(navigation image)
Home American Libraries | Canadian Libraries | Universal Library | Community Texts | Project Gutenberg | Children's Library | Biodiversity Heritage Library | Additional Collections
Search: Advanced Search
Anonymous User (login or join us)
Upload
See other formats

Full text of "Opere complete"

Google 



This is a digital copy of a book that was prcscrvod for gcncrations on library shclvcs bcforc it was carcfully scannod by Google as part of a projcct 

to make the world's books discoverablc onlinc. 

It has survived long enough for the copyright to expire and the book to enter the public domain. A public domain book is one that was never subject 

to copyright or whose legal copyright terni has expired. Whether a book is in the public domain may vary country to country. Public domain books 

are our gateways to the past, representing a wealth of history, cultuie and knowledge that's often difficult to discover. 

Marks, notations and other maiginalia present in the original volume will appear in this file - a reminder of this book's long journcy from the 

publisher to a library and fmally to you. 

Usage guidelines 

Google is proud to partner with libraries to digitize public domain materials and make them widely accessible. Public domain books belong to the 
public and we are merely their custodians. Nevertheless, this work is expensive, so in order to keep providing this resource, we have taken steps to 
prcvcnt abuse by commercial parties, including placing lechnical restrictions on automated querying. 
We also ask that you: 

+ Make non-commercial use ofthefiles We designed Google Book Search for usc by individuals, and we request that you use these files for 
personal, non-commercial purposes. 

+ Refrainfivm automated querying Do noi send automated queries of any sort to Google's system: If you are conducting research on machinc 
translation, optical character recognition or other areas where access to a laige amount of text is helpful, please contact us. We encouragc the 
use of public domain materials for these purposes and may be able to help. 

+ Maintain attributionTht GoogX'S "watermark" you see on each file is essential for informingpcoplcabout this projcct and hclping them lind 
additional materials through Google Book Search. Please do not remove it. 

+ Keep it legal Whatever your use, remember that you are lesponsible for ensuring that what you are doing is legal. Do not assume that just 
because we believe a book is in the public domain for users in the United States, that the work is also in the public domain for users in other 
countiies. Whether a book is still in copyright varies from country to country, and we can'l offer guidance on whether any specific use of 
any specific book is allowed. Please do not assume that a book's appearance in Google Book Search mcans it can bc used in any manncr 
anywhere in the world. Copyright infringement liabili^ can be quite severe. 

About Google Book Search 

Google's mission is to organizc the world's information and to make it univcrsally accessible and uscful. Google Book Search hclps rcadcrs 
discover the world's books while hclping authors and publishers rcach ncw audicnccs. You can search through the full icxi of this book on the web 

at |http: //books. google .com/l 



CV\.:. 




^ "^. 



\ 



^ 



4 



VA8ILIE ALEGSANDBI 



OPERE COMPLETE 



PARTEA ÂNT^IA 



TEATRU 



VOLUMUL L 

CANŢONETE COMICE, SCENETE ŞI 

OPERETE. 

(al Operelor complete VoL I.) 



BUCUttESCi 

Editura Librăriei SOCECtl ,Sl Comp. 

7. C»lca Mogo^T 7. 

1875 



î : 



t:07 L 



stabil. UtUo-Typogralic : SOUEcd, 8ANDEK & TECLU. 

[3990]. 



* m 



■ a 

• - - • • 



CUPRINDEREA 



TE^TI^TJ 



VOLUMUL L 

CANŢONETE COMICE. 

Pagiua. 

Şoldan Vit^zul 1 

Mama ÂBghelnşa, doctoroe 7 

Herşcn Bocceginl 17 

ClereticT, altra-demagognl 27 

Sandii Napoilă, nltra-retrogradal 35 

Saragial 43 

Ion P&pasaral 55 

Cac<$na Chiriţa în Tolaglă 67 

Barba Lăutartil 77 

Paraponisitnl 87 

Kera Hastasia s^ii mania pensiilor 97 

Haimana 109 

Onii-Cască, om politic 121 

SCENETE. 

SUn Gorrifanil 183 

TiTmndiera, scenă militară 149 

Păcală (i Tândală, dialog politic în versuri 159 

OPERETE. 

Scan Mâjeî 173 

Cra» nofi 211 

Hartă ră4^nl 249 



IV 

VOLUMUL AL IL 

VODEVILURI. 

R«raă§agul 293 

Petra din casă 321 

Nunta ţer&n^că, tabloâ naţional 363 

Ohiriţa în Iaşi s^â 2 fete 9*0 nenecă, 3 acte 389 

Chiriţa în provincie, 2 acte 467 

Doi morţî yiî, 2 acte 549 

Oinel-Cinel 653 

Knsaliile 687 

A^achi Flutur, 3 acte 731 

Arvinte §i Pepelea 821 

Millo director s^u mania posturilor 849 

Paracliserul s^u Florin §i Florica, operetă 893 

Drumul de ferii 935 

VOLUMUL AL IIL 
COMEDII. 

lorgu de la Sadagnra s^ii Nepotu '¥ salba dracului, come- 
die în 3 acte 987 

Creditorii lOoS 

laşii în carnaval, tabloii în 3 acte 108S 

Kir Znlîaridi 1141 

Concina, proverb 1195 

Ginerele luî Hagi-Petcn, comedie în 2 acte 1217 

Nobila cerşitdre 1293 

Boieri §i Ciocoi, comedie în 5 acte 1325 

VOLUMUL AL IV. 
DRAME. 

Cetatea NemţuluY, dramă istorică în 3 acte 1477 

Lipitorile satelor în 5 acte 152D 

Stârcitul risipitor, în 4 acte 1623 



PREFAQÂ 



O istorie malt intere8aiit& pentru acel ce iabescu a studia 
fasele prin care trecu instituţiile naţionale, ar fi istoria litera- 
ră ^i anecdotie& a teatrului nostru. Cine însă ar fi în stare h£ 
o scrie mai bine decât un om care, ca artistul nostru Matei Millo* 
eiatindu-se pe scenă de la început, a asistat ca luptător neobosit 
la tote dificultăţile nascerel §i ecsistenţel acelei instituţii. Dar' 
Millo Ta întreprinde oare o asemene operă? Este probabil că nn; 
căci fiind, cum se jice, unghie ji came cu teatrul, ar fi obligat 
$ie vorbescă necontenit de densul, în tripla sa calitate de director, 
actor şi autor dramatic. Simţul şea de modestie, precum şi cultul 
seă fanatic pentru antica divinitate română, lenea, cult practicat 
mal cu osebire de artiştii cel mari, îl vor inpedeca negreşit a 
resfoi albumul numeroaselor sele suvenire şi a estrage din ele 
materia unei istorii a scenei. 

Aceste le jicem cu scop de a zădări amorul propria şi verva 
lai Millo, şi cu speranţă că vechiul nostru amic ne va da o plă- 
cută desminţire. 

Miilo ar spune publicului, cu talentul seâ sciut, cum a fost 
atras din prima*I junie cătră arta frumosă la a cărei culme el a 
ajnos, călcând în pieidre prejudiciile de familie şi de posiţie socială; 
cam sub îndemnul acelei puternici vocaţii, el a organisat un 
tealm de societate chiar pe la anul 1835, şi a creat rolurile Po- 
etului romantic şi a Postelnicului Sandu Curcă, doua 
piese compuse de el însuşi, şi care au avută mare succes. 



VI PREFAţA 

Cum pe acelaşt timp, rectorul Academie! Mihailene, Gheorghe 
Asaki, loând direcţia teatrului român gi formând o trup& cu eleTl 
din jisul institut, se opinti, cu mal mult zel decât noroc, a des- 
făşura pe scen& dnune istorice, §i a sd în&lţa ex-abrupto în re- 
giunile operei italiene prin representarea Normei I cercări tn- 
drăsneţe tn adeySr, dar* nepotrivite nici cu gustul publicului, nici 
cu mijldcele junilor diletanţi carii n^aveati idee de musică. 

Cum !n anii următori sucedară direcţiile Iul G. Garageali, 
venit în lajl de la Bucurescl, şi a unul profesor de himie şi fisi- 
că, T. Stamati, sub carii aâ începută mal mulţi tineri, împiegaţl 
de cancelarii, a înbrăţişa cariera seducătoare de actori, deşi erau 
condemnaţi, sermauii, a juca piese reii traduse din repertoare fran- 
cese şi germane, s^ă drame originale pline de anahronisme comice, 
precam : alergârt de cal pe canalurile Veneţiei, şi înpuş- 
caturl de pist61e înaintea descoperirii prafului de puşcă. 

Gum pe la 1840, Guvernul voind sâ dea probe de încuragoa- 
re teatrului naţional, numi un comitet compus de 0. Negruţi, M 
Cogălniceann şi V. Alecaandri, ş*apol, cu un sans fagon demn de 
Rcea epohă, lăsă direcţia pe spinarea lor fără a s6 preocupa dacă 
le cuvinea s^u ba ; cum el se v6 jură obligaţi a deveni autori fă- 
ră voie, precum deveniseră directori fără voie, şi se puseră pe lu- 
cru, traducând, localisând, compunând nn şir de piese ce fără bine 
primite. Huite din acele piese s*au perdutâ, precum: Orbul fe- 
ricit de Gogălniceanu, Bochet, tată şi fi iii de Negruzzi, Spăta- 
rul Haţmaţuki, comedie în versuri, Farxnasonul de la Hîr- 
lâii, Cinovnicul şi Modista de Alecsandri, toate scrise într'nn 
stil simplu şi conform atât cu gradul de educaţie literară a pu- 
blicului, cât şi cu talentele începătoare a noilor amatori de scenă. 

Gum, după câţiva ani, Hillo luând în mână freele direcţiei, 
a îndreptat teatrul pe calea progresului, prin îngrijirea punerii 
în scenă, prin înpărţirea nimerită a rolurilor, prin perfecţionarea 
jocului actorilor, căror le-a servit de model, şi prin buna compu- 
nere a repertoriului dramatic, in acea epoliă teatrul din Iaşi a 
fost la apogeu, căci Millo a creat tipurile originale a Babei 
"iârcâl, a Iul Nişcorescu, a Iul Tuzu Calicul, a Kiriţet, 



P11EFA9A VII 

a lai Herşcni bokcegiul, a IqI Kir Gaitanis, a Mamei An- 
gheluşa, a Inf Kir Zixllariadis. a Muzei de la Burdu- 
jenl, etc tipar! rariate ce Tor râm&nea mnlt timp neşterse din 
analele scenei n<^tre naţionale. 

€am el, in fine, aşejânda-se apo! în Bucnrescl a marcat cu 
sirilal marelni seu talent pe Barbu lăutarul, pe Molse din 
Lipitorile satelor, pe Paraponisitul, pe Kera Nastasiai 
pe Paraklisierul, pe Haimana, etc. şi a scint sd roenţie ton- 
trnl nostru in caracteml seA român. 

Dar\ o mal repetăm, pentm ca sS facă o asemene interesantă 
naiaţie, pentm ca b& arate luptele cu censara şi dificultăţile de tot 
>o1qI ce a întimpinat in lunga sa carieră dramatică, Millo ar fi 
nevoit a se pune pe scenă fără contenire. Acest motir, ne e Urni 
că 1 Ta opri de a lua condeiul spre a înaynţi bibliotecele ndstre 
m istoria teatrului naţional. 

In lipsa aeelu! tesanr din care amâ putea undi multe ele- 
mente pentm scrierea acestei prefaşe, nu putem face mal bine 
decât sS publicăm aici câteva din epistolele adresate unul amic 
ÎD diferite epoce. în ele se găsescA multe notiţe curidse despre 
starea societăţii de la 1840 închei, despre mersul progresiv al 
teatrului şi despre motivele ce ne-aâ îndemnaţii a compune Reper- 
toriul de piese cuprinse în acostă ediţie. 

Declarăm că nu fala de aator dramatic ne-ii consiliat a da 
publicitate acestor opere uşdre, dar* pentru că le considerăm ca 
elemente ce arA putea servi, cât de puţin, la scrierea unei istorii 
a scenei române. Facă Gerul ca în curând sd se nască spiritul pre- 
destinat a produce acea însemnată lucrare. 



Iaşi, 184,., 

Iubite amice, — Crescuţi amândoi în Franca din copilăria 
noastră, ne-amâ despărţita de un an, lung cât un secol; tu al 
mai r^mas Ia Paris, o ! fericitulc între fericiţi ! ear* eil m'am în- 
tors in Iaşi, adncend cu mine un mare bagagiu de ilusii şi de idei 



VIU PBKPAgi 

moderne. Adorator fervent a Treime! sfinte şi mântuitoare ce re- 
presintii libertatea, egalitatea şi fraternitatea, am reintrat Iu 
(ară ca nn fanatic naiT şi convins c& voiu găsi pretutindene aceşti* 
sacre principuri în aplicare. . . însă am găsit : 

Libertatea lănţnită ca însăşi mâna Domnitomlnl sab impul- 
sia ocultă a consulului rusesc; libertatea presei clocartită de foar- 
fecă censurel, foarfecă încredinţată unul impiegat de la Postelni- 
cie, care din causa tristei sale meserii a agluns a s^m^na la facâ 
cu hîdele Parce din Mitologie. Singura libertate respectată şi chiar 
încuraglată este libertatea de a sS face prea plecatul, prea supu- 
sul, prea umilitul rob al Guvernului jis părintesc. 

Am găsit egalitatea turtită, sărmana! subt un nămol de pre- 
judeţe absurde şi de privileglurl monstruoase, un nămol atât de 
mare, atât de greii, cât ar trebui un cutremur social pentru c:i 
sS *1 restoarne şi sS *1 risipească. El este compus de mal multe 
pături ce apasă una pe alta ca stratificările unul munte. Dedc- 
Bub, la bază, stă întins pe brânci poporul ! . . peste dânsul im- 
piegaţii subalterni al Guvernului şi al proprietarilor de moşii: 
ear* peste aceştia diferitele clase de boerl, mici, mijlocii şi muri. 
purtând în spinare pe unul din el CAre, cu mila luT Dumne- 
<Jlefi, adică: cu protecţia Roşiei, cu mila Sultanului, şi cu milu 
Vizirului, miluit cu peşcheşuri, a devenit Voevod. 

Nimic mal trist decât aspectul poporului strivit! Nimic mal 
viclean şi mal brutal decât tipul subalternilor puşi în contact cu 
el; nimic mal umilit decât fisionomia boerilor mici; nimic mai 
grotesque decât îngâmfarea boerilor mari ! . . Toţi se credd nobili* 
de şi puţini, prea puţini aâ oare care tradiţii de familie, şterse de 
mătura timpului şi comprometate prin multe fapte lipsite de no- 
bleţă. Unii se fălescâ că se cobori! din Domnii vechi a Moldovei, 
când, cercetând bine în trecut, nu s'ar găsi alt Domn în spiţa nea- 
mului lor decât poate pe Ciubăr Vodă din poveste; alţii mergfi 
mal departe, mergâ păn' în Gonstantinopoli ca sS *şl găesască ru- 
dirl problematice cu nu ştiii care tmpSraţl Bizantini; alţii eur 
mal nesăţioşi, nemulţâmindu-se cu titlurile locale, se pretindil. . . 
^9oporal jice însă că se poreclescii) Conţi şi Baroni. 



FEEFA9A IX 

Pret-nra vejî, amice, societatea noastră presintft o varietate 
foarte curioasă de tipar! bane de stadieat. tn ea domneşte va- 
nitatea care esekde egalitatea, insă acel defect ridicol este mult 
ma! aparent in generaţia nonă decât tn bdtrân!. Părinţii noştri 
păstrează ancă obiceiarile simple din vechime, credinţele strămo- 
şeşti, şi o patriarhală indulgenţă cătră mal micii lor; cucona- 
şii însă, crescnţl snb varga dascălilor grerl, sântA de o fndalu* 
de panreniţl fără margini. Cel din starea ftntâl considerează d»» 
ciocoi pe toţi cel ce se inşi ni dapă dânşii. Gel din starea a doua 
nameacâ ciocoi pe acel din starea a treia; aceştia la rândul lor 
ciocoescâ pe nenorociţii de mal glos, şi poporal, mal ca minte, 
li egalează pe toţi cu aceeaşi poreclă. 

Gât peLtra noi, tinerii Întorşi din străinătate, societatea la- 
şană a inventat o categorie deosebită: noi sântem pantalonarl 
(sans calottes), bonjurişti şi duelgil. Noi nu scrutăm mânu 
tuturor căftăniţilor ce se 4^câ pe greceşte: simandikoşii fiind 
că avem obrăzniciea de a o considera ca o labă. Noi pregătim re- 
Tolnţii in ţară pentru că purtăm plete lungi şi cravate de car- 
bonari, modă privită cu ochi rfiS de consulul rusesc, şi prin ur- 
mare condemnată de Vodă. Noi, in lipsă de sevas, abordăm pe 
evghenişti nu cu formula smerită de sârut talpele, ci cu un 
simpla bonjour. Noi nu mal avem lege, suntem eretici, provocăm 
boeril la duel, mâncăm oameni, criticăm abusurile, dispreţuim 
dră^laşa chivernisală, cercăm a forma o opinie publică şi visăm 
cal verjl pe păreţi. . . Prin urmare suntem buni de înfundat pe 
la monăstirl saâ de trimis peste Dunăre; însă fiind că suntem 
feciori de boieri şi că inspirăm oare care temere, in calitatea 
noastră de capete stricate^ nu se leagă nime de noi. Guvernul ne 
face că închide ochii asupra fărădelegilor noastre, dar* el tot odi'i 
ne închide şi braţele sale. 

Sânta cuconaşi prefecţi, vornici de aprobi, membri de Di- 
Tauarl, cuconaşi însă prostoţl de carte şi de minte. Suntă şi colo- 
neii cu epoletnrl late cât nulitatea lor, insă el nu ştia nici mă- 
car a*şl scoate sabia din teacă ; ear acei ce aâ puţine cunoştinţi 
militare, bunăvoinţă şi curagiâ personal, dacă soarta nu 'l-a lo- 



X PBEFA9Ă 

borît din palpa lai Japiter, el românii relegaţi m raugnrile de 
gios... Bată egalitatea sub regimal Reglementalal organic ; cât pen- 
tru fraternitate am găsit-o caracterisată în doaS legende cunoscute: 

«Frate, frate, dar' bren^a -î pe banL 

«Cine 'î-a scos ochii?- frate-sfiă. •— De-aceca suntu 8coşî a§a 
de adânc! 

Ce jicî, amice, de elementul în care suntem chemaţi a trăi 
noî, elevi! academiilor din Franţia şi Germania? noi depringl a 
răsufla aerul hr&nitor şi deşteptător a civilisaţiei moderne? no! 
cure avem aspirărî cătră orizonuri necunoscute sub Cerul ţeril ?. . 
Mare câmp de lupte se întinde dinaintea noastră! dar' lupta nu ne 
sparie, căci ne susţine şi ne animează speranţa isbândel. .. Vale! 



Iaşi, 184, . . 

litbite amice. — Respunsul tSfi e vesel, pentru că e scris 
departe de atmosfera neguroasă a unul oraş semi-oriental ca laşul. 
Tu 'ml §icî că scrisoarea mea te-a făcut s6 asişti la o panoramă 
originală ca şi aceea care represintă China cu mandarinii sSl, şi 
me îndemni a studia tipurile ce mS încunglură, spre a le pune 
pe scenă. Susţii cu tot dreptul, de şi pe un ton glumeţ, că un 
autor dramatic ar găsi elementele necesare pentru un bogat re- 
pertoriu, şi îmi impui misia acelui autor. Fie! . . Eii însumi m'am 
gândit adeseori la o asemine grea întreprindere, şi fiind că ancă 
la noi nu posedăm nici libertatea tribunei, nici arma jilnică a 
jurnalismului, am proiectat sfi 'ml fac din teatru un organ spre 
biciuirea năravurilor rele şi a ridicolelor societăţii noastre. Am- 
biţie frumoasă şi atrăgătoare ! . . însă am r^mas spăriet şi descu- 
rasreat când am constatat numeroasele obstacule ce aşi avea de 
învins. 

Susceptibilitatea Guvernului şi a societăţii este cu atât mal 
oarbă, că ea n'a fost ancă atinsă de nime pană acum. Un autor 
dramatic s'ar espune la multe neagiunsnrl din partea puternicilor 
(}iKi. . . dar' această consideraţie uu m'ar împedecu de a'ml ascaţi 
iiihdelul. 



PBEFAgĂ XI 

Dificnltiţîle oe se rMîdi în ochJY mcl cn forme nrieţie d*) 
fint&sme, aft 8or;îot«a lor chiar in sinnl institntnlat teatral; c&cl 
trei lacmrl sântfi de creat, pentru a sS dobândi an resaltat sa- 
tisfăcător: 1* limba, 2* (^ocnl actorilor ^i 8* educaţia pnbliculal. 

Limba întrebuinţată păn* acum de traducătorii dramelor frau- 
c<rse ji gernume este o macaronadă ridicolă §i indigestă care dis- 
place avţiilnl ţi nimiceşte interesul pieselor, fie cât de bine ^In- 
cate. Toate personagele vorbescu acelaşi jargon bnrsuflat: marche- 
zul ca clobotaml, princesa ca spălătoriţa, cardinalul ca rezeteul, 
tmp^ratal ca bucătarul, etc. şi, graţie ignorenţei traducătorilor, 
toţi rostescâ frase tâlcuite cuvânt de cuvânt pe acele din limbi 
străine: astfellâ auji pe o tâneră cochetă parisiană f]icând că a 
priimit nn pui ti de găină felie a regu un poideij, saă pu un 
student esclamănd: Ce cheseal . . ceea ce 'tnl cânţi nu 1 
decât o raţă (quette hl<igue / . . ce que tu me chantes la West 
qu*uH canard). Publicul rămâne cu gura căscată d*inaintea unor 
asemine enormităţi şi pare a'şl pregăti buzele pentru ^uerare; însă 
el 80 arată indulgent, prea indulgent, şi croitorii de frase absur- 
de se simtă astfellâ încurageaţi a persista în săoăturl literare. 

GIocul actorilor este în gradul cel mal înapoi t, încât ori ce 
piesă bună sau rea, spirituală safi proastă, are aceeaşi soartă : ea *I 
măcelărită fără milă!.. Comediile cele mal fine sânta schimbate 
in bufonerii ordinare, şi dramele în bufonerii lugubre; întfun 
cuvânt teatrul nostru nn e decât o păpuşărie pretenţioasă- Şi în 
adevâr nic! că poate sâ fie altfellâ, când amatorii ce se urcă pe 
scenă lipsescă de ori ce cunoştinţă despre arta dramatică, de ori 
ce educaţie pregătitoare pentru cariera de artist. Cum se intre în 
rolul de rege, de ducă, saâ de simplu gentilom un biet scriitor 
de la Eforie, care n*a cetit nici o istorie, nn a luat Ifcţil de de- 
'hmare (neecsistând în Iaşi conservatoriâ), şi nu 'şi bate capul 
sâ studieze caracterul personagelor ce este însărcinat se represin- 
teV Cum sâ însuşască nobleţă ereditară şi manierele distinse de 
ducesă o bLită copilă din mahala, care na vâ^ut nici udată un 
Mlun aristocrat?. . Lipsa de modeluri îl obligă a crea rolurile 
după o închipuire totdeauna greşită, şi cât pentru declamarea acC' 



XU PMEFAyĂ 

lor roluri, el se molţ^mescii h le recita cu o răpeglnne monotonă, 
f&ră pausp, fără Intonări Tariate, fără natural maî cu samă. Uni! 
însă care se credii artişti cadă în ecsees contrar, sbacîamându-se 
xa nebunii, miycănd braţele ca telegrafurî aeriane, întorcând ochii 
furişi ca motanii înamoraţi, şi răcnind cn aşa furie, că publicai 
^e întreabă: Ce 'i-a apucat? 

Gând întră po scenă şi se gâscscâ în faţa publicului, sărma- 
nii, staâ buimăciţi de uimire,- uită rolurile, bâi^^escu în loc se 
dee replica, ţinu braţele moarte, picioarele ţapene şi, vSjându'i. 
crede cineva că asistă la un spectacol de automaţi a căror maşi- 
nării ar fi ruginite. Tinerii amorezi declarează simţirile lor pe 
acelaşi ton ca şi t-ând ar cere un pahar de apă, şi toţi în genere 
-se abatâ din calea ndevârului. Singurele roluri necaricaturizate de 

Val 

denşii suntu acele de oameni de rând: lachei, argaţi, precupeţi, 
boîerenaşi proşti de la ţară, giupinese, mahalagiţe, etc, ear* frazele 
ce le pronunţă cu mult natural, snntii de pildă: Vaî! mânca- 
te-ar moliile, cherapleşule I . . s^ te vSd când 'zni-oîti 
vi dea ceafa. .'. frase de înaltă literatură din Tataraşi. 

Gostinmele ca şi decorurile presintă ades anacronismuri ne- 
iertate. Scene de codru se petrecu în pieţe de oraşe; scene de sa- 
lon în grădini, etc. şi în ele se agită antomaticeşte marchizii în 
costium de paiaţi, dame din secolul XVI îmbrăcate după moda 
de astăzi, care se sdrută în gură, şi adeseori vorbescil cu dosul 
întors la public, sau fugu în culise dacă 'şi-aă uitata rolul. 

Publicul asistă cu nepăsare la toate aceste netoţii, căci nu 
are idee de condiţiile unui bun teatru, şi, ce e trist! el pare 
mai mult dispus a gusta farse grosolane şi drame apelpislte, 
decât piese de înaltă comedie. Pentru el un individ ce se strîmbă 
ca o momită, sail strănută lung, des şi tar«\ e un actor de ta- 
lent, de şi nu M numeşte actor ci karaghloz; aseminea el dă 
diplomă de artist, însă artist cu ducă-se pe pustii, acelui 
ce snbt pretest de a fi dramatic, îşi sburleşte pSrul vâlvoiâ, scrîş- 
neşto din dinţi, geme, ţipă, rage, se bate de păreţi, se trînteşte 

"-^ânt şi se sbuciumă ca un epileptic. 

% amice, elementele nesuficiente de care poate sâ dispue 



PBEPA9A xni 

un aatOT pentru interpretarea operelor sale. . . Preram ye^i, tn>- 
baeşte tot creat : 1* o limbă conformă ca caracteml fiecărnl per- 
sonagm, precam 31 cu naţionalitatea Ini, 91 ca timpal !n care 
trieşte; 2^ o scoală de declamare pentru a să forma actort inte- 
ligenţi şi corecţi în glocal lor pe scenă. Cât pentru public, nu 
me îndoese ci *;l-ar perfecţiona gustul şi gludecata îndată ce 
SAT ţăsi d*inaintea unul spectacol compus de adevăraţi artist!. 

Un teatru perfect nu se improrisaxă de ajf pană mâni ; tre- 
hue timp şi sacrificiur!, şi în lipsa acestor două condiţii un autor 
va fi ţinat a compune piese uşoare şi potrivite cu puterile dile- 
tanţilor, şi a merge înainte treptat, punând un freâ imaginaţiei 
«ale. făcend act de abnegare, condamnându-se la o lucrare res- 
tnnaă şi rîdicânda*şl inspirările la talia interpretatorilor. O ase- 
mine întreprindere cere multă bunăvoinţă, mult tact, multă răb- 
dare din partea acelui ce s*ar încerca sS creeze un repertoriu na- 
ţional. Ferindu-ee de mania traducătorilor de drame cu mare 
?9fctacol şi cu situaţii ecsagerate, el va alege din repertoarele 
>trăine piese plăcute, lesne de glucat, şi le va localisa cu mă^- 
trie în privirea gustnlul public, saă mal bine, va compune bucăţi 
oriifinale îs care va introduce moravurile şi tipurile locale. 

Elementele nu *I vor lipsi pentru a aelonge la scop căci 
societatea noastră este împestriţată cu felurite tipuil comice, şi 
defectele el. vicinrile el chiar, formează un grup destul de mări- 
lor: astfellă sdntâ dascălii greci, loghiotaţll care năucescă pe 
bieţii şcolari români pentru ca să le bage în cap gramatica eli- 
nă, şi îl supnnâ la tot solul de pedepse corporale ce nimicescu în 
**i simţul demnităţii. 

Astfellu Celebiil de la Fanar care, urmând tradiţiile strămo- 
şilor lor, considerează Moldova ca o capră bună de muls, şi vina 
aici să caute ^estn spre a prinde rădăcină în ţară. Ambiţia lor 
tf să devie: xnegas postelnikos. 

âstfelltt ciocoiul de starea ântăl, ornat cu decoraţii ruse^tl^ 
turceşti şi nemţeşti, pe care le-a câştigat pentru serviciurl fă 
cute străinilor în paguba ţării. El nu visează decât intervenţii 



-XIV PBBFApĂ 

str&ine şi rSstnrn&rl de Domni; prin armare trimite necontenit 
jalbe la Petersbnrg şi la tnalta Poart&. 

Glocokl de starea a dona, care aspir& ^i şi noapte a sâ acăţa 
de Protipenda. Unnl din el poreclit vSrul obştesc pentru că 
se pretinde vSr al şeptelea ca toţi Vornicii şi Logofeţii mari, 'şl-a 
risipit a?erea namal ca să fie invitat la bal la carte şi la adu- 
n&rile aristocrate a contesei S. 

Glocolal de starea a treia, lipitoare ce snge sângele st&pânu- 
lai care '1 creşte la sin. 

impiegaţii 6a?ernalul, aatorisaţl a*şl face averi prin ori ce 
chip, in timp de trei ani cât suntu rlndaiţl în slujbe. Ingeni- 
oasele lor iscodiri spre a despoea pe nenorociţii împricinaţi sântfi 
^e natară a pres&ra domenial comediei cu mii de incidentnrl comice. 

Jidovii c&m&tarl care aii misia de a calici pe boerl, de a co- 
rampe ţeranil şi de a scamota întreaga ţara rom&nâ; cuconaşii 
mândri dar' fricoşi, obraznici, cheltaitorl, care devinâ prada za- 
rafilor; damele care nu mal potft snferi Moldova dccând aii fă- 
cat un volaglti în întru; mamele care vină în carnaval ca s^ 
vâneze gineri în capitală ; p&rinţil care considerează fetele ca nişte 
petre în casă; raginele ce se tema de opinia publica ca de 
lazmâ apocaliptică ; neghiobii, şireţii, tălharil de pe toate treptele 
sociale; prejude^le absurde, pretenţiile ridicole, în fine caracte- 
rul nedeterminat a unei societăţi semi-orientale în care începu a 
pătrunde ideile şi moravurile occidentale. Eată o comoară adeve- 
rată pentru un autor dramatic! 

Când, cum şi cine însă va avea parte de dânsa? Cine se va 
folosi de ea ca sâ 'şl facă un bagaglu literar? 

That 18 the question. 



PREFA9A XV 

lasi, 1844. 

Amice. — BQ(nir&-te sau te mâhneşte ; felicitează-mS aaii mS 
tingnefte. . . Am Intrat in lupUl! 

De-«eam fie e&-a fi ! . . în calitate de strănepot al InY Tra!an, 
atriţ ca Gesar pe marginea Rabiconnlal: Alea jaeta est, f&ră a 
mS preocupa nici de cum dac& modestia. . . îns& eşti! conrins ca 
^ mine c& not, Români!, nu ne Închinăm el; noi ne credem cu 
aptitudine la toate şi ne acordăm toate însuşirile rari şi frumoa- 
se. Sântem înyăţaţl ca Humbold, diplomaţi ca Tayllerand, oratori 
ca CicfTon, viteji ra Mihal şi Ştefan, numai modeşti nu suntem. 

Deci, folosindu-mi de acest mare privilegiu, vin acum a 'ţi 
spune că am cercat sS atac dou6 ridicole proaspete ale societăţii 
noastre, ridicole care nefiind combătute la vreme, ar ecsercita o 
influenţă fatală. Unul consistă întru despreţuirea a tot ce este na- 
ţional, şi celalalt întru persecutarea opiniei publice. 

De vr*o câţiva ani boierii şi cucoanele începii a simţi do- 
rinţa de a trece peste hotar, saii după cum se jice, a merge 
în nuntru. El se ducii de se dilectează în plăcerile Yienil şi 
chiar ale Parisului, admirând minunile civilisaţiel şi înavuţind 
astfellâ fondul lor de idei şi de cunoştinţl. 

Această tendinţă de a videa lumea, o găsesc foarte nime- 
rită, căci îmi pare de natură a ne depărta de trândăvia orientală 
şi a ne pune în contact cu vieaţa activă şi inteligentă a popoa- 
relor occidentale; însă! o mare parte din acel care aii avuţii oca- 
sie de a face o comparare între progresul Germaniei şi al Fran- 
ţiel, şi între starea de înapoiere a Moldovei, în loc s6 puie umg- 
ml ca să urnească ţara din hăugaş, găsescu mal comod a critica 
orbeşte şi a dispreţui prosteşte pământul lor strămoşesc cu tot 
ce are bun sau răfi. Şi fiind că asemine manie ridicolă e consi- 
derată de bon ton şi e practicată de cel mari, ea află mulţi ade- 
renţi in cel neumblaţi prin ţSrl străinei şi un numâr considera- 
bil de momiţi în public. 

Ce poate s^ resulte din această hulă nedreaptă şi ecsagerată? 



XVI PRKFAţĂ 

stingerea simţirii de patriotism! indiferenţă fatal& pentm soarta, 
viitomluî nostru! 

Am compus dar o piesă in trei acte: cuconul lorgu de 
la Sadagura, care s'a represintat cu un foarte mare succes, şi 
am avut nepreţuita mulţumire de a mâ convinge că am reuşit & 
atinge ţelul meft. Astăzi glasul cleyetiriî a muţit; nime nu mal 
îndrăzneşte să înfigă ascuţitul înveninat in sinul ţării, căci ele- 
iranţil cuconaşi se temu de a fi arătat! cu degitnl şi porecliţi: 
lorgu de la Sadagura; ear' cuconiţele de a fi puse în rend 
cu Gafiţa Rozxnarinovici. 

Se jice că Măria Sa ar fi nemulţemit de oare care sfichiurl 
adresate Ispravnicilor şi giudecătorilor ce hăţuescu poporul şi cum- 
pănescu dreptatea subt părinteasca sa oblăduire ; se ^\ce ear' 
că mare a fost cutezarea mea de a pune pe scenă un Grec, kir 
Agaxnexnnon CMulafoglu, şi că acest început de campanie 
în contra puternicilor ^iM s*a putea sfârşi pentru mine prin un 
neagiuns neaşteptat. . . dar' de la ^is şi pană la fapt este mult, şi 
amicii mei bonjurişti, pantalonart, duelglT compunu o co- 
hortă îndrăzneaţă de care poliţia găseşte prudent a sd feri. 

A doua piesă a mea: Iaşii în carnaval, a iritat şi mal 
mult pe unele înalte ipokimene; căci ea loveşte în a.^el ce au 
mare interes a nu să forma la noi o opinie publică, menită de a 
condemna faptele lor. Personagiul lui Taki Lunătescu 'î-a su- 
părat în acelaşi mod, cum poate. supăra o oglindă pe un om urit 
la fa^ şi defectuos la trup. Ear' mal cu samă scena păpuşelor 
din actul III a produs scandal, prin următoarele pasagiurl: 

într'a păpuşelor ţeară 

La mulţi cinstea '1 chiar de ceară. 

Cât ruşfetul se ivesce 

Pe loc cinstea se topesce. 

Unii, vrednici patrioţi 

Dar' mai vrednici patri-hoţl, 

Latră, urlă furios 

Pân* ce-apucă vre un os. 



in <r«a ţ^ară de pâpaş! 
Tilharil poart& mănu;! 
Şi se jnră pe dreptate 
Că le *8â mfinele curate. 

in timp ce se recitaft aceste TersorY, ud mare personagiu, 
indiL'uat a e§it din logie, ^i Aga svb-indignat la rendnl s^u, 
i. niauiffs^tat intenţia de a ordona închiderea cortinei şi suspen- 
iUrea represiutaţiel ; însă. . . tot un însă ! . . el, om prndent şi na 
prea tare de ânger, îş! dămoli pornirea şi se retrase rnşinos ra 
şatrarTul Săbiuţa, in presenţa sgomotuluî pablic. Cohorta bon- 
juriştilor se ridicase pe picioare, decisă şi ameninţătoare, cerend 
«Mtutinuarea piesei, şi spectacolul se termină in aplausele logielor 
^i ale parterului. . . Opinia publică se afirma cu triumf în ciuda 
simandikoşilor ruginiţi care purtaii mănuşi. 

Se jice şi astă dată că a dona ^\ s'ar fi ţinut sfat tainic 
Ia Curte spre a 8& lua masuri în contra tendinţei revoluţionare 
a tinerimii şi spre as^ înfrâna pe autorul piesei. Se pomeni ear* 
<W monăatire, se propuse închiderea teatrului naţional, se dete 
•rdine aspre censurel; dar' în fine muntele născu ca totdeauna 
kin riflu:ulu*s mus. 



PcUertna, Ghenar, 1847. 

Amice. îţi scria aceste rendnri de subt Soarele splendid al 
Sîciliel. .Mcl ne aflăm trei compatrioţi: doamna K. . . care întru- 
neşte cele mal frumoase calităţi ale sufletului şi ale spiritului; 
'j.micul nostru Neculae Bălcescu, care a venit s$ găsască alinare 
boalel de pept în atmosfera caldă a Palermil, şi eii, adus pe aceste 
(ermnrl înflorite de nişte împregînrărl ce 'ţl-olii povesti într*o 
<}i. . . Damne4Sfi ştie când. . . 

Petrecem tustrei într*o frăţască intimitate şi vorbim mult 

de ţară. Dorul el ne urmăreşte pretutindene şi ne-o arată prin 

Vi'Iul depărtării mal frumoasă şi atrăgătoare. Villa Delfina unde 

locueste doamna K, situată afară din oraş, posedă o terasă largă 

II 



IVllI PREFArĂ 

pe care se pleacă crengile Încărcate de fmcte de aur a doi por- 
tocali mandarini. Privirea se întinde pe grădini pline de flori şi 
de arbori ecsotici ce rdsp&ndeseii parfnmnrl îmbătătoare; ear* maî 
departe, po muntele Pelegrin în al cămi Tfirf se găseşte peştera 
sfintei Rozalii, tn dreapta ochii se primbla pe albăstrimea mării 
Siciliane, brăzduită de bărci uşoare. 

Pe acea terasă aşezată pe coloane de marmură ne adăpostim 
de ferbinţala Soarelui şi gustăm dulceaţa serilor poetice ale Pa- 
lermil, ascultând în depărtare cânticele pecarilor şi admirând mă- 
reaţa apnnere a Soarelui în sinul mării. Fie care din noi aduce 
partea sa de inteliginţă spre a înlesni trecerea 4il€lor; ear' nisil 
cu samă d-na N.. prin varietatea cunoştinţelor sale şi prin obser- 
vările sale fine şi spirituale, ne face a nu simţi nici de cnm sb<»> 
rul timpului. Gând Bălcescu ne ceteşte un pasagiă din Istoria 
Românilor sub Mihaî Viteazul, la care el lucrează om amore 
de mal mulţi ani; când eâ recitez vre o poesie nonă, şi amica 
noastră ne încnragează eu o zimbire graţioasă, sati ne corige cn 
acel tact fin şi delicat care distinge naturelc alese. 

Acum o sSptâniână doamna K... era tristă şi suferindă. Am cer- 
cat b6 *I alung tristeţa şi am compus în grabă un vodevil înti- 
tulat Peatra din casă, cu scop de a combate tendinţa neome- 
nească a unor părinţi de a considera pe fete ca nişte sarcini gr^le 
în familie, ca Petre în casă bune numai de a fi ecsilate 1h 
monăstiri. Tot cu această ocasie am atins în treacăt o chestie 
foarte importantă, acea a desrobirîT Ţiganilor. . . Doamna N 
şi Bălcescu aii rîsâ de bună voie şi m*aă îndemnată se trimet 
vodevilul trupei din Iaşi. £ată dar că M adresez ţie, amice, şi te 
însărcinez sfi dai manuscriptul cui se cuvine; nu uita insă ca se 
md înştiinţezi dacă publicul va şuera saâ va aplauda In sară de 
representaţie. 

Adio, te las în zăpadă şi alerg la Soare! 



PREFA9A XIX 

Martie, 1848, Ia»i. 

Amice, — Ştii ce t» st^ jică: a gluca pe un volcan, 
4e |i na cred sli ta fi nrcat Tre odată pe Yesaviii spre a ecsecnta 
panrl ehoregrafice. . . află dar că acam !n Ia§{ o parte din soci- 
etatea elegantă gYoacă pe un volcan, §i eată cam: 

Im compus pentra beneficiul săracilor un tabloâ naţional iii- 
titvtai: Itanla ţărtoeaficii, care va fi represintat pe teatru de 
cătră amator!, membri aî înalte! nobkţa ^i a! onorabilnlu! pablie. 
tn această piesă figurează csml Druscelor ce adsce la nontă pe 
mireasă cu amicele ei; şi cine crej! ta că aii priimitfi a sft !m- 
l»răca in haine ţărănesc! ? . . Cele mai fraiooasc şi mai aristocrate 
dame de la no! ! . . 

Nimic ma! pitoresc şi ma! încântător decât sosirea pe scenă 
a carnloY, Ingiagat ca do! bo! şi plin ca an paner cu fior!, de 
eacMne în cămeş! de barnngiac brodat cn fir şi In catrinţe de 
mătasă. . . 8£ le Te4! astfeliâ, graţioase şi fermecătoare sab co8tiii- 
mul naţional, a! ^kq negreşit ca şi mine: «Dă'm!, Doamne! o 
«moşie înflorită ca raial, şi pe moşie un sat mare, şi in sat o 
«mie de ţărăncuţe ca acele care împodobescâ caral Druscelor!» 

8S le Tej! apo! prinse în horă şi mişcându-se în rond ca 
acea Toluptoasă legănare a danţulu! romanesc, care este represen- 
tat pe basrelievurile antice, a! crede că te-a! întors cu două iui! 
de an! în urmă, şi nu te-a! îndura să ma! eş! din acea ghirlandă 
de graţi! şi de tinereţe, două mi! de an! în şir. 

tn Nunta ţ^rSneascli am intercalat un dascăl grec, pe 
Ktr Galtanis, tipul acelor profesor! de tipto, tiptis care, adus! 
Id ţară de Domni! Fanariot!, se cercatt prin toate mijloacele şi 
chiar prin falangă să introducă limba elină în locul cele! române* 
Millo e admirabil sub masca grotescă şi caracteristică a Grecului. 

Dar* mă ve! întreba poate unde *! yolcanul?.. Unde?.. In- 
tre culise!.. 

In timp ce pe scenă se făcu repetiţiile generale, pline de 
glame şi reselie, între culise se cloceşte o revoluţie!.. Diverse 
grupe de tineri se ecsaltă la cetirea jurnalelor francese rare des 



XX PREFA9A 

criu revoluţia din Paris, gi ochii lor se aprîndtl, §i manele lor se 
Ftrîngii energic, §i jdptele lor misterioase orzescfi planuri de res- 
coală în contară Guvernului. Spectacol unic! Zimbirile, complimen- 
tele adresate damelor, cochetăriile acestora, într'nn cuvânt acel 
prestigiâ' fermecător ce răspândeşte o adunare elegantă de tinere 
d.ime şi de jnn! adoratori, ascunde un complot menit a isbncni 
în curând. . . Succesul NunteY a fost complet. . . Fie ca şi miş- 
earea ce se pregăteşte s^ aibă acelaş succes! 



lasiy 185. . . 

Amice, — După o pribegire de doi anî prin staturile Eu- 
ropet (termin de pasport), în urma râscoalel noastre din 28 Mar- 
tie 1848, am reintrat ear* în capitala Moldovei!.. Graţie a<:elui 
peu binevoitor care privighează asupra soartel Românilor, avem 
acum pe tronul ţ^ril un Domn patriot, generos, liberal, cu suflet 
blând şi frumos ca şi faţa, Prinţul Grigorie Ghica! El a deschis 
frontierele ţeril pentru ca se rechleme junii emigraţi, şi tot odată 
le-a deschis şi braţele sale părinteşti. Moldova rfisuflă mai iişur 
şi e însufleţită de mari sperări pentru presentul şi viitorul eL 
Teatrul naţional prosperează sub direcţia Iul Millo, într&nd pe o 
cale adevărat romanească. 

'I-am încredinţat mal multe piese în care artistul nostru fa- 
vorit a creat tipuri neuitate, şi caro aii obţinutu mare succes: 
precum Kiriţa în Iaşi, Kiriţa în provin9ie, Herşcu bok~ 
cegiul, Manna Angheluşa, Doi morţi vil, etc. Este o ade- 
vărată plăcere de a lucra acum pentru teatru, căci trupa se in- 
bnnătăţeşte pe fiecare ji, gustul publicului se formează, şi într'un 
cuvânt arta dramatică română tinde la o perfecţionare netăgăduită. 



NOTĂ. — Teatral n'a făcut decât sd scadă de atanci, din caiiB» 
unor speculatori carii atl întrodasu pe scenă dramele cele mal fioroase 
din repertoare străine, traduse în limba cea mal necorectă şi jucate îii 
chipul cel mal grotesc. 



PREFA9A XXI 

latfi, 1858. 

Amice. — Ne aflăm în ajanul unor mari evenimente ^i în 
laptă cdMiceQ& pen^ realisarea unul mare vis: Unirea Moldovei 
cu Viilahia! . . Anstria §i Tnrcia combatii prin toate chtpnrile aceas- 
tă sublimă tendinţă naţională ; insă nn vor isbnti a Impedeca re- 
L'fiit rărea nnnt popor întreg. 

Toţi amiciY noştri lucrează cn entnsiasm sub impnleol aces- 
te! luari idet a Unirii, nnii prin o propagandă verbală necurmată, 
alţii prin organal 4uti^^lor locale şi stră'me, alţii prin diverse in- 
fluiiiţ<i asnpra spiritelor. Gât pentru mine am cercat sS fac din 
sccni română nn aucsiliar puternic pentru succesul InpteY noastre. 
Prin drama istorică: Cetatea Neamţului am avut mulţemir 
a redeştepta In public amintirea gloriei străbune, şi prin piesa 
Oinel-Cinel a pleda cansa Unirii. 

Succesul ce aâ dobândita aceste di>n^ opere dramatice In acest 
moment de înflăcărare generală a spiritelor şi de ecsaltare a su- 
fletelor, probează că Românii trecii prin o faşă politică din cele 
mai interesante, şi că atât convingerile unora, cât şi presimţi rilt* 
ditora, sânta conduse de o putere ocultă cătră acelaş ţel, adică: 
Afirmarea Romănismnlui în fa^'a lumii. 

Cnragiu şi bună sperare!.. în curând vom juca hora Uni- 
rii ia lamina Soarelui, 

Şi vom da mână cu mână 
Cei cu inimă română. 



r 



Mircenci, IfidS. 

Amice. — La depărtarea In care te găsesc! de cară patria, 
nu cred să a! idee de aventul nostru pe calea reformelor socialf. 
Spectacolul ce înfăţişează Bo mania în epoha de faţă este unic In 
analele progresului om«:ttirii! De la cel mai mare pană la cel mai 
mic visăm, dorim, inventăm, propunem, adoptăm şi aplicăm re- 
forme!. . reforme în toate: in limbă, în legi, în administraţie, ' 



XXII PREFAV-A 

moravuri, în idei, în simţtmente. . . etc. tnţelegi dar' că în acesrt 
mare nnmSr de reformator! se găsescti multe personage de come- 
die care merită de a fi pnse pe scenă; ergo: 

Am scris o comedie, s^â cum jicfi francesiY, une lH/iteUe, în 
care 'ml-a placat sS arăt an subprefect ignorant, dar' reformator, 
precani ţi an pedant din Ardeal, asemene ignorant \\ asemine re- 
formator. Piesa a fost representată în Bacarescl sab tîtlol de 
Rusaliile în satul luY Crexnine, §i a dat loc la critici aspre 
din partea nnor liberali, carii *şl-aii însasitâ monopolal patriotis- 
mulai. . . El aâ mersa pană a acasă pe aator că ar fi retrograd, 
§i contrar reformelor de la care atîmă prosperitatea Romăniel, 
precum: înproprietâriea ţeranilor, organîsarea comu- 
nelor, etc. 

Aceste acasărl m*aâ făcuta a ride cu atât mal mult că la 
1848, în Cernăuţi, am fost unul din acel carii afi subscrisfi an- 
gajamentul de a da pământ ţeranilor, ca unul ce, fiind pro- 
prietar, aveam cu ce sS 'ml îndeplinesc gândul. Acel act ecsistă 
§i astăzi, şi po densul se potii vedea în litere mari numele fosta- 
lui Domnitor A. Cuza, al Iul G. Negri, al Iul L. Kosetti, al fraţilor 
Alecsandri, etc; prin urmare acusările cădii alăture cu mine, fără 
a mS atinge cfit de puţin. 

Fiind însă că jurnalistica română 'ml-a făcut onoarea a să 
ocupa de mine cu mal multă seu mal puţină bună s^iî rea voinţă, 
am găsit cu cale sS răspund Ia criticele nedrepte, prin armatoa- 
rele ronduri trimise jurnalului frances redactat de D. Marcyllac : 

* Domnule redactor. 

«Aflu, nu fără mirare, că s'a produs în Bucureşti oare care 
€vuet cu ocasia representăril piesei mele Rusaliile. 

«tn presenţa unor schiţe de actualitate comică, adoratorii pa- 
«tentaţi al Patriei aâ crejută de bună cuviinţă sS reînoească sce- 
<ua salvatorilor Capitolului. Scoţdnd ţipete dureroase, aâ pretinşii 
«că piesa mua avea ţelul perfid de a ataca instituţiile preeente gi 
«viitoare, precum şi reformele liberale ce sânţii menite a regenera 
Naţia română ! . . A fost o minunată ocasie pentru patrioţii pa- 



PKEFAVA XXIH 

«tentdţ! de 1 8^ urca pe estradă, dapă obiceiâ, n\ de a desf&şora 
«in ochii ji în aajni pnblicnlal şiml cnnoscnt de marY simţimente 
«)i de iMinalit&ţl patriotice. Şi sub pretecstnl de a face o critidi 
«teatrală, el aâ desnatnratu chiar şi intenţiile care an presidatfi 
«la compunerea piesei. 

«De şi no Intră in obiceiurile mele de a ri^punde la asemi- 
«ne hărăţagurl care, slavă Domnului, na potfl nici răni nici ucide 
«pe nirae, doresc însă acum s£ fac o declarare în favoarea ade- 
« varului adevărat: Atât !n piesa Rusalii, cât şi in drama Inti- 
«talată Sgârcitul risipitor, am cercat sâ bicinesc ridicolele, 
«ear* nu principiile; am cercat a stigmatisa nu pe oamenii ce an 
«convingeri, dar* pe şarlatanii carii facâ din cele mal sacre prin- 
«cipurl o materie de speculaţie. 

«Respect Capitolul, dar' nu mS pot opri de a ride de unele 
«gâsce care, de şi nu *l*au salvata nici odată, se credâ obligate 
«de a ţipa cu pliscul deschis apropo de nimica, apropo de o uni- 
«bră şi chiar de o şuerătură adresată lor. . . 

«Primiţi, d-le redactor, etc.» 



Mircesri, ISH. . , 

Amice. — Fiecare generaţie produce naturi felurite şi ti- 
puri caracteristice de un mare interes pentru studiul social şi is- 
toric al fiecărei epoci. Acele figuri serioase sett comice, măreţe 
m*ă ordinare, nobile s^ tâmpite, frumoase seâ hîde, bl&nde şefi 
fioroase, etr, poartă sigiliul secolului lor şi compunfi tabloul ori- 
ginal al societăţilor ce se succeda şi se prefacii cu timpul. 

Dacă vijeliile necurmate la care aâ fostă espuse ţerile noas- 
tre în curs de mal mulţi secuii, nu arfi fi nimicită deavol tarea li* 
teratorel şi a frumoaselor arte în România întreagă; dacă, pe 
lângă cronicarii ce 8*aă ocupată cu descrierea faptelor istorice şi 
c*u biografia Domnilor, amîi poseda şi alţi autori carii se ne fi lă- 
sata portretele străbunilor şi 8<rhiţe amănunte despre obf' 
trecotnlal, no! aKtâjI ne-amiî pntea face o idee exactă d 



XXIV PREFArA 

tea runiână, ca fisionomia sa orii^iiială, cn spiritul eî, cn toiidin- 
ţolf* sele în epocde de mai înainte; şi astfel amâ fi înlesniţi \\i 
lucrările literare, romane §i drame istorice ce amiî voi 8e întn- 
prindem; însă asemene preţioase notiţe ne lipsescu! 

Ge importanţă nemărginită ar avea în ochii noştri o descri- 
ere a timpului trecut, o descriere care ne-ar arăta, ca într'un a't- 
bum fotografic, tipurile şi caracterele energice ale vitejilor noştri 
strămoşi! Câte drame şi tragedii sublime amu Scoate din ist<>rii) 
ţcrii noastre, dacă amu avea fidele cunoscinţe de natura personal* 
gelor destinate a fi puse pe scenă, dacă amâ aci sg \e reprrsintăin 
în cadrul lor adevărat! 

Tot Românul care se mândresce cu trecutul glorios al Patriei 
selr, simte dorinţa de a*şi închipui ce solu de oameni au fostu 
aoei eroi carii ne-au lăsaţii aşa de falnică moştenire? Cum erau 
portul, vorba, simţirile, moravurile, chipul lor oţelit în focul r«^s- 
boaelor, şi inima lor mărită prin sublima Iubire de Patrie? Cum 
era poporul care trăea în frăţie cu coasa, cu toporul, cu codrnl 
şi cu calul seu; acel nobil popor totdeauna gata a combate pen- 
tni apfirarea vetrei părintescl? Ce fisionomic aveau locuitorii ora- 
şelor, breslaşil, funcţionarii, negustorii de pe atunci şi ce aspe» t 
aveau însăşi oraşele noastre, astăjl înecate de Evrei? Cum vii- 
ţulau Domnii iu curţile lor, şi cum era traiul boerilor adăpostiţi 
în codri seu pe verfurl de munţi? etc. etc. 

Z tdarnice întrebări ! Tipurile cele mal interesante s'aii stiusu 
fără a lăsa nici o urmă vederată! . . şi numai un geniii profund 
ar putea să le întrevadă prin vălul întunericului ce le ascunde, ^i 
să le scoată ear' la lumină. Dar' unde este acel geniii? Ne-nru 
trebui un Walter-Scott şi un Schakspeare... dar' nu ne fie cu su- 
părare, suntem obligaţi a mărturisi că nu '1 avem. 

S*a observat cu multă justeţă că societatea română este una 
din cele mal setoase de schimbări, fie bune, fie rele. Reformele 
care se introducii în alte părţi ale lumii cu * greutate şi cumpă- 
nire, ifăsescu calea deschisă în ţeara noastră şi năvălescii fără 
nici o înpedecare. Legile se reînoescu pe tot anul, datinele vechi 
suntu părăsite cu o nep&sare întristătoare; ear' în locul lor prindu 



PBEFA9i XXV 

ridecină obicelarile str&ine ca in pămdntnl lor ^i dafi o fUioDo- 
mi« stnnie atât or&şenilor rât §i oraşelor. 

Ctne ar recunoasce ast&jl societatea româD& de acam trei- 
zeci ie an! ! Cine mal tnt^lnesce tipurile acele ori^nale de boieri 
rn frtra M Dnmne^eiif de cneoane gospodine, de slugi crediii- 
elosM şi Inb^trânite In casele stăpânilor, de lăotarl nelipsiţi 1» 
serbător!, de meseriaşi şi ne^storl români cq calfele lor, ce for- 
mau an solfi de tiers Etat prin oraşe?., etc. Unde şi unde m* 
mai ziresoe câte una din acele nnibre rătăcite In Inmea noni. 

în presenţa anei asemene prefaceri ce se realitează atât dc^ 
iTibnic, am aoeotit că na ar fi poate o lacrare ^re^ita de a (Hau- 
paoe pentru cnriositatea urmaşilor noştri o galerie de tîpnri rou* 
timpurane; ear* spre a da acestor figuri o espresie mu! vif. uui 
«idoptat pentru ele forma dramatică, sî le-am pren^ntiit pui'^i« ului 
soh rubrica de Cânticele comice. 

Este just însă ca s^ declar că am fost îndemnat la ac^ustâ 
'.arare şi de talentul recunoscut a lui Millo. El a «ciut ^ crt^^/>- 
Intr'an mod artistic cel ma! inalt tipurile: Paraponisitului, <i 
Chlriţel în voiaglii, a Kera-Nastasieî, a Iu! Herşcu boK- 
cegiiil, a lui Barbu Lăutarul, a lui Haimana, a iul Gard- 
cască, a lui Stan covrigarul, etc. tipuri ce dîi^pariî y^ toiiU 
4in^ dar* care vor r<^roânea întregi in memoria i oiit impura ni i or 
Ini Millo. 



Domnului Mihail Cogâlnvr^attu, 



i*j - 



Cui aşi putea mai nimerit f^ dedic roiu«dieu ^oi^sri .; <. 
col decât unui om ca tine care ai luptat b&rbâl'h*^. «: pă'.mt' 
firi a te descnrarea, al fost persecutat, iii'liiK U mofi^^i* . 
•bîar espatiieat in epoha de absolutism <*4r 'uil-a ix'Mtt <<> ««'oo i 
peutri flcriei^a piesei mele? 

Prinesce dar*, Cogălnieene, d«di(;ar*'4) <*1 «u ^-^u 



'. >'*i 



XXVI PREFACyĂ 

amicie ce ne legă inpreun& din copil&ria noastră ^i ne-a piis ală- 
turea anal ca altul pe câmpal luptelor trecate. 

Această comedie, tabloâ a unei părţi din societatea de acam 
treljecl de anî, va supSra poate unele susceptibilităţi ecsagerate. 
Vin dar a declara aici că, străin de ori ce gând de personalitate 
postumă s^u ecsistentă, dominat de simţirea celui mal adânc res- 
pect pentru memoria părinţilor noştri, n'am avut alt scop in com- 
punerea piesei mele, decât acela de a arăta defectele regimului sub 
care aă trăita el, pentru ca generaţia actuală sS înveţe a preţui 
era de libertate şi progres in care trăesce. 

După această declarare leală, iml rfimâne sfi adaug numai, că 
opera mea dramatică cuprinde douS categorii de oameni: Boie- 
rii onorabilT, adică Românii cu suflet nobil, şi acel co- 
rupţi, adică Ciocoii. 

Aleagă fiecare cetitor categoria ce *i convine şi critice in 
consecinţă ! 



Mircesci 1874. 

Amice, — *Ml-al manifestat dorinţa de a ceti nămolul de 
mauuscrcipte care companii Repertoriul meii dramatic. IKf 
înduplec a*ţl îndeplini dorinţa; însă te jălesc!.. Ge picate al co- 
mis pentru ca însoşl, de bună voie, sâ te sapul Ia o asemene 
osândă?. . 

Ori cum sS fie, eată manuscriptele ; citesce-Ie, rape-le, arun- 
că-le în foc s^â mi le trimite înapoi. . . Cum vel voi. . . Eu te 
autoris s£ faci cu ele ori ce vel găsi de cuviinţă. Simţirea de 
paternitate literară nu e desvoltată în mine pană la gradul de a 
mS orbi asupra meritelor acestor prodacerl dramatice; prin ur- 
mare nimicirea lor nu m*ar face sS mâ inbrac în negru. 

Am fost obligat sS 'ml masor sborul imaginaţiei şi a con- 
deiului în nivelul puterii actorilor şi a culturel publicului. Bar* 
dacă am reuşit a crea unele tipuri caracteristice şi a desemna 
unele schiţe din vieaţa noastră socială, acele figuri şi tablouri vor 



I^REPA^A XXVII 

intercta piwte in yiitor pe oameni! ce vor ayea cnriositate de a 
sMiea ;i euaoasce trecntnl. 

Ifie na *ml rSmâne decât sS malţemesc contimpnranilor roel 
de buna primire ce aă fi&cată saccesiv operelor mele dramatice;, 
ear' ţie, amice, iţi yolft fi recunoscător de francheţa ca care te 
?e! roati in privinţa lor. 



Nota-bene. — E<Uă r^puiiatd amicului meit^ sub 
formă de fabulă: 

LIMBA ŞI GURA. 

— 9n 'ţ! e milă, soro cmdă, &£ jeA ţii la Închisoare 

<Ca pe-an reâ neleglait? 
«Ah! d&^ml role sd resofla^ să mal Ies puţin la Soare; 

«Gicl m*am vestejit cumplit!» 

Astfel limha cătr& figură 

A Torbit ca glas pătruns; 
Eară gura stringând dinţii ca pentru o muşcătură i 

— Ba nu, dragă! *l-a respuns. 
«Şejl acolo in odihnă, bine eşti cam te găsescl^ 

«Şi foarte poţin îmi pasă 

«De-a te sci că eşti frumoasă, 

«8^fi că *n ciudă te sbîrcescl ! 

«Gate orf ma! înainte 

«Tot cu astfel de cuvinte 

«M'al olmit, m'al scos din minte^ 

«Încât ett drumul 'ţl-am dat; 

«Eară tu, fără cruţare, 

«Fără nici pic de mustrare, 

«Te-al legat de mic şi mare 

«Şi 'n belele m*al băgat. 

«Tu al spus odinioară 

«Că ac^tă mândră ţ^ră 



XXVIII PREFA(;i 



«£ o ţerâ de pâ,pu§i, 

«Şi că hoţi! cu mânuşi 

«Potil să jure pe dreptate | 

«G& le *8u manele curate! ' 

«Tu pe mulţi din patrioţi 

«Poreclit-aî patri-hoţî! 

«Tu pe Grecii pl&ciutarî 

«Chiar de mdga lor meniţi 

«A fi vel-postelnicî mari 

«îngrăşaţi, hulurdisiţî. 

«'î-aî luat în trei parale 

«Şi cu sfîchînrile tale 

«'I-aî redus a fi ce-aii fost 

«Nu velî-Post, ci capî de post. 

«Tu pe Jnjîî venjgtorî 

«Ce 'sil unelte de miseriX 

«Aî probat că 'su lipitori ^ 

«Care sugu sângele ţeriî! 

«Ear' pe câţiva politici 

«i-aî numit Gure-cascate ! 

«Pe-oratorî cu vorbe late, 

«Napoilî §i Clev etici. 

«Pe mulţi din pensionari 

«Aî pretins că 'su colivarî 

«Pentru care 'î dulce mană 

«Colivîoara de pomană. 

«Aî ris §'aî făcut de ris 

«Pe Kiriţa din Paris, 

«Şi pe-aceî ce 'n lumi străine 

«După ce-au mâncaţii papara, 

«Se mândrescu făr' de ruşine 

«Că nu'şî potii suferi ţara. 

«Te-aî atins chîar de prefecţi! 

«Susţinând că 'n meserie 

«Nn rimează cu perfecţi 



PREFACĂ XXIX 



«Cum rimează *n poesie. 
«§i n'aî respectat măcar 
«Nici pe-ace! nenoroci Jî 
«Ce trăescti ca cîoara 'n par 
«Trişti şi paraponisiţi. 
«De m'oîu potrivi ea ţie, 
«S^ te scot din amuţie, 
«Te conosc, tu eştî în stare 
«Se te leg! ear' de orî care, 
«De senatori, de magnaţi 
«Ba şi cbîar de deputaţi! 
«AI SC strigi în gura mare 
«Fără nici o remnşcare 
«Că pe-nn deal cn nnme sfdnt 
«O moară de şoareci plină 
«Se 'ntoarce mereu în vfint 
«Dar* nu macină făină. 
«Ai 86 spni multe şi multe, 
«Căci mai sântu multe de spus 
«Şi lumea a sâ te-asculte 
«Aiurind ochii pe sus. 
«Deci de-acuma cu plăcere 
«Poţi sg rijî în voie bună 
«De-acea vorbă care sună: 
«Paserea pe limbă'î pere!» 



N... 



Fost-soriptiixn. 

Vorba 'i vechie şi 'nţeleaptă! 
insă tu, amicul meu, 
Pune biciu 'n mâna dreaptă 

Şi 'n cei reâ 

Bate mereâ! 



NOTA EDITORULUI. 



Repertorol dramatic al d-luf Alecsandri fiind scris intr an 
^ir de mal malt de 30 de ani, el represint& pe lângă tipurile va- 
riate, pe lângă diversele fase prin care a trecut societatea româ- 
nă, gi jargonurile limbistice ce 8*aîi strecuraţii prin graiul public 
de la 1840 §i pană astăj!. Mulţi din terminil rostiţi de persona- 
gele pieselor acestui repertoriâ suntil acum dispăruţi şi netnţeleşl ; 
prin armare s*a găsit de cuviinţă a sâ adăogi la finele acestor 4 
volume un solft de glosar esplicător a cuvintelor care sântu necu- 
noscute generaţiei de astăjl şi a celor străine. 



CANŢONETE COMICE. 



SOLDAN VITEAZUL 



SOLDAN VITEAZUL 

CÂNTICEL COMIC 

Cântat deD-nul Milo, pe teatrul din Iaşi 1850. 



(Te*tmil represinti o pi*ţX). 
Soldftn, (e de gardă lângă o gherilă. — El caută 'nprejur, lasă 
pufca. Tine în fa9a publlcalul fi cântă): 

Eâ BÎnt Şoldan Viteazul 
Din-colo, de la Breazal,*) 
Soldat de oaste nonă 
Volnic însă c&t noă. 
Intr*o ji, din picate 
Hi-aft pns nn sac pe spate 
Şi colfal ist' pe cap 
In care nici nu *ncap; 
Şi in*aâ trântit la nnmSr 
C*o pnşcă grea pe nmfir 
Cn tmpal în mindir,*^) 
Cn câlţl ici la chimir; 
Ş*apo! mi-afi jis: Şoldane! 
Stal smimay ţop&rlane,***) 
CAcl de-acmn eşti soldat... 
Soldat!... T^joşl pScat? 



•) Sat de lingi laaY, tn partea Ooponlnl 
**) tn loc de manalr — tunică. 
**^ ^m*^^^ envânt maesc, ce inaamnă : drept. 



4 ŞOLDAN VITEAZUL 

Of! Doamne! boerl d-Toastr&... sS nu vâ fie vorba ca 
supărare. . . adic& d& ! . . de unde eram om de omenie ca 
toţi p&mentenil... cu sucmau, cu opincK, cu iţari, cu pene de 
păun la p&lftrie, m'o luaţii buu-teafSr din sat, şi m^o sacittt 
şi m*o schimositjl şi m'o tunstl chilug, de-ar rtde chiar ba- 
bele acum de mine! (arfttinda.91 capm tana). M! poftiţi de 
videţi... cap de român 'I aista?., par' c& m'o smuls Rusa- 
liile şi m'o p&scut bobocii ! . . (ofund) Ba nu, ^ett. . . adică 
cum s'ar prinde, şagă de-o parte. . . drept sfi vâ spun. . . 

Prunjfi verde, verde, verde, 
De m'aţl crede, crede, crede. 

Mi 'l destal 

peâ, destul, 

Şi's sătul 

Prea s&tul 
De casarmă ca de-o cuşc&, 
Şi de muştm, şi de puşcă. 
Căci mi'l dor de plogărie 
Şi de earba din câmpie! 
Valea! valea! inimioară, 
Ca murguţa sbeară, sbeară! 

Aşa {}efl ! . . după ce m'o strînsti vertos In chingi şi 
m'o tngustatJl de-un palmac . . . apoi m'o scostt la mus- 
tru .. . şi căt ţi'I jiulica Domnului de mare, mS ţinti la 
soare, ca pe un > cocostârc ... ean aşa ! . . numai Intr'un 
picior. . . (M pune într'nn picior) ci că s6 mfi luveţo a faco 
marş. . . una. . . a. . . doă. . . şi'I dă. . . şi'I dă cât II Ie 
glasul. . . o ţine una şi bună, chiar ca un palamar cu iso- 
nu la biserică . . . una ... a. . . a. . . doă (schimbi piciomi). 
Ş'apol ean sâ mi te 'npingS picatul s6 te clătinl . . . valeii. 



ŞOLDAN VITEAZUL 5 

m&miilica mea ! !{! toarnă nişte propele la fălcî de'ţî stră- 
mută căpriorii. . . Ba nu, ^ett, adică cum s'ar prinde. . . 
şagă de-o parte. . . nu'mî era maî bine mie la ţeară ? la 
locnşoru meă? unde trăiam în ticnă de a^î pană mâne 
şi m« drăgostiam cu Hăriuca. . . Nu cunoaşteţi pe Mă- 
riuca? fata lui moş Trohin Ţeară-Lungă ? . . Măriuca cea 
cu ochii ceacârl? . . (mţinAnda-se) mî'I ibovnică mie!.. 
Ce puia de fată! s'o sorbi cu lingura. 

Când la boeresc eii, vara, 

Mi manciam mereii, 

Şi veniam ostenit seara 

La bordeiul meii, 

Măriuca cea cu minte, 

Ibovnica mea, 

tml săria ţop înainte 

Ga o turturea. 

Hopa, ţupa, ţupa, lupa 

Amândoi căntamu 

Hopa, ţupa, ţupa, lupa, 

Rideamâ şi ^ucamil. 

D*apoI ear la sărbătoare, 

La Paşti, la Florii, 

La clacă, la şfijdtoare. 

La cules de vil, 

Gând de-odată 'ncepea hora, 

SS ne fi \^vLt 

Gum săriam de-odată fora 

Ghiar de la 'nceput 

Hopa, ţupa, ţupa, ş. c. L 

Dar apoi vorba ceea: ci că nu'î în toate filele Pastele!., 
tntr'o ji, chiar din mijlocu horei, m'o umflatfi pe sus, ca 
s£ m^ dea la miliţă. . . ci că s6 md fac^ viteaz ca Ştefan 



6 ŞOLDAN VITEAZUL 

Vodă. . . bletu Ştefan Yod& ! . . unde'I s6 mi vadd f&c^nd 
mustru şi sâ se bucure ! . . Puşca la u. . . mfir ! . . ae 
pufCAfi fftceeserdtiii) puşca Ia stra.. .j&!.. la pi...cior!.. 
puşca la u . . . m<!r ! . . marş . . . rantaplan, plan, plan, 
(face marş). Atâta ^ml place şi mie. . . darabana ! . . Când 
tncepe-a bate şi când începe mojica a cânta!., ştii?.. 
rnH furnică pin inima, mi s'aprindtl ochii ca doi j&ratid, 
şi'ml trece de dor de-a casă. . . atunci, jett, că m^aşl 
bate, dar, m^aşl bate păn' la moarte, pentru ca sd ap^r 
ţeara astă bună care mâ hrăneşte . . . atunci, ^etl... cum 
s'ar prinde . . . şagă de-o-parte ... uit şi pe Miriaca 
şi m6 simt cu adevărat. . . 

C& sînt Şoldan Viteazul 
Din-colo, de la Breazul, 
De §i de oaste noaă, 
Volnic însă cât noă. 
Atunce ca mândrie 
Mâ Tâd la soldăţie 
Ga coifal ista *n cap, 
De li na*I pre încap. 
Voios mS pan la namdr 
Ga pa§ca mea pe nm^r, 
Şi*ml place ist mindir 
Şi plambiî din chimir! 
Atunci, român cu fal&, 
Aşi da în foc năval&, 
Sâ ap6r ţeara mea 
De-orl ce nevoie grea ! 

* (Se incliiiiă 1* public OBt&şesce). 
(GortlDA cade). 



MAMA ANGHELUSA 



DOFTOROAE 



MAMA ANGHELUSA 

DOFTOBOAE 

CÂimCEL COMIC 

Gflntat de D-niil Milo, pe teatral din Iaşi 1850. 



AngOlUSfty [fiae aleiţâiid pe tceni ca un niop de buinene in mânii 

Eată, eată gi m&tnşa! 
Eft sînt mama Anjcbelaga 
Care ştiu discântid mii, 
Ş*orI ce 8oiă de doftorii. 
Pentro farmeci de labire 
Şi dr&cil chiar peste fire 
Nici cel mare comorat 
Nu'I ca mine de ^nr^ţat! 

A;a, jeft, boerl d-Toastr&. . . Nu c& mi laud, dar puteţY 
Întreba şi pe cuconu... cum Doamne eartă-m^ II jictt?.. 
ODU cam ceacftr, cu barba ^n furculiţ! şi c^o alunică cât nuca 
pe Târfa nasului. . . De mult ce tot trecuse ast& earn& pe 
la ferestrele cuconiţei. . . eaca pozna, că*I ultăitt numele ! . . 
cuconiţa. . . una cam limonie la faţ& şi cu ochii în doi 
perl... EI !.. ti apucase pe bietul cuconăşel o tus& de cel^' 



10 ANâHELUŞA 

CU arechile lungi... ca s6 nu $ic Yorb& proastă... şinn- 
maK ett am putut sdl t&m&duitt de dînsa, bat'o pârdalnica!.. 
că se încuibase, mu rog, !n el, ca tn casa el. . . Ştiţi ce 
K-am dat s6 bee?.. ceaiti de cucută fert la un loc cu un 
snop de pipăruşl roşi şi dres cu puţintică terbentină. . . ca 
vr'o doă litre şi mal bine. De-atuncl sâU au^l ce glas 
are. : . cum căntă din ohtoic, glasul al optulea. . . ţi^l mal 
mare drag s6U asculţi. . . par' că'l o roată de car neunsă. 
Cănd vrea 96 ^icS, te miri ce. . . ti face gătu schltlrţl. . . şi 
D6mne! mare frumos ti mal şede... n'ar fi de diochl mititelul 
Cindură că pomeniiii de diochl, trebuie sd yS spun, 
boerl d-Yoastră, că mS pricep şi la dîscăntice mal dihai 
de căt Baba-Cloanţa, . . 

Ştitl sâ fac ji cu ulcica, 
De ţi 86 sburleşte chica, 
Gând aujl dracii şoptind 
Şi pin oală bojbăind. 
Atunci yeji cum rine, sboari 
Pin Y^zduh ca o cucoar& 
Voinicel de dor nebun 
Pe-o pr&jînă de alun. 

I ! Doamne ! mulţi cuconaşi zăresc eti aici, cărora le -aşi 
face de dragoste cu ulcica. . . dac' aşi şti că nu le-ar fi 
cu bănat. Ean spuneţi drept, sărutav'aşl ochişorii, sâ y6 
fac acu sd nebuniţi după mine, căt slnt de bfitrănă şi de 
hardughită ? . . Doanme! ce m'aţl mal pupa... ce m'aţl 
mal dismerda. . . ce m'aţl mal numi ftnger cu p6r galben, 
şi eâ m'aşl fasoli chiar ca o madamă. . . (Ocând c« o t6n«r 
cocheu) Da şejl binişor, mosiu... da dă'ml pace , mosiu. . 



ANOHELXTŞA H 

Vai de mine ! ce vrea sd jicS ana ca asta ? . . mon die^ 
nwn die!., je vu prL., pardofi... 

El, d&! nu t6 spftrieţY. .. c'aşa glumesc ett. Da de 
cumva aveţi ceva ahtari la suflet. . . şi y'o picaţii tronc 
Ia inimă, yf'o cuconiţă frumuşică. . . fie şi cu bărbat. . . 
tot una'I. . . s^ Td 'nvdţ ett meşteşug bun. Prindeţi un 
liliac In noaptea agiunului Bobotezei şi'l îngropaţi tntr'un 
furnicar. Peste trii ^ile nu române din el de cftt doă 
ciolănaşe subţirele: un cârligel ş'o lopăţică. De'i atinge 
cuconiţa cu cftrligelul?.. te-o v^jut Dunme^ett! ai prins 
păs^mica 'n laţ . . . De'i lovi bărbatu cu lopăţică ? . . 
To luattt dracii!.. Se duce de-a tumba peste nod mări 
şi nod ţdri. .. curată socoteală. . . Ei! dar pănMa liliac... 
veniţi la mama Angheluşa. 

ştia 8^ sting in ap& race 
C&rbuni roşi yr'o cinci-spre-jfice 
Pentni-acei puţin isteţi 
Ce U 4icâ că*s diocheţi. 
Ştia a face case bune; 
Şi le stric, jefi, de minune, 
Mai dihai gi mai dibaci 
De cât cei ce stricii barăci.^) 

Aşi putea sd vd spun multe case stricate de mine. . . 
dar mi'i sd nu se supere cineva şi oare cine... 

Mai gtiâ leacuri malte înc& 
Pentni cei ce zacâ de brâncă 



*) Din ordinal OuYemiilnl» pompierii aâ dirmat mare nnm^r de ba- 
răci TechI fi coperite cn findllă; o mdsnră foarte nimerită pentru fe- 
rirea oraţnlnl de foc. 



12 ANOHELUŞA 

Şi, cotei lin^şitorl, 
Şeââ pe br&nci de multe or!. 
Mal ştia ear o doftorie 
Ga sg Bcapl cu dibăcie 
De acel ce porţii minciuni 
Ga o marf& de nebuni. 



Pentru cel care st& culcat pe brânci şi necinsteşte 
omenirea, puind'o tn r^ndu dobitoacelor, după cum spunea 
rSposatu dascalu Pralea. .. Dumne^efi s^'l odihniască ! . . 
cel mal bun leac ca s6'l vindeci, '1 s'aducl vr'o patru surugii 
de la poştă şi s£ le poronceştl ca s8 ureze ca în agiunu 
sfântului Yasile, cu harapnicile pe spinarea Iul. Peste 
un ceas, un ceas şi jumătate, sd fii sigur că se scoală din 
brânci In picioare şi române vindecat pentru vecii vecilor, 
amin. Ear pentru cel carii arunctt venin cu limba peste 
unii şi alţii, dacă vrei s$ nu mal clevetească cât or trăiP. . 
sS lei o sută şi mal bine de ace englizeştl şi sS Ie tnfigi 
în vfirfu limbii lor. Pe urmă sS le scoţi câte unu, 
unu, şi în locu lor sâ presorl steclă pisată şi ameste- 
cată cu praf de peatra iadului. De-or mal spune min- 
ciuni vr'o dată . . . vina mea sd fie ! 



Gredeţî, credeţi pe mătuşa, 
Că slnt mama Angheluşa 
Cunoscută-aici *n Eşâ 
Şi nu fac la nime greşâ. 
Pentru farmecl îs vestită, 
Şi de mulţi chiar ispitită; 
Drept doyadă, vS uitaţi . . . 
Ţeara *1 grea de fermecaţi! 



icQ farmedle ca fannecile ... dar cftt pentra ale 
gospodinei... apoi dq s'a dat pe faţa p&m6ntalul o 
japiaeasă mal iscusilft de căt Angheluşa. ..nu A mfi 
Uad, dar. . . 

ştia 8i^ fiic de toate bane, 
Vatcl, dalceţnr! de minime, 
Şi beltele de gntâi 
Cure scota dinţi! ce! i^!. 
Cozonac! de modă nonă 
Firi ant şi fftr& onă. 
Şi *nT£rtite ce, mă ginr. 
Fota sl^ji de coafittr. 

Cine-a Trea să m6 lee jupineasă 'n casă, 'I scutit de 
mai^ de mode. . . Ş'apo! U ma! aduc şi alt folos. . . Dac& 
are copil, sfii dee pe m&ua mătuşe!. . . Ţi'! h&r&csesctt 
de spasmuri şi le discânt de diochiâ ca ma! bine... că 
ett am mnblat pe unde 'ş!-o înţărcat dracu copii!, şi am 
deprins de toate. . . 

Ştitt bH fac disdntec! grele 
Pentrn oii ce boale rele: 
Frecam boala de turbat, 
De bârfit ;i de farat. 
Saă de-a şerpilor mascare, 
Saă de-acea rS boală care 
Schimbă safleta *n român! 
Şi*I preface în păgân!! 

Dar mal ales, boer! d-voastră, ce ştiţi bine?.. 'I s6 
lecuesc de friguri, de dureri de cap, de dureri de măsele 
şi de urlt. De pildă, To apucat pe cineya frigurile, fie 
lui acolo ? . . pune'! frumuşel trupu tn apă cu ghiaţă 



14 ANOHELT7ŞA 

şi^! d& s8 mănânce Tr'o doi harbuj! necopţi. Pe de-asnpra 
dă'Y sS bee lapte crad şi botezat cu ap& de ploae . . . 
peste un ceas '1 gata ! . . 

Pentru dureri de cap... cunosc do& leacuri î&r& gr^... 
le-am tuvâţat de Ia râposatu doftoru Flalmuc, care s'o 
dus demult pe ceea lume ca s^'şl vadS bolnavii. EI ! . . dac& 'I 
durerea din rficeală, şi'I nouă? pune rr'o ^ece ferari sS 
batS cu ciocanele cât V ^iulica de mare; şi ^n vreme ce 
^ţl-or bocăni Ia ureche, şe^I plecat cu capu pe-o tipsie 
plină de mangal aprins. Ear dacă ^I durerea veche şi 
înrădăcinată?., n'al de cât s6 te tunji chilug, şi p^ru ce 
rSmâne pe cap s^'I smulgi cu cimbistra fir câte fir. . . 
Cu chipu aista scoţi toată răutatea din cap şi r^mâl 
pleşuv ... dar teafîr. Pentru dureri de măsele, cel mal 
bun lucru ^I sS nu te dai pe mâna doftorilor de dmţi ; 
sati dacă nu te vindeci cu atâta, sS Iei simburl de per- 
sică şi sS^I strici cu măseoa cea rS. Ear dacă nici chi- 
pu aista nu'ţl foloseşte ?.. s6 clăteşti gura de tril ori pe 
^i cu vitriol clocotit... (vorbesce e« nemţii) la tot unu dat, 
câte un feleşan mare. . . (ou gus fireso ca tn reţetă. 

In sfirşit pentru boala urîtulul, care 'I boala cea mal 
e dracului din lume ? . . ascultaţi. . . 

Dragi boerl §i cnconiţe, 
Holtei, fete, ySdayiţe, 
De yroiţi namal decât 
S£ tS treacfi de artt? 
Lăsaţi late ca8&, masă, 
Şi ca inima voioasă 
Alergaţi, y£ sfUtaesc, 
La teatral romanesc. 



Ce ri spun ett... de s'a mal ţine nrlta de d-Toastrft?.. 
sC nn'ml ^ceţl Anghelnşa. 

Credeţi, credeţi pe mătuşa 
Căci niit nuuna Aarbeln^ 
Cii]iosaită-ftkI*n E^ 
Şi m did li nune greşd. 
Eă sini gata ;i ferice 
De-a slaji fe toţi aice. 
Oliid iţi mi 8« T« %hi}isc^ 

(bitted in pdime) 

PkB, pan, pan,., şi efi maiac, 
<8e iadriBă fi plfri lUrgioiIl. 
(CortiBa c«d«.) 



HERSCU BOCCEGIUL 



HERSCU BOCCEGIUL 

CÂNTICEL COMIC 

Cântat de D-nul Milo, pe teatrul din Iaşi 1851. 



(Teatrul represintă o stradă din Iaşi. — La ridicarea cortinei se aude 
în culiae hămăit de cânP. 

HerŞCU, («trlgă spărieat): AvC^! ţM, ţibî, cJieţeh (întrănd) 

Ţibi, ţibi chetei, che te lovesc cu cotu. Ţibi chine 
pintenog. . . arihnândă tatnără! 

(Tine în faţa ecenet, etrigând:) Marffi ! marfă ! morunţuşurl !.. 
forficele. . . andrele. . . racs pentru cibuţele. . . frunte pentru 
obrijele. . . marffi. . . marfă ! (cătră pubuc) Slug d-vostră, 
boerî şi chicoane ! nu pof tiţî ceva morunţuşurî de Lipschî 
şi de Paris?., am de toate, ^ic ţjett!.. de care poftiţi 
de acele nu ghesiţî. . . Vreţi se videţi, m6 rog ? . . Ett nu 

silesc pe nime. . . (pune bocceoa gios ş'o desleagă) Dacă nU 

cumpăraţi nimichi, nu mi sup^r. .. che efi sint Herşcu 
Boccegiu, cunoscut pin toate casele boereşti, ^ic ^ett ! Am 
marfă de mofluz eftină şi fără tocmeală. . . Inchi se vi- 
deţi. . . poftim mS rog. . . («coate marfa câte una şi o arată pu- 

bUculal in rreme ce cântă «trofele următoare : ) 

2* 



20 HERŞCU BOCCEGIUL 

Marfă, marfă de Paris! 
Âstă-ji chiar o am deschis, 
Ş*o dau eftină, ^\c §eu, 
Ca sâ schep de ea şi ea! 
Foarfeci mari de tuns un chichi *) 
Ce! ce prindtl prea mult arichi.**) 
Brice lungi de dat perdaf 
Celor cu pricini de jaf. 

Pentru aşa moţpăiioî nu trebue judecătorie... trebue 
bărbierie ca se'I usture păn' pi chele***) 

Poftim ace de cârpit 
Şi cleiu tare de lipit 
Inimile cc-au slâbitu, 
Cugete ce-au pntre^itu. 
Poftim apă de li vânt 
Pentru cavaler galant ; 
Chind pe nas otragî. o 'nghiţî, 
Pacî pe loc hafiţî, hafîjî ! 

(str^Lulă). 

(cătră pubuc) Cum aî spus, m6 rog? sg'mî fie de ghicî... 
foarte mulţumesc d-taie. . . nu primesc. 

Poftim praf de dinţi pre bun 
Pentru-aceia care spun 
Minciuni lungi de §epte cofi . . . 
Se le cadt' dinţi î toţî. 
Poftim roş-roşîor. . . îl Tend 
Pentru-aceî niişcî de rCnd 
Care, orî §i ce păţcscâ, 
Pe obraz nu se roşesc u! 



♦) Un pic. — ♦♦) Aripi. — ♦♦♦) Pele. 



HERŞCU BOCCEGIUL 21 

Cumpăraţi, mS rog, ca sg le trimiteţi lor present de 
Paşti, în loc de vovă *) rost. . . Nu'I scump. . . che am 
adus multă de asta. 

Mai poftim şi cherţî de gioc 
Mesluite pe noroc, 
Se te faci mnlt mal diliaî 
Mal dihai de cât un craiu. 
Mal poftim şi alte clierţl 
Unde dache mult înveţi 
Te faci foarte procopsit 
Procopsit saâ pricopsit. 

Videţî d-vostră... cherţl şi cherţî... aşa'î? însS aste 
se Trudii atât de mult. . . che s'o dat v6u^area lor în 
otcup. . . chind aste-1-alte le cumpără de geaba numai 
şoarecii. . . Adichî. . . ^ic (Jeii ! . . învăţaţi trebue s6 fie 
şoarecii din ţeara MoldoTiî! 

Cum al ^is mS rog? chit ţine? Nu'I scump... aşa se 
trăesc! cine 'ntreabă, dece lei, cine cumpără, cinci lei. 
Yoăs?. . chit dracu pe tată Iul?., adichi si mi erţl... 
niarfă de Paris şi de Lipschi, nu'î marfă de Podlelvoel. . .**) 
Astă marfă din boccea, am adus'o eii singhir din Momor- 
niţi, şi chiti am păţit păn'aice... Dumnezeii fereaschc!.. 
Se videţl, mS rog. M'am pornit de pe graniţi ca un 
boer mare... cu cherîta cu doi voiştl***), şi cu un cal 
care ftcea chit opt. Dar chind am pornit, m'o apucat pe 
drum de-odată un viforoiîi cheptuşit cu omăt şi pe faţă 
şi pe dos. Chind m^ bătea peste obraz, chind m6 bătea 
peste ceafă; dar eă strigam vio, vio, la calul cel de pe 



•) Oa«. — ♦♦) Podul Ilioaet — ♦**) Oişte. 



22 HERŞCU BOCCEanJL 

cheruţă. . . şi chind strigam vto. . . calul făcea ho. . . şi 
sta pe loc. . . Eti vîo, el ho ! eti tÎo, el ho ! . . ghiraX 
fvarţ!.. aşa supărare mare... de chind o trecut jido- 
vii Mare r(^ie, inchi n'am păţit, ^ic jeii! Perciuniî mi 
se ^cuse meciuchi, şi barba ţepuşL . . inchit m^o prins 
un gutunar piste nas, de cele tătăreşti. . . Ba inchi ce se 
ye^K?.. che şueram pe nas ca un tilharoiti. . . chind m^ 
răsuflăm, făceam : fhiâ. . . Ş'aşa, mâ rog, ca s6 nu mal 
lungesc Torbe degeaba... am agiuns în codru Herţiî!.. 
aveeî! ştiţî d-vostră ce'l codru Herţiî? avei! mamunîeti! 

I. 

(Arie Jidovească). 

Codru Herţiî (ter) cel de morte, 
La jidani 'î duşman forte. 

Eî veî! main got! 
Dacă eştî cam rufos, 
Voînicos ... da fricos , J 

pic 4eu, morî de totl^^® 

n. 

Mamă, tată! (ter) mare frichi 
Ţine cale la potichi! 

El veîl main (?ot! 
Dacă eştî cu zuluf 
Şi pe cap plin de puf, 1 

pic 4eii, morî de totip^^' 

Acolo O perit jupânu Iţichi Zaraf u care era tare voîni- 
cos şi chind se mâniea. . . de frichi fugea pi deal ca pi 



HEBŞCU BOGCEQIUL 23 

Tale; şi jnpânn Solomonichi harabagiul care purta tot 
deauna la drum un harţ^an'*') mare pentm volintirol, şi 
chind 86 tntllnea cu dtnşiL.. le da degrabă harţaganu, ca 
s6 nu se facS primejdie. Şi chiţi aii mat perit ! se fie la 
dHişit acolo unde şl-att lăsat papucii!... avei!... codru 
HerJH!.. 

Dnmnejeâ fereasche, chit am mal p&ţiti 
Eu m^ mir de frichi cnm de n'am mărit? 

EY vei, mamn nM! 

EI vei, tata nleti! 
M'aâ prins telheroiX! m'aâ prins, l-am l^nt; 
Ba *nchi mi se pare, che m*aii §i b&tat. 

El vel, mama nleâ! 

EI vel, tata nleâ! 
Ml-att f&cat morişchi, chiar pintre percinnl. 
A§a tâlhari închi n*am fSjnt nebuni! 

EI vel, mamă nleă! 

EI vel tată nleu! 

Da s($ videţl, mS rog, cum s^o Inttmplat cu bătae. Nu 
eram departe de Dorohol. . . tirg jidovesc ca şi tirgu 
EşI. Mal avem un deal ş^o vale ş'o limbi de p&dure. Eii 
mergeam f&ră griji: pentru che nu^s fricos. Chind de-odată 
zăresc Înainte doă matahale groase şi spetoase şi băr- 
boase şi musteţoase, care băga frichi la oase. Chind le-am 
zărit, am murit... dar fiind che nu^s fricos... ml-am 
scos degrabă şi cuşmă şi chitie de pe cap şi le-am pus 
ună'n dr^pta, ună'n stinghi. . . ca sâ vadâ telheroil che 
suntem mal mulţi. 

^) Eartagan. 



24 HEBŞGU BOGCEOIUL 

— Stă! ludă ! răcneşte de-odată un matahal. Eâ ^ic 
veî! calul face ho! şi ne oprim trustoţî. Dache ne-am 
oprit. . . telheroiî o 'nceput a veni spre cheruţă cu ghind 
reii. Eii, cu cap, strig la dlnşiî: 

— Nu veniţi, nu... Vot sinteţî doK, noî sintem triî! 

— Da ce sînteţî voi, tartane? 

— Noi sintem oameni buni cu frichi. . . a Iul Dumne- 
zeii, sfinţi părinţi de la mănăstire, (jic (jeti; „Dache nu 
„m6 cre^î pe mine care's harabagiii? intreabă şi pe jupânu 
„Lelba din fundu cheruţil.* 

Aici m'am greşit cu vorba puţintel, şi volintiroil m'aii 
înţeles che eram boccegiu. .. mamu nîetl! chind s'aii arun- 
cat pe mine ca doi zăvori. . . şi chind o inceput a'ml 
scutura de omet chelea dracului *) cu ciomegile. . . veî, 
vel, vel! par' că bătea in păpşol, ^ic (jeii. Eîi strigam 
ghevalt. . . Urzicii !**) şi m6 luptam ca un volnicos. . . 
pentru che nu's fricos. . . dar ce folos ! chind făceam cu 
ghicischi flischl. . . ei cu ciomagul trosc şi pliosc. . . Chind 
eîi eram dedesupt, chind el deasupra. . . chind el deasupra, 
chind eîi dedesupt... Al veî! tatu nM! telheroiî mS făcea 
chiseliţi dacă nu m6 scăpa de pe dinşiî nişte creştini 

botezaţi, (oftează). 

Bine-o (jis cine-o ^is, che, jidanu nevoeş se 'neacă pe 
uscat! A doa ^i chind făcea cucoşu chichirighi. . . m'am 
pornit de la Dorohol, inse p^catu m6 alunga, chit pe cole, 
chit pe dincole ca pe un ghischi... şi chite am mal păţit!... 



*) Materia halaturilor jidovcscl &e numesce : pelea dracului. 
•♦) Urzică, vestit agent al poliţiei dlu laşî. 



HEBŞCT BOCCEQIUL 25 

Eî vei î codru Herţiî î . . . Maî bine de chit s^ facî neehis- 
torie ca dinsQ, mal bine sţ sedl liughi balabnstă. doio^^ 
Balabustă ! . . . şi eă inchi am o balabustă. . . ţi ce bala- 
bustă frnmuşichi, cu faţă (\? ghermesit de Lipsrhi. . . faîn. 
fain. . . Chind o redl, te apnrâ un fior din talpe şi giocl 
ca nn carcan bătrân. Eâ m-T de pe dinsa de draguste, 
$i toţi jidanii mor de pe ciuda mea. Hă. ha. ha... 
par' che sint un grof jidovesc, aja 's fudul cn balabustu 
nîefiî . . . ş'apoi poate che n'am dreptate? 

(Arie jido veasv"* ». 

Balabastă mititichi 

Dra^ nieu. 
Tare'î tare fnmm^ichi! 

pic §i 4**fi- 
Chind o ved eu pe dugheană. 

Vaî, vaî. Taiî 
M^ măninchi pe sprinteană. 

Hai, hal. haî! 
Handiridi, ridi. ridi, ridi, ridi. ridi 

Handiridi. ridi Ruhak! 
Handiridi, ridi, ridi, ridi, ridi. ridi 

Handiridi, ridi, Zu^aU. 

Mititichi balabustă 

Dragă nliu 
Poartă rochii fără fustă 

pic şi 4eu. 
Ea pe cap e rasă, rasă 

Vaî. vaî. Tai! 
Ş'aşa inchi '! mai frumoasa 

Hai, haî, haî! 
Handiridi, ridi, etc. eto. 



26 HERŞCU BOCOEGIUL 

Balabusta cea framoasă 

Draga nîeti 
Chite-odată *{ mânioas& 

pic şi ^en. 
Dar chind ved che'î aşa Bifchi 

Vaî, vaî, vaî! 
Ca o broască mS fac lifchi 

Haî, hai, hal. 
Handiridi, ridi, etc. etc. 

(Herşcu gioacA mtr'un picior, bătând în palme, în vreme ce cântă Han- 
dlridi. De o dată se aude un lătrat de câne în culise. Herşcu se opreacc 

spărleat şi aleargă de Ye cotul de gios) Ţib& chÎDe. . . Arihtlândă 

tatnără. . . Mî-a sărit inimă din loc(8tupe8ce în sin). Am soco- 
tit che m'ati mâncat. . . (cu mânie) Am se te lovesc cu 
botu peste cot. . . las ! las ! volintiroitt buţuf*). 

(cătră pubuc) Poftiţî ort nu poftiţî?... vreţî se'mî faceţî 
ceva alişveriş, che n'am vreme de prăpădit. D-vostră ştiţî 
numai se rideţY de mine şi nu^ml cumperaţî nimichi. . . 
Eî ! atât păgubi pe ţeara nostră. . . (stnnge bocceoa» Pentru 
che sint jidan boccegitt, de aceea nu vroiţi se'ml faceţi 
seftenlichi. . . Poftim de mergeţi pi la dughenl mari ca 
se plătiţi indoit (pune bocceoa pe umert). Bocrl D-vostră, mal 
am inchi o marfă (mşinându-sc) dar nu ştiii dache se cade se... 

Mal am inchi şi m&nuşl 
Şi le-aş! da făr* nici nn graşi 
Dacă-aşl şti, boerl, che vreţi 
Mie 'n palme se'ml bateţi! 
Am de toate cam vedeţi; 
Marfa mea na are preţl 
Ş'o dau eftină, ^\z jeii, 
Ga se scap de ea şi eu. 

(Se pomesce strigând: marfă mărunţU^uH. Câni! latră în cu- 
lise... Herşcu se apSră cu cotul pe dinapoi). 

(Cortina cade). 

•) Beţiv. 



CLEVETICI 



ULTRA-DEMAGOGUL 



CLEVETICI 

ULTRA-DKMAGOGUL 

cAnticel comic 
Cântat de D-nul Luchian, pe teatrul din Iaşi 1862. 



(TeatroJ representă un salon). 

Clevetici 

Cn fnc cegm. Jiletcă Bobe»pler, crayali de matanl albă ;i cn barba 
c farculiţă, întră pe afa din fond). 

Sănătate şi frăţietate, Domnilor cetăţeni ! . . Am aflat 
ă sunteţi adunaţi !n colegiâ eleptoral pentru alegerea 
unul deputat, şi eată-m6's, alerg ca s$ v€ espun profesiunea 
mea de credinţă. 

Eu stnt celebrul Clevetici 
CaDOscnt nn de mnlt pe-aici, 
Liberal altra, jarnalist 
Şi constitaţionalist. 
Uni! *m! jică că *s demaeo?, 
Alţi! că sint nnmai an gog'. . . 
Dar eâ n*asad, ea suf^r tot 
Căci sînt an mare patriot! 



30 CLEVETICl 

Ce YTOÎesc eti, Domnilor ?.. . 

O sciţî din coloanele ^iaruluî mett : Gogoaşa patriotică, 

Vreii maî ântM consacrarea aptuluî de la 5 şi 24 Che- 
nar, ca unul ce este făcut de mine şi numaî de mine. . . 

Dar, Domnilor, eâ singur am fost atât de putinţe ca 
s6 aprind soarele acelei ^ile memorabile! . . Şi cu toate 
aceste priviţi: nu's nici măcar un Ministru! 

Ăl doilea. — Vreii respeptul Convenţiunel cu condiţiune 
de a fi schimbată !n totul, ca una ce a fost elaborată 
de străini, fără concursul patriotic al Românilor. . . 

Al treilea. — Vreii sufragiul universal pentru ca toată 
ţeara s^ se prefaci Intr'o urnă eleptorală. Vreii mal mult. 
Domnilor; vreii ca tot locuitorul sS fie representaut al 
Katiunel. 

Ce spectacol măreţ ! . . 

Patru milioane de deputaţi la un loc cerfind cuvântul î 

Sînt noTator, am idei mari 
Idei revoluţionari. 
Vreu s6 răstorn, s6 schimb, s6 dreg... 
Dar ce câştig?... cu ce m'aleg? 
Uuil îmi jicii vrednic Roman, 
Alţii pretindii că 's şarlatan ! 
Dar eu n'asud, eu sufSr tot 
Căci sînt un mare patriot! 

Ce vreii eti. Domnilor ? . . . Un lucru prea simplu ! Vreţi 
libertatea absolută ! . . . S6 nu mal atârne servitorii de 
stăpâni, copil de părinţi, soldaţii de şefi. . . 

Vreţi ca toţi bunii Români, s6 se poată aduna cu miile 
când îl voiţi chlema eti, fără a da de scire Guvernului. Vretl 



• CLEVETICl 31 

egalitatea perfectă ! . . . s€ nu mal fie sărad şi bogaţi, mid 
şi mar!, slabi şi graşK, proşti şi cu cap, oameni şi rite. . . 
Vrea să imitez !n ţeara mea toate fazele revoluţiunel fran- 
cese, căd numai prin tulburare o naţiune se civiliseazâ. . . 
dar cine m'ascultâ ? Găsesc o oarbă opusăciune din partea 
unor strigoi, unor retrograzi ruginiţi ca Sandu Napoilă. 

Mantii ce! mari eu-ale lor stânci 
Yreu se'î răstorn prin Tăî adânci, 
S^ nivelez tot pre pâment. . . 
Dar cine'mî crede de cuvânt? 
Unii îmi §icu că sînt tribnn, 
Alţii pretindă că sint nebnn! 
Dar eii n'asnd, eu snf^r tot. 
Căci sînt un mare patriot! 

Ce vreti eu, Domnilor ? Vreii s6 fitt caăa, s^ fiii spada 
de Damocles a conservatorilor şi idolul popului suveran! 

De aceea vreii s6 împart moşiile proprietarilor... Dar 
m^ veţi Întreba dacă eii Însumi slnt proprietar? Ba nu, 
lusâ aceasta nu invalidează convicţiunile mele socialiste. 
Eu, Domnilor, sînt an cetăţean însetat de glorie şi de 
amoarea popularitate!, şi prin urmare, or! cât de grele 
s^ fie Impregiurările politice ale ţ^rel, eii am curagiul a 
striga In gura mare : arme, arme, arme ! căci mă cred 
brav ca Ştefan cel mare şi ca Miha! Viteazul. 

Vrea pre Român! s^*! fac pe loc 
Roman! antici, viteji de foc, 
Ca sfi ţinem resbel cu Rug! 
Enşlezi, Chinezi, Turci, Nemţi şiPruşî. 



32 CLEVETICl » 

(Se aude afară bătae de tobă. CleveticI se sparie BtrigâBd:) Aol60 ! C6 
S6 fie ? (el alergă la fereastră ţi se întoarnă adăogând): Am Crcdut 

că's ei!.. 

Uniî îmî 4icu c&'s hărţâgos 
Alţii pretindu c&'s cam fricos. . . 
Dar eu n'asud, eu sufgr tot 
Căci sint un mare patriot.! 

Ce vreţi eii, Domnilor? Vrett libertatea cea maî ne- 
mărginita a preseî, pentru ca s6 pot batgiocori când îmi 
place şi pe cine 'mî place. Vreîi s6 răstorn tot ce esistă, 
pentru ca se'mî fac un pedestal din ruinele presentulul şi 
s6 m6 urc pe acel pedestal, ca se proclam republica de- 
mocratica şi socială. Trecutul e al strigoilor, presentul 
e al moderaţilor, viitorul c al meu! 

Trecut, present, nu mg sfiesc 
S^'î critic r6u, se'î osândesc, 
Căci eu, eii, eu şi numaî eii, 
Sint bun Român §i sciii ce vreu. 
Unii m'admirii, alţii me *ncliidu 
Unii mg plângu, alţii mg rida. . . 
Dar eii n'asud, eu sufer tot 
Căci sînt un mare patriot.! 

Cercaţî, Domnilor, s^ m6 trimiteţi la Cameră, cu man- 
datul de representant al Naţiunoî, şi atunci veţi videa 
ce poate Cleveticî. . . Incliipuiţi-v6 că sînt în Cameră. . . 
eată-me 's la locul meii. . . (se pune pe scaun) Cer cuviîntuK 
D-le Preşedinte. . . cer cuvântul. . . nu miU dai? prea bine \ 

(se Pcoală şl vine în faţa publicului) Am Cerut CUVSutul pcntrU 

ca s6 combat opiniunea emilii de D-nul Ministru de finanţe 



GI«EYETIOt 33 

!n cestinnea budgetnluT. De şi onorabilul preopinent a 
cerat cestiunea prealabilă, Yoiii întreba ce este bndgetnl, 
D-lor? Budgetul, D-lor, este pulsul unul Stat!., trebue 
In consecinţă s£1 pipăim cu luarea aminte a unut me- 
dic. . . Lăsând dar de o parte pe D-nul Ministru de finanţe 
care a şuierat această cestiune urgentă, mi roiii adresa 
cătră D-nul Ministru de justiţie, pentru ca sâ '1 întreb: 
cum de a cutezat a călca sacrul princip al inamoTibili- 
tăţeî consacrat de Conyeuţiune, depărtând de la giudecă- 
toria, nu scitt cărui district pe onorabilul cetăţean Cârcioc, 
ce a dat atâtea probe de integritatea cea mal pură şi 
de patriotismul cel mal pur ? tmY va răspunde negreşit 
D-nul Ministru de resbel că formarea unei nouă baterii 
este necesară? Insă, Domnilor, strămoşii noştri Romani, 
companionii de arme al strămoşalol nostru Trăiau, n^aveaii 
trebuinţă de atâtea tunuri pentru ca să Inyingă pe ini- 
mici, şi când e cestiunea de bani, se cuvine să fimii eco- 
nomi, căci acest budget este produs de obolul săracului, 
acelui sărman asuprit şi nenorocit, pe care cad toate 
sarcinele ! . . . acelui ilot ce geme de secoll, fără ca D-nul 
Ministru de interne să se fi tngryit pană acum de a 
propune Camerei un prolept de lege pentru uşurarea cla- 
sei de glos. . . A ! D-le Ministru de interne ! dacă al 
ayea alte gânduri, de cât acel de a prinde o rădăcină 
eternă pe scaunul preşedintei, al gândi că dinaintea D-tale 
doă drumuri slnt deschise, acela urmat de Bimbaşa 
Saya , şi acela urmat de Cavur ! . . . tn darn D-nul 
Ministru al afacerilor străine mă tntrerumpe sub pro- 
test că n'aşi fi In cestiune. . . D-luI nu scie usul parla- 

3 



34 CLEVETICl 

mentar, dar etl. . . stnt trimis aicY de Naţiune ca repre- 
sentantul intereselor eY. Acest mandat sacru ti Yoill În- 
deplini ca cetăţean liber şi liberal, apărând cu energie şi 
cu logică (iute) libertatea, egalitatea, dreptatea, fraterni- 
tatea, inyiolabilitatea, inamoYibilitatea, autonomiea, Con- 
yenţiunea, drepturile naţionale, garda naţională, partidul 
naţional şi cele-1-alte. . . (resnn&ndn-M) căcY ett. . . şi de ce 
nu ? am toate calităţile de a fi Ministru ! . . . O mărtu- 
risesc cu toată modestia, D-lor, pentru că am fost, slnt 
şi Toifi fi cetăţean român şi nu am obiceifi de a aprinde 
luminări, din contra eii le sting... (giMuiise stinge: «i ur- 
mează a vorbi prin gestnrT). 

Fraţi cănzaşl, m'aţi anjit? 
Sînt elocuent apelpisit. 
Vorbesc, Torbesc, vorbesc, vorbesc 
Păn* ce pe toţi *1 obosesc. 
Unii 'ml jicil ritor hazliii. 
Alţii *ml jicii palavragiii! 
Dar eu n'asad, eu safSr tot 
C&cl stnt un mare patriot! 

(lesă maYestos). 
(Cortina cade). 



SANDU NAPOILA 



ULTRA-RETROGRADUL 



l 



SANDU NAPOILA 

ULTRA-RKTROGRADUL 
GÂNTIG£L OOMIG 

Cântat de D-nul Luchian, pe teatrul din Iaşi 1862 



(Tefttmi repreteutA un Mlon) 
Napoil&, (afară). 

Ce face? . . S6 pl&tesc ett capitaţie? . . Ett, boer ve- 
lit ?.. Ett, Sandn Napoilă?.. atunci s^agiungl tu, gu- 
leratule. 

(întră f nriofl pe scenă fi se adresează pubUcnlnT). 

Da bine, boerl D-yoastrii, unde mergemfi ? . . ba nu, 
adică y6 Întreb, unde mergemfi ? . . 

De când legea asta nonă 
Ce ConTenţie !I ^\Cy 
ĂA rapt reglementa *n doft, 
Am agians chiar de nimici 
Şi de ande mal *nainte 
Eram toţi boerl veliţi, 
Ne-aâ Inatn pe dinainte 
Nijte pn^chl apelpisiţl! 



38 SANDU NAPOILl 

Şi ce puşchî ! Ci că's patrioţi, liberali, progresişti, na- 
ţionali, demagogi. . . dracu '1 mal ştie ! . . c& de o dată 
att răsăriţii în ţeară posderie, şi tot unu şi unu ! . . oameni 
mari, învăţaţi de ştitt şi toaca 'n ceritt, colţoşl şi cu barba 
In furculiţe... El punii ţeara la cale în jioa de astă-jT, 
el sîntii şi numai el adevăraţi români cu Iubire de Patrie, 
c&cl aii luaţii patriotismul în otcup ! . . şi dacă nu vrei 
sS lei câmpii pe urma lor, te facti albie de câni prin foile 
lor. . . Mal d&ună- jl mâ 'ntâlneşte unul ce'l jic Cleveticl, 
şi mâ ^ntreabâ ni-tam ni-sam de sint ca dînsul, demagog ? 
Dă, măî gogule! 'l-am răspuns şi eii, cată'ţl de drum 
pană ce nu scot luleaoa de Ia ciubuc!.. El bine, boerl 
D-Yoastră, unde mergemtt ? . . ba nu, yâ întreb, unde 
mergemii ? . . 

P&n' acnma 'n ţeara-aceasta 
Noi ne-am bnrzalait creasta; 
Noi amii fosta simandicoai 
Mari şi ighemonicosi; 
Dar acum făr& sfieală 
Ne făcu pu§chil de dârvală, 
Şi ne chemii pe noi, pe noi, 
Vinograjî! mginl! strigoi! 

Au{}l, mS rog ? . . După ce te disbracă de caftanul 
boeriel; după ce'ţl leii sufletele de ţigani de le daii dru- 
mul sub cuy6nt de liberta; după ce'ţl ridică feciorii 
boereştl, sub alt cuvânt că, după Convenţia cea afurisită, 
nu mal sînttt pri... pri... privilegiurl ; după ce'ţl lefi 
copil la oaste cu sorţii ca pe proşti; după ce, Yorba ceea, 
îţi facă drum pe'n barbă pe de'ntregu, apoi te mal şi po- 



SANDU NAPOILÂ 39 

reelescâ retrograd!., rinograd!.. tureatc&!.. strigoi!., 
strigoi ? . . Hei bine, boerl D- voastră, unde mergemtt ? . . 
n'ali mal r^mas In ţeară nici sevas, nici hristoilie, . . Unde 
mergemtt? ba nu, adic& y^ 'ntreb, unde mergemtt?.. 

picu că*l timpnl libertăţel» 
Al frăţiei 9*al dreptăţel; 
G& de-acama pe p&mânt 
Toţi de o potriyă aînt. 
Şi cu astfelitt de iiiincian& 
Hoţii cel de'mpnşcă 'n lan& 
De caftan ne-aâ desbrăcat 
Şi mantaoa 'n loc ne-atf dat! 

Au^l ? . . . egalita ! . . . s^ fitt de o potrivă cu Chiosa 
vezeteol şi cu Mănciurică bucătariul ? . . ama rtndueală ! . . 
Dacă pe cănd cu unirea, ştiţi. . . mal an ţărţ. . . şi ett am 
purtat bairacul, şi ett am giucat hora unirel în colţ Ia 
Petrea bacalul, şi ett am răguşit strigând: sd trăească 
libertaoa şi egalitaoa ! . . dar înţelegeam egalitaoa cu boeril 
cel mari; sâ fitt ena mu che ena su*) cu vornicul 
Hârzobeanu şi cu logofătul Protipendescu ; sfi ş^d cu dlnşil 
Ia taifasuri pe divan, cu ciubuce, cu cafele, cu tot ighe- 
moniconul boeresc ; dar, nu egalita cu Barabulă şi cu badea 
Trohin văcariul ! . . El bine, boerl D-voastră, unde mer- 
gemtt ? . . ba nu, adică vd ^ntreb, unde mergemtt ? 

N'anjl altă de cât forme, 
Uniforme şi Reforme. 
Toţi croescâ, facâ şi prefacâ 
Ca sâ ne yie de hacfi. 



*) AdlcX; anal (i anal, de*o-potrlvă. 



40 aAin>u napoil 

Ier! o lege, astă-jl altă, 
Şi când caţî, Incral stă baltă! 
Gică-aista e proces? . . 
Na'ţiU frânt că ţi Vam dres! 

Poftim ! . . mat dăunaşi s'o ridicat b&taea. . . lege 
nouă în ţear& veche ! . . Ştiţi ce-am păţit ? Avusesem poft& 
s6 măn&nc un ostropeţ de Iepure, şi poftisem la masă pe 
varul Bufte. .. ştiţi Bufte care o fost baş-ciohodari<i Ia 
D-1 louiţă Sturza Vodă. . . Când s^ ne dee bucate, giupănu 
bucătar ne spânzură lingurile la br6tt şi se duce Ia 
primblare... El apoi, sâ nu'l baţi?.. Ean nu, că nuM 
voe, căci vine comisariul şi te pune la straf. . . Drapel 
alta ! m^ duc la moşia mea, la Ţălinoasa, şi poroncesc 
ţăranilor s^^ml fac^ o clacă de vf o cinci jile. . . Ştiţi 
ce ml-aii răspuns mojicii?... ml-att răspuns că le grăesc 
vorbe de clacă. . . El! apoi s6 nu'l Întinai la scară? . . . 
Ean nu, că vine subprefectul şi plătesce straf. Sandule 
fătul meii !.. Da bine, boerl D- voastră, unde mergemfi ? . . 

Asta încă nai nimica! 
Dar tot cheful mi se strică 
<Jând mă Ted supus la bir, 
Atins tocmai la chimir. 
Să plătesc pentru şosele, 
Pentru vin, rachiii, pavele, 
Pe moşie, şi pe cap !... 
Astea *n mintea mea nu 'ncap! 

Bre ! . . bre ! . . Adică multe-am v6^ut în vieaţa mea ! . . 
c'am vS jut Ieniceri şi rCsmeriţl ; am vS^^t ciuma, holera 
şi lăcustele, dar Încă aşa bazaconie n'am chitit c'oiti agiunge 



SA3n>v KAPonJL 41 

s6 tM. . . ku^l? reforme? tmlHniătătirl?.. S^ m(l silească 
a ^ti 5 la sută din tenital ŢelinoaseY, proprieta cu 
hrisoT domnesc, de la răposatul Intru fericire CehanRa- 
coTiţă ToeTod ! . . şi dup& toate platele sfi mă trftntească 
şi pe mine In capitaţie, ett Sandu Napoil&, boer cu caftan 
din yremea fericitului Intru pomenire loniţă Sturza Yoe* 
Tod ! . . Eft s^ pl&tesc un galMn împărătesc pentru că 
am cap, şi rarul Bostănescu tij, pentru că nu are cap 
nic! de o liţcae ! . . EI bine ! boerl D-Toastră, unde mer- 
gemtt? . . ba nu, adică Tă 'ntreb. . . unde mei^emtt?.. 

Ş*apoi alta 91 mal mare 
Care, j^â, nii*l de crezare! 
Hojma unii scria, răcnescă 
Si na fie boerescd! 
Şi pământul 8<^ se *mparte! 
Tot mojicul 8*alb& parte! 
Numai noi si fimfi abraşi 
Liade pintre călăraşi! 

B-Toastră rldeţl ! . . halde, halde ! . . tS pare glumă ? . . 
icu m&nie) Dar uu'l de ^umit, boerl D-voastră, căci verii 
s^ ne lee şi pelea de pe noi ! . . şi noi s6 ne lăsămii 
aşa ghiofghioare, s^ ne despoae? . . s6 nu ne diafen- 
defsim?*) aud?., dar n'avemtt gură si ţipămtt?..nV 
Temtt obşteasca obicinuită adunare, unde putemtt merge 
ca si ne suimfi colo pe tribu . . . nai, ca si facemtt şi no! 
engomiî**) patrioticeşti ? . . 

Treaba se îngroaşă, boerl D-Yoastră ! . . ascultaţi-mi 



*) Bi ne ftpCrăm. — ^ DiacunurL 



42 8ANDU NAPOILĂ 

pe mine, c& ett ştiii ce jtiii. . . Trebue s^ ne deschidemti 
ochii ca sâ alegemii depotaţî tot de-aY noştri. . . ştiţi. . . 
cole. . . getbeget, . . vinograj! care sd se Inpte vârtos 
pentru apărarea boeriel şi a propriet&ţel. . . Şi dacă ?reţf 
un om cu falca s&nătoasă, v6 poftoresc pe supusa sluga 
D-voastră : 

Vel claceriul Napoil& 
Ce yd plânge-acam de milă, 
Boerit gi c&ft&nit 
Şi la minte ^nţelenit. 
Ga progresai nu sînt radă, 
Pe Convenţie mi*i ciadă, 
Şi de-aşi arde cliiar in iad, 
Voia fi hojma.. vinograd! 

(Se închină şi lesă strigând) G&cl altmiutrele unde mergemâ? 
ba nu, adică vd întreb, unde mergemii? 

{Cortintk cade.) 



SURUGIUL 



SURUGIUL 

GÂin'IGEL COMIC 

Câniat de D-nul X. pe teatrul din laşî. 



CTeatml reprealntă o postă din Moldova, tn fand bordeele ■nmgtllor; 
B ftâaga grădini; cAte-vs dnaţe ţi hamuri pe l&agă păreţi; in ntUloe 
o footină. La zîdicarea oorttneY te ande în apropiere chiote fi pocnete». 
ţt nnnă glaral ■omginlnY vtrlgAnd, dapă gmjdifl) : 

Ha ho! tbrrr. Eată-ne Ia poştă, ard^o focu şi pe cel 
care-o ţine ! . . Hi. . . la imaş copiY. . . acolo y^ aşteaptă 

hambarn cu Orj... hi, gloab&... (pocnesce cn harapnicul). 

Sum^Ill, (întră pe scenă îmbrăcat cn poturi de aba, ilic de pos- 
tav curat ca găltanuri, chingă de curea bătută cu ţinte fi pălărie ca 
rrrlele. XI se opresoe lAngă culisă fi ^ce): 

Aud, cucoane ? . . dac&^Y lungă poşta de ^nainte ? . . Ba. 
nn. . . ean cât cole, o palm& de loc, o fugă de cal. . . N^aY 
apucat a porni bine şi aY şi ajuns (în parte) tntr^amurgu» 

•Tine tn faţa pnblicnlnl, cătAnd in fundul păi ăi. i). EaU SO yI- 

^emfl ce bacşiş m¥-o aruncat boeriu ? . . O jumătate de 
carboaoţă ? . . Crişu el ! . . A fi yre un ispravnic de ceY 
r\<>\, cărora le ^icfi perfecţi. . . E grăbit s'ajung^ la 



46 suBuaiuL 

tact de-aceea las& bacşişuri bune. Tot ispravnici no! 
dee Dumnezeii, c&cY dacă 'sii dat! afar& din slujb&, a 
boanta scade cât un fifirig. NoY, surugiii, judec&mii oi 
după bacşiş şi nu dămii greş nici o dată cu chiteala. 

Când T^d o droşcă noa&, noaţ& 
Ş'an t^n^r mândru lucind tn ea, 
O *ntind la fuga. . . sâ fugi, Dulnţă. . . 
Carboanţa vine pe urma mea. 

Ear de*I trăsura cam hârbuitâ, 
Dacă'I drumeţul ros pe la cot 
Şi cu sprinceana posomorită, 
Mân pe tinjală numai de-un zlot. 

De*l TT*o carată închisa bine 
Cu o duducă 9*un cuconaş, 
Dămol la hopurl, că *n urmă Tine 
Dragoste dulce s*un gălbSnaş. 

Ear dacă este yr'un răd?an mare. 
Cu o păreche cam dos la dos, 
Le trag o sfântă de struncinare 
Căci mS aşteaptă un bănuţ ros. 

Ori cum sS fie, când merg în cale 
Cu de-al de-al noştri, nu mfi căesc, 
Căci Torba ceea: tot cale-rale 
Ese bacşişul mal omenesc. 

Ear din pScate de*ml vine rfindul 
Sâ duc Tr*o capră safi Tr'un jidan, 
Lh prăvăUşurl îl culc de-arândul, 
Căci plătescâ numai un gologan. 



BUBUGirii 47 

Cn toate-ftceste paţîn iml pasă! 
Fie Tânt, ploae 31 calea grea, 
Fie ^oeeoa dreasă, nedreasă. 
Gând sint călare, lumea*! a mea! 

(191 aprinde inieoa). Hei, Doamne ! . . de 20 de anY de când 
itnt In poşte, ce de mat făpturi de oameni am mal T^ut ! . . 
:âţl Domni cu alaiti am purtat, cănd s^ snia pe scaon, 
li dup& şepte ani — halt. . . maziliţi ! . . tot eii I-am dus, 
Dsă &A alaiti!.. CăţI miniştri mândri la început, şi 
nai pe urmă cu nasu căţjut... câţi deputaţi cu Unirea, 
âţl ciocoi TechI de-a Regulamentului, şi câţi ciocoi noi 
le-a Conyenţiel, şi Ruşi şi Nemţi şi Turci, de toat& sS- 
n^nţa. . . căci biata Moldova noastră o fost drumu cel 
nare a străinUor. .. Ean o ţeară de jac, satu lui Cre- 
nine, Ară câni şi ftră jitari!.. Na! că s'a stins lu- 

eoa. . . (acapiri). 

Iml aduc aminte, când cu Nemţii. . . am plecat odată, 
:'an biet căprar, leama, pe Ticol... Şonţişoru era nu- 
aal In mundiraşu Iul cel alb şi tremura, s^rmanu, ca 
le năbădăicl. I se făcuse nasu pipSruş şi obrazu patla- 
rea vânătă. 

— Frigu'ţl e. Domnule ? . . ti tot întrebam pe drum. 

— No; cald, caldj saperment! îmi rfopondea el. 

Dacă Tam aujit tot ^icfind că'I e cald, ^ml-am că- 
tat de drum pană la poştă... Când acolo ce sâ yM? 
căpraru mett era bocnă!.. îl îngheţase caldu Iul cel 
nt^mţesc. 

D'apol mal acu yr'o opt ani, aduceam un grecuşor în 
căruţă de poştă... rupt, s€rmanu, şi perpelit de ţi f 



50 SURUGIUL 

ploat, ars de soare, degerat de frig, pentru c& i'sii caii 
c&juţl gi nu potii merge In fuga mare. 
tml aduc aminte, acu cinci ant, murise Mata m&muca, 

Dumnezeii S^O OdihneaSC& ! . . (ftergânduşl ochii cu mâolca c&meşii). 

Hi se udă ochiY când mâ gândesc la ea, drăguţa. 

(Arie: Căruţa poştei). 

Sărmana mamă parc'o vM ancă 

Pe patul morte!, mortă zăcând 

Şi cu durere vie, adâncă, 

Ah! simt din ochi-m! lacrimi curgând. 

Biata bătrâna! ea pentru mine 
ÂTea un suflet mult iubitor ; 
ţ)ioa şi noaptea me căta bine 
Şi 'mî făcea traiul veselitor. 

insă-amar mie! moartea cumplită 
A deschis iute al eî morment 
Şi de-atuncî vieaţa'mi e tot cernită 
Cam r^mas singur pe-acest păment. 

Stăm lângă biata mamă şi o jăleam din fundu ini- 
mel, căci era acum pe aproape de îngropat, când 11 aduce 
dracu pe un ciocolu de cel afurisiţi. Toţi flăcăii erau 
porniţi la drum, numai eii, din picate, m6 aflam la poştă. 
Cuconaşu era grăbit parcă'l alungaţi Tătarii din urmă; 
el vine la bordeiu meii şi m6 smunceşte ^ră îndurare 
de lângă săcriu malcâ-mea. . . tn zădar m6 rugam sf 
m^ 'ngădule ca s^ duc pe mama la groapă. . . ticăloşii ! 
în loc sS albă milă, el pune pe amăutu Iul de'ml dâ 
vr'o câteva bice şi'l poronceşte s^ m$ croească tot dru- 



SUBUQIUL 5X 

mu ca nu harapnic de pe capr&. Dac^am v^jut j^am 
T^ot, ml-am f&cat cruce şi am ^is In gftndu mett: A- 
jatâ'ml, Doamne, s6 desb&r lumea de o jiyin& YeniQoa8&!.. 
şi cu capu gol, pe arşiţa soarelui, am plecat. 

Se f&cea nu departe de poştă o Tale lung& şi r&pide 
de nu putea nici caru deşert sfi cobaore f&ră pedic&. 
Drumu cotigea pe l&ng& o pr&pastie adâncă, plină de 
bolovan!. . . Mişcă băete ! . . s$ mi te duci de-a ruptu 
capului! . . Unde-am răpejit caii Ia vale, unde-am 
câmit oiştea spre mal, şi ^ntro clipală, cal, trăsură, 
surugiii, arnăut şi ciocolu, eramtt cu toţii stâlciţl şi 
ucişi în fundu prăpastiel. . . Arnăutu şl-o rupt gătu, 
ciocolu şl-o frânt nasu de-o r^mas cârn şi chior. De 
atunci nu Tam mal zărit prin poşte... EI o prins frică 
^i merge la drum numai cu harabagil. . . 

EI! . . da ce staâ ett de mH amărSsc cu gânduri po- 
cite. Ctţi scutur» pletele) Pel uălucă şi cruce-ajută ! . . s^ 
trâească surugiu. . . Nu'I alt Român mal volnic decât 
el In ţeară. 

Suraipâ vrednic! eu tot calare 
pioa şi noaptea am traiul meu. 
Alung necazul din fuga mare 
Gând mS ajunge necazul grea. 
Surugiâ ager, alerg pământul 
Din pnha lungă mereâ pocnind, 
Dămol saii Iute, Iute ca vântul 
Eâ merg calare tot chiuind. 

(Chiuie «urugleţfte fi pocnesce din harapnic). 

Dacă de pildă vine o cupea cu o porumbiţă albă şi 
frumoasă, care 'ml ^ice subţirel: „S6 mS duci bine fiă- 



52 SUKUGIUL 

c&ii.* — Lasă, cuconiţă, n'al grijă că eştî cu mine! — 
şi 'm\ apuc hăţurile în mâna stânga, şi m'arunc pe şăoaş 
dintr'o săritură. . . Gata ^\ ? gata ! 

MişcaţY băeţi ! . . Iii, hi. . . s$ m6 duceţi ca v^ntu şi 
ca gându, (pocneace). HI, brcazulc , nu te lenevi, că te 

StricneSC cu SfichîU de foc, 0>«te cu harapnicul înainte ca şi cind 
ar vroi sd lovească hăţaşul). VlrtOS, murgulo, (»e adresează la lătu- 
rat) nu te lăsa pe tînjală că'mî eştî sub mână (pocnete 
de lături în dreapta). Hi acum pc şos CU toţil, îutr'o întîn- 
soare, s6 sfârâe roţile (cwuYe). Hi-i-i-i zmeîşoriî tatiî. . . 
pareză zăresc pe Măriuca la colţu lunciY. . . Hăriuco fa, 
sâ mâ aştepţi cu alivenci pe când m'oiâ întoarce, că ţl-oiu 
aduce un tulpan noii. Halde-aşa, copil, tot aşa la copce, 
cu toţii, de o potrivă, frumos că ne priveşte duduca cea 
din trăsură. . . numai de ne-ar deochia. . . Eacă dealu 
înainte. . . s^ t6 vM acu, dragii mei. . . s^o luămti la fugă 
din vălcică, ca s6 suimâ culmea într^un sbor. . . Odată 
cu toţii pe opinteală. . . (chiuie şi pocnesce). Hi-i-i-i, tătucă, 
nu m^ lăsaţi. . . întinde surule. . . odată breazule, hi, hi. . . 

(Se sbuciumă ca cum ar siU caiY la deal). MâUCaV^ar Cloarelc! hi, 

perire-ar albinele care or strînge ceara de făcut lumi- 
nare celui ce v6 are ! . . Ha, ho, ha, ho ! . . tbrrr. . . amu 
suiţii dealu. . . s^ ne mal odihnimti la umbră şi s^ v^ 
mal frec pe ochi. 

Saragiâ vesel, în câmp la soare 
Eâ câte fete le întâlnesc 
Preschimb cn ele glume uşoare 
Şi chiar din fugă le ameţesc. 



SURUGIUL 53 

Ear când an daşman calea^ml aţine 
t! dismYerd faţa cn şficMu de foc, 
Şi când îo ţeară annl nott vine 
La fraţii noştri, urez noroc. 

{Tocneace ca în lOuniil gfAntaliiX Vasile). HăK, hăt ! la IHUlţK aol 

CU fericire, s^ tr&iţl toţi In unire. . . HăY, hăl! sâ y$ 
fie casa cas& şi masa masă ! h&Y, h&f ! Noroc bun şi ve- 
selie şi 'ml faccţY parte şi mie. . . hăt. hă! ! 

(Cortina cade). 



ION PAPUSARIUL 



ION PAPUSARIUL 

C.OTICEL COMIC 

Cântat de D-nul Tiuchian, pe teatrul din Iaşi. 



(Te«tml represintă un salon). 

(Se ftnd« Mîâre strigind ^La ])ăpiift, la păpu^,*' «pol o 
gâlc«Tă între Ion Pipafarinl ţi xm comiMr de poliţie). 

ComisamL — Staţî, măi! 
Ion. — Da ce este? 

ComisamL — Xu 'î voe s6 umblaţi cu păpuşele şi 
cu Ironii. 
Ion. — Dec!., alta basaconie acu! 
ComisamL — Hal la Poliţie. 
Ion. — Xu pune mAna, guleratule. 
ComisamL — Halde 'ţî ^ic şi nu lungi vorba. 
Ion. — Atunci s*agiungf tu. . . 
ComisamL — Pe dtnsul, serjenţî. 
Ion. — Nu da, măi, nu da, că te. . . 
Comisarul. — Pe dinsul. 

(După un mie sgomot in caie «'aude cătţend fi sdrobinda-se cnţca cn 
păpufl. Ion mtri Iute, scirmănat, flră căciall şi cu coeciugul in mână). 



58 PÂPUŞlRIUL 

Ion. — Dos la faţă. . . Aid ^mi e scăparea. . . Hăl ! 
guleratu dracului ! . . r^ii m'o sgâ,lţtit ! . . De aMea am 
putut scăpa cosciugu cu păpuşi din ghiarele Iul. . . Cât 
pentru căciulă o că^ut In luptă... fie, tot era s^o dail 
eti de pomană de sufletu bunicăl. . . povestea ţiganu- 
lui. .. Âu^l aşa? treceam pe lângă teatru ist mare cu 
teatru meii cel mic. . . câşlegl nu's ? . . când tml ese 
înainte un epistat şi numai de cât sâ mâ 'nchidâ Ia po- 
liţie, picând că nu mal este voe de a gluca păpuşele, 
după obiceiu vechili. Mare poznă şi minune ! . . Oare de 
ce s'o mânietti păpuşele cele mari pe cele mici, de le 
prigonescti ? . . poate că vreţi sS albă singure dreptu de 
a face sS rIdS lumea. . . Ean, mal ştii ? 



Lumea *t plin& de p&pu^l 
De tot soiul, mari şi mici, 
Gu surtuce, cu mănuşi, 
Câ-anteriă şi cu işlici; 
Şi *ntre ele cât trăescâ 
Se alungu, se prigonescu, 
Se înşela, se pismnescu 
Şi chiar se batjocoresc^, 
G& *sft p&puşl, păpuşi lumeşti 
Tot sS stal sS le priveşti. 

Una^i proastă şi fudulă. 

Alta face cât o nulă, 

Alta are dinţi de lup, 

Alta *1 chiar trîntor de stup; 

Alta *1 mare patriot 

Cu limba, hăt, cât un cot. 



PlpUŞÂRIUL 59 

Alta *î Tiţă de ciocoiă, 
Alta *! coadă de strigoiti» 
Că 'sft păpaşK, păpuşi InmeştY 
Tot 8$ stal s& le priveşti. 

Păpuşi, dar, ca Yasilachi ţiganu, ca jupftnu Lelba din 
lâr^ Cucuiul, şi ca toate cele-1-alte dih&nil din cos- 
ciugu ista, cu deosebire numai c& unele te factt $6 
rî^î, şi c& cele-I-alte te facti sS şi plângi câte o dată. 
priTind 1» coecing) Sărmane păpuşele, frumuşele, curăţele ! . . 
voi aţi tnyeselitti pe moşii şi strămoşii noştri, ca pe nişte 
•lamenl cu bunătatea ^n suflet şi cu rtsu tn faţă; dar 
acum lumea s^o posomorit, pare că '1 tot ninge şi ^1 
plouă. . . tn căt chiar veselia din căşlegl este oprită ! . . 
'jare de unde s^ ne vie atâta spăsenie ? . . Om fi având 
poate multe picate de rescump^rat. . . Hal ştii?.. El 
bine, dar pană vomti agiunge a ne sfinţi ca dracu când 
întet răneşte, ce fac eO, Ion Tătărăşanu, cu betele pă- 
î'Uşt?.. doar s^ pun s6 le tragg clopotele ca la cele 
malte obiceiuri strămoşeşti. — Parapanghelos, de-acum! 

Am avat odinioară 
Dulce §i frumoasă ţeară. 
Acnm ţeara *1 jidovită 
Şi amar precupeţită. 
Parapanghelos! 

Am avut, hăt, în vechime 
O yitează boerime. 
Acnm ridemâ noi de noi 
Poreclindnne ciocoi. 
Parapanghelos ! 



02 PĂPUŞĂRIUL 

G&nd e an domnişor 
Ce vinde la dreptate; 
Când un privigrhitor 
Care mereti tot bate; 
Când e un cămătar 
Care te calii-esce; 
Când an prost gazetar 
Ce toate le huleşte. 

Când un linguşitor 
Ce te adimeneşte; 
Când un moştenitor 
. Ce moartea îţî doreşte; 
Când Iuda venj^tor 
Ce fraţii \i prigoneşte; 
Când chîar un peţitor 
Ce te căsătoreşte. 

La Yad Spurcatulc. . . (aruncă pe dracul şl scoate RoarecI cu o 

mâţă). Eaca mâţa şi cu şoarecii, în pilda celor mici care 
Vi facîi mendrile In ţeară, când nu 'i struneşte nime. 
Vorba ceea: lipseşte mâţa, şoarecii îşi facti de cap; lip- 
sescfi câniî de pază, te primbli prin sat fărft băţ, ca în 

SatU lUÎ Cremine. aoacă şoarecii în p»lmă). 

Unde 'î mâţa s^ ne vadS 
Se ne vad€, se nu creadă. 

Bîz-z-z-z. 
Mâţa 'i dusă de acasă 
Şoarecii se giocii pe masă. 

Bîz-z-z-z. 
Unde *î mâţa s^ ne vade 
Cum amfi luatu casa 'n pradă. 

Bîz-z-z-z. 



PÂPUŞĂRIUL 63 

M&ţa '! dusă din cămării 
Noi BÎntemu stăpâni în ţeară. 
Bîz-z-z-z. 

La c(şciog, lacomilor, ci vine mâţa (MOâte un lup şi o o»Ye). 
Eaca Inpn şi oalea. . . Val ! s&raca oale ! bnn& '1 vie, 
bană '! moartă, că ^1 lânoasă, lăptoasă şi de vreme-acasă. 
Ce p^cat numai că o mănân^ lupu! 

Hei! de n'ar fi lupi colţoşl pe lume, bine-ar mal 
hălădui turmele! D'apol ce s^ faci? aşa ^1 posnaşa astă 
de lume; unde ^1 oalea, lupu nu lipseşte; unde ^1 slab, 
e şi tare; unde '1 român, e şi lipitoare! 

Val! săracă oale blândă, 
Cam slatina lupii la pândă 

Bir, oiţă, bir, 
SS te 'nşale, sS te-apace, 
Sâ te mpS, si te *mbace. 

Bîr, oiţă, bîr. 
Bncălae, Tal de tine! 
Tragi pe Inme-ades ruşine. 

Bîr, oiţă, bîr. 
Chiar de scapi s6 nu fii smulsă 
Tot eşti tunsă §i eşti mulsă. 

Bîr, oiţă, bir. 

La stână că vine lupu. . . (Scoate un Turc şi un C»zac). 

Eacă Turcu şi Cazacu, Pilaf Aga şi cu Hoscov Ghlaur, 
duşmani de moarte carii luaseră deprindere aşi gluca 
calu pe păm^ntu nostru, de câte ori nu s'ajungeaă cu 
târgu. Noi Tătărăşenil care, cum o dat Dumne^eă, avemu 
şi noi o ţîră de politichie şi de j[>/tt2>owa//e, '1-amă glu- 



64 PĂPUŞĂRIUL 

catii pe degite şi 'Y-amti pusii în cuşca p&puşelor; tas& când 
vintt Ruşiî în {eară, facemtt pe Cazac de taîe capu Tur- 
cului, şi din protivă, când vinii Turciî, Pilaf Aga descă- 
păţinează pe Moscov Ghîaur. . . Ce s« facî ? Trebuîe sS 
urlî cu lupiî şi s6 strigi Ia covrigî cu Covri...oţi]( dacă 
yrel sâ încapi în lume. Hal şi voî la coşciug că ne-amii 
saturata de păpuşeriî. 

Aste 's, boerî D-voastră, păpuşele cele vechi care le- 
amii apucaţii de la părinţi ; dar aii mal eşitii şi altele, de 
când cu mâncarea cea de Constituţie. . . ce-a mal fi şi 
aceea. . . Noi Tătărăşenil le (Jicemii Lefegii ! . . Ci-că în 
timpurile de mult, pe când aveamii resboale cu vecinii 
noştri, era în ţeară o ceată de ostaşi viteji, nu eroi, 
care mâncaţi carne de tătar. Nu 'I vorbă de dînşil. Le- 
fegiii din ^ioa de astă-^I se hrănescti din leafă, se în- 
doapă din lugedul ţ^ril, de aceea îl numimii lefegii. 

Eacă de pildă : (scoate pe rând mal multe pSpuşI ^ le arată). 

Un silvicultor de codru — lefegiii. 
Un conductor de drumu mare — lefegiii. 
Şosele sîntti, nu sîntii, dar conductori posderie. 
Un profesor de Mimică. . . saii nimica — lefegiii. 
Un inspector de profesori — lefegiii. 
Un inspector de inspectori — lefegiii. 
Un perceptor. . . priceput — lefegiii. 
Un controlor de perceptori — lefegiii. 
Un controlor .Ic controlori — lefegiii. 
Alt controlor de nu ştiţi ce — lefegitt. 
Un grădinar de pepinerie. . . Ştitl că o sS se înmul' 
ţască de-acum pepenii în ţeară. 



Un custode de muzeorl, pinacotece, gliptotece, biblio- 
tece şi alte tece, care nic! ii*aii fosta nici s*aii pomeniţii ! 
Şi ref-lalţî. şi cef-lalţl, şi cel-lalţl ca năsipu mării, şi 
mal ales ca fnin<|a din codru. 

(Se aude afari glasul comisariBluT atrigftnd): 

— Unde s*o ascmis păpoşăriul? 

Na! mal Iată şi altn. . . Mâ caută ca sâ mâ 'nchid^. 
Xu m^ lăsaţi, oameni buni, că doar n'am făcut vre uu 
r^6 că m'am ţinut de obiceiurile strMoşescI, jucând pă- 
paşele în câşlegl.* 

Coşea de hârtie ce noî o partămă 
Strigind la păpuşe ca glas snn&tor. 
Este chiar teatrul niicalnl popor 
Şt cft-a noastre glnme noi îl desf&tămii. 

5*aYemâ primadone, nn aTem tenor! 
Nn jncămă la drame şi opere mari. 
AiemA păpoşele In loc de actori 
Şi *n loc de orchestra, doi bieţi lăntarl. 

Lăsaţi-ne *n pace se ne veselimu 
După obiceiul cel înb^tr&nit. 
Ca sâ nu ajnngemu noi, Români, sd fimu 
Un neam trist, cu ur&, ;i posomorit. 

(Comitarfol sg&lţie nşa din fnnd fi ^^ce): 

.Aici trebue s6 fie hoţul.* 

Na! că m'ajunge picatul... Unde sS m'ascund ? («leargă 

n dreapta «i în stAnga, spSriat) Cole ! ba COlC ! (arStând looul snflToni- 

lan Ba cole In bisuniea asta («e ugi mib aceni). In coşciug 
si tu, Ioane; Parapanghelos ! 

(Dişpvto. — Cortina cade). 



CUCOANA CHIRITA 



IN VOIAGIU 



5* 



CUCOANA CHmiTA 

ÎN VOlAQlft 

cAnticel comic 
Cântat de D-nul Milo, pe teatral din Bucarescl. 



(Teatrul repreaintă un salon). 

Cllirita (în costum ridicol de voiaglu, întră sburdalnic. Ea poart& 

malacof exagerat, tocA de catifea neagri cu flori, pene ţi cordele staco- 
Hii etc.) 

(Ea cânţi pe aria : Boyal tambonr). 

Eată-mă*s! am sosit 

Dintr^o călătorie 

in care-am pătimit 

O sntă de şotii §'o mie. 

Dar, jefi, nu m£ c&esc, 

Na*m! pasă de nimica; 

Eâ sint sdra^on şi m^ numesc 

Chiriţa cea Tolnică. 

Ce Tolagîa minanat! 

Ce frumos m*am primblat! 

in nrmă-mi am lăsat 

Un nnme lăadat. 

Plecăciune, boerî, («e închini). De mult nu ne-amtl v^- 
duttt. S&nătoşY! . . Dar cucoanele? şi copiii? bine? M6 
bucur. Aud ? şi mie precum videţl îmi merge de minune. . . 



70 CHIBIŢA IN VOlAOrt. 

sărut OChişOrU. (se întoarce in Ioc de 'şl arată UUa). Am fOSt Ia 

Paris de ml-am aşezat plodu Ia scoală ca sS tnyeţe po- 
litica, pentru că ^n ^ioa de astă^K, la noY, un om ce nu 
ştie politica, nu plăteşte nici chiar cât jtlţul cel stricat 
care s'o vândut cu doba la Bucuresct pentru plată de 
imposit. . . el e un mobil de prisos. . . Şi cu prilejul a- 
cesta m^am folosit şi eii ca s6 vSd lumea cea mare, că 
mg'tî crede ? . . M6 muceijisem la ţeară, la Bîrzoenî. . . 
De la o vreme Imî yenise stenahorie şi ipohondrie; aşa 
dar. . . nu'ţl uita vorba. . . tntr'o dimineaţă, pe la toacă, 
după ce m'am cotorosit de Aristiţa şi de Calipsiţa, m¥-am 
luat catrafusele şi am spălat putina ! . . Soţul meii, pa- 
harnicu BtrzoTu, cam cârnia din nas, dar Tam sărutat 
între sprincene, după obiceiâ, şi Tam lăsat cu buza um- 
flată. . . Uff ! . . M'am dus la GalaţY cu trăsura mea cea 
galbenă, şi cum am ajuns, nict una nici doă. . . ţup tn 
vapor, Guliţă ţup după mine. Ioana ţiganca ţup după 
Guliţă, şi Yorba ceea, cu căţel cu... am plecat!!! 

Doamne ! boerî d-voastră, minunat lucru 'î vaporul ! . . 
86 veijî şi s6 nu cre^î. . . Au(JÎ d-ta ? Merge focu pe 
apă ca In vremea halimalei. D'apol salonuri, d'apol zai- 
feturf, d'apol căpitanul ! . . batăU norocu că mare nos- 
timlor mal era, puşchiu! (mumă). 86 v6 spun una? So- 
ţul meii nu 'î pe aice?.. Mî-a făcut curte, berbantu, 
tot drumul şi, jeli, între noi s6 r^mâle. . . dacă nu ml-ar 
ii fost de ighemonicon, mal că. . . mat că. . . 

Un glas de la galerie. — Aferim, Cucoană Chiriţă! 

Chiriţa (adrei»ftndu-Be cătră capelmafetni). D^apol CUm SOCOţI 

domnule? Chiriţa nn se dă cu una cu doă. (cătră pnbuc). 



CHIBIŢA IN VOlAOlt. 71 

ta sflrşit. . . nu 'ţf uita vorba. . . am ajuns la Belîgrad. . . 
lând Ia Beligrad Întreb pe c&pitanu: Monsiu c&pitan, 
jf! vu pri, aice 'î Viena? — El îmî rSspunde zimbînd: 
Ba nu, Madam, aice ^I Beligradul. — Mersi mon^er,,. 
DO poţ! crede ce bine *m¥ pare că m'am învrednicit sâ 
tM Belîgradu cu ochiî, c& mare mult am au^it pe b&r- 
batu mett pomenind de el. — După Beligrad am sosit 
Ia Ruşava. . . Când acolo, vameşi! de la hotar Incepfi a 
cotrobăi prin lăzile mele ca In vremea volintirilor, si 
datt peste o cutie cu ţlr! sv^ntaţl ce'Y luasem la drum. 

— Fuî taifel! Ce '\ asta?., strigă căprariu. 

— Ce s€ fie, domnule ? Ea ţlrt... Eli postesc Mercurea şi 
Vinerea şi metahirisesc săraturi de când pătimesc de rast. 

— Vas rast ? Asta 'î pudoare mare la d-ta ; trebue 
plăteşti vama. Şi îndată, s'o adunată vr'o trei şoacăţe 
ca s^ hotărască, dacă se cuviuea s^ ^ml lee vamă ca pen- 
tru p^tT, ori ca pentru mirodenii. In sfîrşit am dat ce 
le-aD plăcută şi ml-am cătat de drum. 

De-acolo am urmat 
Prin ţeara cea nemţească, 
Şi 'n Pesta am mâncat 
Mâncat paprică ungurească. 
Apo! In drum de fer 
Snindu-m8 în grabă, 
Am Yolagiat c*nn cavaler, 
Un baron prea de treabă. . . 
Ce Tolagiu minunat! 
Ce frumos m'am primblat ! 
in unnă-ml am. lăsat 
Un nume lăudat. 

Fosta'ţi cu drumu de fer, boerî d-voastră? El! apoi 



74 CHIKIŢA tX VOfAOlC. 

Ce volagîu minunat! 
Ce frumos m'am primblat! 
!n urmă-mi am lăsat 
Un nume lâudat. 

In sflrşit am sosit Ia Paris, !n patria luî Monsiu ŞarlăL 
Ştiţt, Monsiu Şarlă care o fost dascalu luî Guliţă... 
tn Paris! minunea minunelor! târgu VayilonuM din dilolo 
noastre ! Am ajuns noaptea şi am tras Ia un otel din uliţa : 
(xcofroi Mark, adică: Mi'î frig Marghioală... A doua 
(|i ram înfundat pe Guliţă. Intr^un pansion, şi am r^mas 
liberă, de capu meii. Ha. . . a. . . alai de cine '! tCnfir şi 
are banî mulţî! Acolo 'î pămfintu făgăduinţe! cel din 
scriptură ; numaî un lucru e cam supărător : toate sj^ 
vCndii cu porţia, şi porţiile's micî de tot, ca de pomană. 
De pildă cerî un biftec ? îţî aducii o fărtmă de friptură 
mare cât un irmilic, ba ancă şi aceea crudă. . . cică *î 
englizască. . . Cerî racî ? Iţî aducă vr'o doî răcuşorî în 
şepte lunî, chirciţî, oftigoşî, ca vaî de eî ! . . Căt despre 
bucate de cele sănătoase ca Ia noî, precum : musaca, ca- 
pama, cîulama, baclava, cheschet. . . nicî nu se pomeneşte... 
Insă nu face nimica. . . Parisu nu are seamăn pe faţa 
pămfintuluî, şi pot (Jice că nicî chiar Bucuresciul nu'l în- 
trece. . . adică sC fimti drepţî. . . nu'l întrece. Ce nu gă- 
seştî în el? galeriî de museurî vreî? aî; munamenturf 
vreî ? aî ; teatrurî vreî ? aî ; pasagiurî române ca la Bu- 
curescî vreî? aî. Che ta lipa, Eti nu le-amu visitatâ 
nicî pe unele, nicî pe altele, pentru că am avut de um- 
blat pe la magasiî de marşande de modă. 

Am fost Ia Madam Desal ;i la Madam Fovel, de mî-ani 



CHIBIŢA tN VOlAOlt. 75. 

C'imendat toalete pe 'datorie. . . Le-oifi plăti ^ eti când 
orii pl&ti şi cele-1-alte cucoane care le-o rSmastî datoare... 
in uxnă). Şi ştiţY una? stntti cam multe. . . aşa de multe. 
Iu cât croitoresele o hotărtt sS nu maî facS credit com- 
luitrioatelor. Cam ruşine, dar ce'mY pasă? Eâ tualetele 
le-am pus la mână şi am şi fantacsit cu dtnsele Ia ba- 
luri, la Mabil. .. Ah! frăţiorilor, ce juvaer de grădină'! 
Mabilo ! ce adunare elegantă Întâlneşti In ea ! . . Nu era 
seară sS nu mS duc acolo la petrecere. . . ba ancă am 
jucat şi cancanu. 

Qlasnl de la galerie. — Âş! Aferim Chiriţă. 

Cliiriţa. — Mersi. . . Acolo am făcut cunoştinţă cu o 
mulţime de contese şi de prinţese: contesa Frizet, prin- 
< esa Rigolboş, marhezul Brididi, mai^alu Sicar, duca Şi- 
cocandar, ba ancă am întâlnit şi o clae de boerl şi 
^ ncoane de la noi, precum de pildă : Aud ? sS nu le nu- 
mesc ? fie ! . . Dar din toţ! cine era maY cu haz, era d-nu 
Agachi Flutur, un berbant tn doi pert, care o fost şi 
volintir la Ipsilant. Cu dînsu făceam supe la cafeneaoa 
englizască, pe bulivar. Ce rlsete, ce chicote ! Flutur ml-a 
'ompus şi un cântic. . . S6 viU spun? bucuros, dar sS rS- 
mâe Intre noi, t6 rog, ca s£ nu afle dumnealui. Eată'l... 
;iscultaţl: 

(Chirlţa cântă următoarele cupletnrl şi Joacă un pM de cancan Ia 
?nr^tiil fle-cărnl enplet). 

(Arie de Offenbach). 

Yiyat mândră Ghiriţoae! 
Vivat spanchiea de Bîrzoae! 
Oae, oae, oae, oae, oae, oae, oae. 



7H CHIBIŢA ÎN YOÎAGlt. 

In amoruri sâ trăească 
Lamea *utreagă să pârUasci, 
Ească, ească, cască, cască, cască, cască, cască. 
Tra, la, la, la, la, la, la, la. 

Sal Chiriţo 'n joc. 

Tra, la, la, la. la, la, la, la, 

Saî mcrcâ cu foc. 

Chiriţoaea '! sprincenată 

Şi ca un balon umflată, 
Lată, lată, lată, lată, lată, lată, lată. 

Elegantă şi frumoasă, 

Armazoancă, amoroasă. 
Roasă, roasă, roasă, roasă, roasă, roasă, roasa. 

Tra, la, la, la, etc. 

Chiriţoaea *! din natură 

Gingaşă peste măsură. 
Sură. sură, sură, sură, sură, sură, sură, 

Ea cu ochiul te atrage 

Şi pe şfară-apo! te trage. 
Rage, rage, rage, rage, rage, rage, rage. 

Tra, la, la, la, etc. 

Chiriţoaea cea uşoară 

Are-o inimă fecîoară 
Cioară, cioară, cioară, cioară, cioară, cioară. 

Ea te leagă şi te 'ncurcă 

De nici dracul te discurcă, 
Curcă, curcă, curcă, curcă, curcă, curcă, curcă. 

Tra, la, la, la, etc. 

Glasul de la galerie (entu«iMm»t.) Aferim! Aferim! 
Aferim! Chiriţoaea mea! 
Chirita (spăriau.) Vai de mine ! . . c&'i dumnealui ! (f u^e^. 

(Cortin* c«de). 



BARBU LAUTARIUL 



BARBU LAUTARIUL 

CÂNTICEL COMIC 

Cântat de D-nul Milo, pe teatrul din Bucurescl. 



(Teatral repreaintă un Mion. — La ridicarea cortinei an taraf de 
lintarf începe a snna un cântic rechlil din dosul uşii din fund. Barbu 
liataml este înbrfcat cu anteiitt si gtubea vechYe; el poartă pe cap » 
;umătate de iţlic cu fond rerde). 

Un glas. — (dintre culise) LipslţY dc-aict. balaurilor ! 

Barbn. — Ean lasă, jupâne yataje! Âja s^ tră- 
(stL că boeriu ne-o chiematâ s6 ^I cântămâ de ţjioa luY! 

Un glas. — HinciunY ! boerialul nu '! plăcii ţirliitu- 
rile ţigăneşti! Hal, cărati-v6! 

(Lăutarii se oprescfi). 

Barba. — (deschi^end uşa cu siiaiă) Dee ! . . Dacă eâ stnt 
Barbu lăutariu cunoscut In toată ţeara Moldovil. .. cum 
[I s^ mă dai afară ? . . Mal stâY sS grăesc doă vorbe cu 
^loeriu! (întră si v ■ ©ate iţucui) Eaca ! . . Aice 'î adunare 
îuare! şi adunare fără Barbu, starostele de lăutari, nu 
<e poate ! (•• închină pubucuiui) Aşa 'I, boerl d-voastră, că 
IU v^ lasă inima să mă daţi pe scări, pe mine Barbu 



gO BARBU LĂUTARIUL 

cel Mtr&n, care am cântat la nunţile şi la mesele pă- 
rinţilor d-VOastr& ? Cîntorcându-ne npre n«ă) Eî ! apOÎ CC mOÎ 

dtrdîeşte guleratu cel de cîocoiii ? (chiami doi Bcripcart «i un 
uutar cu natul). Vcniţî încoacc, măî, ceî cu scripcele şi cu 
naiu, ear ceî cu trîmbiţele 86 meargă la paharnicu Sur- 
dulea ! . . (într* wutarii) — Doamnc sfinte şi pârinte ! . . 
In ce yremK am mal ajuns!.. înainte m€ ruga sS mer^ 
po la casele boereşt!, şi acum mi se muce^esce cobza 
sub benis ! . . Cine ar ^ice v^Cndu-m6, că etl ara fost 
lăutarul Domnilor ! . . Hcî ! . . heî ! . . (cântă) 

Eâ 8Înt Barbn lăntarînl, 
Starostele şi cobzarlal, 
Ce-am cântat pe la Domnii 
Şi Ia mândre cununii. 
Cobza mea o fost vestită, 
Veac întreir o fost cinstită 
De boeril de pe-aicî 
Ba şi chiar de venetic!! 

Of, of, ol! 'ml aduc aminte, 
Of, of, of! că mal 'nainte 
Nici nn chlef nu se fîlcea 
Fără astă cobz'a mea. 
Dar acnm, acnm, vaY mie! 
De când Inmea 'Y ca nemţie 
Nn mai am !n lame glas 
Şi pe aliţi am rSmas! 

Aşa, aşa, picatele mele! Vremea vremuesce, bătrânii 
se ducti, obiceiurile se prefacti, oamenii se schimbă, cânti- 
cele se schimonosescîi şi lăutarii morii de foame!.. HeY!.. 



BARBU LĂUTARIUL gl 

In Tremea bocrilor cu işlic şi cu auteriti ca mine, ce de 
maî reselil! ce bancMeturl! Când se c&ft&uia vre un 
boer, se ducea b&rbier-başa de '1 rădea cu bricile cele 
(!e mărgean In cerdacu casiî, şi eii mfi duceam la el cu 
taraf a meii de '! ^iceam: „Şi la mal mare, vere!./ 

El Iml umplea fesu de galbinY şi efi ÎY cântam, după 
<um se obicInuYa pe atuncY: 

CÂNTEC VEOHiU 

Chiâ! gi vivat fericit! 
Bo«riul s*o căftănit 
Chiâ, ehiâ, chiă şi ha, ha, ha, 
Trăească Măriea sa! 

Gât ii şede de frumos 
Ca §alvar! de merinos! 
Chin, chiâ, chiâ, etc. 

Cu-anteriâ de citarea 
Şi ca fes de Indernea, 
Ohi, chiă, chifi, etc. 

Ga şal verde de pambriâ 
Şi heniş portocalia, 
Chiâ, chiu, chiU, etc. 

Par* că *I Paşa din Raşcinc, 
Când bea cafea şi ciubac! 
Chiâ, chiâ, chift şi ha, ha, ha, 
Trilească Măriea sa! 

D'apo! la nunţf ! . . Măîculiţa mea ! . . ce de maî zai- 

Mor! ! . . 

6 



84 BARBU LAUTARIUL 

noastre cele cre§tinescî ? precum : Doina, viersu Iul Bu- 
jor, sub poale de codru verde?,. De! unde se mai 
pomeneşte de-al-de-astea prin ora§e ! . . Numaî pe la ţeară 
dacii se maî trecii ! . . Acolo numaî o rSmas sfi no câşti- 
g^mâ hrana, noY l&utarH. . . pe la horele românilor, unde 
facemâ s6 saKe opinca 'n sus ! . . Eacă de pild& : s6 §i- 
coma că s'o Întins o horă, cât casa asta de maro. 
Flftc&iî staţi înşiraţt de giur înpregiur strtngCndu-se cu 
fetele de mânt, şi noî Iftutariî prinşî în mijlocu horei, 
le cântâmâ, ean aşa: 

(ToţY lăutarii pomescâ cu pas Iute de îucuugTură Balouu), sunând o 
borS. Barbu urmlrlDdu'I cu cobxa, c&ntă:) 

Leleo roşie la obraz 

Leliţo, leliţo fa! 
Floricică din plrlaz, 

Leliţo, leliţo fa! 
Ce folos că eşti frumoasa 

Leliţo, leliţo fa! 
Şi la cap căpăţînoasă. 

Leliţo, leliţo fa! 
Eşt! dragă flăcăilor, 

Leliţo, leliţo fa! 
Ca bahna găinilor. 

Leliţo, leliţo fa! 
8tr!nge*ţî, leleo, buzele, 

Leliţo, leliţo fa! 
Că le pişcă muştele. 

Leliţo, leliţo fa! 
Siringa' ţî, leleo, buzele,. 

Leliţo, leliţo fa! 
Că se T^du fasolele, 

Leliţo, leliţo fa! 



BABBr LÂFTARirL 85 

^i^U wk\j r'am obosit!.. Sărmane bYetc Barbulc! aY 
azlans cal de poştă lopr^iuru horiY, de unde Înainte 
If jiceai boeriloit vere. . . fie ! . . Io calte md mftngftiil, 
«â m'o InTrednicit Dumnezeii s^ înTeselesc cu cobza mea 
o lume Întreagă ! (ciaund ia ooba cu :«ie) Dragă cobzişoară ! . . 
hune jile amă petrecută amfindoY. . . Huită vreme 'mY-aY 
ţinut isono nnmaY tntr*o strună ! . . (oftMsA) De-acum 
ne-ti Tmt şi Doă rdndu de ducă cu cele multe obice- 
iuri TechT de ale ţCriY ! . . (ţtcfg*nda'ţi ochii) HaY, drăgu- 
liţa mea, s^ mulţămimă cuY se cuvUic, că ne-amtt pe- 
trecut Teacul !n această ţeară bună şi mănoasă caro o 
«It^robit ţiganiY! 

Dnpl boeri de lumea nonă! 
pioa bani tS jic voi. 
Ea mă dac, mC prăpădesc 
Ca an c&ntic bStrănesc! 

Ah! g&ndiţi c'am fost o dată 
Glasal lameY desfătată, 
Şi ^nchinaţY câte-an pahar 
LaY biet Barba lăatar! 

(Barba cu taraful pleacă sunând un cântic vochlo). 

(Cortina cade). 






^-: 



34 BARBU LAUTARIUL 

noastre cele creştinescî ? precum : Doina, cXersu Iul J3u- 
jof'y suh poale de codru verde?,. De! unde se maî 
pomeneşte de-al-de-astea prin oraşe ! . . Numaî pe la ţeară 
dacii se mat trecii ! . . Acolo numat o r^mas sâ ne câşti- 
gUmii hrana, noi l&utariî. . . pe la horele românilor, unde 
facemâ sg sate opinca ^n sus! . . Eacă de pild&: s€ ^i- 
ccmii câ s^o întins o horă, cât casa asta de marc. 
Fl&căit staţi înşiraţt de giur înpregiur strîng6ndu-se cu 
fetele de mânt, şi not lăutarit prinşt în mîjlocu hore/, 
le cântâmtl, ean aşa: 

(Toţi lăutarii pornetcâ cu pas Iute do iuciuiglurl saloiin), Bun&nd o 
horă. Barbu urmftrindu'X cu cobza, căută:) 

Leleo roşie la obraz 

Lelijo, lelijo fa! 
Floricică din pîrlaz, 

Lclito, leliţo fa! 
Ce folos că e^tt frumoasă 

Leliţo, leli^o fa! 
Şi la cap căpăţînoasă. 

Leliţo, leliţo fa! 
E§tî dragă flăcăilor, 

Leliţo, leliţo fa! 
Ca bahna găinilor. 

Leliţo, leliţo fa! 
Strînge*ţt, leleo, bazele, 

Leliţo, leliţo fa! 
Că le pişcă muştele. 

Leliţo, leliţo fa! 
Strînge'ţî, leleo, bozcle,. 

Leliţo, leliţo fa! 
Că se TJfdâ fasolele, 

Leliţo, leliţo fa! 



DARBU LĂUTâRIUL 85 

Stâţ!, măi, c'am obosit!.. Sărmane Mete Barbulc! aY 
ăg;jDs cal de poştă înpregiuru horii, de unde Înainte 
i*' diceaî boerilorft vere. . . fie ! . . In cal te mS măngâiii, 
'i m*o învrednicit Dumnezeii s$ înveselesc cu cobza mea 
• lume întreagă ! (căntând ia cob^a cu j»ie) Dragă cobzişoară ! . . 
)>ijjid Pe amti petrecută amândoi. . . Huită vreme 'ml-al 
ţinut isonu numai intr^o strună ! . . (oftează) De-acum 
Q^Hj Tenit şi noă r^ndu de ducă cu cele multe obice- 
iuri vechi de ale ţSriî ! . . (ftergându'şit oohii) Hal, drăgu- 
liţa mea, s$ mulţămimă cui se cuvine, că ne-amă pe- 
trerut veacul In această ţeară bună şi mănoasă care o 
•l«>robit ţiganii! 

Drag! boerî de Inmea noaâ! 
pioa bună v£ jic yo&. 
Eă mă duc» mă prăpădesc 
Ca an cântic bătrânesc! 

Ah! gândiţi c*am fost o dată 
Qlasnl lame! desfătată, 
Şi *nchinatl câte-nn pahar 
Lni biet Barbn lăutar! 

(Barba cu taraful pleacă tunând un r antic vechia). 

(Cortina cade). 




1 



34 BARBU LAUTARIUL 

noastre cele creştinesc! ? precum : Doinaş vUt'Su lut Bu- 
jor, sub poaU de codru verde?.. De! unde se maî 
pomeneşte de-al-de-astea prin oraşe ! . . Numaî pe la Jeară 
daci se maî trecii ! . . Acolo numaî o rfimas s6 ne câşti- 
glimii hrana, noK I&utarit. . . pe la horele românilor, unde 
facemâ s^ sale opinca Mi sus! . . Eacă de pildă: s^ ^i- 
cernii câ s'o întins o horă, cât casa asta de mare. 
Flăcăiî staţi înşiraţî de giur înpregiur strîng6ndu-se cu 
fetele de mânî, şi noî lăutarjî prinşî în mijlocu horeî, 
le căntămtl, ean aşa: 

(Toţi lăutarii poniescâ cu pas tute do îuciuigYură saloiiii), sun&nd o 
horS. Barbu urmirlndu'I cu cobza, căută:) 

Leleo rogie la obraz 

Ldiţo» leliţo fa! 
Floricică din ptrlaz, 

Lcliţo, leliţo fa! 
Ce folos c& e§t! frumoasă 

Leliţo, leliţo fa! 
Şi la cap căpăţînoasă. 

LeliţOf leliţo fa! 
E§ti dragă flăciiilor, 

Leliţo, leliţo fa! 
Ca bahna găinilor. 

Leliţo, leliţo fa! 
Strînge'ţî, leleo, buzele, 

Leliţo, leliţo fa! 
Că le pişcă muştele. 

Leliţo, leliţo fa! 
Strînge'ţî, leleo, buzele,. 

Leliţo, leliţo fa! 
Că se vSdâ fasolele, 

Leliţo, leliţo fa! 



DARBU LĂCTâRIUL 85 

Staţii, m&I, c'am obosit!.. Sârmane bKete Barbule! a¥ 
a^iuQs cal de ţoşVSk lopregiuru horiY, de unde Înainte 
1^ jiceaî boerilortt vere. . . fie ! . . In calte mH mângâia, 
(â m'o învrednicit Domnejeti s^ înveselesc cu cobza mea 
olume întreită! (cănund la oobzx cu j«ie) Draga cobzişoarâ!.. 
bone ^ile amii petrecuta amOndoY. . . Hultâ vreme 'mY-aY 
ţinut isona nnmaY Intr'o strună ! . . (oftează) De-acum 
ne-ci venit şi no& rdndu de ducă cu cele multe obice- 
iuri vechi de ale ţ^riY ! . . («terg^ndav ochii) HaY, dr&gu- 
liţa mea, s^ mulţămim& cuY se cuvine, că ne-amti pe- 
trecut veacul în această ţeară bună şi mănoasă care o 
<U^robit ţîganiY! 

Drag! boeri de lamea nouă! 
pioa bană vă jic Toă. 
Eu mH dac, m6 prăpădesc 
Ca an cântic bătrânesc! 

Ah! g&ndiţY c*am fost o dată 
Qlasnl lame! desfătată, 
Şi**nchinaţl câte-an pahar 
Lnî biet Barbu lăotar! 

(Barbu vn taraful pleacă aanând an rântlc vochTa). 

(Cortina cade). 



• I 



.V 




N 



PARAPONISITUL 

CÂNTICEL COMIC 

CâDtat de D-nul Milo, pe teatrul din Bucurescl. 



Paraponisitul (întră pe ■oenă foarte posomoift, se primbla of- 
tând. M optreaoe in i%q% pablleuluY, cUtină din cap fi apoT 41ce:) 

Cu dreptn'T?.. frumosu'î?.. Toatft lumea Iu sli^bâ, 
afară de c&t mine ! . . Apoî sS nu fiii paraponisit ? . . ba 
s^ fitt. . . şi sint ! . . 

Sint paraponisit 
Gfte! iD« Tăd părăsit 
Nemetahirisit 
Şi neschÎTemisit. . . 
De n*ajl fi procopsit, 
Ue D*a;I fi prahtisit. 
Nimic n'aşi fi găsit 
De pretinderisit; 
Dar sint gramatisit 
Şi sintagmatisit, 
Patriot, iscusit 
Şi chiar bul'ir^-it 
Deci fiind păr&sic, 
Adiaforisit, 
Fiind chiar Mtudialt. 
Sint p:irapon;»it: 



PARAPONISITUL 

CÂNTICEL COMIC 

Cântat de D-nul Milo, pe teatrul din BucurescI, 



Paraponisitul (întră pe aoenă foarte posomorit, m primbla of- 
tând, me opreaoe în i%^m pabUoaluY, clfttină âln oap fi apoY ^^oe:) 

Cu drepturi? . . frumosu'I? . . Toat& lumea tn sli^bâ, 
afară de cât mine ! . . ApoY s^ nu fiii paraponisit ? . . ba 
^ fitt. . . şi fllnt ! . . 

Sînt paraponisit 
Gftet iD<$ Tfid părisit 
Nemetahirisit 
Şi nesehirernisit. . . 
De n^^\ fi procopsit, 
De D*a;I fi prahtisit, 
Nimic n*aşl fi găsit 
De pretinderisit ; 
Dar sînt gramatisit 
Şi sints^matisit, 
Patriot, iscusit 
Şi chiar buYurl'^a 
Deci fiind pârasic, 
Adiaforisit, 
fîind chiar blfndi<9it. 
Sint parapon ;dit ! 



♦ » 



fMJ PARAPONISITITL 

Şi poate că iram dreptate ! . . Âdic<^, mâ ro^, de ce 
86 se hrănească o mulţime de trîntorY, pe Iftngă albinet 
din mYerea budgetului şi eâ sd fac zimbre de-oparte?.* 
Aâ doar nu^s şi ett pământean simpatriot? N'am maf 
slujit eti ţ6ri¥?.. Mi 'T plin sinu de atestaturY. . . Eaca... 
(scoate un teano de hârtiT.) Eacă teşchcrcle şi din vremea Tur- 
cilor şi din vremea Ruşilor şi din vremea Nemţilor. . . 
Tot cu pajure împărăteşti. . . Poftim de ascultaţi : (detnii!- 
de o ta&rtie «1 dtesoe). ,Pol oca iCH tescuite, 30 dramurT sa- 
cblz. . / Nu'! asta (deschide «u* hArue) ^MaY ânt6Y nu lip- 
sesc a cerceta despre întregimea fericirel.* Nici asta. . . 
MY-am uYtat ochelariY şi nu v^d bine. . . dar tdos pandon. 
eacă dovcjY gospod despre destoYnicia mea. — Am avuf 
a face cu tmp^raţY; ed Nae Postuleanu, care dacă n'am 
^ şi decoraţii, este că nu niY-att daţii, şi cu toate aceşti* 
nu pot găsi o slujbuliţă căt de mică tn patriea mea ! . . 
Cu dreptu 'Y? frumosu 'I? Am alergat, m'am rugat... asl 
Vorba ceea : geaba viY, geaba te ducY, nu maY rupY nişte 
papucY. . . Pe la toate Ministericle mi s'a răspuns, câ 
îndată ce va fi un Ioc vacant. . . Ce, Doamne eartă-m( ! 
loc vacant?., că pe toată ţ}ioa se descbidti locurY nouă. 
îQCftt s'ar putea crede că ţeara romanească e locuiţii 
numai do amploYaţY. 

Avem prefecţi 
Şi sob-prefeeţl 

Şi arhitecţi 
Foarte p«rf»*cif. 
Avem noUrj 

Si nrhivarî 





PAIIAPONISITUL 



<M 



Şi chiar primari 
Bnnl cărtararY. 
Şi casier! 
Şl in^inen 
Şi grefieri 
Şi couilferl 
Şi presidenţi 
Yiţ-presidenţl, 
Şi permanenţY 
Toţi ecselenţi. 
ÂTem bi^ori 
De perceptori, 
Şi preceptori 
Şi coDtrolorT. 
Judecători, 
SilYicnltorl, 
Espeditorl, 
Şi condactorî. 
Şi inspectori 
Snb-inspectorl, 
Şi inspectori 
De inspectori. 
tntr*an cavAntd 
Românii slntA 
Toţi candidaţi 
De amploiaţi. 




loitiad). Toţi. toţi afară de mine!.. Cu dreptn'I? fru- 
mosa'T ? . . Bine, dacă ajl fi fost Yre odată oposant, In- 
ţAeK st fitt ccUatriesit, cu toate că nici atuncY nu s'ar 

;••:». dî\i în^firşit s$ ţJic<TiioSF'. tasâ martur mi'î 

Bv'^;a»im, cii di*^i m'ini abonarisit la 
lin ¥ri; ^-^^ _^(\ Tr'ani l^nldat de 



11 Jir ^fiiuc 




AS 



92 PARAF0NI8ITUL 

hristoitie^ c& m^am zaoergisiU c& m^am f&cut, ena ntu 
ehe ena su cu corifenţiî taraftiluî, căd nu 'î fac haz. 

(Arie finală din Chlriţa îo proTinoie). 

Unul tot ^ice cft'l tabachere . 
Plin&, ticsită de nn tabac, 
Ce multor nasuri de 'nalte sfere 
Poate se vie curând de hac. 

Altul, în mână cu<o pană seacă 

Strigă că '! singur brav pe păment, 

Şi că e gata resbel sS fac6 

Cu lumea *ntreagă, cu mori de v^nt. ' 

Altul pretinde că 'n Romănio 

Soarele-Unirel el Ta aprins 

Şi cât 'l-abate sâ nu mai fie, 

Suflă si *ndată soarele 'I stins. J 

Altul se plânge că ţeara pere, 'f ^ 

Că tot progresul a stat pe loc i y 

De când el nu maî e la putere \ ^ Ar J 

Ca s^'l conduci!... într'un noroc. O^fT J^ ^ 

J" ^'' '^ 

Alţii în visuri de înălţare ^^ '^ J^ / 
Se plângil de-oparte cu ah şi vah! tj/J^ 

Că meretl sufCrft de-o boală mare... w^*''^j.v 
Căci tronul ţ^rii le stă 'n ptomah. 

Ku UQU. siavă Domnului î sînt ferit de asi^ininc :. 
/lir, dar nu pot s(i nu pătipiosc, r^nd mi" v^jj N-p^dar 
un vatrar in lunile d<»' vară. ^,,j''>. un j»Urii.K»HU*s^ V, 
De nud»' Hiţv,ffi<t r^-îif ^<jsi: v^, <*um i> t< rt Maî ' 




PARAPONISITUL 93 

^i asta când ? . . Câud toţK Românii stiitii de-o potrivii 
dinaintea budgetuloY, când toţ¥ att dreptnl prin urmare 
a se 'ndnlci de el. . . Ah ! ah ! nu m¥-ar fi ciudă în caltc 
da€& n'aşi fi om pacinic şi cu sevas cătră mal mari! 
mef. dar aşa, statt de-o parte şi nu m^ amestec nicK o 
ilatâ !n filonichiile de Ia masa paraponisiţilor. . . Eacă de 
pildă a seară: 



Unii dintr'îjaşit cereaă reforme, 
Reforme *n toate ca din topor; 
in procedară, !n legi, în forme, 
Chiar in sistemul reformator. 

Alţii cu faţa posomoriţii 
Oftând mnlt jalnic, le rSspnndea 
Că 'n ţeara noastră nepregătită 
OrI-ce reformă, e formă rea. 

picând că *n Inme toate se schimbă, 
Unii ca hapca cereaâ schimbări 
in insti taţii, in scol!, în limbă, 
in starea ţării. . . şi *n alte stări. 

Alţii atnnce ca 'nfioraro 
Schimbânda*gl fa9a, strigail mereiS, 
Că din schimbare tot în schimbare 
Binele-adese se schimbă *n rSâ. 

Unii contr*alţiI porniţi de moarte 
VrSnd sâ se-arăte bnnl patrioţi, 
Ca Yorbe groase se laptaâ foarte 
Şi*)! dad porecle de patri-hoţl. 



91 PAJIAP0M8ITUL 

Dar uniK §i-alţii so acordară 
într'o nnire şi intr*an rost 
C& toate-ar merge bine In ţeară 
El dac' ar prinde cnte un post. 

Postu îiâracuî.. ci te îngraşă, el te slâbesce, el e 
ţiuta celor ma¥ mulţt din creştinii uoştri, şi jetl! nu 
ştia dacă In (|ioa de astă-^K eî se ţinti de j)ostu mart! 
şi de postu Sân-Petrulul, dar ştiţi câ se ţinti grap& de 
postu sân — Budgetuluî. . . Dovadă că fie-care cet&ţean are 
hambiţionul sâ se jertfească pe altarul patrieY, făcGndu-so 
roată la carul Statuluî, precum se ţjice. . . Un car cu 
mii de miî de roţî, cum sS nu meargă bine şi rapide? 
TocmaY de aceea şi eii unul aş vrea sâ m$ fac roată, 
căcY mâ simţ cu schiţe sănătoase, mal cu scamă de cănd 
am luat lecţi! de limba cea uouă, de la vestitul dascăl 
Kir Trifonius Petringejus. — Mi se impu . . . tase că n'aş 
cunoaşte slovele latineşt! şi troposul obicinuit astă-)}} prin 
cancelerii. (scoate o hârue). ye rog s6 judecaţî dacă m'a pro- 
copsit îndestul Kir Trifonius Pctringelus. 

(Citesco). 

Petiţiune saU petiţione, saii peticiune, după plăc*- 
rt^a Ministrului. 

Esselenţă ! 

Aşa precum Pronia providenţiale a aprins o noui 
constclaţiune pe celui Romanici ce 'I ^ică ConvenţiuDe 
saă Convenţione, saă Convenciune. . . tot după plăcerea 



PABAP0KI8ITUL 95 

Cs.^elettţiel voastre. . . la care ku depliu rcspept am 
arut proeres aY aduce a mea profundă consideraţiune, 
ţione saâ ciune. precum uzul obicinuit cere; nu mal 
niţel aşa precum eti am fost etern devotat Guvernu- 
lui ocÂrmuirei, precum Esselenţia voastră poate lua o 
pliroforiţiune din atestaţiunele alăturate pe lăngă această 
suplicantă peticiune, conform uzuIuY aceluY constituţionale 
din mal sus deja ^isa respeptivă Convenţione; ^a pre- 
cum ear^t am fost unul din corifenţiY liberalismosulut 
si m'am Îndulcit în profuudul sufletului de serbuşcă. . . 
k. de serbarea regimentului constituţionale, daţi'ml voie 
^e icâ permisiune a'ml recomenda meritele pe altarul 
patriei spre a fi integrat In vre un cerbicia public, unde 
cn ceilalţi al mei simpatrioţl. s^ am şi eti slava glo- 
rioasă a m& Ingluga la carul Statului cu deplină amoare 
(•atrioticească şi Iubire de patrie, cu care rog pe Esse- 
]»*nţia voastră a recepe asigurăciunea încredinţărel a pro- 
fundei consideraţi uni cu care am onoare a m6 confesa al 
RsselenţieT voastre cel mal apt intru acţiunea la care 
>>ţi ordona ca sd fii1 ordonat. 

Umilit şi respectiv cerb. „Nae Postuleanu." 

FoRt amploYat al ocftrinulrilor trecute. 



Kl?.. ce {ficeţî?.. spuneţi drept, că nu mS sui)^r de lau- 
de... Cunoaşteţi multe condee carele se poatâ isvodi aşa 
de ţunţurliiS?.. Elî.. mi'ţl crede? N'am cataHoslt însă 
A isbuti ca s<* m€ rânduiască secretar la vre un Miuis- 



94 PARAPONISITUL 

Dar uni! §i-alţii se acordară 
intr'o anire şi într nn rost 
C& toate-ar merge bine in (eară 
El dac*ar prinde cute un post. 

Postu săracu î . . el te îngraşă, el te slăbesc^, el f 
ţinta celor maî mulţî din creştiniî noştri, şi ^efi! nu 
ştitt dacă în (Jioa de astă-^î d se ţinti de iK)stu mart; 
şi de postu Sân-Petruluî, dar ştiţi că se ţinti grapă k 
postu sân— Budgetuluî. . . Dovadă că fie-care cetăţean are 
hambiţionul sS se jertfească pe altarul patrieî, făc6ndu-se 
roată la carul Statuluî, precum se ^ice. . . Un car ni 
mi! de mi! de roţt, cum s6 nu meargă bine şi rapide? 
Tocmaî de aceea şi cfi unul aş vrea s6 m6 fac roată, 
căcî mfi simţ cu schiţe sănătoase, maî cu seamă de când 
am luat lecţi! de limba cea nouă, de la vestitul dascăl 
Kir Trifonius Petringejus. — Mi se impu . . . tase că n'a$ 
cunoaşte slovele latineştî şi troposul obicinuit astă-jî priii 
canceleriî. («coate o hânce). ye rog s6 judecat! dacă m'a pro- 
copsit îndestul Kir Trifonius Pctringelus. 

(Citesec). 

Petiţium saii petiţione, sati peiiciune, după plăce- 
rea Ministrulu!. 

/ Esselenţă ! 

Aşa precum Pronia providenţiale a aprins o nouă 

constclaţiune pe celui Romanic! ce 'î ^ică Convenţiune 

aii Convenţione, sati Convenciune. . . tot după plăcerea 



GURA CASCA 

OM POLITIC. 



OM POLITIC 

•:âxîi-:el •••si»: 
Cântat «io D-nr»! MîIm. ji^ teatrul «lin Bu»:uro>cK 



Tfaard R;r»«icti ::n sal«>s.. 

Q-QtA CSaC&9 'întri r-j na s«r BU«trrso«, o»Qti îsprvcl'aral ht*. 
merge de — col ţ i pe U aţi. «pol se opccsce ^ ^'ce tAlntc paMiooIuP^ 

Sciţi 0113 ? rM ! orizonQl politic s*â pi>^imoi1t ! . . Acum 
o s^tânânâ atl Tenitără Ia mine T^rnl Ghiţă Tremnrict 
CD Xenea Scarlat nÎ 'ml-aâ spnseră la ureche, câ trebile 
s'aA tncorcatâră astfel In cât eî stntâ hotărlţl a fugi 
la Mehadîa. . . (ofund . Care. vra s$ ^ic^ ear bej&nie ! ! 

Eq qdqI me t«iii 
Şi tremnr ^i gem 
C&ci ori ce zăresc 
Pace de răcesc, 
Şi ori ce aad 
YiLce de asnd. 
Gând privesc pe sus, 
y<fd nori spre Apns, 



124 GURĂ CASCĂ 

Şi alt nor cumplit 
Cătră Răsărit. 
Ear când cat pe gîos 
Văd toate pe dos 
Merjţend tot spre rfiu, 
De m^ 'nfior, ^eu\ 

Apolf dă ! cum n'or merge trebile anapoda, dacă nime 
n'a voit sâ m^asculte ? . . Nu Ic-am spus'o de o mie şi 
mal bine de ori ? . . le-am strigat chiar tu Cameră : 
^ Deschid eţi-v6 ochiî. . . fiţi cu chibzuială. . . aveţi tact 
politic... etc." Aşa! vorba ceea: vfintul bate, cânii la- 
tră. . . Şi acum aşa e că amti ajunsti de malul ripeî ? 
(în taină). Aţi aflattl ce s'a întâmplat la Pitescl, şi la Mi- 
zil, şi la Cucu şi mal pu seamă ia Podul-Iloael? EI! 
apoi dă ! sâ mărturisimâ Intre noi, fără spirit de partidă, 
putea sâ nu se Întâmple? Era vederat lucru, consecinţa 
fatală, dar neapărată cum jice Nenea Scarlat. . . Ca şi 
cu grănicerii cel doi. . . sciţi. . . ce dracu ! oameni stntâ 
şi el. . . Adică greti era s$ se fi luaţii nisce m6snrl eco- 
nomicoase pentru ca s^ se facil lucru muşama ? . . să nu 
se sparie o lume 'ntreagă ! A cui e vina ? Nu le-am spus'o 
la timp ? . . dar m'aft ascultatără ? . . Aşa şi cu imposi- 
tele. . . Eeee ! pre ghiojghtoare ; m'a asigurat vfirul lancu 
Titirfichl că se pregătesce un proiect de biruri de pe altă 
lume, de pildă : 

Bir pe haine. . hălnărit; 
Pe clnbace. . . fam&rit ; 
Pe ţigare. . . ţigărit; 
Pe cravate. . . streng&rit ; 



GURĂ CASCĂ 125 

Bir pe nas. . . borcânărit ; 

Bir pe pnn^i. . . busanărit ; 

Bir pe foî. . . gogoşărit ; 

Bir pe boî. . . bir boîerit ! 

Xu '¥ destul atâta. . . Se mat vorbesce de o dare ce a 
s^ se aşeje pe cuvântul de patrie, adică s€ se plătească 
^âie o leţcae, de câte ori s'a pronunţa acest cuvânt. în- 
ţeleg că cu un asemene imiK)sit ne-amâ plăti curând de 
toate milioanele ce datorimti, dar atunci aii s^ se calicească 
o mulţime de cetăţeni carii trăescâ numai cu patria tn 
gnră. (oftând) Care vra s6 ^ice: calicie pe lângă bejănie! 

Ancă una. . . mal r^ti ! . . Orizonul politic e şi mal po- 
somorît ! . . Am veşti sigure de la Brăila. . . Eaca un 
r^vaş de la un negustor semandicos, Burtăverdescu , 
care 'ml scrie că Turcii. . . (în taină cu bpatma) Turcii sîntii 
peste Dunăre ! . . El ! Aşa '1 c'am păţit'o ! şi asta pen- 
tru ce? pentru că nu m'ail ascultatără. . . In zadar am 
rostit: ,Nu întindeţl sfoara prea tare... Nu v6 întin- 
deţl mal mult de cât . plapoma. . . Nu Înmulţiţi armata, 
căci se Inmulţescii datoriile, şi se jignesce integritatea 
Imperiului Otoman. . . che ta lix)a, . .** Aşa! ca şi când 
le-aş fi grăit turcesce; m'aă luaţii la trei parale, ş'a- 
cum na ! că ne trezimii cu Turcii peste Dunăre ! 

Qsmanlil şi Bostan^! 
Au se cnrge mii de mii, 

Ah! aman, aman! 
S^ ne pale nn cblulaf 
SS facS ţeara pilaf, 

Ah! aman, aman! 



12() GURĂ CASCĂ 

Ear noă se ne dea zor 
Ca pe vremea Turcilor, 

Ah ! aman, aman ! 
Se ne duc6 'n Beligrad, 
Şi de-acolo 'n farigrad. 

Ah! aman, aman! 
Cil s'ajmiffcmil cafegii, 
Cîubucciî 51 cicJiirgii. 

Ah! aman, aman! 
Şi de nude-amîi fostu boerî, 
S6 fimii robi la Enicerî. 

Ah! aman, aman! 

Eu unul maî blue s6 mor, sau iiiaî bine s6 fug. . . 
pentru că aşa ruşine de cAnd sînt n'am păţit. Ah! ah! 
care vra s? ^ic6: ruble pe lângă bejănie şi calicie!.. 
Sciţi, d-voastră, că îndată ce s'a aflat de una ca aceasta, 
s'au întorsu opt-^lecî de miî de corăbii de la gura Dună- 
reK, care veniaă se 'ncarce pane de la noî? Opt-ţjecî 
de miî! Haît, s'a dus şi comerţul ţ^reî! 

D'apOÎ S6 Videţi alta. (merge de caută la wş4, apoi (Jice oţe- 

rindii-ae). Rgii de tot ! Orizonul politic e posomorit cât 
un paşă mahmur. . . Nemţit, Austriaciî, sîntii peste ho- 
tar!! Am aflat'o chîar acum de la curierul nemţesc... 
Eeeeî ! Poftim ! colac peste pupăză. . . Ce mal ^iceţî ? Xu 
v'am proorocit'o! Prostul cel de v^ru Sandu Napoilă tot 
îî dă : „Unde mergemtt ?** Eaca unde mergemă. . . bob nu- 
mărat. . . ritos lucru ! . . 

in zadar am ofticat cu vorba, ba ancă am şi scris'o 
în gazeta. . . nu sciii care : „Cerul politic e ameninţător! .. 
„se privighemîi cu atenţiune lungă altarul patrieî, s$ avemU 



gubX cască 127 

.ochiY deschişK spre frontiere, s6 ne ferimii mal cu seamă 
,a depărta de la cârma Statului pe uniY oamenK capa- 
.bilî, ca Nenea Scarlat, c&cî puterile garante. . . Con- 
,Tenţiunea. . . Constituţiunea. . . che ta lipa. Timpurile 
-stntti grele, politica Europeî, aşa ş'aşa. . . Trebue dar 
.câ aderarăţi patrioţY, sâ chibzuimu, s^ combinâmil, s6 dre- 
-gemtt, s€ închipuimii şi earăşî s6 combinămfi, s6 Inchi- 
«puimâ. . . che ta lipa.^ Aşa! Eîi am scris, eâ am citit. 
Mi s*a Întâmplat şi mie ca uneK cucoane Casandra din 
vechime, care tot proorocia şi nime nu'l băga în seamă 
apusele. Ba ancă ce? Berbanţiî m'aă poreclitără fel de 
ffl: unîî 'mî-aîi dis& Gură-Cască; alţiî Macovel-cap-de- 
Inrst ; alţii banul Ocupeic, fiind că ^mt e groază de ocu- 
paţiuni străine. . . Fie ! dar acum aja 'i că s'aii tnplinitti 
ijisele mele? Aşa e că ue aflămîi cu Nemţit la spate, 
p*'Ste hotar? 

(Arie: Ah dn liebcr Augnstin). 

Neamţal are eară 
Se vie în ţeari, 
Gvartir sfi ne ceară 
Pe eamâ şi Tar&. 

Kcamţal In putere 
A sS ne ocupe, 
S^ ne cear^f bere 
Şi şniţel §i znpe. 

Neamţul prin saloane 
A 8^ '§î dee aer. 
Boerî §i cucoane 
Au se joace 5taer. 



128 gurX cască 

Ear no! patrioţii, 
Cu mic! şi cu mari, 
S*ajanţemîi cu toţii 
Hasarl şi c&prarl. 

Poftim! t6 InchipniţT pe mine Nae Gâscănescu tDbră- 
cat husăresce, cu nlidragl strimţi şi cu chiyeră? Ama! 
frumos m'a prinde. (ofUnd) Ah! ah! care yra sS jic^ şi 
caraghlozUc pe lângă cele-I-alte picate! şi toate aceste, 
ear&şl y^ Întreb, pentru ce? Numai şi numai pentru că 
nu m^ati ascultatără! 

Eacă de pildă, alaltăseară, nu mal departe, m'am 
Întâlnit cu oare cine tntr^o casă, un personagiii profund, 
şi *1 am $is: Nene, scil una? R^ti! Orizonul politic e 
posomorit ca un paraponisit fără slujbă. 

(Imiteaztt o convorbire taYuică, gesticulând ca şi c&nd ar vorbi la ure- 
cMa altala» fi esprimă în fizionomia Iul c&nd o mulţemire, cAnd o im- 
portanţă ridiculă). 

— Cum? 

— - Nenea Scarlat Iml scrie de la Mehadia, că Ruşii. . . 
Ruşii slntti peste Prut! 

— Aoleo! 

— Fără doar şi poate ; am dovedi ! (»»« o scrisoare) şi. . . 

— E cu neputinţă. . . eşti In eroare. 

— Ba m6 eartă. . . Ruşii. . . («optosce în uibtt). 

— Da bine, cum creţjl că Europa?.. 

— Europa? se vede că nu citescl fiarele noastre şi 
gazetele străine. Cum c starea politicei noastre? atâta 
te ^ntreb: Cum stă politica europeană? Prusia şi cn 
Austria aâ terminaţii resbelul lor? 

— Terminaţii. 



GURĂ CASCĂ 129 

— Ban! Praacia s'a retras de la Mecsico? 

— Retras. 

— Bun! Americanii se ucidti ca muscele? 

— Adică. . . acum ati lucetatâ. . . 

— M6 rog, nu m6 întrerupe. Craiul Camehameha a 
♦^rit de gâlct? 

— Sciţi eii? 

— Ba nu, sfi'mî rfcpunţjî. 

— Eî! fie. 

— Acum alta. Aşa e că Italia vrea numai decât sS 
iiearg^ la Roma? 

— Vrea. 

— Aşa e că Euglitera nu are destul bumbac? 

— Aşa. 

— Aşa e mal cu seamă că pe Nenea Scarlat Taţi dat 
kfară din slujbă ? 

— Da bine, ce are a face ? . . 

— Ba nu, spune, adevăr e? 

— El ! Aşa. . . aşa. . . Insă. . . 

— Apoi dacă toate aste's aşa cum Io ^iseiti, nu am 
iHvoIe sfi înşir mal multe. Cine nu'I orb, va^6 şi pri- 
reapă. . . Eti unul ^ml-am făcut datoria de am arătat 
[•tricolul. teânios) picS'mî lumea Gură-Cască, Macoveî-cap- 
de-post, palavragiii... nu'ml pasă! (înduioţindu-ee) Consci iu- 
ta mf e curată şi limpide ca luna şi stelele. Am spus 
adeverul. . . Am avut curaglul chiar cu pericolul liber- 
tăţii. . . şi chiar poate a vieţel mele. (îşit suAtt nasui twe) 
Bec Dumnetjett ca sS Ies minclunos, însă pană atunci 



130 OUBl CASCA 

şi nid atunci nime nu ^ml a scoate din minte că orizo- 
nul politic e posomorit! 

De aceea m^ tem 
Şi tremar si gem 
Cilcl ori ce z&resc 
Face de rScesc, 
Şi ori ce and 
Face de asnd. 
Când privesc pe sus 
Văd nori spre Apaş, 
Şi alt nor cumplit 
Gătră Răsărit. 
Ear când cat pe jos 
Văd toate pe dos 
Mergănd tot spre rău 
De mă'nfior, ţ)eil! 

(tnl Btiipesce în »in ţi Iese foarte posomorit). 
(Cortina cade). 



SCENETE 



STAN COVRIGARIUL 



PERSOANE: 



Stan. 

Un funcţionar. 

Un grec 

Un personagiu misterios. 

O damă. 

Un boer. 

Un epistat. 



STAN COVRIGARIUL 



CÂNTICEL COMIC 



Cântat de D-nul Milo, pe teatrul din BucurescL 



(Scena m petrece la poarU gradinei ClMnegiulul. ~ SUn Tine adn» 
cend pe cap o tabla rotondă şi încărcată cu covrigt» simlţl, plăcinte, etc. 
•ar in mină ţiind nn trepida pe care aşează tablaoa). 

Stan. — otrtgă) ^Plăcintele ferbinţele! gogoşele rotunţfele ! 
Pftftimti, poftimtt la ele!** (Me*4* tabiaoa) S€ te vgd, m&t 
Stane, de 'i fi ma¥ cu noroc astă-<}][ la poarta Cisme- 
giuluY, că de cÂt-va timp în coace \{\ staţi gogoaşele îu 
ghit, f^tul meii ! . . Al p&ţit'o şi tu Stanică, ca cel mulţi 
breslaşi români care nu 'şt mat găsescii chip de hrană 
In ţeara lor. . . Lume pe dos. . . ce sâ fac! ? . . In Mol- 
dova Orreit, aice Sorbit, Grecii §i Patrioţii cel în şdpte 
luni ne-ati luaţii înainte. Eacăett, de pildă: 

Din toţi pl&cintarif, 
Din toţi coTriiraril 



136 COVRIGAKIUL 

in oraş ca mine cine 'l maî vestit? 

Dar cn derbederiî 

Şi cu gogoşeriî 
Carii umple lumea, peâ! m*am calicit. 

Eu fac la plăcinte 

Grăsuţe, ferbintc, 
£î vOndii la gogoaşe patrioticescY, 

Şi lumea nebună 

Lasă hrană bună, 
De se 'ndoapă jilnic numai cn poveşti. 

(Câte-va persoane trccA alttturea cu covrigarul şi întră în gridiuii. 

Eaca muşterii... dă Doamne! (strigă) „Simit! covrigi! 
pe buze sâ te frig! ! . . încet, Încet ! nu m^ grămădiţi 
că v'oYu da la toţl^ (caută inapoi) Halt! s^ati dusa fără a'ml 
face seftea. . . pustiiţi, tufă, oime ! (oft&nd) Ean s6 videţî, 
oiă s6 fiâ eară silit s^ 'm\ mănânc singur marfa ca 
8^ n'o las sâ muce^ească. . . Mare minune ! fugti toţi de 
mine ca de slujbă fără leafă, şi eâ tot singur, cuc. . . 
Ba, eaca un cîocooş de la Tribunal. . . poate a fi flă- 
mând, (strigă) Domnule . . . Cuconaşule ! 

(Trece un funcţionar). 

Funcţionarul. — Ve vreî? 

Stan. — Nu'ţî cere inima de ceva locmale? 

Funcţionarul. — (apropllndu-ue rapide) LocmalC? . . 

de care? 
Stan. — De aste, de ale mele. 



COVRIG AKIUL 137 

Fnnoţionarul. — (cu dispreţ) De-ale tale ? . . X'am 
vreme că 's grăbit. . . Alerg la Tribunal, aeie) 

Stan. — Pe nemâucate? . . Apoi halal de bteţii Inpri- 
cinaţi ! . . Spunea btetu răposatul tată-meti că tn timpit 
do mnlt boeriY, când se duceatt la Yisterie, călărf, se 
opriââ Ia poarta Curţii domnescK de cumpăraţi iie-care 
cAte nn covrig, câte un simit, şi trăgeafi pe gh!t câte 
un pahar de vin de Odobesct, ca s^ fie mal cu inimă la 
treaba ţ^rel, şi trebile mergeati bine. . . Astă-{}Y ? . . In 
loc de covrigi, toţi umblă dupâ colaci cal^l. 

(Trece un grec). 

Eaca un grecuşor. . . a fi vre un nepot monăstiresc. . . 
El trebuie sfi preţuîască plăcintele. . . N'aujfl, ţelcbi ? 

Grecul. — Oriste? 

Stan. — Nu metahirisescî un covrig? 

Grecul. — Oki . . 

Stan. — Pentru ce, nostimlorule? 

Grecul. — (oftând) Ah! fiindo che eii însumi am 
azunso covrigo de când 'ml-a luato moşiile. 

Stan. — Care m(^il, cilibidachi? 

GreciiL — Mosil monastiresco a mea. 

Stan. — A d-tale? Sărmanul bietu maslinică! Cum 
n-att luattt averile de la moşi, str6m(şî, fără milă şi 
pScat! . . 

GrecuL — Ah! vah! 

Stan. — Dar asta nu opresce s€ cumperi un simit. . . 
Ean privesce cât e de rum6u. 

GrecuL — Rumeno? . . Nu 'ml plate rumuniî de 



138 COVRIG ARIUL 

când mt-a dato afară de la monastire şi 'mt-a laato 
pâoea de la gurft. 

Stan. — Bine fad. . . mal bine m&nâncă un coTrig. 

Grecul. — Covrigo? ohi, m^baclavas, poha^iy că- 
tai fi, ceva evghenistico' dX la dimita? 

Stan. — Hei! S'a trecut timpul baclavalelor pentru 
voî, kir Panaite! 

Grecul. — (Je Panaiti ! . . merzi la diavolo. . . Eti 
me numesco Aristidis Monastiropulos. . . budalas. . . aese) 

Stan. — S^a sborşit ţapul. . . ha, ha, ha. . . Aujf 
poznă ! . . cică 'Y aii luaţii moşiile din vMu catargului. . . 
ha, ha, ha ! . . olâ rîde mult de asta. Bine 'mt spunea 
eară tată-meă: 

Pe când Domni î grecî 
Cd Fanaragii, 
Mii de parpalecl 
Şi de papngi! ^ 

Aici alergaâ, 
Lipsiţi de parale, 
Şi se 'nbog&ţlail 
Inghiţend locmale. 

Dar acum li s^a Înfundat şi lor; a secat ţ!ţa caprei!.. 

(Trece xin pereonagiâ posomorit, cu pdrul abnrUt, ^ cu o gazetă m mână). 

Eaca m& ! . . dar &sta ce sâ mal fie ? . . mare poso- 
morit '1 ! . . A fi cu stomahu deşert, sărmanul ! (strig*) 
Gogoşele! Gogoşele! 

Personagiul. — (tresărind) Gogoşele! (declamă) Cine a 
pronunţat acilea sacrul nume de gogoaşe? 

Stan. — Eti, domnule, eti starostele gogoşarilor. 



CO\lU6ARiUL 1^9 

Personagiul. — Unde *ţ{ e bluroul? 

Stan. — Eată'l colea, plin de piftcinte Infotete. Vorba 
roea: foaîe peste foaîc şi la mijloc tuf%. 

Fenonaglal. — AI gogoaşa patriotică, foate politicit 
si democ-soc. . ? 

Stan. — Ca soc? md ferească sfântu !.. Eâ Yând covrigt... 

Fenonaginl. — Covrigi, coTrigl ? . . Bestie iiica- 
pace ! . . Cine se malţemesce cu covrigi In era Constitu- 
ţionel? . . Dac*oiâ ajunge eii la putere, precum sper 
^i nu am dubiâ, cblar şi cânii aii sâ umble pre strade cu 
covrig! io coadă. 

Stan. — (în p«rte) Mi se pare cam trăsnit cu leuca, 
(ă 'I prea roş. . . la faţă. . . 

Penona^ol. — AI au^it, nemernicule? Şi cânii 
ord umbla. . . 

Stan. — Oare aşa belşug sâ fie atunci In ţeară? 

Peraonaginl. — D^apol cum ! dese mândm). 

Stan. — O fi, domnule. . . bel! . . domnule! . . lialt!.. 
l'am scăpat şi pe ăsta. . . Ean privesce cum dă din 
mân! şi din cap ! . . Se vede că pune ţeara la calo. . . 
Mal scil picatul ? . . Dar ce 'ml mal bat eti gândul cu 
dinsol!.. mal bine s^'ml urmez eil cânticul Început. 

Snb Moscali apoi 
Aâ eşitu Ia noi 
Mii de covrigari 
Tafă 'n buzunari. 
Ear acum avem 
Mii de gogoşarl 

Ce au tererem ! 

i 

De patrioţi mari. 



140 COMIIGA.BIUL 

(Trece o damft bdtrânft dar cochetă). 

Stan. — Aţine-te Stane, fttul meti, că trece madama 
Malacofna care face foj-foş şi se uîtîi pe sub geana. . . 
Cuconiţă, cucouiţă! 

Dama. — Cine ni6 chîamă? 

Stan. — Eu!.. W[i milă şi pomană de*ţf aruncă 
ochiî cel frumoşi la aste plăcinte care se usucîi de do- 
rul lor. 

Dama. — (zîmbind) Ce-aî ^is? 

Stan. — Am o plăcintă cu sorţi în stihuri scrise 
de un cuconaş ce te îubesce ca un năuc. 

Dama. — Spune'I că nu'ml placîi poesiile de plă- 
cintărie, {îeae legănându-se). 

Stan. — Eaca, mă! s'a subţiet neamul!.. Acum le 
trebue stihuri de calindare. . . Înainte cu o plăcintă ca 
asta se ameţlati toate nevestele. Cum o aducea pe ma>ă 
fie-care cucoană găsîa în părticica el câte o hârtiuţă cu 
stihuri, de pildă: 

Precum pohagîul între plăcinto 
Ast-fel lucesc! între femei. 
Nurii matale m*a s.os din minte 
Ah! te Iubesc, de vrei, nu vrei! 

Cucoana se roşia pe obrăjel şi ^icea: Ce se putri- 
vesce î . . Altul : 

E^tl evghenistă cât Afrodita, 
Ear cfi din pricina dnmitale 
Am uitat chiar §i alfa vita; 
Ah! te Iubesc, §i sint de jale! 



-. V 



Iii zjz; i f! : -^i: 1 i .1 ^. [m**! nil,, x : .!: 

:■ '.r:i fi ecran-:.-? s^ i-:.u.i <; j.i.\3 >.«*<»? îiz-:«f ai, riâr 

Stan. — Ea:â'î — !l câii-i:. . . p-hirnvul Iaurt» <v:i 
•:b Z-atar. *="-^-i >::::!:! •••••■ ri^:! 

BoemL — »r;;^i- *î TtrxiviLj- H-. ! . . ce :e sjsinri 
a^ !n caîea Wri'.»r? 

Stan. — La coTrizi! !a o-vrijrl! 

BoemL — Aja?., îa ovr îTlr . . Li-ă oii t>''ii 
c jvrJsi eâ, cetâîene. 

Stan. — GofiTv;?!. iro^lî 

BoemL — 'Ţi-oiu arata eu cu cine aî a face. obnu- 

niCUle ! Oete faiiM). 

Stan. — Cu cîne? Dacă te sciu <»a, măi ven^: îţi 
cunosc spiţa neamului şi solul boeriei, de pe spusa tatei... 
Sub domnia celuî de pe unnă ^ec, tată-st^ii s'a fiiout 
Vornic de hatârul unei plăcinte ce a trimis la masa 
domnească, Inpreună cu o strachină de Iaurt. A io^ t)i 
bofrlul era câftăuit ;i meterhaneaoa turcească H ţlrlîTa 
sub cerdac, în vreme ce bărbier-başa, îl rădea cu bri- 



Ii2 COVRIGARIUL 

cele cele de mărgean. Poporul sta adunat la poartă si 
cânta a^a: 

Halal, p^u, de cine scie 
S$ fac^ plăcintărie, 
S*o dospească, plămădească, 
in cuptor s*o mmenească 
Şi s*o duce pe tipsie 
Colo, sus. In Spătărie. . . 
Cu iaurt, cu plăcintele 
Te făcuşi Tornic, mişele! 

Halal, măi, de cine poate 

S6 se tîrîe pe coate, 

S^ se frângă *n loc din şele 

Ca se fac6 temenele, 

Aducând In Spătărie 

Gogoşele pe tipsie. 

Cu iaurt, cu plăcintele. 

Te făcuşi Tornic, mişele! 

(tntră ripide un epistat). 

EpistatuL — Ce-al făcut boeruluî măi, coYrigarule ? 

Stan. — Ett? fereascâ sfântul ! Nu '\ am făcut nimica. 

EpiBtatul. — Cum nu ? . . s'a plâns mie că '1-aî 
batjocorit. 

Stan. — Nu se află, domnule epistat. 

EpiBtatul. — Ean ascultă, mă! bade, poartă-te bine 
€u boeri!, c'apoY o înpliuescY cu mine! 

Stan. — Da ma¥ frumos ce m$ port, domnule, unde 
se pomenesce V . . Nu poftescî un simit ? 

EpiBtatul. — Proasp^tu'f? (Ie almitul şi'l min&ncO. 



COTRIOARIUL 14;$ 

Stan. — A cjit din cuptor înadins petttru d-ta. Se 
usca. sărmanul, aşteptândute ca s^'mK facY sefte. 

Epistatnl. — Cum? Ancă n'a! vCndut nimica? 

Stan. — Hu, nu, picatele mele. Nu'î alişveriş uicî 
de-o leţcae In pYaţă. 

EpistatuL — O sciâ. . . şi toate s'aft scumpita de nu 
mal poate omul tr&i. (m»i apuci un Bimit). 

Stan. — Poftim, poftim, domnule epistat, că's proas- 
pete şi grase. 

Epistatnl. — Şi bune. 

Stan. — Şi eftine. . . Doamne ! . . Kir Hăpcesculo, 
seif uda? 

Epistatnl. — Ce? 

Stan. — De-at vrea d-ta, mi s'ar deşerta tablaoa, 
cât al bate ^n palme. 

Epistatnl. — Cum asta? 

Stan. — Intoarcete !n grădină şi r^spândesce vorbă 
tn dreapta şi 'n stânga că Ministrul mi are la nazar şi 
că m'a chiemat a<}]f tn cabinetul s6tt, ca s^'mt poron- 
cească ceva. 

Epistatnl. — (ri^eod) Bucuros. . . da bine, Stane, ce 
poate eşi dintr'o mincTună aşa de gogonată? 

Stan. — It vedea. . . doar Imt cunosc eti oamenii. 
Spune d-ta numaî atâta, că m^ face haz Ministru. 

Epistatnl. — Prea bine. md duc. . . bune simiturl ! 

aami Ie doi simiturl ţi Iese). 

Stan. — De mat şedea hoţul la sfat, Iml mânca 
tablaoa întreagă. 



144 COVRIOARIUL 

La ori care 'npreglurare 
Bine *1 sâ al în păstrare 

Un simit 
Ban, grăsaţ §i aurit. 

îţî cade vre-o belea mare. . . 
Ce mijloc e de scăpare? 

Un simit 
Bnn, grăsaţ §i aurit. 

Aî procesurî cu cutare? 
Cum s'ajungi Ia înp&care? 

C'un simit 
Bun, grăsuţ §i aurit. 

Traiu plăcut, cinstire mare, 
Are tot acel ce are 

Un simit 
Bun, grăsuţ §i aurit. 

(Trece alergând o feţişoară). 

Stan. — (« aţine calea) Eaca dfacu ! . . în cotro puîule? 
unde sborl? 

Fetiţa. — Eau şe^î binişor, jupâne Stane! 

Stan. — Iţi face cu ulcica, se vede... cela... sciT tu?.. 

Fetita. — (n^ond) 'Mî-a fi fSc^nd că doar nu 's de 
lepădat. 

Stan. — Şi tare tV\ drag, fa? 

Fetiţa. — Tare, că 'î berbant şi 'I prinde uniforma. 

Stan. — Aoleo!., e militar? 

Fetiţa. — Toboşar de la Moldova. 

Stan. — Şi cum te-a scos din minte moldoveanul, fa? 



COVBI&ARIUL 145 

Fetiţa. — A jjis c& m'a lua şi ^m\ aduce In toate 
{ţilele covrig! caljL 

Stan. — Tot covrigeiK, sărmanii ! . . tot el facil şotii- 
le !. . Dac& 'i aşa, na fa, vr'o do¥ coyrigt de-aY met, 
s^ 'I mănftncl s&nfttoasă cu mândrul tSii. 

Fetiţa. — D'apoK n'am cu ce'ţl plăti, jupâne Stane. 

Stan. — Fal cu ce? (mU lung l* fetit* 91 ofteuă) Of! 

of ! . . Fugi Kute c& te sorb de vie. 
Fetiţa. — Ha, ba, ba ! . . mare poznaş mal eşti ! ae^e) 
Stan. — Aista 't dracu pe uscat. 

E§tl om teafăr şi cn minte, 
Te porţi bine, TinjI pl&cinte, 
Şi de-o dată *ţî Iese. . . crac 
Un puia, puişor de drac. 
Ea *ţl arată dinţi framo^I, 
Ochi aprinşi ca.s^ te frigl, 
Şi cu basme, ca gogoşi 
Hop! te scoate la corrigl. 

fn zadar inima-ţl mptă 
Se încearcă de se Inptă; 
Drăcnşoml fromoşel 
O aprinde încetinel, 
tn cât, scos fiind din minte, 
Nn mal poţi vinde plăcinte. 
Căci in focal de ahmor 
Arjl, te coci ca în captor. 

(ToAte pcnoanele scenelor precedlnte, afară de fetiţoars, vinA din 
gridlnA alergând fi tncnngloră teblaoa coyrigamlnl). 



ToţL — (fn parte) Cc-am au|}it ! Ministrul. . . 
Fancţionarul. — Stănic&. . . 



10 



14(3 COVRIOARIUL 

Boerul. — Jupâne Stane. . . 

Personagiul misterios. — Domnule St&nică. . . 

Dama ooohetă. — Stănicuţă. . . 

Toţx, — Ţî-a maî rCmas ceva bun&tăţî de vândut. . . 
Dîi'ml şi mie, dă'mî şi mie. . . (deşartă tawaoa.) 

Stan.— Încet, încet! Nu mS grăm&diţK că T'oiii da la 
toţY. . . (în parte) Epistatu ^ml-a făcut treabă bună. 

Funcţionarul. — (piătesce şi ^ice încet) Sfi'î vorbesrî 
de mine, Stanică. . . 

Stan. — Cui? 

Funcţionarul. — Escelenţeî sale. dese) 

Boerul. — (încet Iul stan) Dc'î face sS m^ rânduiască 
Prefect, te fac om. (imo 

Personagiul misterios. — (aaemene) Spune că*I sini 
devotat, de partitul s^ii. aese) 

Dama cochetă. — (încet) Nu'i cer alta de cât o 
pensie. . . şi Toitt adora, dese) 

Stan. — Ha, ha, ha ! . . bine a isbutit minciuna. . . 
Lume, lume pospăită şi deşartă ! . . (smi&nd banii in paim&i 
Ean privesce bănărit de unde eram afif de parale. . . şi 
pe tablă nimica, tufă. . . ba aii mal rSmasfi doă cununi 
de aluat, doi colaci. . . ce se fac cu el ? 

(Trece fata cu tobofarul). 

Ha! tocmai!., am sâ cunun pe toboşarul cu copila 
cea f6rţoagă. . . Vină încoace toboşarule. . . vină şi tu, 
drace. . . Ean spuneţi moşului. . . vS Iubiri ? 

Toboşarul. — Hal, hal! 

Stan. — Vreţi s« vf cununaţi înpreună? 

Feţişoara. — Vrea, da. 



COVBIGARIUL 147 

Stan. — S^ fi^Y dar a¥ nalbeT. V^ cunun dup& moda 
<*ea nouă. (ie pune pe cap câte un couc) Mergeţi de tS înmul- 
ţiţi ca nisipul măre!! 

Toboşarul si Feţişoara. — Ha, ha, ha!.. SS tr&escf, 

NanUle î aeac alergând) 

Stan. — Amin ! . . (ridică tablaoa de şT-o pune pe cap şi pleacS 

olntiuid) : 

Toată ^ija ml-am laat, 
Tablaoa mî-am deţ|ertat. 
Ca go^o^i şi ca minciani 
Am hrănit proşti şi nebant. 

(Cortina cade). 



to 



VIVANDIERA 



PERSOANE: 


ACTORI : 


Porumba, Yi?audier&. 


D-na Luchian. 


Nasoean, recrut. 


D-nul Luchian 


I7n ofi9er. 


X. 


Soldaţi. 


— 


Ţ6ranL 




Ţdrance. 





VIVANDIERA 

SCENĂ MILITARĂ 
1868 



(TeAtml reprcsinti piaţ» udqI 8*1.) 

TeranX, Terance. 

9 9 

Un bdtrftn. — AuiJit'aţY, oamenY buni, vestea cea 
mare? 

Ţeranii. — Care este, moşule? 

Bdtr&nul. — Ci că se tragâ Moscalii de pe locurile 
aceste şi c& ne vine stăpânire moldovenească! 

Alt ţeran. — Aşa este ! pământul nostru are sâ fie 
lipit ear de pământul Moldovei cade mult!.. Apoi dă! 
a$a*i cu dreptu. . . Frate cu frate, român cu român! 

BdtrftniLl. — Ett unul c&nd m^ gândesc la una ca 
asta, m6 năbuşescti lacrimile de bucurie. . . Slavă ţie, 
Doamne ! că m'al Învrednicit a trăi pană acum ca s^ pot 
muri In numele mea de român, ca tn legea mea! 

ŢeranuL — Ş'apol încă una, fraţilor. . . O venit 



152 nVANDIERA 

ştire c& ati sâ ne sosească In curând ostaşY moldoveni 
pentru paza hotarului celuY noii. 

ŢeraniL — I ! tâtucă ! Mare mândrii o fi oastea ro- 
mâneasca ! 

(Se aude în dreapta sunet de dobe ni de trimbiţe). 

Bătrânul.— Tâceţl, măî!.. Par'câ s'audtl dobe şi trim- 
biţe. (privesce în dreapta) Eacâtâ^K, copil ! . . Eaca ostaşiY ro- 
mâni şi steagul Moldovei ! . . S^'I primimii cu pane şi cu 
sare şi cu braţele deschise, câ'sâ de sângele nostru, mâl, 
de limba noastră, măi ! . . de legea noastră, măi ! Ura ! 

Ţeranii. — Ura! 

(tntră un batalion de soldaţi români cu steagul desfăşurat. Muaica 
merge înainte sunând marşul cel noiL Vivandlera urmeazi dupi muzic&i. 

Soldaţii. 

Dram bnn, doba bate! 
Dram ban, brayl români, 
Ca sacnl pe spate 
Ca armele *n mân!. 
Fie la paradă, 
Fie la resboiâ 
Toţi In §ir, gr&madă, 
Vesel mergemu noi! 

Ofl9erul. — Staţi — Front — Arma la picior — rgpaos ! 

(Soldaţii esecuti comanda, aşca4â armele în snopurl, şi apoi se 
amesteci p'lntre ţerani carii le daţi de b^ut şi de mâncat cu mare bucurie). 

OfL9erul. — Copil! odihniţi-ve, şi sfi fiţi gata de 

plecare peste o oră. (se retrage de-o parte şl se pune la vorU ca 
-«vestele din sat). 



VIVANDISBA. 153 

Nasoean. — (scoţ^nduv bmud Eat&-ne bunf sosiţi in 
Besarabia ! P&mântal resonft vesel sub picioarele noastre, 
cki el 06 cuDoasce, fraţilor ! . . 

B6trftnul. — Bine-aţ¥ venita la noY, fraţilor, că de 
mult v^ doriamti şi v^ aşteptamu. 

Kasoean. — D'apoî noi ! . . Bine v'amtt găsiţii ! 

Soldaţii. — Bine v'amti găsita! 

BdtTftnnL — V5 eşimfi înainte cu pane şi cu sare 
ca la nişte fraţt buni şi îubiţt! 

(Un ţenn aduce o p&ne mare fi sare pe o tablă). 

Kafloean. — Mulţ^mimti d-voastră, oameni buni ! s@ 
dee Dumnezeii s^ v$ crească tot pane de asta in ogoarele 
v«»astre ! 

TeraniL — Amin! 

Nasoean. — (1© pânea şi o înparte cu soldaţii). Na flecăf, 

Inpărtăşiţi-vâ cu pane romanească de peste Prut. 

Soldaţii. — E bună şi dulce ca şi cea de la Moldova ! 

Naaoean. — Cred şi eii dacă^l lucrată tot de Români! 

Bătrftnul. — Da unde mergeţi d-voastră? 

Nasoean. — La Ismail, moşule, şi pe linia hotaru- 
lui celui noti, ca sâ'l păzimâ după cum ^ice cânticul 

nostru : (cânU cu gnr» pUn&) 

Hal ca Domnii sfântal, 
Haideţi peste Prnt 
S^ p&zimâ p&m^ntul 
Care Tamii ayut. 

Porumba. — I! Sărace Nasoene!.. tare'ţl scârţie 



154 VIVANDIERA 

ghitul! Vino Încoace de'ţl mal drege glasul cu un pă- 
hăruţ de rachifi. (ti rtU un păblnit din polobocel). 

Nasoean. — Adă, Porumbiţă dragă, sâ^ml clătesc 
guşa, doar ţ'oiii putea da tn glas, frumoasă rivandierâ. 

Porumba. — (Dândnl plhărelnl, cântă): 

De vrei se'mt dai in glas, 
Mal taeţl din cel nas! 

(Soldaţii fi ţeraniY rîdik). 

Nasoean. — (bând) Ce rldeţl yoT, măi! Nu ştiţi că 
astă-(}I acela ^I mal cu minte careul mal nărtos? (încet 
Porumbel) Ş'apol tu uu ştil, Porumbo, ce am ett ici Ia 
chimir ? 

Porumba. — Ce al, Nărtilă? 

Nasoean. — O mână de galbeni! Hl-am Y^ndut doî 
juncani pană a nu tntra la oaste, (cu drmgoste) Şi de'I vrea 
tu sâ m£ Iubeşti, ţl-oiii face o salbă din preţul boilor. 

Porumba. — Galbeni? Pune'I sf clocească doar or 
scoate puişori. 

Nasoean. — pece fa ! . . o stare de om ! 

Porumba. — Că şi etl am galbeni. . . Hl-atl umpluta 
busunarlul boeril când am plecat din Iaşi şi am cu ce 
sâ te cumpăr pe- tine cu nas cu tot ! 

Soldaţi!. — (nvj^nd) L'o păcălit ! . . ha, ha, ha ! 

Nasoean. — Ean lasă gluma, Porumbe, şi mal bine 
căntă-ne ceva, ca sâ ni se mal dreagă inima. 

Soldaţii. — Dar, dar, căntă-ne ceva, Porumbo! 

Porumba. — Bucuros. . . S6 v^ cânt versul vivan- 
dierel, cânticul meii. Vreţi? 



VIVANDIEKA 



\y>- 



Soldaţii. — Tremtt ! 

Porumba. — Puneţi-vS 'n front §i ascultaţi : 

CÂNTICUL VIVANDIEBEt 
I. 

£â sint viTandier& 
Cu saflet voinicel, 
Şi drept cartuşieră 
Am nn polobocel. 
Dar e menit sS poarte 
Un spirt, nn spirt de foc, 
Ce *n dnşmani dnce moarte. 
Şi fraţilor noroc! 
Sune dobele, snne, 
Soldaţi! să s'adane; 
EA gata sint cn vo! 
De drum §i de resboiă! 
Ram, pataplam, patapkm, pataplam. 

(Face mArţ miliUresc pe dinaintea soldaţilor la flnitiil fle-clruY cuplet) 

Soldaţii. 

* 

Sune dobele, snne, 
Soldaţii 9& s*adane; 
Eu gata BÎnt ca Toi 
De dmm şi de resboifl! 
Ram, pataplam, pataplam, pataplam. 

II. 

Eâ am legat frăţie 

Ca-a patriei soldaţi 

Şi chiar !n bătălie 

Urmez pe a! me! fraţi 

S£ v^rs lor păhărele 

De lângă sin, de ici, (araU poioboceini) 



156 VIVASDIERA 

S^ 'nchine ţereî mele, 
Luptându-se voinici! 
Sune dobele, sune, 
Soldaţii s^. s'adune; 
Eă gata sînt cu voi 
De drum şi de resboiii ! 
Ram, pataplam, pataplam, pataplam. 

Soldaţii. 

Sune dobele, sune, 
Etc. etc. etc. 
Ram, pataplam, pataplam, pataplam. 

(Ofiţerul se apropie). 

III. 

(Zîmblnd şi căutând la ofiţer cn coada ocliIuluY). 

Ear dacă oare-cine, 
Vr'un tinerel viteaz 
S'ar da pe lân?ă mine 
S^'§i face ban obraz. 
Atunci cu vo!e bonă 
*I-a§i da sufletu 'n dar, 
Ş'amorîul înpreună 

L'amii bea Intr'un pahar, (arătând păhărelul) 
Sune dobele, sune 
Soldaţii sS s'adune; 
Eâ gata sînt cu voi 
De dram şi de resboiul 
Ram, pataplam, pataplam, pataplam. 

Toţi. 

Sune dobele, sune, 
Etc. etc. etc. 

(La finitul cupletului de pe urmă, ofiţerul ridică apada în sus: do- 
ibele incepil a bate. Soldaţii aleargă bS'hX lee puscele, apoi se af«a4ă in 
Unie). 



TIVAKPIERA 



151 



Nasoeam — (cu entnsium, în puie) EI ApOt S^ Rll t6 

dai In foc pentru dtnsa ! (aproinindn^ de Fonunim Porumbe, 
iubeşte-nid că ni^ daâ de rtpă, pi-e legea mea! 
Fommba. — (ri<9t-iid) Pe altă daţi, Nasoene, c*aca 

bate doba de pornire, (merge de «e pune la liniek 

Nasoean. — (c«ră pnbuo Mi-ţî crede ori ba ? TîTan- 

diera m^O pOS !n polobOCel! («educe deflUrendnl p'intzeeoldaţl)* 

Ofi9eraL — (comuideasă) La front ! — Arma la um^r — 
Pas grabnic — Marş la Ismail! 

(Soldaţii pleacă cântând o strofă din nrmătoral marf): 

Marşul ostaşilor români în Besarabia. 

Dmm ban! doba batf, 
Dnun bon, brav! români! 
Ca şacal pe spate 
Ca armele 'n mâni 

Fie ji ca soare, 

Saâ cer noaros, 

Fie ploi, ninsoare. 

Noi mergemâ toios! 

Dram bon! doba bate! 
Dram bon, bravi români. 
Ca şacal pe spate, 
Ca armele *n mâni. 

Fie la paradă. 

Fie la resboiâ, 

To|i în şir grămadă, 

Vesel merj^mâ noi! 

Dram ban! doba bate! 
Dram ban, bravi români! 
Ca şacal pe spate 
Ca armele 'n mâni. 



158 VIVANDIERA 

Steagul sâ lac!ască, 
Pentru el trăimii! 
ţeara sS trăiască, 
Pentru ea m urinau! 

Drum bun! doba bate! 
Drum bun, bravi români 
Cu sacul pe spate 
Cu armele *n mâni. 

Hal cu Domnul sfântul, 

Hatdejjî peste Prut 

Sâ păzimu pământul 

Care Tamu avut! 

Drum bun! doba bate! 
Drum bun, bravî românî! 
€u sacul pe spate 
Cu armele 'n mâni. 

Pentru Romănie 

Ort care oltean 

De-acum vra s$ fie 

Valul Iu! Tralan! 

Drnni bun! doba bate! 
Drum bun, bratî român!! 
Cu sacul pe spate 
Cu armele *n mân!. 

Astfel e pe lume 

Romănaşul meii! 

Falnic de-al s$u nume 

Şi brav ca un Zmeâ! 

(Soldaţii plecft în sunetul mujicei i;i a vivatelor ţeranilor.— Cortina cade)- 

NOTA. — Acest mar; a fost compus înadins pentru intrarea rc^ţi* 
mentuluY român din Moldova în Besarabla după încheierea tratatulaf 
• de Paris. 



PACALA SI TANDALA 



PACALA SI TANDALA 

DIALOG POLITIC 



Fftoal&. 

Ce al astă-)|l, m&¥ Tâtidalâ, de eşt! aşa supurat?* 

De corăbii tnecate nu cumva poatc-aY yisat? 

Ce gândire amârltă ast-fel te-a posomorit 

Că pre cât nu erai mândru, acum eşti şi mat urItP 

Tftndală (oftând). 

Ah! Pâcală prea Iubite, spune'ml: este-adevSrat 
Că 'n această ţeară yechie, că tn laşul blăst^mat 
S'a iyit o boală nouă ce pe mulţi a molipsit 
Şi la care tot Românul chiar din fire'I e menit? 

Fftoală. 
Care boală, măi Tândală? 

Tftndală. 

Boală grea şi făr' de leac 
Ce de mult ne ameninţă! 

Fftcalft. 
Dar ce boală? 

Tftndală. 

O! trist veac! 
11 



162 PÂCALĂ ŞI tândalA 

In ce vremî aîi fostă s'ajungemîi! In ce rele! în ce foc! 
Au|}Y, frate, toţi Românit s6 fie-uniţi la un loc! 
Moldovanul şi Munteanul sS'şY peardâ numele lor! 
Sâ ^ntrunească-a lor pământuri ! s^ se fac^ un popor ! 
Ba chKar naţie s$ fie!., au^î, naţie!.. mă¥, mă¥, 
P^ti, că nu credeam Românii atâta de nătărăi! 

Fftcală. 

De ce eşti aşa de aspru pentru neamul romanesc, 
Hăl Tândală?.. al t^tl suflet U scieam mal creştinesc. 
Pre cât îmi aduc aminte, tu odinioară-al fost 
Atât de blăjîn că lumea te credea puţin cam... prost. 
Cine 'ţl-a turburat firea? Spune mie, dragul meii. 
Cine din miel cu blândeţe te-a făcut leii-paralefi ? 

Tândală. 

Cine, cine... n'am nerole ca se ţiU destălnuesc; 

Dar acela oare cine m^a făcut s6 ^ncremenesc 

Când 'ml-a spus chiar la urechîe, cu glas blând şi 'ndulosat 

Că Moldova, sârmănica, spre peire a plecat, 

Căci de-a fi s6 se unească Moldoveni şi cu Munteni, 

Muntenii dintr'o sorbire aii s6 'nghittt pe Moldoveni! 

Fftcală. 

Elel! frate. 

Tândală. 

Aşa dragă ! . . Ascultă s6 te-oţărescl. 
Se jjice de capitală ca s^ fie 'n Bucurescl, 
Cale de trel-decl de poşte departe de laşul mefi, 
De-acest târg frumos şi mare unde trăimfi tu şi efi ! 



PÂCALA ŞI TÂXDALA ]trţ 

Eiî Pâcală. ori ce 'I spune, nici cărnii rine d*- nt^jwX 

Câr putea ca s^ ajun?^ la^ul oraş de ţinut! 

lasiil, scaunul Domniei, care precum tu 'ml-al di>. 

St? aduce de departe cu vestitul teu Paris. 

Iu<uL Techîa capitală unde am căsuţa mea 

Care, de s^'ar perde Ia;ul, mult din preţa'f ar *i^il';a. 

iutelesi acum, mâi frate? 

Fâcal&. 

Intel**? că si tu vrei 
S«^ jertfescî o ţeară 'ntreagă pentr'un ti^ălns l^rJei! 

Tâiidal&. 

S'apoî alta, altă poznă! Ci că'n Statul RMniâne>c 
S^ fie la stăpânire Domn de neam 1mj>erâte>c, 
Domn străin, numit pe viaţă, şi cu drit do moştenit! 
Andî, tron cu moştenire!., apoi nu'i de suferit! 
Care-atunce, cum s'ar prinde, eu ce ara hamhitwn, 
Se'ml rîdic toată speranţa de-a m$ acăţa |»e tron! 
Eu ce sînt patriot mare, eti get-hcfiei, s^ nu am 
Prilej de a fi In ţeară nici măcar un Caimacam! 
Si. perj^nd a mele drituri, s^ ajung chiar a videa 
Sub un Prinţ străin, catolic, că se perde legea mea! 
Nu. Păcală, nici o dată! 

Fftcală. 

Ei! Tândală, te rog, taci, 

l'ă, pre cât eşti prost din fire, şi mal prost vrei s? te faci. 

Ce te sbuciumî pentru lege ast-fel de înfuriat. 

Când tu legea în picioare'ti de-atâte ori ai călcat! 

ir 



104 PÂCALÂ ŞI TÂNDALĂ 

Tftndalâ. 

Eli, Pâcală? 

F&cal&. 
Tu, Tândală. 

Tândală (fâcându-ţî cruce). 

M6 ferească Dumnezeii! 
Păcală. 

In zadar, căcî pe-a ta urmă te pasce picatul greti. 
Adu'ţî bine tu aminte de ţigani! ce-aî avut: 
Prin mezat, ca nisce vite, câte suflete-aî vândut? 
DespărţCnd fără 'ndurare mumele de-al lor copiî. 
Şi rî^Ond de a lor lacrimi ca o feară din pustiY! 
Spune mie, o ! creştine, câţi crejtinî aî chinuit 
Când eraî, cliîar din picate, în slujbă orânduit? 
Câte vMuve sSrace, câţî orfanî tu aî prădat. 
Şi pânea de toată ^ioa chîar din gură le-a¥ luat? 
Spune'mî tu, o ! stâlp a legeî, ce umbli cu crucea 'n sîn. 
Sînt aceste fapte-rele de creştin sau de păgân? 

Tftndală. 

Bine, frate, tu m^ spariî... Ce greşală-am făptuit 
Pentru că, fiind în slujbă, şi eii m'am schioernisit? 
Aşa 'î obiceîul ţ^reî... 

Pâcal&. 

TacK, Tândală, nu cârti. 
A¥ prădat sărmana ţeară, e destul, n'o mal huli! 
Şi de vrei ca s6 se erte trecutu'ţt mult păcătos, 
Hotărăscete o dată a fi ţârei de folos, 



PÂCALĂ ŞI TÂNDALA 1(Î5 

Ear na umbla cu minciuna ca un şerpe cu venin, 
picând că s'ar perde legea de-amâ avea un Domn străin, 
Căci Romănu 'n astă lume ori ce rele-ar suferi, 
In legea care se nasce, tn ea scie a muri! 
Ungurii ce tu Moldova stnt ca noi locuitori, 
Schimbat-aâ a lor credinţă sub Românii Domnitori? 
Pentru ce dar pe-al t^â frate mal uşor sd'l socotesci, 
Când el ftncă tot păstrează bunurile strdmoşesci? 
Şi de ce, supus orbirel unul mârşav interes, 
S^ nu vrei a înţelege lucru lesne de 'nţeles: 
Că 'n Unire stă puterea! Că la ori care nevoi, 
De cât a fi unul singur, e mal bine de-a fi doi! 
Că ptraele-adunate se prefactl tn riurl mari, 
Că cel slabi, când se'npreună, cumpănesctt pe col mal tari, 
Căci, precum dicea odată Tal sdl fii un biet moşneag : 
E mal lesne-a rupe-o varga de cât un Întreg toeag! 

Tftndală. 
Bine, dar ce are-a face? 

F&cală. 

Nu 'nţelegi?.. ascultă dar: 
Pentru ce ţările noastre aâ bâută atât amar? 
Pentru ce acum, de veacuri, nici că mal hălăduescfi? 
Pentru ce fără sfieală duşmanii le n&vălesctt, 
In cât astă-^I biet Românul ce-a ajuns a fi de jac, 
iNu mal scie ce mal este: Tătar, Jidov safi Cazac? 
Şi, privind tnbelşugarea holdelor din ţeara lui. 
Se întreabă cu durere: a cui pradă-or fi, a cui? 
Scil tu pentru ce, Tândală, Dumnezeii ne-a părăsit, 
De-amfl rCmastt dintr'un neam mare un neam mic şi umilit ? 



IQQ PÂCALĂ ŞI TÂNDALĂ 

Tândalâ. 
Pentru ce? 

Fftcală. 

Pentru că, vrajba între fraţt s'a încuibat! 
Pentru că Românul frate de Român s'a depărtat ! 
Pentru că şi maî 'nainte s'afi găsiţii pintre Români 
Oament v^n^fitorî ca luda, inimt rele de păgânî 
Carii jertfind ca şi tine viitorul romanesc, 
Şi sSm^nând desbinarea pe pământul strămoşesc, 
Aii scăzuţii, aii stinsii Unirea, puterea neamului lor. 
Şi aii măriţii sumeţia duşmanului răpitor. 
Când e turma răzleţită, fără câni, fără păstor, 
Lupul ese de la pândă ş'o zugrumă mal uşor! 

Tândală. 

Adevărat... aşa este!.. însă de ce, f6tul meii. 
Păstorul acelei turme sâ nu fimii saii tu, saii eti? 
Pentru ce străin s6 fie? 

Pftcalâ. 

Căci păstor în ţeara mea 
KicI eii nu te-aş vrea pe tine, nici tu pe mine m'al vrea. 
Dulce e Domnia, frate, şi mulţi vreii a se 'ndulci, 
Ş'acel mulţi unul pe altul cailtă a sS nimici 
Prin partide, prin corupţii, prin minciuni şi prin vto^M, 
Care toate sînt menite răti s'aduc^ bietei ţSrl! 
Nu 'I mal bine dar sâ 'nchidemâ calea tronului slăvit 
Celor carii sîntii în stare chiar şi neamul de jertfit? 
Nu 'I mal bine, toţi Românii Insuflaţi de-acelaş dor. 
Dintre două mici popoare sâ ne facemâ un popor? 



pâcalA şi tândal 167 

Ear ca Prinţ al Romănieî un str&in Prinţ sS dorimti, 
Şi cu tronurile-Europel pe al nostru s6 '1 rudimtt? 
Atunci naţiile toate ne-orti primi la sinul lor 
Ca pe-o naţie Iubită şi de mare viitor; 
Ş'a strămoşilor ţarină tresări-va în mormânt, 
Ca ajuns a lor vecM nume respectat ear pre pământ ; 
Şi urmaşii noştri mAndri de părinţii ce-aii avuţii, 
La copiii lor vor spune binele ce le-amtt făcuţii! 

Tftndală (utmit). 
Ei! Păcală, frăţioare, drept sâ'ţî ^ic... bine vorbesct, 
luBă... spune'mi... capitala tot sâ fie 'n Bucuresci? 

Fftcală. 

Batăte norocu 'n faţă! măi Tăndală, ce-al păţit, 
De'ţi e drag aşa mult laşul?.. Nu cumva te-ai jidovit? 
Dar nu veji pe toată ^ioa valul negru, evreesc, 
Cum se 'ntinde de îneacă tot oraşul creştinesc? 
in cât ori cine sosesce în lăuntru'î înglodat, 
Socoate că în ludeea din p^ate a Intrat! 

TftndalÂ. 

D'apoi bine, Bucuresciul adică este mai bun? 

F&cală. 

Ori cine ar socotio, eii Taş crede de nebun. 
Bucuresciul ca şi laşul este ca un vechiu sucman 
Care, ori şi cât Tai coase, nu plătesce nici un ban. 
Pentru noiia Romănie trebuie ca sâ dorimii 
Nonă, mândră capitală de care sd ne mândrimii. 
Un oraş puternic, mare, pe un riti înbelşugat 
Şi în centrul României cu tărie aşezat. 



Igg PĂCALĂ ŞI TĂNDALĂ 

Tftndală (»prin4ându.9e) 

Pe Şiret? 

Fftoal&. 

Pe Şiret, fie. 

T&ndal& (cu ochU înflăcăraţi). 

Nu deparde de FocşanY, 
S8 '1 numimii Traîan... 

F&Oală (zîmbind). 

Prea bine. 

Tândalft (cu entualaBm). 

Sd ne facemti toţi TraYanl! 

Făoal&. 

8S dea Domnul, m&¥ Tâudală. 

Tft]ldal& (svftrlind căcYuU 'n sna). 

Ura! da(A este aşa. 
Adu mâna, măî Păcală; mana vreii cu tine-a da. 
se trăiască Romănia şi Unirea 'ntre Romani! 
Haî s6 tragemti, măî, o horă în ctuda celor păgânt: 

(Se prindft de mâni ţi jocft Hora Unirel). 

HORA UNIRKÎ 

Hal s^ dămii mâna cu mână 
Gel cu inimă română, 
Sfi 'nvârtimu hora frăţiei 
Pe pământul României! 

Earba rS din holde peară! . * 

Pcară duşmănia 'n (eară, 
tntre noi sS nu mal fie 
De cât flori şi omenie! 



PÂCALĂ ŞI TÂNDALĂ X69 

Măi Hantene, mă! vecine. 
Vină să te prinj! cu mine 
Şi la ?iaţă cu unire, 
Şi la moarte cu 'nfrăţire! 

Unde '1 unul, nu '! putere 
La neToi şi la durere. 
Unde 'sii doî. puterea cresce, 
Şi dnşmanul nu sporesre! 

Amândoi sintemu de-o mamă, 
De-o făptură $i de-o samă. 
Ga doi bra^i tntr'o tulpină, 
Ga doi ochi într^o lumină. 

Amândoi avemâ un nume, 
Amfindoi o soartă 'n lume. 
Eâ ţi's frate, tu 'mi eşti frate; 
In noi doi un suflet bate. 

Vin la MilcoY cu grăbire 
Să M secămu dintr'o sorbire 
Ga 9& treacă drumul mare 
Peste-a noastre vechi hotare. 

Şi să vade sfântul soare, 
Intr'o 4i de sărbătoare. 
Hora noastră cea frăţească 
Pe câmpia Romanească! 



OPERETE 



SCARA MATEI 



PERSOANE. ACTORI. 

Anică Florineasoa, Uniri vSdUYă. D-la Gahrida. 
Ghiţă Făurin, v^rul et. ... D-nul Teodoriw*. 

Măgdian, president la Roman . . « P. Necidan. 

Marin grădinarul „ Milo, 

Florica, femeea luî D-na Sterian. 

O slujnica a AnicăX .... D-la Scvasti^a. 

Săteni. 



SCARA MATEI 

OPERETĂ IN 1 ACT 

Representată pe teatrul naţional din Iaşi în 
beneficiul artiştilor români 1850. 



(Temtml represintă o grădină fnunoftbă cu copacT, straturi de florY, 
baidnuri cu apă ş. c. 1. tn mijlocul scenei, pe al doilea plan, un bos- 
quet de rerdeaţă deschis, tn fa^a bosqnetulul, o canape de earbă ţi o 
prhitară aninată de crengL tn dreapta şi 'n st&nga acenel. pe ânteiul plan 
doi parillonurl cu uşi şi cu balcoane de-asupra uşilor. Dinaintea pavi- 
lioDuluI din dreapta, o scară înaltă îndoită. La ridicarea cortlneY începe 
faptul ^el şi se aude cânticul unul cucoş). 



SCENA I. 

Marin. — (cu o greblă în mână) Hîş cucurîgu dracului, 
că M trezi cuconiţa . . . (vine în faţa scenei) BKata cucoana 
Anica ! . . De când ^î-o murit boerKul, nu mal are odili- 
nă ! . . şi adică mult mS mir pentru ce atâta supărare ? . . 
că era un matuf răposatul. . . s$ fugi în lume. . . pare 
că era un suop de urzic!! Doamne eartă-m6 că o ră- 
posat. . . dar bine-o făcut ! . . (se apucă de grebiuit) He(, 



8GARA MÂŢEY 

hăc ! . . Plorico. . . Plorico ! . . Urtt ţî-a fi f&r' de băr- 
băţel ! c&'Y nnmal o luaă de când ne-amii cununatli. . . nu- 
mai o lunicică, şi povestea vorbeY. . . par^ c&-ar fi ploat 
cu piper între noi ! . . Tu te afli Ia târg cale de-o poştă 
de mine, şi eii la ţeară la FIorineştY, cu grebla 'n mână 
şi cu doru 'n suflet. 

Va! de tine 

H&î Marine! 
Gine-a ^is sS mi te 'nsorl! 

Când departe 

Tu n'aî parte 
De-a Floricăî mândre flori. 
In zadar la-a mea privire 
Mii de flor! aici lucesc 
Eti cn dor şi cn Iubire 
La Florica *n veci gândesc! 
Căci puicuţa mândruliţă 
Poartă *n faţă doi bujori 
O garofă pe guriţă 
Şi 'n sin fragejl crinişorl. 

Dar Marine 

Val de tine 
Cine-a jis sS mi te 'nsorl? §. c. 1. 

(GucofQl c&ntS ear). 

Eaca. . . crestatul ! c& nu'l mal tace pliscul. . . Val 
m&ncate-ar ulii ! . . hlş încolo. . . la poeată (Ue&rgi sn fud 

fi VesX puţin (n stânga umncând cn piliria), 



8CABA maţeI [77 

SCENA II. 

MftgdIftTl fii Anica (Icsfl pe bftlconnl din dreapta. Anlca îu 
toalea de noapte fi Migdian în costnm de călător). 

Anica. — ku^i cucoşu dragă Măgdiene ? . . gr&besce-te 
de te du păn^ ce nn te vede nime. 

ICăgdian. — Ah, crede-mS Anică că nu'I vreme ancă... 

Anica. — Da n'al au^it cucoşul? 

ICăgdian. — Ra I'am prea au^it, ar^SU focu! dar 
a fi cântat In somn. 

Anica. — OrY cnm; dute mal bine păn^ce na se 
trezesctt oamenii din sat. 

Măgdian. — Ce necaz! Doamne, Doamne! s6 fimti 
siliţi a ne tot ascunde de ochi¥ lumet. 

Anica. — Răbdare, Iubite Măgdicne, Încă ^ece ^ilc 
l>ană s'a Inplini vremea cemireY mele. . . ş'apoY vom des- 
coperi taina noastră la toţi. 

Măgdian. — ţece ^ik Încă! 

Anica. — Adulţi aminte că tu m'al rugat sâ ne cu- 
iiunămtt numai decAt. . . Intr'ascuns. . . de şi nu se Inpli- 
nisc încă anul de la moartea bărbatului meii. 

Măgdian. ~ AI dreptate, dragă Anicuţă. Fie cum 
vrei tu... dar după ^ece ^ilc? 

Anica. — li avea dreptul de a Intra la mine pe 
u^ă jioa mare, ear nu tot pe fereastră ca acum, şi 
noaptea. 

Măgdian. — Că peii drept sS'ţl spun, m'am cam 

săturat de scara mâţei şi mal ales de alergări călare, 

ile la Roman aici şi do aici la Roman seara şi dimi- 

12 



178 



SCARA mAţeI 



neaţa. De doă sSptMânI de când ne-amtl cunnnattt, slut 
b&rbatul cel mal struncinat de pe faţa pămfintalul. 

(Se aude H»rln cântând în cnliBe.) 

Anica. — Au^I? dute degrabă §i s6 viY deseară. 

(Măgdian trece de pe balcon pe scara mâ(el) 



SCENA m. 

Cei dinainte y Marin (ivindu-ee după copaci). 

Marin. — Ce'mt v^ură ochit ! . . cuconiţa cu presi- 
deutul din Roman ? . . Mă. . . ă. . . & ! . . 
Măgdian. — Adio, dar, Iubită Anicuţă. 
Anica. — Adio scumpul meii. 



M&gdian 

Adio labită! 
RSmât fgricit&. 
Precum doresc eu 
Gândesce la mine 
Căc! eu lângă tine 
Las sufletul meii! 



TRIO 

Anica 

Adio iubite! 
Pe căî înflorite. 
Precum doresc eii 
Merg!, dute cu bine 
Cu gândul la mine 
O sufletul meii! 



Marin 

Cucoana cernită 
A dat de ispiti 
Ce poznă valea! 
O tW, o tW, bine 
Ş'acrede nu'mî viw 
Pre sufletul meu! 



Măgdian 

MS dispart de tine cu măhnire-amară 
Dar pe-al fericire! dulce, dulce scară 
Mti Yoin sui eară^i, draga mea deseară. 

Anica 

Ga şi tinc-acnm simt mfilmire-amară 

Dar me măngăîn dulce c'aî se viî dtseiiră. 



SCARA hâţeI X79 

ICarin 
Eu priresce poznă, fac amor pe scară. 

Anica 
Adio, dcflearft! 

Hăgdian 

Deseară! 

Marin 

Deseară! 

(mpreună) 

Măgdian. — Adio iubită §. c. l 
Anica. — Adio îubite 5. c. \.] 
Marin. — Cocoana cernită 3. c. 1. 

(Idgdian sămU mâna Anicăl fi a« coboară. Anica întrft în casi şi în' 
ehide fa«a«ta)u 

Karin. — (în parte) 1SM marine aţinete v6rtos că aice'î 

! roaba pe drăgnj la C&nŞ (iese dintre copaci şi trece in dreapta). 

Măgdian. — (pe gânduri) Când m'ar vedea înpricinaţiî 
Âţerăndn-mS ji şi noapte pe s(»r&, oare ce arii socoti 
D gândul lor despre presidentul din Roman. 

Marin. — (m parte) Ce bolboroseşte din gură? 

M&gdian. — De 15 ^ile m^am făcut mat taKnic de 
ât comoara sgârcituluY. In taină vin aicY, !n taYnă petrec 
Q Anica, In taYnă mS întorc acasă la Roman, ca s8 nu 
1$ vadS nime şi slavă DomnuluY! pană acum am işbu- 
t de nu m^a zărit nici un om. 

Marin. — (în parte pnftiind de rîs) Ba că clilar. 

M&gdian. — (cintând ceaBomicui) îî vrouie do încălicat. M8 
c s^^mY Yett bYetul cal din marginea satul iiY. (vrea »« piece 

dl ca ochiY de Mariu) Na C'am păţita) ! 

12* 



180 80ABA MÂŢEI 

Marin. — (încunându-se) Buna dimineaţa cucoane. . . 
frumoasă yreme'Y ajY, senin, răcoare. . . numat bine de 
primblat. 

Măgdian. — (în parte) Oare z&ritum^a pe scară. 

Marin. — Aud ? . . Eâ unul nu pot pricepe cum de 
pot dormi boeril p&n'amia^i vara ? . . da eii când aşt fi 
boer, m'aşt trezi ca d-ta In faptul jileY, şi aşi deschide 
frumos ferestrile, şi aş¥ eşi In balcon, ca sd aud pase- 
rile făcând ceah, ceah, ceah. . . 

M&gdian. — (în parte) M'a zărit hoţul ! 

Marin. — (în parte) Mă. . . ă. . ! că nu pricepe, (tare) 
peii aşdk cucoane. . . şi alta ; pentru ca s6 nu fac huet 
în casă, ^mY-aşY face Înadins o scară. . . ea ca asta care 
'mi slujeşte de curăţit copaci!. . . şi m'aşK cobori frumu- 
şel pe furiş din balcon In grădină de-adreptul. 

M&gdian. — (în parte) Bate Şeoa. . . (tare aritând o pungi) 

Jupăne Marine, ye^K punga asta? 

Marin. — Ba nu o prea yM bine că^Y cam departe 
şi mfi dorii ochiî. . . 

M&gdian. — (puindoi punga tu m&ni) Eată-0 chIar sub 
ochY. Acum spune'mK v^^ut-al ceva mal adinioare. . . lu- 

tr'aCOace? (araU scara) 

Marin. — Intr'acoace ? . . când te scoboral de sus ? . . 
Ba m'a ferit Dumnezeii. N'am vSjut nimica, nicY ik' 
d-ta, nid pe cuconiţa. 

M&gdian. — (dândni punga) Foarte bine. VSd că eşti 
priceput. . . Na cu ce sS'ţî astupt ochiî, şi dc-acum îna- 
inte. . . (vrea bG Yasfl) 



SCARA maţe! \şi\ 

Marin. — (iu parte) o nierţă ! jfi ci*lo niulto îuaiute. . . 
iuie) Cucoane Măgdiene. . . cocoane! . . 

Măgdian. — (oprinân-w) Ce^Y. 

Marin. — De astupat ochii ^mK-al dat . . . dar de 
astupat gura ? . . 

M&gdian. — Cu adevărat . . . uYtasem ! . . poftim şi 
Itentru gură. . . (» d< încă o pungi. în parte) M'a scurs de 
l»anl hoţul. 

Marin. — (în parte) Doă merţe ! noroc sâ dee Dum- 
nezeii, (tare alei^ând după HIgdian) CuCOane. . . CUCOaUC. . . 

dar de astupat urechile nu'mY dat ceva? 

Măgdian. — (vund mpfoat lângi Karin) Cât peutru urechi, 
s^ scil că ţi le-oiii bate la stâlp dacă te-a tnpinge pi- 
catul sS aujY ceya cu ele. . . Au^itu-m^aK ? aeae prin mnd 

in stânga). 

Marin. — Bunătatea d-tale , cucoane. . . sSrut ma- 
nile. . . De-aCUm Sînt şi surd şi mut. (^^lind iu fa^a scenei) 

Mă ! . . da bine 'ţY-a curs laptele în păsat Marine. . . 
hăt ! . . doă pungY de banî de-o dată ! . . Ean ye^ile câtu^sii 
de grele. . . parcă'sti doă prepeliţY de toamnă. (8«rutânda-ic). 
Că mare drăgălaşe mal stnteţl pe faţa pămCntuIuY ! . . 
Am 8( cumpăr o rochie de halasttncă Floricăl. . . da ştii ? 
cole ghlurghlulie. . . sfi'ţl lee ochii cale de-o poştă. . . şi 
mic am sS'ml durez o pereche de poturi arnăuţeşti, s(i 
par că's Bimbaşa-Saya. . . El de-acum Mărinaş dragă, 
destulă Torbă. . . şi mi te apucă de lucru, că ajl ti ^ioa 
cuconiţei. SS te vSd tătucă. . . sS mi'l durezi un snop 
de flori căt o dimerlie, tot cu bujori şi cu cluboţica cu- 
cuiul, (merge de rîdlcft scara de «ub balcon şi o aşea4S în fand Ea 



X82 BOABA HÂŢEY 

scara asta 'mt-a adus noroc ast&{}l. . . Biue-a §is cine- 
a ^is, că norociri ca o scară ! . . 

Câte solari de momite 

Am Y^vit in viaţa mea 

Tot B&rindâ din schiţe *n schiţe 

Pe a lumel scară grea! 

Ş'ajangându în Y^rf de-o dat& 

Lc-am ySjut de sus căjfindu 

Când pe schiţe chiar îndat& 

S&riaii altele rijfind; 

G&cl norocn'n lame e *ndoită scară, 

Unul când se sale, altal se coboară. 

(lese piin fand în dreapta). 



SCENA IV. 



AniCft (pe pragul uţel paylUonulul din dreapta vorbecce în 

tonadă). Un rSva; pentru mine ? . . De unde ? . . de la Ro- 
man ? . . Adu'l în coace. . . (vine în scenă, deschizând r«v»şul) 

Cine sS'ml scrie de la Roman ? Hăgdian ? . . nu cred ca 

SS fi putut ajunge, (cltesoe) 

«SSrut albele mânuşiţl a yerijoarel Anic&l. — Cunosc! 
Inv&p&eata dragoste ce 'ţl-am purtat în suflet tocmai 
din copilărie. . . (vorbit) Ha, ha, ha, ha ! . . ear de la ne- 
bunu cel de Ghlţii F&urin. . . ySruI meii. . . Ean sS vi- 
demti ce mal ^ice ? (citesce) d-ta Insă Anicuţă mult adorată, 
m'al isgonit cu cruzime din ochii matale, şi ^ml-al ho- 
tărît sâ nu mi înfăţişez dinaintea lor, de căt numai c&nd 
oiii fi însurat ! . . ivorbit) Ce era sâ fac dacă nu mal înceta 
cu declaraţii de amor. . . (oitesoe) Eată dar că ne mal pu* 



8CABA MĂŢEY 183 

t^nd învinge dorni ce am de a te videa, Yubită verişoară, 
m'am jertfit pe altarul Ini Isaiea-d&nţnesce ; şi nu mal 
târziii de cât astă^Y Toifi sbnra Ia FlorinescK unde este 
ângenil vieţel mele. Nerasta mea, ^mî-a slnji de paşa- 
port, spre a trece hotarul moşiei matale. . . Al matale 
în veci robit. — Ghiţă Făurin. 

Post-scriptum : Nevasta mea este un rod c&mpenesc, 
fiind răsărită şi crescută tot la ţear&. Te rog Iubită A- 
nicuţă, sC treci cu viderea oare care necloplire a apu- 
căturilor sale.*^ 

Ce supSrare! Tocmai cftnd vrett s8 fiii singură, sS^I 
vie oaspeţi. . . ş^apol încă cine ? . . nebunu cel de Ghiţă ! . . 
Nici că poate cine-va s( fie un ceas In linişte. . . (bo 

primbla anp^ntă). 

L 

Păsărele mult Iubite 
Gât sînteţi de fericite 
In al vostru dulce tralu! 
Yol Iubiţi, Iubiţi în pace 
Vo! sburaţi unde vS place 
Şi prefaceţi lumea 'n ralu. 

n. 

De m'a§I face-o păsărică 
N'aşt mal plânge singurică 
Gu-a mea jale, cu-al meu dor ; 
Dar ca ?o!, mici păsărele 
A9I schimba jilele mele 
tn dulci jile de amor. 

(Se ftude în fund în dre«pU, gUsurY multe de ţânnl, Anic* intri fn 
bosqaet). 



Ig^ bCARA MAţEI 

SCENA V. 

Anioa, Slujnica (eşi&d cUn dreapta fi mal pe urmi Marin cn 
Hătenl). 

Slujnica. — Cuconiţă! o veuitii săteniî cu pocloane 
de §ioa d-tale şi s6 roagă sS vie aice. • 

Anioa. — Cum? . . ajl e sărbătoarea mea? . . Eu o 
uîtasem. 

Slujnica. — Le dai voKe, cuconiţă? 

Anioa. — pi-le s6 vie. 

(Slnjnica se duco în tună în culisele din dreapta şi ie 'ntoarce în- 
dată cu ţcraniY). 

Anica. — (singurS) Curios lucru ! . . Când eram mă- 
ritată cu Florinescu, număram filele pe degete. . . şi acum 
nicY nu sciă cum trecă. 

(Sfttenll vlnâ din fund cu pocloane. Marin in ftruntea lor aduce un 
buquet mare). 

Sătenii. 

Haideţi to{l cn veselie 
SS orămu întm mulţi ani, 
Pe st&pâna de moşie 
Ce lubesce pe sfirmanl! 

Marin. 

Gnconiţă sănătate 
SS trălescl intra mulţi ani! 
9 Toţi cu inime curate 

Grădinari, păstori, ţeranl 
iţi depunemii la picioare 
Ale noastre mici odoare. 

(Sătenii ce portA pocloane se înaintează pe rănd, Qi le închină Ani- 
căL Marin le arată). 



8CABA MÂITT |,^ 



Pai de săinâ. 
nori de gridină. 

Tott. 

Pq! de faini, 
nor! de gridiuâ. 

Mere şi pere. 
Ouă şi mîere. 

Mere şi pere. 
Ouă şi mtere. 

Harin. 

Şi fra^ şi nmre. 
De la pădure. 

Tojt. 

Şi fragt şi mure. 
De Ia pădure. 

Marin. 

Şi trei meîoare. 
De sărbătoare. 

Toţi 

Şi trei meioare, 
De sărbătoare. 

Anica. 

Oameni bani cn malţemire 
Lângă mine tS privesc. 
SănState, fericire 
Eâ din suflet tS doresc. 

(Dftnda>le o pungK ca buiX)* 



180 soAUA mâţe! 

Eată mcrgeţt în câmpie 
SS jucaţi ca Teselie. 

Sătenii. 

Sâ trăYa8c& *n veselie! 
Sâ trăiască *ntra mnlţY ani 
Stăpânica de mo§ie 
Ce ajntă pe sărmani! 

(Se aude in fiind în dreapta, wet de calde trăsnii şl răcnete saru- 
gieacl. SăteniY se tragtl cântând i»intre copaci din dosul bosquetuluT). 



SCENA VI. 
Anioa şi Sliijnioa (în bosquet) Marin şi Sătenii (în- 

prejnr în iund) Q-lliţă (în costum elegant de drum) FloriOA (în 
toaletă bogată dar prea încărcată : bragele, cortel, evantail). 

Florioa. — (în culisa din fund în dreapte) înCCt, oWll. . . 

că mi'l prăvăli. 

Ghiţă. — (asemene) Da n'al fri(ă, soro, c& eşH cu mine. 

Florioa. — (intrând Iute apărându-se cu evantatlul) Bb C& 

chiar. . . Uf ! Slavă Domnului c'am scăpat pe uscat, că 
era sS^ml vie zumaricale. . . s6 leşin. 

Ghiţă. — (alergând după Florica) SorO dragă. . . 

Marin. — («ărlnd pe Plorlca) Ce'ml Vfi^Ură ochii! («e apro- 
pie) Florica! 

Florica. — Ce vrei mojicule de te bagi în sufletul 
mett ! Oai ohito Honşerică. . . monşerică. . . da undezi ve- 
rişoara s^o sSrut. 

Ghiţă. — (încet Fiondso Caută, soro sS nu mH dai de 
ruşine. 



8GABA UĂŢEi 187 

Florica. — Ea fă ^ncolo i^oznaşule. 

(Xeigfl am&BdoY citră bosqDct). 

Karin. — (^ pwte) Mare minune ! . . Ori is <'rls ori 
!s prost 

Anica. — (eţind din bosqaet) A! bîne-ai v: uit V(Te Ghiţă. 

Ghiţă. — S^rut picfomţile Kubitri vo 'soară. . . Amfi 
luaţii tndr&SDial& sS ?enim& s$ te Yidemtt, cu soţia mea, 
cu Calipsica. 

Marin. — On pute) Cum a jis? . . Soţia luY. . . Pi- 
sica ? . . 

Florica. — (se închină) SSrut guriţa, cuconiţă veri- 
goară Anică. (o B&na de mnite ori) SS am pardon. . . De mult 
doream sS te ?Sd, că aurisem că eşt¥ tare hazlie, gî al 
un bucătar foarte meşter. . . H6 rog sorioară sfi'Y poron- 
ceştl, sS'mY fac6 un boiţ cu perijfoare şi alivence. . . că 
mi^I poftă. . . 

Marin. — (în pwte) t! poftă ! . . 

aiuţ&. — Nu te potrivi Anicuţă, că Calipsica'î cam. . . 

Florioa. — Ce fel cam ? . . Te poftesc monşerică, c'a- 
po! ştiî. . . (Anici!) şi puţintel bulgur, yerigoară, cu tn- 
f Crtită la sfirşit. . . dar s6 fie cam mare. 

Anioa. — Bucuros ?erişoară. . . dacă poftescî. (vorbe- 

■ce încet alnjnicel, care tndatft fi intri în pavilionnl din dreapta). 

Marin. — (în parte) Bulgur şi alivence ! . . E¥, apoi lY 
Florica! . . (« apropie de ea) Flo . . . ri . . . co. . . 

Florica. — Mări, ce tot mi se v6ră tn ochi ţCrănoYu 
ista ? . . Date tntr'o parte ţopârlane. . . («coate o ogiindioară 

din buzunar li'^X drege aprinoenile fi zulnflX). 

Marin. — Cm parte) Ţopărl . . . (oiieazX) ane ! . . 



188 SCABA MÂŢEÎ 

Ghiţă. — (apropiiudu-bo de Aiiica) lubltâ Aiiică, aiu ur- 
mat precum ve^I poroncilor matale. . . H^am însurat ! . . 

Anioa. — Şi foarte bine-aî făcut verişorule. 

Ghiţă. — Dar... cum îţî place Calipsica? 

Anioa. — îmi place prea mult. . . c&cY are ud ca- 
racter vesel. . . deschis. . . 

Ghiţ&. — Vel sâ ^k\ necloplit ? . . Aşa este. . . dar 
apoî ce era sâ fac ? . . H^am însurat cum am putut, nu- 
mai ca sS câştig dritul de a m^ apropia de ângeral. . . 

Florioa. — (viind între amendot) Ce vorbîţî înprcună ? . . 
Eau spuneţi^mY şi mie că m6 nebunesc după cabazllcurî. 

Ghiţft. — (încet) Da mal ţineţt gura soro, că mS daK 
de ruşine. 

Florioa. — Ce face ? . . te daii de ruşine ? . . M6 rog 
verişoară scăpat^am vr^o prostie de când am venit ? Aşa'î 
că nu ? . . Apoi ce mS tot dondăneşte degeaba mouşe- 
rică ? . . Ba că grăesc prea mult ; ba că nu staii loculuî. 
Da ce! Doamne eartă-mâ! că doar nu's par, s6 şed tn> 
fiptă. . . aşa. . . 

Gliiţ&. — (încet) Da bontouu nu eartă. . . 

Florioa. — Mări, ean dă^ml pace cu botosul d-tale, 
că mg pricep eii cum s6 md port pe lume. 

Florioa. 

I. 

Ca sâ fii cucoană mare 
Şi bS placi la cavaleri, 
E destul sS fii în stare 
De-a m&nca jece averi 



8CABA mâţe! l;^f) 



Pe cordeluţe 

Pe capelate 

Pe dantelate 

Lacrate-fljnr, 

Şi pe braţele 

Şi pe inele 

Şi pe mantele 

De satintnr, 

Şi pe manşonnrî 

Şi pe balionnrî 

Şi pe jambonnrî 

De la Paris, 

Pe orî ce mâncare 

Ca preţ mai mare 

Ce arătare 

Iţî trece *n yis. 

Sătenii in^eud) 

S^ fie a§a 

Ha, ha, ha, ha! 

Anioa şi Ghiţă. 

îl peâ aşa 
Ha, ha, ha, ha! 

II. 
Florica. 

Ear de Tret sâ fii plăcntă 
Şi madamă de bonton; 
Cartisan! se ai o sută. . . 
E destul într*un salon: 

Să treci măreaţă 

Cu gura creaţă 



190 8CARA BfÂŢ£l 

Şi îndr&sneaţă 
L&ngă femei; 
Dar tot odat& 
NerinoTată 
Blândă plecată 
Lângă holtei. 
Sâ critici tare 
In gnra mare 
Pe ori şi care 
Fi, chel orior! 
Se detestable 
Abominable 
Ensinportable 
Parol d'onior! 

Sătenii. 

SS fie aga 

Ha, ha, ha, ha! 

GMţă şi Anioa. 

îl peii a§a 
Ha, ha, ha, ha! 

(SAtenil câte unul, unul lesâ prin fund). 

Florioa. — Uf! c'am răguşit. . . mi s'a uscat ghl- 
tiţa. Anicuţă dragă, nu cumva al ceva poame prin gră- 
dină, sS m6 râcoresc. 

Anica. — Ba sînttt verişoară, do care ţl-a plăcea. . . 
vrei s8 te duc? 

Florica. — Ce se potriveşte ! nu te supCra că le-oiă 
găsi eă singură. . . Am mal scuturat câ copaci Iu viaţa 

mea. (vrea aă plece). 



SCARA MÂŢEI 291 

Ghiţă. — (în parte rteărind) He ? . . rttt am f&ciit c'am 
adus'o cu mioe. 

Anica. — încalţe sfi meargfi grădinara cu d-ta. . . 
Marine. . . dute cu cucoana Calipsica. . . 

Marin. — an pwte) Ear Pisica ! 

Ploriea. ~ Marine ! . . sS'mî ară^I unde'sii gutăile, că 
mi'î poftă. 

Marin. — (în parte) Ear poftă ! . . 

Florica. — (simţind pe Anica) Maşerică a revuar cu 
plecăciune (plecând a leMă ^oe, lut Marin) Da vină aţ}! leneşule. 
Eiin Te^i'l că de abfa se urneşte. . . Hăis {a, Tălăşmane. . . 
ha, ha, ha, ha. dese prin fond) 

Marin. — Eaca vin cucoană Pisică, vaî de capu 

meii. . . (leae alergând dnpă Florica). 



SCENA vn. 

Ghiţă şi Anica. 

Ghiţă. — (în parte) Nc-att lăsattt singuri ! . . Acum îl 
vreme do făcut un asalt inimeî. (se apropie de Anica) Staî 
IM" gândurî verişoară ? . . 

Anica. — Dar; te fericeam tn gândul meti că aî 
iifi^it o soţie atât de frumuşică şi de. . . vioae. 

Ghiţă. — In adevăr Calipsica e destul de plăcută, 
>i m'aşî ferici eti însumî, dacă n'aşi avea în sufletul mott 
o patimă, care se măresce din ji în ^i. . , O sciî prea 

i»inO, Kubif ă Anicuţă. (vrea sSl lee mâna). 

Anica. — Vere Ghiţă. . . vM că ear aî se încrpt cu 



192 SCAKA MÂŢI2I 

declaraţiile d-tale, şi drept sS^ţY spun. . . mS mir peii 
cum de na te-aY săturat de ele de atâţYa aut, de când 
le tot spui de rost ? 

Ghiţă. — (CQ foc) 86 mS satur de a Kubi. . . când toată 
viaţa mea sS raz^mă na mat îndrăgostea ce^m¥-aY Insu- 
flat chYar din copilărie ? . . Cre j¥ că se poate ? . . 

Anica. — Au^Y Însuratul cum vorbcsco ? . . ha, ha, ha. 

Ghiţă. — însurat, tnsurat. . . Cu adevărat am făcut 
nebunia de m^am însurat. . . dar pentru cine ? . . din a 
cuT poroncă ? . . din poronca ta Anică, căcY alt chip na 
aveam ca sS mS apropiii de tine. 

Ghiţă. 

Ah! Kabită verişoară 
Pentra-un dor ce m^ omoară 
Am jertfit tot ce e ma! bun 
Tinereţe *nbel§ngate 
Ş*amea dnlce libertate. . . 

Anica. 

Vere dragă eşti nebun 

Dorul teâ e nălucire; 

Că al suflet cu simţire 

Vere, peii, mS îndoesc. 

De te-a$l crede ajl pe tine 

Poate-a! rîde mâni de mine... 

Ghiţă (in Renanchl) 

Ah! m$ crede, te Yubesc! 

Anica. — Ha, ha, ha. . . mS duc sS'ţl trimit o o- 
glindă, vere Ghiţă, ca sâ vejY cât Iţt şede de bine. (tosc 

ri(}end şi într& în pavilionul din dreapla). 



8GABA Mâţe! 1^3 

ahiţ&. - («cmindn-*?) Se vede c'am luat'o cam rftpJde 
şi fă s*a spăriat. . . Dovadă că'l e frică de mine !.. do- 
vadă că voio birai ! . . Bine c'am apucat a râsbate păn^ 
aiff prin viclenie. . . Anica m^ crede tnsurat. . . lasă s6 
creadă. . . Cu chipul acesta o fac de nu se sfiesce nicY 
cum de mine. . . şi cu o minciună de icY, cu o minciună 
de cole, ajung frumos la capitul isbâudeT. . . La r^shoiă 
toate armele stntă bune. 

Femeea'î ca apa ce carge la soare 
Şi pană te 'aeacă, to-atrage mereii 
Ga paserea mică ce'î eata sS sboare 
De ji ea te chîamă prin cânticul seâ. 
Dar fie cam este, saii cum se preface; 
Ca paserea mică îţi place ş*o vrei. 
Ga apa ricleană asemenea'ţl place 
Gă de ţ[i te 'neacă, mori în sinnl et! 

<c«dU în cuUaele din dreaptm) ParC Că ZăreSC Slujulca Auî- 

căî. («cotind o pungă) M5 duc s6'î şoptcsc doă vorbe la ure- 
che. . . S^'m! pregătesc mână de ajutor în cetatea duş- 
manului. (Iese alerg&ttd in dreapU) 



SCENA YIII. 



Flozica şi Marin (vlnA alergând veseU din itânga). AnlOS 
(mal pe urmă En balcon). 

Marin. — Ha, ha, ha, ha! şi ţ)eii Florico, nu mi 

'nşell? . . Tu eşti Florica, nevăstulca mea?. . Ha, ha, ha, 

mare poznă! 

Florica. — (mâncând mere) Maî ctt Marine, n'am cum 

13 



194 SOAfii. MÂŢEf 

mal fi. . . Ţt-am spus c& toate câte le-aY ?6jut, sâ nu 
le cre^Y. . . Da bune mere ! 

Marin. — Care vra sfi jicfi, boerîu cel cu strae 
strimte ? . . 

Florioa. — Cine? . . cuconaşu Ghiţă? . . Ha, ha, ha! 

(mQ«c&ndniialtmdr) Valeţi ! Că acru'I ! (Hdfi smAndoI eu hohot). 

Anioa. — (în parte, eşind în balcon) Cine Hde aşa !n gr&- 
din& ? . . verişoara cu Marin ! . . 

Marin. — Eî ! da ean spune'mî, mal spune Plorico. . . 
cuconaşu Ghiţă. . . 

Florica. — Se vede că i s'aii aprinşii c&lc&ile de mult 
după cuconiţa Anica, şi pentru ca sS se poatâ apropia 
de Dumnee!, o fost silit s^'l toarne o minciună de cele 
gogonate. . . 

Anioa. — (în parte) Q mincKună ! . . 

Marin. — EaleY ! . . şi ce minciună ? 

Florioa. — Sâ vejY. . . ErK dimineaţă o venit la Ro- 
man, la sameşu ^n gazdă. Eâ eram acolo, de făceam dul- 
ceţY sămeşoaeK; c&nd ce sâ mâ trezesc? . . că^mY propune 
s^'l fitl soţie, pe rr'o câteva ^e. 

Marin. — Ce ? ce ? . . şi tu aî primit ? 

Florioa. — Eaca! ba n^oiâ primi, când 'ml dă ro- 
chii de mătasă şi capele şi pantofi. . . Ba încă şi 50 de 
galbeni pe de-asupra. 

Anioa. — (m parte) Aşa vere Ghiţă ! . . bine că 'ţl-am 

aflat secretul. (întri în casă) 

Marin. — (turburat) Şi. . . ean spune'ml: de mult eşti... 
nevasta lui? 
Florioa. — Numai de doă ceasuri. . . Da pune'ţl în 



80ABA Mâţe! 195 

gând Mărinaş drag&, ce bucurie pe capul meii, când m^am 
trezit la Florineştl, aici unde ştiam c& te aflai şi tu 
ca grădinar. 

iCarin. — Aşa ! . . de aceea poate că nici m^al cu- 
noscut, când al tntrat în grădină. . . ba Încă mal şi ţo- 
pârlănit dinaintea oamenilor şi a boerilor. 

Florioa. — Eaca prostu ! . . dinaintea oamenilor era 
s£*ţî sar în ghît P . . ş'apol ce ar fi jis cuconu Ghiţă şi 
cocoana Ănica? 

ICarin. — Mări că bine {}icl. . . dacă's prost tot prost, 
uitasem că eşti cucoană. . . Da ean spune^ml Florico hăl... 
Florică ? . . mal dinioarea era grădina plină de oameni şi 
nn se putea. . . dar acum. . . hei P . . par^că sîntemii nu- 
mai noi amândoi. . . 

Florioa. — Ce vrei s^^ml dai a înţelege, calindrolule ? 

Marin. — N'al cerca s^'ml sal puţintel în ghît P . . 

Florioa. — Ba şi ^n cap, dacă vrei Mărinaş dragă. 

laleftrgi U Marin, care o ridică în braţe ('o tdrută). 

— Ura ! şi la anul cu bine. . . 

(£1 Jocâ înpreonl cântAnd). 

Marin. 

Bine '! l&nşă pnicaliţă! 
Neică, nelcu1i(&. 

Florioa. 

Bine *I lângă cel bădiţă 
Neică, nelcnliţă. 

Marin. 

Când ii pnlca drăgnliţă 

Neică, nelcnliţă. 

18» 



• Qg SOABA MiŢBl 

Florioa. 

Când îî puîca dr&gulită 
Neică, neîculiţi. 

Marin. 

Di'mî, Florică, o guriţă 
Neîcă, neîcTiliţă. 

Florica. 

Oă'mî, Marine-o garofiţă 
Neică, neîculiţă. 

Marin. 

Ş'eu 'ţî-oî da o garofiţă 
Neîcă, neîculiţă. 

Florica. 

Ş'eii 'ţî-oî da a mea guriţă 
Neîcă, neîculiţă. 

Marin. — (oprindu-Be de odaU serioB) EaO Stăî. 

Florica. — Ce-aî păţit. 

Marin. — duând pe Florica de mână. o duce de o p«rte) SlD- 

gură al venit Iu trăsură cu cuconaşu Ghiţă? 
Florica. — Singură. 
Marin. - [turburaţi Florico?.. Şi nu 'ţî-o cântat moţ- 

panu vr'o neîcă, neîculiţă ? . . . ^ ,. . ^ . 

Florica. - [î"Pi"g«ndu'ii Eaca prostu ! Ce'î trăsno^ld 

prin cap ! . . îî-epii amendoX a rîde ,i se prlndii ear la joc]. 

[iupreuuft], Marin. 

Bine 'î lângă puîculiţăl 

Neîcă, neîculiţă. 
Când îî puîca drăguliţă, 

Neîcă, neîculiţă. 



SCARA mâţeI 197 

Dă*mi, Florică, o guriţă, 

Neic&, ne!coliţă. 
Ş'en 'ţî-oî da o garofijă, 

Neică, neîcaliţă. 

Florica. 

Bine *î lâagă cal bădiţă, 

Neică, Deîoaliţă 
C.md iî puka drăgaliţă. 

Neică, neîculiţă. 
Dă*ml, Marine-o garofiţă. 

Neică, neîcaliţă 
Ş*eâ *ţi-oI da a mea guriţă. 

Neică, neîculiţă. 

[Anica Ie»e pe pngul pavUIonuluI. Florica o sXresce şi se opreece 
in<UUde Ujoc,4ic^nd în parte: CUCOnlţa Anîca ! ţi îţi ca eariţî 
zfT de dami. Marin urmează a dănţni singur]. 



SCENA IX. 
Florioa, Marin, Anioa ji pe urmă Ghiţă. 

Florica. — Ce te-aî apucat mojicule, de sai aşa 
iJiVaiotea mea ? 

Marin. — [în parte jncănd mereaj Cuî oarc grăcşte? 

Florica. — Ean priveşte'l cum ţopăeşte ! [mergând îna- 
ca Anicăij Vcrişoară dragă, nu cumva l'a lovit strechia 
V grădinarul d-tale? 

Anica. — Marine ! . . Marine. . . 

Marin. — topriudu-sej Aud ? . . [în parte] Valcti ! CU- 

niiiţa ! . . 

Ani a. — Dutc de ve^î dacă'î pusă masa în odăile 
erişoareî. . . 



^98 SCABA MÂŢEl 

Marin. — Unde?., colea 'n stânga? 

Plorica. — Da dă, mişcate ajî, degeratule! că mi 
s^aii lungitii urechile de foame. 

Marin. — Eaca m€ mişc, cucoană Pisică. . . [în partcj 
Bar s'a cuconit Florica. imt^ă în pavuionui ain stâiigm] 

[Obiţă intrft prin fond]. 

Anica. — [în parte. »*rind pe Guţă] Baca şi Ftt-frumosu 
nostru ! . . Cum am s^'l r!d acuş. . . 

GMţă. — Ale mele complimente, scumpă verişoară. 

Florioa. — Da vino a^î monşerică, că mS usuc de 
urlt în lipsa matale. 

Anica. — Bine ^ice verişoară. . . De ce nu şe^î 
lângă. . . soţia dumitale. . . care te îubesce atât de mult î , . 

Ghiţă. — M6 ertaţl, vC rog, dacă am lipsit. Am fost 
sS privesc hora din sat. [în partej M'am pus la cale cu 
slujnica. 

[Marin Xeae din pavUIonJ. 

Marin. — Cuconiţă. . . bucatele's pe masă. 
Anica. — [citri ohiţă şi Fioricaj Poftimîl. 

Ghiţă. — [apropiindU'Be de Anica «i d&nda'I biaşnl] lubită 

verişoară, 'ţt-am greşit ca un nebun maî dinioarea. . . 
Dă'mî voe, te rog, s6 viii mal târţjiti la d-ta, ca s€ m^ 
tălmăcesc. 

Anica. — Nu cerc trebuinţa, verişorule. 

Marin. — [apropilndu-«e pe furiţ de Florica î! «Jice înceţi Flo- 
riCO, 'ţl-am VSţJut odăile, COle. . . (»rat* în sUnga) 

Slorica. — (încet In! Marin) S$ vH după CC Ue VOTOli 

scula de la masă. . . (tare) Da deschide uşa bre omule... 



BOABA MÂŢBI 199 

m&i, că tncă aşa lighioae n^am y^ut. Terişoară. . . s^ 

am pardon. . . (uitră în parUIon) 

Ohiţă. — (vergelul cu Anloi spre paTiUon) Drag& TerişOară, 

dacă m*al cunoasce mal de aproape, n'al area nid o 
îndoială asupră^ml. . . crede. . . 

Aniea. — Efi să am Îndoială. . . nici de cum, yere 
Ghită. 

Oliiţă. — EI apoi, făgădnesce'ml că mă'I primi mal 
tărjift In paTilIonnl matale? 

Anica. — Tom TÎdea mal pe urmă. 

Floriea. — («rătândn-M i» nfi, cu goi» pună) Ean lăsaţi vorba, 
că se răceşte borşul. . . 

(Ohiţi fi Anica intri în paTiHonol din stânga). 

Marin. — (singar) Mă...ă...ă! . . că mari pozne o 
fost să mal văd pe lumea asta ! . . Floriea şede la masă 
cu boeril, şi eă postesc la uşă ! . . ş'apol ve{)I mă rog 
corn ştie să se prefacă, de mă lea de ochi şi mă suceşte 
ca pe un fus! . . Măcar! dă, dacă o fost fată tn curte! . . 
ce să mă mal mir. . . Da ean să videm ce mal facă In 
nnntru?. . (cana ptntre nfi) Măuăucă Floriea sănătos. . . şi 
bea, da bea. . . 



SCENA I. 

Marin (U nş^U Măgdian (Tiind din f&nd, din st&nga). 

Măgdian. — Cm pute, viind in scenă) Au jl, mă rog, mi- 
nune ! . . să uit efi că ajl e sărbătoarea Anicăl ? . . 
Marin. — p* «fi) Înghite Agachi. . . gâl...gâl...gâl... 



200 SGAIU mâţeI 

Măgdian. — Ha ? . . («ărind p© Martn) Harin ! . . Ce fac! 
acolo Marine ? . . 

Marin. — D-ta eştî, cucoane Măgdiene? Ea privesc 
la minunăţii. 

Măgdian. — Ce privescî? 

Marin. — Uîtă-tc de ve^l. 

M&gdian. — (căutând pintre uşă) Ce comedie 'î asta? 
Ânica la mas& cii un străin ! . . Cine sâ fie ? . . 



Măgdian. 

Marine! 

Marin. 

Cucoane ! 

Măgdian. 

Grăesce. . . 

Marin (în part«) 

Ba \jeu? 

Măgdian. 

Cu cine 'î Anica? 

Marin. 

Cn cine? . . sciu eîi. 

Măgdian. 

Ean caută bine, 
Dragă Marine. 

Marin. 

De g:eaha. sreaba maî vreî se cat 

Căci dimineaţă 

C'o săculteaţă 
(iura şi ochiî 'mî-ai astupat. 



BCABA MÂŢEI 201 

(tnpreimă). 

Măgdian (în pwte) 

Şiret şi smerit 
La pnngî de parale 
Cam s*a Indalcit. 

Marin (în pmrte) 

Dă Doamne, d& Doamne! 
Acnş ear, acnş 
îl ?ăd o'a sg'mî vie 
Drăgnş la căn§. 

Măgdian. 



Marine ! 



Marin. 

Cucoane ! 

Măgdian (arXtând o pungii) 

Privesce. 

Marin (în parte, cu bucurie) 

Valen ! 

Măgdian. 

Acum mi tu cine'î? 

Marin (Inând pung»). 

Acum?.. îl sciu ^eu. 

Măgdian. 

Spune ^răesce; 
Spune grăbesce. 

Marin. 

El îî un hîtru din ceî crcstiiţî 

Ce-alungu neveste» 

Şi joacă feste 
Feste drăcoase, la ceî bărbaţî. 



202 BOABA mâţe! 

(înprennă). 
Măgdian (Sn parte). 

Ce aad! de mânie, 
MS simt chiar tarbat. 
De-abYa cu so^ie, 
S« fiii înşelat! 

Marin [Sn part«] 

Tre! merţe ca asta. 
tniY yine sS sar, 
SS joc ca nebunii 
Cam prins an tătar. 

Marin. — [«u41xid met de scaune în pavilion] Ira ! 6aC3 

se scolti de la masă. . . FugY cncoane sd nu te rad^. Cât 
pentru mine, pe-aic¥ mi^Y drumu (fuge prin fund în dreapu). 

Măgdian. — [>ingnr] A.u{)¥ ! . . Ânica sd petreacă cu 
un str&in, In vreme ce ett ImY pisăz trupul calare, aler- 
gând pe câmpuri ! . . Cine ar fi crezut că. . . nici o lună 
nu ^I măcar de când ne-amfi cununată şi. . . 11 aud 
yiind. . . mâ duc sâ nu mâ vadâ. . . dar n'am'sâ 'I perd 

din ochi. . . [iMe prin fand. în stânga] Au^Y ! . . UU httrU ! . . 



SCENA XI. 
Anioa, Ghiţă, Florioa. 

Anioa. — [eţind din pavuion] Cu seara bună, verişoară... 
TS las. . . că la ţeară, noi ne culcămă de cu Treme. . . 

Noapte bună. [închide aţa pe din afarft cn cheia]. 

Ghiţă. — rdin întru] Verîşoară, da ce faci ? 
Anica. — Yâ Închid In cuşcă ca pe nisce porumbaşi... 
sâ nu sburaţi la noapte. 



SGABA mâţeI 208 

Ghiţ&. — Ean lasă şagă, yerişoară. 

Anica. — Noapte bună. . . Ha, ha, ha. . . vere Ghiţă, 
te-al prins singur în capcanS ! . . A ! te Însori d-ta cu 
nevestele grădinarilor?.. Te Invoesce de-acum cu Marin... 

Florica. — [din întru] Ha, ha, ha ! i uconaşule, când 
te-aî videa In oglindă, aî bufni de ris. . . tare eştî mu- 
calit! Ha, ha, ha. . . Ce face? . . Ba sâ nu te apropii, că 
te botez cu vin de Cotnari. 

Gliiţă. — Aşa ? . . ean aşteaptă. . . 

jAjuCS. — [în parte, mergend spre paTillonul din dreapU] S^a 

Intărtat v^rul Ghiţă. . . Când ar sci Marin, mare haz ^T 

mal face. . . (întră în p«TUIonul din drespU]. 

[Se »ade în paTilIonul din stânga vnet de alergături, de scaune ţi de 
pahare stricate]. 

Gliiţ&. — De 'î scăpa de mine, vina mea 8€ fie. 
Florica. — Ba pcii ? . . [leae în balcon] Ean ascultă, şe^î 

binişor că sar In grădină [se pleacă pe gratiUe balconnlulj. 

Gliită. — [eşind în balcon] Par' că ett sîut uebuu s€ 

te las. [▼!« b'o I«e în braţe]. 

[Se aude Karin cântând doina]. 

Florica. — Au^î ? . . Vine Marin. . . de nu te 't as- 
t^mp^ra, strig foc! 

[8e face noapte], 



SCENA xn. 

. Florica şi Ghiţă [în balcon]. Marin. 

Marin. — (în parte) Florica 'mî-a dis pe sub apără- 
toare, ca s^ viă Ia ea după ce s'or scula de la masă.. 



204 SOABA hIţeX 

Eat&-inS's. . . Halal de tine Marine, [merge de ute u uş» 
din stâng»] Plorico. . . Florico ? . . 

Florica. — [lut Ghiţaj Tist. . . 

Marin. — Plorico. . . deschide că 'ţî-o venit bărba- 
tul. . . Plorico?.. 'ţî-o venit sufletul... Ce Doamne 
eartă-mS, de nu răspunde?.. Plorico!.. Se vede că o 
adormit ! . . EY apoi ce fac eâ acum ? Ha ! . . Mări s^ 
fac şi eii ca cucouu Măgdian. . . Amandea la scară. 

(merge de lea ecars 9I o apropie de balconul din BtAnga), 

ilorioa. — Ce vrea s6 fac€? 

Ghiţă. — Sciti eti? 

Plorica. — Valeti ! . . aduce scara ! . . Aja'î c'ara 
păţit'o? 

Ghiţă. — Nu te teme, că vom scăpa amfindoî. 

Florica. — Cum? 

Ghiţă. — Nu'ţî pasă. . . Dute de te culcă şi făte 
că dormY. 

Florica. — Sfi horăesc? 

Ghiţă. — Cât şeptc. 

Florica. — (eşlnd din balcon) M'am duS. 

Marin. — Bîata Plorica ! . . A fi apucat'o somnul, 
gândind la mine. Am s'o spariti prin somn. . . Haî Ma- 
rine, şi Doamne-ajută. 

(tn vreme ce Marin se suTe pe o parte a scăriT, Orbiţi se coboară pe 
ceea-I-altă parte). 

Gliiţă. — (în parte) Uuul când sc suîe, altul se coboară. 
Par'că ne jucămtt de-a scara mâţeî. («are jo») 

Marin. — («uindu-se în balcon) Halal du tiue Marine ! 

(fntrft în intru). 



BGARA MÂŢEÎ 205 

SCEHA XIII. 

Ghită. 

Gluţ&. — («ingur) Uf! eat&-m6's pe uscat!.. A! veri- 
şoară, 'mî făgăduesd o întâlnire,' ş'apol m6 'nchijî cu 
cheîa?.. Poate că aî roit s6 m^ cercî de-oiii putea în- 
Tinge toate Inpotriyirile, ca sâ ajung p&n& Ia tine?.. 
He! dragă Anicuţă, cu Ghiţă Făurin nicY dracu nu poate 
s^ se lupte. . . Eată-m$'s scăpat dintr^o casă. Sâ yidemii 
acum de-uifi pătrunde In ceea-1-altă. (cewcă ia u^) Uşa'î 
închisă pe din întru? Ean s^ cerc a'î da de scire ve- 
rişoareî, că sînt sub ferestrele eî. . . Anica 'î cam roman- 
tică şi '1 placă serenadele. . . (merge de ie ghitara din boBquet) 

Par'că zăriam a^Y, o ghitară în bosquet. . . Eat'o. . . 8â te 
v^d, Ghiţă. .. 

Ah, me jar pe-a ta zimbire 

Pe-al t^ă glas ceresc, 
Xie 'n veci a mea simţire 

Ţie b'o jertfesc! 
Vin' ca dulcea mângâiere 

Scumpal meii odor, 
Că de-o tainică darere. 

Eu saspin §i mor! 

Nu se zăresce încă nimic ? . . Ba eată o lumină la fe- 
reastă. Curagiă Făurine, norocul se apropie. 

Eat& ceasal de 'ntâlnire 

Geasal mnlt dorit ! 
Luna martnr de Iubire 

Tainic s'a ivit. 



206 SOARA MÂŢEt 

Vin* ca dalcea mângâiere 

Ânger de amor, 
Că ă^H> tainică durere 

Eâ suspin şi mor! 

Pare c& zăresc o umbră pe perdele. . . Ea'Y ! Anica ! . . 
Ge aud. . . o ghitară îu pa?ilton ? . . Yerişoara m'a au- 
^it şi vrea s^'mY rSspundâ ? . . romanu'I gata ! . . 

Anioa (în pavilion). 

Dulce-a vieţel fericire, 

Gingaşul amor, 
Trece ca o nălucire 

Ga flutur uşor. 
Tu ce ai simţire yie 

Suflet plin de dor, 
Prinde vesel în junie 

Fluturul din sbor. 

Gliiţ&. — (vesel) ... se prind fluturul din sbor ? . . 
las pe mine. . . Da oare cum s'ajung păn' la flutur ? 
Ha. . . cu scara ! S6 fac şi eă ca Marin, (merge de \e •cm 

şi o aşea4ft lângă balconul din dreapta). 



SCENA XIV. 



Glliţ&, M&gdian (vUnd din fond prin întuneree fi mergând 
spre pavilionul din dreapta). 

Măgdian. — Un httru cu Ânica ! . . Ei na m£ pot 
linişti, şi pace. . . 'mi vyie fel de fel de prepusuri prin 
cap. . . Mâ duc sS mS tălmăcesc cu Ânica. . . Da unde s^ 
fie scara ? . . De abia tM prin tntunerec. . . i ! eat'o lângă 



aCABAMÂŢXl S07 

baJcoD... Bfeto Harfai, 'mi-a purtat de grqft! . . Da 
de n'a fi Marin. . . ş'a fi donmişonil cela? . . I! . . m'am 
r^t. . . Iote Hăgdiene. uiMigi de &« mie pe M^ro 



pU^dSaB ae rale ripide pe o parte a teăril, în neme ce Gblţi ee 
nle pe eee»4reia pute fi ae 'MAlaeae amândoi în T«rl) 



Mftgtlîtin 

abiţ&. JCine'l acole?.. Ktt! 



ian. — 1 

QUţă. — Cine eştî tu? 
Măgdian. — Cine stnt eii? . . Eii, da tu? 
Q]iiţ&. — Şi eii tot eii. Ce cauţi pe scară? 
Hăgdian. — Ce'ţl pasă?., da tu ce cauţi? 
Ghiţă. — Nu'ţl pasă nici atâta. 
Ifăgdian. — Ba 'ml pasă. 
Oliiţă. — Ba nu'ţl pasă. 
Măgdian. — Ba 'ml pasă, obraznicule. 
Ghiţă. — Ce-al jis?.. Eau poftimă jos sd ne tăl- 
măcimă. 

Măgdian. — Coboară înainte, că te urmez. 

Ghiţă. — (acoborAndti'ae Iute) Eată Că m^ CObor. TlU 

că te aştept. 

Măgdian. — (pi|iiid peate iMicon) Eaca vin ! ţine scara 
s^ nu cad^. 

Ghiţă. — (ţiind de acari) O ţin, Tino acum s^'ţl arăt eti ! 

Măgdian. — (din balcon) Dacă o ţii, caută sâ n'o scapi... 
Cu seara bună, ha, ha, ha. . . (întră in pavilion) 

Ghiţă. — (fnrioa) Cum ? . . CC fel ? . . ce yrea sfi jjic^ ? . . 
Domnule ! . . a Intrat la yerişoara pe fereastră ? . . A fi 
rr'un tâlhar, căci alt fel s'ar fi cobortt, sâ se tălmăc^că. 
Un tâlhar ! . . yerişoara'I In primejdie ! . . (atrigA in gura 



208 SOABA mâţe! 

mare în fund) Tfilhariî ! mhmi ! s&riţî oameni bunt ! 
Tâlharii ! 



SCENA XV. 



Ghiţă, Sătenii (vlnfi alergând din fand, avendâ torţe aprinse în 
mAnY, ooase, parY). 

Final. 

(înpreunft). 

Ghiţă. 

Tfilhari! telhariî! 

Săritî 
Gn coase cn parii 

Veniţî ! 

Sătenii. 

Tălharii tâlharii ! 

S&rimn 
Ga coase ca parii 

Veni mu ! 



SCENA XVI. 
Ceî dinainte, Măgdian şi Anioa (lesfi în baiconm din 

dreapta), Marin şi Florioa (se arată în balconul din sUmga. trus- 
patru aâ în mânT luminări aprinse). 



Măgdian şi Anioa. 

Ge este? tălhari!! 
Sătenii. 

Sărimii ! 



SCABA Mâţe! 209 

Marin şi Florioa. 

Ce este? tâlharii 1 
Sătenii. 
Yenimil ! 

rS4teniI se apropie cu torţele de Ohiţă. — Tabloâ). 

Ghiţă. 

Ce tM? Presidentul cu Anica înpreună! 

Anioa. 
Ce văd? Qhiţă noaptea, suspinând la lună! 

Florica. 
Ce T#d? monşerică! 

Marin (în parte) 

Hm! moţpan de soiii 
Umblă pe la case chiar ca an strigoi â. 

Toţi. 

Ca nn strigoii! 
Ha, ha, ha, ha! 

Glliţ& (Anicfi). 

M'aî înrins Anico, dar nn *ml e roşiue. 

Marin (în parteX 
Hm ! niTuşinatn ! . . 

Anioa (lui ohiţo. 

8^ scil de la mine 
Că înşelători! des sînt inşSlaJ!. . . 

Marin. 

Ba peâ câte-odată chiar şi diş^laţl. 

Toţi. 

Şi di^eiaţ! 

Ha, ha, ha, ha! 

14 



2^0 8CABA MÂŢEl 

G]liţ& (închinându-te la Anlca) 

Fiţi yeselî ferice 

De-acum 
îmi caut eâ ca minte 

De drum. 

Sătenii şi oeIa-1-alţl. 

Mergi vesel ferice 

Pe dram 
Şi prinde la minte 

De-acam. 

(Sătenii se d»tt în lături şi «»cil loc Iul GMţă, care te închin» ^ 
pleacă apre fund). 

(Oortina cade). 



CRAIU NOU 



w 



PERSOANE. 



Moş Oorbu, cimpoYer bStrân. 
Biijor, câpitau de jandarmî. 
Leonaţ, t6n^r. 
Ispravnicul. 
Anioa, orfaoft. 
Doohiţa, tandră ţărancă. 
Fete, flăcăi de munte. 
Jandarmi. 



CRAIU NOU 

OPKRETA in l ACT 



rTe^tml repreainCA o privcllft« de munţi po caih* ^orpuoHoo o rfli Ai it 
t<> — tn «tângs CAM Dochi^eY: in drcapt» oriîiuU «AtuliU, . Omlil imuI 
♦^ ive-ţec pe cer. — Seara de rară). 

SCEXA I. 
Dodiiţa, fete, fl&o&I (oautA cu toţit u rn^m imn). 

Oor. 

Craifi nod! Craiă noii! Cniifl nod! 

La no! bine-al venit 
Craift nottl Craifi nofil Craifi nofi! 

Pă'mî dorul înplinit. 

Doohlţa. 

Craifi nofil vin ca bine 
Ca bine te do; 
Dar jalea din mine 
Să na o hifl, nu. 
Ci B«*ml la^I o salbă 
Cam o doresc efi, 
Ş*o n&framft albă 
Pentra dragul mefi. 



214 CRAlt NOt 

Oor. 

Graiâ nod! Graiâ noâ! Craift noâ! 
Etc. etc. ctc. 

Doohita. 

Dragul meft din mante 
La oaste-a plecat 
Şi de mnlt pe frânte 
Na m'a sdratat. 
Graiâ noâ lângă mine 
Cobori ta de sns 
Şi 'm\ adă ca tine 
Pe dragai meâ dns. 

Oor. 

Graiâ noâ! Graiâ nou! Craift noâ! 

La noi bine-al yenit 
Graiâ nod! Graiâ noii! Graiti noâ! 

Fă' ml dorol înplinit. 

(8e aude in mnnţl nn clmpolâ şl pe nrmă glMal luY moş Oorbu, cio- 
tAnd doina. Fetele ţi flăcăii mergA spre fand ţi cântă pe drum). 



SCENA II. . 
Ceî dinainte, Oorbu. 

OorbU (tn cuUse). 

PrunjS verde stejărel. 

Gât îl omul tinerel 

Bine '{, mări peu de el! 

Godru 'n cale*l tnverjesce 

Româncuţa mi'l lubesce 

Şi *n pept inima '{ tot crescet 

(Corbu se arată pe deal Tllnd fncet : el se opresee pnţln de cAntă doTat 
din clmpoln). 



CBAlf' liOt 



215 



ToţL — Ku taeariei bcs iiHş Corto cimpol^ni ! . . 
Eâca moş Corba! 
Dochiţa. — Ear o s^ ne far^ s^ ridemU ^ s^ jndUntk. 
O &tiL — Doamne mare poznaş tf, cât II de b^rtn» 
I>oQlii|a. — Şi mare bun suflet de om II. 

Corbu. 

Ornai dadi *Db^triD<see 
Dmma *n cale*! se Inne^sce 
Şi pustia *1 nipides^e 
Ochii Tădfi, îniou cere. 
Ce foloe că na 'I patere 
Kici ţîracă rainrâiere. 

(Fetele fi flldUI meigA inainto» Corbolnl |l 1 tOnet ia aceni). 

Toţi. — Bine-al Tenit moş Corbole... bine-al renit 

Corbu. — Bine v'am găsit mândrnliţelor. Ean pri- 
Tt'^te cât 's de. . . s^ le sorbi ca catrinţe cu tot. . . Eî, 
da ce mal faceţi pe-aici? 

Doobiţa. — Ea! ducemtt dom, moş Corbule. 

Ck>rbii. — De ce-aţi eşittt cu toţn la lan& ca bu- 
raticil? 

Doohiţa. — Ne-amii închinata la Craitt nott. 

Ck>rbii. — Mare poznă şi minune ! . . Ce are rom&nca 
a Inpărţi cu cnul ? . . Cât II lesă un crăişor înainte, 
halt, m'am închinat cu plecăciune. — Da ean spuneţi, 
ce aţi mal ceruţii de la ist Craitt nott? salbe de măr- 
gele? fote şi inele? satt numai dragostele, ha? . . şi 
dragostele tot cu de-al de cel tineri? ha? . . 

Dochiţa. — D'apol cum ? cu de-al de cel b^trănl ? - . 
câ el ^şl-afl trăitfi traiul. . . 



216 CRAltJ NOt 

Oorbu. — Şi 'şl-aii pâpatti malaluL . . ha, ha, ha ! 
bine ^icl Dochiţo. . . vorba ceea : pomul dac& 'nb^trâneşte, 
piine'I pale de U pârleşte. . . Na ! eaca picatul, c& m^ 
luaiii cu vorba. . . adică n&ravul din fire nicî c&. . . Ean 
ascultaţi, feţii mei. . . alergaţi degrabă In codru şi v$ 
luaţi tot pe urma mea, că ^ţl găsi un cuconaş ş^o cuco- 
niţă, rătăciţi şi obosiţi ca val de el ! . . s^ ^I aduceţi aîcl. 

Toţi. — Da cine's, de unde's? 

Oorbu. — Nu 'I treaba voastră. . . Hal ! Iute. . . se 
yH vSd. . . dos la faţă şi tupiluş prin năgăruş. . . vorba 
ţiganului. . . Apucaţi pe la isvorul şoimilor, că 'ţi da 
de el, fără greş. 

Toţi. — Haideţi. . . haideţi. 

(Fetele şl flăoftil lesă cu toţii: nnlY prin Bt&nga, »lţilpe c&rarea nînn- 
telul. — Dochlţa şi Gorbu rdmftnil singuri). 

Fetele şi fl&o&ii (eşindâ). 

Haideţi, haideţi, haideţi 

în codrul înverzit, 
Haideţi, haideţi, haideţi 

în plalnl înflorit. 

Oorbu. — Tu Dochiţo, rtoâl că am s€ 'ţi spun o 
oare cică. . . Nu 'I nime ? Ascultă : cunoşti pe domnul 
Leonaş, care-o ţinut moşia de alăturea? 

Dochiţa. — îl cunosc dar. 

Oorbu. — EI ! se vede că i s'o aprinsfi călcăile după 
fata ispravnicului, şi fiind că Vodă vrea şi Hăncu ba... 
O furat fata, ca mal bine. 

Doohiţa. — Ealel! 

Oorbu. — Ii Intâlnilu chiar acu, rgtăciţi prin codru, 



ORAlO NOC 217 

uemâDcaţI şi neb^uţl de două ^ilo. S^rmaniY sfi *I ve^Y, 
ţi'i mai mare mila. . . Cuconiţa ma¥ hIom. . . tî pr&p&- 
dită moartă, na! Ce $$ jicY?.. oameni gfingaj)!. . . bo- 
eri. . . n^atl cam putea răbda la foain<> ji la oNtoncalA, 
ca noi işti de la ţeară. . . Ştii c(\ Dochiţo? hal hA *r 
ascundemâ no! doT. . . aşt'ş sâ nu '¥ (rriHasră nicY dracu. 

Bochiţa. — Da, ti cată? 

Gorbn. — Dracu? ba mal rOti. . . iHpravniru! . . H 
cată ca earba de leac. Astă noapte el o maH peHte deal, 
cn o ceată de slujitori de ce! noi, de jandari, jfi are de 
gând s^ hăltulască toţi munţii. AI Inţclt;» arum Dorhiţo?.. 
Trebae sâ ne facemtt munte $i punte ji h^ ^1 vcniniU de 
hac ispravnicului, că Doamne mare dragu'mi 'I. . . ra 
sarea 'n ochi. 

Doohiţa. — Bine, moş Corbule. . . lan' p4î noi, dacă 'I 
aşa treaba. 

Corbu. — S6 trăeşti, fata mea. Te-a^i H^ÎTuta, dar 
m^ tem sâ na te-apace friguri. . . Ean tacf. . , {tar* ră 
Tină flăcăii. 



SCENA ni. 

Corbu, Dochiţa, Iieona^ Anida, fete« flAe&L 

(FUcăiI adacft pe Aule» lefiiMti pe un pai de ertmtfth 

Petele. 

Ce tainici *Dt«aipUre. 

FlAeăiL 
ii ttV cQcoani intre. 



218 GRAlt^ vot 

Fetele. 

VejI cam a leşinat? 

Flăoăii. 

A dat de yr'un p6cat. 

Toţi. 

HaldeţY s'o ajntămâ 
De moarte 8*0 scăpămu. 

Leonaţ. 

Anico, Anico! ah vină *n simţire 
G&ci safletu'mî geme de crudă măhnire: 
Anico, Anico! fă'JÎ milă de mine, 
RSspunde'mî îubit'o căcî mor lângă tine! 

O! Doamne prea sfinte! 

L*a mea mgăminte 

Fi! îndurător. 

Din cer ne privesce 

O Doamne! păzesce 

Al nostru amor. 

Got. 

O Doamne prea sfinte! 
L*a sa rugăminte 
Fiî îndurător. 
Din cer îi privesce, 
O Doamne păzesce 
Iubirile lor. 

Anica (trezindu-se). 

Ah! unde m*afla? 

Leonas (ettră cela-l-alţl). 

V^ daţî într'o parte. 

Anica (cu spaTmi). 

Ce vis plin de groază!.. Departe, departe... 



CRAlt NOO 219 

Dnţmaiui iii*aliiiigă, panfi m&nft pe mine. . . 
Ah ! dngnl meâ ande'l ? . . 

Iieonaş. 

Ea sînt lâng& tine. 

Anica (amnckndxi-Be cu bucurie în braţele Ini Leonaţ). 

O! fericire! 
Dulce simţire! 
Din rât&cire 
Eâ mS deştept. 
Cem'mî zimbesce 
Inima'm! cresce 
Şi înfloresce 
Vesel în pept. 

Anica şi Leonaş. 

Cem'mî zimbesce 
Inima'mî cresce 
Şi înfloresce 

Vesel în pept. 

» 

Anioa. 

Voî, soarte rele, 
Viscole grele 
A rieţel mele 
Periţî în vfint. 
Gerul păzesce 
El ocrotesce 
Cine Inbesce 
Păn' la mormânt. 

Anica şi Leonaş. 

Gerul p&zesce 
El ocrotesce 
Gine îubesce 
P&n* la mormânt. 

(8e aude în munţi o trîmbiţă militară 



220 CRAI* NOt) 

ToţJ. 

Ce sunet s'ande? 

Anica şi Leonas. 

O! presimţiri mult crude! 
Jandarmi! ne alungii. 

Gorbu şi Dochiţa. 

Jandarii vS ajungii. . . 

Fetele şi fl&căil (întoreându-Be din fand). 

O ceată do soldaţi 
Spre noi vină înarmaţi. 

Iieonaş (călră Corbu). 

Pe noi el ne caută! 

Gorbu. 

N'aî grijă cu mine. 
Hal de te ascunde, de şi'I cam ruşine; 
Dochiţo, tu dragă eşti mal pricepută. . . 
Ie pe cuconiţa ş'o fă nev^^ută. . . 

OoT general. 

Anica şi Leonaţ (în f»^ scenei). 
O! Doamne prea sfinte! 
L'a mea rugăminte 
Fii îndurător. 
Din cer ne privesce 
O! Doamne păzesce 
Al nostru amor! 

Oorbu şi Dochiţa. 
O ! Doamne prea sfinte ! 
L'a lor rugăminte 
Fii îndurător. 
Din cer îî privesce 
O! Doamne păzesce 
Iubirile lor! 



GRAlt^ vot 221 

Fetele şi flăcăii (Inşlraţt pe cirarea munteluY). 

Pe plaYnl din munte 
Ostaşii de frnnte 
Aicî se cobor; 
Ha! toţi cn grăbire 
Spre bona sosire 
înaintea lor. 

Bujor şi Jandarmii UTlnân-ae pe deal ţi yllnd in marş). 

Pe plaiul din munte 
Ostaşi noi de frnnte 
Marş grabnic, nşor 
Marş, vesel cn toţii 
SS prindemâ şi hoţii 
Şi mândrele lor. 

(Dochlţa ţi Anlca intră în casa din at&nga. Corbn ţi Leonaş se fu- 
ri^ză sub mnnte ţi lesft prin stânga. Bnjor şl Jandarmii se coborA în 
4cenl, intoTărişlţl de fete şl de fUcit). 



SCENA IV. 

Bujor, jandarm!, fete, flăcăi. 

Bujor. 

Eată-m6*8 în sfîrşit la locnl de Inbire 
fn care am simţit a dragostei simţire 
Mindmţe dnlcl snrorl, de*amea copil&rie! 
Flăcăi, prietini yechl, y6 yH, cn bncnrie; ' 
Dar nnde*l draga mea?.. Dochiţa mândmliţa. 

Toţi (chtemând prin mnnţT). 

Dochiţo, fa Dochiţă... Dochlţo, fa Dochiţă! 



222 CRAlt^ NOC 

SCENA V. 
Ccf dinainte, Do chita (teşind din cm» ei) 

Doohiţa. — Cine m$ cbYam&? 
Toţi. — Bujor. . . o venit Bujor. . . 

Doolliţa. — (vânând pe Bujor, se ftrnncă TcaeU în bn^le Ini) 

Bujor ! 

Bujor. — Dochiţo ! 

Doohiţa. 

Ah! ce dulce fericire 
Dap'o lungă despărţire 
Simt acam !n peptal meii! 

Bujor (cu dragoste). 

D'apoî eâ! d'apoî eu! 

Doohiţa. 

Ean sS te privesc ma! bine 
Ce frumos mindiru 'ţî rine! 
Par* că eşti un puia de Zmeâ. 

Bujor. 
Cred si eâ; cred şi eâ. 

Bujor (rtiflucindu-şl musteaţa). 

De când am intrat la oaste, 
Multe fete zacti pe coaste, 
Zacâ mereu de dorul meâ. . . 

Doohiţa. 
D'apoi eii; d'apoî eu! 
Bujor. 
De c&nd port arma Iubită 
Pentru ţeara mea slăvită 
M*am făcut chiar pniii de ZmeH. 

Doohiţa. 
Cred şi eii; cred şi eil. 



CBAiiy NoC 223 

BxgoT şi Doohiţa. 
Ahl de-acnm în fericire 
Dap*o lungă despărţire 
Ne-om labi, Iubi mereii, 
Tu ji eâ, tu şi eâ. 

Bujor. — (cătri ceXa-i-ftiţD Hora m&I, de bună sosire. 
S6 se dncâ vestea peste noua mârK şi ţârY. 

(Janâjurmll, fetele fi flicăll se prindA la hori). 

Jandarmii. 

De c&nd am intrat la oaste... 
Etc. etc. etc. 
Fetele. 
Cred şi efi; cred şi eu. 

Jandarmii. 
De când port arma Iubită, etc. 

Fetele. 
Cred şi eâ; cred şi eii. 



SCENA YI. 
Cei din nainte, Ispravnicul («lergând spiriat pe oănre fi 

tot oiiitând cu spaimă înapoi). 

Ispravnicul. — (strig&nd pe deal) BujoF... JandarmY... 
s&riţî. .. nu m6 IftsaţL 

Bujor. — IspraTuicu ! . . ce-o p&ţit ? 

Ispravnicul (vUnd iute pe scenă tremurând), 

La arme! la arme! sărit!! ajutor! 

Toţi. • 

Ce este? Ce este? 

IspravniouL 

Ah! tremur şi mori 



224 CRAlC NOt 

(cătră Jandarmi). 

Pe urmele voastre, viind cole 'd vale, 
Din codru de-odat& 'ml lesă iu cale 
Doă matahale! 

Doă matahale! 

Ispravnicul. 

O mână *ml apasă, căciula pe nas. 
Şi groaznic de-odată *ml ^ice un glas: 
«Ispravnice, moartea te pasce la soare 
«Fugi Iute acasă de şe^l la răcoare.» 
Val! cad de picioare. 

ToţL 

Oe 8^ fie oare? 

BxgoT. — (în parte) El trebue s6 fie. . . hoţul după care 
ne-amti luata de doă jile. . . (oAtri jandarmi) Copil g&tiţi-v^ 
armele şi veniţi sâ băltnimii codrul. . . Dochiţo. . . fii fără 
nici o ^yă, că mâ ^ntorc tndată. 

Doohiţa. — S^rmanu, bletu cuconu Leonaş! 

BxgoT. — In stan ... ga; marş înainte. . . marş. 

Cor general. 

Bujor şi Jandarmii. 

Prin codri, pe munte, 
Ostaşi noi de frunte 
Marş grabnic uşor. 
Marş vesel cu toţii 
^ prindemâ şi hoţii 
* - Şi gazdele lor. 

Ispravnicul. 

Prin codri, pe monte 
Jandarmi voi de frunte 



CRAif soC 225 

Mar; mbnic, uşor. 
\i dnceţi ca toţii 
S^ prindeţi şi hoţii 
Ş*aTerile lor. 

Docliiţa, flăcăii şi fetele. 

Prin codri, pe mante 
<Jsta^ii de frnnte 
Se daca de la noi, 
S^ lapte cn hoţii; 
Dă Doamne, cu toţii 
S^ TÎe 'napoî. 

■J<ii:<1ftnnlf *e mie pe cărmre» miinteliil <}i lesik cântând prin fting^ 
\ :i« iil ^ fetele lesA prin dreapto). 



SCEXA VII. 
Ispravnicul, Dochiţa. 

IspraTniciiL — irund în Meni. din fnnd) Ktrie dcison! 
\\m scăpat... da frică 'ml-o fost... bre... bre, bre! 
dcă's eâ cap de prost 8^ r^mân In urma jandarmilor. 

Docliiţa. — (Titod din fund) Doamne, mare mândruţi Bu- 
^ru mefi. Ira ! eii am uitat pe biata cuconiţă. . . mi 

IC. . . 

IspravnioiiL — O româncă ! Ean s^'i fac dopros. . . 
){»ilo. .. n*auji? copile... 

Dochits. — (oprtndn^ u nf» el) Pe mine m^ chfemî? 

IsprSTIliOllL — (*proplindn-se de Dochiţ* ţi ciatâaâ 1« eft de 

impe) D*apoI pe dne , pe mine ? Doar nu's. . . On paite) 

U că frumuşică ţărăncuţă. . . 

Dochiţa. — €e pofteşti? 

15 



Oor. 

GraiS nofil Craiii noG! Craid noii! 

Ete. etc. etc. 

Doohlţa. 

Dragai taofi din mante 

La oa8te-a plecat 

tji de mult pe frunte 

Nu in 'a scrutat. 

Craiâ noS lângl mine 

Cobori tu de sns 

Şi 'idI adi rn tine 

Pe dragul mcfi dna. 
Oor. 
Craiii DOfi! Craiii noti! Craitl doQ! 

La noi bÎDp-al venit 
Oraifi ddQ! Craiii noiil Craiii noâ! 

F&'ml durai iuplînit. 



Und dotlik. Felele ţi Saclil n: 



Si'E-NA II. 
CvI dinainte, Oorbu. 
Corb a (in cnime). 
Prnii^* verd* atejarel. 
Cit i! omul tinete! 
fiine '1, miri ped de ell 
Codru 'n tale'f InverJMce 
Roniiincnţj mi'l lubeere 
Şi 'n pept inima 'f tot i'rescel 
rull pe deal vUnd ÎDCtt: al •> opreiM puţUi de eiiill 1 



GRAlt NOtF 227 

ce mâDca cu Anica. . . (pungând) VS^ut'aî vre un Ispravnic 
mal mâhnit de cât mine, fa Probiriţo? 

Doohiţa. — (mânioană) HaMc ! . . acu's şi Prohiriţă. 
(tare) Dochiţa. . . Dochiţa, au jitu-m'aK ? 

Ispjravnicnl. — Dar, dar. . . m^am greşit ; aşa^s de 
ameţit. . . şi cum tţ¥ spuneam, dragă Pachiţo. . . am luat 
îndată yr^o căţî-va jandarmi cu mine, ^m¥-am pus pis- 
toalele şi Tartaganul la brîii, şi nf am luat cât cole, cât 
role pe urmele fugarilor. . . De doă ^ile acum de când tt 
urmăresc ca copoii. . . 

Doohiţa. — Se vede că aî miros bun? 

Ispravnionl. — Straşnic, Zoiţo. . . ştii? e& când mâ 
duc la v(înat, nicY nu mal leii prepelicar cu mine. . . Ş'aşa 
cum Iţi spuneam mat dinioare. . . cum mâ urcam singur 
pe potică. . . Kirie ehison! . . 'mî Yesă de o dată îna- 
inte doă matahale cât... (cântând înprejur) cât tine, Tarsiţă. .. 
ba ceva maî mărişoare. . . 

Doohiţa. — (în parte) Au jî vorbă î 

IspravniouL — Una s^mSna a fi ţ^ran de la munte. . . 
cam bătrân. . . şi mi se pare c'avea ş'un cimpoiii ; ear 
ceea-1-altă matahală avea o pălărie largă, dată pe ochY 
şi o manta lungă neagră. . . Cum le-am vâ^ut, 'ml-o 
sărit inima din loc ş'am tncremenit ! . . atuncY. . . cea cu 
manta neagră. . . o întins mâna spre mine şi 'mt-o 
înfundat căciula pe nas. . . eti tăceam chitic. . . şi de-o 
dată un glas ca din ceea lume 'ml-o §is aşa: (cftntA) 

«l8praTni(»! moartea te pasce la soare; 
cFagl late a<»8ă de 9e4I Ia răcoare. . .» 

(ScApătindn-se de picioare). 

15* 



228 CRAitr Not 

Vai ! cad de picioare ; 
Ear cad de picioare. . . 

Dochiţa. — Eaca pozna, că se prăbuşeşte. . . 
Ispravnicul. — Na m6 lăsa, Locsiţo, că mS duc. . . 

m6 duc. . . (tremurând) 

Dochiţa. — (aprijinindu'i) Da ţlne'tt firea, cucoane, c& 
doar eştî bărbat, şi ţi'î sinul plin de arme. . . 

Ispravnicul. — Oare? aşa s6 fie?.. Doamne, tare 
'mî placî fa Zoiţo. 

Dochiţa. — Ţ'oiîi fi plăcând că'î lumea rS. 

Ispravnicul. — Lumea ca lumea, dar tu m'aî fer- 
mecat, de la roate . . . »cu gus sub) Vin' de întră la mine 
fată 'n casă. 

Dochiţa. — O înviet mortu. (uro Ştergete pe gura 
boorîule. . . 

Ispravnictd. — (ţterg^ndu-se cu mâniM) Da de ce?.. Ha... 
aşa vine vorba? ha, ha, ha!.. Serios) Dar s£ lăsămii şagă... 
ascultă : 

Ispravnicul. 

Fa Dochiţo, patcă albă, 

Vin cu mioe se'ţî ddu salbă. 

Dochiţa. 
Ba nu, nu; ba nn. nu ?reu 
Gă'mî c dras; Duiorul mefi. 

Ispravnicul. 

ţ*uiu da salbă de mărgele, 
Şi paftale §i inele. 

Dochiţa. 

Haîu; inarfd de la voî 
Nu se trece pe la noi. 



CR&rt sof- liî^ 

'Jnpretiivl- 

IspraTiiicaL 

Eiî 

Dochita. 

I^ zor 
Na cnno.kî.v r.u pe la r.oî. 

Ispravnionl. 

Pentru tine le fa: toate 
Ş*apoi ^icî că nn se poate? 

Dochita. 

Geaha Tiî, etal»a te ducî 
Numai rupî uis-je pjpmî. 

IspraTniCTiL 

Safl no's gin?;)ş la privire? 
Safi nus Tredni' de iubire? 

Dochita. 

Ba eşti mândra, de diochi 

Şi 'mî eşti draîr. . . ca sarea 'n orln. 

(tnproani). 

Ispravnicul. 

Eiî 

Na vrei? 
Iţi poroncesc dar apoi. 

Doohita. 

Dor 
De zor 
Na cnDoascemu pe la noi. 



230 CRAlC NOC 

(tn yremea «cestul duo, Leon»ş se arată în fand, tnvSlit cu manta 
neagră, şi caută cu luare aminte înprejnml Iul. La sfîrşitul scenei, el se 
apropie de Ispravnic: îl apucă de mană şl în vreme ce ac«sta se trage 
înapoi tremurănd, ÎX căntă următoarele:) 

Leonas. 

«Ispravnice, moartea te pasce la 8oare, 
«Fng! !ute acasă de şejl la recoare.» 

Ispravnicul (spăriat) 

Ear cad de picioare. . . 

Leonaş. 

Mergi la închisoare. 

(Leouaş înplngc pe Ispravnic în orândă şi'l închide pe din afară). 



SCEXA VIII. 
Leonas, Doohiţa. 

Leonaif. — Ha, ha, ha ! bîetiil Ispravnic ! . . am se'i 
bag în friguri. 

Doohiţa. — Da ce?., poate tot d-ta l'aî spăriai 
şi în pădure ? 

Leonas. — Tot. . . când m'ani depărtat de aicî ca 
moş Corbu, mal dinioare, Tam întâlnit pe potică şi. . . 
ha, ha, ha. . . Toiii învăţa eîi s6 ne alunge cu pot«ri 
ca pe nisce hoţî. 

Doohiţa. — D'apoî nu ştiî?.. el ţjice c'aî furat mIii 
s&mişie miî de miî de leî? 

Leonas. — Etl? O nebunit ghluju. . . 

Doohiţa. — Aşa mi s'o părut şi mie. . . ît lipst*^î'| 
o doagă. . . 



CRAitr Not 231 

Leonaţ. — Lasâ*l dracului... spune^mt de Ânica... 
unde'l? ce face? 

Dochita. — (anu cm el) ÂicI. Am schimbat'o tu strae 
<k'-a noastre, şi când aî videao... parcă 'î o porumbiţă... 

Leonas. — Dute degrabă de-o adă aicî. 

Dochiţa. — Da bine. . . nu te temt de jandarmi c'o 
v'or găsi? 

Iieonai. — Nu. . . m^ găsam pe stânca ŞoImQor, 
când am zărit jandarmii pe plaiâ hăltuind poticele. Âm 
lu>at pe mo; Corbu ca sâ ^I înşele sd'ml peardâ urma, 
şi eâ am alergat degrabă aici sâ leâ pe Anica şi s^ 
futrimii 

Dochiţa. — Dumne(jeu s6 v'agiute!.. (de8chi<îcnd nş» 
ca^^i) Cuconiţă, cuconiţă, vină degrabă afară. 



SCENA li. 



LeonaŞy Doohiţa, Anica (înbrăcaU ca ia munte). 

Anica. — Ce'i?.. Tu eşti Leonaş? Bine c'al venit, 
ă tare eram îngrijită. . . 

Xjeonaţ. — Draga mea Anicuţă ! . . (priyind'o) Ean s6 
V privesc în hainele aiste. . . Aşa ţărance maî vinii de- 
icasă. . . s^ al şeptc sate pline. 

Anica. — De când m'am înbrăcat ţ^rănesce, par' că 
u mal am aşa frică de moşul meâ. . . şi peâ mal că 
r^i vrea s6 rtoân tot aşa cât oiîi trăi. 



232 CRAxG Not 

Anica. 

!n aceste haine Bimple, viaţa 'î dnlce şi plâcntâ. 
Şi sab ele inimioara, simte lin talnicn'î dor. 
Gât a§i Trea aici, la mante, ca ţărancă nescintâ, 
Lungă tine sS gnst pace şi traiâ dalce de amor! 

I. 

Copilita de la mante 

Poartă doaă stele 'n frunte; 

Ş*al eî suflet vesel lin, 

E ca cerul blând senin. 

Căprioară sprintenică 

FăsâraYcă frumuşică 

Pasul el e sburător 

Glasul ei încântător. 
II. 

Cine-o vede prin pădure 

Cu-ochişorî ca două mure 

O privesce-oftând de dor 

Ş'o urmează 'n al ei sbor; 

Dar ea trece pe potică 

Cântând vesel fără frică 

Şi pe munte şi pe plaiu 

Ea trăesce ca în raiti. 

(Se aude in mnnţY glaburl multe de oameni). 

Doohiţa. — Eaca jandarmii se 'ntorcii înapoi... Fugi 
cuconaşule. 

Leonaş. — El! nici c'oiii s6 scap de dînşiî... Auiw, 
intră degrabă în casă. şi te ascunde bine. . . Eii m£ duc 
ear pe stânca Şoimilor. . . Dochiţo, s6 spui Iul moş Corbu 
s6'mî dee de scire când oiii putea veni aici fără pri- 
mejdie. . . Sâ cânte din cimpoitt că ett m^oifi lua dupil 

glasul Iul. . . (Yeaft prin stânga. ~ Dochiţa şi Anica fntrS in casă). 



CRAit xot 233 

SCENA X. 
Corbii, Bujor, Jandarmi si p* urnul Ispravnicul. 

<J«ndftnnQ mdacâ pe mo^ Corba intre pa^cfi. 

Corbn. — Da da{i*ml bauă pace, uameui biini, că 
n*am făcut Dimie. 

Bujor. — Marş înainte. . . §i nu cricni. . . 

Corbn. — D^apol bine Bujoraş dragă, nu m$ cu- 
u«:ştl? . . m(ş Corba. . . 

Bujor. — Când II Ia slujbă, uu cunosc pe nime. 

(TinA in scenă). 

Corba. — Apoi dă, nu's picate aiste? nu's belele pe 
capu omului? Ce-am făcut?.. 

Bujor. — Ce-al făcut? hoţ bătrân! Xe-al purtat cu 
minciuni pe toate poticile. 

Corbu. — Eaca Torbă ! . . da nu m^aţf luat d-voastră 
din mijlocul drumului, ca s6 t$ fiâ călăuz prin codri? 

Bujor. — Aşa. . . şi când noi vrolamâ s^ facemft 
holsa, ne sfătueal s€ luămâ ceala, pentru ea sd uu pu- 
temfi da de urma tâlharilor care o furata bani! sămişieY... 

Corbu. — Halda. . . eâ ? . . da ce am eâ a Inpărţi 
cu tâlharii? 

Bujor. — Mal ştii ce ? . . poate că banii cel furaţi ? 

Corbu. — Ean ascultă măi băete. . . nu mal jice 
una ca asta, că pe b^trâneţeie mele ! . . cât eşti de 
jandar. Iţi stric cimpoiul de cap. . . au{}I ? . . un copil 
de eri si mi batjocorească de la ochi ! . . 

Bujor. — (citri j»nd»nnT) Ţiueţi'l bine, si nu scape 
şoldanul. . . 



23 i CRAlt NOt 

Corbu. — Sărmane cărăbuş, pe ce mânî încăpuşt!. 
am ajuns cMar lîude pintre călăraşî. 



SCENA XI. 
Ceî din nainte, Ispravnicul (deechi^eud încet un owon de 

la fereastră şi ecoţeud capul cu frică). 

Ispravnicul. — Par' că 'mî aud jandarmii. Domnnle 
Bujor... cu cine te sfădeşti acole? 

Bujor. — Cu moş Corbu. 

Ispravnicul. — Care 'î acel moş Corbu? s^ '1 v^d 
şi eti. . . 

Bujor. — (arătând pe Corbu) Eată'l. 

Ispravnicul. — Peî drace ! . . Aista '1 una din ma- 
tahalele din pădure. (închide fereastra Iute). 

Oorbu. — (în parte) M'o cuuoscut. . . slut la Prut ! . . 

Bujor. — a» uş» cârcitmeX) Domnulc Ispravnic... Dom- 
nule. . . eşî afară de hotărăşte ce s6 facemii cu moşneagu ! 

Ispravnicul. — (ia fereastră) Legatu'î ? 

Bujor. — N'aî nicî o frică. . . 

Ispravnicul. — Apoî deschide'mî uşa, că nu ştiţi 
cine m'o închis în nuntru. . . din greşală. . . 

Bujor. — (în parte, de8chl4^nd uşa) Aşa IspraVUiC îî 

bun de tors la fuîoare ca babele. 

Ispravnicul. — (eştnd) Ha, ha! măî badeo, 'mî-at 
că^ut la mână acu? Te-oift învăţa ett s6 spariî Isprav- 
nicii prin codri. 

Oorbu. — Ett cucoane ! . . ba m6 ferească Dumne- 



CRAif »ot 285 

j^dl. . cică vorba ceea: nici s$ zăresc drac, nicî cruco 
>e 'mî fac. 

IspraTiiieul. — Bine, bine. . . li yidea tu pe dracu 
acuj. . . Răspunde: cum te rhîaniă? 

Corbu. — Cum m€ chîamă ? . . d'apoî cum s6 mC 
riiîeme? pe nume. 

Ispravnicul. — Baca prostu î Da cum ţi'î numele ? 

Corbu. — Yasile Corbu, mâucaţ^aşl ochiî... (»n parte) 
j'af românea orb. 

IspravnicoL — Vasile Corbu?. . şi ce eştî tu? 

Corbu. — Ce s6 fiti?.. Om pământean. 

Ispravnictil. — Tronc! stiti că nu oştî coborlt din 
lună. 

Corbu. — Din lună ? . . m6 ferească Dumnezeii ! . . 
Neam de neamu meă. . . 

Ispravnicul. — Tacî din gură. . . Cu cine eraî niaî 
dinioare In codru, când nfai întâlnit? 

Corbu. — Cu cine? (in parte) Ce minciună se 'i căr- 
jit^sc ? . . (rare) Cu UD uegustor de la Galaţî. 

Ispravnicul. — Minciuni spui. . . că erai cu uu 
tdhar. 

Corbu. — (in parte) Vrabia malaiu visează (tare) Apoi 
dă ştia eă? tâlhar a fi?.. Eu nu's Ispravnic s6 cunosc. . . 

Ispravnicul. — Taci din gură. . . unde '1-aî ascuns ? 
unde 'l-ai mistuit? 

Corbu. — S6 '1 mistulesc ? . . că doar nu Tam mân- 
cat. Slavă Domnului, neam de neamu meu. . . 

Ispravnicul. — Cm parte) Şiret ţ^ran ! (tare) Ean a<<- 
cultă, măi badeo. .. nu 'mi umbla cu mâţa 'n sac, si 'nu 



236 CRAlt NOt 

răspunde curat cum te 'ntreb, c'apoî Iţî gftseştî Bacău 
cu mine. 

Corbii. — Cum M vrea d-ta, cucoane; cică vorba 
ceea: arţagu îşî găseşte pîrţagu. 

Ispravnicul. — (mâMios) Nu 'I vorba de pîrjag mo- 
jicule. . . spune unde-aY ascuns tâlharul, că de nu. . . 
te 'ntind jos şi te fac chisăliţă de'bătae. 

Corbu. — Da de ce s6 mfi baţî cucoane ? . . la vîrsta 
mea. . . om bătrân, n^a fi pScat de Dumne^jeti? 

Ispravnioul. — Nu lungi vorba şi răspunde la ce 
te 'ntreb, aţjî. 

Corbu. — Bî ! vorbă lungă sărăcie 'u pungă. . . ba- 
te-m6. .. schingîueşte-m6. . . tot am s6 mor odată... Nu 
ştiîi nimic. . . maî mult vrcî ? 

Ispravnicul. — (cătră jandarmi) Unflaţi'l şi'l puneţi jos... 

Bujor. — (încet Ispravnicului) Dc geaba umbli cucoaue 
s6'l spariî cu bătaea. . . o muri şi n'o mărturisi nimi- 
ca. . . aşa ^]f românu. 

Ispravnicul. — ApoY cum s6 facemfi ca s8 afiămtt 
adevărul ? . . 

Bujor. — De cât îl 'da de bătut, mat bine dăî de bfiut. 

Ispravnioul. — Bine ^icLCvorbesctl încet înpreuna) 

Corbu. — (între Jandarmi) S6 daţî scamă lul Duume- 
§ett. . . că aşa batjocură n'am păţit de când stnt. . . 
dă. . . bateţi-m6, sdrobiţi-m6, faceţi-m6 fărâmî. . . s6 v^ 
v^d cât slnteţl de voKnicî. . . dar. . . din gura mea uu'ţY 
scoate alta de cât blăst^mud; şi s6 ştiţt de la Corbu 
bătrânul, că blăst^mul de la săraci nu cade pe copaci... 

(Jandarmii îl apuc şl vreft ca sfi'l pue jos). 



OBArC NO* 237 

IspravniClll. — du» Bujor) SS mi'l faci cuc. (c«tră jaudamit) 

Sta{!. . . m(^ Corbu 'Y nevinovat. 

Corbn. — (cu mirare) Oare ? 

Ispravnicul. — Un om ca dînsul, cu p^rnl fill), nu 
IKKitc fi gazdă de tflharî. . . Moş Corbule. . . Ce-o fost, 
sV trecut. 

Corbu. — (în parte) Eaca, eaca, eaca ! . . 

Ispravnicul. — Haî si5 cinstimtt cu toţiî înprouuă, 
ca s^ rgmftnemii Kră bănuTală. . . Aduceţi vin din car- 
cimă. 

Corbu. — (în parte) S'o scliimbat boerîu ! marî sîntîi 
miuuiiile tale Doamne ! 

(iu vremea aceasta Jandarmii aducâ cate*Ta fţarafe cu \iu iji pahare 
dii: cÂrcfmă). 

Bujor. — Eaca toeagul bfitrâneţelor. . . ţine moş 
C»rljule, şi înghite agachi de-acum. 

Ispravnicul. — EI ! beţt şi vfi veseliţi de-acum co- 
pii, că ed ra^ duc s6 m6 odihnesc puţin. . . Moş Corbule, 
s^ te ved. . . care pe care. . . cet b^trănl pe ceî tineri, 
>au col tineri. . . 

Corbu. — Ba tot cel bătrâni ridică nevoia. . . las' 
!«» mine c'am s5 ţi'l pul în cofă, cum om deşertao de vin. 

Ispravnicul. — (lut Bujor) Cată de află tot. . . (tare) 
Ch»'f bun. («ntră in cârcimi). 



238 URAlC NOf 

SCENA XII. 
Corbu, Bujor, Jandarmi (toţi înpregtimii mcciv 

Bujor. — Daţrî cep băeţî (arătând garafa). Moj Corbul»'?.. 

Corbu. — (întln^end paharul îu care Bujor varsă vin» Ku . 

Bujor. (închinând). 
Moş Corbu, sS trâesci 
Aşa precum dores îî 

Corbu. 

Voînice mulţăiniuiii 
Se bemu §i se trăimii 
Câ vinu 'î pentru noî 
Şi nu e pentru boî. 
(BeA cu toţii). 

Toţi. — Vivat! 

Bujor. 

I. 

Sâ tr&easc& vinul 
Vinul şi pelinul 
Cât 11 el de bun 
Te face nebun, 
C& mereâ te 'n(Ânt& 
Când frumos el cântă 
Gâl, gâl, gâl, gâl, gâl. 
Gâl, gâl, gâl, gâl, gâl. 

Toţi. 

S^ tr&eascâ vinul 
Etc. etc. etc. 

Bujor. 

Aşa c& 'i bunişor 

De 'ti trece chiar de dor? . . 



Gorbu. 

Ba peu bon, banicel 
Se bei mereu din el. 
Căci gura *i chiar un ead 
Cât bea, tot ^\ce ad! 

(Beii eai). 

Bujor. 

II. 

Vi nu 'nsufleţesce 
Pelinu 'udulcesce 
Pe bietul român 
Cât e de b^tr&n! 
Şi mereâ *1 încântă 
Când frumos ii cântă 
Ctâl, gâl, gâl, ^dl, ?âl 
Gâl, gâl, gâl, uâl, iii\\. 

To«. 

9 

Yinu 'nsuflejesce 
Etc. etc. 

ToţL — Vivat! 

Corbu. — (▼esei) încă o duşcă, Bujoraş dragă. . . 
Bujor. — Şi cele multe înainte. (în pwte) Incepe-a 
prinde prepeliţa de coadă. 

Corbu (b«nd) 

Par' că mS simt întinerit. . . 

Inima'ml peu, s'a incăl4it, 
Şi *ml vine sfi tS cânt un cântic bătrânesc 

Un cântic vitejesc 
Pe care eu îl sciâ chiar de Ia bunul meâ 
Care bun, îl scia de la străbunul seâ. 



24 M GR Alt NOC 

Toti. 

Cântă, noi te aşteptămu 
Şi paliare'iî închiuămu. 

Corbu. 

Pe când strămoşii cel bătrâni 
Aveau rgaboiu cu raulţî păgâni, 

Eî se duceaii cântând ist cântic voinicesc 
Ist cântic roiiiănesc. 

Şi peîi la gîasal lor, pă'/ânil tremura! 

Pâş-âniî tremura, când eî cânta aşa: 

Toti. 

Cântă, noî te ascultămu 
Şi ca eî vremîi se cântămu. 

Corbu. 
1. 
Român verde ca stejarul 
Rîdii de dnşmanî §i de moarte. 
S^'nii trăiască harmasarul, 
Şi prin glonţl s^ mi tot poarte. 
Saî voinice, §i nechoază 
Ager falnic ca un zineu 
Căci am inimă vitează 
Şi nădejde 'n Dumnezeu. 

Toti. 

Sal volnice şi necliează etc. et«-. 

Toţi. — - Ura! 

Corbu. 

a. 

Cât 'mî-a sta mâna voinică 
Pe-a mea armă res''«.iiiscă, 
N'aibă grijă de nimiră 
Ţeara mea cea romăneas â! 

Sal volnice gi necheazâ etc etc. 



ORAitf vot 241 

ToţL 

Sai Tofnice şi necheazft, etc. ele. 

ToţL — Ura, Ura! 

Corbu. 
ni. 

Ca-al mefl suflet, cn-a mea pal& 
Cn-ftl mett soim albit de spame, 
In duşman! om da năvală 
De s'a dace Testea *n lame! 

Sal Tolnice şi nechează, etc. etc. 

Toţt. 

Sal volnice şi nechează, etc. etc. 

ToţL — Ura! Ura! Ura! să trăejtl moş Corbule. 

Ck>rba. — (ameţit) Să trăiţi şi voi feţii mei, precum 
doriţi. . . şi Intru malţl ani cu bine. Să ?'a;lute Dam- 
ne^efi, ca să prindeţi^ toţi hoţii din ţeara Moldovei. 

Bujor. — (!n pwte) Do-acum s'o pornit moara, (tan) 
încă o dttşcă moş Corbu. 

Corbo. — Ba nu. • • că din duşcă 'n duşcă, mi^l să 
DU mă fac ţuşcă. . . Hei, te pricep efi hătmle, unde 'ţi 
bate găndnl. Care cum s'ar prinde, al vrea d-ta să mă 
fac cuc, ş'apol căr Corbule, câr moşule. . . spune c&te 
vrute, cftte nevrute. Ca mal ba, măi băete. . . nu 'ţl-al 
găsit omu. 

Bujor. — Cine? eti, moş Corbu... ba păQ dacă am 
gândit vr'o dată să te fac să cârti. . . 

Ck>rbn« — Cum? al obraz să'ml spui mie că n'al 
vrea să afli unde am ascuns pe cela. . . ştii cela, cărei 

16 



242 ORÂit NoO 

căutaţi maY dinioare !n codru, când v^am îndreptat pe 
calea ^ntoarsă ? . . ha, ha, ha ! . . 

Btgor. — Ha, ha, ha. . . bună ne-aî jucat 'o, moş 
Corbu. 

Corbu. — MaY bună ! . . că altmintrelea daţi chlorls 
de el pe stânca Şoimilor. 

Bujor. — (în parte) Stânca Şolmilor! (ure) Ha, ha, ha... 
adică mare hâtra mal eşti ! . . Sâ juri că te-o Înţărcat 
Scaraoţchi. 

Corbu. — P'apol cum socoti tu? . . doar unu'l Corbu, 
la munte. . . când y^am vgjut că y^ ^ndreptaţl spre stânca 
Şoimilor, ^1-am {}is aceluia. . . cuconaşului. . . stal chitic 
şi s^ nu te clinteşti păn' ce nu'l auji cântând din cimpolu. 

Bujor. — Ealel! 

Corbu. — Aşa p^tt. . . că nu ştii una? TareU trage 
inima tn coace. . . la căsuţa asta. (anti cau Dochiţei). 

Bujor. — La casa Dochiţei? 

Corbu. — Hi, ht. . . Iute român ! măi, măi, măi ! . . 
şi eâ am fost t^nSr şi mie *ml-afi foştii dragi fetele. . . 
măcar şi acu mi *s dragi, d^apol tncă aşa ! . . yrea s6 
rie numai de cât cole. . . Mal stal române. . . ba nu. . . 
că te-or prinde jandaril. . . mal stal, păn^ ce mi'l auji 
cântând din cimpolu, ca s^'ţl dail de ştire. . . unde ! . . 
(clătinând capul) Aprins ucam II neamul cuconaşilor. 

Bujor. — (în parte) Do-a câuta moşneagu din cim- 
polu. . . el cade 'n capcană. . . Ean sd cerc. . . (u») Ştit 
ce, moş Corbule?.. pare-mi-se că eşti Pepelea. 

Corbu. — Pepelea cel din poyeste? ba şi mal şi de 
cât el. . . Cică când snna din fluer, jucatt oile pe câmp. 



ORAlt KOtţ 243 

Bujor. — Nu ma! asta n'o poţ¥ face dumneta. 

Corbn. — Cine? eâ?.. Da ett când trag din cim- 
jxiiu. . . sarfi căprioarele de se prăp&descti. 

Bujor. — Căprioarele? 

Corbru — Cele cu două picioare. . . ean s^ ve^î. . . 
<i>i dzege dmpoxui) Pepelea!., dacă eâ bat jece ca Pepelea. 

Btijor. — (cătră j*ndmnnit. încet) Intraţî colo 'q cârctmă 
si t6 ţineţi la pAndă. 

(Jandumil întră în cÂrcXmi). 
OorbU. — (înprennându-se cu cimpoiul şl Jacftnd) S^ te XHi 

cimpoîulc: umflate, disumflăte. 

Frnnji^ verde baraboîA 
Cântă Corba din cimpola 
De sării fetele la noi 
tnainte şi *napo!. 

Btgor. — (in pvte) Acuş trebue s6 yie hoţu, la gla- 
sul cimpoYulut. M duc s$ nu m^ zărească. (întri în cârcimi). 

t Corbu. 

Glmpoleş drăgaţnl meii 
Snnft, snnâ, aşa mereâ 
Sâ se dee fetele *n v^nt 
SJS (ipe dracn *n p&mânt. 



SCENA XIII. 



CorbUf liOOnas (inv^Ut în manU, Tine cu sfială p« poUcă). 

Iieonaţ. — (în p^rte) Moş Corbu cântă din cimpotu ? . . 
e Tede că s^att dusă Jandarmii. . . Acu^I vremea de fu- 

it. (întTi U Dochiţa). 

16* 



244 CBAlt MOU 

GorbU. — (ney24â»d pe Leoniu}). 

Ţop, ţop, ţop, Pepeleo, ha! 

Ţop, aşa şi ear aşa 

Ţop, ţop, ţop, Pepeleo, Jop 

P&n' ce-a jice moartea hop. 

(tu vremea cânticuluY, Jandarmii carii ad v£<}iittl pe Leonaş de la fe- 
reastra câroYmeY, leatl încet, de se a^ea^' în rend, dinaintea caael Po- 
chitei, ca carabinele întinse). 



SCENA XIV. 



Corbu, Ispravnicul, Biijor, Jandarmii (lesi din c«r- 

cimă, iăcendn'fl semne şi trecd pe din dosul lui Corbn, care dupl ce 
'şY-a sfîrşit cânticul, cade pe scaun lângă masă fi adoarme). 

Ispravnicul. — (cu un eartagan în mână) O Intrat aCOlC. . . 

sS nul scăpămti, Bujoraş. 

Bujor. — N'at grijă, că de-acu'î în mâna mea. . . 
(câtră Jandarmi) Gătiţi-v^ armele şi trs^eţt oţelele la ca- 
rabine. 

(Jandarmii tragtk oţelele). 

Ispravnicul. — (>n parte) Mi s^o QLcutii manile ca 
ghYaţa. 



SCENA XV. 



Ceî dinainte, Leonas, Anioa, Doohiţa (eţind tustrei 

din căsuţă). 

Leonaş. — Hal degrabă, Anică. . . HaT. . . 

I 

Jandarmii, Bujor şi Ispravnicul. 

St&l pe loc, 

Că dămâ foc. I 



ORAit vot 245 

Leonas (ftpftr&nd pe Anica). 
Ce yretl voi? 

Anioa (în parte). 

Val de noi! 

Jandarmii, Bujor şi lapravnioul. 

Stal pe loc. 
Că damă foc. 

(In metal homlul, Corba începe a sfl trezi, caati înprejur fi an pri- 
cepe nlmJc de-odată. . . Pe nrmi ae deşteaptă iocet, încet fi cn cât se 
iimueacA gândarile lui, deanXdeJdalrea i ae arată în fa^). 

iBpiravniOtll (arltând pre Leonaf ). 

Puneţi mâna pe dinsal şi*l prindeţi şi*l legaţi. 

OorbtL (în parte). 

8ă lege caconaşnl! 

Jandarmii. 

Pe dînsnl copil! 

Iieonaţ (acoţând donl piatoale). 

Staţi ! 

Jandarmii, Bxijor. 

Stal pe loc, 
Că d&mâ foc. 

Ispravnicul (a8can4£ndn-8e dnpă Jandarmi). 

Stal pe loc. 
Na da foc. 

Leonaţ (întin^dnd pistoalele). 

Staţi pe loc, 
Că datt foc. 

CorbU (alergând între JandarmT fi Leonaf). 

Copil staţi. 
Foc nu daţi! 



246 CBAlt NOt) 

SCENA XVI. 
Ceî dinainte, un jandarm (viind călare «i aducând un pUc*. 

Jandarmul. — Ispravnicu. . . unde'î domnu Ispravnic? 

Ispravnicul. — (ascuns după Jandarmi). Ce CSte ? CmC 

m^ ch!am&? 

Jandarmul. — Un plic de Ia Ispr&vnicie. . . d-nu sa- 
miş ^ml-o spus c&'I foarte grabuic. 

Ispravnicul. — Grabnic ? adă'l încoace. (îe pMcud In- 
cunjuraţi^l din toate p&rţile pe boţul ista şi nu'l lăsaţi 
sâ scape, (deschide pucui) Qrabuic ! . . nu cumva m6 dati a- 
fără din Isprăvnicie ? . . Bat^l cucu de samiş că subţire 
mal scrie. . . Unde mi's ochelarii ? . . eaca poznă, c& ^i-am 
prăpădit în codru când fugeam. . . şi acum n'am cum 
citi . . . (tare) Ciue ştie carte din voi ? 

Corbu. — Eă, cucoane. . . am fost de mult dascăl 
la biserică. . . 

Ispravnicul. — Na, de citeşte Iute... (iidăpucui)... 

(cătră JandarmY, arătănd pe Leonaf) Ţincţi'l tot la OChI s€ nU 

fugă. . . pi mal degrabă. 

Corbu. — Eaca ^ic. . . (slovenind) Cacu îs. . . tfertu, 
rîţă. . . ă. . . cătră. . . cfertu. . . i. . . naş. . . cinstitul. . . 

Ispravnicul. — Şi cele-1-alte. . . spune ^nainte. 

Corbu. — (citind) ,MS grăbesc a te înştiinţa că t^l- 
,,haru care o furat cel 40,000 le! din lada sămişiel, 
„s^o găsit, precum şi banii; însă cu părere de r^ti îţt 
, vestesc că furul, este tocmai fiul d-tale cel de suflet. . . '^ 

Ispravnicul. — Ce? 

Corbu. — Elel! 



CBAlt NOt 247 

Ispravnicul. — (voind &« ie» revaşui) Minctuuî. . . min- 
clanY de-a samişuluY. 

Corbu. — (ţund răvaşul) Maî ştii poznă ? . . De-or aflao 
Ia Eş¥ cacoane, te poţi şterge pe gură despre Isprăvnicie. 
Ispravnicul. — (di^end pre un acaun) Valcfi ! că car mă 
prăbuşesc. 

Toţi 
Ce este ? Ce este ? 
Ce groaznică veste? 
^nica (alergând lângft moţul el). 

Ce aK? ce te doare? 

Leonas (asemene). 

9 

V& lovit dambla. 

Ispravnicul (trezlndu-se) 

Peî, neraginato ! . . Fevge, satana ! 

Corbu. 
Daţi-vS 'ntr'o parte că'i sînt popa eti. 

(Ar&t&nd scrisoarea). 
Am capcana 'n mână; de-acam *î al meâ. 

(Se apropie de Ispravnic şi cânU încet). 

Ispravnice dragă, 
Nn'l lacra de §agă, 
Âcnm eâ sciă tot. 
Şi c*o vorbă pot 
S^'ţî vâr şepte draci. 

Ispravnicul (rugândn-se). 

Taci, Udy taci, taci, taci! 

Corbu. 

Bine! aca *ndată 
Pe holtei §i fată 
Să mi*l logodescl. . . 
Ce jicî? nu volescî? 



248 CRAity Notr 

Ascultaţi. . . (desoblda icrlaoarea). 

IspraTnionl (spiri^t). 

Ce faci? 

Taci, taci, taci, taci, taci! 

Corbu. — Eaca tac. . . dar f& cum {}ic eti. . . că 
citesc răvaşul. . . şi p^tt Iţi fac ruşinea. 
Ispravnicul. — (Sn parte) Ghidi, hoţ bfitrftn. 
Corbu. — Hal mal Iute, c& n'am rreme. . . 

IspravniOUL — (m apropie de Leonaţ oăat&nd ea fHoă la rfi- 
vaţul cu care Corbu ii ameninţa din urmă). LeODafl, tOate atl fostil 

O şagă. . . 

Corbu. — (încet lapravnicuiui) Prea biue. . . ji după 
mine : Eti te Iubesc. . . 

IspravniouL — (în parte) OhlUJU dracului! am Leonaş) 

E& te Iubesc. . . 

Corbu. — Te cinstesc. . . 

Ispravnioul. — Te cinstesc. . . 

Corbu. — Şi te logodesc cu nepoata mea, Anica. 

Ispravnicul. — (furios) Şi te logodesc cu nepoata mea 
Ânica, (în parte) El ! las Pepeieo că mi^I cădea tu la mană. 

Corbu. — (sărind de bnourie) Ura! Craitt uott s6 trălască, 
că ^ml-o făcut pe găndul mett. 

Doohiţa. — Şi mie ^ml-o adus pe Bujor. 

Anica. — Şi mie ^ml-o tnplinit dorul. 

Toţi. — Craitt nott s8 trăiască !.. 8S trăiască Craitt nott ! 

Cor final. 

Craitt nott! Craitt nott! Craitt nott! 

La noi bine-al Tonit; 

Craitt nott! Craitt noii! Craitt nott! 

Fă*ml dorul inplinit. 
(Cortina cade). 



HARTA REZESUL 



PERSOANELE. 



Harţă Bâzdşul. 
Bursuflessu. 
Lunoeanii, primar. 
Ţarsiţa G-arofeasca, văduvă. 
M&riuoa, t^nM ţărancă. 
Un lacheii. 



HARTA REZESUL 

OPERETA COMICĂ IN 1 ACT 



(Sceiu 86 petrece I» moşift Bunuflcnl). 

(Teatral reprealnti o livadă cu casa boereaacă in fand printre oopacl. 
— In ftUnga actorului, un gard cu o portiţă. — tn dreapta» o laiţă sub 
un copac). 

SCENA I. 

BnrSUflesCU. — (m halat şt cu fes cusut pe cap) PlăCUt e 

de a fi proprietar pe o moşie cumpărată eftiu, după In- 
părţeala p&m6Dturilor ! . . nu te niaY Îngrijesc! de legea 
rarală, şi dacă natura te-a înzestrat cu darul poesiel, 
l>oţT tn toată liniştea s8 te hârjonesc! cu muzele. . . Eaca 
eii de pildă, Anastasi Bursuflescu, m'am născut poet şi 
cred că m'aţi cetit şi chYar admirat ades In calendare... 
Am HLcut multe ode la anul noii, câte-va cântice de 
amor, şi un şir de satire piperate în contra Guvernu- 
luL . . Acum m^am retras la moşia mea, la BursuflenK, 
ca s^ respir aerul câmpie!, sS visez, s^ m^ alint şi s^ 
'nil caut amorul. . . [m tams] Căc! slnt înamorat de ve- 
cina mea d-na Tarsiţa Garofeasca, o vMuvă nurlie, care 



252 HARŢĂ r£z£şul 

a bine-Yoit a primi, ca s^ 'şt schimbe numele gr&âinâ- 
resc de Garofească, în acel armonios de Bursuflească. . . 
O aştept chîar aiJI de dimineaţă s^ vie, ca s€ ne cunu- 
nămti aicY în castelul meii, şi am dat de scire prima- 
rului, domnului Lunceanu, ca s^'şl aducS registrul şi s4 
ne unească după legea cea nouă. . . Ba Încă M-am mai 
poftit ca, o dată cu registrul, s^ aduc£ şi pe Tarsiţa 
de la moşiea el. . . Âh ! ce (}i fericită pentru mine ! am 
s6 cunosc tn fine deliciurile căsătoriei. . . Trebue Insă c^ 
sS Ies cu plin înaintea miresei, s6 o primesc cu o poesie 
împrovisată ad-hoc. . . Ean s6 cerc. [w primwă pe »cena in- 
spirat ţi declftmftj. 

Aşteptând a mea mireasă cn-o nespusă nerăbdare 
Simt că sângele meâ ferbe, că pe frânte m0 fac roş... 
Inima me bate... bate ca... ciocanul... pe-o... căldare, 
Şi că *n ea rSsnnă, cântă nn glas dnlce de... cucoş! 

[Se ftude un cântot de cncoţ peste gard]. 

Tronc!., ear 'ml-a spăriet muza, cucoşul dracului!.. 
In toate (filele îmi turbură risurile cu (ipetul lui răgu- 
şit, parcă U-ar pune înadins Harţă RSz^ul, vecinul mett. 
ca sS cucurigească, tocmai când vrett sfi pun mftna pe o 
rimă. [oătrft pubuo] Cică hreanul are la rădăcină un verme 
care îl roade, efi am pe un rSzăş! pe jupanul Harţă. . . 
(arătind in stânga] eată casa lul, colc. . . uumal gardul 
ne desparte. . . sîntemti vecini ! [ou amar] Cunosc ett multe 
vecinătăţi supărătoare, d'apol ca asta a me , nu se află 
alta mal nesuferită. 

[6e aude din dosul gardaluT Harţă cântând]. 



HABŢĂ r£z£şul 258 

Ban audiţii. . . Nu pot trăi liuiştit de vM Iul ; cftnd 
11 ssarâ câaiî peste gard, de 'mY m&nftncă păsurile; cftnd 
mojicul M Intiq^de rufele cele strenţeroase pe spinY, sub 
ochii mei; c&ud IşY scapă vaca in grădina mea... Ce 
s^ mal spun?. . 'î-am propus sâ 'm¥ Ydndd r^zăşiea Iul. 
ca s€ scap de el. . . Unde ! . . 'mt-a cerut cât dracu pe 
tată-seâ. . . a simţit hoţul, că am nevoe de el şi m6 
ţine de nas. . . [Mcmtând] nu mal aud nimic. . . a fi eşit 
de a^asă. . . sâ 'ml urmez poesia [deciami]. 

Ah! cam s^'mY potolesc focul? AJi! spane^mY, ce-o sS md fac? 
land amoral fără milă îmi tot jice. . . 

[Se ABde după gard gluul lui Harţi, strigând:] TlO malac ! 

ifarioaj Malac ! . . El! nu mal e de suferit. [Btdgă] Har- 
ţă !. . Bade Harţă. . . 



SCENA n. 

Bursaflesou, Harţ& [u poruţi]. 

Harţă. — Ce pofteşti, domnule? 

BnrsiifleBcn. — Scil d-ta pentru ce am scos din 
pungă 8319 galbeni, 27 lei şi căte-va parale şi le-am 
dat pe moşiea asta? 

Harţă. — Pentru că al găsit'o eftină, domnule. 

Barsnflesoa. — Asta 'I una. . . şi alta ? 

Harţă. — Alta? pentru că al avut poftă sd te faci 
proprietar. 

Bursuflesou. — AY ghicit. . . Insă pricepY ce vra sd 
dice a fi proprietar? 



254 HARŢĂ BfiZfiŞUL 

Harţă. — Pricep. 

Cine are o moşi»', 
Cine 'i bnn proprietar 
Are snp^r&rî o mie, 
Care *i umple de amar. 

Ba '1 pre mnlt soare, 

Ba '1 pre rficoare, 
Ba suflă crivSţ, ba v^nt de for. 

Ba cade ploae, 

Şi curgă givoae, 
Care *ţl îueac& lanul pe loc. 

Ba preţul scade, 

Grindina cade, 
Locusta Tine, potop erozav! 

Şi peste toate 

Alte picate 
Mal al la nrm& şi un vătav. 



Eată, p^â, ce vrea s^ jiiă. 
De a fi proprietar. 
Trudă multă, treabă mi<ă 
Şi folos cât frunza *n p::r. 



Bursuflescu. — Pre frumos; însă al uitat s6 po- 
nienescl de rfiul cel mpî supMtor. 

Harţă. — Care? 

Bursnflesoa. — Vecinătatea unul rCz^ş. 

Harţă. — Cum asta, domnule? 

Bursuflescu. — Cum, necum, ascultă: Vrei s^'ml 
viujjl r6z6şiea d-tale? 

Harţă. — Locul meti de baştină? unde att trăită si 
murită părinjil mei, Dumne^efi sfi '1 erte ! . . 



HABŢÂ RiztŞUL 255 

BnrsnfleBoa. — [în paru] Ear o s6 Înceapă cu po- 
melnicul. 

Eaită. — Casa strămoşească unde m^am născut. 

BuTBnfleBou. — Ce strămoşească? tnsuţi d-ta a! 
:Iâdit'o. 

Harţft. — Aşa este, dar am clădit'o pe locul caselor 
elor rechY. . . lirada răsădită de bfetul bunul meii Va- 
cile Harţă... 

Bunnflesoii. — (în p^te) Toate aceste 's, ca sC sue 
>reţul. . . s€ vîdeţî. 

Harţă. — Da bine, domnule, ce ^ţl-a făcut răz^iea 
iif", de nu poţi încăpea de dtnsa? 

BurBuflesou. — Ce 'mt-a ftcut?. . Scit ce'î muza? 

Harţă. — Mnrsa? 

Bursnflesoii. — Avut'a! vre o dată inspiraţiune In 
ieuţa d-tale? 

Harţă. — Ba m*a ferit sfanţul. . . numai o dată am 
Tut friguri. 

BorsuflesotL — Âpol dar nu ne putemft înţelege. 
Ind! răz(işiea? 

Harţă. — Locul mett de baştină, unde aii trăită şi 
luritft?.. 

Borsnfleson. — O rin^I? ori ba? 

Harţă. — Dacă 'ţi face poftă numai de cât. . . fie ! 

Bursuflesou. — Căt cel pe dinsa, preţul cel de pe 
nnă? 

Harţă. — Cu casă, cu livadă, cu tot? 

Bursnflesoa. — Cu tot, afară de cine eşti. 



256 HABŢÂ BfiZiŞUL 

Harţă. — li p&ment mult şi bun. . . numai pe perje 
prind sume mari de bani. 

Bursufleaou. [neiftbditor] Cftt ceri? spune ajL 

Harţ&. — Ştiii eil d-le?.. cftt te-a l&sa inima.. 
Ean Tr'o cinci mii de lei. 

Bursnflesou. — Cinci mii? pentru un petic de loc?.. 
AI nebunit ? . . mal dăun&jl al cerut numai tril mii. 

Harţ&. — Aşa este, dar de atunci legea rurală o 
scumpit pămMurile. 

Bursuflesou. — Vrei tril mii? 

Harţă. — Da. . . unde ! 

Bursuflesou. — Vrei patru? 

Harţă. — Din cinci, nici o lijcae mal glos. 

Bursnflesou. — 6ftndesce-te, bade Harţă. . . De te*{ 
Ind&r&tnici, eii slnt In stare s8 ridic de-alungul gardu- 
lui, un zid nalt cât plopul cela. 

Harţă. — Nu se poate domnule, că am portiţă ta gard. 

BurBuflescu. — Dar portiţa d-tale se deschide pe pro- 
prietatea mea şi pot s'o închid. 

Harţă. — Ferească sfântul. . . e un drept de şerbire 
statornicit din bfitr&nl, care Iml Invoeşte trecerea prin 
liyada asta. 

BurBuflesotL. — Şerbire prin livada mea? 

Harţă. — SS'ţl arăt ispisoacele din pod. . . Am eaa 
aşa un teanc de hârţoage afumate. 

BurBuflesou. — Intr^un cuvânt, primesci ce 'ţl-amdat 
Harţă. — Cinci mii? 
BurBuflesotL — Ba patru. 
Harţă. — Nu^nil dă mâna. 



HARŢĂ RfizfişrL 257 

— Xu? . . Se nu te c&esd bade Harţă, 
atâta 'ţi ^ic. . . R<^ndesce-te bine. . . Eii m^ duc s^ 
iŢitosc baniî. . . 

Harţ&. — Cinci mii tn cap^t? 

Bimnillesca. — Xu te scumpi, că te*I căi. . . Scum- 
: ui mal mult pâgubesce. . . Sciî Torba. . . (i»« prin MndK 



SCEXA ni. 



Hartă. — M'oî căi eti ? . . Xu cumva'! bate gAndu 
.a gludecată? . . Poftească, dacă vrea s^ guste moara Iul 
Harţă R(fz^ul. . . de 20 de ant de cfind m'am tot fre- 
cat de păreţii gludecăt oriilor, doar am deprins ett s$ în- 
i^rr şuruburi cârclogăreşti, şi am agîuns a putea ţinea 
lanţ cu ori care avocat. 

Efi sint Harţi, baş rdzdşă 
Canoscut tocmai prin E;(i 
De ciocoi, de scriitori. 
Şi de mult! judecători. 
Ani întregi eâ m'am Inptat 
Pană ce *ml-am câ^ti^t 
Şi procesai cârclocos, 
Şi nome de Harţă. . . g;os. 

Cunosc ori ce cârciogari şi or! ce coţcării 

De 'npricinaţi purtate prin judecătorii. 

Sriu cum s^ curaper marturl, şi sâ'mî găsesc dove^î^ 

Care se păru că*s falşe şi trebue sâ le creji. 

Am ispisoace multe, ascunse colo 'n pod, 

Şi sciâ or! ce pricină 8*o*nod şi s'o desnod. . . 

Intr'un cuvânt îmi place de v'^urţî a me freca. . . 

X*am judecat, mi judec şi mS voiil judeca, 

17 



258 HARŢĂ R£ZfiŞU 

G&cl sint Harţă, ba§ r^zeşu, 
Cunoscut tocmai prin Eşu 
De cîocoî, de scriitorî 
Şi de mulţi judecător!. 
Ani întrgl eu m*am luptat 
Pană ce *ml-am câştigat 
Şi procesul meu spinos 
Şi nume de Harţă. ..jos. 

Umblă Bursuflescu s^'mî cumpere r6z^ia cu o nimica 
toată. . . S^o ludulcit cu chilipiruri, de când o pus mâua 
pe moşiea cucoanei Săfticâl, stăpâna cea veclnică a Bur- 
suflenilor. . . SSrmana ! bărbatu-s6ft o calicit cu cheltue- 
lile, yr6nd s6 se aleagă deputat, şi după moartea iul. 
i s^o scos averea la mezat. . . Încât biata cucoana Sâf- 
tica o r^mas lipită pământului şi şede la preotu din 
sat. . . Cum aşi face, cum aşi drege, ca se'l câştig mă- 
car o căsuţă, unde s6'şî odihnească bătrâneţile. . . De-a<î 
pute s6'l smulg de pene pe ciocârlanul ist de proprie- 
tar noii. . . Cine ştie? bun e Dumnezeii, meşter '1 dracuî . . 
Dar ces'aude?.. Ha! Măriuca! («e ascunde după copac). 



SCENA IV. 



S&rţ&, MăriuCA (vlue din dreapta, purtând i)e cap un val d-. 

pânză ghUită). 

M&riuca. 

Frunză verde nalbă moale, 
Ce duci mândruliţă 'n poale? 
Porumbele duc §i fragi 
Pentru cel care'ml sîntii drrdi. 



HABŢĂ u£z£şuL 25^ 

Har(&. — <u> iMfft«) Bau aajî ciocArliea cum ciripeşte 
e dimineaţă. 

M&riaca. 

Fninji verde de cicoare, 
Ce ealci mândră sub picioare? 
Caic arzici şi spin! ghimpoşi 
Pentru ceî ce's uricîoşî. 

Harţ&« — (aritindaM) M&riucâ ! 

Măriaca. — Eaca ! . . aicf 'm!-at fost bădica ? . . 

Harţă. — Ba alnre. .. Da de unde ni tu, fa?.. Ăi 
;it de-a casă cu <)iua 'n cap. 

M&riuoa. — Vreî s^ ^k\ cu pânza 'n cap, pentru 
ă*! albă ca ^iua? 

Harţă. — (e«amlnând ralnl de p&nză) Ca dîua Cea pOSO- 

ii«»rltă ? 

Măriuoa. — Apoi dă; numai de două ori ])ăn'acu 
m dat'u Iu undă. . . Mal aşteaptă vr'o tril patru ^ile 
i 'i Tide-o mai al))â de cât cinstita faţa dumitale. 

Harţă. — (ri<|end) Tc cred fa; şi nu 'ţ!-a fi greO, 
ici cinstita faţa mea !I albă ca labele tale. 

Mărinca. — Labe ? . . Labe's aceste ? . . Mal alaltaert 
ktavul moşiei dicea, că's de caş dulce, şi că vre s€ le 
ăuâuce. 

Harţă. — kw^i mâncăul!.. Ei! şi tu?.. 

Măriaca — Eă?. . 'i-am tras un caş peste gură de 

-a fi părut brânză sărată. 

Hartă. — Bine 'I-at făcut, Măriucă. . . L'a fi um- 

ttt zerul? 

Mărinca. — Asa 'mi pare, că se ţinea r6ii de nas, 

17* 



260 HARŢĂ RfizfiŞUL 

Harţă. — Şi nu s'o mâniet?. . Vătajiî 's cam îuţî... 

Măriuca. — Atâta grţjă sS am ett pe faţa pământului !.. 
Cucoana Sâftica, nânaşa mea, ^ml-o ^is în mal multe 
r^ndurK: fa, M&riucă, sâ te fereştt de minciunile flUcâi- 
lor ca dracu de ttoîe ! . . — De atuncî când se lea^ă 
vre un hâtru de mine, am leac de alungat dracu. 

Harţă. — Care leac? 

Măriuca. — li aghesmuesc cu astă. . . labă, cum <> 
numeşti d-ta. 

Harţă. — Da pe mine, Măriuca, m'aî aghesmui? 

Măriuca. — Pe d-ta nu bădica, că m'aî crescut îb 
casă şi 'mt-a¥ purtat de grijă ca un frate mat mare. 
D-ta eşti om de omenie şi ştia că dacă ţi s^ar aprinde 
călcăile, al alerga la popa, ca s€'l rogi s^ ne cunune. 

Harţă. — Eaca mă ? . . Vreî s6 te fad rfiz^iţă ? 

Măriuca. — Şi de ce nu?. . mal găseşti multe fete 
ca mine, harnice şi volnice ? (writându'şî bn^ie goaie) Ean 
priveşte braţe bune de lucru (ar«tându ţt picioarele) Ean pri- 
veşte picioare, care nu mal ostenescti nici o dată. . . 

Harţă. — (piecîndu-ee) Ce 'I drept ! . . şi 's mici, fa. 
le-aşi cuprinde 'n palmă, (munde mâna) 

Măriuca. — Nu pune mâna, că daţi. 

Harţă. — (voind se apuce piciorul) Dc^I da tu, dati şi eu. 

Măriuca. — Na ! (tr»ge un punm lui Harţă). 
Harţă. — (rl^end, dă un pumn Măriucăl) Na şi ţie ! 

Măriuca. — (scăp&nd jos pânza de pe cap) Eaca ! . . ^mi-iii 

răsturnat valu de pânză în ţ^rnă. .. Destulă treabă!.. 

(începe a plânge) şi de abia O Spălasem. . . (aduni pAnza de ; 1 

Saşră'l asta? 



* <- 



HABŢĂ BfiZ£ŞUL 2(51 

Harţ&. — duatindnT) Lasă, fa Măriucă, nu te milhui, 
ră n'am făcut tnadins. 

M&riuca. — Atâta ar fi trebuit, s'o faci şi lntr*a- 
iins. . . Poftim! . . acum trebue s^ mâ Întorc Iar la is- 
vor. . . s^*ml perd Ridica cu spălatu. Âste's glume vă- 
lâjej^tf. 

Harţ&. — Măriucă. . . 

M&riuoa. — Dă'mî bună pace. . . Bunătate de pănză ! 

:e«« prin dreapta plAngind). 



SCENA V. 



- — Biata fată ! . . Ean auţjî-o cum se boceşte ! 
^•trigă) Tacî, fa, că sparil tamazlîcu satului. (Miriuca îucepc 
» ride cn hohot) Xa ! . . acu rîde. . . aja's fetele. . . CAnd 
sf-niiu când ploaYe. 

(^ «ude afAră an giM de surugiul şi pocnete de biela) Oare Ct^ S^ 

fie? . . Cine vine? (c«ată în dreaptm) O trăsură cu poştalioul... 
Sp coboară o cucoană şi un domnişor. Eaca ! . . Prima- 
nil nostru, d-I Lunceanu, nepotu cucoaneî Săfticăl. . . 
Vinu amândoi IncoacL . . Acasă, Harţă, si la pândă din 

ll'^sil gardului, frtU mett. dese pe portiţă). 



SCENA VI. 



Tarsiţa, Lunceanu. 

Lunceanu. — Doamna mea, eată-vâ sosită cu bine 
in parcul d-lnl Bursuflescu, care In curOnd are s$ fie 
ii d-voastră. (ofteMi) 



2(52 HARŢĂ RfizftŞUL 

Tarsiţa. — Şi de asta oftezt d-le Lunceanu? 

Lunceanu. — Oftez, pentru că v'am adus chîar eu 
Insumî în această capcană căsătorească! 

Tarsiţa. — Ce vreî s6 jicî? 

Lunceanu. — Nu v$ pare lucru cîudat? 

Tarsiţa. — Cîudat? pentru ce? 

Lunceanu. — Ah ! . . aţt şi uîtat ? . . 

Tarsiţa. — Ce? 

Lunceanu. — Nu v6 aduceţî aminte ? . . (oftează). 

Tarsiţa. — Ce? 

Lunceanu. — Că acum triî lunî, pe când moşiea 
Bursulienî era îucă a mătujet mele, v'am făcut o d^- 
claraţio de amor chîar aicî. . . pe laiţa asta ? 

Tarsiţa. — Se poate. . . nu'mî aduc aminte. 

Lunceanu. — Nu? . . Nici cât era! de uîmită când?., 

Tarsiţa. — Te flatezi, domnul meii; însă chîar av<.î 
s6 fie, înţdegî, că fiind în ajunul căsătoriei mele, na 
se cuvine sC mat pomenimti de cele trecute. 

Lunceanu. — luţ^leg, şi oftez cu atât maî adânc, 
că tocmaî eâ sînt condamnat a vâ cununa. 

Tarsiţa. — D-ta?.. Cum? 

Lunceanu. — Sînt Primar ! . . şi în virtutea legii 
celei nouă de măritiş. . . 

Tarsiţa. — Primar! [cu dispreţ] Şi aî putut s€ tt* 
înjosesc! a primi ? . . 

Lunceanu. — M^ ertaţî, doamna mea. . . Cine servă 
ţeara luî, fie postul cât de mic, nu se înjosesce, ci se 
înalţă. 

Tarsiţa. — A fi. . . Dar nu vM pe d-1 Bursuflescu... 



HARŢĂ RfeZfiŞUL 263 

Lunoeanu. — Mft duc s^'l datt de scire, că aî so- 
sit. . . [in uină] Şi p^a Tarsiţă, aî uîtat tot? 

Tarsiţa. — Ear? 

Lonceanu. — Nu'ţt adiict aminte de nimic, nimic?.. 

Tarsiţa. — [ou nerăbcure] Mări dă'mî bună pace. 

liiinceana. — [cţind prin ftmdj O ! femeî, femeî ! V6r- 
telnitl fermecătoare! 



SCENA VII. 

Tarsiţa [recitativ]. 

Ah! eatA-mă's in fine pe pragul fericirel, 
Unde m'a^teapf averea 51 ângerul înbirel! 
Nastasi Bnrsnfipsru supns se *nchin& mie 
Şi cere se m5 scape de trista vMavie ! 

De-acum în avere, 
in dulce plăcere 
Am s^ vieţuesc, 
De astăjt aice, 
Stăp.mă ferice 
Eu am s<^ domnesc. 

Cădeţi voi negre haine de doUă 91 de jale! 
PeriţI voi gundnri triste din vesela mea cale! 
Nastasi Bnrsuflescu pe frunte-amantei sale 
Va pnne o cunună de flori de portocale. 

Ah! inima*mi saltă 
Şi mintea*mi s*e( saltă 
Cnprinse de-amor, 
Mă simt sprintioară 
Ca or! §i ce sboară, 
Ca flutur uşor. 



264 HARŢĂ r£z£şul 

Căcî ctt în avere 
Şi *n dulce plăcere 
Sciâ c*am sS trăesc. 
De-acam eu aice 
Stăpână ferice 
Am se 'mp^răjesc ! 



SCENA VIII. 
Tarsiţa, Bursuflescu [în toaletă esagentă], Lunceanu. 

SurSUfLosCU.. — [vine alergând şl bc opresce la mijlocul »cenel] 

Ah! doamna mea! Ce fericire!.. Daţi'ml voîe. [deciamij 

«Dup o lunu'ă aşteptare chiar de astăjî dimineaţă, 
«Te v^d jină prea frumoasă, c'aî intrat icî. . . 

Harţă. — idupă gard strigă:] La coteaţă!.. 
Tarsiţa. — La coteaţă! 

Bursuflescu. — Nu băgaţt de seamă. . . Harţă r^- 
z^şul Işî adună rudele. . . Daţi'mî vote. [declamă] 

«Inima'mt se *nflăcărează, când prives! a voastră fa^ă. 
«Universul în mirare vâ proclamă. . . 

Harţă. — [după gard Btrigă:] Hale, raţă! 

Tarsiţa. — Raţă! 

Bursuflescu. — Ucigă'l crucea de r6z6ş î . . Nu vt» 
I)otriviţY, doamna mea! 

Tarsiţa. — Da bine, ce însemnează? 

Bursuflescu. — Harţă 8e ceartă cu rfiţoîul ce! pes- 
triţ. . . D-le Primar, aî adus registrul de căsătorie ? 

Lunceanu. — Ba nu, domnule. 



5'sS 



launeeann. — Pr^ bine. m^ dac şi m^ tntorc to- 
cată cu fi. :»«« I«3X drcs4«a> 



SCENA IX. 
Tftrsita, Borsollesea, Hart& (^^pa gM>iv 

Bnnmlleaca. — u<Mrt« unu;] In fine. . . suntemft sin- 
ţrnrL.. Singnrî! Nn ne vede d»^;U seuinol ceriului... 
^ ire ne zimbesce. . . din ^naltul ceriului. . . unde ca nisce 
«•Iii desdiişL . . stelele ceriului. . . m^ cupriud de o fe- 
ricire. . . de o uimire u w i«g!i umb») care m^ ulmesce. 

Taniţa. — Liniştesce-te amice, şi fii felice. . . din 
t »ată felicitatea cea mal fericită, căci şi sufletul meCi. . , 
plană In regiunile ceriului. . . care ne privesce. . . din 
'naltul ceriului. . . unde stelele ceriului. . . i»* peM«k 

BuTsnflescTi. — [cu foci Destul. . . destul ăngere ! 
Nu mă face să mor. (8cap«ti din picioare] Hal să ne punemA 
l>e laiţă. . . (în pute] De când slut, n*am păţit ceea ce {)ă- 
ţ'r'sc acum. . . mi s'ati tăiata picioarele. [•« pana amândoi p« 

Uiţa de nib copac fi caatl Inng una] la altul]. 

Biunrafleaou. — Ah ! nu cobori ochii, jiuă ! . . Lasă- 
mă să mă oglindesc In ei. . . să mă scald In văpaia lor 
voluptoasă. 

Tarsiţa. — [cochetând] Hi'I frică. . . ai uisce căutături 
aşa de aprinse. . . 

Bnranflescu. — Amorul dă foc. Amorul. . . Ah ! pri- 



2gg HARŢĂ R£z£ŞUL 

vesce cum natura'î calmă ! . . Cum verdeaţa înver^lesce 
pe. . . verbele câmpiî ale natureî. . . Nu simţî, că par'că 
ne cade pe frunte o mană. . . 

Tarsiţa. — [treearind] Vaî de mine!., ce 'mi-a cădut 

pe gAt ? [8C pleacă]. 

BurSUfleSOU. — (admirând gâtul Taraiţel) O Omîdă î dea 

omida) Fericită dihanie ! aî atins gâtul de ivoriti al ^inel î 
Tarsita. — [scărpinându-se] Valcti ! . . că r6ii mC mă- 
nâncă. 

BlirsuflesCIl. — (urmând cu sentiment) Au^î freanifitul 

frunzelor, armoniile natureî, care serbează amorul nostru ? 

Hartă. — (dup* gard amuţă un câne, cânele latră şl o mâţi 
mYorlăesce). 

Tarsita. — (astupându'ţi urechue) Ce'î asta? Ce'î asta?.. 
BursufleBou. — Nu v6 spărieţt. . . Dulăul luî Harţa 
!1 în discuţie politică cu motanul? 



Bursuflescu. 

Ah! gingaşă Muză! 
Porţî raîal pe buză. 

Tarsiţa (cochetând). 

De'l port. îl port, feu, 
Pentrâ-amantul meâ. 

Hartă (după gard). 

Fost*a când a fost, 
Ş'acu'l lucra prost. 

Bursuflescu. 

Ah! fragedă Muză, 
Lasă pe-a ta buză 
S«1 culeg. 



HARŢĂ b£z£şul 267 

Tarsiţa. 

Ba, bn. 
Harţă (dnpă gard). 
TroDC, Marico, fa! 

(tnpreană). 

Bursuflescu şi Tarsiţa (furio!;!). 

Nq mai este de trăit 
Cil-ast-fel de Tecinî mojicî. 
Harţă' I de nesaferit, 
Trebue-alungat de-aicî. 

Harţă (dnpi gard). 

Frunză verde cardama, 
Pa, Harico leleo, fa, 
Fost'a!, fost pe când al fost 
Ş'aî r^mas un Incra prost. 

Bursuflescu (tare). 

Bade Harţă! 

Harţă (dupft portiţă). 
Ce poftescî? 

Bursuflescu. 

Tacă'ţî gura însfîrşit; 
Strigi ca surjiî. 

Hartă (dupft portiţă). 

•S 

Eaca mă! 

Bursuflescu. 

Şi pe noi ne-al asurjit. 

Harţă (dnpft portiţă). 

Mare poznă! 

Bursuflescu. 

Aî tăcut 4> 



^gg HARŢĂ B£z£şUL 

Hartft (după g^rd). 

Am tăcut. 

Bursuflesou. 

A§a, prea bine. 
De nu, bade, chiar acum o 'nplinescî tu rfil cu mine. 

(cătră Tarslţa). 

Scumpul meu odor, 
Egtî chiar un bujor. 

Harţă (după Rard). 

Fost'a când a fost 
Ş*acu'i lucru prost. 

Bursufleseu. 

Ah! plăcută floare, 
Lasă-m^ cu-amoare 
S'o respir... 

Tarsiţa. 

Ba, ba. . . 

Harţă (după gard). 

Tronc, Marico, fa! 

(tnpreună). 

Bursufleseu şi Tarsiia. 

Nu maî este de trăit 
Cu-ast-fel de vecini mojici. 
Harţă*î de nesuferit, 
Trebue-alungat de^id. 

Harţă (după gara). 

Ce-a fost verde s'a uscat; 
Florile s'aîi scuturat. 
Fost'al bade, când al fost 
Ş*al vâmas un lucru prost. 



HARŢi. R£z£ţUL 26P 

Tarsiţa. — EI! apoi nu mal este de suferit? 

BuTsuflesou. — Nu... umflaPar Rusaliile! 

Taniţa. — De ce nu te desberl de dtnsul? 

Bnrsuflesou. — Am cercat sâ'l cumpăr râzdşia, dar 
hoţul cere scump. . . cât nu face. 

Taraiţa. — Scump, nescump, îţi declar, d-Ie Bursu- 
flescn, că nu mâ m&rit, daca nu'I depărta pe Harţă 
din recinătate. 

Bnrsuflesou. — (ca ragăminte) Tarsiţo ! 

Tarsiţa. — (malestoasă) Am spus ! aeae farioaU prin fond). 
Bnrsuflesou. — (urmiad'o pănl 'n ftind) TarsiţO ! • . (re- 

▼iind) S'a dus furioasă. . . Are dreptate jina ! («vAtând 
caM lut Harţă) Hoţul draculul ! . . o face înadins. . . De-oitt 
sci chiar că m'ol calici, trebue sâ mântui numai decât 
cu el. . . (Btrigă) Harţă, mâl Harţă ! 



SCEXA X. 
Bursuflesou şi Harţă. 

Harţă. — Aud domnule. 

Bursuflesou. — Vină 'ncoace. . . ascultă : 'mî-al ce- 
rut cinci mii de Iei pe peticul t^tt de r^zSşie. . . fie ! . . 
îţi da6 cinci mii, numai sâ te duci draculul pomană. 

Harţă. — Cinci mii ? . . opt mii vrei s6 ţjicl d-le ? 

Bursuflesou. — Cum opt mii ? dar n'al spus tu mal 
dinioare că vrei cinci? . . Cinci! m di twa). 

Harţă. — Degeaba îmi dai tifla, domnule, că maf 
gios de opt mii, nici o para frântă. 



270 HABŢĂ RfizeşUL 

Bursuflesou. — tîn p»rte) Ce Taşî dom&gi ! (tare) Măi 
H&rţuşorole, fiY om de omenie. 

Harţft. — Chîar de m'al săruta, domnule, nu pot... 
mcşioara mea de baştină, cu perjerie. . . 

Bursuflesou. — Nu vreî? 

Harţă. — Nu. 

Bursuflesou. — Ghidi hoţ şiret ! . . Ai înţeles că 
am nevoie s£ mS desbăr de vecinătatea ta. . . 

Harţă. — (făcând că se mânie) S^ te disbărl ? dar ce s!nt 
etf, boală? 

Bursuflesou. — Vătămătură ! . . 

Harţft. — Dacă'I aşa treaba, nu v6nd. . . sluga d-tale. 

vre s£ leasă). 

Bursuflesou. — EI! lasă Harţă, c'am glumit... Nu 
te supura. . . (m parte) S6 vidcţl, că o si fiti silit a'î face 
şi curte acum. 

Harţft. — (în parte) Viuc drăguş la căuş. 

Bursuflesou. — Şepte mii al (Jis? 

Harţft. — Ba. . . opt şi cinci sute. 

Bursuflesou. — Hal ! . . ţi'I daâ. . . adă mâna 'a- 
coacl. . . Noroc s6 dee Dumue^leti î . . dar s^ perl îndată 
de lângă grădina mea... AuiJI? (în parte) M'am calicit! 

Harţft. — (in parte) P6cat, că nu Tam opintit mal sus 
cu târgu. 



SCENA XI. 

Bursuflesou, Harţft, Lunoeanu. 

Lunoeanu. — D-le Bursuflesou. . . eată registrul 
c&nd îl pofti. . . 



HARŢĂ RfiZfiŞUL 271 

Bursoflesou. — Hal pe urmă., mal pe urmă, d-le 
Primar. Acum fă bine de te 'utoarce la cancelarie ca 
^ 'mi redigt un act de v^D^Jare a r^z^şiel Iul Harţă, !d 
preţ de 8500 leî, şi cu condiţie s6 'mî-o dee îndată în 
stăpânire. 

Lunoeanu. — Prea bine, domnule. . . s6 'ţî fie cu 
noroc. dea). 

Bursuflescu. — Foarte'ţl mulţemesc... scump noroc! 

Harţ&. — (in parte) Puteam s^'l sul pană la (Jece miî. 

Bursuflescu. — (în parte) Merg s^ duc veste bună 
Tarsiţăl, ca s'o împac. Şi de acum jina ^i a mea ! . . 
Am scăpat de Harţă! 

Bursuflescu. 

Bade Harţă, stat pe loc, 
Eu m$ 'ntorc aicî cu banî. 

Harţft. 
Hal! 8$ *ţî fie cu noroc, 
S^ trăescî intru mulţi ani. 

Bursuflescu. 

Noroc! însă scump mS ţine 
Titlul de proprietar. 

Harţă. 

Scump, insă îea seama bine 
Cai ajuns a fi per jar. 

(Inpreauă). 
Bursuflescu (in parte). 

Ghidi hoţ §iret, 
Bun de ciomăgit! 
RizSşiea lui 
P^â, m'a calicit. 

(Iese prin fund). 



272 HARŢĂ b£z£şul 

Harţ& (în parte). 

Am cap de cnc! 
Bine 'l-ara sucit; 
Şi ca pe nn năuc 
Ţi Fam învârtit. 

(8e ande in dreapta g!a.8til MIrluct)). 

Harţă. — Eaca Milriuca ! . . Se întoarce de la isvoare 
cu pânza. . . Veselă p&serukă ! . . Am s'o pun în cuşcă ; 
dar păn'atuncY hat sâ scutur de colb ispisoacele r^z^iel. 

(Teee pe portiţă <J1( end :) 8500 Icî UU pCteC ! . . (buftiesce de ri»). 



SCENA XII. 

M&riUCa (întră cu valul de pânsă pe cap). 

Măriuca. — Bată-mfi's ear etl. . . 'mî-am spălat din 
noii valul de pânză ^i acum s^) întind la soare. . . colo 

pe earbă verde. (întinde pânza căntând). 

I. 

Măriuca 'î roni&ncuţă 
Toţi flăcăilor drăguţa. 
Ea se scoală dimineaţa 
Şi 'n isvor işî scaldă faţa, 
Âpo! pune la cosiţe 
Două flori de garoflţe 
Şi la sinu'! busuioc, 
S6 dea inimilor foc. 

Earna toarce la tuîoirc. 
Ţese firu 'n ţesetoaro, 
Apoi vara 'n foc do soare 
Bate pânza U iî^^^are. 



hastA Bftzişn. ^7^ 

Şi CQ dîna hU *şi coasă 
Cftmeşaică de mireasft 
C* s'o poarte cu noroc, 
S^ dea inimilor foc. 



SCKNA XIII. 

Măriuca, BurSUfleSOU (vine alergând, ne inpedici). 

BnrsiiileBOxi. — O 1 asta? 
ICăriuca. — Nn călca ţtânza. . . nu cftica. 
Biursiiileson. — Da re 'î asta? 
M&riuca. — Nu călca, domnule... că acu am spălat'o. 
Bursnflesou. — Da cine 'ţî-a dat voe s« 'ţi Intinţjî 
pânza aici? 

IC&riuca. — Baca vorbă ! . . Aici am uscat tot-dea- 
UDa. . . şi an, şi an ţ^rţ. 

Bursufleacu. — Ce an ţ^rţ ? . . Nu scil tu că acum 
(^fi stnt stăpân aici? 

Măriaca. — Ş'apol? 

BursTiflesoa. — Apoi cum indrăznescl pe pămân- 
tul mefi ? . . 

M&riuca. — Baca. . . al vorbit de te-aî pripit. . . 
Doar n'am s6 'ţi mănânc pămtotul. . . 

Bursnflescu. — Aud? încă te şi obrăznicesci ? . . 
Na pânză, dacă 'I aşa. (eaicx pe pânză). 

M&riuca. — Nu călca, nu călcA. 

BarsufleBca. — (tropăind pe pânză) Na, na, naj 

M&riuca. — Ban ve^i'l, batS'l crucea nebun!.. Val 

m&QCate-ar Cloarele. . . (trage de cap«tal pânzei). 

18 



2^^ HABŢl BfiZfiŞUL 

BursufleBOu. — (c«46nd) Valett! m'am stâlcit! 
Măriuoa. — (farioasă. piân«ând) Auţjt, sfi 'gt facfi el 

rts de lucrul meft ! . . (înor»'^» <'« p^» p« ^^"^^''' "^"^ ***^ 
în Eaditraea scula) Bau s6 tc satuF eft dc gloc pc pânzcle 

fetelor. . . 

Bursuflesou. — Şejt fa! 

Măriuoa. — Ba nu, mangositule. . . am s« te înfăş 

ca pe plo^l. 

BnrsulleBcu. — Fa, uebuuo, m6 îu&duşî. . . 
M&riuos. — (pungtod tare) luMuşite-ar Elile, h&îhuînle î 



SCENA XIV. 
BurBufleBOU, Măriuoa, Harţă. 
Harţă. - Da ce este aici?.. Ce plângî, MăriucăV 
Măriuoa. - Cum n'oî plânge, bădica, dacă vine ba- 
saochiul ista, de'ml tăvăleşte pânza cu picioarele luî. . . 
gîoacă pe dlnsa ca un curcan şuerat. 

BurBufloBOU. - («^uiândn-se) El! lasă fa, că te-om 

drege eă. 

Măriuoa. — (ad«nându.,Y vaiui) Ba '1 drege tu pe cine 

al mal dres, stropşitule. . . Baca, ear trebue s6 cl&tesc 

vaiu Ia fOntână. 
Harţă. — Lasă'l dracului, M&riucă. . . 

BurBufleBou. — Pe mine? 

Hartă. — Ba valu. . . N'al noroc ^\ dragă. 

Măriuoa. - Aşa se vede, bădica. . . Dacă '1 lumea 

plină de sturluibaţi. . . i'^ duce de Be pune pe laiţă «i a,e.^i 
pftnza 'n val). 



HABŢl RfizfiŞUL 275 

Buxsnflescn. — Ce fat& '¥ asta, bade Harţă? 
i. — O biată orfană crescută de mine. 

— Rfi crescere 'î-aî dat. . . Aujjî, sfi 
ni£ tnfeşe la Ylrsta mea! 

Har{&. — Nu te mal potrivi, domnule. . . Adus'aY 
banii ? 

Bnnufleeea. — Preţul r^z^ieY ? . . Cum nu ! . . Eată 
500 le! In capSt. 

Harţă. — 500 şi opt miY ? . . 

BnrsnilesctL — Care 8000 ? Unde a fost vorba de 

8000? (>co«le nu ciiţiUf ţârinenc din bnxnnar). 

Harţă. — Ha, ha, ha... Glumeţ maY eştY, domnule! 

Bursaflescn. — UQcândn-ae cn cn(iu«ui) Aşa ^s eâ, bade 
Harţă. 

Harţă. — Eaca cosorul meii. . . Unde M-a¥ găsit 
domnule ? 

Bnrsnfleson. — Ce? 

Harţă. — Cosorul meă, ista... (waa cnţâUfni). 

Biunniilesou. — l\ al d-tale? eştY sigur? 

Harţă. — Cum nu ? . . Tot satul U ştie. 

BarBnfleBou. — Unde U-am găsit?., (achimbândn-fi 
tonni) A ! hoţule ! sarY noaptea peste gardul viei ca s^'ml 
furi poama? 

Măriuoa. — (în part«) Ce jjice ? 

Harţă. — Ett? 

Bursnflescn. — Tu, tu. . . Cine altul ? 

ELarţă. — Da s6 n^am parte. . . 

Borsnflescn. — Taci , minclunosule. . . Chiar acum 
a venit vierul şi mi s^a jăluit, că în toate nopţile 

18* 



276 HARŢĂ Rfiz£Ş(7L 

n fură, nu scie cine, poamă cu cofele. . . Tu rsti 
furul. . . 

Harţă. — Puşche pe limbă'ţî, domnule. 

Bursuflesou. — Tu. . . C&cî vierul 'ţî-a găsit ni- 
ţita^ul la pictorul unuî butuc. 

Măriuca. — (în pane) Vaî (Io mine ce |H)znă am 
făcut! 

Hart&. — Domnule. . . 

Bursuflesou. — Tacî din gură, potlogarîule. . . T«*- 
oiiS Înv6ţa etl s€ te aninî de proprietatea altuîa, am •^«^ 
te duc în Criminal. 

Harţă. — («pariet) Pe mine, în Cri. . . 

Măriuoa. — (cu mirare în parte) miual ? 

Harţă. — S6 nu facî un p6cat câ aistii, cucoane 
că, ţ>6tS, nu's vinovat. 

Bursuflesou. — (arătând caţitaşui) Rată dovada ciirc 
te osândesce. 

Harţă. — (plecând capul) Am păţit'o ! 

Bursuflesou. — («n parte) L'am umplut de spăriet... 
minunat ! 

Harţă. — Şi bine, cucoane, nu'I chip de tocmală? 

Bursuflesou. — Ba este unul, dacă u^aY ii îiid^r^tniiv 

Harţă. — Care? 

Bursuflesou. — Imî daî rCzCşiea cu 500 de lei ? 

Harţă. — 'Ţî-o datS, numaî adă cuţitaşul. (întinde inin«i, 

Bursuflesou. — Ba nu, măî badeo; s6 facemti hArJ 
tiile maî ănt^Y. . . (în parte) îl ţîn la mână. 

Harţă. — (în parte) Cîocoîul draculuî ! 

Măriuoa. — (în parte) Cuui s^'l scap pe bîetul bădica} 



HARŢĂ R£z£şrL 277 

SCENA XV. 
Măriuca, Bursuflescu, Harţă, Lunoeann. 

Limceann. — Baca actul de v^ujare, domnule Bur- 
suflescu. . . e gata. 

Borsaflescu. — Trobue schimbat, dragii Luncene. 

Liinceana. — Ear! ^ 

Bursuflescu. — Badea Harţă, care 'î creştin cu frica 
lui Dumnezeu, a a?ut mustrare de cuget şi 'mt-a Iii- 
^iit r^z^iea Iul cu 500 de leî. . . pe cât face. . . Nu 'î 
.i>a jupâne Harţă? 

Harţă. — (obosit) O fi. (în parte) M îca şi în triî pa- 
nile. ciocoiul. 

Borsuflescn. — Mergi, primăraşule, de prefă actul, 
le rog. 

Lnnceana. — Bucuros. 

Bursuflescu. — Satt mal bine, hai cu mine, ca s6 
ţi1 dictez eu însu'mî într'un stil mal poetic. 86 ne vi- 
demfi sănătoşi, cumetre Harţă. . . (în parte) 'L-am pus In 

^<*fti pe r^Z^ Uese prin fond inprouiiă~cu Luucoanu). 



SCENA XVI. 
Harţă şi Măriuca. 
Harţă. — 'MI-o întors şurubu. . . ba încă bine. X'ani 

Măriuca. — (iu parte) Bletu bădica!., cât c de nuihnit! 
Harţă. — Da cine dracu s'o dus în viea Iul cu ro- 
^oru mefi ? 



278 HARŢĂ BfiZfiŞUL 

Hăriuoa. — (apropiindn-se) Ett, bădic&. . . 

Harţă. — Tu? 

Măriuoa. — Ml . . de-oiti şti, c& mS^Y da pe u^^ 
afară, 'ţY-oiii spune tot. . . De câte or¥ treceam pe lâugă 
yiea boerească, poama ^m¥ făcea cu ochYuI ; ş^aşa nu mai 
târjiti de cât astă noapte m^o tnpins p^catu de-am să- 
rit gardu, şi cum tâlfam strugur! cu cosorul d-tiile, m'o 
spâriet un câne ş'am scăpat cosorul tn vie. Aista^t tot 
adevărul. Dar de-oiâ maY sări eti garduri de ajY înainte, 
s^ r^mân fată mare. E)i 'ţî-am făcut şotiea, bădica ; eu 
stnt greşită. . . Na, bate-m^. . . bate-mâ. . . Nu m$ baţT ? 

Harţă. — Drace ^npeliţat ! . . Nu te-am bătut când 
eraY mică, şi tocmaY acum oiii s6 te bat? 

Măriuoa. — (uYmiU) AleY ! bădica. . . eştY bun ca si- 
nul mameY. 

Hăriuca. 

B&diţă dragă, iţY sînt greşită; 
Gn a mea faptă te-am întristat; 
Ta cn blândeţă nemărginită 
imY zimbesci dnlce şi m*aY ertat! 

Harţă. 

Dar, Hăriacă, tu eşti greşită. 
Ga a ta faptă m*aY întristat, 
tnsă, copilă, îmY eştY Yabită 
Şi cbYar din saflet eii te-am ertat. 

(tnpreunX) Măriuca. 

Bădiţă dragă, etc. 

Harţă. 

Dar, Măriacă, etc. 



BAXŢk BizişuL 279 

Măiinca. — «ftcfgteda'ii ocho) Baca ear 'ml Tine sif 
plâng. 

Harţ&. — Xq te măhni, copQă hă¥, A doar no 'ml-aV 
imt r<Hil când a! luat un strngar de poamă. Slavă Dom- 
nolaî ! Id ţeara noastră cel ce are, dă cn molţemire ce- 
I uf ce D*are ! Trebne s$ fie cineva nn frige-linte ca d-no 
Bttrsnflesco, pentru ca afi facS gnră pentm nn strngur. 

Măiinca. — O! Doamne, cănd i s^ar paragini Tîea. 

Hartă. — L'aşi face e& s^l ducS dom, dacă n'ar 
avea cosom mett la mână. 

Mftriuoa. — Nnmal atâta trebne?.. Lasă pe mine 
că ţi'l scot eft de la dinsn. 

Harţă. — Cnm? 

Mărinca. — l¥ Tide. . . Baca vine cncoana cea v^ 
du vă, care şedea cn stpt^mânele Ia cncoana Săftica, păn'a 
na scăpata Mata U^trână. — M^ rog, adevărat e, bădica, 
că se mărită cn Bnrsnflescn? 

Har^ — Aşa se vorbeşte. 

Hăriuoa. — Dacă'I aşa, fngi degrabă şi mi lasă sin- 
gură cn ea. 

Har^ — Da ce aY de gând s£ facY? 

M&rinoa. — S$ te scap de nevoe. . . Fugt Yiite. 

(Hmrţă lesa pe portiţă, inpfais de spate de MirtQoi). 



SCENA xvn. 

Măriuoa şi Tarsiţa. 

Tarsiţa. — {rwoi) Bnrsnflescn ^ml-a adus veste, că a 
isprăvit târgul cu Harţă şi că de ajl înainte visurile 



280 HARŢĂ ntztşxjL 

mele poetice nu vor maî fi îngânate de mlforlăitul motani- 
lor şi de urletul dulăilor. . . Cât mfi îubesce Kastasaki ! 

Hăriuoa. — [oprindu-ae] S^rut mâna cuconiţă. 

Tarsiţa. — Ce copilă'! asta? 

Măriuca. — Nu niS cunoştî, cuconiţă? 

Tarsiţa. — Nu, nicî de cum. 

Măriuca. — Eti sînt Măriuca. 

Tarsiţa. — Care Măriuca? 

Măriuoa. — Ştiî... Măriuca, fiica cucoanei Săftică!... 
Eti m6 găsam colo sus In copacul ista, de culegeam 
mere, acu două lunî, când d-ta şedeaî pe laiţă cu d-nu 
Alecu. . . nepotu nânaşeî. 

Tarsiţa. — (îngrijit*) Ce ^icî? 

Măriuoa. — {h^^ha îuoet) Ba încă 'roK-aduc aminte, 
că am scăpat un ni6r din sin, de-a că^ut buf în spina- 
rea cuconaşului. . . Cuconaşul era plecat şi 'ţî vorbea la 
urechîe. . . ştiî cuconiţă. 

Tarsiţa. — Nu'mî aduc aminte. . . 

Măriuoa. — Da cum, Doamne eartă-m«?.. Cuco- 
naşul îţî ^icea, că te îubeşte: {imuAnd) ^Ah!.. te tu- 
besc. . . ângeraşule. . . fie'ţt milă. . . mfi rog matale* şi 
îţî scruta manile cu foc. . . şi d-ta le lăsaî s« le sărute. . . 
Ştiî cuconiţă. 

Tarsiţa. — (fn parte) Ne-a v^^ut drăcoaîca. (tare) Biue, 
bine. . . tact ji s6 nu pomenescî nim^nuî de ce aî v^ţjut. 

Măriuoa. — Nicî d-luf Bursuflescu? 

Tarsiţa. — Luî încă maî pnţin. . . Dar poate că alf 
ceva de cerut de la mine, dragă Măriuca?.. Spune. . . 

Vreî ceva? . . (o diemevdft). 



HABŢ R&z£şnL 281 

Măriuca. — Am, cuconiţă. . . Te-aşi ruga, dacă nu 
*ţî-ar fi cu supărare, sâ^mt scoţ^ de la boerîu un cuţi- 
taş, care mi I*o luat zăioagă. 

Tarsiţa. — Un cuţitaş? 

M&riuca. — Aşa. . . un cosor de TÎe. . . însă ve^t 
d-ta s6'I fel cu meşteşug. . . s^ nu priceapă. . . 

Tarsiţa. — (zimbind) Da pentru ce? 

Măriuca. — t'ă de M-ÎT cere, n'a vre s^ ţi '1 dee. . . 
Eaca vine domnu Bursnflescu. . . eâ merg sd m^ ascund 
după portiţil. . . s^ te \&\ cuconiţă, dacă eşti meşteră. 

ii««e fi se pune dupi portiţă). 

Tarsiţa. — (în parte) Curitiasă fată ! 



SCENA XVIII. 
Tarsiţa, Barsuflesou, Măriuca (după portiţă). 

Bnrsaflesou. — Ah! scumpa mea Muză, te caut 
pe?^ tot locul. . . am crezut că te-a răpit Apolon. 

Tarsiţa. — Ah! scil prea bine, tiranule, că alt A- 
ptdon nu ecsistă pentru mine, decAt Nastasaki Bursuflescu. 

Bursuflesou. — (a^ratândit'i mana) Este O fee ! 

Tarsiţa. — Valett ! . . 'mî-at frănt degitele. . . ce aî 
în raănâ? 

Bursuflescu. — (arătând cuţitafui) Nimic. . . un cuţiU'iş 
l^TimL însă de mare valoare. 

Tarsiţa. — Ean s6'l v6d. 

Bursuflescu. — (băgând cnţîtajjul in buzunar) Xu merită 

sâ atingi o m&nă de crin ca a d-tale. 



2g2 HABŢÂ BfizfiŞUL 

Tarsiţa. — (în v^rte) Nu vre s6'l dee. 

BursufleBou. — Tarsiţă. . . d&'mî rote sS'ţî jic Tar- 

siţ&. . . 

Tarsiţa. — îţt dati voîe, Nastasaki. 

Bursuflesou. — Tarsiţa, halde s6 ne punemtt pe laiţa 

cea de sab copac. 

Tarsiţa. — (cobonnd ochii) Pentru ce? 

Bursuflesou. — Pentru ca sS începemtt acel duo 
amoros, care a fost întrerupt mal dinioare prin miorlăi- 
tul motanului Iul Harţă. Am multe de spus, c&cl inima 
mea deborda. 

Tarsiţa. — Hal dacă vrei. . . Nu am nimic de re- 
fusat fidanţatulul meii. . . Dă'ml braţul. 

Bursuflesou. — (dânduTf braţul şi îndreptândn-se spre Uiţâ) 

Ah! .. 

Tarsiţa. — (oprindn-Bc Ungă laiţă) Val de mine ! 

Bursuflesou. — (spărfet) Ce este? 

Tarsiţa, — Mi s'a unflat piciorul în botină şi nu pot 
călca. . . (w vaea) mS curmă găitanul. 

Bursuflesou. — Scoate botina. . . (piecAndu-«e) Dă'mi 

voie s^'ţl ajut. 

Tarsiţa. — Nu pune mana... că nu sîntemtt cunu- 
naţi. . . Lasă că 'ml-O scot ett. («e întoarce cu spatele la Bnr- 
Bufleecu, se pleacă şi ee face că desnoadă şiretul de la botină). 

Bursuflesou. — (în estas) Co talie de silfidă ! . . par' 
că'l o floare îndoită de suflul aurorei, (seuimesceo O zar... 
na. . . ca. . . de. . . d «c ie*g* umua). 

Tarsiţa. — Na. . . c'am înodat şiretul. <m Taetă) Ah î 
ah ! . . rfitt m6 doare ! . . îmi vine s6 leşin. 



habţI RfizfişuL 283 

Bnrsofleeciu — Taîe şiretul. . . taîe'l. 
Taraiţa. — N'am foarfecY. 
Bnrsafleeciu — (dÂndnt enţiufai) Eaca nn cuţitaş. 
Tarsiţa. — Ah ! lţ¥ mulţumesc. . . Insă de-oitt scoate 
botina, am s£ rămân numaî In colţnn. . . 

BuTBiiiiesciu — Alerg late să'ţl adnc papnciY de sus. 
Tarsiţa. — Aleargă, scumpul meii, aleai^ă. 

BlUrStlflesCIl. — M'am dus. (Tcm Inte prin ftind). 

K&iiaoa. — (•naiMin-«e u portiti, în parte) Meşteră'î cu- 
coniţa ! . . (tere) Cuconiţă. . . 

Tarsiţa. — A! tu eştY, Măriucă? 

M&riiioa. — Adă degrabă cuţitaşu, pană nu vine 
bi^erîul. 

Tarsiţa. — Na, şi fugi. 

ICărinoa. — Să^ţY spun drept, cuconiţă. . . meşteră 
eşti ! (e«iiid pe poruţi) Bădică, bădica. . . 

Harţă. — (dnpă portiţă) Ce'î fa? 

Hărinca. — Eaca cosoru. 

Harţă. — AleY ! («e aude nn «eraUt fi Mirinca ri^end). 

Bxmrafleeeo. — («dncend o pireche de papacT) Eaca, caca 
papnciî. . . am alergat de m^am umplut de suflet, (gâfâie). 

Tarsiţa. — Mergi, scumpul mett. . . acum nu mă mal 
doare..', am disnodat şiretul. 

BnrBiiflescii. — A ! bravo ! . . da undei cuţitaşnl. 

Tarsiţa. — Care cuţitaş ? Sciu efi. . . M-al luat cu d-ta. 

BursTillescn. — Efi ? (îfi ptpxe bnxnnami) săM fi pră- 
pădit ? nu se poate... unde s$ fie? 



284 BABŢÂ BâZEŞUL 

SCENA XIX. 
T arşiţa, Bursuflescu, Harţ&, Măriuoa. 

Harţ&. — (în parte , arătând cnţilaţul) 'Mf-O Venît apîi la 

moară. 

Bursuflesou. — Eaca ţji Harţă. Ifubitul niett vecin... 
aî venit la banT, hoţule... s6 te! bant cu dimerlia... aşa'i? 

Harţă. — Apoî dă, domnule. . . cine fuge de ochîu 
draculuî V 

Bursuflesou. — Eî! na, ca s6 nu te fac s€ aştepţi 
maî mult. . . mie 'mî place s6 plătesc pe şin. . . Baca r>0(» 

de leî. . . (Hcoate punga). 

Harţă. — 500 leT arvună ? . . dar ceîa-1-alţi cânii 
mi'î numerî? 

Bursuflesou. — (ri^end) Care ceîa-1-alţî, gliiduşulr? 

Harţă. — Cel jjece miî, preţul r^z^ieî, după tocmală. 

Bursuflesou. — Ce tocmâlă ? . . N'a fost vorba de 
500 de let ? 

Harţă. — Vreî s6 rî^î, domnule? fie! haî s$ rldemii. 
(Măriucăi) Rîde, fa. 

(Harţi ţi Mărluca rîdA cu holiol). 
Bursuflesou. — (i'ngrUit cauU prin bttzuuar) MăY Harţă. 

se vede că aT uitat cosorul! 

Harţă. — Ce cosor, domnule? 

Bursuflesou. — Sciî? dovada? (în parte) Unde dracu 
ram pus ? 

Harţă. — Dovada? Inţ^legî tu ceva, Măriucă? 

Măriuoa. — Ba cât hăcYul. . . o fi vr'o cimilituri 

Bursuflesou. — Cosorul, măi, care TaY prăpădit in 
vica me. 



harţI RfizftşuL 285 

Harţă. — Efi? (uitând cutit^Qi) Eaca cosorul metH, d-le. 

BtiTsnflescn. — La tioe'T? Cum de se g&sesce la 
tine. hoţule?.. Hi Tal furat din buzunar? 

Harţ&. — Ef!.. am înţeles că d-tale nu 'ţi e de 
cumpărat rfe^ia. . . Bine ; hal fa, Măriucă. 

ICărinea. — Ha! bădica, (vrea &« leasi). 

Tarsiţa. — Staţi! ce este? nu v€ înţeleg. 

Harţă. — Ce s^ fie!., d-1 Bursuflescu vroeşte numai de 
4-ât s^ m^ alunge de pe locul med, ^\ acum nu vre s^^ml 
plătească preţul tucmelel, adică 10500 lei. . . asta'I tot. 

Borsufleson. — (furios) ţece sute cinci mii î Căr- 
jaliule ! 

Harţă. — Ba jjece mii cinci sute. 



Buranflesou ;i Tarsiţa. 

ţ^eoe mii, cinci sote de lei! 

I^ece mii!.. Ce-ani aojit? 

Pece inii ! . . Pentr^on petic vrei 

Pece mii ? . . Harţ*al nebnnit. 

Harţă ţi Măriuoa. 

pece mii, cinci sote de lei, 
E an preţ foarte potrivit, 
pece mii! spune: vrei, na vrei? 
Lucrai bun nn e scnmp plătit. 

Bursuflesou. 

M&I Harţă, vecine, sS stăiun la tocmai ft. 

Harţă. 

Tocmala *! f&cotă; nu *I loc de *nvoeală. 



286 HABŢĂ BftZfiŞUL 

Bursuflesou. 
Vr»i âoa& miî? Spnne. 

Harţft. 
Ba DU. 

Bursuflesou. 

Vreî tre! miî? 

Harţă. 

Nu. 

Bursuflesou. 

Treî 91 cind? 

Harţă. 

Ba!n. 

Bursuflesou. 

Al naibii 98 fii ! 

Tarsiţa. 

Mal dă, Nastasaki. 

Bursuflesou. 

Pe vrute, nevrute 
tţl daâ cinci mii. 

Harţă. 

Baiu!., pece mii cinci sute! 

(tnpreanA). 

Bursuflesou iji Tarsiţa. 

pece roii, cinci sute de lei! ctc. 

Harţă şi Măriuoa. 
pece mii, cinci sute de lei, etc. 

Tarsiţa. 
Vecine, creştine, fii om cn-omenie. 
Peste cinci mii, eată adaog o mie. 



HABŢÂ BlxfiŞUL 287 

Hftrţ&. 
Prea paţin, cucoană. 

Tarsiţa. 

Opt mii no voescl? 

Hftrţ&. 
Nn. 

TaraiţB. 

Opt ;! cînc¥? 

Harţă. 
Bala. 

Tarsiţa. 

Prea malt te scumpesc!. 

Măriuoa. 

Mal di, cDconiţă. 

Tarsiţa. 

Să daâ pe nevrate? 
Ei ! . . 4^e mii. . . 

Hartă. 

« 

BaiD... 4^e mii cinci sate! 
(tnprennă). 

Bursufleson şi Tarsiţa. 

P«ce mii, cinci sote de lei! etc. 

Harţa |i Manuca. 
I^ece mii, cinci sote de lei, etc. 

Tarsiţa. — Drept s^'ţY spun, jop&ne Harţă, eşti la- 
com ca un jidan. 

Mărinoa. — Nn se scumpeşte, cuconiţă, că livada 'I 
plină de copaci mari cât m^rul cel cu laiţă... Ştii d-ta. 

(araţi copacul din mijlocnl scenei). 



288 HARŢl RfizfiŞXTL 

Tarsiţa. — (în parte) AU^Î şerpoaica! am B«nuflescn) 

Dacă are copaci roditorY, nu'! tocmai scump. 

Bursuflesou. — (indignat) Nu 'î scump ţjece mii cinci 
sute? 

Tarsiţa. — (privind cu dragoste U Buranflescu) Ce eSte O 

8um& de bani mal mare saâ mat mică, pe Iftngâ ferici- 
rea de a r^mâuea singuri, noi. doi şi... fără marturt... 

Bursuflesou. — (încânut) Ah! al dreptate, suflete, 
(lui Harţă) Fie ! . . Iţi daţi cât ceri, numai te cară. îndată 
din casa asta. 

Harţă. — Doar nu daii Tătarii. 

Bursuflesou. — Ba daţi. 

Harţă. — Bine, însă s^'ml adaugi pe de-asupra, viea cea 
p&r&ginită cu casele din ea, ca s6 am unde m$ muta. 

Bursuflesou. — Ce-al jjis?.. (Tarsiţei) Ce-a 4^^?.. 
Patru pogoane. . . cu poamă grasă, şi bina cu patru odăî, 
unde am putea s^ şedemti chiar uol. . . şi cu poamă bosu- 
loacă. .. auţ}l pretenţie!., cu poa... mă... coar... n&... 

(1 se leagă Umba). 

Tarsiţa. — Bade Harţă. . . m'am înşelat. . . eşti mai 
lacom şi de cât un jidan. 

Măriuoa. — ii placa merele, cuconiţă. 

Tarsiţa. — Merele? 

Măriuoa. — S6 ve^l d-ta. . . Se găseşte în vie uu 
mir cu laiţă de desubt, ca aista. . . ştii d-ta. . . 

Tarsiţa. — [curmându'I vorU] Biue, bine. (lul Bunun^m^xx 

Dragă. . . 

Bursuflesou. — Itrezlndu-ae] Aud ? 

Tarsiţa. — M€ lubescl ? 



HARŢl B&Z&ŞUL 289 

Boranilesca. — MS mal Întrebi? 

Tarsiţa. — Vrei s6'mi dai o probă de dragoste? 

Borsuflescn. — Na una. . . o mie! 

Tarsiţa. — Mersi... dă §i fiea, ca s6 scă|)ămâ de Harţă. 

BunriifleBOU. — D^apof. . . 

Târâita. — (stringeodol de mână] Xu te^I Câi. [coboară ochii]. 

Bursuflescu. — Ah ! . . daâ tot [t^rej Harţă 

Hartă. — Aud, domnule. 

BnrsnfleBca. — Adă mâna 'ncoace. . . bate cole. . . 
>e fie riea a ta. 
Hartă. — l'u casele? 

9 

Bursnflesca. — Cu. 

Hartă. — Xoroc s€ dee Dumnezeii ! [Măriucăij Biata 
cucoană Săftica I . . a avea unde s6*şl petreacă bătrâneţile. 
Măriuca. — Bădica. . . tml Tine s^ te sârut. 
Harţă. — Lasă că 'ţl-a reni rfindu şi ţie. 
Măriuca. — Oare ? 



SCENA XX. 
( 'ei dinaifite, I«iinoeana, [un ucheft ca o uuă pe em efuta 

pahare de şampanie]. 

liunceanu. — Domnule Bursuflescu. . . eată actul 
de vânzare. . . 

Harţă. — Nu^I bun acela cuconaşule, trebue schimbat. 

liunceana. — Ear ! . . de ajl dimineaţă nu fac alta 
(le căi. . . 

Bursufleaon. — [oftând]. Trebue schimbat, Luncene. . . 
M'am spetit ! . . pece mii cinci sute de lei, frate, şi viea 
cu poamă coarnă. . . asta. . . cu poamă coarnă. 

19 



290 HABŢÂ BÂZfiŞUL 

Măriuca. — Apoi d&, domnule, ştii Torba: Leneşul 
mal mult aleargă şi scumpul mal mult păgubeşte. 

Lunceanu.'— [voind an letBi] Care vra sS jic^, sâ m6 duc... 

BursufLescu. — Ba nu; ti face actul de r^n^are, 
după ce 11 Îndeplini formalităţile căsătoriei mele cu doamiia 
Tarsiţa Garofeasca. 

Harţă. — Şi ale mele, domnule Primar. 

Măriuoa. — Cu cine, bădica? 

Harţă. — Cu Măriuca. 

Măriuoa. — I ! . . bădica. . . acu te s^rut. . . Nu ma! 

aştept. . . [Mre în bnţttle lui Harţă]. 

Bursuflescn. — [ca sentiment] Tarsiţă. . . [întinde braţele }■ 

Tarsiţa. — [Mcmene] NaStasaki. . . [«e repede ■« se arunc? 
in bravele InY Barsnflesou, dar se opresoe oobor&nd ochii] Ba QH. . . 

după cununie. 

[tntră lachenl cu tablsoa]. 

Bursuflesou. — Ce vrei, Neculae? 

Lunceanu. — Ett *I-am poroncit din partea d-voa^- 
tră, ca sS aducS o garafă de şampanie, pentru ca s^ 
bemtt aldamaşul. . . 

BursufLesou. — Bine al făcut, Luncene. . . Hal ^ 
bemti aldamaşul! 

[ToţY Yeft câte nn pahar, ^'c^'^^: *^ )y»mA aldamaţul]. 
Oor flnal [cYocnete de pahare]. 

Aldamaş! aldamaş, 
Obiceîu drăg&lag, 
Pentrâ-acel păgubaş 
Şi acel câştigaş. 
Aldamaş, te lubimu 
Şi te bemâ ca mult foc. 
S£ trftimu, sS clocnimâ 
La malţl ani, cu noroc. 

[Cortina cade]. 



VASILIE ALECSANDEI 



OPERE COMPLETE 



PARTEA ANTKIA 



TEATRU 



VOLUMUL n. 
VODEVILURI, 

(al Operelor complete Voi II.) 



BUCURESCi 

Editura Librăriei SOCECU & Oomp. 

7. Calea Mogoşoel 7. 

1876 



THE NEW YORK 

PUBLIC LIBRARI 



t'^, »^ -»s * 








II 1 907 L 



SUbll. Litlio-Typograflc : SOCECt 8ANDER A TECLU. 

[3990]. 



I. V-' 



i* 



VODEVILURI 



19^ 



RĂMĂŞAGUL 



PERSOANE : ACTORI : 

Teodoreanu, particular bogat. . . D-nul Teodorinu 

Smărftndiţa, femeea luK D-na Masse. 

Tinca, yara Sm&răndiţeî D-la Gabriela, 

Nicu, t^n^r D-nul Luchian. 

Hadam Franţ, gUYerDant&. . . . D-la DimUriu. 
TJn lacheii * 



RĂMĂŞAGUL 

PROVERB CU CĂNTIGE IN 1 UN ACT 

Representât pe teatrul naţional din laşî, în benefi- 
ciul artiştilor români. 1845. 



Teatral repreflinti xm aalon elegant. Uşă în fnnd ce daoe afară. In 
iţtân^ altă nşă care •• deschide în apaitamental SmărăndiţeT. în dreapta 
u A triea nţă ce dă într'un cabinet. O fereastră, aproape, tn mijlociţi 
(k enel o masă rotnndă, pe care este aşezat nn servls bogat de oeaiA, afeş- 
mc« de brong, f. c. I. Lângă masă o ctnape şi dona jilţuri. 

SCENA L 
reodoreann, Smărăndiţa, Tinoa, (şed4 înpreginmi mesei 

şi beâ cealft) Laclieul (stă lângă nşa din fund). 

Teodoreanti. — «ntind o gasetă) ,Şi aşa, bărbatul a 
'u^t Înşelat de femeea lui cu atâta ghib&cie, Inc&t el 
i mărturisit că este biruit*"... Ear bărbatul Înşelat!.. 
Me mir ce aft scriitorii din jiua de astă^jl cu bărbaţii?.. 
^w citescl un roman. . . nu vejl o comedie, tn care sd 
IU tntălnesci ub bărbat Înşelat şi luat In ris! 

Sm&răndiţa. — «imbind) SciiI eli? 



296 BÂMÂŞAGUL 

Teodor eann. — (oitinâ) tncheere. «Spiritul femeesc 
este alc&tuit de trei p&rţi din !ad şi una din Raitl. . . 
De aceea, un b&rbat cu minte trebue sd se p&zască de 
a da neTBsteY sale pricini de al Înşela, c&c! proYerbul 
{ţice: femeea hotăr^sce ji SaJtan înplinesce'^ Ha, ha, 
ha ! . . Se vede c& autorul acestui articol ti însurat şi 
se teme de vr^o pacoste căsătorească. 

Smărftndiţa. — Socoti? 

Teodoreanu. — Eli unul, dacă M-aşI tntălni, 'I-a;I 
{jice aşa: domnule, nu tăgăduesc că femeele aii mare 
isteţime. . . dar, tot o dată, slnt încredinţat că num&\ 
bărbatul cel prost se lasă ca s^'l înşele; ear un om 
cu luare aminte şi cu oare care ispită. . . nici o daU. 

Smărăndiţa. — Eii, din potriyă, 'I-aşI ^ice : domnule, 
al toată dreptatea ! . . femeea poate ori şi cftnd sS în- 
şele pe bărbat, fie bărbatul cftt de isteţ, pentru că ori 
şi care femee are cate un drăcuşor mititel care o slujeşte. 

Teodoreanu. -— Ba, pett? (cnapăTmc*) Şi tu, Tincă, 
tot aşa găndesci, ca rara ta? 

Tinoa. — Eii tncă nu^s măritată... nu pot s6 scift. 

Smărăndiţa. — Are dreptate Tinca ; dar, lasă s^ si 
mărite, ş^apol sS yeji de-a cui opinie a fi. 

Teodoreanu. — Cu cine al ţinea atunci, Tinc&?. 
cu Smărăndiţa, ori cu mine? 

Tinoa. — (simbind ţi ooborind ochii) Cu Tară-moa. 

Smărăndiţa. — (ri4«]id) Nu 'ţi spuneam eii? 

Teodoreanu. — (ri^tod) Bravo ! frumos ! . . T'aţY 
două Inpotriya me. 

Smărăndiţa. — Pentru că aremli dreptate. 



RĂMlŞA(*UL 297 

Teodoreanu. — Yorb&^I ? . . EI ; cu toate că efi stnt 
singor. . . cred c& nu *ml-ar fi greii sd yfi biruesc. 

Smărăndiţa. — Cum? 

Teodoreanu. — PuÎDd ori ce rilmăşag Iţi roi, c&, 
p&rf In 24 de ceasuri, nu mS^I putea Înşela... m&car că'ţl 
slnt bărbat. 

Smărăndiţa. — Nu te juca cu focul. 

Teodoreanu. — Pe mine m'a ustura, de m^oifi fri- 
ge! . . ţii rămăşagul? 

Smărăndiţa. — Ascultă: Miculi a adus un şal ne- 
gru care *ml place foarte mult. . . 

Teodoreanu. — De mfi^I tnşela ori şi prin care 
dup, m&ne sd te primbli cu şalul. 

Smărăndiţa. — Trimit dar sâ U şi aducd. 

Teodoreanu. — Nu te grăbi, că tncă nu U-al câşti- 
gat. (M •eoiOM) Câte ceasuri stntti ? opt şi jumfitate. . . li 
Treme de bal-masqu^. . . Nu mergi, Smărăndiţa ? 

Smărăndiţa. — Nu pot merge că att s^'ml vie nisce 
Tisite. . . dar, tu, te duci ? 

Teodoreanu. — Mâ duc puţin sS mi Întâlnesc cu 
un prietin, (cătr* fMfor) Gheorghe!.. fi reseteulul s£ tragS 
la scară. 

(LMhenl UU). 

Smărăndiţa. — AI s<S Întârzii mult, Teodorene? 
Teodoreanu. — Yr'o două ceasuri... mal mult nu. 

(tfl le piUrtoa). 

Smărăndiţa. — Nu uita s6 treci pe la Miculi ca 
sC spui s^ 'ml aduc6 şalul. 



298 RĂMĂŞAGUL 

Teodoreanu. — (n^^nd) Încă au m'aî înşelat. . . La 

revedere (s^ma pe SmărAndiţa ţi lefiA prin fund). 



SCENA II. 
Smărăndiţa, Tinca. 

Tinoa. — Verişoarâ, ce 'If-a abâtut bârbatuliU teu 
s^'ţî propue un astfel de rămăşag? 

Smărăndiţa. — Nu scitt; dar. . . lasăU că '1-oiu 
învăţa eti cura s6 judece femeile. 

Tinoa. — Da bine. . . ce fel aî s6 '1 înşeli ? . . 

Sm&răndiţa. — (zimbind) lî videa. 

Tinca. — Cum? 'ţî-aî şi închipuit planul? 

Smărăndiţa. — Nu ^ţî-am spus că femeile aii câte 
un drăcuşor care le povăţuesce? (sună ciopoţeiui). 

(Intră un fecior). 

Smărăndiţa. — Dute de poftesce pe madam Franţa 
guvernanta, s6 vie sus. 

(Feciorul lesă). 

Tinca. — Spune'mî şi mie verişoară ce aî s6 facî? 
M rog matale. 

Smărăndiţa. — Am s^ U fac pe bărbatu meii s$ se 
înamorese de mine. 

Tinca. — Cum se poate? 

Smărăndiţa. — !ţî pare greii lucru? 

Tinoa. — Ba nu. . . D'apoî. . . 



bâmIş&gul 299 

SCENA m. 

Smărăndiţa, Tinca, madam Franţ. 

Madam Franţ. — Ce poftescY, coconită? 

SmÂrăndiţa. — Dragă madam Fraoţ, am să te rog 
litf 'ml facî o slujbă. 

Madam Franţ. — Poroncesce'mî ce 'ţl-a plăcea. 

Sm&răndiţa. — 8d aî bunătate ca să te ducî pană 
[•*<te drum, la croitorul ce vinde costumurî de bal-mas- 
i{ue, şi să 'ml !el un domino negru de catife ; dar să jicl 
â 'i pentru d-ta. 

Madam Franţ. — Dar eâ n^am fost de când slnt 
la bal-masquă. 

Sm&răndiţa. — Că nici cer de la d-ta ca să te 
trudesc! pe Ia bal, ci din potrivă, voiii să merg eii Insămî. 

Madam Franţ. — Aşa ? Foarte bine. Mă duc Îndată 
la rroitor. 

Sm&r&ndiţa. — Dar să nu întârjţiî? 

(Madam Franţ lesă). 



SCENA IV. 
Tinca, Smărăndiţa. 

Tinca. — Paremi-se, dragă Smărăndiţa, că '{î-am în- 
ţeles planul. 

Sm&r&ndiţa. — Dacă U-al înţeles. . . cu atftt mal 
bine, pentru dk n^oiti fi silită să ţi'l tălmăcesc. 

Tinca. — AujI, şirata, cum s'ascunde de mine? 



300 BÂM&ŞAonL 

Smărăndiţs. — D^apol ta, nu te ascunzi de mm 
ca s^ citesci rtyaşul ce 'ţi scrie Nicu Tolinescu? 

Tinoa. — (torburându-ae) Cine?.. Nicu? 

Smărăndiţs. — Par' că ett nu scitt ? dar s6 l&sămt 
vorba asta. . . Ba ascultă, Tincă : cum yoifi eşi de-acasâ 
sfi dai poroncă tuturor slugilor sS se culce şi s^ stingi 
toate luminările de prin odăY, pentru ca sil fie tntiuieri< 
preste tot locul când m'oitt Întoarce. 

Tinoa. — Dar pentru ce? 

Smărăndiţs. — Pentru că 'ml-al Înţeles planul. (tn«< 

clopoţelul). 

« 

(Lftoheul intră). 

Smărăndiţs. — Dute de adă o trăsură bună şi s^*l 
^icY sâ stee la poartă. 

(Lftchenl lesă). 

Tinoa. — AI s€ eşl?.. şi mult al sd întftr^it, Smă- 
răndiţă? 

Smărăndiţs. — Nu scifl; dar sd nu cumva s£ t( 
găsesc deşteaptă. . . Bxtfi ? 

Tinoa. — Nu te teme, că etl acuş mă culc. 



SCENA V. 

Tinoa, Smărăndiţs, Msdam Franţ. 

Kadam Franţ. — Eaca domino, cuconiţă. 
Smărăndiţs. •— A ! foarte mulţemesc, mad^ Frast 
Madam Franţ. — Ce se mal mira croitorul, căoi 
M-am cerut un costam ! . . Se utta la mine şi nu voea si 



RÂMlŞAOUL 301 

creadă că eii aşi fi aTtit de gftnd s6 merg Ia bal-masque. . . 
Par'c& Mtrftnele nu mal aii inim& şi gast de joc. 

Sm&rftndiţa. — Croitoru'î ud obraznic. 

Madam Franţ. — Asta 'I-am §is şi ett. 

Smftrăndiţa. — Hal cu mine sd mâ ^ubracl, madam 
¥ranţ. 

Madam Franţ. — Halde, cuconiţă. 

iSmlriDdiţA lesă prin stAng»: Madam Fnnţ o nnneasi pJbiă la aţi, 
fi pe armă ae 'stoarce late de dă un rCvaţ Tincăl). 

Madam Franţ. — Ţine, dragă duducă, un r^yaş de 
la cuconu Nicu. 

Tinca. -— A ! când ţi Ta dat ? . . Iml vine sd te s€- 
rut de bucurie. 

Madam Franţ. — (fagind) Acum, acum. (tn parte) Ea aşa 
eram şi ett cftnd eram tânără, (intră în itioga). 



SCENA VI. 
Tinca. 
Dragu Nicu ! . . Sd videmtt degrabă ce^ml ma¥ scrie ? 

(detehide rSTaful fi citeece). 

Duducă Tincă! 

,Scit cât te Iubesc din ceasul acel prea fericit tu 
,care am jucat cu d-ta la revelion! Scil că stnt gata 
,a jertfi tot ce am mal scump pe lume, pentru a 
.Inplini poroncile ce al bine- voi s^^ml dai! . . Sdl că cea 
.mal preţioasă dorinţă a inimel mele, este de a te numi 
Jntr'o $i, scumpa mea soţie!.. Dă'ml voie sd m6 Intăl- 



302 BÂMlŞAGUL 

„D6SC CU d-ta măcar un ceas, pentru ca s^'ţl spom 
„viii graitt toată dragostea ce aî Insuflat robului d-tal^ 

Nku Tdinescu. 

Ah ce plăcere, ce bucurie, 
In al meii suflet acum simţesc! 
Curând aice are sfi vie 
Nicnl, pe care de mult iubesc. 

De când, la Curte, 

Făcendu^mi curte 
Dulcî complimente 'm!-a adresat. 

De fericire 

Şi de uimire 
Inima'niY bate neîncetat. 

'Mi-aduc aminte 

De-a luî cuvinte 
Ce la mazurcă tainic ^mi-a jis, 

Ş'a luî priyire 

Cu mulţemire 
De-atunci adese o v^d în vis! 
Ah ce plăcere, ce bucurie, 
!n al meâ suflet. . . ş. c. l. 



SCENA VII. 



Tinca, Madam Franţ, Smăr&ndiţa, (mbrăctM<: 

mino şi ţUnd o mMcft de catifea neagră in mână). 

Smărăndiţa. — (intrând) Eată-m^^s gata. 
Tinca. — (în p»rk«, ascun^ftud r«T»ţui) Vcrişoara ! . . 

Smărăndiţa. — (apropUndn-se de Tinca o aerată pe i 

Cu seara bună, verişoară. (încet) Ce'ţl maY scrie Mim 
Tinoa. — Nicu ? . . 



RĂMĂŞAOrL 303 

SmArăndiţa. — Ha, ha, ha ! . . Nu 'ţl-ain spus că 
>.iu tot? 

CFecIonil intri). 

FeciomL — Trăsura'î la poartă. 
Sxn&răndita. — Bine. . . Sâ te dud acum îndată la 
Miculî, s^ ceri nn şal negru şi s6*l aducf aic!. 

(Feciorul lesă). 

Smăr&ndiţa. — (în parte) A ! Teodorene !.. pul rămăşag 
cu femeile, când 11 treaba pe înşelat?. . Bine, bine! . . 
'tar«). Seara bună, madam Franţ. . . Tinco, nu uita co *ţî- 

am spus. ffea prin tandV 



SCEXA VUI. 
Tinca, madam Pranţ. 

Madam Franţ. — El, duducă, ce'ţi mal scrie cu- 
conaşn Nicu ? . . Dar pare că eşti supurată ? . . Ce al. . . 

Tinca. — Ce s£ am, dragă madam Franţ?.. Am, că 
nu sciă ce sâ fac. « 

Madam Franţ. — Cum? 

Tinca. — Nicu m^ ro^ ca s^^l datt voie s$ vie s^ 
m6 vad^ singură! . . şi nu scift de se cuvine. . . 

Madam Franţ. — Numai atăta'l?.. Da primesce'l 
sd vie, că n'are s^ te mănftnce. 

Tinca. — ţeă ? . . pot s^'l primesc, dragă madam 
Prant ? 

Madam Franţ. — Poţi, duducă, pentru că cuconul 
Nicu II t^n^r detreabă şi rrea si te lee. . . Hei ! si mi 
fi yd{}ut pe mine cănd eram tiniră, cum mi întâlneam 
cu bietul Franţ, Dnmne jeă siU erte ! . . pe fereastă. 



304 BĂMÂŞAOUL 

Sărmanul ! cam m^ Yubea ! . . tn toate serile 'ml aducea 
chipfe proaspete . . . A ! (piânge). 

Sermanal Franţ cât mS îaboa! 
Gn chipfe, peâ, el mfi hr&nea, 
Şi ^ixa toată 'n cinstea mea, 
Bere §i yin mereii el bea. 
Dar într'o ji* . . Ah, ce pScat ! 
Atftt de mult a închinat, 
tncfit pe loc a rdmas lat . . . 
tn bere Franţ s'a înecat! 

Tinca. — Nu mal pl&nge, drag& madam Franţ. 

Kadam Franţ. A! . . De ce n'am murit şi ett? 

Ţinea. — Dar dacă murlaT, cine 'ml-ar fi fost gu- 
vernantă mie? 

Madam Franţ. — Bine ^icY, duducă Tincă. (o s&uU) 
Nu băga 'n seamă cele ce spun... Ea, o babă nebună şi 
ett. . . Mal bine sâ yorbimtt de cuconaşul Nicu. 

Tinca. — Bl 'ţî-a dat scrisoarea? 

Hadam Franţ. — Dar ; 'l-am întâlnit la poartă, cănd 
m^ duceam sS lett costumul cuconiţei, şi cănd al soi cât 
m'a rugat ca si te fac s^U primesc!!.. 

Tinca. — Oare cum dS'I dămtt de scire? 

ICadam Franţ. — D-luI 'mY-a jis că ya cftnta din 
flaut pe sub fereastă, şi că dacă ya yidea o luminare pe 
la geamuri, atunci s'a sui; ear de nu, s'a duce a casă 
măhnit. 

(B« ftude un lUat bnb fezwMU)* 

Tinca. — Ea au^JI, madam Franţ. . . 
Madam Franţ. •— El II, duducă. 

(SUtl «m^ndouă de Monlti^. 



RÂMlŞAOUL 305 

Tinoa. — S^rmaDul Nicu ! . . ya tnghYeţa afară. 
Madam Franţ. — Cred şi eâ, că^l tare frig. 
Tinoa. — Ce s^ facemtt, drag& madam Franţ? 

Madam Franţ. — (Inând o luminare fi pnrtând'o pe U fe- 

reMtA) Eaca ce s€ facemti. 

(Flautul tece). 

Tinoa. — Ah ! cum tml bate inima de tare. (m pune pe 

nn ;îlţ). 

Madam Franţ. — No fii copil&, duducă Tincă, c& nu 
te-oiâ l&sa singură. 

Tinoa. — Sâ şe^JI cu mine, madam Franţ. 

Madam Franţ. — Bine, bine; nu te teme. o'n parte 
Draga duducă ! . . cum s^a îngălbenit ! . . Ea aşa tremu- 
ram şi eik... tn yremea \\v\ Franţ. 



SCENA IX. 
Ţinea, Madam Franţ, Nicu, (intrând cu 6flaiă). 

19^iCU. — (M închină |1 atA lingi ufi cu ochiX în Joa). 
fFinca. — (m scoali, ae închini şl ae pune ear pe Jilţ neultindu- 
«ie la Nicn). 

Itf'ft^A.Tn Franţ. — (îi prlveace pe amendoX cu dragoate). 
Hicn. — (fic«nd câteva păsuri. 4ice încet) Mademuaselă. . . 

Tinca. — (aritând un jflţ lui Nicu) Poftim mousîu Nico. 
Hicu. — (şe^^nd) Mademuasela'î sănătoasă? 
Tinca. — (încet) Mersi. 
I^len. — (sucindn'fi piiăria în mâni) Da vara d-tale *I 

sănttoasă? 

Tinoa. — (tticinda'fl bannaoa) Săn^toaSă. 

20 



;306 RĂMĂŞAGUL 

Nicu. — Se vede că a eşit de-acasă. 
Tinca. — Dar. . . maî dinîoare. 
Niou. — S^a fi dus poate la bal-masque. . . 
Tinca. — Nu cred. . . poate. 
Madam Franţ. — (în p»rte) VM c& ett sînt de pri- 
sos, (se furişează şi lesă). 

Tinoa. — (v«<}end'o că se duce) Madam Franţ. . . 
Kadam Franţ. — (de a&ră) Tin^ acuş. 



SCENA X. 
Tinca, Niou. 



(Mică tăcere. Nicu şi Tinca se suoescîi pe scaune, se uită pe ans ţi 
oftează). 

Nicu. — Ce frigu'î afară! 

Tinca. — A fi îngheţat pe uliţe. 

Nicu. — A îngheţat, dar... De abîa potii merge caii... 
lunecă, Doamne feresce ! 

Tinca. — Săraciî ! cât îî mal chinuescii! 

Nicu. — Calul unuî droşcar 'şî-a rupt piciorul, în 
colţ la Petrea bacalul. 

Tinca. — Sărmanul! 

Nicu. — Ce mat plângea Metul liporan! 

Tinoa. — Cum n'a plânge? 

(Mică tăcere). 

Tinca. — N'aY fost astă seară la bal-masque, mousîu 
Nicule ? 

Nicu. — Nu, mademuaselă. 

Tinca. — Dar at de gând s^ mergî maî târziii? 



BÂMlŞAOUL 307 

Kico. — Ba, nu cred. 
Tinca. — Pentru ce? 
Kioo. — Nu'ml plactt balurile unde. . . 
Tînea. — Cnm s$ nu'ţî plac^ d-tale. . . care jocî ? 
KietL — Trett s^ ^ic, că nu'ml plactt soarelele unde... 
na eşt! d-ta. 

Tinca. — A ! . . (coboM* ochii), 

(Mică tăcere. Kica fi Tinca sintâ foarte turburaţi). 

Kien* — AI fost mal deunăzi la teatru, mademuaselă ? 

Tinca. — Am fost de am y^ut Iaşii tu carnaval. 

Kictu — Şi cum 'ţî-a plăcut? 

Tinca. — Am rts foarte mult. 

Hien. — Am anjit că s'a mâniet un comisar asu- 
pra automlal? 

Tinca. — Pentru ce? 

KictL — Din pricina şatrarulul Săbiuţă. 

Tinca. — Ha, ha, ba! 

Kion. — pice că de ce 8$ numească pe comisar 
şatrarul Săbiuţă şi nu şatrarul Sabie. 

Tinca. — Ha, ha, ha!. . Ce nebun eşti, monsiu Nicule. 

Kicn. — (priii4ena u cur^) Cu adcvCrat stnt nebun, du- 
ducă. . . dar când al SCi. . . (T^^^nd pe madam Franţ, în parte) 

Tronc ! . . când era s$ m$ declar şi etl. . . 



SCENA XI. 

Nicn, Tinca, ICadam Franţ (adacend un «ai). 

Iffadani Franţ. — Eaca şalul de Ia Miculi, duducă 
Tincă. 

20* 



308 RĂMĂŞAGUL 

Tinoa. — (8cuiAndu-»e) Ea s^'l vM. 

(Nicu ee scoftli asemene fi se apropie de masa tmde madaxn Franţ 
a afe4at lalul). 

Madam Franţ. — Ce frumos şal ! . . Trebue sS fac6 
yr'o sută de galbeni. 

Ţinea. — Tare'T elegant ! Cum îţi pare monsiu Nicule ? 

Niou. — Iml pare minunat ... dar aşY dori sSU văd 
pe umorile unei dame, pentru ca sS judec ce efect face ? 

Madam Franţ. — Ea, cearcă^ d-ta, duduc& Tincă? 

Niou. — Bine $ice madam Franţ. . . Cearc&M d-ta, 
ca s€ scimii de se prinde pe o talie elegantă. . . 

Ţinea. •— Dacă vreţi numai de cât, bucuros. 

Madam Franţ. — Vină de^ml ajută monsiu Nicule, 
ca s^'I întindemii. 

(Nica fi madam Franţ s'apncă do întins falul, dar Mlcu te grefesce 
şi'l întoarce pe dos). 

Madam Franţ. — Nu aşa, căU dai pe dos. 

Niou. — Da cum?.. Nu'I bine? 

Tinoa. — Dă la mine, monsiu Nicu, sSM strtng eâ, 
că d-ta nu scil. 

Niou. — Poftim ; dar cu astă condiţiune, că sâ 'ţi1 
pun eh pe umeri. 

Tinca. — Bine. 

(După ce madam Frauţ ;i Tlnca aA îndoltH ţalnl cam se cuvine, 
Nicu le falul ^Vl pune pe umerile Tlncăl). 

Nicu. — (în purte, pulnd «aiul Tincil) Ce talio!.. (ofteaeă). 

Madam Franţ. — A!... Ce frumos tţl şede, duducă 
Tincă. Doamne!., cănd al sci căt eşti de frumuşică?.. 
Nu 'î aşa, cucoane Nicule? 

Niou. — (cu jumătate de glas) Dar. (ofteaxăi. 

(linca se primbla cu cochetărie pe dinaintea lui Nicu). 



BÂMlŞAOUL 309 

Tinca. — Cât de bine are s^'I part verijoareî ! . . 
şi ce bine are s*o prindă! 

Kico. — Dac^ a prinde-o aşa de frnmos ca pe d-ta 
mademnaselă, cred că 1-a părea foarte bine. 

Ţinea. — lai ales Ia Copott, trebne s$ fac^ un efect 
minanat. 

Ifftdftin Franţ. — Sciţi ce ? Hal s^ ne închipuimti că 
stntemă la Copott şi că ne primblămtt cu totil pe earbă 
?erde. . . d-roastră la braţetă amândoi şi ett In urmă. 

Ţinea. — Ha, ha, ha ! . . Ce idei poznaşe al cate 
odată madam Franţ. 

Ifadam Franţ. — Da ţ^tt ! . . Hal s$ mal rldemii 
pnţintel. auând pe Nien de mină) Yină lucoacl monsiu Nicule. 
<9e Apropie de Ttnca) dă braţul duducăl... Aşa. . . acum hai 
s6 ne primblămtt. 

(Sleu şt Tine» ae piimbll li^end. Madam Franţ 1 nrmeasă). 

Ţinea. — Doanme ! . . ce nebună eşti madam Franţ ! 

Madam Franţ. — Ea nltaţi-vă ce de mal dame 
frumoase, ce de mal cavaleri plăcuţi se uită la d-roas- 
tră. . . De nu T^ar deochia ! . . 

KietL — Da bine, că'I veselă de tot madam Franţ ! 
(ri<|ind) Ne face de rtdemtt ca nebunii. 

Madam Franţ. — EI ; primblaţi- v$ înpreună, că ett 
sfnt cam ostenită şi trebne s^ mă odihnesc puţin; dar 
s^ luaţi seama la trăsuri. 

Ţinea. — Ce ? . . ear te duci madam Franţ ? 

if^H^nn Franţ. — N'al nici o frică că al un ca- 
valer cu d-ta. (în pute) Ear Încep a fi de prisos. . . m(^ 
duc să mă culc. aeii) 



310 BÂMÂŞAaUL 

SCENA XII. 
Niou, Tinca. 

(IndaU după oe be duce mftdun Franţ ; tinerii ear se tuirbură, tectl, 
cftută înir'o parte, dar nu încetează de a »£ primbla). 

Niou. — (peste puţin) Nu găsescY, mademuaselă, c& slat 
lucruri tn lume care n'ar trebui sS albă sftrşit? 

Tinoa. — Care lucruri? 

Niou. — De pildă. . . primblarea asta care o facemâ 
!npreun&. 

Tinca. -— Da nu te temi c^al osteni? 

Nicu. — O ! mademuaselă. . . cu d-ta m^aşl primbla 
toată vieaţa mea. 

Tinca. — (zimbind) Pe jos? 

Nicu. — Şi pe jos. . . §i 'n trăsură. . . şi cu vapo- 
rul. . . Numai s6 fitt cu d-ta. 

De-ar fi ca patinţă, 
De-a§l avea noroc 
Cq a ta fiinţă 
S^ fin la an loc, 
l)e-orî ce 'nprotivire 
Eâ 'ml-a§{ bate joc, 
Şi câ-a ta îabire 
Aşî trece prin foc ! 

(8e aude b trăsură). 



SCENA xm. 

Nicu, Tinca, Madam Franţ (vUnd iute). 
Madam Franţ. — Fugi duducă, că Tine cuconiţa 



B1M19A6UL 311 

Tinoa. — lamBcând şaini pe camape) Yal de mioe ! . . dar 
Xicu ? . . 

Madftin Frsnţ. — Trebue s6 se ascundă nodera, pană 
se Tor calea boeril, ş^apol Ta eşi. 

Kiou. — Unde 96 m'ascmid? 

MiMlam Franţ. — A ! aicY, tn cabinetul ista. . . In- 
tră degrabă că 'I and suind scările, m mpiiise pe Nica m 

c»faiB«tiil din dreaptoV 

TInca. — 86 stiagemâ laminările. <!« «tiiige) 
Ifadam Franţ. — Hal degrabă, s(^ nu te găsască 

aicf. (ImA UB'tedoiiă late ptiu akiaga). 



SCENA XIV. 

(întimeric). 

TeodoreaniLi (cu ochn legaţi) Sm&răndiţa (în domino). 



Sm&rftndiţa. — (tricândal de mâni, ^toe cn sImuI schimbat). 

Eată-ne tnsfirşit!.. amtt ajuns! 

Teodoreanu. — A! slavă Domnului! că s'a sflr- 
şit acest voiaj prin întuneric, ce &cem& acum de vr'nn 
ceas! 

Smărăndiţa. — Iţi pare r6tt că Tal făcut? 

Teodoreanu. — Ba nu, scumpul mefi domino. . . dar 
aşi voi s6 scitt ce idee al avut, ca sVm\ legi ochii In 
tinda teatmlnl, ;i pentru ce m^al silit s6 jur că n'oitt 
face nici un chip de a afla cine eşti? 

Smărăndiţa. — 'Ţl-am spus, domnule Teodorene, la 
bal-masque, că de mult ett am un capricitt pentru d-ta... 
că de mult 'ml-al plăcut, ji că de mult doream s6 am 



312 bImXşagul 

O întâlnire cu d-ta. . . însă o întâlnire astfel, ca d-ta 
sS DU poţi soi cine sînt. . . De aceea ^ţl-am şi legat ochii 
în tinda teatrului, pentru ca s$ nu ve^Y în ce trăsură 
aveaî sS te sul. . . prin care uliţY erai s^ treci, şi îd 
care casă erai sâ întri. . . D-ta ca un cavaler bine cres- 
cut, al primit toate condiţiile şi ^ml-al jurat că te'i 
supune Ia toate voinţile mele, în vreme cât vom fi înpreună. 

Teodoreanu. — Toate aceste sîntti adevărate ; dar 
de ce sS m6 lipsescl de fericirea de a te privi, pentru 
că. . . sînt sigur că eştt prea frumoasă. 

Smărăndiţa. — Dar ; sînt destul de frumuşică. . . 
şi nu cred că te'î căi c^al venit cu mine, dacă m'ai 
cunoasce. 

Teodoreanu. — Au^T d-ta ? . . şi s^ fiă ett silit a 
fi cu ochiî legaţi dinaintea unet frumuseţi ! . . asta'l de 
nesuferit... şi peti, mal că'ml vine s^'ml calc jurăm^ntal. 

Smărăndiţa. — Adu'ţl aminte că ^ml-al dat parola 
de onoare. 

Teodoreanu. — Ard^o focu parolă!.. Inca! fieţ 
milă de mine. . . mâ mângfte de orbirea la care m'ai 
osândit. 

Smărăndiţa. — (luânda'l de mână ii duce lângă Cft&ape, uoât 
se pnnfi unul lângă altul). Am multe dO SpUS. . . Viu S^ ILr 

punemă pe canape. 

Teodoreanu. — (m parte) Ce fericire ! . . 

Smărăndiţa. — Purtarea me trebue sd ţi se par^ 
foarte curioasă. 

Teodoreanu. — Din protivă. . . 



BÂMĂŞAOUL :^13 

Smărăndiţa. — Dar. . . ce md mângfte este c& slii- 
tcmâ amândoi yinoyaţY. 

Teodoreanu. — Tot astfel de vinov&ţiY s6 'm! dee 
Dumnejett ! 

Smftrăndiţs. — Cum ? . . nu te mustră cugetul cft 
(ştf necredincios femeel d-tale? 

Teodoreanu. — Femeea me? . . Dar b&rbatul 
d-tale ? Ha, ha, ha. . . 

Smărăndiţa. — Bărbatul mett? Ha, ha, ha. Oare... 
ce-or fi f&c^ndii acum am^ndot? 

Teodoreanu. — Sm&r&ndiţa ? . . Stnt sigur că 'şl 
iDchipuesce planuri ca sS md tuşele. 

Smărăndiţa. — Cum? 

Teodoreanu. — Am pustt rămăşag amândoi pe un şal. 

Smărăndiţa. — Şi In loc sS te înşele ea. . . tu o 
iDşell berbantule. . . ha, ha, ha. 

Teodoreanu. — Ha, ha, ha. Aşa sintemtt noi ! . . 
al dracului. 

Smărăndiţa. — Nu toţi. 

Teodoreanu. — De pildă, bărbatul t^tt. 

Smărăndiţa. — Bărbatul mett e bun la suflet, dar 
>e socoate prea cu cap. 

Teodoreanu. — Slnt sigur că trebue sS fie cam 
irostuţ. 

Smărăndiţa. — A ! Teodorene, nu^I ocări soţîorul. 

Teodoreanu. •— Ett nu '1 ocăresc, dar nu pot tăgă- 
Ini adererul. .. Stnt încredinţat că'Iprostuţ, sfirmanul! 

Smărăndiţa. — Ha, ha, ha. . . ce n^aşl da s$ te- 
lud?. 



314 RÂMlŞAGUL 

Teodoreanu. — Nu 'î aşa? YejI c'am gftcit ? . . Unde 
se află el acum? 

Smărikndiţa. — S'a dus de jece ^ile Ia moşie. 

Teodoreanu. — Bine-a f&cut. . . Ce ^iceam eâ c&'¥ 
prost ? . . Din protivă, el îî foarte isteţ, de vreme ce 
te-a lăsat singură. . . cu mine. . . şi lângă' mine. . . 

scumpa me mască. (▼!«« bS o lee de taUe). 

Sm&răndiţs. — (80Qi&ndn.Be) N'aK anjit o trăsură? 

Teodoreanu. — Unde? 

Smărăndiţa. — In ogradă. 

Teodoreanu. — Nu... ţi s'a părut. 

Smărăndiţa. — Ba nu. . . Ea sS md duc s^ tM. . . 

ŞejK aici că vin acuş. aeeă prin stAnga). 

Teodoreanu. — Stăl, Iubita mea, nu te duce. . . 



SCENA XV. 
Teodoreanu (tininir). 

Ce întâmplare curioasă ! . . M6 duc la bal-masque, şi 
preste câtă-va vreme, o mască elegantă se apropie de 
mine, m6 Ye de braţ, !m¥ vorbesce de Italia, de Franţa... 
şi Intr^un cuvânt. . . mS încftntă ! . . Cerc sS o cunosc. . . 
in zădar ! . . In sftrşit, Iml propune s6 merg cu dtnsa, 
dar cu condiţie că s6 'ml lege ochi! In tinda teatrului. . . 
Am primit. . . şi după ce am trecut prin o mulţime de 
uliţe. . . nici nu sciţi care. . . eată-mfi's. . . Intr'o casă 
necunoscută şi lăngă o persoană pe care nici măcar nu 



BixlŞAon. 315 

prepan. . . Ce tnMnplare placată! . . şî cu atât ma^ 
!ă>uU. câ*i pliDi de taină. 

Aaornl in taină m€ 'Bdmnni lice 
S^ gvst a plicerei faror mult iubit! 
Ah! sune mai iote minat al ferice, 
Cici siifletii*mi arde de-nn dor nesfîrştt! 
Imoml, pl&terea sintn paseri oşoare 
C« cântă s^aţiţi a inime! dor; 
Nebnnnl ^i proetol le lasă rt sboare, 
Ear omnl ni minte le prinde din sbor. 



SCENA XVI. 
Teodoreann, Smăr&ndiţa. 

Teodoreann. — A ! par' că aud foşăînd un domino. . . 
>-ta eşti? 

Sm&r&iidi|a. — <u>t cu giafrai preflcat) "Jlst. . . TacI, pen- 
ru numele Ini Damnejjeli! că a renit bărbatul meft de 
i ţeară. 

Teodoreanu. — Ce jici? 

Sm&răndiţa. — Trăsura care am aujit^o mai dî- 
liuare, a fost a lui. 

Teodoreanu. — EI; $i Trea s^ jic^, trebue s$ m^ 
uc? . . 

Sm&răndiţa. — Negreşit. . . Ah, ce nenorocire ! 

Teodoreanu. — (smnifftodn'fi batiste de pe ochi) Pe und6 
^ fug, că nu tM nimic? 

Smărăndiţa. — Nu fugi încă. . . Aşteaptă aici fn 



S\6 BÂUÂŞAGUL 

salon p&n& s'or linişti oamenii din ogradft, ş'apol oiâ 
reni efi sS^ţl datt drnmul. 

Teodoreanu. — Dar dac^a yeni bărbatu d-tale aici ? 

flmărăndiţa. — Nn te teme, că'I trudit de pe drum 
fi are sS se culce tndatft. 

Teodoreanu. — Şi nu ^şl-a rupt tncat gfttol pe 
drum? 

flmărăndiţa. — Ah, Teodorene, cftt *mt pare de r^u!.. 
Sdrut&-m6 măcar odată p&n^a nu ne desp&rţi. . . 

Teodoreanu. — (în parte) Nu pre am gust de se- 
f ntat, cu b&rbatnl la spate, (o serau) 

Smărăndiţa. — St&I pe canape şi nu face yaet, că 
stntemtt perduţl. . . Adio, scumpul metL . . Adio, sufletul 

mefi ! (lesă prin Btânga). 



SCENA XVII. 
Teodoreanu, Nicu (tn caunet). 

Teodoreanu. — (pe canape) Scumpul meii, sufletul 
mett ! . . Foarte mulţemesc de dragoste. . . Hal bine fă- 
ceam ett de m6 întorceam binişor acasă; tncal acum 
n^aşl fi cu frica *n spate. . . Da măncaPar moliile di* 
b&rbat ! . . tocmai acum ^şl-a g&sit s6 yie ? Nu putea s^ 
se pr&yale pe drum şi s6*şl rupâ un picior ? . . Ea aşa 
stntfi bărbaţii. . . cănd nu te aştepţi nici de cum, ţop. 
Iţi cădii In cap. . . Ce s6 fac acum ? . . Cu întunericul 
ista nu pot yide nici cât o palmă dinaintea mea. . . 
De-oiii căuta sfi găsesc uşa, pot s<f daţi yr^un scaun jos. 



BiXÂŞAGUL 317 

^^ fac ruet şi s« deştept bărbatul. Hal bine s'aştept. . . 
dar piknă c&nd s'aştept ? . . Şi ett ficeam A'i tnttoplare 
plăcută!., ba că chiar!.. 

Nien. — «letelil^â vfft oatinetalitl, in parte) Nu Se Dial 

aude nimic. 

Teodoreanu. — {«ifind vţ» oabinefealitl deschi^&idn-se. se 

uTJDcă îB fiudui cMupeiei fi ^oe în pwte) Par' c'am anf it că 
s*a deschis o nşă. . . Oare nu't el ? 

Nicn. — iiKa^tnd cAnapeoe aeârţiind) O SCărţiit COTa. . . 
istri degnM in cabinet). 

Teodoreanu. — De când slnt nu mi s'a bătut ini- 
(na ^ de tare. . . (cintind înpTCdnr) Nn se zăresce nimic. . . 
^ vede că mi s^a părut. . . (an^d n«a) Ear ? 

Kicu« — (derchi^d ufa) Oare sfi fic ciueva în salon? 
Ea s'ascult. . . (aMuiu). 

Teodoreanu. — Ce sS fie ? (aacnită). 

(Hică tăcere). 

Kicu. — A fi yr^o mftţă culcată pe canape. 
Teodoreanu. — Negreşit că 'î vr'un şoarec. . . Uf ! . . 
iram săturat de şe;jut. . . Ea s6 cerc sd găsesc uşa. 

« ocoaU de pe canape, merge încet fi pipăind prin cart). 

Nicu. — Acum SOCOt că m6 pot duce. (m pomemie aae- 

aece spre nfă). 

(Bojbălnd amdndol prin întuneric, ae atingfl cu manile fi ttaii îucrc' 

Teodoreanu. — | 

Nicu — I ^*" ^*^^ ^^' ^'*°^ **"^^ ^ ^^^"* 

le om ! 



318 



BÂMÂŞAOUL 



(inpreună, in parte). 



Teodoreanu. 



Am asudat 
Ş'asad mereu, 
Par* cam intrat 
!n feredeă! 
Simt că slăbesc, 
M6 *ng&lbene8c, 
Şi mS topesc ; 
Valeii, valeu! 



Nicu. 



Am îngheţat 
Şi *nghe{ mereu, 
Parc'am intrat 
fn ghîaţâ, peu. 
MS oJSresc, 
M8 'nvineţesc, 
MS ^nţSpenesc; 
Valeu, valeu! 



Teodoreanu. — Astfel asud, că pare că mfi top«^>î 

Nicu. — Mi s'âii tăletii picioarele de tot. 

Teodoreanu. — (preate puţin) N'aud nimic. . . poate i 
fi fost vr'o mobilă. 

Nicu. — (aaemene) Cc maî staii pe gftndurî?. . HaiJ 
într'un noroc. 

(Se pomescâ ear amândoi şi ajungând lângă uşa din fund, se IomH 
şi se apucă de gulerl). 

Teodoreanu. — (tare) S^ nu daî, că daii de tot. 
Niou. (asemene) Că şl etl datt de moarte. 
Teodoreanu. — Da nu strînge aşa de tare, fâ 1 
gâtuî pe Ioc. 

Niou. — Orî tu pe mine, orî eft pe tine. 

(Se sgâlţie amoudot). 

Teodoreanu. — Nu strînge, îţi jic, că sd n'am part 
Nicu. — îţi spun că nu's vinovat... A! luptă vni: 
Teodoreanu. — Măi omule, n'am venit aici pfoî 
rCe socotescl tu. . . A ! vrei sâ mâ trântescl?.. (aeiapUgrcTi 



SCENA xym. 

Teodoreanu, Kien, Sm&r&ndiţa, Madam Franţ, 

(ca lumtnirl în mână). 

TotL — Ce este? Ce Yuet 11 aici? 

Teodoreanxu — Ea bărbatu d-tale. . . (oanoscemi p« 
>aiăr*ndiţ*) Ce tM ? . . Smărăiidiţa î 

Smărăndiţa. — Ha, ha, ha. . . Smărăndiţa, care te-a 
a«lus de la teatru, acasă la tine. 

TeodoreantL — Sm&rândiţa ! . . (iu parte) Frumoasil 
*ml-al jucat'o, şi mare gogoman slnt! 

Smărăndiţa. — Mal pu! rămăşag ca mine, TiH)dorene V 

Teodoreanu. — (v6^nct faini pe cMupe) Eaca şi şalul V. . 

re» talul ţii pane pe omerUe SmirindiţeP Al CAştigat, dragă Smă- 
răndiţa. . . Proverbul are dreptate. 

Smărăndiţa. — Femeea hotăresce, şi Satau Inpliuosce. 

Teodoreanu. — (în pane) Şi bărbatul plătesce. 

Smărăndiţa. — (veselă) Mângâie-te, Teodorene, că tu 
ai fost Înşelat cu ochii legaţY, cănd mulţi alţii slntil Iu- 
sţ>laţl cu ochii deschişi. 

Teodoreanu. — (v*<îândpeNicu) Da bine, domnu Nicu 
Tulinescu ce caută aici? 

Smărăndiţa. — Cu adevărat (cătră nnca, lîmbind) Răs- 
punde tu. . . 

Tinca. — Verişoară. . . 

Kicu. — Domnule Teodorene, am venit aici ca sfi 
cer m&na duducăl. 

Teodoreanu. — Prin Întuneric?.. Ha ha ha... asta 
'I modă nouă. 

Smărăndiţa. — Nu face nimic; noi primirii cu bu- 



320 RÂMĂŞAaCL 

curie. . . SS videnitt Tînca dacă vrea ? . . (citră Tine») Tn 
primescî ? 

Tinca. — Dacă primiţî d-voastră. . . 

Teodoreanu. — EI; nu mal coborî ochiY şi ^i că 
vrei, s6 se sftrjească comedia, (luând'o de mână) Nîcule, eată 
mftnă TincăY. . . Dar s6 Iei seama ia rămăşs^url. . . 

Niou. — (cn bucurie) Tluco ! . . uoaptca asta îl ^îua 
cea mal fericită pentru mine. 

Smărăndiţa. — (în parte) Ş'a perdut calendarlul, bte- 
tul băiet ! . . 

(Intră lacheul). 

Lacheul. — Poftimă la masă. 
TeodoreanxL — Baca venimtt. Nicule, dă braţul Ţin- 
eai. . . Smărăndiţo (» preMutessI br»«ul). 

Smărăndiţa. — Acuş. . . Sâ daă mal ăntditt un sfat 

prietinilor. 

Smărăndiţa (cătră pubiic). 

n feriţi, Iubiţii mei 

însurăţel 

Şi holtei, 
De răm&şag cu femei. 
Când e treaba pe *Dşelat, 

Ori ce bărbat 

Diplomat 
RSmâne-ades rutinat. 
Ear de vreţi 9& câştigaţi 

V'arătaţI 

Delicaţi, 
Şi la dame saluri daţi, 
Că aşa, peâ, le^nşelaţl. 

ToţY. 
Dar, de vreţi s^ câştigaţi 
V'arătaţî 

Delicaţi. . . ş. c. l. 

(Uşele din fiind se deachidft i0 se siresce o masi bogaţi cu caiiil<^ 
labre aprinse). -^ (Cortina cade). 



PEATRA DIN CASA 






PERSOANE : 



ACTORI 



Căminarul Grigori Pftlolu. . 


. D-nul N. TeodortL 


Comisul Niou, fiul sett. . . 


, Ludiian. 


Cucoana Zamfira, yMuv& . . 


. D-na Sterian, 


Marghiolita, fiYca ci. . . . 


. D-la Gabrida. 


Leonil, yfirul Marghiolitei . . 


. D-mil Nectdati. 


Her Franţ Birman, doctor. . 


, Teodortni, 


Ioana Ţiganca 


♦ 


Un fecior 


* 



PEATRA DIN CASA 

COMKDIE CU CANTICE, IN UN ACT 

Representatft pe teatral naţional din laşT, în bene- 
ficiul artiştilor din Bucurescî, în 3 Maiil 1847. 



Teatral reprotinU o odAC simplii mobiUti. Uţi îu fund, cAre duce 
sTht^ altă aşă io Htânga, care se deschide !n odăile cucoanei ZamAra.— 
O canape în faţa bccnel de-a stânga, şi 8caan& — Un dnlap mare în 
fund cil doaă a(l 

(Scena se petrece în laşY, la 1845). 

SCENA I. 
Oucoana Zamfira (pe canape). Ioana. 

Zamfira. — (cercând dnlceţl într'o Ublălnţă) ^Ţî-aiD Diaî 

spas, loano, că nu^s destul de legate dulceţile... privesce, 
nu aâ coardă nicY de cum. . . 

Ioana. — Cum, Doamne eartă-mS, cucoană ? că de n^t 
ilimineaţă le ţin pe foc. De le-oitt ma! pune pe jaiatir, 
mi tem că din belte s'or priface In balmuş. 

Zamfira. — Ea tacK, dobitoaco, că nu scH c^ <]i< i. Dutc 
de le maî dă o fertură pană s^or lega cum si> Oilr. 



324 PEATRA DIN CASĂ 

Ioana. — (în parte, voind b^ leasă prin ut&nga) Ardă-le foCU 

dulceţt, c&'mY scotH sufletu! 

Zamfira. — Ascultă... ce face Marghiolita? 

Ioana. — Duduca? . . drăngăneşte din ghitardă. 

Zamfira. — Dascăl u de joc o fost a^l după masă? 

Ioana. — Care? Cel uscat ca un ţlr?.. o fost. 

Zamfira. — Şi cel de franţuzesce? 

Ioana. — Ş^acel pleşuv. . . Sărmana duducuţă! . . 
toată jiua o năcăjescii fel de fel de şonţî ! . . tn calte de 
s'ar mărita o dată, s6 scape. . . 

Zamfira. — EY, nu mal clenţeni, cioară, şi eşK afară. 

Ioana. — (eţlnd prin st&nga, în parte) Crapă de CÎUdă CU- 

coana, că nu^şî poate mărita fata. 



SCENA n. 



Zamfira. — (primblândn-se pe gânduri) BinC jice loa- 

na ! . . Măcar de s'ar mărita Marghiolita mal degrabă, 
ca s6 scap de-o grijă. . . Dar unde'I găsesc! ajl bărbaţii 
ca ma¥ înainte !.. Nu ^i vejjt că fugti de însurat, ca dracu 
de tămîe ? . . S'atl scumpiţii miriî ca vămile. . . Of, of î 
de cât aY avea o fată mare în casă, mal bine şepte tarcY. 

Of, of, of! ce supărare, 
De-a avea o fată mare! 

Te si lesei 

Ga s'o crescî 
^'apoî trebui sâ pornescî 

La vânat 

Prin cel sat, 
Ca să *i cauţi un bărbat. 



PEATRA DDi CASA 325 

De î flicio 

KiUriâ. 
Tp inchÎDÎ la dobnl >^u; 

De *l ghebos. 

Cricîos 
ii jid ci *i foarte framo<i; 

§i *i zimbesci. 

ii ;<lăre»«i 
Ca se poţi se *] grinercxi! 

Of. of, of! ce aaperare 
De-t area o fati mare! 



SCENA ni. 

ZftmJlrft, Hor I'rsnt (ii>tri pnn tnndi 

Franţ. — M'am inrbinat rn ^rot mâna. curoanâ 
Zamfiriţă. Cam m^r^p sănătatea? 

Zamfira. — Ah î du prea bine, monsiu Franţ. 

Franţ. — Xu bine ? . . ipiv^ndu-i minai Cu adevărat, 
tnrburare mare. . . Sc<>ate limba poţintel. 

Zamfira. — Că diiar du*s bolnară cum s<K:oţ( d-ta. 

Franţ. — Da cum? 

Zamfira. — Am boala grijeL 

Franţ. — Boala grijcf?.. Xu f un«>sc. . . 

Zamfira. — Xu Înţelegi că slnt îngrijită pentru 
Marghiolita? 

Franţ. — A! ha, ha, ha. Eâ ro^ spăriesem că al 
frigml. 

Zamfira. — Mai bine aji avea friguri, lunguare' 



326 PEATRA DIN CASĂ 

g&lb^nare, de câf fată mare!.. Ah, moDslfu Franţ, qu 
scit ce sarcine ^s fetele la casa omuluY! 

Franţ. — (oft:mâ) Ah! cucoană Zamfiriţă, cum s^ 
nu scitt! 

Zamfira. — Ce ^icî?.. At şi d-ta yr'o Marghîolijă? 

Franţ. — Ba m'a ferit Dumnezeii! Dar, sciY că 
*mY-aY poroucit sS aştept pană s^a mărita mademuasel 
Mari, şi 'mY-at făgăduit că atunci te^Y cununa cu mine... 

Zamfira. — Cu adcvfirat, monsYu Franţ, 'ţî-am fă- 
găduit. . . dar cine scie dacă s^a tnplini yr'o dată ! 

Franţ. — (cu foc) A!., de ce nu? Nu 'ţî-am spus c& 
te tubesc de două-^ecl ş'atăţY de ant ? . . tocmat din 
yremea yolintirilor ? . . De ce s6 nu 'p fie milă de pa- 
tima mea ? . . 

Eu, vestitul doctor Franţ, 

Care 'n târg vând sănătate, 

De c&nd m^al prins mata *n lanţ, 

SufSr boale *nfricogate! 

La ochi simt o turburare, 

In pept ferbinteală mare, 

La suflet melanholîe 

Şi la crieri nebunie! 

peu, sînt vrednic de-a ta jale, 

Vindecă'ml patima ^ea. . . 

Eâ sînt doftorul matale, 

Ab! fii doftoroaea mea! 

• 

Zamfira. -^ Cum n^s^l vrea s6 fiii doftoroae, monsiu 
Franţ ! . . Dar, ce folos, dacă nu pot găsi un bărbat Mar- 
ghiolitei ! . . D-ta mal căutat'al prin târg ? 



PEATBA DIN CA8A 327 

Franţ. — Am umblat toate oliţele, toate casele, toate... 

Zamfira. — Şi al găsit ceva? 

Franţ. — He, he... de ub«c) Poftesc! cucoană Zamfiră? 

Zamfira. — anând tabac) Foarte'ţl mulţemesc. . . Ş'aşa 
jic! că al găsit ? . . 

l'ranţ. — He, he. . . («trsnuu). 

Zamfira. — S^ 'ţ¥ fie de bine! (BtHinuU) 

Franţ. — Foarte'ţ! mult... Sâ '(t fie de bine. 

Zamfira. — Amin, şi Intr'un ceas bun! . . Da ea 
spune'ml mal d^rabă. . . 

Franţ. — (în uini) Cunoscl pe cuconu Grigori Pălctu ? 

Zamfira. — Căminarul Grigori?.. Cum sS nu U cu- 
nosc? Era bun prietin cu r^posatu soţul mett. Dumne- 
zeii 8^ U erte! 

Franţ. — Scil că are un băet? 

Zamfira. — li scitt. . . Nicn. . . \\ cam tăcut. . . cam 
prostuţ. 

Franţ. — Prostuţ. . . dar holteii! ! . . 

Zamfira. — Bine ficY. . . şi are stăricică bună 
tată-seă. 

Franţ. — Şi U-a făcut Comis mal dSună^Y. 

Zamfira. — Almintrele seamănă a fi cam detreabă 
tânSr. 

Franţ. — Cu atât mal detreabă, că^I bun de însurat. 
Zamfira. — Trebue^sS fie de vr'o 22 de ant? 
Franţ. — 'I-a tnplinit la Crăciun. 
Zamfira. — Dar. . . socoţî că a yrea ? 
I Franţ. — Dacă n*a yrea el, tată-sett yrea. 



328 PEATRA DIN CASĂ 

Zamfira. — Ce jjicî, dragă monsîu Franţ? . . 'î-ai 
§i vorbit? 

Frânt. — M^ maî îutrebî, când sciî că te îuljesc df 
două-^ecî ş'atâţl de anî ? . . tocmaî din vremea. . . 

Zamfira. — Şi ce-a rfepuns Căminarnl? 

Franţ. — 'Ml-a ţjis că a veni deseară cu feciorul 
s6ti s6 petreacă aicî câteva ceasuri si se se înţeleage 
cu d-ta asupra foaîeî de zestre. 

Zamfira. — Ah , monsîu Franţ ! ji nu 'mî-o spui mai 
degrabă ? . . Iraî vine sS te sSrut de bucurie. 

Franţ. — (cu dragoste) Fă'ţî pomană, că te îubesc de 
două-jjecî ş'atâţî. . . 

Zamfira. — Oare ? . . Mări, tot o s6 ne cununănid 
înpreună. . . (îi «igrua). 

Franţ. — (în parte) Ah ! 

Zamfira. — Dute acum degrabă Frănţi^orule !n târg si 
'mi cumpără o oca de zaharicale pe deseară. 

Franţ. — (cu foc) Orî ce'î dori. . . poroncesce'mî, că 
ett de-acum sînt a matale de vecî. 

Zamfira. — Şi eâ a matale, tij, scumpul mefi Frniiţ;! 

Franţ. — (îu parte) Scumpul mett ! . . A, Birman, Bir- 
man ! . . Du hist ain himţgemainer Don Jian! (i^'^'i 

ingaiifat priu fund). 



SCENA IV. 



Zamfira. — tnsftr^it am sâ scap de-o grijă ! . . am 
sS mâ cotorosesc de fată! Slavă ţie Doamne, că'm¥ ur- 



PFATRA DIK CASĂ 329 

iw^n poatra din casă! (Strigă uuţ» din sung»)^ Marghîoliţo, 
Marghfoliţo. . . viu' degrabă sufletul mefi. 



SCENA V. 

Zamfira, Malrghlolita M anU U vf« cu o gbiUră în mână). 

Marghiolita. - Ce vrei ueneacă? 

Zamfira. — Yină *ncoac¥. 

Marghiolita. — Acuş. . . numai se leg o strună Ia 
diitară. 

Zamfira. — Da lasă'ţf cobza la o parte ^i vin& a^f 
• âod te chîera. 

Marghiolita. — (întră mânioasă şi aruncă ghitara pe tin jtit) 

Of! . . eată-m6 c'am venit. . . ce vreî? 

Zamfira. — Dec ! . . ce te răstescî asa la mine, ju- 
pinoasăV.. Aî uîtat cu cine vorbescî? 

Marghiolita. — Cine s^ răstesce ? . . îţi spun c'am 
vinit. 

Zamfira. — Te v^d eti, că doar nu's chioară; dar te 
iHjftesc s^'ţî maî ţii clanţul, c'apoî. . . 

Marghiolita. — (cu mânie. îu parte) AjIOl Ce ? 

Zamfira. — Ascultă-mâ. . . Deseară afi sâ vie s^ pe- 
treacă aicî, cuconu Grigori Pâlcîu cu fecîorul sftti. . . cu 
feciorul s€tt. . . ni6 'nţelegi ? 

Marghiolita. — D'apoî bine... deseară 'niî-af făgă- 
duit s^ mergemâ la teatru. 

Zamfira. — Vomtt merge altă dată, că nu pere lumea. 

Marghiolita. ^ Altă dată, altă dată. . . Tot aşa m& 
iwrţî cu vorbe. 



s 



330 PEATBA DIN OABÂ 

Zamfira. — Lasă, fata mea, c& după ce te'I mărita, 
tot teatru ti vldea. 

Marghiolita. — (în parte) Măcar de-ar da Damne^eâ 
sd mS m&rit, ca sS scap de-alcl! 

Zamfira. — Bucur&te dar şi te veselesce, dragi Mar- 
ghiolită, că tn curând al s6 Ieşi şi tu tD lume. . . al sâ 
fii cucoană. 

Marghiolita. — (ruQinoMă) 86 fitt cucoană ? . . 

Zamfira. — EI, las\ . . nu^ţl mal cărni nasul, că scid 
că'ţl pare bine. Vină mal bine de^ml sSrută mâna, că 
'(I-am găsit un bărbat. 

Marghiolita. — (veseli) psti? . . care, dragă nenecnţă? 

Zamfira. — Nicu... feciorul Căminariulul Pftlclu. 

Marghiolita. — Nicu ? . . NuU cunosc. . . dar 'ml-a 
spus ygru Leonil, că^I prost de tot. 

Zamfira. — Ydrul tStt Leonil ti un nebun şi un obraz- 
nic, şi dacă roitt mal yidea pe-aici, am s6^I rup urechile. 

Marghiolita. — Vorbesce tncal franţuzesce? 

Zamfira. — Nicu ? . . A fi rupând şi el tf^o donăl 
vorbe ca toată lumea. 

Marghiolita. — Dar... la balurile de la Curte mer^e? 

Zamfira. — Cum nu?.. 11 Comis! 

Marghiolita. — Merge! Cât ^ml pare de bine! Vrea 
sS ^icS oitt juca şi ett la Revelion? 

Zamfira. — Ba Încă şi la sfăntu Neculae. 

Marghiolita.— Şi 'ml-a lua şi lojie la teatru, la benuar Y 

Zamfira. — Ce la benuar ? . . la rtodul ftnt^I. 

Marghiolita. — Şi mal bine, ca s6 moară de clufii 
cele-1-alte fete. . . Ah, nenecuţă, c&t eşti de bună ! 



PEATBA DIK CA8Â 331 

Zamfira. - Te^Y cum mS îngrijesc de soarta ta?.. 
De aceea şi tu trebue s$ faci ce te-oiii sf&tui ett. 

Marghiolita. — Or! ce mi't poronci, nenecaţă. .. 

Zamfira. — SS te gătesc!, dintd! frumos : si te stringi 
în corset şi cftnd ya veni Nicu, sif*! da! pricină de Torbă... 
iDsă frauţuzesce! Se te u!ţ! la el cu ochi gali;!, sâ*I 
zimbesc!, sS'! cănţ! din ghitară mai^nl Iu! Napoleon, şi 
iQsfli^it s^ fac! or! cel sci, pentru ca s^U ameţesc!. 

Marghiolita. — Las pe mine, nenecuţă, că m^oitt 
pricepe ett. 

Zamfira. — Ha!de, apucă-te de*ţ! fă piirul, că acuş 
iDsărează. Ett mi duc In tărg ca si'ţ! cumpir o rochie 
ile nuntă. . . dar caută si fi! gata când m'oitt întoarce. 

Marghiolita. — Bine. . . dragă nenecuţă. 

Zamfira. — A! . . si nu u!ţ! ca si aduc! aic! gher- 
gheful cel cu turcu calare, pentru ca siU vădi Nicu. 

Iteftă prin ftand). 

SCENA VI. 
Marghiolita (veaeii). 

Balur! la Curte şi lojie la teatru! Cât slut de feri- 
:ită ! Toate cate le-am dorit, oitt si le am. . . şi Insfîr- 
iit oitt si !es In lume, si fitt slobodă, si scap de cuşca 
ista In care mi usuc. 

I. 

Oftt im! pare bine 
(Tun li mi mărit ! 
Ce noroc pe mine! 
Ge Tis fericit! 



332 



PEATRA DIN CASĂ 

Oiâ sS am capele, 
Horbote, braţele, 
Rochiî de Paris! 
Şi caî şi tr&8ură 
Care nu'mî trecură 
Nicî măcar prin vis. 
Tra, la, la, la, la, 
Do m*a§i mărita, 
^ caut tot aşa: 
Tra, la, la, la, la. 

II. 

Am sâ'ml cumpăr şaluri 
După gustul meu; 
Sâ mâ duc la baluri 
Şi 86 joc mereu. 
Eară, când la Curte 
iml va face curte 
Vr'un tânăr frumos. . . 
Dacă bărbăţclnl. 
Dacă sufleţelul 
Va fi mânios, 
Tra, la, la, la, la, 
Şi m*a descânta. . . 
i-oiii rSspunde-aşa : 
Ua, ha, ha, ha, ha. 



SCENA VII. 



Marghiolita, Leonil (întră prtn fund pe furiţ, se apropie '■i 

Marghiolit» f'o struţi pe nm^r). 

Iieonil. — (8«rutAnd'o) Tia, Ia, la. | 

Marghiolita. — (apfaietă, ţipă şi fage în od»t» din stiiuni 



PEATRA DIN CASĂ 333 

Leonil. — («lergind dapi ea) Stai verişorică. €& eA stnt... 
ieonil, verişorul matale cel drăgălaş. 

Marghiolita. — (din întru) Fugi, obraznicule, că m*a! 
păriet. 

LeoniL — (voind 8« deschidâ ufa) Te-am spărîet ? . . Âpot 
iar deschideam! ca sâ viii sS'ţl descÂnt de spaimă. 

Marghiolita. — (ţiind n^») Ba mal bîne'ţK caută de 
levoi ;i 'ţ! Ie tălpăşiţa pană nu vine ueneaca ca s6 te 
lee de urecht afară. 

Loonil. — Am mal păţit'o şi altă dată. . . Nu'ml 
ţ^K măcar sfi'mî şi rup« urechile. . . M jertfesc pen- 

^ mata ! (tnge de Qfă). 

Marghiolita. — Da Iasă uşa In pace, nebunule. 

LeoniL — Ba nu... am s'o scot din ţ!ţ!nT, cum mal 
^us şi mata din sărite. 

Marghiolita. — Apoi cearcă, de vrei s8 veţjl pe dracu. 

Leonil. — Dar. . . vreţi sC'l v6d cu coamele în pa- 
pillote, şi sS'l sârut şi sâ'l spun că'l Iubesc peste mdsură. 

Marghiolita. — Ha, ha, ha! căt 11 de obraznic! 

Leonil. — Obraznicu mănâncă praznicu. . . Deschizi, 
wl stric uşa ? . . Păn' în trei ori. . . una. . . două. . . 
<loaă şi jumMate. . . 

MargMoliţa. — Ba te rog, Leoniţule, nu te-apuca 
^e pozne. 

LeoniL — El, dacă te rogi, se schimbă. Te las, însă 
<^Q condiţie s^'ml dai o guriţă. 

Marghiolita. — Al nebunit? 

LeoniL — Ba nu %1 e mult. . . şi drept dovadă, mâ 



334 PEATBA DIN 0A8Â 

jur 96 n'am parte de m&tuşica, daG& na datt p&retele jos. 

(fnpinge tare ufs). 

Marghiolita. — Of, Doamne, ce necaz ! . . Ei, şe^i 
binişor c&^ţl datt. . . întinde botul. 
LeoniL — L^am întins. 

(Ufa se deschide pe JumState. Obrazul Ioanei se ivesce. . . şi K^eonil 
n Bdmtă, fXră a lua de samă. Îndată după aceasta» uşa se închide Iute 
fi se audtl risurl în intra). 

• Marghiolita. — (ridând) S6'tî fie de bine, verişoruli». 
Ioana. — (asemene) Şi la mulţl ant, cuconaşule. 

Leonil. — (depărtându-se de uşă furios) Am p&ţit'O ! 

O! ce foc 

M*a trăsnit 

Staâ pe loc 

înpetrit ! 
labeam un ânger, o pornmbiţă 
Şi de Ia dlnsa ceream gnriţă; 

Gând va!! în cYadă 

Soarta mea cradă 
Schimbă pe ânger într*o ţigancă, 
Pe porumbiţă în trap de stâncă; 

Şi *n loc de miere 

Ah! gnstăiti fiere! 
Şi *n loc de baze de verişoară 
Sămtăiă gingaş... an plisc de cioară! 

O! ce foc 

M*a trăsnit! 

Staţi pe loc 

Înpetrit ! 

Ce sd fac ? . . S^ stric uşa ş\ sd datt u&val& în oda^ 
ca sd ^ml râsbun, cu şepte-{}ecl de mii de milioaue d* 



FBATRA DDT 0A8Ă 335 



s^rut&rl. . . Dar. . . alta on^mY mal rBmftne. (m Tăped« 

0^ dar de o daU m opreace, «a^ind gUral ZamflKl afari). SiraCOl 

ie mine! ce-am aujit? glasul m&tuşic&Y ? . . De m^a gisi 
baba aicf, apoi chiar că rSm&n f&r' de urechi! mal 
ales c& ^ml-a hotăitt si nn'I mal calc In casă, de când 
I-am ^is c& se di cn roş. . . nnde s6 fug? unde 96 
in'ascund?.. A!., tn dulapul ist cu rochii, (mtră fn dviap) Nu^s 
ilcate rochiile, dar le-oitt călca efl. ae caiei fo picioam. 



SCENA Yffl. 
Leonil (în dnup). Zamfira (adaoted o loeue albi), Her 

Pranţ (cu o birtle de oofetiirt). 

CPiaă a na intra pe aceni. Zamfira fi Franţ ^cft nmiltoafele eu- 
tute. tocmai c&nd vrea Leonfl a£ ae anmoe amipra n|el ca a'o atricei. 

Zamfira. — D-ta eşti, Her Franţ ? dă'ml braţul sC 
ui& scările. 

Franţ. — Poftim pe cel din stânga că*I din partea 
aimel. 

Zamfira. — (mtnad) Of! . . batale cncu marşao-de-mode, 
i mare scumpe^s ! . . Au jl d*ta, opt sute de lei pentru 

rochie gata de nuntă?. . Nu face mireasa cât rochia. 

LeoniL — (în parte. deMfaifted puţin dnlapnl) O roctlie 

e nuntă! 

Franţ. — . După cum II şi mireasa. . . dar când mi- 
pasa se numesce Zamfira, nu^ nimic destul de scump pe 
i jidani. 

Zamfira. — (zimund) Berbantule ! tot aşa m£ ademe- 
*^\ cu Torbe dulci. 



336 PEATRA DIN CASĂ 

Franţ. — (dându'i cofetnriie) Şi^cu Zaharicale, ca pe un 
canaraş. 
Zamfira. — (laindu-ie) Tact, dimoni, c& mS scoţi diu 

minţi, (merge spre duUp). 

Ijeonil. — Au^i'î cum se clfugulescti ? (v«4dnd pe zamfir*. 

închide late uţa). O ! 

Zamfira. — (cerc&nd 8d deschidd dulapul) Cc dracu ure 
dulapul ista de nu vrea sâ se deschidă? 

Franţ. — Da ce vreî s6 faci? 

Zamfira. — (întorc&ndu-Bo cătră Pranţ) Vrett s6 iucliîd r«>- 
chia de nuntă a MarghIoliţeK. 

Franţ. — Ea sg cerc etl, că's vîrtos. (cearcă, dar nt 

poate s^ deschidă). 

Zamfira. — (ri^end) Eî ; monsîu Pranţ, aşa mi te lauiJîV 
Ha, ha, ha. . . (imitând pe Franţ) Ea s6 cerc ett, că's vîr- 
tos ! Ha, ha, ha. . . 

Franţ. — (necJyindu-se în zadar) Tcrtăîfd! 

Zamfira. — Ea sfi'ţî ajut şi cii, că 'ţî-at iiîtât 
virtutea acacă. 

(Feciorul întră). 

FeciortQ. — Cucoană ; o venit o trăsură cu doî boeri. 
Franţ. — (dcpărUndu-ee de duiap) Negreşit că'î cuconu 
Grigori Pâlcîu cu fiul sfiti. 

Zamfira. — (întorcând spatele la dulap) CuSCrul şi gin»»- 

rele? Poftesce^I sus şi adă luminări degrabă, că'l la- 
tuneric. ^ 

(Feciorul lesă). 

Leonil. — (furios) Pâlcîu ginere! O! 

(Zamfira puno rochia şl cofcturilc pe un scaun lângă dulaj) ^i f> 
apropie de Franţ. tu vremea asta Leonil deschide UKa dulapolnl ţi luji 
cofeturile). 



PEATRA DIS CASĂ 337 

Zamfira. — Acam Vi acom, dragă monsîu Franţ. 

Franţ. — N'a! nici o grijă, cucoană Zamfiriţă. 

Zamfiira. — (alergând ift Uf» din stânga) MarghKoHţă, eştt 
Tdta? 

Karghioliţa. — (din odaie) Numai pantofii sâ mi'I leg. 

Zamfira. — Caută sâ tntri In salon când oii! tuşi. 

Zarghioliţa. — Bine, nenecuţă. 

LeoniL — (mâncând zaharicale) Vcrişoara s^ fie Pâl- 
ioae ! O ! 

(Fecloml intră adne^nd laminari aprinse). 
PecIoruL — Boeriî se SUÎe pe SCărL (pune Inmlnările 
e caa fi lea). 



SCENA IX. 

Cet dinainte. Căminarul Origori Pftlcin, Nicn. 

Pftlclu. — Cu plecăciune. 

Zamfira. — Sluga d-tale, cucoane Grigori. . . Da de 

de şi pană unde pe la noi ? . . De atâta vreme de 

Qd nu ne-al mal dat obraz. . . 

Pftloiu. — M eartă, cucoană dragă, c'am fost tot 

n bolnay. 

ZUiXnfiTa. — (arătând pe Nicn) D-luI !l CUCOUaşU d-talo?. . 

uşorn ? 

Pftlclu. — Dar. . . nuM cunosci ? Oui nicu) Scrută mâna 

oaneT. 

B^iCU. — (S&niă mâna cucoanei Zamfirei, care U sdmu pe fninte). 

Samfura. — Ba că bine ^icl, cucoane Grigori. . . Ea 
escel cum o crescut de mare! S'o făcut holteitt. 

22 



338 PEATBA DIN OABÂ 

Fftloiu. — Hei ! . . aşa crescii bobociî. 

Leonil. — (în P*rte, cu gura plini) BobOCÎÎ ! 

Zamfira. — Da. . . ea poftim de şejK, cucoane Gri- 
gori, sâ mal vorbimti de vremile uoastre. 

Fftloiu. — (fe(}6nd pe canape lAngi Zamfira) S^FUt m&QA. . 

Eată şi domnul Franţ, prietinul nostru. Unde du %i^' 

descK, acolo U g&sescl. 
Franţ. — (fe^^nd pe un jnţ) Ett sint ca buruiana cea lea 
Fftloiu. — Ba nu, Birm&naşule dragă, eşti ca bura 

eana cea de leac. 

Zamfira. — Pentru că'I doftor? Ha, ha, ha... Ti 

vesel eşti, cucoane GrigOri ! (nde tuşind şi căut&nd spre odalt d 
st&nga). 

Fftloiu. — Hei ! . . cum dă Dumnezeii şi cel coli 
yerde, cucoană Zamfiră. Noi, b^trftnil, căutămii sâ ve>^ 
limii ceasurile câte ne mal rSmftntt de trăit, pentra \ 
sS ne mângâiemti de cele care aii trecuţii. 

Zamfira. — Şi bine faceţi, bine faceţi. 

Fftloiu. — (luând pe Zamfira de mftnS) BiuO faCCmiL ^ 

adevărat, cucoană dragă, pentru că cine scie ? . . mâJ 
polmâni poate. . . alivanta ^n groapă. 

Franţ. — Fără voia doftorilor? 

Fftloiu. — (ri^tod) Ba cu toată înputernicirea Iht.! 

Zamfira. — Ha, ha, ha. (tuşeace) Da ce nu şe^l i 
coane Nicule? 

ITiOU. ' — (>e pune pe un scaun). 

Fftloiu. — Mări, nu^l mal tot cuconi, că s'a âi<xi 

Zamfira. — (rl^^nd «l tuflnd mal tare) BatS-te UOrOCC 

poznaş mal ^tl. (în parte) Nici c'a veni drăcoaîca. 



PEATBA DIN CA8Â 339 

SCENA X. 

Cei dinainte. Marghiolita. 

Pftld[u. — HeY! . . eată şi duduca Marghiolita, fata 
moşului cea frumoasă. 

Zamfira. — Ve^î cât o crescut? 

PftlcXu. — Ba ce crescut ! . . bre, bre ! când era nu- 
mai de-o şchioapă. 

LeoniL — (în pwte. furios) Şchioapă. . . verişoara ! 

Pftlcliu — Vin* tncoaci, fata mea, sS te sărute moşu. 

(MtfgMoUţa se apropie de Pâlclu,. care o s^mti pe frnnte. ZamUr» 
şi Fnmţ 'fi tkcik semne de bucurie. Klcu se scoală pe picYoare şl se uită 
pe fuzif 1* MarghIoUţa). 

Marghiolita. — (în pane) Of ! . . că m*o tnghimpat cu 
musteţele. 

Pftlciu. — tţl aduci aminte, Marghioliţo, când 'ml 
^jreal mosu Pâlsiu, mosu Pâlsiu? . . Par' că nu 'ml yi- 
le-a crede că 'I ea, cucoană Zamfiră. Dintr'atâtica, s'o 
icut coşcoge fătoitt! 

Iseonil. — (cu gura plină, furios) Fătoifi ! 

Pâlciu. — Eată şi Nicu, fiul mett, dragă Marghlo- 
ţâ. . . Nu'ţl aduci aminte când te glucal cu dtnsu de-a 
aba-oarba ? 

Nicu. — Ba nu, babacă. . . de-a Puea-gaea. 

FAlolu. — Tin de'I scrută mâna, Nicule. 

119'iCll. — (Mrută mâBa MarghIoUţel f'apoY se întoarce la locul Iul 
»tăk tot in picioare). 

I^eoniL — Ii pupă mâna prostu. . . O ! 

[oliţa. — (Se nită cu ochi galifl la Nicu in toată scena 



If icn ae turbură). 

22* 



340 PEATRA DIN CASĂ 

Fftldu. — Ce nialf did şi d-ta, mosîu Pranţ ? . . 
Aşa'î câ de-acum o venit vremea s6 dămtt rfindul copiilor? 

Franţ. — Aşa'î pravila Natureî, cucoane Grigori. Bă- 
trânii înpreună şi tineriY earâşK Inpreună. . . ma¥ ales 
când se găsesctl doî cariî se potrivescti. . . 

Zamfira. — Adevărat grăescî, monsîu Franţ. . . Ni- 
mic nu^î mal nostim de cât do¥ hulubaşt. . . p&reche. 

Pftloiu. — Atunce'î fericire 'n casîi. 

Leonil. — (în parte) Ba In hulub&rie. 

Zamfira. — Cuî o spuî, cucoane Grigori ? . . Eată- 
m^'s efi. . . am tr&it 1 7 an! cu rSposatul soţu meii, 
Dumnezeii sS'l erte ! . . şi nicî odată nu ne-amfi sf&ditâ. . . 
S^rmanu! ce bujor de om era! Cât oitt tr&î, l'oiii tot 

boci ! . . (pl&nge). 

Sărmana bărb&ţeln! 
SSrmana sniieţela, 
Ce om, ce om era! 
Supus Ta mea voinţă, 
Plecat Ta mea dorinţă 
!n veci el s'ar&ta! 
Eii îl numeam Lulnţă, 
El m^ numea Mumuţă 
Cu glasu'! dr&g&laş, 
Şi Im! 4icea: «Pirită! 
«Tu e§t! o porumbiţă, 
«Şi eii un porumbaş. 
Ah, va! ş*amar de mine! 
Ah, dragul meii bărbat! 
Mumuţa după tine 
Va plânge ne 'ncetat! 

(Mu^hlonţA şi Franţ îşX ştergi ochii. Nicu trage din baxunar, o 
ma lungi şi'ţY siiflă umuI tare). 



PEATRA DIN CASĂ 341 

Pftlclu. — Aşa şi eti cu Mata răposata, Dumneţjeti 
^'o erte !.. Ah, ce femee scumpă şi iconoamă ! . . Of, of ! 

S^rmănica 

Mititica! 
Cât de mult ea mâ inbea! 

S^rmânica 

Mititica! 
Ce dnlceţî bane făcea! 

Ce locmale. 

Baclavale, 
învârtite şi bohacia! 

Ce vntcî bune, 

De minane, 
Cu miros de odogaciu! 

Amar mie ! 

Ce soţie, 
Ce comoară-am prăp&dit! 

Ăh! ce viaţă. 

Ce dulceaţă, 
Moartea crudă 'mî-a răpit! 

IieoniL — (în p»rte) Bre ! . . c'au stJ înece mahalaoa. 
Zamfira. — Of, of!.. Marghîoliţo, dute de ţji s'a- 
luce dulceţî de cele care aY făcut tu astădî. 

(Uai^hloUţa Ieşi pxin stânga). 

Zamfira. — Cucoane Grigori, am s^'ţK daii sâ guştî 
(jilceţî de-a Marghîoliţeî. 

Pâlciu. — De 'î-or s6m$na eî, trebue se fie foarte 
Iiicute. Aşa'î Nicule? 

KiOTL. — (rtaărind) Dar băbacă ; îmî plăcii. 

Zamfira. — Da ce nu şecjî, cucoane Nicule? 

ITiOll. — («« P^uie pe scann) Mcrsi, 



342 PEATBA DIN OASĂ 

Zamfira. — Trebue s€ sci¥, cucoane Grigori, că du 
se află mal buD& gospodină pe faţa p&mentuIuY. De'i 
nevoe In casă de dulceţl, de pânză, de păstr&murY, de 
or¥ ce tnsfîrşit. . . Marghiolita poartă de grijă de toate. 
Ea dă de bucate; ea ţine cheile de la cămară şi de Ia 
pivniţă, Încât efi slnt silită a sta cu manele legate. 

Franţ. — Halal de bărbatul ce-a avea! 

Zamfira. — Halal, pSfi! Şi sS ye^I cum coasă la 
gherghef, sfi te minunezî. . . (atrigă) MargMoliţo, trimite'ţi 
ghergheful aici. . 

Leonil. — (în partex Aujţî telăliţa, cum Işi laudă marfa ? 

(Ioana aduce ghergheful, îl dă Iul Pâlclu şi lesă). 

PftlcXu. — Aferim. . . frumos de tot ! . . Da cine'î, ra^ 
rog, turcul ist călare? 

Pranţ. — ÎI Ali-Paşa. 

Fftloiu. — Cel care o tăîet volintiriî ? . . bre, breî. 

Zamfira. — Tocmaî. . . Poftescî sS ve^î şi d-ta, cu- 
coane Nicule? 

Fftloiu. — Ear îl cuconescl?. . Eti v€d c'aî se'ni 
diochl flăcăul. 

ITiOU. — (Ie ghergheful 9I române cu el fu m&nă). 
(tntrft Marghiolita şi după dinsa Ioana purtând tablaoa cu dulce VI 

Zamfira. — Adă aicY, loano. 

(Ioana merge cu tablaoa d'&ntâi Ia Pâlcln, pe urmă la Kicu şi sa 
afirfit la Franţ care nu Ie dulceţl. Marghiolita o nrmeasă fi dă pWkhMr* «i 
cu apă). 

Pftldu. — (gustând duiceţile) Cu adevărat că^s minunate.. 

Aşa belte! (amestecând gre«) Aşa... bel... te. (în parte) Ta 

lett, că mi s'o lucleîet fălcile. 



FEATRA DIN CASl 343 

Marghiolita. — S«*ţl fie de bine. 
P&lciu. — S^.. . rut. . . ochişo. . . ori!. . . fata. .. mea. 
Zamfira. — Poate că n'aJl coardă destală ! 
Ioana. — Da cum. Doamne eartă-ni6 ! că de a^I di- 
mineaţă le ferb pe foc. 

Zamfira. — (căvOnd «'acopere rorbâ Ioanei, taşesce) PofteSCÎ, 

'^ucoane Sicule? (m parte) Eî lasă, cîoară, că 'ţT-oiil rupe 
•-u pliscal. 

(Ciad Tine tablaoa dinaintea lui Nicn, el se scoală, pane jtherghefal 
ţe scaun ţi Ie dolceţl molte). 

Marghiolita. — (dindni pahami) A vo siihe^ monslu Nicn. 

Nicn. — (înecinda*ae ca dnloeţl) JiletSÎ.»» (tuşescc) 

F&lcItL — Ce dracu! ear te-al Înecat, măK tălălăâ. 
I«eoniL — (în parte) Moaşa 'n pod. 

ITicCU — (turburat, se pune peste gherghef şi rfisare îndatA). 

F&lclu. — Na, c'aY spart ghergheful? E¥, da m^aY 

rutinat urit, măi badeo! 

Zamfira. — (acuiându-se) Nu't nimica, nu*Y nimica. 

Marghiolita. — (rtde). 

Kicu. — (uîtându-se u gherghef) Numaî uasu 't spart, 
riăbacă. 

F&lcla. — (sculându-se foarte supărat) Şi poate Câ UU^I 

iestul s^ spargi nasu lui Âli-Paşa? 

Zamfira. — Nu te supura, cucoane Grigorî, că Mar- 
rhloliţa mal face şi alţi turci tu ceea-1-altă odaie. 

Pftlclu. — p^ti ? . . Hal s6'î Yidemtt. Nu poţi crede 
ât mi's de dragi Turcii... de lănă. 

Zamfira. — Poftim, cucoane Grigori. Vil cu noi, mon- 
Au Franţ? 



344 PEATBA DIN CASĂ 

Pranţ. — Bucuros. 

(Pâlcla întrft în stânga). 

Zamfira. — Marghloliţo, şe^î cu cucouu Nicu. (încet 

MargMoliţeT) Nu UÎta SS'Î Câuţî marşul lut Napoleon, («e duce 
spre uşa din stânga şi, pană a nu eşi, <Jice încet lui Franţ). ACUUI 1 

yreme de pus la cale. . . S^ dai pricină de Yorb&, monsiu 
Franţ. (lesă). 

Franţ. — Las^ pe mine, cucoană Zamfiră, (tea). 

Leonil. — (în parte) Sg ductl sg descMdfi îarmarociil. 



SCENA XI. 

Leonil (în duiap), Marghiolita, Nicu. 

Margioliţa. — (după o mică tăcere) Monsîu Nicu. . . 
Niou. — (cu jumătate de gUs) CJiesclwvii madmuciSfU 
Marghiolita. — Je im pri. , . veste pe canape. 
Niou. — (86 pune pe un jilţ) Pardon, 

Marghiolita. — (în parte, şe^end pe canape) Par' Că UU 

prea scie franţuzesce. (mică tăcere). 

Leonil. — (în parte) Ce pardon 'i-aşl trage la ceafii 

Marghiolita. — Monsîu Nicu, îţî aduci aminte <1 
fiotr anfans? 

Nicu. — Cheschevu? 

Marghiolita. — De notr anfans. 

Nicu. — Pardon. 

Marghiolita. — (în parte) Se vede că alte vorbe ii i 
mai rupe. (tare) Vu parle fratise, monsîu Nico? 

Nicu. — Parle, madmtiasch 



PEATBA DIN CA8Â 345 

Marghiolita. — E hien. . . parlon îDpreană. 
Nico. — Parlon. 

(Mică tăcere. — llaziţhloUţa e« uită cu dragoste la Xicn. care coboară 
ocfaif. se anccsce pe scaun şi'şl 6află nasul tare). 

Marghiolita. — S'ai fost la Paris, moiisîu Niru? 

Nicu. — Xn, dar cât pe ce era s^ m^ trioieat;! 
băhaca. 

Marghiolita. — Şi de ce nu te-o trimis? 

Nicu. — S'o temut s^ nu'mî perd legea şi s^ me 
*Qtorc înapoi păgân. 

Marg^oliţa. — Xumal i>entru atâta ? . . 

Nicu. — 1-0 maî fnst frică că m'oiu face şi eCi ca 
lirgu de la Sadagura. 

Marghiolita. — P^cat că te-o gludecat aşa de reuî.. 
Dacă mergeai Ia Paris, videal teatruri... Inv^ţaî s$ gioci 
polca ; au^iaf opere frumoase. . . marşul luî Napoleou. . . 
CunoscI marşul luî Napoleon, mousîu Nicu? 

Nicu. — L'am au^it odată din cobza luî Barlui. 

Marghiolita. — îi tare frumos! Eu ii sciu. 

NiciL — Din cobză? 

Marghiolita. — Ba din ghitară. . . Ha, ha, ha ! . 
audî ? . . din cobză ? 

NiciL — Barbu te-o învăţat? 

Marghiolita. — Cine ? . . Barbu ? . . Ha, ba, ha ! 

Nicu. — (în ifxie) Am scăpat vr'o gogomănie. . . Ea 
ş'o dreg. (tare) Mata, duducă, trebue s^'l cânţî negreşit 
mal bine decât Barbu, şi dacă al vrea. . . 

Marghiolita. — Vrei S^ '1 aUJÎ? («e scoală şi merge -^ 
lee ghitara). 



346 PEATBA DIN OASi 

Nicu. — Ce se potrivesce ! . . pardon madmuaeel 

(se răpede a'adiic^j ghitara, o le îd mâni fi o cearcă) Dft. . . bUUă 
ghitară ! (mpe o strună) Tronc ! (rgmâne înpetrlt). 

Marghiolita. — (8up«rată) Na ! . . Pas acum de 'î maî 
cântă marşul luY Napoleon. 

Niou. — (după o mică tăcere) SS'mt plesnească ochii, dacă 
am vrut s'o rup. . , Pardon de ertăcîune, duducă. 

Marghiolita. — Ba nu ; nu vreii s8 te ert, pană nu 
'i face ce 'ţî-oiîi ^ice eti. 

Nicu. — Ce poroncescî? 

Marghiolita. — Poroncesc s6'mî cânt! o romanţă. 

Nicu. (ruţinându-ae) Da. . . pgîi ! nU SCitt S8 Câut. 

Marghiolita. — Nu te cred. 
Nicu. — Doar s^'ţî cânt de dragoste. 
Leonil. — (in parte) Aujjit'aî Pâlclfu cum se obrăz- 
nicesce ! 
Nicu. — Se'ţl cânt de dragoste, duducă? 
Marghiolita. — (coborând ocbiY) Cântă. 

(Nicu îşY drege glasul; începe dar nu nimeresce tonul. După câtera 
încercări el cântă pe aria: Cumetrită dragă, ş. c. 1.) 

Or! cine trâesce 
Pe Amor slăvesce; 
Ori care jivină 
De amor snspină! 

Gâscâşoara gâgâesce, 
Ră(i§oara hăcăesce, 
Stăncnşoara cârâesce, 
Harmasarnl nechezesce, 
Motănaşal mYorl&es(;e, ' 
CqcoşqI codcodăcesce. . . 



PEATRA DIN CASĂ 347 

Şi eu, plin de jale, 
iţ! rostesc matale: 
Dudacoţă dragă, 
S*a trecut de şdgă! 

ICarghioliţa. -- Ha, ha, ha. 
Iseonil. — Ha, ha, ha. 

KiOXU — Dec ! . . (se viu cu mirare U lUrgbloJiţa «'apoi in- 
epe fi el a ride tare) 



scEXA xn. 

Cet dinahUe, Pftloiu, Zamfira, Franţ. 

Pftlclu. — (intrând miinios} Aşa, dragă cucoană. . . dacă 
nu Trei s'adaogY încă două sălaşe de ţiganT tn foaia de 
zestre, apoî nu pot nicî eii s^'ţî dati băetu. 

Zamfira. — (mânioasă) Nici un suflet mat mult. Dacă 
'ţi place. . . dacă nu, alţii mâ rogâ. 

F&lolu. — Potti s8 te roage; dar flăcăi ca al meti 
nu se prea găsescii pe toate uliţele. 

Zamfira. — EI! dragă cucoane Grigori; tot ţiganu 
'^I laudă clocanu. 

Fâlolu. — (atina) Caro vrea s^ ^ic6... eti sînt ţigan şi 
Xicu ciocan?.. Foarte 'ţi mulţtoesc. 

Franţ. — (cinund »« •! inpace) Aber nu'I aşa, cucoane... 

P&lciu. — Ean las' neamţule. . . nu te -amesteca 
unde nu 'ţi ferbe oala. . . Căt pentru d-ta, cucoană 
Zamfiră, fiind că te scumpesci pentru două sălaşe de 
ţigani, pune'ţl pofta 'n cui despre cuscrie cu mine. . . 
M^ duc. . . 



348 PEATRA DIN CASĂ 

Zamfira. — Călătorie sprincenatăî 

Pâlclu. — Au(jî, ţigan!., ciocan! (lui nicu) Hat doc... 
Nicule de aicî. Haî cu tătuca, că 'ţî-oiii găsi eti nt- 
veste aîurea. . . Au^î, ţigan, cîocan ! . . ae»ă prin fund. furii.» 

Nicu. — ciaiuic aiargwoiiţei) Bofisuav maclmuazeL ae*i 

dupS tatăl s^â). 

Leonil. — (cn bucurie) Sc Yode că nu s'afi ajunsa ni 
tfirgul. 



SCENA XIII. 



Leonil, Zamfira, Marghiolita, Franţ, (91 mai pe urm& 

Ioana. — (mică tăcere). 

Franţ. — (viind între amendouă) Ce s6 faceuiti acum V 
Zamfira. — Of! of! am r6mas ear cu peatra "n 

casă ! Of. . . ameţesc. . . leşin. . . deţină în bwţele un Franţ». 

Franţ. — (npărict) Vas ist? 

Marghiolita. — Eti, peatră 'n casă ! . . Ah ! m^r. 

< leşină asemene în braţele lui Franţ). 

Frânt. - - (şi mai spăriet) Vas ist? 

Tertaifel! Vas ist das? 
Main Got, mam Got! ah vaî ! 

liuî vine se le las 

S? cade ale zvai. 

Cucoană Zamfiriţă, 

Duducă Marghiolită 

Am obosit de tot 

Şi, jjeu! că nu maî pot. 

Cucoană Marghiolită, 

Duducă Zamfiriţă 



PEATRA DIN CASA 349 

Treziţi-T6 ci, peu! 

Leşin pe loc şi eti. . . 
Tertaifd! ras ist dos? 
Main Got, main Got! ah vaî! 

Im! Tine se le las 

S^ cad^ ale ztai. 



stri«ij laaaă, Ioană, adă degrabă oţet, colonie. . . ce 'î 
gâsi, că aă leşinatfi cucoanele. 

LeoniL — Marghiolita leşinată! Heî, că nu sînt în 
I"cul şoacăţeT. 

Franţ. — («trigi esr) Ioană, Ioană. 

Ioană. — (miergiad cu un ţip) S^Hican de mine ! . . ce- 
au păţiţii ? 

Franţ. — Dă-le înte la nas. . . Tonerveter! . . grele's ! 

Ioana. — 0e pone fipnl sub um). 

ZamfEra. — (p«»*rind) Pi! ce putoare! 

Marghiolita. — («emene) Fi! chel orîor ! 

Franţ. — (scăpând) Uf! 

Zamfira. — Ce şip II aista? 

Franţ. — Colonie. 

Ioana. — Ba terpentină. 

Zamfira. — Terpentină? Ah! ear leşin. 

Marghiolita. — (miergănd Ungă zunfli») Nu o lăsa, mon- 
?îa Franţ. 

Zamfira. — (fartoasă) Tu eşti ? stabio ! lipsesc! din 
>chil mei s^ nu te mal y^d. . . că'ml otrăyescl filele ! 

Franţ. — (▼oind a'o unişteMcă) Cucoană Zamfiriţă. . . 

Zamfira. — Fugi şi d-ta ; dă'ml pace. (ţipănd) Dăţi'ml 
>ac« cu toţii. . . Nu mal ?reă s^ v^d pe nime ; nu vreft. 



350 PEATBA DIN CASĂ 

s^ mi mal mărit, nici s6 caut ginerL . . ard^'l focu s<^ : 
ardS!.. M^ duc de mânt la călugărie cu fată cu tot. 

Marghiolita. — La călugărie! Ah! ameţesc! 

Zamfira. — Ba s6 lipsescT, IţY ^ic, că 'ţî-oift da acu< 
uisce marghiolit de nu Tel putea duce. 

Marghiolita. — (îutri pUngdnd în stânga). 

Leonil. — A apucat'o istericale pe babă. 

Franţ. — Cucoană Zamfiră, liniştescete. . . Ce ?rea 
sâ jic6. . . 

Zamfira. — Mări, caută'ţT drumu şi m6 lasă 'n pace... 
(ţipA) Of!., 'ml-o eşit perl albi de cftnd am fată mare! 

(întră furiOMă în stânga). 

Franţ. — Fa, Ioană, dute de-o Inpacă şi'i fă apă 
caldă de picioare. Aujl, fa. Ioana? 
Ioana. — (lu&nd lumînărue) Ean nu prea fa, şi ma: 

jupineasă. .. AU)}itum^al SUCitule? (Yeeă după ZamAra). 

Franţ. — (prin întuneric) Saperfuent aîn nnU!., toaU 
casa '1 cu capu 'n jos. . . Cum s6 dreg trebîle? (gândeecf 
Tonerveter ! . . nu'ml vine nici o idele. (de odau se opr«i«.v 

fi se bate cu palma peste ftrunte ca când ar fi găsit Tr'on cblp). A ! . . 
(schimbând ideU) Ba UU aşa. (M bate încă odaU ţi mal tare) ()! 

am găsit ! . . H6 duc sâ md tălmăcesc cu cuconu Grigori. 

(lesă prin fund lorindu-se de mobUe) Tertaifel! Că întUneriC M! 



SCENA XIV. 

(întuneric). 

Leonil. — (e^ind dm dulap) Uf!.. Slavă Domnului, c^am 
scăpat din temniţă ! . . Bre, bre, bre ! Multe pozne am 



PEATBA DIN CASĂ 35| 

maî T^ut de când locuesc In dalapnl ista!.. Dragoste 
şvăbească, cochetărie băbească, gogomănie pălcYască, tăr- 
pire căsătorească, şi. . . fudulie ţigănească ! Dar din 
toate aceste n'am înţeles alta, decât că baba a căpchiet, 
pentru că nu 'şî poate mărita fata, şi că yrea s'o tri- 
meată la monăstire pentru ca s$ scape de dtnsa. (ca mame) 
Verişoara la călugărie ! Nu voia suferi nici odată o ase- 
mene nelegiuire. . . Dar cum s6 fac ca s'o scap de 
comanac? (gindesce) S'o fur In astă noapte şi s'o trec 
peste Dunăre?.. Dar; planu 'I minunat, numai de aşi 
putea Intra tn odaca Marghiolitei ca s^ ^I daii de scire 
<^ fug^. Insă cum dracu sS trec prin etacul cloanţei, 
fără ca s^ mâ bage de seamă ? . . O ! Iml yine o idele 

năstruşnică, de rochie* adusă de caeoiuia Zamfira la scena TUI fi o 

arau pabucuiui. picând) : Oifi s^ mS schimb In fată mare ! 

Ixitri în dalap). 



SCENA XV. 

I«eonil, Marghiolita aesă încet din odaU din stânga). 

Marghiolita. — (trisU) La călugărie ! . . Âu^I ? s^ m^ 
dee la monăstire pentru un cusur de două sălaşe de ţi- 
gani !.. Mal bucuroasă Toift Intra tn fundul pământului... 
Mal bine Yoifi fugi unde m'or duce ochii, departe de casa 
părintească tn care stnt sarcină! (puag«nd) Pentru că 
m'o făcut Dumnezeii fată, malcă-mea nu m6 poate su- 
feri, par' că eft stnt yinoTată ... O ! cât stnt de ne- 
norocită ! 



352 PEATBA DIN CASĂ 

Ah! plâng şi saspin 
Şi saspin mereu, 
§i snfer an chin 
Un chin foarte grea. 
In fartană rea, 
Ca franca plătesc ! 
Şi 'n darere grea 
Ca amar trăesc! 

(Sti trişti cu batista la ocbT). 
IiOOHil. — (eflnd din dulap în rochie ţi oprindn-M in fnnd) 

Eată-m$ -s gata! De m'a zări mătuşica, Ta socoti că'$ 
Ioana ţiganca, şi voiii putea lesne să Intru la Marghio- 
lita. . . Hal! tntr^Un noroc! (face nn pa« «l se opresce zărind pe 

Marghiolita) Co zărosc acolo ? . . o matahală neagră ? . . 
trebue s6 fie Ioana, care vrea sS tnchidS uşile, (m ai du- 

pă dulap). 

Marghiolita. — (stergendu'f rochii) HaYdeţY, cum a vrea 
Dumnezeii, păn^ a nu se trezi maică-mea. (mergând ap»» du- 
i«p) SS'mT left capela şi mautela. 

(Marghiolita deschide dulapul. De-odată Leonil o ridică în braţe firi 
veste ^ o închide în întru). 

Leonil. — Sd nu cârcnesci, cioară, că te-am prăpă- 
dit, (depărtăndu-se de dulap) Işala!.. am luchis baragladina! şi 
de-acum pot, fără nici o frică, s€ trec prin etacul babei. 
Acum chiar că m'a lua de Ioana, (se pomesce în stăng» 

ri^tod încet) A draCUlul mal Stnt ! (ajungând Ia mijlocul soesel» 
se opresce) ClUO mal tIuC ? 

(X7ţa din fund se deschide şi Kicu Tine bojbăind prin întuneric). 



PEATBA DIN 0A8Ă g to 

SCENA XVI. 

Leonil, Nicu. 
Nicu, — (întrtnd) Doftorul Franj m'o sfătuit ca s« 
Tin înapoi şi s6 for pe duduca Marghlfolija. . . ce iot-c« 

d* an ^un) Valcfi !.. da întuneric îf! (înlnteax* mcetl,or «w 

Iieonil. — (în parte) Xu cumva 'î doftoru ? 
Nicn. — (în pwtc) Par' că zăresc o rochie. . , Oare 
nu 'î duduca Marghlfolit^ ? 

Leona — Ba 't tOCmaî ŞOacăJa! («edep*rteaaîndre.pU). 

Nicu. — Ba 'T tocmai duduca ! (f«ge în stânga) Imî vine 

^^ fug. (staA pnţin amendol şl asculţi). 

LeoniL — Cum dracu s6 m« disbăr de dînsul? 
NicTi.-~Heî! de-aşî avea curaj... ce 'î-aşî maî spune 
prin întuneric! 

LeoniL — O!., s^ m6 prefac că 's baba! (Iuinicu. 

încet) Pst! 

Nicu. — (în parte, cn mirare) Aud ? 

lieonil. — Pst, Pst. 

Nicu. — (aaemenc) Par'că m6 chlamă ? (luî Leonil) Pst. 
Leonil. — (cu glas schimbat) D-ta CŞtl ? 
Nicu. — (încet) Ett. 
Leonil.' — (cu dragoste) Ah ! 
Nicu. — (asemene) Oh! 

LeoniL — Dragul meii. . . 

Nicu. — (aproplindn-se de Leonil) Scumpa mea!.. 

Leonil. — (în parte) Mâucatc-ar moliile ! . . 

Nicu. — (prin4«nd cnraj. tare) Scumpa mea duducă Mar- 

fhioliţă!.. 

23 



356 PEATKA DIN CASĂ 

Leonil. — (în parte) Dutc draculuî! 

Nicu. — Aud ? primescî ? . . Ah ! duducă, îţî s^rut 

niânelc. («Srua minele luY LeonU). 

(Se aude strănutând în stânga). 

Nicu, — Poroncă? 
Leonil. — Aî auţjit? 
Nicu. — Ce? 
Leonil. — Vine neneaca. 
Nicu. — Eleî! 

Leonil. — Şi de ne-a găsi tnpreună, slntemfi prăpădiţi. 
Nicu. — Eleî! 

Leonil. — Ascunde-te degrabă. 
Nicu. — Unde? 

Leonil. — hi dulapul ista pană ces^a duce neneaca. 
că oiu yeni eă sS'ţY deschid ma! pe urmă. 

Nicu. — Şi după ce mi'î deschide, ît fugi cu mine? 
Leonil. — Te maî îndoesd, tiranule? 
Nicu. — Ba 'ţî s^rut mânuşiţile. 

Leonil. — (cu dragoste) S^rUtă şi peî ! . . (îi dă mâna ?i 
Nicu o n£rut2 de multe ori). 

Nicu. — (mergend spre dulap) M^aUl dUS. (intrând în dular 

Ah ! duducuţă, crede că m'al băgat In raiii. 
Leonil. — (închi^jendui) Ba In dulap, prostule, şî s*^ 

nu CrâCneSCi, că eşti mort. (aceste cuvinte le ^ce cu glas fix*es«v 
Nicu. — [din dulap, spăriet] Eleî ! 
Leonil. — (viind în mUlocul scenei) Hup şi altul. [rldej L'aO 

Închis pe prostu cu Ioana ţiganca ! Ha, ha, ha. . . A\\4 
parte unul de altul. Acum ceasul fericirel a sunat pec^ 
tru mine. Dragă verişoară ! am s€ te scap, pentru ca si 



^If 



PEATRA DIN CASĂ 357 

(î doTedesc cât te Yubesc de mult. . . Halde ! . . [f^ce c&tera 

pMuf apre af« din stâng» Ri ae opresce ipărlet]. EâF O dihâuip ! 
(Se deschide nşs şi Zsmflrs întri prin întnneric]. 



scEXA xni. 

Leonil, Zamfira (în tosleU de noapte j. 

Zamfira. — (în psrte) !n cotro o apucat jupineasa Mar- 
ghiolita?.. De un ceas de când am au^ît'o eşind, şi încă 
nu s'o Întors In odae. 

LeoniL — (în parte) Aud foşnâind fuste. . . Cine s^ 
fie?.. Baba doarme; Ioana 'î In dulap. îl yerişoara, ne- 
greşit, (tare) Tu cjtî, Marghîoliţo? 

Zamfira. — (în psrte. cn mirare) Ce ? 

I«eOIliL — (spropiindu-ae de Zamfira) Nu'ţl fie frică, Verî- 

ioară, că ett stnt. . . Leonil. 

Zamfira. — (în parte) Leonil ? . . 

Ijeonil. — Am hotărit sS te fur în astă noapte, 
^ntru ca s6 te scap de babă şi de călug&rie. 

Zamfira. — (în psrte, aup«rată) Babă! 

X«eoiiiL — Nu'! e ruşine băborniţet s^ nebunească la 
etrAneţe, şi se vree sfi'şî fac6 un blestem ca aista. . . 
H te călugărească!., ti bună, p^â, de Închis la Golia. 

Zamfira. — (în parte, cu msnie) La Golia, eii? 

r«eoiiil. — Gândesce cât II de vi cu tine! par' că 
ai fi copila el, ci o ţigancă! . . Gândesce că eşti so- 
ţii a de dînsa ca o sarcină, ca o peatră In casă!. . 

hal se fttgimii tnpreună, pană nu se trezesce stahia 



358 PEATRA DIN CASĂ 

Zamfira. — Un purte» farioasă) Stăbia ! (apncând p« Leonil de 

nrechi ) A ! blestcmatule. . . sînt stahie, eii ? 

Leonil. — (spănet) Valeft ! . . am păţit'o. 

Zamfira. — (trăgdndu'i de urechi) A ! berbaDtule, vreî se 
'mî furî fata?., jjicî că's băborniţă, că's stahie, că's 
bunii (le închis la Golia ? . . Elf, las' moţpane, că te-oiu 
învăţa eil. (strigă) Ioană, Ioană, adă luminări. 

Leonil. — Mătuşica, dragă mătuşica. . . (în parte) Oiii 

S6 r^măn ffir' de Urechî. . . («e lupU cu Zamara ; 8cap& « Tn» 

hS fagi) La fugă, băete. (aleargă Ia uşa din fund, dar de odatft <>» 

oprc^ce aurind glasul luY PâlcYu ni a luY Franţ, ^^c^nd afară nrmătoa* 
rele cuvinte:) 

Pftloiu.— I Degeaba '{) baţi capul, monslu Franţ. 
Franţ. — ) Fă'ml hatîrul de vină cu mine. 

(ţ>ic£nd aceste, PâlcYu ni Franţ intră prin fand). 

(Leonil ae întoarce Yute SnapoY şi fuge spre uşa din stingă : dar 
aicY întâlnindn-se cu Ioana, care vine cu lumînărY, aleargă la dulap. îl 
deschide şi caută să între în întru; însă Nieu îl înpinge cu picioarele <i 
vrea hS tragS uşa dulapului. Luptă comică între el). ' 

Zamfira. — (în toată vremea asta, alungă pe Leonil) ^Aşt6a{>- 

tă tălharule, că 'ţl-oiâ da e& stahie, 'ţl-oiâ da eâ bă- 
borniţă, 'ţl-oitt da eti fete de furat." 



SCENA XVIII. 



Zamfira, Leonil, Pftleln, Franţ, Marghiolita, 

NiCU, Ioana (aducând lumînSrY). 

Pâlclu.— ] 

„ , î Ce este? Ce gălăgie? 
Frânt. — ® ° 

(Se apropie cu toţii de dulap, care sti deschis). 



PEA7RA DIX CASA ^59 



Zamfira. — 
LeoniL — 
Pftlein. — 
Prant. — 



(foarte rapide) 



Ce 'ml TMnră ochiî! 
Yerişoara cn PAlcIu ! 
IncbişT tntr'un dulap ! 
Prin întuneric ! 

Ioana. — Şi CQConaşu Leonil tn rochie de nuntă ? 
Ff.i. ha, ha. 

<tafl cu toţi incremeniţl in fftţa duUpnlnT, unde Marghiolit» «i Nicn 
'•e &.«cniidn cn minele )a ochi). 

LeoniL — (viind în faţa scenei) Mare pozui am tkcni ! 
Zamfira.— (furiosa) Ce cauţT In garderob, diaToloalco? 
Pftlcfn. — (farion) Ce'mî boscoroseştî prin dulap, măî 
îâiălăâ ? 
Marghiolita. — Xeneacă. . . 
Kien. — Babacă. . . 
Zamfira. 1 1 Ce? 

i (inprennă) | „ 

Pftlein. j I Ha? 

Hargliiolita. — V6ru Leo.iil m'o închis aicK neneacă. 

Nicn. — Şi pe mine tot el, babacă. 

Zamfira. 1 | 

! (inprenni» [ Leonil ! 

Pâlcin. I ( 

(Se repedA fi apucă pe Leonil de bra^e). 

Zamilra. — Tu, blestematule ? 

Pâlciu. — Tu, berbantule? 

Leonil. — Ho ţeară ! . . încet. . . Vreţî s€ sciţî ce 
«aută Marghiolita şi Nicu In dulap?.. E! caută s6 gă- 
s*d<ră rele două sălaşe de ţiganî, pentru care d-voastră 
< a ni>ce părinţi buni, nu T'aţî pututti aglunge cu tărgu... 
Aţî înţeles acum? 

■/amllra fi Pilrlu îl lantl «1<* munS i;i teiotorcil spre Franţ). 



860 PEATRA DIN CASĂ 

Zamfira. \ | 

«., . } (mpreună) { O licbuilit ? 

Pftloin. j ( 

Iieonil. — Ba nid de cum. . . Şi maî bine de cAt s^ 
fie ţigănit o pricină de neunire intre familiT. . . maY bine. 
ca nisce creştinî adevăraţi, aţi de ertare robilor ! . . ji 
ca nisce pârinţî bunî, aţî face fericirea copiilor! 

Ioana. — S^ tr&escK, cuconaşule! 

Franţ. — Bravo, Leonil! (c*tră zamara şi pâiciu) Aţî au- 
jittt?.. faceţî cum vfi ^îce el. (dHndn'i ««v dee manele) Daţi-ve 
manele şi ^iceţî: Noroc s^ dee Dumnezeii! 

Zamfira. — (căutând cu dragoste la Frânt) Pie cum vreî. 
monsîu Pranţ. (im pâiciu) Noroc s6 dee Dumnezeii ! 

Pftlciu. — Amin ! 

Leonil. — (viind Yute intre amendol) lutOCmaî Ca la laf- 

maroc. Eată dar şi o rochie de nuntă, drept aldamaş. (cătri 
Marghtoiiţa ;i Nicu) S&riţî acum diu cuîb, liulubaşilor! şi ve- 
niţi de'mî mulţumiţi mie pentru fericirea voastră. (în p»rtr 
Cu toate că, de-aşî fi sciut. . . 

Ni 011. — (sare din dulap şi dă mana Marghiolite! ca eSse acoboare*. 

Marghiolita. — (scoborându-se) Monshi Nico. 
Niou. — Chcschevu? 
Marghiolita. - Eştî contani" 
Nicu. — Ji. 

(Vinfi amendol lingă Pâiciu şi Zamfira). 

Zamfira. — (în parto Insfîrşit sînt slobodă s^ mfi mă- 
rit şi efl ! 

(căiră public). 

*MI-ain urnit peatra din casă. 
Am scăpat de displftceri. 



TEkTR/L DIN CASĂ 3(;i 

Şi la nantă *ml şi la masă 
Y8 poftesc cinstiţi boerl. 

Iieonil. — (liindu'i cânticQi) Tacî, mătuşica, că te aude 
lumea, şVi ruşine! In ochii părinţilor, fetele trebue s^ 
fie ca petre scumpe, ear nu ca ])etre ^n casă. 

(cătră public). 

Eu primesc f&r' de rnşine, 
Dacă «pan acum minciuni, 
S*anincaţl cu petre *n mine 
Aici, Sn loc de cununi. 

Pftloiu. — (curmându'i cânticul) Da vorbă'î ?... s'aruiice 
aict cu petre ca s6 ne spargg capetele! Nu'l destul cât 
ne le-ami stricată !n astă seară cu căsătoria copiilor ? . . 

(citră public). 

Cu adâncă plecăciune 
Mâ închin, cinstiţi boerî. 
Mal ântel. . . 
(rdgufesce fi nu m»I poate urma înainte). 

Franţ.— (dindu'i de o parte) Destul, cucoaue Grigori, c'al 
r^gu^it; mal bine dute do bea ceaîu de soc. 
Pălclu. — Dec! că mare obraznică'I şoacăţa! 

Franţ (citră pubuc). 
Eu sînt doftor cu sciinţă 
Cvnoscnt de mult în Iaşi, ş. c. 1. 

PftlciU. — (luându'I de braţ ni tră^t'ndu'l în fund) Dacă eştI 

doftor, vin de m^ tămădiiesce de r^giişeală şi le dă pace 
boerîlor. 

Franţ. — Aber dus ist aine incovenenti^es. . . 

(M aflUleBcA încet amtodol îu fund). 

lTi011« — (înainteasi, rufinându-se. citră public, fi ţiind cn o 
mână pe Marghiolita, ear cxi <eea-l-alt2 sucindn'Ml pălăria). 



362 



PEATRA. DIN CASĂ 

Nicu, 

Dacă st-umpa mea mireasă 
Ca şi mie v'a pUcut. . . 

Marghiolita. 

Dacă Peatra cea din casă 
Spaimă chîar nu v'a făcat... 

Nicu. 

Primiţi cn bucurie, 
Domnilor, să ne fiţi nunî. 

Marghiolita. 

Pentru-a noastră cununie 
Aruncaţi două cununi. 

Toţî în cor. 

Primiţi cu bucurie. 
Domnilor, sS le fiţi nuni, 
§i pentru-a lor cununie 
Aruncaţi două cununi. 

(Cortina cade). 



NUNTA TERANEASCA 



PERSOANELE. 

Alecu Leoneaou. 

Chir Gaitanis Loghiotatos. 

Mo| Trohin Păcală, fruntaş. 

Ilenuţa, fata lut. 

Prundă, puşcaş. 

Un vornicel de nuntă. 

Un privighitor. 

Târanî, ţărance. 



NUNTA TERANEASCA 

TABLOtî NAŢIONAL IN UN ACT 

Representat în Iaşi, în ajutonil săracilor, în 3- 

Februarifl 1848. 



Teatrul represinti o priTelifte de ţeari. — în stânga, cm» Ini mof 
Trohin. — tn mUlocnl scenei, spre ftind, un scrînclob. — tn 

dreapU, copaci. 

SCENA I. 

Â.leC11 (in coetnm de vânător, rine alergând din dreapta, ca pufoa In 
mâni), Frun^& (întră dnpi Alecu). 

Aleea. — N'o l&sa Frunză ! . . d'o lăsa sg scape. 

Frandă. — Ce si nu las, cuconaşule? 

Aleea. — Prepeliţa. 

Frunză. — Ce prepeliţă?. . Prin sat vreî si uci^î 
irepeliţî ? 

Aleea. — EL . . măi badeo ! se vede că de ajl di- 
dineaţă al prins prepeliţa de coadă, dacă n^al zărit^o 
naf dinioare cănd ne-a sbarat înainte? 

Fran4ă. — Ean lasă , cuconaşule ! că doar n^am 
rbul găinelor. 



306 NUNTA ŢĂRĂNEASCĂ 

Sciă c& prepeliţe 
Sintă multe prin sat. 
Albe, drăg&Iaşe, 
Bune de T€nat. 
Dar acele paseri, 
Na 8*a8candâ, nu sbor, 
Ci stau f&r* de frică, 
De 'ţi Insaflă dor; 
Şi'n loc de-a le prinde 
Bietul vânător, 
Dese orî se vede 
Prins In laţul lor ! 

Alecu. — (8up«»t) EI; at vorbit de te-aî pripit. 

Frunză. — D'apoî veţjl că bine ţjice moş Trohir; 
vrabia malaiii visează !.. Aja ^i d-ta, cuconaşule, de m\ 
aî scăpat de la dascalu Găitan, tot vdoat ve^I pe toa:i 
<;ărările. 

Alecu. — Mări, nu 'm\ ma! pomeni de caţaonul '"i 
de dascăl, luaPar năbădătcele! că m'am sătnrat de tli: 
sul ca de mere acre. 

Frundă. — Că mare cîof îî, bat^'l crucea î . . Ci 
ţi 'î ^iulica de mare, 11 au^t răcnind prin ogradă: 1 
Frun{}a! mo puşcaşi, nu mi lasă ta curcania si fugi] 
porta, mo ! . . Par' că ett stnt puşcaş, ca sâ păz^c cJ 
canil lut! mănca'Y-ar fripţi s6 'I mănânce! 

Aleou. — D'apoî efi, măt Pruncă, ce maî păţesc 
el de când mi U-a pus pe cap tatăl meâ ca d^ i 
procopsească! 

Frunză. — Ce s^ fac^?.. SS te pricopsească V 



NUNTA Ţ£rANEA8C 3^7 

Alecu. — Toată jiua m6 silesce s<f ^k: tipto, tip- 
tiîi, tipti. . . 

Ce necaz pe mine! Âh, ce superare! 
St jic toată 4i<Ni> ^ot în gura mare: 

Tipto, tiptis. 

Tiptis, tipti ; 

Pipto, piptis, 

Piptis, pipti. 
Ard^'l foca dascăl! cum me necăjesce 
Ca să mă înveţe ^eco-păsăresce! 

Frondă. — Tipto, tiptis? ha, ha, ha! pare că se 
bata calicii la gură. Tipto, tiptis. . . ha, ha, ha. 

Alecu. — Apoi. . . pas de nu Yubi mal bine vânatul 
la păsuri, de cât limba păsărească. . . 

Frunză. — Că al şi dreptate, cuconaşule. Ce este 
na! frumos decât vOnatul? 

O! ce bucurie 
Simt in pept de-odată, 
Când ?ed pe câmpie 
Că mi se arată: 
Căprioare fngătoare, 
Prepeliţe sburătoare, 
Păsărele căutătoare 
Ce mă chemu la veuătoare. 
Âtnnc! trag cu puşca, le culc la păment. 

Aleou. 

Şi eu trag ca tine ; dar trag tot iu vent ! 

(Chir OftiUais strânnU în cuUse, in atânga). 

Alecu. — (riWrind) Aî au^it, Frunză ? 
nPrun^ă. — Ce? 



368 NUNTA Ţ£bXN£A8C 

Aleou. — o prepeliţă sburftnd? (f»oe cftte-TapMQrispr* 

fand fi caută intre culisele din atingă). 

Pruncă. — (urmând pe Aiecu) SburâDii ? . . ba strinu- 
tând, vreY sS ^icL 
Aleou. — Oare ce dihanie se vede colo, din dosul 

gardului ?.. am S'O bultueSC cu ploae. (întinde pufc* fi trage). 
(Chir Gaitanis ţipi între cnliae fi 4ice): Aman! mC SCOtOStfl! 

Aman! 

Prun4ă. — Na ! c'aî făcut moarte de grec ! 

Aleou. — Moarte de grec? ha, ha, ha. L^am loTit 
pe chir Gaitanis! ha, ha!., tipto, tiptis, ion dipsa. 



SCENA U. 
Aleou, Gaitanis, Frunză. 

Gaitanis. — (intrând prin stânga) Ah ! Vah ! t/»6 SCO- 

tosan! (v«44nd pe Aiecu) A! esi, catergari, mi a traso 
cu tufechi la ipochimcno a me? 

Aleou. — Nu'î vina mea, chir dascăle. . . Te-am 
luat de o capră sălbatică. 

Gaitanis. —Capra, crapă! Se crapi me io capra suj 
me olo. 

Frundă. — Jupăne dascăle. . . 

Gaitanis. — Zupine eşti tu, mozicule ; ego sinto Io- 
ghiotatos! aujitu.mu, mo? 

Aleou. — («trtmbând pe GaiUnis) Au^itulu mO ? 

Gaitanis. — Lasă, lasă, cateramene, că v^oifi dreze 

eii pe amundol chind a veni coconu Leonescu, babacato 

Hale de la Iaşi. . . am si ţi. . . am si ţi. . . (atrinuta). 



Aleea. — Işala! 

Fnmdft. — Şi Ia mulţi ani! 

Ckdtanis. — Meni la diaTolo ca isaJa, che na stin 
cine, mi a mestecate piperi mesa is io tabacfaeri. 

Aleea. — (încet im Fnm^ii Bik *f-am rCrsat aseară o 
solniţă întreagă. 

Fran^ — (încet loj aimh» S^l fi pos şi nn pipărnş 
de ceî roşî. 

Qaitania. — (e ^iţi? 

Aleea. — Cnm? ţMMI, dascăle, 'ţf-a pas piper? 

Oaitmnia. — Făte che na stil, moţpanopolos (e eşti... 
Da, a Teni el tatato dimitale la moşia aiţe. . . On pute) 
Am sil trago an fiilanga ca la dascalo Chiriacos. 

Aleea. — Mări hal. Frondă, la T^nat, că ear 1-afi 
venit toanele ghfojnlal. 

Oaitania. — (ftuio*) Ghlazi!.. mi a jiso ghîazi! {rrmwă 

Mlerge dttpft Alecv, dar ae apnMe Tlhlnda-se de fale) Astepta Si te 

ghlozaesco eă, berbanti. 

Fron^ — Na te da. caşcaral! 

Gkutania. — Casca?ali ! . . (w ripede dnpd rran^ii. 

Aleea. — laraş, palicari ! . . ha ! 

Oaitaoia. — (ea deanădiUdnixe, în jNurte) Kîrie cleiSOn! 

mi Tine se tnrbezo! 

Aleea* — Hal Frundă, merg! cn mine? 

Tran^ — Ba, nu pot, cuconaşule, că's Tomicel de 
3 antă astădl. 

Aleea. — Da cine se mărită? 

Francă. — Fata luT moş Trohîu, Ilenuţa. 

Gkutania. — I Ilennţa si mărita? 

24 



370 NUNTA Ţ£rANEA9CĂ 

Frunză. — Dar, jupâne şiret; o îe Trotuşan Mocanal. 

Gaitanis. — Chir Gaitanis, mozicole, nu sireto. nn 
Pftrte) Si mărita! 

Aleou. — El biuc, Frunijâ, r^mâK to la nuntă, că 
oiâ yeni şi eii mal pe urmă s€ gloc o horă. 

Gaitanis. — Ba si mcrzi acasă, si înveţi to ţeas- 
lovisu. Aujjitu-mu? 

Aleou. — Aujitu-mu... (în parte) Culcate pe acea ureche. 

Gaitanis. — Oriste? 

Alecn. — O priză de tabac. . . se paracalo. 

Gaitanis. — Taba . . . a . . . (HtrfnuU). 

Alecu. — Megas postelnicosî 

Gaitanis. — ţe-a ^iso ? 

Aleou. 

CaUspera, spera, 
Cachisu imera; 
File, ti mandata? 
Pifomi che salata. 

Gaitanis. 

Am si'ţ! rapo to nrechi 
Che 'mî-a traso cu tafechi ; 
S'aî facato frica mari 
La voînico pilicari. 

(îuppcună) Aleou şi Frunză (rl^ind). 

VdY sărmana dascăl ! 
Ve^i'l cum pufnesce. 
Ochi? 8c aprinde, 
Nasu'î se rogesce. 



NUNTA ţ£bĂNEA80Â 371 

Gaitsnis. 

ţie blastamaţia ! 
ţe enitaria! ' 
peu, crepo de ţuda, 
Crepo de mânia. 

(Alecn Ittil ri^Dd prin fund în dreapta; Frunţi !n st&nga). 



SCENA III. 
Gsitanis. 



Ghidi, ghidi puschi uerusinato. . . Mi a scoso din ţi- 
ţînia! uf!.. In ţe vremi am azunso!.. I puschi de 
baeţi se Ie la riso pe loghiotati! 

I. 

S'a dos vremea ţea frumosa 
Ghind nn dascalos gn^ecos 
înarmat co-o varga grosa 
Paradosa faneros: 

Aritmetichi, 

Me gramatichi, 

Ghe istorichi 

Ap'edo 'p echi. 
Ha acum Inmea se strica! 
Si de ris noi am remas; 
Căţî baeţil, fara frica, 
Ne dau nonă piste nas! 

înainte chind intramo in scola cu spriuţenele sbur- 

li te, toţi baeţii tremura ca varga. . . ca varga ţe se 

clatină pe capa a lor; si chind piteam odată: săpate ăia- 

24* 



372 NUNTA ŢftRĂNBASCĂ 

voie! nu au^iaî niţî chirc. Pe urma chiud chîemamo rr'o 
unu ca se^sY spue matima, intra sapte-^eţY de draţl io 

el : (f ftcdnd ea un daBcal grec in scoală). 

— Bre, Burduzane, da do. 

— (făcând ca şcolarul) Oristc didascole. 

— Ela do; pes mu: Fosa ifie ta nieri tu hgu? 

— Ta meri tu logu? . . decapente! 

— Decapente?., decapente fores na scasis, amik. 
Si inţepeam se'l croesc cu varga; che dos tu, cJie dos tu,.. 

p&n^ ţe învaţă posa ine ta nieri tu logu! C&ţl atunci: 

II. 

Atunţl varga pe spinare 
Tipto, tiptis arata; 
Si falan^ la piţoare 
Chiar din talpă'I invaţa 

Aritmetichi, 

He gramatichi, 

Che istorichi 

Ap'edo 'p echi. 
Ma acum lamea se strica, 
Si de ris noî am remas! 
C&ţi baeţii fara frica, 
Ne dad nonă piste nas! 

De aţeea vino lăcuste in ţeara! de aţeea nu cresU 
grio che papusoY. Ma ţe statt ett de vorbesco de păpuşoi, 
chind si mărita Ilenuţa ! ah, kirie eleison ! ea si mărita 
cu altu ţineva de prost, si ett remuni cu lacrime pe 
mustăţi ! Ett care o Yubesco ca matia mu! . . Bti care 
m^am caliţito hranind'o cu roşcovi si cu halvas iIldirD^ 
tico! . . Ama! ohi, bade Trohine. . . ohi, zupinesa Ilenuţa!.. 



NUNTA ţ£rÂnea80Â 373 

n'a fi cam socotiţi vot. . . mal sint si eti pe aiţe. . . si 
nu laso se mi sufla nişte ţaranoY is to borsi mesa ! Ohi, 
bade Trohine! mi eşti dator cu 500 de leY, de asta 
earua, si daca nu mi'I plaţi paraluţi, iora, tof^a, gligora, 
pe sin, pe sin, am se'ţl puno ecsecuţia, si se^ţl opresco 
nunta. (i»t« u uşa lut Trohin) Trohiue, moî, Trohine, ' bre ! 
el a do! 



SCENA IV. 
GaitaniB, Trohin (e«ind din c*8ă). 

Troliin. Aud?.. Cine m6 cMamS.? 

Ositanis. — Ea vino 'ncoaţe, mo. 

Trohin. — (în parte) Qăitanu ! m'o prins tn laţ. . . 

OaitaniB. — Ma rog, zupune bade Trohine, cum în- 
drăzneşti se fa(¥ nunta, păn'a nu'mt plaţi ţe! ţinti sute 
de lei?., ha?.. 

Troliin. — (în parte) M'o strtus cu uşa grecu, dar oiii 
s^ m6 fac surd. 

Gaitania. — Au^itu mu, ha? 

TroUn. — Cine? ţapul cel mare care te-o înpuns 
astă earnft de-al picat pe ghlaţă ?.. o murit s^racu ! d-ta 
s^ fii sănătos! 

Qaitanis. — ţ!e ţap ? . . Eâ ţi vorbesco de baul. 

Troliin. — Aşa, aşa ! bietul Balaban. . . el sSracu ! . . 

Oaitanis. — El! apoi s6 nu te faţl zaratico?.. Eti 
i )}ico bani, si el mi raspundi Bălăbăni, (tare) (^inţi sute 
k Iei ! . . 



374 NUNTA ŢERĂNEASCA 

Trohin. — (în parte) Sbeari tu, grecule, cât 'ţî-a ţinea 
gura. . . (tare) Aud ? 

GaitaniB. — Unde's baiiiî mcî?.. Unde'î Benuţa? 

Trohin. — Măriuţa? baba Măriuţa? 

GaitaniB. — Na tos! acum mi pomeneşte de baba 
Mariuţa! Ma chind al asur^ito asa, bre, hondrochefălc? 

(strigi Ure la urechXa luX Trohin) Ilcnuţa. . . IleUUţa. . . SUrdole l 

Trohin. — (rssăpind) Ho! că m'aî spâriet. 

GaitaniB. — Ho ! . . (în parte) Mi a ţjiso ho, ca la ro- 
dia.'. . (furios) Esi, ise ho, bovole! ma ego ime loghio- 
tatos, apo to Tenedosi! auijitumu?.. aj)0 to Tene- 
dosi! si am se'ţî puno ecsecuţia ca se'mî plăteşti dato- 
riea! au{}itumu? Ma duco s'aduco aiţe pe privighitori. . . 
Aujjitumu ? . . Privighitori ! . . 

Trohin. — Că privighitorile nu maî cântă acum, jupâne. 

GaitaniB. — Ba chinta, chinta, (bftt^nd în pumni) Si al 
se chinta si tu, acuş. . . Aciis ? 

A! si chinta, 

A! si chinta 
Si se manin^! o plaţinta 

Ghiparata 

Si sărata 
Cam n'a! mâncat niţî odaia! 

Trohin (în parte). 

Vaî de mine! 

Ya! de mine, 
Ca so'mî facfi vr'o rugine! 

Ce picate! 

Ce picate, 
Val de mine*mt cadil !n spate ! 



NUNTA ŢĂRĂNEASCĂ 375 

GaitanÎB (b&t£nd în piimiiT). 

Ai se chin|I! aî se chinţ! ca nn cuc \ 

Neschi ! I 

Si se menî, si se morzî cu butur, | 

Neschi ! | 

(înpreaiiă). 

Gaitanis. 

k\ se chinta, 

A! se chinta 
Si se maninvl o plăcinta 

Chiparata 

Si sărata 
Cum n*al niuncat ni<^i odată! 

Trohin. 

Vai de mine! 

Val de mine, 
Ca 86'mî fac6 vr'o ruşine! 

Ce picate ! 

Ce picate, 
Va! de mine*ml cadu în spate ! 

(OaiUnis lesă furios prin dreapta). 
(Se andft chiote de nuntaşi, în sin n ga). 



SCENA V. 



Trohin. — Eaca si nuntaşi!!.. Stocul de mine! am 
păţit^o tocmai astă jY, cUnd Im! mărit fata ! . . şi din pi- 
cate n^am nici un ban ca s(^ mâ pot plăti de grec, că 
am pus tot ce-am avut In zestrea IlcnuţeY. Doamne, 
doamne! adică sS te ferească Dumneţjeă de holeră, de 

lOCUSte şi de. . . Găitan! ! (fntră în ca^a Int), 



376 NUNTA ŢfiBĂNEASCÂ 

SCENA VI. 
Nuntaşii, (mfti pe urmă) Trohin. 

(Doi Tomicel de nuntă, cu pălăriile îupodobite cu flori, întră din 
BtAnga, insinte, ţlind in mftnl câte un baston alb, câte un coUe fi câte 
un buchet de flort — După el vine mirele incunglurst de ţărani carii 
cbiueeciL Toţi se oprescâ în mijlocul scenei, in fs^ a casei Iul Trohin). 

(tn vreme ce întră Nuntaşii, orhestrul c^tă aria nunţii). 

Vornicelul. — (cătră mire) Eî, m&î Trotuşane!.. Eată- 
ne agtuDşt la casa Ilenuţi! !.. Dar păn' a nu bate la uşa 
e!, sg ne cânţi un cântic de cele bătrâneşti, de care al 
au^it de la tată-tSii. 

Trotiişan. — Bucuros... S^ yg cânt cânticul T&tarulul. 

Toţi. — Dar, dar! 

Trotufian. — Apoi, ^ice că, pe când năvâlea T&taril 
In ţearâ, strămoşii noştri! care eraţi pul de viteji, le 
cânta aşa, de pe ist mal a Nistrului: 

I. 

M&l tătare, (inepţi calul! 
HăiUtare, strînge*! frânl! 
Măi tătare, lasă malul. 
Nu cerca a trece riul; 
Că, pe crucea sfintei lege ! 
De Yol doi, peste hotare, 
Nimic, pSii! nu s'a alege, 
Măi tătare, măi tătare ! . . 

Daca Tătarii era oameni de cuv6nt, şi se Întorcea 
înapoi, Românii 11 lăsa în pace; ear de nu, apoi str^ 
moşii noştri le vorbea încă odată cu binele şi le ^icea: 

II. 

Măi tătare, dă-ne pace! 
Măi tătare, stal, nu trece! 



NUKTA Ţ&BlNEASOĂ 377 

Măi tătare, na mfi face 
S^*tl fărâm capol în jece. 
Că, de 808, de pe movilă, 
De-oiti ev^rli ghioaga cea mare, 
Singur *ţI-oiii plânge de milă, 
Mă! Utare, măî tătare! 

După asta, dacă '1 tnpiugea picatul pe duşman s^ treacă 
In ţeara noastră, apo! 11 videa Domne jeâ ! Romanul per- 
dea răbdarea, ridica ghioaga, şi'I turtea pe tătar la pă- 
mânt, şi*l da la corb!! Pe urmă'l prohodea aşa: 

III. 

Măî tătare, nnde 'ţi e pala? 
Măi tătare, unde '\l e calai ? 
Mă! tătare, unde '{\ e fala ? 
No 'ţ!-am spos s$ nn trec! malal? 
Nn sciaî, ta, măi Tecine, 
Ce'î Românal în tnrbare ? . . 
Gorbal maşcă-acam din tine. 
Mă! tătare, măi tătare ! 

To^. — (chinewfi vesel) S6 trăcştî Trotuşaoe. 
Trotnţan. — Noroc s6 dee Dumneţjeti, că sft ne fa- 
cemtt şi no! ca strămoşii noştri ! 
Top. — Ura!.. 
Vomicelul. — Ha! de-acum s6 începemtt nunta, (se 

«proprie de CftM Ini Trohin înpreunl cu cel-1-alt Tomicel. Qi tMte U nţi). 

(Orhebtrul cânţi în Rnrdină). 



378 NUNTA ţ£rĂneasc 

SCENA VII. 

Nuntaşii, Trohin (eţind pe pragul nţol). 

Trohin. 

Oameni bani, bine-a(! venitul 

Vornicelul. 
Moşale, binc-am găsitul 

Trohin. 
Ce Yreţî la bordelul mett? 

Vornicelul. 

Sfi'ţl aglute Dumne jeu ! . . 
Sîntemii oameni c&lStorl, 
Calatori şi vânători; 
Şi c&t&mu o căprioară 
Tinerică, sprintioară, 
Cu-ochişorî de porumbele, 
Cu cosiţele *n inele. 
Şi cu salbă de mărgele. 
Şi 1 frumoasă, vorbitoare, 
De trup gingaş ca o floare 
Păsărică cântătoare 
Care cântă, făr' sS sboare. . . 
Rogu-te, moşule, spune: 
N'al vSjut aşa minune?.. 

Tpohin. — Ba am Y(5jut'o, fetii mei. Mal dinioar^ 
trecea pe aici şi o tntrat tn casa mea. Aşteptaţi sd v'*^ 

aduc. (intră in întru şi se întoarce aducând o babi scurtă fi uriti 

Asta t6 e minunea ce cătaţi? 

Toţi. — (ri^«nd) o ! . . 

Trotu|an. — Ba, ferească Dumnejeâ ! . . asta^l Ştirba* 
baba-cloanţa!.. 



NUNTA Ţ&BĂNEA8GÂ 379- 

Trohin. — (ri^cnd) VejI poznă ! \n loc s^ pun m&na 
\^'0 căprioară, am pus mâna pc-o bufoişoară. (într&nd ear 

in bordelo). 

Vomicelnl. — Da mare hâtru*^ moş Trohin! Ha, 
hB. ha ! . . 
TotL — Mare hâtru'î î 



SCENA vm. 

Kuntaţil, Trohin, Ilenuţa, Ţdranoe. 

Trohin. — (efind iMinte) Eaca, mă! flăcăi, căprioare 
sprintioare , pasarele cântătoarc , floricele frumuşele. . . 
Pe care o cătaţi voi? 

Trotiusan. — (alergând lauennţa) Pe Ilenuţa, pe Dennţa ! 

Ilennţa. — (cu bnciirie).TrotUŞaD ! (vin amândoi în faţa sceneT ). 

(tnprennă, aria: caruta postst). 

Trotuşan. 

Dalce !abitâ, 

A mea nrsiU, 
De-acnm căt lamea Treâ sS tr&esc; 

G&cl în aimire 

De fericire, 
in raia, cu tine, simt c& plutesc! 

(ÎDpreiml). 

Ah! în uKmire 
De fericire, 
in raiu, cu tine, simt că plutesc! 

Ţ6rani]r. 

Ve^î ce uimire 
De fericire, 
in a lor suflet acum simţescâ ! 



^0 NUNTA ţ£rXnEA80Â 

Ilenuţa. 

A fi Iubită 

Ş'a ta ursită, 
E tot ce 'n lame de-acam doresc; 

Găc! în uimire 

De fericire, 
!n raîu, cu tine, simt că plutesc! 

(inpreană). 

Ah! In uimire 
De fericire. 
In ralu, cu tine, simt că plutesc! 

Ţăranii. 

Veji ce uimire 
De fericire, 
tn a lor suflet acum simţescii! 

Vopnioelul. — (diaparţinduî) Bine, bine; lasă că Tt 
yeţY dr&gosti mal pe urmă. Acum, ha¥ sS tragemb o boii 
de nuntă. 

Toţi. — Hora, Hora! 

Vomioelul. — Vino, moş Trohine, de gîoacft cu n«M: 
ha!, doar ţi'! ma! scutura din cele Mtrftneţe. 

Trohin. — Bucuros, feţi! me! ! Ha! s8 g!ucămtt hor» 
Ilenuţe!. . . ştiţ! ceea : i 

Ha! Ileana, la poeană. 
Ilesno, Ileana. 

(Orhestrul cânţi hora Ilenei ; toţi ee prindA la gloc fi c&ntă). 

Cor general. 

Ha!, Ileana, la poeană, 
Ileano, Ileana! 



KCXTA t£bAnească 331 

Si sipămu o baraiani, 

Deano, Heană! 
Boralana macalnl, 

Ileaoo, Ileana! 
Ga 8*0 d&mâ bărbatnlnf, 

Ileano, Ileana! 



SCEXA IX. 

Ceî dinainte (Jucând ). Oaitanis, FriTighitoruL 

GaitaniB. — Ha, ha! voi chintaţT si «icaţl? 

Trohin. — (v«4£nd pe Gaiums) Na, c'am păţit'o, şira» 
ni de mine ! 

GkkitanlB. — ChintaţY tin Ileana is tin poeana... Ma 
iQ trebai si chintaţi asa, dar ea asa: 

HaY ţerane, la *pchi80re 

Bade Trohine! 
Cn batoţi la piţore 

Bade Trohine! 
Păn* ;e*i plaţi paralaţi 

Bade Trohine! 
A lai chir Gaitannţi 

Bade Trohine! 

(Hora se «tricl). 

Toţi. — («pirieţi) La închisoare! 
GaitaniB. — NesM, la tnchisore satt Ia groso, cum 
f-a plătea ma¥ bine. MoY, priTighitori, pune mana la 
t a laf! 

Troliin. — M^ rog, jopâne dascăle. . . 
Gaitania. — LoghiokUos, bre ! . . 



:382 NUNTA ţ£bĂNEA8GĂ 

Trohin. — Fie şi ghîotatos. . . Nu'mî face o nişini 
ca asta, tocmai dinaintea satului. 

Oaitanis. — Sat, mat, che pasat. . . nu mirpasa. Paai 
muna la gât a lut. 

(PriTlghitoml apuc& pe Trohin de braţ). 

Trohin. — Las& măcar păuă mâne, cucoane Gâitane.. 
p&n& dup& ce s'a sflrşi nunta IlenuţeY. 

Gaitanis. — Nunta Ilenuţiî î . . Ohi .' . . De o sutJ 
de orî ohi! . . au^itumu? Plăteşti pe sin indata? orlt^ 
puno la butuco. 

Trohin. — (m parte) Butuc s6 tc facî ! (tare) Da'î p* 
cat de Dumne^Jeti s^ strict bunătate de nuntă ca asta. 
Fă'ţt milă măcar de btata fată, dacă nu ţi't milă ^ 
b^trânejele mele. . . Ilenuţo, vino de'l roagă §i tu, fati 
mea, doar s'a îndupleca. (în parte) înduplecarjir dracii î. 

Ilennţa. — (viind lAngă^oaitanU) Chir Gaitanîs, mS rcij 
d-tale, nu te ^ndura, fit cum te-arată chipul. 

Gaitanis. — (în parte) Acu, sirata ? (tare) Ohi, necr»^ 
dinţosa serpoatca (je eşti; nu vrea! nu vreii se fiu ci 
obraz a mea. 

(Arie: of, of, of! ce nnperare : din Piatra din rota). 

Ilenuţa. 

Of, of, of! te rog, aî milă 
De-nn sSrman §i de-o copilă! 

Vejt că plâng şi snspin ; 

Fie*{t milă de-al meu chin! 

Gaitanis. 

Ba no, no, sirato, ba! 
Eâ nn sint de dandana, 



UVTA ŢfiRĂNKABOÂ 883 

86 me^DBeli co amori 
S*apoI se'mi da! cn pi^ri, 
8i de mine tu se rljf 
S*apo¥ semi fa^*! bîzt. 

Ilenuţa. 

Ah ! te rog. . . 

Gaitanis. 

Fuz!, no Treft. 

Ilenuţa. 

Ah! te gîar pe Damnejeii, 
Nn fiî rSu. . . 

Gaitanis. 

Na, na, na! 
Fevghe, fevghe, Satana! 

Ilenuţa. 

Of, of, of! te rog, al milă 
De-nn sărman şi de-o copilă! 

(Cade ÎD genunchi). 

GaitaniB. — Deziaba te culţt la pamunto, che nu mc 
maî inseli. Privighitori, unfla pe dimialuî. (aratăpeTrobin) 

(PrlTighitornl «puci pe Trohin şi Tte% bUI dacd). 

Toţi. — Cucoane 6&itane. . . 

Gaitanis. — Sopa, bre! La IspraTni(ie! 

(Oenn^ rSm&ne plângând in dreapU. — Trotuşan sU lângă dinsa 
le o mângiTe. Oaltanis sU !n stiuga, în faţa scenei, fi face semn priTi> 
:!iitoralaI ca s£ duc£ pe Trohin). 



384 NUS^TA ţ£rXnka80Â 

SCENA X. 

Ceî dinainte, AleOU (în costnm bogat de ţ^na. Tio« din fond 
fi ae întâlnesce cu ţăranii» în mijlocal «cenel). 

Aleou. — Ce este, oameni bnnY?.. Ce aţ¥ păţittt? 

Trohin. — Ce v6d ? cuconaşul ! . . Dumnezeii te-o 
trimis ! 

Aleou. — Da, ce este? 

Trohin. — Ce sfi fie, cuconaşule ? Ea, pdcate ! Jupâou 
Găitan vrea sâ ne strice nunta. 

Aleou. — Pentru ce? 

Trohin. — Pentru că 'î sînt dator cu 500^ de lei. 

Aleou. — Au^Y G&itanu dracului! Ea staţT, staţi 
oameni buni. 

Qaitanis. — (^e? . . ţine Îndrăzneşte se poronţasca aiţe? 

Aleou. — O dtdosas tapinos. 

Gaitanis. — Alecu ! . . me strae ţărăneşti ! <Je cauţi 
aiţe catergari? ha? 

Aleou. — Am venit sâ gloc la nuntă. In ciuda ma- 
taluţi. 

Gaitanis. — Acuş ?. . . Mo, mo Frunza, pune rnniu 
pe dimialul siU adă acasă cu de-a sila ca sd înveţe io 
mtUimatu, 

Aleou. — (farioB)Au$I ţapu ! (citrăţfoanY) Pe dlusul, fl&- 
căl ! . . Ett Td poroncesc ! . . Unflaţi'l pe sus şi'l puneţi 
In scrinclobul ista, de'l învMiţl păn' ce-a jice, aman. 

Gaitanis. — Qe, ţe ? . . bre ! . . f e puschi ! 

Trohin. — Dacă poronceşte stăpânu. . . pe dtnsu copil! 

(Ţdnnil Be amncii Mnpra Iul OftlianlB, îl nnfli pe ftu şl'l pand ct 
de-a Bila în BcrîncTob). 



NUNTA ŢfiBÂNEASCÂ 335 

CWtanîs. — (sinieiaminaD-M ttuiot) CuiD indrazoiţf, mol?., 
pe mine ! . . pe chir Tenedosi apo to GaitanL . . Ca- 
cohrononachi moziţe. .. 

Aleea. — Ha, ha, ha. . . Nu te da, palicari. . . Ela 
mare. . . ha! 

Oaitanifl. — (în Mimciob) Lasă, lasă, che a veni el 
babacato dimitale apo io Iaşi... iubito asa catergariL 
Enas loghiotatos is to scrinţobo ? . . Am se'ţY trago ţinţi 
{}eţî la talpe. 

Aleea. — La talpe ? . . mie ! . . tntoarceţY scrînclobul, 
flăeăl. 

(Ţfouiil inceptt a întOAroe •erincIolHil» în vreme oe cănti hontl nr- 
mfttor; Oaitanis ae ■tmcXamă furios în acaiin). 

Aleea («ne : Pmtru-dieet At amauti). 

Uţa, aţa, căpitane. 
Uţa, aţa. Găitane. 

Toţ[. 

Uţa, aţa, tot aşa. 
Măi, voinice, no te da! 

Gaitanis. 

Aman, aman! che na mai pot. 

Aman, aman! che mor 

ToţL 

Uţa, Qţa, căpitane, 

Uţa, uţa, Găitane, $. c. 1. 

Qaitanie. — (rienind) StaţY, che mi sfirsesco de jile. 
Aleea. — Opriţi scrtncfobol puţintel. 

(T^nnil oprescA acrinclobul). 

Gtoitanis. — Uf, aman! 

25 



nai pot, \ 

> 018. 

de tot. / 



386 KT7NTA Ţ&BĂNEASGĂ 

Alecu. — Ei! chir Gaitanis! maî vrei s6 strici 
nunţile oamenilor? 

Qaitanis. — Nu mai vreii se strico nimica. . . lasă 
se mi scoboru, che 'mî-a venito virtizelu la capo. 

Alecu. — Da, baniî luî moş Trohin Vi maî cerî? 

QaitaniB. — Ta pentacosia grosia?,, Malista, nm- 
lista \\ ţer, si acum pe sin îî ţer. . . 

Aleou. — Aşa ? . . EI ! flăcâî mat daţii puţintel in 
scrîuciob, că, încă nu s'a săturat. 

Qaitanis. — (turut) Blastamaţi. . . Diavoli. . . Euiţaril.. 

(Ţdranil începâ ear a'l întoarce, cântaud ca mal înainte). 

Uţ«, Uţa, căpitane, ş. c. 1. 

(Se aude în stânga în fund un rftcnet de sunigriâ şi pocnete. Ţari- 
nii oprescâ BcrîncIobuL Frun^it lesă prin stânga). 

Aleou. — Oare ce poştă s'aude? 

Qaitanis. — (^>Q posta?. . Ha, cacoriziche! ţi'! frica 
acumu che vine babacato de la Iaşi. (frecându'şi mâniie d. 
bucurie) Ha, ha! a venito vremea se mi rasplatesco de 
toţî. Am se vi aratu eti uţa, uţa. 

Aleou. — (în parte) Că dc-a veni tată-meîi. . . am 
păţit'o ! 

Pruncă. — (întrând) Eaca, cucouaşule, un r^vaş de la Eji. 

Alecu. — (luând r5va«ui) Da. . . ciuc Ta adus ? 

Frundă. — Ce v6d ? . . Tatăl meii m6 chîamă la 
Iaşi ca sd m6 trimită la Paris ! . . Vivat ! . . am scă- 
pat de Gaitanis!.. la Paris!., la Paris!.. 

Qaitanis. — ţe? 9c?,. la Pariso?.. a nebunii' 
che tataso ! 

Alecu. — (plin de bucurie) OameUÎ bUUl ! UU maî 2k\CA 



NUNTA ŢfiBĂNEASCi 387 

nici O grijă de nimic, că eâ m$ fac nunul Denuţiî, şi'î 
M 2000 de lei zestre. 

Trolun. — S€ trăeştî, cuconaşule ! şi s^'ţî dee Dum- 
nedeii sănătate şi bucurie. . . Hura ! strigaţi bura, copil ! 

ŢdraniL — Hura! 

Alecn. — Cât pentru chir Gaîtanis, fiind că a în- 
«Irăsnit a pomeni de bătae Ia talpe. . . !l osândesc s^ stee 
In vârful scrincîobuluî, păn' ce s'a sfirşi nunta. 

Gaitanis. — (furios) Satana ! . . 

Trohin. — Ba nu, cuconaşule; dacă socoti, s6*l In- 
tuarcemâ In scrincîob pană ce %1-a erta cef 500 de lei. 

TotL — Haî sen dămti! baî s6'l dămâ! 

« 

Gaitanis. — (spiriet) Ohi, ohi, staţî bre, varvari^ che 

tTtU tot. 

Alecu. — Aşa maî viî de-a casă... dar s^ gloci cu noi. 
Graitanis. — Ma nu stiti de cât to piperi. 
Troliin. — Lasă că te-oiâ învăţa eQ... Acuş, aşteaptă! 

illenaţa se apropie de Trohin şi'I şoptesce, aritând pe Aleea). 

Gaitanis. — (Tine în faţa pubiicuioi) Piperi CU tabaco am 
traso! nasu mi s'a rosito! ranito de puşca la ipochimeno 
mi fost! In scrin^obo m'am dato! paraluţi am prapa- 
jito ! pe Ilenuţa am prapadito, si acum se mal zoco si la 
alinta el!.. Eiiî {jdMxf\\%Aoglnot(Uos, apotbostrovi Tene- 
iosî î . . Bine dice un filosofos, nu ştiu care : mateotis 
matpotiton, ta panta mateotis! (»e trage mai in fund). 

Trolun. — (ţlind pe Ilennţa de mâni, vine lâugi Aleout ( ţi- 

'«♦nujuleî eaca bina d-tale care Trea s^'ţî fac$ o r^gea. 
Alecu. — Ce doresc!, binişoară dragă? 
Ilenaţa. — S^ gîoci cu mine, cuconajuk. 



25 



X* 



888 NUNTA ŢtRlNEASel 

Aleou. — Din toat& inima, dra^ Ilenuţă. (fu pute) l\ 
bine ca boeril sS^şI dee mâna şi $6 lege fr&ţie ca ţăranii I 

(Alecn Ie pe Henaţ» de m&nă şi o aduoe in faţa pnbliculaX). 

nenuţa (cătri pubUo). 

S&riicimea mâng&lată prin al Tostra ajutor 

Gătră Tol acom înalţ& glasal el malţ^miior. 

Fiţi cn toţii veseli, mândri de-a voastri fiiptft bună: 

A sSracilor Iubire, pe bogaţi îl încunună! 

(Jooul ae începe. Aleon Joftoă cn Dennţa. TrotnşMi eo o fată dia 
■ftt. Trobin cn Oaitanis). 

(Oortina c«de). 



CHmiTA IN IAŞI 

SAU 

DOUA FETE S'O NENEACA 



PERSOANE : ACTORI : 

Cucoana Chiriţa D-l Milo, 

Grigori Bftrzoiti, SOţul eî. . . ., Teodoru, 
AriBtiţa ) , , , {B-la Chicîu. 

CanpBiţa î ^'^'^' ^'' \ „ Bibiru 

Pungesou, coţcar bucurescean. . D-l Teodorini, 
Bondioi, coţcar iaşan .... ;, Necidau. 
Guliţă, copilul Chiriţeî. ... „ Luchiatu 

Văduva Afin D-na Sterian, 

Lnluţa, copila eî D4a Nini. 

S&rdanil Ououleţ, director de Agie D4 Boncîu. 

Un feolor boereso „ Bosie, 

Ioana ţiganca B-Yia Radina, 

Un slujitor de barieră . . . B-l Apostolu. 

TTn snrugiti „ Handoca. 

Un neamţ cu orga ^ HcdepUu. 

Poftiţi la bal. — Slugi.— Surugii.— Cai de postă. 



CHIRITA IN IAŞI 

SAt 

DOUA FETE S*0 N E N E A C A. 



GOMKDIE CU CÂNTICE, IN 3 ACTE. 

Representată pe teatrul naţional din Iaşi, în bene- 
ficiul artiştilor români la 1850. 



ACTUL I. 

Teatrul represintă uliţ» Picnruil plini de om^t; în stângt, în 
fond fte yede Imriera închisă. — L» ridicarea cortinei se audtt chiote şi 
K>cnete ramgiebcL Bariera te ridică ni începâ a trece în fund vr'o 16 
af de i>08tă, carii tragfl o trişară Tcche pusă pe tălpi de sanie. Caii în* 
:ră în culisele din dreapta, dar trăsura române troenltă în mijlocul scenei. 
!n coadA trăsurii sîntti aninate o mulţime de sipete ţi de cutii; ear pe 
lea.«apra lor şede o ţigancă învălită într'o cergă strenţeroasă ; ea ţine în 
Q&Dă o cutie cu bonete. Pe capră stă un fecior boereec, ţiind altă cutie, 
n intra se afli cucoana Chiriţa, Aristiţa» Oalipeiţa fi Quliţi Birzoiâ. — 
Dcepe a însera ;i a ninge. 



SCEXA I. 



^liiriţa, Ariatiţa, Galipsiţa, GtLliţ&, Ţiganca, Fe- 
clornl. Slujitorul de barieră. Un surugiu. 

SlUJitOruL — (alergând după trisuri, ^ice ţigancel din coadi). 

ine ^icl că'î în trăsură ? . . 



392 CHIBIŢA tu lAŞi 

Ţiganca. — Cucoana Chiriţa. 

Slxijitorul. — Cum?.. Criţă? 

Ţiganca. — Chiriţa. . . surdule. 

Slnjitonil. — Chiriţa Surdulea?.. Dacască'ţl plis- 
cul mal tare... c¥oar&, şi cărfte mal disgheţat... Ce cu- 
coană ^I tn tr&sură ? 

Ţiganca. — Dute ptrliY! că doar n'am sS'ţT toc la 
ureche pană mâne. 

Slnjitorul. — De ! . . Baragladină, te-al pichirisit ? 

Ţiganca. — Baragladină eştY tu, guleratule! 

Slujitorul. — Ean ve^I moachia, că s^o fudulit. . . 
(Mv«rie în ţigAiică cu omet) Hîşl, cârâitoare ! 

Ţiganca. — Şe^Y binişor, blăst^matule, că te Ye dracu. 

Slnjitorul. — HîşY, cYocănătoare ! . . 

Ţiganca. — Bat^-te părdalnicu, s( te bata ! . . şe^i 
binişor. 

Slnjitorul. — HîşY, duh de baltă. . . 

Ohiriţa. — (scoţ^d oApnl şi primind om«tal în obnts). Ce este ? 

ce-aţY păţittt... carnacst! că era sS m€ chYorască ! . . Cine- 
asYfirle cu bulgărY ? . . (cătră ţiganei) Ce te-o apucat m^ 
rog, coţofano, de cftrăY ca cYoara 'n par?.. Ie sama la 
lucrurY bine, şi tacY din plisc. (întoroendu-se cătri fecior) Şi tu, 
mojicule, ce staY tn capră ca un degerat şi nu ^icY su- 
rugiilor s^ meargS ? . . VaY, bat6-y6 crucea mangosiţilor, 
c'o sd'mY faceţY ^ile fripte ! . . 

Slujitorul. — (u oblon) Cucoană. . . 

Chiriţa. — Ce'I? 

Slujitorul. — Cum lY numele d-tale? 

Ohiriţa. — Cum mi To dat năuaşu... LipseştY de-acole. 



OHnuŢA îs uşi 393 

Slujitorul. — Aşa ştifi şi efi. . . d'apol rejl, cu- 
coana, că trebue sC te trecemfi la catastiful barieriT. 

Chiriţa. — 8^ m6 trecY la catastif pe mine ? . . da 
ce sint ett, să mH treci la isrod ? . . Au jl yorb& ! . . M&I! 
că obraznic! mal stnttl guleraţii işti cu săbiuţe... 

Lipsesc! mojice! 

Lipsesc! de-aice, 

Crţi sar !n p«r 

Şi te bat mSr. 
iuji dârzie! blăst^măţie ! 

Obrftznicie 

Şi mojicie! 
in catastifurl el si m£ scrie; 

Si*m! fac£ mie 

Catagrafie, 
ParVă aşi fi marfă de băc&lie. 

Braşovenie 

Sa& lipecănie! 

Toţi. 

Lipsesc!, mojice ! 
Lipsesc! de-aice 
G&*ţ! sar in pdr 
Şi te bat mdr. 

SlnjitoroL — (Mtup&ndu*«i urechue) Ho ţeară ! . . că doar 
o'am urech! de săftian... Cucoană, avemfi poroncă sfi nu 
lăsămfi pe nime 'n târg, păn'a nu*l întreba de nume. 

Gliiriţa. — EI ! c^or s6'ml scoată sufletu ! . . Du-te 
de scrie c*o Tenitfl In laş!: cucoana Chiriţa a banului 
Grigori Bărzoifi, de la Bftrzoleni, cu Aristiţa, Calipsiţa şi 
Guliţă, copii! lor. 



394 CHIBIŢA ÎN lAŞi 

SllljitOrul. — (în parte) Mîl ! . . CB pOHielnîC ! (tare) COBl 

^iseşî, cucoană? 

Ohiriţa. — Eaca surdu!.. (rapide) Chiriţa, Aristiţa, 
Calipsiţa şi Guliţă. Bârzoiti ot BârzoYenT. aa ramgits) Mânaţî, 
măi, şi luaţt seama la covăţele. (în parte) Aice 'n capitală 
eşti tot cu filele ^n mână. 

Slujitorul. — (în parte) Criţă, Răstiţa, Lăpşiţa şi Gur- 
luiţă BrCnzoiii!.. da... a dracului nume!., par' că se bata 
babele 'n gură. . . MS duc sC'î torn In catastif, (merge spre 
barieră) Gurluiţă, Lăpşiţa. . . Criţă. . . cfesă). 

Chiriţa. — Oa sumgiio Poruit'aţî, jărpanilor ? 

Surugiul. — andemnând caii) Hî, bî, hi; H, copiî... nu 
mS lăsaţi. . . Hi, hi, tătucă. . . Hi, hi, mâncav'ar lupit. 
(pocnescc) Hî, ludă. . . Hi, jupitulc. Eaca mă! c'or s€ mă 
lase 'n troîan. . . Hî, hi, da hi. . . luav'ar dalacu. . . pro- 
hodiv'ar cîoarele ! . . 

Chiriţa. — («cotind capul rapide) Tac6-vâ gura, beţivilor, 
că v6 audii copilele. 

« 

Surugiul. — Ean lasă-ne, cucoană hă!... nu ne mal 
nMji, că destul nScaz avemti noî cu răd vanul ista, 
arde'l focu ! . . 

Chiriţa. — Ba sS te ard6 pe tine focul. . . au^I ? . . 
rădvan ! . . trăsura mea de nuntă, nouă nouşoară ! . . «ir 
abKa din vremea bejănieK!.. HaY, mânaţi şi numaHac4'ţi 
vorbă. 

Surugiul. — Hi, hi. . . odată copiî cu toţii. . . Hi î 
lăsav'aţl oasele cloarelor şi pelea vamişulul. . . Ha, ho, 
ha, ho, tbrr. .. degeaba!., de-acum ne-amtt troenitO. .. 

Chiriţa. —Ne-amtl troenitii?.. Eaca! na, şi alta acum... 



CHIRIŢA ÎN lAŞi 395 

rhîar colac piste pupăz&! (fecioniiuY) Ce staY ca un botuc 
în capră, mangositule... coboară de-ag¥ută la trăsură... 
Ean Teji'l, m£ rog, par^că'! un boerYu ! . . nu^Y bun nicî 
de-o treabă. . . 

FecIoroL — Geneş) Dacă'Y chYar tn zădar. . . nu ne 
>coate de-aicY nicY dracu. . . 

Cliiriţa. — Sărmane, sărmane. . . 'ţt-oiti arăta eii acuş 
pe dracu, somnorosule. . . dă. . . dă ! . . 

FecioroL — («coborândn-se) Souiuoros, da! şieiS n'am 
închis ochiY de două nopţY! 

Cliiriţa. — (sărind din trfuară) Eau aujji'l că şi răs- 
punde ! . . annecând) Camacsî ! că era sS'mY rup şfilele ! 
fînpingend feciorul) Ea colo. . . colo la rfeor, toutulc. . . puno 
um^rn de 'npinge, că eştY coşcoge. . . Oa ramgiA) HaY măY, 
u])intiţY Tîrtos. 

Samginl. — Hi, hi, sventav'ar vfintu şi v'aşY vinde 
pastrama ! 

Cliiriţa. — Tac^-vâ gura, blăst^maţilor ! că vfi audii 
:opilele! o» fete) Astupaţi-vC urechile! (în iMu-to li. un p8- 
at cu nişte ghYorlanY. (u ţigancă) Da tu, cheramo, ce staY 
icolo par* că cloceşti oui^. . . dă-te glos s6 se mal uşu- 
eze trăsura. 

Ţiganca. — Cuconiţă, nu m6 pot scobor! făr' de scară. 

Cliiriţa. — Scară ? . . 'ţl-olu da eă la scară, coţo- 
mă. . . deschide'ţY aripele şi sal la pământ. . . da doar 
ii*I strica cutiea... c'atâta'ţY trebuie. 

Ţiganca. — (OHnd) Valefi ! . . că 'mY-am scrintit pi- 
lonii ! valefi ! (sărind, scapă cutia, care se strică). 

Chiriţa. — Tronc! par' că 'nadins 'Y-ara ^is s8 'mY-o 



396 cmBiŢA tK uşi 

strice !.. Of ! săraca 'd de mine ! că 'ml vine sd ţip şi 8$ 
M câmpiY !.. Huit olu s6 mal stafl In drum ? (aieaivi u ouoa 
fi lunecă) Oamacsî! c& 'mt-o plesnit şireturile de la ro- 
chie !.. Aristiţo, Oalipsiţo, daţi-vS gTos şi yoI, doar ne-om& 
distroini ma! degrabă. . . ea aşa. . . frumos. . . lucet, si 
nu lunecaţi. 

(ArisUţ» şi Oftllpaiţa ae cobora. Onliţă vrea şi el s£ leael, dar Chitit 
n opresce). 

Guliţ&. — (cepeleag şi alintat) S^ md CObor şi e& CU 

ţtţac^e ? 

Ohiriţa. — Ba nu, Guliţa mamei... nu, drăguţă ; mata 
şeji !n trăsură ca s^ nu răceşti. 

Guliţă. — B!.. nineaca, vrefi s^ md cobor... na... 

OliiTiţa. — Ba nu, suflete. . . dacă m& YubeştT. . . 
şe^l mătăluţă locului, puiule, şi te înveleşte cu contaşi 
băbacăî. 

Guliţă. — EI; m'am săturat de contăş ; vreţi sS nk 
dafi pe ghiaţă. . . 

Chiriţa. — Ba. . . s^ nu faci poznă, Guliţa nineacâi. 
c'apol s'a măniea nineaca ;i nu 'ţl-a mal cumpăra mi^ 
navet. .. ştii mata... minavetu care ţiU-am făgăduit... 

Golită. — Aşa! de tril ani de cănd md porţi c^ 
făgăduinţa. . . I 

Ohiriţa. — (iiSrutAndu'i) Guliţa mamei ! . . că nosti^ 

eşti. . . nu fii de diOCbl. . . (închide oblonul şi 4ice snm^uki 

Hal flăcăi de-acum, că vd făgăduesc bacşiş bun. . . cAi 
un fifirig de om. . . (căutând in cniiee) Eaca poznă! da unde'^ 
surugiii ? 



CEmiŢA tN uşi 397 

FedomL — Or fi fi^tfi ! . . cine ştie ? . . la tt'o 
crâşmă poate. . . (in v^) Hei. c& nu's şi efi ca dlnşi! ! 

Chiriţa. — O fogitfi şi m'o lăsatti lată !n m^locii 
drumnlul ! . . bre ! c'o s^ ni^f lovească ceta ! <#«<(»■« EI ; 
apoi 9ă nQ te-apoce şăpte-^ecl de năbădălcl? . . Chirie 
deison! (Tine mte in fK» pnbucaini) M$ rog, ciiic ţinc poş- 
tele ? . . cinezi otcnpcical ghipcanilor ? . . s£ dee odil ca 
mine, dacăU ţine corfioa. . . s^'I ^ic doaă yorbe. . . da. 
Torbe ! . . s£ Ie pominească căt o trăi. . . ştif ? . . cole. . ^ 
engdpion de anal noii 1844. 

I. 

Ean rt*ţl spon, otcopcic dn^l 

Vel otoipcic de ţhipcaiil! 

Toţi motani!, firi şagă. 

No ţi plitescfl Bici chiar doi bani ! 

Of! min frate. 

De a! picate 
Ca cal de postă wk te pornesci; 

De malti clodi. 

De molU tradi. 
Te simţi, rn posta, ca 'nWtrftiWKi ! 

Ba nii*8 propele, 

Nici căpiţele; 
Ba ^treanşnl potred de an in foc! 

Hi, pllosca, troaca. 

Hi, troaca, pllooca!.. 
Slnfa *n pricină. . . eşti tot pe lac ! 

n. 

Drept sâ'ţl spon. otcnpcic dragă, 

Yel otcnpcic de ghipcani! 

Toţi motanii, fiM şagă, 

Na*ţl plătescii nici chiar doi bani ! 



^98 CHIBIŢA t>' lAŞi 

Câcl dacă pleacâ, 

Golbal te 'neacă; 
Glodn*ţi lipesce bcnghKnr! pe nas; 

Biciul pocnescc 

De te-asarjeşte, 
Şi caii poştei alergii. . . la pas ! 

Ba stau la dealuri; 

Te dau de maluri; 
!ţl sfarmă trupul de nu mal poţi! 

Şi de nu'ţl pasa, 

Ajungi acasă, 
C*un ochiu, c'o mână, §i cu trei roţi! 

Ohiriţa. — (alergând în fund) Poftimti poşte ! . . dacă nu 
mcrgti caii, fugii surugiii ! . . Da unde s'o Înfundate blăs- 

turnaţii ? (întră în cuUsa din dreapta, din fund) Val ! Că bUni 'S \h.' 

spânţjurat în Iarmaroc!.. Au^I!.. carnacsl, că lune- 

CUŞU'I ! . . Valett ! . . (se aude c«4end pe ghiaţă). 

Aristiţa. — 1 Val de miue! o că^ut nineaca i".- 
Galipsiţa. — | ghiaţă ! . . 

(Alergii amdndoă după Chirlţa şi ee audii picândfi r1 ţipândâ în calii»o >. 

Valeii. . . Valeîi. . . 

PecXoruL — (căutând în dreapU) Halta. . . buf. . . DU. 

c'o c^ut Şl duducile. . . Ha, ha, ha. . . una piste alta... 

(tn vremea aceasta Onliţă se coboară furiş din trăsură şi îdcc|>c j 
sS da pe ghlaţă). 

Guliţă. — Uţa. . . a. . . a. . . Bine'I de dat de-a sâ- 
niişul. . . Uţa. . . a. . . a. Nineaca s'o dus. . . bine 'ml pare! 

Ţiganca. — (ghemuită în cergă lângă coada trăsnreX) Da âb- 

4;fimperă-te, cuconaşule, că'I cade glos, şi ţi'l sparge capu. 
Quliţă. — Taci, coţofană. . . nu cârâi. 
Ţiganca. — Halde, hal, că te-o vide ea cucoana acu^. 



CHIBIŢA tX lAŞt 3t)«> 

Gnliţ&. — Taci, îţi ^ic, €*apoi ştii... (citri fecior) MâK 
fecior boeresc^. rin de te dă pe ghiaţă cu mine. 

FeciomL — Ce s^ fac?. . că doar n'am dece ca- 
ptte de stricat. . . 

6iiliţ&. — (mânios) D'apol dacă'ţî poroiicesc eG ? . . 
uu rrel ? . . El las, măi bade, că te-oitt drege ett. 

FecIomL — (în vuit) Ba'î dr^e tu pe ciue-ai mal 
dres, sfrijitule. 

Giiliţ&. — Uţa. . . a. . . las că te-oiâ spune eD şi 
bunicăî şi mătujicăl şi băbacăl si niueacăl... Uţa... a... 

(Se «ude dincolo de barieră un sunet de zurgălăi şi un glas de Ji- 
dov strigând: rio, ri«). 



SCEXA II. 



Feciorul (Ungă oblon). Ţiganca (lângă coada trăsurci), 
Gnlită (dându-se de-a seniuşul pe dinaintea el), Bondiol, Pun- 

gescn. Un neamţ cu orga şi Slnjitorol. 

Bondicl. — (u barieră) Mă ! cel cu trăsura. . . fă îna- 
inte. . . Ce-al închis şoseaoa? 

FecioruL — (căutând iu sUnga) Dcc ! cum uiu s^ fac 
înainte, dacă ne-amti troenitii? 

Bondici. — Ce'mî {)asă mie? . . dă-te 'n lături că 
u*âm sâ şej aicY toată noaptea pentru hatîrul t^il. 

Feciorul. — Măî omule, da n'aujjî că no-amti troenitii ? 

FungesCU. — (asemene la barieră) înhamă-te pC tiue si 

trage sdreavăn pană ce'i eşi din zăpadă. 
Feciorul. — Ba'ţl pune pofta 'n cuîu. 



400 CHIBIŢA tK IAŞI 

Pungescu. — HaYt ! o p&ţir&mti de la roate. . . El ; 
ce facemfi acum? 

Bondicl. — Hal si l&sămâ harabagiul şi s6 ne suimtt 
tntr'o sanie de birj&. 

Fungescu. — Fie ş'aşa. . . haît. . . vină şi tu, neam- 
ţule, cu uoY. 

Neamţul. — No gui. . . maîne heren. 

(BondicT, Pangescn ţi Neunţnl cu or^, intrS pe \% barieră. Slojlto- 
ml îl opresce). 

SlujitomL — Cum îî numele d-yoastr&, domnilor? 

Bondicl. — D-IuY W spătarul HaţmaţucU, şi ett aga 
CrastaveţovicI : amândoi cu şezutul şi cu ayutul In Foc- 
şanY... Gât pentru d-lul Neamţul, lY vestitul baron fon 
Şonţberg, care tine de la Podul-IloaeY ca s6 dee concer- 
turY instrumentale în folosul sSti. Drept care avemii cinste 
a ne Închina d-tale cu tot respectul, noY, sus pomeniţit 
şi jos isc&liţiY: sp&tarul HaţmaţuchY, i a^ Crastaveţovici, 
i baron fon Şoacăţenberg, (se închină ;i vine în fa^a aceneD pi, 
cruce-agYută , şi d& înainte la catastih dacă poţY, ^ 
nuşerule. ' 

(Slujitoral rSm&ne încremenit ţi ţneră de mirare. Neamţul inoepe al 
cânta din orgă şl se trage in fund lângă trăsură. Bondicl şl Piyigeeca 
▼inii in fa9a seeneY). 

Fungescu. — Ha, ha, ha ! . . rapide mi'l luaşY pe 
bYetul dorobanţ, nene. . . 
Bondicl. — Nume vroYa? nume ^Y-am dat; sS se sature. 
Guliţă. — Ira! . . Baca un minavet de caaarTu, cud 

yreii eti. (aleargă lângă neamţ, fnpreună cu fecTorul şi cu ţiganca). 

Bondicl. — Eaca neamţul draculuY ! . . nicY ii^ apu- 
cat a Intra in laşY şi o şi început a rupe urechile la^ 
senilor. Nu'Y destul că ne-o asurzit pe noY în hara^ 



CHIBIŢA iN lAŞt 40]^ 

baoa cea jidovească, de la Roman şi tot drumul ! . . Ea 
>^ vedî cum o 86'mK gologănească sinpatrloţiî ! . . P6cat 
iiumaî că n*are vr^o momită saâ vr'ua urs, că s^ar face 
stup de banî. 

Fungesou. — Ce spuî, vere? . . care vreasfi ţJicS. . . 
iubitoacele aci în lajî ? . . 

Bondioi. — Haî, haî! . . 

Fungescu. — Apoi dar... ne-amii sfinţitără noi doî?.. 

Bondicl. — Niboisa, fricosule. . . nu mi te da pS- 
âtosule. . . dar, ea lasă vorba asta. . . s€ venimti Ia 
reaba noastră. Amii scăpatti din Focşan! cum amii pu- 
utu... cu nepus !n masă... că de punea mâna ispnivni- 
ui pe noi, ne trântia poate la gros. . . 

Pungesciu — Vreaî s^ ţjict la puşcărie. 

Bondici. — Şi asta din pricina ta; dacă eşti prost 
i laşt s6 te prindă la cărţi cu măţa ^n sac ? . . 

Fungescu. — Ce pisică 'n sac, neneo? vina mea 'I 
acă s'a găsltără alt cartofor mal ţeapăn decât mine 
i m*a zăritără când am tras p^ riga de desubtul căr- 
ilor? 

Boudicl. — Insfîrşit, ce-o fost s'o trecut. . . amii 
'ăpatâ de-acolo ; acum ne române sâ ne păzimâ aici vr^o 
ită-va vreme, păn'ce s'o face lucru muşama. . . De aceea 
ebue mat ântdl sâ ne prifacemii numele; sâ Ie maY 
ingimâ. Tu, te^l chtema de ajl înainte PungescovicI şi 
\ Bondicescu. 

Fungescu. — EI ş^apol ! . . despre traiâ cum a s'o 
icemtt ?.. că numai cu eseu şi cu ovid, tot covrigi, tot 
laaac. 

26 



402 CHIRIŢA tN lAŞ! 

Bondici. — Despre traiti?.. helbet!.. feţ! logofeţi de solul 
Dostru, cu meseriea stosuluî şi a bancului, nu perii tn Iaşi. 

Pungescu. — Se poate, nenişorule. . . dar mal binf" 
m'aşt incMorchîoşa eii !n Bucurescî. 

Bondioi. — Pentru ce, neîcă? 

Fungesou. — Pentru ce?.. 

De-al nmbla întreaga lume; 
De-aî călca pe rând anume: 

Ţeara englezească, 

ţeara franţuzească, 

Ţeara spanîolească, 

Nemţească, leşască, 

Italienească, 

Păn' şi cea grecească, 
N'aî găsi chiar într'o mie 
A§a târg yestit s6 fie 

Pentru boscărie, 

Pentru stosărie, 

Pentru coţcărie, 

Matrapazlărie, 

Şi ruşfetărie 

Şi potlogărie! 

Bondioi. — Nu ^ic ba, neîculiţii; dar apoî şi târ- 
gul nostru. . . când aî sci. (caut* mpw^ur). 

Pungesou. — Spune, că. nu ne aude ninie. 

Bondioi. — laşul nostru 'î chîar de gemine cu Bn- 
curescîul vostru. 

Fungesou. — (cu bucurie) AolOO î 

Bondioi. — Ce'ţî spun eti. 

Pungescu. — Care vrea s^ ^ic6... de-omtt lua trea 1 
de la mertepea ş'aci, am înfundatără p6 dracu? 



CHIBTŢA tN lAŞÎ 403 

Bondid. — Ba Încă şi pe tată-sCîi. . . c'apoî ve^î 
tu, neîculiţă. . . vieaţa'î un stos de la început păn' la 
sftrşit, şi lumea o mas& de cărţi. Tot meşteşugul !I s$ 
pontarisescl Ia vreme şi s6 găsescK ruteoa norocului, ca 
să fad roi. . . 

Pungesou. — Prea bine... dar dacă at goană dă fante? 

BondicL — Furî o carte, ş'aşa îţî dregt bosulocul. 

Bondiol. 

Neneo, luf crede, ?ieaţa'î un stos; 
La mea o masă cu postav verde. 
Tot meşteşugu'î de-a juca gros; 
De-a punta bine §i.. . de-a nu perde ! 

Pungescu. — Eî, apoî halal de mine. 

Bondiol. 

Halal de tine dacă ve! sci 

Sâ*ţ! spoescY bine fruntea, obrazu, 

Şi fără frică, de-a te roşi, 

SS faci transporturi. . . cu cinstea mazu ! 

(înpreună). 

Halal t îi?l d»«& ll-i «"• 
de mine vom 

Ş. c. 1. §. c. 1. 



SCEXA III. 

CHT dinainte, Chiriţa, Aristiţa, Calipsiţa. 

Cliiriţa. — Of! . . 'mî vinii istericale greceştîî . . am 

alei^at pin toate crâşmele şi surugiii... tufă... Of! cine 

""mt-o jjis s^ ni€ pornesc eii de la Bârzoîenî? . . 

26* 



404 CHIBIŢA tN lAŞi 

Aristiţa. — Nineaca. . . nu te tulbura, c& ear te-o 
dure ras tul. 

Ohiriţa. — Cum s6 nu mS tulbur, Aristiţo dragă, . . 
dacă m^o l&sat In mijlocul drumului, cu c&ţel. . . cu. . . 
Ce-o s6 facemii acum?.. 

Bondici. — (în parte) O niueacă cu două fete. . . (în 
cet luT pungescu) Aţincte, muuteue, c'aicfî pe treabă. . . 

PungeSCTl. — (scoţând rapide o păreche de cirţY, UYe rapide 

un stos) P6 trebuliţă ? . . harecîu ! . . stos ! . . 

Ghiriţa. — (cu desnădiyduire) Şi nicî un bărbat. . . nime 
ca 86 ne vie într'agîutor. . . Imî vine s6 m6 trântesc la 
pămOnt, ca jidaniî. 

Bondici. — Un bărbat ! . . eată-mS's. . . poroncă. 

(înaintează spre Chiriţa). 

Ohiriţa. — Ce'mî v6(jură urechile şi ce'ml auriră 
ocbil!.. Slavă ţie, Doamne, că eată Insflrşit un creştin!.. 

Pungescu. — Doî hristianî, cocoană. . . că sînt şi 
eîi p'acilea. 

Chiriţa. — Foarte v6 mulţumesc. . . dar, m6 rog, se 
m6 fericesc cu numele dumilorvoastr6. . . 

Bondici. — D-Iuî, prietinul meii, este spătarîul Pun- 
gescovicî. 

Pungescu.— Şi d-lu¥, aga Bondicescu, al meii amic... 

Chiriţa. — (în parte) Un spătar Ş'un agă ! (încet «l rapide 

fetelor) Ţineţi- v6 mal drept şi zimbiţî nurlitS. 

Bondici. — Dar, mS rog, cucoană, s^ ne noroci mu 
şi noY. . . 

Chiriţa. — Eti sînt cucoana Chiriţa a banului Grigori... 

Bondici. — Şi duducile ? . . 



CHIRIŢA tX lAŞl 4()5 

Cliirita. — Bârzoift. , . 

« 

BondicL — A! Bârzoiti?.. şl duducile?.. 

Clurita. — Ot Bârzolenî. . . («e închină). 

BondicL — Am Inţfles. . . dar duducile ? 

Cliiriţa. — Copilele mele. . . Aristiţa şi Calipsiţa. (în- 
cet fetelor) Faceţî talî frumos, (tare) Le-am adus la Iaşi, 
drăguţile, ca s€ pitreac6 câşlegile; şi puneţi-v(l în gând, 
kierilor, că după ce ne-amii necăjiţii pe drum două ^ile 
şi două nopţY, cănd s'aglungemu la gazdă... ne fuga su- 
rugiii tocmaî la capitul târgului. 

Bondioi. — Cum se poate? 

Chiriţa. — Aşa, p^ti... am păţit'o chîar ca cela care 
s'o înecat la mal. 

BondioL — Ei!., las' că-oîu spune eti asta v6ruluî meii... 

Cliiriţa. — D-luî ţine poştile? 

BondicL — Dar. 

Fnngescu. — (încet lui Bondicn o tăîaşî groasă, nene... 

BondicL — Tacî, nerodule. . . 

Cliiriţa. — S^'ţî spun drept. . , dar s? nu'JI fie cu 
stifi^rare... vgrul d-tale n'are nici un haz cu poştile d-sale... 
Lehamete şi de parale. 

BondicL — Da de câte ori 'i-am spus'o eti însumi, 
cucoană dragă. . . Ce folos însă ! . . nu înţelege de cu- 
vânt. . . (încet lui pungescn) Cc ^icî de fete, măî? 

Pnngesou. — Ati zestre oare? 

BondicL — Aşa 'mi mirase. . . (cucoanei chiriţei) Cu- 
coană Chiriţă, noi amfindoK sîntemii gata la poroncile 
d-tale, şi prea fericiţi de a te pute înlesni la ori ce'i 
dori In târgul nostru. . . 



406 CHIBIŢA iN lAŞi 

Chiriţa. — Bunătatea d-voastră. . . 

Bondici. — Ce se potrivesce ! . . Primiţi de o cam 
dată braţele noastre, ca sâ vâ ducemti Ia gazdă, şi cât 
pentru trăsură, u^al nici o grijă. . . omâ trimite boii 
noştri ca s'o aduc^. 

Ohiriţa. — Bucuros ! . . (în i>arte) Ce cuconaşi de treabă!., 
când ar fi şi holtei ! (îucet reteior) Daţi braţul şi mergeţi 
pupuică. . . tot pe vârful scarpilor. . . 

Toţi. 

Haideţi înpreană 
Vesel se porni mâ. 
Şi *ntr'o ca8& ban& 
Sâ ne găzduimu. 

Bondiol (Aristlţel, dându'I braşnl). 

Demaaselă dragă, sînt pre fericit, 

Că s^'ţî dau eu braţul m*am învrednicit! 

FungesCU (Oalip«lţeI, uemene). 

Demuaselă scumpă, în veci n'olu uita, 
C* astăzi la braţetă, merg cu dumneata! 

Chiriţa (în parte). 

Cnul §ice'î agă, cela-1-alt spătar; 

De 'I-aşI prinde gineri, 'I-aşI lua în dar 

Unul jice '1 agă, ccla-1-alt spătar; 

De 'I-a^I prinde gineri, a§I da sărindar! 

Toţi. 

Haideţi înprennă 
Etc. ctc. etc. 

(Bondici, Puiiget*cu, Arisiiţa şi Galip«iţa leeft la bra^etă prin dre&v*^ 
Chiriţa 'I unncazi puţin şi «e opresce. Neamţul care a stat tot in funJ 
începe a c&nta diu orgă). 



CHIBIŢA tN lAŞi 407 

SCENA IV. 

Ohiriţa, Galiţ& §1 cela-l-alti. 

Chiriţa. — (oprindu-«e) Da... Guliţă? Chirie eleison!.. 
' â era se'mî uit odoru 'd trăsură. . . <« întomrce şi găsesce 

K OuliţA lâng» Neamţ). 

Goliţft. — Nu pe aista, monsîu neamţule. . . cântă 
I»e cel-1-alt. . . (ute am picioare cu miDie) Nu pc aista, pe 
cel-1-alt. 

NeamţuL — No! lasenzi ^on geen. 

Ohiriţa. — Ce'ml v^ură ochit ! . . O eşit dimoDu din 
trăsură ! . . şi făr' de blană ! . . săraca ^n de mine c^o 
li îngheţat ! . . («leargă u oniiţă) Ce faci aici, diavoli ? . . Nu 
'ţf-am spus să nu eşi din coutăşul băbacăl?.. 

Golită. — EI; m'am săturat de contăş ca de mere acri. 

Cliiriţa. — Au§I ? . . Ean priveşte cum i s'o roşit 

naSU ! . . par' că 'I o sfeclă digerată ! (îi şterge nmunl cn ba- 
tista) Doamne! Doamne! ce p^catcu nişte ploji! Măi Ioane, 
adă blana din trăsură. . . Po lovi un glunghiă şi 'ml-o 

li mal mare beleoa. (feciorul aduce o Uană din trăsuri). 

FeoIomL — Baca şuba cuconaşului. . . 

Cliiriţa. — Şi yoI. . . chiori aţi fosta de '1-a ţi lăsata 
>^ leasă disYălit?.. rină sâ te 'nbrac, p^catule... EI; vină 
a^I şi nu mă supăra. 

G-uliţă. — Nu mă supăra nici mata. 

OJhiriţa. — Âu^I plodu?.. las' că 'ţl-olu arăta eâ... 
ii înbracă ca deaaua) şeji biaişor. . . nu crâcui. . . ţlst. . . să 
iiu'ţi aud gura. . . 

Ouliţă. — (abâtAnduae) Nu vretî, uu vreti. (plânge) Las* 
râ te-olu spune eâ băbacăl. . . 



408 CHIBIŢA tN IAŞI 

Ohiriţa. — (trăgendu'i tînit) Ce face?.. Of! c'o s^ m*^ 
nebunească dimonu. .. par'c& v^d c& ear are s^ m'apua- 
rastu. . . Ascultă, Guliţa nineaca! : hat că ne-aşteaptă 
ţlţacele. 

Guliţă. — (trânttndu-ae la pământ) Nu'mî pasă mie de 
ţlţace. . . nil merg. 

Ohiriţa. — Bî; bine că'ţî cumpfir minavetu cela. . . 
ştit mata. . . 

Guliţă. — Cumperî ? . . dacă'î aşa. . . lemi'l pe-aista, 
a luK monslu neamţn. Tină cu noi, monsiu neamţule . . 

Neamţul. — GiU. . . gid. . . ser bevol, 

Ohiriţa. — (în parte) Las' s^ te vM ett acasă, pCcatule, 
c'apot 'ţl-oYu da un minavet de nu'l M putea duc«. . . 
Măi Ioane, r^mâl aici cu ţiganca ca s^ păziţi lucrurilt*. 
păn' ce-or veni boii s6 ridice trăsura. . . da doar ' îţî 
perde vr'o cutie. . . c'apol sfăntu Neculai !I gata. ipieaci 

cu OnUţă spre dreapta). 



SCENA V. 
Ceî dinainte, V6duva Afin, S&rdarul Cuouleţ. 

Afin. — Ce minune!.. Cucoana Chiriţa? 

Ohiriţa. — Cucoana Nastasilca! 

Afin. — Bine-al venit. 

Ohiriţa. — Bine-am găsit, («e s^mtă). 

Afin. — Da ce y^nt te-o adus pe la noi, soro dragă V 

Ohiriţa.— 'Ml-am adus fetele de câşlegl, după obicelu. 
(încet) Ba d-ta cum te Întâlnesc singură... lângă barieră?.. 

Afin. — Am eşit puţin ca s^ mS primblu afară din 
+ârg, că pin târg îl potop... te ferească Dumnejjett ! . . 



CHIRIŢA N lAŞt 409 

Chiriţa. — Da, bine... pe glos?.. ha?.. Eî; dă... nu 
te n>şi, soro dragă. . . Lumea 't lume, şi tinereţa. . . Ce 
u- sastiseşti? . . între noî. . . 

Afin. — Da nu mf sastisesc, soro, nicî de cum. . . 
Me primblu pe gTos, pentru că aşa 'mY place. Am venit cu 
vărdarul Cuculeţ. 

Chirita. — Cu sărdarul ? (în parte) Hm ! mititica. . . 

9 

Cncnleţ. — S^rut manele, cucoană Chiriţă. 
Chiriţa. — Plecăciune, arhon sărdar. Tot la Agie eştî ? 
CxLculeţ. — Director şi supusă slugă. 
Cliiriţa. — Şi la maî mare. 
Cucnlet. — Amin. 

3 

Afin. — Da... unde's duducile? 

Cliiriţa. — Ira ! . . ba că chîar ! . . unde's ? 

Afin. — Ha, ha, ha. . . pe mine mS 'ntrebî? 

Cliiriţa. — Bine ^icî, sSrutaţ'aşt ochii. . . S'o pornittt 
de-aicî la braţetă cu doî cavaleri. 

Afin. — La braţetă?.. cu doi cavaleri? 

Cliiriţa. — Precum ţjici, soro : unul, aga Bondicescu 
}\ cel-1-alt, spătarul Pungescovicl... doi bujori, surioară, 
iuuă zarnacadele! 

Cuculeţ. — (în parte) Bondiccscu? Pungescovicl?.. mare 

KiZnă ! (scomte nn râvaş şi'l citesce). 

Afin. — Eî bine; şi 'ncotro o apucaţii truspatru? 

Cliiriţa. — Holsa, pe şoşe. . . 

Afin. — Dar, ti cunoştea! mal de mult? 

Chiriţa. — Ba, cât hăclu ! . . 'MI-o ejittt tn drum sâ 
ml dee aglutor; că nu ştii, soro, ce-am păţit?., m'am 
roenit ! . . şi s( ve^I d-ta : M pornesc de la Bârzolenl. . . 



410 CHIBIŢA ÎN LiŞi 

şi încă. bârbatu med îmî ^icea: Soro dragă, nu te pomi... 
stăî. . . când ce s6 ve^î ? . . 

Afin.— Apoî bine, cucoană Chiriţă, se poate s6'ţt laşî co- 
pilele pe mâna unor necunoscuţi?.. Cine ştie ce berbanţî?.. 

Ohiriţa. — Puşche pe limbă'tî. . . vaî de mine ! câ 
Începe a m^ uufla grija din tălpK. . . m^ furnică sudon 
pe spate... Eaca pozna gata!.. Nu cumva se zârescu 

pe ŞOŞe? (se apropie de culise şl caută în întru). 

Ouculeţ. — (în parte) Sameşul din Focşenî îmî scrie, cu 
poşta de astăiJY, despre un BondicI şi un Pungescu: dui 
coţcarY care o disbrăcatti lumea pe-acolo. . . şi m^ sfl^- 
tueşte s^'î privighez de aproape... Oare tocmaî eî 96 fie? 

Ohiriţa. — Nimica ! tuft ! . . o întratii fetele 'n pă- 
mânt... Vat de mine! Arhon sărdar, nu m^ lăsa... de- 
a afla bărbatu meâ, pdâ, am sf eclito ! . . Ioane, aleargă; 
ba. . . ba. . . stat la trăsură. . . Arhon sărdar. . . ridica 
toată Agia în picioare... săraca de mine!., aşa poznii!.. 
sâ'mî fure fetele de la ochK ! . . Hal degrabă cu toţît s^ 
le căutămti. .. Biata Aristiţa!.. biata Calipsiţa! Sfinu 
Mina. . . sâ ştit c^^ţl daii ş^pte paraclisurl. . . 

Ohiriţa. 

Degrabă, degrabă, ' 

Ga toţi s'alergămâ ; 

Sâ mergemu îngrabă 

Sâ le căatămâ. 

Val, bietele fete! 

Că le-am prăpădit, 

Şi le-am dat pe bete. . . 

De-acam m*am topit ! . . 

(Neamţul începe a auna un yalţ). 



CHIBIŢA tN UŞf 411 

Glliriţa. — (forloMi, ale»rgă de înpinge pe Neamţ) DA dutO 

ârlif, şonţule, cu ţlrllitoarea asta. dunect) Carmics!! c& 
ra s6 m^ prăbuşesc! 

Toţi. 

Degrabă, degrabă, 
Etc. etc. etc. 

,Toţ( «lergA in dreapta : Ghlriţ» tnge de mână pe Ouliţă, cmre trage 
■emeue pe neamţ de poala snrtnculul. Feciorul boeresc ţi ţiganca re- 
aua lângă trianră. — Cortina cade). 



ACTUL II. 

Teatral repreaintă o odae mare cu patra uşi : una în fund, care dă 
tindă; una in stânga, pe al doilea plan, care duce in etacul Cbiriţel; 
)uA în dreapta, dintre care una, cea pe ântelul plan, se deschide in a- 
f tamentul Aristlţel fi Calipaiţel, ear cea de mal in fund, în odaea lui 
iliţă. In faţă cu uşa apartamentului felelor, este aşe4ată, lângă păretele 
a fitânga, o măsuţă cu o besacte deschisă şi cu gayanoşele de dresuri, 
i^ţrtore de făcut sprâncenele şi un bust de carton, tn dreapta, lângă uşa 
i nind, o masă mare cu rochii întinse pe dinsa. Scaune, etc. . . 



SCENA I. 

tliriţS (şede dinaintea toaletei şi'şl face sprincenele), ŢiganCA 

(calcă rochii, in fund). 

Chiriţa (cânU). 

Ochii şi sprincenile 
Făcu toate pricinile. . . 

(Se aude in odaia lui Quliţă un minavet). 

CUriţa. — (răsărind) Ear ! . . o sd md năucească trân- 
ru cu minayetu lui!.. Cât W jiulica de marc tot ţlr- 




41^ CHIBIŢA tN uşi 

lîejto. . . de urlă cflnil mahalalet. . . Fa, fa Ioană. I 
<le ji cuconaşului sfi tace, cil m'aDi săturat de ii-j 
ca de mere pădureţe. . . Iml vino acru, . . [(i«uu imr 
od.!. im omift) Aja mi se cade, dacă niC potrivesc t-ii ■ 
cumpăr minavetu cela de la neamţ. Las' râ ţiii<= 
dracu pe tată-sfiii. Tronc! că 'rat-o dat iiuciişo.in~i 

ochi. . . fa. . . fa. . , iţlgun™ viue iMpoI). 

Ţigănos. — Aud, cucoanl. 

Ohiriţa. — Mc rog, ce 'ţl-am spus cflnd 'tl-ani 
roncit s^'m! găteşti pătşuare cu bumbac |>eutru ţ^ţir 
cene i" aud ? . . 

ŢigoDoa. — 'Ml-al ijîs. . . 

ObiFiţa. — Nu 'ţl-am ijis s^ mi le faci subţîrt; 
Eaii vc(jl cum mi le-al meşterit. . . par'tă's buzdaei 
de vel Arraaş din vremea Domnilor greci!.. 

Ţiganca. — Da lasă, cuconiţă, că'x tocmai rum tj 
bue. . . doar ^ţl-am mal ^cut eti pămătufurl ji batlaii: 
de «princene. 

Ohiriţa. — Cum al citrăit?.. 

Ţiganca. — Nici o dată du 'ţl-al făcut aşa d- fr 
moaşe sprincene. . . par'că's două lipitori unflate. . . 

Ohiriţa. — Inghinate's cum trebue? 

Ţiganca. — Disgbinate. . . disgliiuate. . . 

Ohiriţa. — (itrAniiUna i»re) Pe braţe!.. M'o Ji jmn 
nind d-lut, Ioană. 

Ţiganga. — Te-o B pominind, cucoană. 

Ohiriţa. — C^tnd ar fi faţă sufleţelul, sC vai ra<)e. 
cum 'şl-ar maî răsuci musteţile ! . . (««r iirfnnii) Ear i 
pomineşte ! 



CHIBIŢA ÎN IAŞI 415 

Aşa slngî le e de fiig^& 
Saâ de ele singar fagi... 
De na vrei s'ajangi chiar slogă 
La a§a plecate slagi. . . 

(Se ande afară urmăionil dialog). 

Afin. — Acasă'! cucoana ? 

FeciornL — Acasă; dar sS ghiloseşte acum. 



SCENA II. 
Ohiriţa, Afin, Luluţa. 

Chiriţa. — Au^i, tontU ? (aleargă ia uşa din fund şl o ăe»- 

•iiMe). Cucoană Nastihiîcă. . . poftim ; nu te potrivi. . . 

Afin. — Poate că te deranj arisesc, cucoană Chiriţă?.. 
«Iar n'am vrut sS'ţt trec pe la poartă ca o străină. . . 

Chiriţa. — Cum s^ m6 rânjariseştî tocmai d-ta ? . . 

Luluţa. — (în parte) Răujariseştl ? . . ha, ha, ha.. . 

Chiriţa. — Eaca şi Luluţa ! . . AI scos'o din pasion 
astăzi ? . . 

Afin. — Dar; pentru că mane îî Duminică. 

Chiriţa. — Da veţjî ce fnimuşică'î, diavoloalca! îţi 
Hue s'o mănânci de vie. 

liuluţa. — SC mg mănânci?., mersi, (m parte) Şi u'are 
niarar nici dinţi. 

Chiriţa. —Ha, ha, ha... Bat 'o norocu! Nostimă'i!.. 
rină s$ te sărute mătuşica, Luluţa dragă. . . (o scrută). 

IiTiluţa. — Alei ! maraan. . . ce-o păţit mătuşica de 
si-o pus lipitori pe frunte? (arată spriuceueie ohiriţeY). O doare 

MpU ? 



416 CHIBIŢA tN lAŞi 

Ohiriţa. — Eii, lipitori?.. 

Afin. — Ce lipitori ? . . unde ve^î tu lipitori ? . . 

Luluţa. — Ha, ha, ha. . . ba^s sprincene. . . şi una*i 
numai pe jum&tate! 

Ohiriţa. — Ha, ha, ha. (în parte) Cum 'I-aşl suci gătii 
când ar fi a mea! 

Luluţa. — Maman, sfi'mlf cumperi şi mie o părorh- 
de sprinccue din târg, ca s^ le pun păpuşet de anul nuii. 

Afin. — Bine, bine, 'ţl-olu cumpăra; taci din gură. 

Ohiriţa. — Da de ce s6 tac€, soro? las' s€ vor- 
bească copila. . . că ^ice tot nişte lucruri. . . Se cunoaşt" 
că învaţă la pasion. 

Luluţa. — Pansion, mătuşica. . . nu pasion. 

Ohiriţa. — Fie şi pansion. că doar nu m'o cresruî 
mama cu gubernatâ, ca s$ ştiii nemţeşte. 

Luluţa. — Guvernantă, mătuşica, nu gubernatâ. .. 
Da bine, mătuşica, aşa vorbiţi pe-acolo, prin provinţie r.. 

Guvernanta, ne-a spus noa& 
Că vorbiţi o limbă nonă: 
Gând e vorba de parchet? 
piceţî curat că'I pichet. 
G&nd e de tapiserie? 
O numiţi patiserie. 
Când de botine de glanţ? 
piceţi boioae cu clanţ. 
Un ceasornic hronometru? 
îl numiţi cu barometru. 
Ş*orI ce lucru de bonton? 
Monton, zebon saâ triton! 

Ohiriţa. — Ha, ha, ha! Ce giuvaer îl! ha, ha, ha. 



CHIBIŢA tN lAŞi 417 

.n parte, fttrioaa) Ce tritoD 'ţî-aşî trage eii, trâutorule. . . 
>tw; Ha, ha, ha! are un duh căt ş^pte, şi d& dintr'însa 
nişte vorbe. . . ha, ha, ha. 

Afin. — M€ rog, sfi nu 'mî-o diocht. . . 

Chiriţa. — (scuipând) Ptu. . . ptu. . . ptu. . 

Liduţa. — (cniegând un paiu, jos) Na ! că 'ţî-0 sărit un 
'linte, mătuşica. 

Chiriţa. — («pariată) Un dinte? (se npode ţiie p»iui) Ce 
•linte ? . . un paiu ! . . 

Lulaţa. — Altă dată sS scilf, mătuşica, că aici !n 
la^I na este obiceKu sâ faci ptu, ptu în obrazul altora... 
au 'î frumos. . . 

Chiriţa. — Au jl, p^catu ? . . au;}I cum m^o tnşălat ? 
le 'ml-o sărit inima din loc ! . . S^'ţl spun drept, soro 
Iragă , 'ţi'I hazlie Luluţa. . . dar ti cam obrăznicuţă. . . 
^lică, si nu te superi. 

Alin. — Mademuazelă, cere pardon, mătuşicăl. 

Luluţa. — Baiu. . . baiu. . . 

Afin. — Xu vrei ? . . când îţi poronceşte maman ? . . 
p<M, sâ te duci degrabă la caraul şi s6 nu crâcneşti. . . 

Luluţa. — Mersi, maman. (se închini; în p^ne) Tot mă 
ureaâ picioarele ; mal bine-olu şedea pe scaun, (se duce de 

i pune pe scaun înaintea toaletei, şl în toată vremea scenei următoare, 
» apucă de face sprlncene ţi musteţi bustului de carton ce este pe 
lajiă. . . ÎI pune roţ n şlI aşează zulufll). 

Cliiriţa. — lîn p«rte) Bine ^I-o făcut, (tare) Da de ce 
eabă, soro dragă? 

Afin. — Las' s6 mal prindă la minte, că'I pre ne- 
înă Da ea spnne'ml, mă rog, ce factt copilele d-tale? 

27 



418 CHIRIŢA IN lAJŞf 

Ohiriţa. — Aristiţa şi Calipsiţa ? . . se g&tescâ &^ 
bal pe desearft, la mata. 

Afin. — De pe acam? . . De able o tocat. . . 

Ohiriţa. — ŞtiY mata cum stnttt fetele cănd se gă- 
tescii de bal. . . Ba le trebue una. . . ba alta. . . şi când 
te trezeşti, o înoptat de tot. . . De aceeaşi mai bine si 
se apuce de tualetă încă cu ^iu&. . . povestea vorbei; 
însuratul de vreme şi mâncarea de dimineaţă... 

Afin. — Apropo de Însurat. . . nu s^o înfilţoşat nid 
un holtelu ca sS cee duducile ? . . 

Ohiriţa. — Of! bat^'! concina holtei! . . că asta ml 
mănâncă pe mine. . . AI fete, soro? al şi perl albi* 
4ice că este la/ fteatru un căntic cu of, of, of. . . 

Afin. — ti ştia. . . cel din PecUra din ccksă. . • 

Ohiriţa. — Nu ştitt din ce peatră o fi; dar, no'| 

uita Yorba. . . Tam au^it odată la Botc^enl, şi de-atuiM 

^ml hueşte necontenit în cap ca un bondarlu. . . Am s 

\V\ cânt: 

Of, of, of, ce supărare, 
De-a avea o fată mare! 

Afin. — Da, îl ştitt, soro. . . Tam aujit. . . 
Chiriţa. — Nu'ţl uita vorba. , . 

O hrănesc! 

Ga s'o cresci, 
Ş*apoI trebue s£ pornesc! 

La vSnat 

Prin cel sat 
Ga 8^'! cauţi un barbut. 

Afin. — Şi cele-1-alte; destul... îl căută şi \\p 
de ne asur^escii. 



CHIBIŢA tN uşi 419 

Chiriţa. — Nu'ţl utta vorba. 

De*l fl&căâ 

Nătărătt 
Te închini la duhni s^â. 

De*I ţphebos, 

Uriclos, 
ii ^icl nostim şi mamos; 

Şi'i zimbescl 

!l slăTesci 
Doar 8S*l poţ! 8^*1 tineresc!. 

(inpreună) 

Ohiriţa. 

Of, of, of, ce supărare 
De-a avea o fată mare! 

Afin. 

Of, of, of, ce snpSrare 
Gâ-o nebnnă ce leac n*are! 

CMriţa. — El; apoi Inchipueşte'ţY acum, soro... dac& 
o singurft fată at atâte sap^r&rK, dar cu dou& ? . . 

ud al două cucoare mart ca mine ? . . 

Ijnluţa. — (in parte) Are cucoare, mătuşica?., ams^'i 

r sd^niY dee una mie. 

Cbiriţa. — Ira ! . . surioară dragă. . . eii te ţin de 
ceas In pic¥t)are. . . alei ! . . ea, aşa păţesc de câte ori 

idesc că am fete de măritat; tml perd minţile, (aduce 

me) Poftim de şejl, m$ rog. . . şi mâ eartă. 

Aflu. — Foarte'ţl mulţumesc. . . că trebue s6 mfi duc 

ată acasă pentru ca s6 port de grijă dospre cele tre- 

ncloase pentru bal. 

27* 



420 CHIRIŢA ÎN uşi 

Ohiriţa. — Da, ean maî şe^î. . . pentru hatlrul meii... 
SC m6 ve^î moartă. . . s6 mC 'ngropî de te't duce. 
Afin. — (în parte) Vaî dc Hiine ! că 'mî-am găsit k- 

leaoa. . . (şede). 

Chiriţa. — (puindn-ee pe un scaun) Ş'aşa cum îţî spuncam 
dic Intr'o ţjî boerîuluî: Frate! ştiî c'avemfi două feîi 

I 

mari? — Ba ce marî, îmî răspunde suflejelul, coşcogea!, 
cât uişte sdragonl! (Bărbatu meii Vi tare mucalit, ^ 
tS'l-ar norocu c'un car de galbeuî !) — Eî bine, H jic d 
gâudit^al dragă, sg le măritămti? — Hal, hat! le-am r<i 
sit doî bărbaţi şucada. — Care şi care? — Pahaniici 
Brustur şi căminarul Coclurlă, vecinii moşiei noastre. - 
Brustur şi Coclurlă?.. Elel, frate!., cum o s6'ml <ia 
fetele după nişte boeriuaşl de ţeară?.. Fete frumuşele., 
tinerele... curăţele... harnicele... cu franţuzasca lor. 
cu ghitarda lor. . . cu cadrilu lor. . . gospodine bun^ | 
iconoame. . . cetite. . . gîucate. . . pricopsite. . . s^ le ţ 
eti, pe una Brusturoae şi pe ceea-1-altă Coclurloae! 
atunci s'aglungC!.. — Ea, Brusturoae... ea, Coclurli 
mal bine decât or mocni ş'or InbStrăni tn casa p^. 
tească. . . Brustur şi Coclurlă aii moşioare bune ; au ^ 
nişorl buni... aii vitişoare bune. — El! şi pentru râ 
vite, de aceea sC'ml fac eii blestemul ca s6 le daii copilil 
ba, câtîlcucu!.. 'şl-or pune d-lor pofta 'n cuîu. — 
nu 'şî-or pune-o, pentru că le-am făgăduit. — Ba 'fi 
pune-o. — Ba nu 'şl-or pune-o. — Ba 'şl-or. — Ba i 
— Ba 'şî-or. — Ba nu. — Ah. . . Ah! ş'am leşinat! 
Afin. — Al leşinat ? . . 

Chiriţa. — Fără doar şi poate. . . da ştit? lata 



CHIBIŢA tX IAŞI (21 

liin' m'am trezit, bletn sufleţelul îjî smulgea mustf'ţile 
]*' «N'siiădăjdaire! şi pentru sa s^ in$ liniştească, 'ml-o 
făgă luit s$ m^ lase ca s^ riu tu câslegl la la^î cu fete, 
a tot. . . pentru ca s^ cerc doar le-as! pute mărita 
lin. . . Insă 'ml-o hotărtt ritos : că de n'oiu isbuti s^ 
>rind gineri prin E;^I, pană la sflrşitul câşlegilor. apoi 
ml brnstureşte şi 'ml coclurlneste odoarele, ca mal bine. 

Afin. — El; şi păn' amm nu s'o arătat nime? 

Chiriţa. — fum nu ? . . Înţelegi că indată ce-am 
•^ît aici, *mi-am scos fetele la ifală. . . pe la fteatru, 
e la suarele. . . ghilosite, gătite, inpopoţouate, Inbrăcate 
>t după modă. . . Ce dracu s$ faci ? . . dacă al gluvae- 
iri trebue sd le arăţi. 

Afin. — Şi In sftrşit. . . 

ChixiUL — insflrşit am prins doi !n capcană. . . dar 
isă nu 'ml-o pominit nici bechiu de Isaiea dănţueşte. 

Afin. — Cine şi cine? 

Cliiriţa. — Aga Boudicesra şi spătarul PungescovicI ! . . 
ii tinerii cel doi care porniseră cu copilele la braţetă, 
jid ne-amfi troenitu !n Păcurari, şi care *I-am întâlnit 
trând truspatru la han la Pirlita?.. Bondicescu, soro, şi 
zugescovicl. . . 

Afin. — Da ti ştifi. . . 'I-am zărit, când 'ţl-al luat 
Me Înapoi. Cm pane) Sărdarul Cucnleţ 'ml-o vorbit de 

ea de nişte berbanţi. . . 

Cliiriţa. — Aud?.. 

Afin. — H^ rog. . . îî cunoşti? 

Cliiriţa. — Cum nu ? . . vina In toate filele s^ ne \aU. 
ret) Şi ştii una?.. Pare-mi-se că li s'o aprinsa călcăile... 



422 CBIBIŢA iN lAŞi 

Afin. — Aş ! 

Ohiriţa. — Ce'ţt spune Chiriţa. 

Afin. — Da D'al cercetat. . . ce stnttt? . . de uude's?.. 
ce stare aii ? 

Ohiriţa. — Ce atâta cercetare. . . când nnu'I ag& ţ 
cel-1-alt spătar... Ş'apoî tioerî, soro... cu vorbi, cu ighe- 
monicon. . . cu tabieturi. . . ear nu ca Brustur şi Co* 
clurlă. . . groşi In ceafă şi morocânoşi. . . Aşa gineri mai 

vinii de-acaS&, şi SS Ve^I. . . (vorbeşte l» nrechU Aflaoften. 

Luluţa. — Uf! m'am săturat de caraul. 

Afin. — (apropiindu-se de Lniiiţa) Da ce te-al apucat acole 
de ^cut ? 

Luluţa. — Maman, am gătit păpuşa de bal. . . 'l-au 
ftcut sprincene. . . am boito cu roş. . . 'I-am pus beo- 
ghlurl ca la mătuşica. . . ea ve^I cât ti de. . . 

Afin. — Sprincene ?. . benghiuri?.. roş?.. dadeuD^? 
le-al găsit toate aceste? 

Luluţa. — In besecteoa mătuşicăl. 

Chiriţa. — (farioasă) Ha? în besec. .. eaca dimouu... 
că 'ml-o cotrobăit toate lucruşoarele. . . (merge de mcuxj^ 

gavanoşelele în besecte). 

Afin. — Mademuazelă, nu'I frumos... (pufaesce de n» 



SCENA III. 
Ceî dinainte, Guliţ&. 

Guliţă. — (alergând .u un rdvaş din odaia luT) Xineacă, f.*' 

neacă. . . eaca un r^vaş de la băbaca. («e opresce rafinat, ^- 

4ând pe Afinoae fi pe Luluţa). 



CHIBIŢA tN lAŞl 42S 

Chiriţa. — Un rtvaş de la d-lul?.. ^&'l Incoacl... 
oe Hfva^ fii d«chide) Ca Yota matale, cueoană Nastasilcă... 

Afin. — Poftim. . . 

Lnlnţa. — (în pute) Ah man Dieu!.. qud drole de 
Monsieur. 

(In toată TreniM oetirel «crisorel, Qnliţi se nXtă U Luluţa fi uatblft 
iapreginml eL Lvlnţii A prlTeece ou dispreţ). 

Chiriţa, — Cum \m\ liate inima ! . . par'că 'ml ves- 
teşte Mfva. . . feitewe) ,8^rut goriţa matale, scamp& Chi- 
tită. Ha! ftntCI, nu lipsesc a cerceta despre întregimea 
săD^tăţil matale ji a copiilor, ca afl&nd c& se află aşa 
precum doreşte inima mea, nu puţin sdse bucure sufle- 
tol mett de soţ şi de părinte; al doile veY şti că din 
mila Proniei cereşti mS găsesc şi ett sănStos... Insă Fifiţa 
o răposat de jigărae!" (vorut) Fifiţa o rdposat?.. mare 
minune ! . . 

Guliţă. — O crăpat ! . . bine-o făcut, că m€ muşca 
tot de nas. 

Chiriţa. — Taci, yarvarule! . . biata Fifiţa! . . când 
m şti, cucoană Nastasiîcă, ce căţeluşă. . . numai atfttica ; 
fi când hămăla, nici nu'l aujlal glasul... ea aşa: ham, 
ham, ham. . . 

Lolnţa. — (in p*rte) Au^l cum latră ? 

Chiiiţa. — (ftergândn'f I ochii) Insflrşit aşa 'l-o fost scris ; 
toţi stntemft muritori! (citeeoe) „Al triilea, te Inştiinţăz că 
râşlegile se apropie de sfirşit. . . drept care Iţi poron- 
:esc s^'ţl lei catrafusele şi s6 vil înapoi îndată la Băr- 
sofenl, ca s6 facemtt cununiea cu paharnicul Brustur şi 
:n căminaru Coclurlă, căci la din potrivă vin ett însumi 



424 GHnUŢA tN lAŞi 

Ia Iaşi ca sâ yS uiiflu pe sas cu nepus In masă. Al d-tal*" 
soţ supus şi Iubit. . . Grigori Bârzoiti ot Bârzotenl. Io 
Ghenarie 1844". 

Guliţă. — B&baca are s6 vie aici ! . . E ! bine 'rai 
pare ! . . am s^^t cânt toată ^iua din minayet. . . 

IiUluţa. — (Oantă la Quliţă cu mirare ;1 pe urmi îl întotrce 
•petele). 

Guliţ&. — (Ltdnţeî) Din minavet. . . 

Chiriţa. — AI v^ut, dragă cucoană Nastasilcâ, cenii 
scrie d-lul ? . . Ce ro8 sfătueşti s6 fac ? 

Aân. - Ştitt ett ? . . 

Chiriţa. — Ştii ce ? . . îmi vine s6'I strîng cu ujă 
pe Bondicescu şi pe PungescovicI ca sâ^ml hotărască o4&ti 
ce gânduri aii?.. Mi'I ca m'olii trezi de-odată cu bărbaţi 
meii, ţop !n spate. . . ş'apol, aşa^I c^am codălghito ? . . 

Afln. — Fă cum !I socoti, dragă cucoană Chiriţâ. 
dar eii una te sfătuesc sS nu te grăbeşti pană nu'I aâ 
lămurit cine stntii tinerii. 

Chiriţa. — Elel, dragă ! . . da nu 'ţl-am spus i 
atâte ori că unu'I agă şi cel-1-alt spătar? (în P«rte) \i 
cumva vre sd^I păstreze pentru trântorul el ? . . 

Afln. — tnsflrşit, !I treaba d-tale. Eii mâ duc. 
dar năddjduesc că nu'I lipsi deseară la bal. 

Chiriţa. — Cum, Doamne eartă-m6! sâ lipsesc?, 
când am fete de căsătorit? 

Afin. — Hal, Luluţă, şi ji bonjur mătuşicăl. 

IiUlnţa. — (făcând compliment) BotljUT, 

Chiriţa. — (imitând'o) Ii poznă de nostimă !.. (o 8«rutii 
Luluţa. — (în parte) Ştirba-baba-cloRuţa. 



1 



CHIRIŢA tX lAşI 425 

Chiriţa. — (în parte) Ce-O ţjis ? . . Heî că rin ejtî a 
mea, p^catule ! 

(îupreuni). 

Chiriţa, Guliţă. 

Adio! in astă seară 
Yomă yeni cn toţ! la bal 
SS *ngTopămu in veselie 
Acest vesel carnaval! 

Afln, Luluţa. 

Adio! în astă seară 
Faşteptămtt pe to{{ la bal 
Sâ ^ngropămu in veselie 
^ Acest vesel carnaval ! 

Afin. 

S^ no mS dai de sminteală. . . 

Chirita. 

N'al, soro, nici o îndoială. 
Căci am fete, fete mart: 
Dona jnne pommbiţe, 
Dona blânde cănăriţe... 
Şi le cant doi canari. 

Luluţa. 

Mătn§ică, dinioare, 

Al jis că-al dona cucoare... 

Chiriţa (în pwte). 
Yal, ce drac înpeliţat! 

Luluţa. 

Ah! te rog. dă'ml nna mie... 



426 CHIBIŢA tN lAŞi 

Gllliţ& (Luluţel). 

Poate-O yrel de jac&rie? 

LulUţa (fn parte). 

Oh ! le drole de petit fot ! 

(înpreimă). 

Adio! în astă seară 
Ş. c. 1. ş. c. 1. 



SCENA IV. 
Ohiriţa, Giiliţ& fi pe urmă Feciorul. 

Chiriţa. — EI ! de-acum haY degrabă Ia tnbr&cat. . . 
6uliţ&, dute de'ţY pune straele cele de anul noti ji te fi 
pupuica, sufletul meti. 

Giiliţ&. — Da DU pot sâ m6 'nbrac singur, nineadi... 

Chiriţa. — Au^Y, coşcoge calindrolu? Doamne! d 
alintat al mal fost ! . . M&I fidor. . . 

Feciorul. — (înbrăcat în Uvre strimU) Aud, CUCOauă. I^- 
pe Qfa din fand). 

Chiriţa. — Eaca ţuţulanu. . . 'şl-o pus livreoa... 
Ean s$ videm bine-o lucrat'o jidanu? 

Feciorul. — MS cam strtnge la coate şi 'n spak. 

Chiriţa. — Da ce vrei ? . . sS b&l&lăeştl ca Intr'uD 
sucman ? . . aşa'I moda 'n EşI. 

Feciorul. — Nu ştiţi ce mftncare o fi moda ceea... 
dar ştitt c& m6 strtnge moda 'n spate de ^ml lesfl ochlL 
par' că m'o pus tn teasc! 

Chiriţa. — Tacî din gură... şi mergi de 'nbracă co- 
conaşn. — Guliţă, sS nu mS dai de sminteală. 



1 



CHIBIŢX tS IAŞI 427 

— LezAan^ maman. . . eli acuş slnt gata. . . 

cât ai bate '^n palme. (SmI ca fecIonU fi intri m «dalA lui). 

Chiriţa. — Âcnm, ean 8^'mf tM ;i fetele. . . iM^gH 
iristiţo, Calipnţo. . . 



SCENA V. 
Ohiriţa, Ariatiţa, Calipaiţa. 

^ J (erftpând offt odiiel lor) { Aud, lOamaD. 

CaUpsiţa.— | | 

Chiriţa. — Da Yeniţf incoacf. . . Ce Doamne eartă- 
mă, de *ml bceţl iţîKa ? 

Aristiţa. — ) I 

^^ J (coborând ochii) \ Hamao. . . 

Calipaiţa.— j \ 

Chiriţa. — Ce-aţI p&ţitti astăzi de t« fasoliţY aşa?.. 

AriBtita. — ) 

) Nu stntemti încă tnbrăcate. 
Calipaiţa.— j 

Chiriţa. — (în parte) Bietele copile ! . . Ce ruşinoase's ! . . 

Te^I dac& le-am crescut cum se cade ? . . ear nu ca di- 

diodu cela a cucoanet Nastasilcăl, care d& Ia om ftră 

băţ. (ure) EI! cătaţi de tS 'npodobiţi frumos şi puneţi- 

Y^ nasul tn talgere cu apă rece s£ se disroşească; hal. 

(fetele închidfi n|ft) Doamue ! . . Doamue ! de cănd m'o adus 

picatele aici, am obosit ca un cal de poştă; ş'apol ce 

folos!., cuconaşii din EşI nici nu catadicsescii sâ se uite 

la bietele c<9ile, par^că el stntft cu steoa 'n frunte. 

Ce folos, val! că am fete, 
Porambiţe cacnlete, 



428 CHIBIŢA ÎN IAŞI 

Tinerele, frumuşele, 
Curăţele, harnicele: 

Cu cadrilul lor 

Franţuzeasca lor, 

Stăricica lor 

Şi ghitarda lor! 
A^î bonjuriî cu lungi plete 
Fugii de fet* cucuîete 
Şi 'ngrozitî de §otiî rele 
FagH de ele ca de Iele ! 

(Se «ude bătând în palme în odaia fetelor). 

Ohiriţa. — Batii în palme copilele. . .o»teţieâ în paimei 
Ioana... Ioan&!.. nid c'a veni a<}î surda!.. loanoî 
fa! . . se vede c'o adormit strigoalca. . . maî ştit ce?.. 

Ean SS Videm. . . (înt^a în odaia ei. Se aude dând o palm* şi ^locnd^ 

Na ! somnoroasă. . . s6 te 'nv6ţ ett. 

^* \ (din odae) I loauo. . . loano. 
Oalipsiţa.— J [ 

Ţiganca. — (©«l^d ^^ odaia Chlrlţel cu p«rul eburUt ^ întrind 

m odaia fetelor). Batil-m6's. , . cată-mg's. . . Ce este ? . . 
Ohiriţa. — (din odae) loano. . . Gheorghi. . . 

reolorul. — (eşind ain odaia lui GuUţă) Aud, CUCOană. 
(aleargă pană la uşa Ohlriţel şi ae întoarce înapoi la uşa lui Guliţă: pe 
urmă face îndărăpt şi intră la Ghlrlţa). 

Guliţă. — (din odae) Gheofghi. . . Gheorghi. . . 
Ohiriţa. — (din odae) Ioană. . . Ioană. . . 

Aristiţa. ~1 ^^_,^^, [ jja! coţofană. ^'V^t"^' 
Oalipsiţa.— ) ( 

Ţiganca. — (eşlnd ameţită, aleargă când la o uşă când la alu ş^ 
înafirşlt întră ear la fete, care îu toată vremea asta o tot clilamă) MlUf 

pâcat! . . 



CHIBIŢA IN uşi 429 

G'nlit&. — (încălţAt ca o ainguri clabotă, aleargă dnpă Oheorghi 
şi întră după el în odaia Ghiriţel). GhtîOrghi. . . GheOFghi. . . da 

mk de ^mt pune ciubota. . . 



SCENA VI. 
Fungescu, Bondicl. 

BondioJ. — (desohl^end uşa din fund, încet) Nime lO tiodă, 

nime In odae; tufă ca 'n punga noastră. . . (deschizând a- 
^eie). Poftim, arhoD spătar, că aici stntemtl la locul nostru. 

Fnngesou. — Poftim d-ta ânt^I, arhon agă. 

Bondici. — Ba... mS ferească Dunmejeîi!.. poftim. 

Fungescu. — Ce se potriveSCe. . . (întră odată amendol 
ridând). 

Bondici. — Ne poftimii ca oare cine la temuiţă. 

Fungescu. — (răsărind) Ea... uu pomeni de temniţă, 
neoeo, că m@ 'nfior păn^ în unghii. . . 

Bondici. — Pentru ce, nelculiţă ? . . pentru că aî 
pârjolit mal dfiună^î la cărţi pe sărdarul Cuculeţ? 

Fungescu. — Precum ţjici?.. acest onorabil săsdar 
e director la Agie şi am însemnat că el ne urmăresce 
ca umbra peste tot locul. . . Nu cumva oare vrea $6 ne 
joace yr'o coţcă? 

Bondici. — Păn^ la coţca Iul, fora tu înainte cu 
loţca ta şi ^i: buni patru- jecl. 

Fungescu. — Cu urma cinci- jecl. . . o sciii ! dar 
'mî-e frică. . . de ! ce s6 fac. . . 'ml-e frică. 

Con director de agie 
Nn e lucra de glnmit, 
Căci el poate 'ntr*o mânie 
S§ te pne la dnbit. 



480 CHIBIŢA ÎN uşi 

Bondiol. 

Pentru ce 8g*ţî fie frică? 
Nu e^tl, neneo, vel-spătar? 

Pungesou. 

Aji spătar e chiar nimica.. 

Bondioi. 
înţeleg. . . fii agă dar 

Fungescu. 

Agă? agă? bine, fie! 
Ranguri nobil §i*l primesc, 



Bondici. 

însă. . . 

Pungesou. 

De agie, 
Eil m6 tem şi mg feresc. 

Boudiol. — Eî, geaba! nic! c'oîu s6 pot s6 M fac 
om. . . Da, oare unde sâ fie cucoanele de gazdă ? 

Pungesou. — Poate c'o fi dormind dupâ prânz... 
obiceiul pământului. 

Bondioi. — Aş! obiceiurile cele bune se perdii i* 
toată ^iua... Insă, apropo... cum mergi tu ca curtea? 

Pungesou. — Cu Curtea. . . îl trag oposiţie p€ sdrea- 
vSn păn' ce-oîu prinde un os. . . tot obiceiul pământului. 

Bondici. — Ha, ha, ha ! . . Ett te 'ntreb de curtea 
ce faci demuaselelor ? 

Pungesou. — Merg ţeapSn. . . da tu ? 

Bondioi. — Vîrtos. . . El ; apoi ce faceratt ? . . ne In- 
surămîi ? 



CHIRIŢA tN lAŞt 481 

Pnngesou. — Zestre este? 

BondicL — Trebue s^ fie, că^s de la ţeară. . . ;i 
sciî tu c& la ţeară se 'ngnfă bobocii. 

Pnngesou. — Bobocii?., rreal să jici gâsc&nafif? 

BondidL — Bine-ar fi să ne lu&mtt de Torbi In- 
sfirjit ca cucoana Cbiriţa, cu aiDeaca. 

Pungesou. — Bine, da ! . . Începe tu, ci eşti mal 
ischiazar. 

BondioL — Kumal de s'ar tnf&ţişa. Oare unde să 
fie ? . . Ea caută pintre ujl. 

Pimgeson. — Să trag o r&pide aruiic&tur& dă ochi ?.. 

bine. !•« apropie de n^ Chiriţel |f caută in intn), 

BondidL — (în parte) Altă nu ne rămăne decăt să 
ne fnsurămtt, pentru ca să scăpămtt de creditori şi de 
lipsa de toate filele. . . Duducile's cam. . . dar apoi vorba 
reea: răii cu raft. Insă mal răii făr' de răii! . . (seapro. 

pie de b e e e c te). 

PnngeBca. — Aoleo! ce'ml Tăcură ochii! baba 'şl 

pune boea ^n păr ?.. Al naibii ! (merge ia u^a fetelor de caua 
ia odae). 

Bondid. — Bre ! ce de gavanoşele cu dresuri. . . şi 

alb, şi roşior, şi negru. . . (deschide bewcteoa fi gifle«^ o h&rtie) 

Se Tede că zugrăresce cucoana. . . 
Pungescu. — Ha, aferim, frumos. . . aşa *ml mal 

vine la mercheZ. . . (trimite a^mtărf în palme». 

BondioL — (dtind hârtia) Ce Tăd ? . . o foae de zes- 
tre!.. Nelculiţă... nelculiţă, rin degrabă să ?e^I. .. 

Pungeson. — Ce ? . . 

BondioL — (dtind mtej Şaluri. . . stropitori. . . afumă- 
torî! . . (Torbit) Buni patru-^ecl ! 



432 CHIBIŢA iN UŞÎ 

Fungesou. — Cu urma cind-ţ^ecî. . . sciti, da ce'i? 

Bondicî. — Ascultă: (citeaco „Poaea de zestre a fii- 
celor mele Âristiţa şi Calipsiţa!" 

Fungesou. — Aoleo ! . . ţji 'nainte. . . cruce-ajută. 

Bondici. — „Boccîalficul: două şalurî." 

Fungescu. — Bun! unu mie, unu ţie! 

Bondici. — „Două blane de jder; două de vulpe.' 

Fungescu. — Bun! jderu mie... 

Bondici. — Ba vulpea ţie. — «Patru rochii de sa- 
tintur. . . două de grudinap. . . două de micaton !^ 

Fungescu. — Adică: satin turc, gro de Naplă şi 
micuton. . . provincialism ! 

Bondici. — „Argintării... două afumători de argint 
în formă de mere domuescî.'' 

Fungescu. — Sciţi c'o s6 ne dămii fumuri. . . 

Bondici. — „Două stropitori, tij, de argint în formi 
de pere cu frun^Jî poleite, 1 2 linguri de vermililion, ju- 
tru chisele de cristal cu hulubi poleiţi pe dînsele, 12 
pahare săpate cu slove nemţesci."" 

Fungescu. — Ce chefuri! ce tabieturi! 

Bondici. — „Tingiri, castroane şi sahane..." 

Fungescu. — Treci dincolo d^ bucătărie. 

Bondici. — „Două oghealuri de cutnie, patru perne 
de puf şi opt prostiri cu marginile cusute la gherghef,..* 

Fungescu. — (rfsudndti'şi muftteţue) CheschevUy mon- 
slu Bondici ? . . 

Bondici. — (înpingându'l cu umărul) Dute UalMi. a1>0Ui 

apărători de păun.'' 



CHIBIŢA iN lAŞi 433 

PungesotL. — Aferim. . . sS ne apere când (miii dor- 
.ni după masă. 

BondicL — ^Două prosoape de' mire, berbel«1,curî 
iMMitni ras, cusute de copile la gherghef. — Două chisele 
<'" tutun, tij, cusute de copile cu fluturi. — Două to- 
• îirl de peptine de catife, tij, cu fluturî. — Două cală- 
:iirl de imamele cu muţunachi, tij, cusute cu fluturi 
■I* copile.* 

Pungescu. — Aoleo! ce d6 mal fluturi! <> s(^ pă- 
r-rau chiar grădini cu flori d6 mac. 

Bondicî. — „Şi însflrşit câte 1500 galbeni de fată; 
l-arif înaht, înp^răteştl şi cu zimţi.' 

Pungescu. — 1500 galbeni!., işala! maşala!., 
iirum ftcut chiabur! 

BondicT. — Mal bine era mal puţini fluturi ^\ mal 
niulţî galbinl. 

Pungescu. — Laşă, neneo, că'sii buni si afa. . . cu 
15<M) galbinl capital, îmi fac stare... stos, paroli, chit 
a dublu, setleva, chensleva şi nevasta mazu ! . . s'a ma! 
vedutără de alea... Da, ean spune'ml... ceva suflete de 
tiiranî nu'sft In foae?.. 

Bondici. — untorceud fila) Ba, stăî... (citeace) „Mal adaog 
la această foae de bun proeresul meii: jece suflete de 
Jiganî lingurari. . . Şi încheiu dic^nd : s^ le fie de bine 
:«»pilelor, ginerilor si tot neamului lor. . . iscălit, banu 
iriirori Bârzoiti, ot Bârzoienî." 

Pungescu. — (c« entuwanm) O ! Bârzoift ! . . nu 16 cu- 
h)sc. . . dar pre-a mea lege ! te-aşi băga In sin dac' aî 
nrăpea d€ urechi!., tmlvine s^'î meşteresc un ştaer... uoac«). 

2S 



"""TA tK UŞI 



r»»iî rii«! ftutn noi 
S«n« 'iKcpţ^ fi „ o„ri; 
Hiat! Tim! wfDdoi 
«•^1 Oaa boM cKUkiirl 



..«MUM... „ ,^, ^„ Monslu.. 



SCEXA Tn. 
Ol dimiiile. AriMlţ^ OaUpeiţa. 

CUtpBiţi I no. şi «bort «MO. X' 

Arîstiţa. — | 
Calipsiţ».— ( ' 

™" ''«^"' '»'-d«ma, antemil si vom» 6 Id v«1 <.i 
«■le slugi a ninsatăr d-ioastră •:... 

Piu.ga.oo. - Şi ,h,a, adoratorii copilelor ninea. 
«. w». Balt! . . le-am taniafo de la merlepea 

BoadlM. - Dar... adoratorii rel mal loBMr, 
i.nc« Iul pnngBMoi Pe care o Iei tu? 

PingMim. — PJ CaliiBita. 

Boniliol. — Treci dincolo, lingă ea. 

Fungeson. — Halt. . . (.r«e u»Ri ciip^w. 

Bondiol. _ (»n,u,„, „ ,«, (,■„ „j Indoesc. dud 
AristiţS, că din ceasul ce •jl-ani dat taţul la Păcurar 
al Înţeles că te Iubesc? . . 

CaUpalţa. — Xh jhojwih. . . 



CHIBIŢA IN uşi 435 

Pungesou. — (c^upriţei. cu foc) Sper, domnişoară, că... 
AristiţB. — Ui tnonsîo. . . 
Pnngeson. — Ui? 

Dar, siarmanta demnaselă 
Anima'mi de eohmbda 
tn etern te va lobi! 

Oaliimiţa (în parte). 
Chd honior!,. 

Pungescu. 

And? 

CalipsiţB. 

Mersi, 

Bondidt. 

Şi eâ, tij, o! dndacnţă, 
Sfi fia boM, 9lk fiu cată 
Dacă no te ?oiu slăvi. . . 

Aristita. 
Pur tujur? 

Bondici. 
Tujur ! 

Aristiţa. 

Mersi. 
(Bondicf şi PimgMca se panfi în genuuchT). 

Totl. 

Ce malţ^mire! 

Ce fericire 

Dă peste mine. . . 

(«trtxmtl odată eu toţii). 

Fie'ţî de bine î 



2^' 



436 CHIBIŢA ÎN IAŞI 

SCENA vm. 

Ceî dinainte, Ohiriţa. 

dliriţS. — (eşind din odaea el şi v^4^°^ soena de maî sue, visi- 
rapide şl întinde munile de-asupra Ini Boudicl şi a lui Pnngesca) All>il^ ! 

v6 blagoslovesc ! . . şi la capul altor fete ! 

Aristiţa. , — ] 

J (uimite) Maman. . . 
Calipsiţa. — j 

Chiriţa. — Ce maman ? . . ce v6 sastisiţî ? par' r'a>r 
fi caîia ! . . V6 îubiţî ? sS v6 fie de bine ! . . doar nu's 
vitrigă. . . Ce doresc eii ? . . fericirea voastrâ. . . inima 
mea de mama. . . eîi v'am crescut. . . (piânge) v'am hrănit... 
Luaţi-v^... însuraţi- v6. . . cununaţi-T6... Inpărecheţi-ve... 
ca liulubaşiî şi ca cărăbuşii... Etl v6 daţi blagosloveni^^a 
mea... acum şi purure şi în veciî vecilor... (în parte) ini 
slavă ţie Doamne că m'am cotorosit î . . 

BondioL — Cucoană Chiriţă... sîntemîi pfitrunşî puuâ 
în suflet!., şi crede că ne-omtl sili de a fi gineriî cei iiiu, 
supuşî... ceî maî... (îşi şterge ochii, în parte) Căcî u'am O fruiii) 
de ceapă! 

Fungescu. — («uflându'şi nasui taro Cucoană soacră... 
las' p^ noî. . . atâta'ţî (Jic. . . 

Chiriţa. — Te întreg, fStul meii... dragă arhon spi- 
tar. . . noroc bun ! 

ToţL 

Ce mulţemire! 

Ce fericire 

A dat pe mine! 

(strSnuti odatft cu toţii). 

Fie'ţî de bine! 
Chiriţa. — Amin şi într'un ceas bun ! 



CHiBiTi Ix uşi 4S7 

SCEXA IX. 
Ceî dinainte, GnliţA, Feolorul. 

Qnliţă. — (Cflnd cu feciorul din odia Cblrit>rl, itumal ru u 

i'jii). Nineaca... nineaca... ijî fedoruhil s6 mf "nbrafe. 

Chlriţa. — Da cum? Încă nu te-aî Inbrăcat? 

PecioroL — D'apol când pra uf] Inbrac, că pău' acu 

al ţinut de 'ţl-am pns bofeoa cea iieagr& pe raji. 

Chiriţa. — Eşi afară, tontule!.. Guliţă, mer^t lie- 

iliă <le te găteşte, că se iDtăr^ie. 

Qaliţft. — Lezebon, mamaii... (inu* in odM. im ca tecionu). 

BondicL — Da unde mergii cucoanele? la teatru-' 

Chiriţa. — Ba uu. . . la bal, la cucoana .Nastasilcn 

>i.ţnu1al A£d. 

Bondiel. — Afin? ireî sfi ^icl Dafin? 

Chirita. — Ba Afin. 

BondioL — Ba Dafin. . . 

Chiriţa. — Dafin?.. s6 vede că ; 

lua an dobru ? . . Insflrşit fie ;i Dafin. . 

uiţi Iii balul Afinoael? 

BoudioL — Mal tărjii). . . poate. . . 

Pnngeeoa. — Uncet im Bondicn D'ai)oi i 

1. nenei). 

Bondioi. — unptagendn'i cu coiu) Sg ne daţi voe a ve 

:urără$i pană acolo. 

Chiriţa. — Bucurob. . . Lipon, ha! sC ne puruiniQ. . . 

diţa. . ,' Guliţă. . . 

Golită. — wiu od») Aud, nineaca. 

Chiriţa. — Gata eţjtl, suflete? 



:u'î moda de aşi 
. Dumnevoastră 



I sliiteniiS pot- 



488 CHIBIŢA ÎN UŞf 

Guliţă. — Ca ş'un purces... eată-mfi's. uwădin od«ecu 

minaveta in Bpate). 

Ohiriţa. — Ce'mî v6jură ochiî ! . , Cu minavetu vrei 
s6 mergî la bal? 

Guliţft. — Cu minavetu. . . ca 86 le cânt cucx)anel<»r. 

Chiriţa. — AI nebunit V . . Iasă dulapu din spate. . . 

Guliţă. '— Eî. . . nineaca. 

Ghiriţa. — Dâ'l gîos, c'apoî te las acasă cu Ioana 
ţiganca... au^t! cu minavetu?. . s6 păremii că mergemd 
cu colinda pin sat. . . Haideţî de-acuni. . . 

Toţi. 

Haideţi toţî cu veselie, 
Hal la bal sâ alergămu; 
Şi *n plăcerea cea maî vie 
P&nă mâni sâ tot juc&mu. 

Ţiganca. — ismgură) Slavă Domnului, că s'o dus... s'am 
scăpat. . . Decât aî avea un stăpân, maî bine §6pte sIuvrL 

(se pune pe scaun). 

Clliriţa. — (viind înapoi cu fetele, ^^ce â la cantonade). Astcp* 

taţî puţin în scară, că ne întoarcemâ îndată... (fete.on 
Veniţî încoacî degrabă s6 ve pun puţintel roş. . . ea aşa : 
s6 fiţî maî înbobocite... şi ceva benghîurî... aşa... dar ean 
s6 v6 spun: doar îţî fi morocănoase ca mal dâună^î... r;i- 
taţî s6 maî zimbiţî. . . s6 maî faceţi cochetărismosurî ra 
la Eşî, că aşa se mărită fetele. 

Bondici §i Pungescu. — (într nd) Poftiţî, cucoawiv 
(Jhiriţă ? 

Chiriţa. — Eara. ,. ea... Fa, Ioană, îe sama la V»i- 
curî. , . şi doar îi adormi. . . 



Ţiganca. 
Cliiriţa. - 



- (ia pute) fii... ba nu, că 'ml-a li rui^iDe... 
Haideţi de-acum. 



Toţi. 

l]ald«tl Coli cn itsAie, 
Hal la bal s6 alerţ&mâ ; 
§i 'n plăcerea cea mal tî* 
PiDi măDl fi tot jncimu. 

iPungeMTii şl Bondlel d>â briţnl felelor. — Olilrlţ» ii urn 

ui ru Utr. le dHchlde d^|. 

riganCS. — Iplcind pe ichd mtanlOJ. \'ţ ] 



U^ io lUaga pe al doileii plan, «rs 
cel Afla. tn dreapU o cuiape ifi >wkun« aţe- 
■od pini En fund. — In tUngi, p« inltrnl plan, o mul da 
>a>e oele trebuincloaae : alejplce cu luminlrl aprluiF. Flrfl \i 
— prin pm(il ulonuluT. candelabre pregitlk pealrn bat. — 



SCENA I. 
Vâduva Afin, Luluţa, Feciori în livrele. 

(Arie din «..*■.- //n r^a : Tananal. 

Feciorii. 

Ltu' pe noi 

Las' pe noi. 
Oa sinteinâ biv-vel eloi'ol. 

Afin. 
Si \t Yfa neam la treabă. 
De HÎnteţl feciori detreibă. 



44 (> CHIRIŢA ÎX lAŞr 

Şi 'i aşa cam 4i<''^t^ ^o^* 
Că sînteţî biv-vel cîocoîî 

• Feciorii. 

Las' pe noi 
Etc. etc. 

AAn. — d» ciocoî) Aţî înţeleşii bine ce v'am poroncit V 
S6 aprindeţi luminările peste un ceas, şi dacă a reni BarUu 
cu tarafu luî, sS'I puneţi la scară. 

Luluţa. — Ca s6'l bat6?. . da de ce, s^rmanu bit*tiî 
moş Barbu? 

Afin. — (ridând) Ba ca s6 cânte, când orii veni mu- 
safirii, (feciorii lesă prin fund). 

Luluţa. — Maman... eii s6 gîoc, dacă m'a pofti ciue-?a ? 

Afin. — SS gîocî. . . (în parte) Au^i d-ta întrebare ? . . 
Un p^cat cât o şchioapă de mică. . . ştii că, ţ^tt, numai 
sîntii copii în ţjiua de aţ^i ? . . 

Luluţa. — (cu bucurie) Plaît-iVf' . . îmi daî vih* ! . . 
qud plaisir? 

Afin. — Da bine, Luluţa, tu ştii sS gîocI? 

Luluţa. — Cum sS nu ştia ? . . am învăţat la pan- 
siou şi valţu, şi cotilionu, şi polca, şi mazurca, şi ca- 
dril. . . toate danturile. 

Afin. — Frumos ! . . dar ceva carte aî învăţat ? 

Luluţa. — Şi nemţeşte, şi italieneşte, şi franţuzeşte... 
toate limbele. 

Afin. — Afară de limba ta, limba romanească? 

Luluţa. — Apoi dacă nu ştie nic! madama. . . 

(Se aude afară cântând lăutarii). 

Afin. — Ce este? . . cine vine la bal de pe acum? 



« . • 



GHlRIţA tN lAşf -l-tl 

abic o Inserat şi nici măcar nu s'a aprinşii policaii- 
[■ie. 

(iie aadi giuni Ofairiţei. ijjcend) Camacsl!.. c^ era s$ fac hka! 
Lulnţa. — Maman, matnan. . . viue mătuşica. . . 
Afin. — (cn mir.r«i Cucoana Chiriţa... de pe acuv 



SCENA II. 
'el dinainte, Chiriţa, AriBtîţa, CalipBiţa şi GuUţa,. 

(To|I in toalett de bal, intri prin fund). 

CliiTiţa. — Of! slavă Domnului, c'am agfuns cu capul 
■af^r. .. S«rut ochişorii, cucoanft Nastâsilcă. . . Doamne! 
a r^Q II pe uliţa d-tale! 
Afin. — Ca pe toate uliţele. 
Cbiriţft. — Lehamete!.. am venit pftn' aici cu filele 'n 
lână... uliţl îs aiste?.. pave II asta?.. Nu poţi face 
A paşt, far' a fi. . . povestea vorbei : cftiid cu capul ile 
Elitră, cind cu peatra de cap. . . Ş'apol vS mal lăudaţi 
a Eşul dnmilorvoaatre... Ci cil'I capitalie... aşa capitalie!.. 
I. 
Acfst târg ce'I ^itt in luinr 
Unii laţnl, altil E|I, 
InsnjI el, prin al iieil numv. 
Te poftesce ea « «jî, 
<i ars pSu mare dreptate. 
Ci I n 8 nu 1 de al intrat. 
Cre^t ă n u e e ţ! p6cate 
Chia D iad * o tnfnndat! 



Afin. 
hiriţă y 



■ Pentru c i^a asprime asupra Iul, rudaiiil 



442 CHIBIŢA iN IAŞI 

Chiriţa. — Pentru ce ?.. m6 niaî întrebi pentru ce ? 

II. 

Aid glodai, colbăriea 
Pe p&mdnt gi *n cer domuescâ! 
Şi tânarer Eforiea 
Tot in Innă năzuescâ! 
Prin urmare 'n veci Eşenil 
Păn* în gât 8Întii înglodat!, 
Şi ca bnfne, ca vedenii, 
De lumine dep&rtaţi. 

Afin. — Frumos ne zugrăveşti! 
Chiriţa. — Adică... sS nu bănueşt!. 

III. 

Ear de vrei sâ vejî pavele 
Sau de peatr&, sau de brad, 
Vin de cearcă, de aî şele, 
Cum se află şi 'n ce grad. 
Vaî de tine! de trăsură! 
De voesci primblare. . . tronc ? 
Dinţii toţi îţî saru din gură 
într'un vecînic hodoronc ! 

Afin. — Ha, ha, ha. . . Soro, tare te-al mânîet \w 
bietul laşî. 

Chiriţa. — Aşa, soro, dacă vC place ; tot ştiţi a ve 
bate gîoc de provinţie şi nu videţî în ce p^cat de coclauri 
trăiţi. 

Liiluţa. — Mătuşica. . . poate că 'ţî-o niaî sărit un 
dinte pe druih? 

Chiriţa. — Ba n'a sări, că 'î-a fi ruşine, cu pavetm 
asta pocită. . . 'Ml-ani muşcat limba de vr'o ş^pte ori 
păn' aicî. 



CHIBIŢA tN uşi 

i ei) 'ml-am muşcat limba. 



44S 



GuUţft. - 

Ariatiţa. — Şi eQ. . . 

Galiiwlţa. — Şi eD. . . 

Chiriţa. — Eaca şi bietele copile 'gl-<i muşcat limba, 

m&nelele!.. dar nu'ţl uita vorba, cucoanit N'astasilcft... 

r' că nu Tfid lucii pe oime la balV 

Afin. — D'apol 1dc& du'I vreme. . . Aice 'n lagl, po 

noi, lumea se aduuă de-abla pe la noua ceasuri. . . 
cum îs de-abia opt. 

Chiriţa. — Elel ! . . m&car. . . uu M mir. . . aice 'ii 
t. pe la (J-voastră, toate lucrurile se tactt pe Jos... dar 

la uoi. In provinţie, iie apucămil de glor cum amiir^ 
şte. . . şi slavă Domnului, precum ve^i d-ta, uu u<- 
Tge prea refl. liţi «r«u nu». 

Afin. — iiimbindi Cu adevfirat. 

Cturiţa. — Da bine. . . ci'-o sâ [aceniQ noi acum 
Qă la noua ceasuri ?. . s^ şidemti aşa, cuc, amfiudoă ■'.. 

Afln. — Nu vreţi «6 mergeţi la teatni;'.. ent'^ lo- 
M mea. 

Ohiriţa. — La ftiatruV.. da ce |>ara.stne|^te in astfi 

Afin. — O piesă nouă. . . Două fete §o nineaca, 
Chiriţa. — EI ! mfi Juc, cil drept se'ţi spun. . , nif' 
''Huoesc de ris la cel ftiatru. 
Afin. — Dacă pofteşti se mergi. , . trăsura mea 'i 

ita. Ibute in pulme—UD (eclor înlrl) pi sfi tragfi la SCarft. 

Ohiriţa. — SSrut ochişorii. . . Aristijo, l'alipsiţo. . , 
-niţl CU mine. 

Golită. — D'apol efl, uiueacă, si mi vini' 



444 CHIRIŢA ÎN lAŞi 

Chiriţa. — Mata, puiule, r^raâî aicî ca s^ nu re- 
cestî pe drum... şeţjl cu duduca Luluţa... (în part*) Ma; 
ştiî pozna ? . . poate s6 ne îucuscrimtt mal târziu ru 
Afinoaea. (tare) Haî, fetelor. 

(înpreună). 

Chiriţa, Aristiţa, Calipsiţa. 
Haideţî, haideţi cn gr&bire 
La teatra romanesc, 
Cude relele din fire 
Necruţat se bicîaescu! 
Afin, Luluţa, GuMţâ. 
Mergeţi, mergeţi cu grăbire 
Etc. etc. etc. 

(Ohiriţa, Aristiţa, CaUpsiţa se pomescâ spre fund). 
Ch.iriţa. — (întorcendn-seTute din aalonal din fund) Ştlt UIIH. 

dragă cucoană Nastasilcă ? . . 'l-am pus la mână ? . . 

Afin. — Pe cine? 

Chiriţa. -- Pe aga şi pe spătarul. 1-am prins mai 
dinioare cu oca mică, la picioarele fetelor In genunchi... 
şi tronc! 'l-am strîns cu uşa. De-acum poţi s^ 'Y pri- 
veşti ca ginerii mei. . . Ce (Jicl?.. aşa'l că's volintiroa<»V 

Afin. -— Şi, peti, îţi placîi străinii cel doi? 

Chiriţa. — Disperaţi tineri!.. Tocmai ce'ml trebup... 
că şi Aristiţa şi Calipsiţa îs disperate fete. . . Doanin*- 
fereşte ! 

Afin. — Dacă'ţl plactt. .. ce sC (Jic? sS dee Duni- 
neţjeti numai sg nu te căeştl mal târ(}iii. 

Chiriţa. — Da vorbă'l!.. sC mC căesc că m'am c- 
torosit de o nevoe... (în parte) Aşi vra efi s'o vM cu ilor.» 
nianine ca a mele. (tare) Cu plecăciune. 



CHIBIŢA tS lAŞi 445 

(înpreunâ). 

Cliiriţa, Calipsiţa, Aristiţa. 

Haideţi, haîdeţî cn grăbire §. c. 1. 

Giiliţ&, Afin, Lnluţa. 

Mereeţî, mereeţî, §. c. 1. 
iChiri\tk CQ fetele lesă prio fand. Afisoae» îatri în stânga). 



SCENA III. 
Luluţa, Gnliţă.. 

Lnluţa. — (in parte) Oh ! la ărole de figure ! (rfde încet). 

Guliţft. — (în parte) Când aşî ave în calte minavetu 
aicîî .. aşi dura un corţeut, de-ar ţiui urechile. 

Luluţa. — (în parte) La drole de figure I mon dimi! 
In drole de figure ! (rfde tare). 

Qulitâ. — (în parte) Dec !.. ce se tot uîtă la mine !.. 

liuluţa. — (se apropie de ouiiţâ) Monsicur tiuliţă ? . . 
mal sîntii mulţi ca d-ta In provinţie?.. Ha, ha, ha! 

Gulit&. — (în parte) Rîde dC mine ? (tare ţi mânios) Ba 

iv.ci unul... au^itu-m'aî? 

Luluţa. — Par' că te-aî mâniet? 

G-uliţă. — S^ ştiî că m'am mâniet. Ce al s^ rî^î 
•I'* mine? 

Iiuluţa. — Apoi dacă nu m6 pot stăpâni. . . ce s^ 
fac ? . . ha, ha, ha ! 

Guliţft. — Ean ascultă. . . pre legea mea. . . 

Lnluta. — Ce? 

G-nliţă. — Acuş. . . mS duc acasă. 

laiduţa. — Călătorie sprincenată. 



446 CHIBIŢA tN uşi 

Guliţă. — Cum aî ^îs. . . struncînată ? 

Luluţa. — EY! nu te ma¥ r&ţoi aşa, că nu'ţ! şed 
bine. Hat maY bine s^ ne g¥uc&mtt înpreun&. 

Guliţ&. — (înbiân4indu.8e) De-a Puîa-gaîa ? . . orî ilo-j 
Baba-oarba ? 

Luluţa. — Ha, ha, ha! . . par' că'Y la scoală. . . 

Guliţă. — Bar rî^î de mine ? . . m6 duc acasă. . 

« 

^vrea aă Yeasă). 

Luluţa. — loprindu'i) Şe^î, că'ţî făgăduesc sâ'ţî da 
pace de-acum. Numai s^ nu te utţY drept la mine, < 
ear mâ unflă rlsu. 

Guliţ&. — Foarte bine... m'oîu uîta de-a curmei 
^nl . . cu coada ochtulul, dacă vreL 

Luluţa. - Ean spune'mY: ştii s6 g!ocY? 

Guliţă. ~ HaY, haY ! . . m'o tnySţat un franţuz 
gloc carcanu. . . Ea aşa, şi cu manele şi cu picioarel 

Luluţa. — Şi s6 cănţî? 

Guliţă. — Haî, haî! 

Luluţa. — Apoî s^ gtucămti înpreună tot balul... 

Guliţă. — Da mata ştii s^ tnpleteştT din pict«»ar 

Luluţa. — Âu^t Întrebare... par'că n'aşi fi din la 

Guliţă. — Nu te supura... credeam că fiiud inititi«l 
poate că. . . 

Luluţa. — Mititică? . . («e inalţ* pe vârful piolomrelor< 

poftesc. . . 

Guliţă. — Măcar... că şi bunica'I mititică, şi'I de v 
şepte-ţjecî de anT. Aşa'î tot tremură capul. . . Mata 
caţî anî eştî? 

Luluţa. — De cincT-spre-^ece. . . 



CHnUtA tS lAşT 447 

iiă. — Treî-sprMece ? 
Lnlnte. — Cînd-sprMecf . . . gninse.., fîi di twi tiu*' 

QruliyL — (ftarfaMi Iml daî tifla! . . Ean ascultă, mani- 
7.f*Iă... pre legea mea.. 

Lnluţa. — (Mn»pandu-«edeOuiiţ«Cf ? m6 rog, ce?.. 

Gnliţă. — (domolbida-m) NimiC... 

Lnlnţa. — Ha, ha. ha ! . . Ear te-al aTtat drept la 
mine. 

Golită. — On pute) Efi, p$&, m$ dac acuş acasă. . . 

Lnlnţa. — Ear te-a! supurat?., da Tute eştî. .. 

G^oliţă. — S£ ştii că's Iute. . . ca hreaou. . . 

Luluţa. — Hat s^ ne înp&cămft. . . Treî? . . dă*mi 
mâna 'n coace. 

Onliţă. — (n dă mâna. in parte) A dracuIuI fetiţă!., m^ 
snceşte ca pe-un titirez. 

Lnlnţa. — Acum... fiind că stntemu prietini, hal se 
rântămă şi s$ gîucămfl... TreT, monsiu Guliţă? 

Onliţă. — Bucuros... dar ce s^ căntămă?.. frunză 
verde? . . 

Lnlnţa. — Ba nu... lasă s$*ţY cânt eâ un cant ic care 
'l-am au^ît la guvernanta... cu gtoc la sflrşit. 

Onliţă. — 8^ te tM. . . adică s^ te-aud. . . tml des- 
chid urechile 'n patru. 

Lnlnţa. — Dacă'să destul aşa cum sîntă... tsiî df^s- 
cliise căt opt. 

Onliţă. — Ha, ha, ha! m'o pâcâiit. 

Lnlnţa. — (în p»He) C^est un hon (jargon.. (t4re) A- 
«zrultă. . . 



448 CHIBIŢA ÎN lAŞi 

Guliţă. — Da cum îl ^icâ cânticului? 

Luluţa. — Drin, drin, drin. . . 

Gnliţă. — Drin, drin, drin ?.. par' cli'să zurgălăi «1^ 
sanie... (în parte) Ce ptot că n'am minavetu aicî!.. 'i-asi 
trage un corţent de cele tătăreşti. 

(în vremea scenei următoare, feciorii aprindâ lumin&tile de i.'r.i. 
candelabre. — Salonul' se lumineazA). 

Luluta. 
l-iul cuplet. 
Aici, în laşî, de vrei s6 aî răsunet, 
La toţi sS placi ş\ s6 fii chiar slăvit, 
Cel maî bun chip e s6 produci an sanet. 
Un sunet viu §i de toţi pre iubit: 

(bunând o pungă). 

Drin, drin, drin, drin, drin, 
Drin, diririndrin, drin, drin, drin, 

Drin, drin, drin, drin, drin. 

Drin, diririndrin, drin. 

Luluţa şi Guliţă. 

(făceud balanse de cadril). 

Drin, drin, drin, drin, drin. 
Etc. etc. etc. 

Luluta. 
2-lea cuplet. 
Aicî, ades, când e vr'o cununie, 
Orhestra 'n bal rSsnn' armonios, 
Dar pentru miri cea maî dulce-armonie 
E, drin, drin, drin, sunet scump ^i vo!os: 
Drin, drin, drin, drin, drin, 
Ktc. etc. 

(înprennă). 

Drin, drin, drin, drin, drin, 
Etc. etc. 



CHIBIŢA iN uşi 44U 



• Luluţa. 

3-lea cuplet. 

De Trei amor, dă*ţi ochii peste spate 
Şi la prilej fii cam obr&znicel; 
Ear de Toescl s$ al în veci dreptate 
Cel mal ban chip e s<f faci framnşel : 
Drin, dnn, drin, drin, drin, 
Etc. etc. 

(inprenni). 

Drin, drin, drin, drin, drin, 
Etc. etc. 

(Trece an fecior ca o tabU de cofeturi). 

Guliţ&. — Ira ! eaca cofeturi ! (sieargi u ubu ţi'fi ampie 
uzaDărue). De cele cu flstîcl stntâ? . . 

Lnlnţa. — (aiei«ind u ubu) Da las&'mY şi mie mon" 
ienr Golită... nu le lua pe toate. 

Onliţă. — Pentru mata le-am luat, Luluţă. . . 

Luluţa. — Mersi, (in parte) Cest un charmant gar- 
m. (ttfe) Dacă'I aga, hal s^ glucămfi ş'o polcă. 

Ouliţft. — Hal ş*o polcă. . . ett slnt gata sS fac ce 
l-a plăcea. . . (tn parte) Tare mi'I dragă fetiţa asta ! («e 

indA la polcă fi JocA cântând). 

(înpreaQă). 

Polca, polca, yesel joc, 
Polca, polca, te labimft! 
Polca, polca... plini de foc 
Vesel noi te d&nţnimtt! 

(Iert amtodol în fand, Jacând fi înpingft pe ■ărdarol Cacoleţ, oare 



29 



4.>>n CHIBIŢA. tN uşi 

SCENA IV. , 

CllOlllot (întrft prin stânga în fand). 

^ lâli 

Na! că era s6 m6 dee gîos diavoliî!.. se vedo'|.j 

Iul s'o şi început, de şi n'o sosit încă nicî un m 

Eli sînt cel d'ântM. . . dar ca prietin vecMu a ar i • 

Nastasiîcăî, W de datoriea mea s6 vin odată cu \ 

Am adus de la agie vr'o doi cpistaţî ca s6 şeadS 

după formă. . . că )n (Jiua de astă(}t un bal ^ 

tort la scară şi 'n tindă, n'are nicî ifos, nicî ighe 



SCENA V. ' 

CuOUloţ, Afin (lesă din odaea sa, picând k la cair 

Afin. — piceţî luî doranu Timofti s6 gJi'*'" 
monada, (vs^end pe cucuieţ) A! sărdarul Cucul cţî- 

Ouculeţ. — Eti ! . . cel ântCÎ şi cel de V" "''^ 
dar pururea credincios şi supusă slugă. 

Afin. -- Cel anm ? . . ba astă(|î te-a)f trezit ; 
trirţjiîi, arhon sărdar. 

Cuouleţ. — Cum? 

Afin. — O veniţii alţii înaintea d-tale.| 

Cuouleţ. — Şi cine? 

Afin. — Cucoana Chiriţa cu tot neamul ei. . 
nu apucaseră fectorii a aprinde luminările şi «lunii" 
ţop ! . . o şi fost aicî. 

Cuouleţ. — Mare poznaşă'!!.. Da undei, te r"--' 

Afin. — Am trimes'o la teatru ra s? petnnn v \ \ 
ce s'a începe balul. 



CHIBIŢA ÎN lAŞÎ 451 

Cuctdet. — La teatru?.. Da se vede că nu stiî 
gfoacă In astă seară? 

Afin. — O piesă nouă. . . Două fete §'o nineaca... 
, , M asta? 

^ Cuouleţ. — k\ făcut pacostea ! . . 
^ Afin. — Ce pacoste ? . . 

Cueuleţ. — Apoî are s6 se mânie .foc cucoana Chi- 

a. . . pentru că'î chiar piesa eî. 

Afin. — Mări, lasă 'ncolo, arhon sărdar. . . Dacă peii- 

1 cel mal mic lucru ar fi sS se tot mânie unit şi alt iu 

ni s6 gîoacă vr'o piesă, apoî n'ar mal fi chip de-a avj'ii 

îfni naţional. 

,^ Teatral este o scoală 

^ Unde 'nveţî ri^eud voios. 

Jfl^ A te feri ca de boală 

De-orî ce nărav iiricîos. 

Acolo e criticată 

!u deob§tc fapta rea, 

Dar persoana' î respectată 

Fie bună, fie rea! 

Cuouleţ. — S6 dee Duniueijeii s^ gîudece şi rucdaua 
iiiriţa ca d-ta. . . dar par'că nu'mK vine-a crede. 

Afin- — Apropo. . . ştiî pe cine 'şî-o ales ginerî rn- 
uiiia Chiriţa? 

CucToleţ. — 'Şt-o găsit gineri îusfîrşit ? . . Slavă Doni- 
jjni! . . că mult o maî umblat căutându'î cu lumîna- 
;u hîata femee!.. da pe cine diseşî?.. 

Afin. — Pe berbanţîî ceî doi de care 'mî-aî vorbit 
ii flgiină^iî. 

29* 



452 CHIBIŢA ÎN lAŞi " 

Cucuie ţ. — Bondid şi Pungescu?. . Ce ^\c\? 

Afin. — Aşa frate. . . o ales o ales. . . păn' o cule>. 

Cuouleţ. — Da bine, soro. . . aceîa^s nişte târâîe bn\u 
(le n'ati margini. . . O fugitti din Focşani ca s6 scar.^ 
din mâna administratorului, fiind că disbrăc^eră lumea 
cu teşmecheriile lor. . . De când îî pasc etl ca doar 'î-oia 
prinde cu oca mică şi s^^I trântesc la dubă. . . Pani ^i 
ma! alaltaert m^am pus eti Înadins la cărţi cu el.. 

Afin. — Şi nu 'î-al prins cu vr'o coţcărie?.. 

Cuculeţ. — Nu. . . se feresctt de mine, ca dracu A 
tămîe. . . şi mi 'î maî mare cîuda că 'ml-o luaţii vr*» 
cincî-spre-(Jece galbinî. 

Afin. — Din baniî d-tale? 

Cuouleţ. — Aş ! . . nebun sînt ? . . dar las' că ca 
scapă ei de Cuculeţ. . . nu. . . de-oîu şti că s'or stre- 
cura toţt baniY agiel", am s^'Y Inhaţ. . . Da. . . ean s^- 
ne'ml: nu cumva's poftiţi In astă seară la bal? 

Afin. — Nu. . . 

Cuouleţ. — Pgcat! 

(Se aude iu fond lăutarii). 

Afin. — Eaca. . . musafirii începă a veni. . . Arhon sâr- 

dar, primeşte d-ta boeril. . . că ett oYu primi cucoanele. 

Cuouleţ. — Bucuros... (în parte) Hal bucuros aşi priioi 

cucoanele. (mergA amândoi înaintea damelor fi a cavalerilor, carii ic^ 
prin salonul din fund). 



CHIRIŢA tX IAŞI 453 

SCENA VI. 

Afin, Cuouleţ, Poftiţii la bal. 

Poftiţii. 

Eată-ne ca toţi la bal! 
Venimti vesel, ne-adanămii, 
Ne-adun&mu ca sS nrămâ 
Mult plăcutul carnaval. 
Vivat cei cariî dau bal 
in plăcutul carnaval! 

O damă (Afiuoael). 

Doamna mea, îţi mulţi^mimii. 
Baiu 'ţî este minunat! 

Un boer bătrân. 

Drept s^'ţî spun, pCii, aferim! 
Par' că*! halima, curat. 

Toţi. 

Vivat ceî carii dau bal etc. 

(I>axnele ae panA pe scaunele de lângă canape, care rj^mane slobodă* 
ivaleril se panft în fand). 



SCENA VII. 
aî dinainte, Chiriţa, Aristiţa, Calipsiţa, Bondici 

;î y n ¥1 gftwmi ^ (coţcării d&nd braţul fetelor, le aducâ spre canape). 
Ollîrita. — (intrând furioasă şl făcendu'şl vent cu basniaoa). AlUlî 

ta aşa.batgîocnră.!.. aşa catigorie!., aşa catahrismie!.. 
^fin. — Ce este, cucoană Chiriţă ? . . Ce-aî păţit ? . . 
Cliiriţa. — Ce-am păţit ? . . Foarte'ţî mulţtoesc de 



454 CHIBIŢA ÎN IAŞI 

Iezuiţi şi de ftiatru. M'am eiiglendisit de miauue. . . --^ 
parte) Imî viuG s6 plesnesc. . . na! 

Afin. — Cum ? . . cum ? . . 

Ohiriţa, — Vaî!.. batfi'l concina de auftor. .. care-i 
fi acela. , . da ce are el cu fetele mele, de se leagă dI- 
tam nisam de dînsele?.. Auţjî! Dotiă fete §'o nineaaxf^ 
Eâ cred, ca o proastă, că'î vr'o istorie cu moral ca diii 
ApoticM ton pedon,.. şi m6 duc frumos la ftiatru, fără 
ca s^'mî treacă măcar pin gând că oKu sâ mâ ved ţa- 
rastuind cbîar pe mine. . . 

Afin. — Pe d-ta? 

Ohiriţa. — Da ştiî ? . . bucăţică tăetă. . . Ba îd 
ce?., s^ m6 arate la o mulţime de boerl, cum m'a 
troenit în Păcurarî, şi cum tmî fac sprincenile, şi a 
m^ sfădesc cu Ioana ţiganca, şi cum mâ chinuesc că 
'mî mărit fetele ! . . da ce are el cu mine ? . . ce arf • 
a înpărţi cu copilele mele ? . . aud ? . . 

Afin. — Lasă, cucoană Chiriţă. .. nu'ţî maî înch'- 
lucruri de pe ceea lume. . . Ce te superi degeaba ? . . 

Ohiriţa. — Imî închipuesc lucrur! de pe ceea Iu.. 
eii?.. da Tam vfi^ut pe ahtoru cela... făcfindu'şî sprl 
cenile dinaintea oamenilor. Aşa 'mî-o venit un para.^ 
că am eşit din lozniţă. . . şi noroc c^am găsit In s(^ 
ftiatruluî pe spătaru Pungescovicî şi aga Bondicescu. 'J 
m'o întovărăşit alcî. (Aratândn'i) Eată'î amCndoî... 

(BotidicT h1 Ptmgcsca kg închină). 

Afin. — (în parte) Cine 'î-o poftit Iq. bal ? 
Ouculet. — (în parte) Eaca voîniciî meî. . . am ^! 
îett urma toată seara ca un prepelicar. 



CHIBIŢA tN lAŞi 455 

Chiriţa. — Doamne! de s^ar face Guliţă ma¥ mare, 
\ s^ scrie şi el pesă de ftiatru. . . am s^U pun s^ toarne 
pesă aiiftorulnl. . . da ştii ? s^ se sature. 

(Un fecfnr aduce înghe^te). > 

Afin. — El bine, bine. . . treac^'ţ! mâniea acu. . . 

Ie o îngheţată, doar te'I ma¥ răcori. . . De care pof- 
stî? . . de alămâe?. . 

Chiriţa. — Ba nu, că'mî strepezesc dinţiî. . . dă'mî 

C'-a r^işie că'ml bate maî bine la ochî. ae îngheţata) R^ce'i, 
imulica mea !.. ca o gheţărie, (mnâ în farfurie) M6 furnică 
i ^tiâ ce pin vârful nasului. . . Pune'ţl tn gând, soro, 

mai an terţ la earmaroc. la Fălticeni, m^ duc la un 
rVtar ca sd Yeii îngheţată; el îmi trimite răspuns că s^o 
intuit îngheţatele pe {}iua aceea. îl poftesc atunci la 
hmu\ trăsurii şi 'I (}ic ritos: monsiu cela, mai des- 
a o putină pentru batirul meii!., şi el s'o mâniet 
f?inl că nu'i de la 6(^omăneştI ! . . Curioji îs nemţii 
ia î 

(Toţi ridti ca hohot). 

Cliiriţa. — Dec ! . . ce 'I-o apucaţii ? Eaca frate ! . . 

rog, boerî, de mine rtdeţî d-Toastră ? . . Ei, apoi s6 
arăt eti cum se rtde. . . (Hde cu spaamnrr) Hă! că mare 

^tiii cum îs boerii EşenI! 

(Merge de se pune lingi Aristiţa şi Calipsiţa în fa^^ publicului). 

Cuculeţ. — (citri Bondici şi punge«cu) Domuilor, uu me- 
lirisiţl In astă seară un stosişor ceva? 
Bondici. — Cu mare plăcere, domnule director. (încet 
punge«cn) Pil Puugescule, şi pe urmă aport. . . 

— «încet lui Bondlcl) Oare ? 



456 CHIBIŢA ÎN lAŞi 

Bondioi. — (asemene) Dă colb agieî p6 sdreavCn. 
Pungesou. — (asemene) D6 la mertepca? 
Bondici. — Ţeapăn. . . 

(8e punâ la masa de cărţi). 

Guouleţ. —^ (în parie) Doamne, de 'I-aşî prinde cu vr- 
coţcărie ! 

(tn vremea acestora cuvinte orhestrul începe a esecuta o polci -t 
sourdine, care ţine necontenit. — Cavalerii pe rend poftescii dameU h 
joc şi mergâ in salonnl dio fund. — Cliiriţa, Aristiţa şi Calip-nţa r- 
mftnti pe canape). 

Chiriţa. — (în parte) Na... că se 'ncepe staeru! (fetc':r 
Ţineţi-v6 frumos, şi nu fiţ! aja de posomorite, c'o s^ vi^ 
cavalerii sS v6 poftească. . , maî zimbiţî. . . maî zimbiţi. 
soro dragă. . . maî trageţi cu coada ochiuluî. . . ca alt- 
le. (în parte) Doamue ! de n'amii păţi ş'acumca pe la c^v- 
1-alte balurî. . . 86 stămii pe loc, şi cum ^icti aice : y 
facemtt patiserie... (arătând dameie care jocii) Ean priveşte!.. 
toate moachele 's poftite pe r6nd. . . numai a mele şt-]' 
locului par' că 's înfipte. . . Se ve^JI că n'or s6 se mi^ '' 
toată noaptea ! (se scoaiă). 

Ud filosof fără minţi 

A fost, ci că, de părere 

Că la casă de părinţi 

Copil mnlţi sîntu o avere! 

De *I aşa, eii pot s^ jic 

Gă's bogată, am comoare, 

Că de şi n'am bani nici cliic. . . 

Am averi nemişcătoare! (arata fetele). 

(Merge în fund în salonul de joc). 

Pungesou. — Ştos! 



CHIBIŢA ÎN lAŞÎ 457 

Caouleţ. — Mare noroc aY, domnule! 

Pungescu. — Nu fie d6 diocH, . . ni6 paşte bine 
ior>cul cărţilor. 

Cuculeţ. — S6 gîurî că 's măsluite. 

Pungesou. — Oriste? 

BondicL — Ha, ha, ha! că şăgalnic maf eşti, ar- 
xm sărdar. 

Chiriţa. — (în parte. apropiUidu-se de maa4) Ira ! da CU UÎta- 

♦ m că am doi ginert. , . mimaî buuî ca s^ 'mi gfoace 
et«Ie. (tare) Arhou spătar. . , 

Pungescu. — Poroncă? 

Chiriţa. — Este o persoană care ar dori foarte mult 
^ gioare o poalcă cu d-ta. 

Pungescu. — Cât de rfiii îmî pare. . . dar m$ strîn- 
e o cizmă dS mâ usuc ca o prună pâ streşină. 

Chiriţa. — (în parte) Tronc ! (taro Arhon agă ? 

Bondicî. — Poroncă? 

Chiriţa. — Nu metahirisiţî poalca? 

Bondici. — Cum nu, cucoană?., dar îs cernit. 

Chiriţa. — k\ ])erdut vr'un neam? 

Bondici. — Pe străbunul meii. 

Chiriţa. — Dumne(}eu s6 '1 erte. 

(Se apropie un cavaler de Aristlţa şi Calipslţa, c& cum ar cftnta daniA 
» joc ţi după oe le privesce prin lomion se depărtează). 

Chiriţa. — (zărind cavalerul) Ha ! . . eaca un cavaler. . . 
^ Doamne ! . . par' că cată damă de gloc?. . dar. . . slavă 
ie Doamne ! c'o sâ ^m! poftească o fată. Ba nici hâd ?. . 
af ! batd'l cucu millord. . . cu orbu găinilor. . . Uf! «Mr 

S^ facemâ patiserie ! (»« pune pe canape). 

(Un fecTor trece cu cofeturi). 



45X CHIRIŢA IN lAŞT 

Pungescu. — Ştos ! 

Ouculeţ. — Nu pot s6 bat măcar o carte ! . . 
ghiniim!.. ^ece galbiiiY pe valet! 

Pungescu. — (întorcând cărţile) Plie ! 

Cuculeţ. — Ear plie? 
Bondiol. — M goană ii fante, nenişorule. 
Ouculeţ. — (în parte) HaKde, hal, că 'ţî-oitt da ♦•« 
acuş goană. 

Chiriţa. — (feciomiui cu tabuua) Măî fccIor, vină 'hm- 

Ce. . . (întinde basmaoa ş'o ample de cofeturi) Ea aŞSi ! lD(!altt 

n'oiu şidea o noapte tntreagă degeaba la bal. . . |^*ai 
că nu mal am o basma ! . . Altă dată am s'adur o i?>l 
dr- perină şi s'o umplu cu vfirf. 



SCENA VIII. 
Ceî dinainte, Guliţ& şi Luluţa. 

Guliţ& şi Luluţa Uocâ). 

Polca, polca, vesel joc, 
Polca, polca, te Ynbimii! 
polca, polca... plinî de foc 
Vesel noY te dănţnimu ! 

Chiriţa. — Eaca Guliţă! cum gloacă de frurci- 
dragu mameî!... par' că 'î un titirez!,. Xumaî voi <i 
locului ca turnu Trisfetitelor. . . Guliţă, . . Guliţă. . . 

GxQiţă, — Aud, nineaca. . . (vine i&ngs chinţa). 

Ohiriţa. — Vină, Guguleo, de 'ţî gîoacă ţîţiirr]-. 

Guliţă. — Bucuros. . . Haî, ţîţacă Aristiţo. , . 



CHIBIŢA ÎN lAŞi 159 

Aristita. — Baia. 

Guliţă. — Baiii ? . . Haî mata, ţîţacă Calipsiţo. 

Calipsita. — Baiii. 

Chiriţa. — Baiii, baiii?. . Ean vecile că se şi fa^o- 
îşcti acu ? . . Mări, ean se v6 arăt eti cum s6 gîoacă 
«alea. Vin' încoace, Guguleo. . . ce atâtea marafeturi. . . 

Jtcă ca Ouliţă, cântând). 

Polca, polca, vesel joc, 
Etc. etc. 

Luluţa. — (ca mirare lui Pungescu) Motisieur. . . nWU- 

eur, . . 

Pungescu. — Made^nuasel? 
Luluţa. — De ce a! tras acu pe riga dedesubtul 

rţilor ? («e depărt^Eă). 

Pungesou. — (tniburat) Eti? (m parte) M'a z&ritără 
insraniea ! . . 

Cuculeţ. — Aud ? . . Ha ! coţcarule, cu de-aste 'niî 
îbli ? . . bine că te prinseiii. . . 
Pungesou. — Ce?.. Ce vorbe sîntîi alea, (^omnule? 
Cuouleţ. — Ce vorbe ? . . da de când vC pasc eti cu 
ijina?.. 

Bondici. — Domnule! numaf bobociY se pascti cu 
îjina. . . Âu^itu-m'at? şi boboc e fecîoru tătâni-tSii... 
Pungescu. — Boboc?,, ba ^i, neneo, coşcoge gâscan. 
Cnouleţ. — Gâscan eîi ? . . gâscan ? (dă o paimi lui 
igescti) Na, gâscan ! . . S6 te 'nv6ţ eîi a batgîocori oa- 
mi stăpâniri!. 
Pungesou. — Aoleo!., 'mî-a scăpăratără pâ diuain- 

. (fuge de Ia maaă fi vine în dreapta, dregându'ţl Mznra). 



4fi0 CHIBIŢA ÎN lAŞt 

Toţî. — (viind din fund) Ce cste ? CC s'o întîiuplat? 

PungeSOU. — (amestecându-se între musftfirl) C'lDe a da- 
tară O palma?.. Cine a primitără o palmă!.. aiulV.. 
o palmă ? . . brea ! . . brea ! . . ce scandal ! . . 

(înpreană). 

BondicI şi Pungesou 



Poftiţii. 

Vaî! ce întîmplare! 
Staâ încremenit. 
Aşa scandal mare 
Nu s'a pomenit. 



Va¥! ce scandal mare! 
Stau încremenit. 
De clndă, turbare^ 
W simt ameţit. 



Cuculeţ. 

Ah! ce bine 'mî pare 
Că 'l-am căptuşit. 
Fie scandal mare; 
Eu 'm!-am răsplătit. 

BondicL — Domnule... satisfacţie sC ne daî. 
Ouculeţ. — Satisfacţie? . . Ean aşteaptă. . . 

(Şueră tare. — Vlnâ doY epistaţi). 

Chiriţa. — (astup&ndu'şi urechile) Cafuacsî ! . . că m''» 
asurţjit. . . par' că 'î în codru. 

Cuculeţ. — (episUţilorii, arătând pe BondIcÎRl 1)0 Pungesou) Pu- 

neţî mâna pe d-luî şi pe d-luî. 

Bondici. — («n parte) Am codălghit'o! 
Pungesou. — (asemene) To csfecUsa! 

(EpistaţiI punâ mâna pe amdndoY). 

Ohiriţa. — Pe arlion aga şi pe arlion spătar ! . . . i 
catahris W aista, arhon sărdar?.. 

Ouculeţ. — Nu 'î nicî un catahris, cucoană. . . Am 
poroncă de la Departament s6 'î opresc. ' 



CHIBIŢA ÎN IAŞI 461 

Toţi. — Da pentru ce? 

Cuouleţ. — Pentru că unu '1 Bondicî şi cela-1-alt 
Pungescu: doî coţcarî yestiţî din Focşanî. 

Chiriţa. — (ţip&nd) Coţî. . . Vaî de mine ! 

Cuouleţ. — Care o disbrăcatii lumea cu teşmeche- 
riî şi cârţî măsluite. . . Aţi înţoleşti acu ? . . 

Chiriţa. —(ţipând) Coţî... coţî... gineriî meî? . . Valeii! 
im dat cinstea pe ruşine. . . Ah ! ah ! (leşină). 

(Aflnose, Ariatlţa» Calipaiţa fi Onllţă, pnnft pe Chiriţa pe canape şi 
Antă b'o dealeţine. Damele rinA Ungă canape.— Cnculeţ, BondicT, Pnn- 
;ei!cu fi epistaţii în stânga. — Fnndul scenei ÎT slobod). 

(Beprisă). 

Corul. 

Yaî! ce intlmplare! etc. 

Cuouleţ. 
Ah! ce bine 'ml pare etc. 

Bondioî şi Pungesou. 

Val! ce întîmplare! 
M6 simt prăpădit 
Groaza *ml este mare... 
De-acnm m'am topit! 



SCENA IX. 
Cei dinainte, BftrsoitL. 

— (intrând prin salonul din fund) Care ^1 CUCOaUa 

gazdft aici?.. 

C3>iiliţft. — (alergând Ia BârsoHi) B&baca ! . . băbaca ! . . o 

lit b&băcnţa!.. 



4f;0 CHIBIŢA ÎN lAŞi 

Toţi. — ivlind din fund) Cc estC ? CC S'O llltîmplatV 
PungeSOU. — (ameatecându-se între musaflrlO Cill6 îl <KJ- 

t&r& O palmă?.. Cine a primifâră o palmă!., aiul?.- 
o palmă ? . . brea ! . . brea ! . . ce scandal ! . . 

(înpreună). 

BondicI §i Pungesca 



Poftiţii. 

Yaî! ce întîmplare! 
Stau încremenit. 
Aşa scandal mare 
Nn s'a pomenit. 



Vaî! ce scandal marel 
Staii încremenit. 
De cindă, turbare, 
Me simt ameţit. 



^1 
I 






Cuculeţ. 

Ah! ce bine *mî pare 
Câ 'î-am căptuşit. 
Fie scandal mare; 
Eu 'mî-am răsplătit. 

Bondici. — Domnule... satisfacţie s6 ne dai. 
Ouculeţ. — Satisfacţie? . . Ean aşteaptă. . . 

(Şnerft tare. — Vinii doX episUţI). 
Chiriţa. — (astupându'ţl urecWle) CaFUaCSÎ ! . . C J' 

asurzit. . . par' că 'î în codru. j, J'^ 

Cuculeţ. — (epistaţilonX, arătând pe Bondici Ri pe Pnug» >,^ ^ 

neţî mâna pe d-luî .şi pe d-luL 

Bondici. — (>« parto) Am codălghit'o! 
Pungescu. — (asemene) To esfecUsa! > 

(Epietaţll piinft m&na pe amendoî). ^ //' 

Ohiriţa. — Pe arhon aga şi pe arhon spăt^^,^^^^ 
catahris Vi aista, arhon sărdar?.. ^' 

Ouculeţ. — Nu 'î nicî un catahris, cucoai^^ 
poroncă de la Departament s6 'î opresc. ** ^ 



CHIRIŢA în Uţll 4gJ 

Toţi. — Da pentru ce? 

Cacnleţ. — PentrQ că unu 'I BoudicI §i cela-I-alt 
iD^fsca: del coţcari vestiţi din Focşani. 
Chiriţa. — ive^n) Coţi. . . Val de mine ! 
Cnonleţ. — Care o disbrăcatil lumea cu teşmeche- 
;j fJii^I măsluite. . . Aţi înţeleşii acu? . . 
airiţa. — fifpiiid) Coţi... coţi... ginerii mei? . . Vaieţi! 
ikt cinstea po rujine. . . Ah ! ah ! (i«tiiii). 

UiOM. ArUtJ(t. Cilipalt* (1 Onlltl. pnnjl ps Chlri|* pe c»D*p« ţi 
■ i'i detteftBe. Dunele Tina lingi cu«pe.— Cnculcţ, Bonolct, Pdu- 
ţ epiitatll iD «ting*. — Fnodnl «ceiwl ii globod). 
(neprtoăl. 

Oorttl. 
Val! ce intiniplare! etc. 

Ouonleţ. 
Ah 1 ce bine 'ml pare etc. 
Bondiol şi FungeBon. 
Vall ce întîuplsre! 
Jffi aimt pripldit 
Ciroana 'mt este mare». 
De-acam m'ain topit! 



SCEXA IX. 
£fer dinainle, Bftr«oi6. 



(•I*»»**^ 



la BiRoidi BAbaca!.. 



frri.' 




462 CHIBIŢA ÎN IAŞI 

BftrzoitL. — Gugulea băbacăî. . . (îl8^^ttU,-cngust»^ 
Oare 'î cucoana de gazdă V . . cea cu balul ? . . 

Afln. — Cine rficaeşte aşa?., (mtorcendu-se) Ce vM?.. 
cuconu Grigori Bârzoitt ! . . 

Bârzoiti. — Eă şi cu mine, cucoană dragă!.. Vm 
mi'î Chiriţuşca cu puiî? 

G-uliţă. — Nineaca?., o leşinat, babacă. 

Bârzoiii. — Ce Jicî, Guguleo? ear o leşinat? . . mari 
ce 's margWoliile aiste? (merge i» chiriţa) Ama!., hal Iru 
mos n maî şede!.. Ean ferij^î într'o parte, că eu îUid 
17opa. Acuş o s6 'nvie ca o muscă de earnă. . . ui u 

în palmft cât poate). 

Chiriţa. — (răsărind) Carnacsî ! . . Ce \M ! d-lui V , . 

Bârzoiîi. — (serios) D-luî. . . banul Grigori Bârz'/iv i 
Bîlrzoîenî... şi soquI d-tale tocmaî din vremea volintirili 

Fungescu. — (luiBondic!) Asta'î socru, nene Bnu." 

Bondici. — (oftând) Neschi. 

Pungescu. — Urît tată a maî avutără. 

Bârzoiii. — Înţ61egî, cucoană, de ce m6 aflu ;«. 
Eşii, pe la ceasul aista, în loc de a horăi boer«^i 
moşie. . . după obiceiîi?.. 

Chiriţa. — (tulburata) în . . . ţ^ . . . leg. (în pane 1 

vine leşin la inimă. 

Bârzoiii. — Potrivit răvaşului ce 'ţî-ani srr'î> 
15 a următoarcî, anul 1844, am venit s6 te umflu 
Eşu cu nepus în masă. . . Haî. . . că Brustur şi i\*^' i 
ne aşteaptă cu preoţit. . . i 

Chiriţa. — Brustur şi Oocîurlă!.. scăpătaţii f»:i 
nişte ră|j6şî ! . . Nu \Vi greii s6 vorbeştî, frate ? i 



CHIBIŢA tN lAŞi 463 

Bftrsoiti. — Ean tac^'ţ! gura cu fleacuri de-aiste. .. 
audi cuvinte ? . . scăpătaţi ! . . ră^Sşî î . . da noî ce sîu- 
ternii? împăraţi cu steoa 'n frunte?., scoborîţt cu hftr- 
zuhii din cer? . . 

Ohiriţa. — Hârzob sati nehârzob. . . nu ştiu. . . dar 
c.U pentru familiea Iul Brustur şi Coclurlă... nî6 închin 
cu plecăciune. . . ră^^l şi altă nimica. 

BftrzoitL. — Cucoană Chiriţă... s6 ştii d-ta, că ră- 
^e^iî din ^iua de astă-jl, aâ foştii cele mal mari familii 
iu vremea veche. El aii apărata ţeara şi aii scăpat'd 
cu ppptul lor din mana duşmanilor, pentru că pe atunci 
U>i romAnul era viteaz şi tot viteazul era boerlu... boe- 
rit pe câmpul resboîulul în fa^a Patriei întregi! 

Chiriţa. — El ! ear al s^ începi cu litopisiţu. . . M^ 
nrg. aglung^'ţl. . . 

Bârzoiii. — în sftrşit... vorbă multă sărăcie!.. Brus- 
tur şi Cocîurlă sîntîi feciori de oameni cu nioşioarek' 
or. cu bănişorii lor. . . 
Chiriţa. — Cu vitişoarele lor. . . le ştiţi. . . 
Bârsoiti. — Gospodari buni şi nedatori cu nimic 
im^rul... înţ$lesu-m'al cucoană?., nu 's datori nici f'<' 
•ţoae, pentru că nu 'şî ridică nasul mal sus decât se 
uvine. . . ca de-alde d-ta, care vrei s^ te 'nalţi ca cId- 
firliea. . . şi vil pin Eşu, cale de ^ece poşte, ca sfi '{l 
Ki fetele de rîsul lumeî. . . şi ca s6 le găseşti bărbaţi 
i de-alde Bondicl şi Pungescu. . . nişte târâc brîă, ce 
►rliU zestrele cu lingura. . . 

Pungescu. — (int BondJci) Aoleo î ne-a pocnitără in 
iiârie. 



4^4 CHIRIŢA IN lAŞi 

Bondici. — (asemene) GhlUJU (IraCUluî ! . . 

Bftrzoiu. — (luând pe chiriţa de mână) Hal la Bârzoienî, 
la locul nostru... şi nu maî umbla după caî pe păreţi. 

Ohiriţa. — Sufletele... 

Bârzoiti. — HaMe 'ţî (}ic astft-^î şi nu maî lungi 
vorba. . . Trăsura ne-aşteaptă la scară cu lucruri, cu tot. 

Bulită. — (în parte) Şi CU miuavetu meii? (lesi cu filial 

Chirita. — Tiranule ! . . 

Bârzoiti. — Aşa... dacă 'ţî place. . . altă dată s6 ştii 
de la mine o vorbă bătrânească : Nu to 'ntindo maî mult 
de căt ţi'î oghealo. . . Haîde. . . 

(QuUţft vine înapoi cn miuavetu). 

Ohiriţa. — Ear letopisiţe ? . . destul!., eaca viu... 
mat stăT că doar nu daâ TătariY. . . sâ ^mY leiî măcar 
jiua bună de la prietini... măt!.. că avan ma¥ eşti! (Tine x 

faţa publicului şi face compliment) Cu plecăcYune, boerl d-TOâ- 

stră. . . copilele le-aţî vS^ută : eată-le's. . . Aristiţo, Ta- 

lipsitO. . . (fetele vlnft lângă dînaa) Aistc'S , CUm le-am pfO- 

copsit de două-^ecî ş'atâţî de anî. . . Una 'i de li) \^ 
17, şi una de 18 pe 19. . . îî înplinescii la lăsatu s^ 
culuî. . . Precum le videţî. . . îs tinerele, frumuşele, cu- 
răţele, harnicele, cu ghitarda lor, cu cadriln lor, cu fraiH 
ţuzasca lor. Parle frânge, madmujsel? , , 

Fetele. — Z/t, manian, 

Ohiriţa. — Le-aţî auj^ittl?.. ca apa! (fetelor) h 
piese tm, monsXo cavaler din Eşî? 

Fetele. — Ui, maman, 

Chirita. — Eî! minciuni v'am spus?.. Ce ^iceţi 



CHIBIŢA iN lAŞi 4^5 

v6 place?.. AscuItaţi-mS pe mine, căefi ştifi ce jtiti... 
nu perdeţi chilipira de la mftnft. 

Fetele *8 bane 
De m&ritat 
is de minone. . . 
Vo spân cnrat. 

Ha, hft, hft, ha. 

Ohiriţa (i* pabuo. 
Frnnjă Terde măcie§ 
Păn' a na pleca din E§ 
Spaneţrmi, mS rog, îndată. 
De tS place Tre o fiată, 
Goscră *n Eşâ ca s^ mS fac 
Lai Birzoiâ sS*! vin de hac. 
fiat&-le*8 bibicY hazlie, 
Pnpaice. . . seamSnâ mie. 
Vreţi saâ ba 8oacr& să fiâ?.. 
Fora 'n palme ca s'o sciâ. 

BftrBoitL. — D^apoî ?in& a^I. 

Toţi. 

Fetele *8 bane 
Etc. etc. 

(BftrxolH spncă pe Ohlziţs de mână ţi o tnge spre nţ* din fund. — 
iţi, Azlitfţ* fi Callpeiţa îl urmează. — Oacnleţ fsce semn eplstoţilor 
iă dneS pe Bomdlol fi pe Pangeecn. ~ PofUţlI Ia bal se închină la 
ilia lui Bârxoifi, ri^ted cn hohot). 

(Cortina cade). 



30 



CHIRIŢA ÎN PROVINCIE 



30* 



PERSOANE: ACTORI: 

Cucoana Chiriţa D-ntd MUo, 

Grigori Bftrsoiti, soţul eY . . „ Teodoru. 

Guliţă, copilul lor „ Luchian. 

Luluţa, orfauă D-la Oabrieln. 

Safta, sora luY Bftrzoiii. . . . D-na Sdftica. 

D-nul Şarl, profesor frances . . D-ntd Gatiiio. 

Leonaş, t^n^r laşan „ Bosie. 

Ion, fedor boeresc ,, Stefanachl 

Trei ţărani *^* 

Ţărani. — Jandarmi. — Poftiţi la masă. 

Un ouroan. 



CHIRIŢA ÎN PROVINCIE 

COMEDIE CU CÂNTICE. IN 2 ACTE. 

R«presentată pe teatral naţional din Iaşi, !n bene- 
fieinl d-lnl Milo, la 1852. 



ACTUL I. 

Teatrul repreaintl o ogradă de carte boerewcă U ţeariL^tn stâng» 
CM» Gtalzlţ«I cu cerdac fi cu ferestre pe scenă. ~ tn dreapta, lângă co- 
livele planalnl I-ift, o canape de earbă ineui^urată de copaci ~ tn ftind 
ostreţile fi poarta ogră^eL — Lângă casă o portiţă Sn saplaa, care dnce 
in grădină. — tn depărtare se vede satoL 

Scena se petrece la moflea Bsrcolenl. 



SCENA I. 

Olliriţft* (in costum de Amasonă întră eălare pe poartă in- 

cuQjurată de ţărani). 

(Arie din Scara mătri: Tâlharii). 

ţdranil. 

Dreptate, dreptate 

Ne f&. 
Cucoană, dreptate 

Ne di! 



4'u CHIBIŢA tM PBOvnryiE 

Ohiriţa. 
Ce vreţi toI?.. dreptate? 

Ţăranii. 

Ohiriţa. 

Cu biciul pe spate 
V^ok da! 



(inpreuoi). 



Ţăranii. 

Dreptate, dreptate 

Ne fă. 
Cucoană, dreptate 

Ne dăl 



Ohiriţa. 

Gu bietul pe spate 

Toiu da. 
V'oYn da eâ dreptate 



Ohiriţa. — (amenlnţind ţăranii cu onyafa) Tac6-Vd gUra, 

mojicilor. 

Un ţ^ran. — D'apoî bine, cacoaa&. . . p^cat de Dum- 
De<}eii să ne laşi a fi de batg](ocur&? 

Ohiriţa. — Ce batglocură ? Ce batgîocură ? . . Cin^ 
v'o batgîocorît ? 

Ţăranii. — Cuconaşu Ourluiţă. 

Ohiriţa. — Guliţă ?.. minciuni spuneţi... Cev'oRciity 

Un ţ^ran. — 'Ml-o ucis un viţel la y^nat. 

Altul. — Şi mie 'ml-o dat foc bordelului cu clubuf^ 
cel de hArtie. 

Altul. — Şi eii U-am prins ţiind calea H&riucăl. 

Ohiriţa. — Tist, beţivilor... bine v'o ftcut sufleţcln- 
De ce nu vd p&ziţl viţeii şi M&riucele?.. Aşa sS păţiţi- 
Hal, lipsiţi de-aicl. 

Un ţ6ran. — Da'l păcat, cucoană, s6 ne laşi p&g^ 



OHJQUŢA tS PBOVIN9IS 471 

bajl. . . Dft ! dacă nu ne-omtt j&lui la d-ta care ne eşU 
stăpftnă yecYnică. . . la cine sâ rtdic&mii glasul, săracii 
de noi! 

AltnL — Âmii ajunstt mal râtt decftt (iganil! 

Chiriţa. — Âu^n ?.. m^Vi, ţopArlanil !.. EI; apoi sd 
ou'I Iei Ia măsurat cu prăjina de falce?.. Afară moji^ 
cilor, că yS ştili efi de mult că sinteţi buni de gură şi 
r^I de lucru... Afară. 

ŢdraniL — Cucoană. . . 

Ohiriţa. — PeriţI din ochii mei. . . că y6 M de fugă 

ru calul, (rftpede oslul spre el). 



(inpreiiziă). 



Ţăranii, (fogâsd). 

Dreptate, dreptate 

Ne fă. 
Cncoană, dreptate 

Ne dă! 



Ohiriţa, (farioM«). 

Gq biclal pe spate 

rola da. 
V*oIa da eii dreptate 

Aşa. 



SCENA II. 



Olllrita, (dapA ce » AlungAt ţHmiU călare, se întoarce fi vine în 

f»9a soeneX). 

Yal de mine cu nişte ţârănol, că n^al cap s^ trăeşti 
le rdul lor!.. De ablea am eşit puţintel la primblare ca 
^ mS mal rScoresc. . . şi par' că dracu 'I-o scos In cale 
ni sS m6 tulbure. . . Ear m'olu fi făcut roşie la faţă 
% un stacoş. («trigă) Ioane. . . Ioane ! . . ş'apol ast-fel hur- 
ucă şi gloaba asta, că m'o apucat de yr'o şSpte ori 
nghiţu păn'acu... (strigă ew) Ioane... Ioane ! Eaca somno- 



472 OHmiŢA tN PBOVIKţnB 

roşu c& ear o fi adormit tn podu] grqdlnla!... $i nici 
c'o 88 vie 88 mi coboare de pe cal. . . Ioane. . . Ioane. . . 
mă ! . . sărăcan de mine c^or s8 mS lase s8 ş8d toaU 
4iua călare ca an jftndar. . . (•crt«i miioMă) Ioane. . . 6u- 
liţft... Luluţă... monsiu Şartt... Camnăţic&... 



SCENA ni. 



Chiriţa, Golită, Şarl, Safta, Ion (ion Yine mi««iiHi 

dintre cnlinle din dreapta. OeIa-1-alţl tmti din caaă şi se coborA dis 

cerdac). 



I 



Gi2liţ&. — Cine mi chiamă P . . nineaca ! 
Safta. — Ce este?.. Ce este? 
ŞarL — Qui diableP.. Ah! madame!.. 
Ion. — Aud, cucoanft. . . Eaca, ea. . . 
Chiriţa. — Da TeniţY ajl de mS cobortţl de pe cal... 
€e, Doamne eart&-m6 ! . . aţî adormiţi) cu toţii ? 

(Ion se pune dinaintea calnlnl şi*l apucă de sibale ca sS'l ţie. CMa- 
i-alţl se adunti înprejurul OhiriţeX). 

Golită. — Ba nu, nineaca. . . dar tnySţam Telem» 
cu monsiu dascalu. 

Safta. — Şi etl filceam dulceţl tn cămară, cumnăţică. 

Ion. — Şi etl. . . 

Ohiriţa. — Taci din gură. .. că eşti tncă cu ochi: 
plini de sonm. . . Ţine calu. . . 

Şarl. — (apropiindu-se de Ohiriţa) Madam cocona. . . sad 
in braţi a me. 

Ohiriţa. — (cochetând) !n braţele d-tale, monsiu ŞarlăV. 
Eşti foarte galant... Insă mi tem... 



OmRIŢA tN PBOVIN9IS 47<ţ 

ŞarL — O! tkm te tent . . €& sunt Turtos. 

Chiriţa. — Na de-aceea. . . că şi ett ts ujorică ca 
o pană ; dar apoi. . . sd sar tn braceie unul cavaler. . • 
DU ştifi de se euTine?. . 

ŞarL — Daca nan ne la raioe, sari la Ion. . . «n 
pute) J^at me mieux fa. 

Chiriţa. — B! ; dacă Troe^î Domal decftt, moosiu Şarlă... 
aţine-te că sar. 

ŞarL — No. . . poftim. . . unCj deux, trois, 

Chiriţa. — iwbbkă) Hup. 

ŞarL — (în Fifftei Cristi ! ujuric ca on pan... mercL 

Chiriţa. — (in pwte) ti nostim franţuzu. . . (ur) Aţi 
T^ntă i^litaoa mea? Ioane... du caiu Ia gn^dfU şiM 
adapă; dar sâ nu^I scoţi şaoa. .. Âa|}I? 

Ion. — (dMind) Aud. (dnoe ealnl intie cnlisete din dreapU). 

Chiriţa. — Ho. . . că par' că'I s^ ne 'nghiţi. . . face- 
o gură cât o şură. 

Guliţă. — Nineaca... las' s^ rsA sula şi ett pe cal. 

Chiriţa. — Ce face? . . ca sd te trântească? . . ba 
na. Golita mamei. 

Quliţă. — Pe mata cum de na te trânteşte? 

Chiriţa. — Ett am tuT^ţat la Eşfl, la manejărie. . . 
(iuptfte) Numai ett ştitt cAte buşituri am mftncat. . . d'a- 
pol dă!., dacă 'I moda... 

Golită. — (•eândndti-w) EI. . . uiueacă, las' s^ m^ 
primblu călare. . . măcar numai pin ogradă. 

Chiriţa. — Baifl. . . 'ţl-am mal spus odată că nu 
Trett. . . Nu md supira mal mult. Mal bine, apucă-te de 



474 CHIBIŢA iN PROV1N9IE 

'{i Invaţft franfuzasca cu moasia Şarlă. . . că m« ţii o 
mulţime de parale, trftntore. 

GtQiţă. — Baitk şi efi. . . M'am s&turat de carte. 

Şarl. — Monsieur OoulUze, . . taisez vaus quani 
poroncesc madam nenec. 

Golită. — Madam nenec. . . (m parte) franţuz stropşit. 

Şarl. — Ce spus ? (în parte) Cri nwutard. . . U ma- 
(jace taute la journee. 

Ohiriţa. — Nu te potrivi, mosYu Şarlă, c& *i co- 
pil tncă. 

Şarl. — Oui. . . copil. . . obraznic. 

Chiriţa. — Ce sâ'l facY dacă are duh, Guliţa ninea- 
c&lf. . . (adnitft pe iinu^k) ImY seamSnă mie. . . buc&ţicâ tă- 
etft. Haî, dute cu domnu profesor de învaţă frumuşel, 
că ^ţI-o¥u face strae de moda nouă. 

Guliţă. — Da. . . cal mi'I cumpăra ? 

Ohiriţa. — Cum s^a face băbacă-tfiii ispravnic. 

Şarl. — AUons, Gotditze. . . venez donc. 

Golită. — Eaca, monsKu. . . je vene. 

(Şarl şi OnUţi se primbla înprennă prin ogradă, citind pre o cam 
şi din vreme in vreme 41ctl tare: ColypSO fie pOUVaU S€ COH- 

soler du depart d'Ulysse). 

Ohiriţa. — Uf ! Doamne ! că mare cald H! . . Hal 

sub COpacY, CUmnăţiCO. (merge în boaquet). 

Safta. — (nrmAnd pe obiriţa) D^apoY şi d-ta, soro, ai 
minte s'alergi călare tn luna luY luli? îl păţi ceva !»• 
tr'o ^i. 

Ohiriţa. — Ce s6 fac, soro, dacă 'î moda. . . şi dadii 
'mî place... Oîu ^ice şi eti ca Percheztenca: 



CHIBIŢA tN PROVDfţHE 475 

Hop, hop, hop, 
La galop, 
Când alerg c&lare, 
Hop, hop, hop. 
La galop, 
Inima mea sare. 
Hop, hop, hop. 
La galop, 
Gând sînt armazoana; 
Hop, hop, hop, 
La galop, 
(eo lamea de goană. 

Ce plâcere de-a fngi in faga mare 
Pe-an cal sprinten, nşarel ca nn ogar. 
Câte-o dată alivanta pe spinare. . . 
Dar ce*mY pasă... daeă *! moda, n*am habar. 

Hop, hop, hop. 

La galop, 
Etr. etc. etc. 

Ş'apoY trebue sâ ştii, cumnăţică, că de când m'am des- 
^ărat de Calipsiţa şi Aristiţa. .. de când tnsHrşit Ie-o 
măritaţii b&rbatn-mett cu Brustur şi CocYurlâ... pare 
;*ani întinerit de 20 de an¥. . . îmi vine tot sS sburd... 
X Doamne!., mult m^am maY n^jit prin Eşn cela ca 
ii 'mî g&sesc gineri. . . ştîî ? . . 

Safta. — Ştitl... câ^useşY tn manile unor coţcarT?.. 

Cliiri^. — Cine dracu s^ ^1 cunoască? acu toţi ts 
nbrăcaţ! Intr'un fel. . . şi nu poţ! alege care ^I boer, 
are '1 coţcar. . . Dar ce-o fost s'o trecut. De triî anî 
e când m^am întors Ia moşie la BârzoYenl. . . 'T-am 
i uitat. 



476 CUIRIŢA IN PBOVIN^IE 

Safta. — Bine-af Acut. 

Chiriţa. — Heî ! . . când ar da Dumnezeii sft mi >- 
liiplinească gândul. . . aşi da şepte s&rindarurl. 

Safta. — Ce gând, soro? 

Ohiriţa. — Ah! cumnâţicâ, sâ m^ fac isprăvnicesăL 
alta na doresc pe lume ! . . Ispr&vuiceasă cu jftndari 1^ 
poarta ji ^n coadă. 

Safta. — De ce nu? . . Te '\ face şi d-ta ca ali^ 
multe. . . Doar a isbuti el frate-mefi la Eşii uude 1-ai 
trimis. . . 

Chiriţa. — Aşa n&dSjduesc. . . câ şi noi. . . Dumoe 
^etk ştie cftte-amtt p&timittl la 48. . . ca patrioţi. . . \^\ 
că ne-o peritii vr'o jece capete de vite ; dar apoi Iţi aduci 
aminte ce friguri o avut Bârzoiii. . . şi cum m'o duriij 
mâseoa care am scoso ! . . 

Safta. — Aşa. . . aşa. . . 

Ohiriţa. — De aceea M-am silit pe bârbatu-meâ sţ 
meargă la Eştt ca să cerce a câpSta isprăvniciea de aicj 
din ţinut. . . Doarâ şi el are driturl. . . ca patriot. . . c^ 
pătimit. . . Nu 'I ve^I, acu, care de care are pretenţii^ 
Intre tn slujbă... sub cuvM că 'I-o fost frică la 48r 
Helbet! dacă'I pe-aceea... apoi şi noi aTemtt temeiuri.^ 
Adă^ţl aminte ce groază '1 apucase pe Bârzoitt. . . că strict 
şi pin somn c^o venit zavera. . . 

Safta. — Aşa. . . aşa. . . 

Ohiriţa. — I! . . Când să'l v6d de-odată Intrând ;^ 
poartă cu doi jăndarl. . . ştii ? . . 'I-aşI sări In cap. 

Safta. — D'apol eli?., 

Ohiriţa. — Mal tras'al în cărţi, cumnăţico? 



GHIRIŢA iN PROVIN9IE 477 

Saffca. — Tras, soro. . . că alta nu fac toată jiua... 

Ohiriţa. — Şi ce ^ictt cărjile? 

Safta. — Menesctk a bine. . . 'MI-o eşit ^ece ochT de 
iro. . . bncnrie. . . lângă riga de trefli. . . frate-mett, şi 
(desnbt tril ochi de cupă. . . drum. . . trebue s^ vie ne- 
cesit astă- jY. . . ;i s^^ţY aducd veste bună. 

Chiriţa. — 86 te-and6 Dumnezeii... Atunci s^ ve^I, 
tro, căj^ţlnl de zăhar... s^ nu poţi dovedi cu dulceţile... 

Safla. — Eaca pozna, că ett 'ml-am uitat belteoa 
* foc. . . ji m*am luat cu vorba. . . 

Chiriţa. — Nu'I nimica... o belte mal mult saă maî 
iţin pentru o isprăvniceasă. . . nu'I cea pagubă. . . Ean 

nine^ml, te VOf, . . (îi Torbesce încet, în vreme ce «ooftte un porU 
ţ%T din bn&nnAT). 

Sari. — (în fund) Dis donc comme moi, Gotditjse: 
'Olypso ne jxnwait se consoler du depart d'Ulysse, 

Galiţ&. — Calypso ne pouvaU d'Ulysse. 

Şarl. — (în parte) Cre gaminL U m^ogctce joUmefU!,. 

Safta. — Bar II $$ tr^I tiutiun, soro?.. Pare că te 
&d ear c'al sâ te tnbolnăveşti. 

Cliiriţa. — Ba nu, soro, c'aşa'I moda. Dacă sint 
rmazoancă, trebue s6 md deprind cu ţigările. . . 

Safta. — Mâ mir ce gust poţi găsi sâ pufueşti diu 
ură ca un neamţ? 

Chiriţa. — Ce gust? 

Toată lumea ajl fnmeazăf 
Scoate fam pe nas, pe gât; 
Unit moda imitează *, 
Alţi fumează de urât. 



478 CHIBIŢA tN PROVIN9IB 

Omenirea *i o ţigară 
Care 8e preface '11 aeram ; 
Şi amoral cel ca pară 
Arde şi se 6chimb& *n fam. . . 
Namai famarf veji aice 
La feme! §i la bărbaţi. 
Toţi fumează. . . poţi dar jice : 
Că *8 mai toţi infa muraţi. 

Safta. — Cum înfumuraţi?. . vrei sC ^icî afamaţr? 

Chiriţa. — Şi una şi alta... dar... ean spune'mt, coib- 
năţică, ce face Luluţa? 

Safta. — ii In gr&dină. 

Ohiri^. -— Biata copilă ! . . De când o murit ciicoa^ 
na Nastasiica Âfinoae, nineacă-sa, şi am luat^o sub ^ 
tropiea noastră. . . mi *1 drăguţă ca o noră. 

Safta. — Hai ştii? . . poate s^ 'i iii soacră cu ms^j 

Oliiriţa. — Ţlst ; aşa am chibzuit treaba cn birbatij 
mett. . . Luluţa are zestre bună. . . Ouliţă asemine. . . 
mai potriviţi unde sâ'i găseşti ? . . 

Safta. — S^*i cauţi cu luminarea. . . 

Ohiri^. — Numai atâta mâ îngrijeşte că Luluţa :i 
bate nici de cum cu Guliţă. . . şi ^i tot tristă de (^ 
o r^mas orfană. . . ba încă câte odată par^ că se per 
de. . . nu^i In toate minţile. 

Safta. — Nu băga de seamă, că Incă'i t^nSră. 

Ohiriţa. — Ce t6n«ră?.. că 'i de vr'o 15 ani... cte 
s'o născut Guliţă, era de un an. . . îmi aduc aminU f 

acu. . . la SâU-ChetrU. . . (vorbind ÎşY mhU chibritorile) Da y^ 

ce 'mî-am făcut chibriturile ? . . Hait. . . că le-am pr 
pădit pe câmp. (ure) Monsiu Şarlă? 



CHIBIŢA tN PROVINCIE 479 

ŞarL — (!iimiBtâiiâa.ae) PoFODcesc Diadam. 
Chiriţa. — Nu CQiQTa al fosfor cu d-ta? 

ŞarL — (ftprin^d un chibrit) VoUa modafne. (în parte) 

Ette futne comme un caporal. 

Ohiriţa. — (Aprin^^nda'şl o ^»ri groasă) McTCL,, VouleZ 

rous atissi boire unne cigarre? 

ŞarL — (in parte) Aie.,. aie,.. dle va recommencer 
>es iraductions libres. . . 

Chiriţa. — 11$ soni de minune. . . cigarres de Hal- 
'anne. . . 

ŞarL — (inând o ^gtaiL) Mcrci^ madame. 

anliţ&. — ţigare de halva ? . . nineaca, iVm\ ji mie 
I ţigar&. 

Chiriţa. — Âu^l P . . atftta ar mal trebui. . . cuco- 
aşil nu tragtt ţigări. 

Oiiliţ&. — El... mata de ce tragi dac& eşti cucoană ? 

Chiriţa. — TacC'ţl gura, plodule. . . Monsiu Şarlă. . . 
in dites moi, je votis prie : est-ce que vous Hes, . . 
ulţ^mit de Guliţă? 

ŞarL — Comme ga, comme ga.,, mulţemit et pas 
op. 

Chiriţa. — C*est qu'U est tres... sburdatic... mais 
;ec le temps je suiş sure qu*il deviendra un fam- 
>ur d^instruction. 
ŞarL — (cn mirare) Tantbour?., 
Chiriţa. Oui. . . adică, dobă de carte. . . tambour, . . 
fi4S disons comme ga en moldave. 
fiarL — (în parte) Ah bou !. . la voila lancee. 

Ohiriţa. — Et alors nous Tenverrons dedans. 



480 CHIBIŢA tN PBOVINţIE 

Sari. — Oii ga, madame? 

Ohiriţa. — Dedans. . . In Intru. . . noua disofis 
comme ga en mddave. 

Sari. — (în p^ie) ParU donc le fncldave alors^ tnal- 
Jieureuse, 

Ohiriţa. — Et voyez vaus, monsieur CharUsy je ar 
voiidrais pas qtiil perde son temps pour des fleurs 
de coucou? 

Sari. — Pour des fleurs de coticou? 

Ohiriţa. — Cest-ă-dire: de flori de cnc... tiof(s 
disons comtne ga, . . 

Sari. — En 'moldave. . . (m P^te) Cristi . . quiUi 
m'agace avec son baragoin! 

Ohiriţa. — Auss% je vous prie. . . quand U se pur- 
ressera. . . de lui donner de Vargent pour de mîfl 

Sari. — Comment?.. queje lui donne de Vargefitf 

Chiriţa. — (ri<}«nd) Non. . . SS'Y dai bani pe miere. . . 
de Vargent pour du miel, . . c^est correct. . . nous di- 
sons comme cela.,. 

Sari. — C^est convenu, . . en moldave. . . Vou< 
pariez: comme un livre, 

Ohiriţa. — Merci... fai apjyrende toute seuleU* 
le frangais. . . pre legea mea. 

Sari. — Est'Ce possible!.. C^est exiraordinaire... 
Ile bien, votre fUs vous ressetnble... U a une facilite!.. 
dans qudques annees ii parlera aussi bien que txHiS, 

Chiriţa. — Qud bonheur! Gugulea nineaca!.. . Ânji 
re spune monsiu Şarlă. . . jice că a! sS vorbeşti fran- 



CHIBIŢA tS PBOVIN9IK 481 

ruzeşte ca apa. . . N*est'Ce pas monsieur Charles^ qu'U 
parlera eomnie Veau? 

SarL — Camme?.. Ah oui, oui... voîis dites comme 
^a en moldave. Oui... oui. 

Chiriţa. — Da ean ^V\ fac eii un ecsamen... Guliţă, 
spune nineacâî, cum se chYamă franţuzesce furculiţa? 

Giilit&. — Furculisian. 

Chiriţa. — Frumos. . . dar friptura V 

Golită. — Fripturision. 

Ohiriţa. — Prea frumos. . . dar InvOrtita ? 

Onliţă. — învertision. 

Chiriţa. — Bravo... 6uliţ&... bravo Guguliţă... m sdrută). 

Şarl. — ■ (în p»rt€, furios) Gogomafiition, va! . . 



SCENA IV. 
Cel dinainte, Ion (viind pe poMt*). 

Ion. — Cucoană, cucoană. . . Eaca un r^vaş de la Eşâ. 

CUriţa. — (tpeaărind) De la Eşti? A fi de la d-lut... 
ine ]'o adus ? 

Ion. — Un jăndar de la Isprăvnicie. . . Ci că^I grabnic. 

Chiriţa. ' — Grabnic? . . adă. . . (Tre«B«îe€ r«vaţni «iw 
]>reM:«) Da aşa s'aduce rSvajuU măY oblojitule ? 

Ion. — Apoi cum? 

Cliiriţa. — Cum ? . . Nu 'ţY-am spus c'acum U moda 
e s'aducâ răvaşele pe talgere?.. Ha? 

Ion. — Eaca. . . par' că r^ragele's alivencY. 

Chirita. — Ce-ai dis? . . lipseştî de-aicî. . . şi doar 

.31 



482 CHIBIŢA iN PROTIMyiE 

nu mi le^î aduce acu Indat& după modă. . . c'aUU'ţi 
trebue. 

Ion. — Da unde s6 ţ&sesc ett talgere, cucoană?., 
că nu^s sofragitt. 

Ohiriţa. — Dute sus la jupineasa de cere na talger 
j'un şeryet. 

Ion. — Şi şervet? 

Ohiriţa. — Şi după ce'! pune şerretu pe talger, şi 
râvaşu pe şenret... sâ mii presentezt frumos... al au^it? 

Ion. — Am au^it. (w duce în cmi <9ic«iid) 8i pun UI- 
geru pe şervet şi rSvaşu pe şervet. . . ba şervetn pe r^- 
vaş. . . ba. . . 

Safta. — Bine, soro : cum al răbdare s^aştepţl, când 
W r^vaş grabnic de la frate-mett poate? 

Ohiriţa. — Fie măcar de la PoriiI tmpdrat... am ho- 
tărît s6 Introduc tn provinţie obiceiurile din Eştt, doar 
ne-omft mal roade puţintel şi noi... N'am dreptate, moo- 
sKu Şarlă? 

Şarl. — Mult dreptat, mult. . . în care pricin? 

Ohiriţa. — In predmetul civilisaţiel. 

Şarl. — CivUisation. . . cu servieUe? 

Ohiriţa. — Pe assieUe. 

Şarl. — Cest Vetiquette? 

Ohiriţa. — Cu serviette. 

Giiliţă. — Pe assiette, 

Şarl. — Au fait. . . (în parte) Je n'y suiş pas du tou(. 



CHIBIŢA tN PROTINVIE 483 

SCEKA V. 

C^ dinaifUe, Ion (vUnd din Mat ţi aducând r«va«u] «ooperlfc sub 

şervet fi sub Ulger). 

Ion. — Cucoană. . . caca răvaşul de modă. 

Ohiriţa. — Ad&'l Incoacî. . . (cAutând iu talger) Unde'J, 
că Qu'I yM în talger?.. 

Ion. — Cred ji eâ dacă'I dedesubt. 

Chliiţa. — (ridicând uigerui) Dedesubt V . . Aga te-am 
Invfiţat ett ? . . Nu'î nicî sub talger. . . Ce-aî făcut ră- 
raşu, tontnle? 

Ion. — Dec!., se face că nu ştie... 11 sub şervet... 
ca de modă. . . Nu 'ml-at spus V . . 

Chirita. — Sub şervet Y . . (a«verle şervetul şi gAseHoe r«va- 

pii în palma lui Ion). 6ată-te cucu, luaugositule. . . Ean vi- 
ieţl, m^ rog, c'o făcut cu totul din protivă. . . (leerdvaşui). 

Ion. — El!., par^ că eti am fost de gemine cu moda... 
ija 'ml-af poroucit, aşa am făcut. 

Ohiriţa. — Aî noroc că'î rSv^ grabnic de la băr- 
l»tu mett. . . că 'ţt-aşt arăta eti. . . 

Safta. — Da lasă'l încolo, cunuiăţică, şi citeşte aţff... 

Clliriţa. — Ean S6 Videmii. (citeaw adresa r«vaşulul). 

Jsprăvnicia ţinutului cătră prea iubita mea soţie, Chi- 
,riţa Bârzoift, ot BârzoYent.'' 

SarL — Comment .^ . . Madatn est măritat c'un 
spravnicieV 

Ghiriţa. — laimbind) Ba mi se pare că c'un isprav- 
tic nott Cumnăţicâ, ce semn H când îţi ţiue ure- 
chea stăngă? 

Safta. — Semn bun. soro. 

SI* 



484 GHIRIŢA tN PROVIN9IE 

Chiriţa. — S6 videmft. . . Cruce-agîută. (oiţele). 

^Cu frăţească mâ închin şi te s6rut dolce, Iubită Cbi- 
,riţo. — Insfîrşit, cu mila luY Dnmne^eâ, m^am isprăvai- 
«cit!.. Neamul nostru s'o tnălţat!.. Ie-o pe-acolo cam \^ 
„mare cu megieşii, că pe-aici las^ pe mine. — Scoalăte 
«îndată şi vină în târg cu toată gospodăriea şi cu tot 
«neamul. . . dintre. care nu uîta a^mî aduce curcanul cA 
«b^trftn, c'am s6'l pun în slujbă. — Scrisam." 

Al d-taie ca un soţ 
„Grigori BârjsoiU,*^ 

Ohiriţa. — Chirie deison!.. eată-mfi's isprărniceasă !.. 
(nebnns de bucurie) Cuumăţică, Guliţă, monslu Şarlă, Ioane... 
îs isprăvniceasă ! 

Toţi. — (ou bucurie) Isprăvuiceasă ! 

Ohiriţa. — oucind singură de bucurie). Tra, la, la, la, 
la. . . sînt isprăvniceasă. . . Gumnăţică, Tină s^ te s^nit. 

(s^rutft pe SafU) Guliţă, Viuă şi tU S^ tO SSrut. (a«ruapeGali(« 

Monsîu Şarlă, vină şi d-ta s6 te. . . «sobowă ocnii nţiusu^ 

Şarl. — 5'iZ vous plait? 

Ohiriţa. — Pardon, . . Ioane, Ioane. . . 

Şarl. — (în parte) Comment? . . Ion aussi?., 

Ohiriţa. — Ce era sâ'ţl spun ?.. am uîtat'o de buca* 
rie. . . Ha. . . dute de spune surugiilor s6 Înhame ţK>^ 
talioniî la trăsura cea galbfoă. .. degrabă... degr&bâ 
că o sâ ne pornimii la târg. 

Toţi. — La târg? 

Ohiriţa. — Dar... destul am mocnit la ţeară... t*;^ 
s6 mal fantacsesc şi eâ pin tărg, ca altele. . . doar 
isprăvniceasă... Nu că adică m^am fudulit dintr^aceasta. 



CHIBIŢA iX PROVlNyiE 435 

saâ că'ml-ar fi f&cut Yr*o mulţumire maî deosebită. . . 
Na... DU se sparie Chiriţa aşa lesne... cu una cu două... 
P^â, nu. . . minclun! nu ştia s^ spun, că nu's ipo. . . 
ipocondră. . . M'am isprăvnicit ? s^'mî fie de bine... Dac' 
am dorit'o... am dorit'o numai de-o ambiţie care am... 
ear nu de alta. Ioane... trimis'o boerîu tf'o ceată de 
jăttdarT ca s^ meargă pe lângă obloane? 

Ion, — O trimes o ceată întreagă; doî slujitori. 

Chiriţa. — Xumal?.. spunele ^6 se gătească... Haî... 
cară-te. . . 

Ion. — Baca m^ car, cucoană ispră\iiiceasă. . . mă- 
riea ta ! aedo. 

Chiriţa. — Isprărniceasă î . . de-acum s^ yideţî bon- 
t*>nurî şi tenechele. . . am s^'î durez ş'un voeaj la Paris. 

Safta. — Tocmai pe-acolo?.. In ţeara nemţească? . . 

Guliţă. — S6 m^ Iei şi pe mine, nineaca. 

Chiriţa. — Te-oîu lua, puiule... şi pe monsîu Şarlă... 
M pe Lulnţa. . . Par' că vgd pe pas-port : baroana Chi- 
riţa ! . . am 3$ mH daă şi eti de baroană, cum oTu trece 
sraniţa. . . s6 spariîu Nemţii ! . . 

Şarl. — (în parte) li llpscşte uu dog. 

Chiriţa. — Quesf-ce que, monsîu Şarlă? 

ŞarL — Je partage votre bonheur, madame. 

Chiriţa. — Ah oui, monsîu Şarlă. . . je suiş heu- 
reuse par dessus la mesure. . . 

Şarl. — Je comprends, . . peste masur. 

Cliiriţa. — Tont ă fait. . . Hal Iute s# ne gătimti, 
ra f^ plecămti cu ţjiuă. . . Haî. 

(8e ande rImuI Luinţel în grădini, cântând). 



4g(5 CHIBIŢA ÎN PROVlKţJIE 

Guliţă. — Au^î, nineaca, glasu Luluţeî? 
Chiriţa. — Bat'o, vine 'ntr'acoacî. . . Staţî localul. 

{t<e oprMcA I&ngă bosquei). 



SCENA VI. 



Cei dinainte, Lnluţa (într* pe porttţ» grtdinel cânttod fi 
Alungând an flutur cu un n£voâ mic de bartf). 

Luluţa. 

(Arie din Baba-Hărca: ,E1, ţ)M, Urc 'ml p»re bine...*). 

FhtDraş vin* lângă mine. . . 
Ah, ascult' al meâ cuvânt, 
G& şi eâ sînt ca §i tine 
Singurică pe pămdnt! 
Na sbnra, na sbura, stăl. . . 

Guliţft (căutând pe sus). 

Klat&n, catăU ! m&!, măt măt ! 

Luluţa. 

Tare'i sprinten yi frumos. 

Giiliţ&. 

Când pe sus i!, când pe jos. 

Luluţa. 

Nu sbura, nu sbura, st&I. . . 

GuUţă. 

V^tlX eat&*l ! mă!» m&l, mă! ! 

Lnluţa. 

ţ^j^u, te-o!u prinde... de-a te prinde 
Un dor mare m^ cuprinde. 
Vin' cu mine fără frică 
Gă's şi eâ o flaturică. . . 



GHIRIŢA tN PROVINCII 4g7 

Id zădar fagi pe *nprejnr; 
De-B te prinde eft mă jar. 
In zădar sborl a§a tare... 
^Na, te-am prins... Ce bine*mi parei 

Xnlnţa trftnteice năvodul în capnl lui Ooliţi şi'l prinde îu intra). 

lixQuţa. — 'L-am prins. . . M-am prins. 

axQiţă. — Da şe^I binişor, Luluţă, c& te spun ni- 
neacăl. . . 

Luluţa. — Ta¥ de mine ! . . In Ioc de flutur, am 
prins un cftr&buş. . . Ha, ha, ha, ha, ha. 

Gărăbaş« cărăboş, 

Pe-a cui mfinY Incăpaş!. 

Toţi. — Ha, ha, ha, ha. . . 

Guliţă. — (mâniM) Găr&buş ! . . au^!, nineacft ? . . ^ice 
că's c&r&boş. 

Chiriţa. — Nu te mânie, 6uliţ&, c& şugueşte Luluţa... 
Luluţo, vin' IncoacY la m&tuşica sS'ţY spun o veste bună. 

I<xQiiţa. — Ce veste?.. 

Chiriţa. — M'am f&cut ispr&vniceasă. 

linlnţa. — Eî. . . ş'apoî ? 

Cliiriţa. — Apoî. . . nu sarî în sus de bucurie ? 

Ifiiliiţa. — Nu. 

Chiriţa. — (rap«nts, saftei) l\\ spun eii, că cftte-odată 
se perde (ure) EY dar găteşte-te Luluţ&, c'o s6 mergemii 
la târg. 

IfxQtiţa. — (ca bucurie) Uude? . . la Eştt ? 

Chiriţa. — Ba cole alăture cu BărzoYenY... unde-amtt 
mal fosttt an eamă. 

Lnlnţa. — (trişa) Or¥ acolo... ori aici la ţeară... tot una'I. 



488 CHIBIŢA tN PROVIMţIE 

Ohiriţa. — D'apoL . . veţjt d-ta. . . te-al deprins tot 
Ia Eşft. . . MaY şe^Y şi pin ţinnt, c& nu'f mnri. 

Lnluţa. — (plângând) Ba oîu muri... 

Chiriţa. — înd&rătnico ! . . 

Şarl. — (în pMte) Pauvre enfant! 

Chiriţa. — HaY, sS ne g&timtt de dram. . . Mooslu 
Şarl&. . . je vom prie ă la bracette. 

Şarl. — (dândn'i braţul) Trop heureuXy madame, «<i» 
cei-i-ait bHK Baftei) Madam cocona Safta, non poftesc V 

Safta. — Bucuros, domnule. . . 

Şarl. — (în pMTte) J^ai Vair d^une cruche a denx 
anses. . . tableau! 

(Ofhiriţa, Bafta, Şarl fi Ouliţi intr« în caa). 



SCENA VII. 

Luluţa. — Doamne! . . tare mi 'f urtt aici. . . uu 
ştiii ce s^ fac toatU ^iua. . . N^am pe uime care s^ mr 
tubească de când o murit biata ninecuţă. . . Mătuşica 'î 
prea b^tr&nâ şi 6uliţ& prea t6n6r. . . nu mS pot tnţ^Iegf 
cu el, cum md înţelegeam cu nineaca şi cu Leonaş. . . 
dragu Leonaş ! . . unde-o fi el acu ? . . de tril an! de 
cftnd nu ^1-am y^ut, o fi crescut mare şi m'o fi uitat 
poate. . . da efi una ştiii că nu M-oIu uita nici odată. . . 
că 1 Iubesc din copilărie. 

(Arie din iMuraiifi: ţ>Ue dlnt&I ale 'nroţireD. 

ScDmp suvenir de fericire 
Gq glasal iAvL de n&kcire 
Âlangl ades a mea măhnire 
Şi mg ÎD^nl yesel, uşor. 



CHIBIŢA ÎV PROVINCIE 439 

Ah! vin* aeam vis de plăcere 
Ga 8^ 'mi aduc! o mângâere 
Şi, ea prin ris, a mea durere 
Sd *ml-o ridici în al t^â sbor! 



SCENA vni. 



Lnlnţa, G^TUiţ& (^lind pe portiţ» gridinel). 

Golită. — (în iMrt«) Am fu^t pe uşa din dos şi am 
dat pin grădină ca s^ scap de dascăl. . . Acum... haî la 
grajdfu. . . Tot o!u s^ încalec, tn cTuda nineacăi. . . nt^ 
doc s€ fur calul de la esle. . . Ea aşa ! . . de ce nu ni$ 
lasă de bună voYe. (dă cu ochn de Luiuţa) Lnluţa ! 

Lulnţa. — A ! . . eaca şi monsYu cărăbuş. . . 

Gnliţă. — Ear mS facY cărăbuş?.. Ean ascultă, Lu- 
luţă. . . aict nu stntemti la Eşti ca s^ mi iei In rts. . . 
Acu 's mare ! şi dar, te poftesc. . . 

Iiuluţa. — Mare ? . . vrea s6 ^M : eştt cărăbuş de 
cei cu două coarne? 

Gnliţă. — Ba nicY cu două. . . nicY cu unu. . . i$ 
cayaler ! . . invăţ pe Telemac. . . 

liUluţa. — pSfi!.. bX agluns păn' acolo?.. Nu te cred! 

Ouliţă. — Nu mC creţ}! ? . . Ascultă dar sfi ţi'l spun 
[>e de rost. . . Tdemaque ne pouvait d'Ulysse dam 
$a dofdeur. . . 

Iioluţa. — Destul, că doar nu's profesor. . . sC 'mî 
)pa! lecţiea. 

Qnliţă. — Păcat, Luluţă. . . că nu eşti mata tn Io- 
m lui monsiu Şarlă. . . că p^ă, maY mult aşY învăţa 
o mat4i. . . 



490 CHIBIŢA tN PROVIN9IJE 

LiLlnţa. — Da de ce, Golită? 

Golită. — Nu jtitk bine de ce. . . dar cu mata 'mî- 
ar fi dragă cartea. 

Lulnţa. — (în parte) Bletu copil ! 

Ooliţă. — Mata \\\ tot baţî gloc de mine. . . nu în- 
ţeleg pricina pentru care. . . dar cu toate aceste. . . au 
pot sS m^ mftniYu pe mata cu tot dinadii^ol. . . că 'mi 
eştî drăguţă. . . na. 

Iiuluţa. — Drăguţă! 

Guliţă. — Pre legea mea! 

(Arie: Caruiia potifi). 

imi placa argicil §i zmea 'ml place ; 
'Ml-e drag cd mingea de-a anmca. 
Dar lâng& tine, ah! cnm se &ce 
Gă *mY trece gnstnl de-a mS juca? 
Na 8ciâ, Lnlnţă, cnm peft se face 
Gă 'mi trece gnatnl de-a m£ jnca. 

in paf sînt meşter şi sofla tare; 
Dar când pe tine eu te zăresc, 
RSmân de-odată fără snflare 
Şi na pot jocal sfi *1 isprăfeac. 
Gănd vrea sS snfla... n'am r^^soflare; 
Şi bani şi minte, tot prăp&desc! 

LtQuţa. — Bîetu Guliţă ! . . Ett te 'nţeleg. . . dar ^ 
folos, că ^t¥ încă copil! 

Onliţă. — Copil ? . . Ean s^ ve^Y acuş dacă 's c(h 
pii. . . cănd olu alerga călare. 

Lulnţa. — Cum?., ce fel? 

Golită. — Pe calu nineaca!. . . da sd nu spui, Lu- 

Iută. . . Aşteaptă aici. («le»rg« Sn cuUaele din di^pU). 



CHIBIŢA In PBOVIN9IS 49} 

SCENA IX. 
Lnluţa, pe unn& aiiliţ& ;i Ion. 
Lnlnţa. — {Bingan) Aujjî, mfi rog? Guliţă. .. un co- 
pil de er!, de-alaltaerî, cum jice mătuşica. . . Cine-ar 
fi crejjut?.. p«ă, c& nu maî sînttt copiî astă-^î pe lume... 
Ce haet s'aude ? . . 

(Be ande în cnliMle din dreapU stedX intn Ion fi GnUţă). 

Ion, — (în cQii«e) Da lasă calu 'n pace, cuconaşule? 

auUţă. — (armene) Tacî, loauc, c& 'ţî-oîu da bacşiş... 
Hi — cal. . . hi. . . cal. . . 

Ion. — Ce bacşiş ? . . S« m€ batt cucoana ? . . 

Guliţă. — Hi. . . cal. . . hi cal. . . (•tngă Buragtosce). 

Ion. — Eaca pozna ! . . nu I&sa, m&î ! S&riţî de 
oprit! calu! 

Gtlliţă. — (răpit de cal vino în acenă, spărlet fi (Ipând) Va- 

leii!.. Yaleă!.. nu mâ lăsa, Ioane, că md trânteşte. Va- 

lefi!., ralett!.. (lea câUre cu fag» pe poartf in dreapta). 

Ion, — (alergând dintre cniiro) Vaî de mămuHca mea ! . . 
ile-acum 'mî-am găsit arţagu cu cucoana... Haît... l'o 
umflat rusaliile. . . aea prm fand. strigAnd) Săriţi. . . săriţi. . . 

Lnlnţa. — Ha, ha, ha. . . par' că era ftt-logoffit din 

[i^iveste. (cade de rla pe canape). 

(8e l^ee agomot in aat. — Chiriţa, Safta fi Şarl XetA în ceidac). 



SCENA X. 
Lnluţa, Chiriţa, Safta, Şarl, Ţ6ranl. 

„ ^ ^' "" J Ce este? . . foc? . . tâlharii? 
Safta. — I 



492 CHIBIŢA ÎN PROVINCIE 

(OuUţI trece pe Ia poartă, din dreapta în stânga, în fuf» ctlolal 

strigând: Nineaca... monsTu dascăl... nu m€ lăsaţi... valeii!.. 

CâţY-va ţărani alerga dnpă el: alţii intră pe soenă). 

aafto**^} ^*^ ^^ mine!.. Guliţă călare V 
Şarl. — Grands dmix ! . . II est perdu, eourons. 

<te coboară rapide din cerdac). 

Cliiriţa. — Perdu! . . mon odor? . . Ah ! . . vahî . . 

t!i&riţ¥. . . alergaţi. . . (»e coboară cu SafU în scenă). 

(Arie din Baha ffârra: Săriţi... săriţii). 

Chiriţa. 

S&riţI săteni, argaţi, 
Gn toţii alergaţi. 
S&riţl şi* ml ajutaţi 
Copila 8^*011 scăpaţi! 
Eată-me^s !n disperare! 
Săriţi, săriţi, alergaţi. 
Gngaliţă'l în perjare; 
Săriţi de mY] scăpaţi! 

Oor. 

Săriţi săteni, argaţi. 
Ga toţii alergaţi. 
Săriţi de-o ajntaţl 
Copila 8$*1 scăpaţi! 

(Toţi aleargă pe poartă fi apucă pe armele calului). 

Lnluţa. — (singuri) Val de mine !.. Se vede că *l 13 
primejdie ! . . Mâ duc sd caut colonie, că poate s^ l^io" 

mătuşica. . . (întră în caa). j 



CUraiŢA ÎN PHOVIN«71E 493 

SCENA XI. 
Leonaţ (Jtiskiu-m u pomru) ^i pe urmă Lnluţa. 

Leonaţu — Ce 'I-o apucaţii de aleargă ca nişte ne- 
huflf? . . 86 giurY c& o lovit strechiea pe tot satu... Ean 
privcjte cum se'ntrecil... Ce yM? două cucoane cu dlnşiîV.. 
<V să fie oare?.. Ean s6 întreb la curte... (vine în acenăj. 

Lolnţa. — (efind în cerdac) Eaca colonloa. . . Ha! de- 
grabă după dlnşil. («e cobo«ri rapide şi t«e întilnesoe eu Leonaş). 

Leonaţu — Luluţa! 

Lolnţa. — Leonaş ! . . Leons^ aicY ! Â ! . . (se aruncă cn 

bucurie in toatele Ini). 

LtQuţa. 

Tq e§t!, iubite Leonaş V 

Leonafi. 

Eă sint. Iubite îngeraş. 

Luluţa. 

Na'I TIS y . . îmi vine, ţfeă, sS plâng. 

Leonaţ. 
No*i vis. . . in braţe' ml eă te strîng. 

(înpreună). 

Ah, ce fericire! 

Ce veselă simţire 
Simt acum, c& te-am găsit 

O! scnmp odor Inbit. 

Dnlcea mângâiere 
^ Gonesce-a mea dorere, 

Şi *n raia mnlt aşteptat 

Par' c'ani intrat. 

IfUluţa. — (Orind de bncnrie) I !.. căt Iflll pafO de Mue 

faf Tenit, Leonaşule... ştii? tml rine sâ rid şi s6 plftng 
;ot odată. . . De mult nu te-am vd{}ut ! 



494 CHIBIŢA iN PBOVIN9IE 

Leonaţ. — (cu dngotte) De mult, dragă Luluţi... i^- 
maî de c&nd te-o luat cucoana Chiriţa sub epitropiea el 
şi te-o adus la BftrzoIenL 

LtQnţa. — (ftergendu'şx ochiY) Aşa. . . de la moartea ni- 
necuţel. 

Leonaş. — Nu maî plânge, Luluţic&... c&, p%, acu> 
plâng şi efi. 

Luluţa. — Cum n^olu plânge, dacă de trii ani tle 
^ile m^ g&sesc printre str&inY care, pentru că m£ v^i 
tristă şi pe gândur!, {}icti că daii semne de nebunie... 
B¥ nu potfi înţelege că mi^Y dor de ninecuţa. 

Leonaş. — Ce spuî ? . . Vrea s6 ţjicfi eştî nentirocită 
In casa Chiriţel? 

Luluţa. — Apoi gtudecă tu însuţi de pot fi fericită... 
singură, orfană ! . . depărtată de toţi prietinii copilărit': 
mele. . . de tine, Leonaş, care eram deprinsă s^ te Te<] 
!n toate filele In casa malcă-moa ! . . 

Leonaş. — Biata Luluţă !.. De ştiam una ca asta... 
nu mâ duceam peste graniţă. 

Luluţa. — Cum ? . . al făcut voiajuri ? 

Leonaş. — De cum ne-aă despărţită tnttmplările... m'âr 
pornit Ia Paris, şi am şe{}ut acolo tril ani. . . 

Luluţa. — Tril ani!.. încaltea gândit'al n-'odat.i 
la mine ? 

Leonaş. — Nu odată. . . dar tot-deauna. . . Şi cuni 
m^am întors în ţeară, cea ântei dorinţă a mea o h^U 
ca s6 te găsesc şi s^ te vM. 

Luluţa. — Ce bine *ml pare ! . . De-acum cred câi 
şedea tot cu mine. 



GEnUŢA tN PB0VIN9IE 495 

Leonaţ. — Namal de 'ml-o da Toe cucoana Chiriţa. 

Luluţâ. — De ce nu?.. Ce poate s^o supere şederea 
ta aici? 

Leonaţ. — Poate sd nn'I vie la socoteală, pentru 
că, dupft cum am aflat Ia Iaşi de la s&rdarul Cuculeţ, 
se rede c& Chiriţa plănueşte ca sS te mărite ma¥ târ- 
ziii cu Guliţă. 

Loluţa. — Cu Guliţă?. . Ha, ha, ha, ha. . . Da nu 
1-al li^ut cum merge călare ? Ha, ha, ha ! . . 

Leonaţ. -> Cum?. . Ce are a face? 

Lnlnţa. — După dtnsu aleargă acu tot satu. .. II 
hăltueşte. 

Leonaţ. — (cu mînre) Nu te tnţâieg. . . dar oare ce 
5'aude ? 

(Bgomot Aftfi). 

Lnlnţa. — Or fi hăTtaşif luY Guliţă. . . (mer^e iu faud 
t c«nu intre euuse) Dar eată^f . . . eY slnttt. . . aductt vâna- 
ol aic!. . . Hal d^abă, Leonaş, s^ ue ascundemâ cole tn 

^fSilUet. (mergA «mdndoT în boiqnet). 



SCENA xn. 



alUţa şi Leonaţ (în bosquet), Ţăranii (aduofl pe OuUţi !e- 
D«t ^ 1 nşeA^I pe nn ecAun în fft^» pnbUcalnX), Ohiriţa, Safta, 
Şarl, Ion (HnA plângted înpiejurnl Ini Onli^). 

(Arfa din Baba-Mârea: ,BoUI Iial» bobfl n»*). 

Oor. 

Vai de el! a murit! 

EaUn. 
Calul r«â M-a başit! 

GaUn. 



496 CHIRIŢA iN PROVINCIE 

A murit, a murit, 
Eată^ ! 

Ollirita (ou desnftdi^ânire). 

A murit Gugrulea meă! 

Cor. 
Erte'l, erte'l Dumnejeă! 

Chiriţa. — (bocind) Guliţa mamei! . . Guguliţa ninea- 
CiVi... cât era el de frumuşel. . . cât era de sprintinei, 
ş'acum eat&'l ţeapăn... bujoraşu marncî... 'l-am perdutî.. 

Luluta şi Leonaş. — (î» parte, spârieţi) o murit ! 

Sari. — (apropiindn 8c de Guiiţă) Xo. . . tacî madam co- 
coua... că el nu'î murit... traesc bine. (caută «n deaieţiwe. 

Chiriţa. — N'o murit ! . . eştî sigur monsîu Şarlâ ?.. 
Ah, aşî fi în stare s^ m6 duc la Ierusalim pe gîos fâ 
traista 'n cap. (booiud cu bucurie) Ingeraşu mamei!., n- 

murit î . . 

Şarl. — Destul ţipat acum... asurzit la mine... Aj^ 

<le colonie este? 

Chiriţa. — Na flacornul meii... dă'î la nas... Gugs 
liţa mameî. . . (iurioa«ă) Eî las', bade Ioane, că tc-<Mi 
drege cti. 

Şi^pX. (puind flaconul sub naftul lui QnUţă) Enfin .* . • 

voila fiu'U revient, son nez remueî 

Chiriţa. — Son mz remiAC?., qtid bonheur!.. Chfi 
iJonlitze!., U a mange nm terrible,,. commeni dH 
rous en frangais ? . . une terrible, . . trântă ! 

Guliţă. — (trerindu-^e, cn glasul riab) Trântision, 

Toţi. — A ! . . 



CHIBIŢA ÎN PROVIN (^lE ^j)7 

Chiriţa. — TrâtUision! . . o înviet franţuzeşte! Gu- 

gUliţa aineacăl. . . (a «tringe în braţe). 

Leonas. — ) ^ 

; (în bosquet) Trântision? Ha, ha, ha, ha. 
Luluta. — 

Chiriţa. — Cine chicoteşte aicî?.. (alea^gafu^:oaî'ălabos- 
""« Laloţa cu un cavaler î . . Ce facî aicî dimoni ? . .. 
}\ «l-ta, cuconaşule, cine eştî ? . . ce cauţî ? ce vrei ? 

Leonas. — (e^a din bosquet) Cucoauă Chiriţa. . . maî 
inteî mfi închin cu supunere. 

Chiriţa. — Şi al doile? 

Leonas. — Al doile nu lipsesc a cerceta despre in- 
r» gimea fericire! sănătăţii d-tale, ca aflând. . . 

Chiriţa. — (de tot funoaa*) Şi al treile ? 

Lulnţa. — Al treile veî şti că d-luî ÎI Leona??, 
'H'inxA meii din copilărie. 

Cliiriţa. — Leonas? . . A! d-ta eştî domnu Leonas?.. 
? hiicur. . . Eşî afară din ogradă, neruşinatule. 
Lulnţa. — SS easâ ? . . de ce sS easă ? 
Chiriţa. — Te-oîu Înv6ţa eii s6 rîdî de Guliţă. . . 
i»ji. mfi rog?.. Vine pe furiş în casa mea, şi in loc 
nie mângăe la supărare... W vine chef derîs?.. ghidi 
t^ncar î 

Leonas. — Cucoană Chiriţa. . . mai rmt6î. . . 
C?2iiriţa. — ÂntCî, al doile ş'al treile. . . eşî afară. . . 
a-te... cât e treaba cu cinste. . . s6 nu te mat v6d... 
[1> an chichirneţ acolo!.. 

[«eonas. — (mânios) Eau ascultă, Bârzoaeo. ai noroc 
r^ti il^ când Papură Vodă... c'apoî. . . 



:52 



49h CHIRIŢA IN PROViygiE 

Chipiţa. ~ Miucîuiiî spui. . . câ tocmai eri am iii- 
plinit 35 de auî. 

Sari. — (în parte) Oh! elle rst honne celle la, 

Leonaş.— 35 f&r& Mercurî, fâră Vineri şi făril Sâmbet*^. 

Chiriţa. — Ce-aî (Jis?.. îmî lipsescii Sâmbetele - 
(cătrăţgraut) Mâfl eau înpingeţi'l, măi, de spate ]>e poarta. 
s6'l liiv6ţ eti a vorbi cu isprăvnicesele. 

(Ţâranil vorâ sd se răpeadS asupra lui Leonaş). 

Leonas. — (scoţând un pistol) S6 nu v6 mişcaţî, că daii. 

Qulită. — (ascun^findu-se după Chiriţa) Xincacă... Ue 'li- 

puşcă ! 

Chirita. — (a8cuii4endu-8e după safta) Vaî de mine. ca- 
ista 'i volintir! 

Safta. — (a8cuu46ndu.8e după şari) Xu lăsa, Hionsiu Şarlă '. 

Sari. — (alergând înaintea lui Leonaţ) AvreteZ mOllSieur... 

Luluţa. — (lingi Leouaş) Lconaş, tc rog... nu face vr* 
nenorocire. 

Leonaş. — N'aî nicî o frică, Luluţă ; cât pentru d-t ^ 
Chiriţoaeo. . . scrie 'n frunte ce'ţt spun : de aţjl îuaim 
te aşteaptă la toate şotiile din partea mea. 

Chiriţa. — Nu'mî pasă, că's isprăvniceasă. 

Leonas. — Tu, Luluţă dragă... fiî liniştită, c'oiu pn- 
vighe totdeauna asupra ta. Adio. . . (»«rut* pe Luiuţa ?i > 
depărtează spre fund) S6 uc videmft săuStoşî, Bârzoae. 

Chirita. — Ba s6 te v6d când te-oXu chîeraa eii. . 

(înpreuuă). 

Leonas. 

(Arie diu Babn-Hirra: ^Dar ce este, ce 'ntâmplarc*). 

Lasă, lasă, Cliiriţoae, 
Babă cloanţă, re strigoae. 



CHIBIŢA iX PROVINCIE M> t 

îi păţi tu, vaî de tine. 
Molte ^otil de la mine! 

Ghirita si CoroL 

* » 

Cale bonă, ^prencenată. 
Mere! la dracu. se'i fii plată; 
Şi se na daî ochi ca mine 
Câ'S păţi, peu, o radine. 

liUlUtft (ciutâiid «^ iupace i)e Lconan-. 

9 

3ler?i, iabite, 'd cale i>aiiă... 
Xo te pane cV» nehună. 

Ssrl (datând si iniiace ik' C'h iritai. 

Non te super Je mânie... 
Non te-apac' Tapoplec^ie. 

'inprcună'. 

Leonas. 

Lasă, lasă, Chiri^oae, etc. 
Ghirita si Cortil. 

Cale bană, spremenată, et.. 



SCEXA XIII. 
Cd (linamtf^, nfară de Leonas. 

Chiriţa. — S'o dus volintiriu? 

T6raniL — S'u dus. 

Cliirita. — De-acum hai sf ne ducemfi si n >! hi 

ftrg ca s^ ne punenifi In siguranţie. . . Ioane, gata's tru- 

urile? 

Ion. — Gata, ruioanri. 

32* 



500 CHIMŢA ÎN PBOYISyiE 

Chiriţa. — Dute de ^i jăndarilor s€ vie aici co 
săbiile scoase. . . don ea) Cumnăţică, pune Ia cale sS duc^ 
lucrurile la trăsură. . . (Saita întră in cmI) Şi voî, na d-n 
fifirigl. . . s6 beţi tu sănătatea boertulul. 

Ţăranii. — S6 trăească boerlu ispravnic! 

Chiriţa. — Amin! 

(Jandarmii întră pe poartă cu săbiile scoase şi BtaA în fand. — Sau» 
vine adiicend şapca lui Guliţă şi capela Lulnţel. — Câte-va alug! '^<t 
tot odată din casă purtând geamandanurl , cutii şi saltele şi se În- 
dreaptă spre poartă). 

Chiriţa. — Eaca şi jăndariî. . . eaca şi lucrurile. . . 
sîiitemu gata ca ş'un purces... HaWeţî de-acuni... Gu- 
liţil, dă braţul Luluţeî. . . Monsieur Charles, je n^/v 
p?^ie ă Ia hracette. 

Sari. — Comnienii^,. rraiment, iious partonsf 

Chiriţa. — Ouin nous Invons le baril. 

Şarl. — Le baril? 

Chiriţa. — (cu nerăbdare) Oui,. twus lavons Ifi har ÎL. 

9 

spălămfi putina. . . qnoi, . . nous disons comnie ra th 
moldave. 

Şarl. — Ah! (în parte) Cest egal, elle tnagact </' 
plus rn plus. 

Gulită. ~ Nineaca... da nu îeî ş'un curcan îritt 
la drum ? 

Chiriţa. — Eaca că era s^ uît curcanu cel bătrân... 
Ioane, îe curcanu s^'l ducî boerîuluî. 

lOB. — (esă) îndată, cucoană... (Tine aducend un cur ir 
în brave <. 

Chiriţa. — Haî... (cu entusiasm) La ispr&vnicîe ! 



CHIBIŢA tX PROVIX.^Il. î^mI 

Cor. 

Chiriţa, Safta. Sari, anliţă. 

Hiî U UpriTuicif. 
In slarâ, arn^ic 
Şi 'n lanfi veselie 
De-acQiua se trăi mu î 

Tdranii. 

» 

A Toastr ispravnici ♦• 
Ferice se ve fie. 
Bună călătorie 
Cn toţiî vf dorinul. 

Chirita. 

Ah! sint isprăvniceasă ! 
Par că's împărăteasă. 
Aferim, moţpăneasă! 
Chiriţo, aferim! 
Ah! 

(tn r«priM corului, jaudarmil pomescâ înainte: după el Luluta ou 
rtuliţă: pe armă Şarl dăud bra(,'ul Chiriţel ni Saftel şi insfirşit Ion pur- 
tând curcanuL — Marţ general. — Ţăranii arunca cuşmele in :iusj. 

(Cortina cade). 



5f.2 CHIRIŢA ÎN PRO\aNgiE 

ACTUL II. 

Teatrul represintă salonul Chiriţel. ca cinci u«î: «n» in fund rin 
duce afară, şi câte două de fle-care parte. — O canape în stânga per^»* 

nul 1-itt, jilţuri. Kcaune, ş. c. 1. 
(Scena se potrrce îiitr'un târj» din ţinut). 



SCENA I. 

(Air: dps Complinien^s). 
Chirita (po canape). 

s 

Eată-me's isprâvniceasă ! 
Dorul meu s'a înplinit. 
Ce vis (bis) frumos §i fericit! 
M'aiji făcut cea maî aleasă 
Şi tot neamul *mî-am mărit. 
Ce vis (bis) frumos şi fericit'. 
Toată lumea mi se 'nchină 
Căci aice eu domnesc, 
Şi din orî care pricină 
Eu ântfiî me folosesc. 
Păstrăvi buni §i căprioare, 
Căpăţine de zahăr. 
Juvaerurî, banî, odoare. . . 
Toate le primesc în dar! 
Kată-m6's isprăvniceasă î 
S. c. 1. ş. c. 1. 



SCENA II. 
Chiriţa, Ion (in iivre). 
Ion. -- Cucoana... cucoană... jidovii cel cu pri- 
cina de eri o adustt decc căpăţini de zăhar. 

Chiriţa. — Numai ? . . tlrtaniî dracului. . . tot ş. 



» CHIRIŢA tN PRO\lX<;iE ;»()::• 

lerî!.. (le unde făgăduise 12 câpăţini... Las' că 'mî-or 
niâî cade eî Ia mână. . . 

Ion. — S^ le primesc? 

Chiriţa. — Au^î vorbă?., dule în cămară. 

iIoD e^ă şi începe a căr» căpăţinele prin fandul scenei câte dou2, 
•^ouA. £1 le dace în odaea din fuud în stânga şi de cfiţie or! trece, nn- 
ia4Ti tare c2p2ţinele, ^icend: douS, patru, şese, opt, 4^ce). 

Chiriţa. — (în parte) Dulce 'î vieaţa de isprăvniceasă !.. 
zâhărită vieaţă ! . . AY jăndarl Ia poartă, la scară, la 
usă. . . şi când eşi Ia primblare, aî alaiă pe lângă tră- 
sură. . . Cu toate aceste, de m'aşî porni maî degrabă la 
Paris î . . că m'am săturat de Moldova. . . of ! de-ar veni 
inh monslu Şarlă de la Eşâ sS ^ml aduc6 pasportu , 
nfasî {jorni cu nepusă masă. . . Pune'ţl în gând efect 
r'-oîu s^ fac în Paris ca isprăvniceasă ! . . Olu s^ le 
; ar franţuzilor cât. . . 

Ion. — (trecend prin fund) DOUă ! 
Cllirita. — (întorcândn-se) Ce? 



SCENA III. 



Ollirita. BftrZOiti (esi din odaea din stânga cea de pe planul Uit. 
El poarta şapei de aghiotant şi un palton cti bnmbi mart cât 

nisce farfurioare). 



Moiu. — (intrând) ArdS-le focu strac nemţeşti, că 
mi vină de hac! 

Cllirita. — Da bine, frate, încă nu te-aî maf dus 
i- canţelerie? 

Bftrsoiâ. — Apoî dă ! . . de când m'aî scos din minte 



501 OHIRIŢA ÎN PR0VIN9rE 

ca s^ mâ schimoseşti Iu strae strimte, pun c&t^ <l«>u;; 
ceasuri pană m^ ^nbrac... şi ean priveşte ce seamăn... 
cu bumbiî iştî mari?.. Par' că 's un negustor de farfurii. 
Ohipiţa.— Ean tact, tacî... că de-o mie de orî te prinde* 
mal hiue aşa, decât cu anteriâ şi cu glubeoa. . . tncalt^^ 
mat seamenî a ispravnic. . . dar Înainte par' că erai ui 
lăutar din tarafu lui Barbu. .. şti!? cel cu naîu. 

Bftrzoiti. — Aî vorbit de te-aî prichit. Măcar!., ce 'ra 
ma! bat eti capul s^ te-aduc la cunoştinţă ! . . De căn<' 
te-ai făcut isprăvniceasă. . . nu 'ţ!-o r^mas fire de mint 
în rap nicî măcar. . . 

Ion. — ftrecend) PatrU. 

Ohirita. — (mânioasă) Ce face? 
Bârzoiti. — (v64end capăţiniie) Ce's aeste. Ioane? 
Ion. — Peşcheşu jidovilor celor cu pricina. . . 'i^v^ 
căpăţinl. 

Bftrzoiti. — (Chiriţ«i) Socot că nu te 'î maî jălui «a 
n'a! zahăr. . . Hal, apucate de dulceţl. 

Chiriţa. — Ett ? s^ fac dulceţî ? . . Al nebunit V 
Bârzoiti. — D'apol cine ? . . eti ? 
Chiriţa. — FacS cumnăţica Safta, soră-ta. . . da -^u 
ştiii cfi nu 'ral-olu p^rli faţa la foc. 

Bftrzoiti. — Ce faţă ? . . ce faţă ? . . Da păn' acum. 
m6 rog, cum 'ţl-a! p^rlito ca toate celelalte gospodin- 
din târg? 

Chiriţa. — Păn' acu nu eram isprăvniceasă. . . de 
asta. . . Inţ^lesu-m'al V 

Bftrzoiti. — Ardo focu isprăvnicie ! . . că mare bt- 



CHIRIŢA tS PBOVIX(;iE 505 

lea M pe capul meQ ! . . De cftnd m'o Inpius picatele s^ 
tiu lD slujbă. . . tot dojane primesc de Ia Departament... 

Chiriţa. — Dojane? 

Bftrsoiti. — Asta n'ar fi nimica. . . dar aţi căpchietu 
• u toţii tn cas&. . . ba tncă m^aţY căpchiet şi pe mine ! 

Chiriţa. — Ce te-o apucat a^î? 

BftTBoiti. — Las' că d-neeT cucoana nu se mal ca- 
ta<iicseşte sS caute de gospodărie. . . s$ fac€ cozouacî, 
pască, păstrămurl, dulceţl, vutci, vişiuapurl... câ la casa 
>»mului. . . saQ măcar sâ 'm! fac€ la masă vr'un cheş- 
rhet, vr'o pjachie, vr'o musaca, vr'o capama, vr'o pacla- 
va. . . yfo ciulama. . . bucate creştineşti. . . sănătoase şi 
uşoare... unde!., şede toată ^iua pe tandur, la taule- 
tâ, si din Manmanjele, din bulionuri, din garnituri nem- 
*stî uu mJf slăbeşte... au^IV.. blanmaigele V . . bulio- 
lurî ? . . Borş şi alivenci. . . că cu astea am crescut în 
nsa părintească. . . 
Cliiriţa. — Ear o Început litopisiţu ! 
Bârsoiti. — Ş'apol şi alt p^cat. . . o luat obiceid 
^ a«iuc€ la sfli^itul mesei păhăruţe veriJI cu ai5ă 
ildă. . . cică aşa 'I moda la Eşă. . . de 'şl spală gura 
nil dinaintea altora... şi uu 'I ^i în care s^ nu m$ 
i>el. . . şi s^ nu beă apă caldă! 

Ollirita. — (pubUculnl. «ratând pe Bânoiâ cu dispreţ) PrJ- 

iţi'K me rog. 

B&rsoitL — Şi căud ar fi numai atâta... d'apol de-a- 

le. . • cbeltuell, nu şagă. . . pe mobili nouS cu lastic. . . 

trăsuri de cele cu fundu la pământ. . . pe strae cu 

la slugi... pe lampe de cele cu apă... pe fleacuri... 



50S <:hiriţa tx peomn^ie 

Bftrsoitl. — Xu... dar 'l-am priceput ett. . . Pare-mi- 
se că 'î trimes teptil ca s? cerceteze starea isprăvni- 
ciilor. 

Chiriţa. — Dacă 'Y aşa. . . de ce şe^î şi nu te ^iu i 
la canţelerie ? . . că 's aproape de 12. 

Bftrsoiti. — Eaca mS duc, mi duc... doar nu dail Tii* 
tarit. . . tnsă ean ascultă, soro: cată s^ fie masa gat^i 
maî devreme, că efi nu's deprins nemţeşte. 

Ghiriţa. — înainte de 5 ceasuri nu se poate. 

Bftrsoiu. — La 5?.. cănii se punQ boeriî la cărţ:: 

Ghiriţa. — Aşa 'Y moda la Eşâ. 

Bftrsoitl. —■ Stat-ar In gât cine-o maî scornit *o!.. 

(e«ă farios prin fUud). 

Ghiriţa. — (•inguri) El!., geaba, geaba!., cât :3 
bat eti capul sS '1 mat cYoplesc. . . sS 'I mal chiles:. .. 
pace! W stă rugina de-o şchioapă la ceafă. Ce deos^eftir^ 
cu musafirtu nostru! 11 cuni^tl cât de colo că *I civilS 
sat... Eaca de pildă aseară, când amtt luatfi cealn... ^r^ 
ţerlu 'şl-o pus frumuşel zăharu 'n ceaşcă cu cleştele "1 
de argint. . . da d-lul. . . las' că bodogăneşte că nit 
trebui s$ dee ceaYu Ia luli, pe călduri... dar ce face?., a 
zăharu cu degitele din zăharniţă ş'apoî îl pune în f-l^- 
te. . . încât îmi vine aşa paracsîn ! . . Im! era maî mar 
ruşinea de ofiţer aseară... icătri pubuc) maî ales 'â.. 
ştiţî una? îmî face curte moţpanu. . . ce t? sr»u:j 
Chiriţa. 



CHIBIŢA iN PROVtNţlE .-i09 

SCENA IV. 

Chirita, LieonSS (inbricat în aniformă de ofiţer Qi purtând muS' 
:(>M mincinoase, esă din odaea din dreapta, cea de pe planai I-iâ). 

(Arie din Remaniaţi: Am îngheţat). 
Chirita (în parte). LeonaS (în pane). 



Kată'l, valea! 
rară 8? Treu 
Simt acum, §eu. 
Câ mc roşesc! 
Mii de furnici 
\\o tricolici 
l)*' vircolicî 
Vai! 111$ mnncesc! 



Eat'o, valeu! 
Fără 86 vreu 
Baba mereu 
O intâlnesc. 
M6 jur aicî, 
Ca tricolici 
Ca vircolici 
86 o muncesc! 



Cliiriţa. — Buna dimineaţa. . . honjur momie, . . 
un: ai petrecut noaptea? 

Leonas. — S^rut manile. . . cât se poate de bine. . . 
lai ales că am avut un vis de minune. 

Cliiriţa. — (cocheUnd) li fi visat poate că te-al făcut 
hiuerar. 

Leonas. — Atâta uu'i nimica. 

Cliiriţa. — - Craiu poate? 

Leonas. — (aproplindu-se ţi Inând pe Chirlţa de mâcă)CraîU?., 

ini o înţelegi vorba asta, cuconiţă? 
Cliiriţa. — Cum 'ţî-a plăcea mai bine d-tale. 
Leonas. — Dar... dacă 'mî-ar plăcea s6 m$ fac pu- 
itel... craiu... în minutul acesta... nu te-ai supura? 

Cliiriţa. — (coborând ochii şi trăgendu'ţ! mâna) Vaî de mlue 

reci ţi*s manile, s. 
Leonas. — Dovadă că mi'i inima ferbinte. 



5ln OHIRIŢA ÎN PROVIN(;iE 

Chirita. — A fi, că'l lumea r6. . . dar, ce vis .!i« . 
r/al avut? 

Leonas. — O basacouie diu ceea lume. Puue'tl ir. 
Is'ând că par' cil m€ furase o ziuă şi m$ dusese îiitr'' 
grădină plină de pă$6rl galbine. 

Chirita. — Or fi fostti canari. 

Leonas. — Cauari. . . ganguri... uu'ţî {>ot spuue... 
dar ce'î curios, că toate se închina Ia mine şi 'mi cAuu 
ea aşa: (imitând un canar) cliiriririiiiiţa. . . cliiririririiiiiţi... 

Chirita. — Chirita ? . . Eî, apoî era canar. . . si deu, 
pomenea numele meii, l'hiriririiiiţa? , . 

Leonas. — Te îndoieşti?., (caută cu gragoste ia Chirita §1 ottea; x 

Chirita. — (coboară ochii) Ba. . . nu. . . din protivă. . . 
nuiî vertos. .. dar mC mir de unde şi pană undeV .. -n; 
l)ot Inţ^ege ce însemnează. . . 

Leonas. — Xu înţelegi că am adormit cu gându •. 
mata ? 

Chirita. — Asta mg flatariseşte... domnule... (cu i>uti. .r 
însă nu se cade se 'mî-o spuî nitam, nisani. . . tr.v- 
în obraz. . . 

Leonas. — (făcendcă'idesnadajduit) Vaî de minei. . u *m- 
că te-am supfirat cu vorbele mele V . . 

Chirita. — Ce se potriveşte!.. Xu se supară r'ii- 
riţa cu una cu două. . . dar trebue s^ socoteşti oă\< •' 
fiinţă gingaşă. . . împresionabibilS. . . sintimentabibile. . . 

Leonas. — împarte) Eaca frate!.. :$i ea vorh-xi^ 
limba cea nouă cu bibilurl. 

Chirita. — Trebue s6 socoteşti că wvintele d-talo ;».»ţj 
s(? mS scoate din sărite şi s6'mî pricinuiască un nicsis,.. 



CHIR IŢA IX PROVINCIE .-,11 

Leonas. — Un nicsis?.. Ali, scumpa mea ruc.anâ 
l'hiriţă hăî î . . crede-mS că de când sînt în Innie n'ani 
inîAlnit un ipochimen atât de nostim ca mata... 

Chiriţa. — «m dragoste) S6 m6 ve^i moartă? 

Leonas. — S$ te vM. . . şi când al şti î . . cm\ aî 
l'rirepe suduiturile inimel mele ! . . ^jtil ? . . par' că sf 
t't cutremură păratotul! 

Chiriţa. — (cudMgorte) S^ m6 vedl pe năşele? 

Leonas. — S€. . . M'aî fermecat. . . m'al scos •iiii 
imţiri. . . căcî câud te zăresc. . . ea aşa 'mi scai»ârâ 
«e «linaintea ochilor. . . s6 gîurî că eşti un tulirer. . . c 
răsuită. . . 

Chiriţa. — Trăsnită?.. 

Leonas. —Ba un trăsnit... m'o luat gura înainte... 
Lhî Chiriţoae, eştî o ziuă. 

Cb^iriţa. — (cochetând) Ean las\ 

I#eonaş. — Un muţun... 

Chiriţa. — Eî. . . 

9 

Iteonas. — O zarnacade. 
Cbirita. — ibucuroas*) O acade ? O zarnacade ? ah î 
Iseonaş. — Chiriţoaeo, Bârzoaeo. .. dacă m6 iubeşti... 
i'ml portretul matale. 

Cbiriţa. — Da cum, Dr»amne eartă-m6?.. a^a ludată ? 
Leonas. — DămiM. . . or m6 'npusc in ochii matale 

i Vi^rdT. . . (scoate un pistol de ciocolată). 

Chiriţa. — (âpărietă) Val de mine că avan mai esti î.. 

9 ■* 

itcnd un portret marc din sin ţi dându'l lui Leona;;. Na, îVate. si 

I face i>6cat. 

!• — Ah!.. Chiriţoae. . . se fii hIaj:ovet:ititu 



512 CHIBIŢA tN PROVIN giE 

în vecii vecilor că m'ai scăpat de la moarte. . . (m^?<ă 
pistolul, în parte) Bună cîocolată ! 
Chiriţa. — (în parte) Eî, apoî mi'i drăguţ şi pace. . . 

(Arie: din Doi morţi: ^la ţiganca maladaea*). 
LiGOnas (cn foc). 

Ah, Ghiriţo. scnmp& zin&, 
De-acum e§t! a mea stăpână, 
Şi 'n vecî te-oîu îubi ! 

Clliriţa (cu dragoste). 

Ah §i eu, jeâ, tot odată 
Cu-a mea dragoste 'nfocată 
Nici că te-oîu slăbi. 

(Se inbră^lşeazft cn foc). 

(mpreunA). 

Leona^ (în parte). 

Vai! băborniţă betrână, 

Bine că te-am pus la mână. 

Cnm te-oîu maî suci. 

Chirita (în parte). 

Bine că 'l-am pus la mână. . . 
De-acum sînt a luî stăpână. . . 
Cât '1-oîu maî îubi! 

(Leonar; o strinjje tare pe Chiriţa în braţe. -- Chiriţa se smur**i- 
ruşinoasă). 

Chiriţa. — Ah... Leonaş... te rog. . . menajarise^tr- 
ni6... nu tace abus de slăbiciunea uneî gingaşe fiinţ: 
daca ni6 lubeştî... dacă'ţî sînt scumpă... fit delicat... r. 
m6 opri maî mult... Iasă-m6 se fug... că mC munce<t 

cugetul... (se tot trage îndărăt). 

Xieonas. — (f**** » «^ mişca din loc, in parte) Dute la Bo' 

der, rusalie. 



CHIBIŢA tV PROVINCIE 513 

(înprenDi). 

Leonas. 

Tai, băbomiţă bătrână. 

Chirita. 
Bine ră 'l-am pns la mână. 

(Cbirj(a lesl în stânga, fngâud şi amneând o »^rut«re Ini Leonaş 
carp pafti««<-e de ris). 



SCEXA V. 

Leonas. — Ha, ha, ha, ha ! . . încă aşa bal)ii stre- 
rhiftâ ! . . Au^Y ? . . ha, ha, ha. . . Cică sâ nu fac abus ! . . 
iniitind i,e chiriţa) Ah, Lconaş. . . dacă mS îubeştî. . . me- 
lajariseşte-mS. . . lasă-mfi s€ fug... mS munceşte cuge- 
:ul... Ha, ha, ha... bine că ^î-am prins portretu Ia 
nânâ. . . de-acum It la cheremul meâ. . . A ! Chiriţoae, 
nai alungat de la BârzoîenY ? . . te-oYu învăţa eâ... Am 
:îurat s6'I gîoc feste peste feste. . . şi v^d că pan' acum 
ml merge bine... Baba nu m^ cunoaşte sub uniforma 
sta militarească. . . ea m£ crede că 's ofiţer. . . minu- 
at ! . . De m'aşY putea încalţe IntClni cu Luluţa. . . A ! . . 

UtO. . . (se trage mal de-oparte în fand ţi priveace cu dragoste la Lnluţa). 



SCENA VI. 

Leonas, XiUlllta (întră pe n^a din fnnd ţHnd o mâţi în bra^-e). 

XiUluta (dfsmerdând mâţa ţi nevSdend pe LeonaA). 

Arie nouS: 

Framnşică mâtâ^oară, 
Ga-a ta mică anghişoară 
Âpără-mS neîncetat 
De or! (»re-amorezat. 

33 



514 CHIUITA ÎN PROVINCIE 

Dar pe cel ce*mî place mie, 

Po îabital Leonel, 

SS'l dismerjî cu bucurie 

Şi sS*l tcTci, torcî frumuşel. 

Yi'i mhUj miau, pisică dragă 

Că-a luî fiinţă *mî este dragă... 

Că neîncetat gândesc la el. 

Leonaş. — (în parte) Draga Luluţîl ! . . gândeşte la 
mine... (tare) MM, mîafl. . . 

XiUluţa. — (tresărind) Cc'î ? . . (vg«Jend pe Leonaş se ulmeTîcr 

D-nuI ofiţer ! . . 

Leonaş. — Efi. .. Luluţâ. .. nu m6 cunoştî? 

Luluţa. — (cu sflais) Nu. . . domnule. . . 

Leona|. — (acoţendu'şY musteţiie Uîtâ-tc biuc Ia mine. 

LulUţa. — (veselS) Lconaş ! (se anincX în braţele lat) Tdl 

aicî ? . . în uniformă ? . . («capă mâţa). 

Leonaş. — Maî încet... s6 nu ne-aud(5 baba. . . Atr 
înprumutat straele unuî prietin ca s6 pot întră în cas» 
Chiriţel şi s6 mă apropiîu de. tine. 

Luluţa. — Şi nu te-o cunoscut mătuşica? 

Leonaş. — Nu. . . că almintere m8 da afară. . . rai 
Ia Bârzoîenî. . . îţî aducî aminte, dragă Luluţică?. . St' 
tu că de-atuncY îs şese luul? I 

Luluţa. — Cuî o sput, Leonaş dragă?.. Am nuu>^ 
rat filele pe degite în toată vremea cât nu te-am v^dnt 

Leoiia|. — D'apoî efi!.. Ce n'ara cercat să te ţ«i 
întâlni ! . . dar, în zădar ! . . Se vede că te ţine baha «^ ^ 
aproape... închisă ca într'un harem? 

Luluţa. — Aşa. . . se teme să nu'î scape zestr-i 
de Ia mană. 



cHiKiŢA tx pRO^^X(;lE 515 

Leonas. — Cum ? 

Lnluţa. — O hotărît, precât am înţeles, s$ m^ cu- 
lune cu Guliţă. 

Leonas. — S^ te mărite pe tine... cu ţiucarîu eî? 

Lnluţa. — Dar... vrea dinteiu s6 ne logodească... 
' aj^jî peste doî ani s^ fac^ cunun iea. . . Aista^I planul 
lârzoilor. . . ji cMar astăcji aîi de gîiud si5 facS logodna. 

Leonas, — Şi tu... primeşti, Luluţă? 

Lnluţa. — EîiV... ast-fel primesc de bine, că de două 
ODi de dile de când le-am aflat planul, m^ fac din vre- 
n* în vreme că am toane de nebunie. . . pentru ca si5 
' trîoc o festă de cele frumoase chîar la logodnă. 

Leonas. — Bravo, Luluţă. . . S($ nu te daî. . . dacă 
te îubeşti. 

Lulata. — îî videa. 

Leonas. — Cu- toate aceste. . . ştii una? Ce'î în mână 
i^i minctună. . . UaY sâ fugimii înpreună. 
Lnluţa. — Bucuros, Leonas dragă. . . cu tine m'aşî 
ice ^n fundul lumeY; dar cum sâ facemii? că's păzită 
D toate părţile. . . 
Leonas. — Foarte lesne. . . Haî s€ eşimîi pe poarfâ, 

braţ. . . ca când am merge la primblare. . . şi cum 
I scăpa în uliţă, ne facemă nev€(Juţî. .. Yreî? 
Lulata. — Vrea ce'î vrea tu. . . 

Leoiia|. — Haideţi dar s^ nu perdemă vreme. . . şi 
na dee stahiea peste noi. 

Luluţa. — Hal. . . de-acum m^ ^ucred Iu dragostea ta. 
Leonas. — («trengind'o în braţe) Draga mea Luluţă ! 



51 G CHTRIŢA IN PROVIN<;iE 

(mprennă). 
Arie nonft. 

Ah! de-acnin în fericire 
Soarta Trea ca sg tr&esc, 
Şi în dnkea ta Iubire 
Raiul sâ găsesc. 

(Lconaţ rîdicS po Lnluţa !n braţe şi o semti). 



SCENA VII. 



Leonaş, Luluţa, Ion, Guliţă. 

(Gtiliţă şi Ion întrft tocmai când Leonaş edrntă pe Lnlnţa. — 0: 
Inţă ÎT înbrScat după modă: pantaloni foarte strimţi, Jllotcft scunâ. ir-i 
cu talie şi cn cocile scurte; fiong mare la cravată). 

Guliţă. — (încremenit) Aî Vfiţjut, loanC? 

Ion. — Am Tfi^ut, cucoane. 

Leonaţ. — (Luinţei) Cine 'î sfrijitu ista ? 

Luluţa. — Guliţă. 

IiGOnas. — A ! . . (paftiesce de ris, încet). j 

Guliţă. — (răţoindn-se) Domnule. . . ce făceaî aîri i 
Luluţa ? 

Leonaij. — (dismerdândui) Ce^ţY pasă mătăluţă, mo 
stu Gurluiţă ? . . 

Guliţă. — (sărind înapoi) Nu m6 clilem Gurluiţă. . . i 
Guliţă. * 

Leonaţ. — Ba Gurluiţă. 

Guliţă. — Ba Guliţă, Iţî (}ic. . . au^itu-m'aî ? 

Leonas. — Et. . . fie şi Gărgăriţă, dacă vrei. . . 
te răţoeştl aşa? 

Guliţă. — M6 răţoesc pentru că vreB sg'mî dai sj 
tifacţie. . . duel. . . au^itu-m'at ? 



CUIIUŢA IN PROVINCIE 517 

Luluta. — Duel? 

Leonas. — Gugulea băbacăî. . . că nostiniu'î. . . Vreî 
aiitifacţic?.. EI, poftim o gîucărică de ciocolată. 

Golită. — (sverlind cîocoUU jos) Ku llli'î foame. . . 

Leonaţ. — Nu ? . . aî păpat zacusca astăjjî ? 

Gnliţă. — Domnule. . . ştii d-ta că efi când mi mâ- 
ini, mă fac leii? 

Leonaţ. — De care ? . . lett. . . bătut ? 

Gnlită. — (furios) Af audit, Ioane? 

Ion. — (mâncând ciooouu) Ii buuă, cucoaue. 

Golită. — Ba lefi, paralefi. . . aujitu-m'al. . . şi ca 

'ţt-o dovedesc, Iţi cer duel. 
Iiiiluţa. — Ha, ha, ba, ha. 
Guliţă. — Ce rî^I d-te?.. Vrefi duel! aşa sC ştii. 
Leonas. — Foarte bine. . . cum vrei să ne batemfi ? . . 
-a mingea, ori de-a Baba-oarba? 
Gnliţă. — AI au^it, Ioane? 
Ion. — Am au^it, cucoane. 
Leonas. — Dacă pofteşti almintere. . . trebue sfiiţi 

cunoscut că cu pistolul am ucis mal dSunăjI cinci 
Aţi. . . cu sabiea {Jecc curcani şi cu puşca opt şol- 
1 . . . In care număr vrrfl să te pun ? . . în rândul na- 
ilor, în rândul curcanilor, orlln a şoldanilor ? . . alege... 
3-ixliţă. — (slăbind) Cu pistolu Yreu să mă bat! 

,eoxiaf . — A ! . . te pul tn rândul nagâţilor ? . . Prea 
. . . îî fi al' 6-lea la număr. 
Suliţă. — AI au^it, Ioane? 
on.. — Am aujit, cucoane. 
^ixliţă- — Ba cu sabiea. 



518 CHIRIŢA ÎN PBOVIN9IE 

Leonas. — Si maî bine. . . te-oiîi face cnrcaii. 

Guliţă. — Ba. . . cu. . . puşca. 

Leonas. — Minunat. . . te-oiu şoldăni dintr'o chilrfi 

Guliţă. — Ba. . . cu pistolu. 

Leonas. — Eîî hotărâştc-te acu... sau nagâţ, sau iti 
can... ori cum a fi, slut sigur că te trimit în raio 1 
cerga 'n cap. 

Guliţă. — Au au^it, Ioane? 

Ion. — Am audit, cucoane. 

Guliţă. — («cendu'şî curaj) Cu ccrga 'u cap ? . . 1^ 
te'î duce 'n raîu. . . Au^itu-m'aî? 

Leonas. — Om videa care. . . 

Guliţă. — (răcnind) Te-oifi învSta e& s6 struţi 
Luluţa. . . 

Luluţa. — Şi cc'ţî pasa d-tale. . . cherapleşul^ ? 

Guliţă. — (furios) Clierapleş ! . . Aî au(jit, loaiu? 

Ion. — Am auţjit, cucoane. . . Cherfiplej. . . ih-» 

sfirşitul ariet). 

Arie din Chiriţa: Val ce iniemplare. 
(iupreimS). 

Ceîa-1-alti. 



Guliţă. 

Ce obr&zuicic! 
Staii aiiuit pe loc. 
Şi, pefi, de mânie 
M'am făcut chiar foc. 



Veji'l do mâiiie 
O'nleniiiit pe luc, 
Faya'î stacojie 
S'a aprins de for. 



CHIBIŢA IS PROVISţ;IE 519 

SCENA vm. 

Cei dinainte, Chiriţs. 

Clilriţii. — Cc este?.. Cine se sffiileste? 

Golită. — Nineaca, uiueacă. . . ofiţerlu o sfirutaf ff 
Luluţa. 

Chiriţa. — Domna ofiţer ? . , (conoBcena pe Lconio Ce'aii 
\v'\m& ocliiî? Lconaş! 

Ouliţă. — 'l-am cerut duel. 

OhlTiţa. — Duel ? . , s6 te omoare ! . . ifarioui) Ce 
ca|l aice 'n casa mea, bcrbautuleP 

Leonaş. — Ce s6 caut, cucoană?., o zarnacade. 

Chiriţa. — 'Ţl-oiâ da et acuj o zarnacade de nu'i 
imteau duce, uerujiuatulc. . . c^ te daEi pe miluele jliu- 
darmilur. . . (m puuj Auiji? s6 m6 facâ a crede. . . că'nil 
lace curte! 

Leonaa. — Eaca Ies; (imiiind pe cutu») dar, te roi;, 
nu face abuz... de i^l^bkTunea unei fiiuţ) scntimeuta bi - 
bile. . . losîi-me se fug. . . cugetul niB mustră. . . Ha, li;i . 

b;l. <vr« .S Ic-iJ. 

Chiriţa. — Haîducule ! . . 

Luluţa. ~ Leonaş. . . Leouaţ. . . uu mi l&sa singur;! 

ii,;I. (»lQ.fBl lânKi en 

Leonaş. — (mcct Lninţci) N'al grijă, cil oid găsi eu 
t'r'iiii clii|> si vin eară. 

Chiriţa. — Ce faci acolo, glupineaso? Iţi placO oli- 

;(,'rîl ? . . Încoace SiS Viî. , . m ic de mini «l o di de-oparlci. 

Leouaţ. — Adio, Cbiriţoae Bărzoae. . . 
Chiriţa. — E^ît'al aţ)l ? 



522 CUiiUŢA te ^li^VAfU 

Guliţă. — Hal. nineaca. 

Chiriţa. — Ba na, Galiţil. . . maU 

(le u [)azi?5te se nu facS vr'o nebunie. . . 
dl {i'I lofţodnic^... 

auliţ&. — i^u MiHci Dacă mi'I logodiii< 
chorajiles V 

Ade: Vil CC inlemplan:, dlo IM n 
linptCuuU. 



B&r80itt, Chiriţa. Onliţa. 


Z.nlnS 


i<i!ruai)a copiU. 
Ce patimi grai! 
M apac'u milu 
(Jiiiil prinat la i:a. 


Cit imi 
g« rid. \ 


0.1«C11 lori. 


SCENA X. 


Quliţă, IiUluţa tve aa»M 


ntttn. — I.u1u(ft ii unntrriH's an cmiU ofKIalnt, di 


Luluţa. — Iii. p«ri«.«iiubit,ai Ajtuapta. 
coculitula. . . l{!-(»ia pune eil la cale 51 | 


Guliţa. — t.'u jim.ii.li. .1.. 8i"i Luiută. . 
Luluţa. — w :.«it) Ce ar« ilc gând 
Guli^ft. - m..i um Liiluţă. . . 
Luluţa. — llr..•.^.^nJ| Aiid?.. cine n« < 



munslii Ciutl[Jk. . . Cv [wrU'stf '-' 

Gullţ&. — Fi. . . Lulnlft, fi. . 
ca se t« sâruto ofiţerii. 



CHIRIŢA ÎN PROVINCIE 528 

Xiiilnţa. — Eu ? . . care ofiţer ? 

Oixlită. — Cel căruî am cerut duel. . . Nu te face- 
a uita. 

Xiiilaţa. — Ha ! . . cel care te-o fitcut nagâţ ? 

atOitâ. — Hî, hî. . . 

XixQuţa. — M'o scrutat el pe miue ? . . Nu^mî aduc 
aminte. 

G-xQită. — (in parte) Se vcdc că, cra îutr'o toauă de 
nebuuie şi nu ştiea ce făcea. 

Luluţa. — Ba. . . Imt aduc aminte. . . că. 'ţl-am ^is, 
mi SC pare. . . cherapleg. 

G-Uliţă. — (aapdrat) Ear ? 

Ijuluţa. — Da nu trebue s6 te superî, monsîu Gu- 
liţă, pentru că câte-odată nu ştia ce spun. . . tmt vine 
aşa ca o ameţeală cu furie. . . ideile mi se tulbură. . . 
ochit mi se aprindâ. .. şi atuncK dacă nu m'aşK stăpâni, 
aşt bate şi aşt sgâriea şi aşK muşca pe toţ!. 

Gnliţâ. — (stând pe loc. în parte) Eaca. . . caca. . . 

Iiuluţa. — Atuncî cea maî mică înpotrivire mS ma- 
nie. . . mS turbează şi, Dgîi, mS tem s6 nu fac vr'un 
V^cat într'o ^i. 

Guliţă. — (trăgendu-sc înapoiQ Eaca ! . . caca ! . . 

Luluţa. — Da unde te ducî? 

Ouliţă. — M. . . chîaraă nineaca. 

Luluţa. — Nu'î adevărat. . . Stăî aicî cu mine. 

Guliţă. — D'apoî. . . 

Luluţa. — Nu vnM?.. (făceud că«e mânie) Vulcă !.. eaca 
'mî vine. . . îmi vine s6 sgâriîu. . . Tare aşî bate pe 
cineva. . . 



520 CHIBIŢA IN PR0VrN9IE 

Leonas. — Adio, zînă. . . adio, mutun. . . Portretul 
teti nu se va dislipi nicT odată de Ia sinul meii... Ha, 
ha, ha. 

Chirita. — Portretul mett? (în parte) Yâî de miueî.. 
Ce-am Hicut!.. M'am dat tn mftucle hatducnluî! 



(tuprenuft). 



Chiriţa, Guliţă 

Ce obrăznicie! 
Etc. etc. 



Leonas, Luluţa. 
Vejn de mânie 



£t€. etc. 

Chirita. 

Ah! ce nebunie! 
Stau uimită 'n loc. 
Şi, pSu, de mânie 
M*am făcut chiar foc. 

(Lconaţ IcsS pe uşa din fund, în dreapta). 



SCENA IX. 



Cd dinainte, afară de Leonas. — Bârzoiti şi loi 

(întrnnd prin fund). 

Bârzoiii. — Ce spui, măî Ioane, de duel?., tia 
liţă? . . duel! . . unde'î? . . A! eaciltă.'!. . . (îi xe în bn^i 
Gugulea băbacăî ! . . unde'l duelgiu s6U trântesc la gr«^ 

Galiţ&. — O luat tălpăşiţa, babacă... U-am spăriet d 

BârzoitL. — Yiteazu băbacăî, viteaz ! . . Da btiie, l'bi 
riţo, pentru ce era sS se pue în primejdie odoru? 

Chirita. — Pentru că o prinso pe d-ueiî, duduca «1 
crescută în pansioane, sSrutându-se cu ofiţeri!. 

BftrzoitL. — Ealeî! 



CHIBIŢA ÎN FROTINflE 521 

LulUta (fioendu-se nebună). 

pice că era o babă. 
Biată babă ş*Dn moşneag, 
Ş*amendo! când iraveau treabă, 
Se rczemau pe toeag. . . 

(Imitând poM moşnegilor rftzemaţi pe tocag). 

^a, aşa... şi daâ diii cap. . . aşa (dă din cap tremurĂna) unu 
la a. ta. . . par' că se toi mustraţi. . . Ha, ba, ha, ha. . . 

Bâ/zoiii. — Eaca pozoa, soro, că ear 'K-o venit toana 
nebunie». 

Chirii V — S^raca'n de mine!., tocmaî adt !n diua 
ogoduii ? 

Bftrzoiii. — Tacî. . . 

Luluţa. 

Baba jicea: Moşnlică, 
Vrea o noră precum nn'î. 
Moşa jicea: Băbalică, 
t(l ma! pune pofta *d cui. 

(ride perdută). 

Bârzoiu. — Sărmana copilă ! . . mult o ţiue când o 
lucă ? 

Cliiriţa. — Câte-o ji întreagă. . . 

Bârzoiîi. — Par' că nu'î lucru curat ! . . Hat, Clii- 

0, s6 o lăsămîi singură. . . poate că 'şî-a veni îu cu- 

^tinţf. 

Cliiriţa. — Hat. . . lîn parte) peti, că'mt vine ji mie s6 

)uncsc de cîuda ofirerîulut. . . S^ mC îee în tret pa- 

e. . . coşcoge isprăvniceasă ! . . Aşa i • şine de când 

t n^am păţii! 



522 CHIBIŢA ÎN PROVINţriE 

Guliţă. — Haî, nineaca. 

Chiriţa. — Ba nu, Guliţii. . . mata şcdl cu Luliiţi 
de o păzeşte s8 nu faciî vr'o nebunie. . . se^î cu dlusi 
că ţi'î logodnică... 

Guliţă. — (îu parto) Dacă mi'î logodnică, de ce'mî «Jli- 
cheraplej ? 

Arie: Val ce iiitemplare, din Doi morţi vii. 
(înpreană). 

LnlUta (in pait€). 



Bârzoiii, Ohiriţa, auUţ&. 

Sermaua copilă, 
Ce patimă grea! 
Me apnc'o milă 
Căiid privesc la ca. 

(Câutăud, Bârzoiâ ţi Chiriţa se tracii încetişor iud^răpt ţi iiitr 
odac» lor). 



Gât iml pare bine 
C'aşa*! amăţresc. 
Se rîd, i)eu, îmî vine 
La ei când privesc 



SCENA X. 

Gulită, Luluta (pe canape). 

(Micft tăcere. — Uuliţă caută hS hc ai>ropîc de Luhiţa si nu \\.*s*- 
nesce. — Luluţa ii tirm&rcBce cu coada ochluluX, zinibind). 

Luluţa. — (iu parte, zimbind) Aşteaptă... a.şte«apl;i. • 
cocolitule. . . te-oiu pune eă la cale şi pe tine acuj. 

Guliţă. — (cu jumătate de glas) Lulujă. . . 

Luluţa. — (iu parte) Cc afe de gând se'niî spueV 

Guliţă. — (mat tare) Luluţă. . . 

Luluţa. — (tresărind) Aud?., ciuo xoJS chîamăV.. A! 
monsîu Gulitu. . . Ce pofteşti? 

Guliţă. — Fi. . . Luluţa, fi. . . nu'î frumos st> i : 
ca s(î te sărute ofiţcrilf. 



CHIBIŢA ÎN PROVINCIE 523 

Luluţa. — Eli ? . . care ofiţer ? 

GnliţĂ. — Cel căruî am cerut duel. . . Nu te face- 
a uîta. 

Iiuluţa. — Ha ! . . cel care te-o făcut uagâţ ? 

Gulită. — Hî, hî. . . 

Iiuluţa. — M'o sfirutat el pe mine ? . . Nu'mî aduc 
aminte. 

Golită. — (in parte) So Ycde că cra într'o toană de 
nebunie şi nu ştiea ce ^cea. 

Luluţa. — Ba. . . \m\ aduc aminte. . . că 'ţi-am ţ}is, 
mi se pare. . . cherapleş. 

Gnliţă. — (8ap«rat) Ear ? 

IiTiluţa. — Da nu trebue s8 te superî, monstu Gu- 
lită, pentru că câte-odată nu ştia ce spun. . . Imî vine 
asa ca o ameţeală cu furie. . . ideile mi se tulbură. . . 
ochii mi se aprindâ. .. şi atunc! dacă nu m'aşK stăpâni, 
aşt bate şi aşt sgâriea şi aşK muşca pe toţi. 

Gnliţă. — (Btând pe loc, în parte) EaC^. . . eaca. . . 

Ijiiluţa. — Atunct cea maY mică înpotrivire ni6 mâ- 
nie. . . m6 turbează şi, p^îi, mS tem s6 nu fac vr'un 
pecat într'o ^i. 

Gnliţă. — (trăgondu-sc înapoi) Eaca ! . . caca ! . . 

Luluţa. — Da unde te ducî ? 

Gnliţă. — M. . . chîaraă nineaca. 

Lnluţa. — Nu'f adevgrat. . . Stăî aicf cu mine. 

Gnliţă. — D'apoî. . . 

Lnlnţa. — Nu vroî?.. (lăcemi că^e mânie) Valeţi !.. eaca 
'niî vine. . . tmî vine s6 sgâriîu. . . Tare aşî bate pe 
cineva. . . 



524 CHIRIŢA ÎN PR0VIN<7IE 



Gulită. — Nu te tulbura că. şlmJ. . . (îu parte) Par\a'i 

Luluţa. — Aja maî viî la socoteală. . . Eau sini- 
no'mî, Guliţă, ştii că o s6 ue logodimu astăjjî? 

Guliţă. — Ştia. 

Luluţa. — Şi îţî pare bine? 

Guliţă. — (cu foc) îmî ! 

Luluţa. — Şi mie. . . Nu poţi crede cu ce nerăb- 
dare ajtept s6 fiii logodită şi maî ales măritată. . . c^^m 
atunct al sâ fiK toată ^iu^ cu mine... pe mâna mea... 
Ştifi c'oitt avea pe cine sgârie şi muşca. 

Guliţft. — (în parte) Au^î aşa gust ? Ba s8 fere^iscă 
Dumne^eă. . . 

Luluţa. — Eî; de vreme ce aî s6'mî fiî soţior... 
fă'mî puţintică curte. Spune'mî că m6 îubeştî, că ine 
slăveşti. . . că eşti fericit. . . Dă ! . . s6 te v6d. 

Guliţă. — (cu sentiment) Luluţă. . . to ÎUbeSC. . . te slâ- 

vesc. . . sînt fericit. . . 

Luluţa. — Şi mâ gîur. . . di după mine. . . 

Guliţă. — Şi m^ gîur. 

Luluţa. — S^ fac tot ce'î poronci. 

Gulită. — SS fac tot ce mi'î poronci. 

Luluta. — Parol ? 

Gulită. — Parol V 

Luluta. — Da nu. . . etl te întreb. . . Parol că'î 3 
supus la toate? 

Gulită. — Parol. 

Luluţa. — Dă'mî parola cu degitul. 

Guliţă. — ((luuan'î parola) Poftim. 



CHiniŢA ÎX PROVINCIE 525 

Luluta. — Bravo. . . aşa te vreîi. . . Acum oan cAn- 
tă'mî o bucată din Lucia. . . ştii? . . frumos. . . 

Gulită. — S6 cânt ? . . da. . . îs răguşit. . . 

Loluţa. — Ce ?. . poate nu vrei ? . . (» arat» unRhiiio). 

Guliţă. — Ba vreO. (în parto Cfind ar veni nineaca 
>f ni^ scape! 

Luluţa. — (ca nerăbdare) Haî. . . înccpe adî. 

Guliţă. — Eaca Încep. . . s6'ml dreg glasul... 

(Gnlitl cântS o bucată din Lucia cu nn chip comic. — Luhiţa pnf- 
nr^ce de ris în batintă). 

Lulnta. — (bătînd în palme) Braro : bravo... bravisimo! 

Otdiţă. — (însânfat) 'Ţî-o plăcut? 

Luluţa. — Minunat. . . I ! ce puişor de bărbuţ(»l oiii 
se am ! . . îrat sare inima când gândesc. . . dar apropo, 
eaii gîoacă... 

Guliţă. — Cum?.. s6 gîoc?.. aşa nitam nisam?.. 
Vi nebunit? 

Iiuluţa. — Ce ? . . nu vreî ? 

Gnlită. — Nu. 

IiUlnţa. — Nu ! . . (sculndu-se de pe canape) Vină 'U COaCe 

6 te muşc. . . s6 te mănânc. . . 
Guliţă. — Vaî de mine!., mare bele'î fata asta!.. 
Luluţa. — Te-oiii învăţa ett s(f nu vreî, când po- 

aiCeSC ett. . . (îl araU unghiile rI dinţii). 

Gulită. — săracul de mine ! . . îî în stare s(î m6 mă- 

9 

Ince de viii... S6 nu rSmâe nicî o bucăţică băbacăî. .. 

lluţO... linişteşte-te. (aleargă prin odae pe după canape). 

Luluţa. — (cârşnind din dinţî) Ba uu... c'aui s8 te mănânc... 
Guliţă. — Ba nu mi't mânca. 



528 CHIRIŢA ÎN PROVINCIE 

Ion. — Nu aşa, că'î prea puţin ca s6 primească... 
almiiîtcre. 

Leonai|. — Cum? 

Ion. — Aşteaptă cft'î vide. . . avemu alte tertipuri 

pe-aiCÎ. . . Aşteaptă, aesă pe nnde % îutrat). 

Leonaş. — (singur) Aferim ispravnic ! adună şi cu car- 
boanţa. . . Bine c'am aflat'o şi asta. 

Ion. — (intră serios adnccnd tin cnrcan) Vedî d-tâ CUrCa- 

nu ista? 

Acest curcan betrân 
!n ţeară e vestit. . 
Din el al meii stăpân 
!şt trage ban venit. 
Cnrcan plin de noroc, 
El, ca ne alţ! curcan!, 
Scăpând de ori ce foc. . . 
A fript mul{î gogomani. 

Leonas. — Cum asta? logofete? 

Ion. — 'L-am vândut păn'acum de 57 de ori pe l;i 
înpricinaţî, şi o slujit păn'acum de 57 de ort ca p€schf•^. 

Leonaş. — Nu te pricep bine. 

Ion. — Eaca: când vine cineva cu jalobă şi cu ma- 
nile goale. >. . de pildă ca d-ta. . . eO, din poronca W- 
yMwV, mă aţin la uşă cu curcanu, îl vând o carboanţă... 
si pe urmă duc carboanţă ispravnicului, şi îctt ear cur- 
canu înapoî de la jăluitor. . . ca poclon. . . Înţelegi ? 

Leonas. — Care vrea să ^ică curcanu ista ţine pan:* 
acum 690 leî? 

Ion. — în capăt. 



CHIBIŢA iN PROVINCIE 529 

Leonas. — Bună moşie. 

Ion. — îl cumperi ? . . orî te îndrept spre calea 
'-•ituarsă. 
Leonas. — Cumpăr. . . na carboanţa. 

Ion. — Na curcanii . . . Cte corcfton ft di CArboftvft lui Ion). 

Leonas. — Noroc s6 dee Dumnezeii! 

Ion. — Amin. . . şi la anu cu bine !.. Hâ duc s^ daâ 
^irboanţa boerîuluî, si s^'î spun că eştî aicî. (în p«rt«, in- 
trând u BinoiA) 58 ca asta. . . am s^o trec Ia r^buş. 

Iieonaţ. — (singur) Âşa, părinte ispraynice ? . . bine 
a 'ţl-am aflat coţcăriile şi curcăniile. . . Ne-om răfui mat 
tânjiţi. . . Dar oare unde'î Luluţa ? . . («uti prinprejur) M'am 
s« himbat tn strae de căracer, ca s^ pot ear tntra aicK... 
^e m^ 'ntOlnesc cu Luinţa. . . De-ar veni. . . am lua 
tălpăşiţa amândoi pe uşa asta de din dos... BricYca mea 
i la portiţa gradinei. . . ue-amii sui Kute Intr^Insa, şi 
)kî Tătarii nu ue-ar prinde... Cine vine? A! Isprav- 
licul ! . . Ce minciună s6'î durez ? . . 



SCEXA XII. 

Leonas, Bârzoiii, Ion. 

Bârsoiti. — Unde*I jăluitorul? 

Xon. — EacătăU, cucoane. 

XiConas. — (mcbtnindn.9e) Ett slnt, măria ta. 

9 

BAraoiîi.'— Ce cauţf?.. Cine eşti? 

I«eonaş. -- Piclu bricfcartul. . . s^ nu'ţt fie cu bă- 

t, măria ta... 

34 



530 CHIBIŢA tN PROVIÎî<;iE 

(Arie din doi morţi vil: li mftre cu cel mici). 

Eîi stnt vestital Piciu 
Ce u*am decât nu biciu 
Ş'on cal străin, c^at, 
§'o bricîcil de 'nprumnt. 
Dar, val ş'amar de cine 
MS îe la drum pe mine! 
ii dac în fnga mare. 
Ca po§ta. . . §i mal tare. . . 
Dar îî paveoa rea? 
Da'î maştereal greii? 

(Bate din blclil şi ^ice: Ce'nti pasa... tHisca copil f). 

Nici briclca nu*l a mea 
Nici drumul nu*l al meâ; 
Că sînt Testital Piciil 
Ge n*am decât an biciâ 
Din care tot pocnesc, 
Cu care me hrănesc. 

Bftrzoiti. — Picîu bricîcarul... de la Eşii? 

Leonas. — Dar, m&ria ta. . . ştii ? . . din colţ «i- 'i 
sfântul Spiridon... Piclu bricîcarlu... întreabă pe cine^rl 
si 't^-a spune de mine... Câte glupinese cu testemelur:.. 
câţi logofiţeî cu vipiscă... tot Picîu îî bălăbăneşte hun J 
burduz, prin toate rătăcăniile. . . ba pe la viî. . . k\ i 
la Rădifi... ba pe la Sprăvale-babă. . . ba pe la cI^lj 
lărie... şi tot cam pe datorie... că despre bătuţi: 
vorba ceea: 'î-o bătut vCntul de mult! şi când me t.i 
zesc V . . tufă 'n pungă, tufă 'n butnar. . . afif ! . . I^ 
ce'mî pasă ! . . Picîu s6 trăească ! treacă de Ia inh • 
că doar îs român. . . îs creştin. . . slavă Domnulu. 
din toţi negustorii şi meşterii diu Eşti, uumaî «-v. J 



CHIBIŢA ÎX PROVINCIE 531 

renias din neam curat. . . şi un biet halviţar. . . şi un 
kti't braha^tt. . . şi un Met cojocar. . . toţi ceI-1-alţI Îs cu 

IRTCluni. (toftte MMte 1« 4ice foarte rapide). 

B&rBoiii. — (Mtupândn'şt urccbue) M6 ! . . CC daradiiîci 
hodorogită !.. destul. . . stal. . . 

Leonaţ. — Ha, ho. . . tbrrr... am stătut. 

B&rsoiu. — Spune acu ce cauţi? 

Leonaş. — 'Ţl-am adus un curcan, măria ta, toc- 
mai de la Eşfi. . . 

Bftrzoiîi. — (în parte) Au^l Picîu ? . . şi'I curcanu meu 

«el de pripas. . . 

Leonas. — Şi m6 rog, măriei tale, s^'l primeşti drept 
IHscheş. 

Bftrzoiîi. — (făcend ci se sapSră) Adică. . . fără pejclieş 
im puteai s6 vil? 

Ijeonai|. — Apoi dă, cucoane. . . nu te supura. . . 
ttbicelul pământului. 

Bftrzoiîi. — El! fie... dă'l la fecior. 

Ion. — (apropUndii-se de Leonaţ) Adă'l ÎU COace. 
XiOOXiaş. — Na. . . (di curcanu lui lou). 

Bftrzoiîi. — (îucet lul ion, de ceea parte) Undc'î Carbuava, 
luţulC ? 

Ion. — (dându'I carboava pe dinapoi) Eaca. (»n pane) Pil. 

Bftrzoiîi. — (luând carboava) Biue, biuc, fetul meti. . . 
ipuiie acu... ce pricină al la Isprăvnicie? 
Leonas. — lîn parte) Oare ce dracu se'î înşir? (sta pu- 

u pe ;î*ndurl). 

Ion. — (eţind, în parte) 58 CU asta! Dc-a mal ţinea 
qirăvnicia cătăva vreme, ne suimâ la sută. . . («^ rutâna cur- 
mul) Val! drăguţu-mi'l... mânca'1-aşî fript. .. aesăi. 

34* 



532 CHIRIŢA ÎN PROVIN9IE 

Bârzoiti. — EY ; dă. ! . . spune aţ)Y. . . c& n^am Treme 
de perdut. . . Ce aî ? 

Leonaş. — ApoK. .. ce sâ am, măria ta? Ea platei. . 
M'am pornit de Ia Eşâ c^o actoriţă. .. şi dapă ce-am 
adiis'o aicY numai Intr'o fugă de cal. . . când la plată?., 
vrea s6'mî mănânce dreptul, sub cuvânt c'am prăvălit* • 
de cincî orî. 

Bârzoiii. — O actoriţă?.. de la fteatru? 

Leonaş/ — De-acolo. .. de la denia cea nemţeasci 

Bârzoiti. — Şi unde-o tras în gazdă? 

Leonas. — La pitarîu Chirculici. . . ştii?., de ii 
vale peste drum... Dacă'î avea bunătate s6 mergî d-ta sr'l 
gră'stî. . . ca părintele Ispravnic. . . poate că nu m'ar 
lăsa păgubaş. . . 

Bârzoiii. — Bucuros, fttul mefi. . . m6 duc (în i«r 1 
N'am v(?<Jut uicî odată actoriţe. . . îs curîoz sfi vM ce li- 

ghioae SÎntli. (tare) M^ duc. . . (îşt caută ţapca). 

Leonaş. — (în parte) Călătorie sprincenată. . . De-.-l 
putea s6'i depărtez pe toţî de-a casă. . . 'mT-ar veni '1 
socoteală. . . ca s6 fugimil cu Luluţa. | 

Bârzoiti. — Eaca şapca. . . Vină cu mine, Picîult-. 

Leonaş. — Mergî înainte, cucoane... că tc-aglunr. 

BârZOiu. — Bine. (vrea ag teasă). 



SCENA XIII. 
Leonas, Bârzoiii, Chirita, Gulitâ (aceşti aox Yesii din c.u/j 

din stânga, planul I). 

Chirita. — Unde te ducî, frate ? 

Bârzoiii. — Vin' acuş. . . M duc păn' Ia v^rul ii" 



CHir.iŢA IN PROVixyiE 533 

calicî. . . s^ m$ 'ntCliiesc cu 'n ipochinem care-o tras 
acolo 'n gazdă. 

Ghiriţa. — La Chirculîcî ? . . da Chirculicî s'o por- 
uit de tril jile la moşie. . . ş'o pus sd'I grijască casele. 

Leonas. — (în parte) Tronc ! . . c'am codălghit'o ! . . 

BArsoiii. — (im Leonas) ApoY. . . ce dârdâlaY tu, mM 
iridcarule ? 

Chiriţa. — Care bricîcAr?.. (cunoscând pe Leonas) Ce 
'♦^«1 ?.. ear hoţu cel de Leonaş ! 

Bftrsoiia. — Leonaş? 

Guliţft. — Dar, babacă... aista'î ofiţerlu care-o s6- 
Qtat pe Luluţa. 

B&rsoiii. — Duelgiu ? . . (iut Leonaş) Ce însemnează 
ar? . . grăeşte. . . acu ofiţer, acu bricîcar? . . 

Iieonaş. — Eaca, măria ta. . . Am voit s$ v^d cu 
chil cum facî dreptate în Isprăvnicie. . . şi cât ţintt cur- 
mif isprăyniceştî. 

Cbiriţs. — Vaî de mine!., că aista'î Pepelea! 

Bftraoiti. — Aşa ? care vrea sS ^icC. . . eştî spion 
ta ? . . Apoî, aşteaptă. . . dacă't aşa s^'ţî daâ o răfuială 
prăvnicească pe spinare, (strigo Hăî jăndarl. 

Chirita. — Jăndarl. 

Golită. — Jăndarî. 

JLeonaş. — Aşa^K socoteala?., apoî... ean aşteptaţi şi 

i se v6 'nvgţ ett galopu. . . 

iln vr«mea cit cintă, ÎT loveece cu bi-Yaşca peetc picioare. Chiriţa» 
•zoift şl Guliţi, sarfi prin casi in măsura musicel). 

Aria galopului. 

Leonas. 

Hi, hi, bălan... Hi, hi, jărpan. 



534 CHIRIŢA IN PROVIX<;iE 

Bârzoiu, Chirita, Gulită. 

Vaî ce boj! ce fîară! 

Leonaţ. 

Hi, hi, b&lan... Hi, hi, soldau. 

Bârzoiti, Chirita, Qulită. 
Vaî, c& m'o pişcat eară, 
Bre ! ce om şugubăţ ! 
Da şejt, măi, binişor. 

Leonaş. 

Ba nu... vrea 8^ Te *nvSţ 

Oalopn 'ntr'un picior. 

Hi, hi, bălan... Hi, hi, jărpan. 

Bârzoiti, Chirita, Qiiliţă. 
Vaî ! ce hoţ ! ce fiară ! 

Leonaş. 

Hi, hi, jărpan... Hi, hi, şoldan. 

BârzoitL, Chirita, GaUţă. 

Vaî! că m'o pişcat eară! 

(Leonaş lesă ri^end, pe unde o întrat, în vreme co Lnluta intră [H 
nşa din fund). 



SCENA XIV. 
BârBoiii, Chirita, Oulită, Iiuluta. 

Luluţa. — Da ce-aţî păţiţii de sâriţî drăgaîca |»Ti 
casă ? 



B^irir^.- ! («*rind necontenit, ^Uluţă. . . ^VX S^ ^ 

binişor. 



Qulită. — 



CHIRIŢA tS PROVINCIE 535 

Lnluţa. — Cine?., cut? 

Chiriţa. — ] 

Bftrsoiii. — > (opriii<ni.<«c) Lui Leonaş. Unde'î ? 

Gulit*. — 

Lnluta. — Leonaş? 

Cliiriţa. — Bre! ce înpuşcă 'n lună! 

BârBoiîi. — Bre î ce Ienicer ! 

Gnlit&. — Am sC'î cer ear duel ! 

» 

Lnluta. — Da tăcet! din gură că ră yinii musafiriY 
Ia masă. 
Chiriţa. — De pe-acu ? . . unde's ? 
litautA. — 1-am Y^dut întrftnd pe poartă... Eacătă'K. 



SCEXA XV. 
Cet dhminfe, MTisaflriî. 

Arie din Hârc» : Tansna. 

MuBaflril. 

Plecăciune cncnete! 
Kată-ne că amu sositu. 
Hai la masă, căc! de set>> 
Si de foame amil muritâ. 

Chiriţa. 
Me închin şi sînt ToYoasă 
C'aţî Tenitu cu toţi la masă. 
Şi sperez că bucuros 
Iţî mânca şi'ţî bea vertos. 

Musafirii. 

Plecăcînne cucuete! 
Eată-ne că amâ sositu 
Hal la masă, căc! de sete 
Si de foame amu muritii. 



536 CHIBIŢA iN PBOYINţlE 

Chiriţa. — Cred, boerî d-voastră, că vi s'or fi cam 
lungitii urechile de foame, pentru că pe aici obicinuiţi 
a manca pe la amVa^ă... dar noY metabirisimii eiropie- 
neşte. . . pe la 5; nu vfi fie cu supărare. . . Peste o ju- 
mătate de ceas or da bucatele pe masă. . . V6 jrog s^ 
tngăduiţt. 

Musafirii. — SSrut manile. 

Chiriţa. — AstăjY rre& sS'mî Yefi {}iua bună de la 
d-voastră. . . fiind că mâ duc la Paris. 

Musafirii. — La Paris? 

Chiriţa. — Dar. . . şi nădăjduesc că \\i chili vâr- 
tos In sănătatea isprăvnicese! d-lorvoastre. 

Musafirii. — N'a¥ nici o îndoială, cucoană. 

Chiriţa. — Insă păn' la masă. . . dacă poftiţi cate 
un păhăruţ de rachitk ? . . Ioane. . . adă rachiil. 

(Ion intrS cu o Ubli pUui de păhăruţe de rachiâ si se duce de dl 
ăntdlii cocoAnel Ohlrlţel fi pe urmă pe U musafiri). 

Chiriţa. — (Wnd) Sfi trăiţi. . . întru mulţi ani. . . şi 
s6 ne Tidemâ sănătoşi ! . . Bun rachiâ. . . II pe cursă. . . 
ca la Eşâ. . . Poftim boerl. Ioane ! . . dă la d-lul. . . ă^ 

la d-lul. . . dă şi la d-lul. . . (M-ată un musaar mal ruşine*;. 

(Ion după ce dă rachiul, lesă). 

Chiriţa. — Ş'aşa cum v6 spuneam boerl d-voastră... 
peste vr'o tril jjile vS las cu lacrimile pe obraz... aştept 
numai paşportul. 



CHIRIŢA. ÎK PBOVIN9IK 537 

SCENA XVI. 

Cei dinainte, Şarl (cu pwportul în mână dă bust» în salon). 

ŞarL - Pasport ? . . Voilă. 
Toţi. — Monsîu Şarlă? 
Sari. — Present! 

Air du : Bojral tombour. 

Me voi^. . . am sosit 
Matdu, bauiUant d€ rage 
Pour câte-am pătimit 
Am pătimit dans ce voyage. 
En un caro ut z€ affreux. 
On iw'a conduit hurdnz-burdnz. 
Les surugi riaient entre eux 
Disant: Draco franţuz! . 

(închinându-se Ia Ghiriţa). 

Mais pour vous, cocona 
On irait en enfer. . , 

Chirita (făcend tali). 

Ah! V0U8 etes juvaer. 

Şarl (in parte, făc«nd semnul gameuilor din ParU). 

Tiens I v*la pour toi,., voilă ! 
Quel bonheur! am sosit 
Enfin dans ce village... 
Ma câte-am pătimit... etc. 

Şarl. — Madame, am îiiplinit comision d-tale... Am 
ir.is pasport. 
Chiriţa. — (cu bucurie) UiKie'l ? 
Şarl. — Voilă, 
Chiriţa. — Dămi'l degrabă. . . 



538 CHIBIŢA ÎN PROVIN9IE 

Şarl. — Pardon.., trebui un farfuri... s^'l presen- 
tez pe farfuri... d la mode. 

Chiriţa. — Bine ^icî... Ioane! 

Şarl. — Non strigat... Am găsit farfuri... Monsmr 
bărbat d-tale, port un duzen la surtuc, (se «propie de Bir- 

zoifl, şi 1t Ue un bumb de la Burtiic) VoilS permeltcz? 

Bârzoiti. — Ce facî, neamţule? 

Şarl. — Non facî attention... Am trebuinţ un far- 
furi... ct VOilă! (»rat* bumbul ţipe urmă pune pasportul pf 
dînRnl ca pe un talger de'l presentează Chirlţel). 

Musafirii. — Ha, ha, ha, ha... a draculuî franţuz! 

Şarl. — (în parte) VoUă ufic tHode comfnode, . . Ow 
]iorte tonte tine vaisselle sur soi. . . (tare) Madanie hi 
haronnf de Chititza. . . 

Chlrita. — MercL monsîu Sarlâ. . . când al şti c^ 
mulţumire 'mî-aî făcut... Voiis rnavez frotte k cceur 
avea du miel. 

Şarl. — Qiioi? . . 

Chiriţa. — Oui,., avea du miel... m'al uns la inima 
cu mîere. .. Nous disofis comn%e fa... 

Şarl. — En moldave... suffit. (în parte) JoUe lan^ut'. 

Chiriţa. — (deschizând paaportui) Ascultaţî bocrl d-v<>a- 
stră. . . (citesce) „D-neeî Baroana Chiriţa Bârzoiti, car? 
merge peste graniţă în staturile Evropel...** 

Totl. — Baroană! 

Bârzoiîi. — Baroană!., tu... baroană?.. 

Chiriţa. — De ce nu?., dacă'î moda. 

Quliţft. — Nineaca... da eâ nu's baron? 

Chiriţa, — Ba şi tu eşti, Guliţă... eşti baronaş. 



CHIBIŢA tN PROVIN9IE 539 

GtQiţă. — Vra sd §icS şi băbaca W baronoiâ? 

Bărsoiii. — Ba... m^ ferească DnniDejeâ! 

Chirlţa. — Da ean mal spune-ne ceva de Ia Eşâ, 
monsTo Şariă ? . . Ce mat facâ EşeniT ? 

Sari. — ToţT Eşenif »'o făcntâ bulangerl. . . chitarL 

Toţi. — Pitari? 

ŞarL — Parhleu ! . . Plăniădescii glodu earn», ca 
^^'1 înghite vara. 

Chiriţa. — Bine ^ic!. .. tm¥ adoc aminte când am 
t<»st acolo CQ Aristiţa şi Calipsiţa... era s^ m^ înec! 

Şsrl. — (în parte) AJi hali! un tonneau... fa flotte 
foujours. 

Chiriţa. — Da despre teatrn ce ştiî? 

Sari. — Est opera italian. . . am ?ă^ut llohcrt h 
fiiahle ! 

Chiriţa. — Nu m6 nebuni... şi cum o fost? 

Sari. — Formos... tare formos. 

Chiriţa. — Eî... parastueşte şi nouă piesa aceea... 
r:"aiD au^it că^Y cu o mulţime de drăcii. 

ŞarL — Dacă poroncesc madame cocona... bucros. 

(Toţi ne >y»>jă pe canspe fi pe JilţarT. — ŞarI in mijlociii ]or, cinti 
oânticelal: Titi n Ia rtprm. de Rofterf U diaWt). 

•Potl. — (iicniftndn.«e) Mare minune! Xemtiî roîa îs rii 
«Iracu, psii! 

SCENA XVII. 
Cei dinainte^ Ion şi ^>c urnul Leonaş (î» toaieu fc- 

mecasci). 

Ion. — Cucoane. . . cucoane... o vinît o madamă de 
\i\ Eşti... şi cere s6 între aici. 



540 CHiaiŢA iN PB0yiN9IE 

B&rsoitl. — Cine'î? 

Ion. — Cic&^K actoriţă. 

Toţi. — O actoriţă? 

Leonaş. — (intrând rapide) Plec&ciune, boeri. . . M<^ ro? 
de ertare, c& daft busta 'n casă, nitam, nisam. . . dar 
având treabă cu părintele Ispravnic, am luat lodrâs- 
neală... Care'Y părintele?.. 

B&raoiii. — Supusă sluga d-talo, madamo. 

Leonaţ. — D-ta s6 fi¥ sănătos 

B&rsoiti. — S^rut manile. 

Ohiiiţa. — (în p»rte) Mare minune ! cum seamănă cu 
Leonaş ! 

Leonaţ. — Pune^ţt în gând, părinte Ispravnice, ca 
am un frate, care de căteva ^lle s^o făcut nev^ut de 
la Iaşi... şi pre cât am aflat de icY de cole... am pre- 
pus că'I ascuns aict In târg... şi că'I amorezat de o du- 
duca care'I ţjicti Luluţa. 

Liiluţa. — (în parte) De miue ? 

Ohiriţa. — Luluţa ? . , şi cum îl chiamă pe frat^*!»* 
d-tale, cheramo? 

Leona|. — Leonaş... de nu 'ţl-a fi cu bănat, cuoosmă. 

Ohiriţa. — Nici cât pe-o masă. . . s8 erţi... Şi d-ta 
<|icl că eşti actriţă? 

Iieonaş. — (făccnd compument femeeac) La teatru naţii>- 
nal. . . sS erţI. 

Chiriţa. — 8S fii d-ta sănătoasă. . . dar cât pentru 
fratele d-tale... cine-a fi acela... nu avemtl cinste. . . 

Leonaş. — Bunătatea d-tale... dar mâ rog... pe du- 
duca Luluţa nu ştiţi unde-aşi putcao găsi? 



OHIBIŢA ÎN PROVIN9IE 541 

Chipiţa. — Nu departe... Dacă Treî s'o ve^t? eat'o... 
o logodiM astă^Y cu Guliţă, fiul meii. . . 
Leonas. — S^'ţî trăească. 
Chiriţa. — (cu diapreţ) Plecăciune. 

Leonaţ. — (c^re în toaU Tieme» asU » întors spatele Lnlnţel) 

A!., dumneeî ît duduca Luluja? Tare'î frumuşică! Dă'ml 
voe dragă, s€ te sSrut şi s6 te fericesc de odorul ce-aî 

>^ Capeţî. (««rnU pe Lnlnţa^n ^ce încet) Efi SÎut, Luluţo, eU 

Leonaş. . . opreşte logodna. 

Luluţa. — (ţipând) A!.. 

Toţi. — Ce'î? 

Lulnţa. — («cendu-se nebnnă) Vaî de mine ! se învâr- 
teşte casa cu mine. Toate le vM pe dos. . . Eaca mă- 
tuşica s« dă de-a tumba. . . ha, ha, ha, ha. . . 

Chiriţa. — Chirie eleison!., că ear 'f-o venit ne- 
bunia... şi tocmai în ceasul aista!.. Luluţo... 

Lnlnţa. — Fugiţî... fugiţî... daţi'ml pace... că'mî 
vine-a muşca. . . Unde'î Quliţă s6'l sgârilu ? . . unde'î 
s^'l muşc? 

Gnliţă. — (Mcnn«î^ndu-8e dnp« tată-efiâ) Nu m6 lîlSa, bă- 

bacâ, că m6 mănâncă. 

Liduţa. — Ha, ha, ha, ha, . . Am s^ m6 mărit cu 
iubitul mefi, pe care'l îubesc diu copilărie. . . Eată-niu's 
la nuntă. . . orhestrul începe valţul, valţnl ! . . Unde 'î 
mirele s€ gîoc cu el? 

Valsul. 

IiUlUta (vălsuind singură). 

Tra, la, la, la, la, 
Tra, la, la, la, Ia, 



542 CHIKIŢA tX PK0YIK9IE 

Astaj! chiar me mărit 
Me mărit, me Dărit! 
Tra, la, la, Ia, la, 
Tra, la, la, la, la, 
QhuT astăjî m€ mărit 
Cn al meu Iubit. 

(Se oprcsice diu Joc, plâugend). 

Ab, ab, ah, ah, ah, ah! 
Dragul meu lîu mS vrea... 

Corul. 

Sermana, Tal de eaî (bis). 

Luluta (ri(}eDd). 

Ha, ha, ha, ha, ha, ha! 
Ba mt' vrea, ba m? vrea. 

Corul. 

Sărmana! yaî de ea! 
Va! de ea! 

(inpreuuăi. 
Luluta Uucâud). 

■9 

Tra, Id, la, la, la, 
Tra, la, la, la, la, 
Astăji chiar me mărit 
Me mărit, me mărit... 
Tra, la, la, la, la, 
Tra, la, la, la, la, 
Chiar astăzi mS mărit 
Cn al meu iubit. 

Corul. 

Sh'inana fată! 
Priviţî-o, eată, 
Elită c\i 'nebunit, 
Nebunit, nebunit! 



CHIBIŢA. ÎN paOVUiţlE 543 

S^rmaoa fată. 
Mai bine *ndată 
indatâ-ar fi murit 
Ar fi murit! 

(Lalaţa se arunci în braţele lui Leonaş). 

Loluţa. — A !.. eaca logodnicul meii... eată'l, eat&'l ! 

Chlriţa. — Cine ? . . Madama ? . . logodnic ! . . (citr» 
mueatri» S'o perdut de istov! 

Luluţa. — (ţipând) Aista'î, aista'î... vreii sS mS mă- 
ritaţi cu dlnsul. . . că de uu. . . nebune>5C. . . 

Chirita. — S6 te niăritămii cu madama ? . . altă 
belea acu !.. 

ŞarL — JVo... faceţi caprisu Luluţet. .. non trebue 
roufmrier un mălade, 

Chiriţa. — Biue (}icî, monsîu Şarlă... EI... fie, Luluţă 
<iragă. .. dacă ţi'l drag dumnealui?.. îeţiU. . . Noî ţi'l 
«iârnu (câtră Leona») M^ eartă, madamă, că te supi^r... 

Iieonas. — Da unde, cucoană!., din protivă... 

liUluţa. — Dacă mi1 daţi... logodiţi-m6 acu 'ndată 
ru el. 

Chiriţa. — Fie ş'acu, numat nu te. tulbura. . . (citri 
L...iiasj Madamă... facemiî abuz de bunătatea d-tale... dar 
umdI vedi Iu ce stare'i biata copilă... Fii bună, te rog, ^\ 
Iprimt-ste a te logodi cu dînsa... ne'i îndatori peste măsură. 

Iieonas. — Cu mare bucurie. . . Cea mai mare do- 
rinţă a mea este ca s6 v^ indatoresc... poftim inelul meii. 

Cliiriţa. — Foarte mulţemesc. . . Luluţo, eaca inelul 
«1-sale. .. dă 'i acum pe-al t^ă. . . şi s5 v6 fie logodna 
intr'un ceas bun. . . amin ! 

(Leonaş şi Luiiiţ^ !»chiintm inelele). 



544 CHIRIŢA ÎN PROVINCIE 

Luluţa. — (veselă) M'am logodit... m'am logodit! B— 
acum ţ}iceţ! s^ cânte musica... s€ 'nceap^ balul... la bal... 
la bal. . . 

Chiriţa. — Bal înaintea mesei? 

Şarl. — (încet chiritei) Xc lu contrariez donc }>as... 
puisqu'elle est foile, (tare) £n avânt la contredansf. 

Chiriţa. — (căutând cu dra^oPte ia Şarl) Fie, monsiu Şarlă... 
Vous sercz mon cavaler? 

Sari. — (în parte) Crac. 

Chiriţa. — Haî, boerl. . . s6 v6 v^d. . . 

(Orheetml căntă contredansul. Chiriţa jocă cu Şarl în faţă ca Go- 
lită, care J6că cu Luluţa. Leouaş elujeece de damă lui Bârzoitk şi }(.k^ 
araendoT vie-â-vis cu doT musafiri. — Musafirii mal în fund). 

Toti (jucând). 

Ah, ce plăcere de-a juca 
Şi de grijî a s^ scutura. 

Chiriţa. 

Ah! moDSÎu Şarl&... te ros^ im! spune 
Dacă joc frumos cancan? 

Şarl. 

Ah! qu€ des graces! Jocî de minune 
(in parte) Elle dans4' comme un urs blanc, 

Totl. 

» 

Ah! ce plăcere de-a juca 

Şi de grijî a s6 scutura. | 

Chiriţa. — Destul, c'am obosit ! 

LeOIiaţ|. — (stringend pe Luluţa în braye) Ah ! dragă Lu- 

lujă. .. de-acum eştî a mea, şi nimic nu ne mal ţo:.u 
dispărţi. . . 



CHIBIŢA iN PBOYIN9IB 545 

Chiriţa. — (cătră muasafiri) Ve^î, dacă'î actriţi. . . cât 
le bine'şl g¥6c& rolu. 

Leonaf. — De-acam festa'I glucată; pot sS m^ar&t 
fără grijă. 

Cliiriţa. — Festa ? . . ce yra s6 ţjicâ asta ? 

Leonaţ . — (eooţ^ndu'şi capei») M cuuoştl, Chiri(oae, cine 
i&Dt eii ? 

Cliiriţa. — 

B&raoitL. — ^ Leonaş! 

Guliţă. — 

Leonaţ. — Eâ!.. v^am gtucat'o bună? 

Cliiriţa. — (că^dnd pe un scsnii) Ah! ne -O gYncat^o 
^epolea ! 

Bftrzoiii. — Ean stăl, moţpane. .. dacă^I pe feste?.. 
po( s^ ^ţl-o gtoc eii mal sărată şi mal chipărată... doar 
m puterea 'n mână. . . doar îs Ispramic ! . . 

Leonas. — Ba te şterge pe Guriţă, boerYule. . . Eaca 
*misioaul d-tale. m dă un pachet). 

Bftraoiii. — Demisionu? 

Leonas. — Aşa. . . maK diuioare am primit un plic 

I Ia directorul Departamentului, care mi'I prietin, şi In 

tru am găssit demisionul d-tale. 

Bârsoiti. — Da sâ n'am parte de Ghiriţa dac^am 

ndit vr'o dată s^'ml daă demision. (citesce) , Demisionul 

al dat din postul de Ispravnic, se primeşte. . . şi se 
ronceşte d-tale ca sâ IncredinţăzI trebile ţinutului, d-sale 
lu( Leonaş, noului direg^tor.** — Am sfeclit^o! (c«depe 
scftun de aia ptfiă) Da biue. . . pentru ce ? . . care ^l 
icina ? 

35 



546 OHntiŢA ÎK PBOVIN91B 

Leonaş. — (încet) Gurcanu cel Mtrftn ^ţl-o glucat festa... 
Ce sâ faci ? . . s'o trecut rremea curcanilor ! . . Ear cât 
pentru logodna mea cu Luluţa, de nu^I IncuTîinţa'o aco 
tndată. . . spun lut PicYu bricYoariu s6 dee jalbi că 'U\ 
luat o carboavă chiar de baram. 

BftraoitL. — Incuviiuţftz. . . tncuTiinţăz ; numai Ucl 

Chiriţa. — (p« gânduri) Sâ'ml tr^câ pMntre degite W 
n&tate de iJestre?.. nu se poate... (tare) nu se poate! 

Leonaş. — (încet chiriţei) Ba se poate, c&cl almintire.. 
U-olâ ruga pe prietinul meti, pe ofiţerlu cel de a^l dimi 
neaţă, s6 ar&te portretu d-tale Iul Bftrzoiă. . . Se poaf 
acum ? . . 

Chiriţa. — (plecând capui) Se poate ! 

Leoii.i.ţ. — Care vra s6 ţjicfi. . . toate s'o pus 1 
cale... Acum, boerl d-yoastrft, fiind că un Isprarnic trj 
bule sS fie un om aşS jat. . . yS poftesc la nunta mea j 
duduca Luluţa. Dumneel cucoana Chiriţa şi cuconu G^ 
gori, prea Iubitul el so(, s^o primit a ne fi nuni mar. 
aşa este? 

Bftraoiti. — \ Cum nu ? . . cu ml 

> (zimblnd mânzeece) 

Chiriţa. — ) bucurie. 

Leonaş. — Cât pentru monslu Guliţă, dacă tot toIH 
duel ? . . 

GuUţă. — Baiu! 

Şarl. — CommerU! tu refuseSy malhetireux ! 

Guliţă. — (cn nerăbdare» Qu*est CC quC VOtlS VOul*: 

Omorision ? 

Şarl. — Fricosion... t^a/ an parte) Qud petU cr-i 

Ion. — (întrând) Cucoană. . . s6 dee bucate ? 



OHIBIŢA. tN PBOYIN9IB 547 

Chiriţa. — Strig& s6 dee. 

Ion. — (U Tif« din fond strigi chiuind) Hă POStolachi. . . 

!.. dă bucate la massă. .. mă! 

Chiriţa. — Carnacsl, că ne-al asur^Jit ! Boeri d-voa- 
stră. . . poftim. . . d-le Leonaş, ce-o fost s'o trecut. . . 
nid^jdnesc că nu ne^I refnsa de-a şide ca logodnica 
i-tale la massă. 

Leonaţ. — D'inprotiyă, cucoană dragă, (inoet) şi drept 
loTadă că sânt prietinul d-tale, poftim portretul. 

Chiriţa. — (încet, luând portretul) SS'ţî spuu drept. . . 
nare comedian al mal fost! 

Leonaţ. — Apoi... nu şti! că lumea^t un teatru plin 
le comedieni? 

Chiriţa. — Bine <}icY. . . blagoslovită s^'ţl fie Torba ! . . 
ocma! asta era s'o spun şi eă d-lorsale. . . (ana pubiicui 

înaintează spre el). 

Gredeţi^mt mie: cet mulţi în lume. 
Fie din Londra s^â din Focşen!, 
Fie cn stare, cn rang, cn nume, 
Joc ades rolnr! de comedieni. 
Cela ce strigi c& ţara pere 
P&n* ce apnci vre un ciolan; 
Şi cât îl rode, stă în tăcere... 
Cine nnU scie că*i comedian? 

Quliţă. 

Cel care vecinie se tot fălesce 

Că*i de neam nobil cât un Sultan... 

Şi *n faptă'i neamul şi'l necinstesce... 

îi prost sSrmanul! prost comedian!.. 

85* 



548 OHIRIŢA ÎN PROVIN9» 

Sari. 

Cdui qui toume cam bate Tântul, 
Fiind a^î jidov, mâni moldoyan... 
Est un,,, non trouve au juste cuy^ntol ; 
Une giraueHe,,. an comedian. 

Lnluţa. 

Cela ce caat*o jestre mare, 
De şi el poate na face-an ban; 
Şi 4ice fetei căi dragă tare... 
Are iabire de comedian. 

* Leonas. 

Gel care jacaş fiind de moarte 

A laat pelea de pe sărman... 

De*l veji de-odată blând, smerit foarte... 

Sâ fag! de dînsnl că*! comedian. 

Chiriţa. 

Ast-fel e lamea... o comedie! 
Ear no!, artiştii care-o jacăm, 
N'a?em dorinţă alta mal vie 
De cât aplanat s§ merităm. 

Toţi. 

Ast-fel e lamea... o comedie! 
Etc. etc. etc. 

(La sfîrşltul cnpletelor uşele din fund se deeohid ft toţi se ?| 
neso spre massa caro ee vede d'ixicolo de uşă). 

Cortina cade. 



DOI MORTl VII 



PERSOANE : 

D. GhiftiiX, proprietar bogat. . 
Banal Hagi-Flutur, Mtr&n ridicol 
Aorostiliesou, tfinSr poet. . . 

Egor, lipovan 

Şatranil Talpă-Lată, arendaş. 

Tiţa, orfană. 

D-na Ferohesanoa, actriţă. . 
D. Cftroioo, candidat de judecătorie 
Ion; lachefi a lai Ghiftut . . 
Un b&et de ţdran. . . . 
Prietini a lui Ghiftul. — Ţftranl 



ACTORI : 

D-nnl MHo. 
„ Luchian, 
„ NecuUuL 
„ Teodorini 
„ Teodor. 

D-Ia Gabrida. 

D-na Sterian. 

D-nul Bossie. 

D-la Ninu 

— Jandarmi. 



DOI MORŢI VIP) 

VODEVIL ÎN 2 ACTE 

representat pe teatrul naţional din Iaşi, !n benefi- 
cia! artiştilor romani, la 1851. 



ACTUL I. 

Teatral represliită un ealon bogat tu dreapU pe pUnnl I-ifl o nţi 
eacbiraă ce dă pe nn t>alco& iftri gxil^. — In fund, fn dreapta, o uşă 
a geamurt fi perdele, care duce mtr'nn salon mic. —Alte dona Ufl cu 
eamnrl !u fnnd, care m deschid !n grădlnă.~tn stânga pe al 2-lea plan, 

ogUndA mare şi lângă acesta o nşă ascunsă ce dnoe aswnenca în gră- 
nă. — O canape aşezată in stânga priritorllor, nn scann lângă oglindă, 

alte două scaune intre nşele din fund. 

(Scena se petrece la GhlftnenX). 



SCENA I. 

Ion (scuturând mobilele). 

(I«a ridicarea perdelei se aude în salonul cel mic din ftand, corul 
BiAtor, cântat de Qhiftul, Hagi-Flutnr, Acrostihescn şi pietinil lui 
iftnT): 

Prietin! buni, sS bem şi 9& mâncăm, 
C&ci poate m&nl yom da de ceas amar! 
Hal de pe-acnm yo!o8 sfi ne*necăm 
intr*an antal de ?in bun de Cotnar. 
Gin, gin, gin, gin, s8 bem, sS mâncăm; 
Gin, gin, gin, gin, şi 9^ tot cântăm 
Gin, gin, gin, gin, gin. 



1) X<*liomme blas^, I»ar DuTert et Lausanne. 



552 ^ot morţI vil 

Ion. — Ean au|}l boeril cum se veselesc de fiua 
st&pânu-meti, d-nu Ghiftut!.. O poftit tot TÂrgo-Fru- 
mos aicY la moşie, la Ghiftuenl, pe banul Uagi-Flutur. 
pe d-nu Acrostihescu, pe d-na Sgârcilâ. . . şi alţii ; şi 
acum de trei ^ile, o ţin tot una cu mesele şi cu lăutarii. 

(Se sade în saIoduI cel mic cYoenete de pahare ţi chiote de weathit. 
b8 iriească GhiftuII.. în săn£Utea lui GhlftuII.. vivat I..) 

Ion, — (cftutând pe fereasta uşeX salonului) Q&I, gâl, gâl. . . 

înghite-Agachi. . . duşcă b&Iete ! . . (Tiind în u^^ acenex^ Par' 
c& v$d c^or s6 cada bolnavi, de mult ce ^nghit la sănătăţi ! 

Arie: M'o pua tăia »e 'nvetiu carte, din TrlntomL 

De trei jile de când beâ 

Şi m&nânc& tot mereâ, 

Cred c& dobă s^ail f&cat... 

Namal bană de bătnt. 

Pan, plan, plan, plan, plan, 

Plan, plan, plan, plan. 

Ge-aşI mal ride, ride, pei&, 

De-a§I patea c*on melesteâ 

S^'I m^sor în Inng ji *n lat. 

Şi trivoga 'n el sS bat: i 

Pan, plan, plan, plan, plan, 

Plan, plan, plan, plan. I 



SCENA II. I 

Ion, £gOr (vine din fund de-a at&nga fi aduce grilage de fer ytm 

tru balcon). 

Egor. — (înfund/ A! cUo ii tam? . . barabancic?* 
hara^o ! 

Ion. — Al d-ta eşti, pan Egor? 



DOl UOBŢl Vil 553 

Egor. — Da, da, eti pan han. 

Ion. — ^Ţ¥-am maî spus că uu mS chYamă Ivan, 
că doar nu^s lipovan ca tine. 

Egor. — A ! du^inca Ivanuşca ! . . nu chlamă la tine 
Ion? . . no, Ion po lipavatiţchi. . . Ivan. 

Ion. — Nici Ion, nici han. . . m^al înţeles ? 

Egor. — Nîet Ion, nîet Ivan ? . . a cUo ? 

Ion. — (cti mândrie) GÎOU ! 

Egor. — Gîon. (ri^end) A! pojaiosti^ duhnea moia. . . 
Gîon ni^ hr ist ian. 

Ion. — Puţin Iml passă. St&pânu-meii, cuconu Du- 
mitrachi GhiftuY, 'ml-o poroncit s6 md numesc de-acum 
Înainte Gîon... pentru că sdnt glochefi. 

Egor. — CUoP cîocoltt? 

Ion. — (mânioi) Glocheii, măi. . . mere murate. . . 

Egor. — Inţfiles. . . clocotii.. . hara^o, hara^o. . . Dar 
s^ lăssăm vorba asta, că n'am vreme de perdut. Am 
venit de la TArgu-Frumos ca sS aşM ostreţile aiste la 
halcon. Pot s^ m^apuc de lucru? 

Ion. — Poţi; hal, aşa(}6-Ie mal degrabă, că pSU, 
%lnd gândesc că balconu'I fără ostreţe... mâ umflă spaima. 

Egor. — Pentru ce, pan Gîon?.. 

Ion. — D'apol u'al v6(Jut, că cassa 'î zidită chiar 
>e maiu eazulul, tn cât de-ar cade cineva din balconu 
sta. . . (•«« balconul), s'ar duce de-a dreptu în împfiră- 
iea broaştelor? 

Egor. — No... mal bine... că ar Învăţa a cănta, 
^ce CA broasceie) şi ar da couţcrt la fteatru. 



554 i>oI mobţI Yil 

Ion. — Ean las, pan Egor, că nu^I de şugoit co 
eazu ista. 

Egor. — Da adânc II? 

Ion. — De tril stănjinl!.. mal ales cole sub bal- 
con. . . jice c& n^are fund. HaY, mergi de pune ostre- 
ţile, ca sS nu se Întâmple yr^o primejdie... (m pute) Boe- 
ril s^o cam chef^luit ş^ar pute foarte lesne s^ fac^ 
huştlulluc. . . 

Egor. — Âista'I balconu cu pricina? {wu în ■un^*). 

Ion. — Ie sama bine s6 nu ca|}¥. 

Egor. — (eţind pe balcon) Ni boîSSa. 

Ion. — S6 mal vfid ce fac boeri!. (merge u ««« aeio- 

nulul celui mic q1 prlTesce în fntm). 

Egor. — (!n balcon bocăneece Ure fi cânţi): 

Ia ţiganca maladala, 
Panliţa mastavala, 
Znlaia varajiti (bia). 
Palajiti denche vracico 
Palajiti barin Tmcicu, 
Znlaia yarajiti (bis). 

Ion. — alergând la uţa balconului) TaCl, măi Omule, €& 

asuriJeştl boeril. Nu poţi sâ pul ostreţile făr'a bocăni? 
Egor. — Niet. 

Ion. — El, las dar, pSnă s'or scula boeril de la massă. 
Egor. — (viind în scenft) HarcL^o. . . haro^o, 

(Se aude ear în salonul cel mic chiote de veselie» fi corul de la în- 
ceputul scenei I). 

Prietini bnnl, sS bem şi s& mâncăm, 
C&cl poate mâni yom da de ceas anmr! 
Etc. etc. etc. 



DOl MOBŢl Vil 555 

Egor. — (căatind pe fereasU nţel aâlonaluD A ! bcjî fItOt ! 

c& DU sfint şi efi cu dlnşil, sS facem la mine, glu, gin, gin 

(8e avde in talon gl»«nl Ini Ghlftnf, strigând: Olonl Olon I «dă funpuiie). 

Ion. — ludatâ, cucoane, (deschide n^a Mlonnlnl fi intri in el). 

(Se linece in Mdonnl cel mic o mut inemUmti de Qhlftal, Hagi- 
Flntnr, Acroetlheecu, eto). 

Bgor. — (Tine pe gindnri în f^* «cene!) UyĂ! ! UYâî! dacă 

n^aşl fi păţit ce-am p&ţit, acnm aşi aye şi eă cassă şi 
massă ! aşi aye şi efi cal şi trăsură. . . ca mat Înainte. 
AşY fi tot birjar. . . ear nu negustor de harbujt şi de 
ferăril In Tărgu-Frumos ! 

Arie lipoTeneaecă: 

Uvâl! ovă!! ce-am p&ţit! 
Când eram birjar Testit, 
Toat& jiua m8 primblam... 
Cuconaş par* c& eram! 
Dar acama calc pe jos, 
Glodnl din Tărgnl-Fromos ! 
Vând c&ld&rl, harbnjY, z^moşf, 
La TârgoTeţil-fnimoşf ! . . 

FrumoşY... frumoşi... vorba yine, pentru că's din Tăr- 
g^-Framos. . . dar almintire. . . («ti pu^m pe gândor» Bojî 
moi! . . acu un an, eram la Eş. .. birjar la uliţa mare. 
Ayem o droşcă de Brandmaler şi doi cal Iuţi ca chi- 
perlnl : unu Malerrhi şi cel-alt Ichim ! . . cănd le stri- 
gam: paidi Malerchi,.. jidanii de pe uliţă |}ice avei!.. 
Toţi cuconaşii yra s^ se primble cu Egor la Copoii şi 
^ml plate câte tril sorocoYovţla pe ceas. . . dar mal 
ales unu cu plete lungi... care socoteam că^I cuconaş... 
şi el era un coţcar... După ce m'o purtat pe datorie douS 
luni. . . o fugit, fără s$ 'ml plătească. . . Âh, ti padlet 



556 ^Ot MORŢÎ vil 

cuconaş ! . . de ToYă priude vr'o dată, am s^'l satur de 
droşcâ. .. s^^i trag o hurducătură. . . s'o pomenească!.. 

Arie UpoTenească: 

Am 8^*1 îeu la hătnit 
Ga pe-nn cal rSâ, nestranit; 
Şi din bicîu pocnind mereâ, 
Chiar la goană am sS'l îeă. 
Ear din trapul săii cn frac 
Un răbo§ mare-am 8d*mi fac, 
Ca 9& 'nsemn c^nn par uscat 
Câte ceasuri Tam primblat. 

Da ma! pe urmă încă ce-am mat păţit c'o madamă 
de Ia fteatru. . . una madama Panchiţa. . . A! bojî moi! 
ce ochT de drac ave ! . . când căta la mine Iml cade 
fr6ile din mană !.. ea umbla tot cu mine ^i şi noapte, şi 
cănd li pomenem de parale. . . Iml ^icea Egoraş. . . Ego- 
raş!.. când o aujjem, mâ fScf^m turtă dulce!.. lntr*o 
ji, după ce-o primblasem yr^o tril luni pe datorie, merg 
Ia dinsa ca s6 facem socotelile, ş^o găsesc plângând. . . 
no... dac^am v^jut'o plângând... ^ml-o vinit nodur! !n 
gât ş^am început şi eă a plânge, (scoate bMiuso» ţi'91 ftei«e 
ochiT). Era datoare c^o sută de galbin! în târg, şi n'aTe 
cu ce sâ scape de ecsecuţie. . . ett, bun la suflet şi prost 
la minte, am alergat degrab^ acasă, am pus amanet tot 
ce-ayem, droşcă, hamuri, cal, ş'am adus suta cea de 
galbini madamei Panchiţ, ca s'o aglut la ne?oIe. . . Când 
m'o Yâţjiut, ^ml-o sărit în gât şi m^o sârutat. . . Â ! du- 
§inca Panchiţ ! . . PauH^ Panchiţ ! . . a doua ^i o fugit şi 
ea. . . 8^0 făcut nevâ^ută ! . . şi de-un an de jile acum. 



DOf morţI vil 557 

niCÎ n'am aU^Jit de dtnsa. . . (bit^nda-ae ou pumnnl peste cap). 

Na! ii scatina... i^a, am pr&p&dit tot ce-am ayut ş^am 
agTuDS a Tiade harbajY şi peşte s&rat !n Tftrgu-Frumos. 

Arie lipovenească: 

Bej î moi! ce păcat 
Dac^ajnngl amorezat! 
Te daă toate de sminteală 
Ş*apacl hoKssa *d loc de cealăl 
Droşcar bon chiar dac& eşti, 
Dmmnl ^ixjOL 'ţi rătăcescl. 
Şi tot eşi mereă din cale, 
Şi te dnci mereă de Tale. 



SCENA ni. 

Egor, Tiţa (vUnd prin stânga din grSdlnă). 
Tiţa. — (opxindn-se cu sfială în fand) Oare UOdO SS fie bOC- 

rfal?!. Ce v6d? pan Egor aici? 

Egor. — (mtorc^ndn-se soldăţesce) EgOr? îa... O dudUCă!.. 

Tiţa. — (apropiindn-se) Nu m6 cuDoştî, pan Egor? 

£gor. — Ean aşteaptă. .. ^as^o)f. . . duduca Tiţa?.. 

Tiţa. — Tocmai ; m^al v^ijut la Iaşi In dugheana lui 
moş Talpă-Lată, unde yinel sâ cumperi orj şi ov^s. 

Egor. — I ! hojî moi. . . cum aî crescut de-uu an de 
^ile!.. cum al Inbobocit!.. par* că eşti o laie pre- 
crasnaî... Da ce mal face jupănu Talpă-Lată? 

Tiţa. — Sănătos; o lăssat dugheana şi s'o apucat 
de moşie. O luat In posesie chiar moşiea asta. 

Egor. — Moşiea lui cuconu Dimitrachi? 

Tiţa. — Dar; o luat'o de la vechilul d-sale, pentru 



558 I>Ol MORŢf vil 

că ştii că boerlul o lipsit vr^o patra ani din ţară. ..;i 
8^0 întors numai de-abla de-o s^ptfimănă... cred că nicî 
na ^1 cunâjte moş Talpă-Lată. 

Egor. — Dacă nici ett na ^1 cunosc. . . na l-am 
ySjut nici o dată. . . Dar se vede că ^I-o mers bine Ini 
pan Talpă-Lată, cu or{)u şi ov^ssu... s'o tngrăşet? 

Tiţa. — m^nă) Aşa. . . acum sdntem aşS^aţl aici de 
vr'o şese luni. 

Egor. — Da el unde'I? 

Tiţa. — Acasă. . . de-abla am sosit amândoi de la 
Roman, şi cum am aflat că boerlu o vinit la moşie, am 
alergat ca s6 '1 v6d. . . Nu ştii unde'I, pan Egor ? 

Egor. — La massă. . . AI vr'o treabă cu dlnsu? 

Tiţa. — (înutoă) Am s8 'I vorbesc. 

Egor. — Şi nu te temi s6 vil singurică. . . aşa. . . 
In casa unul cuconaş? 

Tiţa. — S8 m6 tem ? . . de ce? . . nu ştii cât e de bar 
cuconu Ghiftul. . . Gât bine face locuitorilor. . . cum i 
Iubesc toţi!.. Ş'apol când al şti cum s'o îngrijit h 
copilăriea me. .. cum mS dismerda când eram mititica.. < 
cum îmi aducea păpuşi şi cofeturi. . . par'c'aşî fi f^ 
copila lui. . . D-luI o cheltuit cu dascălii care m'o \y 
văţat. . . şi pot jice câ'I sânt datoare cu toate. 

Egor. — (uimit) Bun hristian!.. Da Talpă-Lată V. 
cum al agluns la dînsu? 

Tiţa. — La moartea malcă-mea, acum doi ani, uz- 
veud nici o rudă, m'o dat stăpânirea sub epitropiea lai- 
ca prietin a casei noastre. 

Egor. — Socotem că ţi'I moş. 



DoT morţI yil 559 

Tiţa. — Ba na. . . aşa ^\ jic efl pentrn c& *I M- 
trftn. . . E ! s6 fi fost atunci aici cuconn Dumitrachi, sfint 
sigură c& nu m*ar fi lăsat pe mâna altora!.. Doamne! 
tare *I bun la suflet ! . . şi tare mi'I drag ! . . Cftnd am 
aflat că s'o întors din străinătate. . . ştii ? . . de ^ml-ar 
fi căjut din cer un logodnic cu pdru de aur, nu m'aşi 
fi bucurat aşa de mult ! . . 

SgOT. — On pwte, ştergdnda'şl ochii) Ce SUfleţel de hU- 

lubiţ! (ofteui) A! Panchiţ! Panchiţ! 

Tiţa. — (în toină) i-am cussut un călăf de ciubuc cu 
măi^ele ş*am Tiuit s6 VI aduc. 

SgoT. — (cu dng(Mt«) Du^inca! . . 

Tiţa. — (cânttv 

Azie din Baba Hârca : Tata 'mi-a âia fata, fata, 

Pentm mine, biată fată, 
F&ră mam&, f&ră Ut&, 
N*am pe nime mal labit 
Pe p&mentnl p&răssit. 
Pentra dînsal *mi-aşl da viaţa; 
Mi roţ 8(*ra, dimin^ţa, 
Şi 4ic Doamne, Damne4eu, 
Ţine*l tut pe doral meâ! 

EgOT. — (plângând) A ! . . 



SCENA IT. 

BgOr, Tita, Ion (ei«Ind din salonul cel mic). 

Ion. — Hal, bal, căraţi-Y$ că s'o sculat boeril de 
la massă ş'o sâ vie aici. 

Tiţa. — (veselă) Boerîu... cuconu Ghiftul are sS vie?.. 
Cât Iml pare de bine!., am s^'l v^d. 



560 i>oî morţI yiI 

Ion. — Ba te şterge pe guriţă, acu decodată, dră- 
guţă. . . hal. . . 

Tiţa. — Apoi dar olâ aştepta. . . poate c& mal pe 
urmă. . . 

Ion. — Negreşit. . . du-te-acu de te primbla In gră- 
dină, p6a' ce 'ş!-or trage ciubucele boeril... 

Tiţa. — (apropiindu-se de Ion 9I o&at&nd la el cu ochi dnlcl^ 

Da mi^l da de ştire când a fi rreme, domnişorule? 

Ion. — (în parte) Eaca ! . . că 0^0 y^ijusem cÂt !1 de 
frumuşică... (ca blândeţe) Gum sâ nu^ţl daii de ştire, dră- 
pţă. . . cum ţi'î numele ? (o apucă de bfawe). 

Tiţa. — Tiţa. 

Ion. — (în parte) Imî vine s'o sfirut. 

EgoT. — Da eii ce fac cu balconu, pan han? 

Ion. — (mânioi) Glou. . . nu Ivan. . . măi, mere mu- 
rate. . . Las că ^1 aje^a ostreţile mal pe urmă. . . 

Egor. — No, hara§o, haraşo. F.aidîom^ duducă. 

(esă amândoX prin fund in stânga. Ion îl urmeazâ). 



SCENA V. 
Hagi-Flutur, Acrostihescu, tre% j^rie^tnif, GS-liiftai 

(vine în urma tuturor). 

(Oliiftul merge liniştit de se pnne pe canape. — CeIa-1-alţT se apropie 
yesbl de oglindă şi se grupeazft iu faşă lui). 

Arie : Haideţi, fraţi, se trăim bine. 

Toţi (afară de tthiflul). 

Haideţi fraţi sâ trăim bine 
S6 trăim noi între noi, 
Luând vremea precum vine 
Şi ri^end de-orl ce nevoi. 



DOl MOBŢt Vil 561 

Flutur. 

Val deaeel care nu scie 
Tinereţea preţui! 
Efi, tr&ind în veselie, 
P8n* la moarte-oln chiui 
Ha!, hai... 

Top. 

Haideţi fraţi... etc. etc. 

Ghlftul. — (<m triBieţă) Ba că chlar. . . aţi Torbit 
îv'aţî prichit! 

Flutur. — Da ce ? . . ear te-o apncat năb&d&Icile, 
re Ghiftul ? . . ear ţi s'o Înecat corăbiile ? . . 

GhiftUi. — (apropiindn-ee de celft-l-alţl) Ba nil. . . ^tt 

i, fraţilor... v6 înşelaţi... !s tare yesel... atâta numai 
mi'l urât! 

Flutur. — Ce fel ? ce fel ţi'l urât. . . dup& ce-am 
sortat §ece butelcl de şampanie, pentru ca sâ sSrb&m 
Da ta ? . . ce dracu ? . . al b^ut cât şSpte şi mal al 
raz s^ te j&lueştl. . . ^icl că ţi^l urât?.. 
Ghiftul. — Mi'l urât cât opt. . . (oftând) A ! yol nu 
ţi ce ^1 urâtul! Ce boală grozavă'l!.. 
Acrostiliescu. — Nu ştim ? . . ea aşteaptă. . . (aooate 

k bnzoiuur un yolnm mannscrlR 9I caaU filele) AurOra. . . La mOr- 

!ntul el ! . . odă la tmp^i-atul. . . odă la şahul. . . odă 
craiul. . . 

Flutur. — (încet lui Ghlftul) Ear o sd ne lov^scă 'n 
p c^o poesie... 

AcrOBtiheSCU. — Eată... ascultaţi... (cUesce deolamind): 

3o 



562 ^ot mobţI yiI 

cUr&tal e ud demon ce-alaogă omenirea 
Ga chinnr! nesfârşite, cu pas neîncetat; 
El stinge 'n sin speranţa, ţonesce fericirea, 
Şi *n local lor depune desg^ustul ne*np&cat! 
Amar de acel suflet pe care el atinge ! . .» 

aiiiftxd. — Şi cele-1-alte. . . bravo, Acrostihescole !.. 
de când faci ode pe la cel mari, n'al nimerit nici o dată 
aşa de bine. . . 

Flutur. — (încet Iul ohiftuD Nu's do dînsul... 

ahiftui. — Gn adevărat c& urâtul I¥ un demon f&r& 
mil& care mi goneşte ji şi noapte, ^i m3 face sS mă 
cred mort de viti. . . 

Flutur. — Te gonejte ? . . goneşte'l şi tu. . . 

ahiftui. — Da cum?., prin care chipuri? 

Flutur. — O mie ş'o sutS. . . Nu eşti bogat? 

ahiftui. — Bogat. . . bogat. . . ş'apol ? . . daci ^s 
bogat. . . ce%I foloseşte ? . . tot asta ^ml-o aruncaţi in 
obraz... că ^s bogat... c& am ^ece mii de galbini venit... 

Flutur. — pece mii de galbini ! . . au^I ? . . şi 'ncă 
se mal fassoleşte? 

ahiftui. — Nu mi fassolesc, frate. . . ştia că sCLnt 
creştini care tr&esc cu mal puţin. . . d'apol. . . nu H 
totul sâ al bogăţie. . . 

Flutur. — Ba 'I tot. . . dacă nu m6 cre^I. . . În- 
treabă lumea 'ntreagă. 

AorOStiheSOU (decUmând): 

«Ce este bog&ţiea? un vis, o nălucire! 
Chiar o nimic& toată... un fulger, o lucire, 
O himeră. . .» 



Dol mobţI viî 563 

Tlutlir. — (împingând pe Acroitiheson) M&ri, dutO *I1 COlO 

CU himera ta, smintitule. . . au j¥ ? . . ^ece mii de galbini 
o nimica toată ! . . şugneştl, yere ? . . {}ece mii! . . dacă 
ett cu suma asta fac pe dracu *d patru. . . pece mii de 
galbiuY!.. Chirie deison!.. ş^apol Incăi'I urftt?.. dă! 
pas de nu crede că soarta ^i oarbă. . . 
Gliiftui. — Ce sâ fac ? . . aşa mi'I firea. 

ACTOStiliesOTl (declunlnd): 

«Firea ta îl o tirană, 
b o aprigă duşmană! 
Trebne de g&lc! 8*0 freci 
Şi 'n Tin s*o îneci!» 

Flutur. — AI au{}it ? . . eaca un chip minunat ca 
sS'ţl lecueştl boala. 

OhiftuL — In zădar !.. Am cercat de toate şi n'am 
nimerit. . . Am Intrat !n slujbă, acu patru ani. . . 

nutur. — Tronc, Marîco?. . al şi găssit chip. . . 
Ce slujbă? 

Ghiftul. — Dicanicească ! . . am yS jut cu adevărat 
multe lucruri de rls. . . dar de geaba ! . . n^am rts nici 
măcar de-o liţcae. 

Flutur. — Cred şi eii. . . pas de pitrece cu haz 
cănd au^I toată jiua: «Cătră cinstita gludecătorie ! . . 
aşa precum şi tn urmarea celor mal sus pomenite. . . 
jăluitoril. . . la faţa locului. . . făcdndu-se sprafcă. . . şi 
lntorc€ndu-se cu natpis. . .'^ 

Ghiftul. — Şi cele-1-alte. . . tril coli întregi, fără 

punt şi fără comă. . . ^Ml-am dat dimisica după o lună 

36* 



5G4 Dol mort! viI 

de i^ile, g^am lucepnt a alerga prin adnnărl, prin ba- 
luri, sS caut distracţii. . . 

Flutur. — Eî ! . . gi n'al găssit ? 

GhiftuL — Am g&ssit pretenţii şi etichete, care 
^ml-o tălet de-odată tot gustul de pitrecere. . . Cel mal 
mniţl 8^aduD&, nu ca sg pitrcacS, dar ca s^ critice. . . 
ş^apol ce critici?., tot acele şi ear acele, care le-am 
au^it cu şSse ani mal înainte. . . De este rr'un bal ? . . 
societatea se ^nparte 'n douS. . . damele de-o parte şi 
cavalerii de alta, par^ că de-abla s'ar cunoaşte. . . jice 
c& ^I de bonton... şi când se^ncepe glocul, cel mal mulţi 
din cavaleri se duc de se pun la cărţi. 

Arie: Adi cu o petitUinf, din Mum, 

De şi damele 's placate, 
Vesele, bine crescute; 
De §i joacă, lin, uşor. 
Şi insoM dalce-amor; 
Lor le sânt ajl preferate 
Patru dame... cam ciudate 
Gare-aduc la c&rţi noroc 
Şi pe care toţi le joc. (bis) 

Flutur. — InţSleg... dama de cupă, de pică, de caro... 
ahiftui. — Doamne ! priceput eşti, vere Hagi-Flutur ! 
Flutur. — -Aşa 's din născare, vere Ghiftul. 

AorOStiheSCU (declamâud): 

«Prostiea din nftscare 
Nici un leac nu are!» 

Flutur. — Eaca mă! da aista de unde-o sărit ca 
poesiile lui cele şcloape? 



Dol hobţI yiI 565 

Aorostiliescn. — (tnp^nt) Ea ascultă, m&I vere... 
nn te-atinge de cele sfinte. 

Flutur. — Care sfinte, mă? 

AorostiheBou. — Aşa sâ ştiY. Poesiea este- o artă 
sfintă. . . o fiică cerească. . . 

Flntnr. — Apoi dacă 'i o fiică cerească, n'o face 
s£ amble ca colinda la sărbătorile unora şi altora. . . 
m'al mţeies?.. 

AcroBtihescu. — (în pute) Bestie incapace! 

nntxLT. — (în pftrte) L'am pocnit In pălărie ! (e«tri 
oiiiftai) Ş*aşa, yere GhiftuT, nu'ţlf uYta rorba? 

Ghiftui. — Ce yorbă? 

Flutur. — piceî că n'a¥ putut scăpa de urftt nici 
în societăţile BşuluY. . . mare minune ! . . da ett rid cât 
ş^pte. . . pitrec. . . glfoc. . . fac curte, Intr^un cuvânt, tră- 
iesc. . . şi gust dulceaţa tinereţii. 

GhiftuL — De câţi ani eşti? 

Flutur. — La Crăciun Inplinesc 45 de ani. . . şi cel 
mulţi înainte. 

Glilftui. — Ce tânSr fericit! . . efi am înbStrănit 
d6 tot. . . 

Flutur. — Au jl bătrân de 36 de ani ! . . (în pvte) 
ti cam smintit. 

Ghiftui. — (denpent) Yina me 'I dacă nimic nu'ml 
mal place pe faţa pământului ? . . dacă nimic nu mal tre- 
zeşte *n mine-o singură bătae de inimă ? . . am făcut 
Yoeajurl, şi 'n loc de-a m^ mira ca alţii de minunile 
ce 'ntelneam tn calea mea, ^ml-era greii de ele. . . 



568 ^ol morţI Yit 

Ghiftul. — Cu adeT^rat. . . femelea care ^mt-a eşi 
Înainte. . . o M, m^ cunon. . . cum o da Dumne^efl. . . 
De-olu p&ţi ceya , atâta pagub&. . . o ma¥ păţit'o şi 
alţiî... Bravo, vere Hagi-Flutur ! . . bravo!., aî rare or! 
ideY, dar şi când Iţi vine câte una, Încalţe*! gogonată.. 
(li^dnd) De mult n^am rls aşa cu chef. 

Toţi. — S6mn bun, vere. . . 

GhiftuX. 

intr'an noroc! de-acnm ce-a fi sS fie! 
Cu ochi închis! voia asti-^! sS m§ *nsor. 
Nic! mS 'ngrijesc de fac o nebunie, 
G&cl de urât tot era ca să mor. 

Cela-1-alţi. 

tntr*mi noroc! de-acom ce-a fi sS fie! 
Te sfătuim cMar astâ-jl sS te 'nsorl. 
Nu te *ngriji că faci o nebunie, 
Căci de urât tot ora ca sS mort 

(Ion intră ţi ae opreece la nţa gradinei In fond). 

Ion. — Cucoane, o sosit p trâsurâ cu poştalion! la 
scară. 

Ghiltui. — Cine'!? 

Ion. — O cucoana. . . doamna Ferchezanca. . . 

ahiftul. — Ferchezanca?.. n'o cunosc... de unde'!? 

Ion, — N'am Intrebat'o. . . dar 'm!-o spus că do- 
reşte sd vorbească cu d-ta. 

Ghiftnl. — Veduvă'î? 

Ion. — Nu ştitt. 

ahiftui. — Du-te de-o 'ntreabă. . . De-a fi vMurt, 



Dol horţT viî 569 

poftpşte-o 'n cas&. . . ear de 'î măritată, spune! s6 'şî 
caute de drum. 

AoroBtihesou. — Ce ^icî, domnule Ghiftuî? . . o 
damă ! . . 

Ohiftiii. — Aî dreptate. . . om ion) De-a fi mări- 
tată, spune'Y că n'o pot primi. . . că m^o lovit damla 
;i ^roî pun lipitori, aon ea). 

Totl. — Damla ? . . ce idefe ! . . 

Ohiftui. — M8 feresc de femeT măritate, ca de tămATe... 

Flutnr. — Eaca dracu! (în parte) lî lipseşte-o doagă... 

Ohiftui. — Îs sătul de amoruri. . . măritate p^n^ 
In gât. 

Flutur. — pi Încalţe că eşt¥ ghiftuit, ca s$ ştim 
de ce te numeşti GhiftuY. 

Ghiftul. — Hal. . . lăsaţi-m$ singur cu dinsa. . . 
Duceţî-?ă In grădină. 

Flutur. — Da ce-al de gând s6 faci? 

OhiftuX. — De-a fi vMuYă. . . o disvfiduvesc şi m< 
disholteesc tot o dată, nu mal tărţjifi de căt astă-jl. 

Toţi. — Virat ! . . Noroc bun, vere ! . . 

Toţi. 

tntr*nn noroci de-acam. .. etc. etc. 

(E«l prin fund cn toţii afară de OhlftuI). 



SCENA VI. 
lou, Ghiftul, Ferchesanca. 

Ion. — (deachi^find ufUe din fund) Doamua Ferchezau- 
ak! (ea). 



570 do! morţI viI 

Ghiftxd. — (în parte) Sc VCdC C& 'î TgdOTă... 

Ferchesanoa. — (intrfind) Bonjur... Cu domnul 6hif- 
tul am cinste s8 Torbesc? 

ahiftui. — (în parte) Frumuşic&. (tare) Dar, dOBOlDa 
me. . . Prin care Întâmplare ? . . H6 artă, md rog. . . eşti 
vMuTă ? 

Ferohezanoa. — (încbin&ada-Be In toată forma. 

Ghiftui. — (cu mniţemire) A ! . . Prin caro întâmplare 
am plăcerea de-a primi TÎsita d-tale?.. Poftim, m$ rog... 

(ÎY arată scaunul de l&ngft oglindă, şi merge in fund de 'fi adaoe unul 
pentru el). Poftim. . . 

Ferohezanoa. — MercL . . 

Ghiftui. — Da mS rog. . . (■« pun Joe am«ndoO. 

Ferohezanoa. — Domnale, eată pricina în donS cnrinte. 
Ghiftui. — Te-ascult cu toată luarea aminte, (îo 

parte pipăindu'şî pulsul) CurioS lUCHl !.. pfiu' aCU HU 'ml pri- 

cinueşte nicY un efect. 

Ferohezanoa. — Al aujit negreşit, domnul mett, (â 
stăpânirea voind a veni In ajutorul locuitorilor ce 'şl-o 
perdut boii In i^rna trecută, o hotărît a sd face to |ară 
o subscriere în folosul lor... 

Ghiftui. — Prea frumos!.. 

Ferohezanoa. — Toţi patrioţii s'o grăbit a r^- 
punde la îndemnul stăpftuirei ş'a lua parte la subscriere... 

Ghiftui. — Cum ? . . a lua parte ? 

Ferohezanoa. — Yrel s8 şugueşti, domnule? 

Ghiftui. — (serios) Ba m6 eartă. Nu şuguesc nici 
dată. 

Ferohezanoa. — Gustul filonichie n'are. . . Toîl 



do! morţI vi! 571 

patrioţiY s'o grăbit dinprotiyă a m&ri subscrierea ca 
daruri generoase. 

Qhiftul. — Mă miram şi eii. . . 

Ferchesanoa. — Şi fiind c& d-ta eşti cunoscut ca 
nn om Yubitor de oamenY. . . ca un patriot. . . 

ahiftul. — Aş ! . . şi eii ts cunoscut do patriot ? . . 
mare poznă ! . . nicY prin gftnd nu 'mY trecea. . . Se vede 
c'o început a fi belşug In ţară despre tagma patrio- 
ţilor?.. SlaTă ţie Doamne! că mare secetă o maY fost 
rr'o căţYva ani ! . . 

Ferchesanca — (on entndann) Cine nu M patriot tn 
jiua de astă-{}Y!.. Nădfijduesc dar, domnul meii, că veY bine- 
Toi a contribui şi d-ta la binefacerea obştească. . . De 
aceea, trecând pe la moşiea d-tale, am luat tndrSzneală. . . 

Qhiffcul. — Ce se potriyeşte. . . (în parte) Frumos 
vorbeşte! (un) D-ta eştY Însărcinată cu subscrierea tn 
(inutul nostru? 

Ferchesanoa. — M^o poftit Ispravnicu s6M agYut 
In treaba asta, ş'am primit cu mare bucurie. 

Ohiftul. — Nu mă 'ndoYesc dar, că prin manile 
d-tale suma subscrierii trebuie să 'nflorească şi să dee 
roadă bună. . . Ş'aşa, mă rog, ^icel că eşti văduTă ? . . 

Ferchesanoa. — Eii ? . . mi se pare că nici n'am 
pominit. . . 

Ohiftnl. — VăduTă!.. plăcută posiţie pentr'o femele!.. 

Ferchesanoa. — Mal plăcută, nici că se dă. 

Arie din Bear» mâţeY : Ca ae JH cucoana mare. 

Gând eşti fată, fat& mare, 
Nn poţi face nici an pas 



572 ^^'^ MORŢl vil 

F&r* s'anjl de la spinare 
A bunică*! dulce glas: 

(imitând o babă). 

«Ba şe^Y ma! dreaptă, 

Şala^ţl îndreaptă, 
Ba drege'ţY fnsta; fi! ma! cu foc.» 

Şi de *ntemplare 

Dacă cutare 
tţ! face curte... anj! pe loc: i 

«Soro, Torbesce; 

Soro, zimbesce; 
Fă*ţ! ochii gali§! sfi*! ameţeaci.» 

Ce necaz mare! 

De supărare 
Eşt!, peii, în stare sS *nb^trânesc! ! (bia). 

Ghiftui. — Aşa 'I cftt eşt! In casa părintească ! . . 
Dar după ce eşY odată din cuşcă... după ce te măriţî?.< 

Ferchezanoa, — După ce te măriţi. . . altă bele ! . \ 
a! scăpat de buuică şi dai. . . 

Ghiftul. — Peste bun? I 

Ferchezanca. — Ba peste nebun. . . peste bărbat 
care 'ţ! face jile fripte. . . 

Ghiftul. — Care vra s6 jJicS, d-ta eştî căt se poai^ 
de fericită de-a fi Tfiduvă. 

Ferchezanca. — (oa entuaiMm) Ce este mal dnke di 
cât libertatea ! . . Ce este ma! plăcut de cât a nu atîri 
na de nime! i 

Ghiftul. — Şi... de mult... te bucur! de TgduTie?.^ 

Ferchezanca. — De-ab!a de cftteTa Iun!. . . Maj 
dSună^! am scăpat de negru. 



do! mobţX vi! 573 

ahiftni. — După c&t am aflat. . . par^ c& stmtem 
^eşK cu moşiile? 

FerclieBanoa. — Cale de-un ceas unu de altu. Am 
-ă^fişie unde şM cu mnlt& pl&cere. . . fiind c'acolo am 
ropat pe soţul meii. . . 

a^hiftnl — înţeleg. . . te Indeletnicejtl cu yednica 
pomenire. 

Ferchesanoa. — Ba nici gftndesc. . . O murit ? sfi*I 
de bine şi Dumne^eft s^ '1 erte ! . . 

Gfrliiffciil. — Se vede c& nu *ţI-o fost drag... pes- 
m^sur&. 

Perchesanoa. — Ba, psfi, nici chiar p^n' la mSsură... 
tu Ferchezanu era bătrân, uscat şi scurt ca Stătu- 
mă. . . adică s^ nu bănueşti. . . 

ihiftnl. — (dmbind) I^cl de cum. 

Perdiesanoa. — ^L-am cunoscut la Eştt. . . yinea 
se ori la bonică-mea de gluca concina. . . Pune-te tn 
1 meă, cucoane Dumitrachi. . . el era boer. . . avea 
sură. . . şi eii n'ayeam altă jestre de cât un car 
nuri. . . 

>hiftul. — Puţin lucru. . . 
Perchesanoa. — Ce fel puţin? 
ihiftuL — Yreii s6 jic, că'n veacul nostru... nu 
cere jestre de nuri. . . ci <}estre de bani. 
Perchesanca. — (oftând) Iu rele vremi am agluns !.. 
''o ^i, rSposatu aducdndu^ml o ocă de castane zăhărite, 
6 ocă de corăbiele şi tril ocă de migdale amare. . . 
iliiftxil. — Bre ! . . se vede că era cofetar ? . . 



574 ^Ot HORŢl Vif 

Terchesanoa. — Ba nn. . . dar <Aata sS m8 îndul- 
cească, pentru ca s6'l fett de soţ... 

GhiftuX. — Şi te-o îndulcit? 

Ferohesanca. — Cum nu, picatele mele, dac' avea 
moşie... trăsură ?.. 

Ghiftui. — N'am ce jice.«. dac'ayea atâtea amţîl... 

Ferohezanca. — Adică... le-avea. .. le-avea. .. aşa 
Tine vorba. 

Ghiftul. — Cum? 

Ferchezanoa. — Bfetu Ferchezanu era Bri^Tan $i 
^ml spusese braşoave. 

GhiftuX. — Elel! 

Ferchezanca. — Mal braşoaye!.. gludecă însoţi... 
Moşiea lui cea vestită era o răj^ie fără locuitori, şi tră- 
sura. . . o corabie a lui Noe... fără cal. 

Ghiftni. — N'avea nici cal?., care cum s'ar prin- 
de. . . te-ademenise numai cu vorbe dulci şi cu migdale 
amare. . . 

Ferohezanca. — Tocmai. . . pSn' ce m'o pus tn 
cofă. . . dar nn 'I bănuesc, s^rmann, că almintere era 
om de treabă şi cu frica lui DumnejSfi. . . După ş^e 
luni s^o hotărit, ca un om cu minte, a'şl lua paşport. 

Ghiftul. — Paşport de voeaj? 

Ferohezanca. — (ximbind) Dar. . . pe ceea Inme. 

Qhiftui. — Ve^I ce de treabă soţ! 

Ferohezanca. — (ca maiţemire) Şi de-atunci am pli^ 
cere a fi vMuvă. 

GhiftuX. — A ! . . 

Ferohezanca. — In lipsa răposatului, 'ml-am pi 



do! mobţI vi! 675 

trebile Ia cale. . . am Y^ndut r&j^ia şi p6n' a nu mâ în- 
toarce de istov la laşî, caut sd câştig dragostea ţinuta- 
şilor de Romaa, fficdnd bine pe cftt pot. (scaiindn-ae) De 
aceea sttnt prea fericită, domnul mefl, că yisita mea te-o 
hot&rlt a subscrie In folosul locuitorilor s&racl. 

Ghiftni. — (dând o pungă) Din toată inima, doamna 
mea. Poftim 100 de galbint din partea me. 

Ferchesanoa. — (în pute) 100 de galbinH . . galan- 
ton boer! (un) Iţ! mulţumesc, domnul meii, tn numele 
sărmanilor care te Yor binecuvânta cu toată recuno- 
ştinţa ce meritezl. (închinindn-ae) Cu plecăciune. 

QhifttLl. — (în parte) Frumos grăcşte ! (ure) S8rut 
mănOe. (dncând'o p«ni la nţi) Stiut pre fericit c^am făcut 
cunoştinţa d-tale... 

(Sa închină nnol la altoL Ferchesanca eaă). 
GlliftaL — (Blngarp viind Sn fa^ scene!) ÎI hazHe CUCOa- 

na asta. . . Eaca ! am uitat s6 mâ ^nsor ! . . (aleargă ia n^a 
din fond fi Birigă) Cucoană... cucoană!., d-ta. . . ea, mâ 
rog. . . (vine în tcenă) Curios lucHi ! . . par^ că 'mi trecuse 
de urat cu dlnsa. . . 

Ferchesanca. — (vund înapoi) Pe mine m6 cbemi, 
domnul mefi? 

Ohiftui. — Am uitat s6 'ţT spun un lucru foarte 
însemnat. . . Ştii că eşti Încă destul de plăcută ? 

Ferchesanoa. — (cn modesue) Ce se potriveşte. . . 

OhifttLi. — (•erioa) Sc potriveşte. . . nu 'ţi fac coni- 
plimenturl, că nu le pot suferi. . . Am Iubit în vieaţa 
me. . . pe vremea cănd încă mal Iubeam. . . am Iubit 
poate 50 de femei care era mal urâte de cât d-ta. 



576 ^OX MOBŢÎ YIÎ 

Ferchezanoa. — Ban&tatea d-tale. . . 

Shiftui. — Ce Tristă socoţî c& am? 

Ferchezanoa. — D^apol. . . 

OMftui. — Spune drept» c& nu m$ supSr. 

Ferchezanoa. — SamenI a a?e... aşa... Intre doaă- 
^ec! şi tril-^eci şi cinci de ani. 

Ohiltui. — H'am născut cu şSse ani Înaintea r^ 
miriţel. 

Ferchezanoa. — (cn mirare) Care?., cea de an-ţerţ? 

Ghiftul. — (zimbind) Ba nu. . . cea din vremea to- 
lintirilor. 

Ferchezanoa. — Yra sâ <jicâ al. . . (namfeipedegctei 

Qhiftul. — (oprind'o) Nu'ţl mal bate capul. • . am 
37 de ani. 

Ferchezanoa. — Eşti In floare. . . Dar, md rog, 
pentru asta m'al chiemat iDapoI? 

GhiftuL — Dar. 

Perchezanoa. — (în parte) Par' ci'I cam lepşit ? 

Ohiftui. — Cum m^ găseşti la faţă? 

Ferchezanoa. — Cam galbân. . . dar almintere des- 
tul de vioIQ. 

Ohiftul. — (trist) Doamna mea. . . am un haracter, 
foarte trist! 

Ferchezanoa. — (Eimbind) Vrei s6 ^idi, foarte mu- 
calit d'inprotivă. . . 

Ohiftul. — Ba mS ^rtă... Îs trist din firea mea... 
Yieaţa 'nil pare o comedie glucată de oamenii cet cn 
minte în beneficiul celor nebuni. . . 

Ferchezanoa. — (în parte) Oare nu cumva o fost actor r 



DOÎ mobţI Yiî 577 

GliiftuX. — De aceea... In sSpMmftna trecută am yrut 
si md disfoc de dtnsa. . . 

Ferohesanca. — De cine? 

Ghiftnl. — (poeomorît) De Tieaţă . . f&cusem un testa- 
ment tn folosul a câţ¥-ya prietint care se g&sesc acum 
to gr&dină, fiind c& m'o ferit Dumnezeii de rude. 

FercheBanoa. — (cQ mirare) Un testament ! da ce vroeaY 
8^ facî? 

Ohiftui. — (tragic) Sfi mS 'npuşc ! 

Ferchezanca. — (aperiaU) Ce face ? . . săraca de 
mine!.. a¥ nebunit?., s^ nu camya s^ facY una ca asta, 
c& n'or Tre s^ te ^ngroape. .. au^t gust?.. (în pune) h 
tr^nit cu letica. 

Ghiftui. — Nu te 'ngriji, cucoană dragă... că ^m¥- 
am schimbat planul. 

Ferchesanca. — Aşa mal iii de-acasă. 

Ghiftui. — In disnăd^jduirea mea, am făcut alt pro- 
iect... la care d-ta Iml poţY fi de-ag¥utor. 

Ferchesanca. — Ett ? 

Ghiftui. — D-ta. . . ascultă : Am In laşt o păreche 
le case cu dou6 rtodurl... am moşiea GbiftuîenY cu lo- 
uitorl... care 'm! aduce opt miK de galbinî... am du- 
henY, viY şi trăsuri. . . cu ca¥. . . Averea mea s6 suYe la 
0,000 de galbinî venit. 

Ferchesanca. — (în p»rt«) Crişu el ! 

Ghiftui. — Vrei s^ înpărţeştî cu mine ? 

Ferchesanca. — (r^arfDd) Eti? sâ tnpărţesc?.. Ean 
Lsâ şagă... val de mine, că pozna; mal eşti! 

Ghiftui. — (serios) 'Ţl-am mal spus, cucoană dn^ă, 

37 



578 IX)^ MORŢÎ Yll 

c& nu şuguesc nici o dat&. . . Dac& socoti c& poţ! să'ţl 
schimbi v^duviea pe soma asta de 10,000 de galbiol... 
eâ sUnt gata a sfârşi târgul cu d-ta. .. Ajl c&nUm 
Isaiea d&nţueşte înpreun&. 

Ferchesanca. — Cum? P^ii, yrel s6 ne cunui^m 
cu tot dinadinsul?.. Te-al şi amorezat de mine? 

Ghiftui. — Ba nici n'am gfindit. . . dar în loc de4 
m6 'npuşca, am botarit s£ mS ^nsor... Yrel?.. primeşti^.. 
Gândeşte şi te hot&reşte ori aşa. . . ori aşa. . . eti nu si- 
lesc pe nime. 

Ferchesanoa. — (privind veseiuaiiiftiiD Când Iţi spa 
c& eşti mucalit. . . fie! Te socot un om cum se cade.. 
(QhiftuT zimbesce) cam tuoş... dar stlnt sigură că eşti !l 
stare a face fericirea unei femei. 

Ario din Nlşcoreacu: Lacustdt, 
Ghiftui (Tesel). 

1)e*i a^, cncoană drag&, 
La *ndolal& nu mal sta, 
Căci ToesCi pdu, fără §agă 
SS mS ^nsor ca dnmneta. 

Ferchesanca. 

Cam?.. Tolescl acum îndată? 
Dar nu crejl că ne-om căi?.. 

Ghiftui. 

Hal B& ne *njsQrăm de-odată 
Ş*apol... ne-om tot pocăi. 



DOÎ mobţ! viî 579 

SCENA VII. 

Ferohezanca, GhiftuX, Tiţa (î&fand). 

Tiţa. — (cu bucurie) Eat&'l însftrşit ! 

Ghiftul. — Ce este ? 

Tits. — Eii Î8, cucoane. . . Tiţa. . . 

Ghiftul. — (mepgtod u Tiţa) A ! tu cştl, dragă Tiţu- 
iicâ?.. de malt nu te-am y^ut. . . Ea veji cum o 
Te$€ut, de nnde era numai căt o păpuşă. . . (o diBmMrdi). 

Ferohesanca. — (în parte) Ce copilă sS fie asta? 

Tiţa. — (eudngoete) Doamno! cucoane, tare 'ml era 
or s6 te v8d! 

Ferchezanca. — (în parte) Dor?., eaca mă!.. 

GhiftuX. — Da de unde şi p^nă unde-al sărit aici 

moşie? 

Tiţa. — Că aici şSd cu moş Talpă-Lată, posesorul 

tăie. 

GhiftuX. — Nici nu'l cunosc. . . El mi'î posesor ? . . 

I pare bine. Da ea spune^ml degrabă, Tiţo. . . doreşti 

ra de la mine? 

Tita. — Ba nu... doream numai sâ te y^d... că tare 

» 

de mult. . . 

GhiftuX. — EI; acum m'al vSjut... du-te şi 'I vini 
[ pe urmă... că am puţină treabă... 
Tiţa. — Cum ? m6 alungi aşa degrabă ? . . 
Percheaanca. — Da eşi a(}I, soro dragă, când Iţi 
)uc('şte boerlu. . . Nu 'nţelegl că are treabă ?.. 
Pita. — (cu lacrimi în ochi) Eaca m6 duc. . . mfi duc. . . 
rhiftiil. — Da sfi viî peste-un ceas, Tiţă... al au- 

37^ 



580 Dol morţI viÎ 

^it? . . (otoă FerohezAiica) tţK dafi ^606 DiiDute ca sd te bo- 
tăr^tl de yret a te numi de-acum Ghiftulanca In loc 
de Ferchezanca. 

Ferchesanca. — (coborând oohiiQ Nnmaî jece minute?.. 

Ghiftul. — El; fie 12... Iţi datt toată yremea. (merge 

spre Balonul oel mio ţi Be întoarce inapoX). 

Tiţa. — (Cn parte) Ce-am au^it ! 

Ghiftul. — (întorc£ndQ-8e se apropie de Fercbesanca 9I ^ 
apăeat). TrăSUrile mele 'S cu CSA. . . (intri în aalonia cel mic). 

Ferohesanoa. — (în parte) EI !.. pas de te mal fasso- 
leşte, da(â poţi, giupineasă Panchiţă. . . (m pune pe «eaon). 

Ghiftul. — (deachiftod uf a salonulnl) Cu Cal ! 

Ferchesanca. — (r^sftrind) Garna<»l!.. 



SCENA vni. 

Tiţa (înfund), Ferchesanca. 

Ferchezanca. — (în parte) Mulţi oameni stropşiţi aia 
ySjut... d'apol şi ca aista!.. Da oare cine sd fie copila 
cea de dinioare ? . . untorcdnd capui) A ! tot aice'I. . • (tan« 
Dr&guţă. . . ea vină. ^n coacl. 

Tiţa. — (cu Bflalft) Efi, cucoană ? (ae apropie de Ferefaexanca^ 

Ferchesanca. — Dar. . . ean spune*ml. . . de moli 
îl cunoşti pe boerlu? 

Tiţa. — Din copil&riea me. . . 

Ferchezanca. — Aşa?., ce sola de om H? 

Tiţa. — Cel mal bun din lame; darnic, ntiilostiT. . 
El s'o Ingr^it de mine ca un părinte. . . şi'I păstrez c« 
mal ad&ncă recunoştinţă. . . 



DOX MOBŢÎ Vit 581 

Ferohezanoa. — P&streazi, fata mea. . . păstrează, 
că bine facY. 

Tiţa. — Şi'l îubesc dîn tot sufletul. . . 

FercheBanoa. — (în parte) Eaca. . . oare nu cumva 
'I-o picat YT'un tronc Ia inimă copilei?.. 

Tiţa. — (după mică tăcere) CuCOauă. . . 

Ferohesanoa. — (acniândn-M) Ce^I?>. 

Tiţa. — M rog, m6 drtă dacă Indrfenesc... aşi vroi 
sfţl fac o întrebare... 

FeroheBanca. — (mândră) O Întrebare mie? 

Tiţa. — Mal dinioare am aujit ceva... adevărat II 
că se 'uşoară boerlu ? 

FercheBanoa. — Aşa 'ml pare. 

Tiţa. — (în parte, cu înduioşare) So 'nSOară ! . . CUriOS lu- 

cm ! . . nu ştiii ce simţesc. . . bucurie negreşit. . . dar, 
par'că'ml yîne-a plânge... (cătră rerchezanca) Şi cu cine se 
'nsoară, cucoană... ştii d-ta?.. 

FercheBanoa. — (fără a •« uita u Tiţa) I s'o aprins căl- 
căDe pentru mine. 

Tiţa. — Pentru d-ta?.. nu se poate! 

FercheBanoa. — Ce-al ^is? 

Tiţa. — (în parte, plângând) Na, că 'ucop a plânge. . . 

FercheBanoa. — (în parte) Doamne! că proaste's fe- 
tele ie la ţară ! (merge Bpre fund). 



5g2 do! moeţî viî 

SCENA IX. 

Tita (în Bting» în fond). Hagi-FlutUT (întrând pe 114» grădii»! 

din fand), Forchesanca. 
Flutur. — Eî! vere Ghîftuî, sftrşit'aî ? . . (▼«4«ndpe 

Ferohesanca) Ce'ml T^Ur& OChit! 

Ferohesanca. — (ve^^nd pe Flutur) Plet drace ! 
Flutur. — Panchiţa ! 

■Piţa. — (în perte, cn mlrue) Panchiţa ! 

Flutur. — (deechi46nd bn^eie) Panchiţa ! foasta st&p&oă 
a inimel mele. . . foasta prima actriţă de la teatru na- 
ţional ! 

Ferohezanoa. — Wând) Hagi-Plutur ! . . fiutuml cel 

mal Wtrân din laşY! 

Arlea: BaUttdui umbrOor, din optra: Robert U diabU, 

Ha, ha, ha, ha, ha. 

Flutur. 
Ha, ha, ha, ha, ha. 

(tnprennă). 

Ce *ml \^nTi ochill 

Ferohezanoa. 

Tu? 

Flutur. 

Tu? 

Ferchesanoa. 

Ha, ha, ha, ha, ha. 

Flutur. 

Ha, ha, ha, ha, ha. 



DoX mobţX yi! 588 

(tnpreniii). 
Fal dat pelea popi!? 

Ferchesanoa. 

Na! 

Flutur. 

-Na! 

(tnprennă. Jucând cmnean). 

Hal dar să^ jacta 



: 



. 0>ii)> 

Hal dar B<f cântăm 

Ferchezanca. 
Ha, ha, ha, ha, ha. 

Flutur.. 
Ha, ha, ha, ha, ha. 

(tnpreiinA). 

Ce *inl Tftjnră ochii! 
Ferohesanoa. 

Tn? 

Flutur. 
Tu? 

Ferohesan^a. 

Ha, ha, ha, ha, ha. 

Flutur. 
Ha, ha, ha, ha, ha. 

(tnpremil). 

N*al dat pelea popii? 

Ferchesanca. 

Nu! 

Flutur. 
Nn! 



584 I>0' MOBŢt Ytt 

Ti|a. — (în parte) Par' c& visez ! . . 

Flutur. — Da ce dracu te-al ftcut, sufleţelnle, de- 
un an de {}ile de când al perit din ochii meî? 

Ferchesanoa. — (Teteift) Ett, puiule ?.. m'am sfădit ca 
directoru teatrului şi de disnădSjduire m'am m&ritat. . . 

Flutur. — (în mare mlz«re) Te-al măritat?. . tU?. . 

FerohOBanoa. — Hî, ht. 
Flutur. — Măritat? 

Ferohesanoa. — (face aemn din cap oă aţa). 

Flutur. — Pravilîceşte ? 

Ferohesanca. — Paragrafu. . . cutare... 

Flutur. — Mari stlnt minunile tale, Doamne! 

Ferohesanoa. — Aşa, dragă... am luat un bilet de 
loterie la cantora măritişului, ş'am prăpădit... Dar ce-o 
fost s'o trecut. . . (înebinâiidu.be) îs vMuTă diu cap p^o* 
tn picioare. 

Flutur. — 'L-al şi pus la cale pe bletu. . . 

Ferohesanoa. — Ferchezanu ? . . altă ce?a. Era b^ 
trftn ca hanu lui Yangbeli. . . 

Flutur. — Cum s'ar $ice. . . cam hardughie?.. 

Ferohesanoa. — Ba 'ncă ce ? . . sS fi mal tr&it p(fn' 
In yremea barăcilor. . . îl dobora pojarnicii. . . dar 'şI-« 
luat tălpăşiţa mal înainte... (oftând) Ah! Fluturaş dragi, 
cftnd al şti cftt 1-am jălit!.. 

Flutur. — (ilmbind) Cât? 

Ferohesanoa. — Te mierl ce şi mal nimic. 

(zid amândoi). j 

Tiţa. — (în parte) S^rmauu boerlu ! . . Ce femele tn 
8(1 lee! 



DOÎ hobtX ytl 585 

Ferchesanoa. — Da nn ştii o bazaconie şi mal 
gogonat& ? . . Domnul Ghiftul mi Yubeşte peste măsură... 
şi mă roagft să 'I tett. . . că piere. . . (▼eseu) Ce jici de 
asta, moş Flutur?., aovindai pwte pAnteoe) Aşa colac! . . 

nutar. ~ (iifted) Chiar colac peste pupăză, (mtă 

pe FerdiesAnc»). 

Ferchezanca. — Pupăză ! . . Nu 'ml spui că te-al 
deschis, Flutur bătrân? 

Flutur. — M'am deschis ca o laie la ochii matale... 
Da ea spune'ml, al de gftnd să primaţi propunerea lui 
Shiftuî. . . 

FercheBanoa. — Cum socoti? 

Flutur. — D'apol. . . ştifi ett ? . . 

Ferchesauca. — Au j{ ? . . şi eii ^iceam că s'o des- 
his ! . . Primesc tn complet ca la gludecătorie. . . Hal 
m încă yr'o cinci minute ca să mă hotărăsc. . . dar le 
^rtfesc pe altarlul amorlulul!.. 

Flutur. — 8ă 'ţi fie de bine. . . Apropo. . . ştii că 
r să găseşti aici o mulţime de cunoştinţi yechl? 

I*erclieBanca. — Care şi care? 

flutur. — Acrostihescu şi toţi ceIa-1-alţI prietini. 

X'ercheBanca. — Acrostihescu ? . . care ? . . Odobaşa ? 
I^utur. — (ri4«nd) Co fol Odobaşa? 

feroheaanoa. -r- Aşa 'I ^ic eti. . . Odobaşa, pentru 
0a face altă de cftt ode. . . Îs aici?. . bravo! . . mă 
e flă'I Tăd. . . unde's? 

-pXntui. — In grădina. . . (ea gAUnterii») in grădina 
^\e... Dă'ml role să'ţl sliqesc de cavaler. . (n di bn^ni). 



58G i>oî xoBŢt viî 

Ferohesanoa. — Tot galant?., bine te^am botexat 
ett Haţi-Flutur. 

Flutur. — ImY place-a sbura din floare 'n floare 
şi din Panchiţ& 'n Pancbiţ&. . . 

Ferchesanoa. — Berbantule. . . 

Arie din Ohirlţa: Haideţi inpreuna. 
(îxnpreunX). 

Haideţi în grădin& 
S% ne r&tăcim, 
Şi cn-ai mei prietini 
S^ ne întâlnim. 

Flutur (galant). 

ITal frică *n grădini de te*I r&t^ci, 
Pintre flori îndată eâ te-oiâ %\ găsi. (bis). 

Feroliesanoa. 
Veji'l dacă'I flutor, flori în veci vânează... 
Yrabiea bStrână tot malal yisează. (bis). 

(tnpreimi). 

Haideţi în grădină 
etc. etc. etc. 

(mI prin ftind amândoi). 



SCENA X. 

Tiţa. — (ringnpă) Nu'ml vine si cred căte-am aa^it. 
ce femele neruşinată! şi tocmai ea sS fie nerasta ciio>J 
nulul Ghiftul! . . Cam de-o putut s6 se orbească aşa k 
tare d-lul care 'I om în toată firea ? . . nn putea n^ 
aleagă mal bine?.. sS găsască o copilă cn purtări biine^ 
care 'I-ar fi Iubit pin' la moarte. . . ca mine. . . Cpiâ»^ 



DOÎ MOBŢf viX 537 

Axle din Baba^Btrca: Cf, (tf, ttf, ti mtUuJ 

Din a mea copilărie 

Eă pe dinml *l-am Inbit. 

Or! ce dulce veselie 

De la dînsnl *m!-a venit. 

Dar Tal mie! *n rătScire 

Dragul meâ ajl a că^nt; 

Ş*orY ce. dor de fericire 

Pentru mine e perdnti 

Doamne !-ascnltă al mett dor \^ 

Kil dă'mî Yole ca se mor! / ^^^^' 

Ab, de-acnm 8*att sfârşit toate; 

Lumea *ntreagă *1 un mormânt. 

Şi de-acum nimic nu poate 

S$ m$ *ncânte pe p&mânt; 

Găc! în oarbă rătăcire 

Dragul meâ, valI a căjut; 

Ş*or! ce dor de fericire 

Pentru mine e perdut! 

Doamne !-ascultă al meă dor ^ 

S« dă'm! yoXe ca s« mor! / ^^^ 



SCENA XI. 



Tiţa, Egor, AorOStilieflOU («piriet, vine din fund ftlungat 

de Egor). 

^orostihesou. — Nu pune m&oa pe mine că te te 
aca. 

^Eîgor. — De-acum nu scapî de mine p8n' ce nu 

"T plăti. . . (▼!• »S1 apnoe de guler). 

^orostihesou.— Nu te obrăznici, mă¥ zahăr tnarcjnaj 
te topesc. 



588 i>oî mobţX vil 

Egor. — A (Mo?. . (fttrios) Ah! ti coţcar. .. te port 
douS luni de ^\\^ ca droşca, ş'apol €&ud I! la plată, speli 
putina? . . (îl le de gaier) Davaî parale. . . 

Tiţa. — (căutând ■«1 dtepirţMcă) Da ce este, pan Egor? 

Egor. — Ce este ?. . nu b&ga de samă ; am prins un 
muştereâ. . . (n «gâiţie) Bavai parale. . . 

AoroBtiheBou. — Parale. . . parale. . . n^am acu. 

Egor. — Nima?. . No^ haY cu mine amanet la Tftr- 
gu-Frumos. . . 

AorOBtiheBOU. — (în parte) Cum draCU S^ scap? (t«e) 

Ea ascultă, Egoraş. . . 

Egor. — A niet Egoraş. . . %a Egor ! . . 

AcroBtilL68cu. — Egoraş dragă. . . fi! om de treaU 
că 'ţt-oifi face o odă. 

Egor. — CUo? 

AcrostilieBou. — O odă ca sS trecY Ia posteritate... 

Egor. — A cUo ti tam post ? . . No, ett postit des- 
tul un an de jile. . . davai parale că 'ţ! M sartacn... 

(vrea sfi'l dlBbrace). 

AcroBtilieBOTi. — (farios) Ce face ? . . sS nu cumva., 
că te sfăr&m în bucăţT, de nu te-a putea drege nici us 

(SardtaŞ. . . (U împinge departe de el). 

Egor. — (răpe^indu-ee). Tu ? . . Aşteaptă. . . 

AcrOBtillOBOU. — (faglnd pe aşa cea asounaS) B& Dicl 

g&ndesc. . . 

Egor. — (alungândn'l) A . . ktu . . pOcUeţ/. . (««>• 

Tiţa. — (alergând după eî) Pau Egor. . . pau Egor. . 

StăL . . (esft). 



DOl MOBŢI Ylî 5g9 

SCENA xn. 

Ferchezanca, Flutur, Prieteni. 

Arie din Seara wiâtiH: Se traiatca 'n tetHie^ 

Prietenii (Tind din tună}, 
SS petre:! in teselie. 
Doamna mea, precum dorescl; 
Peste inim! ji mojie 
Ga o zină sS domnesc!. 

(8« închină U Ferchez*nca). 

Ferchesanca. 

Dragii met, a yoastr* nrare 
Cn pl&cere o primesc. 
Şi la toţi aTere mare 
Eft din suflet tS doresc. 
Dragii mei, cn bucurie 
Yfi poftesc la cununie. . . 

Toţi. 

S^ trftescl !n veselie, 
Doamna mea, precum doresci; 
etc. etc. etc. 

FltLtnr. — Sâ tr&ească stăp&na moşiei Ghirtulenl ! 

FeroheBanca. — (mchtnindu-ae) Amin. 

Toţi. — S6 trăească doamna Ghiftulanca. 

FeroheBanca. — (înohininda-se) Domnilor. . . 

Flutnr. — Negreşit că y^ru Ghiftul se g&seşte cu- 
rios de cea mal yie nerăbdare ca sâ te yadâ. . . Hal 
6^1 hiritisim pentru fericirea Iul... 

Toţi. — Hal, hal. . . 

(Fin tur merge de deschide nşa nlonalnl mic QhlftnX se căreece 
ormlnd pe o oanape). 



590 i>ot mobţX viT 

Flutur. — Ce ?M ? . . doarme ! 

Toţî. — Doarme! 

Ferchesanca. — (•upXrmU) Doarme!.. Nu mS aştep- 
tam Ia una ca asta. . . 

Flutur. — Negreşit c'o adormit Înadins ca 8« viseze 
Ia îubita luK mireasă. 

Ferchesanoa. — (mânio»aa) Flutur Mtrân. . . acoş Iţi 
smulg aripile. . . Hal, c&raţi-T$ de-aicl... lăsaţi-m^ sin- 
gură cu domnul Horăilă ista. . . căci am s^'I grăiesc. . . 
(în parte) Frumoasă impresie ^I-am făcut se vede! 

Toţi (efind mchinândn-ae). 

Sd petreci în Teselie, 
etc. etc. 



SCENA XIII. 
Ferohesanca, Ghiftul. 

FerchezaUCa. — (apropUndu-se de Qhiftal) CuCOaUC DQ- 

roitrachi. . . 

(Ohiftul horăefloe). 

Ean au^i'I cum borăeşte!.. par' că 'i un ogeac apriov 
Domnule Ghiftul. . . pace ! . . îl dus pe ceea lume. . . Ea: 
s6'I §uer (ţucri - Ghifiuî uce) O stat moara. . . acu'î tt^ 
mea. (tare) Domnule Ghiftul. . . 

Ghiftul. — {r«fl«niid) Ha. . . ce'I ? . . cine mă chii- 
mă ? . . A ! . . d-ta eşti, cucoană ? . . 

Ferchezanca. — Da frumos borăeşti cănd vrei. . 
al putea întrece toţi bondarii din ţară Ia un Ioc. 



DOl MOBŢl Yll 591 

OhiflnX. — Se poate... E! ce pScat c& m'al trezit! 
Ferohesancs. — P6cat?.. 
Ohiftul. — Dar... 'in¥-a¥ sp&riet un ris cftt se poate 
de plăcut. . . Puneaţi tn gftnd c& visam c& erai Iftngil 

mine. . . (Fereheza&M zimbMce fi coboură ocbil) şi că^mY ^iceaK, 

c'un glas de Auger, că nu mS poţ¥ suferU-* ştii?., par* 
că m^ ungeaK cu miere la inimă. 

Ferohesanca. — (cochetâDd) Adese or! visurile \s min- 
clunoase. 
Ghiftnl — (trirt) PScatu mare. . . 

Ferchesanca. — Ha, ha, ha, că şăgalnic ma¥ eşt¥... 
Cele 12 minute o trecut. . . 

Ghiftul. — Care 12 minute?.. A! m£ eartă. . . 
^mî-aduc aminte. . . dar. . . dar. . . pentru propunerea 
ce '{î-am făcut ? . . 

Fercuesanca. — Tocmai. . . am gândit. . . am chib- 
zuit. . . şi m'am hotărlt. . . 
Ghiftul. — A nu primi? 
Ferchezanca. — Ba d^nprotivă. . . primesc. 

Ghiftul. — (pnindu-ae pe cai»pe) Ba ţeft? 

Ferchezanca. — Găseşti că'l lucru de mirare? 

Ghiftul. — (Bcoţând Şarete din buzunar) Ba UiCÎ dc CUm... 
cn mare Unge rece) Câud 11 Vra s6 UC CUUUUăm. . . ÎS 

^a ... a ... ta. (casei). 

Ferchezanca. — Frumos ! . . boerKu 'ncepe-a căsca, 
^n' a nu sâ însura ! . . 

Ghiftul. — Nu băga de samă. . . (dândui o ţigaretă) 
^of teştî ? 



592 i>oX mobţX yzI 

FeroheBanoa. — (rap«i«tă m d«i»ărtMză de eampe) Foar- 
te^ţl mulţumesc. . . nu metahirisesc pe nem&Dcate. 

Ghiftnl. — A! (ouuA). 

Ferohesanea. — (in pute) Ear cască!., corioasili- 
ghioae ! . . de n'ar fi om, aşY crede c&*¥ somn. . . 



SCENA XIV. 

Ghiftul (pe canape), FeroheEailCa (în dreapU), Bgor. 
BgOr. — (intrând tute prin fand) *L-am SCăpat ! 'WLl-i* 

perit din ocM!.. (vs^ând pe Ferchezanca) A! bojî mm!.. 
Ce Y8d?.. Panchiţ! 

Ferohesanca. — (în parte, cu epaimă) Egor ! . . 

Egor. — Panchiţ ! . . ta sfârşit te-am găsit ji \t 
d-ta ! . . a;}! In jiua lui sfeii Mina. 

Ghiftul. — (în parte, cu sânge rece) Se TCde Că miread 

mea are cunoştiuţK prin liporenime. 

Egor. — (ou durere) A ! Panchiţ ! Panchiţ ! cum 'ţî-»i 
făcut ris de bletu Egor ! . . A! tam nXet frumos. . . 
nXet hristian. 

Ferchesanoa. — (în parte) TaY de mine ! c^a sS n»^ 
comprometeze dUnaintea boerluluî. . . (taw) Ett ? . . nu t^ 
^nţeleg. . . nu ştiţi ce vrei s8 spui. . . nu te cunosc. > ^ 

Egor. — (furioB) Nu mS cunoşti ? . . A ! a! uYtat p 
Egor birjadu care te-o purtat cu dregea tril Ioni l 
ţ|ile pe datorie. . . a¥ uitat că te-am scăpat de Ia r^ 
voie ? . . că m'am calicit pentru ca sS te scap de ^&f- 
cutie?.. Nu mh cunoşti?., dar cănd 'ţl-am adusei 



DoX mobtI vif 598 

O 8ut& de galbini, cum de md numea! Egoraş ? . . cum 
de *m¥ s&rlat In gftt?. . cum de mi sdrutalP. . M8 cu- 
Doşteal atunci ? . . 

Ferchesanca. — (în pwte) Am păţit-o ! . . (Um) EA 
'ţt-am s&rit !n găt?.. eii te-am scrutat pe tine?.. Ce 
obrăznicie!., un droşcar ş^ md batgIocoreasc& de la 
ochi ! . . (cătri ahiituv) Şi d-ta suferi una ca asta tn casa 
d-tale?. . ah. . . ah ! (m ikce ci lefină). 

ahifttd. — (cu sânge rece) Ba că biue j^icl. . . Lasă, 
tucoană, . . nu mal leşina că M daii eii afară pe beţi- 
rnl ista. 

Egor. — (minioB) CUo? 

GhiitnL — Ha, ha, vorbeşti lipoveueşte ? . . dacă ^I 
işa. . . (Mitind Qfa) Na leva pa§ol. . . scări, . . 

Egor. — îa? , . . 

ahiftuL — la! .. vorbeşti şi nemţeşte ? . . also 
ort, fort. . . gleich. 

£gor. — Nu vreft. . . sd 'ml plătească d'iutdl 100 
» galbinl. 

OhiftuL — tcMD mânios) Fo^l tţl jic. (in pwte) Mi se 

kre că *ncep a mh mftnie. . . w pjpie pnieui) Dar. . . bate 
a! Iute. . . slavă Domnului ! (citri Egor) încă n'al eşit ? 

SSgOr. — (puindu-ie pe nn scaun, în fond) Ni€t» 

Oluftui. — Niet?.. EI apoi vrei sft te-arunc pe 
-eastă ? 

£gor. — Tu ? . . ha, ha, ha. Vin dacă vrei sd te 
rbuesc ca pe-o droşcă veche. 

OUftal. — (in parte) Au^I ! . . acu m'am măniet de tot. 

or. — (suflecândn-f I mânioile) No; paidi SUdo.., 

38 



tg^ DOX MOBŢl Vil 

Ghiftui. (Booţtodu-ţi TOrtuoui) Aşteaptă, Marqjna,.. 

c& te-oYu topi eii acuş. 

Ferchesanca. — (în parte) Val de mine ! c'or s6 se 

batS ! . . Eaca pozna. 

Ariea căluşeilor dixx: Nunta titranMtca, 
Egor şi GhiftUl [înpreun*! 

Val de tine, 1 

Val de tine! I 

Cată de te ţine bine; \ ^^^ 

Cn mânie gi ca ar& 
Am 88'tl Bflirm dinjil din gură. 

FerOhesanca (alergând între amdndoT). 

Staţi pe loc... nu luptaţi... şede reil...l 

GhiftUl şi Bgor [înprennăl. > ^^^ 

Nn vreii! 
Fercliezanoa (c»tră i*hiftuî). 
Ah, te rog... fii blajin, domnul meu... 

GhiftUl. 

Nu vreilî 

(tnprennft). 

Egor şi GhiftuX. 

Val de tine. 
Val de tine! 
etc. etc. 

Ferchezanca (în parte). 

Vaî de mine, val de mine! 
Se bat, edtă, ca mal bine... 



DOt mobţI viI 5ci5 

Val de mine! mS tem foarte 
S^ na facd Yre o moarte. 

(Ohiftnl fi Egor se Inptă cercând a se trânti 1» pămtot Obiftal îl 
inpinge pe Egor spre b«IooQ). 

Ohiftui. — Ha, ha... Măî, turtă dulce... bătacrreî?.. 
aşteaptă. 

Egor. — Ah! ti §elma. . . 

GhiftnL — Am sS te 'nvfiţ polca. . . ea aşa. . . (tot în- 

torodndn-se în Inptă, ^ung pe balcon). 

Ferchesanoa. — («părietă) Staţî, staţî, pentru numele 
Iul Dumne^Sft! 
Ghiftul. — (în balcon) Nu tc da, Marojna. . . 

Egor. — Pastoi, . . (se aade nn ynet de grilaje stricate). 

Ghiftul. — Ţine, mă. . . ţine, mă. . . 

(Se and amândoi rScnlnd fi cărând în eaa). 

Ferch-esanoa. — (răcnind cu spaimă, caută pe fereasta bal- 
conului) Val de mine!., c'o că^ut in eaz din balcon!., nu 
se maî zăresc. . . poate că nn ştiii s6 ^noate ! . . (desnă- 
d«jduia) Or s6 se 'nece. . . şi 'ncă n'am apucat măcar a 
mfi mărita. . . (aleargă în fund ţi strigă) Sărlţî. . . săriţî. . . 
aler^ţl ! . . 



SCENA XVI. 

Feroll62ailoa, Tiţa (viind din fund şl aducând pe brape o manta) 

Tiţa. -— Ce este? ce este? 

Ferohezanca. — (perdută) O că^ut în eaz cuconu Egor 
şi Ghiftul droşcarlu. 

38* 



596 l>Ol HORŢl vil 

Tiţa. — Sdraca 'n de mine ! . . hal s ^ alergăm de- 
grabă. . . 

Verohesanoa. — HaT sd rtdic&m satu. . . 

Arie din Scan Mâţ«Y: TOkani, 
Ferohesanca şi Tiţa (deschizând n^ele din fond) 

Prietini, s&riţt ajntor! 
G&*n baltă se 'neac& ţi mor ! 

(Tiţa esă prin fund alerg&nd). 



SCENA xvn. 



Ferohezanoa, Flutur, AorostUiesou, Prietini, 

Slug^ (toţt vin din toate părţile alergând), 

.Toţi. 

Ce este? ce vaet? ce zor? 
Cai trebaî aicî ajutor? 

Ferchesanca. 

Egor şi Ghiftai. .. 
ToţX. 
Ge spui? 

Ferohezanoa. 
B&t^nda-8*aicl. . . 

Toţi. 

Ce 4icl? 

FeroheBanoa. 

in eaz au dat, peâ, 

Toţi. 

Valeft! 



j>ot mobtI ytt 597 

Ferohesanoa (cn deanădejde) 

Ga doi biroll grei. 
Toţi. 
Elel! 
(inpreimi) 

Degrabă, degrab* ajntor, \^ 
G&*n baltă 8e*neacă yi mor. / 

(O puie din penoane se răped în salonnl oel mic fi «e f ao nev^ 
^ote prin dreapta. CeYa-1-alţl ae apropie de fereastă şi cântă ou groaiA 
■pTB eas^ Mnt en toţii gmpaţY a«t-fel, in cât nşele din fond 9S ee poată 
Tide de public. — După o mică tăcere, ie aude sub balcon glasul lui 
AeroeUliesou, 4ic«nd:) S'O tnecat!.. 

ToţL — S'O tnecat ! (r^mân încremeniţi toţi). 

(OhiftnY acoperit cu o manta se aralk întovărăfit de Tlţa la o Uf ă 
din ftand. Oftnd aude cuT^ntul S^O tDCCSt , m opreace inapăbnintat. 
Jflme nul rede). 

aiiiftul. — (in fond) Am fiicut moarte de om ! . . am 
înecat an sndit!.. de-acu *s pr&p&dit!.. or sS md dee tn 
criminal ! 

Tiţa. — Ţlst. . . vin cu mine. . . că te scap ett. 

(Ql&iitul fi Tlţa ee fac nevă^nţT în stânga. Oela-l-alţl de pe «oenă 
c«iitA tot pe fereaata balconului). 

Ferohesanoa. — (pe fereaeU) Nu mal este nici o nă- 
dejde, Odobaşa? 

▲orostilieBOXL — («nb balcon) Nu. . . ts perduţi ! 

Ferohesanoa. — (ou disperare) Perduţ! ! . . or sâ se ma- 
seze ca crastaveţil tn eaz. . . aleluia. . . am rtoas ear 
redoTă. . . ah ! oefină). 



598 I>Ol MORŢÎ VIÎ 

Toţi. 

VaY, ce întâmplare I 
Staii încremenit ! . . 
Printr'o înecare 
Toate s*aâ sffirşit. 



> (bis) 



(Rdmân toţi încremeniţi. — Flntnr caută «S dee i^ntor Ftfehenn* 
căt ~ Cortina cade). 



ACTUL II. 

Teatral repreaintă o odaie mare fi simplă mobilată. Ufă în ftand ^ 
de-a stânga el o scară care dnce la rfindol de sus. — în capitul sclref 
o altă uşă. în stânga o fereastă ce dă în grădină, în dreapta o sobă fi 
d'inatntea el o massă pe oare se vSd o ogUugă mică şi an afefnic eo. 
un căpeţel de luminare. — Scaune pe lângă păreţi. O ufă dincolo de 
sobă, care duce în odăile lui Talpă-Lată. 



SCENA I. 

Tiţa (Is fereastă, privind în câmp). 

Nn se zăreşte încă. De ajt dimineaţă de când 'M 
trimes moş Talpă-Lată la Târgu-Frnmos cn scrisori. . . 
(Tiind in scenă) S^rmann Metu boerlu!.. s'ajnngS a 96 bia 
cioban tocmat Ia posesorul M ! . . (veseU) IJn cioban cn 
jece mit de galbini venit ! . . Cât tmK pare de bioe ă 
m*am găssit lăngă dinsu cănd o scăpat din eaz... *L-aa 
ascuns tntr'o manta şi, făr'a fi zărit de nime, 'la-m adm 
la noY acasă. . . de-atunc! !l v^d In toate {Jilele. . . ci 
n^are ce face. . . de când s'o înecat Egor. . . el II sili 
sd şadd aicY ascuns în strae ţ^răn^tl. . . de Mea jan- 
darmilor. . . 



Doî morţI yiî 599 

Arie din Seara matei: Ptuereie muU iuM*. 

ţfetl îmt pare foarte bine 

Ca se&pat el de la moarte 

Şi din ochi! tntaror; 

Dar îmi pare gi ma! bine 

C*a scăpat el chiar prin mine. . . 

Şi că*l sânt de ajator. 

A perdnt a sa avere 

Boerie şi paterp. 

Ajungând a fi pftstor; 

Dar In loc de bogăţie 

Şi de-o seacă boerie 

l\ rSmâne-al mea amor! 



SCENA II. 

Tiţa, Talp&-Lată (vUnd din fund). 

Talp&. — (.np«r.t) Tiţo?.. n'o maî vinit ghîorlanu 
cel de Stan? 

Tiţa. — Nu, moş Talpă-Lată. 

Talp&. — Ce mojic leneş ! . . de a^î dimineaţă de 
când M-am trimes la TArgu-Frumos. . . s'o fi oprit în 
tt'o crftşmă, că tot M ^i de târg astă-^K. 

Tiţa. — Cine?., el în crâşmă?.. (în p«te) Un boer 
In crâşmă! dacă s'o ma! Y6{}ut!.. 

Talp&. — Aşa 's ţărani! iştia. . . s'o făcut nişte be- 
ţivi de frunte de când s'o înmulţit yelniţile. . . şi nu 
mal poţT face nicî o treabă cu dînşif. 

Tiţa. — Ea las', moş Talpă-Lată, că Stan nu '! 
ţ^ran de r6nd; el nicî nu ştie ce'î yinu măcar. 



600 ]>0^ MORŢf Ylf 

Talpă. — Vorb&'l ? . . un ţopîrlan ca dînsa. . . leneş... 
somnoros... tneş. 1. care când l\ poroncesc cftte cera... 
sd m&tnre cassa. . . sâ aducâ ap& de la fOntână... se n!tă 
la mine cu ochii boldiţi, ca o broască la soare. . . M^ 
mir ce'l tot aperi, Tiţo dragă, că nu plăteşte nici doi 
bani. . . (in parte) De n'ar fi un mojtc prost, aşi crede, 
Doamne eartă-mS! că *I-o căjut tronc la inimă. 

Tiţa. — D^apol şi d-ta, m(ş Talpă. . . nime ou te 
mal poate mulţimi. . . bletu Stan lucrează c&t poate, 
sdrmanu! şi d-ta tn loc s6 fii bun cu dtnsu, nu înce- 
tezi de-al ocări ca pe-un argat prost. . . 

Talpă. — EI! ba nu cumva al vra s(iM bag tn sin 
şi sâU cocolesc ! . . ce M-oIu cocoli tntr'o ji c'o dispică- 
tură. . . Da cine oare s^aude afară ? 

(8e «nde la a«a din ftrnd tropote de cal şi glasul Ferehesaneil ii4<iid). 



SCENA ffl. 
Geî dinainte^ Flutur, Ferohesanoa. 

Flutur. — (afMi) Tbrrr. . . hola. . . Tbrrr. . . 
FeroheEanoa. — (ateră ii<}«nd) Ţine bine sd nu dai r^â... 
ha, ha, ha... 

Flutur. — (intri în coitnm de căUSret rldionl) BUCOTOŞI lâ 

oaspeţi ? 

Talpă. — Bucuroşi. . . poftim. 

Flutur. — D-ta eşti posesorul moşiei Ghiftuleni? 

Talpă. — (inohinftndii^) Eft, cucoaue. . . şatrarln Ti- 
mofti Talpă-Lată. 



DOÎ MOBŢl Ylî ^l 

Flntnr. — D-ta SS fii S&D^tOS. .. (merg«iid 1« of» din 

fuid) Poftim în cassă, sufletele. . . 

Perahesanoa. — ftDtrftnd rapide m eostun de AmMonă) Uf! 

bine c'am mal dat de uscat ! . . ce fug& ! . . ce prim- 
blare de olac. . . cale de-o poştă c&Iare. . . de la T&rga- 
Aiimos, pSn' aicK! . . Daţi'ml degrabă un pahar de apă... 
s6tk de Tio, c& mi s'o f&cut gAtiţa ească. 

(Tlţ» mhtgi în odMft din dreapta fi aduce un pahar ou apă). 
Arlea Oalopului de la bai-masqu§. 

Ferohezanoa. 

Hop, hop, hop. 
La galop 
Gând alerg călare, 
Hop, hop, hop, 
La galop 
Inima mea sare. 
Hop, hop, hop. 
La galop 
De mă vede-orl cine, 
Hop, hop, hop, 
La galop 
8alt& dQp& mine. 
Ce plăcere d''-a fngi !n faga mare 
Pe nn cal !nte, sprintinel ca nn ogar. 
Găte-o dată, aliYanta pe spinare. 
Dar na'ml pasă... eâ de gotil n*am habar. 
Hop, hop, hop. etc. 

Slutor. — (în parte) Par' că tM maştele, la bal- 
masche... onuând mustea mmtari) Tă...nă...nă...nă... d&nă. . . 
d&nă. . . bum, bum, bum. . . 

Tiţa. — (adu6«nd apă) Eaca apă, cucoană... (tn pwte) Ce 
y^ă? Ferchezanca! 



002 DOÎ morţI yiI 

Ferohesanoa. — (Ye pah»rDi fi be) 8^ tr&eştY. (p«i&d 
piOiMnii) Par' că cerusem vin. . . da nn'I nimicft; tT bonă 
şi apa... (v«4«nd pe Tiţ») Ce 'm¥ y^^nră ochii? copila cea 
care-am iDt^lnit'o la curte, c&nd s'o Înecat bleta Ghif- 
tul ! . . mare poznă ! Da ce cauţi aici, drăguţă ? 

Talpă. — Aici ş^de, cucoană. . . Inpreună cu mine. . . 

Feroheaanoa. — Aşa?.. II vr'o strânepoată de-a d-taie? 

Talpă. — Ba uu, cucoană... eâ H sânt epitrop, de cănd 
'1-0 murit părinţii. . . 

Ferchesanca. — Dumnezeii sS '1 erte ! . . (oitrx nţa 
Ea ascultă, drăguţă. . . n'al o odae mal curată unde s6 
m^ pot odihni puţintel, că 'ml-o sdrobit calu toate oa- 
sele 'n mine... ştii? par' că 's făcăluită. 

Tiţa. — (în parte) Altă bclo acu ! . . a sS dee boe- 
rlul cu ochii de dlnsa... 

Ferohzanoa. — lîn pwte) Se vede că'l surdă, s^rmă- 
nica. (strigând ure) N'au^l, drăguţă. . . aşi dori o odae. . . 

Tiţa. — Dacă nu 's surdă, cucoană. . . nu te r^ 
guşi degeaba. 

Talpă. — Pofteşti s6 te odihneşti ? îndată. . . Tiţ«% 
du pe cucoană îu odaea ta. . . 

Tiţa. — In odaea. . . mea ? 

Talpă. — D'apol unde. . . în coşerlil?. . hal, şi'î di 
cele trebuincioase. 

FeroheBanca. — Foarte mulţumesc. (în pane) Detrea- 
bă posesor. . . hei ! s^ nu fi răposat bletu Ghiftul... en 
s^'ml aduc^ mie c^tlurile. .. (ort&nd) Ce'l lumea asta!., 
ca un cal breaz. . . Toate planurile mele o căjut tn 

baltă ! (sU pe gândurî). 



DOt mobţI Ylt 008 

Tiţa. — C&nd W pofti, cucoană. . . odaea ^I gata. 

Ferchesanca. — (pe Rtodnri) In baltă ! . . tn baltă ! . . 

Flutur. — Ha, ha, ha. . . copila 'ţi spâne una şi tu 
r^pun^I alta. . . ha, ha, ha. 

Ferohesanca. — (rcorind) Ce-al păţit, Hagi Flutur?., 
te gâdile Rusaliile, de t\^\ aşa? 

Flutur. — Ba nu. . . ha, ha, ha. . . Da copila 'ţ! 
spune alta şi tu II r^spun^Y una... rorba ceea: Buna 
iJiua, mă! fărtate. . . şepte pul de raţă, frate... măi făr- 
tate, tu eşti surd. . . ba c'acu trecur'un cărd. . . 

Ferohesanca. — (puţin anp«ntf) Mftncate-ar moliile, 
că slut eşti cănd rljjl... undezi odaea, drăguţă?., (merge 

spre fond după Tiţa). 

Tiţa. — înCOacI. . . poftim, (merge epre eoari). 

Flutur. — Da bine, soro. . . aşă'şl te duci şi mâ 
laşi cu lacrimile pe obraz? 

Ferehezanoa. — (oprindu-ee pe scară) Ştii ce? spală-te 
degrabă cu apă de soc, ca s^ nu te faci chistrul. . . 

Flutur. — Ean lasă şagă. . . nu întârzie, c'a?em 96 
niei^em la curte. 

Ferohesanca. — Ba 'ţi pune pofta 'n cuib de-o 
canidată, suflete... (cătr«Taipă)Mâ rog, arhon Talpă Lată... 
departe 'I p6n* la curtea boerească? 

. Talpă. — Ca TT^o glumătate de ceas, cucoană. 

Ferohesanca. — Atâtica ? . . el, apoi m6 duc sd mi 
culc puţintel. . . Cu sară bună. . . 

Tiţa. — (în parte) Yal de mine ! . . c'acu yre s6 şi 
doarmă aici! 



604 i>ol M orţI Tll 

Ferohezanoa. — (snind Bcăruei Da bine, soro... na cam- 
ya md dud tn hulubărie? 

Flutur. — Uo0 în Mpâtui aeăni) Acolo \Vi loco matale, 
porumbiţo. . . 

Ferohesanca. — (în Mpctai â« soa » boIkI) Hlş... Flo- 
tar bătrân... 

(înpmină). 
Arie din CkirUia: Adio! (n asia »eara, 

Ferohesanca (pe «carii). 
Adio, rfim&l aice... 
Ea mS dac sfi m^odihnesc. 
Adio, mâ simt ferice 
De-a patea sS hor&esc. 

Flutur. 
Adio, rSmâl aice 
Eâ la cnrte m6 pornesc. 
Adio, *n cnrSnd ferice 
Oiâ Yeni sâ te gfisesc. 

Tiţa (în parte). 

Yal mie! cn groaz*aice 
Eji pe dînsa o privesc. 
Gât a§Y fi, peă, de ferice 
De-a§l pntea 8*0 mătrăşesc! 

Flutur. 
Sufletele. . . nn alta 
Prin somn dalce-a m^ Tissa. 

FeroheEanoa. « 

Ba, peă, na; că n*am de gănd 
Sd prind frigar! chiar vissând. 

(înprennă). 

Adio, etc. etc. 



DOf mobţX Ytt ^5 

SCENA lY. 
Flutur, Talp&-Iiată. 

Flatar. — Ha, ha, ha. . . poznaşă^Y! . . 

Talpă. — Veselă cucoană se vede ?.. ti cucoana d-tale ? 

Flutur. — (îng4miindii-«e) Aşa ş'aşa. . . Da ean spu- 
le'mî, md r(^, de mult ţii moşîea asta 'n posesie? 

Talp&. — De-abla de şese luni, cucoane. . . şi, pett, 
Dolt mS tem s6 nu'ml facâ rr'o şotie clironomil boe- 
!uln{. . . Dumnezeii s^'l erte! . . ci c& mare detreabă 
rejtin mal era p^n^ a nu s« ^neca! 

Flutur. — Ce fel ? . . ou '1-aî cunoscut în Tieaţă ? 

Talp&. — Nu. . . când am luat moşiea de la vechi- 
li d-sale, d-nu Clupilă, d-lul era dus tn nuntru Ia 
uii Franţuzului şi, ve^I picatul. . tocmai când sosisem 
} la Roman, acu o s^pt^mână cu câştiul. . . ce sd ^- 
«c la curte ? . . tufă ! boorlu făcuse huştiulluc tn baltă 

prietinii d-sale spălaseră putina. . . 

Flutur. — N'a?ea altă de făcut, de cât s^o spele... 

Treme ce Ghiftul II părăsise. . . Da bine. . . care vra 

jic^ al rdmas cu gura căscată şi cu câştiu ^n palmă? 
Talp&. — Mal aşa ! . . că doar nu era s6'l arunc In 
z după boer. . . Aştept s6 vie clironomil s^ le es cu 

D. • • 

Flutur. — Că nu^I aştepta mult. . . n'al grijă. . . 
Iar astă-jl trebuie sâ s'adune comisiea rânduită pen- 
I facerea catagrafiei a ayerel lui Ghiftul. . . 
Talp&. — Comisiea ? . . da n'are rude ? 
Flutur. — 'L-o ferit Dumne^efi. . . după cum spunea 



606 ^0^ mobţI vil 

e), s^rmanu! . . M duc sâ fiii faţ& la lucrarea comisiei 
ca martur. . . lus&, p^n' ce m'oiii Întoarce, te poftesc s$ 

porţi de grijft cucoanei celei de sus... (ca un aer de protecţie 

Te-oiti mulţimi. . . 

Talpâi. — (inchixiăndu-ie) BuDătatoa d-tale, cucoane. 

riutur. — (u Uf» din fond) Par' c& jis^î mai Jiul- 
oare c& nu'I departe curtea? 

Talpă. — Ea. . . c&t cole. . . Cum eşi din sat, apocl 
de-a dreptul prin pădurea lupului, şi c&t al ^\cc câre 
Frangollo, aglungi In cotunu S&tulel, unde's casele boereşt.. 

riutur. — Poarte bine. . . rSmâl sănfitos. . . şi na; 
uita ce 'ţl-am spus. . . (ea). 

Talpă. — Las' pe mine. 

Flutur. — (deschizând uşa) To-oitt mulţfimi («rf*. 

Talpă. — SSrUt manile, (singur viind în faţa acenel) Adl^ 

că dacă'I omul viţă de boer mare. . . se cttn<Mşte câi« 
de-o poştă. . . aşa ş'aista. . . Da oare cum U chiamă ? . . 
'i-olu întreba când m'a mulţimi. . . 



SCBNA V. 
Talpă-Lată, F6delei| ^i maî pe urmă Egor. 

Fedoles. — (cepeleag şi prost, vine alerg&nd din fund) CQ" 

coane Talpă, cucoane Lată? 

Talpă. — (r«8arind) Ce'î, mă? ce-al păţit? par' :J 
tot lupii te-aluDgâ. 

Fedeleş. — Ba s^ ferească Dumnejett! 

Talpă. — Ei, ce'I? 



IK)! mobţI viî qqi 

Fedeleţ. — Este qd om pimintean ascuns tn co- 
ş^rîă. . . şi ^ice aşa : că are s^'ţ! spuYe o oare cică. 

Talpă. — Un om ascuns tn coş^dili ! . . a fi yr*un 
Wlhar. .. cine'î?.. îl cunoştî tu, măî Fedeleş? 

Fedeleş. — {n^^nd proatesce) D^apoT încă n'am fost la 
temniţă cas^ cunosc tâlhărit... Poate că d-ta, cucoane... 

Talpă. — Tac¥, prostule. . . şi du-te de ^Y spune s^ 
vîe-aicî. . . 

Fedeleş. — Cine? 

Talpă. — Eaca malacn ! . . cel din coş^rlti. 

Fedeleş. — M^am dus. (e«i alergând şi lăsând nşile deschise). 

Talpă. — (idngnr) SS fie Yr'uu tâlhar... nu cred c'ar 
Tini jiua mea^a mare... a fi poate vr^un bejSnar care 
vra s6 Intre argat la mine. . . fără leafă. 

Fedeleş. — («feri) BoerYu '1 singur. . . întră 'n nuntru. 

Bg^or. — (D&nd bnsto în camă, se amncă peete Talpă-Lată şi '1 

inbricifeasă). Scapă-mâ, jupăue Talpă-Lată. 

Talpă. — (spăriet) Ho ţară!.. Ce'mî T^ţjură ochiK!.. 
Egor ? . . 

Sgor. — Da. 

Talpă. — N'aî murit? 

Sgor. — Niet!. . 

Talpă. — Care vra sâ (|icâ. . . nu ma! bYetu cuco- 
na Duniitrachi. 

£gor. — Numai ! (oftând) 'L-or fi mâncat raci! pe g¥u- 
mătate, de-o sSpti^mână. . . 

Talpă. — S^rmanu ! . . or fi făcut lăsat de s^c cu 
dînsu. . . 

ISgor. — (cu desnădgjduire) A ! nu 'î Tina mea. . . preme- 



608 i>oI mobţI vil 

I^c c& nu. . . D^am Yrot hVI Înec. . . dar cum s*o do- 
▼idesc?.. nie snaîu.., cam s^arăt c&^s nerinoTat?.. 
nie enaiu nici atâta... Â! jupâne Talpă-Lată... tare's 
supurat ! . . 

Talpâi. — Da bine. . . cum al scăpat din eaz. pan 
Egor?. . Ean spune. . . 

Egor. — Am eşit înotând... şi m'am ascuns In nişte 
stuh care era Iftngă baltă. Cănd In stuh... aud de-odat& 
nişte oameni alergftnd din toate părţile şi rănind: s'o 
Înecat! s'o Înecat!.. Boji moi! era s^ mor de frică. 

Talpă. — De frig? 

Egor. — Şi de frig. . . 

Talpă. — Cred şî ett. . . murat cum te găssal, pu- 
teai s6 prinzi un gutunar de cele tătăreşti. 

Egor. — De-atuncl. . . nici că m'am mal Întors la 
Tărgu-Frumos, la dugheană... Am lăsat tot... şi căldări... 
şi harbujl. . . şi zSmoşl. . . 

Talpă. "-• Şi ce te-al făcut de-o s^ptfimftnă?. . cum 
al trăit ? 

Egor. — Cum ? furând noaptea barbujl şi zSmoşl de 
prin harbuz^ril, şi ascunjfindu-mfi jiua prin copaci cs 
o gaiţă. 

Talpă. — S^racu bletu Egor ! . . putea s^ te prindă 
frigurile de-atâta harbujl. 

Egor. — S6 rxA prindă frigurile ? . . A.. . nima. . . 
nima. . . Nici dracu nu m6 prindea, aşa m^ umplusem de 
spăriet. . . 

Talpă. — El! ce vrei acum de la mine?. . spiue... 
ce pot sd fac pentru d-ta, pan Egor ? . . 



DOl MOBŢI Tll g09 

Bgop, — Ascunde-mfi. . . hrăneşte-mfi. . . tnbrac&-md... 
nn'ţl cer mal mult. . . iDtr'un cuYdot scap&-m6 de sp^n- 
j)nr&toare. . . 

Talp&. — De spenţjurătoare ? . . (tremură). 

Egor. — (tremurând) Da. . . da. . . (Â de m'or prinde 
jadamiciî. . . or s6 md duc6 legat la Bş. . . şi de m'or 
dace legat la Eş. . . acolo. . . or sd md gludice (^ pe-un 
hoţ. . . şi pe urmă - or sd mâ hotărăsc* la moarte. . . 
ş'apol dacă m'or. . . hotărî. . . la moar. . . te. . . or s« 

mi. . . Uvâi! UVâil . . (cu detnldejdulre) Şî, pgfl, că DU 

'l-am Înecat efi. . . 

Talpă. — O ştiti. . . n'aî nicî o grijă, Egor. . . din 
cassa mea nici dracu nu te-a putea scoate. . . 

Sgor. — (8trfn««nd fn braţe pe Talpă) A! bogdaprOSH,.. 

bogdaprosti, 

(Se aude afară un iluer de clolian). 

Sgor. — (epăHet) A! cUo tam? 
Talpă. — Tine Stan cîobanu. . . hal degrabă. . . as- 
cnnde-te. . . fă-te ney^ut. 

Sgor. — (căutând Inprejur) Unde? 

Talpă. — Intră îute cole 'n pivniţă şi n'al grijă. . . 

(rîdicX o trapă). 

Sgor. — A. . . Yin este ? 

Talpă. — Este. 

Sgor. — (coborând în piynită) A... stahie fiima? . . 

Talpă. — Ple! tute. . . (închide trapa) Ea aşa. . . aici 
încalţe ştitt că'l sigur... numai de nu 'ml-ar dişiirta po- 
[oboacile. . . 



39 



610 DOl MOBŢl Yll 

SCENA VI. 

Talp&, Glliftul (în coBtnm de clobMi. întră fourte ostenit şi merge 

de te pane pe un ecfton lingi msei). 

Ghiftui. — [intrând] Uf!., daţi'mî uii scaun... o cana- 
pe... un divan... c& mS prăbuşesc... (puinda-se pe icftnn) A!.. 

Talpă.— Ean veijî obrăznicie!., cum îndrăzneşti, mâl, 
s6 ş^\ d^inaintea me? 

Ghiftui. — Cum ? . . pentru că nu îndrăznesc sfi ş^ 
în picioare. . . de ostenit ce stint. . . mS tem s^ nu mi 
disfac în bucăţi... M'am dogit ca un poloboc Techlâ, de 
mult. ce-am umblat. 

Talpă. — Âujll tontu ? . . ş'apol ^ice că '1 cioban !.. 
aşa cioban! nu poate face-un pas fiLr^a s^ jălui că '\ 
ostinit. . . 

ahiftui. — Un pas ! . . de-aicl la Tftrgu-Frumos fi 
'napol ? . . cale de-o poştă bună ? . . Mări, nu ţi'l greu 
sd Torbeştl? dacă de-£^l fi cal de poştă, încă m'aşl jă- 
lui. . . măcar că el n^aft obicelti. . . 

Talpă. — Taci, prostule. . . ştii numai sâ rSspan^i 
dobitocii. 

ahiftui. — (cMn rap«r»t) Eau ascultă. . . 

Talpă. — Ce?.. 

Ghiftui. — (in parte) Eaca că era s^ md datt de gol... 
(tare) Nimic, cucoaue. . . 

Talpă. — Hîm... dat^al scrisorile Iul d. Poliţmu^tru^ 

Ghiftui. — Poliţmalstru. . . nu mustru. 

Talpă. — Nu mustru?., 'ţî-olii da eă un mustru ci 
nu '1-îl putea duce... Dat'al scrisorile cum 'ţl-am poroncit t. 



DOt MOBŢt Vil (511 

OhiftnX. — Le-am dat d-lul PoliţmaYstru. . . nu 
mustra. 

Talpă. — (in parte) A s^ ID^ scoatS din r&bdare, mo- 
jtca ista. <ure) De ce-al Intâr^iet p^n'acn? 

Ghiftul. — De ce? pentru că picîoarile mele n'aii 
maşină de vapor ca s6. . . 

Talpă. — Ce face ? meşlnă ? . . Ce pomeneşti tu de 
meşină, mi¥? . . Te-aT InMtat se rede, lepşitule. 

Ghiftul. — (ri<î6nd) InMtat, da. . . şi ett n'am pus vin 
In gară de-o săptămână. . . M'am prifăcut In lişiţă, de 
când ts aicY. 

Talpă. — Da nu cumva al vra acu sâ^ţl dafi şi vin?. . 
când nu eşti bun nici de-o treabă... leneş, prost, tueş, 
mangosit. . . 

ahiftni. — (fn parte) HaYda ! . . ear o Început pomel- 
nicu. . . 

Talpă. — PScat şi de apa care-o bel. . . Da las' pe 
mine că te-olti Yuţi eti, bade Stane. . . nu 'ţî-a merge 
tot aşa, pe somn, pe mâncare şi pe bere. 

Oliiftui. — Ce bere ? ce bere ?. . că doar nu stlntem 
la ber^riea nemţască. 

Talpă. — El, apoi s£ nu'l stropşeşti? (m parte) M^ duc... 
ra s^ DU Intru In ?r'un p^cat... (tare) Măi... deschide'ţl ochii 
tn patru, au^i-tu-m'al ? . . atâta'ţl spun. («* prin fond). 

G-liiftui. — (urmărindu'i) In patru? . . doitr sâ'ml pun 
ochelari. 

Talpă. — (deechi^end uţa) Aujli-tu-m'al? . . (eai). 

G-liiftuL — Aud, cucoane. 



:v.i* 



612 i>oî MORŢl vi! 

SCENA VII. 

ahiftuX. — EI !.. apoY pas de'ţY mal d& moşiea 'n po- 
sesie, ca se primeşti batglocuri 1d loc de cdştiur!. . . De 
cftnd m^o adus picatele sâ Intru ca cYoban la cucodu 
Talpă-Lată. . . nu'I ji In care sâ nu'ml f&g&dueasc& că 
m*a stropşi... (TMei) ŞtiY, peo, c'ar arc haz sd^ml trag^ 
o bătaie?., şi ett... nici s^ Îndrăznesc a ^ke c&rc măcar... 
ca sd nu mfi daii de gol... Ea... mal ştii?., se poate ca 
mal bine. . . Talpă-Lată lY ca cel mulţY. . . 

Ariea : PMtU hneieari^d, 

ti mare cu cel mici 
Şi mic CQ cel mal mari; 
Mişel cu cel Tolnicl, 
Volnic ca cel fugari. 

El, după *nprejurărl ^ 
lea sute de schimbări :/ 

Gând !I şiret vestit, 
Gând prostuleţ de tot, 
Ginstit... 8^tt necinstit! 
Ba chiar gi patriot... 
Gă*I mare ca cel mici 
Şi mic ca cel mal mari; 
Migel ca cel volnici, 
Şi brav ca cel fagarl. 

Ce sd fac6 bletu om !.. Işl face interesurile cum poat^.- 
Ci că: cu lupii s6 urli, cu oile sâ sberl... Dar ce^I chirii 
lucru... că de ji Talpă-Lată mâ trece cu şagă... nu ^ 
mAniîl. .. d'inprotivă. . . posiţiea me Iml place... II noiâJ 
originală! £â boer, proprietar cu venit de 10,000 i 



Doi morţI yiI 613 

galbinY, s^agYong doban!.. s^ arg&ţesc!.. la mulţi, In locu 
mett, le-SkT yeni cam paracsin... da eft?.. ha, ha, ha!.. 
îs Tesel cu toate aceste. fMrios) Curios lucru. . . Vi trist 
de-a o m&rturisi... da^s vesel... na... Lucrez cât şSpte... 
car ap&. . . taîti lemne. . . şi^s sănătos ca tunul. . . Gând 
eram... ceea ce eram, p^n* a nu m^^neca... avem ^ece fe- 
lîurY de bucate pe mas&... {}ece fellurl de vinaţe şi geaba... 
nu'mY ticnea nimica... nu puteam dormi... ş^acu m&nânc 
la borş cu ştir de m^ pr&p&desc... beţi la ap& din cof& 
de m6 unflu... şi'ml merge bine... şi's vesel, rid... i^no» 
fi trist) Mare minune ! eti care nu puteam face doi paşY 
pe g¥os când eram boer... acum umblu toată jiulica pe 
câmp după ol... şi m'am deprins cu ele... mi's dragi... 
Numai caprele mH u^jesc, mânciile-ar lupu ! . . că se 
acaţâr& peste tot locul... A dracului jiganie! şi fudulă!., 
da ^I-am găsit eti leac de fudulie, (antă eârugu) Ş^apol Încă 
una... am tuv^ţat a cânta din fluer... s€ gluri c'am cio- 
bănit de cănd îs pe lume, cănd m^al videa mânănd oile... 
(ixcdnd c» ciobMiM) Brrr oale... brrr la strungă... Ha, ha, 
ha... Curios lucru !.. W-o trecut urătu de cflnd nu mal 
sânt boer. . . şi'ml vine tot s6 cânt şi sS gloc. 

Arie mocăneMcâ: 

Francă verde ptiliniţă 

Bir oiţă, Mr, 
Dragă* m! e oalea plătită 

Bir oiţă, bir, 
Ga fiori roşii pe gnriţă 

Bir oiţă, bir, 
Şi cu trup de copilită. 

Bir oiţă, bir. 



614 do' morţî vit 

Oiţica bucălae, 

Bîr oitA, bîr, 
Diiguliţa mea bălae, 

Bîr oiţă, bîr, 
Ha! degrabă *n poeniţă, 

Bîr oiţă, bîr, 
Ga 8ă*ţl cânt doina, do!niţă. 

Bîr oiţă, bîr. 

(Joacă ca cYobanil cântând). 



SCENA Vin. 

Ghiftul, Tiţa (eflnd de «QB). 

Tiţa. — (în parte) Ea(» boertu !.. ce-o păţit de g¥oa(Â?.. 

(se acoboară). 

Ghiftui. — (oprlndu-se) Cine S'aude ? . . Tiţa ! (în part«» 

Ce suflet buQ de oiţă! 

Tiţa. — Tare^mî pare bine că te vM Tesel, cucoane! 

Ghiftui. — Tacî, nu ra6 cuconi, că'mî facî şotiea, 
Tiţo dragă... pi^ml Stan sadea. 

Tiţa. — (ridând) Fie şi Stan. . . De mult al finiL 
bade Stane? 

Ghiftui. — (imitând tiranii) Ba. . . ea mal dinioare. . . 
cuconiţă... şi mare foame mVL,. Daca^I area puţintici 
udătură. . . 

Tiţa. — Cum nu, bade Stanică?.. 'ţ!-am păstrat borş... 

Ghiftui. — ante) Ear borş cu ştir? 

Tiţa. — De care'ţl place... şi mH duc sfi ţi'l aduc. 

(întră în odaea din dreapta). 

Ghiftui. — («ingnr) Ear boiţ cu ştir ! . . De-aşI fi îm- 



DOl MORŢl Vil 615 

p^rat aşY trage 500 Ia talpe căruT ar maî Îndrăzni s^ 
mal samene ştir pe faţa pămfiDtuIuY. 

fFiţft. — (aducând o oală, o linguri, un pahar de vin fi o bucăţi 

de p&ne.) Eaca, bade Stane, am furat pentru d-ta un pa- 
har de Tin de cole din pivniţă... [anu tnpai că moş Talpă- 
Lată 1! sgftrcit ca un cârlig de yie. 

Qhiftni. — [luând oala] Mulţfoiim, cucouiţă. . . s^ dea 
Damne^Sii s'agtung! bogată ca o Împărăteasă, [aepuneiângi 

masă pe scaun ţi mininci] 

Tiţa. — Măcar de-ar fi aşa, ca s6 te pot scăpa din 
halul In care te găseşti! 

Qhiftnl. — li tare bun. . . 

Tiţa. — Cum ? . . eşti mulţtoît ? 

Qhiftoi. — Numai 11 cam pipărat. 

Tiţa. — Cred şi etl. 

ahiftoi. — Altă dată să^l pul mal puţin piperlfi, Tiţo. 

Tiţa. — Cui? 

GhiftuX. — Borşului. . . efi Iţi Torbesc de borş ! . . 
A! tu 'ml pomineal de halul mett?.. nu te 'ngriji. . . 
Posiţiea mea ar fi destul de plăcută. . . dacă nu m'ar 
mustra cugetul. . . asta mi mănăncă. [minânci muit]. 

Tiţa. — Nu mal găndi, şi mănâncă 'n pace. . . ce-o 
fost s'o trecut. 

Oliiftnl. — Să nu gândesc, când am făcut moarte 
de om ? . . când am Înecat un lipovan ! . . da tu nu ştii, 
Tiţo, că chipul Iul mă alungă necontenit. . . că'l văd peste 

tot locul. . . cu barba Iul cea unsă. . [ariUnd fn dreapta] 
Ici... [in atingă] COlC... [in fa^] dinCOlO... Mă primblU CU dlU- 

sn la braţetă. . . mă culc cu dtnsu alăturea. . . mănânc 



616 i>oI mobţI yiX 

CU dlOSQ. . . [ftdQce U gnri o lingură de borş fi m opreace căntkaâ 
ea ipabnă dincolo de maaă.» pe urmă apncă o Ungari cn mân» «tângi. 
ftyftnd ochii tot ţintiţi in pre^măX fi cn mân» dreeptX Ie* paharul, bea 
rinul pe Jum&tate ş 'arunci ce mal rSmâne in obrainl spectrului e«; i te 

pare ci sinwcei. Sluta*!, bat^U CFUCea ! 

Tiţa. — [epirieu] Vat de mine ! ce'K ? 

ahiftui. — (deenidiudnit) Şi CU căt t! mal slut, co 
atât md mustii cugetul mal urftt! 

Tiţa. — D*apoY nu eşt¥ d-ta vinovat, cucoane. . . 

GhiftoL — O ştiti. . . o ştiii. . . dar n'am c« face... 
glasul conştiinţei mă asurzeşte. . . ŞtiY tu ce mâncare 1 
conştiinţa? 

Tita. — Ba nu. 

a 

ahiftui. — NicY ett... Acu, jiua ca jiua... m^ maf 
leii cu caprele, dar noaptea. . . toate stihiile n&pădesc 
pe mine. . . strigoii, moroii, tricolicil, vercolicil, dracii 
din tăii, drăgalcele, simzicnile, strigile, pană şi papa- 
luga, pân& şi turca, păn& şi chiralelsa !.. şi chiralelsa !.. 
ştii tu ce^l chiralelsa? 

Tiţa. — Ba nu. 

Qhiftul. — Nici ett. . . dar ce folos ! nu pot sd pan 
mâna pe-o chele, sd trag un z^vor, să pun o c&ldare 
pe foc pentru jtntiţH, Ară să *ml aduc aminte că Egor 
vindea ferăril... îl vM şi prin Întuneric... (ci4*nd cu deoir 

d«Jduire pe un acaun) Am aglUUS lU halul morţilor ! (ac oa- 
fundi fn gânduri). 

Tiţa. — (în parte) Sărmauu bletu boier! <tare) Cucoa- 
ne. . . cucoane. . . bade Stane. . . St&nicâ. (în P«rte) Bar o 
că)}ut pe gftndurl. . . de-acu *1 dus pe ceea lume. 



Dof uobţI yil t;i7 

Ăxit din Seara tmâiui: Ah i«Mlc wtritUmra, 

Stane dragi, fif ca minte 
Ynel, TÎă, ca mai *narate 
P^n* a nu te fi *necat 
L*a1 mefi glu de mângiere 
Ah, alung* a ta părere 
C& eşti, peii, nerâoTat ! 
De n*ai milă tn de tine 
Pie*ţi milă chiar de mine, 
De-a1 meă snflet întristat... 
Şi la glas de mângiere, 
Ah, alang* a ta dnrere 
Că eşti, pefi, netinoTat! 

Olliftai. — (Ttfada'şl in simţ.re. \v.ce\ Ce glaS dulco!.. 

flomai ea poate s^'mî tnprăştie gftndarile cele triste... 

Tiţa. — (apropiindn-fie cu aflcaU de Obiftnl) CuCOane... ^ţK-O 

trecui ? . . 

G-hiftuL — 'Ml-o trecnt, Tiţico drag&. . . s'o spart 
afiouQ la glasal tătt. 

Tiţa. — E{... dacă'î aşa, ştii ce te-aşi sfitui?. . ca 
s^ Du'ţT ma! TÎe afionu cela. . . cum ti nomeşti d-ta. . . 
bine-ai face să tocep! ear yt^o călătorie prin lume... 

ObiftuL — (ecmitet) Să fac Toieajuri?.. să mă dac de- 
aici ? . . să'mY las oile ? să mă dep&rtez de tino, Tiţo. . . 
de tine ? (cn gu* fime) Loat-al sama că mai dăun&jî 
te-am strtns de mână?.. 

— (CQ neylnoYătie) Ba UQ. 

— Te-am strtns. (ostenit ft mergtod de oee» par 

icoe) Şi de n'ajY fi aşa de ostenit, te-aji mai strtnge 
dată. (enitot) Să mă duc de-aici, unde's scăpat de toată 
limejdiea. . . nnde 's căutat, grijit ca un cănăraş!.. 



618 DOt MORŢÎ Ylt 

Tiţa. — (ri^jând) Ba c& cHar. 

Qhiftiii. — Ca un c&n&raş care-ar tăKea lemne ;i 
ar mânca borş cu ştir. . . (se apropie do Tiţ») Da tu no 
ştii, dragă copilă, ce bazaconie se întâmplă aici de câte- 

ya ^ile ? . . (Tlţ» neînţelegând, caută înpr^Jor. (srhiftnY o opreace de 
mână fii ax»t« Inima iQl) Aicl. 

Tiţa. — Ce? 

GhiftuX. — Vreî s'o afli?., yreî numai de cât?., 
yreî?.. vreî?. . 



SCENA IX. 
Qhiftui, Tiţa, Talpă-I«at& (viind mte din tnnă). 
Talpă. — Ha! degrabă. . . degrabă. . . 

Ghiftui. — (depărtându-ae de Tiţa) DraCU S€ tC îef... 

Talpă. — GătiţY odalea degrabă, că yiue comisita 
de la curte... cu toţi boYeriY. 

Tiţa. — Care boieri ? . . 

Talpă. — Ştiţi ett ? . . or fi dironomil cuconulnl Du- 
mitrachi Ghiftui. 

Ghiftui. — (ure fi cu mir^e) Săracul de mine ! 

Talpă. — Ho! tontule... ce te-o apucat de răcne>tl 
aşa ? . . Nu ştii că s^o înecat boerlu ? 

Ghiftui. — (cu durere; Ba Ştitt... Ş'O proa ştîtt... S^T^ 

mânu ! . . 

Talpă. — El! apoi? 

Ghiftui. — (liniştit) Nimic. . . nimic. . . (tw* b^ e»i 



Dot morţI vil 6ig 

Talpă. — (oprindu'i) Încotro, moţpane... vrei s^ spelî 
patina ? . . stăY aict c& a¥ treabă. 

GhiftnX. — (în parte) De nu m^ar cunoaşte cineva. 

Talpă. — Ghidi, ghidi, leneşule. (merge »pro uş» din ftmd). 

ahiftui. — (pninda'fi pUăriea pe ochi) Ea aşa... lucalte 
na m'or zări... 

Tiţa. — (încet luY ohiftuY) Ie sama bine, cacoane, sâ nu 
te daî de gol dinaintea boierilor... (întră în odaiea din dre»pu). 

GhiftuX. — Odată cu capu. . . Tiţico... (cu dragoste) 
Tiţico ! (în parte) Et ! . . mi'Y dragă şi pace ! 



SCENA X. 
Ghiftul, Talpă -Lată, Flutur, Acrostihescu, 

CftrciOC, Prieteni (întrând pe Uf» din fond). 

Talpă. — (deschizând n^a din fund) Poftim, poftim, boîerî... 

Arlea polcăl din CHrih'a. 

Prietenii. 

HaîdeţY, haideţi sâ grăbim 
Şi lucrarea sS sferşim, 
Pe Ghiftul 8& n rSfnim; 
Testamentul 8^*1 cetim. . . 

Ghiftul (în parte). 

Ea pri?iţl cum mlf jălcsc; 

Ce frumos mS prohodesci 

Aşi jura (ă polca Yreii 

S£ joace de dorul meâ. 

Prietenii. 

HaYdeţl, etc. etc. 

(tn vremea coralnT, Ohiftnl ae leagăni uşor oa fi c&nd ar voi sS în- 
$e«p^ polca, |1 făcând de o dată nn gest de minle, se duce spre Ufa din 
tind. . . Talpă ear îl opresce). 



620 i>o' morţI yiI 

Talpă. — (oprind pe ohiftui) Ear?.. dă... dă... 

QhiftuL — (în parte) Mare p5(»t c'uq posesor... 

Flutur. — (oătră boeri) Boferî d-voastră. . . Catagra* 
fiea ^i sterşită. . . im ne ma! romane de c^t s^ visi- 
t&m moşiea şi sS se cetească testamentul care s^o găsit 
la curte. 

Oftroloo. — Prea bine... da ştiţY d-Toastră, c^o avut 
mare noroc cuconu Ghiftul de s'o tnecat, căci la dio- 
protivă, ar fi fost dat in criminal pentru moartea lipo- 
TanuluY. . . 

Flutur. — In criminal?. . eşti sigur, arhon Cârcloc?.. 

Oftrcioc. — Doar nu's candidat de gTudecătorie firi 
8^ ştia prayelile. 

Flutur. — Asta n\ir fi un reson... căţl cunosc efi!.. 
şi peă socoţ!?.. 

Oftroloc. — Socotinţa me este că prietinul d-yoastr& 
ar fi figurat tn earmaroc cu ştreangu de găt. . . 

Ghiftui. — [în piirtej Valett ! . . par' că 'mî stă id 
nod colea. . . 

Flutur. — SSrmanu ! poate că '¥-ar fi trecut urâtul 
tn spânzurătoare. 

ahiftuX. — [inperte] li mucalit Hagi-Flutur. . . 

Aorostihesou. — Şi fiind că era cam fudul... sV 
fi fudulit In ştreang, ca cfoara 'n par. . . 

ahiftui. — [în pftrte] Na şi ista-1-alt. . . frumos mt 
jălesc!.. apoY pas de te mal îneacă. 

Flutur. — Alminterc era om bun... numai cam... tufţ 
Acroatihescu. — Cam. . . lepşit. 
Flutur. — Cam stropşit. 



DOl MOBŢl Ytt 621 

AcrostUieson. — Cam tr&snit. 

QhiftoL — [in pMte] HaYda. . . nid dracn na m'ar 
cunoaşte, corn mt zagrăyesc el. 

C&rdoc. — Lepşit, stropşit, tr&snit, ^ftt ii place. . . 
dar ea s6 eetim testamentol. 

ToŞL — Dar, dar. 

QliiftaL — (în ptfte) icn slf rideţ! comedie. 

Cftroloo. — BoYeri d-Toastră. . . hal 86 ne pnnem la 
masa asta, ca 96 armăm pe forme. 

Talpă. — M&. . . Stane. . . di scanne boierilor. 

Qliiitiil. — (m palie) Torb&'l?.. atftta ar mal trebai. . 

Talp&. — Hă, surdale... da n'ao)}I? 

Ohiftol. — iod, cocoane. (aducescaoneflleAtea^ămpre- 
arul mwMBiy. 

Talpă. — Ea colo şi colo, manţositole. . . No bă- 
gaţi de samă, boierilor, c&^I an biet cioban necloplit... 

Oliiftul. — [in ptfie] Ce tc-aşl mal ciopli ! . . 

Talpă. — Când nu *I cu oile, nu plăteşte nici jiclî 
ao¥. . . 11 diprins cu ele. . . ş'ar Tra sS le Tad6 ^i 
i noapte. 

O-liiftTiI. — [in parte] Dar ; sS le tM In frigare. 

OAroioc. — Poftim, boieri, sil cetim testamentol rS- 
laatnlnl. 

d-liiltiiL — [inpttrta] RUposatuluI de faţă. 

To^ — [aşefinda-M pe Maiine] Ea SS Tidom. 

Oftrdoo. — [oetind] „Acesta este testamentul meii!.. 
I snb-iscălitul, Dimitrie Ghiftul, din mila lui Domne- 
a fiind lipsit de rude, numesc drept clironoml ayerel 
•Ie, pe prietinii mei: Qanul Hagi-Flutnr. . .* 



^22 ^ot mobţI tiI 

Plntur. — [rfsirind] Ce jicî ? . . 
OftroXoo. — [ootind] ,Şi ped. Acrostihescu... Odohaşa...' 
AoroBtihesoii. — [Hiaărind] Ce spuK?.. 
Oftroloo. — [oetind] ^Fiiod amendo! capitalişti. . .^ 
GhiftuV. — [în parte] N^aii paradii pung&, da's dio capitalie. 
Oftroioo. — [cetind] , Fiind amândoY capitalist! şi prie- 
tini pe care ti preţuesc. . . Ear spre a cârma tot soiul 
de neînţelegeri Intre el... las anume satul Gbiftnleni lui 
Hagi-Flutur şi satul Sătula Iu! Acrostihescu. . . iscă- 
lit, Dimitrie Ghiftul. 20 Maiii. . . 1849." 

[Toţi M 8cn»li de pe scftane]. 

Ghiftul. — (în parte) Frumoasă idee a! ma! aTut, co- 
coane Dumitrachi... 

Flutur. — Care cum s'ar prinde stlnt proprietar?.. 

AcroBtihesou. — Şi eii tij. 

Flutur. — S^rmanu Ghiftul! ce detreabă om! 

AcroBtihesou. — Ce sufiet nobil ! . . am s^ 'f f^ 
o odă. . . 

Ghiftul. — (în parte) Nicl mort n'a sS'm! dee pacr.-, 
Odobaşa. | 

Flutur. — Ce p6cat c'am perdut aşa prietin! (i^ 

şterge ochii). 

AcroBtihesou. — Aşa om cu geniii ! . . [i«i fterR« ocîji 

Ghiftul. — [în parte] Ea sâ Ye)}l c'acu or sâ mi M 
ânger. 

Flutur. — Aşa pravoslavnic! 

AoroatiheBou. — Aşa ănger! 

Ghiftul. — [in parte] Na. . . ce ?'am spus ? 

Flutur. ^> [ini Acrostihewsn] Care vra s6 )}ic^ de-arii4| 
Tere Acrostihescule, no! do! o s£ Inp&rţim cAştlurile. 



DoY mobţI viI 628 

Aoroatihescn. — Aşa, Tere Flutur. . . ce jalnică În- 
tâmplare ! . . a ! . . 

Flutur. — A ! . . [m inbri^şeftză fnprennă plângând]. 

Ghiftni. — [în p«rte] Ea auji'Y cnm se mal fasolesc!., 
sg nu'! Kel cu toropala? 

Flutur. — [i«î Talpă] Cât aduce mc^iea.. . arhon Tal- 
pă ?. . cu cât o ţi! pe an ? 

Talpă. — Scump, cucoane. . . foarte scump. . . cât 
nu face. Cuconu Dumitrachi Qhiftu!, Dumne j^ii s^'l erte !.. 
Im! ^găduise că m'a ma! scade din câşt!ii. . . dar n^am 
avut parte... 

ahlftu!. — [in parte] Eti?. . na şi altul ! . . da late 
le cro!eşte badea Talpă-Lată. . . 

Cftroioo. — Bo!er! d-Yoastră... dacă poftit!, sâ mer- 
gim acum ca sâ visităm hotarele moşiilor. . . 

Toţi. — Dar, dar. 

Flutur. — Arhon Talpă. . . vin d-ta de ne-arată 

moşiea sdii dacă n'a! vreme, dă-ne pe cineva. . . pe 

cîobanu ista. . . [•»« pe ohinm]. 

Talpă. — Cine? el?., da cunoaşte el ceva, tontu?.. 
vin eli cu d-voastră. 

ahiftuL — [în parte] Ha!da ! ci că este-o vorbă : Ha! 
tată sâ'ţ! arăt hotardle. .. 

Oorul. 

Ha!deţ!, ha!deţ! sS gr&bim 
Şi lucrarea să sfârşim, 
Pe Ghiftn! săU r&fnim ; 
Mojiea sS"! inpărţim. 

[ea cn toţU prin fund, afară de Ohiftul]. 



624 DO* MORŢÎ vil 

SCBNA XL 

ahiltuL — El! apoi te maY înec! alt& dat&?.. mal 
laşY clironoml altă dat&?.. NicY n^apucl a muri bine, şi 
el Încep a ginea dr&galca. . . şi *n loc s6 te j&leasc& ca 
pe-nn om care*I Inbog&ţeşte, te batglocoresc ca pe-un dn;- 
man. . . I ! de n'aşi fi mort. . . ce frecătnr& de gftlcl aşi 
trage lui Flutur şi lui Odobaşa ! . . [se apropie ob mmmă} Da- 
c^am fost nebun ett s^ fac testamentul In folosul lor. . . 
aşa mi se cade. . . O ! ce idee năstruşnică ! . . dar. . . co 

chipul aista le vin de hac! [m pune l» msa «l «ctie câter» rte- 

duri fn teaumentj. Ha, ha... dragii mei capitalişti... nu tC 
aşteptaţi la una ca asta... îs tueş? stropşit? lepşit?.. 
Încalţe s6 vâ arăt ett cinezi Ghiftul... s^l cunoaşteţi mai 
bine... [«criindi ,GhiftuîenI lOMaitt 1849'' (Torwt) M'am 
Înecat la 20 a lunel... se poate dar prea lesne să fi scris 
aceste rdndurl cu o ^i mal Înainte, la 19. iffdnăa'^ mi- 

nUe de bucurie fi acnlindn-se de 1» muă] Ce-Oltt Să mal lld 

acum, cănd ^l-olfi Tidea cu nasu de-un cot... mă duc 9^ 
Yăd cum Iml măsoară moşiile... ha, ha, ha... am căpătat 
ingineri fără plată... ha, ha, ha. . . [e«ă pe ««» dm tmdi. 



SCENA XII. 
Egor, Feroheianca. 

EgOr. — [deechlfted o trapă ţi sooţted cspnl] Nu mal aud 

pe nime tropăind de-asnpra capului... acum pot eşi să mi 
mal răsuflu. Uvăî! m*am săturat de pivniţă... oare unde 
să fie prietinul mefi Talpă-Lată, să*ml aducă de măn- 



Dol mobţ! viI ^25 

cat... c*am fl&in&ii{}it de tot, de c&nd m'am făcut stahiea 
piyniţeî. . . a cUo? . . nojscU. . . 

[FerehezancA bate in p«lme bus. — Egor inohide oblonul]. 

Ferdiezanca. — [efind în capfitni acărei] H&I! fa !.. nime... 
pace... şi tare mi'I poftă de dalceţl. . . s^ mâ ma! răco- 
resc... c^am durat un sonm n&struşnic. . . ş'am yissat... 
Tal de mine ! ce YÎssurî curioase ! . . tot cu stahi! şi cu 
Hagî-Flutur. , . 

Egor. — [scoţând emr captU] Nu'î nîme, 80 VOdO... [«iriad 
pe Ferchezanca sus] A.! bojî moi!., PaUChiţ!.. [închide oblonul]. 

Ferchesanca. — [inc«p«nd a s^ cobori] Par*că m'alunga 

stahie sburlită şi mă chiema pe nume cu glas Inn&- 
dujit, ca din ceea lume. . . 

Egor. — [de tub scenă] Pauchiţ ! . . Pauchiţ ! . . 

Ferchezanca. — [oprindn-se pe BcărT] Aud P 

Egor. — [asemene] Panchiţ ! . . Pauchiţ ! . . Cucu. . . 

Ferchezanca. — [spăimânt&ndu-se] YaY de mine ! . . tml 
antă cucu 'n stânga ! . . 

Bgor. — PanchiJ! Panchiţ!.. ce nu plateştî luî Egor? 

Ferchezanca. — Săraca'n de mine, că nu ^I curată 
asa asta. . . îî cu dracu. . . [m suîe rapide înapoi] Unde 
î fag? 

Sgor. — Panchiţ ! . . Panchiţ ! . . De nu 'î plăti lui 
2[ar. . . am să te M pe ceea lume. . . să te mănânc de 
e. . . Htr. . . ham. . . ham. . . 

Ferchezanca. — Aujjî gust ?.. Vaî de mine !.. doar' 

1 's stridie ! . . Mă unflă spaima din tălpi. . . mă duc 
mă 'nchid în casă. . . [întră îu odae]. 



40 



626 ^oî mobţI yiI 

Egor. — [»r»tându-8e] No, haro^ ! 'î-am vinît de 
hac... ha, ha, ha... de-acum ştifi că 'mt-a plăti, [d^penti 
Ha, ha, ha. . . 



SCENA VIII. 
Talpă, Flutur, Aoroatiheaou, Oftrdtoo, Prieteni. 

[Flutur şl Acrostlhescu întră efidindu-se]. 

AeroBtihesou. — Ba X5\& eartă, Ycre. . . hotăra 'I 
mal îDcoacI. 

Flutur. — Da nu '1-at vS^ut cu ochii că '1 mal în- 
colo, d'inprotivă? 

Aerostiheseu. — Ce mal încolo ? . . vrei s6'inî mă- 
nânci doi stânjinl de pământ, din partea me. 

Flutur. — Ba tu vrei s8 mi'l mănânci cu Inpit- 
surare. 

Aorostihesou. — Ba tu. 

Flutur. — Ba tu... şi dacă '1 aşa treaba... ne-oiL 
gludeca. 

Aorostihesou. — Ne-om gludeca. 

Câroioo. — Domnilor. . . nu v6 sfădiţi degeaba pt*îi- 
tru doi stânjinl, când v6'l clironomiea aşa de înseninata... 
că de ^ţl întră o dată în proţes, Dumnej^fi ştie de ţ 
scăpa buni teferi. . . 

Aorostihesou. — Cum ? 

Cftrcloc. — Ce v6 spune Timofti Cârcloc. .. hellK^t!.. 
doar' nu 's candidat de flori de cuc... v6 sfătuesc pr. - 
tiueşte. . . 



> Ceteşte-O. 



do! morţI vil g27 

FlntxLr. — \ f Ce flori de cuc?., da nu vedî 

Acrost: — ) i c& rra sâ mâ p&gubească. 

Cftroioo. — Ei ! ştiţi una ? . . hal sâ mal cetim tes- 
tamentu. . . poate că ne-om lămuri asupra pricinel. 

} Foarte bine. 
Acrost: — / 

GftrcIOO. — (Inând tesUmentul de pe mMS) Eaca pOZna ! 

f ^*"- - ) Ce 'î? 

Acrost: — ) 

Cftrcloo. — Pe ceea-I-altă faţă a testamentului, este 
o adăogire care 'ml scăpase din videre. 

Flutur. — 
Acrost: 

CâreXoC. — (în parte) O păţit-O Clironomiî ! (t*pe. cetind) 

^Fiind că se poate întâmpla ca sâ mâ tnec măni, tml schimb 
liotărlrea de mal 'uainte, şi'ml las toată averea Tiţel...'' 

^"*'"- - } Ce face? 
Acrost: — ) 

Cârcloo. — (cetind) „Tiţel, copilei care se află subt 
pitropiea lui şătrarlu Talpă-Lată...** 

Talpă. — Mare minune! 

Cfixeioc. — (cetind) „IscăHt, Ghiftul... 19 Maifi 1849." 

Flutur. — 

Acrost: 

Cârcioo. — Ba mS ertaţi, că 'I scris cu mâna r^po- 
itulul. 

Flutur. — (cu desnăddjdaire) 

Acrost: — (cu dcenădâjduirb) } Brecc ! 

TalpA. — (cu mirare) 



> Nu se poate! îî plastografie. 
;: — ) 



40 



« 



028 i>o' morţI vi! 

Arie»: Vai ee etie, ce 'nttmplaret din Baba-Hâmr 

(înpreană). 

Flutur şi Aoroatihesou. 

De se poate-aşa ruşine 
Sâ p&ţim noi amândoi, 
A o crede, jeft, nn^ml vine. 
El '§1-0 băiat joc de noi! 

Talpă şi cela-1-alţi. 

Ge rubine, ce ra§ine ! 
Aâ păţit-o amândoi! 
Ş*o sS*l ridem ca mal bine, 
peâ, 8^*1 ridem între noi. 



SCENA XIV. 
Cei dHnainte, Tiţa (▼und din dre»pu). 

Tiţa. — Ce este? ce este, de răcniţi aşa? 

AcroBtihesou. — (în parte» Ce T^d ? Tiţa ! ea 'î cli- 
roDoamă. . . bună partidă ! 

Flutur. — (în parte) Hc, he. . . copîliţa '1 frumaşică... 
he. . . he. . . şi are ^estre bună. . . he. . . he. . . mal că 
de-ar vra s6 fio Fluturoale. . . 

Talpă. — [în parte] Is yMuvolfi... Tiţa 'I diprinsă cn 
mine... ştii că s'ar putea?.. Pravila dă voie epitropî- 
lor sS se cunune cu. . . 

Flutur. — [Tiţ<>ij Duducă Tiţă. . ştii mata că samenu 
bucăţică tăletă, cu un fenics? 

Tiţa. — Ce dihanie '1 aceea? 

Aoroatihesou. — [Titoi] O Qas^re măeastră, căreia 
'l-am făcut o odă. 



Tiţs. — Ce ^I-aY f&cut ? . . sinnaDa ! 

Talpă. — Tiţică, Tiţică... ean mal uft&-te şi la moş 
Talpft ^ncoacY. 

Tiţa. — Eaca md uit. . . ş'apoY? . . 

Talpă. — [în ptfie] Ce vroiam s6'I spun ? . . 

Acrostihesoii. — Duducă, crede-m^ c& tinerii cel 
mal eleganţi ar fi prea fericiţi a sS numSra între ado- 
ratorii d-tale. 

Tiţa. — Ce sâ facâ?. . s< se numere?. . ha, ha, ha!., 
doar' toamna, ca bobocii. . . 

Toţi. — rri4«nd] Ha, ha, ha. . . mult duh are! . . 
ha... ha... ha. 

Talpă. — Degeaba 'ţi baţi capu, boerlule, c& Tiţel 
nu 'I plac tinerii. 

Tiţa. — Cine 'ţl-o spus d-tale (A nu'ml plac? 

Flutur. — Duduca are dreptate. Eaca efi, de pild&, 
am Inplinit 45 de ani la CrMun. . . Îs numai bun de 
însurat. 

Talpă. — [trecând lângă Tiţ»] Dac& 'I treaba pe-accea, 
apoi efi Îs şi mal bun, c'am Inplinit 50 la Ispas. 

Aoroatiheflon. — [trecând lângă nţa] Atâta ar mal 
trebui. . . sS se cunune o copil& tOnâră cu glum&tăţi de 
veacari ! . . Nu te potrivi, duducă. . . efi am numai 25 
ie ani. . . 

Flutur. — [îndeatodn-se] Crede-m6 pe mine, că Acros- 
;ihescn nu ştie ce spune. . . 

Talpă. — [Memene] Ascultă pe moşu, că d-uu Fiu- 
ur aiurează. 



630 do! morţî vi! 

Tita. — [refleli, eitrft GărcToo] Da CC-O păţit de^şt Spiffl 

CU toţiY ani!, ca la earmaroc?.. doar^ n'am sS'Y cumpiir. 

Cftroioo. — Ce s6 albă ? . . un lucru de nimic. . . 
Banu Flutur şi d-nu Âcrostihescu Îs dep&rtaţY din cliro- 
nomie, şi ^n locu lor, rSposatu te las& pe d-ta clironoama 
arerel sale. . . 

Tiţa. — [cu bucurie] Aşa ! uu m6 'nşSlt ? 

Oftroioo. — 86 n'am parte de gludecătorîe. [în p^tei 
Ce nebunie am făcut că m^am încurcat an ţ^rţ! 

Tiţa. — I ! cât îmî pare de bine. . . cât îmî pare 

de bine!.. [a»re, bătând în palme]. 

Ari» din Peatra din casa : Cât imi pare bine. 

Al ce bine 'm\ pare! 
Eă, o Mat& fat&, 
M'am f&cut de-odată 
Ga avere mare. 
0!â sS fac mnlt bine 
Şi s'agînt pe-orî cine, 
Dapă cum doresc ; 
Şi s'adnc plăcere, 
Fericiri, avere, 
Gelnl ce Iubesc. 
Tra, la, la, la, la, 
De-acum toţ a§a 
Vesel voîu cânta. 
Tra, la, la, la, la. 

Talpă. — Cred şi eă că ^1 cânta tra, la, Ia, cu 
jece mii de galbinl venit... dar numai cu tra, la, la, nu 
poţi ţine casă. . . trebuie sd lei un bărbăţel, fata me. 

Flutur. — Baca ett, de pildă. 

Aorostihesou. — Ba eîi. . . 



DOl MORŢÎ Vil ^31 

Talpă. — D'apol efi nu's pe-airî? 

Tlţa. — (pe gânduri) Ncgreşit. . . negreşit. . . da un- 
de'! Stan?. . aşî vre s6 yM pe Stan... 

Talp&. — Stan ? . . Stan ? . . Nu cum- va 'ţî-o Intrat 
g&rgăuni !n cap, glupineaso. 

Tiţa. — Moşule... 

Talp&. — Un mojic ca acela? 

Toţi. — Un mojic? 

Talpă. — Aujl!.. ce-ar aglunge lumea, dacă fetele 
de boîer s^ar da In dragoste cu ctobaniY! 

Arie din Baba-Hărca: Yai! ee tatei ce 'ntemplanl 

(înpreuni). 

CoruL 

Unde"!, ande'l ţopârlannl 
86*1 mSsor peste cojoc. 
Unde'l, nnde'I Stan cîobanal 
SS *1 zdrobesc aici pe loc. 

Tiţa. 

Val de bletnl Stan ciobanul 
C*or sS *1 lasă mort pe loc! 
Şi de el, de el sSrmanal 
YH c& n'olâ s£ am noroc. 

(In timpul coralul, Ohiftul întră prin fnnd fi pe furiş, se sule pe 
scări fi se ascunde). 



SCENA XV. 

Ceî dHnnainte^ Ghiftul. 

Ghiftni. — (în parte) Măi... măi... măi!., tare's bo- 
sumflaţi clironomil! 



682 i>oî mobţI Yil 



Âuj}!?. . un ţ^r&nolâ. . . si'l stropşim!.. 



Flutur. — 

Aoroat: — 

Talpă. — 

Tiţa. — (în parte) Cum sS '1 scap de bătaYe ? . . am 
sS '1 înş61. . . (tare) De ce y6 tulburaţi degeaba, domni- 
lor?., (^d eram o bifată fată, f&r& jestre, puteam s^ 
Iubesc pe Stan... dar acum că^s bogată... cum socotit! 
c^aşl gândi la un cioban ? . . 

Ghiftul. — (în parte) Eaca mft! . . şi ea?. . 

Tiţa. — Un cîoban care 'î urât. . . 

Ghiftul. — (în parte) Prumos ! . . 

Tiţa. — Nectoplit. 

Ghiftul. — (în parte) Hi. . . hî. • . 

Tiţa. — Grosolan. 

Ghiftul. — (în parte) Cc's ? . . grosolan ! 

Tiţa. — Şi pentru ca sS nu ma! aveţi nicY o gnjL.. 
?S fig&duesc că 'ml-oYii alege chiar astă-jl un bUrtot. 

Toţi. — Bravo, Tiţo ! . . 

Ghiftul. — (în parte, triat) Cbîar astă-^î ! . . u'am no- 
roc cu clironomil! 

Talpă. — Tiţo. . . eii te-am crescut, draga me. . . 
gândeşte la mine mal ântGY. . . 

Tiţa. — NicY vorbă nu'î. . . 

Ghiftul. — (în parte) Cum? şi ol umblâ după ^nsn- 
rat ? . . putregaYu dracului ! . . 

Flutur. — (încet TiţeY) Do 'Y vro s8 fiY Fluturoale... 
te fac cucoană şi te duc Ia EşY. 

Tiţa. — (în pMTte) Aşteaptă murgule sS paşti earbi. 



DOl MORŢi Vil ^33 

AoroatiheBon. — (îucet Tiţei) De'l primi s6 fiî Acros- 
tibească. . . ^ţl-oîu tania patru ode. . . 

ahiftuL — (îD. parte) Ghidi, Odobaşa! 

Tiţa. — Domnilor. . . daţi'mî vreme s6 mC gândesc, 
ca sS'ml aleg ursitul. . . 

FlntxLr. — Reson... icâtr» ceî»-i-aiţî) Haîdeţî, boîerî, şi ne- 
om întoarce peste-un ceas. . . 

Tiţa. — (în p»rte) se v^ 'ntoarceţî când s'a întoarce 
bunica din ceea lume. . . 

(Toţi esl prin fund. — Tlţ» întră în odaie» din dreapti. — Talpă- 
Latl române mal în nrmă, şi cÂnd volesce sS easă, Ohiftul îl apuci de 
mână fi'l dnce în fa^a scenei). 



SCENA XYI. 
Ghiftul, Talpă-Lată. 
Talpă. — (Bpăriet) Ce? ha?., ce vreî, prostule? 

GhiftuX. — - (ţiindn'i de mină) PrOSt O fOSt fiCÎOrU tă- 

tăni-t^â. 

Talpă. — Cum aî jjis, mojîcule? 

Ohiftul — Mojîc îl ficîoru t&tâni-t^ii. 

Talpă. — Au^l!.. ear te-al înb^tat, se vede? 

Ohiftul. — Ear! . . ea spune'mK, măi ghluj bătrân... 

Talpă. — GMuj bătrân, eti?.. 

Ohiftul. — Bătrân. . . da cum?. . nu 'ţY-aî mâncat 
măla!u de când Papură-vodă ? . . Ea spune^mK. . . a¥ de 
gând s^ te ^nsorK cu Tiţa? 

Talpă. — Şi ce'ţl pasă ţie? 

Ohiftul. — Ce'mî pasă ? . . ascultă. . . sfi nu cumva 



631 do! morţI Vil 

sâ te 'iipingS p^catu sS faci una ca asta... m'al au|}it? 
că te şterg de pe faţa păm^ntulut... 

Talpă. — - (furioB) Tu... eu... pe mine... tu? 

Ghiftul. — (cu Bângerece) Tu... cfi... pe tine... efi! 

Talpă. — Măi!., da al uitat cu cine grăeştl?.. ai 
uitat că ^ţl stlnt stăpân?., şi că tu nu eşti de cAt un 
cioban? . . 

Ghiftul. — Da cum, Doamne eartă-mS, s'o uit ? . . 
ye{}l cârligu ista? 

Talpă. — Ş'apol? 

Sjiiftul. — lî de corn. 

Talpă. — Ş'apol? 

Ghiftui. — Apoi. . . de '1 îndrăzni sS gândeşti Ia 

Tiţa. . . te-apuc la uniblăcit ca pe ol. . . brrr oale. . . 
brrr Talpă. 

Talpă. — (furios) Brrr Talpă! 
Ghiftul. — Ea brrr. 
Talpă. — Bre! ce hoţ! 

Ghiftul. — Hoţ, nehoţ... lea sama că stlntem sin* 
guri aici. 

Talpă. — (în Parte, cu frică > Că bluo ^icc t€lharlu... 
îs In mâna Iul. 

Ghiftul. — Şi's mal tare de cât tine. . . Îs cioban. 

Talpă. — (dârz) Şi dacă eşti mal tare. . . ce te sc»- 
cotl, beţivule? 

Ghiftui. — Ce mfi socct, beţivule?.. ea s6 ve^I. .. 
(în virtuid cârligul) Brrr oaîo... mânca-te-ar lupu! 

Talpă. — Stălî.. (în parte) Nu '1 treabă ca hoţ: 



DOl MORŢi VI f (535 

ista. (ure fi cu giMni bUnd) Ascultă, Diălf Stătiică... că doar' 
eştî băiet bnn. . . 

Ghiftui. — Tare bun. 

Talpă. — Cam... 

Ohiftul. — Cam. . . 

Talpă. — Dar eşti om de omenie! 

Ohiftul. — De omenie. . . 

Talpă. — Nu'ţl place s6 mH 'nsor cu Tiţa? 

Gliiftul. — Nu. 

Talpă. — Eî apoî eaca. . . nu m6 'nsor. . . maî 
mult vrei? 

Ghiftui. — 61ură-te. 

Talpă. — S^ u'am parte de tinereţile mele. 

Ghiftxil. — De tinereţe?., auji mofluzu!.. Nu aşa: 
^^ te mănânce lăcustele? 

Talpă. — (în parte) Mă, mă, mă ! . . ce blăstSmat ! 

Ghiftui. — (stTfngându'l torc de mAnă) SS te mănănce ? 

Talpă. — El. . . sS mâ mănânce. 

GhiftiU. — Aşa mal vil de-acasă. . . acum tţl po- 
roncesc, ca unul epitrop, sâ dipărtezl pe Flutur şi pe 
Odobaşa. 

Talpă. — D'apol cum? 

Ghiftui. — Nu'l treaba me. (îi stringe de mâna). 

Talpă. — (8trĂmbAndu-8e) El, bîue. . . Mno. . . 

Ghiftui. — Aşa 'ţi dati voie s6 'nb^trâneştl. . . dar 
de m^'l Înşela, Iml trag volea 'napol... şi ear te şterg 
de pe faţa pământului. 

Talpă. — Bunătatea d-tale, bade Stanică. 

Ghiftui. — Hal... du- te 'ndată de'l mătrăşeşte de-aî*** 



636 i>oI uobţI tiI 

Talpă. — M'am dus. (m pwte) EI Iasă, hoţiile, că te- 
oYtt drege ett ! (um «i ev giâs bund) R^mâl sănătos, bădid. 

Ghiftul. — (nmblftnd turburat) Sani bOIlă. 

Talpă. — (iiitoro«ndii-ie de 1» Qfă) De CC DU 'lUt-af SpUS 

Îndată c'o Iubeşti pe Tiţa, Stanică dragă ? . . că ne tn- 

ţ^Iegeam pe loc. . . (Ohlftnl !l Ym de mini fl'l Btringe TÎrtoe» diept 
•emn de mnlţemlre.— Tftlpi se strâmbă de durere fi Cftută ai zlmbeicO. 

Ghiftol. — AI Început a mS ^ndrăgi. . . aş&^I ? 
Talpă. — Aşa. . Stanică. . . sâ ne yidem săn^toşf. 
Stanică, (tn parte) Aşteaptă, cftrjaliule, că eă Iţi sânt popa 

de-aCU. . . (m rlpede spre uşa din fand şl eei Ynte). 



scBNA xvn. 

GbiftllX (primblâoduHBe fosrte tnbnrftt). 

Breee ! . . multe-o fost sâ mal yM astă jl ! . . şi bine- 
o jis cine-o ^is, că banu 'I ochiu dracului!., auji?.. p^nă 
şi Tiţa si se schimbe din pricina banului. . . s$ jică c& 
*s slut... prost... grossolan. .. Tiţa! care-o credeam c& 
mi Iubeşte !.. (ftirioa) In cine sâ te mal Încreţi de-acum, 
dacă şi fetele te gloc pe degite! 

Bana *n lame ajl domnesce, 
Banal toate le arzesce, 
Fraţi ca fraţi el da§m&nesce 
Şi pe da§manl înfrăţesce. 
Pe caminţi îl nebanesce, 
Pe neban! îl caminţesce, 
Pi$n* şi proşti el dahaesce, 
PSn* şi hoţi el prosl&Tescc. 
Bana *! ocblal dracalol 
Şi biclnl pScatalnl! 



Dol MonŢÎ viî (;3; 

SCENA XVIII. 
Ghiftul, Tlţa. 

Tiţa. — {▼lind veselă) I! cucoane, cucoane... veste buDă» 
Teste bunft. 

ahiffeni. — (cu ncpfaftre) Ce vestc ? 

Tiţa. — Bine-al f&cut c^al disclirouomisit pe ceKa-l-alţY. 

Ohiftni. — (Memene) Socoţt ? (în parte) O dat de mîere 
si dumneet. 

Tiţs. — NicY c'aY putut sâ al mal buuă idee. 

Ohiitm. — Aşa s6 trăieşti? 

Tiţs. — Pentru că de-acu eşti slobod s6 faci ce *{I-a 
plăcea. 

OhiftuL — Care vra sâ jic6. . . nu mal sdnt nici 
cioban ? . . mS dai afară ? . . 

Tiţa. — Cioban?., când al o avere Întreagă ca mal 
'nainte ? 

Oliiftni. — Eâ ? (în parte) Are haz că m^ lea şi 'n rîs... 
atâta^ml mal trebulea! 

Tita. — Ascultă: acum de-odată. .. trebuie sâ fugi 
peste graniţă. . . ^ţl-olti da bani căţi II vre. . . şi mal 
pe urmă ^ţl-olti întoarce toată starea Înapoi. . . 

GhiftuL — Ce-al ^is? 

Tiţa. — D'apol cum ? . . al socotit c'aşi primi ett 
c^r'o dată s^ te clironomisesc de viâ?.. eti s6 fiii bogată 
^i d-ta sărac? . . mal bine sâ mor! . . Da nu'I vorba de 
[Dine... II vorba, că trebuie s6 te dipărtezi de-aici cât 
nai degrabă. 



^38 DOl MORŢÎ Vil 

Ohifti:d. — Aşa ? . . am Înţeles. . . Tre! s6 mi duc, 
ca sS te măriţY tn lipsa me. 

Tiţa. — Etl?.. cu ciue? 

Ghiftuî. — Cu Flutur. 

Tiţa. — Că doar n^am căpchiet. 

Ghiftul. — El ! dacă nu cu Flutur... cu Âcrostihescu? 

Tiţa. — Aşa ! . . un smintit ! 

Ghiftul. — Apoî dar cu Talpîl-Lată? 

Tiţa. — Ba c& chiar ! . . un moşneag. 

Ghiftul. — Da bine... de ce le-al făgăduit aicT, mal 
dinioare ? 

Tiţa. — Ce era s8 fac ? . . el vroia s€ te ucid^. . . 
ş'am căutat sS'l tnş^l. 

Ghiftul. — S8 mâ ucidS ! . . pentru ce ? . . n^am 
murit o dată? 

Tita. — Pentru ce?., pentru c'o înţCles că mi'i 
drag bădica Stan. 

Ghiftul. — Iţi stint drag, Tiţo ! . . nu mC'nşai ? 

Tiţa. — Eaca ! . . da n'o ştieal ? . . 

Duo din : Scara mâi iei. 

Ghiftul. 
Tiţico ! 

Tiţa. 

Cucoane ? . . 

Ghiftul. 

O! ângcr ceresc! 
labescl pe St&iiic&? 

Tiţa. 

Dar, jeâ, îl Iubesc! 



rol mobţI vil 630 

Ohiftui (cu foc). 

Ah, gpnne'ml dragă. 

Că na e jaşă, 

NQ*ţI fie frică, no te sfii. 

Tiţa. 

Eu s$ am frică? 
Nn, căci de mică 
H*aî deprins singur a te !abi. 

(ÎBpreună). 

O ! dolce simţire ! 
O ! vis ângeresc ! 
Prin dulcea*! Iubire 
!n Rain mS trezesc! 

Ohiftui. — Ah, Tiţo. . . Tiţo. . . Stint cel mat fe- 
ricit din toţi pământenii, (csde în genunchi) şi de-acum vrea 
s$ trăesc şi s6 mor la picioarele tale. 

(L« «ceste de pe armă cuvinte, Ferchezftnc« esi din oămem de sus, 
vede scen« fi începe % ride cu hohot). 



SCENA XIX. 
Ghiftnl, Tiţa, Ferchezanca. 

Ferchezanoa. — Ha, ha, ha ! . . aşa minnne tnc& 
n'am v^jut. . . ha, ha, ha. . . Ciobanii fac declaraţii de 
amor, ca la teatru!., ha, ha, ha. 

OhiftnI. — (ridicAndu-se) Cine îndrăzneşte sS chico- 
tească. . . (merge furios spre scarS). 

Ferchezanca. — Cine?., eu... Val de mine! ce 
'mî v^îJară ochii?.. Ghiftuî! 
GhiftuL — Ferchezanca ! (in pwte) Am sfeclit-o. 



040 ^OÎ MORŢi Vil 

Ferchesanca. — (scobor&nâci-M răpede) Ghiftuî in Yiea- 
ţă ! . . şi eti 11 credeam dus pe ceea lume ! . . Ghiftul ! . . 

Ghiftui. — Eî! . . eii. . . g'apoî? . . 

Ferchezanca. — N'aî murit? 

Ghiftui. — Aşa se vede. . . ş'apoî ? . . 

Ferchezanca. — Ş'apoT. . . ş'apol cii atăta mal 

bine. . . c& avem o socoteală Inpreună. 

Ghiftui. — Ce socoteală? 

Ferchezanca. — Avem s6 ne cununăm. . . 

Ghiftui. — Ce face? ba'ţî pune pofta 'n cuîii. 

Ferchezanca. — Cum at ^is?.. Ea mal ^i o dată... 

Ghiftui. — itare) Iţî pune pofta 'n cuîîi... m'aî înţeles V 

Ferchezanca. — Aşa mi \Vi vorba, calindrolnie?.. 
care vra s^ ^ic6 'ţî-aî bătut gîoc de mine, când 'mî-ai 
propus s6 te îetl. 

Ghiftui. — Ba nîcî de cum. . . 'ţî-am propus cumi- 
niea p6n' a nu muri. . . dar fiind c'am murit. . . sunt 
slobod, mi se pare, s6 m6 cunun cu cine 'mî place. 

Ferchezanca. — Et! şi eâ nu'ţf plac poate? 
, Ghiftui. — Nici atâtica... da ştiî? nicî de frică. 

Ferchezanca. — Obraznicule. . . a!., nu'ţî plac?., 
a ! . . d-sale boterîulut îî plac fetele de la ţară, copilele 
nevinovate şi proaste?., d-luî bolerîu se ascunde In 
haîne ciobăneşti, ca s6 tractarisască amoruri câmpeneşti cu 
lapte dulce şi cu borş cu ştir?., ha, ha, ha, ha, ba! 

•piţa. — (CU ochii pllnî do Ucriml) Nu luţ^log, CUCOaDă, 

ce vrei s6 spui; dar de şi sftnt proastă, precum |)icl, (« 
n'am obicelti sS rîd de oamenii care m6 primesc la casa 
^or. . . 



DOl HORŢÎ Tll 041 

aiLiltnI. — Bravo, Tiţă. . . bioe 'Y-aT rtepans. D-eelf, 
cocoana cea cn dah mare, este diprinsă, se yede, a fi 
primită DumaY la Goliea. . . 

Yerohesanca. — Aşa 'Y povestita, porombaşilor?.. ET, 
las^ că y'oYfl yini ett acu; de hac. . .(mcrgeon fund, deMUde 
ufOa ffi •iiigi :) Hagî-Flutnr, Odob^a, yiniţY digrabă 96 vi- 
deţ! minune. 



SCENA XX. 

Cef dHnaintey Flutur, Acrostilieaon, Cftroloo, 

Prietenii. 

Toţi. — Ce este? Ce este? 

Ferehesanoa. — O Inyiet GhiftuY. . . 

Toţi. — O Inviet! uude'î? 

Ferohesanca. — Eată'l. 

Flutur şi Acroatihesou. — (reij^ndai) GhiftuY ! mare 
minune ! 

GhiftuL — (energic) Dar. . . GhiftuY! ma( mult yreţY? 

Flutur. — N*aY murit, scumpul mefl prietin ? . . Nu 
te-o mâncat broaştele ? . . 

OhiftuL — (Memene) Nu m'o mâucat... Ha, ha! asta 
na Yi prea yine Ia socoteală, aşă'Y?.. Nu y^'Y ruşine obra- 
zului... yoY, care ^mY eraţY prietinY, s6 m6 lăsaţY tn baltă, 
făr^a căuta sS'mY scăpaţY măcar trupul. . . 

Flutur. — Cine putea găci că te 'Y ascunde, yerc 
Dnmitrachi ? 

Ghiftul. — (ou m&ndrie) SS ştiţY că m^am ascuns ! dar 
de ce m'am ascuns? pentru că 'mY era frică. 

41 



642 i>o! HOBŢÎ vil 

Ferohesansa. — (cu tânguiM) YoTnicelu mamei! 
OAroIoo. — (Tiind lăagă (ihiitati Eao m6 r(^... d-ta eşti 
d-nu Ohiftul? arem doa6 Torbe Inpreună. 

GhiftUl. — (Inftnd p« Oârcloo de braţ fi fnploge&dnl d» 

i-aiu pwte) D&-te ^ntr'o parte, că încă n'am sfârşit... 
Flutur fi Aeroatibetoa) PeriţY din ochU meY, şi sd tS tM de 
a^Y tuainte cănd ^ml-olii videa ceafa. . . Plecăcfone. . . 

(voletoe Mă etuA pt^ln innd), 

Cftroloo. — (»ânc£ndni inspoi) Ean stăT, bolerlule, c^a- 
Tem sS ne tălmăcim amfindoY. . . 

ahiftul. — Ce sS ne tălmăcim?., cine ^tl d-ta? 

CftrcXoo. — Efl stmt Ftoriyist Timofti Cărcloc. .. 

Ohifttil. — D-ta sâ fi! sănătos. . . ce'mK pasft ? 

Cftrcloo. — Candidat de gladecătorie. . . 

OhiftnL — (sohimbftndii'fi giMui) Aşa ! . . 

Cftrcioo. — Şi fiind că al încetat de a fi mort. . . 
apoY stlnt dator sd te arestuesc. 

Ohiftui. — Ce fel? ce fel am încetat?., ba daţi- 
'mY bună pace, că 's mort ca toţ! mor(iY. . . AnjY?.. s^ 
mS arestuească ? . . 

Oftrcioo. — ImY pare rSfl. . . Insă am poroncă înaltă. 

Ghiftul. — Da pentru ce ? . . pentru ce ? . , 

Cftrcioo. — Pentru moartea lipovanuIuY. 

Ghiftui. — (răcnind) Da s^o iDuecat singur, pre legea mc 

Cftrcioo. — Se poate. . . Insă el o murit la 20 a 
luneY, aşă'Y? 

Ghiftui. — EY. . . 

Cftrcioo. — Şi d-ta la 19 aY scris In testament c'- 
tova cuvinte care te învinovăţesc. 



Dof mobţI yiI 043 

GUiiftal. — Ce coTinte? 

Cftroloo. — Urm&toarele : «Fiind că se poate întâmpla 
s^ mS^nnec mân!. . . .Asta dorideşte mnlt înaintea pra- 
rilelor. 

OhiftnL — (obMit) Yaî de mine! ce dobitocie am Acnt! 

Cftrdoo. — Cn mare p&rere de ritt te înştiinţ&z c& 
te arestuesc, şi pSn'a nu te dace la EşT, TeY fi închis în 
odaea asta. 

OhiltuL — (ei4«nd pe ■canniil d« lingi in«ai) Is fript do- 

acam ! mi«i. om m «propie de eii ts fript. . . ce Trei? . . îs 
fript. 

Perohesanca. — («propundii-ee de ohiftai) Nn era mat 
bine sS te 'nsorl cu mine ? . . spune drept. 

OhiftnX. — Pleî din ochiî me¥, Papalngă. . . 

Toţi. 

O! ce *nt£mplarel 
Ce raft îmî pare! 
in belea mare 
El a intrat 

OhiftnX (ebătDt). 

O! ce 'ntâmplare! 
Groaza *ml e mare; 
In belea mare 
Eft am intrat. 

Fercheaanca (fn pvte). 

Ce bine *m! pare. . . 

H*am rtebnnat! 

41* 



^4 ^<^' morţI viI 

Tiţa (în parte). 

Nici o BC&pare 
Na*i de-a§teptat! 

ToţL 

O! ce *ntâmp1are... ş. c. 1. 

(est ctt toţii prin tună). 



SCENA XXI. 

Ohiftul. — HaYt!.. de-acum *ml-am tnchiet catas- 
tihul . . cftnd mâ credeam mal sisur! . . mal fericit. .. 
tronc. . . vine nebuna cea de Fcrchczanca. . . De unde 
dracu o eşit?.. («a pe gâadari) M'o p&r&sit cu toţii... m'o 
lăsat sîngur. .. fa;& 'n faţă cu umbra Iul Egor care ^ 
ridică dinaintea me ca o fantasmă, şi se strâmbă la mîD« 
ca o momită... A! de-ar şti cineya cât costiseşte Inoe- 
carea unul lipovan... nu m^ îndoiesc că ^1-ar trece gus- 
tu. . . Ean yideţl... nu 'ml-o lăsat de cât o bucăţică it 
luminare. . . şi. . . acuş olti sd rSmân pin Întuneric. . . 
brrrt, mâ unflă spaima... «m mcd Tare m^ajl duce... tare- 
aşi fugi... (cu energie) Trebulo sâ fug... filotimiea na n^ 
eartă sâ şSd aici. . . ş^aşa^şl pe-aicl mi'l drumu. (mer. 
la nfa din tund ş'o agâiţie). H'o Inchis po diu afară tic&loşill. 
(merge la fereasu) Co ?M? uu jandarm CU sabiea scoasă) 
(cătră Jandarm) N'auijî, voînicule... sluga matale... ce m^ 
faci ? . . sănătos ? . . foarte mulţumesc. . . Eau ascult:: 
nu mS'l lăsa sâ sar In grădină, că mi^l poftă de per 
sici... nu?., ean las' şagă, că te-oîtt mulţimi... (voi«^ 

«« sară pe fereaată fi dă înapoi cu groază) Stal mă. . . UU da. . 



e:--^ 



Dol mobţI tiI 045 

eaca bl&stemata c*o întins puşca spre mine... m&Y!.. Care 
Tra si jici, II cuprins din toate părţile ca un lup Ia hăitu- 
iala... care yra sS ^ici, nu^I chip de spălat putina!.. (•» pe 
g&ndori) o ! Imî aduc aminte din copilărie că In casa asta... 
era vr'o cătera talniţl pin care mi gYucam de-a Baba- 
oarba... dar... ean si caut... aMiammArakcaiităpejot^figi- 
Mwe oblonul piTBiţeD Chirie deisofiL, Eaca o gură de 

tainiţă... Ce^I norOCU la om! . . (pune InminAr» Joa «l deMhide 

obionoi) Bre!., da Întuneric 1!!.. par' că *]f gura Iadului... 
d'apol Torba ceea : rifl cu rifi, dar mal rifi făr' de ritt ! 
[se eoboari câtov» eeărt) Prîg îî. . . brrrt. . . par' că'î o gheţă- 
rie. . • (M «ni* în«poI epiciet, ointând în fondul piTniţeY. ca şi când ar 

i v«<}nt cera). Ştiţi uua ? . . mi'I frică ! . . da frică, nu 
tagă. . . («6 ooboaii ear> Of ! cino m'o pus si lunec un 
ipoTan ! 

(Se CMe nev04ot fi tnohlde oblonul peate eL — Mualci anrdă la or- 
eatrăK 



SCENA xxn. 

Ghiftnl, Bgor. 



aiiiftnl. — (in pimiţă) Talefi ! valefl ! 

Sgor. — (aaemene) Uvât . . UVâi! . . 

Oliiftu!. — Nu mi lăsaţi. . . nu mi lăsaţi. . . 
Esor. — PcjălostL . . pojaiostu . . 

Olliftnl. — Săriţi. . . T^ett ! . . (eal mte dJn plvmţl cu 
rnl aburUt fi alb de tot; închide răpede oblonul ţi stă de-aaupra lui 
trlct. galb«n «i cu glaa innfidufit) Talefi. . . Yalett. . . 'l-am Yi- 

t ear ! 



{^46 i>oI mobţI viI 

Arie din Baba-Hârea: Se'i »p€^aii. 

Vai §*amao! 

Val 9*ainan! 
'L-am y^ut pe lipOTan. 

'L-am y^xlt 

Negru, slut, 
Şi cu dînsul m*am bătut. 

Ce pScat! 

Ge pScat 
Feste mine-acom a dati 

Or! ce fac, 

Orî ce fac, 
Na pot scăpa de-acel drac! etc 

(Vine în fftga scenei). Da n'oKtt 8^ scap de dlnsul nid pe 
faţa p&mdntuluY, uicY !u fundul p&mMuluI? . . ori îq 
cotro m^olti Întoarce, trebate sâ dafi cu ochii de dîDsnl ?.. 

XSgOr. — (ridicând o trftpfl fi scoţând capul). A ! . . CaCS 0- 

blonu. . . 

Ghiftnl. — (răpe^indu-se fi sărind pe tntpii. Eaca... Car!.. 

(tremnrAnd) S&raca^u de luine, că par' c& 's pe ceea lome !. 
Bgor. — (ridicând ft douft trapă) Pe-aicI olfi putea s6 es.. 

QlliftnL — (ae arancă din noA de o închide cn picioarele, fi ^'t 

cu desnăddjduire) Uude mS g&s^cP Tal do mine! pe in 
Tulcan de lipoveni ? . . 

Bgor. — (ridicând trapa cea d'ântâY) Mare minUnO ! A Dl 

datt de uş&. . . 

Ohiftul. — (aiwmene) Nu Ifea. . . (cu glasul stins fi ^ 

năd«Dduit) Sfinte Panteleimoane!.. n'am Innecat mal mult^ 
cât un lipoyan... ş'acum r^sar din toate ungherile, ca cit 
percile. . . Valett ! . . tare mi'l frică ! . . (vine în ik^a pnbucc: 
«i 4ice in tavnă) Ştîţl cum ml'î dc frică ? . . ca în VTcnra 



do! morţI viî 617 

Yolintirilor. . . (aitim) Asta nu ^Y yieaţft... na pot sS mal 
tr&Iesc aşa. . . Mal bine s6 mor. . . poate c& *mY-a da 

pace lipOTannl, după Ce-Olfl r^pOSSa. . . (umtlă nebun pe «cenl. 
fexindn-ae de lociirlle timpelor fi merge tpre feraBetI) M6 dUC St Ul'a- 

runc pe fereastă... 

(8e ftude ritumel» conUiil dem»YJoe.— OhUtiiI ae ripede c& Moăde 
1» fereMti lingi niMi,fi ae pnne pe ecson). 

OhiftnX. — Ce s^ande?.. cine vine?., sfi^ml dee 
pace. . . n^am Treme sS primesc pe nimc. 



8CBNA XXni. 



GhiftoX, Ţ^ranX, Ţărance (intrând înainte): j)6 urmă Tiţa, 
Flutur, Acrostihesou, Talpă-Lată ţi Egor. 

Totî. 

• 

Veste bQD&l bacnrie! 
Ghifttti e neyinoTat. 
Din a soartel grea urgie 
Btne'ml pare c*a scăpat. 

OliiftuX. — Ce cabazllc Vi aista ? . . lor Ie vine-a 
gîuca mazurca căud ett md aflu tn ceasul morţiY ?.. daţi'mY 

bană pace. . • n^am chef de glOC. (ae acoaU, ie» acAunul pe oare 

fede», n anini de braţ fi pe urmi ridicând maaa* ae întoarce ca ea» o 
aţea^i între dînanl fi |£ranl, fi ne pune ear pe acaon. plecându'^T capnl 

pe mMi). De-acum parapanghelos ! . . am rfiposat ! . . 

Tita. — (alergând cu bucurie) Cucoauc Dumitrachi... cu- 
coane Dumitrachi. . . 

G-hiftuy. — (cn glas atina) HortOS, COrtOS. . \ UU TOr- 

biţT CU morţiî ! . . 



048 i>oî horţX yiî 

Tiţs. — (cu miiftre) Mortos, cortos ? . . Cucoane Du- 
mitrachi. . . 

Ghiftul. ~ Ce este? 

Tiţa. — (nitfindu-M u dinsni •piztotă) Ta! de mine ! ce-aî 
păţit? . . eşti alb de tot ! 

Qlufttll. — (fteigândn'Ql mânloa, m ■coală şl vine în aoeoDb 

Alb?., se vede c& m^am atins de yr^un p&rete... 

Tiţa. — (adnctod degrabă ogUnda de pe eobă) P^rO... pfini... 

ahiftT:d. — P6ru ? . . 

Tiţa. — (pnindnl oglinda rab ochi) EaU priTCŞtO ! 

Ghiftul. — (y«46ndu^) A!., piei drace! cinezi ghlqu 
ista ? 

Tiţa. — Cine s6 fie ? . . d-ta. 

Ghiftul. — Efi?.. nn se poate... ferească Damne- 

deil ! (se nYtă cu luare aminte, deschide gura şl boldeace ocbll) Cq a~ 

der^rat. . . !ml aduc aminte... eii ts!.. eată gura... eată 
ochi! mei. . . (cu mare mirare) Da biue, câţ! aul am şă{|at 
tn pivniţă, de m'am făcut uncheş ? . . 

Tiţa. — Moş Talpă-Lată ne-o spus tot. 

Ghiftul. — Ce-o spus tot? 

(Flutur, Acrostibeecu şl Talpă-Lată întră). 

Talpă. — Dar, cucoane Dumitrachi... nu mal al nici 
o grijă. . . Egor ti scăpat. 
Ghiftul. — Scăpat? 

Bgor. — (deschi^^nd trapa) Da. . . da. . . Egor scăpat ! . . 
Egor sdaro! 

GhiftUi. — (voind B« se arunce pe trapă) Nu lăsaţl... DU 
lăsaţi. . . daţi^I tn cap. . . (araU pe Egor). 



DOl MORŢl VIÎ 649 

Talpă. — (oprind pe ohifiiiD Da nu te teme, cucoane, 
că 'î Egor. . . 

Ghiftul. — Egor! 

Talpă. — *L-am ascuns eâ In pivniţă, pentru că te 
socotea Innecat. 

Egor. — («ţind din tr»pi) A ! . . uiuie nu'î murit ? . . 
gospodi pomUuî! 

Ghiftul. — (cu sfleaU) Oarc ? . . eştî sigur că nlme nu'I 
murit? . . 

Egor. — Ha, ha, ha... cuconaş vra sS rld6? 

Ghiftul. r- Ha, ha, ha. . . (rugându-se) Lasă-m6 s^ te 

pipăia... ca S6 m6 încredinţăz... (îi pipăie şl'I ^Ice cn maremuU 

temire) A !.. mănca-te-ar moliile. . . că bine ^mY pare că te 
tM... eşt! sănătos ? (u ie» de m&nă) Doamuc ! mult am maî 
gândit la d-ta... (în parte) De-otă mal Inneca lipoveni de 
a^l înainte, sVm\ jliceţl cuţn. . . 

Flutur. — (Tiind u Ghiiinî) Da bine... pe noî nu ne veţjt, 
fere Ghiftul?.. 

Ghiftul. — (ea o bncnrle mlncInnoMă) Cum UU ? V6ru 

lagi - Flutur şi Odobaşa ! . . (dândn-ie mâne) Ce fericire 
leotru mine ! . . 

Flutur. —]«*••• 

\ Ce fericire! 
AoroBt: — j 

Ghiftul. — Scumpii mei prietini... numai voi puteaţi 
iţâl^e fericirea me; şi de aceea năd^jduesc că'ţl bine- 
oi si 'ml-o faceţi deplină. . . 

Poronceşte, vere Ghiftul... şi noi sftn- 

tem gata. . . 

Ghiftul. — (cn dragoste) Dacă '1 aşa. . . tare v$ pof- 



Flutur. — 
AcroBt: — 



650 ^o* morţI viÎ 

tesc. . . tare tS rog sS nu ma¥ c&lcaţi nicY o dată Id 
cassa me. . . 
Flutur. — 



. Aud? 
Acrost 



GhiftuL — Şi mS reţl îndatora peste mSsură. 

Flutur. — Atâta pagubă. . . 

Aorostihesou. — Câtă şi dobtndă! 

GhiftuL — Cftt pentm d-ta, pan Egor, tţY d&ruesc 
o droşcă cu doî cat, şi te Ifefi cu luna. . . 

Egor. — CUo? . . A!., ett?.. sC fiii ear birjar... 
la uliţa mare... cu malerchi?.. A! cuconaş, par^ c^am 
ma¥ înviet o dată. . . paîdi, . . scări, . . 

Ghiftul. — Ba nu tocmaY scari^ că n^am s£ fiâ 
singur In droşcă. . . am sâ fiii cu cuconiţa me. . . 

Egor. — A... d-ta nîet tnsurat. . . 

Ghiftul. — Nîet însurat. . . dar mfi însor. . . îctt 
un Unger care m^o ocrotit subt aripile luY. 

ToţL — Cine? cine? 

Ghiftui. — Cine?.. vreţY s'o cunoaşteţi? 



SCENA XXIY. 



Ceî d*inaint€j Ferohesanoa (intrând i« ceie din or- 

mi cuTinte). 

Ferohezanoa. — (uw) Un ânger care 'l-o hrănit cu 
borş cu ştir. . . Tiţa Talpă-Lată ! . . ha, ha, ha ! . . 

Egor. — (rfdWnd) A ! Panchiţ ! (merge în fund, o apuci 
m&nă f'o aduce !n faga scenei). 



Dol mobţI viI ^51 

FerolieBanoa« — Încet, m&I Zahăr Marojn&, că^ml 
rupi măaa. . . 

Egor. — Plăteşte la mine 200 de galbinl. . . satt 
de na. . . te ţin amanet. 

FeroheBanoa. — TaK de mine! amanet la un droşcar!.. 

Ghiitul. — Nu te teme, cucoană drag&, c& te scap 
eâ de datoriea d-tale. . . dar cu o condiţie. . . 

Ferohesanoa. — Care? 

Giftul. — S^ Intri ear în trupa teatrului naţional, 
ca s6 c&jtigY aplaudele publicului. . . 

Ferohesanoa. — ({ntin^dnd mâna inx ohiftQi) Primesc, 
dacă mi'I făgădui că te^I abona. . . 

GliiftuX. — N'al nici o îndoleală. . . EI ! moş Talpă- 
Lată. . . ce mal jlici?. . tot prost stlnt?. . tot mojtc ts?. . 

Talpă. — (piecându-M) A ! cucoaue. . . cine-o ştiut ! . . 
d-ta. . . un boier atăt de. . . eartă-m6. . . 

Ghiitui. — (ri4«nd) Te ert pentru hatîrul Tiţel. . . 
Şl tu, Tiţică, fă cu mine ce^I şti de a^I înainte. . . îmi 
datt capul In manile tale. 

Tiţa. — Las' pe mine, Stanică. . . 

GhiftuL — foa mnită mniţemire) Slavă ţie Doamno!.. 'ml-o 
trecut urâtul... 'l-am lunecat! şi din doi morţi, ne-am 
ales amCndoI vil! . . <cătpă pnbiio: 

Arie tmicwUL 

Am înviet şi *mî pare, jeâ, prea bine 
Că dMntre morţi pe lame am eşit. 
Dacă sânteţi mulţemiţl ca gi mine, 
Daţi'ml an semn, an semn prea mnlt Iubit: 



652 X>Ol MORŢl vil 

Pan, pan, pan, pan, sS m£ yeselesc. 
Pan, pan, pan, pan, sS tS mnlţemesct 
Pan, pan, pan, pan, 86 mS yeselesc. 
Pan, pan, pan, pan, pan. 

Ooml. 

Pan, pan, pan, pan, sS tS mnlţemim. 
Pan, pan, pan, pan, b6 ne Teselim, 
Pan, pan, pan, pan, sS ne veselim. 
Pan, pan, pan, pan, pan. 

(Cortinft cade). 



CINEL-CINEL 



PERSOANE: 



Pitarul Sandu, boter de 50 de anî. 
Smărăndiţa, nepoata luY. 
Tinonţa, vara Sm&r&njiitel. 
Florioa, tdnM ţârancft. 
Graur, fecior boieresc din Moldova. 
Dame, ţdranX, ţâranoe, lăutarL 



CINEL-CINEL 

COMEDIE CU CANTECE ÎNTR'UN ACT 

improvisată pentru beneficiul săracilor. 



Scena se petreie la o moţie din Valahiea, Iftngă hotaral Moldovei, 

!n anal 1858. 

TMtral npnaintăo grădini frnmoasi cn un boachet în mijloc: 
In dreapta nn pavilon cn ufă pe scenă. 



SCENA I. 

Ţ6ranii (greblând dnunurUe gradinei). 

A4I 6 ji cn soare, 
Aj! e serb&toare. 
HaY sS ne ^bim 
Ca sS curăţim 
Grădina de schinorl, 
Şi ţeara de chinari. 
Si le creascS flori 
De-acnm pSn* in zor!. 



656 CINEL-CINEL 

SCENA II. 
ţdraniX, Sandu (oAind din pftyuon). 

Sandu. — EI! copiY, aţ¥ sfârşit dS cur&ţit grădina? 

Ţdranii. — Sfârşit, cocoane. 

Sandu. — Sâ tr&iţT, feţii mei ! (dindu-ie b«aD Na nn 
bacşiş, s6 faceţi chief şi Tcselie, c& ast&^I e serbâtoarea 
nepoatei mele, Smftrăndiţa. 

Ţ6ranil. — Sd trălească coconita! 

Sandu. — Amin! Halt, mergeţi acum ia horă şi 
s^^ml jucitţY p^ sdrear^n. 

Ţdranii. — Las' p€ noi, cocoane ! («ă cântând prin fund, 

in dreapta). 

A4I e 4i ca soare, 
A4I e sprb&toare. 
Hal sS â&nţaim, 
SS ne Tesclim. 

Sandu. — («ingur) Aoleo! ce necaz p^ capul meă d^ 
cftnd a yenit nepoată-mea Smărăndiţa cu prietiniie el 
acilea, la moşie ! N'am răgaz nici măcar un ceas !.. Ba s« 
le aştept cu masa p^nă p6 la toacă; ba !ml fac casa 
anocato p^nă pâ la douS după mlejul nopţii, tot cu jo- 
curi şi cu nebunii, în cât efi, la vrtsta mea, am ajuns 
a mHace hurez!.. Acu, altă iscodeală!..*Le-a abătutără 
sâ se înbrace ţMneşte! Aujll! fete de boier cu fote!.. 
EI ! s'a trecutără cu hazu. . . Măcar că. . . de ! . . ce s£ 
(}icl ? . . Le prinde cămaşa cu altiţe dâ minune, şi's fru- 
muşele coz!., dar oposun! ighemoniconu boieresc nu 
eartă. . . Bre, bre, bre! anapoda 'I lumea dfi adi! 
ntră în boschet) Eaca şî gazcta lui Carcalechi. aeaog»«eti 



CmBL-CIKEL 557 



fi m pime p« eumpe) C6 DUil ^iC6 ? (c tt 6»e e poţin şi iacepe a ciMft) 

Framos! fromos, dar tare mi'! somD. (dtMoe) Departa- 
mentul drep...tă...ţil. .. Aşa... pre. .. cam.. . (adoanDe) 



SCENA UI. 

Sandu, Granr (Tilnd din fund, dJn dnapU). 

Granr. — (în eantonadi) Acasă '! boeria ? . . bine. Las' 
că'I găsesc ett. . . doar na's de Ia GogomăneştY. (rună m 
•cenă) Eată-mS 's bnn sosit tn Ţara munteneasca, ett 
Graar, ficior boieresc a coconului Tachi P&călescu de la 
OdobeştI. Asară stăpânu meii 'ml-o jis; , Graure, na 
răraşu ista, s6'l duci peste hotar la T^rul mett, cuconn 
Sandu; dar când ti da cu ochii de el, s^'I grăeşti cam 
tare, că'I surd." Am apucat de cu noapte pe potică ş'am 
Tinit făr' a fi întrebat de răraş de drum, c& n'am în- 
tâlnit nici ţipenie de om pe mai^îne. Ba am întâlnit un 
urs, dar n'a?ea guler galben, ş'am trecut ca In ţara 
me ! . . Hal de-acum In casă, la boier, (m indreapu «pre pa- 

Tlkm, fi M opreMC aurind horUtnl Pitandul) DeC ! . . CÎUe hâr^e 
Intre copaci?.. A fi Tr'un ZăTOd, poate, im apropia de boschet) 

Ţtbă cotarlă... (Ti^^d pe sa&dn) Piei drace, că'I boerln!.. 
Da bine-o mal duce!., par' că 'I un beressefi. omitcau Tnetni 
fereM^ni) Ean s^'I trezesc. (îocet) Cucoane, cucoane ! . . Nici 
se clinteşte măcar ; II dus pe ceea lume. . . Mări, si 'I 

Chiultt la ureche, («e apropie de Sanda fi atrigă tare la urechea lui) 

U...n...n! cucoane Sandule! 
Sanda. — (tf^irind ■păriet) Ho! mă... nu lăsa... ho! 
Graur. — (» pwte) 'L-am trezit. 

42 



658 CIKEL-GINEL 

Sandu. — Ce vrei, mă! hoţule ? . . Ce te-a lofit dd 
'mY chiul la ureche? 

Graur. — (vorbind tare în to«ti acen») CuCO&Iie, am ftdUS 

un r&yaş de Ia cuconu Tachi, vSru dumnitale. 

Sandu. — D(i la Moldova? d(i la v^rul mett? Unde'î? 

Graur. — O r6ma8 acasă. 

Sandu. — Cine? răvaşul? 

Graur. — Ba, bolerlu. Eaca răvaşu. 

Sandu. — AdăU astăjl şi nu rficni aşa, că nu te- 
alungă TatariK. (deschide răya^ni) Ean sâ vedem ceW mal 
scrie cabazul cel de Tachi ? Ear o fi ghiduşii de-ale lui, 
că mal Pepelea de cât el, nici că s'a mal dat. (ctteace). 

,pCu frăţească dragoste, vere Sănduc.*" (vorut) Ha, ha, 
ha! din Sandu m6 face Sănduc. Tare'I sdnt drag! (citeze) 
„Iţi trimit o căprioară ucisă de mine la venat. S'o m&- 
„nănci sănătos. Feciorul boieresc care 'ţl-o aduce e cam 
„fudul de-o ureche şi de ceea-1-altă. Grăeşte ca el tare, 
„dacă vrei s6 v6 înţelegeţi în vorbă." 

„Al teii v6r lubitoritt, Tachi* 

(vorbit) O căprioară ! Aferim ! . . tocmai de jiua Smă- 
răndiţel. itsre cătră oranr) Undo ^I v^uatul, măi? 

Graur. — (în parte) Ve^I, dacă 'I surd, cum recneştel 
Sandu. — (în parte) Măi ! că surd îl, sermann ! (ur*) 
Unde'î căprioara? 

Graur. — O luat-o vătaVU. (w apropie de urechea im San*» 

9t8tri«ă) O Iuat-0 vătavu. 

Sandu. — Bine. Grasă'I? (u urechea luiQranr) Grasă'!? 
Graur. — Ca de Credun. De-able am putut-o aduce. 
Sandu. — Aferim! Ce mal face vCru Tachi? 



CINSL-OINSL (359 

Oranr. — ŞSde. 

Sandu. — Cum, şede ? . . bolnav în pat ? 

Oranr. — Ba sănătos pe pat. 

Sandu. — N'a ^is c'a Veni acilea? 

Oraur. — Ba o jis. 

Sandu. — Când? 

Oraur. — lerî. 

Sandu. — A ^is c'a yeni ferî? 

Oraur. -r- Ba o <jis îeri c'o vini mâni. 

Sandu. — (în p»pte) Ferească Dumnezeii i6 sur^î, 
că '(I yatăml peptal. 

Qraur. — (în pwte) Am răguşit cu surdu ista. 

Sandu. — S€ spu! vgruluî că 'î mulţumesc prea 
mult, şi că'l poftesc pe m&nl la masă. Au^itu-m'al? 

araur. — (în pwte) B! ! ba nu. 

Sandu. — (în parte) N'a an^it ! (m«i tue) 86 spuî stă- 
pănn-tăă că 'I mulţumesc şi că'l. . . 

araur. — Şi că'l pofteşti la masă pe mâni. Ştiti. 

Sandu. — (m&nio.) Dacă ştii, surdule, la ce m6 fad 

Qraur. — (în parte) Ci că ett îs surd acu. (pnftiesce de rU). 

Sandu. — Ce jiseşl? 



SCENA IV. 
Sandu, Graur, Florioa (TUnd din pavuon). 

Ploric4. — (în parte) Cc-a păţit boîeru ii strigă aşa ? 
Graur. — Valett! că frumuşică leliţă! 
Sandu. — Ce caţl, Florico? Ce vrei? 



42' 



660 OINEL-GINEL 

Florioa. — Coconita t6 roagă sâ mergi pteă sus. 

Sandu. — Da ce mat este? 

Florica. — Vrea sâ *ţY arate o rochie nonă d£ Ia 
Bucureşti. 

Sandu. — Poftim!., par' că eii stlnt ^ndra-maodra! 
(merg«Dd spre pavUon) Florico , poartă dS grijă d£ băeatul 
ăla, că'I străin sermanul, e moldovean. 

Florioa. — (cu minn) HoldoToau ? 

Graur. — Moldovean, muntean, tot nna T.. tot 
român! 

Sandu. — Tacfi'ţî ciocul. . . Florico, dă'I ceva d* 
mâncat şi dâ Mut, c'a fi ostenit d^ p(i drnoL fm pMt«) 
Sermanu! aşa ă6 tdnSr ş'aşa d6 surd! PScat! (înMiB 

pAvilon). 



SCENA V. 
Florioa, G-raur. 



Graur. — (in parte) Mă! Inc'aşa btuei* ^^ copilă n'an 
vC^ut. (tare) Fa, Florfcă! 
Florica. — Ce'î? 
Graur. — Ean ultă-te la mine. 
Florioa. — Ş'apol ce? 
Graur. — Multe sânt ca tine aici tn sat? 
Florioa. — Unde ? . . acilea ? 
Graur. — Ba aici. 

Florioa. — Ha, ha, ha. Moldoveann dracului! 
Graur. — Fa, Florico! 
Florioa. — Ce mal vrei, mă? 



CINEL-CINEL 661 

Graur. — Ean spane'mlf. . . măritată eşti ? 

Florioa. — Ba tncă nu. 

Graur. — Tal de mine ! . . fată mare ! . . H'am to- 
pit. . . mi se tale picioarele. 

Florioa. — Poate ţi'î foame? 

Graur. — Foame, dar... Tare 'ţl-aşt mftnca ochişorii! 

Florica. — Ha, ha, ha. Du-te maY bine la cămară 
s^'ţ! dea o bucată de malalfi. 

Graur. — Eaca mâ duc, md duc. . . încotro '! că- 
mara ceea? 

Florioa. — (ariUnd în eallwle din di««pU) lu COlO. 

Graur. — N'o yM bine, fa, că 'ml-aY painjinit ochii... 
Nq'I merge tu cu mine sS ^ml-o arăţi? 

Florioa. — Ba oIH merge... d£ ce nu? 

Graur. — Hal. (m p«rte) S£ gluri că'I Ileana Gosin- 
zana din poveste. . . Cănd mS uit la ea, tml trece foa- 
mea. (cftuU lung U Florlcft). 

Florioa. — (în pute) Bletu fiecăii ! . . nu^I urat. (Ure) 
Ual Ia malalii. 

Graur. — Fa, Florico. . . d'apol mal mălăeş dulce 
de căt tine, unde-aşi maf găsi eft ! . . Te-aşI manca din- 
tr'o tnbucătură, pre legea me! 

Florioa. -— (ri^«nd) Şterge-te p€ dinţi, bădico... Hal, vil? 

Graur. — Viii, Yitt. (mp^rte) EI! 'ml-o fript inima 
^i pace! 

(esi am£ndoY prin dreapU). 



^02 CIKEL-OINEL 

SCENA VI. 
Sm&răndiţs, Tinouţa ^ mai muUe dame 

(inbrioAte ţSrinesce. wX din p«vl2on). 

Smărăndiţa. — Ha, ba, ha. BMul moşn-meii!.. 
ear s'a mftnieat pâ noK c& ne-am tubr&cat ţărăneşte. 
pice că nu se cuvine fetelor de boKer s6 poarte haine 
naţionale. 

Tinouţa. — Dacă 'î ton patera. . . ruginit ! 

Smărăndiţa. — TS întreb, sorioare, care haină poate 
sS ne prind£ maY bine, pS noi care sântem românce, de 
cftt hatna romanească? 

Tinouţa. — Las^ că *Y naţională, dar e şi frumoasa 
şi ne scapă dS malacofnrL 

Smărăndiţa. — Ştiţi ce? HaY s^ ne prindem ca s^ 
nu purtăm altă tnbrăcăminte cât om şedea la ţeară. 

Tinouţa. — Eii una aşi purta-o chiar şi tn Bucu- 
reşti, dacă aşi tndrSzni. 

Smărăndiţa. — Primiţi propunerea mea? 

Toate. — Primim. 

Tinouţa. — Mare haz ar £ s^ vie câţl-va caralerf 
din capitalie, sS ne vadS ast-fel. 

Smărăndiţa. — Măcar de-ar sosi yr^o unul, că mie 
mi s'a filcut dor d8 el. 

Toate. — Şi mie, şi mie. 

Smărăndiţa. — Tist, că ne-a au{}i cine-va. 

<I>oii8 dame s'spno de Jtio«t volonn; alte douS ee prlxnbli cnlegted florfr 

Tinouţa. — Ş'apol? 

Smărăndiţa. — Nu trebue s^ dăm obraz cavaleriliH'. 

Tinouţa. — EI ! par' că el nu 'şl leatt singuri des- 



OIMB]>€UIEL a^ 

tnl obraz? Dar ea spune, Sm&rilndiţo , ce facem noi 
ast^l? 

Smărăndiţa. — (căutând) Ce 96 mal facem oare pen- 
tru ca 96 se mftnie moş Sanda? 

Tinouţa. — Asta'I lesne, c&'l Yntc ca focul ton patera. 

Smărăndiţa. — Iute dar bun. Se tnduplec& Ia tot 
ce Troîm. Ştiţi una, sorioare?.. Ha! sS mergem la hora 
din sat ca s6 jucăm d6 jliua mea. 

Tinouţa. — Cu ţeranil? 

Smărăndiţa. — D'apoî cum ? . . EI nu's oameni ca 
şi noi? 

Toate. — Bună idee ! . . Halde. 

Smărăndiţa. — SS facem dejeuner mal ântdl. («trigi) 
Florico, Florico. 



S«ENA VII. 

Damele, Florioa («lerirâad din fond). 

Florioa. — Aud, coconită. 
Smărăndiţa. — Spune s6 gătească masa şi s'o a- 
dnc^ aci tn grădină. 

norioa. — Bine, coconită. (întri în pavuiou) 



SCENA vm. 

Damele, Teranii (vUnd din fond cq buchete de flortX 

Smărăndiţa. — Ce Tuet s^aude? 

Tinonţa. — Tin ţeranil cu bucheturl d6 flori. 



6M CIN£]>OINEL 

Sxnăr&ndiţa. — Trett sfi mâ feliciteze ii ^ina mea, 
se vede. 

Ţeranii. 

A j! e 4i CV Boare, 
A4I e serUltoare. 
Bat&-De yenim 
Cu flori, şi^ţl dorim 
An! ca sănătate, 
Cinci moşi! ca sate, 
Şi an b&rb&ţel 
Ga an bujorel. 

Sm&răndiţa. — (luând buchetele fi inpirţlndu-le la dAme}. 

OamenY bunY, \i mulţumesc din toat& inima, şi vS rog 
sS yeniţK la mine, la ori ce nevoie tţl avea, că oltt fi prea 
bucuroasă sS vS fiii dS ajutor. 

Ţeranii. — S8 trăeşti, coconită ! (w trmg în rund). 

Sm&răndiţa. — Nu vS spuneam eti că ţerani! sfint 
oameni ca şi noi?.. Priviţi ce bucheturl frumoase ne-a 
aduseră. 

Tincuţs. — (Eimbind) Romănu'I galant din născare. 



SCENA IX. 
Ceî cCinainte, Graur (alergând din fund). 

Qraur. — Plorico, Florico!.. Unde-o fugit căprioan? 

(T«(}dnd damele» lU incremenit) Eaca mă ! . . Eaca, Caca ! 

Smărăndiţa. — Ce vrea flecăul ăsta? 
Graur. — Ean priveşte, tătucă, ce de mal Florid L 
Se vede că'I belşug In Ţara muntenească !.. (m ainopie) Fa! 



CINKL-CJNEL (j65 

(începe • ride prostctce) Fa ! . . da vol de unde-aţî răsărit în 
calea me? 
Tincnţa. — (încet) Smărăndiţo, mie mi'î frică. 

(Damele defl semne de spaimă). 

Smărăndiţa. — Nu v6 temeţt... ista'î moldoveanu 
(are a adus (^prioara d^ peste hotar. 

Graur. — Mă! ! iA mândre haîne avejî voi pe-aid !.. 
Par' dSk sunteţi tot fete de răjeşY de Ia Caşin. 

Tinouţa. -— Ce jîce? ce (Jice? 

Sm&răndiţa. — El ne lea de ţerance... Las' s^ ri- 
lem niţel. 

Graur. — (în pwrte) îs mândriiliţe coz ! . . Iml vine s6 
e-apuc Ia hărjoană. (u») N'au^iţY, fa? 

Smărăndiţa. — Ce'r, bădica? 

Oranr. — (rfde) Când mfi uît Ia yoî... ştiţî?.. m6 furnică 
lin inimă, că tncă aşa lighiol frumuşele n'am tnt^Init eti. 

Toate. — (ridând) Lighioî ! . . ce'l aea ? 

Qraor. — Multe căprioare am y^nat; multe pătlr- 
ichl am Inpuşcat. . . D'apoK ş'aşa pătîruichY ca rol. . . 

Toate. — PottmicM, noY?.. ha, ha, ha. 

Graur. — Ba tncă de cele de toamnă... Ş'aşâ'şl Iml 
ine sd Yâ prind tn laţ, că, pre legea me ! pe soare pot 

itSL, dar pe vot ba ! (se apropie de dame; aceste he trag in lătnrti. 

u vd temeţY, fa, că doar şi eă sânt om pământean. . . 
knt flăcăti, şi poate s^'ml aleg o nevastă dintre voL 

Toate. — DMntre noi? ha, ba, ha. 

C3^raur. — Da ce !.. poate că v6 Yftţî fuduli c'un frun- 
ş ca mine?.. Da eă Îs ficior boieresc, fa!.. Pot sV 
ung şi pristay, fa!.. Care din yoî vre s6 fie pristăvoae? 



666 GINEL-CINEL 

Damele. — (tcmIa între ele) Tu, ba tu, ba ta, ba tn. 

Granr. — EY ! tncet, tncet. . . Na yS scoateţY ochif 
de Ia mine, c& ar fi pikat de-aşa ochişor! drăgălaşi. 
Trageţi !n sorţY, şi care din yoI a avea parte de la 
Bumne^efi, m^a laa. 



SCENA X. 
Cdt d'inaifUe, Florica. 

Florioa. — (fn i»rie) Tot acile'î moldoTeanu ? 
Granr. — Eaca şi Florica ! . . Bine c^aK Tioit şi tn, se 
tragi In sorţY... Cine ştie, fa?., poate că ţie *ţ!-a cădea 

nOrOCU. (voleece s'o lea de mână). 

Florica. — (lovlndu/l peete mină) Şe^t, Dlă. (■» spropte d? 
dune fi 4tee inoct) Masa^I gata. 

Sm&r&ndiţa. — Bine, bădica... d«'I lua o fată dVi 
din sat, al dâ găod s'o duci peste hotar? 

Graur. — HaY, hal !.. ba Încă pe sas. 

Smărăndiţa. — Da cum e p'acolo, p6 la d-Toastră? 

Graur. — La Moldova? la Moldora?.. Dar n'aţî ao- 
§ut cftnticu cel Techtfi care ^ice: 

«La Moldova cea fmmoasă, 
«Viaţa*! dalce gi vo!oa8ă! 
«L*a Moldovei dolce soare, 
«Gresce floare lângă floare!» 

Smărăndiţa. — Aşa o fi, bădica; d'apo! Tej! că f 
noi avem p'aci un cântic ce ^ice: 

«Dftmboviţă, apă dalce, I 

«Cine bea na se ma! dace!» 



CINtL-CINEL 667 

aranr. — Nu jîc ba, pentru că tot pământul ro- 
mânesc e un raYii Dumne^eesc ! . . Insă la noi maY avem 
şi alta. 

Toate. — Ce? 

Granr. — O veselie mare!.. O fală care o întinerit 
toate sufletele Romanilor. 

Toate. — Da ce eP 

Graur. — Cum?., n'aţi aflat vestea cea neaşteptată?.. 
Corona lui Stefan-Yodă s^o găsit! 

Toate. — Dude? 

Granr. — ^^ La Suceava, !n morm^ntu Domnului ! . . 
Acum toată ţara Moldovil se simte mandră şi voioasă! 
Corona lui Ştefan cel mare o eşit din pământ ca sd !n- 
cunune viitorlul ţSril !.. Alta nu se vorbeşte pe la noi... 
Ba Încă este ş^un căntic! 

Toate. — îl ştii? 

Graur. — Care Român nu '1 ştie? 

Toate. — Cftntă-ne^l sSM Invgţăm şi noi, bădica. 

Graur. — Bucuros. . . Ascultaţi : 

CORONA MOLDOVEÎ. 
I. 

Pe a ţerel noastre zare 

O lamina cresce *ncet! 

Tot Românul via tresare 

Ca din moarte înviet! 

tn genunchi toţi cu ifieală, 

Fii acesta! ban p&mânt! 

C&cl lamina triamfaU 

Esă dintr'an rechlii mormânt! 



6Cd C1K£L-CIN£L 

Toţi. 

tn gennnch! toţY cu sfiealft, 
Fii acestui bun pământ! 
C&cl lumina trinmfal& 
Eaă dintr*nn vechlii mormânt! 

II. 
tn acel locaş de pace. 
In a morţii ?eclnic somn. 
De trei ?eacnrl cine zace? 
Ştefan, bravnl nostm Domn! 
in genunchi toţi ca sfieali, 
Eată Ştefan cel slăvit, 
Şi corona*! triumfală 
Ş*al şeii braţ nebimit! 

TotX. 

* 

In genunchi toţi cu sfieală, 
Eată Ştefan cel slăvit. 
Şi corona*! triumfală 
Ş*al şeii braţ nebiruit! 
III. 

O! coronă, ca şi tine. 
Noi in umbr*am fost perduţl! 
Varsă *n ţeară vil lumine, 
SS fim lumel cunoscuţi, 
tn picioare toţi cu fală! 
Saltă, saltă ţeara mea! 
Găc! corona*ţl triumfală 
Ear pe frunte*ţl va şedea! 

ToţX. 

tn picioare toţi cu fală! 
Saltă, saltă ţeara mea! 
Căci corona*ţl triumfală 
Ear po frunte'ţl va şedea! 



Toţi. — (oQ cntiuium) Ura ! ura ! ara ! 

(tn timp oe ooml câBtă, doY Uchel «duo din pavilion o masă bo- 
gată o afea^^ »]»ro»pe de ofă fi mi. Ţoanll ae retng piln fund şi esă). 

Qraur. — (nrmirlnd ţ«ranll p£iil in ftind. Ori ATedea muu,) Hal, 

mergeţ! de-acnm din sat In sat şi cântaţY Corona Mei- 
dovii, ca sS se bucure Rom&nil de-o Teste aşa de bună. 

Florica. — (otră dame, încet) CocoQÎţe, eat& masa. 

Smărăndiţa. — Poftim la dlusa, sorioare. 

Oraur. — (Tllnd în ac«nă fi dftnd cu oebil de maU) Eaca m& !.. 

Ce masă împărătească!.. Pentru cine^Y masa asta, fa? 

Damele. — Pentru noY. 

Qranr. — Pentru toI? ba, ha, ha... Mftnca-v'aşY de 
TJI, că hătre mal stinteţi ! . . Da unde s^o mal dat aşa 
praznic pentru de-al de yoY? 

Sm&răndiţa. — Nu crejY ? . . Poftim la dtnsa. 

Qranr. — Cum ?.. Efi s£ mi pun la masă boierească, 
ca s^ pat vr'o pacoste ? . . Ba, leliţă, ba. 

Smărăndiţa. — Atftta pagubă dacă nu primeşti. Noi 
n^aTem teamă... Hal, sorioare, sâ mâncăm. 

(Damele ae tndreapti spre maai). 

Qraar. — (cintind »» ie opreaaci) Ean şideţi binişor, fa, 
şi nu T'apucaţI de pozne, c'or da boierii peste voi, ş'în 
loc de bucate, Iţi mânca o calcayură de cele tătăreşti. 

Smărăndiţa. — CalcavurăP.. ha, ha, ha... Ce'I aea? 

(Damele se afea4i înpregTnnil mesei). 

Oraur. — Eaca, frate , că ele nu şuguesc ! . . Se 
aşează ca la masa lor ! . . Fa, nu glumiţi cu dracu. 
Damele. — Bune bucate! 



670 i-lNEL-CINEL 

Qranr. — Ş^aş&^şl m&nftncă ca d'mtr^a lor!.. Xare 
eşti Doamne ! . . tnc'aşa fete obraznice. . . 

Smăr&ndiţa. — N'au^K, flecătt, cum t6 chYamă? 

Graur. — Graur! 

Smărăndiţa. — Dacă eşt! graur, vină d^^ţY mănâodii 
numele fript. 

Graur. — (âpropundu-ae) Da ce?., poate c'aTeţ! şi 
graurî fripţî? 

Smărăndiţa. — (arătând un uiger pUn) Ayem; priveşte ad. 

Graur. — Că bine ^icî!.. Şi buni's, fa? 

Smărăndiţa. — D£ minune... TiK Ia masă, ori ba? 

Graur. — Oare?.. Mări ce-atâta!.. Ce-or păţi ele, 
olfi păţi şi ett. . . Curaj, Graure !.. Eată-mi's că Ti&. 

(Merge de se pane in oapdiul mesei cu doaul spre paTilonJu 

Tinouţa. — (încet Bmirănâiţen Smărăndiţo, eatăU că Tine. 

Smărăndiţa. — Las^ sS ridem. 

Tinouţa. — Dar iH ne-a vedea moş Sandu? 

Smărăndiţa. — Â ride şi el. 

Graur. — Florico, tu nu mănăncY? 

Florica. — Nu. 

Graur. — Nu?.. Pentru ce, sufletele? 

Florica. — Nu mi'î foame. 

Graur. — Poate că te-a! săturat cu mălalii?.. Şi 
eâ înecam tnbucat o falie, dar de praznic nu m$ daâ io 
lături, (ciutftnd pe mesă) I! tătucă, co de mat bunătăţi!.. 
Nici nu mal ştiii ce sânt, şi din care cap^t s6 încep. . . 
Mămăligă nu^I, nici brfinjă sburata? 

Smărăndiţa. — Ce mămăligă ?.. Na mal bine zalatioi 



CINEL-OIMEL 671 

Oraur. — Cum al ^\s?.. slatină?.. Âdă şi slatină, 
ce-a fi aceea. 
Damele. -^ Vreî şi sardele, şi pate-froid şî biftec? 

(îT umple Ulgeral). 

Oraur. — Vrett, vrett de toate... Puneţî cole sS'ml 
fac UD balaniş-balmuş ca la cum&tra... povestea ţiganuluY. 

Tinonţa. — Vreî şi saleam? 

Graur. — Alecbim-saleam?.. bucate turceştY?.. Cum 
nu?., adă şi alecbim-saleam. 

Sxn&r&ndiţa. — (dindul un garanofol cu muftar) Na şi i6 

asta c& e bună. 

Florica. — (ri<î«nd. in parte) U dă Hiuştar coconita. . . 
S^ vedem ce-a face? 

Graur. — (luând gavanoţeiui) Dulce'î mâncarea asta? 

Sm&răndiţa. — Dulce. 

Graur. — De ^Y aşa, am sâ ^nghit ca o lingură de 

masă, S6 mi se dreagă pofta, de» o Ungură de muştar Qi o bagft 

in guri) Yalefi ! mămulica me, că Yute^l ! . . Taleii ! . . mS 
arde, mâ arde la inimă !.. Apă, apă... Ba nu... vin, vin. 

[Damele ri^end, îl întind pahare cu apă]. 

Damele. — Na, na. 

Floriea. — (dândn'i un pahar cu vin) Na , boa cur^ttd. 
(in parte) Sermauu băeatu ! 

Graur. — (după ce a b«nt) A ! m'am niaî potolit ! . . 
(cătr« smarindifa) Aşa ţi'î gîoaca , fa ? . . Bî ! las' că te- 
oKă drege eii după masă... Cât pe ce era sS'ml saîe o- 
chiî din cap... OYli fi roş ca un rac. 

Sm&răndiţa. — Lasă, Graure, că mal frumos eştt aşa. 

Graur. — Oare ? . . Aşa 86 fie, Florico ? 

Floriea. — Par' că eştK un buhai d6 baltă. 



072 CIXEL-CINEL 

Qraur. — De ccK care fac bu, u, u, u, la soare ? inoe^ 

(Toţi rid cu Teselie). 

Smărăndiţa. — Ea ascultă. . . Na un pahar iH Tin 
dd OdobeştY... BeU Iu s&ndtatea noastră şi ne căntă ceva. 

Damele. — Dar, dar; cântă-ne ceva. 

Qraur. — Bucuros... Am sd vd cânt an c&ntic din 
vremea Iul Tata Noe care-o discoperit viea. . . Âdă pă- 
haru'n coacT, şi sd trăiţt la mulţt ani precum doriţi ! . . 
Ascultaţi, şi s€ faceţi toate ca mine. 

I. 

Tata Noe cel b<ftrân 
Fost-a, fost palâ de Român! 
El a născat veseliea 
Căd a descoperit Tiea! 

(Bate încet ca un cuţit peste pahar de'fl îopreană aat-fel cintlcol). 

S^'l slăvim, 
S^*l cinstim 
Tot cu vin, 
Gq pelin, 
Şi Tolos 
Şi frumos 
S^ *nchin&m, 
SS c&nt&m. 

Toţi în OOr (băteud cu cuţitele în pahar»). 

S«n slăvim, 

Să*l cinstim 

etc. etc. etc. 
II. 
Când potopul s'a y^rsat, 
Toţi cel r6I s*aâ înecat! 
Vra sâ jicS, sorioare, 
Cine *i rSâ de apă moare ! ' 



/ 

OINEL-OINBL gyo 

tnsă ett 

Sânt bnn, jeâ! 
Şi TOÎesc 
S^ trăesc 
Bând TOÎOB, 
Bacnros 
Vin, Tin, yin 
Şi pelin! 
Toţi în cor. 
insă eti 

Sânt ban, jeă! 
etc. etc. etc. 

Graur — (Wnd)En.. noroc bun s6 dee Dumne(Jett !.. 
şi la ana cu bine!.. 86 v6 v6d pe toate măritate tot 

cu flăcăî ca mine! (cWne. be» p«h»rul pe JumăUf. ,1 r«m»ţlt. o 
inmcă pette cap in obrazul Pltarfuln! Sandu ce etă din parUon). 

Sandu. — (arit&ndn-Be la nfa pavUonulnî) ClnC Uflă aşa 
IClIea ? (primind paharul de vin în obraz) CamaCSÎ ! 

Damele. — (v«4«nd pe Sandu, se scol degrabft de la masă 
l fug prin grădină, in culisele din stânga. în fund. strigând :) VoUa 

non oncle! Sauve qui petd! Same qui petd! 

Graur. — Ce chiper? ce chiper?.. Staţî, fa... Ce- 
{i păţit ? 



SCENA XI. 
Graur (ia masă). Sandu. 

Sandu. — Ce fac! aci, hoţule? 
araur. — (în parte) fra ! boferîu cel surd ! Am păţit-o ! 
Sandu. — N'aujjişî ce-am spus?.. Ce facî aci? 

43 



674 CIKEL-CIKEL 

Graur — (tare) Pac praznic. 

Sandu. — Praznic ! . . DS sufletul cu! ? 

Graur. — De sufletu bunic&I. 

Sandu. — Te-oKtt bunici efi acuş, obraznicule... io^l 
86 mfi boteze cu vin din cap p^u' tn picere!.. d^ bin 
ce m^am schimbat. . . 

Graur. — (wuiândn-w) Apoî dă, cucoane... vina me '1 
Ţărancele dumnitale m^o scos din minte. 

Sandu. — Care ţărance? 

Graur. — Cele care-o fugit strigând: chiper, fhi 
per, cftnd te-o zărit. Ele 'ml-o ^is că &c praznic, ; 
m'o poftit. 

Sandu. — (în parte) Ear Yr^o nebunie d^-a Smărănd 
ţe!! EI! s'a Intrecutără cu gluma! 

Graur. — (în parte) Oare ce bodogăneşte surdu ? 

Sandu. — Al noroc, sermane, dS ce at noroc. . . i 
almintirea al mânca un praznic dS la mine, dS M-aî \4 
meni câte ^ile-al avea... Halt, cară-te dS p'acile, §i i 
nu td mal vid. 

Graur. — Eaca mfi car, bolerîule. (m parte) Ptoit i 
copile că le las cu lacrimile pe obraz. 

(DoY lachei vin de ridică maaa). 

Sandu. — Căratu-te-al a$l? 

Graur. — Cărat, cărat (în parte) surdule ! 

Sandu. — Ce-al jis? 

Graur. — (cât se poate de tare) Cărat, Cărat ! (ee ă.p 
teazi prin fund, in dreapta, fi esă). 

Sandu. — (aingur) Măi!., că obraznic român !.. D"a] 
şi Smărăndiţa!.. sâ se puie la masă c'un mojic!., to j\ 



CINEL-CINEL 575 

ecsUose!.. im s^o ocăresc... Aoleo! că^mY curge yinu 
lin slD. Trebue ear s^ merg ca sS^ml schimb rufele, că 
Q'a lovi un guturaîtl. (merge spre i»vuon) Bre! bre!., ana- 
wdos cosmos! (Mi). 



SCENA XII. 

Florica (vllnâ pe gânduri din stâng»). 

Sermanu bYetu Graur!.. Ce-a fi păţit el oare cu boîeru?.. 
^ fi mâncat o bătaie ? . . PScat de-aşa flecăâ, că mare 
i^tnri şi p6 plac!.. Etl, una, ştia că d6 cănd a venit 
noldoveann, par' că nu mi's minţile acasă. Iml vine tot 
s$ oftez!., m'a lovit dom! 

Un dor ascnns în al meii sin 
Zace plângând, saferitor. 
Ah! cam s^ fac 31 sS alin 
Plânsul amar acelnl dor! 

Ce Yrefi? nu sciâ!.. Pentm-al meâ chin 
Nimic na e mângâitor. 
Ah! cam sS fac §i sS alin 
Chinal camplit acelal dor! 

Câmpa *nflorit, cerni senin 
in pepta*m! nasc tainic fior. 
Ah! cam s^ fac şi sâ alin 
Ne înpâcarea-acelal dor! 

O! de-a§i patea cn-al meii snspin 
in cerni *nalt toYos s^ sbor, 
Nnmal atanc! a§ sci s^alin 
Saspinal trist acelnl dor! 

43* 



(;7(; CINEL-CINEL 

SCENA xra. 

Florioa, Graur (arftt&&da-se după boacbet^ 

Graur. — Eaca Florîca. Pst, pst. 

Florioa. — (tresărind) Cîlie'î? 

Graur. — Florico, fa. 
Plorica. — Tu eştî, Graur? 
Graur. -— Efi. 

Plorica. — Da n'aî plecat încă d'aci? 
Graur. — Nu, fa, că nu pot... 'Mî-aţî făcut farmi.1.. 
Unde 'î boerlu? 
Plorica. — S'a dus în casă. 
Graur. — Ducă-s'ar ca cîocârliea, că marc matuf li 
Plorica. — - Poate că tfi-a bătut, neîculiţă? 
Graur. — Ba nu, dar cât pe ce era s6 vSd pe dra^Mi 

Plorica. — (apropUadu-ae de Graur) Bfetu Graur ! 

Graur. — Ci că 'I-am botezat cu vin!.. D^ap-a ^ 
el ce-avea sg vie tocmaî la mijlocu praznicului?.. N'ai 
apucat măcar sâ 'nghit o bucăţică de slatină şi de al 
chim... Am rfimas flămfind... Uude's ccle-1-aIte feter 

Plorica. — S'a ascunseră pin grădină. 

Graur. — Aşa li se cade dacă nu m'o ascultat 
s'o apucat sâ mănânce masa boierească, masă străină 

Plorica. — Ce fel, străină?.. Era... masa lor. 

Graur. — A lor ? . . Cum, Doamne eartă-mC ! . . ăj 
mănâncă ţărancele pe la voi? 

Plorica. — Da t6 'nşell, sermane, că ele nu's ţora i 

Graur. — Ţărance, răţjeşiţe... tot una'î. 

Plorica. — Nici răjj^iţe, cum le jjiceţi p« la v. 



CIliEL-CINEL 677 

\ — Măcar vităjiţe sfi fie, tot au se cuvinea... 

lE^orioa. — Nicî Yătăjiţe. 

Oraur. — De !.. c& n'or fi cu toate privighitoriţe, de 
1 aii glas de privighitorl. 

Slorioa. — Ba 's chîar cocoane. 

Graur. — Cucoane? cucoane!.. Puşche pe limbă'ţt!.. 
ucoane, ele? 

Slorica.— Mal aşa!.. Nepoata boierului, coconita Smă- 
rtndiţa, cu prietinile el, s'a tnbr&catără iH ^\ dimi- 
leaţă în haine ţerăneştl. 

Oraur. — Pentru ce? 

Ploricîa. — Ştiii ett? 

Graur. — Poate ca sS'mt placS mie?.. Ha, ha, ha, 
ia!.. Care vra sS ^^câ, m'am hârjonit cu cucoane, cfi?.. 
LIII mâncat la masa cu cucoane?.. I! mămulica me, câcl 
i^am ştiut una ca asta! 

Florica. — Şi ce f&ceal? 

Graur. — Ce ftceam?.. Le sSrutam pe toate... !u- 
:alte sâ pot ^ice şi eâ c'am scrutat obraz de cucoană 
(n Tieaţa me. 

Florica. — Cum? jeli?., al fi îndrăznit? 

Graur. — Eaca!.. ba ^ml-ar fi fost ruşine poate cu 
nişte ţărance de sama me?.. Dacă pe tine, Florico, de- 
aşi Tra sd te s^rut, niii că te-aşi mal Întreba. 

Florioa. — Ba jett? 

Graur. — Dec! Nu cumva te-al fasoli poate? 

Florioa. -— Mal ştii? 

Graur. — E, e, e! Nu mi face, că ett acuş cerc. 

Florioa. — Ean cearcă, s8 ve^I. 



678 CINEL-CINEL 

Graur. — Aşa ţi'I povestea, fa? Apoî aşteaptă, t» 

răpede s'o s^mte]. 

Florioa. — (fagind) Prinde, dacă poţî. 

[Florlca aleargă înpregYnml boschetaluT; Graur o aluniţei* 

Graur. — MăK, că sprintÎDă căprioară! 
Florica. — Sborl, Graure, sborî. 
Graur. — Las' că'I videa tu dacă te-oîîi prinde. 
Florica. — Htş, pasere, hlş. 

(tn fund, în «tânga se ivesc damele. Florica aleargă de se ascnal 
după ele. Oraur se opresce). 



SCENA XIV. 
Damele, Florica, Graur. 

Graur. — (în parte) Eaca cucoanele! 

Smărăudiţa. — Ce este i6 alergaţt aşa? 

Florioa. — Ea, nebunu 81 d8 Graur vrea s6 m6 prin 

Graur. — Ne gîucam de-a Baba-oarba. (în partoi 
mS fac că nu ştitt de's cucoane, orT ba? 

Smărăndiţa. — B8-a Baba-oarba? 

Graur. — Ştiţi ce, fa?. . Hat s6 ne gîucăm cu t 
dc-a Baba-oarba ca s8 rtdem. 

Toate. — Noi, cu tine? 

Graur. — Voi, cu mine, d'apol cum?. . Eii 'mi 
lega ochii, şi pe care-oîtt prinde^-o, olii sSruta-o \ 
lua-o de nevastă. (în parteţ Mare minunc-ar fi s^ ] 
o cuconiţă. 

Sm&răndiţa. — (încet cătră prietinele eY) Cc 116 pasi 

Hal s8 ne jucăm. 

Graur. — El! vreţi? 



OINEL-GIlfEL 579 

Si«&răndiţa. — Yrem. (dând o teusa Fioiicm Na, Fio- 
ico, leag&'I ochii. 

Florioa. — Tină 'ncoa, Graore. oi leagi ocha smus). 
Oranr. — Eată-mS's. (încet noricii) Na strtnge tare, 
lorico. . . doar o!fi prinde-o dnduc&. 
Floricea. — Degrabă 'ţY-a fi?.. Ea aşa. 
Graur. — Valeţi! că'mY plesnesc ochi!!.. Gata sftnte(][P 
Toate. — Gata. 

G-ranr. — Cmce-agîută ! . . SS te ySd, Graure, b&- 
;e ! . . acu s^'m! TdnezI cum se cade. 

(Damele se pna in rfind pe lângă Onnr fii gâdUe pe la nas fi pe 
nrechl cn pale). 

G-raur. — (căutând cn brafde intinee) 

Baba, Baba-oarha... 
Unde *ml este roaba? 
Braţele si *ntind 
Roaba 8*0 cuprind. 

(Apăr&nda-ee ca de mnaoe) HlŞ mUSCă. . . nU JOi g&dUi la 

echl. 

Dftmolo (alergând Tesele înpregliir). 

Roaba dacă *! prinde, 
Gapnl ţi*l aprinde. 
Roaba *I ici, colea, 
lea-te după ea! 

(tnpreună). 

Oranr. 

Baba, Baba-oarba... etc. 

Damele. 

Roaba dacă *1 prinde, etc. 



680 CINEIcGINEL 

Graur. — Cine mi gâdile pe la nas ? (stFenuto 86'mi 
fie de bine! 

(Sandu se arată la u^ iMTllonalnL Damele cam îl sireac ^: VoQo 
Vonde, fuyOnS vite, 91 ae fac iiev«<îute pe furiţ, în atiaga). 



SCBNA XY. 
Graur, Sandu. 



Sandu. — (pe pragul uşex, în parte) Asta'I dă-a trcfa oarâ 

C& mâ schimb aSt&jt («e ooboarl în acenă). 

Graur. — (îndreptftndu-ae apre Sandu) Baba, Baba-oarba... 
(puind mâna pe Sandu) Na că tc-am prfns. Dc-acum eştî a 

me Ş^am S6 te Sdrut. (aSruU pe sandu cu foc). 

Sandu. — (luptându-se) Măî, şe^î bineşor. 

Graur. — Ba te sSrut. (ear îi 8«rută). 

Sandu. — Măi, hoţule! aK nebunit? (Hmunceacc bati^u 

de pe ochU luY Graur). 

Graur. — (spăHet, în parte» Vaî de mine!., ear surdn? 

Sandu. — (în parte) Ce'ml vC^ură ochiî?.. ear surdul 
(tare) Măf, tSlharuIe, nu ^ţl-am poruncit o dată 96 lip- 
seşti dd-acilea? 

Graur. — Ba 'ml-aî poroncit, cucoane; d'apol ve^î... 
aşa 'I pficatu când se leagă de român. 

Sandu. — Ce ^îcî? 

Graur. — (în parte) Tot n'O aUjJit ! (tare) P6(»tu ! 

Sandu. — Ce p6cat, mâl? 

Graur. — SS Te{}I, d-ta. . . Când plecasem ca s^ mc 
Întorc acasă, îmi scoate dracu tn cale un cârd de fet^. 



OINEL-OINEL (331 

Sandu. — El! ş'apoY? 

Graur. — Apoî. . . dă ! • Petele 's cu ocM de şerpe ! 
Ele m^o fonnecat şi m^o oprit ca sS ne glucăm inpreună 
de-a Baba-oarba. 

Sandu. — D^-a Baba ? . . 

Graur. — (i* urechea Ini 8»ndii) Oarba ! 

Sandu. — Carnacst ! (în parte) Tot nebuni! dâ-a Sm&- 
răndiţeY şi d6-a prietenelor el ! . . Las^ că le-oltt juca-o 
eâ bună, dacă ^i aşa. 

Graur. — an pwte. cu gru«) Oare ce mormăeşte ? 

Sandu. — Spune^mK, măi, cum te-a îndemnatără 
fetele la joacă? 

Graur. — Eaca cum. 8e vede că le-am picat tronc 
la inimă, şi pentru ca sâ uu^şl scoate ochii de la mine, 
s''o prins tntre ele aşa: care *ml-a cădea la mană, In 
gloc, pe-aceea s'o leii de nerastă. 

Sandu. — Aşa? 

Graur. — Aşa. 

Sandu. — Şi tu rrel s6 te 'nsorl? 

Graur. — (rufinos) Cum nu, cucoane ? . . Aşa copile 
: uratele şi mândruliţe unde se mal găsesc! 

Sandu. — Dar care din ele Iţi place ţie mal mult ? 

Graur. — Apoi, dă !.. Ştitt eii, cucoane ?. . Toate 'ml 
$ânt pe plac. 

Sandu. — (ridând) Au^I, hoţu ! . . EI, bine ; eii Iţi 
laâ Tole s'alegi p6 care 'I vrea tu. 

Ghraur. — Oare?.. Nu m6 Iei în rts, cucoane? 

Sandu. — Nu, nici d6 cum. Tu seameni a fi fecior 
Io oameni. 



682 CINEL-OINEL 

Oraur. — Dar, cucoane. Tată-mett îî YÎerttt, şi cu 
sftnt ficior boYeresc. 

Sandu. — Ce le trebue ma¥ mult fetelor ? (m i»ne). 
Am sâ le. daţi o spatmă sănătoasă nebunelor alea. 

Graur. — (în parte) Când 88 mfi 'nsor c'o duducă, s€ 
m8 fac şi eii dudncel. . . Yaleii, m&mulica me ! . . Ce- 
aşK mat rtde! 
. Sandu. — EI! te-al hotărît? 

Graur. — Haî, haî. 

Sandu. — Prea bine. (strigi) Neculae! 

(întră nn Iftohett). 

Graur. — Neculai. 

Sandu. — Du-te d8 cUam& preotul din sat, ji adună 
toţi sătenii acilea ^n grădină. 

(lacbenl esă). 

Graur. — (în parte) Se vede că nu'î glumă. . . Yra 
surdu s8 m8 boierească cu tot dUnadinsu. 

(Damele se ivesc in fand, primblândn-se p'intre copaci). 

Sandu. — Da oare unde 's fetele ? (rfrindu-ie) A ! ea- 
tă-le. (mergeod spre ele) Eau vcuiţl îucoa, fetolor, c& aiu 2^^ 
vâ spun o veste mare. 



SCENA XVI. 

Graur, Sandu, Smărăndiţa, Tinouţa, Floxl.o«k, 

Damele. 

Damele. — (alergând) Ce veste? ce veste? 
Sandu. — [în myiocui lor] 'Ml-a mărturisît GUraur 
'1-aţî îndrăgit cu toatele. 



X.» 



CINEL-GINEL (583 

Damele. — Not ? . . Ha, ha, ha. 
Sanda. — Dar, yoY!.. şi că sftnteţY tn stare sâ vS 
scoatoţY ochii pentru dlnsul. . . Fiind !ns& că nu se poate 
sâ r^ măritaţi toate cu el, am hotărlt ca el s'aleagS 
dintre voi p8 care 'î-a plăcea şi s'o lea. 
Smărăndiţa. — [mcet] Glumeşti, moşule? 
Sandu. — [înoet] Ba nici gândesc. . . Aţi vroit sS v6 
ţerăniţi; aţi mâncat la masă cu ţeranil; v'aţi jucat 
<I^-a Baba-oarba cu ţeranil. . . Nn v6 rSmâne de cât sS 
T^ măritaţi cu ţerani. Ş'aşa^şl am poruncit sS vie preo- 
tul din sat ca sâ facS chiar acum nunta. 
Tincuţa. — [spărieti] Au{}I, Smărăndiţo? 
Smărăndiţa. — Aud, însă nu'ml vine-a crede... 
Damele. — [între eie. de o parte] Etl uu vroafi s^ mS mă- 
rit cu Graur. 

Smărăndiţa. — Nici efi. 

Oraur. — [în parte] Eau ve{}i-le cum se sădesc de 
la mine! 

Sandu. — Hal, Graure, alege din copile pS care 'ţl-a 
veni la socoteală, şi sS'ţl fie dâ noroc. Eii II daii jestre 
o păreche de juncani ş'o vacă. 

Oraur. — [în parte] Pe care s'aleg oare ? . . Toate 'ml 
sânt pe plac! . . ş'apol dq-olfi alege pe una, s'or măhni 
cele-1-alte, mititelele ! 

Sandu. — EI! . . t^ hotăreşti aţii?. . Spune, p^ care 
fată vreai? Eaca şi satul vine ca s$ fie faţă la cunu- 
niea ta. 

[Ţeranil intră în sceni]. 

Damele. — [fntre eie. foarte îngr^ite] So trece CU gluma. 



684 CINEL-GINEL 

moş Sandu. — Mie 'ml TÎne-a plânge. — Asta na 'î 
de suferit. 

Sandu. — [în parte) Eau ye^i-Ie cât sftnt de spări- 
eate ! . . Lasă, Iasă ! le-olti învăţa eti s^'şl utte ighemo- 
niconu boKeresc. [t«re] Dă, Graure, fi! cu inimă, că fe- 
ţele 's dâ solii. 

araur. — Cred şi eii ; dar aşî yra s'aleg, şi nu ştiu, 
că 's toate una mal dihai de cât alta. . . Eau să le pri- 
vesc şi să le cercetez mat de-aproape. 

[So apropie de dame şi le prlvesce cu de a mSruntul]. 

Damele. — [trăg§ndu-8e îndiwi] Să ne cerceteze ! 

Graur. — Nu vă temeţî, fa, că doar n'am să vg 
mănânc. 

Sandu. — Eî ! . . 'ţî-aî pus ocMul pă vr'o una ? 

Graur. — [oftând] Cu greii, cucoane... Dar ştii ce?.. 
eii oKii ^ice o cimilitură, şi care din ele a gâci-o mai 
ânt^î, aceea să fie a me. Te primeşti? 

Sandu. — Intreabă-le pă ele dacă primesc? 

Graur. — Vă primiţi, fa? 

Sm&răndiţa. — [încet citră dame] Am scăpat ! [lul Graur] 

Primim. 

Sandu. — [cu mirare, în parte] Chirie eleisoii! . . ele 
primesc ! 

Graur. — El! dar ascultaţi şi gâciţi: 

«Doaâ steluţe cu raje line 
«Lăsat-a cerul plin de luinine 
«Şi pe-a ta frunte ele-aii căjnt... 
«Gâcl, drăguliţă, că le sărut. 

[vorbind] Gâcit-aţl ce's steluţele cele două? 
Damele. — Ba nu. 



OINEL-OINEL Qg5 

Florica. 

<Eti *ţ!-o!â răspunde precnm ta yrel: 
«Doaă stelate sânt ochii mei. 

Damele. — [Au bucurie] Bravo, Florico! . . A gâcit 
Florica!.. Ea sâ se mărite cu Graur. 

Qraxir. — MaY stat!, mal staţY; nu Tâ gr&biţt, că 
mal am o cimilitură. 

«O yejl închisă ramenă floare; 
«Cam se deschide yeji lăcrimioare. 
«In a ta faţă ea s*a născut... 
«Gâcl, drăgaliţă, că o sSrat. 

[Torbind] Gâcit-aţl ce'l floarea cea rumenă? 
Damele. — Ba nu, ba nu. 

Florica. 

«Cimilitara na'ţl este grea: 
cRamena floare e gura mea! 

Oranr. — Tocmai!.. Tu al gâcit, Florico, tu a me 
se fii de-acu. 

Damele. — [mtre eie cu bucurie] A! UG-a scăpat Florica. 

Smărăndiţa. — DS vreme ce Florica are sS albă 
parte dS tine. Graure, noi cu toatele 11 facem o jestre 
de 200 d« galbeni. 

Oranr. — [aiwnd în BUS] Ura ! . . sS trăiţi ! . . ura ! 

Florica. — Coconită, dă'ml voie s6 primesc numai 
])^ jumătate din jestre; car ceca-1-altă jumătate s^o daţi 
îa folosu săracilor. 

Graur. — [nebun] Ura!.. sS trăească Florica! 

Sandu. — Aferim, copila mea!.. Fapta asta ^ţl-a fi 
dă noroc; căci cine dă la săraci, e bun la Dumnezeii! 



686 OINEL-CINEL 

[cătri Băfceni] Măi!.. jiceţY l&utarilor sS sune o hoii, ca se 
jucăm cu toţii la nunta Florică!. 

Toţi. — Hora, hora! 

Qraur. — La gloc, Yotniceşte, c& eti Yolft cânta <• 
horă de la Moldova. 

[Toţi Be prind în horă. — Graur cintă]. 

I. 

Hal în hor& de*! jaca, 

Leliţo, leliţo, fa! 
Că eâ sufletal *(l-o!ii da, 

Leliţo, leliţo, fa! 
Tq eşti mândrii Ia pririt, 

Leliţo, leliţo, fa! 
Eâ, volnic, ban de labit, 

Leliţo, leliţo, fa! 
II. 
Leliţo de la Munteni, 

Leliţo, leliţo, fa ! 
Treci cole, la MoldoTenI, 

Leliţo, leliţo, fa! 
S£ ne prindem soţiorl, 

Leliţo, leliţo, fa! 
Şi sd fim ca doi bnjorl, 

Leliţo, leliţo, fa! 
III. 
Peară dracnl dMntre noi, 

Leliţo, leliţo, fa! 
S6 fim una amândoi, 

Leliţo, leliţo, fa! 
Tot an trap ş'an sufleţel, 

Leliţo, leliţo, fa! 
Uniţi ca Ginel-Ginel, 

Leliţo, leliţo, fa! 

[Oortiua cade]. 



RUSALIILE 



PERSOANE : 



Domnul lonus Oaluscns, vechilul moşie! şi profesora. 
scoale! din sat. 

Tachi Băsvrătesouy sub-prefect. 
Toader Buimăcilă, voruic de sat. 
Susana, nevasta Iul Toader. 
Vasile Veveriţă, fruntaş. 
Gheorghe a Saftel, ţeran. 
Un jandarm. 
Catrina, ţeranX, ţerance. 



RUSALIILE 

VODEVIL ÎNTR'UN ACT 



Scena se petrece în Moldova, în satnl la! Gremine, la anal 1860. 

Teatral repreelntă piaţa aatnlnL In «Ungă casa lut Toader cn Ufi, 
»astA fi i»lspă pe acenâ. tn dreapta zaplazul caeel bolereaoY, on por- 
L tn mUlocnl ecenel o f6nt&ni intre copaci în fund crâf ma ; deaau- 
i uşeX eate scria: Otel iientra nobili. Aoeastă orâţmă o fost 
Lit& in anul mântuirei 1858 de boieriul Pahamio Cremlne. 



SCENĂ I. 

SUSana (torodnd pe prispă). 

Toarce, leleo, toarce, toarce 
FSn* ce badea 8*a întoarce. 
Ya!! faîoral mi 'l-am tors 
Şi bftdica na 8*a ^ntors! 

Ldică, fereascft DamnejSii pe-o fimee st! se m&rite cu 

licu satulu!, c& nn maY are parte de bărbat! Eaca 

de-o s^ptâmfta& de cAnd m^am cununat cu Toadir 

măcilă, care ^I Tornic aic! în satu luK Cremine, tr&- 

ca ş^o Y^dană; nu rSd pe soţn meii cu {}ilele ji cu 

44 



690 RUSALIIIE 

nopţile!., (oftează) SSmianu ! o agYuns de clacă de când a 
pref&c^torile aeste nouS. 



SCENA II. 



Susana, Ţerance (mergând ia fântâni cn cofe). 

Ţerancele. 

La fântâna dMntre flor! 
Fetele se dac în zori 
Sâ \i ample cofiţile 
Sâ \i scalde gariţile. 

La paţol fărtatala! 
Merg babele satalaY, 
Merg, sărind ca Ielele, 
SS *şl Scalde sbârcelele. 

O ţerancă. — Buna (Jiua, Catriuă. 

Oatrina. — Mulţumim d-tale, Ido Safto. 

ÂntĂîa. — Ce 'ţî mat face bărbatu? 

Catrina. — O ^it la boieresc cu noaptea ^ii cap. 

Ântâla. — Adevărat oare s6 fie, lelică, c^o <»^ 
ridice bolerescu? 

Catrina. — Dumnezeii ştie! dar de-o bucaUi 
vreme ^n coaci, Românii noştri s^o ameţit ie cap, ; 
că ^I-o umflat Rusaliile. 

Ântdla. — Mal ştii pScatu? De cât-ra timp : 
cănii toată noaptea ^n sat. 

Catrina. — Or fi zărind rr^un duh necurat ţ- 
tuneric. 

Toate. — (ffto£ndu'fY cruce) Ferească sfintu ! 



RUSALIILE 50 1 

Oatrina. — (apropunân-M de Butua) Fa, 8D8ao&, da ce 
ş^\ aşa dusă pe gândurY? 

Susana. — Dac dorn luY Toader, lele Catrino. 

Catrina. — Ya! de mine ! . . de-abYa Însurat ş'o şi 
uîtat căr&ruşa cas&t? 

SoBana. — ÂpoY de c&nd poroncile aeste nouS care 
curg pe nică, pe ceas, nu maY are cap omu s6 ^şl mat 
vadS bordetu. Când tY la sub-prefec&tură, câud la c&- 
fărie. . . 

Catrina. — La căşftrie ? . . la 8tân& ? 

Snsana. — Ba nu, fa, la sameşu cel cu c&ş&riea. 
Ba ptokte! 

Catrina. — Şi tu rSmâl cuc pe prispa casat. 

Snsana. — Şi torc pSn* ce nu mat tM bine; dar vot? 

Catrina. —7 NoY? Nu mat înţelegem ce-o p&ţit oa- 
lioit noştri, că nu mat sfint ca mat 'nainte reniţt de- 
casă. Spun lucrurt de pe ceea lume. Mat terţ, bărbatu 
lefi era cu chtef şi se l&uda, c& 'mt-o cumpăra malote 
e coTenţie. Ce s6 fie aceea, Susano? 

Susana. — Ci că ^t o materie ţesută nu ştifi un- 
e. . . in dot pert. 

(Se aud chiote şi liatart în crâfmă). 

Catrina. — Ean au{}t hoţiî de bărbaţt cum se re- 
iese f&r^ de not. Ştiţt uua, fa? 

Toate. — Ce, lele Catrino? 

Catrina. — Hal sfi ne ^ntoarcero pe-acasă şi sâ ne 

cern bolnave, ca s6 nu găsască et de mâncat c&nd s'or 

toarce de la crftşmă. 

O ţerancă. — Dar dac^ om păţi vr^o şotie? 

44* 



g92 RUSALIILE 

Catrina. — Şotie ? s6 nu 'î lopingC pCcatu, c'or da 
peste RusaliP. HaYde, haKde. 

Ţerancele (eţind). 

krăn focul de bărbaţii 
S6 *1 lăs&m aji nemâncaţY. 
De nimica na ne pasă, 
€ă sântem stăpâne *n casă. 



SCENA m. 

Susana, Toader. 

Suaana. — Halde, haî; par' că le v^d cuni or ^ 
mîinânce papara. . . Le-o întrat şi lor gărgăuni în cap 

(Se pune ear pe prispă §i toarce). 

(c&iită). 

Toderică, Toderel, 

Mare mult *ml-e dor de el! 

I 

Toader. — (©ţlnd din crâşmă, se opresce pe prag) Măî, ^i 

a^i la boieresc, orî ba?.. Ba?., faceţi cum vreţi. ^ 
nu ^iceţi că nu v'am dat de ştire. Yoi îţi înpărţi fi 
dracu ce-a fi de inpărţit. 

Susana. — Toadire, Toadire. 

Toader. — (viind în scenă) Aud, Susănică. 

Susana. — Da ce mai este? 

Toader. — Apoi ce s« fie, dragă nevastă? îl că, 1 
cănd o vinit pe moşie vechilu ist noii, cuconu Ion 1 1 
luşcă, dascalu satului ; de când le vorbeşte sătenilor t 
din carte, şi le spune că 's strănepoţi de împăraţi, 
se trag din Troian, ţfiranii a luat-o de bună. . . I>a ■:: 



BDSALIILE ^93 

Îndemni Ia lucru, lţ¥ rfepund ridând că tmpiraţil nu 
lucrează. 

SuBana. — Dar^ ce fac, ca sS 'şY hrănească copîit? 

Toader. — Ş^apoY nu 'I destul atâta. O mal vinit 
;i d-nu Răsyrătescu, sub-prefectu, şi le-o poroncit ca s^ 
oa mal asculte de nime de cât numai de dtnsu, ş'acum 
iacă strtg tn sat : Hal la culesu popuşolulul, mă ! . . el 
Iml r^und: du-te dracului pomană, mă! 

Suaana. — Care yra sS ^icS satu ista 'I bine nu- 
nit satu lui Cremine ? 

Toader. — Bine; şi eii Yomic de haimana. 

Suaana. — Mări, omule, ce nu te lepezi şi tn de 
eleoa cea de rornicie, bat^o pdrdalnicu! 

Toader. — Cum nu m^aş lepăda de dlnsa, ca de 
atana, picatele mele! dar apoi ştii povestea ţiganului 
n ursu din pădure: Săriţi, oamini buni, c'am prins 
rsu ! — Adu'l în coaci, ţigane, dacă '1-aî prins ! — 
^-aşl aduce, frăţico, dar nu mâ lasă din labe, dihaniea ! 

Snsana. — (cudngoete) S^rmanu bletu bărbăţel! 

Toader. — Că, {}Stt, stlnt de jălit! M'am buimăcit 
• istoT de-o bucată de yreme. Nu ^I ^i lăsată de 
imne^^fi în care sd nu cada câte-o poroncă, când cu 
roTerlu, când cu teleaga dracului. 

Bnsana. — Care teleaga dracului? 

O^oader. — Cea pe strmă, pin vâzduh. Ş^apol ce po- 
icT! scrise tn limba păsărească... numai cloar^le sâ 
''nţeleag^! Noroc de mine că mi le tălmăceşte în ro- 
.neşte domnu Ion Găluşcă, care ^I dobă de carte. 



594 RUSALHLB 

Susana. — Dar\ par*c& şi el gr&^te cam de pes- 
te deal. 

Toader. — Apoi d&, ce s€ T fac!? O ln?6ţat carte 
Ia Braşov. 

Susana. — De-aceea vorbeşte braşoveneşte? 

Toader. — Nu ştitt, că eii nu '1 înţSleg. Dar sC vedi, 
nevastă, altă bele! Ma! dSunăjY vine jăndaru c'o hârtie 
tn care se poroncea s^ serbăm cu solenitate $iua ono- 
mastică a luY sitntu. . . nu ştitt care. Las^ că sosise pi>- 
ronca a triea ^\ după sărbătoare, d\ipo¥ ne-am dus vr't] 
tril oaminl la târg ca sS cumpdrăm solenitate şi mas- 
tic. . . Mastic am găsit la băcălie, dar solenitate, mân^ 
ca-o-ar cine-o iscodit-o ! n'am putut găsi nici măcar 1^ 
spiţerie; ne-am perdut numai {}iua digeaba. 

Susana. — Şi cum aţi făcut? 

Toader. — Am trimes masticu la Isprăvnicie ca ^e' 
duc^ la Eş. 

Susana. — Da bine, bărbate, din toate satele o c» 
rut mastic? 

Toader. — Din toate, pe cât am aujit. 

Susana. — Şi oare ce-or sâ facfi boeril cu-niâj 
mastic ? 

Toader. — Spunea vfitavu de la Pepclenl, c'aîi i 
prunduească cu el şoselele cele noua. 

Susana. — Pare c^o mal vinit o hârtie şi a^t 
mineaţă? 

Toader. — O vinit, da. Ci că s9 ne-apucăm de <3\ 
rat o casă comunală. D-nu Găluşcă ne-o vorbit un • 



RUSALIILE ^5 

Întreg de costituţi...una, de oovenţi...una, fac douS; 
ile Patrie, de amoare. . . 

Sosana. — Ce moare, b&rbate? 

Toader. — Poate că moare de curechYii, fiind c& s^a- 
propie posta. 

Sosana. — Bine, dar ce-are a face ? . . 

Toader. — El o fi ştiind, tă ne-o maY spus sS fim 
lie du^i tnainte cetăţeni. 

Susana. — Cum, cetăţeni? sfi y^^nchidâ la cetate? 

Toader. — Dracu sd 'I discurce! (ac*pi jo» condicile ce 

ţine subsnoari). 

Sosana. — Da aeste ce stot, Toadire? 

Toader. — Condici de Însemnat toţi trecătorii pin 
sat; tabloane de gâşte, raţe, pul de găină, ou^, toate! 
fi că 's potrocale de receseminţă. 

Sosana. — Elel! bărbate, leagă vorniciea de gard, 
:ă (ti nu mal am parte de tine, şi ^ţl duc doru. 

Toader. — D'apol eu, nevdstulcă dragă? Când al 

ti cum mS trage inima la căsuţa me, lângă sufleţelu 

Qeâ ist drăgălaş, că mi'I şi grijă sH te tot las stn- 
iiră, Susano. 

Sosana. — De ce, Todirel? 

Toader. — De ce? pentru că eşti tinerică, mândru- 
că ; al YÎn' încoacl. 

Sosana. — (îi mpinge rii^end) Eaca vorbă ! nu cum-ra 
ii*I şi teme acu? 

Toader. — Ba, jdă, nu 'ţi face cruce. Om sânt şi 
i, şi 'ml eşti drăguţă, foc. 



(;96 BU8ALIILE 

Susana. 

A§a sS tr&escK? 

Toader. 
Aşa bS tiiesc! 

Snsana. 

G& tn mS inbescl? 

toader. 

Că eii te iubesc! 

Susana. 

Şi, 4^6, na glumesci? 

Toader. 

Şi, ^B^, de glumesc! 

Susana. 

Aşa sS trăescl? 

Toader. 

Aşa 8$ trăesc! 

(înpreună). 

Snsana. Toader. 

Ah! ce dnlce foc Ali! ce mare foc 

!n suflet simţesc! tn suflet simţesc! 

Nu pot sta pe loc, M topesc pe loc. 

Aşa B& tr&esc! Aşa 8$ trăesc! 

Toader. — (oXatând înpregYnr) SusaUO. . . 

Snsana. — Ce *I, b&rb&ţele? 
Toader. — Nu mfi'l l&sa sS m6 'nfrupt c'o s^rutart: 
Snsana. — Ba te-oltt l&sa, Todirică, că doar b^ 
stlDtem tn post. . 

Toader. — (ştergSn^u-fl busele) Dr&guli(a mc... (c&nd ^d'' 
■oe b'o sdmte, întră Jandarmul). 



BU8ALIILE 597 

SCENA IV. 
Toader, Susana, Jandarmul (întri prin fund, în dreapU). 

Jandarmul. — Bade Toadire. 
Toader. — Tronc!.. Ce 'î j&ndarule? 
JandarmxQ. — O hârtie de la sub-prefectur&. Na- 

'ţî-O. («Jl). 

Toader. — Ear o bnleandră de hârtie? M&t, măt, 
mă! ! N'are cap cineva sâ'şl sSrute nevasta. Sâ videm ce 
mat scrie? 

Snsana. — Da tu şti! sS ceteşti, Todiric&? 

Toader. — Ba cât h&c!u. Hi duc la domuu 6&Iuşc& 
sS ^m!-o tălmăcească. 

Snsana. — Stă! pe loc, că eată'I. 



SCENA V. 
Toader, Snsana, Galnaons (esă din cm» boiereMcă, 

cetind o gazetă). 

Oalnsens. — Admirabil! Redaptorul acestu! tjiar a 
bine meritat de la Patrie! El critică tot, fie bun, fie 
reil. . . Admirabil ! 

Toader. — Domnule Oăluşcă. 

Oalnacns. — Pe mine me ch!emî, Teodore? 

Toader. — Aşa, domnule Găluşră; te-aş! ruga... 

Galnsons. — Fac! eroare, amice. Eii me numesc din 
străbun! Galuscus, nu Găluşcă. Sunt Roman din Dacia 
Transcarpatină şi me cobor dintr'un general Roman ce a 
ţinut resbel cu Gaulia pe timpul Iu! Cezar, din care 



C98 BUSALIILE 

motiv el a fost supranumit Galuscus de Seuatiil Romei, ia 
consecinţil bine voesce, amice, a nu me porecli Găliiscă, 
ma¥ cu sdmă că nu pot suferi g&luscele... nu'niY priesc. 

Toader. — Fie ş'aşa, cucoane Găluşcă. 

GaluBcns. — Bar cucoane? Vara spus la toţî aice. 
de când me aflu ca profesor In sat, se nu'ml mal ^kd) 
cucoane, pentru că astă^Y nu maî csist boeril, nu niaî 
sunt boerL pi ^m\ frate Galuscus, fiind că toţi Romanii 
sunt fraţi. 

Toader. — 'Ţl-aşI ^ice frate, cucoane, d'apoî nu 'i 
obicelu de ast-fel pe la noi. Numai călugării îşi ^ic fraţi. 

GalnsotLB. — Bine ; dacă usul nu eartă, ^i 'm\ dom- 
nule. Acest cuvânt e latin, şi ascendinţii nostril, precum 
scil Teodore, erab de viţă latină. Strămoşul meii, gene- 
ralul Galuscus, care era ver primare cu Trifonius Pe- 
tringelus şi cu nu mal puţin celebrul Roman Bostaiiiis 
Coptus, re se rudoa cu oficiliatul şi mult sapientul Car- 
tofilus Cesarus Craescus. . . 

Toader. — Ean las\ domnule, cartofele şi bostanv. 
de-oparte, şi m'ascultă. . . 

Galuscus. — Fie ; acum că 'ţ](-am dat csplicăcTuni\e 
necesarii, spune, ce voesci? 

Toader. — Te-aşI ruga, dacă nu 'ţl-ar fi cu suj^ 
rare, sâ'ml ceteşti poronca asta de la sub-prefecătură. 

Galuscus. — AI primit ear vr'un ordin? 

Toader. — Ba nu, o poroncă. 

Galuscus. — Cum al $is? O poroncă? Rett proaonţ 
frate; debe se j}icl lUt poroncă. 

Susana. — E trosnit cu leîica, pe legea me! ha, ba, b. 



RUSALIILE 699 

OalnBOUB. — Cîne ride? O femee? 

Snsana. — Ba nu, domnule, uă femee. 

Oalnaous. — (zimbind) A! boia Snzană?.. Doamna mea, 
primesce assigurăclunea tnalteî mele consideriicYunY cu 
care am onoare a fi a domniei voastre devotat şerb. 

Snsana. — (in p^rte) Ean au ji^I acu, ci c& vre s6 fie 

corb. (ride fi se •şm^' torcând pe prispă). 

Toader. — Nu te potrivi, domnule, şi ceteşte'mî po- 
ronca; poate c&^T grabnică. 

Oalnsons. — Consimt cu pl&cere; adă. ac» hărtiea ţi 
citesce de o parte) ,Se ordouă vomiculut diu satul lut Cremi- 
,ne, ca tndatft sfi scoatS toţt s&tenil şi sâ^I pornească la 
,c&ratul lemnului necesaritt pentru casa de arest ce este 
,,a sS dura tn acest sat. OrY ce lucru ar avea de făcut 
„locuitoriY, fie a lor, fie a proprietarului, îl vor păr&si 
^pe loc, pentru ca s$ gr&bească căratul materiealulul 
^menţionat. Subsemnat Răsvrătescu, subprefect.'' (fn parte) 
Arest ordin e arbitrar ! e u& mesură despotică, uă. . . 
uă. . . uă idee moustruoasă!.. Tocmai acum când e tim- 
pul de strins pânea de pe câmp, se o lase ca se putre- 
tJOiOscă, pentru ce? pentru construirea unei temniţl!.. 
O! Înţeleg; asta provine din inimiclţiunea Iul Răsvrătescu. 
El vrea se me ruineze, fiind că opiniunele noastre poli- 
tice sunt coutraril. Ce este de făcut ?.. («ti pe gânduri). 

Toader. — Al cetit hărtiea, cumane Găluşcă?.. Ce 
oăsbutil mal cuprinde? 

Oalosons. — (în parte, cu veacue) O! co idee! (Urc) Frate 
Teodore, Subprefcctura ordonă ca fără nici o întârziere ae 
c.*aâă tot satul pentru ca se'ml culeagă pânea de pe cAmp. 



700 BUSALnLE 

Toader. — Oare? Dacă 'î aşa, cocoane, gr&eşte d-ta 
cu romAniY, că etk digeaba m'am cercat s^'Y scot ajl la 
lucru boierescului. 

QalusoTis. — Unde sunt fraţii Romani? 

Toader. — Fac cislă colea 'n crâşmă. 

Galusons. — tuvită^I se vie aice ca se parlamentăm 
tnpreună. 

Toader. — îndată, cucoane Găluşcă. («e duce in crişmi) 

GaliiBons. — (în parte) 'L-oItt învgţa eu pe Răsvrâ- 
tescu se scrie vornicului cu litere latine. 

e 

(SuBUift cInU încet). 

GaluBcna. — (o întiempe) Suzano, belă Suzană. . . 

Sasana. -- Aud, domnule Găluşcă. 

Galusous. — Ce faci acolo singurică? 

Snsana. — Torc. 

GalusouB. — TorcI ? . . Felice e fuiorul ce ^1 aţin?! 
cu degetele şi cu buzele! (oftând) Căci nu sunt (â in 
locul lui! 

Susana. — AI vre s6 te torc? 

GaltLsotLB. — Aş ! . . 

SxiBana. — Nu se poate. 

GaluBouB. — De ce? 

SnBana. — Eşti pre nescărniănat. 

GaluBouB. — Ah! Suzană. 

Snsana. — (imitându'i) Ab! Găluşcă. 

GalnBonB. — De ce nu vrei se citesci In anima meâ'r 
De ce nu vrei se me capisci? 

Snsana. -- EA?., ba sâ te pişte Rusaliile mal bior. 
da nu eâ. 



RUSALIILE 701 

SCENA VI. 
GaltLsoxis, Susana, Toader, Ţeranii (eşind din crâşmi). 

Toader. — Veniţi tn coact că vâ chlamă yechilu 
moşieL 

Ţeranii. 

Domnul G&lagc& acam ne cMamă; 
Haldeţî co toţi!, ha!, fără teamă 
8^*! vedem faţa cea pricopsită, 
8*aajim vorba*! cea procopsită. 

GalusouB. — Bine-aţ! venit, fraţilor! Ve salut, salve! 

Ţeranii. — Bine-am g&sit, cucoane. 

GaluBcns. — Ve invit se'm! pretaţi toată atenţiunea. 

Veveriţă. — Ce s6 facem, cucoane? 

GaluscuB. — V'am luminat de demult asupra sor- 
ginte! voastre, sunteţ! Roman!, strănepot! a imperatulu! 
Traian, antici! dominator! a lume!! Aşa este? 

Ţeranii. — O fi, cucoane. 

Galnsona. — în consecinţă, re indemn, conform cu 
ordinul acesta de la sub-prefectură, se alergat! la cămp 
pentru ca sc'mî culegeţ! popuşo!u]. Dixi! 

Veveriţă. — Bucuros am merge, cucoane, dar nu 
te dă mana. 

a-alnsoiiB. — Şi pentru care motiv, frate Veveriţă? 
Veveriţă. — Ne temem de Rusali!. 
QaluBons. — Rusali!!.. sunt Rusali! pe moşie? 
Veveriţă. — Stlnt, sdnt, ard6-le focu! Ma! alalta- 
iTi ele o furat boi! Iu! Terinte prisăcar!u, şi ch!ar astă 
oapte le-o zărit Gheorghi a Safte!, trierând satu. Aşa 
Gheorghi ? 



702 RUSALIILE 

Gheorghe. — Aşa, cum&tri Yasili. Era numaY dou^ 
tn catrinţă, şi se furişa pe sub z&plazu curţet boYereşti. 

GaluBCUB. — (pe gânduri) RusaliK ! Aceasta e ud cc 
grav! u&... uâ... u&... calamitate publică ! TecbiY Romani 
asccudinţif nostriY, pre cât tmY aduc aminte din istorie, 
se apăraţi de dtnsele cu chipul Întrebuinţat de jeul Vul- 
can când a voit se prindă pe Venus cu Apolon in fla- 
grante delictum, adi(ă cu mreje, (tare) Fraţilor Romauiî 
cunoasceţî voî pe Venus şi Apolon? 

Veveriţă. — Ba nu, cucoane. N'o vinit nici odaiâ 
pe-aicl p'in sat. 

GaluseuB. — Serman popul ! . . cum a uitat tradl- 
ţiunele antice !.. Fraţilor Romanî! strămoşii nostriî prin- 
deaii Rusaliile cu uevodul, şi apoi le Innecaâ Intr'o balU. 
Ast-fel debc se facem şi noi. Luaţi un nevod şi o puşca 
cu voi, şi mergeţi la lucru ; ear dacă le veţi zări cumTa. 
svfir şi poc!., m'aţl înţeles? 

Veveriţă. — Inţfiles, cucoane. Hal, măi! 

Ţeranii. — Hal. 

Galuseus. — Dar^ căutaţi bine, fraţilor Romani, >• 
nu lăsaţi popuşoil iu strujenl? 

Veveriţă. — Ferească sflntu! Hal, fraţilor Romani. 

Ţeranii (mergând spre crftşmt). 

Hal ca strămoşii, ca vitejie, 
Sâ stăm la pândă colo 'n câmpie, 
C'an n^Tod mare şi ca o pască, 
Frecam ne ^nvaţă d-nal Gălaşcă. 

susana. — Toadire, în cotro apucă fraţii Ronuu: 



RUSALIILE 708 

Toader. — «u ţermni) Et, mM ! încotro, încotro ? Acolo'î 
lann de popnşoî? 
Veveriţă. — (pe pxmg). Mergem s$ cătăm nSrodu. 

(Ţermnil intră zi^dnd in crâţmă). 
GalnsOUB. — (deschide JnniAlnl ţi se adâncesce in citire) Ce 

stil ! ce espresinnY energice ! ce logică invincibile ! admirabil 
^iar! admirabil redaptor! Cine 't subsemnat Pccauuusfcr- 
ţitni foMi) Cleveticî! îl gâcisem de Ia început, (citesce) ,Dou6- 
^^ec\ şî patru de ore ati trecut de cilnd s'a format noul 
, Cabinet, şi Încă nu vedem innovate şi aplicate reformele 
„promise de programa sa! Conchidem dar că şi acest 
, Minister a pus sub salte promisiunile sdle! încă o ilu- 
«siune perdută! Sermană Patrie! infelice Naţiune ! etc.** 
(vorbit) Sublim! Eaca accente patriotice!.. în treî rândurî 
de tipar numai o singură greşeală de ortografie. Redap- 
torul a scris naţiune in loc de năcYune ; p^cat ! (citesce). 
Toader. — (viind i.ngă snsana) Susauă. 
Snsana. — Aud, bărbate. 

Toader. — Nu ne vede nime acu. Ţfiranit o Intrat 
In crăşmă, d-nu Găluşcă s^o îngropat în hărtioa cea 
mânjită cu cerneală. . . Nu mâ^î lăsa sâ mi 'nfrupt c'o 
scrutare ? 

Snsana. — Bucuros, Todirică. (întin^end obrazul) Na, în- 
fruptă-te digrabă. 

Toader. — (ftergândn'şl bnxele) Eaca... (când voicsce a'osd- 
rnte, întră Jand«rmal). 



704 BU8ALnLS 

SCBNA vn. 

Galusons, Toader, Susana, JandarmoL 

JandarmxQ. — Bade Toadire. 

Toader. — (rap^nt) Ear! mftncal-ar doarSle de jăudar! 

Jandarmul. — Bade Toadire. 

Toader. — Ce este, măî hemesîtule? 

Jandarmul. — Te chtam& d-nu sub-prefect ca sâ*I 
aduct banîY biruIuY. 

Toader. — Ce s^'î duc ? . . n'am putut strlngc în- 
că nimica. De-abYa led 'm!-o vinit poronca ca s6 scot 
de la sătenY doud şferturY şi banii şoselei, colac peste 
pupăză ! . . N'am ce'I duce. 

Susana. — Nu te supura pe bletu jăndar, Todirică, 
că el nu'I vinovat sSrmanu! 

Toader. — - Cum nu m^oltt miiniea, dacă tot m6 stin- 
ghireşte ! 

Susana. — Mal bine du- te de te tălmăceşte ca sub- 
prefectu. 

Toader. — Fie, mă duc; dar vin îndată tndărSt ca 
să nu rSmân toată (Jiulica ne'nfrnptat... 

Susana. — Ha, ha, ba, că poznaş mal eşti, băr- 
bate ! (Toader esă, alergând înpreună cu Jandarmul). 



SCENA VIII. 
Galuscus, Susana ji maî pe urmă Toader. 

Galuscus. — (tresărind) Cino rfde ? Ear Sazana ? . . 
Ce belă e ! . . ce pudoare în faţa eT ! . . Suzano, nu U 
'uce încă, că am se'ţl spun un ce misterios. 



BXJSALIILE 705 

Susana. — Ce lucra s8 fie oare? 
GaltLsctLB. — Ascultă. 

Susană, eşt! bc1&, eşt! ch!ar florelinte, 
Ş'a tale beleţe mS scoate din minte! 
E§tî bel&! ţ|i chipa'ţ! treptat se belesce, 
Şi anima*mi, belo, amând veste jesce! 
Te am ca păşîane, te am cn ardoare 
Ş'amoarea^ml ribreazA lâng*a ta padoare, 
Te am, §i de-acama yieaţa mea toată 
Va fi pentm tine oficiolat&! 

Sufiana. — Nu te 'nţeleg, domnule, ce vrei sg'mî 
spuK... Tot (}ic¥ c& m^a!... tot pomeneşti de păşune, de 
flori de linte, de moare, de putoare... Ce limbă grăeşti, 
că par'că se bat calicii In gura d-tale. 

Galuscna. — Ah! nu m^al cumprins? 

Susana. — Nici te-am prins, nici te-am Înţeles, că 
doar n^am Învăţat tătăreşte. 

QalasouB. — Cum?.. Susană, n^al priceput că deja 
m incenditi volcanic arde !n anima mea? 

Susana. — (în parie) Aştoaptă, mangositule ! . . păsâ- 
eşte vrei? (ure) Stivinî, ivini, căvănă, evene, stivini, 
levene, buvunu, nuvunu? 

G-alUBOUB. — (cu mirare) BUVUUU, UUVUUU ? Co jerg O 

Lcesta? In van tml tortur inteliginţa ca sS capisc bu- 
unu, nuvunu. Aceste sclămăclunl nu aparţin idiomului 
ăclanel noastre. In consecinţă mi găsesc In pusăclune 

nil le putea da o tnterpretăclune raţionala. 

Susana. — nn parie) N'o înJSles ? . . S^'î vorbesc 

niba lui. (tare) Baclune, tăciune, teclune, perciune, c 

45 



706 RITf^ALnLB 

dune, nicYune, cucYune, naKcInae, minclnne, teclune... 
Aî priceput acum? 

GkiluBoiis. — (cu muiţomire) Acu Diat vîî de-acasă, dar 
u^am priceput nici acum bine de tot, căci vorbesc! prea M^- 

Busana. — Ha, ha, ha, grctt aY ma! fost de cap!.. 
Ean ascultă, domnule Găluşcă, dacă vreî s$ yorbeţtî ro- 
măneşte ca sâ te inţSIeagâ Românit, biue; ear' de nu, 
du-te omule de unde^aK vinit, că nu ţi se trec braşoa- 
vele pe la noi. 

GaluBcna. — EI apoî, Susano, de rreme ce m^ con- 
damni s6'ţ) Torbesc tn limba vulgară a părinţilor me\. 
Iţi spun curat, po şleah, că^mY eşti drăguţă şi că mt* 
usuc de dorul tSti. 

Busana. — (în parte) Eaca, eaca ! s^o aprins tăciunele". 

(Toader se arată în fond). 

Toader. — (în parte) Oare ce pune la cale Susana < a 
d-nu Găluşcă? 

GaltLsouB. — Susano, rSspunde'ml şi tu pe ş\^\ 
Trei s8 te dai tn dragoste cu mine? 

Toader. — (în parte) Au^I Găluşca dracului ? 

Busana. — (în parte) îmi vine sâ 'î-o gîoc bună stro;^ 
şitulul. 

Galnscus. — De primeşti, al dat peste noroc!.. 
Nu^ţl pomenesc de onoarea ce ar fi pentru tine (» se f 
tn relăclune cu un om Învăţat cum sânt eâ!.. Eşti f^ 
mee pricepută ş'o tnţelegi; dar apoi, găndesce, Susanul 
că pusăclunea mea de plenipotinte mS face destul de ţ^ 
ţinte, ca s^ fiţi de mare folos s^ili de mare pagiib& pn-^ 
tulul cel de Toader, bărbatul tfifi. . . 



RUSAUILB 707 

Toader. — (m pftrte.farioB) Prost!.. ghidi, sparge cas&! 

Galnsoos. — La ce te hot&rSştl, Sus&nică ? . . Rfe- 
pondc f&ră sfieală, nici ruşine, draga mea, căci pudoa- 
rea nn ^\ iuimică amoarcY. 

Siuana. — Apoi d&, domnule... ştitt ett ce s( fac? 

GalxLsons. — Sd te 'ny^ţ eii. Cftnd a înnopta, oYti 
g&si o treabă lui Toader ca sd'l depărtez, şi ^n lipsa lui, 
oîii veni pe furiş la tine. Vrei? 

Toader. — (în p»rte) O ! Iml vine s6'l toropesc. 

Galnsoos. — Sd vin pe furiş, Susano ? Sclamă, dragă, 
sclamă că Trei sS rin. Nu'ţl etufa simţiclunea. 

Sosana. — Dar dacă te-a vide cineva? 

GalnsouB. — Asta^I uă considerăclune gravă !.. Cum 
să facem dar? 

Bnsana. — Ştii una? Aştept s6 yie soră-mea mal 
într'amurgu. Inbracă-te 'n haine femeeşti, şi dacă te-a 
şi zări cineva, a crede că ^I Ileana. 

GalusouB. — Perfect! sublim! Susano, am s6 mi 
prefac tn jină, tn Yenus. 

Toader. — (în p«rt«) Aşa VS ^I tOCmala? (vine în Kenă) 

Domnule Găluşcă... 

Galusons. — (twssiwnd) Ha?.. Teodor!.. Ce voesci 
amice ? 

Toader. — Ce rreii?.. Vrett să'ţl spun yerde 'n ochi... 

Susana. — fmcet lui Toader) Stăpăneştc'ţl gura, Todirfcă. 

G^aluscus. — Aştept, vornice, sfi'ml spui verde 'n 
ochi. . . Ce ? 

Susana. — (pocind pe Toader) TacI, bărbate. 

Toader. — Că. . . că te-aşteaptă sub-prefectn. 

45* 



708 RUSALIILE 

GaltLBOXIB. — (în parte) O Cam Sfeclîsem ! (tare) H(^ 

aşteaptă d-nnl Băsyrătescu? Bine, m6 duc sS'I ^sesc. 
Susano, nu uita ce te-am rugat... Adio, salve! i&Apnn tană). 



SCENA IX. 
Toader, Snsana. 

Toader. — Dar de aste 'mî-aîf fost, lele Susană ? 

Susana. — De (»re, bS.di(â? 

Toader. — Vreî s6'mK puî flori după, urechî ca sfri- 
jltu cel de Găluşcii? 

Snsana. — in^ănd) Cum a¥ aflat-o, b&rbăţele? 

Toader. — Ş'âncă rî^, muîere neruşinată!.. Rî^K 
şi nu ^I nicK o s^ptSmână de când te-am luat ! (începe a 
plânge) Ce pScate-am avut s^ mâ ^nsor!.. De unde eram 
om teafSr, s'agTung de batgtocura satuluK ! . . Alef, Su- 
sano, 'mî-aşt fi pus capu 'n foc cil tu nu eştî ca altele. 

Snsana. — Nu fit copil, omule. Ce, Doamne eartă- 
niS! te scânceşti numai pentru-atâta ? 

Toader. — (bocindu-se) AujJI, atâta?.. Da ce'mî tre- 
buie mal mult? 

Snsana. — Linişteşte-te, dragă, c^o fost numai i* 
glumă. 

Toader. — Glumă?.. s6'l înveţi chiar tu pe Găluşca 
ca s6 se 'nbrace femeeşte, pentru ca sS rio la tine!.. 

Snsana. — Dacă, doar n^am orbu găinilor, ca s^ iu* 
'ndrăgesc de-un şoldan ca dîusu. Am vrut numai sTm 
^at gloc de el. 



RUSALIILE 7Q9 

Toader. — Ean las' ; par' că n'am vCdut ett, n'am 
au{)it eâ. . . 

Susana. — Nu crede ce ve^î cu ochîî, bărbate ; crede 
ce'ţ! spun efi. 

Bărbate, bărbate, 
Nu crede ce vejî, 
închide'ţî ta ochii 
Ş'orbesce mft cre^î. 
De-aajî vorbe rele 
Ta, surd sS te iaci. 
Astapă'ţl arechea 
Te cnlcă, §i tacî. 

Toader. — S^ tac, s$ tac câud ştiţi că vechilu um- 
blă după tine ca lupu după oate. 

Susana. — Lasă'l s^ umble, şi dacă eştt om, Ke '1 la 
hăituit când s'o primbla noaptea pin sat. 

Toader. — Eaca! bine ^icY, nevastă, (nde) Ha, ha, 
ha, că mare pricepută eşti! 

Susana. — Ve^I?.. şi tu m6 credeai o rS. 

Toader. — Eartă-mâ, Susana dragă, că de-acum mS 
glur s€ fiă orb şi surd. MS erţi, pulculiţă? 

Susana. — Te ert, bărbăţele. 

Toader. — Şi... tml dai voie sâ mS 'nfrupt c'un 
serutat ? 

Susana. — Ba şi cu douS, Todirică. 

Toader. — Găinuşa badel. (când voxo8c« «'o adrut©, întră 

Andarmiil). 



710 BUSALIILE 

SCENA X. 
Toader, Sasana* Jandarmul. 

Jandarmul. — Bade Toadire? 

Toader. — (ftirios) Batt'l perdalnicu de j&ndar!.. par' 
c'o face-într'adins. 

Jandarmul. — Bade Toadire. 

Toader. —Ce este, miî? 

Jandarmul. — O poroncit SQb-prefectu s'adon! 141 
s&teniY aict tn piaţă, că are sS le grăească ! (eav 

Toader. — Bine. (Susanev) Dă digrabă, Snsaoo, pâo' 

ce nu mal Tine cineva, (^olence a'o e«rate) 

Jandarmul. — (mtorc^ndn-se) Bade Toadire, aleargă 
Iote, că eaca Tine sub-prefectu. (ea). 

Toader. — Of ! mi duc, că vSd că n'oltt sâ am parte 

a^I de înfruptat. (întră în cr&fmă). 

Susana. — (aiusari) Bîetu Toadir! mare frică *l-o 
fost de şotie! Bine c'o şl itt. (întră în cMi). 



SCENA XI. 

GalU80U8, BăsvrătesOU (întră prin fond oerUndit-ee). 

Galusous. — Ba n^ottt plăti. 

BăsvrătesOU. — Ba^I plăti. 

Galusous. — Ba n'oYfl plăti, domnule sub-pref> r:. 
că ar fi o vecsăcYune intolerabilfi. 

B&svr&tesou. — Domnule, îe'ţt mfisurile cum vor- 
beşti!.. Cum îndrăzneşti a numi vecsaţiune, după liinhi 
d-tale, o lege Totată de Cameră ? . . D-ta care cet*^- 



BUSALIILE 711 

toată jiua gazete, trebnle s^ fiY negreşit informat, că 
toţi proprietariK aâ sS plătească Statului cate 5 la sută 
din Teuitul lor; prin urmare InprotiTirea d-tale o con- 
sidcrez ca o oposiţie 6u?ernuluî. 

G-alnscuB. — Ba, mâ eartă, nu fac opnsăclone ; Insă 
eu nu 's proprietarul acestei moşiî; sunt numaf Techil, 
dup& limbajul d-tale, şi legea specifică clar, că pro- 
prietarul debue sâ plătească contribuciunea fonciară. In 
consecinţă, salve! 

RăsTrătesou* — Aşa ? . . te luprotireştl poroncilor 
mele? 

O-alusons. — NicY Yrett s^ te bag tn seamă. 

Băsrr&tesea. — Nu ?.. se vede că nu ştii cine sânt, 
şi ce pot eti ? . . 

Galnscns. — D-ta ?.. eşti domnul RăsTrătescu ; atâta 
tot şi lada ^n pod. 

BăsTrăteson. — Sânt sub-prefect, domnul mett ! . . 
adică a 57-ea parte din GuTern! 

Sânt gab-prefect de an ocol, 
Şi *n ţean mea joc mare rol! 
Eă cercetez, eu hotăresc, 
Jadec, condamn şi înplinesc. 
De mine toţî se tem aici, 
Că *8 mare peste ceî mal mi:!. 
Sânt sab-prefect, sunt snb-prefect, 
Ş*aic! produc grozav efect! 
Prefectal meâ stă nevSjnt, 
De ţinnta^l necanoscnt. 
El în oraş şede pe loc, 
Vara *n grădini, Teama la foc. 



712 BUSALIILE 

Dar, crignl eâ! toţi mS r^ynesc, 
Şi ca de-nn drac toţi se feresc, 
Că'B snb-prefect de an ocol, 
Ş*în ţeara mea joc mare rol ! 

Galusous. — (in parte) Infelice ţear& ! 

BăsYT&tesou. — H*aY aujit, domnule?., prin ur- 
mare Iţi poroncesc, tn numele ConYenţieY, sS te supn 
tndat& la plata contribuţieK, c&cl la d^nprotiră, te toIi 
tnplini cu ecsecuţie. 

GaltLBOoB. — (spăriet) Cu ecsecuclunc? 

Băsvr&tesou. — Dar; \{\ trântesc jandarmi în casa 
aşa tn cftt 96 nu fii liber nici sâ dormi. 

GaluBoufl. — Ge-aud ? ma asta 'I n& . . . u& . . . ui 
inquisiclune ! 

Băsvr&tesoTi. — Nici sS m&nâucl. 
GftluBOUB. — (farios) Eştî un NeroH ! 
BăBvrătesou. — Nici s8 eşi din cas&. 

GaloBous. — (esoapemt) Eştî un Calîgul ! . . Yreî b^'ni 
ataci libertatea individuala? 

B&Bvrătesou. — Plăteşte. 

GaloBOUB. — Sâ 'ml violezi domiciliul? 

BăsvrăteBou. — Plăteşte. 

GaluBouB. — Eşti un Caracal ! . . H6 duc sS 'ţi aJ:i 
banii; dar sâ ştii c'am s8 datt peticlune Hinisteriuluî. 

BăBvrăteBou. — Plăteşte, şi dă peticluni chiar dra 
cuiul. I 

GalUBOUS. — (întră iu cma boIeroMcă, strigând) O ! abODU 

năclune! riolăclune! ecsecrăclune ! 



BU8ALI1LE 713 

Răsvrătesoii. — (Bingnr) Strigă tu la cr&c¥un¥ cât 
'(î-a ţinea pra, pedaatule, că nu te slăbesc. 



SCENA XII. 

Băsvr&tesou, Toader» Ţeranil (e^ind din crâţmă); 

mai pe urmă GaluBOua. 

Toader. — Da haKde, măi, ajl c^aşteaptă sub-pre- 
fectu. 

Veveriţă. — Eaca venim, Tcnim ; maî încet vornice, 
că nu daii Tătarii. 

Băsvrătesou. — Ha, ha ! Eaca şi sătenii ; am sd 'I 
dăscălesc, după cum am cetit !n gazetă, (twe) Oameni 
bnni ! . . y'aţi adunat cu toţii ? 

Veveriţă. — Ne-am strtns, cucoane ; am lăsat lucru 
fam alergat la chiemarea vomiculnl. 

Băsvr&teson. — Bine. . . Vornice ! 

Toader. — Aud, cucoane. 

Băsvrăteseu. — AI mal strlns ceva din banii bi- 
rului? 

Toader. — Te miri ce şi mal nimica, vorba ceea, că 
)aminil !s lipiţi pământului. 

Veveriţă: — Aşa, aşa, săracii de noi ! . . lipiţi pă- 
ndntulnl ! 

Băsvrăteseu. — P6ră veche, badeo, p6ră veche. . . 
iTornice, sâ te porneşti acu 'udată cu banii căţi al adu- 
lat şi s6 'I duci la sămişie. 

Toader. — !ra! cucoane, nu s^ar putea s6 lăsăm 
>e mâni? 



714 RUSALIILE 

BăsvTătesou. — Nu. . . hat, porni t-aî? 
Toader. — Pornit, pornit; numaî s€ <}ic douHork 
nevestit, (se duce 1* cftM lui; Susano. 

Susana. — (pe pragul uşel) Aud , bărbate, (vorbesc încet. 

B&svr&tîBcn. — (zărind pe sasans) Ea(â mă ! da fni- 
muşică vorniceasa are vornicul ! . . Bună idee am avot 
sd 1 espeduesc. 

Susana. — (încet) Şi, ţjgii, ear te ducî, Toadire? 

Toader. — (încet) MS duc pSn* In capStu satului ^i 
mi 'ntorc tndSrSt pe după ţarină. 

BăsTr&tesou. — Da nu te-a¥ mal dus aj}I? 

Toader. — Eaca mfi duc. . . Ard'o focu vornicie! . 
RâmăY sănătoasă, nevastă, (eei prin stânga). 

Susana. — Mergi cu bine, bărbate, (se închide în cu4 

HăsvT&tescu. — (în parte) ÎI frumujică coz. 

Veveriţă. — Cucoane, vornicu ne-o spus că aî s 
ne grăeşti câte ceva. 

Băsvrătesou. — Dar. 

Veveriţă. — (cătrăţerani) Tăceţl, măi! 

GalUSCUS. — (arătându-ee la portiţă cu o pun^ă în nun 

Ce are s6 le spule? 

Băsvrătesou. — Oameni buni! v^am adunat i)eDtr 
ca sS vi spun vorbe mari şi late, cum n^aţl mat auăi 
de cănd trăiţi. Ett vS sCint prietin, frate, tată ! . . i 
vreii bin c e, şi dar vS Întreb : Cum aţi pitrecut p^n' I 
jiua de astăţjl?.. bine, ori rStt?.. 

Veveriţă. — Apoi dă, cucoane. . . cum o dat târj 
şi norocu, vorba ceea. 

Băsvrătesou. — IWfi ! . . Aţi fost lipsiţi de tial 



RUSALULE 715 

ji de libertate, şi de egalitate, şi de fraternitate, şi de 
legalitate, şi de inYiolabilitate... şi de... («coAte un jumai 

din bnzanar) 

Galnsotis. — (în parte) Ce ^ice? ce jjice?.. 

Veveriţă. — O» ţerani) Ce-or fi, măî, acele toate? 

BăsTrăteson. — (citind jnmaiui) ^Şi de drepturi ce- 
tăţeneşti, şi de drepturi comunale, şi de drepturi muni- 
cipale, şi de drepturi civile, şi de drepturi politice, şi 
de sufragiul universal. '^ 

Veveriţă. — (im oheorghe) Ce '1 sufragiu cela, m&, 
Gbeorghi? 

Gheorghe. — Sofragitt, cum&tri, ca la boieri. 

Băsvrăteseu. — (citind) „Dar In fine, a unspreţjecea 
oră a sunat pentru voi! Cel proletar va scăpa de pro- 
letariat ! cel mic se va face mare, şi vice versa, cel mare 
se ra face mic! cel slab va fi putinţe, şi cel putinţe 
neputinţe ! " 

G-alusous. — (în part«) Propagă anarhiea, nebunul ! 

Băsvrătesou. — (citind) „De-acum fie care locuitor 
debue a fi proprietar de patru fălci de pământ, căci 
acel pământ e a Iul Dumneţjett, şi precum glasul popo- 
rului este glasul Iul Dnmne{}efi, asemenea pământul Iul 
Dnmne^eă este pământul poporului. ** (vorbit) TS vine la 
socoteală aşa, oameni buni? 

Veveriţă. — Cum, cucoane? 

Săsvrătesou. — S6 aveţi fie care partea voastră, 
^te 4 fălci, şi sS nu mal faceţi boieresc? 

Veveriţă. — Ne-ar vini, cucoane; dar sfi 'ml dai 
role a face o Întrebare, dacă nu ^ţl-a fi cu bănat. 



716 BUBALIILE 

BăsvT&tesou. — Gr&eşte, moş Veveriţă, că d-ta isti 
om priceput. 

Veveriţă. — Patru fălct de pămCnt silnt bune acu 
de-o cam dată; dar maY tărţjiă, când ne-or creşte copiii, 
li s'a da oare şi lor cate patru fălci? 

BăsTrătescu. — Ba nu, moş Veveriţă; copiii vur 
Inpărţi frăţeşte locul părintesc, că aşa 1 cu dreptul. 

Veveriţă. — Care vra s6 ^k^^ dac' aş avea patru 
însurăţel, s6 le vie parte numai câto-o falce? 

Băsvrăteseu. — Măî, pr(^tilor, voî nu înţiilegtt. 
toate avantajele uneî ascmine reforme. 

Veveriţă. — (im oheorghe) Ce -a fi acea reformă. 
Gheorghî ? 

Gheorghe. — Ce sS fie, cumătri? RSformă, adics 
formă rS. 

Băsvrăteseu. — (ciund) „Acele avantage sânt: 1* 
că v6 faceţî cetăţeni liberî; al 2-*^, că v6 faceţi lil^ri 
cetăţeni ; al 3"*®* , că fiind liberî cetăţenî, o sS dobf n«iiţ: 
demnitatea de cetăţeni liber!; sS aglungeţî a fi ji \< 
o Naţie.** 

Galusous. — (in pATte) Aujî Naţie!., ^i Năclum. 
ignorantule ! 

Băsvrăteseu. — O naţie mare, cultivată, florisaut^t 

Galusous. — (în parte) Floreliute, nu florisantă... 

Băsvrăteseu* — S6 aveţi şi voi şcoli şi comu. •-., 
şi temniţl In sate, ca toate naţiile civilisate. De acr>: 
vâ poroncesc acum s^ lăsaţi ori ce lucru a câmpul, 
baltă, şi sd vâ duceţi ca 9i căraţi lemn de durat i 



RUSALIILE 717 

temniţă aicY. Stinteţî liberT, b&taTea este ridicată; prin 
urmare areţl nevote de-o casă de arest. 

Veveriţă. — Temniţă la noî ? . . doar nn stotem 
^căpaţf din Ocnă! 

Răsyr&tescu. — Aşa ; şi sâ mal căraţT lemn pentru 
lădirea unet case comnnale; pentru că toate satele aâ 
!$ fi organisate tn comune. 

Veveriţă. — Ou» Gheorghe) Ce sfi fie cumuna ceea, 
îheorghî ? 

Gheorghe. — Adică, cum una cum alta; tot ca 
ina fata me. 

Băsvrătescu. — Şi sâ maf căraţY lemne pentru du- 
atul unet şcoli săteşti, In care copiit voştri s6 Înveţe 
arte, ca s6 se facâ Învăţaţi. Bune 's toate aceste, oa- 
lenT buni? 

Veveriţă. — Bune, cucoane. Numai cât, toate-odată... 
s vine cam greii; n'avem mijloace, sântem săraci, şi 
3-a fi sâ lăsăm pânea pe câmp, poate, Doamne fereşte ! 
i putreţjască! şi cu ce ne-om hrăni la leamă? 

Răsvr&teseu. — Eaca leneşii ! . . Hal, nu mal lun- 
ţl vorba şi vS porniţi acu 'ndată la lemne. 

Veveriţă. — D'apol, cucoane, 11 p^cat s6 ne perdem 
t lucru anului. 

SAsvrăteBcn. — EI, măi badeo, nu m6 faceţi s^'ml 
turc cojocul pe dos, că de şi sQntcţl oameni liberi, 
)ju face acum s'alergaţi lepureşte. 

Veveriţă. — (po gânduri) SSrmanil de noi!., ci că vrea 
ne facS bine ! . . 
Săsvrătesou. — Pomit-aţI a^î? 



718 RUSALIILE 

Veveriţă. — Ne ducem, ne ducem, că doar sântem 
oamin! liberi, cum {jicî d-ta. Hal, mă!. 

Ţeranil. — HaK. (esl prin fand, in stânga). 
BăsvrătesOU. — (cn aer de trinmO Aşa SS fdCO edUCfl- 

ţiunea popululuK! 

GalnsOUS. — (▼Und în faţa Ini BăsTritescn) DomDUle, W 

ascultat toate aberăcYunile c«^te le-aY debitat fraţilor Ro- 
mani, şi fac aici declărăcYuue că eşti un perturbator! 
Dumne-ta nu urmezî instrucciunclor Guvernului. . . ur- 
mez! inspirăcKunet unor utopist!, cari) te port de usl^ 
ca pe-un nătărStt... M duc sâ espedez o depeşă telegra- 
fică la d-nul Ministru, ca sâ te demasc ca pe un ofi- 
ciolat incapace şi fatal. 

BăsTrăteBoxu — A! adus bani! contribuţie!? 

G«lu8ctL8. — Las^ că *ţ!-o!tt da ett contribuciunt'. 

Eşti pentru năclune 
O pertarbftclnne, 
Abomin&clane, 
Şi ecsecrăclane ! 
Om făr* de r&c!ane, 
Plin de-aber&c!anef 
Doc! la pcrdic!ane 
Pe biata n&clnne. 

(intră fariofl in caia Ini). 

Hăsvrăteseu. 

Glunc, clune, clane, 

Dn-te *n nălb&clane ! 

Egtl o scăpăclnne 

Din Balamnclnne. ' 



RUSALIILE 719 

SCENA xm. 

B&svr&tesou, Snsana ; maî pe urmă Oatrina 

şi Safta. 

Băsvr&tesou. — Ha, ha, ha, hM'\ dracQ c'nn tă- 
ciune, că poznaş t¥! 
Susana. — Oare ande ^Y cloşca cn puii ? (cana pe 'n- 

pregluTOl cMel) Puîl Hiamiî, pul, pUÎ, pUÎ. 

B&svr&tesou. — Eaca Torniceasa cea frumoasă. S^^ml 
cerc norocul tn pririrea InaintireY neamnIuY. 

Susana. — (riind în scenă) Nu'Y găscsc. PuiY mamil, 
pul, puY, puY... 

RăBvr&tesctL — (înainund) H6 chIemY, drăguţă? Ea- 
tă-m6's. 

Susana. — Ett, te chiem pe d-ta? 

Băsvrătesou. — Nu strigi de-un ceas, puY, puY? 
Ajd crezut că mS chYemY pe mine, ş'am alergat numaY 
Intr'o fugă. 

Snsana. — Eaca ! nu'mt spui că eşti glumeţ ? . . 
Dacă te-aşi chiema pe d-ta, n'aşi striga pul, pul, pul; 
îşi ;}ice: na malac, na, ne ne, ne. 

B&syr&tesou. — H'al păcălit, leliţă; dar vorba ceea: 
^âcâlire de leliţă, cere plată o guriţă, (canu a'o serate). 

Susana. — (respingtodni) Da cată'ţl de drum, omule; 
loar nu^I ţara 'n jac. 

Băsvrătesou. — Ţara nu'I de jac, dar, tu 'ml eşti 
>e plac, pre legea me!.. 

Susana. — 'Ţl-olii fi, d'apol ştii povestea lui lyan: 
lăl Ivane, dragi ţi's fetele? — Dragi. — Dar tu, lor? — 
;i ele mie. . . 



720 BUSALnLB 

RăsYTătesoTi. — N^aujY, leliţă? 
Susana. — Aud, bădiţă. 
ităsvrătesou. — Cum te chYamă? 
Snsana. — Sasana, s€ erţY. 
BăBvrătesou. — Susano, ştii una? 
Susana. — Ba nici dou8. 
BăsTrătescu. — Iml vine sS mi prind argat la toî. 
Susana. — Pcntrn ce? 

Răsvrătesou. — Pentru Torba ceea: De cât a băr- 
batuluK, ma¥ bine-a argatuluY. 

(Catrina q1 o altă ţerancă vin U fdntâni fi aaealU). 

Susana. — (în parte) Umblă ş'aista dnpă colaci caldî. 
Imî vine s6 'I-o gloc şi lut. 

Băsvrfttescu. — Aud?., cum a¥ {}is, leliţă? 

Susana. — Am ţjis aşa, că de te-ar Inpinge p^ca- 
tu sâ fii argatu meii, te-aşT pune sS paştY gâştele. 

Băsvrătescu. — Dar m'a¥ hrăni bine? 

Susana. — Te-aş hrăni cu răbdărK prăjite. 

Băsvrătesou. — Şi cu alivencî?.. Care rra s6 ^irr, 
tocmala 'I sfârşită. Intru chYar acu 'ndată în argăţic 

(voYeace sd îutre in caaft). 

Susana. — Ho, ţară!., că te-or videa oaminiK şi m'^r 
face de vorbă ^n sat. 

B&svrătescu. — Bine ^icY ; Încă n^o înnoptat de t^ I. 
Dar mat târziii, leliţă, sS vin? 

Susana. — Apo! dă. . . ştiţi eti? Dac^a vini luir 
batu-meti ? 

Catrina. — (c*tr* ţerancă) Eleî ! Au^l, Safto ? 

Băsvrătesou. — Bărbatul tfitt? N'aî nicî o crii 
că *l-am trimes la târg. 



RtTdALlILE 72 i 

Stisana. — Sărmana Toadir! 

BăsTTăteBon. — Nu'l mal căina, dr&gnţă, că un- 
mojic ca dlnsul de atÂta ^Y bun. 

Susana. — (in pute) Las' că te-a mojici el, man- 
gosltole. 

BăsTTăteBcn. — > EY, Snsano, ce jicl ?.. M fie bă- 
diţa !. . S6 'ţt aducS bădiţa jiragnrl de mărgele ? 

SuBana. — Adă, că yM ett, picatele mele, că nu pot 
scăpa de d-ta. . . dar cum sâ facem ca sS nn te ză- 
rească nime? 

B&sTTătesou. — Cum? 

Siuana. — ŞtiY una ? . . Aştept pe soră-mea Iu astă 
noapte, tubracă-te femeeşte şi Tină, de te-o Întâlni cine- 
va, a crede că '1 Deana. 

BAsTrătescu. — Minunată idee ! . . Asă-şl chYar mi 
iuc 96 'm¥ pun catrin(ă. . . Ha, ha, ha ! . . oYtt s6 par 
:ă 's Ileana Cosinzana. 

Susana. — Cu musteţi?. . ha, ha, ha! 

&&8Trăte8oa. — MS duc ca Yfintu, şi md 'ntorc 
a g&ndu. 

MS doc ca Tentai, dragft SaMiD&, 
Şi Tin in lialne de Moldo fencT. 
Ta 'ml pregătesce ce?a de hrană 
Şi mi aşteaptă cn alirend. 

Snsana. 

Da-te ca gândul, te f& (eranc&, 
Şi te întoarce vesel, gigât, 
Că *Y gisi gata o alirancă. . . 
fîn parte) Care 'ţi Ta merge cam grea pe gât. 

(BiavrătescQ esă «Iergftnd prin ftind, in dreapta). 

46 



722 RUSALIILE 

Snsana. — Ha, ha, ha. ÂtuncY s^agYuDgY tu, sfrijl- 
tnle, când lY mânca alivencY de la mine. . . OYâ sâ am 
ce rtde acuş, DumaY de-ar sosi Toadir mal curând. . . 
Da unde, Doamne eart&-m6, s^o yfirît cloşca cu puii?.. 

PUÎÎ mamiî, pul, pUÎ. . . (întră în cMi). 

Oatrina. — Ă\ au<}it, Safto, aşa poznă şi minu- 
ne?.. Snsana s^o dat in dragoste cu priyighitorlu ! . • 
HaY, fa, s6 dăm de ştire nevestelor din sat. (edi amendoii^ 

în stânga). 



SCENA XIV. 

ŢeraniX (viind din fund şl adncend un n^yod). 

Veveriţă. — Eaca nSyodu luY Costantin Pescăria. 
TiniţY IncoacY, măY, sS ne punem la pftndă... 

Gheorghe. — Da nu mergem Ia lemne, cumătri? 

Veveriţă. — Mări, cată'ţY de treabă, Gheorghi. Dac -î 
fi se ne potrivim noY Ia câte ne 'nşiră ceY guIeraţT, «Li 
căpchiea de tot... HaY noY se ne cătăm de nevoY. 

Gheorghe. — Yasile, măY frate, d^apoY ci că'l {ku- 
tru binele nostru. . . 

Veveriţă. — Se poate, cumătri ; tnsă vina noastră 1 
dacă nu 'Y pricepem ? . . EY ne grăYesc Intr'o limbă str^* 
ină, par^ că noY am fi pricopsiţY ca dInşiY. . . Ce-a! ^: i 
tu, Gheorghi, dacă te-aşY povăţui tn limba nemţascli: 
aY căsca gura?.. Aşa păţim şi noY cu ceY ce )^ic că â 
vrett binele. 

Gheorghe. — OrY cum se fie, nu te gYuca cu dra 



RUSALIILE 723 

b priyighttor m&Y, \\ snb-prefect d-na RăsTrătesca! . . 
are patere, frate. 

Veveriţă. — Lss\ cum&trî, că de-al de R&svr&tcs- 
cn se schimbă pe toate luncle. Ca mănl a vini alta 
şi ne-a jice alte poveştL . . Hat la pândă, doar om pane 
mâna pe RusaliY. 

Qheorghe. — Unde sS ne punem la pândă, moş 
Veveriţă? 

Veveriţă. — Cole ^n crâşmă. Rasaliile se primbla 
noaptea pin sat; cum le-om zări, amandea pe ele. 

Qheorghe. — Dar dac^ or da ele bnsta la noi? 

Veveriţă. — Le-om tnhăţa cu nSvodu ista. HaY, măY, 
c^o Început a Înnopta. 

Ţeranil. — HaY. (întră cu toţii !n crifmi fi M pvn de pân- 
dă la feressU). 

(începe • Înnopta). 



SCENA XV. 

Toader (viind pe farlţ din stmga). 

O înnoptat. . . nn 96 vede nime ? . . Acasă, Toadirc. 
rine apre cmA) M^am dus p^n' la calea 'ntoarsă, ş'am făcut 
âtsa pe după garda jitărieY. (u a«ă) Susano, dischide 
ă '(t-o vinit bărbăţelu. Eată-m6's. (întrtnd in caa) Lasă-mS 
^ mă 'nfrupt c'o scrutare, că 'î de mult de când pos- 

?SC. (închide nfa dnpă eL Be aude în întm nn aJdntat gros firlMte). 



AQ' 



724 RUSALIILE 

SCENA XVI. 
Oatrina şi ţeranoele (TUnd din stânga fi oprindu-be 

l&ngS fdntâni). 

An§it-aţl poznă! 
S*o ye^l, sâ n'o crejl; 
Vorniceasa noastră 
Calcă *n străchini verjl! 

Halde sS ne pnnem 

Golea la pândit, 

G^aşa poznă mare , 

Nn 8*a pomenit! 

(8e Monnd p'lntre 'oopadl de pr'inpreglnml fontânel). 



SCBNA xvn. 

GalUBOUB (înbrăcat ca o ţeranci, esă din casa boierească^. 

Am espedat depeşa domnulut Ministru; m'am costu- 
mat, ş^acum sbor la amoare ! . . Dar de ce oare palpită 
anima mea cu-atâta sforţa?., genunchit mi se tafe in 
cÂt n'am forţ& ca sS mâ locomot. (i«x fit»că genuncui) Ce 
emoclune inspir& pasiunea ! . . 



SCBNA xvm. 



Ţeranii (eţind din or&«mi staft pe prag), Toader şi Buaciiiii 

(Ia fereasta casei lor). 

Veveriţă. — Eaca una din Rusalii, măi; g&tiţi 
iidvodu. 

Susana. — Toadire ; eau priveşte ce bine 'I ş^j^ 
atrinţa ! . . Ha, ha, ha. 



RUSALIILE 725 

GkklnsoTiB. — o ! arooare ! amoare ! fi'mY propice ! . . 
O! Galuscus; mvoac& pe strămoşul teti, şi curagYu, amice!.. 



SCENA XIX. 



Cei de'naintej B&SvrăteSOn (tnbrioAt e% o ţtnndk, vine din 

ftind, prin drespl»). 

BăavrătesOtL — (alangU de cAnI ce hămiXeec) TIO, haYtă ! 

Ţibă, tio. . . Era s6 mfi mănânce haltele dracului. (T«4«nd 
peoainscuB) Co vSd? O nevastă ? A fi Susana. 

aaluscns. — (zăHnd pe Biavriteeoa) Eaca Sosana ! Ah ! 
Iml vine sburdăclune. 

Veveriţă. — Aţine(i-Wf, măi, că eată-le^s amândouă 

Rusaliile. (TerMiU pregătesc n<(Todul). 

BăSTrătesCn. — (apropUndn-ee) Pst. . . 

Gtolusoiis. — Pst. 
BăBTrătescn. — Ea 'I! 
GaltiBCtLB. — Ah! 

(BlffvTiteecn fi Galnscne se riped'^ se înbriolfeftsl). 

BăsvrătesoTi. — Dragă vorniceasa! 

Oalnflcus. — Cară Susană! (w serată). 

B&svT&tescn. — ifn psrte) Are barbă ! 

GaluBous. — (în psrte) Aro musteţl ! 

Veveriţă. — Acu 'I yremea sd ne-apropiem pe fnriş. 

(Ţeranll se sprople cu nSvodul gsta). 
HăSYTăteSOtl. — (stringtod twe pe Oftlnscns în braţe) ClUO 

eşti? spune, că te sfăr&m! 

OalusoiiB. — (schimbAndii-^ glasul) Rusalic! dar tu? 
B&sTTătesoxL — Şi ett. 



726 RUSALIILE 

QalnsoTis şi B&svTătesou. — (Bp&rie(D Rasalie ! . . 
pîel drace ! (voieso ss fagă). 

Veveriţă. — Odată, copil!., acu, 86 nu ne scai)e. 

(Ţeimnll amno ndrodnl peete OalnsoiiB ţi BlsTrlteacn). 

Snsana şi Toader. — Ha, ha, ha, ha! 
GaluBOus şi BăsvTăteson. — Ce ^\ asta? 
Veveriţă. — Strîngeţ! bine nCvodu, c'am prins 
Rusaliile. 

Ţeranii (mpletlclnd nârodnl). 

Le-am prins, le-am prins, le-am prins! 
Haideţi ca să le dăm, 
tn foc, în foc nestins, 
S^â sS le înnecăm. 

QaliiBOiia şi Kăsvrătesou. — (sutândn-se) Aglator! 
aglutor ! 

Veveriţa. — De geaba v6 sbateţl, Rusalii pocite « 
stluteţl, c^aţl că^ut pe mâna moşului. Unflaţi-Ie pe sqn 
copil, şi huştlulîuc tn fOntână. 

(Ţeranll volesc sS 1 ridice). 

GalusouB şi Băsvrătesou. — Aglutor! aglutor! 



SCBNA XX. 



Cei de^nainte, Jandarmul, Toader, StiBans. 

(Jandarmnl aduoe un fanar). 

Jandarmul. — Unde '1 sub-prefectu ? 
Veveriţă, -r- Da ce este? 
JandarmuL — O depeşă de la telegraf. 



BU&ALULE 727 

Băsvrăteson. — Depeşă de la laşY ? ad'o 'ncoacT. 

Jandarmul. — Ce 'ml vS^ură ochii! Sub-prefectu 
In n^Yod? 

Veveriţă. — Val de mine! Sub-prefectu era?.. Âm 
păţit-o ! 

Jandarmul. — Ba n'aţi păţit uimică, că domnu 
Răsrrătescu 11 dat afară din slujbă. 

KăsrrătesCU. — Eii? (deschide depe^A fi române înoromenit) 

O! ce nedreptate! 

Gkklusous. — Destituat ? . . bravo ! Depeşa mea a 
arut acţiune. 

Veveriţă. — Eaca!.. Da aistalalt cine 'I?.. Cuconu 
Gălnşcă ? mare minune ! . . Da bine, cum de yH găsiţt 
amendoY în catrinţe? 

SxLsana. — S6 yS spun eă, oamini buni. Dumnealor 
o Tmt s^ yS YÎndece de spaYma Rusaliilor. 

Toţi. — Aş! 

B&svrătescu. — Ghidi, şlrată! 

Gtaluacus. — Âm păţit-o ca Apolon cu Yenus. Ett 
sunt Apolon; asta *ml dă consolăcYune. 

Toader. — Dacă'I aşa povestea, hal, Romani, s^ ne 
veselim, c'am scăpat de Rusalii. 

Toţ[. — irtaeu) Haldo, haldo. 

ţeranll. 

Vivat, vivat, minanat, 
De Rosalil am sc&pat! 

Toader. 

Ard*o focal vomiciel 
De când e Constituţie, 



728 BUSALIILB 

N*am parte de insant. . . 
Chiar Rasalil m*aâ unflat! 

Ţeranil. 

Yiyat, vivat, minanat. 
De Rusalii am scăpat! 

Veveriţă. 

De când e Prefecătară 
No!, sermani! ca8c&-gar& 
Câmpii, 4^ii, am apucat.. 
Chiar Rusalii ne-afi anflat! 

Ţeranii. 

Vivat, vivat, minunat, 
De Rusalii am scăpat! 

B&SVrătesCXL (arătând pe Omlnsons). 

De când ţeara, din picate, 
Are capete *nvS{ate, 
Biată limbă 8*a svdntat... 
Chiar Rusalii ne-atl unflat! 

Ţeranii. 

Vivat, vivat, minunat, 
De Rusalii am scăpat! 

QalTlSCXIS (arfttând pe BitTrătescti). 

De când cu liberalismul 
Şi Conven|ioiiali8mal 
Multe capete-aft secat... 
Chiar Rusalii le-aă anflat! 

Ţeranii. 

Vivat, vivat, minuiiat» 
De Rusalii am scăpaţi 



RUSALIILE 729 

Snsana. 

ITaajl astăjt de cât forme; 
Toţi cer forme gi reforme. 
Eâ na cer nimic gi tac; 
Dar cer numai sâ tS plac. 

Ţeranii. 

Yiyat, yirat, minunat, 
De Rosalil am sc&patl 

[Oortina oade]. 



AGACHI FLUTUR 



PERSOANE: 



Agaohi Flutur, holtelii de 50 de an!. 

Ghiţă Ooşoodan, nepotul şeii. 

Bombeanu, ofiţer de artilerie. 

MoteesoxL, factor e?refi şi advocat. 

Ion Barz&, fecior. 

Şătrarul Kărilă, proprietar. 

Chir Chirilft, lipscan bogat. 

Lucsiţa Fespesanoa, văduvă. 

Tinoa, fata LacsiţeY. 

Smărăndiţa, fata luY N&rilft. 

Matilda, actriţă. 

Keoulae, servitor de otel. 

Friţ, chelner neamţ. 

Poftiţi la bal, măsoi, tapiţeri. 



AGACHI FLUTUR 

COMEDIE CU CANTICK, ÎN 3 ACTK. 



cena se petrece în Bncnrescl, în carnaTalnl analul 1868. Aetul 
I-!â M petrece la otelul In! Hugttes; al Il-lea, la Fespezanca, 
si al lll-lea, la Qhiţ& Co^codan. 



ACTUL I. 

Teatral represintă sftU de mâncare de la otelul InY Hugtua. Ufi fu 
Dd ce duce în grădină. Alte doaă nţl ce duc tn dreapta fi In stân- 
. Pe planul I-Id, in stânga, dona meee cn tachîmarX. La ridicarea cor- 
ei, un orologiâ snnă dond dnpă mediii nopţii. 



SCENA I. 
Necnlae, Friţ ; mai pe urmă Barsă. 

KeoTilae. — DouS dup& mejul DopţiY! Balul de la 
tra trebate 86 fie pe sfârşite, tn curând afi sâ ne 
gâ o mulţime de fl&m6ojl cu fl&mdndele lor. 
Friţ. — Gridy gut! Bucat est gata: şniţel, paprica, 
ernichi de pul de găină, fazani de clapon. . . 



7B4 AGAom Flutub 

Keonlae. — TacY, neamţule, sS nu te-audâ cineva... 
De Treme ce sftntem In carnaval, bieţii claponi afi şi eî 
dreptul a sâ costuma tn fazani, ca toat& lumea. . . 

Malţl cunosc aname 
Clapon! gi cnrcanl, 
Ce lucesc în lame 
Ga nisce fazan!; 
tn8& a lor ceată 
De §i jocă rol; 
Miros* a poeat& 
Ş^ades e rasol. 

Priţ. — (ri^&id) Ia tooMy ia woM, . . 

Keoulae. — (!n parte) BatS^l concina, c& urftt e ckui 
ride! (ure) Priţ. 

Priţ. — BefeJden. . . 

Keonlae. — AI aprins luminările In cabinetul doxQ 
nulul Agachi Flutur? 

Friţ. — Aprins tot policander. Aber, spune la mÎDti 
bUte, cine'I Herr von Agaxki Vlutur? 

Neoulae. — Cine'I? Nu'l cunosc! ? Un berbant i 
frunte, care mână yieaţa cu poşta, ride, cântă, jVd 
m&uâncă cât şdpte şi bea cât opt. O butilcă de Şamţd 
nie 'ţl-o înghite dUntr'o duşcă. .. Cât a! bate ^n pala 
de trei ori, s'a dus ! . . 

Friţ. — SappermetU! Bea Şampanie, cum eiS h^rt\. 
Aber e tiner? 

Keonlae. — tn floare. . . Intre 80 şi 60 de aoL 

Friţ. — (ride) In floare, ca ciuperca. 

Neoulae. — (fn perte) Ear ride şoac&ţa ! a sfi md b&^ 
In boală. 



aoaohi flutub 735 

Friţ. — Aber e bogat? 

Kecnlae. — Nu jtiii ce avere o fi avfind, dar ştitt 
că '\ darnic cftt un craltt. Intr'o ^i ^ml-a dat bacşij un 
galben pentr^un chibrit. 

Friţ. — Donnerwetter l am să^Y datt un cutie întreg, 
când M-oTtt vedea. 

Necnlae. — A venit mal dinioare o scrisoare pen- 
tru d-luî, .unde '1? 

Friţ. — AicY la mine, in buzunar din dreapta, ling& 
inimă. Herr Ober. . . 

Neoulae. — Ce? 

Friţ. — Sciî ce socot ett ? . . (în uxni) Ett cred că ra- 
aşul ista e femeesc, nu e bărbătesc. . . pentru că nu 
airosă a (igară. 

Keoxilae. — Scrisoare de la vr^o damă? 
Friţ. — Ia, ia, de la un dam. (riae). 
Neoulae. — Piei drace! 

Bars&. — (întră prin fund, mbrioat cu o Utk strimU) AiCO^I 

&nu lui Hîc? 

Keculae. — Aid; ce pofteşti? 

Bar8&. — M'a trimes stăpănn-meti sS ^I opresc o 
ste cu doua tachtmurl. 

Keonlae. — Nn cumva doreşte ş'o masă cu dou6 
Xurl ? 

Barsă. — Nu. 

Friţ. — (ride) A! schon! a! sehr schon! 

Sarză. — (rfisirind) TIo dihanie, că m'al sperieat ! W 

pA in sin). 



736 AOAOHI FLT7TUB 

Friţ. — Ha, ha, ha. Odae ca douS tachimnrî !.. D-ta 
YiY de la Gogom&Descl ? 

Barsă. — Ba du, domnule ; n'am fost Inc& prin ţan 
d-tale. . . Ett sânt de la ProstenL 

Neculae. — Se cunoaşte cale de-o poştie. 

Barz&. — Mal aşa? Dar sS nu ne lu&m ca Yorba.» 
Aveţi odae cu doua?.. 

Neoulae. — Este cabinetul No. 3. Cmn U chias 
pe st&pânu d-tale? 

Barz&. — Gnconu Ghiţă Coşcodan. 

Keculae. — (în parte) AI ! . . prost tachtm ! 

Barz&. — Trebuie s6U cun(^tl d-ta, mănâncă !o toaU 
filele aci. 

Neoulae. — Dar ; m&nftnc& de-un sfanţ şi face guri 
de-un galben. . . ti ştia ; strică pe toată jiua jjece sc^ 
bitorl, şi dă bacşiş un fii-firig. 

Priţ. — Der Teufd! 

Barz&. — Un firfirig ! în toate filele ! . . Crişn el \ . 
Dacă'I boier tot boier ! . . IU duc să'I daik de ştire c& ^ 
vie degrabă. (în t«ini) E c'o duduci de la fteatru, <bf 
sS nu scoateţi vorbă. 

Priţ. — Un duduc? 

Barză. — Ibovnica boierului... dar nu spuneţi nimr 

rUÎ ; mOCleS ! (e«ă prin fund). 

Keoulae. — Halal de dîusa... Sermana!.. - 

(Se ande afiură risete ţi chiote de veseUe). 

Priţ. — Was ist? 

Neoulae. — Tine domnu Agachi Flutur cu tarafa h 



AGACHI PL0TUB 737 

SCENA n. 

Keoulae, Friţ, Agachi, MăsoX. 

Agaclli. — (tnbrăcat în costum de PaşA fi partAnd pe cap o 

oealma mare cia o semi-luiii în vârf, întră adus în triumf de o ban- 
ii de miflcT). 

Măsoile. — Ura! ura! sC trăîească Mustafa Paşa! 

ae prind de măul. Joc în rond înpreglnml Ini Agachl, cântând): 

Vivat Pa§a Hustafa, 
YWat MoBtafa Paşa, 
Işala gi maşala 
Maşala şi evala! 

A£^olii. — Fraţilor cansaşt ! cer cuvântul : Aşi avea 
! T^ arăt adânca mea recnnoscinţă, făc6ndu-vâ un en- 
>m?on yrednic de a voastră strălucită adunare estra- 
diiiar&, dar m'aţl urducat astfel de tare, de la teatru 

p^nă aci, că mi s^a răsuflat oratornictd. Daţi^ml 
ie 1ns& s6 mS cobor pe uscat, şi drept mulţemire v^oKtt 
ita jalnica tragedie a Iul Mustafa Paşa. 
M&scile. — Bravo! bravo! 

Agaclii. — Deschideţi-v6 urechile şi pregătiţi-v6 bas- 
lele, câcY o s^ versaţi şiroae de lacrimi... Jalnica tra- 
ie a unui Suzeran, tn treî cuplete: 

Agaohi. 

Ci c& de mnlt era, era, 
Era un Paşă Mnstafa. 

Coral. 

Ci că de mnlt era, era, 

Era nn Paşă Mustafa. 

47 



738 AGAGHI FLCITOB 

Agaohi. 

In Bacnrescl se 'namora 
De-un palii de drac şi mi*l fnra. 
Tra, la, la, la. 



Agachi. 

Gel drăcnşor coarne purta 
Şi nimârni na le-ar&ta. 

Corul. 

Cei dr&cQşor coame parta 
Şi nimSral na le-ar&ta. 

Agaclii. 

Dar dnpă ce se m&rita 
Le d&rai Iul Mastafa. 
Tra, la, la, la. 



Agachi. 

Paşa TOÎos se bacara 
picând: aman şi maşala! 

Corul. 

Paşa Tolos se bacara 
picând: aman şi maşala! 

Agachi (fftc£nd cu degetele Bemnul de coame). 

Şi de-atnncl Paşa Mustafa 
Poartă-an craiă noâ sos pe cealma. 
Tra, la, la, la. 

Măscile. — Tivat Mnstafa Pt^a! 

Agachi. — Destul că am sd fac o interpelaţie 
(cătră Necuue) Neculac I Vin aci şi caută de te deslAîno-'* 
ca şi când aK fi sâ daî pelea popeL 



AOAOHI FLUTUB 730 

Neciilae. — Gata sum pro confesare. 

Agaohi. — (terioi) Ncculae, nu'mî vorbi braşovenesce, 
că nu'mî plac braşoavele. (cu sontiment) Vieaţa 'î scurtă su- 
fletul meti ; ^iua se duce şi altele vin , fără urmă se 
strecor, şi ne lasă cu buza unflată. .. prin urmare n'a- 
Tcra timp de perdut cu palavre; că... aîure; răspunde 
numaK câte-un cuvânt la întrebările mole. Cabinetul meii 
gata'î ? 

Neciilae. — Gata. 
Agachi. — Masa? 
Keculae. — Pusă. 
Agaohi. — Icrîle ? 
Necnlae. — Mol. 
Agachi. — Supa ? 
Neculae. — Ferbinte. 
Agachi. — Friptura? 

Necnlae. — In frigare. 

Agachi. — Şampaniea? 

Neculae. — In ghlfaţă. 

Agachi. — I^ala! s6 aî blagl oslo von iea mea... Na 

arnncA făină în obraz). 

Toti. — Ha, ha, ha. 

Agaohi. — Fraţilor causaşî ! . . ?6n' a nu întră în 
ictuarul banchotuluî, fie care s(5'şî ascute dinţiî şi s^'şî 
iîească urechile. Pe la sfârşitul meseî, d-niî cavalcrî 
* fi îngăduiţi a povesti ru glas uTmit istoriea amoru- 
>r cc-ati avut în frageda lor tinereţă. Cât pentru 
ne, gîngăşiea lor va fi liberă, In vremea asta, a s6 

47* 



740 AGACHI PUTTJR 

îndeletnici cu vr'o cetire morală, precum nasul M Si 
chipercea s^fi foiţa Românuluî. Acum hatde. 

MăsCile. — Ha¥, haf. (întră iu dreapta, sSrind şi cântând): 

Tra, la, la, la. 



SCENA III. 
Âgaohi, Friţ ; maî pe urmă Moisescu. 

Priţ. — (oprind pe AgachiUuţă) HerT voH Vludur; ft 
o scrisoare pentru d-ta. 

Agaohi. — De unde? Ad^o degrabă că n'am vr 
de perdut cu literatura, (deschide scrisoarea) Tronc ! Sffi 
rul Pipirig m^ Insciinţează că are sâ vie la soupi.S 
bondar năuc!.. Când ^ice da, când ^ice ba... Nicfoi^ 
nu'î hotărtt la nimica. (c*tră pubiic) Dar poate eh w ' 
întreba de ce '1 economisesc, do ce 'I alint? (în tus: 
rfimâîe între noî. . . Serdarul îî însurat c'o nevgsti:!- 
coz!.. Serdarul îl stricat de y^rsat ca un ctur; ear^ 
dăreasa are nisre ocM. . . şucada. . . ş'o guriţă i\ 
atitica, ş^o talie, care merită a sâ înălţa îu gra*!:^ 
efi eram spătar, pe când boîeriile. . . (cu mânie) Bat»'" 
cina de serdar; din pricina Iul o sâ fim acum V 
masă; 13! num^r fatal, uumâr pocit!., eu por i 
sg puîe numai 12 tachîmurî. .. Dac'a mat vem ^ 
(strigă) Chelner! Neculae! 

Priţ. — BefeMen. (aprinde un chibrit) Poftesc un <^ 

Agaohi. — Un chibrit ? («tinge cbibniui) Du— to ^ 
adauge doua tachîmurî la masă, ca s6 fie 14... n** 
schneU^ geschwind. 



AGACUl FLUTUK 741 

Pri|. — Gleich, Cm p»rte) Nu avut noroc ca Neculaî. (csă). 

Agachi. — Acum trcbuîe uumaî decât si^'mY caut un 
ii 14-lea musafir... unde s6'l găsesc?.. (*«rind pe moiwiicu 
uc întră) Ce \6i ? un arn&ut ? Un arnăut poate sâ mă- 
lânce la masă cu un Paşă. (ure) Hei! căpitane, căpitane. 

MoisesCU. — (costumat aroănţeace 9I purtind ochelari pe nas. 

«e prin fund). Pe mine m6 chtemî, domnule ? 
Agachi. — Eaca pozna! HoYsescu, factorul meii, In- 
•ătat arnăuţesce? 

Moiaescu. — (apropiindu-se) D-Dul Agacbi Flutur schim- 
t în Faşă? 

Agachi. — Bine că te-am găsit, MoYsescule. . . sci! 
fa ceea, că beţiyuluK şi dracu 'î esă cu ocaua înainte?., 
afoisescu. — Cine 1 dracu şi cine '1 beţivul d'in- 
noT? 

igachi. — Alege care 'ţl-a plăcea. . . Efi unul am 
>!<' numaî decAt de-o soma de 500 de galbinl. Poţi 
DÎ '¥ InprumuţI acu ^ndată? 
Coisescu. — Chiar acu? 500 de galbinl. Ea s6 

, (caută prin buzunar) Am trol Sfauţl. 

gachi. — Bagă-ţi'I In ochi. Sâ'ml aduci mâni di- 
ată banii acasă. 
oîaescu. — Bucuros. 
^^£kohi. — Cu cât la sută? tot cu 18? 
Dlaescu. — Ba cu 24. 
^ckchi. — Cu 24! de ce nu cu 50? 

n >X8e8cu. — Persoana care înprumută, a găsit cu 
ii^ mal mărească dobtnda. 
^chi. — Pentru ce? 



742 AGACHI FLUTUB 

Molsescu. — Vremelc 's grele... A dat lăcustele d 
ţeară. . . 

Agachi. — Ce cămătar afurisit! 

Molsescn. — M€ eartă, boierule, domnul Zarafapnl'H 
nu ^\ cămătar. EI tşt speculează banii, ca toată hw^ 

Agachi. — Ca toată lumea cea evreească... Pieî. 
primesc sâ plătesc şi dobtnda de 24. 

Molfiescu. — Afară de comisionul meii? 

Agachi. — (în parte) Fie chîar botezat, erreultotuu^ 

Moisescu. — Aud? 

Agachi. — Se înţelege, bez comisionul d-tale. 

Moisescu. — Prea bine; mânt dimineaţă, *(!-oiilci 
m^ra baniL (vofesce »« easă). 

Agachi. — Motsescule. 

Moisescu. — Poroncă? 

Agachi. — Aşî Trea sS'ţî fac dou8 propuneri. Pr: 
sS 'mt arăţi pe hoţul de Zarafopulos, care m6 măc;^ 
de vitt. 

MolsescTi. — Nu se poate; el doresce s* r6mâ]r! 
cunoscut. 

Agachi. — Pricep; vrea s8 stea la potecă, di'*^ 
de grija potireî. Secundo, 'ţî-aşî propune s^ ni&ii⣠
mine astă seară, sciii că ejtî posomorit ;i nesuferit. < 
n'am ce face ; îmi trebuie un al 14-lea musafir. PrÎE-i 

MoXsescu. — Ba mi 'I peste putinţă. . . foarte :^ 
ţcmcsc. M'am Inbrăcat arnăuţesce ca sd pot arm.^.* 
bal masche, pe un datornic rett de plată, an cuc^-^ ^ , 
geamu 'n ochi, şi n'am vreme de banchetuit. J 

Agachi. — Nu? EI! apoi sfi'ţl spun una? 



AGACHI FLUTUR 743 

MoYsesoii. — Spune. 

Agachi. — SS^ml plesnească ochiY dac&^ml pare rett... 
fiind c& eşti vesel ca nn cioclu. 

Molsescu. — («tins) Se poate boierule; dar eii, ve^Y 
d-t^i, sOnt un om regulat, liniştit, precum se cuvine la 
Tirsta mea; ear nu ca d-ta, care tr&IescY tn nebuniY. 

Agaohi. — Bravo, MoYsacbi; f&'mY morală, d&'ml 
bani pe mYore, cât sdnteni tncă In carnaval... Cruce-agYuti, 
(}i 'nainte; te-ascult cu dragoste şi cu umilinţa. 

Moisesou. — Poate că n'am dreptate?.. Degeaba aY 

înb^tranit. D-ta te cre^Y tot de 25 de anY, aruncY bauiY 

Ite fercastă şi nicY gândescY c& aY un nepot, un clironom. 

Agachi. — O ! c&t pentru nepotul meti, nu ^Y duce 

grijă. El are stare; a clironomisit 10,000 de galbinY 

de la bYata soră-mea, de la maYcă-sa, şi se vorbesce tn 

târg, că ar fi Întreit soma cu speculaţie... Crişu el ! sciii 

râ profitează de plăcerile tinereţilor!.. Când cheltuYesce 

m galbin, se ^ubracă In negru şi bocesce treY ^ile- 

Moisesou. — EY! ş'apoY reti face? 

Aeaohi. — ApoY, MoYsescule, dacă nu '1-aşY cunoasce 

reştin, '1-aşY crede botezat ca hahambaşa ta... (ae înobini). 

MoIsesOtl. — (mftnloB) Sluga d-tale. (esl prin tund), 
Agachi. — (iirmărindu'l p«nă la uţă) Hep, llCp, A^p. (vino 

d«r«t) Ha, ha, ha, s'a supurat tartanul!.. Ţifnoasă 
rdă !.. EY! dar cu toate aceste n^am un al 14-lea mu- 
Jr. - - (■*rf«*' Chelner! 



744 AOA<;Hi FLUTUB 

SCENA IV. 
Agaohi, Priţ ; mat pe urmă Bombeanu. 

Friţ. — (alergând cu chibritul aprins) Befchlen, . . Poft4»SC 

nn chibrit, domuuleV 

Agaohi. — Măî, da ce are neamţul ista cu chibrite- 
rile? (Btinge chibritul) Ascultă : aleargă la uşa teatrului, ;|' 
'mt ad& la masă pe cea dnt^Y mască care-a eşî. 

Bombeanu. — (îutra prin tnud) Chelner ! adă'mî un 
bulion, o potlrniclie friptă ş'o butelcă de Bordeaux. i« 

ftţea^i la o masă). 

Agacbi. — (încet luî Friţ) Stat pe loc. (în parte. clnOci 

la Bombeanu). Un tfinSr carc se pare flămând şi 'î singur... 
Bată musafirul ce'mî lipsesce; ecce homo! 

Bombeanu. — Chelner, aî auţ^ît ce 'ţt-am poroncilV 

Priţ. — Ia wofd; aduc îndată. 

Agaohi. — (apucând pe Friţ de m*'nă, înoet) S6 n'adUCÎ niS- 

car un morcoT degerat, că te ucid. . . Hat, pteî. 
Priţ. — (spăriet) Was ist ? sapperment ! ie^ MitTţi::: 

Agaohi. — (închinându-se luY Bombeanu) Domnule. . . 

Bombeanu. — Domnule... (ridând) Mucalit Paşă? 
Agaohi — (Bimbind) iţî plac?.. Et! apoî, treaba mm^ 

strună. 

Bombeanu. — Ce treabă, domnule? Nu te ^n\M 

Agaohi. — Domnule, bunul mett, fie't ţărâna uşoara 
^icea că, de cât singur la masă, mat bine Tatarî tn a^ 

Bombeanu. — Bunnl d-tale avea dreptate ! . . Cit 
11 chtema? 

Agaohi. — Banul Hagi Flutur. . . 



AUACHI FLUTUE 745 

Bombeanu. — (încbiuându-ae) Dumuc^cii s6M odihnească. 

Agachi. — (închinându-se) Amin ! . . Prin urmare îmî 
vJDe sâ plâng, v^<)6ndu-tc c'aT sS mănânci ca un cuc. 

Bombeanu. — Bunătatea d-tale, Efendi. . . Insă 
DU 'î vina mea... Am sosit mat dinioarea tn BucurescI, 
de nnde lipsesc de dot ant, şi n'am ayut timp sS'ml 
găsesc tovarăşi pentru soupe. 

Agachi. — Ce'rat auriră urechile ? . . aî avut neno- 
rocire a te depărta de acest oraş, cuKbul veseliei ş^a 
loroYuluI! Te jălesc din fundnl inimel. . . Poate că din 
)ricina creditorilor al fost silit. . . 

Bombeanu. — (rf^ând) Tocmai... am vr'o câţiva, 
are ^s din solul corbilor. 

Agacbli. — (Btring^nd de mână pe Bombeanu) A ! domnule, 

Qntem meniţi amândoi a ne cun^sce ş'a ne apreţui. 

â am Dumal un creditor, dar cumpănesce cât o sută. 

ichipulesceţl un eleştefi plin de lipitori, şi astfel ti avea 

tografiea Iul Zarafopulos. 

Bombeanu. — Zarafopulos!.. E unul din corbii mei. 

Asaohi. ~ 18 la sută? 

Bombeanu. — Ca dobtndă plătită 'nainte. 

Asaobi. — (cu simpsue) Avem amdndol acelaş calăfi. 

iufţe de mknâ pe Bombeanu) Şi dO rCUl lul al părăsit Pa- 
lii Rom&niel? 

Bombeanu. — Dar... şi din alt motiv. 
A-gaobi. — Vr'o desperare de amor, poate? 
Sombeanu. — Al gâcit ca Nastratin Hogea. 

ft^^aclii. ~ Iml era vSr primar p^n'a nu muri, căci 
sânt Mustafa Paşa. 



746 AOACHI FLUTUR 

Bombeann. — Ha, ha, ha; te gă.sesc nostim, dom- 
nule, şi 'mî placî. 

Agaohi. — Cu atât ma¥ bine, că şi efi te găsesc 
nurliu. Domnule, vorbă multă deputăţie. . . sărăcie vreil 
sfi jjic ; at s6 fact sou27e singur, lucru foarte trist î . . 
pe de altă parte no¥ sântem 13 Ia masă, lucru foarte 
primejdios. . . 

Bombeanu. — In adevfir, unul din d-Yoastr6 trebuie 
sâ moară p^n' la anul. . . 

Agaohi. — Despre care Dumnezeii ferească!.. Prin 
urmare, vin de te-adauge la masa noastră, ca s^ fim 
14... Vreî? 

Bombeanu. — (ri^end) Bucuros. 

Agaohi. — Işăla! acum ascultă: al stomah bun? 

Bombeanu. -- Cât un tun. 

Agaohi. — Beî voînicesce? 

Bombeanu. — Când se ^ntdmplă... 

Agaohi. — AI urechile deprinse cu glume cam ră- 
sunătoare ? 

Bombeanu. — Domnule, urechile mele 's deprinsa 
cu tunul, căci am fost artilerist. 

Agaohi. — Minunat... Ha¥ degrabă dar, că n^^ 

aşteaptă prieteuit... kw îndreaptă spre uşa din dreapta ţi 4ic« pi'ai 

a nu eţi). A! apropo... Yreî 86 te încredinţăz că nu's oi 
intrigant. M6 numesc Agachî din botez; mS cobor diJ 
vechîea şi vestita familie a Fluturescilor şi... nu umWJ 
după Domnie. . . 

Bombeanu. — Nici eft. . . 



AOACHI TLUTUB 747 

Agaohi. — (stringâDdn'l demână) Dă'mî TOÎC S8 te fcli- 

cit... Nomele d-tale? 

Bombeanu. — Bombeanu, ofiţer de artilerie. 

Agachi. — Şi la mal mare... Ne cunoascem, ca şi 
c&nd iie-am fi ftcut uduI pe altul. Halde la masă. 

(Esă amândoi 1» braţetă cftotând): 

Hal prietene, voios, 
SS mâncăm, sfi bem vârtos, 
Şi sS ridem amândoi 
De necazuri ^i nevoi. 



SCENA V. 



Ooţoodan, Matilda, Neoulae. 

(Oofcodjui intri prin fnnd, d&nd braţnl MatildeT. El e înbrflcai ou 
frac negm fi poartă numai o mănnfi albi; are na& minclunos. Matilda 

e in coBtnm de fantasie). 

Oofoodan. — (pe pragul nşei) ToDtule, doMtocule, chlo- 
rule. . . 

Neoulae. — (alergând din dreapta) Ce este ? 

Ooţoodan. — Hemesitul cel de chelner, 'ml-a y^r- 
sat pe frac o butelc& de unt de lemn. 

Matilda. — Mare lucru! 

Oo|oodan. ~ Poftim!., tocmai când eram dispus sS 
petrec şl eii , s€ fac cheltuială. . . 

Matilda. — A ! (în parte) Nu'l credeţi, că se laudă. 

Co|oodan. — (citri Neoniae) Ce stal acolo Înfipt ca un 
butuc şi boldescl ochii la mine? adă un şervet 
şterge. 



748 AQACUI FLUTUR 

NeOTllae. — IndatJi, domnule, («terge mâulca lal Coţcodan). 

Coşoodan. — Maî încet, că'mî roţjî postavul. . . Un 
frac noii, nouşor, numat de 5 anî. Uf ! cald e aci !.. Ma- 
tild&, scoate'mt nasul, că mâ Inn^duş. 

Matilda. — (desiegându'i naatd) De ce '1-aî luat aşa 

de strimt ? 

Oo|oodan. — Asta era mal eftiu. 

Neculae. — (în parte) Eaca ! Domnişorul 6la care se 
hr&nesce cu ouS coapte? prost tachlm! 

Coşoodan. — Neculae, venit-a feciorul mett s6'mî 
oprească un cabinet? 

Neculae. — Venit. Cabinetul No. 3 e gata. 

Coşoodan. — Bine... A^î sCint hotărlt sH întru în 
cheltuială, pentru hatîrul Matildeî. 'Ţî-e foame, dragă? 

Matilda. — Foame, de mi s'att lungit urechile cât 

a tale. 

Neculae. — (în p»rte) Bre ! flămândă trebuie s6 fie ! 

Coşcodan. — Neculae, pune degrabă s6 ne coacâ vr'o 

trei ou6. 

Matilda. — Trei ou6. 

Coşcodan. — - Dou6 pentru mata şi unul pentru mine. 

Neculae. — Nu's proaspete, domnule. Bucătarul le-a 
aruncat pe toate, că eraii clocite ; dar dacă poftiţi în loc 
de ou6, o omeletă cu zahăr, e gata. 

Coşcodan. — Unde '1 carta? 

Neculae. — Poftim, (d* cart» de bucate). 

Matilda. — Adă s'aleg eii. 

Coşcodan. — Ba nu, ba nu; asta ^1 treaba mea. 



AOAGHT FLUTUR 749 

(în parte) Dc-sş Iăsa-0 p€ âînsa, cine scie ce-ar mal cere... 
şi <lo-odată m'aşl trezi c'o not& de doî îcosarî. . . 

Necnlae. — Avem un ananas proaspăt. . . Nu pof- 
tiţi, coconită? 

Matilda. — Ananas ? uude'î ? . . M6 nebunesc după 
ananaşi. 

Necnlae. — («dncând un anaiuui) Eată *1. 

Goşcodan. — (în parte, consnit&nd caru) Anauas, jumă- 
tate de icosar feliea! 

Matilda. — (mirosind ananasul) Cc frumos mirosă ! E 
numai bun de mâncat! 

Goşcodan. — (în parte) Jumătate de icosar ! (tare) DăM 
încoacî s€ '1 yM. (a mirosi) Nu 'I destul de copt, nu't ajuns 
In Tirsta legiuită. 

Matilda. — Da ce? al vrea poate s6 se scrie la oaste? 

Ooţcodan. — Matilda, ananasul verde e otravă cu- 
rată... Neculae ! pregătesce-ue o salată de ridichi. 

Matilda. — Ce face? rMichl tn loc de ananas? 

Goşcodan. — Stomahicon^ soro. 

Matilda. — Rddichl? ananas ţigănesc? Hănâncă-le d-ta. 

Goşcodan. — El! apoi, adă-ne un hefteac, fără cartofe. 

Matilda. — (în parte) Fără cartofe e mal eftin. 

Goşcodan. — (consultând caru) 10 Icl biftccul ! Era 
numai 5 lei ajl dimineaţă. 

Necnlae. — După meţjul nopţii preţurile 's îndoite. 

Goşcodan. — Şi porţiile scăţjute. (în parte) Altă dată 
am sS vin {}iua s6 fac soupe. 

Matilda. — (după ce a consultat carta) A ! . . oti 'ml-am 
găsit ce'ml trebuie. 



750 AOAOHI FLUTUR 

Ooţoodan. — (îngruit) Ce-aî găsit? ce-aî găsit? 

Matilda. -^ Papagal fript! 

Ooţoodan. — Papagal? Unde-aY T^^at papagal? 

Matilda. — (arătând o»rta) Aci în rfindul fripturilor. 

Oo|oodan. — (c«tind) Caşcaval fript!., au^î? papa- 
gal ? (în parte) Prost dascal a mat avut sermana ! 

Neculae; — în sfdi^it, eâ mH duc s^aprind lumi- 
nările tn cabinetul No. 3. Aveţ! bunătate d-voastrâ do- 
alegeţY bucatele. 



SCENA VI. 
Coţoodan, Matilda. 

Coşoodan. — Du-te, du-te... Nu pot s6 sufSr sC'mî 
stea un chelner în spinare. . . Tot te îndemnă sS IM 
ba una, ba alta. Mal bine s'alegem ce ne place, nu '1 
aşa Matildo ? . . doar n'am venit aci ca sC mâncăm. . . 

Matilda. — Ce ^icK? 

Ooşcodan. — SS ne ^nbolnăvim. . . Am venit mal 
mult pentru mulţerairea de a fi singurî. . . ca doî po- 
rnmbaşY. (conauiund caru) Ea sS vedem... am ^is un biftec... 

Matilda. — Fără cartofe şi firă came. 

Coşoodan. — îl vreî fără carne ? . . fie ! 

Matilda. — Nu 'ţ! e ruşine obrazului ! . . o dată în 
vieaţa ta m'aî adus la restorant şi te tărguîescî p<*ntr'o 
cartoft. . . A ! de-aşt fi putut gâci că eşti ceea ce eşti, 
pe când îmi făceai curte. . . 

Ooşoodan. — Ceea ce sânt? da ce sOut, Matildo? 

Matilda. — Eşti un. . . nu mfi face s^ '|l ^ic po 



A(*ACHI FLUTUR 75 1 

nume. . . De cănd am avut slăbicYuDea sS te-ascult, n'aY 
avut galautomie sS ^ml facî un present c&t de mic; 
DU 'mY-aY dat nicY măcar un buchet de florY. 

Copsodan. — (atins) Poate sS fi uYtat buchetul ; Insă 
iui se pare că 'ţY-am dat. . . 

ICatilda. — Ce? 

Coţcodan. — 'ŢY-am dat sfaturY prietenescY. 

Matilda. — Şi alt& nimica. . . Eii scifi că cavaleriY 
stint fericiţY s6 dea suvenire la dame, inele, braţele, 
buchete. . . d-luY tnsă d& sfaturY. . . c& nu M ţin nicY o 
para. TreY 86 *ţY spun una şi bună? EştY un guzgan. 

Coţoodan. — Un guzgan? A! Matildo... dacă te-ar 
auji cineva, ar crede că rod oase. . . că mâ închin la 
banY, că stint un om interessat... tn adevSr, nu 'mY place 
sS fifl mftnă spartă, ca mulţY alţiY; dar asta nu vrea 
s£ $icS că aşY fi ceea ce-aY spus. . . A ! Matildo, m^aY 
atins ftră nicY o cruţare, m'aY supurat peste măsură, şi 
na m'aşY fi aşteptat nicY o dată, după căte-am făcut 
I>entru d-ta, sS mâ tratezY astfel, (bc înduioţeui) Guzgan? 
E&? (pi&nge) Pentru că tn loc de ananas, am cerut r6- 
(lichY ! . . am crezut că 'ţY plac maY bine. . . (consniuiid c«ru) 
dar de vreme ce nu le poţY suferi, s6 nu maY fie vor- 
bă. .. spune, vreY o porţie de licorin svfintat? 

Matilda. — (întorcdndni spatele) Dă^mY bună pace. 

Ooţcodan. — Matildo. . . 

Matilda. — Porocesce ce 'ţY-a plăcea. . . Eii mS duc 
In cabinet. 

Coţoodan. — O porţie de licorin. . . 



752 AQAOTII FLUTtril 

Matilda. — (eşind în stânga) Aşa mî se cade, dacă am 
a face cu domnişori perpeliţî. 

Ooşcodan. — Perpelit ! cti ? . . Eî ! s'a trecut cu 
gluma. . . Au^l ? inele, braţele ? tot lucruri scumpe ! . . 
Vrea sS ^ic6 ea nu mS lubesce pentru mine, m6 îubesce 
pentru juvaerurî, par' c'aşî fi juvaergitt... («tipegândnr^ 



SCENA vn. 

Ooţoodan, Friţ; inaî pe urmă Agachi. 

Friţ. — (viind prin fond) Ear un rayaş pentru d-nu 
Agachi. . . Iml vine a crede c& 'î Postmeister. fîntr» 

in dreapU). 

Coşoodan. — (cătră pubuc) Oare u'aşî face bine s6 'i 
datl paşport de drum jupâueseî Matilda?. . Cum m€ sfă- 
tuiţi?.. De Cilt m'oltt ruina, dându'î dieamante şi hră- 
nind-o cu papagali fripţi, mal bine. . . plecăciune. . . 

Nu '1 aşa? 

Agaoni. — (afară) Trouc ! . . altă belea acu. . . 

Ooşoodan. — Aud?., vino cineva..- 8€ nu me cu- 
noască. (îfX pune uMul). 

AgaOhi. — (intrând cu râvaţul în mână) MâUCa-'l-aT mO- 

liile s6 '1 mănânce! Năucul cel de Pipirig îmi scrie din 
noii că nu poate veni la masă. . . şi din pricina Iul n<^ 
găsim ear 13. . . Batfi'l pfirdalnicul! . . cum sC fac? . . 
Am apucat de-am i)oftit pe Bombeanu, ş'acum nu pot 
s6 U daţi afară, pentru ca s« r«mânem numai 12. . . 
Bombeanu mi '1 drag; el mănăncă şi bea ca un volnic, 
e vesel, 'ml-a istorisit amorurile Iul c'o demoaselă 



AOAGHI FLUTUR 753 

^inca, fata cucoanet Lucsiţa Fespezanca, care-a fi aceea... 
11 pot sâ 'I ^k: prin urmare domnule, fă^ml plăcerea 
e a'ţl căuta de drum. . . Cum dracu sS scap de uumâ- 

11 1 13. (se primbla tulburat prin scenă). 

GosCOdan. — («e^ând U o masă fi oftând) P^Cat Că UU 

laî stiDt ouâ ! . . 
Agaohi. — Ce vM? Un nas mincîunos ! (m apropie do 

oHcodan ;1*1 bate pe umere) Domnule NaSOCai). 
CoSCOdan. — (răsărind) Ha ! (ÎI cade nasul). 

Agaohi. — Nepotul mett ! 

Goşcodan — (cu mirare) Moşul mett ! Moşul mett în 
al var 1 de Paşă! 

Agachi. — Precum veţjî, Ghiţă dragă. . . Fiind în 
arnaval. . . 

Coscodan. — La vîrsta d-tale ! . . un om aproape 
e CO de anK! . . Ce ruşine! Ar trebui sS ^nţelegY că 
;i-al trăit traKuI, şi ^ţY-aî mâncat malaYul de mult. . . 
Iii sfint t6n^r, şi nu fac nebunii ca d-ta. 

Agachi. — Aşa este; tu aY tinereţă, dar fiind că 
u sciY s6 profiţY de dînsa, 'ţY-am luat-o înprumut pcn- 
ru ca s6 nu muce^ească. 

Coscodan. — Frumos! 

Agachi. — Ce 'ţY folosesce că aY numaY 25 de anY 
'o inimă sb^rcită ca o cYupercă degerată; ett sânt cu 
Srul sur, nu jic ba, dar âucaY inima mea e de 25 
e anY. Ea sburdă şi bate ca un clopot. . . 

Oo^odan. — Ca un clopot dogit. 

Agachi. — MaY bine aşa de cfit sâ sune a gologan, 
I inima ta. 

48 



764 AGACHI FLUTtJB 

Coţjcodan. — Nu te 'nţrleg ; dar ori cum să fie, eii 
scitt UDdc merg şi unde-oîii s'ajung... 

Agachi. — Tu, s6 'ţî spun eii ce-al s'ajungî. Toată 
Tieaţa ta at s£ stringi para câte para, ş*a¥ să trăîescl 
sărac, ca să mori bogat. Hatnele tale a¥ s6 le porţi câte 
^ece anî, ş'o păreche de mânuşî câte ş^se lunî. Caiî t^i 
or sâ şea{}ă cu dinţii la stele; slugile tale or să pos- 
tească 365 de ^ile pe an, luând pildă de la stăpânul 
lor, şi, când 11 închide ochiY, lumea are să ^ică c^al mu- 
rit, pentru ca să economisesc! cheltuîelele vieţii. 

Ooţjoodan. — Prea bine; şi d-ta al s^ajungl tn cu- 
rănd cu cârjă, cu trupul gârbovit, şi cu tufă 'n buzunar. 

Agachi. — Fie; Insă păn' atunci, fiind că am ueTote 
de un al 14*^<^* musafir, vin de mănâncă cu noi. 

Ooţoodan. — Ba, foarte mulţemesc... Căci tu asta 
noapte stlnt hotărtt să cheltuiesc o parte din averea cea 
care-o adun para câte para. . . 

Agachi. — Taci, nu spune una ca asta, că se cu- 
tremură pămăntul. 



SCENA vni. 

Agachi, Coţcodaiif Barsă. 

Barză. — Cucoane, a Început a ninge. S'aduc o birj;^! 

Ooşcodan. — Nu ^I nevoie, că doar nu şed peşti 
lume. . . O palmă de loc. 

Agachi. — (în parte) Tocmal la barieră. Se teme ^ 
cheltuiască doi sfanţi. 

Barză. — Cucoane, da 'I zăpada la genuncht. 



AGACHI FLUTUB 755 

Ooşcodan. — El! nu mal bodogăni. 

Agachi. — Al t^â e ţop^rlanul ista? 

Coţcodan. - E lacheul meti. 

Agachi. — Trebuie s^ fie flămând. Inprumută-miU 
pe yr'o dou6 orc. 

Goscodan. — Da ce vreî s^ facî cu el? 

Agachi. — Vreu s^ '1 fac al li'^^ musafir. Haî, 
(opârcâ, vin cu mine la masă. OYti spune prietenilor că 
ejtî un prinţ costumat In lacheâ. 

Coţcodan. — Moşule, nu se cuvine. . . 

Agachi. — De ce eştî prost? O fac în interesul t6&. 
. Coşcodan. — Cum asta? 

Agachi. — Am sâ '1 îndop astfel, în cât sâ iraTbă 
nevoie a mânca toată jifia de mâni. . . O cheltuială mal 
puţin pentru tine. 

Coţoodan. — Bine jicl. 

Agachi. — (în parte) Bre ! ânc'aşa sgîrcit ! (cătră saraă) 
Hal, mă; dar s6 nu cumva sâ deschizi gura cât 11 fi 
ia masă. 

Barză. — Dec! d'apol cum Doamne eartă-m6! oîii 
mânca, fără s6 deschid gura. 

Agachi. — Vreti s8 ^ic, s6 nu vorbescl. 

Barză. — N'aî grijă, cucoane, eii înghit şi tac. 

Agachi. — Rfimâl sănătos Ghiţă, fgtul meii, dar îoa 
soama s6 nu facî cheltuieli nebunescl în astă noapte. . . 
Fii măsurat dragul moşului, fii măsurat; sule-te p6u' la 
o sfănţoalcă, o sfănţoalcă şi jumătate. . . nu mal mult. 

Coşoodan. — («np«rat) N'am nevoie de sfaturile d-tale. 

(Agachi ;i Barză intră în dreapta). 



756 AGAOHI FLUTUR 

SCENA IX. 

Coşcodan; maî pe urmă, Moisescu. 

CoBcodan. — Are noroc Barză, are s6 mănânce rât 
şdpte fără s6 scoate o para din pungă. 

Molsesou. — (viind prin fnnd) A ! Domnulo Ghiţă, bine 
că te găsesc. . . 

Coşoodan. — Moîsescu, arnăut! 

Moisesou. — Nu băga de seamă. . . Am v^^ut asUM 
dimineaţă pe şatrarul Nărilă; 'î-am vorbit de d-ta, ji 
'î-am spus că dorescî s6 'î fii ginere. 

Ooşcodan. — Maî încet, nu vorbi aşa tare, s^ no 

tC-aU(Jâ oare cine. (araU cabinetul din stânga). 

Moisescu. — O damă? 

Coşoodan. — (în tatnă) O primadonă de Ia open 
din Paris, sosită îerî în Bucurescî. 

Moisescu. — Cum ? . . de-abîa s'a coborît din tni- 
sură, ş'aî şi isbutit?.. berbautule! 

Ooşcodan. — Cine 'î galantom şi frumos, lesne i^- 
butesce cu actriţele. . . Dar spune'ml ce-ai pus \a ^^ 
cu şatrarul? 

Moisescu. — După recomaudaţiea mea, şatrarul «^*'i 
dispus a'ţl da fata... Cât pentru duduca Smărăndiţa- 1 

Ooşcodan. — Grasă 'î? 

Moisescu. — Cine? duduca? 

Ooşcodan. — Ba. . . ^estrea. 

Moisescu. — Şatrarul e proprietar mare. 

Ooşcodan. — N'are datoriî?. . nu se amesteca 
politică ? 



AOAOHI FLUTUR 757 

Molsesou. — Nu. 

Co|oodan. — Prea bine. 

Molsesou. — Am decidat cu şatrarul ca sâ vS în- 
tâlniţi Intr^o casă străină, Ia o cunoscinţă a mea, d-ua 
Lucsiţa Fespezanca, care dă mânt un bal. 

Co|codan. — N'o cunosc. 

MolaesoTi. — Nu face nimic. Te-oîtt presenta eîi. . . 
Vină pe Ia 9 ore, Inpreună cu moşul d-tale. 

Co|codan. — Ce nevoîc este s6 maî vie şi moşul meii ? 

Moisescn. — Ca un om care 'î mat bătrân, ar fi 
bine sS între el în vorbă cu şatrarul. 

Coscodan. — Fie ; mânî om veni amCndoî, negreşit. 

Molsesou. — Minunat... A! apropo; se înţelege că, 
[udată după nuntă, mi^K plăti comisionul de 5 Ia sută 
lin capitalul {|estrel, după obicem. . . Adio. 

Coscodan. — Nicî vorbă nu 'î. (îu parte) Aşteaptă 
aurgule s6 pascî earbă verde. 



SCENA X. 
Coscodan, Neonlae ; maî pe urmă Matilda. 

IT'eOIllae. — (eţlnd din cabinetul din stânga). DomUUle, da- 

a cea din cabinet spune că moare de foame. 

Coscodan. — Na, de-o cam dată dă^I Reforma s'o 
teascâ. (Necuue e«ă) Ce dracu sâ ^I dafi s6 mănânce... 
! e na mal sftnt, râdichl nu vrea. . . şi ceIe-1-alte bu- 
te ^s scumpe foc. . . Dar oare dac'aşî înplinio cu dinsa 
^înte de soupej n'ar fi mal nemerit? Fiind că o sâ 



758 AQAOHI FI.UTDK 

m^ ^nsor, nu se cade s6 ma¥ am relaţii de mâna stân- 
gă. . . Biata Matildâ ! . . Ce-o s6 mal plângi, ce-o sâ 
mal jâlească ! . . 

Dragă Matildă! ce reii im! pare 
Sâ pan un capSt Tal t^â amor; 
tn al mea snflet simt o mastrare,! 



1) 



Dar n'am ce face, eii mS însor 
Astfel e lamea, Hatildă dragă! 
Toate, ahl toate aii an sfârşit. 
Amoral nostra a fost o şagă \^ 
Ş*acam sorocal i 8*a ^nplinit. / 

Hatilda. — (întrâna fupioaaă) M8 rog, d-ta 'mî-aî tri- 
mis Reforma pentru ca sfi'mî potol foamea? Na, mă- 

nânC^O friptă. (îi aruncă Jurnalul în obzas). 

Coşcodan. — Ah! Matildo, nu te mâniea, ci mai 
bine plânge-m6, bocesce-mă, căd 'mî-a căjjut un tros- 
net pe cap. 

Matilda. — Ce trosnet? 

Coşoodan. — Mălciiliţa mea ! a aflat moşul meâ d 
stintem In legătură amândoi. 

Matilda. — El ş'apoî? 

Ooşoodan. — A ! Matildo ! . . nu'l cunoscî pe moşul 
mett ce om este!., un Paşă... ba nu... un bătrân serios, 
morocănos, de pe vremea luî Papură-vodă, care crede 
că actriţele 's cu dracu. El 'mY-a hotărtt... Ah! Matildo, 
nu mâ lasă inima sd '\\ spun ceea ce' 'm¥-a hot&rtt. 

Matilda. — Da nu te maK strtmba şi spune. 

Coşoodan. — Matildo, s6 fiî cu curaj... Mojul 
meii 'mî-a găsit o mireasă, şi 'mî-a poroncit sfi mfi 'n- 



AOAOHI FLUTUR 759 

sor nnmaY de cât pSn' îu tret {}ile, c&cî alminterea mâ 
blastSmă şi mâ desclironomisesce. 

Matilda. — Ş'apoî ce 'mî pasă mie? însoară- te. 

Coţcodan. — Cum? nu 'ţî smulgî p6rul de des- 
perare ? 

Matilda. — Nici gândesc. Căsătorie bună! s€ te v6d 
c'o claîe de copiî şi cu floricele la urecliî. (voxeace a« gmI). 

Coţoodan. — Matildo. 

Matilda. — Ce maî vreî? 

Coţoodan. — Dinioarea m^aY acusat c'aşt fi un sgtr- 
cit, m'aî poreclit guzgan. . . ca s6 'ţî dovedesc că şi eii 
am obiceiul a da suTcnire la dame, te rog sS primesc! 
din parte^mY, p^n^ a nu ne despărţi, o buclă de pâr. 

(▼olesoe 99 tale cu an cotit o buclă din p^rul luY). 

Matilda. — Păstrează'l pentru mireasa d-tale ca 
un prcsnnt de cununie, un adevărat present de peruchor. 
Coscodan. — Matildo ! . . (îţt pune n»&ui) 

9 

(Se aud în dreapta chiote vesele). 

Măsoile. — în sănătatea Iul Mustafa Pîişa. 



SCENA XI. 
Coţoodan, Agachi, Matilda, Bombeann, Barză, 

NOOUlae, M&SCi (toţi întră cu paharele în mână). 

Măsoile. 

Yiyat Pa§a Mastafa! 
Vivat Hastafa Pa§a! etc. 

Agaohi. — Neculae, adă punctul aci. (Necuiae aduce 

an mare vas cu pnnclâ). 

Ooţoodan. — (în parte) toghltc-Agachi ! 



760 AGAGHI FLUTUR 

Agachi. — Ce-am y^\li? Matilda! artista noastră 
cea îubită? Fraţilor căus^Y, s6 bem în sănătatea Ma- 
tildeî. 

Măscile. — (b£nd) In s&nStatea Hatildel! 

Matilda. — Domnilor. . . y6 mulţomesc. . . Daţî'mi 
Tote însă s6 v$ presint o persoană rară în societatea ro- 
manească! Un tdnSr de 25 de ani, elegant, frumos ca 
soarele, dar sgîrcit... de se râsuflă numaY pe-o nară de 
economie. 

Agaohi. — Unde'î? 

Matilda. — (aducând din fand pe Ck>qcodan» care cântă wă fugă) 

EataU ! 

Agaohi. — (în parte) Nepotul mett ! (tare) Fraţilor că- 
usaşt ! ridicaţi'! în triumf şi '1 puneţî pe masă, ca s^ as- 
culte judecata luî Solomon. 

COBCOdan. — (8băt6ndu-Be în mânUe mttBcUor) Domnîlor! ÎDl! 

boţiţi haînele. 

Agaohi. — Acum, în puterea noastră de Cadifi, ii 
osândesc sâ asculte cu luare aminte cânticul s6ti. (mftaciie 

Btatt grupate inpreglurul mesei pe care stă Coşcodan). 

I. 

Cunosc din întâmplare 
Un tânăr Coşcodan 
Ce are multă stare 
Şi suflet de g^nzgan. 
Elegant ca o pitpuşă, 
Acest tânăr galantom 
Poartă numai o mănuşă, 
CăcK e foarte econom. 
El trăîesce calicit, 
Ca să moară 'nbogăţit. 



AOACHI FLUTUR 7^1 

II. 

El cn râbd&r! prăjite 
Hrănecse trnpnl seu 
Şi ne *ncetat înghite 
Bordo. . . din eleşt^'fi. 
G:înd doarme *n nepăsare, 
Acest ten^r galantoni 
Se resnflă pe o nară, 
Căci e mare econom. 
El trăîesce calicit, 
Ga sS moară ^nbogăţit. 

Coscodan. — (farioa) DomniloF, dati'mî drumul, (voitesco 

6ă ură dfe pe masă). 

Matilda. — Ba nu ; ţineţi '1 pe loc, că maî este un 
al treilea cuplet. 
Agachi. — Cântă'l Melpomeno. 
Matilda. — Bucuros. 

III. 

Sermannl se socoate 
Un Don Jnan fmmos; 
înşeală cât se poate 
Şi'l foarte generos. 
Ga presente de inbire, 
Acest tenâr galantom 
Dă din pSm'i donS fire, 
Găcl e mare econom. 
El trăîesce calicit, 
Ga se moară 'nbogăţit. 

To^. — Ha, ha, ha. 

(Cofcodan aare de pe masă fi fngc prin fund în risul tuturor). 



762 AOAOHI FLUTXJ 

ACTUL n. 

Teatral repreaintă un salon de bal cu nşT mari în fond, care se 
deschid în al doilea salon luminat cu i>ollcandrc: Ufă în dreapta; o 
masă de oărţi în fund, in stânga. 



SCENA I. 

Fespezanoa, Tinoa, Hoisescu, invitaţi la bal; mai 
pe urmă Nărilă cu Smărăndiţa. 

Arie de valţ. 
Toţi (juc&nd valţul). 

Ce pl&cere *n carnayal 
De-a petrece noaptea 'n bal, 
De-a sări mereâ în joc. 
Şi de-a sfi ^nyârti pe loc! 

(Oavalerll se înohin la dame şi le duc în salonul din ftmd). 

Hoisesou. — Cucoană Lucsiţă, balul d-tale e minu- 
nat de frumos şi de vesel! 

Fespezanoa. — Aşa mi se pare şi mie. . . Na că 
m€ laud, dar ca mine nici o dam& im are talentul s^ 
însufleţească o adunare. 

Hoisesou. — Şi nici că 'i de mirat, cucoană. Ama- 
bilitatea d-tale încântă pe toţi cavalerii... ea 'i uu ca- 
pital cu dobîndă de 50 Ia sută. 

Fespezanoa. — Destul, destul Moisescule; nu 'm\ 
bombarda modestiea cu complimente... Tincă. 

Ţinea. — (viind din ftind) Aud. 

Fespezanoa. — (încet) Ce 'ţî-a spus Ia urechi cava- 
lerul t^li, în vreme ce jucaţi valţul? 



AQAGHI FLUTVR 7(^3 

Tinca. — 'Mî-a mărturisit că'î era prea cald. 

Fespezanca. — Detrcabă ten^r!.. Se cunoasce că'î 
bine crescut. 

Tinoa. — Şi că se teme de căldură .. Dar cum de-a! 
Y^^Jut maman că 'mî-a vorbit la ureche. 

Fespezanoa. — OchiY me¥ te urmăresc necontenit... 

Tinoa. — Pentru ce? 

Fespezanoa. — Pentru ca s6 privegheze asupra ne- 
vinovăţieî tale. (daîoa) Ah! Tincă, tu nu sciî ce vrea sC 
{}icâ a fi mamă. 

Fespezanca. — Ancă nu, maman. 

Fespezanoa. — (»«rutind'o) Draga neneacăî! 

Moiseson. — Eaca şi şatrarul Nărilă cu duduca 8mă- 
răndiţa. 

Nftrilă. — SSrut manile, cucoană Lucsiţă... sănâ... 

(■tr«iin«) tOasă ? 

Fespezanoa. — Mulţemesc, dar d-ta? 

Nărilă. — Eu am prins un gutu... gutu... (8tr«nntă) 
ralfti de cele tătărescT. 

Tinoa. — De ce-aţi venit aşa de tărjjifi, Smărăndiţă? 

Smărăndiţa. — Din pricina babacăK. Pune'ţ! în gând 
că, de vr'o ^ece jile, babacă s'a Îndrăgit de pasert ş'a 
cumpărat vr'o 30 de canari. 

Tinoa. — Şi ce face cu dtnşiî. 

Smărăndiţa. — Petrece toată jifia In societatea lor... 
pân' U scoţi dintre jigănil, Iţi esă sufletul. 

Nărilă. — O mărturisesc; singura mea mulţemire e 

S^... e SS... (rtrfnuU). 

Fespezanoa. — (ri<}6nd) S6 strănuţi? 



764 AOACHI PLUTUR 

Nărilă. — Ba, sfi aud canari! ciripind. . . |De-acolo 
Încolo, lamea mi^I cu totul adiafora. 

Fespesanoa. — Frumos compliment ne facT arhon 
şatrar ! 

Nărilă. — Adică Yorba vine, căci lm¥ plac şi adu- 
nările care se isprăvesc de vreme... MoYsescule, sosit-a 
ipochimenul ? 

Moîsescu. — Domnul Ghiţă Coşcodan ? Ancă nu ; dar 
U aştept sS vie cu moşul şefi, ca sâ între tn ?orbă cu 
d-ta despre cununie. 

Tinoa. — Ce cununie? 

Nărilă. — A SmărăndiţeY. 

Tinca. — Ce-aud? Te măriţî, dragă? 

Smărăndiţa. — Aşa, se vede. 

Nărilă. — Şi la capul d-tale, duducă Tincă. 

Tinoa. — Merci. 

Fespezanca. -— O ! cât pentru dînsa, avem vreme... 
Amatori n'or lipsi. 

Hoisesou. — Cred şi efi; duduca Tinca are jestre 
de 30,000 de galbini ! 

Nărilă. — Vorba ceea; marfa s6 fie bună, muşterii 

nu lip... (8fcr«nuta) s^c. 

Tinoa şi Smărăndiţa. — Muşterii! 
Fespesanoa. — Cu adevărat... Chiar In learna aceasta 
s'afi presentat mal mulţi tineri... vr'o şapte, foarte buni. 

Tinca. — Mal cu seamă domnul Bombeanu... un ofi- 
ţer de artilerie, recomandat de însuşi moşul mefi, Pre- 
fectul. 

Nărilă. — D-nul Bombeanu P îl cunosc... un i^vAx cu 



AUAOHI FLUTUB 755 

stare şi cu hristoitie... De ce nu U-at ginerit, cucoană 

LUC... LUC...? («tr«nntt). 

Fespezanoa. — Tinca e prea t^nSră ancă. . . prea 
fragedă... (în parte) ş^apoY nu vrea s^ajung ieacă de pe-acu. 

Moisescn. — Lăsaţi-m6 pe mine, cucoană, sâ găsesc 
un bărbat duducăt TincăL Am Ia mână un procuror fein, 
fein... S6'mî daţî voîe ca s6 vă'l presint. 

Fespesanoa. — Fie; presentează'I... Insă nu Kctl nicY 
o hotărlre. . . Dacă ^mK-a plăcea. . . om vedea. . . avem 
vreme. 

(Orhestra începe a cânta nn cadril. Doi cavaleri vin de învlti pe 
Tinca fi Bmăribidlţa). 

Moisescu. — Eaca contradansul Începe. . . Cucoană 
Lucsiţă, vreY sâ jucăm tnpreună? 
Fespesanoa. — Oare. . . s6 joc ? . . Haî. (Moitorcu n 

dă braţul). 

Toti[ (C8ă cântând) : 

Ce plăcere *ii carnaval 

De-a petrece noaptea *n bal, ctc. 

(ToţY MS duc în salonul din fund). 



SCENA II. 

Agaohi, Coţoodan, Barză. 

Agachi. — Da bine unde ni6 duci, Ghiţă? 
Cosoodan. — La bal, moşule. 
Agaohi. — La bal?., la cine? 
Co^odan. — La o văduvă. 



766 AQACHI FLUTUB 

Agaohi. — Se vede că face praznic de sufletul ră- 
posatului. . . 

Baraă. — (ridând) Hi, hi, hi; mare poznaş e coconul 
Agachi. 

Coţoodan. — Bade Stane, te poftesc sfi nu te-ames- 
tecl In conyersaţiea noastr&. 

Agachi. — Da de ce *I oprescYV.. vorbesce frumos 
creştinul. 

Barză. — Hi, hi, hi; m6 M în trei parale... Hi, hi, hi. 

Coţoodan. — Ear te hlizesc! ?.. «sitr» Ag«chi) Te-aT a- 
pucat de '1-at tnbStat Ieri noapte, şi de-atunci e ne- 
suferit. 

Agachi. — Bietul fiecătt! nu mâncase de ăoni jile 
acas& la tine. 

Coţcodan. — Sâ lăsăm vorba asta, m(şule ; scil pen- 
tru ce te-am rugat sS mS întovărăşesc! acilea ? 

Agaohi. — Ba. 

Coţcodan. — Pentru o treabă foarte importantă. 

Agaohi. — M miram efi sd cheltuiesc! tu degeaba 
do! sfanţi cu birja! 

Coţcodan. — La întoarcere vel plăti d-ta. 

Agachi. — Dar ; pentru că tarifa e ma! scumpă după 
me^ul nopţii. 

Coşcodan. — A! moşule, cum poţi crede... 

Agaohi. — Cred tot, dar nu te sănchisi... fă'ţl tre- 
buşoarele, că eă te studiez. Te găsesc interesat... intere- 
sant, vrea s6 {|ic. 

Coşcodan. — (cătră Barză) Du-te do-aştcaptă jos la fe- 
ciori; dar mal ânt^I adă'm! mănuşile. 



AOACHI FLUTUR 7Q7 

k. — (dindut don« pirechi de minvfl) PoftilD. 

AgacM. — DouS părecbl de m&nuşi şi cu cele din 
mână treî? Ce însemnează acest Incs de mănuşerie? 

Coţcodan. — Aşa mi'I obiceiul meii... Fie care bal 
mă ţine trei părechY de mănuşi. 

Agachi. — Bre! ce cochetărie!., schimbi de trei ori? 

Ck>|oodan. — Ântfil, când m6 Înfăţişez In salon, 
mă arăt cu mănuşi proaspete. . . noi. . . 

Agachi. — Ca toată lumea. 

Coţcodan. — Peste jece minute, după ce am com- 
plimentat pe stăpânii casei, mă retrag de-o parte şi pun 
a dolia păreche... pe aste. (ânu «ite minofi). 

Agaohi. — Pe aste?., d'apol nu's noi, sftnt purtate... 

Coi|codan. — Şi mal târjiâ, când aduc feciorii pa- 
harele cu limonada, rine răndulăstorlalte. (anuaitepănchn. 

AgacM. -— Sftnt negre de tot. 

Coţcodan. — Tocmai pentru asta, n'am grqă să le 
mal mlnjesc. 

Agachi. — Care vrea să jică, tu cu trei părechi de 
mănuşi o dnci un an, ca ţiganu cu căm^! 

Bană. — Hi, hi, hi. 

Coscodan. — Tot aci al fost, mojicule?.. EşI afară. 

Barză. — Hi, hi, hi. (ea pnn dreapu). 



SCENA ffl. 
Agachi, Coţoodan. 

Agachi. — Sântem singuri? 
Coţcodan. — Singuri. 



768 AGACHI FLUTUR 

Agaohi. — Yreafi s^'ţl daii o reţetă, ca sS ecoDomi- 
sescl şi mănuşile ale purtate. 

Oo|oodan. — (ou bucarie) Care reţetă, moşule? spune. 

Agaohi. — (în tami) Nu ue-aude nimeni? 

Oo|oodan. — Nimeni. 

Agachi. — CumpM o bucată de cridă de 5 parale, 
şi^ţl freacă manile cu dlnsa, de cate ori eşti poftit undeva. 

Coţoodan. — (supgrat) Tronc!., ett crezusem că Yor- 
bescl serios. 

AgaoM. — Bre ! al întrecut şi pe Y6ml meii Antohi 
Sgîrcea. 

Coşoodan. — Ea lasă glumele de-o parte, mcşule, că 
nu'I aci locul de spus cabazltcurl... sd vorbim de moti- 
vul pentru care te-am rugat s6 vil cu mine. 

Agaohi. — Care motiv ? . . A fi ear vr'o speculaţie 
cu folos sigur. 

Ooşoodan. — Ba nici gândesc la speculaţie tn bal ?.. 
Te-am adus aci, ca s^ punem la cale o cununie. 

Agaohi. — Aş! a cui? 

Co|codaii. — A mea. 

Agachi. — A ta? Nu m6 nebuni... Tu, te-al hottrît 
a întră în cheltuiala unei nunţi? 

Co|codan. — Efi... m'am hotărît, precum ^icl, a In- 
tra în cheltuiala unei nunţi. 

Agaohi. — AI avea tu curajul sS scoţi bani din 
pungă ca sS hrănesci şi sâ înbraci mal multe suflete? 
Pun rămăşag ^ece galbinl. 

Ooşoodan. — pece galbinl? ţin rtoăşagul. 

Agaohi. — (în parte) AI! m'a prins hoţul. 



A&AOHI FLUTUB 769 

OoţKKHian. — MaY ftiit6Y c& nevasta mea am s'o 
deprind ca gusturi simple, n'are sS facS cheltufen cu 
m&t&săril, cu fleacuri de modă care ruinează familiile; 
căt pentru copiY, cred că m^a feri Dumnezeii sS am mal 
mult de cftt unul. . . Ş^apol tn sfdrşit fie ce-a fi, cănd 
inima lubesce. . . cflnd inima doresce. . . 

Agaohi. — Se vede că e bogată? 

Coţcodan. — 10,000 de galbinl jestre. 

AgaoM. — Numai? 

Ooţoodan. — Şi are un tată. . . 

Agachi. — Ofticos? 

Ooşoodan. — Ba nu tocmai ofticos, dar cam slab. 
Şatrarul Nărilă, trebuie %V\ cunosd. 

Agaohi. — Eii?.. s6'l Îngrop, dacă 1 sciţi cine 'I. 

Coţoodan. — Şatrarul Nărilă e proprietar de moşie, 
şi mal are tn BucurescI un loc Întins, care In curând o 
sâ albă o yaloare foarte mare. 

Agaohi. — Cum asta? 

Coţjcodan. — Am aflat din isvor sigur că Stăpâni- 
rea are nevoie de el, ca sâ zidească un spital pentru 
nebani. . . Şatrarul Încă n'o scie ; prin urmare, am de 
gând s^ U cumpfir efl, Îndată după cununie, cu preţ de 
nimic, ş'apol s6 '1 vdnd Stăpânirel cu folos de sută la 
sută. 

Agaohi. — Ce-aud? Neruşinatule, vrei s€ înşeli 6u- 
veninl ? şi inima ta de cetăţean te lasă s^ comiţi o ase- 
menea scamatorie în banii statului? . . Glasul consciinţil 
na te înspăimântă ? Vocea Patriei române nu te opresce 

pe malul abisului ? . . 

49 



770 AOACHl PLtTTUB 

Ooşoodan. — Ha, ha, ha; vorbescî chîar ca un re- 
daptore. . . îq8& n'am vreme s6^ţ¥ răspund, c& treaba 'I 
grabnică. 

Agaohi. — Cu atât mal bine, că şi eti am o treabă 
importantă pe la me^ul nopţii. 

Ooţoodan. — YreY sd te culcY, sS te odihnesc!? 

Agaohi. — Ferească Dumne jefi ! . . Am un som^ cu 
căţtva prieteni i prietene. 

Ooşcodan. — Ear soupL Hâ mir, jefi, ce mnlţe* 
mire poţi găsi cheltuind starea cu străinii? 

Agaohi. — Mulţemirea de a n^o lăsa clironomie Ia 
nepoţi ca tine. 

CQţoodan. — A ! . . fie ! . . tnsă al putea-o întrebu- 
inţa mal bine de cftt cu mesele. 

Agaohi. — Tu nu scil, nu ^ţl poţi închipui plăcerea 
unul soup6 cu persoane vesele care glumesc şi rid la 
lumina policandrelor, şi în sunetul paharelor de şampa- 
nie. . . Pentru tine ^I halima. 

Când Yinnl cnrge în pahare, 
Gând ochii yesel str&lucesc, 
Inima *ml saltă ţi tresare 
De nn fior domnejeeac 
Ridic nn pahar 

Plin, plin 
De vin de Gotnar 
Plin, plin 
Şi cânt Tolos §i mi'l închin. 

Ah! ah! ahl 
Gin, gin, gin, snfletul meă ride. 
Gin, gin, gin, ralnl se deschide. 
Gin, gin, gin, gin, gin, gin. 



AOAGHI FLUTUB 771 

Şi ori care chin 
Eă mi*l botez cu yin 
Pluf! 
Yieaţa se stinge cu grăbire, 
AniK ceY tineri se strecor; 
Dar e& nu simt nici o m&hnire 
G&cY mfi ţin tot de nrma lor. 
Purtând nn pahar 

Plin, plin, 
De vin de Gotnar 
Plin, plin 
Şi bând YoYoB lor îl tnchîn. 

Ah! ahl ahl 
Gin, gin, gin, snfletnl meâ ride, 
Gin, gin, gin, raYnl se deschide. 
Gin, gin, gin, gin, gin, gin. 
Şi ort care chin 
Ett mi*l innec în vin. 
Plnf! 

Ooţoodan« — (în pwte) Bine U-a numit Agachi, cine 
1-a botezat! 



SCENA IV. 
Agaohi, Ooţoodan, MoXsesou. 

MoXsesou. — (Tiind din fond) A ! bine c^aţY sosit. . . 
T6 aşteptam cu nerăbdare. 

Oo^odan. — Unde ^I şatrarul? 

MoIseBoa. — S'a dus s6 tragS un ciubuc In etacul 
gazdei. 

Oofloodan. — Dar domnîş6ra Sm&r&ndiţa, fata lui? 

40* 



772 AOAOHI FLUTOR 

MoXsesou. — E ID salon, mergY de-o poftesce la joc. 

Oo|oodan. — Bucuros. 

Molsesou. — Cftt pentru şatraml, tndat& ce ^$T-a 
face chieful ji s^a Întoarce aci, domnul Âgachi unchiul 
d-tale, ar trebui s^ nu peardS vreme şi s8 ^i vorbească 
de măritiş. 

Agaolii. — D^apo! nu cunosc pe şatrarul. 

Molsesou. — !l yel cunoasce, cum 11 vel vedea; c 
înbr&cat cu antereti şi cu g!ubea. 

Agaolii. — Ca un lăutar ?. . Nu cumva are şi na¥â P 

Molsesou. — (cxtr« ahiţx) Acuş are s6 Inceapfi contra- 
dansul. • . Vin Iute. (eaă prin fund). 

Coşoodan. — Mergi înainte că te-ajung. (c«tr« Agachi 
sn taiDă) Unchiule, tţl tncred soarta mea şi na mi Îndo- 
iesc de isb&ndă. 

Agaolii. — N'al nici o grijă, nepoate. Cât M-oItt zări 
pe şatrarul, am sS U sucesc ca pe-un titerez. 

Cosoodan. — 86 te v6d, unchiule, dacă eşti diplomat 
bun. . . sâ nu 'I pomenesci Insă de locul care vrea sd l 
cumpere Guvernul, (eaă prin ftind). 

Âgachi. — Ferească sflntul ! . . (în parte) Nepotul meu 
e chiar salba dracului. 



SCENA V. 
Agaohi, Chirilă (riind din fund). 

Chirilă. ->- Hăl, măi, măi! cald II In sală!.. Mu- 
safîril stlnt grămădiţi ca sardelele ^n putină. (•« MrM%x^ 

cn o basm» rofie de biimbftO)i 



AOAGHI FLUTT7B 778 

Agaohi. — (euminând pe ohirui) Un anterett cu gYu- 
bea ! . . trebote s6 fie şatrarol. . . se vede c& 'ş¥-a f&cat 
chlefal. (tare) Arhon. . . (in p«rte) 'I-am uUat nomele. 

Cblrilă. — (în parte) Mie 'ml 4i(^ arhon? 

Agaohi. — (apropundn-se) Arhon, . . m6 închin cu ple- 
căciune. 

Chirilă. — (mciiiiiâiidii.ie) Sfinit mftnile, boierule. 

Agaohi. — Frumos bal, nu '! aşa? 

Cliirilă. — Prea frumos, numai cam înghesuit. 

Agachi. — Aşa 'I moda de ast&jl. Cu cât salonul 
e mal mic, cu at&t numdrul invitaţilor e mal mare. 

Cliirilă. — Proastă modă. . . drept sS 'ţi spun. . . tn 
rremea noastră oamenii ştieati s6 petreacă mult mal bine. 

Agachi. — Negreşit, negreşit. . . (fn pwte) A sS 'ml 
Torbeasc& din vremea lui Caragea. 

Chirilă. — Pune'ţl tn g&nd că de-un ceas Iml caut 
copila prin bal şi n'o găsesc, aşa de multă lume e 
In salon. 

Agachi. — A! stinteţi părinte, arhon..» aveţi o co- 
pilă ? . . (în parte) El e şatrarul. 

Chirilă. — Dar, boierule ; m'a învrednicit Dumnezeii 
sd fitt tată. 

Agachi. — Nu'I vina d-tale...şi eii, ar Aonda, sânt unchitt. 

Ohirilă. — Am o copilă care 'ml seamSnă mie bu- 
căţică tăleată. . . un bujor. 

Agaohi. — S6 'ţi tr&Iească ! . . Ett, arhon. . . am un 
nepot care nu 'ml seamfină nici de cum... (în parte) Slavă 
Domnului ! 

Ohirilă. — A! cum U chiamă? 



774 AOACHI FLUTUB 

Agaohi. — Ghiţă Coşcodan, un tânSr cu stare, eco- 
nom şi numai bun de Însurat. 

Ohirilă. — Coşcodan ? . . frumos nume ! . . Eil mS 
cUem chir ChiriU. 

Agaohi. — Chir Chiril&?.. şi la roa! mare. (^ înebinD. 

Ohirilft. ~ S^rut mftnile. . . De c&ţl ani e nepo- 
tul d-tale? 

Agaolii. — De 20,000 de galbinl. 

Ohirilă. — 20,000 de ani?., de galbinl? Trett 86 ^ic! 

Agaohi. — Dar, şi cu toate aceste el aspiră a s^ 
Însura cu fiica d-tale, arhon.., 

Ohirilă. — Ce spui, boierule?.. Vrea sfi 'ml fie gi- 
nere nepotul d-tale? 

Agaohi. — Aşa se yede... S'a Înamorat de domiiiş6- 
ra. . . şi m'a rugat ca s6 Intru In Yorb& cu d-ta. . . S(f 
rupem t&rgul, cum se jice. 

Ohipilă. — (în psrte) 20,000 de galbinl ! (t«) Boie- 
rule, propunerea d-tale mi cinstite peste mfisură şi nu 
jic ba. . . tnsă Înţelegi că datoriea mea da p&rinte mS 
sileşte a lua oareşi care plirofarit 

Agaohi. — Pliroforisesce-te, boierule, plirofori' 
sesce-te, 

Ohirilă. — Aşi vrea sS ştiţi mal ăntfil dacă nepotui 
d-tale are hristoiftie? 
Agaohi. — Are. 
Ohirilă. — Dacă 'I om statornic, econom? 

Agaohi. — El ? . . e In stare si! tale un fir de pfe 
In patru. 



AOAGHI FLUTUB 775 

Ohirilă. — H6 bucur, cft şi eii sfint asemenea, şi co- 
pila mea tij. 

Agaohi. — Hiomiat! sS y6 caute cineva cu lumina- 
rea, nu y'ar putea găsi mal potrivit!. . . Când facem 

DUDta? 

diirilă. — Nunta?., cftt ma! tngrab&. .. Hâ duc 
s6 dafi de ştire Marghioliţii. . . («e îndrespa «pra Aud). 

Agsolii. — Cm pwce) MarghYoliţil? Credeam că se nu- 
mesce Smărăndiţa. 

Chirilă. — 20,000? (erf). 

AgaohL — NicY o para ma! puţiu. («ingur) Miroasă a 
băcan şatrarul. . . Şmecherul cel de Ghiţă ^I-a ales îna- 
dins ca sâ nu cheltuYească cu băcăniile, după ce s^a în- 
sura, (căutând ceMoraicni) 'M1-am isprăvit peţitoriea... mal 
am ancă jumătate de ceas de jertfit In folosul familiei. 



SCENA VI. 

Agaohi, OOflOOdan (vUnd veMl din fond). 

Coşoodan. — A! unchiule, am jucat cu domniseră 
Smărăndiţa şi m^a fermecat. 

Agaohi. — Aşa degrabă? 

Oofoodan. — Ea 'm1-a mărturisit că are gusturi 
simple, că nu '1 plac tualetele, diamantele. . . E un ftn- 
ger, unchiule, un ănger. . . Am str1ns*o de mană. (îfi«co». 

te mXnufOe). 

Agaohi. — Şi de-acea 'ţi scoţi mănuşile? 



776 AGAGHI FLUTUB 

Co^oodan. — Ba nu; dar a venit rdndnl si pun 
No. 2. . . Ea spuneam!, al viijnt pe socrul meii? 

Agaohi. — Pe chir Chiril&P 'l-am yfi^ut. 

Coţoodan. — Ce fel chir Chirîl& ? . . N&ril&, Trei 
se ficY? 

Agaohi. — Cum N&rU&? Chiril&. 

Co|oodan. — Ba N&ril&. 

Agaohi. — Năril&, Chirilă, tot Intr'o ril&, tot doi 
lei ş'un ort. . . 1-am cerut fata mal dinioarea. 

Co^odan. — AI cerut pe Sm&r&ndiţa? 

Agaohi. — Ce fel Sm&răndiţa ? . . Marghiolita. 

Ooşoodan. — Marghiolita?., te tnşell, Sm&răndiţa... 
Da unde 1-aI v^ut pe şatrarul? 

Agaohi. — Chiar aci. 

Coşoodan. — Aci ? nu se poate. . . şatrarul n^a eşit 
ftncă din etac. . . nu 'şl-a ispr&rit ciubucul. 

Agaohi. — Apoi dar cu cine dracul am Yorbit, cu 
care l&utar? 

Coşoodan. — Cu chir Chiril&, poate?. . 

Agaohi. — Tocmai; un solii de b&can cu antereil.. 

Co|oodaii. — Te-al înşelat, unchiule... al f&cut poz- 
na... Eaca şatrarul N&ril& cu filc&-sa... trebuie sfi dre- 
gem tndatft greşala. 



SCENA vn. 

Agaohi, Co|oodaii, Nărilă, Sm&r&ndiţa (yund din fandv 

Nărilă. — Sm&r&ndiţft, yin' tu salonul &8ta sfi ne 
răsuflăm. 



AOACHI FLUTUB 777 

Coţcodan. — Jrhan jatrar, daţi'ml yole 88 t8 pre- 
sentez pe unchYnl mefi, domnul Agachi Flutur, proprietar 
bogat şi ne însurat. 

Nărilft. — Sftnt prea fericit, cucoane Agadii de a... 
a. . . (■trtJiiiiU). 

Agaclii. — Intr'un ceas bun. 

N&rilă. — Amin... Guturalul dracului nu m{ sl&bejte. 

Agaclii. — Freac&'ţY nasul c'o luminare, c& trece 
îndată. 

KărUă. — Oare?.. Doftorul Flalmuc m'a sf&tuit sC 
iDtrebuinţăz tereben... («trcniia). 

Agaohi. — tin&... W\i fie de bine. 

Kărilă. — Amin. 

Ooşcodan. — (încet dUH Ăguhi) Doschido Yorba. 

Agaohi. — (încet) Ce vorbă? 

CoţOOdan. — (aaemenea) DesprO Căsătorie. . . lUSă CU 

meşteşug. 

AgaeliL — Las' pe mine. w dzege Tooe») Arhan şa- 
trar, tn calitatea mea de nnchlfi, am un nepot care 'Y In 
Tlrstă de căsătorit şi care lubesce pe domniş6ra Smărăndiţa 
ca un haîtt-huYtt ; prin urmare dorinţa lui şi a mea cea 
mal mare este ca s8 ne Insnrăm. 

N&rilă. — Aud? 

Agaohi. — Ca s6 se *nsoare cu copila d-tale; primesci? 

K&rilă. — Arhon Agachi, chipul simandicos cu care 
'ml-al făcut această propunere, tml măguleşte fUoiimiea... 
d&'ml Tole tnsă s8 mS gândesc. . . 

AgaohL — Hi eartă, arhon şatrar, că n'am vreme ; 
p^n' In trei ori, primesci ? . . Una, dou8. . . tr. . . 



778 AOACHI FLUTUB 

N&rilă. — Pri... pri... («elupttcusfcrfimiUtnl). 

Agaohi. — D&I drumul, d&Y. 

Nărilă. — (atr^nuti) mesc. 

Coşoodan. — A! c&t sânt de fericit, arhon şatrar, 
de a tntra In familiea d-tale; d&'ml yofe s6 yS sfirut 
mâna, ca la un părinte. 

Năril&. — Tină tn braţele mele filule. («truige în bnţe 

pe CoQcodan). 

Agaohi. — TabM! 

Nărilă. — Şi pe d-ta, arhon Âgachi. 

Agaohi. — (în parte) A s6 m6 umple de guturalii, i» 

mbrăşişează cu Nărilă). 

CoşOCdan. — (apropllndn-se de Smirindlţa) CredeţY, dOffi- 

nişoară, c& inima mea. . . 

Sm&r&ndiţa. — (coborfnd ochiv) Domnule. . . 

Nărilă. — ' Dăl mâna sâ 'ţY-o s6rnte, c& alf s^'î fii 
nevastă. (Ooşcodon sdrută mina smiritaiditeD Noroc s6 dea Dumne- 
^eii. . . Ghiţă, f^tul meii, te las cu Smărăndiţa; ţine-o 
de vorbă, tn vreme ce eti cu naşul teii, om pune la cale 
despre condiţiile cu... nu... nu... nu... 

Agaohi. — (vllndul a atrentita) nU... nU... UU... 

Nărilă şi Agaohi. — (8tr«niitind odaU) niel. 

Agaohi. — Na, că m^am molipsit şi eii... Arhon ja- 
trar, haY sâ bem un pahar de poncYii la bufet, ca se lu- 
necăm guturalul. 

Nfeilft. — Bucuros, arhon cuscri. Onerg am«nâol p&a 11 
uşa din fand). 

Agaohi. — (la Hfă) Poftim, arhon şatrar. 
Nărilă. — După d-ta, arhonda. 



AOAOHI FLUTUR 779 

Agaohi şl N&rilă. — Da mi rog. . . Ce se potri- 
yesce. . . Na, na, Da. («tHSnntx) Amin ! (et«). 



SCENA vm. 

Oo|codan, Sm&răndiţa. 

Sm&răndiţa. — (în pwte) Babacă m6 lasă singură cu 
00 cavaler... 'mî-e frică. 

Coţcodan. — (în parte) li fruQiuşică de tot. tncă n^o 
v^usem bine p^n'acum. (tare) Cuvintele părîntelut d-v6str8, 
(lomnişM Smărăndiţă, tml daţi curajul a vfi mărturisi, 
că inima mea simte o bucurie fără margini, cănd glln- 
desc la fericirea ce m6 aşteaptă! 

SmArăndiţa. — (nifinoM«) Domnule... 

Coţoodan. — Aş fi Insă de o mie de ori mal mul- 
ţemit, dac^aşl afla din guriţa d-voastră, că primiţi fără 
displăcere a vS cununa cu mine. 

Smărăndiţă. — Domnule, nu^ml trecea prin minte 
nicY de cum s6 mi mărit aşa degrabă; dar fiind că tata 
a găsit de cuviinţă./ 

Coşoodan. — Ah! domniş6ră, credeţi, că oltt face 
toate jertfele, ca sfi nn v6 căiţi de a purta numele meii. 

SmArAndiţa. — Nu m6 îndoiesc, domnule ; căci te cred 
m galantom. 

Coţoodan. — O! căt pentru galantomie, nime nu 
n6 'ntrece. Iţi vedea căt de plăcută este vieaţa In că- 
ătorie. Vom locui amândoi Intr'o căsuţă mică, Ia ma- 
tala, f&ră lues, fără... tereremnl deşertăciunilor lumescl; 



780 AOAOHI FLTTTITB 

€&cl adeTSrata fericire nu stă In acele sec&tnrt... Privit! 
la cnibul turturelelor... un pic de puf şi câteva fmnde, 
şi cu toate astea nu sUnt alte jig&niY pe lume mal Iu- 
bitoare şi mal fericite... 

Sm&răndiţa. — O ! pentru mine, gusturile mele sftnt 
prea simple. Cftt o!fi avea un clavir, mi! ^npac lesne, or! 
unde aş fi. 

Coţcodan. — - Un clavir !.. Nici vorbă nu'l, că'ţl avea 
uuul. . . !l veţi avea pe-a d-voastrS. 

Sm&răndiţa. — Al meii e cam vechia, cam hfirbuit. . . 

Coşoodan. — ^L-om da, de U-a drege. 

Smărăndiţa. — Hal bucuroasă aş fi s6 am unul nofi, 
un piano Erhard. 

Coşoodan. — O! Smărăndiţă... domniseră Smărăndiţă, 
fericirea nu stă tntr'un piano vechlii s^ii noii; ea isva- 
reşce din dragoste, din amorul ce ^ml-al inspirat de cum 

te-am Vfidut. (se pune pe canape Iftngă Smărăndiţă). 

Smărăndiţă. — (depărtindn-se în cela-l-alt cap^t a canapelcT. 

Domnule. . . 

Coţoodan. — Nu v6 temeţi, că aveţi a face cu ud 
galantom. 

Eii te Inbesc ca gentilom 

Pre legea mea! (bie). 
Sânt gentilom, sânt galantom 

Pe cât al vrea (bU). 
Ah! pentru mine... f&ră frică, 

Fii tartnric& 
Şi eii Tolii fi amant fidel, 

Un tartarei. 



AOACHI FLUTUB 7gX 

(fnpreiiDi). 



CoţoodaiL. 

Un tartarei 9*0 tiirtaric& 
Noi amândoi pe lame-om fi 
Ga tortorică şi tartarei 
Ne încetat ne vom iabi. 



Smărăndiţa (în pute). 

Un tartarei ş'o tartarică 
NoK amândoi pe lame-om fi 
Ga tartarică şi tartarei 
Ne încetat noi vom trăi. 



Coţoodan. — Ce jid Smărăndiţft? Aşa *I c& ?iito- 
ml e plin de fftg&duinţi frumoase? 

SmAr&ndiţa. — Cu adevârat ; tiis& spane^ml te rog : 
Iţi plac Yolajarile? 

Coţoodan. — Aja ş^aşa. 

Smăr&ndiţa. — Eli doresc foarte mult sS vM Parisul. 

Coţoodan. — Unde ^I scumpetea cea mare ? 

Sxn&răndiţa. — Şi ^ţl m&rturisesc c& cea mal mare 
mulţemire ce ^ml-al putea face, ar fi, dup& ce ne-om 
cununa, sfi m6 duci tn capitala Franţiel. 

Coijoodan. — Cum nu ? cum nu ? cel mal lesne lucru. 

Smărăndiţa. — Şi la b&ile de Mare, Ia Diepe... 

Coşoodan. — Aerul e cam sărat acolo. . . Umejala 
Mârel m^ sup(lr&. 

Sm&răndiţa. — Apoi dar ne-om opri tn Paris, ş'om 
merge pe Ia magasiH, pe la teatre, pe Ia concerte... om 
petrece leama tn pl&cerl de tot solul. 

Co^odan. — Se 'nţelege, pe la magasil... pe la tea- 
tru... <sn ptfte) tml pare cam cheltuitoare domnişoara. 

Bxnărăndiţa. — A! domnule Ghiţă, nu pot s6 ^ţl 
spân căt m^ simt de mulţemită, gândind c^am s6 ?Sd 
ţerile str&ine şi minunile ciyilisaţiel. . . Acesta ^I risul 
meii cel mal scump. 



782 AOACHl FLT7TUB 



Ooţcodan. 

Un turturel §*o turturică 
etc. etc. 



Smăr&ndiţa. 

tml dai cuvântul de gentilom? 

Ooţoodan. 

Pe legea mea! (bis). 

Sm&răndiţa. 

Vel fi cu mine galantom? 

Ooţoodan. 
Pe cât îl vrea! (bis). 
Smărăndiţa. 

Primesc a fi dar, fără frică, 

O turturică 
Şi sS te am bărbat fidel, 

Un turturel. 

(înprennă). 

Smărăndiţa. 

Un turturel 9*0 turturică 
etc. etc. 



Ooşoodan. — (în pute) E a mea ! . . Am câştigat rh 
m&şagul cu unchiul meti... 10 galbinl! 

Smărăndiţa. — (fn parte) P6cat c& nu se m&rită ţi 
Tinca ; am face nunţile tot într'o ji... (ită pe gândum 

Ooşcodan. — (în parte) Uu lucru numai m8 cam 1d- 
grijesce. . . II prea place Yolajul... olii duce-o Ia ţeară. 
după ce m'olii însura. 

Smărăndiţa. — Domnule Ghiţă. 

Ooşoodan. — Poroncă. . . 

Smărăndiţa. — FMntre prietenii d-tale nu cuno^si 
vr^m tdnSr cum se cade cu educaţie şi de familie bună: 

Ooşoodan. — Pentru ce? 



AGACHI FLUTUB 733 

Smărăndiţa. — Ca s6^1 cunim&m cu o prietenă a 
mea, care 1 foarte pl&cată. 

OoţcodaiL. — Are Jestre? 

Smăr&ndiţa. — Are 30,000 de galbinL 

Ooşoodan. — (tre««rind) 30,000 galbinl, şi ancă nu s'a 
măritat! se vede că't urâtă, ciuntă, oloagă, cocoşată, 
6rbă, surdă, stafiea lumel? 

Smărăndiţa. — (ridând) Ba din contra, e frumuşică, 
tânSră şi nu^¥ lipsesce nimic. 

Ooşoodan. — Nimic... şi are 30,000?.. Cine 'I? 

Sxn&răndiţa. — FiYca cucoanei LucsiţeY Fespezanca. 

Co|oodaii. — Am y6jut-o. . . cu adeyilrat e foarte 
plăcută... (în p«rte) 30,000! 

(Se aude orhestra stmind un valţ). 

Smărăndiţa. — Orhestra începe a cânta cotilonul... 
Nu joci, donmule Ghiţă? 

Coţcodan. — Yalţul mâ supară. 

(Un cavaler vine de pofteeoe pe Smărindlţa). 

SmArăndiţa. — (cxtn cavaler) Cu mulţemire, domnule. 

(ÎI dă braţul şi ^ce, îndreptiodn-ae spre talonul din fund). GândOSCe 

la ce ^ţl-am spus, domnule Ghiţă... A revedere, (eaă) 

Cofcodan. — A revedere... («ingur. foarte agitat) 30,000 
galbini ! Este aci In casă o jestre de 30,000 galbini, şi 
MoYsescu nu'ml dă de sdre... El mi lasă de md încurc 
cu o fată cheltuitoare, ce n^are de cât 10,000 !.. (ae pre- 

ninbJă turburat). 



784 AOACHI FLUTUB 

SCENA IX. 
Co|oodaii, Molsesou. 

Molsesou. — (TUnd rftpide) Domnulo Ghiţă, domnule 
Ghiţă. . . 

Co|oodan. — Ce este? 

Molsesou. — Am venit sS^ţl spnn că Guvernul a cum- 
părat pentru spital un loc str&in lângă barieră. 

Ooscodan. — EY, şi şatrarul rSmăne cu locul lui 
sterp . fără preţ? Dacă 'I aşa, romane şi cu domni- 
ş6ra Smărăndiţa. 

Molsesou. — Cum ? 

Coşoodan. — Nu^mY place. . . e cheltuitoare. . . vi- 
sează cal pe păreţi; şi într^un cuv6nt nram înamorat 
de fata cucoanei Lucsiţel. 

Molsesou. — De domniş6ra Tinca? 

Coşoodan. — Stint nebun după dinsa. . . Ce frumoa- 
să^I! . . Ce p^r negru ca peana corbului! 

Molsesou. — Negru ? Tinca e blondă. . . are pSrul 
galbin. 

CoBoodan. — Ce p£r galbin ? par^ că e aur de Olan- 
da. . . Molsescule, mergi Iute de vorbesce cu Fespezanca. 

Molsesou. — Nu se poate, că ^I-am anunţat visita 
unul alt ginere, domnul Ghiţă Radian. 

Coşoodan. — Radian, Coşcodan, tot una^I. . . şi el' 
Ghiţă şi eii Ghiţă, trece-md tn locul lui... tţl făgădaesc 
un comision de 6 la sută. 

Molsesou. — Fie ; însă scil că unchiul d-tale a pus 
toate la cale cu şatrarul Nărilă. 



AGACHI FLUTUR 785 

Co|oodan. — Bine jid... o nYtasem... TrebnYe gă- 
sit nn mijloc de a ne strica cu şatrarul. .. Cum sS fa- 
rem?.. cum sfi facem? 

MoXsescu. — Eaca ;i şatrarul. 



SCENA X. 
Coşcodan, Molsesou, Nărilă, Cavaleri. , 

(Kal molţY cavaleri se aşea^A la maaa de clrţY). 

CavaleriL 

Danţn *Y pl&cnt, bala *1 framos; 
Insă de cât bS sar în joc, 
Mal bine yoltt 8$ cerc in stos 
Şi *n lanscbenet de am noroc. 

NărilA. — Domnule 6Iii(&, d-ta nu metahirisescY 
cărţile ? 

Cosoodan. — Dar d-ta? 

N&ril&. — Eii ? . . fereascli Dumnezeii ! . . nu m^ating 
nicî de ale sfinte, nicY de dracul. (încet) Pentru mine un 
JQcător de cărţi s^tt un om Y^ndut dieaYoluluI, tot una'!. 

I«e apropie de maaa de cirţX). 

Cofoodan. — (în tamă ini Hoieescn) O ! tm! Yiue O idee ! 

MoisGBcu. — Care? 

Cosoodan. — AI au(}it opiniea şatraruluY asupra căr- 
tararilor ? 

MoXseson. — Dar. 

Cosoodan. — Ca sâ mi desbăr de dtnsul, oYti sS 
K fac c& 's beţiY de c&rţY. . . Du-te colo Iftngă mas& 
I pariează sume mari. . . Eii le-oI& ţinea. . . tn glumă. 

' 50 



786 AGACHI FLUTUR 

Moisesou. — înţeleg... Vre! s6 '1 spariî?.. 

(merge de stă în dosul bancherolnl). 

Nărilă. — (viind lângk coşcodan) Ghijă... cunosd pe dom- 
nişorul ăla care tale lanschenetul ? 

Coşcodan. — Ba nu. 

N&rilă. — Mare destrămat seamSnă a fi ! j6că cate 
un icosar o dată. 

Coşcodan. — Numai atăta? sermanul! 

N&rilă. — Ce fel? numaî atâta? 

Moisescu. — (tare) Pun rămăşag 50 de galbiu! ci 
lanschenetul nu trece de-a patra oară. Cine ţine? 

Coşcodan. — Eti. 

Nărilă. — Au{} ?.. d-ta Ghiţă, puY 50 de galbinl ^ 
carte?.. 60? 

Coşcodan. — NicY odată mal puţin, arhan şatrar. 

Nărilă. — (în part^) Kirie deison ! 

Moisescu. — k\ perdut, domnule Ghiţă. 

Coşcodan. — (fără a s« întoarce) Perdut?.. Nu face ni 
mica. . . Aşa ^î soarta, (cântă încet): Aşa ^\ soarta. . . aşa' 
soar ... ta. 

N&rilă. — (în parte, cu mirare) Şi ăncă arC CUraj S 

cânte ! 

Feciorul. — (irllnd din fnnd, ^ice încet lai Molsescn) Ot^nini 

le Moîsescu, te pofteşte un boîer la scară. 

Moisesou. — Cum li chlamă? 
Feciorul. — Eata carta luî. (esă^. 

Moisescu. — (în parte) Ce yW?.. Gliiţă Radian, pr-' 
curorul ! . . A venit ca s6 '1 presentez cucoanei Lucsiţei., 



AOACHI nLOTUB 7g7 

M^ dac ca s6 U trimit Înapoi de unde-a renit. (ma i»rin 

fund flbră aă fie rS^at de Cofcodan). 

Bancherul. — Sfint 100 de galbini In caniotă. . . 
cine 'î ţine, domnilor? 

OoşOOdan. — (neSntorotodii-M) Efi. 

Nărilă. - Ear? 

Ooţcodan. — (m parte) 8'a Îngrozit şatrarnl. . * Mi- 
nunat, (cânu încet) Mi...nn...nat. 

K&rilă. — Domnule 6hiţ&. . . si am ertăcTnne. . . Mfi 
rog, joci ades c&rţile ? 

Coţoodan. — Ba nn; când stoA singnr nn joc nicY 
o dată. 

K&ril&. — (CV bncQHe) A! 8laT& Domnulnl!.. Mfi 8p&- 
riesem. 

BanchemL — Domnule Ghiţă, al perdut. 

Coscodan. — (veMi) Bar am perdut ? Tra, la, la, la. 

Bancheml. — (viind iingi ck>fcodftn) Iml ejtl dator 100 
de galbin¥. 

Coţcodan. — («piriet) Eii? d-tale?.. Ce spuY, domnule? 

Banoheml. — A¥ ţinut 100 de galbinY In contra 
mea, şi a¥ perdut. 

Coscodan. ~ Ce fel ? ce fel ? efi am ţinut rSmăşa- 
gu] tn contra luY MoYsescn. 

Banoheml. — Domnul HoYsescu a eşit, In vreme 
CC t&Yeam cărţile; prin nrmare al jucat In contra mea, 
şi ^mY eştY dator 100 de galbinY. 

Coscodan. — A!., (cn gurai «ub) Prea bine, domnule... 
*ţf-oIii pl&ti mâne; câcY n'am banY asupra mea. 

BanchemL — Prea bine, domnnle. 

50* 



788 AGACHI FLUTUR 

Coşcodan. — Cât (Jicî c'am s6 'ţî datt? 20 de 
galbinî ? 

Bancherul. — Ba o sută întreagă, (esi inpreuni cu 

ccl-l-alţY cavalerT). 

CoşOOdail. — (în parte, ca desperare) 100! 

Cavalerii. 

Danţn *¥ pl&cat, baln '! framos; 
insă de cât b& sar in joc, 
Ma! bine To!ă sS cerc în stos 
Şi 'n lanschenet al meă noroc. 



SCENA XI. 

CoSCOdan (turburat). 

O sută de galbinY! Amperdut, ett Ghiţă Coş<»)daD, lOn 
de galbioK... în cărţ! ! eâ, (»re no pun mâna dîcY o da- 
tă pe un Talet ! . . Imî vine sS ameţesc ! . . H^am cali- 
cit. . . am rSmas lipit pământuluî. . . 100 degalbiul!. 
Câte economi! trebuYe s6 fac, pentru ca sd ^m! acov<)i 

paguba, (scoate mănuşile şi pane altele mal vechi) Am S£ taiî 

leafa luî Barză. 

Arie: 0/ dulci ochi nrgri. 

Dragii me¥ galbinl cnm T*am pcrdnt! 
O sâ vS dnceţl de lâng& mine 
Şi sS ajungeţi pe mâni str&ine. 
Aşa durere nici c'am avutl 

Dragii mei galbinl mândri §i noi! 
De-acnm departe de a mea stare, 
O sâ fiţi pante de desfrenare! 
Ce foc pe mine! co foc pe yoî! 



AGAOHI FLUTOIt 7g9 

SCENA XII. 

C0800dftll« AgftClli (vine cu un pahar de poncYâ). 

Agachi. — Ca mare greii am c&pStat un păhăruţ 
(Ic ponclii, dar m^am luptat. 

Coijcodan. — A! unchKuIe. 

Agachi. — Ce 'î? ce-aî păţit de eştî limonîO Ia 
fără, Ghiţă? 

Coşcodan. — (cu desperare) Unclitule, am perdut 100 
do galbin! In (ârţl! 

Agachi. — Tu? ha, ha, ha... Pun ^ece galbint 
rămăşag, c^al yisat. 

Coljcodan. — (Xatc) pece galbînî ! . . H ţin. 

Agachi. — (in parte) AI ! . . ear m^a prins hoţul ! 

Coţcodan. — (în parte) ţece galbinl mal puţin din 
pagubă, (tare) Unchiule, poţi s6 'mt faci un mare servi- 
citi, sâ nu mS refust. 

Agachi. — Care, nepoate? 

Coşcodan. — M'am înamorat ca un nebun de domni- 
şoara Tinca. . . 

Agachi — Ce Tincă? ce Tincă? Smărăndiţa vre! 
fş6 fjicî, fata luî Nărilă ? . . 

Coşoodan. — Ba nu; Tinca... Tinca... Are 30,000 
de galbinl ^estre, uncMuIe. . . şi mi'! dragă. 

Agachi. — MăY, al nebunit? 

Coţcodan. — Unchiule, dacă m6 lubesci, strică toc- 
toeala cu şatrarul. 

Agachi. — Du-te naîbeî. . . 



790 AOACHl FLUTUR 

Ooşoodan. — Eşt! t6nSr, unchtule. . . scil ce vrea 
sS {}icîl amoral. . . Nu mS l&sa. 

AgacM. — Da bine, mM, ce Trei sS '! spun lui 
NărUă ? 

Coşoodan. — Eată'l vine aci. Spune'î ce 'ţî-a trece 
prin minte, numai strică tocmeala. («««, m pute) M^ duc 
sd ameţesc pe Fespezanca. 



SCENA xra. 

Agaohi» Nărilă; maî pe urmă Gliiril&. 

Nărilft. — Arhon Agachi, Teste bun&. . . Sm&r2ln- 
diţa e încântată de nepotul d-tale. Porumbaşiî tatii!.. 
Se vede că aii vorbit înpreună despre a Ie gospodăriei, 
;i Ghiţă a făgăduit că a duce-o la Paris, la Marea. . 

Agachi. — Care Mare? cea roşie? 

N&ril&. — Ba cea albă. 

Agaohi. — Caută bine c'a fi cea neagră. 

Nărilă. — Fie măcar şi cea galbină... Copiii se Iu- 
besc şi's potriviţi. 

Agachi. — Arhon şatrar, eşti proprietar? 

Nărilă. — Stlnt. . . am o moşie, Mlăştinoasa, data 
tn arendă. 

Agaohi. — Prin urmare aştepţi cu nerăbdare ţi 
sfântul Gheorghe şi pe sfântul Dimitrie? 

Nărilă. — Cu cea mal vie nerăbdare; o mărturi' 
sesc fără ruşine. 



AOACHI FLUTUR 791 

Agaohi. — Şi cu toate aceste se Întâmplă câte o 
(lată, c& arendaşul un aduce banii Ia vadea? 

N&rilă. — Ba se înt6mpl& ch¥ar ades... însă nu pri- 
cep ce analogbie. . . 

Agachi. — M esplic. . . Aşa precum aşteptarea unu! 
proprietar e tnşelatâ... ades de cătră arendaş, astfel şi 
nu ma! puţin planurile cele mal bine tntemelate r^mân... 
ades. . . abraşe. 

Năril&. — Tot nu pricep. 

Agachi. — HS esplic. . . Ghiţă e un t6nSr cum se cade? 

Nărilă. — Un jnvaer. 

Agaohi. — Nu ^ic ba... tnsă cam... sciY... nici prea 
prea, nic! foarte foarte... ca vinul cel mistreţ... prin ur- 
mare trebnte i&sat s^ se tnvechlască tn bute. 

NărU&. — Ghiţă, tn bute ? . . 

Agachi. — M esplic... adică... cum s^ar prinde... 

Chirilă. — (intrind) Domuule Agachi, primesc. . . 

Agaohi. — Ha ? . . Na şi altul acum. Ce primesc! ? 

Chirilă. — Primesc s6 ne tncuscrim tnpreună. 

Agachi. — Not ? . . fugY tn colo ; nu te cunosc. 

Chirilă. — Ce vorbă ^\ asta?., da nu 'ml-at cerut 
fata mat dinioarea, acilea? 

Agachi. — Ba am cerut-o; ş'apot? 

Kărilă. — Ce fel? ce fel?., şi pe-a mea at cerut-o 
tot acilea? 

Agachi. — Şi pe-a d-tale. 

Ohiril&. — Ce cabazltc e ăsta?., pliroforisesce-ney 
domnule. 

i. — Un cabazltc de carnaval ; mat mult vreţî ? 



792 AGACHI FLUTUR 

N&ril& şi Ohirilă. — (fariofX) Au$? Care vrea s^ 
^ic6, ^ţl-al bătut joc de noi. . . EştY un catergar, au 

pehlivan. . . (N&rUX strenuU de troY orX). 

Agaohi. — A! duceţi-rS la nalfba tnsf^rşit, şi 'ml 
daţt bQn& pace. 

Năril& şi 01liril& (arie din Baba-Hârca). 

Pehlivan făr* de ruşine! 
Tq 'ţl-a{ b&tut joc de mine ; 
Dar de-acnm te ţine bine 
Ca sS fie rSii de tine! 

[esd prin fand). 



SCENA XIV. 



Agaolii, Coşoodan ; mai pe urmă Fespesanca, 
Tinoa, Moisesou şi CavalerL 



Agaohi. — Ha, ha, ha! s^att aprins ca doi cocoşi... 
Ia poeat&. . . Ia poeatft ! Câte ceasnrl sdnt ? . . aproapt* 
12! Prietenii mS aşteaptă Ia soupe; m^ dac. 

Coşoodan. — (alergând) UnchluIe, am ameţit pe cu- 
coana Lucsiţa; cere'l fata. 

Agaohi. — Ear? d'apol nu fac alta de când sâni 
tn bal ! 

Coşcodan. — Nu mi rofusa, unchiule. . . Gândesc^" 
c& Tinca Fespezanca are 30,000 de galbinl ^estre. 

Agaohi. — Cum al spus ? Tinca Fespezanca ? .. ^'^ 
parte) Amoresa prietenului meii Bombeanu? (tare) Nu se 
poate... F&'ţl trebuşoarele singur, fâtul mett. 

Ooşoodan. — Unghlule, te rog... fericirea mea stâ 

tn manile d-tale. (îi a^raU mftnile). 



AUAOHI FLUTUIi 793 

Agaohi. — N'am vreme. . . e aproape 12. . . 

(Damele intră prin fund). 

Cosoodan. — Eaca damele. . . (înpingdnd pe Agachi) Nu 
scăpa prilejul. 

Agaehi. — etate) Doamna mea, tu calitate de unchifi, 
am cinste a cere pe domnişoara Tinca, fiica d-tale, pen- 
tru nepotul mett Ghiţă Goşcodan... (sună 2 ore) Me<}ul nop- 
ţii !. . M'am închinat cu plecăciune, (esă alergând). 

Fespezanoa. — Aud? 

Goşcodan. — A ! Doamna mea ! aştept râspunsul 
d-tale ca o sentinţă judecătorească! 

Cor final. 

Curioasă întâmplare 1 
Flntar vine *n adunare, 
Cere fete şi dispare, 
Alergând in fuga mare ! 

[Ooriina cade]. 



ACTUL m. 



TcAtml reprealntă nn salon blegant. T7şă în fund, în dreapta ^ în 
stânga. Pe ferestele din fand portretul Iul Ghiţă Coşcodan în ramă po- 
leită, în dreapta o canape. In stânga o masă şl oglindi. 



SCENA I. 

Barză, tapiţerii ; maî pe urmă Agachi. 

Tapiţerii (lucrând). 

Grabnic, grabnic s^ lacrăm 
Casele să mobilăm ; 
Domnul Ghiţă negreşit 
Ne-a plăti chîar îndoit. 



794 A.aAOHI FLUTUR 

BarZ&. — (ciutânda-se intr'o ogUndft) Ett StUlt Oare, Sd& IIQ'S 

efi?.. Mâ privesc In oglindă de a^I dimineaţă şi nu niS 
cunosc... Cuconn Agachi m^a poleit din cap ţin* tn pi- 
cere, încât nicY nu tndrSznesc s6 mS pun jos. . . Ean 
veji-mâ, par^c&'s un boţ de aur... îmK vine sS mi pnn 
In pungă... I!.. măKculiţă !.. c&nd m^ar zări fata dască- 
lului din sat de Ia ProstenT, ce s^ar mat da de-a tumba 
de dorul meti. 

AgaOhi. — (intrând din st&nga) Gata % COpi! ? 

Un tapiţer. — Gata, cucoane. . . Baca nota. 
Agaohi. — Bine... treceţi mftne de dimineaţă pen- 
tru plată. 

Tapiţerii (efind). 

pi §i noapte am lacrat, 
Casele le-am mobilat; 
Domnul Gbiţă negreşit 
Va fi foarte mnlţemit. 



SCENA n. 

Agaohi, Barză. 



Agachi. — (cercetând nota) Trcî sute ş^ptc-^ecl şî ciflci 
de galbinl pentru mobilarea salonului. . . Nu ^I scump ; 
credeam c^a fi nota mal piperată... S'o pun tn colecţioa 
celor-1-alte note, ca sS le daii odată pe toate lui Ghiţă... 
Ce-o si se mal minuneze bietul Coşcodan cftnd s'a în- 
toarce de unde s^a dus, ş^a vedea luesul apartamentului 
scii ! . . D'apol când a fi sS plătească preţul mobilării 



AOACHI FLtJTUH 795 

caseY!.. Md aştept s(^*l aud ţipilad ca tn ajunul Crd- 
dunuIuY. 

Bană. — Cucoane Agachi. . . 

Agaohi. — Ce este, Barz&? 

Barsă. — Oare nu m'a ucide boierul, când m'a ve- 
dea ferecat In aur? 

AgaoM. — Mal scil pficatul ? (n^cnd). 

Bar8&. — (scâncind) Săracul de mine ! . . apoi dă, ett 
!s Tinovat, dac& pe soare poţi căta şi pe mine, ba ? . . 
D-ta, cucoane Agachi, te-al apucat de m'al schimonosit 
cum sUnt. 

Agaohi. — EI! las\ m&I Barză; nu te spăriea dina- 
inte. . . te-olfi scăpa efi de la moarte. 

Barz&. — MS rog, cucoane, sd'ţl faci milă şi poma- 
nă. . . că d-ta m'al băgat In foc. 

Agaohi. — Eâ, dar; şi nu cred c^am făcut rSfi s6 
schimb tot In casa stăpănu-tSâ. Ghiţă are sH se ^nsoare 
cu Tinca Fespezanca, o copilă cu 30,000 de galbini Zes- 
tre ; nu se cuvenea sS'şI aduci mireasa tn apartamentul 
lui cel vechia, unde toate mobilele la un loc nu plăteatt 
uici c&t scaunul cel patriot care s^a vândut cu 10,000 
de lei. Ea priresce-acum. . . Totul e scump şi elegant... 
Chiar pe stăpânul t^tt l-am pus Intr'o ramă nottă. . . 

(arfttă portretul). 

Barsă. — Ii ş^de mult mal bine aşa... Insă nu prea 
pare resel. 

Agachi. — lin parte) Presimte că are si plătească no- 
tele. . . (t»re) Barză, u^al aflat unde s^a dus stăpânul tifi 
de-o siptimănă? 



796 AaAiJHl FLUTUR 

Barsă. — Nu, cucoane. 

Agaohi. — Curios lucru ! . . s^a poroit din Bucu- 
rescl f&r' a da de scîre nimSruî. N'a venit vr'o scri- 
soare ast&^K? 

Bar8&. — Ba, a adus dou6 factorul de la poştă. Ea- 
tă-Ie pe mas&. 

Agaohi. — A ! . . asta ^i pentru Ghiţă, e timbrată. . . 
Âsta-1-altă e pentru mine, nefrancată. . . Trebufe s^ fie 
de Ia nepotul meii. (deschide scriaoaroa) Tocmaî ; a economi- 
sit un sfanţ. . . (citesce) ,,Iabite unchiule ! Am plecat din 
„BncurescY cam rapide, fiind că Trotam, pSn' a nu m€ 
„tnsura, sS Tisitez însumi moşiea de jestre a domnişoa- 
«rel Tincâl. Am cercetat-o cu de-a mSn untul. In lung 
„şi *u lat, şi m^am încredinţat că e moşie de preţ.*" 
(vorbit) Ce amorez speculant! (citesce) ^Pămfintul e roditor, 
„pădurea întreagă, acareturile în bună stare.* (vorbu). 
Scrie ca un vatav. (citesce) , Vitele frumoase. . . Am gă- 
„sit însă yr'o cinci bol cam slabi, dar nu'ml pasă, căci 
„acestiea stlnt al posesorului. Intr^un cuvânt sânt mul- 
„ţemit de voiajul meti, şi m6 întorc chiar astăzi Ia Bu- 
„curescl, unde olti sosi pe la vreme de masă. Poron- 
„cesce lui Barză s^'ml gătească vr'o dou6 ouS coapte 
„şi caşcaval fript. '^ 

Barză. — îndată. (Tolesce &« easă). 

Agaohi. — Aşteaptă, că este un postscriptum. (citesce» 
„M*am r^sgăndit... Spune lui Barză sâ nu gătească ni- 
„mic. Olă mânca ce s'a găsi acasă. *" 

Barsă. — Nu 'I nimic. 

Agaohi. — Păstrează'l pe mâne; cât pentru astăjjî 



AOA.GHI FLUTUB 797 

H pregătesc efi o surprisă. Âm comandat M Hugues, 
tn socoteala luY Ghiţă, o masă mare, la care am poftit 
pe cocoana Lncsiţa ca filcă-sa şi pe prietenul meii Bom- 
boana. 

Bană. — Ofiţeml ? . . Detreabă boter, şi nicY de cum 
mftndro. 

Agaohi. — Ce-o s6 mal rîd, ce-o s$ mal rid, când 
s'a Întoarce Coşcodan! 

Ce-o să rid când a Teni 

Şi când a incepe-a rScni 
Tare, tare, tare, tare, tare, tare, tare. 

Spăriet 8*a minnna 

Şi gura o Ta căsca 
Mare, mare, mare, mare, mare, mare, mare. 
(ri^^nd) Ha, ha, ha, ha, ha, ha, ha. 

Ce-o 8$ mal rid eu; 
Ha, ha, ha, ha, ha, ha, ha. 

Ce-o să mai rid jeâ! 

Agaohi şi Barsă. 

(ri^ettd) Ha, ha, ha, ha, ha, ha, ha. 
Ce-o să ma! rid eă! 
Ha, ha, ha, ha, ha, ha, ha. 
Ce-o să mal rid 4^! 



SCENA m. 

Barsă; apoî Coşcodan. 

(Bană ae privesce in oglindi cint&nd încet. Se snde în tindă 

nn clopoţel). 

Bană. — Cine trage clopoţelul, nu cumva'l boierul? 
CoBcodan. — (•i»H) Da deschide a{}¥. 



798 AGACHI FLUTUK 

Barz&. — («păriet) Vaî de mine ! . . el H ! . . Stăpânii- 
meii!.. M6 duc sâ daţi de ştire Iul cuconu Agachi. (Aige 
p^oă la aş» din dreapta) Nu'l aci. . . e lu aea-1-altă parte. . 

S^ te dUCK dulnţă. (eO, alergând prin atânga). 

Coţ|Codan. — (întrând prin fond) A! eată-mS^s acasă... 
(căutând înpregtur) Mare mîuune ! . . Nu 's la mine. . . M'am 
înjelat se vede. . . m'am oprit la rtodul 1'**, în loc se 
mS sula la al doilea, unde şed... Bine că nu m'am !n- 
tCluit cu cineva. . . (ca prin fund). 



SCENA IV. 

Barză» Agachi (eşind din st&ngat. 

Agachi. — Unde 'î ? 

Barză. — Ştiţi eii... acuşica cMar ^t-am aujit glasul. 
Agachi. — Se vede c'aî visat, măî Barză... dac' ar 
fi sosit. . . ar fi aci. 

(Se aude car clopoţelul). 
Barză. — Eată'l, m'am dus ! (fuge în dreapta). 



SCENA V. 
Agachi, Coşcodan; maî pe urmă Barză. 

Coţ|codan. — (agitat) Ba nu, nu nram înşelat... nn 
e rândul al 2"*®» . . . Stint în apartamentul meii. . . (oi.i- 
und înpreRXur cu mirare) Aparta... meu... tul meti! nu se pliate, 
(îfî freacă ochtf) Doar n'am orbul găinilor... (Eărind pe Agachi 
A! uncHulc; vorbcsce, spune ce însemnează? 



AOACHX FLUTUB 799 

Agachi. — (în pftrte) Are sS U prinjS g&lbinarea. (tare) 
Ce mal fac! 6hi(ă ? . . Eşt! săndtos ? . . ÂY umblat bine 
la drum ? . . 

CoBoodan. — (neribdător) Nu '1 vorba de drum... Ce 
!rQnt mobilele, lucsal ce rSd aci la mine? 

Agachi. — Nu tuţelegî? o surprisă. 

Coşcodan. — O surprisă? 

Agachi. — Dar ; cucoana Lucsiţa, soacr&-ta, a soco- 
tit că tn posiţiea ta, nu se curenea. . . 

Coţoodan. — A ! cucoana Lucsiţa a avut ideea. . . 
în parte) 8oacră-mea a Toit sS 'm! facâ o surprisă ? . . 
(ca mnitemire) Preseutul e foarte frumos, şi atenţiea foarte 
delicată. 

Agachi. — (in ptfte) Ce mormălesce ca un urs ? 

Ooţoodan. — (primbitodn-se prin smion) Prumos... ele- 
gant. . . minunat. . . îmi place. 

Agachi. — (in parte) Eaca ! . . nu ţipă ? . . (tare) Vrea 
sS (}ic^, nepoate, eştî mulţemit de mine ? 

Coi|codan. — Pentru ce de d-ta? 

Agachi. — Eii am ales mobilele, şi am presidat Ia 
Inpodobirea apartamentului. 

Coiţcodan. — BraTO, bravo, unchiule... AI probat că 
al gnst. . . Iţi fac compliment. 

Agachi. — (în parte) Ce-a păţit? (tare) Ea privesce... 
H'am gândit şi la tine, te-am pus Intr'o ramă nottă. . . 

(arată portretul). 

Oo^odan. -> Bine ^icl. . . A ! unchiule, cât eşti de 

amabil ! (îi strînge de mână). 

Agachi. — Aşa 'I, că e mal "bine acum? 



gOO A.aACHI FLUTUR 

Oosoodan. — Huit, mult. . . tnsă g&sesc rama cam 
simplă, u^are destulă poliealft. 

Agaohi. — (în parte) Mare mionne ! . . Nu ^mH cunosc 
nepotul. Mi U-a schimbat In provinţie. . . Acu e yreniea 
sS ^\ daţi notele. 

Barză. — (intrând) Cucoaue, a sosit cucoana Lucsiţa 
cu fika d-sale. 

Agaohi. — Bine, mS duc sfi le primesc Ia scară. 

(eei prin fund). 

Coi|codan. — (în parte) Cucoaua Lucsiţa la mine? . . 
de nnde şi p^n& unde? (tue) Barză. 

Bar8&. — (on sfleaiă) Aud, cucoaue. 

Co^odan. — Ea spune ^mK. . . (ye^ândni) Eaca ! şi 
tu eştî pus tn ramă noiiă? 

Barsă. — (tremnrând) Nu 'î Tiua mea, cucoane, 'mî-a 
pus-o In spinare cu de-a sila. 

Coşoodan. — Nn face nimica. . . te prinde; par^ eh 
eşti un feldmarşal. SciY tu că porţi pe tine cel puţin 
de 15 galbinY aur? 

Barz&. — O stare de om! 

Coi|oodan. — (cercet&nd găitanele) Şi ^\ aur de cel bun ! 

Barz&. — Care vrea sd ^icS, a putea s6 'mt slu- 
jească toată yieaţa mea? 

Coţ|codan. — Ce fel, s6 ^ţ! slujească? socoti poate 
că livreoa e a ta ? Te înşelY, mă! badco. . . lea mal bine 
seama sS nu ro^Y găitanele. 

Barză. — (în parte) Dacă nu ^Y a mea. . . n'are haz. 

(eaă prin dreapta). 



AOAOHI FLUTUB 801 

SCENA VI. 
Coţoodan, Fespesanca, Tinoa, AgaohL 

(înpremiă). 



Fespesanoa şi Tinoa. 

La amabila^ţl poftire 
No! Tenim cu malţemire; 
C&ci simţim plăcere mare 
tn a Yoastră adunare. 



Agachi (închinândn-se). 

Priimind a mea poftire 
Ne-aţl coprins de malţemire; 
Căci simţim plfteere mare 
tn a Yoastră adunare. 



Ck>şoodan. — (înaintând) A! cucoană Lncsiţă... domni- 
şoară Tincă; ce fericire pentrn mine de a yS primi tn 
apartamentul mefi. . . Nn md aşteptam. . . 

Fespesanoa. — Am venit, domnnle Ghiţă, îndată 
ce a sosit biletnl d-tale de invitaţie. 

Coţoodan. — (în parte) And? (încet oătrft Agachi) Ce in- 
vitaţie? 

Agaohi. — (încet citri oofcodan) Le-am poftit la masă 
In numele VSA. . . Na te îngriji ; bucatele ^s comendate 
Ia Hugues. 

Ooşoodan. — an p*rte) La Hugues? 

Tinca. — Spune^mY te rog, domnnle Ghiţă, ce te-al 
făcut de opt jile de cănd nn te-am maY y^xA pe la noi? 

Coţoodan. — Am fost absent din BucurescI, domni- 
şoară. . . Am fost. . . am fost la laşY. 

Fespesanoa şi Tinoa. — Tocmai la laşf? tn fun- 
dal lumeY? 

Coţcodan. — Dar ; aurisem că acolo s^ar găsi stofe 
şi javaere mal frumoase de căt tn oraşul nostru, şi m'am 
răpe^it tn fosta capitalie, ca sS cnmpfir cele trebuincioase 
pentm presentul de nnntă. . . 

51 



802 AOAOHI FLUTtTB 

Fespezanoa. — Ce galantomie! 

Agaohi. — (în parte) Gogonată miiicYan&. 

Coţjoodan. — Insă n^am găsit nimica ca sS fie demn 
de d-ta, domnişoară, şi m^am întors cu manile goale. 

Agaohi. — (în parte) Adică fără m&nuşt. . . tot de 
economie. 

Fespesanca. — Nu face nimica. . . îî găsi In Lips- 
can! de toate cftte ^ţ¥-a plăcea... (cxutânâ mpregiur) Dar ce 
Incs în apartamentul unul holteYfi ! . . ce eleganţă ! se 
cunoasce că eşti gentilom. . . 

Coşoodan. — îmY plac lucrurile simple şi elegante. 

Agaohi. — (în parte) Hal cu seamă simple. 

Fespezanoa. — Toate cftte le yM stlnt alese şi aşe- 
zate cu mult gust. 

Coşoodan. — (în parte) Cum IşY laudă singură pre- 
sentul ! 

Agaohi. — tn adevSr; mobilarea ^K prea frumoasa, 
dar şi ţine cam scump. 

Fespezanoa. — Fie că face; ş'apol cine caută la 
bani, când lucru ^l plăcut? 

Coţjoodan. — Se ^nţelege; cine caută la bant, c&nd 
lucru 'î plăcut? 

Agaohi. — (în parte) Bro! vorbesce ca un rteipitorî.. 
Acu 'î vremea a6 ^\ datt notele. 

Tinoa. — Salonul acesta seamănă făcut înadins pen- 
tru musică. . . e mare, 'nalt şi ferit de sgomotul tra- 
surilor. 

Fespezanoa. — însă nu zăresc nîcî un piano. 
Agaohi. — E în cela-1-alt salon... an piano de Erfaarj. 



AOAGHI FLUTUR g03 

Ck>ţoodan. — (tmimicit) Dar... e tn cela-1-aIt salon... 
an Erhard de daTir. 

Agachi. — Nott, de 200 de gaibin!. 

TInea. — Na 'i scump, dacă ^î bun. 

Ooţeodan. — fîn pwte) Ear o surpris& de-a soacrei, 
se vede. 

Feepesanoa. — Na ^î scamp nicY de cum... ii mett 
ţine 250 de galbinY. 

Coţoodan. — Se ^nţelege c& nu ^Y scump. . . 200 
de galbinl. . . o bagatelă. . . unchiul mett crede că ^I 
scump, pentru că nu căntă din clavir. . . Nu ^I scump, 
unchiule. 

Agaohi. — Cu atâta mal bine, nepoate, dacă'l gă- 
sesci eftin. . . Domnişoară Tincă, nu doresc! s<i U yc jY V 

Tinca. — Cum nu? rreatt s6 'I şi cerc. 

Agaohi. — (dânduT braţul) Dă'ml vofe dar s8 te tnto- 

TăreşeSC tn salonaş, (trecând pe llngl Oo^codui, ît dl &ok»)f) Na, 

nepoate, ţine. 

Co^odan. — Ce sM astea? 

Agaohi. — Notele. 

Coţoodan, — De musică? 

Agaohi. — Ba; notele de pe la magasil. («a prin 

stânga cu Tinoa). 



SCENA yn. 

Coşoodan, Feepesanoa. 

Co^odan, — Cm pwte) Notele !.. De ce mi le dă 

mie?.. A! poate ca sS le reveduesc. (ceroatândn-ie) O ! o!.. 

61* 



804 AGAGHi FLUTUB 

sânt cam înc&rcate ! . . dar nn mi privesc pe nine. oe di 
FeapesincăD Cucoană Lucsiţă. . . poftim. 

Feapezanoa. — Ce ^s astea? 

Coşoodan. — Notele. 

Fespesanoa. — A! vrei sd le cercetez? (adHioaând) 
375 cu 150 fac 525 şi cu 125 fac 800 şi cu 134 
fac 984. Tocmai 934 de galbiuK, pentru nuMarea în- 
treaga a CaseY. . . (dând notelo lui Goşcodan) Poftîm. 

Coşcodan. — (în parte) Co fel, poftim?.. Nu cumva 
socoate că le-olfi plăti ett? (tve) Cucoană Lucsiţă, m6 
ertaţY. . . 

(Se ande în salonul din dreapta varlaţU pe plano, care rană e*t seur- 
dini, în tot cursul scenei următoare). 

Feapezanoa. — Taci! 

Coşoodan. — Aud? 

Feapezanoa. — Ascultă cum cântă de frumos Tinca 
din piano. . . Ce talent! ce uşurinţă!., ce sentiment!.. 
A ! m6 simt înduioşată. . . îmi yin lacrimi în ochi. 

Coşcodan. — (în parte) Na ! 

Feapezanoa. — Ghiţă, Ghiţă, sântem singuri ? . . 
Ah! . . nu mal pot opri lacrimile. . . lasă-mâ s^ plâng... 

(plânge). 

Coşoodan. — SS plângi? da de ce sâ plângi, cucoană? 

Feapezanoa. — Ah ! peste trei {}ile al s^'ml r&pesci 
fata. . . s6 rSmân fără copilă ! 

Co|codan. — Aşa este. . . însă notele. . . 

Feapezanoa. — Singurii, singură pe lume ! . . cuc ! 
Ah! Ghiţă... n^olă putea nici o dată sâ mi deprind cu 
nngurătatea. 



AOAOHI FLUTUB g05 

Coşoodan. — ti veni sS şejl cn noi la nn loc. . . 
Cât pentru cheltuială ne-om pune la cale. do ptft«) 0I& 
chibzui-o sâ plătească tot. 

Fespezanoa. — Ba nu, Ghiţă, căci om trăi strtm- 
toraţl... (cobonnd oohiY) Ah ! Ghiţă... am si ^ţl fac o des- 
tăinuire la care nu te-^tepţl nici de cum. 

Coşoodan. — (în p»te) Ce vrea oare 86 *ml destăl- 
nuească? 

Fespezanea. — Al sS mi găsescl negreşit foarte 
copilăroasă. . . dar ce s6 fac ? . . aga mi'I firea. . . Astă 
noapte am făcut. . . 

Coşoodan. — Ce? 

Fe«pesanoa. — Am făcut un tIs poznaş. . . Inchi- 
puesce'ţl că par^ că mi găseam la bal, tn rochie sta- 
cojie. . . Stacojiul mi prinde de minune. . . 

Co|oodan. — N» jic ba ; Insă notele. . . 

Fespesanca. — Lftngă mine se afla un cavaler cam... 
sur, dar încă destul de verde. . . EI mi mânca cu ochii 
de vie, şi ett mi roşeam pe obraz ca o fată mare. 

Co^odan. — fm v^au) Eaca dracuf Nu cumva soacra 
are idei ciudate? 

Fespesanca. — De-o dată el mi apucă de talie. 

Cofcodan. — Aş! 

Fespesanca. — Şi mi ridică In vizdub ca o peana... 
Orhestra cănta un valţ. . . Cavalerul mi strlngea cu 
dragoste la pept, şi^ml ^cea nişte cuvinte înfocate pli- 
ne de amor, nişte cuvinte pe care modestiea nu mi eartă 
si le repetez. 

Go^odan. — an parte) Co dracu si M fi spus? 



806 AGACHI FLtJTUIt 

Fespezanoa. — Şi cftnd orhestra Încetă, cftnd or- 
hestra încetă. . . 

Coşoodan. — EI ! . . 

Fespesanca. — Cavalerol mH nrcă tntr'un capeil ji 
mS dnse la biserică, unde par* că ne cunună părintele 
Aftanasie. 

Ooşoodan. — Ea lasă gluma. . . 

Fespezanca. — Ah! . . tnsă n^a fost de cât un ?is; 
căcY nu găndesc sd mi mărit de-a doiia oară... Cu toate 
că, dacă s^ar presenta un cavaler ftncă verde. . . 

Ooşoodan. — Pardon, pardon, cucoană soacră. . . 
86 ne tălmăcim. . . 

Fespesanca. — (cu aentunent) Ah! Ghiţă. . . n'oltt pu- 
tea nici o dată sS trăiesc singură. . . Visul m^a ameţit, 
m'a esaltat, m'a ridicat tocmai Intr^al 19^1ea Cer. 

Ooşoodan. — (în parte) Prea sus !,. a 'nebunit baba. 

(Pianul înceteui). 

Fespesanca. 

Ce Tis frumos, ce vis ferice 

Pe mine Ieri m*a încântat! 

Un glas Inbit, tainic îmi jice 

Ci& el va fi realisat i 

Ahl de atnnci, mintea *ml se perde. 

Şi ne *ncetat par* că z&resc 

Un cavaler plăcut gi verde 

Ce *ml jice, 4i<^: te Iubesc. 

Un cavaler ce *ml jice, jice: 

Ah! te Iubesc §i s^t ferice! 

GBsă în stânga, aooperindu'şl obrazul cu batista). 



AQACm FLtTTUB g07 

SCENA vni. 

Coşoodan. — (îşi freaci urechile) Ce-am atijit?.. tmY 
ţiue urechile. . . Baba are gftndari de m&ritij ! . . E tn 
stare sS lea nn bărbat t^nâr şi. . . verde, precum ^Ice 
ea; au bărbat care 'I-a mânca toată averea cu lingura, 
după obicelii. . . ş^apol mal sciY picatul ! . . poate h6 fact 
jfi copil. . . 8'a mal vfi^nt de-al de astea pe lume. . . 
(farios) EY!.. şi clironomiea ? . . aşa *I c& 'I In pcricul? 
(se pcimbix agiut pe eceni) Nu ^I timp de perdut. . . Baba N*a 
aprins. . . trebuie s6 fac ce-olfi face, ca sâ *I scap ave- 
rea din gura lupului. . . O ! dac^aşl avea la mână un 
bărbat copt, vestejit, limonitt, nu verde. . . un om şters 
de pe faţa pământului, s6 *1 dafi babei... aşi fi garantat 
despre viitor. 



SCENA IX. 
Coţoodan, Agaohi. 

Agaohi. — Ghiţă, da nu vil sS asculţi pe Tinca 
drângăuind din piano? 

Coifcodan. — O ! ce idee ! (antând pe ARachi) Eaca 
bărbatul cel copt! (UKQiiute) Unchiule, unchlulică, as- 
cultă: eşti bStrăn, ostenit, batojit, al podagră; prin ur- 
mare trebuie numai de căt 86 pul capSt holteiei; n'al 
timp de perdut. 

Agaohi. — Ce s6 fac? Cum al (jis? 

Coţcodan. — Trebuie sâ te ^nsorl. 

Agaohi. >- Efi ? ferească-mS Dumue^ett ! 



808 AOACHI FLUTUB 

Coţoodan. — *Ţ¥-am gftsit o femele pI&cuU, boga- 
t& şi gras&, care te lubesce. 

Agaohi. — Aş! cine? 

Oo|oodaii. — Cacoana Lucsiţa. 

Agaohi. — Soacr&-ta? 

Ooţjoodan. — Caracterul d-tale vesel îl place. 'Mt-a 
Yorbit de d-ta chiar acum cu eutusiasm. . . A ^ut un 
Tis Înfocat. . . cu rochie stacojie. . . în care d-ta jucat 
valţul şi rolul de amorez. PrimescI? HS duc s^o bucur 
pe cucoana soacră. . . sS ^1 duc veste bună. 

Agachi. — (oprindu'i) Ho, ţeară! Nu datt Tatariî. 

Ooţoodan. — Unchiule, gândesce că are douS moşii 
cu mori. 

Agachi. — Albă măcar şi jece. . . eii nu 's de 'nsu- 
rat. . . De-abla am v^ut^o pe Fespezanca, şi n'am apu- 
cat a mi îndrăgi de dînsa. 

Ooşoodan. — ÎI Iubi-o ca un nebun, când 11 ca- 
noasce-o mal de-aproape. Unchiule, Inchipuesce'ţl fericirea 
de-a avea o soţie drăgălaşă. . . inimoasă, care te-a căuta 
când II fi zaif, te-a freca la tâmple cu oţet de trandafir 
când te-a durea capul, şi ^ţl-a purta de grgă la bStrâ- 
neţe. . . căci bStrâneţele sM triste. 

Agaohi. — Aşa este. . . însă. . . 

Ooşoodan. — Ş^apol ce ^I dai greş cucoanei Lucsi- 
ţel ? . . Ea *1 ancă hazlie, nurlie. . . mal cu seamă câu'! 
e înbrăcată *n stacojiii. 

Agaohi. — Cu adevărat; stacojiul o prinde de minune 

Coşoodan. — Şi luat-al seama ce umere albe... c^ 
braţe rotunde are? 



AQAOBl FLTJTUB 809 

AgBohi. — (aprin^toda-M) Le-am admirat, Ia balul eY. 

Goldan. — EI ! apoY, ce mal stal la tndoIal& ? . . 
primesce. 

Agachi. — Da cnm, Doamne eart&-mfi, la ytrsta mea?.. 

Ooşoodan. — Ce 'ţi pasă ? . . Lucsiţa te lubesce, te 
găsesce că eşti verde. . . 

Agaohi. — Oare?.. dacă'I aşa, mal că... mal că... 
(zi4«iid) Scil c'ar avea haz sâ facem nnnţile amdndol tot 
într'o 4i? 

Ooşoodan. — (in umi) Mal haz ! . . şi astfel, ta loc 
sâ cheltaim cu douS mese, facem numai una şi bună. 

Agaohi. — (veeei) A! hoţule, vrei s6 mâ 'nsorl de 
economie ? 

Ooţoodan. — Taci, că'ţl vine mireasa... Unchiule, 
arată-te înfocat. . . fii verde. 

Agaohi. — Las' pe mine. 

Coţoodan. — Âdă'ţl aminte că te numesci Flutur... 
sg te vdd fluturaşule. 



SCENA X. 
Agaohi, Coşoodan, Fespezanoa. 

Fespesanoa. — (pe pngni nfii din stingă) Y8 dcraugez, 
domnilor? 

Coşoodan. — Nici de cum, cucoană Lucsiţă; toc- 
mai acum vorbeam de d-ta cu unchiul meă. 

Fespeaanoa. — ţ>ett? 

Agaohi. — (în parte) Face parale ftncă soacra. 

Fespesanoa. — Şi ce jţiceaţi de mine? 



810 AQAGHI FLtlTUB 

Ooşoodan. — UnchKttl meii, sermanul, Im! istorisea 
nn Tis încânt&tor ce a făcut astă noapte. 

Fespesanoa, — (apropundu-«e) Aş! şi d-la¥ a yisat? 

Ooţoodan. — Şi ! . . pare c& era la bal. . . lângă 
o ladă cu flori se g&sea o damă frumoasă, înbrăcată cu 
rochie stacojie. . . 

Fespezanca. — (în parte) Ca mine? 

Coşoodan. — Stacojie. Oncet cstriAgachi) Oftează, un- 
chiule. 

Agaohi. — Bucuros, (oftează). 

Ooşoodan. — Acea damă era Tfiduvă şi Inbobocită 
ca o zarnacadea. 

Agaohi. — O ! dar ; ca o zarn. . . 
Ooşoodan. — (înoet) Oftează. 
Agaohi. — (oftând) acadea. 

Ooţoodan. — Unchiul mett, sermanul!.. uimit, elec- 
trisat, se apropie de dtnsa tremurând ca frunza, («puci 

pe FespwMiioa de mAni) Ş*0 apUCă dO mână. 

Fespezanoa. — (uimită, !u parte) Yal de mine ! . . Nu 
scitt ce ^ml yine. 

Ooţoodan. — Şi *I jise cu un glas verde : O ! doam- 
na mea! cât eşti de frumoasă! cât eşti de grandioasă! 
cât eşti de malestoasă ! . . cât eşti de. . . 

Agaohi. — (înoet) Destul... Fă'I propunere de cuniinie. 
Ooşoodan. — Efi ? 

Agaohi. — Fie care la rfindul lui... Ett am lucrat 
destul pentru tine. 

Coţcodan.— (Feepesanoăx) Şi Insfârşit bietul meii unchîJ 



AGAOHI FLUTTTB 811 

IndrSzm s6 adauge: (m pune în gennnehx) Lucsiţă, Lucsiţă! 
te Iubesc peste mSsură. 
Fespezanca. — (tnrbonU) Pe mine ? . . d-ta ? 

Ooşcodan. 

Ge Tis frumos, ce Tis ferice 
Pe mine Ieri m*a încântat! 
Un glas Inbit tainic îmi jice 
Că el Ta fi realisat. 

Agachi. — (mtrenip4ndal) Scoală m&, C& DQ^l loCUl tSti. 
OoflOOdan. — (scnlândn-be) Bine ^icl. (ifl fterge genunchii). 

Agaobi (ingennnchind, nrmează c&ntioal). 

Ahl de atunci mintea'ml se perde; 
G&cl neîncetat eă te zăresc. 
De gi sânt snr, sânt ancă Terde 
Şi de amor m8 prăpădesc. 
Lncsiţă, ah! 8pune*ml aice 
Că primescl, si fiă ferice. 

Feepesanoa. — Domnnle Agachi. . • Yal de mine ! 
ce Torbescl ? . . Al nebunit ? 

Agachi. — Dar, am nebunit de amor s^tt de amoare, 
dap& limba cea nottă. . . Lucsiţă, ^tl vSduvă , ctt stlnt 
vedavoYtt... Hal sfi unim yeduyiile noastre, ca s6 Ie pre- 
facem tntr^o p&reche de pormnbaşl. 

Fespesanca. — Domnule, mi confusarisescl. 

Agaohi. — Lucsiţă. . . te rc^. . . nu m6 despera. . . 
spune 'ml măcar un cuYdnt dulce ; ji că primescl, sS nu 
mal fie Yorbă. . . 

Fespesanca. — Nu acum, că's prea sastisită... Altă 
dată. . . mâni. . . (fn pute) Ah ! inima mi se bate ca o 

toacă. itag0 in itinga). 



812 AOAGHI FLUTXTB 

Coţoodan. — Dup& dlnsa, unchiule. 
Agaohi. — Las* pe mine. . . Nu 8cap& ea cu una 
cu doa<!... ImY place, m'a f&rmecat; de-acom e& U sfint 

popa. (intri in stânga). 



SCBNÂ XI. 



Coşoodan. — - Ha, ha, ha, ha. 'L-am Însurat pe 
unchYul mefi. . . 'HY-am asigurat clironomiea. . . Tra, la, 
la, la. . . tml vine s8 joc polca de bucurie. 

(Arlea poleit din Ckiritia (n provinţie: Ba te-mn wtdnea), 

*LHun însnnt! 
Tra, la, la, la, tra, la, la, la, 
*L-am însurat pe bietul mo^, 

'L-am înfocat, 
Tra, la, la, la, tra, la, la, la» 
De B*a aprioB ca un cocoş. 

Ce bine *ml pare 
Tra, la, la, la, la, la, la, la, la. 
Că *l-am b&gat în calb căsătoresc 

Şi pe-a Ittl stare 
Tra, la, la, la, la, la, ia, la, la. 
Sânt sigur ea 8*0 clironomîsesc. 

(JoAcX poloa cântând): 

*L-ain însurat! 
Tra, la, la, la, tra, la, la, la, la, 
*L-am însurat pe bietul mog, 

*L-am înfocat, 
Tra, la, la, la, tra, k, la, la, la, 
De B*a aprins ca un coco§. 

(Juoând, ajunge lângă niMl fi rSaân* eu un picior tn aer). Ce ViKi' 

O scrisoare pentru mine?., nefrancatft?.. ««• 



A€»AOHI FLUTUR gl3 

't francsIÂ. (o d6Khide) Cine *iDt sicrie? loTsesca? (ei- 
teMt). «DoBDole Ghiţ&! H^ grăbesc a te Incimosciiiiţa că 
,a?erea cncoanet Lncsiţel e In proces. . . Moşiile afle 
,1-afl foet lăsBate prin testament de bonnl seă, Tacbi 
.Craloveana; Insă testameotol se găsesoe atacat de mal 
^ multe persoane, sub cuT^nt de oare care lipse de forme. 
, Pricina se cântă astâjl la Cnrtea de Cassaţie. . . Pri* 
^raesce asigorarea Înalte! stime. « . etc. . .' Tronc! altă 
istorie acn! . . Starea soacrei e tn proces. . . Care rrea 
sâ jicC, dacă s'ar perde inîcina, e minată. . . Ruinată ! 
ji ett am apacat de *l-am tne»^ pe unehinl mefi. . . 
Destulă treabă-am făcnt ! . . 



SCENA in. 

Coţcodan, AgachL 

AgachL — Ura !.. am isbutit ! 

Cofcodan. — Ce-a¥ isbutit? 

AgaoM. — Am făcut-o pe Lucsiţa s^ primească. . . 
S^a cam fasolit Ia Început, dar tnsfdrşit s^a Inblân^it ca 
o meloară, ji 'ml-a dat mâna s'o serut... Am serutat-o 
p^nă dincolo de cot. . . Crişu ett ! 

Coţcodan. — (in p^rte) Ea priTiţl moşneagul ! 

Agaclii. — Eî ! mă! nepoate, ce mal jicY ? . . sQnt 
[onţoroltt, orî ba? 

Coţcodan. — Bine, bine; liniştesce-te. . . Planu 't 

;chimbat. 

Agachi. — Ce plan? Ce schimbat? 



814 AaAGHI FLUTUB 

Coşoodan. — Averea cucoanei LncsiţeY e în proces. 
Chiar astăzi se tratează pricina la Cnrtea de Cassaţie. 
De-a perde-o, nu'I rSmftne nici o leţcae. 

Agaohi. — Ce proces, mă ? . . ce leţcae ? par^ că 
YorbescI intr^alnrea. 

Ooţjoodan. — - Crede-m6, nnchlnle; nu te grăbi ca 
însuratul. . . Lasă-te pe tâi^eală. 

Agaohi. — AI ^nebunit, mă ? . . An{}I ; si nu mS gră- 
besc, când m^am aprins ? . . Dacă doar nu's un poponeţ 
sd m'aprind şi s<i mi sting pe mică pe ceas. 

Ooşoodan. — (în parte) NicI că Trea s6 'nteleagS 

(tare) Poate s6 poardS procesul. 

Agaohi. — Şi ce^ml pasă ? . . Btt nu md 'nsor pen- 
tru banii Lucsiţel... M8 *nsor pentru braţele el, pentru 
ochii el, pentru nurii. . . 

Ooşoodan. — Doamne ! ce 's bdtrănil, când li se aprind 
călcăile. . . Da gândesce, unchiule. 

Agaohi. — Du-te la nalba şi 'ml dă bună pace. 

Ooşoodan. — (în parte) A luat foc stogul de psde ; 
nu 1 mal pot potoli. 



SCENA Xffl. 
Agaohi, Ooşoodan, Barsă; maîpeurmă Bombeann. 

Barză. — Cucoane, a venit d-nnl Bombeanu, <^.i: 
ăla care-a măncat cu noi la Hîc. 

Agaohi. — PofteSCe M. (Barză esă). 

Ooşoodan. — (în parte, intrigat) Bombeauu? 



AOACHI FLUTUB g|5 

Bombeann. — (intrând» Domnilor. . . 

CoşCOdan. — (în pmrte) Kl c! . . at! aî! («e intouce). 

Agaohi. — A! bine-aî venit prietene. Al primit bi- 
letal mefi de Invitare? 

Bombeann. — 'L-am primit cu mulţemîre, şi, pre- 
cum yej!, m'am gr&bit. (siiind porti«tai ini cofcodan^ Ce rSd ? 

Ooşcodan. — (în p»rte) Aî ! aî ! . . m'a cunoscut. 

Bombeann. — Cnrios locrn! 

Agachi. — Ce? 

Bombeann. — Cum se face de aY la d-ta In salon 
figura astă pocită? 
Agaohi. — E portretul luî. . . 
Bombeann. — Luî Zarafopulos, cămătarul meii. 
Agaohi. — Zarafopulos? 24 la sută? 
Bombeann. — Tocmaî. 

Co^Odan. — (>n parte, Mcnn^ândn'fTobrmzuI) Aşî da bU- 

caros un sfanţ, sâ fiii aiurea. 

Agaohi. — (uimit) Zarafopulos!.. A! înţeleg acum 
pentru ce Molsescu n'a voit nicî o dată s£ mi'l arate. 
Figura astă pocită, precum ţjicî, ne-a esploatat pe-amCn- 
do! fără nici un pic de cuget. 

Co^odan. — (în pwte) Cum ? şi uncMul meii se In- 
prumuta din banii mei? 

Agaohi. — (apropiinda-M de Oofcodan, încet) Noruşinatule !.. 

EiX ajuns a fi şi cămătar? 

OOBOOdan. — (întorc«ndn-ee, încet) gg'ţl gpun, Unchlulo... 

Bombeann. — (rfrindni) Eaca şi originalul portretu- 
uT. . . Kir Zarafopulos, adeviirat e că al de gând s6 
ircT dobinda Ia 50 la sută? 



816 AQAGHI FLUTUB 

Coşoodan. — S6 yS spun. . . Nn credeţi. . . In ade- 
ySr. . . mi s'a întâmplat c&te o dată 96 oblig prietenii, 
tnprunmtftndu'î ca opt, cu ^ece la sută pe an. . . 

Agaohi. — Minciuni. 

Ooşoodan. —- Chiar cn 12... 

Agaohi. — Minciuni. 

Oo[|codaii. — Cu 15 cel mult; dar cu 24 nici o 
dată ! . . Molsescu, blăstematul cel de Molsescu, m'a com- 
promitat, după cum înţeleg. . . Eâ ti încred banii me!, 
şi el se vede că 'I speculează tn folosul lui. . . i ! n'aşî 
fi crezut că ar fi abusat astfel de neyinov&ţiea mea. 

Agaohi. — Minciuni ! i^oet dtri Co^eodan cn mânie) Ti- 

călosule! Potlogarule! Iudă! *MI-e ruşine si mS alt la 
tine. De ajl înainte s6 nu ^icl cumva că ^ml eşti nepot, 
că te stîlcesc. 

Coşoodan. — (înoet) Unchiule. . . 

Agaohi. — Taci, că Intru în picat pe loc. . . P^o' 
in 5 minute si renunţi la mana Tincăl; au^itu»m*al? 

Ooşoodan. -— M Si perd ^estrea? . . Nici o dată... 
Mal bine moartea! 

Agaohi. — (căutând la ornic) Âcum sfiut 4 şi ciocT ; lâ 
4 şi jece, de nu^I fi următor poroncil mele, spun lâ 
toţi istorica lui Zarafopulos Coşcodan. 

Ooşoodan. — (în parte) Am păţit-o! 

Agaohi. — Eaca Tinca cu malcă-sa. . . Arată-te is- 
cusit. . . Halt. 

(Bombeann ae retrage în fond). 



AOACfil FLtJTUlk ^17 

SCENA XIY. 
Cei de'nainie, Feapesanoa, Tinoa. 
Fespesanes. — Teste ban& ! . . yeste buoă ! . . Am 

câştigat procesul, {ma o bârtie.) 

Coşcodan. — Câştigat? BraTo!.. Testamentul r^ 
mâne bun! Ce fericire! 

Agachi. — (cu oralcol fn mâni) 4 şi şdpte ! 

Fespesanoa. — 4 şi ştfpte? Ce ne pasă? 

Agaohi. — Am o treabă importantă la 4 şi 10. 
D-nnl Gbiţă o cnnoasce. 

Coţcodan.— (încet) D'apol a câştigat procesul, unchYuIo!.. 

AgaohL — (mcet) Tocma¥de-aceea,arată-te şi mal iscusit 

Coşoodan. — Cucoană Lncsiţă. . . 

Fespezanoa. — Ce este, Gbiţă? 

Ck>^oâaii. — (fn parte) Uf! cald e! 

Agaohi. — 4 şi 8. 

Coşoodan. — (mgândnHM tneet) UncUuIică. . . 

Agachi. — 4 şi 9. 

Ck>şoodan. — Cucoană. . . Consciinţa mea mi obligă, 
în acest minut solemn, sâ y^ fac o destăinuire... On pwte) 
rf! (tare) M'aţl cre|}ut negreşit un tânfir cu minte şi 
econom ? . . 

Fespesanoa. — N^reşit. 

OoţCOdan. — (încet, cn desperare) UncbYulică. 

Agaohi. — 4 şi 10 minute! 

Ooşoodan. — Y'aţi Înşelat, cucoană. . . ante) Sfint 
lin protivă un cheltuitor, un destrămat. în Ioc sS ş6d acasă 
:a un bătrân, \m\ petrec filele şi nopţile pe la birturi; 
3i6 Inprumut cu banY In t&rg, de plătesc 18 şi 24 1p 

52 



818 AGACHI FLUTUR 

sută şi merg la bal masche! tnbr&cat In costum de 
Hustafa Paşa. 

Fespezanoa şi Tinca. — (indignate) O ! . . 

Co;codan. — Eată adevSrul. . . astfel sânt! 

Agaohi. — Se tnpodobesce Coşcodanul. 

Fespeaanca. — Domnule Ghiţă, purtarea d-talc In 
acest minut solemn merită o răsplată. Primesce dar îualta 
mea consideraţiune ; cât pentru Tinca, şterge-te pe buze. 

Tinca. — Aud ? Vrea sS ţjicfi, ear rCmân fată mare y 

Agaohi. — Ba nu, Tincă; nu te 'ngrgi de asta.. . 
Efi ^(t-am găsit un bărbat, care socot că 'ţî-a plăcea 
mal mult de cât Zar. . . Coşcodan. . . Domnul Bombeanu, 
prietenul meii. 

Tinoa. — <cu bucurie) A ! 

Bombeanu. — anaintând) AşY fi prea fericit, dac'a> 
merita favorul. . . 

Agaohi. — AujK Tincă. . . cere un favor tânărul. . 
primesce, sS se isprăvească comediea. 

Tinca. — (coborînd ochii) Cum a hotărî maîcă-mea. 

Fespezanca. — Eti primesc cu bucurie. 

Agaohi. — Bravo. . . şi mata Tincă ? . . ce ^icl ? 

Tinca. — Nu sciii de se cuvine. 

Agaohi. — Vrea s6 ^icS, nu primescY. . . fie. . . 

Tinoa. — (rapide) Ba primesc. 

Fespezanca. — Ce te mal fasoleai dar? 

00|COdan. — (trăgând pe Agachl la o parte) UncMulc, XSXk" 

turisesce că cu toate defectele mele, am contribuit m-^l 

la fericirea d-tale... te-am logodit c'o avere jwcarfa. , 

Agaohi. — Nu cumva vrei sfi'ţî plătesc comisd««î r 



AOAOHI FLUTUB 819 

Coşoodan. — Na; dar Insfdrşit... maT tftr^ifi, dup& 
moartea d-tale, tot 'ml-a yeni şi mie ceya parte. 

Agachi. — Ţie? 

Coşoodan. — Tot efi am sS^ţt fitt diroDom, căci 
despre copil cred ce te-a ertat Dumnezeii. 

Agaohi. — Calcă-te pe-aceai areche. Partarea ta m*a 
reToltat astfel, c&, In clnda ta, am de gftnd si las iD 
annă^mT o jum&tate dnzin& de fluturi. 

Coşoodan. — (m ptft«) Se laudă, unchiul, nu^ tocmai 
aşa de... revoltat. 

Bană. — (mtrftnd) Poftim la masă. 

Agachi. — Ura! şi poftă bună! 
Plăcerile *B paseri n^ oare 
Ge-aprindtt a inimilor dor; 
Omal prost le lasă b8 abore, 
Ear eă le prind resel din ibor. 
Cn al mett pahar 

Plin, plin 
De rin de Gotnar 
Plin, plin 
Şi c&nd pahaml mefi închin, 

Ah! Ah! Ah I 
Olo, gin, gin, sufletul meii ride, 
Olo, glo, gin, ralol se deschide, 
Gla, gin, gin, gin, gin, gin ; 
Căci ori care chin 
Efl mi*l înec în rin. 
Plnf! 

ToţL 

Gin, gin, gin, snfletnl meii ride, etc. 

(L* floele cupletului, Agftchl di bnţiil FMpesmnelT, BombMnn di 
brftţal Tincil fi toţi ae îndreptA spre fimd.) 

(Oortinft csde.) 

52* 



ARVINTE ŞI PEPELEA 



PERSOANE : 



Arvinte, de 50 anK. 
Pepelea, de 25 anY. 
M&ndioa, nepoata Iu! Âryinte. 



ARVINTE ŞI PEPELEA 

VODEVIL ÎNTR'UN ACT 



Scena se petrece într*im sat din Moldova, in annl 1864. 

T^atml represintă o cameri de ţeari cn o nşă în fond, alU ufft în 
dreapte; lângS dinsa, un cnfâ mare în părete; în stânga fercastă; în 
fand nn pat acoperit on scoarţă; alătarea cn patnl» un paravan prost; 
în mijloc, o masă de lemn cn donS scaune. 



SCENA I. 
Pepelea. — (întră prin fnnd) H&ndică ! H&ndic& !.. Unde 

eşti? . . Unde te-aY ascuns? (merge spre n^a din dreapta, Tolnd 

i'o deschidă) Hăndi(â ! . . 



SCENA n. 

Pepelea, Măndioa (după nţă.) 

Măndica. — Cine 'î a(M)lo ? 

Pepelea. — Eli... Pepelea... ursitul tStt, M&ndi(jl! 

Efi, Pepelea din poveste, 
Eu, Românnl drăgălaş, 
Corn n*a fost ^i nici nu este 
Altn *n sate şi *n oraş! 



824 AKVINTE ŞI PEPELEA 

Efi, nepotal Ini Pftcal&, 
Care *n ori ce timp §i loc 
Rid de propti, rid de Tândală 
Şi de dracal îmi bat joc. 

Multe fete dapă mine 
Zacfi pe coaste gi oftez; 
Dar ett namal pentm tine 
Inimioara *ml-o păstrez. 

M&ndica. — Tu eşti, Pepeleo?.. Ce caţl? 

Pepelea. — Am yenit sS'ţl spau c&^ml eşti dr&guţă 
ca ochii din cap. 

M&ndioa. — Aşa sS tr&eştl? 

Pepelea. — SS n^am parte de mcşa-tSti, glupânu 
Arvinte, de *(1 spun gugoşl... Da deschide uşa, H&ndico, 
sS ne yedem la faţ&. 

Măndioa. — Nu pot, c& m^o închis m(^u-mett cu cheta... 

Pepelea. — Eleî ! . . şi de ce te-o închis ? 

Măndioa. — Ci că s8 nu mi fure Zmeii. 

Pepelea. — HâncaU-ar Zmeoalcele, ghliţj afurisii!.. 
Şi ce faci tu acolo singurică! 

Măndioa. — Cos! 

Pepelea. — Rochiţa ta de nuntă? 

Măndioa. — Ba ! . . antereu Iul moş Arvinte. . . 

Pepelea. — Ear^ îl cărpeştl ? . . De cănd te f tiâ. 
altă nu faci... Hal dSnnă^l ^1-al scos mftnicile, ca s^l 
pul spete. 

Măndioa. — Acum ^1-am scos spetele, ca s8^1 fac poale. 

Pepelea. — Ha ! ha ! ha ! . . O s'aglungS vestit Io 
ţară antereu Iul Arvinte, măncaU-ar guzganii! 



ABVIKTE ŞI PEPELEA 825 

ICăndioa. — Pe cine ? . . pe anterefl ? 

Pepelea. — Ba! pe moşu-tefi, c& mare sgârcit lY! 
h !n stare s6 tale un fir de m&lalfii In opt. . . 

Măndica. — (ride). 

Pepelea. — M&ndică ! . . ŞtiY ana ? 

Măndioa. — Ce? 

Pepelea. — Te-am cerut ierK dimineaţă ia dtnsu. 

Măndioa. — EleY! şi ce ^(¥-0 rSspuns? 

Pepelea. — H'o trimes dracuIuY pomană. 

Măndioa. — Da pentru ce? 

Pepelea. — Ci că nu's de neam mare. 

Măndioa. — Âu^î! 

Pepelea. — De-aceea am liotărlt se '1 gYoc una şi 
bună. . . 

Măndica. ^ Ce? 

Pepelea. — Ce m^a sfătui dracu. 

(Se ande afară tuflnd fi atr^naUnd.) 

Pepelea. — Eaca vine strigolu. 
Măndioa. — Fugi Kute, s6 nu te găsască aici! 
Pepelea. — H'am dus... Sâ ne yidem cu bine, Măn- 
dica ! Pe unde sd es, ca sS nu mi 'ntdinesc cu el ? Ha ! 

pe fereastă. • . dos la faţă. («are pe fereaată, 10 timp oe Ar- 
riiite întră prin fond.) 



SCENA m. 

Arvinte (on gYnbea atrenţnroaBă.) 

U ! hu, hu, hu ! geru'I ! w auiu in pnmnn Bine fjice, Ro- 
mânu, că leama n'o mănâncă lupu. . . Am fost si cum- 



826 ABVINTB ŞI PBFELBA 

pSr un car de lemne; dar ^ml-o cerat cât draca pe taţi- 
sSft, şi n^am Inat nicY o dispic&tur&, ca sS^i yiii de hac 
celu! cu lemnu. . . (8tr«nna) Na ! că ear m^o prins guta- 
narYn. U! hn, hu, hu!.. De ^ml-ar g&ti H&ndica antereu, 
s6 pun ceya cald pe mine, c&, ^6ii, am înglieţat.. He\! 
blagosloYită s6 fie vorba ţiganului : «Mal bine douS yert, 
de cât o teamă.* 

Banul 86 câ8cig& greii; 
Dar nşor se cheltaesce. 
Cine *î prost gi derbedeu 
Lesne *n lume moflazesce; 
insă eii am bani §i minte, 
G&cl mS chlem jnpân Anrinte. 

(str&intă.) 

tntr^un ceas bun! 

leama Tine, timpn*! rece, 
Eâ o las fmmos de trece 
Şi no mS ^nc&l^esc la foc... 
Mfi 'nc&l^esc sibrind în loc. . . 
Astfel, ea, jnpân Anrinte 
Sânt cu trupul tot ferbinte. 

« 

(Strănută). Ha ! . . ean aşa. . . şi la anu cu bine ! . . 

(îqT suflă nasul) Hăudică ! . . (se apropie de u^a din dreapta) MâD* 

dică!.. Nu rSspunde, drăcoaîca... Se vede că'î mâuioas. 
c'am închls-o în odae. . . Apoî dă! . . cu fetele.. . vor^? 
ceea. . . paza bună fereşte primejdiea r8... Dumneelf, gia- 
pineasa Hăndica, era în plecare s6 se dee în drag<i< 
cu puşcMu cel de Pepelea. . . un târîe brfiii, care '§î ba: 



ABYIMTB ŞI PEPELKA S27 

gloc de toată lumea ! . . Âtunc! s^agYungfi. . . (w depirteazi 
de uşă) 'L-am Întâlnit mat d^ună^I şi ^I-am ^is s6 'ml 
y^Ddâ casa asta, In care ş6i acu de doY anY. . . t! casa luY, 
hoţu! Cum aşY face s6 ^K-o M pe nimica?.. S6'l port cu 
Torbe, c& 'l-o¥fi tnsura cu Măndica, p6n& ce-o¥ii mântui 
târgu... ş'apol, de spate şi pe uş^afară. Ha ! . . eată U... 
d că, cănd vorbeşti de lup, lupu cftt cole ! . . 



SCENA IV. 
Arvinte şi Pepelea. 

Pepelea. — Buna dimineaţa, g¥upftne Arvinte! 

▲rvinte. — Ha ! ha ! . . al vinit, berbantule, ca sâ 
sfârşim tocmala pentru casă? 

Pepelea. — Aşa, glupâne! 

Arvinte. — Fie ! . . cu toate că n^am nevoie mare 
de bordeln tfiQ. . . Insă fiind c^am fost bun prietin cu 
tatft-t^fi. . . 

Pepelea. — De-aceea al vre sS 'ml lei casa pe 
nimic ? . . 

Arvinte. — Las^ nu mal lehăi, după cum ţi*l obi- 
:elu ! . . Cât cel pe hardughiea asta ? 

Pepelea. — Cât dai d-ta? 

Arvinte. — Cât sS 'ţi daii? Casa '1 dărăpănată. . . 
ire trebuinţă de meremet. . . streşina '1 putredă. . . 

Pepelea. — Tra s6 ^ic6, nu *ţl place? 

Arvinte. — - 8S ne 'nţSlegem, fStul meU. . . EU pri- 
iese 8$ fac o jSrtfă, cheltuiQd cu meremetu; Insă banii 



828 ARVINTE ŞI PBPELSA 

ce-ottt cheltui, s8 fie socotiţY drept preţn casei. . . Te 
primeşti aşa? 

Pepelea. — Bun& tocmaI&!.. Dar' ceva adalmaş? 

Arvinte. — O baniţft de nuci uscate. . . hal ; treacă 
de la miue ; unde-o mers miea, meargfi şi suta. . . 

Pepelea. — Bun&tatea d-tale!.. Insă un lucru strici... 

Arvinte. — Care? 

Pepelea. — Nu 'ml plac nucile ! . . 

Arvinte. — Nu fii prost, măi! . . O baniţă de nac! 
vechi, de ş6se ani... Nn scăpa chilipirlu din mană. 

Pepelea. — Ba nu aşa, glupftne ! . . Almintire. . . 
Dă'ml pe Hăndica adalmaş!.. Vrei? 

Arvinte. — (în p»ne) Au jl httru ! . . S6 'I daţi bună- 
tate de fată, nouă nouţă, pe-o hardughie yeche. . . 

Pepelea. — Ce ^icl, glupăne? Ne lorim cu targa? 

Arvinte. — Ţi'I dragă fata, hain? 

Pepelea. — Dragă, de mor... 'HI-o dai de nevastă? 

Arvinte. — Om vide. . . om vide. . . Hal s6 facem 

Zdelca mal ântGl. (icoAte hfirUe 91 cUimărl din Mlurul meML) 

Pepelea. — (m purte) Umblă cu măţa 'n sac, ghîu- 
jul. . . Aţine-te Pepeleo ! . . 

Arvinte. — Eaca tot ce trebuie pentru scris ! . • 
Unde 'ml-am pus ochelarii ? . . (» caut* peste tot looui) Unde 
'ml-am pus ochelarii? 

Pepelea. — (ri46nd) Nu 'I mal căta de geaba, glupâne! 

/rvinte. - l-al găsit? | 

Pepelea. — Ce sS 'I găsesc, că 'I al pe nas. 

Arvinte. — Oare ? . . Se vede că de mult ce-an 
strănutat. . . 



ABVnVTE ŞI PEPELEA 829 

Pepelea. — AY prins orba g^nilor. . . 
Arvinte. — Cine? eii? 
Pepelea. — Ba! ochelarii! 

Arvinte. — (în PMte) Ghidi, obraznic ! . . (u») Pepelaş 
dragi, ştii carte? 
Pepelea. — Ştiii. 

Arvinte. — (în pute) Ptoit!.. (tan) Facem zdelca? 

Pepelea. — Facem! 

Arvinte. — Prea firnmos! Eaca şerifi, (acaie) ,,86 fie 
«ştiot, prin acest zapis de Yeclnic& y^n^e, că efi, Pe- 
rpelea, am y^ndat d-sale, glup&nalul Anrinte, casa mea 
,ce-o am de la p&rinţl şi di am priimit toţi banii. . .* 

Pepelea. — Ce bani ? N'am luat nici o para. . . 

Arvinte. — Aşa 'I forma, Rtu meîi! (acrie) „şi că 
„am priimit toţi banii, iu galbini împărăteşti* cu zimţi, 
„fîiră ca 8$ 'ml mal r^mâle cuyfint de-a întoarce yr'o 
„dată tocmala făcntă." (vorbind) Bun e aşa? 

Pepelea. — Bun! 

Arvinte. — Vin' dar de iscăleşte! 

Pepelea. — Bucaros ! Insă. . . 
Arvinte. — Ce? 

Pepelea. — Sâ yeji d-ta, glupâne! Bletu r^posatu 
tată-mefi, 'ml-a lăsat cu limbă de moarte, că de-a fi 
8^ 'ml y^nd casa yr'o dată, sâ 'ml păstrez In stăpânire 
cultt ist mare din părete, (arau cumi de lângă a«ă.) 

Arvinte. — Ce vorbă 'I asta ! . . 
Pepelea. — Poronca tatii. . . n'am ce face ! 

Arvinte. — EI! ş'apol? 



830 ARVINTE ŞI PBncLEA 

Pepelea. — Apoi maK adaage d-ta !n zdelc&, ce 'ţi- 
olii {}ice eii. . . scrie. . . 

Arvinte. — Da bine, m&Y, ia ce-a sâ 'ţi folosasci 
ţie un cuîil tn p&rete? 

Pepelea. — La nimic. . . doar numat sS am nnde 
sâ 'ml anin căclala, când oYii vini la d-ta. 

Arvinte. — (în parte) PrOStu'î sSrmanu! (zide încet). 

Pepelea. — EI! scrii? 

Arvinte. — Scrifl, scriii... spune, (poitiesoe de zia). 

Pepelea. — (dictAnd) ,D-lnî, glupânu Arvinte, se lea- 
.g& cu glnr&mdnt de afurisenie. . . 

Arvinte. — lîn parte) Glurămfint ! ! . . de afurisenie ! ! . 

Pepelea. — (dicteasă) ^sS lase în stăpânirea me ci\V 
,cel mare din p&retele din dreapta, fără ca d-lu! s^ ^ 
;,poatS atinge de el, şi QLră ca sS se tnprotivească tt' 
.dată, la ori ce aşi vra eii sâ fac cu pomenitul cnîu. 
AI scris? 

Arvinte. — Am. . . Na ! iscăleşte ! 
Pepelea. — Bucuros ! . . dea oondemi) Dar' tmî â 
pe Măndica? 

Arvinte — 'ŢI-o daîi!.. Pune'ţl talpa gâşteî | 
zdelcă. 

Pepelea. — Ba nu ! Chiam'o aici pe Hăndica. . . 

Arvinte. — N'al încredere în mine ? . . Ett, om 
trân, cu frica lui Dumne^Sii. . . şi care am fost pr\^ 
cu răposatul ? . . 

Pepelea. — Eî, fle! dacă 'î aşa... Eaca is<&U>s 

Arvinte. — (ecsamlnând bârUea) HînUnat ! . . Al v < 



ABVINTB ŞI FEPELSA g3l 

T& roaT citeaţi chKar de cât a dascălului Pricochi din Podu- 

Iloae. {atrînge hârtie» în sin.) 

Pepelea. — Acum, ^\ M&ndicăY s6 viei 

▲ryinte. — Vreî numaî de cât s'o M? 

Pepelea. — Vreli! 

Arvinte. — Şi ţi'Y dragă de tot? 

Pepelea. — De tot! 

Arvinte. — PM şagă? 

Pepelea. — Fără! 

Arvinte. — Dacă 'I aşa, adă mftna ^n coacK, s6 te 

duc la Măndica. . . Cle» pe Pepele* de mAnă |1 '1 duoe ipre u|a din 

fond) Da făgădueştY că 1 ţine-o bine! 

Pepelea. — Ca pe-o floare! 

Arvinte. — Eî, aferim, f8tu mett!.. Primeşte bla- 
gosloreniea me ! (ajungând u uş* din fand) şi s6 eşY afară, 
hoţule ! că 'ţY rup cYolanele ! . . 

Pepelea. — Ce-aî păţit, gîupâne? 

Arvinte. — A ! puşchYnle ! . . aY chitit că ^ţY-oYtt da 
banătate de fată, nouă nouţă, In schimb pe-o hardughie 
veche ca bordeîu t^fi ! . . AY chitit sS Intri In neamurY, 
mojtcule ? . . Afară ! . . 

Pepelea. — Aşa ţi^Y povestea, gărbovitule ? . . EY! 
lasă, că eti ţi's popa tSti de-acu 'nainte. . . M'aY tnşSlat 
cu mincYunY, p6u^ ce m'aY pus la mână, şafer bStrân 
ce eştY, . . 

Arvinte. — Afară! 

Pepelea. — Am s6 ^ţY fac fjile fripte, ca sfi pome- 
neştY de Pepelea, cât lY maY trăi ! . . 
Arvinte. — Afară! 



882 ABVINTE ŞI PEPELEA 

Pepelea. — Olfl eşi dacă 'ml-a pl&ce. . . Am drept 
sâ vifi aici ort când... sd ^ml pun c&clula 'n călii, ş'am 
s6 yi& ji şi noapte... aufjl tu, oftigosule? Ţine-te bine 
de-acu. . . atâta ^(1 ^ic. iwe.) 



SCENA V. 
Arvinte şi Măndioa. 

Arvinte. — («tfngur) Afară. . . Ghidi, tricolicî neruşi- 
nat. . . s^ mâ ameninţe el c*a Tini In casa me, cumpă- 
rată cu bani buni şi pe şin?.. hoţu, enicerlu, câijaliu!.. 
Brrr ! tml curg sloiuri de ghlaţă pe spinare de manie... 

(merge de deBohlde uşa din stâng» cu cheia) MăudlCă ! 

Măndioa. — (din întru) Ce este ? 

Arvinte. — Gata '1 antereu ? 

Măndioa. — Gata! 

Arvinte. — Adă s61 tnbrac, doar m'oltt mat In- 

Călţji, C'am Inghleţat ae» »ntereul şi închid© ear nşa) EaU St" 

videra, bine'l cusut ? (fl desvsieBce) 1-o scos spetele, de 'î-o 
Kcut poalele. . . Minunat ! . . Spetele 's de prisos. . . Nu 

se yM. . . Ban S^'l înbraC. . . (trece dupl pararan ţl'l înbr»ci. 

Pepelea dracului... U-am pus la mână. Atâta numai m^ 
Îngrijesc. . . culu cel din părete. . . pare-mi-se că 'I uq 

CârCÎOC. . . (esae înbrăcat cu antereul) îl dreS Cât SC poatC {\e 

bine. . . şi mâ prinde. . . (înbracă giubeoa) Eaca culu cel ca 
pricina. . . dacă U-aş scoate din părete ? . . Nu se poate, 
că^s legat cu glurăm^nt de afurisenie ! . . («e «carpeni în c*{ 
cu dudă) Măi, măi, raăl. . . s6 nu 'ml fi pus opinca, hor- 



ARVINTE ŞI PEPELEA g33 

banta cel de Pepelea?.. Eaa s6 merg sS mS sf&tuesc cn 
popa Macoveî din sat... El, om cu carte... ştie multe... 
poate se m$ deslege de gYur&m^nt. . . HaY! bunuri Dum- 

neij^ii, meşter II Arvinte. (îfl lea ««pca «l esse prin fana. in 
timp ce Pepelea întră pe fereaiU). 



SCENA VI. 



Pepelea. — a» fercMU) Acasă 'î strigolu ? . . Ba eată'l 

că eS&. . . (a«re pe ferea»» in cmI) Hup şi etl ! (aduce o ftrânghle 

fi o traiaa puni cn rufe nde) 'MK-am adus rufele sp&late la 
fdutâna din sat, ca sâ le anin In cuiul meii şi sâ le 

întind tn Odae. (anini traista in cnift; din traiaU curge apă prin 

odae). Ean aşa. . . Acu sâ ^ntind şi fr&nghiea. (anină un ca- 

p^t a frănghiel de cuiul cel mare din păretele din dreapta, ear cela-l>alt 
cai>^t îl leagă de alt cnltl ce se găsefece inflpt în păretele din fund, lân- 

Hi uşă). Are s6 se cam sborşască gYupânu Arvinte, drapel 
n'am ce 'î face. . . Cuîu 'î-al mett, şi am drept de-a 
pune tn el ce-o¥ii yra. . . Eaca şi frânghiea gata... Acu 
se'niî întind rufele... Ce-aud?.. Par' că vine moroîu... 

S(3 \ideţ¥ haz acuş! (sU Ungă u«a din dreapU). 



SCENA VII. 

Pepelea şi Arvinte. 

Arvinte. — (p« P»gui uşii din fund). N'am găsit pe pă- 
rintele MaCOVCl acasă. . . (când se între, se loresce cu capul de 
frânghie, fi 1 cade « apca şi ochelariT). CamaCSÎ ! Cc 'Y asta ? 

Pepelea. — Ţine-to bine sâ nu dai rSă! 

53 



. 834 ABVINTE ŞI PEPELEA 

Arvinte. — Tu eşti, antihîrţule? Ce caţî aicî? 

Pepelea. — Nu b&ga de samă, gYup&ne ! . . tml în- 
tind rufele ca sâ se usuce. 

Arvinte. -— Ce face ? Strenţele tale !d casa me. . . 
Da aicY îl spălătorie? 

Pepelea. — Nu §ti& ett. . . Cuîu mett. . . 

Arvinte. -^ CUÎU t6tt, CăpcăUnUle ? (arătând cela-l-mlt cnto 

din fund) Dar' aista tot al t€îl îî ? ha ? Cum de-aî îndrăz- 
nit sS te-atingî de el? 

Pepelea. — Ascultă, gîupăne! 

Arvinte. — (furios) Eaca ascult, PasTantoglu ce eştî î 

(smancesce £r&nghica din cuXA şi o asv^rle «fari). Da Ce tC SOCOţS 

tu ? . . SS 'ml întinfjl frănghil pin casă, ca într'un şo- 
pron. . . sS 'ml sparg capu la vîrsta me ? . . Afară, peb- 

livanule ! . . (n înplnge de spete). 

Pepelea. — Nu pune mâna, că te afurisesc! 
Arvinte. — Afurisi-te-ar Zarzarela, s6 nu te mal 
vfid în ochii mei! 

Pepelea. — (realstând pe pngul nşil din fand) !ml dai ţ^ 

Măndica ? 

Arvinte. — Ean aşteaptă sS 'ţi datt eii o Măndică de 

corn peste cap. (apucă nu băţ; Pepelea fuge rifdnd). 

Pepelea. — Sus părinte, că se udă cărţile! 
Arvinte. — Anaftima sS fii! 



SCENA Vin. 



Arvinte. — (fo»rte necJUit) Breee!.. aista '1 Neaga!. 
popa belea, (caici rn «p» ce & onn prin oaaă) Da asta ce mâ 



ARVINTE ŞI PEPELEA 835 

este ? . . priveşte cum curge apă pin casă. . . s^ gturY 
c*o T^rsat BahluKu. Or s^ se fac6 broaşte... ae» o c&rpi fi 
şterge pe jos) Poftim ! . . vicaţă 'î asta ? s'î^Iung a şterge 
urmele Iul Pepelea. . . Da de unde, Doamne eartă-mS, 
curge şiroiul. . . (rfaind traisu în cnifl) Eaca pozna. . , 'şî-o 
aninat traista cu rufe ude în cuYil. . . Bat^U potopn, 
Fariseii, s^l bat^. Cum '!-aş arunca-o In uliţă, de nu 
'm!-ar fi nu ştiii cum de glurământ. . . Părinţit noştri 
jicea: ,Cine *şY calcă gYurămdntu, nu U primeşte pă- 
mântii!* şi mâ tem că nu ^mY-otfi afla Ioc pe ceea lume. 
(o(t4>azi) He¥, he¥! răbdare, Ârvinte'fâtu meii, răbdare!.. 

(merge U n|ft din dreapta, o deschide Qi ^ce) : Hăudică ! . . adă 

luminare, c'o Inserat de tot şi Începe a nu sS ma¥ yidea. 

(Hindica ÎT di o luminare de şeii aprinşi)» Noapte bUUă, fata mea, 

noapte bună ! . . Culcă-tc, căcY culcatu de vreme şi scu- 
latu de dimineaţă e o dovadă de înţelepciune. . . Pri- 
veşte, de pildă, găinile. . . Noapte bună ! . . (închide uşa cu 
cheia) ImY vine sâ mâ culc şi c)i. . . s6 dorm ca un stă- 
pân vecinie în căsuţa lui. (merge de 'ţî drege patnl din fund. a- 
^a4& perina «i 'şt pune un ghlgilic) Olfi S6 m^ CUlc îubrăcat 

cum sftnt, doar' 'ml-a fi mal cald... Brrr!.. geru'I... 
le cască şi măţile. . . (casei). 

(Arie din Fra-Diarolo: ^AUcns ma femmt, ii f aut dormir.'^) 

Eată ceasal de odihn&! 

Olă sS dorm... sS dorm in tihnă 

(casei) tn cSsnţa ast* ... a mea. 

Noapte bnnă, mo; Anrinte, 

Fă hor, hor, ^-aca 'nainte 

(casei) Fără grijă de belea. 

53 ♦ 



836 AUVtNTE ŞI PEPELEA 

Fă hor, hor §i ear hor, hor, 
tn Bomn dnlce şi aşor. 

(tn timp ce cânttt. se găteace de oulcat, se întinde pe pat înbHkat 
în antereti, se acopere cu glabeoa, îşY trage o cergă pe de-asupn, i«l 
v6ră (?apul în perină şi începe a horăi). 



SCENA IX. 
Arvinte şi Pepelea. 

Pepelea. — (bate ia uşă). 

Arvinte. — (tress^). 

Pepelea. — (bate mai tare). 

Arvinte. — (se întoarce în pat cu fa^ la părete). 

Pepelea. — (afară) Gîupâne Arvinte! 

Arvinte. — (deşteptându-se spăriet) Ha ! . . CC este ? . • 

am visat c& s^o spOn^urat Pepelea 'n culâ. . . 

Pepelea. — Gîupâne Arvinte! 

Arvinte. — Cine 'î acolo? 

Pepelea. — • Ett, Pepelea! 

Arvinte. — Ear? Ce caţî noaptea, tricolicîule? 

Pepelea. — Descbide^ml s6 leii traista din cuTu ! 

Arvinte. — Bată-te pSrdalnicu, ş'aî agîunge îii trais- 
ta goală!.. Au^n sS md trezască din bunătate de v'wl 

Pepelea. — Deschis}! uşa a^JI? 

Arvinte. — Du-te naKbeî! 

Pepelea. — Dă'mî drumu, ci stric uşa... Am tna- 
bă la cuiul meii. 

Arvinte. — (scuiându-sc) fA stăî, spfinţjura-te-aî In t '. *! 

(se scoală numai în antereâ şi merse de deschide uşa). 

Pepelea. -— Bine-am găsit, gîupftne! 



ABVDîTE ^I P£P£L£A >ţ;î7 

Arvinte. — Hai! îe'ţî degrabă strenţele şi pieK râ 
recesc ! 

Pepelea. — (inânduşi tnist») Eaca! . . frumos anterett 
porţî. .. Ean tntoarce-te puţin... Ha, ha, ha!., u'are 
spete. . . autereii de spatarlâ ! . . cată s$ şi asu^Jt tu el, 
gtupftne ! 

Arvinte. — Eşî! nu lungi Yorba. 

Pepelea. — Ba nu, §^ii, când a face pul antereu, 
se'mî daî şi mie unu de s^m^uţă. 

Arvinte. — Eşî! Iţi ^ic, obraznicule! 

Pepelea. — îmi dai pe Măndica? 

Arvinte. — Măndica? (scoate un papnc diu picior) Na ! 
Măndică, Str€mbâ-lemne ce eşti! 

Pepelea. — Par' că eşti cîofu cel din bortă, c'un 

papuc şi C'O. . . (fnge ri<|end). 



SCExNA X. 

AXVinte. — (Închide uşa din fand cu zdvurul, apoi viuc po»o- 
mont in faţa publicului şl 41ce); Eeel ! . . ^ă '1 C'am l)ătit-0 ? 

Care yra s^ fjic^, am casă şi nu 's stăpăn Intr'iusa ! . . 
Asă '1 că 'ml-o întors şurubu, pujchîn cel de Pepelea? 
li.Hi di tifla». Na! cap s^c... bostan firă slmburl... Na, na! 

Na tifla Arvinte, 
Betrăn fără minte! 
Un pnjchîă de nimica 
Te prinse de chică. 
Na tifla mişele, 
Un ţine să te *n§ele! 
Te-oru ride jroldniî. 
Ba ch!ar şi curcanii ! 



838 AUVINTE ŞI PEPELEA 

Bree ! . . aşa ruşine de când sânt n^am păţit ! . . tm! 
vine sâ^niY calc gturăm6utu. . . că doar n'olil fi eti cel 
d'ântdl. . . Ba nu, Arvinte dragă. . . mal bine mergt de 
te culcă şi r^mâlf cu sufletu curat. . . eaca mS duc. . . 

(merge de se pune in pat) I ! . . călduţ M şi Mue. (adoarme cân- 
tând încet): 

Noapte bun&, mo§ irvinte, 
F& hor, hor, de-acu *nainte! 

(începe a horăi). 



SCENA XL 
Arvinte şi Pepelea. 
Pepelea. — (b»te ia uşă). 

Arvinte. — (urmează a dormi). 

Pepelea. — GYupâne Arvinte!.. hei, glupâne Arvinte! 
Arvinte. — (cu apaamuri prin somn) Nu lăsa, măî ! . . nu 
lăsa ! . . prindeU ! . . 

Pepelea. — N'aufJI, somnorosule? 

Arvinte. — (deşteptăndu-se) Na ! . . Ce't ? foc ? 

Pepelea. — Deschide uşa! 

Arvinte. — Ear tu eştî, hurezule ? . . Ce vreî ? 

Pepelea. — Dă'ml drumu s^'ml pun căciula 'n cuYu ! 

Arvinte. — Du-te plrlel ! («e întoarce ia părete). 

Pepelea. — Nu deschizi ? . . Te afurisesc î Te faci 
că dorm! ? . . El ! las^ că^ţl vin eii de hac ! 

Arvinte. — (visând) Frânghie... spânzurătoare... Na... 
da şCJl binişor, că m6 gâdel. . . Zapis ? . . A ! 

Pepelea. — (deschide fereasu) Ba că s6 ^icî. . . doarme. 



ABVINTE ŞI PEPELEA 839 

povîrnitu. . . Acu 'î vremea sfi'mî întind rnfele. (•»» în o- 

d«e. trXg€nd o frânghie lungă după el, fi merge de leagă un eapdt de 
culâ, oele-1-aIt e«p£t e legat afară de nn copaci Fereasta rdmâne dea- 
chiftă). 

ArvintO. — (dă semne că 1 este frig şi se ghemnesce în aştemnt). 

Pepelea. — S^^mi întind bine frânghiea. . . aşa. . . 

Acu sC'mî Sp^n^Ur averea. . . aea traista de pe fereasU ţi ani- 
nă mfe albe pe frânghie de-a lungul scenei) Eaca basmalele bo- 

erîiiluT ; eaca ştergarele boerlulul ; eaca năframa de vor- 
nicel de nuntă. . . 

ATTinte. — (strănută). 

Pepelea. — SS'Î fie de bine! 

ATTinte. — Ce dracu, vine un vfint de cele musc&- 
leştY. . . ear m*o prins gutunarKu. (strdnuu). 

Pepelea. — Pe braţe, şi Ia mulţi anY! 

Arvinte. — And ? (se întoarce) Pîeî drace ! . . ce'mî 
v^ijură ochit?., fereasta 't deschisă!.. Ce bulendre's aiste? 

Pepelea. — Ale mele! 

Arvinte. — Tu ! ear? . . tu ! . . ale tale ! 

Pepelea. — Eâ, ear eii, ale mele! 

Arvinte. — Pe unde-al tntrat, potlogarîule ? 

Pepelea. — Pe fereasta. . . 

Arvinte. — Ş^al lăsat-o disohisă In me^ de Yearnă! 

(ne scoală Iute). 

Pepelea. — Nu cerca s'o închiţjî, că trece frânghiea! 
Arvinte. — Ce frânghie? 

Pepelea. — Asta cu rufele. . . Am legat un capSt 
de copacu vecinului. 
Arvinte. — Breee! 
Pepelea. — Precum jjicî. 



840 ABVJl^TE ^l PEPELEA 

Arvinte. — Breee ! care vra sS jic^, tu eşti stăpân 
aicY, şi ett ts de haimana? 

Pepelea. — Ceteşte zdelca. . . cea cu cuini... ştilV 
Arvinte. — - Ghidi, şuier viclean! 

Pepelea. — N'o scoţi tn capSt cn mine, glup&ne ! . . 
din dou6, una: ori rupem zapisu de vânzare, ori îmi 

dai pe M&ndica. . . Alege ! . . (se depărtează spre QŞft din drcpU). 

Arvinte. — (în purte, pe gÂndar!) S^ rup zapisa ? . . 
nu 'ml vine la socoteală ! . . sâ 'I datt pe Măndica ? . 
nu 'ml vine la kerem ! . . Cum sâ fac ? . . Dac'aşI găsi 
vr'un tertip ca s6 schimb zdelca, şi sâ scot culo din 
ea. . . Dar' ce tertip?. . Hoţu de Pepelea ti cârclocar de 
frunte ! . . doar numai s^ '1 înbSt, sS 'I fur minţile. . . 
omu la chief multe face... Minunată idee... Ea sâ cerc!.. 

Pepelea. — (în parte, obaervându'i) Oare co mormoro- 
seşte ursu? 

Arvinte. — (scniându-ee) Pepelaş dragă! 

Pepelea. — Aud, glupăne! 

Arvinte. — Ţie nu ţi'I frig, f6tu mett? 

Pepelea. — Ba 'ncă cum frig! 

Arvinte. — Apoi dar'. . . In loc de-a ne certa înpre- 
nnă, n'ar fi mal nimerit sâ ne 'nţ^legem ca doi oameni 
detreabă, tncăl{}indu-ne c'o stacană de vin? Ce jici tn, 
Pepelaş dragă? 

Pepelea. — ţ^ic că al dreptate, glupăne ! Dar unde 
sâ găsim vin la ceasu aista? Jidanii sânt tn sdrbătorl 
şi crâşma 'I Închisă. 

Arvinte. — Unde sd găsim vin ? . . Aşteaptă. . . am 



ARVINTE ŞI PEPELEA 841 

un pulfi de Cotnarlfi, care face cu ochYuI... (în iwrte) Am 

S^ 'I fac cuc ! (Scoftte de mib pai un alolor fi dou6 pahare). 

Pepelea. — (în parte) Are gând rStl, digeratu ! 
Arrinte. — Eaca toYagu bătrâneţilor şi nebuniea ti- 
nereţilor! . . vin' cole la masa, s^ tnnecâm ura tn uIcToru 

ista şi SS tnchiem pace! («ea^41 ia masă fitoaml vin în pahare). 

Pepelea. — Bucuros! 

Arvinte. — Da nu închidem fereasta, f^tu meii? 
Pepelea. — Ba Închidem, s6 nu ne zărească Luna. 
Arrlnte. — Luna ? Ha, ha, ha ! . . Luna 'Y o ştrată 
bătrână. . . Multe vede, multe ştie şi tot spăsită se pare. 

(Pepelea închide fereaata; apoi vine de se pune la maaft în fav' cu 
Arvinte). 

Pepelea. — El! glupâne! ImY daî pe Hăndica? 

Arvinte. — Nicî vorbă nu'î. . . dar' mal ântCÎ sC 
ciocnim câteva pahare! 

Pepelea. — S5 ciocnim, gîupâne! Noroc, şi îutr'un 
ceas bun. 

Arvinte. — Amin ! (bea) A ! . . bun îî. 

Pepelea. — Bun. . . c'a fi din bute. 

Arvinte. — Ce plăteşte miî şi sute. . . Veijî tu, măî 
băiete ! . . omul căruia nu 'i place vinu, ti om r^ii. . . 
se fugi de el p^n' la Odobeştî! 

Pepelea. — Ş'acolo s6 te opreşti. 

Arvinte. ~ Şi sS nu te mai urneşti ! . . Eă unu 
când befi, tmi vine tot b6 cant. . 

Pepelea. — Căntă, giup&ne, că trebuie s^ fi având 
glas bun! 

Arvinte. — Cum nu ? . . Am fost dascăl la sftntu 
Pantilimon. Ascultă ! (Hdică un pahar şi cânu): 



g42 ARVINTE ŞI PEPELEA 

(Arie din: Agathi FltUur). 

Când Tinnl carge in pahare, 
Gând ochii vesel str&lacesc, 
Inima*ml saltă gi tresare 

De un fior damne^eesc. , 

Ridic an pahar 

Plin, plin, 

De vin de Gotnar 

Plin, plin 

Şi mie vesel mi*l închin. 

Ahl ah! ah! 
Glu, gla, glu, sufletul meă ride, 
Glu, gin, gin, ralnl se deschide, 
Glu, glu, glu, glu, glu, glu 
Şi or! care chin 
Eii mi'l innec în vin. 
GhiUl 

(Oblne şi be«). 
(inprennă). 

Glu, glu, glu, sufletul meu ride, 
Glu, glu, glu, raîul se deschide, 
Glu, glu, glu, glu, glu, glu 
Şi ori care chin 
Eii mi'l innec în vin. 
Ghiăl 

(Beii iiipreuni). 

Pepelea. — Merge la inimă, glupftne! 

Arvinte. — Meargfi sănfitos, că ett nu 'l-olfi ^ice boî 

Pepelea. — (în pwte) Pare-mi-se că se cârpite moş- 

neagu ! 

Arvinte. — (cam ameţit. în parte) Am s6 'I fac s6 prinde 
prepeliţa de coadă. Las' pe muie ! . . Ett sftnt Arvinte ce! 
cu minte. . . Arvinte Crijn! 



ARVINTE ^I PEPELEA $43 

Pepelea. — Glupftne, şti! ona? 

Arrlnte. — Spune, băîete, spune, c'apoî 'ţî-oîfi rfeponde! 

Pepelea. — S6 tr&ească moş Noe, cel care-o diHco- 
perit yiea! 

Arvinte. — S€ trăeascâ. . . dar'. . . tata Noe. . . sS 
trăească ! . . el o f ost o dată Român. .. Ci că el avea 
In corabiea sa vr'o ^^ antale de Cotnarlfi de pe vremea 
M Stefan-Todă. . . Crişu el ! . . Potopo ti boteza cu apă, 
el se boteza cu vin, d^ dimineaţă p^n' In sară. . . ean 
aşa. . . (bea) Be şi tu, mă! Pepeleo ! . . be, dă'I găt, că 
te lovesc cu ulcloru 'n cap! . . Ha, ha, ha! . . mare în- 
ţelept om mal era tata Noe! El jicea aşa: că numa! 
tril lucrur! pe lume sânt bune. . . 

Pepelea. — Care, glupăne? 

Arvinte. — Pftnea cât de proaspătă, vinn cât de 
vecbtă şi nevasta cât de t^nM. . . Crişu el ! . . j^ce an- 
tale de Cotnariâ ! Avere, măi. . . comoară, băiete. . . 

Pepelea. — (prefleânân-ae că 1 uneţit) Hcl ! Căcl n'am 

fost şi eă cu dlnsu tn corabie ! . . 

Arvinte. — Ce-aî fi făcut, Pepclaş dragă? 

Pepelea. — Eă ? . . '1-aşl fi dat huştlulluc tn baltă 
pe moş Noe, ca s6 *ml r^mâle mie tot vinu! 

Arvinte. — (best) Eaca ! . . bun ! . . huştlulluc tată 
Noe, huştlulluc. . . ştlobtlc ! . . s'o dus ! (prfvewe în jos) Ean 
priveşte cum se duce 'n fund... s^o duuus ! . . parapan- 
ffhelos. . . ş'am r^mas noi stăpâni pe corabie... (m scoau 
^i foTăMce) Hăl, că tulburată '1 Marea ! Nu mâ ţine pi- 
cioarele, («e loTesce ca capnl de rafe) Bate Vdntul tU pâUZe... 

de aceea... (citri Fepeiea) moş Noe... Ean ascultă, moş Noe!.. 



844 ABYINTE ŞI PEPELEA 

Pepelea. — Ce % nepoate ? 

Arvinte. — Aşa s6 tr&eştî. . . strînge'ţî pâruzele, ca 
se pre clatină corabiea ! (se apr^ină de pepeiea). 

Pepelea. — Mergî de te raztoă de-un catarg! 

Arvinte. — Baca. . . m'am răz^mat. . . moş Noe. . . 
Ean ascultă, moş Noe! 

Pepelea. — Aud, nepoate! 

Arvinte. — Cunoştî pe Pepelea? 

Pepelea. — îl cunosc, îî un şiret de frunte! 

Arvinte. — Şiret el, dar' eii şi mal şi. . . pune'ţî iu 
gând, moş Noe, că 'Y-am întors un şurub... Ha, ha, hal.. 

Pepelea. — Cum? 

Arvinte. — l-am luat casa pe nimica. . . ş'apoî mi 
ţi M-am chefăluit frumos, de-am prifăcut zapisu cu cuîu... 

Pepelea. — Cuculâ?.. Unde al cucuKti, nepoate? 

Arvinte. — Eă ? . . cucuîâ. . . («e pipMe) Nu se află. . . 
Eă ştia una şi bună. . . Are Înscris? bine! n'are? şi mal 
bine! Torba ceea: Cftrc Frangoleo... huştYulYuc... s'o dus... 

Pepelea. — Bîetu Frangolea! 

Arvinte. — Nu U maY căina. . . un blăst^mat! . . ştii 
d-ta, moş Noe, că Frangolea 'mt-o cerut pe Hăndic«i? 

Pepelea. — O avut obraz? 

Arvinte. — Ci că are un culii tn păretele ista. . . 
spune'K sS 'ş! puie pofta 'n cută ! . . Ha, ha, ha ! . . 

Pepelea. — 'I-am spus-o de mult. . . dar' ştii <• 
'mî-o răspuns? 
Arvinte. — Ba! 

Pepelea. — 'Mî-o rfispuns că are de gând s6 v 
spdn^ure în cuYu Iul, dacă nu 'I rel da pe Măndica. 



ARYIKTB ŞI PEPELEA 845 

Arvinte. — Sp^njure-se sănătos! 

Pepelea. — Ba, ferească sfhitul ! . . A jice lumea 

că '1-aI ucis d-ta, In casa d-tale, şi ^I c&de tQ criminal ! 

Arvinte. — (buimăcit) OrimiDal! 

Pepelea. — Ş^apol, halte 'n Ocnă. 

Arvinte. — Ocnă! 

Pepelea. — Ş^apoY haYte 'n ştreang. . . 

Arvinte. — (cam trezinda-se) tn ştreaug ? efi ? halt. 

(râmAiie încremenit). 

Pepelea. — Nepoate, nepoate! 
Arvinte. — Ce'î? 

Pepelea. — Ean priveşte, colo, Ia părete ! . . Eaca 
Pepelea. . . El tşY pregăteşte laţul 96 se sp^njure. . . Nu 

lăsa ! . . <M depărtează de Arvinte fi merge de «nlnă nn Uţ in cnXnl din 
păretele din dreapta). 

Arvinte. — (fr«îindu-ţi ociiii) Se gp^njură ! . . Cine se 
spen^ură ? Criminal ! Ocnă ! . . (dă cn ochii de pepeiea) Pteî 
drace! Eaca! . . Ce dihanie 't acolo?. . Moş Noe?. . Fran- 
goleo ! . . Pepeleo ! . . 

Pepelea. — oimgă ouia) Aud, cine m^ chYamă ? 

Arvinte. — Tu eşM, Pepelsş? Ce fad acolo? 

Pepelea. — Nu băga de samă ! . . MS si)€n jur ! 

Arvinte. — (trexinda-«e) Te sp€n. .. te spCnj...?.. Nu 
face una ca asta, că te ^i căi mal pe urmă! 

Pepelea. >- N'am grijă! 

Arvinte. — Măi creştine!., da nu te*or îngropa! 
Pepelea. — Puţin \m\ pasă! (î«i pnne laţni în g&t) 

Arvinte. — Da mS bagi pe mine 'n belea. . . Mergi 
încalţe de te sp^njură aiurea. . . nu In casa mea! 



g46 ABVINTE ŞI PEPELEA 

Pepelea. — Ba. . . aicK îmK rine la socoteală. . . In 
cuKul meii. . . RSmâY sftnâtos, gînpâne ! 

Arvinte. — Da st&I, măK, nebunule! 

Pepelea. •— S6 ne videm cu bine în căldarea lol 
Scaraoţchi ! 

Arvinte. — (o^rinân-se) Căldarea cea cn smoală clo- 
cotită ! . . Brrr ! Nu da drumu laţaluY, pohlivanule. . . 
Spune, ce vreî? 

Pepelea. — (ougiusiab) Imi daY pe Măndica? 

Arvinte. — Pe Măndica? 

Pepelea. — Răspunde, că m^ duc pe ceea lume. 

Arvinte. — Stăî, nu muri, că 'ţl-o daiS! 

Pepelea. — Chlam^o aici darM 

Arvinte. — Eaca o cliYem, o chlem... Măndico ! Măn- 
dico! (in parte) Bat^U crucea , antihlrţ. (ure) Măndico! 
Măndico ! . . 



SCENA XII. 
Arvinte, Pepelea, Măndioa. 

Măndica. — (de după uşă) Ce este, moşule ? 
Arvinte. — Vin' îute, că so sp6n^ură Pepelea 4^ 
dorn tSii! 
Măndioa. — Val de mine ! . . Pepeleo ! 
Pepelea. — Aud, Măndica! 
Măndioa. — Dacă m6 îubeştî, nu te ucide! 
Pepelea. — Fie ! . . dar' vin' aicT s8 ne logodim ! 



ARVINTE Şl PEPELEA 847 

Ifăndioa. — Na pot vini, c& 's disbr&cat&. 

Pepelea. — Apoî dă inela tSii pMntre uşft, şi pri- 
meşte pe-a meii. 

Măndica. — Na-ţi'l! 

Pepelea. — GKupftne Ârvinte, deschide uşa şi 'mT 
adă iuela! 

Arvinte. — Eli sfi ţi'l aduc? 

Pepelea. — Iute, Kute, c& strtng laţu! 

Arvinte. — (de8chi4tod u^ in parte) Ce 1 '1-aş strîn- 
ge eâ ÎDsumî, de nu 'mî-ar fi teamă! 

Pepelea. — (mergând la Q«ă) Hăodico, na inelu meii. 

(ÎI dl inelul p'intie nfi fi lea inelol Mindicăl) 

M&ndioa. — Ţine şi tu pe-a meii! 

Pepelea. — Noroc bun! Logodna^! făcută... de-acu, 
moş Arvinte, sd te vSd c^o claîe de nepoţel. 

Arvinte. — PepeU ca tine ? M6 ferească Dumne(}6ii ! 

Pepelea. — Ean las\ moş Arvinte ! . . nu mal fii su- 
purat, că după ce m'oYii tnsura, prifac zapisu cum 'ţl-o 
place. . . Acu hal sS maK tragem o duşcă tn sănătatea 
Măndicăl. 

Arvinte. — Fie, fStu meii!., de-acu noroc şi veselie! 

(lea un pahar cu vin fi chine.) 

Yieaţa se trece ca gr&bire, 
Anii <»I tineri se strecor; 
Dar* eâ na simt nici o m&hnire, 
Căci mS ţin iot pe nrma lor. 
Gn al mea pahar 

Plin, plin 

De vin de Gotnar 

Plin, plin 



^48 ABYINTE ŞI PEPELEA 

Şi mie vesel mi*l închin. 
Ah! ah! ah! 
Gin, gin, gla, snfletnl meu ride, 
etc. etc. etc. 

(mpretină). 

Gin, gin/ gin, snfletnl meu ride, 
etc. etc. etc. 

(OiocneBcfi înpreună paharele şi chliicscA. 
(Oortiiu cade.) 



MILLO DIRECTOR 



54 



PERSOANE : 



Millo, director al teatruIuK naţional. 

Nenea Naie. 

LxLoaiţa, soţia luY Nate. 

Lina, fiica lor. 

Taohi. 

ServiesoxL. 

Ciupioi. 

Ion, servul lut Nate. 



MILLO DIRECTOR 

MANIEA POSTUBILOB 
COMKDIK CU CANTIGE ÎNTR'UN ACT 



Scena se petrece într'nn onş de provinţie din Yalahiea, Ia 

annl 1864. 

Teatral repretintă nu salon bine mobilat ; o nţ ă in fund ; dou£ uşi 
laterale, în dreapta piano; fn 8t&n|;a, un gbeiidon, canapea fi jâlţnri. 



SCENĂ I. 

LuCSiţa (pe canape), Tachi, Lina (ia plano.) 

Iiucsiţa. — Tăchiţă!.. 

Taclii. — (viind Iute de lAngă piano) Aud, doamiia Dica ! 

IiXLcsiţa. — Fost-al pe la croitorul ineti, ca s^'l spuî 
s^'mî aducâ niantela cea de drum? 

Tachi. — Am fost; trebue sS rie croitorul uumaK 
de cAt! 

Iiuosiţa. — Şi la ci^tmar, pentru botinele mele cele 

bl&nite ? 

54* 



852 MILLO DIRECTOR 

Tachi. — Şi la cismar! 

Lucsiţa. — Şi Ia caretaş? 

Tachi. — Şi la el ! . . Caleaşca e gata ; mâY are ne- 
Yoe numat de un resor, de câteya sbaoţurY şi de ma! 
multe şuruburi. 

Lucsiţa. — Prea bine! Dar^ Ia căpitanul de postii 
trecut-aî ? 

Tachi. — Cailf vor fi mâne pSnă ^n {}iuă tu curte... 
cal de cel noi. . . ZmeK ! 

Lucsiţa. — (scuiându^e) Bravo ! e^tî un tân6r nepre- 
ţuit pentru comisioane! 

Tachi. — (căutând pe furiş la Lina) Numaî poutru comî- 
sioane ? . 

Lucsiţa. — Om& vedea maY pe urm& la ce aî niaî 
putea fi bun.<. O! Tăchiţă, cfind gândesc că am s^ merg 
la BucurescY, ca sâ'mî petrec iearna, nu mâ ţine locul de 
bucurie... îmi vine tot s6 cânt şi s^ joc... dar' tu Lină? 

Lina. — (scuiându-Be de la piano) Şi etl, mamau. . . Dar' 
d-ta, domnule Tachi? 

Tachi. — Eli şi mal mult, domnişoară, căci 'ml-aţî 
permis s8 v6 întovărăşesc. 

Lucsiţa. — Dar... ne'l face comisioane în Bucurescî? 

Tachi. - (în partej Ear'? 

Lina. — Şi '1 fi cavalerul nostru pe la grădini, pe 
Ia teatru, pe la baluri. 

Lucsiţa. — (esaitatai Baluri, teatru, grădini!., eaca 
vieaţă împărătească ; dar' nu ca în oraşele astea de pro- 
vinţie, unde spiritul lâuge^esce într'o atmos^ră uricîoasă 
ce usucă inima ca un sberclog... o! Bucurescî! Bucureşti! 



MILLO DJIiKCTOK s,y,\ 

(Arie Două:) 

O! Bncnrestî 
Co ma?ic nume! 
Aî fost şi eşti 
Unit- pe luii:e! 
De plâcerî, ^en, 
Eştî o comoară 
Şi gândal meu 
La tine sboară! 
Unii tot sponu 
Că pe căldură 
N'aî miros bnn. . . 
Da *8 reî de gară; 
Alţii bârfescă 
Că 'n sin la tine 
Hnlţl nebonescâ, 
Cântând ca^mine. .. 

(mpreună.) 

OI BncorescI 
Cn magic nome! 
etc. etc. etc. 



SCENA n. 

Ceî de'nainte, Seryiescu (vine pe uf» din fond.) 

Serviescn. — Servus şi plecăciune! 
liucsiţa. — A ! . . Domnule Seryiescu. . . poftim ! 
Serviescn. — V6 aduc, doamna mea, dragă cucoană, 
o yeste importantă! 
Iiucsiţa. — Care? 
Serriesou. — Acasă e nenea NaKe? 



854 HILLO DIBECTOR 

LxLosiţa. — Ba nu, barbatu meii a eşit ! . . dar' ce 
veste? 

ServiesoxL. — O veste colosala ! . . Şi unde s^a dus 
nenea Nale? 

Lucsiţa. — S^a dus la bluroul pc^teY, ca sd caute 
scrisort de la arendaşul moşiei noastre! Dar^ <}iseşî că 
al o veste?. . 

ServiesoxL. — Piramidala! . . Tot pleacă mâne Ia Bu- 
curescl nenea Nate? 

Lucsiţa. — Tot. . . plec&m cu toţiY. . . dar' vestea, 
vestea ? 
. Serviesco. — Gigantesca şi urieaşă! 

Taohi. — Importantă, colosala, piramidala. . . spu- 
ne-o astU^K! 

Serviesctu — A! domnule Tacbi, aci at fost? . . nn 
te z&risem... Servus şi plecăciune, vere! 

Taohi. — Te-a fi orbit vestea cea mare. 

Serviesou. — (datând ia lum) Ba nu, mH orbiră ra- 
dele brilante şi strălucitoare ce estt din ocbil domnişoa- 
rei Lina! 

Lina. — (ri4«]id) Pune ocbelari, domnul meii! 

SeryiescxL. — Ah!., dacă 'ml-aşl pune geamuri, aşT 
fi lipsit de felicitatea şi de fericirea. . . 

Lucsiţa. — (ou neribdare) Eştl nosuforit ! . . Spune'ml 
vestea, că staii pe cărbuni! 

Serviescu. — Ha, eaca... Staţi s6 'ml-o aduc amin- 
te !. . tnchipuiţi-v6, că. . . am ultat-o ! 

Lucsiţa. — Tronc! 

(Toţi aiăik grimadă pe lângă Bervieftcn, aprinfl de cnrioeiute.) 



MILl.O DlR£CTOR g55 

SCENA III. 
Ccî de'nainte, CiUpioX («n»v şi misterios, so aproplo in toluă.) 

Clnpicl. — (cu giM adânc) UmUissifHUS ! 
Iiiicsiţa. — (spârieU) A ! 

Iiina. — (tresărind) A ! 

Itucsiţa. — M'aî sperieat, domnule CîupicT, cu gla- 
sul d-tale! 

Olupicl. — Pardon, doamna mea ! . . YS aduceam 
o noTelft. 

Itucaiţa. — Şi dumneata? 

Olupicd. — (căutând inpregVur, cu afleală) O nOTel& COlOSalfi ! 

Serviesou. — Ca a mea? 
dupid. — (după oe a «scuiut pe la uţi) Piramîdalfi ! 
Tachi. — Şi gigantesca. . . o seim ! 
OiupM. — O sciţi ? . . Apoi dar' m6 duc s'o spun 
aiurea. . . (m închină) UmUissimus! 

Iiuosiţa. — Ea stăl, omule, şi spune ajl, c&'ml rine 

sS ţip! 

OlupioL — Bine. . . daţi 'ml toat& atenţiunea, c& 
tncep! 

ServieeotL — 8tăl! nu deschide gura! *mI-o aduc 
aminte acu. . . Eaca. . . Am tntelnit mal dinioarea un 
servitor de Ia masa şefului de blnrofi a prefecturel, care 
'ml-a spus tn taln&, c& a aflat de la un amic şi prie- 
ten al lui ce'I Întrebuinţat la telegraf, c&... ce, Doam- 
ne eart&-mfi, 'ml-a spus c& *I-a spus ? . . (mbu t^'f i adu- 

eă aminte.) 

I.iio«iţa. — Ear' al nltat? 



856 MILLO DIRECTOR 

OiupioL — C& o depeşă de Ia Bucuresct anunţă 
prefectului, ca sd prepare recepţiune directorului Minis- 
teriulul de interne, care trece la Cralora tn rerisiune. 

LtLoaiţa. — Directorul? 

Tachi. — Minîsteriulul de interne? 

LxLcsiţa. — Şi n^al aflat unde i s^a pregătit gazda ? 

dupicL — Nu! însă cred că d-voastră a?6nd casa 
cea mal confortabila din oraş, veţi fi inyitată, certa- 
mente, a^l primi. 

LxLoaiţa. — Âşa s^ar cuveni, pentru că c&ţl miniş- 
tri şi directori, tot noi ^I-amti găzduită ! Astă dată tnsă 
*mI-6 teamă că prefectul. . . 

Serviescu. — Oare? Nu sftnteţi bine tnpreună? 

LxLosiţa. — Nu prea ! . . Cucoana d-sale pretinde sn 
fac efi yisită mal ănt6I, tn contra tuturor regalelor eti- 
chetei... dar^ de-ottt sci că o prinde gălbinarea de ciu- 
dă. .. nu m'olfi duce! 

Serviesou. — SS nu vS duceţi... mal bine sfi trăiţi 
fie care cuc de-o parte. . . Ce dracu ! filotimiea ^I filoti- 
mie şi amorul propria e amor-propritt. . . 

Lucsiţa. — Nu'I aşa? 

Serviesou. — Aşa!.. Cu toate aceste Iml pare refl 
că nu trage aci tn gazdă directorul, pentru că aşi fi avut 
de adresat o petiţiune de jalbă. 

Liicsiţa. — AI vre un proces? 

Serviesou. — Ba. . . am mal multe, dar* nu m6 în- 
grijesc de ele! Am ambiţie s^ fitt funcţionar tn slujbă. 
Clupioi. — Şi ett am ambiţiune de funcţiune! 
Iiuosiţa. — Şi barbatu mett are aceeaşi ambiţi... 



MILl.O DIKKCTOU 857 

dupicl. — ane. . . Minunat!., vrea $6 <Jic^, tot ora- 

Şal Trea Sâ fie tnpiegat. (Torbeactl mcet îupreunl.) 

Lina. — (încet lux Tacbi) Dar' d-ta, doniuule Tachi? 

Tachi. — Eii, domnişoară, nu înţeleg o asemenea 
proastă şi ridiculă ambiţie... Doresc ca Guyernul s6 albă 
neroe de mine, ear nu eii de Guvern, şi astfel ar tre- 
bui 3$ cugete toţi RomAnit! 

Serviesou. — Cum amtl face oare, ca sâ aducem pe 
directorul aci? 

liUcsiţa. — Scil una?.. Răpede-te la căpitanul de 
poştă şi aşteaptă acolo, până a sosi directorul, şi... 

Serviescu. — Destul, am Înţeles. . . s6'î spun că i 
s'a gătit gazda Ia d-ta de cătră domnul prefect. 

dupicl. — terfect! 

Serviesou. — Cum perfect ? prefect ! . . N'are a face 
ana ca alta! 

Iiucsiţa. — S6 te Ydd Serriescule de eşti meşter! 

Serviescu. — Las^ pe mine; când e de jucat feste 
perfectului. . . stnt unic ! 

Iiucsiţa. — Du-te dar', nu perde vreme! 

Serviescu. — M'am dus. . . Servus cu plecăciune. . . 

Ha ha ha. . . (ese prin fund.) 

CiupicL — Admirabil! 

liucsiţa. — De-a veni directorul aci, '1-omtt ruga s6 
ne recomande Ministrului, după obicelă... şi vorba ceea: 
bunu'I Dumnejfeti ! meşter e. . . 

Olupicî. — Sublim! 

Iiucsiţa. — Trebae dar' sS U primim maieu deose- 
bire. . . Tachi ! aleargă prin oraş de găsesce taraful de 



858 MILLO DIRECTOR 

lăiitarY, şi d-ta, domnule Clfupicl, mergi la cofet&rie de'mî 
ad& ?r'o douS ocale de bonboane. 

Taohi. — Bucuros! 

OiupioL — UmUissimus! 

(tnprennă). 

Domnal director aice rine, 
Haldcţ! degrabă sS ne gătim, 
!n casa noastră primindnU bine, 
A lui favoare sS dobîndim! 

(Tftchl fi CYaplcI e«A prin fund.) 



SCENA lY. 
Luosiţa, Lina; mai pe unnă Ion. 

Luosiţa. — Acum Lin&, hat Iute, s6 facem toaleta, 
ca s^ arătăm bucuresceanuluY c& şi noK, prorincialiY, seim 
sS ne g&tim după modă! 

Lina. — Bine, maman! 

Lnosiţa. — Şi cine scie ? . . Dac^ a fi directorul ne- 
însurat, poate că. . . de ce nu ? . . Tu eşti t^n$r&. . . na 
seamenY tătftne-tett. . . 

Lina. — Maman. . . d'apoK Tachi ? . . 

Lucsiţa. — Tachi, Tachi. . . nu ^ic. . . e bun t^n^r. 
are calităţile lut. . . face bine comisioanele, dar^ nu are 
nicY o posiţie tn lume, nu e nici tntr'un post; cftnd di* 
rectorul e. . . coşcogea director. 

Lina. — Aşa este, maman. . . Insă. . . 

Lucsiţa. — Insă, ne Insă. . . aşa ^Y cum jic ett. (•tri«i:> 
Ioane ! Ioane ! (bate în paime.) 



MILLO BIBEUTOR $59 

Ion« — («M din drnipto) Aud, CUCOaD& ! 

Ijuosiţa. — 86 dai poroncă bucabirulaî s^ gătească 
bncate franţuzesc! cu hlanc-mangee, şi tu pune masîi... 
A! cere la jupAneasa 86 'ţi dea faţ& de masă ;i şer- 
vete curate. 

Ion. — Apot de-aUa cinci ^ile de cănd am pus şer- 
vete noi! 

IjiioBiţa. — Nn face nimica. . . astăzi avem un di- 
rector!.. A! s6 nu uiţi ca s6 aşe^I tn mijlocul mesd 
tumul MalacoYuluI cel de migdale amare! 

Ion. — Aud, cucoană ! (în pwte) De şfee luni de când 
slujesce tumul Malacoyulul şi nime nu U tncolţcsce. . . 
Iml Tine sS 'I trag efi un asalt. 

Iiucsiţa. — Dusu-te-al ajl? 

Ion. — (efind) Aud, cucoană ! . . ti tn^ ! 

Ijuosiţs. — Oh ! . . toate mulţemirile Iml vinfi de-o 
dată. . . par^ că am prins aripi ca s6 sbor la Bucu- 
rescl ! (eânu) O ! BucurescI cu magic nume. . . 



SCENA y. 

Luosiţa, Lina, Naie. 

Kaie. — (âfari, tarios) Fire-ar a nalbei ! 
Iiucfliţa. — Ce s'aude?.. 
Una. — Yine papa! 

Iff^aXe. — (îtttrAnd prin fsnd cu o soriwMure deschisă in mâni) 

iieca'1-ar măslinele care le măn&ncă, arendaşul dracului! 
Lnosiţa. — Da ce este, frate? 



860 MILLO DIRh'CTOn 

Nale. — Ce este, ean ascultă ce *mlf scrie grecul 

în limba lut. (cltesce): 

,,Cu plecaţuue ma tncino Ia dimiata, cocoane Nale. 
^Chito pentru cliisto moşiei dimitale a sfintolo Dimitri, 
^si mi ertaţo, clie nu amo niţi frinta, fiindo che am 
„traso primozdia simandicosa... Destule che s'a aprinse 
^un clae de grio, U-am stinso; destule che s'a aprinso 
^alta clae tot de sacară, ear M-am stinso... Ma a arso 
^bordeto de la aria. . . M\a ferite Dimnejeo de vinto, che 
^me afanisemo. Chito pentru moşia dimitale, Gusganesti, 
„si mi ertaţi, che nu poto si tino mat multo la dimiaet, 
,,che a venito Iezea rturala, che mi a luato boerescu, 
„che m^a afanisito. . . Lipon, spun la dimiata ritos, che 
„de asta^t nu mi erta interese si filotimiea se mat fiii 
„arendaşi la dimiata, ma tot remuno supuso sluga di- 
„ mi tale. Ma tuchino cu plecaţune. 

Agamemnon Trufandas.' 

XiTLOSiţa. — (după ce a ascolUt, dând semne de mirare şl de 

furie) Ce ţjice grecu? Ce ^ice? că lasă moşiea? 

Nale. — O lasă!.. Eeet! aşa 'î c'am păţit-o? Ce 
fac eti de-acum ? Am rSmas făr' de veniturî \ . . to pro- 
copsamen^ cum ţjice chir Trufanda. 

Lucsiţa. — Caută^ţt alt arendaş! 

Nale. — Altul?., pe care?.. Unde 'î, sfi '1 bag în 
sin, dac'ar încăpea de urccht. . . AstăţJI toţt arendaşii so 
aţină ca la petică şi te chitescă cu legea rurală ca cu o 
fujana. . . Eet! . . Ce ne mal facem de Pasct, de unde 
^heltuim ? . . De unde ne înbrăcăm ? De unde ne hră- 



MILLO DIREOTOR 861 

nim ? . . Cu ce ne ţinem caifetnl ? . . Cu ce mergem la 
Bucurescl ? 

Lnosiţa. — Cum? 96 nu mergem nici la BucurescI?.. 

Naie. — Ba nu ! . . pune^ţY pofta ^n cuKâ despre vo- 
taj şi petreceri ! . . Trebue sâ ne închidem In casă, sfi 
nu mal primim pe nime, şi sS trăim cu cea mal mare 
economie. 

LtLCSiţa. — (apucÂnd-o Istericale) Ah ! ah ! 

Lina. — Maman. . . 

Naie. — Na, şi altă belea acum... a apucat-o iste- 
ricale!.. Lucsito, Tină 'ţi în simţiri! 
LtLcsiţa. — Ah! ah! 
Naie. — Lucsiţo, s6 raS veiJI pe năsălil. . . 

LtLCSita. — (trezlndu-se, furioasă) S6 m8 laS dc BuCU- 

9 

resci ! (umbw rapide pe scenă) O dată CU capul ! de-oltt sci 
că m'olii duce pe jos val vCrtej p€n' In capitală. . . Nu 
vreii s€ 'ml petrec îoarna aci. . . nu yrett! . . 'Mî-am gă- 
tit toate tualetele. . . oraşul întreg scie că ne pornim 
mâne... Ce-or jice când or afla că ne-amii lăsata de vo- 
iaj. . . or ride de noi. . . Prefectoriţa s6 ri(}6 de mine?. . 
Nu vreii, nu vrea, nu vrcă ! . . (cade obosiţi pe cuiape.) 

Nale. — Lucsiţo, sufletul meti! înţeleg că nu vrei, 
dar' dacă nu 's mijloace. . . ce sâ facem?. . trebue răb- 
dare, fata mea! 

Lucsiţa. — (plângând) Răbdare!., de jjece ani de 
Ccliid tot rabd, şi când era s6 'ml înplinesc visul, s8 mi 
Tt^l (Ic-o dată osiiiidită a ţjice adio la mulţemirile ce'ral 
făgăduia ! . . Ah ! . . simt c'am sâ mor de durerea asta ! 

Lina. — (piângend) Mamau. . . 



862 HILI.O DIBEOTOU 

Nale. — Ba, ferească Dumnezeii, sS nu mori, că... 
mor şi ett, pe fcga mea. (îşi «nfli namL) 

Lnoslţa. 

(Aile : Mia, remdi feHee.) 

Adio, vis de pl&cere, 
Vis fromos gi desmerdat, 
tn cnmplit&y grea durere 
Snfletii^mY 8*a deşteptat! 
Ahl de-acam f&r* încetare 
Am sS plâng gi b& sospin, 
Am sd gnst ^\\e amare 
F&ră nicY nn minnt lin! 

(8U cnftandaU în trlBteti.) 

NaXe. — Lucsiţo, nu te despera, că voYtt face toate 
chipurile sâ te duc la Bucuresc!, de-a fi cUar s£ 'ml 
y^ud moşiea pe nimica. . . OYtt cere o slujbă tn capitală. . . 
H'oltt alege deputat. . . 

Lnoslţa. — O sim'bă ? 

Nale. — Dar ! . . Am scris de mult la un prieten 
din BucurescI ca sd intrigarisească. . . 

Luosiţa. — (îiupfrftU) O slujbă?.. Dar... trebue 
numai de c&t s^o capeţi. . . Directorul Ministerului de 
interne vine aci la gazdă. , . şi printr'însul. . . 

NaXe. — Ce spui ? . . Direct. . . Hinist. . . cănd ? . . 
de unde?., cum? 

Luoaiţa. — ti aşteptăm s6 cajfi dintr^un moment 
tn altul. . . 

Nale. — Dar^ cum ? . . ce fel ? . . cine y'a spus. . • 
de unde şi până unde ? . . 

(Se aude mtUU Wkmate de raragil.) 



MILLO DIRECTOR ^63 

IiUOBlţa. . — Taci că eat&U. . . yine ! 
KaXe. — Da bine, soro. . . ptiroforte-m^. 
Iiuosiţa. — 'Ţl-oltt spune tot, maY pe Qrm&! 
Kale. — (bnimicit) Direct... Minist... intern... aci?.. 
H*ain buKm&cit! 



SCENA VI. 
Ceî de'naintCy Serviesou. 

SerrieBon. — (totiând late) Tine, Yine, eatăU... 'l-am 
ados ! 

KaXe. — Pe direct... Minist?. . 

Serriesou. -— Dar! Cum 'I-am z&rit caleaşca la 
poartă, m'am răpejit pe oblon şi M-am poftit aci la 
gazdă. 

Nale. — (»înrit) Pe oblon? 

ServieBcn. — Ba, pe directorul! 

I.Ti08iţa. — Bravo ! Serviescule. . . eştt un amic ne- 
preţuit. . . Halde Iute sâ ne gătim. . . s6 ne 'nbrăcăm! 

Kale. — Ear' sfi mfi 'nbrac? 

I.Ti08iţa. — Tin' de 'ţi pune fracul şi cravata aM... 
HaldM.. şid-ta, Serviescule, primesceU tn locul nostru! 

(Inprennl.) 

Domnal director eată'l c& rine; 
Halde ca toţii sd ne gătim! 
tn casa noastră primindn*! bine, 
A lai faToare b& dobândim 1 

(eaft prin stâng».) 



864 MILLO DIRECTOR 

SCENA vn. 

Serviescu, Hillo. 

Serviescu. — (în parte) Ara s8 profit de momentul 
acest favorabil ca s6 'l cer prefectura. . . Eată'l... Pof- 
tim, domnule director, poftim! 

MiUo. — (întrAnd prin ftind) Mulţcmesc, domuul mett! 
Dumnevoastră stlnteţl stăpânul caseY? 

Serviescu. — Ba nu , domnule director ! . . Nenea 
NaYe cu soţiea sa, doamna Lucsiţa şi cu fiKca lor, domni- 
şoara Lina. . . un ânger! . . aii sS vie în curând. . . Acum 
Işt pregătescti o tualetă potrivită şi conformă cu ran- 
gul d-voastră. 

Millo. — Conformă cu rangul roeti ? (în p«rte) Ce rang? 
(tare) Dar\ m6 rog, s$ m6 onorat! şi cu numele d-voas- 
tră, domuul meii. Amabilitatea cu care m'aţ! oprit In 
drum ca sS mâ aduceţ! aicY In gazdă, mS face a dori ca 
s6 vS cunosc mal de aproape. 

Serviesou. — E multă cinste şi onoare pentru mine... 
Eii stint Gbiţă Serviescu, om şi prieten a caset. 

Millo. — Gbiţă? 

Serviesou. — (închinându-ee) Serviescu, fost membru 
la tribunalul judeciitorieY ; (oft&nd) insă astăzi în dispo- 
nibilitate ! 

Millo. — Serviescu ? . . Serviescu. . . Pare c& nu'mî 
e necuuoscut numele d-voastră. . . Nu aveţt cumva un 
frate la BucurescK? 

Serviesou. — Nu, domnule director, am fost unic 
şi singur la părinţi. . . născut In 7 Ioni. 



MTLLO DIRECTOR ^(^ 

Millo. — Poate vr^nn nepot? 

SenriesoxL — NicK. . . m^a ferit Dumnezeii de saiha 
draculat. . . Dar' pentru ce mâ întrebaţi?.. 

icaio. — Pentru c'am cunoscut un actor la Bucu- 
rescY care se numea. . . Felendreş. 

Serviescn. — Nu 'm! e neam... ett sftnt orfan, f&r& 
p&rinţT, $i nu am alte rude de căt Patriea, şi alt pil- 
rinte de c&t Guvernul. 

Millo. — & fericesc, domnul metk, că are asemenea copiY. 

Serviesou. — Bunătatea dumneroastră, domnule di* 
rector... însă cu toate aceste mi yfid abandonat, şi pot 
^ice chfar. . . părăsit, depărtat de scena poli. . . 

Millo. — PScat ! . . (în pwto) Ar fi bun de actor. 

Serviesou. — Şi aceasta mi gagrină, şi chiar mH. . . 
măhnesce, cu atăt ma! mult, că. . . ftră modestie, mH 
simt Trednic şi demn de or! ce rol tn sinul Patriei mele. 

Ifillo. — (inp«rte) Nu cumva aşY putea sS'l angagez 
tn trupa mea?., (tue) Domnule Seriiescu, pre căt tnţe* 
leg, al dori sS merg! la BucurescI! 

BervieBcxL — Cum nu, domnule director ! . . ăsta^I 
Tisul de aur a tuturor provincialilor din district! 

Millo. — AI voi s6 joci un rol şi d-ta pe scenă?.. 
Serviescn. — Ba şi mal multe... dacă s^ar putea! 
Millo. — Prea bine ! . . Aveţi bunătate dar^ a'ml răs- 
punde. . . scil ceti şi scrie ? 

BerrieBon. — (cam auns) Întrebarea e cam curioasă... 

domnule director... T$ spuselii mal adinioarea c'am fost 

membru la tribunalul judecătoriei. . . 

Millo. — Pardon. . . o uitasem. . . 

55 



866 MILLO DmEOTOB 

Serviescu. — (în pwte) E mucalit directorul. 

Millo. — (în p»pte) Ar fi bun de jucat rolul de amo- 
rez. . . cam naiv. (ure) Domnul mett ! . . ancă o întreba- 
re. . . Fost-al înamorat vrM dată? 

Servieson. — lîn parte) E mucalit ! (tftre) Am fost de 
maY multe orY, de yreme ce jn^ siliţY sâ mg spovedesc 
şi sS^mK fac confesiunea. 

Millo. — Insă Înamorat. . . colea. . . nu. . . 

Servieson. — Din talpă pSn' tn creştet. . . Am fă- 
cut şi stihurK tn TersurK. 

Millo. — pett? Nu al area bunătate sS mi Ie recitat!? 

Serviesou. — Bucuros, domnule director. . . nu am 
nimica a v^ refusa. Ascultaţi ! . . Stiturile mele stUntii ju- 
mătate romănescY şi jumătate grecescY. 

Millo. — Aşa? . . Se vede că sCiuteţl elin desevlrşit? 

Serviescu. — Am Învăţat la dascălul Gaitani, cel 
care bătea la falangă. 

MiUo. — Scifi ! It tnyeţa pe băeţi din talpă ! . . pi, 
domnule ! 

ServiesotL. — (recitea*» cu pretenţie) , Săgeata amoru- 
lui seU copacul raiului.^ 

^Avaaisvayixoi) %o nX^O'ogj ro n$7i^6v fxov to dfioQy^) 

Ta eşti singar, namal anal, dalce pricinuitor. 

^Eţ dQxr^g ^aro artjd'og fi tiX^sv tj aai%a^ ^ XW^^?') 

Al trimis sS mS omoare ori §i ande m*a găsi. 

JâvâQOv Tov iv naQaâeiaw fiOQg)ipf g>lQ€$g xa&aQog^^) 

Eii îţi sânt ca hot&rire robal cel prea credincios. 



1) A oftărilor mulţime, amarul meâ amor, — 2) Din început la pept 
'mY-a venit săgeata cea de aur, ~ 8) Tu porţi chipul cel mal ooimt d 
pomului din ralâ. 



MILLO DIRECTOR 807 

Millo. — Şi ceIe*l*alto. . . MiouDat ! . . (tn p»rte) Do 
n'a cere leaf& mare, îl angagez. 

SerTiesCU. — (cttatând aâ'şl adacd unlnto urma) NU^Dlt mal 

aduc aminte cele-1-alte! 

ICiUo. — Nu 'i trebuinţă. 

Servieaoiu — P6cat. . . c& maY stlnttt vr^o noufi-jecl 
tot astfel ! 

Millo. — In do! perl ? . . E de prisos s6 vS mal os- 
teniţi. . . T'am judecat Îndestul după cele ce ^mY-aţ! re- 
citat, şi cred că ne vom putea înţelege uşor tnpreună. 

Serviesen. — A! domnule director... nu vS pot es- 
prima gratitudinea recunoscinţii mele. . . (în part») Am că- 
pătat prefectura! 

Millo. — Dar' mult se mal tnpodobescfi st&pftnit caseY. 

SerTioBon. — Dacă poronciţK, mâ duc sâ^I aduc! 

Millo. — Stlnt nerăbdător s6 le mulţemesc de os- 
pitalitate. 

ServieBOiL — Merg s6 le pun ecsecuţie... Ab! dom- 
nule director. . . tn d-ta stă nu numaY toată speraroa 
mea, dar^ pot ^ice cUar şi toată nădejdea, (om prin sUn* 
gm. in parte) Hald' ? . . ts prefoct ! 



SCENA Vin. 

Millo (scoţând an portofoUft mio). 

De grabă sS '1 înscria Intre numârul actorilor mei. . . 
(■ciiind) Donmul Ghiţă Serviescu, rol de amorez naiv, adi- 
că. . . prostuţ. . . leafă cincl-spre-^ece galbin! pe lună. . . 
Am plecat din Bucuresc! ca sS'ml completez trupa tn 

55* 



868 MILLO DIBEOTOB 

proYÎnfie ; căd am luat ear* direcţiea pe treY anY, şi do- 
resc s'aduc mulţemire publiculuK. 

Sânt director şi doresc 
Pablical b^M molţemesc, 
Na prin drame sbncYumate 
Ga ţipete răgngate, 
Dar* prin bane comedit, 
Gftntece de veselii, 
Care facil a da uitării 
Negările sapSr&ril. 

Sânt director şi Tolesc 
Actor! bant s$ tntranesc, 
Ear* pe Maza teatrală 
Sd o vSd naţională, 
Ga ochi dalei, fermecători, 
Ga dinţi albi şi maşcătorl, 
Ga flori mândre pe cosiţe 
Şi ca risari pe guriţe. 



SCENA IX. 

MillOy Oiupid (întră misterios, aducând un cornet de bomboane). 
Ciupicl. — (în XMirte) Eat&'l ! (se apropie nev«4ut) Domnul 

meii ! . . am onoare. . . 

Millo. — (treOrind) Ha ? 

CiupicL — A vS saluta cu cea mal profundă con- 
sideraţiune. 

Millo. — Domnule I . . (în parte) Cine s6 fie barza astă 
neagră ? 

OXupioL — Domnule direptore, m8 felicit că vS gă- 



MILLO DIBEOTOB g(;0 

sesc disponibU, căcY am sS vfi confes im ce misterios şi... 

oribil ! (merge de caqU pe l» ufl). 

Millo. — (ingruit) Eaca! ce are de caut& pe la ujl 
ca on trezător de melodrame? 

OinpioX. — (apropUndu-M p<Momont) DomUUl mett ! DU 

m6 cunoaşteţi? 

MiUo. — Nu! 

C^npiol. — Efi sânt cetăţeanul StancYu ClupicI, al 
d-Yoastre deiotat şerb, 

Millo. — CYupicY!.. D-yoastr& sftnteţY celebrul Cluplcl? 

Oinpic!. — Eti, domnul mefi! ÂţY au jitii negreşit vor- 
bind de mine? 

Millo. — Ba. . . nici o dat& ! 

CttnpioL — Hi mir, c&cY eti sftnt cel d^ăutAI caro 
am aclamat cu entusiasm jioa de 5 şi 24 Qhenar ; eti 
am fost cel d'ăntdl care am aclamat cu frenesie Unirea 
terilor sororY; eti am fost cel d'ânt^Y care am aclamat 
CQ convicţiune şi esclamaţiune proclamaţiunea constitu- 
ţiuniY; eti am fost cel d'ftnt^Y care am aclamat jiua 
de 2 MaYti! 

Millo. — Şi unde le-aY f&cut toate acestea, domnule ? 

ClnpicL — Aci! Am dat probele cele maY necontes- 
tabile de profundul meti devotament cătr& noul regim; 
dar^ nu's destule atÂtea! TroYesc astăjY sS probez 6u- 
vernuluY că nu are alt partizan maY călduros de cât 
StancYu CYupicY ! (în uini) Domnule direptore , am des- 
coperit o conspiraţiune tn CraYova cu ramificaţiunY la 
Gorj, la Dolj şi la fostul jude^ a CârligătnriY de peste 
MilcoY. 



g70 MILLO DIliEOTOR 

MiUo. — Id contra cal? 

Olupicl. — tn contra GnyemulnK ! . . Cunosc pe toţi 
complotaşi!, căci sftnt amicul lor cel mat devotat, şi pot 
sS^I datt pre toţi In mâna domnului ministru, dacft ec- 
selenţia sa ar vroi s6 'ml fac£ onoare a s$ încrede tn 
derotamentul moţi, şi dac&. . . <c*ută înpreginD. 

MiUo. — Şi dac& ? . . 

CXupicX. — Şi dacă 'ml-ar da oare care putere de 
acţiune. 

MiUo. — Cum? 

Clupiol. — Numindu-mfi aci prefect! 

Millo. — Ha, ha ! . . al ambiţiune de funcţiune şi 
d-ta, ca toţi patrioţii? 

OIupi<A. — Nu pentru mine, domnule direptore, dar, 
pentru Patrie, şi dacă Oavernul vrolesce sâ capete un 
om al sett, un instrument capace şi devotat pdnă la 
moarte, n'are de căt s6 InchidS ochii şi sfi puie mana 
pe mine. 

Patriea, domnal meii 
Eată tot ce labesc! 
La Patrie mereil 
Gândesc gi ear gândesc; 
Pentru că sânt în stare 
Sd*ml daii vieaţa din pept! 
Patriea!.. prin armare, 
Nnmi(i-mfi prefect! 

Patriea! alt cnvdnt 
Efi nn sciii b6 rostesc. 
Patrie! Nome sfânt! 
E4 (ie mS jertfesc! 



MILLO DIBECTOR 871 

Pe calea de mirire 
Fâ To!â sS te îndrept ! 
PSitrie ! . . rn ^bire 
Mnmesee-mC prefect! 

Millo. — (în ptfte) Ar fi minanat tn rol de tr&d&- 
tor. . . De-a§I putea s^'l augagez. . . (ui«) Domnnl mett ! 
na m^ îndoesc de patriotismul şi de... capacele d-Toastre, 
dar^ y^ mărturisesc că'ml pare lucru de mirare a vedea 
11Q om ca d-Yoastr& cu atâtea. . . capace ! s6 nu albă 
altă ambiţie de căt aceea de a deveni un simplu pre- 
fect In provinţie. Talentele d-voastre cerii a sâ desvolta 
pe un teatru mal mare. . . maK. . . 

OiupidL — pefi ! . . ImY faceţi onoare de a md crede 
capabil ! . . Nu poftiţt ceva bomboane, domnul meii ? 

Millo. — aoAnd bomboAiie) Hulţemesc . . dar^ aşY dori 
se v6 vM figurftnd tn Bucurescî pe o scenă mal înaltă. 

dupid. — Ori pe care scenă, domnul mefl ; efi sânt 
la ordinele d-voastre! 

Hillo. — (în parte) Ori pe care scenă? ApoY e al meii! 
(scoftte poiiofoiioi fi aczie) Stauclu CYupicK, rol do trădător, 
12 galbinl pe lună. 

OinpioL — (în parte, cu bucurie) M£ tUSCriO tutrO tnpio- 

gaţil StatuluY. O! In fine Guvernul a pus mftna pe mine! 
(tare) Mat poftiţ! uu bombon, domnule direptore? 

Millo. — Hulţemesc. . . (în parte) Caută sfi mi îndul- 
cească! 

CXnpieL — In consecinţă, tml este permisă dulcea 
speranţă ? . . 



g72 MILLO DIBEGTOB 

• 

MiUo. — Cum DU?.. Hai ytrtos!.. un om care 
descopere comploturK, merit& cel puţin. . . 
OIupioL — Cel niţel ? . . 
îmio. — O leaf& de 12 galMuI pe lună. 
Oiupicd. — Aud ? (in parte) S^a gr^it cu cifra. 

(Be aude în itâng» inoepntul comlal de bdaI Joa). 

MiUo. — Dar' ce s'aude? 
OXupioL — Vocile gazdelor! 
Millo. — A ! însftrşît. . . 



SCENA X. 

Millo, OXupioI, Naie, Lnosiţa, Lina, Serviescu şi 

mai pe urmă Ion. 

Kale, Lnosiţa, Lina şi Servieson (în toaletă de 

bal, întrt cântând). 

Domnul director binevolască 
tn acest dulce gi scamp moment 
Gn amicie sS priimească 
Al nostru yeclnic devotament. 

MiUo. — Domnule NaYe... Doamn& Luc8iţ&, sftnt i)ă- 
truns de bunătatea cu care m6 primit!, şi tS rog sS 
credeţY. . . 

Kale. — Ce se potriveşte, domnule director! 

Lnosiţa.— NoK, din protivă, ne găsim flataţi de onoa- 
rea ce ne-aţY făcut-o, dând preferinţă casei noastre! 

Nale. — Noi amtt găzduită p6n' acum pe toţi miniştrii! 



MILLO DIRECTOB 873 

ItiiOBiţa. — Şi pe toate persoanele insemnate care 
a& trecută pe-aci. 

Millo. — Stoteţ! provedinţa celor cariY trecfi! 

IiUOBiţa. — Poftim, yfi rog ! (w pune pe canape.) 
milo. — Sâmt mftnile. (m pane autore» ou Lncsiţa) Dom- 

DeeI e negreşit domnişoara Lina, fiYca ^junineYoastre ? 

Iiuosiţa. — Dar\ domnul mett. . . Âm scos-o nu de 
mult din pension ; dar^ ce folos c& a tnySţat franţuzescc, 
latinesce şi clavirul ? Talentele sale se perdtt aci în pro- 
rinţie ! . . SftnteţI Însurat, domnule director ? 

Millo. — Ba nu, doamna mea! Stint ftnc& tot hol- 
teia. . • bolteYfi tonmatic, precum ledeţt. 

Iiucsiţa. — Tomnatic ? . . Vreţi sfi glumiţi ? . . V6 
găsiţi tn floarea tinereţii! 
Nale. — Un trandafir! 
Serviescn. — Ba ftncă de cel de Iun&! 
Clupicl. — Boboc! 

Millo. — Mâ rog. . . mS confusaţl. . . aici nu vSd de 
cât un trandafir Inbobocit. . . domnişoara Lina. . . şi v$ 
seamănă dumneyoastre, cucoană Lucsiţă! 

Ituosiţa. — Merci. 

Kale. — (în parte) Eaca ! da mie nu ? 

Millo. — (scuiândo-Be, în parte) E frumuşică copila; ar 
fi bună de amoreză pe scenă, (tare) Şi ce mal veste pe- 
aicî, d-lor? 

Kale. — Bună, domnule director, bună pace! 
ServiescxL — Hulţemire obştească şi generala. 
Clupicd. — Intusiasm! 



g74 MILLO DIRECTOR 

Millo. — MS bucur ! . . dar* par^ că aurisem c& le- 
gea rurală. . . 

NaXe. — Din protivă, domnule director, stintem cu 
toţii mulţemiţY ! 

Millo. — A! mS bucur şi maY mult! 

NaXe. — Atâta numa!, că arendaşul ml-a lăsat mo- 
şiea. . . almintir^a. . . 

Millo. — Moşiea d-tale?.. departe'!?.. în care judeţ? 

Naie. — Nu 'ţt-oltt putea spune, că n'am mers nici 
o dată s'o Y^d. 

Millo. — A ! minunat ! . . Eşti şi d-ta ca Crcesus, 
care nu 'şl cunoscea averile ! 

Naie. — Ba stlnt ca mulţi de-al noştri... şi măr- 
turisesc că, retragerea arendaşului de pe moşie mS pune 
într'o stare. . . 

Millo. — (Eimbind) Fără stare? 

Naie. — Tocmai!.. Blagoslovită s8 'ţi fie vorba! («e 
apropie de imio «ii 4ioe tncet) Domuule director! sAnt... rui- 
nat!., pe de altă parte nevasta mS sileşte s'o duc la 
Bucurescl. . . Nu 'ml rSmăne alta de făcut, de c&t. . . 

Millo. — Înţeleg. . . s6 te InpuscI ! 

Kale. — Ba! m8 ferească sfântul! . . Treii s6 jic, că 
nu 'ml rSmăne alt liman, de căt s6 alerg la Indurarea 
Ouvernulul. . . 

Millo. — Aleargă! 

Naie. — Ca s6 'ml dea vre un post cu leafă bună. 

(ae retrage lângtt Lnoaiţa). 

Millo. — (în pane) Şi el?. . Se vode că 'I boală. . . 
ean sd vedem ! . . ean s6 vedem ! . . Toţi umblă după 



MILLO DIBECTOR 875 

pofitnrY, adică după lefi; toţt aspiră a sfi face bucures- 
cenY. . . Dacă s^arfi angagea In trupa mea, ară căpăta şi 
leafă, ară merge şi Tn capitală!.. (obMnrândui cn coada oohYninD 
Efi asemene aşY căp6ta de-o dată cu tata ton patera, o 
mamă nobilă, o amoreză, un amorez şi un trădător. . . 
trupă completă ! tnsă trebue maY ăntâl sS v8d dacă scifi 
s^ cânte, 96 ridS, 86 plăngS şi sS leşine, etc. . . sciinţY 
neapărate în arta dramatică. 86 ^Y cerc ! . . (în timpui 

aoestnY aparte, oele-l*alte persoane, alail grupate lângtt eanape fi Tor- 
besoft mpreană deepre director.) 

Iiuosiţa. — (încet) Oare ce pune la cale de-o parte ? 
SerrieBon. — Face negreşit combină. . . 
Glupiel. — cYunY. . . 
KaYe. — Pentru noY, ca 86 ne puYe In slujbe ! . . 

Millo. — (în parte) S6 COrC do afi glas!.. (înaintând 

spre eanape) Doamnă Lucsiţă, salouul domniilor voastre e 
prea elegant şi yM că aveţY un piano PUyd. . . YubiţY 
musica? 

Xiuosiţa. — - Ea este una din ocupările mele favorite. 

Millo. — AveţY mare dreptate s'o YubiţY, căcY armo- 
niea Înalţă sufletul şi U mftngăe tn orele cele triste a 
Ie vieţiY. . . ea e soră cu poesiea, fiYca ceruluY. 

Iffale. — (cătră ceia-i-aiţi) Prumos vorbeşte ! 

Serviescn. — Dacă ^Y director! 

dnpicl. — Sublim! 

Jdllo. — Care musică v6 place maY mult, doamna 
mea ? . . cea italieană s^fi cea germană ? 

Iiucsiţa. — Cea italieană, domnule director, căcY e 
maY sentimentală! 



876 MILLO DIBECTOB 

Millo. — Dar^ dumneavoastre, domnişoară Lin&? 

Lina. — Eii m&rturisesc că Iubesc mal malt cea 
rom&nească. 

Millo. — YH felicit... şi cftntaţt c&te-o dată Inpreună? 

Luosiţa. — (OU modestie) Ca tD proYinţie... cu jumă- 
tate de glas! 

Serviesou. — Ba, mâ ertaţl, cucoană, că ayeţl nu 
numai un glas prea frumos, dar' pot ^ice şi o yoce prea... 
plăcută ! 

Millo. — A! doamna mea... bineyoesce a ne cân- 
ta ceya!.. 

Luosiţa. — Bucuros ! . . tnsă cu condiţie, ca şi d-T6s- 
tră s6 ne faceţi plăcerea de a c&nta după mine. (merge 

de 'şl «lege nu caet de mncicâ de pe piano). 

Millo. — Primim toţi această condiţie ! . . Omă cânta 
cu toţii! . . Nu 'I aşa, domnilor?. . 

Toţi. — Noi? (între el) Dar' uu scitt?.. N'amYoce. .. 
Sfint răguşit. 

Millo. — (in pATte) Oltt s6 jU astfcl de aft glas, pre- 
cum îmi trebue la teatru! 

(Luosiţa înaintează în faţa pnbUcolnl) 

Millo. — Tăcere, domnilor! 

(Lnosiţa oftnti o arie dnpă placul el) 

Millo. — Bravo ! bravo ! cântaţi ca o primadonă asso- 
Iută! (în taină) E buuă; o angagez. 

Toţi. — Minunat ! . . Sublim ! . . Aferim ! . . 

Millo. — Domnişoară Lină, e rondul dumnevoastre ! 

Iiina. — Mâ ertaţl, domnul mefi, că sdnt cam bol- 
navă şi nu pot. 



HILLO DIREOTOB 877 

Millo. — îmi pare prea rett ! . . Et, domnule Servi- 
escu, domnule CIupicT, domnule Nale, s6 tS y^d!.. Dre- 
geţi-vS glasurile!.. Nu, nu, nu, m$ rog! nu m6 puteţi 
refusa, c&cl m'am angageat în numele dumnoToastre. 

CiupioX. — Fie ! . . Eâ penlru domnul direptore mS 
arunc şi tn incendiii, dacă 'ml ordoni! 

MiUo. — m'\ Îndatora, frate Clupicl! 

Ciupioi — (încinut, în p»rte) Frate ! . . 'Ml-a jis, fra- 
te Clupicl ! . . 

(Olnpicl Bco»te câteva note gnve, voind » imlU pe nn Imwo iUlisn.) 

Millo. — Destul! De te mal coboral niţel, ajungeai 
la catul de jos. (în parte) E bun şi Clupicl! 

Serviesou. — Acum efi ! . . Cer de'nainte pardon şi 

ertăclune onorabilului public! (Servleacn icoateniBoenoteimlj- 
ţirt, voind 8^ cânte ca nn tenor.) 

Millo. — Domnule Serviescu ! domnule Serriescu ! . . 
stăl că te sul în 'naltul cerului! 

Serviescu. — Y'a plăcut ! . . Stlnt flatat şi măgu- 
lit. . . Nene Nale ! rină la r6nd de c&ntă ! 

Naîe. — Eii ? Şi ett s6 cânt ? (în parte) Dacă nu 'ml- 
ar fi de slujbă, '1-aşl arăta efi căntec! 

Millo. — Domnule Nale?. • Toescl s6 fiii rugat? 

Nale. — Ba nu !.. Ce se potriveşte ! . . Eaca încep ! 

ijffa^e începe an cântec vesel de lume cn glas răgoţit.) 

liucsiţa. — (oprindni) Tacl frate !.. că 'ţi scârţie gâ- 
tul ca o roată de car... S^jurl că eşti Stanclu lăutarul! 

Toţi. — Ha! ha! ha!.. 

Xiucsiţa. — Domnule director, nu uitaţi ce 'ml-aţl 
promis ! 



878 MILLO DIRKCTOR 

Millo. — Bucuros, doamna mea ! . . Am si! t8 cânt 
o arie, Iu care damnevoastră cu toţi! yeţl face corul, 
(in pMte) Astfel Yolâ putea sâ ^i judec mal bine. . . (tan) 
Atenţiune ! . . Marseilesa CiuniscUor. . . tmproTis&cluoe 
în consider&clunea cfunelui!!! 

(Ariea: Ckiritei la Paria,) 

MiUo. 

Virat sacr* apariclane 
A Ini Nenea ciane! 

Toţi. 

Clnne, clnne, cione, ckne, 
Gtane, ctone, dane. 

MiUo. 
Ge-a adns de§teptădane 
L*a noastră năcYnne. 

Toţi. 

Glnne, clone, clnne, clnnc, 
Ginne, dane, dane. 

imio. 

E framos ca an tădane; 

Top. 
Glone, cinne, clone. 

imio. 

Ga an jidov c*an percione. 

Top. 
Glane, dane, cîane. 

Toţi. 
E framos ca an tftdane, 
Glane, dane, dune, 
Ga an jidov c*un perdnne, 
Glane, cKane, i-Inne. 



MTLLO DIBEOTOR 879 

Clupioi. — Tivat, domnule direptore! 
liuosiţa. — Domnnl mett, primiţi complimentul mefi!.. 
Aveţi un glas foarte just! 

Millo. — (cu modestie) Aşa Ş^^. . . 

Serviescu. — Ba, sâ 'ml daţK ertare de pardon ! . . 
Cântaţi ca o privighetoare, şi pot ^ice chiar. . . 

ICiUo. — ca o filomel&? 

ServiesoiL — Tocmai ! . . 'Hl-aţl luat cu fontul din 
gur&! 

(Ion în UTre mcarcatt, întră.) 

Ion. — Poftiţi la mas&! 

Iiucsiţa. — Domnule director, sper că ne ^ţl face 
onoare. . . 

ICiUo. — Cu multă plăcere... doamna mea ! (ît dă br». 

ţol fi 86 îndreaptă spre dreapta; în parte) Aft destul gl88 CU 

toţii, dar' mal trebue ciopliţi! 

Iiucsiţa. — (încet cătră Ion) loaue! iluminează salonul. 

(întră în dreapta. Lina întră pe nrma eL) 

Kale. — (cătră serneeon fi Ginpici) Eeel ! . . Aşa'l că'l 
trăscrăm ohtoicurl şi aghioase? 

Serviesou. — Vorba ceea. . . trebue s6 urli cu. . . 

ClupioI. — A! . . domnilor, protest! . . Domnul direp- 
tor nu '1 lup! 

Serviesou. — Lup?., un ânger! 

Kale. — Numai de ne-ar pune tn schivemiseală. 

(e»A cn toţii.) 



ggO MILLO DIBEOTOB 

SCENA XI. 

Ion (aprinde policandruL) 

86 aprind luminările efi, Ion Buftea, un cetăţean! du- 
pă cum ^ice domnul piarescu In cafenea la Chir Ohor! 
Dreptate ^I? N^aşI fi mal la locul meă într'un post a 
luK Administrativ?., de pildă, un căpitan de carieră.., 
asta. . . de barieră. . . 

Toţi alergii ca limba scoasă 
Dnp& slajbele de Stat; 
Chiar o boală lipicioasă 
De Români s^a aninat; 
Deci şi eft la cariera 
Volii B& fia an căpitan. 
Ga bS *ml fac o bariera 
Ca ori care cetăţan! 



SCENA XII. 
Ion, Taohi. 



TaohL — Ioane! a venit domnul director? 

Ion, — A venit. . . D-ta s6 fii sănfitos. 

Tachi. — Şi unde '1? 

Ion. — La masă cu boeril. .. Ean ascultă vivatele! 

(Se ande în dreapta glasul lui Olnpicl atrig&nd): In SăuStatea di- 

reptorelal. Ura! 

Tachi. -— La masă ! . . şi eti ancă n^am găsit lău- 
tari!.. Are sd se manie foc pe mine doamna Lucsiţa!.. 
Ioane ! nu scil tu unde-aşl putea pune mana pe lăutari? 



MILLO DIBEOTOB gg| 

Ion. — La prefectul.. 11 cftnt& toat& ^inlica Ia 
perdea. 

Taohi. — Nn ^stt acolo ! . . 'I-am căutat ! 

Ion. — Apoi catn la crftşm& la OchI-de-broască. . . 
Acolo petrecem nopţile. . . Vinu ^I bnn, ocaoa ^I mare. 

Taohi. — tn cotro *I crftşma aceea? 

Ion. — De Ia vale peste dram; al&turea ca maslu 
de Covrig simigiol ! 

Taohi. — Covrig? 

Ion. — Dar ; tn faţă cu Pericli b&canol. 

Taohi. — Da-te nalbi!, prostule! (cm.) 

Ion. — (ungv) Ba du-te tu prostulal, nalbă... Au^I?.. 
Eel! las* că 'I redea tu cine *I Ion Buftea, cftnd oYtt fi 
Ia carieră. . . asta. . . Ia barieră. . . Dar* ce-aud ? . . se 
scoală de Ia masă. Aprinse^stt toate luminările?.. Aprinse! 
Par' că *Y luminăţie de poronceală! 



SCENA xm. 

Millo, Luosiţa, Lina, Kale, Servieson, dupioX, Ion. 

To^ (aftfi do Mmo, cânt« intrând:) 

Domnnl director binevolească 
84 se întoame ear* în salon, 
Ga sd deguste cafea torceascii 
Şi sS mănânce vre an bonbon! 

MiUo. — (liaând tentai LacafţeV, ie fnchină) Doamua mea ! 
IjUOSiţa. — (f»ce nn compliment edlnc) Domnule. (m !n- 
toATce cătri Ion) Adă Caf OOa. 

56 



882 HILLO DntSGTOB 

Millo. — tmY daţi Yote sS fumez o ţigară? 
Lnosiţa. — V8 rog! 
MiUo. — Nu yg supfiră, fumul? 
Naie. — Pe cine? pe Lucsiţa?.. Ea fumează ca 
Paşa de la Tidin. 
Millo. — AsSmSnarea e măgulitoare pentru Paşă. 

LUOSiţa. — (Octod alt oompllmest) DomUUle !.. («e duce cu 
Lina lângă plano). 

Millo. — (inchlnânda-se) Doamuă !.. (în parte, pi«gXtlndii*fI o 

ţigară) 1-am studieat Ia masă pe toţY şi 'l-am găsit., a 
prima vista.,. destul de buul de pusă pe scenă... Aii 
glas mulţemitor , dar* nu sciţi ftncă de att ceIe-1-alte 
calităţi neapărate pentru arta dramatică. . . Zimbetul, 
risul, plânsul, leşinul, etc. Cum aşi face ca s6 '! cerc? 

(oantă foc pentru ţigară.) 

Naie, ServiesOU, OXupioi. — (aprln^dnd ddbrttnrY) Dom- 

nule director, poftiţi foc? 

Millo. — A! domnilor... de la care s'aprind... luaţi 
seama că y6 frigeţi ! . . 

GIupioY. — Din contra! 

Serviesou. — Ba pot ^ice, chiar din protiTă!(aeMg€ 

şl 'fi anflă în degete.) 

Naie. — Ba efi mS frig!., aolett!.. ţine curând!.. 

(Millo aprinde ţigara la chibritul Ini NaXe.) 
(Ion aduce o tabla cu taae de cafe.) 

Lucsiţa. — (alegând o taaă) Cum vfi placo cafcoa, dom- 
nule director? turcească s^ii nemţească? 

Millo. — Ba turcească, pentru că jumătate se bea 
şi jumătate se mănâncă! 



lOLLO DISKOTOB 888 

Serviesco. — Ş'apol şi alta, c& cea tiircea8c& are nu 
Damal mal bnn arom, dar' pot ^ice chiar şi ban par- 

funn» (■oarbe ea Tnet) 

Millo. — D'apol miros ? . . Asta e minnnat de bine 
fikcat&. 

Iioosiţa. — (pe oanape) N'a fi ca cea do la BucnrescI! 

SerrieBon. — Cred şi ett, c&cl la BucnrescI e feart& 
cu ap& dulce. . . 

OXupiot — Cine-o bea nu se mal duce ! 

Millo. — O ! Doanme ! DumneToastră credeţi c& toate 
ce sflnttt tn BucnrescI, sfinţii f&r& defect? 

To^ — Toate, toate! 

Millo. — YS înşelaţi rett. . . Be n'ar fi serb&toare 'n 
casă, aşi putea spune nisce lucruri. . . (cana u liha.) 

Iiuosiţa. — Lino, mergi de 'ml caută evantallul In 
budoar. 

(Lina {ntcft in Btinga. — Ion eM En dnipto cn Ublaoa.) 

Millo. — ToiţI sS t8 fac un tablott de prăpăstiile, 
spoelele şi ceiţitoriile capitalei? 

LucBiţa. — Ori ce ni s'ar spune, nimic nu e tn 
stare si scadâ admirarea noastră pentru ea! 

Millo. — Bravo ! . . Prin urmare Tisul d-Toastre cel 
mal drăgălaş este de a trăi pe malul BâmboTiţel? 

OXupioL — Ba pot ^ice chiar. . . şi a muri ! 

LncBiţa. — Ah, ce n'aşi da, si se tnplinească acel vis ! 

ToţL — D'apoî ett! 

Millo. — (in pute) Acu 'I momeutul ! (ure) EI bine !.. 
Ce-aţI jice, dac'aşi Închipui ett un plan care si reali- 
seze dorinţa d-yoastre? 

56* 



884 MILLO DIBBOTOB 

LncBiţa. — Ah! 

Olupioi. — Te-amil rtdica tn nouri! 

Servieson. — Ba chtar tn cer, pot ^ice! 

Naîe. — Care ţi'I planul? 

MiUo. — • E secretul mett! 

Servieson. — (încet eătii ceu-i-aiţi) Yrea s8 ne puîe tn 
slujbe şi tn seryiciurK pe toţi! 

MiUo. — Dumneroastr& aveţi ambiţiune sS. . • fan- 
tacsiţi tn capitalft. . . Nu ^I aşa ? 

ToţL — Aşa! 

Millo. — Doriţi o posiţiune importantă şi... salariată? 

To^, — Ht, ht. . . cu leafă.. 

Millo. -— Apoi dar* pentru ca s8 t8 fac a ajunge Ia 
scopul d-Toastre, stint silit a vâ supune mal ftnt6I la 
oare care esamin. . . prealabil ; c&cl vedeţi d-voastr&, pu- 
blicul Bucurescilor nu sufere nulităţi; el cere persoane 
cu talente, care sS scie a ocupa rolurile sale. 

dnpioL — Are reson! 

NaXe. — Reson, dar! 

Serviesou. — Ba chiar pot ^ice, şi dreptate! 

Millo. — Prin urmare, v8 primiţi ca sS fiţi esa- 
minaţi ? 

Toţî. — Cum nu ? . . Mal vtrtos. . . Y8 rugăm. 

Millo. — Bine voiţi dar* a zimbi. 

To^. — (cn mirare) Aud ? 

Millo. — ZimbiţI niţel, ca sd vSd dacă râspondeţl 
la condiţiile direcţiei. 

Serviesou. — (încet, cătră ceva-i-aiţi) Direcţioa Depărta* 
mentulul ! 



MILLO DIBEOTOB 



885 



(încet) 



Iiuosiţa. — Curioase condiţii?! 

Naie. — Ce sS facem? 

dapiot — 8d zimbim! 

MiUo. — E!! gata stoteţl? 

Haie. — Gata! 

iCiUo. — PriTiţI la mine galiş şi W zimbiţ! graţios. 

(Toţy in rtod lângă canape, zimbeMA.) 

MUlo. — Prea frumos ! . . Domnule Serviescn, sS'ml 
daJI Tole a yS face o observare. 

SerTiesoTL. — PoronciţI. 

Millo. — Nu e nevoie, cftnd zimbiţi, s6 tntindeţi 
buzele pSn' la ceaf&; ar crede cineva c& voiţi sA vS 
muşcaţi de urechi. . . Mal cercaţi o dată. 

Serriesou. — Bucuros! Aşa? (simbesoe.) 

Millo. — Minunat! Par* c& stoteţi un muţunachi. . . 
Acum, donmilor, binevoiţi a ride. 

To^. — 86 ridem? 

LiLosiţa. — Original esamin! 

K^e. — Ce s6 facem? 

dupioi. — Condiţiunile direpţiunel... 
86 ridem dar. 

Serviesou. — Ba chiar s6 ji hohotim. 

MiUo. — Gata?.. Porniţi cu toţii. 

(Toty Snoepil » ride înoetifor.) 

MiUo. — Mal tare. 

(Sidil maV tare.) 

Millo. — Şi mal tare. 

(Bldil tare.) 

Millo. — Cu hohot. 

(Bidil on hohot |1 spaamnrL) 



' (inoet Entre el) 



885 MILLO DIBXOTOB 

Nl^e. — Uf! am obosit! (MponepecaiupelAiigiLncsitA) 

Millo. — (în parte) PSn' acum merge destul de bme. 
(tare) Bra70 ! brayo ! rideţi foarte natural ! Numai domnul 
ClupicI e cam lugubru, cum ar ^ice d-lul; ride ca un 
cioclu care s^ar duce singur s8 se îngroape. 

OiupioL — (cu Qznuinţă) Altă dată oltt fi mal gentUy 
domnule direptore. 

MiUo. — Domnilor! sciţi prea bine, că adese ori 
după ris urmează plânsul! 86 trecem dar la esaminul 
plânsului ! 

Luosiţa. — Ce face? 

Naie. — - Da cum o st plângem, că doar' n'amtt 
perduttt Tr^un neam! 

Millo. — Pretecstul v8 lipsesce ? . . EI bine ! y'oîtt 
povesti eii o Întâmplare atât de dramatică, că ea t( ya 
stoarce lacrimi din ochi, fără yole ! . . Dumneyoastră gă- 
tiţi-vS basmalele, şi nu uitaţi a şi leşina la sfârşitul 
istoriei. 

Luosiţa. — Domnul meii, dacă n'aşi sci că sfinteţi 
un personagiii oficial, aşi crede. . . 

Millo. — Doamna mea! în cariera noastră sfintem 
siliţi adese ori a plânge şi chiar a leşina. Plânsul, bine 
imitat, este una din artele cele mal preţuite de direcţie! 

Nale. — Dacă 'I aşa, Începe, domnule, că ^ţl fagădu- 
esc s6 şi bocesc. 

Luosiţa. — (încet cătril NaXe) Cum? VrcI?.. 

Nale. — (încet) Lucsiţă! cariera noastră... Direcţicfl 
Ministerului. . . Înţelegi ? . . Numai aşa putem merge la 
^ucurescl ! 



KELLO DIRBOTOB 887 

K — S8 încep istorica? 

Toţi. — începeţi ! lîţî preg«te«ott bMmalele.) 

Millo. — Ascultaţî! Jalnica tragedie a lui Mus- 
ta fa Pa§a! 

(Arie din Agaehi Flutur.) 

Ci că de malt era, era, 
Era un Pa§& Mastafa; (bis.) 
!n Bncarescl se *namora 
De-on palii de drac Qi mi*l fara. 
Tra la, la, la, tra la, la, la, 
Tra la, la, la, la, la, tra la, la! 

Toti[ (pl&ngând.) 

O! la, la, la, O! la, la, la! 
O! la, la, la, la, la, O! la, la! 

Millo (cn Indignaţie.) 

Gel dr&caşor coarne porta 
Şi nimSml na le-arăta ; (bis.) 
Ear* dap& ce se mărita, 
^ Le dărai la! Mastafa! 

Tra la, la, la, tra la, la, la, 
Tra la, la, la, la, la, tra la, la! 

Toţi (plângând tomX tare.) 

O! la, la, la. O! la, la, la, 
O! la, la, la, la, la. O! la, la! 

Millo (cn mdnloşare.) 

Pa§a cnmplit se întrista, 
picând : Alah ! şi Maşala ! (bis.) ' 
Şi de-atancl Pa§a mastafa 
Port'an craYii-noâ sas pe cealma. 
Tra la, la, la, tra la, la, la, 
Tra la, la, la, la, la, tra la, la 



gg3 MILLO DIBBOTOB 

Toti[ (boolnd.) 

O! la, la, la, O! la, la, la, 
O! la, la, la, la, la, 01 la, la! 

Millo. — Leşin general! 

■roţi, — aefinftnd Btrigft) Ah! Dumnejeule! leşin!., mor! 

(Nale fi LuoBita, oadft pe cânepe, Servieacn pe nu J61(, CXnpiflX Jos). 



SCENA XIV. 
Cei de'nainte, Taolii, Lina şi Ion. 

(Tftchi, Lina |1 Ion îkiiri de o dată