceputil  de  revoltă. 

Soulever,  v.  a.  a  redica, 
agita,  revolta. 

Soulîer,  )n.  pmtotu. 

Soulignement,  m.  subli- 
niare. 

Souligner,  v.  a.  a  sublinia, 

Souiigneux,  euse,  adj.  vd. 
huissPAix,  ligncHX. 

Souloir,  V.  n.  a  li  deprinşii. 
Xumaî  la  imperf.  ii  soulait, 

Soultei  f.  s.   sniln,  vd.  solde. 

Soumettrej  v.  a.  a  suppu- 
ne,  iua  sub  autoritate. 

Souniis,£!,  adj  suppusîi,  do- 
cile. 

Soumission,  f.  suppunere ; 
delerinţă  ;  re.'^pectu  ;  actii 
scrissu  pi-in  care  cine-va 
declară  că  .se  în.sărcinedă  cu 
uă  lucrate  etc. 

Soumissionnaire,  m.  t. 
care  face  declaraţiune  în- 
scrissii  pentru  uă  Întreprin- 
dere. 

Soumissionner,  v.  a.  a 
face  declaraţiune  scri.ssă  pen- 
tru luci-ărî,  întreprinderi  etc. 

Soupape,  f.  dopulCi  uneli 
pompe. 

Soup90n|  III.  bănuinţă. 

Soupţonner,  v.  a.  a  pre- 
suppune,  bănui. 

Soupţonneux,  eu.'ie,  adj, 
bănuitoriu. 

Soupe,  f.  supă. 

Soupente;  f.  curele  ca  rî  sus- 
ţinu corpulci    uneî  trăssure. 

Souper,  V.  a.  a  cina,  mănc.i 
de  sera. 

Souper,  Iii.  cină,  măncare 
de  sera. 


sou 


'OV 


Soupeser,  v.  :i.  a  redica 
na  i,'reutate  cu  mana,  eii  se 
judece  approssirnativu  des- 
jiiv  pondulu  seu. 

Soupeur,  m.  depriir^u  se 
iii;mănce  sera. 

Soupied,  yit.  vd.  SoH^-pie<} . 

Soupiere,     f.    castronu    de 

Soupir,  1,1.  suspinu.    [.«upa. 

Soupirail,  m.  ferestră  de 
pivniţa. 

Soupirant,  e,  adj.  cellîî  ce 
su-l  iiKi  de  iiă  lemeă. 

Soupîrer,  v.  a.  a  su.spina. 

Soupief  '(f/c.  moli'.  Ilei^sibile, 
irili'tdio^ii  :  docile,  suppusii. 

Souplement,  adv.  în  modu 
lle.ssilii'e.  cu  docilitate. 

Souplesse,  v"d.  flexibilite. 

Souquenilie,  I'.  haină  lungă 
de  panda  grossă. 

Source,   f.  soriiinte.  işvoru. 

Sourcier,  nt.  cellti  ce  pre- 
tinde că  are  mi.jloce  parti- 
culari c;'i  .^e  discoppere  is- 
vore. 

Sourcil}  )H.  sprincenă. 

Sourcitier,  icre,  adj.  care 
SC  releresce  la  sprincene. 

Sourciiier,  v  n.  a  mi.şcu 
-[irinceneli-  de  mulţumire. 

Sourcilleuxy  ms'' ,  adj. 
inaltu :  impres.su  de  mân- 
dria, trufii,  orriiwilleux. 

Sourd,  )n.  .surdu, —  }nuet, 
mutu. 

Sourd,  //(.  vd  Salamandre. 

Sourd-muet|  ui.  mutCi. 

Sourdaud,  e,  adj.  cam 
surdu. 

Sourdenient,af/i'.surde.sce. 

Sourdîne,  f.  ceaa  ce  pune 
cine-va  unui  instrum.  mu- 
sicale.  ca  se  î  slăbescă  su- 
netulii. 


Soupdre,    v.    n.    a    e.*;i    din 

păniiutu  (despre  ape). 
Souriceau,  m.  puiu  de  ş6- 

rece.  ( reci. 

Souriciere,  f.  cursă  de  ş6- 
Souriquois,  '■.  adj.  de  .ş6- 

recî.  (dimbi). 

Sourire ,     v.     u.    a    surîde 
Sourire,   )ri.  ^oat'is,  .surisu. 
Souris,   iit.  .şorece. 
Sournois,  e,  adj.    ascunsu. 

dissiiiiulatu,  prelacutii. 
SOUS,    /■'■'-'/'.   sub. 

Sous-aff ermer  ,   v.    a.    a 

arenda  uă  parte  ilin  ceaa  ce 

este  deja  aivndatu.  ."^i  soaa- 

ferme)'.  soa^-h-aiter. 
Sous-aide,/>i. — major,  chi- 

rurgu  militare    de    ultimulii 

uradu. 
Sous-aile,  f.  lăture  .'e.jeosu 

a   navii. 
Sous-amendenient  y    ra 

modilicafiune  Iu  unu  emen- 

damentii. 
Sous-amender ,    v.    a.    a 

modilica  unii  emendamentu. 
Sous  -  arbrisseau  y     m. 

plantă  ale  cui  laiiiure  nu  se 

nascîi  din  bofcocî  formaţi  in 

aunulu  jirecedinte. 
Sous-bail,  ///.    arendare  de 

uă  parte    din    ceaa    ce    esto 

arendatu.  Şi  ahhs- ferme. 
Sou  s-bar  be,  f.ftţ^rtea  pos- 

teriore  a  massileî  de    jeosîi 

a  calului. 
Sous-barque,  i'.    ultiuiulu 

randu  de  scânduri  ia  luntre. 
Sous-bîbliothecaire,  m. 

sub-bib!iotecariu 
Sous-chef,     )n.    sub-com- 

mandante. 
Sou s-c^a vier  ,     lere,    adj. 

anat.  care  es'e  sub  claviculă. 


sou 


Hm  — 


sor 


Sous-commissairei    m. 

sub-commissariu. 

Sous-cutanei  ee,  adj.  siib- 
cutaneu,  de  sub  pele. 

Sous-clei49gu6,  vd.  Subde- 
legue. 

Sous-deleguer,  vd.  sub- 
delegacr.  [conatu. 

Sous-diasonat,i>i  .«ub-dia- 

Sous-diacre,  ui.  siib-dia- 
conu.  [ser. 

Sous-diviser,  vd.  Subdivi- 

Sous-dominante,  t.  mus. 
a  i-a  nofă  a  tonului,  care 
oste  immediatiî.  sub  domi- 
nau tea.  rtale. 

Sous-double,  adj  pe  jurnă- 

Sous-doubley  ee,adj.math. 
Ki)  rci^ini — .  în  raţiunea  re- 
decineloru  pătrate. 

Sous-entendre ,  \.  a.  a 
subînţelege. 

Sous-entendu,  ue,  adj.  şi 
»î.,  subînţelessu.  Pi.  rfe.s  sous- 
en(e)tdnfi. 

Sous-entente,  I.  ceaa  ce 
■^ubinţele.ye  cine-va  prin  ar- 
tificiu. 

Sous-faitej  ra.  leinnu  as- 
şedatu  sub  copperişiu. 

Sous-f  erme,r.vd.  .sv)(is-i/«,(7. 

Sous-fermep  ,  vd.  sous- 
aţfermer. 

Sous-ferniier ,  ta.  sub- 
arenda.şiu.  Comp.  iiuu,><-trai- 
tant. 

Sous-freter,  v.  a.  a  închi- 
ria altuia  navea  ce  luasse 
pentru  sine. 

Sous-garde|  f.  nevar.  se- 
mi-cerculii  de  .sub  coco-şiuiu  I 
pusceî.  '  I 

Sous-gorge,  f.  nevar.  cu- 
rea dela  IVinîi  sub  situlu  ca-  , 
Juluî.  ^  I 


Sous-gouvepnante,f.sub- 

gubernante. 

Sous-guverneur,  m.  sub- 
gubernoru. 

Sous-jacenty  «?.  adj.  sub- 
iacinle,  pusîi  dedesubt. 

Sou8>iieutenance|  f.  sub- 
locuteninţă. 

Sous-lieutenant,  m.  sub- 
locuteninte.  [chiriătoru. 

Sous-locataire,rn.  sub-în- 

Sous-iocation,  f.  a  doua 
închiriare. 

Sous-iouer,  v.  a.  a  închi- 
ria uă  parte  din  ceaa  ce  este 
închiriaţii. 

Sous-maître,»i..s"o«.s-))i«i- 
tresse,  f.  care  supplinesce 
pe  niagestru,  pe  profes.soriî. 

Sous-marin,  e,  adj.  sub- 
marinii, de  sub  inaro. 

Sous-multiplei  adj.  sub- 
multiplu, conţinuta  esactu 
în  altu  numeru,  s.  e.  'ie  sous- 
multiple  luî  4,  luî  O,  luî 
8  etc. 

Sous-normale,  t.  y<unyi. 
sub-normale.  Partea  assiî  u- 
neî  curbe  coprinsă  intre  or- 
dinată şi  normalea  corres- 
))un  dinte. 

Sous-officier,  m.  subol- 
ficiariu. 

Sous-ordre,  m.  coliu  ce 
ascultă  ordinile  altuia. 

Sous-perpendiculaire,f. 
fieont.  vd.  snas-iiurmnlc. 

Sous-pied,'>' -curele  de  sub 
picioru. 

Sou8-precepteur,i/(.siib- 
preceptoru.  [prelefitură. 

Sous-pr^fecture,  t.  sub- 

Sous-prefetjm.  subprefect. 

Sous-sel,  in.  c/jcm.  sare  cu 
esce.'îSii  do  base. 


sur 


857  — 


SPA 


Sous-tangentei  f.    georn.  \ 

sub-tanuinte. 
Sous-tendantey    t'.  fjeom. 

siib-întinsă,  corda  arcului. 

Sous-tendre,  v.  a.  geom.  a. 

sub-în tinde. Despre  posiţiunea 

cordeloru  relanvu  cu  assea. 
Sous-traitanty  vd.   Sous- 

Sous-trait6|  m.  vd.  Sons- 

fev)ne. 
Sous-traitep,  v.  a.  a  lua  cu 

arendri  uă  parte  din  ceaa  ce 

uste  areudatu. 
Sous-triplei  adj.  arit.c\- 

jirinsu  de  treî  orî  în  altulii. 
Sous-tripl6,  ee,adj.  math. 

Ea  raison  — «^,  în  raţiunea 

radecineloru  cubice. 
Sous-ventriere,  f.  curea 

care  trece  sub  inima  furcu- 
liţei la  trăssură. 
Scuscripteur,  m.  susciip- 

toru,  ccllu  ce  iea  parte  li  uă 

suscripţiune. 
Suscrîplîon,f.suscri|iţiune, 

sub-semnătură.  înscriere. 
Souscrire,  v.  a.  a  suscrie, 

HQ  în.scrie  pentru  ce-va. 
Soussigni§,    ee,  adj.    sub- 

semnatu. 
Soustractiony  f.  urit.  .sus- 

tracţiune,  scădere. 
Soustraire,v.  a.  a  sustrage, 

scade,  lua    prin  fraude. 
Soustylaire,    f.  astr.    .sec- 
ţiune   a    planului    unuî    ca- 

drante  .fi    ineridianuluî. 
Soutanej  f.  vestimintu  aii  Ci 

ecclesiastioilorfi. 
Soutanelle,t.  mică  soatane. 
Soute,  f.  vd.  Soulte. 
Soute,  f.  mor.  rnagasiuu  în 

părţi'e  inferiori'  ale  naviî. 
Soutenabley    adj.   care  se 


pote  susţine^care  pote  răbda. 

Soutenant,  m.  cellu  ce  sus- 
ţine uă  ţese. 

Soutenementi  >it.  s.  >.'u- 
tenernent,  re.şemu. 

Soutenir,  v.  a.  a  susţine, 
resem.i. 

Soutenu,  ne,  adj.  su.sţinutii, 
resematii.  In  lltiT.  ;nalt\i  şi 
nobile. 

Souterrain,  e,  adj.  siib- 
terranii. 

Souterrain,  m.  s.  smiter- 
raiiie,  f.  f.'ityle  — J,  subter- 
rană.   Comp.   crease. 

Soutietii  m.  re-cniii.  proicc- 
ţiune. 

Souiiragei    m.   slrecur.ire. 

Soutirer,  v.  a.    a  strecui-a. 

Souvenancej  f.  vd.  Snui-e- 
ni)\  vecii. 

Souvenir,  m.  suvenire,  a- 
minlire  .  adducere  aminte. 
Se — ,  a  Şi  adduce  amint**. 

Souventi  adr.  addese.  de 
multe  orî. 

Souventefois,  udi\  s.  fxi- 
veiiles  /'ui's.  vd.  prcc.  veck. 

Souverain  ,  '■,  odj.  sou- 
veranii,  forte  escelinte,  su- 
premii :  yn.  suveranu,  care 
po^sede  autori iatea  cea  maî 
înaltă. 

Souveramement,<'a/r.  h-;- 
celinte,  perfectu,  foi'te  liine. 

Souverainetej  f.  suvera- 
nitate. .  jsosi'i. 

Soyeux,  cuse.  adj.    mătăs- 

Spacieusement,(((/i'.  spa- 
ţiosil. 

Spacieux  eusL%adj.  spaţios, 
iniinsu,  de  mare  in'indere. 

Spadassin,  vd.  BreHeur. 

Spadilie,  f.  assulu  de  pique 
la  cărţi. 


i 


SPI-: 


S.jŞ  — 


-l'E 


Spagirique,  1.  vd.  înrlal- 
lan/ie. 

Spahî,   ut.  cMlare  liircu. 

Spaime,  )n.  mar.  bituine 
pentia  ItMicuitu. 

Spalmer,  v.  a.  ))iar.  aten- 
eul cu  bilLinK»  etc. 

Şpalt,  ;/i.  pciti-ă  luciosă  care 
sorvi'sce  so  pună  metalelti 
in   lusiune  (se  le  lopescă). 

Sparadrap,  m.farw.{n\i 
se  pron.  p),  blasturu  aglu- 
tiiiativu  întinsă  pe  păndă. 

Spare,»i.|ienii  de  pesci  torac. 

Sparsiles,  adj.  jd.  etoiles; 
— ,  resipite  aH'ară  din  conste- 
laţiunî,  şpurudea   iiiformes. 

Sparte,  i'.  papură  penti-u  lu- 
ni', rogojine,  etc. 

Sparterie,  f.  lucru  de  pa- 
pura. 

Spasmatique,  adj.  nx'd. 
spasniaticu,  cu  spasiuin-î. 

Spasme,  ui.  med.  spasinu, 
uiişcaie  convulsiva  a  inus- 
cliiloru  şi   nerviloru. 

Spasmodique,  adj.  )acd. 
relativii   la  spasmuri. 

Spasmologie,f.  tractaţii  de 
sjjasuHirîi. 

Spath,  i/i.  uă  substanţă  pe- 
trosă. 

Spathe,  f.  invelişîu  niembra- 
nosu   allu  nnoru   (lorî. 

Spatule,  C.  I'arva.  spatulă, 
instrurn.  pentru  a  niestica  şi 
iniinde  biastui'I. 

Special,  e,  adj.  speciale,  de 
destinaţiune  partirulariă,  es- 
ciusivii.  [ciale,  in  parte. 

Specialemeniy    adv.    spe- 

Specialit6,  f.  specialitate, 
aptitudine  particulariă. 

Sp^cieusement,  udo.  spe- 


Specieux,  euse,  adj.  spe- 
cioşii, cu  apparinţe  de  ve- 
ritate, de  apparinţă  frumosă. 

Specification,  f.  siiecifica- 
ţiune,  determinaţiune  par- 
ticulariă. 

Specifier,  v.  a.  a  specilica, 
espi-ime  in  anienuntii. 

Speciffique,  adj.  specificu^ 
pi'opi'iu  speciale  pentru. 

Specifiquement,  adv.  it> 
iiiodu  specilicu,  deteruiinatu.. 

Specimen,  */?.  specime,  rao- 
deJu,  musi,i-ă. 

Spectacle,n!.spectaclu,  pri- 
veiişfe. 

Spectateur,  in.  Irice,  f-, 
spcctat'  ru,  priviioru. 

Spectre,  w.  spectru. 

Spscuiaire,  adj.  specu'arev 
cai-e  resCrînye  lumina  (de 
minerale). 

Specuiateur,  w.  observa- 
toiii  allu  fctiomenelorii  ce- 
rcsri  ;  speculatorii  in  com- 
merciil  etc. 

SpecuSatif,  ice,  adj.  specu- 
l,ttivu,observaloi-iu  attjnlivu; 
can;  line  slrinsu  de    teoria. 

SpeciiîatÎ3n,l'.sppculaţiune^ 
obs(M'vaţiune,  teoria,  opp.. 
firallque,  prasse,  ])ractică. 

Specuier,  v.  a.  a  specula,, 
medita  atiintivii,  privi  cu- 
riosu,  face  proiecte,  calcule. 

Speculum,  ai.  specki,  in- 
strurn. cbirurgicale.  Speeu- 
1 11)11  nculi,  instr.  că  se  ţină- 
ocbiulii  dischisu. 

Spee,  f.  pădure  de  unii  annu 

seu  doui,  şi  cepee. 
Spencer,  vi.  .«pengeru. 
Sperguie,  t'.  vd.  tnorgeline. 
Spermaceti,    m.    sperma- 
cetii,  albu   de  balenă. 


^Pl 


<[>\ 


Spermatophage,  ))t.  care 
se  riuti'esce  cu  grăunţe. 

Spermatose,  f.  med.  spcr- 
iiialose.  productiunea  setuin- 
ţeî.  ("grena. 

Sphacâiei  m.  slacelu,  can- 

Spliacele,  ce,  adj.  sfacelatu, 
totale  Kioi'tificatu ,  c«ngre- 
n.tt.u. 

SphenoYdaii  e,  adj.  sle- 
noidale. 

Sph6noVdef  m.  anal.  sl'e- 
noidu,  unulu  din  ossele  ca- 
pului, ."^^i  basilaire. 

Spherei  f.  .sferă,  g.'obu,  în- 
findere  de  putere,  de  auto- 
ritate. 

Sphericât^y  f.  sfericitate. 

Spherique,  adj.  sl'ericu. 

Spheriquement,  adv.  .sf'e- 
licii.       [ce  predă  .sreristic::<. 

Spheriste,  )//.  sferi.stii,  cellti 

Spheristere,  //;.  sferiste- 
riu,  locu  destinatei  i  enti-u 
esercilielesleristiceNvd.iU'i/*. 

Spheristiquei  f.  sferistică. 
Se  iiicea  la  anticî  de  tote  e- 
sercitfde  unde  se  servia  cu 
bale." 

Spheroide,  )n.  solidă  a  cuî 
ligură  semenă  cu  a  sfereî. 

Spherometre,  ut.  cfeu)ii. 
instrum.  pentru  a  niSsura 
curbura  suprafecieJoru  sfe- 
rice. 

SphinctePi  m.  anat.  nius- 
ihiii  circulare  contractile, 
care  stringe,  încliide,  părţile. 

Sphinx,  ni.  slincele,  passere 
I  fabulei ;  specia  de  fluuirii. 

Spic,  »(.  bot.  levantă  mare. 
Şi  lavande  spic. 

Spicay  n>.  chir.  unu  bandagici. 

Spicilege,  m.  .spicilegiu,  cu- 
>-sij  de  acte  etc. 


Spinal,  e,  adj.  cai-e  ţine  de- 
s|>ina  dor.saie. 

Spina-ventosa  ,  f.  med. 
morbCi  allu  sistemei  nervose. 

Spinelie,  */?.  şi  adj.  \(\.i'Hbis. 

Spinescent,  e,  adj.  iernii- 
natil  în   spinu. 

Spinifere,  adj.  bul.  spinosu.. 

Spinosisme,)/f.pantoismulu 
luT  Spinosa.     [spinosismului. 

Spinosiste,  >/i.  |)ărtenu  aliit- 

Spiniherometre,  m.  fis. 
instruiii.  de  mesuralu  pute- 
rea scinteeloru  electrice. 

Spiral,^,  adj.  spirale,  in  for- 
ma .şiui-upiiiuî. 

Spirale,  I'.  (jeu)ii.  spirale^ 
Curbă  care  se  depărtedă  ne- 
conlenitu  de  puntnlu  in  giii- 
riilu  cuî  se  invirlesce.  ( rale. 

Spiralement,  aih\  in  spi- 

Spiration,  f.  leoi.  modulă 
cum  săntulă  spirilă  i»rocede 
dela  Talălu  .şi  deU  Fiiulu. 

Spire,  f.  ijeoin.  vd.  Indice. 

Spir^e,  f.  bot.  genu  de  ro- 
sacee. 

Spiritisme,  }/(.   spiritismu. 

Spiritualisation,  I.  estrac- 
ţinnea  spii'iluiuî  din  corpu- 
rile iiiistc  (in  cbeiii.j. 

Spiriiiialiser,  v.  a.  a  i\ii 
uă  tendinţă  spiritualistă,  u 
da  unu  sensu  s[)irituale,  al- 
li'goricu  ;  chem.  a  estrago 
spirlii.  [tualismu.. 

Spiritualisme,     m.    spiri- 

Spiritualiste,  m.  spiritua- 
listă. 

Spiritualite,  f.  ///-..s.  spiri- 
tualitate, calitate  de  a  ti  sjii- 
rită  ,  op|)USă  malrvialitc, 
7'eologia  mistică. 

Spirituel,  elle.  adj.  .spiri- 
tuale, nenorporale  :    cu  spi- 


SPO 


8G0  — 


s<:»L"i 


ritîî,  de  spiritu.    ingenioşii; 

care  ţine  de  spiritu,  de  suf- 

Jletu,  opp.  scnsncl,  charnel; 

care  privesce  religiunea,  opp. 

(einporel. 
Spiritueliement,  ad>K   cu 

spiritu,  în  spiritu.  [losu. 
SpiritueuXy  ease,  adj.  spir- 
Spiurej  f.  pulbere  de  uiliă. 
3planchnique,  adj.   anat. 

caie  se  referesce  la  viscere. 
Splanchnologiei  f.tr;ictatu 

de  viscere,  şi  splanvhnogra- 

fliie. 
Spleeiii    m.    (pron.    .■<plin), 

iorniă    a    ipocondriei,    care 

con.stă  într'unâ  de.sgustil  fără 

causă.  î^i  spli)ic.  [splină. 
Splenalgie,  1'.  durere  de 
Splendeur  ,    f,    splendore, 

strălucire  de  onore,  de  gloria. 
Splendide,  adj.  splendidu, 

sirălucitCi,  magnificii. 
5pîendîdement,arh'.sj)len- 

ilidu,  cu  strălucire. 
.Sp!isnique,  adj.  anat.  sple- 
nicii, de  splină. 
Spîen'ite,  1'.  s.  splenitin,  sple- 

nife.  infl.imaţiune  a  splinei. 
-Splenoc^le,   m.  med.  sple- 

noceki,  einiă  a  splineT. 
Sp!enoiogiej  f.  tractaţii  as- 

-upra  splineî. 
-SplenotoifiiCi  t'.  dissecţiune 

a  splineî. 
Spiinei  vd.  f^pleen. 
Spoiiateur,     m.     Irice,    f. 

spolialorii,  jefuitoru. 
Spoliatioiij    r.    spoliaţiune. 

jefuire. 
Spolier,  v.  a.  a  spolia,  jeiui. 
-Spondai'quey  adj.  (vers—}, 

.«p  indaicii.  fssametru    com- 
puşii de  spondfT. 
■Spond^e,  in.  spoudeîi,    pi- 


ciorii  de  doue  silabe  lunge, 
la  antici. 

Spondyley  m.  anat.  spon- 
dilii,  vertebră  (a  spateluîl. 

SpongieuXjCKse,  adj.  spon- 
giosii,  de    natura  hurcieluî. 

Spongite,  f.  spongită,  petra 
care  imită  buretele. 

Spontane,  ee,  adj.  sţtunta- 
neCi,  de  bună  voia. 

Spontan6it«ey  f.  sponlanei- 
tate,  impulsii  liberii,  volun- 
tare. 

Spontanemenfy  "itc.s\)on- 
tineii,  de  bună-voiă. 

Spontonj  vd.  eAjiontun. 

Sporades,  vd.  sparsite.<. 

Sporadique  ,  adj.  med. 
sporadicii.  Se  dice  d<'  mor- 
biî  individuali  si  nu  epide- 
mici. 

Sport,  l/i.  (engl.i  sport,  cursă 
de  caî,  gimnastica  etc. 

Sportuie,  f.  daruri  în  co- 
mestibili, ce  nobilii  Romei 
distribuia  clienţilorii  Ioni. 

Spumeux,  ense,  adj.  spu- 
mosii. 

Spumosite,  f.  spumă,  cali- 
tatea lucrului  spumosii. 

Sputation ,  f.  med.  vd. 
cracheinent. 

Squale,  *(*.  unii  pesce. 

Squammeux,  eut^e,  adj. 
scămosii. 


Square, 


(engl.     pron. 


rcoHcr),  grădină  închisă    în 
inijloculii  uneî  pie(,!e  publice. 
Squarreux,  ense,  vd.  Ra- 

Squelette,  t'.  s({ueletii. 
Squinancie,  f.    vd.    esqui- 

nuiicif.  frifică.  Şi  esquine. 
Squine,  f.  uă  plantă  sudo- 
Squirre,    şeii  squirrhe,  m. 


STA 


—  .'^Gl 


•TA 


med.  tumore    flură,    nu    cu 

durere. 
Squirreuxy  s.  squirrheux, 

''Hse,adj.  squirosii,  vd.  ijrec. 
St  !  St  !  inierj.  stai  '.  Arretă 

oliiumare.  [ciune  a  bisericeî. 
Stabat,  //(.  lat.  sta.  Uugă- 
Stabiiitey  f.  .stabilitate,  sta- 
tornicia. Comp.  fennete. 
Stabici  udj.  stabile,  solidu. 
Stade,  )n.  stadiu.  Locii  unde 

Elleniî  se  esercita  la  cursă. 

-Mesură  de  12.5  paşî  geome- 

irici.  L(." — ,  objmijiqae,  ceWu. 

inaî  usitatu,  vala  185  metri. 
Stagei  /><.    specia    de   nevi- 
ciata   Ce    Iacii     avocaţii    in 

corsu  de  trei  anui,  stagiu. 
Stagiairei  m.   şi    adj.    m. 

caie  lace  unu s^a^e,  vd  prec. 
Stagnant,  e,  adj.    stătălo- 

liii,  care  nu  curge. 
Stagnationi  r.  stare  de  lăn- 

gedelă,  de  suspinsiune. 
S'îaiactite,  t.  staiaclita,  con- 

creţiune  petrosă.  [şitalactite. 
Staiagmiie,  1".  spegiă  de 
StalIC}  1'.  scaunu    de    lemnu 

in  cliorulu    bisericeî,    staiu, 

locu  numerotata  în  teatru. 
Stamâna!,  e,  bot.    dela  sta- 

mină. 
StamineuXf  eu.'ie,  adj.  cu 

stamine  lunge. 
Staminif^re  ,    adj  .    care 

produce  stamine. 
Stance,    i'.  stanţă,    nuraeru 

determinatei  şi  regulatu    de 

versurj  formăndu  una  sensii 

compleţii. 
Stangue,    f.  mar.    coda  u- 

neî  ancore. 
Staphîsaigre,  i.  s.    herhe 

aax  poux,  ua  erbă. 
StaphyTei  vd.  Luette. 


Staphylinj    rn.  anat.  st^U- 

linu,  luuscliiu  dela  berigatâ. 
Staphylomei  m.  stafiloma. 

inflătură  peglobulu  ochiulo.. 
Staroste,  m-  nobile    polo- 

nesîi  care  avea  uâcomman- 

dă  militare. 
Starostie,    f.  vechia    capu 

militare  in  Polonia,  [timi. 
Stase,  f.  med.  vd.  Stagiw- 
Statere,    m.    balanciă.    vd. 

Stathouder,    m.    capu    in 

vechia    republică    olandesii, 

Stathouderat,  m.  demni- 
tate de  gtallioader. 

Statice,  f.  s.  sluticee,  gazon 
d'oljjinije,  spefiă  de  plantar 
erbacee. 

Station,  f.  staţiune,  şeder."^ 
de  mică  durata,  in  trecetiu 
ande-va.  pausă. 

Stationnaire,  adj.  statio- 
nariu,  care  slâ  in  acel'aşî 
punţii,  neuiobile. 

Staiionnale,  1'.  eglisc — ,  bi- 
serică unde  se  facîî  staţiun. 
in  timpuUi  jubileului. 

S'iationnenient;  m.  staţio- 
nată, şedere  scurtă  unde-va. 

Stationner,  v.  n.  a  face 
staţiune,    se  oppri    intr'uiiO. 

loCLi. 

Statique,  f.  statică.  Sciinţa 
ecilibriuluT corpuriior  solide. 

Statmeîstre  ,  m.  nobiit: 
admissii  la  gubernulii  muni- 
cipale în  Germania. 

Staiistique,  f.  statistică. 

Statuaire,  f.  statuariă,  scul- 
ptură, m.  sculptorii  de  slatue. 

Statue,  f.  statuă;  persona 
grea,  rece.  Belle — ,  lemea 
trumosă,  deră  fără  spi - 
ritu. 


^ii: 


862 


yTE 


Statuer,  v.  a.  şi  n.  a  statui, 
holai-i.   fleclara. 

Statuette,    1°.  mică    statuă. 

Stătu  quo,  m.  lat.  stătu 
<[uo,  ia  starea  unde  sunt  ac- 
tuale lucrurile. 

StaturCi  f.  statură,  tuille. 

-Statut;  liu  stătuţii,  regulă 
stabilita. 

Steam-boat,  m.  s.  sleumer 
(engl.  jiron.  slinibult,  ^ti)n- 
e>ir:.  stiiiKM-.  vaporu. 

Steatite,  1.  pi'tră  de  unii 
L;raimn'  Ibrte  /inu.Vd.y*(«>'//e. 

Steatome,  m.  rhir.  specia 
do   i rid» tură. 

Steeple-chase,(engi.prou. 
sil  Iile-,  hrsL\.  cursă  de  caî 
pe  ca  UI  p  ie. 

Steganographiei  t'.  arte 
de  a  scrie  în  cifre  .şi  a  es- 
plica  attare  scrip'ură. 

Steganographiquej  adj. 
de  fiti-'jaiioiiraphii'. 

StelC}  r.  avchlt.  monoliţii  de 
Ibriua  uauî  obelisci'i,  etc. 

Stellaire,  ailj.  de  stele. 

Steilionati  )/i.  ./«;■.  crimele 
celluT  ce  vinde  uă  possessiu- 
ne  i|iotecală,  si-îi  care  nu 
este  a  sa. 

Steilionataire,  >'(.  I.  cul- 
pabile de  şlelliouat. 

Stenographey  m.  steno- 
gi-alYi. 

StenographîeJ'.stenograliă. 

âtenographier,  v.  a.  a  re- 
produce prin  stenograliă. 

Stenographique|(u//.  stc- 
no.-ralicu,  de  st-oiografiă. 

StentoPi  i/(.  slentore,  voix; 
d'' — ,  voce  Ibrte  .şi  resună- 
toriă.  —  Slenh»',  ca|)itaine 
grec,  elait  ronomme  pour  la 
lorce  de  sa  voix. 


Stepp«|  f.  step[)ă,  vastă  phi- 
niţă  in  Russia. 

StârCi  in.  steru,  măsură  de 
unu  metru  cubii. 

Stereobate  ,  m.  archît. 
parte  inferiore  a  unui  edi- 
(iciii.  care  nu  este  adornată. 

Stâreographie,  f.  steieo- 
yrratiă,  represintaţiunea  soli- 
dilorCi  pe  unu  planii.  | 

Stereographique  ,  adj. 
."^tereograficfi.  vd.  prec. 

St^reometrie,  1'.  <jeo)ti.  ste- 
reometriă. măsura  solidiloru. 

Stereotomiei  f.  stereoto- 
miă.  sciinta  despre  tăiarea 
solidiloru,  petreloru  etc. 

Stereotypage,  /w.  stereo- 
tipatu,  conversiunea  forme- 
lori^i  mnbilî  în  forme  solide 
(!a  in,i,r.). 

Stereotype,acZ,/.  imprimaţii 
stereotipă,  cu  litere  nemo- 
bi'i,  cari  remănii  culesse. 

Ster  soty per,  v.  a.  a  .stereo- 
ti|)a. converti  forme  mobili  în 
forme  solide;  a  tipări  cu  li- 
tere solide,vd.  prec.  [tijitage. 

Ster^otypiei  f.  vd.  stereo- 

Sterile,  adj.  .sterile,  nero- 
ditoriii. 

Sterilitej  f.  sterilitate,  ne- 
rodniciă,  uscăciune, 

Sterleti  )/*.  unu  pesce. 

SterEing,  adj.  nevar.  Se 
dice  in  Anglia  de  uă  mon- 
iietâ  cursivă.  Livre — ,  pfund 
stei'Jing,  val.  25  fr. 

Sternuni;  rn.  sternîi.  Ossu 
laţii  cari!  formedă  partea  di- 
nainte a  peptuluî. 

Sternutatoire,  adj.  stră- 
natăioriu,  care  produce  stră- 
nutatîi. 

St^thoscope,  Oi.  med.  spe- 


STO 


—  S(;;3 


aR\ 


şiă  do  cornetu    acusLicu  c'i   [ 

se  cercetede  poptulii. 
StibiCi  e'e,  ac//,  stibiatii.  care 

contiii:3  antimoniu. 
StigmatCi     m.     scmnu    ci- 

lassil  unu    vulnti,    cicatrice. 
Stigtnatise,  pe,  uf//.  insem-  , 

natu  cu  sit'jinate. 
Stigmatiser,    v.    a.    a  în- 
semna cu  Cerrulu  roşiii:  soui- 

nala  despreţului  publicu. 
Stilbei   m.  uă  insecta. 
Stil  de  grain,    m.    culore  ' 

galljină  peniru  pictură.  ' 

StiJation,  f.  j^lil  iţiune,  cur-  ; 

gere  cu  picătura. 
Stimulant,  e,    adj.    .şi     tn. 

stimulante  i  imbolditoriu). 
Stimuier,    v.   a.  a  siimula.  ] 

escita  (imboldi).  '. 

Stipe,  ui.  rădecina    ])almu-  ! 

luî.  curmalului  etc. 
Stipendiaire,  ucij.  slipen- 

diariu,  plătitil  de  altulu.         ; 
Stipendier,  v.  a.  a  da  sli-  | 

pendiii,  ţine  cu  plata  sa.        ; 
Stipite,    (ie.    adj.    bol.  res- 

trinsCi,  ascuţiţii  la  basc. 
Stipula nt,  e,  adj.  care  pu-  ■ 

ne  uâ  clau-^ă  in  cout'actu.     ; 
Stipulaţi 9nj    f.    clau<ă    in-  ; 

trnnu  contractu.  j 

Stipule,  r.    oiit.  adaussii    la  \ 

basea  loieloru.  '< 

Stîpule,    <ie,  adj.    espressu,   j 

di-^.su  întrunu  contractu.        j 
Stipuler,    v.    a.    a  stipula. 

pune    clausă    într"unu  con-  ' 

tractil. 
Stoclifische,  in.siăstDcI.- 

fidii'.  pesce  săraţii  şi  uscatu, 

specia  de  morunii  uscatu. 
StoGk,  in.  (engl.)  stock,  iner- 

furf  ce  remănii  in  depositu, 

in   m asasinii. 


Stofff,  iii.  materia  de  iăna 
netedă. 

St0icieil|  ir.ine,  adj.  m  ui. 
stoicii,  lilosolâ  din  .-ecla 
luî  Zenone  ;  oniii  .-everu, 
lermii,  de  caracterii  tare. 

Stoîcisme,  m.  stoicism  ii. 
tilosotia  luî  Zenone,  lerud- 
tate  ,  austeritate  a  sto lei- 
lor u. 

Stoîque,  adj.  stoicii,  care 
ţine  de  stoicismii. 

Stomacal,  e,  (c//.  care  for- 
tilică   stoiiiaculu. 

Stomachique ,  adj.  care 
ţine  de  stomacfi. 

Stor  ax,  m.  s.  slijrux,  le- 
şină odorante.  Dela  unii  ar- 
bure  ind.  .Maî  alessii  slijrax 
calamite.    styra.v    calainita. 

Store,  yn.  spegiă  de  i^-rdea, 
care  se  lassă  si  se  redică 
printr'unii  mecanismii. 

Strabisme,  //(.  strabismu, 
vedere  divergiute.    cruci.şiii. 

StrabitC;    m.    alVectalii    d«» 

Stradivarius,  /»<.  viorină 
fabricata  de  Stradivarius. 

Stramonium,  m.  dalura 
stramonifi.    [ilantă    solaneâ. 

_,   Şi  straiiioiiie.  iioic  melelle. 

Strangulation,    t°.    vd.    e- 

tr<l,rjh'htrut. 

Stranguler,  vd.  elranylev. 
Strangurie,  f.  med.  stran- 
ii uri  ă. 
Strapassonner,    v.    a.  s. 

striijMis<er.  a  depinge,  iju- 
grâvi.repede.Lrrossolan,  inu:^. 

Strapontin,  i'.  scaumi  mo- 
bile in  unele  trăssure. 

Stras,  //(.  s.  sirasş,  stras, 
composiţiune  care  imită  dia- 
mantele, inventată  de  .Sir.i*. 


STRO 


8G4 


STY 


Strasse,  f.  căiţi  de  înătasse. 

S  trata  geme, //t.slratagemă, 
intor^ură  asiuţiosa  de  resbel. 

Stratege,  //(.  s.  strcUegue, 
straleiru,  commaGdante  allîi 
uiiiiaîei  la  Aiheoa    ani. 

Strategie»  f.  strategia.  Pâr- 
lea arţiî  iniJitarî  care  se  ap- 
lica la  marile  operaţiuni  de 
i-esbelu.  [de  strategia. 

Strategîque,'((/./.slrategicu, 

Strategiste,  m.  strategistu, 
cimnoscetoru  de  strategia. 

Siraiification,  1.  stratifi- 
caţiuue,  ordinaţiun^a  sub- 
sfaiileloni  in  straie. 

Stratifier,  v.  a.  chem.  a 
^tratilica,  asşeda  substanţe 
ia  diverse  strate, 

Straiocratie,  f.  gubernii 
militare. 

Stratographiei  f.  descrip- 
liunea  unei   armate. 

Streiitzy  ///.  vecliiu  corpii 
de  pedestri  la  Rus.sî, 

Stribordi  ui.  vd.   Tribord. 

Strict|C,  adj.  stricţii,  esactCi. 

Strictementjcu/i;.  riguro.sâ, 
strinsii,  esactii,  severii. 

Stridenţi  e,  adj.  stridinte, 
care  produce  sgomotii  sub- 
ţire. 

Striey  ee,  adj.  vergatii,  cu 
duugi.  Comp.  cannele. 

StrÎBSji'.pl.  vergăture,  dungi. 

Strigile,  m.  instrum.  că  .se 
rada  pelea  la  ant. 

Striures,  f.  pi.  vd.    stries. 

Strongle,  m.  verme  intes- 
tinale, [stronţiâ. 

Strontiane  y    I.    ossidu    de 

Strontiunij  m.  chf,n.  stron- 
ţiu,  unii  corpii  simplu. 

Strophe,  f.  strofe,  prima 
stanţa  dintr'uă  odă. 


Structure,f.structură,raodu 
cum  este  construita  unu  e- 
diliciu  ;  //</.  ordine,  rân- 
duire. 

Stryge,  ia.  specia  de  vam- 
pirii. 

StuCj  m.  molosu  de  calce  şi 
marmure  albă  redussă  în  pul- 
bere. 

Stucateur,  ra.  lucrălorîi  la 
stuc,  vd.  prec. 

Studieusementy  ar/n.stu- 
diosu,  cu  applicaţiune. 

Studieuxi  euse,  adj.  stu- 
diosQ,  applicatii  la  studie. 

Stupefacţii,  ite,  adj.  vd. 
.•itupje/iant. 

Stupef  aciion,  f.  mirare,ui- 
iriire,  estraordinariă. 

Stupefait,  e,  adj.  uimitu 
forte,  nemobile  de  mirare. 

Stupefiant,  e,  adj.  caro 
ui mesce  estraordina rin . 

Siupef  ier,  v.  a.  a  cau.sa  mi- 
rare esce.ssivă,   uimi  tare. 

Stupeur,f.stup6re,  profundă 
mirare,  uimire  forte. 

Stupide,  adj.  stupid  ii,  ne- 
roda. 

Stupidenient,a(ri'.  stupid  îî, 
nerodesce  i  negbiobesce).  - 

Stupidiie,  f.  stupitlitate,  spi- 
ritii  gieu  (neghiobia). 

Styte,  ni.  stilu,  modîi  de  a 
tsprime inscri.ssii  cugetările: 
aculîi  cadranteluî  solare. 

Styler,  v.  a.  a  forma,  de- 
pi'inde,  obicinui,  fam. 

Stylet,  m.  stiietu,  pumnalit 
rnicîi. 

Styiobate,  m.  partea  infe- 
riore  a  unui  edificiii  ador- 
natîi  cu  columne. 

Stypticitâ ,  f.  proprietate 
stiptică,  vd.  urm. 


SUB 


—  865 


SUB 


StyptiquCi  adj.  med.  stip- 
ticii,  care  stringe. 

SyraX|  vd.  storax. 

SUf  )n.  cunnoscinţă  de  unu 
lucru.  Au  sti.  dr  tons,  cu 
sciinţa  tutoru ;  vd.   Vu. 

Suairey  m.  copperişiu,  linţo- 
Jiu  mortuariu.Comp.  linceul. 

Suanty  e,  adj.  cave  traspiră, 
năduşesce. 

Suavei  adj.  suave,  dulce, 
plăcuta  odoratuluî,  spiritu- 
lui. Maî  alessu  despre  mi- 
rosuri. 

Suavite,  f.  suavitate,  dulceţă. 

Subalterne|a(^Z_/.sul)alternu, 
subordinatCi,  inferioru. 

Subdel^gatioiii  f.  conimis- 
siune  cu  putere  de  a  lucra. 

SubdeleguC}  ee,  adj.  com- 
missu  cu  putere  de  a  lucra. 

SubdelâguePi  v.  a.  acom- 
raite,  trămite,  cu  putere  de 
a  lucra. 

Subdiviser,  v.  a.  a  subdi- 
vide,  imparţi  uă  parte  din- 
tr'unu  totii  deja  împărţitu. 

Subdivision,f.subdivisiune, 
vd.  prec.  [subericii. 

Sub^ratey  m.  sare  de  acidu 

Subereuxy  euse,  vd.  lie- 
gcux. 

Suberiqu e,aJj.  Califică  unu 
acidu    estrassu  din   papură. 

Subhastaiion,   f.  inedatiî. 

SubintrantCf  1".  med.' in- 
gurî  ce  vinu  înainte  de  a  fi 
treeutu  precedinţile. 

Subir,  V.  a.  a  sulferi  (răbda). 

Subit}  e,  adj.  subitu,  inopi- 
natu,  care  vine  de-uădată, 
neasşteptatu,  soudain. 

Subitementi  adv.  subitu, 
repede,  deuădată,  sottrfaine- 
ment. 

*<r^.  Franc.-R»m. 


SubiiOy  vd.  prec. 

Subjectifi  ive,  adj.  subiec- 
tivă, care  se  referesce  la  su- 
biectulil  cugetătoriu,  la  prin- 
cipiulu  inteiectuale,la  spiritu. 
Opp.  objectif,  care  vine  spi- 
ritului dela  obiectele  esterne. 

Subjectivement,  arfv.  su- 
biectiva. 

Subjectivitey  f.  subiectivi- 
tate, starea  subiectivului. 

Subjonctif,  m.gram.  sub- 
juntivu. 

Subjuguer,  v.  a.  a  .subjuga, 
.«upjiune  (cu  armele). 

Sublimatioiii  1.  chem.  su- 
blimaţiune,  vd.  sublimer. 

Sublimatoire  ,  m.  vassu 
pentru  sublimaţiune. 

Sublime  y  adj.  sublime, 
inaltu  ;  m.  ceaa  ce  este  mare, 
escelinte  în  acţiuni,  în  stilu 
etf.  11  se  dit  des  choses  mo- 
rales  et  qui  regardent  l'es- 
prit. 

Sublime,  m.  chem.  subli- 
maţii, prepara ţiune  de  mer- 
curiîi.  [sublime. 

Sublimement,a^.i[.>.în  modu 

Sublimer,  v.  a.  chem.  a  su- 
blima, înălţa  (într'unii  tubii) 
prin  ferbere  părţile  volatili 
ale  unui  corpu  uscatu. 

Sublimite,  f.  sublimitate,  ca- 
litatea sublimeluT. 

Sublingual,  e,  adj.  sublim- 
bale,  care  este  sub  limbă. 

Sublunaire  ,  adj.  sublu- 
nare, care  este  intre  pămîntîi 
şi  orbita  luneî. 

Submerger,v.  a.  a  cufunda. 

Submersible  ,  adj.  sub- 
mersibile. Se  dice  de  florile 
planteloru  apatice. 

Submersion,  f.    mersiune, 


SUB 


8Gli  — 


Sl'B 


cufundare;  mari;  iniiiidaţiune. 
Subodorer,    v.    a.  a  simţi, 

mirosi,de  d('parte,duiiă  urme. 
Subordinatioii|    i.  subor- 

dinaţiune,  depindinţă. 
Subordonne,    ee,  adj.  su- 

bordinatu,    depindinte,  sup- 

pu.sîi  la. 
Subordonnement  ,    adv. 

prin  subordin aţiune. 
Subordonsier,   '•.  a.  a  su- 

bordina,    stabili    ordine    de 

depindinţă  (de  Jeosu  in  su.s). 
Subornation,    f.    vd.    >>•- 

dllCtin)l. 

Suborner,  v.  a.  a    duce  la 

reil,  corrupe,  vd.  seduirc. 
Suborneur,    euae,    adj.  şi 

.^■/^s■^  cori-uptoru. 
Subrecargue,  m.  cellu  ci' 

('•  Însărcinaţii  se  conducă  sar- 

cinele  (încărcătura)  uneî  navî. 
Subrecot,  jh.  escedinte  din 

spesele  prevedute. 
Subreptice,  ac/y.  jn>-.  sub- 

repticiii  ,      obţinutu     prin- 

tr'unu  lalsu  espiisu,  lYirlivu, 

illicitij. 
Subrepticement,(ui'  i  .sub- 
■     repticiu,  pe  lurisiu. 
Subreption,  1'.  subre|>!iune, 

falsă  espunere,  ca  se  obţină 

uă  graţia  de!a  unii  superiorii. 
Subrogation,    t.    subroga- 

ţiune,  vd.  lonn. 
Subroger,  v.  a.  a  subro^'-a, 

substitui,     pune     in     loculu 

cuî-va. 
Subrog^-tuteur,    m     in- 

sărcinatulu  se   ingrijescă  de 

buna  £;esliune  a  unuîtutorri. 
Subsequemmenty  adr.  în 

urmă,  [)o  urmă,,  ensnile. 
Subsequent,    «,   adj.  care 

urmeilă,  vine  după. 


SubsidCj.  in.  impositii  redi- 
catti  pentru  necessităţile  sta- 
tuluT,  ajjutoriu  în  bani  (ce 
şî  dă  statele  alliate). 

Subsidiairei  ar/y.  subsidia- 
riii,  care  vine  secundariu  se 

•  susţină  unii  primu  mijlocii, 
uă  i'aţiune  pi'incipale. 

Subsidiairement  y  udv. 
subsidiar  iu,  ajjutătoriu. 

Subsistance,  !'.  subsi.stin- 
ţă,  nutriinentu  şi  întreţinere. 

Subsister,  v.  n.  a  subsiste, 
a  trăi  şi  se  întreţine. 

Substance,  f.  ///.  substan- 
ţă ;  Iiinţă  care  subsiste  de 
sine,  essinţă,  materia.  Spre 
did'erinţă  de  accident. 

Substantiel,  rlle,  <dj.  sub- 
stanţiale, plinii  de  substanţă.    •[ 

Substantiellemeni,  udv. 
substanţiale,  j>lecăndij  dela 
substanţă,  in  substanţă. 

Substantiff  iti.  ijra)r..9,us- 
tanlivu. 

Subsiituer,  v.  a.  a  substi- 
tui, i)une  in  loculii  altuia. 

Substitut  ,  m.  substifutu, 
cellu  ce  line  loculu  altuia 
în  absinţă. 

Substitution,  t.  substitu- 
ţi.une,  înlăcuire. 

Substruction,  1.  constru»- 
ţiime  siibterrană. 

Subterfuge,  yn.  subterfu- 
giu, mijlocii  artiliciosu  că  s6 
scapjwe  de  ce-va,  se  esă  din 
ce-va,  în  malseriă  de  af faceri, 
de  discussiune,  (chichiţă). 

Subtil,  e,  adj.  subţire,  mă- 
nuntii.  linii,  delie,  menu. 

Subtilement,  adv.  cu  sub- 
ţiritat.e,  cu  linoţă. 

Subtilisation,  vd.  diMilla' 
lion,  vecb. 


suc 


8G7 


SUG 


Subtsliser,  v.  a.  a    subţiri, 

Tace  Unu  ;  înşela  cu  tinetă. 
Subtilite,  f.  '  subţiritute/  (i- 

neţă. 
Subule,   ee,    adj.  but.  subu- 

laiCi.  cu  virfulii  forte  finu. 
Subvenir,    v.    n.    a    ajjuta, 

veni   îii  ajjutoriulu,  uşiura. 
JSubvention,  1'.  subveiiţiune, 
ajjutoriu  ia  bani ;    subşeilu, 
iiiiposiţiune  aussiliare. 
Subventionner ,    v.    a.    a 
concefle.  a  da,   suhvenţiune. 
Subversif,  ive,adj.  subver- 
sivii, desh-uctivu,  (in  sensulu 
morale). 
Subversion,  f.  subversiune, 
destrucţiiine,  renversemi'ut. 
Subvertir,  v.  a.  u  subverti, 
destrui    (resturna.,    rtniver- 
ser.  Usit.  nuinaî  la  figuraţii. 
Suc,  in.  succLi,  zemă. 
Succedane,  de,  adj.    )iied. 
Califică  unii  remediii  eciva- 
linte    cu    aUele    m  acell  aşî 
casu. 
Succeder,  v.  n.  a  succede, 
urina,  veni  in     locuiii,    veni 
])e  urmă  ;  a  rcesi,  isbuli. 
Succes,  (ii.  successu,  resul- 
tatCi,  mai  alessii    ferice    (is- 
băndă).  [urmaşi  Ci. 

Successeur,))i.successoru, 
-SuccessibiJte,    f.    dreptu 

de  successiune. 
Successible,   adj.  .'=ucces- 
sibiie,  care  face  capabile  se 
succedă. 
:Successif,    ive,    adj.    suc- 
cessivii,  care     merge    unulii 
după  altulîi.  Droils — .s,  drep- 
turi la  uă  successiune. 
âuccession,  f.  successiune, 
urmare  pe  răndii  :  ereditate. 
Successivement.ck^i'.suc- 


cessivii,  unu'.ii  după    altulii. 

Succin,  in.  succinţi,  cbicbli- 

bai-ii  gMlbinii,  ainhi-e  Jaiine. 

Succinct ,  e,     adj.    scurţii, 

strinsii,  succinţii. 
Succinite,  f.  succinită,  gra- 
natu  galbinii. 

Succiniemment,  adr.  in 
scurţii. 

Succion,  f.  sugere. 

Succomber,  v.  n.  a  cade 
de  greutatea  povereî,  fi  in- 
vinsii.  —  Cu  prep.  soiis,  pe 
căndii  succomber  u,  a  cede, 
se  lassa  după,  se  suppune  : 
—  â   la   teittatiuii. 

Succuleitiment,  adv.  suc- 
culinte.  cu  succii. 

Succulent,  «,  adj.  succu- 
linte.  plinii  de  succu,  y.e- 
mosu. 

Succursa'e,  f.  succui-sale, 
biserică  aussiliare  unei  pa- 
rns^ie ;  stabilimentii  subor- 
dinatii  altuia  de  acel'aşî  genii. 

Succursaiiste,/)t.cai-e  pro- 
vine dela   uă  succursale. 

Sucement,  m.  sugere. 

Sucer,  v.  a.  a  suge. 

Suceur,  m.  cel  Iii  ce  suge. 

Suţoir,  m.  oi-ganii  care  ser- 
vesce  pentru  sugere  (la  in- 
secte.) 

Suţon,  //(.  mică  redicătur.t 
ce  se  face  peliî  sugîndii. 

Suţoter,  V.  a.  a  suge  de 
mai  multe  ori.  fu))t. 

Sucre,  rn.  sacharu.  Loiian- 
<jei<  a  )ni — .  laude  date  cu 
l'ărere  de  reii. 

Sucre,  ee,  adj.  sacbaratii. 

Sucrer,v.  a.  a  sachara,  pune 
.sacbarii  la. 

Sucrerie,  f.  stabilimentii 
unde  se  face  .saciiai-ii. 


suF  —  sm 

SucriePf  rn.  va«su  pentru 
8acharij. 

Sucrin,  e,  adj .  avindu  gus- 
tulu  sacharuluî,  dulce. 

Suctioiii  f.  vd.  Siiccion. 

Sudi  '/>?.  sudu,  medă-di. 

Sud-est)/>^  sudu-estu. Punţii 
între  sud  ii  şi  resăritu. 

Sud-ouestf  rii.  sudu-vestu. 
Puntu  între  sudu  şi  appusu. 

Sudorifique,  adj.  s.  sudo- 
rifere,  sudoriferii,  care  pro- 
duce assudelă. 

SueC}  f.  nelinisce  subită  am- 
mesticată  cu  frică. 

Suerj  V.  u.  a  transpira,  as- 
suda. 

Suettef  t.  med.  assudelă  a- 
bundante  cu  friguri  măline. 

SueuPy  {.  assudelă. 

Suffetes,  m.  pi.  su/feţi, 
primiî  magistraţi  aî  Carta- 
giniî  ant. 

S  uf  fire,  v.  n.  a  fi  destulii, 
li  suflicinte,  ajjungo,  fi  de 
ajjunsu.  II  suffit,  e  des- 
tulei. Cela  su/Jit,  ajjunge,  e 
destulu.  [tulii. 

Suffisamment,   adv.  des- 

Scifffisance ,  f.  sufficinţă, 
îndestulare. 

Suffîsant,  e,  adj.  destulu, 
de  ajjunsii.  Că  sust.  vd.ar- 
rogant,  presomptueiix. 

Suffixe,  i.  suftisse,  silabă  a- 

daussă   la    finele  vorbei,  pe 

căndu  prefixe,si\a.hd  adaussă 

la  inceputuICi  vorbei. 

Suffocant,  c,  adj.  nâbuşi- 

toriii. 
Suffocatioiiy  f.  perdere  de 

respiraţiune,  năbuşelă. 
SuffoquePf  v.  a.  a  suffoca, 
năbuşi ;    v.  n.  a  perde  res- 
piraţiunea,  se  năbuşi. 


SUJ 

Suff raganti  adj.  m.  şi  sust. 
Se  dice  de  unii  episcopii  în 
respectulii  rnitropolituluî  si(x. 

Suffrage,  m.  su(Iraj2iu,votu. 
La  pi.  rugăciuni  bişericesci. 

Suffusion,  f.  med.  vd.  e- 
panchement. 

Suggerery  v.  a.  a  suggeri^ 
insînui,  face  se  intre  în  spi- 
ritii;  deştepta  cui-va,  inspira. 

Suggestioiii  f.  vd.  Instiga- 
tioii. 

Suicide,  m.  suicidiii,  om- 
morii  de  sine  însu-şi. 

se  Suicider,  v.  r.  a  se  si- 
nucide, .se  ucide  însu-şî,  [rea 
espressiunej. 

Suie,  f.  funingine. 

Suif|  m.  şeii, 

Suiffer,  vd.  Suiver. 

SuinSy  m.  pi.  sări  neutre 
separate  din  sticlă. 

Suinti  »i.  unsură  (soielă). 

Suintement ,  m.  curgere 
nepreceptibile,  pe  nesimţite, 

Suinter,  v.  n.  a  curge  ne- 
preceptibile, nssimţitO,  a  se 
umedi.  [pelu. 

Suisse,  m.  portariu  de  o.s- 

Suitey  f.  şiru,  consecinţă,  ur- 
mare, suită. 

Suivanti  e,  adj.  şi  sust.  ur- 
mătoriii. 

Suivanti  prep.  după,  con- 
forme cu.  Suivant  que,  după 
cum,  selon  que. 

Suiver,  v.  a.  a  unge  cu  seu. 

Suivi,  ie.  adj.  urmaţii  în 
şiru,  continuitu. 

Suivrci  v.  a.  a  urma,  veni 
după. 

Sujet|  ette,  adj.  suppusu,. 
care  e  în  depindinţă,  obli- 
gaţii la.  Ca  sust.  suppusu 
unei  autorităţi  suverane. 


SlP 


—  809 


SUP 


Sujetf  rn.  subiecţii,  causă, 
niotivii ;  materia  assupra  cuT 
scrie,  vorbesce,  cine-va ;  o- 
biectulu  iineî  scinţe;  gram. 
subiectulu. 

Sujefion,  f  depindinţă ;  as- 
siduitate  necessariă,  suppu- 
nere. 

SulfatCi  m.  chem.  sare  din 
acidu    sull'uricu  şi  uă  base. 

Sulfate,  ee,  adj.  chem.  care 
conţine  sulfatu. 

Sulffite,  m.  sare  forniatvi  din 
acidu  sulfurosu  şi  uă  base. 

Sulfure,  m.  sulluru,  coni- 
binaţiune  de  sullu  cu  alte 
corpurî. 

Sulfureux,  eune,  adj.  sul- 
furosu.  Şi  sulfure,  ee. 

Sulffurique,  adj.  m.  sulfu- 
ricii.  Se  ilice  de  acidulu  de 
sullu  cellu  rnaî  ossigenatu. 

Sulpicien,  ennc,  adj.  şco- 
lăriţi de  teolog,  din  si-mi- 
nariulu  de  Saint-Sulpice,  la 
Paris. 

Sultani  m.  sultanii. 

Sultane)  f.  sultană  ;  spegiă 
de  nd\e  turc. 

Sultanin,  m.  monnetă  de 
aurîi  in  Turcia. 

SumaCi  >/<.  but.  genudear- 
burei  terebintaceî.  Şi  rhiis, 
vinaigriere. 

Super,  V.  n.  mar.  a  se  as- 
stupă. 

Superbie,  f.  superbia,  mân- 
dria, arroganţă. 

Superbement  ,  adv.  cu 
iDagnIiicinţa,  niăreţu,  mân- 
dru. 

Supercherie,  f.  fraude,  în- 
şelăciune, cu  lineţâ. 

Superfetation,  1.  vd.  fle- 
(iiindance. 


SuperficiC)  T.   suprafagiâ  ; 

apparintă. 

Superficiali  elle,  adj.  su- 
perficiale, care  nu  e  decătti 
la  Miprafaciă  :  pg.  care  nu 
raediteiiă  profundu. 

Superficieilementi  adv. 
superficiale,  numai  pe  d'as- 
supra. 

Superfini  e,adj.  superfinii, 
de  calitate  superiore. 

Superfiu,  ue,  adj.  .super- 
fluu, de  prisosu,  inutile. 

Superfluiie,  f  superflui- 
late,  prisosinţă,  lucru  de 
prisosu. 

Superieuri  «,  adj,  superi- 
orii, mai  presus. 

Superieurement  ,  adv. 
superiorii   .perfectu. 

Superiorilei  f.  premininţa, 
escelintă  maî  presus  de, 
alţii. 

Super]atif|  ice,adj.  gram. 
superlativă,  cellii  maî  înaltu. 

Superposer,  v.  a.  a  pune 
unu  obiecţii  d"assupra  altuia. 

Superpositioni  i.  supra- 
posiţiune. 

Superpurgation,  1,  puri- 
llcaţiune  escessivă. 

Supersederi  vd.  sxrşeoir, 
vech. 

Superstitieusement^acZr. 
sujierstiţiusu. 


Superstitîeux, 


ulj 


superstiţiosu. 

Supersti^iion,  f.  supersti- 
ţiune :  falsă  idea  de  unele 
practice  religiose ;  fig.  es 
cessîi  de  esactitaie. 

Supîni  m.  grami  supinu. 

Supinateuri  m.  şi  adj.  Se 
ilice  de  doui  mu.schi  dela  bra- 
f  iulu  anterioi  ii  si  dela  mănâ. 


SUP 


870 


JUP 


Supination,  1'.  ini.şccii-e  ce 
muşchii  (vd.  prm.]  pi-ocură 
bi-ngiiiliii  anterioru  ?i  niăneî. 

Suppiantation,  f.  substi- 
tuliune,  vd.   in'tn. 

Suppianter,  v.  n.  a  sup- 
plantii,  f.icc  pe  cine-va  ?e 
pei-(Ja  auloritalea  sa,  credi- 
tulii  s6u,  si  a  inira  ni  io- 
culii  luî.  [iniăcuire. 

Supp!eance,  f.  suppiininţă, 

Suppieant,  e,  adj.  suppli- 
ninle,   inlaciiitoru. 

Suppieer,  v.  a.  a  .supplini, 
line  localii,  îiilăcui. 

Supplement,  rn.  suppii- 
inentu,  appendice.  In  geoiii. 
— (Vun  arc  «eu  d'uii  ■  erele, 
.'^uppliinentulu  unui  ănghiu 
seu  unui  cercu,  ceaa  ce  i 
lipsesce  ca  se  valede  180 
grade. 

Supp3einentaireîUd!j..şup- 
pliuientare,  de  suppliiueniu. 

Supp(etîf|  ive,  adj.  supple- 
tivLi,  complelivu,  care  îin- 
pliue.sce  lip.sa,  care  e  .sup- 
plimentii.  [gătoiu. 

Suppiîant,'%((r//.  .şi  .svt.s/.  ru- 

Supplicafioni  i'.  sup|ilica- 
ţiune.  rugăciune  cu  .sumis- 
siune. 

Suppiice  ,  ui. .  .'"uppliciii 
(ca.«n;i),  punitiune  corporale 
ordinată  de  justiţă,  mure  sul- 
t'erinţă. 

Supp  icî6,  de,  adj.  suppli- 
cialu.  cliinuitCi.   Ra^'  u.iit. 

Suppiicier,  v.  a.  a  tace  se 
sullere  suppliciulu  morţii. 

Suppiier,  v.  a.  a  su[)plica, 
ruga  cu  sumissiune,  umiliţii 
şi  cu  stăruinţ.). 

Suppiiquei  t.  supjilică,  pe- 
tiţitine,  jalbă. 


Support,  m.  pede.slale,  ceaa 
ce  su.sţiae  unu  lucru ;  re- 
,semu.         [bile,  de  sulleritu. 

Supportabiej  adj.  sutl'eri- 

Supportabiement,  udv^ 
m  mudu  sulleribile.  [.sufleri. 

Supporter,  v.  a.  a  susţine, 

Supposable,  adj.  po.'isibie- 
de  pre.suppusu. 

Suppose,  ee,  adj.  presup- 
pusu,  nesigură,  datu  pentru 
adevărata.  Că  prep.  t^Uj^pose 
ce  fait,  presuppunîndu  a- 
ceştii  faptii.  Sapposc  qae,. 
decă. 

Supposery  v.  a.  a  stabili 
că  priimitii  unii  lucru  ipo- 
teticu,  a  presuppune,  pre- 
sumi,  da  cu  părerea. 

Supposition,  f.  prcsuppu- 
nere,  conjectură. 

Suppositoirei  adj.  iu.  spe- 
Qvâ  de  remedii!  purgativii. 

Suppot,  1/».  cellu  ce  ser- 
vescc  relle  iiroiecle  ale  altuia. 

Suppression,  I.  suppres- 
siune,  vd.  arui. 

Supprimery  v.  a.  a  sup- 
j)rime,  împedica,  s.  lace  se 
încetede  appariţiunea  ;  tăia^ 
lăssa  'alîară  uă  literă  din 
vorbă  ele.  [puredă. 

Suppurant,  e,  adj  care  su- 

Suppuratify  ive,  adj.  med. 
supurativiA,  care  Jacilită  su- 
]juraţiunea. 

Suppurer,  v.  n.  a    supura, 

SupputatioHi  f.  calcuiu,  so- 
cotelă,  vd.  calcul. 

Supputer,  V.  a.  vd.  calcnler. 

Supremaţie,  i.  autoritate- 
maî  presus  de  toţi  ceî-alţi. 

Supreme,  adj.  supremu, 
naaî  pieisu»  de  totii  in  {fe- 
Hulu  seâ. 


Sl'K 


—  871 


SL-R 


Sur,  e,  adj.   acidu,  acru. 
SOr,  e,  adj.  vd.  Certaiu. 
Sur,  i))'('ii.  pe,  peste,  assupra. 
Supabondamment,    adv. 

lorte  abundante,  maî  iniiltu 

dccătu  de  ajjunsu. 
Surabondance,    I.     lorte 

inaie  abundanţă. 
Surabondanti  e,  adj.    pe 

d'assupra,  de  [irisosu. 
Surabonder,    v.    n.    a    li 

lorte  abundante. 
Suracheter,  v.  a.   a  cum- 
păra pre  scuinpu,peste  preţii. 
Suraiguy  ni-,  adj.  mas,  l-orte 

acutu. 
Surajouter,  v.  a.  a  adăugi 

ia  ceaa  ce  ei-a  ile.ja  adaussu. 
Sur-aller,  v.  n.  Se  dice  de 

unu  cane  de  vînătore,    care 

trece  fără  se  strige. 
Sur-andDuiller,  m.  ţe[)uşu 

uuiî  mare  decătu  altele. 
Surannation,  1'.  C'^ssaţiune, 

mcetare    a    ellectuluii     unui 

adu  valabile  nainaî    pentru 

tiuipu  delermiuatii. 
Suranne,  e  -,  invcchitu,  care 

nu  maî  este  valabile. 
Surraner,  v.  n.  a  ave  maî 

multei  decătu  unii  annii    de 

dată.  (despi'e    acte).    Comp. 

liei-i))ier. 
Sur-arbitre,     rn.    arbitru 

cai-c  judecă  intre  arbitriî  cu 

opiniuniie  împărţite.  |o?etu. 
Sur  ard,  adj.  m.  specia  de 
Surbaisse  ,      e  - ,    archit. 

i'i'oâtr — /■;,  care    merg-e    în- 

j(!0şindu-se  către  mijiocu. 
Surbaissement,  vi.   can- 

lifatiM  călii  merge  uă  arcată, 

uă  boită,  înjeG.sindu-.se. 
Surbaisser,  v.  a.    archit. 

A    construi    uă    boltă    care 


merge  injeosindu-se  către 
mijlocii. 

Sur  cens,  m.  jar.  peste 
censil.  Venitul  li  unei  eredi- 
tăţi maî  presus  de  censii. 

Surcharge,  t'.  adaussu  d«. 
greutăţî. 

Surcharger,  v.  a.  a  adăugi 
sarcinele,  greutăţile. 

Jurchauffer,  v.  a.  a  in- 
căldi  pre  umltu  lerrulu. 

Sur  cha  uf  fure,  f.  Cer  r  ii  pre 
multu  incăblitii. 

Surcompos6,ee,tt(/./.yra.ir(. 
Calilică  timpulii  verbului 
unde  aussiiiar.  avolr  e  du- 
plicaţii, s.  e.  ii  avait  eu. 

Surcouper,  v.  a.  a  tăia 
incă  uădată  (la  joculii  de 
cărţii.  [mentaţiune. 

Surcroît,  ui.  adaussu,  aug- 

Surcroîire,  v.  a.  a  adăugi 
pre  mulţii. 

Surdent,  m.  dinte  caie  vine 
peste  unu  altulîi,  între  alţii. 

Surdite,  l'.  sunUtate,  surdelă. 

Surdorer,  v.  a.  a  inauri, 
jioli.  in:louitu,  pi-ofundu,  so- 
lidu.  [spatele  calului. 

Sur  dos,    m     cui-ea    de    pe 

Sureau,  m.  bot.  socii. 

Surelle,  f.  îeu.ştenii  com- 
mvme,  şi  aureltc,  nscille. 

Surement,  adv.  cerţii,  de 
sigurii . 

Sureminent,  e.  adj.  emi- 
ninte  în  gradfi  supremii. 

Surenchere,  I'.  preţu  olle- 
ritii  mai  jiresus  de  altulu. 

Surencherir,  v.  a.  a  o  (Veri 
unii  preţii  superiorii. 

Surencherisseur  ,  yn. 
cellii  ce  olieresce  unii  preţii 
maî  mare  decătii  altulti. 

Surerogation,  t'.   bine    ce 


SUR 


872  — 


SUR 


l'ace  cine- va  niaî  mult  decătu 
este  obligaţii  se  Iacă. 

Surerogatoirey  adj.  care 
ese  alîară  din  obligaţiune. 

Suret|  ete,  adj.  acrişioriu. 

SAretCi  i'.  siguranţă.  Comp. 
garanţie. 

Surexcitatioiii  f.  intinsi- 
talea  acţiunii  vitali. 

SurexcitePy  v.  a.  a  adău- 
gi inlinsitatea  acţiunii  vitalî. 

Surfacey  f.  suprafagiă,  este- 
riorulCi  unui  corţiCi.  Geom. 
.suprafagiă  ,  mărime  care 
n'are  decălu  doue  dimen- 
siuni :  lăţime  şi   lungime. 

Surfairei  v.  a.  şi  n.  a  cere 
unii  preţu  pre  redicatu. 

Surfaix,)n.  cingulu  (chingă), 
ce  se  asşedă  peste  celle-alte 
cingule.  [pe  bobocii. 

Supfeui|ie|f.  bot.  membrană 

Surfleurir,  v.  n.  a  înflori 
după  ce  a  datu  fructulii. 

Surgeoiii  in.  mică  rainure 
ce  ese  din  Iruncliiulii  arbu- 
reluî.         fde-uădată,  se  ivi. 

Surgir,  v.  n.  a  se  redica.  eşi 

Suriiaussement,  m.  ar- 
chit.  înălţătură. 

Sarhausser,  v.  a.  archit. 
a  înălţa,  redica  maî  sus. 

Surhuniain,e,  adj.  maî  pre- 
sus de  puterile  omului. 

Surintendancey  t'.  înteii- 
dinţă  generale,  sarcina  in- 
tendinteluî  generale. 

Surintendant,  m.  inten- 
dinte  generale. 

Surintendantei  t.  consor- 
tea  inteudinteluî  generale. 
Principalea  directrice  a  ca- 
.seloru  de  educaţiune  stabi- 
lite pentru  Legiunea  de  o- 
nore. 


Surjet|ni.  cussătură  pe  ma- 
teria indouită 

SupjeteP}  V.  a.  a  cosse  în 
surjet,  vd.  prec. 

Surlangue,  f.  cărbune,  an- 
trace,  la  limba  aniinaliloru. 

Sur!endefnain,m.atreiadi. 

Surlonge,  f.  carne  din  spi- 
narea boului. 

Surmener,  v.  a.  a  fatiga, 
ost.eni,pre  multu(un  calu  etc.) 

Surmesurei  l".  ceaa  ci-  es- 
cede  mesura,  trece  peste  mă- 
sura. 

Surmontable,  adj.  care  se 
pote  întrece,   învinge. 

Surmonteri  v.  a.  a  se  re- 
dica d'assupra ;  a  întrece, 
învinge. 

Surmoule,  i.  tipării  luatu 
după  uă  figură  de  gipsu. 

Surmout,  in.  vinii  neler- 
mintatii,  netescuitu. 

Suritiulety   ni.  unu  pesce. 

Surmuloty  m.  unu  şiorece 
mai-e. 

Surnager,  v.  n.  a  înnota 
pe  d"assupra  ;  a   subsiste. 

Surnaitrcj  v.  n.  a  cresce 
peste  ce-va. 

Surnaturely  elle,  adj.  su- 
pranaturale, singulare. 

Surnaturellement,  adv. 
estraordinariii,  peste  natură. 

Surnoniy  )n.  connume,  nume 
adaussu  numelui  propriii. 

Surnommer,  v.  a.  a  con- 
nunii,  adăugi  unu  epitetu 
lăngă  numele,  (poroclil 

Surnumeraîr  cac/./.şi  .svtsL 
care  e  peste  numei-ulu  deter- 
minaţii, supranumerariu. 

Surnumerariat,  m.  tim- 
pulu  căndii  remăne  cine-va 
peste  numerulii  cerută. 


SUR 


SUR 


Suroiii  rn.  t.  semne  de  pele 
roşia,  ce  se  lipescu  la  col- 
Jete   ca  rnerfă  americană. 

SuroS)  m.  tumora  la  picio- 
rulu  calului. 

Suppasser,  v.  a.  a  întrece, 
escede,  a  fi  maî  sus   decătu. 

Surpayer,  v.  a.  a  plăti  pre 
scuinpu,  pre  multu. 

SurpeaUj  f.  vd.  epiderme. 

Surplis,  m.  vestimîntu  oc- 
clesiasticLi  de  păndă. 

Surplombi  rn.  det'ectulu  lu- 
crului neperpendiculare.3fur 
en  — ,  murii  ce  se  applecă 
din  sus  în    allară. 

Surplomber,  v.  n.  a  nu  fi 
perpendiculare,  a  se  appleca 
în  ănghiii  acuţii  cu  orison- 
tele,  etre  hors  de  Vaplomb. 

Surpluees,  f.  pi.  voies  — , 
urme  ipistes'  ale  vinatuluî 
peste  cari  a  plouatu. 

Surplus,  );i.  escedinte,  pri- 
sosii. 

Surpose,    e-',    adj.    supra- 

5  pusii. 
urprenant,  e,  part.  adj. 
de  mirare,  âtonnant. 

Surprendre,  c,  v.  a.  a  îm- 
ple de  mirare,  a  ui:ni  (sur- 
prinde). 

SurpriSy.  e,  adj.  miraţii,  ui- 
mitu. 

Surprise,  f.  mirare,  uimire. 

Surrenaly  e,  adj  anat.  as- 
şedatil  peste  renichi. 

Sursaut,  m.  mişcare  su- 
bită [)rodussă  de  uă  sensa- 
ţiune  repede  şi  violinte. 

Surseancey  f.  vd.  Suspen- 
sioii. 

Sursemer,  v.  a.  a  semena 
pe  unu  pă  mint  îi  deja  seme- 
natii. 


Surseoir,  v.  a.  şi  ».  a  sus- 
pinde  (despre  a(lacerî),  dif- 
l'eri,  întărdia,  di/ferer,  re- 
)neUre. 

SuPSis,  vd.    Delai. 

Sursolidej  adj.  şi  m.  Se 
dice  iu  aj^-.  de  a  patra  pu- 
tere a  uneî  mărimi. 

Surtaux,  //(.tasse  esces.sivă 
jientru  impositu. 

Surtaxe,  f.  nouă  ta.^.'se.  im- 
positu escessivii. 

Surtaxer,  v.  a.  a  pune  tasse 
pre  inaltă. 

Surtoutj  adw.  mai  alessu, 
mai  cu  semă.  principale, 
priucipuloaent. 

Surtout,  m.  surtucu. 

Surveillance|f.priveg'hiare, 
vegliiare  intr'adinsu,  cu  au- 
toritate, assupra. 

Surveillant,  e,  adj.  prive- 
phiăturiii,    care    priveghedă. 

Supvei  le,f.a  doua  di  înainte 
de  altă  di  determinată. Comp. 
avii.nt-veiUe. 

SuPveilIePy  v.  a.  şi  n.  a 
privsghia,  veghi  a  cu  auto- 
ritate assupra. 

Supvenance,  f.  adventu, 
sosire,  pe  neasşteptate. 

Supvenanty  e.  adj.  care 
vine.  sosesce,  neasşteptatu. 

SuPvendPCyV.  a.  a  vinde  pre 
scumpii,  peste  preţii. 

Supvenir,  v.  n.a  veni,  sosi, 
inopinaţii,  negănditii ;  a  se 
adăugi  peste. 

Supwente,f.  vindere  cu  preţu 
escessivu.  pre  mare. 

Supvenui  ue,  adj.  \enitii 
pe  neasşteptate.  Saxt.  1'.  so- 
sire neasşteptată. 

SurveiiPf  v.  a.  a  investi  pe 
d'assupra. 


«us 


—  874  — 


SYC 


Survider,  v.  a,  a  redicauă 
parte  di  a  ceaa  ce  este  în- 
trunu  vassCi. 

Survie,  1".  supraveţuire. 

Survivance,  1'.  dreptu  de  a 
succede  unui  omu  îa  lunc- 
ţiunea  sa  după  morte. 

Survivancier,  m  cellii  ce 
are  uă  miroivance,  \d.prec. 

Survivant,  e,  adj.  care  su- 
pravetuesce,  trăiesce,  după 
mortea  altuia. 

Survivre,  v.  n.  a  veţui,  trăi 
după  decessulîi,  după  mor- 
tea, altuia. 

Sus,  prep.  pe,  pe.ste  ;  or  sus, 
spuneţi-ne  ;  eu  sas,  inai  pre- 
sus, peste  acesta,  par  delâ. 

Sus,inteij.  sus  !  sculaţi  !  fam. 

Susceptibi.itâ,  f.  disposi- 
ţiuue  a  se  offensa,  a  se  su- 
[lera  pre  facile. 

Susceptiblej  adj.  suscep- 
tibile, priinciosii,  j)riimitoriu 
de  :  care  se  superă  currindu. 

Susceptian,  f.  suscepţiune, 
priimirea    ordiniloru  sacre. 

Suscitation,  f.  vd.  stKjges- 
tiou,   veclj. 

SusciiePi  v.  a.  a  suscita,  su- 
gari, face  se  se  ivescă. 

Suscription  ,  f.  adressă 
scrissă  pe  plicul  ti  unei  epis- 
tole. 

Susdit,  e,  adj.  sus-dissu,  nu- 
iiiitu  rnaî  sus. 

Sus-dominantei  f.  mus. 
notă  care  este  cu  unu  gradu 
ifiiaî  sus  decătLÎ  dominantea  ; 
a  şesse  notă  a  tonului. 

Susiii}  in.  mar.  punte  din- 
ap|ioî  Li  corabia. 

Suspect)  '',  adj.  sus|)eclii, 
tâiiuitu,  de  neîncredere. 

Suspecter,vd.  S^upţoniier. 


Suspendrei    v.   a.   a   sus- 

pinde,  ţine  în  sus    (atîrna) ; 

întrerupe,  dilleri,  întărdia. 
SuspenSy  m.  vd.    infcrdit. 

—  Au    suspens,   în    nesigu- 
ranţă. 
Suspensei  f.  censură  'care 

suspinde    unu    ecclesiasticu 

din  luncţiunile  selle. 
Suspenseur,  adj.  m.  anat. 

care  ţine  suspinsîi. 
Suspensify  ive,    adj.    su.s- 

pinsivu,  care  suspinde,    op- 

presce. 
Suspension,  f.  suspinsiune 

(atirnare),  încetare. 
Suspensoire,    m.   suspin- 

soru,  spepiă  de  bandagiii. 
Suspicion  ,    t     suspiciune, 

bănuinţă,  vd.  soupron. 
Susfentation,  f.    sustinta- 

ţiune,  întreţinere,  nutriţiune. 
Sustenter,  v.  a.  a  sustinta, 

întreţine  vieţa  prin  aliminte. 
Suture,  1.  anat.    sutură,  u- 

niunea    celloru    doue    părţi 

ale  ossuluî  creştetului,   cus- 

sătură. 
Suzerain,  e,  adj  suzeranu, 

seigneur — ,  domnu    posses- 

sorCi  unui  feudii,  de  care  de- 

pindii  alte  feude. 
Suzerainetey    f.    suzerani- 
tate. 
Sveltei  adj.  vd.  delie,  leger, 
Sveltessey    f.    uşiurinţă   ia 

pictura. 
Sybarite,  m.  sibaritu,  onm 

alVeminalu  .şi  corruptu,  cum 

era  Sybariţiî. 
Sycomorei    m.   spegiă    de: 

carpinu.  Şi  figuier  sijcomo- 

re.  faux-plataiie. 
Syco^ihante,   *//.   \â.  fnur- 

be,  dtlaleiir. 


V.M 


:V\ 


Syllabaire,)/!.  cărticică  pen- 
tru a  studia  se  citescă. 

Syllabe,   t'.  gram.  silabă. 

Syllaber,  v.  a.  a  silabi,  cili 
plin  silahe. 

Syllabique,  adj.  silabicij. 

Syllepse,  f.  <jra>ii.  sillepso. 
Figuiâ  prin  care  discursulu 
respun  ie  inaî  iiiuitu  cuge- 
tării nostre,  decătCi  regulo- 
loru  gramaticali. 

Syllogisme)  m.  loy.  Fiilo- 
gismu.  Argunientu  compuşii 
din  trei  proposiţiunî,  niajo- 
rea,  ininoroa  şi  consecinţa. 

Syliogistique,  adj.  siilo- 
gisticL'i,  de  sillogisinu. 

Sylphej  sijlphlde,  f.  silfidă, 
geniu  e!emintare  allu  aeru- 
lui in  cabalistică. 

Sylvaini  m.  milh.  silvanu, 
(leii  aliii  păduriioru.  La  ]//. 
iirdine  de  [)asseiî  pădurene. 

Sylvestre ,  adj  silvestre, 
care  cresce  in  pădurî. 

Syinbole,//(.simbolu,  senonu. 

Symbolique,  lu/j. .simbolic. 

Symboliser.  v.  n.  a  ave  con- 
tormilafe  [avec  qcli.,  cu  c\.J. 

Symetrie,  t  siinelriă.  Pro- 
porţiune  de  mărime  şi  de 
ligură  intre  părţile  unui  totu. 

Symeirique,  adj.  simetric. 

Symâtriquement,  ach-.  si- 
metricii, cu   simetria. 

Symetriser,  v.  n.  a  face 
simetria. 

SympatHie,  f.  simpatia,  cor- 
respundinţă  între  calităţile 
«norii  corpuri,  aptiuidinea 
unorii  corpuri  de  a  se  uni, 
rapportii  de   inclinaliunî. 

Sympathâque,  adj.  siinpa- 
licLi,  care  place.  In  fisiol. 
Cure  drpiade  de  iimpaliă. 


SympathisePi    v.  n.  a  ave 

simpatia.  [petal'-  unite. 

Sympetalique,  adj.  hol.  cu 

Symphonie  ,  f  simioniă. 
Concerlii  de  instruminle  inu- 
sicalî. 

Symphoniste ,  m.  siml'o- 
ni.slri,  care  compune  sim- 
fonie. 

Symphise,  f.  anat.  simfi.se, 
]       uniunea  naturale  a  osselorii. 
i  Symphiie}  f.  hut.    vd.    luii- 
soadii. 

Sympthomatique  ,  adj  . 
med,  simploiualicLi. 

Symptdtne,  )n.  y>j''(^.  siinp- 
tomă,  semnci.  indiciu, 

Symptdsej  f  vd.  Atriiphie. 

Synagelastique,  adj.  nat. 
sinagelusticLi.  Se  «lice  de  pes- 
ciî  cari  innolă  împreună. 

Synagogue,  f.  adunanţali- 
dflilorii  sub  legea  vechia, 
sinagogă. 

Synalâphe,  f.  'jraut.  sina- 
lefe,  juncţiune  a  doue  vorbe 
întruna  singură. 

Synallagmatique,  a(tj.s\- 
nalaginaticu.  Se  dicedeunii 
contractu  care  conţine  obli- 
gaţiune reciprocă  intre  părţii 

Synallagm.^jtiquement , 
adv.  sinakigmaticu.  de  obli- 
gaţiune luuluale. 

Synantherei  de,  adj.  bot.. 
ale  cui  stamine  sunt  unite- 
prin  antere.  ."^i  siinanlhe- 
riqac. 

Synarthrose,  I.  anul.  si- 
nartrose,  articulaţiiiiie  ne- 
niobile. 

Synaxei  f  sinasse.  Uniune* 
vechilorîi  cre.ştinî  că  .^e  ce- 
lebrede  cina. 

Syncelle,  )ii.    sinceki,    ofii- 


SYN 


—  870  — 


SYR 


ciariu  de  lăngă  patriarchi, 
in  vechia  biserică  grecă. 

Synchrone,  vd.  Isochrone. 

Synchroniquei  adj.  sin- 
cronică. Se  dice  de  unii  tu- 
be ii  unde  sunt  allăturate  e- 
veniminte  de  aceaaşî  epocă 
în  diverse  locurî. 

-Synchronismei  ra.  vd.si- 
iiiiiUaneilc. 

Synchysey  f.  gvam.  con- 
fusiune,  transposiţiune  de 
voi-be. 

Syncope;  f.  med.  sincope, 
ieşinu ;  yrcuu.  suppressiu- 
nea,  tăiarea,  uneî  vorbe. 

Syncoper,  v.  a.  a  lace  uă 
sincope,  vd.  prec. 

Syncrâiisme}  '».  sincre- 
tisiiiii,  conciiiiiţiune  de  secte 
dillerinţi. 

Synderes.ey  l".  remustrare 
de  consciinţă. 

SyndiCi  m.  sindicii,  insăr- 
cinatii  cu  allacerile  uneî  u- 
niunî  de  creditori  ele. 

Syndîcai,  e,  adj.  .sindicale, 
de  sindicii. 

Syndicat,//i.sindicatu,  liinc- 
ţiunea  sindicului. 

Synecdochej  sijnecdoque, 
l'.  (jt-aiii.  sinecdocă,  figură 
prin  care  se  iea  genulu  pen- 
tru spepiâ  et.c. 

Synerese,  f.  gram  sine- 
lese.  contracţiune,  uniune  de 
doui'  silalie  intr'una  în  a- 
ceaaşî  vorbă. 

Synevrosej  1'.  anaf.  sim- 
ţişi' li.ua  iiiintosă.         fplantp. 

Syngenesîey    T.    ciasse    de 

Syngraphe  ,  )/i.  singrafe, 
inscrissu  de  detoriă. 

^ynodal,  c,  adj.  sinodale, 
de  sinodu. 


Synodalement,  aJt.  in  si- 
nodu. 

Synodei  m.  sinodu,  adunan- 
ţa  ecclesiasticiloru  diocesani. 

Synodiquei  adj.  scrissu  in 
numele  unui  sinodu,  către 
episcopii    absinţi,    sinodicu. 

Synonyme,  adj.  şi  m.  si- 
nonimii, vorbă  avîndu  ap- 
prope  aceU'aşi  sensii  cu  alta. 

Synsnymiey  f.  calitatea  si- 
nonimeJoru. 

Synonymiquey  adj.  sino- 
nimica, de  sinonime. 

Synoptiqueyac/y.  sinopticii, 
care  permite  a  imbrăgia 
dintr'uă  singură  privire  di- 
versele părţi  ale  unuî  totii. 
La  pi.  s.  eoangiles — 6',  evan- 
gelie  cari  concordă  între 
dinsele. 

Synovialy  e,  adj.  anat.  si- 
noviale,  vd.  urm. 

Synoviei  f.  anat.  umore  vis- 
cosă  a  articulatiunilorii  mo- 
bili. 

Syntaxe,  f.  sintasse,  con- 
strucţiunea  frasiloru  după 
regulele  gramaticali. 

Syntaxiqueyao^j.  sintassicu, 
de  sintasse. 

Synth'esC}  f.  sinte.se.  Metodă 
de  composiţiune  care  des- 
cinde dela  principie  la  con- 
secinţe, dela  causă  la  ellecte. 

Synthetiquei  adj.  sinteticii, 
de  sinte.se,  prin  sin  ţese. 

Synthetiquement,adi).siD- 
ţeticu. 

Syphoiiy  m.  vd.  siphon. 

Sypiaque,  adj.  siriacă.  Se 
(lice  de  limba  Sirianilorii 
antici. 

Syringai  m.  s.  seringat,fii- 
rince.  unu  frumoşii  arburelii. 


TAB 


f7  — 


TAB 


SyphiliSi  i».  med.  siiile. 

Syringotomei  ni.  vechia 
instrumentu  chirurg,  pentru 
operaţiunea  fistulei. 

SyringotomiCf  f.  chir.  o- 
peraţiunea  fistulei. 

SyrteSf  f.  pi.  s.  sirtcs,  sirte, 
nisipuri  luobilî. 

Systaltiqucy  adj.  care  con- 
tracta şi  dilată    aUernativu. 

Systematique,  adj.  siste- 
inaticu,  regulaţii  prin  sis- 
temă. 

Syst^matiquement,  adv. 
sistematicu.  prin  sistemă. 

Syst^mey)/».  sistemă.  Uniu- 


ne de    principie  legate  întrt 

sine,  care  ne  permite  se  tra- 

gemu    consecinţe    pentru    a 

stabili  uă  opiniune,  uădoc^ 

trină,   etc. 

SystolCi  f.  nii.şcarea  ininieî. 

SystilCi  m.  arcliit.  columne 

1       distanţi  între  dinsele  de  douT 

'       diamelri  s.  patru  inodulî. 

Syzetese,  f.    sicetese.   Pre- 

j       liminariulîi  unei  esplicaţiunî. 

I  SyzygîCi  f.  astr.  puntele  or- 

j       bitei  unei  planete.căndii  este 

in  coDJunţiune  seu  in  oppo- 

siliune  cu  sorele.   Timpulu. 

kineî  noue,  şeii  luneî  pline. 


T,  rn.  una  din  consunanţi.  On 

prononce    ti-  sui^ant    l'anc. 

lappellation,    et  te    suivant 

la  moderne. 
TBjposf.  ta:— mere.  mama  ta. 
Tabac,  m.  tutunii. 
Tabagie,f.locu  publicîi  unde 

se  formedă  tutunii. 
Taba^ai  m.  mare  tambur ă  a 

negrilorii. 
Tabarin,>n.  comedianii  care 

delecta    poporulu    (du  nom 

de    Taharin,  acteur  de  far- 

ces,  qui  existait   sous  Henri 

IV),  vd.  bouffon. 
Tabarinagei  m.  vd.  Bouf- 

f  miner  ie. 
Tabariniquei  adj.  demnii 

de    unu    comedianii    (cara- 

ghiosu).  [bacii. 

TabatierCi  f.  cutbiă  de  ta- 
Tabellion,  m.  altă-datăno- 

tariii,    grafierii,    in   juridic- 

ţiunile  subalterne. 
Tabellionage,  in.  officiulu 

unuî  tabellion,  vd.  vorba. 


Tabernacle|»i.  tabernaclu^ 
tintoriu  (cortii),  unde  şedea 
arca  allianţeî  la  Ebreî. 
TabeS|    w.    vd.     Consom- 

ption. 
TabidCi    adj.    tabidu,    care 
'       sufiere  de  slăbiciune. 
!  TabiS|  rn.   tafta  grossă   un- 
1       dulatâ  (moaratâ). 
Tabiser,  v.  a.  a  face   unde, 
ape.  unei  materie. 
:  Tabiature,f.  semne  dispuse 
;       pe  linie,  ca  se  arrete  musi- 
I       canţiloru  căntulu. 
I  Table,  f.  mesă,  tablă  de  mar- 
j       mu[e,  de  metalii.  Lasainie 

— ,  cuminecătura. 
I  Table-ronde,    f.  uă   insti- 
tuţiune  a  cavalerismului. 
Tabieauy  m.  tabel  ii,    operă 

de  pictură. 

Tableautinim.  micutabelu. 

Tablee,    f.  uniune    de    per- 

sone  în  giurulu  unei    mese. 

Tabler,   v.   n.  a   pune,    as- 

şeda,    tablele  la  trictrac  ;  a 


TAC 


878 


TAI 


SC  funda,  pune  tcnieiu  pe. 
Tabietier,  m.  ierc,  1".  strun- 

Tablette,  i.  laviţă. 
Tabletterie,  f.  strungâriă. 
Tablier,  m.  şiorţii. 
Tab!oin,  m.  podu  degrinde, 

c;')  se    MS.şede  uă    bateria  de 

tunui'î. 
Tabouret,  m.  scăunelii. 
Tabouriny  m.  l.  locii  înainte 

))e  i^aleriil.  [al Iu  berbeciloru. 
Tac,  m.    inorbu    c^ntagiosu 
Tacet|  »».  mu.s.  silonţiii. 
Tâche,  1.  petă,   maculă. 
Tâche,  t.  sarcină,    lucru  de 

lăcutu  într'unu  timpu  deter- 

iiiinatu. 
Tâche,  r.    specia  de    balotu. 

En  hluc    el  en  — ,  cu  redi- 

cata  (toptanulii). 
Tâche,    âe,    adj.    maculatu, 

fietatîi. 
Tâcher,  v.  a.  a  macula,  jieta. 
Tâcher,    v.  n.  a  se   sili,  se 

strădui  se.  [cu  diverse  pete. 
Tacheter,  v.  a.  a  însemna 
Tachygraphe  ,    m.    tachi- 

gral'u. 
Tachygrap!iie,  i'.  tacliigra- 

fiă.  Şi  lacJilf/raphic,  tacheo- 

<irai>liie. 
Tachygrapliique,  adj.  U- 

cbii^ralicu,  de  scriere  iute. 
Tacite,  adj.  tăculu,  scretu. 
Tacitement,    adv.    lăcutu, 

jie  tăcute,  [vorbesce  puginu. 
Taciturne,  adj.  tăcutu,care 
Taciturnite,  i'.  caracterulu 

persuneî  tăcute. 
Tact,  rn.  tactil,  pipăiţii. 
Tac-tac,  m.  sgomotil  regu- 
laţii in  timpuri  egali. 
Tacticien,  cnne,   adj.  tac- 
ticii, abile  în    tactică. 


Tactile,  ajy.  tacti'e,  care  se 
pote  attinge. 

Taction,  f.  attingere,  pipăire. 

Tactique,  r.  tactică.  Sciinţa 
manopereloru  resbeluluî. 

Taffetas,  m.  tafta. 

Tafia,  f'j.  rachiu  de  sacliaru. 

Taiaut,  inhivj.  strigătu  allu 
vinătoriloi-ii  c.'i  se  animede 
cănii. 

Taie,  f.  învelişiii  de  păndă 
pentru  piM-n iţă. 

Taiilab'e,  adj.  care  se  pote 
tăia,  suppusu  la  tăiare. 

Taillade,f.  tăiătură(în  carne), 
tăiare  în  lungii  de    materia. 

Tailiader,  v.  a.  a  tăia  iu 
iungiî  uă  materia. 

Tailladin,  m.  felia  de  por- 
tocală fertă  în  sacharu. 

Taillanderie,  f.  commerciu 
cu  unelte  de  duloheril. 

Taillandier,  ui.  ferrariii,  fa- 
bricante  de  unelte  de  dul- 
gheri, de  plugu  etc. 

Taillant, )/(..  ascuţişiulii  uneî 
lamine. 

Taille,  f.  tăişiulu  săbiei,  tăi- 
are, mod  LI  de  a  tăia  ;  taiiă, 
statură;  răbo.şiu,-  iHits.  vocea 
între  bassii  şi  contralto. 

Tailie.-douce,  f.  săpătură 
lăcută  numai  cu  stilulu  (vd. 
harinl  Iară  apă  forte. 

Taille-mer,  f.  partea  inte- 
rioi-e  a  pinteneluî  (vîrfuluî 
pentru  a  rupe  a})a)  dela  nave 

Tailie-plume,  )n.  înstrum. 
pentru  tăiaţii  penne,  cond«e. 

Tailler,  v.  a.  a  tăia.  —  de 
l'uutwage,  a  tăia,  croi,  ma- 
teria, ca  se  nu  maî  remănă 
decătii  de  cussutîi. 

Tailleresse ,  f.  lucrălorc 
care    reduce    monnetele    U 


TAL 


TA.M 


tuerfura  cerută  (in    labr.    de 
■    monriete). 
Tailleriei  I'.  artea  de  a  tăia 

diamante'e,  locală    unde    se 

face.  [rai-iii. 

Taillety  )n.  uneltă  de  ler- 
Taillette,  t.  specia  de  arte- 

siă,  de  placă. 
Tailleur,  )/;.  ci-oitoru. 
Tailleuse,  f.  cussetoi-e?să. 
Taillis,  m.    şi    adi.    pădure 

tîneră,  care  se  taiă  din  timpCi 

în  timpii. 
Tailloîr,///. tocătorii  de  carne. 
Tailloiij  //<.  adau-isu  de  im- 

positu  (laUlel.  ce  plălia  cei 

nenobilT. 
Tain,  m.    I'iiă    de    cossitoru 

şi  mercuriu,  ce  se  appiică  la 

sticlă,  că  se  facă  oglinde. 
Taire,  v.  a.  a  tace,  ascunde. 

Se — ,  a  tace,  ţine  silenţiu. 
Taisson,  ni.  vd.   Blaircaa. 
Talapoiiij  ni.  preoţii  siauies. 
TalCj  f.  Siegiă  de    petră  din 

care  se  face  ună  nisipu  forte 

finu,  petră  de  gipsu. 
Talcaire,  adj.    cai-e  se    re- 

feresce  la  taie. 
Taleby  m.  dootoru  niahorne- 

tanu  în  Maroc. 
Taled|  ;/(.  velu    oe    şf    punu 

iudeii  pe  capă  in    sinagoge. 
Talent}  m.  talentă.    Aptitu- 
dine   câştigată  seu    naturale 

pentru  unele  lucruri,    abil"- 

tate.  [peste. 

Taleri  v.  a.  a  călca,  merge 
Taler,  m.  s.  dale)-,  vd.  eon. 
Taligan,  m.  parte  din  măr- 

ginariuluuneî  navi  de  resbelu. 
Talion,  nu  taliune,    pedepsă 

egale  oftin.sei,  ia  antici. 
Talisman,    m.     talismanu, 

buccată  de  metaiu  ele,    cuî 


credulitetea  attribuosce  vi'-- 

tulî  eslraordinaiie. 
Talismanique,    adj.  talis- 

manicu. 
Talie,  f.  ramure  ce  cresce  in 

rădăcina  arbureluî. 
Tallement,  m.  ramuri  cres- 
cute in  rădecina    ,ii-bureliiî. 
Taller,  v.  n.  a  cresce  ramuri 

în  rădecina  arbureluî. 
Tallevane,  f.  olă  de  gresia. 
Tallipot,  )n.  specia  de  oalniu, 

de  curmaiu. 
Talmouse,  f.    prăjitură    cu 

oue  şi  caşcavaiă. 
Talmud,  m.    talmud.    Carte 

care  conţine  legile,  docti-ina, 

moralea    şi    tradiţiuni'e    K- 

breiloru.   '  [mud. 

Talmudique,  adj.    de   tal- 
Talmudiste ,    m.     părtenu 

allu  opiniuniloi'u  talmudului. 
Taloche,     m.    lovitură     pe 

capu  cu  mana,  pop. 
Talon,  in.  călcăiă. 
Talonner,  v.   a.    a    urmări 

de  apprope. 
Talonniere,  f.  aripe  ce  .Mer- 
curiu purta  la  ])ici6re. 
Talpache,  m.    soldata    din 

uă  tru[)ă  uşi(iriă  la    Ungari. 
Taius,  }n.  povii-nişiulu  unuî 

terrimu.  unuî  muru  etc. 
Taluter,  v.  a.  a  construi  po- 

vîrnitu,  în  talan. 
Tamanda,  rn.  patruiiedua- 

mericanu,  care    trăiesce    cu 

furnice.  Şi  foarm'dicr. 
Tamarin,  m.  fructu  de  ta- 

marindu. 
Tamarinier,  m.  tamarindu, 

arbure  din  ţerreie  calde. 
Tamaris,  )»(.    s.    tamarixc, 

tamavi.r.,  unu  arburelu. 
Tambour,  ni.  tobă. 


TAN 


880 


TAN 


Tambour  de  basque,  tu. 

mică  tobă  cu  unîi  fundu,  ia- 

cuDţ:iurata  de  clopoţei. 
Tambourini  m.   spegiă    de 

lobă    in    usu    pentru    unele 

cănturî  de  danţu. 
Tambourinage,  lu.  bătaia 

de  tobă. 
Tambourinet*!  v.  n.  a  bate 

toba:  rep|iindi  uă  noutate. 
Tambourineur,   m.  tobo- 

şiariu. 
Taminier,  m.  uă  plantă. 
Tamis,  ni.  sită. 
Tamisage,   m.  cernere. 
Tatnâsery  v.  a.  a  cerne. 
Tamiseur,    m.    cernătoru, 

cellu  ce  cerne    la  unu  apo- 

tecariii  etc. 
Tamisierj  »i.  sitariu,  cellii 

ce  face  site. 
Tampane,  f.  uă    rota   dela 

iiioră. 
Tanipony>/i.  astupuşiu, dopu. 
Tamponnementi    m.    as- 
tupare cu  unti    dopii. 
Taitiponner^  v.  a.  a  astupa 

cu  unii  dopii :  lovi  repede. 
Tam-tam,  m.  mnş.  instru- 

iiieutu  de  percussiune. 
Tanj  }n.  coje  de  stejariu,  de 

castanii,  pilită  pentru  argă- 

sele.  [compuse. 

Tanaisie,  f.  bot.  genu  de 
Tancer,  vd.  Reprimander. 
Tanchei  t  specia   de  crapu 

de  apă  dulce. 
Tandis  quCf  conj.  pecăndîi. 
Tangage,    m.    bsiangiatulu 

navii  înainte  şi  inderetîi. 
Tangara,  f.    ni.sce    passerî 

tropice.  [tactu. 

Tangence,  f.  geovn.  con- 
Tangenty  e,  adj.    care    at- 

tinge  intr'unu  puntu  siuguru. 


Tangent e|f.  geam.  tanginte. 

Tangibilite,  1'.  putinţă  di^ 
a  .'ie  attinge,  de  a  li  attiosu. 

Tangiblei  adv.  attingibile^ 
possibile  de  attinsu. 

Tanguer,  v.  n.  a  se  affundâ 
pre  multă  în  partea  dinainte 
(de  navi),  vd.   taiujage. 

Tanierey  f.  cavernă  unde  .se 
retragii  bestiele  sălbatice. 

Tanin,  m.  vd.  tannin. 

Tanjet))/«.  muselină  de  Indie. 

Tannage,  ui.  argăselă. 

Tannant}  r,  adj.  argăsitoriu^ 
fig.  fatigante,  desgu.stătoriu. 

Tanne,  1'.  micu  bulbu  pe  pale. 

Tannej  ee,  adj.  argăsitu  ;  de 
culorea  cojii  de  stejaru. 

Tanneci  f.  cojî  de  stejaru 
vechie  pentru  arsa 

Tanner,  v.  a.  a  argăsi. 

Tannerici  f.  lco"<  unde  se 
argăsesce ;  /(;/.  pl;t  iselă. 

TanneuPi  )/î.  argăsitoru,  ta- 
bac u. 

Tannin,  m.  substanţă  ce  se 
gessesce  în  cojea  de  .stejarii 
etc.  bună  pentru  argăsitu. 

Tanty  adj.  attătu  de  mulţii. 
Tant  mieux, — yjis,  cu  at- 
tătii  mai  bine,  cu  attătu  mat 
reu,  —  que,  pecătii  timpii; 
eu — que,  după-cum,  liindii 
că,  —  y  a  que,  uerî-ce  ai* 
li.  Si — est,  decâ  este  a.şia^ 
(fam.).  Tant  s'en  faut  que, 
departe  de  9..  Tant  plus  que 
moins,  maî  mai. 

Tantalej  rn.  chem.  tantali],. 
uuulii  din  corpurile  simple. 

Tantey  f.  mătu.şiă. 

Tantety  m.  uă  cantitate  mică. 

Tantinet,  f.  cantitate  forte 
mică. 

Tantdty  adv.    currîndu,    de 


TAQ 


881 


TAR 


currindu.  Tantot . . .  tantot, 

uădată,  altă  dată,  căndu  .  . . 

căndu. 
Taon,    m.   (pron.   ton,    maT 

bine  tan),  muscă  de  calu. 
Tapagei    m.    desordine   cu 

mare  sgomotîî,  tapagiîi. 
TapageuPy  m.  euse,  f.  cellu 

ce  frtce  desordine,  sgomotu. 
Tape,  f.  lovitură  cu  mana. 
Tape,  e'e,  adj.  uscatu  la  cup- 

toru  (despre  fructe). 
TapecUf    m.    balan^iă    care 

închide  barriera,  strejă. 
TapePi  vd.  Frappcr. 
Tapin,  m.  toboşariu,  pop. 
enTapînois,afZt'.  în  ascunsu. 
Tapiccai  tn.  s.  tapioka,  ră- 
dăcină de  manioca. 
TapÎPj  m.  tapir,    patrupedii 

pachidermii  americanu. 
se  Tapir,  v.  r.  a  se  ascunde, 

se  strînge,  se  pituli. 
Tapis,  m.  tapetu. 


Tapisser, 


tapeta. 


Tapissier,  m.  tapelariu,  ta- 
piţerii,        [pinsă  şi  închisă. 

Tapissiere,f.  cărrugiă  sus- 

Tapon,  */î.  albitura,  materie, 
mătasse  strînsă  în    legătură. 

Tapoter,  v  a.  a  da  mice  lo- 
▼iture  repeţite  ;  a  cănta  reu 
la  pi  ano,  făm. 

Taque,  f.  placă  turnată, 

Taquer,  v.  o.  imp7\  a  pune 
tabla  de  bătutu(vd,  taquoir) 
peste  litere. 

Taquet,  ju.  mar.  spefiă  de 
cărligii  de  lemnu;  buccată  de 
lemnu  care  susţine  colţulu 
anuî  dulapu,  etc. 

Taquin,  e,   vd.  Querelleur. 

Taquinement,  adv.  con- 
trariatu  pentru  mice  cause, 
p.  us. 


Taquinep,  v.  a.  a  contraria 
pentru  mice  cause,  se  ţine 
de  capul u  cuT-va,  necăji. 

Taquinerie,  f.  contranetate 
pentru  lucruri  de  niraicu. 

Taquoir,  m.  impr.  tabli 
pusă  peste  literele  formate, 
şi  d'assupra  cu;  se  bate  cu 
ce-va,    se  se  asşcde  literele. 

Tarabuster,  v.  a.  a  irapor- 
tuna  prin  vorbe  seîi  sgomotu. 

Tarare,  interj,  ca  se  arrete 
rîsulu,  descredere. 

Tarare,  m.  apparatu  ca  se 
cureţe  grănele,  etc, — venti- 
latear,  vinlurătore  mecanică. 

Tar  aud,  m.  burghiu  pentru 
şiurupurî. 

Tarauder,  v.  a.  a  perfora 
găuri  în  spirale,— i<.>(e  vis,  a 
face  spiralile  unui    şiurupîi. 

Tar d,  ac?  r.  tărditi.  fot  ou — , 
maî  currindu  seu  maî  tărdiu, 
nu  ptus — ,  cellîi  maî  tărdiu, 
sur  le  — ,  sera.  //.  se  fait 
tard,  se  face  tărdiu, 

Tarder,  v.  v.  a  întărdia  (a- 
vec  la  prep.  ă  ou  de'. 

Tardif,  ive,  adj.  turdivu,  în- 
tărdiătoriu,  raolaticu. 

Tardef  :ore,  adj.  bot.  tardi- 
floru,  care  înfloresce  tărdiu. 

Tardigrades,  m.  pi.  nat 
mamifere  carî  mergii  încetu' 

Tardîvement,acZi\  tardivii" 
îutărdiăndu,  încetu.  ' 

Tardivete,  f.  crescere  tar- 
divă, tărdiă. 

Tare,  f.  stricăciune,  dechet, 
diminuţiune  de  valore  la  mer- 
furj,  defeclu  (cusuru) ;  dara. 

Tare,  ee,  adj.  stricaţii;  fig. 
cu  reputaţiunea  perdută. 

Tarenteile,  f.  danţu  jucaţii 
în  Tecinetatea  Tarentuluî. 

56 


TAR 


f<8-2  — 


TAT 


Tarentisme,/H.  med.  morb 
ce  se  attribue  infepatuluî  ta- 
rentuleî. 

Tarenf  ulei  1.  tarentulă,  spe- 
cia de  păiaginu  veninosu, 
torte  cominune  lăngă  Taient. 

Tarer,  v.  a.  a  causa  strică- 
ciune la  rnerfui'î ;  lua  dara. 

Targej  f.  spepiă  de  scutii. 

Targettcj  f.  placă  demetalu 
care  portă  uă  verigă  lată  (la 
tV-restre).         [cu,  se  fuduli). 

.st'  Tar guer,  v.  r.  a  se  prevala 

Targum,  uk  coiniuentariu 
chahleicu  la  Testamentulu 
vecliiu. 

Tari,  m.  liquore  alcoolică 
cstra^-să  din  palmu  s.curmalu. 

Tarrîere,  1'.  sfredriu. 

Tarif  j  rn  tarifă,  listă  de  i)re- 
ţitrî  seu  drepturî  de  plătitii. 

Tarîfer,  v.  a.  a  pune  tarifă, 
defige  preţulu  după  tabelii. 

Tarim,  in.  spegitTde  sticlele. 

Tarîr,  v.  a.  a  seca;  face  să 
iueetede  :  v.  n.  a  se  seca. 

Tari8sab!ej  adj.  secabile, 
care  se  pote  seca. 

Tarissement  vd.  desse- 
theiaent. 

Tarlatane,  f.  tarlalanu. 

Tsrotej  ee,  adj.  insemnatu, 
văpsilii  cu  albii  si  negru  (do- 
sulti  cărţiloru  de  jocîi). 

TarotSy  m.  pi.  cărţi  de  jocii 
taroiees,  vd.  prec. 

Tareupey  f.  peru  între  sprin- 
cene. 

Tarpâien,  enne,  adj,  tar- 
peicu,  mont — ,roche — ,raun- 
te,  scopelii  tarpeicu,  unde  se 
precipita  condeainaţiT  in  R. 
ant.  [lupte. 

Tar«|ue,  f.  mar.  scutii  pentru 

Tarse,  m.  tarsu!  i)icioruluy. 


Tarsietij  eune,   adj.   o.nat. 

care  se    referesce    la    tarse, 

vd.  pr. 
Tartan,  m.  materia  de  lănu 

quadrilată  de  diverse  culori. 
Tartane,  f.  mică  nave  lungă. 
Tartare,  m.  tartarii. 
Tartareux,   case,  adj.    de 

natura  tartaruluî.s.  tartruluî. 
Tarte,  f.  uă  prăjitură. 
Tarteîette,  1'.  uă  mică  pră- 
jitură. 
Tartevelle,  f.  parte  din  păl- 

nia  unei  more. 
Tartine,    r.    felia    de    pane 

copperită  cu  untii. 
Tartrate,  m.  tartralu,  sare 

compusă  de    acidîi    tartricu 

.şi  uă  base. 
Tartre,  m.  t.trtru,  trigbiă. 
Tartrîque,  adj.  acide — ,  a- 

cidii  tartrîcu.    AUă-daţă    a- 

ride  tartarique. 
Tartufe,  m.  falsiî  evlaviosu. 
Tartuferie,  f.  falsă  pietate. 

filsă  devoţiune. 
Tas,    m.    grămadă,    luulţiinc 

de  omeni;  nicovală  purtativă. 
Tasse,r.  vassude  beut:  ce.şcă 
Tasseau,  m.  mică  buccal.* 

(le  lemnu  care  susţine  estre- 

mitalra  unei  laviţe. 
Tassement,  m.   construc- 

ţiuni    povîrnite    apprope    s»- 

cadă. 
Tasser,  v.  a.  a  grămădi,  v. 

n.  se  multiplica.  Se — ,  a  se 

strica,  se  ofili,    (de  veget.)  : 

a  se  ruina. 
Tâtement,iH.  pipăit,  pipăire. 
Tâter,  v.  a.  a  pipăi,  attinge 

incetii.  Se — ,  a  se  cumpăni, 

se  e.s.samina  pentru   ce-va. 
Tâteur,  >n.   ett.se,  f.  cellu  ce 

lucredă  neresolutu,  cu  frică. 


TAL' 


88:' 


TECH 


Tâte-vin,  m.  instruin.  ca  se 
scoţii,  vinci.  PI.  ttevct)'. 

Tatillon,  m.  onne,  f.  secătu- 
rosLi,  cel  Iu  ce  intră  in  totu 
felulil  de  menunţimî. 

TatiHonage,  m.  intrare  ( vi- 
rire)  in  tote  monunţimile. 

Tatilianner,  v.  n.  a  intra 
(«eviri)  in  tote  nienunţiniile. 

Tâtonnementi  tn.  [jipaitu. 

Tâtonner,  v.  a.  a  pipăi,  at- 
tini^e  u.şiorii. 

Tâtonneur,  ni.  euxe.  t.  pi- 
păitorii. 

'■'  TâtonSi  loc.  adv.  pe  pi- 
pai le. 

Tatou,>/K  raicu  rnainiferii  diu 
An)eri(;a  raerid.  cu  .soli.ii. 

Tatouage,  //;.  tatovatu,  vd. 
urm. 

Tatouer,  v.  a.  a  tatova.  de- 
pinge,  zugi-ăvi,  pe  corpii  di- 
verse ligure.  cum  făcu  sel- 
baticii  Indianî. 

Taudâoni  m.  s.laudis,  uiică 
lăcuinţâ  reii  ţinuta. 

Taupei  )ii.  .S'  bolu,  ui:  şioroiii. 

Taiape-grSIion,  )ii.  insectă 
care  rode  rădecinele  plan- 
lelorii.  Şi  coiirtiliere. 

Taupîer,  »i.  cellii  ce  prinde 
soboli 

Taupiâre,  m.  f.  cursă  pen- 
tru soboli. 

Taupirii    //».    vd.   Scurubee. 

Taupînîere ;  t'.  tatipinee, 
tnoşioroiu,  fig.  inunlişioriii. 

Taupins,  m.  pi.  pionieri, 
verii. 

Taure,  f.  june  vacă. 

Taureau,  m.  tauru. 

Tauroboley    m.    sacriiiciu 
ant.    unde    se   immola    unu 
taurCi. 
Tautochronej  adj.  taulo- 


cronu,    care    se    inlim})lă  in 
timpuri  egali. 

Tautochronisme,  m.  e- 
galitate  de  durată. 

Tautogramme,  adj.  poe- 
mă in  care  tote  vorbele  În- 
cepu cu  aceaa.şî  liîei'ă. 

TauioIcgSe,  f.  repetiţiuue 
viţiosă  a  aceliaşî  idee  in  ter- 
mini dill'erinţi,  tautoiogiă. 

Tau'iologique,  adj.  tauto- 
logicii. 

Taux,  ni.  preţii  fi.ssu  pentru 
vinderea  merfeloru,  dnbindă. 
tasse  de  impositîi,  spe.se  de 
.justiţă. 

TavaidonjiH.  scândură  pen- 
tru copperi.şiu. 

TavaiollCj  f.  dentelă  do  carp 
.se  serve.scu  iu  biserică. 

Tawely    m.  vinu    care  .se  re- 
coltă   lăntîă    Tavel,    in  lep. 
(k(}'d. 
I  Tavefes*,  vd.   Tacheler. 
i   Taveiure,  1.  pestriţătură. 

Taverne,  f.  vel.    Cabaret. 

Tavernier,  vd.  Cabarelier. 

Taxateur,  m.  ta.s.şalorii, 
cel  Iii  ce  tassedă,  delige  pre- 
ţul ii. 

Taxation,  l'.  tassaţiuno,  de- 
terminaţiune  de  i>reţu. 

Taxe,  1'.  tasse,  imposilii. 

Taxer,  v.  a.  a  tassa,  stabili 
uă  ta.sse,  delige  preţulu. 

TaxiS|  m.  chir.  pressiune 
cu  mana  pe  uă  tumore  er- 
niariă,  că  s'o  reducă. 

Te,  pron.  pers.  te,  ţi,  ţie. 

Te,  rn.  bandagiîi  in  toriua 
luî  T;  eiiuerre  in  foi'ma 
lui  T. 

Technique ,  adj.  tecnicii, 
care  perţine  unei  arţi,  se 
referesce  la  unu  meşteşugii. 


TEI  —  884 

Technologies  f.  technolo- 
giă,  tractatei  despre  arii  în 
genere. 

Technologique,  adj.  tec- 
nologicu,  de  tecnoiogiă. 

Teck  ,  )/i.  s.  tek,  arbure 
ind. căuta  tu  pentru  construc- 
ţiunî  de  navî. 

Tectricei  adj.  Se  dice  de 
penncle  carî  accoperuaripele. 

Tedeum,  m.  Tedeum  (sub- 
înţel.  laudamus,  pe  tine. 
Domne,  te  lăudărnu).  Căntij 
bisericoscu  de  recuonoscinţă. 

Tegmen,  m.  bot.  învelisiulu 
sîrabureluî,  florilorîi  etc. 

TegniinǤ,  de,  adj.  bot.  cu 
tegume,  cu  învelişiii  [teg- 
meaj. 

Segulej  f.  mică  placă  la  a- 
ripele  insecteJorii. 

Tegument,)'/),  nat.  învelişiii. 

Teignasse,  f.  vd.  Tignass';. 

Teignepf.  tetigine,  inflamma- 
ţiune  cronică  a  peliî  perose. 

Teigner'e,  f.  .sală  de  spi- 
talupentru  atTectaţîde  teigne. 

Teigneux,  euse,  adj.  afT'ec- 
tatfi  de  teigne,  \ă.  vorba. 

Teilie,  f.  cojea  firului  de  câ- 
nepă. 

Teiller,  v.  a.  a  di.slipi  cu 
raăna  firele  de  cânepă,  ru- 
pindii  paiele,  .^i  tillcr. 

Teîndre,  v.  a.  a  văpsi. 

Teint,  f.  văpsitură;  culori- 
tulii  tefieî  (obraduluî). 

Teînte,  ('.  lafiă,  văpsea,  nu- 
anţă care  resultă  din  amme.s- 
ticii  de  culorî ;  gradu  de 
putere  allîi  culorilorii,  uşioră 
appirinţă. 

Teinter,  v.  a.  a  culori  cu 
văp?ele  insipide ;  văpsi  u- 
şioriu. 


TEM 


Teinture,  f.  tintură,  văp- 
selă  ,  văpsitură  ;  apparinţă 
uşioră. 

Teinturerie,  f.  boiangeriă. 

Teinturier,  m.  iere,  f.  văp- 
sitoriu,  boiangiu. 

Tel,  elle,  ailj.  asseraine,  at- 
tare;  astii-felu;  pron.  nedef, 
uere-cine  ;  —  quel,  s. —  que, 
în  aceaa.şî  stare;  un  iei,  une 
telle,  cutare.  Tel .  .  .  qui .  .  . 
aeella  .  . .  care,  mediocre,  de 
mică  valore. 

Telegraphe,  m.   telegrafii. 

Telegraphie,  m.  artea  de 
a  construi  telegrafe,  de  a 
face  usu  de  d  insele. 

Telegraphique,  adj.  tele- 
grafică. 

Telephonie,  1.  artea  de  a 
iace  se  .se  audă  vocea,  su- 
netele, la  distanţe  marî,  neol. 

Tâlescope,  m.  telescopiii. 
Instrum.  astron.  care  mă- 
)"esce  şi  ;ippropiă    obiectele. 

Telescopii|ue,  adj.  teles- 
copică. 

TeMement,  adv.    astii-felu. 

TeliSere,  f.  chărliă  forte 
bună,  paiÂer  — ,  s.  papier- 
iiiinislre. 

TeSlure,  f.  chem.  melalîi 
albîi  şi  lorte  fusibile,  te- 
luru. 

Temeraîre,  adj.  temerariu, 
culed;inte  cu  imprudinţă. 

Temerairement,  adv.  te- 
mera)-iu,  cu  nesocotinţă. 

Temenite,  f.  temeritate,  cu- 
tedanţâ  imprudinte,  nesoco- 
tinţă. 

Temoignagei  m.  mărtu- 
ritu,  mărturia.  [turi. 

Temaigner,    v.  a.    a  niăr- 

Temoi»,  )/(.  aiarturu. 


TEM 


885  — 


TEN 


Teinpe,  f.  timplă,  parte  late- 
rale a  Ciipuluî. 

Temperament,  m.  teinpe- 
raraentu. 

TempărancBi  f.  ternperan- 
ţâ,  cumpătare.  Comp.  mo- 
deroJi.o». 

Temperant,  e,  adj.  tem- 
peraţii, cumpătatu ;  med.  li- 
niscitoriu,  care  temperedu, 
calmante. 

Temperaturej  f.  tempera- 
tură, stare  sensibile  a  ce- 
rului. 

Tempere,    ee,  adj.    terape- 

*•   ratu,  cumpătatu,    moderaţii. 

Temperer,  v.  a.  a  tempera, 
cumpăta,  modera,  calina. 

Tempete;  t'.  tempestă,  lur- 
tună. 

Tetîîpeter,    v.    n.     a     face  i 

,,  multu  sgomoiu  certăndu, 
fam.  I 

TempetueuXj  eu^e,  adj. 
tempestosu.  furtuno.sii. 

TempIC]  J/l.  templu;  bise- 
rică protestante,  catolică. 

Templier,  m.  cavaler  în  ve- 
chia ordine  militare  şi  reli- 
giosă  numită  le   Temple. 

Temporairci  adj.  tirapu- 
rariii,  care  este  pentru  unu 
timpii. 

Temporairemeni  ,  adv. 
pentru  un  timpii  uere-care. 

Temporel,  ellc,  adj.  tim- 
purale,  care  trece  in  una  cu 
timpulu;  m.  seculare;  opp. 
ecclesiaslique ;  puterea  tim- 
purale  a    regi  lorii,    a  Papei. 

Temporellement,a(/(;.tim- 
purale,  pentru    unu    timpu. 

Temporisaiion,  t.  tempo- 
risement.  intărdiare,  delun- 
gire  în  limpii. 


Temporîser,    v.   a.    a  m- 

tărdia,  delungi  limpulii.  as- 
ştep.ăndîi  momentulu  mat 
favorabi'e. 

Temporiseur ,  m.  întăr- 
dietoru. 

Temps,  m.  timpu,  vreme. 
— Le  temijfi  c'est  la  rae.sure 
des  mouvements  dans  rUni- 
vers,  selon  Ies  anciens  (A- 
ristote). 

TenabEe,  adj.  care  ţine  ta- 
re, ţepănu.  In  gener.  cu  ne- 
gativii. 

Tenace,  adj.  tenace,  vigu- 
rosu,  lorte  aderinte,  ţepănu. 

Tenacite,  f.  tenacitate  (ţe- 
peniă). 

Tenaille,  f.  cleşte. 

Tenailler,  v.  a.  a  turmenta 
unu  criminale  cu  cleşti  ar- 
dinţi. 

Tenaillon,  m.  operă  de  for- 
tificat, la  fegiele  semi-luneî. 

Tenancîer,  m.  iere,  f.  a- 
rendaşiii  de  uă  moşia  de- 
pindinte  de  alta  maî    marc. 

Tenant,)'/!.  ceUii  ce,  într'unii 
micîi  turnii,  ţinea  contra  toţf 
assaltanţiî.;  ceDit  ce  susţine 
singurii  uă  opiniune. 

Tenant,  e,  adj.  care  ţine, 
seance — e,  în  cursulu  .şedin- 
ţei'.  Tout  d'uH —  continuu. 

Tânăr e, (/!.  tenaru,  in fernulu 
păgănilorii,  ijoet. 

Tendance,  f.  tendinţă,  di- 
recţiune sensibile  către  unii 
scopîi ,  propinsiuno,  intin- 
ţiune. 

Tendant,e,arf/.care  tinde  la. 

Tende,  f.  buccată  din  înfrula 
copsei  la  bouii. 

Tendelet,  m.  :::ar.  fortu 
micii. 


EN 


TEN 


Tende!in,  jh.  coşiu  pentru 
struguri  la  culessîi. 

Tender,  m.  carrii  pentru 
apă,  cărbuni,  commestibilî, 
la  caliîa  ferrată. 

Tenderîe,  f.  întindere  de 
curse  pentru  pjsserî. 

Tendeur,  m.  cellu  ce  în- 
tinde ce-va. 

Tendineux,  eusc,  adj.  de 
natura  librelorti,  lendons. 

Tendair,  m.  prăjină  de  in- 
tinsîi  ruatei'ie  se  se  usuce. 

Tendon,  ut.  fibră  care  ter- 
mină niuscliiî  şi  î  unesce  cu 
ossele. 

Tendre,t<Y7/.  fragetu;  duioşii. 

Tendre,  v.  a.  a  iulinde. 

Tendretnent,  adv.  cu  iVă- 
gedime,  duioşii. 

Tendresse,  f.  frăgedime, 
disposiţiune  airect6să,duioşiă. 

Tendrete,  i".  frăgediu-e  (vor- 
bindii  de  caine,  legumi etc.) 

Tendron^  m.  lăstaru  tir.eru. 

Tendu,  e.  adj.  întinsu. 

Tenebres,  f.  pi.  întunericiS. 

Tenebreux,  euse,  adj.  te- 
nebroşii, intunecosiă. 

T&nement,  m.  mo.şiă  de- 
)tindinte  de  uă  proprietate 
feudale. 

Tânesnie|)/«.  med.  tenesmâ. 

Tenettes,  f.  pi.  instnim. 
chirurg,  pentru  petra  din 
stouiacu. 

Teneup,  m.  conţinutul u  e- 
sactu  allu  unei  scrieri,  unui 
actii.  Teneiir  de  /tt!j'e«;,cellu 
ce  ţine  registrele  în  coia- 
inerciu. 

Tenia,  m.  »?(?<?.  tenia,  vernie 
solitare,  panglică,  vera  soli- 
iaire. 

Tenîp,  V.  n.  a  ţine ;  occupa, 


iinpedica.  Tenir  pou)\  a  ţine 
de,  considera  ca  Tenir  bun, 
—  ferme,  a  resiste.  En  te- 
nir, a  li  priiinitii  bătaia,  şi 
lig.  a  fi  nebunu  de.  2'enir 
par  Ies  iisieres,  a  dirige 
după  V  ia  sa  (duce  de  nasu). 
Tour  la  maui  â,  a  vfghia 
assupra.  Tenir  â  qn.  a  ţine 
la  cnv.,  lenir  pour  qn.  a  ii 
de  i)artitulu  cui-va  Tenir 
des  propus,  a  vorbi  secă- 
turc. 

Tenon,  m.  viriu  de  lemnu 
careimră  in  allu  Jeînnu  sco- 
biţii. 

Tenor,  xi.  tenoru,  voce  care 
vine  după  baritonu,  voix  de 
taiUe. 

Tensif,  Ivc,  adj.  însoţitu  de 
tinsiuue,  intinsiî.  [sură. 

Tensian,  f.    tiasiune,  întin- 

Tenson,  ;/(.  dispută  galante 
intre  maî  mulţi  poeţî,  vech. 

Tentacule,  wy.  appendice 
mobile,  ce  întindă  uuele  ani- 
mali c;'i  se  prindă  preda  ioriu 

Tentant,  e,  adj.  tentatoru, 
ispiti  lorii,  care  causedâ  uă 
dorinţă,  seductoru. 

Tentateur,  m.  trice,  f.  ten- 
tatorii, vd.  jirec.  [pită. 

Tentation,  f.  tentaţiune,  is- 

Tentatîve,  f.  tentativă,  cer- 
caiv. 

Tente,  f.  tintoriu,  cortu. 

Tenter,  v.  a.  a  tenta,  cerca, 
ispiti. 

Tenturc,  f.  chartiă  peniru 
tapete ;  matei-iă  depinsă. 

Tenu,  e,  adj.  întreţinuta, 
îngrijitii. 

Tenu,  c,  adj.   forte  subţire. 

Tenue,  f.  ţinută,  menţinere, 
timpii  cătu  ţine  uă  adunanţă. 


TER 


ss: 


EK 


Tont  iViine — ,  coniinuu.  7'«- 
nue  des  livres,  ţinerea  re- 
i^iâtreloru. 

Tenuirosfres,  m.  pi.  pas- 
serî  cu  rostru  (ciocd)  sub- 
ţire, [subţirime. 

Tenuitâ,  i".  ttmuiiate,    mare 

Tenure  ,  )'.  dependinţa  şi 
îiilindei'ea  unei  possessiunî 
feudali. 

Ter,  adv.  lat.  de  trei  orT. 

Teratologie,  f.  teratologia, 
tractatfi  de  defectele,  anoma- 
liele,  organisaţiuniî  umane. 

TercePy  terser,  v.  a.  a  sapa 
de  a  treia  dată  viia. 

Tercet,  m.  .stanţă  de  trei 
versuri. 

Terebenthinei  f.  terebin- 
tină.  Se  nuiue.scu  reşinele 
licide. 

Terebinthacâes  ,  f.  pi. 
plante  ca  terebintulu,  tere- 
bintacee.  Famil.  de  plante 
al  Iu  căroru  tipii  este  tere- 
bintulu, le  pistachier  dete- 
rebinthe. 

T6rebinihe})/i.s.  pislachier 
— ,  unu  arbure  reşinosu. 

Terebratîon  ,  f.  terebra- 
ţiune,  tăiătură  într'unîi  ar- 
bure că  să  estragă  reşină. 

Tergemine,  ee,  adj.  but. 
geminatu,crescutu,de  trei  orî. 

TergivepsateuPf  )ti.  cellu 
CI'  fuge  prin  cărării,  prin  dru- 
muri ascunse. 

Tergîversatioiii  f.  fugă 
prin  locuri  abătute. 

Tergăverser,  v.  n.  a  fugi 
prin  păduri,  prin  locuri  as- 
cun.se. 

Terme,  m.  terminu,  limite, 
fine;  timp  determinata  (căştii, 
sorocii) ;  espressiune,  vorbă. 


TermeSy  termite,  ni.  inst^c- 
tă  numită  vulgare  foarmie 
blauche. 

Terminal}  e,  adj.  nat.  ter- 
minale, care  furmină,  oc- 
cupă  estremitalea  (slăr.sesce). 

Termination,  f.  termina- 
ţiune. 

Terminologie,  f.  lerraino- 
logiă,  termini  teclinicî  ai  u- 
nei  sciinţe  etc. 

Ternaîre  ,  adi.  tern  ari  ti , 
compuşii  de  treî  unităţi. 

Ternaux,  m.  A  adj.  ca- 
cbeinir  francesu,  dela  baro- 
nuki  Ternaux,  care  fabrică 
în  Franc  ia  (seci.  18  —  19), 
din  lăna  caprelorâ  addusse 
dela  Tbibet ,  cacbemirulu, 
Ies  caclieinires   Ternaux. 

Terne,  adj.  fără  lustru. 

Terne,  f.  iernă,  treî  numere 
luate  la  lotăriă. 

Terne,  ce,  adj.  bot.  dispusă 
în  treî  ])e  uă  petiolă. 

Ternir,  v.  a.  a  face  se  fiă 
fără  lustru,  a  obscura,  umbri. 

Ternissure,  f.  starea  lu- 
crului fără  lustru,umbritură. 

Terrage,«i.  pămîotulu  pusii 
peste  căinpii  etc.  vd.  şicol- 
matage. 

Terraiile,  t.  vd.  Poterie. 

Terraîn,  m.  s.  terrein,  ter- 
riinu,  stratii  de  pămîntu ; 
pamîntii  relativii  cu  unele 
calităţi  ,'  locu. 

Terra!,  m.  mur.  vîntii  dela 
uscatu,  vent  de  terre,  p.  us. 

Terraque,e(?,  adj.  compusă 
de  pămintii  .şi  ile  apă. 

Terrasse,  f.  înălţătură  de 
pămîntu  pentru  plimbată , 
pentru  privire;  operă  de  fun- 
daţi une  în  forma  balconului 


TER 


888 


TES 


Terrassementi  )n.  trans- 
portu ,  grămădire  de  pă- 
mintii. 

Terrasser,  v.  a.  a  grămădi 
pămintu  după  unîi  muru;  a 
arunca  la  pâmîntu  (trînti). 

Terrassîer,  m.  lucrătoru 
la  terrassement. 

Terre,  f.  terră,  păinîntu,  re- 
giune, ţerră.  T<rre  ferme, 
contininte,  globu  terrestre. 

Terre-neuviefy  m.  şi  adj. 
in.pescariu  pe  scope!ele(stîa- 
cele)  dela  Terra-nova. 

Terre-noiXy  f.  uă  plantă 
umbeliteră. 

Terre-plein,  )H.  suprafagia 
întiu^;ă,  plană,  a  unei  înăl- 
ţăture  de  păinîntu,  plinu- 
stratu.  [getale. 

Terreauy  m.    pămintu    ve- 

Terrea^der,  s.  terreauter, 
V.  a.  a  ingrăsia  unu  pămintu. 

Terrer,  v.  u.  a  pune  pă- 
mintu. 

Terrestre,  adj.  terrestre, 
pămintescu.  Comp.  tempo- 
rel,  opp.  spirit Liel  şi  elernel. 

Terreur,  f.  terrore,  grodă. 

TerreuXi  euse,adj.  pămin- 
tosLi.  [groditoriii. 

Terrible,  adj.  terribile,  în- 

Terriblement,  adv.  terri- 
bile, grodavii. 

Terrien,  enne,  adj.  po.sşes- 
sorii  de  numei-ose  pamin- 
tury. 

Terrîer,  rn.  papier — ,  re- 
gistru de  possessiuniie  ere- 
ditari asşedate  într'unu  feud, 
vech. 

Terrîer,  m.  cavitate,  gro- 
pă,  în  pămintu. 

Terrifîer,  v.  a.  a  terriflca, 
îngrodi. 


Terrinci  I".  vassii  de  pă- 
mintu. 

Terrinee,  f.  conţinutulu  u- 
neî  terriiie,  vd.  prec. 

Terrîr,  v.  n.  Se  dice  de  br«- 
scele  ţestose  carî  vinu  pe 
ţerniurî;  mar.  a  ajjunge  la 
vederea  unui  pămintu. 

Terriioîre,  hi.  territoriu, 
întindere  de  pămintu  care 
depinde  de  unii    regatii  etc. 

Territorialy  e.  adj.  terri- 
toriale,  de   territoriu. 

Terroîr,  m.  pămîntii  coh- 
sideratu  relativa  cu  produs- 
sele  selîe,  cu  agricultura  , 

Terrorîsnie,)/i.terrorismu, 
regimele  Terroriî  in  179H  etc. 

Terroriste,  ///.  terroristCi, 
părtenii,  aginte,  allîi  Ter- 
roriî. 

Terser,  v.  a.  a  da  a  treia 
săpătură  viţeî.  Si  Ier  cer. 

Terset,  va.  spegiă  de  tîrnă- 
copu. 

Tertiaire,  adj.  geol.  terţi- 
ariu,  din  allii  treile  răndu. 

TeriiOy  adj.  lat.  tertio,  a!lu 
treile. 

Tertre,  )n.  micii  dialii. 

Tes,  pron.  po.'is.  pi.  tei,  telle. 

Teson,  f.  sferîraătură  de  bu- 
telia (ciobu).  Şi  tel. 

Test,  m.  testă,  învelişiîi  cal- 
care al  iii  crustaceiloru. 

Testace,  ce,  adj.    testaceii. 

Testament,  m.  testaraentu. 

Tesianientaire,  adj.  de 
testairientu. 

Testateur,  m.  trlce,  f.  tes- 
tatorii, care  face  testamenlu, 

Tester-,  v.  u.  a  losla,  face 
testamentulu  seu. 

Testîf,  m.  perii  de  cămilă. 

Testimonial,  e,  adj.  tesli- 


TET 


889 


TIIE 


moniale,  făcută    prin    mar- 

tiirî.  [de  argintu. 

Teston,  m.  vechia  monnetă 

Testonner,  v.  a.  a  peptă- 

na    perulii,  vech. 

Tet,  in.  vd.  teson,  test. 

TetanoS|  m.  med.  tetanu, 
rigiditate  a  muschiloru. 

Tetardj  ni.  puiu  de  broscă 
etc.  [şi  pendinţi. 

TetasseS|  t.  pi.  mamele  moi 

Tete,  f.  capu.  De  tetp,  din 
memoria,  pe  dinalTară.  Mal 
de  tete  s.  ă  la  tfMe,  durere 
de  capu;  agir  ă  tete  baisf^ee, 
a  lucra  orbesce.  Monter  a 
la  iote.  a  se  redica  la  capii. 
Tete  de  bU.,  cella  maî  bunu 
grăii.  Tete  â  tete.,  intre  sin- 
gurT,  între  p'^tru  ochi,  seid 
ă  scul. 

Teter,  seu  teter,  v.  a.  şi  n. 
a  suge  lapte. 

Tetîere,  f.  scufiţă  de   copii. 

TetÎBi,  m.  vîrlu  de    mamelă. 

TetinCj  f.  mamelti  a  vaceî. 

Telony  )}(.  mamelă.  iNa  u- 
sitaj. 

TetracordCiJ».  letracordti, 
vechia  liră  cu  patru    corde. 

TetradpacSume,  f.  monne- 
tă antică  de  4  drachme. 

Tetradynantie,  I'.  letradi- 
namice,  clas.se  de  plante. 

Tetraedrey  m.  <jeoni.  te- 
Iraedru,  solidu  cu  patru  tri- 
ănghiurî  egalî  şi    ecilateralî. 

TeiragonC;  adj.  tetragonu, 
cu  patru  ăngliiurî  .si  patru 
laterî. 

Tetragraninie,  <h.  şi  adj. 
compuşii  (le  patru  litere. 

Tetragyne,  f.  bot.  telra- 
ginij,  cu  patru  [listilc. 

Tetrametre,»*.  tetrametru. 


versii  anticii    de    patru    pi- 
ci ore. 

Tetrandriej  f,  tetrandriă. 
classe  de  plante  cu  patru 
staraine.  [patru  petale. 

T^tpapetale,6e,  adj.  bot.  cu 

T^traphyle,  adj.  bot.  cu 
patru  (oiţe.  [aripe. 

Tetraptere,  adj.  cu  patru 

Tetrarchîei  f.  subdivisiune 
a  vechiei  lalange  ellenice. 

Tetrai*che,  m.  s.  tetrarque, 
tetrarchu,  capulu  unei  te- 
tr  ar  eh  ie. 

Tetrastyle,  m.  archit.  tem- 
plu cu  patru  columne  în 
fagiă. 

TettCj  ni.  vîrfulii  mamelei  la 
unele  animalî. 

Tetu,  e,  vd.   Opiniâtre. 

Teutonituue,  adj.  teutonicii. 

Texte,  in.  testii,  propriele 
vorbe  ale  scrierii,  autorului'. 

Textile,  adj.  testile,  de  ţes- 
sutii,  care  se  pote  ţesse. 

Textuaire  ,  m.  testuariii, 
care  este  numai  testij,  fără 
comraentariu,  fără  note. 

Textuel,  elle,  adj.  testuale, 
care  este  in  testîi,  ritatu,  fă- 
cuţii, conforme  cu  testulu. 

Textil  el  lesnent,  adv.  tes- 
tuale, după  testu,  conforme 
testului. 

Texture,  f.  ţessetură. 

Thaler,  m.  thaleru,  monnetă 
de  argintii  germană  si  po- 
lonă. 

Thaumaturge,  )/(.  tauma- 
turgu,  care  face  miracle,  nai- 
nunî. 
The,  tn.  thea  sinense,  ceai'. 
Theatin,  m.  speşiă  de  reli- 
gioşii. 
Theâtral,  c,  adj.  teati-ale. 


TU1-: 


890  — 


rHK 


Theâtre,  //(.  teatru. 

Thebaide,deşerlu  in  Egiptu, 
//(/.  deşerţii  (pusliă)  pro- 
fundă. 

Theiere,  f.  ceainicu. 

Theifformei  adj.  infuşiou- 
— ,  iofusiune  ce  se  prepară 
ca.şi  ceaiulu.  [urm. 

Theisme,    m.    theismu,    vd. 

Theiste,  teistu,  rellu  ce  cre- 
de in  essistinţa  luî  Dumne- 
dfju  indepindinte  de  uerî-ce 
revelaţiune. 

Thâme,  m.  teină,  materia 
de  pertractatii. 

ThemiSyf.  dea  justiţeî,  justiţa. 

Theobrome,  *n.  arbure  de 
cacao. 

Theocratie,f.  ieocraţia,  !,'-u- 
Lerim  unde  capii  Statului 
sunt  ecciesiasticî,  pi-eoţî. 

Theocratique ,  adj.  leo- 
craticu. 

Theodicee,  f.  ju.stita  luî 
Durnnedeu ;  /i/os.  teotliceă, 
tractaţii  de  natui-a  luî  Durn- 
nedeu. 

Theogonie,!'.  tcogoniă,  uerî- 
ce  sistemă  reli!;i6.să  iniagi- 
na'ă  in   păgănismu. 

Thăofogal,  >•.  adj.  teologa- 
le, aii  LI  CUI  obiectu  esle  Durn- 
nedeu .  Susf.  m.  canonicii 
însărcinaţii  cu  inveţămîntulu 
(la  titeolof/aicj  teologiei. 

Theologiei  f.  teologia.  Sci- 
mţa  allu  cuî  obiectîi  sunt 
lucrurile  divine,  dogmateie 
.şi  preceptele  religiunii  creş- 
tine; doctrina  teologică. 

Theologien  |  m.  teologii, 
.scriptorii  assupra    teologiei. 

Theologiquei  ad./.  teologic. 

Theo!ogic|uement ,  adv. 
după  [j-incipiele  teologici. 


Thâophilantrope,  m..sec- 
tator  de  leofilantropie,  \d.ur. 

Th^ophilantropie}  f.  pre- 
tinsă religiune,  deismîi,  ce  se 
cercară  s6  introducă  in  epoca 
revolut,  franc,  (supprimată 
in   18(11). 

Theorbei  m.  spepiă  de  liră. 

Theoremef})!. mat.  teoremă. 
Proposiţiune  de  uă  veritate 
speculativă,  care  trebuia  de- 
nm.^trată. 

Theoricieiij  m.  teoreticii. 
Cellu  ce  cunnosce  principiele 
uncî  arii  fără  se  le  practice. 

Theor îcjl. teoria. Partea  puru 
speculativă  a  unei  sciinţe,^ 
uneî  arţi.  [de  teoria. 

Theor iquCy  adj.   teoreticii, 

Theoriquementy  ar'v.  teo- 
reticu,  prin  teoria. 

Therapeutes,  m.  pi  tera- 
peuţi. Canon  icî  ebreî,  carî 
se  appiică  la  vieta  contem- 
plativă. 

Titerapeuiique,  f.  t<ra- 
|)eulică.Sciinlă  care  se  occupă 
xe  tractede  .şi  se  vindece 
morbiî. 

Theriacal,  e,  adj.  teriacale,. 
care  conţine  teriacii. 

TherSaque,  C.  teriacu.  Elec- 
tuariîi  unde  intră  principale 
opiii,  aromate  etc. 

Thermal,  c,  aslj.  termale.  Se 
(lice  de  apele  minerale  calde. 

Thermes,  m.  pi.  terme.  Edi- 
li câţi  unî  censecrate  la  ince- 
putu  pentru  usulu  băielorii. 

Thermîdor,  w.  a  11-a  lună 
in  calendar,  republ.  dela  20 
iul.  Journee  du  9  thermi- 
dor,  dioa  din  27  iul.  an. 
179i,  celebre  prin  căderea 
lui  Kobespierre. 


TIA 


s:»i 


Tl<: 


Thermomâtrey  m.  termo- 
metru, instnim.  care  indică 
iii-adele  de  căldură  seu  de 
irigu. 

Thesauriser,  v.  n  a  strin- 
ge,  grămădi,  bani. 

Thesauriseuri  rn.euse,  1'. 
care  grămădesce  bani. 

Thesei  f.  ţese.  Propo.siţiune 
de  uă  r.icultale  liferariă  seii 
sciinţitică,  ce  se  susţine  pu- 
blica în  acadeuîiă. 

Thesmothetei  )ii.  tesmotet, 
pediforuiu  lejilorii  in  Atena 
antică. 

Theurgiei  f.spegiă  de  magia. 

Theur gique,  "ădj.  de  thenv- 
tjle. 

TAibaud,  f.  ţessetură  ordina- 
liă  lărută  din  perii  de  bouu. 

Thţaspiy  m.  plantă  cruciferă. 

ThorJi  m.  unu  mare  pesce. 

Thorac^iique,  s.  îoracique, 
adj.  toracicii,  pepturale. 

Thorax,  m.auat.  torace,  ca- 
pacitatea pe{)tuluî  care  con- 
ţine plămănii  şi  inima. 

Thridace,  t.  succii  de  lăp- 
tuce  calmante  şi  .soporiferu. 

Thrombus,  ui.  chir.  parte 
grăssusă  care  închide  oriti- 
ciulu  pe  undes'a  luat  sânge. 

Thuriferaire,  m.  clericu 
caro  dure  lemeia. 

Thuyay  in.  s.  Uiaiaf  aroure 
arabică  tot-deuna  verde,  care 
se  appropiâ  de  ciparosu. 

Thym,  m.  cimbru. 

Thyroide,  m.  s.  poinme 
(l'.Adam,  cea  mai  mare  car- 
tilagina  a  laringeluî. 

Thyrsci  m.  tirsu.  Arcu  în- 
cungiurat  cu  viţă  şi  ederă,  de 
(•a  e  .se  înarma  baccanţile. 

Tiare,  f.  tiară.  Triplă  coronă 


ce  portă  papa  la  cerimonie. 

Tibia,  »«.  tibia,  ossulii  care 
loi-medă  fluerulu  piciorului. 

Tibiai,e.u(/  .care  ţine  de  Hhia. 

Tic,  m.  unCi  inoi-bii  allu  cai- 
loru  ;  mişcare  convul.sivă  ;. 
dejirindere  (obiceiu)  risibile. 

Tîc-tac,  )/(.  vorbă  imitativă 
care  esprime  .«gomotulu  unei 
mişcări  regulate. 

Tîede,  Cf//  tepidCi,  caidicelil. 

Tiedement,  adv.  căldicelii. 

Tîedeur,  f.   incăldelă    mică. 

Tiedir,  v.  n.  a  se  încăNji  pu- 
Qiiui,  deveni  căldicelu. 

Tienf  e)uie,  /<«»,s.->'.  teii,  ta. 

TienSf  inlerj.  uile.  Esprime- 
mirare,  ironia. 

Tierce,  t.  }>i/<*-.  terţă.  Inter- 
valii  de  doue  sunete  ale  iţam- 
meî  separate  printr'unul  sin- 
gura, s.  e.  între  fa  şi  >it- 

Tiei»celet,v/i.masculinulu  u- 
noni  passerî  de  predă. 

Tier cement, //L  adaussiide 
a  trei.i  parte  din  preiii. 

Tîercer,  v.  a.  şi  ».  a  mărr 
cu  a  ti'eia  parte  preţul u. 

Tîerceron,  î/î.  archit.  ar- 
cul u  care  .se  na.sce  din  ăn- 
ghiuiî  întruă  bollă  gotică. 

Tîerşon, î/î. ladă  de  săpunurT. 

Tiers,  fn-c,  adj.  allu  treile: 
Cil  re  rovine  l,i  doueilile,  ti'ed. 

TîerSj  î/î.  a  treia  porsiiiiă,  a 
treia   parte. 

Tiers-6tat,  ///.  partea  na- 
ţiunii care  nu  ora  coprinsa 
nicî  intre  nobili  nicî  în  cleril. 

Tiers-point ,  i/î.  arciâl. 
puntu  de  secţiune  in  virlulu 
unul  ăngbiti  ecilaterale. 

Tigei  t.  rădecina  vegetalei. 

Tigette,  1'.  urcliit.  specia  de 
rădecina  de  unde  esu  volute^ 


TlN 


802 


TIR 


Tignasse,  f.  rea  părucă. 
Tîgrci  m.  esse,  f.  tigre,  tigru. 
Tigre,  adj.  vd.  urm, 
Tigrâ,  ee,  adj.  petatu  ca  ti- 

gcele. 
Tilboury,  m.  cabriDletă  dis- 

cliisH  şi  foiie  uşioriă. 
Tilîace,  ee,  adj.  but.  care  se- 

menă  cu  teiulii. 
TilIaCf  in.  puntea  unei  navî. 
Tillei  f.  şi  teiUe,   copperişiu 

subţire  intre  cojea  şi  lemnulii 

teiului;  cojea  cănepeL 
Tîller,  V.  a.  vd.  Teiller. 
TiJJef tey  f.  artesiă  de  probă. 
Tiileul,  in.  trîiii. 
Tilleur,  m.  euse,  f.  hicrătoru 

care  curată  cănepa. 
Timbale^  i'.  tipsia. 
Tiitibalier,   »(.  celiu  ce  bate 

tipsi,  le. 
Timbre,  »(.sunetu;  timbru, 

semn  LI  irnpres.su  pe  chărtiă. 
Timbrs-postei  m.    marcă 

de     scrissorî    (pentru    a    le 

franca). 
Timbre,  ec,  adj.    timbraţii, 

însemnaţii  cu  unii    timbru. 
Timbrer,  v.  a.  a  timbra,  în- 
semna cu  unii  timbru. 
Timbreur,  in.  cellii  ce  tini- 

bredu. 
Timide,  adj.  timidii,  fricosu. 
Timid ement,  adv.  timidiî, 

cu  tVică.  [cutedanţă,  sfială. 
Timidite,  f.  temere,  lipsă  de 
Timon,  ui.  oişte,  fig.  cărniă. 
Timonier,  m.  calii  dela  rota. 
Tâmore,  ee,    adj.    teraetoru 

de  D-deii ;  pre  minuţiosu. 
Tin,    r/i.  grindă  de  sub  bule. 
Tinctorial,   e,   adj.   tintu- 

riale,  care  servesce  a  văpsi. 
Tine,  f.  butoiii  de  transpor- 
taţii ape. 


Tinette,  f.  putină.    (Nn  u- 

sita). 

Tintamarre,  m.  ."«gomotu 
tare  şi  desordinatu,  fam. 

Tiniement,  m.  prolungirea 
sunetului  unui  clopotudopu 
ce  a  bătutu  ;  ţiuitură. 

Tinter,  v.  a.  a  face  să  .=une 
iucetu  unii  clopotii. 

Tintouin,  m.  tinnitii,  ţiuiţii 
în  urecbie. 

Tiqtie,  f.  spegiă  de  insectă. 

Tiquer,  v.  a.  a  ave  năravîi 
(despre  caî).  [cu  pete  mice. 

Tiquete,  ee,  adj.  "ii-semnatu 

Tiqueur,  ease,  adj.  cu  uă- 
ravii  (despre  caî). 

Tir,  m.  arte  de  a  trage  cu 
arme  de  focii. 

Tirade,  f.  buccată  de  uere- 
care  întindere,  ţinîndu  a- 
ceaaşî  idea,  într'uă  operă  ii- 
terariă ;  locuri  communî 
cari  n'aii  decătii  relaţiune 
depărtită  cu  obiectul  ii  per- 
tractaiîi.  [în  tipării. 

Tirage,  m.  tragere,  punere 

Tirailfement,  m.  tragere 
repeţită  şi  în  diverse  părţi 
(svicnire).  De  unele  nedispo- 
siţiunî  în  întrulu  corpuluî. 

Tirailier,  v.  a.  a  trage  pe 
cine-va  în  divere  părţi  si 
repetiţii;  firj.  a  insiste,  stă- 
rui, cu  importunitate,  (hăr- 
ţui). 

Tiraiiierie,  f.  tragere  în- 
tr'uă parte  şi  alta  (hărţuire). 

Tiraiiieur,'  m.  trăgetoru, 
soldaţii  care  trage  separată 
înaintea  columnei. 

Tirani,  m.  sfora  unei  pun- 
ge;  urechiă  de  cismă  ;  perii 
crescuţii,  nervi,  în  carne,  — 
d'eau,    volume    de  apă,    ce 


TIR 


893 


TJS 


dislocă  navea  prin  greuta- 
tea sa.  [poturnicî  etc. 

TirassCf  f.  plasă  de  prinşii 

Tirasser,  v.  n.  şi  a.  a  tace 
YÎnătore  cu  plasa,  vd.  jirec. 

Tire,  f.  Se  dice  adverbiale: 
tuat  d'un  — ,  dintr'uă  trăs- 
sură,  continuitu ;  ă-d'aile, 
forte  iute. 

Tir6,  ee,  adj.  trassu,  slăbită 
de  l'atigă, —  â  quatre  epin- 
(jles,  lorte  coquetij;  susl.  m. 
vînălore  cu  puşca. 

Tire-au-dents,  m.  perîi 
crescută  în  carne. 

Tire-ba  Ie,  tn.  instrum.  că 
s6  retragă  glonţulu  dintr'uă 
armă  de  focă  seu  din  corpă. 
şi  iire-fuin. 

Tire-botte,  m.  instrum.  de 
Icmnu  că  se  şî  tragă  cine-va 
singură  cişmele. 

Tire-bsuchon,  m.  şiuruuu 
că  se  destupe  butelie. 

TÎPe-boas»re,)>i.  nevar.  in- 
strum. se  retragă  căiţii  din 
armă. 

Tire-bouion,  m.  înstrum. 
pentru  încheiată  nasturii. 

Tire-braise,  f.  nevar.  vă- 
traiu.  [scossu  cuie. 

Tire -ci  ou  ,     ra.    cleşte    de 

Tire-d'aiFe,  m.  bătaia  din 
aripe  duplicată,  ce  Iacă  pas- 
serile.  căndă  sboră  iute. 

Tire-fond,  m.  nevar.  u- 
neliă  a  dogariloru,ca  se  pună 
fundulii. 

i  Tire-larigol, ioc.  ady.vd. 
Larigot. 

Tire-laine,  ui.  tălcharu  de 
strate,  de  uliţe. 

Tire-laisse ,  m.  speranţă 
concepută  în  Yanu  (zadar- 
nică). 


Tire-iigne,  ni.  micu  in- 
strum. pentru  trassu    linie. 

Tire-moelle,  m.  micii  in- 
strum. de  mesă. 

Tire-pied,  m.  currea  la 
cismarî,  s6  ţină  cisma  pe 
genuchi. 

Tire-plomb,  m.  spefiă  de 
rotilă,  că  se  reducă  plura- 
bulă  in  mice  lamine.    [pop. 

Tire-sou,  m.  vd.    itsurier, 

Tireiâre,  f.  micu  vassu  de 
strinsă  parale,  pu.şcuiiţă. 

Tirer,  v.  a.  a  trage,  adduce 
către  sine,  face  uă  tracţiune, 
— en  longueur,  a  prolungi, 
a  se  prolungi ;  — une  lettre 
de  chamje,  a  trage  uă  po- 
liţă, a  da  unui  correspundinte. 
s"o  plătescă  purtătorului. 

TSret,  »i.  vd.  Trăit  d'union. 

Tiretaine,  f.  po4avu  ordi- 
uariu  de  lănă  şi  aţ;iă. 

Tîrett?,  f.  şiretă  ca  se  ră- 
dice rocliia. 

Tîreur,  7/1.  trăgetoră  cu  ar- 
mele, cu  arculu. 

Tiroîr,  ia.  sertar u. 

Tiroîe,  i'.  plasă  cu  impleti- 
ture  forte  menunte. 

Tironien,  enne,  adj.  tiro- 
nianu.  Se  dice  de  semnele 
de  breviaţiune  inventate  de 
Tirone,  libertulă  luî  Cice- 
rone. 

Tirot,  m.  mică  nave  de  rîuii. 

Tisane,  f;  tisană,  apă  Iertă 
cu  ordă  seu  altă  plantă,  că 
s6  fdca  infusiune. 

Tisart,j?i.  dischisură  (gaură) 
la  cuptorulă  de  topită. 

Tison,  yn.  tăciune. 

Tisonne,  ee,  adj.  semănatu 
cu  pete  negre  (de  perulu 
cailoru). 


TIT 


S'.ti 


OI 


Tisonner,  v.  n.  a  mişca 
tăciuni)  fără  necessitate. 

Tisonneuv f  nt.  euse,  f.  care 
mişcă,  amiiiestică,  tăciunii 
Iară  necessitate.        fferrarî. 

Tisonnier,    »i.    iineltă    de 

Tîssage,i/).ţesseJ'e,ţessetură. 

Tisser,  v.  a.  a  ţesse.  Part. 
|>eri'.  ia  (ifj.   /i'ss»,  nu  lisse. 

Tîsserandj  m.  ţessetoru, 
iucrătoru  care  ţesse. 

Tisseranderiej  f.  profes- 
siiine  de  ţessetorii.  comnier- 
ciQ  cu  ţcsselure  de  lănă, 
de   n)ă1asse. 

Tissu,  c,  adj.  ţessutu,  part. 
perf.  deia  fisire.  Ca  sksI.  m. 
ţesseturâ. 

Tissus^e,  f.  legătură  intre 
celle  ţessute,  ţessetură. 

Tissutfer  ,  m.  lucrăloru 
care  face  ţesseture. 

Testre,  v.  a.  a  lesse  (vechia). 
['siratii  la  timpurile  lorrnate 
din  /(.ss((,  participiulii    seu. 

Titan,  m.  titanii,  gigante  mi- 
tologicii, 'rilaniqne,  de  titan. 

Tithynaale,  ui.  euforbiu,  ci- 
parosu,  inditfenu,  uă  plantă. 

Tililfanf,  '■,  adj.  gădilătorii. 

Tîti!latîoe>,  1.  uşioriă  agita- 
ţiune, aădilare. 

TiiiMier,  vd.  eh'   oniUer. 

Titre,  vt.  tith  .alitate,  ă 
titre  graliiU,  gratuiţii,  (ară 
p  ată. 

Titre,  ee.  adj.  titratu,  care 
possede  unu  titlu  de  dem- 
nitate. 

Tîtrîer,  rn.  peditorulu  docu- 
njiutelorii  in  ai-chive 

Ti&uliatian,  f.  vd.  '  Chan- 
ccllement.  [vech. 

Tiiuber  ,     vd.     Chanceler, 

Titu'aire,  adj.  titulare,  care 


ţine  unu  titlu  Iară  posse?- 
siune. 

Toast,  rn.  tostii.  toastîi. 

Toaster,  vd.  Tosler. 

Toc,  w.  specia  de  sunet u 
surdii  allii  unui  orologiu  de 
repetiţiune;  jcii  da — ,  jocii 
de  Toccategli. 

Tocane,  /'.  vinii  nouu,  fă- 
cuţii din  mustii  de  struguri 
necălcaţî  ;de  la  mere  govtt''). 

Tocsin,  m.  tocsinii,  sune- 
tulu  unui  clopotiă  care  da 
alarmă. 

Toge,  f.  togă.  Vestimintu  de 
lănă  forte  lungii,  ce  purta 
Romanii  ant.  d'assupra  tu- 
ni ceT. 

Tohu-bohu,  m.  cau.sa  pri- 
mitivă ,  confusiune,  desor- 
dine. 

Toîj  jirou    ptirs    tu,  pe  tine. 

Toiiage,  m.  ceaa  ce  for- 
medă  desemnulii  unei'  den- 
tele.  [de  cănepă  etc. 

Toife,   f.  păndă  de  bumbacu, 

Toile,  -III.   cămpulii    denteleî. 

Toilerie,  f.  păndeiuri. 

Toilette,  I.  păndă  mică  ;  pa- 
ratură,  gătelă,   ('toaletă). 

ToUier,  */(.  iere.  f.  adj.  si 
.su.</.  fabricante  de  pănde. 

Toise,  f.  vechia  mesură  lun- 
gă de  fi  piciore^  s.  1  m.  940. 

Toise,  m.  mesuratii  cu  toise. 

Toîser,  v.  a.  a  mesura  cu 
toise,  firj.  essaminacu  attin- 
ţiune. 

Toiseur,  i/i.  mesurătorii. 

Toison,  m.  lănă  de  ouie,  de 
berbece.  La  — ■  d'or,  lăna  de 
auru,  pentru  care  s'a  făcuţii 
e'^pediţiunea  Argonauţilorii. 

Toison  d'or,  7n.  ordine  de 
I       cavaleri  instituiţi    de    Filipu 


TOM 


8o:, 


ox 


cellu  buDu,    ducele  de  l'ur- 

bonia. 
Toitj  in.  coijp'Tişiulu  caseî ; 

fi(l.  casii,  lăcuinţa. 
Toiture,  f.  copperitura,  ceaa 

ce  forraedăcopperi.şiul  caseT. 
Tokaif  771.  s.  Tokaţj,  viniî  de 

Tokay,  îd  Ungaria,  forte  sti- 

matu. 
Tole,  f.  tinichea. 
Tolerablei  ailj.    tolerabile, 

de  sufieritu. 
Tolerablement,    <idv     cu 

toleranţă,  in  mo'iu  tolerabile. 
Tolerance,  i.  toleranţă.  In- 

dulginţă  pentru  ceaa  ce  cre- 
de cine-va  că  nu    trebue  se 

oppre.scă. 
Tolerant,  e,  adj.  tolerante  ; 

.sulleritoriu,  indulginte. 
Tolera ntîsme,  m.  toleran- 

tisniu,  rnoderaţiune.  Opiniu- 

nea  cellorCi  cari  întindu  pre 

departe  toleranţa  teologiei. 
Tolerer,  v.  a.  a  tolera,  sul- 

feri,  ave    indulginţă    pentru 

abusurî,  pentru  delicte  (gi-e- 

şelei. 
Tdierie,  1.  tinichegiă. 
Tolat,   VI.  vd.  tollet. 
Tolier,  m.  tinicliegiti. 
TolletOi  7/7.  pi.     )nav,    cuiii 

că  se  ţină   lopeta.    Şi    tolet, 

icainte  seu  edwme. 
Toile,  m.  vorbă  lat.  care  în- 

semnedă  redică.  Se  tlice  crier 

— contre?,e\i.  sar  qntlqu'uit, 

a  striga  ca  se    escite  irrita- 

ţiune   contră    cine-  va  .     PI . 

nevar. 
ToiUy  777.  arbure  reşinosu  de 

Messicu.  vd.  op'  baUamum. 
Tomahawk  ^    m.   măciucă, 

secure  de  resbeJîi  a  s^lbati- 

ciloru. 


Tomaison,  t'.  in:\),-.  indi- 
caţiune  a  locului  la  care 
perţine  fiă-care  foia  de  im- 
pressiune. 

Tomanj  )n.  monnetă  de;  coiu- 
putu  in  Persia,  'f8  fr-. 

Tomate)  f.  pătlăgea  roşia. 

Tombac,  m..  (vorbă  jiersa- 
năj,  toinbacu,  auitBe.«;lirH  de 
cupru  .şi  de  zincîi,  alamă. 

Tombal,   vd.  Se/ndcrul. 

Tombant,  c,  adj.  caie  cade. 

Tombe,  f.  petra  careaccop- 
pere  uă  sepultură:  uionnintu. 

Tombeau,>/i.  se|iulcru.  mor- 
mintu. 

Tombee,  f.  căderea  dileî.  nio- 
meniulu  căndu  se  a|»propiă 
noptea. 

Tombelier,  vi.  cărrufiaşiu 
de  nisipu  etc. 

Tomber,  v.  n.  a  cade. 

Tombereau,  ///.  căi-i-ugiă 
de  nisi|iu  etc. 

Tombola,  f.  tombo!ă,  varie- 
tate de  Jocii  de  loto. 

Toinej  //(.  tomu,  volume. 

TomenteuXfeuse,  adj.  cop- 
perilu  cu  perl  scurţi  şi  deşi. 

Tomer,  v.  a.  a  divide,  îm- 
părţi, in  tomuri. 

Ton,  7)7.  tonîî,  accentu  ;  inus. 
tonu,  sunetu.  Intervalu  intre 
doue  note  con.secutive. 

Tonaiîte,  f.  tonalitate,  es- 
pressiune,  proprietate  carac- 
teristică a  tonului,  calitatea 
uniî  buccăţî  scrisse  într'unu 
tonu  bine  determinaţii. 

Tondage,  ui.  tunsura  pe- 
lu  UI  Ciiiloru  etc. 

Tondaison,  vd.  2\>)ile. 

Tondeur,  m.  euse,  f.  tun- 
detorCi  ,•  machină  do  tunau 
postăYulu. 


TON 


896  — 


TOP 


Tondre,  v.  a.  a  tuade  peru, 
lănă,  (ir  bă   etc. 

Tonicite,  f.  putere  >iuă  a 
organeloru  corpul uî. 

Tonilierei  f.  luntre  pentru 
pescuitulCi  de  coquile. 

Toniquej  m.  şi  adj.  tonicu, 
care  dă  activitate  organe- 
loru ;  r.  seu  note  tonique, 
tonică,  notă  fundamintale  a 
tonuiuî. 

Tonkay  f.  s.  tunca,  spegiă  de 
bobe  {des  feves  tonca),  cari 
servescu  se  de  aromă  tutu- 
nul uî. 

Toniieu,  m.  dreptei  ce  se 
percepe  pentru  cominerciulCi 
piegeî. 

Tonnage ,  m.  capacitatea, 
incăputulu  unei  navi.  Droit 
«le — ,  dreptu  percepuţii  dela 
Havî  proporţionale  cu  acesta 
capacitate. 

Tonant,  e,  adj.  tunante,  tu- 
nătoriu,  fig.  forte  şi  strălu- 
citorii. 

Tonnei  f.  spepiă  de  mare 
bute. 

Tonneauy  m.  bute;  pondu 
de  iOO  kilogr.  (—melriqne). 

Tonneler,  v.  a.  a  prinde 
poturnici  cu  plasa,  vd.  Ton- 
aelle. 

Tonneîeftj  m.  micii  buriii. 

TonneBeur,)/«.  vînătorucare 
prinde  poturnicî  (cu  ion- 
■nelle). 

TonneHei  i.  la?iii  câ  se 
prindă  poturnici;  spegiă  de 
16gănu  de  nuele  verdi  îm- 
pletite. 

Tonnellerîe,  f.  dogăriă. 

Tonneri  t.  n.  a  tuna;  p.g. 
yorb4  contra  cine-Ya  cu 
multă  Yeemintă. 


Tonnerrei  1.  tunetu. 

TonotechniC}  1".  artea  de  a 
nota  ariele,  principale  pe 
cilindrele  organaleloru  din 
Barbaria. 

Tonsillaire,  adj.  med.  de- 
la amigdale. 

Tonsîltes,  i'.  pL  tonsile,  vd. 
amygdales. 

Tonsiltitey  f.  med.  inflam- 
maţiune  de  tonsile. 

Tonsure,  tunsură.  Coronă 
ce  se  face  clericiloru  într'uă 
cerimouiă  a  Bisericeî,  ră- 
dindu-'e  perulu  rătundu  1» 
creştetii. 

Tonsurcj  m-.  cellii  ce  a 
prii  mit  ii  tunsura,    vd.  jirec. 

Tonsurer,  v.  b.  a  da  ion- 

.SHIY',    vd.    v't). 

Tonte,  f.  tundere,  tunsură, 
lănă  tunsă. 

Tontine,  f.  venitu  ^nnaale 
pe  inaî  multe  capete  s.  per- 
sone  cu  adaussii  pentru  cei 
ce  vorâ  remăne  in  vieţă. 

Tonţi nier,  m.  iere,  f.  care 
possede  venituri  de  tontine^ 
vd.  prec. 

Toniisse,  f.  şi  adj.  f.  perii^ 
căiţi,  ce  cadu  dela  tunsura 
poî^tavuluî  (bourre  tontisse). 

Tonture,  f.  perulu  postavu- 
lui ce  se  tunde,  tunsura 
erbeî. 

Topaze;»},  topazâ, petră  pre- 
ţiosă  briliante  şi  transparinte- 
de  culore  galbină. 

Tope,  interj,  asia.  Esprimfr 
cousimţiminlulu. 

Toper,  V.  n.  s.  toper,  a  con- 
simţi, aderi,  se  învoi  la  celle 
propuse. 

Topinambour,m.uă  plantă 
cu  rădăcina  tuberculosă. 


OR 


897 


TOR 


Topique,  >».  şi  adj.  topicu, 

remediu  ce  se  applică  este- 

riorii. 
Topiques,    ni.  jj'--  '''-t-    to- 
pice.   Tractaţii    de    locurile 

communî. 
Topographe,  m.  topogralu. 
Topographîe,  f.  topogrână, 

de.scripţiunea    in    ainenuntii 

a  unui  iocii  particulariu. 
Topographiitue,  adj.  to- 

pogr.dicu,  (le  topograliâ. 
Topograpiiiquetnent  j 

adv.  topograficu. 
ToquCf  f.  .spefiă  de  bonnetă. 
Toquer,  v.  a.  a  bate,   toca, 

vech. 
Toqueti  m.  spegiă  de  .=cufă 

de  copiF,  de  femee. 
Toraiile,  I.  coi-aJie,   înărgâ- 

ritariii  brutu. 
Torche,  f.  tor^iă,  făclia. 
Torche-nezj/'/t.  leinnii  pen- 

tiu  a  stringe  labiulii  (buda) 

anteriorii  la  calu. 
Torche-pinceaUţ)/i.păndă 

de  .ster.sij  petele,   pensulă. 
Torcher,  v.  a.  a  .şterge,  cu- 
raţi frenăndu.       fordinariă. 
Torchere,f.  spefiă  de  făclia 
Torchis,  m.  inolodâ  de  pă- 

niintii  .şi  paie  şeii  i'inu  tăiaţii. 
TorchoRy  /i(.  .şervetu  pentru 

curăţită  vasse,  mobili  etc. 
Tordagej//*.tGrcere,  torsură. 
Tordeur,  tn.    Lnise.  f.    lor- 

sătorii,  cellii  ce  torce    lănă, 

a?iă  etc. 
Tordrey  \ .  a.  a  torce,  resuci, 

invirti.   Tordii,  ne,  resucitii. 
Torei  in.archit.  ornainentu 

rătundii  la  columne. 
Toreador,  >/i.  cavalerii  care 

se  luptă  cu  taurii  în  cur.sele 

publice. 


j  Torgniole,    l.  ?.    turynole 

\       lovitură  bine  dată,  pop. 
I   Tormentillej  f.  tormentilă, 
uă  plantă  rosaceă. 
Topotif  m.  firegrosse  împle- 
1       tite  la  unu  locîi,    cari    făcu 
,       parte  diulr"uă  luniă. 

Torpeur,  f.  torpore.  lănce- 

\       delă  a  corpului,  a  spiritului. 

I  Torpille,  f.  torpilă,  torpedii. 

Pesce  niarinu  care    possede 

facultatea    de  a  produce  uă 

cornmoţiune  eleclrică,şi  c.iie 

',       a  datij    nasceie   iavenţiuui 

':       torpileloru  de  resbelu. 

Tcrqiie,    f.  t.  scutii    pe  ar- 

înărie. 
Torquetie,  f.  panerii  pen- 
tru p.sce,  vinalu  etc. 
Torreiaction,  f.  frigere, 
Torref  ier  ,    v.  a.    a    frige  ; 

prăji. 
Torrent,  )u.  torrinte.  cursu 

itiipeto.su  de  apă  (.şiroiii). 
Torrentiely    etic,  adj.  tor- 
riuţiale,    de    torrinte,    asse- 
inine  torrinţiioru. 
TorreniueuX)    eus'',    vd. 

iDipetneux. 
Torride,  adj.    torridu,    ar- 
detoriu.  Zone — ,  zona,  por- 
ţiunea globului  terrestre,  .si- 
tuaU  inire  ambele    tropice. 
Tors,  e.  adj.  torsu. 
Tor  sa  de,  f.  frangie  (ciucuri) 

torse  in  spirale. 

Torse,  f.  statuă   trunchiată 

Torser,  v.  n.  arehit.  a  face 

diverse  linie  spirali  in  giu- 

rulu  unei  columne. 

Torsion,    f    torsiune,    tor- 

cere. 
Tort,  >/(.  nedrepţii;  ă — ,   fără 
raţiune,  nedrepţii  ;  a —  el  d 
/rarer.s-,  fără  consideraţiune, 

57 


TOR 


TOU 


lăi-ă  deosebire,  cum  se  în- 
timplă. 

Tor  teii  Cy  1'.  uă  plantă  cru- 
ci f.  Si  herbe  aux  chantres 
.s.  velar,  erymne. 

Torticolis,  m.  durere  care 
oppresce  de  a  îatorce  gitulu. 

Tortil,  )/(.  diademă  a  Mau- 
riloru  pe  însemne. 

Tortillage,  m.  inodu  de  a 
se  esprime  conlusu  (încur- 
cătură). 

Toriillei  f.  mică  alleă  invîr- 
tită  prin    pădure,  în  parcu. 

Tortiliementf  m.  torsură, 
împletitură  de  maf  multe  orî. 

ToPtiller,  v.  a.  a  torce  cu 
maî  multe  întorsure. 

Toptillon,  'li.  paratură,  gă- 
telă,  de  capu  ordinariă  a  fe- 
rneeloru.  jşi  violinte. 

Tortionnaire,  adj.  nedrept 

Tortionnairement ,  adv. 
nedreptu,  contra  justiţă. 

TortiS|  m.  fire  torse,  re.«u- 
cite  la  unii  locu  ;  coronă  de 
florî. 

TortUy  e,  adj.  întorşii,  în- 
virtitu  (suci tu),  care  nu  e 
drL'ptu. 

Tortue,  f.  testudine,  broscă 
ţe-stosă. 

Torluer,  v.  a.  a  învîrti,  re- 
duci, încovăia. 

Tortueusementi  adv.  in- 
vîrtitu,  resucitii. 

Topîueux,  eitse,  adj.  învîr- 
titu,  r^sucitu,  suciţii,  care 
face  maî  multe  întorsure; 
pg.  nesinceru. 

Toftuosit6,  f.  învîrtitură, 
sinositate,  calitatea  lucrului 
mtorsii,  care  nu  e  dreptu. 

Torturs,  f.  contorsiune;  tur- 
menta, suppliciii  (casnă). 


Tortureri    v.  a.  a  turmenta 

(căsni). 
Topyi  )>j.  tory,  conservatorâ. 

In  Anglia  părtenu  luî  Carolu 

11,  allu   prerogativei   regali. 
Torysmei  m.  sistemă  poli- 
tică a  toryloru,  vd.  prcc. 
Toscan,  m.  archil.  ordinea 

toscană. 
Tost,    .seu  toAle,  vd.    Toast. 
Toste,  f.  banca  lopetariloru 

pe  micele  navî. 
Toster,  v.  a  şi    n.  a  redica 

unii  tostîi  (toastu),  vd.  tost. 
Tdt|  adv.  iute,  îndată. 
Total,  e,  adj.  totale,  întregii; 

m.  totale,  totii,  le  tout. 
Totalement,  adv.  în  totale, 

compleţii,  cu  totulu. 
Totaliser,    v.    a.    a    forma 

unii  totale  (neol). 
Totalitâ,    f.  totalitate,    totu, 

întregii,  total. 
Toton,  m.    spegiă    de  disou 

care  se  invîrtesce. 
Touage,  m.  mişcarea  naviî 

prin  funie. 
Touaille,  f.  prosopw  pentru 

stersii  manele.  [ricana. 

Toucan,  m.  uă  passere  ame- 
Touchab!ey    adj.    care    se 

pote  attinge. 
Touclnant,    preji.    relativii 

cu,  în  privinţa,  cătu  pentru. 
Touchcjf.clapă  de  piane  etc. 
Toucher,    v.  a.  şi  n.  a  at- 

tinge,  li  seii  pune  în  contactii. 
Toucher,  m.  tacttî,  pipăiţii. 
Toucliette,  f.  fiă-care    din 

liniele  de  fildeşiu  ale  citareî. 
Toucheur,  m.    conductorii 

de  bouî  etc. 
Toue,  f.  spegiă  de  nave  lată. 
Touee,  f.  vd.   Touage. 
Touer,  v.  a.  mar.    a  trage, 


TOU 


«99 


IOV 


mişei  navea  prin    funie  in- 

făşiurate  pe  uă  rotilă. 
Touf fCj  f.  tufă,  adunătură  de 

arburi,  de    flori,    penne  etc. 

unulu  Jingă  altulu. 
Touffer,    v.  a.  a    aduna  la 

unii  locu  arburî,  penne  etc. 
Toufffeur,  f.  dăpuşelă. 
Tuff M,  xe,  adjî  stufoşii. 
Toug  sefi  touCj  m.    spegiă 

de  .stindardii  turcescii. 
ToujourSj  adv.  totii-deuna. 
Toupeii  nt.  mica  adunătură 

de  peni,  de  lănă  etc.  avoir 

du — ,  a  ave   cutedanţă. 
Toupie,    f.    uă    jucăria    de 

lemn  LI. 
ToupiUer,  v.  n.  a  se  învîrti. 
Toupiljon  ,    Iii.    uă   jucăria 

mică  de  lemnâ;  raicu  toupet. 
Tour,  f.  turnii, 
Toup,  va.   întorsură,  învirti- 

tură,  circuitu  (renghiu). 
Touraiile,  f.  locu  incălditu 

pentru    a  usca    grăunţe   (la 

berari).        ' 
Toupaiiloiii  m.  grăunte  us- 
caţii de  ord  ii. 
Touranien,  enne,  adj.  tu- 
ranica, de  ginte    mongolică 

s.  tartară. 
Tourbey  f.  tur))ă,    substanţă 

combustibile  vegetale. 
Tourbe,    f.    cetă,    mulţime 

confusă. 
Tourbeux,  ease,  adj.  care 

conţine  turbă,  vd.  tourbe. 
Tourbier,  ^n.  cellii  ce  carră 

turbă,  vd.  tourbe. 
Tourbi^re,  f.  locii    deunde 

se  scote  furbă. 
Tour bî  Ion, /"/i.vîrteju.vîntu 

care  se  invirtesce. 
Tourbiilonner,  v.  n.  a  face 

virtejii ;  merge  învirfindu-se. 


Tourdj    III.    unii  pesce  ma- 
rinii. 
Tourd,  in.  seă  tourdeile.  f. 

nat.  spegiă  de  sturdii. 
Tourdille,  adj.  yrt.s—,  ce- 
nu.şiii  puginii  cur  atu. 

Toureile,  f.  micii  turnii. 

Touret|  m.  mică  rota  miş- 
cată de  a'lta  mal  mare. 

Touriere,  f.  servitore  in 
monasteriele  de  femee. 

Tourillon,  m.  a.sse,  ossie, 
de  ferrii,  pe  care  se  mişcă 
uă  balanciă  ;  celle  doue  păr- 
ticele rătunde  .şi  eşite  că- 
tre mijloculii  tunului. 

Touriste,  m.  turistu,  căle- 
toru  de  plăcere. 

Tourlourou,  m.  june  sol- 
dată pedestre,  pop. 

TourmaHne,  f.  schorl  nuir, 
minerale  şiliciosii  care,  în- 
călditii,  devine  electricii. 

Tourment,  m.  turmentCi 
(casnă). 

Tourmentant}  e,adj.(^ve 
turmenta  (căsnesce). 

Tourmente,  f.  tempestă, 
furtună  (pe  mare,  pe  munţi). 

Toupmenter,  v.  a.  ..  tur- 
menta (casni).  causa  neca- 
surî. 

Tourmenteux,  euse,  adj. 
mar.  suppusu  la  furtune. 

Tourmentin,>'i.  »mr.micii 
velii  triănghiulare  în  partea 
anteriore  a  naviî,  şi  care  se 
întinde  în  timpu  de  turtună. 

Tournaiiler,  v.  n.  a  se  în- 
vîrti. 

Tournant,  m.  colţii  allii 
strateî,  uliţe; ;  ochiu  unde 
apa  se  învirtesce;  fig.  mij- 
locii abătuţii,  indirecta,  c« 
se  isbutescă,  întorsură. 


TOU 


900 


TUL" 


Tournant}  e,  adj.    care  se 

invirtesre. 
Tournebride,  1.  specia  de 

restaurante,  birtu  Jăuga  unu 

castelu,  lăngă  uă  vilă. 
Tournebroche,  f.  niachină 

pentru  a  învirti  frigarea. 
Tournee,  i'.  îutorsură,  căle- 

toriă  în  diverse  locuri. 
Tournefeuiiletf  m.  specia 

de    panglică  ce  se    cosse  la 

cărţi,  că  se  insemnede    pa- 

ginele. 
Turne-fil,  in.    instrum.  de 

oţelu  ca  se  ascuţă  unelte. 
Tourne-ganfs,    m     r^icu 

instr.  ca  se    întorcă    niănu- 

şiele. 
Tournelle;  t.  cameră  a  par- 
lamentului, care   judecă  af- 

lacerî  criminali. 
Tournemain^  rn.  intor^^ură 

de  mană. 
Tourne-pierre,  r.  passăi-e 

care  caută  insectele  i)rintre 

petre. 
Tournerj    v.    a.  a    întorce, 

învirti,  pune  in  altu  sensii ; 

schimba.   Se — ,  a  se  întorce, 

se  dirige,  se  îndrepta  către. 
Tournesol,    m.  eliantil  de 

grădină,    florea    soreluî.    Şi 

soleil,  heliotrope. 
Tournette  ,    l'.    vd.    Devi- 

doi)'. 
Tourneur,  m.  strungariii ; 

adj.  in.  caro    se  invirtesce. 
Tourne-vent,  m.  tubii  mo- 
bile d'assupra  unui  căminu. 
Tournevis,    m.  (pron.    pe 

•s),    instruni.    ca    se  strîngă 

şiurupulu. 
Tournillejf'.s.  e^iă  de  uneltă. 
Tourniller,    v.    n.    a    face 

mice  învirtiture  repeţite/aoi. 


Tournioicy  f.  spegiă  de  pa- 
lutrU,  vd.  vorba. 

Tourniquet,  m.  cruce  de 
leinnii  pusă  pe  strată,  ca  se 
nu  trecă  trăssurele. 

Tournis,  m.  unu  morbu  allii 
berbecilorij. 

Tournisse  y  f.  păru  de 
paiente. 

Tournoî,î>i.serbăt6re  publică 
şi  militare,  unde  nobilii  se 
esercita  la    upte. 

Tournoiementy^H.  s.  tour- 
noiment,  învîrtire, — de  tete, 
specia  de  vertigiu,  ameţelă. 

TournoiSi  m.  vechia  mon- 
netă  fabricată  la  Tours.  La 
livre  tuurnois   era  20  snus. 

Tournoyanty  e,  adj.  care 
se  invirtesce.  [virti. 

Tournoyer,    v.  n.    a  se  în 

Tournurej  f.  intorsură,  de- 
prindere a  corpuluî,  statură. 

Tourte,  f.  prăjitură  cu  carne. 

Tourf  eauy  m.  spepiă  de  plă- 
cintă. 

Tourteleti  )/(.  foia  subţire 
de  prăjitură. 

Tourtelette,  f.  uă  mică 
prăjitură.  (turică. 

Tourtereau,  in.  june  tur- 

TourcereSie,  f.  turturică. 

TouB'tiercjfiUneltă  de  cuină. 

Tourire,  (.  mâncare  de  tur- 
turică, vech. 

TouS|  in.  pi.  dela  tout,  toţi. 

Touselie,  f.  Irumentij,  grău,      j 
aii  li  CUI  spicu  este  fără  barbă. 

la  Toussaint,  f.  serbătorea 
tutorii  sănţiloru,  la  I  nou- 
e in  bre. 

Tousser,  v.  n.  a  tu.şi. 

Tousseur,  euse^  adj.  care 
tu.şesce  desii. 

Tout,  e.  adj.    totu,  întregii ; 


TPxV 


9(M 


TRA. 


'iilv.  compleţii,  detotu  :  du 
— ,  nici  decum, —  â  caup, 
indată, — cl'un  coup,  de-uă- 
dată, —  â  fail,  cu  toluiu, — 
de  bon,  seriosu  (ca  adv.)  ; 
—  an  plus,  cella  multu,  — 
beau,  interj.,  maî  incetu,  staT. 

Toute-bonnei  t.  specia  de 
pei"i,  vd.  şi  ot'vule. 

Toute-epice,  f.  spegiă  de 
neghină. 

Touie«puissance  .  f.  a 
totu- putinţă. 

Tout.puissant,<owft;-^jwi.s- 
sanle,    adi    a  totu-putinte. 

Toiitefois  f  adv.  cu  tote 
aceste;i.  Ceţjendant. 

Toutenague,  m.  s.  t-nte- 
nague,  ararae.sticu  de  cupru 
şi  zincu. 

Toutou,  m.  nume  ce  dă  co- 
pii căniloru,  şi  tou-tou.  PI. 
des  tou-tous. 

Toux,  f.  tusse. 

Toxicodendron,  m.  spe- 
şiă  de.surnac  forte  veninosu. 

Toxicologie,  1.  tossicolo- 
giă,  sciinţa  care  pertractedă 
despre  venine  (otrăvi). 

Toxicologique,  adj.  tos- 
sicologicu. 

Toxique,  m.  tossicQ,  nume 
generică  allu  veninelorii. 

Toyâre,  f.  partea  toporului 
eare  intra  în  măneru. 

Traban,  m.  preşedu,  gardă 
armată  cu  suliţe  (vech). 

Trac,  iii.  mersulîi  calului, 
allu  iiuiluluî(catiruluî);urmă. 

Tragant,  e,  adj.  bot.  care 
se  întinde  intre  doue  pă- 
mînturî. 

Tracas,  rn.  mişcare  înso- 
ţită de  necasu,  necăjire,  ne- 
'inisce.  pentru  pupinu  lucru. 


Tra^assant,    <\  adj.  care 

causedă  nelinisce,  necasu. 
Tracasser,    v.  a.    a  neli- 

nisci.  Se — .  a  se  nelinisci, 
se  necăji. 

Tracasserie,  1".  •  3a  (iifti- 
cultatf,  rei'i  incidinte,  vd. 
chicaue. 

Tracassier,  m.  e,e,  f.  şi 
adj.  cuî  place  se  necăjescă, 
(cîrcotaşî) ;    vd.   chicaneur. 

Trace,  f.  urmă,  vestigiu, 
seninii  de  urmă. 

Trace,  m.  trăssure,  linie,  re- 
presintaţiune  prin  linie,  li- 
ni atii. 

Tracement,  m.  liniatu,  tra- 
gere de  linie. 

Tracer,  v.  a.  a  linia,  a  dis- 
pune ,  trage,  linie  pe  unu 
desemnu,  pe  unu  planii,  pe 
chăriiă  etc. ;  fuj.  a  indica, 
arreta. 

Tracerei,  m.  uneltă  pen- 
tru a  însemna  şi  înţepa  lem- 
nul ii. 

Traceur,  m,  cellu  ce  dis- 
pune, trage,  unii  planii  pe 
unîi  locii  (la  grădină). 

Tracheal,  e,  adj.  tracheale, 
de  trachea-arteră. 

Trachee,  f.  vînă  la  insecte 
şi  plante. 

Trach^e-artere,  f.  tra- 
chea-arteră.Canale  care  com- 
inunică  dela  laringe  la  bron- 
chie  şi  servesce  pentru  tre- 
cerea aerului. 

Traciieiie,  t'.  intlammtţiu- 
ne  a  tracheei-artere. 

Tracheotomie,  f.  chu-.o- 
peraţiune  care  constă  în  a 
dischide  trachea-arteră. 

Traţoir,  m.  techn.  uneltă 
pentru  a  trage  linie  la  dulf  k. 


TRA 


902 


TRAI 


Traction,  i'.  ti-acţiiine.  tra- 
gere. 

Traditeur,  ni.  cellu  ce,  în 
timpulii  persecuţi  unii,  da  pâ- 
găniloru  cărţile  sănte. 

Tradition  I  f.  tradiţiune , 
dare;  opiniune,  datină,  care 
se  transmite  prin  esseuiplu 
şi  prin  vorbă  ;  cale  prin  care 
faptele  şi  doctrinele  se  trans- 
iiiilu  din  seclu  în  seclu. 

Traditionnaire,  )/i.Sedi- 
ce  de  Ebreiî  cari  esplică 
scriptura  prin  tradiţiunile 
Talinuduluî. 

Tradiiionnel,e2i!c-,  adj.  tra- 
diţionale, fundaţii  pe  tradi- 
ţiune, de  tradiţiune. 

Tradiiionnellementyac/i;. 
tradiţionale,  jirin  tradiţiune. 

Traducfeur,  rn.  iriccf^i. 
traductorCi,  traduceţorii. 

Traduction,  f.  traducliune. 

Traduirei  v.  a.  a  traduce,  a 
•  duce  in  judecată,  intenta 
processd. 

Traduîsîble,  cclj.  traduc- 
tibile, care  se  pote  traduce. 

TrafiC|  m.  cornmerciu  cu 
merfurî ;  căsliiiu,  folose  îl- 
licite. 

Trafiquant,  ni.  comrner- 
ciante. 

Trafiquant,  c,  adj.  care 
face  unii  coinmereiu. 

Trafiquer,  v.  n.  a  face  corn- 
merciu. 

Tragedie,  f.  tragedia. 

Tragedien,  m.  cnne,  f.  ac- 
toru,  actrice, trayică,  (trage- 
dianii). 

Tragi-coiti6die,  f.  operă 
teatrale  care  particepe  de 
tragedia  şi  de  comedia. 

Tragi-coniiqu<p,  adj.  care 


ţine  de    tragedia    şi    de  co- 
media. 

Tragien,  eime,  adj.  anat. 
dela  Irayas,  vd.  vorba. 

Tragique,  adj.  tragicu,  de 
tragedia  ;  fig.  funeste. 

Tragiquement ,  adv.  în 
modil  tragicu ;  funeste. 

Trahir,  v.  n.  a  trăda,  face 
perfidia  cuî-va  ;  lucra  contră-. 

Trahison,  f.  trădare. 

Traille,  f.  luntre  lată,  podii 
ca  se  trecă  apa.  .'^i  pont  vo- 
lant. 

Train,  m.  modu  de  a  mer- 
ge, de  a  conduce,  de  a  face 
se  ,-e  misce  ,  modu  de  a  trăi, 
cursulă  affaceriloru ,  con- 
dussu  (convoiu)  de  calefer- 
rată . 

Trainage,  m.  tragere,  tîrire. 

Tralnanty  e,adj.  care  trage 
la  păiiiîntu,  tiresce. 

Traînard,  in.  soldatu  care 
reinăne  înderetu,  fig.  omu 
molalicu,  inactivii. 

Tralnasse,  f.  lapiii  lungii 
de  păsserarî ;  plantă ,  vd. 
renouee. 

Traîne,  f.  en — ,ăla — ,care 
nu  pote  încă  se  sbore  (de.s- 
pre  puî  de  poturnice);  mar. 
funia  de  trassii ;  băteau  ă  la 
— ,  nave  dus'să    de    alta. 

Traineau,  m.  sania. 

Tralnee,  f.  sirii,  cantitate 
mică  de  lucruri  trasse  în 
lungime. 

Train er,  v.  a.  a  trage  după 

sine,  attrage,  tîri. 
Traîneur,    collii    ce    trage 

ce-va. 
Trăire,  v.  a.  a  mulge. 
Trăit,  m    tragere,  trăgetore; 
trăssurăj  liniă;  radă,  săgeta. 


TRA 


908 


TRA 


cruce  iuugă.  La  pi.  trăssure 
ale  tefieî,  obradului.  Cheval 
de — ,  calu  de  trăssură,  d'un 
— ,  dintr'uă  trăssură,  fără  a 


se  oppri.  coinme  un — ,  forte 
repede,  a  grands  —  s,  repe- 
de,—  puur  — .  esactu,  întoc- 
MuiJ.  Truit  d'uiiion,  trăs- 
sură de  unire. 

Tpaîtable,«f/j.dulce,blăndu. 

Traitant,  ni.  contractante 
care  se  însărcina  condiţio- 
nalii cu  percepţiunea  impo- 
sitelorii. 

Trăite,  1".  druniu  făcutu  fă- 
ră a  se  oppri ;  commerciu 
pe  costele  Al'riceî,  ti'ansportu 
de  raerlui-î ;  trată,  poliţă. 


Trăite, 


)/(.    tractatu,    opera 


assupra  unei  scunţe  etc.,con- 
venliune  între  State. 

Traiiement,  m.  traclare, 
recepţiune,  priimire,  purtare 
către  cine- va,  tractaţiunea 
unui  morbu ;  onorariu  (lefă). 

Traiter,  v.  a.  a  pertracta, 
s.  ti-acta,  a  raţiona,  discuta, 
vorbi  assupra ;  contracta, 
negoţia  ;  se  purta  cu  cine- va, 
califica  de  ;  căuta  de  ;  tracta, 
căuta,  unii  morbij;  suppune 
la  acţiunea  unui  aginte  che- 
micu.  Traiter  du  haut  e)i 
bas,  a  împovera   de  injurie. 

Traiteur,  ?/*.  restauratorii, 
birtaşiu. 

Traître,  m.  essi-\  t".  trădă- 
torii, perfidii. 

Traitreusement ,  adv. 
perlidu,  prin  trădare. 

Traitrise,  f.  trădare,  fam. 

Trajectoirei  f.  geom.  tra- 
jectoriă ;  liniă  curbă  ce  de- 
scrie unu  corpu  suppusîi  la 
puteri    inoti-icî. 


Trajetj  m.  trajectu,  spaţiu 
de  percursu,  străbatere. 

Tramail}  m.  plasă  de  pes- 
cuită. 

Trame,  f.  urdelă  ;  complotii. 

Tramer,  v.  a.  a  urdi. 

Trameur,  m.  euse,  f.  ur- 
ditoru,  cellii  ce  urdesce. 

Tramontane,  f.  vîntu  de 
nordu,  (vd.  misour)  steaa 
nordului.  Perdre — ,  s.  la—, 
a  se  arneţi  (zăpăci),  fam. 

Tranchant,  m.  ascuţişiu. 

Tranchant,  <',  adj.  tăiăto- 
riii,  ascuţiţii ;  perimioriu,  de- 
cisivii. 

Tranche,  f.  l'eliă. 

Tranche-gazon,  m.  in- 
struinentii  pentru  a  tăia  fe- 
lie de  păinintu  cu  erbă. 

Tranche-montagne,  m. 
taiă-munţi,  cella  ce  vorbesce 
mare,  fanfaronu,  fam. 

Tranchee,  1.  săpătură  în 
păiiiîntu  că  se  as.şede  (un- 
daţiuni ;  fossă,  .şanţu. 

Tranchefile,  f.  chăniăseu 
pergamentii  lipiţii  pe  cussă- 
tura  cărţiî,  c;'i  se  ţină  foiele. 

Ts^anchelard,  m.  cuţitii  de 
cuină  cu  lamina  forte  sub- 
ţire. 

Trancher,  v.  a.  a  tăia,  trun- 
chia,  decide  cd  cutedanţă. 
Trancher  de  l'esprit,a  ar- 
reta  spiritii,  iscusinţă. 

Tranchet,  ?ri.  unei  ta  pentru 
tăiată  curele. 

Tranchoîr,)rt.  tocător,scăn- 
dură    pentru    tăiaţii  carnea. 

Tranquille,    adj.    liniscitu. 

Tranquillement,  adu.  li- 
niscitu, în  linisce. 

Tranquiliisant,''.aJ/.lini- 
scitoriii. 


TRA 


904 


TRA 


Tranquilliser,    v.  a.  a  li- 

nisci. 

Tranqiliit^  f.  linisce. 

Trans,  prep.  care  intră  m 
composiţiimea  vorbeloru  şi 
espri>ne  dincolo,printre,  pre- 
cum rum.  stra  seu  stră. 

Transaction,  f.  transac- 
ţiune,  acte,  convenţiunî,  îa- 
voiele,  relaţiunî  de  iateresse. 

Transalpin,  e,  adj.  trans- 
alpinii, de  peste  Alpi. 

Transatlantique ,  adj. 
transatlanticu,de  peste  atlan- 
tica. 

TransbordeP}  v.  a.  mar. 
a  transporta  sarcine,  încărcă- 
tură, dintr'uă  nave  în  alta. 

Transcendancej  t.  trans- 
cindinţă,  superioritate  ma- 
uilestă.  '^•^fOi^ 

Transcendant ,  e.  adj. 
transcindinte,  înaltu. 

Transcendental,  e,  adj. 
trauscindintale,  care  pertra- 
ctedă  de  cestiunile  celle  maî 
înalte  ale  sciinţei',  neol. 

Transcendantalismcim. 
transcindintalismu.  Se  dice 
de  uerî-ce  sistemă  de  fdoso- 
ivâ,  care  nu  plecă  nicî  dela 
observaţiune  nicî  dela  ana- 
lise. 

Transcription  ,  f.  tran- 
scripţiune,  prescriere,  copia. 

Transcrire,  v.  a.  a  tran- 
scrie, scrie  pe  curatu,  copia. 

Transe,  f.  frică,  temere  de 
unu  reu  imininte,  care  se 
crede  appropiatu. 

Transept,  m.  archit.  gale- 
ria transversale  in  biserică. 

Transferable,  adj.  trans- 
feribile,  care  se  pote  stră- 
muta. "      ... 


Tr ansf er ement, ») .  trans- 
feritu,  strămutare. 

Transferer,  v.  a.  a  trans- 
feri, transporta,  strămuta. 

Transfert,  m.  transportii, 
ces^iune,  de  proprietate. 

Transf  iguraiion,  f.  trans- 
figuraţiune,  schimbare  de  fi- 
gură. 

se  Transfigurer,  v.  n.  aşi 
schimba  figura. 

Transformation,  f.  trans- 
formaţiune,  schimbare  de 
formă. 

Transfornter,v.a.  a  tians- 
forma,  schimba  forma. 

Transfuge,  m.  cellu  ce  tre- 
ce la  inemicîi,  fugaru, 

Transf user,  v.  a.  a  face  s<5 
trecă  unii  licidîi  dintr'unu 
recipiente     în     altulu. 

Sransgresser ,  v.  a.  a 
transgressa,  contraveni  uneî 
iegî,  uneî  ordinî,  înfrînge 

Transgres8eur,)n.  trans- 
gressoru,  cellii  ce  înfi-inge, 
nesocotesce,  uă  lege  etc. 

Transgression,  f.  trans- 
gressiune,  înfrîngerea,  căl- 
carea ftnei  legi  ,  uneî  re- 
gule.. 

Transi,  ie,  adj.  coprinsă, 
petrunsii,  de  fi-igu. 

Transiger,  v.  n.  a  transige. 
accomoda,  împăca  uou  i)ro- 
cessu  prin  concessiunî. 

Transir,  v.  a.  a  pătrunde  şi 
înfla  de  frigîi;v.n.  a  inghiăcia 
de  frigii  .şi  de  frică. 

Transissemnnt,  m.  în- 
ghiăfiare  de  frigu,  de  frică. 

Transit,  m.  transitu,  facul- 
tate de  a  trece  mărfuri  fără 
şese  plătescă  drepturi  de  Im- 
trare.  Vd,  passtyoant. 


TRA 


—  <.)05 


TRA 


Transitif,  ive,  a-ij.  gram. 
transitivu. 

Transitioii|  f.  >'ef .  transiţiu- 
ne,trecere  dela  uă  idea  la  alta. 

Transitoire,  adj.  transi- 
toriu,  trecetoriu,  provisoriu. 

Transitoirement  j  adv. 
transiti  riu,  provisoriii. 

Translater,  vd.  traduire, 
vech.  \teur. 

Transiateur,  vd.  traduc- 

Translatif,  ive,  adj.  care 
operedă  ua  translaţiune,  uă 
«trămutare,  strămutătoriu. 

Translatîoiiif.  translaţiune, 
transporta  ilela  unu  locu  la 
altulu,  strămutare.        [rent. 

Translucide,  vd.  transpa- 

Translucidite,  f.  transpa- 
riuţA.  Comp.  transparence. 

Transniarin,e,  transmarin. 
care  este  dincolo  de  mare. 

Transmeltre,  v.  a.  a  trans- 
mite, strămuta,  face  se  trecă 
în  altu  locu,  concede. 

TransniigE*ation,  f.  stră- 
mutarea unui  poporu  din  ţer- 
ra  sa,  ca  se  lăcuescă  in  alta. 

TransmissibiKte,  t.  trans- 
missiune,  putinţă  de  a  se 
tran.smite. 

Transmissib'eiadj'.  Frans- 
missibile,  care  se  pote  trans- 
mite, strâmut-t  in  altă  parte. 

Transmissioni  f.  trans- 
missiune,  strănmtare. 

Transmuable,  adj.  trans- 
torrnabile,  vd.  unu. 

Transmuer,  v.  a.  a  schim- 
ba, transforma,  (despre  me- 
tale). 

Transmutabilitej  f.  pu- 
tinţă de  a  se  transforma. 

Transmutable,  vd.  trans- 
iixnahle. 


Transmutation,  f.  trans- 
mutaţiune,  schimbare. 

Transparence,  i.  trans- 
parinţă. 

Transparent,  e,  adj.  tran- 
sparinte,  străvedetoriu. 

Transparent/ )n.  transpa- 
rinte,  chărtiă  liniată  ce  se 
asşedă  sub  alta,  ca  s^  scrie 
dreptu. 

Transpercer,  v.  a.  a  pe- 
trunde.  iuţepa  profunda. 

Transpirable,    adj.  iran- 

.  spirabile,  care  pote  eşi  prin 
transpiraţiune.prin  assudelă. 

Transpiration,  f.  transpi- 
i-aţiime,  assudelă. 

Transpirer,  v.  n.  a  trans- 
pira, ussuda  (năduşi). 

Transplantation,  f.  plan- 
laţiune  in  alţii  locîi,  vd.  urm. 

Transplanter,  v.  a.  a  de- 
planta,  scote  din  pămîntu  uă 
vegetale,  ca  s"o  plantede  în 
alia  parte;   a  transporta. 

Transport,  m.  transportii, 
strămutare;  cessiunea  unui 
drepîu;  pg.  entusiasnni. 

Transportable,  adj.  care 
se  pole  transporta. 

Transportation,  f.  vd.De- 
purtation. 

Transporter,  v.  a.  a  trans- 
porta, duce  în  altu  locii,  în 
altă  ţerră,  a  strămuta. 

Transposable,  adj.  irans- 
posabile,  strărautabile,  oare 
se  pote  schimba  din  locii. 
Transposer,  v.  a.  a  schim- 
ba din  locii ;  mus.  essecuta, 
cănta,  pe  unu  tonu  dillerinte. 
Transpositeur,  adj. m.  Se 
dice  de  unii  piano  care  ope- 
redă schimbarea  unul  tonu 
în  altulu  prin  mecanisniă. 


TRA 


906 


TRA 


Transposiiif,  ive,  adj.  Se 
dice  de  uă  limbă  care  ad- 
mite schimbarea  oi'diniî  vor- 
beloru. 

Transposition,  I.  ijvam. 
transpjsiţiune ,  schimbarea 
ordinii  în  care  vorbele  sunt 
în  generale  construite. 

Transubstantiation,  f. 
schimbarea  unei  substanţe 
în  alta. 

Transubstantier,  v.  a.  a 
schimba  uă  substanţă  in  alta. 

Transsudation,  1'.  traspi- 
raţiune,  assudelă. 

Transsudet*}  v.  n.  a  lace 
se  transpire,  se  assude. 

Transvaser,  v.  ,a.  a  tur- 
na dintr'unu  vassii  în  altulii. 

Transversal}?,  arf/.  trans- 
versale, (de  curmedişu). 

Transversei  ad/j.  vd.  0- 
hlxqiie.  [vaser. 

Transvider,    vd.     Trans- 

Trantrarif  m.  cursulu  or- 
dinariii  allîi  unorii  alTaceri, 
fam. 

Traparii  m.  archit.  partea 
superiore,  de  sus,  a  scăreî. 

Trapeze  f  m.  geum.  tra- 
pezil.  Patrilateru  planii  cuî 
doue  laterî  oppuse  sunt  pa- 
ralele. 

Trapezoi'de,  *)*.  geom.  pa- 
trilateru planu  cuî  tote  la- 
terile  sunt  oblice  între  din- 
sele. 

Trappe,  f.  portiţă  de  par- 
quetu,  pe  pardoselă.  Notre 
dame  de  la  — ,  celebrele 
monasteriîî  allii  Bernardi- 
niloru.  [raeric. 

Trappeur,  m.  vînătoru  a- 

Trappiste  ,  m  religiosu 
dela  Trappe,  Bernardinu. 


Trapu,  ite,  adj.  şi  m.  în- 
desalu,  grossu  şi  scurţii. 

Traquey  f.  circuitu  făcuţii 
in  pădure,  vd.   Traqiier. 

Traquenard,  m.  t.  inlre- 
passu,  semipassii,  vd.  Amble. 

Traquer,  v.  a.  a  face  în  pă- 
dure un  îi  circuitu,  pe  care 
Iu  restrînge  din  ce  în  ce, 
că  se  prindă  animali  la  vî- 
nălore.        '  [nard. 

Traquety  m.    vd.    Traque- 

Traqueur,  m.  unulii  din 
ceî  occupaţî  la  circuitulu 
traquc.  [creanţe). 

Trasser,  vd.  tir-er,. (despre 

T«*atte,  f.  seu  tratief^,  pi. 
stîlpu  pe  care  stă  niora  de 
vîntu. 

Trauntatiquej  adj.  chir. 
traumaticii, de  vulneri,de  rănî. 

Travade,f.  yă.Botirrasque. 

Travail,  m.  lucru,  labore, 
muncă ;  operă,  {p\.travaux). 

Travaille^  ee,  adj.  lucratu, 
iacutu  cu  attinţiune,  cu  grije. 

Travaii]er,  v.  n.  a  lucra, 
munci  ;  v.  a.  a  lucra,  da 
formă,  essccuta  cu  îngrijire. 

Travailleur,  m.  euse,  f. 
adj._  lucrătorii,  rauncitoru. 

Traval,  m.  şi  adj.  Se  dice 
de  unu  cala  cu  semne  albe 
la  piciore  de  aceaaşî  lăture. 

Trawecj  f.  întervalu  între 
doue  grinde,  între  douî  muri. 

Trawers,  m.  largu,  lăţime, 
întinderea  unuî  corpu  în 
lărgime ,  locîj  neregulata. 
En — ,  în  lărgime,  de — ,  o- 
blicîi,  ă  — ,  au  — ,  dintr'iiă 
parte  pană  la  alta,  prin  mij- 
locii, au — de,  printre.  .4  — 
champs,  prin  campu. 

Traverse  ,     !'.     străbatere, 


TRE 


—  907 


TRE 


cale  ;  leninii  ce  se  asşedă  în 
mijlocii  (curmedişiu),  câ  se 
întărescă,  se  stabilescă  al- 
tele, /?(/.  obstaclu,  pedică, 
ala — ,făcîndu  obstaclu, Che- 
min  (le — ,  cale  prin  cămpu 
ca  se  sciirtede. 

Trawersecj  f.  trecere,  spa- 
ţiu străbâtutîi  pe  mare. 

Traversei*,  v.  a.  a  străbate, 
trece,  pelrunile  prin. 

Trawersîer,  ere,  adj.  care 
străbate,  care  servesce  a 
i^irsihaie.  Băteau — ,  nave  de 
strabătuiu .  Fiule— ere,naut3L 
ce  .se  ţine  la  gură  ajjprope 
orisontale. 

Traversisij/yf. perniţă  lungă, 
vd.   ChevA.        [tră  calcare. 

Travertiiij  m.  spegiă  de  pe- 

Trawestiîr,  vd.  Deguif^er. 

Trawestîssenieiit,m.stră- 
vestire,  vd.  Deguise>nenL 

Travure,  1'.  locCi  unde  este 
cuina,  la  navi. 

Trayon,  m.  vîrfulii  mame- 
lei unei  capre  etc. 

Trâbuchant,  e,  adj.  care 
scăpată  mergîndu,  face  unu 
passu  reii,  stă  .se  cadă. 

Trebuchement,  )**.  c!eti- 
natu  ap|ir6pe  se  cadă. 

Trebucher,  v.  u.  alace  unu 
pussii  f.ilsu,  a  nu  şî  ţine  e- 
cilibruJLi,  a  li  se  ca(lă,  a  cade. 

Trebuchet,  hi.  cursă  pen- 
tru a  prinde  passerî :  mică 
balaupiă  de  precisiune. 

Trâf  ilery  v.  a.  a  trece  ferru 
şeii  alamă  prin  machină  (/i- 
iiere)  ca  .se  Iu  facă  fire. 

Trâfilerie,  f.  fabrică  unde 
se  lucredă  fire  de  ferru,  de 
alamă.  [trâfHerie. 

Trefileur,  ui.  lucrătorii  la 


Trefle,  >n.  uă  plantă  ;  una 
din  culorile  negre  ale  căr- 
ţilorii.  [plantei  trefle. 

Trefle»  ee,    cAj.   de    forma 

Trefoncîer,  m.  proprieta- 
riu  de  fonduri  şi  de  trefonds. 

TrefondSy  i/î.  fonduri  carî 
suni  sub  solu,  si  carî  se  pos- 
sedu  caşi  solulu.  Les  foiuU 
rt  Irs — ,  lotii  ce  possede 
cine-va. 

Treiiiagej  )u.  adunătură  de 
slingliie  etc.  legate  între  dîn- 
sele  pentru  legăne  etc. 

TreîDager,  m.  cellii  ce  (ace 
treillages,  \d.' prec. 

Treillet,  f.  legănii  de  viţă 
împletită,  viţă  resemată  de 
murii,      [carî  se  incrucedă. 

TreiUis,    m.    druge    subţirî 

Treiliisserj  v.  a.  a  pune 
druge  subţirî  la  ce-va. 

Treîze,  nu»!,  treî-spredece. 

Treiziâme,  adj.  allu  treî- 
sprodeciie. 

Treizi^mementy  adv.  în 
allu  i3-ie  locu. 

Trema.  adj.  gram.  Se  dice 
de  uă  vocale  acceotătă  cu 
doue  punte. 

Tremblaie,  f.  locii  plantaţii 
cu  plopî.  [raui'ă. 

Tremblant, '-,  adj.  care  tre- 

Treniblei  m.  plopu  ale  cuî 
foie  tremură  la  cellu  mnî 
micii  vîntu. 

Tremble,  ee,  adj.  tremu- 
raţii, trassu  de  uă  mană  tre- 
murăndă. 

Trembleitieiit,)».  tremuru, 
— de  terre,  cutreniurii. 

Tembler,  v.  n.  a    tremura. 


Trembleur, 


euso,    tre- 


murător 
spectii. 


:,  Jig.  pre  circun- 


TRE 


908 


TRE 


Tremblotant,  e,  adj.  care 
se  înliorerlă. 

Trembloter,  v.  n.  a  se  în- 
fiora. 

Tremie)  1'.  spegiă  de  pălniă 
mare,  peunde  cade  grăulu 
sub  petra  care-lu  macină. 

T rentiere,  adj.  f.  Se  dice 
de  uă  specia  de  nalbă  mare, 
a  CUI  flore  semenă  puginu 
cu  i-nsa. 

Trâmillon  ,  m.  pedestale 
dela  tremie,  vd.  vorba. 

Tremoit,  m.  i.  grău  de  vară. 

TremaHthe,  m.  substanţă 
minerale,  care  se  gfesesce 
in  scopele  (stince)  călcări. 

Tremole,>7i.  »iîts.  tremuratiă. 

Tremoussement,  m.  tre- 
mur.itii,  agitaţiune  viuă  şi 
neregulată. 

.^c  TremouGser,  v.  r.  a 
tremura,  se  agita  prin  uă 
mişcare  viuă  şi  neregulată. 

Tr6nioussoir,m.  machină 
propria  a  şî  da  mişcare. 

Trempe,  f.  modu  de  a  muia 
ferrulu  in  apl  (vd.  trcmper); 
calitatea  ferruluî  muiatîi ; 
fig.  caracteru,  morale. 

Trempâ,  ec,  adj.  tare  mu- 
iată. 

Trempiee,  f.  formă  dată  u- 
nuî  lucru  care  se  moiâ  îa 
cleiu  etc. 

Tremper,  v.  a.  a  muia  în- 
tr'ună  licidîi,  v.n.  s,  se  trem- 
per,  a  se  muia,  a  sta  mu- 
iaţii în  apa  etc. —  du  fer, — 
de  Vacier,  a  muia  terru, 
oţelii,  în  apă  preparată,  câ 
să  lă  întă reşcă. 

Tremperiei  r.  i)npr.  locu 
unde  se  udu  chărtia. 

Trempette,  f.  felia  de  pane. 


Trempeur,  m.  scândură  în- 
clinată şi  forte  elastică  spre 
a  face  cine-va  sărit ure  pe- 
ri culose. 

Tremplin,  m.  t.  scăndură 
înclinată  pentru  săriture;  fi<j. 
întorsură  de  putere,  de  abi- 
litate. 

Trempoir,  ra.  locu  unde 
se  moiă  în  apă  ferrulu  etc. 

Tremu,  1.  mar.  mârgiuariu 
de  scăndurî,  unde  descinde 
cine-va  în  interiorulii  naviî. 

Trenitzy  f.  (pron.  ireni»), 
una  din  ligurele  quadriluluî 
trancesu. 

Trentain,  >u.  nevar.  nu- 
merii  de  30  la  joculu  de 
chegle.  Nous  somiuestren- 
taln,  avemu  fiă-care  yăte 
treidecî. 

Trentaine,  I'.  numerii  de 
30  seu    ippi  '    i  attâtu. 

Trente,  num.  ireidecî. 

Trenti^me,  adj.  allu  trei- 
decile. 

Trepan,  m-.  chir.  tercbra- 
ţiune  ;  lăiarea  osselorii  creş- 
tetului; instruraentu  pentru 
acesta  operaţiune. 

Trepaner,  v.  a.  a  opera  cu 
trepan. 

TrepaSy  m.  decessii,  morte. 

Trepasse,  m.  defuntîj,  re- 
pausatu,  mortîi,  decede. 

Trepassementy  ydî.  Tre- 
pas,  vech.  [muri. 

Trâpasser,  v.  a.  a^ecede, 

Trepidation,  f.  med.  tro- 
muru  allii  membreloru.  ner- 
veloru  etc. 

Trepied,  m.  grătariu  cu  trej 
piciore,  tripodu. 

Trepignement,  m.  bătaia 
cu  piciorulu  pe  pămîntâ. 


TRE 


909 


TK! 


Trepigner,  v.  n.  a  bate  din 
piciorii :  \ .  a.   x  călca  jeosîi. 

Trepoînte,  f.  currea  cus- 
siUă  intre  alte  doue,  ca  se 
susţină  cussătura,  ramă  la 
cisme. 

TreSj  pa)-tic.  forte,  pre.  Es- 
prime  superlativulu  absolut. 

Trasai  fe,  treseille,  f.  buc- 
cată  de  lemnii  pe  sicriu  (pe 
cosciugu). 

te  Tr6s>haut(  )/).  Pre  Inal- 
tulu,  DuinuiMleil. 

Tre-sepiy  //'*.  jocil  de  cărţi. 

Tresillotif  ui.  buccată'de 
leiiinu  pu.'îă  că  se  .«Iringă. 

Tresi  lonner,  v.  a.  a  stringe 
cu  iemnulu  tresilloii. 

Tresor,  m.  tesauru,  comoră. 

Tresorerie,  1.  locii  unde 
.se  con.servă  şi  se  adminis- 
tredă  tesatirulu  publiou,  vis- 
teriă. 

Tresorîer,  m.  stabiliţii  că 
,se  priimescă  .şi  se  distri- 
buescă  banii  uneîcominuni- 
tăţî. 

Tresoriere,  1.  iesaurariă, 
leineă  care  priimesce  veni- 
turile îiitr'uă    coiiimunitate. 

Tressaillemenf,  m.  tre- 
săriţii, einotiune  subită  si 
viuă.- 

Tressaillir,  v.  n.  ă  ti-esări, 
se  simţi  agitaţii  viuiî  şi  su- 
bită 

Tresse,  f.  imp!e;itură. 

Tresser,  v.  a.  a  impleti. 

TresseuPi  m.  cfise,  f.  cellii 
ci-  împletesce  perulă  etc. 

Tressoir,  )n.  instrumentu 
de  impietitu. 

Treteau,  ■."..  buccată  de 
lemnii  lungă  şi  strimtă,  stin- 
ghia. 


TreuiI,  ui.  torclii,  cilindru 
de  lemnu  că  se  redice  greutăţi. 

Trewe,  f.  suspinsiune  de  os- 
tilităţi, armistiţiu  ;  repausu,., 

Trevire,  f.  )nar.  Tunie  in- 
douite. 

Tri,  )}i.  vd.    Triaye. 

Triade^,  f.  triade,  uniune  de 
trei  unităţi,  de  treî  persone. 

Triage,  rn.  alegere  dintre 
mai  multe  lucruri  alesse. 

Triaiile,  f.  cărţi  de  arun- 
cata (la  jocu). 

TriaireSj  m  pi.  triarî,  sol- 
daţi din  allu  ti'eile  corpu, 
din  a  3a  liniă,  în  legiunea 
antică. 

TriandriC;!'.  triandrie,  clas- 
se  de  plante  cu  trei  stamine. 

TrîangSejj/i.f/eo^/.triănghiu. 

Trâangulaire,  adj.  triăn- 
ghiulare,  cu  trei  ănghiurî. 

Triangulairenienfi  adv. 
în  triănghiu. 

Triangulation.c/c'o/H.lbrniă 
de  tote  operaţiunile  neces- 
sarie  pentru  redicarea  unui 
plan  11. 

Trianguley  ee.  adj.  cu  treî 
ăughiurf,  divisu  în  triăngh. 

Tribometrei  m.  instrurn. 
propriu  a  mesura  intinsita- 
tea  frecării  (la  machine) 

Tribord,  >h.  mar.  laturea 
dreptă  a  naviî  plecăndil  dela 
pupe.  Faire  feu  de-  -  et  de 
bdbovd,-  a  se  servi  de  tote 
mijlocele. 

Tribrache,  m.  tribrachiii, 
picioru  (de  versu)  compuşii 
de  treT  silabe  scurle. 

Tribu,  UI.  tribu,  divisiune  a 
poporului  la  antici. 

TribuiatiORij  f.  afflicţiune^ 
adversitate  (nenorocire. 


TRI 


910 


TRI 


Tribule,  f.  uă  plantă. 

TiMbun,  UI.  tribună.  Magis- 
traţii în  Roma  antică  însăr- 
cinaţii se  conducă  interes- 
sile  p  porului  ;  le  —  mili- 
tairc,  tribunii  militare,  care 
avea  autoritatea  consuliloru, 
fig.  deinagogu. 

Tribunal,  m.  tribunale,  ju- 
ridicţiunea  magistraţiloru. 

Tribunat,m.  tribunatii,  sar- 
cina tribunului,  durata  sa. 

Tribune,  f.  tribună,  locii 
deunde  vorbescii  oratorii. 

Tribunitien,  enni\  adj.  tri- 
buni^ianu,  de  tribunatu. 

Tribut,  ni.  tributu,  iinpositu, 
dajdiă. 

Tributaire,  edj.  tributare, 
care  plătesce  unu  tributu. 

Tricapsulaire,ady.  bot.  cu 
trei  capsule. 

Tricephale,  adj.  tricefale, 
cu  trei  capete. 

Triceps,  m.şi  adj.  Se  dice 
de  inuschiî  cari  sunt  cu  trei 
fascie  cărnose  la  uă  eslre- 
niitate. 

Tricher,  v.  a.  .şi  n.  a  înşela 
speciale  la  jocii,  fam. 

Tricherie,  f.  înşelăciune. 

Tricheur,  m.  ease,  f.  îaşe- 
lătoru  maî  alessu  la  jocu. 

Trichine,  f.  trichinâ.  Trl- 
chinusc,  f.  bolă  causată  de 
tri  chină. 

Triciinium  ,  m.  tricliniii, 
sală  de  mâncare  cu  trei  pa- 
turi la  R.  antici.  Si  triciine. 

Tricoises,  t.  pi.  cleşti  de 
tîmplarî,  de  ferrarî. 

Tricoler,  m.  specia  de  ama- 
rantu.  [danturi  lascive. 

Tricolets,  m.  pi.  speşiă  de 

Tricolore,   adj.    triculore, 


în  treî  culori. 

Tricorne,  adj.  cu  trei  c  i- 
nurî. 

Tricot,  rn.  ţe.'^Satură  împle- 
tită, tricot. 

Tricotage,  m.  împletea. 

Tricoter,  v    a.  a  împleti. 

Tricoteur,  )n.  euse,  f.  cellii 
ce  împletesce,  machină  de 
împletîtii.  Ga  sust.  se  dice 
de  femeele  salariate,  cari  as- 
sistea  împletindu  la  şedinţele 
Gonvenţiuniî  şi  adunanţeloru 
politice. 

Trictrac,  ui.  trictrac,  jocu 
de  trictrac. 

Tricycle,  m.  triciclu,  Irăs- 
sură  cu  trei  rote. 

Tridactyle,  adj.  zool.  cu 
trei  (legite  la  fiă-care  picioru, 

Trîde,arfj.  maneg.  viuu.iute. 

Tredent,  m.  tridinte,  scep- 
trul u  luî  NeptuDu. 

Tridi,  m.  a  treia  di  a  deca- 
Tliî  republicane. 

Triduo,  m.  eserciţie  religi6:^e 

caiî  ţinu  trei   dile. 
-Triedre,  m.  şi   adj.  geoui. 
triedru,  cu  trei  fefie. 

Triennal,  e,  adj.  trienale, 
care  ţine,  duredă,  trei  annî. 

Triennaliie,f.funcţiune  allu 
CUI  exerciţiu  duredă  trei  annî. 

Triennat,  m,  triennalu,  spa- 
ţiu de  trei  anni. 

Trier,  v.  a.  a  ale-^e  intre  maî 
multe  lucruri ;  a  distinge. 

Trieur,  m,  ease.,  f.  alegfitoru, 
cellii  ce  alege. 

Trif  ide,  adj.  but.  cu  trei  di- 
visiunî. 

Trigame,  adj.  trigamu,  că- 
sătorita de  treî  orî. 

Trigamie,  f.  trigamiă,  că.'să- 
toriă  de  treî  orî. 


I'RI 


9  li  — 


TRl 


Trigaudy  e,  adj.  şi  s.  care 
face  usîi  de  relle  fineţe,  fam. 

Trigauder,  v.  n.  a  face  usîi 
(îiiti-ebuinţa)  de  relle  fineţe. 

Trigauderîey  f.  usu  de  relle 
iineţe  (siretlicu),  Înşelăciune. 

Trigiej  m.  unu  pesce  rnarinu. 

Trîglyphe,  m.archit.  orna- 
mentă de  ordinea  dorică. 

Trigone^  adj.  cu  trei  ăn- 
ghiuri. 

Ti*igonei  »i.  instrum.  pen- 
tru a  raesura  arcurile  linie- 
lorîi  pe  cadranţi. 

Trigonometrie,  f  trigono- 
metrirl,  goniometriă. 

Trigonom^trique ,  adj. 
trigonometrică. 

Trigonomâiriquement , 
adv.  tiigonometrică. 

Trigynie,  f.  plantă  cu  trei 
pişti  le.  [cu  trei  laterî. 

Trîlat£rr!,e,arf_/.  trilaterale, 

Triiatere,  '>ii.  vd.  triangle. 

TrillCj  f.  (ital.  trilo),  mus. 
trilă.  Spegiă  de  cadinţă. 

Triller,  v.  n.  m«.s.  a  adorna 
cu  triluri. 

Trillion,  m.  triliune,  uă  miă 
de  biliunî.  [lobule. 

Trilobe,  ee,  adj.  bot.  cu  trei 

Trilogie,  f.  trilogia,  uniune 
de  trei  tiagedie  grece  antice. 

Trimbaler,  v.  n.  a  duce 
peste  totu,  tîri  cu  sine,  fam. 

Triitier,  •!.  n.  a  merge  iate 
şi  ostenita,  ămbla  fără  fo- 
iosă,  pop. 

Triinesirei  m.  trimestru, 
spaţiă  de  trei  lune. 

Trimestriel,  elle,  adj.  tri- 
mestriale. 

Trimâtre,  m.  trimetru,  spe- 
giă de  versu  iarabicu. 


Tringle, 


.ergea  lungă  de 


ferră  ca  se  susţină  uă  perdea. 

Tringler,  v.  a.  f.  a  fa'^e  li- 
niă pe  unu  lemnu  cu  slbra 
culorată  în  albă    seă  roşiu. 

Trinitaire,m.  trinitariu,  re- 
ligirsu  dintr'uă  ordine  lun- 
dată  pentru  redimţiunea  , 
răscumpărarea,  captiviloi-ă. 

Trinite,  f.  trinitate,  treime. 

Trinome,  m.  alg.  trinomu, 
cantitate  compusă  de  trei 
termini. 

Trinquart,  m.  mică  nave 
de  pescuiţii.  [pacharele. 

Trinquer,  v.  a.  a  be  iovindii 

Trinquei,  m.  mar.  catartu 
dinainte  la  cavile  cu  p'^nde 
latine  seă  triănghiulari. 

Trinquette,  f.  mar.  velu, 
păndă  trtănghiulare.    latină. 

Trio,  m.  mus.  trio,  compo- 
siţiune  cu  trei  părţi. 

Trioecie,  f.  classe  de  plante. 

Triolet,  ?n.  mică  poemă  de 
optu  versuri,  )ui<..s.  trei  note. 

Triomphal,  c,  adj.  trium- 
.  fale,  de  triumfă. 

Triomphalement ,  adv. 
triumfale,  în  triumfu. 

Triomphanf ,  c,  adj.  trium- 
fante,  triumfiltoriu. 

Triomphateur,  m.  Iriuiu- 
fătoră,  cel  u  ce  portă  triumfă. 

Trîomphe,  vi.  triumfă, /î(/. 
victoria,    succesu  .strălucită. 

Triompher,  v.  n.  a  triumfa, 
obţine  onorile  triumfului. 

Tripaille,  f  adunătură  de  in- 
testine da  animali,  [tripel. 

Tripartite,  adj.  tripartită, 
divisă.  împărţită,  in  trei. 

Tripartition,  f  geam.  tri- 
partiţiune,  trisecţiune,  divi- 
siune  în  trei  părţi  egali. 

Tripe,  f.  intestină  de  animale. 


TRI 


912 


TRI 


Tripe,  1'.  (de  oelaarsj  niate- 
teriă  de  Jănă,  imitând  catifea. 

Trîperie,  f.  locu  unde  se 
vîndu  intestine  de  animaiîf. 

Trâpetaie,  f.  but.  cu  trei  pe- 
tale. 

Trîpette,  f.  micu  intestină 
de  animale.  Cela  ne  vaut 
pas — , acesta  nu  valedă  ni- 
micii, pop. 

Triphthangue  I  f.  gram. 
triftongu,  silabă  de  trei  vo- 
cali, [foie. 

Trîphyle,    adj.  bot.    cu  trei 

Trîpîer,m.  iere,  f.  vîndetoru 
de  intestine  de  animali. 

Triple,  adj.  triplu,  intreitu. 

Triple-ciochej  i.  mus.  no- 
tă cu  trei  linie,  i  >,  din  nota 
negră. 

Tripiement,  ar/u.  în  întreit, 
adaussu  pane  la  îotreitu. 

Tripler,  v.  a.  a  întrei,  adău- 
f;i  do  trei  orî:  v.  n.  se  întrei. 

Triplicafaţ  1'.  triplicată,  a 
treia  iranscripţiune  (copia;. 

TripSicite,  f.  calitate  întreită, 
a  lucrului  intreitu. 

Tripod,  in.  tripoli,  petra 
fragile,  care  serve.sce  la  po- 
litura  metaleloru. 

Tripoler,  v.  a.  a  curaţi  cu 
tripoli,  vd.  prec. 

Tripot,  m.  casă  de  jocu,  de 
desordine,  reu  frecintată. 

Tripotage,  m.  ammesticti 
neplăcută,  necuraţii ;  intrige 
Tripotee,  f.  fam.  vd.  rossee. 

Tripoter,  v.  a.  a  ammes- 
lica,  strica,  atlinge  addese, 
încătu  se  nu  maî  liă  cur  atu; 
a  intriga. 

Tripotieri  m.  iere.  f.  s.  tri- 
poteur,  euse,  care  face  tri- 
jiiitage. 


Tripiere,  adj.  zool.  trip- 
teru,  cu  treî  aripe.        [pop~ 

Trique ,    f    mare    bastonu, 

Trique-balle,  nt.  macbină 
pentru  transporta  de  tunuri^ 
cărrugiă  de  transportu. 

Trique-madamey  1.  uă 
plantă  totu-deuna  verde.  Şi 
or  pin  bla)ic,peiite  joubarbe, 

Triquer,  v.  ;i.  a  alege  lem- 
nele. V 

Triquet,  )«.  spepiă  de  pa- 
letă la  jocul  11  de  paume. 

Triquoises,  1.  pi.  vd.  Tri- 

Cuisr.s. 

Trireffncj  mar.  trireme,  ga- 
leră la  anticî  cu  trei  lopete. 

Trâsae'eul,  m.  e.  f.  tată  în 
a  treia  ascinsiuoe  (tatălîi 
tatălui  tatălui'). 

Trisannuel,  eUe,  adj.  bol, 
trisanniiale.  care  ţine  treî 
anni. 

Trisection,  f.  geom.  tri- 
secţiune, divisiune  in  treî 
părţi  egaiî. 

Trismegistei  m.  .şi  adj. 
de  trei  orî  mare.  Numele 
lui  Mercuriii  egiptenulu  seil 
Hermes;  impr.  literă  de  36 
punte.  [machină. 

TrispastCi    )/*.    spegiă    de 

Trisperme,  adj.  bot.  tris- 
permii,  care  portă  treî  gră- 
unţi,   [silabii,  de  treî  silabe. 

Trissyllabei  )/*.  .şi  adj.  tri- 

Triste,  adj.  triste,  ellectatii, 
luelancolicii ;  [)enibile. 

Trâstementf  adv.  triste,  cu 
tristiţă,  cu  întristare. 

Tristesse,  f.  tristiţă,  în- 
tristare. 

Triierne,  et-,  adj.  bot.  tri- 
ternu,  avîndii  treî  foie  asşe- 
date  pe  uă  petiolă  commune. 


TRO 


913 


TRO 


Tritoni  m.  mith.  tritone, 
deîi  marinu  ;  mus.  intervaiu 
Av.  trcî  tonuri  întrogî. 

Tritoxyde,  m.  allti  treile 
ossidu. 

Tritnirabley  adj.  care  se 
pofo  tiitura,  freca,  (sdrobi). 

Trituration,  f.  trituraţiune, 
reducţiune  i-.  pulbere  fără 
a  lovi,  (sdrobirc). 

Trîturer,  v.  a.  a  lerinia  me- 
nuntii,  reduce  în  pulbere, 
.  I sdrobi)  fără  a  lovi. 

Triumvir }  m.  triumvirii, 
iiiagistratii  la  R  ,  a  cuî  pu- 
tere er-a  împărţită  cu  douî 
colleg!.  I  virale. 

Triumvirat}  e.  adj.  trium- 

Triumviraţ,m.  triumviratu, 
puterea  Iriuinvirilorii. 

Trivaîve,  <idj.  cu  trei  val- 
vule.  "      \fon. 

Trive!in,vd.  Baladin,  Bouf- 

Triviaire  ,  adj.  triviariu. 
Carrefour—.  i-espinte  unde 
se  mărginescu  trei  drumuri. 

Trîvialy  e,  adj.  triviale,  care 
o^t''  pe  tole  .straiele,  pro.stu. 

Trivialement,(u^,'.  in  modii 
ti-iviale.  forte  coramune. 

TrivialâSei  f.  trivialitate,  lu- 
ri-u  ti-iviale,  pro.stil,  inojicu. 

Trocp  in.  vd.  Echavge. 

Trocantcr,  m.  anat.  apo- 
lise  a  femureluî. 

Trocart,  vd.  TroU-quarls. 

TrochaVqueiOf//.  trochaicu. 
compu.su  de  trochei. 

Trochee,  m.  trocheu,  me- 
tru la  ant.  de  una  lunga  şi 
nn-A  .scurtă. 

Trochee,  1.  ramuri  în  je  - 
sulîi  arbiireluî. 

Trochety  m.  tlorî  .seCi  l'ructe 
wnite  pe  aceaa-.şî  ramure. 

birt.    F'Hy,r.-Ho„,. 


Trochurey  ('.  allu  patrule 
cornii  dela  cerbu. 

Troene,  m.  leuştenii. 

Trogne,  f.  laeiă  plină,  ve- 
selă. 

Trognon,  m.  medulu  unei 
leguinî:  cocenii  de  verdă. 

Troîs,  num.  treî. 

Trois-măts,  m.  nave  de 
commerciu  cu  trei  catarte. 

Trois-pieds,  m.  cercu  de 
lerru  cu  trei  piciore. 

Trois-quarts,  m.  insti-u- 
mentîi  cliirurg.  pentru  ini- 
punsure. 

Troisi-^Rtei  adj.  ord.  allu 
treile. 

Troisiemement,  adv  allîi 
treile,  în  răndulu  allu  treile. 

Trois-six,  m.  spirtii  de  36 
grade. 

Troie,  m.  ouvrier  ă  la — , 
lucrăiorii  de  mobile,  care 
merge  ellîî  .singurii  la  pră- 
vălie se  le  vîndă. 

Troter,  v.  a.  aduce,  preăm- 
bla.  pretutindine  fără  nece.s- 
sitate. 

Trombe,  f.  trombă,  vîrteju 
de  vinul,  maî  a'essu  pe  mare. 

TromblORi  )ii.  mare  cara- 
bină. 

Trombone,  f.  .speţjiă  de 
trompetă  cu  ramure  mobili. 

Trompe,  f.  tubu  de  aramă 
recurbaţii,  care  servesce  la 
vinătore,  trompetă  :  trompă. 

Trompe-i'ceil ,  m.  tabela 
în  caie  sunt  repre.sintate  o- 


biecte  în  mod  ii 

lusiiine. 
Tromper,  v.  a 
Tromperie,  f. 
Trompeter,  v 

prin   ti-ompet;"i. 


iaca 


a  înşela, 
înşelăciune. 
a.  a  publisa 

58 


TRO 


914  — 


TROU 


Trompette  ,    f.    trompetă  ; 

cănIăUiru  cu  trompeta. 
Trompeur,  m.  euse,  f.  în- 

şeiătoru. 
Troinpiilon,?n  .archit.  mică 

boltă. 
Tronc,  m.  trunchiu. 
TroncBret,  m.  buştenii  mare. 
Tronţon;  m.  buccată  tăiată 

niai  lungă  derătu  lată. 
Tronşoannery  v.  a.    a    tăia 

în  buccăţe  lunge. 
Trc£ie,  m.    tronu.    Les  —  s, 

unulu  din  celle  9  oorurî  ale 

ăngeriioru. 
Troner,  v.  o.  aşedepeunîi 

tronO,  a  domni. 
Tronqi«e,ee,a<:/_/.  trunchiata. 
Tronquer,  v.  a.  a  trunchia. 
Trop,  adv.  pre,    pre    multîi. 

De — ,  2Jar  — ,  pre  muUu.i 
Trop-plein,    m.   pre  plinu. 

Ceaa  ce  escede,  intrece,  ca- 
pacitatea unui  vassu. 
Trope,  f.  ret.  tropă,  espres- 

siune  în  sensulii  figuraţii. 
Trophee,  m.  tropeu,  .spolie, 

(jalurî)    dela  inemiculu    în- 

vinsu. 
Tropical,  e,  adj.  tropicale, 

de  tropice,  pg.  forte    caldu. 
Tropique,  m.  tropicu,  unulu 

din  ambele  cercuri  ale  sferei 

paralh'le  cu  equatorulii. 
Tropologîque,arf/. figuraţii. 
Troquer,   vd.  eclianger. 
Troqueur,  m.  euse,  f.  ne- 
guţătorii   de    schimbu ,    vd. 

echungiste. 
Trot,  m.  (pron.  iro),  trapettl, 

trepăttî,    raersulii    naturale, 

pufinu  iute,  allii  calluluî  etc. 
Trotte,  f.  spagiii  dedrumii, 

pop. 
Trotie-menu,  adv.  nevar. 


care  merge  iute  si  cu  paşii 
micî  (despre  caî). 

Trotter,  v.  n.  a  merge  ta 
trepetii,  vd.  trot. 

Trofteur,  m.  calu  formaţii 
se  nu  mergă  decătii  trepetii. 

Trottin,  m.  micii  .servitoră 
(feciorii). 

Trottiner,  v.  n.  a  merge 
unii  trepetii  scurţii. 

Trottoîr  ,  m  .  trepidorii , 
drumu  pentru  individi  pe 
jeosii  (trotoarii). 

Trou,  w.  dischisură,  cavi- 
tate, escavaţiune,  gaură. 

Trou-madame,  m.  spegiă 
de  joc  li. 

Troubadour ,  m.  truba- 
duru,  poeţii  allii  Jimbei  rf'oc, 
^secl.  XI — XlIIj,  pecăndîi 
trouvere,  poetu  allii  lim- 
beî  d'oit 

Trouble,  m.  turburare,  de- 
sordine.  La  pi.  resvrătire. 

Troufole,  arf/.  turbure.  Voir 
— ,  a  nu  vede   clarii. 

Trouble,  m.  s.  truble,  un- 
diţă mică.  Troubleaii,  in. 
micii  t ruble. 

Trouble-fete,  m.  nevar. 
importunii,  care  turbură  buc- 
curiâ,  strică  veselia,  plăcerile. 

Troubler,  v.  a.  a  turbura, 
nelinisci. 

Trouee,  f.  dischisură  in  de- 
simea unuif  lemnii,  dispică- 
tură,  crepătură. 

Trouer ,  v.  a.  a  perlora, 
găuri. 

Troupe,  i.  trupă,  numerti 
de  individî  strînşi,  adunaţi. 

Troupeau,  m.  turmă,  trupă 
de  animalif  domestice  cres- 
cute la  unii  locii^  pg.  mul- 
ţime 


'Rr; 


9i5 


TU\ 


Troupier,  m.  soldaţii,  pup. 

Troussei  t'.  fasciclu  de  lu- 
cruri legate  la  unu  loca  ;  le- 
gătură. Aax  trousses,  in  ur- 
mărirea. 

Troussee,  ee'  adj.  cu  ves- 
ti raintele  redicate,  surae.se, 
bien-trousse,  bine  făcutu. 
Tro"Sse  ă  la  diable,  reîi 
ordinatu,  reu   asşedatu. 

Trousseau,  m.  mică  legă- 
tură de  lucruri.  Vesti  minte 
etc.  ce  se  d,i  noueî  măritate. 

Trousse-etriers,vd./)or- 
te-elrierr. 

Trousse-galant,  \d.  Cho- 
Lera-morhas. 

Trousse-queue,>rt. neuar. 
currea  ce  trece  pe  spatele 
caluluif. 

Troussequirij  m.  buccată 
de  lemnu  înder^tulu  şeleî. 

TpoussePy  V.  a.  a  iodoui, 
redica  ceaa  ceasta  suspinsu, 
(atirna),  .sumete.  Se — ,  a  şî 
suraete,redica, haina.  —  Trou^- 
.s-er  une  affaire.  a  espedia 
repede  uă  affacere, — bayage, 
a  pleca  subiţii,  de-uădată. 

Troussis,  m.  cută  la  ro- 
chia, că  se  devină  maî  scurtă. 

Trouvable,  adj.  care  se 
pote  ge«si. 

Trouvaiile,  C.  lucru  gessitii 
din  fericire. 

Trouver,  v.  a.  a  gessi,  afla, 
intîlni,  discopperi,  inventa. 

Trouv&i*e,  m.  vd.  Tvonha- 
dour. 

Truand,  e.  vd.  Faineaut. 

Truandaille,  f.  cer.şetorime. 

Truander,  v.  n.  a  cerşe- 
-tori 

Truanderiei    1'.  cerşetoria. 

Truble,  f.  vd.  Iroubl'c 


Trubleau,  m.  micii  t ruble. 
Truc,  tn.  secretu.  Avuir    le 

— ,  a  fi  subţire,  delicata. 
TruC|  m.  s.  truck,  cărrufiă, 

vagonu  de  transporta. 
Trucheman,    truchcment, 

tălmacii!,  vd.   Interpusele. 
Trucher,  v.  n.  a    cerşi    de 

lenevia,  vech.  pup. 
Trucheurj  tn.  euse,  i'.  cer- 

.şetoru  din  lenevia,  vech.  pop. 
Truelle,  t.  mistria. 
Trueliee}    f.    cătîi    se    pole 

lua  cu  mistria. 
Truellette|t'.  mică  mistria. 
Truffej  t'.  trulTă,   spegiă    de 

bureţi  forte  perlumaţî. 
Truffer,    v.    a.    a    pune    la 

ce-va  truffes,  vd.  prec . 
Truf  f  erle,  f.  vă.Tr  om  perii-. 
Trwffeur,  m.    vd.     Trom- 

peiir. 
Tpuf fiere,  f.  pă mintii  unde 

se  gessesce  Iru/fe,  vd.  vb. 
Truie,  f.  feminină  dela  ra- 
matorii (scrofă). 
Triiî4e|f.  stiucă, — aaatannee, 

cea  cu  carnea  roşia. 
Truite,  ee.  adj.    însemuatu 

cu    pete    roşiatice,    precum 

ştiuca. 
Truiton,  m.  mică  ştiucă. 
Trumeau,  m.  spaţiulu  mu- 
rului între  doue  ferestre,  o- 

glinda    care    occupă    acestu 

spaţiu  :  glesna  bouulur: 
TsaPf     m.    T/aru    (Ceşare), 

împeratorulii  Russieloru. 
Tu,  pron.  pers.  tu. 
Tuable,  adj.  bunu  de    oin- 

moritu  (de  animaiî). 
Tuant,  e,  adj.  (care  le  om- 

moră),  fatiganle,  osteniloriu. 
Tu  autem,  m.  puutulu  e.s- 

sinţiale    allu     uneî     alfuceri 


TUM 


-  9i(i 


Tii; 


(espressiune  latină,  la  inse). 
Tubey  tubu,  ţevă.  [buliţă. 
Tubercu!e,;/j.tuborculâ,bu- 
TuberculeuX}    ease,    adj. 

tuberculosii,  cu  bubuliţe. 
Tubereuse;  f.  uă  jlantâ  cu 

flori  albe  forte  odoranţi. 
Tuberosite,  i'.  mică   inflâ- 

iură. 
Tuidulei  ee,    adj.    cave    este 

cu  unii  tubii,  garnitii  de  uă 

ţevă. 
Tubuleux,  'euse,ad,j.  tubu- 

losu,  in  Cormă  de  tubu,    de 

ţevă. 
Tubulure,  1'.  chem.  dischi- 

.«uiă  la  apparate  pi-opriă  se 

|iriime.scă  unu  tubu. 
Tudesquey  m.  adj.  Se  dice 

de  limba  (iermaniloi'u. 
Yiier,  V.  a.  a  uccide,  ommori. 
Tuerie,  C.  vd.  Carnaye. 
ă  Tue-teie,  loc.  adv.  crier 

II  — ,  a    .striiŢa    se    doră    pe 

Cine-va  capulu,  din  tote  pu- 
terile. 
Tueur,    tn.    uccissoru,    om- 

moritorii;  fiy.  vd.  hreteur. 
Tuf|  UI.  pămintu  petro.su. 
Tufier,  ere,  adj.  de  natura 

[Kuînntuluî  petrosu. 
Tuile,  I'.  olană. 
Tuileau,  m.  olană  spartă. 
TuâSei^ie)    f.    locîi    unde    se 

(acu    olane.    Les    tuileries, 

p  ilalulu  suveranului  la  Paris. 

Tuilier,  tn.  cellii  ce  face  o- 

Tulipe,  f.  lalea.  ["hme. 

Tu^îpiei*}  //(.    unu    frumoşii 

arbure  americanu,  [dentelă. 
Tuiie,  ni.  tulu,  spegiă  de 
Tumefactionj  t.  Died.  tu- 

luore,  iaflătură. 
Tuinefier,  v.  a.  med.  a  in- 

lla,  puc.  iisit. 


Tumeur|f  tuinore,  inflltură. 
Tumulaire,  adj.  tumulare, 

de  mormintu.     ^ 

Tumultei  m.  tumuitu,  sgo- 

motu,  turburare,    (invălmă- 

.şela). 

Tumultuaircj  adj.  sgorno- 

tosu,  turburosu,  cu  tumuitu. 

Tumultuairement ,    adj. 

sgomotosu,  cu  agitaţiune. 
Tumultueusement,  adv. 

cu  tuiouitii,  cu  desordine. 
TumuliueuXi     eus.",  adj. 
sgomotosu,  plinu  de  turbu- 
rare, care  se  fdco  cu  tumuitu. 

TumuluSy  m.  tumulîj,  con- 
strucţiune  conică  de  petre 
d'assupra  sepultureloru,  la 
aut.  ("nică,  peliculă. 

Tunice'şie,  f.  hol.   mică  tu- 

Tunîi|ue,f.lunică,  veslimîntil 
pentru  d'a.«supra,  la  anticT : 
bot.  peliculă,  înveli.şiu. 

Tunique,  ec,  adj.  b,f.  cop- 
peritii  cu  uiaî  multe  pelicule. 

Tunnel,  /*'.  tunelu,  locu  de 
trecere  subterranu. 

Turban,  m.  turbanu. 

Turbine,  f.  hidr.  rota  in  e- 
liciii,  care  printrunil  cur- 
rinte  de  apă  mişcă  macbina. 

Turbine,  ec\  adj.  in  formă 
de  eonii  reversu  (resfurnatu). 

Turbinelie,  f.  nat.  testa- 
ceii  univaivu. 

Turbinite,  f.  turbiniiă,  co- 
quilă  fossile  de  formă  spirale. 

Turbot,  m.  unu  pesce  ma- 
rinii. 

Turbotiere,  f.  vassii  de  cu- 
pru pentru  feitii  pesce,  vd. 
prec. 

Turbotin,  m.  tiiicu  turbot. 

Turbulemment,  adv.  tur- 
buraţii. 


TUT 


9J7 


VP 


Turbulence,  t'.  turbulinţă,   : 
viuiciune  sgomotosă  şi  des- 
ordinală,  spiritu  de    turbu- 
rare.  ' 

Turbulent,  '■,  adj.    turbu-   j 
linte,  lurburălofiu.    de    de- 
sordine.  [turcu.  j 

TurC|    tnrqne,    adj     şi    m.  ' 

Turcie,  r.  înălţătură  de  pă-  ! 
mîntii,  că  se  opprepcă  inun-  ; 
daţii  mile  uneî  gărie.  j 

Tt-reîure,     f.     refrinCi     de  . 
căntii.  UsiL  în  c'efit  loujours 
/a  mt?>«e—.  e  necontenită  a-  , 
Ce]  aşi  lucru.  1 

Turf,'  /;î.  (engl.)  locu  unde 
se  Iacii  alergări  de  cai. 

Turgescence,  t.  înflătură.  | 

Turgescent,  e,  adj.  tur- 
go?;cinte,  care  se  înflă,  înflatu.  ; 

TurSupin,  m.  actorii  de  ve-  | 
chiole  conuidie,  c/es  farces.   I 

Turiupinade,  t.  reu  jocâ  | 
de   vorbe,  rea  glumă. 

Turlupiner,   v.    n.    a    face 
rele   jocuri    de    vorlie,    rele  \ 
-ilurae. 

Turnep,  m.  s.  tiirneps  \ 
(cngl.),  spefiă  de  verdişore  1 
pentru  animalî.  , 

Turpitude,  î.\ă.Iijnnininie.  | 

Turquet,  m.  cane  micu ; 
varietate  de  frumentu.  | 

Turquette,f.uăinică  plantă. 

Turquin,  )/;.  uă  marmure,  ! 
bleu — ,  albastru  închisu.        j 

Turquoise,  f.  petră  al- 
bastră, cea  maî  preţiosă  din 
I)etrele  ojiace.  Le — ,  alba- 
.strulii.  I 

Tussillage,  )n.  uă  plantă. 

Tute,  t.  spe?iă  de  cratiţă 
ppntru  topitu  metale. 

Tut^taire,  adj.  care  line  , 
snb  peda,«ub  protecţiunea,  sa.  I 


Tutelle,   r.  tutelă,  autoritate 

assupra    j)ers6neî    şi    averii 

tiiinoi'ulu'F,  protecţi'ine. 
Tuteur,  in.  tric<\  f.  Uitorii, 

epitropu;  protectoru. 
Tutie,  f.  s.  tathie.  tuliă,  iinii 

ossidu  de  zincu. 
Tutoiement,     tutohneut  , 

m.  vorbire  prin   tu,  toi,  (tu- 

tuire).  [tu,  toi,  (tutui) 

Tutoyer,  v.  a.  a  vorbi  prin 
Tutoyeur,  m.  euse,  f.  cellu 

ce  vorbesce  cu  tu,  toi. 
Tutti,  m.  pi.  mus.    tote  in- 

strumintele  uneî  orchestre. 
TuyaUjiH.tubîi,  canale  (ţevâ). 
Tuyercj  f.  dischi^ura    unui 

cuptorii    destinată    .s^    prii- 

irieKCâ  tunulu. 
Tympan,  ui.  timpanii;  mem- 
brană a  condussuluî  auditivă. 
Tympaniser,  v.  a.    a  face 

pe  cine-va  de  risu. 
Tynipanite,  1.  inflălnra  ab- 

doiiieluî  jirin  gase  accumu- 

late. 
Tympanon,  »».  mits.  spepiă 

de  instrum.  cu  firt  de  aramă. 
Type,  m.    tipii,    modela,  fl- 

gură  originale,  caracteni  o- 

riginale. 
Typhoide,  adj.  de  caract«- 

rulii  morbului  typhus. 
Typ'ius,    ni.    med.    friguri 

continui  şi  contagiose.  tifos. 
Typique,  adj.  tipicu  :  sim- 

bolicu.  alegoricii. 
Typographe,  m.tipografu. 
Typograp>!Îe,  f.  tipografia. 
Typographîque,   adj.   ti- 

pogralicii,  de  tipografia. 
Typographiquement  , 

adv.  tipograficii,  precum  ti- 

pograliî. 
Typolithes,    f.    pi.  impres- 


l'LT 


—  9i8  — 


siuin'a  corpuiiloru  orgaoi- 
sate  assupra  petreloru. 

Tyran,  »>i.  tiranu,  usurpa- 
toru  a II li  puleriî  suverane, 
principe  crudu  şi  nedrepţii. 

Tyranneauy  rn.  tiranu  sub- 
alternii, fam. 

Tyrannicîde)  adj.  şi  sust. 
care  uccide  unîi  tiranu, 

Tyrannie,  f.  tirania,  dom- 
nia upurpată,    illegale ;    gu- 


bernii   crudu    Şl    oedre|)tu, 

putere  oppressivă  şi  violinte. 
Tyrannîque,  ac/j.  tirauicu. 
Tyranniquement,  adv:  in 

modîi  tiranicii,  [cu  tirania. 
Tyranniser,  v.  a.  a  tracta 
Tyrolienne,    1.     tiroliană, 

cântu  se  îi  danţu  din  Tyrolîi. 
TzaPj  vd.   Tsur. 
Tzarine,  f.  cesarină,  irnpe- 

ratricea  Russieloru. 


XJ 


Ui  ■/'.  u,  a  cincia  vocale. 

Ubiquiste,  m.  doctorii  de 
teologia,  care  nu  era  allătu- 
ratii  ia  niciuă  casă  particu- 
lariă. 

Ubiquitaire  I  m.  membru 
dintr'uâ  ^ectâ  protestante.  -, 

Ubiquitey  f.  ubicitate,  starea 
cellni  ce    este    pretutindine. 

Udontetre,  )n.  instrum.  pen- 
tru mesura  cantităţii  de 
plouiâ.  care  cade  intr'unii  loc. 

Uhlaiii  m.  s.  hiila)i,    ulanil. 

Ukase,  m.  ukasu,  edictîi  allu 
imperatorului  Russieloru. 

Ulcerafion,  f.  ulceraţiuue, 
bubă.  ulceru  superficiale. 

Uicârej  m.  ulceru,  soluţiune 
de  continuitaie  in  cărnurîf 
(bubă). 

Ulcerer,  v.  a.  med.  a  ul- 
cera, produce  unii  ulceru." 

UtcereuXi  ease,  adj.  med. 
uiccro.'<(j,copperitu  de  ulcere. 

Ulema,  m.  ulema,  doctorii 
allti  legiî  la  Turci 

UligineuXi  euse,  adj.  forte 
umedu,  vd.  marecageux. 

Illmaipe;  f.  uă  plantă  dissă 
şi  r<nne-dts-pres. 

mterieury  e,  adj.  ulteriorii, 


de  dincolo,   opp.    citerieur. 

Uit^rieurement,  adv.  ul- 
teriirii,  pe-ste  acesta,  poste- 
rioi'ii. 

Ultii^mej  adj.  s.  ultime,  ul- 
timii, de  ia  urmă. 

Ultimatum  ,  m.  ultimatii, 
ultimele  condiţiuuî  şi  nere- 
vocabilî,  ce  se  stabilescii  in- 
tr'unii tractatu;ultima  vorbă. 

Ultra,  m.  ultra,  cssageratvi 
in    opinirniilt     '.'le    politice. 

Ultramontaii.,  e,  adj.  ul- 
tramontanii,  siiuatu  dincolo 
de  Alpi.'Se  dice  de  doctri- 
nele oppuse  massimeloru 
Bi.sericeî  anglicane. 

Ultramonf  anisme,  m.  ul- 
tramontanisiiiu,  doctrina  de 
puterea  absolută  a  Papei. 

Ultrarevoiutionnaire  , 
adj.  şi  s.  revoluţionariii  es- 
ces.sivii. 

Ultra-royalistej  m.  păr- 
tenii  essageratii  allu  puterii 
regali. 

Umblei  umbre,  (pron.  oit- 
hle,  onbrej,  pesce,  somnii. 
Şi  (Dnbre. 

Un,  e,  adj.  unii,  singurii,  u- 
nicii.  Sust.  m.  unulu. 


UNI 


VH9 


UNI 


Unanime,  adj.  uaaniiiui,  de 
invoiaţă  coramune. 

Unanimement,  adv.  uDrt- 
nimu,  intr'uă  voce,  in  in- 
voinţâ  iieneraJe. 

Unanimite,  f.  uoăniiuitate, 
conTormitate  de    siaţiriîinte. 

Unau,  m.  unu  patrupedu 
c<ue  se  mişcă  torte  încetu. 

Unciale,  adj.  f.  vd.  onciale. 

Unciforme,  adj.  uucifor- 
uie.  in  lormă  de  căi-ligu. 

Unguicuie,  ee,  adj.  cu  un- 
ghie. 

Unguis,  m.  anat.  ossu  la- 
crimale. 

Uni}  ie,  adj.  siujplu,  egale, 
fără  asperităţ!,  şessu ;  uni- 
forme. 

Unicapsulairej  adj.  bot. 
unicapsulure,  cu  uă  singură 
cap.sulă. 

Unicolorey  adj.  uniculorâ, 
de  uă  singură  culore. 

Unieme,  adj.  Numeră  or- 
dinale usit.  cu  numerele  20, 
'.^  etc.  Le  vingt-unieiiie, 
allu  21-iea  etc. 

Uniemement,  ado.  Usitatu 
cu  acelleuşî  numere,  caşi  U- 
nieiiie,  vd.  vb. 

Unifiore,  adj.  bol_.  unifloru, 
cu  uă  singură  fl6i~e. 

Uniforme,  adj.  uniforme, 
totu-deuna  egale,  assemine, 
fără  varietate.  Sust.  m.  u- 
nil'orml,  vestirnintu  militare. 

Uniformâment,  adv.  uni- 
lorme,  intruă  singură  iorraă. 

Uniformiser,  v.  a.  a  face 
se  /ia  unilorme. 

Unifformiie,  f.  uniformitate, 
calitatea  lucrului  care  e.ste 
kitr'uâ  singură  formă. 

Unilaterali  e,    adj.    unila- 


lerale.  De  contracte  cari  nu 
obligă  decătu  pe  una  din 
părţi.  [ment. 

Uniment,  adv.  vd.  ximple- 

Union,  f.  uniune,  junţiune 
strinsă.  unire,  legătură. 

Unipersonnely  elle,  adj. 
gram.  unipersonale. 

Unipersonnellement  , 
adv.    c.'i    verbulu    uniperso- 
nale. 

Uniquci  adj.  unicu.  esclu- 
sivu,  numaî  .şi  numai;  stra- 
vagante. 

Unir,  v.  a  a  uni,  lega ;  a 
face  egale,  şessii ;  a  poli. 

Unisexuely  ele,  adj.  uni- 
sessuale ,  de  unîi  singuru 
ses.su. 

Unisson,  m.  unissonu.  Ac- 
cordu  de  ma'  multe  voci 
seij  instruminlj ,  care  nu 
face  se  se  audă  decătu  uă 
singură  voce. 

Unitaire,  adj.  şi  sust.  uni- 
tariu.  Seci.  ru  care  recun- 
nosce  uă  •..  ^'ură  personă 
în  DumnediiU. 

Unite,  f.  arit.  unitate,  u- 
nime. 

Unitive,  ad/.  f.  unitivu,  care 
unesce  prin  purulu  amoru. 
Vie—,  vieţă  unitivă. 

Univalve,  adj.  nat.  uni- 
valvu,  a  CUI  coquilă  este 
compusă  de  uă  singură  buc- 
cată. 

Univers,  m.  universu,  mun- 
dulu  înti-egu ;  fiţj.  dominiu. 

Universaliser,  v.  a.  a  face 
universale,  geueralisa,  neal. 

Universalite,  f.  universa- 
litate, generalitate,  totale. 

Universel,  el\e,  adj.  uni- 
versale,  generale.  Les  uni- 


URC 


—  920 


USA 


versaux,  ideele  generalî,  ab- 
stracţiuni;  ceaa  ce  possedu 
în  comune  individii  de  a- 
ceaaşi  s|>ef.iă. 

Universellement,  adv.  u- 
nivei-sale,vd.  Generale inent. 

Universitairey  adj.  uni- 
versitari u,  de  universitate. 

Universitey  t.  universitate, 
corpul  Li  professorale. — L'ii- 
Hiversilâ  (le  Paris,  consti- 
tuiid  deFil.  Augustu  în]820 
cu  numerose  prerogative,  a 
datu  nascere,  prin  decret,  din 
1808  şi  18-11,  Universităţii 
Irancese,  VUniversite  de 
France,  centruiu  înveţămîn- 
tuluî  pubiicu.pusă  sub  direc- 
ţiunea ministrului  de  instr. 
şi  di  visă  în  Academies,  ad- 
ministrate fiă-care  de  unu 
rectorii,  recteur. 

Univocation,  t'.  scolast.  u- 
nivocaţiune,  vd.  arm. 

Univoque,  adj.  univocii.  Se 
dice  în  scolastică  de  numinî, 
cari  se  applică  in  acell'aşî 
sensu  la  maî  multe  lucruri. 

Upas,  m.  arbure  de  lava  cu 
succuiu  lorte  veninosu. 

Uranei  uraniam.  m.  chem. 
uraniu,  metaltt  cenuşiu  in- 
chisti. 

Uranographiej  t.  descrip- 
ţiunea  cerului,     [nograficu. 

Uranographique,a(/y.ura- 

Uranoscope,  ni.  unu  pesce 
ujariuLi. 

UranuSy  m.  planeta  Uranu. 

Urate,  m.  chem.  uă  sare. 

Urbain,  e,  adj.  urbanii,  dela 
oraşiîi.        [vilitate,  politeţă. 

Urbanite,  f.  urbanitate,  ci- 

Urceole,  f.  bot.  organu  in 
l'ormă  de  scgiabu 


Urc^ole,  ee,  adj.  bot.  intlatu 
în  l'ormă  de  sghiabu. 

lfi»e,  m.  s.  urus,  taurii  sel- 
baticii ,  aurocha,  tuureau 
saunage. 

Uree;  f.  uă  substanţă. 

Uretere,  tn.  unulîi  din  ca- 
nalile  renunchiloru. 

Ureteritei  f.  de  med.  ure- 
terită. 

Uretre,  f.  a)iat.  uretră. 

Ure&ritCj,-  inflamaţiunca  ure- 
ti-eî. 

Urgencei  f.  urginţă,  grabă. 

Urgenţi  e,adj.  urginte,  grab- 
nicii. Gomp.  pres.sant. 

Urinairei  adj.  urinariii. 

Urinai,  e,  adj.  urinale. 

Urine,  f.  urină. 

Urlttue jad j. chem. unii  acidii. 

Urne,  f.  uină,  vassd  anticii 
pentru  cenuşea  repausaţi lorii. 

Ursin,  m.  spegiă  de  focă. 

Urson,  m.  unii  ariciu  amer. 

Ursuline,  f.  religiosă  din  or- 
dinea săntuluî  Ursule. 

Urticaire,  1.  nicd.  urticariă, 
erupţiune  cutaneă  care  se- 
măna cu  înţepeture  de  -ur- 
ci ică. 

Urtication,  f.  med.  speţiă 
de  flagelaţiune  cu  unii  ce,  că 
se  producă  irritaţiunea  peliî. 

Urticâ,  ee,  adj.  de  specia 
urdiceî,  care  semenă  cu  ur- 
dica. 

Us,  m.  pi.  (pron.  as),  dati- 
nele  unei  ţărre.  Com|).  «- 
sages. 

Us,  (terminat,  lat.)  Savant  eu 
— ,  erudită  in  us,  în  lati,- 
nesce. 

Usage,  m.  usii,  practică  prii- 
mită,  obicînuinţă,  obiceifi. 

Usager,    m.    cel'u    ce    are 


r.si 


921 


UZI 


(Ireptulă  să  se  servescă  cu 
unele  lemne  din  pădure,  şeii 
cu  unele  păşiunî. 

Usance,  f.  usu  priimiLu,  ter- 
minu  de  30  dile    la    poliţe. 

Usant,e,arff.  care  are  dreptu 
se  Iacă  uşii  (mtrebuinţede). 

UsCjt'e,  adj.  deterioraţii^  stri- 
cata prin  usii,rrecatu,  vechiu. 

Use,  m.  uşii  (întrebuinţare), 
durata  unui  lucru  de  care 
cine-va  se  servesce. 

Userj  V.  n.  a  l'ace  usu  (între- 
buinţa), se  servi  de:  v.  a.  a 
deteriora,  strica  prin  usu, 
diminui  frecăndii,  învechi. 

User,  m.  vd.   Use. 

Usine^f.  stabilimentu  unde  se 
lucredă  forrărie,sticlărie  etc. 

UsHef'ee,  adj.  usitatu,  între- 
buinţaţii. 

Ustensile  ,  m.  uneltă  de 
cuină,  de  casă  etc. 

Usiion,  I.  riixl.  ustiune,  ar- 
dere ;  chem.  calciuaţiune. 

Usucapion,  f.  usucapiune, 
uiodii  de  a  câştiga  prin  pos- 
sessiune,  prin  usu  etc. 

Usuel|  elle,  adj.  usuale,  de 
care  se  servesce  cine-va  totfl- 
d6una,  de  obiceiii. 

Usuelleinentj  adv.  usuale, 
de  ordinariii.  obicîfnuitiî: 

Usufructuaire,  adj.  care 
dă  numai  facultatea  de  a  se 
buccura  de    venitulii. 

Usufruit,)^(.  usulfi  venitului. 

Usuf  ruitier,  m.  iet-e  f.  care 
possede  nuuiaî  venitulii. 

Usuraire ,  adj.  usurariii, 
unde  este  usură,  dobîndă  ne- 
legitimă. 

Usurier,(/i. iere,  f.  usurariii, 
cellii  ce  iea  do'uîndă  illegale.. 

Usurpateur,    m.  trice,    f. 


I        usurpatorii  ,    care    iea    Iară 
I        dreptu. 
Usurpafion,  f.  usur[)aţiune. 
Usurper,  v.  a.  a  usurpa,  lua 

în  possessiune  prin  violinţâ, 

prin    înşelăciune,    fără    uie- 

ritu. 
Ut,  IVI.  prima  notă  a  garuuieî. 
Uiensîie,  vd.  u^^tetisUe. 
Uîerin,  e,  adj.  şi  su.s-L  ute- 

rinu,  din  aceaaşî  mamă,  deru 

nu  din  aceH'aşî  tată. 
Utile,  adj.  utile,  folositoriii, 

siist.  m.  utilele. 
Utilenient,  adj.  utile,  cu  u- 

tilitate,  cu  folosii. 
Utiliser,  v.  a.  a  capâta  uiiii- 

tate  din, a  întrebuinţa. 
Utiiitaire,  adj.  fii.  utilitariîi, 

unde  utilitatea  e.ste  .idmi-^să 

ca  principiti  şi  scopii,  neal. 
Uiilite,  r.  utilitate,  folosii. 
Utopie,    f.  utopia,    chiiuoi'ă. 

Planu  de  gubernii  imagina- 

riii,  unde  totulii  este  regulalii 

pentru  cellu  raaî  înalţii  bine. 
Utopiste,  m.  utopiştii. 
Utriculaire,  adj.  bot.  utri- 

culare,  în  formă  de  utre  s. 

burdufCi. 
Utricule,f.  bot.  utriclu  (uiicii 

burdufii). 
Utrifarme,  adj.    in    l'orma 

ulruluî  (burdufului). 
Uvaire,    adj.  bot.  în    forma 

unei  grape  de  struguri. 
Uv6e,    f.  membrana    uveă,  a 

treia  tunică  a  ochiuiuî. 
Utfette,  f.    uă    plantă    coni- 

feră. 
Uvule,  r.  vd.  Luet'e. 
Uvulite,  f.  med.  uvuiite,  in- 

fla  muiaţi  unea  berigateî. 
Uzifur,   m.  cinabarii  artifi- 
ciale. 


VAG 


922  — 


VAI 


•V 


V|  m.  V.  una  din  coDSuiianti. 

MskiDiiperat.  dela  aZ/eţ-, mergi. 
Ca,  adv.  fiă,  me    învoiescu. 

Vacai.^ey  L  vacanţă,  vaca- 
ţiune. 

Vacanţi  e,  adj.  vacante  ;  ju- 
rispr.  nereclamatu. 

Vacarmei  m.  tumultu,  tnare 
sgomotu  ;  clainore  publică. 
«  Vacatîon,f.vacaţiune,  timpii 

cii  uă  personă  [lublică  con- 
sumă pentru  uă  aflacere.  PI. 
ouoraiie,  salariu,  plată. 

Vacciiiy  iri.  succu  ce  vine 
dela  vaco,  .şi  care  se  înocu- 
ledă  (^altoesce),  câ  .s6  pre- 
serve  (nu  ]irohatu)  de  mor- 
bulii  versatil. 

Vaccinabley  adj.  vaccina- 
bile,  care  pote  fi    vaccinatu. 

Vaccinateur,  vi.  vaccina- 
toru. 

Vaccination,  t.  vaccina- 
ţiune,  altoire  (de  vgr.satu). 

Vaccine,  f.  vaccină.  Morhij 
particulare  vaceloru,  .şi  care 
se  înoculedă  onieniloru  că 
preservativu(>ii<.  de  vre^utu) 
contra  versatu. 

Yaccinery  v.  a.  a  vaccina, 
altoi  contra  v6r.satLÎ. 

Vachci  t.  vacă  ; — â  lait,  per- 
sonă s.  lucru,  de  care  se  fo- 
losesce  cine-va  continuitu. 

Vacher,  m.  ere,  f.  pediloru 
de  vace. 

Vacherie,  f.  staulu  de  vace. 

Vaciilant|e,vd.  Chancelant. 

Vacillation ,  f.  cletinare, 
nesiguranţă,  irre.soluţiune. 

Vacillery  v.  n.  vd.  Chunce- 
ler. 


Vacuitâ,  1'.  starea  unui  lu- 
cru deşertu,  neimplutii. 

Vade,  f.  mis.să,  ceaa  ch  pune 
cine-va  la  jocii. 

Vademanque,  1.  diminu- 
ţiunea  averii  uneîcase,  vech. 

Vade-mecuniy  m.  ceaa  ce 
duce  cine-va  de  ordinariu 
cu  sine.  [navî. 

Vadrouille,    1'.    mătură    de 

Va-et-vient  ,  m.  nevar. 
partea  machinei  care  merge 
şi  revine  dela  unu  puntîi  la 
altulu  ;    mişcare  alternativă. 

Vagabond,    e,    adj.    vaga- 

bundu.  [bunditii. 

'  Vagabondage,    m.    vaga- 

Vagabonder,  v.  n.  a  va- 
gabundi,  ăinbla  rătăcitu. 

Vagin,  »(.  t.  vagină. 

Vagir,  v.  n.  a  .se  văita. 

Vagissement ,  m.  vaetu, 
strigaţii  ailu  copiiloru  micî. 

Vagistas,  t'.  vd.  vasistas. 

Vagon,  wagoti,  in.  vagon, 
tră.ssură  de  cale  ierrată. 

Vague,  adj.  vagii,  nedefinita, 
fără  margini  defipte.  Terres 
— ,  pămîntii  vagu  ,  neculti- 
vat îi. 

Vague,  f.  valii,  lamă  de  apă 
I       agitată,  .şeii  redicată  de  vintîi. 

Vaguement,  adv.  în  modu 
vagii,  nedefiniţii,  nehotăritîi. 

Vaguemestre,  m.  officia- 
riti  însărcinaţii  cu  îngrijirea 
equipagelorii  militari. 

Vaguer,  v.  n.  a  retăci. 

Vaguesse,  f.  pict.  culoritii 
uşioriii,  delicaţii. 

Vaigrer,  v.  a.  a  căptuşi  na- 
I      vea  cu  scăndurî. 


VAL 


'.•23 


VAL 


Vaigres,  t'.  pi.  scânduri  de 

căptuşifij  navea. 
Vaillammeni,  adv.  cu  va- 

iinţă,  cu  vilftjiă.    • 
Vaillance,  t'.  valinţă,  vitejia. 
Vailiant,  e,  adj.  valinle,  vi- 

tedu. 
Vaiîlantj  m.  fondulii  ^averii 

ce  jtossede  cine-va  ;  adv.  in 

valore. 
Vai'lantise,    1'.    acţiuue   de 

valinţă,  l'aplă  de  vitejia. 
Vailte  que  vailie,  loc.  adv. 

Aă  ce  ar  H.   Ja    totă    intiin- 

plarea. 
Vaiiii  e,  adj.  vaau,  inutile. 
Vaincre,    v.    a.    a    învinge, 

birui,  p.  p.    vaincii,    e,    in- 

vinsu,  bii-uitii. 
Vainemeni,  adv.   în  vanu, 

în  deşertu,  Cm  dadaru). 
Vainqueur,  m.  şi  adj.  m. 

vingfitoru,  victorii,  biruitorii. 
Vaîr,  ))i.  \d.  fourrare,  vech. 
Vairoiii  n^.  de  culore  necon- 

.stante,  care  se  schimbă. 
Vaisseau,  m.  nave,   vassii, 

corabia ;  anat.  vassii,  vînă. 
Vaisseliej  f.  vasse,  farfurie 

etc.  de  mesă.  Celle  de  argintii 

sunt  vaisselle  plate. 
Val|  .*.".  vd.  Valide,  vech.  Par 

)H07its  el  par  vauad  în  tote 

părţile. 
Va!able,  adj.  valabile,  ad- 
missibi]e,de  priimitu,(în  just.). 
Valabiementy  adv. valabile. 
Vale»ce,  t.  portocală  spân. 
ValencienneSy  f.    dentelă 

făcută  la  Valenciennes. 
Vaiâriane  j     f.     valer-iană, 

plantă  medicinale. 
Valet,  //(    servitorii,  feciorii. 
Valetage,     m.    serviţii    de 

valet,  de  feciorii,  servi lismu. 


Valetaille,  f.  trupă  de  va- 
leţî,de  feciori  (prindespreţii). 

Valeter,  v.  n.  a  ave  assidui- 
tale  jeosă  şi  servile  către 
cine-va  (a  slugări). 

Va'etudînaîre,vd.>nrt/adîŢ. 

Vaieur,  r.  valore,  preiu. 

Valeur,  f.  vd.    Vaillance. 

Valeureusemeni  ,  adv. 
valoroşii,  cu  valore,  cura- 
giosu. 

Valeureux,  cuse,  adj.  va- 
loroşii, valinte,  vitedii. 

Valhalla,  m.  valhalla.  Para- 
disu  la  vec'.ii  Scandinavi. 

Validation,  f.  jur.  valida- 
ţiune,  implinitulii  forinalită- 
ţilorucerute  pentru  unu  actii. 

Valide,  vd.   Valable.  [)nent. 

Validemeniy    vd.    valable- 

Valider,  v.  a.  a  valida,  face 
validii,  valabile. 

Vaiidite,  f.  validitate,  cali- 
tatea lucrului  validii. 

Vallse,  (.  gen  ta. 

Va^laire,  adj.  Coaronne—, 
coronă  ce  se  da,  la  Roma, 
celluî  ce  trecusse  primulA 
peste  fortificat,    inemiculuî. 

Vallee,  f.  vale.^ 

Vallon,  in.  mică  vale. 

Valoir,  v.  n.  şi  a.  a  vala, 
ave  unii  preţu,  ave  unii  nie- 
ritii ;  a  procura;  a  li  eg.iie 
cu.  Faire — ,  a  lăuda  meri- 
tul ii,  valorea  unui  lucru. 
Vaille  que  vaille,  nici  bine 
nici  răii,  de  mijlocii. 

Ad  valorem,  lat.  după  va- 
lorea lucruriloru  (la  vamă). 

Valse,  f.  joculii  valsu. 

Va^ser,  v.  n.  a   juca  valsii. 

Valseur,  m.    eu.s',-,  f.    care 
jocă  vafsii. 
i   Value,  f.  usit.  in   plu!<  la — .. 


VAN 


021 


V\R 


s.  idus-valae,  escedinte  de 
valore. 

Valve,  r.  valvă,  vaivulă,  co- 
qailă ;  bot.  buccaţî  cari  Jbr- 
Miedă    unu    pericarpu    secii. 

Vaivule  f  f.  vaivulă,  mică 
v;dvă,  cută  niembranosă  a 
iniiiiei,  vineloru  etc. 

Vampire^  /».  vd.  Rereiiunt. 

Van,  ;/î.   vinturătore 

Vanadiunii  m.  chem.  va- 
nadiu, corpii  simplu. 

Vandale,  m.  vandalii,  ine- 
ujicualiiiarţik'ru,luinineloru. 

Vanflaiisniej»'.vanda]ismii, 
sistema  cellorii  ce  sunt  i- 
neiiiicT  ai  erudiţiuni  . 

Vandoîse,  f.  unu  pesce. 

Vanesse,  C.  unii  fluturii. 

Vanilie,  f.  vanilă  (vanilia), 
plantă  messic.  Vd.  şi  helio- 
trone. 

Vaniller,  w.  vd.  /^rec. 

Vaniie,  f.  vanitate,  deşertă- 
ciune, lucruri  inutili. 

VaniteuXy  euse,  adj.  şi  sust. 
vanitoşii,  avindîi  uă  vanitate 
puerile  şi  risibiie, /"am. 

Vanne,  f.  oppritcre  de  apă. 

Vanneau,  m.  passere  căle- 
tore.  [vînturălorea. 

Vanner,    v.  a.    a  curaţi    cu 

Vannerie,  t.  meseria  vîn- 
turătoruluî. 

Vannette,  f.  coşiii  ca  să 
vînture  ovedulii. 

Vanneur,    m.    vinturătorii. 

Vannier,  m.  cellii  ce  face 
vinlurăforî,  coşiurî  etc. 

Vantai^,  m.  canatu  de  te- 
restră, de  uşiă. 

Vaniard,  e.  adj.  si  .s.  lău- 
dărusLi. 

Vanter,  v,  a.  a  lăuda.  .Se 
— ,  a  se  vanita.  se  lăuda. 


Vanieriei  I.  vană  laudă,  ce 
şi  tace  cine-va  singurii. 

Va-nu-pîeds,  ffi.  cerşetorii. 

Vapeur,  1.  vapore,  aburii. 

Vaporeux,  eu^e,  adj.  va- 
poiosu,  aburosii. 

Vaporisation,  f.  preface- 
rea liciduluî  in  vapore.  a- 
burelă. 

Vaporiser,  v.  a.  a  face  să 
trecă  in   vapore,  in  aburi. 

Vaquer,  v.  n.  a  fi  v;icante, 
fi  în  vacanţă, —  de,  s. — n,n 
Se  occu.  a  de,  se  applica  la. 

Varaigne,  f.  dischisuiă  pe 
unde  apa  mării  intră  în 
prirnulu  reservoriii  «illii  u- 
neT  matiţe  sărate  /inurais 
salanIJ. 

Varangue,  f.  )nur.  grindă 
la  uă  nave  care  ţine  de  piir- 
tea  (ransverside. 

Vare,  varre,  m.mesură  spa- 
niol, pupinu  maî  mică  de- 
cătii  metrulu. 

Varechy  m.  s.  varec.  plante 
marine  .s.  alte  sferimăture 
aruncate  pe  ţermCi. 

Varenne,  f.  cămpiă  nccul- 
tivafă. 

Vereuse,   i'.  blusă  scurtă. 

Variabilii^,  f.  variabilitale, 
disposiţiune  naturale  de  a 
varia,  de  a  se  schimba. 

Variable  ,  adj.  variabile, 
scbimbătoriii. 

Variant,  e,  adj.  variante, 
variabile. 

Variante,  f.  variante.  S<^ 
dice  de  diverse  lecţiunî  şeii 
versiuni  ale  unui  testii. 

Variation ,  f.  variaţiune, 
schimbare.  Mus.  ornaminte 
as^upra  unuî  căntîi,  allu  cui 
fundii  melodicii  suhsisie  prin 


VAS 


025 


VK.M" 


tie  schinihările  ce  se    făcu. 

Varicei  f.  med.    varice,  tu- 

rii6i-e,inflaturâ,pi-odussă  prin 

dilataţiunea  vinelorii. 

Varâce  Ie,    f.    v^rsafCi    ma- 

nuniij  (bolă). 
Varicocelej  m.  tumore  de 
rarice,  vd.  vorba.      [luritu. 

Variei    ee,  adj.  vâri  atu,    fe- 

Varier,  v.  a.  a  varia,  di- 
versilica,  lace  se  (iiă  feluriţii. 

Va!*iâte,  r.  varietate,  di.ver- 
sitaio  ;  pf    ariimesticurT. 

"I-'  Varietur,  lat.  i.<ic  }iu 
s  schimbe;.  Se  dicede  pre- 
cauţiurJIe  (  e  iea  justiţia,  ca 
>e  prevină  schiinijările,  ce 
s'aru  pute  l'ace  unui  aciu. 

Variole,  t'.  vd.  Virale. 

Variola,  ej,  ndj.  grindinatu, 

,     ciupitu  (de  vei'saîui. 

Variolique,  adj.  varidicu, 
de  variole,  vd.  Vorba. 

Variorum,  m.  lat..  Se  dice 
de  classiciT  latini  s.  greci, 
inipi-jniaţî  in  Ollanda  cu 
notele  mai  inultoru  coni- 
rii  ntatorî.^ 

Variqueux,  euse.  adj.  \a- 
ricosu,  allectalCi  de  v-ricc, 
vd.  vorba.  [vd.  page. 

Variet,  »).  Iiiu  de  cavalerii, 

Varfope,  t.  mare  teslă. 

Vascal3ire>  adj.  ,>■•.  vaacu- 
Uux,  en.fe,  anat.  vasculare, 
care  .se  referesce  la  vasse, 
ia   vine,  rormatii  df  va.sse. 

Vascj  I  nomolu  in  fundulii 
iiiăiiî,  lacuri  ioni  ele. 

Vaseux,  eufie,  adj.  norno- 
losCi.  [de  salină. 

Vasi^re,    t.    mare    bassinii    ; 

Vasisias,  //'.  mică  dischi- 
sură,  geniu  în  uşă,  în  le- 
rest  ră.  I 


i  Vassai,  f,  adj.  care  ţine  de 
'  domnuiii  feudale  din  causa 
'  unui  feud  ii,  vassale,  >mssat 
direct ,  pecăndii  "a.s.seur, 
'  arriert-vasaal.  va.ssalele  u- 
I  nuî  domnii  care  şi  ellii  era 
va.ssale.  Le.s  grands  vasnaux 
'  ţinea  «lirectii  de  regtle  Fran- 
'        cieî. 

1  Vasseiage,  (/*.  vassalitate, 
j       condiţiune.  stare,  de  vas.sale. 

Vaste,  adj.  vastiî,  forte  în- 
i       tinsij. 

Vatican,  m.  vaticanii,  pala- 
'  tulii  i)a|)eî.  Une-orî  curtea 
!       Romei. 

■  Va-tout,  //(.  Jouer  .■>on — , 
j  a  juca  toţi  hiniî.  ce  are 
!       cine-va  înaintea  sa   la  jocu. 

■  d  Va*i-de-route,  fTr/r.pre- 
j       cipitatii  şi   in  lîesordine. 

I   Vaudevil'e,  f.  căntii  de  cir- 
j       cunstanlă  cunno.scutii ;  buc- 
cată     teatrale      unde     sunt 
j       dialog!  şi  canturi. 
''  VaudeviKiste,    m.    autorii 
j       de  vaudcvillc. 
'  ă  Vau-I'eau,  loc.  adv.  ur- 
!       măndu  cursulii  apei. 
I   Vauri-^n,   m.  vd.  Faineant, 
Vautour,  7».  vulture. 
Vautrait,  )>*.  echipagiii   de 

vînătore  pentru  mistreţi. 
Vautre,   m.  răni  pentru    vî- 
nătore   de    ursi  .şi  de    mis- 
treţi. 
se  Vautrer,  v.  r.    a  se  cu- 

iVnda  in  no  mo!  ii  (no  roi  ii). 
Vauxhall,  m.    grădină    pu- 
blică   avindii    sală    de  con- 
certii  etc. 
Vayvodat,  m.  voivodatii. 
Vayvode,  m.  voivodii. 
Veau,     ///.  viţelii,    currea   de 
vitei  ii. 


VEI 


926 


VEL 


Vecteur,  m.  astr.  vectorij,  I 
rayon  — ,  rada  dussâ  dela 
Sore  la  uă  planetă  s.  co- 
metă ;  i-ai^a  dussă  din  cen- 
trulu  unei  planete  Ja  unu 
satelitu. 

Veday  m.  veda.  Carte  sacră 
a  Indiani lorii.  . 

Vedette,  i.  vedetă,  seniinelă 
de  călarî. 

Vâgetable,  adj.  vegetabile, 
caj-e  vpgetedă,  care  pote  ve- 
geta. 

Vâgefal,  m.  vegetale,  arbn- 
riî  şi  plantele. 

Vegetaly  e,  oAj.  vegetale, 
care  .se  i'et'eresce  Ia  vege- 
tali, care  provine  din  ve- 
getali'. 

Vegetanti  e,  adj.  vegetante. 

Vegeiatify  ive,  adj.  ve§<;- 
tativîi,  care  lare  se  vegetede, 
care  este  in  vegetaţiune. 

V6g3tationy  f.  vegetaţiune. 
Vegelalile  in  genere. 

Vegeter,  v.  a.  a  vegeta,  cre- 
pce  şi  se  nutri,  vorbindii  de 
plante ;  fig.  a  trăi  in  .«tare 
de  Slăbiciune  înţelessuale. 

Vehemence  ţ  f.  veerain.ţa, 
mişcare  forte  şi  repede. 

Vâh^menty  e,  adj.  veeminte, 
iute.  plinu  de  focu. 

Veh  5inentenient,adv.  vee- 
minte, lorte  t,ire,  cu    iuţelă.^ 

V^hiculcj  m.  ceaa  ce  ser- 
vcsee  a  conduce,  a  trans- 
I  orta;  veri-ce  trăssură,  fam. 

Veillej  f.  veghian^,  absinţă  de 
somnu  noptea  (raaî  ales  pi.) 
fig.  mare  şi  forte  applica- 
ţiune. 

VeiSiee,  f.  vigiliă,  veghiare 
în  commune  de  maî    mulţi. 

Veiiler,  v.    n.    a    veghia,   se 


absţine  dela  sornnu,  sta  de- 

.şteptu. 
Veilleurim.  veghiăjorii,  cellîi 

ce  stă  deştepta,  nu  dorme. 
Veilleuse  y    f.    mică    lampă 

care  arde  noptea  in  cameră. 
Veilloitej  i.  căpiţă  de  finu. 
Veiney  i'.  vină.  [vine. 

Veine,  ee,  adj.  care  este  cu 
VeinePy  v.  a.  n  imita  vinele 

marrauriî,  lemnului 
VeineuX;  en-se,  adj.  vinosu. 
Veinuley  1'.  anat.  mică  vină, 

vassu  capilare. 
Vălar,  m.  vd.  TorteW'. 
V6laut|  m.  strigata  ca  se  es- 

cite  cănii. 
Velche,  m.  vd.  iveUhe. 
Veier,  v.  n.  a  nasce   (de  uă 

vacă). 
Vefiiii  m.    velinii,    pele    pre- 
parată   maî   subţire    şi    mai 

lină     decătii    pergamentul  îi. 

Papier  — ,     chărtiă    velină, 

care  imită  albeţa  şi  lustrulu 

velinului. 
Velineuse,  i.  aceaa  care  fa- 
brică dt'ntola,  velin,  de  Alen- 

gon. 
Vâlites,    m.    jA.    veliţi,    jie- 

destri.  uşiorî    la    R.    aniicî; 

corpii  de  vlneforî  franc,  sub 

imperiu. 
Vâlâite,  f.  voluntate,  voinţă, 

.slabă  şi  fără  elfectu. 
Veloce,  adj.    astr.    repede. 

De  mişcarea  unei  planete. 
Velocif^re,     f.    velociferii, 

irăssură  uşioriă  şi  repede. 
Vălocip&de,  m.  velocipedu. 
Velocit^y  f.  velocitate,  iulelâ. 
VeiourSy  m.  catifea. 
Velolitej  ee,    adj.    cu    tlorî, 

cu  ornaminted^"  catifei, /î;;. 

dulce  si  mole. 


VKK 


9-27 


VEN 


Veloutery  v.  a.  a  da  appa-  I 
rinţa  catifelei.  ' 

Veltage,  m.  rnesură  cu  velte.    1 

Vel  te,  t.  vechia  rnesură  pea-  | 
tru  licidî,  6  pintes  s.  1^  .^  j 
litri.  '  i  velte. 

Velteri    v.  a.  a    mesura    cu 

Velteur,  m.  mesurătoru  cu 
vel  le. 

VelUy  îie,  adj.  velatu,  cop- 
peritu  cu  peri.  jVu  se  dice 
(l<e  perulu  capuluî,  nicî  de 
barbă. 

Venaison,  >n.  carne  de  ani- 
mali ferose  seu  roşie. 

V6nal,  '■,  ciflj.  venale,  care 
se  vinde,  care  se  pote  vinde. 

Venalement,  adv.  venale, 
prin  vindere. 

Venalite,  1.  venalitate,  cali- 
tatea lucrului  de  vindere. 

Venanty  m.  şi  adj.  m.  care 
vine,  bienvenant,e,care  cres- 
ce  bine.  A  tout — ,  primului 
venitu. 

Vendable,  adj.  vindibile, 
care  se  pote  vinde. 

Vendange,  f.  culessulu  vie- 
loru. 

Vendangeoirj  m.  locu  un- 
de se  depunu  strugurii  cu- 
leşi. 

Vendangeoire,  1'.  paneru 
pentru  struguri  la  culessu. 

Vendanger,  v.  a.  a  culege 
strugurii,  face  culessulu  viei. 

Vendangeur,  m.  eiise,  f. 
culegeloru  de  struguri,  de 
viiă.' 

Vandemiaire  ,  m.  prima 
lună  în  calend.  republ.,  dela 
21  sept. 

Vendettei  f.  s.  vendetta, 
stare  de  ură  şi  dorinţa  de 
resbnnare,  cum  trăiescîi   fa- 


milie intrege,  principale  in 
Corsica.  [d«^toru. 

¥endeur,  m.  eress"  f.  -vin- 

Vendeur,  m.  eusn,  f.  vîn- 
detoru  de  professiune. 

Vendre,  v.  a.  a  vinde  ;  a 
trăda. 

Vendredif  in.  viucrî. 

VendUy  ue,  adj.  vîndulii. 

Ven^i  «'',  adj.  stricatei  (des- 
pre carne). 

Veneficej  in.  venetici  ii,  o- 
trăvire,  prin  sortilegiu,  vech. 

Veneile,    f.    ulicioră,    vsch. 

V^neneuXy  euse,  adj.  veni- 
noşii, otrăvitoriu.ide  plante). 

Vener,  vd.  Chasser. 

Vănerabie,  adj.  venerabile, 
deninu  de  profundii  respecta, 

Ven^ration,  f.  veneraţiune, 
stimă  şi  respectă    adine  îi. 

Vener er,  v.  n.  a  venera,  ave 
stimă  şi  respectu  pentru. 

Vâneriei  f.  vinătore  prin  ai- 
jutoriuiii  cănilorii. 

Venette,  f.  frică,    nelinisce. 

VeneuPy  m.  însărcinată  se 
iacă  se  alerge  cănii  la  vinăto- 
re.  Grand— ,  care  commandă 
totă  vînătorea  unui  principe. 

Venez-y-voiPy  */i.  (vinude 
vedT)  nevar.  lucru  de  ni- 
micii, bayatelle. 

Vengeance,  f.  vindilă,  res- 
bunare. 

Vengei*y  v.  a.  a  resbcma, 
lua  Şcitisfacţiune  dela. 

Vengeur,  tn.  yei-esse,  f.  res- 
bunătoru  ;  care    pedepsesce. 

Veniat,  m.  (lat.  se  vină), 
veniat,  ordine  se  vină  in 
personă  a  da  computu  (so- 
cutelă)  de  acţiunile  selle. 

Veniel,  elle,  adj.  Se  dice  de 
unu  peccatîi  care  nu  face  s* 


YF.N 


928 


VEf; 


se  perdă  graţia,  oare  se  pote 
ierta,  opp.  peche  mortel. 

Veniellementi  adv.  cu  pu- 
tinţă de  a  (i  iertatu. 

Veni-mecumij  vd.  vade- 
mecum. 

Ve  limeuxy  eiise,  adj.  ve- 
ni k  ^ii,  otrăvitori  ii  (de  ani- 
mali), vd.  şi  veneneux. 

Venin,  m.  venintj,  otravă. 

Venir,  v.  n.  a  veni.  S'en  -ve- 
ni r,  a  veni  (caşi  venirf,—ă 
bout,  a  roeşi,  isbuti,  —  aux 
mains,  a  se  bate,  ă — ,  vii- 
torii!,--bie/i,veni  bine,  se  po- 
ti-ivi  ;  —  o  rien,  a  se  reduce 
la  nimiru.  vienne  le  temps, 
cu  timpulu. 

Vent,  m.  vintu,  eii  pleiii — , 
in  aerîi  libe'U,  arbre  cn 
pleiii — ,  s.  numaî  de  pleiii 
— ,  s.  numaî  plehi-vent .  ar- 
btire  neresămalu.  .4  Unit 
vent,  după  tote  impuîsiu- 
nile. 

Ventaiiy  m.  bla><.  i)arlea  in- 
r-riort^  a  dischisureî  uneî 
casce. 

VentCy  r.  vindere,  vindere. 

Venter,  v.  n.  a  H  vintu,  suf- 
(la  vîntulfl,  (ace  vintii. 

VenteuXj  euse,  adj.  espusîi 
la  vintu.  unde  sunt    vinturî. 

Ventilateur,m.  ventilatorii, 
niachină  ca  să  înnouescă  a- 
buruiii  intr'unîi  locu  în- 
chisîi. 

Venftilation,  1'.  vintilaţiune. 

Ventilev,  v  a.  a  vintila,  face 
s^  vină  aeru ,  înnoui  ae- 
rul ii. 

Ventose,  m.  a  şesse  lună 
in  calend.  republ.,  dela  19 
februarie. 

Ventosite,f.t1atnrî.  (Nu  us.;. 


Ventousej  f.  c/ti»',  vendusă. 

Ventouser,  v.  a.  chu\  a 
pune,  appiica,  venduse. 

Ventral;  c  ,  adj.  vintrale, 
care  ţine  de  pântece. 

Veatre,  )u.  vintre,  pântece. 

Veaitricufe,  m.  ventriclu. 

Ventri^re,  f.  cingală  (chin- 
gă) pentru  calulij  înhumaţii. 
iM<iî  bine  sous-ventricre. 

Ventriloque,  adj.  şi  .^^  vin- 
trilocu,  personă  care  vor- 
besce  fără  se  misce  labiele^ 
şi  semenă  a  vorbi  din  sto- 
macu. 

Ventpiioquîe,  f.  facultatea 
vintriloculuif,  vd.  p7'ec. 

ne  Ventrouiiieri  V.  r.  a  se 
tăvăli  in  noroiu.  Pu^.  usit. 

Ventru,  ue,  adj.ş'i  sust. cu 
vintre  mare  (burtosu). 

Venue,  f  venire,  sosire;  cres- 
cere,  elre  tout  d'urie  — ,  a 
fi  mai'e  şi  subţire. 

V^nu'e,  f.  vd.   veinule. 

VenuSi  f.  mifh.  Venerea,  dea 
frumuseţeî.  Luceferulu  ;  pg. 
femeă  forte  fi-umosă. 

Venuste,  f.  venustate,  ele- 
ganţă ,  graţia  ,  frumuseţă  , 
vech. 

Vepre,  vesperii,    seră,  vech. 

VepreSy  f  pi.  partea  officiu- 
luî  divinii,  ce  se  făcea  altă- 
dată seră  (denia) ;  astădî  se 
face  la  doue  seu  treî  după 
pi'ăndu. 

Ver,)/7.  vtîrnie,— d  noie.  vernie 
de  mătasse,  --  solitaire,  te- 
nia, panglică.  Vd.   Tenia. 

Veracite,  f.  veracitate,  in- 
clinaţiune  constante  ia  ade- 
verii, ani6i"e  de  veritate,  de 
adeverii. 

Veranda, !'.  verandă,  galeria 


VKI! 


ţ>'J!r» 


VKF 


uşioriă  copperită  cu  păndă, 
-  papură. 
V^ratrCj   »n.  s.    veratruni, 

vcD'aiv''  Wanc,  veratru  albu, 

uă  plcintă  veninosă. 
Verbal,  e,  udj.  verbale,  care 

se  ;^sj.une  orale;  gram.  «le- 

rivatu  din  verbii. 
Verba'ement,    adv.    ver- 
bale, orale,  cu    vocea,    prin 

vorbe. 
Verbafiser,  v.  a.  a  face  pro- 

cessij     verbcile  (un    /-rnces- 

vr.i-balj. 
VerbCj  m.  gram.  verl^u,  — 

actif, —  pansif,  verbu  activu, 

passivii,  —  pronominal  «seu 

reflechi,  verbii  refle.ssivu. 
Verberatisn ,    f.    verbera- 

ţiune.  Sedicede    ierul  Ci  per- 

ci;s.su  (loviţii),  care  produce 

sunetul  îi. 
Verbsux,  e/f.se,  ady.  diflusu, 

c  ire  abiindedă  în  vorbe. 
Verbiage,  m.  abundantă  de 

vorbe  iniitilî,   vorba-lungă, 
Verbiager,    v.  n.    a    vorbi 

midlii.  c'i  se  nu  esprinie  ni- 

mirij,  fam. 
Verbiageur,  m.euşe,  f.  care 

vorbe.sce  multe  nimicuri. 
Verbssite,  f.    superHuitate. 

pri.'^  )su,  de  vorbe. 
Verdâire,  adj.  care  bate  in 

verde.  ' , 

Vertfee,  f.  vinualbu  de  Tos- 

Crina. 
Verdelet,  ette.adj.  puginii 

verde. 
Verderiey    t     juridicţiunea 

unui   vt'.rdier,  vd.  vorba. 
Verdet,  vd.  Vert-de-gvis. 
Verdeuri  f.  .succulu  lemnu- 
lui verde,  aciditatea  vinului; 

fig.  vifiore,  tinereţă. 

Hirt.    h-rnn,.-H<„H. 


Verdict,  m.  verdiclu,  decla- 
i'aţiune;i  jui-iu!uî;  fui.  deci- 
siune. 
Verdier,  m.    ofliciariiă  care 
coturn. uidă  pedilor-iloru  unei 
I  iduiî    depărtate  de  moşia. 
VerdiHon,    f.  pergulâ    (pir- 
gbiă)  ca  se    rupă    petre    de 
artesiă. 
Ve'^dîî',  V.  a.  a  înverdi,  de- 
(inge  verde ;  v.  n.  a  deveni 
verde. 
Veir'dissant,  adj.  care  face 

se  fia  de  culore  verde. 
Verdoyant,  «,  adj.    mvi^.v- 

diiii. 
}BeTt!tQyGrj  v.  n.  a  se  inverdi, 
deveni  verde. 
;  VerîfetiP,  f.  veideţă. 
;  VerdHPÎep,  m  iere,  vînd^- 
;       toi-îi  de  erbe.  Vd.  ţleurisle, 
I  Vereux,    euae.,    adj.     unde 
'       sunt  vermi ;  pg.  su.«pe<:.iii  de 
'       unu    viţiiî    essinţiaie    şi    as- 
'       cunsii. 

i  Ver.ge,  t.  vergă,  mica  vergea 
■       lungă  de  Ierrii,   vechia  me- 
!       sură  de  lungime  '/+  arpent 
;  Vergs,  e.',  adj.  vergatii.  Des- 
pre materie,  unde  suni  unele 
(ire  mai  grosse  decătii  altele. 
Vergee,    f.  întinderea    unei 

vergi'  (vd.  vorba)  pătrate. 

Verge3ise,  f.  spegiăde  sa- 

charu    lămuritu  uă    singură 

ddtă.   Şi  cassonnadc,    mos- 

conade. 

Verger,    m.    locu    plantaţii 

cu  arburi  fructiferi,  pometu. 

Verger,  v.  a.  a  mesnra  unii 

locu,  uă  materia,  cu  rerge. 

Vergele,  ee,  adj.  însemnata 

cu  mice  pete,  cu  dunge. 
Vergeter,  v.  a.  a  curaţi  cu 
peria  mole  (vergette.}. 


VER 


—  930 


VER 


Vergetier,  m.  vîndeloru  de 
perie  raoî. 

Vergettei  f.  peria  pentru 
vestiminte ;  mică  vergea  de 
lerrCi. 

Vergeur,  f.  firii  de  alamă 
pusu  în  Jungii  pe  (orma  unde 
se  tornă  chărtia,  liniatulîi  ce 
făcu  aceste  fire  pe    chârtiă. 

VergSaSy  m.  [)oleiu. 

Vergne,  f.  alunu.  Şi  Verne, 
OII  ne. 

Vergogne,  f.  ruşine,  fam. 

Vergue,  i.mar.  vergă,  ver- 
gea, asşedată  printr ^  catar- 
tui  î.  c;i  se  susţină    pândele. 

Vericlej  f.  petră  falsă  con- 
tra lăcută  cu  sticlă  s.  cristal. 

V^ridicitâ,  f.  caracteru  de 
verji'.ite  în  vorbe. 

V^ridique,  adj.  veridicu, 
care  spune  adovei-ulu,  sincer. 

VerificateuPi  m.  verifica- 
torii, [ţiune. 

Verîfication ,    f.    veriflca- 

Verifier,  v.  a.  a  verifica, 
face  se  se  vedă  veritatea,  e- 
sactitatea  ;  a  essamina  decă 
Unu  lucru  este  adeveratu. 

Vârin,  m.  machină  cu  şiu- 
rupu  ca  se  redice  mari  greu- 
tăţi. 

Verinci  f.  verinu,  unu  forte 
bunu  tutunîi  de  America. 

V£ritable,  adj.  a  ieveratîi. 

Veritabiemenfy  udv.  în  a- 
deveru,  in  realitate. 

VeritCi  t.  veritate,   adevării. 

VerjuSf  m.  aguridă,  succii 
de  aguridă.  [aguridă. 

Verjute,  ee,  adj,  acritu   cu 

Vermeili  m.  argintii  inau- 
ritii. 

Vermeili  ellle,  adj.  roşiu ; 
fraaetu  si  culoratij,  rumenii. 


Vermeille,  f.  petră  preţiosă 

roşiatică. 
Vermicelle,  ni.  s.  vermicel, 

tăiţei. 
Vermicellier,  m.  vindetorii 
de  tăiţei  şi  altele    asserainî. 
Vermisulaire,   adj.    care 
I        se  referesce  la  vermi. 
i    Vermîcule,  e'e,  acZy.  arcftjf. 
vermicuîatii,  lucratu  în  modu 
I        se  reprezinte  urme  de  vermi. 
I    MerMnioulureSf  i'.jH.archit. 
I        iucru  represintăndii  urme  de 
j        vermi.  [vermeluî. 

!    Vermif ormejar/j.  de  forma 
I    Vermifugei  m.  şi  adj.  med. 
'        vermi fugiii,    destructorii  de 
;        vermi. 
Vermiiler,  v.  a.  a  scormoni 
pămintulii    cu  botulu,  ca  să 
găssescă  vermi  (de  mistreţi). 
Vermillon,  m.  minerale  de 
unii  i-oşiii  viuii ;  culore  sta- 
cojia :  fig.   rumenelă. 
Vermillonner,  v.  a.  a  văpsi 
cu  stacojiii,   vermillon,  vd, 
jivec. 
Vermine,  f.  toţii    felulu    de 
insecte    necurate    şi  incom- 
mode. 
VeritiineuX;jeuse,  adj.  nvd. 
produssu  de  vermi    intesti- 
nali. 
Vermisseaui  m.  micii  ver- 
me  de    pămîntu  ;    fig.  fiinţă 
defectosâ. 
se  VernioulePi    v.  n.    a    fi 

înţepatii  de  vermi. 
VermoulU}    ue.   adj.    înţe- 
pată de  vermi,    vermenosii. 
Verntoulurei    t.    urmă    ce 
lassă    vermiî    în  ceaa    ci'  a 
rossu. 
Vermouty  m.  vină  ammes- 
ticatu  cu  absintii. 


VER 


931 


VEH 


Vernalj  e,  adj.    vernale,  de 

prinaă-  veră. 
Vernation,  f.  rănduitulu  flo- 
riloru  in  bobocii  înainte  de 
a  se  disvolta. 
Verne,  m.  alunii,  vd.  vergne. 
VernîPjV.a.  a  lustri,da  lustru. 
Vernis,  m.  lustru. 
Vernisser,    v.    a.    a   lustri 

(smăllui). 
Vernisseur,    tu.    cellu    ce 

face,  a[i])l\c A,  vernis. 
Vernissure ,    1".    lustruire, 

applicaţiune  de  vernis. 

Verole,    f.  {petite — ),    med. 

versatil.  [uairoii. 

Vâron,    tn.    unu    pesce.    .'^i 

V^roniquej  f.  veronică,  uă 

planta.  Vd.  becabounga. 
VerotePi  v.  n.  a  căuta  ver- 

ini  pentru  pescuiţii. 
V6rotis,  }n.  verrni  roşii  pen- 

t.îu  pescuiţii. 
Verrailief    l'.    obiecte     iiie- 
nunte  de  sticlă.  [celîi. 

Verrat,  m.  rumâtoru,  pur- 
MevrBf   m.  sticlă,  pacharu. 
Verree ,     1'.     unu     pacharu 
plinu.  Pa<^.  usit.   [de  sticlă. 
Verrerîe,  f.  sticlăria,  lucru 
Verrier,  m.  sticlariu. 
Verriâre,  f.  taleru  plinii  cu 
apă,  unde  se  asşedă  pacha- 
rele;  PI.  gemuri  la  biserică. 
Verrinej  f.  mare    tubii  (ţe- 
vâ)  de    sticlă    pentru    baro- 
metri;  gemulti  aela  portretii. 
In  acestii  sensii  şi  verrie-e. 
Verroteriey  f.  merfurî  me- 

nunte  de  sticlă  culorată. 
Verrou,   m.  verrigă. 
VerrouiISer,  v.  a.  a  închide 

cu  verrigă. 
Verruej  f.  verrucă,  mică  tu- 
rnoi-e  pe  pele.  pvireau. 


Vers,     prep.     spre.     cătr.-; 

lăngă,  apprope. 

Vers,  m.  versu. 

Versade,  I'.  reversiune(res- 

turnare)  a  cărru?eî,trăssureî. 

Versage,  m.  prima  arătură 

dată  păminluluî  care  a  foştii 

în  repausii.  \friche. 

Versaine,    t.  vd.    Jachere, 

Versantjirt.costişiiide  munţi. 

Versant,  e,  adj.  care  versă 

pacharele,  apa,  pre  facile. 
Versatile ,    adj.    versatile, 

neconstante,  schimbători  ii. 
Versatilite,  f.  neconstanţă, 

inclinaţiune  a  se  schimba. 
Verse,    m.    coşiii    plinu   cu 

cărbuni   de  petră. 
Verse,   m.  sinus — d'an  an- 
gle,  sinii-versii  allii  ănghiu- 
luî.    Partea    radeî    cercului 
coprinsă  între  arcii  şi  picio- 
rulii  sinului. 
ă  Verse,  adv.  abundante. 
Verse,  ee,  adj.  versaţii,  re- 
sipitu;  esercitatii,  practicaţii. 
Verseau,    m.    seinmi    allii 
zodiacului,    cori'esp.    cu  ia- 
nuariii. 
Versemeni,  m.  versare  de 

bani  într'uă  cassă. 
Verser,  v.  a.  a  versa,  resi- 
pi  ;    V.  n.    a  cade    în  lăture 
(se  resturna)  trăssura. 
Verset,    m.    versetii.     ■\iică 
secţiune     de     căte-va     linie 
forniăndii  unii  .sensii    com- 
pleţii. 
Versicules,    rn.  pi.  versi- 
culets,  mice    versuri,    fain. 
Versificateur,  m.  versifi- 
catorii, cellii  ce  pos.sede  me- 
canismulii    versurilorii    inaî 
mulţii  decătii  geniulii  fioeticii. 
I  Versification,    I.    versiti- 


VEH 


\i:v2  - 


\K'. 


caliune,  arte  de  a  face  vei- 
sun'. 

Versifier,  v.  n.  a  face  ver- 
saii,  o'"dina,  asşeda,  în  ver- 
suri. 

Ve^sion,  r.  versiune,  tra- 
rliicţiune  ;  inodii  de  narra- 
liuiie. 

VePSOy  m.  verso,  secunda 
|)ayină,  opp.  recto. 

Versoii*,  m.  urechiă  a  ara- 
truluî,  plugului. 

Verste,  \.  verstă.  Mesura 
iliMi!raria  russă.  peste  '1  ki- 
loiTietru. 

Veri,  e,  adj.  s.  rerc/,  ţi'j. 
verde,  necopţii ;  ferraâ,  vi- 
gurosti. 

Vei*^',  m.  cu lorea  verde;  erbe 
vei  di  pentru  caif ;    aciditate. 

Ves*t-e9e-gris,  >n.  cocle'ă ; 
(•.^isidii  de  cupru  şi  acid  Ci  a- 
(•elicu. 
.  Verâiebralj    e,    adj.    verte- 
brale, de  vertebre. 

Vertekref  m.  vertebî-â.  /iă- 
o.nf!  din  ossele  carî  com- 
punii  spina  dorsale  (spina- 
rea). 

Vertebre,  ee,  adj.  verte- 
hr  itii,  preinunitu  cu  ver- 
tebre. 

Vea-iement,  adv.  c  fermi- 
ta'e.  vigurosu. 

Vertical,  e,  adj.  verticale, 
perpendiculariu  la  planulu 
orisonteluî,  dreptu  de  sus  in 
jeo-u.  Sust.  f.  liniă  verticale. 

VeriicaSement,  adv.  ver- 
ticale, di-eptu  d3  sus  in  jeosu. 

VeriiciISe,  u\.  şeii  ■oerlicil- 
Les,  bot.  verticiu.  Ramuri, 
loii'  seu  tlori,  dispuse  in, i^iu- 
rulii  unui  punţii  aliil    răd^- 


Vertici!16,  ee,  adj  bol.  în 
Ibrină  de  verticilu,  vd/irec. 

Verticiie,  (.  fif<.  verticitate. 
Tendinţa  unuT  CfTpîi  către 
unii  puutu 

Veriii;e5  m.  vertigine,  învîr- 
lire  a  capului,  ameţelă. 

Veriigineux  ,  euse,  adj, 
ver1igino.su.  care  suH'ere  de 
vertigini,  vd.  prec. 

Ver2igo,  m.  ameţelă  parti- 
culare a  cailorii  ;  fam.  ca- 
priciu. 

Veriu,  1.  virtute.  Disposiţiu 
ne  fermă,  constanţă  a  suftlo- 
tuluT,  ca  sâ  facă  binele  şi  se 
fugă  de  reii ;  continuitate  de 
acţiuni  diresse  spre  bine, 
castitate ;  proprietate,  facul- 
tate, ])u'ere.  kn — de,  în  vir- 
tutea, in  puterea. 

Verîue'jssement,  adv.  vir- 
tosii,  cu  virtute. 

Verîueux,    euse,   adj.  vir- 

I       tosii,  pi'estante  prin  virtute; 

caiv  pli'f.ă  deia  unii  princi- 

I       pili  de  virtute,  castu,  purij. 

Vertugadîn,  m.  specia  de 
perniţă,  ce  punea  femeele 
sub  corpulii  rochiei  (turni- 
şiorCi). 

Verve,  f  căldură  a  suffletu- 
luî,  viuiciune,  ardore  de  i- 
miginaţiune  care  animă  pe 
poetij,  etc. 

Verveine,  f  berbină,  hre- 
benicâ.  .'^i  verveine  de  Mi- 
(juelon,  verbena 

Vervel!e,  f.  inelu  pusCi  la 
piriorulci  passeriî. 

Vervsux,  m.  undiţă  rotundă. 
V^sanie,  f.  aiienaţiune  min- 
tale. 
Vesce,  f.  vicia,  uă  plantă  le- 
gumi nosă. 


VKS 


0J3 


VI<7I 


Vesceron,    m.  hol.  melan- 

driu, 
Vâsâcairei  1'.  vejjicariă,    al- 

kekenyi,  uă  plantă. 
Vesical,  e,  adj.  de.'a  vedica. 
Vesîcaniy  e,    adj.    şi    sws^ 

in.  iri'd.  vesicante.    Se  dice 

(le  blusturî  cari    attragu    u- 

inoriJe. 
Vesication,  f.    med.    vesi- 

caţiuno,  elVectulu  visicătoriî; 

vfsicule  (H'odusse  de  arsură. 
Vesicatoirey  t.  visicăloriă  ; 

inuscă  spaoică. 
Vesîculaire,    adj.    vesicu- 

lare,  în  vesiciile  (bcşicuk')- 
Viesic&ile,  f.  vesiculă    (beşi- 

cuţă). 
Vesicuieux,  eitse,  adj.  ve- 

şiculosu  (CU  beşicuţe). 
Vesou,  //i.  succu  Jicidii  dela 

trestia  de  sacharu. 
Vesper;  m.  stela  serei',  l.u- 

celeniiii  căndij  appare  sera. 
Vesperal,  n,  ve=!pi-'ra!e.  Carte 

a  bisericeT   conlinindu    olTi- 

ciulu  serei 
Vesp^rie ,     t'.    vd.    Repri- 

muitde.  \fnander. 

Vespâriser,     vd.'     Repri- 
Vespetro,   m.   ratafia  corn- 

pusLi  de  rachiu,  sacharu,  an- 
gelică ele. 
Vesse-de-loup,    burete  a- 

bortivu  (uă  ciupercă). 
Vessie,  f  anat.  vessică,  sacii 

ineinbran()=':  !u  corpuiuaui- 

laali'oru;    lucru  de  pupinii 

preţu. 
Vessigon,  l'.    tumorc    mole 

la  poplitea   (glesna)   calului. 
Vesta,  f.  planeta  Vesta. 
Vestale,  1'.  vestale ;  preoţită 

Vestei' ;  fig.  femeă  forte  caslă. 
Veste,  f.  vestă,  giletă. 


Vestgaîre,)n.vestiariu.  Locu, 
unde  se  înrhidii  vestimin- 
tele  unei  adunanţe  etc. 

Vestibuie,  m.  veslibln,  salA 
dela  intrare;  ana/,  cavitatea 
urechieii  interne. 

Vestige,  m.  vestigiu,  ui  mă, 
semnu. 

Vetetnent,  ni.  vestinaintD, 
haină,  imbrăccăminte. 

Veteran,  m.  veterană,  sol- 
daţii vfrliiu  admissLi  in  re- 
servc  ;  s.rolariu  repeiinte. 

Vets&''ance,  f.  calilatea  ve- 
teranuluî,  vechime  de  ser- 
viţiu  în  armată,  timpu  ser- 
viţii. 

Vet^rinaire,  adj.  veieri- 
naiiu.  Avi,  medeclim — ,  me- 
dic, veter.,  cunnoscinta  ana- 
tomiei' şi  tnorbilon'i  la  ani- 
mali. 

Velîllard,  e,  vd.    ViiLillrur. 

VetiSle,  l'.  lucru  de  nimicM 
ibagateUe),  fam. 

V^tiJer,  V.  n.  a-şi  petrece 
cu  nimicurî,  cu   secăture. 

V^tillerie,  f.  vd.  chiranene. 

Veiiileur,  m.  eusn,  (.  secă 
lurosu,  care  şi  petrece  cn 
nimicuri,  cu   vetilles. 

VetilleuXj  euse,  adj.  care 
essige,  cere,  grije  minuţiosă, 
(de  lucruri),  vd.  şi  j)re<:. 

Vetr,  v.  a.  a  investi,  im 
brăcca  (cu  haine).  >e- - ,  a 
se  imbnicca,  s'habiili't\ 

Vtoto,  »<.  (lat.  opprescul,  veto. 
PbrL.ula  de  opposiţiune,  de 
i-ecusaţiune. 

V6tur£:,  ;.  învestire  cu  hai- 
ne religiose. 

Uetustâ,  f.  vesiustate,  re- 
ehime.  Vorbin.lii  de  lucrur. 
cari  perii  cu  liiapulu, 


V]R 


934 


VlC 


Vetyver,  m.  s.  vetiver,  plan- 
tă graniin.  ind .  a  cuî  răde- 
cină  I'  considerată  ca  pre- 
servativij  contra  moli?. 

Veufj  m.  veuve,  L  veduvu. 

Veuley  ndj.  slabu,  mole.  Se 
dice  de  ramurile  lunge  şi 
tles.sibiIT ,  de  unti  pămîntu 
pre  slabii.  duviă. 

Veuvage;  m.    veduvitâ,  ve- 

Vevoiei  vd.  vi  revolte. 

Vexant,  '-,  adj.  vessante, 
penibile,  neplăcuţii. 

Vexation,  i'.  vessaţiune,  tur- 
liieiirn.   necăjirt; 

VexatGLrej  adj.  vessatoriu, 
care  addiice  necusurî.  . 

Vexer,  v.  a.  a  vessa.  tur- 
menlii,  necăji  lără  timpu  şi 
nt^dreplLi.  Se — ,  se  simţi  ne- 
mulţuinitu. 

Viabi!it6y  r.  starea  copilului 
născutu  in  condiţiunii  •  ce- 
rute c;'i  .se  trăiesca.     ' 

Viable,  adj.  născuţii  in  con- 
diţianile  necessarie  pentru 
vieţâ. 

ViaduCy  m.  punte  cu  arcite 
peste  apă  etc.  eh  «e  trecâ 
drumulu  lerraliă. 

Viager,  ere,  adj.  care  este 
pe  vifM^.  de  care  se  buccură 
cine- va  numaî  cătu  irai'^'sce. 

Viagerementi  adv.  pentru 
vieţă,  în  timpulu  viyţeT. 

Viande,  f.  carne  de  care  ne 
nutri  inii. 

Viander,  v.  n  a  lăssa  sd 
pasc.1  cerbulu,  animali  selb. 

Viandie,  )ti.  pişiunea  ani- 
maiiioru  .s^'batice. 

Viatiquey  m.  \iaticij.  Pro- 
visiunî  seîi  banî,  ce  se  dă 
cni-va  pentru  căletoriă. 

Viborţf.  i/t.  mărcii. :»riiî,gr6s- 


să  scăndură  ce  imbra^iă  şi 
mărginesce  puntea  superiore 
a  naviî. 

Vibrant,  e,  adj.  vibrante, 
care  vibredă. 

Vibratile|tu/j.  vibratile,  sus- 
ceptibile de  vibraţiune. 

Vibration,  1".  vibraţiune,  mi- 
şcare allernativă  de  oscila- 
ţiune,  tremuratulu  cordeloru 
unuî  instrum.  music.  etc. 

Vibrer,  v.  n.  a  vibra,  a  face 
vibi'aţiuni. 

Vicairci  in.  vicariu,  care 
iine  locuiţi  unui    supei-iorii. 

Vicarîai,  adj.  vicariale,  de 
vicari  ii. 

Vicariat,  m,  vicariatu,  Cunc- 
i  iunea  vicariuiui.. 

Vicarier,  v.  n.  a  împlini 
t'unohunile  de  vicarii!,  de 
premii  ajjtjtoriu.  într'iiă  pa- 
ro.s.sia.  - 

Vice,  m.  viliii,  defectu,  dis- 
po.^iiiuiie  naturale  către  r6u. 

Vice-amirai,  tn.  vice-ad- 
miiaie,  ofTiciariii  de  marină 
inCeriorii  admiraieluî.  F«ts- 
seau — .  secunda  nave  a  lloleî. 

Vice-amiraute ,  I'.  gradii, 
sarcină  de  vice-aflmiruie. 

Vice-camerier,  m.  locu- 
teniniele  camerariului. 

Vice-chance?ier,  m.  vice- 
carcelariLi,  locuteninte  allâ 
canceia.iuluî. 

Vice-consu2|  m.  vice-con- 
sule,  supplininte  allu  con- 
suleluT. 

Vice-consulat ,  >,i.  vice- 
cunsulatii,  funcţiune  de  vi- 
ce-consule. 

Vice-gerant,  m.  supplini- 
•  toruUi  unuî  gerante,  vd.  (fe- 
rant. 


A' IC 


935 


YJD 


Vice-legat,  ni.  vice-legatu, 
care  supplinesce  unu  legat. 

Vice-legation  ,  t.  vice-le- 
gaţiune,  sarcina  vice-lega- 
tului. 

Vice-presidencey  f.  dem- 
nitate, funcţiune,  de  vice- 
preşedinte. 

Vice-pr6sident,  m.  vice- 
preşedinte, cellii  ce  suppli- 
nesce  pi-  preşedintele. 

Vice-reiney  l.  vice-regină, 
principessă  care  gubernă  cu 
autoritatea  \'ice-regeluî. 

Vîce-roi,  m.  vice-i-ege,  gu- 
bernatoru  aliu  regatului  şeii 
unoru  pi-ovincie. 

Vice-royautei  f.  demnita- 
tea de  vice-rege. 

Vice-sen6chaiy  xt.  iocute- 
ninte  a  II  ii  seneşaleluî. 

Vice-versa,  adv.  vice-versa 
(întorcîndu  i-îndulii),  reci- 
procii. 

Vicennal,  c  adj.  vicennale,- 
care  se  face  după  douedecî 
de  anni. 

Vicier,  v.  a.  a  viţia,  strica, 
corrupe. 

Vicieusementiac/D.viţiosu, 
stricaţii,  cu  del'ectu. 

Vicieux,  euse,  adj.  viţiosii, 
detectosu  (cu  unii  cusurii), 
datîi  ia  viţie,  la  relle. 

Vicinal,  r,  adj.  vecinale.  Se 
dice  de  unii  drumîi  care 
servesce  de  comraunicaţiune 
intre  mai  multe  sate. 

Vicinaiite,  f.  calitatea  dru- 
muluîf  vecinale,  vd.  prcc, 

Vicissitude,f.  vicissitudine, 
schimbare  de  lucruri  carî 
se  succedu,  variaţiune. 

Vicomtei  »t.  vicomite.  Titlu 
de  nobilitate,  superiorii  ba- 


ronului şi  inferiorii  comi- 
telui. 

Vicomte,  f.  vicomitatii.  Titlu 
de  nobilitate  allăturatii  altă- 
dată unei  proprietăţi. 

Vicomtesse,  f.  vicomitessă, 
consortea  vicomiteluî. 

Victimaire,  m.  victimariii, 
sacrificaloru  la  antici. 

Victime^  f.  victimă,  animale 
immoiatii  seu  offeritâ  la  sa- 
crifici îi  (jeriă),  fiy.  personă 
sacrificată  interessiloi-u,  pas- 
siunilorîi,  altuia.  [timă. 

VictimePy  v.  a.  a  face    vic- 

Victoire,r.  victoria,  biruinţă. 

Victorieusement  ,  adv. 
vicloriosii,  cu  biruinţă. 

Victuailie,  f.  victualie,  ali- 
minte,provisiunî  de  mâncare. 

Vidame,  m.  cellii  ce  ţine 
proprietăţi  deia  unii  episco- 
patii  în  condiţiune  se  î  ap- 
pere  puterea  timpui  ale,  şi  se 
coinmande  armata. 

VidamCf  >u.  s.  vidamie,  t. 
demnitate  de  vidame. 

Vidange,  f.  deşertare,  starea 
unui  vassu  care  au  este 
plinii.  (Nu  usital. 

VidC)  adj.  deşerţii,  gol«,  care 
nu  e  irapiutu. 

Vide-bouteiilei  m.  casă  su- 
burbana, casă  mică  cu  gră- 
dină apprope  de  ora.şiii. 

Vide-poche,  m.  mică  cu- 
Ihiă,  sertăreiu  la  mesă. 

Vide-potnme  I  m.  uneltă 
pentru  a  scote  medulii  unui 
merii  fără  se  Iu  taiă. 

VideUe,  f.  instrum.  de  cofe- 
tari, ca  se  scotă  sîmburiî  u- 
norîi  fructe. 

VidePf  V.  a.  a  deşerta  (face 
golu); — /e.s  lieiix,   a  eşi  din 


VIE 


936 


VIG 


locii ;  —  une  volailte,  a  lua 
dela  passere  ceaa  ce  nu  e 
bunîi  de  niăncare ;  —  une 
affaire,  a  termina  uă  affa- 
cere  \~une  place,  a  deş^-rta 
unu  locii,  a  Iu  părăsi. 

Vidimeri  v.  a.  a  certifica  uă 
transcripţiune  că  este  con- 
forme oriyinale.'uî. 

VidimuSy  m.  (lat.  atnii  ve- 
dulu),  altă-daiă  visa  unui 
actii. 

Vids^ec^me,  m.  mare  pa- 
charu  de  beutu,  vech. 

ViduitCi  f.  vd.    Veuvage. 

Vie,  f.  vielă,  trai  îi.  veg^eta- 
ţiunea  planteloru;  pop.  certă, 
o  vie,  pe  vieţă.  //-  Da  vous 
eu  faire  ane  belle  — ,  are 
se  se  certe  cu  do'unia-ta. 

ViâdasC}  f.  faQiă  de  asinu, 
pop.  inus. 

Vieil,  şeii  vieux,  oirille,  adj. 
betrănu,  vechiu. 

Vieâllard,  m.  betrănii. 

Vieillerie,  C.  mobili  vechie, 
haine  vechie  (irenţe). 

Vieil.'esse,  f.  b^trăneţă,  ve- 
tustate,  vechime. 

Vieiilir,  v.  n.  a  deveni  be- 
trănu, îinbetrăni.  Se — ,  a  se 
facLî  betrănu,  se  arrela  maî 
băhănii  decătu  este. 

Vieillîssant,  e,  adj.  care 
îmbetrănesce.  jioet.  [trânire, 

Viei'Sissement,  rn.   îmbe- 

VieiHoi,  ofie,  adj.  şi  msL 
care  începe  s6  se  pară  be- 
trănu. 

Viellci  f.  vitiila,  unu  instrum. 

musicale   cu  rota    şi    clape, 

-  organisee    s.    orgue    de 

Barl)a)'ie,spe(}m  de  organatîi. 

Vieilleri  v.  a.  a  cănta  cu 
vielle. 


VieiMeur,  m.    eusr,   cănt»- 

torîi  cu   oielle. 
Vieryej  t.  vergine    (lecioră). 
Vieuxi  vd.  vieit.  . 
Vîf,  ive,  adj.  viuii,  care  este 

in  vieţă;  energică.  Kau  vive, 

apă    de     făntănă.     Onnores 

vives  du    valssi^^au,    părţile 

naviî  carî  sunt  în  apă. 
V^f"apgent,m.vd.  Mercur- . 
Vigiej  f.    marinariîi    în  sen- 

tineiă ;  scopelii  (stincă)  i.so- 

latii  în  mijloculu  mării. 
Vigi  amment)  udv.    cu  vi- 

gilinlă,  deş'eJtu,  cu  giije. 
Vigilance^  f.  vigilinţă,  uttin- 

ţiune  activă  şi  diJiginte. 
Vigilant,    e,    adj.    vigi linte, 

atiintivu,  applica'u,    ingriji- 

toriu. 
Vigclej  i.   vesperii,   denia    in 

biserica  rom. -catolică. 
Văgne,  f.  viţă,  viiă. 
Vigneron,  F.  vieru,  culliva- 

toru  de  viiă. 
Vigneite}  m.    vineiă,    inică 

stampă.  Despre  ornamintele 

unei  cărţi,    ceaa  ce  se    nu- 

mesce  aslă-di  illimlrafions, 

illustraţiunî. 
Vignoble,  m.  şi  adj.    viifi, 

locu  plantaţii  cu  vilă, 
Vignot,  m.  mesă  înaltă  unde 

espunii  moruni  (cuhUlaudl. 
Vigogne,  )n.    untî    animale 

de  Peruvia,  lăna  sa. 
Vigorte,    yn.    arlil.    vergea 

de  calibru,  de    îinplulu    tu- 

nulu.  A-ltu-felu  dissă  paase- 

balle.  fvigurosu.  vuinicu. 
Vigoureusement  ,  adv 
VigueriCf  f.    funcţiunea    »(- 

nuT  vifiuier,  vd.  vorba. 
Vîgueur,  f.  vigore,  energii!, 

putere,  voiniciă. 


VIL 


Î137 


VIN 


Viguiei' y  judecătoru  care 
implirea  îo  Languedoc  şi 
in  Pi-{  vence  funcţiunile  de 
directonl  regale  iprevvt- 
royalj. 

Vii,  e,  adj.  vile,  injeo-itu,  de 
Miicâ  valore,  prostii. 

Vilairiţ  rn.  ţerranu,  vpch. 

Vilainj  e,  oxlj.  care  desphice 
vederii,  neplăcuta,  prostii, 
reii  ;  m.  ava  iu. 

Viiainetnent,  adv.  vile,  ne- 
plăcuţii, prostii,  reii. 

Vilebrequirii  m.  speţiă  de 
buri-luii  pentru  lemnii,  pe- 
tre, metale  etc. 

VileiYient,  vd.  Vilainement. 

Vi  ene,  adj.  m.  (armar.)  «n 
Lion — ,  unii  leu  cuif  se  pote 
dislioge  ses'^ulii. 

Vilenie<)  f.  acţiune  şeii  vorba 
je6>a,  prostia  ;  avariţă. 

Vilete,  f.  vilitate,  putină  ini- 
pi^rliiilă  a  unuî  lucru. 

Vilipeiiirter,  v,  a.  a  privi  ca 
vile,  li  acta  cu  de-preţii,  fam. 

Villa,  f.  vi 'a,  casă  de  petre- 
cere. 

Villace,  m.  oraşiu  mare,  i'eii 
construiţii  şi  puţinii  inipo- 
puratu,  fam. 

Villagej  m    salu. 

Vil'ayeois,i)L  oise,  1.  sătenii. 

Villanellei  f.  vechiu  genii  de 
poesiă  }iastorale  ;  aria  de 
danţii. 

ViHe,  f.  oraşiu. 

Viif^gia^urei  f.  şedere  la 
terrâ  în  timpulii  frumoşii. 

Villenage,  )«.. specia  deim- 
l»nsitii  (beihcu).  ce  .servii  sunt 
ţînntî  s(î  iinplinescu. 

Villette,  (.  o'-asiii  i'orte  micii, 
fam. 

Vil.euv,    nu  se,  adj.  boi.  vi- 


losii,  copperitu  de  perii  nuv 
nuntii,  de  luleiu. 

Viliosiiej  f  anat.  mice  pre- 
lungiri seCi  creţi  ture  ale 
meiiibranelorîi  mucose. 

Vimaire,  f.  stricăciune  cau- 
sală  in  p.'iduri  de  furtune. 

Vimbei  f.  unii  pesce  niiirinu. 

Vin,  tu.  vinii.  Esprit  de  vin, 
sph-tii  de  vinii,  alcoolii, 
dij  dcux,  de  trois,  fcuil- 
les,  vinu  de  douî,de  treî,aDni; 
boarru,  ,  vinii  albii,  — 
d'absinthc,  vinii  vermutii, — 
qui  se  passe,  vinii  care  se 
trece,  şl  perde  puterea, — du 
cm,  vinii  care  ci-esce  in  ţerra 
unde  .se  con,sumă,  unde  se 
Le  ;  yrus,  pelit,  ~  vinii  greii, 
vinii  uşioriii. 

Vinade,  f.  contribuţiime.  daj- 
diă,  pentru  vinii. 

Vinage  ,  /)i.  contribuliune, 
plată,  ce  se  percepe  pentru 
drumuri,  punţi  etc. 

VinaigrC}  m.  ogelii. 

Vinaigre,  e<?,  adj.  acru  pre- 
cum ofetulu.  Cela  est  trop 
— ,  acesta  e  pre  oţetiţii,  pre 
acru. 

Vinaîgrer,  v.  a.  a  pune  o- 
geţii  la  ce-va. 

Vinaigrerie,  f.  fabrică  de 
Ofetii. 

Vinaigrier,  m.  fabricante, 
seu  vindâtoru,  de  oţetii  şi  de 
mustării'.  [ţine  vinii. 

Vinairej  adj.  propriii  a  con- 

Vinasse,  f.  vinii  stricaţii. 
Şi  vin  pousse. 

Vindas,  m.  vd.   Cab  stan. 

Vindicatifi  ive,  adj.  vindi- 
cativii, CUI  place  se  şî  res- 
bune. 

Vindicte,  f.  resbunare.      pu- 


VIO 


938 


YIR 


tliquc,  urmărirea  unui  ci'ime 

in  numele  societăţii. 
Vinee,  f.  recolta  vinului. 
Vinetier,  m.  spinii  acru,  uă 

plantă.  [vd.  prec. 

Vinette  ,    f.    e pine- vineţie  , 
Vîneux,  euse,  adj.   vinosu, 

abundante  in  vinii.    Se  dice 

de  vinulii  tare. 
Vingij  num.  doue-decî.  Les 

(jainze-vingts,  seu  l'hopital 

iles    (jinnze-vi)igls,    spitalii 

funda  Iu  in  Paris  pentru  300 

orbi.    Un  quinze-ingt,  nnu 

orbu  din  acestu  spitaiu. 
Vingt-et-un,    m.   doc.'.decî 

.«I  unu.  .locij  do  cărţi. 
Vingt-quatrei    m.    spepiă 

de  iiupei'iale. 
Vingtaîney  f.  numeru  de  20 

seii   apprope  altătu. 
Vingtainej  i'.  t'uniă  că       re- 

dicH  petra  inoi-eî. 
Vingtieme,  adj  (le  /a/,allii 

douei.lecile.  i  cultura  viţei. 
Vinicolei  adj.  relativii  la 
Vînîf ere,  ar/y.  viniferu,  care 

produce  vinu. 
Vinification,!.  vinificaţiune, 

arte  de  a  face  vinulii. 
Vinositâ,  t.  calitatea  vinuluî 

tare,  substanţelorii  vinose. 
Viol|  m.  violinţă  făcută  uneî 

fiice. 
Violace,    ee,  adj.    violaceu, 

care  bate  în  violetă. 
Violat,  m.  syrop—,  miel  — , 

violatLi,de  viorele,  unde  intră 

vioreli'. 
Violateur,  m.  trice,  f.  vio- 

iatoru,  căicătoru  de  lege,  de 

drepturi,  tractate  ^'tc. 
Violation,  f.  violaţiune,  ne- 

.'■ocotinţă      seu     călcare      a 

dreptului,  tractateloru  etc. 


Violâtre,  adj.  de  culore  bă- 
tindu  în  violeţii. 

Viole,  f.  violă,  violină  mare. 
Comp,  Alto. 

Violement,  m.  violatu,  in- 
l'racţiune,  contravenţiune. 

Violeminent,  adv.  violinte, 
cu  violinţă,  cu  ardore. 

Violence,  f.  violinţă,  silă, 
putere  de  cai'e  face  cine-va 
usii  contra  dreptulu  commu- 
ne,  contra  libertatea  publică. 

Violent,  e,  adj.  violinte,  im- 
petuosîj,  care  lucredă  cu  pu- 
tere; nedrepţii,     [traindre. 

Violente.p,  vd    furcer.  con- 

Violer,  v.  a.  a  viola,  face 
violinţă,  infrînge,  lucra  con- 
tra ;  călca,  profana. 

Violet  ,  elte,  adj.  violetu, 
vioriu. 

Violette,  f.  violetă,  viorea. 
Bois  de — ,  lemnu  de  culo- 
rea  vioreleî. 

Violier,  m.  uă  flore    cariof. 

Violon,  m.  violină,  vioră. 

Violonceile,  m.  vioioncelu. 

Vielonce'liste,  m.  căntă- 
toru  cu  violoncelii. 

Violoniste,  )n.  violoniştii, 
căntătorii  '"i    violină. 

Vioriie,  ni.  unii  arburelii. 

Vipere,  1.  viperă. 

Vipereau,//i.  puiîi  devipeiă. 

Viperin,  e,  adj.  viperinu,  de 
viperă. 

Vip^rine,  f.  uă  planta! 

Virage,  ;/*.  mar.  redicat-e 
de  greutăţi  prin  scripeţi, mer- 
gere a  na  vii  întorcîndu-se 
nu  in  liniă  dreptă. 

Virago,  f.  fiică  seiifemeăde 
mare  statură,  care  semenă 
maf  mulţii  a  bărbaţii,  fam. 

Virelai,    m.    vechia    poemă 


VIR 


^  939 


VIS 


francesâ.Compusă  din  versuri 
scurte  pe  douc    rime. 

Vîrement,  m.  mar.  intor- 
cerea  naviî  dela  unu  ţărmii 
către  ctillu-aitu;  —  de  fonds, 
transportulti  unei  detorie  ac- 
tive făcute  debitorului. 

Virerj  v.  n.  a  merg  invir- 
titu,  a  se  intorce  de  uâ  lă- 
ture şi  alta.  Virer  de  bord, 
tain.,  a  şT  schimba  purtarea. 

Vireux,  eiise,  adj.  veninoşii, 
otrăvitoriu. 

Vireveau,  m.  spepiă  de  ci- 
lindru   pentru  a  redica  an- 

COVii. 

Virevole  f  seu  alveole.  Se 
dice  !a  joculu  de  cărţi,  căndii 
cin(i-va  nu  lace  niciunu 
punlu. 

Virevoltej  f  t.  întorsurâ  re- 
pede inainte  şi  inderetâ. 

Viirevousse,  i'.s.  virevousle. 
invîrtiturâ  inutile.  Jl  fail 
bi'n  des  rirevousses.  se  in- 
vîrlesce  de  colo  pane  colo 
ipop.  corr.). 

Virgiiieni  ome,  adj.  vir- 
gilianîi,  dţ;  stiîulii  iuî  Ver- 
gii iu. 

Virginaij  e,  adj.  virginale, 
de  vii'gino. 

Virginiie,  f.  virginitate. 

VirgouleusCf  f  peră  per- 
gamută  de  iernă. 

Virgule,  f.  virgulă. 

Vipil,  e,  adj.  virile,  de  băr- 
baţii. 

Virileinent|a(/r.  virile,  băr- 
bătesce,  vigurosu. 

Virilii^,  f.  vn-iiitate,  etatea 
virile,  versta  bărbăţiei. 

Virole,  f.  micii  cercu  de  me- 
'.lilii.  virfulii  unui  mănerii  de 
cu'itiî,  unuî  baslonii. 


Virolej  ee,  adj.  inelatii,  pre- 
munitij  cu  inele  de  altă  cu- 
lore  (in  armar.). 

Virolet,  />«.  seu  uiro/e,  t.  ine- 
lulîi  dela  mărginariulu  na- 
viî, unde  se  introduce  lo- 
peta. 

Virtej  provine,  pentru  velte, 
n^esuratu  cu  velte. 

Virter,  provine,  pentru  vel- 
ter.  a  mesura  cu  velte. 

Virtiialite ,  f.  virtualitate, 
calitatea  virtualelui. 

Virtuely  elLc,  adj.  virtuale, 
cai-e  este  nuniaî  in  putinţă 
(in  diname).  inse  Iară  ed'ectii 
actuale  |tuale. 

Virtueiiementi   adv.    vir- 

Virtuosei  m.  (itai.)  virtuoşii. 
C.eilu  cc  [lossede  talente  pen- 
tru ariile  frumose,  speciale 
pentru  luu.sif.a. 

Viru;encey  1.  virulinţă. 

Viruient,  e,  adj  med.  vi- 
ruiinle,  produssii  de  unu 
veninu  ("('rns),  care  ţine  de 
natura  veninului  (otravei). 

Virus,  m.  principii]  conta- 
giosii  allu  unuî  morbii,  unei 
l>6ie. 

Vis,  1'.  şiurupu.  Le  filei  este 
spiralea  Iuî.  Vis  d'Archi- 
mede,  machină  compusă  de 
unii  cilindru  scobita  pentru 
a  redica  apele. 

Visa,  m.  visa,  visaţii.  For- 
mulă c('  se  applicâ  pe  unu 
actii,  ca  s6  Iii  tacă  autenticii. 

Visage,  m.  Fapiă,  obradii. 

Visa  ger  e,t'.  pai-tea  anteriore 
a  unei  bonni-te  de  f'emee. 

Vis-â-vis,  adv.  in  l'aţiă, 
contră,  peste  drumii,  ojjpusii 
cu,  —  de,  fi.  numai  vis-d- 
i'i's,  ca  prep.,  în  faţţiă  cu. 


Vii^ 


940 


VIT 


Vis-â-viSj  ;;(.  spegiă  de  Cd- 
lescă  cu  doue  scaune  în  fa- 
fiă  unui  îi  de  al  tul  ii. 

Visceral,  e,  adj.  anut.  vis- 
cerale, (le  viscere. 

V'scer  2,  IU.  anal.  visceră. 
Se  ouinescu  diverse  organe 
Cunţinute  în  cavitatea  mare 
a  corpului. 

Viscide,m.  anat.  umorevis- 
cosă  io  corpii.  Pa^.  asii. 

Viscosâiie,  f.  visco.sitate,  ca- 
litatea lucruluT  cleioşii. 

Visee,  i.  oelure,  ochitură ; 
fiţ).  infinţiune,  ţintă,  scopii. 

ViseryV.  n.  u  och;.  vd.  mirer. 

Vîserj  V.  a.  a  pune  visa,  vi- 
satulii,  pe  ua  buccată,  după 
ce  d  essaminat'o. 

Visibilitey  f.  putinţă  de  a  se 
vede,  Calitate  ce  l'ace  unii 
lucru  visibife,  care  se  pote 
vede,  iuvederatii,  manilestu, 
evidinte. 

VisibSement,  a  o.  in  modil 
•vi-^ibiie,  învederaţi!. 

Visiâre,  f.  cosorocti.  puntulii 
de  ochii  e  allii  lubululi  puse  jî. 

Visigoth|  nv.  (Goth  occidin- 
tale),  l'ig.  oinu  prostii,  mo- 
jicii. 

Vision,  f.  visiune,  vedere, 
acţiunea  de  u  vede  ;  ima- 
gine vagă,  chimeră,  vedenia. 

Visionnairei  adj.  şi  şast. 
visionariiî,  cui  vinii  visiuni, 
vq.denie.  cuî  se  nălucesce. 

Visir,  vd.  vizir. 

Visitanclinejf.  religiosă  diu 
ordinea  vi.sitaţiuniî. 

Visitation,  f.  visitaţiune,  uă 
.'^(irbătore,  uă  ordine  reli- 
giosă. 

Visite,  f.  visită;  essame,  cei- 
cetatîi,  perci-siţiune. 


I  Visiier,  v.  a.  a  visita,  tace 
;  visită,  face  essame,  percisi- 
I        ţiune. 

I    Visiieury>n.  visitatoru,  celiii 
I        ce  face  uă  visită. 
i    Vison-visu,    adj.    in    fagiă 
•        unulii    cu    altulii,  vis-â-vis, 
i        Cam. 

I    Visoriuni}  //(.  tipwjr    viso- 
riii,    mică    tabelă    care  ţine 
i        scriptura    înaintea   ochiloni 
I        compositorului  (de  uru'ui). 

Visqueuxy    i:u.se,  adj.    vis- 
I       cosii,  cleiosu,  pecui\  sii. 
j    Vissage,   m.  in.şiurupaic. 
!    Visser,  v.  .•>.  bate  ou  .şiuru- 
I        puri,  iiişiun.'pa. 
1    de  Visu,    loc.    adv.    la:,    de 
i        visu,    din    vedere,    după   cf- 
I        s"a  vedutii  oiaru. 
I    Visuei}    ellc,    adj.    visuale, 
j        care  ţine  de  vedere, 
j    Vitaly  fc',  adj.  vitale,  de  vieţă, 
i        necessariii  pentru  vieţă. 
I    Vitaliîej  i.  vitalitate,  princi- 
j        pili  vitale,    putere  de    vieţă. 

Viichoura,    m.    vostimintu 
I        de  d'assu(>ra  imblaailu. 
i    Vitex,  "i.  vd.  Agnas  castus. 
i    VitCi  adj.  iute.  celerii ;  adv. 
repede,  currîndii. 

ViteiotSf  tn.  fii.  lăiţei  c» 
sidsă  de  lapte. 

Vitelotie,  l-   crtolu    roşiîi. 

Viiemenif  vd.    Vite,  fam. 
j    Vitessei  f.  iuţelă,  celeritate. 
I    Viirage,  m.    tote    gemurile 
j        unul  edifici  ii  (gemlicii). 
j    Vitraux,    m.    pi.    marî  ge- 
muri,   ferestre    de  biserică. 

Vitrej  m.  vitru,  gernii. 

Viftre,  ee,  adj.  vitrată,  cu  ge- 
muri, //wrtîi,' /,r— e,um6re  Ti- 
trosă  din  ochiii,  hyaloide. 

VitreCi  //*.  uă  pas.-ere. 


VI  V 


941 


VIV 


Vitrer,  v.  a.  «  garni  cu  g-e- 

mun,  puno  getnuri  la. 
Vitrescibîîitej  f.  putinţă  de 
a  se  vitrifica,  se  lace  L-emu. 
Vitrescibie,  ndj.  vitrifica- 
bile,  po.^siijile  a  se  converti, 
so  priilace.  în  gemu. 

VitreuXj  eane^arl}.  vitrosii, 
(ie  natura  vitruiuî  gemuluT. 
Vitrier,  ?».  lucrătoru  de  ge- 
muri, gemgiu. 

Viiriss^Cs,  f.  femoă  care  face 
coiiiinei-ciu  de  geniurî. 

Vitrifiable,  adj.  vitrilica- 
bile,  care  se  pote  preface  în 
vitru,  în  gemii. 

Vitrifâcatian,  f.  vitritica- 
ţiune,  conversHine,preracere, 
in  liemii. 

Vitrîfîer,  v.  a.  a  vitrifica, 
converti,  preface.  în  vitru, 
iu  i:emu 

Vitrine  ,  ).  gemurile  unei 
prăvălie. 

Vitriol|  m.  vitriolu.  Nume 
genericii  alu  .sulf.itelor /.sw/,- 
faJcftJ,  în  chemia  vechia.  - 
We/f,  sulfatu  de  cupru.  — 
«er/,  .sulf  (lp  ferii.  îhiiedr 
.  oliu  de  vitriolu,  acidu 
sulfiirictl  conceniratu. 

Vitriole^  e-'%  adj.  in  care  este 
vitriol  ii. 

Vitri9lique,  adj.  vitriolicu, 
de  iiatui-a  vitriolu'ni. 

Vituperable^vd.  Blămable. 

Vitupâre,  vd.  Blăme,  vech. 

Viiuperer  ,  vd.  RIAmer, 
vech. 

Vivace,  adj.  vivac,  care 
possed'-  in  sine  principiele 
unnî  lunge  vieţ«».  Se  dice  de 
plantele  cari  duredâ  peste 
douî  anni 

Vivacit^,  r.    vivacitate,  viui- 


I  ciune,  luţelă  lisica  şi  înţe- 
j        les.<uale,  ardoro. 

Vivandier,  ii).iere,f.  cellu 
ce  urniedă  unu  corpii  de 
armată  şi  vinde  aliminie  si 
beuture. 

VivanSy  c,  adj.  care  este  în 
I  vieţă.  trăiesce.viuii,  animalii. 
I        Eu  non  — ,  pe  căndii  trăia. 

Vivant,  m.  omCi  in  vieţă; 
hommr  — ,  omu  de  umore 
facile  şi  veselii.  Dii — de,  în 
vieţa. 

Vivat,  m.  vivat  (se  trăiescă). 

Vive,  iH.  unii  |>^ce  marinii. 
.Şi  d.raţiaii  de  )ne>". 

Vive-Sa-joie,  */).  omii  totfi- 
deuna  veselii. 

Viverlej  f.  ţe  sere  cu  aculii 
a  unei  părţi  rupte  dintr'uă 
niati'riă;pesce  numiţii  şi  scie. 
I  Vivelotte,  I.  p-  )>  -nolie,  drep- 
t  Iu  veduvei  de  a  lua,  pe 
iăn.uă  afe  selle,  şi  alte  lu- 
cruri din  celle  iă.ssate  de 
sofiulii  seu  după  morte. 

Vivement,  adv.  viuu,  cu 
viuiciune.  >inţil)ile,prolundii. 

Vive-pâÎMre ,  I.  limpulii 
căndu  trehuc  ."e  se  culegă 
ihinde  din   pădure. 


Vives-ea»x,    i 


celle 


maî  înalte  llu.v-urT  ale  mării. 
Viveu?*,  m.  ase,  f.  cellii  ce 

cugetă  nu'naî  se so  buccurft 

de  plăcerile  vnţeif. 
Vi  vier,  m.  locfi  cu  apă  unde 

se  nutrescu  pesciT. 
Vivifiant,    e.    adj.   vivificii, 

propriii  a  da  putere. 
Vivificatâon,  I.    acţiune  de 

a  învia,  de  a  da  vieţă. 
Vivifier,  v.  a.  a  vivilica,  da 

vieţa  .şi  a  o  conserva,  a  da 

puti'ie,  activitate. 


VOG 


942  -^ 


VOI 


Vivifiquei  vd.    Vivlfianl. 

Vivîpare,  m.  şi  adj.  zool. 
viviparu,  care  nasce  puî  viuî. 

Vivoter,  v.  n.  a  trăi  cu  pu- 
ginu,  a  subsiste  cu  difficul- 
tăţi. 

Vivre,  v.  n.  a  fi  în  vieţă, 
vielui ;  trăi,  subsiste,  se  în- 

•  treţine. 

Vivrei  m.  vieţă,  traiu ;  nu- 
triment.u,  alinientu,  toţii  ce 
perţine  la  nutriţiune ,  la 
hrană. 

Vivre,  ee,  adj.  preniunitu  cu 
creţiture  pătrate  (in  armar.). 

Vizir,  in.  ofticiariu  dintre 
principalii  în  consiliulu  Sul- 
tanului. ^ 

Vizirat,  m.  s.  viziriat,  func- 
ţiunea vizirului. 

Vlan,  interj,  care  espriine  uă 
acţiune  subită. 

Vocab'e,  *>(.  vd.  Mot. 

Vocabu-airei  m.  vocabu- 
lariu,  dicţionariii  pe  scurtu. 

Vocabuliste,  m.  autorii  de 
vocabulariu. 

Vocaly  e,  adj.  vocale,  care 
.SC  enunţă,  se  esprime,  prin 
voce. 

Vocalement,  adv.  vocale, 
cu  vocea. 

Vocalisation,  t'.  eserciţiu 
de  cantată  făi-ă  a  numi  no- 
tele. 

Vocalisey  f.  eserciţiu  aiusi- 
cale  pentru  vocalisation,  vd. 
prrc. 

Vocaliser,  v.  a.  a  face  e- 
serciţie  de  căntatu  fără  a 
numi  notele,  fără  vorbe. 

Vocatif,  in.  gram:  vocativu. 

Vocation,  I'.  vocaţiune,  în- 
clin aţi  u  ne  ce  şi  simte  cine- 
va pentru  uă  posiţiuna,   ta- 


lentu  determinatu,  chiămare, 
Vociferations,    f.  //,'.    vo- 

ciferaţiunî,  vorbe  însorite  de 
clamorî,  de  strigări. 

Vocifârer,  v.  n.  a  vocifera, 
striga,  vorbi  cu  accentu  de 
injuria. 

Voeuy  in.  votu,  promi.ssiune 
lăudabile  către  Dumnedeu, 
resoluţiune  fermă  de  a  face 
seu  a  nu  tace  ;  sullragiii, 
dorinţă. 

Vogue,  f.  mişcare  dată  prin 
puterea  lopeţelorii,  putere ; 
(ig.  reputaţiune,  creditu. 

Vogue-avant,  m.  lopăta- 
riulu  dinainte,  d'ăniăiu. 

Voguer,  v.  a.  a  pluti  pe 
mare,  naviga,  ramer.  Vo- 
gue la  galere,  uei-î-ce  s'ar 
inliiDpla. 

Voici;  vd.    Voiiă. 

Voie,  I.  caile,  drumil :  spa- 
ţiuiii  între  doue  rot'  ale  ti-âs- 
surei :  mijiocu  de  care  se 
servesce  cine-va.  Vaies  de 
fait.  acte  de  violinţă. 

Voiiâ  t  pre/j.  ecce ,  (etă), 
uite.  Diflerinţa  între  ooici  şi 
voilâ  este  că  ultimulâ  es- 
prime unu  lucru  mai  de- 
părtaţii de  persona  care  vor- 
besce 

Voi'ie,  )*(.  velii  (voalu).  înve- 
lişiii  ,  buccată  de  materia 
destinată  s6  accopere  fâ- 
şia (obradulu),  /?(/.  appa- 
rintă. 

Voiie,  f.  mar.  vălii,  păndă 
de  nave,  de  corabia.  Mettre 
a  la  — ,  a  pleca  din  porţii ; 
faire — ,  a  naviga  ;  vogtcer 
ă  pleines — s,  a  pluti  cu  vîn- 
tuiu  tare  şi  favorabile. 

Voil^i  ee,  adj.    velatu.    cop- 


VOI 


—  '.m  — 


VOL 


peritu  cu  uaii  velu(cu  voalu); 
ascunsă,  dissimulatu. 

Voileri  v.  a.  a  copperi  cu 
unu  velu  (cu  voalu)  ;  (ly.  a 
ascunde,  dissimula.  Se — ,  a 
se  încovăia  (Jemnulu). 

Voiler,  v.  a.  a  prerauoi  (pune 
la  uă  nave)  cu  velele,  cu 
pândele  selle. 

Voileriey  f.  mar.  laborato- 
riu  umle  se  lucredă,  so  re- 
pară, vele,  pănde  de  nave. 

Voilette,  1.  micu  velu,  in- 
velişiu  ce  portă  ienieele  la 
peleriă ;  mar.  mică  păndă 
latină 

VoiliePi  );î .  ceLlu  ce  face  seu 
direge  păndele  unei  navî.  In 
ultimul";    sensu    şi  trevier. 

Voiliere,  vd.    Vuilerie. 

VoilurCf  f.  mar.  totr  velele 
seu  i)ăndele  uneî  navi. 

VoiP;  V.  a.  a  vede,  primii  i- 
mjginea  obiecteloru  prin 
vedere,  a  inspecta,  vizita. 

Voire  ,  adv.  vd.  vraimeiU, 
vech;  fam.  chiarîi. 

Voiriej  i.  partea  administra- 
ţiuniî  publice,    allu    cui    o- 
iDJectu  este  poliţia  strateloru  i 
şi  căiloru  publice,  liniatulu 
şi  soliditatea  editicieloru. 

Voisiaii  ut'',  adj.  şi  *■.  ve- 
cină. 

Voisinagei  m.  vecinetate. 

Voisiner,  v  n.  a  ave  rela- 
ţiuui   lamiiiarî  cu  vecinii  seî. 

Voiiure,  f.  trăssură,cărru9iă. 

Voâturer,  v.  a.  a  duce,  trans- 
porta cu  trăssura  ;  /'«jn.duce 
pe  cine- va  in  trăssura  sa. 

Voiturier,   m     cărrufiaşiă.  ' 

Voiiuriny  m.  birjariu    pen-  i 
tru  căletorî,  trăssui-a  lui.        i 

VoiX|    C.    voce,    glasă ;    fig.  \ 


consiliu,  opiniuue,  sullragiu. 

Vol|  w.  yburare,  întinderea 
şi   lungi  ^lea  sburăriî. 

Vol|  m.  i  rtu  (hoţia),  lucru 
furată.  Comp.  larcin. 

Volable,  adj.  care  se  pote 
fura. 

Volage,  adj.  sburatică,  u- 
şiuratică,  neconstante. 

Volailie,  f.  pass^iî  de  casă. 

Volailiery  m.  vindâtoru  de 
passeri  de  cas-'i. 

Volant,  e,  adj.  sburătoriă, 
care  sboră  ;  artilleric  vo- 
lante, artileria  mtibile  seu 
călare. 

Voiantj  m.  rota  .^ervindu  a 
regula  mişcarea  ma  iiineî, 
aripa  unei  more  de  viutu, 
Miangetă  de  rochia  fvolanu), 
vesiimlntu  pentru  d'assupra 
de  bărbaţi 

Volaiiii  f^.  adj.  chem.  vola- 
tile,- care  se  re(lir(>  si  se  re- 
solvesce  în  vapori  prui  ac- 
ţiunea focului. 

Volatile,  adi.  sburătoriă, 
care  sboiă.   Sast.  sburălore. 

Volatilisation,  i.  res  >lu(iu- 
no  (topire)  in  vapori  seu 
gasu. 

Volatiiiser,  v.  a.  a  face  vo- 
latile. Se—,  a  se  resolvi  în 
vapore  seă  gasă. 

Volcitilite,  f,  calitatea  lucru- 
lui volatile. 

Voiatille,  f.  mice  passerî 
bune  de  măncare,  fam. 

Vol-au-venty  m.  nevar. 
prăjitură  bătută,  în  care  este 
carne  delicată  s.  pesre. 

Volcan,   )it.  vulcanu. 

Volcanique,  adj.  vulcanică. 

Volcanise,  ee,  adj.  vulca- 
nisată,  unde  sunt  vulcani. 


VOL 


944  — 


VOT, 


VolcaniseP|  v    a.  h  pune  în 

focu  şi  flacăre,  neol. 

Vo'e,  f.  term.  de  jocu  de  cărţi. 

Vole-au-veni ,  m.  specia 
de  pl;icintă,  vd.  vol-aii  vent. 

Voi^e,  f.  sborulu  unei  pas- 
Kiirî ;  bandă  de  passerî  can 
sboră. 

Voler,  V.  >)    a  sbura. 

Voler,  V.  a.  a   fura. 

Volereau ,  )/i.  micu  furu 
(hoţu> 

Voleriej  f.  vd.    Larcin. 

Volet,  rn.  oblonu. 

Voleter,  v  a.  a  sbu'-a  de 
repelite  orî,  precum  fluturii. 

Voleites,  f.  pi.  reţea  de  fu- 
nia pentru  copperitîi  calulii 
vera. 

Voleui*,m.ew.«fe,  f.  Iuru  (hoţu). 

Volices,  voliclies,  f.  jil.  şin- 
drilă de  invelitu. 

Voliere ,  f.  locu  unde  .se 
crescu  şi  nutrescu  pa.sserî, 
mare  colivia. 

Voiigej  f.  scândură  subţire, 
şipcă.  şiţă. 

Volîger,  v.  a.  a  copperi  cu 
.şipce,  cu  şiţă. 

Volitionj  f.  voliţiune, 
prin  care  se  determin; 
inţa. 

Volnay^  m.  vinu  roşiii 
Volnay,  în  Cote  d'Or. 

Volontaire,  adj.  vo'untare, 
de   hună  voia. 

Volontairementy  adv.  vo- 
luntare, din  voinţa  propria. 

Voiont6)  i.  voiuntate,  vo- 
inţă. 

VolantiePSy  adv.  buccurosu. 

Volta'ique,  adj.  voitaicu, 
allu  fisicu  uî  Volta. 

Voltairianismey  )n.  spiritu 
d.-  Voltaire. 


actu 
vo- 


dela 


!  Volt'Jiirîen,  eiim,  adj.  de 
j  \oit.tire;  m.  părtenu  allii 
i  opiniuniloru  lui  Voltaire. 
(  Voliej  f.  volută,  mişcare  cir 
j  culare  ce  es.secufă  calulu  * 
iiii>care  ca  se  evite  lovitu- 
lele  adversariuluî   (la  duel). 

V.!''fc-face,  t'.  fairc  ,a.se 
in^orce,  că  se  resiste  inemi- 
culu)  care  urinâresce. 

Volter,  v.  n.  a  lace  (la  duein) 
uă  volută,  vd.  voUp.. 

Voliig?'^  f.  luniă  pe  care  ju- 
ca •  oi  î  iacii  diverse  intor- 
sure.  arte  de  a  călări  uşio- 
riii  Şl  iară   pintenT. 

Voi&îgententy  m  sboru  me- 
nuntu,  fluturitu. 

VoltigePy  v.  n.  a  sbui-a  me- 
nunlu,  fluturi,  face  întor- 
.sure,  jocuri  pe  funia  ;  fin.  a 
(1  nec-onstanle.  uşiuraticîi. 

Volteglotej  f.  ma/.  uă  funia 
de  la  pupea  naviV. 

Voliigeur,  m.  jucătoru  pt; 
funia,  seii  pe  calu. 

Volubi^is,  ni.  vd.     fÂseru^i 

Votutoilitâ,  :.  volubilitate,  fa- 
ci litat^  de  a  se  mişca  .seu 
a  fi  mişcatij  circulare,  în 
rătundâ,  în  ocolu  ;  articula- 
liune-  curată  şi  repede. 

VuSuC)  f.  fusu  de  ţe.ssutu. 

Volutnej  m  volume. 

Volumineux,  nise,  adj.so- 
luiiiinosu. 

Volumne,  1'.  miih,  volumna, 
dea  că.sătorieî. 

Volupte,  f.  voluptate,  plă- 
cere corporale,  a  sensuri- 
lor ti. 

Voluptuairci  adj.  Se  dice 
de  spesele  consecrate  pentru 
construcţiunî  de  lussuriă  seii 
de  fantasia. 


VOT 


945 


VOtJ 


Voluptueusement  I  adv. 
voluptosu,  cu  voluptate. 

Voluptueux,  euse,  adj.  vo- 
luptosu, care  caută,  iubes.ce, 
voluptatea,  care  inspiră  vo- 
luptate;  m.  omîi  voluptosu. 
Se  dice  in  sensti  reii. 

Volutej  f.  volută,  ornamenta 
iu  spi'-ale  pe  capitalea  ionică. 

VoiutePy  v.  a.  a  voluta,  în- 
vîrti  în  spirale. 

Volvai  m.  bot.  învelişiulu  bu- 
reţiloru  (ciuperceloru). 

VoIvuEus,  m.  vd.  Iliaque. 

Vomer,  m.   ossulu   nasului. 

Vomiquey  noix — ,  nucă  vo- 
inică, nux  vomica,  spepiă 
de  grăunte,  care  este  veninii 
pentru  unele  animali. 

Vomiquier,  m.  arbure  de 
nucă  vomică,  vd.  pree. 

Vomiry  v.  a.  a  espeptora, 
versa  (din  peptu). 

Vontissementy  in.  espep- 
toraliure,  vărsătură. 

Vomitif,  ive,  m.  şi  adj.  vo  - 
mitivu,  raedicamentu  espep- 
torante. 

Vomâtoirey  m.  largă  eşire 
in  teatrele  antice. 

Vsquerj  v.  a.  a  freminta  pă- 
inîntîi  cu  manele. 

Voracey  adj.  vorace,  care 
mănăncă  avidu,  lacumu. 

Voracement,  adv.  cu  avi- 
aitate,  lacumu. 

Voracitci  f.  voracitate,  avi- 
ditate, lăcomia,  la  mâncare. 

Vororti  //(.  consiliu  de  gu- 
bernîi  stabilitu  în  oraşele 
principalT  ale  Suediei. 

VoS|  poss.  pi.  voştri,    vostre. 

Votanţi    m.  şi  adj.  votante. 

Votation,  f.  votaţiune,  vo- 
tai'e. 

Dicf.  Frauc.-Rom. 


VotCi  m.  votu,  dorinţă  es- 
pressă ,  enunţată,  sufTragiu 
daţii. 

VotePi  V.  n.  a  vota,  da  vo- 
tulu,  suffragiulu  său,  într'uă 
elecţiune,  s.  deliberaţiune. 

Votif,  ive,  adj.  votivij,  de  vo- 
taţiune. Messe  —  ve,  messă 
făcută  cu  unii  scopîi  parti- 
culariu. 

VotrCi  poss.  vostru,  vostră. 
Le  votre,  la  votre,  Ies  v6- 
tres,  allu  vostru,  a  vostră, 
aî  voştri  s^u  ale  vostre.  Ca 
sust.  pi.  Ies  votres,  părinţii, 
amicii,  aderinţiî  voştri. 

Vou^dey  provine,  vd.  Guede. 

VouePi  v.  a.  a  devota,  con- 
secra  luî  Dumnedeii  seu  vre- 
unui săntu ,  promite  prin 
votulu  seu  particulariii.Se — , 
a  se  consecra,  se  applica  es- 
clusivu  la. 

Vouge,  L  vergea  de  ferru 
pentru  prinşii  ce- va  la  vî- 
nătore.  Comp.  epine. 

VouloiPi  m.  a  voi,  dori.  En 
—  ă  une  personne,  a  ave 
resinţimîntîi  contra  uă  per- 
sană, en — o  une  chose,  a 
pretinde  la  unu  lucru.  S'en 
— ,  a  şî  imputa  unu  nedrept. 

VouloiPi  m.  voinţă,  voire. 

Vouiuy  part.  pentru  requis, 
cerutu.  Etre  bien — aupres 
de  quelqu'un,  a  fi  bine  prii- 
mitu  lăngă  cine-va. 

Voupine,  f.  soie — ,  cea  maî 
fină  mătasse  persică. 

VouSy  pron.  pi.  VOI,  Doin- 
nia-vostră. 

Voussoip,  m.vousseaii,  pe- 
tră tăiată  pentru  boite. 

Voussupe,  f.  curbura  boitei. 

Voute,  f.  boltă.    Clef   ./e— . 


WAG 


WAR 


petra  dela  mijlocii,  care  sus- 
ţine totă  bolta ;  fig.  punţii 
capitale,  assupra  cuî  repausă 
totulu.  [curbată. 

Voute,  ee,  adj.  boltitu ;  fig. 

Voyage,  m.  căletoria. 

Voyager,  v.  n,  a  căletori. 

Voyageur,  m.  euse,  t.  că- 
letoru. 

Voyant,  e,  adj.  care  vede, 
care  se  vede,  străluciţoriu. 

Ifoyej  vd.   Voie. 

Voyeilef  1.  gram.  vocale. 

Voyer,  m.  şi  adj.  officiariu 
propuşii  la  poliţia  căilorii 
şi  stratelorii. 

Voyeriey  vd.    Voirie. 

Voyou,)n.  copilă  prostu  (pop. 
şi  triviale). 

Vraî)  e,  adj.  adevărată;  m. 
veritate,  adeveru. 

Vrederj  v,  n.  a  ămbla  rătă- 
cită (hoinări),  fam. 

Vraimenty  adv.  în  adevără, 
efl'ectivă. 

Vraisembiablei  adj.  veri- 
simile,  care  semăna  cu  ade- 
verulu,  probabile. 

Uraiseinblablement,ac{v. 
verisiraile,  cum  se  pare. 

Vraisemblance,  f.  appa- 
rinţă  de  veritate,  probabili- 
tate'. 

Vrilie,  m.  sfredelă,  burghiă. 

Vrii  Ier,  v.  n.  a  se  învîrti  su- 
indu-se  ;  v.  a.  a  găiu-i. 

Vrillerie,  t.  mărfuri  de  o- 
ţelu  şi  de  ferru. 


Vrillettey  f.  vd.  Perce-bois. 

Vrillier,  m.  cella  care  (ace 
sfredele  .şi  alte  unelte  mă- 
nunte. 

Vrilloriy  m.  mică  burghiă. 

VU|  part.  perf,  dela  voir,  ve- 
dindu,  în  consider aţiune  de, 
vu  que,  pentru  că. 

Vuey  f.  visiune,  vedere;  scopă. 

VuîÂe,vnider,\d.vide,  vider. 

Vulgaire,  adj.  vulgare,  prii- 
mită  în  commune,   triviale. 

Vulgairement,  adv.  vul- 
gare, în  commune  (de  obşte). 

Vulgarisateur,  m.  cella 
ce  propagă  usulă  unui  lu- 
cru, făcîndu-lă  commune  şi 
facile. 

Vulgariser,  v.  n.  a  pro- 
paga usulă  unui  lucru. 

Vaigarite,  f  caracterulCi 
lucrului  vulgare. 

Vufgate,  f.  vulgata.  Traduc- 
ţiunea  latină  a  sănteî  Scrip- 
ture  făcută  de  St.  Ieremia, 
singura  recunnoscutăde  con- 
siliulă  celloră  Treî-decî. 

Vulnerable,  adj.  vulnera- 
bile, possibile  de  vulnerată, 
de  a  se  vulnera,  de  a  se  răni. 

Vuln^raire,  m.  şi  adj.  vul- 
nerariă.  Se  dice  de  remedie 
pretinse  proprie  a  tămădui 
vulnerî,  răni. 

Vulpin,  m.  vulpină,  genă  de 
plante  graminee. 

Vulvaire,  f,  speţiâ  de  plantă. 

Vulve,  f.  vulvulă. 


^sTijr 


W,  ni.  w.  In  vorbele  întro- 
dusse  din  anglică  are  sune- 
tulă  de  ou. 

Wagon,  m.  vd.   Vagon. 


Warandeur,  m.  commissă 

ca    se    assiste    la    sărătura 

scumbrieloră  în  Dunkerque. 

Warantf    m.    varant,    man- 


XER 


—  947 


XYS 


datii  de  adducere  ia    Angli. 

Watchmani  m.  preşedu  (ca- 
raulă)  de  nopte  ia  Anglia. 

We''^inique,  adj.  Cour  — , 
tribunale  secretu  din  Ger- 
mania în  evulîi  mediii.  Comp. 
lu,sainte  vehme. 

Welche,  corrupt.  din  Gaels, 
nume  primitivă  allu  Celţi- 
loru,  vd.    Velche. 

Whîg,»i.şi  adj.  (pron.  yuigh). 
Se  Hume.'^cu  în  Anglia  mem- 
brii pârlitului  liberale,  în« 
oppos.  cu  tories. 

Whiggismei    m.    (^   enunţ. 


ouiguisnie),  opiniunea,  sis- 
tema, Uighilorîi 

Wisty  seu  wisk|  m.  (pron. 
ouist),  uistu,  unu  jocu  di' 
cărţi. 

Wiski,  in.  (pron,  ouiski),  s. 
wiskey,  wisky,  rachiu  do 
grăii,  usit.  la  Nordu. 

Wiski,  m.  cabrioletă  uşioriă 
şi  lorte  înaltă. 

Wolfram,  m.  unu  mineralii. 

Wootz,m.(pron.  voiitze),  spe- 
cia de  oţelu  estremu  de  tare. 

Wursti  w.cărruciă  suspinsă 
pentru  transporţi!  de  bolnavi'. 


x: 


X,»H.a  18-a  consanante.  Un—, 
s.  ixe,  scaunu  în  forma  luîa;. 

Xenie,  f.  presinţi.  daruri,  ce 
şî  trimitea  amicii  între  din- 
şiî  la  Ellenî. 

Xenographe,  /h.  senografu, 
cunoscetorude  limbe  streine. 

Xenographie,  t'.  cunnos- 
cinţa,  studiulu  ,  limbeloru 
streine  şi  caractereloru  lorii. 

Xeranthemumi  m.  seu  xe- 
'antMine,  uă  flore. 

X6rasîe,f.unu  morbîi  (bolă) 
allCl  cailoru. 

Xerese,  m.  vinu  ce  se  fa- 
brică la  Xeres,  în  Spania. 

Xerophage,  m.  cellu  ce 
practică  serofagia,  vd.  urm. 

Xerophagiej  f.  serofagia. 
Abstininţa  primilcru  chres- 
tinî,  cari  nu  manca,  în  postii, 
decătiă  pane  .şi  fructe  uscate. 

Xerophtalmie,  f.  med.  ro- 
.şielă  de  ochiu  uscată. 

Xerotribie,  t.  fricţiune  us- 
cată cu  mana. 


XiphoVde,  adj.  aut.  în  formă 
<le  gladiu,  de  sabia. 

Xyloglyphie,  f.  siloglitică. 
Artea  de  a  sculpta  pe 
lemnu. 

Xyloide,  adj.  siloidu,  care. 
semenă  cu  lemnulii. 

Xylologie  y  f.  silologiâ  , 
tractată ,  scriere ,  despre 
lemne. 

Xylon,  m.  arburelu  de  bum- 
bacu. 

Xylophagey  m.  in.sectă  co- 
leopteră  care  trăiesce  în 
lemnulă  vechiu. 

Xystarque,  m.  sistarea.  Of- 
ficiariu  care  preşedea  la  e- 
serciţie  în  gimnasiele  Gre- 
ciei antice. 

Xyste,  m.  sistu.  Loca  co[)- 
peritu,  destinată  pentru  di- 
verse generî  de  eserciţie  la 
antici. 

Xystos;  tu.  med.    (en    groc 
signifîe    charpie ,    char/v 
râpee),  scamă. 


ZEH 


—  048 


ZEN 


Yi  m.  y,  a  şesse  vocale . 

Y,  adv.  aicîf,  accolo ;  pron. 
reiat,  la  acesta,  la  acea  per- 
sană, lăngă  ci  ne- va. 

Yachty  m.  iact,  mică  nave 
cu  pănde  şi  cu  lopete. 

Yacky  m.  spegiă  de  bouu 
sălbaticu  din  Thibetu. 

Yak|  m.  seu  yac,  mare  pa- 
vilion regale  allii  Angliei. 

Yatagan,  m.  iataganu,  pum- 
nalu  turcescfl. 

Ycary,  m.  icarî.  Unu  fructîi 
indianu. 


Yeble,    m.    s.    hieble,    socii 

micu ,     fsambucus    niyra), 

plantă      cu     rădăcina     er- 

baceă. 
Yeuse,f.  stejaru  verde,  chine 

vert,  în  toţî  annutirapiî. 
YeuX|    m.'  (pi.    dala     oeiV, 

ochi. 
Yo,  ni.  flaută  chinesă. 
Yole,  t.  mică  luntre. 
Ypreaui  ulmîi  cu  foie  late. 
Yuccai  m.  iucca,  plantă  li- 

liaceă  americ.    cu    frumose 

flori  aJbe. 


z 


Z|  m.  z,  ultima  literă.  Sur  Ies 
monnaies  franţaises  ii  signi- 
fie  Grenoble. 

Zachiy  m.  zakei,  ouie  unga- 
rică  ordinariă. 

Zacinthe,  f.  uă  plantă. 

Zafre,  vd.  Safre. 

Zagaieft.  arcîi,  săgeta,  in  usu 
la  sălbaticii  din  Senegal  şi 
ia  MaurT.  [s.  curmalu. 

Zaguy   m.  speţiă    de   palmu 

Zainiy  m.  soldatu  turcii. 

Zain,  ne,  adj.  de  totu  negru 
seu  castaniu  ;  m.  chsval  — , 
calu  de  uă  singură  culore  şi 
fără  niciuă  petă.      [Italianî. 

Zaniy  m.    personă  comică  la 

Zâbrcy  m.  zebru,  unu  patru- 
pedă amer.  cu  vărgăture  pa- 
ralele, [zebrulu. 

Zebr^y  adj.  vergatîî  precum 

ZâbrurCf  1".  vergătură  para- 
lelă precum  a  zebruluî. 

Z6buy  rit.  spegiăde  bouubos- 
satu  (cocoşiatu). 


Zedoairey  m.  spe?iă  de  se- 
raînţă. 

Ze\B\Burf  m.trici;  m.  păr- 
tenu  ardinte,  care  lucredă 
cu  zelu,  ardorosu. 

ZelCi  m.  zelîi,  ardore,  silinţă, 
affecţiune  viuă,  ardinte,  pen- 
tru succesu ,  pentru  inte- 
resse. 

Zele,  ee,  adj.  zelosu,  ardinte. 

Zenale,  f.  plantă  de  N.-Ol- 
landă,  zenule. 

Zend,  m.  zendulu,  commen- 
tariulîi  revelaţiuniloruluî  Zo- 
roastru,  limba  luî  Zoroa- 
stru. 

Zend-Avesta,  seu  zend,  m. 
zend-Abesta.  Titlulii  cărţi- 
loru  luî  Zoroastru  la  Perşi. 

Zenith}  m.  t.  zenitu,  puntu 
allu  cerului  situată  pe  pro- 
lungitulu  verticaliii;  fîg.  pun- 
tulu  culminante,  cellu  maî 
înaltu. 

Zenonique,  adj.  zenoniciî, 


ZOD 


949 


ZYG 


conforme  doctrineloru  luî 
Zeaone. 

Zenonisme) )».  zenonisrau, 
tîlosofia  luî  Zenone. 

Zephire}  ui.  .s.  zephyr,  ze- 
phyre,  zefiru,  vîntulîi  occi- 
dentale la  ant.,  vîntîi  dulce 
şi  pîăcutu. 

Zeraiy  m.  antilope  africană. 

Zero,  m.  zero,  nulă. 

Zesty  m  etre  entre  le  zist 
et  le  zest,  a  fi  între  nu  şi 
derii,  a  nu  sci  ce  resoluţiune 
(hotărire)  se  iea. 

ZestCf  f.  inchisură  care  di- 
vide în  patru  internulii  şi 
niedulu  nuciî. 

Zet^tique,  f.  şi  adj.  zete- 
ticij.  Se  dice  de  metoda  u- 
«itată,  câ  se  discoppere  şi  se 
pătrundă  raţiunea  lucruri- 
Inru. 

Zezayer,  v.  n.  a  pronunţa 
p'j  g  seu  j  ca  i,  a  peltici. 

Z4zayententj)n.  pelticisniii. 

Zîbefine,  f.  blană  .ie  cacurau. 

Zigzag,  Hi.şii-îi  de  linie  cari 
lormeilă  între  dînsele  ăn- 
ghiurî  intranţi   şi  eşite. 

Zincji/'.  zincu(corpu  simplu). 

ZingagC}  m.  copperitu  (spo- 
ielă)  cu  zincu. 

Zingifei  f.  petră  de  appa- 
rinţa   sticlei. 

Zingue,m. lucrătorii  de  zincu. 

Zinzoiin,  m.  şi  adj.  violeţii, 
roşiatica. 

Zircony  m.  uă  petră  preţiosă. 

Zîrconiuni)  m.  unu  metalu. 

Zist,  vd.  Zest. 

Zizanie,  f.  vd.  Ivraie.  Nu- 
mai la  fig.  disbinare,  disu- 
nire,  neînţelegere." 

Zodiacal,'  e,  adj  zodiacale. 
care  ţine  de  zodiacu. 


Zodiaque,  m.  zodiacu. 

Zoile,  m.  reu  criticii,  cc^- 
Siirii  invidioşii.  Dela  numele 
luî  Zoilu,  detractorulu  luî 
Omeru. 

Zone,  f.  zonă,  una  din  celle 
cinci  divisiunî  apparinţi  ale 
globuluî  terrestre. 

Zoograpiie,  m.    pictură  de 
I       animalî. 

!  Zoographie,  f.    descripţiu- 
nea  animaliloru. 

Zoolâtrie,  f.  adoraţiunea  a- 
[_     niraaliloru. 

1  Zoolîthe,    t.    zoolitu.    parte 
de  animale  petrificată. 

Zoologie,  f.  zoologia,  trac- 
tată de  aniraalî. 

Zoologique,  adj.  zo  ilogicu. 
de  zoologia. 

Zoologiste,m.  une-orî  izoo- 
lognej,  zoologii,  care  cun- 
nosce  zoologia. 

Zoophage,  m.  şi  a-lj.  car- 
nivorii. 

Zoophyte,  m.  zoofită.  Ani- 
male care  participe  uere-cum 
de  planiă  prin  forma  şi  or- 
ganisaţiunea  sa. 

Zootomie,  f.  zootomiă,  a- 
natomia  animaliloru. 

Zopiiote,  rn.  zopilotu,  vul- 
turu  americanii. 

Zopissa,  f.  pece,  smolă,  de 
uavî. 

Zorille,  f..  unii  animale  afri- 
canii, 

Zostere,  m.  zosteră,  plante 
marine  ale  căroru  foie  ser- 
vescu  se  împle  periie^  saltele. 

Zouave,  m.  zuavu,  soldaţii 
din  trupele  formate  în  Al- 
geria. 

Zygoma,  m.  ossulii  fegiei 
(obrazuluî). 


ZYM                      —  950  —  ZYT 

Zygomatiquei  adj.  dela  os-  Zythiey  m.    bot.    (genre    de 

sulii  l'egieî.  '       champignon),   zitia ,    spegiă 

Zyttiologiei  f.  vd.  urm.  de  bureţi. 

Zymotechnîe,f.  partea  che-  Zythuni|  m.  zitulii,  Lerea  u- 

mieî  care    peiU-actedă    des-  sitată  la  Egipt.  ant. 

pre  fermintaţiune.  i 


FINE. 


; 


3  c 

o  -^^ 


:si 


Ol 


a     fi 

o      o 

ea      •** 

C       o 
o 


o 

c     o 

«î    > 


UNIVERSITY  OF  TORONTO 
LIBRARY 


Acme    Library   Cârd   Pocket 

Under  Pat.  "  Ref.  Index  File.» 
Made  by  LIBRARY  BURE  AU