puii m | și pitt a ii i ki arii iba rutan mii d - PY RA îi za i ==: i-i | in ( | su țin mi iei ei 480 Saițiatie ş « rară : Titi pai il i i su sd aa i pati [i Stau ii Ali jetta te au | i pita a iile ir iti aim, i i: sta Su ia gin 14144 Şi ii ia Alpi Vita if ii tii St sal pi Medii i? ca ut i i : ia stiinta tau poiaa e e use ZA > : eee EI Ş ae în 4 ji TA ii A di | iri ră) 4 îi pui i ru 7) 14 VL LAU simi pla îi rail îi al el A ăi, Si fa iu n i (LA N HA, și di A) iu i iu) Miniiee li i sl pi Piti ură îi a nui Lita i la ii fig d ih hiri ii ui 4 m i i lcd ăia il i ja i i ti At ra tă ii 3 a ţu d pt apti pb. fi pierit iata ta tiu sara ti d ui j ji iti ai apa ji ate „tind ii e iti ip i pie an FOR FIHE PEOPLE FOR EDVCATION FOR SCIENCE LIBRARY OF THE AMERICAN MUSEUM OF NATURAL HISTORY [opt Sub) UA SOCIETĂȚII | SOCIETĂ (LI) ENTUTAIL ANUAL: 4 Ea A moment annuel: 25 Pr mou e pays at pour betranger TD „ARTE GRAFICE CAROL s6Bu e în i ră 6, m, BA, DOAMNEI, pati a ca d 2. Da > i) 41320 3 : CUR VADIM E AO IARU TA a a „pt IV 3 MEMBRII DE ONOARE: 37-176/56-3 BAEYER, Dr. A. von, Professor Akcia: Strasse 1, Munchen. BECHAMP A. Professeur emerite, „Docteur en Medecine et es-sciences, physiques de Paris, Rue Vauquelin 15. BERTHELOT, Scenateur, Professeur au College de Face Sceretaineaperpetucl de. __VAcademie des Sciences, 3, Rue Mazarine, ă I'Institut, Paris = LE GANNIZZARO STANISLAO, Poor. Senatore, Direttore de 1 jesitute Chimico A della R. Universita degli studii di Roma. : FRIEDEL CH., Professeur ă la Faculte: des Se leacga Me iba de Institut, 9 rue Michelet, Paris. A PATERNO EMANUELE, Professore, Instituto Chimico die la, R. Universita degli - Daly 20 studii di Roma. Gad Îi —— ao PSI ou BIUROUL SOCIETĂȚII: Președinte : Secretar-general: Casier : Bibhotecar şi Ar- hroar : Sectiunea de Matematic D-l Sp. Haret, Profesor _de Matemetictă la Univer- sitatea din Bucuresci. D-l Mieleseu, Licenţiat în Matematică. » MARIUS Vice- Pregpairit „Secțiunea de Fizice D-l Dr. A. 0. Saligny, Profesor de Chimie la șeâla de poduri și șosele Secretari : D-l &. xocă, Profesor de sci:nțe la școla de telegrafic. Munteanu-Mur= D-i €. GOGU, Profesor de Matematică la Universitatea din Bucuresci. » Dr. C. ISTRATI, Profesor de Chimie Organică din Bucuresci. MUREȘANU, Institulul apei eu ră ae > 1. MIH ulii Laboratorul de Chimie Cea nce din Bei. “ | Secziunea de Naturale D-1 Gr. Ştefănescu, Pro- fesor de Geologie la Uhi- versitatea din Bucuresci. D-l N. Moisescu; Șef de lucrări la Institutul de Fi-- siologie. Membrii în Comitetul de redacţie: D-l David Emmanuel. Profesor- la Universitatea din Bucuresci. D-l N. Coeuleseu, Profe- sor la Universitatea din Bu- curesci. D-l A. l6chimescu, Ingi- ner la fabrica de tutunuri. D-l St. Hepites, Direc- torul Institutului meteoro- logic. D-l D. Negr canu, Profe- sor la Universitatea din Bu- curesci. D-I N. Athanaseseu, Pro- fesor 'la “Universitatea din Pucuresci, | D-l Dr. Obreja, Profesor la Universitatea din Bucu- resci. D-l Voinoy, Profesor la Universitatea din Bucuresci. D-l Dr. Antipa, Direc- torul museului de istoria naturală din Bucuresci. i păci cadă azi 5 INAINTE-CUVÎNTARE La 24 Martie (5 Aprilie) 1890, un număr restrins de persâne credură sosit momentul a cerca din noii să se înființeze în Bucuresci o societate „sciințifică. Mersul progresiv al celor dou& Universităţi Române — Bucuresci și „ lași — și înmulţirea laboratoriilor și institutelor de cultură superidră, în- „. drituiai la acestă nouă nisuință. Dic nouă nisuinţă, de 6re-ce 6meni de o _Valdre supericră, printre carii voii reaminti numai pe Pimp. PBacalogiu „cercară cu mult mai înainte și în două rînduri (1862 și 1868), să facă „RR lucru. » Din fericire noi am reușit. - Sunt cinci ani de când Bu/erinul nostru a apărut și sa menținut. Dacă el nu a fost tot-deauna ceea ce am dorit, nu e mai puţin ade- _verat că a contribuit și el cu ceva la mergerea înainte în direcția ce ne "am propus, și greutatea mare a obținerei acestui mic, dar real resultat, o vor aprecia cu deosebire aceea ce cunosc mai de aprope și Gmenii și lu- „crurile de la noi. Cu transformarea făcută la 13/,; lanuarie 1897, societatea n6stră începe „o eră nouă, de sigur mai rodnică şi mai utilă. “Societatea Sciintelor Fizice, contopindu-se cu societatea Amicii sciintelor matematice, sa transformat în Societatea de sciințe din Bucuresci, care „va reuni în jurul s&ă pe toți cei ce se ocupă la noi cu Mazemateele și „cu Sczinfele Fizico-naturale. Suntem convinși că acum activitatea nâstră “sciințifică, a intrat pe adevărata ei cale. „ Dumnedeii să ne ajute, să mergem înainte, pentru a fi utili Patrie „şi Sciinţei. Tinem însă și cu acestă ocasie a mulțumi tuturor persânelor bine-voitore i din uitai) și ţară, cari necontenit ne-au dat un concurs amical și util Secretar general, Dr. C. Istrati. BULETINUL SOCIETĂȚII DE SCiINI AVANTI-PROPOS Le 24 Mars (5 Avril) 1890, un nombre restreint de personnes pen- strent que le moment ctait venu pour tenter encore de constituer ă Bu- carest une socicte scientifique. La marche en avant des deux Universites roumaines, Bucarest et Jassy, laugmentation du nombre des laboratoires et des instituts de culture superieure, autorisaient cette nouvelle tendance. Je dis nouvelle, vu que des hommes dune valeur supcrieure, parmi lesquels je citerai seulement fi. Bacaloz/u essayărent, il y a dejă long- temps, et ă deux reprises diftferentes (1862 et 1868), de faire la meme chose. Heureusement que cette fois-ci nous avons rcussi. Je y a cinq ans que notre f//ezu a paru et il s'est maintenu. Il n'a pas ct€ toujours ce que nous avons desir€, ce nest pas moins. vrai “qu'il a contribu€ par quelque chose ă la marche en avant, dans la direction que nous suivons, et la grande difficulte d'obtenir me&me ce petit, mais rcel resultat, sera apprecice surtout par ceux qui connaissent bien les hommes et la vie de. notre pays. A partir du 13/25 Janvier 1897, notre socicte commence une tre nou- velle, et săirement plus productive et plus utile. La societe des sciences Fhysigues, fusionnant avec la socicte Los aus des sciences mathematiques, sest transformee en «Socicti des sciences de Bucarest» qui reunira autour delle tous ceux qui soccupent chez nous de Ma'himatigues et de Scrences Physico-naturelles. Nous sommes con- vaincu quă partir de ce moment notre activite scientifique est entree dans sa vcritable voie. Que Dieu nous aide; pour aller de lavant et pour âtre utiles ă notre Patrie et aux sciences.- Nous tenons aussi ă cette occasion .de remer= cier toutes les personnes de Ictranger ct du pays, qui nous ont toujours donnc leur concours celair€ et utile. Le seerctaire genâral, Dr. C. Istrati. “DAVILA După o fotografie făcută la Viena în 1873. BULETINUL SOCIETĂȚII DE SCIINȚE 3 «Să cinstim pe 6menii noștri mari! Ori- ce națiune ce lipsesce de la acestă -da- torie, prepară ruina sa intelectuală, mo- rală și materială; ea nu va trăi multă vreme pe pămînt și nu va lăsa perind de cât ourmă în curînd întunecată prin- tre poporele viitorului.» I. B. Dumas. BIOGRAFIA LUI CAROL DAVILA I. O amintire personală. Era în tâmna anului 1854. Aveam patru ani. Locuiam cu părinții mei în Roman, oraș situat aprâpe în centrul vechei provincii Române Mol- dova, care făcea parte pe atunci din imperiul turcesc. Să ne înțelegem însă. Moldova făcea mai mult bănesce parte din imperiul-turcesc, căruia ca și sora sa Muntenia “i plătea anual un tribut (haraciu) în bani. De fapt, ambele Principate dunărene aparțineau tot atât de bine Rusiei și Austriei ca și Turciei, căci pe rînd fie-care din acești puternici vecini, saui adesea câte doi de o-dată, ocupaii cu armatele lor aceste frumâse țări. Asa era starea de lucruri și în tâmna anului 1854. Moldova ca și “Muntenia era ocupată de armatele austriace. Prima mea amintire dateză de la acele nenorocite momente. E o a- mintire ce mi-a r&mas bine întipărită în minte și o am vie încă în ochii mei. O transcriu aici căci nimic nu pote mai bine să ne lămurescă asupra acestei epoci care, cum vom vedea mai în urmă, coincide cu sosirea lui Carol Davila printre noi. — Casa părinţilor mei se afla situată în ma- halaua Sf. Gheorghe a orașului Roman. Era mică, dar avea, cum era o- 4 BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINȚE «Honorons nos grands hommes. Toute nation manquant ă ce devoir prepare sa ruine intellectuelle, morale et matcrielle; elle nec vivra pas longtemps sur la terre ct ne laissera en pcrissant qu'une trace bientât obscurcie parmi les peuples de Vavenir.» J. B. Dumas. BIOGR APHIE DE CHARLES DANIE 3 I. Souvenir personnel. C'stait en 1854 ă lautomne. Javais alors quatre ans et Jhabitais avec mes parents ă Roman, ville du centre de la Moldavie, lancienne pro- vince roumaine, qui faisait alors partie de lEmpire Ottoman. Je dois dire cependant que cette soumission au gouvernement turc ctait presque uniquement pecunitre, car elle lui payait comme sa sceur, la Valachie, un tribut annuel (haratsch) en argent. Les vrais maitres des deux Principautes danubiennes €taient la Russie, l!Autriche ou la Turquie, car, tour ă tour et quelques fois mâme deux de ces puissantes voisines ă la fois, occu- paient avec leurs armces ces belles contrces. C'est ce qui se passait preciscment en automne 1854 et la Moldavie ainsi que la Valachie ctaient occupces par des troupes autrichiennes. Mes premiers souvenirs datent de ces tristes moments, ils sont restâs profondement graves dans ma memoire et presents ă mes yeux. Je les rapporte ici, car rien ne pourra mieux donner une idee exacte de cette epoque qui, comme” nous le verrons plus loin, coincide avec Larrivce de Davila parmi nous. La maison de mes parents se trouvait dans le faubourg St. Gheorghe; Îi acactă vă e Sei bit ici e Ea 1 ml ce aie E i Al fb o ace e adi anii am dc cui dtn aut atu o d Ai SP DR AED SC CE PRIEST E PO PRE A NIC BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINȚE 5 biceiul pe atunci, o imensă grădină și o ogradă tot atât de mare la extremitatea căreia, cam în fața casei, se aflau grajdurile. Era către scră, de sigur pe la 6 sau 7 ore după prînz, când un incendiu cumplit ne scâse cu nepusa în masă din casă afară. Grajdul nostru ardea, flacările se înălțaui puternic și îngrozitâre către cer, pe când soldații c7pempzz» cum se numeau austriacii atunci, beți, călări, descărcau puscile, sbierând ca sălbaticii și alergând în fuga cailor, ca la manej în jurul ogrădii. Focul, strigătele, detunăturile armelor și atitudinea obraznică a acestor husari, alcătuiau un tablou care explică puterea cu care a remas infipt în creerul unui copil de 4 ani... A face ordine, a protesta?... cu cine, cui? Noroc numai că printre oficerii Austriaci se afla şi câte un român din provinciile române de sub sceptrul Austriei, care ne mai venea nouă din când în când în ajutor. Părinții mei au păstrat cu recunoscință memoria unui căpitan român din Bucovina, care ne-a ajutat mult în acele dile triste. De alt fel, față de lipsa n6stră de organisare, față cu consciința slă- biciunei ndstre, ultima consolare și ultimul refugii '] aveau părinții noștrii în Dumnezet. Credința în a tot putintele a fost, este și sper că va fi, nesecata sor- ginte de putere, care ne-a făcut răbdători în nenorocire, clemenți în victorie și tot-d'a-una siguri de viitorul nostru! -- Tot ast-fel s'a cugetat și lucrat și în acel moment de spaimă. V&d pe părinții mei îngroziți și pe tatăl mamei mele, un bătrîn verde și vesel: Banul Vasile Capşa, cu anteriu, giubea și șapcă, ce sosise în grabă la vestea nenorocirei, orga- nisând resistența?!?... sau scos adecă îndată sfintele icâne pe ceardac în fața incendiului ce amenința casa, pe lângă care ne gruparăm cu sfială. In decursul ernei aceluiaș an avurăm a suferi mai multe din par- tea acelorași Gmeni. lată ce se petrecea în Moldova la 1854. Nu eram stăpâni pe nimic; toți eraii stăpâni pe noi. Domnul țtrii Grigorie Ghica fugise peste hotar. Moldova din care se retrăsese în grabă Rușii era ocupată de Austriaci! Cum voiți ca în ast-fel de condițiuni un popor să lucreze, să stringă, să progreseze și să cugete, adică să evolueze necontenit spre bine. După ce am mai crescut și în urmă când am învețat istoria țerei mele, acest lung martirolog al nemului românesc, am vEdut că cele petrecute 6 BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINŢE elle ctait petite, mais ainsi que c'tait Ihabitude alors, elle avait un im- mence jardin et une cour d'âgaie grandeur au fond le laquelie, ă peu pres en face de lhabitation, se trouvaient les ccuries. C'&tait le soir, probablement entre 6 et 7 heures, nous venions de diner, lorsque la clarete d'un terrible incendie nous fit brusquement sortir de notre demeure. Nos €curies €taient en feu, les flammes montaient avec: violence et s'Elancgaient menagantes vers le ciel, tandisque les soldats «nemți», ainsi qu'on appelait alors les autrichiens, completement ivres, tout en dechargeant leurs fusils et poussant des cris sauvages, langaient leurs chevaux ă toute vitesse tournant dans la cour comme au mantge. Le feu, les cris, le bruit des armes et Lattitude arrogante de ces hus- sards, formaient un tableau si terrible, qu'on sexplique facilement la force avec laquelle il s'est grave dans lesprit d'un enfant de quatre ans... Que faire dans un pareil moment? demander du secours, demander Jus- tice, mais ă qui? Heureusement que parmi les officiers autrichiens se trouvait un roumain des provinces soumises ă lAutriche qui de temps en temps nous venait en aide. Mes parents ont conserve un souvenir reconnaissant pour ce capitaine de la Bucovine qui nous a cte d'un grand secours dans ces jours de tristesse. A part cela, ă cause de notre faiblesse et du manque d'organisation dans le pays, notre unique consolation et notre dernier refuge il fallait le chercher en Dieu. La foi dans le Tout-Puissant ă cte, est, et sera, je lespere, une source de force intarissable qui nous a rendus patients pendant Padversite, el&- ments au jour de la victoire et toujours confiants dans notre avenir. C'est aussi cetteconfiance qui nous asoutenus dans ce moment de terreur. Ja vois encore mes parents epouvantes et mon grand păre maternel Banul Vasile Capșa, un vieillard encore plein de vigueur, portant le cos- tume national de l&poque, qui ctait venu en „toute hâte ă la triste nou- velle pour organiser la defense... pour cela il fit enlever les saintes icones de linterieur de la maison et les porta sur le balcon en face de Lin- cendie pour nous preserver tous du danger qui nous menagait, pendant que nous nous agenouillions autour. Ceci n'ctait que le debut des avanies que nous eumes ă subir de la part de ces memes hommes pendant Lhiver qui suivit. Voilă ce qui se passait en Moldavie en 1854. Tout le monde ctait maitre dans notre malheureux pays sauf nous. Le prince regnant Gr. Ghica s'tait enfui en dehors de la frontitre. La Moldavie que les Russes venaient de quitter ctait immediatement occupee par les Autrichiens. Il est impossible dans des conditions pareilles quun peuple puisse travailler, economiser, progresser c'est-ă-dire cvoluer continuellement vers le bien. En grandissant et en €tudiant plus tard Lhistoire de mon pays, ce long martyrologue de la nation roumaine, je vis que ce qui s'tait passe =] BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINŢE în 1854 eraă bagatele pe lângă mizeriile dilnice ce resultai din causa ocupațiunilor străine, din causa slăbiciunii nostre față cu vecinii, din causa cu deosebire, a nenorocitei administrațiuni ce ni se impunea de către Gu- vernul din Constantinopol. Ş II. Cum eram acum 40 ani! In Moldova, după încercarea de revoluțiune din 45 se numi la 1849, pe o periddă de 7 ani ca Domn Grigorie Ghica, care a lăsat suvenirul unui om de inimă, iubitor de nem, cu dorință de bine și cultură, dar din - nenorocire în condițiuni ast-fel că nu putea face mai nimic bun. Moldova nu avea Universitate, avea un singur liceu la lași, câte-va școli primare în principalele orașe și alt nimic. Uitasem... avea ceva, avea încă sclavagiul ca și Muntenia. Mișcarea însă bună spre emancipare și unire începuse deja cu câți-va tineri, suflete de elită, ce studiase în străinătate. Totuși un văl gros de scepticism și de lipsă de aspiraţiuni mai înalte, acoperea acestă țară în care cei ce sciau scrie şi ceti se numărau pe degete. Situaţia era identică și în Muntenia. După revoluția mai seridsă de la 43 din Bucuresci se numi și aci la 1849 și tot pentru o durată de 7 ani Barbu Știrbei ca domnitor. Acesta fu- un domn de ispravă și continuă cu bine opera începută de Vodă Gheorghe Bibescu. Inainte de a fi fost Domn el fusese Ministru și pentru a ajunge Ministru fusese ispravnic și supraveghetor. El cunoscea ast-fel forte bine țara sa și scia tote rănile de care suferea și tâte nevoile ce o ținea întrun rang inferior. Lui datorim aducerea lui Carol Davila la 1853 și înființarea între alte institute de cultură și a școlei de medicină. Dâmnei lui Barbu Știrbei, născută Pășcanu-Cantacuzino, se datoresce crearea primei școli de fete în România la 1854, șcâlă cărei-a ia hărăzit moșia Elisabeta din Severin (1). In România se afla, la aceeași dată, ca și în Moldova, un singur liceu Sf. Sava în Bucuresci, și câte-va școli primare. La 1853 când sosi Davila, Rusia declarase r&sboiă Turciei pentru a opta Gră și ocupase Principatele. (1) Şcola este sițuată în calea Rahovei, c forte bine organisată și are ca director. pe aceiași persână, d-l Limburg, de la crearea sa și până astădi. a) BULETINUL SOCIETĂŢII DE STIINŢE en 1854 n'ctaient que des bagatelles en comparaison des mistres jour- nalizres que nous avions subies auparavant et qui provenaient des occu- pations Gtrangtres ă cause de notre faiblesse vis-ă-vis de nos voisins et surtout ă cause de la malheureuse administration que nous avait imposce le gouvernement de Constantinople. MI. Notre position ily a 40 ans. Apres la tentative de revolution de Moldavie en 48 on nomma en 1859, pour sept ans, le prince Gregoire Ghyka qui a laisse de lui le sou- venir d'un homme de cur, aimant ia nation, possedant de la culture, desirant faire le bien mais qui, ă cause des tristes conditions ou se trou- vait le pays, na pu presque rien faire. En Moldavie il n'y avait pas dUniversite; un seul lycee ă Jassy et quelques €coles primaires dans les principales villes, telles âtaient les seu- les institutions pedagogiques. J'oublie... nous possedions de meme quen Valachie encore quelque chose, c'âtait Lesclavage. Le mouvement vers l'emancipation et lunion des provinces roumaines avait dejă commence, guide par quelques jeunes gens d'elite ayant fait leurs tudes ă L'âtranger. Cependant un voile €pais de scepticisme et de manque d'aspirations €levces 'couvrait ce pays ou Lon pouvait compter ceux sachant lire et âcrire. La situation ctait la memeen Valachie. Apre&s la revolution de 48 qui fut. plus serieuse ă Bucarest quen Mol- davie, on nomma en 1849 toujours pour sept ans, Barbu Stirbey, comme prince regnant. Ce fut un homme de bien etil continua avec succes l'oeuvre commencee par le prince Gheorghe Bibesco. Avant darriver ă la couronne princicre il avait ete Ministre et n'avait obtenu le porte- feuille quapres avoir ete prefet et sous-prefet. Ces differents stages lui avaient permi de bien connaitre le pays, de se rendre compte des plaies dontil souffrait et des besoins qui le tenaient dans un rang d'inferiorite par rapportaux autres nations. C'est ă lui que nous devons Larrivee de Charles Davila en 1853 et entre autres institutions d'enseignement, la fondation de LEcole de Me- decine. La princesse Barbu Stirbey, nee Paschano-Cantacuzene, crea la premitre €cole roumaine de jeunes filles en 1854 et lui lega sa terre Eli- sabeta de Severin (1). | Comme la Moldavie, ă cette &poque la Valachie ne possedait quun seul lycee, celui de St. Sava ă Bucarest et quelques €coles primaires. En 1853, lors de Larrivee de Davila, la Russie venait de declarer pour la huitieme fois la guerre ă la Turquie et occupait les Principautes. (1) Cette €cole, situte Calea Rahovei, est tr&s bien organisce ct a encore ă sa tete son premier directeur, M,. Limburg. | [ | BULETINUL SOCIETĂȚII DE SCIINTE 9 Acestă ocupațiune nu dură mult. Rusia retrăgindu-și trupele prin faptul că Turcia, Francia, Anglia și Piemontele intrase cu flota în Marea Negră spre a ataca Sevastopolul. Natural că armatelor rusesci succedară armatele austriace sub pretextul de a ne apăra neutralitatea; de fapt cu scopul de a ne ocupa, ca și Rusia, și purtându-se după cum am arătat mai sus. E curios a se observa ceea ce se petrecea în Muntenia, imediat după sosirea lui Davila, și anume în 1854, data despre care vorbiam mai sus. Cine va lua «Pu/efinul oficial» al Munteniei de la acea epocă, va vedea cu surprindere că de și Vodă Știrbei era Domn în țară, de fapt și el era peste hotar, lângă Viena la Baden, unde se refugiase la ocuparea erei sale de către Ruși. Terile erau stăpânite de « Fsce/euza sa, deplin împuternicit comisar estra- ordinar în principate, Zeneral adjulaut de Gudberg» care iscălea tote de- cretele ce apăreau în Monitorul țărei și lua tote hotăririle ce credea ne- cesare. Acesta dură până la 27 Iulie, când armatele rusesci retrăgendu-se, Turcii ocupară țara și în acelaș «Buletin oficial» Generalul /7a//m și Generali- smul Omer, și mai în urmă Derviș «comisarul imperial otoman» în nu- mele < Azgustului nostru stăpin Padișahul» insera, tote disposițiile ce voiau a lua spre fericirea țărei. Nu puțin însă mai în urmă la 18 August, Generalul de /fess în nu- mele « Mazestăzei Sale prea înduratul meii Domn și Împărat» al Austriei ocupă principatele, și luă de fapt, și tot în «B/efinul oficial» aceleași bune disposiţii pentru fericirea țărei nâstre. — In tot timpul acesta Cho- lera, ajută pe rînd, diferitele bine-faceri ale armatelor imperiale ce se succedară. — Sunt totuși convins, că din aceste rele: ocupația rusescă, tarcescă, austriacă și cholera, acesta din urmă, de sigur era cea mai pu- țin rea. AY y Toţi veneau și ne prădau. Câţi nu au încă chitanțe neachitate pentru «gacharele» date armatelor împărătesci. Toţi plecaă cu căruțele pline și veniaă cu ele gole. Numai un coman- dant făcu excepţie. Z/omer Pașa, sosi cu Gcăruti pline ; era haremul Sc cu care trase în casa unde și-acum e palatul țerii! Ce an nefast, ce triste pagini de istorie, ce urite și sinistre amintiri!! lată Epoca în care Davila veni în ţară și situația nenorocită în care se găsiau principatele la acestă dată. Vodă Barbu Știrbei nu putea să sufere, nu scii din ce causă, pe d-rul Meyer, care la acea epocă era medicul şef al micei armate române din Muntenia (2). (2) Acest dr. Meyer, e acel ce a făcut cunoscută pentru prima dată « Ozoferi/a> găsită la Slănic în Moldova, la congresul naturaliștilor germani de la Breslau din 1833 1U BU LIS TINUL SOCIETĂŢII DIE SCIINŢȚE Cette occupation ne dura pas, longtemps- parceque la Russie dut retirer ses troupes ă cause de lentrâe dans la mer Noire des flottes turques, francaises, et anglaises qui allaient attaquer Scbastopol. Aux armces russes succederent naturellement les autrichiennes, venues sous le fallacieux pretexte de sauvegarder notre neutralite, mais en realite pour occuper le pays comme Lavaient fait les Russes et se conduisant comme nous lavonsvu plus haut. [lest curieux de voir ce qui se passait en- Valachie immediatement apres Larrivee de Davila, c'est-ă-dire en 1854. „Celui qui feuillette le «Bu/zzin Officiel» de cette province, voit que le Voda Stirbey, quoique prince regnant est ă l'Gtranger, ă Baden, ou il sest refugic lors de linvasion russe. Le pays Gtait gouverne par: so excellence le general aude de camp de Vempereur, de Gudberg, muni des pleins pouvoirs, commissaire extra- ordinaire des Principautâs ; il signait tous les decrets publies dans le Moniteur officiel et prenait toutes les decisions qu'il jugeait necessaire. Ceci dura jusqwau 27 Juillet, c'est-ă-dire lorsque les Russes se retirant, les Turcs occuperent le pays et dans le meme «Bulletin officiel» on voit que toutes les dispositions prises pour le Z/e de la nation sont siences, par le General Halim et le gencralisime Omer et ensuite par Dervis, com- missaire imperial ottoman au nom de «Nozze azouste Maitre, le Padishah.> Peu de temps apres, le 18 Aocit, le General de Hess au nom de sa «zres-clemente Majeste, seizneur et empereur d Autriche», occupa les Prin- cipautes et dans le Bulletin officiel publia les meme bonnes dispositions pour la felicite du pays. A cette meme €poque le cholcra ajouta ses bientaits ă ceux appor-. tces par les differentes armces imperiales, je crois pourtant que de tous ces maux c'tait encore le cholcra qui ctait le moindre. Tous venait nous piller! Que de personne ont encore entre leurs mains les recus non aquittes des produits pris par les armees imperiales. Tous partaient apre&s avoir rempli les chariots qu'ils avaient amenes vides. Un seul commandant fit exception;, /lomer Pascha arriva avec 6 7oifures bien remplhies; c'etait son harem avec lequel il descendit dans la maison de l' Ondre lui, respect și recunoscință memoriei sale. (Va urma). STATUTELE SOCIETĂȚII DE SCIINTE DIN BUCURESUI Art. 1. — Societatea de sciințe fizice, cu sediul în Bucuresci, înființată la 24 Martie (5 Aprilie) 1890, fastonând cu societatea « Amicii sciințelor matematice» cu sediul tot în Bucuresci, înființată la 24 lanuarie 1994; finend semă şi de dorinta personelor ce se ocupă cu sciintele naturale, Se transformă în Soczefatea de Scinte din Bucuresti. Scopul acestei societăți este de a contribui la progresul sciințelor și de a lucra spre a se face cunoscut tot ce se află de domeniul sciințific în țară. Ea va înlesni membrilor săi ținerea în curent cu progresul sciinței, prin stimulare la lucrări originale, prin discuţiuni și dări de scmă, ver- bale și scrise, asupra diferitelor părți ale sciințelor, prin conferințe spe- ciale și prin formarea unei biblioteci. Art, 2.— Acâstă societate cuprinde trei secțiuni: a) Secţiunea sciințelor matematice, b) <« sciințelor fizico-chimice, €) < sciințelor naturale. Art. 3.— Societatea se compune din: 1. Membrii de onsre, 2. Membrii donatori, 3. Membrii titulari, reședinți și nereședinți. 14 BULETINUL SOCIETĂȚII DE SCIINŢE crifice personnel €taient necesaires, et ctaient consideres comme la bonne semence dans un terrain vierge dâsireux de se couwvrir de fleurs et de fruits. II avait ces qualites, il avait compris ce qu'il pouvait et devait. faire, il s'est devouc toute sa vie ă cette idee et ă contribue dans la plus large part ă notre developpement cultural, ă notre manifestation sur le terrain des faits utiles et humanitaires, il est lun de ceux qui ont con- tribuc ă notre bon ctat actuel. „Il semble avoir mis en pratique toute sa vie cette profonde pensce de notre illustre Carmen Sylva: «Il y a un seul bonheur: le Devoir. Une seule consolation: le Travail.: Une seule joie: le Beau.» Honneur ă lui, respect et reconnaissance ă sa memoire. (A suivre). Art. 4.— a). Membrii de ondre vor fi aleși numai dintre Gmenii de sciință din străinătate, cari sau ilustrat prin. lucrările lor. 5). Membru donator pste fi ori-cine sai ori-ce pers6nă morală, care a făcut donațiune societăţii cel puţin 1.000 lei. c). Membru titular, reşedinte sai nu, pâte fi ori-ce persână, care se ocupă cu sciințele. Art. 5.— a) Pot deveni membri de onsre ai societăţei personele pre- vădute la art. 4 (4), fiind propuse în scris comitetului societății de șase membri titulari. Propunerea fiind admisă de comitet, va trebui să fie vo- tată în o ședință generală cu majoritate de î/, a membrilor titulari , prezenți. 0). Membrii donatori sunt proclamați în ședință plenară în urma pre- zentării președintelui. €). Ori-care pers6nă, întrunind condițiunile prevădute la art. 4 (0). find prezentată pfin propunere scrisă de 3 membrii din ori-ce secțiune și anunțată în ședință, se va înscrie ca membru ordinar, dacă va întruni mijoritatea membrilor presenți ai ședinței viitâre a secțiunii. Ei vor plăti o cotisație anuală de 20 lei. Acâstă cotisație se pste înlocui prin o sumă de 250 lei plătită odată pentru tot-d'a-una. Art. 6.— Societatea se administreză de un biuroi și un comitet. Biu- roul se compune din: Un președinte ; Trei vice-președinți, câte unul de fie-care secțiune ; Un secretar general ; O» BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINŢIE ] | Trei secretari, câte unul de fie-care secțiune ; Un casier; Un archivar și bibliotecar. Comitetul se compune din nouă membrii titulari aleși câte trei din fie-care secțiune. Art. 7.— Tote persânele, cari alcătuesc biuroul și comitetul, vor fi alese pe timp de un an cu majoritatea membrilor presenți ai ședinței gene- rale. Votarea se pote face și prin buletine după cererea a 10 membri. Art. 8. Comitetul și biuroul se va alege în ședință generală. Fie-care secțiune va propune candidații s&i pentru locurile de vice-președinte, de secretari și cei 3 membri ai comitetului. Restul personalului biuroului se va alege de secțiunile unite. Dacă în timpul anului se ivesce vre-o vacanță de vice-președinte, se- cretar sau membru în comitet, secțiunea respectivă va proceda la alegere În ședința secțiunei, iar resultatul votului "1 va face cunoscut biuroului. Art. 9. - Cestiunile de administraţie se reguleză de biurou, care va presenta societății prin secretarul general și casier, la finele fie-cărui an în ședința generală, o dare de semă asupra mersului societății și asupra îmbunătățirilor, ce trebuesc făcute. Art. 10.— In fie-care lună secțiunile vor ţinea cel puţin o ședință în ordinea următore: Prima Luni a lunei va fi destinată ședinței secțiunii matematice. A doua Luni va fi destinată secțiunilor unite a sciințelor fizice și na- turale. Şedinţele vor avea loc sera de la ora 8 și jumătate. La 24 Martie (5 Aprilie) se va ţine ședință anuală generală; afară de acestă ședință pot să se ţie ședințe extra-ordinare ori când biuroul va crede de cuviință. Art. 11. Lucrările, ce se vor presinta societăţii, trebuesc anunțate se- cretarului respectiv cu 5 dile înainte de ședință, pentru a se trece în ordinea de di a ședinței viitore. Art. 12.— Tot în ședințe se vor presenta și iclăratele, făcute de mem- brii comitetului și de acei, ce se vor însărcina anume, asupra progrese- lor îndeplinite în ultimii timpi în ramura, ce și-au ales. Ori-ce comuni- care făcută societății va trebui depusă și în scris în aceiași ședință. Art. 13.— Nu se va putea lua cuvîntul în ședință, de cât numai în cestiuni sciințifice sai asupra memoriilor presentate și în casul acesta cel mult de dou ori asupra aceleiași cestiuni pe timp de 10 minute. Art. 14.— Secretarii au îndatorirea de a face resumatul discuțiunilor din ședință. Bercea general și comitetul societății vor f însărcinați cu facerea referatelor prevădute ii art. 12. Ei vor decide, cari din lucrările depuse spre publicare vor fi imprimate în parte saă în total. Tot ei vor decide“ 16 „BULETINUL SOCIETĂŢII. DE SCIINŢE cari din aceste articole vor fi traduse în total sai numai în resumat în limbi străine și publicate odată cu textul român în buletinul societății. Art. 15. Şedinţele vor fi presidate de vice-președinți. Vice- președinți secțiunilor sciințelor fisice și naturale, vor presida alternativ. Secţiunea din care face parte președintele, va fi presidată de preşe- dinte, ori de câte ori se va afla present. Art. 16. Președintele represintă societatea și presideză ședințele gene- rale anuale, sau extra-ordinare a secțiunilor unite. La aceste ședințe se- cretarul general va funcționa ca secretar de ședință. Art. 17. Societatea are un organ de publicitate întitulat «Buletinul So- cietăţii de sciințe» din Bucuresci, care apare la două luni odată. In acest buletin se vor publica procesele verbale ale ședințelor, memoriile, refe- ratele și bibliografiile admise de comitetul societății, remânând însă de- plină responsabilitate asupra semnatarilor. Toţi membrii societății vor primi gratuit acest buletin. Abonamentul lui pentru persânele străine de societate va fi 25 lei pe an. După mijl6- cele societății, ea pote decide publicarea unui supliment la buletin, care va coprinde publicațiuni importante făcute de români în străinătate și publicațiunile străine sau române relative la țera n6stră, bebiigi re la ma- tematici, sciințe fizici sau sciințe naturale. Art. 18. Membrii societăţii, cari nu vor fi achitat cotisaţia până la în- ceputul anului al doilea nu vor mai fi considerați ca membrii ai societății. Art. 19. Modificarea statutelor se va putea face după inițiativa biuroului sai după cererea în scris a 15 membrii titulari adresată biuroului. So- cietatea va fi convocată înadins pentru a decide și decisiunile se vor lua cu ?/, din numerul membrilor presenți. Art. 20. Intâmplându-se ca societatea să se disolve, totă averea și ar- chiva ei va trece în posesiunea Academiei române. PROCES-VERBAL al ședinței generale de la 13/25 Ianuarie, prima. ședință a SOCIETĂȚII DE SCIINTȚE Ședința se deschide la orele 81/, sub președinția d-lui dr. St. Iepites. Se dă citire procesului verbal al ultimei ședințe a societății de sciințe fisice și se aprobă. D-l secretar general presintă publicațiunile venite la biblioteca societății în timpul de la ultima ședință, publicațiuni cuprinse în anexa acestui proces-ver- bal. Citește apoi o scriscre de la d. L. Cannizzaro, trimesă d-lui dr. A. O. BULETINUL SOCIETĂȚII DE SCIUNŢE ri Saligny, prin care ilustrul chimist, membru de onore al societății nostre, ne trimete împreună cu mulțumirile sale și un volum festival apărut în urma serbării a 70-a aniversare a sa, în care sunt coprinse și telegramele trimese de societatea n6stră, precum și lista de subscripțiune. Scrisrea e în- soţită de o fotografie a d-lui Cannizzaro. Citesce o scrisâre de la d-l Bechamp, prin care ne anunţă, că ne va trimete de publicat în buletin, o ultimă lucrare a sa, care să apară și la noi în acelaș timp ca în bu- letinul societății. chimice din Paris. “Societatea mulțumesce d-lui Bechamp pentru dragostea ce ne arată și pentru ondrea ce face Buletinului nostru, prin importantele sale lucrări trimese spre publicare. D-l Secretar mai comunică societății o adresă a d-lui Gr. Monteoru, prin care mulțumesce societăţii, care i-a făcut deosebita onâre de a-l vota ca' membru și conform art. 5 din statute, plătesce cotisația odată pentru tot-d'a-una, înaintând suma de 250 lei. D-l David Emmanuel depune la biuroi lucrarea d-sale « Asupra divisiunii prin 2 a argumentului funcțiunilor eliptice» și lucrarea d-lui Tiţeica: Câte-va proprietăți a curbelor cu curbură constantă, lucrări ce vor urma a se pu- blica în Buletin (1). D-l Voinov întreține societatea asupra unei noui spețe de Halacaride din Mediterana: /la/acarus Zrouessanti, găsită de d-sa în golful de la Nea- pole. O comunicare asupra acestei Halacaride a făcut și la «Societatea Zoo- logică din Franța (2),» desemnurile însă vor apare în Buletinul societății nostre. D-l dr. Istrati presintă o nouă lucrare a d-lui Riegler de la Iași, relativ la: O nouă metodă de alcalimetriă și acidimetriă, lucrare de o mare în- semnătate și care se va publica în Buletin in limba francesă și română. Dă cetire apoi unei publicări de concurs, instituind 3 premii în valdre de 500 l.n din caseta sa particulară, pentru studiarea procedeurilor de colo- rare a sătenilor români și a materiilor ce întrebuințeză în acest scop. Societatea aduce laudele meritate d-lui dr. Istrati pentru interesul ce arată sciinței, pe tote căile și din tote punctele de vedere, și 1 felicită pentru frumâsa idee de a institui acest concurs, care crede, că nu va fi unic, căci mulți membrii se vor grăbi să imiteze frumosul exemplu al d-lui dr. Istrati. Şedinţa se ridică la orele 10 scra. p. Președinte, St. Hepites. | Secretar, G. Munreanu- Murgoci. (1) Articolele publicate la pag. 21 şi 32. (2) Bulletin de la Socicte zoologique de France, t. XXI, p. 128. i BULETINUL SOCIETĂȚII DE SCIINȚE ANEXA procesului verbal al ședinței |. Lucrările primite de secretarul general pentru societate. The Chemical News. No. 1.938 vol. 75, January 15, 1897. Chemilker-Zeitung. No. 7. Jahrgang XXI. 23 Januar. 1897, Căthen. Buletinul Ministerului agriculturei, industriei, comerciului și domeniilor, Ne. 6; si; 7 Anul VII. 15 Oct si 19, Neem. 1896: Buletinul serviciului sanitar No. 1. Anul IX. 1 lanuar, 1897. Buletinul societăței politechnice No. 12. Anul XII, Dec. 1896. The Journal Franklin Institute No. 853, vol. CXLIII. Januar 1897. PROPUNERE facută de (-l dr. 6. ISTRATI în prima şedinţă a societății de seiințe Luni 3/,; Ianuarie 1897. Marile descoperiri ale technicei moderne pătrund peste tot în raport direct cu facilitatea mijlocelor de comunicaţie și cu cât legăturile comer- ciale între diferitele popsre, devin din ce în ce mai facile și mai întinse. România nu a fost scutită de aceste transformări. | Din contra, în dorința nostră de a beneficia de tot ce technica mo- dernă pune la disposiția Gmenilor culți, am trecut chiar măsura. — Multe din utilele și bunele nostre industrii casnice, sau stins. Importul a depășit exportul, ceea ce era faze 00 Printre micile, vechile şi bunele nâstre industrii casnice se află una care a primit o lovitură mortală de tot. Acâsta e industria materiilor co- lorante pe care sătencile nostre de secoli le preparau, pe cât de frumose pe atât de resistente. Progresele chimiei moderne consciente, trecute din laborator în usină ne-ai dat enorme cantități de nenumărate varietăţi de materii colorante, cari sau r&spîndit cu mare ușurință, prin prețul lor redus, în tote satele nostre şi ui ucis procedeele chimice, rutinare, datând de secoli, product al cercetării primilor chimiști ai omenirii, ce se practicau însă cu atât succes în satele nâstre. Aceste procedee sunt pe cale a dispărea fără ca cel puțin să le cu- noscem, să scim partea lor bună, să le notăm cu îngrijire cel puțin. D-1 Hasdeu în un admirabil articol publicat în Revista sci:nifică la BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINȚE 19 1872—1873, anul al III (1) ne arată că comparând pe Pliniu (2) erudi- tul clasic din timpul lui Traian cu cele conţinute în o cărticică a unuia din primii doctori români din Moldova, dr. Scarlat Vârnav (3), a găsit o mulțime din medicamentele populare din Pliniu, practicate! în medicina nostră populară. D-sa dicea că: «Resultatul acestei ușdre comparațiuni, care ne-a costat abia câte-va ore, este unul din cele mai prețiose pentru istoria națională, venind a de: monstra legitima descendență italică a Românilor până și prin medicină.» Ar fi dar curios a cunâsce și noi, chimiștii, procedeele de văpsire ce sunt pe cale a dispărea în țara nâstră, din punctul de vedere al lucrului în sine; a duratei superidre asupra multor producte de sinteză, ce se ob- ține cu aceste procedee; a nomenclaturei n6stre populare chimice și technice, și a stabili, de va fi posibil, cui datorim aceste procedee. Până în present în țara n6stră nimeni na tăcut nimic în acestă di- recție. Numai în Bucovina, părintele „5. Z7, WMar:an, membru al Acade- miei n6stre, a adunat între altele de la sătencele române din Bucovina și procedeele lor de boiangerie, pe cari le-a publicat Academia nostră în 1882, sub forma discursului de recepţie, cu numele de C/rowazia Poporului roman (4). : Așa stind lucrurile, 'mi permit a propune societăţii următorele lucruri. Instituirea a trei premii în valdrea totală de 500 lei pentru a provoca cercetări în acest sens, după normele următâre, ce se vor publica în Bu- letinul nostru, în Buletinul Ministerului de instrucţie, cerere ice cred că va fi admisă de d-l Ministru al Instrucțiunii Publice și în principalele ziare din țeră și Transilvania. Suma de 500 lei, necesară pentru insti- tuirea a trei premii o ofer societății personal. Propunerea, ce vă rog a admite, este următorea: SOCIETATEA DE SCIINTE DIN BUCURESCI Iustitue un concurs, printre personele ce pot sta mai mult bmp în con- fact cu sătenii şi în special: Preoții rurali și învețătorii, cari vor Studia și culege alăturatele date relative la modul de preparare a materiilor co- /orante întrebuințate de către sătencile române. Î. Cari sunt plantele (erburi, arbusti, arbori, sai părţi de ale Ir: 7ă- dăcini, tulpine, flori, fructe, etc. din tară saii străine) ce se întrebutnțesă Bentru a văpsi. A se spune numele plantei, proveniența, partea usitală, pro- (1) Hașdeu (B. P). — O notiță istorică medicală, pag. 324. î[2)i Etstor: Nat, XX, 33. (3) Physiographia Moldaviae, Budac, 1836, in-8. (4) Analele Academiei Române, seria II, Tomul IV, 1881 —1882. Secţiunea II, pag. 107—161, Bucuresci, 1884. 20 BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINȚE cedeul de preparatiune întrebuințat, precum şi colorea obținută și întrebuin- Zarea ei. JI. Cari sunt substantele minerale întrebuințate în acelaș scop. A se spune numirea lor română, proveniența şi modul întrebuințări. II]. Ce substanțe de altă natură, bună-oră, borşul, urină, Serul, €lc., pot fi întrebuintate si în ce mod pentru acelaș bicru. Candidatul care va trimete memoriul cel mai complect va primi un pre- mii în bani de dei 230. Autorului lucrărei meritorie, ce va fi judecată de mâna a doua 1-S€ va decerne un premi de 150 di. Se va da încă un premii de 150 lei autorului lucrării iso eaă a treia. Data până la care lucrările pot fi trimise da adresa d-lui dr. Istrati secretarul general al soctetății, este fixată pe diua de 1 Mantie 1998. Comisiunea însărcinată cu cercetarea și clasificarea acestor lucrări va fi compusă din cei sase membrii ai comitetului sectiunii de Sciinte fizice sz naturale, dimpreună cu secrelarul general. Comisiunea va fi datore a depune raportul cel mult până ia 24 Marte (5 Aprilie) 7898, iar pre- miele se vor decerne în sedinta plenară ce va avea doc la 24 Martie, diua aniversală a înființării Societătii. ASUPRA DIVISIUNII PRIN ARGUMENTULUI FUNCTIUNILOR ELIPTICE D-l DAVID EMMANUEL Primită la 15/,, Decembre 1896. Să considerăm funcțiunea eliptică szu cu periddele 4K, 2iK' și să a: u 28) căutăm a exprima funcțiunea s/ E cu ajutorul funcțiunilor su, czu, Zau. Resultatul este bine cunoscut și se obține cu ajutorul formulelor cari determină sn 2u, cu 2u, du 2u, în funcţiune de szu, curu, duu. În acâstă notă voiii urma o cale anal6gă cu aceca ce am urmat pentru a exprima p > în funcțiune de pz și de funcțiunile 5 (Buletin Amicii Sc., t. 1,p 149.) = "în i DU BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINŢE 21 Formule prehminarii. Vom avea nevoe mai departe a cunâsce valorile funcțiunei sz”u și a derivatei sale 2 srucrudru pentru valorile argu- mentului egale cu CARR i ae SIRE SAR i ARD SI +E -T7/ 1%. Pentru a obține valorile corespundătore lui u=— -p-, să înlocuim în formula sn (u-+iK') = ia ga k sn u i Lă dpi —-; vom obține (1) sn: iK' 1 sn- — == 2 lk Cu ajutorul relațiunilor sn?u -k-.cn?u — 1, k2sn?u4+-dn?u = 1 se de- duce imediat e le iK! 2 2 = 2 = - (2) Cade Aa > dn 5 => ie le Pentru a evita ori-ce discusiune de semne în expresiunea funcțiunilor snu, cnu,dnu, să recurgem la formula il dn u en (u — i) = 2———— ik sn u . A [e care dă, dacă facem u = — -5- iR/ iK! i d iK' Seo) 0 apa aia a o A -I77 = pi A A N 1 . si A [a y Multiplicând amîndou€& membrele cu A și ținend semă de a doua = din formulele (2), obținem expresiunea căutată IS Ra i (Al) (3) sn gen dn Da ja / 20 Pentru a avea valorile cor&spundătore lui u + K, să consi- e DE derăm formulele 1 dnu | cnu snu 20 pe 2 ete i 707 ia ga 4 sn (u-L-K) dn CN (u--kR)=k aa dn (u+-) / —-; vom avea: _ și să înlocuim întrînsele u prin 22 BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINŢE ap ÎS. „na 2 2 iR! l sn să + R = — i EN (E) = dn (Sax) E iK pi il s> d iR dn 5: LL 75 1 2 Prima dintre aceste egalități ridicată la pătrat ne dă Z Eu și făcend produsul lor, obținem: a Mist, IE 4 IK! i sn en-z-dn 5 (5 HK Jen (> sua > han ( i rR)= RD i s€ dnt ij sau, în virtutea formulelor (2) și (3), (5) sn a K) cn [a LE an (> a ) [a . 9) y SIR . . . yu vu 30 Valorile cari corespund lui e ah obțin imediat dacă observăm că avem SISTA al is” SI ISe e i1S/ d SASE 2 0 d IS SN = Sa po Cn ereen Nae Nimic a prin urmare | SIR ta ea 1 (6) a A CR eu UA) E Da Cllpuaza dn 2 dili iz 40 In fine ținend scmă de egalităţile (oa + hK ) = AS (să —- k) (0 ra) zar) (n) (i conchidem = a (25 ss) (PE e) m (5 pc) |. — Din proprietățile funcţiunei sn u exprimate prin egalitățile sn (u-ț-2K) = — snu, sn (u4+-2iK') = snu, ZA ai le SK | (7) | | BULETINUL SOCIETĂȚII DE SCIINŢE 25 resultă că funcțiunea u sn2-=- 2 admite cantitățile 4K, 4K' ca peride primitive. Polurile acestei funcțiuni sunt duble și date de expresiunea u —— 2iK' (mod. 4K, 4iK'). De altă parte funcțiunile sn u, en u, dn uadmit, abstracțiune făcând de multiplii de 4K și de 4iK/, cele patru poluri simple RS, IK'+-2R, SIR, 3iK'4+2K. De aci resultă că produsul ga Ze : y Ș : uU ice. r&mâne finit pentru valorile lui u cari fac infinit pe sn? —- si că nu ad- 5 mite alte poluri de cât acelea ale lui sn?u, adică acelea ale lui snu, fie- care fiind considerat ca pol dublu. y . y Nei A x. si y u D A Să examinăm acum desvoltările în seriă a funcțiunei sn? -- sn? u în ve- cinătatea fie-căruia dintre poluri. In domenul polului u=iK', punend u==v-kikK” și representând deriva- tele prin accente, avem aa a DA ea aa] Se ( = sn5 AF psn ko: IES, BASS (v iR! iK/ sn? (3+ | ISLE iale 0 SI seu SD ari Le . = sn? (v--ikR”) = = Ay... V2 de unde, ținend seamă de formulele preliminarii (1) și (3), conchidem desvoltarea u 1 1 i(UA+k) | ZI Ci pe pati 0 | | eo ae Ac) cală tal), = ]Bi sn” sn | i) = zl 3 darie e cui) Să considerăm polul u=—iK' + 2K. Funcțiunea snu schimbându-și numai semnul când mărim argumentul sei -u 2K, resultă că în domenul acestui pol avem 24 BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINȚE sau, în virtutea formulelor (4) și (5), i Ig (1 — kk) sn sn2u = | ua ilie) = ) LC. (v — u—iK'—2K) Al treilea, să considerăm polul u=— 3iK'. In domenul acestui pol „AED, Site SK SR u E is sn IA snN-u === a, N 2 i 6 2 2 —- E — ..9 [i as v2 v In sfirșit, în domenul polului u = 3iK' +21, avem: i [5 ( SI E [pe ) ( SK! ee E | sa sii e A SE o ea -L K) | sn di AR sn o ul K) i d Ș E 2 3 v2 V sau, în virtutea formulelor (7), i paul i (1 —kR)” sn2 sn:u = | — pl = ++. 3 ko |_v (v = u—3ik'—2K) Funcţiunile eliptice enu, dnu au aceleași poluri ca funcțiunea snu. Re- apă RE Apis Su: Ia ca sidurile corespundătâre polului iK sunt respectiv 7 ao al Cu ajutorul re- IS lațiunilor en (u4+ 2K)=— —cnu, dn(u4+-2K)—dnu, | cn (u+ 2iK')——cnu, dn(u+2iK'j—dnu deducem residurile corespundătore celor-lalte poluri. Tote aceste residuri sunt cuprinse în tabloul următor u | iK' iK' + 2K 3iK' Sik” A+ 2K | AP a i PE RI ; i | e Ta d Să 2 gale să. | l și riza DE e 9 CERE e i e a e ie IE E a zi Di AH Să introducem funcțiunile cnudnu, cnu-+dnu cari admit aceleași poluri de mai sus respectiv de ordinul al doilea și | n9 Si) de ordinul întâiu. Coeficienţii termenilor principali în desvoltările acestor funcțiuni, în vecinătatea polurilor considerate, se deduc din tabloul pre- cedent și sunt coprinși în tabloul u Ec i IR-F2R 3iR/ 3iR/--2K DN nui mp: ÎI e A Îi ap A 1 dau clei, a cz E ia = Ni S a 2 a isa - = - ZI = - | KE EST RR . PE 3 Baciu, Can i tie l) at ) = i l) De aci resultă ca expresiunea cnu dnu — (cnu-ldnu) are, în fie care din polurile sale, abstracțiune făcend de factorul a aceiași y . . y . uU . [9] A termeni principali ca funcțiunea sn? > sn?u. Aceste funcțiuni avend ace- leași peridde, resultă că avem Aa AN k2 sn? -- snu=cnu dn u—cnu—dn u+C 2) ) C fiind o constantă, Făcend u=o, obţinem C=1. De unde avem expre- siunea căutată iu! Il+enu dn u—cn u—dnu sn? Pe e e E aa 2 k?sn?u (| —cnu)(l—dnu) EA k2 sn? u sai u l—en u PUR l+dn u Să înlocuim u succesiv prin u-+-2R,u+ 2iK,u+2KR-+2iK'; vom obține formulele (Opre La elaaă VIM m (Sere) Dacă înlocuim în membrele de a doilea ale acestor formule cn u, dn u ă f - (5 | z: : 2 . respectiv prin vl — sn?u,yl — k2sn2u, semnele radicalelor fiind determi- _nate de funcțiunile cn u, dn u, avem anal Vs —y 1 sau 2 VI+Fksnu+yl—ksnu 26 BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINŢE sn (2 ma ale Vl+snu-tyl—snu VL+ ksnu+ | 1 lesa) —ksnu' sn ( Li) == Vi-Fsnutyl —snu - VI + ksnu—y1 — ksnu! u MA licee | je SU ai sa u sn ls =h IFK = zi NI alea VER A = VIP ksnu—yi —ksnu Trebue să observăm că fie-care radical are acelaşi semn peste tot. Aceste Le i Vu y u y 1 y LI formule dau cele opt valori ale lui sn 3 corespundătore unei valori date a lui snu. Aceste valori sunt două câte dou egale și de semne contrarii, și E i, ele pot fi grupate dou€ cate dou€ ast-fel ca produsul lor să fie egal cu S IL. — Să punem > și să considerăm funcțiunea VILĂ+x —VL—x EEE SI Ea ) V jEieze ei N 22 care, pentru fie-care valdre a lui x, este susceptibilă de opt valori, duu€ câte dout egale și de semne contrarii. Acestă funcțiune admite punctele -+1, 1 i A | -— ca puncte de ramificațiune în jurul cărora valorile lui y se permută N două câte dou. Plecând de la una din aceste valori și descriind dru- muri închise convenabile, obţinem pe fie-care din cele-l-alte. Să considerăm în particular casul când k este real și în valdre ab- solută mai mic de cât 1; putem să-l presupunem positiv. Punctele de ramificațiune vor fi tote situate pe axa reală și dispuse de la stinga la drepta în ordinea 1 FE 2 arti IL => Il = ja: Să facem ca variabila x să descrie axa reală în modul următor: 10 de la O la +-oo, 20 de la +oo la —co și 30 de la —co la 0, evitând punctele de ramificațiune prin câte o semi-circumferință forte mică situată în intervalele 10 și 30 dr-asupra și în intervalul 30 de gesubful axei. Să adoptăm ca valdre inițiala a lui y acea determinațiune care plecă de la O și devine positivă împreună cu x. Acâstă determinațiune este re- presintată în intervalul (0, 1) prin EN ca N, x e VL BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINŢE 27 - radicalele fiind reale și positive. Când x variază de la O la 1, y se mișcă pe axa reală de la origină până la punctul După ce x înconjoră punctul (+1), în modul cum am dis, radicalul țIl—-x se schimbă în —i Vx—1, radicalul din urmă fiind, pentru x le real și positiv. Determinaţiunea precedentă a lui y devine, în intervalul (3) Aa le se ae 7 PEPI A IEEE In acest interval y descrie un arc de curbă (C) situat d'asupra axei iu să A 1 lit reale, coeficientul lui z fiind positiv, dela punctuly, = -———— până la punctul VILE la aaa ate 1 | a V 2l Representând prin & și 4 coordonatele rectunghiulare ale unui punct y, în intervalul considerat, ecuațiunea curbei (C) va fi -2 (Ea PL) 3 sal îl = Ia (E2pp)—2 (22) 410, sau, în coordonate polare, 2 pt—2p2 cos2604+1=o. Acestă curbă (1) se compune din două eva/e avend axa reală ca asă de simetriă și simetric așezate în raport cu axa Oy; ea nu întilnesce axa Om și taiă axa reală în patru puncte date de valorile a După ce x descrie o semi-circumferință forte mică în jurul punctului 1 1 [DRE ET. ME . . = - . . . > radicalul Vl—kx se schimbă în —i ykx—1, și determinaţiunea corespundătâre a lui y devine TE case MA aaa = ) ST le je le i dicalele fii d tât i | le si iti Pent au co ra a IN ote, pentru XI > E? reale ȘI positive. entru > — (1) Transformata curbei (C) prin ecuațiunea 5 972 e S[ENIVIIaE CERE centrul în [a şi cu 0 rază = —. k2 punctul z == iz 28 BULETINUL SOCIETĂȚII DE SCIINŢE A —O——— — a = avem y la aja E MUZA AU SA af VA Aa Să punem y sub forma £ -+ i 7; vom avea NU) ee 1), i Dx 2 po Ve) — (les), A 2hkx de unde i] 2 rail ea je A , 1 ! £, EA Aşa dar când x se mișcă dea punctul până la + co, y se mișcă de la N . punctul y, până la punctul Yo» Pe o circomferență (ec) al cărei centru A EI . Iv) . Vu 9) Vu li . A . este în origină și a cărei rază este VE Arcul deseris de y în acest im- , ie Ss terval este cu totul situat de asupra axei reale. Punctul co ne fiind punct de ramificaţiune, când x se intârce de la Îl . . 7 yu A a + oo la + pupe partea zuferzoră a axei reale, y se întorce pe acelaș . (S ac de ceue le la MA până la y I k Când x descrie segmentul a ————————— 1, y este representat prin AI ai N pe Up esa și se mișcă pe curba (C) de la punctul y, până la punctul k - V2 ll UI IE = al Eee N 8 situat pe axa reală. Când) x descrie. sesmentul | 0 y clevine E zis VL hkx—yl— ks Id il și se mișcă pe axa sa reală de la -———— până la +0. 1—k Când x sc variază de la o la —z, expresiunea din urmă a lui y este negativă și y se mișcă pe axa reală de la —o până la punctul BULETINUL SOCIETĂȚII DE SCIINŢE 29 E 1 AD Tae ei De la — 1 la — - y este dat de N Ioa) E VI x V === = == PE EEE AD IE lee e se ji și se mișcă pe curba (C) de la PoRGRUL AT: paza N „până la punctul —VILk -Liyl—k DEE iz V2k arcul descris fiind de-asupra axei reale. De la 1 , iz până la — co, y este dat de expresiunea > iei —iy— i ZA sic ililal kosa) Zi Elina și se mișcă pe circonferința A de la y_« până la punctul k Ea [ai ul ee) a care coincide cu punctul y Pal 7 $ Ali ca De la —oo la ape partea sz/erzoră a axei reale, y se intârce pe AS 1 acelas arc de cerc. De la până la—1, y este epresintat prin zi aleea lee DA peesesa a Va 2, a și se miscă pe curba (C) de la punctul ya până la punctul In fine de la-——z la o, y 'și reia determinaţiunea inițială V1- TE | ADE YI N aa și descrie axa reală de la punctul— a origină. il Pa până | 30 BULETINUL SOCIETĂȚII DE SCIINȚE In acelaș mod se pote studia variațiunea fie-căreia din cele-lalte de- terminațiuni ale funcțiunei y. ME voiii mărgini a da resultatul. Determinațiunea De e PE, Vie Va YI: dă pentru y un drum simetric cu cel precedent în raport cu origina; adică, abstracțiune făcend de ordinea în care acest drum este descris, obținem, afară de segmentele deja descrise pe axa reală, jumătățile ova- lelor (c) situate dedesubtul acestei axe și un arc al circonferinţei (c) coprins, între punctele EEE Soy. k k. Determinațiunea A VE E A) De Vale e Vi pp SS, SA E) . . yu Îl care plecă de la +-z, dă într'o ordine determinată, segmentele 1-——— ——" VI+k, : dă a | i ERFI 5 situate pe axa reală, precum și ovalul din drepta și arcul zisa £ ; de cerc coprins în interiorul acestui oval. Să notăm aci valorea ce primesce pentru x = co determinațiunea V k i considerată. | I)eterminațiunea precedentă luată cu semnul contrar va da un drum simetric în raport cu origina. Determinațiunile - i Vs Vas Vii 0 pa / —— CEPE EEE JE = SIE ZA S și asa SI DI pi ae Ia a aie pi] S Vaii Vika — Vll. i ale căror valori pentru x = o sunt respectiv + Sa ll S Și, alai Cei aus aicl ie nimic nou. In resumat, drumului descris de x corespunde pentru funcțiunea y un drum format din cercul și cele dou€ ovale considerate, precum și axa 1 reală din care trebue să excludem segmentele coprinse între 7 și Ve Și ÎN Ba o a între „7 ȘI | A Aa ă 5 Le AA de pu Faptul din urmă se explică lesne. Pentru ca y —sn 4 să pâtă primi 2 1 a JE „trebue, abstracțiune făcând de multiple de peridde, valori între 1 și l BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINŢE 3l LU Aâlai r y AR P ca „ să fie de forma K + it, t primind valori reale de la ola K”. Insă acestor valori ale lui u corespund pentru x = snu valori pur imaginare. O TI Găreja corespunde x —— ee i ] și pentru care y primesce, precum sa vEdut, valorile + VI? -- VI S excepțiune există numai pentru valoreat = 5, Corolar. Din studiul de variațiune ce procede resultă că dacă înlocuim în formula u prin K, R-+ikK, iK obținem valorile pe cari le-am represintat mal sus prin y, y, y . de asemenea, dacă în formula —) OC? Si k ep VADER atat EI A usi sn | i: —— - i === ar E 2 Peles ial înlocuim u respectiv prin R,—RK—ikK” obținem valorile representate prin y „y_„. De unde resultă valorile [i] . DA a = k sd 1 „EFik DE ei Tea SS Si = eee ep aa aa a Ia ai 0 ARI e 2 2 ZIAR = ÎS 1 sil 4 A e) sn E Li pare Siza aaa Dai: i a ZE ARI ASUPRA CURBELOR CU CURBURA CONSTANTA DE D-l G. ȚIȚEICA Primită la 1/13 Inuaric 1897. | Inainte de a studia proprietăţile, pe cari le am în vedere, relative la curbele cu curbură constantă, voii rezuma o cestiune analogă pentru o curbă strîimbă re care, cestiune de altminteri forte cunoscută. (1) V. Tannery & Molk. Teorie des fonetions e//iptigues, t. IL, p. 212—213. 32 BULETINUL SOCIETĂȚII DE SCIINȚE 1. Consider o curbă strimbă C siă caut a determina o curbă strimbă C,, care să aibă curba C ca loc al centrelor sferelor osculatrice. Se pote vedea ușor că cestiunea revine la căutarea traiectoriilor ortogonale ale planelor osculatore ale curbei C, sau, ceea ce e același lucru, la căuta- rea traiectoriilor ortogonale ale planelor tangente ale suprafeţei desfășu- rabile a cărei aretă de rebrusement este curba C. In adevăr, fie M și M, două puncte corespundătâre ale curbelor C și C,; se scie că planul os- culator în M e normal în M, la curba C,. Deci, observaţiunea precedentă e justificată. Pentru determinarea curbelor gi: însemn cu u, v coordonatele punc- tului M, în raport cu un sistem mobil de axe format din tangenta și nor- mala principală la curba C în punctul M corespundător lui M,. In ceea ce privesce direcțiunea positivă pe tangentă și normală, fac convențiu- nea obicinuită: tangenta e positivă în sensul arcelor crescânde, iar nor- mala principală către centrul de curbură. Așa fiind, coordonatele x,, y,, z, ale punctului M, în raport cu axele fixe vor fi: pa al URA (0) a A m | i aaa 4, î, “1 fiind cosinusele directâre ale tangentei şi d, &, ale normalei e a și în care trebue să determinăm pe u și v așa ca tangenta în M, să fie p ralelă cu binormala curbei C în M, adică dx, = ka”, dy, = Rp, dz, = Din (1), ara, semă de formulele lui Frenet, obținem prin diferențiare du Cv RE NAN dz = == (E) a, ds -- (= +) Ip. ds TE O, ds și alte dou& tormule anal6ge. Deducem de aci Cui pay pr stra Clipa metăă ds R feude R sai punend d 2 a să | ) 4 R se scote x si dv (9) 5 d du d$ e Aa de unde aj EA vi BULETINUL SOCIETĂȚII DE SCIINŢE 33 în care R trebue privit ca funcţiune de f) cu ajutorul ecuațiunei (2). Din (4) se obţine v, = A, sin 06+B, cos 0 ca integrală generală a ecuațiunei fără membrul al II-lea. Integrala ge- nerală a ecauțiunei (4) se va găsi, aplicând metoda variațiunei constante- lor arbitrare. Se obţine, pentru determinarea lui A, și B, dA, dB 2 1 PAS ap sin 0-5 cos 0==o dA, GE. a dB cos sin | —R de unde dA, cos 4) d5 = R cos = ap ds GE, y Sin e ÎNC Io) ar pa ds deci A, =A-—+fcostds, B —=—B—jsin i ds A și B fiind constante arbitrare, avem așa dar (5) v=— Asin 0—Bcosf4+-sin()ţ cos (ds — cos) ţsin 6 ds și din (3) se deduce (6) u = — A cos f —B sin — sin 6 Şsin 6 ds — cos | cos 6 ds înlocuind în (1) valorile lui u și v date de ecuațiunile precedente, găsim coordonatele unui punct al curbei C,. 2. Dacă dăm constantelor A și B niște valori bine determinate obți- nem o curbă C,, care răspunde la cestiune. Dacă lăsăm însă acelor con- stante o nedeterminare, impunendu-le numai condițiunea de a satisface unei relațiuni zi (AL) o puntele M, sunt atunci distribuite pe o curbă K situată în planul oscu- lator P al curbei C. Fie-care punt M, dând naștere unei trajectorii orto- gonale planelor P, curba K va produce o suprafață ortogonală acelor plane. 3. — Să considerăm în planul P două punte M, și M'”, cari dau nas- cere la două curbe ortogonale acelui plan. Avem pentru M, coordona- tele (5) și (6), iar pentru M”, u'=— — A cosf)— B'sin0—.. y/ == A sin 0 Bicosi. distanța lor este deci MM = (A—A: + (B-—B): 34 " BULETINUL SOCIETĂȚII DE SCIINŢE a adică constantă, ori-care ar fi planul P. Avem, prin urmare, conclusiunea: punctele cari dai nascere la curbe ortogonale planului P formeză o figură invaviabilă. 4, — Să trecem acum la curbele cu curbură constantă și să arătăm mai întâi în trecăt, cum se pâte obține ecuațiunea lor generală. Avem G 2 Ga E E) 12 9 (0): (0) =, caca Să punem a=f (t), p=o (t), = (t) funcțiunile introduse satisfăcend relațiunei Ft) + 720) A p(0= 1 Avem atunci 1 = /> PRL) IAZ) d2t ate A a +V ) ae de unde ds=—ay/ i Ie 2 2. dt și cum dx=f (eds, obținem Xa Vo Vf Lb DI 49 dt ya ÎHOVZERZERI: ae Zina ju ppaipepe dt 5. — In casul de care ne ocupăm, avem 1 (je i ds == aa a a presupunend că ( și se m&sdră de la aceiași origine. Atunci ecuațiu- tiunile (5) și (6) sc reduc după efectuarea cuadraturilor, la 7) u——' A cos 0 — Bsin 0 Ș$jv=a+ A sin 6 —B cos f Se pote da o interpretare geometrică simplă ecauţiunilor precedente. Pentru acesta, se observă că din definițiunea lui f) BUELTINUL SOCIETĂŢII DE SCIINȚE 35 = însemnând unghiul de contingență, rezultă că f este unghiul, pe care-l face o tangentă cu tangenta în punctul iniţial la curba C. Așa fiind, ecua- țiile '(7) și (8) arată că A și B sunt coordonatele punctului M,lu,v) în raport cu un sistem de axe Ou, Ov; O fiind centrul de curbură al curbei C și Ou făcend cu tangenta în M un unghii egal cu r—(: așa că în poziția inițială Ov are sensul oM invers sensului pozitiv pe normală), iar Ou este paralelă cu tangenta în acea pozițiune și îndreptată în sens in- vers. Resultă de aci, că planul osculator al curbei C păte fi considerat ca legat invariabil de unshiul uOv definit mai Sus și atunci ori-ce punt al planului osculator descrie o curbă ortogonală acelui plan. Se pote da o representare geometrică mai simplă mișcării planului osculator. Să considerăm cercul osculator în M și fie m puntul unde Ov (direcția pozitivă) întălnesce acest arc. Se observă că vOM = 6, deci arc Mm =— a = s așa că puntul 7 pâte fi considerat ca pozițiunea pe care o ocupă puntul de contact inițial când presupunem că arcul osculator se rostogolesce pe curba C. Avem prin urmare resultatul următor: Dacă se consideră cercul osculator al unei curbe strîmbe cu curbură con stantă C ca rostogolindu-se pe acea curbă, ori-ce punt al planului osculator priit ca legat invariabil de cercul osculator descrie 0 traiectorie orlogo- nală acelui plan. Reciproc: Dacă se consideră în planul osculator al unei curbe C un cerc de vază constantă tangent la curbă, pe care-l privim ca rostogolindii-se fe curbă ducend cu sine planul osculator, și dacă în acea mișcare ori ce punt al planului osculator descrie o traiectorie ortogonală acelui plan, curba C este cu curbură constantă. In adevăr, atunci are ecuaţiunile (7) și (8) unde a e o constantă ore- care, iar ( e definit prin si înlocuind u și v în (3) și (4) se găsesce au Re 6. — Cele dou& proposiţiuni precedente se pot generaliza, considerând în locul planului osculator, un plan P trecând prin tangenta curbei C în M și făcend cu planul osculator un unghii constant. Se obține printr'un calcul analog cu cel precedent, următârele două proprietăți: Se consideră o curbă cu curbură constantă C și un cerc A tangent la curbă, situat în planul P și avend ca centru puntul unde axa polară a curbei C îutilnesce planul. Fie-care punt al planului legat invariabil de cercul A, pe carc-l privim ca rostogolindu-se pe curba C, descrie o 1raec- Zorie ortogonală acelui plan. Reciproc: 36 BULETINUL SOCIETĂȚII DE SCIINȚE — Dacă fie-care punt al planului P, legat invariabil de un cerc de rază coustanlă situat în acel plan și rostogolindu-se pe curba C, descrie o traec- 7orze ortogonală a planului, curba C e cu curbură constantă, și centrul cercului osculator este proicctia centrului cercului considerat pe planul osculator. re: vă BULETINUL SOCIETĂȚII DE SCIINŢE 37 ACIDIMETRIA, ALCALIMBTRIA ȘI IODOMI:TRIA PE BASA ACIDULUI IODIC CRISTALISAT DE Dr. E. RIEGLER PROFESOR LA FACULTATEA DE MEDICINĂ, IAȘI. Primită la 5/,, lanuarie 1897. Acidul iodic cristalisat (10,H) a fost propus de mine pentru a pre- 1 is Sela rul para o soluțiune 10 normală de tiosulfat de sodiu (Fresenius Zeitschrift fur analytische Chemie lahrgang XXXV. După multe încercări am găsit, că acest corp pote înlocui acidii de ordinar întrebuințați în alcalimetrie. Dificultăţile, pe cari le întimpinăm în prepararea soluțiunilor normale de acidi minerali au făcut pe analitici să recurgă la acidul oxalic cristalisat ; însă și acesta din causa apei de cristalisațiune, ce conține, presintă inconvenientele sale. Cu totul alt-fel se comportă acidul iodic cristalisat. Acest corp nu con- tine apă de cristalisațiune, are o composițiune chimică bine determinată și constantă și este forte solubil în apă. O proprietate forte importantă a lui este, că nu atrage apa din aer și prin urmare permite o cântărire . forte exactă. Soluțiunile acidului iodic în apă nu se altereză. Millon crede, că ar exista doi acidi iodici, din lucrările lui Ditte precum și din experiențele mele însă reese, că nu există decât un singur acid iodic cristalisat cu formula IO,H. Soluţiunile normale, adică acele care conţin un echivalent de acid iodic IN sai si SD pe da în 1000 em. c., sunt prea concentrate; cele mai usitate sunt —— și — „adică 4, LO pătrime normală și zecimă normală. = l y y . A . . . Soluțiunea CR normală se prepară disolvând 44 grame de acid iodic cristalisat în 1000 cm.c. apă; 1 ale : CNE Soluţiunea 16 normală se prepară disolvind o zecime de echivalent, adică 17,6 grame de acid iodic în 1.000 cm. c. apă distilată. “Este de notat însă, că acidul iodic destinat la preparațiunea acestor soluțiuni normale trebue să fie chimic curat; sub numele de acz7 îodzc cristal. pur. pr. anal, el se pâte aduce de la firma E. Merck în Darmstadt. 38 BULETINUL SOCIETĂȚII DE SCIINŢE ACIDIMETRIE, ALCALIMETRIE ET IODOMETRIE AU MOYEN DE L'ACIDE IODIQUE CRISTALLISE PAR M. le Dr. E. RIEGLER PROPFESSEUR Ă LA FACULTIE DE MEDECINE DE IASSY. Regue le 3/,, Janvier 1897 Jai dejă autre fois propose Lacide iodique cristallise (1O,H) pour pre- parer une solution normale decime de thiosulfate de sodium. (Fresenius Zeitschrift fir analytische Chemie — Jahrgange XXXV.) Apres beaucoup de recherches jai trouve que ce corps peut remplacer les acides employes ordinairement en alcalimâtrie.— Les difficultes quwon rencontre dans la preparation des solutions normales dacides mincraux, ont fait que les analystes ont recouru ă lacide oxalique cristallise et celui-ci aussi a des inconvenients ă cause de son eau de cristallisation. [acide iodique cristallis€ se comporte tout differemment. Il ne contient pas d'eau de cristallisation, il est d'une composition chimique bien deter- mince et constante et il est tres solubile dans Leau; une de ses proprictes importante est qu'il n'absorbe pas Phumidite de lair etă cause de cela on peut le peser avec beaucoup d'exactitude. La solution aqueuse ne saltere pas. Millon croit qu'il existe deux acides iodiques; d'apres les travaux de M. Ditte et mes expâriences personnelles on peut deduire quil n'existe quun seul acide iodique cristallise€ repondant ă la formule 1O,H. Les solutions normales, c'est ă dires celles qui contiennent un Squiva- lent d'acide iodique dans 1000 cc. d'eau, sont trop concentrces, les plus N PA i CARI) employees sont celles quart normales fa et normales decimes 10): La solution quart normale se prepare en dissolvant 44 gr. d'acide iodique cristallise dans 1000 cc. d'eau. La solution decime normale s'obtient en dissolvant un dixime d'&qui- valent, c'est-ă-dire 178,6 dacide iodique dans 1000 cc. d'eau. II faut noter que lacide iodique destin€ ă la preparation de ces solu- tions doit €tre chimiquement pur; on le trouve ă la fabrique E. Merck de Darmstadt sous le nom d'acz7 zodic. crystal. pur. pr. anal. BULETINUL SOCIETĂȚII DE SCIINŢE 3) Cu ajutorul acestor soluțiuni normale de acid iodic, alcalimetria se pote face după regulele cunoscute, servindu-ne de indicatorii cunoscuți: tinctura de turnesol, acid rosolic, phenolphtaleina, etc. Procedeul meu de alcalimetrie pe basa soluțiunilor normale de acid iodic este cu totul altul. EI are de principiu reacţiunea chimică, ce are loc între tiosulfatul de sodiu și acidul iodic. Amestecând o soluțiune de tiosulfat de sodiu cu câte-va picături din o soluție de amidon și tratând apoi acest amestec cu o soluțiune de acid iodic, va avea loc următârea reacțiune: G6Na,5,0, 610, H—3Na,5,0,--5Na!0,-ENal-+-3H,0, adică pentru fie-care moleculă de tiosulfat de sodiu intră în reacțiune o molecula de acid iodic; în momentul când acidul iodic va fi în exces el va reacționa asupra iodurei de sodiu formate, va pune iodul în liber- tate și va colora amidonul în albastru; prin urmare amidonul jocă în acestă titrațiune rolul unui zz/cazor. Conform celor arătate este ușor să preparăm o disoluțiune o decime normală de tiosulfat de sodiu cu ajutorul unei soluțiuni o decime nor- mală de acid iodic. Se cântăresc vre-o 28 grame de tiosulfat de sodiu cristalisat, se pune întrun flacon cubat de un litru, apoi se disolvă în apă distilată, ast-fel că soluțiunea să ajungă exact până la marcă. Din acestă soluțiune bine amestecată se m&soră cu o pipetta 10 cmc, se introduce întrun mic flacon, se adaogă vre-o 20 picături din o soluțiune recentă de amidon și apoi cu ajutorul unei biurete graduate s= adaugă puțin câte puțin soluțiunea o decime normală de acid iodic; nu se va mani- festa la început nici o colorațiune albastră, însă acesta are să apară în momentul când prima picătură de acid iodic va fi în exces adăugită. Făcend încă o altă încercare cu 10 cmc. din soluțiunea de tiosulfat de sodiu se va lua media aritmetica a numerilor de centimetri cubi de acid iodic întrebuințați în aceste dout titrațiuni; fie acea medie 7. Apa necesară, ce trebue adăugită soluțiunei nostre de tiosulfat de sodiă, spre a o transforma în o decime normală va fi: admiţend că 980 cem. este volumul din soluțiunea de tiosulfat de sodii» ce trebue diluat. Cu ajutorul acestor dou€ soluțiuni, adică o decime nor- mală de tiosulfat de sodii și o decime normală de acid iodic și a amidonului, ca indicator, este ușor să determinăm pe calea titrometrică cantitatea unei base sau a unui carbonat alcalin disolvat în apă. 10 BULETINUL SOCIETĂȚII DE SCIINŢE Avec cette solution normale d'acide iodique, on peut faire les dosages alcalimetriques d'apres les r&gles connues avec les indicateurs ordinaires: teinture de tournesol, acide rosolique, phenolphtalcine, etc. Mon procede de titrage alcalimetrique au moyen des solution normales d'acide iodique est tout autre. Il est fonde sur la râaction que donne le thiosulfate de Sei ua avec acide iodique. En ajoutant ă une solution de thiosulfate de sodium quelques gouttes d'une solution d'amidon et en traîtant ensuite le melange par une so- lution d'acide iodique on ă la reaction suivante: GNâ,S,0, + 6IO,H == 3Na,5,0, + BNalO, + Nal + 3H,O c'est-ă-dire que pour chaque molecule de thiosulfate de sodium il entre en raction une molecule dacide iodique; lorsque Lacide iodique est en exces il rcagit sur liodure de sodium, met liode en liberte qui colore lamidon en bleu; lamidon joue donc dans cette rcaction le role dzz- dicateur. D'apres ce que Lon vient de voiril est facile de preparer une solution decime normale de thiosulfate de sodium au moyen d'une solution dc- cime normale d'acide iodique. On pese 28 gr. de thiosulfate de sodium cristallise€, on les introduit . dans un ballon jauge de 1 litre et on ajoute de Leau distillee jusquă ce qu'on affleure au trait. On prelăve de cette solution, prealablement bien agitee, 10 cc. de liquide au moyen d'une pipette graduce et on les introduit dans un petit flacon, on ajoute une vingtaine de gouttes d'une solution d'amidon recemment preparee puis, au moyen d'une burette graduce, on y verse peu ă peu une solution normale decime dacide iodique; au debut on a aucune coloration bleue, celle-ci n'apparait que lorsque la pre- mi&re goutte d'acide iodique est mise en liberte. On recommence avec 10 autres centimetres cubes de la solution de thiosulfate de sodium et on prend la moyenne: arithmetique du nombre de centimttres cubes d'acide iodique employe dans ces deux titrations; soit 7 cette moyenne. Iveau qu'il faut ajouter ă notre solution de thiosulfate de sodium pour „la transformer en une decime normale sera: 980 XP en admettant que 980 cc. est le SĂ fe de la solution de thiosulfate de sodium qu'il faut diluer. Par laddition de ces deux solutions, c'est-ă- dire une normale decime de thiosulfate de sodium et une normale de- cime d'acide iodique, plus celle d'amidon comme indicateur, il est facile de determiner par titrage la quantite d'une base ou d'un carbonate al- calin en dissolution. Pentru acest scop se introduce în licidul alcalin, din o biuretă gra- duată, un exces din soluțiunea zecimă normală acid iodic; fie z numărul cm.c. adăogiți; se adaugă 1—2 cm.c. soluţie de amidon și apoi din o biuretă graduată, picătură cu picătură, agitându-se necontenit amestecul, soluțiunea zecimă-normală de tiosulfat de sodiă până ce colorațiunea al- bastră, ce apare la începutul titrațiunei, dispare cu totul; fie n” numărul cm. c. întrebuințați. Este evident că (7—") va representa numărul de c.mc. din soluțiunea zecimă-normală acid iodic cari, a servit la neutralisarea lichidului alcalin supus analisei. Cu ajutorul relațiunilor cantitative între echivalentul basei și a solu- țiunei zecimă-normală de acid iodic, se calculeză ponderea basei neutra- lisate. Dosarea carbonaților alcalini cu ajutorul acestui procedeu presintă avan- tagiul, că acidul carbonic nu înfluențeză asupra amidonului precum. in- fluențeză asupra celor-lalți indicatori și prin urmare nu este nevoe de a fierbe licidul după suprasaturațiunea lui cu acidul iodic, spre a elimina acidul carbonic înainte de a termina titrațiunea. Conform celor expuse se înțelege, că preparațiunea unor soluțiuni E normale de hidroxid de potasiu sau de sodiu se pâte realisa forte ușor cu ajutorul soluțiunilor zecimă-normală de acid iodic și de tiosultat de sodiu. Pentru acesta se disolvă o pondere mai mare decât a zecea partea din echivalentul basei respective în apă ast-fel că volumul să fie 1000 cm.c.; din acâsta soluțiune se introduc 10 cm.c. întrun flacon, se adaugă un exces din soluțiunea zecimă-normală de acid iodic, apoi 1—2 cm.c. so- luție de amidon și din o burettă graduată, picătură cu picătură, solu- țiunea zicimă-normală de acid iodic, agitându-se necontenit flaconul, până ce colorațiunea albastră, care apare la început, dispare din noi. Diferența între numărul de cm.e. din soluțiunea zecimă-normală acid iodic adăogat în exces soluțiunei alcaline 7 și acel din soluţiunea ze- cimă-normală de tiosulfat 7, adică (1z—/) va servi, să calculăm volumul 4 de apă, ce trebue adăugită soluțiunei alcaline, ca să fie transformată într'o soluțiune zecimă-normală; admițând, că volumul soluțiunei alcaline este 7, atunci volumul de apă z ce trebue adăogită va fi: AES Ca o aplicațiune fârte practică a acestui procedei de titrațiune ar fi spre exemplu determinarea titrului unei soluțiuni de fosfat disodic de care ne servim .spre a prepara soluțiunea de uran necesară la dosarea fosfaților pe calea titrometrică. Pentru acest scop se disolvă vre-o Il grame de fos- 9) 42 BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINŢȚE Pour cela on introduira dans le liquide alcalin, au moyen dune bu- rette graduce, un exces de la solution normale decime dacide iodique; soit 72 le nombre de centimetres cubes employâs; on ajoute un ou deux centimâtres cubes de la solution d'amidon, puis avec une burette graduce on versera goutte ă goutte, en agitant continuellement le melange, une solution normale dâcime de thiosulfate de sodium jusquă ce que la coloration bleue qui apparait au debut de la titration ait completement dis- paru€, soit 7” le nombre de centimttres cubes employes. Il est &vident que (72—) representera le nombre de centimâtres cubes de la solution normale decime d'acide iodique qui ă servi a neutraliser le liquide al- calin ă examiner. On calcule le poids de base neutralise en se servant des relations quantitatives, qui existent entre un equivalent de la base et une solution normale decime d'acide iodique. ţ Le dosage des carbonates alcalins avec ce procede a lavantage de ce que lacide carbonique na aucune influence sur lamidon comme il la sur d'autres indicateurs, de sorte qu'il n'est pas necessaire de faire bouillir le liquide apr&s sa sursaturation par lacide iodique pour climiner lacide carbonique avant la fin du titrage. Dapres ce que je viens de dire on voit quil est facile de preparer une solution normale decime de hydroxyde de potassium ou de sodium en se servant de solutions normales decimes d'acide iodique et de thio- sulfate de sodium. Pour cela on dissout une quantite plus forte de la dixieme partie de la base employee et on complete jusquă 1000 cc; o introduit 10 cc. de cette solution dans un flacon, on ajoute un excts de la solution normale decime d'acide iodique, un ou deux centimetres cubes de la solution damidon et on introduit la solution titree d'acide iodique goutte ă goutte en agitant continuellement le flacon jusquă ce que la coloration bleue qui sest formce au debut ait de nouveau disparu. La difierence entre le nombre de centimttres cubes de la solution nor- male decime d'acide iodique (77) et ceux de la solution de thiosulfate (7) sera (7—u) et nous servira ă calculer le volume + d'eau ă ajouter ă la solution alcaline pour la transformer en solution normale decime; en representant par 7 le volume de la solution alcaline, le volume d'eau ă y ajouter sera: IE == a Une application tres pratique de ce procede de titrage est, par exemple, la dâtermination du titre d'une solution de phosphate disodique dont on se sert pour preparer la liqueur durane employce dans le dosage vo- lumctrique des phosphates. BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINŢE 45 fat disodic cristalisat în 1000 cm.c. apa destilată. Din o biuretă graduată se introduc exact 38 ccm. din acestă soluțiune întrun flacon de sticlă, se adaogă 2—3 cm.e. soluție de amidon și exacz 20 cm.c. soluţie ze- cimă normală acid iodic; acum se determină excesul de acid iodic prin titrațiune cu soluțiunea zecimă-normal de tiosulfat de sodiu. Admiţend că acest exces este 7 cm.e., atunci (20—7) va representa numtrul de cm.c. soluțiune zecimă-normal acid iodic necesar, spre a transforma fos- fatul disodic în fosfat monosodic. Insă un simplu calcul arată că 38 cm.c. din o soluţiune de fosfat di- sodice, care să conţină în 50 cem. 0,100 Ph, O;, au nevoe de 10,7 cm.c. soluțiune zecimă-normală acid iodic; dacă în casul nostru (20—-7) ar fi == 20—87 = 11,3 em. atunci pentru fie-care 11,3 cm.c. din soluțiunea de fosfat disodic trebue adăogat 0,6 em.c. apă, de dre-ce 10,74-0,6=—11,3. Volumul total al soluțiunei fiind 7, apa de adăogat pentru a fi trans- formată în o soluțiune care în 50 c.em. se conține 0*':,100 Ph, O, va fi: Am arătat că soluțiunea zecime-normală de acid iodic servesce după procedeul nostru la prepararea unei soluțiuni zecimă-normală de tiosulfat de sodiu, care la rindul ei servesce la diferitele analise basate pe iodo- metria după regulele cunoscute. CONCLUSIUNE Din cele expuse resultă: 1). Că acidul iodic pur cristalisat pote servi ca tipul soluțiunilor acide normale întrebuințate în acidimetrie și alcalimetri ; 2). Soluţiunile pătrime și zecime-normale de acid iodic se pot conserva infinit, fără ca să se altereze titrul concentraţiunei lor. 3). O soluțiune zecimă-normală de tiosulfat de sodiii se pote pe deo parte prepara, și pe de altă parte controla relativ la titrul ei, cu o solu- țiune zecimă-normală de acid iodic, de Gre-ce aceste soluțiuni trebue ca în tot-deauna să se corespundă. 4). Aparițiunea și disparițiunea colorațiunei albastre datorite amidonului ca indicator sunt forte visibile și neinfluențate de nuanțele particulare ale lichidelor. Li 44 BULETINUL SOCIETĂȚII DE SCIINȚE Pour cela on dissout environ ll grammes de phosphate disodique cristallise dans 10090 cc. d'eau distillee ; on introduit, au moyen d'une bu- rette graduce, exactement 38 cc. de cette solution dans un flacon de verre on ajoute 2—3 cc..de la solution d'amidon et exactement 20 cc. de la so- ution normale decime d'acide iodique, on determine ensuite lexces d'acide iodique par titration avec une solution normale decime de thio- sulfate de sodium. En supposant que cet exces soit z cc, (20—z) reprâ- sentera le nombre de centimetres cubes de la solution dacide iodi- que nccessaires pour transformer le phosphate disodique en monosodique. Par un simple calcul on voit que pour 38 cc. dune solution de phos- phate disodique contenant gr. 0,100 de P20> par 50cc,, il faut 10,7cc. d'une solution normale decime d'acide iodique; et comme dans le cas present 25—n est egal ă 20—8,7 = 11,3 cc. cela veut dire que pour chaque 11,3 cc. de solution de phosphate disodique il faut ajouter 0,6 cc. d'eau car 10,74 0/6: SA, le volume total de la solution ctant 7, pour la transformer en une liqueur contenant 02,100 de P,0; par BOccil faut y ajouter une quantite d'eau donne par la formule: 11.3— 10,7 Bai) 77 RIBOE Nous avons vu que la solution normale decime dacide iodique sert d'apres notre procede ă preparer une solution normale decime de thio- sulfate de sodium qui a son tour sert dans differentes analyses fondees sur la iodomstrie dapres les regles connues. CONCLUSIONS D'apres ce que nous avons vu il resulte: 1). Que Lacide iodique pur cristallise peut servir comme type des so- lutions acides normales employees en acidimctrie et alcalimetrie. 2). Les solutions quart normales et normales decimes dacide iodique peuvent se conserver indcfiniment sans que le titre de leur concentration soit altcre. 3). Une solution normale decime de thiosulfate de sodium peut se preparer ou se controler, relativement au titre, avec une solution normale decime d'acide iodique, par ce qu'il faut toujours que ces solutions se correspondent. 4). L'apparition et la disparition de la couleur bleue donne par lami- don comme indicateur sont tres visibles et ne sont pas influencces par les couleurs particulicres des liquides. BULETINUL SOCIETĂȚII DE SCIINȚE 45 0 REACȚIUNE SENSIBILA, SIMPLA ASUPRA ACIDULUI AZOTOS DE Dr. E. RIEGLER (1). [i Intrun tub de încercare se introduce cam 2-3 cg. acid naftionic cristalisat, după aceia 5—6 cc. din licorea de cercetat pentru acidul azotos, se agită bine, se adaugă 2—3 picături de acid chlorhidric con- centrat și se agită iarăși puternic în timp de o minută; lăsând acum în tubul de încercare ținut aplecat să curgă 20—30 picături amoniac, se va înfățișa la marginea de atingere un inel colorat în rosa chiar și în casul dacă ar exista numai urme de acid azotos; agitând tâtă licorea, acesta va apare rosă sau roșie inchisă după cantiiatea de acid azotos aflător. Fiind-că soluţiile prea diluate de acide naftionic au o fluorescență al- bastră de viorele, de aceia e avantagios de a examina colorațiunea făcend să străbată lumina prin ea. Reacţiunea repauseză pe aceia, că acidul naftionic se transformă prin acidul azotos în acidul diazo-naftalin sulfonic, care cu o nouă moleculă de acid naftionic și cu amoniac formeză materia culorantă, ce condițio- n6ză colorațiunea rosă. Acidul azotos în apele de plâie și în cele potabile se probeză forte comod cu ajutorul acestei reacțiuni. Extrem însă de instructiv e probarea nitritelor în salivă (sputațiune), pentru acesta se subțiază saliva cu un volum de apă distilată pură de 3 ori mai mare de cât volumul ei, se filtreză, şi se opereză cu 5—6 cc. din filtrat întocmai după cum sa arătat mai sus. Se pâte de asemenea proba şi în urină urme'de acid azotos. Ca a- vantaj al acestei metode e de a se considera aplicarea acestui reactiv (acidul naftionic) în stare solidă cristalisată. (1) Fresenius, Zeitschrift f. analyt. chimic, XAXV, lahrgang. 416 BULETINUL SOCIETĂȚII DE SCIINŢE ASUPRA CĂTOR=VA NOUL DERIVAȚI IODAŢI AT FENULUI MONOCHLORAT DE Dr. C. ISTRATI Primită la 11/23 Noembrie 1896. Prin ajutorul acidului sulfuric, am reușit nu numai a obţine principalii derivați iodați ai fenului (1) dar și mai mulți derivați iodați ai fenului tetra și pentaclorat (2) sai ai fenului diparabromat (3). Acestă lucrare, destinată a complecta seriile de derivați posibili, ce pot resulta din halogenarea simplă sau mixtă a tenului și homologilor lui, a fost involuntar de voința mea întreruptă mai multă vreme. Lucrarea reîncepută de curind 'mi-a dat mai multe resultate utile, din care voiă comunica mai întâiii câți-va derivați iodați obținuți prin ioda- rea fenului monoclorat. Se cunosceau pină în present numai doi isomeri ai fenului mono- clorat și monoiodat, și anume C, H, CII, 1.2. și 1.4. Primul a fost obținut de Beilstein și IKurbatow înlocuind grupul NII; din fenamina monoiodată, în orto, cu clor. Constantele sale sunt: Ferbe la 229%—2305 D — 1,928 la 24%. Al doilea a fost obținut de Griess în 1866 prin un procedeu identic plecând de la fenamina mono-iodată în para, sau de la fenamina mono- clorată în para, și înlocuind grupul NII, în casul prim cu clor, în casul al doilea cu iod. Constantele corpului “sunt: fusioncză la 56% fexbe da 22106, (751,53) aspectul: foi grose. Pentru a obţine productele de ioduraţie mai înaintate mam basat pe (1) Vouve//e met/hode generale a'ioduration dans la scrie aromatiue. Bull. Soc. Chim. de Paris. 1891, V. p. 158., p. 162., p. 169. ct Bull. Soc. de Se. Fizice anu) | p. 56. (3) Sur /roduration du benzene trichori (1, 2, 4) et des benzenes tetracl.lores. Bul. Soc. de Se. Fizice, an. |, p. 156. Anulal Il, p.8. (3) Sur Zroduratiou du bencîne paradibrome. bul. Soc. de Sc. Fizice. an. |, pag. 205. il BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINŢE 4 SUR QUELOUES NOUVEAUX DERIVES LODES DU PIIENE MONOCHLORE PAR LE Dr. C. ISTRATI Presente ă la scance du 11/,, Novembre 1897. Par Lintermediaire de lacide sulfurique, jai rcussi ă obtenir, non seu- lement les derives iodes du phene (1), mais aussi plusieurs drives iodes du phene tetra-et pentachlore (2) ou du phene dibrome para (3). Ce travail, destine ă complâter les scries des derives posibles, pou- vant resulter de Lhalogenation simple ou mixte du phene et de ses ho- mologues, a cte independemment de ma volonte, interrompu depuis quel- que temps. Repris depuis peu il nous a fourni plusieurs resultats utiles parmi les- quels je commencerai par communiquer les dcrives iodâs obtenus en partant du phene monochlore. On connaissait jusquă present seulement deux isomtre du phene mo- nochlore et monoides, CH,CLI, 1.2 et 1.4. Le premier a tc obtenu par Beilstein et Kurbatow en remplagant le groupement NII, du phene-amine monoiode, en ortho, par le chlore. Il bout ă 229%—2300 == 9287200240 5 Le second a &t€ obtenu par un procede identique par Griess en 1866, en partan: du phene-amine monoiode en para, ou du phene-amine mo- nochlore en para, et en remplacant le groupement NIL, dans le premier cas par le chlore, dans le second cas par Liode. II se prâsente en feuilles assez &paisses. Il ovale) E lose Boule Bi Bags is) I/aspect: feuille grosses. Pour obtenir les preduits d'ioduration plus avanccs je me suis basc (1) Nouvelle merhode ginerale Pioduration dans la scrie avomatigie. Bul. de la Soc. chim. de Paris, 1891. V. p. 158.—p. 162. -- p. 169. —et Bul. Soc. Se. Fisice an. | pag. 56 (2) Sur Zioduration du bencone trichloră (1. 2. 4) e des benzînes "itrachlorăs. Bul. Soc. de Sc. Fisice. An Ip. 156. An II,p.8. (3) Sa Produvation du bentine paradibrome, Bul. Soc. Sc. Fisice an. IÎ, pag. 205. 48 BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINŢE reacția acidului sulfuric și iodului puse ambele în presența fenului iodo- clorat, la temperatura de ferbere a acestuia. Vom avea reacția următore: CH, CL+- SO, —1).C, HCL —S0,0H-A-H,O--, 2).C;H,CI I,—S0,0H-+-HI-+-H,O 3).C,H;C1 1,50,-+2H,0 Bine înțeles că acţiunea acidului HI fiind identică asupra tuturor de- rivaților sulfonici, ce se pot găsi în amestec la un moment dat, grație acidului sulfuric, resultă că vom putea obține mai mulți derivați de io- durațiune, s. e.: GECI 0) 20) | (6 2 (GI CEH,CLI—S0,—0H | + Hi! CCI! +4+SO+-HO E ELEN SO SOL CERC] Reacțiunea se și petrece în acest mod și am obținut de fapt, până în present, pe derivații mono, di și triiodat. Pentru acâsta sa pus în un balon terminat cu un refrigerent ascendent: C;H;CI-—250 gr. lod — 500 gr. SO,H,—350 e.c. Se pune balonul pe o baie de nisip, și refrigerentul ascendent, se con- tinuă prin un tub de sticlă cu un vas gol, urmat de dou€ flacone spă- lătore cu KOH pentru a reține bioxidul de sulf, ce se produce în mare cantitate. După o ferbere de 38 ore (4 dile), se mai observă forte puţin iod liber și se pot observa separate două lichide suprapuse. Turnând totul în apă, acesta se înfierbintă, forte puţin, dovadă că acidul a intrat în combinație. Se obține un deposit abundent de un corp lichid, consistent, în care se depune și o masă granul6să, cristalină, și pe care se depune, o substanță pulverulentă, roșie brună, care e o franceină, ce se formeză tot-deauna în aceste condițiuni, și cu deosebire dacă ferberea ar dura mai mult timp. Se decanteză lichidul acid, pentru a se neutralisa cu calce sai CO,Ba spre a se obţine derivatul sulfonic. Corpul uleios, e tratat cu o soluție de potasă la rece, pentru a fi se- parat de restul de iod și de franceină și spălat în urmă cu multă apă la cald, pe baia marie, pentru a depărta restul de potasă. In urmă se rectifică. Prima distilaţie se face sub o presiune 'de 60 mm.; liquidul trece fără a se descompune între 2000—2800, BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCUNŢE 49 sur la rcaction de Llacide sulfurique et de liode, en mettant ces deux corps en presence du phene monochlore;, ă sa temperature d'ebullition on a la reaction suivante: E FL CL L-SO, E 11) CIC SO, 0-A e ICI "SO, OH Er H,O 5 EI CLI, 1250, 1 240 Bien entendu Llaction de HI ctant identique sur tous les derives sul- foniques qui peuvent se trouver a un moment donne dans le melange, grâce ă lacide sulfurique, nous pourrons obtenir plusieurs derives d'io- duration, p. ex.: CH, CL—S0, — OH | Ce ELAELI | Cs Ha CL.1—S0,—O0H 1+-HIl= CeHaCl.l, ,+S0,+H.,O ol 0 0H CE n app En effet la raction se passe de cette maniere et Jai obtenu, jusquă present, les drives mono, di et triiodes. On a mis pour cela dans un ballon termine par un refrigerant ascendant: C, H, Cl — 250 gr. lode. _ — 500 » S0) EI a o0)icee On place le ballon sur un bain de sable et le refrigerant ascendant se termine par un tube en verre plongeant dans un flacon vide, suivi de deux flacons laveurs, avec de la potasse pour retenir le bioxyde de soufre, qui se produit en grande quantite. Apres 38 heures (4 jours) d'bullition, on remarque tr&s peu diode libre et on peut observer distinctement qu'il y a deux couches liquides superposces. En jetant le tout dans leau, celle-ci s'echauftfe, tres peu, ce qui prouve que lacide est entre en combinaison. On obtient un abon- dant depot dun corps liquide, consistant, dans lequel se depose une masse granuleuse, cristallisce, sur laquelle se forme un depot dune sul- stance pulverulente, rouge brunâtre, c'est la franceine qui se forme tou- jours dans ces conditions surtout si l'ebullition a dure plus longtemps. On decante le liquide acide, pour le neutraliser avec de la chaux ou avec le BaCO, et obtenir ainsi le derive sulfone. Le corps demi-liquide est traite par une solution de potasse ă froid pour &tre separe du reste de liode cet de la franceine et lave ensuite ă grande eau ă chaud— bain marie, — pour enlever le reste de la po- tasse. On le rectifie ensuite. La premitre distillation se fait sous une pressions de 60 mm.,, le liquide passe sans decomposition entre 200-—28300. TEME 50 BULETINUL SOCIETĂȚII DE SCIINŢE Reștul din balon e solid și se purifică cu cloroform și în urmă cu etanol (A). Partea liquidă se distilă de mai multe ori la presiunea ordinară, fără a se descompune, de la 135%—310. Restul se distilă tot în vid până la 270%. Ceea ce revine solid în balon se adaogă la A. Se redistilă din nouă partea liquidă la presiunea ordinară. Primele por- țiuni conțin C, H; Cl și puțin CH, CL I. Partea cea mai abundentă trece până la 2500. Acesta distilată din noii ne dă trei porțiuni, până la 2220 liquidă, 2310 solidă, Rest liquid. Porțiunea solidă, distilată din nou, luată și cristalisată cu cloroform și spălată cu alcool, conține fen monoclorat și monoiodat în para, ce ferbe la 2270—228" şi fusioneză la 560%. Se presintă în lamele mari, incolore, e transparent și cu miros plăcut, aromatic. Restul liquid adăogat cu părțile liquide, ce distilă în vid pe la 270, fiind rectificat de mai multe ori, se obține o porțiune, ce trece între 2240—2300 în vid, și care prin ultime fracționări ne dă un liquid distilând exact la 221% sub o presiune de 78 m.m. Acesta e un liquid dens, incolor, dar care cu timpul se coloră puțin în roş prin iod. El remâne liquid până la-—120 fără a se solidifica,. Densitatea sa e una din cele mai mari ce se cunosc în chimia orga- nică, și prin facilitatea cu care se obţine, cred că pote fi indicat pentru Gre-cari determinări fizice în mineralogie, și la separarea pulberilor de minerale pentru analisa microchimică. 2.5522 2.520 155 D la 250 — „5201 0 2) da Pe io, i ilor) EI e solubil în etanol și cloroforri. Constituţia sa nu pâte fi de cât următârea: CH; Cl, 1, 2, 4 căci acesta e corpul ce se obține de regulă mai în tâte halogenările, și cu deosebire și în hologenările prin acid sulfuric. Acâsta e cu atât mai ade- vărat cu cât numai acest isomer e liquid. Analisa sa ne-a dat următorele date: Materie . . 0,4600 Teoretic calculat la sută pentru CO, 902528 (ca El Ole HO 29010427 Co, 2 2100010473 19,77 Eee 000 09 : 0,82 BULETINUL SOCIETĂȚII DE SCIINŢE ol Ce qui reste dans le ballon est solide, on le prend par le chloroforme et ensuite par lalcool pour le purifier (A). La partie liquide est distille ensuite plusieurs fois ă la pression or- dinaire, sans se decomposer, entre 135%—3100. Le reste distille, sous la meme pression reduite, jusquă 2700. Le corps solide qui reste ensuite dans le ballon sajoute ă A. La partie liquide est distillse de nouveau ă la pression ordinaire. Les premieres portions contienent du C,H;Cl et peu de C;H,CI LI. La partie la plus abondante passe vers 250%. Cette portion redistillee de nouveau, est fractionnce de la facon suivante: jusquă 2220 liquide 2310 solide Reste liquide La portion solide, distillee de nouveau, cristallisce dans le chloroforme et lavee ă lalcool, contient le phene monochlore et monoiode en para, qui bout vers 227—-2280, et fond juste ă 560. Ce corps se presente en amelles assez grandes, incolores, transparentes, avec une odeur agrcable, aromatique. Le reste du liquide, ajoute aux portions liquides qui passent dans le vide vers 2700, ctant rectific plusieurs fois, on obtient une portion qui passe dans le vide vers 224%—230%, et qui par des fractionnements ul- terieurs nous donne un liquide, distillant exactement ă 2210 sous une pression de 783 m.m. C'est un liquide dense, incolore, mais qui avec le temps se teint un peu en rouge par liode. II reste liquide jusquă— 120 sans se solidifier. Sa densite est une des plus grandes qu'on connaisse en chimie or- ganique, et par la facilit€ avec laquelle on peut lobtenir je pense quil peut ctre indiquc pour servir dans quelques dâterminations physiques en mincralogie et ă la scparation de mincreaux pour lanalyse microchimique. 2,5552 e d ORZ = (9) EA oa 72507 Il est soluble dans lalcool et le chloroforme. Sa constitution ne peut tre que la suivante: CH,CII, (1, 2, 4) car c'est le corps qu'on obtient regulicrement dans presque toutes les ha- logenations par Yacide sulfurique. Ceci est dautant plus vrai que c'est seulement cet isomtre qui est liquide. I/analyse nous a fourni les donnces suivantes: Matitre . . 0,4600 Calcule pour 96)" 0-a (SAS e iai CUI IE 0) 050427 Pi 1973 19,77 [OS i ai 1,02 0,32 52 BULETINUL SOCIETĂȚII DE SCIINȚE Materie . . 0,5766 AgCI-+ Agl 0,9697 AgCIl%, . . 0,6810 (12/2000 9.73 10, . 69,34 69,66 Cu acest corp sa obținut derivatul nitric: GEO NO 1.2.4? Pentru acesta se nitrifică 20 cc. din corpul cloro-iodat, adăogându-i-se pe rînd 25 +30e-|-30. ADĂOGIRI STUDIUL RUM SNL (SUCCINUL DIN ROMANIA) DE Dr. C. ISTRATI. Presentată în ședința de la 11/23 Noembre 1896. Este cât-va timp de când am reunit întrun studii detaliat, tot ce pu- tusem afla relativ la Azpzap7a. Acest studii a fost publicat în Bo/ezinul Societății de Sciințe Fizice (1) și, cu Gre-cari mici adăogiri în Analele Academiei Române (2). Nu de mult însă atențiunea mea fu atrasă asupra unor eșantiâne de (1) Bul. Soc. Sc. Fizice, anul IV, pag. 59—77, 1895. (2) Analele Acad. Române. Memoriile secțiunii sciințifice, seria II, tom. 16, 1895, = O DRE 3 i BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINȚE 3) , Calcule pour Matigre . . 0,4400 (EEE Ala DOR n. 0:2278 IO) a mi OOLGIL (Pfa LA 14.69 O oteai o 40, 409 O41 Matiere:. . 0,1579 AgCI+AgI 0,2742 [ee 0,1856 7-30 7.23 pat 171,89 77,00 Je cherche maintenant ă obtenir les cops CHICID ee CC. Il faut ajouter que la franceine quon obtient dans cette rcaction est un melange des franccines qu'on obtiendrait en traitant ă part par Vacide sulfurique chacun des phenes chloro-iodes. Cette franccine contient du chlore et de liode, elle a une couleur bru- nâtre, elle est tr&s soluble dans la potasse avec une couleur rougeâtre tres foncâe et est peu soluble dans Lalcool auquel elle communique une couleur rouge brunâtre, se fixant sur la soie €crue quelle colore en «pelure d'oignon.» COMPLEMENTS A L'ETUDE SUR LA ROUMANITE (SUCCIN DE ROUMANIE) PAIR I.E Dr. C. ISTRATI Presente dans la scance du 11/23 Novembre 1896. Il y a dejă assez longtemps, que jai public dans une ctude detaillee, tout ce que javais pu recueillir relativement ă la Rozazze. Cette ctude a paru dans le B//e7zz de la Soczete des sciences physiques |), et avec certaines augmentations dans les Annales de [Academie Roumaine. (2). Il 0 a Asi nici p mon attention fut attirce par quelques €chan- îi Bul. Soc. Sc. Fizice, anul IV, pag 59—77, 1895. (2) Analele Academiei Române. Memoriile secțiunei sciinț. seria II, tom. 16, 1895. 56 BULETINUL SOCIETĂȚII DE SCIINŢE rumanită, destul de frumosă, ce fusese găsite în Moldova, lângă Tiîrgul- Ocna la Mosori, la o depărtare de 4.600m. spre nord de T.-Ocna. Acestă rumanită sa găsit cu ocasia unor săpături făcute în costa unui deal, prin care sa și făcut tunelul acestei linii (Vedi fotografia alăturată). Ceea-ce este important, e că esantionul găsit în tunel e mult mai avut în carbon și în sulf, ca cele analisate până în present. El are un aspect sticlos, e galben, cu părți închise și cu reflect verdui, spărtura e concoidală, e dur și nu presintă acel caracter de. friabilitate, cu aspect astfel că pare a fi fost injectat cu gaze, cum se presintă adesea-ori chih- limbarul de la Buz&ă, când el este improprii pentru lucrat, depreciat ca valdre comercială și pe care sătenii | numesc în acest cas cars». Aceste eșantione au fost găsite nu numai în aceleași straturi cu ozo- lkerita — varietate ce voii descrie în articolul următor—dar am fost asi- gurat, că unul din ele, acel precedat de o steluță în tabela analitică, a fost găsit amestecat cu ozolkerita. 4 Lucrul este forte important, căci ne dovedesce, că acâsta resină pre- exista în straturile în ale căror crăpături, a fost injectată în urmă ozokerita. lată resultatul analitic al acestui noi eșantilion: Media Materie 0,2453 0,2041 CO; 0,7495 0,6235 HO 0,2340 0,1970 OA 33,3260 83,3120 33,3190 SUA 10,5990 10,7200 10,6595 La aceste date mai putem adăoga: Apă higroscopică 9% 0,565 0,558 0,5615 Cenușă > 0,423 0,414 0,4185 Sulf > 1,720 1,7200 Profit de acestă ocasiune pentru a mai adăoga încă o analisă făcută asupra unui eșantion de rumanită de la Buze, de aspect bituminos, cu- lore nâgră cu puncte gălbui, friabilă, casura nu tocmai concoidală, forte avut în EH, eșantion pe care laș putea considera cu dreptul ca o «za- rietate bituminosă.» El conţine C%/, 31,17 EA 13,28 și are de particular, ci densitatea sa este de 0,9988, pe când cele-lalte varietăți ai o densitate ce variază între 1,09 și 1,119 (1). . Resumez în următorul tablou datele mai importante, ce cred necesare a fi puse împreună, pentru a putea fi mai uşor observate. (1! Vedi lucrarea citată mai sus. BULETINUL SOCIETĂŢII EE SCIINŢE Di tillons de roumanite, assez Jolis, qui furent trouves en Moldavie, pres de Tirgu Ocna ă Mosorz, ă une distance de 4600 mătres au nord de T.-Ocna. Cette roumanite a €t6 trouvee ă loccasion de fouilles faites sur les flancs d'une colline dans laquelle on a perce le tunnel de la ligne de T.-Ocna (Voyez la photographie ci-jointe). Le point important, est que l&chantillon trouve dans le tunnel, est bien plus riche en carbone et en soufre, que ceux analyses jusquă pre- sent. Il a un aspect vitreux, il est jaune avec des parties foncees, et des reflets verdâtres; sa cassure est concoidale, il est dure et ne pre: sente pas ce caractere de friabilite, donnant un aspect qui semble avoir ete obtenu par injection de gaz, comme se presente souvent lambre de Buzeu lorsqu'il est impropre ă ctre travaille; ce dernier est fort depreci€ comme valeur commerciale, et les paysans lui donnent le nom de «brz/e.> Ces €chantillons ont €t€ trouves non seulement dans les couches avec l'ozolkerite varicte que Je decrirai dans article suivant -—— mais on ma assur€ que lun deux, celui precede d'un astcrisque dans la tableau analytique, a cte trouve dans lozokerite meme. Le fait est tres important, car il nous prouve que cette rcsine, prcexistait dans les couches dont les crevasses ont âte ensuite injectees d'ozokcrite. Voici le resultat analytique de ce nouvel echantillon. Maticre 0,2453 0,2041 Moyenne CO, 0,7495 0,6235 HO 0,2340 0,1970 (GU 33,3260 8351120). 83:3190 Iei) 10,599 10,720 1050992 A ces donnâs nous pouvons adjoindre: Eau hygroscopique %/, 0,565 0,558 0,5615 Cendres 0, 0,423 Cl 0.4185 Soufre di 1171240) 1,7200 Je profite de cette occasion pour ajouter encore une analyse faite sur un €chantillon de Roumanite ge Bzzeou, d'aspect bitumineux, de couleur noire avec des points jaunes, friable, dont la cassure n'est pas precisc- ment concoidale, tres riche en H, cchantillon que je pourrais justement considerer comme une variGte « 2 70.51 10, 13 9.9] Eee (52 > roșiatic (rougeâtre) > 3 8], 28 10, 48 6,13 0) e Alo 0, 64 ceva mai închis ca No.1 (un peu plus fonce€ que le No. 1) > 4 SI 03 9 Ss 6.40 0/7 (0 col) gaiben sticlos (jaune vitreux) > E) (3) 2 DO), 7 +45 — 0,93 (), 5BQ negru (noir) 6 o) Ip ARO) of) 6,63 — 1,10 La 00) negru bituminos (noir bitumincux) Bacăi Mosori T.-Ocna Ai: SIZE Sal 220) — 0,93 0, 69 roș grenat (rouge grenat) > a) tsa)4991|09) + 10)ț615)9) 3,38 - 1,72 0,4185 galben, negricios, verdui (jaune noirâtre, avec retlets verts.) C ip, AT, 59 [a rite (v [a le l'Ozock ion c 3 , direcțiunea filonului de Ozoke- şi ETĂŢII DE SCIINŢE 9, t Rumanita. a găsi BULETINUL SOCI rită (var. Moldovita), cu care s Mosori, a 4.600 m. au nord de T.-Ocna. A et 4, la direct Mosori la 4.600 m. spre nord de T.-Ocna. A Moldovite), avec lequelle on a trouve la Roumanite. - GO BULETINUL SOCIETĂȚII DE SCIINŢE DESPRE OZOKERITA (CERA DE MOLDOVA) DIN ROMANIA DE Dr. C. ISTRALI Hidrocarburile ce, alcătuesc substanța comerciabilă numită parafina, există în natură în destul de mare cantitate în petroleă. Ca ast-fel pe- troleul român conţine cel puţin de la 19, până la 3%, parafină în mod constant. Se găsesce de asemenea parafină în cantitate câte odată forte mare în stare fosilă, când pârtă numele de Ozoferzză sau Ceră de Moldova. Acest mineral, care după aspectul și proprietățile sale fizice se prezintă în mai multe moduri, a dat nascere la mai multe varietăți (1), asupra cărora vom reveni în urmă pentru a putea fisa mai bine acele varietăți, cari se găsesc în România. Pentru noi chestiunea este cu atât mai importantă cu cât acestă sub- stanță a fost găsită pentru întâia Gră, în partea de nord a ţăiii (Moldova, districtul Bacăii, valea Slănicului, mai sus de Cerdac, 10 k. m. de la T.- Ocnei spre Slănic, localitate numită Vaza /ui Tudorache). E bine cred a fi cunoscute de noi fasele, prin cari a trecut desco- perirea acestei noui spețe mineralogice. De fapt în țările locuite de Români sau găsit până acum trei spețe mineralogice. Ozokerita (dr. Meyer și Glocker), cu varietatea sa Zietrisika, găsite în Moldova la 1833 și 1836. Rumanita (O. Helm), cunoscută de timpi imemoriali în țară. Syloanita (Au, Ag, Te, — Miller v. Reichenstein) găsită în Transilvania la Offenbânya. La 1833, cu ocasia congresului naturaliștilor și medicilor de la Breslaă, congres, la care au luat parte personalități ilustre ca Agass:s, Flumboldf, Reichenbach, etzius, și alții, a luat parte si doctorul Meyer, Foh. Edler 5] . care practica în Bucuresci, unde a ocupat posițiuni îusemnate şi pe (1) Vedi: //yyrocarbon commpounds, în “The system o! Mineralogy. Sixth edition by Ed. Dana. Londra, 1894. x. _ BULETINUL SOCIETĂȚII DE SCIINȚE Gl DRE E O ZO CERU RIIEE (CIRE DE MOLDAVIE) DE ROUMANIE PAR LE E IS SR A VEI Les hydrocarbures qui constituent la substance commerciale, nommee paraffine, existent naturellement en assez grande quantite dans le pstrole. Comme tel le pstrole roumain contient toujours de 1%, jusquă 3%, de paraffine. On trouve €galement de la paraffine en quantit, quelques fois tr&s grande, ă Ictat fossile, elle porte alors le nom d'Ozochzize ou Cre de Moldavie. | Ce mincral qui, d'apres son aspect et ses proprictss physiques, se prâ- sente de diffcrentes manitres, a donne naissance ă plusieurs varictes (1) sur lesquelles nous reviendrons plus tard pour pouvoir mteux determiner celles qui se trouvent en Roumanie. Pour nous la question est d'autant plus importante, que cette substance a 6t6 trouvâe pour la premiăre fois dans la partie nord du pays, (Mol- davie, district de Bacau, vallee de Slanic plus haut que le Cerdac, ă dix Kilm. de T. Ocna, dans une localite appelee: Valea lui Zudorache). “Il serait bon pour nous de connattre les phases par lesquelles a passc la decouverte de cette nouvelle espece mincralogique. “De fait dans les regions habitees par les Roumains on a trouve jusquă present trois especes mineralugiques: “"L”OzocPerire (Dr. Meyer, Glocker!, avec sa sous-varicte Ziezriszfea, trouvee en Moldavie en 1833 et 1836. La Roumanile (O. FHelm), connue depuis des temps immemoriaux dans notre pays. La Sylvanite (Au, Aş, Te,—Miiller v. Reichenstein) trouvee en Tran: sylvanie ă O/fenbănya. En 1833 ă Voccasion: du congres des naturalistes et des medecins de Breslau, congres auquel, outre des illustration telles que: Agasszz, //um- boldr, Reichenbach, hetzius: et dautres, a pris part aussi le Dr. Meyer “Joh. Eder v., qui pratiquait ă Bucarest, et que nous voyons comme re- (1) Voyez: reslau in September 1833. Breslau 1834. (2) «Adunarea a șesca din 25 Septembre. «Mai întâiă domnul dr. de Meyer arată adunării un fosil interesant din Moldova cu denumirea de Ceră de pămiut (vedi mineralogisch-gcognostische Section).» (3) Sur la substance connue sous le nom de Cire fossile de Moldavie. (Fxtra! Pune dettre de M. Magnus ă M. de Flumboldt.) Conformement au desir que vous m'en avez temoignc, je viens de soumettre ă Vanalyse lechantillon que vous m'avez communiquc de cette cire fossile qui sc trouve en Moldavie, en masses assez considerables, et que M. le docteur Meyer de Buca- BUL E TINU L „Soc IET AŢI DE SCIINŢ E 63 presentant du XIV-me et dernier ctat Europcen, la Zurguie (Aus der Turlei.) Dans le compte-rendu de ce congres (1), qui est tr&s minutieusement et tres bien fait, nous trouvons ă la page 49 ce qui suit; «La seconde seance du 20 Septembre sous la presidence de son excel- lence M. le Baron de Ilumboldt, M. le Dr. Elev Meyer de DBucarest, 4 Zenu une con/erence sur un fossile decouvert par hasard en Moldavie, ă Slanic, daus le district de Bacau, dans une anfractuosită des Carpathes ct qui €tait employe depuis longremps comme combustie dans les lampes ef pour Ia fabrication des bougies. On de trouve aussi dans les euvirons des grands gisements salifores, des depâts de charbons et des sources minerales sous les couches de sable ă une grande profondeur de la surface, ă peu pres 8 ă o pieds; au debut Z/ se presentait Stratific, mais presentement seulement en mMasses isoldes et Plus profondement. J] a allumme et montre une lumieie preparee avec cette substance, VW. Je prof. Glocker proposa le nom d' Ozoherite (cire odorante) ă cc fossile ou bien la denominetionu de Cire de terre ou Cire de montane. IM. de Meyer Promat de procurer aux cabinels mincralogigues cetle curieuse substance.» Cette communication il la repeta aussi ă la section de Medecine, tant la chose paraissait curieuse (2). II est difficile de savoir de quelle maniere cet echantillon d'ozokcrite arriva entre les mains du Dr. Meyer, et c'est d'autant plus curieux, que ă ce moment lă, la Valachie et la Moldavie constituaient deux piei se separces de lEmpire ottoman. Au meme congres se trouvait cgalement G/ocker, professeur de Bre- slau, qui s'occupait de Mincralogie, et qui baptisa cette substance du nom d Ozocherite, mot forme de d(sw (sentir) et poe (circ). /lumboldt en prit un €chantillon qu'il donna ă Magnus de Berlin, pour lanalyser. D'apres cette analyse qui a te publice dans les Annales de C/ramie ct de Physigue frangaises, la substance fondait ă-1- 820 et contenait 85,75%, de carbon, 15,15 d'hydrogene. (Voyez la note 3 de la page 62). rest a presentee ă lassemblce de Breslau. C'est evidemment un melange de plusicurs maticres diffcrentes. On ne s'en apergoit pas, il est vrai, au premier aspect; car bien qw'elle: presente dans sa masse tantot la structure fibreuse de lamiante, tantot une cassure conchoide, elle parait cependant homogene. Mais, si lon examine de plus pres ct isolement une des petites feuilles, qui la composent, on y remarque des petits (1) Amtlicher Bericht_Uber die Versammlung deutscher Naturforscher und Arzte zu Breslau im September 1833. — Breslau 1834. (2) «Sixiene scance du 25 Septembre. «Premitrement M. le Dr. de Meyer, montre ă la rcunion un fossile intcressant de Moldavie, nomme Cre dz Zerre (voyez mincralogisch-geographische section).» Ţi 64 BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINŢE Câţi-va ani mai în urmă, la 1836, nu sciu prin ce împrejurare un alt eșantion de ozokerită ajunse în mâna naturalistului frances A/. Bron- gniari. care eșantion venia de la dealul Fzezzzczca, numire ce a fost stricată și transformată în Zzezrisifa, ceea ce face că acestă numire, alterată cum a fost, a dat nascere la o varietate de ozolkerită numită Zzerzszhzte (1). de mineralogistul Daza. Pe lângă că numirea acesta nu este românescă, dar erdrea săvirșită mai reese și din aceia că în nota presentată Academiei de sciințe din Paris în ședința de la 13 Martie 1836, Malaguti care a analisato se servesce necontenit de termenul hzezrzsza. Studiul lui Malaguti a fost publicat pe larg ceva mai în urmă în acelaș an în Analele de Pisică, şi Chimie studiă în care găsim expresiunea Zzezriszka. Numirea acâsta părea atât de străină și pote chiar slavonă, încât d-l Cremer, care a visitat și cunosce relativ țara nostră, în descrierea sa (2) spune că: « C=— 14,036. Ce corps a donc la meme composition que le gaz olcfiant, la paraffine, lctherine liquide et solide, le camphre de Phuile de rose, la partie du naphte de Perse qui, se- lon Blanchelt et Sell, bout ă 970 C, et dont la pes. specif. == 0,749, et enfin que Vautre partie du mâme naphte, qui bout ă 2150 C, et a pour densite 0,849. 68 BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINŢE cietăței cer imprimarea în Buletin, a tot ce sa scris relativ la România mai de mult, în direcțiunea sciințelor (1). (1) PRIMA LUCRARE A LUI MALAGUTI: RECHERGHES SUR L'OZOCKERITE DE LA MONTAGNE DE RIETRISIKA EN MOLDAVIE Par M. MALAGUTI. (Commissaires, MM. Dumas, Pobiguet.) «L'ozockerite, ou cire fossile de la montagne de Rictrisika (dont un €chantillon existe au Musce d'Histoire naturelle), fond ă - 84 degres centigrades, bout ă-1-300 environ, ct sa densite est == 0,946 (t0 20,5). L'ozockerite examince par M. SchroZzer fond ă + 62, bout ă + 210, et sa densite est =— 0,953 (t 15). La composition €l€- mentaire de ces deux cires fossiles est ncanmoins la mâ&me. Cire de Rietrisika. Cire fossile examince par Schrotter. Varbone 2 e i 86,07 tiydrogene ie 07 19508 IEN NE paie «M. Malaguti, dans la premiere partie de son travail, a cherche la cause de la dif- ference qui existe entre ces deux cires fossilles. [l a vu que par des traitements alcooliques repetes, on peut separer lozockerite de Rietrisika en deux parties, dont !une fond ă 900, et sa densite est =— 0,957 (to 17,5); lautre fond ă 750 environ, et sa densite est tout au plus =— 0,852 (to 20). «I/analysce €lementaire de la maticre fusible ă 90% a donne pour moyennc: Cârbone i na a e 2 085 SA NIyEOrOsENE, 2 ia Comme cette analyse est conforme ă celle de l'ozockerite naturelle, dont le point de fusion ct la densite se trouvent entre le point de fusion et la densite des deux matitres isolces par lalcool, M. Malaguti a conclu que, pour expliquer la difference entre les deux cires fossiles, il suffit d'admettre que lozockesite est formee d'un me- lange en proportions variables de matitres ă densite et fusibilite defferentes et ă composition identique; ce qui n'est pas sans exemple dans Lhistoire des bitumes. «Lauteur passe ensuite ă lexamen des produits pyrogencs de lozockcrite de Ric- trisika. Par la simple distillation, il tire de 100 parties de matitre 74,01 huile, 12,55 maticre cristaline, 10,34 fluides €lastiques, 3,10 residu charboneux, 100,00. «L'huile qui a une grande analogie avec celle que donnent par la distillation les schistes bitumiacux, contient une si grande quantite de paraftine, que Vauteur signale aux chimistes la distillation de l'ozockerite comme un moyen d'avoir beaucoup de paraffine, corps qui n'a ct€ que peu ctudi€ jusquă present. «La matitre cristalline a la meme composition et plusieurs caracteres de la paraf- fine, dont elle differe par le point de fusion, la densite et la manitre de se com- porter ă laction de la chaleur. Cependant l'auteur n'ayant pas approfondi l'ctude de cette matitre cristalline, se borne ă presenter comme probable son isomerisme avec. la paraffine, et, au lieu de la designer sous le nom de parafina, nom qui ferait croire ă la connaissance exacte de sa nature, il lappelle simplement cz/e de /ozocherz/ e «La cire de Vozockirite fond entre 56 et 58 en un liquide transparent, qui se fige en une masse semblable ă de la cire d'abeilles. Sa densite est = 0,904 (t% 17); elle cristallise dans alcool ă la manitre de la paraffine. La moyenne donnce par deux analyses est Garpone, 1 8589 NO 506) Tiydrogene , îs - 14,208 — EI = 14033 (Comptes rendus de I'Acadimie des Sciences, 1837. page 410). BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINŢE 69 a 6t6 €crit relativement ă la Roumanie, depuis longtemps, dans la di- rection des sciences [voyez la note 1 de la pag. 68). IATĂ ŞI A DOUE LUCRARE A LUI MALAGUTI: SUR L'OZOGKERITE DE LA MONTAGNE DE ZIETRISIKA EN MOLDAVIE Par M. |. MALAGUTI Chimiste attach ă la manifactuve voyale de porcelaine de Stores. M. Al. Brongniart me chargea dans le temps d'examiner si de la cire fossile de la montagne de Zietrisika donnce au Muscum d'Histoire naturelle par M Felix Bon- jour ctait identique avec celle qui avait ct€ ctudice en 1833 par M. Magnus, et en 1836 par M. Schrotter. Par la simple analyse de ce corps jaurais pu conclure qu'il y avait identite parfaite, si des differences frappantes entre des caracteres essentiels, tels que la densite, le point de fusion et d'ebaullition, ne m'eussent engage ă ctre plus reserve dans mes conclusions. C'est pour expliquer ces differences que jai entrepris une ctude ap- profondie de lechantillon qu'on m'a confic, et que je suis parvenu ă remarquer quel- ques faits qui me semblent meriter d'âtre connus. M. Magnus a ctudi€ un €echantillon de la meme cire fossile que M. Meyer de Bu- carest fit connaitre pour la premitre fois ă lassemblee de Breslau. Il en a conclu que sa composition se raproche de beaucoup de celle du gaz olcifiant, car il la trou- vee composce de 13,15 hydrogene, 85,75 carbone, et que, malgre son apparente homogencite, elle deit ctre un mâlange de plusieurs maticres differentes. M. Schrotter s'est occupe plus tard de la cire fossile, et sous le rapport chimique il s'est limite (1) ă en faire lanalyse, et ă observer que par la distillation, elle donne “une huile, d'abord d'une jaune clair, puis plus fonce, qui se fige en une masse d'un brun sale, un peu grasse, avec une odeur desagreable, qui se rapproche du goudron de bois: mais il la ctudice trts soigneusement sous le rapport physique. Il en a donne une description fort exacte; il a releve le phenomene de dichroisme qui se presente soit dans la masse de la cire, soit dans ses dissolutions; il en a determine la densite = 0,953 ă 4150, le point de fusion ă peu pres pareil ă celui de la cire des abeilles —- 620 environ, et le point d'ebullition en vase clos = 210. L/ozockerite ou cire fossile de la montagne de Zietrisika a une structure foliacee, et une cassure conchoidale ă eclat nacr&: la masse, en couches epaisses, est translu- cide, et presente un fond rouge brun ă reflet verdâtre avec des taches jaunes qui proviennent de quelques lamelles detachces: en couches minces, elle a une couleur brune, ou brune jaune: si on observe attentivement un petit fragment, on voit qu'il est parseme de petits points plus fonces. La consistance est un peu plus grande que celle de la cire des abeilles; elle a une legere odeur de petrole; par le frottement, elle entame le doigt, comme la resine: broyee dans un mortier, elle s'clectrise posi- tivement, et degage une odeur qui rappelle celle de lalo&s succotrin; approchee de la flamme d'une bougie, elle fond sans s'enflammer; chauffee sur une lame de platine avec la lampe ă alcool, elle s'enflamme et brăle avec une flamme tranquille, tres peu enfumse, et laisse un residu charbonneux qui disparait completement par laction prolongee de la chaleur: elle est tr&s peu soluble dans lalcool et dans L'ether bouil- lant, tres soluble dans l'essence de terebenthine, la naphte et les huiles grasses. La (1) Je ne connais de ce travail que ce qui a ct€ public dans la Bi//ofhgue unzverselle de Genive, cahier de mai 1836, 70 BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINŢE România a expus eșantiâne de ozolkerită atât la Paris în 1867 cât și la Viena în 1873. cire des abeilles et la cire de Zietrisika, fondues et puis melees ensemble, forment un liquide homogtne et transparent; mais si on remplace la cire des abeilles par la cire du carauba, le melange reste trouble. Elle est d'une indifference complete ă ac- tion des alcalis et du chlore liquide. Un courant de chlore sec dans la cire de Zictri- sika lui fait perdre sa durete; elle devient tre&s molle, et completement soluble dans Vether froid. L/acide nitrique bouillant lattaque quelque peu; car pendant l'cebullition il y a degagement de vapeurs rouges rutilantes; mais apres lebullition, la cire ne paraît avoir perdu aucun de ses caracteres physiques. L/acide sulfurique froid n'exerce aucune action sur la cire de Zietrisika; ă chaud la masse noircit. ]l y a degagement d'acide sulfureux, production de charbon, et Lacide sulfurique contient en dissolution une matitre qu'il abandonne sous la forme de flocons noirs, en y versant un excis deau. Le residu charbonneux, lave, desseche et traite par l'ether bouillant, donne par le refroidissement une maticre tres blanche, floconneuse, peu soluble dans lalcool, fusible ă —- 720 en un liquide inodore qui se fige en prenant laspect de la cire des abeilles. Cette maticre chauffce en vase ouvert, repand une fumee qui s'enflamme par le contact d'un corps en ignition, et brăle d'abord avec une flamme bleue qui plus tard devient jaune et fuligineuse. Pour avoir assez de cette matitre pour en faire lanalyse, prendre la densite, etc., etc., il faudrait soumettre ă action de acide sulfurique une quantite considerable d'ozockerite: circonstance qui ma force d'y renoncer. ş Le point de fusion de lozockerite de Zietrisika est ă + 84: son point d'ebullition est vers-—- 300”: sa densite est = 0,946 ă 20%5. A la distillation, elle donne une huile jaune claire qui, ă mesure que la distillation avance, devient plus foncee, et se fige en une matitre plus ou moins dense, grasse au toucher, puante et qui tache le papier; pendant la distillation, il y a degagement d'une odeur empyreumatique, et d'une certaine quantite de gaz; la masse qui est dans la cornue noircit, sa fluidite diminue de plus en plus, ct finit par laisser un residu charbonneux. D'apres cette description, on voit que la cire fossile dela montagne de Zietrisika ne differe de la cire fossile ctudice par M. Magnus, que dans le point de fusion qui est plus cleve de deux degres: difference inappreciable, lorsqu'il s'agit de produits de cette nature. La cire fossile ctudice par M. Schrotter presente des differences beaucoup plus remarquables; car il lui trouve une densite de 0,953 ă 15%; un point de fusion ă-L- 620 environ, un point d'ebullition = + 210%, et de plus, de la solubilite dans I'cther; tandis que dans la cire fossile de Zictrisika, je trouve: densite = 0,946 ă + 200,5; point de fusion ă + 840: point d'cbullition ă + 300% environ, et presque insolubilite dans l'cther. Pour completer la comparaison entre ces trois cires fossiles, je donnerai l'analyse elementaire de celle de Zictrisika faite par loxyde de cuivre. Ce n'est qu'apres deux analyses manquces que je suis parvenu ă surmonter toutes les difficultes que pre- sente lanalysce de la cire fossile; difficultes avouces par tous ceux qui s'en sont oc- cupes avant moi. Jaitres bien rcussi, en me servant d'un tube de verre de 20 pouces, dont le tiers environ €tait rempli de poussitre de planures de cuivre grillees, melee avec des fragments de cire fossile, dont la quantite ne depassait jamais trois deci- grammes: le reste du tube contenait un melange ă parties egales de planures de cuivre grillces et d'oxyde de cuivre provenant de la calcination du nitrate. Pour en- lever l'eau hygroscopique d'une si grande quantite d'oxyde de cuivre, jai fait plu- BULETINUL SOCIETĂȚII DE SCIINŢE [a La Roumanie ă exposc des cchantillons d'ozoclkerite, tant ă Paris en 1867 quă Vienne en 1873. Maticre. 301. IE Carl Oi leaa oh a eta e mal 086i 3 Cab ODE e si pala 1 cala 85,98 EI N a a seo UYdrOgEne n n 14,12 100,10 Matitre, 285. N ace Ca: OU oa a 1. 884 = carpone ÎL se e. - 85,76 (RE O ee e 2908: = UNOGORENEI Le oa e e ua 14,13 99,89 Comme il est evident que lozochirZe jaune est un melange, jai juge inutile d'en faire lanalysc. Si on reflechit sur ces experiences, on est porte ă faire quelques hypothtses qui peuvent expliquer les differences qui existent entre la circ fossile examince par M. Schrotter et la cire fossile de Zietrisika qui forme le sujet de ce travail. Le traitement alcoolique a mis en cvidence Lexistence dans lozockerite de deux ou plusicurs matitres de densite et de fusibilite incgales. L'analyse clementaire de lozockcrite, et d'une des matitres qui la composent (l'ozochirzze brune), a fait voir „d'un autre câte que la composition des differentes matitres dont est formee l'ozo- ckerite est la meme: si donc on admet que ces differentes maticres peuvent se mc- langer en proportions variables, on s'expliquera aisement pourquoi, malgre la diffe- rence de fusibilite, de densite et d'cbullition entre la cire fossile examince par M. Schrâtter, et la cire de Zietrisika, on leur trouve ncanmoins la meme composition clementaire. D'ailleurs ce qu'on sait depuis longtemps sur la composition des bitumes rend extremement probable que la cire fossile de Moldavie n'est quwun melange ă proportions variables de differentes matitres du meme ordre. La maniere dont lozockerite de Zietrisika se comporte avec certains agens puis- sans, tels que les alcalis, les acides, le chlore, etc., etc., ma fait penser que le seul moyen dajouter ă lhistoire chimique de ce corps, c'est de le soumettre ă Laction de la chaleur et.d'en ctudier les resultats. C'est dans des tubes de verre de la longueur de 9 pouces environ, fermes ă une extremite soufilee en boule, et recourbes en angle aigu ă un tiers de leur longueur, que j'ai distille Vozockerite. Je n'ai pas prefere de me servir de petites cornues or- dinaires, car la distance du fond ă la courbure du col n'est pas assez grande pour empâcher que, malgre tous les soins, une partie d'ozockerite ne distille sans ctre decomposce, L'appareil a cte chauffe avec une lampe ă alcool de manitre ă entre- tenir constamment une cbullition lente et tranquille. Le produit de la distillation se compose de maticres gazeuses, liquides et solides. 100 parties d'ozockerite ont donne par la distillation: Hiidles lasi cpule Sas a air e e 10,34 ÎMI ÎN OUSS a a o a 9 e o pe 74,01 Matiere solide cristaline. . . . . - 12.55 ÎSEŞIGUI (ClaevAbO E ap o a o po 3,10 100,00 Ces rapports ne sont pas toujours constans: il m'est arrive quen distillant un fragment d'ozockerite, je n'ai obtenu que 10 pour 100 de matitre cristaline, quoique les circonstances de la distillation fussent absolument les mâmes. Si ă cette remarque on ajoute que l'ozocZeriZe jaune donne toujours par la distillation plus d'huile que =] BULETINUL SOCIETĂȚII DE SCIINŢE 2 Pentru moment chestiunea are mai mult un interes sciințific, de 6re- ce pe când în Galiţia, la Borislav, se exploateză cantități forte mari de sieurs fois le vide dans le tube ă-+- 120: enfin j'ai fait marcher si lentement la com- bustion, que chaque analyse a dur€ environ deux heures et demie, Matiere, 0,212. |. ;Acide carbon ue e e e 0,661 — caine e a NE 86,21 Eau se a e ale a Ti ue 240,262 hydlre pese NE 0 NE ieri! 99,92 Maticre, 0.2809. [I- Acide carboniaue E 0,904 carbon ee E E 836,20 Eau și aafe Aei eia ega ai-dlia 10,909. = hydroge ale PNI IER 14,16 100,36 Matitre, 0,300. III Acide 'earbonigues 2 i e ie 0,03 car ponei a Ra 85,80 Eau. lei rai droit e aplie Mă peai mal da onoaut Os BAL o a lay LEO CTE Dl RI IE IRRD 13,98 99,78 Moyenne. Gai pole, 130 na. pe ie Re ae i IVAN 86,07 La BHOUGORNEIIIE ao a oa na piauo 13,95 100,02 Cette composition se rapproche beaucoup de celle trouvee par M. Magnus, et se confond avec celle trouvee par M. Schrâtter. L'ozockerite est tres peu attaquce par laicool, mais cependant elle Vest en quelque manitre: aussi ai-je essayc le traitement par cet agent, dans le but de comparer la partie dissoute avec celle qui reste indissoute. Une partie d'ozockerite broyce a cte traitee par 200 parties d'alcool bouillant, densite =— 0,814. Par le refroidissement il y a eu un depât floconneux blanc sans aspect cristallin: ce depât desseche et fondu avait une coulcur moins fonece que celle de l'ozockerite €egalement fondue; il ctait fusible ă 750, et sa densite a 200 ctait =— 0,845. Un second traitement alcoolique a produit un depât blanc un peu moins abondant, qui fondu ctait un peu plus fonce que le depât precedent, fusible ă + 78, et dont la densite 320 ctait 0,852. Cette progression dans le point de fusion ct dans la densite m'a fait penser que lozockerite est reellement composce de plusicurs maticres qui sont inegalement at- taquces par lalcool. J'ai donc cru nâcessaire de continuer les traitemens alcooliques, jusqu'ă ce qu'il y eât identite du point de fusion et de densite entre le produit et le residu. C'est au quatorzitme traitement que jai rencontre cette identite exprimee par un point de fusion gal ă 909; une densite egale ă 0,957 ă 170,5 et un point d'ebullition vers —- 3000. Le r€sidu fondu ctait absolument inodore, ct il ctait beaucoup plus fonce que le produit qui avait une teinte jaune d'or: ainsi pour plus de clarte, je nommerai 020- cherite brune le residu du traitement alcoolique, et ozocherite jaane le produit da meme traitement. La composition €lementaire de Pozocherife brune est ă peu pres la meme que celle de l'ozockerite naturelle, 0 BULETINUL SOCIETĂȚII DE SCIINŢE 73 Pour le moment la question a plutât un interât scientifique, car tandis qu'en Galicie, ă Borislav, on exploite de tr&s grandes quantites d'ozo- lozockerite brune, il paraîtra extremement probable ique l'ozockerite naturelle soit un melange ă proportions variables d'ozocherzte brune et d'ozocherzte jaune. Si on regarde avec une loupe Lhuile qui distille au moment qu'elle se fige, on verra une multitude de paillettes qui se meuvent dans le liquide et qui servent de centre d'attraction ă de nouvelles paillettes dont le nombre augmente au point de faire bientât disparaitre la fluidite. En pressant entre des feuilles de papier brouillard Lhuile figce, tant que le papier reste tache, on aura la matitre cristalline d'un aspect nacre et gras. Par lether on peut enlever Lhuile au papier. Mais jai prefere le procede suivant, pour arriver ă une scparation nette de quel- qu'un des €lemens dont se compose le produit de la distillation de l'ozockerite. On met le produit de la distillation dans un vase qu'on puisse boucher hermctir quement; on y verse un exces d'ether, on ferme et on laisse en repos pendant 24 heures. Ce qui n'a pas cte dissous au bout de ce temps, est recueilli sur un filtre, et desseche par la pression entre des feuilles de papier brouillard. Cette matitre, je lappelle czre zppare de /'ozocherzte. On distille la moitie du volume-de l'cther filtre, et on expose ă une cvaporation spontance Lautre moitic restante. Il y aura bientât un depot de cre ze, qu'on separe par filtration: le liquide filtre apres avoir encore donne un nouveau depât de cire impure, prend Vaspect d'une huile transparente et foncee en rouge-brun, que je nommerai /a/4/e de f'ozockerite. I['haile de Zozockirite est rouge-brun par transparence, vert-poireau par rcflexion, fâtide; mais par une longue exposition ă lair, elle perd en grande partie sa fetidite: elle brăle avec une flamme fuligineuse qui devient blanche et pure si on la fait brăler ă laide d'une meche circulairre dans une chemince plus large et plus haute que les cheminces des lampes ordinaires. Cette huile, exposce ă une temperature de 8 ă-l-120 se fige en une masse traversce par une multitude de lames brillantes de paraffine. Par lalcool, ou mieux par lacide sulfurique, on peut isoler des quantites de ce der- nier produit. Un peu d'acide suifurique verse dans Vhuile de l'ozockerite la decolore, en prenant lui-meme une teinte rouge foncee: Lhuile decoloree qui surnage lacide sulfurique laisse precipiter des lames de paraffine, meme ă la temperature ordinaire 16 ă 180. Les dissolutions alcooliques ou ctherces de cette huile sont rouges par transparence, et vert-poireau par rcflexion. C'est peut-ctre dans cette huile que se trouve la matitre qui est la cause du dichroisme de lozockerite. Soumise ă la dis- tillation, elle donne dabord un liquide huileux jaune-paille transparent: plus la dis- tillation avance, plus le liquide qui distille est colore, moins transparent et plus riche, en paraffine: enfin 1] devient -rouge, et est accompaenc de vapeurs blanches de parat- fine. Le liquide distille€, separe de la paraffine par la congclation, et decolore par Pacide sulturique, brile avec une famme cclatante et tres pure. Wapres ces obser- vations, il est evident que Lhuile d'ozockcrite a une tres grande analogie avec huile que donnent les schistes bitumineux, et quelle est composce de plusieurs substances pyrogences, et specialement de paraffine. La czre împure de P'ozockirite telle qu'on !'obtient apres le traitement par Vether du produit de la distillation de Pozockerite naturelle, est d'un blanc sale, dun celat nacre, grasse au toucher, sent lempyreume, fond en un liquide un peu rougeâtre entre 750 et 770, et distille au delă de 3000 ă la manitre de Lozockerite: savoir, en donnant une huile qui se fige, en degageant des gaz, et en laissant un raisidu charbonneux. Si on traite Vhuile figee par Vether de la mâ&me maniere qu'on a traite 74 BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINȚE ozolkerită, în țara n6stră sa oprit atât exploatarea din T.-Ocna, Slănic (Valea Tudorache), regiune în care se găsise pentru prima Gră ozole- rita, cât și la .50/onz, localitate, ce am visitat în 1890 și 1892, când are în deplină exploatațiune. | Vhuile figce provenant de la distillation de lozockerite naturelle, on obtiendra une cire plus blanche, inodore, fusible ă 620 en un liquide ă peine colore. En repetant successivement les distillations cet les traitemens ctheres, on parvient a avoir une cire dont le point de fusion ct la densite restent les memes, quoiqu'on repete les distillations, et que celles-ci soient toujours accompagnces de phenomenes qui indi- quent une decomposition partielle de la matitre soumise ă la distillation. Ainsi, c'est sur cette matitre (cire pure de lozockerite) que jarrete particulitrement mon at- tention, car la constance de deux caracttres essentiels (tels que le point de fusion et la densite) et la propriste de cristalliser me font croire que cette substance est un corps particulier. La cire pure de V'oaockerite est blanche, ă €clat nacre, translucide, inodore, insipide, fond ă 56% ou 57 en un fluide incolore, qui se fige en une inasse demi-trans- parente ă cassure fibreuse et ă consistance pareille ă celle de la cctine; sa densite ă 170 centig. est = 0904: elle est peu soluble dans l'ether froid, trăs soluble dans Vether bonuillant, d'ou elle precipite par le refroidissement en flocons amorphes; elle est soluble ă chaud dans alcool absolu. La dissolution, en se refroidissant, se fige en une masse cristalline qui, comprimee entre les feuilles de papier brouillard, pre- sente une couche composee de paillettes dun nacre si cclatant, qu'il semble que ce soit de largent mat; elle distille ă 300% environ, en se dec omposant en partie en gaz carbures inflammables, en huile contenant en dissolution de la paratfine, ct en charbon. Debarrassce de son huile par la pression et les lavages ă l'cther, elle est douce des memes caracteres quavant la distillation. Ş Voici le resultat de son analyse faite par Voxide de cuivre: Maticre, 261. I. Acide carbonique . . 809 = carbone 85,70 | pe IDEII a da a ion o o el e IEI 114420 Calcule 99,90 | carbone 185.063 N 28/ 018 Maticre, 303. | hydrog. So e ICI) e Mal (66 239) II. Acide carbonique , . 942 = carbone 85,96 100,00 [E aa i e ec P o 000 lui cnc) oc) 430 0 100,22 sa composition est done la mâme que celle de la paraffne, du gaz olcfiant, du naphte de PE use Sete NEUE Il est tout simple de supposer que cette substance, d'apres son proeede de pre- paration, n'est autre chose que de la paraffine impure: c'est ă cause de cette idee qui parait si naturelle, et de Pimpossibilite ou je me trouve ă present de le dementir ou de le confirmer (ayant €puis€ toute lozockerite, dont je pouvais disposer), que jai prefere lui donner un nom gencrique tel que celui de cize de P'ozockărite, plutot que le nom de paraffine, qui aurait fait croire ă la connaissance complete de ce corps. Javoue cependant que je suis convaincu que la cire de l'ozockerite est un corps particulier et distinct de la paraffine, car jai distille en deux fois 50 grammes d'ozockerite, c'est-ă-dire la plus grande partie de mon echantillon, et chaque fois jai obtenu une matitre solide qui, apres certains traitemens, a presente des proprictes et des caracteres que rien n'a pu alterer par la suite; de plus, le resultat de deux analyses faites sur le produit de deux experiences distinctes, a âte on ne peut plus BULETINUL SOCIETĂȚII DE SCIINŢE (5 clerite, dans notre pays on a arrete de m&me Lexploitation de T. Ocna Slanic (Valea “Tudorache), region dans laquelle fât trouvee pour la pre- mitre fois lozoclkerite, et celle de So/ozzz localite que jai visite en 1890, et 1892 lorsquelle tait encore en plein exploitation. uniforme. Mais tout en avouant ma conviction, javoue aussi que lorsquil s'agit d'an- noncer d'une manicre absolue Lexistence dun nouveau corps, il. faut avoir fait des experiences bien plus nombreuses que celles qu'une petite quantite de matitre m'a permis de faire. Je laisse done ă ceux qui pourront disposer d'une assez grande quan- tite d'ozoclkcrite naturelle le soin de preparer de la cre fure d'ozocherite, afin que sa veritable nature soit partaitement constatee. La manitre dont la czre fure de Zozocherite se comporte ă la distillation ferait croire quelle est la veritable ozockerite debarrassce de toute impurete. En effet, si on fait abstraction de quelques produits colores et fetides, qu'on obtient par la distillation de Lozockerite naturelle (produits du reste qu'on pourrait ne pas obtenir, si l'on arretait la distillation ă une certaine cpoque), on ne trouve pas de difference entre les produits pyrogenes de lozockcrite et de la cire pure de lozockerite. Mais pour resoudre cette question, il faudrait isoler la cire pure de lozockcrite, sans Linter- vention d'une temperature clevce. D'apres tous ces faits, il paraiît evident que l'ozockcrite n'est quun melange ă pro- portions variables de differentes maticres bitumineuses qui ne contiennent point d'oxi- gene cet qui ont la meme composition clementaire, qui est celle de l'hydrogene bicar- bone. Il paraît aussi evident que c'est ă la varicte de ces proportions qu'il faut attribuer la difterence de quelques caracttres entre lozockerite examince par M. Schrotter et lozockerite de la montagne de Zietrisika. La cire fossile, ou ozockerite, est une substance assez intcressante pour les chi- mistes, car elle leur offre une source commode et abondante de paraffine, corps qu'on ne retire qu'en petite quantite de quelques autres huiles pyrogences, et que la dif- ficulte Wen avoir des quantites considerables n'a permis de pousser son ctude que jusqu'ă son analyse clementaire et ă ses caracteres physiques. En outre, la probable existence dans les produits pyrogenes de lozocherite, d'un corps isomere avec la paraffine, prete aux chimistes une occasion dajouter ă Lhistoire de Ihydrogene car- bon€ un nouveau corps qui est intcressant ă cause d'un certain rapprochement qui existerait entre ce corps et la paranaphtaline. Si on parvenait ă trouver en France des quantites considerables d'ozockerite, je ne doute pas que lindustrie ne tirât de cette matitre de grands avantages. Si lin- dustrie frangaise s'occupa, il y a quelques annces, des schistes bitumineux pour ap- pliquer ă L'eclairage huile qu'ils donnent par la distillation et qui ne depasse pas 20 pour 100 du poids de la matitre, ă plus torte raison s'occuperait-elle de l'ozockerite qui, par la distillation, en donne 74 pour 100, ne laisse que tres peu de residu et donne en outre 10 ă 12 pour 100 d'une matitre qui, une fois purifice, peut €tre con- fondue avec la cire des abeille (1). Il y a quelque temps que MM. Joubert de Beaulieu et Desvaux ont signale une substance minerale trouvee dans le departemeut de Maine-et-Loire, et ă laquelle a ete donne le nom de naphteine, ă cause de son odeur de naphte. Par plusieurs de ses caracteres, elle semble se rapprocher de lozockerite. O descriere amănunţită asupra ozolkeritei se mai află în ultima lucrare asupra României, datorită domnului inginer Azehard (1). Exploatațiunea ce am visitat la Solonț producea aproximativ 800 gr. pe săptămână. | la cra primitiv instalată, consistând dintrun puț îngrădit, la o adin- cime cam de 80m., în fundul căruia se începuse o mică galerie. Pentru a se scobori cine-va trebuia să se se pue călare pe un băț și să fie lăsat în jos cu ajutorul unei fringhii pe scripete. Am visitat acest puț în 1890 și am găsit în fundul său un strat aprope vertical, într'o rocă dură, de nisip, care scosă la aer se măcina cu usu: iință și în care ozolkerita forma un filon de o grosime maximă 0,24 cm. dar forte lat. Zăcăminte. In România ozolkerita sa găsit până acum în valea Slă- nicului, la drepta rîului, în localitatea numită va/ea /zi Zudorache. De acolo sa trimes primul eșantilon d rului Meyer și acolo sa făcut singura exploataţie sistematică de către inginerul frances Zingu/s, exploa- tațiune oprită în urmă din dificultăți de natură legală. Exploatația con- sista numai din dou€ mici galerii. A doua exploatatiune de ozolerită s'a făcut de către inginerul Baze în mod incidental, săpându-se un puț pentru petrol la Câmpina, la drepta șoselei ce se scoboră serpuind spre Doftana. Ozolerita a fost întilnită la 8 m. de la suprafață, și la 14 m. au găsit o pinză orizontală grâsă de 30 cm. Ceea ce e curios în acest cas, e că acâsză ozoferită se afla amestecată Cu Zrunchiuri, frunzișuri și lemne sparte, în cari Se găseail încă penele de lemnu. | Sau scos mai bine de 1.000 gr. numai prin adincirea puțului, care nu avea mai mult de 2m. ca lărgime pe lature, şi fără a se face galerii. Tot la Câmpina pe malul Prahovei sau găsit mai demult ozolkerită. (1) Za Roumanie. Hydrologie, Geologie, Richesses mincrales, eaux minerales, petrole etc. par A. de Riehard, ingenieur des mines.. Bucarest, 1895. BULETINUL SOCIETĂȚII DE SCIINŢE 17 Hors des ctudes indiquces qui ont servi comme point de depart ă tout ce qui se trouve ccrit dans les traites courants de mincralogie, dans la litterature on trouve peu d'tudes relatives ă cette question. Dans une brochure relative aux richesses de la Roumanie, que jai cite plus haut, M. Cremer en parlant de lOzockerite dit des choses absoluments inattendues. Ainsi ă la page 17,ă propos de Lexploitation que faisait Zipzge/s dans la Valea Tudorache, il dit que LlOzoclkerite contient «de mozables guantites d'argeut natif !» Une description minutieuse sur lOzoclkerite se trouve encore dans le dermier travail sur la Roumanie, di ă M. lingenieur ficard (1). L'exploitation que jai visitee ă Solonț, produisait approximativement 300 gr. par semaine. Elle ctait installee d'une tacon tout ă fait primitive, consistant en un puits grillage, ă une profondeur d'environ 80": dans le fond duquel on avait commence une petite galerie. Pour pouvoir descendre il fallait se mettre ă califourehon sur un bâton et se laisser descendre ă laide dune corde glissant sur une poulie. Jai visite ce puits en 1890, et jai trouve au fond une couche ă peu pres verticale dans un roche dur, de sable, qui expose ă lair semicttait facilement et dans lequel lozockerite formait un filon dune Epaisseur maximum de 0,24cm., mais en nape tres large. Gisements. En Roumanie lozockerite ă &t€ trouvee jusquă present dans la vallce de Slanic, ă droite de la rivicre, dans la localite nomee Valea lui Tudorache. De lă a ct€ envoye le premier &chantillon au dr. Meyer, et lă a cte faite la seule exploitation systematique par lingenieur fran- cais /irge/s, exploitation arrâtee ensuite ă cause de difficultes de nature iegale; lexploitation se composait seulement de deux galeries. La se- conde exploitation a cte faite par M. lingenieur Paz, dune facon accidentelle, en creusant un puits pour le pctrole ă Câmpina, ă droite de la chaussce, qui descend en serpentant du câte de Doftana. l/ozocherite a câte rencontree ă 8 m. de la surface, et ă 14 metres en a trouve une couche de la grosseur de 30 c. m. Ce qu'il y a de curieux dans ce cas, c'est que cette ozoche7zze se Zrouvait mclangee ă des feuillages ct ă des troncs de bois concasse, dans lesquels se Zrouvatent encore des coins en vis. On en a retire plus de 1000 ler, puits, qui navait pas plus de deux metres de largeur et n'avait pas de galerie. Toujours ă Campina sur le bord de la Prahova,on a trouve il ya longtemps de Pozockerite. | seulement par le creusement du (1) Za Roumauze, Hydrologie, Geologie, Richesses mincrales, eaux mincrales, petrole ete. par A. de hchard, ingenieur des mines, Bucarest, 1895. CR BULETINUL SOCIETĂȚII DE SCIINŢE De asemenea sait exploatat câți-va ani ozolerita la Solonț în locali- tatea, despre care am vorbit mai sus. S'a găsit încă ozolkerită la za/ea Bâscei mici în districtul Buze și la Grozesci, judeţul Bacău, pe care mi-a procurato domnul inginer Galeriu. + De alt-fel ozokerita se găsesce în fara nostră în mod regulat în tote regiunile petrolifere, dar nu a Jost încă exploatată întrun mod absolut sistematic. Ultimul gisement de ozolkerită, care diferă de tâte cele-lalte, ce am găsit până acum în țară la noi și care se apropie prin caracterele ei de acea descrisă de Dara sub numele de Zzerzisz/hzza, au fost găsită în primăvara anului 1895 la 4.600 m. spre nord de la T.-Ocnei, în localitatea numită Za Mosori, cu ocasia lucrării liniei ferate și tunelului dintre T.-Ocna-Moinesci. In tâmna anului 1896 am visitat acest filon, care se ridică în sus a- prâpe vertical printr'o crăpătură făcută în rocele înclinate, ce constituesc delul din acestă regiune (Vedi fotografia AB de la pag. 59). La vre-o 200 m. spre sud de acest filon se află o falie și acolo mai multe puțuri cu petrol. Ozolkerita din acestă regiune, cum vom vedea îndată, diferă cu totul de acele găsite în alte regiuni. Către finele anului 1896, sa gătit un strat gros cam de 0,25 în un puț adinc numai de câți-va metri, în aceași localitate, dincolo de tunel. Din punctul de vedere geologic, Ozokerita din țara nâstră se află în miocen, alături cu petroleul, rumanita, lignitul, sulful și sarea (1). Froprietăţi fisice. De regulă Ozolkerita se presintă la noi, în pături mai mult sau mai puțin grose, de consistență mâle, mai mâle ca câra, de o culdre galbenă deschisă și cu o structură cam fibrosă. ] Cu cât însă se învechesce mai mult, în contact cu aerul atmosferic, cu atât culdrea sa se întunecă, capătă un reflect verduiă, devine mai con- sistentă, mai tenace și țesutul fibros se constată cu mai multă ușurință, în acelaș timp, de sigur prin perderea hidrocarburelor volatile, densitatea sa cresce puțin. Ast-fel că eșanti6nele descrise ca avend calităţile ultime ai fost de sigur sau găsite la suprafață sai păstrate mai multă vreme în colecțiuni. Ast-fel Ozolerita luată personal de mine din puţul de la Solonț în 1890 era forte msle și galbenă. Păstrată 6 ani în colecțiune, ea a devenit cu mult mai închisă, mai tare și cu reflect verdui. Dacă însă taiii în două o bucată gr6să constat că părţile centrale se (1) Curs elementar de Geolozie, de Gregoriu Ştefănescu, pag 213. Bucarest, 1890. = BULETINUL SOCIETĂȚII DE SCIINŢE 19 On a Ggalement exploite lozockcrite ă Solonț, dans la localit& dont Jai parles plus haut. On a encore trouve de lozoclkerite dans la Vaza Bâscei micz district de Buzeu, et ă Grosesz, district de Bacau, dont un echantillon ma cte procuree par Mr. lingenieur Galeriu. Du veste Vozockerile se trouve dans notre pays d'une maniere veguliere dans toutes des regious petrohferes, mais elle na pas €te exploitee d'une facon systematique. Le dernier gisement d'ozolerite, qui differe de toutes celles que nous avons trouvces dans notre pays, et qui se rapproche de celle deâcrite par Dana sous le nom de Zzerriszfife, a ct€ trouvee au printemps de lannce 1895, ă 4600 m. vers le nord de T.-Ocna, dans la localite appelce Mo- sori, ă loccasion des travaux pour linstallation de la voie ferrce et du tunnel entre T. Ocna et Moinesti. A lautomne de 1896 jai visite ce filon, qui monte ă peu pr&s dune fagon verticale, par une crevasse faite dans les couches inclinces qui con- stituent la colline de cette region (Voyez la photographie de la pag. 59). A environ 200 m. vers le sud, de ce filon se trouve une vallee et lă plusieurs puits de pstrole. Cette ozockerite differe, comme nous le ver- rons toută lheure, tout ă fait de celles trouvces dans d'autres regions. Vers la fin de lannce 1896, on a trouve une couche, &paisse, ă peu pres, de 0n-25, dans un puits profond seulement de quelques mttres, dans la m&me localite, au delă du tunnel. Au point de vue gcologique, lOzoclkeri'e de notre pays se trouve dans le miocene ă cât6 du pâtrole, de la Roumanite, du lignite, du soufre et du sel (1). Proprietes physiques. Habituellement lOzockerite se presente chez nous en couches plus ou moins €paisses, plus molle que la cire, de couleur Jaune clair, et dune structure fibreuse. Plus elle est au contact de L'air atmospherique, plus sa couleur devient foncee, elle acquiert un reflet verdâtre, devient plus consistante, plus tenace, et le tissus fibreux s'observe avec bien plus de facilite en meme temps; sărement ă cause de la perte des hydrocarbures volatils, sa den- site auomente aussi. De sorte que les cchantillons decrits comme avant les dernicres qua- lites, ont ât6 sârement trouves ă la surface, ou conserves longtemps dans les collections. Ainsi lOzockerite prise par moi-meme dans le puits de Solontz en 1890 ctait tr&s molle et jaunâtre. Conservee dans la col- Jection, elle est devenue bien plus foncce, plus dure et avec des reflets. verdâtres. Mais si je coupe en deux un gros morceau je constate que les par- (1) Curs elementar de Geologie, de Gregoric Stefănescu, pag. 213, Bucuresci 1890. 80 BULETINUL SOCIETĂȚII DE SCIINŢE apropie mai mult prin caracterul lor de proprietăţile, ce au avut masa to- tală la început. lată caracterele sale: A ata Bra Se / Culirea Densitatea Pusioniză Se solidifică Coe 10) partea exter: imai închisă. ==0,9373 620660 '6p2 050 o ol al a partea inter. "mail deselusă ==0,9299. « <« < « 84,37 14,39 Trebue să notez, că direcțiunea fibrelor (structura fibrâsă) e perpen- diculară stratului, ast-fel că cele mai lungi nu au de cât 0,24. Ozolkerita de la Mosori se presintă cu totul sub alt aspect si pare că e un amestec de dou& varietăți. Prima, cea mai abundentă, constitue bu- căți mai mult sai mai puțin friabile, tari, cu aspect lucios și sticlos, ca- sura concoidală, de culore galbenă, cu dungi negre, fără structură fibrosă. Nu e unsurâsă. A doua varietate e de un aspect negru, destul de dură, mai puţin lucie, însă și cu o casură mai puțin concoidală;, din contra acesta are un aspect cu mult mai fibros și e mai mele. | Ea se află situată cu deosebire pe lângă argila și gresia, ce constitue roca și câte odată bucăți din aceste minerale sunt acoperite la suprafață cu un strat negru atât de luciă, în cât, dacă nu ar fi densitatea lor mare, sar putea lua drept Rumanită, care sa găsit în aceleași filâne. Se găsesc și părți, mai mult sau mai puțin moi și negre, de un as- pect cu totul bituminos, care reamintesc cu totul materiele bitumindse, ce se găsesc mai tot-deauna pe lângă zăcămintele de petrol. Acestea sunt une-ori lipicidse. lată proprietățile speciale ale acestei ozolkerite. Culirea Densitatea Fusion Se solidifică CO, ZI], Varietatea galbenă 0,9622) 95% 2970 E) ai tea hush ă ncgră 0196829705100 969 34,70 14,32 Varietatea galbenă, care este cea mai interesantă, extrasă întrun aparat «Sorel» cu chloroform, în care este forte solubilă, e fracționată în trei părți, fusionând în modul umător: Il Il 199! 860—910 950—-970 9593970 aceste porțiuni erau colorate mai mult sau mai puțin închis. Extracțiunea făcendu se cu eterul de petrol, substanța, se fracționează mai bine și porțiunile sunt galben deschis, [in tocmai ca ceresina. Sai obținut ast-fel următorele 6 fracțiuni: l II III IV Va VI 920—940,: 960%—980 .970—999. 970999, 1 9801000 1009-1020. BULETINUL SOCIETĂȚII DE SCIINŢE si ties centrales, se rapprochent davantage par leur caracteres des pro- ) să p prictes qua eu la masse totale au commencement. Voici ses caracteres. Couleur „Densite Fusion Se solidifie ă COlo HO/o partie exterieur, plus foncce 0,9373 620—660 650%—630 85,51 14,54 partie interieure plus claire 0,9259 > > 2 0484 170393 Il faut que je note, que la direction des fibres (structure fibreuse) est perpendiculaire ă la couche, de sorte que les plus longues n'ont que 02-24. I/ozockerite de Mosori se presente tout ă fait sous un autre aspect il semble que c'est un melange de deux varittes, la premitre la plus abondante, constitue des morceaux plus au moins friables, durs, avec un aspect luisant et vitreux, cassure concoidale, de couleur jaune, ă rayures noires sans structure fibreuse. Elle n'est pas onctueuse. La seconde varicte est d'un aspect noir, assez dure, un peu moins luisante pourtant et d'une cassure un peu moins concoidale; au contraire elle a un aspect bien moins fibreux et est bien plus molle. Elle se trouve particulitrement ă câte de. largile et du gres qui con- stituent la roche, et -quelques fois des morceaux de ces mincraux sont couverts ă la surface par une couche noire si luisante, que, si ce n'tait sa grande densite, on pourrait les prendre pour de la Roumanite, qui a 6t€ trouvee dans les memes filons. „On trouve aussi des parties, plus ou moins molles et noires d'un as- pect tout ă fait bitumineux qui rappellent tout ă fait les matieres bitu- meneuses qui se trouvent presque toujours ă câte des gisements de pctrole. Et celles-ci sont quelques fois collantes. Voici les proprictes speciales de cette ozockerite. Denszte bond Se solazfie Co A Ho JA Varicte jaune 0,9622 950—970 950 84,47 14,84 > noire 0,9682 970—1000 960 84,70 14,32 La varicte jaune qui est la plus interessante, extraite dans un appareil «Sozhlet» avec du chloroforme, dans lequel elle est tr&s soluble, a cte fractionnce en trois parties, fondant de la manitre suivante : l Il III 80%—910 950—970 950—970 Ces portions ctaient d'une couleur plus on moins foncce. L'extraction se faisant avec de Lcther de pâtrole, la substance se frac- tionne mieux, et les portions sont jaune clair, tout ă fait comme la c€- resine. On a obtenu ainsi les 6 fractions suivantes: l Il III IV V VI 920-—040 960—980 970—990 970—990 98%—100% 1000—1020 6 82 BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINȚE In ce privesce distilațiunea acestor substanțe, cu tote că ea nu are mai nici un interes sciințific, am putut constata următorele resultate distilând la presiunea ordinară sau în vid. La presiunea ordinară în un balon Wiirtz, luându-se spre distilare 40—45 gr., se observă o distilație forte neregulată, din causa fenomenului cunoscut sub numele de Crafzngs point la petroleuri. Ast-fel ozolerita de la Solonț, distilată în aceste condițiuni, trece 94,23 9, în modul următor: [0 420) 2050. DA DOE) ZI Corpul distilat e licid și solid, galben cu reflect verdui. Residiul în balon e de 1,72%, ceea-ce arată o perdere ca vapori de 4,05%. Voind a fracționa, am obținut resultatul consemnat în tabloul de la pag. 84. Din acest tabloi se pote observa că ozokerita de la Mosori, începe să destile la 270%, pe când cele-lalte varietăți încep la 220% și 225%. Ea distilă mai sus, și productele obţinute aii o temperatură de congelație mai înaltă (TC =— 380), pe când cele-lalte congelă mai jos sau sunt chiar licide. Distilaţia făcendu-se în vid, productele separate sunt mai consistente, temperatura congelaţiei ridicându-se pentru cea de la Mosori, galbenă, până la 7705. Distilaţia se face mai regulat, și fără multe descompuneri. Tabela de la pag. 86, ne arată mai bine diferențele. „ăi BULETINUL SOCIETĂȚII DE SCIINŢE 85 En ce qui concerne la distillation de ces substances, bien quelle n'ait aucun interet scientifique, jai pă constater les resultats suivants en dis- tillant ă la pression ordinaire ou dans le vide. A la pression ordinaire dans un ballon Wurtz, en prenant pour distiller 40—45 gr. on observe une distillation tres irregulitre, ă cause du phe- nomene connu sous le nom de Crahings-point du pctrole. C'est ainsi que de lozockerite de Solontz, distillee dans ces conditions, 94,23%, passe de la manicre suivante. ii 00) 0 e 00900 stie ea DAIO n e 3 D080 n 121770 Le corps distille est liquide et solide, jaune ă reflets verdâtres. Les râsidus dans le ballon sont de 1,72%, ce qui demontre une perte comme vapeur de 4,05%. )) Voulant fractionner, Jai obtenu les resultats consign6s dans le tableau de la pag. 85. Dans ce tableau on peut observer que Llozockerite de Mosori, com- mence ă distiller ă 2709, tandis que les autres variâtes commencent ă D209 et: 2259 | Elle distille plus haut, et les produits obtenus ont une plus haute tem- pârature de congdlation ([.C=—38%), tandis que les autres congtlent plus bas ou sont meme liquides. La distillation se faisant dans le vide les produits sâpares sont plus consistants, la temperature de la congelation s'levant pour celle de Mo- sori, jaune, jusquă 77095. La distillation se fait plus reguligrement, et sans beaucoup de dâcomposition. Le tableau de la pag. 87 nous montre mieux la difference. N ua BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINŢE Ozokerita Mosori neagră PC == 380 94,20/ t=—2250%-27700-2450-2870| parte lcidă și solidă rest galben solid galben Ca 389 de congelare |. C== temperatura | R Q0/ 589/0 1 II III | IV | Ozokerita Solonț | 3,44%, 37,849, 46,50, | 6,88%, Fa seic) 2 al dei t = 2200—2400 t == 24(00— 3000 t== 300% -27209 204 i 2900—2770 1,73 în parte licidă galben verdui | galben verdui galben verdui | TIC = 880, a i (i te ll | | (all | | | pu e de t = 30022850 Ozokerita Mosori + = 270%—3000 Par | Residiti galben-sferimici6să | galben solid | î i | 60 85 9) 9) BULETINUL SOCIETAȚII DE SCIINŢȚE %/.gia NPIS2N “97 npisoy 0JoZ/T NP!S9II uoptejpsuoo 2p 9anyepduio, =") "| oxyepioa-ounel 0/4, 0060 ==] %/.98:9 AI ounel 3sou apyos 39 opmby omaed 0486 9Xenou LIOSOJN 2119490z0 0060-:007,0--000€ =? -0G 6 0096 0800 | oZk6 sz=91L : Sa O) | suns/ Dle Side sunel oyuesseo-ounel | 04/87—0467 acuta | — s87—o00e=—3] 9006 “004694 | posopi 9341949020 0 | o Să | jale OLE) aul OA 9) IL o.epoa-ounel | ee SD, spmby opied ua | 000£- 007 = 00PZ—0072 = IIEpI9A-9Sn9192 00819 a Jove III ZYUOLOS 9NIPXPOZO y LS, BULETINUL SOCIETAȚII DE SCIINŢE 86 NATURA Proveniența 0%—2000 200%— 3000 3000—3950 Residiti | O ] a, 6, G9/A (LI — 90:47) 259 (EI — Iata zA) 528); (HI Eta ae: 7A) Zoe a Solonț partea licidă 10 gute, | solid (T.C=—61%5) solid (IL. C'=="680) negru verde cerosă restul solid—alb gălbui | galben intens galben brun | LEE, SR 0090) a (Be iai) 14704 (20 2008) 58,9%0 (i ini, | Ozokerită Idem 7-3 gute licide și incolore | galben clar galbenă închis. 119l0 | ca idem restul este solid şi alb | solid. (T. C= 59025) | solid. (T. C = 650) li (oprit la 3450) | j a) FE = / ] mm. | d Isi (EH 3 25mn.9) 10,9/, ( ji aa e) Il) 0/4 (| | = îi Alo | Ozokerită Mosori |distilațiunea începe la 1500 IT 16-e a solid. (T.C= 7705) î o galbenă sferimicidsă produs solid, galben, clar Est U pp ) galben verdiu pei | iza galben închis Da | (oprit la 385%) | ; 2 mm. £ mm. 9) | 2 | 3.20), (EL = 17mn:) 22,1%, (= ] 45,9%, (Ea) TIE | Ozokerită Idem licid galben pastos S PS ta ÎN se 2 | galbenă verdue distileză 130%—1500 solie; (0 Ci Ala) galben închis solid, a ((D.4C == 720) brun fluorescent negru verde 87 .y TINUL SOCIETAŢII DE SCIINȚE LS, Di - BULI YU99s910ny unIq 9ouoy sunel ie, | 29 ASI LOI (074 = za) a 3pIJOS (0) A 23) se SPjOS a sed ei A | E a JoTi“er |(Emmes __mul€ _— aa a atoli ue aul 91949070 z „le /06'St La] H | %/oL'z (sa /ZA0 80) Oa pape SE ouoy oune[ |iteo sunef “spyos umpoad Hou |(cuzz 01) opuos | „ (es = DL) opuos 2081 SI8A o tie oceanul 001% E 0 îi, : (Set n) d) ctg] POE ue sos eo) a 109 0IA 9II9XP0ZO (== ) Jo SL | ( Oa /€ (Gu cc = HI) Se (oSpe 2 Moe) | DULIq 39 9pPIJos 359 935919] (,jeje) 250) eee | (eră alei => aan) elite wopi Hou S910[02 pouoy ounel neo ounel UI2 %/oSr'6 Sf asaaţei ) e (8 1) 9 PE -ur 39 sopmbrj sonnos 8-7 PI 9)19390ZO = a (ra Ade 10, (cazu [[ = H) 9/060'9 | o.eunel-oue oeunaq ounel osuour sunel opyos at Eau po NOU (20) == 5) 91)) eee (6% je) == 3) 911) Buloa sono ZYyUOȚO i i Î. = 0/ 7 za 0 9 -O1 sun opmby opred si 9319020) | (Za LI = HI) 9078 (Ziua = EH) VaS7 |9PauwOl p! i ) | | (Zua€T = HI) 9089 | NpIS9Y oG6€—00€ 000E-—0006 0006-00 J9ULUSAOd EI A ENI [9 4) CO BULETINUL SOCIETĂȚII DE SCIINȚE Reunind tote datele analizate la un loc, putem cu ușurință vedea, că analizele vechi păcătuesc prin un exces de carbon. Constatăm de asemenea, că composiţia chimică a celor patru varietăți din țară e aceiași și că ele diferă numai prin proprietățile lor fisice. ZI e) +7] , ab: O [q') Ea [ai [q») —_. [ab] Cu a N, =) (e Pa: pie dea be ri tes iveala SE Mape MU e e ae + MEI abis PR 7 leat NR 0 Et) » (9) fc et) (st) za leă O - a — 2%) (77) % [0] z ct =. 3, W — = [CR E ei sc E = 25 Sia (3) — & 8 3 O U) i = = jablg Li Lă UA - 2 $ = | ce DU poe MRS, 08 | 9 = IS: = =) OS = Oi Ole % = lee) je) a E 9 = (9) 3) | | = LN2) ss 3 (9)) =) (9,e) 5) S. = =I aş O = S i = Co) 9 == 3 Ca e PRI e a DA = E ae A Noul ea A E i e pa RE CI Sp ss = 2) R DD IN o) | O > = % E | = IP & = LB P SS : SI O LO (dt) O SS | ID = 2 Sao SI 05 X = co E E e - (e) lo) & t AS IA VA = AS Le ID y ) o] = ore) ea NEA | ie A MAE a SEC DIe > ra E o LO ore) ESI SS se 000 atol) ral Once Pta) tai SOME EI i, 2 = Ne) AS z a la) e LN) Ne 3 o 02] l RI kO ES % E [su ori = 9 ay PS e 2 o.e) E E 1 Ol Teo Aa osp Api | (db) rai (9)) 02) O = e % Se j a ei = [=] ] Dana, care a dispus și de alte sorginți relativ la ozolerite, ne dă ur- mătorele date. BULETINUL SOCIETĂȚII DE SCIINŢE 89 En reunissant ensemble, en meme temps toutes les donnces relati- vement ă la composition chimique nous pouvons facilement voir, que les anciennes analyses p&chent par une exces de carbone. On constate cgalement que la composition chimique des autres quatre varictes du pays est la mâme, et quelles different seulement par leurs proprictes physiques. (aj e | os ss 8 oma, N AD — ca | i Aa) Ii CO O a o 00 > Sal lapona pd 2 cleaa Stiati e, fe O 00 — (9) [să] a N E, 2 — ASI CNI o -. = SI ÎI D= = d SIR e 5) Ge io au E, Si NADA Atat MAI 3 Ra e al me em | SS i st 2 2 a sr A 5 (2.€) — ca = N CNI iri Ş Sa [=>] [=] m = 5 D= 5) = 20 usi e ae lia Dea = = Ep ee e E Ei az) ap) “3 > (973) Su = E 9 seci 5 3 i (9.6) = ile) RI o = sat aleea ol ai eat) Mung) & Doe N 5 ZI PIE e ile) = 2 D= -— | = 20 i e ȘI | OI 95) d E = O iii = = cp 9 -_ st "3 => 9 ş 3 == i pe E E E 3 3 EI 3 2. 200 "S 5) zi . 3 > = = [«B) 5 lo) — D “O E i=, o Cre a 2 Ie NE Cit, a Iubite SA e) lupă a Ei a Ş = (5) lao) REL = — E) IE 3, [2 a [a Dana, qui a dispos€ aussi d'autres sources relativement ă Vozockerite nous fournit les donnces suivantes: 90 BULETINUL SOCIETĂȚII DE SCIINŢE Densitatea Cs Ho, Fustonăă Ferbe 1). Slănic 0,953 84,43 13,69— 9812 620-630 21.0); 2). Purpeth C. — 86,80 14,06=— 100,86 580 p 3). Truscawitz, crude — 84,02 1429=— 9891 590 snre 3000 4). Boryslaw, A 0,944 84,94 14,87— 9981 Go — 5). > B — 85,78 14,29=—= 100,07 65% — 6). Utah 0,971 85,44 1445— 99,89 — — Ea — 8547 14,57— 100,04 — — Din acesta se pote vedea că analisele nostre corespund cu aceea re- lativă la Slănic și care trebue să fie vre-un eșantion sai scos din pro- funditate, sai din o regiune nu exact determinată. Căci „Sănze însemneză pentru noi Valea Ţudorache și de acolo se luase eşantiânele analisate de Magnus și Schrâtter, cari fusionaui mai sus de 62%—630 și anume la 820—840, De caracterele descrise la «Slănic» în Dana se apropie ozokerita nâstră de la Solonț. De fapt acestea sunt caracterele Ozoferizei proprii dise.— Dana descrie mai multe varietăţi între care Zzerrisikita, varietate creată de el și pentru care are adunate următorele date: 1). Moldavia 84,61..15,30) 22 00010 00 ae 2). Zietrisika, Mold. 34,53 1422 — 98,75 900 aprox.3000 3 > 84,78 14,37 = 90,15 900 Ele ne indică caractere, ce se apropie de varietatea descrisă de noi din Grozesci, judeţul Bacău. Pietricica (1) e un del bine cunoscut în acest județ, dar nu am putut până acum afla de se mai găsesce ozokerită, sau dacă sa găsit, când și de cine. Ei cred însă că acest mineral a trebuit să se găsâscă în. costele delului Zyz/zicica din județul Neamţ alăturea de orașul Piatra, la stînga rîului Bistrița, care are în partea sa dinspre apus o mare ruptură. In acest munte d-l Cosmovici, a găsit în 1894 și Rumanită. Varietatea acesta, pe care Dana o trece ca Zzezrisifeita, e mai mult interme- diară între Ozoferita propriii disă şi ceea-ce descriem de la Mosori. Acesta prin aspectul s&ă, prin marea sa densitate, şi prin temperatura sa înaltă de fuziune, pote fi considerată cu drept cuvînt ca o varietate a-parte, pe care 'mi permit a o numi Moldâvita (2). La acesta sunt îndrituit cu atât may mult cu cât Ozokerita — Cera de Moldova, speță minerală, a fost găsită mai întâiu în acestă regiune. Remâne încă, ca autorii și în special d-l Dana fiul, să modifice și (1) Petricica sau Chetricica, virf de del, pl. Bistriţa de jos. Dictionarul jud. Bacău de d-na Ort. Racoviţă, 1895. (2) A nu se confunda cu speța mineralogică: Mo/davita, var. de obsidiană. i - mid d ci BULETINUL SOCIETĂȚII DE SCIINŢE 9 Densite + Col Ho Pound ă Bou ă 1). Slănic 0,953 64,43 13,69=— 98,12 620-630 2100 2): Turpeth C. — 86,80 14,06 = 100,86 580 2 3). Truscawitz, crude — 84,602 1429— 9891 590 prts 3000 4). Borislaw, A 0,944 84,94 14,87— 9981 (Gh -- 5) » B — 85,78 14,29— 100,07 650% — 6). Utah 0,971 85,44 1445— 99,89 -- — 7 STR — 8547 1457=— 10004 —— — Ont peut voir par cela, que nos analyses correspondent ă celles rela- tive ă Slanic, qui e dut ctre faite sur un cchantillon retirc des profon- deurs, ou dune region inexactement dctermince. Car S/anic signifie pour nous Valea /uz Zudorache, et cest de lă qwont ât€ pris les €chantillons analyses par Magnus et Schrâtter, qui fondaient plus haut que 620%—630 et exactement ă 820—840. Des caracteres de «Slanic» decrits par Dana, c'est ă peu pres notre ozockcrite de Solontz. En effet ce sont les caracteres proprement dits de P Ozockerite. Dana decrit plusieurs varictes, parmis lesquelles la Zzerzzszkize, varicte crce par lui et pour laquelle il a reuni les donnces suivantes. 1). Moldavia 8461 1530=9991 82 -— 2). Zietrisilka, Mold. 84,53 1402 — 98/75 90%aprox, 3000 2 tăgă > SN INS OO) OUR a Elles nous indiquent des caracteres qui se raprochent de la varicte de- crite par nous, de Grozesti, district de Bacau. Pietricica |) est une montagne bien connue dans ce district, mais je n'ai pă, jusquă present, savoir si on y trouve encore de lozockerite ou si on ly a trouve et par qui. Je crois. que ce mineral a dă ctre trouve dans les flancs de la montagne Pezrcica du distict du Neamţu ă cote de la ville de Piatra, ă gauche de la rivitre Bistritza, qui a sur sa partie occidentale une grande rupture. Dans cette montagne M. Cosmovici a trouve en 1884 de la Roumanite. A Cette varicte que Daza prend pour celle de Zzezrisihzze, est plus tot intermediare entre /Ozocherze proprement dite et celle que jai decrite de Mosori. Celle-ci par son aspect, par sa grande densite, et par sa haute temperature de fusion, peut-ctre consideree ă bon droit, comme une va- riete ă part, que je me permets d'appeler La Moldâvite (2) d'autant plus que Z Ozocherite = Cire de Moldavie comme esptce minerale, a câte trouvce d'abord dans cette region. Il faudrait que les auteurs et particulitrement M. Dana fils, remplace lex- (1) Pietricica ou Chctricica, somet de montagne, pl. Bistrița de jos. Dictionnaire jud. Bacau par M-me Ort. Racovitza, 1895. (2) Ne pas confondre avec Pespece mineralogique: la J/o/7avzZe var. de obsidienne. 92 BULETINUL SOCIETĂȚII DE SCIINŢB expresiunea Zzzfrisika cuvînt corupt și fără sens, prin acel de Prezricica, numirea muntelui unde sa găsit în Moldova și care însemneză pe/ză mică. Ast-fel dar, pe viitor vom avea ca speţe principale în Ozokerite pe următorele: | Ozokerite (Dana). Ozokerite pr. dise Pietricikite Moldovite (oi 84,— 860 84—850 84,5—859 EI9/6 13,5—145 14 —15 14—15 [)== 0,85—0,93 0,94—0.95 0,96—0,97 Fuzioneză 61—650%,5 82%—900 950—1000 In acest mod vom putea grupa și înseria cu mai multă ușurință, tote va- rietățile sub cari se presintă, parafinele fosile, ca ozokeritele, mai mult sai mai puțin privite de uleiurile grele, ce le conţin adesea. 0 SPECIE NOUĂ DE HALACARID DE D. N. VOINOV PROFESOR LA FACULTATEA DE SCIINȚE DIN BUCURESCI. Primită la 5/,, Februarie 1897. Int impul iernei trecute mam ocupat la stațiunea zoologică din Neapoli; cu studiul Halacaridilor. Rezultatele generale, pe cari le-am obținut, relativ la organizația acestor animale, le voiă expune cu o altă ocazie(1), de- o-cam-dată, voesc numai să descriu pe scurt noua specie, pe care am găsito în împrejurimile insulei Nisida, din golful Neapoli, anume /7a/a- carus Trouessarti. Mai întâiu însă voesc să vorbesc câte-va cuvinte despre locul, pe care „1 ocupă acest grup de animale în clasificație, și despre biologia lor. Halacaridii reprezint o familie de Acarieni, aprope toți marini, înve- cinați cu /7ydrachnuiziă și cu Zrombidizii. Acestă familie de Acarieni e încă puțin cunoscută. Gosse prin anul 1855, Brady în 1877, au descris, mai mult sai mai puțin exact, câte-va tipuri; însă naturaliștii din acel timp (1) Za/acarus Trouessarti, nouvelle esptce d'halacaride de la Mediterrance par D. N, Voinov. Bul. de la soc. Zoologique de France, t. XXI, p. 128, 1896. j ' | BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCUNŢE 93 pression de ZzezrzsiPa, mot corrompu et sans sens, par celui de Prezrzczca, nom de la montagne, ou elle a ât€ trouvee en Moldavie et qui signifie «petite pierre». Ainsi donc, nous aurons ă lavenir comme espces prin- cipales de l/'Ozockerite les suivantes: Ozockerite (Dana). Ozockerite pr. dites Pietricihite Moldovite Co/, 84,—860 34—850 84,5 — 850 lei .13,5—14,5 14—15 14-15 D= 0,85—0,93 0,94--0,95 . 0,96-—0,97 Fusionne ă 61—65%5 820—900 950—100 De cette manitre nous pourront grouper, avec plus de facilite, toutes les varictes sous lesquelles les paraffines, comme lozockerite, peuvent se presenter ă lLctat fossile plus ou moins privce des huiles grasses, qu'elle contient souvent. ignoraui cu desăvirşire marele număr și marea varietate de forme, desco- perite in urmă de I.ohmann din Kiel și mai cu seamă de Trouessart, din Paris. Corpul acestor animale e forte mic; sunt puţine speciile cari ai un milimetru de lungime, ast-fel că se pierd în mijlocul atâtor forme animale marine. Ele nu îndtă, ci se tirăsc și se agaţă cu unghiile lor puternice pe suprafața plantelor, și pe corpul deosebitelor animale fixate, profitând de cea mai mică îndoitură, sau concavitate, pentru a se ascunde. Corpul lor în sfirșit e opac, ast-fel în cât ascunde în parte forma și ornamentarea scheletului exterior, a cărui cunoscință e necesară pentru caracterizarea speciilor. Graţie cercetărilor, mai cu samă ale lui Trouessart, numărul speciilor de Halacaridi sa înmulţit, și se știe că zona lor de extenziune e destul de mare; acest naturalist a găsit Falacaridi pină la adîncimi de 1410": în golful de Gascogne. Cu tote acestea, atât organizația cât și embriogenia IHalacaridilor e ne- cunoscută, cunoștințele nostre actuale mărginindu-se aprope numai la forma exteridră ale acestor animale. Micimea corpului nu mai e o pie- dică pentru technica nstră modernă, căci din un milimetru de lungime putem face o serie de secțiuni microscopice. Corpul lor însă e învelit de un tegument scheletic chitinos, fârte gros în raport cu diametrul lor, chitină, care nu se pâte pătrunde de parafină, și care e friabilă (se sfărîmă), când e secționată. Pe de altă parte, opacitatea corpului lor, datorită co- 94 BULETINUL SOCIETĂȚII DE SCIINȚE lorației intense a conținutului digestiv, împedică studiarea prin transpa- rență a organizației acestor animale. | Această nouă specie—/la/acarus Irouessarti —, face parte din «A/o- dostigma-Gruppe» a lui Lohmann (1). Are un diametru de 0»-*,546. Tră- esce pe Floridee, alge roșii marine, la adincimi de 1: și 2». Atât prin forma generală a corpului, cât și prin caracterele deosebitelor părți ale scheletului, adică ale palpilor, plăcilor oculare, plăcei notogastrice, genito- anale, etc., se apropie de varietatea gzadricostatus a lui Flalacarus graci- lipes (Trouessart). Se deosebesce însă de acesta prin conformaţia deo- sebită a picidrelor, cari sunt în același timp mai dezvoltate. Ultimul articul palpar, pârtă pe fața sa internă cei trei peri chitinoși caracteristici; iar al treilea articul un păr, aprope de extremitatea sa distală. Placa dorsală anteridră (pl. d. a.) portă pe suprafața sa o mulțime de desenuri poligonale, puţin dezvoltate. Plăcile oculare sunt prelungite în spre estremitatea posteridră a ani- malului; fie-care placă portă cîte trei cornee: una anteridră, sferică, mai mare, și două posteridre, mai mici. Placa notogastrică e îngustă și lun- gărcță; pe lingă desenurile poligonale, mai prezintă în tot lungul ei patru creste chitindse longitudinale și paralele, dintre cari două sunt interne, iar cele-l-alte două externe și mărginale. Tegumentul mdle cuprins între plăcile exo-scheletice dorsale e striat forte fin. Pe fața ventrală a corpului, placa anteridră se întinde până în regiunea bazilară a părechei a 3-a de picidre; placa genito-anală e în schimb mult mai puțin dezvoltată, marginea ei anteridră e rotundită. Aceste două plăci principale ventrale sunt punctate în totă întinderea lor. Caracterul principal care deosebesce mai cu semă acestă specie de //a- lacarus gracilipes (Trt.) cu care e învecinat, e confermaţia specială a pi- cidrelor, cari aici sunt mai scurte şi mai robuste, luându-i ast-fel animalului înfățișarea elegantă și vide pe care o are H gracilipes. Așa în cât, din acest punct de vedere, /Î. Zrowessarti represintă o fo'mă intermediară între ŢI. gracihipes (Trt.) şi FI. Pabricius (Lohmann). În: figura 2-a am represintat extremitatea piciorului sting a părechi a doua, v&dută”pe fața ventrală. La extremitatea distală a articolului al 5-a se află dou& apendice ca- racteristice, aședate aprope pe aceeași linie, dintre cari cel anterior e lung (1) Die Unterfamilie der Halacaridae. Murr. und die Meresmilben der Ostsee. von Hans Lohmann, 1888. Pre Halacarimen der Planhton — Expedition, von D-r H. Lohmann 1893, i Și i L0ă BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINŢE 95 şi penat, iar cel posterior mai scurt, spazuliform și simplu; amîndouă sunt articulate cu tegumentul chitinos prin o tuberculă bazilară. Cele-lalte caractere sunt următorele: există teci ungheale puțin desvol- tate la tâte piciorele. Tote unghiile sunt prevEdute cu câte un dinte ac- cesoriă, și sunt în același timp forte fin pectinate. Unghia intermediară e puternică și unidenticulată. Accstă specie am găsito în împrejurimile insulei Wzszda, din golful Napoli, trăind pe suprafața algelor roșii, /ZabzZaz obicinuit ale tuturor Ha- lacaridilor în general. Mărimea sa e mijlocie; diametrul longitudinal, m&- surat de la extremitatea anteridră a palpilor, până la extremitatea po- steridră a abdomenului e de On: 546. Am dedicat acestă specie naturalistului dr. E. Trouessart, acela care ne-a făcut cunoscut cele mai multe forme de Halacaridi, și care a con- tribuit la stabilirea acestui nou grup de Acarieni marini (Planșa I-a). BIBLIOGRAFIA De cât-va timp Franța începe a culege râdele sacrificiilor, ce a făcut de la 1870 încâce pentru a răspîndi focarele de cultură superidră, care erau restrîns și nesistematic centralisate numai la Paris. — Abia pentru medicină, Montpelier, avea înainte de acestă epocă Gre-care importanță. Acum, numerdse facultăți, unite prin ultima lege în Universităţi re- gionale, dispun de biblioteci, de laboratorii și de alte numerâse și va- riate mijloce de studii. Am visitat șcâla de la Lyon și Nancy, și acum doi ani am asistat la inaugurarea laboratorelor de la Lille. Peste tot se vede că Franța face sacrificii și că profesorii și elevii au un stimulent dublu, acela de a-și servi țara, muncind neîncetat, și de a ridica nivelul regiunei, în care se află. — Mai mult, o ore care utilă și plăcută concu- rență sa stabilit între aceste nouă focare de lumină. Ele caută a se în- trece prin munca, ce vor putea produce mai multă și mai bună. De sigur că Franța în curind, înmulțind și susținend, aceste centruri de lumină, alegendu-și în mod conscient personalul săi superior, va ob- ține cu prisosință aceleași bune resultate, pe cari de mult națiunea ger- mană le obține în numerosele sale Universități regionale. In ce privesce chimia, Lyonul și Nancy sai distins mai mult. Cu deo- sebire școla de la Nancy, sa impus atențiunei lumii sciințifice franceze. Buletinul Societăţii de chimie din Paris, înregistreză două procese-ver- bale: primele, ale ședinței Soc. de chimie cu sediul în Paris, și al doilea, ale ședințelor, ce se ţin de Secziznea de la Nancy. Ondrea acestei atențiuni delicate și a căpătărei practice unui resultat atât de frumos, se datoresce în prima linie unui distins profesor și chi- mist, unui înțelept șef de laborator, d-/ A. Țla/ler care este unul din principali șefi de școlă în Franța, este un adevărat «maitre». Activitatea școlei de la Nancy, se manifestă și în direcția producerei cărților școlare. De curînd a apărut, sub acelaș format, și legate după metoda engleză, în mod forte îngrijit următorele lucrări: |. Zraife c/ementaire de Chimie ă lusage des canditats au certificat d aptitude des sciences physiques, chimiques et naturelles et des candi- dats aux baccalaureats scientifiques, par M. M. A. Haller correspondant de lin- Ph. Th Muller, maître de confe- stitat. Directeur de Linstitut chi- rences ă linstitut chimique de la mique de la faculte des sciences facult& des sciences de Nancy. de Nancy. EI Premier volume: Chimie minerale. Second volume: Chimie organique. Primul volum are dispuși corpii în un mod raţional. Studiul lor e redus la strictul necesar și e clar expus. Aplicațiunile utile, practice, necesare, nu ai fost uitate. Volumul e terminat prin o mică descriere a mijlocelor prime necesare pentru conducerea în chimia analitică calitativă. Volumul al doilea e conceput în aceleași regule. Personal aș avea de obiectat faptul că studiul aminelor e pus înaintea aldehidelor și ace- tonelor, dar pote că e o chestiune de discutat ca procedeu pedagogic. Se vede din facerea acestui volum că autorii, carii de altmintrelea între- buințeză: nomenclatura actuaiă, ai avut mai mult gândirea de a introduce pe elev în cunbscerea principalilor corpi și a noțiunii funcțiunilor, fără a se opri mult asupra unei clasificații mai desfășurate. Principalele apli- cațiuni practice saii relative la fisiologie sunt puse în relief. Ast-fel de manuale sunt absolut utile. Prin claritatea lor, prin faptul că sa scos tot ce e plictisitor și inutil, se face studiul chimiei cu mult mai plăcut, mai ușor, și mai util. II. A doua lucrare apărută din șcâla de la Nancy e Recuez/ de Proce- des de dosage pour lanalyse des combustibles, des mincrais de fer, des fontes, des aciers et des fers, par G. 4774, professeur de chimie indus- trielle ă la faculte des sciences de Nancy. Acestă lucrare, ca și prima, a fost editată de casa: Georges Carre et C. Naud, Rue Racine, Paris. Descrierea e forte clară și precisă. Metoda e următârea: «Jai surtout cherche ă y rcunir des procedes de dosage en usage dans les principaux ctablissements de notre pays et d'autres methodes qu'il peut &tre utile de connaitre, de manitre ă cviter aux intcressâs la recherche de descrip- tions et de renseignements pars dans des ouvrages speciaux ou dans de nombreuses publications periodiques que Lon ma pas toujours ă sa dis- | | | i ă BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINŢE 97 position, surtout dans un laboratoire d'usine.> Lucrarea e serios făcută și în mod forte plăcut de consultat. N'avem, pentru a termina, de cât a ura și în acestă direcție șcâlei de la Nancy realizarea tuturor progreselor, ce doresce și urmăresce. Felicităm și pe distinșii profesori, și în special pe capul șcdlei, d-l A. Haller, care prin munca și scrierile sale, și cu deosebire prin francheța lui, căci a spus multe adevăruri crude, a reușit a mișca spre bine, pe cei ce dau direcția mișcării culturale sciințifice în Franța. 17 Februarie (1 Martie). Dr. ISTRATI. NE) STUD aa In un important studiă pe care &. Arends, 1 face în diarul german: Berichte der Deutschen Pharmaceutisehen Gesellschaft (Siebenter Jahr- sang, Heft 2, Berlin 1897) cu numele: Conzribufiună asupra studiului și Technologiei glicerineior, găsim între alte fapte importante și următârele date statistice, relativ la întrebuințarea glicerinei.— Bine înțeles țările cu mari industrii chimice și cu deosebire acele ce fabrică multă dinamită sunt acele ce consumă mai multă glicerină. IEipeuii CA e a ai i +. 0000 tone “canspoit 22.800 tone (Ecniniomala | a 2 3.000 3 Spa a al a 103 pe a e A all 300 5 America de Nord . . 3.000 » Suedia-Norvegia . . 350 (Oaie e vu 2000 3 Syiterag saizeci aliată e 300 PNI Ai ea a aa o uta 2.000. > A peie atei m at 3 300» URARI Ca ue e 20007 USI La: o ae d Aaa 300 Belgia [E i ej et Postug alia dia 200 ză ie za i 11800) ROM, pi 3 030 150 Duel) pl d art 900: (pe erei NN MIE 100 dota 10 RO EURO IRI CORESPONDENŢA Se râgă prin acâsta tote persânele ce se ocupă cu sciințele esacte, din țară, să fie bune a nu mai trimite lucrările domnielor lor în străinttate, dar să le adreseze societății nostre. — Numai ast-fel vom putea apare Ci 98 BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINŢȚE în mod regulat, cu un material variat și interesant și să probăm străi- nătății, că lucrăm și luăm ast-fel parte la mișcarea sciințifică generală. Se aduce la cunoscința tutulor membrilor, să fie buni a r&spîndi câ mai mult buletinul, a tace membrii noui și abonați. Directorii de Laboratorii și Institute sunt rugați a abona Buletinul și pentru aceste institute. D-nii membrii sunt rugați a se ține cât mai în curent cu plata coti- saţiilor. — In numărul viitor vom publica numele acelora numai, ce au achitat cotisațiile pe 1896. Tâte diarele, cărora le trimitem Buletinul, sunt rugate a face sc/zznzb cu fvia nstră. Zofe diarele din fară și din regiunile locuite de Români, Sunt rugate a reproduce condițiunile premiului adr. C. Istrati, descrise la pag. 79. Tote persânele, diarele, institutele, cărora se trimite Buletinul, sunt rugate a ne indica exact adresa, dacă nu e bine pusă. Toutes les personnes, les Sociât6s, revues, instituts, ete., auxquels on envoie le Bulletin, sont prices de nous faire connaitre le plus t0t possible ieur adresse exacte, si par hasard elle n'est pas bien faite. Elles sont prices instamment, en meme temps, W'6ehanger avec nous leurs publications. Secretarul General. BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINȚE OBSERVAŢIUNI METEOROLOGICE FĂCUTE LA USII PO TUL "MEL EOROLOGIC DIN LUNA NOEMBRE 1896 st. n. BO SUINE SCI Director: ȘTEFAN C. HEPITES. Inălţimea barometrului d'asupra nivelului mărei 82 metri. | E le t lat |-Ueaeaiza | E = Term ate je Ada TI 3 E eta 08). atu aerului Ele Et ELz) solului (00 i a gs E A E | Ea |—— 35| SE] SE | E1| 2 laz] a |Ee FENOMENE DIVERSE 3 a ş.a | Ş | ea Adineime| zo| ga a] = 2 Bee = |seesleelăelae le lee peleles | sell s|s 13| |Ele | 30cml60cm Z | 23 [ge a * cu ==] = | ) 152.3 13.6l20.4 5.1|14.7| 8.6] 71| 3.0|37 2| 2.0[15.1]177.3| 4.3] waw |2.1| —| 12|-a ta, ap 50.1|14:8/21.2| 8.1113.1| 8.9| 69| 1.7[29.0| 5.0[15.2|17 2] '7.0[ene,w| 1.85] — | 1.2] -a2 a 49.7|15.0)22.1|13.3! 8.8|10.0| 75| — [30.3[10.1[15.5|17.2|10.0| wsw | 4.6] 2.7] 292 a, 2 14% p 55.0|12.7|14.17]11.3| 3.4] 8.6| '75| 0.9]19.6[10.3115.2]17.1| 6.3] waw | 5.7] 5.2] 1.3] -a-+ p. 66.3] 6.2|11.9| 3.8| 8.1| 4.2| 60| 0.5]13.6: 0.4113 81169] 6.0] sr |2.6| —[ 30| a- tp. 69.1| 1.9| 6.9| 2.0| 8.9] 2.5| 49| 9.4[20.5| 5.2(11.3|16.2| 0.3] wsw [3.1] — | 2.]—0 a 57.1] 4.2110.2| 2.8|13.0] 4.8| '72] 6.8|21.0| 4.9| 9 9115.0| 2.7] wsw [5.2] — | 2.7]—1 a 50 4[12.1|20.2| 3.0,1'7.2]| '7.0| 64| 4.3|31.0| 1.5110.2114.5| 6.0] ssw [3.5] —]| 32|] ata 52 5|13.8|19.2| 9.21100| 8.7| 73| 1.1[29.0| 5.2[11.814 5] 9.7wsw |2.5| — | 2.0|— cn 55.1[11.7|18.0| 9.0) 9.0] 6.2] 80| 2.9[28.6] 6.51127|14.7] 7.3] exe |4.7] 1.5] 1.7]-a-ta, 2 114, Ş16' 10”. 51.9] 5.2| 9.2] 4.0| 5.2] 6.1| 92| —| 9.9] 3 7i11.6|148'100| axe |4.5| 7.0] 20|Qia, a p. 46.6] 8.0/10.0| 6.0| 4.0] 7.7| 94| — [13.2] 5.1|10.8 14.5110.0] wsw |3.4i 9.9| 0.5lgzot a—10* 30: 54.1| 1.0| 84| 0.0| 8.4| 3.2| 64| — | 8.8] 1.0/10.2/14.1|10.0| sse |4.2| 9.7] 0.6| ot a, X0 85—12%, A012:—14h. 61.8] 0.6| 3.6| 3.3| 6.9| 2.4| 54| 6.7|1%.0| 53| 8.2]13.ă] 5.0| se [34| —| 14|—tp. 58.7] 1.2| 0.“| 4.6| 5.3| 2.8| 63| —| 5.7] .5| 6.712 6] Sol n AO | role a 60.4] 0.5] 0.4| 1.3| 1.7] 36| 83| —| 3.0| 1.3| 6.3/11.8/10.0| ne [6.9] 0.0| 05 a, e 8"—10" 20" 60.2| 04| 1.8| 1.8| 36| 36| 79| —]| 7.0] 23| 56/11.2| 9.7] exe [8.1] 0.7] 0.9|X 14, Qo1e,p, 919%, __p. 518| 5.0| 6.6| 01| 67| 6.8|100| —| 9.6] 0.5| 58 10.6|10.0] exe [6.7] 9.8] 0.4|_wa, Zi a, 9 25" —9h 35" 50.0| 8.3 119| 5.0| 6.9] 7.1| 9] —- [114| 4.9| 7.310.6[100| exe [5.7] 4.0| 04| m a—p. ial pp. | 49.8| 5.4111 8| 4.3| 9.5] 49| 2] 2.5]15.2] 3.7| 8.6,10.9| 7.7] wsw 6.3] 3.0] 0.719 9 mp. | | 52.3| 4.5| 6.2| 3.4| 2.8| 5.4| 84| — | 6.0] 30| 82111 21100] wsw |3.2| 0.0| 0.6]— 58.5| 2.3] 45| 1.4] 3.1| 5.1| 94| —| 7.0] 0.6| .7[11.1110.0| exe |2.4| 33| 0.3 Za, Xp. 63.4] 16| 43| 1.5 58| 4.5| 66| 0.5|14.4| 4.3| 6.8[10.9| 93| exe |3.6| 03| 1.0]—0 a, ==0 8» 35"—9 15n, 68.5| 0.2| 3.2| 1.8| 5.0| 3.6| al —| 4.0] 2.31 6 4110.5|10.0j exe |4.9| 0.7] 0.8|Zo a, cutremur de pământ. 719| 36| 0.5| 5.1| 46| 2.1| 60| 4.1|11.0] "74| 5.1|10.0| '.3| une |5.4| 0.0] 0.8|— a, x 17'—p. 66.3] 2.9| 10| 5.1] 4.1| 3.1| 82| — | 1.3] 6.8] 4.0| 9.4110.0| zxe [5.3] 00| O5|x 11. 564| 12| 02| 3.1| 3.3| 3.6| 87| —| 0.9] 3.5] 3.| 6.9110.0| me [67| 53| 0.1|_ma—p, 4001213", Bopesip ||. 20.3] 0.3| 0.4! 1.1| 1.5| 4.2| 96| —| 3.0| 1.2| 3.7| 8.5|10.0| wsw [3.6] 3.3l Ole» a—p, Z xp. 415| 3.6| 0.0| '7.0| 7.0] 3.3| 90| —| 03| 40| 3.5] 6.2] 8.3| me [54] 89] 00] Xoa, pop, „p. 56.6|11.6| 6 413.1 4.3] 1.4| '75] 4.3] 5.0|13.0| 3.2| 7.9] 40] wsw | 3.91] —- | 0.0|[x] —t a, = 8. | 156.81 4.1! 8.0! 1.11 6.91 5.2] 77150.7113.5] 0.31 8.8 12.71 8.0| eur |4.4175.3!35.1 Luna acesta a fost forte abondentă în precipitaţiuni atmosferice. In cursul primei decade sa menţinut temperatura ridicată din cursul lunei precedente. In decada a 2-a borit repede temperatura în t6lă țara. In general în totă ţara mijlociile lunare ale temperaturei ai fost aprope ezale cu valorile normale ale Noembre. La sfirşitul lunei a fost frig simţitor pretutindeni. “La Bucuresci mijlocia lunară a temperaturei a fost + 40,1. Timpul cel mai călduros a fost în regiunea marină; după acâsta vin localităţile de pe lângă Dunăre. In va și mai ales în partea de sus a ei a fost timpul cel mai rece. Temperatura cea mai ridicată din întrega fost 24099 la Sulina, iar cea mai coborită — 200,6 la Gura Tarcăului, Cerul în general a fost forte noros în cursul lunei Noembre. | Cantitatea mijlocie de apă cădută în cursul acestei luni a fost 77 milimetri. Partea ţării cea mai bine udată a fost Muntenia și mai aies Oltenia. La sfirșitul luneia cădut zăpadă în tâtă ţara. In diua de 24 la ora 849 m. 25 s. sera sa simţit în o parte a Munteniei și mai totă Moldova, un slab mur de pămînt. 100 BULETINUL SOCIETĂȚII DE SCIINŢE OBSERVAŢIUNI METEOROLOGICE FĂCUTE LA INSTIFUTDUL MEIEOROLOGICG DIN BUISIRESEI LUNA DECEMBRIE 1896 st. n. Director: ȘTEFAN 0. HEPITES. Inălţimea barometrului d'asupra nivelului mărei 82 metri. Y întul | = - Îrm 5 r [i a i : | Ş : Lonea ex aerului ete i PE == =8 Pa ae ca ENI Es = = E E : me] Ec | —— les 52] se 21] ză 25| 2 [E] FENOMENE DIMEASE | [5=f31,1] le ehs c|e [se pememe(s0| ee Ess lea | o PSR preia E il ză sale * * laocmleocm| 2 | 53 fe | da | sere capse | 11753.97 CC 3.0|15.2,12.2 2.2, 77| 3.5| 0.8118.8| 2.7] 7.'7| 2.0] wsw 13.9] — | 0.31%], | 2] 54.0] 56| 0.3] 8.3] 86| 2.2| 73| 1.9] 4.5] 9.8] 2.3] 7.3] 3.0] w 13.2] 0.0 0.41] —ta, X 17, 0 p. 13| 634| 90 5.812 2; 6.4| 16| 67| 5.7| 1.0'14.0| 1.9| 77.0] 3.3] sw [2.0] 0.0] 03|] * a, 4] 65.6111.9| 60'17.6 11.61 1.2| 67| 6.1 L5|I8.2 1.21 6.6] 1.Ul aw 10.2] — | 0.2 la, ==0 182—19 30 5] 60.8] 5-8 1.7115.0 13.3 2.1| 64| 0.3] 1.7117.6| 04! 6.1[10.0| ese | 1.91 -— | 0.41fx] 3 6| 54.9] 48| o.l 85| 84| 25| 76| 25] 6.9] 9.0] ol 5.7] 33| s [14] —[ 02|), = p. 7] 52.7] 0.7 25| 6.3| 8.8] 3.9| 87] 0.3] 6.6] 8.U| 0.5! 5.4] 9.7] ae | 1.5] —| 0.2 [X], == a—9" 30* s| î00[ 2.3! 4.6] 1.0! 5.6| 5.3! 96| —] 79| 2.0] 0.5! 5.1] 8.7] mw [3.5] 1.6] 03B] Za, = [= a Sed a = = D= | | ANU ÎG'F [GGŢ | | i | 42 |09 [se ler 109 |ocr le ler li 921 61 i [ee |er le, (je Dleae Alee [ l& 9 ipoteci eg) 9e |6bL PAL IL9 lee lesa lcv ee Ier le e UG » 9UqUI0I) | OP [dec Ale 166 ler [acea |2c 1001 Ira &09 19 "eu » "ouquroydogi ie [oa l6're |oer lper lore lze birloc OIL, GO enon e rea ee PL [G'IC [6'cce [cp cor | (+) e 6 SS dat i Pa] DU D002 | La e o 2 30 aaa OVUL] — — = sh -= = s9 [00 lo'6cg [ce lea ls 91046 100) 69 EGO Le 00 91 lrea [9902 |99 ler III l2:09 |ez DUCE O era me ea 99 ILG IG'eor lo 192 le ] GIL ISP |P906 [90 (COL Ip ia (Ag Ia | Ă IG = = =8 ez) 9 9 ehiintohy/ OA) * * "OITeNACo i SILNULI ) 0A SI O Ori MC) Ii O O GI ra 1 27) = — = =) ) 60 [Gel [2:08 | lee log (LG Ț EA FDI = == les = Q = pa a E E 2; Ia = | Ea = RE E ale lu |'uo | | OS ea | a i eoaa | Ea zi) = IS leg 5 3) ”D E zii 5 m a = [as) i | = zi (q5) = jel ZI ler = op E =: topi |30) 25 A. (273 (zi [A sfoara 5 09 | 06 ls ee ie ee a E ae e | | ee DD _ [3 ES = la po a iz | = 25 a) A (=) ri (mă) . (ab) | Ir e £ | Sa e e | : Bu |B-er | 2.9 E = E 3 = Sal zii st» O |: ez la za > r rr» rr DOR pi [o pu | ie aja [pe talia Se AA DUDU PV fa Suzi ja, GI DA CI UL X CI IIDO'LEIIN 50 | tel AI ALR 40) ni Ea SI SI do |Qo | 2 | mpm.oe : == = 9 Ep PINDRD (0) | e = = da: ZI EI | SUOUE NU A jel) API MNtoi 2, | 3 DI leppou „a et ei as dv ie = |meroduro | E. II E LO IOV VEL AL VEL AeL IMA | > = | y Su | | | e[enUe eIDOŢlA ** 9IICUIOo * "OUIQIIOON e vei "1332 28 naeu InpnțaAlu exdnse,p Inpnmowuoyeg eauulijeul SALIJAH "9 LS :3032231g N "LS 9691 HIVANV IS HUVNATI ILDO'IPIM (LAAVIII) IDSHUNDNA NIO DIDOITOAOA LAN 1OLOLILSNI VI ALADVA HDIDOTIOHOAHLAWN INOILVAIASIO i ARĂ 3, Le Fig. 1. Zlalacarus Trouessarta. Animalul în întregime; fața dorsală | 200. p. — palpii. pl. d. a. — placa dorsală anteridră. pl. oc. — placă oculară. : pl. n. — placă notogastrică. pl. c. — placă coxală. a. — orificiă anal. I, II, III, IV. Picidrele. | nov. sp. (2 PS Toraai apendicele penat. [i ial A Șv C. GOGU Doctor în matematici de la Universitatea din Paris, Profesor la Universitatea din Bucuresci, Preşedintele Societăţii de sciinţe dia Bucuresci (România), după o cruntă și lungă suferință, părăsi viața pămîntescă în decursul lunci lanuarie la Craiova și fu înmormîntat la 31 Ianuarie în orașul sti natal Câmpu-lung. Societatea de sciințe pierde nu numai pe alesul s&i președinte dar și pe unul din cei mai valoroși membrii ai sti. C. Gogu, înfiin- țase Societatea «Amaczi Sczintelor Matematice» care contopindu-se cu «Sociefatea de Sciinţe Figice» constitui cu începutul acestui an «Societatea de Sciinte din Ducuresci (România) ». Fiei țărîna ușoră, și memoria sa respectată și neuitată. Biografia și analisa lucrărilor sale, urmeză în acest numer, odată cu darea de semă anuală a Societăţii. Marte, 1897. Secretarul general. 102 BULETINUL SOCIETĂȚII DE SCIINȚE DARE DE SEAMĂ despre mersul Societăţii în decursul anului 1896-—97 DE SECRETARUL GENERAL | Dr. C. ISTRATI. Domnilor Membri, Intrunirea de astă-zi, este destinată a ne reaminti, în prima linie, ziua fericită (24 Martie, 5 Aprilie) în care sa înființat „Sociefazea de scizuze fizice la 1890. Uitându-ne înapoi, de și timpul acesta pare scurt celor străini de noi, gândiți-vE însă, toți acei ce aţi contribuit în diferite moduri la existența și buna mergere a acestei societăți, cu câte aţi avut de luptat, câtă in- diferență, câtă apatie, și cât scepticism ați avut de învins, pentru ca să puteți duce la bun liman, în condițiunile în care trăim, opera începută de câți-va din Domniile-vâstre la 1890. Printr'o coincidență fericită, acestă societate a început să lucreze la 1890 sub președenţia ilustrului Bacaloglu, și o găsim astă-zi presidată de o altă persână de elită, d-l General Manu, care la 1862 împreună cu Ba- caloglu și alți Gmeni de inimă cercară, pentru prima dată, să pue basele unei societați de sciințe în România. Sunt fericit a constata împreună cu Domniile-vâstre, că societatea n6- stră merge regulat progresând și că buletinul său a intrat deja în al VI-lea an al existenței sale. Intrunirea de astă-zi are încă scopul de a vă face să recapitulați acti- vitatea n6stră din decursul anului espirat, precum și alte fapte importante, cari 'și au rostul lor în mersul societăței n6stre. | Nu pot, Domnilor, de sigur cu aceiași părere de răi din partea întregei = BULETINUL SOCIETĂȚII DE SCIINȚE 103 / AR. . societăţi, să nu vE reamintesc mai întâiu pierderile scumpe, ce societatea a încercat în decursul acestui an. Profesorul (ou, Președintele nostru de la începutul anului acesta, ales tocmai în momentul când realizasem una din principalele nâstre dorințe și anume mărirea societăței nostre, se stinse în puterea vieței, el de la care ne așteptam încă atât de mult, de Gre-ce se născuse numai la 1854 în Câmpu-lung (1) și începuse cariera profesorală abia la 28 Sep- tembrie 1882. Făcu clasele primare în orașul săi natal, iar liceul la Matei Basarab în Bucuresci. După luarea bacalaureatului se înscrise la facultatea de sciințe, sec: tiunea matematicilor. Căpătând însă o bursă el se duse la Paris. Gogu fu dintre primii români doctori în matematici de la Paris. In- naintea sa luară doctoratul în acestă ramură numai domnii Spiru Haret și David Emmanuel. La 27 ani trecu tesa sa: S77 pe negat lunaire ă longue perioade due ă Zachion perturbatrice de Mars et dependant de Vargumet m + î —- 24 7 -- 20 77. Acestă lucrare fu publicată în Ara/ele Observatorului din Paris. După ce sa reîntors în țară, a trecut concursul universitar la lași și ast-fel obținu catedra de Geomezrie Analzică. “Tot timpul cât el a fost profesor, era un exemplu vii de activitate, se ocupa cu pasiune de elevii sti, nu numai făcendu-le cursul dar controlându-i prin exercițiile practice, în mod serios și neîntrerupt. Din nenorocire, nefiind de loc competent în matematici, nu ei aș putea să fac o dare de semă asupra lucrărilor lui Gogu. Sunt fericit însă a ve face cunoscut că acestă lucrare am obținuto făcută de un distins spe- cialist, de d-l Profesor /. Cocuescu. (2). Gogu a fost ales membru corespondent al Academiei nâstre. Cu acestă ocasiune publică în volumele XIII și XV ale Academiei dou€ lucrări: 1. Asupra razei de curbură a curbei născută de un punt legat invariabil de un cerc, care se învîrtesce, fără să alunece, pe o dreplă fiză. 2. Asupra variațiunei gravitatiunii în aceiaşi localitate. Gogu, care simţise nevoia de a întruni întrun mănunchiii, pe toți acei ce se ocupai cu specialitatea, pe care o iubia atât de mult, fundă cu alți colegi de elită la 1894, într'o di memorabilă pentru țara nâstră — diua de 24 Ianuarie — „Soczezatea : « Amicii sciintelor matematice». E incontestabil că acestă societate, soră cu a n6stră, provocă o feri- cită mișcare printre matematicii noștri, și dădu loc și la înființarea unui buletin special. Fără opera lui Gogu, noi, pote, n'am avea fericirea de a lua parte și sărbători, nu numai o aniversare scumpă membrilor socie- (1) Anuarul Universităţii "1 pune născut la Bucurescă. (2) Vedi pag. 109. Li 104 BULETINUL SOCIETĂȚII DE SCIINȚE tăței sciințelor fizice, dar o aniversare cu mult mai importantă, înființarea Socierățel de sciințe din România, care graţie celor 3 secțiuni ale sale: Matematici, Sciințe fizice și naturale, constitue, am curagiul a o spune, o mică «Academie de sciințe» a neamului românesc. Ca nepot al fostului Mitropolit Nifon, el a fost numit Epitrop al «Ase- zămintelor Nifon» unde a căutat a servi țara sa, tăcând din acest seminar și o șcâlă educativă pe lângă direcția învețămîntului special. Gogu, era un bun român. El a pus umtrul și la buna mergere a so- cietății: « Zinerimea Română,» care a dat deja râde utile prin încurajarea lucrărilor manuale în șcâlele primare. Atins de o maladie, ce nu iartă, Gogu, se stinse la Craiova și fu îngropat în orașul s&u natal la 31 lanuarie în mijlocul afluenței familiei și prietinilor săi. O altă perdere nu mai puţin simțitore a fost acea survenită prin mortea unuia din cei mai iluștri membri de ondre ai societăţii nostre: August Friderich Kekule von Stradonitz, profesor la Bonn. Kekule fusese ales membru de ondre la 9 Noembre 1892, în locul marelui Hofmann. Nu pot să nu reamintesc cu acestă ocasiune o frasă din căldurâsa sa epi- stolă de la 6 Februarie 1893, în care dicea « Vzvaz, floreat et crescat der Gesellschaft fiir physikabische Wissenschajten în PBucarest.» In adever, s0- cietatea n6stră a trăit, cresce și va înflori sper, conform cu previsiunea și dorința ilustrului perdut. Kekule fu nu numai un mare muncitor de detaliu, dar în același timp și cu deosebire, fu unul din acei Gmeni de sciință, care, grație faptelor câștigate, se înalță câte o dată de-asupra dome- niului cunoscutului, de unde îmbrățișând orizonturi mari, ne dau sau desle- garea problemelor cercetate sau cheia, cu care putem, intrând în domeniul vast al experimentațiunei raţionale, să dăm un scop mai înalt cercetărei, să facem ca faptele de detaliu să fie cuprinse în cercuri mari, grație cărora putem pătrunde mai adînc în urmă în necunoscutul imens, care în loc de a scădea, pare pentru moment că cresce cu atât mai mult cu cât înălțăm mai sus observatorul cercetărilor și cunoscințelor n6stre sciințifice. Kelkule stabili printr'o ingeni6să închipuire hipoteza hexagonului, hi- poteză, care este piatra angulară a zidirei corpilor organici cu așa nu- mita construcțiune ciclică. Acestă hipoteză, ca tâte hipotezele mari și bine concepute, a fost cum le definesce d-l Przedel în magistralul săă tratat de chimie organică: «Ce Jorm.ut de plus actif de la vie scientifigue». A fost de fapt acestă hipo- teză a lui Kclkulc un ferment puternic, grație căruia chimia organică a devenit una din cele mai admirabile părți ale sciințelor fizice. Kekul€, născut la 7 Septembrie 1829, părăsi viața pămîntescă la 13 lulie 1896, la Bonn, oraş la a cărui ilustrațiune a Universităţii a contri- buit într'o largă măsură. Biografia sa am făcut-o în No. 8 din luna August anul trecut. BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINŢE 105 Tin de asemenea a vă reaminti și perderea unui alt membru al so- cietăţei, Ioan St. Radianu, născut la 11 Septembrie 1864 și mort tot în decursul anului 1896, către finele lunci lui Iunie. Radianu era doctor în medicină și în sciințe, și licențiat în farmacie. El era profesor la școla de farmacie și are meritul de a fi scos o carte de chimie analitică pe lângă alte lucrări de chimie. Biografia sa o găsiți tot în No. 8 al Buletinului din anul trecut. Dar să trecem la lucruri mai vesele. Unul dintre venerabilii noştri membri de onsre, d-l Stanislao Can- nizzaro, profesor și director al Institutului de chimie al Universității din Roma, membru al Academiei «dei Lincei», senator și, mai presus de tote, un patriot luminat și un adevărat om de sciință, a avut fericirea să implinescă la 12 lulie trecut 70 ani. Colegii săi italieni, 6menii de sciință ai Italiei și chimiștii de peste tot, sau asociat cu toții pentru a-l serbă- tori cu acestă ocasiune. Stanislao Cannizzaro se născu la 13 lulie 1826 în orașul Messina. Incepu studiile medicale, dar ducendu-se la Pisa, unde Melloni și Piria, eraii profesori, părăsi medicina pentru chimie. Apoi urmă cursurile lui Bunsen în Germania și a lui Regnault la Paris. La 1848 luă parte ca ofițer de artilerie la insurecția din Sicilia. El fu prins cu alți 40 colegi, cari toți fură împușcați, sortă ce ar fiavut și Can- nizzaro, dacă nu ar fi reușit a fugi la timp. La 1853 fu numit profesor la Genua, la 1860 la Palermo. La 1871 creă Justituto chimico, din Roma, via Panisperna, care aparține Univer- sității din Roma. El creă un mare curent sciințific în Italia; creă o întregă pleiadă de chimiști, cari ilustreză astăzi acea țară. Ca și Kekule, Cannizzaro sciu, să se ridice de-asupra numerâselor fapte de detalii, la îmmulțirea cărora contribui întrun mod larg. El fu dintre acei, cari mai înainte cu 40 ani prin cursul sau şi o lucrare: — Programul cursului de filosofie chimică de la 1858, înserat în Novo Cimento, în care introduse cu deosebire noțiunea metalelor bivalente și a sistematisării ideilor, ce aveau loc relativ la hipoteza lui Avogadro și Ampere, — contribui larg la introducerea teoriei atomice. Sunt fericit a constata, că societatea nâstră și numeroși membri ai acestei societăți, sau cinstit luând o parte activă la acestă mișcare de admirație și recunoscință, adusă geniului și muncei unui învățat al rasei nostre. Să profităm dar, Domnilor, de momentul de față pentru a trimete cu toții, cum am făcut-o în fie-care an, salutul nostru de admiraţie, de iubire și recunoscință tuturor iluștrilor noștri membri de ondre: Baeyer, Bc- champ, Berthelot, Cannizzaro, Friedel și Paternd. Tot-d'a-una la ocasia zilei nâstre onomastice am căutat, să complectăm vacanțele, ce se ivesc în rindul membrilor noștri de ondre. Cred, Domnilor, că trebue cu acestă ocasiune a vE propune, să înmulțim 106 BULETINUL SOCIETĂȚII DE SCIINȚE numărul membrilor noștri de ondre, ast-fel că fie-care secțiune să dispue de un anumit numer de locuri. Vaș propune pentru acesta ca fie-care secțiune, să dispue de posibilitatea de a numi 7 persâne, ast-fel în cât în total am avea 21 membri de ondre. Imi permit dar, în ce privesce secțiunea sciințelor fisice, de a propune în locul pe care lau ocupat dou& ilustrațiuni germane, Hofmann și în urmă Kekule, pe unul din cei mai abili experimentatori dintre chimiștii englezi, pe unul care s'a distins în spectroscopie, descoperind ast-fel Thalium, pe acel ce azi se află în capul elitei Gmenilor, ce se ocupă cu sciințele fisice în Anglia. Acesta e Sir Williams Crookes. In decursul acestui an am avut 11 ședințe, din cari mai multe ai pre- sentat un interes deosebit. Printre persânele, cari au contribuit cu lucră- rile lor spre a face, ca ședințele să fie interesante și ca Buletinul să pre- sinte un interes real, nam de cât să ve citez, pentru a le aduce un omagiu meritat și în numele d-vostră al tuturor mulțumiri cu acestă ocasiune, pe d-nii: Bufureanu, David Emmanocl, Edeleanu, lepites, Hurmuzescu, Istrati, Longinescu, Ludvig, Mrazec, Munteanau- Murgoci, Negreanu, Pascu, Popovici- Flaţeg, Riegler, Sahguy, Ţiteica și Voinov. Printre aceştia sunt cu deose- bire dator a semnala atențiunei societăței pe unul dintre distinșii profesori ai Universității din lași, d-l profesor Riegler care, prin cercetările sale, în decursul acestui an, incontestabil ocupă locul de onâre. Sunt fericit a-i „putea transmite cu acâstă frumâsă ocasiune în numele Domnielor-vostre felicitările n6stre pentru a-l întări, să persiste în realisarea frumoselor lu- crări începute și, pentru a stimula în acest mod și pe alții. Profit de acestă ocasiune de asemenea pentru a mulțumi în numele Domnielor-vâstre și d-lui inginer Cucu, care cu o extremă bună-voință a ținut să expue cu ocasia aniversărei n6stre importantele sale lucrări asupra stratului aquifer de lingă Bucuresci. Trebue, cu deosebire Domnilor, să profităm încă de acestă frumosă ocasi- une, pentru a transmite mulțumirile n6stre respectâse, unuia din cei mai iluștri chimiștă ai Franciei, ilustrul nostru membru de onsre, A. Bechamp» care ne-a trimis spre publicare, de-o-dată cu buletinul societății de chimie din Paris, memoriul săi important « Aszpra a/teratiunilor Spontance ale laptelui și asupra modificărei, ce-i produce ferberea.» Aniversarea de astă-zi, Domnilor, este cu atât mai importantă cu cât ea consacră un fapt realisat în decursul lunilor Decembre și Ianuarie și a- nume, lărgirea cercului societăţii nostre. Incă de la început, doritam mulți dintre noi, ca cel puţin, fie cu ma- tematicele, fie cu cei ce se ocupă cu sciințele naturale, să lucrăm la un loc, pentru ca cu puteri unite să putem realisa ceva mai util în servi- ciul țărei nostre. La început însă lucrul a fost cam dificil, ast-fel că în timp de 6 ani, am avut numai cei de la sciințele fizice meritul, dar și BULETINUL SOCIETĂȚII DE SCIINŢE 107 marea r&spundere și enorma greutate, de a fi condus destinele societății de sciințe fizice. Iubirea de sciință și de țară, au făcut în urmă ca nu numai cei, ce se ocupai cu sciințele naturale și cari nu aveau încă socie- tatea lor, dar chiar personele, ce se ocupaii cu matematicile și cari aveai societatea lor fundată, și în deplină propășire, să se unâscă cu noi pentru a transforma societățile nostre în Societatea de sciințe din Bucuresci. Ondre societății de sciințe matematice, ondre persânelor, ce se ocupă cu sciințele naturale, cari ai făcut posibil în primul loc acestă nouă so- cietate, graţie căreia vom putea lucra cu puteri unite, cu un avînt mai mare, și incontestabil cu un succes mai deplin, față cu țara nâstră și cu locul, ce trebue să-l ocupe Românii și cultura generală. Cred că sunt interpretul Domnielor-vostre a tuturor de a mulțumi cu acestă ocasie, cu deosebire d-/or profesori David Emmanoil şi ÎN. Voinov, cari au contribuit fie-care în largă măsură pentru ca sciințele matema- tice și sciințele naturale să se alăture cu sciințele fizice, pentru a se crea cele 3 secțiuni ale societăței n6stre actuale. Pentru a vă convinge de importanța acestei uniri ce forțe și stăruințe, nam de cât a ve reaminti un singur fapt de o importanță capitală. Indată după constituirea nouei societăți, unul din membrii secțiunii sciințelor naturale, român cu inimă și în curând, sper, de fapt, d-l Jaquet, ne-a indicat planul săi de studiu al fazei române, punendu-l sub aus- piciile societății nâstre. Aţi numit o comisiune, care va presentat resul- tatul util, la care ajunsese și ați aprobat, în unanimitate, conclusiunile sale. lată Domnilor, persânele, ce vor contribui la studiul faunei române, și care sai angajat până în present, în mod formal, să iea parte la studiul diferitelor clase de animale. VE voiu cita mai întâiu pe savanții străini. Mr. le dr. Maurice Bedot, directeur du Musce d'histoire naturelle ă Gereze. Mr. le dr. A. Fiihrmann, assistant au Laboratoire d'anatomie comparee. Batiment de lUniversite. Geneve. Mr. le prof.-D. Rosa, R. Instituto agrario, Perugza. Mr. le prof. G. W. Miiller, Steinstrasse, 22. Gre/swal/d. Allemagne. Mr. le prof. A. Forel, Burghălzli pres Ziizic/. Mr. le prof. R. Koehler. 29 Rue Guilloud. Montplaisir poz. Mr. le prof. R. Blanchard. 226 Bd. Saint-Germain. Paris. Mr. le prof. Fr. Zschokke. Faculte des sciences de lUniversite de Bâ/e. Mr. le prof. W. Schimkewitsch. Laboratoire de Zoologie de lUniver- site de S7./efersbourg. Mr. le prof. I. Heuscher V. Neumiinster. Zărzc/z. Mr. le prof. P. Godet, Directeur du Musce d'histoire naturelle. Faubourg du Crât 10. Weuchârel. Mr. le prof. |. Kieffer ă BzzscZ. Alsace-Lorraine. Mr. le dr. C. Verhoeff, ă Bonz a. A/ein. Allemagne. 108 BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINȚE Mr. le prof. H. Blanc. Faculte des sciences de LUniversite de Lausanne. Mr. le dr. |. Richard. 30, Faubourg St. Honore. Pazs. Mr. le prof Louis de Mehely, Museum national-hongrois, section de zoologie. Budapest. Mr. Adrien Dollfus. 35, Rue Pierre-Charron. Pazzs. Mr. le dr. N. d'Adelung, Musce dhistoire naturelle de Genove. Mr. le dr. L.. Joubin, Professeur de zoologie ă lUniversite de Aennes. lată și persânele din țară, pe cari putem compta pentru a studia cu mult succes următorele părți: D-1 Voinov, profesor la Universitatea din Bucuresci asupra acarienilor marini. D-l Antipa, directorul museului, asupra pesczlor. D-l dr. Leon, asupra miriapodelor. D-1 Licherdopol, profesor, va lucra asupra Gasteropodelor. D-l dr. Fleck, din Azuga, va studia /epidopterele. D-1 Montandon, Filaret, va studia /emzpterele. D-1 Bujor, laşi, va studia roziferele. Sunt convins că atât Ministerele nâstre cât și diferitele instituțiuni din țară, vor ţine.ca o onbre, să ne ajute cu obolul lor, la o lucrare atât de utilă și necesară țărei. Cu schimbarea societății nostre a trebuit, să se modifice puţin și statu- tele nostre, formatul și modul de apariţiune al buletinului nostru. Acei ce aţi primit deja Buletinul, cred că ați simțit aceiași mulțumire, ca și mine și în ce m& privesce personal ași dori ca buletinul nostru multă vreme încă, să nu conție de cât chestiuni de aceiași valore, ca acele cuprinse în primul su număr. Acest buletin este trimis în străinătate pentru moment la 165 persâne și la 61 ziare. Zilnic ați vedut cât de mulți ne transmit la rindul lor, în schimb, lu- crările diferitelor persone sau instituțiuni. Să sperăm, că pe viitor acest schimb va deveni și mai activ. Fac apel și cu acestă ocasiune la Domniile-vâstre, din ori-ce secțiune veți fi, bătrîni sau tineri, cu situațiuni oficiale sau nu, de a vE pătrunde din noii de r&spunderea enormă, ce purtăm fie-care față cu demnitatea țărei în present și față cu apreciarea desinteresată, dar severă, a viitorului. Să nu uite nimeni, că ocupând astădi o situație Gre-care în învețămint sau de altă natură în mecanismul statului, de ordine sciințifică, că nu ne este ertat — și d-vostră cei tineri, veţi vedea acesta într'un viitor apropiat, — de a spune numai, «îmi fac» sau «mi-am făcut datoria»; chestiunea este de a sci, și critica va fi fără milă, când prin actele n6stre va trebui să răspundem chestiunei:; «cum ne-am făcut datoria?» Sacrificiile ce țara nâstră face în acestă direcţiune, sunt mult mai mari de cât sar putea crede și în ori-ce cas sumele afectate sunt storse cu BULETINUL SOCIETĂȚII DE SCIINȚE 109 mai multă greutate din munca dificilă și arare ori bine răsplătită a sătenului nostru. Ducă ne-ar întreba cine-va, ce dăm noi în schimb sciinței, cultu- rei generale din țară, sau bunei stări materiale a poporului, mă& tem că . la acestă chestiune ar urma îndată şi condamnarea ndstră. Să eșim dar din apatia în care lâncedim, să căutăm a ne da seama de situația și r&spunderea nostră morală. Cu risicul de a fi mai displăcut, de cât sunt pentru unii, ca secre- tar general al acestei Societăţi, am obligațiunea de a desveli relele ce vEd, că sunt departe încă, de a dispărea. lată, de ce, în fie-care an, la acestă ocasiune, am credut necesar a lovi apatia, indiferența, isolarea ce nasce din pasiunea mică, lipsa de activitate, lipsa de devotament pentru tară, lipsa. nâstră de ideal ca Gmeni de sciință. Sunt fericit și admir pe cei ce lucreză și iată de ce vam pus în evi- dență mai adineauri pe profesorul Azeo/er de la lași, care singurul din- tre noi, are meritul de a fi făcut 7 comunicări în timpul anului. Mai mult ca ori-cine, constat mișcarea fericită, ce sa început în țară, generosul avînt al unora, munca seriosă a altora. Cine nu constată că Buletinul nostru merge din ce în ce mai bine, și totuși, nu sunt mulțumit de cele ce ved, și iată de ce, în numele So- cietăței nostre, fac apel din noi la sentimentele alese, ce sunt înnăscute în inimele n6stre, pentru ca să ne creăm un ideal, acela ca prin munca nâstră cu mult mai activă ca în present, să facem ca steua României, ori-cât de mică ar fi ea, să lucescă pe cerul pămîntesc și ea ast-fel, în cât și alți Gmeni din alte țări să o vadă că există, că țara nâstră are rațiunea sa de a fi, și că, prin licărirea ei, contribuim și noi alături cu cei-lalți sori mari depărtați, să învingem întunericul, ce ne înconjoră. Fie ca de la acestă dată să se realiseze, ceea-ce abatele Mozgno ura primei nostre societăți de sciințe din 1862, în ziarul său Cosmos: «La va fi garda înaintată a civilisațiunei în acestă Jară încă atât de nouă.» DARE DE SEMĂ Asupra lucrărilor de matematică ale lui C. Gogu ADE D-nul N. COCULESCU PROFESOR LA UNIVERSITATEA DIN BUCURESCĂ Pentru a se putea aprecia tâtă valdrea lucrărilor, ce ne propunem a analisa, socotim indispensabil, să reamintim câte-va din principiile fun- damentale ale teoriei Perzurbaziunilor. . E E 110 BULETINUL SOCIETĂȚII DE SCIINŢE Dacă n'ar exista în Natură de cât două corpuri ceresci, Luna și pămîntul d. ex; atrăgendu-se (1) conform legii lui Newton, se demon- streză că, mişcarea lor în jurul centrului comun de gravitate, ar fi cea kepleriană, legile lui Kepler resultând ca consecințe matematice ale legei newtoniane. z Acesta însă nu e casul Naturii. Lăsând la o parte acțiunea stelelor (2) și considerând numai pe acea a celor alte planete din sistemul solar, se va avea în locul mișcării elip- tice, o mișcare zeregulată, perturbată (3), sai cum se obicinuesce a se dice în Astronomie, o mișcare afectată de inegalităţi. Aceste zpega/ități sunt forte mici, când se studicză mișcarea unei pla- nete în jurul sdrelui, din causă că 7passa planetii perturbaiăre, or-care ar fi acestă planetă, e neglijabilă față de massa sorelui și, prin urmare, și acțiunea ei, numită acțiune per/urbazrice, e neînsemnată în presența ac- țiunii sdrelui. Nu e tot ast-fel, când se studiază mișcarea Lunei, Ssrele fiind aci corpul perturbator. Din acestă causă 7pega/i/ățile mișcării Lunei sunt cele mai însemnate și mai numerâse; intensitatea acțiunii perturbatrice mărind, în genere, coeficienții inegalităților, iar variațiile ei continue și repedi micșorându-le durata. De aci dificultăţile teoretice enorme ce presintă calculul inegalităților lunare. Newton, descompunend forța perturbatrice în o componentă centrală și în o alta tangențială, reușesce să explice principalele inegalităţi lunare și chiar să fixeze prin calcul valorile câtor-va din ele, ca: vaz/af/unea, eguafia anuală, cunoscute deja cu observațiunea de către Kepler și Tycho (4). Acestă metodă geometrică, suficientă cât timp se caută numai expli- carea acestor inegalităţi, nu putea. să dea, cu precisie, valorile lor nume- rice și mai ales să ne facă cunoscute pe cele mai mici, cari sunt cu mult cele mai numerâse. Plecând numai de la principiul gravitațiunii universale, pe care "1 tra- duce în limbagiul algebric, Laplace transformă Astronomia într'o problemă de analisă. Legile lui Kepler, inegalitățile cele mai ascunse, acelea cari din causa (1) Cuvint zmgroprii întrebuințat în locul aceluia de gravizând. (2) Se demonstreză că cea mai apropiată stea și cu un diametru de 1'', n'ar mo- difica de cât forte puţin centrul de gravitate, iar nici de cum mișcarea în jurul acestui centru. (3) Și aceste cuvinte, usitate în Astronomie, sunt astădi zm4rogriă, de Gre-ce resultă ca consecințe necesarii ale legii gravitațiunii. (4) Newton nu vorbesce nimic de cea mai importantă din aceste inegalităţi, Zvec- fiunea, cunoscută încă de Hyparc, probabil fiind-că modifică escentricitatea, cum făcuse și Horrox înaintea lui. ş BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINŢE ital micșorimii lor nu puteai fi puse în evidență cu observaţiunile cele mai precise, decurg acum ca consecințe matematice ale acestui principiu unic. De la Laplace sa căutat a se perfecționa necontenit metâdele între- buințate, fie pentru a simplifica formulele ce exprimă inegalitățile lu- nare, fie, mai ales, pentru a face să dispară termenii numiți secz/ari [1). Prima încercare seridsă, făcută în acest din urmă scop, e acea a lui Delaunay (2), a cărui metodă e chemată a aduce încă multe servicii. Să ne propunem, pentru înțelegerea principiului metodei analitice a teoriei perturbațiunilor, să studiem d. ex: mișcarea relativă a Lunei în jurul pămîntului. Ecuaţiunile mișcării sunt ușor de stabilit. Ele vor conţine, pe lângă componentele după cele trei axe coordonate ale acțiunii cenzra/e (a pă- mintului), trei alte componente respective, cari vor exprima diferințele după aceleași axe ale acțiunii corpului perturbator (s6rele) asupra pămiîn- tului și Lunei. A dR dR dR Insemnând cu -—— ) d vely dz e cea ce se chiamă funczzznea perturbatrice. Totă teoria perturbațiunilor e basată pe considerația acestei funcțiuni particulare. Ea e, evident, funcțiune de distanța S6relui la Lună, adică funcțiune de elementele orbitelor acestor două planete, cum și de posiţiile lor în orbita, cu alte cuvinte de longitudinile mijlocii. ae ii) o eusi. |==nt=(e-(3) respectiv aceste din urmă componente, R fiind elementele orbitei L.unci și long. mijlocie, af je oi 04 ooleiisieli = miţieh e aceleași elemente pentru sore, se caută a se pune în evidență, în func- țiunea R, aceste elemente, ceea ce se numesce desvo/farea functiuuti per- urbatrice. E. clar că, R se va putea tot-deauna reduce la o serie de forma: (1) RD Pi cos, O) (a] Q=|h(nt-hke)4+h'(n't-+he)A+ko+k'o'4+-j04-j'8]. h, hi, ke, E 3, numere întregi putând lua tâte valorile posibile. Coeficienţii P, funcțiuni de masa 7, de a, 4, &, A i și indepen- denți de timpul 4, descresc în genere forte repede, când valorile abso- lute ale coeficienţilor /, // .... cresc. X se rapoârtă la acești coeficienți. în care, (1) A se vedea pag. 112. (2) Theorie du mouvement de la Lune, 2 vol. (3) a e semi-axul mare al orbitei, e excentricitatea, z înclinarea pe ecliptică, 5 long. nodului, w a perigeului, iuțela unghiulară mijlocie, s longit. la ezocă, Z longitudinea la un timp Gre-care 4, 112 BULETINUL SOCIETĂȚII DE SCIINŢE Cu metoda zar:azzuută constantelor arbitrare se înlocuesc ecuațiunile mișcării primitiv obținute cu un sistem de alte 6 ecuațiuni, cari exprimă derivatele prin raport la z ale elementelor kepleriene, privite acum ca va- iabil jutorul derivatelor par'iale: Sf sg riabile, cu aj p ae a Fie a unul Gre-care din aceste 6 elemente; == va fi, după cele dise, exprimat cu o scrie anal6gă seriei (1), așa că se va avea: du ș (2) clei > P'h sin Q, i do i , „-dR (presupunend a A ca exprimat în funcție ze) P' coeficienți de aceași natură cu P. Variația finită a alimentului considerat va fi: / (3) fdu=—=—x în cos Q. | Fie-care termen al seriei (1) va introduce, dar, o /pzega/zzate corespun- dătore în expresiunile elementelor orbitei planetei. Aceste inegalităţi sunt evident /erzodice, ca și termenii cari le dau nascere, avend ca periddă pe acea a argumentului Q, perisdă compara- bilă duratelor de revoluțiune ale planetelor perturbate și perturbatore. Există însă un cas remarcabil de escepțiune și anume când numitorul În + hn', introdus prin integraţiune, e z4/ sau aprâpe nul. In acest cas coeficienţii: Pi Ph (6) hn + h'n' ) și, prin urmare, inegalitățile corespundătore, vor putea deveni forte im- portante, chiar pentru valori forte mici ale coeficienţilor P'. Condiţiunea de mai sus pste fi îndeplinită în două casuri: a) când [= /! —o, în care cas termenii în z din argumentul Q vor dispărea și integrind atunci equaţia (2), timpul £ va apare explicit în ex- presia variației finite a elementului considerat. O asemenea inegalitate se numesce secz/a7ă, iar termenii seriei (1) cari “i dau nascere, Zermenă seculari, Aceste inegalităţi pot face să varieze peste or-ce limită elementele or- bitei. Lă 5) Când D ceea-ce însemnă că mișcările mijlocii sunt într'un raport comensurabil. Argumentul unui asemenea termen va fi forte mic, crescerea lui va fi forte încetă și, prin urmare inegalitatea corespundătore va avea o durată forte mare. Sa dat numele de znegalităfă cu lungă periodă unor asemenea inegalităţi. i. aici EA :: BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINȚE 113 Ast-fel e inegalitatea celebră a lui Saturn, datorită acțiunii lui Jupiter. Insemnînd cu 2 iuțela mijlocie a lui Jupiter, cu 7 acea a lui Saturn se scie că se are: n' == 120”, 4.547; n = 299, 1.284 (1) de unde: Su — 2 == 4".,0167, cătime fârte mică. Termenii seriei (1]: P cos [21 — 51 + ko + k'o' 4 j6 5], vor da nascere în (3) la inegalităţi cu lungă peri6dă, chiar pentru valori fOrte mici ale lui P. n 74" vro 74 ori peri6da de revoluție a lui Jupiter, adică de aprâpe 900 ani (74X 12 ani), alterând cu 50, în acest interval, longitudinea lui Saturn. Argumentul 5n'—2n fiind cam peri6da acestei inegalităţi va fi de Aceste preliminarii stabilite, să revenim la operile lui C. Gogu, con- siderându-le în ordinea lor cronologică. «Suv une încoalite lunaire ă longue periode, due ă Vaction perturbatrice de Mars et dependant de Vargument o ]— 2 + 204”! e titlul primei sale lucrări, care fu susținută ca tesă de doctorat, înaintea Facultății de sciințe din Paris (7 Februarie 1882). In acestă lucrare autorul 'și propune, luând de basă teoria lunci lui Delaunay, să dovedescă că inegalitatea în cestiune e neglijabilă, contrarii resultatelor obținute .de astronomul englez Neison. Am spus mai sus dificultăţile ce presintă studiul mișcării lunei din ca- usa masei enorme a corpului perturbator, care aci e sârele. Aceste di- ficultăți se traduc analiticesce prin imposibilitatea de a se desvolta func- tiunea R în serii repede convergente cu privire la funcțiunile perturbatrice în aproximaţiile de diferite ordine. Trebue atunci să se împingă cât de departe aceste operațiuni. Ast-fel, pe când Laplace sa oprit la termenii de al 4-lea ordin, pă- strând din al 5-lea numai pe cei ce se presintaui singuri în cursul des- voltărilor, Delaunay, în opera sa 7/zzorie du mouvement de la Lune», la care a lucrat mai bine de 25 ani, a împins aproximaţiile mai departe, consi- derând termenii de al 7-lea ordin prin raport la excentricități și înclinări și chiar de al 8-lea și al 9-lea ordin pentru unele inegalităţi, depindend de longitudine. Dacă, în mișcarea lunei, se ţine seamă de tote inegalitățile datorite (1) A se vedea «l'Annuaire du. Bureau des Longitudes» p. 262. 114 BULETINUL SOCIETĂȚII DE SCIINȚE acțiunii sdrelui și se compară posiţiile, ast-fel calculate, cu cele mai bune observaţii meridiane, se constată diferențe, cari variază între — 6',8 și + 5,0 (Airy). S6rele nefiind singura astră perturbatâre, astronomii ai căutat să de- termine aceste diferințe, considerând acțiunile planetelor celor mai apro- piate. Ast-fel, Hansen descopere dout inegalităţi cu lungă peri6dă, datorită acţiunii planetei Venus, inegalităţi verificate și calculate de Delaunay (Con- naissance des Temps, 1862—63) şi în timpii din urmă de Tisserand. Neison în o serie de note apărute în « Mon///y Notices» |vol. XXXVII și XXXVIIL), anunţă existența, în longitudinea mijlocie a Lunei a unei inegalităţi, având drept argument: longitudinea mijlocie a Lunei, mai puțin 24 ori longitudinea pămîntului, plus de 20 de ori longitudinea lui Marte. Acestă inegalitate, atribuită planetei Marte, sar putea ridica, la maximul stă, la -+- 7,55 și ar avea o periodă de 406 ani, expresia ana- litică fiind: : + 7,55 sin |l— 241” + 201 + w —:24 0! + 2007 + 2840 147] O asemenea inegalitate era prea importantă ca să fi putut scăpa aten- țiunii astronomilor; afară de asta, masa lui Marte era neglijabilă pe lângă acea a sorelui. Aceste observaţiuni judicidse ale ilustrului săi profesor în Sorbona, D. Tisserand, conduseră pe C. Gogu, a întreprinde labori6sa lucrare care îl ocupă mai bine de doi ani. După ce mai întâiu stabili că, contrarii de cum procedase Neison, nu e permis a se privi ca constante elementele g, e, 4... ale orbitei Lunei chiar într'o singură aproximaţie, autorul reia calculele, ținend scmă de variațiile elementelor eliptice și împinge aproximaţia, în calculul coefi- cientului acestei inegalităţi, până la termenii de ordinul pătratului rapor- tului mișcărilor mijlocii ale pămîntului și Lunei. In fine, introduce înclinarea pe ecliptică a orbitei lui Marte, ceea ce nu făcuse Neison. Admirabil cunoscător al operei imense a lui Delaunay, posedând o abi- litate și o ordine remarcabilă în conducerea calculelor, eminentul autor nu putea de cât să confirme resultatul întrevedut, obținend pentru ine- galitatea în cestiune, expresia: 0',00034 sin [1 — 24 V-+- 201 -F- o + 1760 27,3] Așa dar, inegalitatea pe care Neison o creduse de-aprope 7”, era ab- solut insensibilă. Acest memoriii apăru în « Apnafles de ÎI Observatorre de Faris» t. XVII. Un al 2-lea memorii, cu acelaș subiect, apăru 2 ani în urmă, după cererea ilustrului astronom Airy, în «7Z/e Memoirs of The Royal astro- nomical Society» t. XLVIII. BULETINUL SOCIETĂȚII DE SCIINȚE 115 In acestă nouă lucrare autorul reface calculele lui Neison, rectificând termenii greșiți și introducend pe cei omiși de astronomul Englez. Regăsesce ast-fel resultatul obținut în primul stu memorii. «Sur une objection presentee par M. Stockiwell contre la theorie du mou- vement de la Lune de Delaunay.» (Annales de lObservatoire de Paris) e titlul unei a treia lucrări însemnate a lui C. Gogu. In acestă lucrare 'și propune să dovedâscă, cât e de neîntemeiată obiec- tiunea gravă adusă de astronomul american, teoriei Lunei lui Delaunay. Stockwell pretindea (American Journal t. XX; 1880) că există, mai ales, două inegalităţi, în expresia longitundinii Lunii dată de Delaunay, avend de argumente respectiv: 2F—/ sau 22+/ și D--/ sai /-he-H-—/—g, (de două ori distanța Lunei la nodul săi, minus anomalia mijlocie și, longitudinea Lunii minus a perigeului solar), a căror coeficienți trebue să aibă cu totul alte valori de cât cele date de Delaunay. Stockwell merge și mai departe; el afirmă, că dacă în expresia longi- tudinii Lunii lui Delaunay se face 72/ă masa sdrelui, unele din inegali- tăță, datorite acțiunii perturbatâre a s6relui, nu dispar; cu alte cuvinte nu se regăsesce expresia acestei longitudini în mișcarea eliptică. lată cum eminentul profesor de la Bucuresci dovedesce astronomului american erdrea în care a fost indus și care la condus să critice pe ne- drept resultatele obținute de Delaunay. Obicinuit, masa sdrelui intră ca factor în expresia analitică a inegali- tăților, cărora le-a dat nascere; în expresia coordonatelor Lunii, însă sunt inegalităţi cari, de și datorite acțiunii sdrelui, nu conțin explicit masa lui, ci depind de ea numai prin argument. Coeficienţii unor asemenea inegalităţi, ne conținend nici o urmă de masa s6relui, nu se vor anula cu ea, așa că inegalităţile în cestiune vor părea că r&mân. j In realitate, însă, acești termeni vor dispărea din causa argumentului, care depinde de masă. „Să considerăm coeficientul inegalității cu argumentul 2/7—/ sai 2/4. Expresia lui după Delaunay este: 135 Dilie 8385 „149363 — 3p2e-b- ii “2em-- Ga "2em2— PS E E ES Ah 3 E e i CD 4 Grei "Ol 20a a [ae oprindu-ne la primii termeni ai seriilor. „Acestă inegalitate în mișcarea eliptică are de coeficient +-2%%, pe când Sr 7 A a dacă am face ca Stockwell 7z7—0 (7 însemnând raportul = al iuțelilor 7 mijlocii) în expresia de mai sus, sar obține —3%4; așa că valorile nu- merice sunt fârte diferite: +45“4 în primul cas, —68'45 al 2-lea. lată însă ce se întîmplă: D-l C. Gogu arată în importanta sa lucrare că coeficientul —3?e e suma părților +2"? și —5r%e, fie-care îmulțită cu s/z (74 28). Când se face 116 BULETINUL SOCIETĂȚII DE SCIINȚE m=—o, argumentul 2g se anuleză în termenul —572 sii (/4+-2g), introdus numai prin substituția formulelor de transformare cu argument 2g în ter- menul cu argumentul /. Acest termen devine atunci —5-?e sin /, aşa că singurul termen avend de argument pe 22-/ va fi +-222 sin (1422), ca și în mișcarea eliptică. In mod analog respinge autorul și a doua aserțiune a lui Stockwell, confirmând încă o dată rigdrea metodei întrebuințate de Delaunay și „exactitatea calculelor. In două Note apărute în 1.000,— De! reportat e EROI SN ore poa (1) Annales de I'Observatoire de Paris, IL. XXI. (2) Comptes-hRendus, t. XIĂ et XĂ. (3) Annales de lObservatoire de Paris, t. ] BULETINUL SOCIETĂȚII DE SCIINŢE 119 Report . . . Lei 2.980,— Regia Monopolului Tutunurilor și a alai abonament la 8 jiuiuerei pe 1896... . Sade diac su io 0l a va Direcțiunea Căilor F.R., Pele i 10 Une ap e OO Da Iei în ahomamente pe 189 e e > SD Lei '3.765,— Cotisațiunile încasate de d-l Otescu, casier al Societăţii de Sciințe Matematice, până la fusionarea Societăților . . . . 532,— ipoteze IEEE B. Cheltueli. Tipărirea buletinului, transport, clișeuri, etc., conform chi- iii elOr E e : a ei iso feo Cheltueli făcute si ie l jo jel casier, i, Societății it Scara Matematice până la fusionarea Societăților Y 532,— Total 4.429,65 C. In Cassă. SE RIDE 350 AO NO A PA O a e tute, e Ie 1, 9113459 ouc) chitante... . . : se haz ate de Dilie = Cinci scrisuri funciare fate 50, Sl se ara de q e) aaa, fostul casier al Societăţii de Sciințe Matematice cu prețul după borderou .. . . -. 5 - » 447,50 Cupânele de Ianuarie 1897 Si acestor scrisuri ă 2 lei 50 » 12,50 sjoțal Dei a 200059 Casier, M. Mureșianu. SOCIETATEA DE SCIINȚE DIN BUCURESCI. (Secţiunea Matematicelor). Sedinta de la 13 Ianuarie 1997. 1. Comunicarea înscris a d-lui D. Em- manuel asupra divisiunii cu 2 a argumentului funcțiunilor eliptice. 2. Comunicarea înscris a d-lui G. Tiţeica asupra curbelor cu curbură constantă. Sedinta de la 3 Februarie 1997. Comunicarea d-lui Bogdan Ionescu: Proprietăţi ale liniilor focale la suprafețele de gradul II. Sedinta de la 3 Martie 1897. Comunicarea d-lui A. Ioachimescu asu- pra unui mod de generare a cubicelor plane. : Secretar, C. Miclescu. 120 BULETINUL SOCIETĂȚII DE SCIINŢE PROCES-VERBAL al ședinței de la 10 (22) Februarie 1897. Şedinţa se deschide la orele 9 sera, fiind presidată de d-l vice-preșe- dinte, dr. A. O. Saligny. Se dă citire procesului-verbal al ședinței generale de la 13 Ianuarie și se aprobă. | D-l Secretar general dă citire mai multor scrisori și presintă societăței publicațiunile venite la bibliotecă în timpul de la ultima ședință, între cari două trimese de d-l Stanislao Cannizzaro: Scritti intorno alla teoria molecolare ed Atomica ed a la notazione chimica de S. Cannizzaro 1896 Palermo, și Onoranze al professore Stanislao Cannizzaro 1896 Roma, a- părute cu ocasia a 70 aniversare a sa. | D-l Montandon doneză bibliotecei societăței mai multe publicaţiuni din studiile d-sale asupra Hemipterelor, pentru care lucru societatea "i mul- țumesce forte călduros. D-l Secretar citesce apoi o propunere a d-lui dr. Jaquet pentru a se în- cepe studii referitâre la determinarea faunei țerei nâstre. D-l dr. Antipa face cunoscut, că a început deja de mai mult timp un asemenea studii, şi se unesce cu plăcere la propunerea d-lui dr. Jaquet şi domnia-sa; ca director al museului de zoologie, va da tot concursul la acestă lucrare forte importantă pentru țara nâstră. Societatea numesce | o comisiune compună din d-nii.dr. Antipa, Jaquet și Voinov pentru a se ocupa de acestă propunere. Se depun la biuroi pentru publicat în numărul întâiu al buletinului lucrarea d-lui Voinov: Halacarus Trouessarti și Biografia lui Davila de dr. C. Istrati. D-l Președinte aduce la cunoștința societăței că prin încetarea din viață a regretatului profesor Consz. Gogu, locul de președinte este vacant și suspendă ședința pentru 5 minute ca d-nii membrii să se consulte asupra alegerii de președinte. La redeschiderea ședinței d-l dr. Istrati propune ca președinte pe d. General G. Manu, unul dintre puținii 6meni de sciință, care la 1862 sau gândit să constituiască în România o societate de. sciințe. Acestă propune e primită cu aplause. D-l General Manu e de părere a se amâna alegerea de președinte, fiind prea puțini membrii și din acestă causă esită de a primi ondrea cei se face de a fi conducătorul intereselor societăței. D-l Hepites arată că societatea și-a dat deja votul ei și alegerea făcută în persâna d-lui General Manu ne măgulesce forte mult și râgă pe d. General să primescă acestă sarcină. D-l General mulțumesce apoi Domnilor membrii de ondrea ce i se face de a fi președintele societăţei de sciinţe și va căută să corespundă dorințelor Domnilor membrii și scopului societăței. BULETINUL SOCIETĂȚII DE SCIINŢE 121 D-l Casier arată starea casei și râgă pe d-nii membrii, cari n'au înaintat co- tisația, să se grăbescă, pentru ca apariția buletinului să nu sufere întârziere. D-l dr. Obreja își desvoltă apoi interesanta conferință anunțată: Asupra alterațiunei celulare în ablenațiunea generală. D-l dr. C. Istrati comunică un noi corp CH, CI, obținut prin io- durația derivaților fenului în presența SO, H;, corp important prin den- sitatea lui mare, D — 2,55, din care causă pote avea inportante aplica- țiuni în mineralogie. Depune apoi, spre publicare în buletin un studii complect asupra Ozolkeritei române—Cera de Moldova—dând mai multe analize a unor eșantiâne din cari face o varietate nouă Moldovita. Se propun ca membrii d-nii: D. G. Ionescu, L. Velichi şt IL. Voinea la secțiunea sciințelor naturale, d-nii: N. Șerbănescu, D. Poenaru, A. Ar- senescu și C. Nicolau, ingineri electriciani, la secțiunea sciințelor fizice, asupra votărei cărora societatea se va pronunța în ședința viitore,. Şedinţa se ridică la orele 10!/, sera. Președinte, dr. A. O. Saligny. Secretar, G. Manteanu- Murgoci. PROPOSIȚIA FACUTA DE D-L JAQUET In ședința de la 10/22 Februarie RELATIVĂ LA STUDIUL FAUNEI DIN ROMANIA. Mousteur le President et IMessteurs, Il y a quelques annces, le vice-consul roumain M. Holban, residant a Geneve, fit annoncer une conference publique dont le sujet ctait: Uz fas încounu. Une foule compacte se pressait dans Lenceinte de lAthc- ne pour ccouter le conferencier. — Quel ctait ce pays inconnu, ou se trouvait-il, quelles staient ses limites? Telles Gtaient les questions que lon entendait formuler un peu partout parmi les personnes qui venaient de prendre leurs places. Apre&s: quelques paroles de M. Holban, le public ctonne apprenait que cette contree inconnue se trouve en Europe et quelle se nomme la Roumanie. Et pour plusieurs de ces auditeurs, ce nom de Roumanie evoquait dans leur esprit lidee d'un pays lointain, sans frontigres deli- mitces, quelque chose de vague, de nuageux et d'obscur ayant des re- lations avec les Slaves et les Turcs, et c'tait tout. Le conferencier eut bien vite leve le voile qui recouvrait son pays et fit apparaitre ce dernier sous les couleurs les plus varices. Il mit en re- 122 BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINŢE lief les situations politique et economique de la Roumanie, parla de son histoire, de son developpement rapide et de ses richesses naturelles. En un mot, il toucha ă tous les sujets sauf un, qu'il devait forcement laisser ignorer; la faune, c'est-ă-dire lenumcration des animaux et le genre de vie de ces derniers. Oui, la faune de la Roumanie est ă peu-pr&s inconnue; ă part quel- ques travaux isoles, rien n'est fait. Le zoologue anglais, allemand, fran- gais etc., enferme dans son cabinet de travail, connait infiniment mieux par les brochures qu'il regoit les animaux de lAustralie ou de LlAfrique. Et cependant, la Roumanie avec ses frontigres naturelles, avec ses cours d'eau, ses lacs d'eau douce, sale ou saumâtre, ses rives sur la mer Noire, ses plaines, ses plateaux et ses montagnes, renferme tous les €l€- ments pour lexpansion d'une faune riche et varice. Le pays ă lui seul, poss&de toutes les conditions requises pour l&panouissenent complet de toutes les formes animales. C'est le pays vers lequel auraient du se tourner les regards et se diriger les recherches des zoologues. Nous n'avons pas ă rechercher ici quelles sont les causes pour les quelles Ilctude scrieuse et serrce de la faune roumaine est encore ă faire. Nous constatons seulement que vis-ă-vis de la science, il y a une lacune a combler, et c'est ce motif qui mamene ă presenter devant vous, Mes- sieurs, un expos€ succint du plan auquel je travaille depuis quelque temps et que jespere pouvoir mener ă bonne fin. Ce plan consiste dans la publication dune (20 Janvier) et Nr. 3 (5 Ecyrier): 1697, Paris. Buletinul Societăței de medicină și naturaliști din lași, Anul X, vol. X. No. 4, 1896, Iași. Buletinul Societăţii politechnice Anul XIII, No. 1, lanuarie, 1897, Bucuresci. Buletinul sanitar, Anul IX, No. 2, 15 lanuarie şi No. 3, Februarie 1897, Bucuresci. Buletinul Ministerului Agriculturei, Industriei, Comerciului și Dome- nielor, Anul VIII, No. 8 și 9 (15 Decembrie și 15 Ianuarie), 1897, Bucuresci. Raport general asupra Igienei publice și asupra serviciului sanitar al Regatului României pe anul 1895, de Dr. Felix, 1897, Bucuresci. Onoranze al Professore Stanislao Cannizzaro, 1896, Roma. Scritti intorno alla Teoria molecolare ed Atomica ed alla notazione chimica di S. Cannizzaro, 1896, Palermo. - LUCRĂRILE D-lui A. MONTANDON fixtraut de la Revue dentomologie Hemipteres-Hetcropteres des environs de Gorice (Illyrie) et descrip- tion d'une espece nouvelle. 124 BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINŢE Description d'un Hemiptere-Heteroptăre nouveau: Camptobrochis Putoni. Deux Hemipt&res nouveaux: Aphelochiris sinensis, Enithares Bergrothi. Caen 1892. Hemipteres-Heteroptăres de la Dobroudja. Description d'hemipteres-hâteroptăres nouveaux et notes sur quelques hemipt&res. Hemipteres-heteroptăres palsarctiques nouveaux. Lygacides nouveaux de la faune palcarctique. Especes nouvelles ou peu connues de la famille des Plataspidinae. Etudes sur la sous-famille des Plataspidinae (troisisme note). Hemipteres-heteropteres nouveaux. Notes on American Hemiptera Heteroptera, Washington 1893. Fstratto degli Aunal: del Museo Ciwico di Storia Naturale di Genova. Hemipteres de la S. Fam. des Plataspidinae. Hemipteres de la S. Fam. des Plataspidinae de Birmanie. Nouvelles especes du genre Coptosoma d'Australie et de nouvelle Guince. Plataspidinae. Hemipteres de la S. Fam. des Plataspidinae d'Oceanie. Hemiptera cryptocerata de Birmanie. Extrail des annales de la Societe entomologigue de Belgique. Lygoeides exotiques. Tome XXXĂVII, 1893. Plataspidinae, nouvelle scrie d'ctudes et descriptions. Nouveaux genres et especes de la S. Fam. des Plataspidinae. Pentatomides. Hemipteres nouveaux de la section des Hydrocorises. Hemipteres heteropteres exotiques, 1 et Il. Nouvelles esptces de corcides de !Amsrique intertropicale. Annales de la Socicte entomologique de France. 1894, vol. LXIII. Hemipteres hetropteres; premiere liste et descriptions d'espăces nou- veiles. Bollettino dei Musei di zoologia ed Anatomia comparata, vol. 10, 1895, Torino. Contributions ă la faune entomologique de la Roumanie: Nouvelles especes d'hemipteres-heteropt&res. Buletinul Societăţei de Sciinţe fizice Bucuresci, 1895. Ş j BULETINUL SOCIETĂȚII DE SCIINŢE 125 PROCES-VERBAL al ședinței de la 10/22 Martie 1997. Şedinţa se deschide la ora 9 sera sub președinția d-lui vice-președinte dr. A. O. Saligny. Se dă citire procesului-verbal al ședinței trecute — de la 10 Februarie— şi se aprobă în urma îndreptărilor făcute de d-l dr. C. Istrati. Se voteză ca membri titulari, d-nii propuși în ședința trecută. D-l secretar general presintă societății publicațiunile coprinse în anexa acestui proces-verbal, venite la bibliotecă în timpul de la ultima ședință şi atrage în deosebi atențiunea d-lor membri asupra unui tractat: «Din Electrotechnică de d-l inginer Teodoru-Mandrea» forte folositor pentru funcționarii serviciilor poștelor, telegrafelor și căilor ferate, și o lucrare de o valore necontestată «Aducerea de noui ape alimentare în Bucuresci» de d-l inginer N. Cucu St., directorul lucrărilor technice ale Primăriei Ca- pitalei, în care lucrare sunt arătate tote resultatele studiilor hidrografice făcute de mai mulți ani în regiunea Bucuresciului și conclusiunile la cari ati ajuns în urma acestor studii. Cu acestă ocasiune d-l secretar-general anunță societăţii, că d-l inginer Cucu va ţine o conferință fârte intere- santă la societatea nostră în ședința aniversară de la 24 Martie asupra chestiunii: E TRI POP DIDI de Cc ii AR e e ta a E AD m i mt dia, BULETINUL SOCIETĂȚII DE SCIINȚE 129 filtră în pămînt; ceea-ce nimeni nu scie este esacta proporțiune în care se face acestă divisiune a apelor meteorice, pentru că ea variază cu cli- ma, natura solului și forma suprafeței lui. Unde sai când e cald, eva- porațiunea se face mai abundent, în pămînturile afânate, infiltrațiunea este mai considerabilă de cât pe terenele impermeabile; iar pe locurile cu clinuri repedi, curgerea la suprafață iea o proporțiune mai mare. Se admite, cu tote acestea, că, în media acestor diverse condițiuni, o treime din cantitatea totală a precipitatelor atmosferice se evaporă, o altă tre- ime curge la suprafață și restul se infiltră în pămînt, Urmând acestă lege, ca la o treime din ploile, zăpedile, grindina, etc., după versantul românesc al Carpaţilor curge la suprafață spre Dunăre, în formă de rîuri, pe linia de cea mai mare pantă, iar altă treime se infiltră în sol până ce găsesce în profundimi straturi impermeabile, pe a căror suprafață curge subteran, luând d'asemenea direcțiunea liniei de cea mai mare pantă. Dacă ne aruncăm privirea pe o chartă geografică a țărei, vom vedea că distanța cea mai scurtă de la Carpaţi la Dunăre, în regiunea centrală a țărei, este dată de o linie, cu direcțiunea Nord-Vest Sud-Est, care, plecând din Vîrful Omului în Carpaţi, trece prin Câmpina, Bucuresci și Comana, spre a se sfârși la Dunăre. Acesta este linia de cea mai mare pantă. Paralel acestei linii curg apele riurilor; tot paralel ei ar urma să curgă și apele subterane. Existența curenților subterani descindend din munți și din plele mun- ților la Dunăre, pe acâstă direcțiune, este semnalată de numerdse emer- gințe de apă la suprafața solului, pe linii perpendiculare direcțiunei curentului, ori de câte ori o corosiune sai surpătură re care a rupt terenul ce acoperea stratul achifer subteren. Căci, cum alt-fel sar explica apele cari es la suprafață în Valea-Snagovului, a Pociovaliştei, Crevediei, Colentinei, Chiajnei, Măgurelelor, etc.? cum acelea din valea Călniștei, Frăţescilor, Balandiei, etc., din apropierea Giurgiului? - st pd În căutarea curentului de ape subterane ce observațiunea de mai sus mi-a suggerat car curge prin apropierea Bucurescilor—în scopul d'a în- locui cu un atare fel de ape actuala alimentare a Bucurescilor, care lăsa atât de dorit din punctul de vedere igienic—am practicat un sondagiil la Joița, către capul apeductului care transportă în oraș apele filtrate de la Bâcu. Resultatul fu că acest sondagiu lăsă să țîșnescă, la 12 Iulie 1893, printrun tub de 0 ":,055 diametru, înfipt în pămînt la 25", adincime, 1,5 litruri de apă pe secundă, sai un volum de 129 m<,60 în 24 ore, punend ast-fel în evidență existența în localitate a unui strat subteran de apă ascendinte. Multiplicând apoi numărul pertorațiunilor, către tâmna lui 1893, se găseau terminate la Joița 15 sondage. Opt dintraceste sondage, 130 BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINŢE împrăștiate pe o întindere de mai multe decimi de hectare și legate între ele prin șanțuri, cari să le permită a curge ca puțurile artesiane, sub propria-le presiune, dai o apă forte plăcută la gust, de o extraordi- nară limpiditate, însemnând 129,5 la termometru centigrad. «In total pri- vite—se exprimă Institutul chimic universitar care le-a analisat — aceste ape oferă o composițiune care satisface unor pretențiuni chiar rigurâse sub puntul de vedere igienic, coresfundend composzțiunei apei din Dâmbo- vila de la origina sa». | Sondagele de la Joița sau lăsat în curgere permanentă în tot cursul anului 1894 și, în tot acest interval, sau făcut observațiuni asupra debi- telor lor. Ele aă dat: Litri 0,80 pe secundă în trimestrul I al lui 1894. « 0,74 « « « « |] Rea ca « « 9) ) 40 « « « < N a « « O, 57] « « « INV ga « Sondagele de la Joița sunt cu vr'o 10 kilometri în afară de incinta fortificată a Bucurescilor și sa vădut avantagiu ca instalațiunea alimen- tărei cu apă a cetăței Bucuresci să se facă, de e posibil, în interiorul liniei de fortificațiuni chiar, spre a fi la adăpost de stricăciunile inimice în cas de investițiune a orașului. Puntul case, fiind în incinta fortificată a Capitalei, să se găsescă în acelaș timp în imediata apropiere a apeductului existinte, pentru care se vedea interes a se utilisa și pentru nouile ape, sa găsit a fi Chiajna, pe valea Dâmboviţei, între fortul cu acelaș nume și bateria de la Rudeni. Aci dar sau organisat lucrări de căutări ale curintelui subteran de apă ascendinte pus în evidență mai întâiu la Joița și, simultan cu observa- țiunile la cari aă fost puse sondagele de la Joița, sa început căutările și la Chiajna. Cinci prime sondage prealabile făcute la Chiajna, după sistemul urmat la Joița, la mari depărtări unul de altul, dovediră că stratul impermeabil care separă apele freatice de apele subterane, există și la Chiajna și că sub acest strat curg ape subterane, cari pot țișni până la un nivel va- riând de la O ",, 60 până la 1», 00 Zaszgra nivelului Dâmboviţei. iai” Pre când lucrările pentru studiul straturilor achifere de la Joița și Chiajna se continuaii, dând din di în di nuoi dovedi de întinderea ba- sinului, presa cotidiană mai întâiu, sub semnătura a doi distinși profe- sori de geologiă, contestă origina acestor ape, presentându-le ca freatice, prin urmare contaminabile. Un inginer de mine, chiar presintă Primăriei, spre tâmna lui 1894, o lucrare în care conchidea, între altele, că, din causa unor fracturi și îndoituri, ce ar exista în scârța pămîntescă BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINŢE 131 a regiunii dintre Milcov și Olt, continuitatea scurgerei apelor de supterane la munte spre Dunăre se găsesce supusă la succesive întreruperi, cari au de consecință, în ce privesce apele pe cari Primăria le studia, separarea și limitarea la o mică întindere a basinelor de la Joița și Chiajna; că apele acestor basine nu pot veni de cât dintro zonă forte apro- piată de Capitală și că ele primesc numerdse incursiuni de ape freatice; că, în fine, sistemul idrotecnic ce se întrebuințeză în sondagele de la Chiajna nu corespunde scopului. Administrațiunea municipală nu putea remâne indiferentă cu privire la influența ce fracturele și îndoiturile de cari era vorba ar putea avea a- supra basinului achifer de la Joița și Chiajna, și, pentru a elucida acestă cestiune, avend în vedere că d. Drăghiceanu, care scosese la ivelă aceste dislocaţiuni, întemeia teoria fracturelor și îndoiturilor sale pe studiile geologice ale învtțatului frances Dazbrez, Primăria recurse la acesta, pentru a se pronunța până la ce grad pot fi fundate temerile ce pro- voca lucrarea d-lui Drăghiceanu. lată însă, pe scurt, cum conchidea mult regretatul membru al Institu- tului Franţei, întrun avis ce a presentat Primăriei la 10 Noembre 1894, asupra acestui obiect: «Fracturele sau îndoiturile de la Vest spre Est, figurate de d. Dră- Fhiceanu pe carta sa geologică, nu ai, pâte, tâtă desvoltarea pe care le-o atribue d-sa; «Conchidem că sistemul de fracturi și îndoituri admis de d. PDrâăg/u- ceanu, Chiar presupus esact, nu ar putea să aibă influența pe care i-o atribue, relativ la regimul apelor subterane; «Fără să putem afirma că acest basin de la Joița și Chiajna sar în- tinde până la munte, lucru de altminteri posibil, el se întinde totuși pe o suprafață mare ; «Dacă apele superficiale pot, în mod accidental, să se cobâre în pă- tura achiferă pe care o exploateză puțţurile de la Joița și Chiajna, este greu să credem că aceste puțuri ar fi alimentate de pătura freatică ; «Sistemul prin care orașul,Bucuresci 'și propune să capteze apele ascen- dinte de la Chiajna, este cu î77g777z7e studiat si apropriat vesultatelor dorite; «Studiul d-lui Drăghiceanu nu releveză nici un fapt care ar putea pune în dubiu reuşita sistemului prin care se caută a se aprovisiona Ca- pitala română cu apă potabilă; credem chiar că acesz szsfem poze resoluz forte avantagios cestiunea atât de dificilă a alimentării Pucurescilor.» Pentru că, cu tot acest autorisat avis al d-lui Daubree, tot se contesta unitatea și continuitatea stratului de apă ascendinte, pus în evidență prin puțurile țișnitore de la Joița și Chiajna, spre a dovedi acestă continuitate am străpuns, pe splaiețul Dâmboviței, în oraș, la Malmaison, între podul S-tul Elefterie și Usina idraulică, o serie de vr'o 7—8 sondage identice celor de la Joița și Chiajna. Indată ce aceste sondage străpungeau pri- 132 - BULETINUL SOCIETĂȚII DE SCIINŢE mul strat impermeabil, care separă apele freatice de acele ale curentului subteran, aceste din urmă țîșneai, sub formă de puțuri artesiane. lată după o fotografie, unul dintr'aceste puțuri: Nouele Ape alimentare ale orașului Bucuresci. d Si ui Loje to sep eta în pe, sa Unul din puţurile țişnitore de la podul Malmaison (Bucuresci). De aprâpe 2 ani, puțurile de pe splaiețul Dâmboviţei de la Malmaison =” BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINȚE 133 aruncă apă, iarna și vara, în cantități, din acelaș strat general și prin urmare de aceeași calitate, ca și cele de la Chiajna și Joița, spre ma- rele delicii al populațiunii de prin prejur, care preferă acestă apă arte- siană, bună la gust, limpede și rece, ori-cărei alte ape. Acesta fu prima probă a unităței stratului cu ape ascendinți de la Joița, Chiajna și Bucuresci, strat pe care d. Drăghiceanu, prin sistemul fracturelor sale, "1 închipuia a fi divisat în mai multe mici basine, inde- pendinți unul de altul. i Lucrările ulteridre, de cari voiu avea ondrea a vE vorbi pe dată, vor demonstra întrun mod irecusabil acestă continuitate a stratului subteran de ape ascendinte din Nord-Vestul Capitalei. Datoresc, d-lor, distinsului idrolog german 'Thiem ocasiunea d'a fi făcut aceste lucrări probatorii. Chemat de Primărie a se rosti asupra valorei idrologice, din punctul de. vedere al alimentării Capitalei cu apă, a regiunei de la Chiajna și Joița, d. Thiem preferi acestei localități Valea-Argeşului. După ce însă exploră acestă vale prin sondage, de la Vidra până la Malu spart și mai sus, o abandonă pentru a conchide că localitatea numită Ulmii, în apropierea imediată a Joiței, este aceea la ale cărei ape subterane ar trebui să se adreseze Bucurescii. Pentru că nam împărtășit modul da vedea al d-lui Thiem asupra a- cestei alegeri, Administrațiunea municipală a Capitalei mi-a dat fericita ocasiune da întinde studiele idrologice din regiunea de la Nord-Vestul Bucurescilor pe tot patrulaterul dintre Joița, Malu spart, Mihalesci și Cotroceni, între riurile Dâmbovița și Arges, patrulater care are nu mai puțin de 23 kilometri lungime, pe vre-o 14 kilometri lărgime mediă. Asupra resultatului obținut de la aceste studii îmi voiii permite a vE întreține și voii atrage atențiunea d-vostră, d-lor, asupra folâselor ce ar eşi din utilisarea marelui curent de ape subterane pus la ivelă, atât pentru alimentarea cu apă a orașelor și satelor, cât, și mai cu semă, pentru fertilisarea câmpiilor prin irigațiunea lor cu aceste ape. x o Pentru o mai bună înțelegere a circumstanțelor în cari se presintă idrologia subterană a regiunei din Nord-Vestul Bucurescilor, vă rog să îngăduiți, domnilor, ca să reamintesc înaintea domnielor-vâstre metamor- fosele ce a luat succesiv, în era kainozoică și cea diluvică, scârța pă- mîntescă ocupată astlădi de țera nostră. Pe timpul epocei miocenice, absolut cea mai mare parte din suprafața României era acoperită de mare, uscatul nefiind represintat de cât de șuvița de pămînt, coprinsă între cresta Carpaţilor și o linie care, plecând de la Vârciorova, trece pe la Rimnicul-Vâlcei, Câmpul-Lung, Slănicul- Prahovei, Tergul-Ocnei și Piatra-Neamţu, pentru a se sfirși la Fălticeni. 3 134 BULETINUL SOCIETĂȚII DE SCIINŢE Mai erau €eșite din apă trei insule din Dobrogea: insula de la Greci, de la Babadag și de la Medgidia. Carta N-rul 1 vă înfățișeză, Domnilor, Ro- mânia din acea epocă (1). Către finea epocei miocenice sa produs — ne-o spune eruditul nostru geolog, d. Stefănescu— marea 'rișcare de ridicare, care a înălțat toți munţii Europei aprâpe pînă la înălțimile lor actuale și a schimbat relieful acestui continent. Teritoriul României, par- ticipând la acestă mișcare de înălțare, Carpaţii sai ridicat ca de veri-o 2.000 m. iar stratele miocenice, ai fost înălțate, producendu-se într însele dislocări însemnate și încovoieri pronunțate. | Oscilaţiunea de ridicare din epoca miocenică a avut de efect nu numai înălțarea Carpaţilor, dar și retragerea mărei după suprafața României, lă- sând în locu-i, înainte de începutul epocei pliocenice, întinse lacuri ma- rine, cari, prin evaporaţiune, prin depositarea clorurei de sodiu, ce formeză astădi bogăţia salină a României, și prin incursiunea apelor meteorice, încetul cu încetul sai transformat în lacuri cu apă dulce. Intr'acestă epocă pliocenică avem de considerat, din punctul de vedere petrografic, două formațiuni: etagiul inferior al pliocenului, compus din straturi de nisipuri, argile cu lignite și puține calcare grosolane, etagii numit de unii geologi congerian, din causa multelor congerii ce-l caracterisa, iar de alții fonzc, în amintirea lacurilor, resturi de mări, ce existai pe timpul formațiunei lui și etagiul superior al pliocenului, format iarăși din nisipuri, argile plastice sai nisipâse și marge, etagiu numit de unii fa/udzaz, din causa paludinelor ce-l caracterisă, iar de alții etagiul sau «cu paludine,» căruia aparține argilele plastice, petrișurile și nisipurile întilnite în sub-solul regiunii din Nord-Vestul Bucurescilor, se întinde până sub polele munţilor. Carta geologică a României, publicată de biu- roul geologic sub direcțiunea profesorului Gr. S/efănescu, cartă după care presint aci fragmentul ce ne interesă, indică că pliocenul, în regiunea Dâm- boviţei și Argeșului, apare la suprafață între Târgoviște și Câmpu-lung. In ce privesce depositele de petrişuri, nisipuri și loesuri cuaternare, a- ceeași cartă geologică le indică, sub denumirea de dz/oz, întindendu-se în spre munte până la Târgovişte. Micul profil geologic dat în foia VIII învedereză și mai bine jacemintele de cari m€ ocup. Acestea fiind astfel, provenința apelor subsolice întilnite între rocele levantinului, în regiunea de Nord-Vest a Bucurescilor, nu pote fi dar de cât de la munte, adică dintre Târgoviște și Câmpu-lung. In adever, stratul de petriș și nisip cuaternar prin care circulă apa, fiind acoperit cu o pătură impermeabilă până la Târgoviște, este evident că nu pâte fi alimentat normal cu apele de suprafață. Nisipurile și pe- trișurile pliocenice, apărând însă la di între Târgoviște și Câmpul:lung, apele meteorice dintracâstă regiune se infiltră întrînsele și circulă prin intersticiele acestor materiale, deschidând sub presiune, pe linia de cea mai mare pantă, închise între stratele de argilă. In puntele unde stratul de argilă separând cuaternarul de pliocen este coros sai spart, cum sonda 138 BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINŢE a dovedit o în numerdse locuri, apa sub presiune a stratului pliocen se ridică, prin acele spărturi ale argilei, în stratul permeabil cuaternar, pen- tru a-l alimenta. Acesta-i modul de alimentare al stratelor achifere din Nord-Vestul Bu- curescilor. Este posibil și chiar probabil ca, p'alocurea, acoperișul stratului achi- fer cuaternar și chiar terțiar, să fi fost coros de riuri și albia acestora să se fi pogorit în stratul achifer chiar. E greu de admis însă că, în a- tari casuri, apa rîului ar face incursiune în stratul achifer și sar perde întrînsul și acesta din causă că apa stratului achifer se află în genere sub presiune așa că iea are tendința da eși și de a curge la supra- față, iar nici de cum d'a primi ape de la suprafață. Numerdse exemple ne-aii confirmat acestă deversare a apelor stratului achifer în apele rîu- rilor. D-l inginer Gzu/uz a observat că riul Răstoca, care în jos de Bo- lintin iea numele de Sabar, contrar caracterului riurilor nstre, are la e- tiagiu o apă limpede și rece vara, iar iarna destul de caldă pentru a nu îngheţa, datorită deveărsării stratului achifer în care a pătruus albia rîu- lui. O incursiune a apelor stratului achifer în rîul Sabar are loc și în dreptul comunelor Domnescii de sus și Domnescii de jos. Urcarea bruscă a curbelor idrostatice ale stratului achifer la trecerea lor peste Sabar în cea d'intâiu dintr'aceste localități, după cum vedem în planul II, și tur- mentarea ce se observă în aceste curbe în dreptul Domnescilor de jos, ne indică deversarea ce fac aci apele subsolice în riu. Faptul acesta se trădeză și de profilul idrologic Chiajna-Ordoreanu (f6ia 5).—Insărcinând pe d-l conductor Mzncu da verifica daca și Ciorogârla presintă atari ca- suri, d-sa mi-s raportat că de la Bragadir pînă la Joița, d'o parte și dalta a rîului, se vede pe alocurea eșind din maluri, când acestea sunt de nisip sau petriși, vine de apă, reci și limpedi, cari merg a se perde în apa riului.— In valea Dâmboviţei la Chiajna, spre malul despre fortul Ru- deni, sunt mai multe corosiuni în stratul impermeabil pe care curge Dâmbovița. In loc ca apa Dâmboviţei să se perdă în găurile formate de. aceste corosiuni, din potrivă, puternice vine de apă ies din subsol p'a- ceste găuri, pentru a forma curente de apă la suprafață.—Cărui fenomen în fine, dacă nu deversării la suprafață a apelor sub-solice, atunci când o corosiune sau o surpătură a avut loc în stratul achifer, se datoresce for- marea, în plină câmpia, a unor bălți mai întâiu și apoi a unor împor- tante cursuri de apă eșind dintr'îinsele, ca Snagovul, Pociovaliştea, Moș- tiștea și altele? Din punctul de vedere al alimentării orașelor cu ape din subsol, ar fi de dorit chiar ca apa riurilor să potă pătrunde în stratul achifer și a- pele de gârlă să se amestece cu cele subsolice. Printracestă contribu- țiune a rîurilor nu numai că cantitățile de apă cerute sar capta după întinderi mai mică, dar și gustul lor ar câștiga, fiind cunoscut că în ge- BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINŢE 139 neral apele de gârlă sunt mai dulci și mai ușore de cât cele subterane. Amestecul acesta, diluând și mai mult părțile minerale ale apelor subso.- lice, nu le-ar micșora întru nimic valdrea lor igienică, pentru că, dacă se admite ca potabilă la rigore o apă de gârlă care a fost trecută prin- tr'un filtru artificial de la 1 la 2 m. grosime, de ce nu sar încuviința un amestec cu ape ce traversă filtre naturale pe grosimi de kilometri întregi? Ei * Ast-fel cum le arătăm mai sus, sunt condițiunile de formațiune și mo- dul d'a se înfățișa al stratelor achifere ce am studiat în patrulaterul Joița, Malul spart, Mihăilesci și Cotroceni. Acest strat se întinde la Nord, după cum am v&dut, pînă sub colinele munților, de unde se alimentă, iar la Sud pînă în Dunăre sau falia exis- tind da lungul acestui rîu, în care se devarsă. La Est, stratul achifer ce ne preocupă se prelungesce cel mai puţin până la Olt, dovadă de acesta țișnirea apei în sonda de la podul pe Olt de lingă Slatina. La Vest am întîlnit acest strat achifer în sondagiul ce am făcut anul trecut în Oborul orașului Buztu, sondagiă al cărui profil este dat de fâia IX. Primul strat de argilă, pliocenică apare aci la 6":,30 de la fața solului. Indată ce sonda l-a pătruns, apa din depositul de nisip și petriș aflat sub acestă argilă, sa ridicat în tub. Un al doilea strat de argilă sa găsit la 17 m: adincime, iar un al treilea la 32*-,00. Apa sub presiune din acest al treilea strat de argilă, sa ridicat de la 39":,30 profundime până la 0":,30 dasupra solului, ea găsindu-se sub o presiune de 4 atmosfere. Virsta pliocenică a stratelor achifere din - sondagiul de la Buztu se probeză și prin fosilele găsite. Am aci o paludină scosă din sondagiul de la Buztu, paludină identică, ca formă și dimensiune, cu fa/udina Tur- gida, găsită în 1849 de d. Bie/2 în stratele de nisip terțiar de la Bucov&ț, aşa cum ne-o arată d. inginer AR. Porumbaru în studiul geologic făcut de d-sa în împrejurimile Craiovei. Ste ee Acum, domnilor, că am constatat existența și am expus modul da se fi format și da se alimenta al stratului achifer din Nord-Vestul Bucu- rescilor, să stabilim ce debit are acest strat, considerat numai pe partea lui dintre Argeș și Dâmbovița, în dreptul Bucurescilor, parte care numai a fost supusă la determinări idraulice. Pentru aceste determinări, am construit pe profilul Mihăilesci-Cotroceni, foia V, cele dou puțuri de încercare, ce vă represintă fotografiile din naintea d-vâstră, în punctele ocupate de sondagele I și IX. ZIP OT PITITPOVOIIT PO OPU9DP IPP LPP OT” re 7. TE POTI E POTI Targ Yr pă a POȚI Po TC. VP To” PPP 75 %5/a6- z w BULETINUL SOCIETAȚII DE SCIINŢE E] Nouele Ape alimentare ale orașului Bucuresci. Puțul de încercare No. 1 de la Bateria 140 „. . 3 a = | a a pet nemai ———___——_—_ | PDL N a a N a i i iii i RR ii ii i a — N a a BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINŢE 141 e a pa Nouele Ape alimentare ale orașului Bucuresci. Puţul de încercare No, 9 de la Pateria 15/46: 142 BULETINUL SOCIETĂȚII DE SCIINŢE Aceste puțuri sunt ghisduite cu văcălii de fontă de 1»:,80 diametru, des- cinse în stratul achifer prin metode pneumatice, până la primul strat de argilă compactă întilnită. Puţul No. 1 a atins argila compactă la 12":,85 de la fața solului, iar puțul No. IX numai la 21:15. De și depărtarea între aceste puțuri nu este mai mică decât de 2.700,*:, nivelul apei s'a stabilit în ambele puțuri la înălțimi sensibil aceleași, la cota 95,75 d'asupra ni- velului mărei în puţul 1 și la 95,60 în puţul No. LX. | La 28 lunie 1896, sa început pomparea acestor puțuri, di și nopte, neîntrerupt, și s'a continuat 53 dile pentru puţul I și 57 dile pentru puțul IX. In acest timp de pompare s'a stabilit ceea ce se chiamă sfarea ge echilibru, adică momentul când cantitatea de apă extrasă prin puț, după o zonă determinată de captare, să fie egală cu cantitatea ce natural ali- menta acea zonă, fără a se lua, prin pompare, din depositul de apă ce se află acumulată în stratul achifer. Ar fi prea lung a intra, înaintea d-vostră, domnilor, în descrierea me- todelor de observațiune, înregistrare și calcul pentru constatarea canti- tăței de apă pompată dilnic sub o anumită depresiune a nivelului piezome- tric, pentru determinarea întinderei zonei de captare și pentru constatarea stărei de echilibru; am dat aceste descrieri în Memoriul ce am publicat asupra cestiunei (1); vă voii expune numai că, din pomparea puțurlor de încercare No. 1 și IX după profilul Mihăesci-Cotroceni, a resultat că, fără a se avea recurs la apa ce se găsesce depositată în stratul achifer, se pote estrage, după o lărgime de strat achifer de 685 ”:, cu o depresiune de pompare de 4»:42, câte 3.645 »-<- de apă pe di, acestă cantitate de apă representând alimentarea dilnică a stratului pe lărgiaea de 685": Stratul ce considerăm avend o lărgime de 18*2:,250*-. între Argeș și Dâmboviţa, se deduce, printrun simplu calcul de proporțiuni, că prin- tracest strat curge dilnic, de la munte spre Dunăre, câre 97.108** de apă, saă, rotund, câte 5.300"<- apă pe fie-care km. de lărgime a stra- tului achifer. Acestă însemnată cantitate de apă provine e: numai de la munte cur- send d'acolo prin păturile permeabile ale pliocenului, sai se datoresce și infiltrațiunilor de la suprafață, or infiltraţiunii apei riurilor? Etă cestiuni ce se pot pune și căror-a voii căuta a răspunde. Cum că stratul achifer ce considerăm este alimentat în absolut cea mai mare a sa parte cu ape de munte, descindând prin păturile per- meabile ale pliocenului, o dovedesce mai întâiu o logică consecință a examinării profilului geologic stabilit între Bragadir și Câmpul-lung. Probă de acesta ne dai și puțurile de încercare N-rile 1 și IX. y Intr'adevăr, puțul No. 1, adînc de 12"»-,85, pătrunde numai în nisipul și pie- (1) VW. Cuca Sf. Aducerea de Noui ape alimentare în Bucuresci; îm 40 de 84 pag. cu 5 fotografii și VIII desemne; Bucuresci, 1897; Tip. C. G&bl. BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINŢE 143 trișul cuaternar ; puţul No. LX, de 21,15, profundime, traversă cuaternarul și primul strat permeabil al pliocenului, întrun punt unde argila separând aceste două ctage a fost cor6să, ne-rămânend dintrînsa ca vestigii de cât câte-va lentilii întilnite de sondele IX și XII. De și aceste puțuri se găsesc unul de altul la nu mai puţin de 2.700»:, de și ele se află în con- dițiuni atât de diferite de adincime și strate traversate, totuși în timpul pompării ele au avut, pe unitatea de lărgime de zonă de captare, debite medii apâpe identice: i Lă =— 5"",38 puţul I şi EA ter oii 277 putul 620» i E pAgO) ia Acesta probeză că și stratul cuaternar de o parte și stratul cuaternar unit cu cel pliocenic de alta, sunt d'o potrivă alimentate. Dar o atare egalitate de alimentare n'ar putea esista dacă stratul cuaternar sar hrăni cu apele meteorice cădute pe suprafața lui, iar cel pliocenic cu apele de la munte. Numai identitatea alimentării prin apele pliocenice sub presiunea ambelor strate grație numeroselor soluțiuni de continuitate esistând în argila ce le separă, pote asigura egalitatea alimentării și egalitatea nive- lului de ascensiune ce se constată. Se pote, cu tote acestea, ca pătura impermeabilă ce acoperă stratul achifer cuaternar să fie spartă p'alocurea și incursiuni de apă de la su- prafață să aibă loc în stratul achifer; proporţiunea acestor incursiuni in- cidentale nu pote fi însă de cât minimă, avendu-se în vedere importanța alimentării pliocenice. D'asemenea și apa riurilor, când patul acestora a străpuns în stratul achifer, pste face incursiuni întrînsul, cum și vice versa, după variațiunea periodică în nivel fie al riurilor, fie al apei subsolice. Am supus chiar calculului incursiunea ce face Ciorogârla în puțul N-rul ], care este săpat în apropierea acestui rii și am constatat, prin cunoscuta metodă de calcul basată pe diferința de temperatură a apelor de provenienţe deo- sebite, că, atunci când nivelul stratului achifer sa deprimat cu 3*:,00, apele Ciorogârlei au pătruns în puț în proporțiunea de 16%/, din volumul apei estras dintr'însul. După cum vedem, Domnilor, dacă apele locale de suprafață potsă pă- trundă, incidental și în proporțiuni minime, în stratul achifer ce am stu- diat, abundența și normala alimentare a acestuia este de la munte. Acestei alimentări se datoresce și constanța volumului apei subsolice. Pe basa vitesei de curgere ce sa constatat că are apa în stratul ce considerăm, pe porositatea dovedită prin experiență a acestui strat și pe volumul lui, sa calculat că volumul de apă înmagasinat întriînsul este de 1.302.000.000m-c-. cub care este de 40 ori mai mare de cât vo- lumul ce anual curge prin profilul Mihăilesci-Cotroceni. Ast-fel fiind, stratul achifer de care ne ocupăm se va slei după 40 de ani, dacă în acest interval nar mai fi alimentat, adică dacă 40 ani da 144 BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINŢE rindul nar mai ploua sau ninge la munte. O atare ipotesă fiind însă ne- admisibilă, vedem că stratul nostru ne pote da constant volumul de apă ce am voi să extragem dintrînsul, întru cât extragerea n'ar fi mai mare de 97.000m-<- pe di. D. Robescu, Primarul Capitalei, cu acel spirit practic care este pro- pri administratorului precaut, sa pus în ipotesa că stratul achifer din care am propus a capta apa pentru Bucuresci, nar fi alimentat de ni- căeri și că nar consta de cât dintrun deposit limitat de apă. In acestă ipotesă, calculând volumul de apă ce se găsesce în subsol pe lungimea dintre profilele Joița-Malul spart și Cotroceni-Mihailesci și pe o lărgime numai de 1Okm., pe cât este proiectată captarea pentru Bucuresci, a găsit că se dispune aci de 394.077.378m-c- apă. Necesităţile alimentare ale Capitalei fiind de 40.000m-e apă pe di, sai de 14.600.000»: pe an, ur- meză că, chiar de sar admite că nu e alimentat de nicăieri, subsolul din Nord-Vestul Bucurescilor, chiar numai pe 10 kilometri din lărgimea stratului achifer, ţine la disposițiunea Capitalei apa care “i e necesară ali- mentării ei pe timp de 27 ani. S-A x Cu totă amabila asigurare ce mi-a dat amicul meu, d. dr. /szraz despre interesul ce ați avea să cunâsceți de unde conteză Capitala d'a-și apro- visiona noui ape de băut, nași fi cutezat, pote, să vă întrețin de o ces- tiune locală; dacă am adus înaintea d-vâstre studiul idrologic al regiunei din Nord-Vestul Capitalei, este că mi sa părut că, lățindu-se acest stu- dii și peste limitele în cari "l-am făcut ei, sar putea pune la disposi- țiunea țerei un eficace mijloc, atât pentru îmbunătățirea stărei igienice a comunelor nâstre, urbane sau rurale, prin forte ettina și comoda lor alimentare cu ape subterane, cât și pentru asecurarea rodniciei pe ori ce timp a holdelor n6stre, prin irigarea lor cu acest fel de ape. Dacă deschidem, d-lor, raportul ce a publicat Directorul general al Să- nătăței publice, distinsul d. dr. /e/z, asupra stărei sanitare a țerei în anul trecut, veți vedea cu mirare că, fără să mai vorbim de sate, auto- ritatea sanitară constată că numai două oraşe din țară sunt alimentate intrun mod convenabil cu apă: Focșanii și Râmnicul Sărat. Dintre cele alte, și lăsând la o parte Sinaia, care 'și va inaugura în curând o distri- buțiune de apă de isvore, Galaţul e alimentat cu apă filtrată, Brăila îl urmeză pe acestă cale, iar restul este în căutarea apei necesare, la dis- tanțe adesea mari, fără ca să se fi confirmat printrun studiu idrologic necontestat că, mai adesea, apa dorită se află în subsolul însetatelor o- rașe, neașteptând de cât sonda pentru a veni să le îndestuleze și să le însănătoșeze. | Nimeni, pe daltă parte, n'a contestat de ce folos ar fi pentru agri- cultură irigarea câmpiilor nostre. Acum vre-o 20 de ani a fost chiar ces- BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINȚE 145 tiunea, în scopul d'a se introduce irigațiunile în țară, da se săpa un canal de la Vârciorova la Brăila, pe sub coline, prin care să se derive apele Dună- rei. Negreşit că acest proect al contelui Gzoia ar fi resolvit cestiunea în chip grandios; nu “i staă în cale însă de cât cele câze-va safe de milione lei necesare lucrărilor. Cu mijloce incomparabil mai modeste, proprietarii, ale căror moșii se presteză la acâsta, ar putea să și irige țarinele lor, cum o fac Italienii prin fonzanz/ele lor, din întinsul curent de ape subterane ascendenți, existând în câmpia română, atunci când acest curent ar fi complect studiat. „De așa însemnate aplicaţiuni sunt apele subsolice din cari despre o mică părticică vam întreținut astă scră. Dacă am făcut-o, a fost, domnilor, numai în scopul ca, atrăgendu-vă atențiunea asupra obiectului, să-l supuneți la criteriul aprecierilor d-vâstre și, apropriindu-vi-l, să vă creați ocasiuni de a studia, defini complect și utilisa apele subterane, spre marele folos sanitar și economic al scumpei n6stre Românii. CHESTIUNI ISTORICE RELATIVE LA BEREA INDIGENA DE Dr. RĂDULESCU (Conferință făcută cu ocasiunea visitei fabricei Opler, la bancbetul aniversării). Este incontestabil că avuția unei ttri depinde forte mult de desvoltarea industriei naționale, adică a acelui factor, acelei activități omenesci, care are de scop 7ransformarea materiilor prime. Industria la rîndul ci stă în strînsă legătură: 1) cu avuţia naturală a pămintului, fie în interiorul lui, fie la suprafața lui; 2) cu capitalul inte- lectual și material al unui popor. Scim cu toții că avuţia aprâpe esclusivă a țărei nâstre se află con- centrată la suprafața pămîntului ci și anume, sub formă de terenuri fertile arabile, de păduri seculare, de rîuri navigabile și producătâre de forțe motrice, etc. De și interiorul pămîntului nostru posedă câte-va materii forte preți6se ca, sarea, petroleul, cerezina, lignitul, antracitul, pietre de construcțiuni, ape mineralizate, din care unele cu renume, etc., etc., totuși minereuri ca hulia, ferul, etc., cari formeză baza industriilor moderne - aflându-se în cantitate prea mică, sai în condițiuni nefavorabile de ex- ploatare, temelia averei n6stre naţionale o formeză //ugărza. 146 BULETINUL SOCIETĂȚII DE SCIINŢE Agricultura însă singură, fără concursul unui factor transformator al produselor ei, adică fără industrie agricolă, nu pote realiza un venit echi- tabil și acesta, în primul rînd, din causa fluctuațiunei prețurilor prove- nite din Jocurile de bursă. Deci, ceea ce pâte asigura agriculturei o rentabilitate, o r&splată mai mare, și o pote preveni și apăra mai lesne de crize, de dezastre financiare, sunt factorii transformatori ai produselor ei, adică fabricele de produse agricole. $ Sub acest raport țara n6stră a făcut progrese simțitore; totuși mai este de făcut încă forte mult. Și deci aparițiunea unei noui fabrici de acest gen, nu pote de cât să ne bucure. Din industriile, cari stai în strînsă legătură cu plugăria, țara nstră po- sedă mori sistematice, o fabrică de zahăr de sfecle și altele sunt actual- mente pe cale de a se înființa, posedă fabrici de amidon, de spirt, de bere, 'ețe: Până în present, cei mai puternici factori transformatori ai produselor agriculturei n6stre sunt representați prin dou categorii de fabrici, și anume, fabrici de spz77 și de bere. Dupe statisticele Ministerului nostru de Finance aă existat în “anul 1895-—96, patru-deci și opt de fabrici de spirt, cari au transformat 81.000.000 kilograme de cereale în 28.394.452 litruri de spirt, care a plătit Statului 9.540.006 lei, bani 75. In cantitatea de cereale transformate figureză: po- rumbul cu 80%, secara cu 40%, și orzul cu 16%. Din aceiași statistică reese, că în 1895—96 au existat în țară 19 fa- brici de bere, cari au produs 4.396.625 litruri de bere, la fabricațiunea căria sau întrebuințat 1.100.000 kilograme de orz și 19.000 kilograme de hameiu. Așa dar, aceste Acu grupe de fabrici consumă de la agricultură anual 10 — 12.000 vagâne de cereale, ceea-ce formeză un debușei respectabil. Am menționat în treacăt aceste puţine date statistice, numai cu scopul de a ne face o idee despre valdrea industriilor de materii fermentescibile. Istoricul berei la diferite popore. Scopul acestei lucrări este de a vă întreține despre fabricațiunea și composițiunei berei în genere, și în special a celei românesci. Sunt forte mulți la noi, cari cred, că berea este o băutură de origină germană. Spre a ne putea lămuri asupra acestui punct cred nemerit a face istoricul acestei băuturi în genere și în special cu privire la țara nostră. Băuturi preparate din cereale sunt cunoscute din timpurile cele mai vechi. Ast-fel Chinezii, Japonezii, Egiptenii și Abisinienii cunosceaii deja berea. Osiris, zeul Ein te a indicat deja mijlâcele de a se prepara berea din orz. Dupe dinsul, acestă băutură era destinată a înlocui vinul. Ri BULETINUL SOCIETĂȚII DE SCIINȚE 147 Pe timpul lui Strabon, geograf grec, acest vin de orz, ce se numea «Zythos», se consuma pe o scară forte întinsă în Alexandria. Spre a-i se da un gust mai plăcut i se adăoga diferite substanțe aromatice. Spaniolii și popsrele învecinate cu ei, cunosceaii de asemenea o bău- tură identică cu berea de astădi; mai mult încă, ei cunosceaii chiar mij- l6cele de a o conserva și prin urmare de a o învechi. Plinius, celebru na- turalist roman, care a lăsat o istorie naturală în 37 de volume, prețuită și astădi, numia acestă băutură spaniolă cae/a sai cerea. Armenii posedau o băutură, preparată de asemenea din orz, care avea proprietatea de a îmbăta tare și despre care Xenofonte, istoric și filosof grec ne povestesce, în cartea sa întitulată Analasis, că acel liquid se bea cu țevi de paie din borcane pline până în gură cu bâbe de orz. La llirieni și Panonieni se afla o băutură preparată din orz, care purta numele de Sabaja sai Sabajum. Istoricul grec Priseus, în anul 448 d. Chr., străbătend Panonia în ca- pul unei misiuni diplomatice grecesci, trimesă de Theodosie al II-lea pe lângă Atila, regele Hunilor, ne povestesce despre o băutură preparată din orz, căreia «Barbarii», după cum îi numia el, o numiaii Cap. Acest cuvînt Camam este însă mai vechiu de cât de la data invaziunii Hunilor în Europa (365 d. Chr.) și se pare că el există din timpurile pre- istorice ale marilor invaziuni celtice în Panonia. Se scie că Celţii erai un popor de rasă indo germanică, care a ocu- pat mai întâiu Europa centrală, apoi sau împrăștiat în Galia și în insu- lele Britanice și în urmă au fost nimiciți de către Romani. Curios este însă că în tâte țările numite mai sus în cari berea, sau quasi berea, a fost cunoscută mai întâi, masa poporului nu o cunsce astăzi mai de loc. Pythias, un negustor savant din Marsilia, care a trăit pe la 250 înainte. de Chr. și care era amicul lui Damon, ne spune că în voiajul pe care la făcut în țările Europei centrale și Nordice a găsit bere la locuitorii. situați în clime mai temperate. “ Virgiliă, autorul Eneidei, povestesce despre băuturi fermentate, pe cari Schiţii și în genere poporele nordice o beau în loc de vin. Pe la mijlocul secolului I, exista în Francia centrală o băutură populară ce se numia Cora, Curmen, sicera, cerevisiae, care nu putea fi de cât băutura de orz pe care Celţii o numiaii Capa. Acestă bere celtică sa menţinut în Francia de N., în Belgia și în Anglia, pe tot timpul imperiului Roman, pe timpul Evului medii și ea există în aceste țări și până în diua de astădi. Cuvîntul Corma sai Curma este după etimologia lui pote identic cu cuvîntul spaniol cerza și deci putem admite că berea a trecut din Spania la Celți. Forte de timpuriii apăru forma de nume cervisiae, cerevisia, care se 148 BULETINUL SOCIETĂȚII DE SCIINȚE află și astădi în limbile romane. Așa, d. es. de la acest cuvînt a derivat vechiul cuvint francez cerzozse și cuvîntul italienesc cervosa sau și cer- vogia, cari ambele exprimati e infusiune de orz fermentată, la care se adăoga numai la ocasiuni solemne principii aromatice, ca ienupere, zin- giber, etc. | Germanii, după ce începură a se îndeletnici cu agricultura aduseră omagii consumațiunei berei. Diodor și Tacitus, doi istorici, cel dîntâiă grec, cel d'al II-lea roman, numesc berea o băutură germanică. Și părerea lor pote fi admisă ca justă, de dre-ce, Germanii cari au năvălit către frontierele Galice și au intrat în tările Dunărei inferidre, făcură aci cunoscință cu berea celtică, tracică și panonică și cum barbarilor le plăceau b&uturile îmbătătâre, o adop- tară și ei. Ori-cum ar fi însă și ori-ce păreri ar exista despre berea poporelor vechi, un fapt e însă positiv și anume că berea de atunci diferea cu totul de berea de astădi. Și pentru ca să nu cităm argumente multe e destul a spune că hameiul, care astădi constitue în bere un ingredient carac- teristic, fără de care ea nu pâte purta acest nume, nu e cunoscut de cât din anul 768 d. Chr., când Peppin, regele Franconilor, ne vorbesce întrun document pentru prima dată despre grădini de hameiu. Intrebuințarea acestui principiu amar în fabricațiunea berei dateză abia din secolul al IX-lea. Prin urmare, în vederea cu timpul de când se cu- nosc băuturile de orz, adevărata bere nu dateză de cât de 900—1000 de ani. | | Despre origina hameiului nu se scie nimic. Arta de a face bere bună, a fost cunoscută numai în mânăstiri, unde fabricațiunea acestei băuturi, ca și a altora multe, a fost un monopol al „călugărilor. Intrun manuscris, din anul 1079, al unei călugărițe din Rupertsberg, „un sat situat în Palatinatul Bavariei, se vorbesce în descrierea, ce se face berei, despre adaosul hameiului la prepararea ei. . | Acestă călugăriță, fie pentru faptul, că a sciut, să facă bere bună, fie pentru alte minuni ale ci, nu sciu bine pentru ce, a devenit sfintă si astăzi e cunoscută în bisericile catolice sub numele de. sfinta Hildegarda. Din mănăstiri arta da a fabrica bere trecu la laici, și cu deosebire ea .. prinse rădăcini într'un oraș dintr'o localitate, care şi astădi e cel mai vestit în acestă artă. Acesta € orașul MVirenbere. Și ca să ne convingem despre importanța, ce se da deja după atunci, industriei berei în Bavaria, e destul a menţiona, că deja în anul 1290 administrația acestui oraș dădu o ordonanță severă, prin care se impu- nea fabricanților de bere a întrebuința, la prepararea acestei băuturi, numai orz, oprindu-i cu desăvirșire a întrebuința ovăzul, meiul, secara și griul. Probabil că grație acestor măsuri luate de timpurii, se datoreză BULETINUL SOCIETĂȚII DE SCIINȚE 149 reputațiunea universală, de care se bucură și astădi berea bavareză. O dovadă despre desvoltarea fabricațiunei berei în Germania este și faptul, că deja în secolul al XIV-lea berarii se uniră într'o breslă, întro cor- porațiune, al cărei staroste fu ales miraculosul rege Gambrinius sai Gam- brinus, despre care se zice că cu 1200 de ani înainte de Chr. ar fi des- coperit berea cu care a fericit țara Brabantului. Renumele berei bavareze dateză deja din secolul XV-lea, de când da- teză și avîntul, ce a luat industria berei. In Franţa, unde berea era cunoscută sub numele de cervoise, cuvînt vechiu frances, derivat de la cuvîntul cerevisiae, și care denumia, după cum sa mai zis, o băutură fermentată resultată din decocțiunea orzului, aromatisată la anumite ocasiuni cu zingiber sai cu ienupere, progresul acestei industrii a fost și este şi astădi mult mai încet. Vinul și cidrul făceau și fac și astădi concurență mare berei. Acâstă concurență era sprijinită și de Stat, de Gre-ce chiar în anii de secetă fabricaţiunea berei era oprită. Berea fabricată din grîu, fabricaţiune, ce se practică şi astădi în Ger- mania de N. și în special în Berlin, unde se vinde sub numele de We- isbier, e o descoperire englezescă. De prin secolul al XVIl-lea arta de a fabrica bere a luat o impor- tanță din ce în ce mai mare și grație descoperirilor sciinței moderne, ea a ieșit din stadiul unei industrii empirice și ocupă astădi un loc în- semnat printre industriile mari. Diferitele descoperiri în ale berării făcute în laboratoriile de chimie, pe de o parte, și în ramura mecanicei pe de altă parte, ai contribuit în mod considerabil la înălțarea acestei industrii. E destul a cita numai câte-va din mijlâcele bine făcătâre pe cari sciința le-a pus la disposiţi- unea acestei fabricațiuni și cari constituesc pentru dinsa pârghii puternice. Așa de exemplu, chimia a furnisat cunoscințe clare despre fenomenul fermentațiunei, despre mijlâcele de a cultiva drojdie curată — lucrări da- torite, după cum se scie, nemuritorului Pasteur —, a studiat composi- tiunea berei și a ingredienţilor ei etc.; iar mecanica a contribuit cu ca- zanele sistematice, cu mașinele de ghiaţă artificială, cari aii devenit aprâpe indispensabile berăriilor, a mai dat pompe și diferite alte utensilii necesare. | Cu tâte acestea și astăzi se mai găsesc berari, cari se opun la adop- tarea principiilor sciințifice moderne. Aşa, d. ex. chiar în metropola berei bavareze, adică în Miinich, se mai află și astădi maeştri fabricanți de bere, cari se încăpățineză a introduce în fabrica ce o dirig, inovațiuni recomandate de sciință, ca d. ex., fertul berei prin vapori de apă, iar nu cu foc direct, drojdia cultivată în laboratorii speciale, etc. Acesta o fac, după cum motiveză dînșii, de temă de a nu strica reputaţia berei lor. Ori-cum ar fi însă, excepțiunile ce le formeză unii berari, nu pot forma 4 150 BULETINUL SOCIETĂȚII DE SCIINȚE regula, și astădi, după cum sa mai spus, este un fapt dejnetăgăduit că fabricațiunea berei a ieșit, deja de câte-va decenii, din stadiul unei in- dustrii primitive, îndrumându-se pe o cale sciințifică. Istoricul berei la Români. Am vorbit despre fazele istorice prin care a trecut fabricațiunea berei în diferite ţări. Acum să facem acâstă cinste și țărei nostre și să vedem de când se cundsce la noi acâstă b&utură. După cum am mai spus, multă vreme sa credut și chiar astădi mai sunt încă mulți români cari cred că berea este o băutură exclusiv de proveniență germană. Spre a găsi adevărata deslegare în acest sens, m'am gândit a con- sulta și documentele istorice românesci. In acest scop mam adresat părintelui documentelor românesci, d-lui Hăjd&u, cu rugăciunea de a mă& îndruma pe o cale bătută. D-sa, cu amabilitatea-'i cunoscută ma trimes la biblioteca Academiei, ca să caut în ziarul Buczzm4/, redactat de către mult regretatul Cesar Boliac, în anul 1862-1865, să caut zise d. Hăjdău, un roman întitulat: «Copzlăria Îni Jaucu Motoc», unde după cum îmi spuse d-sa, vei găsi ceva despre bere. Colecţiunea acestui ziar am răsfoit-o aprope două dile. Trebuie să mărturisesc că numi pare r&u de timpul întrebuințat. Am avut o mulțu- mire sufletescă deosebită, și acesta pentru motivele următore. 1. Fiind-că mi-a fost dat să mE conving că avem lucruri seriose și prețiose în literatura nâstră; 2. Fiind-că am putut constata că Gmenii generaţiei de acum 35 de ani, din cari avem fericirea, a mai vedea supraviețuind câți-va, au fost stilpi puternici, pe cari sa ridicat edificiul literar măreț cum e astădi. Căci în adevăr d-lor, trebue să ne filim că întrun timp relativ scurt, și une-ori furtunos, am ajuns să avem o literatură demnă de a fi citită și de străini, lucru care se și întîmplă forte des. 3. Nu-mi pare răi a fi răsfoit colecțiunea ziarului e Bzczzul», fiind-că nu infructudsă mia fost cercetarea cu privire la bere. In adevăr, nu numai că am găsit ceva, după cum se exprimase d-l Hajdeu, ci am găsit date forte preţiose cu privire la industria berei la Români. Cu aceste date suntem în m&sură a întârce la calea adevărului | pe cei rătăciți, ce cred că berea ar fi de origină germană. lată d-lor ce dice d-l Hajdei în un pasagii din romanul numit mai sus, pe care d-sa la scris sub formă de foileton în ziarul « Byrczumaa/> din anul 1864, cu privire la bere (pasagiul acesta se află în foiletonul din numerul de la 6 August acel an): «In diua morții (1) lu: Ștefan (1) Anul 1504 nota autorului articolului de faţă. BULETINUL SOCIETĂȚII DE SCIINȚE 151 cel Mare, șetrele, din cari făcea parte eroul nostru, se nemeriră aședate lângă orașul Siret, nu departe de la Suceava; un oraș pe atunci mare, important, ornat cu palaturi și biserici, celebru prin relațiunile sale co- merciale cu Polonia, prin depositele sale de săbii, arcuri, cușme, etc. astădi cădut la trepta unui târgușor pe jumătate armenesc (Darea de seamă pentru Bucovina apărută în 1862 în limba germană). Afară din Siret, pe drumul Suceavei, în drepta se întinde o luncă; în stânga față în față se lungia un edeficiă de lemn în care se fabrica, se viudea și se bea bere.» Berea, o băutură atât de germană și atât de modernă în țara n6stră? Berea în epoca lui Ştefan cel mare? vor striga de sigur lectorii cetind aceste rînduri. Le vom răspunde pe scurt, încurajându-i mai ales pe cei ce nu beau până astădi bere din sentiment patriotic, că ea nu este nici germană nici modernă. Mai întâiă cuvîntul bere este curat românesc, fiind un substantiv for- mat din verbul a bea. Slavii tot ast-fel numesc berea pzoo de la verbul piti, a bea. Prin urmare, berea pote fi sai slavă sau română, dar nem- țescă nici o dată, de vreme ce substantivul fier nu are nici o etimo- logie. Grimm și Wackerwagel, susțin că acest cuvînt ar deriva de la vechiul cuvînt biber sau biberis a bea. Al doilea, până în momentul de față locurile, în cari se păstreză ori-ce fel de băuturi: bere, vin, rachiu, etc., pârtă la poporul nostru numele de pivniță, adică berărie, ceea-ce dovedesce, pareni-se, că la început acele locuri nu eraii în România de cât numai pentru bere. Dacă aceste două considerațiuni se vor părea glumeţe, vom putea înșira texturi lămurite positive, autentice cum că vinul mai că nici era cunoscut Românilor din sec. XV și XVI, afară numai dâră de domni și boeri, iar berea, nectarul civilisațiunii moderne, era beutura universală a poporul de jos. Aședă- mâîntul comercial moldovenesc al lui Alexandru-Vodă cel Bun (1401— 1433), legiuesce anume, ca nici un străin să nu se amestece în fabricarea berei, acestă industrie fiind permisă numai Românilor neaoși (Akty zapadnoi Rossii, tomul 1, pag. 32). Italianul Della Valle, călătorind prin țerile nâstre în prima jumătate a sutimei a XVI, se pronunță clar, dicend că Românii se adapă cu cere- vistae. Ca notă explicativă d. Hăjdeu dă următârele, înscrise sub No. 7: Magyar Tortinelmiter, cea-ce vrea să dică arhiva istorică ungurescă, din care d-sa reproduce cuvintele proprii ale ltalianului numit mai sus. lată cum se exprimă acesta: «La lingua loro a pocco diversa dalla nostra italiana...... se alcuno dimanda se sano :parlar in la lor lingua valacca dicono a questo modo s7 fRomznest, che vol dire sai tu Romano.. Quel paese e molto fertile d'ogni cosa, eccetto di vino, dove in vece di esso usano la cervosa.» Traducere: 152 BULETINUL SOCIETĂȚII DE SCIINŢE «Limba lor diferă puțin de a nâstră italiană... dacă vre-unul întrebă de scii să vorbesci în limba lor valahă, zice în acest mod si Romznest, ceea-ce vrea să dică scii tu limba română... Acea ţară este forte fertilă în fie-ce lucru, exceptând 774, în locul căruia useză cerzosa.» Noi am v&dut însă mai sus că, cuvîntul cervosa, la italieni, cerveza la spanioli și cervoise, la francezi, exprima o băutură alcoolică fermentată, preparată prin decocțiunea orzului și aromatisată cu diferite principii mirositore. Deci nu încape nici o îndoială că berea este de mult cunos- cută Românilor, nu numai ca băutură, ci chiar fabricațiunea ei. lată cum încheie d. Hăjd&u pasagiul, din romanul Copzăria lui Iancu Mofoc, în care pasagiii vorbesce despre bere: «Așa dară, jos gloria be- rarilor Nemţi! trăiască berea română și trăiască odată cu ea toți acei ce nu S'aii depărtat, măcar în băutură de la obiceiurile strămoșilor.» Conelusiune. Resumând pe scurt istoricul berei, el pote fi exprimat prin următ6- rele puţine cuvinte: Berea este o băutură ce dateză, din timpurile cele mai vechi, la diferite popâre asiatice. In Europa ea sa cunoscut mai întâiu de către Spanioli, Iberieni, Panoni, Traci; apoi ea își face apari- țiunea la Gali de la cari să presupune că ai luat-o Germanii. Până în secolul XII-lea, fabricaţiunea berei era un monopol al mănăstirilor, de unde ea trecu în mâinile laicilor. Primul document despre adăugarea hameiului în bere dateză din se- colul XI. In era nâstră, după cum am v&dut, cel mai vechii document care vorbesce despre bere este: Aședămîntul comercial al lui Alexandru Vo- dă-cel-Bun, care a domnit de la 1401—1433. Este forte .probabil însă că, acestă btutură, are și la noi în ţeră a- E] ceași vechime. ASUPRA UNUL MOD DE GENERARE CUBICELOR PLANE DE D-l A. G. IOACHIMESCU Presentat în ședința secţiunei sciințelor matematice la 3 Martie. Fiind date două fascicule de drepte: P LA 9 = () | PFA 0.0. BULETINUL SOCIETĂȚII DE SCIINȚE 153 în care parametrele A și A, sunt legate prin relația omografică : (2) AM -+ait+bi-t+cec=o, se scie că locul punctelor de intersecție al razelor corespundătore este o conică, și reciproc: Ori-ce conică, pote fi descrisă prin intersecția 1a- zelor corespundătore a două fascicole omografice. In cele ce urmeză 'mi propun a extinde acest mod de generare al curbelor, prin fascicole de drepte, la curbele de la gradul al III-lea. 1. Dacă relația, ce legă cele două parametre A și A, în loc să fie o- mografică, este o relațiune algebrică dre-care: | (3) e 01 h)=o o fiind un polinom de gradul 4 în raport cu A și de gradul 7, în ra- port cu ».; curba generată va fi în genere o curbă de gradul + ui, îusă ea nu va fi cea mai generală de felul săă. In adever, fie O și O, virfurile celor două fascicule (1). La o valdre Gre-care dată lui A, prin urmare la o rază ce plecă din O, relațiunea (3) face să corespundă 4, valori pentru »,, prin urmare 4, raze ce pornesc din O,; intersecția razei A cu cele 4, raze A, determină 4, puncte ale cur- bei. Să presupun, în particular, că dau lui A valdrea pentru care raza ce pornesce din O trece prin O,; cele 4, raze A vor fi tote tăiate în ace- laș punct O,, care ca fi, pentru curba descrisă, un punct multiplu de ordinul z,. In același mod se pote vedea că O va fi un punct multiplu, de ordinul z. Prin urmare: /zzzd dază o curbă algebrică de gradul m. dacă acestă curbă nu va admite două puncte multiple de ordinul n si n, ast-fel ca: nn =m, va fi imposibil a găsi o relatiune algebrică, și două fascicule de drepte de Torma (1), care să descrie prin intersecția ra- zelor corespundătore curba considerată. 2. Find imposibil a descrie o curbă algebrică cre-caze, numai cu două fascicule de drepte, este natural a cerceta dacă o curbă de gradul z, nu pote fi generată, prin intersecțiile în acelaș punct, a z fascicole de drepte. PA+-hAQ =o (4) P, + n Qa2=o Po-b ăi Qa —0 in care parametrele A, 2. . . >. ar satisface relații: (5) a a .... n --a, o GE În kb, o Via ea e „+h=o. relațiune, care prin anologie cu casul a două parametre, pote fi numită relație omografică de ordinul un. Curba descrisă în fascicolele (4) este evident de gradul z, iar ecua- țiunea ei va fi: (6) PPP a, Obor. Palo =0 154 BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINŢE Reciproc: O curbă ore-care de gradul 7, va putea fi descrisă în mo- dul indicat mai sus, dacă vom putea identifica ecuațiunea ei, cu ecua- țiunea (6). Or, vo curbă de gradul coprinde » (2+ 1) („+2) ter- meni, şi se pote vedea ușor că ecuaţiunea (6) coprinde: 35 + 2" coifi- cienți arbitrară (1), numer, care este tot-d'a-una mai mare ca numărul ter- menilor curbei de gradul z. Prin urmare dacă am pune: =3n 23 (n-F1) (n +2) identificarea va fi în genere posibilă, iar coeficienţii fascicolelor de drepte și ai relațiunii omografilce de ordinul 1, va depinde în genere de g din- tre ei, cari român arbitrari. 3. In cele ce urmeză 'mi propun a aplica generalitățile de mai sus la curbele de gradul III. Fie deci: | PA+A4Q =o (7) 3 P. + Q=o | P, + O =o ecuațiunile a trei fascicule de drepte, parametrele >, 3», 2 satisfăcend relațiunei : (3) / Quo, ha) Zoo Panda fraza tras daf tb rbd eo Făcend să varieze parametrele A, 2, A locul punctelor, pentru care trei raze corespundătore trec prin același punct, este o cubică a cărei ecuațiune va fi: (9). PP, P, Aa, O, Bea A) Se pote însă vedea și direct că curba descrisă va fi de ordinul III Observ mai întâiu ca daca O, O,, O, sunt virfurile celor 3 fascicole |7), aceste puncte se află pe curba descrisă. In adevăr, dacă se dă lui , și ds. valorile, pentru cari razele ce pornesc din O, și O, trec prin O,, ori care ar fi valdrea corespundătore a lui A, cele trei raze se întilnesc în acelaș punct O,, acesta va fi deci un puct al curbei. De asemenea pentru O; și O. Pentru a găsi alte puncte ale curbei, va trebui pentru o valore dată lui A, s. ex, valorile corespundătâre ale lui), și A, să satisfacă re- lații (8) și în acelaș timp condițiuni, cari exprimă că cele trei drepte sunt concurente, condiţiune care este de aceiași formă cu (8): (10) Î. ho ha L-a”, A = -- Pa 0 ci —- b, JI A . . . 0. (1) Aceste paramctre arbitrare sunt pentru fie-care fascicol de drepte, parametrul care determină posițiunea vîrfului pe curbă, precum și coeficenții unghiulari a două drepte particulare ale fascicolului; apoi avem un numer de: n i al n -—2 O — n Edo ea Bea = coificienți ai reclamațiunii omografice de ordinul n. BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINŢE 155 Coeficenţi a, .. . + .. depinzend de aceia ai dreptelor P și Q. La o valâre a lui ),, relaţiile (8) și (10) fac să corespundă câte două valori pentru )> și X, prin urmare pe fie-care rază, ce pornesce din O,, se va găsi, afară de punctul O,, încă alte două puncte de ale curbii, care va fi deci de ordinul III-lea. Reciproc: Piznd dază o curbă de gradul II-lea, se pote în tot-d'a-una găsi trel fascicole de drepte şi o relație omografică, care să descrie prin intersectia lor, în acelaș punct, curba considerată. Acesta resultă imediat din generalitățile de mai sus. O curbă de gra- dul Ill-lea cuprinde 10 termeni, identificând ecuațiunea ei cu (9), vom stabili 9 relațiuni de condițiune. Cele trei fascicole de drepte depind de 9 parametre arbitrare, iar relațiunea omografică de ordinul al III-lea co- prinde încă 7 coificenți arbitrară; prin urmare cei 16 coificenți de care dispunem ar depinde de 7 ori-care dintre ei. In realitate însă, numerul coificenților, care remân arbitrari, este numai de 5, cum se va vedea mai la vale, dintro demonstrație directă și geometrică a teoremei anunțate mai sus. : (Fig. 1). 4. Fie O,, 0, O, trei puncte fixe, luate arbitrar pe cubica considerată, A un al patrulea punct, a cărei pozițiune o vom determina în urmă. Unind O, și O, cu A, dreptele O, A şi O, A tae cubica în câte un al treilea punct: B și C, dreptele O, B şi O, C vor tăia curba încă în punctele D și E, pain O, cu D si O, cu E intersecția dreptelor O, E și O, D va fi de asemenea un puuct al curbei. In adevăr fie (C) cubica dată, sistemul dreptelor: (O, A B), (O; CE) și (O, D) formeză o a doua cubică (C”), de asemenea sistemul dreptelor: (O. A C), (0,BD) și (0, E) formeză o cubică (C“), cele trei cubici, (C), (C') și (C“) au 8 puncte comune, rezultă, în virtutea unei teoreme cunoscute, ca ele vor avea și un al noulea punct comun, care nu pote fi de cât cel de al noulea punct de intersecţie al cubicelor (C”) şi (C”), adică punctul F. CC A Acestea fiind stabilite, fie: P,, P;, P, primi membri ai ecuaţiunilor dreptelor: O, A, O, A,0;B; 156 BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINTE Q,, Oz, Qe, expresiunile anal6ge pentru: 0, F, O, F, O; C. Consider fas- cicolele de drepte: PA+hi Q=o PA Q2 9 Ps —- d Qa =o în care parametrele A, 72, XA ar satisface o relație de forma: a do Da —F as a a Fr as A a hash kb t bi -hbh-t+e=o Pentru ca cubica descrisă de fascicolele de mai sus, să trecă prin punctele: A, B, C, D, E, FE, trebue să avem: bd be = ba c==0 Mb ao Nk a=o a, A's4-b=—o = az MA+b,=o în care: N, și A“, represintă valorile lui 2, pentru razele ce pornesc din O, și trec prin C și D. i B Li LUA LUA PR LUA A Din relaţiile de mai sus deducem: a = — a = — ha b, == ALA a pa ha ă C = — N, it Nae e N AA A Cea din urmă relație arată că punctul A nu pote fi luat arbitrar, po- sițiunea sa resultă din condițiunea, ca acâsta relație să fie satisfăcută. Remân încă doi coificienți ai relațiunii omografice de determinat: a; și d. Aceste parametre pot fi determinate exprimând că cubica descrisă de fascicolul de drepte, trece prin alte două puncte arbitrare după cu- bica dată, cea ceea ce revine a stabili încă două relațiuni de condițiune, cari vor determina coificenții a, şi &,. Cubicele, cea descrisă de fascicolul de drepte și cubica dată, avend atunci mai mult de nouă puncte comune vor coincida. Din cele ce preced, se vede că, parametrele, cari r&mân arbitrare și de cari depind posițiunea dreptelor de basă ale fascicolelor, precum și coi- ficientii relațiunii omografice, sunt în număr de cinci, și anume: parame- trele cari determina posițiunea pe curbă a celor trei verfuri: O,, O, și O;, și parametrele cari determină posițiunea pe curbă a celor din urmă două puncte, prin cari facem să trecă cubica descrisă. BULETINUL SOCIETĂȚII DE SCIINȚE 157 5. Dacă între relaţiile (8) și (10) se elimină unul din parmetre, ), s. ex. se obține o expresie de formă: (11) Ma EBRAIC o care determină valorile lui 2, cor&spundătore unci valori date lui >; iar punctelor curbei se obține prin intersecția razelor: P+A4Q, =o P, + =o. Acest rezultat pare în contrazicere cu ceea ce am stabilit la început, căci am v&dut ca în genere este imposibil a descrie o curbă de gradul III, numai prin intersecțiile a dou fascicole de drepte, ale căror parametre ar satisface unei relațiuni algebrice de formă (11). Acestă contradicere pote fi însă explicată, prin acea ca nu ne putem servi de relația (10), pntru a determina punctele curbei din vecinătatea lui O, și 0; căci dacă se dă lui X, și A valorile, pentru cari razele ce pornesc din O; și O, trec prin O,, relaţia, care exprimă că cele 3 raze sunt concurente, va fi identic satisfăcută, și va trebui determinată valdrea corespundătore a lui A, numai din relația omografică, fără a ne mai servi de cea-laltă relație între parametre, și eliminarea parametrului 1, între (8) și (10) nu se mai pâte face. Exceptând însă punctele situate în vecină- tatea vârfurilor celor 3 fascicole, tote cele-alte puncte ale curbei pot fi determinate de fascicolele (12) și relația de condiţie (11). 6. Fie X, valdrea lui A, corespundătâre valorilor A, și X'4, pentru cari razele, ce pornesc din O, și O, trec prin O,, drepta: PFA Q=o represintă tangenta la curbă în acest punct. In adevăr, fie A“, o valdre a lui A, fârte apropiate de X,, punctele de intersecție ale dreptei: (12) PA+-A'Q,=e cu cubica, sunt, punctul O,, și alte două puncte determinate de drepta de mai sus, şi de conica: P, + 4 Qa=o PA kk Q; =o | F Quo. Or, când 1,” coincide cu 1,” conica acâsta trece prin O,, căci sistemul de valori A, A» şi A verifică relația: f (1, d, d) o, prin urmare două din punctele de intersecție ale cubicii cu drepta vor coincida cu O,, și drepta va fi tangentă la cubică. Dacă se presupune că drepta (1,”) trece prin O,, atunci acestă dreptă va fi tangenta la cubică și în O, și în O;, adică va avea patru puncte comune cu ea; deci în casul acesta cubica se va descompune în drepta O, O, și o conică. (13) 158 BULETINUL SOCIETĂȚII DE SCIINȚE (Fig. 3:) (Fig. 4,) (Fig. 4) y | | (Fig. 5) BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINȚE 159 PROPRIETĂȚI “A LINIILOR FOCALE, LA SUPRAFETELE DE GRADUL AL DOILEA DE D-l BOGDAN G. IONESCU Presintată Secţiunii sciințelor matematice în ședința de la 3 Februarie. Vom însemna în cele ce urmeză cu z, linia focală și cu & curba, in- tersecție a planului curbei v cu cilindrul director, corespund&tor curbei e. Teorema I. Curbele p și î sunt una transformată alteia prin polare reciproce, în raport cu czrba principală. (Curba obținută prin intersecția planului curbei e cu suprafața). Ehpsoid. — Fie X2 p equația elipsoidului, in care presupunem 2 > 9 >7. Ecuaţiunile curbelor și din planul XO Y vor fi y? ZE da 70 Oa aa Au, x2 A /s == —1= d pa: FI a - X2 ya Z=0 == = L==0 E hu q: eat PĂJ | aceste ecuațiuni se obțin identificând ecuațiunea elipsoidului cu ecuațiunea focală a suprafețelor de gradul al II-lea. Să însemnăm cu (7, £,0) coor- donatele unui punct E al curbei 7 și cu (4, 4, 0) coordonatele punctului D, piciorul direcției corespundetore; avem relațiunile: le; 1). pesta atat e ei Al p—r q—r Ecuaţiunea curbei principale este 2). + =———1=o. | p ŞI Polara punctului F in raport cu (2) are ca ecuațiune: O, e 3). 0. | 2 q Tangenta la curba î în: punctul D are ca ecuaţiune k iii 9 x = 9 NA Et li 203 Ei il p—r q—r 160 BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINŢE și ținend semă de relațiunile (1), ecuațiunea precedentă devine pa qf adică tocmai (3), ceea-ce demonstră teorema. Consider ecuațiunile liniei focale și directrițe din planul, X O Z cari sunt x? z2 4 —0, — — 1=o = E As x2 if z2 5) y=0, P- ii 08 și însemnând cu (a, 0,%), coordonatele unui focar de pe curba focală și cu (£,0,g), coordonatele unui punct de pe (5), piciurul directriței cores- pundetore, avem relațiunile % Tr 6). k = E. g=— i Polara secțiunei principale aa z2 — + ——1l=o e in raport cu focarul (4,0, 7), are ca ecuaţiune: 0 7). ce MED A o) p r Tangenta la curba (5) în punctul (£, 0,2) de pe acestă curbă, are ca ecuațiunii pz E luând în consideraţie relațiunile (6), ecuaţiunea (8) devine ecuațiunea (7). C Gt . Teorema e adevărată și pentru /iperboloidul cu o pânză saă cu două pânze. Căci n'avem de cât să schimbăm în formulele relative la elipsoid pe 7 în —7 sai pe g în —g şi pe 7 în —7. Con. -— El are o linie focală compusă din două drepte, ce trec prin ori- gină și aședate pe planul X OZ. Ecuaţiunea conului fiind 2 So idea ME p ra lui ă Ă ' d « Pi ecuațiunele liniei focale și a urmei cilindrului director, redus la două plane, pe planul liniei focale sunt: BULETINUL SOCIETĂȚII DE SCIINȚE 161 X2 z2 9 setei apese Veti 0) i p—q q-+r Ap a pac) a a 20009 fr) e (10) Vi 05 p re ==,0 dacă însemnăm cu (4, 0,') coordonatele unui focar de pe linia (9) și cu (£,0,2) coordonatele unui picior de directriță corespundttâre de pe curba (10) avem relațiunile ju ri 11 le == : — E ze p—q Sg Calculând în mod analog ca la elipsoid găsim teorema adevărată. Paraboloidul eliptic. Dacă ecuaţiunea lui este 2 2 y 20, p ecuațiunele liniilor focale sunt (12) z=0, y* (p—q) (2x—4) (13) Sa 6 z? (q—p) (2x—p); însemnând cu (a, ,') coordonatele unui focar și cu (£,/,g/ coordona- tele piciorului unei directrițe corespundătâre, avem pentru prima linie focală Ep ==40; je! îi) > 2 5 S q P—q și pentru a doua [SI D=, k=a — q, =. q Ss q—p așa că ecuațiele urmelor cilindrelor directâre, relative la liniile focale (12), (13), pe planurile z=—o, p=o sunt i îi palcai:u) (14) ZI y2= BE | A E 0 2 ge (2x p (Up = ip) Polara unui punct (4, £, 0) al curbei (12) în raport cu secția principală zZ=0, y'= 2px este: | Ry—px—pa=—o. Tangenta la curba (14), în punctul (£, 4,0) corespundător punctului (a, f, 0) are ca equaţiune h (y—h) (p—a) =p* (s—k) și ținend semă de relațiunile, ce legă Z cu a, fi cu Z£, acestă ecuație de- vine tocmai cea precedentă. 162 BULETINUL SOCIETĂȚII DE SCIINȚE Pentru a doua linie focală (13), teorema se demonstră ușor, schimbînd în resultatele de la prima linie focală pe z cuy și pe gcugz. Pentru paraboidul hiperbolice, teorema se învedereză, schimbând în re- sultatele, relative la paraboloidul eliptic, pe g în —g; deci teorema e ge- nerală pentru tâte suprafețele de gradul al II-lea. Teorema II-a. Fie (£, 4, 0) coordonatele centrului de curbură a unei linii focale e în un punct F și (£,,'4,,09), coordonatele centrului de cur- bură a curbei 5 în un punct D corespundetor punctului F; polara punc- tului (£,,0), în raport cu secțiunea principală din planul curbei ș, e paralelă cu polara punctului (£&,, 4, 0) în raport cu 7 și polara punctului (£, m, 0) în raport cu secțiunea principală e paralelă cu palora lui (£,7,0) în raport cu 5. Flipsoid. Se ştie că coordonatele centrului de curbură la o elipsă x2 y2 paie E 70 ERA în un punct (, £) sunt: C 22 22 lea) iei e E alei EA ni == dp , [al TEGEARp da? da? adică coaie 00 (Pzat)) Eh ic) (pes (q =) Pentru elipsa X.2 2 a le în punctul cu coordonatele % (2 Me setati ou ie Ba p—r q—r coordonatele centrului de curbură sunt: gi 29 PUI (Piti), 2 1: 20 luai a tal p dă înc ră pi tote reducțiunile fiind făcute. Deci avem relațiunile i i p pt () — aie. du q azi Polara punctului (£, 4) în raport cu elipsa x2 y? 1) — + -—-—1=—=o este —x-4+-—y—1=—o, P q i q BULETINUL SOCIETĂȚII DE SCIINȚE 163 și polara punctului (&,, 4.) în raport cu linia focală 7 este & pe i —x pn — y—l=o por gr și relațiunile (1) ne indică, că cele două polare sunt paralele. Tot asemenea polara punctului (&, 4) în raport cu elipsa x ca y2 1 este: p Plc E au & “a S Sie se pe E CE apte p ?R q Y ear polara punctului (£, 7) în raport cu curba 5 are ecuațiunea: Ei Uite da te lies E) pap o p2 2 și (1) ne arată că sunt paralele. Schimbând pe z cu z și pe g cu 7 în formele precedente, demons- trăm teorama şi pentru linia focală din planul XOZ. Teorema este adeverată și pentru cele alte suprafețe de gradul al Il-lea; cred inutil de a mai reproduce demonstrația. Observatiuni. La paraboloidul eliptic relațiunile (1) devin 2) = = (pa) ecuațiunea paraboloidului fiind cea indicată în teorema |. Prima relațiune din sistemul (2) ne indică, că proeczia distantei (5, 1) (5, m) pe axa paraboloidului e constantă; același lucru și pentru para boloidul iperbolic. Teorema III. Infășurătârea suprafeței, loc a centrelor secțiunilor supra- feței de gradul al II-lea prin plane, ce trec prin un focar, e o suprafață de gradul al IV-lea sau al II-lea Xf, ce trece prin curba de intersecţie a suprafeței de gr. Il-lea cu cilindrul director corespundstor; și earăși în- fășurătorea suprafeței, loc a centrelor secțiunilor suprafeței de gr. II-lea, prin plane ce trec prin piciorul unei directrițe, este o suprafață de gr. al IV-lea sai al doilea Xd, ce trece prin intersecția suprafeţei de gradul al Il-lea dată cu cilindrul drept, ce are ca bază linia focală. Ehpsoia. — Fie (DA (Xa) tuf) vz=o ecuațiunea planului, ce trece prin un focar (2 £, 0) și A o Za ză ZI == L— —1—=o0 fi ( >Y, ) p == q L r execuția suprafeţei date. Centrul secțiunei considerate, va fi la intersecția planului (1) cu diametrul conjugat acestui plan în suprafață. 164 BULETINUL SOCIETĂȚII DE SCIINȚE ar ae ar dx dy _ dz (2) DI a 2 Locul centrelor secțiunilor este deci df df df (3) dx (x—a) = dy (y —f) zi dz Z=— 09 obținută eliminând >, u, v între (1) și (2). Ecuația (3) se mai scrie a y2 ZE o ej 4). PR (4) RUA pa e Pi ati Când focarul se mișcă pe linia focală, adică când 2 [2 (5). DE ae a 0 aaa Suprafața Y=— o, înfășură o suprafață, ce se obține eliminând a, £, între ecuaţiunele d, pl See PA Rp tale, = 10, dy d7 sai p dp a g p—r. q—r 1 pd Za d y riza y VA > p q p a si + Ei deci Bi ase ee PR 3 la Ie Pi Egil a Iza q e El ap p q îi p i: q 4 1 Inlocuind aceste valori în ecuațiunea (4) avem ecuațiunea suprafeței 2 y2 za N2 x2 y2 6). a e = —r ——(qd—r). (6) pici va bla pa. (2770; azil ela) Ea se mai pâte scrie scădend în primul și al doilea membru pe 1. (2 y> ze Xa 2 VE gi ze 1 N (pp af 00) (6 a x2 FE) El AA ceea-ce arată, că ea trece prin intersecția elipsoidului cu cilindrul X2 2 — (p—r —— (q—r)—1=o. step lea Dacă în ecuațiunea (4) vom înlocui pe a și £ cu coordonatele piciorului y? —r)— 1, q: (q—r) BULETINUL SOCIETĂȚII DE SCIINȚE 165 unei directrițe corespondentă, , /, pentru a determina suprafața X4, vom avea de eliminat / și / între ecuațiunele sa sa z2 lk h k2 (p—r) h2i(q—r) — —X——Yy=0, op —1=o0 p + q iN r p 9] / jr La i q* i (p—0k (4) pe PE ae i pl x FIA 2 A za» p q P ŞI | i scoțend valorile lui / și / din ecuațiunele din urmă și substituindu-le în prima, se obține ecuațiunea suprafeţei 7). ( ) = (7) îs ata gi cau (7) se mai pote scri sub forma aa Ne Za ) (++ Za Lu = za e Se 1 [. ERIE e Pe e pe loja AREA ceea-ce indică, că acestă suprafață trece prin intersecţia elipsoidului cu cilindrul x2 y2 p—r sia E ANR Leo) SA (Us Ce Iul). Dacă în ecuațiunile (6), (7) schimbăm pe y cu z și pe g cu 7, dăm peste suprafețele să le numim X/', Xd relative la linia focală și la urma cilin- drului director din planul YOZ. Ele sunt = eye z22 x (p—q) e z2(r—q) 3 pin | e i 3 Mii mă Nea se 9 > -8 +7 (9) = E) y2 ia | alu Xa i z2 p q 1 Pee Cl alert a Teorema se demonstreză ușor și pentru cele alte suprafețe de gr. II-lea. Observaţiune. In casul conului suprafeţele »/, » 4 devin însuși conul; iar în casul paraboloidilor eliptică sai iperbolici, ele devin nisce parabo- loidi sau eliptică sau iperbolici. PROPRIETĂȚI RELATIVE LA LINIILE FOCALE ALE ELIPSOIDULUI Voii enumera câte-va proprietăți numai la elipsoid și întrun mod analog se va putea trece la proprietăţile corespondente ale celor-l-alte suprafețe. 5 166 BULETINUL SOCIETĂȚII DE SCIINȚE at Sala Teorema I. Dacă se iea pe elipsa focală 3 puncte F,, F;, F;, așa că cercurile osculătâre la elipsă în aceste puncte, să trecă prin un al patrulea A dat, picidrele celor 3 directrițe corespundătâre, D,, D;, D;, au aceiași proprietate și punctul B unde se întîlnesc cele 3 cercuri osculatâre la urma cilindrului director, e piciorul directriței corespundetâre la focarul A. Fie 3» anomalia excentrică a punctului dat A pe elipsa focală punem p—r=a',q—r=b?. Coordonatele punctului A sunt acos3p, bsin3p. Coordonatele celor alte 2 puncte F,,F., Fi, sunt: X, = a Cos x, = a cos (120% — 0) X3 = a cos (240 y, = bsin (— 7) y, = b sin (1200 — g) Ys = b sin (2400— -S ) ) -G Coordonatele unui punct D sunt: o le eo) Sei cos ( mai Pauli V pP—r dacă însemnăm cu a' semi-axa mare și cu b' cea mică a urmei cilin- drului director; asemenea și pentru cele alte puncte a' cos [120%—s), a' cos (240%—w); b' sin (2400%—s), b' sin (240%—) 0) = a! cos(— 9), b' sin (— e), atunci și punctul DB are ca coordonate a' cos 3%, b! sin 3%, adică piciorul directriței punctului A. Teorema ÎI. Dacă F și D sunt un focar și piciorul directriței core- spundetore în planul liniei focale și O centrul elipsoidului; locul centrului de gravitate al triunghiului I DO este o elipsă sau iperbolă după cum linia focală e o elipsă sau iperbolă. Insemnând cu (4, f) coordonatele lui F, (kk, h) ale lui D și £, 7 ale cen- trului de gravitate în tr. FD O avem E lat) ma (p-bnjsai Ei. pu Pa e (e LI > a (lia), 9 (ama de unde putem scâte pe 7 și [i în funcție de & 4 și îi înlocuim în elipsa focală, avem ecuaţiunea locului (pc) 7 EM A? 4 Aa ? poi par! ESD (2p—r) (2q—r)> BULETINUL SOCIETĂȚII DE SCIINŢE 167 a E Schimbând pe y cu 2 și pe g cu 7, avem locul corespundător la linia focală din planul + £, care este iperbola e a (2 p-—q)? (2 r—q)? III. Locul proiecțielor originei pe linia, ce unesce un tocar cu piciorul directriției corespondente, este o curbă de gradul al VI-lea, închisă sai deschisă după cum linia focală este o eclipsă sau iperbolă. Ecuația dreptei F D este (1) £ (p—r) z—a (q—r) y=af (p—d) Ecuația dreptei ce trece prin origină și perpendiculara pe (1) este (2) & (p—r)y-a (q—r)x=o Eliminăm pe 7, f între (1), (2) și ecuaţia 2 [2 ! a regiza 0 din (2) sc6tem. LD, Ey sau Izei zale (9, 3 = . l ja DR on altă Vp-r Vq-r p—r , q—r x y Sam ul înlocuim în (1) și avem, ridicând la pătrat și reducend 5 einer] Acestă curbă e tangentă la axele coordonate în origină, e simetrică în raport cu axele coordonate și închisă; ea are forma indicată în figura (3). Schimbând pe y cu z și pe gcu 7 avem curba (3) relativă la linia focală din planul + z: 9 2 2 2 372 (0) Grete) ztanj=xz: Acestă curbă e asimptotă la dreptele | x (p—q) —2 (4-10. „Forma acestei curbe este indicată în figura (4). IV. Polara focarului (4, 6,0) în raport cu urma cilindrului director co- respondent, din planul liniei focale, înfășură elipsa E; asemenea polara piciorului unei directrițe, ce corespunde la un focar (o, f, 0) în raport cu linia focală înfășură elipsa E/. Dreptunghiul construit pe axele elipsei de secția principală din planul liniei focale considerale, e mediii propor- 168 BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINȚE țional între dreptunghiurile construite pe axele elipselor E şi E'. Consi- derând linia focală iperbolă din planul z z, înfășurătorele devin dou€ iperbole și se bucură de aceași proprietate în raport cu elipsa de sec- ție principală din plânul x z. Polara anunțată a punctului (o, f o) este (1) Și încă relația (2) scriind proporționalitatea între derivatele parțiale în raport cu c și f a relațiunilor (1) și (2) obținem o nouă relație: p—r q-—r dacă scâtem din ultimele relațiuni valorile lui a, f și le înlocuim în ecu- ația (1) obținem elipsa: (E) i za pe Ob poa qt sau X2 y2 Pg și q* i. [pai] (q—r)s Dacă am fi luat linia focală din planul 4 z cu urma cilindrului direc- tor din acest plan, am fi obținut o iperbolă ce se obține din E schim- bând pe p cu z și pe gcu 7, adică (EH) (est 2 Car. 5 E) Coordonatele piciorului unei directrițe, corespondente la un focar (&, 6, 0), sunt: Je Be h = „Aj o Pai: Cali Polara acestui punct în raport cu linia focală x2 a ete pai ge Te are ca ecuaţie: = = (3) a plz i ai, avem încă relaţiile: BULETINUL SOCIETĂȚII DE SCIINŢE 169 2 fa A (4) pi | aj am 0, 192 SI 5 0) (ea): (di) o f ș Pinul lui scoțend pe a, f din (5) și ducendu-le în (3) obţinem înfășurătsrea dreptei (3) elipsa | 9 SA Prea. Ad (k) p— i as poi p” dj In mod analog în planul x z obținem iperbola x2 fue 2 iii (E) pa ar) p? T2 Cu ușurință se observă că E, E! și H, H' respund la teorema. V. Polara unui focar 4,f,0) în raport cu urma cilindrului director și cu polara piciorului directriței corespundă:dre în raport cu linia focală se intersecteză după o curbă cruce, dacă linia focală e elipsă și după o curbă indicată (în figura 5'), dacă linia focală este iperbola din planul + 7. Ecuațiile liniei focale şi a urmei cilindrului director din planul + y sunt 2) DS 2 == = i a va lu Sasa În Jora tir cu dară Ola p q luând în considerare și relaţiile ce există între coordonatele unui focar și a piciorului directriței corespundătore, ecuaţiile celor două polare con- siderate vor fi | a i: ua NE, 6.q 1 =>), 2 = Ra je 1 app yet ala = Eliminarea lui «,. f între aceste două ecuaţii și relația a? Eu ra ne conduce la o curbă de gradul al IV, locul intersecţiilor celor două polare. Din (1) și (2) scâtem pa (pi ia [a e] Sal (ej u)e | (pn. e] | po (4-1) a2(p 52| ii y|p: (qi ai(p n) ] Substituim lui a și fi aceste valori în (3) și avem pi 170 BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINŢE pt (p—5 | (a-5— a] a: (a—n)a |(p—5:—p:] = =; > pe (6 0) de (p—5] Y |pota—no—a (pr) care este o curbă cruce, indicată în figura (4). Curba anal6gă din pla- nul + z se obține schimbând pe y cu z și pe gcur pi (p—a)ij(e—a):—0"] a e—adeo- as] -L ae e ERE RE | phrase (pa) e | parasi (p—a):] z? care are o formă indicată în fig. (5). Noi am presupus că p>q>r. La Hiperboloidul cu o pînză sau cu două am avea proprietăți ana- l6ge cu cele enumerate la elipsoid, pentru liniile focale respectiv de a- ceași specie (elipse sai hiperbole) ca acele considerate la elipsoid. Teorema VI. Polul dreptei, ce unesce un focar F cu piciorul D al direcției corespundătore în raport cu secțiunea suprafeței prin planul Ii- niei focale, coincide cu intersecția polarelor punctelor F și D în raport cu secțiunea suprafeței prin planul liniei focale. (Teorema generală asu- pra conicilor, cunoscută). Locul polului dreptei F D este o czrbă-cruce. Insemnînd cu (2. fi, 0.) coordonatele unui focar, cu (4, 4, c,) coordo- nateld piciorului directritei corespundătore, ecuația dreptei F D este (ID) p(p—r)x—a(q-—r) Y—ap(p—q) =o; dacă însemnam cu d, r coordonatele poluluui 7, al dreptei F D indicat, ecuația polarei punctului 7 în raport cu 2 (5) e | este (0) 15, —— yd 05 = d pa pc identificând pe (1) cu acestă ultimă ecuație, obțin (2) plp—r)1 2(q—r) 1 GEST = 7 SEE LII pi ga p "TE Eliminând pe 7 £ intre relațiunile (2) și ecuația g2 B2 PRE ZI a E TI Se obține curba cruce pP*(p 5) = Aemul) i 25] (Padp)pe e (pita Bogdan 0. Ionescu. EP APIS VU POPI DIN RE II SERE ED PIPI e PI Se e re au ata. PIPI PPE ) a mii BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINŢE ll O REACTIUNE FOARTE SENSIBILA ASUPRA ACIDULUI AZOTOS DE Dr. E. RIEGLER (lași) (1). In revista de chimie analitică a lui /Zyesenzus anul XXXV am propus ca reactiv asupra acidului azotos, acidul naftionic în stare cristalină (Ph. €3s, 116.) Prin experiență însă putem constata, că sensibilitatea reacțiunei atîrnă forte mult de puritatea acidului naftionic preparat și dat în comerciu de tabricele de materii colorante. Din causa acesta propun o modificațiune, care constă întraceia, de a amesteca intim acidul naftionic cu părți e- gale de fi-naftol., puriss., alb, și de a face apoi reacţiunea cu acest amestec. Pentru a scurta denumesc acest amestec, care represintă o pulbere albă, fină și care se pâte conserva infinit de mult timp, cu numele de «reaclivul naftol asupra nitritilor». Pentru a proba presenţa nitriților într'un licid, se introduce întro ep- ruvetă cam 15 cm.* din licid, se adaugă din reactivul în formă de pul- bere un vîrf de cuţitaș (2 până la 3 ctg.), apoi 2 până la 3 picături acid chlorhidric concentrat și se agită puternic în timp de o minută; lăsând acum în eprubeta ţinută aplecată să curgă cam un cm. soluție concentrată de amoniac, se va înfățișa mai întâiii la marginea de atin- gere un inel roșii, iar după agitare totă licorea va apărea colorată în roșii. Reacţiunea repauseză pe formarea acidului sulfo-diazonaftalinic, care se combină cu fi-naftol spre a da nascere unei materii azoice colo- rată roșiu intensiv. Sensibilitatea reacțiunei e forte mare. Un raport de 1 la 100 miliâne dă soluțiuni colorate încă în roșiu. In salivă și urină probarea nitriților se va executa întocmai ca și în apă. De asemenea se pote prepara o soluţie a reactzvulul naflol, disol- vându-se 1 gr. acid naftionic, 1 gr. f-naftol și 0,5 gr. hidroxid de so- diu în 200 cm. apă și se filtreză; din acest reactiv se întrebuinţeză cam 10 picături. Prefer însă reactivul în formă de pulbere, căci se pote conserva fără (1) Vedi:; Eine ăusserst empfindliche Reaction aut salpetrige Sâure. Prof. Dr. E. Riegler. «Pharmaceutischen Centralhalle» 1897. No. 13 und 14. 172 - BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINŢE schimbare, pe când soluția devine cu timpul din ce în ce mai închisă. Reactivul se mai pote prepara în formă de soluție și prin amestecarea intrun balon a 2 gr. din sarea de sodiu a acidului a-naftilamin-sulfonic cu 1 gr. f-naphtholum puriss., și cu 200 cm.5 apă destilată pură; se a- gită puternic mai mult timp și apoi se filtreză. Filtratul e incolor, po- sedă o fluorescență albastră de viorele, se coloreza însă ceva cu timpul: Din reactivul acesta se întrebuințeză pentru tote reacțiunile cam 20 până la 30 picături. Reactivul în formă de pulbere e de sigur mai preferabil. Sarea de sodiu a acidului «-naftilamin-sulfonic mi-o procur în cristale forte frumose de la firma E. Merck în Darmstadt. Asupra constituției şi elasificaţiei sulfo-arseniţilor, sulfo- antimoniţilor şi sulfo-bismutiţilor. DE V. C. BUȚUREANU Se scie, că există în natură o grupă importantă de minerale cunoscute in general sub denumirea de: sulf-arseniuri, sulf-antimoniuri, sulf-bismu- tiuri, dar cari în realitate sunt nisce săruri corespundetore unor acidi, a căror existență nu a fost probată direct prin prepararea lor, dar e de- dusă pe de o parte din considerațiuni teoretice și pentru unii și expe- rimentale, iar pe de altă parte prin existența sărurilor lor atât naturale cât și artificiale. Lăsând, pentru moment, la o parte chestiunea obținerei și a proprie” tăților acestor acidi, care vor forma subiectul unor alte cercetări, me voii ocupa numai cu consecințele teoretice ale existenței: acestor acidi, adică exphicarea composiției sărurilor corespundetore lor. Cu tote că atât arsenul cât și antimoniul și bismutul se bucură de acestă proprietate, arsenul este acela la care o putem găsi mai bine re- prezentată, așa că vorbind în general asupra arsenului, vom considera aplicabile cele dise și la antimoniă și bismut. X, Se scie că arsenul formeză mai mulți compuși cu sulful, între cari avem: Zrzsulfura de arsen As? S% sai orpimeutul; acestă sulfură de arsen pote fi considerată ca o anhidridă sulf-arsenidsă, corespundătâre anhi- dridei arsenidse. Ea se pote combina cu 3 molecule de hidrogen sulfu- rat, pentru a forma compusul: As? $3, 3H2$ = As? S6 H6 =— 2 As (SH)3 care BULETINUL SOCIETĂȚII DE SCIINŢE 173 ar representa acidul arsenios As (OH): în care oxigenul ar fi înlocuit prin sulf, așa că am avea ac/du/ sulfo-arsenios As (SH):. In special pentru arsen, cundscem următorea experiență : dacă, facem să trecă un curent de hydrogen sulfurat într'o soluție de anhidridă ar- seni6să, se constată că gazul e disolvat, colorând soluţia în galben fără a o precipita; reacţiunea ar putea fi representată ast-fel: As (O0H)3 + 3H2S =— As (SH): + 3H20. Se admite, că în acestă disoluţie ar exista acidul sulfo-arsenios, care cu timpul sar descompune, precipitând sulfura de arsen. Luând în vedere valența arsenului, vom putea representa constituția sa prin formula: PASI As (SH); — As—SH. NSE și "1 vom numi: Acid orfo-sulf-arsenios. Acest acid avend trei atomi de hidrogen, va putea să-i înlocuiască în totalitate prin metale, formând orlosulfo-arseniți neutri representați prin formulele: As S3 M' M” sau As S5 M'5, sau dacă se înlocuesce numai o parte din hidrogen se pot forma ortosulfo-arsemți aciqi: As S5 H2 M' sau As S5H M”; şi, în fine, dacă va- lențele metalelor sunt superidre celor ale hidrogenului acid, valenţele r&- mase libere vor putea fi înlocuite prin sulfure, formându-se ast-fel o770- sulfo-arseniti bazici. As S5 M' M'2S. Insă acidul ortosulfo-arsenios pâte perde o moleculă de hidrogen sul- furat, și atunci se formeză acidul mezasu/fo-arsenzos ; j pd S H 43) AS EI = As — AsS?2H. *SH »SH care pote forma metasu/fo-arseniți. Apoi, două sau mai multe molecule de acid orto sau metasulfo-arsenios pot fi unite prin metale, formând ast-feliu o7fo sau mefa-sulf-arseniți con- densați ; aşa vom avea: /S 7, As —S >M AS NS 77 S rr s>M pi As —$ SM ÎS In fine, acidul ortosulfo-arsenios pote da nascere la acidi intermediari, a căror existență se probeză prin mineralele, ce există în natură și cari sunt săruri corespondente ale acestor acidi. Așa: 471 BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINŢE Două molecule de acid orto-sulfo-arsenios perdend o moleculă de hi- drogen sulfurat, vor forma acidul: gzo7/osu/fo-arsenios numit și pirosulfo- A7SenoS : SH SH As ei As SH A = S =— As? S5 He. „SEI A PA As--SH Sc Ul SH SH Mai perdend o moleculă de hidrogen sulfurat se obține acidul inter- mediar: As Sel A NBR Si Ru i / = As? Si Hz, ZA As—SH As —SH S(H) “se! pe care | vom numi: aczd diorto-su/fo-arsentons bibasie spre deosebire de cel precedent, pe care îl putem numi 7ezrabasic. In fine perdendu-se încă o moleculă de hidrogen sulfurat, se obţine un compus fără hidrogen care este ar/idrida sulfo-arsentoasă. S a Si as E > 4, i ti NS Considerind trei molecule de acid ortosulfo-arseinos putem obţine ur- mătorii acidi: al SH As —SH ȘI As —SH SH Ng „SH pi As/SH — AsCSH = AstS7Hb N € Ti N S A SIE As—SH As SEI SH BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINȚE Acid triortosulfo-arsenios pentabasic. mc Su „SIBI ja sal S-—H. Acid triortosulfo-arsenios tribasic; și A/S NEI SH As A NISE SE As E ISIEI NSE Acid triortosulfo-arsenios monobasic. In același mod vom găsi următorii acidi: st 6 Asi 5? H* As/_sH y/ în A S S As—SH As/SH Ng S pa — Asti Ss EI ADA SH S S psi în d NSs Si As6 Si3 Hs, As6 Si2 Hs, Ass Si H+, Ass S10H2 175 — Ast S? H2 As8 S17 H10, As8 S15 38, As8 S15 Hs, As8 Si4 FI4, Ass S13 H2. etc. Dacă observăm formulele acestor acidi, vedem, c prin formula generală: yu Asn S2n+ 1 Hn+2 ăi putem representa 176 BULETINUL SOCIETĂȚII DE SCIINŢE sau succesiv prin formulele Asn S2n Ha. Asn S?n —1 Hn—2 ASUS 20 2 [i 9ia etc. II. Bazaţi pe aceste considerațiuni asupra constituției acidilor sulfo-arsenioși antimonioşi-bismutioşi, vom da, în cele ce urmeză, c/asificația și formulele de constituție corespondente, pentru mineralele ce corespund acestor acidi. Ortosulfo-arseniți-antimoniți-bismutiţi. Frustit, Din resultatele analitice deducem composiția: Ag:S As2S3 sau As2 S6 Ag6 — As S3 Ag pe care o putem representa în formula desvoltată: arii Ag A Ag de. Ag In acelaș mod găsim: Pirangrrit 2 a oa nn au RR da aa o 000 BORDEI Net E 20 74790) 2) AIR IRI MR OR NEO ES ae SIE SI Au Tapalpil i n aa a n 99 aa ai o ale ela 00 MRI IURIE ea Ortosulfarseniți-antimoniți-bismutiți condensați. Burnonit. Composiţia sa pote fi representată prin: 3 (Pb Cu?) S Sb: Ss sau: Sb2S6 (Pb Cu2), căreia corespunde formula desvoltată: SA ua ă > (EbiCu2) —S e > (Pina) In acelaș mod putem representa următorele minerale: Withchenit: aa. 3 Cu?SBi255=Bi2S: (Cui), Sb ATTA Ul 3 he 9 saci vaio pat data e aa -on Be SEA Po OTE) E DA NZONU: d e 0 IE i ae SB2 SOPPE Lili e 3 ie 0 3 e i oa BI SONDE SI0LI put aa bă VOR tă 1 4Sb2 86 (Cazi Alee) Giutermanit . sa. . + As286Pb Metasulfo-arseniți, antimoniţi, bismutiţi. 7/31 [i [1 0 ae RR CP ca Ag? S Bit Şi=—Bi2 S+ Ag2=—Bi S? Ag. sau: BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINȚE 179 „Ș Bi NS—Ag. Ca aa a0 să Na os, Cao ir ae pai, mia e iu, Sb 52 Ag) Metasulfo-arseniţi, antimoniți, bismutiţi condensați. Zinkenit. Composiţia representată prin: Pb S. Sb: S:=—Sb? S: Pb. = Sb // S = >Pb A In același mod vom representa: ES 2 7070 L00 990 gi Na pai a a DU d Rotile pa e ea A 82 SA by, Sb PI 47 AA 2017 D000 a 0 a e NI ae De ta or a a IBIa SA Cula SN 0 Aosta aa ae atat ta Sb Si Ce (6079/001009 TAU lut sa a e a su a Ni Se Pl; PP 7000040070 A ai opta, apt i ba ali oa ua LISSD2 SA Be. Di ac 000 [sl a Pe ue a ae ata a BI 52 (Pin Ag Cu) ? SE Rae me at e Bi2(55e) loa Polisulfo-arseniți, antimoniţi, bismutiţi. Du/renoysit, a cărui compoziţie este: -2 Pb S As? S3 — As? S5 Pb3, care pote fi reprezentată prin formula : S A, E A As—S N > Pb. In acelaș mod se pot reprezenta: (50 5 040 10 a E PAS o apoase 3 e Bi2 S5 Ph Sp cc feri RSI pa e A BIR S5.(W bei); 4970230700 0 a aa Ea a e a SD S5 Pb TA Ia Daia > 0 Oe Pa e a ae ata cut (BI SD) Sea, PE 7000700000000 000 90 RE a a atat e a ac aa ou Sai Sba((El Ater2) 2: Binit. Composiţia: 3 Cu'S 2 As? S3 — Ast S? (Cu?) 178 BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINȚE sau: S-—Cu | As —S—Cu Sa S A As —S—Cu E As S—Cu o As seu | | S-—Cu In acelaș mod vom reprezenta : Rap ro halit ssesaosa al lie aa A a cata DRE Bi+ S* (Cu”)s. SCUT IE NU E 300 08 ze i dubai 20 salata d Dat 80 boia Bi+ SP (As2'Bp)ă Pf aa 71 ARN ERE NEI m ou Oa alei a Aa Shi Ss Pbs, Livingstonit : Compoziţia: HgS 2Sb'Sî =— Sb+ S' Hg. sa : S sp 07 Ve 7 ANII e e a op a Sp Salem) Chiviatit : Compoziţia: 2 PbS 3Bi?St — Bis Si Pb? sau: 4 Bi NN Zi VA ez d2) ez U) ez ee SI IS Z BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINŢE 179 Flagionit. Compoziţia: 5 Pb S, 4Sb2 S5 = Sbs Si? Pb5. Sau: s Se Cuprobismutit. Comţuziţia: 3 Cu? S4 Bi2 S: = Bis St (Cu2)s, Sau: PA PA Bi Bi dese cu Bi LA si ac Bi S-Cu Bi —S— Cu 180 BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINȚE Resbanyit. Compoziţia : 4Pb S, 5Bi? S3=— Pb+ Bi1o Ş19, Sai : S A Bis „sa Sulfoarseniți, antimoniţi, bismutiți bazici. SAT o SS si SI SO oi Acest corp conținînd mai mult sulfure și plumb de cât acidul cores- pundător: Sb S1: H5 urmeză că e un compus bazic pe care "1 putem re- prezenta ast-fel: BULETINUL SOCIETĂȚII DE SCIINŢE 181 /5 — Pb i Dean î ă d Ss Sb d Pb a VA Spas cd te S Pb S pb] Sua 23 A Sb 9 Pb -S Sh Si pi ie E pg Se Diafont | E tastati AL 0 ea) alt neztet oulea tolaa l S — (Pb Ag?) Sea (Pb Ag?) P . da î e (Pb Ag?) Ve pata Sp Nes EA — (Pb Ag : - FYordanul: 4 Pb S As" S3—As' S? Pb+ sau: S— Pb 0 A n at NE A S 4 S — Pb E a Me) Prnul e e ae 9 ast, Sb2 S7 Pb: et 010014 A NOR Ra 8 a ai e a el (Sb As)? S7 (Cu2)4 Eicor/ouul 5 Pb S Sb2 55 == Sha S5 Ppe, sau: 182 BULETINUL SOCIETĂȚII DE SCIINŢE Sb2S Pb sa /S Pb Sb—s — Pb SS A Kzlbrichent 6 PbS Sb? S3 — Sb? S* Pb6 sau: „Sti. Pp ss pp S SE pp A /S5— Pb Sb —S — Pb si Peel ie pa e a eoup Sosea Ne rămân încă următorele minerale, a căror constituție nu pote fi re- presentată prin formulele precedente: Rttiugerit, care după Groth ar putea fi representat prin formula: Asa Seo Meniu Sfefanit căruia corespunde de asemenea formula : Sp2 3585 Ag Aceste două minerale ar fi nisce sulfo-arseniți, antimoniți bazici, pe cari însă nu i putem representa în formulă desvoltată; dar par a fi ameste- curi moleculare de seleniură sau sulfură de argint cu un selenarsenit sai sulfantimonit de argint: As? Se5 Agt A 3 Ag? Se. Șb? S5 Ag: + 3 Ag? S. In același mod vom representa și următârele minerale : Pohbazit . . . . Sb? Sa Agis — Sb S5 Ag: +7 Ag? S. 3 Folareitit *. e Sb2 515 Ag24 — Sb 55 Agia 10) Na BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINȚE 183 HEMIPTERA—HETEROPTERA CO ENI NOTES SUR LE GENRE VILGA STÂL ET DESCRIPTIONS D'ESPECES NOUVELLES PAR M. A. L. MONTANDON (Fiiaret-Bucarest). Le genre V7//ea a ct6 cree par Stal «O. V. A.F. 1859 p. 474.» pour une esp&ce Brâsilienne decrite par Dallas «List of Hemipt. of the British Museum II 1852, p. 512.» sous le nom de C/zvzgra//a acanthiou. Sans discuter la valeur du genre du Viza Stal que jadopte jusquă plus ample informe, les insectes qui s'y rattachent aujourd'hui de m&me que les formes voisines Gtant bien trop rares dans les collections pour permettre d'en faire une âtude plus approfondie, je ferai cependant re- marquer lincertitude de Stal lui-mâme, dont la competence indiscutable s'est cependant trouvee en defaut lorsquiil s'est agi d'attribuer une place ă cette forme qu'il considerait comme nouvelle. En effet, en 1859 «loc. cit.» il sest borne ă crâer le genre sans don- ner son opinion sur ses affinites, en 1867 il n'en fait pas mention dans ses excellents tableaux «Bidrag till Hemipterernas Systematik»; et, plus tard, dans son magistral ouvrage entre les genres Zicca Am et Serv. et Co/- /atia Stal. Il ne ma pas ct donne d'observer le type de Vz/ea Stal Acanzhion 184 BULETINUL SOCIETĂȚII DE SCIINŢE Dallas mais jai regu trois esp&ces Americaines dont les caractăres con- cordent tr&s bien avec la diagnose de Stal; lune, tr&s reconnaissable, grâce surtout aux excellentes planches de la Biologia Centrali Ameri- cana: Wi/ga Da//as:. Dist. provenant des chasses de M. Prudhomme aux environs de Cayenne; (cette espăce ctait signalce seulement de San Ge- ronimo, Guatemala par son auteur) et deux nouvelles dont les descrip- tions vont suivre. Chez ces trois especes de meme que chez les autres decrites par M. W. L. Distant, le premier article des antennes cylindrique, plus robuste que les suivants, est fortement &pineux ou couvert de soies courtes et raides, ă peine aussi long ou plus court que le troisieme article qui est gencralement le plus long de tous, tandis que chez les C/avigra//a Spin. le premier article des antennes cgalement cylindrique et plus fort que les suivants, mais glabre est au contraire le plus long de tous et le troisieme article est plus court que les autres. Ni Dallas, ni Stal n'ont indiquc les proportions des articles antennaires de Vz/ya acanthion Dall., mais îl est probable que les differences que je viens de signaler doivent aussi sappliquer ă cette espăce, et cette sup- position semblerait justifice par lexamen du dessin de Cezzrocoris Wes- ivoodi Kolenati «Meletemata Entom II tab. VII, fig. 1», ou le premier article des antennes est aussi plus court que le troisizme; si Lassimi- lation tr&s plausible qui a Gt faite de cette espece «Lethierry et Seve- rin. Catalog. Hemipt. Il 1894 p. 78», avec V//ga acanthion Dall. est exacte. Je ne saurais approuver d'autre part la place assience ă ces insectes par M. le Prof. W. L. Distant, entre les genres Zicca et Collatia de sa division «Corearia» et adoptee ensuite dans le catalogue de M. M. Lethierry et Severin. Je nai pas pu 6tudier les ailes infcrieures de ces insectes, mais l'examen des nervures de la membrane partant d'une nervure pa- rallăle ă la base, cgalement €loignee de cette base dans toute sa lon- gueur; de la forme proeminente des angles posterieurs du dernier segment abdominal; du bouquet d'epines ă Llextremite inferieure des femurs pos- terieurs, me donne la convinction qu'il appartiennent ă la s. fam: «Pseudo- phleina» ou ils viennent se ranger aupres des C/avigral/a et des Acan- Zhomia, dont îls se distinguent encore par la forme du pronontum, presque plane faiblement inclince en avant et non abruptement declive ă sa partie antcrieure. Vila Spinosula n. sp. Dun gris brunâtre avec deux taches longitu- dinales nuageuses, noiratres, une de chaque cât de la tâte, un peu plus accentuces vers la base sur la region des oulles et une autre cgalement longitudinale sur le milieu de la moitic antcrieure du pronotum; lextre- mite de la nervure discoidale et la nervure du bord posterieur de lelytre blanchatres; connexivum avec des taches blanchatres nuageuses îrregulicres BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINŢE 185 tres petites sur le troisisme segment, grandes sur les deux derniers segments. Tubercule antennifere peu acumin€ au sommet; antennes robustes, un peu plus longues que la moiti€ du corps, ă premier article un peu plus fort que les suivants, couvert de petites soies courtes et raides, assez denses, mais non €pineux; le deuxi&me article subegal au quatrieme et sensiblement plus court que le premier, le troisizme le plis long de tous, un peu plus long que le premier; les deuxi&me et troisieme articles sont aussi couverts de petites soies couchees courtes et rares. Cotes antcrieurs du pronotum droits avec une faible denticulation tu- berculeuse peu proeminente, les tubercules avec une petite soie dressce au sommet; lepine des angles lateraux assez forte, mais courte, droite, dirigce transversalement en dehors. Marge du connexivum avec une petite cpine courte sur langle poste- rieur de chacun des segments; entre les cpines la marge est tres fai: blement denticulce de petits tubercules peu apparents supportant chacun une petite soie. Angle posterieur du sixieme segment abdominal en pointe courte tres peu aigue dirigce directement en arritre. Pattes assez soyeuses, femurs bruns fonces mouchetes de petites taches blanchatres plus denses vers la base; les tibias blanchâtres avec la base et lextremite ctroitement rembrunies. Longueur 7 millim. Costa-Rica, deux exemplaires d, ma collection (lun a ât€ trouve ă Buenos-Aires par M. H. Pittier, autre provient des chasses de M. P. Biolley ă la Vruca 1100 m. daltitude). Cette espece avec le premier article des antennes soyeux, non 6pineux est tres voisine et de meme taille que V. Dsszpzzzs. Dist.; elle s'en dis- tingue par la teinte plus foncee marquce de taches noires sur la tete et le pronotum et de taches blanches sur les nervures des clytes et les segments du connexivum, et non dun brun rougeâtre ferrugineux uniforme. En outre lexamen du dessin representant V., dissimailis. Dist. « 7-a TPI rr BULETINUL SOCIETĂȚII DE SCIINŢE 187 — Wenn man diese beiden Glieder gut in Kali causticum kocht und wenn man die Beobachtungen verschiedene Male Fig. wiederholt, so kann man dann auf der Mittellinie eine Nabt bemerken, die uns klar zeigt, dass so- wohl das Mentul als auch das Submentum aus der Vereinigung zweier Seitenstiicke bestehen. Die Sei- tenstiicke des Submentum sind Homologa des «Cardo» oder der «sous-maxillaires», die des Men- tums sind Homologa der «Stipes» oder der «ma- “ xillaires». Das dritte Glied, d. h. das Endglied, ist kiirzer als die anderen zwei und bildet die Zunge, «die eigentliche Lippe» von Gerstfeldt oder die «Lan- guette» von Latreille. — Die Zunge wird aus der Malainterna und externa des Labiums der beissen- den ÎInsecten resp. aus dem Lobus internus und externus ihrer Maxillen zusammengesetzt und en- pin. 1. Bonacus griseus digt mit zwei seitlichen kegelfârmigen, chitinăsen Say. 1%, Mentum; //, Pal- Tuberkeln und mit einem medianen Lappen. — ay apialie: ea pe ypodactyle, Audouin); Bei der Bildung der Zunge haben sich nur die /-+ 4, Intermaxillare -- Basilartheile dieser Organe, d. h. die «Sous-Galca» cca E a (Brulle) oder «Hypodactyle» (Audouin) betheiligt, Galea (der eigentliche Lo- und zwar dadurch, dass sie sich in der Mittel- Aş e it erau) linie vereinigt, sich stărker ausgebreitet und den Basilartheil gebildet haben. — Die Lateraltuberkeln sind ebenfalls weiter nichts als die ru- dimentăren Galeae der eigentlichen Lobiexterni, und der Medianlappen kann auch weiter nichts sein als die » minaret Rasp. W. FE. > cf. semicanaliculatum Blv. i: > sp. îndet. (polygonalis in Herbich). + Nautilus neocomensis Orb. FE. > pseudo-elegans Orb. > bifurcatus Oost. W. P. FE. -- Phyloceras infundibulum Orb. W.P. F. —- » ladinum Uhl. P. E. + Tethys Orb. W. FE. > Ernesti Uhl. W. + Lytoceras subfimbriatum Orb W. P. + > densifimbriatum Uhl. F. > strangulatum Orb. (1) Spre ușurarea comparaţiei și spre economia de spaţii voi întrebuința urmă- târele semne: -+ pentru formele din lista d-lui Uhiig, cari aă fost găsite și de mine. zei » citate de Ublig. W p. formele comune cu barremianul din Wernsdorf. P. pentru >» » » » ». Alpii Tyrolică. 1 ee > » » » >» Montagne de Lure (Francia de Sud). (1) Anuarul biuroului geologic, 1884. (2) Annuaire geologique universel 1888. (3) Archiva societăţii literare și sciinţifice din Iași, vol. I. (4) lahrbuch der k. k. geol. Reichanstatt 1891. BULETINUL SOCIETĂȚII DE SCIINŢE + Lytoceras crebrisulcatum Uhl. W. E. P. = » Phestus Math, W. F. P. -— » anisoptychum Ubhl. F. Costidiscus Rakusi Uhl. W. P. » cf. Grebeniamus Tietze. Hamulina fumisugium Hoh. W. > Haueri Hoh. W. FE. » acuarius Uhl W. Ptychoceras Puzosi Orb. Anisoceras sp. Desmoceras strettosoma Ubhl. W. P. > dificile Orb. W. FE. P. cassidoides Uhl. V. P. Pi » cassida Orb. F. P. > Melchioris Tietze W. F. P. > Liptoviense Zeuschn. W. i io Carrierianum Orb.? W. Amaltheus sp. -- Silesites Seranonis Orb. W. P. + > Vulpes Coq W.F.P. Holcodiscus cf. Seunesi Kil. > Van den Heckei Orb. F. —- > Castaldi Orb. W. F. > cî. Caillandi Orb. >» Morleti Kil. F. > diverse-costatus Coq Pulchelia Sauvageani Hermite > compressissima Orb. > cf. pulchella Orb. F. Crioceras Emerici Orb. F. W. P. > Trinodosum Orb. W. P. Leptoceras Studeri Oost. > Beyrichi Karst. W. F. > n. sp. ind. Ancyloceras furcatum Orb. > Thiollierei Ast. -- Heteroceras obliquatum Orb. > Leenhardi Kil. F. > cf. Tardieni Kil. F. P. Helicoceras sp. Aphorais obtusa P. et C. Pleurotomaria Dupiniana Orb. Pholandomya barremensis Math. P. F. BULETINUL SOCIETĂȚII DE SCIINŢE 19% Pecten sp. Astarte sp. Neaera sp. Arca sp. Nucula sp. Terebratula Moutoniana Orb. > cf. Dutempleana Orb. Rhynconella Dolfussii Kil. F. Afară de aceste, se găsesc câte-va forme proprii horizontelor inferidre, care însă fie că sunt rău păstrate, fie că nu ai fost găsite de cât în nisce blocuri a căror proveniență nu se putea hotărî, nu pot fi luate acum | în consideraţiune. Lămurirea acestei chestiuni, precum și studiul mai apropiat al tecto- nicei voi încerca să-l fac în o altă escursiune din vara acesta. Afară, însă, de formele mai sus enumerate, se mai găsesc şi altele — al căror număr nu este mic—ce par a fi proprii depositelor acestora. Descripţia lor sper să o dau În o lucrare mai detailată. Fauna barremiană, în amănunțimea ci, nu se cunoasce de cât de la lucrarea clasică a prof. V. U//ze (1). Studiul său nu se restrînge numai asupra formelor, ce se întilnesc în Silesia, ci multe din formele din Su- dul Franciei, indicate de D'Orbigeny numai prin câte-va cuvinte, au fost perfect studiate. Drumul arătat de U//ze a fost urmat în Francia. W. Khan (2) a arătat că horizontul numit «barremianu» ocupă un loc propriu, coprins între Hauterevian și Aptian. De atunci, din tote părțile sa adus la cunoștință presența acestui sistem de pături. Sayu a descris fauna barremiană din Djebel-Ouah (Algeria); Z/aue pe acea din Alpii Tyrolici (Puez Alpen), Nes în anii din urmă a îmbo- gățit literatura cu lucrarea sa încă neterminată asupra Sudestului Spanici; după AKarsfeu, în anul acesta Gerkard/(3) a dat la ivelă un studii asupra barremianului din Columbia, descriind forme, ce sunt în mare parte co- mune cu formele din Francia și acele din Silesia. Avend un material de comparat așa de avut, sarcina mea devine destul de ușoră. Cea mai mare parte din formele cuprinse în lista de mai sus, sunt identice cu cele din Nordul Carpaţilor şi cu formele enumerate de A7/izz în Sudul Franciei. Ambele niveluri deosebite de acest din urma geolog să întîlnesc în valea Dâmbovicidrei. Flolcodiscus Gastaldi, Crioceras Emerici, Pulchellia, corespund nivelului inferior de Combe-Petite; iar /7eferoceras, Silesites seranonis represintă nivelul superior de Morteiron. (1 Uli Victor. Die Cephalapoden-Fauna der Wernsdorfer Schichten. Denkschrift der k, Akad. in Wien Bd. 46 1883. (2) VW. Az/iaz, Montagne de Lure, 1889. (3) Neues Iahrbuch des Mineralogie, Geol. u. Paleont Beilageband 1897. _ i ARIEI BULETINUL SOCIETĂȚII DE SCIINȚE Ceea ce e însă curios, e lipsa complectăa genului Macroscophites una din fosilele tipice ale acestui horizont, pe când Desmoceras dificile se în- tilnesce în mare număr. De remarcat e presența unor forme, a căror loc de desvoltare pare a fi fost în vestul Europei sai în Columbia. Fulchelha Sauvageani e comună barremianului din România, acelui din Djebel-Ouah ori din Spania. Pu/c/e/lia compressissima, Leptoceras Beyrichi sunt forme comune cu Columbia. In ce privesce caracterul lithologic, depositele din valea Dâmbovicidrei. aii o mare asemănare cu acele din Alpii tirolici. Faciul de calcar sili- cios al acestei din urmă localități a fost considerat ca propriu al acestei regiuni fără pereche în altă parte a provinciilor mediterane (1). Câte-va analise, datorite prieteniei D-lui dr. [. Spendzarof, aă arătat că numirea de marnă nu e tocmai potrivită pentru petrele din localitatea studiată. Argila nu intră de cât în al doilea loc, preponderența avend'o calcarul și silicia (5,88%, argilă; 12,86%/,——partea silicicosă; 46,480/, calcarul). Chiar și starea de păstrare a fosilelor e identică cu acea din Garde- nazza, după cum am avut ocasie să me conving, comparând formele, ce se găsesc în institutele de pe lângă Universitatea din Viena. Ca încheiere pot da următorele caractere: Dygă formă, neocomul din Valea Dâmbovicidrei este desvoltat după tipul mediteranean. Din el, numai horisontul cel mal superior barremianul este arătat cu siguranță de formele numerose, ce se înt?Inesc. Desmoceras dif ficile, Floleodiscus Gastaldi, Crioceras Emerici, Fulchelha, Silesites represintă ambele niveluri din Francia. Lithologic, depositele sunt desvoltate după faciul calcaro-silicios. Ori unde păturile es la ivelă, sunt dedesuptul calcarului considerat ca Jurrassic. Dacă aședarea lor este luată drept normală, vîrsta ce li se atribue, nu pare a fi cea adevărată, cu atât mai mult, cu cât la spărtura Covaci pe câstele petrei Craiului, se pote urmări minunat de bine concordanța con- glomeratelor luate drept cretacice superidre (2). (1) £. ZZaug. Die Geoog. Verhăltnisse der neocomablagerungen der Puezalpe. lahr- buch der geol. Reichanstalt 1887 p. 280. (2) In Cariera de pe delul Sassului, între alte r&ă păstrate fossile, am găsit și un fragment, ce aduce aminte mult forma instructivă a unei Aegzzemz. Nimic sigur nu pot basa pe o asemenea fossilă. In ori-ce cas virsta jurasică cere nu numai dovezi paleon- tologice ci și esplicarea disturbărei ordinei normale de așezare a păturilor, pe când dacă aceste calcaruri se consideră ca 4pf/ane (în sensul lui Kilian) păturile aă stat la locul lor de când apa le-a părăsit. Vorbele însă nu ajută la nimic. Hotărîrea va da-o însăși petrele, dacă vor fi întrebate cu insistență. BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINŢE 199 QUELOUES MOTS CONCERNANT LE TRAVAIL DE M. RACOVITZA LE LOBE CEPHALIQUE ET L'ENCEPHALE DES POLYCHETES PAR M. 'e Dr. MAURICE JAQUET Les. numeros | et 2 du tome quatrieme de la troisieme scrie des Archives de zoologie experimentale et generale, renferment une ctude tres detaillee Zz /obe cephaligue et de Vencephale des Aunehdes Polychetes. Ce travail est du ă M. E. G. Racovitza. docteur &s-sciences. L.es Annclides Polychetes, ces vers anneles marins, qui ont fait couler des flots d'encre, et qui feront longtemps encore lobjet de discussions scientifiques, se rencontrent dans toutes les mers. Tres variables de di- mensions, puisque les uns sont presque microscopiques, tandis que d'autres depassent un metre de longueur, ils presentent presque tous cette parti- cularite d'avoir le corps divis€ en segments juxtaposes qui portent des expansions laterales ornces de soies. Seuls la tâte et le pygidium ou segment caudal, sont prives de soies. Cette tâte asctigere, ornce d'appen- dices speciaux, ce lobe c&phalique, comme on le nomme communement a de tout temps eu le privilege dattirer lattention des anatomistes et des zoologues; plus on 6crivait sur son compte, plus la question de la valeur morphologique de ce lobe cephalique devenait embrouillee. _M. Racovitza, autoris€ par ses travaux anterieurs, na pas craint dat- taquer de front cette question €pineuse, et, reprenant lctude du lobe cephalique et lencephale des Polychetes, en sappuyant surtout sur les mâthodes des coupes microscopiques, discute point par point les diverses opinions de ses predecesseurs avec lesquels il est loin detre toujours d'accord. IVordre des Polychetes comprend des milliers de representants, groupes en familles. Les ctudier tous serait une ocuvre impossible ă râaliser pour un seul homme, aussi M. Racovitza a-t-il borne ses recherches aux fa- milles des Amp/hinomieus, Palmyrieus, Maldanieus et Lycoriheus, dont les individus sont assez differents les uns des autres pour que les resultats obtenus ă la suite de letude de leurs lobes cephaliques puissent per- mettre de jeter une base pour les conclusions gencrales. Procedant ă linverse de la nature qui va du simple au compose, lau- teur part du compliqu€ pour arriver au simple, c'est-ă-dire qu'il prend lorgane tel qu'il se presente chez animal et recherche ses stades an- terieurs jusquă son cbauche primitive. Le corps des Polychetes se divise en trois regions: le lobe cephalique 200 BULETINUL SOCIETĂȚII DE SCIINȚE (tâte), le soma (tronc), et le pygidium (segment anal). En gâncral chez un Polych&te libre, le soma est regulitrement segmente, tous ses segments sont ornes de soies implantâes le plus souvent sur des appendices la- teraux, les parapodes. Le lobe cephalique et le pygidium se distinguent nettement des segments du corps par labsence des parapodes et des soies et par la presence dorganes des sens et dappendices speciaux. Une question se pose demblee: Le lobe cephalique a-t-il la meme valeur morphologique quun des segments du tronc ou non? Cette question a un interet general d'une grande portee. Il n'y a pas seulement les Poly- ch&tes qui ont le corps segmente, dautres Vers, les Arthropodes et les Vertebres sont dans ce cas. Les ccrits concernant ce sujet nont pas ap- porte jusqwă present une solution definitive. Tandis que quelques auteurs comme Malaquin, Pruvot, Viguier, pronent lhomologie entre le segment cephalique et les segments du tronc, d'autres tels que Meyer, Kleinenberg Racovitza et Salensly s'elevent au contraire contre cette idee et voient dans la tete du Polych&te un tout non homologable ă un des segments suivants. Nous n'entrerons pas dans le detail de la discussion des opinions &mises par les differents auteurs et nous nous resumerons brievement en disant que M. Racovitza analyse le probleme sous toutes ses faces en commencant par la comparaison du lobe cephalique de Vadulte avec la arve du Polychete, larve ă laquelle on a donnc le nom de Trocho- phore. Cette manitre de proceder, merveilleuse entre toutes par les r6- sultats inattendus et inesperâs quelle a souvent donnes est conduite avec beaucoup de prâcision par lauteur. Celui-ci, a linverse des idees cmises par plusieurs naturalistes qui ne voient dans la Trochophore, cette larve presque microscopique ayant la forme dune ombrelle ouverte dont Vetoffe serait tr&s &paisse, que deux râgions, une superieure, une inferieure separces Lune de lautre par une couronne cilice, admet une troisizme region morphologiquement gale ă chacune des deux autres, le pâriprocte ou pygidium. La Trochophore possede plusieurs organes internes, quelques uns d'entre eux, au couis du developpement ontogenique subissent une mâta- morphose regressive, ils disparaissent. Ces organes transitoires se resorbant deja chez la Trochophrore, n'indiquent-ils pas que cette pretendue forme primitive est loin de nous donner expression exacte du type ancestral du Polychete, et que les individus qui a l'ctat adulte se rapprochent le plus de la Trochophore, les Archiannclides et le Po/pgordzus en particulier, au lieu de representer le prototype du Polychete, ne nous montrent que des formes dont lorganisation est simplifice par des regressions successives. Quittant les formes exterieures et le developpement du lobe c&phalique, M. Racovitza aborde Letude morphologique de ce qu'il appelle L'enc€- phale, c'est-ă-dire de cette masse nerveuse logee dans la tete et que les auteurs figurent sous le nom de ganglion cerebroide. BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINŢE 201 I/encâphale des Polychetes comprend dapres Lauteur trois cerveaux: un cerveau antcrieur, un cerveau moyen, et un cerveau posterieur. Pru- vot nadmet que deux centres, un stomato-gastrique et un antennaire. Ce n'est pas une mince affaire que de mettre en cvidence les trois masses nerveuses et de les homologuer dans les nombreuses formes des Polych&tes. C'est lă un des plus beaux resultats du travail de M. Raco- vitza. Car ces centres sont loin de se reveler dans toute leur simplicite soit ă la dissection, soit ă lexamen des coupes. Bien au contraire, ils sont masques par des ganglions avec lesquels ils entrent en relation, et ceux-ci sont d'autant plus nombreux que les organes des sens specia- lises sont plus developpes. C'est donc chez les formes pauvres en or- ganes des sens que ce systeme nerveux typique se rencontrera dans toute sa simplicite. Si les antennes font defaut par exemple, et bien, la masse nerveuse saccole ă la peau ă lendroit ou les antennes sont fixces chez les autres genres. Il existe beaucoup de Polychetes chez lesquels les organes des sens sont diffus, c'est-ă-dire localises dans des portions tegumentaires. Ces aires prises chez les differents individus repondent ă de m&mes fonctions physiologiques et sont en contact avec les memes parties de lencephale. I/auteur decrit une aire palpaire (gotit et toucher), une aire sincipitale (vue et toucher) et une aire nucale (odorat). La dernicre partie du travail de M. Racovitza expose les conclusions tirees de Ictude histologique des centres nerveux encephaliques et plus specialement des regions sensitivo-nerveuses cephaliques. Dans ce cha- pitre, riche en propositions, lauteur discute les opinions de ses pred6- cesseurs et partant du compliqu€ pour arriver au simple, en vue de faire comprendre Lorganisation de lencephale et des organes sensitifs des Polyehetes, ramene peu ă peu le complexe des organes des sens cepha- liques ă sa forme la plus €lementaire, la paroi €pidermique. D'aprts les donnces de lanatomie comparee, on sait que phylogenctiquement la partie sensitive d'un tre apparait avant le centre nerveux. Plus les or- ganes des sens sont developpes, plus le centre nerveux est differenci€. Les hydres, ces ctres inferieurs dont la surface du corps est tout entitre sensible, et qui sont depourvus d'organes des sens specialises, n'ont pas de centres nerveux. Les Vertebres au contraire, avec leurs organes des sens nettement €tablis et localises pour la plupart dans la region c6- phalique, possedent des centres nerveux correspondants bien definis. Chez les Polychătes, ă chaque categorie des sens cephaliques, corres- pond une division anatomique et physiologique de lencephale, la masse anterieure regoit les impressions des palpes, la masse moyenne est en relation avec les antennes et les yeux et la masse postcrieure innerve “les organes nucaux, sens de lodorat. Que deviennent alors ces centres nerveux lorsque ces differentes categories d'organes sensitifs disparaissent? 202 BULETINUL SOCIETĂȚII DE SCIINȚE Loin de satrophier comme on pourrait s'y attendre, ils persistent, et plusieurs auteurs pour expliquer cette persistance, ont pense que la masse nerveuse survivant ă lorgane correspondant disparu, pouvait tre regardee comme un organe rudimentaire, representatif, comme ceux que lon rencontre actuellement dans le corps humain. Cette idee n'entre pas dans les vues de M. Racovitza, et pour lui, les centres nerveux con- servent toujours leurs fonctions; si les organes des sens specialises font defaut, la masse nerveuse entre en relation directe avec Laire €pidemi- que correspondante, aire sensible qui percoit dune manitre diffuse les impressions de lorgane quelle represente. Donc, la fonction physiolo- gique du centre nerveux n'est pas dctruite par la disparition de lorgane des sens specialise correspondant, elle est moins affince, voilă tout, et le dispositif anatomique se simplifie en se rapprochant du type primitif chez lequel le centre nerveux est en contact immediat avec Lepideme. Chacune des aires sensitives, ebauches des organes des sens “est en re- lation avec un centre nerveux quelle a cree et forme avec ce dernier un tout, une region sensitivo-nerveuse. On constate la presence de trois r6- gions sensitives bien definies: la region palpaire dont laire palpaire est innervee par le cerveau antârieur, la region sincipitale comprenant Laire palpaire pouvant supporter les yeux et les antennes regevant leurs nerfs du cerveau moyen et la region nucale qui renferme le cerveau posterieur charge de percevoir les impressions de lorgane de lodorat. Quel que soit le nombre des appendices ccphaliques, les trois regions sensitivo- nerveuses, issues de trois ebauches embryonnaires isolces, conservent entre elles les memes rapports. Mais en revanche, le nombre des appendices cephaliques a une enorme influence sur le developpement des ganglions qui s'accolent contre les trois masses centrales et les defigurent souvent ă tel point qu'il est impossible ă premiere inspection de distinguer les trois elements de lencephale. Et M. Racovitza insiste avec raison sur le fait que Lletude morphologique de lencâphale des Polychetes a ete en- treprise jusquă present sur des fondements inexacts; car pour ctudier cet enccphale, il faut le mettre ă nu, le dâbarasser de ses accessoires, c'est-ă-dire des ganglions qui en masquent la forme. Alors seulement on pourra homologuer les centres nerveux des divers Polychetes, et le cer- veau d'un individu riche en appendices câphaliques loin de s'carter to- talement du type simple, se laisse ramener ă lui. Les resultats obtenus par M. Racovitza mettent le doigt sur le defaut de certaines recherches et reduisent les centres nerveux les plus differents daspect, ă un type bien defini constant, present chez toutes les formes €tudices. Cet ence- phale simple chez les animaux ă organes des sens diffus est masque d'une manitre plus ou moins complete par des ganglions dont le nombre est en raison directe des appendices cephaliques qui ornent la tete du Po-: lychete. BULETINUL SOCIETĂȚII DE SCIINȚE 203 Les dernitres pages de louvrage de M. Racovitza, sont consacrees au parallele entre le systeme nerveux et l&piderme des Invertebres et ceux des Vertebres. L/epiderme des uns est lhomologue de celui des “autres; seulement chez les Invertebres, il est forme par une seule enve- loppe, tandis que chez les Vertebres, il est constitue par deux enveloppes emboitces se touchant par la membrane basale. De cette differenciation naissent les divergences qui existent dans le systeme nerveux des deux groupes. Voilă bri&vement esquissces les principales lignes du travail de M. Ra- covitza, travail remarquable par sa clarte, son plan d'exâcution et par la vaste conception des vues d'ensemble. Son auteur a su soumettre en les comparant ă ses propres observations, les idâes de ses predecesseurs ă une critique tr&s serrce, et formuler des opinions personnelles qui espe- rons le seront justifices pour lordre tout entier des Polychâtes. Ses re- cherches, poussâes avec beaucoup de sagacite dans une” nouvelle voie donnent la clef d'exploration pour des tudes analogues dans d'autres groupes danimaux, notemment les Arthropodes, et nous ne doutons pas que les faits mis brillamment en lumigre par M. Racovitza n'apportent un puissant concours ă la solution des questions si controversâes des colonies animales. Neoformațiunea celulelor nervose în creerul maimuței consecutivă ablațiunii complecte a lobilor occipitali (1). „DE D-l Profesor VITZU. Una din cestiunile relative la fisiologia creerului e de a sci, dacă el posedă puterea de a repara o pierdere din substanța sa și de a redo- bândi prin acesta funcțiunea sa primitivă. In casul afirmativ, țesutul de neoformaţiune ar da proba anatomică, restituirea funcțiunei ar da proba fisiologică. E bine cunoscut faptul, că ablațiunea totală a creerului aduce la câine și maimuţă o pierdere completă a vederei, animalele fiind în- capabile a evita obstacolele. Experiențele Prof. Munk și Vitzu, au do- vedit acesta. In acest gen de experiențe se dă preferință maimuțelor, pentru că lobii occipitali ai lor sunt bine delimitaţi prin scisura crucială de lobii parietali și fiind-că creerul lor prin constituția anatomică și fi- siologică se apropie mai mult de creerul omului de cât de creerul celor- (1) Archives de Physiologie, par M. M. Bouchard, Chauveau et Marey, Paris, No.1 Janvier 1897. 204 BULETINUL SOCIETĂȚII DE SCIINȚE lalte manifere. In numerdsele experiențe de ablațiune totală a lobilor occipitali la câine și maimuțe s'a putut observa la cele vindecate, că după cât-va timp erai capabile a evita mai mult sai mai puțin obstacolele. Cea mai interesantă din aceste operațiuni a fost făcută la 19 Februa- rie 1893, la o maimuţă tîntră. In timp de trei luni și jumătate nu sa constatat nici o ameliorațiune a vederei. După acest timp a început mai- muța a zări obiectele și persânele. Amelioraţiunea a mers progresiv în timp de doi ani. In acest timp sau făcut diverse experiențe pentru a dovedi, că maimuța era capabilă a evita obstacolele, ce i se pun în cale. La 24 Aprilie 1895 se face a doua operaţie în care se găsesce că tot spațiul ocupat altă dată de lobii occipitali e din noii ocupat de o masă nervosă, din care se fac preparaţiuni microscopice. Imediat după acestă operație maimuța pierde vederea. lxamenul preparațiunilor arată pre- sența de celule nervâse și neuroglice și de fibre nervâse. Cu deosebire acestea din urmă au pe lângă cilindrul axil central și alte cilindre mai subțiri închise în aceeași tecă. Acest examen ne demonstră, că creerul maimuţei tinere are puterea de a regenera o parte din substanța pierdută. Presența acestei substanțe dă explicațiunea revenirei vederei. N. Moisescu. REFERATE Prin faptul că asupra grinelor din România s'a scris forte puțin și prin datoria ce avem de a cundsce tot ce se scrie relativ la țara nâstră în străinătate, cred absolut necesar, a reproduce 2 zoza/, următorul studii, datorit d-lui Ba//and, care e însărcinat cu analisa făinurilor, etc., în labo- ratorul administrațiunei Resbelului din Francia. Constatăm cu o vădită plăcere că grinele nostre ai o composiție con- stantă și că nu sunt lipsite de ore-care valore. Articolul se reproduce după Comptes Rendus de l Academie des Sciences. Tome CXXIV No. 1 (4 Janvier 1897). Pentru cei ce se intereseză mai de aprope de acâstă chestiune, țin a le in- dica însă alte două studii generale asupra grînelor publicate tot în Comptes Rendus la 28 Decembre 1896 și la 17 Ianuarie 1897. N Dr. C. Istrati. BULETINUL SOCIETĂȚII DE SCIINȚE 205 ECONOMIE RURALE SUR LES PRINCIPAUX BLES CONSOMMES EN FRANCE Note de M. BALLAND. Communique€ ă lAcademie des Sciences le 4 Janvier 1897. «La production du ble en France, en 1894, a ete de 93.671.456 quin- taux; les importations, pour 1895, se sont €levees ă 11214584 quintaux. «La moitie des bles importes nous arrive de Russie par la mer Noire; puis viennent, pour ne citer que les principaux pays: lAlgcrie et la Tu- nisie (1739279 quintaux), la Roumanie (1688854 quintaux), les Etats- Unis (580979 quintaux), la Turquie (580373 quintaux), la Republique Argentine (465.181 quintaux), les Indes anglaises (256.344 quintaux) et IAustralie (116849 quintaux). «La composition de ces blâs, d'aprăs les analyses effectuces au labo- ratoire de Lladministration de la Guerre, a presente les oscillations sui- vantes: Maticres sucrees et Poids Eau azotce grasse amylacces Cellulose Cendres ai pour 100. pourzroo. pourroo. pour Too. pour 1oo. pour 100. 100 grains. gr. sfinta o ALO) UL alai 67,31 1,40 il sie) Eau zac e 4 max... 16,90 12,00 2,10 73,66 3,75 2246 13 Algcrie (bles (min. . 11,00 9,36 1,60 69,42 1,82 126) 3.2 tendres) . meu, 13,00 12,06 1,90 73,41 3,06 2,06 5,03 Algrie (bles min. + 11,20 10,50 135 69,70 204 70 66 durs). ? iulae- 1.2, 0055351.3520) 2.00 72,43 2,94 1,96 4,81 min. . 10,35 10,94 1,65 67,86 1,88 Egee SuGAl aie. n dle 1260 14,05 235 70,26 3,24 256. 4,33 mini, 1210.) 9,97 1440 72,49 1,64 1100352 Setralie ana. 12205305 1 8,20. a A 4204, 250400 1000, 402 ine 10,90 Asi 110 68.53 1,52 ING a Etats-Unis. . de La 80) 132 A 2520 76,17 2,74 1080 min, 2 10.40 1014 1.30 71,01 1,46 1,50 2,60 Indes. max... 11,90 10,97 2,25 73,63 272 206. 4,56 Republique $ min. . 9,85 13,12 1,35 65,88 2,00 1,74 2,53 „. Argentine. max... 14,20 15,42 2,10 74,82 3,10 2,14 3,31 De spa ads EL e ala 70,41 2,20 1,50 3,09 max... 12,40 12,43 1,60 7111 3,04 4700 12165 ii PRI Sp 2 10/60)- 10,82 1,25 66,44 1,62 1,30 1,75 max.. 13,30 15,58 2,40 71,36 3,60 218 3,68 « Fvance. — Les plus gros grains de bl€ se rencontrent en France. Le maximum d'eau a câte trouve dans des bles francais, examines peu de temps apr&s leur recolte. 206 BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINȚE A «Si Von cherche ă €tablir une comparaison entre les bles des depar- tements du Nord et ceux du Midi, on ne saisit pas de differences tres marquces, tant sont nombreuses les varictes de bles cultives en France. On trouve, au Nord comme au Midi, des bles qui presentent ă peu pres la m&me composition. On constate cependant que les plus faibles pro- portions de matitre azotee se trouvent dans les bles du Nord et les plus fortes dans les bles du Midi. «Sil sagit dun meme departement ou d'une region limitee, les rap- ports entre les differents elements sont plus ctroits. Les varictes tendent vers un type unique, plus appropri€ au sol et au climat. Ce bl€, consti- tuant le ble ordinaire de la region, prâsente, dans les conditions ordi- naires de culture, une certaine fixit6 de composition. « Algerie. — Les bles d'Algerie offrent plus d'uniformite dans leur com- position que les bles de France. Ils sont moins hydrates et plus nour- rissants: ces precieuses qualites doivent les faire rechercher de preference. « Tunisie. — Les bles analyses ne comprennent que des bles durs prâ- sentant les caracteres des bles durs d'Algcrie, avec une augmentation sensible dans le poids de la matitre azote. Les bles de lancienne pro- vince romaine d'Afrique ctaient dejă classes par Pline parmi les plus estimes. « Austrahe. — Les analyses corespondent ă une bonne composition moyenne. Les bles de la Nouvelle-Zelande se rapprochent des bles d'Au- stralie, mais ils sont un peu moins azotes. « Chili. — Les €chantillons examines presentent la composition des bles de la Californie. « Fieypte. — Les bles d'Egypte, pauvres en matitre azotee et toujours plus ou moins souilles de terre, sont encore, comme du temps de Pline, peu apprecics. « Etats- Unis. — On observe, ainsi quen France, que les bles de regions septențrionales, les bles de LlOregon, par exemple, sont moins azotâs que les bles de regions meridionales. Les bles de Californie et les bles de Valla- Valla offrent, en particulier, une composition assez analogue ă celle des bons bles frangais. «Iudes. — Les bles examines, peu nombreux d'ailleurs, sont tr&s secs et suffisamment azotâs. « Repubhgue Argentine. — Bles ă petits grains, presentant une compo- sition assez homogtne et caracterises par leur forte teneur en azote. Comme tous les bles riches en gluten, ils peuvent âtre employees avan- tageusement pour rehausser la valeur nutritlve de nos bles du Nord. « Roumanie, — Les bles de Roumanie, de m&me que les bles de Bulgarie presentent une composition assez uniforme. Ils rappellent les bles durs d'Algcrie, mais le poids moyen de grains est inferieur. La matiere azotee n y atteint pas le meme developpement. _ —— "we BULETINUL SOCIETĂȚII DE SCIINȚE 207 «Russte. — Les bles russe de la mer Noire, ă quelque vericte qui'ils appartiennent, se distinguent par une forte proportion de matitres azo- tees et par le petitesse de leurs grains. Le sandomirka est moins azote que lazima, le ghirka, Lulka, et en gencral que tous les bles durs expedies d'Azoff, de Nicolaieff, Novorossisk, Odessa, Rostoff et Veisk. C'est dans les bles ghirka que le poids moyen des grains atteint son minimum. « Turguie. — Les €echantillons venant de Dede-Agatch se rapprochent des bles de Bulgarie et de Roumanie. « Uruguay. — Analogues aux bles de la Repeblique Argentine.» A N NC EU Se face cunoscut tuturor persânelor ce au primit liste de subscriere pentru statuia lui Lavoisier, ce urmeză a fi rădicată la Paris din inițiativa Institutului Franciei, de a bine-voi să trimetă de urgență aceste liste, dimpreună cu sumele adunate, la adresa d-lui I. Petricu, profesor uni- versitar, Bucuresci. Tote aceste liste vor fi publicate în numărul viitor al Buletinului. E RA TI A (Vegi Wo. 7 af Buletinului). La pag. 76 rîndul al 25 a se ceti german în loc de frances. A la page 77 la line 26—27 lire a//emand au lieu de francais. La pag. 90 rîndul 34 a se ceti M/o/dovza în loc de Mo/davira. A la page 91 la ligne 35 lire Mo/qovzze au lieu de Mo/davite. BULETINUL SOCIETĂȚII DE SCIINŢE OBSERVAŢIUNI METEOROLOGICE FĂCUTE LA INSTITUTUL METEOROLOGIC DIN BUCURESC LUNA IANUARIE 1897 st.n. | Director: ȘTEFAN C. HEPITES. Inălțimea barometrului d'asupra nivelului mărei 82 metri. Ei : [Temperatura aerului | Umedela 5 oo | oe Temp. 5 jante 8 2 e î E Co aerului | 4 "2 = 5 O [solului Co] e = las 205 peNz) | =| Ea s5| sa] se 27| £ă lazla |Ea FENOMENE DIVERSE > Si Mac 4 a al | 2 5] ga] Adincimel ze] 3 a [ela | 2 s9 | $|ăl|al|= |SElss|âcleElael e | E selAlea BE ee | Eu | zje 30 cm [60 cm z | 8 gal * la 1|762.7|-1.3| 1.6 aa] 5.3] 3.3| 79] 6.7] 8.41-5.5 sa 6.0] 1.7] wsw | 4.9] —| 0.90|—l a, —%p. 2| 61 4|-1.0| 1.2|-3.5| 4.7| 3.7] 86| — | 8.8[-5.0| 23| 5.7] 7.7] wsw | 3.5] 0.0] 0.3|-—2 a, 2APp.Xp. 3] 60.0] 0.7| 2.6|-0.4| 3.0] 4.0| 81| 1.0[11.8[-1.5| 2.3| 5.5[10.0] wsw | 1.5] 0.0] 0.3|.—0 p. 4] 62.2] 0.0| 2.3|-1.3| 3.6] 3.6| 80| 1.0[11.6[-3.2] 2.1| 5.4] 6.0] nxe [2.5] —] 0.3]—0a, —tp. 5| 65.3|-1.6|-5.0|-2 5] 2.0] 3.9| 95| — | 3 5[-4.5] 2.1| 5.4110.0| Ene | 1.9] 0.8] O.1|—ta, Xa, X0 14 45” p. 6] 67.7|-3.7|-2 2|-5.2| 3.0] 54| 95] — | 1.6[-3.2] 2.1| 5.2|10.0| exe |1.3| 1.2] 02 |, x a, dal 7| 66.9|-4.4]|-2.7]|-6.2| 3.5] 2.9| 87] — |] 0.2[-5.8] 1.8| 5.0]10.0| wsw |2.7| —| 0.3 8| 62.0[-2.8|-1.9|-3.9| 2.0] 3.2|' 87] — |] 0.41-4.5]| 1.8| 5.1110.0] ssw | 3.3] — | 0.7 Ă 9] 65.9|-7.8|-2.8|-9.4| 6.6] 1.6| €4] 3.5], 0.2[-1.08] 1.6| 4.9] 87| exe | 4.0] 0.0] 06]_ma, X 11" 5", X p. 10| 66.7[-9 0|-7.6|-9.7| 2.1] 1.9| 83| — | 3.41-9.3] 1.5| 4.8110.0| exe | 3.5] 2.5] 0.2| A, A? 11» 31” p. „ p. 11| 64.1|-4.1|-2.5|-8.8| 6.3] 3.3] 97 0.2|-7.5|. 1.1! 4.7[10.0] exe | 6.4] 3.3] 0.0[Z] X, o, a—5* 20=. 12| 60.3| 0.8] 2.9|-4.2| 7.1] 4.9| 96| — [10.3[-4.4| 1.1] 4.5[10.0| axe | 4.7| 0.0] 0.0l[] X aB:21* p. 13| 54.4] 3.2] 4.3| 1.5| 2.8] 5.9]100| — | 6.2] 0.2] 1.1| 4.4[10.0[ ex | 3.8] 4.9] 0.1][X], Boa 7305073013, 14| 53.5] 1.7| 3.0| 0.1] 3.7] 5.0| 97| —[ 612] 0.0 1.1] 4.3|10.0] wsw | 2.4] 2.5] 01|: a—14*20». 15| 59.3| 2.0| 3.4 o.e| 2.6] 5.3| 99 6.9| 0.6] 1.6| 4.2[10.0| wsw | 1.7] 7.7] 0.0|=—1 a—105,20 16*—p. 16| 62.0 1.1] 2.1|-0.4| 2.5] 4.9] 99| — | 5.8[-0.4| 2.2] 4.4|10.0] aus | 3.2] 0.5] 0.0] 20 a—11»10», Ba, 15" 405,3 17| 57.6| 3.2] 4.2] 1.8] 2.4] 5 s]100| — | 48| 1.6] 2.8] 4.6[10.0| zum | 6.7] 4.8] 0.0[ 20 a,po 11"—15"; cutremur de pă 18| 54.0] 0.3| 3.2]-0.4| 3.3] 4 61100 3.7[-0.5| 3.1| 4.9[10.0] nur | 8.1] 5.1] 0.0| Ze a—p, A14,_mp/A0,-X019, 19| 52.7[-3.2| 0.2|-4.6| 4.8] 3.3] 9 2.2] -3.0| 2.5| 5.0[10.0| ear | 78| 5.0] 0.0|Ao a, Xia— fi a—, ua > 20] 58.2] -12.0| -4.4| -12,6| 8.2] 1.3] 75 0.9] -1.4] 2.1] 4.8[10.0| sus | 9.9] 4.2] 0.0[[R], X: _ma— 15 30n. 21| 55.4| -10.4|-6.3| -12.8| 6.5] 1.5] 70| 4.9] 4.0] -44.0] 1.7] 4.7[ 3.7] wsw | 3.5] 0.0] 0.01], Xa—9, —1 p. | 22| 46.3] -9.5|-4 8] -16.6|11.8] 1.9| 77] 2.5] 8.5] -13.8] 1.41. 4.6] 7.5] mar | 3.6] —| 0.0lBe|=0,:a 10" Voa—12"30%, P01 23| 40.7] 0.7| 3.8]-5.0| 8.8] 4.7| 94| 2,4|13 5|-5.0] 1.3| 4.4] 5.3] me | 4.0] 0.2] o.0l[x] Za, oa, |24| 45.4] 1.7| 9.0|-4.1]13.1| 4.5| 85| 5.8|16.4|-6.0| 1.1| 4.2] 3.3] ssw | 2.3] — | 0.0[[X], —ta. 25| 38.9] 5.0] -45| 1.0[13.5] 5.3] 78] 1.3[19.0[-1.3] 12| 4.1] 5.3] sse | 10.2] 0.5] 1.5|Q 15%, Do 16'30» 16» 455, 26| 49.4 -1.0|.2.3|-3.4| 5.7] 3.1| 73| 8 9]12.0[-5.1| 1.2| 4.1] 1.3] ssw | 7.2] —| 1.7—0a, —0p. 27| 53.2[-0.9| 0.9|-4.2| 5.1] 4.1| 93| —.] 5.0[-7.0] 1.3| 4.1] 9.7] ssw | 2.4] 0.8] 0.4|—1 a,X0a—12", —0p. 28| 54.9]-1.8| 0.5|-5.4| 5.9] 3.9] 94| — | 2.7[-8.1| 1.3| 4.1]10.0] rue | 5.0] —| 0.2|[=—1 8"—10" 45" 29| 47.3] 0.9] 2.2|-0.5! 2.7] 4.7| 95| — | 2.8|-1 5] 1.8| 4.1] 7.3] wsw | 6.1] 0.3] 00lg a, Boa, 20 10:—19 30] 50.8[-2.1| 1.8|-5.5| 7.3] 3.0| 75| 8.5[11.6[-7.4| 1.3| 4.1] 1.0| wsw |28| — | 0.6l—ta 31] 50.2[-2.1| 2.6[-6.0| 8.6] 2.9| 76| 5.7[12.9]-7.0] 1.3| 4.0] 1.7] wsw | 2.2] —]| 0:4l—ta Me- '4i|756.4|-1.9] 1.1|-4.3! 5.4] 3.7] s7l522l 6.2]-5.0l 1.7] 4.7] 77] axe | 4.3l37.4] 8.9 Luna Ianuarie a fost căldurâsă în tâtă ţara, avend și un mare număr de dile cn precipitaţiuni atmosferi Mijlociile lunare ale temperaturei aă fost pretutindeni mai ridicate ca valorile normale. Timpul cel mai căldu a fost în regiunea marină, apoi vine Muntenia de câmp și localitățile Dunărene. In Moldova și la Munte a fost cel mai rece timp. La Bucuresci mijlocia lunară a temperaturii a fost 199; normala fiind 40 7. Cea mai ridicată temperatură . întrega țară a fost 1593 la Giurgiă, iar cea mai coborâtă —2400 la T.-Ocna. Cerul a fost noros în cursul acestei luni; Sorele a strălucit puţin pretutindeni. Cantitatea de apă cădută în întrega țară a fost în mijlocii de 49 milimetri în curs de 8 dile. Grosimea totală a stratului de zăpadă a variat după localități între 20—80 centimetri. La sfirşitul lunei : lul era acoperit cu zăpada în Oltenia, la Munte și în tâtă Moldova. Dunărea n'a fost: de loc înghețată în cursul lui In diua de 17 la 10h 1m și 585 dimincța timp oficial s'a simțit la Bucuresci și în judetele Tutova, Vash și lași un slab cutremur de pămînt, BULETINUL SOCIETĂȚII DE SCIINŢE 209 BIOGRAFIA" LUI (oala Culio; 1) A ele A (Urmare). III. Davila înainte de 1853. E natural, ca înainte de a urmări pe Davila în vasta și productiva sa carieră din țară, să ne dăm sâma de ceea ce făcuse el înainte de a sosi la noi și despre originea sa. Este o strânsă legătură între modul de a fi în tot decursul vieții lui Davila și între impresiunile prime, alese și umanitare, pe care dinsul le-a căpătat în decursul tinereţii sale în Francia. Se știa că el se născuse la 1828, ast-fel că sosi tin&r încă în țară la 1853, Martie 13. Marea sa inteligenţă, cultura sa alesă, trăsăturile sale regulate si sim- patice, figura sa deschisă și veselă, comunicativitatea extremă a persânei sale, și mai pe sus de tote, crescerea sa alsă și generositatea inimei sale, indicaii o origină deosebită și o îngrijire constantă în educațiunea sa. Totuși un vel negru acoperea, în mod misterios, origina familiei Davila, ast-fel că față mai ales, cu nume&rul mare al celor mici la suflet și cu ma- rele bine ce făcea voluntar multora, precum și din causa puținului răi ce involuntar resulta pentru unii din chiar faptul activităței sale altroiste, patriotice si umanitare, dădu loc la numerâse versiuni, cari mai de cari mai ridicole și mai fără de basă. Faptul că era născut în Italia, că trăise o parte de vreme în, Germania, precum și numele săi, care părea mai mult un nume creat de cât un nume de familie, păreau a justifica unele din aceste versiuni. 210 BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINŢE Ceea ce este positiv e că numele de qui est mort le 21 mai 1873. Sa these de doctorat soutenue en 1852 est dedice a mon excellent tuteur, Le dr. Gucpin, de Nantes, ii Nec debito solvi. Les notes caracreristiques de son âme et de son activite nous les trouvons les memes en ce qui concerne Davila. Ainsi quand des Gran- ges dit: «Le philantrope, le penseur, ladministrateur, le savant, le citoyen» y trouvent des exemples qui'ils ne sauraient trop mediter.» Ces lignes sappliquent tout aussi bien ă la vie de Gucrin quă celle de Davila. «La suppression de lignorance et de la mistre, tel ctait, en effet, le r&ve de notre philantrope.» Cela ctait purement et simplement lideal de Davila. Quand on nous dit: «L/excellent homme se faisait humble pour se rapprocher de la classe des petits et des faibles dont il avait pris en main la defense.» Cella me rapelle Davila, qui dans les derniers bourgs BULETINUL SOCIETĂȚII DE SCIINŢE 219 savait avec le dernier des enfants et des hommes, parler, les conseiller, les aider, et souvent de ces enfants, parmi lesquels ils y en avait d'orfelins, et meme des bohemiens meconnus par les autres, il a su en les soignant, en les aidant de sa bourse, les surveillant pendant des ann€es dans son cole de medecine, en tirer des hommes, qui vivent largement par leurs connaissances et tr&s souvent sont utiles au pays. Madamme Davila, aurait pu dire, de m&me que Madamme Gucpin: «Si je n'y avais pas pris garde, mon maris et manquc souvent du neces- saire.» A la mort de Davila, on a trouve vingt francs en monnaie; c'est tout ce que restait apres lui qui aurait pu facilement devenir millionnaire, lui qui avait rendu riches tant de desherites. A sa mort un homme de bien aurait pu dire de mâme quen prâsence du cadavre du Dr. Gucpin: «Ah! il y a un honntte homme de moins aujourd'hui....» Et comment cela aurait pu ctre autrement quand il a consumme toute lactivit6 de sa vie dans le service du pays et de ceux qui meritent la solicitude des hommes de bien. A quoi aurions nous pu nous attendre de la part de ladmirateur de Gucpin, homme douc de tant de qualites superieures et qui s'etait fait de lidce: 4 prin 30, în care f e — 17 pe bla) Vp 4 j deci (1) £ = lla —zx — muz. 30, :£ <[30). Data lunii pline pascale este dar la 31 — 8 4 13—44— E Martie, dacă £ 24 sau la 31 — £ 4-13 4+30—44— B+ 30 Martie, dacă 2 24. Inlocuind pe Z prin valdrea sa dedusă din (1), avem că în ambele ca- suri data lunii pline pascale este la 44 — la ar + mult. 30 == 21 + 19a + 234+ ar — mult. 30 Martie P pe) e cei ai pe a d Ul] Do o e, pi i — = și dacă observăm că si că 19a 232 — mulţ. 30 sau 1l9a-l- M— mult. 30 070000 N) resultă și prin urmare în virtutea egalităţei (2) avem k S 2 yd mult 7 = dheț+u— + Zi + 2 + mult. 7 și introducend acestă valdre a lui ș în egalitatea (3), avem i se 04 — o cn e Pe — ZA A 7m0ulf. 11 si pentru că am însemnat cu N restul împărțirii prin 7 a luă | >) p PA Și fi a a 4 fe— (n = N -—A mult. 7, deci avem e = W—d—c— nt mult, 7 = NA+-6dj 6c— 8un + mult. 7 și de Oie-ce 1 == 470 RD Si A —— ult.. = C, UEdUGEIA 4u kb == mult. 1 + c, de unde Su = mult. 1 + 2c— 25, deci 2e= NWA 6d-4c4 26 — mult. 7 DD DD [Si BULETINUL SOCIETĂȚII DE SCIINŢE și pentru că e <7, e represintă restul împărțirii lui N+-6 d 4c +25 piine. e. e: d. d. lacasul cănd / == 24, am vedut că se ia A == 25. Acesta nu are alt efect de cât că în loc de Paștele la 26 Aprilie găsim Paștele la 19 Aprilie, cea-ce corespunde în tocmai primei excepțiuni a regulei lui Gauss. In casul când £=— cas corespunde celei d'a doua excepţiuni a regulei lui Gauss, căci pe de o-parte luând /£ = 26 în loc de £ — 25 diferența nu este alta de cât să găsim Pastele la 18 Aprilie în loc de 25 Aprilie, pe de altă parte, E fiind 25, combinaţiunea a >> 10 echivaleză cu condițiunea ca restul împărțirei lui 11 + 11 prin 30 să fie mai mic ca 19. În adever, avem IN (tza) Pe ZE) E = la — z + mult. 30, CN — mult. 30, Z | &— 17 sn ea (ca în EEE ar a JA i) Eee, = -—8=M—23-4+-mult 30 deci E = lila 23 —M + mult. 30 — 25, de unde M == ll a — 2 mult. 30 — lia + 28 — mult. 30 prin urmare 11 M-A ll = 12la + 308 + 11 — mult. 30 —a4+ 19 — mult. 30, deci (4) 11 MIL — mult. 30 = a + 19 —- mult. 30, luând multiplii de 30 ast-fel ca ambii membri ai acestei egalități să de- vină numere mai mici ca 30. Insă numai dând lui a valori de la Il până la 18 membrul ântâiu al egalităței (4) sau restul împărțirei prin 30 al lui 11 4 + 11 devine mai mic ca 19, deci cele 2 condițiuni sunt în adever echivâlente. Este de observat că condiţia 4 >> 10 este mai simplă de cercetat, însă cea-l-altă condiţiune echivalentă cu acesta depindând numai de //, prin urmare numai de /, arată că condițiunea //=25 și 4 >> 10 are loc nu- mai în unele secole, ast-fel ea are loc în secolul XX și nare loc în se- colul XIX și de și pentru anii 1886 și 1954 găsimtot d =— 28 șie=—6, însă în anul 1886 Paștele a fost la 25 Aprilie iar în anul 1954 Paștele va fi la 18 Aprilie. Di Poe au. A Să 3 “i 926 » BULETINUL SOCIETĂȚII DE SCIINȚE SUR UNE REACTION TRES SENSIBLE DES AZOTITES ET SUR LEUR DETERMINATION QUANTITATIVE PAR VOIE COLORIMETRIQUE PAR M. le Proiesseur Dr. E. RIEGLER (Public aussi dans le «Zeitschrift fir analytische Chemie» p. 377. 1897). Jai propos€ autrefois dans les «Zeitschrift fir analyt. Chemie. 35, 677» lacide naphtionique comme rcactif de Lacide azoteux, cependant jai remarquc que ce corps mis dans le commerce navait pas une compo- sition constante et que par consequent la sensibilite de la reaction avec lacide azoteux sen ressentait aussi. Jai prepare maintenant un rcactif, environ vingt fois plus sensible que “Vacide naphtionique, et dont la composition n'entre aucunement en ina de compte sur la sensibilite de la reaction. | Ce reactif que par simplicit€ jai appele 74ac?f au naphtol de ul Azoteur, se prepare en ajoutant ă 200cc. d'eau distillee, 2 gr. de naph- tionate de soude chimiquement pur et 1 gr. de f-naphtol pur: on agite fortement et Von filtre. La solution est incolore et se conserve sans al- teration ă lobscurite. Pour faire une recherche d'acide azoteux dans une solution, on en iîn- troduit 10 cc. dans un tube ă essais, on ajoute 10 gouttes de reactif au naphtol et 2 gouttes dacide chlorhydrique concentre, on agite plusieurs fois le tout et, en tenant le tube tres inclinc, on y fait couler environ 20 gouttes d'ammoniaque, il se forme alors, ă la surface de contact, un anneau plus ou moins fortement colore en rouge; en agitant ensuite le tube tout le liquide se colore en rouge plus ou moins intense ou en rose selon la quantite d'acide azoteux qu'il contient. Lorsque les solutions diluces du rcactif ont une fluorescence bleu vio- lacce il faut observer la coloration par transparence. Cette rcaction est excessivement sensible, on peut desceller lacide azoteux dans des solutions qui en contiennent de 1 ă 100 milliemes: on peut ainsi reconnaitre cet acide dans 1 cc. d'eau de pluie ou dans la meme quantite de salive. La rcaction se fonde sur le fait que lacide naphtionique est trans- forme par lacide azoteux en acide diazonaphtaline sulfonique, qui avec le naphtol £ et lammoniaque donne une couleur azoique rouge. Pour determiner quantitativement, au moyen de ce proced6, une tres petite quantite d'acide azoteux, on dissout 02",406 d'azotite dargent BULETINUL SOCIETĂȚII DE SCIINȚE 227 dans de Leau bouillante, on ajoute un peu de NaCl et apres refroidis- sement on ctend ă 1 litre: apres avoir laisse le precipite se deposer, on prend avec une pipette 10 cc. de liquide clair, on le met dans un balon graduc€ et on dilueă 1 litre. On introduit dans un ballon 100cc., de cette solution qui contient Qer-, 0001 de Az?20: par 100“, on y ajoute 20—30 gouttes du rcactif au naphtol, puis 4 gouttes dacide chlorhydrique concentră, on agite con-. venablement le melange, on ajoute 20 gouttes d'ammoniaque concentree, on agite de noveau et on a une teinte rose; cette liqueur sert de solu- tion type. Il faut preparer cette liqueur ă nouveau avant chaque dosage. On introduit alors dans un ballon 100 cc. de la solution ou Lon recherche Az205, 20—30 gouttes de rcactif au naphtol, 4 gouttes dacide chlo- rhydrique concentre, on agite bien et on verse encore 20 gouttes dam- moniaque. On compare lintensite de la couleur de cette solution avec celle de la dissolution type au moyen dun colorimetre et on calcule par le pro- cede connu la quantite de Az'O3 qui y est contenue. Si la solution contient plus que 05,0001 de Az20* par 100 cc. on dilue avec de Leau distillee avant de faire le dosage. On peut, par ce procede, doser quantitativement 02",00005 de Az20: dans un litre d'eau. Odservation. On peut aussi employer le rectif au naphtol sous forme solide, en melangeant tres intimement dans un mortier, lacide naphtionique et le naphtol 3 dans les proportions indiquces. On prend un peu de cette poudre sur la pointe d'un canif au liceu de prendre 20 gouttes de reactif. La poudre a lavantage de rester ab- solument inalteree et elle est tout aussi sensible que la solution. NOUVEAU PROCEDE DE DOSAGE VOLUMETRIQUE DE L'ACIDE URIQUE POUR LES RECHERCHES CLINIQUES PAR M. le Prof. Dr. E. RIEGLER de Jassy. (Public aussi dans le « Wiener Medizinischen Blătter» No. 21, 1897). Le principe de la mâthode est fonde sur loxydation de Lacide urique par lacide azotique dilue qui produit un degagement gazeux et dont le 228 BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINȚE volume sert ă calculer Lacide urique. L'appareil quon emploie est: ex- cessivement simple, c'est le m&me dont on se sert dans la determination volumâtrique de lurce par le procede que jai indique dans le «Frese- nius Zeitschrift fir analyt. Chemie, Jahrg. XXXV» et on le trouve chez M. Paul Altmann ă Berlin. Il se compose dune &prouvette A de 40cc. de volume, quon peut fermer hermetiquement au moyen dun bouchon en caoutehouc perce de deux trous. Par lun deux on introduit un tube ă entonnoir muni d'un robinet en verre, et par Vautre trou un petit tube de verre qui, au moyen dun tuyau de caoutehouc, est en communica- tion avec le tube mesureur du gaz: celui-ci communique toujours au moyen dun caoutehouc, avec une boule ă niveau, le tout est fixe sur un support au moyen de pinces mobiles. Apres avoir mis la boule ă niveau ă la hateur du zero du tube me- sureur, comme c'est represente sur la figure, on la remplit ă moitie d'eau fortement acidulce par de Tacide chlorhydrique. Pour faire un dosage, on introduit de lacide urique precipite, avec 10Occ. deau dans leprou- vette A, on ferme bien avec le bouchon apres avoir enleve le robinet de verre, et on met le tout dans un cylindre A, denviron deux lities; rempli d'eau ă la temperature ambiante: ce cylindre de verre est muni dun couverele, ayant au milieu une ouverture circulaire (0) par laquelle on plonge verticalement leprouvette dans Leau. Apres quelques minutes de repos on amtne le liquide du tube mesu- reur au trait zero en 6levant ou abaissant la boule ă niveau. On met ensuite le robinet ă sa place, on le ferme, on enlăve leprouvette de leau et on met de Vacide azotique concenire (d=—1,4) dans Pentonnoir B jusquwau trait supcrieur; on ouvre, avec precaution le robinet et on laisse couler lacide jusqu'au trait inferieur: cela fait on ferme le robinet, on essuie leprouvette avec un linge sec, et on la fixe au support au moyen d'une pince. On la chauffe, alors avec une lampe ă alcool quon place au dessous, jusquă I'bullition qu'on maintient pendant 10—15 secondes: on prend leprouvette avec un linge, en la tenant par la partie superieure et on lagite cnergiquement, on la place ensuite dans le recipient conte- nant de leau et on fait descendre la boule ă niveau jusquă avoir son liquide et celui du tube mesureur sur un meme plan; on laisse ainsi pen- dant une demie heure et on note le volume du gaz degage, la tempera- leur ambiante et la pression atmosphcrique. Je donne ci-apres les nombres que jai obtenus en partant dun poids dctermin€ d'acide urique pur et sec. DD LI (le) BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINŢE L) E Î [| If > E i ' II: zi . 8 ce] B 20 0 N ză | | | i SAR | | Za (-- 2] doi ____| „EL i 9 (TE TTEITa taja200 , te YI “hifi (Y N [ăi / i A WV/ Ei ari (TI) h E i | = ap ÎI E] | : = A = A Pression atmos- „| Volume ă 0Oet| Zoo | | 2 |. -o pher. diminuce | Volume du SALI a 760 mm. calcule] s2 | |) lee la tension del sa, lu | “e “Iourdgr. d'acide| o & lE| E: ja a Sa UL Me | 400) paua e Va =) E) | 5| 028 |la vapeur d'eau urique i a | Z| — D= | dz | 732 5-7 5.17 217:00 | 00243 2 17 730 77 6:96 21700 00321 Bia 16 75) (less | 2352 27490) 0:0577 4| 16 736 134 12:26 212:00 0:0579 Ea 17 735 17:9 ]6;32 216:00 0-0758 al, 739 194 17:95 216'80 0 0828 7 | aRUETĂ 739 191 AG 216:20 00817 3| 17 730 238. 22:02 21400 01027 IN9i 19 718 12;9 11539 2110940)9) 00520 | +] 17 741 1.9 174 21200 | 00082 Jai traite de la meme fagon Lurate d'ammoniaque et dapres les chif- fres ci-joint on voit que le gaz degage correspond exactement ă lacide _contenu dans le sel. 230 BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINŢE a A a E EȚE se |oge | & 5 E 2 |Pression: atmosphe-| "9" e = | Volume ă 0, et! e] 38 3 = Ş rique diminuce de| o ] => | | 760mm. calcule | B= 2 al a 65 &. [la tension de la va- E = jz «E [pour 1 gr. d'a- 35| Se e E peur d'eau SG 3 = 9 | cide urique | | 2 2 < o ăi > 9 33 I= 1| 01091 | 00909 | 18 727 21:6 | 19;38 Dl! | 2| 0:0680 | 00626 | 16 742 142 | 13:09 2120 | | 3| 0:0890 | 0:0808 | 17 741 18:89 | 425 2134 | La moyenne de ces differentes dâterminations est que ă 1 gr. dacide urique correspondent 215 cc. de gaz ă 00 et a 760mm. Si Ton represente par /, le volume de gaz lu ă la temperature z et ă la pression B, et par % la tension de la vapeur deau ă 2, la quantite (F) d'acide urique correspondant sera donne par la formule Vi (B-25) 215. 760. (1-a) Pour determiner par ce procâde lacide urique contenu dans une urine il faut d'abord Lextraire d'un volume determine d'urine soit ă l'ctat d'acide libre soit ă celui d'urate dammoniaque. Dans le premier cas on met 100 cc. d'urine dans un vaseă precipites, on y ajoute 5 cc. dacide chlorhydrique concentre, on mdlange bien et on laisse reposer pendant vingt-quatre heures; on filtre sur un petit filtre, on le place ensuite avec le precipite sur plusieurs papiers filtre pour le secher et on decoupe avec les cisaux la partie qui ne contient pas de precipit€, on roule le reste en forme de cylindre et on lintroduit dans l'eprouvette A. On y ajoute 10 cc. deau et on opere exactement comme nous venons de lindiquer. == V. (5-0) 215. 769 (1-koz) 0s-0048, comme correction,ă cause de la solubilite de Lacide urique dans lurine. Les resultats qu'on obtient ainsi correspondent exactement avec ceux donnes par lanalyse ponderale. A la quantite d'acide donne par la formule P= on ajoute On peut aussi separer acide urique de lurine d'apre&s le procede Fokker, sous forme d'urate d'ammoniaque et apres filtration du precipite on opere comme precedemment. Dans ce cas le nombre ă aiouter comme correc- tion est 05*-,020. BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINŢE 231 ETUDE SUR LA NOMENCLATURE DE LA CHIMIE ORGANIQUE “ADDITIONS, COMPLEMBNTS, NOUVELLES. PROPOSITIONS PAR le Dr. C. ISTRATI Professeur ă l'Universite€ de Bucarest. Il-e PARTIE Nomenciature des fonctions gui fprennent naissance par tintroductiou, par- Zicile ou totale, de LOxygene, du Soufre, du Selenium e/ du Tellure, aus Ja molecule des hydrocarbures en substitutton ă Î hydrogene. Dans la premitre partie de ce travail, publice dans le Bz/erzz4/ „So- Cretății de Sciiuţe fizice, No. 9 et 10 de 1896, je me suis occupe sp6- cialement de la nomenclature des hydrocarbures et de leurs derives ha- logenes; dans cette ctude jai, non seulement mis en relief les parties de d&tail qui avaient echappe au Congres de Gentve, mais jai aussi tâche d'embrasser la question dune fagon plus generale et de proceder dune maniere plus logique, c'est-ă-dire par deduction. Cette methode qui, ă mon avis, facilite beaucoup lctablissement de principes assez vastes pour r&pondre aux questions de detail exigces par les nombreux corps connus jusquă ce jour, est de beaucoup la plus rationnelle au point de vue pedagogique, car elle rend beaucoup plus aisâe lassimilation de ces nouvelles regles. On verra par la suite que les fonctions nouvelles cre6s par lintroduc- tion de loxygene, du soufre, du selenium ou du tellure dans la mole- cule des hydrocarbures, ne change en rien la nomenclature proposce „pour ces derniers, mais au contraire elle la complete. Il va de soi que dans ce deuxi&me chapitre de la nomenclature, comme dans le premier, on ne peut pas ctablir des r&gles et ne rien faire de scrieux et de precis sans nous occuper aussi de la classification des dif- ferentes fonctions obtenues en introduisant ou non dans la molcule de Ihydrocarbure halogene de Loxygene ou lun de ses elements voisins. Je dois cependant avertir des le debut que dans cette ctude—tout en tâchant d'approfondir les questions de detail, en tant que varicte de fonc- tion et meme en en proposant de nouvelles, pour lesquelles je donnerai beaucoup d'exemples pris specialement dans les corps bien connus —- je ne pourrai pas, comme dans la premitre partie relative aux hydro- carbure, citer tous les corps connus jusquă present. Cela demanderait un temps €norme et, bien que la chose soit en elle-meme tres utile, au point de vue de Lidee qui me guide, elle n'est pas de premisre importance. 232 BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINŢE Il serait bon aussi de placer ă cote de chaque nom propose par la nouvelle nomenclature celui qui est actuellement le plus en usage, cela ferait surement ressortir davantage limportance et la nâcessite d'une no- menclature nouvelle et des recherches qui en decoulent: mais comme cette ctude s'adresse spâcialement ă des collăgues tr&s au courant de la chimie organique, je crois qu'on peut laisser la chose de câte. Je me sens dautant plus autoriscă agir ainsi que souvent un corps est nomme de plusieurs facons dans le mâme pays, de sorte que je ne saurais vrai- ment pas auquel de ces noms donner la preference. Comme les regles ctablies au Congres de Gentve pour les corps oxy- genes sont bien connues des spâcialistes, je ne les citerai plus au com- mencement de chaque chapitre et je me bornerai ă enoncer la modifi- cation que je propose, ctant convaincu que le lecteur pourra de suite se rendre compte des differences existant entre la nomenclature du Con- gres et la mienne qui, quoique layant pour base, est plus vaste par les nombreux details dans lesquels je suis entre et surtout par le point de vue beaucoup plus gencral auquel je me suis place. Comme le soufre, le selenium et le tellure ne peuvent entrer dans la molecule des hydrocarbures quabsolument dans les memes conditions que loxygene, je crois qu'il faut d'abord nous occuper specialement du role de celui-ci et quensuite ă chaque chapitre nous prâsenterons la no- menclature des corps contenant ces autres €lements. I/oxygene peut faire partie de la molecule de differentes manitres selon qu'il est uni au carbone par une ou par ses deux valences. La formule generale dun corps oxygene, qu'il soit cyclique, sature ou non, lincaire ou arborescent, est donc la suivante: Cn Hu Oe Supposons dabord pour simplifier que loxygene soit represente par un seul atome, la formule gencrale devient EG) qui peut ctre decomposce au point de vue de la formule primitive de Ihydrocarbure — CH, —- de la manitre suivante Cai OEL et! ERTETRresa0) de cette fagon nous voyons non seulement que loxygene est uni ă un carbone par une simple liaison ou bien ă un ou deux carbones par ses deux liaisons, mais on se rend aussi compte immediatement du role, c'est-ă-dire de la nouvelle fonction qui prend naissance dans le corps i zic Et d'une fagon gencrale n'importe quelle fonction nouvelle, cree jusqu'ă present, peut rentrer dans un des trois categories obtenu de cette manitre BULETINUL SOCIETĂȚII DE SCIINŢE 233 par la presence de loxygene dans la molecule, soit comme O, soit comme OH, soit par les deux ensemble. On a ainsi trois grands groupes. 1) CaHo—*(O0H)* = corps hydroxygenes ou hydrates. 2) CmHn-=*(0)* =— corps oxygenes ou oxydes. Eee se(0)r (OEI): caps hydroxy-oxygenâs ou corps hydroxyds. Î. Corps hydroxygines ou hydrates des hyarocarbures CI (OH). Nous avons dans cette categorie plusieurs fonctions qui sont dejă ad- mises; telle la fonction alcool et la fonction phenol. A. Ponction alcool. L'oxydrile peut appartenir ă un carbone primaire —CH2—OH | > e secondaire CH—OH ou » > tertiaire —C—OH il peut de meme appartenir ă un carbone secondaire terminal =CH-—OH | ou > ) tertiaire lineaire (C— Oa! | | ou > terminal ——C—OH (1) Cette substitution peut avoir lieu plusieurs fois et dun manitre genc- rale on peut dire qu'on peut introduire un oxydrile ă chaque atome de carbone. Vu nos idces actuelles sur les diols monocarbonâs (Glycole €ty- lidiniques) et sur les triols monocarbones (carberines) le nombre d'oxy- driles introduits dans la molecule peut &tre egal au nombre d'atomes d'hydrogene contenus dans le corps. On peut donc classifier les alcools dapr&s leur nombre d'oxydriles. On connait aujourd'hui des representants des mzon0/s, des qio/s, des zrio/s, des 7e/rols, des pentols, des /ezols, des /eptols, des ocfols et des nonols. Dans chacune de ces classes on peut avoir des mâlanges de toutes les varictes de monols indiques plus haut, p. ex: monol primaire, secon- „_daire, tertiaire, secondaire terminal, tertiaire lincaire et tertiaire terminal. Les diols, jusquaux nonols incluisivement peuvent &tre constitues par une ou plusieurs varicte de ces alcools. (1) Voir pour les trois dernicres varietes le deuxieme chapitre sur les hydrocar- bures non satures de I'ctude sur les hydrocarbures halogenes dans la premiere partie de ce travail. 234 BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINŢE D'apres la classification admise pour les hydrocarbures, les alcools peu- vent tre classifies de la maniere suivante. j lincaires 1 satures i ani arborescents | a chaine acyelique d a) Ey. | lin€aires Alcools arborescents satures sur la chaine lineaire | 4 ă chaine cyclique : L non satures | | | non satures | ! | sur la chaine » NOMENCLATURE DES ALCOOLS I. Alcools ă chaine, acycliquc. A SALA, Pas. a) Lincatres. CH3.OH Methanol. * (Ela Ethanol. (0) AP 0)al CEE Propanol 1. | CH,.OH CH, | (CEL) etanol 1. | CH,.OH CH, | (CH,), Hexadecanol 1. | CH.OH Ş BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINŢE Za | CH.OH Propanol 2. | CH; d | CE-O Decanol 4. GI CHI.OEI | Ethanediol 1.2. CH..OII, (Cial | CH.OH | Butanediol 2.3. CH.OH GEL CH.OH Propanediol 1.2. | CEO (Sal li „Merit = a Ethanediol 1. oa ere pete a E C-propen 1, yl-ol x (inconnu). a BULETINUL SOCIETĂȚII DE SCIINŢE 245 i &) Non satures dans la chaine cyehigue. E 7) Arborescenls, simples 2) Arborescents, composes. E CHI, CHI, E | | „0 CH.OH CH — CILOH—CH.OH—CH—CH, LE E - Phâne—metho xg-butyl-diol r-xp. N H,C E CH, Ii SCHI | | AGEA CE, E Euc CTI, 4 eul $ “AD Ep Cry AC E IC CH, E i e | | Edit 3 coeur lay o Eat a MOP at se „ Cyelohexene r—6thyl 1, mâthyl 2-0 14. E Hexane—dicyclobutanyl 3.4-diol 3.4. CEI, —CH,.OH Z i i Gluieaiat ie sc mehgLal 1 CAGE, AC, e AS | | AA EI Car e so Ge fi CH, | Sp | CH, Cer.on ji Gat ae CEO OEI pr ea Ori E Phene —dimethyl 1.q-olrq: Butane—dicyclopentene methyl (1) 2/-2. 2'/-3-diol 2.3. id C4(CE1,), —CH.OH GRI CH, ene— aia hyl-ol 1. | | Ph hexamâthyl-ol 14 C CH CH - E CI, CHOH-CH,-OH ep ce ie Co | Phăne-—6thyl-diol 14. 1ș- | | | | EL (Gai | j (3 aci sat 2 ale i ea pi E Ci, CH.OH CH.OH-CH, Butane—dicyclopentene dim&hyl (1.4) 2/-2.2//-3-diol 2.3. Ă Phtne—propyl-diol 1. Ia. CH, CIHLOA-CH,-CH,CH,.OH Ă Phone —butyl-diol xy za „SI A Ari î CH, —CH,.OH DIS GERO Phene—trimethyl 1.3.5-diol 1; 3: 246 BULETINUL SOCIETĂȚII DE SCIINȚE CH, —CH.OH— CH.OH-—CH,.OH Phene—propyl-triol 1 I» 14 CIU.OHI CH —CH,.OH SCH,.OH Phene—trimehyl 1. 3. 5,striol ra: 34: 5: c) Non satures mixtes. 7. Arborescenls, Siniples. CH, —CH—CH-—CH,.HO Phene—propen 1; Yl-ol 13. 2. Arborescents, Composes. CH, Phene—metho zp-propen 1, Yl-ol 13 (inconnu). (A suivre) HEMIPTERES-HE TEROPTERES DE LEOUA LEUR TROIS ESPECES NOUVELLES DE LA FAM, COREIDAE PAR A. L. MONTANDON S. Fam. Mictinae. Archimerus Camposi. — n. sp. — Dun jaune rougeatre ocreux avec les antennes, les pattes et des taches noires sur le pronotum, les elytres, le connexivum et le dessous du corps. Tete rougeatre ă ponctuation concolore assez fine et irreguliere avec lextremite du tylus et une ctroite bordure au sommet des tubercules antenniferes, noires. Lames rostrales tres courtes, rembrunies, ne depassant pas en arritre le niveau de la base des antennes. Rostre noir atteignant BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINŢE 247 le milieu du mesosternum ă premier article plus court que la tete, su- begal en longueur au deuxitme et au quatrieme articles, le troisime un peu plus court que les autres. Antennes noires, assez longues, couvertes de courtes soies noires; le premier article environ deux fois la largeur de la tâte yeux compris, un peu plus long que le second, le troisizme article ă peine plus long que le quatrieme et environ les trois cinquiemes de la longueur du premier. Surface du pronotum fortement ponctuce granuleuse, la marge ant€- rieure noire ainsi que les cotes lateraux anterieurement irregulitrement et granuleusement tubercules avec de petites soies noires herissces. Un peu apres le milieu les cotes latcraux sont profondement sinus et di- lates lateralement en processus transversal entitrement rougeatre, aplati et arrondi au sommet. Toute la partie posterieure d'un jaune rougeatre ocreux, traversee par trois bandes longitudinales noires, ctroites, se re- joignant -le plus souvent ă la: tache noire antârieure; les deux laterales parfois tr&s attenuces et raccourcies en avant, mais atteignant.en arritre la tache transversale noire de la base du pronotum derritre la carene transversale de la partie posterieure; la bande longitudinale mediane noire Sarrete sur le disque avant la carene transversale. Ecusson rougeatre avec des points enfoncâs assez espaces, concolores, les angles basilaires ctroitement et le sommet un peu plus largement noirs. Flytres d'un jaune rougeatre ocreux ă ponctuation fine et espacce avec une tache noire subquadrangulaire discoidale, irregulicre, peu ctendue, prolongce quelque peu en avant sur la nervure discoidale, une ctroite bordure noire sur le cote interne du clavus de chaque cote de lecusson; les nervures costales des elytres âtroitement noires sur leur cinquieme basilaire. Membrane tres legărement enfumee presque transparente, atteignant Lextremite de labdomen. Connexivum rougeatre avec une assez large bande transversale noire couvrant un peu plus de la moiti€ posterieure des segments en dessus; et en dessous ; les angles posterieurs des segments tr&s saillants, subc- pineux. Dessous du corps noir avec trois taches subarrondies de chaque cote de la poitrine ă la partie externe des hanches et des taches sur le mi- „lieu des meso et metasternum, rougeatres. Abdomen assez finement et irregulierement ponctuc ride avec deux rangees de taches rouges irre- gulicres, mal limitees, plus ou moins reunies entre elles, de chaque cot€. Femurs posterieurs d! fortement renfles avec une double rangâe de dents ă la partie inferieure mais presque inermes ă leur partie superieure ou Lon n'observe quune rangee de petits tubercules tres peu saillants, non dentiformes. Tibias posterieurs d arques avec une assez forte dent ă leur cote inferieur, situce avant le milieu du tibia, » 248 BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINŢE Longueur 21 mill., largeur ă la base des €lytres d 6,5 — 9 6,8 mil- limetres. Nanegal, (ma collection) provenant des chasses de M. le Prof. Vicente Ortoneda ă la demande duquel je me fais un devoir de dedier cette cu- rieuse esptce ă M. le Dr. Francisco Campos, le fondateur du Musce d'histoire naturelle de Guayaquil. Dune torme intermediaire entre les A. Cakearator. Fab., Sgualus. H. S. dune part et A. Scuzel/aris, Stal: d'autre part, elle est tres facile ă distinguer de toutes les autres especes connues par sa couleur et la forme des processus lateraux du pronotum. Capaneus rubropictus—n. sp. — Noir avec des taches rougeatres sur le pronotum, l'ecusson, les €lytres et le connexivum. TȚete noir mat, presque sans ponctuation avec deux vagues petites taches rougeatres sur la base, une de chaque cote derriere les ocelles. Antennes assez greles, entitrement noires, couvertes de petites soies courtes et concolores; plus longues que la moitic du corps, ă premier article plus robuste que les suivants, tres legă&rement renfle ă lextremite, environ deux fois plus long que la tete, presque de meme longueur que les troisisme et quatrieme articles rcunis, ces deux derniers subegaux en longueur, le troisieme ă peine plus court que le quatrieme; deuxieme article environ les trois quarts de la longueur du premier. Pronotum legerement convexe, tres tortement inclinc en avant avec tout le disque assez fortement et ruguleusement ponctuc; la partie an- terieure noir mat imponctuce ceuverte de soies noires raides et courtes; les cotes lateraux tres faiblement creneles anterieurement avec des pe- tites soies sur et entre les tubercules formant la crenelure. Posterieu- rement les cotes lateraux sont legerement aplatis, explanes, faiblemen- releves et rougeatres pour former langle lateral posterieur obtusement arrondi. Une ligne clevee en carene ruguleusement ponctuee, un peu sinuce au milieu et sur ses extremites, traverse le pronotum entre les angles lateraux, ă peu de distance du bord posterieur, et sur le milieu du pronotum cette ligne donne naissance ă un commencement de ca- rene longitudinale qui s'avance faiblement en avant sur le disque du pronotum. Au devant de cette petite carne mediane longitudinale, sur la declivite antcrieure, le disque du pronotum est orn6 de deux petites taches rouges allongces, obliques, un peu divergentes en arriere, une de chaque cote de la ligne mediane. Bord posterieur du pronotum large- ment tronqu€ devant lâcusson avec les angles posterieurs subarrondis, tres obtus, de chaque cote un peu en dehors de la base de lecusson. Ecusson noir, assez ruguleusement ponctu€ sur les cotes et sur lex- tremite avec deux assez grosses taches rougeatses sur la base, une de. chaque cot& de la ligne mediane, se rejoignant le plus souvent en ar- ricre sur le milieu de l'ecusson. llytres assez densement ponctudes, le. clavus un peu ruguleux entie- Us F e o cai Sg BULETINUL SOCIETĂȚII DE SCIINŢE 249 rement noir, la marge €lytrale rouge sur sa moitic anterieure, rembrunie ensuite; la teinte rougeatre un peu rembrunie s'ctendant plus ou moins “sur le disque de la corie surtout le long des nervures et se rejoignant parfois ă la meme teinte rougeatre qui recouvre assez largement le bord posterieur de la corie. Membrane noire legerement bronzece. Connexivum rougeatre avec une assez large bande noire sur Llextre- mite de chacun des segments saut sur le dernier qui est entierement rouge; langle postsrieur des segments avec une petite cpine aplatie et un peu saillante en dehors. Dessous du corps noir; pieces de la poitrine en grande partie ponc- tuces, assez denscment par places, avec trois petites taches rougeatres de chaque cote entre les hanches et le bord lateral. Abdomen noir, un peu mat, ă ponctuation tres superficielle, le connexivum en dessous marquc comme sur la partie superieure. Abdomen non tubercule lateralement chez les g. Femurs posterieurs J le plus souvent tres renfles, lisses brillants, pi- neux en dessous; chez quelques exemplaires cependant ces femurs sont beaucoup moins robustes et meme, chez un individu, ils ne sont que Ic- gerement renfles mais toujours avec les mâmes &pines en dessous et le tibia arquc avec une forte dent avant le milieu ă son cote interne et une faible denticulation tuberculeuse entre cette dent et Lextremite du tibia. Chez les 9 les femurs posterieurs ne sont gutre plus robustes que les intermsdiaires et tous les femus nont quune seule dent bien visible en dessous pres de leur extremite. Longueur 20 millim., largeur max: entre les angles lateraux du pro- notum 7,2 millimetres. Ambato, ma collection. Cette espece est de taille plus faible que C. rubronotazas. Sal qui en differe encore par la forme du pronotum plus convexe et plus fortement declive en avant, par les tubercules lateraux de labdomen chez les d et enfin par la coloration rouge beacoup moins Gtendue partout et au- trement disposce sur le pronotum. Elle ressemble un peu comme disposition des couleurs ă A7c/zmerus Camposi. Montand., decrit precedement mais le rouge est plus sombre et beaucoup moins âtendu et chez cette derniere espece la membrane est presque transparente, ă peine enfumee, les angles lateraux du pronotum sont plus procminents et les angles posterieurs de la meme piece assez bien accuses de chaque cote de la base de lecusson la font se ranger dans un autre genre. S. Fam. Spartocerinae. Spartocera Ortonedai. n. sp. Dun rouge ocrace avec les antennes, les 250 BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINŢE pattes et des taches noires sur le pronotum, les €lytres, le connexivum et le dessous du corps. Tete rouge presque lisse superieurement avec des soies noires, courtes herissces, peu denses sur les tubercules antennifăres; une tache noire de chaque cote derriere les yeux s'tendant quelque peu sur la base de la tete. Dessous de la tete rouge; lames du canal rostral en demi cercle n'occupant que la moiti€ antcrieure de la longueur de la tâte. Rostre noir, atteignant presque les hanches intermediaires, le premier article ar- rivant ă la base de la tâte, ă peine un peu plus long que le suivant, troisieme et quatrieme articles ensemble de meme longueur que les deux premitres rcunis, le troisizme le plus court de tous environ moitic plus court que le quatrisme. Antennes noires, longues et assez grâles, assez densement couvertes de petites soies noires, courtes, herissces, legărement penchees en avant; ă premier article tr&s long, environ deux fois la lon- gueur de la tâte, subegal au deuxieme, le troisisme ă peine un peu plus court que le precedent et le quatrizme d'un tiers plus court que le troi- sieme. Pronotum fortement declive en avant avec le col bien forme noir mat grossitrement et irregulicrement ponctu€, la teinte noire s'tendant plus. ou moins derritre le col sur la declivit& mate de la partie antcrieure. Cotes lateraux assez fortement denticules, profondement sinues et noirs en avant, fortement releves avant le milieu en processus lateral lamine, argement arrondi ă sa partie antcrieure et termin€ en angle quelque peu aigu ou presque droit. La partie posterieure du pronotum grossitrement et ruguleusement ponctude de points concolores m&me sur les lobes la- teraux d'un rouge ocreux, traversce longitudinalement par deux bandes medianes noires assez larges, legerement convergentes en avant ou elles rejoignent la partie noire mate du lobe antcrieur. Ecusson rougeatre, en triangle subequilateral presque lisse, quelque peu ride transversalement, noiratre sur le milieu ă la base. Elytres, ă ponctuation irreguligre peu dense, dun rouge ocreux avec une tache basilaire noire qui s'âtend en arriere, dune part sur tout le clavus ou lon n'observe quun petite tache rougeatre subarrondie ă peu pres au niveau du sommet de lecusson, d'autre part sur toute la marge elytrale jusquau sommet de la corie et sur le milieu de sa longueur cette bordure s'Elargit quelque peu sur le disque de Lelytre puis suit les nervures discoidales et le bord postcrieur de la corie. Membrane un peu rougeatre enfumâe n'atteignant pas tout ă fait Lextremite de labdomen a nervures irregulizrement fourchues, se reunissant irregulizrement et for- mant entre elles de grandes cellules allongâes en grande partie rembru- nies ou noiratres. Abdomen tr&s largi, connexivum ride longitudinalement a bandes transversales alternativement rouges et noires ă peu pres d'egale largeur, e 73000 BULETINUL SOCIETĂȚII DE SCIINŢE 251 les noires recouvrant la base de chacun des segments. Les rides et les memes bandes noires et rouges se retrouvent €galement en dessous du connexivum et les bandes noires s'âtendent sur les cotâs de labdomen au-delă de la region des stigmates qui en sont recouverts, puis se coudent ensuite en arritre pour s'tendre plus ou moins le long du bord puste- rieur des segments; ces derniers sont aussi ctroitement noiratres le long de leur bord anterieur et le disque abdominal est en outre traverse lon- gitudinalement par une ctroite bande noire. Poitrine noire avec trois grandes taches rouges de chaque cote pres des hanches et le dessous des lobes lateraux &galement rouge. Pattes entitrement noires, tarses densement garnis en dessous de soies jaunatres ; segment anal d! largement subtronqu€ ă Lextremite, le bord posterieur faiblement sinuc au milieu; la piece genitate d tres convexe, rouge avec un point noir au milieu. Appareil genital 9 un peu en forme de croissant bien ouvert, les pi&ces laterales prolongees et leg&rement convergentes en arriere. d Longueur 21 mm.; largeur ă la base des elytres 7 mm.; largeur max.: de labdomen 11,5 millimetres. 9 Longueur 24—26 mm.; largeur ă la base des clytres 75—8 mm, largeur max.: de labdomen 12—-13 millimetres. Nanegal, Ambato, ma collection. Le premier exemplaire de cette remarquable espece avait cte recueilli par M. le Prof. Vicente Ortoneda, auquel je me fais un plaisir de la dedier. Elle est tres voisine de S. Giganzea. Dist; elle s'en distingue outre la taille un peu plus faible et la coloration noire beaucoup plus &tendue, par les lobes lateraux du pronotum un peu plus saillants et plus releves per la ponctuation bien plus forte et plus rugueuse de la partie poste- rieure du pronotum, les €lytres aussi ponctuces d'une fagon beaucoup plus visible, la membrane ă cellules foncees noiratres, non entisrement concolore et enfin par la forme de Lappareil genital 9 dont les parties, laterales tr&s convergentes se rejoignent en arrigre chez S. Gzoanzea. Dist. | Ces deux especes S. Gzgantea. Dist et S. Ortonedai. Montand. qui se caracterisent par leurs antennes assez longues ct greles ă premier article pres de deux fois la largeur de la tâte yeux. compris; par les lobes la- teraux du pronotum tres dilates pourraient peut ctre former un genre ă pat; cependant elles se rcunissent aux Spartocera ă antennes robustes et courtes par des especes de forme intermediaire, telles que S. Pzsca. Thunb. et S. A/fernata. Dall. chez lesquelles les antennes sont dejă tres developpces et le pronotum a des dispositions ă s'âtendre en lobes la- teraux. e a sn ie rc CP e A i a RR 109) ep LD BULETINUL SOCIETĂȚII DE SCIINȚE CONTRIBUTIONS A L'ETUDE PETROGRAPHIQUE DES “ROCIIBS DE LA ZONE CENTRALE DES CARPATIIBS MERIDIONALES, II Sur les gneiss ă cordisrite des montagnes du Lotru, III, La Wehrlie du Mont Ursu. PAR L. MRAZEC ct G. M.-MURGOCI (Avec planche II). [/Gtude detaillee des roches cristallines et cruptives de la zone cen- trale des Carpathes meridionales (vers. roum.), que nous avons entreprise depuis deux ans, nous montre que la constitution gcologique et pstro- graphique de ces montagnes ainsi que leur tectonique est loin d'âtre aussi simple qu'il parait ă premiere vue. Nous pouvons ajouter aujourd hui aux roches granitiques diverses et aux serpentines dejă decrites, des diabases, porphyrites augitiques et ps- ridotites; aux gneiss micaces, micaschistes et aux roches amphiboliques nous ajoutons des gneiss ă cordicrite. x II. Sur les gneiss ă cordicrite des montagnes du Lotru. Les gneiss ă cordicrite, nous les avons decouverts dans nos excursions de lannce passce; ils paraissent former une bonne partie du cristallin inferieur des montagnes meridionales du Lotru. Les gneiss ă cordicrite sont tres repandus et jouent meme un role important dans la composition du cristallin de | Allemagne du Sud. Nous ne mentionnons que les intercalations de ces roches dans les classiques «formations ă granulite» de la Saxe et celles decrites par M. Gumbeu dans les gneiss hercyniens de la Bavitre. Dans le plateau central de la France, ces gneiss ont ct€ rencontres et decrits par MM. Fovaur, M:cHEL LEvy, LLACROIX, LERMIER et GONNARD, leur presence a tc signalce par de nombreux travaux en Bretagne, en Normandie et dans les Pyrences. Il serait oiseux den enumerer tous les gisements. A notre connaissance des gisements de gneiss ă cordicrite n'ont pas encore ctc releves ni dans les Alpes ni dans les Carpathes. Des enclaves de cette roche ont €t€ magistralement decrites par M. de Szânecziy (1) (1) Uber den Andesit des Berges Sâgh bei Szob und seine Gesteinseinschlusse, Foldtani Kozlâny. 1895. Y BULETINUL SOCIETĂȚII DE SCIINŢȚE, 253 dans landesite de Szob et par M. ScuarARzIK (1) dans une andâsite amphibolique de Deva. Les gneiss ă cordicrite forment les sommets de la ae dit (1800. ) et de Ursu (21311), montagnes qui font partie de cette crâte immense, qui sentend depuis le Pariîngu jusquă la Valea. lui Stan (2)- A lUrsu on. les trouve seulement sur le versant E, le, versant W. €tant presqu entirement en amphibolites. Ils paraissent €tre entoures de toute, part par ces amphibolites appartenant au groupe inferieur, dont les gneiss foni, dailleurs aussi partie. „i rus iu, Ces gneiss ă cordicrite ne sont en rcalite pas du da. des gneiss gra- nitiques ou granulitiques, tous deux si communs dans la zone centrale, mais ils appartiennent au type,des micaschistes gneissiques que nous: avons rencontes et decrits anterieurement dans le cristallin inferieur des montagnes de Mehedinţi, du Parîngu et du Lotru. A Loeil nu la roche, difitre un 'peu des autre schistes micaces du pre- mier groupe. Sa schistosite est gencralement peu prononcee, dans quel- ques cas presqu entizrement effacce, La roche, dont le grain est dailleurs tres fin, prend un aspect durci (3). Lă, ou elle est exposce aux actions des agents atmospheriques, elle se couvre- dune minee couche ocreuse. dont la couleur tranche sur les teintes foncees des amphibolites voisines, Sa surface presente aussi une certaine rugosite due ă lemergence des elements et particulitrement du quartz, qui ont mieux resiste ă la d€- composition que la cordicrite. Sur des cassures fraiches on distingue fa- cilement de nombreuses paillettes de biotite et des lamelles plus rares de muscovite; le reste de la roche vu son grain fin est tr&s difficilement de- chiffrable, Dans certains €chantillons la biotite forme des trainces, voire de veritables membranes, qui enveloppent les autres €lsments; dans ce cas le quartz forme de petites lentilles €tirecs. Sous le microscope, on distingue les mineraux suivants: apatite, zir- con, magnctite, ilmânite, biotite, sillimanite, dumorticrite, cordierite, plagioelases, orthose, microcline, muscovite, quartz, chloriie, hematite, divers micas blancs et du mica brun secondaires et des matitres ocreuses. (1) Trachytjaink nehâny ritkâbb zărvânyairol. Foldtani Kozlony. 1889. (2) Nous m'entrerons point dans des considerations itectoniques de cette region, nos €ctudes n'ctant pas encore assez avancees. (3) M. Tenmrre emploie cette heureuse expression, pour des roches cristallo-phyl- liennes du massif du Pelvoux, dans lesquelles le metamorphisme exerce€ par, le gra- nite consiste «surtout dans un durcissement des assises, par developpemeut de quartz.» (C. R. 8 fevrier 1897). Nous croyons pouvoir employer ce mot sans inconvenient pour des roches schisteuses, qui en partie par recristallisation ont perdu leur schis- tosite, 954 BULETINUL SOCIETĂȚII DE SCIINȚE L'apatite est rare, disperse dans la roche en gros prismes courts ct arrondis, un peu salis par des interpositions poussitreuses. Le zircon est au contraire tr&s frequent; on. le rencontre en petits grains ou mâme en jolis prismes atteignant ă peine 0,25. de longueur. II forme principalement des inclusions dans la biotite et dans la cordicrite ou est englobe dans la magnctite. Dans les deux premiers cas, il sen- toure d'aureoles polychroiques. La magnetite est abondante dans touts les âchantillons ctudics. Libre dans la roche ou incluse en quantite variable dans les mincraux suivants, elle se presente toujours en grains irreguliers. J.es nombreuses et fines aiguilles opaques ou brunes, qu'on rencontre incluses dans certaines lamelles de biotite doivent probablement &tre rat- tachees ă l'ilmenite. I/abondance de la biotite, comme on la vu plus haut, peut âtre con- statee dejă macroscopiquement. Le mica noir se prâsente sous forme de paillettes ou lamelles brunes de dimensions variables; elles sont parfois nettement hexagonales, lorsquw'elles sont incluses dans la cordicrite ou dans le quartz. Leurs inclusions sont formees par de fines aiguilles d'il- menite et par de nombreux grains de magnctite et de zircon. Ce der- nier s'entoure regulitrement d'une belle aurcole polyehroique tres foncce. Le polychroisme de la biotite est tr&s fort: ng = brun rougeâtre fonc€, np =— brun rose tres clair ou incolore. En lumitre convergente elle se montre rigoureusement ă un axe. Le mica brun est gencralement frais; on rencontre parfois une transformation en mica verdi et l'epigenie en chlorite. Dans le premier cas lalteration du mica brun est suivie dabord dune assez forte diminution de la birc- fringence (jusquaux deux tiers aproximativement); le mica vert ă son tour peut se transformer en chlorite, les lamelles perdent d'abord leur transparence. et leur polychroisme ; lepigenie est accompagnce d'une sc- paration plus ou moins forte de matitres ocreuses et d'hematite, sepa- ration qui se produit au bord et entre les clivages des anciennes lamelles de biotite. On doit considerer comme secondaires certaines paillettes de mica brun mal developpes, qu'on rencontre principalement dans les cor- dicrites en voie d'alteration ou transformees en pinnite: La sillimanite se rencontre dans toutes les coupes; elle forme des fibres et de fines aiguilles ă allongement positif, eparses dans la roche ou rcunies en houppes, faisceaux et buissons disposes quelquefois en veritables trainces. La sillimante est abondante dans la cordicrite ainsi que dans le quartz; elle est plus rare dans les feldspaths, mais s'associe de preference au mica brun. Un mincral, qui presente une certaine importance, est la dumorticrite. BULETINUL SOCIETĂȚII DE SCIINŢE 255 La cordicrite accompagnce pas la dumorticrite a tc signalce pour la pre- miere fois pas MM. Micaer Lâvv et IL.acRorx (1) dans le gneiss ă cor: dicrite de Tvedestrand (Norvtge). M. GonnARD (2) decrit un fait analogue dans une pegmatite de Brignais pres de Lyon. “La dumorticrite est rare et les quelques cristaux, que nous avons ren- contres dans nos gneiss, ne se trouvent que dans un seul âchantillon receuilli sur le versant S. dun petit sommet, qui s'l&ve sur la crete entre l'Ursu et la Cocora. Le mincral se prâsente en petites baguettes, associes ou meme incluses dans la biotite. Le clivage selon (100) est assez net, ces cassures transversales (001) sont frequentes. Le relief est prononcc€ sans tout fois ctre tres fort, lallongement nâgatit, les extinctions rigoureusement ă 0, la bisscetrice aigue np; bien que les bagucettes soient tres” fines le polychroisme est excessivement vif: NE et nm —— incolore, 5 Hp === violef. “La couleur et le polyehroisme habituels de la dumorticrite sont dans les teintes bleues; une varicte vioiette, n'a ct€ decrite que par M. IL. Rou- BERG (3) dans le granit de Portrero en Argentine, ou la dumor: ticrite accompagne le corindon bleu, la tourmaline verte et un mica blanc; ces mincraux forment un filon dans le voisinage du contact du granite et des roches corncennes. La cordicrite est l'element le plus repandu dans la roche. Elle se presente en grains-un peu allonges et montre ses cassures et rainures si caracteristiques. On rencontre, rarement il est vrai, quelques plages rec- tangulaires des sections (010) presentant les cassures (001). La dimen- sion des grains de cordicrite est en general un peu plus grande que celle des autres mincraux; parmi les premiers nous en avons rencontres qui mesuraient jusquă 3mm. de longueur. La cordicrite est habituellement tres riches en inclusions. Les interpositions primaires sont formees par de la biotite primordiale tres souvent en petites paillettes parfaitement hexagonales, par des fibres, houppes et faisceaux de sillimanite, par la magnstite et des prismes „de zircon; ceux-ci sentourent de la large et caracteristique aureole jaune polychroique. On distingue en outre sous un fort grossissement de rares inclusions liquides ă boule mobile. Lal- longement des grains et plages de cordicrite est negatif, la bisectrice aigue np. La cordierite est dans tous les echantillons plus ou moins al- tere. Dâjă ă loeil nu on remarque quelques grains completement trans- formes dans une masse terreuse blanche ou jaunaitre. S. |. m. on peut (1) C. R. 1888. CVI. p. 1546. (2) Bull. soc. Mineral. franc. 1888. p. 64. (3) Petrographische Untersuchungen an argentinischen Graniten etc. Ncues Jahrbuch. B. DB. VIII. 1893 p. 340. 558 BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINŢE aisement suivre les differents:degres d'alteration du mineral. Les fissures se remplissent au commencement d'une matitre jaunâtre colloide ou mi- cacce. Lorsque lalteration du mincral est plus avancee on voit nettement simplanter sur les fisures et cassures preexistentes des pailletes de micas blancs; elles rappellent la disposition que presentent les fibres et houppes d'antigorite dans certains cas de serpentinisation de pyroxenes ou d'am- phibolites. Cette transformation gagne de plus en plus du terrain, jus- quă ce que le mincral, qui — lorsquon a ă faire ă une grande plage, — a cte separe d'abord en plusieurs champs, est complătement remplace par une masse leg&rement brune-jaunâtre, parfois un peu polychroique. Cette masse est formee par des micas blancs, auxquels: s'associent des paillettes de mica brun secondaire, d'hematite, quelques grains de quartz secondaire, des produits ocreux et le nombreuses interpositions preexis- tentes; par place on observe un peu de matitre colloide. Les teldspaths moins abondants que la cordicrite mais plus frais sont represents par des plagioclases, Lorthose et le microline. Les plagioclases predominent dans quelques chantillons, leur. taille lemporte sur celle des feldspaths potassiques. Ils presentent habituellement la mâcle de lalbite, plus rarement celle de la pericline. De mesures r€- petees indiquent que lona ă faire ă un oligoclase basique, on ob- tient avec la methode de Becke, A1<0, A2—0,, 3:30, B2<0, lextinction maximum observee entre deux lamelles hemitropes €tant de 200, et un oligoclase acide, d1=0 d2<0. Quelques plages de ce dernier sont vermicules sur leur bord. L'orthose est en grains arrondis montrant la mâcle de Karlsbad ; lextinction negative fait sur (010) avec la trace de (001) un angle de 40. Presque tous les individus presentent des groupements microperthi- tiques avec lalbite. L/orthose est tres souvent plus au moins fortement vermicul€e. Le microcline avec son aspect habituel est frequent dans quelques &chantillons, il fait complâtement defaut dans d'autres. La muscovite moins repandue que la biotite est presque toujours associce ă celle-ci. Elle est exempte d'inclusions. Le quartz est en gencral abondant en grains granulitiques ou en plages moulant la cordicrite et les feldspaths; dans quelques &chantillons on peut constater de petites lentilles ctirees, comme on les rencontre dans certains gneiss. Les interpositions de sillimanite, zircon et biotite sont frequentes, en outre on reconnait sous un fort grossisement quelques inclusions liquides tr&s petites ă boule mobile. Tous les quartz presen- BULLETIN DE LA SOCIETE DES SCIENCES, BUCHAREST Planche 1 Fig. 4 (Grossissement 42 X. Nicols croises). Gneiss ă cordieritea Petit sommet entre Les Ms eu et Cocora. Cordisrite fraiche avec inclusions de biotite et sillimanite, pailettes de mica noir, oligoclase, orthose, microcline, muscovite et quartz. BULLETIN DE LA SocItrE DES SCIENCES, BUCHAREST Planche II Fig. 2 (Grossissement 42 X. Lumitre naturelle). Wehrlite du Mt. Ursu. Olivine un peu serpentinisce, diallage en voie d'ouralitisation, amphibole et cromite. Par suite d'une ecreur de la maison charge de reproduire la planche, chaque figure a €t€ mise sur une feville ă part. BULETINUL SOCIETĂȚII DE SCIINŢE 257 tent des extinctions roulantes plus ou moins prononcees, tandis que les autres elements — ă lexception de quelques lamelles de biotite, — ne montrent que rarement des traces dactions dynamiques. Tres souvent les feldspaths, la cordicrite et le quartz sont impregnâs par une poussicre .tres fine noire ou brune, qui en majeure partie pa- rait Gtre formee d'hematite. Les €chantillons recoltes proviennent de quatre gisements. Le gneiss ă cordicrite (ce. 1026) (1) qui constitue le petit sommet entre les Mts. Ursu et Cocora (lechantillon provient du versant $.) presente s. l. m.— comme d'ailleurs tous les €chantillons suivants, — une structure granu- litique franche. Si la schistosite de la roche est dejă peu prononce ma- croscopiquement et lest encore moins sous le microscope. C'est en somme un agregat granulitique forme de beaucoup de cordicrite, d'oligoclase, d'orthose, de microcline et de quartz. Dans cet agregat des paillettes de biotite et quelques lamelles de muscovite sont disscminces en abon- dance et sans la moindre orientation. Les fibres et houppes de sillima- nite sont presque partout egalement distribuces. C'est seulement dans ce gisement que nous avons rencontre la dumorticrite, dont les lamelles vu leur petitesse pourraient facilement, mâme sous le microscope, echapper a Loeil; elles ne se trahissent que par leur fort polychroisme. Les grains et plages de cordicrite sont peu alteres. Un autre €chantillon receuilli sur le me&me versant (c. 1024) ne differe que peu du precedent. Cette difference consiste principalement en une certaine s¶tion en zOnes d'apparence alternantes, les unes sont plus feldspathiques, les autres sont plus riches en cordicrite. Cette disposition resulte probablement d'une schistosite effacee par le durcissement de la roche. Dans la zone ă cordicrite on distingue de veritables trainces de fibres de sillimanite. La zone feldspathique est formee par lorthose ă filonnets dalbite et par une petite quantite de quartz. La dumortierite manque. La crete separant le Mt. Ursu du Mt. Cocora nous a fourni les €chantillons les plus alteres (c. 969). La structure de la roche est toujours granulitique, mais, tandisque dans les coupes de lechantillon precedent la cordicrite fraiche ctait tr&s abondante, dans celles-ci elle est presque toujours remplacee par les agregats micaces decrits plus haut, melanges ă des fibres et faisceaux de sillimanite. Beaucoup de mica brun. l/orthose est frequente, l'oligoclase un peu altere. Quartz abondant. Le numero (c. 964) provient de Grosetu, versant N. du Mt. Ursu. (1) Les numeros se rapportent ă la collection des materiaux d'etude recoltes dans les Carpathes (c.), et appartenant au laboratoire de mineralogie et petrographie de Vuniversite. a ai Dl 258 BULETINUL SOCIETĂȚII DE SCIINŢI La roche presente une certaine schistosit€, provoquce par Pallure du mica brun, le quel en trainces ou veritables membranes enveloppe les autres elements. La sillimanite laccompagne en faisceaux ayant jusquă 1 ctm. de longueur. La cordicrite est fraiche mais plus rare que dans les cas precedents, elle est partiellement remplacse par Lorthose et des lentilles ctirces de quartz. Le gneiss du Mont Cocora (c. 970) se rapproche des types du petit sommet decrits plus haut. La cordicrite, lorthose, le microcline et loligloclase sont €galement developpes et moules par des plages de quartz. La siilimanite est moins abondante que d'habitude, enfin une. fine poussicre brune et noire est richement dis- tribuce dans la roche. Comme nous lavons dejă fait remarquer nos Gtudes sur le terrain ne sont pas encore assez avancâes pour pouvoir assigner une place defi- nitive aux gneiss ă cordicrite. Il est tr&s probable, qu'il existe certaines relations entre la gent&se de ces gneiss et la prâsence des roches gra- nitiques qui se trouvent dans leur voisinage immediat. Nous rappelons ă lappui de cette supposition le facies de recristallisation et un certain degre de durcissement que presentent ces roches de meme que lefface- ment en general complet de toute structure schisteuse. Nous avons dit, que les gneiss ă cordicrite font partie du groupe inferieur de Larchcen. Dans les courses que nous avons faites ces deux dernicres annes (1895 et 1896) dans la zone centrale des Carpathes roumaines, nous avons bien pu nous convaincre non seulemeut de lexistence de deux groupes de Llarchaique mais aussi d'une grande uniformite dans la com- position du groupe inferieur. Ce groupe est, comme nous lavons dâjă defini, (1) forme par des roches micaces et amphiboliques tres cristallines. Les premitres prâsentent toujours un certain facies gneissique tr&s ca- racteristique, qui ne permet aucune confusion avec des micaschistes plus jeunes. Un autre caractere. des roches du premier groupe est le fait, que jamais on rencontre les schistes micaces ou les amphibolites seuls, mais au contraire toujours assocics les uns aux autres et relies par toutes les transitions possibles. En consequence ces roches forment une masse cristaline schisteuse — uniforme au point de vue de la structure, — dans la quelle les micaschistes purs et les amphibolites non micacces ne presenteraient en quelque sorte, que des concentrations de lelement micacc ou de l'€lement amphibolique. Toutes ces roches accusent une alter- nance de bandes, dont la largeur varie de quelques centimetres jusquă des milliers de mttres. Il est pour le moment impossible de preciser si (1) L. Mnazec. Essai d'une classification des roches cristallines de la zone centrale des Carpathes roumains. Arch. des sc. phys. et nat, Gen&ve. 1897. Avril. BULRTINUL SOCIBRTĂȚII DE SCIINȚE 25% les amphibolites et les micaschistes presentent des niveaux gcologiques differents ; dV'apres les observations, que nous avons faites jusqu 'aujourd hui il ne nous parait pas probable que cette question puisse meme ă Lavenir ctre tranchce. En considerant maintenant dans leur ensemble toutes les roches cris- tallines des Carpathes meridionales et en les comparant avec les donnees que nous posscdons jusquă present au sujet des Alpes occidentales nous remarquons une analogie frappante. Le groupe superieur du cristallin des Carpathez trouve son pendant dans les Alpes occidentales dans certains micaschistes, schistes scriciteux, amphibolites accompagnces d'in- tercalations de calcaires marmoris6s, schistes chloriteux et peut-âtre cer- tains facies d'autres schistes antehouillers. Ces roches forment une bonne partie de la couverture du Mt. Blanc, se trouvent dans les massifs des la Vanoise, du Pelvoux et des Grandes, Rousses; elles sont considerces par les gcologues francais comme precambriennes (1). M. pe ÎnkrY (2) a deja fait remarquer, que les schistes de Casanna des Alpes suisses entrent dans ce groupe. Dans les Alpes le groupe su- perieur forn:e comme dans les Carpathes des bandes, qui dans la plus part des cas, parraissent tre enserres dans les roches cristallines plus anciennes. Si Vanalogie existant entre le deuxi&me groupe du cristallin des Alpes occidentales et celui des Carpathes est dejă frappante, elle est complete pour le premier groupe. Les Aiguilles Rouzes qui dapres M. Doueanc (3) trouvent leur continuation dans le massif de Belledonne, les micaschistes granulitiscs de la Vanoise, une grande partie des mi- caschistes et amphibolites du Simplon, Gothard, des Grisons etc., ne different en rien au point de vue petrographique et meme stra- tigraphique de ceux des Carpathes. Il est certain que lanalogie, que nous avons pu constater pour les Alpes occidentales et les Carpathes, doit exister aussi dans la zone centrale des Alpes orientales. (1) A. Micaec-Livy. Etude sur les roches cristallines et cruptives des environs du Mont Blanc. Bull. d. Serv. de la carte geol. de la France. No. 9. 1890. C'est I'x de la carte gcologique francaise. - Voir en outre les beaux et nombreux travaux de MM. Dupanc, Her, Mrcuer-Levr. Rurrka, Scuamrwor, Trenuri Erc sur le cristallin des Alpes occidentales. (2) B. v. Iskny. Die transsylvanischen Alpen vom Rotenturmpasse bis zum eisernen dor 1801 p. 28. Une remarquable ctude petrographique des ces roches par MM. Dupanc er RirreR (Etude petr. des schistes de Casanna du Valais. I. Arch. des sc. phys. et nat. Geneve 1896. Juillet) montre une grande ressemblance entre ce type de schistes et celui des Carpathes. - (3) Prolongement suppos€ de la chaîne de Belledonne vers le Nord. Archiv. des sc. phys. et nat. Geneve. Juin. 1894. 260 BULETINUL SOCIETĂȚII DE SCIINȚE En somme, il existe une uniformite remarquable dans la composition et dans la structure des roches cristallines antehouillăres des zones cen- trales des chaînes alpines. Ces roches antehouilleres peuvent d'une ma- nitre gencrale ctre divisces en deux groupes bien distincts. Le groupe inferieur appartient ă larcheen. Le groupe superieur, par son caractere peu cristallin et souvent d&tritique, represente probablement le palcozoi- que inferieur. Malheureusement les relations stratigraphiques entre les deux groupes sont complătement effacees par la superposition des dif- ferents mouvements qui se sont succedâs depuis lepoque carbonifere. Si la discordance apparente, quun de nous a cru observer (1), discor- dance des roches du deuxieme groupe sur les gneiss et amphibolites in- fcrieures est reelle, lâge palcozoique du deuxieme groupe devient in- discutable. II. La Wehrlite du Mt. Ursu. La structure microscopique et la disposition gcologique des serpen- tines de la zone centrale, entre le Danube et LOlt, nous a deja fait dire que ces serpentines doivent tre en grande partie d'origine cruptive (2). [existence des periodites pyroxeniques vient aujourdhui ă lappui de notre supposition. Des peridotites et gabbros ă olivine appartenant ă dautres regions des Carpathes ont fourni frequement des sujets d'etude. [. Szăzo (3) donne en 1877 la description de la wehrlite de Szarvaskă. Une note de M. E. Hussar (4) sur une picrite, qu'on a rencontree dans la gallerie Anina pres de Steierdorf parait en 1881 dans les “« Verhandlungen der k. k. geol, Reichsanstalt». La roche est tres jeune, elle traverse les assises du jurassique. Les renseignements les plus importants sur les roches ă peridot du Banat se trouvent dans les nombreuses notes publices par MM. L. Roru v. Terecp et le Dr. F. ScnarAnzik dans les «Jahresberichte der kgl ung. geologischen Anstalt.> - M. R. v. TeLe6o decouvre une picrite dans le calcaire cretacique du Mt. Mosniacu (5) pres de Steierdorf. Une annce plus tard lauteur (1) G. M. Munâocr. Structure geologique des Montagnes Muntinu et Urde. Com- muniqu€ ă la soc. de sc. phys. de Bucarest. Decembre, 1896. (2) L. Maazec,. Contrib.ă l'etude petrogr. des roches etc. Bul. soc. sc. Bucarest. 1896 et dans le «Anuarul museului de geologic.» Bucarest. 1894. p. 38. G. M. Munr. MuRdocr. Ibid. (3) 1. Szâgo. Wehrlit von Szarvasko. Verhandlungen der k. k. geol. Reichsanstalt 1877. p. 269. (4) E. Hussax. Verhandlungen der k. k, geol. Reichsanstalt. 1881. p. 258. (5) Die Gegend SO-lich und z. Th. Olich von Steierdorf. Iahresbericht der kg]. un- gar. geol, Anstalt fir 1886. Budapest 1888. p. 189. BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINȚE 261 ajoute encore la diagnose microscopique de la roche (1), diagnose faite par M. Scuaranzik. La roche est formee dun agregat d'augite, d'olivine et d'amphibole noycs dans une base incolore, isotrope et vitreuse, il s'y ajoute quelques minces aiguilles d'apatite et des grains de picotite. Macroscopiquement ont distingue de lolivine, par ci par lă du quartz en- clave et comme produit secondaire, quelques amandes d'aragonite. La picrite de Steierdorf-Anina decrite par M. E. Hussax a ct€ retrou- vee par M. R. v. TeLeco en 1890 (2). Elle perce le calcaire blanc du malm et ne differe ni macroscopiquement ni microscopiquement de celle du Mt. Mosniacu. Un beau gabbro se chargeant par place d'olivine se trouve sur la rive gauche du Danube ă lucz. Les echantillons les plus frais sont fournis par les rochers que lon a.fait sauter lors de la cor- rection du lit du fleuve. Ce gabbro a ete decrit dejă par M. Tizrze (3) une ctude plus detaillee et des levees exactes sont dues ă M. le Dr. SCHAFARZ!IK [4). Des puissants gisements de serpentine sont lics ă cette roche. Enfin dans la campagne de 1893, M. R.v. TeLeco (5) trouve une picrite dans les calcaires du cretacee inferieur de Krassovo; lanalyse microscopique faite par M. Scharanzik releve Lexistence de lolivine, Lau- gite, de la magnctite et de quelques lamelles d'ilmenite et de lapatite. La Wehrlite forme sur le versant N. du Mt. Ursu, ă quelques metres du sommet un pointement peu âtendu qui affleure au milieu des gneiss ă cordicrite. Par sa couleur foncce presque noire, elle tranche nettement sur le jaune d'ocre des roches ambiantes. Autant que les circonstances nous ont permis de le constater (6), la roche est accompagnee d'une part par des amphibolites, d'autre part elle passe ă des serpentines. Elle est d'un vert noir tres fonce etse presente souz des aspects assez differents, suivant la predominance de lolivine ou du pyroxene. Dans le premier cas elle est tres compacte presque noire et de petites paillettes miroi- tantes de diallage se dstachent sur le fond sombre; les fissures de la (1) Die Gegend siidlich von Seierdorf-Anina. Ibidem fiir 1887. Budapest 1889 p. 145. (2) Die unmittelbare Umgebung von Steierdorf-Anina. Ibidem 1890. Budapest 1892: jos 295 (3) Em Tierze. Geologische Notizen aus dem nordâstlichen Serbien. Jahrb. der K. K. geol. Reichsanstalt. 1870. Ce gabbro trouve sa continuation dans le massif de gabbro et de serpentine de Milanovatz. (4) Uber die geol. Verhâltnisse der Umgebung von Orsova, lesselnița und Ogra- dina. lahresb. der kgl. ung. geol. Anstalt fir 1890. Budapest, 1892 p. 149. Die geol. Verhăltnisse des Umgebung von Eibenthal-Ujbânya, Tiszovicza und Svi- nijicza. Ibid. fir 1892. Budapest 1894 p. 143. (5) Des nordliche Theil des Krass6-Szorenyer «Kalkgebirges» in der Umgebung von Krassova. Ibid. fir 1893. Budapest 1893, p. 103. (6) Une pluie persistante et un brouiilard €pais rendaient impossible toute recher- che minuticusc. 262 BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINȚE roche sont remplies par des produits serpentineux. Dans le second cas elle est formee par des lamelles de diallage et par de tres nombreuses cristaux d'actinote, entre les quels on distingue par ci par lă des grains d'olivine. Cette variste passe ă des amphibolites qui se trouvent dans le meme endroit. Celles-ci enfin sont compactes et constituces par des prismes dune amphibole verte actinolitique, dont les individus mesurent jusquă 1 ctm. de longueur. Toutes ces roches sont d'ordinaire tr&s fraîches. L/amphibole se transforme parfois ă la surface dans une tremolite, tandisque les fis- sures et cassures des varictes riches en olivine sont couvertes d'une couche mince de serpentines. | Sous le microscope on trouve ă cote de l'olivine, du diallage et de lamphibole un peu de cromite. L'olivine se prâsente en grains irreguliers plus ou moins serpenti- niscs. Les cassures du mincral sont occupees par des fibres dune anti- gorite incolore, brun jaunâtre ou verdâtre, riches en inclusions ferriques. Le diallage est en coupes minces (de 0,03mm. &paisseur) absolument incolore. Ces plages sont riches en inclusions noires fines, lamellaires in- tercalces entre les clivages serrâs selon (100). Les interpositions donnent la reaction du Cr. L'extinction positive fait sur (010) un angle de 430 avec la trace de (100); la birefringence ng—np=0,025. Le pyroxene est toujours plus ou moins ouralitis€. L'amphibole est en grande partie, peut âtre en totalite, secondaire. C'est une hornblende actinolitique. Elle est incolore en coupes minces et presente outre les clivages prismatiques des cassures transversales selon (001). L/angle que fait ng sur (010) avec la trace de (100) est de 20. Nous avons vu que les rapports quantitatifs entre les differents €l6- ments sont mâme â loeil nu tr&s variables, chose qui se confirme s. |. m. Un &chantillon riche en psridot (c. 958) montre tous les individus de ce mintral en voie de serpentinisation. Des lacets de fibres d'antigorite enveloppent les grains d'olivine, les traversent et se glissent entre leurs cassures, formant ainsi le reseau caracteristique qui embrasse toute la coupe; on remarque aussi un peu de matitre colloide. Les rares et re- lativement petites lamelles de pyroxene sont tres souvent transformees en bastite avec formation de calcite. Quelques lamelles d'ouralite et un peu de chrysotile, qui d'ailleurs ne parait pas naitre directement de l'olivine. Les varictes plus pauvres en olivine -(c. 966, c. 967), sont formees de belles plages de diallage plus ou moins ouralitisces, de nombreux pe- tits prismes d'amphibole et de quelques grains d'olivine. La serpentini- sation s'âtend parfois de L'olivine aux amphiboles en traversant ces der- niers selon les cassures transversales ă lallongement. [L/amphibolite (c. 957), qui accompagne la wehrlite, est formee d'un Per U> BULETINUL SOCIETĂȚII DE SCIINŢE 26: agregat de grands prismes non terminâs dune hornblende verte atteg. nant jusquă | ctm. de longueur. Le polychroisme nest pas trop fort, ng =— bleu verdâtre tres clair, nm =— vert clair legerement brunâtre, np == idem plus clair. L'extinction maximum observee est de 220. I/amphibole contient en in- clusions quelques grains bruns jaunâtres de rutil. Il resulte de cette courte description que la psridotite du Mt. Ursu nous presente un type dune composition mincralogique tres inegale, composition qui tantât se rapproche de celle dune pyroxcnite. Ce peu d'homogencite dans la constitution de la roche explique ses deux facies metamorphiques ; les varictes ă olivine donnent, par serpentinisation de leurs €lements, naissance ă la serpentine, tandisque !amphibolite du meme gisement doit Gtre probablement consideree comme une diallagite ou- ralitisce. „Nos connaissances de cette region ainsi que celles du gisement ne nous permettent pas encore de preciser lâge de ces peridotites. Nous navons pu constater quun seul point, c'est que la peridotite traverse les roches du groupe infcrieur, mais elle doit &tre beaucoup plus recente, car plus â LW. dans les montagnes Urde et Muntinu (1) des serpentines ă bronzite et olivine forment des nappes dintrusion dans le groupe sups- rieur du cristallin. Si nous descendons plus au S. dans le montagnes du Banat, nous rencontrons une disposition semblable pour la serpentine de Golecz (2). Celle ci occupe d'aprts M. ScuarARzIi. une cassure entre les gneiss du premier groupe et les schistes phylliteux du troisime groupe (d'apres la classification du cristallin de M. |. Bkn). Des filons de serpentine percent plus au S.S.E. les phyllites du groupe superieur. Le gabbro de lucz (3) doit tre du meme âge, (1) M. Muaeoer. Structure geologique, etc. Decembre, 1896. Toutes ces serpentines sont €ruptives. (2) Dr. F. Scuaranzi. Uber die geologischen Verhăltnisse der Umgegend von Or- sova, lesselnitza und Ogradina. lahresb. des kgl. ung. geol. Anstalt f. 1890. Budapest 1892. p. 144 et p. 130. (3) Dr. F. Scnaranzie. Die geol. Verhăltnisse der Umg. von Eibenthal-Ujbănya, Tiszo- vicza und Svinsjicza. Ibid. 1892. Bpest. 1894 p. 143. Ce gabbro perce les sneiss du groupe infcrieur. Dans les echantillons que nous avons recoltes dans les materiaux de deblaiement du Danube, il se montre forme de belles plages de diallage brun clair, presentant des mâcles polysynthetiques et par place un peu ouralitisces. Un labrador normal plus rarement une bytownite representent l'element feldspathique. Les feldspaths sont parfois completement saussuritises et remplaces par un agregat de grains de zoisite de fines baguettes et petites plages fibreuses d'actinote (tremolite?), d'un peu de talc, de calcite cet de grains mal developpes, appar- 264 BULETINUL SOCIETĂȚII DE SCIINŢE — Plus jeunes au contraire sont les autres peridotites, qui d'ailleurs sont caracterisces par lapparition d'un peu de matitre vitreuse et par leur temps de consolidation bien distincts. Elles traversent comme nous lavons dit plus haut le crâtace et le calcaire du malm. (1) Jusquă present nous n'avons pu decouvrir aucun filon d'une roche cruptive quelconque, qui traverserait une des formations calcaires mezozoiques (2) de notre region, comme les montagnes calcaires de Bistriţa, la traince de Polovraci et les lambeaux cpars de Repede et de Tirnovo. Au contraire le calcaire de Bistrița [jurassique ?) rcpose sur des roches amphiboliques, qui d'apres toute apparence paraissent ctre d'origine cruptive. Nous esperons prochainement pouvoir donner des renseignements plus amples sur la tectonique de ces regions, qui certainement presentent un tres grand interct. Laboratoire de Mineralogie et de P&trographie de PUniversite de Bucarest. STUDII PETROGRAFICE ASUPRA ROCELOR ERUPTIVE DIN JUDEȚUL SUCEAVA DE D-l V. C. BUȚUREANU (Cu planșele III, IV, V, VI). INTRODUCERE Graţie lucrărilor pregătitâre, executate în anul 1885, sub direcţiunea d-lui Gr. Ştefănescu, de către biuroul geologic, sa putut constata în ju- tenant probablement ă un feldspath plus acide nouvellement forme. Dans certains cas le pyroxene est serpentinisc ; les fibres sont alors formees par de l'antigorite. Dans la roche on voit par ci par lă des nids de paillettes fibreuses de chrysotil et de fines aiguilles d'actinote, aux quelles se melangent des produits ferrugineux secondaires. Dans les €chantillons recueillis par nous et qui proviennent du lit du Danube nous n'avons pas rencontre d'olivine, mais la presence de ce mineral a ete constatee par M. Scnaranzik dans le gabbro du torrent lucz. (1) L. Rora v. Teceâo. Die unmittelbare Umgegend von Steierdorf-Anina Ibid. fur 1890. B. Pest 1892. p. 129. (2) Ce sont des calcaires madreporiques et des calcaires compacts par place bre- chiformes (Ga. Sreeaxescu. Annuaire du bureau gcologique. 1882-1883. No. 1 et 2 p. 24) en partie marmorises. Ces calcaires ont cte consideres comme jurassiques. |! se peut qu'une partie soit cretacique, car dapres M. K. Revuicu, le calcaire du synclinal de Brezoiu, appartient indiscutablement au cretacique superieur. Geolo- logische Studien in Rumânien II. Verhandl der k. k. geol. Reichsanst. No. 17 und 18. 1896. BULETINUL SOCIETĂȚII DE SCIINŢE | DD lori Di dețul Suceva, existența rocelor eruptive, precum: trahit, melafir, diorit, serpentină, formând colțul apusan al județului, lângă triplex confinium între România, Transilvania și Bucovina. Necunoscând însă nici o lucrare specială asupra acestor roci, mi-am propus a întreprinde o serie de cer- cetări asupra lor, pentru care am făcut în vara anului 1896 o excursiune pregătitore, din care m'am convins de existența unui material de studii interesant. De dre-ce existența acestor roci trebue să fie în legătură cu acele, ce se găsesc imediat peste frontieră în Transilvania, am credut, că e nevoe de a face mai întâiu un resumat al petrografiei Transilvaniei, ajutat la acesta și de faptul că în Muzeul Laboratorului de Mineralogie al Univer- sității există o colecțiune specială a Transilvaniei. Lucrarea acesta se va împărți în două părți: In partea întâia vom arăta, în scurt, cunoscințele petrografice asupra Transilvaniei, cu aplicațiune la rocile existente în colecțiunea n6stră, și vom complecta cu examenul eșantiliânelor de roc, ce am găsit în albiele Bistriței și a afluenților ei, cari vin din Transilvania. In partea a doua ne vom ocupa cu cercetările speciale asupra petro- grafiei județului Suceva. PARTEA l-a. Rocile eruptive din Carpaţii Transilvaniei. In cele ce vor urma, vom face extracte din lucrarea lui F. Hauer și G. Stache, publicată în 1863 sub titlul: «Geologie Siebenburgens»; apoi din : «Das Szeklerland» al lui Herbich, precum și din diversele publicații asupra aceluiași subiect din < Xa/rbuch». Considerațiuni generale. Din punct de vedere geografic Transilvania se împarte în 3 părți: Munţii de frontieră, țara muntosă și șesurile. Pe noi interesendu-ne munții de frontieră, ne vom ocupa de ei mai în detail. Munţii de frontieră. Se împart în 4 regiuni: 1). Regiunea de Sud, 2). Regiunea de Ost, 3). Regiunea de Nord și 4). Regiunea de Vest. Regiunea de Sud. Cuprinde: a) Munti? Vulcanului, de la colțul Sud- Vest al ţării (triplex confinium a Transilvaniei Banatului și României) până la riul Jiu. d) Munţii Hategului sau munţii Strell. c) Munţi Fariugului de la pasul Vulcan până la Poiana Muierii. 7) Mani Sebeșului. e) Munti Sibiu de la Poiana Muierii până la pasul Turnul roș: f) Manzi făgăra- sului de la pasul Turnul roș până la fontâna Routcei. g) Munti Bar- 266 BULETINUL SOCIETĂȚII DE SCIINȚE senland (Brașovului) de la fontâna Routcei până la trecătorea Altschauz (Doftana veche) și /) Muntii Bodsa (Buzăului) până la riul Nagy Pusca (Bisca mare). Regiunea de Ost. Compusă din: a) Munti! Persani cari unesc munții Făgărașului cu Hargita. 2) Manzi Parorh de la Bikszad până în împre- jurimele de la Baroth. c) Mani /argiza, de la Cic până la pădurea Os- toros (la vest de la Cic St. Donnik). 2) Munzi Gorgeni de la Hargita până la munţii Gergiului e) Mantii Haromsek de la Olt și Feketeiugi până la Biidos. f) Muntii Beretzke de la Bisca mică până la Uszpatak (riul Uza). 2) Muntii Cicului până la Loharas la Ost de G. St. Miclos și /) Muntii Gergtului până la pasul Borgo. Regiunea de Nord. Conţine: a) Munţii Rodnei de la pasul Borgo până la cresta munţilor Romuli în Maramureș și 6) Munti Lapoșului până la Sameș. Regiunea de Vest. Conţine: a) Munţii Crasna între Sameș și Crișu repede. /) Muntii Biharului, între Crişul repede și Crișul alb. c) Man metalici cuprinși între Crişul alb și Mureș și între Mureș și Aurariu și d) Munţii Cerna între Mureș și triplex confinium. După cum spune în prefață însuși Hauer, partea relativă la rocele erup- tive terțiare, şi la rocele cristalinice e datorită lui G. Stache. Din aceste capitole vom face extractele, ce ne sunt necesare, urmând epocele geo- logice admise de Stache. Rocile ernptive ale epocei terțiare. Epoca terțiară se găsesce representată prin munții fruntariilor de Ost și Vest, şi puțin în Nord. In Ost apare întinsul masiv al /largie, iar mai la nord găsim munții Rodnei, în cari apar virfurile Ineu/ sau Kuh/horu și Pietrosul, Grupurile din ţinutul fReps și din împrejurimile Cronstadului formeză o regiune deo- sebită. In Nord se găsesc numai două grupe de rocă eruptive: Grupa de pe frontiera ungară, continuarea masivului Vihorlat-Gutiun cu virfarile Gutin, Cibleș și alte trei virfuri; apoi regiunea trahitică cuprinsă între //op/s și Kosztafalva și regiunea de la Sfoifafa/va. Spre Sud se deosebesc gru- pele de la Cszcso și hRezzeg. In Apus, epoca terțiară nu e nicăeri aşa bine desvoltată ca în Hargita la răsărit; ea se împarte în 6 grupe: a) La Nord regiunea de la Z//a/ numită așa de la localitatea cea mai însemnată de lângă vîrful principal numit : Măgura de la Moigrad. 0) Catena de la V/agiasa ce desparte muntele Rez-Meszes de masivul isvârelor Sameșului. c/ Regiunea Micului Sames. d) Munţii Aranistului (aurarului) cuprindend munții eruptivi de 3 PI BULETINUL SOCIETĂȚII DE SCIINŢE 267 la Offenbanya- Verespatak și Zalaina. e) Regiunea eruptivă a Crisului îm- preună cu munții Nagyagului, cari trec printre munții de la Haitoberg și apoi întovărășesc Crișul superior până la frontieră. In fine: f) Regiunea cea mai Sudică e cea de la Dera și Lesuye pe ambele laturi a Mureșului. Bazat pe lucrările anteridre a lui Arc/z/ofen și a lui /loc/hstetter, îm- parte rocele din acestă epocă ast-fel: I. Grupa Bazaltului. II. Trahitele cvarțifere nou€. JII. Trahitele gri. IV. Trahitele cvarțifere vechi, și V. Diorit trahite (Griinsteintrahite). Grupa Bazaltului. Grupa rocelor bazaltice e puțin respindită în raport cu grupa trahi- tică. Adev&rații munți de bazalt nu sau găsit de cât pe marginele ţării, mai în tot-d'auna bazaltul apărend izolat. In regiunea apusenă se cunosc numai ll puncte, unde există bazalt, din care vom cita ca mai importante: La Cerna şi Plosca, la Cerbel, Lapusniak, Lesnyek, Detunata Zolă și Detunata flocosă, Gyero Vasarhely etc. In regiunea r&săritenă se cunosc scurgeri de bazalt în următârele lo- curi: La ZLupșa, /leviz, Bogelrs, Reps, Also-Rakos, Toplita, Tihuţa, etc. Se pâte dice, în general că, bazaltul nu a ajuns nici întro regiune la o așa desvoltare, pentru ca să jâce un rol important. Chiar conurile ba- zaltice, Defunata și Gyero- Vasarhely, nu presintă aspectul caracteristic al bazalturilor din Auvernia și alte regiuni, şi acesta provine din causă, că se ridică în mijlocul impozantelor erupțiuni trahitice. Din punct de vedere petrografic, Stache dă următorele caractere: Bazalturile din Transilvania se presintă, de ordinar, colorate în albastru- negru, gri-negru, cu structură compactă, cu casură concoidală, putendu-se presenta și in varietăți fin sau grosier porose. Nu se găsesc însă roci cu aspectul celular ca lavele din Bohemia și Ungaria. Ca elemente accesorii se găsesc: o/2vina, augi/ul și hornblenda, apoi: mica neagră, labrador, fer titanat și leucit. [te cele alte elemente, ce se găsesc în bazalturi lipsesc în bazalturile transilvănene, și în particular: zeolitele, calcita, cvarțul, etc. pe când hialitul și seladonitul, se găsesc în cantități mari. In privința varietăților există tote felurile: bazalt compact, granular, > porfiric, amigdaloid, poros, celular, scoros, etc. Cel mai frumos bazalt este cel colonar de la Dezznara go/ă şi A/so- hakos. SE Li) = 09 BULETINUL SOCIETĂȚII DE SCIINŢE Ca termen de trecere între bazalturi și trahituri, Stache citeză după Richthofen, existența Anamezzzelor și Dolerizelor, ca varietăți a trahiturilor din Hargita, compusă din o pastă compactă sau fin cristalină, în care sunt r&spîndiți cristali de labrador, precum și augit și olivină. Grupa trahiturilor cvarţifere nouă. Acestă grupă numită ast-fel mai de demult, este cuprinsă astădi în grupa porfirurilor numite Azolze, conservându-se pentru trahituri o defi- nițiune mai restrinsă. Rocile din acestă grupă au o pastă cripto sau microcristalină, care pote deveni corndsă, smaltosă și chiar ponci6să. Din elementele componente, mai important este cvazriu/, pe lângă care apare un feldspat ortosă, care e, cele de mai multe, ori s. O MON RR Ș 7 EEE ame 2 e me MM PP pi F 20 "rind i az e di sugea dia cl Le SP pb pia 4 UNU Ul. BULETINUL SOCIETĂȚII DE SCIINŢE 23 3. Pegmatit fibros saii oneisic. Se găsesce la intrarea văii la Keleczel în legătură cu roca precedentă, de care se deosibesce prin disposiția fi- brâsă a micei și prin predominarea feldspatului, care de multe ori e co- lorat în roșiu. 4. Fegmatit granulitic. Se găsesce mai ales la Ofenbanya, și se deo- sibesce de rocele granulitice prin existența ușor de recunoscut a micei. Pe lângă feldspat și cvarț se găsesce grenat în lamele de mica dispuse, în pături paralele. 5. Peomatit cu Turmalină. Se găsesce mai ales în regiunea //zeg-/a- ras și muntele Zesza în regiunea Someșului. Turmalinu!l apare sub formă de cristali aciculari negri, sai sub formă de cristali mari r&spândiți în fe'dspat sau cvarț. b) Granitul. Spre sud de Gyeră-Monaster se găsesce localitatea Dono pe culmea ce desparte Va/ea Bedecs de valea Rosa, unde apare grani- tul adeverat, posedând pe lângă mica albă și multă mică negră. Mai spre sud de /apiszea mică albă începe a dispare. In valea //e/epy-Samesului apar roci cu aspectul granititelor și pe cul- mea /Mareşelului se ved ambele feluri de roci. Granitul obseryat în mun- ţii /ăgărasului şi la gura văzi bolovanilor în valea Purza fierului se apro- pie mai mult de granitit. Se deosibesc următorele varietăți: 1. Grant fin granulat. Se găsesce pe culmea, ce desparte /Me/eg-Sa- meşul de valea Roșca sub formă de blocuri respândite, cu o constituție fin granulată, uniformă, bogată în mica ngră și în feldspat roșu. 2. Granit groster Zranulat, în care predomină cvarțul și alături cu un feldspat galben-roș, apare mica albă și puțin mică negră. Se găsesce pe culmea Dozgo și pe culmea Mureșul. c) Granitt şi protogină. Partea cea mai întinsă, ce străbate de la nord la sud costa r&săritenă a Biharului e compusă din granitite sau proto- gine, cari sunt atât de aprope și asemă&nătâre unele cu altele, în cât e greu de a le deosebi. Se găsesc mai ales la /azzșfea și culmea, care desparte Samesu/ de Azvrarii. Probabil că există și la Azsbanya, Ofen- banva și în munții /ăgărașsului în valea Bo/ovani/or. In aceste roci predomină ortosa cu o culre roșie, în cristali mari, cari dau rocii un aspect porfiric; apoi un alt feldspat alb, mai bine cris- talisat, mica negră e constatată însă puțin abondentă. In protogingranitele de pe valea Sameșului, în spre culmea despre Arangos predomină feld- spatul alb sau roșietic, apoi cvarțul și mica se găsesc de asemenea. In împrejurimile Mantelui Mare aceste roci conţin și hornblendă și se transformă chiar în adevărate sienite. Ca varietăți se cunosc: 1. Granititul de la Lapiştea în valea Melag-Sameșului cu structură por- firică. Cristali mari albi de ortosă, parte albi, parte roșii, apoi un amestec - 2 274 BULETINUL SOCIETĂȚII DE SCIINȚE de cvarț gri-galben și de oligoclas mat, gri-verdi, în care apare mica negră. Este roca cea mai dură. A fost găsită și la fala. 2. Gramititul de la Marisel și Măgura. Compus ca și cel de la La- piștea, se deosibesce prin aceea că ortosul roșu predomină ca cantitate nu ca cristali mari; apoi cvarțul în granule formeză cu oligoclasul și mica o masă complectă, în care rare-ori apar cristali mari de ortos. In unele locuri precum în muntele /zgăpesa dispare încă cu totul în cât nu r&mâne de cât un amestee de cvarț și feldspat. Acestă rocă a fost numită Ap. Apoi pste dispare și feldspatul și rămâne un adevărat cvarțit. 3. Granititul de la Kezoi caracterisat prin predominarea cvarțului și scăderea micei, iar ortosa e în granule mici albe-gălbui. 4. Granitul porfiric protoginic din valea Sameșului în care predomină feldspatul, în mijlocul pastei formate de Oligoclas verdiă, cvarț și mica. 5. Frofogingranititul gneisic din valea Samesului. 6. Zlorublend-granititul de la Kisbanya, pote conţine hornblenda sai ca element accesoriu sai câte-odată acâsta alungă mica și formeză o varietate de trecere către sienit. Grupa Sienitului. Acestă grupă de roci se găsesce răspândită în r&sărit în mijlocul mun- ților cristalini, ce se întind între valea Mureșului la Gzzrgzo- Dizro, Vorhegy- Ala și Kogrez haras și Putna laka, precum și în alte localități. Așa : ZA] citeză sienit la Domuz, apoi în munţii Făgărașului s'a găsit la mun- tele Siizii/zr și la Bajă, precum și în regiunea Samesului, sia Aaurarulul spre sud de Muntele Mare. Mai r&spândite sunt rocile sienitice în regiunea vestică a munților Bihorului; aceste roci însă se deosibesc de acele din Ost. Aceste roci, descoperite de /lerbzc/, au fost studiate de către /laz- diuger, Zippe, Breithaupl, Cotta etc. și supuse. cercetărilor chimice în laboratoriile din Freiberg și Viena. Dintre elementele componente e de notat mineralul de cada albastră numit de Haidinger C/or Fauyun sai soda, asemenea cu acel, ce se gă- sesce la Brevig în Norvegia și la Miask în Ilmengebirge. Presența sa aduce pe acea a altor minerale rari. precum: cazcrinzt, eleoht, sfen etc. Cotta care a numit aceste roci cu numele de asez, a arătat că mai conţine și zircon, ptroclor, wohlerit etc. Localitatea, unde aceste roci sunt mai bine representate, e cuprinsă între 70 și Borsefl şi mai ales în valea rîului Ozotva. Se cunosc următârele varietăţi de roci: 1. Amfibolit în foi mari, compus din o gangă fin granulată, de coldre gri-verde închis, sau negru-verde, în care cristalii de hornblendă predo- BULETINUL SOCIETĂȚII DE SCIINȚE 215 mină ; apoi se cunâsce presența micei brune şi a unui feldspat gri-alb. 2. Amfiboht stelat. Ganga fin granulată e acoperită de o țesătură ste- lată de cristali fini de hornblendă, printre cari se ved granule de Titanit, 3. Amfibolt fin granulat. Pasta compusă din feldspat alb, hornblendă verde negră și mica brună, cuprinde cristali mari de hornblendă. 4. Sienit grosier granulat uniform. Amestec de feldspat, hornblendă și mica negră, precum și mici cristali transparenți de titanit. 5. Sienzt granulat cu hornblendă în colone. Este roca predominătâre și face trecere între rocile sărace și bogate în horablendă. De și cu- prinde eleolit în cantitate mare, totuși se apropie mai mult de sienit de cât de miascit. 6. Szenzt granulat sărac în hornblendă saă miascit. Acestă rocă e com. pusă din un amestec de ortoclas alb cu eleolit gri sau gri-verdiu și cu puţin oligoclas; apoi hornblendă rară unită cu mica și titanit brun- Se găsesce mai ales la Price. 7. Stenit oneisic se găsesce în valea Orotva spre nord de la Ditro. Tot aici Stache descrie și hauynfelsul și miascitul după Haidinger. 8. Flauynfelsul de la Ditro după Haidinger este un amestec grosier sai fin granulat de clorhauyn albastru (sodalit) de ortoclas, cancrinit, ele- olit, oligoclas, precum și puțin amfibol negru, mica, fermagnetic, mici cristali de sfen etc. 9. Miascitul de la Jaszokpatak din valea Orotva, este un amestec grosier de microclin, sodalit și nefelin, precum și mici cantități de mica negră, wohlerit, fer magnetic, zircon, piroclor etc. Grupa Dioritului. Acestă grupă de roci ocupă regiunea cuprinsă între Gya/u mare, Zanu și Kasanyesd, şi e formată din trei roci: Diorite, Griinsteinafanite și Serpentine. Ele se găsesc în munții de sud în văile lui Czog Resinar, O/ahpian și Sebeshely, apoi în muntii Făgăra- sului, Turnul-roş, Poiana Mărului etc. În nord apare in muntii Rodnei, apoi între enedekfalva şi Cc, între Wyeris şi Botoronka, la Csulka în munții Acz-Meses. In fine se mai găsesc înaintea masivului Sameș în văile păriului Aafs4s și Sameșului,; apoi pe culmea Căczulara între Refesel și Grurguta şi între muntele /Muucel Retesel și frontiera ungurescă. Serpen- tinul e cunoscut numai în sud la Zam pe Mureș, apoi la Mafomuzz la marginea nordică a Rezesazului și pe drumul de la Vz/caz către frontiera română. Apoi la Perria, Făltinis și Resnar. Se cunosc următorele specii : 1. Drozitul din finutul Kzs-Zam și Cserbia, compus din un amestec granulat de hornblendă negră-verdue și un folsit triclinic. it, i 276 BULETINUL SOCIETĂȚII DE SCIINŢE 2. Dioritul de la Muncel la hetesel și de la muntele Căciulaza, este un amestec granulat solzos de hornblendă verde și feldspat alb cu puţin cvarț. O rocă anal6gă însă mai fin granulată apare în micașistul de la Csucsa. La Denedeflfalva, la Samesti uniti apare o rocă cu mica, căreia se pote da numele de Mca-Diorz. Tot aici aparțin rocele din va/ea Tisei, la Gradiştea și în munţii Miihlbach. 3. Amfibolitul ekglogitic de la Szolkcsva și Offenbanya. Este un amestec de amfibol negru-gri, mica brună, cvarț și grenat roș sau roș-brun; apoi feldspat verdiu sau alb și în locul micei brune o mică verdie clo- ritică. 4. Grunsteinafanitele din valea superidră Aopus (valea Bedecsului) din valea inferiră a Sameșului cald și rece și a muntelui /Aez-/eszes, sunt compacte și transformate une-ori în roci granulate. De coldre negră-verde sati gri-verde sau verde-deschis. 5. Rocile amfibohce Sranulare, care la Resinar stau în legătură cu Ser- pentinele, aparțin dioritului. Sunt câte odată lipsite de mica, altă-dată bogate în mica, și atunci se apropie sau de un amfibolit sau de mica- diorit. Serpentina la Malomuis și pasul Vulcan este şistsă ; la Pă/tiniș e mai masivă și compusă din un amestec de serpentină și bronzit. Chiar la Reșinar există un amestec de bronzit cu clorit și feldspat, precum și serpentină. Consideraţiuni speciale. În urma acestui sumar resumat a părții petrografice din lucrarea lui Stache asupra Transilvaniei, este nevoe să insistăm asupra petrografiei regiunei apropiate de noi și anume a părții nordice a țării Secuilor, care a fost studiată mai în detail de Herbich. In adever, propunendu-ne a studia petrografia județului Suceva este nevoe a urmări atât cursul Bi- striței, principalul rîă al acestei regiuni, cât și a afluenților sti din drepta, cari isvoresc din munţii Transilvaniei. Din alăturata schiță de hartă (P. III) se vede că : pentru a urmări Bistrița va trebui să cunâscem munţii Rodnei, iar pentru afluenții ei cari ne inte- vescză, precum Bistricidra și Bicazul cu afluenții lor, va trebui să cunbscem munții Gergiului și a Calimanilor. Dacă urmărim cursul Bistriței de la origina sa, vedem că nu trece di- rect prin nici o regiune eruptivă: albia ei e compusă din micașisturi, calcaruri, șisturi, formațiuni cu numuliți, etc, până când intră în țară la noi. Din afluenții sti însă observăm că, înainte de intrare în țară, Bis- trița primesce în drepta rîurile : Lesna, Dorna, Dornişora, ale căror origini BULETINUL SOCIETĂȚII DE SCIINŢE 277 sunt în partea nordică a marelui masiv al Fargitei, anume în munții Ke- leman (Călimani), iar aprope de lrontiere primesce pe Negra, care isvo- resce tot din Călimani, trece în Moldova prin mijlocul masivului trahitic al județului Succva, și se unesce cu Bistrița la Dorna-Vatra. Mai la vale, după ce a intrat în România, primesce pe Negrișra, care, după ce is- voresce tot din Transilvania din polele Călimanilor, se varsă în Bistrița la Broșteni. Dar cei mai mari afluenți ai Bistriţei, cari ne intereseză sunt: Bistri- ciora și Bicazul. Bistriciora isvoresce tot din Transilvania din muntele Belbor din o for- mațiune de trahit și tuf trahitic, și după ce primesce în drepta riurile Borselk, Putna etc. cu afluenții lor, intră în Moldova la Prisecani și se varsă în Bistriţa la Răpciuni. Bicazul, după ce isvoresce din regiunea lui Nagy-Hagymas, primesce mai multi afluenți, intră în țară la Ticoș și se varsă în Bistrița la Bicaz. Se vede din cele precedente că: Bistrița cu afluenții săi, ce trec prin regiuni trahitice ne va putea aduce ca pietre aduse de apă, roci din grupa trahitului ; apoi Bistricidra și afluenții săi, ce vin din regiunea Ditrăului ne va aduce roci din grupa Sienitului, precum și puțin bazalt de la Kos- rezharas, și Trahit de la Belbor; că Bicazul cu afluenții săi ne pot aduce puțin melafir, serpentin și gabro. (A se vedea pentru înţelegerea celor precedente alăturata schiță de hartă geologică). In cursul escursiunii pregătitore, ce am făcut în vara anului 1896 în județele Suceva și Nemţu, am cules un numer mare de eșantiâne de roci eruptive găsite în albia Bistriței atât în dreptul orașului Piatra, cât și mai sus la Răpciuni. Aceste eşantine au fost aduse, fără îndoială, de cursul apelor Bistriţei și a afluenților ei, unele din Transilvania și altele din România. Pentru a le putea diferenția și a ajunge ast-fel la origina lor, e nevoe de a vede, ce cunoscinți avem pînă acum asupra regiunilor din Transilvania, de unde pot proveni aceste roci. De aceea voii extrage din lucrarea lui Herbich asupra ţerii Secuilor, detailele ce ne intereseză. Munţii Gergiului. După cum sa spus mai în urmă, munţii Gergiului formsză șirurile de munți, ce plecă din Călimani spre sud, aprope paralel cu Mureșul până dincolo de St. Anna, și spre sud-ost până la trecătorea Gimeș. Aici găsim grupa numită de FHerbich: foci masive cristaline. Sub acest nume se înțeleg: szepz/u/, miascitul și aitroztul. Aceste roci se găsesc la /zziczke spre nord de la Gh. St. Miclos, unde 278 BULETINUL SOCIETĂȚII DE SCIINȚE întîlnim grupa întregă: sienit, sienit-zirkon, miascit, ditroit, porfir fără cvarț etc. Roci cu cvarț nu se găsesc, mica, care se găsesce mai în tote rocile, pote fi considerată ca product de descompunere a amfibolului. Sienitul. Sienitul e un amestec granular de o7zosă de coldre gri sau roș, galben sati alb-cenușiu; am/fbo/ în baghete de coldre verde închis, sau negră, și de mica negră. Câte odată ortosa e înlocuit în mare parte prin oli- goclas. Analisa unui sienit compus din ortosă albă, hornblendă, mica brună- negrici6să, și zircon a dat aceste resultate : SiIO2 =— 48,94 CaO 4840 Lu0)2 = 50) Mie) ui AO) = e) 58) K20) e He) = 425 INa20) 5 == 920) Percere E li le Feldspatul Sienitului a dat: SID = SL SO) e 2395) CAD m | Raportul oxigenului: 0,98 : 3,88 MA ap Ca la oligoclas. je (0) ip ai 0)e) INA20) = 600 pesdese = 1 09) Mica ncgră a dat: SI02 | == 42,25 Ms — 250 ENA 0) 3 1195719) IS20) Ms ea 0) 0 oo Na?) == 250] IO) o sal Perdese a (CaO) iai 2 5) 5) Hornblenda din rocele de la Periczke e transformată în mica, cu care se găsesce amestecată, așa că resultatele analisei nu corespund micei normale. Deci sienitul analisat consistă întrun amestec de oligoclas, hornblendă, mica și zircon., Acest sienit nu e acel cu feldspat pal roșietic ocupă marginea apusană a muntelui, pe când partea r&săritenă e ocupată de un sienit stratificat conținend feldspat roș sau pal roș, ce nu a fost încă analisat. In valea Oroiva ca și la Zaszokpatak apare un Sienit cu cristali mari, compus din ortosă roşie, a cărui cristali au peste 20mn-. Conţine cel mai de multe ori numai mica negră, pe când amfibol e puţin sai de loc, BULETINUL SOCIETĂȚII DE SCIINŢE 2179 In schimb roca conține piszaczz, care se găsesce nu numai pe margi- nele crăpăturilor, dar chiar în interior, sub formă de cristali de coldre verde canarie, ce ai pînă la 10". Pistacitul e un produs de alteraţie a micei căci, nu numai că el înconjură cristalii de mica alterați, dar chiar îi și pătrunde. Litanitul care de ordinar întovărășesce rocele Piriczke nu se găsesce în acest sienit roșietic, de cât forte rar sau de loc. Adese-ori în Taszolkpatak, și în valea Orotva se găsesc varietăți de sienit roș bogate în amfibol. Cristalii de amfiboli sunt însă lungi și fiind dispuși paralel dau rocii un aspect șistos. Acest sienit se găsesce mai ales în mijlocul văii Orotva şi conţine adese-ori titanit. Când amfibolul e în mare cantitate sienitul e de coldre mai închisă. In Nagypatac la Ditro, sienitul e fin granulat, bogat în amfibol și colorat în verde, stră- bătend sub forme de filâne sienitul roș. In valea Saros-Putna, adică pe panta r&săritenă a grupului de roci de la Piriczke, apare un Sienit cu structură șistosă de coldre roșietică, con- ținend rare-ori titanit. La Ditropatak se găsesce pe lângă titanit și zircon. In partea sudică de la Taszokpatak se găsesc roci compuse din o pastă fin granulată și aprâpe complect compactă, în care se desfac cristali de feldspat cu aspect porfiric, avend 10—22""- lungime, cari sunt de ortosă și oligoclas, pe lângă care se mai adaugă amfibol și mica ncgră; rare- ori se găsesce sodalit și cancrinit. Aceste roci sar putea pune alături cu porfir-ortos-oligoclas fără cvarț. |n general se pote dice că: sienitul roșietic de la Piriczke, Orotva și Taszolpatac are o structură șistosă. Miascit. Miascitul este un amestec grosier granular de oligoclas și elevlit, avend adesea structura porfirică. Este bogat în minerale accesorii. Până acum sunt cunoscute: sodalitul, cancrinitul, zirkon, piroclor, wohlerit, mag- netit, ilmenit, pirotin, pirită. De și sodalitul apare dese-ori în miascit, totuşi nu se pote socoti ca o parte componentă importantă, căci în multe părți, precum în Ditro- patack, unde se găsesce cel mai frumos miascit, nu se găsesce de loc sodalit; din contra miascitul din | Taszolkpatak conține pe lângă mica negră și sodalit. Eleolitul cenușii semenă cu cvarţul: el e însă cel întâii, care se desface din rocă. Amfibolul în miascitul de la Ditropatak e în formă de cristali mari, strălucitori, negri, lungi de 50—60*=. și laţi de 15—20"=, a căror mar- gine e adesea acoperită de mica ncgră, care pare a fi un produs de descompunere a amfibolului. De asemenea la marginea marilor cristali de omfibol se pote observa adese-ori zircon. 280 BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINŢE Acâstă rocă, după datele analizei chimice e compusă din oligoclas, eleolit, homblendă și mica. Feldspatul alb, opac După raportul oxigenului e oligoclas, de și proporția de SiO? cores- punde perfect cu a andezitului. SO Al03 CaO MgO a) date 60,28 22,40 ici] 0,09 Analisa masei totale a dat: Analiza părții cenușii, SiO2 Al203 CaO Na O Si02 AL202 FeO CaO Na20O K20 Perdere a 6,37 E ou | 56,22 |:€19) = a 25,48 MsOy = 025 2,78 Perdege lol 10,01 care pare a fi eleolit a dat: Dal Ms Udo 27,64 Na20) = 522 urme 0 ela) 1,79 Perdere— 0,94 Proporția de oxigen este: 1 compus pe jumătate din eleoli Analisa homblendei dă: Analisa Micăi dă: Acestă rocă descoperită la 1859, a fost numită de Haidinger: Zlazyu- fels, pe care apoi Zirkel a numit-o Dzzro:z. In majoritate e compusă din clor-hauyn. De atunci sa dat numele de ditroit ori-cărei roci sienitice SI9) ALO: FeO MnO CaO Si02 AL203 Fe203 FeO CaO SURE SUS MII 37,19 13,38 29,36 Urme 10,98 34,66 12,56 15,47 21,37 1,39 MgO Na20 K20 Perdere MgO Na?20 K20 Perdere Du tron. : 3: 6,55, care nu corespunde cu a eleo litului. 'Tratându-se mai multă vreme mineralul cu H Cl sa găsit că e t și jumătate oligoclas. == 9,08 === 2528 === SiS) == e l0ls use = 02,94 8,56 2 62 |] dă BULETINUL SOCIETĂȚII DE SCIINȚE 281 de la Piriczke ce conține sodalit, pe când Laicu întrebuințeză acest nume numai pentru sodalit albastru. După Haidinger, ditroitul sau hauynfelsul este un amestec grosier granular sai fin granular de clor-hauyn (Sodalit) albastru, cu ortoclas, cancrint și eleolit, oligoclas de diverse nuanţe alb, cenușiii, roșietic, gălbuiu, cu mici părticele de hornblendă și mică, cu fer magnetic, cu mici cristali de titanit galben, brun și alte minerale. La analisă Felner a găsit: SIO2 26,30 ÎNe(0) e OI A (0)e a 244 SAO) Gl) EIe 20): 0) INa 2004041 ==1028 (CaO) i) L6le) peselene A 8 Partea solubilă în HCI conţine: Si0» == 2-6 Ms) urpae D060) = 1020 ICAO) a = (OS les 0 14 Na-0) = 69 CaO) a Partea nesolubilă dă: Si 043,49 Ms) 02 APO) lei ISO) ee 59) ue) 0is2 INa20) 3,09 (Ga) 0056 Proporția de oxigen a părţii nesolubile: 1: 35: 2.4 se apropie de a ortoclorului. Analisa Feldspatului în Ditroit, a dat: SI) 0023 ISRO) = 990 ARO = el INa20) 02 CaO) = 020 lPereleas == 10,29 Feldspatul este deci ortoclas. Partea solubilă corespunde cu 2 minerale: eleolit în proporție mai mică și sodalit. Analisa sodalitului dă: SiIO2 =— 38,99 20) = Oe A) 32.560 CI => Ola Na) 04 Peel == le (Ga(0) e 020 Ar fi deci un sodalit sărac în clor. K. von Staner găsesce pentru sodalit: 82) [9 e) (83) BULETINUL SOCIETĂȚII DE SCIINŢE Si: = 40,68 Cl = 6,00 ALO: — 31,63 Eco A tin AN (0 0,40 SOs | Na:20 = 27,00 HO == 0,62 O analiză făcută de autor în laboratorul Chimic din Cuj cu concursul d-lui Fleischer a dat pentru clor în sodalitul ditroitului: AIE ae ai ste matale e) apti E clipei, dle la Rezultatele concordând cu acele găsite de asistentul Lenggel și cu acel găsit de K. von Hauer, este deci un sodalit bogat în Clor. Ultimele analize făcute de d-l Fleischer în laboratorul de la Cluj, asupra soda- litului din ditroit a, dat rezultatele următore : Ce pe e d A0I00 20) 2 ma aaa) SI I0pl6 Na:0. . . 18,54 AQ... 32831 j G20 E 1095 Ha) a E După von Rath sodalitul din ditroit ar fi tot așa compus ca acel din llmen Gebirge. Deci: Ditroitul consistă în un amestec de ortoclas, sodalit, elcolt ce conţine carbonat de calciu și cancrinit. După Tschermack, cancrinitul conţine: Sia a Aa 70 e a] AO e. 30 302 1209) a NEI (620) ee ua CO) 71 Ariel Cu tote că în general, sodalitul albastru intră ca element accesorii în rocele de la Piriczke, totuși sunt roci: în care Sodalitul ia o impor- tanță mare, găsindu-se răspândit sau sub formă de granule cristaline sau sub formă de bande, sau ca materie, care umple locurile gole din rocă și chiar în pasta rocii. Așa sa găsit: la apus de drumul ce duce de la S-ta Anna Capelle la Piriczke, apoi la Piriczke la răsărit de Izarhegy pe așa numitul Tan- garsarki Csorgo, apoi la apus de Satul Ditro, în valea Ditrăului pe țermul stîng de-asupra drumului; care venind din valea Putnei, merge în valea Ditrăului. In fine, sa găsit la valea Taszafil la un piîriu de lingă Orotera pe ț&rmul drept spre Nord de ia drumul Ditrău-Borsek. Din rocile eruptive ale peridei mezozoice, nu ne interesăm de cât de Me/afirul de la Nascolat din Nagy-Hagymas. Acest melafir este ce- nușiii verde și conține globule de calcit. E mai puţin bogat în acid silicic de cât porfiritul cu care stă în contact. BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINȚE 285 Un eșantillon din valea Luzsa a dat: 0235430 Me) E alea A) 1085 IO a e 105 Fe203. . . 6,53 Na20) 20) Ele 00 A PIz(0 i 250 (Ga Once du 6l9/7 După cercetările făcute de FHerbich, timp de 10 ani, în muntele Nagy Hagymas, nu a găsit melafirul nici odată în păturile superidre ale cal- carului, pe când la găsit la Nascolat, Tarfi, Gyllosks, în formațiunile triasice. Tot la Hagymas se găsesc răspândite : Ohivingabro, şi serpentina, pe partea nord-estică a lui Nascolat la izvârele nord-estice a lui //zdeg-See apoi pe culmea dintre Brhaz și Valeau-Dounk la Gyumelesenes, și la Gyilkosko; apoi sa mai găsit gabro propriu zis și /abradorit. Munţii Călimani. Acești munți, nu se găsesc bine descriși de Stache, care 'i consideră ca terminația nordică a Hargetei, de dre-ce FHargeta în majoritate e formată din Trahituri, Herbich a avut ocaziunea a | studia cu multă atențiune. Herbich, consideră trahiturile ca roci eruptive a epocei peogenzce. În studiul seu mai întâi reia lucrările și clasificările anteridre ale lui Rich- thofen și Stache, pe cari le-am v&dut în considerațiunile generale asupra Transilvaniei. Apoi intră în descrierea cercetărilor făcute în masivul Hargeta, pe cae la studiat cu de-a-mănuntul de la un capet până la altul, traversându-l în 14 locuri, suindu-se pe verfurile cele mai înalte Și vizitând prăpăstiile cele mai adânci. După ce arată întinderea masi- vului până la Mureș adaogă: «Pot însă să adaog aici că: dincolo de acesta se ridică puternica masă de trahit de la Ae/emenharas care se întinde până la hotarele Bucovinei, Transilvaniei și Moldovei și după cum am putut s'o cunosc din văile Kelemen și Tophicea, precum și de la Pierrele Roșii si din muntele Piazra- Dornii, presintă un mare interes din punct de vedere al conformațiunei sale geologice > Urmeză apoi descrierea principalelor eșantillâne din cele adunate în colecția sa, din care estragem numai pe acele ce ne intereseză. Belbor. Intro gangă albăstrie gri-compactă, cu o strălucire grasă se găsesc mici suprafețe strălucitore de feldspat, vizibile cu ochiul liber și cu lupa. 284 BULETINUL SOCIETĂȚII DE SCIINŢE Analisa chimică făcută în laboratorul universității din Cluj, sub con- ducerea d-lui profesor dr. Fleischer a dat: Si(02a a e Oli MgO . 2 3.05 AE)8, i 9.04 2) e 9 ue 0) Rezi lo 19 Na 0Ioo CaO 009 Perdere 2 9 Sub microscop, pasta, consistă în o bază sticlosă cu numeroşi individi de feldspat și granule de magnetit diseminați înăuntrul ei. Nu se vede nici augit nici hornblendă. In gangă sunt r&spîndiți cristali de feldspat hexagonali sau drept-unghiulari, care în parte consistă din 2 individi, și ar trebui socotit ca ortosămaclă de Carlsbad; — alţii însă compuși din individi polisintetici ce aparțin fără îndoială plagioclasului. Relemenharas. (Andezit. Numele localității necunoscut). Pastă albastră, negră, compact cu strălucire unsurdsă, plagdioclas, care seme&nă cu olivin, colGne verdii de Augit. D= 2,638. Sub microscop: pasta gri străvedie este umplută cu longulite, opacit și ferrit, granule de magnetit, mi- croliți de feldspat rari, structură fluidală. In ea găsim: plagioclas în mari secțiuni de cristali, câte-va îngemănări simple de ortosă, augit, și câte va secțiuni galbene de Amfibol, granule de magnetit rari, dar mari. Ftatra-Doruti. (Munte la marginea Transilvaniei și a Bucovinei; rocă descompusă). Pastă roșie gri-porâsă; în ea se găsesc mici cristali albi de plagioclas și col6ne mate, brune, în mare număr, de augit. D= 2,67]. Sub microscop baza străvedie de abia se pote vedea din causa pete- lor de ferrit, și a granulelor de magnetit; în ea se găsesc multe urme de plagioclas, puțin augit verde, și bucăți gălbii de amfibol în mare parte de culdre roșie de rugină și descompuse. Kozrezharas. (Pasul de la Borsek). Ganga negră gri compactă; în ea se află plaghioclas limpede ca apa, mult augit în granule gălbii, pote Olivani 2) = 27/29. Sub microscop, puțină bază sticlosă cu feldspat și augit, microliți, fragmente de cristale, pete brune de opacit și granule de magnetit, fără structură fluidală. Se găsesc secțiuni găibii de augit, plagioclas și mag- netit; olivin, nu a putut fi observat. Din cele expuse până acum, rezultă că, în ultima lucrare asupra ro- celor de la Ditrău şi Piriczke, datorită lui Herbich, nu se vorbesce nici se amintesce de vre-un studiu petrografic asupra acestor roci; totul se reduce la observaţii macroscopice șt analise chimice. Am credut a umple o lacună în cunoscințele asupra acestor roci, făcend studiu petrografic asupra eșantillânelor ce există în colecția Universității, cât și asupra eşan- tillânelor din colecția, ce am făcut în excursiunea pregătitore, și asupra li, BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINŢE 285 cărora nu-mi remâne de cât a complecta datele relative la localităţi, ceia ce sper a o putea face în cursul verei anului acestuia. Si en LN e 1, Inainte de a începe cu studiul detailat al acestor roci, cred, că este necesar, a insista puțin asupra definiției și varietăților sieniturilor, cu atît mai mult că după cum vom vedea îndată, în acestă privință există o 6re- care nesiguranţă. Definițiunile date de Haidinger, Zippe, Breithaupt, Cotta, Stache, și chiar de către Herbich nu sunt precise; cu atât mai mult există îudoială când e vorba de varietățile sieniturilor, precum: Ditroit și Miascit. A trebuit dar a specifica cât mai precis, care e composiția fie-cărei din aceste roci. In marele tratat de petrografie a lui Zirkel găsim urmă- târen clasificație: 1) Sienzt propriă dis saa /ornblende-Stenit, compus din feldspat alcalin și hornblendă. 2). Szenit micaceii saă Biotit-Stenit, compus din feldspat alcalin și biotit. și 3). Szenzi augitic, compus din feldspat alcalin și augit saă dialagiu. Mai departe, găsim s/enz/u/ eleohtic ca specie aparte, compus din: feldspat potasic, eleolit, și un amestec de piroxen și mica sai amfibol și mica; apoi ca elemente accesorii soda/i/ și cancrinit; iar ca varietăți : foaitul, care e o rocă piroxenică din Munţii Sera monchique din su- dul Portugaliei; 7pzasczzu/ care conține mica negră, și gzzrozzul varietate bogată în sodalit cu hornblendă și mica. Pentru a preciza, vom admite următorele grupe: 1). Szenzt propri sis, compus din feldspat alcalin și hornblendă, ca elemente principale, apoi sfen, apatit, etc. 2). „Stenit eleohtie, compus din tfeldspat alcalin, eleolit și hornblendă ca elemente principale; apoi: sodalit, cancrint, sfen, apatit, etc. 3). Ditrozt compus din feldspat alcalin, eleolit, IHauyn sau sodalit albastru, și hornblendă, ca elemente principale, apoi sfen, zircon, apa- li Cruel 4). Miascit compus din feldspat, eleolit și mica ncgră; apoi sodalit, zircon, sten, apatit, etc. Î. Sienituri propriu-zise. Se pote dice că, nicăeri ca la Piriczke nu se găsesc sienituri mai cu- rate, adică în care să se observe elementele mai bine diferențiate. Com- parând preparaţiile microscopice ale Sieniturilor de la Piriczke cu ale 286 BULETINUL SOCIETĂȚII DE SCIINŢE Sieniturilor din Franţa, Italia, Bohemia, Saxonia, de la Plauen etc. se vede că în tot-da-una cele întâi sunt mai clare, hornblenda și sfenul forte bine cristalizate, pe când în cele lalte de ordinar elementele sunt amestecate confuz, mica în mare cantitate probeză o alteraţie a horn- blendei. In fine se pote dice că în sieniturile de la Piriczke nu se gă- sesce de loc nici cvarț nici augit. Eșantil6nele studiate sunt următorele: IVo. 7. Stenit de la Firicake, făcend parte din colecția Universității, unde era notat greșit sub numele de granit. Roca e de culâre gri, și cu structură fin granul6să; se pote recunbsce macroscopic: feldspat în cristali albi strălucitori, alții colorați în roz-galben; apoi cristaii negri pris- matici din hornblendă. La microscop, în lumina ordinară se deosebesce un câmp mai mult sau mai puțin clar, pe care se separă hornblenda sub formă de cristali verdi sau bruni verdi, cu aspect prizmatic, striuri longitudinale, saă ca secțiuni perpendiculare pe axă, cu conturul octo- gonal şi cu striuri încrucișate (Fig. 1); apoi cristali de sfen forte bine representați, cu conturul rombic sau hexagonal, lungit care represintă sec- țiuni prin fețele: OP, Poo şi — P'oo, Când aceste secțiuni sunt aprâpe de a fi paralele cu clinodiagonala se vede că, unghiul Pco+OP e de 60. Coldrea e galben deschis sau galben brun deschis, cu multe crăpături și cu un relief forte pronunțat. De multe ori se găsesc cristali de sfen, înconjurați complect de o aureolă verde, compusă din cristali de horn- blendă, ceia ce probeză, că sfenul e mai vechii de cât Hornblenda (Fig. 2), mica se găsesce în lamele galbene sau brun deschise striate și punctate, amestecate câte odată destul de intim cu hornblendă, ceia ce probeză că e rezultatul alterărei hornblendei. In lumină polarisată se deosibesce forte bine feldspatul ortosă în lame simple saii reunite în macla de Carls- bad, și apoi puţin microclin și plagoclas. Apatită puţină în prisme sub, țiri cu tăeturi transversale. Mo. 2. Sienzt din Valea Putnii. Făcend parte din colecția Universităţii, unde era numit grapzHiZ. Se observă însă atât macroscopic cât și micros- copic lipsa cvarțului, pe de altă parte încă nu sa semnalat granitit în Valea Putnei. Roca e un sienit sărac în hornblendă. No. 3. Stenit de la Ditrău. Două eșantilâne forte r&i alese, rocele fiind alterate, așa că preparaţiele microscopice nu pot fi studiate. lată acum și Sieniturile din colecția ce am făcut și alc căror localități nu se cunosc încă. No. 4. Roca se presintă cu structura granul6să, de culdre albă-gri des- chis, cu mari cristali de hornblendă negri irizați, ce au până la 5 m.m. grosime 10m.m. lungime. la microscop, în lumină naturală se vede un câmp în parte clar, parte tulbure pe care se separă hornblendă în mari și trumoși cristali galbeni- bruni sai verdi (Fig. 3). BULETINUL SOCIETĂȚII DE SCIINŢȚE 287 In preparația nâstră se vede un cristal presentând maclă, și care se coloreză în lumina polorisată așa că presintă la mijloc o bandă brună verdie închis, iar pe margine rămâne colorată galben deschis sau vice- versa (Fig. 4). Sfenul se găsesce în cristali destul de bine formați, precum și puțină apatită. In lumina palarisată se deosebesce ortosă, microclin și oligoclas. No. 3. Roca e de coldre albă roză, cu structură fin granulâsă, și cu puțini cristali negri de hornblendă. La microscop, în lumină naturală se vede un câmp mai mult clar, cu câte-va regiuni de ortosă tulbure, apoi hornblenda în cantitate mică și în cristali deformați, de colore brună, sfen nu se găsesce și apatită forte puțină. In lumina polarisată se vede predominând microclinul și oligo- clasul cari sunt transparenţi, pe când ortosa e puțin și în parte alterat. No. 6. Structura fin granulară, de coldre roză-roșie cu numeroși cris- tali mici și negri de hornblendă. La microscop, în lumină naturală se deosebesce, pe un fund tulbure și colorat în parte în roș, numeroși cristali bruni și striați de hornblendă; apoi sfen în cristali mici și puțină apatită. In lumina polarisată, se vede forte mult microclin, care chiar în lumina naturală presintă aspect striat; ortosa în majoritate tulbure, iar oligoclas puțin. No. 7. Roca e de coldre albă-gri, fin granulată cu mici cristali de horn- blendă. La microscop ortosa e tulbure în parte, iar microclinul și oli- goclasul transparențţi ; hornblenda în cristali bruni striați; sfen și apatit puțin. No. 8. Structură grosier granulară de colsre gri închisă, presentând cristali albi de ortos, ce au până la 2% lungime și 3——4""- grosime, Hornblendă în cantitate mare și Sfenul în cristali galbeni vizibili cu ochiul liber. La microscop, roca apare clară cu mici regiuni tulburi, putendu-se ușor observa hornblenda în cristali bine formaţi unii de coldre galben-brună cu clivajurile caracteristice, alții de coldre brun-verde sau verde deschis. Sfenul e în cantitate fârte mare, de asemenea apatit și zircon. In lu- mina polarișată se deosebesce ortosă în cristali mari, microclin și oligo- clas puțin. dag ARĂ „Mo. 9. Coldre gri-roză cu structură fin granulosă: Se deosebesc forte bine cristali de feldspat albi sai roșşietici și hornblendă, in cristali negri Mică, , La microscop, ortosa e în parte tulbure, în parte transparentă ames- tecată cu microclin și plagioclaș; hornblenda în cristali galbeni-bruni sau verdi închis: sfenul în cantitate mare însă în cristali mici; apatită de ase- menea în cantitate mare, atât în cristali prismatici cât și în secțiuni he- Xagonale.. | di la RE No. zo. Roca e de colsre gri, cu structură fin granulară. Se văd forte 288 BULETINUL SOCIETĂȚII DE SCIINŢE e e ea o a bine cristali albi de feldspat și hornblenda în cristali mai mici aședați în ordine stratificată. La microscop, ortosa se vede în cristali tulburi saă transparenți, iar microclinul și plagioclasul în cristali transparenți, însă în cantitate mai mică. hornblenda în cristali bruni, striați și transparenți. Sfen și apatit lipsesc cu totul. No. 77. Structură gianulară, de colâre gri-roză, datorită cristalilor de ortosă roșii. Hornblenda în cantitate mare în cristali mici grupați. De ase- menea, sfenul se vede în cristali galbeni str&lucitori. La microscop roca apare puțin transparentă din causa feldspatului tulbure; microclin și plagioclas puțin. Hornblenda, se vede în cantitate mare în cristali bruni striaţi, dar în mare parte alterați de coldre verde crăpaţi și sfărămaţi, ames- tecați cu cei bruni. Sfen în cantitate mare în cristali sfărămați, amestecați cu hornblendă. No. 72. Roca e de coldre albă-gri, cu structură granulară, cu cristali lungi negri de hornblendă. Sfenul în cantitate forte mare, se presintă în cristali galbeni strelucitori, avend până la 3"=- lungime. La microscop, se vede ortosă în mari cristali puțin tulburi striați în parte, amestecat cu microclin și plagioclas. Hornblenda în cristali mari galbeni-bruni, striați sau verdi închis. Sfenul în cantitate mare în cristali prizmatici lungi, saii în cristali piramidală amestecați cu hornblendă. Apa- tita se găsesce atât în cristali prizmatici cât și în secțiuni hexagonale. No. 73. Roca se presintă cu aspect stratificat, grație dispoziției crista- lilor de hornblendă. Sfenul e vizibil. La microscop, ortosă tulbure, puțin microclin și oligoclas. Hornblenda în mari cristali verdi amestecați cu cristali bruni. Sfen și apatită puține, zircon în cantitate forte mare. No. 74. Colbre gri-negră, cu aspect stratificat, cu forte multă horn- blendă în lungi cristali negri, strălucitori, dispuși în paralele. Sfenul e vizibil. La microscop ortosa e tulbure, microclin nu se vede de loc, plagio- clas puțin. Hornblendă forte multă în cristali bine formați galbeni-bruni sai bruni-verdi. Sfen în cantitate forte mare, și în cristali mari prisma- tici și piramidali Apatită de asemenea în mare cantitate. (Vo. 73. Structură granulară, de coldre gri-roză, având cristali mari. de hornblendă și sfen. La microscop ortosa tulbure și alterată microclin și plagioclas nu se y . văd. Hornblenda în cantitate mare, în cristali sfărămați și alterați, verdi E] = și bruni amestecați. Sfen în cristali mari, apatită puţină. No. 76. Roca e de coldre gri cu structură granulară, lăsând a se deo- sebi cristali mari de ortos, hornblendă și sfen. | La microscop, ortosul e limpede amestecat cu părți alterate tulburi, BULETINUL SOCIETĂȚII DE SCIINŢE 289 apoi microclin și oligoclas puţin. Hornblenda puțină de colre galben- brună și verde; de asemenea sfen și apatită puțină. Wo. 17. Coldre alb-gri-roză, cu structură fin granulară ; se vede pre- dominând feldspat în cristali albi şi roșii, apoi, hornblendă în cristali mari izolați, precum şi puțin sfen. La microscop, se vede ortosă în parte transparentă în parte tulbure, amestecat cu microclin și forte puţin plagioclas ; hornblenda în mică cantitate de coldre brună sau verde. Sfen în cantitate mică și în cristali mici. apatita rară. Wo. 18. Roca e de colâre galbenă-roșie cu structură granulară, presen- tând rară cristali negri de amfibol. La microscop roca e tulbure și presintă forte puţină hornblendă al- terată verde. In lumina polarisată se pote deosebi, pe lângă părțile tul bure cari sunt de ortosă alterat, puţin microclin și oligoclas. No. 19. Roca albă-gri, cu structură granulară; hornblendă în cristali mici negri, sfen. La microscop, roca e clară și lasă a se deosebi în lumina naturală: hornblendă în cristali mici galbeni striați, apoi sfen și apatită. In lumina polarisată se deosebesce ortosă amestecat cu mult microclin, și puțin oli- goclas. No. 20. Roca de culdre albă roză, cu structură fin granulară, prezen- tând rari cristali negri de hornblendă. La microscop, roca e clară cu puțini cristali tulburi; hornblenda pu- țină în cristali bruni sau verdi. Sfen forte puțin; apatită multă și zircon. In lumina polarisată se vede ortoză amestecată cu mult microlin și cu oligoclas. No. 217. Coldrea gri-roză structură granulară; hornblenda alterată în cristali verdi. La microscop se vede puţină hornblendă verde și mică negră; sfen nu e. In lumina polarizată se deosibesc: ortoz, microlin mult și plaghioclas puțin. Wo. 22. Rosa e albă-gri cu structură granulară. hornblenda în mari cristali rari. La microscop, roca e puţin clară; hornblenda se vede în cristali rari, bruni striați; sfen nu e. In lumina polarisată se deosebesce ortoză, microlin mult, și oligoclas. II. Sienituri eleolitice. După cum, sa vă&dut, în sieniturile eleolitice vom găsi pe lângă eleolit și sodalit ca element accesoriii sait în mică cantitate, așa că o deosebire exactă între un sienit eleolitic și un ditroit e cam grei de făcut, cu atât mai mult că, de multe ori eleolitul e amestecat cu feldspatul în cât e grei de recunoscut. Pentru a nu da loc la interpretări contrazicătâre, 6 290 „BULETINUL SOCIETĂȚII DE SCIINŢE ar trebui să admitem că laicu, de a se numi ditroit, sienitul eleolitic cu hauyn albastru. Noi vom păstra numele de eleolit sienitic pentru tâte varietățile de sienit, ce conțin și eleolit şi sodalit, atribuind numele de ditroit acelor varietăți, ce conțin sodalit în cantități mari sau colorat în albastru, şi sunt forte sărace în hornblendă. De Gre-ce în colecțiunea Universității nu avem nici un eşantion notat sienit eleolitic, vom descrie eșantibnele din colecţia adunată de noi. No. 23. Roca e de colbre gri, cu structură granulară; se văd cristal albi de ortosă și cristali gri-verdi de eleolit. Hornblenda abondentă în lungi baghete negre strălucitâre. Sfenul în cantitate mare în cristali gal. beni, bruni strălucitori. La microscop roca apare clară: ortosa e transparentă întovărășită de microlin şi paghioclas, care se disting forte bine în lumina polarisată Eleolitul se vede de asemenea în regiuni transparente, care se deosibesce în lumina polarisată după culorile galben-brun și gri, ce ia; apoi soda- litul în regiuni întinse între cele-lalte elemente a rocei, comportându-se în lumina polarisată ca o substanță neactivă. Ilornblenda se găsesce în cristali mari galbeni bruni sau galbeni verdi, presentând atât secțiuni per- pendiculare cât și paralele cu axa principală. Sfenul e în cantitate mare, în cristali bine formați, cu conturul pris- matic sau piramidal. Apatita se găsesce atât în cristali lungi, cât și în secțiuni hexagonale (Fig. 5). No. 24. Culdrea gri-negră, cu structură granulară, și strălucire grasă; se vt&d cristali lungi de ortosă de 1“: Hornblenda în cristali mici strălu- citori. La microscop roca apare clară, lăsând a se recunâsce în lumina or- dinară: hornblenda în cristali mici bruni diseminați, apoi sfen în cristali cu secțiuni rombice, apatit și zircon. In lumina polarisată se recunâsce puțin ortosă, microlin mult și oligoclas; apoi eleolit și puțin sodalit. No. 23. Roca e albă gri cu structură granulară, lăsând a se deosebi ușor granule gri-gălbii de eleolit, hornblendă în cristali mari strălucitor, și sfen. i La microscop, pe un câmp limpede se deosibesce hornblenda în cri- stali bruni-verdi, în parte alterați; apoi sfen în cantitate mare însă cri- stali mici; și puțin apatit. In lumina polarisată se deosibesce: ortosă, mi- croclin și puțin oligoclas; apoi eleolit și sodalit. No. 26. Roca e de culdre gri-închisă cu structură granulară; se v&d cristali mari de ortosă lungiți, apoi eleolit gri, hornblendă nâgră și sfen. La microscop în lumina naturală se vede pe un câmp semi-transpa- rent cristali mari bruni sai bruni verdi închis de hornblendă, apoi cri- stali mari rombici de sfen, precum şi zircon şi apatită. In lumina pola- N! <| BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINŢE 291 risată se deosibesce ortosă amestecată cu puţin microclin și oligoclas, apoi eleolit și sodalit. /Vo. 27. Roca se presintă cu structura fin granulară de culore gri-ncgră La microscop se vede un câmp clar compus din un amestec granular de ortosă, microclin și olioglas, cu eleolit si sodalit; cristali mari de hornblendă brună-verde, striați amestecați cu cristali mici prismatici verdi, precum și o mare cantitate de cristali mici de zircon și apatit și câți-va cristali mai mari de sfen. No. 28. Structura grosier granulară, culore gri-brună datorită cristalilor mari de eleolit brun; ortosă în cristali mari albi, apoi hornblendă și sfen. La microscop în lumina naturală se deosibesce pe un fond cam ob- scur gălbiu, cristali verdi de hornblendă, și cristali galbeni de sfen. In lumina polarisată se recunosce: ortosă în lungi cristal, amestecat cu puțin microclin și oligoclas, apoi regiuni mari de eleolit, și puțin sodalit. No. 29. Structură granulară de culdre gri-galbenă, cu cristali negri de hornblendă, și cristali galbeni de sfen, precum și granule gri-verdi de eleolit. La microscop roca e clară și lasă a se vedea în lumina naturală, cri- stali mari de hornblendă, presentând atât secțiuni longitudinale striate paralel cât și secțiuni perpendiculare pe axă, cu clivajurile încrucișate caracteristice; sfen în cristali rombici sau prizmatici. In lumina polari- sată se deosibesce: ortosă amestecată cu microlin și puțin oligoc!os; apoi eleolit și sodalit. No. 30. Structura granulară ; se deosibesce forte bine ortosă albă în lungi cristali prismatici, precum și ortosă roşie, apoi cristali gri-verdi de eleolit, hornblendă și sfen. La microscop se deosibesce în lumina na- turală pe un fond destul de clar, cristali galbeni bruni de hornblendă, și puțin sfen; în lumina polarizată se deosibesce forte bine: ortosă ame- stecată cu mult microlin, și puțin oligoclos; apoi eleolit și sodalit. o. 37. Rocă de culdre gri, cu structură granulară, compusă din ortosă amestecat cu microlin și oligoclas, apoi eleolit și puţin sodalit; în fine hornblendă brună și puţin sfen. No. 32. Roca e de culâre gri-negră; se vede compusă din feldspat alb și puţin feldpast roz, amestecat cu eleolit gri, precum și multă horn- blendă în baghete lungi până la 10". și grâse de 2", precum și mari cristali de sfen, galbeni-bruni avend până la 3mn- grosime. “La microscop în lumină naturală se vede, pe un câmp clar, cristali mari de hornblendă, dintre cari, unii lungi de culore verde sai brună, iar alții cu conturul octogonal representând secțiuni perpendiculare pe axă, colorați în brun și presentând striajuri încrucișate. Sfenul se presintă în cristali mari de culdre galbenă brună. Atât horn- blenda cât și sfenul presintă ca inclusiuni cristali sau secțiuni hexago- nale de apatită, care e răspândită și în restul rocei. In lumina -polari- 292 BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINŢE sată se deosibesce ortosa cu puțin microclin, și oligoclos, apoi eleolit și sodalit. IVo. 33. Roca se presintă cu aspect stratificat din causa marilor cristali de hornblendă dispuși paralel; sfen vizibil. La microscop în lumina naturală se vede hornblenda în mari cristali verdi striați longitudinal, amestecați cu puțină mică, și cu aspect pira- midal sai prismatic, presentând și maclă. In lumină polarisată se vede, că roca e compusă în mare parte din eleolit și sodalit cu ortosă și microclin. No. 34. Roca e structură grosier granulară, de coldre albă-gri, cu cristali mari prismatici negri-grizați de hornblendă. La microscop în lumină naturală se vede un câmp confuz de colore gri, pe care se separă cristali gălbii striați. Apoi cristali mari amestecați de hornblendă brună și verde precum și cristali mari galbeni de sfen. Apatită puţină în cristali prismatici incolori. In lumină polarisată se deosebesce ortosa amestecat cu mult microclin, apoi eleolit și sodalit. No. 35. Structură grosier granulată, cu cristali albi și roşietici de ortosă și gri-verdi de eleolit; apoi hornblendă în mari cristali negri strălucitori, și sfen. La microscop roca e puţin clară, şi se vede compusă din mari cristali de hornblendă bruni-verdi, apoi sfen în cristali mari și rari, bine for- maţi, precum și apatită. In lumina polarisată se deosebesc: ortosă ames- tecată cu microclin și plagioclas, apoi sodalit și eleolit. No. 35. Roca e de coldre gri-gălbue cu structură granulară ; se ved granule verdi de eleolit si puțină hornblendă. La microscop, cristali rari de hornblendă, bruni striați, precum și sfen în cristal; mari și rari. apatită puțină. In lumină polarisată se deosebesce ortosa cu microclin și plaghioclas și zone întinse de eleolit și sodalit. II D'vtr oailt urii. No. 37. Ditrout de la Dutrăii. Roca se presintă cu structură grosier granulară, de colore albă gri; feldspatul alb e amestecat cu eleolit gri- verde și cu hornblendă în mică cantitate. La microscop în lumină naturală roca apare clară, lăsând a se vede rari cristali de hornblendă, fără sfen și apatit. In lumină polarisată se deosibesce : Ortosul în lamele colorate în galben-brun sau albastru, mi- croclinul cu aspectul cadrilat datorit dublei macle, iar puțin oligoclas în lamele striate longitudinal, presentând macle multiple colorate alternativ, alb sau galben. Eleolitul amestecat cu feldspatul apare în lame cu conturul neregulat, rotunjiți, care se coloreză galben-brun între nicolii pa- raleli și gri între nicolii în cruce. //aupnul se presintă în regiuni inco- BULETINUL SOCIETĂȚII DE SCIINŢE 293 lore între nicolii paraleli și complect obscure între nicolii în cruce, și ocupă locul r&mas liber între cele-alte elemente. No. 38. Ditroit din Valea Putnei. Se presintă cu structură mai fin gra- nulată de coldre gri-gălbue, cu hornblendă și chiar pirită. La microscop în lumină naturală se găsesce forte puțină hornblendă, fără sfen. In lu- mina polarisată ortosa se vede în mai mică cantitate de cât microclinul și oligoclasul, cari iau aspecte forte frumâse, pe când ortosa alterată apare galben tulbure. Eleolit și puțin sodalit. No. 39. Roca se presintă cu structura grosier granulară, lăsând a se deosebi cristali albi de ortosă gri de eleolit, și albaștri de hauyn. horn blendă forte puţină și sfen de loc. La microscop se deosebesc fârte bine în lumina polarisată, ortosă, microclin și oligoclas, apoi regiuni mari de eleolit și sodalit; hornblendă și sfen nu se văd. No. o. Roca e de colsre albă gri, cu structură grosier granulară, cu cristali mari verdi de eleolit; hornblenda rară, apoi sfen și pirită. La microscop în lumina naturală se ved regiuni mari transparente, pre- sentând din loc în loc părți mai tulburi și care în lumină polarisată se arată compus din ortosă cu mult microclin și puțin oligoclas; apoi re- giuni colorate puțin gălbiu striate și cu inclusiuni de mici cristali trans- parenți și incolori, alții colorati verde, dispuși în linie dreptă pe direc- țiuni perpendiculare ; aceste regiuni în lumină polarizată se coloreză sai în gri-albastru sau în brun, și sunt compuse din eleolit; apoi regiun transparente cu crăpături, care in lumina polarizată se comportă ca o substanță neactivă și cari sunt compuse din sodalit. hornblenda rară în cristali bruni striați sau verdi alterați. Sfen în cristali mari, apatită puțină No. zz. Structura granulară de colsre albă gri, presentând cristali mari albi de ortosă și verdi de eleolit. Hornblendă rară. La microscop în lu- mină ordinară roca e clară și lasă a se deosebi puțină hornblendă, sfen în cristali mari și rari, apatită puţină. In lumina paralizată se vede ortosă microclin, plagioclas : apoi eleolit și sodalit. IV Mia scuturi. Nu posedăm nici un eșantilion de miascit din regiunile de la Ditrău căci eșantiionul, ce portă acest nume din colecția Universităţii nu e mia- scit, căci conţine hornblendă verde, și de loc mică. Apoi în colecția nostră nu am găsit nici un eșantion. Cu studiul rocelor trahitoide din aceste regiuni ne vom ocupa în partea a doua a acestei lucrări, când vom vorbi despre petrografia județului Suceva. 294 BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINŢE ANUNCIURI Se scie ca Academiea de sciințe din Paris, a decis a ridica un mo- nument marelui Lavoisier. Un comitet pus sub direcțiunea d-lor Berthe- lot și Moissan, au fost mai în special însărcinat cu trimiterea listelor de subscriere. Am vedut cu fericire că totă lumea civilisată a luat parte la acestă, pe cât de tirdie pe atât de justă, manifestare de recunoscință, a Gmenilor de sciință și a patrioţilor francezi, pentru una din cele mai mari și mai pure glorii ale Franciei. Puţinii, ce se ocupă cu sciințele în România, nu puteau să rămână mai în urmă, sa făcut și la noi puține subscrieri. Dăm lista banilor intrați până acum în casă, mulțumind tutulor ce au bine voitua subscrie deja și rugând, pe toți acei ceau întârziat a tace acesta, să înainteze cât mai curind obolul lor. 1). Societatea de sciințe fizice din Bucuresci.. . . . .„ . . „ 1.000 2). Laboratorul: de chimie orgănică , ri 40 2 re OI. în 53:00) 3) Laboratorul. de chimie. anorganică e piei Sotie Noi In 20 4), « < „mineralogie și Petrografie, sf i paz tipare 00 5). DA... Maiorescu: i: Riu et ag be 9 ADI Rea Ia ca ae o ra DĂ 6)... «.1(G.! Stefăneseiii 5 pot orare PE Data DR ERAI a Sa ata cil (A 7). ja, (General, Dr. -Petreseuii e i -thiă Sea beta Matei Daniel Isla 9). Dr. Altred. N.„Bernath: 1 a tatei m ai 3 ie e EUL. OID 9). --« . Profesor Dr. E. Biegler, 1] „toata ab hiv je Battie sb Id 10). Dr. A! Obregia... e e al 9 hbo Bade ERE na 11). «, S.„Roşculeţ,. ps mirat „Brian Sittneei =oanalaie Iei NE Je 12). D. Negrenu . : siiptise în dilata stoca * apă iale Es 5) 13), <« G. Petcu 535. trei e, e ORNE dua 14). V. Batuteanu .,. e ne e n i da ue 15). «< David Emmanuel . . . . .„ 0 00 SE 5 16). si C. Gogiliee mite pedale cutie Drpu ÎA MEIRO N a a INI e 5 17). Dana, Maria ME. Cocea, i scite “teze Seul IN OR aaa pa 18).-D-1 Niculesen, farmacist sef. „1 ratele N cai ii 20 19). «<« V. Popescu . . . . . su lia hu POR N E Ea 5 20); « C. Merisanu . . . . . . „e 0 AR AN Me a 21), nt IC Ghenciii,, în cr n cit 50 tai N RRADIRIII 2 RD RIIREII Tia LO 22). Dr C.,Stabil;.. 3, ctre sia 0 aie De a OREI NE e E 208 33): 1. Edeleanu *. i o pgta SRIIENIDIRRR 6 24). 4 Costescu 4 2 Mr 25). « C. Mincu . . e Dag 0. ANI NIN a BULETINUL SOCIETĂȚII DE SCIINŢE 295 Desi ee Isttaţii, Eau ada a sape Xere asi 250 Baa eo Gliimpaseiătavae an Dau dova Vin) otet) + Maat: 5 Total 1.758 Ultima listă va fi publicată în No. de pe Septembre-Octombre. Secretarul General. R. FRESENIUS ; Sciinţa chimică are iarăși de regretat perderea unuia dintre cei mai notabili representanți ai ei: Consilierul intim profesorul dr. A. /yesenzus a murit de paralisia inimei la Wiesbaden în n6ptea de 10 spre 11 lunie în etate de 79 ani. Carol hRemigius Fresenius se născuse la 28 Decembre 1818 la Frank- furt pe Main; educația sa preliminară și o primi în gimnasiul din orașul săi natal și la 1836 intră ca elev în farmacia lui Szez din același oraș. Tot în același timp ascultă și prelegeri de Chimie și Fisică la institutul Senckenberg şi mai tîrdiă (1840) urcă treptele Universităţii din Bonn. La 1841 merse la Giessen, unde deveni asistent în laboratoriul lui Liebig. La 1843 capttă rangul de agregat pentru chimie la Universitatea din Giessen, iar cu doui ani mai tîrdiu fu chemat ca profesor de chimie, fisică și technologie la institutul agronomic al ducatului Nassau în Wies- baden. Aci fundă la 1848 un laboratoriă, care la 1862 se împreună cu o șcâlă de farmacie, la 1868 cu o stațiune de încercare chimico-agricolă în specie și cu una oenologică. Pe ultima o luă la 1881 sub conducere fiul s&ă cel mai mare, /leznzzc/ Presenzus, pe când institutul agronomie fu înlocuit la 1876 printr'o șcâlă agronomică creată din noi in Weilburg, la 1877 institutul farmacetic se suspendase și el. Reputația universală ce a obținut-o în decursul anilor laboratoriul lui Fresenius, care la 1884 se reunise cu un institut bacteriologic, e destul de cunoscută pretutindeni. Laboratoriul de bacteriologie "1 presidă mai întâitu /lueppe şi apoi Frank, succesorul acestuia. „ Meritele de căpetenie ale lui Fresenius fac parte, după cum se scie, din domeniul chimiei analitice; fără încetare lucră el la lărgirea edificiului ramurei aceștia a sciinței chimice. Operile sale cele mai de căpetenie, cari au fost traduse mai în tote limbile moderne, daii mărturii splendide despre acestă străduință; acestea sunt: «An/eizung zur guahtativen che- mischen Analyse» (Bonn 1841; ediţia 16, Braunchweig 1895) şi « An/e/- ung 2ur guantitativen chemichen Analyse» (ediţia 1 la 1846; a 6-a la 1487— 1887, 2 vol). Dintre cele-lalte scrieri și lucrări numerâse ale sale, se vor menționa numai următorele: «Zehrbuch der Chemie fiir Landuwirthe, Por- <=> 296 BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINŢȚE stmănner und Cameralisten» (Braunchweig 1847, tradus în limba oliandesă și englesă), Chemssche Untersuchung der wichtigsten Mineralwăisser des Flerzogthums Nassau.» Wiesbaden 1850—61, fascicula 1—9). Numerdse analise de ape minerale, afară de sorgintele minerale din Nassau, sunt apărute cele mai multe ca broșuri separate. Opera sa « Geschichte des chemichen Laboratoriums su Wiesbaden» (1873) conţine şi o specificare a numerdselor sale tratate. De la 1862 edită Fresenius revista sa «Zez- schrij! fiir analbytische Chemie.» Metoda sa alcalimetrică și acidimetrică indi- cată împreună cu V7// găsi în industrie o aplicațiune generală (« /Veze Verfohrungoweisen sur Priifune der Potsache und Soda der Aschen der Săuren>, Heidelberg 1843). | Operei aceștia succedară studii despre acidii din vin și fructe, cari sunt de un mare folos pentru exploatațiunile agricole și vinicole; cerce- tări asupra probării arsenului (oglinda de metal a lui Marsh); asupra con- ținutului de amoniac în atmosferă; asupra formării sedimentelor în căl- dările mașinelor cu vapori, etc, Decedatul a căutat să-și pună centrul de greutate a creării sale ast-fel, că cercetările lui în chimie să fie de mare folos industriei. Desvoltarea metodelor de analise technice se datoresce în mare parte defunctului. Pe lângă activitatea sa în laboratoriă /resenzus ocupă și în vieța pu- blică o posiţie superidră. De trei ori fu ales Președinte la congresele de naturaliști. Pe când prof. Fresenius "și serbătorea a 70-a Gră diua sa natală, orașul Wiesbaden îi conferi titlul de cetățean /ozorzs causa al sti. De asemenea nu lipseaii decedatului nici alte distincțiuni; ducele de Nassau onoră pe Fyesenzus întrun mod cu totul deosebit, căci la 1846 și încă și mai tîrziă obținu chiar de la dînsul prelegeri de chimie. In anii mai din urmă /Yesenius obținu numerâse ordine înalte prusiene, portugese, suedese, oldenburgice și multe distincțiuni ale altor state. In anul 1873 i se acordă, cu ocasia al anului 25-lea al existenței institutului sei marea medalie de aur pentru artă și sciință. Pînă în ultimul moment luă parte la tote congresele municipale, de asemenea și la procese de contes- tațiune unde sentința lui se stima forte mult. Familiei i sa transmis diferite condoleanţe: de la numeroși membrii princiari, de la multe so- cietăți sciințifice, Universităţi, corporațiuni savante, printre acestea o te- legramă din New-York de la Președintele societății «American Chemical Society, etc. De la 1875 Zyesenius deveni membru al Academiei de sciințe bavareze, de la 1882 al celei italiene, de la 1883 al celei suedese, de la 1888 al celei prusiene. (Chemiker-Zeitung Jahrgang XXI No. 48.) DONCIU. BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINŢE 297 OBSERVAȚIUNI METEOROLOGICE FĂCUTE LA ESI ULUTUL - MET EOROLOGICG DIN BUCURESCI LUNA FEBRUARIE 1897 st. n. Director: ȘTEFAN C. HEPITES. Inălţțimea barometrului d'asupra nivelului mărei 82 metri. E 4 2 e Vîntul E 8. E) = Temperatura aerului U medela > 25| ee Temp. > — = = = zi Co aerului | 4 'g E = 27 solului Co E e = les SEE E = - 35| se] zel 21| £ă lacla |âs FENOMENE DIVERSE SINE |] E E ici a lee [EVEI zl [ete ozn al ee IDE) Meu [ete So |â | | |zElsslSelselse os | E gel lsa B=i= = | |3 E | ea leg 30cmj0cm|Z | £ 3 |E e, a | 4.3] 2.9]-3.5| 6.4] 3.4193.3| 3.6|14.6[-7.4] 1.3] 4.0|10.0] zur | 3.5] — | 0.2]: a, —0p. Xop. | 3.8| 3.6|-2.6| 6.2] 3.8184.7]| 3.6[10.6[-4.0] 1.3| 4.0] 1.0] wsw | 5.3] 0.3] 0.4|_—o a, =—18'—13h 50 4.9110.8|-3.0|11.1] 4.9|73.0[ 4.5]16.01-2.0] 1.3| 3.9] 3.3] wnw | 7.5] -— | 1.1]—0 a, _m a—p, -a-0%p. i 3.5| 5.0[-1.0| 6.01 3.5|76.3] —:] 6.9[-2.0] 1.5| 4.0| 7.7] ese |3.8| — | 0.8|_w10'— 3, X 17P—17P 102 3.3| 3.5|-3.2| 6.7] 3.3174.4| 3.8]15.01-5.4| 1.5| 3.9] 4.7] exe |3.4| —| 0.4|—0 a, == (0) Ss tţ 30", _mp. 2.6| -1.4|-6.3| 4.9] 2.6|75.0] — | 1.0[-6.7] 1.3| 4.0[10.0| exe | 7.8] 1.8] 0.3] 10%, A014, m X0A40p. 4.3] 1.8]-2.7| 4.5] 4.3194.3] — | 5.41-6.7] 1.3| 3.9] 6.7[WSW,NNE| 2.7] 1.8| 02 X0 a, 4.9| 2.7|-2.9| 5.6| 4.9|100.0| — | 3.5|-4 6] 1 3| 4.0[10.0[ sexe |7.6| 3.5] 0.2[[R] a —10” 20%, poi mp. 3.4| 2.2|-4.0| 6.2] 2.4193.3] — | 3.0[-4.0] 1.2| 3.6]10.0| exe | 11.5|24.1| 0.0 XI ÎI ED ap. 2.9|-2.0]-5.3| 3.3] 2.9184 0] — | 3.5|-5.5| 1.3| 3.7110:0] wsw | 3.5] — | 0.0 x] X 8140-11» 10”, )5.9| 2.9| 1.0|-7.2| 8.2| 2.9180.0] 7.6[10.0]-7.4] 1.3] 3.8] 3.7 wW 3.0] — | 0.3 1.7] 3.1| 3.31-8.3/11.6| 3.1175.3] 6.6112.61-9.6] 1.3| 3.81 6.7] wsw 14.5] —| 0.5 x] )6.1| 2.8| 3.4[-6.8|10.2] 2.8|70.7] 8.8|12.21-8.6] 1.3| 3.7] 1.5| wsw |4.5| —/[ 0.5 EX], = fl th 50 5.2| 2.0| 3.01-9.7|12.7| 2.9|74.31 9.0|10.91-10,5| 1.2| 3.8] 1.3] wsw 15.3] — | 0.7 |, = a 5.3] 3.1| 3.4|-3.5| 7.7] 3.1|71.3] 2.1112.0)-4.7]| 1.2| 3.7] & 7[ENE,WsW| 9.4] — | 0.8 Ep atita nui (lie 50) p. 8.5] 2.2|-1.4[-7.2| 5.8] 2.2|66.7] 0.8] 9.01-7.5] 1.1| 3.7] 9.71ENE,SsW!| 3.2] 0.0] 1.0 X], ea, XE 14 3.4] 2 6|-1.3]-7.2| 5.9| 2.6|75.3| 2.2] 5.61-6.5] 1.1| 3.7] 9.3] ww |4.7| — 0.31%], E f) ) 1.7] 2.7| 8.4|-6.5|14.9]| 2.7169.3| 9.9116.2]-8.0] 1.1| 3.6] 1.0| wsw [3.4] --] 0.6 X], —ta 97.6] 4.2] 6.21-3.0| 9.2] 4.2180.7| 8.3118.5|-5.5] 1.2| 3.71 0.7] wsw [4.3] —|0.1 [X], 2 1ai | 6.8| 4.311.5|-3.211+4.7] 4.3|73.3| 9.3|21.0[-6.2] 1.4| 3.6] 0.7] z,esr [2.0] — | 1-0[[, —: a, —0p. 94.3] 4.5111.41-0.7/12.1| 4.5/64.3110.7124.51-5.0| 1.8| 3.7] 07 xE |1.6| —| 0-6] —2 a, | 9.9| 5.0| 881-1.4110.2] 5.0199.9| 3.1l18.8|-a 2.4| 4.0] 5.C| wsw | 3.8] — | 0.8|—” a, 2 a —14), | 2 0] 4.2! 8.0| 0.9| 7.17 4.2|62.01 5.4120.C[-1.4] 3.1| 4.2] 5.71 wsw 13.61 — | 1.1 = p5.1] 4.6| 9.9[-2.0[11.9] 4.6|65.1] 7.9[22.41-5 7] 3.4] 4.6] 4.3] wsw |3.3| —| 0.7] —1a, -a0 p. 4.2| 4.8111.9|-1.1|13.0] 4.8|64.2] 7.2124 91-3 5] 3.0] 4.8] 3.0] ssw [3.21 — | 1.0] —: 9.7| 4.9| 8.21-1.6| 98] 4.9|59.7| 2.5118.£]-3 2] 4.3| 5.2] 8.7] wsw |5.1| O.C| 0.9] --i1 a, Z 17, Ti = de. 8 6] 6.1118.9| 1.5117.4| 6.1|[58.6]10.2]32 c[-0.5] 5.1| 5.5] 0.3] ssw 13.0] Ocl 1.el ala, at? p. 8.5] 6.3/117.0| 3.0[14.0] 6.3158 5]10.2]28.4] 0.0] 6.4| 5.9] 1.0] xxe |4.1| —| 20| a 2a, a p. )7.5| 0.8| 5.8|-3.4| 9.2] 3.0|77.21137.3]14.11 5.2] 2.0| 4.11 5.2] wsw |4.6131.5]18.3 | | Ca și luna precedentă, Februarie a avut un timp frumos și mult călduros pentru anotimpul de iarnă. Luna a fost abondentă şi în precipitaţiuni atmosferice. Mijlociile lunare ale temperaturei aă fost pretutindeni mai ridicate ca valorile normale și mai ales în re- a de câmp a Munteniei. In Moldova a fost cel mai friguros timp; la acesta a contribuit mult și persistența lui de zăpadă ce acoperea solul încă de la începutul lunei. Timpul cel mai frumos a fost în regiunea marină, pe terasa Dunărci și Muntenia de câmp. Temperatura ai ridicată din întrega țară a fost 2205 la Baia de Aramă ; iar cea mai coborâtă —220 6 la Păncesci-Dragomiresci. Cerul a fost în general noros și mai ales în Mo'dova. Cel mai frumos timp a fost mai ales în decada a 3-a. atea mijlocie de apă cădută în întrega ţară a fost de 37 milimetri, în 4 dile. Apa a provenit mai ales din zăpadă. In diua de 9 a fost un viscol forte mare cu zăpadă multă în tâtă țara, d şi întreruperi în mersul trenurilor. Căldura din ultima decadă a lunei a topit repede zăpada, făcend ca albiile multor rîuri să se umfle și să hiar inundaţiuni prin împrejurimi. larna care sa terminat odată cu luna Februarie a avut o temperatură, care în mijlociă în t6tă ţara, a fost orade mai ridicată de cât valorile normale. OBSERVAŢIUNI METEOROLOGICE INSTITUTUL METEOROLOGIC DIN BUCURESCI LUNA MARTIE 1897 st. n. Director: ȘTEFAN C. HEPITES. Inăliţimea barometrului d'asupra nivelului mărei 82 metri. BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINŢE FĂCUTE LA = g Temperatura aerului U medela S 28| se Temp. = Co aerului | £ £| 5 3 3 O |solului Co 3| Ea E SI Ene) ie E 2 [i oleala lalea ala E] 3 | a | Adincime ss 3 li |s | SE sssz else = se|= | |E â SE E 30 cm!60 cm | | 1|759.2| 7.1 10.4] 5.5| 4-9| 4-0| 53| 2.3(23-2| 3.2] 6.9! 6.5 2| 54.3] 7.5115-0| 1.7|13.3| 4.3| 57| 5-2|27.8 -o 06| 0.7| 0.8 3| 50.6] 7.5/15.2| 0.4114-8| 5.0| 70 8.0|27.2|-2.5] 0.8| 7.0 4| 43.1|ro.0'17.2| 5.4|11.8| 6.3 69| 3.4134.4| 1.2| 7-4 7-2 5| 42.3] 3.5'1o.4| 3.2| 7-21 5-71 90| — |1o.2] 3.0] 7.0] 7.60 0] 48.7] 7.9'14.4| 2.5|11.9| 4.7 59] 6.9[28.0| 1.8] 6.7] 7-0 7| 40.2 7-912.7| 3-0] 9.7 0.4 75| 3.3[20.0| 0.8] 7.5| 7.7 SI 47.8] 6.4'12.6| r.olrr.6| 5.o| 08] 7.1[22.0[-0.0] 7.1| 7.8 9| 51.0] 6.1/12.3| o.z|r2.1| 4.1] 58] g.1[21.3|-1.2| 7.1| 7-9 10| 50.0] 4.1 9.8/-1.0|[10.8 44| 71 2.8|18.81-2.3| 7.0| 7-9 | 11| 50.5] 4.0! 0.2! 1.7! 7.5) 4.7| 77| 2.0]2—0.8| 1.5] 6.9! 7-9 12| 56.0| 5.0| 9.7| 2.1| 7.6 4.9] 75| 4.4[22.8| 1.4] 7.0| 7-9 13| 56.0] 2.4 5.2'-0.2| 5-4] 4-7| 84| 1.3|r5-0|-r.2| 6.7| 7.8 | 14] 50.2] 5.7|11.2| 0.4|10.8 5.8) 81| o.olro.o[-r.o| 6.1| 7.8 15] 550| 4.1] 6.7! 3.0] 3.7| 5-4| 87| —| 9:0] 3-0] 6.8] 7.7 16| 63.3] 2.0| 4.0| o-8| 3.8] 4-4 77| — 10.0] 0.6] 0.1] 7.8 17| 6o.1| 2.71 7.9|-0.5| 8-4] 4.1] 71] 5.1[z2.8]-o0.5| 5.8| 7-0 18| 55.9| 5.7/12.8/-1.0'144| 5.0| 73| 0.9 25.0|-4.0| 5.7| 7.0 ' 19] 50.9] 9.3/17.2| 1.6115.6| 6.2| 68] 5.0[28.2| o.4| 7.1] 7.7 20| 44.1| 0.0 12.4, 1.0)10.8| 5-2 08| 1.9]18.2| 0.2] 7.5] 8.0 21| 50.3 lg 2.0|10.2| 4.11 48| 0.1]29.8|-o0.8| 7.2| 8.1 22] 56.5] s.a! 9.6) 1.7] 7.0] 4.1] 62| 3.0|23.2[-r.5] 7.4 8-3 23| 58.5] 4.0! 9.1|-3.5112.0] 2.8| 43| 9.2|19.1[-0 71 6.7| 8.2 24| 54.1 6.8 12.2] 3.6| 8.6] 5.o| 67| 4.4120.1] 1.5] 7.4| 8.2 '25| 52.4] 7.3l12.9| 0.0[12 3] 6.0| 73| 2.0|z2.9]-r.7] 8.0] 8.4 126| 50.0 10.2|10.2| 4.6|11.0] 5.4] 56| 4.1126 5] 3.5| 8.3] 8-0 27| 50.1 8.6|15.0| 2.5|12.5| 4.6| 55| 4.7|283.0| 1.0] 8.5| 8.8 128| 45.5|11.1|17.8| 4.8/13.0| 5.5| 50| 2.5]27.9| 2.5| 9-2] 9.1 29| 43.7|13.021 o| 4.0|10.4| 5.9| 51| 7 031.5] 3-3| 9.2] 9-4 30| 44.3[14.9 20.6! 9.7|10.9| 0.1| 48[ro.4|29.2| 7.o|r1.1| 9.8 31| 49.83 ca i 7.9|11.8| 8.2| 69| 5.9]33.0| 0.5|11.8 1o.4 imil.lz751.8] 7.0 12.7 2.2iro.5 5.1! 671137.323.5l 0.01 7.5! 8.0 In prima jumătate a ei luna Martie milimetre de apă în 7 dile. La munte și în Moldova de sus a nins binișor la finele periddei a treia. Ploile repedi și topirea zăpedei a făcut ca multe rîuri să inude. Manifestaţiunile electrice aă fost ab In diua de 6, la 6 ore 10 minute sa simţit nn un uşor cutremur de pămînt în judeţele R.-Sărat, Putna, Prăila şi Tecuci. Vegetaţiunea a înaintat repede în cursu tațiunea era mai puţin înaintată. 0.4 Vîntul a [--j - E —| 8 |aE£ = » lăzi EEE 52 = a £ = Dai 21| sa Isț E sa FENOMENE DIVERSE zoo 3 A 9l = Ea = 23 |82 (=) 5] aa ae golisia Za lait e. A 0.3] exe |0.4| —| 2.8] — 6.0] exe | 3.5] —| 2.5l-a-la, Pa. 30| ssw |3.5| —| 1.o0j—a, —0a, ap 8.3] sse 12.0] 0.0] 1.212 p 10.0| ssw | 6.7] 7.0] 1.0|gzt, 2'—6', Ap. 4.7] ssw | 4.0] 0.0] r4lZ a, 7.7] ssw | 4.8] 4.5] r.o|-a-1 10'—r1* 35",—r3* 30 3.3] ssw |5.4| —| 1-0|—t a, 27| ssw | 6.3] — | 2.4[—0 a, _m 15" 40”—16” zo 0.7|ENE, SSW 4.0] —| 1.4—0a $.7| xxe |2.8| 0.9] 1.529! p. 5.3] van | 1.0] 6.0] r.olBoi A 17" r0”—17' 47”. 9.3] xx | 3.0] —| 1.3lo2 r9* p. 100| axe |6.8| 0.3] r.sj=ta, Z'p. 10.0| rxe | 8.0]r2.S] o.3IBia, „p. 10.0] exe | 4.0] 0.3] 1..J'a, 5.0ÎNNE. ESE| 3-0] —| 0.9] — 5.ol; _sswr, | 205) În ezita jetta oiarob, ai 0.0] wsw | 5.5] —| 2.0|-a2a 10.0] ssw | 0.3] 0.7] r.0|Z'a, 4.7 NNE 4.7] 0.0 1.9 _a_0 a, Z 12 ae de A 5.0] exe | 3-3] 0-4] 1.7[X a, 20 15 15”—r5' 40”. 5.3] ssw |3.1] —]| 2.3|—ta, 0.0lw, ese! 2.2] o.1] 1.rZia, 2sh. 6 3le, wswl 1.8] o.o| 1.2|—0a, 2 13" 55-14 10” 7.7] wsw | 4-0 1.7] 24121, 41. R116'60”—160'17"v FAZĂ | ar 3.3] — iz] = 6.7| wsw | 5.2] —| 4-a ta, Dirr—r2"30”_mr2" 3.0] wsw |4.1] —] 3.1 za 1.0| wsw 16.0] — | O.rl-a 1a, _m ro" 20"—15" 50" 77| axe | 3.2] 1.1] 24l00a, 2? B:19'—z21' 45) SSW a fost caracterisată printrun timp ploios, ceea-ce după căldur sfirșitul lunei precedente a folosit mult semenăturilor. In general luna Martie a fost mai căldurosă ca de Terasa Dunării și Muntenia de câmp aă avut cele mai ridicate temparaturi; în Moldova peri6da d fost mai lungă. Decada a treia a fost cea mai căldurosă în totă țara, iar cea mai rece decada a doua. Temperatura cea mai ridicată a fost 25.2 la T.-Măgurele iar cea coborătă 8.1 la gura Tarcăului Cantitatea de ploie a fost mai mare de cât normala acestei luni. In mijlociu în întrega țară au c | lunci, timpul fiind favorabil. In Moldova de sus-șria-mun 4.4130.4157.2 BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINŢE Are 299 OBSERVAŢIUNI METEOROLOGICE FĂCUTE LA DOS IHIUTUL METEOROLOGIG'DIN BUCURESGCI LUNA APRILIE 1897 st. n. Director: ȘTEFAN C. HEPITES. Inălţimea barometrului d'asupra nivelului mărei 82 metri. 3 e întul =) g |Lemperatura aerului Umedla 5 oe| o-| Temp. EI piatu și Ei [= | ENE Co aerului | 4 'z 5 ao solului Co e a a lex APE | = —| a 3] Za] ES || an] 8 as să Ta ES SS A nameno] 2] SE [23] £ |6£ SENILE SD RERSE > | 3 E sei o] 20 az same 2-a lao e so [9 |ă | | zElsssal ae E e 28 ls E RE Ea |= | |a solului Co| & _ a lex A |28 = | Ea ga zE| sel——| 21| 22 lzEla |EE FENOMENE DIVERSE [ia Doza 2 - | 9 | ga | Adincimel ze] 9 a 92| = | 8 i selz li lalia |zelsszlelse la | ze celE lesa | 00 ZE ut RE II < E] pa E 30 cm|60 cm| 2 AŞ |ze 2) 1|752.5]18.6|25.4111.3|14.1] 6.4] 37|10.9]41.0] 8.2]17.1|15.4 sa] sse |2.8| —| 3.3|-a-la, 2| 53.1|18.3125.9|11.2]14.7| 0.8 4.4142.2| 9.4117.4115 5] 5.3] se |3.8| —| 3.2] — 3] 54.2|17.0|23.8|10.2]13.0] 7.1 5.7140.9] 0.5 17.410. O.3|ENE. ssE| 3.0] —| 3.0] — 4] 53.1|14.9122.8| 9.0|13.8] 8.2 9.3|383.5] 7.5|17.5]10.2] 5.7] Ene | 3.5] —| 1.7] — 5] 48.5|10.9|10.5| 9.0 8.5 — [15.5] 8.5|17.1|16.4|ro.0] exe | 7.7] 5.0] 0.7|21 14" 50” fi E? Ş: p. q 0| 48.0|12.0|16.5| 9.5| 7.0] 8.1 I.2|24.9| 9.2[15.0i16.0| 6.0] xw | 5 5|r5.5| 04 a, p, n 7] 51.8]11.3|17.2| 4.4]12.8| 6.9 7.7|32.0| 2.4]14.5|15.5]| 0.7] sw |4-0| 0.3] 1.7|-a2a, 2p. S| 52.8|14.1|20.4| 9.4|11.0| 8.4 7.5[30.5] 7.0|15.2]15.4| 5.7] ne |2.5| o.0| 10| ro. 9| 52.1|14.7|20.1| 9.1|11.0| 7.5 12.8|34.0] 5.3[15.7115.5] 3.0] exe |4.0| —| 3.1] -a-2a, O: ro' 11" 15”, a.1] 10| 49.711 8|15.8| 7.0 8 2 2.0|29.0| 4.0[15.8|15.7| 9.3] exe | 4.4] 1.0] 1.3]-a-2 a, N! 13' 50" 14 25",2] 11| 49 9|13.9/18.8|10.9| 7.9] 8.4 2.4|27.9| 9.2[15.4115.0] 7.0] exe | 1.0] o.0| 4.0] 2 10—r0' 20”, atp. 12| 49 0[10.9123 8| 7.8|10.0| 7.9 12.0[40.3| 5-0[15.4115.0| 2.7] wsw | 1.8| —]| 3.0]. 2 a. 13| 50.9]17.8|24.0|10.4113.0| 9.2 0.0[44.0] 8.0|16.9115.8] 6.7] exe | 4.1] 0.0] 3.5 Ba, Fraw-—E. 14| 50.1]17.0/22.4]13.0| 9.4] 9.7 0.9|39.7|10.7][17.8|16.3| 5.7] = 14.83] —| a.m a-bta. 15| 47:9|14.0/17.9|12.0| 5.3|10.9 0.3|20.0[12.0[17.6|16.0[10.0| -£ 6.1] 8.1] 0.71: a, Ş' 10 —p. 16| 49.3|13.0|17.9|10.0| 7.9] 8.2 6.0[36.9| 9.0[16.4116.0| 7.7] Y3% | 3.4[22.0| 0.7 Zi a—4' 20", 232: zip 17| 51.2|14.0|20.0| 8.1|11.9] 8.0 5.7|31.8| 6 5|16.5/10.5| 7.7] sw |2.1] 8.5] 0.520 17—20', Zi: 20'—p. 18| 46.3|12.7[14.5|109| 3.6] 9.8 — |15.8]10.2[15.4|16 4|ro.o| sw | 5.3]42.1| 0.7[2 a—o" 45", 20 1p—r5 119] 48.5|15.2119.5| 9.0| 9.9] 8.8 8.0|33.3| 7.7|15.5|10.2| 7.0] S; ENE | 3.9] 0.8] o.o0[T" 14 se,-8, Z 14, Z'p. 20| 48.7|14.9|20.0|12.0| 8 o] 9.8 6.0[33.1|10.3|10.1]16.1] 8.7| exe | 4.8] 1.8] 0.8IB a, Zi TO x,xe 185 —18'55 |2ij 47.2 10.7l22.1 13.0| 9.1] 9.7 5.1137.0]12.0[10.6|16.4| 0.31 Exe | 3.0 0.7| -a-* p. ; !22| 44.3|17.9|24.0/12 9|11.1]10.5 4.0[39.8111.5]17.2|16.5| 6.7] w | 3.1] 3.1] o.o| -a-t1a, To Q? Ri rp—16. 23| 43.1|18.8/20.0|12.4113.0110.5 9.5[338.2[10.7[17.8]16.8| 5.3] ssw | 3.0] —| 1.0l-a-ta, _m 15'—17. 24| 42.1]18.7120.3|14.0| 9.0] 9.3 11.5[34.2]12.2|15.5'17.2] 3.0] wsw |5.4| —| 2.0| -a-1a, _ 25| 41.9]17.8]21.8'13.0| 8.8|ro.1 7.8]42.0]11.0[18.8|17.0] 5.7] WSY | 3.0] o.3| 12| a ta, Z op. 20| 43.3|19.1123.4113.7| 9.7.1 7.0]38.0[10.4|19.0]17.8| 0.7] Y$Y | 2.1] 1.5] 1.0] -a- 1 a, (20, Z19'50"10',o”, [GU 27| 44.3|18.3|22.8115.0| 7.8|12.0 5.1[37.0|14.0[19.4|18.1] 6.7|ENE, SE | 1.7| 1.0] 0.99" a, T' 12, S'p . 28| 41.4119.2|23.7|14.9| 8 8|11.8 7.0[33.2|13.0[19.3|18.3| 7.0] exe | 5.0] o.o| 1.5I2 a, 10", 20. i 29 45.7|17.5]21.8]15.3| 0.5]12.5 4 3|38.0]13.2]10.4118.5] 8.3] ne | 84| o.o| 1.rIBa—p,TOxE,w,x 12'—17'50", 30| 51.0]18.5|22.8|14.2| 8.0[12.3 5.4|39.0|12.2]19.4[18.5| 0.0] ne | 3.8] 3.4] 1.5 Ti-a a, Zi 0» 35 ab [e 194 5 ban 119 205 31| 50.4|17.3|21.0110.2| 5.4|13.2 1.0[38.4|13.0|19.7|15.0|1o.0| xw | 2.5]34.7] 0.7 o: 2TQi, 2 12h 18 să | | mb. MiJ.|748.5]10.0|21.2'11.3| 9.9| 9.4 185.5|35.0l 9.4 te ileptă 0.7] exe | 4.01157.2149.9 Ploile escesive cari ai pricinuit mari desastre în cele mai multe localități din țară. Semenăturile în Să ai suferit mult din causa inundaţiunilor. Sate întregi ai zăcut mult timp sub apă. Aprope tote cursurile de apă aă eșit din albiile lor. Mase m de pămînt s'au deplasat cu tote clădirile de pe ele. Comunicaţiunile pretutindeni au fost întrerupte, podurile luate de apă și liniile ferate mult timp inundă Temperatura lunci Maii a fost în general în Muntenia mai rece ca valorea normală; la mare și în Mold din contra valorile temperaturei aă fost mai ridicate ca cele normale. In Muntenia de câmp şi localităţile dul rene a fost cea mai lungă periodă de căldură. In general, cerul a fost noros aprâpe în totă tara. Temperat cea mai ridicată a fost 270,4 la T.-Măgurele și Giurgiu, iar cea mai coborită 24 la Sinaia. Cantitatea de plâie mijlocie în tâtă țara în luna Maiă a fost de 188 milimetri în 16 dile. Sunt localit țară unde a plouat extraordinar de mult. In regiunea muntosă și delurâsă au fost cele mai "multe ploi. Mani la 10 ore 52 minute a. m. BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINȚE 301 BIOGRAFIA LUI cota a ANDA ag ia d aL însa III. Davila înainte de 1853. (Urmare). Sciă în mod positiv, că Davila cu puțin înainte de mortea sa a dictat o parte din memoriile sale. Ce sau fâcut acele memorii? Unde este —căci trebue să existe—avuta sa corespondență cu familia în străinătate ? Nu pot spune. Regret că aceste documente, cari aparţin nu numai numelui lui Davila dar și unei pagine din cele mai importante din epoca renascerei și des- voltărei poporului român, nu âu fost publicate. Să sperăm că acesta se va face în curînd. Până atunci să reconstituim trecutul s&ă cu puținul ce cunoscem. Am vedut mai sus, că Davila se născuse la 20 Aprilie (st. n.) 1828 în orașul Parma. „Davila era deci francez, născut în Italia. Mama sa, gravidă fiind, plecă din Franța, legăn al sciinței și sentimentelor mari și generoase, pentru a petrece cât-va timp în Italia. Davila veni pe lume în ţara frumosului și poesiei, în cuibul tutulor acelor popore în cari bate o inimă, prin care curge puternicul sânge al gintei latine. Acestă sinteză involuntară de el însuși între dou€ țări surori, ce i-ai servit de legăn copilăriei sale, a continuat'o la vîrsta sa majoră, venind la noi pentru binele României. 302 BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINȚE = Cine scie, dacă nu în aceste influențe prime ale copilăriei sale se află - secretul acelei mari iubiri a lui Davila pentru tot, ce era latin. După o ședere de șase ani la Parma el fu dus la Francfort p.M., unde ședu până aprope de 10 ani, în care timp copilul înv&ță în mod perfect limba germană. Davila vorbia germana fără accent și curent. Trimiterea sa la Francfort se explică, cred, prin faptul că mama sa avea pote rude apropiate în acel oraș. Familia sa "| readuse în Franta, unde făcu stu- diile sale în liceul de la Limoges. In urmă trecu la Angers, unde studiă pe rînd farmacia și medicina. La acestă șcâlă el deveni mai întâi preparator de chimie. Băiat tintr, în acea epocă a adolescenței în care școla ne târnă prin atâtea robinete tote varietățile cunoscințelor omenesci, în acea epocă când creerul nostru, doritor de a cunsce, esită în alegerea, ce voesce a face, căutând cu nesațiui frumosul și plăcutul, adesea și utilul, — și scim, la ce tortură acestă fasă a vieței ne supune, — Davila de îndată se decide pentru chimie, sciință pe atunci nouă incă, atât de utilă și fermecătâre. Impresionabil, cum era el, cu dorințele vii, cu inteligență și imaginație mare și plin de voință, văd cu mintea mea pe acest tin€r preparator de chimie experi- mentând, spărgend aparatele, făcend, gratie unei explosii accidentale, să sară coperișul de sticlă al laboratorului unde lucra, după cum ne isto- risea adesea-ori aceste fapte în laboratoriui, cu cunoscuta sa vervă. lată acum cu probabilitate causa principală, afară de caracterul voinței sale, care '] făcu să se decidă pentru chimie și s'o iubescă atât. Cine din noi nu scie câtă influență are asupra pasiunei, ce se nasce în fie- care student de elită pentru o specialitate, când cel ce o profesă la școlă e un om cu totul superior. Ceva identic se petrecuse la Angers. Acest oraș avusese fericirea, să aibă ca profesor pe marele chimist frances Proust. Cred necesar, fiind-că vorbesc despre specialitatea lui Davila, să intru în un mic detaliu. Cu tâte că cel mai mare din fondatorii chimiei moderne, Lavoisier, admisese și enunțase în un mod clar legea fixităței combinațiunilor chimice, dar iată că la 1799, chiar unul din cei mai distinși elevi ai sti, ilustrul Berthollet, citea d'inaintea institutului Egyptian, ce-și avea sediul la Cair, în urma cuceririlor lui Bonaparte, ce dusese cu €l o adevărată pleiadă din cei mai mari savanți, o lucrare în care Berthollet susținea, că nu este nimic fix şi absolut în combinațiunile chimice, și că totul depinde de influența fortuită a Gre-căror condițiuni fisice în casuri de- terminate, ast-fel că el refusa de a atribui acestor fapte, ce constituesc prima scară a vastelor cunoscințe ale chimiei, caracterul unei legi ge- nerale. Berthollet era un savant, avea încă pentru el ca succesiune admirația invețaților pentru nemuritorul Lavoisier. In ce privesce chimia, el avea a BULETINUL SOCIETĂȚII DE SCIINȚE 303 deci și în sciință și în școlă primul loc. Cei ce cunosc greutatea, ce în: tâmpină debutantul în sciințe, incepend prin a contesta sati combate lu- crările și ideile unui ast-fel de maestru, vor putea să aprecieze mai bine meritul lui Proust, tin&rul chimist de la Angers. Lupta între el și Berthollet începu la 1799 și dură până la 1806. Proust inspirat de ideile lui Lavoisier, interpretând cu justeță faptele, ce observa, a combătut și triumfat în contra ideilor lui Berthollet. «Z7 la fixite de compositions — dice marele Wiirtz -— apparait ă Proust comine un atribut essentiel des combinaisons, comme une grande loi de la nature. C'est le pondus naturae, gre Sfa// avait justement veconnu.» Ceea-ce face și mai mare ondre lui Proust în acestă discuţie, este cu deosebire din causă, că ea a fost, cum dice Wiirtz, «sozzenue de part et dautre avec une puissauce de vaisonement, un Sentiment de respect pour la verite et pour les conVEnanCES qui M'0Nl JAMais ElE Surpassees.» Proust triumfă, căci faptele erau pentru el, și sciu a le observa și in- terpreta just. Legea proporțiilor fixe, numită legea lui Proust, e scrisă pentru tot-d'auna pe frontispiciul templului, ce păstreză sciința chimiei. Orașul Angers era la acea epocă cu atât mai important din acest punct de vedere, cu cât în urma lui Proust o altă somitate sciințifică ilustra orașul și | ilustra distingându-se tot pe terenul fertil și frumos al chimiei Chevreuil, una din cele mai mari glorii ale sciinţei franceze, se născuse la Angers la 31 August 1786, și după ce urmă în șcâla centrală din Angers, se dusese la Paris, unde la 1824 era deja numit profesor de chimie la manufactura gobelinilor, și directorul tincturăriei de pe lângă acest stabiliment. Incă dela 1826 era membru al Academiei de sciințe, unde înlocuia tocmai pe concetățenul sei Prozsz. Proust şi Chevreuil două glorii, cu care se fălesce sciința franceză, erau cu atât mai mult dou lumini, cari făceau ca orașul lor natal, Angers, să fie mîndru. Am spus mai sus, că între scriitorea istoriei revoluţiei franceze de la 1848 și între doctorul Gucpin, unul dintre amicii lui Louis Blanc și membru activ al mișcării revoluționare franceze, existau relațiuni de afecție și stimă, cari au făcut pe contesa d'Agoult să încredințeze îngri- jirea copilului să acestui om de elită prin cultura și prin sentimentele sale alese. Citind biografia doctorului A. Gucpin, făcută de P. Gallery des Granges în 1874, remâi uimit de a vedea cât împrumutase de mult Davila de la acest ilustru cetățen francez. Ast-fel Guepin, care ajunsese un oculist distins, urmase și el cursurile de chimie ale lui Orphila și profesase chiar acestă sciință la Nantes cu mare succes. «curind se deschise la Nantes cursul său de chimie și de econo- mie industrială. 304 BULETINUL SOCIETĂȚII DE SCIINȚE «Cursul fu instalat în centrul orașului, în pasagiul comerciului. Inau- gurând învățămîntul s&u, noul profesor pronunță un strălucit discurs asupia stării cunoscințelor chimice. De la prima di sala era plină, și au- ditorul, care se întrunise în jurul catedrei lui Gucpin, nu făcu de cât să crescii și să devie din ce în ce mai simpatic (1).» Nu e dar de mirare că Davila, care era încredințat îngrijirei sale, să-l urmeze, mai ales că orașul Angers, după cele spuse mai sus, putea prin gloria lui Proust și Chevreuil, și posiţiile înalte la care ajunsese cu deo- sibire cel din urmă, să indice situația excepțională, la care putea să ajungă cine-va îmbrățișând acestă carieră. lată dar ce se petrecuse la Angers, nu mult înainte ca Davila să începă studiile sale ; iată cum putem a ne explica, pentru ce el fu captivat pentru acestă sciință, pe cac el o iubea din tâtă inima. Nu avem de cât a ne reaminti flacăra cu care el 'și făcea cursul sti și con:eiințele publice, pentru a ne da semă, întru cât el era pătruns de frumusețea și importanța acestei ramuri. Totul depinde în atare direcție de focul, ce pune, de la aureola, de care sa înconiurat profesorul, prin modul de a expune, sau prin cer- cetările, ce a făcut! Cei ce se plâng dar că auditorul lor e restrîns, că nu se formeză spe- cialiști în cutare sau cutare direcție, să nu acuse numai faptul, că acele specialități sunt sau nu posibile materialicesce. Când văd, că sunt savanți, ce deșteptă pasiuni între tinerii lor auditori pentru sanscrită și chaldeană, cum să mai esităm de a admite ușurința cu care am putea da de la catedră impulsiune către vastul și pururea înfloritul câmp al sciințelor de observație și experimentație. y Cunoscințele profunde, convicțiunea, focul și zelul, ce va pune profe- sorul pentru a face cunoscute părțile frumâse ale ramurei sciințifice ce cultivă, va fermeca și atrage tinerile generații, cu deosebire în ramurile acelea ale cunoscințelor omenesci, unde frumosul și utilul merg împreună! Și în acestă privință chimia le întrece pe tote. Ea e poesia stiințelor positive, ea face pe om creator, ea a reformat omenirea și transformat planeta nâstră. Graţie talentului s&ui, Davila făcu solide studii de medicină. Cunoscin- tele sale de chimie 1 ajutară de sigur mult spre a pătrunde mai adinc fisiologia și terapeutica, ramuri atât de indispensabile medicului. Curind el fu numit 7nZe74 în medicină și chirugie al spitalelor din An- gers. Ocupase tot în acest oraş locul de preparator de chimie, prosector de anatomie şi fu laureat al școlei de medicină și al administrației Spt- Zalelor din acelaş oraş. Se distinse însă aşa de mult, în cât la 1849 în timpul cholerei, ce se ivi (1) Lucrarea citată mai sus, pag. 7. Chei a BULETINUL SOCIETĂȚII DE SCIINȚE 305 în Francia, el fu trimis în departamentul Maine-et-Loire, unde depuse atât zel și activitate, în cât ca suvenir i se oferi de administraţia locală o frumâsă colecțiune de cărți medicale, ce am avut ocasiunea a vedea în biblioteca sa. — La acestă dată formulă el acele pzcăzeri anurichuolerice, în cari laudanumul lui Sydenham ocupă locul principal. — Scim, că cu tote recentele încercări, de a institui un tratament rațional, ce sa făcut în diferite țări, tot opiaceele au încă importanța principală în choleră. Aceste « Teinture de rhubarbe, spiritueuse . . . 10 » De fait, pourtant, voici les formules suivant lesquelles on les prepare en pharmacie: La seconde est la meilleure. 4) /Euile de-menthe .4.; 4. . A 4 250 parties. iale ined ele) liubarbei 3 a e 60 » (Deuntinel le aan ae a RO A EN e 4 e aa 60) » 'Alc6ol*200; A III ACI. PA. Ta 600 » lidu de; cannelle;, spiritueuse, se cip cuie GQ > SafraiD ata, sigmtztd) ua ro. actoobiiă Opium act ați mob. moți artei ruta d 7 i de 15 » 2) ele de rhubarbe i "00 pasties. Ga neljeRiă A AO marit. ua) 80 > Sia pate i 0 gat ca (etapa 0 SE RDI CTE NORA D (OA 0) tă AR doit A a Pal na ae 10) INI COORIAO)O decisa eta e atacati t000t6e a isuile Ale mentbieizubii free în see aria 100 > Ce qui ma beaucoup ctonne c'est de trouver, pendant quc j'ecrivai ces lignes, dans le Journal frangais le Zzgaro du mois de juillet courant (1897)' lannonce suivante relative aux mGmes goz/fes de Davila : PLUS DE CRAMPES D'ESTOM 5 CULUES Par l'emploi des AG, P LUŞ DE pa Dai aia. CÂMAA aa GOUTTES DAVILLA a sei mel OFI Ice de Medecine de Paris. Remâde souverain calmant instantanement les Coliques et les Crampes d'estomac, Vune etti- cacit6 absolue contre tous les malaises du Tube digestif : Digestions difficiles, Embarras gastrique, Renvois, Lourdeurs, Aigreurs, Nausees, Cholgrine, Dysenterie, etc., et contre les Maux de Coeur. 25 GOUTTES soulagent instantanement. Le flacon avec compte-goutte; 2 fr. 50. Pharmacie S. KAUFMAN, 26, boul. Richard-Lenoir, Paris et toutes pharmacies. Envoi franco partout. a ai za 314 BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINŢE En 1852, apres le coup de d'Etat du 2 decembre, un regiment quittait en hâte la ville d'Angers, pour aller ă Paris. Passant sur le pont metallique dit « Pozz de /a Basse chaîne», le com- mandant ne fit pas rompre le pas, de sorte que la troupe entra en marche cadencee sur le pont. Les oscillations furent si violentes que le pont se rompit et une partie du regiment tomba dans Leau. Plusieurs se noyerent. Davila qui accompagnait le regiment, comme medecin, se jetaă l'eau et retira plusieurs soldats, prodiguant ensuite ses soins aux autres blesscs. Sa these de doctorat s'leva au-dessus du niveau des theses courantes: Nous trouvons en elle lobservateur et le lcgislateur ă câte du medecin hygieniste et therapeutiste. Elle traite: DE LA PROPIEIY LA DE LE, Aia pile (toli a PAR CHARLES DAVILA, Docteur en mâdecine de la Faculte de Paris, > Ancien Interne en Medecine et en Chirurgie des Hâpitaux d'Angers, z Prâparateur de chimie, Prosecteur d'Anatomie, Laurâat de PEcole de Medecine et de PAdministration des Hospices de la mâme ville, Medaille du Cholâra en 1849 (Meâdaille d'Argent). Da veniam seriptis quorum non gloria nobis Causa, sed utilitas officiumque fuit. (Ovrwe). PARIS. RIGNOUX, IMPRIMEUR DE LA FACULTE DE MEDECINE, rue Monsieur-le-Prince 3. 1855. Je ne puis m'empâcher de reproduire le resume de cette th&se. Il pourra mieux que n'importe quoi, mettre en relief les qualites de ce travail. «Pour nous resumer, nous dirons donc qu'il faut: 10 Augmenter la surveillance administrative exercee sur les files in- soumises, de manitre ă rendre impossible la prostitution clandestine. «Ceux qui ont neglige ce soin important ont failli ă leur mandat, et ne peuvent ctre excuses que par lignorance ou ils ctaient de Lefficacite que peut avoir une surveillance severe» (Parent-Duchâtelet). = 9 RON O D= BULETINUL SOCIETĂȚII DE SCIINȚE 315 2% Empâcher toute esptce de provocation sur la voie publique, sous les portes et dans linterieur des maisons de tolcrance (1). «Puisquon ne peut detruire la prostitution, tirons au devant d'elle un rideau ; car il west pas de contagion morale plus active que celle qui agit par le sens de la vue... Il n'est pas de spectacle dont la suppression soit plus imperieusement reclamee pour le bien de la morale, aussi bien que pour lhonneur respectif des deux sexes...» (Le comte de Chassenom). «Au mois de mai 1830, un reglement avait defendu toute esptce de raccrochage; la revolution de Juillet l'a fait tomber en desuctude; il avait dejă produit de bons resultats» (Trebuchet). 30 Soumettre le plus de prostituces possible ă deux visites medicales par semaine, et les grisettes, au moins ă une visite mensuelle. 4% Imposer aux filles publiques lusage de moyens prâservatifs; faire connaître les meilleurs et &clairer le public sur leur mode daction. 5% Ne point tolcrer que les prostitues soient traitees de la syphilis ailleurs que dans les hâpitaux speciaux qui leur sont designs. 6% Multiplier, pour ies vencriens, les moyens de secours de toute es- pece: savoir les h6pitaux et les consultations gratuites avec distribution de medicaments. 70 Visiter scrupuleusement, une fois chaque semaine, les organes gc- nitaux de chaque soldat jusquau grade de sergent-major inclusivement. a 80 Ne donner de conge ă aucun soldat, sans lobliger de se faire visi- ter, ă son depart du corps et ă son arrivee dans ses foyers. a 90 Ne permettre ă aucun marin national ou ctranger de descendre ă terre, sans qu'il soit prealablement visite. 100 Sevir contre les charlatans, supprimer les affiches et annonces scandaleuses (2); ne permettre ă personne d'tablir des consultations, sans qu'il justifie du diplome de docteur. 110% Adopter le mode de traitement qui abrege le plus la durce des symptomes locaux primitifs, qui sont le plus essentiellement conta- gieux (3). (1) Ce passage est tout ă fait d'actualite, malheureusement, pour Buca'est. C. |. (2) Ce desir, si souvent exprime, vient d'avoir un commencement d'exccution. (3) Pour mieux voir quel prix mettait Davila, pour cette demande, et comme il connaissait bien et penctrait cette question, je citerai encore ce qui suit, de sa these, qui est tout ă fait d'actualite, bien que ce soit ccrit en 1852. | Ainsi ă la page 55 il dit: «Nous voulons qu'on cauterise le chancre au debut: 19 pour empâcher Lindividu qui le porte de propager sa maladie ; 2 pour detruire le virus syphilitique sur place et pour empecher qu'il soit absorbe ct qu'il infecte l'€- conomie.». 316 BULETINUL SOCIETĂȚII DE SCIINȚE 120 Repandre Linstruction parmi le peuple, augmenter son bien-ctre physique; multiplier les institutions qui ont pour but d'assurer du travail ă ceux qui en manquent. «Ameliorer les conditions du travail des femmes, c'est faire ă la fois une ceuvre d'humanite, de morale et d'hygiene publique» (Ricord). Apres les considerations qui precedent, nous ne croyons pouvoir mieux terminer notre travail qwen disant, avec M. Lallemand, que «la stricte execution de pareilles mesures serait facile dans ce pays d'ener- gique centralisation, et ferait epoque dans les annales hygieniques de l'humanite.» (A suivre). Sur le mouvement d'un corps pesani de revolution, assujetti ă rouler sur un plan horizontal PAR M. P. I. SUCHAR. (Presente ă la vedaction de 5]17 Yuullet 1807). Le probleme ă €t€ traite par M. Lindelof (Acta Societatis scientiarum Fennicae T. XXI No. 10) dans le cas general et il fait ensuite une ap- plication dans le cas ou le corps se reduit ă un disque. Le temps en gencral est donne par une integrale trop compliquce et pour lapplication qu'il a faite, il est donne par une integrale hyper- elliptique. Je me suis propose de reprendre le mâme probleme d'essayer ă re- duire lintegrale ă une integrale elliptique et resoudre completement le probleme. Nous allons suivre, pour la mise en usage, le memoire de M. Lindelsf (loc. cit.). 1. Considerons le corps compos€ d'une sphtre creuse, d'une tige dia- metrale, de section infiniment petite, et enfin d'une autre sphere, ă lin- terieur de la premiere, et ayant son centre sur la tige diamâtrale. Le i BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINŢE . 31 corps ainsi forme sera de revolution et aura pour axe de revolution la tige diametrale; notre figure re- presente la section verticale pas- sant par laxe de revolution; nous supposons, de plus, que Je corps est homogene, de sorte que, le centre de gravite G sera sur laxe de revolution. 2. Designons par 4 langle de laxe de revolution AB avec la tangente CD au point de con- tact C du corps avec le plan horizontal: cet angle varie de T pi T ) ) ) Z a, DS) — 35 par f langle d'un plan passant par laxe de revolution et fixe 2 par rapport au corps, avec le plan vertical 45, CD: cet angle est compte positivement dans le sens direct, c'est-ă-dire dans le sens con- traire ă Laiguille d'une montre; enfin, par 1, langle de CD avec une droite fixe du plan horizontal et compte positivement dans le sens di- rect. La position du corps, par rapport au plan horizontal, sera dâter- mince par ces trois angles, et la connaissance de ces angles en fonction du temps et la position initiale du corps determine compl&tement le probleme. 3. Nous pouvons passer de la position du corps quil occupe ă linstant 7, et pour laquelle les angles ont les valeurs &, £, 7, ă la position infini- ment voisine, ou les angles ont les valeurs, 24-25, R-+- O0f, 1-8, par les operations suivantes: en faisant rouler le corps le long du meridien dun angle îo, fi et y conservant la mâme valeur; puis on fait rouler le corps le long dun parallele d'un angle &f, les autres angles conservant les valeurs 2+- 5, %; enfin on fait tourner le corps autour dun axe vertical passant par le point de contact d'un angle 8, nous supposons que ces deplacements ont lieu dans Linterva! de temps 27 Si nous prenons pour axes instantan6s, laxe de revolution Gz pour Gr la droite per- pendiculaire ă Gz situce dans le plan vertical et dirigee vers le bas; enfin Gy perpendiculaire aux deux autres, et dirige dans un sens tel, quune rotation de 900 dans le sens direct autour de Gr il coincide avec Gz; en rapportant tous ces mouvements sur nos axes et en nc- gligeant les infiniment petits d'un ordre superieur au premier par rapport a da, 8f, 2, la premitre operation sera alors remplacee par une rota- tion — da autour de Gy, suivie de la translation quia pour composant sur Gr et Gz les valeurs — p cos w5z, — p sin w a ou nous avons pos6 pi = E Gicu langle,, AGC == 0, 318 BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINŢE la seconde operation par la rotation 0$ autour de Gz suivie de la trans- lation — p sin wâf suivant Gy; enfin la troisisme operation par les deux rotations — cos 95% et sin 45% suivant Gr et Gz et suivie de la translation p cos (w + a)2y suivant Gy; mais le triangle GOC ou nous posons O(G == et, 06 a nous donne 4 E a — cos (op) cosa sinw d'ou p Sin o — a cos pcosw == a sin a —/ (1) p cos (w + a) = —/cosa po a24+ [2 — 2alsin a Si, des variations infiniment petites des angles on passe ă leurs derivces par rapport au temps cet si nous designons par 4, wet, g, 7, les composantes de la translation et de la rotation sur nos axes, nous au- rons, en tenant compte de (1). giga p= = cosa il do 2 -—— II —— —— (2) Pa oi i) g i 5 a dac Bi ei atiii Ei 9 => — a cos PS i ale ZI 4. L'elipsoide d'inertie du corps, par rapport au centre de gravite, ctant de revolution, si nous designons par A le moment d'inertie par rapport ă Gz et par B le moment diinertie par rapport ă Gr et Gy, nous au- rons alors pour la force vive du corps, dans son pp absolu. A (Eparre (0) Remarquons que le mouvement du corps €tant un roulement, le travail €lementaire de la reaction est nul; on aura alors pour la fonction des forces (2 iad sim, ae Nous avons alors les €quations du mouvement en €crivant les trois equations de Lagrange, et comme 7 et Ysont independants de fi et, BULETINUL SOCIETĂȚII DE SCIINŢE 319 les deux quations relatives ă f ct + nous fournirons deux integrales premitres (4) Ma costa (ap +24 ac (isi ai) = x, sul 26 i) a dj SRL a ale MI cos? (a +15 + A sin 7 (i + sin 4 7, Bcos d =K quant ă la premi&re, nous la remplacerons par lintegrale des forces vives 2( D= UER ou Za? sii F (5) (Mp2+ 5) pe + costa( ai +7 tag 94 (7 + sin 5) L- ZE A > B cos? [e — 2 Mgl sin o =— K, Ze) di Des €quations (4) nous deduirons les valeurs de 5 et 2; On trouve d == i |, cos? a—/M/ cos'a(A4a—K4)—A sin a (4—A sin 2) | di Rcos?0 (6) pi îi Au : se i ea | (Re — Kusin'a) | Macos?a (Ka K) | ou nous avons pose (7) R— M (Ap? +a? (B— A) cos2 0)+ AB; dp di AI 4 si nous portons les valeurs d ; a II 2 O. (8) (3) Me 3 K+ 2 Mglsina-— Chu oa-a F, = BK, acos20 + A/l—-a sin 0) (4, — AK, sin) R2cos20 | aaa] i a cos a [ex Meta sin 20) Aaa —— A, | PF, = A (4, — sin 9) + Ma cos? a (Aa — KV 5. L'equation (8) nous montre que le temps sera donne par une in- tegrale hyperelliptique; remarquons que la fonction entre crochets dans ă moins qu'on ait ă la (8) devient—co pour c=-+ 5 = — a fois plece JANE a Do) 320 BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINŢE c'est-ă-dire A, — Rp, =0 CA plajele et, lors meme quune de ces relations soit satisfaite, le temps sera encore donne par une integrale hyperelliptique, mais si les deux relations (9) sont satisfaites ă la fois, alors il y aura reduction, et le temps sera donne par Du Arie A rul dB ar une integrale elliptique; mais si nous ramontons aux valeurs de a se Z4 on trouve que ces angles sont constants, c'est-ă-dire que le mouvement a lieu le long du m&me meridien. Nous allons, pour le moment, laisser de cote ce cas, et chercher si on peut reduire lintegrale dont nous venons de parler, ă une integrale ellip- tique sans que f et ” soient constants. Nous obtiendrons des reductions en particularisant la forme du corps, de manitre que l€lipsoide d'inertie relatif au centre de gravite soit une sphere, et en supposant que les valeurs initiales satisfont ă la relation (10) Apa—A/=o. Pour râaliser la premitre condition, nous supposerons que la sphere externe et la tige sont sans masse; alors le centre de gravite du corps sera le centre de la sphere interne et l'elipsoide d'inertie sera une sphere; si nous tenons compte de (10) et que 4A=—= 5, alors lexpression ME: AR+ BE? nous donne et comme R= A (Me + 4) l'equation (8) nous donne da 2 îl E K!p2 (0 (54) o Mp+A | Da fo 2 0/4, Sina a: cos?20(Mp2—- | or p? est de premier degre en sin 9, si nous posons zilele i nous obtiendrons pour le temps une integrale elliptique. — Remarquons que A, ne peut pas tre nul sans que A, le soit aussi, et alors les deux relations (9) seront satisfaites en meme temps, ce qui est contraîre ă notre hypothe&se; donc A, est different de zero il resulte alors que la fonction entre crochets a necessairement deux racines comprisent entre — et apetaget—A %, €tant la valeur initiale de langle; și ces ra- TU DE LAB) sa BULETINUL SOCIETĂȚII DE SCIINŢE 321 cines sont simples, langle a osscilera periodiquement entre ces deux racines et la dure de cette oscilation sera [le da au. N Y (a) ou 4 (a) represente le second membre de (11), les relations (6) ou on ZÂG 0 tiendra compte de (10), nous montrent que et d sont aussi des fonc- tions periodiques du temps, ayant la meme periode r, et si nous dâsig- nons, pour abrâger, par e (2) et w (2) le second membre de 2 et cai n i a, ous aurons a] e le) 2 DP ip (2) en €liminant dt dans (11) et (12) on a sp e (a) da NY (2) ie o (2) da Vu (0) cest-ă-dire que a est une fonction periodique de f et y et si, en par- ticulier, nous designons par 7' la pâriode de la dernitre, elle sera donne par [4] So = w (2) da, a V Y (a) c'est-ă-dire que, lorsque le temps saccroit de 7, en particulier l'angle ne reprend pas la meme valeur, et saccroit de r, et le mouvement du corps sera revolutif. 6. Supposons maintenant que les deux relations (9) sont satisfaites en meme temps; alors K EI JE EU) et par consequent fi et + sont constants;le mouvement aura lieu le long du meme meridien; Lequation (8) s'ecrit alors da) 2 il că : 35) 077E-p oul, „+ 2 Med sin) si nous posons Sin a = 74 322 BULETINUL SOCIETĂȚII DE SCIINŢE NOUSs aurons 2) = l 2 a (13) | = mara F-2Mghui) (a) d'ou (M(a2-+ 2) + 8—0a7 Mu ) au V(L — 242) (43-42 Mel 2) GU (22+2) +82 Mal u) ou le temps est donne par une integrale elliptique et ou les racines sous le radical sont misent en cvidence. Nous allons distinguer plusieures cas; comme z varie entre —l et-l le dernier facteur sous le radical est toujours positif, supposons (15) K,>2Megl le corps oscillera entre z=—1 et z=-+1 et cette oscilation sera pârio- dique; nous allons exprimer 7 et z en fonction d'un paramâtre pour des valeurs initiales convenables. Posons (14) 474 2 Mal 2 Mal E OMF) rB qui, d'apres (15) est possible et, si nous supposons que a, = 0, cette der- nitre relation est possible si la vitesse angulaire initiale o, est egale en valeur absolue ă NE l'€quation (14) sera ramene ă la forme cononique l—/ Pi mec i 2 (1 ou) ((U pa € (16) ou nous avons pose 2 e 2 Mal E Azi nous aurons alors pour Z == Y je fi na 3 du do fe ia V (Uz) (1 — 2202) 2 WVU—V(U-FE 3) dans la derni&re integrale nous avons pos€ [e Si nous posons DP) du (Uz) (1202) 9 BULETINUL SOCIETĂȚII DE SCIINȚE 323 nous aurons alors Ip SM D= 5744) et = v( 2 dag (pa i ) si nous posons 1 - du (Uz) UB) [7] la duree de Loscilation sera 4 EN? SI K, et la vitesse angluaire a, == 0, mais cette position est une position d'equilibre ; pour toute autre valeur de a, 0 sera imaginaire. Nous venons de voir que si 6 = 2 Mel nous avons une racine double z—— 1 par consequent le corps mettra un temps infini pour atteindre cette dernitre position. 8. Je termine en reprenant le disque, mais dans un cas tout ă fait par- ticulier, ou le disque se reduit ă un cerceau sans masse et ă un point materiel pesant, place au centre du cerceau. Ecrivons d'abord les Equations qui determinent le roulement d'un disque 324 BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINŢE homogene. Dssignons par V linclinaison du disque sur le plan, compte positivement vers la gauche du mou- vement, par s larc decrit par la point de contact et compte ă partir d'un point fixe, et enfin par + langle de la tangente au disque, avec une droite fixe du plan horizontal, et compte positivement dans le sens direct. Si nous prenons pour axes instantanee, laxe oz, dans le plan du disque et passant par le point de contact, pour oz la parallele ă la tangente au point de contact, enfin oy perpendiculaire au plandu disque, ayant meme di- rection que dans la premitre partie; si nous repâtons le mâme rai- sonement, nous trouverons pour les composantes de la translation et de la rotation sur les axes mobiles tre â? dă Ti ? ar P dt - 4) (dp (17 W == — aq COS 4 i 7, ast de cos 4 2 d? a di at do UV) == 3 1 d) te, == 7 sin 4 ou a est le rayon du disque. La force vive dans son mouvement ab- solu est =) (= ds m? (E AA i 2 1 = Ma 52 d ue el dea “(2 a dt —cospf) Al, ai Peg iei (2) rate tei ou A est le moment d'inertie par rapport ă Llaxe de revolution op et B par rapport aux autres. La fonction des forces sera U — — Mga sin W alors les €quations de Lagrange ct lintegrale des forces vives nous donne 1 IARTA do aici faq cos 4 dp > (18) (Ma? + A) K, cos — B sin? y ci ES AG dU? tpN2 (Ma: B) %) + B sin2y (22) + 2 Mga sin = Kh, 3 ij Ă sa DP Eu Aa if d ta a. i fi i d (i i și f Te a i BULETINUL SOCIETĂȚII DE SCIINȚE 325 Remarquous que la premitre &quation n'est autre chose que la compo- _sante de la rotation sur laxe de revolution qui reste constante. Revenous maintenant au cas que nous avons en vu; puisquele disque se reduit ă un cerceau sans masse etă un point pesant place au centre du cerceau, on doit avoir As = et alors les equations (18) s'crivent 1 ds 0 ă dai P99 Verei ab (19) Mă: K, cosi = K, 2 Ma” (4) +2 Mega sin = kş la seconde nous montre que si A, n'est pas nul, 4 est constant; pour expliquer le mouvement dans le cas de A, different de zero, nous re- marquous que les &quations d'Euler dans son mouvement relatif autour du centre de gravite, nous montre que les moments des forces par rap- port aux axes sont nuls; ilresulte alors que la râaction du plan est dans le plan du cerceau et passe par le centre, et comme linclinaison est constante, la grandeur de la râaction est aussi constante. Je dis que le mouvement du cerceau a lieu sur une circonference avec une vitesse de roulement constante. En effet, les relations (17) nous montrent que la vitesse de translation est constante et a une direction parallele ă la tangente au point de contact; par consequent elle a une direction perpendiculaire au plan des forces, rcaction et poids. Si nous designons par &et 4 les coordonnces du centre de gravite et que nous prenons pour axe de $ une droite parallele ă la droite, d'ou l'on compte langle ș, nous aurons pour les €quations du mouvement du centre «e gravite en projection d26 M—— = > A cos sin m AI2 4 4 12%) WM == R cos cos de pag 4 et pour les composantes de la translation dă — a Kj cost di 7 ZA a ei — 4 Ka SI to si nous differentions, par rapport au temps, la premitre, nous aurons a € i 4 40 R cos sin 4 e pur e ie IBaE dt A WM 326 BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINȚE A bă dap ds A c'est-ă-dire que pi est constant; îl resulte alors que pt aussi constant d'apr&s (19) et que le rayon de courbure de la courbe decrite par le point A est constant.—Nous avons suppose que K, est different de zero: supposons ; 3 (sui n cica E maintenant K, = o. Je dis que . — o et que, dapres la derniere equations (19), le cerceau se meut comme un pendule compos€e autour de son intersection avec le plan horizontal. En effet dapres (17) la vi- tesse de translation est dans le plan vertical passant par la rcaction et le poids; donc le centre de gravite ne sorte pas dun meme plan ver- tical; le ponit de contact A doit rester fixe, car, autrement, il y aura glis- sement ce qui est contraire ă notre hypothese. Asupra unor fenomene de luminiscență, cari se produc în tubu- rile lui Crookes și în tote tuburile producătore de raze ». DE D-l Dr. HURMUZESCU. (Presentată redacțiunei la 1/,, Iulie 1897). Se coprinde sub denumirea generală de tuburile lui Crookes, tâte acele aparate, în cari vidul a fost împins destul de departe, ast-fel ca să potă produce raze X sub influența descărcărilor electrice provenite de la o bobină Ruhmkorff, a cărei diferență de potenţial să fie superidră la acea datorită unei schîntei de peste 4 centimetri în aer. Interiorul acestor tuburi, pe timpul trecerei descărcărilor electrice, pre- sintă fenomene forte complexe de umbră și lumină, între cari sau deo- sebit acelea de culsre verde particulară, numite la început raze catodice până la descoperirea razelor X. Tote aceste fenomene nai putut încă fi deosebite și studiate, necu- noscendu-se încă bine toți parametri variabili;, căci ele depind de forma, distanța și starea actuală a electrodilor (prin cantitatea de gaz absorbită la fie-care moment) cum de asemenea de gradul de vid și de forma tubului. (1). In aceste fenomene ne lipsesce legătura de cauză la efecte ; 'scim nu- (1) Sur la relation entre le maximum de production des rayons X, le degre du vide et la forme des tubes par V. Chabaud et D. Hurmuzescu. Comptes-Rendus de I Academie des Sciences. 4 Mai 1896, 3 i 4 E BULETINUL SOCIETĂȚII DE SCIINȚE 327 mai că energia electrică a descărcării trebue, să dea nascere la tote aceste fenomene, și în virtutea principiului conservațiunii energiei, tote aceste energii, calorifică, lumindsă, radiațiunile ultra-violete, radiațiunile Rântgen și altele, să dea o sumă cel mult egală cu energia descărcării electrice. Fenomenele speciale studiate de Crookes încă din 1879 și descrise sub numele de materie radiantă, sunt datorite acestor transformaţiuni. Fizicianul Englez a urmărit și studiat aceste fenomene numai în interio- rul tubului, adică în locul unde luau nascere. Trebuia să așteptăm până în 1894, când ingeniosul fizician Lenard caută și găsesce fenomene noi în afară de tub. Ideea preconcepută însă la împedicat, să separe cele două ordine de fapte. Totă gloria îi revine lui Rântgen, pentru că a sciut, să separe aceste radiațiuni noui X. In urma experiențelor făcute asupra producțiunii și propagațiunii ra- zelor X, explicațiunea, care ar conveni mai bine, ar fi următorea : Sub denumirea de raze catodice se cuprind tote fenomenele, cari se petrec în interiorul tubului și caracterisate prin efectele lor mecanice, calorifice și chimice, descrise în parte de către Crookes și explicate de el prin teoria bombardamentului molecular. Acestă teorie se sprijină pe fOrte puțin precisa teorie cinetică a gazurilor, unde, pe considerațiuni numai ipotetice, se ajunge a se representa iuțela de deplasarea molecu- lelor gazâse în tâte direcțiunile prin formula : y = 485 Na metri pe secundă d, d fiind densitatea gazului, £ temperatura lui, iar « coeficientul de dila- tațiune. De presupunem că, în tub, vidul este aj | milionime i 5 ă, în tub, vidu ajuns la o milioni ca teal a J > 1.000.000 * 0 : l : dintr'o atmosferă, densitatea gazului se reduce la o sutime 100 din densitatea normală, de luăm, ca gaz, aerul atmosferic și la o tempera- Butii 7 —— 200 avem 20 y = 485 Eat Eni i V (1-3) X 100 metri p. s. v > 4.850 metri p. s. acesta ar fi iuțela moleculelor gazose pentru o presiune de 0,000001 de atmosferă, fără însă să facem, să intervie acțiunea descărcării elec- trice. Care ar fi iuțela acestor particule sub influența și acestei din urmă acțiuni? E Wiedemann și FH. Ebert în lucrarea lor: «Ueber elektrische Ent- ladungen» (Wiedemann, Annalen t. XXXVI; p. 643—1889) au găsit, că 328 BULETINUL SOCIETĂȚII DE SCIINŢE iuțela de deplasare, împrejurul catodei, a particulelor luminbse, nu pote să trecă peste cinci kilometri pe secundă. Dar acestă concordanță trebue primită ca forte aproximativă, căci feno- menele de luminiscență din interiorul tubului pot fi produse, după cum scim, nu numai de bombardările moleculare, dar și de razele X. Experiențele lui ]. ]. Thomson (1) aii dat pentru iuțeala razelor cato- dice 200 de kilometri pe secundă. Aceste molecule, cari în drumul lor pot fi deviate de către un mag- net, isbesc anticatoda, producând în acel punct fenomene calorifice, fos- forescente etc. Sub aceste loviri ritmice sai neregulate Sar nasce o vi- brare particulară a acestei materii, și ast-fel sar produce razele X, cari plecând de la centrul de emisiune, anticatoda, sar propaga în tâte părțile, producând luminiscența forte intensă a corpurilor fosforescente. Dacă lovirea moleculelor gazâre asupra anticadotei se face întrun mod ritmic, se pote aplica în transformarea acestei energii teorema lui Kirchoff. luţela acestor molecule, după cum vEdurăm, fiind destul de mare, ele străbat în interiorul sticlei (2) și a metalului de la anticadotă, ast- fel că, în urma unei întrebuințări mai îndelungate, vidul tubului se mă- resce și acesta se vede lesne prin mărirea resistenței tubului la trecerea descărcărei electrice. Aceste fenomene de fosforescență pot dar proveni atât din izbirea directă prin bombardarea moleculară, saii chiar din razele X. Avem noi a face cu o adevărată proprietate de fosforescență, adică trans formațiunea energiei făcută de corpul fosforescent persistă chiar după ce bombardarea a încetat? O probă despre acesta ar fi că tubul rămâne luminiscent, chiar după ce ai încetat descărcările electrice. Saii avem a face cu fenomene fluorescente, adică în cari transformarea este instantanee și numai cât ține bombardarea moleculară? In acest din urmă cas persistența luminiscenței tubului chiar după încetarea descărcării electrice, ar fi datorită mersului moleculelor, câştigat sub influența descăr- cării electrice și care mai continuă încă cât-va timp. Dacă acestă explicaţiune este adevărată, am putea să obținem cu un magnet deplasarea petelor lumindse din interiorul tubului, chiar când descărcarea electrică nu mai trece. Cea-ce am observat şi o voii de- scrie acum. Un tub Chabaud-Hurmuzescu cu cei doi electrozi în abuminii, în urma multor experiențe la care fusese supus, îşi mărise întrun mod notabil resistența interidră; voind să'l regenereze prin metoda indicată deja și care consistă în răsturnarea sensului descărcării electrice fă- cend electrodul A catodă, am observat în întuneric, că pe pereţii la- (1) Philosophical Magazine t. XXXVUI. p. 358 ; 1894. (2) Experiențele descrise de profesorul Gouy. BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINŢE 329 "terali și dincâci de gâtul £, (fig. 1), tubul presintă o parte circulară // mai puțin lumindsă de cât restul tubului; acestă umbră se prelungesce prin patru bande echidistante (4 a) în partea mijlocie a tubului, care parte este cea mai luminosă. De oprim descărcările electrice și privim atentiv tubul, vedem că lu- miniscența totală a tubului persistă vre o 30 de secunde, după care timp o pată luminâsă 7 (fig. 2) apare pe păretele lateral în una din părțile, unde tubul era mai puțin luminos ps când funcționa. Acâstă pată care persistă ca vre un minut, presintă proprietatea de a fi deviată prin câmpul magnetic; așa, de apropiem de tub un magnet, ca je N | Sie este deviată întrun sens sau în sensul contrar, după cum apropiem unul sai altul din polii magnetului. Schimbarea de sens a acestei deviațiuni cu natura polului, suprimă posibilitatea de a explica acest fenomen prin- tro schimbare de capacitate (prin apropierea unui metal), deci de dis- tribuțiune electrică. „Se observă, că acâstă pată luminâsă se formeză mult mai lesne la în- ceputul unei serii de experienţe, când sticla tubului nu este electrizată; de asemenea ea se presintă pentru o periddă determinată a intrerup- torului. ARĂ Faptele acestea de persistența luminiscenței tubului și deviațiunea prin 330 BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINŢE magnet chiar după ce descărcările electrice aă încetat de a mai trece, se pot explica prin ipoteza bombardamentului molecular în modul următor: Când tubul este în activitate, moleculele restului gazos sunt proiectate normal de la catodă sai aprâpe normal pentru o disposițiune simetrică a anodei, și produc fenomenele de căldură, luminiscența etc., -deja des- crise; acum, de oprim descărcarea electrică de a mai trece, moleculele gazose, în virtutea iuțelei câștigate și a mișcării deja aranjate, continuă mersul lor, dar din causa electrisării sticlei tubului se manifestă atrac- țiuni saă repulsiuni între aceste molecule și diferitele părți ale tubului, și cari au ca consecință de a schimba mersul acestor lanțuri molecu- lare. Ast-fel avem dar aparițiunea acestei pete luminbse pe părțile tu- bului, cari au fost mai puțin isbite de către razele catodice și unde dar sticla este mai repauzată. Aceste lanțuri moleculare electrisate (ca nisce efluvii electrice) fiind deviate prin magnet, atrag deplasarea petei luminose a cărei producțiune trebue să fie instantanee, deci acesz fenomen este o fuorescență [1). :-Naphthalinsulfosăure als Reagens auf Biweiss, Albumosen und Peptone, Von Prof. Dr. E. RIEGLER in Jassy. (2). Vor einiger Zeit habe ich gefunden, dass Asaprol die Eigenschaft hat sămmtliche Fiweisskărper aus ihren sauren Lăsungen zu făllen (Ph. C. 37, 19). Ich habe nun weiter gefunden, dass die f-Naphthalinsulfosăure eben- falls diese FEigenschaft hat, mit dem Unterschiede, dass ein Ansâuern der auf Eiweiss zu untersuchenden Lăsung nicht nothwendig ist. Die f-Naphthalinsulfosăure (in reinem Zustande von £. Merck in Darm- stadt zu beziehen) wird fabrilmăssig dargestellt, indem man gleiche Theile Naphthalin und Schwefelsăure mehrere Stunden lang auf 200" erhitzt; sie ist ein in Blăttchen krystallisirender Kârper und in Wasser loslich. Um nun unser Eiweissreagens damit darzustellen, giebt man 10 g. in 200 ccm. destillirtes Wasser, schiittelt einige Mal krăftig durch und fil- (1) S'ar putea considera acestă luminiscenţă ca nisce scîntei electrice. (2) Comunicată și diarului «Pharmaceutischen Centralhalle» 1897, No. 24. BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINŢE 351 trirt. Die so erhaltene Lâsung ist fast farblos und lăsst sich unbegrenzt lange Zeit aufbewahren. Um mit diesem Reagens Albumin in einer Losung oder im Harn nachzuweisen, giebt man etwa 5 bis 6 ccm. der betref- fenden Fliissigkeit in cin Probirglas und fiigt etwa 20 bis 40 Tropfen von dem Reagens hinzu; im Falle Albumin vorhanden ist, entsteht sofort eine Făllung oder wenig Tribung, je nach der Concentration. Die Empfindlichkeit der Reaction ist eine grosse; 1 Theil Albumin in 40.000 Theilen Wasser giebt noch eine deutliche —— Triibung. GES, GESCH, N2 66081 PAULIE ALTMANN pro mille Eikeiss SoNUFUNa ee S=S (| Durch Erwărmen bis zur Siedetempe- = ratur schwindet der durch f-Naphthalin- E Ei sulfosăure erzeugte Albuminniederschlag 2: . nicht. Albumosen und Peptone werden ebenfalis durch die £-Naphthalin- sulfosăure gefăllt; aber der betreffende Niederschlag schwindet beim Erwărmen und erscheint nach dem Erkalten der Lâsung wieder. Der Apparat (siehe die Abbildung auf vorstehender Seite), welchen ich zur Bestimmung des Eiweisses im Harn mittelst Asaprol bei P. A/7- manu in Berlin anfertigen liess, kann auch zur Bestimmung des Eiweisses mittelst der £-Naphthalinsulfosăure verwendet werden. Man giebt bis zur Marke A von der 5 proc. f-Naphtalinsulfosăurelă- sung, darauf bis zur Marke U den betreffenden Harn, schliesst das Al- buminometer mit dem Stopfen, dreht es vertical Zehnmal um und lăsst es in verticaler Stellung 24 Stunden stehen. Die Hohe des Nieder- schlags giebt direct die Albuminmenge in 1000 ccm. an. Die £-Naphthalinsufosăure kann natiirlich als allgemeines Făllungs- mittel fiir Eiweisskorper benutzt werden in allen Făllen, in welchen an- dere Korper wie z. B. die Trichloressigsâure etc. verwendet werden. 332 BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINŢE EINE NEUE REACTION AUF HARNSĂURE. Von Prof. Dr. E. RIEGLER in Jassy (1). Die Reaction beruht auf der Eigenschaft des Diazonitranilins (para) gewisse Farbenerscheinungen hervorzurufen. Um obiges Reagens, welches ich der Einfachheit wegen Diazoreagens auf Harnsăure nennen will, darzustellen, gibt man in einen etwa 150 cm? fassenden Glaskolben 0.50 gr. para-Nitranilin, ferner 10 cm: destillirtes Wasser, 15 Tropfen reine concentrirte Schwefelsăure und erhitzt unter Umschwenken des Kolbens iiber einer Spirituslampe bis eine klare L5- sung resultirt; zu dieser Lâsung fiigt man etwa 20 cm? Wasser hinzu, schiittelt gut durch und lăsst den Krystallbrei erkalten, indem man den Glaskolben in ein Gefăss mit sehr lkaltem Wasser stellt; nun gibt man 10cm? von einer 2:50%/jigen Natriumnitritlosung hinzu, lăsst eine Viertelstunde unter 6fterem Durchschiitteln stehen und figt zum Ganzen noch 60 cm* Wasser; nach mehrmaligem Durchschiitteln wird filtrirt und das Filtrat in einem Tropt- glase aufgefangen. Um in einer Losung Harnsăure nachzuweisen, bringt man davon etwa 10 cm: in eine Eprouvette, fiigt 10 Tropfen von dem Diazoreagens hinzu, schiittelt durch, gibt 10 Tropfen einer 100/;igen Natriumhydroxydlâsung hinzu, und lăsst die Eprouvette [ohne die Mischung zu schiitteln) ruhig stehen; nach einigen Minuten bemerkt man, dass die anfangs gelbrâth- liche Fliissigkeit eine blaue oder griine Farbe annimmt, je nach der Concentration der Harnsăurelăsung; schiittelt man jetzt den Inhalt der Eprouvette krăftig durch, so dass die Luft Zutritt hat, so verschwindet die blaue, respective griine Farbe, um einer gelbrothen Platz zu machen. Gibt man nun zu dieser durch Schiitteln gelbrăthlich gewordenen L5- sung einen Ueberschuss von concertrirter Schwefelsăure (etwa 5 bis 6 Tropfen), so entfărbt sich die Lâsung, und an der Oberflăche scheidet sich ein gelb gefărbter Korper aus, welcher sich in Natronlauge mit ei- ner gelbrothen Farbe lost. Diese Reaction ist sehr empfindlich; das Auftreten der blauen, res- pective griinen Farbe wie auch die Ausscheidung des gelben Korpers nach Zusatz von Schwefelsăure erfolgen schon in etwa 10 cm? einer L&sung, welche 0,010%/, Harnsăure enthălt. Ausserordentlich empfindlich ist die Reaction auf Harnsăure und Urate, falls dieselben in fester Form vorliegen. Man gibt einige kleine Partikelchen in eine kleine weisse Porzellan- (1) Comunicată și diarului « Wiener Medizinische Blătter.> Nr. 26 (Jahrgang 1897). BULETINUL SOCIETĂȚII DE SCIINŢE 333 schale, giesst auf dieselben 3 bis 4 Tropfen von dem Diazoreagens und unmittelbar darauf drei bis vier Tropfen von der 10%, igen Natrium- hydroxydlâsung (ohne zu mischen); im ersten Augenblicke stellt sich eine gelbrăthliche Farbe ein; nach einigen Minuten erscheinen am Boden der Schale blaue Flecken und Streifen, entsprechend der Lage der Harnsăure- partikel; durch Bewegen der Porzellanschale wird die blaue Farbe in eine griine und schliesslich in eine gelbrothe verwandelt. Diese Reac- tion ist sehr schân und der Murexidreaction gleichzustellen. Sie beruht offenbar auf einem Reductionsprocesse, welcher seitens der Harnsăure auf die Nitrogruppe NO; der Diazoverbindung des para-Nitranilins ausgeiibt wird. Im Harne direct ist der Nachweis der Harnsăure etwas getriibt, indem das Diazoreagens auch andere hier vorkommende Korper intensiv roth fârbt. Namenitlich ist dies der Fall mit dem Guanin, der Hippursăure, Xanthin, Leucin, Indican. Aber alle diesse Kârper bedingen nicht das vorherige Auftreten einer blauen oder griinen Farbe, wie dies der Falle mit der Harnsăure. Schliesslich will ich noch bemerken, dass sămmtliche Eiweisskărper, sowohl in gelâster als in fester Form, durch das Diazorea- gens und Natronlauge intensiv roth gefărbt werden. 0 reacțiune forte sensibilă asupra amoniacului, a sărurilor amoniacale precum şi asupra tuturor combinaţiunilor organice azotate, cari dau amoniac cu base puternice. DE D-l Profesor Dr. E. RIEGLER din lași. (Presentată redacţiuni la 1/,, lulie 1897.) O soluțiune apsă de amoniac tratată cu câte-va picături din o so- luţiune de diazonitranilină (para) se coloreză imediat în roș; adăogând la acestă soluțiune roșie acid sulfuric în exces și agitând amestecul forte bine, se va observa că licidul se decoloreză și se formeză un corp, care în cea mai mare parte se ridică la suprafață. Acest corp sub microscop se presintă cristalisat în prisme aciculare galbene; el este fârte solubil în alcool. Adăogând acestei soluțiuni al- coolice câte-va picături din o soluțiune de hidroxid de sodiu ea capată o frumosă colorațiune roș violetă forte intensivă. Dacă licidul de examinat nu conține de cât urme de amoniac, acesta se combină cu acidul clorhidric, pe care'l conţine în exces reactivul dia- zoic și reacţiunea de mai sus nu se manifestă. 334 BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINŢE Pentru acest motiv reacţiunea trebue să se facă în modul următor: Se introduc într'o eprubetă vre-o 10 c. c. din lichidul de examinat, apoy 10—15 picături din reactivul diazoic, se amestecă agitând eprubeta și în fine se adaogă picătură cu picătură din o soluțiune de hidroxid de sodiu, ast-fel că după fie-care picătură adăogită se trecă câte-va momente ; în casul când amoniacul va fi present, se vor observa formându-se în inte- riorul lichidului colorat în verde nouri galbeni roșii; amestecând acuma licidul prin agitare, el se coloreză în galben, galben roș saă roș, după can- titatea de amoniac, ce conţine. Pentru a afla presența unei sări de amoniii întroducem într'o eprubetă din soluţiunea dată vre-o 10—15 c. c., apoi 10—15 picături din reac- tivul diazoic și după agitare o picătură după alta (nu de odată) din soluțiunea de 10%, NaOH și anume ast-fel că după fie-care picătură adăogită așteptăm câte-va momente; în casul când vor fi presente urmele unei sări amoniacale, se vor arăta nouri galbeni-roşietici ; după agitare tot lichidul se va colora în galben, galben roș sau roș după cantitatea de amoniac; adăogând acestei soluțiuni colorate acid sulfuric în exces, ea se va de- colora și după o agitare puternică se vor forma acele cristale aciculare galbene de care sa vorbit înainte. Isolarea acestor cristale din lichidul, în care se formeză, este forte uşoră prin filtrațiune. Acestă reacțiune fiind forte caracteristică și sensibilă pentru amoniac este evident, că va putea servi la recunbscerea azotului în tote combi- națiunile azotate, cari dau amoniac, fiind tratate cu o basă puternică. Ast-fel tâte corpurile albuminâse, tratate cu reactivul nostru diazoic și cu soluțiune de hidroxid de sodiu, se coloreză în roș intens; de asemenea toți alcaloizii azotați tratați în același mod, se coloreză roşu în casul, când se va pune amoniacul în libertate. In fine este probabil, că acestă reacțiune calitativă asupra amoniacului pote servi ca mijloc unei dosări cantitative. In adevăr corpul galben, care se formeză, după cum sa vădut, fiind cu totul insolubil în apă este evident că pste fi spălat, uscat și căntărit, pentru ca din ponderea obți- nută să se calculeze ponderea respectivă a amoniâcului. Natural că pentru acesta trebue să se preciseze mai întâi natura chimică, formula etc., a- celui corp. Preparațiunea reactivului diazoic este următorea: Se introduc întrun balon de sticlă de 200 c. c. 1 gram para-nitra- nilină, 20 c. c. apă distilată și 2 c. c. acid clorhidric concentrat; să în- călzesce balonul până ce totul se disolvă și se adaugă 160 c.c. apă distilată, agitându-se forte bine; să lăsă să rtcescă și se introduce din o soluțiune de 25%, azotit de sodiu 20 centimerri cubi; după o agitare de câte-va minute totul se disolvă. Acest reactiv se turbură cu timpul; se pote însă filtra și întrebuința mult timp. _ BULETINUL SOCIETĂȚII DE SCIINŢE 330 Sur une reaction tres sensible de Vammoniaque, des sels am- moniacaux, et de toutes les combinaisons organiques azottes, qui donnent de Lammoniaque par les bases puissantes. PAR le Prof. Dr. E. RIEGLER de yJassy. (Presentce ă la redaction le 1/, Juillet 1897). Une solution aqueuse d'ammoniaque traitee par quelques gouttes d'une solution de diazonitraniline (para), se colore immediatement en rouge ; en ajoutant ă cette solution rouge de lacide sulfurique en exces et agi- tant fortement le melange, on observe que le liquide se decolore et qu'il se forme un corps qui en grande partie monte ă la surface. Ce corp se presente sur le microscope, cristallisc en prismes accicu- laires jaunes ; il est tres soluble dans lalcool; en ajoutant a cette solu- tion alcoolique quelques gouttes d'une solution d'hydrate de sodium elle gagne une belle coloration rouge violette tres intense. Si le liquide ă examiner ne contient que des traces dammoniaque, celles-ci se combinent avec lacide clorhydrique que le râactif diazoique contient en exces et la reaction decrite plus haut na pas lieu. Pour cette raison la rcaction doit se faire de la manitre suivante: A On introduit dans un tube ă essais approximativement 10 c. c. du A liquide ă examiner, ensuite 10 ă 15 gouttes du reactif diazoique, on a- gite fortement et on ajoute ensuite goutte ă goutte une solution d'hy- drate de sodium de manitre quil se passe quelques instants entre chaque goutte ajoutee de nouveau; dans le cas oi nous avonsă faire ă de lammoniaque, on observe qu'il se forme dans. le liquide colore en vert des nuages rouges jaunâtres; en agitant davantage le liquide se colore en jaune, jaune rougeâtre ou rouge, dapres la quantite dammo- niaque qu'il contient. Pour reconnaitre la presence d'un sel ammoniacal on introduit dans un tube ă essais, dix ă 15 c.c. de la m&me solution et ensuite 10 ă 15 gouttes du râactif diazoique et ensuite aprts avoir bien agite on introduit goutte ă goutte une solution ă 10%, NaO[H de manitre ă attendre quelques instants apres chaque goutte introduite,; „ dans le cas qu'il y ait des traces d'un sel ammoniacal les nuages rouges jaunâtres apparaitront; apres avoir bien agite tout le liquide sera colore en jaune, jaune rougeâtre ou rouge dapres la quantite de lammoniaque presente; en ajoutant ă cette solution de Lacide sulfurique en exces, elle se decolorera et apres lavoir fortement agiteeil se tormera ces cristaux acciculaires jaunes que nous avons mentionnes plus haut. 3836 BULETINUL SOCIETĂȚII DE SCIINȚE La scparation de ces cristaux davec liquide dans lequel ils se sont formes est chose facile, par la filtration. Cette rcaction est tres caracteristique et sensible pour lammoniaque, et c'est evident quelle pourra servir ă reconnaiître de lazote dans toutes les combinaisons azotees qui peuvent se transformer en ammoniaque par une base puissante. i Ainsi, tous les corps albuminoidaux traites par notre rcatif diazoique et en solution dhydrate de sodium se colorent en rouge intense; de mâme tous les alcaloides azotes traites de la meme manitre se colorent en rouge quand lammoniaque sera mise en liberte. Enfin il est probable que cette reaction qualitative de lammoniaque peut servir comme moyen d'un dosage quantitatif. En effet le corps jaune qui se forme dans les conditions que nous avons vu Gtant absolument insoluble dans Veau, il est cvident quil peut ctre lave, seche et pese afin que par le poids obtenu on puisse calculer le poids respectit de lammoniaque. Naturellement que pour cela il faudra quon precise d'abord la nature chimique, la formule, etc., de ce corps. La pr¶tion du râactif diazoique est la suivante: On introduit dans un ballon en verre d'une capacite de 200 cc. un gramme de para ni- traniline, 20 c. c. deau distillee et 2 c.c. d'acide chlorhydrique; on chauffe le ballon pour que tout soit dissout, on ajoute en agitant fortement 160 cc. d'eau distillee; on laisse refroidir et on introduit 20 c.c. dune solution de 2,5%, dazotite de sodium; apres avoir agite pendant- quelques instants tout s'est dissout. Ce râactif se trouble avec le temps, mais on peut le filtrer et lem- ployer longtemps. BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINŢE 330 UDE SUR LA NOMENCLATURE DE LA CHIMIE ORCANIQUB ADDITIONS, COMPLEMENTS, NOUVELLES PROPOSITIONS PAR. le Dr. C. ISTRATI Professeur a l'Universite de Bucarest, Ile PARTIE Nomenclature des fonctions qui prennent naissauce par lintroduction, par- Zielle ou totale, de VOxygene, Ju Soufre, du Selenium e/ d Tellure, Jazs Ja molecule des hydrocarbures en substitutton ă Î'hyadrogene. (Suite). Outre la fonction alcool, on connait encore dans ce groupe grâce aux travaux de M. Berthelot, la fonction phenol. Avant de commencer la nomenclature des phenols, je crois devoir proposer une fonction, qui si elle n'est pas nouvelle par elle-meme, par- ce quelle poss&de dejă un grand nombre de representants bien connus, lest du moins par le role que ces corps sont destinâs ă jouer dans cette classe et par ce qu'ils non pas encore de nom special. On sait que la fonction alcool, soit elle primaire, secondaire ou ter- tiaire, appartient aux chaînes acycliques, et de mâme on sait que la fonction phenol s'approche specialement des alcools tertiaires—et thcoriquement surtout des alcools tertiaire terminaux ou lincaires (corps inconnus jus- qu'ici) — ă condition seulement que la chaîne soit sârement cyclique. Il y a cependant une variâte d'hydrates qui se rapproche beaucoup des alcools secondaires dont ils different cependant uniquement que par ce qui'ils appartiennent aux chaines cycliques: on peut les representer par la formule genârale | Cala (Ol) dans laquelle loxydrile est attache ă un carbone cyclique sature: > CH.OH Comme constitution et comme fonction ces corps se trouvent places entre les alcools et les phenols, je pense que pour cela on pourrait les appeler phena/cools ou mieux eyelools. Une des propricte caracteristique de ces corps, est que par oxydation ils donnent naissance ă des derives particuliers, ou le groupement >CO se trouve repete plusieurs fois et mâme autant de fois quil y a d'atomes de carbone dans la molccule; on connait ainsi le cyclopentane pentanone 358 BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINŢE (C,0,) et le eyelohexane hexanone (C;0,). Or dans les cctones ă chaîne acyclique, produites par Lloxydation des alcools secondaires, on trouve . rarement la fonction câtonique repcâtee plusieurs fois dans la meme mo- lecule et jamais plus de deux fois ă ses cotes. Nous comprendrons mieux la raison de cette fonction cyelool quand nous ctudierons les câtones. Nous allons maintenant voir quelques exemples, tonjours parmi les corps connus, pour nous guider dans la question de la nomenclature propre- ment dite. I. Cyclools, ă chaiîne saturee. 7 Ancaires. H OH Se ZA 4 N a CH,..OH e ati Alta o a CH,(OH); Cyelohexane-ol Cyelohexane-pentol 1....5 al dul CH, CH(OH), die Cyelohexane-hexol 1....6 IG du Il OH Cyclohexane-diol 1.4. Nous devons faire ici les memes remarques que celles que nous avons faites pour les alcools polyoxydriques [pentols, hexols, etc.). Le cyelohexane-hexol 1....6 peut s'ecrire de differentes manitres. SE) ii SA | C EPA OEI pis (Ș | OH H E OH : OEI De egida 1 DE C Ai EEE) NE] ELE) EI €. C H id PRD aa i OH HO 9 ai = Se H E / je ase! H - |" "on | H>_cl on H le LO G C ASA Pa TARE OEI E a Dans la formule No. | tous les oxydriles sont dans le plan antcrieur, tandis que dans la formule No. II, trois oxydriles 1.3.5 sont dans le plan anterieur, et les trois autres 2.4.6 sont attachees aux angles diedres opposes des six tetraedres du carbone: nous avons donc des isomeres st6- reochimiques. La formule No. II pourrait correspondre ă un corps inactif, par exemple l7nosite inactive ou la phascomannite. On peut les ccrire dapres les regles indiqudes ăla page 41 parex.: Ce Hs (OH), (elonexane mezol 4.23 45. 0 > > 1.1. 3. IV. 5. VI. (Phascomannite). en principe on aurait: fyelohezane exol 2 3 4 56. > Ziua US 4 Si > > 15 DO 40. (Mio isorme ves) > >» [0 OSII pd: e 0 a cane NEAL aa ca , i au ce phiseoinetinie) 2. Arboresceuts, simples. CH, | CH A a EC) 1 CEH | | C, H, | CH H,C——CH—OH Sa OEI Cyelopentane—mâtyl-ol (et 3,1). Cyelohexane—6thyl-ol 2, 340 BULETINUL SOCIETĂȚII DE SCIINȚE (Ge Păi: 0 a-i 3 /CH,1 E “i (SQBi pi 3 N 2 i 2 Pose Cyelopentane --dimâthyl 1. 2—diol 1. 2. Cycloheptane—dimâthyl 9. 2—diol 1. 2. 3. Arborescents composes. 4) satures. Cai | CH, : (Ei GE | | CIA CH pa AIR aa all 3 ISIS CIO H,C CH-—OH | | | CH 00, EC DEI | | Ned [le | CH.OH | C CEI H Cyclohexane—methocthyl, methyl para-ol 2 Cyelohexane—methyl, propane (menthol). 4—9', 5—2'—diol 2, 3. 6) non salures. Ci | C—CH, i H; | CI CEI / RR E (8 (6) -+6)si Si CEL E | HO.HC CH.OH i î SA ( CH | | H, CH, Phene—mâthoâthenyl, mâthyl para-ol 2, Cyelohexane—phânyl-diol 3. 5. BULETINUL SOCIETĂȚII DE SCIINŢE „841 II Cyclools ă chaine non saturee. 7. Lineaires. aj cu 000 pb H HO OH | 3 i € LS - A CH HC CH CH, BE GE CH C | ȘI Ai OH EI OEI Cyelohexene-ol 4. ini Oyelohexane di&ne 1. 4—tâtrol 3. $ (on connait ses 6thers). 5) Polyceyeligues. CH CEI Cd a CEI, GEL OH Cyelohexane tri&ne-propane 2-17, 3—3'= Hydrindene 1. 2-—-0l 37, EP LE Ep RA Ei Naphtane—triăne 1. 3. 9-diol 6. 7 (et diol 5. 7.) 342 BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINŢE ura d HO CUL | | L=(0 C CH ÎS ZA UA C C ial H Naphtane—tâtrene 1. 3. 5. 9-0] 7. OH | CH CB Gl, Anthrena-ol 9. (Hydro-anthranol) CH, Râtene—fluorene-ol 1,. HO.HC———CH.OH Acenaphtene—diol 1. 8. BULETINUL SOCIETĂȚII DE SCIINŢE 343 2. Arboresceuts, simples et composes. CH, | (Oi CH iz CH, | ; CHI CH-—OH > HE: CH ui CH Ra) | | HC CH HC CH în /ai sep! CH C | | OH CIA Cyelohexanediene 2. 5—methyl-ol 1. 4 Cyclohexanediene 2. 4—methoâthyl, (inconnu). mâthyl para—diol 1. 6 (inconau). (GIA | C Ep a “SRI oa CH FIE Gay ce i | OH C CH pi N Cell GE N/ OH al Octane die ne If e sotrapneogi 1, 3. 4. CH, | CH, aa Gea. ine | CH SE, | "on L alai C za XR CH : CEI Se ap GH, 6 e > stie Anthrena—mâtho (9) propyl 9-01 9. Anthrena—mâtho (9) butyl 9-ol 9. 344 BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINȚE III. Phenols. La derniere fonction parmi les hydrates est celle des phenols: leur no- menclature est tres bien ctablie et par les exemples qui suivent, on verra qu'on connait des corps parmi toutes les varictes prevues par la theorie. N Nous avons ă câte des phenols ordinaires, Sc—0H, une varicte de corps qui est assez voisine des alcools tertiares: > C-—OH et dont le groupement fonctionnel OH est plus facilement substituable que dans les phenols proprement dits. Ces corps peuvent tre consideres comme faisant la transition entre les cyclools et les phenols. On connait: OH H | H C 9 C HC CAME CH [ps sal | | | ) | IC Cala CNE ea ANI d NI ZA d AS „AA (E (Ș E H H H Anthrenol 9 (anthranol) Il differe de beaucoup de son isomere le veritable phenol. OH a SI Ca ORE e: pu, Su j A 7 îs EC ia Ala 10 AI tija) HC | E CEI Se LL “ A AY 43 ie o ec: e punti 3 MOV Anthrenol 1. OH OH | | () € Ce L CH, CH,< i PUR | | OH Căi Anthrene—diol 9. 10. Anthrene—phenyl 9-01 10. BULETINUL SOCIETĂȚII DE SCIINȚE 345 OH | £ (ele al l > SC EL(CEI E. Anthrene—dimeâthyl 1. 3-01 9. Nomenclature des phenols pr. dits, ou en C-—OH 7) ă chaue lincaire. 2) monocyciigues. A OH fa Ba CH, COH CH; —OH e taie ei OH Phânol. Phene-diol 1. 2. et 1.3, 1.4. Phenetriol 1. 2. 3 et 1.2. FD) CHAOH), | COE Phene-—tetrol 1. 2. 3. 4 Phene—hex (Existe comme 6ther dimethylique) eţ 1.2.3. 5. E.xiste comme 6ther msâthylique 2, etc.) et 1.2. 4.5 d) i. OH H, | Ep EI “e (6 C C A Fa că / AI Li N N 7 A OA EC Ca CEI EC C C-OH | la | | | | papi] EC. 4 Om BELA Cc CH Si A A Cade C H, | HH OH Naphtane-triene 1. 3. 9-o0l 2. Naphtane —tri&ne 1. 3. 9—diol 1. 4 (Ac—Tâtrahydro—G— Naphtol) (Ac—Tâtrahydro—7—Naphto-hydroquinon). CH, Gt 0, OH Anthrena-ol 2 (9, 10—Dihydro anthranol 2) 346 BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINŢE OH H | C C PS NS cu AN E C E | Co H5(OH); | | Naphtene—triol 1. 2 HE C CH 1 £. 7 î H i OH Naphtene-diol 1. a a alo Oe pal e) 25 se joc 2. Țe OEI OH | A (0 n A PER RA Sea. Va 3 ds, ab. i. 43546. îi PE dA pipi ă : | lu atu A aa El Li HI, piei CEHa 0 pis OEI Phe&ne-—propyl-diol 3. 4. Phene—trimâthyl-diol Ph&ne—propyl-methyl-diol 1 J- et 1.2. 4,3.6 et 1,12, 3. pia 02 vâu 2 B. > 1830 5. 198 Dyla0:-A4s de 452 > E: BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINȚE 347 CH, E (OH), CH (CH,), (OH), Phene—meâthyl-triol 3. 4. 5. Ph&ne-dimâthyl 1. 3-triol 2. 4.3, (E xiste comme âther dimâthylique 4. 5). Phăne—propyl-triol 2. E Bo (Existe comme âther dimâthylique 2. 5, 2. 5 et 2. 3.5). CH (CH) (OH), CH (CH) (OH), Phene—propyl-tetrol 2. 3. 4. 5. Phe&ne —mâthyl-tâtrol 2. 3. 5. 6. (Existe ă Petat d'sther methylique). 17) 0 Apo ses. Cei, | CH—CH Ca cra All NO Phene—mâtho 6thyl, mâthyl 4—o1 3 (et 1. 4. 2). 3. A chaine polycychgque, arborescents satures. CEI, E (OH), Naphtene—mâthyl 1-tâtrol 3. 5. 7. 8. H & FIE / N CHI C lea sia rile BO le CH, = +5 e | CH ICH st CH Phânanthr&neortho- -metho €thyl 6, măthyl 2-diol 1,. 2, = Retăne -diol 1. 2. 348 BULETINUL SOCIETĂȚII DE SCIINȚE J. A chaine bincaire, arborescenis non saturee. 4), S24 5 les. AGE AIE Plai j d ELI =CI; 1 / CH, —OH 3 CH, OH 3 OH 4 SSMGEI 4 Phăne—6thânyl, diol 3. 4 Ph&ne—propâne 1-yl, diol 3. 4 (et eomme 6ther mâthylique en 4=hesperâtob (et comme âther methylique en 3 =eug6nol). e /CH=CH—CH, CH=—=CH—CH, CH, —OH CE OH (OH), Phene—propenyl (1,)-diol 3. 5 Phene—propeânyl ()-tâtrol 2. 3. 4. 5. (Existe comme âtlier monomethylique 3=—Isoeugenol). £)) Goipi pioase CI, | /CH=CH CH OH NOH Phene—mâtho âthenyl-diol 2. 4. 5. A chaines mirtes. (SA H,— C;H,—OH C;H;— CH —CH,-—OH Biphenyl--ol 3. Methane—diphânyl-ol 2 et 4. i f et 4' OEI CEI CEI E Ola CH (G,H,—OH), Ethane—diphenyl 1. 2-0l 4. Methane —triphenyl-triol 4. 4. 4”=—Leucaurine. GE, EI | CH, ee oii tu, —0)ai CH,—OH Biphenyl-—diol 2. 27. er 3. 3. As Arie CE —CH=—CH-— CE OH 4 2 2 Ethene—diphânyl 1. 2-0] 27. et 3. Mâthane—diphenyl-diol 4. 47. HO CE, CEI GI aa) Ea) FEthene—diphânyl 1. 2-diol 47. 47. et ars. > ADA pd 45 FIG) 2 (GA 0 o GE, 0 Ethine—diphânyl-diol 4. 4%. BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINȚE 319 HO CEH, — CHEI +06 H-— CH OH Butane-diene 1. 3—diphenyl 1. 4—diol 4. 4. (Existe comme âther dimethylique). CH, | tii: 0 na pitolie e că OH Po Biphânyl—dimâthyl 3. 3'-diol 4. 47. Ci | E Ci, CC _CH,-OH | CH, Propane-— diphenyl 2-diol 4. 4. CH, | | : Os Heptane—diphânyl 4-diol 47. 4%. GE. | ee ji CC Cr, “OH 1 Cs Haz CH; | FIG) CEI, Ep FIE) Ethane —diphânyl 1-diol 47. 4. CH; ELE Ei 6, OEI | Ca Pentane—diphenyl 3-diol 47. 477. CE, a |! Ile) i Gap) ej OEI Ethâne—diphânyl 1-diol 4. 4%. zi | CH | i5(0 e omaularotul Ethane—eyeclohexanyl 1, diphenyl 1-diol 4. 4/7. Propene —diphenyl 1-diol 4. 47. CH CH, 4! 1 2 2 Mâthane-—triphânyl-diol 3 20 3A Ethene—mâthyl &tho 4 phânyl 1, phânyl 2—o0l 2 et 41. 4%. h (p —isopropyloxystilben) Gilau af rdlieoi | C (Găis f Gia Gişi Mâthane—biphânylâne 1—4%. 1—4'', diphenyl-diol 4%. 4''*! = Fluorene para-diphenyl 1,—diol 4%. 47. 350 BULETINUL SOCIETĂȚII DE SCIINȚE Phenols mixtes. OH H | | G C Ci 0, ORI CH] CH, (OH), C C H FI Anthrene-diol 2. 9. Anthrene—triol 1. 9. 9. OH | G, Ci, | 30, MUIE (G | OH Anthre&ne—tâtrol 1. 4. 9. 10. OI OEI H | | ERE Oe, VA N € Si îsi se ŞI EC: ie ati ele OORIRĂ GE | | ]] plai za (2 C CEE C (E C | | OH OH Anthrene—tâtrol 1. 4. 9. 10 (hydr oquinizarine). Les OH situcs en 9 et en 10 sont ă carbone tertiaire. Nous avons vu preccdemment que chacune des trois fonctions, alcool, cyclool et phenol, peut ctre repâtee plusieurs fois dans une meme mo- lecule; nous avons vu aussi que, par exemple pour les alcools, nous avons plusieurs subdivisions, nous avons ainsi trouve des corps pouvant ctre ă la fois alcools primaires, secondaires ou tertiaires. Les corps connus jusqu'ici justifient completement les prâvisions de la thâorie, et on peut avoir des corps qui runissent en meme temps deux ou meme toutes les fonctions decrites plus haut. On peut donc avoir un corps quiaie la fonction alcool (sous n'importe laquelle de ses subdivisions) en m&me temps que la fonction cyelool ou phenol, de meme que des corps qui posstdent la fonction cyelool et phenol ou les trois rcunies, alcool, cyelool et phenol. BULETINUL SOCIETĂȚII DE SCIINŢE 351 a Parmi ces corps ă fonction mixte on pourrait creer les categories sui- vantes. 1) Alcyclool =— Alcool + Cyclool. 2) Alphenol = Alcool + Phenol. 3) Phenecyclool = Phenol + Cyclool. 4) Alphenecyelool — Alcool + Phenol + Cyclool. Parmi ces 'quatre varictes il ny en a quune seule admise jusquă ce jour et c'est le groupement A/p/enol dă ă M. Grimausx. Voici quelques exemples parmi les corps connus: 7) A/epoloo si Cal Cyelohexane-mâthothyl, methyl para-diol 1,. 2. (Menthoglyeol). 2). Alphenols. CH, — OH il A CH,—OH 1 iată CH, —OH 3 OH 2. OEI 4 Phene—mâthyl-diol 1. 2. Phene—mâthyl-triol 14. 3. 4. et 14. 3, 1. 4. (Connu comme âther methylique du groupement 3 = = aleool vanillique). OH CH,.OH | OC OEI ieri, Ele 0.0, OEI CH, Methane—diphenyl-triol 1. 27. 47. Methane—triphenyl-triol 1. 4. 4%. A GE OEI VACI 0 OI Sa Ola ie Goo) a) Dc Oli SUGARI 0) i NAOH Methane— Methopara phenyl, di Phene—mâthyl-tâtrol 1. 3. 4.5. phânyl-—triol 4. 47. 4%, (Existe comme âther trimâthylique 3. 4. 5). 352 BULETINUL SOCIETĂȚII DE SCIINȚE CH, —OH | OH CH—OH | | / CH —CH—CH,—OH CH—OH CE, OEI | Phene—propyl-tâtrol 1. 13. 3. 4. Ethane—diphenyl 1. 2— (Existe comme âther dimâthylique 3. 4). tetroW1.12.)9. pr: Gt 1. 9 40 4 (Le premier existe a Pâtat anhydre). [E 3 CH, —OH EA Ce H,— OH Ial0=— Ce CH,—OH sic C;H,—OH Methane—triphenyl -tâtrol 1. 4. 417. 4%. Mâthane—mâtho meâtaphenyl, diphenyl-tetrol 1. (Existe ă Petat WVanhydride) 4”, 41, 4". (Existe ă V6tat Ganhydride). OH, | CH, | //OH Boti Ga Cjei Ethane—triphenyl 1. 1. 2—triol 1. 4. 477, (Existe ă Pâtat WVanhydride). OH OH HO e dai | OH OSCE CEI AGR Ca i HO OH Fthane—diphenyl 1. 2—hexol 1. 2. 37. 47. 37, 4%, (Existe ă Pâtat Weâther dimethylique 4. 41”). OH CIEL GE CEI, CH=CH-— CH, OH Coplisai Căi OH OH Phe&ne-—butenyl (14) diol Ia. 2 Phene—propenyl (1,)—diol 13. 2. /CH=CH-CH,—O0H 1 C;HCOH 3 | OH 4 Ph&ne—propene yl (1), triol 13. 3. 4. (Conn comme Gther mâthylique en 3—aleool coniferylique). BULETINUL SOCIETĂȚII DE SCIINȚE 355 3) Phenecyclool. OH | CH Se PC, OB Anthrena-diol 2. 9. II OEI OEI Lila auă a co al C C & Si pă (pati e EI C & CH [| HC ă | CH SA 4 € e C Ip] OH Anthena —triol 1. 4. 9. (“est un corp une fois cyelool et deux fois phenol), OH | CEI a i ai (OH) Anthrena-—triol 1. 4. 9. 4) Alphenecyelool, OH | CH CRC | CH-—OH | GE). Anthrena—triol 1. 9,. 10. (Inconnu) OH Derives halogenes des corps hydroxygenes. Nous avons vu dejă dans la premitre partie de ce travail la nomen- clature des drives halogenes des hydrocarbures, nous allons voir main- tenant la manitre dont on doit nommer les hydrates plus ou moins sub- stitues par les halogenes. 354 BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINŢE Prenons par exemple le corps CH,—Cl | CH,-—OH D'apr&s les r&gles ctablies on devrait le nommer: Ethane—monochlore 1— ol 2, mais comme par la substitution de Lloxydrile, la fonction alcool ainsi obtenue imprime elle le vrai caractere du nouveau corps, je crois que pour faciliter en m&me temps la nomenclature parlce il vaudrait mieux lappeler: Ethanol 2-monochlore 1. De cette fagon nous nommerons aussi les corps suivants: ]. Alcools halogenes. a) Satures. “ZI AI DATA A Lao a CH,CI CH CI, eve | | CH,OH CH,OH CH,OH Ethanol 2-monochlore 1, Ethanol 2-dichlore 1. Ethanol 2-trichlore 1. CH,B, CH Br, CH. CH,—OH CH,—OH CH,—OH Ethanol 2-monobrome 1. Ethanol 2-dibrome 1. Ethanol 2-monoiode 1. CH,CI CH GI CICI CH=Cl CCI; | | | | Ge CH—OH CELIGI CH—OH CH—OH | | | | CH,—0H CH, CEI-0E CEIMGI CH, Propanol 3-mo- Propanol 2-mo- Propanol 3-di- Propanol 2-di- Propanol 2-tri- nochlore€ 1. nochlore 1. chlore 1. 2. chlore 1. 3, ehlore 1. CH,Br CH,Br CH,Br | | | CH; CH Br CH-—OH | | | CEI, OF ma) CH, OH CH, —Br Propanol 3-monobromâ 1, Propanol 3-dibrome 1. 2, Propanol 2-dibrome 1. 3, BULETINUL SOCIETĂȚII DE SCIINȚE js | CH CI | ACELOR | os , Butanol 3—monochlore >, CH,Br | CHBr | CEI OEI CH, | CH, Pentanol 3—dibrome 1, 2 CH, CH, iau = Cl i CI da Cr) E. i CR, Hexanol 6--monochlore 2 CH,CI CH,—OH | | CH—OH CH CI | | CH,— OH CH, —OH Propanediol 2. 3 monochlore 1 Propane-diol 1—3 monochlore 2 CEO CH,Br ri, car l ada aie at i Butanediol 3. 4—dibrome 1. 2, Hexane diol 2. 5— monochlore 1, Hexanol 2—monochlore 3 monobromâ 1 (Cizlslzăa Că Br bnr oţa dur-on CH Br le Br Hexanediol 3. 4—t6- țrabrome 1. 2, 5.6, Hexanol 3—monobromâ 2 CH, Br EIB I | | CH—OH CH—OH | | CEI SO CH,—OH Propanediol 2. 3 Propanediol 2. 3. Monoiode 1 CH,CI lore d OH Înca Butanetriol 2. 3. 4—monochlore 1, 356 BULETINUL SOCIETĂȚII DE SCIINȚE 2) Arboresceuts. GE, | CH,.Br CH, CH,—C.OH | | | CERCEI) (GEL CI CH, | | | CEILOEI CH,—C.OH CH Br | | | E nea CH, Cre CEI Be Butane—methyl-ol Butane—dimethyl 2. Pentane—mâthyl 2-01 3, monobrome 1. 3-ol 3, monochlore 2. 2, dibrome 4. 5. 5) Non satures. a) Lineaires CH Cl Cei, CH Br CH, ] î | |] | CII i Q Ci GB | vata je a ara CH,.OH CH,.OH CH,—OH CH,.OH Propene-ol 3, mono- Propâne-ol 3, mo- Propene-ol 3, mo- Propene-ol 3, mono- chlor€ 1. nocehlore€ 2. nobrome 1. brom 2. CH, - | CH, CH | ] CH pc o. | | CC CH.OH | | CH,.OH i a să „ CH3 Butene 2-01 1, monochlore 2. dA, Pent&ne 2-01 ri monochlorâ 3. 3) Arboresceuts. H,.OH Propene-—mâthyl-ol 3, monochlore 1. (inconnu). li e eee 2 a dit dara cit ăi BULETINUL SOCIETĂȚII DE SCIINȚE a II. Alcools ă chaine cyclique. PI pp tea CH,.OH CH,.OH e Ci tă ECC El Xp | | | | gti) FI C——CH | Pe cr CH, i CH,CI Cyelobutane-—dimâthyl 1. 2-01 14, monochloră 1. Cyelobutane —dimethyl 1, 2-01 1, diehlore 1. 2, B. Non satures dans la chaine cycligue. si 7, Arborescents, simples... CH.OH i dciaca CH,.ON Gl tă | EL Bet | Phene—msâthyl-ol 14, monobrome 3. Phene—mâthyl-ol 1, monoiode +. et > 4 ZA ş OH CH- CH, | Gai OH | De e ORI GRI | | | Phene —6thyl-diol 1. 2, mOnobrOIn€ 4. Phâne-—diâthyl para-ol 1,, monobrome 4. E oa DO GH, lei ae CE 3 OEI set CH, Propane—diphânyl 1, methyl 2-01 2, mohochloră 1. 358 BULETINUL SOCIETĂȚII DE SCIINȚE II. Cyclools, halogenes. A. Cyclools, ă chaine saturee, Arborescents simples. Cyeloheptane—dimâthyl 1, 2-01 1, monoiod€ 2. DB. Cyctools, ă chaine non saluree. Polycyciigues. e Cai dai C e [0 (e CH | N / Z C C | E PARI Naphtane—triene 1. 3. 9-0l 6, monoechlorâ 7. IlI. Phenols halogenes A) Phenols en: -—C—-O0OH OH | (6 CEI, l Poetul Br Anthrenol 9—monobrome 10, BULETINUL SOCIETĂȚII DE SCIINȚE 3 59 B) Phenols ordinaires. 1. ă chaine lincaire 2) monocycligues. OH GH 1 LO) fan GE, Phenol-monochlore 2 (et 1.3, 1.4). Pe)! 1 l ile A p (A Bi 2 Ss “Br, 4 Phenol-dichlore 2. 6 (et 2, 4). Phânol-dibrome 2. 4. (et 2. 6, Phânol-di-iod6 23, 4. Das) VAII /OH / OH 7, ji CME NE GED da E CUL A cuua i Le sui (atei Br i Phenol--triehlore 2. 4. 6. Phenol—tribrome€ 2. 4. 6. Phenol-—triode 2, 4. 6. CHICI,.OH C,H(Br),.OH Phenol-—tâtrachlore 2. 3. 4.6, Phânol—tâtrabrome 2. 3, 4. 6. C,C1;— OH C,Br,—OH Phenol—pentachlor6 Phenol—pentabromâ. CH,CI(OH), CH,Br(OH), Phene—diol 1. 4, monochlore 2. Phene—diol 1. 4, monobrome 2. C,H,CI,(OH), C,H,Br,(OH), C,HL4OH), Phene—diol 1. 4, dichlore 2. 5et 2.6. Phene—diol 1. 4, dibromâ 2. 6. C;EHCI(OH), Phene—diol 1. 4, trichlore 2. (3) (=) CGI Ori Phene—diol 1. 2, tetrachlore 3. 4. 5.6. Phene—diol 1. (Gu do Sp SD 4 Dog ei 1 să eee 1 Ga la (6 pila CCI, (0); Phene— îpo] Phene-—triol 1. , trichlor€ >» et 1. ELE îi îl 4 În 35 DV Pau oz) » » .. (6 Eul 2, 3. 4. 2) o de Laă N C;Br,(OH), tetr apa C;Br, (OH), =; tribrom 5, 6 a N [SRL Phene —diol 1. 4, di iode 2, Phenol-monobroms 2 (et 1. 3, 1. 4) Phânol-monoiode 2 (et 1.3, 1.4) 6. 360 BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINŢE C,H,CI Br,.OH Phenol—monochlorâ, dibrome 2. 4. 6. “ap Se Phene—mâthyl-ol, monochlor6, monobrome 1. 2. 3. 5. CCI BO Naphtenol—monochlor€, monobrome 2. |. 6. - „C4CIBr, (OH), Phene—diol 1. 4, dichlore dibrome 2. 5. 3. 6. Cl H Naphtânol—monochlor€ et e ae Fola Naphtânol—dichlore 1. et. il 1. di 2, 2. 2, Naphtenol—trichlore 1. 2. 3. et 2. 1.43, PE ci Naphtene—mâthyl-tetrol 3, 5. 7. 8, dibrome 2. 4. ORAUADIA pn di Pc o îs iv CH,CI,Br.OH Phenol-—dichlore, mono- brome 2. 4. 6(et 2. 6. 4). CH CL.OH Phenol—triehlor6, mo- noiode 2. 3. 5. 4, / CH, EI 2 SS Cl a OA CH OD — C,U,CI Br (OH), Phene—diol 1. 4, monochlore, monobrom 2. 6. CBr Ia (OH) Phene-—triol 1. 3. 5, monobromâ, diiode 2. 4. 6 d) Polyeycligues. CEL OH Naphtenol—mono- iode 2. 1. Cu, HsBr.OH Naphtenol—monobrome 1. &. 1 Po! îl CH, Br.OH Naphtenol—dibrome 19, 44 LE road 8 DIR ODIuUUIWDIW MOOD APpU Ca H,Br,.OH Naphtenol—tâtrabrome 2. 1. 3. 4 6 DP e Dia CEB (OH), BULETINUL SOCIETĂȚII DE SCIINŢE 361 2) ă chaine lincaire, arbovescents satures. a. Ph&ne—m&thyl-ol, mono- chore€. 1,2. 5... etil. 4- 3. CH, /— OH /— OH (Ca ea Br GH, Sos i SS Br Phene-—mâthyl-ol dibrome Il 25 E a Phene--mâthyl-diol 2. 5, trichlore 3. 4. 6. E 42 o G, C,HBr,—OH AH NOE Phene—mâthyl-diol 2. 5, Phene—mâthyl-diol 3. 4, tri- bromâ 4.5.6.;et 3. 5. 4, 2.1.6. dibrome 3. 6, 4 (Cal /— CH, Be Oi Ph&ne—dimâthyl-diol, monochlore 1. 3, 2. 4 Ph&ne—dimâthyl-diol, monobrome 1. 3, 2.4, 6. CHC, si e Phene-— methyl-ol, diehlore 1. 2. 1. 1». 2 4 Cs Hs Ph&ne—mâthyl-ol, mono- brome 1. 2. 5. 1. 4 et 1.4.3. Ph&ne --methyl-ol, diiode€ 1. 4. C,Br, —OH SI 40 08, CH, / Gu N BE | PACE; Ceai l O Ge li trabrome€. ; „CH; C.H.Br—OH SI C)EI .. De CH, IN! Phâ&ne—methyl-ol paratâ- Phene—mâthyl-ol, monoiode Ph&ne—mâthyl-diol 2. 5, monobrome 3 et 4. / CH NOH “CI, Le CE CCI, S î OH OH Phâne —dimâthyl-diol, dichloră 1. poll (el CH CH SEO) SIBI: Ph&ne—trimâthyl-ol, monobromă 1 „/CHBr-—CEIsBe “1 CEL, OF gat SS Ba Phâ&ne-—âthyl-ol; tribrome€ 1. 4. 2. 1. PP OUWV= SA (GI ], CELOR NOH Phene—mâthyl-diol 3. 5 triiod6 2. 4. 6. 2 4. 5. 2. 362 BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINŢE /CH,Br 1 poe CH, —CH,Br 4 C Br, — a CH, 2 ÎN DEL 5 OH 3 Phe&ne—dimâthyl-ol, dibrome 1. 4. 2. 1,. 4. Ph&ne—dimâthyl-ol, tribrome 1. 2. 3. 4. 5.6. Ci 40 3. 5. 6. i: Ale CCI a ei 6 2 CH, j 6 Sia OH ati OH 2 NOH Phene—trimethyl-ol, dibrome Phene—propyl, methyl-diol, ehlorobromâ 12500509 Aa: 1.4549, 5,356. 5) Composts. CH, | d cp La CE pen sl OH CE sf) N BE a Phene—mâthoâthyl, mâthyl-ol, mono- Phene—msâthoâthyl,- mâthyl-ol, brom 1.4.5. 2. dibromâ 1. 4. 3.2.6 CH | = CH, Gri, / CH—CH, 1 CH, 4 / cu CH, 1 e edil cu 0% 2 NOE ali 4, ZE e î | 3 a Mae DEI Pee 2 sai 5 Br 3 tg 5 Phene--mâthocthyl, meâthyl-ol, Ph&ne—mâthoâthyl, mâthyl-ol, Ph&ne—mâthocthyl, mâthyl-ol, dichlore 1. 4. 3.3.5. monobrome 1. 4.2. 3. monoiod6 1. 4. 2.5. et, 1.4.2 5. i CI. | LR ti, 1 "cite CAE E 4 CH Br, 2508 Fa 2 SI OEI Phene- mâthocthyl, mâthyl-ol, Ph&ne—mâthoethyl, inta ol, trichlore 1. 4. 2. 3.5.6. dibrome 1. 4. 2.3. CEHI, / CHR e (CH,), cu, OH 2 C.Br< îi 3 OH NR 5 Phene—tâtramethyl-ol, monobrome 1. 2. 3, 4 e, 1 2494, Dada. BULETINUL SOCIETĂȚII DE SCIINȚE 363 €) ă chaines mixles. (e Ile — CCI, c, H,„—OH 1 4 Methane —diphenyl—ol (47), diehlore 1. (p.—Diehlorbenzylphenol). connu comme âther mâthylique. CHCI, | HO—CH,—CH—CH,—OH Fthane—diphenyl 1—giol 47. 47, diehlor6 2 Gali | IO AC ERE CH GE3 0) Ethane—diphenyl 1—diol 4. 47, triehlore 2. HO—C,H, CBr=CBr—C,H,—OH Ethene—diphenyl 1. 2—diol 47. 4%, dibrome 1. 2. LC, OH CLC GH. OH NCH Meâthane- triphenyl-diol 4. 4”, monochlore 1. IV. A fonctions mixtes, On connait un seul exemple. Phene cyelool, CIC | e &_C1 ! “ou C 7 O)! Cyelohexanediene 1. 5—pentol 1. 3. 4, trichlore 2. 5. 6, (2, 5, 6- Triehloreyelo —1, 5—Hexadiene pentol (1, 3, 3, 4, (Trichlorpentaoxydihydrobenzol). 4) (A suivre) SG O BULEPINUL SOCIRVĂȚII DE SCIINȚE Amputation accidentele d'une region du corps de la toriue. grecque, PAR M. M. JAQUET Parmi les tortues (Zesfudo graeca) que jai ramassâes aux environs de Mangalia dans la Dobroudja, s'en trouvait une adulte, qui n'avait que trois Fig. 1. Moiti€ posterieure du corps, tace dorsale ; 4, quatri&me plaque dorsale; 4, plaque dorsale posterieure; c, plaque pygale; 7, troisitme plaque costale ; e, septieme plaque marginale; /, queue; g, troisieme plaque dorsale; /, seconde plaque costale. pattes. Le membre posterieur droit faisait defaut. L/animal ne paraissait pas souffrir de son infirmite, a laquelje. il devait tre habitue depuis longtemps. Pendant les quelques semaines que je Lai garde, il marchait frequement, mais encore plus gauchement et plus lourdement que ses congentres. A examen externe, on pouvait du premier coup d'oeil s'assurer, que BULETINUL SOCIETĂȚII DE SCIINŢE 365 anomalie que presentait notre tortue resultait d'une cause purement accidentelle. Il est fort probable, que pendant la jeunesse de lanimal alors que la carapace est encore molle, un char en lui passant oblique- ment sur le dos, lui aura enleve une partie de la carapace, du plastron de la region posterieure de la moitic droite du corps, ainsi que la jambe dont il ne reste exterieurement plus trace. Vue par la face dorsale, la carapace de notre tortue amputee ne mon- tre rien dirregulier dans sa moiti€ anterieure. Les differentes plaques Fig. 2. Moitic postericure du corps vue par le flanc droit ; g, troisieme plaque dorsale; d, quatritme plaque dorsale; c, plaque "pygale; 7, queue ; e, partie tegumentaire r€- gcnerce ; f, septieme plaque marginale ; g, plaque posterieure du plastron ; /, jambe gauche. sont normales et presentent la disposition caracteristique des Testudi- nces. Mais il en est autrement dans la region posterieure (fig. 1), dont le bord droit au lieu dttre bombe en dehors, est coupe obliquement. La quatrizme plaque dorsale (4) s'est ctirce vers la droite et pousse dans cette direction un prolongement avec stries parallăles. Ce prolongement descend en recouvrant presque tout Lespace que devait occuper la pla- que costale enlevee. La dernitre plaque dorsale (£) est meconnaissable. Seule sa moiti gauche prâsente une forme regulitre avec stries con- (3) | | | | 366 BULETINUL SOCIETĂȚII DE SCIINȚE centriques. Le reste de la plaque est bossele, irrâgulier. Il ne subsiste de la plaque pygale, que la moiti6 gauche (€) ă laquelle sont soudees ă droite, quelques concrctions rugueuses. Les plaques costales ont naturellement beaucoup souffert de accident. Les deux premieres sont intactes. La troisisme (4) est deformee par un profond sillon longitudinal, qui interesse sa moitic droite en masquant la ligne de demarcation entre cette plaque et la marginale correspondante, la septizme (€) qui pousse un €peron cânique tr&s accentuc. En arritre, plaques costales et plaques marginales font defaut; c'est ici que le coup a porte, elles ont €te enlevees, et lanimal resistant ă son horrible bles- Fig. 3. Moitic postericure du corps vue par la face ventrale, a, plastron; 4, plaques marginales; c, septieme plaque marginale gauche; Z, avant dernitre plaque droite du plastron; e, dernitre plaque droite du plastron; f, portion tegumentaire regencree; 9, queue recourbee ă droite. sure a reforme une quantite de petites plaques tr&s irregulitres imparfai- tement soudces les unes aux autres, en tormant une mosaique, qui offre. une certaine resistance, mais cedant ncanmoins sous la pression du doigt. Cet assemblage forme la partie regencrce, la cicatrice de la plaie (fig. 2 2). Le plastron de la tortue a lui aussi subi son amputation partielle (fig. 3). Les deux dernitres plaques droites (aet 4) ont cât tronquces, mais ce qui en reste est encore parfaitement reconnaissable. La queue de lanimal n'a pas cte atteinte lors de Laccident. De la patte posterieure droite, il n'en reste exterieurement plus trace. A sa place on BULETINUL SOCIETĂȚII DE SCIINȚE 367 voit les petites plaques de ncoformation, qui rcunissent directement en- tre elles les parties blessces du squelette externe. Il nous a paru curieux dexaminer, si les organes internes n'avaient pas ât€ touches lors de Llaccident, et si, ayant âte endommagâs, de voir jusquă quel point lanimal avait pu les reconstituer et opposer une rc- sistance aux accidents, qui accompagnent necessairement une operation aussi grave et aussi sommairement executee. Les viscăres n'avaient pas 6t€ atteints. En revanche les muscles et le squelette presentaient de profondes modifications. La moiti€ gauche du bassin est normale (fig. 4,) le pubis droit (4) est intact, lextremite ac- Fig. 4. Bassin vu par sa face posterieure; z, ileon gauche; £, ischion gauche; c, pubis gauche; d, pubis droit; e, tete du femur droit; /, proeminence de lileon droit; g, fc- mur; 7, ileon droit. tabulaire de Lischion droit est plus epaisse et plus trapue que celle de lischion gauche. L'ilcon droit (fig. 4, /; fig. 5 a) est Los du bassin qui a cte le plus eprouve. Plus court et plus large que son congentre de gauche, il presente en dessus de la cavite arctabulaire une profonde €- chancrure intcressant son bord posterieur et surmontee par un puis- sant relevement osseux (fig. 4, /), debordant sous forme d'un toit. Enfin, relie ă la moiti€ droite du bassin, nous trouvons un quatrieme os, qui n'est autre que le femur modific (fig. 4 g et fig. 5 f). Il est allong€ dans la direction de lilon, au devant duquel il savance en decrivant avec lui un angle aigu. Les principales modifications du femur resident dans son ecourtement 568 BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINȚE et son aplatissement lateral. La tâte (fig. 4 e et fig. 5 0) remplit la ca- vite acctabulaire; le col tr&s €largi est meconnaissable. Le trocharter fai- sant fortement saillie limite inferieurement une rigole oblique (fig. 5 2), dans laquelle. serpentaient des vaisseaux sanguins. L/extremite du femur, qui est ici reglee en haut, manque complătement d'largissement articu- laire tel qu'on le rencontre sur l'os normal. Cette extremite est aplatie, - lamellaire. | La cavite actabulaire droite est differente de celle de gauche. Les Fig. 5. Moiti€ droite du bassin vue de câte, a, ilcon; , tete du femur; c, ischion; d, pubis; e, rigole du femur; /, femur. Grandeur naturelle. surfaces articulaires de Lischion et du pubis au lieu d'etre legerement excavâes sont au contraire fortement bombces, seule la surface de Lilcon presente un enfoncement exager6, conique, dans lequel prenait place un relevement saillant de la face interne de la tâte du femur. Une &paisse couche de tissu cartilagineux entourait lilcon et le fe- mur en leur faisant un manchon commun. Les muscles de la jambe ctaient atrophies, il ne subsistait guere que leurs insertions tendineuses. sI BULETINUL SOCIETĂȚII DE SCIINȚE 09 FAUNE DE LA ROUMANIE PAR le Dr. MAURICE JAQUET Dans sa sâance du 1%/,, Mars 1897, la sociâte des Sciences de Buca- rest, apres avoir pris connaissance du preavis d'une commission nommee adhoc, a decide de s'interesser ă la publication de la Faune de la Rou- manie par le Dr. M. Jaquet et de subvenir selon ses moyens aux frais qu'occasionne une pareille entreprise. L/'auteur de la publication s'est imme- diatement mis ă louvrage et Lon peut dire des maintenant que le r6- sultat des premitres recherches ne se fera pas attendre. La lacune zoo- logique qui existait ă legard de la Roumanie va se combler La publi- cation d'une Faune s'imposait, et ceci est tellement vrai que les natura- listes auxquels M. Jaquet s'est adress€ pour la collaboration ă ce travail d'une aussi grande envergure ont accueilli avec empressement l'offre qui leurs €tait faite et par leurs connaissances apporteront les 6lements qui vont servir ă la construction du vaste €difice. La recolte du matcriel sera tres abondante et l'âtude donnera certaine- ment plus d'une râsultat nouveau. Quel pays en effet peut en Europe rivaliser avec la Roumanie pour la varicte de milieux propices ă lcpa- nouissement de la plupart des embranchements du Regne animal. Assu- rement, il n'en est aucun. Les fronticres naturelles de la Roumanie, hauies montagnes, importants cours d'eau. Mer noire, tout en limitant le pays au point de vue politique font cgalement de cette contree un territoire zoologique bien defini, dont les barrigres ne peuvent ctre que difficile- ment franchies. Le relief du sol, tres varice, puisque nous y trouvons la plaine, la region des collines et celle des montagnes se prâte ă mer- veille ă lacclimatation des animaux, dont les moeurs sont les plus di- verses. Les particularites naturelles, telles que lacs sales, lacs d'eau sau- mâtre, montagnes de sel, grottes, &parses un peu partout, meritent une attention tant au point de vue de la faune speciale qui a choisi ces en- droits comme habitat quau point de vue delinfluence modificatrice que ces milieux peuvent exercer sur la forme exterieure de leurs hOtes. Que dire de la Dobroudja, ce coin de terre tellement curieux ă plus d'un titre et encore si ignore! Ses collines, ses marais, ses rivicres, ses lacunes recelent une richesse zoologique dont nous sommes loin de nous faire une idee exacte. Souhaitons que les collaborateurs de la Faune de la Roumanie soient pleinement recompens6s de leurs peines par de nombreuses decouvertes quiils feront en ctudiant le matcriel qui leur sera envoye. 370 | BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINȚE FAUNE DE LA ROUMANIE par le Dr. Maurice Jaquet. Ueber einise Chilopoden and Diplopoden aus Rumânien, von Carl Verhoeft Dr. Phil., Bonn a /Rhein. Durch Herrn Dr. Maurice Jaguer erhielt ich eine kleine Sammlung von CHilopoden und Diplopoden, von ihm gesammelt in der Gegend von Constanza, Mangaha und Sinaia, uber welche ich die folgenden Mit- teilungen veroffentliche. Classe C/z/opoda. 1. Scolopendra ciugulata Latr. 1 Stiick von 6,7cm. Lănge ist olivenbraun mit graugelblichen Beinen, ein anderes o/7venschrwvarz mit rotbraunen Beinen. ş 4 Adolescentes haben blaue Antennen und Korperende, Elinterlopt sowie 1 Dorsalplatte râtlich. Femoralgliedzâhne | Plenzalfortsalz- | Femoraitortsalz. | EA CASETE | Unten Open innen | zâhnchen | Zâhnchen | | | | kssâazi criza dal i aie 4-4 gap Signs] al a 3 Da 414 > fani AAN | Adolescentes | __ (nicht abgebrochen) | 30 mm. 2+2 | 444 5-5 | 261/, D000 00| 002 SU) PR 13 ase: | zoo a 212 dl i 443 |] 271|. > BSE: SI 34 | Die Antennen der FErwachsenen haben 20-4+20, die der Adolescentes 17-18 18-18 Glieder. E | 174? Es bestiizgt das also wieder den im «Archiv fir Naturgeschichte» Berlin 1896, Bd. |. Heft 1 auf S. 23 von mir aufgestellten Satz: Die Antennen der Scolopendren machen eine Anamorphose durch». Vorkommen: A. a. O. wies ich diese Art aus der Gegend von Cor- stantinopel nach. Herr Jaquet sammelte sie an der Bucht von Conszansa und bei Mangalia. Es ist wahrscheinlich, dass sie an den Kiisten des Schwarzen Meeres iiberall verbreitet ist, —— a BULETINUL SOCIETĂȚII DE SCIINŢE 371 2. Fimantarium Gabriehs LL, Mangalia und Ufer des Mangaliaseees. 2 9 mit z55 und 153 Beinpaaren. Diese Zahlen sind auffallend hohe. Zazze/ giebt sie auf 133 —173 an. 3. Geophilus flavidus C. Koch. 19 von 52mm. mit 70 Beinpaaren von Constanza. Vordere Ventralplatten sehr deutlich und ziemlich dicht punktirt, Giftfusshiiften mit Zâhnchen. Driisensegment mit zahlreichen verdeckten Pleuraldriisen. 2 d vom See bei Mangala, von 40 und 48 mm. beide mit 75 Bein- paaren. Vordere Ventralplatten schwach punktirt, ebenso bei einem von 46 mm. aus Bucarest. Die hâchste Beinpaarzahl war bisher 75. Das 9 mit 79 iiberschreitet dieselbe also. 4. Scutigera coleoptrata L. Constanza und Mangalia 1d 19. 5. Lithobius (Archihthobius) ? sp. 1 junges d! (defect) von Bukarest. Classe Dp/opoda. 6. Julus luridus Latz (Cylindroiulus) Sinaia lg 1e. 7. Brachyiulus rosenaueusis Verhoeff (Chromatoiulus). Sinaia t9 2 hellen Riiclenbinden. Zwei Schalt- schwarzgrau, nur mit tiefschwarzer Rickenlinie. 79 und 47 Rumpfsegmente. Fir die 7z/fen d wies ich 77 Rumpfsegmente nach. Fir diese Sc/a//mânunchen gilt dasselbe, was ich im «Zoolog. Anzei- ger» Leipzig, 1897, N. 527 fur proectus Ver. mitteilte. Der sezue/le Farbendimorphismus wird ebenfalls von neuem bestătigt. Es ist hier der richtige Platz um ein WNamenverzerchniss derjenigen Diplopoden zu geben, welche ich im Herbst 1896 aut einer Studienreise durch die transsilvanischen Alpen, namentlich in den Gegenden von Hermannstadt, Kronstadt und Sinaia gesammelt habe. Da die transsil- vanischen Alpen zwischen Rumânien und Stebenbiirgen staatlich geteilt sind, so ist es wahrscheinlich, dass alle von mir in Sreberbiireen gesam- melten Diplopoden auch in Rrmânzen vorkommen, so dass die Zoologie beider Lănder Interesse daran haben muss. Unter meiner Ausbeute befinden sich viele VVoza, weiche meist schon im «Zoologischen Anzeiger» versffentlicht wurden. Mein dortiger Auf- satz (39 pg. und 14 Textfiguren) lautet: Deitrăge sur vergleichenden Morphologie, Gattungs-und Artsystematil der Diplopoden, mit besonderer Periichsichtizung derțenigen Siebenbiirgens ». Ein weiterer Aufsatz: «Ein Beitrag zur Diplopoden-Fauna Sieben- 189) 37 BULETINUL SOCIETĂȚII DE SCIINŢE biirgens» (auch noch einige Nova enthaltend) erscheint jetzt in den « Verhandlungen der zoolog. botan. Gesellschaft» in Wien. VERZEICHNISS DER VON MIR IN SIEBENBURGEN UND RUMÂNIEN AUFGEFUNDENEN DIPLOPODEN. Glomeridae: 1. Glomeris europaea. hexasticha Brandt. 2) > > connezra, C. Koch. 3. » 2) Fimeri Nerh. 4. Gervaista costata Waga. 4a. » » var. acutula Latr. Polydesmidae: 5. Polydesmus illyricus Verh. Ga > » montanus Dadny. 7. > hamatus Nerh. 8. > spelneorum NVerh. SI > denticulatus C. Koch. 10. Szrongylosoma pallzpes Latr. Chordeumidae : 11. Mzcrocherdeuma transsilvanicum Nerh. 12. Fleteroporatza traussilvanicum Nerh. 13. > alpivagum Nerh. 14. » SE 15. Fleterobraueria Karoli Verh. 16. Craspedosoma Rawliusii Latr. 17. Bielia Kimakowizii Verh,. Iulidae: 18. Brachyinlus projectus Nerh. 18a. » » var. a/ticolus NVerh. 19. > bosntensis Verh. 20. > Zranssilvanicus Nerh. 21; > 7osenaueusis Nerh. 22. > platyurus Late. 23: > unilineatus C. K. 24. Iulus (Leptoiulus) Adensameri Verh. 2, » Deubehi Nerh. 26. » » cihatus Verh. 27. >» (Cylindroiulus) luridus Latr. DB a > Horvathi Verh. 29, v» (Anoplotulus) boleti C. K. BULETINUL SOCIETĂȚII DE SCIINTE | = e | Lo: 30. Zulas (Oncoiulus) foetidus C. K. 31.» (Milrozuius) Moebiusiu Verh. 32. >» (Zyphloiulus) strictus Latr. 33. Micropodsiulus Mehelyi Nerh. 34. Schizophyilum sabulosum Latr. 34a. » var. bhiniatum C. K. 35. Fachyiulus hungaricus Karsch. 36. Sfnophyilum primitvum NVerh. 37. > Her manni- Miilleri Verh. 38. Dlanzulus Phlepsii Verh,. 39. Isobates varicornis C. Koch. Polyzonidae: 40. Polysonium germantcum. Brandt. Polyxenidae: 41. Polyzxenus lagurus L. Die _transsilvanische Diplopodenfauna ist hiemit azc/£ erschâpft. Es sei auf die weiteren von £. 7. Daday aufgefihrten Formen hingewiesen. Darunter sind allerdings einige zweifelhafter Natur. Indessen besitze ich selbst noch mehr als 1/, Dutzend zweifelhafter, hochst wahrscheinlich neuer Formen, fir welche ich die reifen 22 noch nicht aufgefunden habe. | Genauere Fundortsangaben enthalten die oben angegebenen Arbeiten 30. luni 1897. FAUNA MALACOLOGICĂ A BUCURESCILOR ȘI IMPREJURIMILOR SALE DE I. P. LICHERDOPOL In Manuel de Conchyhologte par le Dr. Paul Fischer, suprafața globului terestru este divisată în 78 /roviucii marine și 30 de regiuni terestre fun- date pe studiul moluscelor. 374 BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINŢE Provinciile marine sunt: arctică, boreală, celtică, lusitaniană, aralo- caspiană, africană occidentală, africană australă, indo-pacifică, australo- zelandeză, japoneză, aleuțiană, californiană, panamică, peruviană, mage- lanică, patagoniană, caraibă, transatlantică. Regiunile terestre sunt: septentrională, circamediteraneeană, asiatică centrală, chineză, japoneză, atlanțideană, africană centrală, africană oc- cidentală, africană australă, malagașe, afro-arabică, indiană, indo-chineză, indo-malaiză, filipiniană, austro-malaeză, australiană, austro-polinesiană, polinesiană, neo-zelandeză, patagoniană, chiliană, peruviană, columbiană, brasiliană, mexicană, caraibă, americană, californiană, canadiană. România este aședată în regiunea terestră circamediteraneeană și din causa mării Negre, în provincia marină lusitaniană. Regiunea circa-mediteraneeană este definită ast-fel: Tote uscaturile din prejurul mărei Mediterane, al mării Negre și al mării Caspice, formâză o vastă regiune terestră locuită de o faună forte variată. Limitele acestei regiuni sunt stabilite de deșerturile africane la S., de oceanul Atlantic la W și de Alpi la N; la E. acestă regiune se continuă cu regiunea asia- tică-centrală, care ajunge până în Tibet și Cașmir. Acestă regiune se pâte sub-divide în: a) Sub-regiunea occidentală sai atlantică. b) Sub-regiunea meridională saii mediteraneeană. €) Sub-regiunea centrală sai pontică. d) Sub-regiunea orientală sai caspică. România împreună cu Austria, Ungaria, Transilvania, sudul Rusiei, Cri- meea și pote o parte din Caucasia, litoralul turcesc al mării Negre for- meză sub-regiunea pontică. Acâstă sub-regiune are o faună destul de variată. Fauna de apă dulce este însemnată prin mai multe specii de /1/Zoolyphus (nacicoides, flu- minensis, prasinus, fuscus), de Ma/ania (holandri, parvula) şi de /7emzsz- nus (acicularis, thermalis, esperi); iar cea terestră mai ales prin unele specii de C/ausilia şi de ale genului Ba/eo-Clausilia, proprii Transilva- nici, și cari sint: B. Haueri, cyclostoma, glauca, lactea, livida. Cam așa se exprimă Fischer în opul citat. Speciile citate mai sus de Fischer, cari nu sint specii de Ba/eo- Clausthia, ci de Isoalopia (secţiune a genului Clausilia creată de Licher- dopol), nu sunt nici de cum exclusive Transilvaniei, după cum pretinde Fischer, ci mai tâte aceste specii se întind mult în interiorul teritorului românesc în unele din marile masive, cari despart România de Transil- vania, cum sunt Bucegii, Bratocea și Ceahlău. Și afară de acestea Ro- mânia are unele specii cari se pot considera drept caracteristice ale ei, iar altele cari o deosibesc de ţările de dincolo de Carpaţi și o apropie de cele de dincolo de Dunăre. Printre speciile caracteristice ale României pot cita, dintre cele de apă BULETINUL SOCIETĂȚII DE SCIINȚE 375 dulce: Nerizina /ransversals, N. danubialis etc. şi printre cele de uscat: Helix, secţiunea Campylaea, şi anume C. /lessei, C. banatica C. trizona şi C/ausilia, secţiunea /soalopia, și anume Gs. Flaueri, Gs. hivida, Gs. glauca, Gs. lactea etc. Printre speciile, cari deosibesc România de Transilvania, și o apropie de țările de peste Dunăre, pot cita, dintre cele acuatice: Unio tumidus, Sphaerium rivicola, Vivipara Jascinta etc. iar dintre cele „terestre: Zielix (Trigonostoma) coreyremis, Ieh (Campylaca) planospira. Builiminus (Chondrula) microragus: și guadridens, Cyclostomus clegaus etc. Ast-fel caracterizată România din punctul de vedere malacologic, să trecem acum la fauna malacologică a Bucuresciului și a împrejurimilor sale, împrejurimi, cari pot represinta mai totă Regiunea câmpenă, a Munteniei mai ales; vom face însă acâsta după ce vom defini mai întâiă topogra- fie şi climatologic Bucurescii și împrejurimile lui. Numesc împrejurimi ale Bucuresciului o suprafață de teren cu contur mai mult sau mai puțin circular, cu centrul în centrul Bucuresciului și cu marginele, cari să nu trecă peste 30 de kilometre de la acest cen- tru; ast-fel că ori-ce punct al acestui contur, să fie ajuns de persâna, care plecă din centrul orașuluii cel mult în timp de o oră cu drumul de. fier, în trei ore cu trăsura și în șcpte ore și jumătate pe Jos. Putem atribui acestor împrejurimi o întindere de vre-o trei mii de kilometre pă- trate, o înălțime medie dasupra nivelului mării de 87 metre și o încli- naţiune de la N-—S și altă înclinațiune de la W la E de 2, 3 metre pe kilometru (1). Solul, care formeză împrejurimile Bucurescilor, afară de albiile nume- roselor cursuri de apă, cari "1 străbat pretutindenea, este constituit la su- prafați de un strat destul de gros de pămint arabil, sub care vine l&s- sul cu caracteristicile sale concreţiuni margose (pămînt galben cu sigă), căruia îi urmeză nisip și pietriș (chișiau) (2). (1) Inăiţimea medie dVasupra mării și înclinațiunile solului la kilometru, cari nea- părat nu sunt de cât aproximative, le-am calculat după următorele date, luate după harta județului Ilfov, lucrată de d-l Buzoianu, și cari figureză, neapărat, și în harta României lucrată de Statul major austriac. jetieseiPopesei, de jpe șoseaua Bucuresei-Ploiesci, alti e a a 2000 "030 e Gps a(Cililca d D410 MR e ha TE IE îi 0 PNR ED DE pa PI ITI Ip cu Pirlita, local pe mal, st. al Argeșului, șos. Bucuresci-Giurgiu . . . . . 85» Movila Sirbilor, în apropiere de Fundulea, C. F. Bucuresci-Fetesci . . .74» Distanța calculată pe hartă este aproximativ între Petresci-Popesci și Pirlita 39 klm. și între Bucuresci și Movila Sirbilor 34,5 klm. (2) Stratele, cari constituiesc părțile profunde ale solului circumbucurescen, aparțin sistemei neogene, seriei pliocene, a-nume etajului-levantin şi serie miocene, a-nume etajului-ponțian, după cum se vede în harta geologică, care însoțesce Teza presen- tată Facultății de Sciințe din Paris de d-l Sabba Stefănescu, pentru obţinerea gra- dului de Doctor în sciinţele naturale. Acestă lucrare de curînd apărută, precesă de o alta tot atât de importantă și publicată printre Memoriile Societăţii geologice ale Franţei cu titlul Z/udes sur Zes terraius tertiatres de Ja Roumanie. ( Paleontologte) 516 BULETINUL SOCIETĂȚII DE SCIINŢE Cursurile de apă, cari-l străbat, curg în mătci săpate, în albii formate de aluviuni moderne și închise în văi mai mult sau mai puțin largi și adinci, mai tote cu malul drept abrupt și cu cel stîng slab înclinat (1). Direc- țiunea acestor cursuri de apă, dintre cari unele formeză mai mult nisce șiruri de lacuri, nu este aceeași pretutindeni; unele, și cele mai nume- rose, curg de la N W către S E, iar altele aprâpe de la W către E. Primele sunt străbătute aprope perpendicular de o linie cu direcțiunea S W—NE, ce începe de la Singureni, de pe malul sting al Nejlovului în județul Vlașca, trece prin Bucuresci și se termină la Grădiștea, cătun al comunei Grecii-Grădiștea în județul Ilfov, linie care este tot-de-odată și unul din diametrele ariei, ce considerăm. Aceste cursuri de apă sunt: Nejlovul, care mai la vale se varsă în Câlniștea, iar acesta în Argeș tocmai întrunul din punctele conturului nostru. Argeșul; Sabarul cari mai sus primesce apele Ciorogârlei, după ce acesta a primit și ea mai sus surplusul apelor Dâmboviței la aprope 20 de kilometre de Bucuresci în direcțiunea N W. Dâmbovița, în care mai sus se varsă piîriul Ilfov; In fine, de cea-llată parte a Bucuresciului, adică spre E, Colentina, care formeză în sus de Bucuresci lacurile Ciocănesci, Buftea, Buciumeni, Mo- goşdea; pe lângă Bucuresci, lacurile Dămărdia, Bănesa, Fierăstrăul, Flo- resca. Teiul, Colentina, Fundeni, Mărcuţa, Pantelimonul, până ce se varsă puţin la vale în Dâmboviţa; Valea Pasărea, în cari se află mai multe lacuri. Și în fine piriul Moștiștea, cari asemenea formeză o mulțime de lacuri mai mult sau mai puţin întinse ca la Hagiești. Lilieci, Creţa, Gagu etc. Printre apele cari curg de la W la E și cari se află către nordul re- giunii, ce considerăm, putem cita Pociovaliștea cu afluentul s&i Vlăsia și o mică parte din pîriul Znagov, care după ce formeză lacul Brătulesci, mlăștinile Cocioc și lacul Tincăbesci se duce să alimenteze marele lac /magov situat afară din regiunea nostră. Aceste diferite cursuri de apă, forte favorabile desvoltării faunei ma- lacologice, dacă sar regula, canaliza și adapta la o irigațiune sistematică (împrejurare dezastrosă pentru acestă faună), a celor trei mii de kilometre pătrate, pe cari adi le udă neregulat, ar face din împrejurimile Bucurescilor și așa cum e adi destul de fertile, un adevărat paradis, mai ales dacă teza avend de obiect: Zale si7 a/igraphigue, lacrare meritorie și conscinci6să, face ilustru pe autorul stă și aduce ondre nu numai Facultăţii de Şciințe din Bucuresci și fostului biuroi geologic, ci și întregei Ţări Românesci. (1) Am semnalat altă dată causa, care mi se pare, că a făcut ca mai tote rîurile Munteniei să aibă o convexitate către W şi să fie cu malul drept mai abrupt ca cel sting. Vedi Bacurescii de 1. P. Licherdopol, Bucuresci, Carol G5bl, 1889, pag. 11 și urm. BULETINUL SOCIETĂȚII DE SCIINŢE 317 “Sar împiedeca și sălbatica devastare a pădurilor, păduri la adăpostul că- rora se îmulțesce o faună forte bogată. Prin cuvintul paradis n'am înțeles aci de cât o simplă grădină; căci clima excesivă a țării nostre, după cum vor arătă câte-va din elementele climatologice de mai la vale, nu pote face din regiunea circumbucureștenă Paradisul biblic, de și latitu- dinea sa de 440, 25, adică o situațiune la egală distanță de pol și de ecuator, i-ar da dreptul la acesta. Insă, pe de o parte, din cauză ac- cesului liber și a frecuenței vintului de E și de NE, adică a Crivățului, r&cit de zăpezile Caucazului și ale Rusiei nordice, avem iarna o tempe- ratură atât de scăzută. Pe de altă parte, din cauza direcțiunii Carpa- ților în Muntenia și a paralelismului lor cu Balcanii, ceea-ce face ca Mun- tenia să se afle închisă ca într'o vale, și din cauză că România se află, afară de o mică porțiune din conturul sau, în contact și în continuare numai cu întinse uscături, avem vara o temperatură atât de ridicată. Adevărul este că clima regiunii circumbucureștene ar mai pierde din caracterele sale excesiv-continentale, dacă apele, cari străbat acestă regiune, Sar adapta la o irigațiune sistematică și dacă vegetațiunea forestieră sar îmulți, ambele aceste împrejărări, adică vegetațiunea și irigațiunea, pro- ducând o evaporațiune mai abundentă și regulată, umplend ast-fel atmos- fera de vapori întrun mod constant, și prin urmare moderând căldura cea mare a verei. Regiunea acestă sar transforma ast-fel nu în Paradisul biblic, ci într'o adevărată grădină, pe când acum ea este un adeverat cuptor de pe la finele lui Maiii și până la începutul lui Octombre, și un adevărat focar de miasme, în contra cărora Românul luptă numai prin aju- torul puternicului săi organism și al facultății sale d'a se adapta ori-cărui medii. Elementele climatologice principale ale regiunii ce examinăm, coordo- nate de neobositul director al Institutului meterologic al României, d-l St. Hepites, în Analele acestui atât de folositor Institut și extrase din aceste Anale (Tom XI anul 1895) sunt următârele: I. Temperatura aerului. 100,08 mijlocia pe 11 ani, de la 1885 până la 1895 AVRaz 4 ai zi, 30.0 talia Primăvara: ant li, 100 10062 mijl 1895 | eu oea pe, 1975 falie tis eo) o 5 tt 208 oale 5 CE d a 0 pt a al Li Le 15%9 maxima mijlocie. Maxima absolută . . . 380,0 5%0 minima > Minima > di a oC 09) e ele iara N OISCA aut iii „a ca Pta ai aie cel Oda [i = [o e) BULETINUL SOCIETĂȚII DE SCIINȚE II. Presiunea atmosferică. 754,85 mijlocia pe 11 ani, (1885—1895) PAS 40 > pe anul 1895. III. Apa cădută ca ploie şi ca zăpadă. 559,6 mijlocia a 5 ani, din 1891 până în 1895. 608,0 > anului 1895. IV. sV aim tal A bătut în 1895. | 164 de ori de la SW. | 166 >.» dela W, A „|. 203, de. ori. de la NE, >» 361/, de ori la %, de la Crivăţ 1196. 3...2 ude ladă » -181/, de ori la %, din cele-Lalte patru direcţiuni (201 ori). ar de 15 ori na bătut vintul (165) de ori). Intr'un lung șir de ani am cutreerat de mai multe ori tot acest teri- toriă, ce am limitat și numit mai sus că formsză regiunea circumbucu- reștenă ; nu voii menționa însă aci de cât acele localități, din cari am adunat mai multe sai mai puține specii de molusce. Aceste localități, în- cepend cam despre S de Bucuresci, trecend prin Bucuresci și mergend NW și N, sunt cuprinse în următârele comune: In județul Vlașca: Comana, pe malul drept al Câlniștei, stațiune a C. F. Bucuresci-Giurgiu. Singureni, pe malul sting al Neajlovului. Dărăsci, pe malul drept al Argeșului. In județul Ilfov : Măgurelele Oteteleșeanu (1), pe malul stîng al Sabarului. De 30 de ori la %, dela Austru (1) Nu pot să nu mulțumesc aci d-lui Ion Slavici, distinsul bărbat pus de Academia Română în capul Institutului de fete de la Măgurele, frumâsă operă de bine-facere a răposatului Oteteleșeanu. In două rînduri am fost la d-sa și cu d-sa impreună am vizitat cele mai multe din localităţile, de prin prejurul Măgurelelor. Imi voii aduce aminte tot-d'auna cu plăcere de timpul petrecut cu d-sa la Măgurele, precum și de o altă excursiune făcută tot cu d-sa, acum câţi-va ani, între Bușteni și Lacul-Roșu, din muntele Retivoiă pe stînga Prahovei. La Măgurele, d-l Slavici mi-a desvoltat și m'a făcut să înțeleg teoria lui Schopenhauer; între Bușteni și Lacul-Roșu, m'a făcut să cunosc din tote punctele de vedere pe Chinezi, de cari d-sa este entusiasmat. Un fapt, care-mi va rămânea neşters din memorie, este descinderea n6stră din mun- tele Susaiă până "n apropiere de Azuga, cu vagonetele drumului de fier, parte funicular BULETINUL SOCIETĂȚII DE SCIINŢE 379 Vîrtejul, pe malul stîng al Ciorogirlei. Bucuresci, pe ambele maluri ale Dîmboviţei, cu vecinătăţile lui imediate, și anume de partea sud-vestică: Filaretul și Cotrocenii, pe malul drept al Dimboviţei, Și de partea nord-estică a lui: Pantelimonul și lundenii, pe malul stîng al Colentinei. Ferăstrăul și Bănesa, pe ambele maluri ale Colentinei ; Apoi mai departe spre N.W. de Bucuresci: Bucovenii, pe malul sting al Colentinei, Brezdia, pe malul drept al Dimboviţei, Ciocănescii, pe malul drept al Colentinei, pe teritoriul cărora se află stațiunea Ciocănesci a C. F. Bucuresci-Pitesci; și, în fine, spre N. de Bu- curesci: Căciulaţii, pe malul drept al Pociovaliștei, Cociocul, pe malul drept al Znagovului, pe teritoriul cărei comune se află stațiunea Periș a C. F. Bucuresci-Ploiesci, Tîncăbesci, pe malul sting al Znagovului. Unele din aceste localități sunt excesiv de bogate în specii; așa, ca să nu menționez de cât două, acestea sunt: una, lacul Fierăstrăii, pentru specii acuatice, iar alta, pădurea Popeasca de pe teritoriul comunei Cio- cănesci, pentru speciile terestre. Intro singură explorațiune în acestă din urmă localitate, am adunat, afară de multe alte specii, 440 de individe din singurul gen C/azsz/za, și anume: Ep pieatae at îuphcata >. > e, . „ . .. „ 208 'adieă 61 la 0/ş 9/0 757/40500 inalt n Sea boa ue us, OI TIN DI] >» „Pta stiati zau 30 077 NSE SER ORE DORI LG O Aa MN LO maia 9000/4077 cala e pa pe E Na ca a, gta 8 ra Ie precum și 82 Cyc/ostomus costulatum. Este adevrat că rare-ori am dat peste o ast-fel de profuziune de individe; de multe ori, după o explo- rațiune de o di întregă, nu mam ales de cât cu câte-va individe din dou& sau trei specii. Profuziunea, de care vorbii, se datoresce, de sigur, extraordinarei abundențe de ploi din acestă primăvară atât de anormal de umedă. Ceea-ce diseiu despre abundența saă raritatea moluscelor se aplică speciilor terestre; căci, în ceea-ce privesce speciile acuatice, ace- stea sint tot-d'a-una la disposițiunea căutătorului, de și se pare că, pen- tru unele, vîntul și anotimpul ar avea o influență asupra lor. Inserez aci lista celor 24 genuri, ale cărora forme (specii și varietăți) le-am găsit în regiunea circumbucurescenă, aședate nu după ordinea lor naturală, ci după Gre-cari caractere comune, cari să înlesnescă, pentru și mânat cu mașină de abur, iar parte mânat la vale numai de gravitate, cu vago- nete, dic, încărcate cu cherestea. Cât o fi durat descinderea, nu sciă; atâta numai sciă că, la oprire nu puteam să ne mai desfacem mânile, pe cari le ţineam încleștate de lanțurile, ce țineaă legate lemnele în vagonete ! 380 BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINŢE începători, priceperea așa numitei C/ee dihotomică, care va urma. Acestă Cheie ar putea servi persânelor doritâre da cunbdsce numele genurilor de Gaszeropode (melci) și de Pehicipode (scoici) cari populeză uscaturile și apele din împrejurimile Bucuresciului. Se înțelege că începătorii în a- cest studii, care este tot atât de atrăgător ca ori-ce altă ramură a sciin- țelor naturale, ce procură cercetătorilor atâtea deliciuri, trebue să aibă o doză de cunoscință despre nomenclatura întrebuințată în 7pa/aco/ogie, și si nu aibă a face de cât cu animale vii; și totuși nam pretențiunea să dic că cu acestă Cheie vor putea nemeri tot-d'a-una exact numele genului la care aparține individul peste care a dat. In ceea-ce privesce numele specific, trebue să mărturisesc, că se capătă forte anevoie cunoscința acesta Genuri. Forme. fără de conchile. [24744 ul | ja 1 ANGDSI | Zonitoides . . . . Li al its panta 3 = terestre. |! | Puliminus t= neoperculate . i Coc//copa . . . | | Pupa 2 dpi | 1€ Clausilia |. 597/0C20700 aa ee Carychium operculate . Cyclostomus . » cu conchil Ru, | Univalve | | RE E No) ÎN) dmat (90) [eat i lazi ee) Ş I 3 R LAS S ap neoperculate . ! Aplera . Planorbis . . 4 * Ancyluc Valvata | | RR O ACUAIAGEs. 53 i. Molusce Visipara (db) PT ei P ==) operculate . i By//inia | > w | Lathogiyphus Anodouta . . Uuio . Sphacrium Calbyculina ae 'Bivalve (scoici) . | 89) Xe) (dpi SI (SU! BULETINUL SOCIETĂȚII DE SCIINȚE 381 Cheie dihotomică. ei Er (o dez a PAR A TEA 0, ARB A IPN) e N CU LR 2 1. Molusc | i ec aul At E AVN erp ioni e. dea pg ROI at 1% A. Acuatice. FE. Îsi) NT 7 URNE a aa Il POROASE 2. Conchilie | ă si | coaie a ae ae Pe EEEI PN CPRD RORTEO IRRIII ol eta DU ur! B. Bivalve. e EU: inate. luneă de la 2ben: îa sus, pâna la. LOO0mm i 4 3. Conchilie | RI s RI; x p die cc usluin o unei ele la 25004 în JOS e i | fără dinți; conchilie ovală ca 4. Sarnieră | c6jea 2 subțire . . . . N AAA Amodouta, 4 cu dinți; conchilie ani. câje > grosă. AĂ/I Unio. cu virfurile aședate > către Siluo A te erati 20 000 AI lee AC) 5. Conchilie || cu vîrfurile aședate mai mult către una din ex- | ADE RONA E ME 720 77207072070001) i e IE Le 0314744441 e | late imi cala) „ae, XĂTIII Sphaerum 6. Virfuril hiliă Du e Conca prelungite în formă de tub . XĂ//V Ca/ycuhuna. b) Univalve. Neoperculate. [sea abia distinctă: conchilie mică | | (până la 10") în formă de luntrișdră E Conmchilie | e i Sovila Ce” ASCVUfă, aaa ati cu nzatui oa ACI ZA 70/08 | spiră formată de mai multe încolăcituri . . 8 Opereilată, e ri ei a i e PA sia LA fa în acelaș plan, formeză în lg ă XIV papal 8 Incolăciturile + |nu tote în acelaș plan, formeză o spiră scurtă sau (n mazii mule oz: juelale, puțini luai e e a | clesatros=ă (eusa spre drepta) 2 e e i e AV Lina. 9 Conchilie! .- S (e P Să, Lai pate |sinistrorsă (usa intorsă spre. stinga) pa a a 10 10 Spi „x | Scurtă, forimată, „chin, -3 încolăcitucă aaa a ae ve AIE FAysa. “lungucță, > RE) « Di ia aa a GL AC/A Ap oua Operculate. „|semilunară, cornâsă, tare intrată . . . AĂ /ihogthyphus. 11 Operculă. . fn E Ş tei pire ce za ao 77 DARA tea a GR ca e ae a ct pi CT Ra RU Ea 74 93 lei) DS BULETINUL SOCIETĂȚII DE SCIINŢE |mare, de la 20": în sus până la 400mn: 12 Conchilie ! lîncolăcituii 6—7, operculă cornâsă . . AVI// Vivzpara. mică, de la 15”"*: în jos, încolăcituri 4--5 și 5—6. .13 ovală, tare ascuțită sus, calcaro-cornosă și cu | | liniide creștere comentrice, (incolăcituri4—6. A/X Byrhinza. 13 Operculă | „circulară, forte puțin ascuțită sus, cornâsă, "cu nucleii concentric, (încolăcituri 4—5). AVII Valoara. B. Terestre. 12 Mol | fără conchilie vexteriră - 1. oa e a. olusc *: gi: ue ( cu conchilie exteriră .-. n o... Operculate. | operculată:... usa vise ae suo iata ea bati DORI ITI A aaa 15 (o nebilie), aa be ae a geaca ale TA RI E PIREU IIOIRIRIIIIIRIRII 0 Neoperculate. desvoltată mai mult în sensul diametrului, așa în cât să fie turtită, globulbsă sau cel mult turtit conică. . . 17 | a jul 16 Conchilie ( desvoltată mai mult în sensul lungimii, așa în cât să fie ( t | | ovoidă, fusiformă, cilindrică sai în formă de butoi. 19 urtită, coje subțire, netedă, sticlâsă . . .*. . 17 Plyana, globul6să sau turtit CORA a le mică (diam. 6,5**-) turtit globul6să, fin striată supțire, sticlâsă, gălbue (când conține ani- "| malul pare megticiosa) 2 i a DA Dale s mică (diam. 3"*-), mijlocie saă mare (până 18 Conchilie/ | peste 40"), turtită, globuldsă, turtit conică, | carinată sau nu, c6je mai adesea puțin tran- | slucidă, albă sau alt-fel colorată, cu sau fără 17 Conchilie bande, cu per sau nu, cu deschidâtură din- țată 05 îngroșată sau mu 7 Ape „ovală, spiră mică, ultima încolăcitură forte mare, 19 Conchilie| | deschid&tură mare, c6je subțire, transparentă. ZĂ Succinea. | cu îneolăcituri cari cresc regulat 2 5... ca |dextrorsă . .. . ee e e e ul |sinistrorsă. n sa a an a 2 IN ANI N Ci | mică, cu lungime sub 6". ovoidă sau în formă de butoiu 22 cu lungime de la 6mn. în sus. , e 2... 20 Conchilie 21 Conchilie EP BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINŢE 383 ii foLmă clesbutojil CU virii obtus a au. LA i i “fa | „ovoid aa cu virf obtus deschidetura ap e e dr e nt page haz i jovoiă lungucță, pe marginea desoliestiurei !'cu 3 eminenţe dentiforme . . . . . . AX Carychium |lungă de 5-—6"": deschiderea nedințată . 7 Coc/licopa lungă de la 6==- în sus deshiderea dințată V Bu/minus |mică de la 2»»- în jos de formă ovoidă . VI/ Vertilla fisiune clean SUS me o DEAL Clasa Urmeză enumerațiunea, cu indicaţiunea localităţilor, a acelor genuri. sp. var. total i) terestre CZ Miu Ce pigale) a i e i BD e 35164 |univalve, cari coprind 20+ 9— ul | bivalve, cari coprind 8+ 3=—11 pelecipode 0115-75 Numerile puse d'asupra fie-cărei specii sint ale Catalogului Moluscelor din Austro-Ungaria și Elveţia (Vedi p. 25 Fauna mal. a Rom. No. 2, de I. P. Licherdopol, Bucuresci, 1894). 23 Conchilie 24 Conchilie gasteropode 13 acuatice 24 I. CLASA. GASTEROPODE. [. Ordine Stilommatofore. Terestre. 1. Familia Vitrinide. I. Genul Limax=Miuller. 8. 1. Zimax maximus, Liune. — Comana, pădurea Comana, Ciocănesci, pădurea Popesca. II. Genul Hyalina-Ferussae. SI 2. Zohita nites, Mhichauad.— Comana, pădurea Comana. Bucuresci, parcul palatului de la Cotroceni. Cocioc, malul piriului Znagov între C.F. și Gocioc: III. Genul Zonitoides-Lehmann. D6) 3. Zomtoides uitida, Miiller. Singureni, malul eleșteului de sub costa pădurii. Bucuresci, malul lacului Fierăstră:i. Cocioc, malul piriului Zna- gov între C. F. și Cocioc. Tincăbesci, malul lacului Tîncăbesci, 384 BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINȚE 2. Familia Helicide. IV. Genul Helix-Linne. 747 4. Vallonia costata, Miller. — Bucuresci, malul lacului Fierăstrău. Cio- cănesci, pădurea Popesca pe malul Isvorului-din-pădure. O. 5. Zrigonostoma coreyrensis, Partsch. — Comana, pădurea Comana. Bu- curesci, pădurea de pe malul lacului Băneasa. Ciocănesci, pădurea Po- p6sca pe malul Isvorului-din-pădure. 84. 6. Petasza bideus, Chemui1s. — Bucresci: malul lacului Fierăstrăi ; ma- lul lacului Bănsa. Ciocănesci, pădurea Popeâsca pe malul Ișvorului din pădure. 92. 7. Pputicicola rubiginosa Ziegler. —— Bucuresci, malul lacului Fierăstrău. 102. 8. Fruticicola strigella. Draparnaua. — Ciocănesci : pădurea Popesca; malul Isvorului din pădure (aceași pădure). 103. 9. Fruticicola Jruticum, Miller. — Bucuresci, pădurea bănesa. Cocioc, malul piîriului Znagov și între C. F. și Cocioc. Ciocănesci, pădurea Po- pesca pe malul Isvorului din pădure. IN0)5) 10. Zruzicicola carthusiana, Miiller. — Comana, pădurea Comana. Mă- gurelele Oteteleșeanu. Bucuresci: Panteleimon ; parcul palatului de la Cot:oceni; platoul Fierăstrău; malul lacului Fierăstrăă ; Bănesa. Căciulaţi, parcul proprietății Mavrodin. Cocioc, malul piriului Znagov între C. FE. și Cocioc. Ciocănesci, pădurea Popesca pe malul Isvorului din pădure. 106. 1]. Pruticicola incarnata, Miller. — Comana, pădurea Comana. Ciocă- nesci, pădurea Popâsca pe malul Isvorului din pădure. 108. 12. Fruticicola carputica, Privaldsky. — Ciocănesci, pădurea Popesca, la Isvorul din pădure. 138. 13. Zachea austriaca, Miihifeldt, — Comana, pădurea Comana, Măgu- BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINŢE 385 „relele Oteteleșeanu. Bucuresci: parcul palatului de la Cotroceni; grădina bisericei s-tul Dumitru (str. Carol 1); grădina Ic6na ; grădina Ioanide (str. Polonă); grădina caselor din str. Scaune No. 32 , grădina Kiselef (șo- seaua); platoul Fierăstrăui ; Băneasa, Bucoveni, pădurea Mogoșdia, Bre- zGia, pădurea Bujorenca. Ciocănesci : gara Ciocănesci; pădurea Popesca Cocioc, malul pîriului Znagov între C. F. și Cocioc. 14. Zachea austriaca var. pallesceus, Firussac.— In mai mult din lo- calităţile citate pentru forma tipică. 141. 15. Acrophila candicans, Ziegler. — Bucuresci: Pentelimon, Cotroceni pe lângă grădina botanică; malul Dâmboviţii în dreptul școlei Veterinare; grădina Cismigiu; grădina caselor din str. Verde No... , ; grădina Chi- selef (Șoscua); platoul Fierăstrăă. 146. 16. Zlehcogena pomatia. Liune. — Comana, pădurea Comana. Bucuresci: o grădină din Radu-Vodă, mănăstirea Miahai-Vodă; grădina bisericii S-tul Dumitru (str. Carol 1), grădina caselor din Str. Scaune No. 32; gră- dina loanide istr. Polonă); Pantelimon; pădurea Băncsa, Ciocănesci, pă- durea Popesca. 3. Familia Pupide. V. Genul Buliminus. Ehrenberg. 151 — 152. 17. Chondrula pentodontus, Licherdopol (syu: Ch. trideus Miller, Ch. albolimbata Clessiu, Ch. escimia Kimaloiwics, Ch. (pupa) guinguedentata Miihlfeldt)— Comana, pădurea Comana. Bucuresci: Pantelimon; gara Fi- laret parcul palatului de la Cotroceni; grădina Cişmigiu; grădina Ioanide (str. Polonă); grădina plalatului Academiei române (cal. Victoriei); grădina Chiselef (Soscua); platoul Cotroceni; malul lacului Fierăstrăă. Ciocănesci, pădurea Popesca. Căciulați, parcul proprietății Mavrodin. Cocioc. malul pâriului Znagov între C. F. și Cocioc. Tâncăbesci, malul lacului Tâncă- besci. — Afară de forma tipică, se găsesc în unele sai altele din aceste localități şi următorele varietăți: 18. Minor Pfeiffer, Ch. trideus var. galiciensis, Clessin. 19. FEximia Prossmăssler Ch. tridens var. escimia, Ch. albolimbata, Ch, escimta. VI. Genul Cochlicopa Risso. 161. 20. Zua /uărica, Miller. — Bucuresci, malul lacului Fierăstrău. Ciocă- nesci, pădurea Popâsca pe malul Izvorului-din-pădure. 386 BULETINUL SOCIETĂȚII DE SCIINȚE VII. Genul Pupa Draparnaud. 173: 21. Orcula doliolum, Bruguiere. — Ciocănesci, pădurea Popesca. 190. 22. Fupilla muscorum, Linue. — Bucuresci, malul lacului Fierăstrăi. 203. 23. Alaca antivertigo.. Draparnaud. — Ciocănesci, pădurea Popesca. 212: 24. Vertilla angustior, Jeffreys. — Ciocănesci, pădurea Popesca. VIII. Genul Clausilia. Draparnaud. 2 25. Clausihiastra laminata, Montagu. — Comana, pădurea Comana. Cio- cănesci, pădurea Popesza. Cocioc, malul piriului Znagov între C. FE. şi Cocioc. 263. 26. Alinda phcata, Draparnaud. — Comana, pădurea Comana. Ciocă- nesci, pădurea Popesca. 27. Ahnda plicata var, imphcată, Bielz (2). — Ciocănesci, pădurea Po- pesca. 265. 28. Sfrigillaria cana. FHeld. — Ciocănesci, pădurea Popssca. 292: 29. Pirostoma filograna, Ziegler. — Ciocănesci, pădurea Popesca. 4. Familia Succineide. IX. Genul Succinea, Draparnaud. 294. 30. Amphibina Ffeieri, Rossmăssler.—Singureni, malul eleșteului de sub costa pădurii; scîndurile unei mori de pe Neajlov. Măgurelele Otetele- șeanu, mlaștinile din josul satului. Bucuresci: malul lacului Fierăsțrău pe lemnăria unei rote ridicătore de apă și pe trestia și papura lacului ; malul lacului Bănesa și plantele din apă. Cocioc, malurile piriului Znagov între C. F. și Cocioc și pe plantele din smircurile Cociocului, adică la vale de moră. 295. 31. Amphibina elegans, Risso(P). — Tincăbesci, malul lacului Tincă- BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINŢE „besci și pe plantele din apă și chiar pe ale cociocurilor formate mai ales din trestie și papură. 297. 32. Lucena oblouga, Draparnaud. — Ciocănesci pădurea Popesca. II Ordine. Basommatofore. A. Neoperculate. a) Terestre. 5. Familia Auriculide. X. Genul Caryehium. Miiller. 298. 33. Carychium minimum, Miller. — Ciocănesci, pădurea Popesca pe malul Izvorului din pădure. b) Acuatice. 6. Familia Limnaeide. a) Sub-familia Limnaeine. XI. Genul Limnaea. Lamarck. sil. 34. Limnus stagnalis. Linne. — Comana: Cilniștea|, balta formată de „ Cilniștea între Comana și Brăniștari. Singureni, eleșteul de sub câsta pă- durii. Dărăști, balta Crividon. Virteju, lacul Mănulesci de pe Nefliu. Bu- curesci, lacul Ferăstrăi. Cocioc, mlaștinile din vale de mora din Cocioc. 225 35. Limnus (Limnophysa) palustris, Miller. — Comana, balta formată de Câlniscea între Comana și Brăniștari. Vârtejul, lacul Mănulesci, de pe teritoriul cătunului Nefliu. Măgurelele Oteteleșanu, mlaștinile din vale de sat (o varietate nedeterminată încă). Bucuresci: lacul Pantelimon; lacu Fundeni, lacul Fierăstrău, lacul Bănesa. Ciocănesci, pâriul format de Iz- vorul din pădurea Popâsca (o varietate nedeterminată încă). Cocioc, balta Brătulesci (Znagov). Tângăbesci, lacul Tângăbesci (Znagov) 36. Limmus palustris var. corvus, Smeliu.— In mai multe din localită- țile menționate la forma tipică. 37. Limuus palustris var. turricula Held. — Tâncăbesci lacul Tâncă- besci. 38. Limnul palustris var. cuta, Clessin — Tâncăbesci, lacul Tâncăbesci. 39. Limnul palustris var. flavida, Clessia.— Cocioc, pâriul Znagov intre 'C. E. si Cocioc. 388 BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINŢE 223 , 40. Limnus (Limnophysa) truncatulus, Miiller, var. oblonga, Puton. — Măgurelele Oteteleşenu, smârcurile de la vale de sat. 316. 41. Gulnaria auricularia, Linne.— Comana. Singureni, Vertejul, lacul Mănulesci de pe terocăt. Nefliu. Bucuresci: lacurile Fundeni, Fierăstrău, Bănesa. Cocioc: pâriul Znagov între C. F. și Cocioc; balta Brătulesci; smârcurile Cocioc. Tincăbesci, lacul Tiîncăbesci. 42. Gulnaria auricularia var. dagotis, Schrenk. —ln mai multe din lo- calitățile menționate la forma tipică. 5) Sub-familia Physine. XII Genul Physa. Draparnaud. 225, 43. Physa fontinalis, Liune. — Comana, balta formată de Căliniștea între Comana și Brăniștari. Singureni: derivați și afluenți ai Nejlovului; ele- șteul de sub câsta pădurii. Dărăsci, balta Crividon. Bucuresci: lacul Pan- telimon; lacul Fierăstraă; lacul Bănesa. Tâncăbesci, lacul Tâncăbesci. Cocioc smârcurile Cocioc. XIII Genul Aplesea. Flemming. 326. 44. Apleza hypnorum, Liune.— Ciocănesci, pâriiașul format de Isvorul din pădurea Popesca. ) Sub-familia Planorabine. XIV. Genul Planorbis. Guettard. SA 45. Coretus corneus, Line. — Comana. Singureni, eleşteul de sub costa pădurii. Virtejul, balta Mănulesei de pe ter. căt. Nefliu. Bucuresci; lacu- rile Fundeni, Fierăstrău, Băneasa. Cociocu, smircurile Cocioc. Tincăbesci, lacul Tincăbesci. 46. Coretus corneus var. similis, M. Bielz. — Bucuresci: smircurile de la Cotroceni; lacul Pantelimon. Ciocănesci, smircurile de pe lângă gară. 47. Coretus corneus var. ammonoceras, Westerlund (?).—— Nirtejul, balta Mănulesei de pe ter. căt. Nefliu. 328. 48. Tropodiscus marginatus, Draparnaud. — Comana ; Câlniștea ; balta formată de Câlniștea între Comana și Brănistari. Angureni; eleșteul de sub costa pădurii; derivați și afluenți ai Neajlozului. Măgurelele Otetele- BULETINUL. SOCIETĂŢII DE SCIINŢE 389 șeanu, smîrcurile din vale de sat. Bucuresci : lacurile Pantelimon, Fundeni Fierăstrău, Băneasa, Cocioc, piriul Znagov între C. F. și Cocioc. Ciocă- nesci, piriiașul format de izvorul din pădurea Popeasca. 330. 49. Gyrorbis vortez, Linne. — Bucuresci : lacurile Pantelimon, Fierăs- trăi, Băneasa. Tîncăbesci, lacul Tincăbesci. SE 50. Gyrorbis vorticilus, Iroschel. -— Comana, balta formată de Câlniștea între Comana și Brăniștari. Dărăști, balta Crividon. Singureni: eleșteul de sub câsta păburii: derivați și afluenți ai Neajlovului. 334. 51. Gyrorbis septemeyratus, Ziegler. — Bucuresci, lacul Fierăstrău. 336. 52. Gyraulus albus, Miiller. — Bucuresti, lacul Fierăstrău. 346. 53. Segmentina nitida, Miiller. — Singureni, eleşteul de sub câsta pă- durii. Tincăbesci, lacul Tîncăbesci. î) Sub-familia Aneylyne. XV. Genul Aucylus. Geoffroy. sila 54. Velletia Jacustris, Liune. — Singureni, Neajlov. B. Operculate. a) Terestre. 7. Familia Cyclostomide. : XVI. Genul Cyelostomus. Montfort. 352. 55. Cyclostomus elegaus, Miiller. — Bucuresci, Pantelimon (procurat de Bielz, care-l posede din. România de la S-24/ Pantelimon ; bănuesc că acest S-Z /antehmon, este Pantelimonul de lângă Bucuresci, cu atât mai mult că am găsit și eu aci, prin împrejurimele spitalului, un exemplar care nefiind nici adult nici complet, mă îndoiesc dacă trebue să-l atribui speciei presente sau celei următore. Până în acest an nam găsit acâstă specie în regiunea de care ne ocupăm acum și de aceea eram surprins când am vă&dut că Bielz o posede d'aci!. Ciocănesci, pădurea Popeasca pe câsta de lângă Izvorul din pădure (două exemplare găsite pe malurile piriului Znagov între C. F. și Cocioc). 390 BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINȚE SD 56. Cyclostomus costulatum, Ziegler. — Ciocănesci, pădurea Popeasca pe costa de la Izvorul din pădure. b) Acuatice. 8. Familia Valvatide. XVII. Genul Valvata Miiller. 3/2. 57. Valvata piscinahs, Miller. — Singureni, derivați și afluenți ai Nejlovului. Bucuresci; lacul Fierăstrău; lacul Bănesa. 9. Familia Paludinide. 1) Sub-familia Viviparine. XVIII. Genul Vivipara. Lamarck. 387 a 58. Vivipara vera. F'rauenfeld. — Comana, Călniștea. Singureni: Nej- lov; eleșteul de sub costa pădurii. Bucuresci; lacurile Fundeni, Fierăstrău, Bănesa. Tâncăbesci, lacul Tâncăbesci. 59 Wrozpara vera, varietate nedeterminată încă. — Bucuresci, lacul Pantelimon. | 383, 60. Vzwipara fasciata, Miiller — Măgurelele Oteteleșanu, fostul lac al parcului proprietății. 3) Sub-familia Byttiniine, XIX. Genul Byttinia. (Gray. ea 61. By/tinta Tentaculata, Linne. — Comana: Câlniscea; balta formată de Câlniscea între Comana și Brănistari. Singureni: Neajlov; derivați şi a- fluenți ai Nejlovului. Măgurelele Oteteleșeanu, smârcurile de la vale de sat. Bucuresci; lacul Pantelimon; lacul Fierăstrău; lacul Bănesa. Cocioc: pâriul Znagov, între C. F. și Cocioc; smârcurile Cocioc. Tâncăbesci, la- cul Tincăbesci. 62. Bythinia tentaculata var. producia, Menlhe— In mai multe din lo- - calitățile menționate la forma tipică. 387. 63. Bythinia ventricosa, Gray. — Bucuresci, lacul Pantelimon. oa BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINȚE 391 7) Sub-familia Hydrobiine. XX. Genul Lithoglyphus. Miihiteldt. 413. 64. Lithogiyphus naticoides, Ferussac. — Singureni, derivați și afluenți ai Neajlovului. II. CLASA. PELECYPODE. Ordinea Tetrabranchiate. 10. Familia Unionide. XXI. Genul Anodonta. Cuvier. 433. 65. Anodonta mulabilis, Ciessiu ; forme cari se pot raporta la: 66. Var. cellensis, Schrotter. — Lincăbesci, lacul Tincăbesci. Bucuresci, lacul Fundeni. 67. Var. piscinalis, Wilson. — Tincăbesci, lacul Tincăbesci. Căciulați, lacul format de Pociovaliscea. 68. Var. anatina, Linne. — Tincăbesci, lacul Tincăbesci. - 4 435. 69. Anodonta complanata, Ziegler. — Singureni, Neajlov. XXII. Genul Unio. Philippson. 438. 70. Uuzo prctorum, Linne. — Singureni, Neajlov. 441. 71. Cuzo Zumidus Phiiippon.— Singureni, Neajlov. | 442. 72. Uno batavus, Lamarck (2). — Singureni, Neajlov. II. Familia Gyeladide. XXIII. Genul Sphaerium. Seopoli. 443, 73. Sphaeriastrum vivicola. Leach. — Singureni, Neajlov. —_— __ BULETINUL erai De SOUNŢE 444, 74. Corneola cornea, Liune. — Singureni, Neajlov. XXIV. Genul Calyculina. Clessin. a 75. Calyculina lacustris, Miiller. —— ARIEI, balta Mnulesc! pe terito- riul cătunului Nefliu. | BULETINUL SOCIETĂȚII DE SCIINȚE 393 In ședința generală a Societăţii de Sciinţe, de la 25 Martie —6 Aprilie — curent, Membrii societății au aclamat în unanimitate, pe ilustrul repre. sentant al sciinței engleze, d-l William Crookes ca membru de onsre, in locul pe care îl ocupase //ofmanu și în urmă Ace. Cu acestă ocasiune sa trimes și primit următorele adrese, pe cari cu plăcere le facem cunoscute cititorilor noștri. Secretarul general. Bucarest le 12/,, Mai 1897. I/lustre Mattre, La Socicte des Sciences de Bucarest, dans sa dernitre seance annuelle, a admis ă lunanimite€ la proposition de vous prier d'accepter d'âtre son membre d'honneur. En vous communiquant ce vote, permettez-nous, illustre Maitre, de vous faire savoir que la Sociste a tc fondee en 1890 et quelle a un bulletin qui paraît depuis 1891. Depuis le commencement de cette annce elle s'est organisce de ma- ni&re ă avoir trois sections, c'est-ă-dire: la Section de Sciences mathematiques, | la Section des Sciences physiques, et la Section des Sciences naturelles. Comme membres d'honneur, la Sociste a eu le bonheur d'avoir les _regrettes professeurs MM. Hofmann et Kckule; pour le moment nous _avons lhonneur d'avoir au mâme titre MM A. Baeyer, A. Bechamp, Ber- 1 394 BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINŢE thelot, S. Cannizzaro, Ch. Friedel et E. Paterno. Heureux ă Lidee que notre Sociâte pourra bientât compter sur votre bienveillante reponse, nous vous prions, cher et illustre Maitre, dagreer lassurance de notre parfaite et haute consideration. Le President, Genâral G&. Manu. - Le Secretaire, senenval, 20 sapa. London, June 21 st. 1897. Gentlemen, | have received with much gratification your letter of May 24 th, and would have achnowledged the receipt of it sooner only | have been away from home. I assure yuu I consider it a great honour to be one of the FHonorary Members of your Society, and especially so when I see the list of 'il- lustrions men who will be my colleagues. I have the honour to remain, Gentlemen, Very truly yours, William Crookes. To the President and Secretary of «Societatea de Sciințe Fisice». Bucarest. Rumania. Londra 21 Iunie 1897. Domnilor, Am p-imit cu multă plăcere epistola d-vâstră din 24 Maiu și aș fi răspuns mult mai curînd, dacă n'aș fi fost absent. i VE asigur, că consider ca o mare ondre de a fi unul din membrii de BULETINUL SOCIETĂȚII DE SCIINȚE 395 y ondre a societăţii d-v6stră, mai cu semă când am vedut lista Gmenilor ) y iluștri, care îmi vor fi colegii mei. Am 6n6rea de a fi Domnilor amicul sincer William Crookes. D-lui President şi d-lui Secretar al Societăţii de Seiinţe. Bucuresci. România. PROCES-VERBAL al sediuței de la 11,9 Martie 71897. (Secțiunile sc. fisice și naturale). Ședința se deschide la orele 9 s. sub președenția d-lui General Manu. Se dă citire procesului-verbal al ședinței trecute și se aprobă așa cum este redactat. D-l Secretar general presintă publicaţiunile venite la biblio- teca societăţii în timpul de la ultima ședință până adi. D-l Dr. Istrati își desvoltă apoi înaintea societăţii vederile d-sale asupra unei noui clasificaţiuni a corpurilor organici cu oxigen și stabilesce no- menclatura lor în uniformitate cu aceea a hidrocarburelor propusă de d-sa în vara trecută. D-l Minovici arată importanța acestei clasificațiuni, releveză avantajele nomenclaturii propusă de d-l dr. Istrati și în numele societății "i aduce felicitări pentru ideile, de cari sa condus și mulțumiri pentru munca, ce o depune în cultivarea sciinței. Şedinţa se suspendă pentru 5 minute, în urma cărora d-l Hepites face o dare de scmă a conferinței meteorologice din Paris, ținută între șefii serviciilor meteorologice din diferitele părți ale lumii, la care conferință s'au discutat metodele de observațiune şi înlesnirile de corespondenţă între diferitele observatorii meteorologice. Şedinţa se ridică la orele 11 s. Președinte, &. Manu. Secretar, G. Munteanu- Murgoci. 396 BULETINUL SOCIETĂȚII DE SCIINŢE PROCES-VERBAL al ședinței aniversare de la 25 Martie 1897. Şedinţa se deschide la orele 9 s. fiind presidată de d-l Președinte. „D-l Secretar general citesce raportul anual, prin care — după ce mai întâiă amintesce ireparabilele perderi, ce societatea a încercat prin mârtea lui Const. Gogu, întâiul președinte al «Societăţii de Sciințe», a lui Kckule unul dintre cei mai iluștri membri de ondre, a lui Radian un sirguitor membru activ —, face o dare de semă asupra activității societății în al VII an al existenței ci, an forte abondent în fapte și lucrări, și în care sa realisat o idee de mult urmărită, «unirea tuturor forțelor sciin- țifice în țară.» Cu acâstă ocasiune aduce mulțumiri, în numele societății, membrilor, cari prin lucrările lor aii corespuns scopului societății și fe- licită pe membrii secțiunilor matematice și naturale, cari ne-au ajutat să facem «o mică academie de sciințe» ce va fi, după cum a dis altă dată Abatele Moigno, «garda înaintată a civilisațiunii în acestă țară.» D-l St. Michăilescu pune în evidență câte-va idei exprimate de d-l_ Secretar general, face apel la patriotismul nostru, pentru ca să ne unim cu toții și compunendu-ne forțele să lucrăm ast-fel, ca să arătăm Europeii prin lucrările nâstre sciințifice, că nu numai ungurii sunt port drapelul culturi în Orient. Dacă ei până acum, grație instituțiunilor culturale, laborato- riilor și buletinelor sciinţifice, ai trecut de ast-fel, să ne silim a-i întrece în fapte, iar nu în vorbe și dacă o naţiune nu doboră pe alta de cât prin producere, apoi societatea nâstră trebue să producă și va produce, pentru a arăta și în sciință superioritatea gintei latine. Mulțumesce în numele societății d-lui dr. C. 1. Istrati activul secretar general al societății și tutulor d-lor membri, ce prin lucrările lor ai arătat, că și la noi se lucreză. In urma acestora d-l Președinte supune la vot propunerea d-lui Se- cretar general de a se alege pentru fie-care secțiune câte 7 membri de ondre, propunere, ce se admite de către societate fără discuție. De asemenea consultă socieiatea asupra personei, care să urmeze ca membru de ondre în locul lui Kekulc; Sir Williams Crookes propus de d-l dr. Istrati e primit cu aplause. D-l Casier face o scurtă dare de semă de situațiunea casei și râgă pe d-nii membrii, ce au r&mas în urmă cu achitarea cotisațiunilor, să se grăbescă, pentru a se putea da tâtă desvoltarea necesară publicațiunii societății. D-l inginer Cucu N. St. desvoltă interesanta sa conferință «Hidrologia subterană a regiunii din NV Bucurescilor», unde basat pe datele expe- riențelor și a observaţiunilor, a ajuns la conclusiuni forte interesante și BULETINUL SOCIETĂȚII DE SCIINŢE 397 “importante pentru cei ce locuesc în Bucuresci. Din cele spuse de d-sa reese clar că sub Bucuresci avem un basen de apă, ceva fi suficient el singur, nealimentat de alte ape, de a satisface cerințele Bucuresciului 27 ani. Basenul se întinde mult mai mult de cât Bucurescii, s'a găsit la Sla- tina, la Buzeu, pe Bărăgan, etc., așa că el nare importanță numai din punctul de vedere al alimentării orașeior și satelor, ci aplicarea, ce se pote face în agricultură prin introducerea sistematică de irigațiune a pă- mintului îi dă o importanță și o valore neprețuită. D-l Preşedinte mulțumesce d-lui Cucu pentru interesantele cunoscințe, ce ne-a expus și pentru neobosita muncă, ce a depus în studiarea acestei cestiuni de un interes vital pentru Bucuresci și țara nostră. Şedinţa se ridică la orele 11 s. Președinte, G. Manu. Secretar, G. Munteanu- Murgoci. PROCES-VERBAL al ședinței de la li, Mai 1897. (Secţiunile unite) (1). Sedința se deschide la orele 9 s. sub președenția d-lui Vice-președinte d-l Gr. Ștefănescu. Se dă citire procesului-verbal al ședinței trecute și se aprobă după cum este redactat. D | Secretar general presintă societăţii publicațiunile venite la biblio- tecă în timpul de la ultima ședință și citesce mai multe scrisori de la savanții naturaliști străini, cari toți primesc cu plăcere de a contribui în specialităţile lor pentru publicațiunea Faunei României. Apoi presintă un aparat de iluminat cu acetilenă, care după modul cum se produce gazul și mai ales prin simplicitatea lui și a principiului de construcție e cu mult superior celor existente. „D-l Mrazec comunică în numele d-lui G. Munteanu-Murgoci și al seu două note petrografice asupra a două roci din Carpaţii Lotrului: gneisul cu cordierită și wehrlita de la M-ții Ursu-Cocora. Apoi întreține socie- tatea asupra cursurilor de apă în Muntenia, cari de îndată, ce es din regiunea munților, deviază din ce în ce mai spre E cu cât ne apropiem de Dobrogea. D-sa explică acesta prin faptul că câmpia României are (1) Prin decisiunea comitetului societăţii se va ține de acum înainte numai o sin- gură ședință pe lună, la care vor participa tote secțiunile. La] 398 BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINŢE o inclinațiune spre SE, mai pronunțată spre E unde se reazemă pe falia Dunării, iar spre W și N fiind susținută de platoul înalt al Mehedinţilor și rezemându-se pe falia de-a lungul Carpaţilor. Apele 'curg în văi de erosiune și nici de cum după falii cum sa emis de unii geologi. Presintă apoi societății, pentru publicarea în buletin, o lucrare de pe- trografie a dlui V. Buțureanu de la lași, asupra rocelor eruptive din județul Suceva (1). D-l Popovici-Lupa face cunoscut societăţii câte-va resultate din încer- cările d-sale asupra puterii nutritive a porumbului, pe basa cărora d-l Popovici conchide, că porumbul nu e un aliment complect ci o hrană insuficientă țEranului nostru. Cestiunea e forte importantă și merită să fie. cercetată mai de aprope; de aceea d-l dr. Istrati se pronunță, că re- sultatele obținute de d-l Popovici nu sunt ultimele r&spunsuri la acestă cestiune. D-l Popovici a procedat în acest studii prin supunerea indivi- dului la diferite regime de alimentare și evaluând eficacitatea nutrimen- tului prin variațiunea de greutate a individului. Metoda e incomplectă, căci nu sa ținut cont, de cea făcut în acest timp individul, ce a transpirat și ce a expirat, apoi periddele de regime erai prea mici, etc. D- dr. Istrati conchide că importanța acestei cestiuni cere un studiu mult mai riguros și sunt o mulțime de circumstanțe, de cari trebue să ținem cont pentru ca resultatele căpătate în asemenea studiu, să fie expresiunea ade- verului dat de sciință. Şedinţa se ridică la 11 ore sera. p. Președinte, Gr. Ștefănescu Secretar, G. Maunteanu- Murgoci. ANEXA LA PROCESUL-VERBAL al ședinței de la 5/,, Mat Sau primit la bibliotecă următorele publicațiuni: Prof. E. Riegler. — Ueber eine sehr empfindliche Reaction auf Nitrite. (Zeitschrift fir Analitische Chimie). > Eine neue gas volumetrische Bestimmung des Harn- săure. (Wiener Medicinischen Blătter), No. 21, 1897. „L. Cuenot. — La saignce reflexe chez les insectes. > Sur le mecanisme de Ladaptation fonctionnelle. (Reponse ă Mr. Le Dantec). (Bulletin scientique de la France et de la Belgique, T. XXX). (1) Lucrare ce s'a publicat în No. 3 al Buletinului. E 399 BULETINUL SOCIETĂȚII DE SCIINȚE L. Cuenot. — Etudes sur le sang et les glandes lymphatiques dans la scrie animale. (Archives de Zoologie experimentale et generale). Bulletin de la Station agronomique de lEtat ă Gembloux. Avril. No. 61. Bulletin de lAcademie royale des sciences, des lettres et des Beaux- Arts de Belgique, No. 4. 1897. în Y PHAJIDb PYCCRATO PHBURO-A HMUHUECRALU Tome XXIX, fasci- eule:3 et. 4. Gazzetta chimica italiana, fascicule V. (Partie 1) 1897. Bulletin de la Sociste chimique, No. 11, 1897. The Journal of the Franklin Institute, No. 858, Juin. La feuille des jeunes naturalistes, No. 320, l-er Juin. The Chemical News, No. 1959, 11 Juin. Chemiker-Zeitung, No. 49, 11 Juin. Bull. de l'Academie imp. des sciences de St. Petersbourg, 3 Mars. Buletinul Societăței politecnice, No, 5 Maiui 97. Buletinul serviciului Sanitar, No. 8et 9. Buletinul Ministerului agriculturei, industriei, comerciului și domenielor Nol si+2,, 1897. Buletinul Societăţei inginerilor, Vol I, fascicula I. Revista viticolă și horticolă, No. 8. Jurnalul Societăței centrale agricole din România, No. 16 Revista de medicină veterinară, No. 4, Aprilie 97. Economia națională, No. 2, 15 Maii. Spitalul, No. 10, 15—31 Maiu. Raport general asupra igienei publice pe anul 1896. Gazeta sătenului, No. 9, 5 lunie. Revista poporului No. 4—5, 1897. PROCES-VERBAL al sedintei de la a, Iunie 1997. Şedinţa se deschide la orele 9 s. sub președenția d-lui G. Manu, pre- sedinte. Se dă citire procesului-verbal al ședinței trecute, a cărui redacțiune se aprobă. Relativ la admiterea de noui membrii presentați în ședința trecută, în urma votului afirmativ al societății, d-l Președinte proclamă ca membrii titulari pe 400 __ “ BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINȚE D-nii: N. Ganea, profesor de matematică la liceul St. Sava, N. Cordea, inginer la Tulcea. Inainte a intra în ordinea de di, d-l Preşedinte releveză în câte-va cu- vinte, faptul că, «ședințele societății sunt frecuentate de puţini membrii, aprâpe în tot-da-una de aceeași. Acesta provine pâte din causă, că so- cietatea era împărțită relativ la ședințe, în două secțiuni -— matematică și fisico-naturale — fie-care cu ședința ei lunară în altă di. Pentru aceea în înțelegere cu comitetul societății am decis a se ţine o singură ședință lunară, generală însă, la care să iea parte membrii titulari a tutulor celor 3 secțiuni ale societății nâstre. Cum dorim cu toţii, ca societatea nâstră să ajungă un puternic centru de sciință, trebue ca cu toţii, cari ne găsim înscriși printre membrii ei, să lucrăm și să contribuim la progresul ei, căci este sciut, că numai mulții pot. Presenţii aprobă cu aplause cuvintele d-lui Președinte. D-l Secretar general presintă apoi societății publicațiunile venite la bi- bliotecă în timpul de la ultima ședință, între cari citesce o corespondență întinsă a mai multor naturaliști, cari vor contribui la publicarea faunei României. D-l St. Hepites face o dare de semă asupra ultimelor cercetări a biu- roului internațional de măsuri și greutăți din Paris, din care se vede că diferența între valdrea adevărată și a gramului de adi e de ordinul celei de a 5-a decimală. De asemenea descrie diferitele ultime metode pentru determinarea densității apei la +4" cg. făcută de diferiți savanți, și ne mai vorbesce despre o mașină automatică de divisat precis. D-l G. Munteanu-Murgoci, după ce arată marea desvoltare, ce a luat în Franța, Germania și Austria spelaeologia, descrie dou& peşteri din Ro- mânia, presentând în acelaș timp un craniu întreg de Ursus spelarus precum și alte 6se, stalactite și stalagmite din peștera de la Stogu. Şedinţa se ridică la orele 11 sera. Președinte, &. Manu. Secretar, G. Munteanu- Murgoci. LISTA DE SUBSCRIE UI. Pentru o corână depusă pe mormîntul lui CONST. GOGU în numele Societății de Sciințe, „Lei Societatea ide .Sciinţe.. i le e ia ba 0 a NIN RIA Spiru Haret . . 2 ee i oo leg Da too au ceia a a RIMINI BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINŢE 401 Lei EREI ici CS O ep ie ce n aaa a RĂI pai ta a a a ae 20) a ONE OA a a co m a Aa Ma pa eee a at 5 N. Coculescu . 5 Io CC ĂTIIE SEUL UNIȚI, a PI8 fă 2 pr 7 aie pitaza e A IDE d 5 C. Miclescu iii at eta Sc 20 27 NU pa, 09. a a 0 AP OR e ala DI e Cs a e e a a aa AB IE iu a Pita di rinita sia ee la aie at Thai atat aa aa „iza Lira Uf aeat EAA d MB ba DR ARID VERII DD IE PAR RT OI OR MIR 7 TRIER Dea Ma 9 Setlaitapgă Moat lt ae DODI DPR8 a OO AIP ERROR SI RO ISI N ee V. I. Istrati 27 Mea „die ai At Sa TRAI tepi DE Be e VITY lee DA DAN ODO RR A cite SimVinovici . i. PRI PV i S0I li ot ae otel erati 00 a oii IDR SCU e i e e 5 E e ac a a ai LB E RR E a i a m a a e Dee a a a 8 a Mirza ae SILA a AI EX 0 a Da OR A Rua ad Cre DODI? A PRD RI a PO RR SPIRE e Munteanu Murgoci a e a aa aa a i 120 Total . 7200 ASUPRA LINIILOR OMBILICALE Di 6. "PI ȚEICA Presentată redacțiunei la 25 Octombrie curent. 1) Numesc /zzze ombricală o curbă trasă pe o suprafață și ale cărei punte sunt tote ombilici pentru acea suprafaţă. Existenţa a două ecua- țiuni, cari împreună cu ecuația suprafeței daă ombilicii, arată că nu tote suprafețele admit linii ombilicale. Pentru acesta trebue ca cele dou ecu- ații de cari vorbirăm să se reducă la una singură ; așa în cât o supra- față de asemenea natură satisface o ecuaţie cu derivate parțiale de forma d See pi( 9 isa Z ae ce «rez BOR zau RI Be ia 73 at sau în fine RI DE la Mata 7 eat 402 cu condiția (2) a+btk+e=o a d, e finadvlunetiunl de, ps, Pg. Așa fiind, să considerăm o familie de suprafețe ji (2, W Ss a) =o avend fie-care linii ombilicale. Este evident că suprafețele paralele tutu- lor suprafețelor din familia precedentă au și ele linii ombilicale, căci egalitatea radelor principale de curbură întrun punct al unei suprafețe trage după sine egalitatea radelor de curbură în punctele corespundătore pentru tote suprafețele paralele. Așa în cât în realitate avem o familie cu doi parametri de (E TU) 7) de suprafețe, cari aă linii ombilicale. Insă, acestă din urmă familie o pu- tem considera ca 7nzegra/a complectă a unei ecuaţii cu derivate parțiale de primul ordin, ecuație care pste fi considerată ca o integrală primă a unei ecuaţii de forma (1). Se vede deci din analisa precedentă, că dintre ecuaţiile cu derivate, parțiale de primul ordin cele cari au ca integrală complectă o familie de su- prafeţe și suprafețele paralele sunt mai avantagidse pentru studiul liniilor ombilicale. Forma generală a acestor ecuațiuni rezultă dintrun raționa- ment simplu. Normalele unei suprafețe formeză o congruență, normalele unei familii de suprafețe împreună cu suprafețele lor paralele formeză un complex. Ecuația acestui complex, adică relaţia care legă coeficenții normalei este ecuația cu derivate parțiale cerută. Ea are deci torma (3) F (p, 9, u 0=o unde am pus din causa calculului care va urma 7 = r+-pz, Vp. Problema care mi-o propun este să găsesc forma funcțiunei / de 4 variabile 4, g, 4, 7, așa în cât ecuația (3) să aibă ca integrale suprafețe cu linii ombilicale. 2. Să derivăm (3) în raport cu + și y, obţinem dF aL AF dF i] Di EEE 24 RL, AI 9 = 4 | n! Pau 7 je za cala dq A (4) | aF dk Aa ar Papi Seal E CĂ pet ză pt see == | 29 Zu | (142) dy las cum însă ecuaţiile caii dau ombilicii sunt IE po < I A LEi TA CT tine a Ac esa, BULETINUL SOCIETĂȚII DE SCIINŢE 403 deducem din (4) dk ZE A (G rr + (a dy gg | pe And : ZE a aP ae pa zii Ar părea că din ecuaţiunile (5) sar deduce (5) (6) ri — s2—0 aşa că cele dou€ ecuaţii, cari dau ombilicii sar reduce în virtutea ecua- țiilor (4) la una singură, și deci tâte integralele unei ecuații de forma |3) ar avea linii ombilicale. Resultatul acesta e falș a priori, și aplicarea consistă în faptul, că din ecuaţiile ombilicilor, cari se pot scrie du) e RA La i 29 Ss. Ia) 7 se deduce în virtutea ecuațiunei (6) 1+z+g=o și deci linia ombilicală in cestiune este linia imaginară singulară a d-lui Darbona care se găsesce de altminteri pe tâte suprafețele. Inlăturând acest cas, care nu răspunde cestiunei nâstre, deducem din (5) ZA ae e A aL muti a N pa de unde, în fine, DI IE A ZA Da db e. ecuație care determină forma lui F, și unde am scris derivate parțiale în locul celor totale, căci AI d DP 4 d£ ap 0 aie 0 a 2 a iar restul se distruge. 3. Metoda precedentă ne-a condus la o ecuație necesară pentru ca suprafețele integrale, să aibă linie ombilicală. Metoda, care urmeză arată „că acea ecuaţie (7) este în acelaș timp și suficientă. Ecuația (3) va admite ca integrale suprafețele cu linii ombilicale, dacă din ecuațiile (4) se va putea deduce o ecuaţie de forma (1) cu condiția (2): Pentru acâsta înmulțesc a doua ecuaţie fiind (4) cu un parametru u, (funcțiune de , z, z, , 9) și adun la cea dintâi, și caut a dermina p. așa ca ecuația obținută să fie de forma (1). (7) 404 BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINȚE Anulând mai întâiu termenul liber de 7, s, Z. găsesc 20 MIA dF (8) (1 +22 22) e 7 lt (Aaa 7) ) 7 > iar. restul il scriu sub forma i dF 7 dF d/F SS ! 2 dE a EA LEU a ala ap) pa PUT Ie de unde, aplicând condiţia (2), obțin ecuația dP ) dP 2 ] „Este W, 2 ra (9) (L+ pu 29) tza (1 2 00) za img Din ecuaţiile (8) și (9), neputând avea în acelaș timp 1-22 +ppg=o patul t+gq)=o căci ar resulta |4+/2-4+ g2=—= (cas pe care lam înlăturat), deducem ia- răși ecuația (7), care arată că există o valore a lui p. care să permită ca din ecuaţiunile (4) să scâtem o ecuațiune de forma (1). Observare. Nu intru în detalii asupra formei funcțiunei /, căci inte- grala completă a ecuaţiei (7) conduce pentru / la o formă lineară de unde se scot numai suprafețele de revoluție, ceea-ce nu are nici un in- teres. In ceea-ce privesce integrala generală a aceleiași ecuațiuni (7), se scie, că nu se pote da o formă explicită funcțiunii F, și că avem mai multe categorii de integrale. E posibil, ca de aci să se deducă Gre-cari conclusiuni relativ la integrațiunea ecuațiunilor de forma (1) cu condiția (2), pote că voi reveni mai tirdiu asupra acestei importante cestiuni. Sur les modifications mecaniques, physiques et chimiques (m'eprouvent les differents corps par Vaimantation. PAR le Dr. HURMUZESCU Protesseur ă VUniversit6 de Iassy. Presinte ă la redaction le 2 Norembre conrant. Les lois des action des masses magnctiques sont encore celles donnees par Coulomb, dans le cas de tres-petites masses magnetiques et des distances assez grandes, RT N BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINŢE 405 Dans le cas de deux corps tr&s-petits, €lectrises et dont la distance est assez grande, on a pour leur action une expression semblable, donnee toujours par Coulomb, p=— pEE ai Etant donnee la similitude de ces expression et surtout les lois et les phenom&nes de llectro-magnctisme, on a cherche ă reduire les deux phenomenes lun ă lautre, ou tous les deux ă la meme cause: lelectri- cite statique et le magnetisme. Mais la chose n'est pas facilement fai- sable ă cause de le difficulte, qu'on a de pouvoir expliquer et rcunir les phânomnes d'clectro-statique aux autres faits donnes par la thorie €lectro-magnctique. En €lectricite statique, une seule espece d'lectricite apparait sur un meme corps, Lelectricite positive ou negative, tandis qu'en magnctisme on ne peut jamais separer les deux charges positives et negatives qui se trou- vent toujours sur la m&me partie (la plus petite) d'un seul corps. Une aiguille aimantee correspondrait, en electricite statique, ă un conducteur isol€ se trouvant dans un champ €lectrique et dirigc€, dans sa plus grande longueur, dans la direction de ce champ. Pour maintenir les deux charges €lectriques ainsi separces sur le m&me corps il faut bien Lisoler; car autrement il finira par perdre une de ses €lectricites ; tandis quun aimant gardera son aimantation indefiniment pourvu que sa temperature ne depasse pas 600. En definitive il y a cette difference experimentale que, tandis quun aimant peut garder son aimantation indefiniment, un corps €lectris€ finit ă la longue par perdre en partie ou totalement son clectricite, et cela ă cause de lexistence dune conductibilite €lectrique ; en magnctisme il n'existe pas de propricte semblable. L'apparition d'une quantite —- M d'€lectricite positive est toujours ac- compagnce d'une quantite egale — // negative. Les deux charges ont les deux joints d'appui sur deux conducteurs rcunis par un tube de force ă travers le diclectrique. Pour garder I'ctat €lectrique d'un corps, il faut depenser constamment de l'energie pour râparer les pertes subies par le syst&me, par la dissi- pation dans lespace environnant ; tandis que pour un corps magnctique il n'y a que la premitre dâpense d'Energie necessaire pour lamener ă un €tat magnctique determine. Pour aimanter des corps doues de force coercitive, cest-ă dire des corps qui peuvent devenir des aimants permanents, on les dispose dans le champ magnctique dun fort solenoide, ou entre les pi&ces polaires d'un €lectro-aimant de Faraday. Dans les livres €lementaires on decrit encore laimantation par la simple ou double touche avec des aimants RA 406 BULETINUL SOCIETĂȚII DE SCIINŢE permanents. Ces dernitres experiences sont interessantes, puisqu'elles mettent encore en cvidence la difference qu'il y a entre le fait de char- ger ur corps d'lectricit€ et celui de charger un corps de magnctisme. Car, lorsqu'on charge un corps d'lectricite positive ou negative, en le touchant avec un autre qui est dejă charg6, loperateur a une notion vague, mais rcelle de quelque chose qui est passe d'un corps sur lautre sous forme d'tincelle visible le plus souvent. Mains dans le cas du magnctisme, on n'est averti par rien de semblable et on pense plutât que ces nouvelles propristes sont dues ă un nouvel arrangement mol- culaire. Poisson le premier a formule Ilhypothese, que les corps magnâtiques seraient formes d'un agregat de petites sphăres magnctiques disseminces dans une substance non magnctique et que ces spheres chargees dune quantite -- 72 et — m en meme temps sont orientees dune manitre quelconque ; mais que sous linfluence dune force ces spheres tendent ă se diriger suivant cette direction de manitre que la force entre par — m et-sorte par + m. Ampere suppose que chacune de ces spheres est parcourue par un courant particulaire et que comme la resistance clectrique est nulle, il n'y a pas de perte d'energie; le courant continue indefiniment. Dans un champ magnctique tous ces petits aimants tendent ă s'orien- ter suivants la direction de la force magnctique et de ce fait le corps magnetique agit comme un aimant. Lorsque le champ magnctique a disparu, si tous ces aimants sont revenus ă leur ctat primitif respectif, le corps na plus de trace d'aimantation et le corps na pas de force co&rcitive; si au contraire ie corps a garde une certaine aimantation, on dit que le corps est doue de force co&rcitive; ce sont deux cas li- mites entre lesquels se rangent tous les corps naturels. Cette hypothese prevoit un maximun d'aimantation, mais ne rend pas compte du point d'inflexion des courbes de laimantation dans le fer doux. Weber et apres lui Maxwell en ont base leur theorie de Laimantation. Mossoti la appliquce ă L'ctude des di€lectriques, et Faraday la adop- tee pour ses explications, ou elle parait mieux satisfaire que dans le cas du magnctisme. Deformations mecaniques. A C'est un peu ă ces idces peut-âtre qu'est due la decouverte des mo- difications mecaniques qu'cprouve un corps lorsquil est soumis ă un champ magnctique. Joule, le premier a constate quune tige de fer doux s'allonge suivant la directions du champ magnctique se contractant dans la direction trans- versale, «de manitre, dit-il, que le volume reste le m&me.» BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINŢE 407 Depuis d'autres savants se sont occupâs de ce phenomtne, et ils ont cherche ă savoir si cet allongement, variable avec le champ magnctique, tend vers une valeur constante, comme lLintensit€ d'aimantation (Berget) ou passe par un maximun comme la permeabilite magnctique (St. Bid- wel-Nagvola, etc.) En applicant se principe de la conservation de lenergie on obtient un allongement de la barre de fer par laimentation. Mais on ne sest pas occupe de savoir sil y a veritablement une va- riation de volume. On aurait pu imaginer une disposition experimentale pour pouvoir mesurer cette variation de volume. Une de ces disposition pratiques serait de tenir un barreau de fer dans un volume determine de mercure et de mesures par la disposition de Fizeau la variations apparente de la colonne de mercure par le de- placement des franges d'interference. Jai pensc quil tait plus facile, au moins pour les experiences plus precises, d'employer les sels de fer en dissolution aqueuse ou autre. Car avec ces produits si on les met ă labri des oxydations, on a des corps bien determines et homogenes, ce quon ne peut pas affirmer dans le cas du fer solide et en general de tous les corps solides. Jai employe les sels de“sulfate de protoxyde de fer en dissolution et rendus un peu acides, le perchlorure de fer et le ferricyanure de potassium. La disposition de lexperience ctait la suivante: le sel de fer ctait contenu dans un thermomttre ă gros reservoir en verre, la tige fine sur laquelle on observait la variation de volume ctait ouverte, donc le lquide se trouvait soumis ă la pression atmosphârique et ă la pres- sion capillaire de la tige. Le reservoire se trouvait dans un vase ă temperature constante de la glace fondante on dans un courant deau ă temperature constante dis- pos€ entre les pi&ces polaires d'un fort 6lectro-aimant de Faraday, mais sans les toucher. Les pi&ces polaires ctaient ă surfaces paralleles, de sorte que le champ magnctique, ă partir dune faible distance du bord et ă Linterieur des pieces polaires, €tait constant, on observait la tige avec un microscope grossissant 150 fois le diametre. Dans toutes les experiences, Jai trouve que, par aimantation, le vo- lume du sel de fer diminue. „Et cela independament de la forme et de lepaisseur du vase, dans lequel se trouvait le sel de fer en question. Ceci prouve, que ces con- tractions de volume sont reelles, ou quelles ne sont pas dues aux dc- formations du râservoire, par suite d'une atraction magnctique sur les parois mâmes du reservoir, ou ă la suite d'une efort exterieur di ă une force d'orientation. 408 BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINȚE Ce phenomene est independant du sens du champ magnctique. Je croyais que le fait est suffisamment Gtabli qualitativement pour lannoncer (1). | Mais pour enlever toute espăce de doute et pour repondre d'une ma- nigre efficace ă toutes les objections, on peut installer lexperience de maniere que le champ soit exactement constant, et puis par la forme du vase, supprimer toute force d'orientation et studier la contraction de volume en fonction du champ magnetique. On peut determiner la variation reelle de capacite du reservoir en le remplissant avec de leau destillce ou avec de lair. Mais il vaut mieux employer le dispositif suivant: une bobine ă plu- sieurs couches de fil pouvant suporter jusqu'ă 10 Ampe&res dans un inter- vable tr&s-court ; dans son intcrieur et dans la partie ou le champ est constant un grand reservoir contenant la dissolution du sel de fer. Pour observer la contraction on peut employer le levier optique. C'est-ă-dire une petite portion de la paroi du râservoir est remplacee par une petite feuille de caoutchouc; sur elle sappuie Lextremite de la courte branche LB. 7A Ad 1 d'un levier ă bras ingaux. Si le rapport de ces branches est de 100 9 peut observer un deplacement de Cl a aa l 15.000 Le principe de la conservation de lenergie nous donne que: Lorsqu'on soumet un systeme magntique ă linfluence croîssante du champ magnctique, lenergie magnctique du systeme peut s'exprimer par Mdl] ou al est Llaccroissement de Lintensite d'aimentation et ou M est une fonction de letat magnctique, qui varie dans le meme sens que |. Si on suppose que le systeme est soumis ă une pression exterieure constante, 7, le travail du systeme est 2 47. Donc on a dW = Mdl — pd Comme JW doit ctre une differentielle totale exacte on a en prenant comme variable 7 et 7 dU _ dp do di Comme J=—=a + par hypothese. (1) FYourna/ de physigue 3-e serie, tome IV. Force €lectromotrice d'aimantation. Dr. Hurmuzesco. Quincke ( Wiedemann Annaleu t. XXIV p. 347; 1885), avait ob- servc€ des variations de volume des sels de fer renfermes dans une vessie, qui s'ap- puyait directement sur les pi&ces polaires de Pelectro-aimant. Ainsi done le pheno- . mene, qu'il a observe, est dă plutât au rapprochement de ces pitces polaires. BULETINUL SOCIETĂȚII DE SCIINŢE 409 E E: ZE, est positif donc PA adi: ja est negatif. Lorsque J/ augmente 7 diminue. Et lexperience donne justement une contraction de volume. On voit dapres ces experiences que la sez/2 hypothă&se de Lorienta- tion des molecules est insuffisante pour expliquer le magnctisme et qu'il est necessaire de considerer dautre hypotheses, en donnant ă la mol€- cule non seulement une orientation, mais aussi une deformation; et peut- tre la seule deformation suffirait. DAS BIER IN RUMANIEN von Herrn Dr. P. Rădulescu. Wenn es sich um die Frage handelt, welches das vorherrschende Getrânk der Rumânen sei, so muss allerdings der Wein genannt werden; denn durch Klima und Bodenverhăltnisse begiinstigt, gedeiht die Rebe in Rumănien sehr gut, und erfreuen sich besonders die Gewăchse von Cotnari einer grossen Beriihmtheit. Dieselben wurden im 15. Jahr- hundert auf Befehl des Firsten Stephan des Grossen aus Tokay nach Cotnari in der Moldau verpflanzt. Bemerkenswerth wegen ihrer Giite sind ferner die Weine von Dragaschani, Orevitza, Nicoresti und andere mehr. Laut officiellen statistischen Daten war in Rumănien im Jahre 1895 insgesammt eine Bodenflăche von 189.104 Hektar mit Reben be- pflanzt, welche im Jahre 1896 eine Gesammtproductioa von circa 5 Millionen Hektoliter Wein ergaben; gewiss ein nicht unbedeutender Ertrag. Demgemăss ist auch das verbreitetste und beliebteste Getrănk der Rumânen zweifelsohne der Wein. In ălterer Zeit war jedoch anders. Im 13. und 14. Jahrhundert und noch lange nachher war nămlich das Bier, welches, wie man mit aller Wahrscheinlichlkeit annehmen kann, in den Zeiten der asiatischen Volker- wanderung in Rumănien heimisch geworden ist, laut Documenten der Bukarester, Budapester und russischer Alkademien rumâănisches Volks- getrănk. Heute ist dasselbe jedoch zum Luxusgetrănk im vollen Sinn des' Wortes geworden. Der Grund ist lediglich in dem aussergewâhn- lich hohen Preis der einheimischen Biere zu finden, und derselbe ist um so erklărlicher, als der Wein, besonders in guten Jahren, mit ander- 2 410 BULETINUL SOCIETĂȚII DE SCIINŢE = a wărts undenlkbaren, billigen Preisen zu haben ist. Man bedenke, dass in Bukarest ein Liter Bier mit 90 Centime bis 1 Fes. verkault wird, wăhrend eine Flasche von lkaum 0.7 Liter Inhalt 80 Centime bis i Fes. und in feineren Localen noch erheblich mehr kostet. Diese hohen Preise sind in erster Linie eine Folge der ganz aussergewâhnlich hohen Steuer, mit welcher das rumănische Bier belastet ist. Bis zum 1. April 1896 zahlte man pro Hektoliter 30 Fes. fiscalische Taxe (1), wăhrend die Commune-Steuer (fir Bulkarest) 24 Fes. betrăgt, so dass sich eine Gesammtbelastung von 54 Fes. ergibt. Vergleicht man mit diesen Steuersătzen die oben angefiihrten Detail- preise, so erscheinen dieselben noch immer iiberaus hoch, erklăren sich jedoch durch den .grossen Bedarf an Betriebscapital des Brauers und durch den hohen Nutzen, welchen der Detaillist haben muss, um bei dem geringen Umsatz seine Rechnung zu finden. [Hierzu kommt noch der landesiibliche hohe Zinsfuss und ein weiter unten zu crwăhnender wirthschaftlicher Misstand. Was die Herstellung und Detriebslkosten betrifft, sei hier kurz bemerkt, dass die Gerste in Bukarest wohl sehr billig (per Waggon von 10.000 Kilo 800 bis 1100 Fes.) zu stehen kommt, indes an Qualităt dem in Oesterreich und Deutschland verwendeten Product nicht immer gleich- werthig ist, und dass ferner alle anderen Bedirfnisse zum Theil mit hohen Z6llen belastet aus dem Auslande bezogen werden miissen. Dass trotzdem Seitens der Brauer und Wirthe mit hSherem Nutzen als im Auslande gearbeitet wird, soll nicht geleugnet werden. Um den Bierconsum zu heben und hierdurech dem leider sehr ver- breiteten Genuss von Branntwein entgegen treten zu kânnen, ist von Seite einsichtsvoller Mănner seit lingerer Zeit auf Herabsetzung der Biersteuer hingearbeitet worden, und ist es namentlich den energischen Bestrebungen der Besitzer der beiden grâssten Brauereien, Frau Sophie Bragadiru (Brauerei Erhard Luther), und Herrn D. M. Bragadiru gelun- gen, die MHerabsetzung der Staatstaxe von 30 Fes. auf 15 Fes. zu er- wirken. Leider haben sich die Gemeinde-Verwaltungen dem guten Bei- spiele des Staates nicht angeschlossen, und die friiheren Accisebetrăge stehen noch heute in Kraft. Die Gesammtsteuer betrăgt somit z. z. in Bukarest und den meisten Stădten des Landes 39 Fes. vom Hektoliter. Wenn auch diese Ermăssigung nicht so sehr bedeutend ist, ist sie doch merklich und hat eine Verminderung der Bierpreise um 10 Cen- time pro Liter zur Folge gehabt. Den Hauptvortheil hatten wieder die Wirthe, welche die iibrig bleibenden 5 Centime, da selbe nicht mit zwei theilbar sind, fir sich behalten. Bei dieser Gelegenheit ist der bereits friiher erwăhnte wirthschafiliche Misstand zu betonen, dass hier zu Lande (1) Der Staat vereinnahmte im Jahre 1895/96 von 41.907 HI. Bier 1.257.228 Fcs. d iure suga dmat dă N ao mai e cae ce act a a at BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINŢE Mil eine kleinere Scheidemiinze als 5 Centime nicht im Gebrauche ist trotzdem der Staat solche von 2 und 1 Centime geprăgt hat. Wir wollen nun nâher auf die Lage der Bierfabrication und auf die chemische Zusammensetzung ihrer Producte eingehen. ) Die Brauereien. Laut Register des kgl. Finanzministeriums existirten im ganzen Lande im Jahre 1895/96 19 Bierbrauereien, die eine Gesammtproduction von nahezu 44.000 Hl. aufzuweisen hatten; davon wurden nur 42.000 HI. consumirt. Hinsichtlich ihrer Production und Einrichtung sind folgende Brauereien hervorzuheben: 1. Erhard Luther, 4. Nanu, Jassy, 2. D. M. Bragadiru, Bularest, 5. de Bie, Turn-Severin, SEE Oppler, | 6. A. Ploll, Galatz. Die ibrigen haben fast sâmmtlich nur eine so unbedeutende Produc- tion aufzuweisen, dass sie kaum ein kleines deutsches Dort befriedigen k&nnten. Die âlteste der drei genannten Bukarester Brauereien ist die Oppler'sche, welche nach ihrem Griinder benannt ist, der seinen urspriinglichen Namen Hăfflich nach dem seiner Vaterstadt Oppeln in Schlesien um- geindert hatte. Die 1854 gegriindete Brauerei hat sich rasch und gut entwickelt, und der Absatz erreichte in den achtziger Jahren iiber 35.000 HI. Derselbe war indess vor zwei Jahren bis auf 7.000 HI. zuriickgegangen und beginnt erst neuerdings, sich wieder langsam zu heben. Der heu- tige Absatz betrăgt etwas iiber 8000 HI. pro Jahr. Die Gebăulichkeiten sind veraltet und entsprechen nicht mehr ganz den Anforderungen der Neuzeit. Die Brauerei ist auf eine Production bis zu 45.000 [Hl. einge- richtet und besitzt hiezu ausreichende Mălzerei, sowie schâne Keller, welche zum Theil mit kiinstlicher Kihlung (System -Linde) versehen sind. Bei der Brauerei befindet sich auch ein schâner Ausschank mit Garten, welcher, wie die Brauerei, mit selbsterzeugten Gas beleuchtet wird. Oppler fabrizirt Lagcerbier von Wiener Farbe und ein helles Bier unter dem Namen Peleschbier. Die technische Leitung des Etablisse- ments liegt in den Hănden des Herrn Stephan Ieymar. Die zweitălteste und heute grâsste Brauerei im Lande ist die Brauerei Erhard Luther (Inhaberin Frau Sophie Bragadiru), so genannt nach dem Griinder Herrn Erhard Luther, einem geborenen Bayern, welcher vor- dem als Braufiihrer in der Oppler'schen Brauerei thătig gewesen war und seit dem Jahre 1870 sein Geschăft aus den bescheidensten Anfân- gen mit grossem Fleisse und technischen Verstăndnisse zur heutigen Bedeutung erhob. Fiir seine grossen Verdienste wurde ihm unter ande- ren Auszeichnungen auch der Titel eines kgl. Hoflieferanten verliehen. Nachdem Herr Luther vor neun Jahren gestorben war, fihrte seine 412 BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINŢE Wittwe das Geschăft in seinem Sinne erfolgreich weiter, und die meisten Einrichtungen, welche die Brauerei zu einer rationellen, der Neuzeit entsprechenden gemacht haben, sind unter ihrer fachkundigen Leitung entstanden. [Heute verfiigt die Brauerei iiber Dampfkochung, elektrische Beleuchtung, lkiinstliche Kiihlanlage (System Germania) und alle fir ein gut eingerichtetes Geschăft erforderlichen Apparate. Der Ausstoss be- trăgt iiber 20.000 HI, und zwar Bayerisches, Lager- und Pilsener Bier, welche in der Hauptstadt wie in der Provinz,sehr gerne getrunken werden. Auch wird das mit der Brauerei verbundene Vergniigungs-Etablissement vom Bier trinkenden Publicum gerne aufgesucht. Die technische Leitung besorgt Herr A. Horn, welcher seinen Posten bereits seit 14 Jahren mit schânen Erfolgen inne hat Im Jahre 1894 wurde in Bukarest eine dritte grosse Brauerei von dem Herrn D. M. Bragadiru, einem Rumănen, errichtet, der durch seine ausseror- dentliche Ausdauer und Energie sich zu einem der grâssten Industriellen- der Branche im Lande emporgeschwungen hat. Seine Brauerei ist nach den neuesten Erfahrungen und den streng wissenschaftlichen Prin- cipien eingerichtet und dirfte in dieser Hinsicht auch in Auslande kaum iibertroftfen sein. Einrichtung und Plăne sind von der Maschinen- fabrilk Germania in Chemnitz, die grosse elektrische Anlage fir Beleuch- tung und Kraftibertragung von der Firma Schuclkert in Niirnherg. Als Leiter des Etablissements fungirt Herr August Stăgmeyr, welcher bereits die Ausfiihrung der Montage iiberwachte. Die Brauerei ist fir 60.000 HI. Leistung eingerichtet, doch wurden Mălzerei und Kellerei vorerst auf 15.000 HI. Production ausgefiihrt, welche im zweiten Betriebsjahre nahezu erreicht wurde, so dass bereits nach kaum zwei Jahren eine IKellerver- grâsserung fir weitere 8.000 HI. Production vorgenommen werden musste. Die vorziigliche Qualităt der Biere, welche nach Miinchener und Pilsener Art gebraut sind, diărfte bald eine nochmalige Kellererweiterung veranlassen. Gleichzeitig mit dieser ist die Anlage einer pneumatischen Trommelmălzerei geplant, welche alsdann fiir den Vollbetrieb der Brauerei ausreichen wird. Zwei riesige Dampfkessel] erzeugen den nâthigen Dampf fiir ein doppeltes Dampfsudwerk und zwei grosse Dampfmaschinen, deren eine fir die elektrische Anlage (4 Dynamos) dient, wăhrend die andere fiir den Betrieb und die Kiihlanlage arbeitet. Unter den sonstigen Finrichtungs- Gegenstânden bemerke ich noch eine Sterilisirungs-Anlage mit Luft- filter. Die Brauerei Bragadiru ist mit einem completen mechanischen Atelier, Schmiede, Wagnerei, Fassbinderei und Zimmermannswerlkstătte ausgestattet, welche sămmtlich durch elecktrische Kraftiibertragung be- trieben werden und im Stande sind, alle in den Bragadiru'schen Fabri- len năthig werdenden Neuanschaffungen und Reparaturen zu besorgen. Fin dem Ganzen sich wiirdig anschliessendes Prachtetablissement mit entsprechendem Garten ist der Bragadiru-Saal, der in seiner hochele- „BULETINUL SOCIETĂȚII DE SCIINŢE 413 ganten. Ausfihrung eine Zierde der Stadt bildet. Eine aus Kiinstlern bestehende Capelle sorgt im Vereine mit dem vorziiglichen Gebrău fiir fleissigen Besuch Seitens des besten Publikums. Den Anforderungen der Zeit Rechnung tragend, hat Herr Bragadiru auch ein chemisches Laboratorium eingerichtet, in welchem der Ver- fasser die fir die Controlle nâthigen Analysen ausfiihrt, und zwar spe- ciell fiir Wasser, Gerste, Malz, Hopfen, Bier und Hefe, und diirften die Resultate den Fachleuten auch anderwărts von Interesse sein. Das Wasser. Bei dieser Gelegenheit seien zuerst einige Worte iiber das Bulkarester Trinkwasser gesagt. Bis vor ungefâhr zehn Jahren hat die Bevălkerung der Hauptstadt Rumâăniens Brunnenwasser verwendet, das von dem Flusse Dimbowitza herriihrt, welcher mitten durch die Stadt fliesst. Da aber das Brunnenwasser fasst alloemein zu hart ist, so beniitzte man spăter mit Vorliebe das Dimbowitzawasser direct, trotzdem sein Aussehen nichts* weniger wie appetitlich war. Behufs Reinigung wurde es in jedem Hause mit Alaunpulver behandelt und dann ruhig zum Absetzen stehen gelassen Dieses Verfahren ist in Rumâănien ein seit Langem tibliches. Im Jahre 1885/8386 wurde die Stadt mit einer Wasserleitung versorgt, die jedoch wie dies auch anderiwărts vorkommt, trotz langen Projectirens qualitativ und quantitativ nicht befriedigte, und haben zahlreiche Modificationen an diesem Uebel nichts gebessert. Der Chef-Ingenieur der Hauptstadt, Herr Cucu, hat nun neuerdings ein Project zur Erschliessung krăftiger Siiss- wasserquellen in der Năhe der Hauptstadt ausgearbeitet, wodurch die Wasser- versorgung voraussichtlich eine in jeder Beziehung vorziigliche werden wird. Die Brauerei Bragadiru liegt am hochsten Punkte der Stadt, und es war eine Verwendung des stădtischen Wassers wegen zu geringen Druckes von vornherein ausgeschlossen. In Folge dessen war Ierr Bragadiru gensthigt, auf seinem Grunde Brunnen zu bohren, welche Operation vom Bergbau-lIngenieur Treschel ausgefiihrt wurde. Das Wasser kommt aus zwei Schichten in der Tiefe von 20 und 210 Meter und wird durch Pumpen gefordert. Die Anlage kostete rund 110 000 Fes. Die Brunnen waren Anfangs sehr ergiebig, so dass der Bedarf fiir Brauerei, Eisfabrik und die sehr grossen Wohnriume fir 40 Parteien im UVeberschuss ge- deckt war. Aber schon nach ein paar Monaten traten Storungen durch Verstopfung der Saugrohre auf, wodurch die Quantitătin bedenklicher Weise abnahm. Besonders war das der Fall bei dem tieferen Brunnen, welcher im Gegensatz zu dem oberen ein vorziigliches Wasser lieferte. Die beiden Wâsser zeigten folgende chemische Zusammensetzung: 414 BULETINUL SOCIETĂȚII DE SCIINȚE Analyse vom Juli 1895. Oberen Brunnen Tiefbohrung (20 Meter) (210 Meter) Feste Bestandtheile . 0.893 0.236 Calciumoxyd 0.286 0.066 Magnesiumoxyd 0.1088 0.032 (ZU NYC IUSE A APE Pe a riza RO) SINTAINO 0.046 Natriumchlorid. . . . A e 0.194 0.026 Organische Substanzen verbrauchen Ka- liumpermanganat 4.22 Kcm. 1/,99 0.6Kcm 1/00 Salpele SANTE Aa a a merklich frei Salpetrige Săure . Spuren lkeine Ammoniak. abwesend abwesend Kieselsăure Pia : 0.007 0.0156 Eisen- und Aluminiumoxyd . 0.0032 0.0017 Aus diesen Daten ersieht man, dass die obere Quelle ein hartes, die untere dagegen ein sehr leichtes, vorziigliches Trinkwasser lieferte, wes- halb ersteres lediglich zum Mâlzen, letzteres zum Brauen, Kesselspeisen und Trinken bestimmt wurde. Die vorher erwăhnten Storungen machten indess sehr bald ein Mischen beider Wâăsser nâthig, und wird seit langer Zeit, da der untere Brunnen versandet ist, nur mehr das obere Wasser beniitzt, was sich baid, namentlich bei den Kesseln, hâchst nachtheilig fihlbar machte. Eine Reihe von Analysen, welche wir im vergangenen Jahre von diesem Wasser machten, zeigte die schon besagte Verănde- rung in der Zusammensetzung, wie aus folgenden Resultaten auf 1 Liter Wasser hervorgeht: |. |z lt cal) D= 1 | — — | SES e = | Zeit der Analyse |=5 |2 = 22 58-A Bemerkungen | e = | es = e == = | |=& = = [= > Si | | | | "Das Wasser ist farb-| Mai 1896 | 0.947 0.321 0.124100196 0.091! 0.193los, hell, geruchlos,| | | !beim lsochen sehr | | | | starke Tribung August 1896 || 0.904 0.317 0.13310.0171| 0.086 0.179, Desgleichen | |] | October 1896 || 0.987, 0.351 012710.0192| 0.089| 0.190 | Januar 1897 | 1.020) 0:343| 0.13210.190 | 0.097] 0.182] | 1.022 | | | Mărz 1 807 al! 0.846) 0.187|0.187 | 0.103] 0.176) , | | | | | | Li Organische Stoffe, auf Sauerstoff umgerechnet, schwankten von 0.32— 0.41 Milligramm. Als Ursache dieser stetigen Bereicherung an mineralischen Bestand- theilen kânnte entweder das Einsickern von Regenwasser gelten — was —————_.—— BULETINUL SOCIETĂȚII DE SCIINȚE 415 aber bei dem undurchlăssigen Boden kaum anzunehmen ist — oder der Umstand, dass der urspriingliche Wasservorrath von zu starkem Aus- pumpen erschâpft wurde und andere Quellen sich den Weg hierher suchten. Diese Aenderung der Wasserbestandtheile ist eine bedenkliche und fiir den Betrieb storende, indem das Wasser reich an doppeltkohlen sauren Salzen ist und besonders beim Speisen der Kessel die Leitungs. rOhren und Injectoren verstopft. Um dieses Uebel zu heben, wurde eine chemische Reinigung des Wassers und Filtration desselben fir die Kesselspeisung eingerichtet. Das zum Sudprocesse bestimmte Wasser liess Herr Stăgmeyr kochen und absetzen. Solches aus dem Braukessel entnommene Wasser zeigte bei der Analyse folgende Zusammsetzung;: ie ster Riielestarc sep; re cai ip Iara 140.574! Am later (alei mo y dea țit $ rmtotsnoa. | i aenl0.0821. tai 03 Ma ee SIUI Oy ei ea za vele han la Media 0043 Schwefelsâure . . . aci A re e ONO0) 5 » In dem Schlamm, der eu als ein ea ci) -weisses, sehr feines Pulver absondert, wurden folgende Bestandtheile gefunden: llueslcopiselies Wasser e e e ue a ÎL 48 pCt, (Delleiu icaO5 sa | Ma ADR RR aaa Na a One aa Za II alo Vi tea i Aaa 4 Jales SILITI Oare aia i e i au a Areta co 480 e Esi ese Sue e Sac eo a ia e a at OUĂ Ea Aluminiumoxyd A DESI i aicea UD NONE ie Kohlensâure, ... . a gli lua aa aia a auriu i a AUG ea Senimefelsăuse e n au aug e ARE pa AR La A O Ba Der Zweck des vielen pin eat war der, ein hervorragend lich- tes Bier zu erzielen, was auch glânzend gelang. Bei dunklen Bieren unterblieb die Manipulation. DIE GERSTE. Der Boden, welchen die Natur Rumănien geschenkt hat, ist ein vor- ziiglicher, s> dass man der Diingung desselben nur ausnahmsweise be- darf. In Folge dessen gerleihen besonders gut alle Graminaceen, unter diesen auch die Gerste. Leider steht diesem Vorzug der eine grosse Nachtheil gegeniiber, dass eine rationelle intensive Bewirthschaftung nur selten anzutreffen und dementsprechend der Ertrag nur ein măssiger ist. Indess gewinnt Rumănien als Lieferant von Braugerste von Jahr zu Jahr mehr Abnehmer, da auch bei dieser Getreideart, wie unter Anderem der Vorstand der Stuttgarter Landesproductenbârse ausdriicklich aner- kannt hat, sich die Qualităt gegen friiher bedeutend gebessert hat. Nach statistischen Daten war das Ertrăgniss pro Hektar in FHektoliter ausgedriickt Folgendes: 416 BULETINUL SOCIETĂȚII DE SCIINȚE 1891 1892 1893 1894 1895 1896 14.9 12.9 21.2 10.7 14.3 18.4 Es resultirt hieraus ein Gesammt-Durchschnittsertrag von 15 HI. pro Hektar, was Angesichts der vorziiglichen Bodenbeschaffenheit leider wenig zu nennen ist. Speciell fir Brauzwecke eine hervorragend gute Gerste zu cultiviren, hat sich noch Niemand bemiiht, so dass der Brauer gendhtigt ist, aus dem Angebot sich das am ehesten Geeignete auszuwăhlen. Wohl exis- tirt speciell in der Moldau eine Art orzoaica (d. i. Weibchen der Gerste wahrscheinlich so genannt, weil sie nicht behaart ist). welche sich durch diinnere Hiilse und schânen runden Kârper auszeichnet. Dieselbe erreicht bis zu 73 Kilo Hektolitergewicht, lăsst sich jedoch nur in den Winter-.- monaten mit Vortheil vermălzen. Von dieser Art wurden im Jahre 1895 bis 1896 im Bragadiruschen Laboratorium 18 Proben untersucht und ergaben die nachstehenden Resultate : Maximum Minimum Mittel INV Aseara. DTAMIINDRET 0 a 13758 10.4 14.6 Sa Elea za 3) abia ceai capa în IS, cau parca > 64.7 56.0 60.35 . Proteinstoite SR e RE ea 13.4 10.8 12.10 Mizeralisclier “Pest. rr e Aa 8.760 2.10 2.93 Keimfâhigkeit . . . . AR Cei, Gewicht pro asi să A cr aiisuie Affair area E a aa D024 pt Im ibrigen Europa wiirde bei ds meist hohen Gerstenpreisen eine solche Waare keine grosse Nachfrage erfahren, fur Rumănien indess, wo man den Waggon nur mit 800—1000 Fes. bezahlt, spielen der ge- ringere Stărlremehlgehalt und der grosse Verlust durch Hintergerste keine Rolle, zumal letztere gut und leicht an den Mann zu bringen ist. Ein allenfallsiger Nachtheil der rumănischen Gerste ist nach Ansicht Vieler deren hoher Stickstoffgehalt, ein Nachtheil, der indess nach den hier erzielten Resultaten kaum zu bestehen scheint, es miisste denn die bei Verarbeitung hiesiger Malze zu Tage tretende hohe Vergăhrung (bis zu 73 Grad C. scheinbar) als solcher betrachtet werden. Eine schlimme Handelsusance, welche dem Mălzer sehr grosse Schwie- rigkeiten bereitet, ist das Poliren der Gerste zum Zwecke besseren Dre- schens und Erh6hung des Gewichtes;, es ist deshalb beim Einkaufe aut diesen Umstand sehr zu achten. Malz a) Griinmalz von der Tenne. Die Gerste, die zur FHerstellung dieses Malzes diente, hatte folgende Zusammensetzung: TR NUT ay. da „BULETINUL SOCIETĂȚII DE SCIINȚE 4 Sase oieri sa! 1 Sa70n pot; iioelcencubstanz + +, 80.241 > Gesammtstickstoff . . . 1.82 » auf Trockensubstanz. Simiyelstislstofit 1 0.6 > Eiweissstickstoff . . > Sali 2 » Mimeiss(1.21 X 60.25) . 1450.» Since e A ele e OAO 2 Das Griinmalz i a DR DEEE a aa 30.18. > Gesammtstickstofi . . . 1.96 » auf Trockensubstanz Auiyelstiekstoii + + -. 093 -» iEiweiesstiekstoft > ; . . 143 » Ei ciss (14810.25). 894 » b) Darrmalz (70 Grad R. abgedarrt). ELE Seriei mt. mt aa ca I.OO pt. iroclensubstanz 2, 98:20» Bai ci a e. 5040) > aul „lvockensubstanz 61 pCr. Gesammtzucker . .. . -. . 30:62: » | a pu p E NB) clei aa SS 2.09, Zucker zu Nichtzucker. . 1.057 » ciastatisehe Kraft... -, . 2400 Verzuclerungszeit. . . . 10 Minuten Gemăss den Vereinbarungen der Brautechniker wurde nach den in Bayern iblichen Methoden gearbeitet. EL p (e Der von den Brauereien benâthigte Hopfen wird fast ausschliesslich aus Bâhmen und Bayern eingefiihrt, und der Import betrăgt per Jahr circa 450 Ctr. In Rumănien wurde bis jetzt die Hopfencultur ganz vernach- lissigt, und man behauptet, dass wegen der grossen Hitze und des im „ Sommer seltenen Regens der IHopfen nicht gedeihen kânne. Die zur Brauerei gebrachten Hopfen erwiesen sich auch meist als werthlose Waare. Jedoch glauben wir, als sicher annehmen zu miissen, dass viel- mehr der Mangel an speciellen Kenntnissen in der Hopfencultur Seitens der Landwirthe an den bisherigen Misserfolgen Schuld ist, da uns zwei Anbau-Versuche bekannt sind, welche geniigeude Resultate fârderten. Der eine Versuch mit Hopfenstecklingen wurde in der Staats-Weinbau- schule Iotritza (Kreis Buzeu) gemacht, der zweite auf dem Mustergute Laza (Kreis Vaslui). Auf beiden Plătzen werden die gesammten Arbei ten von dem Administrator des letztgenannten Gutes, Herrn Spitzer, 418 BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINȚE geleitet, der sich friiher Jahre lang in Oesterreich speciell mit FHopfen- culturen befasst hat. Im vorigen Jahre erntete man das erste Product. Die Dolden waren normal entwickelt und reich an Lupulin, etwas von Rost befallen (was dieses Jahr gleichzeitig bei den Weinreben der Falj war), das Aroma war ebenfalls normal. Die chemische Untersuchung dieses Hopfens ergab folgendes Resultat: Wasser! 5 ia eta beat pă 73% i o ec a 05 IE) Ro AR Aetherisehe: Oele - stia «m 30 i pi ab Ia 0 a Auszug, in 95 pet. Alkohol. 5 sosea ei Ba 20 ee i [E 7 Alei ti Cena PP Ca Capo a Ga a ASelae 230 pi dt pa st ta Mle aia i RR 569 » Said 20043 aaa 2 gi AID “oda 0 ee 0,76 > Da uns bekanntlich die chemischen Analysen iber die Qualităt des Hopfens wenig sagen kânnen, wurde eine praktische Probe in der Braue- Trei Bragadiru gemacht, und verwendete Herr Stăgmeyr zu einem Ge- brău Miinchener Bier ausschliesslich diesen Hopfen. Nach zwei Monaten La. gerung erfolgte ein organoleptischer Versuch. Herr Stăgmeyr und auch das hGhere Brauereipersonal fanden das Bier rauh, und bemăngelte nament- lich Ersterer den Geruch des Hopfens. Herr Administrator Spitzer und Andere fanden dagegen mit uns an dem Biere nichts zu tadeln; zum Verkauf ist es nicht gekommen. Nach unserer Ueberzeugung kann jun- ger Hopfen keinen reinen, edlen Geschmack haben; derselbe wird sich im Laufe der Jahre sicher bessern und die Hopfencultur auch bei uns gute Aussichten haben. Auch ist als Beweis fir die Giute des in Frage stehenden [lopfens anzufiihren, dass Herr Spitzer denselben nach Czer- nowitz verkaufte. Noch sei bemerkt, dass Herr Brauereibesitzer Oppler seit 1863 Hopfen auf zwei Helktar baut (circa 500 Kilo im Durchschnitt) und mit demselben im Verschnitt mit bohmischen Hopfen befriedigende Resultate erzielt. Bier. In der Bragadiruschen Brauerei werden zwei Sorten Bier, und zwar ein lichtes (nach Pilsener Art) und ein dunkles (nach Miinchener Art) gebraut; ausnahmsweise auch einmal ein schwereres I.uxusbier. Mit Vor- liebe verlangt man in Bukarest das helle Bier, indem man mit Unrecht glaubt, dass das dunkle zu schwer sei, denn keine unserer vielen Ana- lysen des Bragadiru'schen Miinchener Bieres hat auch nur 4 pCt. Allo- hol ausgewiesen. Aus einer Anzahl Analysen, die wir zu verschiedenen Perioden aus- fihrten, und die sehr wenig von einander abweichen, sind folgende Durchschnittszahlen zu entnehmen: BULETINUL SOCIETĂȚII DE SCIINȚE 419 Lichtes Bier Dunkles Bier Specifisches Gewicht bei 15 Grad C.. 1.0163 1.0190 Alkohol im Gewicht . . . . . 5133182 3.68 Extract *(nach Dr. Schultze's Tabellen). 6.07 6.78 Gesammt-Aciditât auf Milchsăure. . . 0.090 0.084 INI ale O SE ai 3 e aeăă 32000. sa nai Doi trata i fle 2 4 2:25 ID reset 2% MEROPE RDD ERROR Ma DE ERIE 32109 3.28 ES tai i ja as 2 aa Polita i A cad iii 027 0.26 iei ri stOffela putem ete) das ll A ri 4 OBAE 0.32 ES DCI retea ac) zmei + Mort d etil) 2 nara via 4071027 0.23 la isp orsătiteri/ stia btu e 30004 Mai 0.06 0.064 Kohlensăure. . , atei [4 „Lot 2050256 0.251 Râst- und lo ate fia „voal 2 rit 49000.30, 0.34 Die urspriingliche Wirzeconcentration schwankte zwischen 13.4 bis 14.0 pCt. Der Vergăhrungsgrad war zwischen 51 bis 58 pCt. Wie er- sichtlich, bedarf das Bier keines Lobes, denn obige Resultate sprechen zur Genige fir ein gutes, haltbares Product. Zum Vergleich untersuch- ten wir im Monat September vergangenen Jahres auch die Biere von Luther und Oppler. Die Resultate sind in folgenden Tabellen angegeben: i 20300, dec e a ci ă | | ART DER BIERE | ci lasă | Die Bestimmungen | BRAGADIRU |____ LUTHER | OPPLER iai | Lager | Maneten] Lager | Pilsen | Aa asa | Lager " Pelesch (1) | | Specifisches Gewicht bei | ENE 0 110173) 1 092/l1-0178)1%0 14740 1,0196) 1,048 1,0136! Alkohol im Gewicht. . .| 3,89 3,80 13,90 13,92 3 a5ioi[i Sega na 6 | Extract (nach Schultze's | ici ela) ll 6,29 6,76 16,29 6,21 6,87 | 5,49 5,29 (Săuergehalt (in Milchsăure).| 8,109 0,094 |j0:256 10,103 0,114 | 0,132] 0,1270] Mialţo se ies Dana, | 1,88 | 2,09 | 1,87 1,90 220) AL O7/ 1, 78) Dextrin | 2,795| 3.34, | — 12,74 325 || 2,58 — Gilycerin . i | 0,25 | 0,23 0,27 0,26 0,24 | 0,22 0,23 lAsche . Pl 00 1000 oz Lo:za 0,24 | 0,20. 0,19 Piotemstolie . . . . . „|| 0.31 ES [10 20 0,33 0,34 0,27 0,29 JUrspriingliche Wiirze- Con-| | i eentrațion +. e .-- „aan 13,97 (19,77. 1376 14,15 [12,50 1266 | Vergăhrungsgrad . . . . 54 52 | 54 54 53 || 56 58 | Conservirende Mittel . .. keine keine | keine (1) Diese Bezeichnung stammt vom Gebirgsflusse Pelesch, an welchem auch das bekannte kânigliche Schloss gleichen Namens liegt, und soll die Oppler'sche Braue” rei einmal von hier (125 Kilometer Entfernung) fiir ein Extrabier Wasser bezogen haben. 420 BULETINUL SOCIETĂȚII DE SCIINȚE Diese Biere wurden direct aus den Consum entnommen, waren alle blitzblank, und keines von ihnen zeigte irgend eine Abnormităt. Aus obiger Tabelle ist zu entnehmen, dass alle analysirten Biere gute, nor- mal und stark gebraute sind und sămmtliche hohen Vergăhrungsgrad aufweisen. Sie werden des oft sehr weiten Transportes halber und wegen der meist hâchst irrationellen Behandlung bei den Kunden so schwer eingebraut. Die Flaschenbiere, speciell bei Bragadiru, werden, wenn fir auswărts bestimmt, pasteurisirt. Conservirende Mittel werden im Allge- meinen nicht angewendet; bis jetzt fanden wir nur in zwei Făllen, und zwar in Bieren aus der Provinz, Salicylsăure und Saccharin. Seit dem Jahre 1895 besitzt Rumânien auch ein Nahrungsmittel-Gesetz. Die Bestimmungen beziiglich des Bieres sind indess nicht auf Grund praktischer Erfahrungen und zahlreicher Analysen, sowie Gutachten her- vorragender Fachmănner geschaffen worden, sondern man hat sich damit begniigt, ohne die Verhăltnisse der Bierindustrie im Lande selbst zu lennen, die Grenzzahlen willkiirlich fremden Nahrungsmittel-Gesetzen zu entnehmen. Dem ganzen Regulativ fehlt absolut die Basis, und dern Schoâpfer desselben muss der Vorwurf gemacht werden, dass er es un- terliess, sich sachlich die nâthigen Unterlagen zu verschaffen. Ferners wird in jedem Lande, wo eine solche gesetzliche Regelung erfolgt, eine eiuheitliche analytische Methode aufgestellt. In Rumănien ist es dagegen in dieser Beziehung Jedem frei gestellt, nach franzâsischen, deutschen etc. Methoden zu arbeiten. Es ist dringend zu wiinschen, dass die kegl. Regierung hierin Wandel schaffe, denn sonst wird nur Verwirrung her- vorgerufen, und das Regulativ bleibt ohne jeden Nutzen. Der Wortlaut des letzteren ist seiner Zeit in diesem Blatte mitgetheilt worden (Jahr- gang 1896 Nr. 19, Seite 301). Es ist hier nicht angebracht, eine ausfiihrliche Kritik zu geben, und wollen wir blos einen Punkt herausgreifen. Es heisst in Art. 41, das Bier solle 3.5 bis 8 pCt. Extract enthalten. Wie bekannt, besteht der Extract aus Maltose, Dextrin, Glycerin, sticlkstoffnaltigen Substanzen, nichtiuchtigen Siuren, ausser den Râst- und Hopfenstoffen. Wenn wir die Maximalzahlen aus dem Regulativ fir Extract und fur die ihn zu- sammen bildenden Principien in Betracht ziehen, so belommen wir: Extract 3 pCt. maximal. Derselbe muss enthalten hochstens : 4.00 pCt. Dextrin, 3.00 » Maltose 0.29 » fixe Săure (0.06 pct. ist abgezogen fir Essigsăure), 0.40 >» Glycerin, 0.30 >" "Asche, 7.99 pCt. laut Regulativ. Wo bleiben die Proteinstoffe, die bei Bier mit so reichem Extract BULETINUL SOCIETĂȚII DE SCIINŢE 421 auch sehr bedeutend sind, wie besonders bei unseren Bieren? Wir wer- den nicht fehlen, wenn wir aut 8 pCt. Extract mindestens 0,50 pct. Proteinstoffe rechnen. Dann, wo sind noch Râst und Hopfenextractiv- stoffe, die man auch bei so reichen Bieren auf mindestens 0.4 pCt. an- rechnen kann? Addirt man diese Zahlen zu den obigen, so bekommt man 7.99 -- 0.50 + 0.40 — 8.89 pct. somit einen Gesammt-Extract, der mit 0.89 pCt. h5her ist, als die hâchste Grenze im Regulativ angenom- men ist. Was die schweflige Săure anbetrifft, so ist die Grenzzahl, 0,20 pCt., eine ganz enorm hohe; man kânnte darnach glauben, dass man bei uns schwefligsaure Kuren zu machen beliebt. Hoffen wir, dass es sich um einen Druclfehler handelt. Ferner ist ein Bestandtheil, der, wie bekannt, eine sehr wichtige Rolle bei Beurtheilung der Biere spielt. năhmlich der Stickstoft, in dem Regulativ vâllig ausser Acht gelassen, Begreiflich ist auch so ohne Weiteres, auf welche Basis man sich stiitzte, als die Minimalgrenze fiir Wiirze aul 9 pCt. festgesetzt wurde, da doch die Gerste im Lande sehr billig ist und derartig leichte Biere hier ab- solut nicht getrunken werden wiirden. (ESO ISU ae Die Brauereien verkaufen in Gebinden von 1/,, 1/, und î;, HIl., und bei den lsunden wird das Bier meist in Glăsern von 0.5 und 0.2 Liter verzapft. Die Glăser unterliegen dem Eichzwang. Es braucht wohl nicht besonders betont zu werden, dass die Gewohnheit des Bortenmachens hier ebenso in Blithe steht wie anderwărts, und das ist fir der Ver- lăufer ebenso vortheilhaft wie fir das Publilkum nachtheilig, zumal wenn „man den Preis von 90—100 Centime per Liter in's Auge fasst. Die Bierhăuser, Berarien genannt, sind meist nach deutschem Muster zum Theil sehr geschmackvoll und behaglich eingerichtet, und miissen in Bukarest die Brauereien, wie îiberall, dafir grosse Opfer bringen. In den kleineren Localen, Kaffeehăusern etc. verzapft man mit Kohlensăure. Daneben kommen die schon erwâhnten Ausschanke der grossen Braue- reien Luther, Bragadiru und Oppler mit ihren ausgedehnten Gărten în Betracht. Ein grosser Theil des Bieres wird in Flaschen von 0,65 Liter umgesetzt, und zwar direct von der Brauerei an die Kunden geliefert. Der Preis einer Flasche ist 50—60 Centime, und man erlegt noch 40 Centime Caution fir das Glas. In der Provinz verkauft man in Kisten ă 50 Flaschen. Nach auswărts liefert in nennenswerthem Umfange nur Bragadiru, und zwar an deutsche, &sterreichische und rumănische Schite. Es ist allgemein ublich, nur gegen Baar zu verkaufen, und wird nur ausnahmsweise Credit gewâhrt. Einen auffallenden Einfluss auf den Con- sum iibt je nach der Jahreszeit der Obstgenuss (Kirschen, Zwetschgen, Melonen, Trauben etc.) aus, wie folgende Zahlen beweisen: E = d 492 _ BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINŢE Mai Juni Juli August September October: Bier-Consum der 1518 1602 1536 1380 1266 Ni EI Bragadiru-Brauerei, 1896 Aus- und Einfuhr von Bier. Die Ausfuhr von Bier ist eine geringe und beschrâănkt sich nur auf die bereits erwâhnte Lieferung auf Schiffe. In den 16 Jnhren 1880—1895 wurden laut Statistik des Finanzministeriums im Ganzen 7880 HI. ex- portirt. Wenngleich die Biere der besseren Brauereien Rumăniens denen der Nachbarlănder qualitativ nicht nachstehen, so machen die in Ru- mănien iiblichen hâheren Preise die Ausfuhr fast unmâglich. Eine Steuer auf ausgefihrtes Bier wird nicht erhoben. Die Einfuhr war friiher bedeutend hSher, hat aber, seitdem im Jahre 1890 der Zoll auf fremde Biere auf 65 Fes, fir Fassbier und 85 Fes. fir Flaschenbier erhâht wurde, abgenommen. In den 16 Jahren 1880—1895 betrug der Import von Bier 15,300 [Hl. und das 6sterreichische Bier nahm die erste Stelle ein. Die hâchste Einfuhr fand in den Jahren 1884 (4180 HIl.), 1885 (3790 HI.) und 1886 (1414 Hl.) statt. Von da ab ging der Export stăndig zuriick und erreichte im Jahre 1895 nur noch 151 H.l. Schliesslich wollen wir nicht unterlassen. Herrn Director Stăgmeyr fir die freundliche Unterstiitzung, welche er uns bei der Sammlung des fir den vorliegenden Bericht erforderlichen Materials hat zu Theil werden lassen, unseren besten Dank auszusprechen. BEREA IN ROMANIA DE D-l Dr. P. RADULESCU (1) Dacă e vorba de întrebarea: care ar fi p&utura predominantă a româ- nilor? negreșit că ar trebui să se numescă vinul, căci vița de vie favo- risată de climă și calitatea solului prosperă minunat în România și mai cu deosebire butucii de vie (cri) de la Cotnari se bucură de un renume mare. Aceștia fură transplantați din Tokay la Cotnari în Moldova în se- colul al 15-lea din ordinul principelui Ștefan cel Mare. Remarcabile din causa bunătății lor mai sunt și vinurile de Drăgășani, Orevița, Nicoresci și alte multe. După date statistice oficiale era plantat cu vii în România (1) Lucrare publicată și în diarul A//zemeine Brauzr- und Flopfen- Zeitung, din 22 August curent. BULETINUL SOCIETĂȚII DE SCIINŢE 423 în anul 1895 peste tot o suprafață de teren de 189.104 hectare, cari predară în anul 1896 o producțiune totală de aprope 5 miline de hec- tolitri vin ; de sigur o producțiune nu neînsemnată. Conform cu acesta și btutura cea mai lățită și mai preferată Românilor e fără îndoială vinul. In timpii mai vechi acesta fu totuși contrar. In secolul 13 și 14 și încă mult după aceia, berea fu beutura poporului român, care, după cum se pote admite cu cea mai mare probabilitate după documentele academiilor din Bucuresci, Budapesta și a celor rusesci, sa aclimatisat în România în timpii invasiunii popsrelor asiatice. Astădi berea a devenit cu tote acestea băutură de lux în plinul sens al cuvîntului. Causa se pote explica pur și simplu prin prețul extraordinar de ridicat al berii indigene și acesta e cu atât mai explicabil, cu cât vinul, mai cu semă în anii buni, se pote procura cu prețurile aiurea inimaginabil de eftine. Să ne gândim numai că în Bucuresci un litru de bere se vinde cu 90 bani până la 1 lei și că în localurile mai distincte costă încă considerabil mai mult. Aceste pre- turi ridicate sunt în prima linie o consecință a impositului extraordinar de ridicat cu care e încărcată berea românescă. Pină la 1 Aprilie 1896 se plătea de hectolitru 30 lei taxe fiscale (1). pe când impositul comunal (pentru Bucuresci) se ridică la 24 lei, așa că resultă o încărcare totală de 54 lei. Comparând cu aceste imposite prețurile de detalii mai sus arătate, acestea apar încă excesiv de ridicate; se explică totuși prin prea marea exigenţă a berarului în capital de exploatare și de la folosul mare pe care trebue să-l aibă detailistul, pentru ca să-și pâtă găsi socotela la puţinul debit. Aici se mai asociază încă dobânda ridicată obicinuită țării și o stare rea economică, ce se va menționa mai jos. In ceea-ce privesce fabricaţiunea și cheltuelele de exploatare, e în scurt de notat, că orzul în Bucuresci e destul de eftin (vagonul de 10.000 kilograme, 800 până la 1.100 fr.), cu tote acestea productul uti- lisat nu e în calitate în tot-d'a-una echivalent cu cel din Austria și Ger_ mania și că mai departe tote cele-lalte necesarii, încărcate în parte cu vămi mari, trebuesc procurate din străinătate. Că cu tâte acestea din partea berarilor şi detailiștilor se lucreză cu mai mult folos de cât în străinătate nu se pote contesta. Pentru ca să se sporescă consumarea berei și prin urmare să se potă resista usului alcoolului, din nenorocire fOrte lățit, sa făcut de mai mult timp sforțări din partea unor bărbați inteligenți asupra reducerei impositului pe bere și sa reușit, mai cu semă prin zelul energic al posesorilor celor dou fabrici de bere mai mari dâmna Sofia Bragadiru (Fabrica de bere Erhard Luther) și domnul D. M. Bragadiru, de a se obţine scoborirea taxei statului de la 30 lei la 15 lei. Din nenorocire administraţiunele comunala nu sai asociat la bunul (1) Statul încasa în anul 1895/96 de la 41.907 hl. bere 1.257.228 lei. E. 124 BULETINUL SOCIETĂȚII DE SCIINȚE exemplu al statului și taxele accisului de mai înainte stai și astă-di încă în vigore. Impositul total se urcă deci actualmente în Bucuresci și în cele mai multe orașe ale țării la 39 lei de hectolitru. Deși acestă reducțiune nu e așa de însemnată, e totuși sensibilă și a avut de efect o micşorare a prețului berei cu 10 bani de litru. Bene- ficiul principal "l-au iarăși detailiștii, care profită cei 5 bani cari mai r&- mân, de Gre-ce nu se pot divisa în două. Aci e ocasiunea de a se ac- centua starea rea economică menționată deja mai 'nainte, că aici în țară o monetă divisionară mai mică de cât 5 bani nu e în us, cu tâte că statul a bătut piese de 2 bani și 1 ban. i Să intrăm acum mai de aprâpe asupra stării fabricațiunii berei și asupra composiției chimice a productelor ei. Fabricele de bere. După registrul ministerului de finanțe există în tâtă țara în anul 1895—96 19 fabrici de bere, cari representară o producțiune totală de aprâpe 44.000 hl.; dintre acestea se consumară numai 42.000 hl. După producțiunea și organisarea lor se vor pune în evidență următorele fabrici de bere : 1. Erhard Luther, | 4. Nanu, lași 2. D.,M. Bragadiru, 4 Bucuresci 5. de Bie, Turnu-Severin 3 1. Opplene | 6. A. Ploll, Galaţi. Cele-l alte represintă aprâpe tote numai o așa de neînsemnată produc- țiune, că de abia ar putea mulțumi un mic sat german Cea mai veche, dintre cele trei numite fabrici de bere ale Bucurescilor, e a lui Oppler, numită după numele fundatorului ci, care 'și-a transformat numele de origine Hăâfflich în numele orașului s&ă natal Oppeln în Silesia. Acestă fabrică de bere fondată în anul 1854 sa desvoltat repede și bine, și debitul atinse în anul opt-deci peste 35.000 hl. Acesta se micșoră între acestea acum doi ani pină la 7.000 hl. și începe acum iarăși din noii să se ridice puțin câte puţin. Debitul actual se evaluiază cam peste 8.000 hl. anual. Clădirile și chiar aranjamentele sunt învechite și nu mai co- respund cu totul cerințelor timpului modern. Fabrica de bere e aranjată pentru o producțiune pină la 45.000 hl. şi posede pentru acesta maltage vaste precum și pivnițe frumâse, prevEdute în parte cu recoriri artificiale (System Linde). Pe lingă fabrica de bere se mai află și o frumâsă hală de bere cu grădină, care, ca şi fabrica de bere, e iluminată cu gaz pro- ducție proprie. Oppler fabrică bere de deposit de coldre vieneză și o bere mai deschisă la colâre sub numele de bere Peleș. Conducerea tech- nică a stabilimentului se află în mânile domnului Ștefan Keymar. A doua fabrică de bere mai veche şi cea mai mare din țară actualmente e a lui Erhard Luther (proprietară dâmna Sofia Bragadiru) numită după BULETINUL SOCIETĂȚII DE SCIINŢE 425 fundatorul, Erhard Luther, bavarez de origine, care fusese mai întâi de tote activ ca conducător în fabrica de bere a lui Oppler și care ridică din anul 1870 afacerea sa cu mare sîrguință și priceperi tech- nice din debuturile cele mai modeste la însemnătatea de adi. Pentru marile sale servicii i se conferi pe lingi alte distincțiuni și titlul de fur- nisor al curții regale. După mortea domnului l_uther acum nou€ ani, soția sa văduvă con- 5 duse afacerile cu succes mai departe în sensul săi, și cele mai multe aranjamente, cari au făcut ca fabrica de bere să fie mai rațională și mai corespundatore timpului actual, luară nascere sub conducerea experimen- tată a d-sale. Fabrica de bere dispune adi de căldări cu compensațiune, lumină electrică, aparat de r&corire artificială (Sistem Germania) și tâte aparatele necesare pentru o afacere bine organisată. Emisiunea de bere' , se urcă la peste 20.000 hl., și anume bere bavareză, de deposit, și bere A Pilsener, cari se beaă cu multă plăcere în capitală ca și în provincie. Chiar și stabilimentul de plăcere împreunat cu fabrica de bere-e destul de frecuentat de publicul doritor de bere. Conduzerea technică o îngri- jește domnul A. Horn, care ocupă postul său deja de 14 ani cu multă șansă. | In anul 1894 se fundă în Bucuresci de către domnul D. M. Bragadiru, român de origine, o a treia fabrică mare de bere, care prin tenacitatea A și energia sa extraordinară a parvenit să fie unul dintre cei mai mari industriali în acestă branșă în țară. Fabrica sa de bere e construită după cele mai noui experiențe și după principiile riguros cele mai sciințifice DOD a 2 N00R şi în acestă privință, chiar în străinătate de abia ar putea fi întrecută. „„ Construirea și planurile sunt executate de către «fabrica de mașini Germania» din Chemnitz, iar marele aparat electric pentru iluminare și > transmisiune de energie, de către firma Schuckert în Niirenberg. Con- ducerea stabilimentului o exercită domnul August Stăgmeyr care supra- i veghiază deja și executarea montajului. Fabrica de bere e organisată pentru o producțiune de 60.000 bhl., totuși maltagele și pivnițele fură construite mai întâiă pentru o producțiune de 15.000 hl. care fusese aprope atinsă. în al doilea an de exploatare, așa că deja după doi ani trebuia să se înteprindă o lărgire de pivniți pentru o producțiune de alte 8.000 hl. Calitatea excelentă a berelor, cari sunt fabricate după felul celor de Miinchen și Pilsener, ar trebui să ocasioneze repede încă o lărgire de „pivniți. Tot odată sa proiectat şi stabilirea unui maltage pneumatic cu tambur, care, în fine, are să fie de ajuns pentru deplina activitate a fa- bricei de bere. Dou& generatâre monstre de vapori produc vaporii ne- cesari pentru un aparat dublu de saturație cu vapori, și două mașini mari cu vapori, dintre cari una servesce pentru aparatul electric (4 Dy- namo), pe când cea-laltă lucreză pentru punerea în mișcare și pentru aparatul refrigerator. Pe lângă cele-lalte aparate observăm încă un aparat 3 Pa AL Ape ee ERE Lc Aa E RER VAF CR ID Egee A VAR ape te a aeoDotă “Av, DRE, ss apuc e lt e E e tu A pu a ea Y i 426 BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINŢE de sterilisare cu filtru aerifer. Fabrica de bere a d-lui Bragadiru e înzes- trată cu un atelier mecanic complect, fierărie, căruțărie, dogărie și atelier de stolerie, cari tote sunt mânate prin transmisiune de energie electrică şi sunt în stare să execute tote reînoirile și reparaturile devenite nece- sare fabricei lui Bragadiru. Un stabiliment magnific cu grădină cores- pundătâre, anexat cu demnitate fabricei e sala lui Bragadiru, care în execuțiunea sa elegantă formeză o pod6bă orașului. O capelă de artiști procură în asociație cu excelenta bere visită desă din partea publicului celui mai bun. Tinend scmă de cerințele timpului, d-l Bragadiru a organisat și un laboratoriă chimic, în care autorul execută analisele necesare pentru con- trol și anume special pentru apă, orz, malt, hameiă, bere și drojdie, și resultatele acestora cred că ar trebui să fie de interes specialiștilor și din altă parte. Apă. Cu acestă ocasie să spunem mai întâi de tote câte-va vorbe des- pre apa potabilă a Bucurescilor. Pină mai înainte aprâpe cu 10 ani po- pulaţia capitalei României întrebuința apa de puț, care provine de la rîul Dimboviţa, ce curge prin mijlocul orașului. Apa de puț fiind însă aprope în genere prea dură, se utilisă mai târzii cu preferință direct apa din Dimbovita, cu tote că aspectul ei nu fu de loc apetissant. Cu scopul de a o purifica, ea se trata în fie-care casă cu pulbere de alaun și apoi se lăsa în liniște să se depună. Acest procedeu e în România deja de demult în us. In anul 1885/86 orașul fu aprovisionat cu conducte de apă, cari, cu tote acestea, după cum se întîmplă și aiurea, nu satisfăcea calitativ și cantitativ și cu tote proectele cele lungi, și numerdsele modifi- cațiuni nau înbunătățit întru nimic reul. Inginerul șel al capitalei, d-l Cucu, a elaborat, în fine, de curind un proiect pentru deschiderea unor isvâre puternice de apă dulce în apropiere de capitală, prin care pro- babil aprovisionarea cu apă va fi în ori și ce relațiune excelentă. Fabrica de bere a lui Bragadiru e situată în punctul cel mai culmi- nant al orașului și o întrebuințare a apei din oraș din causa presiunei celei mici fu de la început exclusă. Din causa acesta d-l Bragadiru fu nevoit să făurescă puțuşi pe terenul săi, care operațiune fu esecutată de inginerul de mine Treschel. Apa vine din dou€ pături de la o adincime de 20 metri și de 210 metri, și e sc6să cu ajutorul pompelor. Con- strucțiunea costă rotund 110.000 lei. Puţurile la început produceau forte mult, așa că trebuința pentru fabrica de bere, fabrica de ghiaţă și lo- cuințele cele mari pentru 40 de familii fu acoperită în exces. Dar deja după câte-va luni se înfățisară întreruperi prin astuparea tuburilor de absorbție, ceea ce micșoră cantitatea întrun mod serios. Cu deosebire Pe a LE “i SAPA pi PL A "AT Du maia au Bă DE Nu AA Pisi arti Tău £ d cati i e YM LA oi oi d 5. ipac să n) îi AA ON e ea ci pui E Sal MIO aci dd ubial ie ARDE a A Va pe pică +) ă A î | Ă i aha pe d As, și i uit tinta FAe ho, N y Ş , SĂ N p BULETINUL SOCIETĂȚII DE SCIINŢE 421 „acesta se întimplă la puțul cel mai adinc, care contrar celui mai puţin _ adine furnisa o ăpă excelentă. Amindou& apele arătară următârea com- posiție chimică: Analisa din Iulie 1885. dă Puţul m. p. adînc Foragiul cel adinc ; (20 metri) (210 metri) . ERE Clifton 0,893 0,236 j ED ielelor calciu, a ale“ 0/206 0,066 p Bic ce maenesi .. u- . .» 0,1088 0,032 A ficuelesei cupă calcinare i. 0,1710 0,046 DS LA Su “A iblorită de sodiu... e... 0,L94 0,026 ( Substanțele organice, necesiteză per- j înger siciie 6 Cle “pOLASIU i ea re 4,2203 1 co OG e DE Ei) E ZOE aaa ot oi sensibil liber i De ZOO SI e a aa e e Mo ae o Urme de loc [pie ERIC Ai ae ei oua. lipsesce lipsesce Silice. e ate ANA Ace ta dh MN ăi MIO 1007, 0,0156 Oxid de fer și oxid de aluminiu . 0,0032 0,0017 Din aceste date se vede că sorgintea superidră furnisa o apă dură, cea mai de jos din contra o apă potabilă forte ușoră, excelentă, din i care causă prima fu hotărită pur și simplu pentru maltagiă, iar ultima “N . IY] . y pie, n u pentru fabricarea berei, alimentarea căldărilor și pentru băut. Intrerupe- „rile menționate mai înainte necesită, cu tote acestea, forte curînd o a- mestecare a amîndoror apelor și fiind că puțul mai profund sa înnă- molit, se folosesce de demult timp numai apa celui superior, ceea ce : făcu să se simtă forte prejudiciabil mai ales pentru căldări. : O serie de analise ce le-am făcut despre acestă apă în anul trecut, “A arată deja schimbarea în composiție spusă mai sus, după cum decurge Ă din următârele resultate la 1 litru apă: ş | = J = a LO = a 4 3 [les |ez| E > 138 ş Data analisel E IE = | 23 Observaţiuni i = = 3 = = = cir A PE —) ——] = 3 a. că ă == = | Apa e incoloră, lim- pede, fără miros, Maiă 1896. 0,947] 0,321] 0,124|0,0196| 0,091| 0,193] prin ferbere o turburelă torte | pronunţată | | August 1896 0,904| 0,317| 0,133! 0,01'72| 0,086| 0,179 De asemenea Octombre 1896 0,987] 0,351| 0,127] 0,0192| 0,089] 0,190 > | lanuarie 1897 | 1,029| 0,343| 0,132| 0,190| 0,097| 0,182 > | Martie 1897 | 1,022] 0,346| 0,137] 0,187] 0,103| 0,17€ > 428 BULETINUL SOCIETĂȚII DE SCIINŢE Materiile organice calculate după oxigen oscilaă între 0,32—0,41 mg. Ca pricină a acestei inavuţiri în elementele mineralice ar putea să fie sai infiltrarea de apă de ploie — ceea ce însă de abia se pote admite la impermiabilul teren — sai circumstanța, că depositul original de apă să se fi epuisat din causa prea marei pompări și prin urmare să fi fă- cut locul altor sorginți. Acestă schimbare în elementele apei este critică, și deranjatore pentru punerea în mișcare, căci apa e avută în săruri bi- carbonate și mai ales la alimentarea căldărilor astupă conductele și in- jectârele. Pentru a înlătura acest reu, se organisă pentru alimentarea căl- dărilor o purificare chimică precum și o filtrare a apei. Apa hotărită pentru procesul de decocțiune, d-l Stăgmeyr o ferbia și o lăsa să se depună. Apa luată din căldarea care prepară berea, arată la analisă următârea composiţie: Residiu fix | a a ea acu 2 a 3 MODA A leat Oxid de. calciii. șia: na pa e OD 3 Oxid de :magnesiia, e pi ms 2 004 ae Chlorură de SOIUL, Ne ai AO) DANS RER Acid 'sulfurie 7-3 e e 0 otee 0 e aa MONO IC) END In nămolul, ce se separă în formă de pulbere clară, albă gălbie, fârte fină, se găsiră următârele elemente : Apă higroseopică . 2 a et vu ME al BOBO II Ozid.de calciul, sp e via 7 Rea ata e Made ZIS, » Oxid de: masnesiii +... ce e, pă 040 dale A Me) > Silice + nisip . . asta hehulztup ARIMD) Sa > Oxid de aluminiă = a d£ ferate ea Da > Acid carbonic a apa AR A, > Acid sulfuric Ric) > Scopul fierberii îndelungate a apei era acela de a obține o bere de coldre deschisă pronunțat, ceea ce se și isbuti superb. Manipulațiunea pentru berele mai închise discontinuă. Oz zu: Terenul, pe care natura la dăruit României, e excelent, așa că o în- grășare a acestuia e necesară numai în casuri excepţionale. Din causa acesta prosper mai cu semă bine tâte gramineele printre care și orzul. Din nenorocire stă împotriva acestei superiorități un desavantagiu mare, că o exploatațiune rațională intensivă se întâlnesce numai rar și conform cu acestă producția e numai mediocră. Cu tote acestea România câștigă ca furnisâră de orz pentru fabrica- țiunea berei din an în an mai mulți clienţi, căci și la specia acesta de cereale, calitatea s'a îmbunătăţit considerabil față cu mai înainte, după BAI: d A [e 0 Ca Pe e n beti, 4 “a ep. Deca 0 At i cati: 7 AI Titu a Inst Mea ji oct 2 Vai le a Aflata ENE hi - r i Aa ri 4 pr. 2 A i BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINŢE 429 cum printre altele președintele bursei de producte agricole din Stuttgart a recunoscut-o formal. După date statistice producția exprimată în hectolitru pro hectar fu următârea: ; 1891 1892 1893 1894 1895 1896 14.9 12.9 21.2 10.7 14.3 18.4 De aici resultă o producție mijlocie totală de 15 kl. pro hectar, ceea ce, în vederea calității excelente a terenului, cu regret nu o putem con- sidera de cât puțină. | Special pentru scopul fabricaţiunii berei nu sa ostenit încă nimenea “+ ca să cultive orz eminamente bun, așa că fabricantul de bere e nevoit E de ași alege din ceea ce i se oferă, ce e mai susceptibil. Există însă spe- : cial în Moldova un fel de orz « Azot 4otal bt ae n 182 » după materia uscată Azot “din amide, 1. 1:0,61 > Azot din albumină . . 1,21 > Albumină (1,21% 6,25) . 7.56 > Amidon eta ina ae sii O4A00 > Maltul verde posede: A pasa. iai, 30 Le.procente Azot total 4 ii 400 > după materia uscată Azot din'amide 00,53 > Azot din albumină . . 1,43 > / Albumină (1,43X6,25) . 8,94 > 5) Maltul uscat (la 70 R) ADA acte UL ANOO Aare ete Materie uscată n 9820 » Exiracti, e veti pace Va 040 » după materia uscată=61%/, Maltosă 2795'/, Zahar total i Ap Ma sie » | Dextrosă 8.87 » D)ezztriaă 2 ai a 0 at 2389 > Zahar Ma mezahar, 52 al 057 e Putere diastatică . . . 24,00 » Durata zaharificării . . 10 minute Conform convențiunii technicilor fabricilor de bere, se lucreză după metodele usuale din Bavaria. Hameiul. Hameiul necesar fabricelor de bere e introdus aprope exclusiv din Bohemia și Bavaria și importul se urcă pe an la aprope 450 cântare. Cultura hameiului fu pină acum cu totul neglijată în România și se pre- tinde că hameiul nu pote să prospere din causa arșiței celei mari și a ploiei rari în vară. Hameiul adus pentru fabricele de bere se probeză chiar cea mai mare parte ca marfă, fără valore. Cu tote acestea credem, că trebue să admitem sigur, că vina insucceselor, ce ai avut loc pînă acum, se datoresce mai curînd lipsei de cunoscinți speciale în cultura hameiului „AY din partea agricultorului, de dre-ce ne sunt cunoscute două încercări de cultură, cari avansară resultate satisfăcetâre. O încercare cu răsaduri de hameiu fu făcută la șcâla de viticultură a statului, lotrița (districtul Buz&u), BULETINUL SOCIETĂȚII DE SCIINȚE 431 a doua la ferma model Laza (districtul Vaslui). Lucrările tâte fură con- duse în amindou& locurile de către domnul Spitzer, administratorul ul- timei ferme, care se ocupase mai înainte mulți ani în Austria în special cu cultura hameiului. In anul trecut se recoltă primul product. Umbelele fură desvoltate normal și avute în lupulină, ceva atacate de rugină (ceia ce anul acesta în acelaș timp se întîmplă și la vița de vii), aroma fu de asemenea normală. Examenul chimic al acestui hameii dădu următorul resultat : : PS DEL e cu av d pa E O ea oa au td 78-ptocente A Cilenir eterice; ii it a ae a 0,21 > 4 | Extract în alcohol de 95 procente. . 2365 A [RE Sa Eu i Neg E dus e eat tt, a e vitae DO 47 . - (BE FIE A et a i oa a te e odin 5,69 > 15 zi INcAcetE BIR 9 al cacaa Vad ma DI 28 A A MR PRAI 0,76 > „ Fiind-că, după cum se scie, analisele chimice puţin ne pot spune des- pre calitatea hameiului, de aceea se făcu o probă practică în fabrica de bere Bragadiru și d-l Stăgmeyr întrebuință la o fabricare de bere Miin- chen exclusiv acest hameiă. După o depositare de dou luni avu loc o experimentare organoleptică. D-l Stâgmeyr și chiar personalul mai înalt al fabricei de bere găsiră berea respingătore și cel d'intâiu declară mai cu semă insuficiența mirosului hameiului. D-l administrator Spitzer și alții cu noi nu găsiră din potrivă nimic de criticat berii; spre vindare nu sa dat. După convingerea n6stră hameiul noi nu pote să aibă incă nici un gust curat, nobil; acesta are-să se înbunătățescă sigur în de- cursul anilor și cultura hameiului are să aibă și la noi șanse bune. Chiar e şi o justificare de raportat în ceea ce privesce hameiul despre care e vorba, că d-l Spitzer "| putu vinde în Cernăuţi. Mai e încă de observat „că proprietarul fabricii de bere, d-l Oppler, cultivă hameiu de la 1863 pe o întindere de pămînt de două hectare (în mijlociă aprope 500 kilo- | grame) și cu care prin amestecare cu hameiui bohemiez se obținură re- sultate satisfăcătore. S Berea. In fabrica de bere a lui Bragadiru se fabrică dou€ soiuri de bere şi | E A z isa : Sia 4 anume o bere mai deschisă (după felul berei Pilsener) și una mai în- j chisă (după felul berei de Miinchen) ; excepțional însă câte o dată și o: E. bere mai grea de lux. In Bucuresci se cere cu preferință berea cea des- "chisă, căci se crede pe nedrept cum că berea cea închisă la coldre ar fi prea gresie, deși nici una din multele nostre analise asupra berei de Miinchen a lui Bragadiru nu ne-a probat nici chiar numai 4%, alcool. Dintrun număr de analise, pe cari le-am executat la diferitele peride „de timp, şi cari fârte puţin deviază unele de altele, saă luat următârele numere mijlocii: Sa e Ia bre 432 BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINȚE pote decisă! i aia la colâre | la colâre Pondete specifică la..150 (a IO LOD 2 e DIE) Alcool în pondere .. . . e Pa te tel NM a a ucis) Extract (după tabelele dr. S iute) = 0707 0 0 ae Aciditate totală după acid lactic .. . . .0,090 . . .0,084 Maltosă ee ua a Aria ta mau ari TAN 9 ANADAIA OM NIIIIIBD Dextrină i e 2 e i usa ră Sai aa e PN Viata MO) RDDRARDAROREIRIII R Giicerină pe op aaa A a ae a sava ai AO PDRRORONRIIIIE Materii proteinice) 5 ua a 40 NON RIND Ia Cenușă îi, rai a Aa RI TO ee, Ar, 0097 AND DOPRIROIZII ERROR DI Acid fosforic, 4.2 2 sati ea, ali ua 9000) 40) DRU IONII ZI Acid carbonic fiu iri i ta ata ata aa RICA) MN INI Materii de rugină si hamei „i 2030 ae Concentraţiunea originală a surogatelor varia între 13,4 pînă la 14,0 procente. Gradul de fermentaţiune era între 51 pînă la 58 procente. După cum se vede, berea nare trebuință de nici o laudă, căci 'resultatele de mai sus arata suficient că e un product bun, consistent. Spre comparare examinarăm în luna Septembrie a anului trecut și berile de Luther și Oppler. Resultatele sunt indicate în tabelele următâre : E E A Aa BERILOR Ma _BERILOR | Determiaările BRGADIRU IA DEH BYR UT AER | ROEEIEERII. |De deposit i-nohen Deo Aueii Pilsen | Bavareză De deposit Peleș (1) | Pondere specifică la 15 gra- | | | de Csi e e ea el alle 50178540 N02) 2 0178 0040 1,0196 1,048 | 1,0136 Alcool în pendere, . . .|N'3,89 |'3.30/11l*3,90 302. 3,85 solu Mers Extract (după tabelele lui | Schultze nui 6,29. | 6,76 i 6,21:].6,87; | 5,49 ;1/5,29 Aciditate totală (în acid | | lactic) 2 aie a a le4D,/ 209 100,094, 1051160101080 ala | 0,1893 0,127 Maltosăii.70e 00 a eu Ada al, 8 2,09 1,874 | 1,90 2,26 | 1,67 | 1,78 Dextri ai na A RETUR 3,34 — 2,74 3.250) 52458 | — Gilicerină a ni imi, 0,25 *10,2310.27140,26 2 40)24 00/9200 50,28 Cenusă „0. e i 1] 10,23] 0,234] 0) 2154/1028 SANO IPN NU | 019|] Proteină . a egale — | 0,29 '|o33 | 0,34. || 0,27: | 0,29 PE e acaa originală a | | | d el surogatelor sia n tn dl L3, 71 14,97 [13,77 113,76 Ap 12,50, 112,66 Gradul de fermentare . .| 54 52 54 ADA 53 56, 1: |/158 IMijlâce de conservare . . de loc | de loc de loc (1) Acestă denumire se tre agde la riul muntelui Peleș în apropiere de care se află și cunoscutul Castel regesc cu acelaș nume, și cum că fabrica de bere a lui Oppler ar fi luat o dată apă de aici (în depărtare de 125 kilometri) pentru un fel de bere extra. BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINŢE 433 Berile acestea fură luate direct din consurmație, tâte fură resplendis- sante și nici una din ele nu arată vre-o abnormitate. Din tabela de mai sus se pot prevedea că tote felurile de bere analisate sunt bine fabri- cate, normale și tari și tâte presintă un grad de fermentație înalt. Ele sunt fabricate așa de gresie din causa transportului adesea fârte îndepărtat și din causa tratărei mai adesea forte neraționale de către clienți. Berea din sticle, special la Bragadiru, se pasteuriseză dacă e ho- tărită pentru expediat. Mijlâce de conservare în genere nu se întrebuin- țeză ; pînă acum găsirăm numai în două casuri şi anume în berile din provincie acid salicilic și sacharină. Din anul 1895 România posedă și ea o lege a produselor alimen- tare. Determinările relativ la bere nu fură create după motivul experien- telor practice și a numerdselor analise precum și după consultațiunile Gmenilor speciali renumiți, ci, fără să se cunscă chiar relațiunile in- dustriei berii în țară, a fost de ajuns să se iea arbitrar numerile măr- ginașe ale legilor produselor alimentare străine. Reglementului întreg îi lipsesce absolut basa, și creatorului acestuia trebue să i-se impute că a neglijat, în ceea-ce privesce lucrul, să-și procure lui însuși fundamentele necesare. Mai departe, în fie-care țară, unde o asemenea reglementațiune are curs, e stabilit o metodă analitică unitară. In România, din contră, fie- care e liber în privința acesta de a lucra după metode francese, ger- mane, etc. E de dorit imperios, ca guvernul să aducă aici o schimbare, căci de altmintrelea are să se dea nascere numai la confusiuni și regu- lamentul are să remână fără nici un folos. Textul acestui din urmă lam fost comunicat la timpul s&ă în diarul: «Allgemeine Brauer und Hop- fen-Zeitung» Nirnberg, anul 1896, No. 19 pag. 301. Nu e locul aici de a da o critică detaliată, voii ataca însă numai un punct. In art. 41 se spune că: berea să conțină un extract de 3,5 pînă la 8 procente. După cum se scie, extractul constă din maltosă, dextrină, glicerină, materii azotose, acidi nevolatili, afară de rugină și materii ale hameiului. Dacă luăm din reglement în considerație numerile maximale pentru extract și pentru principiile cari-l compune, căpătăm atunci: Extract 8 procente maximal. Acesta trebue să conțină cel mult: 4,00 procente dextrină, 3,00 > maltosă, 0,29 y acidi fixi |s'a estras 0,06%, pentru acidul acetic). 0,40 > glicerină, 0,30 > cenușă, 7,99 procente după reglement. Unde r&mân materiile proteine, care la o bere cu un extract așa de avut sunt destul de notabile, precum mai ales la berile nostre? Nu 454 BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINŢE vom greși dacă la 8 procente extract vom calcula cel puțin 0,50 pro- cente proteină. Dar unde sunt încă materiile rugindse şi materiile ex- tractive ale hameiului, pe cari de asemenea la așa de avute beri cel pu- țin li se pot atribui 0,4 procente: Adunând aceste numere cu cel de sus, se capătă deci 7,99 + 0,504 0,40=—8,39 procente, prin urmare un extract total care e cu 0,89 procente mai mare de cât cea mai înaltă limită admisă de reglement. In ceea-ce privesce acidul sulfuros, numărul de limită e 0,20 procente torte enorm de mari; sar putea arede că la noi se iubesce de a se face cură cu acid sulfuros. Să sperăm că pote să fie vorba de erâri de tipar. Afară de acesta, mai e un element care, după cum se scie, J6că un rol forte important la aprecierea berilor, adică azotul, neglijat, cu totul în reglement. Mai departe nu e de închipuit pe ce bază sa re- zemat când sa stabilit ca limită minimală pentru surogate 9 procente, căci orzul e forte eftin în țară și atari beri ușre nar trebui să fie ab- solut b&ute aici. Consumarea. Fabricele de bere vind berea în batâie de!/,, 1; și 1/, hl., și la clienți de cele mai multe ori în pahare de 0,5 și 0,2 din litru. Paharele sunt supuse controlului de măsuri. Nu e așa nevoe de a se accentua, că obi- ceiul de a se face guler la paharele de bere, e aici tot așa în fire ca și în străinătate și acesta e pentru vîndător cu atât mai avantagios cu cât e de desavantagios publicului, mai ales dacă se ia în considerație prețul de 90—100 bani de litru. Berăriile sunt organisate cele mai multe după modelul celor germane, parte dintrinsele pline de gust și con- fortabile, și fabricele de bere trebuesc și în Bucuresci ca și pretutinde- nea să aducă pentru acesta mari jertfe. In localurile mai mici, cafenele etc., berea se vinde cu acid carbonic. Pe lingă acestea mai intra în con- sideraţie și halele de bere menţionate deja ale fabricilor celor mari de bere Luther, Bragadiru și Oppler cu grădinele lor cele întinse. O mare parte de bere e introdusă în butelii de 0,65 din litru și anume furni- sată clienților direct de către fabricile de bere. Prețul unei butelii e de 50—60 bani, şi se mai depune o cauțiune de încă 40 bani pentru bu- telie. In provincie se vinde în lădi de câte 50 butelii. In străinătate nu: mai Bragadiru furnis&ză în o întindere demnă de citat și anume vapo: relor germane, austriace și române. E usul de a se vinde în genere pe- șin și numai în cas excepțional se acordă credit. O influență surprin- dătâre exercită asupra consumului după anotimpuri și gustul fructelor (cireșele, prunele, persicele, strugurii, etc.) după cum probeză următorele numere ; ireal i TA ut? ia! atogi d poa le 2a el AA zicala it DROG a E ORI a INA A N i E Diet Ari ra "pui at ital î DN ez, BULETINUL SOCIETĂȚII DE SCIINȚE 435 fă (Consumarea berei fabri- Maiă, lunie, Iulie, August, Septembre, Octombre. “d „cei de bere a lui Bra- 4 gadiru, 1896: 1548, 1.602.1.p536.. 4.880 1.266 lO011 hl. A | Exportul și importul be bere Exportul de bere e puțin și se mărginesce la furnisarea menționată deja a vaporelor. In timp de 16 ani de la 1880—1895 se exportară „după o statistică a ministerului de finance peste tot 7.880 hl. Deși be- rile celor mai bune fabrici de bere ale României calitativ nu sunt infe- riore acelor ale țărilor vecine, totuși prețurile usuale ridicate în Româ- nia fac exportul aprâpe imposibil. Impositul asupra berei exportate nu e ridicat. Importul era mai înainte cu mult mai superior, sa micșorat însă în “anul 1890 de când vama asupra berilor străine sa ridicatla 65 lei pen- tru butdiele cu bere și la 85 lei pentru berea în butelii. In timp de 16 ani, de la 1880—1895 importul berii se evalua la 15.300 hl. și berea austriacă ocupa locul întâi. Cel mai mare import avu loc în anii 1884 (4.180 hl.), 1855 (3.790 hl.) și 1836 (1.414 hl.). De atunci încoce im- portul retrograda mereu și atinse în anul 1895 numai 151 hl. In fine nu voim să neglijăm de a aduce mulțumirea nâstră d-lui di- rector Stăgmeyr pentru amicabilul sprijin, care ma făcut să obțin ma- terialul necesar la reuniunea dării de semă presente. RAPORT - EXPERTISELOR CHIMICO-LEGALE IN GERMANIA i 3 ADRESAT D-LUI MINISTRU DE INTERNE Domnule Ministru, In urma raportului d-vâstră am avut ondrea de a fi numit chimist ex- __pert în Institutul chimic Central dependinte de acest departament prin „” decretul regal No. 1.549 din 18 Martie 1897. In același timp aţi bine- voit a-mi acorda un congediu pentru ca să pot urmări mai de aprope practica expertiselor chimico-legale în străinătate. „ Astă-di fiind la sfîrșitul studiilor mele în acestă direcțiune, mă simt 4 i 13 e “mirdeiuiua d =o 2-a Ca CR de Pe În i 0 pene aa da 3 aie, a aia au e Mai BULETINUL SOCIETĂȚII DE SCIINŢE dator de a vă putea comunica, Domnule Ministru, resultatele ce am do- bândit și sper că voii putea contribui cu folos printrînsele serviciului nostru chimico-legal, a cărui organisare e imperios cerută de împrejurări. Din tâte crimele pe cari, din nenorocire, societatea le are de înregi- gistrat, omorul prin otrăvire e cel mai odios și pote cel mai răspîndit. Legea romană dice în termeni preciși: «Plus est hominem extinguere veneno quam occidere gladio.» Și de Gre-ce categoria acesta de crime e cea mai repudiată și detestată de Gmeni, este natural ca tâte legile s'o infirme prin pedepsele cele mai aspre. Dar statul modern nu are numai datoria ca prin amenințare și aplicarea pedepselor grave să reducă nu- mărul otrăvirilor pe cât cu putință, ci mai are și misiunea de a o opri dinainte prin legi și disposițiuni speciale întrebuințarea intenționată sau neintenționată a substanțelor dăunătâre sănătății la fabricarea alimen- telor, utensilelor technice, industriale și casnice și de a protege cu acest chip pe cetățenii sei în potriva unor ast-fel de otrăviri. In urmărirea omorului prin otrăvire justiția are nevoe in investigațiu- nile ei de concursul medicului și al chimistului. In adevăr, otrăvirea se pâte constata prin următorele dou€ căi: una clinico-anatomo-patologică urmată de medicina legală, cea-laltă chimică urmată de chimia legală. Acestă din urmă încorporată acum câte-va decenii medicinei legale există astădi grație desvoltării metodelor chimiei generale ca o sciință aparte. Ea secondeză pe cea d'intâiu întregind o, întărind-o în convingeri, trans- formându-i ori-ce bănuială în siguranță. In serviciul justiției chimia are un câmp mult mai vast de cât sar crede. De și toxicologia, adică cercetarea otrăvurilor formeză partea cea mai vastă și mai importantă a chimiei legale, totuși acesta nu se măr- ginesce numai la casuri de otrăvire, ci este chemată să-și spună cuvintul și în diferite alte categorii de delicte și contravenţiuni civile. Cercetările chimico-legale și mai ales toxicologice țin din cele mai grele și mai pline de r&spundere lucrări ale chimiei analitice și dacă există vr'un cas în care cunâscerea perfectă a teoriei chimiei, să fie cu totul insuficientă, fără cu- noscinți practice tot așa de perfecte, atunci în primui rînd casul acesta iși are locul în lucrările chimico-legale, în deosebi în cercetările toxico- logice. Cum se găsesc de pildă fosfor și arsen sciă mulți cari au ascultat prelegeri de chimie; cine nu pote însă să isoleze câte-va miligrame sai chiar fracțiuni de miligrame dintraste otrăvuri dintr'o masă organică mai mare ca: părți de cadavre, conținut de stomac, mâncăruri, etc. și să do- vedescă cu siguranță existența otrăvurilor în cestiuni, acela nu posedă calitățile unui chimist expert și nu trebue să primâscă însărcinări, ce i sar da de justiție, cu atât mai mult nu trebue să se pună la disposiția acesteia ca expert. | BULETINUL SOCIETĂȚII DE SCIINȚE 431 În d i Un chimist, un medic, un farmacist, care și-a făcut consciincios studiile nu va putea primi o asemenea misiune, dacă n'a făcut cercetări de chimie legală, dacă n'a practicat acest gen de analisă sub direcțiunea unor au- torități competinte, dacă pe lângă aceste autorități nau avut ocasiunea, să învețe cu ce prudență și cu ce precisiune trebue să lucreze în ase- menea împrejurări. Nimeni să nu se lase a fi sedus să primescă însăr- cinări de expertisă chimico-legală, de cât atunci când e convins de cu- noscințele și putinţa sa. In casul contrar el se face vinovat de o ușu- rință condamnabilă, de Gre-ce indrăsnesce, fără să aibă aptitudinile și drepturile necesare să spue o vorbă grea pentru ondrea, libertatea și chiar viața unui acusat. Fără a mai reaminti de calitățile de probitate, morali- tate și de reputație de specialist, pe care le cere justiția unui expert ca „să o lumineze, apoi depunerile mai în tot-da-una servesc la formarea opiniei judecătorilor într'o direcție sau alta și decid prin urmare sârta procesului; căci dacă justiția cere juraților să fie convinși, experților le cere mult mai mult, le cere demonstrație și probe indiscutabile a faptelor susținute. Așa fiind chimia legală pretinde de la cel ce o practică multe cunoscințe speciale, multă perseverență, o scrupul6să atențiune, o dexte- ritate manuală mare, multă ordine și acurateță. Expertul nu pâte să afirme de cât fapte de ordine experimentală presentând o certitudine matematică formulată fie în raportul său sau în depunerile, ce le face în fața juraților. Fără a ţine compt de informațiunile luate de la judecător cât și de actul medico-legal, el trebue să recurgă la mijlâcele sciinței. El e chemat să dea avisul acesteia și nu trebue să se serve de cât de indicaţiunile ei. Chimistul legist trebue să pstă spune la momentul oportun: nu sciă saă cunoscințele siele în acest punct sunt insuficiente, cer ajutorul unui alt specialist expert pentru acestă cestiune; dacă nu o face acesta la timp se expune pedepsii de a trebui să dică mai târdiă: m'am înșelat, căci nu sciam. O ast-fel de situație a unui expert dice Vibert aduce fel de fel de neplăceri și expune la critici, cari compromit câte odată o reputație onorabilă deja câștigată. Având tote acestea în vedere cestiunea inv&țămintului și organisației serviciului chimico-legal formeză în țările mari ale Occidentului obiectul preocupaţiunilor bărbaţilor de stat și al savanților specialiști. De Gre-ce studiile în acestă materie specială mi le-am făcut în Germa- nia, m€ voii mărgini a arăta mai întâiu, care e organisația serviciului și învEățămîntului chimico-legal în acea țară, remânend să încheii cu o pri- vire asupra serviciului și învățămîntului chimico-legal în România. [ Serviciul și înv&țămiîntul Chimico-Legal în Germania. De la început trebue să spun că în Germania nu există nici școli spe- 438 „BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINŢE ciale, nici vre-un laborator special în care să se formeze numai chimişti experți. Organisaţia liberă a universităților germane, organisaţie care în- gădue studentului din ori-ce tacultate ar fi el, să urmeze după voe ori- ce cursuri şi să frecuenteze ori-ce laboratorii, permite chimistului expert ca să-și însușescă primele cunoscințe. In adevăr, câmpul chimistului ex- pert fiind forte vast, necesitând cunoscințe din diferitele ramuri ale sciinței, aparținend diferitelor facultăți precum din chimie, botanică, fisiologie, technologie, etc., în starea actuală a învățămîntului chimico-legal orga- nisaţia liberă a universităților germane pote forma experți buni, oferindu-le ocasiunea de a se iniția și de a studia tote cestiunile mai principale GE le-ar putea întimpina în cariera lor. Chimistul expert însușindu-și primele cunoscințe elementare în timpul studiului universitar, prepararea sa de fapt însă, specialisarea se face abia după absolvirea cursurilor universitare, după obținerea gradului academic. Toxicologia fiind partea esențială a chimiei legale vom urmări în primul rînd modul ei de predare. Studiul ei aparține universităților sau șcâlelor politechnice și se face în special în laboratoriile destinate învEțămîntului medical sai farmaceutic. Ca un capitol al chimiei analitice, ea completeză în tot-da-una studiile acesteia. Pretutindeni lucrările de chimie analitică se închee prin lucrări de toxicologie. In genere toxicologia intră în cursul de chimie generală a profesorului ordinar sau cel mult formeză un curs suplimentar al acestui profesor, sau obiectul lecţiunilor unui privat docent. In asemenea con- dițiuni găsim la universitatea din Berlin următorele cursuri: 1. D-l. Prof. Dr. Liebreich: exerciții practice de toxicologie; 2. » Dr. Lewin: toxicologie cu privire la recunâscerea chimică și fisică a otrăvurilor, experienţe și exerciții precum și analisa spectrală a sângelui. 3. D-l Dr. Langgaard: Toxicologie cu experiențe. fisiologice; 4. » » Herter: Toxicologie chimică. Statul nu are laboratorii speciale de toxicologie și dacă pe alocurea prin multe lucrări toxilogice, ce se execută într'unele laboratorii, acestea jeaii aparența de institute speciale, apoi acesta se datoresce numai faptu- lui că șefii lor, profesorii ordinari, se ocupă cu o deosebită intensitate de studii toxicologice. In casul din urmă se află de o pildă și laboratorul de chimie din Braunschweig condus de profesorul Otto, una din cele mai mari autorități în toxicologie. Dacă pentru examenul academic de chimie toxicologia jocă un rol forte secundar, apoi pentru farmacist ea formeză un însemnat obiect de studiu, din domeniul căreia se iea și una din pro- bele pentru examenul s&i de absolvent. Considerând deci că toxicologia formeză una din materiile principale ale cursului de farmacie, laborato- | riile toxicologice fiind anexate institutelor farmaceutice, iar pe de altă parte ținend în semă cunoscințele toxicologice minime ale candidatului BULETINUL SOCIETĂȚII DE SCIINȚE 489 chimist, natural este că dintre farmaciști să se recruteze forte mulți chi- mişti experți. De acestă părere este și Prof. Otto, care printre altele spune: Nu vroi să susțiu că fie-ce farmacist care a depus examenul de stat, e capabil să facă cercetări chimico-legale; dar în medie el va fi mai apt pentru acesta de cât chimistul, și prin studii și exerciții ulteridre mai în- tinse el va putea fi cu timpul mai în stare să cerceteze casurile ce le-ar întîmpina în cariera sa de chimist-legist. Dar ceia-ce face pe farmaciști și mai apți pentru chimia legală, este că, afară de toxicologie, ei mai studiază botanica, farmacologia, fac exerciții cu microscopul, cunoscințe absolut necesare chimistului expert. După cum am menționat însă în treacăt, chimiștii experți se formeză de fapt abia după ce au obținut gra- dul academic de doctor sau farmacist. Specialisarea se face frecuentând laboratoriile particulare sau ale statului, în cele mai dese casuri particu- lare, în cari se efectuză deja analise higenice și chimico-legale venite de la autorități. Frecuentarea acestor laboratorii este o condiţiune absolut necesară pentru admiterea la examenul de stat în vederea titlului de chimist de lucrări higienice așa disului Nahrungsmittel-Chemiker. Formarea 4nsă a unor asemenea experți se face visând lucrările hi- gienice, analise alimentare și producte industriale, iar nici de cum în ve- derea formărei unor chimiști însărcinați cu lucrările toxicologice sati propriu dis chimico-legale. Mai întâiă că examenul acesta neconsistând nici în o probă practică de toxicologie, ci se fac absolut numai cu privire la higienă e și natural ca acești experți să fie însărcinați numai în casuri excepționale cu lucrări judiciare ; și iată de ce în Germania casurile de otrăviri sunt încredințate profesorilor învețămintului superior, cari predau și cursuri în sensul acesta sau numai atunci altor chimiști, experți când au dovedit că au asistat și practicat acest gen de lucrări pe lângă au- totități recunoscute. Ori-cum, din causă că practica chimiei e imens de desvoltată în Ger- mania, din causă că numărul laboratoriilor este enorm de mare, chipul mai sus arătat, ca să dic așa, neoficial, de a forma chimiști experti nu dă loc la nici o îndoială, nu provâcă nici o critică. Intinderea sciinței sar putea dice că garantâză capacitatea celor ce se ocupă de dinsa. Dar dacă chipul de a forma chimiști experți nu pro- vâcă nici o critică, apoi nu tot acelaș lucru se pote spune despre or- ganisațiunea serviciului chimico-legal. Din acest punct de vedere chimiștii experți în afară de profesorii în- sărcinați ad-hoc nu sunt funcționari ai Statului și acesta nu are labora- toriile sale proprii, în cari să se facă numai cercetări chimico-legale. Au- toritățile încredințeză lucrările din ramura acesta acestor chimiști jurați pe lângă Tribunal și pe cari le execută în laboratârele lor personale, iar plata analiselor se face în proporţie cu numărul lor după tarife anume stabilite. 440 - BULETINUL SOCIETĂȚII DE SCIINŢE - Acestă stare de lucruri stirnesce multe critici din partea persânelor celor mai competinte, cari au făcut diferite propuneri pentru ca serviciul și învățămîntul chimico-legal să fie reformate pe base de stat. Realisarea acestor reforme nu mai este de cât o cestiune de timp. Intru cât privesce disposiţiile reglementare ale expertiselor judiciare, ele nu sunt aceleași pentru tâtă Germania. ME voit mărgini să reproduc aci numai reglementele pentru Prusia și Bavaria. 1. Expertisele chimice în casurile de otrăviri în Prusia. In fie-care provincie e constituit un consiliă medical (Medicinal Col- legium), compus dintrun chimist (Medicinal Assessor) si din mai mulți medici (Medicinal-răthe) care este chemat să-și dea avisul asupra rapor- turilor medico-legale sau chimico-legale remise justiției; în casul când acest raport e contestat fie de procuror fie de inculpat. Pe de-asupra acestui prim Tribunal sciințific, e instituit la Berlin o ju- ridicțiune superidră cunoscută sub numele de deputațiunea sciințifică (Wissenchaftliche Deputation) şi care se compune dintrun magistrat ca director, din 11 medici și de un chimist. 9 Judecătorul are dreptul să se adreseze ori-cărui chimist, pe care lar crede mai competent. Onorariul expertiselor e anumit. In ce privesce raportul expertului nu e nimic deosebit de remarcat. 2. Disposițiunile privitore la analisele chimice și microscopice în casurile criminale în Bavaria. Organisația expertiselor chimice în Bavaria e cuprinsă în circulara ur- mătore pe care o traducem textual. I. In casurile în cari se bănuesce o otrăvire și în cari analisa chimică e indispensabilă, în casul în care e nevoe să se facă o cercetare micro- scopică, Tribunalul nu trebue să adreseze expertisa unui medic sau far- macist, ci comisiunii medicale. În acest cas obiectele de analisat trebuesc trimese Tribunalului județului în care se află comitetul medical. Jr Fie-care comitet medical, posedă pentru casurile criminale, un om com- petent în analise chimice și microscopice și un delegat care să-l potă inlocui pe acesta. III. Președintele comitetului medical trebue să trimetă cele de cercetat ex- BULETINUL SOCIETĂȚII DE SCIINŢE 441 pertului competent. De asemenea trebue să remită Tribunalului raportul expertului precum și piesele de convincțiune, pentru ca conclusiunile emise de comitetul medical să fie judecate după reglementele legii penale. VA Dacă în asemenea casuri, avisul medico-legal superior, devine necesar, acest avis va trebui luat în comitetul medical de a doua instanță. Dacă expertul care a executat analisa chimică sau microscopică face parte din acest comitet, trebue în acestă afacere să fie înlocuit printr'un alt membru. Dacă, din contră, președintele comitetului medical a executat analisa chimică sai microscopică atunci trebue, să cedeze președenţia în cursul deliberărilor acestei afaceri unui alt membru din comitet. Nu e interdis comitetului medical ca în casul când sinceritatea raportului nu e în Joc să lase pe președinte ca să asiste la ședință, pentru a da celor-lalți membri informațiunile, ce le-ar putea cere; dar nare dreptul să participe la vot. Dacă conclusiunile emise de expert par dubidse și dacă comitetul n'are la disposiția sa un alt om competent, va fi ținut de a amâna ori-ce de- cisiune și de a retrimete afacerea Tribunalului, pentru ca acesta să o re- mită unui alt comitet medical. V. In casurile în care e nevoe de un raport superior, consiliul medical va urma după regulamentul Ministerului de justiție din 26 Maiă 1872. VI. Numirea 6menilor de sciinţă și a delegaților în comitetul medical, cari pot fi chemați să efectueze analisa chimică și microscopică în casurile criminale aparține Ministerului. VII. Onorariul pentru analisele chimice și microscopice și pentru raporte vor fi plătite experţilor: Pentru lucrări chimice: de la 20 pînă la 100 mărci. Pentru lucrări microscopice: de la 20 până la 50 mărci. Aceste onorarii vor fi regulate după greutatea casului în cestiune. Afară de aceste regulamente, mai există în Germania o mulțime de legi, regulamente și prescripțiuni valabile pentru tote statele federate. Cităm despre acestea ; 2 BULETINUL SOCIETĂȚII DE SCIINŢE Legea pentru imperiul de la 2 Maiă 1879, privitâre la comerțul cu alimente și obiecte utile. Legea privitore la comerțul cu obiecte cari conţin plumb și zinc, pro- mulgată la 13 Iulie 1887. Legea privitâre la întrebuințarea de colori vătămătâre sănătății în fa- bricarea de alimente și obiecte utile, promulgată la 24 lunie 1887. Circulara privitâre la cercetarea de colori, țesături şi torsături de ar- sen și zinc cu o anexă conținend procedeul anumit ce trebue să se urmeze. Mai departe ordinul din 3 Maiu 1880, dat de către Ministerul Justi- ției bavarez cu privire la accelerarea trimiterii lucrărilor pentru cercetă- rile microscopice legale cum sunt pete de sânge, de spermă, etc. Principalele metode întrebuințate în cercetarea alcaloidilor și glucosizilor. Cred nemerit a arăta aci metodele aplicate în Germania în cercetările chimico-legale și pe cari am avut fericirea de a le practica și eu în ur- mătdrele laboratorii din Berlin: Primul Institut regal de chimie, Institutul medico-legal (morga), Institutul farmacologic, Institutul chimico-patologic și Laboratorul privat al chimistului legist al Berlinului, puse sub direc- țiunea respectivă a d-lor: prof. dr. Emil Fischer, prof. dr. Strassmann, prof. dr. Liebreich, prof. dr. Salkowschi și dr. P. Jeserich. Imi fac o deosebită plăcere de a exprima aci tuturor acestor maestri, adinca mea recunoscință pentru buna-voinţă ce mi-au arătat, pentru deo- sebita atențiune ce mi-au acordat și pentru prețiosele în aa Mia ca ce mi-ati dat cu privire la obiectul studiilor mele. Se înțelege de la sine că nu voiă cita aci de cât metodele cele mai importante și atât pe cât cu putință în limitele acestui raport. Nu voii insista aci asupra cercetării otrăvurilor anorganice, ci voiu trece de adreptul la cele organice și în special la cercetarea alcaloidilor, cea mai grea parte a chimiei legale. Se scie că pentru cercetarea acestor corpi sunt două me- y tâde: metâda lui Stass, modificată de Otto și metoda lui Dragendorf, căci în ce privesce sistemul original al lui Stass precum și procedeul lui Erdmann-Uslar, nu mai au de cât un interes istoric. In Germania metoda Stass-Otto aplicată aprope pretutindeni și prac- ticată și de mine în laboratorul chimistului expert dr. Jeserich, constă după cum se scie, în a extrage cu eter soluția acidă a alcaloidilor obți- nend cu chipul acesta colchicina, picrotoxina, digitalina și cantaridina. Soluţiunea alcalinisată apoi cu puțină sodă se extrage din nou cu eter, obținendu-se ast-fel alcaloidii cei mai însemnați, afară de morfină, narce- ină și curarină. Apoi cu alcol amilic separă morfina și parte din narceină; în fine, BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINŢE 443 prin întrebuințarea succesivă a alcolului și cloroformului separă pe acesta de curarină. „ Inconvenientul ce presintă acestă metodă, este că nu reușesce cu succes în ce privesce alcaloidii licidi sai volatili, lucru ce se înlătură în metoda a doua mai jos descrisă prin întrebuințarea eterului de petrol. A doua metodă mai puțin usitată în Germania constă în următârele operațiuni: 1) A extrage succesiv prin eter de petrol, benzol și cloroform, soluțiunile apoâse ale alcaloidilor și glucosidilor, acidulate fiind mai 'nainte cu acid sulfuric diluat. 2) A extrage succesiv prin eter de petrol, benzol, cloroform și alcol amilic soluțiunile apâse ale alcaloidilor și glucosidilor prealabile alcali- nisate cu amoniac diluat. Basa metodei în cestiune ne fiind de cât diferența de solubilitate a acestor corpuri în aceste licide, se vede uşor că se pote ajunge la for- marea de grupe, după cum urmeză : 1) Alcaloidii și glucosidii găsindu-se în mediul acidulat prin ajutorul acidului sulfuric diluat ; Fterul de petrol disolvă: Esenţă de sabină, de absent, în general, tote uleurile esențiale. Benzolul disolvă: Cafeina, cantaridina, santorina, digitalina, colchiceina, quassina, elaterina. Cloroformul disolvă : Teobromina, colchicina, digitaleina, colocintina, eleborina, antipirina, picrotoxina precum și urme de atropină-verarirnă, narceină și de aconitină impură sau amorfă. - 2) Alcaloidii și glucosidii găsindu-se întrun mediu alcalinisat prin a- jutorul amoniacului diluat. Eterul de petrol disolvă : Conicina, nicotina, anilina, aconitina pură, kaerina, strichnina mai tâtă precum și urme de brucină, chinină și veratrină. Benzina disolvă : Atropina, eserina, cocaina, brucina, emetina, narchotina, restul de strich- nină, veratrină, chinină, chinidină, cinconina; cinconidină, codeină și a- conitină impură sau amorfă. „ Cloroformul disolvă : Berberina, narceina, restul de atropină, de aconitină impură precum și urmele de morfină. In fine alcolul amilic disolvă: Solanina și morfina. „ Modul de procedare în aplicarea acestei metâde e următorul: Dacă substanța de cercetat e licidă se procede direct la extragerea acestui licid prin disolvanţii de mai sus; dacă e solidă, consistentă sai siru- Li cai! ON aL LOA AA ae Pe mi DT PE Au > e Asta TA ZANTI ARĂ ii NA iad ăia li “ “A tal SI LA ; S- | ii BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINȚE posă cum ar fi sângele, se aciduleză cu acid sulfuric diluat prealabil sub- stanța divisată fiind, se încăldesce ușor la 45 grade câte-va ore, se agită din timp în timp, se pun dou€ pînă la trei volume alcool concentrat, se digeră câte-va ore la aceiași căldură, se filtreză după rtcire, se evaporă pînă la dispariția alcoolului, licidul apos se filtreză din noi dacă e ne- voe și apoi se procede cu disolvanții. at Acestă de a doua metodă presintă multe avantage asupra celei dîntâită și anume: 1) Ea evită Gre-cari erori ce se pot strecura în metoda Stass și a- nume insolubilitatea unor tartraţi sau oxalați în alcol, insolubilitatea mor- finei cristalisate în eter și dificultățile de extracțiune a câtor-va sub. . stanțe disolvate în mediuri alcaline ca digitalina, cantaridina, etc. 2) Alcaloidii se obțin prin metoda Dragendorf mult mai curați de cât în metoda lui Stass-Otto, evitându-se întrebuințarea eterului care întru cât-va solubil în apă provâcă și o perdere de alcaloidi. 3) Posibilitatea de a separa mai mulți alcaloidi conținuți într'un amestec. Aceste met6de ni sar putea obiecta ca aplicarea repetată și desă a disolvanților în soluțiunea acidă sau alcalină provocă perderi însemnate în alcaloidi, fapt ce nu tocmai e confirmat. Experiențe fisiologice. Cercetarea substanțelor toxice anorganice nu oferă nici o dificultate; expertul găsesce cele mai mici urme de plumb, cupru, mercur, arsenic etc.; dar, când e vorba de alcaloidi reacțiunile chimice, cari după cum se scie în cele mai multe casuri constaă din colorațiuni speciale prove- nite sub influența oxidanţilor, sai a acidilor concentrați. nu presintă o asa mare certitudine, ele sunt forte puțin fixe și față de impurități se schimbă ușor, conducend cu chipul acesta pe operator la probabilități și ficendu'”! să recurgă la experiențele fisiologice. Acestea încoroneză cum nu se pote mai bine, întregesc și întăresc resultatele dobândite în urma reacțiunelor chimice. In laboratorul de farmacologie al prof. Liebreich asemenea cercetări fisiologice se fac întrun mod ales pe fie-care semestru și eu însu-mi am avut fericirea de a urmări aceste lucrări practice experimentând cu di- feritele otrăvuri mai însemnate și cu deosebire cu alcaloidi asupra epu- rilor și brâșcelor. Efectele fisiologice ale acestor otrăvuri cari se carac- teriseză prin excitarea sau abolițiunea centrilor motori, convulsiuni teta- nice, perderea contractibilităței musculare și sensibilităței cutanee, slă- birea bătăilor cordului, somnolență, dilatațiunea pupilei, acțiunea vesi- cantă cât şi antagonismul pe care "| observăm între anumite otrăvuri și antidoturile lor, dovedesc pină la evidență marea însemnătate şi utilitate a observațiunilor fisiologice pentru chimistul expert. BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINŢȚE 445 Menţionăm aci ca exemplu una din aceste experimentări și anume a- | ceia a atropinei, al căreia efect e pe lângă dilatațiunea pupilei, întreal- tele și acela al paralisiei nervilor, ce sfârșesc la inimă, cum e vagus. In acest scop operându-se asupra unui epure, după facerea tracheotomiei, se procede la isolarea uneia din jugulare, la legarea acesteia în mod convenabil pentru introducerea seringei și apoi la isolarea nervului nu- mit mai sus. Acțiunea acestui nerv este cunoscută ; el modereză bătăile inimei. Ne convingem de acesta în modul următor; după cel tăiem, bă- tăile inimei sunt energice, observându-se acesta cu ajutorul unei undrele implântată în regiunea cordului ; excitând după aceia nervul cu un cu- rent electric, bătăjle sunt reduse. Funcțiunea acestui nerv fiind constantă se injecteză toxicul lo soluție de 0,1 în 10. apă) al cărui efect e pa- ralisia totală a nervului și deci insensibilitatea lui față chiar de curentul electric. Ptomaine sau alcaloidi cadaverici. Problema isolării alcaloidilor este forte dificilă. Causele acestei greutăți sunt multe: 1) că alcaloidii nu se pot isola de cât în cantități forte mici; o doză minimă dintrinsele fiind suficientă pentru ca să se pro- ducă efectul; 2) că sângele le difuseză în tot organismul și că prin văr- sături și dejecțiuni se perde o parte din dosa administrată; 3) că ele în- cercă o mulțime de alterațiuni înainte și după morte; 4) că după modul de cercetare pot avea loc perderi și în căutarea lor şi 5) că micile can- tități obținute sunt adesea ori în stare impură și alterate, așa că nu se pot caracterisa de cât servindu-ne de reacțiuni multiple și chiar de ob- servațiuni fisiologice. Așa fiind, presența alcaloidilor nu pote fi constatată "în tot da-una cu certitudine, mai ales că pe lângă greutățile sus indicate mai intervine una decisivă, aceea a descoperirei așa diselor base de pu- trefacțiune numite ptomaine saii toxine, cari iau nascere din putrefac- țiunea materiilor animale în general și aceia a resturilor cadaverice în particular și ale cărora proprietăți fisiologice și chimice asemenea acelora ale alcaloidilor vegetali ai fost cu destul succes studiate de prof. Brieger și Gautier, cari le-aă și indicat constituția chimică. Cu tote acestea, din cercetările diferiților toxicologiști între cari Bau- mann (Freiburg) chimistul expert al ducatului de Baden, se pâte deduce că confusiunea între alcaloidi și toxine nu este atâta de temut pe cât se crede. De asemenea din observaţiile d-rilor Schmidt (Marburg), Jeserich (Berlin) cât și prof. Ludwig (Viena) conchid ca și precedentul. Mai de- „parte cercetările prof. Dragendorf făcute asupra unei serii de substanțe organice ca sânge, lapte, bere, etc., ai devedit că nu este cu putință să se confunde ptomainele cu alcaloidele vegetale cunoscute pînă astădi și că resturile, ce au putut să-l facă să se îndoiască vre-o dată în astă 446 BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINŢE privință erau nisce liquide oleidse, mai mult sai mai puțin odorante, cari puteai fi confundate cu conicina și nicotina. Evitând însă întrebuințarea eterului și servindu-se de petrol, prof. Dra- gendorf după principiile metodei sale a putut evita presența acestor ma- terii străine și deci să împrăștie tote îndoielele privitâre la acesta. Cu un cuvînt în starea actuală a sciinței, de și nu avem un procedeii general, care să permită realisarea netă a diferenţiărei alcaloidilor și pto- mainelor, totuși chimia nu e cu totul desarmată și dificultățile, ce se ivesc nu aă altă urmare de cât aceia de a complica problemul toxicologic: de a cere mai multă circumspeție chimistului expert. Expertisele isto-legale. Petele de sânge. Studiul sângelui din punctul de vedere judiciar cade încă în sarcina chimistului expert. De și după natura obiectului, care cere ori-cum cu: noscințe istologice, sar putea crede că acest studiu este numai de do- meniul medicului, totuși dat fiind faptul că în majoritatea casurilor e vorba de reacțiuni chimice, se înțelege de la sine că ele revin de drept și chi- mistului. Procedeurile cele mai usitate pentru studiarea petelor de sânge sunt printre altele și următârele : Examenul spectroscopic are loc cu succes în casul când petele sunt recente, prin observarea spectrului hemoglobinei sub diferitele ei stări, ca: oxihemoglobină, hemoglobină redusă prin diferiți reagenți, metohemo- globină- cât și ca hematină în soluție alcalină saă acidă și reducerea ace: steia ca hemochromogen. Nu mai puțin important e examenul spectro- scopic în casul când sângele a fost expus unei temperaturi înalte, cestiune forte interesantă din punctul de vedere chimico-legal. Se scie că ope- rând cu sânge încăldit la mai mult de 145 grade, nu mai putem obține cristalele lui Teichmann. In cercetările lor Katayama, Hammer și în spe- cial prof. Kratter, tratând sângele ast-fel încăldit cu acidi minerali con- centrați, cum e de pildă acidul sulfuric, ai obținut așa numita hemato- porfirină, al căruia spectru e destul de caracteristic pentru ca să se potă conchide la presența sângelui. Experienţa reușesce încăldind sângele chiar și peste 200%, Una din cele mai caracteristice probe ale presenței sângelui e reacţiunea microchimică, ce consistă în obținerea cristalelor de hemină (Teichmann). Din diferitele procedeuri întrebuințate în scopul acesta, cel mai recoman- dabil mi se pare a fi următorul: extragerea la cald a petei cu acid acetic concentrat, pe lângă care sa adăogat o urmă de clorură de sodiu și apoi “oala E ice fat € a 0 tă tal Matia Pie, a a tel a tot Na 0 i ADR ata 3 pă PTRO) 42. -, m. ep e : : 0 Atat leii al d 7 Veti / BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINȚE 447 evaporarea extractului pe o sticlă de ceasornic la o temperatură de 60 —80 grade. „Reacţiunea chimică a lui Van Deen, de și nu proprie numai sângelui, ci și altor corpi precum sunt sărurile de fer, nitriţi, etc., totuşi trebue ţi- nută în secmă ca o probă introductivă. Colorațiunea albastră se va ţine in semă numai în casul când extrăgend petele suspecte cu hidrat alcalin pur, acidulând cu acid acetic, și întrebuințând după aceia tinctura de gaiac plus terebentină ozonisată am obținea-o imediat. In ce privesce măsurarea globulelor sanguine, ea dă resultate excelente în casul când petele nu sunt vechi și globulele puţin alterate. Printre numerâsele lichide întrebuințate, acela al lui Schultze, lichid amniotic cu tinctură de iod, Paccini (2 gr. sublimat, 4 gr. clorur de sodiu, 26 gr. glicerină, 226 gr. apă), Virchow (300%/, potasă), Wiebert (100 apă, 2 gr. clorur de sodiu, 0,5 sublimat), Babeș (soluţie alcolică potasică de albastru de metilen saturată), etc. precum și glicerină conținend acid sulfuric în- lesnesc obținerea unui resultat tavorabil. La întrebarea ce se pune mai în tot-d'a-una dacă sângele de cercetat e de om sau de mamifer, ori-ce chimist expert va refusa în starea ac- tuală a sciinței să dea un răspuns sigur și hotărit. Tot ce pote el afirma e să distingă sângele de om de acela al păsărilor și reptilelor prin forma eliptică a globulelor din sângele acestora. In casurile de asfixie chimistul expert pote forte lesne face constatarea usând de spectroscop și servindu-se pe lângă acestă metodă destul de cunoscută și de reacțiuni chimice dintre cari menționăm: reacțiuuea lui Salkowscki consistă în tratarea sângelui, diluat de cinci-deci ori cu o ju: mătate dintr'o soluțiune saturată de hidrogen sulfurat; pe când sângele otrăvit remâne în acest cas neschimbat, cel normal iea o coldre verde, ) murdară prin formarea așa disei sulfometchemoglobină. Substanțe oxi- „dante ca cloratul de potasiu sunt fără efect asupra sângelui asfixiat, așa că pe când el rămâne neschimbat, oxihemoglobina celui normal trece în metohemaglobină (Veyl și Arep). O metodă a lui Katayama, constă din următorea reacțiune forte sensibilă : cinci picături din sângele suspect se trateză cu dece până la cinci-spre dece cm. c. apă și după adăogarea a cinci picături de sulfur de amoniu și șepte până la dece de acid acetic, se bate bine: dacă sângele e într'adever intoxicat se obține o coldre roză cu aspect turbure, pe când sângele normal dă o coldre verde cenușie. In casurile de otrăvire cu acid cianhidric spectroscopul ne pote în- lesni cercetările. Se scie că acidul acesta se combină cu metohemoglobina sângelui, dându-ne un product care nu posedă, nici spectrul oxihemo globinei nici al metohemoglobinei singură. Cel mai bun procedeu pentru constatarea prin spectroscop a acidului cianhidric este acela a lui Kobert. lată acest procedeu: Se iea un cm. c, de sânge și se diluâză cu 99 cm. c. apă distilată 448 BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINȚE și se adaogă o soluţie (0,1'/,) de fericianură de potasiii. Dacă sângele nu conține acid prusic atunci coldrea roșie a lichidului trece în galbenă iar în spectroscop se vede spectul metohemog.obinei, în cas contrarii n'avem nici o absorție din causa formării cianometohemoglobinei. Petele de spermă. Studiul petelor de spermă se. resumă de asemenea în cercetări mi- croscopice, precum și în reacțiuni chimice. SI Cercetările microscopice constau în găsirea elementului anatomic a spermatozoidului. In scopul acesta sai propus numerâse metâde : metoda lui Bayard disă prin filtrare de altmintrelea forte puțin usitată; procedeul Schmidt care s'ar putea numi prin stârcere; procedeul lui Robin şi Tardieu prin raclage și în sfîrșit procedeul prin descămare al lui Roussin, cel maj usitat astădi și de care mam servit și eu de regulă în institutul medico-legal din Berlin. Voiu arăta aci pe scurt din ce constai unele dintraceste procedeuri. Schmidt iea pata și o stringe în formă de pilnie, așa în cât mijlocul ei să formeze virful acesteia, apoi se ţine acestă pâlnie timp de patru ore în apa dintr'o sticlă de ceasornic ce se încăldesce ușor; în urmă se a- adaogă puțin amoniac. Apoi storcendu se de sus în jos lichidul imbibat se cerceteză la miccroscop. Robin și Tardieu după macerarea în apă racleză în urmă pata cu un scalpel. In sfirșit, Roussin taie cuajutorul unor fârfeci de ordinar din mijlocul petei o bucată în mărime de o jumătate de centi-metru, pe care o aşcdă într'o sticlă de ceasornic d'asupra a. două picături de apă. Prin capilaritate ea se imbibă complect. Se lasă apoi să stea așa dou ore, când se procede la descămare. | Acesta se face forte încet și minuţios cu ajutorul a două ace forte fine de disociațiune și se continuă pînă la desfacerea cea mai elemen- tară a firelor țesutului. brd In urmă se atinge cu întrega masă asa îmbibată o lamă de microscop, apoi se procede la cercetare. i In ce privesce coloraţiunea spermatozoidilor ea se face atât pe cale umedă cât și pe cale uscată. Ca coloranți mai usitați avem: croceina, eozina și verdele de metil. Reacțiunea chimică mai importantă şi de o sensibilitate excepțională în cercetarea spermei este, aceia a lui Florence: triiodura de potasiu, ea se compune din: iodură de potasiu 1 81,65 oda [AAA o 7 00 a APE Dalai | Apă. Mapa ta hi 8 ON E a pa a i e BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINŢE 449 „Un mic fragment de al petei pus în contact cu o picătură pe apă dis- tilată, lângă care se adaogă o picătură din soluția de mai sus, dă nas- cere la formarea imediată a unor cristale destul de caracteristice și cari se pot vedea cu microscopul, analâge celor de hemină ale sângelui. Conclusiunile în cercetările asupra spermei, presintă aprope, tot atâ- tea dificultăți ca și în acelea asupra sângelui. Până mai de unădi, printrun consens între autori și experți, nu se conchidea la presența spermei de cât numai în casul, când se putea isola cel puțin un spermatozoid întreg, intact. Acesta însă este, după cum se- exprimă Florence, primejdios, cine-va putend uşor confunda spermato- zodii cu alte animalcule și putend numai în urma unei indelungate ru- tine decide, dacă are de a face cu un spermatozoid sai cu vre-o formă morfologică apropiată. Din fericire însă, și spre marele sea merit, reacţiunea prin triiodură a lui Florence înlătură aprope cu certitudine ori-ce îndoială în acestă privinţă. | Deși reacțiunile chimice ale spermei au fost puse în general la în- doială de diferiți autori, remâind numai ca spermatozoidul să acuse pre- “sența €i, totuși reacţiunii lui Florence nu i-se pote aduce acestă in- culpare, de Gre-ce pînă în present nu se cunâsce cu siguranță nici un alt liquid afară de spermă, care s'o provoce. In ori-ce cas chiar alăturea cu găsirea spermatozoidului ea rămâne ca o condițiune sine qua non pe care trebue să o 'mplinescă în tot-d'a-una petele de spermă. Ca încheere voii cita aci conclusiunele lui Florence: 1) Dacă obținem cristalele fără nici un cap de spermatozoid vom dice că avem de a face probabil cu sperma. 2) Dacă obținem și cristalele și spermatozoidul vom conchide atunci afirmativ, iar 3) Dacă oţinem urme sau capete de spermatozoidi bine caracterisate nsă fără reacţiunea chimică, vom fi în dubiu. Fotografia în serviciul chimiei legale. Adesea-ori diferite scrisori precum : scrisori, chitanțe, polițe, contracte, testamente și alte acte sunt obiectul cercetărilor chimistului legist care trebue să se pronunţe asupra lor dacă sunt adevărate sau falsificate. Cestiunile puse de obicei în acest sens de justiție sunt următorele : dacă anumite părți, ce dau loc la bănueli dintrun act Gre-și care, provin . din radere, dacă ai provenit din tratarea scrisului cu substanțe chimice dacă un act e scris cu diferite cerneli, dacă tâte părțile actului sunt de aceiași vechime sau de vechime deosebită, dacă actul potrivit cu condi- țiunile are o vîrstă hotărâtă, sau actul bănuit că e substituit sa făcut mai târziu de cât originalul. 450 BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINŢȚE De ordinar chimistul expert va lua în considerație: urmele de pipăeli, petele de grăsime, îndoiturile și răsăturile, ce sar afla pe actul de cer- cetat. Ca reactivi întrebuințtați în investigația plastografiilor avem soluția de iod, soluția de tanină, apă, iod, ș. a. Un serviciu forte important în aceste casuri îl aduce fotografia și mai ales microfotografia. Chimistul expert al orașului Berlin dr. Jezerich, în laboratorul căruia am avut fericirea să lucrez și eu dovedesce pe cale fo- tografică falsificările în mod ingenios și convingător. Microfotografia a- jută la descoperirea chiar a culorilor diferitelor cerneli întrebuințate în- trun act, colori de altmintreli nevisibile pentru ochiul liber. Dar micro- fotografia ne mai ajută și la dovedirea reacțiunilor chimice ca a crista- lilor de hemină de asemenea a spermatozoidilor și servesce, în fine, la identificarea părului și la alte asemenea lucrări microscopice. InvEţămiîntul și serviciul chimico-legal în România. Învetămintul chimiel-legale. In ce privesce organisarea învEțămintului chimiei legale la noi pînă acum nu avem de remarcat nimic în acestă direcție. Rămâne să vorbim numai de primele cunoscințe, ce se predau studentului chimist sau far- macist, pentru ca să se potă indruma pe calea studiului chimiei legale, căci chimia legală însăși nu se pote studia de cât după ce se posedă cunoscințe solide din chimia analitică în genere și nu se pote învăța de cât după ce lucrezi întrun laborator al Statului deja însărcinat cu facerea de expertise chimico-legale. Programa facultăței n6stre de sciințe în ce privesce studiul chimiei, consistând numai din dou€ cursuri teoretice: din chimie organică și anor- ganică, nici că pâte să realiseze pe chimistul practic, de meserie, cu atât mai mult cu cât organisarea facultăței nâstre tinde numai la formarea de profesori secundari, care să aibă un bagaj suficient de cunoscințe teoretice. Tendința acesta nu e de criticat. Intradevăr avend în vedere că un profesor secundar e chemat să predea elevilor cunoscințe elemen- tare de chimie și fisică pote chiar și de matematică și de mineralogie, se pote constata că absolvirea facultăței nostre de sciințe dă candida- tului tote cunoscințelc trebuinci6se în acestă carieră. Dar suntem încă departe de a putea forma chimiști specialiști ca eșind de pe băncile universitare să se dedea la aplicarea practică a celor în- vețate. Lipsa din program a cursurilor practice de chimie analitică, d. ex. care pote fi considerată ca basă a cunoscințelor trebuinciose unui chi- mist precum și exigența în ce privesce cunoscințele de matematică și fisică tot așa de mare ca și în ce privesce chimia, îngreuează forte mult formarea unor asemenea specialiști. N A a PPR RE II 5 Do i N A a BULETINUL, SOCIETĂŢII DE SCIINŢE 451 N'avem pretențiunea de a forma la noi pe chimistul model, dar pu- tem pretinde că față cu mijlocele nostre materiale, mult mai suficiente de. cât cele din străinătate să putem preda studentului măcar primele ele- mente de aplicațiuni în laborator, pentru că întrun anume cas mergând în străinătate să-și complecteze studiile sau să se specialiseze, el să nu mai aibă nevoie a-și perde încă odată ani de dile, pentru a înv&ța cum se aplică în practică, capitalul de cunoscințe teoretice dobindite la noi, ci să se pâtă arunca imediat în domeniul cercetărilor. Facultăţile germane pot servi ca o splendidă pildă pentru direcţia în care ar trebui să se îndrumeze studiul chimiei la noi. In Germania tînărul chimist părăsind Universitatea este în stare să aplice imediat cunoscințele sale în viața practică, primind funcțiuni în fabrici, institute chimice și la- boratorii mari și ne vidend neapărat vre-o catedră din învețămîntul secundar. | S'ar fi aşteptat ca la noi ca și aiurea școla de farmacie să formeze anual un număr Gre-care de chimiști, acesta cu atat mai mult cu cât pro- gramul ei prevede trei catedre de chimie, tâte instituite în scop practic. Din nenorocire însă scâla în cestiune e departe de a corespunde in- tențiunilor acelora cari i-aă alcătuit programul, căci pe lingă lipsa unor laboratorii bine organisate și pe lingă insuficiența cunoscințelor elemen- tare ale tinărului, ce vine să populeze șcâla, mai trebue înregistrat faptul că șcla superidră de farmacie nu pote scâte însă farmaciști așa prepa- rați, cum ar fi de dorit dar chimiști și încă chimiști experți, a căror responsabilitate este așa de mare, după cum am avut ondrea de a ve arăta mai sus. Serviciul chimico-legal. Organisaţia serviciului chimico-legal la noi lasă mult de dorit. D-l dr. Bernath, venerabilul nostru șef, directorul Institutului chimic central de pe lângă Ministerul de Interne, care îndeplinesce și sarcina de chimist legist de mai bine de 30 ani, a arătat în mai multe rînduri imposibilitatea ca acest serviciu să mai potă funcționa pe lingă Ministerul sus citat și alăturea de numărul dilnic crescând al lucrărilor de higienă ale serviciului sanitar din țară. Intradever, desvoltarea ce a luat'o la noi agricultura, co- merțul și industria a făcut ca numărul lucrărilor chimice să crâscă în mod considerabil, ceia ce la începutul existenței Institutului chimic nu fusese casul, aşa că misiunea sa era mai mult în direcția cercetărilor chimice legale, toxicologice. In străinătate cercetările de chimie higienică sunt încredințate unor la- boratorii speciale mai mult există chiar laboratorii înființate anume în scopul de' a analisa produsele indigene cât și de a verifica nouile me- tode chimice, ce sar ivi în domeniul acesta special. Dacă şar părea că 452 BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINȚE lucrările de higienă, în ce privesce falsificările se aseamEnă cu cele to- xicologice, totuși responsabilitatea de care sunt înconjurate acestea, rolul expertului în asemenea cercetări, condițiunile anumite în cari ele trebuesc executate deosibesc în deajuns expertisele criminale de acele de contra- vențiuni civile. De aci despărțirea expertiselor chimico-legale de cele hi- gienice e imperios reclamată de împrejurări și a și fost executată în cele mai multe țări, ca de pildă în Germania, Franța, Austria, Rusia, etc Dis- posițiunile procedurii de instrucție criminală a Franței sunt cu privire la acestă cestiune următorele: expertisele chimico-legale exersând în tot- d'a-una o mare influență asupra hotăririi, ce trebue să iea Tribunalul, ele trebuesc ast-fel organisate ca să inspire tâtă încrederea ; alt fel se expune la erori adesea ori ireparabile, ne mai putendu-se reface ce sa făcut. Afară de acesta în mâinile experților speciali lucrările vor fi executate mai repede, scurtându-se ast-fel deținerile prea lungi în prevenţie. Lu- crările trebuesc încredințate unuia cel malt la doi experți, pentru ca în acest chip să se evite divergențele de opiniuni forte adesea dăunătâre instrucţiunii și cunoscut fiind faptul că un raport semnat de un singur expert presintă mult mai multe garanții, tâtă răspunderea cădend în acest cas asupra unei singure persone, care a executat şi controlat totul numai prin a sa cunoscință. In materie criminală chimiștii experți sunt ținuți să presteze jurămint înainte de începerea fie-cărei expertise, că raportul lor va fi făcut în ondre și consciință, afară de acesta chemați înaintea justiției spre a da expli- caţiunile necesare și a susține conclusiunile raportelor lor, experții depun și jurămiîntul prescris de lege că vor spune tot adevărul și nimic alt de cât adevărul, fără ură, fără frică și fără părtinire. Avend acesta în vedere e uşor de constatat că expertisele nostre nu se conformă legilor în vigore. In adevăr experții nu depun alt jurămînt de cât acela prestat la prima ocupare a funcțiunii, odată pentru tot-d'a-una. Faptul acesta însă nu dispenseză de prestarea jurămintului pentru fie- care cas special, după cum se exprimă art. 42 și 43 din procedura penală, așa că actele unui expert pot fi ori când casate. O asemenea interpretare a articolelor citate este basată mai mult pe litera legii de cât pe spi- ritul filosofic al dreptului ; căci chimistul expert nare rolul de martor de a spune ce a vădut și cea audit, ci aceia ce crede și gândesce despre un fapt sau altul. Chimiștii experți nu sunt responsabili ca martorii de sinceritatea declarațiunii lor, ei judecă și nu depun, după cum se exprimă Faustin Helie. Dar afară de acesta ar fi şi o mare împovărare pentru un chimist al statului, dacă ar trebui să depună jurămîntul la fie-care expertisă. Acesta de sigur e de trebuință, dar numai în acele țări și casuri în cari magis- trații aleg persânele cărora trebue să li se încredințeze o anume exper- tisă. Față cu exigenţele procedurei nostre după care rapârtele chimiștilor Di iii ad a eo aim BULETINUL SOCIETĂȚII DE SCIINȚE 453 experți ar putea fi contestate, se simte nevoe de modificarea legei în ce privesce aceste expertise, legiferându-se și atribuțiunile chimistului legist. Organisațiunea serviciului chimico-legal pe lângă Ministerul de Interne este defectudsă, de Gre-ce ea împovăreză pe chimistul expert și cu lucrări de altă natură, așa că neputendu-și întrebuința tot timpul pentru lucrările chimico legale acestea trebue să fie întârdiate une-ori chiar cu luni în- tregi, ceea-ce dă forte adesea ori loc la repetate cereri din partea justi- ției ca lucrările să fie accelerate. Afară de acesta o nouă întârdiere e pricinuită de faptul că obiectele de analisat se înainteză de către Parchete mai întâiu Ministerului de Justiţie, acesta Ministerului de Interne și apoi Institutului chimic. După ce analisa sa tăcut, raportul trece prin aceleași mâini pricinuind ast-fel o mare întârdiere și prelungind fără de folos deținerile în prevenție. Pe Jingă tote acestea se observă că lucrările chimico legale se înmulțesc dilnic, e destul să menționez ca din lanuarie a. c. pînă astădi numărul "lor se urcă peste 160, așa că deosebirea acestor lucrări se impune chiar și din punctul de vedere al trebuințelor iminente. D-l dr. Bernath, venerabilul nostru director, a arătat, după cum am mai spus, situația acesta din tote punctele de vedere. Nu mă îndoesc că onor. Director al Consiliului sanitar superior, d-lprof. dr. Felix, o cunâsce în de ajuns și mai mult ca ori-cine va putea referi asupra ci. Indrăsnesc să-mi exprim numai speranța că cele expuse în decursul acestui raport vor fi luate în consideraţie, d-le Ministru, în vederea unei reorganisări a serviciului chimico-legal. El trebuesce să fie trecut Ministerului de Justiţie, căruia îi aparține de drept, de care depinde în tote țările civilisate și de care a depins și la noi pînă la promulgarea legii cumulului. Cred Domnule Ministru, că acestă separaţiune se va face cu atât mai repede cu cât ea nu necesiteză nici o nouă cheltuială, de dre- ce se resumă în detasarea unei părți din actualul personal și buget al Institutului Central de Chimie. Primiți, Domnule Ministru, înalta mea considerațiune, Dr. S. S. MINOVICI Prof. la Şc6la Superioră de Farmacie Chimist expert pe lîngă Ministerul de Interne. 454 BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINŢE Scurţă dare de semă, asupra excursiunii din basinul Dimboviciorei DE D-l ION SIMIONESCU Lucrare presentată redacțiunei la 24 Octomirie curent. Mulțumită ajutorului, ce mi sa dat din partea Academiei Române, am fost pus în posibilitate, să continuu studiul geologic asupra basenului Dîmbovicidrei. Regiunea cutrierată e mărginită : la nord de graniţa țării către Tran- silvania, la est de masivul cristalin al Leotei, la vest de acel al Alpilor Transilvaniei, iar la sud de apa Dragoslavelor. În rîndurile ce vor urma, mE voii încerca să dau semă de observările, ce le-am făcut mai mult pe teren, reservându-mi a reveni cât de curind asupra amănunțimilor și resultatului lucrărilor de laboratoriu. a). Morphologia terenului. Lăsând de oparte porțiunea din teren, ce se întinde în spre sud de apa Ghimbavului, restul ar putea fi asemenat cu un triunghi, a cărei basă e în spre NE, iar virfulîn Rucăr. Linia, ce ar uni mijlocul basei cu virful, ar fi o axă de depresiune, ce-și găsesce prel lungirea în Transilvania între Rosenau și Wollendorf. Profilul schematic a- acestei din urmă regiuni, dat de Biuisder (Sitzungsberichte der Wiener Akademie Bd. VI p. 608), sar putea aplica cu Gre-cari modificări pînă la Rucăr. Laturile triunghiulare sunt mărginite de șiruri cristaline cu for- mele lor caracteristice, ce rare-ori au înălțimi mai mici de 1.500”: Apoi urmeză o zonă de munți calcaroși cu înălțimi din ce în cei mai mici cu cât se apropie de Rucăr. Mijlocul triunghiului,— regiunea de depresiune— e formată din un platoi calcar în spre nord-est şi de scufundăturile, în cari se găsesce Rucărul și Podul Dimboviţei, despărțite între ele prin o crestă calcarâsă (Possada). Acţiunea factorilor exteriori asupra rocelor ușor atacabile, se pote ur- mări în tote fasele ei. Așa, acţiunea de erosiune a puhdielor asupra gresului conglomeratic a dat nascere stâlpilor înalți din Valea cu țepă, pe când curgerea apei pe locurile cu înclinare mare ai format blocurile ro- tunjite la suprafață, ce caracteriseză împrejurimele Rucărului. Acţiunea apei e mai evidentă în regiunea tormată din calcar. Fenomenele resultate sunt aici mult mai variate. Pe virfurile g6le ale munţilor nu rare-ori se observă rigliituri datorite curgerii continui a apei (Karren). De-a-lungul cursului Dimbovicidrei se pot vedea năruituri orizontale (Hohlungen) ori verticale Tafoni). Doline se găsesc pretutindeni; o bună parte din împrejurimile Pietrei Strunţilor aduc aminte unele locuri din Istria. Fenomenele hydrologice sunt caracteristice tuturor regiunilor calcarâse, EP e BULETINUL SOCIETĂȚII DE SCIINȚE 450 In primul loc tâte apele, ce trec prin calcar, curg prin nisce strimtori, cu pereții înalți și drepți, cu fundul aprope tot așa de larg ca și mar- ginea de sus. Dimbovicidra curge prin o asemenea strimtâre (Caîion) aprâpe de la obirșia ei și pînă unde se varsă în Dimbovița. Mai tâtă apa, ce cade la suprafața terenului, intră în pămînt prin nu- merâsele crăpături, ce presintă calcarul. De aici piraiele, ce curg la supra- față, se întîlnesc numai acolo, unde calcarul e acoperit de pături mai mult ori mai puţin impermeabile (Valea Biznei, Isvorul, etc). Cele alte pîraie sunt sub pămîntene și se varsă în apele mai mari numai atunci, când o vale adincă le taie drumul. Fenomene de aceste se observă iarăși în decursul Dimbovici6rei. Apa pîriului Rudărița, după ce a curs puțin la suprafață, dispare aprâpe în totalitate sub muntele Căpăţina, spre a apărea ceva mai în sus de valea Urdei, în mult mai mare cantitate. „De apele subpămîntene depinde presența pescerilor. Pescera de la Dimbovicidra e una din cele mai frumose pesceri din țară. In ea sub o crustă subțire de calcar am găsit numerose oase de Ursus spelacus Afară de acestă pesceră se mai găsesc încă și altele. Așape partea vestică a Pietrei Craiului, apoi Peştera Pleascei lingă Rucăr, acea a Ghimbavului, etc. 6). Stratigrafia. Cele mai vechi roci întilnite—exceptând șisturile cris- taline — sunt nisce calcaruri roșii cu a7ponzţi, cărora le sunt superpuși cal- caruri cu c/înoz4z, apoi calcaruri tari cu lamelebranchiate (Zeczez) și al- tele gălbii cu cremene. Intre fosilele culese, ;nai cu semă din cele de la basă, am recunoscut : Phylloceras. torti sulcatum Ferisphinctes asemenea cu P. Subtilis Aptychus Belemnites. sp. Zerebratula Rhynconella cu câste difurcate ca la ff. defluzordes din Callovianul Carpaţilor nordici. Plhyilocevras torhsulcatum, dacă nu caracteriseză un teren, ne spune cu siguranță că aceste calcaruri sunt mai vechi de cât cele din Stramberg, de Gre-ce acestă specie a fost găsită începând de la păturile de Klaus pînă în Lithon inferior. Timpul neprielnic m'a împedicat să m€ conving de presența Doggă- rului în partea vestică a Pietrei Craiului așa cum e indicat pe harta “nouă a Ungariei. | Totuși faptul, că d-l Prof. Toula a găsit Poszdonomya alpina (1) în nisce calcaruri gălbui ce mi sau părut identice cu cele din Valea Lu- pului, nu ar esclude presența păturilor jurassice mijlocii. (1) Neues lahrbuch der Geologie, Miner. und Paleont. 1897. 456 BULETINUL SOCIETĂȚII DE SCIINŢE PPP Intinderea cea mai mare o are un calcar alb gălbuii prin alte locuri ce- nușii deschis, ori chiar roșietic. El formeză mai totă regiunea. Caracte- rul petrografic nu e omogen.lIn unele locuri el e dolomitic, ușor sfărimi- cios, în alte locuri— aprope regulă—e compact și străbătut de vine sub- țiri de calcită. In legătură cu el stai numerdse brecci (Giuvala, Valea Preotului, Valea Cheii, Piatra Crucii, etc). Caracteristic e presența în mijlocul mesei compacte de calcar, a unor conglomerate formate din resturi de Dzceras ori gasteropode rotundite: şi cimentate prin calcar (Coculeţ, Dimbovicidra). Asemenea Somelovae”, rate sunt dese-ori întîlnite în păturile de Stramberg. Calcarul e fârte bogat în fosile. Greutatea cu care acestea pot fi scâse este causa necundscerii lor. Totuși cu prilejul deschiderii unei noui vărării, cât mai ales prin res- tabilirea șoselei ce duce la peșteră, am putut stringe un număr însemnat de fosile, destul de bine păstrate ca să fie în parte determinabile. Din calcarul de la Dimbovicidra posed: Diceras (?), Arca, Rhynconella, Cerzt/hium, Sytophagus, Terebratula, Pylostoma, Pecteu, Echinudi, etc. Vararia din Coculeț mi-a dat Diceras, Nerinea, Patella. La suprafața calcarului de lingă vamă am găsit — forte bine prepa- rate de atmosferă — : Nerinea, Lammehbranc hiate, Nerita, Echinidi (Cidaris probabil), Corah. Alte localități de unde am putut să mai adun sunt: Delul Sasului (Să- | lătruc), Piatra Dragoslavelor, Vîrful Mateașului, etc. Dintre Cephalopode am găsit numai un De/ewnzzes. și câte-va urme de Ammonites. O repede comparaţie a materialului adunat, cu cel din Stramberg, Ni- kolsburg, precum și presența adevăratelor Diceras (Coculeţ) și a con- glomeratelor mai sus pomenite, mE fac să cred că î72 parte măcar a- ceste calcaruri sunt corespundătore păturilor de Stramberg. Neocomul din acestă localitate este de mult cunoscut. (cp. Gr. Stefă- nescu în Anuarul biuroului geologic 1884). El e represintat prin marne, ce se rezimă pe calcar, cu care pare a fi în concordanță (Valea Biznei, Delul Sassului) și e restrins la marginea sudică a platoului calcaric. In Valea Cheii și aprâpe de obirșia Dimboviciorei se întâlnesce pe mică intindere. Fosilele culese arată presența aprope a tuturor zonelor de la Valangian și pînă în Barremian. Lista unei părți din fosilele găsite Să 4 Î să BULETINUL SOCIETĂȚII DE SCIINŢE, 457 anul trecut (1), sa mărit prin adăugarea unui număr din anul acesta Printre aceste am recunoscut. Belemnites dilatattus Blaim. Belmnites. sp. Ă Nautilus phcatus Titt. ș Crioceras dissimile d'otrb. Crioceras sp. Fulchclia Didayi d'orb. Acanihoceras cf. Albrechti- Austriae Hohen. Hophtes din grupa 47. Treffryanus Korsten //0potes pi Il. regalis Bean (Pavlon). Dinți de odonraspzs. Cridei supsriore aparțin cu siguranță gresurile micacee, tari din Podul Dimboviței și Rucăr. In un loc indicat de d-l Prof. Toula (2) (Podul Chei) aceste gresuri "mi-au dat o forte interesantă serie de fosile caracteristice Cenomanului inferior. D-l dr. Fr. Kosmat, distinsul cunoscător al faunei cretacicului superior, a avut bunătatea să cerceteze materialul ce-l posed ușurându-mi ast fel prin indicările ce mi le-a dat, determinarea prealabilă. In general d-sa a găsit o mare asemănare între fauna acesta şi cu cea din India (Ootatur group) asupra căreia a publicat câte-va lucrări de valâre. Sunt representate: Sfohczkaza dispar d'orb. Puzosta planulara Sow. (multe exemplare) Pauzosia cfr. Austeni Sharpe Scaphites Meriani Pictet. Hamites armalus Sow. Hamites (Anisoceras) sp. Baculites Gaudini Pictet. Nautilus sp. Interesant e presența unui exemplar bine păstrat, care după caracte- rele exteridre (linia lubară ne putându-se observa) sar asemăna cu Ly- A Zoceras (Gandryceras) Saeya Forbes, formă proprie numai depositelor i din Orient (India, Japonia). Deasupra acestor gresuri fosilifere urmeză în basenul Rucărului marne nisipâse cu foi de mică, în care am găsit bu- căți de amonz/i, esclusind ast-fel vrista lor terțiară. | y Gresurile se sprijină pe o puternică serie de conglomerate și gresuri „ conglomeratice ce aă o întindere orizontală fârte mare. Ele formeză pămentul în împrejurimele Rucărului, să întâlnesc în Podul Dimboviței, 4 în Valea Cheii, Valea Urdei, etc. Fosile nu se găsesc, afară de câți-va spini (1) Verhandlungen der geol. Reichanstalt 1897 No. 6 şi Buletinul societăţii de sciințe fisice din Bucuresci, (2) Neues lahrbuch der Mineralogie, Geologie und Paleont. 1897. 458 BULETINUL SOCIETĂȚII DE SCIINŢE de echinidi din Valea lui Andrieș. Din contra păturile cele mai interi- Gre, în contact imediat cu șisturile cristaline, formate din conglomerate caracteristice, mi-au dat o serie întregă de Gasteropode și Brachiopode, a căror determinare va decide asupra vîrstei păturilor, ce le sunt su- perpuse (1). In marnele, considerate ca miocenice (2), aședate de o parte și alta a Possadei, nu mi-a fost cu putință să găsesc nimic hotărîtor asupra vir- stei lor probabile. | c). În privința Zeczonzcei nu pot spune de cât convingerea, ce mi-am făcut'o din observările de pe teren. Studiul ei amănunțit va urma lu- crărilor de laborator. După tore probabilitățile, regiunea cercetată nu este alt ceva de cât prelungirea Klippelor ( iz = 23 2 i i | Ea —]| 33| Sa se] 21| să lzela |Ea FENOMENE DIVERSE 20 e Sal Peel Eenl 'S x] aa | Adincimel zel 3 A 3) 9 a .3| FA fi 23| Sojol2s FSE Înae ee ee [i = 2 | ma PIE) E: EA 2 = SIA el AES E| | A [3.2 > Ea = |s 3 |ă |15440-: 3] 52.3 18.9 24.0,14.5|10.1 12.2| 72] 5.4 12.5|19.0!18.0| 8.7] x 3.7] 3.85] 1 2[Tse14'17”—15%, Mp, Bir0'— 4] s0.7|17.0 21.4 15.4] 6.olr2.0! 82] 4.0 13.0|18.4|18.7| 7.7] e | 3.0]80.2] o 5 Z? a—9 5" | 5| 51.0[19.3/20.4/14.0|12.4|10.7| 57 3.0| x 12.2] —[ oo] -a-2a, ap. 0| 50.4[20.5/20.1110.0'10.1]14.0| 74 7.3] x 11.8] 2.4] 1.0l-a-2a,Rîng,N 14'30"— 15150 | pi sea IDEE ICONS, 7| 49.4[21.0 23.0/10.5 11.5]13.3| 00 4.3] wsw | 2.2] 8.01 1.5|-a 23, TO1160"—18, € tipul S| 49.0|19.5 20.8/10.3 1o.5|14 2| Sol 3 5.0] sw 12.0] 0.4] o.0|-a-2a, R 1%, e Z?n'—12"30", 6 9| 53-4[21.1|20.0/15.7,10.9[14.3| 71 47| ae [2.2] 0.0] 11] a-2a, Bra : 10| 50.7|22.929.7'15.7 14 0|13.7| Oc 4.7] se 12.8] o.o| 1.0] aa, Rsw,w,xwp,. Si 11| 52.6 0 plase el 8.6]13.0 -— 3.5|ro.2] o.8|[ZY, a, p. ] 12| 55 o0|15.0 19.0 12.1| 7.5|10.9 — 0.1] 4.2] 0.0] p. 13| 55.3|15.21160.7113.5 3 2]11.5 — 4.3|60.2| o.1|Z':a, 2! p. 14| 53.0|15.9'17 014.0, 3-0| 9.0 — $.5|13.6] o.4| ia, 2 p, m a—p. 15| 55.9 20.525.014 4|10.0[10.4 12.1 49| —| 1.9] -—-0 10] 54 7|22.427.0.17 4'10.2| 9.8 12.4 17| | 22| za pe 17] 52.0]22.7'28.715.7/13.0|i2.1 113.344 1.2] —| 2.1 -B-2a. 18| 51.7[23.5/29.0'10.5|12.5|12.2| 13.5]4 1.3] —| 1.6] -a-2 a. 19| 50.0|22.0 Z0 007029 12.9 11.0 2.2] —| 22| -a- ta. 20| 45.1|17.0'20.8/14.2112.0[10.7 85 4.6] 1.4] 2.0l-a-a,T sw, ww 11'—125,_m ră | | h h | | | | Di r2. 21| 5r.o|L5 9 21.0) 9,0 12.0| 5.9] sw 44 —] 32-a, ap. 22| 54.0|15.3|19.5|124 7. sw 2.0] 2.9] 0.0|%2013"32"— 1410”, Ş$'16'42" 23| 55 4|10.0'21.0!14 2 0.8]12.5 NNE | 4.3|17.1| 0.319 a, , 24| 53.417.3)23-415.0, 7.8[13-3| xx | 2.3[52.7| 0.3] 99%? 13" —15" 40”, Ţ0 13381 | | | NW I13h 45». | 25| ŞL.2 19.1|24.2|14.8 9.4]14.7 exe | 1.2] o.o0| oql=! a, 2 10' 25"—10" 355. 20| 52 0[20.4125.3115.4| 9.9|120| NxE | 40| 0.7] 1.11: 1q' 30" —15' 25". | 27| 54 0|24.0'31.0117.0 13.415. s 2:4|:'2:0| 1.01 2522) au itea e 14 40 —16h | | | (ZA) 13 ş»—10' rio | 25| 55.0 22.5 28.0[18.3 9.7114. ENE | 3.2] 0.2] 1.0 „a 22, 20 145", -a-0%p, < 0 sW 29| 56.821.2/24.5]190| 5.5|11.2| Eng |:5.5] —] 1.7|-a 1 a, _w 17P—16. 30| 50.8]21.4/27.1|14 812.3] 9.7| 15| —] 2.0]. ata .2-0p. i | Mijt [7 52.7019.4'24.0l15.1) 9.5112.21 70]207.1138-013 NNE | 3.2]297.9135.8 Luna lunie a fost caracterisată prin ploi excesive în totă țara. De remarcat sunt inundaţiunile părțili vale ale orașelor Galaţi, Brăila, Oltenița și Giurgiu. La Galaţi apele Dunării, Brateșului și Prutului formaă o mare întinsă. Distrugeri de șosele, dărămăt case, terasemente rupte, deplasări de terenuri, ruperi de dealuri ai avut loc în multe părți din țară. E Temperatura lunii lunie sa menţinut aprâpe de normala sa în totă țara. In regiunea marină și pe. Dunării a fost cel mai călduros timp. Cea mai ridicată temperatură din întrega țară a fost 320,7 la T.-Sevei cea mai coborită 70,0 la Sinaia. 70 9 Cerul în general a fost înorat; sorele a strelucit putin. Presiunca atmosferică a fost aprâpe egală cu normala acestei luni. Cantitatea de apă cădută în mijloc-ă în tâtă țara a fost de 198 milimetri în curs de 14 dile. Ploi torențiale cari s'aii reversat ca un adevărat potop pentru cele mai multe localități ai cădut. în se 1, 10, 11, 12, 13, 24 și 25. I Manifestatiunile electrice aă fost forte frecuente şi au însoțit ploile aprope tot-d a-una. Descărcările electrice ai produs accidente de meni și animale în multe localități, OBSERVAŢIUNI METEOROLOGICE FĂCUTE LA INSTITUTUL METEOROLOGIC DIN BUCURESCI LUNA IULIE 1897 st. n. Director: ȘTEFAN C. HEPITES. Inălţimea barometrului d'asupra nivelului mărei 82 metri. i Nr E cei DI IE e RR e CET SE MEN) b e |Temperatura aerului | Umedela| 9 | oe| oa] Temp. E E a Co aerului | 22 33 => solului Co] £ _ a lea] a |EE = — === 53] 32| Ze 217] ză 25| a [ia FENOMENE DIVERSE 4 . E = Erate Ş 35| Z 2 | Adincimel ze] 3 A 32| = | 2 SI lu [de sli EElae| ls | 46 sal & lea = il, Ta IO 30cmâ0cm| 4 | $ 2 |ze a Egea 23.4 28.8]10.2|12.0|11.3| 48|13.2147.8]13.5|23.7 20.6] 2.7! ww | 1.7] —| 2.0|-a-2 a. 25.0]31.8119.4|12.4[12.7| 491: 1.8148.0|17.5 24.4121.0 3.3] wsw se 1.3] 2.811 14' 40"—57", Sul potere rotatoiro del! Acido tannico. Schiff et Monsacchi. — Intorno alla dilatazione nella soluzione dei sali ammoniacali e dell iposolfito sodico Schiff e Ostrogovich.— Uramidi, Uretani e Ossametani delle fenilen- diamini para e meta. Ch. Van Bambecke — II Elimination d'elements nucleaires dans Loeuf ovarien de Scorpanea scrofa L P:]./ Van Beneden. » Description d'un mycâlium membraneux. > Note sur une forme monstrueuse de Ganaderma lucidum (Leys) Hyphes vasculaires de Lentinus cochleatus. Pers. Hyphes vasculaires des Agarinices. Les cellules doubles, ă M. C. de Bruyne. L'oocyte de Pholcus phalangioides. Fuessl. > A propos de la delimitation cellulaire. > Le s€llon median ou raphe gastrulaire du triton alpestre: Recherches sur la morphologie du Phallus (ithy- phallus) impudicus (L). Sizungsberichte der Physicalisch-medicinischen Societăt in Erlangen Heft 28. 1896. = Actes de la Societe helvetique des sciences naturelles. 78-e session ă Zermatt. 1895. Compte-rendu des travaux presentes ă la 78-e session de la Sociâte helveâtique des sciences naturelles, reunie ă Zermatt. 1895. Compte-rendu des travaux presents ă la 78-e session de la Societe helvetique des sciences naturelles reunie ă Ziirich. 1896. Verhandlungen der Schweizerischen Naturforschenden Gesellschaft bei Ihrer Versamm lung zu Ziirich. 1896. Sitzungs-Bericht der Gesellschaft naturforschender lreunde zu Berlin. No. 5. 1897. Joh. Wislicenus. — Ueber Verbindungen der Krotonsaiire mit Isokro- tonsaiire und iiber Mischsaiiren uberhaupt. BULETINUL SOCIETĂȚII DE SCIINȚE 469 ]. Reverdin. — Sur une matitre colorante jaune dcrivee de la dinitro- fluoresceine. O. L. Montandon. — Hemipteres nouveaux des collections du Muscum r de Paris. » Les Plataspidines du Muscum de Paris. fă > Hemiptera criptocerata. d Bericht der Lese-und redehalle der Deutschen Studenten in Prag. 1896. 4 Bulletin de la Station agronomique de IlEtat ă Gembloux. No. 62, E 011897. Ș US; ice of Agriculture. — Sugar producing plants 1888. “ > Sorghum and sugar canes ; | 1887—1888. “4 > > H. Wiley. Manufacture of Sugar | from sorghum and sugar ca- nes. 1887. >» > Record of experiments at the Sugar experiment station on Calumet plantation at Patter- sonville. | > > H. W. Wiley. Production of sugar A from sorghum in 1889. i > > H. W. Wiley. Experiments with i A sorghum in 1892. List of the curent Natural history publications of the Trustus of the A Bristish Museum. Roumanie St. Furtună. — Noţiuni de economia vitelor. Bucarest 1898. A St. S. Minovici. — Uber einige aromatische oxazole und Imidazole. : Berlin 1897. i Dr. |. Felix. — Raport general asupra igienei publice şi asupra servi- 4 ciului sanitar pe anul 1895. Bucarest 1897. i S. C. Hepites. — Climatologia bucuresciană anul 1895 st. n. Buc. 1897. ENVOI DU BRITSH MUSEUM (NATURAL HISTORY) General Guide of the British Museum (Natural history). Guide to the Galleries of Mammalia. 470 BULETINUL SOCIETĂȚII DE SCIINŢE Guide to the Galleries of Reptiles and fisches. Guide of the schel and starfish Zoologie T. Thorell. — Descriptive catalogue of the spider of Burma. G. A. Boulenger. — Catalogue of the Lizards in the Britsh Museum 3 vol. G. A. Boulenger. — Catalogue of the snakes in the Britsh Museum. 3 vol. Botanique O. Lister. — Guide to the British Mycetozoa. Worthington G. Smith. — Guide to sowerby's models of British fungi. Dr. W. P. Hiern. — Catalogue of the Welwitch's african plants P.I ]. M. Crombie. — Britsh lichens. Part. 1. A. Lister. — Mycetozoa. Geologie et paleontologie R. Ridston. — Catalogue of the paleozoic plants. 1 vol. A. C. Seward. — Catalogue of the mesozoic plants. 2 vol. Guide to the fossil mamals and birds in the depart. of Geologie. Guide to the fossil reptiles and fishes. Guide to the fossil invertebrates and plants. R. Bullen Newton. — Britsh oligocene and eocene mollusca. A. Smith Woodward. — Catalogue of the fossil fishes. 3 vol. Mincralogie Guide to tho Mineral Departement. The students index to the collection of minerals. L. Fletcher. — On Introduction to the study of minerals. > > » of rocks. > > » of meteorites. ENVOI DE LUNIVERSITE D'UPSALA Hjalmar Sjâgren. — Meddelande om Nagra Nordamerikanska Jernmal- mer M. M. Karf Starbăck, — Discomyceten-studien. Gustaf Timberg. — Om temperaturens inflytande pa Nagra vătskors lapillaritetskonstanter. BULETINUL SOCIETĂȚII DE SCIINȚE AT M. Elfstrand. — Hieracia alpina. S. E. Forsling. — Om Sulfonering af f Naftylamin. P. Hellstrom. — Studier sfver naftalinderivat. K. V. Palmaer. — Om Iridiums ammoniakaliska făremirgar. ]. Juhlin. — Bestămnig af Valtenangans maximispănstighet. D. S. Hector. — Undersâkningar &fver svafvelurinimneus forhallande till oxidationsmedel. V. Abenius. — Undersâkningar inom Piarinserien. R. L. Hagstrom. — lămforelse mellan angstrâmsoch neumanns metoder Pehr af Bjerken. — Nagre undersokningar 6fver. occidentell dubbel- brytning hos gelatinâsa âmnen. A. M. lohanson. — Om serientvecklingar i potentiolteorin. O. Josephson. —- Studier dfver elastiska rotationskroppars lia inalte G. Dillner. — Om matematikens studium. A. G. Theorell. — Description d'un mstereographe imprimeur. Olof Olsson. — Om fasta kroppars Rorelse i Vătskor. H. H. Hildebrandsson. — Stormarna den 13: de—21: sta October 1869. P. Th. Cleve. — Bidrag till kânnedom om Qvicksilfvereyanichens f6- reningar med Rhodammetaller. C. W. Paijkull. — Undersolnnigar om Granater. > > Om fyndet afen menniskoshalle i Fyris-âns fordna uttopps bassin. P. Th. Cleve. — Mineral-analytiska undersâkningar. W. Lilljeborg. — Bidrag till kănedomen om de inom Sverige och Norige forekommande Crustaceer af lsopodernas underor- dningoch Tanaidernas familj. » Bidrag till kinnedomen om Pterycombus Brama B. Fries, en Fisk af Makrillfiskarnes familj. Th. M. Fries. — Naturalhistorien i Sverige intill medlet af 1600 talet. H. H. Hildebrandsson. — Isfârhallandena i Sverige întill under vintern 18710—71. W. Lilljeborg. — Ofversigt af de Skandinavien antrăffade Hvalartade Dăggdjur. > Ofversigt af 2: dra Familjen, Balaenidae, ]. Gray. Bardhavalar. > Bidrag till Rannedomen om underfamiljen Lysianas- sina inom under-ordningen Amphipodo bland krăftdjuren. E. Fries. — Epicrisis Generis Hieraciorum. H. H. Hildebrandsson. — Om ashvădren i Sverige En Aid 1 a L. F. Svanberg. — Om nagra nya alunarter, hvaruti organiska baser forefinnas samt om glycocollns sammerosăttning. A. Norblad. — Bidrag till lkănnedomen on Vanadiums Amfidsalter. 472 BULETINUL SOCIETĂȚII DE SCIINŢE , I. Damm. — Bidrag till lăran om kongruenser med primtalsmodyl. N. A. Langlet. — Undersâkningar inom Azthniserien. Th. C. Billbergh. — Bidrag till kănedomen om de elektriska disjunk- tions-staâmmarne. A. W. Cronauder. — Om Fosforsuperklorid. H. E. Hamberg. — Om Nattfrostema Sverige, aren 1874, 1872, 1873. H. W. Arnell. — De Skandinaviska Lofmossornas kalehdarium. G. Lundovist. — Om friktion hos vătslor och gaser. |. ]. A. Bladen. — Studier Sfver aromatiska ortodiaminers och fenylhy- : drazins cyanadditions produlkter. ]. E. Alen. — Om nagra derivat af naftalins s—-och fi disulfonsyror. H. H. Hildebrandsson. — Om organisationem af den meteorologiska verksamheten i utlandet samt forslag till dess ordnande i Sverige. Oskar Wdman. — Studien in der Cuminreihe. : A. Atterberg et O. Widman. — Ueber das j-dichlornaphtalin und seine. derivate. Olof Hammarsten. — Zur kenntniss des Caseins. Dr. W. Arnell. — Libermoosstudien im Nârdlichen Norwegen. G. E. Svedelius. — Om Jărnets keitiska lăngd-och temperaturforan- dringar. L. F. Nilson. — Untersuchungen ueber chlorsalze und doppelnitrite des Platins. Severin Jolin. — Ueber einige Bromderivate des Naphtalins. ASUPRA INTERPOLARII FUNCȚIUNILOR ALGEBRICE DE D-l A. G. IOACHIMESCU. In buletinul S$. A. S. (T. 1, pag. 78 și 122) am dat o generalizare a formulei de interpolare a lui Lagrange, considerând casul când două sai mai multe din valorile date variabilei deveniau egale; precum și cazul când pentru un sistem de valori, în numer 7îziz sau îp/finzz, date varia- bilei, funcțiunea și derivatele sale succesive, deveniau egale cu valorile, pe cari le lua o succesiune de funcțiuni analitice date și derivatele ace- stora. Dl D. Emanuel a bine-voit a relua acestă din urmă chestiune, pre- cisând-o mai bine și dându-i o soluțiune mult mai simplă și mai ele- gantă (buletinul S. A. S$. T. 1, pag. 130). BULETINUL SOCIETĂȚII DE SCIINȚE 473 'Mi propun aici a extinde la funcțiunile implicite, cele stabilite pentru funcțiunele uniforme, mărginindu-m€& pentru un moment la casul unui număr fn? de funcțiuni implicite a/gebrzce. 1. Problema pste fi enunțată în modul următor: Se dai n relatiuni algebrice: (1) i 000) e SM0 a) 0 ez) EIB at fa (2730) i, ast fel că pentru ori-ce valore finită a lui x, diferitele determinatiuni ale Jui y, deduse din aceste velațiună, să fie 1010 finite. Se cere să se determine 0 velatiune algebrică : (2) F (3, =, ast-fel că pentru 2 = 4; valorile determinaţiunilor finite ale lui y, deduse din (2), precum și valorile celor dintâi p; derivate ale acestor determina- fiuni, să fie respectiv egale cn valorile lui y deduse din Ji (x, y) = o și cu valorile celor adîntâii p; derivate ale acestora (îi = 1, 2, 3...uN). Observ, că întrebuințând limbagiul geometric, problema de mai sus pâte fi enunțată ast-fel: Fiind date n curbe algebrice fi , Ja. -- fn, care nau nică o asimptotă paralelă cu Oy. Să se determine o curbă algebrică F, ast-fel că punctele de intersectie ale lui F cu o dreptă dată D; (x — x; = 0), Să coincidă cu punctele de intersecție ale dreptei D; cu curba f;, și cele doue curbe F şi f; să aibă în punctele lor de intersecție contacte de ordinul pi (i = 1, 2,..n) Ecuația generală a curbelor, de un grad oze-caze, cari trec prin inter- secția curbei f/; cu drepta D; (1 — x; = 0), este: (3) PF (4.9) = je (£, Y) Q: (79) ai (a ei VW; (7, W). Punctele de intersecție ale curbei // cu drepta /; sînt date de sistemele de ecuațiuni: (fa (2.9) =0 | p: (29) = (4) (5) laz—x;=o | z—z=o. Prin ipoteză curba / nu are alte puncte comune cu drepta /;, de cât punctele de intersecțiune ale curbei f; cu drepta D;; or aceste puncte sînt 7oze determinate de sistemul (4): prin urmare sistemul (5) trebue să fie zucompatibil. Fie: (6) p: (29) = Pot Pope Fr Enay + Oi F,, £..... Puma şi O; fiiind funcțiuni de z. Pentru ca ecuaţiunile (5) să ie incompatibile, trebue ca pentru 1 — x, Pe, Pa Pm-a Să Se reducă la zero, iar Q, să aibă o valâre determinată și diferită de zero. Presu- punând că am reunit cu ultimul termen din membrul al doilea (3) ter- menii, care se reduc la zero pentru 1=—.+;, putem scrie: (7) Pie) Qi(a) + (aa) Vila) 44 BULETINUL SOCIETĂȚII DE SCIINȚE Pentru = (& [ î) punctele de intersecțiune ale curbei Z cu drepta D+, nu trebue să depindă de curba f;, ci numai de curba /7, prin urmare: (8) Oa) "(aa (ear) (ratia) Pele) "al) 7; (1) representând o funcțiune analitică de +, finită și diferită de zero pentru 1=4;. Representând prin II; produsul factorilor care imnulțesc pe z;, în ex- presiunea lui Q; și desvoltând pe z,; după puterile lui 4—;, avem: [84 Li— Jj=00 0) Dio): E 45 (ar) Q; trebuind să fie de forma (9) pentru tote valorile lui 2=— 1,2,...7, resultă că vom avea: zZ=u = (0) Fr) = E fel: E, as (ad + (hula) unde: TI) ze (1— o ia pa [(r—%) iar: W (2,7) o funcțiune algebrică arbitrară. Să facem abstracție de termenul arbitrar IIvy, și să căutăm a deter- mina coificenții «; și 4,, care intră în primul termen din membrul al doilea” din (10). Soluţia generală a chestiunei se va deduce din soluția particulară ast-fel obținută. Fie deci: (7). 0 e ela >, (29) 0;(2), unde: (8) Di (2) = Ul; (1) > A; (30 3) | Să luăm derivatele 7oza/e succesive din (7) ; avem: E “E —>(0;% +4,0:) UR a s(as2 E “COR ra slot + a at. 9] Pentru ca curbele / și f/; să aibă în pilbiclele lor de intersecție con- tacte de ordinul ;, trebue ca pentru 1=—a;, să avem: ucbcăla, ali inta 27 Bupidoca vai A i A Că a Măi pă m e Due i d 0 Va a Aa 2 i BULETINUL SOCIETĂȚII DE SCIINȚE 475 Ia Pepe INTE 72 ah dif; dr? Aa da? d a af, Rai ZA paie pi da? du? | K,, A... Kg, fiind nisce constante diferite de zero. E Q,; reducându-se la o constantă diferită de zero pentru z2— 4; și anu- „ lându-se pentru =, (n>Eţ î), din relaţiunile (9) și (10) resultă că trebue să avem: | (De 0 00 e O po Dio i 4 0 DO 0 000. 0 | (13) E (5) (2) (2) (2) . (0) Da pe a Do or ag. 0 pentru =. i Pentru ca curba / să aibă contacte de ordine date: 2,, £2...2„ cu % fie-care din curbele /, trebue ca relaţiile (11), oprite respectiv la deri- vatele de ordinul: 2,, 2... 2. săfie satisfăcute pentru: 14, Fa. Fa. E Obţinem în modul acesta: | j (PF Pak. 2) i relații de condiţie, la care trebue să satisfacă coificenții A;. Desvoltând relaţiile (11), ținend seamă de (8), avem: Lă Lă j . Ja Q, = II, BA (a i 24, (4) 2 j e Q; = IT SA, (a, 213) Apex) + 11, IG —De—z;) (13%) îi des AR go a ARE og i Met se 0 E a RR OIIROIRII (£:) (Și) | 7 2 (Bi) A Jet Na ZA (4 e hei CT a 7 A. (7—z ke. „e A II, >, (sat) "NUAlo ii re (psp m) A; (2—z,;) Exprimând că aceste relații se reduce la zero pentru z=—4;, și însem- nând pentru prescurtare cu (9), valdrea pe care o ia o fracțiune e (£), când se înlocuesce z prin +; avem: (Be) A A o îi AT) A TUT da ue 2 (IE), 4 + CUP DV), Ape e e PUI) 20, Ape 476 BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINŢE Relaţiile (12) nefiind alt-ceva de cât desvoltarea colânei de ordinul z din (11), pentru ca și relaţiile exprimate de cele-alte colâne din (11), să fie în acelaș timp satisfăcute, este suficient ca: (15) n: > pi Relaţiile (12) determină din aprâpe în aprâpe valsrea coificenților A, Ag... Azi în funcțiune lineară de A;, care r&mene arbitrar. Aceste relațiuni fiind aprope aceleași ca cele stabilite de d-l Emanuel în arti- colul citat, se găsesce că și forma coificenților va fi aceiași. Coificenţii 4», m >> p: r&mân arbitrari și termeni corespundători pot fi cuprinși în IN (x)y(z,9), care cuprinde funcțiunea arbitrară 1. Prin urmare soluțiunea generală a problemei, pâte fi representată prin: F (2,9) = (6 + Le unde: Fe (e) = fate o au a care nu cuprinde de cât z coificenți arbitrari: AM a Le RA MIR 100 2. Problema tratată la început, pote fi considerată ca un cas particu- cular a celei următâre: Se dai doue famihi de câte n curbe algebrice : i Ji i Jai Aa e ae a oua ast-Jel că done curbe corespundătore (f; şi £;) să nu aibă nici o asinoptotă comună. Să se determine o curbă algebrică F, ast-fel că punctele de in- Zersecțre ale curbelor E cu g;, să fie aceleași cu punctele de intersectie ale curbelor j; și Zi; și curbele F şi ff; să azdbă în punctele lor de întersec- Zune contacte de ordinul p; (1, 2...n). „Ecuația generală a curbelor, cari trec prin intersecţia curbelor /; și &;, esie,; (1) 40 (72) SA (ae, VA) O; (4,9) +&: (2,9) VW, (2, 9). Punctele de intersecțiune ale curbelor / şi g; sunt date de sistemele de ecuații: 2) (7 (4, y) = (3) | DR lg BI lg (59) =o Curbele / și sg; netrebuind să aibă alte puncte comune de cât acelea determinate de sistemul (2), urmeză ca sistemul (3) trebue să fie incom- parabil; adică dacă unu elimina pe + între aceste ecuaţiuni, eliminantul obținut trebue să se reducă zdepzc la o constantă diferită de zero; or acesta nu va avea loc, în genere, de cât în casul când 0; (£,y) repre- senta o familie de curbe paralele cu g; SS ce TIR E E) CA a SA BULETINUL SOCIETĂȚII DE SCIINȚE 477 Fie deci: (4) 0; (4,9 = 90: (8). Punctele de intersecțiune ale curbelor și Zr (£ T 2) nu trebue să de- pindă de curba g; deci: (5) O =), or am vEdut că 0; nu depinde de cât de g;, deci pentru ca relaţiile (4) și (5) să fie compatibile, trebue ca curbele g; și 2, să fie paralele; cum „Q; și e sunt două curbe dre-cari din acestă familie, resultă că curbele g trebue să fie tote paralele între ele. Prin urmare putem representa ace- ste curbe prin ecuaţiunile: (6) s—a, —0 g—a3=0...D—da=9, g representând o relație algebrică dată, iar 4, 43... a, nisce con- stante date și diferite. Procedând în mod analog ca în casul când curbele g erau un sistem de drepte paralele cu Oy, se găsesce că soluțiunea cea mai generală a problemei pote fi representată prin: z=n J=0o NA Pf) = ca (6,9) IL 02 A(g — a) vi II(9)y (+y), unde: | : O, Oa (947 II (0) = (g—aj) (7—a)...(g—a,) TEA je fi gay” iar VW (2,y) o expresiune algebrică arbitrară. Punend: J 0; (0) = (0) A (4 a), și făcend abstracţie de termenul, care cuprinde funcțiunea arbitrară w putem scrie: z=u (8) Fa fi ) 90). Să luăm derivatele toza/e succesive din (8), avem: d F in def AO ef, d'Q; - 9) dat aa |o. due sie d dr 25275 AA alia 1? A | În puncte de intersecțiune ale curbelor f; și g —a;, trebue să avem: i: d? fi sa 5 (pe 2 0 45) „AK, nisce constante diferite de zero. Prin urmare în aceste puncte, in- „tersecţiile curbelor /; și —a;, va trebui să avem: e DEO e 07 e SRO E Ra E EP RIN ORE PRO PRI A 478 BULETINUL SOCIETĂȚII DE SCIINŢE (11) —— > — > Pe Mi A PRR or: [ 40; 40: de da „de dr d? 0; E Z: O; ra a = dz de ii (12) d? 0; _ 470 i zi + 40; e di (e Ep RE oara B, ... Bz-a depindend numai de derivatele zoza/z succesive ale lui F „în inel cu z. x ZO; Pentru că: 0, dz i tate „20 trebue : Da a A Sal Zi => î Aa 0 AI a a 2 tea Sa : | 200 E Poll 018 pr A, însemnă că curbele 2—; şi f; ar fi tangente în | pi punctele lor de intersecțiune, lăsând la o parte acest cas particular, re- sultă că în genere trebue să avem: do; i da e în urmă din aprope în aprope se deduce: 220; d:Q; 2/0; =— 90, — 0... = 9, do? de de? și relaţiile (11) sînt echivalente cu următorele : 4/0, E 4/0, i Be 4?0; a 4 O, ză ES de? pl ea == 0 SAE dz? == 0 Xp i ip); relații analoge cu (13) de la No. 1, în care considerăm pe g ca o va- riabilă independentă. De aci înainte soluția problemei este anal6gă cu cea tratată la început. BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINȚE 479 APLICATIUNI LA CALCULUL PROBABILITAȚILOR DE D-| |. GHIBALDAN Primită la redactie la |, Noembre curent. I) RENTELE VIAGERE Definiţiune. 1. Se numesce z7ezză vzageră o sumă plătită anual unei singure sai mai multor pers6ne pe un timp determinat (renza femporară) sau până la morte (renta viageră proprii d15ă). Să luăm casul unei singure persâne și să găsim capitalul, ce trebue depus pentru a avea o rentă viageră, a cărei valdre se cunosce. Speranța matematică. — Tabelele de mortalitate 2. La o rentă viageră trebue considerat va/ozea rentei (câştigul personal) și probabilitatea, ce are o persână de o vîrstă Gre-care de a trăi un timp mai mult sau puţin îndelungat. Probabilitatea ca o persână de 7 ani să ajungă la virsta 7 ani este raportul dintre numărul persânelor, cari trăesc la vîrsta z și numerul per- s6nelor, cari trăesc la vîrsta 7. Aceste numere sunt date de tabelele de mortalitate. î Realisarea câștigului depinde dar de valdrea rentei și de probabilitatea de a trăi un număr Gre-care de ani; produsul dintre valbrea câștigului și acestă probabilitate, să-l numim, după cum se obicinuesce, sperauța ma- tematică. Notaţiuni. 3. Vom însemna cu V,„ numerul persânelor de acestă vîrstă, cari trăesc la z ani Va > >» >» > >» Hz >» Va > > > > >» n-2 >» şi în general cu V„yy numărul persânelor de aceiași virstă, cari ajung la limita z-l-Z ani, admisă de tabela considerată, adică la acestă epocă numărul celor cari trăesc este zero. a, valdrea rentei viagere C, capitalul, ce trebue depus și 7, interesul anual al unui franc. 480 BULETINUL SOCIETĂȚII DE SCIINŢE Renta viageră imediată. i depusă cu interese compuse devine după un an a. Pentru a 4. Suma îi timpul de un an, acea persână are o probabilitate de a mai trăi, egală cu Var A să, “+. După cele dise mai sus, speranța sa matematică va fi Va a Va rr Vu Pentru anul al doilea, speranța matematică va fi a Vaya, (+72 V,„ și pentru epoca limită dată de tabelă, speranța matematică va fi a Ve (77 Va Făcend suma tutor acestor speranțe vom avea speranța totală sau ca- pitalul C, ce trebue depus actualmente pentru a avea chiar la sfîrșitul anului prim o rentă viageră 4, PE aaa a Cp V, at, (74+2P piei a a, Va _- | pa e fete Ia q ih Vas pi . SE papii Să punem D= V 1 Sp 3 e Ie Lois ( a (7 Vom avea formula definitivă a. rentei viagere imediată a = 5. Valdrea actuală a unei rente viagere imediată de 1 leu se va ob- „Să punem ține făcend în formula (2) a—=7, avem ast-fel drept valdre A n S pă — A, vom avea ast-fel nisce coeficenți A,, cari pot fi calculați direct A cu ajutorul formulei (1). Cu acestă notațiune formula (2) se va scrie mai simplu. (3) (SAE BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINŢE 451 Rentă viageră diferată. 6. Când renta se plătesce după un numer Gre-care de ani în urma epocei plasărei capitalului, atunci avem o repză vzageră diferată. Pentru a găsi valdrea actuală C, a unei ast-fel de rente, fie p—z versta actuală a unei persâne, care voesce să aibă o rentă viageră g, începend de la etatea 7 ani. Probabilităţile, ca să ajungă la versta z+-z,r14+-2,..., 1 + Fani, sunt pia A a NI SN cal Al ee) | 05 : speranțele matematice respective vor fi Ș d Va a ş sp SIA PA d Pi ji Va Pt. Vai (EET. Ve Suma tuturor acestor speranțe va fi capitalul căutat C,, avem ast-fel: [ZA V, IE VE i i Aa Vata | EAI NORI 3 e 2 ai) (27) sau după (1) a S, (4) C, Sa (7 7; ja Rentă viageră temporară. 7. O rentă viageră se numesce Zemporară, când se plătesce un numer determinat de ani. Să însemnăm cu C(, valdrea actualăa capitalului, ce trebue depus pen- tru formarea unei ast-fel de rente Fie C, valrea actuală a capitalului, care produce o rentă diferată la 7 ani, epoca la care înceteză plata rentei temporare. Suma acestor dou€ capitaluri va da valdrea actuală C a ca- pitalului, care produce o rentă viageră imediată, vom avea: CO, de unde: (5) (3 Ni Substituind lui C și C, valorile (2) și (4), avem: 7 Mia (Si, Z Sa | 5) Ga | Va, A (7) Vs aval Formarea capitalului prin anuități. 8. Capitalul necesar la formarea unei rente viagere diferate pâte fi constituit prin plăți anuale de anuități, cari rămân în beneficiul compa- 2 BULETINUL SOCIETĂȚII DE SCIINŢE niei în casul, când cel care trebue să primescă renta more înainte de termen. Pentru a găsi valGrea acestei anuități, vom observa, că ea este egală tocmai cu renta temporară, pe care ar avea-o depunttorul versând ime- diat un capital necesar la constituirea rentei diferate. Plata anuității începe cu un an mai curind de cât renta temporară respectivă, de Gre:ce anuitatea se plătesce la începutul primului an, pe când renta se plătesce la sfirșitul anului. Deci capitalul C; este mai mic de cât capitalul C, tocmai cu valdrea anuităței a, adică avem : a CC și după (5) 5 zi a Sue pt VA Si | ie i, i Aa (77) fue de unde (A: | i (6) FE Spa ZE SA Top 200 0 ce ela all Renta viageră constituită asupra dou& persone. 9. Să considerăm casul, când o rentă viageră e constituită asupra dou€ pers6ne și anume ipotesa, în care compania se angajeză a plăti renta pe tot timpul cât ambele persâne vor fi în viață. Fie 7 etatea uneia din cele două persâne considerate, V„ numărul celor cari trăesc la acestă vîrstă; 7 etatea celei da doua persone și V,, numerul celor. cari trăesc la acestă vîrstă. Probabilităţile pentru prima persână de a mai trăi 1 an, 2 ani, 3 ani, etc. sunt; Pau Ve 2; i A 0 e Probabilităţile pentru ca a doua persână să mai trăiască 1 an, 2 ani, 3 ani, ete vor (ue de A, Ura a i ) (i (5 Probabilitățile ca aceste dou& persâne să trăiască împreună 1 an, 2 ani 3 ani, etc., vor fi după regula probabilităților compuse: | e aa STEA Vama _Umţa One Uma V, Use Vn (3 speranțele matematice respective a V, 2-1 Goi a Va Urme 0 NON ăia dă O Aaa pie rea Ul BULETINUL SOCIETĂȚII DE SCUNȚE 433 y = — Suma acestor speranțe dă valdrea actuală a capitalului C,, ce trebue depus pentru a avea renta g, î a [E WI V, (a 2 (7) Co dei stă afl sefi Es + Al, sk EU Ir (z-k-7)2 seria din parentesă trebuind să fie prelungită până la limita tabelei de mortabilitate. Să punem: V, MI Va 72 (8) A a ză at e Nat aa BUN De a RE rr (+7) ta formula (7) se va putea scrie a (9) Ca ZI LA FI y Se ae 9 bis. Pentru a avea val6rea actuală a unei rente viagere de 1 franc constituită asupra două persâne ale căror virste sunt z și 7, să facem A : SI în (9 4a-+ z, avem drept valdre SI ZARIT PAR Acestă valdre să o însemnăm CĂ 7 eu A, 4 adică: A de PE Vata at ia Va U aţa AL 1, 77 [ji V, rr (77): .... fe Coeficienții A,,„ se pot calcula direct. Făcend us de acești coeficienți, formula (9) se va scrie mai 'simplu sub forma : (9) (0A — d. A 7220 Renta viageră constituită asupra dou€ persone până la ultimul deces. 10. Să considerăm casul, când o rentă viageră constituită asupra două persâne e plătibilă până la ultimul deces, adică compania servesce renta chiar dacă una din persânele asigurate ar muri. I 1 Probabilitatea ca o persână de 7 ani să mai trăiască 1 an este aaa ia i iar probabilitatea contrară sai probabilitatea, că acestă persână să moră 4 “rest AD e aie te a N AAC RL SE 4 4 ia Probabilitatea ca cea-laltă persână de 7 ani să moră peste 1 an va i (ta E: i CA ar Vaal E 5 p55 Mia Probabilitatea ca aceste dou& persâne să moră în cursul anului va fi: 484 BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINŢE CE il cal i ai Vara ) ( (ai (+ E eee și prin urmare probabilitatea contrară sau probabilitatea ca una cel puțin din cele două persâne, să trăiască pînă la sfirșitul anului va fi: Var ft = Vu A Vai pi a i ȘI (+ șI pi ) (+ A Um AA V, A il, WU Ia A i (E In acelaș mod, probabilitatea ca una cel puţin din cele dou€ persâne să trăiască 2 ani va fi: Vaya S î U m-a : Vaya Ura V, Uma SUA Să Speranțele matematice respective sunt: a ( | 0ba IE (e Va i Du : 7( —- 7 (i |/45 Ei ZA Va je Uma Va Ua-ta (+7 pp, Um a 45 Us j Suma acestor speranțe dă val6rea actuală a capitalului C, necesar la constituirea unei ast-fel de rente: V, Vaz ct | ap f alaat aa a 1 m + lei aaa] jecă a | Va Uma 3 Va Uma 4 70 | EA (Fr): sau cu notațiunele aci admise: (10) n Ce Sala, A Ca A A In formula (10), coeficientul lui a este valdrea actuală a unei rente viagere de 1 franc, constituită asupra două persâne până la ultimul deces. Când n = m, avem formula; (11) CA), | “atte A Bă Sumele depuse pentru formarea capitalului. 11. In casul rentei viagere constituite asupra celor două persâne până la ultimul deces, etățile fiind 7 și 7, se pâte cere, în ce proporție trebue, să se contribue la formarea capitalului, Fie A și B cele două persâne și să evaluăm speranța matematică, ce are A de a primi partea sa din renta 4 pentru un număr A de ani. BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINȚE 4985 A își pote face următorele dout ipotese u . tz e 2 d 4 4) sau A și B vor trăi și speranța, ce are A dea primi suma — a va fi 2 Ea a e, (aa A Zei (PE Dai DZ a URA 6) cau A va supravețui singur, când speranța sa pentru a primi renta întregă a va fi a Var zi) (ep IE Da Suma acestor dou speranțe parțiale va forma speranța totală a lui A. Operând în mod analog pentru fie-care an, vom găsi speranța totală a lui A. Cu acelaș procedeu vom găsi speranța totală a lui B. Capitalul C, va trebui să fie împărțit în părți proporționale cu aceste speranțe totale. 12. O rentă viageră constituilă asupra dou persone pote să fie ferată cu un număr Ore-care i de ani. Să considerăm casul până la ultimul deces. Fie ș și m etăţile considerate, peste z ani aceste cetăți vor deveni 144, ME. Valdrea rentei viagere de 1 franc constituită asupra celor două persone până la ultimul deces este peste 7 ani. a, + In, Si App EL 4) prin urmare valorea sa actuală va fi / Are —- Amt ar Ap mat (2 Er i Probabilitatea ca persâna de virsta 7 ani să mai trăiască 7 ani este 6/8 ei, ; fe pa Pentru ca să mai trăiască 75 şi pentru persâna de 4 ani va fi Lcă împreună / ani, probabilitatea este Ve Ia y-? Vrei e Speranța matematică corespondentă rentei diferate a va fi a ; | tisă paie D (e) V, ; (Le (44 a a MD Au, Pale ). Sumă de termeni analogi va da expresiunea capitalului definitiv. (Va urma). 486 BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINŢE VERTEJ CU ABUR NOU MOTOR ROTATIV CU DUBLA DENTANTA LIBERA DE i ȘTEF. C. MICHAILESCU I. Premers istoric asupra desvoltării mașinei cu abur și asupra fazelor teoriei acesteia. O privire cât de repede asupra mersului unei descoperiri, ne procură tot-d'a-una mijlocul de-a judeca cu mai multă pătrundere valdrea inova- țiunilor aduse în aceiași ordine de lucruri și superioritatea ce ele pre- sintă asupra progresului realisat. Firul chestiunei mai deslușit să respică, dacă compasul minţii îl pâte cuprinde dintru început. Fazele de însem- nătate ale desfășurării sale, rechiemate fie chiar în trăsuri generale, ne servă învederat a măsura dintr'o singură ochire distanța percursă, și fe- luritele ci peripeții. In așa chip es la ivelă împrejurările norocite de cari invențiunile au fost întâmpinate, dar mai ales jertfele ce adesea ele au cerut, munca obstinată și strădăniile nebiruite ce propășirea lor a costat. Paralel cu acestea, se pote apoi ușor aprecia înrîurirea pe care supunerea unei puteri uriașe a naturii, precum este aceia a aburului, a esercitat asupra mersului omenirii, în general. * Când o idee de inspirațiune, ori-cât de rudimentară în forma ei în- cepătore, nemeresce direcțiunea în care ea pote fi cu folos aplicată la înlesnirea și ușurarea condițiunilor traiului omenesc, invențiunea în săm- bure este creată, și viitorul ei asigurat. Teoria sosesce cu luminele ei consciente de causă la efect, cu mijlocele sale de prevederi neîndoidse, mult mai târdib în calea invenţiunilor, după ce adică aplicațiunea practică și-a făcut drum în lume, cu singurul titlu al utilității sale probate. Dar din acel moment, de la întâlnirea experienţei cu forma mintală a principiului ei, invențiunea merge cu pași neasemănat mai repedi spre desăvîrșire, alături cu schimbările trudelnice și adesea lung timp înțepe- nite, pe cari rutina singură i-ar fi adus. Ca în ori-ce înnoire de lucrări, pe terenul descoperirilor mai ales, se disting în adevăr două diferite peri6de în desfăşurarea lor în timp. Vin dintru 'ntâiă inspirațiunile cari, din cine scie ce, se deşteptă de-odată în creerul omenesc, ca nisce licăriri neașteptate în negura de nesciință de care spiritul e încă cuprins. Imprejurul acestor scântei fenomenale se în- BULETINUL SOCIETĂȚII DE SCIINȚE 487 vârtesc apoi vreme îndelungată dibuirile practice, încercările de fapt, cu succesul lor întâmplător. După experiența grămădită de vreme, și ascuţirea minții prin noui și felurite cunoscințe, urmeză peri6da teoretică sau sciințifică, în, care apli- cațiunile sunt întemeiate pe principiile și legile fenomenalității încercate. Atunci în puterea măsurii precise a raporturilor ce înlănțuesc. succesiu- nile fenomenelor, îndeletnicirile technice iau forma lor conscientă și. se îndrepteză spre desăvirșire, conduse acum de cunoscința aprioristică a acelor raporturi de neclintit adevăr. E învederat că rota, ca mijloc de-a înlesni transportul greutăților și călătoria, a premers ori-cărei teorii cu privire la desfășurarea circonferenții și la frecarea suprafețelor puse în contact, după cum se ivesce măsura empirică a vremei, înaintea teoriei astronomice a mișcărilor globului pămîntesc. Teoria, odată că sa format însă, ea aduce sancţiunea logică a inven- țiunilor de sugestiune, le dă rațiunea lor de-a fi, dar mai presus de ori-ce, ea întăresce încrederea omului în efectele alcătuirilor sale mintale. Por- nirea spre mai bine nu mai șovăie la fie-ce pas, ci dimpotrivă se simte puternică și ajutată cu aripi de nădejde, prin stăpânirea formelor abstrase la cari fenomenalitatea este redusă. Timpul se scurteză atunci, și trudele omului scad, pentru a-i lăsa putinţa de a merge tot mai departe cu pro- pria sa cultivare. Inlesnirea ce desvoltarea mintală aduce pe felurite căi traiului omenesc, merge apoi pe aceiași linie cu progresul social, sub tâte formele lui. E firesc că măcinatul de pildă, saă sfărâmarea grăun- țelor între două pietre suprapuse, să fi preces morilor cu abur și pietrelor artificiale de adi, — atât numai, după cum observă economistul Chevalier, că în vechime, când piatra era mișcată dc braț, se cerea un om, robit A VA acestei sdrobitâre munci din zori până înoptat, pentru ca să îndestuleze dout-deci și cinci de guri, pe când adi, grație puterii aburului, cu totul stăpânit, e de ajuns supraveghierea unui singur om, pentru ca pâinea dilnică să fie asigurată la patru mii de semeni ai s&i.... In resultatele acestea surprindătâre, din domeniul vieții pipăite, stă pu- terea formelor abstrase pe cari mintea le adună și le închiagă din ma- terialul înv&țămintelor ei de observațiuni. * Cui datoreză omenirea scânteia prodigidsei invențiuni a chiemării abu- rului în serviciul ei?... Credem că meritele atribuite inginerului Salomon de Caus (1615), lui Eduard Somerset, marchis de Worcester (1663), lui Thomas Savery (1698), ca fiind părtași ai invenţiunei, nu se justifică în deajuns, de re-ce tipul mașinelor ce ei descrii sau pe cari le realisaseră, eraă, propriii vorbind, nisce pulsometre fârte primitive, cu unica destinațiune de-a ridica apa la înălțimi, iară nici cât motâre, în sensul nostru de adi. Machina ingi- 488 BULETINUL SOCIETĂȚII DE SCIINȚE nerului Savery, care avu mare succes practic, r&spundea la o nevoie sim- țită a timpului, a cărei problemă frământase mult lumea technică și sa- vantă de pe atunci, aceia de-a seca minele de apele ce le inundau. Căl- darea acestei machini, neputend pune însă vaporul în tensiune puternică, apa trasă în recipiente abia putea fi urcată, prin presiune directă, la câți-va metri de înălțime, ast-fel că problema în sine r&măsese aprope întregă, și chiema la lucru ingeniul altor născocitori. Cu anevoință se pote precisa cui revine gloria acestei invențiuni, căci invenţiunile nu resar, încheiate gata, în totă strălucirea formei lor desă- vîrşire ca Minerva din țesta lui Jupiter. Sumă de idei risipite pare că se adună și se încheie în Dotări plăs- muirii unui gând măreț. Abatele Jean Hautefeuille, în 1678, își închipuise o cutie rectangulară resistentă, în care apa să se ridice printr'o țevă pusă în comunicațiune, după ce sar aprinde în acea cutie pulvere de pușcă. Celebrul Huyghens rotunji cutia și o făcu cilindrică, astupând:o cu un piston mobil, sub care să se întâmple explosiunea, și pistonul să se ridice în sus. Gazele calde aveau să iasă prin anume ferestre cu valvule, putem dice, date în piston. Presiunea atmosferică, după eșirea gazelor, trebuia să întârcă pistonul la posițiunea lui dintâi. Tigiul sau drugul pistonului putea în felul acesta să ridice greutăți, să efectueze adică un lucru Gre-care mecanic. Din acestă privire dar, machina lui Huyghens merita numele de zzozor (1680). Noi credem că mișcarea alternativă a pistonului în corpul unui cilindru, este punctul! de plecare al utilisării mecanice a expansiunei fluidelor calde, și Huyghens împărtășesce și aci o frunză de laur din corona marei des- coperiri. Medicul și fisicianul Denis Papin, care secundase pe Huyghens în ex- perimentarea motorului stă cu explosie, se gândi cel dîntâiă la înlo cuirea pulverii prin abur, și cu drept cuvînt, el e dar privit ca inventa- torul acestei mașini. Căldarea hermetic închisă, în scop de-a ridica temperatura de fierbere de-odată cu tensiunea vaporilor formaţi, de și la început cu o destina- țiune cu totul alta de cât aceia a însuflețirii unui motor, totuşi ca idee sugestivă, este datorită asemenea ilustrului Denis Papin. Demn de ob- servat este că fierbătorul sau «digestorul» s&ă era din capul locului pre- vădut cu o supapă de siguranță, regulată pe principiul pârghiei în des- chiderea ei, după cum o vedem funcționând și adi la cazanele de ali- mentare al mașinelor cu abur. Căldarea lui Savery nu avea supapă; introdu:erea unui mijloc automatic de siguranță, care însemna un pas de mare importanţă în mișcarea industrială a utilisării aburului, prin pu- BULETINUL SOCIETĂȚII DE SCIINȚE 439 tința ce se dedea de-a pune fluidul dinamic în tensiune mare, este ideia unui fisician francez, Desaguliers. Doctorul Papin avea mare îndemânare la experimente, de dre-ce lu- crase mult timp și în Anglia, ca asistent în cabinetul de fisică al pro- fesorului Robert Boyle, de la care dobândise un concept clar asupra puterii de extindere a gazelor încăldite. In baza experienței sale personale și a cunoscințelor lung timp adunate, el concepu planul de construire al unui vapor cu rote, pe care îl și realisă. Rotele erai învirtite prin puterea unui motor cu abur. Acum motorul s&u, după exemplul lui Savery, era înzestrat cu căldare deosebită, de unde la început, apa ce trebuia să se vaporiseze, Papin o introdusese chiar în corpul pistonului, în locul pulverii detunătâre, unde urma să fie încăldită. Condensaţiunea era provocată, după ce pistonu ajungea la finele cursei sale de ridicare, prin ploie de apă rece, aruncată în camera cilindrului. Apăsarea aerului aducea pistonul la loc, pentru ca fazele să reincepă, și un balancier legat, prin unul din brațe, de trunchiul pistonului, trebuia să învirtescă râtele (1690—1707). Sorta îi sta însă mereu împotrivă, ast-fel că Papin lăsă lui Fulton gloria isbândei dea întrebuința aburul la navigațiune. Prima mașină atmosferică, întocmită de-altmintreli aprope identic cu aceea plănuită de Papin, este opera unui meșteșugar englez, Thomas New- comen, care, după grele și felurite anevoințe, isbuti să-i facă drum în industrie și să dovedescă tot-d'odată, în mod pipăit, că concepțiunea fi- sicianului francez se găsea pe adevărata cale a utilisării aburului, ca pu- tere motore (1705). Iscodirea genială a unui băețandru, Humphrey Potter (1713), pus să manevreze pârghiile robinetelor de admisiune și de stropire a vaporului, — ideia acestuia de-a lega pârghiile acelor slavine de drugul balancie- rului, pentru a fi mișcate de-odată de aceste, aduse o neașteptată per- fecționare în mersul motorului Newcomen. Pe de-oparte se înlătura nevoia de-a se recurge la atențiunea și mâna omului pentru o slujbă atât de mărginită și de săţi6să, iar pe de alta mașina dobândia mai multă stă- pânire de sine, în mersul ei dinamic. Indată ce inginerul Beigton, în vederea încercării reușite a lui Potter, regulă mecanismul de admisiune și de eva- cuare, prin pârghii articulate, prinse de balancier, numărul curselor pisto- nului deveni îndoit și travaliul mașinei spori simțitor. Cu puţine și mici modificări, aci se afla mașina cu abur când se ivi geniul care avea s'o desăvirșescă, scoțianul James Watt. Un concurs norocit de împrejurări părea că-l arată ca anume chemat pentru a duce până în capăt invențiunea care mijise. EI întrunea în adever 490 BULETINUL SOCIETĂȚII DE SCIINȚE și abilitatea unui experimentator de frunte, și erudițiunea sciințifică a timpului, dar mai ales cunoscințe technice dobândite în atelier. | Cu o intuire adâncă, Watt pătrunse îndată secretul funcționării și prima sa pornire, pentru o mai bună utilisare a căldurii vaporului, fu dea se- para condeusatorul de corpul pistonului, lăsând în sciință urma celebrului s&u principiu, numit al «păreților reci». El deschise întâiă ochii construc- torilor asupra condițiunii fundamentale ce trebue să îndeplinescă economia unei mașini cu abur, de-a se păstra anume căldura câștigată de cilindru şi de-a trimite vaporul care a servit, întrun spațiu cu totul separat, cât mai rece și mai vid ținut. De aci urma neapărat și ideia de a protege cilindrul prin înveliș r&i conducător de căldură. Economia însemnată de combustibil care se realisă îndată prin aceste disposițiuni, îl puse repede în relief. Watt nu avea preget: dilnic își construia aparate pentru noui expe- rimentări, şi neîntrerupt aprofunda prin studii puterea și natura intimă a aburului. Descoperirea «căldurii latente» datorită profesorului Black, făcuse mare sensaţie printre învețații acelei epoci, și Watt profită ce d'iîntâiu, în aplicațiunile sale, de cunâscerea acestei călduri «ascunse în spaţiurile intermoleculare ale vaporului». Incetinimea mișcării pistonului, care abia făcea până la 18 curse pe minut, nu putea să mulțumescă simțul mecanic înăscut al ilustrului sco- țian. După multă chibzuinţă și anevoidse încercări, oul lui Christoffe Co- lomb fu aședat. Era în adever forte simplu ca cilindru să se închidă de ambele părți, și aburul să vie a lucra alternativ, în spațiul acela mărginit de pereți stabili și rezistenți, când pe o față, când pe cea-laltă a pisto- tonului mobil, înlăturându-se ast-fel intervenirea, tot-d'a-una variabilă, a presiunei atmosferice. Ceia-ce și făcu Watt. Alături de acesta, cilindrul fu prev&dut cu o cameră laterală ge i Zribuțiune, din care vaporul activ ce vine din generator, să petrundă în cilindru prin ferestre sau lumini aședate la extremitățile lui, ast- fel în cât să acționeze pistonul în mod ritmic, urmând mișcarea de oscilațiune li- niară de care îl vedem animat. Aburul mort care servise într'o cursă a pistonului, era mânat în condensator, prin acelaș mecanism al distribuirii. Prototipul machinei cu dublu efect era dară turnat, și el pare adi atât de firesc, în câtam putea crede că din capul locului va fi fost așa al- cătuit | * Feluritele probleme ale mecanismului de transformare a mișcărilor se iveai de-odată cu năzuința de a asigura machinei un mers absolut pro- pri sau automatic. Watt găsi faimosul para/elogram de la extremitatea balancierului, care înlătură nevoia contra greutății din partea opusă, de Ore-ce tigiul pistonului lucra ast-fel direct pârghia de basculă, iar nu prin BULETINUL SOCIETĂȚII DE SCIINȚE 491 intermediul unei cârde sau lanț, după cum era mecanismul înainte în- „chipuit. Mișcarea de rotațiune a arborului fu realisată prin Biela și ma- utucla lui Wasbrough (1778), iar uniformitatea rotațiunei și învingerea punctelor mârte prin inerția volanului, imaginat și încercat deja cu succes, de Kean Fitzgherald (1758). Gruparea atât de armonică a tutor acestor organe fu opera lui Watt, în cât plăsmuirea întregei economii a mot6- relor moderne se trage de la el. Fiind că aburul însemna combustibil și prin urmare cost al travaliului câștigat, el cugetă la mijlocul de a potrivi, printrun mecanism anume, intrarea fluidului în motor, în proporțiune just necesară pentru învingerea rezistențelor ce pistonul întâmpina. «Regulatorul» cu forță centrifugă condus chiar de arbor, care îi trans- mitea în fie-care clipă măsura travaliului ce avea să efectueze, respunse de asemenea acestei ingenidse probleme. Omul de sciință voia însă să aibă, pe lângă regularitatea deplină și ajungerea de sine a mecanismului, — voia să aibă și nota precisă a efec- tului mecanic, ce se petrecea în piston. Cum nici o meșteșugire nu re- zista geniului scui, el mai înzestră sciința dinamicei cu un instrument destul de sensibil, pentru măsurarea valorilor practice, întocmit pe prin- cipiul cântarului cu resort. Acest instrument, adaptat de piston, indica printr'un ac, presiunea interidră a vaporului și de aci travaliul ce el efectua; me&sura ast-fel luată, pârtă numirea de zrava/u incat, fiind că acel cântar de presiune a păstrat până adi numele de BULETINUL SOCIETĂȚII DE SCIINȚE 493 cele dou& temperaturi. Cercul sau fasele evoluțiunei sunt, după Carnot, perfect reversibile, în ipoteza invariabilității cantitative a căldurii. Când pistonul învinge rezistențe exteridre în drumul s€ă, întrun sens saii altul, o cantitate de căldură a fost transportată din căldare în condensator. Dacă travaliul câștigat ar fi cheltuit după aceea întru a comprima fluidul, spre a-l readuce la volumul scă primitiv, noi am redobândi tâtă căldura inițială a vehiculului din generator. In alte cuvinte: căldura care a stră- bătut prin motor, pote fi integral obținută dacă întârcem operațiunea, transformând expansiunea în compresiune. Cu tâte că din acest principii reese clar materialitatea căldurii, Carnot reducea totuși natura intimă a caloricului la mișcare, » » și dentantă: = pista 2 ata ai 9 ARO 1830 «Cornouailles» (sistem Watt. perfecț.—dentantă lungă). 263.600. 1880: Compound 213 e reia ti ata sama ui aa AR RIN) 1885 » perfecţi. 7 3 vale ii dun 0 cca teal oa eaI 9 0) 1890 > > BI Ra ee) In intervalul de timp aci cuprins, consumațiunea scădu dar de la 13 klgr. cărbune la 0,650, la cele mai perfecte sisteme, pentru acelaș travaliu unitar, cal-oră. De unde o ca/orize nu producea ca travaliă util de cât 2,66 kilogra- mometri în mașinele primitive, adi, ca rendement total practic, ajungem a obținea, în medie, până la 70, cu aceiași unitate de căldură. X Economia interidră a mașinei încercă de la Watt încoa diferite schim- bări, tipul ortodromic fiind însă păstrat. La pătrunderea vaporului în cilindru se întâmpla pierdere de încărcare, prin strecurarea sforțată a vaporului pe ferestrele sau luminele ce se des- chid treptat. aha Americanul G. H. Corliss prefăcu radical mecanismul de distribuțiune, reducând spațiile morte, de odată cu găsirea unei noui meșteșugiri pentru deschiderea instantană a ferestrelor. Orificiile de scăpare se desvelesc în acelaş mod, după alcătuirea lui Corliss, în cât contrapresiunea pe piston era micșorată. Sistemul american realisa o economie vEdită în consuma- țiunea de abur, și mașina Corliss își făcu repede vînt în industrie. De altă parte, A. Kirk și Benjamin Normand construiau motore cu detantă în cascade, sau cu dublă și triplă expansiune. Construcțiunea se apropie dar de cerințele teoriei, în cele dou& decenii din urmă. Introducerea detantelor prelungite, presupunea o adiabacitate perfectă în tot timpul evoluțiunei vaporilor, pe când în realitate fluidul perdea prin convecțiunea și radiarea pereţilor cilindrelor, și a tutor părților în- căldite de acestea, o cătime simțitâre de călduri, ca la o ca/orie și Ju- mătate, după d-l EHirn, la fie-care cursă a pistonului, în mașinele mari ale industriei. In corpul pistonului se observa în adevăr un pond tot- da-una mai mare de apă condensată, de cât acela care trebuia normal să se producă, după teoria luiRankin și Clausius, prin faptul răcirii va- porului în timpul detantei. In mod cu totul firesc, răsări ast-fel ideia în- velișului cald al pistânelor, fie prin gazele de combustiune; fie chiar prin i 4 d L- „BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINŢȚE 499 vapor, pentru ca pierderea prin conductibilitate să fie pe cât posibil în- tîmpinată. 9 Savantul prof. Hirn demonstră în mod experimental și teoretic că cu tot plusul de abur cheltuit, pentru alimentarea învelișului, rendementul caloric al mașinelor cresce, când cilindrele sînt prevedute de. un strat înconjurătăr de fluid cald, la anumită temperatură, bine înțeles. Ajungerea detantelor lungi cu supra-încăldire de protecțiune, era ul- tima perfecțiune ce se aducea motdrelor cilindrice. Dacă pe de o-parte maşina, asemenea unui organism ce se desăvir- șesce, dobândea adaose de mecanisme speciale pentru fie-care funcțiune, pe de altă parte se iveau, în mod paralel, scăderi și greutăți practice în aplicațiunea ei industrială, pe-o scară mai întinsă. Când studiem de aprope, sub raportul economic, bilanțul foloselor și al neajunselor ce presintă fie-care sistem în deosebi, atunci ne convin- gem îndată că nu se pote acorda, în principiu, superioritate absolută unui singur tip, rămâind ca noi să alegem pe acela care corespunde mai nemerit cu felul travaliului ce avem de efectuat, și cu împrejurările materiale în cari ne aflăm. In teză generelă, relativ la încărcarea mecanică a unei mașini, să amin- tim că fie-ce organ intermediar, iutrodus în mersul sistemei, răpesce o parte, mai mult sai mai puțin însemnată, din beneficiul travaliului, ase- menea unui noi samsar care intră în punerea la cale a unei afaceri. Amplificarea mașinei măresce spaţiul ei de instalațiune, adaogă la greu- tatea sa brută, complică construcțiunea și scumpesce prețul ei de fabri- cațiune. „Chestiunea de alegere a motorului se reduce dar la aședarea cumpenii între travaliul ce se câștigă, și între cele-lalte greutăţi cari se impun. La tipurile policilindrice, contra presiunea este mai simţitore, mane- vrarea lor devine mai anevoi6să, prin momentele de inerție cari se mă- resc, și prin complicata cale ce aburul străbate, până la eșire, în cât în- tregul sistem se face «mai 7zerd» după norocita expresiuue a d-lui prof. de la Goupilliere. E învederat că culegerea travaliului cât mai aprope de arbor, tote cele-lalte condițiuni r&mâind egale, sporesce rendementul practic al mo- torului și simplifică construcțiunea sa. În acestă direcțiune, un mecanician frances, Frangois Cave (1825), a introdus în industrie cel mai rațional sistem de cilindre oscilatâre, pentru ca biela să fie înlăturată. O tran sformațiune mai radicală în mecanismul de transmisiune era să vie cu mașinele rotative, la cari, cu Watt începând, se gândiseră mulți mecanici ivindu-se ast-fel o sumă de alcătuiri, după cum se constată din archivele patentelor și ale analelor sciințelor aplicate. In schemă, planul de presiune al pistonului, la acest gen de mașine, este fixat de arborul motorului, împrejurul căruia se închid păreții cilindrului. 500 BULETINUL SOCIETĂȚII DE SCIINȚE Dintre tote combinaţiunile propuse, singure două, tipul Fieldig-Platt și Behrens, remaseră încă în picidre, mai întîi din causa marei cantități de vapor ce ele cheltuiai, comparativ cu mașinele oscilatore. | Din dou€ cuvinte însă, vom înțelege pe dată unde e partea cea slabă a acestor mașini. «Inconvenientul ce presintă mașinele rotative» dice d-l Resal «stă în tocirea, cu timpul, a părților în frecare, cilindru și mu- chiile pistonului, și de îndată ce aburul a pătruns pe acolo, motorul de- vine defectuos.» Şi tocirea e relativ repede. | Xe Superioritatea redementului practic al motârelor idraulice, ajuns adi să atingă valdrea 0,85, cum de pildă la râta lui Pelton, se arată ca un pre- miti de încuragiare pentru întrebuințarea aburului ca forță vie, în detantă liberă, identic comunicată unor aripi sai căușe, fixate de arborul motor. Turbinele cu abur se iviră în adevăr, nu de mult, în concurenţă cu motorii prin presiune, presintând asupra acestor fol6se cari atrăgeau atențiunea Gmenilor de sciință. | «In mașinele obișnuite, dic d-nii ingineri sati și Falconnet,. produc- țiunea travaliului este bazată pe opunerea consiantă a unei resistențe la expansiunea vaporului, în cât fluidul nu ia nici o dată o mare iuțelă. Se utiliseză dar exclusiv presiunea, şi rendementul maximum teoretic este acela al ciclului lui Carnot: To—T d Pt «E posibil însă să utilizări și altmintreli vaporul, lăsându-l să se destindă liber, ast-fel ca să atingă o iuțelă dată prin diferența presiunilor, aceia a clădirii de o-parte, și a mediului de curgere de alta, condensător sau aer atmosferic, ori-ce va fi. Obţinem atunci un gaz animat de o iuțelă capabilă de producțiunea unui travaliă: cum e lucrarea- apei în turbine. E. suficient de a modifica în mod continuă direcțiunea iuțelii relative a vaporului și de a reduce progresiv iuțela sa absolută. Prin analogie cu turbinele mănate de apă, cari dau adi un rendement curent de 0,80, se. pote spera că se va obținea și cu abur un câștig mai ridicat de cât acela de adi.» Vederile acestor distinși ingineri sunt pe deplin justificate. RA Li După înțelegerea sciinței moderne, gazele ca şi vaporii, depărtați de punctul lor de licuefacțiune, sunt sisteme: de puncte materiale libere, d de Gre-ce raza lor de atracțiune mutuală este constant mai mică de cât distanța interstiţiilor eteriane cari le despart. Fie-care particulă constitu- tivă a sistemei este însuflețită de o îndoită mișcare, una de rotațiune și alta de translație, întocmai ca la planete, acesta din urmă fiind însă rec- BULETINUL SOCIETĂȚII DE SCIINŢE 501 tilinie și uniformă. Valrea iuțelii de translațiune, tot-da-una în raport cu masa atomică sau a grupei atomice a gazului, este deci o constantă proprie sau caracteristică, în anumite împrejurări, fapt sare derivă de- altmintrelea din principiul elementar al mecanicei generale, că energia remâne constantă. In ori-ce gaz se află dar îmagazinat un travaliii potenţial, proporțional cu pătratul iuțelii de translațiune a moleculelor sale, și prin urmare cu gradul temperaturii absolute la care gazul este ținut, în vedere că agentul caloric este în sine o formă de mișcare ce se pote comunica. Ca ori- și ce mișcare, căldura se transmite prin adaos sau scădere, până la sta- bilirea echilibrului dinamic între masele cari vin în contact. Când gazele sunt închise în spațiuri cu pereţi resistenți, atunci forța vie a moleculelor vine continui în colisiune cu pereţii aceia, și feno- menul se traduce, după cum arată manometrul, în presiune. statică sau tensiune. Aci stă dar energia potențială a aburului din căldare. Privind faptul în sine, vedem că pereţii de închidere se opun unei furtuni mo- leculare cu atât mai impetudse, cu cât mișcarea eterului intramolecular e mai accelerată, și vibrațiunea eteriană, la o-laltă cu mișcarea masei pon- derale, este căldura ce domnesce în recipient. Intensitatea furtunei, adică a iuțelii de translațiune mult cotită, sau în zic-zac, prin răsfrîngerea de ciocniri a moleculelor în drumul lor înghe- suit, este o funcțiune a temperaturii absolute la care sistemul este expus. Ca imagină de intuire mecanică, avem o masă cu particule libere agitate, sub aparența unei imobilități în tensiune. Din constituțiunea intimă a gazelor, în perfect acord cu teoria ener- giei. și a transformării sale echivalente, reese învederat că curgerea unui fluid pus în tensiune, este o simplă orientare de direcţiune a iuțelii in- herente moleculelor, în momentul când acestea găsesc orificiul recipien- tului deschis. luțelile, în orificiu, devin paralele constituind fire și secțiuni de curgere, teoreticesce isodinamice, de unde_derivă apoi ca consecință inevitabilă, constanța regimului, tot-d'a-una determinat de încărcare, față cu. o: presiune dată în afară, sub ori-ce formă ar fi s'o privim. In resumat, gazele ca și vaporii, flind pentru noi receptori și vehicule de caloric, ele devin izvore de puteri mecanice, prin forța vie ce ele în- corporeză și pe care o pot restitui. Efectul dinamic, absolut vorbind, rămâne învederat acelaș, fie că în- trebuințăm aburul ca presiune, fie că lam utiliza ca iuțelă. “Turbinele cu abur, sau cu ori-ce fluid comprimat, erai dar în principiu tot atât de indicate, ca și motorii idraulici, ca și mașinele cilindrice, cu impuls 4 zezgo, după expresiunea lui Newton. Un mare numer de inge- nise sisteme apărură în consecință și în acestă direcțiune, între cari turbina lui Parson ținea de sigur locul de onsre. 502 BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINŢE La exposițiunea din Chicago, 1893, un noii motor de felul acesta al d-lui dr. Gustav de Laval, se arată totuși superior. In câte-va trăsuri generale, turbina Laval ocupă un spații forte mic: palatele receptore, fixate pe un arbor flexibil, gros abia cât un creion, ai în diametru 14 centimetre, în medie; numărul rotațiunilor, când ten- siunea vaporului este mare, ajunge până la 70 72 pe minut, cu o iu- țelă periferică de 400 metri... O serie de angrenagii elicoidale, modereză iuțela arborului de travaliu. Consumaţiunea de vapori scade până la 7 ei pentru cal-oră, cu un E aci acul economic ce pote trece peste 0,25. Cele iai bune turbine nu consumă mai puţin de 10 klgr. dă pentru același travaliu. . Aceste AED toaca caracterisate prin marea lor iuțelă de rotațiune, au fost totuși forte bine primite mai ales în dou& direcțiuni industriale în comanda dinamurilor ce servă la iluminatul electric, și în marina de război ca aruncătore de torpile, aplicaţiuni în cari este nevoe de o iu- țelă rotativă excepţional de mare Cu același succes, ele pot servi la punerea în mișcare a ventilatorelor, precum și a pompelor rotative... Perfecționarea crescândă de care ele au dat dovadă, le păstreză de sigur și alte căi de aplicaţiuni. Față chiar cu resultatele până aci obținute, sar putea crede că dru- mul a noui studii și încercări, în lucrarea aburului ca curent liber, este cu totul închis. Numărul combinaţiunilor însă în cari o masă fluidă pote evolua între dou€ temperaturi limite, este indefinit, și descuragiarea nu are dreptul de a cuprinde studiul mai depărtat a chestiunii. Cu tâtă slaba atracțiune ce o turbină eminamente prin reacțiune, în felul eolipilei lui Heron, presinta a przo7, prin faptul condițiunilor puse unui rendement acceptabil, totuşi eu am format din înjghebarea unui motor termic, pe principiul reacţiunii, obiectul unui studiu îndelungat. Ca mașină idraulică, turnichetul sati mâra lui Barker, cum se numesce obicinuit în Fisică, nu este în adevăr de recomandat, fața cu tipul celor- lalte turbine, cari se trag de la Euler și cari sînt întemeiate fie pe prin- cipiul reacțiunei, fie pe acela al comunicării directe a forței vii. Ca să atingă un rendement apropiat de al tu'binelor, turnichetul idraulic re- clamă o anume disposițiune a tuburilor de reacțiune, care de altmintreli se pote realisa, dar mai ales se cere o extra-ordinară iuțelă de rotațiune și acesta e punctul nepractic, în casul când arborul de transmisiune ajunge la un diametru mai pronunțat spre a primi un debit mare de fluid . .. Nu e aici locul de a insista asupra însușirilor ce o asemenea rotă ar Pie ca atomi BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINŢE 503 căta să aibă ca motor idraulic, spre a dobândi un rendement aprâpe unitar. Intrebuințând însă aburul ca agent motor, sau ori-ce alt fluid în ten- siune, în anumită filieră de curgere, condițiunile rendementului se schimbă, după cum vom vedea. Prin tipul proprii de construcţiune ce propunem, noi sperăm a fi re- solvat problema utilisării mecanice a reacţiunii unui curent de abur, cu o folosință practică ce deșteptă un deosebit interes. In elogiul biografic a lui Watt, ilustrul Arago dicea: «dacă vre-o-dată reacţiunea unui curent de abur va deveni utilă în practică, incontestabil că ideia va trebui urcată până la Heron din Alexandria.» | Pe lângă acestă idee a străvechiului fisician, mecanicii au trecut însă atâta timp fără multă luare aminte, după cum omul n'a dat atențiune, vreme îndelungată de vecuri, faptului că aburul pote să ridice capacul tingirei în care fierbe închis... II. Descrierea alcătuirii motorului. Alimentarea continuă se face prin axa de rotațiune, avend ast-fel un arbore gol. Anume disposițiuni sunt luate spre a împedica radiațiunea și conductibilitatea, și a reduce la minimum posibil frecarea osiei de gu- lerele sau buclele ei de susținere. Pierderea pasivă de caloric este de altmintreli inapreciabilă pe o distanță ce nu trece de un metru ca lun- gime, chiar de nu sar lua speciale precauțiuni. Industria fabrică adi arbori goi de ori-ce dimensiuni practice și cu o îngrijire ce nu lasă nimic de dorit. Precum se scie, încăldirea nu impieteză asupra coeficienţilor de resi- stență, în limitele de temperatură in cari aburul pote lucra. Profitul acestui arbor-conduct este ușor conic în interior, pentru în- lesnirea curățirii apei de condensațiune ce se formeză în mică propor- țiune, mai ales la început, până la stabilirea regimului. Un robinet spe- cial se află în acest scop, în partea fixă a conductului, înaintea cheiei de manevră a vaporului. O construcțiune proprie de mănecar s7uffiing-boz, în secțiunea de con- tinuitate a conductului fix către cel rotativ realiseză o completă Prin condensațiunea promtă provocată de suprafețele reci ale roții fixe» și prin imediata aspirațiune a ţevelor, spațiul camerii nu este nici o clipă saturat, iar presiunea care domnesce aci este aceea a aerului încăldit la 46" sati 500, temperatura cu care aburul ese din tuburile de reacțiune. Un ușor vid de condensaţiune este ast-fel produs. DIFFERENTES NOTES RELATIVES A LA PHYSIQUE PAR M. D. NEGREANU. Une nouvelle methode de mesure des grandes resistances clectriques. On forme un circuit ă Laide d'un €lement galvanique, dont la force €lectro-motrice e est constante (un €lement Daniell par exemple) et dont la resistance interieure est g, de la resistance inconnue + que nous voulons mesurer, d'un galvanomâtre (shunte si le courant est trop fort) d'un second €lement identique au premier (ge, 9) et mis en serie par rap- port au premier, et enfin de la resistance 7 prise sur une boite de rc- sistances. La resistance g du galvanomttre, ainsi que les râsistances o des 6l€- ments, sont negligeables par rapport aux resistances z et 7. Les points a et b du circuit peuvent tre mis en communication me- tallique ou non. En c, on place un interrupteur de courant. Pour mesurer la resistance inconnue +, on r&gle la resistance 7 prise BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINŢE | 507 sur la boite de resistances de facon que la deviation du cadre mobile „du galvanomttre soit la m&me, les points a et & €tant en communication „ metallique ou non. Comme galvanometre, nous pouvons nous servir du galvanomttre Deprez d'Arsonval. C d. Designant par ], 4, î“ les intensites du courant dans le circuit pri- maire et dans les deux derivations, par 7” la resistance €lectrique du fil a &, les lois de Kirchoff nous permettent d'crire les relations sui- vantes ; pe CA e=I0+otiir e=i(g-ktotkr—r Quand la deviation du cadre mobile du galvanomttre est la meme, “les points a et & 6tant en communication metallique ou non, 2"=—o; les relations precedentes deviennent : = = (04) igo d'ou: o+r=gro+r done = 47, negligeant la resistance g du galvanomttre. Mesure des grandes resistances €lectriques deduite de la methode de Lacoine relative ă la mesure des forces €lectromotrices. La mesure des forces €lectromotrices par la mâthode de Lacoine per- met de determiner les grandes resistances 6lectriques, si Von se sert de 508 BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINŢE deux Elements identiques comme force €lectromotrice et resistance in- terieure (1). d Voici le dispositif experimental qu'on peut adopter pour la mesure de ces grandes râsistances 6lectriques : On forme un circuit ă laide d'un element galvanique, dont la force electromotrice e est constante (un Daniell par exemple) et dont la r€-. sistance interieure est g, de la râsistance inconnue z, dun second €l6- ment galvanique identique au precedent (e, o) et arrange en scrie par rapport au premier, de la boite de râsistances 7. Entre les points a et b du circuit on intercale un galvanomttre (par exemple un Desprez-d'Ar- sonval). En c on place un interrupteur de courant; de m&me en %. Pour mesurer la resistance inconnue z on fait de la sorte que les rc- gi d sistances 7 prises sur la boite des resistances soient telles, que fermant le courant en c et placant le galvanometre dans le circuit, la deviation du cadre mobile du galvanomâtre soit nulle. Dans ce cas, lintensite 3” du courant est nulle. Soit 7, 7, s“ les intensites du courant dans le circuit primaire et dans les deux derivations, g la resistance du galvanomttre; les lois de Kirch- hoff permettent d'ecrire .: A E = 10+o+ie e= io a) —z" e Sachant que z"=—o0, les relations precedentes deviennent : i AA 2=10Fa e=i 7 e ae) 7) (1) Par la mcthode de Lacoine (de Lumsted, suivant quelques uns) on peut com- parer les forces €lectromotrices des deux €lements galvaniques; adoptant, comme je Lai fait, deux clements identiques, le mâme dispositif peut servir pareillement ă la mesure des resistances €lectriques. - „BULETINUL SOCIETĂȚII DE SCIINŢE 309 d'ou: e Sp la resistance inconnue + ctant cgale ă la resistance 7 prise sur la boite des resistances. Machine €lectrostatique fonctionnant dans les deux sens de rotation. , Dans une note, que jJavais presentee ă l'Academie Roumaine, sous le titre: Ozelgues observatious Sur la machine €lectrostatigue Wimshurst, javais demontre que Pon peut construire une machine €lectrostatique fonctionnant dans les deux sens de rotation. | Je decrirai ici le modele construit au Laboratoire de Fbysidue ICha- leur, Electricite) de la Faculte des Sciences de Bucarest : | Deux ip a horizontaux en verre a et a, de 40 centimătres de ia metre, sont mobiles autour d'un axe vertical p 5, ă Vaide -des roues c et d, la premiere fixe, la seconde mobile sur laxe ee, ainsi que de la courroie sans fin enroulce sur laxe 42 et les roues cet. Par le mouvement de la manivelle J,. solidaire ă Taxe ee, dans un sens determine, le disque z effectuera un mouvement „dans un- sens, le disque a dans un sens oppose au premier. La distance entre les deux disques est d'environ quatre Tall nea Chacune des faces externes des disques en verre porte des secteurs en tain, equidistants entre eux et disposes suivant les rayons des disques. Chaque disque est frotte par un conducteur metallique termine aux deux bouts par deux brosses mctalliques ; le disque superieur est frotte par le conducteur g, le disque inferieur par &-. Ces conducteurs, qui sont fix6s sur laxe vertical %, sont places per- pendiculairement entre eux. Quatre conducteurs 7, //, 2, 2, en fer ă cheval et portant des dents dans leurs parties internes, couvrent les disques, comme on le voit sur la figure. Deux conducteurs / // sont dans la direction d'un diamâtre ; les deux autres z, 7 sont dans la direction d'un diametre perpendiculaire au premier. Ces deux diamttres sont les directions des bissectrices des angles formes par les conducteurs g et e. Les conducteurs / W!, sont fixes sur les colonnes 7/', dont la moitic inferieure est en €bonite, et la moiti€ superieure est metallique et mise en communication avec les arcs e, £, ainsi quavec les condensateurs pet: 4 La meme chose pour les conducteurs ș, i, fixes aux colonnes 4,4, E Audi” + Se gin 34 ai | Şi 510. BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINŢE quwont peut mettre en communication metallique avec les arcs 7 7 et les condensateurs Z/'. L'axe d & est fixe ă la partie inferieure sur le support en bois de lappareil; ă la partie supcrieure ă la croix g, qui repose sur quatre co- lonnes en bois 7. Rr Pour taire fonctionner cette machine, Aous tournons les disques ă laide de la manivelle /; nous obtiendrons des âtincelles entre les arcs Zet / par exemple. Si la rotation imprimee aux disques €tait inverse de la precedente, des &tincelles se produiraient entre les arcs 7 et m. | i Cette machine €lectrostatique fonctionne, par consequent, dans. les deux sens. BULETINUL SOCIETĂȚII DE SCINŢE 51 La composante horizontale de la force magnetique terrestre ă Bu- carest ă laide de la boussole des tangentes. Javais determinc, il y a dejă quelque temps, la composante horizon- tale H de la force magnctique terrestre ă Bucarest observant: 10 Le temps des oscillations d'une barre aimantee, ce qui permet de calculer le produit VH; 20 determinant D= par la mcethode de Gauss. Jai trouve pour la valeur de cette composante: 0,233 unites C. G. S. Dans le courant du mois de Mars de lannee courante, jai mesure de nouveau cette constante, me servant dune methode _differente, qui a lavantage d'etre plus expeditive que celle indiquce plus haut. Voilă le principe de la methode: on introduit dans le circuit d'un €I€- ment, dont la force clectromotrice e est bien connue, une boussole de tangentes, intercalant au besoin un resistance prise sur une boite de re- sistances. Soit e, la force electromotrice et la resistance interieure de I€lement; 7 resistance de la boussole; 7! resistance auxiliaire prise sur la boite de resistau cas, d langle de deviation de la boussole des tangentes. L'intensite 7 du courant en amperes est; (li ee 2 d Aaa R Gtant le rayon moyen des spires de la boussole et z le nombre des spires. La relation (1) aula de calculer /7. L/experience a âte realisee ă laide dun clement Daniell (zinc, sulfate de zinc, cuivre, sulfate de cuivre), dont la force €lectromotrice est: 1,08 volts et la resistance interieure p=— 11,025 ohms, la resistance de la boussole 36,481 ohms, la resistance des fils d'attache 0,05 ohms. Le nombre des spires de la boussole z — 235, le rayon A =— 10-22. Introduisant dans le circuit une resistance de 10 ohms en plus, on observe une deviation de 33%. La composante horizontale calcule, dapres les donnees indiquces, est: 0,234 units C. G. 5. Introduisant dans le circuit une resistance de 50 ohms en plus, la deviation est de 21030. La composante horizontale 77, dans ce cas, est: 0,233 unites C. G. S. Nous pouvons admettre, par consequent, comme valeur de la compo- sante horizontale de la force magnetique ă Bucarest : 0,23 unites C. G. S. 512 BULETINUL SOCIETĂȚII DE SCIINȚE VALORILE CATOR-VA CONSTANTE FISICE PENTRU BUCURESCI Voi da valorile câtor-va constante fisice de un us frecuent pentru Bucuresci. Se indică aceste constante, în general, pentru Paris, Viena sau Berlin; nu vEd motivul pentru ce nu sar introduce și la noi usul a fi date aceste constante pentru capitală. Accelerațiunea imprimată ae gravitate pentru Bucuresci. — Se va calcula accelerațiunea g prin formula: 2 =-980,6056 — 2,5028 cos 2 4 — 0,000003 z, unde g este dat în centimetri, A latitudinea locului, 7 înălțimea locului de-asupra nivelului mării în centimetri, 980,6056*»- represintă valdrea acceleraţiunii la nivelul mării şi la latitudinea de 450, Latitudinea /, a Bucurescilor, după Anuarul Biuroului de longitudini din Paris pe 1896 este: 44025'38'“ latitudine N. Terenul orizontal din. fața Teatrului Naţional este de 82 metri de- asupra. nivelului mării, după datele triangulațiunii făcute în 1857 de Co- misiunea austriacă ; acestă înălțime este aproximativ și acea a terenului din fața Universităţii, pentru care se calculeză. și constantele de cari ne ocupăm. Pentru Bucuresci: g = 980“: 5308 sau Le] g = 9ueii 805308. Valorea unei dyne și megadyne în grame, precum Şi a Unui Şram Și flogram în dyne.— Sciind că un gram-forță imprimă massci de un gram o accelerațiune egală cu 980*: su și O dynă o) AecElOva ue d un centimetru, avem: ] gram 1000 miligr. — [| mar. $ i dyna = ga5 5308 980,5308 pp Deci o, megadynă = 106 dyne = 1019", 856. Reciproc, 44 gram = 980,5308 dyne, și un kilogram == 9,805308 X 105 dyne. Valorea unui bilogrammetru în ergi. — Un Pilogrammeiru = Un kilo- gram X un metru — 9,805308 x 107 ergi. Un grammetru este o unitate de 1000 ori mai mică decât un kilo- grammetru ; un grammetru =— 9,805308 X 10* ergi. | p, Valărea unui cal-vapor în orgi. — Un cal-vapor este lucrul mecanic de 75 kilogrammetri pe secundă. Un cal-vapor = 75X9,805308 X 107 ergi = == 735,398'X 10 ea BULETINUL SOCIETĂȚII DE SCIINȚE 515 Valorea unul kilogrammetru în jouli. — Sciind că un Joule valoreză 10" ergi, un kilogrammetru va valora 9,305308 jouli. Valorea unui cal-vapor în wați. --- Un watt fiind lucrul mecanic produs de un joule în o secundă, valdrea unui cal-vapor va fi 735,398 wațți. Valorea unei barti în grame. — Batia este presiunea unei megadyne pe un centimetru pătrat, deci o presiune de 1019er- 856 pe un centi- metru pătrat. Echivalentul mecanic al calorică (mici) în Jouli. — O mare calorie (ca- lorie kilogram-grad) produce un lucru mecanic egal cu 425 kilogrammetre, valâre medie. Dacă ne servim de unitatea 704/2, o mică calorie produce un lucru mecanic egal cu 9,805308 X 425 X 10-3 jouli = 4,167 jouli. Greutatea unui centimetru cub de aer uscat. — Ne servim de relațiunea: a = 02,001292673 (1 — E 0,002552 cos 2 4), 0,001292673 fiind greutatea unui centimetru cub de aer uscat la nivelul mării și la latitudinea de 450. Pentru Bucuresci : a =— 08r-,001292574. Eine neue gasvolumetrische Bestimmung der salpetrigen Siure, wie auch anderer durch W asserstofisuperoxyd oxydirbarer Korper. VON Professor Dr. E. RIEGLER. “Das Princip der Methode beruht auf der Eigenschaft des Wasserstoff- superoxyds, die salpetrige Sâure rasch und vollstândig nach der Glei- chung: HNO, + H,O, = H,O-+ HNO, zu oxydiren. iz Es folgt daraus, dass ein Moleciil salpetrige Săure 1 Atom Sauerstoft zur Oxydation benthigt, und dass man aus einem verbrauchten Volu- men Sauerstoft die entsprechende Menge salpetrige Săure berechnen kann. Eine einfache Rechnung zeigt, dass die Menge salpetrige Săure, welche einem Cubilkcentimeter Sauerstoft, gemessen bei 0% und 760 774, entspricht, (in der Form von N.,0,) — 0,0034 ist. Es handelt sich demnach nur darum, das Volumen Sauerstoff zu fin- den, welches zur Oxydation der salpetrigen Sâure verbraucht wurde, um 4 514 BULETINUL SOCIETĂȚII DE SCIINŢE daraus die Menge von N;,O, zu berechnen. — Um nun dieses Volumen zu finden, muss man vor allem dasjenige Volumen Sauerstoff kennen, welches ein bestimmtes Volumen einer Wasserstoffsuperoxydlâsung unter gegebenen Verhăltnissen iiberhaupt abgeben kann. Der Apparat, dessen ich mich bediene, ist das Azotometer von Kno p- Wagner, dessen Gebrauch ich als bekannt voraussetze. Eine Modifi- cation habe ich nur an dem Entwicklungsgefăss vorgenommen. Es besteht aus einem Glasgefăss von etwa 100—200cc Inhalt, welches mittelst eines Kautschukstopfens, welcher doppelt durchbohrt ist, luftdicht verschlossen werden kann ; durch die eine Bohrung geht eine Glasrohre, welche an dem Ende, welches in das Glasgefăss reicht „in eine kleine, mit seitlicher Oeffnung versehene kugelfârmige Erweiterung endigt, an dem anderen Ende mittelst Kautschukschlauchs mit dem Gasmessrohr în Verbindung gebracht ist. Durch die andere Bohrung geht ein Glasrohr, welches nach aussen mit einem Glashahne versehen ist. Mit einer Pipette gibt man in das Entwicklungsgefăss genau Bcc einer Wasserstoffsuperoxydlăsung, welche nicht mehr als 1—1,2%/, H,0O, ent- halten soll, (1) 3Occ reines destillirtes Wasser und etwa 10cc reine con- centrirte Schwefelsăure; in die kleine kugelformige Erweiterung gibt man einige Kristalle (etwa 0,12) Kaliumpermanganat, entfernt den Glashahn, schliesst fest mit dem Kautschulkstopfen und stellt das Gefâss in einen Cylinder mit Wasser (circa 3 Liter) von Zimmertemperatur. Nachdem die Temperatur sich ausgeglichen hat (etwa 20 Minuten), stellt man das Wasser in der Gasmessrhre auf O ein, bringt den Glashahn an seine Stelle und schliesst ihn. Man schiittelt das Entwicklungsgefăss ordentlich durch, bis eine bleibende rothe Fărbung auftritt, nach welcher Zeit man das Durchschiitteln noch etwa eine Minute fortsetzt; jetzt stellt man das Entwicklungsgefăss wieder in das Gefăss mit kaltem Wasser und nach. circa 15 Minuten liest man das entwickelte Volumen Sauerstoff ab und notirt die 'Temperatur und den Barometerstand; es sei dies Volu- men == Va Man wăscht das Entwicklungsgefăss aus, bringt in dasselbe etwa 30cc der auf salpetrige Sâure zu untersuchenden Lăsung (welche nicht mehr als 0,15%; N;O, enthalten darf), ferner Bcc von der soeben untersuchten W asserstoffsuperoxydlâsung und 1—2 Tropfen Schwefelsăure ; man schiit- telt etwas, wartet etwa 5 Minuten und figt in ganz kleinen Portionen etwa 10Occ concentrirte Schwefelsăure hinzu ; nun gibt man in die kleine lugelfârmige Erweiterung einige Krystalle Kaliumpermanganat (im Falle man das gewâhnliche Entwicklungsgefiss des Azotometers benutzt, bringt man die Krystalle in das mittlere Gefăsschen), stellt das Gefâss in Was- (1) Da 5cec H,O, mit H,SO, und KMnO, nicht mehr als 40ce Sari AEM sl isa sollen. BULEMINUL SOCIETĂȚII DE SCIINŢE 915 ÎN A a e = o ser und verfăhrt nun weiter genau wie friiher. Das jetzt entwickelte Vo- lumen Sauerstoff wollen wir mit v, bezeichnen. Reducirt man V, und v; a (1) (0) v auf 0" und 76077, so ergibt das Product (3 =) X10,0034 die Menge salpetrige Sâure (N.0,); (1) oder (V* —— y0) 0,0017 = NO. In nachste- hender Tabelle habe ich die Resultate einiger Bestimmungen, welche nach dieser Methode ausgefiihrt wurden, zusammengestellt. Die Resultate sind sehr befriedigende. E = Sta î3 fezi | e Y Sag | ED A SE a 5 sa e Es, 2 m aria Boa = 0 9 D 2 EN Do e | Eat E ao la |] dă 2 2 ISIS ao | i Vals e a S = = Ceai dei Ea ea e z Size, go Pa a & a la a Sau] za = S Pe: E) et Daia SE a 8. | 9.99 ZO ao SI -3 5 m A ED) S | Ss a lili esoel se Selo sal 3 ee ae E5) "I e > i 5 | 3 52 E Po zi ied) o D 3 | le zar 3 i lila | DB 3 s ze SARI, RE Roi eae ÎI au ME a 235 = AS” |ss|eEl> >| x ao S SE 4 Se ST ce OC.| 70272 ce ce Gif Sg S 336 |16| 737 29,8. | 30,78| 27,3 | 0,0059 | 0,0054] 0,0005-+-| 33,6 |16| 737 26,4 | 30,78| 24,18| 0,0112 0,0108] 0,0004- 34,4 [16| 742 23,2 | 31,70| 21,39| 0,0175 | 0,0162] 0,0013-1- 34,4 |16| 742 20,6 | 31,10| 18,99| 0,0216|0,0216| — 34.4 |16| 742 18,5 | 31,70| 17,06| 0,0248 [0,0243 0,0005+ SA 005| 4.1739 13,2 | 31,40| 12,21| 0,0326 | 0,0323] 0,00024+ 36,4 |16| 735 11,5 | 33,25| 10,50| 0,0386 | 0,0378|0,0008-+ 34.0. | 153739 5,4 | 31,40| 4,99] 0,0448 [0,0432] 0,00164+ 34,0 |15| 739 2,4 1 31,40| 2,201 0,0496 | 0,0486] 0,0010-4- | BEAR 6) 735, [i 99,0 3305 z0sa| 0,0049 | 0,0054 0,0005--| | Ganz dasselbe Verfahren kann man auch zur gasvolumetrischen Be- stimmung anderer Koârper, welche durch Wasserstoffsuperoxyd in hshere Oxydationsstufen iibergefiihrt werden kânnen, anwenden. So ist es z. B. auf diesem Wege sehr leicht, den Gehalt eines Eisen- oxydulsalzes zu bestimmen. Man braucht nur die Menge Eisen zu ken- nen, welche 1cc Sauerstoff bei 0” und 760/27 verbraucht, um es aus der Oxydulform in Oxyd zu verwandeln ; dieselbe ist — 0,005 folglich Al 20) iezi 0.005. = (0 X 0.0025 — der Eisenmenge, welche 2 se, hâher oxydirt wurde. Einige Versuche gaben sehr gute Resultate. Statt das Wasserstoffsuperoxyd durch Kaliumpermanganat und Schwe- felsăure zu zersetzen, kann man auch Silberoxyd benutzen. Zu diesem Zwecke bringt man in das Entwicklungsgefăss 10cc von (1) Das Volumen Sauerstoff, welches W=asserstoffsuperoxyd mit Kaliumpermanganat und Schwefelsăure entwickelt, ist doppelt so gross als dasjenige, welches das Was- serstoffsuperoxyd allein abzugeben vermag, daher die obige Formel. a i 1 A RE 516 BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINŢE der etwa 1 procentigen Wasserstoffsuperoxydlâsung, etwa 40cc Wasser, schiittelt durch und fiigt etwa 15 Tropfen einer 15 procentigen Kali- lauge hinzu; in die kugelfârmige Erweiterung, respective in das innere Gefăss, bringt man Bcc einer 3 procentigen Lâsung von Silbernitrat und verfâhrt genau wie friiher beschrieben. Das Volumen Sauerstoff, welches in diesem Falle frei wird, reducirt auf 0* und 760 pm == Vo ist gleich demjenigen, welches das Wasserstoffsuperoxyd iiberhaupt abgeben .kann um in Wasser verwandelt zu werden (die kleine Menge Sauerstoff, welehe. vom Silberoxyd abgegeben wird, spielt leine Rolle). Kennt man das Volumen V,, so geht man zur Bestimmung der salpetrigen Sâure iiber, indem man in das ăussere Gefăss wieder 10ce Wasserstoffsuperoxyd- lssung, 40—50cc von der entsprechend verdiinnten Nitritlosung und 1—2 Tropfen Schwefelsăure bringt, gut schiittelt und nun weiter ver-- fâhrt wie oben. Es sei v, das jetzt frei gewordene Volumen Sauerstoft reducirt auf 0 und 760774, dann berechnet sich die Menge von NO; aus der Formel (V, — vw.) X 0,0034 =— N,0O;. Diese Methode scheint mir noch expeditiver als die erste zu sein und. die Resultate sind sehr befriedigende. (1) Etude sur le sucre reducteur contenu dans 13 varietes de mais: cultivees ă Bucarest en 1997. PAR MM. le Dr. C. ISTRATI et G. OETTINGER Chez nous, tout le monde sait parfaitement que la partie centrale des tiges jeunes de mais est tr&s douce et quelle est recherchee comme aliment. par les animaux domestiques,; il âtait donc necessaire, d'abord au point de vue biologique, et ensuite ă celui pratique, de savoir quel sucre cristallisable ou non se trouve dans la plante et en quelle quantite. Un des grands inconvenients de la fabrication du sucre de betteraves est que les usines ne peuvent travailler au plus que quatre mois par an, il en resulte un châmage qui rend leur fonctionnement tr&s cotteux. C'est en partant de cette idee que nous nous sommes dits quon pour- rait peut-âtre trouver un avantage ă traiter, pendant les mois de ch6- mage, les tiges vertes de mais, meme si ces tiges contiennent moins de sucre p. 100 que les- betteraves. Les usines pourraient extraire le jus au (1) Publicată și în Zez/schrift fir Anabtische Chemie. „Mon Put Li DM zE ba acetital ta Peace Rite ah lt cote răi ai Ş se pt “ TI n / rs PN BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINŢE 517 moyen d'appareils analogues ă ceux employes dans les colonies pour extraire le jus des cannes ă sucre, ces appareils ne sont pas couteux et le jus, une fois obtenu, serait trait& comme celui de la betterave, La question se resumait donc pratiquement: 1) ă savoir combien de sucre cristallisable il y a dans les tiges vertes de mais. 2) ă quelle epoque de la vegâtation se trouve la quantite maximum de sucre. 3) quelle est la variet& de mais, pouvant croître chez nous, qui donne le plus de sucre. , 4) voir si avec cette variet& on pouvait, dans le pays, en se plagant dans des condition exceptionnelles, au point de vue de Lirrigation, ob tenir deux recoltes par an. Nous sommes bien loin d'avoir la pretention de pouvoir repondre ă toutes ces questions. Comme champ de culture nous nous sommes servis dun terrain libre adjacent au laboratoire et nous avons fait l'ensemencemet, la culture et la recolte, en beneficiant seulement des connaissances pratiques que cha- cun a chez nous sur la culture si repandue du mais; mais manquant malheureusement de Linstruction biologique vegetale et de notions plus scientifiques d'agriculture qui sont indispensables pour de pareilles re- cherches. | C'est dire que le travail sera repris ă nouveau, avec toutes les ques- tion de detail, au mois d'Avril prochain, les resultats que nous publi- ons maintenant nous ont renseign€ sur bien des points et nous servi- ront- de guide pour une âtude plus rigoureuse. Nous n'avons trouve dans la litterature chimique que fort peu de ren- seignements sur cette question. Dans leur Zrazze de chimie industrielle, MM. Wagner, Fischer et L. Gautier disent (p. 362. T. II) qu'on peut employer le mais pour obtenir de lalcool. Dans louvrage de MM. Tollens et Bourgeois sur les «/lydrates de carbone» il n'est parle de Lexistence du saccharose dans les tiges de mais quaux pages 103, 105 et 473; par la notice bibliogra- phique de ce livre nous avons eu connaissance des travaux de MM. Washburn et Tollens, qui ont extrait du saccharose de la graine mire du mais sucre (Lieb. Annal, T. 257 p. 156, 1890), et des publications du «Deparzemeut of Agriculture, Washington» faites par M. Wiley en 1885. Cest sans doute lă (p. 104) que MM. Tollens et Bourgeois ont trouve Lindication de existence de 7—9%/, de sucre dans les tiges de mais. Nous nous sommes alors adresses directement ă M. VW. ZI. Wiley, chimiste en chef au Ministere de Agriculture des Etats-Unis, qui a eu lextrâme obli- geance de nous envoyer de suite plusieurs de ses rapports relatifs aux sucres; nous n'avons malheureusement rien trouve de special sur notre question n'ayant regu que ses travaux parus depuis 1886. 518 BULETINUL SOCIETĂȚII DE SCIINŢE De tout cela nous ne savons pas si les 7—90%, de saccharose pro- viennent des tiges vertes ou de tiges s&ches. Voici les varictes de mais que nous avons cultivees et la date de leur ensemencement : |... 20 Avril (n. s.) 1897. Czucantin, fourni par M. Pildnet. IL. > > >». Mais jaune rougeâtre, tourni par M. Pildner de Valea rea (Bacaul. Li Pt cip zl et > >. Mais du pays, achete au marche. AY Aita are pe» Blanc dent de cheval, fourni par M. Clouard. V. SPER > >». Serghium Sucre, fourni par M. Branesco. A VA INNA Bta > >». Mais precoce » > ay CĂ VILE gafa e tag > >» Precoce de Slon. (Prahova), fourni par M. Branesco (Il n'a pas pouss€). VA [e a > » Blanc precoce de Ilougrie, fourni par M. Branesco. [QR n ce i a y » Mastodoute precoce, fourni par M. Branesco. X. e) > ». Prăoce sacuesc (Seckel), fourni par M. Branesco. XI 3322) e > > Blanc dent de cheval, fourni par M. Dat- coulesco (ferme de Buzeu). EX se > > >. Yaume dent de cheval, fourni par M. Dat- coulesco. F De cet ar > >» Orange dltahe,; fourni par M. Datcoulesco XIV. » ) » > Alcester precoce. » » » Nous navons donc eu ă notre disposition que 13 varictes de mais: d'ailleurs toutes celles qui ont pouss& ctaient dune vegctation superbe. Pour obtenir le jus nous avons opere sur 10 cannes ă la fois pour chaque essais; ces cannes depouillees de leur feuilles, de l'epis, de lex- tremite supcrieure et de la racine, €taient pesces. I/extraction se faisait entre deux cylindres en fer tournant en sens contraire, assez lourds, dune largeur de 0x:,215 et dun diametre de 0m-15. Les tiges apr&s avoir 6t6 exprimees une premiere fois Gtaient passes nouvellement en resserant les vis qui rapprochent les cylindres, cette op&ration se recommengait 4 fois, c'est-ă-dire lorsque tout le jus Gtait sorti. On prenait ensuite le volume du jus et sa densite ă 150%. On prelevait ensuite 100*<- dont on prenait le pouvoir rotatoire avec le polaristro- bometre de Wild dans le tube de 22*<:, apres les avoir traites par 10€c- de sous-acâtate de plomb et filtre. On faisait la meme operation en intervertissant avec 5“: d'acide chlor- hydrique et en chauffant au bain-marie pendant une demie-heure. La rcaction du jus Gtait toujours acide, BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINȚE 519 On decolorait au noir animal une certaine quantite de jus, on en pre- levait 50“ qu'on neutralisait avec NaOH, on chauffait ă lebullition, on versait du Fehling en exces, apres avoir laissc digerer ă une certaine cha- leur, on filtrait sur une filtre seche ă 1100 et tar; on lavait Cu?20 ă leau bouillante, on sechait ă 1100 et on pesait. On calculait avec les tables d'Allihn le sucre reducteur en glucose. Les nombres que nous avons sont donc trop forts ă cause d'autres substances, comme les Dex- trines et la Raffinose, qui agissent aussi sur la solution cupro-potassique. Dans un autre essais on prelevait 50: de solution decoloree qu'on chauffait pendant une demie-heure au bain-marie avec 5“ dacide chlor- hydrique pour Lintervertir, nous operions ensuite comme precedemment- Les opsrations ont €t€ faites ă 3 reprises: la l-&re scrie du 2 au 7 Juillet 1897 (n. s.), la seconde du 7 au 10, et la 3-2medu 13 au 17. Nous prenions, dans la premitre scrie, les cannes parmi celles qui presentaient une vegâtation plus avancee, c'est pour cela que la pre- mitre analyse est faite avec le No. 2 et la dernitre avec le No.5 Dans les trois tableaux suivants nous inscrivons les donnces relatives aux poids des tiges, au poids du jus obtenus, ainsi que les caractăres physiques, densite et indication polarimâtrique. x-tre SERIE ac ; Pouvozr rotaloire Varidti ae popa a e 0 a d at ba | IP ca e Pai A PA și tit de 10 trges ge Ada du Jus ui pi a eg ace & j SI 2 juillet 4359e- 2430re: 2460er. 56.60 1,016 — 02 06 A jo = III 2 4315er. 1900. 1938. 44.80 1.020 2-03 — 098 = IV 3» 5101 2650: 2689. 52.71 1.015 — 003 — 190 - A Saca est 2663. 1350. 13622. 56.77 1.009 —— 004 _— 00,7 | zi VI ie 2732er. 1350. 13'78er- 50.43 1.021 + 04 09 i = VIII A 3109er. 1740: 1'775er. 57.09 1.020 _— 06 Ala) | îi IX 5» 2549: 1400: 1434er. 56.24 1.024 004 = Da z X 5 sa 6271 30206. 3083er: 49.16 1.021 Spa 3192 : XI a 47658. 2640cc. 2G93ar. 56,51 1.020 —— 004 191 și XII 6..+ 3618a: 2260: 23031. 63,59 1.019 = 007 sole XUI cu D420 15306: 1560" 64.88 1.0195 004 —0%6 XIV ae 1980: 1240: 1266%: 630340 LOBI + 0%2 — 003 | V pina 1'729rr- 880. SOBar. 51.76 1.017 04 _— 009 520 521 BULETINUL SOCIETĂȚII DE SCIINŢE 600 — Gog + 00 al si 900 —- 800 + oil P'00 + Volz> Soz + Sol — EI bi acea drolizie 900 — do Dio 00 — od = za (0 > 900 — 2100) 3 Li00 00 10isadaud 1101548217 52490 JUDD E 2.4107970.1 4102107 0€0O 1 6cO' 1 (S/A0! LCOT 9€0'1 YeOL SEO. 8IOI SCOT ECO SIOIL S6IOT DSL | DZ 86'8% „See LI 99SW 5016 | 9T'et „38€€el Y9'Sh „5P 186 SI /G a3COG | SG 88 a5I8S1 Ye VS „3SOPI G6'YG a0TOT YI „3086 96'68 „3810 €0'88 „30980 £O' IG 38 LV %o s7/ suf up spioa oa Al ATIAS 3-11 2066 »O0P€ | »00€ 1 »0PLG 091| »s0€6ST 2096 | 20608 | »»08PG 20016 '20080 0831 "suf up *70/] use LEG „38816 „EC Le „38919 SPOLG „3P 1/6 „30086 „38700 8369 „3C8SE „831 LOP 39086 32547 07 9p SP70J4 & < « A = JoIn[ 4, 2729 SAVA: 2p 27224 PA Ill-e SERIE i, | Ea Pouvoir. votatoire S CR 0 e aici - 1 O 1ăjuilet poster: Og0re. 10122. 4436 1.038 - 16 ja E zi UI pai A3BAs. 2100 21468. 49.28 1.022 — 006 — 008 = A 1 ni 2764. 1210: 1249 45.18 1.032 LL 108 ju : E IV je 3351. 1500: 1545 46.10 1.030 103 SI jaa zi V 16 » 2624er- 1250: 1274er. 48.55 1.019 = 3005 SA6 2 (0) vi Ge 1784 730. 7B0r: 42.54 1.039 1 50 — 14 | Se CVT ae 21 8qe- 1050: 1092er- i 1.040 507 24 | z (2) XI 163 441 Bar: 1710: 17702 40.06 1.035 EI Ne RE [VI =] (a) x zidi D709. 1210: 12480. 45478 1.031 146 09 RI Ec) en d O Da 2371. 1020: 10552. 1 44.49 1.034 | 302 = io | | a) az 1804u- BG Bod e 47720) | ! 1.039 UL 493 5 aa fait Vepis, Aa | (2) Epis en formation. | (3) Avec cpis forme, mais tout blanc. | (4) Epis bien forme. 522 523 BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINȚE Ca = op + AR ca o + 610 — 9 -F Pop 801 + ji za LoS + vol — OS + 1300) = GU) e (5 a E + ip 891 + 820 — 920 — joia Goja 02542042 594 1015490247 JUD ATIAS S-111 60 — Sozț Eld0) 210 + AC ara dial 900 — 300) 90 — 80 + 60 — Aia ol Vo0 + Doilea P'00 — joia SNC Aa Fie ist = 22 (60) P'o0 — eu ep Ce pila 90 — Ii = pile 60 — 700 -k 9.0 — 250 — 610) a p40 — (00 00 0 je SD) lea po0— 80 — 600 = 0503 Zo0 900 — (Al) > 40) %0 0) Ile) a 1025423242 S94dP 1402542242 JUVAV 4015420242 S94ȚV 14015420U1 JUVAV ATIAS 2-11 AIIAS 318-1 | ANIOLVLOI IIOANOd ON ON ON ON o ON N ON ON N ON ON ON / 524 BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINŢE D'apr&s les nombres obtenus par les dosages avec la ligneur de Fehling on peut calculer le sucre reducteur et inversible pour 1000cc. de jus et pour les dix tiges employees dans chaque operation et ensuite pour 100 parties en poids de tiges vertes. SUCRE REDUCTEUR l-e SERIE "avaul înve? Sion 4,420 2718 5,196 8,832 8,674 7,662 8,438 11,362 8,022 12,006 6,824 11,186 8,998 pres 2nversion 5,480 3,361 5,252 13,520 10,984 . 7,920 9,046 16,468 9,528 14,496 11,876 12,644 9,542 CALCULE POUR rooo cc. DE JUS. Il-e SERIE “avant inversion aprăs indersion 6,774 10,074 7,410 | 10,528 7,392 9,004 14,260 17,612 5,740 7,352 18.916 20,664 24,384 29,840 28,192 29,140 16,152 14,952 () 15,204 16,036 12,120 13,760 14,044 15,236 Ill-e SERIE AVANZ 14Ve7310H4 17,268 19,132 20,444 17,092 10,960 15,492 19,204 18,420 11,923 7.984 11,948 pres îuverszon 22 432 19,504 32,172 22,148 11,936 25.260 18,763 (3) 30,992 12,564 15,836 29.980 525 Lea] Er Zi = = 8) Y = = = = E pazei = [£2) = 8) >) i7p] — 52) Z = = Pa = > [nai 08/ aSc ESI a291 Z00'-3SI 966-378 (0)907+361 Geh'-a81 OZ6'-s | 000 asc€ 976 -28€ 866-120 E86/-.31€ 214015.42041 S94ȚD SLC 301 EI'u28 97p sl 86P's1€. POT'-.307 GOE ET 0O//-a€T 8E9'.aS0 LELiaspl LII aa0P 206-391 1401543041 JUVaD AIXAS 2-11 LIO al 9Eh'-381 9p8'-1307 (2896.20 208 -2€€ S09'-.aGp £OT'..380 6893 | LO ae 806-281 8/60 LO09 sl 1401:5420u2 S9490 OC6 30| Obe'-s91 S9/i301 9G0 ai 20/-ua0€ L0€ua/€ SE Liua00 97 ['-36 VOEt-raGe SEG -uaGI 8p/-207 008.136 1012543042 zUVaV AIIAS s-11 CEB sl Ge 261 GE8'-1590 697 -.38€ pLl-ua8c SO 267 O aGT. 269-301 499'..36 908 ..a0€ 8/6'-126 LOT 38 86£'-.3/, 1102542041 S94P ASI sI PITus/| 2ZP'-a3SI G69-.s1€ 906-351 289| Pbeaa01 CEO -a/ SOp'-a€e€ 018.126 09/39 L96'-3G 401542QU7 pUVabp ATIAS 3-1 'SADIL 01 SNVO INALINAAI AUDAS 526 „ BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINȚE pasi a ce —_—— la rcs ae RU esta otel ice C | O Ş [= iei eu e Baie de Mire jeep ei ein ei tri E Maat CE Pie Vara ince BIN SS Drd ie SiS DIC) oa a O. 9. 9 A co 09 SI: II Co VU DOI 9) MU A ale CD ST GP IN 00 OU 00 N op e a e aaa a) e) alesi ja la] SC e pa ea 529 eee ae E ai CR SI SI 60 IS AO VC a 0 SU DOVE OS Se = Na ADE O O a Oy ADI e 03 GEN SAS SI N 09 00 E Das 00 RO Pa URC N e les] Ri C =! ge ) R ele MD ii pa ap Aer) lee o a O Ea ST O | 3 Dia NOI 09 e ST 2 NES OOPS : RR să ANR A ctitor a RED AD ED NO 0 OO i Pali Cs pe TOPO Oa a PI pa Aia WI 60. ASIA, 3 dude e) a a E AO OO IAN 0 Ne Aa aan aaa e Sire IŢI O) a aaa e > paie shi o feo lee) e NO CL DO e OSI W. = ca e Me SAI e CEI iai ce Iaca (rio a lasi a tea SS = Ş eri e3) a VW = ă =) ae See ee O A IE EI e CO eu, te pre, Dee de-a tte e Se a iz P Po = E Se az Ci fe ne) a ea Ss le CR AL aL Ea a ae AO ui Lauă ti Si Du PE | a e ACI, st UZ i Drm lia nea nd ra ea ne Sr Ea EDEA i este aSc, DR Dr Sa, Ia Ie Cit leo alee, eye Spete ea SU e, văile o La Te Pg [ca D=) ae) ee vite) Tea DS ei n == II O Op SD oa) ea ID) (99) Ş sa îi Dans ces 6 tableaux nous avons inscrit les resultats d'une manitre pour ainsi dire chronologique et sans essayer de faire ressortir aucun des ca- racteres saillants qui simposent ă notre attention en comparant les re- sultats obtenus relativement aux differentes questions posces en com- mengant. Pour que tous ces points saillants puissent &tre mis en €vidence, nous nous sommes servis de toutes ces donnes pour les runir d'une ma- ni&re 'synoptique et les avons groupes de facon ă pouvoir tre facilement observces dans leur ensemble afin d'en tirer les conclusions. BULETINUL SOCIETĂȚII DE SCIINȚE 5217 NR De E ze ez Ce tableau (p. 528) contient les 13 varictes de mais ayant servi ă len- semencement, enumerces dans lordre suivi pour les mettre en terre; on peut voir ainsi que les 2 premitgres ont cete semces le 20 avril, tandis- que la majorit€, c'est-ă-dire 7 varictes ont câte ensemencees le 21 et terminces le 22. Pour la recolte, on a commence, la premiere serie, „le 2 juillet et termin€ le 6, la seconde s'est faite du 7 au 10 et la troixieme entre le 13 et le 17 juillet; c'est-ă-dire que les chantillons pris pour la premiere scrie d'analyse, avaient vegete entre 72 et 77 jours, pour la 2-e serie entre 77 et 80 et pour la troisieme entre 83 et 87. Par rapport au poids des dix tiges, le maximum obtenu est celui du mais seckel (No. 9) qui apres 75 jouis de vegetation pesait 6271 gr, viennent ensuite la varicte gezz de cheval blanc (No. 4) qui apres 73 jours pesait 51Ol gr, et le pas jaune-rougeâtre (No. 2) qui aprăs 72 jours pesait 4359 gr. | Il faut remarquer en meme temps que la varicte qui nous a donne le minimum de poids ete le sere/zum sucre |No. 5) qui pesait, apres 77 jours, seulement 1729 gr. Dans la 2-e scrie le maximum de poids ă cte obtenu apres 80 jours par la varicte b/auche deut de cheval (No. 10) qui nous a fourni 6165 gr., il faut ajouter qui le mpazs jaune rougrâtre (No. 2) nous a donne aprăs 77 jours, 4911 gr., le minimum obtenu nous ă €t€ donne par la varicte seckel qui nous ă donne 2104 gr. Dans la 3-e scrie le maximum de poids a ct€ obtenu par le mais dlauc dent de cheval (No. 10) qui pesait 4418 gr. aprts 86 jours et le mais jaune vougeâtre (No. 2) qui nous a donne 4354 gr. apres 83 jours de vegetation; le minimum nous ă &te€ donne par la vazzefe precoce du pays (No. 6) avec 1784 gr. en 86 jours et par /a/cester precoce (No. 13) qui nous ă donne 1894 gr. apres 87 jours de vegctation. D'une manitre gencrale, sauf quelques cas tels que les No. 1, 2, 5, 10, 12 et 13, on peut voir que le poids de mais entre la l-&re, 2-2me et 3-e scrie et surtout entre ces deux dernicres, deâcroît d'une maniere sensible ; cela tient sărement au fait que ă fur etă mesure que la veg€- tation avance, le poids deau des tiges diminue de beaucoup. Si on fait les moyennes on peut voir que: apr&s 74 jours, la moyenne des poids des dites tiges est de 3508 gr. » 781/, jours » » » » 3433 gr. » 85 jours > > > > 2795 gr. Or si entre les premiers 4 jours le poids ne varie pas beaucoup, entre les 7 derniers jours la diminution est tres sensible. Ce resultat est conforme aux deductions faites par rapport au poids du jus et ă sa densite. Le maximum de jus en poids obtenu pour la l-&re serie apr&s 76 jours de vegtation ă ete de 64,88%, pour le No. 12, de 63,930/, pour le No.13 528 BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINȚE | S| VARIETE | Date Pee Bi poiacleoias | Jadicarionă | = DU = girl] 3 la ceapa aa |_au iasa i i | = MAIS Vanalyse || en jours. | zotiges | jus % | i avant apres | | | | “|| înterv. | înterv. lt) | | eg! 1] Cincantin 20 Avril| 3 „Juillet| 73 26638r.| 56,7 1,009 —091 Upd > >, > 7 > | 77 |P89621 5108/101981. 002| 007 3 Isaia || aa loga | 44,36 | 1,033 |--106 |—10,1 2| Jaune rougtâtre| 20 > | 2 | [4339 > [| 56,60 [1,026 00,2 |—0s,6 | > ea 7 7714911» 58,03 E — 00,2 |—0%,6 | » >> 3 83 4354» || 49,28 [1,022 |—0%,6 |—098 3] Du "pays 21 > | 2 72 14315 » | 44,80||1,020 |—00,3 |--00%,8 | > > > ||8 78 |s582 » || 59,96 1,023 |—00,4 |—192 | , pa e Clt i 85 2764» | 45,18[[1,032 log | 101 4] Dentdechev.bl| 21 > |3 » 73. [101 » || 52,71]|1,015 |—6%3 |—19,0 | > pt e Aaaa 79 2695» | 54,1411,025 | 001 |-—190 | > ii o SAD oa 85 [3351 »|] 46,10]|1,030 l|-F-10,3 |—19,2 5] Serghium sucre| 21» | a 77 [1729 » || 51,76||1,017 |—094 |—059 | > lo > 79 [[2948 » || 54,951,018 |—00,2 |-—0%6 | > >> 6 36 lo624» || 48,55|1,019 | 00,5 [007 "6| Precocedupays] 21 > |3 » 73 12732 » | 50,431|1,021 |-L004 |-—099 | > za 90| 9 e 79 [l2590 » |] 54,24 [1,033 |Lrao7 |— 104 | > > j16 86 [11784 » | 42,54]|1,039 |LL-50,0 |—19,4 7|Prec.bl.deHong.|] 21 >» |5 » 75 8109» | 57,09[1,020 |—09,6 |—19,2 > > o > 80 2714» 58,25 |1,034 |-p-108 |— 195 | : 6» 86 [2184 » | 50,00[1,040 |-+5%7 |—20.1 8|Prec.Mastodonte| 21» | 5 75 12540» | 56.24 11,024 |—00,4 |—00,7 | > dei a 2 ară CEAI RAȚ a EAI) N RER Rae | > >» || — Le [Ea ti | es E | coate ei 9| Prâc, săcuesc. (seckel)| 21 > | 5 75 6271 » || 49,16 1.021 || 101 Eu 2:2 > i e iu i 80 [2104 » | 57,1311,036 |--20,5 |—1%,4 > || — IE, 2] AI EA e it ju RE iul 10|Bl.dentdecheval| 22» | 6 76 |l4765 » | 56,511|1,020 094 |—1oa > [10 80 [6165 » | 45,64]1,027 |-+-00%,4 Fag | > [16 > 86 [4418 »|] 40,06 [1,035 |1-1%,8 |—19,4 | HiJaune d.de chev.| 22 » |6 , 76 lia»! 63,59 || 1,019 |—097 |—099 | 2 >» 10 80 [3123 „ 43,16 || 1,029 |+-0%,8 |— 00,6 | I 16 86 [2729 » || 45,7311,031 || 196 |—0%9 " 12|Orange d'Italie | 22» |.5 76 12420 » || 64,88 ||1,01951--00,4 |--0%,6 i E , 30 [l3158 » || 43,66 1,029 I-t-1%,2 |—-00,7 > ă > 87 2371» || 44,49111,034 pa —10,2 | 13|Alcester precoce] 22 > | 6 > 76 11980» 63,93 1,021 ll--00,2 [200,3 & 10 > 80 [23135] 48; 95| et —00,9 > sea ls 87 1894» | 47,20111,039 14-40,3 |—19,5 | (1) Ces numeros ns se rapportent pas ă ceux donnâs dans les tableaux precedents et indiquts par des chiffrea romains, a = ei === Sucre reducteur pour 1000 cc. de jus. BULETINUL SOCIETĂȚII DE SCIINȚE 529 Sucre rducteur en grammes contenu dans ro tiges. | avant. interv. | aorâs interv. 4,420 5,480 6,874 10,074 17,268 22,432 12 18 3,361 | 7,410 10,528 |. 19,132 19,504 5,196 5,252 7,392 9,004 20,444 32,172 8,832 | 13,520 14,260 | 17,612 1174002 | 22,148 8,674 10,984 | 5,740 7,352 10,960 11,936 17,662 7,920 18,916 20,664 15,492 25,260 8,438 9,046 24,384 29,840 19,204 18,768 | 14,362 16,468 8,022 9,528 28,192 29,140 | 12,006 14,496 | 16,152 14,952 18,420 30,992 6,824 11,876 |15,204 16,036 11,923 12,564 11,186 12,644 12,120 13,760 | 17,984 15,836 3,998 9,542 14,044 | 15,236 11,948 | 29,980 avant interv. 5,967 9,822 16,922 6,605 20,748 40,177 9,872 15,523 24,737 23,405 35,364 25,638 7,633 9,126 13,700 10,344 25,725 13,309 14,682 37,307 20,164 15,906 apres interv. 7,398 14,607 21,983 8,167 29,478 40,958 9,978 18,908 38,928 35,828 43,667 33,222 9,665 11,689 14,920 10,692 28,103 18,439 15,740 45,655 19,706 : 23,055 Sucre reducteur contenu d IțE dans roo parties de tige verte | OBSERVATIONS | 0,224 0,278 . | 0,339 0,504 | 0,741 0,963 | 0,151 0,187 | 0,4221] 10,60 0,920 0,940 | | 0,229 050 anal 0,433 0,527 | 0894 | 1408 | 0458 | 0,702, || A 0,753 0,930 | 0,765 0991: | 0435, 400,558] 0,309 | 0306 || 0,522 | 0,568 || 0,378 0,391 | 0,993 1,085 | 0,633 1,033 || 0472 | 0,506 || so a | zica] | 0,923 0,906 | 0627 | 0904 | tea | si N'a pas 6ât6 faite n'a- | || yant plus de tiges. — —— „lildem (aa | 05) ai 1079 | 1606 | rul — idem 0665 | 0,803 || 0,717 0,664 || 0,712 1,199 | 0,426 0,741 | | 0,632 0,667 | 0,528 0,557 | 0,707 0,799 | 0,514 0,583. || 0,343 0681 | 0,563 0,597 |i 0,562 0,606 | 0,542 1,361. Ii 530 BULETINUL SOCIETĂȚII DE SCIINŢE e bitte. aussi apr&s 76 jours et de 56,77%, pour le No. 1 apr&s 73 jours de ve- getation; nous pouvons indiquer aussi le No. 2 avec 56,60"/,, seulement aprăs 72 jours de vEgctation. Le minimum nous ă €te donne par le No. 3 avec 44,80% ApEES 72 jours de vegstation. Pour la 2-e scrie d'experiences, le maximum nous ă âte fourni par le No. 3 qui nous a donn6, apres 78 jours, 59,96", et le No. 2 qui aprăs 77 jours nous a donne 58,03'%/.: le minimum nous a €te fourni par le No. 11 qui apr&s 80 jours nous a donne 43,16%. Pour la 3-e scrie le maximum nous a ete donne par le No. 3 avec 49,28", apr&s 83 jours et le No. 7 apres 86 jours avec 50): le mini- mum nous est donne par le No. 10 qui apres 86 jours ne possede que 40,06%/.. On peut resumer ceci de la fagon suivante: apres 74 jours, le poids de jus obtenu p. 100 parties de tiges est de 57,73 i 781/, jours » > > » 52,43 2 85 jours > > > > 45,77 Les densites de ces jus nous indiquent au contraire une augmenta- tion en rapport inverse avec les variations de volume du jus obtenu et en rapport direct avec la dure de la vegctation. , Le maximum de densite obtenu dans la premitre serie ă 6t€ pour lechantillon, No. 3 qui a ete de 1,020 apres 72 jours de vegetation et de 1,021 pour le No. 6 apres 73 jours, et de 1,024 pour le No. 9 apres 75 jours; le minimum tant de 1,009 pour le No. 1 apres 73 jours. Dans le 2-e scrie la maximum a ct6 de 1,036 pour le No. 9 apre&s 80 jours et de 1,023 pour le No. 3 apres 78 jours; le minimum nous est donne par le No. 5, qui apr&s 79 jours, a une densite de 1,018. Dans la 3-e scrie le maximum de densite nous est donne par le No. avec 1,040 apres 86 jours et comme minimum nous avons 1,019 BONE le No. 5 apres 86 jours de vegctation. En faisant la moyenne pour chaque ssrie il en resulte que: apres 74 jours la densite du jus ctait egale ă 1,0186 o GUI 2 > > > 1,0267 » 85 > » > » 1,0321 Au point de vue des indications polarimetriques avant et apres inter- vertion du jus sucre nous pouvons remarquer dans la 1-tre sârie d'abord que toutes les solutions interverties Gtaient negatives, tandisque dans le jus non interverti, 3 sur 13 (No. 6, 12 et 13) €taient positives dans chacune des 3 scries d'experiences. On remarquera de mâ&me que le nombre des echantillons negatifs, avant inversion, diminue de manitre que dans la premitre scrie le rapport est de 1/,, dans la seconde de 4.» et dans la troisisme de 1/„. Pour les jus ă caracteres positifs, en voit que cette action va dune 7) ag! A i "i A St Nazat rue | aL da 0 A a le fa al ale pf i acte i Sl Azi 3 Talib ae 0 d fe le a Rila Lui JEN ti pata "N Vl pă ae La A Vi y păi Sit „BULETINUL SOCIETĂȚII DE SCIINŢE era 531 maniăre croîssante avec la durce de la vegetation, ainsi pour le No. 6, cette action est de 1094. apres 73 e de 41-19, 6 30 ale tard et.de 1-5%0 encore 7 jours plus tard. “La meme chose s'observe avec les No. 12 et 13: : No. 12 i No. 14 e E Apr&s 74 jours = +00,4 —00,2 si JBL aci 10 2 + 2%5 ele r0 A ne aa 0 + 403 Un seul jus, le No 2, garde le caractere negatif: Apres 72 jours il est = —0%,2 iritat arate 2 ()9,0 7 pt mie că > 096; Tous les autres deviennent positifs.: “ Pour les jus intervertis, on voit que le pouvoir levogyre augmente en gencral avec la durce de la vegetation. seste Si on fait la moyenne algebrique pour chaque scrie d'experiences on trouve les donnces suivantes qui nous indiquent d'abord laction toujours croissante sur la lumicre polarisce des differents jus en rapport avec la dur6e de vegctation, et ensuite la tendence constante vers Vaction dextro- gyre ă mesure que la vegetation est de plus longue durce. ş Avant i y Apres Apres 74 jours on observe comme pouvoir rotatoire —0%,269 ——00,838 0 poa > > -- 00,833. ——09%,933 lată da MR E > „420290. - —1%218 Donc la glucose et le saccharose, augmentent au dâtriment de la lvulose, avec la duree de la vegetation. Pour le sucre total contenu dans 10 tiges de. mais nous trouvons dans la 1-&re scrie; un maximum de 31£::,695 au No. 10 apres 76 jours et un minimum de 5er,967 au No. 1 apres 73 jours. Apres inversion le maximum nous est donne par le No. 10 avec 3821:,269 apre&s le-m&me temps et le minimum par le No 1 avec 72*,398 toujours apre&s 73 jours. Dans la 2-e scrie le maximum est fourni par le No. 10 avec 442,256 apre&s 80 jours et le minimum par le No. 5 avec 9£':,126 apr&s 79 jours. Aprăs inversion le maximum nous est donne par le No. 8 avec 454,656 apres 80 jours et le No. 4 avec 43,667 aprăs 79 jours et le minimum par le No. 5 avec 112r,689 aprăs 79 jours. Il est ă remarquer que le No. 10 doit pour sur avoir une quantit€ $ de sucre, apres inversion, plus grande que celle ie que sur le tableau ou nous avons du reste mis le Sigaie (2) car nous n'avons pas pu e, Îi le dosage ă nouveau. 532 BULETINUL SOCIETĂȚII DE SCIINŢE Dans la 3-e scrie, le maximum est fournipar le No. 2 avec 40£",177 apres 13 jours et le minimum avec 82":,143 apres 87 jours. Apr&s avoir interverti nous trouvons le maximum au No. 10 avec 528r-,996 apres 86 jours et le minimum au No. 5 avec 14%r:,920 aussi apre&s 86 jours. En faisant la moyenne on observe: „Avant N Apres apr&s 74 jours les dix tiges contiennent 14%*,925 -185-,890 > 7814 > » > 23.291 268-281 » 85 > > > 19gr-.908 275-117 On voit que la guantite de sucre reducteur augmente jusque vers la 77 journee et quelle descend ensuite, tandisque pour le sucre interverti elle augmente constamment avec la dure de la vegetation. Le mâme tableau synoptique peut nous servir pour observer la quan- tite maximum de sucre contenue dans 1000 cc. de jus dansles 3 series d'experiences; on voit dans la premiere scrie que le maximum nous est donne par le No. 10 avec 122.006 apres 76 jours de vegctation et par le No. 8 avec 11s*:,362 apres 75 jours; le minimum nous est donne par le No. 2 avec 22,718 apres 72 jours. Aprăs inversion le maximum nous est fourni par le No. 8 qui a donne 168.468 apres 75 jours et le minimum par le No. 2 avec 3,361 apres 72 jours. Dans la 2-e serie le maximum est represente par le No. 9 avec 2887:,192 apres 80 jours et le minimum par le No. 5 avec 52*-,740 apr&s 79 jours. Aprăs inversion nous trouvons le maximum au No. 7 avec 292-840 apr&s 80 jours de vegetation et le minimum au No. 5 avec 7£*,352 apres 79 jours. Dans la 3-e scrie, le maximum nous est donne par le No. 3 avec 202-444 apres 85 jours de vegctation et le minimum par le No. 12 avec 7.984 apres 87 jours. Apr&s inversion le maximum se trouve au No. 3 avec 328-172 apre&s 85 jours et le minimum au No. 5 avec 118,936 apres 86 jours. En faisant les moyennes pour chaque scrie on voit que: „Avant 3 Apres apres 74 jours on a pour 100 cc. de jus 88,026 10s*,009 > 782/4 > > > 148'-215 116%r.,183 > 85 > > > 15er- 442 21.962 On peut faire ici les m&mes observations que nous avons faites plus haut pour le poids de sucre trouve pour 10 tiges, c'est-ă-dire que le poids de sucre interverti augmente avec la vegctation. Quand on calcule ensuite la teneur en sucre pour 100 parties en e BULETINUL SOCIETĂȚII DE SCIINŢE 533 de tiges, on observe des choses tr&s curieuses, c'est que, dabord la quan- tite de sucre interverti ou non comme pour le No. 12 va constamment en decroiîssant avec la vegctation, pour dautres comme le No. 7 il ya une augmentation Jusque au 80* jours ensuite ilsya une dâcroissance, mais en regle gencrale, chose qu'on peut voir en suivant plusieurs nu- meros dans le tableau ă la page 10 ou en observant les moyennes, c'est que le poids de sucre augmente avec la vegctation. Le maximum dans la l-tre scrie a ct6 obtenu par le No. 12 avec 0s-.707 apres 76 jours et le minimum par le No. 2 avec 0*r,151 aprăs 72 jours. Apre&s inversion le maximum est de 0s,904 pour le No. 8 apr&s 75 jours et le minimum est de 0£*.,187 pour le No. 2 aprăs 72 jours. Dans la 2-e scrie le maximum est fourni par le No. 7 avec 12,344 apres 80 jours et le minimum par le No. 5 avec 0:r:,309 apr&s 79 jours. Aprăs avoir interverti nous trouvons le maximum au No. 7 avec 12,682 apres 80 jours et le minimum au No. 6 avec 0:",396 apre&s 79 jours. Enfin pour la 3e scrie, le maximum est toujours au No. 7 avec 02r.,923 apr&s 86 jours et le minimum au No. 12 avec 0£.,343 apres 87 jours. Apres inversion le maximum nous a €t& donne par le No. 3 avec 1s.408 apres 85 jours et le minimum parle No. 11 avec 02:,557 apre&s 86 jours. | En faisant la moyenne on observe la mâ&me augmentation pour le sucre inversible qui augmente presque du double pendant 7 jours entre le 78* et le 85* jour de vegctation. On observe donc: avant inver. apres inver. sucre inversible: „ Apr&s 74 jours le sucre est pour 1000: de tige de E El N a Mae a „ 02r-4399 0er,5504 0£*,1105 Apres 781/, Idem Idem .. . 0&r:,6747 0er.,8208 0er.,1461 Sa 85 Idem Idem . . 02r-,6839 0="-9642 0sr-2801 Si maintenant on resume toutes ces donn6es moyennes pour les 13 variâtes de mais cultivees dans le pays pendant lâte 1897, on arrive aux resultats suivants; 534 BULETINUL SOCIETĂȚII DE SCIINŢE E TE Î | e | zi ia a | POUVOIR i [3 Sl Medal s NA ai Densite! y | > 9 E] des petre de | ROTATOIRE | or Ă CA ă 10 | = xo.tiges fu | ES A | , . . i | | avant inver. | apres inver. SF.) i ji . | a... | -âre Sârie] 74 || 3508£r- 155,73) 10186 |-—0%,269)— 0%838 ” Moyennes obtenus | sal) | +] AA) “sur les 13 varietes de | Il-e Serie | 78:/, || 3433 » 152,43 1,0267 140,833 — 09933 | măis. | |RREE, | | 5 | ll-e Sârie| 85 | 2795 >» | | | Si maintenant on veut se rendre compte, au point de vue industriel, du resultat obtenu on remarque dabord que la teneur en sucre est ab- solument insuffisante pour pouvoir servir ă Lextraction en grand du moins dans les conditions techniques actuelles. / | Si on veut. ensuite savoir quelles sont les varictes de mais qui. doi- vent tre cultivees ă lavenir, on devra se baser pour cela non seulement d'apre&s le tableau de-la page 524, mais aussi d'apres celui de la page 525, car la teneur p. 100 parties, industriellement, est aussi tres intimement lice ă la quantite totale de matitre premiere obtenue par vegctation. On voit facilement que la varicte //auche dent de cheval (No. 10) et le. mais Jaune vougeâtre du pays (No. 2) de meme que le mais du pays (No. 3) sont les varictes qui doivent tre le plus employes pour une nouvelle experience : tandis que /orange d'italie (No. 12) et le serghrum repute sacre (No. 5) doivent €tre completement rejettes, si nos resultats se confirment dans une nouvelle experience. Il se peut que des variâtes res sucrees dans d'autres pays ne donnent pâs d'aussi bons resultats, quand elle sont cultivees chez nous. / D'apres ceci nous sommes bien loin d'obtenir les 7% de sucre men- tionnes dans louvrage de MM. Bourgeois et Tollens.. | Pensant peut-âtre que ces recherches .avaient 6t6. faites sur des tiges de mais completement mires, nous avons fait des experiences au courant du mois de decembre sur des tiges tout a fait s&ches gardees dans un local ă labri de toute moisissure. Nous avons €t€ surtout pousses ă faire ces nouvelles analyses parce que nous avons appris par M. Finck, administrateur des domaines du Prince Stirbey, quiil avait assiste, il y a plăs de 30 ans, ă des essais îndustrizis faits par le comte Zichy en Transilvanie pour obtenir du sucre avec des tiges de mais mires, auxquelles on avait enleve lepi pendant la vegcta- tion pour les rendre, disait-il, plus sucrees. Comme ceci nous a €t€ communiquc en automne nous tacheroas de le verifier au courant de lannce 1898 d'autant plus que les resultats ob- 145,77) 1.0321 | 20290 2145;718| BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINȚE 535 Sucre Sucre 16ducteur p. rooo cc. Sucre rtducteur en poids Sucze reducteur contenu dans || cyistalisable de jus contenu dans ro tiges 100 parties de tige en poids (inversible) p. 100 par- ties tiges i Apă A Aa A n en poids avant inver. | apres inver. || avant inver. apres inver. || avant inver. apres inver. 8,026 | 10,009 | 14e-.925 | 18,890] 0,4399 | 0,5504 || 0,1105 14215 | 16,183 ||23er,291 | 265-281 | 0,6747 | '0,8208 | 0.1461 | | | 15 442 | 2 21,962. | 192.,908 | 272":,117 | 0,6839 | 0,9642 | 0,2601 tenus avec une tige de mais cultivee par nous, nous a donne 7,47%/ de sucre reducteur apr&s inversion ou ă peu prăs 5'/, de sucre cristallisable. Nous ne savons malheureusement pas quelle est la varicte de mais qui nous a donne ces chiffres, car les tiges ont 6t6 râmisâs sans ordre vu que nous ne pensions pas nous en servir encore pour. des analyses; tout de meme d'apre&s son poids et sa longueur nous croyons quelle doit appartenir la varicte b/anche dent de cheval (No. 10). Voici maintenant les resultats de deux analyses ou lon peut facile- ment voir que les differentes varictes de mais (nous les indiquerons dans le prochain travail) sont sujettes ă de grandes variations au point de vue de leur teneur en sucre. | I 1 Canne sans feuilles ni &pis=— 110" | epuisce par 5890: d'eau solution neutre. Folarimetre [a] = + Oil apres inversion |alp = — 0,5 Sucre reducteur dans 50*c- de solution =— 02",0028 Idem, apres imversion 1 1 —— 08 Oil Sucre r6ducteur total pour la canne . == 08r:3322 Idem, E [DRESS OT, n n a LEEA) Stig tacă ae eaa ri alo / RA Maat NO a ue Aa is po | Idem apres inversion “e . 1.617 Sucre cristallisable (em eo 9) Va 0 Si 536 BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINȚE N 1 Canne sans feuilles ni cpis =— 143%: epuisce par 3360: d'eau solution neutre. i ş Folarimetre d == -- 00,25 apres inversion da = — 0%2 “Sucre reducteur de 50*- de solution — 02..0565 Idem, apres invention . . . = 02*,1590 Sucre reducteur total pour la canne . = 381,796 Idem, apres InVersion 10 662 Sucre. redueteuii 0/0 0 e a AG ldem, apres inversion 9/9 a 4 Sucre cristallisable (inversible) %, = 4.87 „Nous serons tres heureux d'apprendre que cette €tude qui — quoique preliminaire, nous a cote beaucoup d'ouvrage ctant faite en grande partie au moment des chaleurs si accablantes de Bucarest qui rendent le travail de laboratoire tres difficile, — puisse servir, au moins en dehors de nos recherches personnelles que nous allons continuer, de point de depart ă nos nombreux chimistes et surtout ă la station agronomique de Bucarest pour que cette question si importante pour le pays soit €lucidee le plus tât possible. Au lieu donc de nous reserver le travail, ce sera avec le plus grand plaisir que nous verrons d'autres personnes le faire plus compl&tement pour que nous puissions nous controler mutuellement dans nos resultats. BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINȚE 537 REACȚIUNEA LUI FLORENCE ASUPRA SPERMEI INFLUENTA SANGELUI ASUPRA EI DE Dr. ST. MINOVICI (Laboratorul de chimie analitică $c6la super. de Farmacie) Presentată în sedinta de Ia 19],, Noembrie curent. Urmărirea spermei din punctul de vedere chimico-legal se face prin următârele dou& căi: una histologică, constând în aflarea elementului ana- tomic numit spermatozoid, cea-laltă chimică constând în anume reacțiuni Acestea pînă mai deunădi destul de numerose nu presentai un interes deosebit din causă că aparțineau în comun și diferitelor altor mucusuri ale organismului animal, fapt ce făcu pe experți, fără excepție, ca întrun consens, să conchidă numai atunci la presența spermei când se va fi putut constata un spermatozoid întreg, intact. Profesorul Florence (1) de la Lyon condus de ideia că tâte mucusu- rile escretate de organismul animal trebuesc să difere în principii chimică şi că mai mult chiar un acelaş mucus trebue să difere în seria ordinilor animale nu a hesitat de a nu urmări reacțiunile chimice mai departe și spre marele său merit să cadă pe una din ele care astădi e tot atât de importantă în confirmarea spermei ca și aceia a probei spermatozoidului. Acestă reacțiune constă ca tratând urma de spermă cu o soluțiune de triiodur de Potasiu (IK 15',65, [. 251,54, H,O 30£*) obținem la: microscop numerdse cristale analoge celor de hemină ale lui Teichmann. Acestă reacțiune se produce aprâpe instantaneu și e de o sensibilitate prodi: gi6să. Ea se datoresce unui principii chimic ce sar găsi în spermă și pe care Florence îl numesce virispermina, principiu care nare dea face cu spermina așa disă a lui Ladenburg, Abel, Poel, Mendelejef (Eti- lenimida, Dietilenimida, Piperazina). In adevăr, pe când spermina refusă acestă reacțiune și ceva mai mult se găsesce și în diferite alte mucusuri nu numai în spermă, ci și în sânge, spută, expectorațiuni, bronchite, meduvă, leucocytomie, anemie etc., vi- rispermina lui Florence nu aparține de cât spermei și numai spermei omului, după cum se deduce din aplicarea acestei reacțiuni diferitelor excrețiuni ale organismului animal ca: mucusul vaginal sau nasal, urina, sudâre, salivă, lacrimi, lapte, substanța cerebrală etc. Resultă dar că reac- țiunea acesta devine o condițiune sine qua non în cercetarea spermei și importanța ei e și cu atât mai mare prin faptul casurilor patologice nu- (1) Anthropologie criminelle, 1896, 538 BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINȚE mite azospermie, ejaculațiuni fără spermatozoid. Acest succes al chimiei învedereză odată mai mult că soluțiunea unor probleme de felul cerce- tărilor spermei se va găsi numai în reacțiunile chimice după cum va trebui | să ne așteptăm și în deslegarea problemei atât de dificile a diferențiării ] sângelui uman de a celor-lalte mamifere. 4 O asemenea reacțiune atât de decisivă urma . neapărat de a fi supusă | criticilor cari până astădi cel puțin ele nu pot de cât să o confirme și o confirmăm și noi ca bună de aplicat atât însă cât petele de spermă nu sunt mascate cu cele de sânge sai nu ne-am găsi în casul unor pete mixte, cas atât de des în expertisele chimico-legale, în afacerile de viol și atentate la pudore. | Din observațiunile făcute în acest sens constat că reacţiunea triiodu- rului de potasii care de alt-fel se produce cu atâta înlesnire și întrun mod distins în casul unor pete de spermă curate fie chiar de luni în- tregi, suferă o perturbatiune cu totul când aceste se găsesc acoperite cu sânge sati mai bine dis mascate, fapt de altmintrelea ce nu împedică urmărirea și constatarea spermatozoidului. | Procedând la formarea unor asemenea pete mixte cât operând și asu- pra unui amestec de sânge și spermă, reacţiunea nu sa produs câmpul . optic se presenta acoperit de granulațiuni pe lângă numerdse bacterii. In casul unor asemenea pete mixte posibilitatea aplicării reacţiunii avea loc numai atunci dacă în virtutea fenomenului capilarităței pata de spermă sar fi putut întinde dincolo de limita celei de sânge. Aceste pete ai fost făcute fie cu sânge amestecat cu spermă, fle ca mai întâi produse acestea sau acoperit cu sânge sati vice-versa, fenomenele remân aceleași. Ele aă fost studiate atât în stare recentă cât și după uscare fie prin ex- punere la aerul ambiant sai prin substragerea de la acesta. Disposiţiu- nile în aplicarea reacțiunei ai fost executate conform celor prescrise de autorul ei. Din observaţiunile acestea resultă că reacţiunea triiodurului | de potasiu atât de excelentă în casurile unor pete curate de spermă, e i slăbită cu totul în acelora a unor pete mixte. Un fenomen ce "lă mai pot remarca e că pe când sperma recentă sustrasă de la contactul aerului după câte-va dile, numai provoca acestă reacțiune, nici chiar uscând-o, pe câtă vreme recenta fiind și uscată ime: diat la temperatura mediului ambiant, acțiunea ei asupra triiodurului e prelungită. Un asemenea fenomen cred că 'și-ar avea explicația în primul cas în o fermentațiune pe care ar încerca o sperma licidă, al cărui re- sultat ar fi descompunerea virisperminei. BULETINUL SOCIETĂȚII DE SCIINŢE 539 FAUNE DE LA ROUMANIE . PAR M. le Dr. JAQUET lsopodes recoltes par M. Jaquet en 1897 et determines par M. Adrien Dollfus. La faune des. Isopodes de lEurope orientale offre un aspect particulier; c'est dans cette region en effet que Von rencontre surtout en abondance les Porce//zo 'quinque-trachcates dont un tr&s petit nombre d'especes se voient dans lEurope occidentale. Mais il est un autre genre qui prend ici une importance qu'on ne lui connait pas dans lOuest, c'est le genre __ Cyclisticus (Porcellioniens qui se roulent en boule comme les Arma- dilliens), son maximum de developpement se trouve en effet dans la r€- gion pontique, et nous en decrivons -ci-dessous deux especes nouvelles. Catalogue et diagnoses Asellus aguaticus L. Ruisseau pres de Comana. Vase d'un marais pres Fig. 1. Armadilhadum Jagueti Dollfus. Parties anterieure & posterieure du corps. de Bucarest. Les exemplaires de ce der- nier habitat sont de grande taille et for- „tement pigmentcs. /dotea Pasteri Aud. Bords de la mer ă Constanza. Sphaeroma :serratum Fabr. Bords de la mer ă Constanza. Armadilhdium vulgare Latr. Champs des environs de Constanza. Bords du lac de Mangalia. că Armadilhdium Fagueti, nova species. Dollfus. Un exemplaire sous les pierres de la falaise de Constanza. (Fig. 1). Diagnose: Corps bien convexe, pres- que lisse, finement ponctuc. Cephalon ă bord frontal margine, sinueux, avec une impression (mais non une fossette) au milieu. Prosepistome ă 6cusson d6- passant largement le front, convexe et ă angles un peu arrondis; 'Tubercules antennaires arrondis; Yeux moyens, en- viron 16 ocelles. Fouet des antennes ă premier article un peu plus court que le second. Pereion; premier segment ă relief antcrieur peu accentuc; pătat ba LA mii Nu Rev Mg = vtdae 540 BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINŢE processus lateral ant&rieur depassant les yeux, processus lateral posterieur fortement dirig€ en arri&re. Pleotelson plus long que large, ă ctes presque droits, ă sommet subarrondi. Uropodes ă exopodite largement spathuli- forme; endopodite n'atteignant pas tout ă fait le sommet du pleotelson. Couleur grise, avec une large tache plus claire de part et d'autre de la liene mâdiane. tă Dimensions: longucur 7 millimetres; largeur 3 millim&tres. Cyclisticus rvtabilis Budde-Lund. Sous les pierres de la falaise de Con- SR SPP IP 9! stanza. Cychsticus obscurus, nova spe- cies. Dollfus. Environs de Bucarest, dans la terre. (Fig. 2). Diagnose: Corps ctroit, tres con- vexe, lisse, avec une petite granu- lation punctiforme sur les câtes - des six premiers segments pereiaux. Cephalon ă bord frontal un peu sinueux, mais les lobes sont tres peu developpes les lobes lateraux un peu arrondis, le lobe median trespetit, triangulaire. Proespistome muni d'une carene longitudinale tres accentuce, qui vient aboutir au lobe frontal median. Yeux assez grands, environ 24 ocelles. Fouet A des antennes ă premier article un peu plus court que le second. Pe- Fig. 2. Cyclisticus obscurus Dollfus. reion: premier segment ă processus Parties anterieure & posterieure du corps. Jateraux posterieurs assezfortement diriges en arritre. Pleon: cinquitme segment ă processus lateraux un peu convergents, plus courts que le pleotelson; uropodes ă base munie d'un sillon sur la tranche et atteignant presque le sommet du pleotelson qui est un peu depassc par lendopodite; exopodite troitement lanceole, assez court. Couleur, gris fonce presquuniforme, un peu plus clair latc- ralement. Dimensions: longueur 6 millimătres, largeur 2,5 millimătres. Cyelisticus grandis, nova species. Dollfus. Environs de Bucarest (Fig. 3). Diagnose: Corps tr&s convexe, lisse, avec une petite granulation punc- tiforme. sur les câtes des six premiers segments pereiaux. Cephalon ă lobe trontal median presque nul, lobes lateraux trăs developp6s, obtuse- ment quadrangulaires, extrorses; cpistome muni d'une carene longitudi- nale assez accentuce, aboutissant au lobe median. Yeux grands, environ 24 ocelles. Fouet des antennes ă articles subegaux. Pereion: premier seg- BULETINUL SOCIETĂȚII DE SCIINȚE i 541 ment ă processus lateraux posterieurs assez fortement diriges en arricre. Pleon: cinquieme segment ă processus lateraux convergents, n'atteignant pas tout ă fait lextremite du pleotelson. Pleotelson convexe, muni d'une pointe allongee, ctroite, sub obtuse; uropodes ă base arrivant aux deux tiers environ du pleotelson, munie d'un sillon profond sur la tranche ex- terieure. Appendices? Couleur grise, un peu claire sur les câtes. Dimensions: longueur 14 milim&tres, largeur 5,5 millimetres. Fig. 3, Cyclisticus grandis Dollfus. Fig. 4. Metoponorthus Ponticus Dolltus. Parties antcrieure et postcrieure Parties antcrieure et posterieure du corps. du corps. Porcelho bistriatus Budde-Lund. Foret de Comana. Bords du lac de Mangalia. Porcelho affinis Koch. Forât de Comana. Porcelho laevis Latr. Bucarest. Metoponorthus orientalis Ul. Bucarest. Metoponorthus pruinosus Brandt. Bucarest. Constanza, sous les pierres de la falaise. „Metoponorthus Ponticus nova species. Dollfus. Constanza, fond du golfe (Fig. 4). Diagnose: Cette espece est extremement voisine du M. prunosus Br., et nen est peut-âtre quune varicte. Elle s'en distingue par les caracteres suivants: corps tr&s obtusement tubercul et non granule pourvu seulement d'une petite granulation laterale. L.obes frontaux presque nuls. Les an- 542 BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINȚE a tennes ont des parties claires moins 6tendues et moins apparentes que: dans le M. pruznosus. 10 Al Ces caractăres sont tr&s nets chez les trois exemplaires examinâs et les distinguent tres loin des M. prunoszs du meme pays. Pour en Gtablir la constance et la valeur au point de vue specifique, il faudrait pouvoir en examiner un plus grand nombre; car il ne faut pas oublier que JM. pruimosus est assez variable et que nous avons dejă ramenc au rang de varictes de cette espăce les V. Srvammerdami Aud. dEgypte et de Syrie, et M. 7zngrzanus de Tanger. Orthoptere nouveau de Roumanie, par M. 1. de Saussure. L/'Insecte dont nous donnons la description a te dâcouvert par Mr le Dr M. Jaquet. A Ce type appartient ă la famille des Locustides, sous famille des Pha- n€ropterides. Il offre d'autant plus d'interet qu'il forme un genre nouveau pour la faune europeenne et que ses caracteres distinctifs sont tr&s bien definis. Genus Jaquetia, n. g. Corpus crassiusculum. Antennae graciles. Verticis rostrum articulu primo antennarum vix latius, cum fastigio frontis tuberculato-contiguum. Pronotum breviusculum, supra planum, sulco medio pone me- dium exarato; canthis acutis, ante medium evanescentibus, antice obsoletis; margine postico transverso, 9 venam stridulan- tem elytrorum obtegente ; ejus lobi laterales retro-attenuati mar- gine-infero arcuato,haud sinuato. Elytra 9 lateralia, vix. promi- nula; 2 rotundata, brevissima. Meso-et metasternum trans- versa, in medio leviter emar- ginata. Pedes breves. Antici crassiusculi ; tibiis in omnibus marginibus valde- spinulosis. Femora postica subgracilia ; tibiae illis aequilongae, supra con fertim spinosae. E ec i a BULETINUL SOCIETĂȚII DE SCIINŢE 543 Lamina supra analis rotundata. 9. Ovipositor basi leviter incurvus, de reliquo subrectus, compressus, marginibus iulegris, valvae inferiores extus carinatae, apicem versus am- pliatae, apice rotundatae ; valvae superiores latiusculae apice et basi le- viter attenuatae, apice rotundato. 3. Cerci apice leviter incurvo, acuminato. Lamina infragenitalis incisa. „Ce type se rapproche surtout du genre Poecz/emon Fisch. par ses formes trappues et ses pattes courtes; les femurs antcrieurs sont meme plus courts et plus robustes que chez les Poecz/emzoz. Le pronotum est plus court en arricre, en sorte que son sillon median est place en arriere du milieu, comme chez les /soz/zpa et les Lepzop/yes, lesquelles ont des pattes beaucoup plus longues et plus greles. L'oviscapte droit, arrondi et zor dentele au bout, distingue les Jague- ta des Poecilemon, ceux-ci ayant loviscapte garni de fortes dents; et des Leprophyes, Odontura et genres voisins qui ont Loviscapte aigu et finement dentele. Nous dedions ce genre ă Mr Maurice Jaquet, qui ă bien voulu nous le faire connaître. Jaquetia hospodar, n. sp. Crassa, viridis; corpore supra tota longitudine vittis duabus longitudi- nalibus ochraceis ornato. Verticis rostrum et ad apicem subsulcatum apice lateraliter utrinque submamillatum. Pronoti canti in medio subsi- nuati, subevanidi; lobi laterales angulo antico rectangulo, margine infero antice recto, postice haud sinuato. Tibiae anticae a latere latiusculae, ad basim parum dilatatae, foramine utrinque elliptico. 9. Elytra vix prominula, invicem remota, in vittis flavis perspicua. Ovi- positor subarcuatus, apicem versus leviter ampliatus, apice rotundatus marginibus integerrimis. Lamina infragenitalis truncata. 2. Elytra squamiformia, latiora quam longiora rotundata, coriacea, intus sese tegentia, metanoti marginem haud attingentia, supra parum venosa haud reticulosa, viridia, extus flavicentia. Lamina infragenitalis subparal- lela, apice truncata, obtusangulatim incisa. 9. Long. corp. 14; pronot. 4; fem. post. 14,5; ovipos. 7,5 mill. 9. > i e e SS » [eo alle In Romana, reperta in herbis lacus Mangaliae, provincia Dobrogense, per doct M. Jaquet. 544 BULETINUL SOCIETĂȚII DE SCIINȚE Insectes recoltes par M. Jaquet en 1897 et determines par M. Frey-Gessner, conservateur au Musce d histoire natu- relle de Geneve Famille des Forficulidae. Labidura riparia Pallas. Sable du bord du lac de Tusla. Avril, et plage de Mangalia. Mai. Famille des Blattidae. Phyllodromia germanica Lin. Bucarest. Juillet. Periplaneta orientalis Lin. Adultes, larves et nymphes. Bucarest. Aott. Famille des Acrididae. Tribu des Tryxalidae. Tryzalis nasuta 9 Lin. Fort de Comana. Octobre. Stenobothrus lineatus Panz. &. Foret de Comana. Octobre. Stenobothrus vufipes Zett. d a 9. Forât de Comana. Octobre. Stenobothrus dorsatus S. Zett. Pantelimon. Aoctt. Stenobothrus biguttulus S a 9 Lin. Foret de Comana. Octobre. Gomphocerus rufus Lin 9 a 9. Forât de Comana. Octobre. Epacromia thalassina Fab. S n 9. Bucarest. Forât de Comana. Octobre. Tribu des Oedipodidae. ; Acrotylus însubricus S a 9 Scop. Foret de Comana. Octobre. Oedipoda coerulescens S a9 Lin. Foret de Comana. Octobre. Tribu des Aecrididae. Caloptenus italicus 9 Lin. Foret de Comana. Octobre. Fezotettix alpina Kole; var: collina, Brunn. Sous les bois morts tombes ă terre dans la foret de Comana. Octobre. Pezotettix mendaz Fisch. Foret de Comana, bois mort. Octobre. Platyphyma Giornae Rossi. Fort de Comana. Octobre. Tribu des Tettigidae. Tetiix bipunctatus 3 Lin. Castel Peleş Sinaia. Mai et 9 Castel Peleș, Aout. Teitix subulatus Lin. Bords du lac de Mangalia. Mai. Foret de Co- mana. Octobre. Famille des Locustidae. Tribu des Callimenidae. Callimenus oniscus. Chp. Jeunes larves du bord du lac de Mangalia. Mai. Calhimenus Pancim Brunn. jeunes larves du bord du lac de Mangalia. Mai. Tribu des Phaneropteridae. Poccilemon thessalicus Brunn. 3, le long de la ligne du chemin de fer de Comana ă Giurgiu, ă 2 kil de Comana. Juin Isophya acuminnta Brunn. £ le long de la voie ferrce qui conduit de Comana ă Giurgiu, ă 2 kil de Comana. Juin. BULETINUL SOCIETĂȚII DE SCUNȚE 545 : i) Jsophya obtusa Brunn. 9. le long de la voie ferrce qui conduit de Co- mana ă Giurgiu, ă 2 kil de Comana. Juin. Forât de Comana. Juin. Jaguetia hospodar de Sauss. 3, 9 et larves. Bords du lac de Mangalia. Mai. Famille des Gryllidae. Tribu des Gryllidae. Nemobius Fleydeni 9 Fisch. Filaret pres Bucarest. Juin. - Gryllus campestris Lin. larves. Filaret pr&s Bucarest. Juin 1897. - Bords du lac de Mangalia, Mai. Foret de Comana. Octobre. - Gwllus domesticus Lin. Bucarest. Aodt. Filaret, Avril. Voisinage du si de Giurgiu. Mai. Tribu des Gryllotalpidae. Gryilotalpa vulgaris Lin. Imago, voisinage du port de Giurgiu, Mai. „Nymphes et larves. Bucarest. Juin. Hemipteres heteropteres. Famille des Pentatomidae. Szrachia oleracea Lin. 3. Fortt de Comana. Octobre. Zicrona coerulea Lin. S a 9. Parc de Tei. Foret de Comana et champs au pied du monastere de Comana. Octobre. Famiile des Coreidae. Camptonotus lateralks Germ. 3. Foret de Comana et champs au pied du monastere. Octobre. Famille des Pyrrhocoridae. Pyrrhocoris apterus Lin. si 9. Fort de Comana et Pare de “Dei, Oetoloee: Famille des Lygaeidae. Aphanus vulgaris Schill. 3. Bucarest. Mai. Aphanus palustris Pz. 9. Comana, Forât. Octobre. Famille des Capsidae. Camptobrochis punctulatus Fall. 9. Forât de Comana. Octobre. Îygus pratensis S o, 9 Fabr. Forât de Comana et Parc de Tei. Octobre. Globiceps flavomaculatus Fabr. 9 le long de la voie ferree qui conduit. de Comana ă Giurgiu ă 2 kil de Comana. Juin. Oucotylus viridiflavus Goetz. Pantelimon. Aoăt. Famille des Reduvidae. Coranus subapterus Goetz. Forât de Comana. Octobre. Nabis ferus Lin. 9. Forât de Comana. Octobre. Famille des Corixidae. Coriza nigrolineala Ful. Pantelimon. Aoât. Corixa hieroslyphica LL. Duf. Etang au pied du monastăre de Co- mana. Octobre. n ..— —_—._.—.——_..—.—.—.—.—.—.—.—” ——————7— rr o PT -....__.—..” “ , _.F IPOD DEI E Ip 7 pr > 546 BULETINUL SOCIETĂȚII DE SCIINŢE ? Hemipteres homopteres. AIA Sf 2 Asiraca crassicornis Fabr. Foret de Comana. Octobre. Tetligonia viridis Lin. Foret de Comana. Octobre. Neuropteres. Flemerobius crispus Panz. Forât de Comana. Octobre. Phrygaena grandis Lin, Bucarest. Aoăt. Panovpa vulgaris Inch. Forât de Comana. Octobre. Dipteres. Mosillus aeneus Tall. Champsau pied du monastere de Comana. Octobre. Syrphus baltatus Dr Gaer. Forât de Comana. Octobre. Hymenopter&s. Vespa crabro Lin. 3 et 9. Fort de Comana. Octobre. Flalictus fasciatellus Perez. 3. Fort de Comana. Octobre. Orthopteres. Sous ordre des Thysanoures. Lepisma Foret de Comana. Octobre. [nsectes recoltes par M. Jagquet en 1897 et determines par M. A. L. Montandon. Hemipteres Heteropteres Famille des Pentatomidae. Graphosoma lineatum Lin. Comana, le long de la voie ferree cani conduit ă Giurgiu. Juin. Sehirus bicolor Lin. Bucarest, la chaussce, Juin. Aeha acuminata Lin. Bucarest, Boulevard de Cotrocene. Mai. Mangalia foret d'accacias, Mai. Carpocoris nigricornis F. Comana, le long de la voie ferrce qui mâne ă Giurgiu. Juin. Dolycoris baccarum Lin. Filaret pres Bucarest. Mai. la chaussce de Bucarest. Mai. Constanza, sous les pierres reposant sur le gazon dans Ă le voisinage du golfe. Avril. | BULETINUL SOCIETĂȚII DE SCIINȚE 541 Rhaphigaster grisea Lin. Bucarest. Avril. Eurydema festivum Lin. Var. decoratum H. S. Mangalia, rives du lac. Mai. Famille des Coreidae. Centrocoris spiniger F. Comana, le long de la voie ferrce qui conduit ă Giurgiu. Juin. Mesocerus marginatus. Bucarest, la chaussce. Mai. Filaret pres Bucarest. Mai. Giurgiu. Mai. Ceraleptus gracihcornis H. S. Bucarest, la chaussce. Mai. Corizus crassicornis Lin. Comana, le long de la voie ferree qui conduit ă Giurgiu. Juin. Maccevethus errans F. Comana, le long de la voie ferree qui conduit ă Giurgiu. Juin. Famille des Lygceidae. Lygaus eguestris Lin. Mangalia, rives du lac. Mai. - Lygaus superbus Poll. Rent. Mangalia, rives du lac. Mai. B-osus luscus F. Filaret pres Bucarest. Mai. Emblethis ciliatus Horv. Mangalia, plage. Mai. Famille des Pyrrhocoridae. Pyrrhocoris apterus Lin. Tei, parc. Mars. Filaret pres de Bucarest. Mars. Forât de Comana. Juin. Mangalia, plage. Mai. Famille des Hebridae. Flebrus pusillus Fall. Rogova, (Mehedinţi) Forct. Janvier 1898. Famille des Reduvidae. Flarpactor iracundus Poda. Comana, le long de la voie ferrce qui conduit ă Giurgiu. Juin. Famille des Cimicidae. Cimex lectularius Lin. Bucarest. Avril. Zriphleps majusculus Reut. Comana, Forât. Novembre. Famille des Capsidae. Calocoris fulvomaculatus de Geer. Bucarest, la chaussee. Mai. Brachycoleus scriptus F. Comana, le long de la voie ferrce qui conduit a Giurgiu. Juin. Derecoris rutilus H. $., Comana, le long de la voie ferree qui conduit a Giurgiu. Juin. Camptobrochis lutescens Schill. Comana, Foret. Novembre. 548 BULETINUL SOCIETĂȚII DE SCIINȚE OBSERVAŢIUNI METEOROLOGICE FĂCUTE LA INSTITUTUL METEOROLOGIE DIN BUCURESCI y LUNA SEPTEMBRE 1897 st. n. Director: ȘTEFAN 0. HEPITES. Inălţimea barometrului d'asupra nivelului mărei 82 metri. E SI MN medâl = e | oc | Temp. zi Vîntiul E Ei | = E îi E Aaaa pile astral == Ela 22 solulut. 00 si = las E ERE | saF î 53| 25| Ela 1] £E lesl a [ea FENOMENE DIVERSE . = ; i a pi El 3% E Adineime| ze] 8 a Ei pa Ea | Du 3 | ls |ăE| ss SzlAElaa| ae | a E leo a lea a= = | Ea | Ia e 30 cm|60 cm] Z: 3 [ie Fă | ERIE i pl | | 1]755.7|24.9132.2|16 8]15.4[12.3] 53|11.7]48.0[12.1[23.9|22.41 waw 1.0] —| 24 -ata. 2| 57.1|24.0132.5]17.4|15.1|15.5| 63|11.814$.0]13.0|23.9 22.51 E | sa [UL 3) aura 3| 56.9|24.6/32.8116.4|10.4|2.9| 53|12.0[40.0]11.8]24.0|22.0 BSE | 1.0] —| 2.7]-a-t a. 4| 50. 32.2|15.7|10.5|10.2| 45111,7(40.0[10.7i23.9|22.5 Pe Pa EA a + haltă, 32.5]15.2|17.3|10.8| 43[11.2140.5] 9.5|23.0l22.5 wsw 2.0] —]| 3.5]-a-t a. 0] 54. 25.7|14.0)11.1|11.2| 01| 7.7[40.8]12.3|23.4|22. Ei Sa! A po avea lo 37| 0 7| 40.9 23.0114.3|14.3|:1.8| 55| 9.9[42.0| 9.8122.9 sw 22|: 22] 24 i S| 53.3|13.9/23.0/13.0/10.0[10.3| 87| — [23.0j10.0 ale 22. 1 2.0|14.2| 0.9 pia ca, Drot,r6t. 3 9| 58.9|15.2]22.8| 8.5|14.3| 9.0| 68| 5.1|34.3]| 5.1[20.4|21.3 "1,8 — | 2.3] =0,1a—8"40%, Ap. i "10| 57.5|18.1|25.1|11.4[13.7[11.4| 70| 2.8137.0| 7.9 aula 32| lao Fa sa a-0p 4 | “i ri] 57.0|21.0|30.5114.3|16.2]12.3| 06| 4.8[44.0[11.3[20.7|20.0 0] jr. 3, 03o»—8 20, aici 12| 00.7|21.3/29.0/15.1!14.5|12.0| 62|10.0[43-0[12.5[21.7]20.8 i zi — | 1.8l-a-2a, Ti, 015H8_—16h20t, Oi 16 | _w p i 13] 58.8|22.4129.0|17.5]11.5|11.9| 57| 6.6[43-0[13.0[21.9/21.0 ENE | 1.5: 45| 22220 ape i "14| 56.0|2r.3/28.317.2|11.1[12.0| 08| 0.3144.0|14.1]22.2|21.1 | 2.5] 0.8] 2.1] a “a „D'34-ap47, mr ph-x8 15| 57.2|17.4]23.5]14.4| 9.1|1o-2| 67| 7.0[42.0|12 4|21.421.2 4.1] 7,5] 0.9 G: 155151 5h32 (D015"32 m7 hay 10| 54.3|14.418.2|12.0| 0.z| 7.0| 57| 3.1131.5|10.0(19.2|20.7 ENE |4.0] 0.0] 1.0 D16'30', 19401— 20%, Qr2o'— Îl 17 51.2|12.2115.4| 9.0! 5.8] 8.0| 81| 0.3|300 Ş ajara e NNE | 1.8] 30| o0.5IB' a. i 118| 52.0|14.8/20.6 O.4l11 9.7| 744 0.9|30.7 A EEE ssw |3.0| —| 1.o|-a2a, ap. ! 10| 54.0][15.8124.0| 7.7|16.9i 94 66!10.7139.7| 6.5|18.3|1 1.3] — | z.1[-a- 2 a, 220 6"40”—7*z0*, -a_ 0] | 20| 50.9[19.8/28.7]11.3]17.4412.7| 08]10.0(45. Slr3.S|ro.i dă 2 NNE | 1.0] — | r.3l-a2a, a0p 21] 52.3 20.2|13.7]15.5410,0| 59| 8.2142.8|11.2]20.1|19.5 | 21| -— | 2.0j=0 G*5ox—8h4o, 22| 477 32.0117.1|14.0[12.1| 03] 7.7145.2|14.5|21.0|19.85 5.0| 1.o| 3.5|-B-1a,_ mrr-r7, Q, 1th i E zar i 123| 50.1 l22.6| 9.3113.3| 8.9] 60|10.2[42.0| 6.8 20.020. 1 sw 125| — | 2.3l-a0 E 24| 60.8 '24.0| 8.1115.09| 8.9] 63|10.7]41.0| 4.0[19.2 19.7 wsw |2.I]| —] 2.4l-a2a, Cutremur. 16'10%,25% ca 25| 04. 24.810.4 4.4 90| 02[10.7143.9| 0.9|19.0 10.5 cul ENE jaga 105 750 Va Sta 20| 02.7 20.7|10.0|10.1110.9| 09110.5[43.8| 0.8|[19.2'19.3 0.6] —| 1.8 na. 27| 01.2 28.0113.7|14.3|11.9 03| 9.2|41.2] 9.2 deal 2.0| exe | 1.0] —| 15| a2a 25| 585.0 |27.5|13.4 a ui 07| 9 7/48-5 9.4]20.1119 5 1.0] — | 2.0f-—1 a—0 ta 1201 57.7 |21.5]14.2| 7.3|12.0| 84| 2.5132.2]11.0 19.8,19.0 i: E NNE A Aliate | 09| ziua e su 0) 30| 55. 125.0 a 79 dl 10.0 pula 4] 4.3 ZI 1.5] 5.0] 1.3] a tai: [zi 16:37 _—78hai 'Mij]756.0]19.220.0!13.2]13.4hr 1.1] 64[237.3l41.2]10.1]20.9]20.7] 3.2] ze! 2.2]32.1]54:0 Epoca de secetă începută din August sa menținut în parte și în luna Septembre. Precipitațiunile atmosferice a fost forte puține şi în mici cantități, Timpul în general a fost no niștit și călduros. Temperatura a fost în mijlocii în totă țara cu aprope 2 grade mai ridicată ca normală. Mer temperaturei a fost turburat în cursul s&ă, de mai multe variațiuni repedi provocate de ploi generale recă şi abd dente însoțită pe unele locuri de grindină multă. In decada a "doua a cădut și zăpadă în munți, care a răcit ml timpul câte-va dile. | Cea mai ridicată temperatură din întrega țară a fost la Mamornița 3406, iar cea mai. iza za, 10 sl. că a fost înregistrată tot aci. Cantitatea mijlocie lunară de apă cădută în întrega țară a fost de 26 milimetri în 4 dile. Manifestaţiuni electrice ai fost multe însă parțiale și puțin întinse. ș In diua de 24 la 4 ore 10 minute 25 secunde s'a simțit la Bucuresci, un cutremur de pămînt tăricel. ] ost simțit și în judetele Ilfov, Ialomița, Buzti, Brăila, Tutova și Putna. ARI BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIIN E a OBSERVAŢIUNI METEOROLOGICE FĂCUTE LA INSTITUTUL METEOROLOGIC DIN BUCURESCI LUNA OCTOMBRE 1897 st. n. 4 Director: ȘTEFAN C. HEPITES. inălţimea barometrului d'asupra nivelului mărei 82 metri. 5; Temperatura aerului | Umedela E 25| ee 'Pemp. E: Ls fe E i & E | ENE Co aerului | a'2 zei 39 solului Co] e = 2 E |2E | Elsa = —————= 27| 22 lzelea [Ea FENOMENE DIVERSE a? | a 2] E z la 3] 3 î]| 2] Adincimel 25] $ a [35| a | 2 | sole | 35| = |eSlssiSssleslsel ls | 2E sl |ea | als |= | |ă 1038 at PRI E i E 30 cm!60 cm] Z A 3 |ăe a * [25 | 22 = ă 1|704.5| 4.8] 6.2] 3.5| 2.7 4.6! 72| — 10.8] 2.5] 9.4 aw [0.7] —| 0.5 2| 64.3] 3.0| s5-4|- 0.8|:6.2] 5.0185] — | o.o|- 5.5] 84 sw - | 1.2] —| 0.5|—0 a, 2060'—8, ap 3| 63.8] 2.0| 4.0|- 2.s5|.0.5| 4.0! ja 8.2|- 4.2] 7.0 ENE | 1.5| —| 0.4], 220 60"30”—-9" 5om | 4] 08.7] 5.o| 7.0! 3.0| 4.0] 4.316 13.0| 1.2] 7.8 xw 12.1|—| 0.9 5| 70.7] 2 3! 5.8! 0.3) 5.5] 3.4101] 2.60]18.4|- 4.9] 8.1 ExE | 3-4] —| 0.8|—0p 0| 06.0] 4.2| 04| 0.3] o.1| 3.0/50| 5.9|27.2|- 4.0] 7.8 NNE | 1.5] —| 0.8 ş 7] 03.8] 1.5| 8.5|- 2.8|11.3] 3.517 7123.11 7.2] 7.3 NE |2.1| —| 0.0|-—ta. 8| 04.4| o.9| 2 ol- 1.7] 3-7] 3.9|7 i 2|- dee 0.7 Nw 11.4] —| 0.0 9| 02.7] 0.3| 3.7|- 2.0| 57| 3717 3.9] 0.2 sw |2.9l0.0 0.9|g 16", X 18'—20* 30”, | 10| 08.7|- 3.5| o.2|- 5.8| 0.0] 2.015 aj : - 8.0] 5.o E 40| —] 1.3 i | ra] 73.7|-6.8|-2.4|- 10.3] 7-9] 1.314 i Be 3.71 8.51 5-3] e 12.8] —| r-olun0a, 20 p. | 12] 71.7|- 7.7|-0.8|- 13.2]12.q4] 1. 6.6 6|11.4|- 10.4] 2.8| 7-9] 1.3] sw |2.8| —| 0.8|—1a, =—07"35"—9"20”, —tp, ! 13| 60.2|- 46| 2.5I-1r.7lrq.2| 1.815 4|14.0|- 14.3] 2.2| 7.2] 2-0| wsw | 2.0] — og sila 14| 04.4|- 2.0| 6.0|- 9.71160.3| 1.9! : 5|17 5|- 14.7] 2.0| 0.7] 0.0] x,sw | 2.0] —] o.5|—1a. 15| 03.2] 1.1|10.4|- 8.0118.4| 2.015 7[19.0|- 8.7] 2.0| 6.3| 0.0] sw |4.4]—| 1.3] —0a. 10| 00.5] 7.0/17.0|- 3.0|20.0| 5.510 4|24.5|- 5.2] 2.7] 0.1] 47| ssw [0.1] —| 2.4] _mrp—r5. 17| 04.5] 2 1| o.o|- 2.2i11.2| 4.117 7[20.1|- 7.9] 3.4| 0.1] 0.3] exew | 2.2] —| 0.8|—1 a. —— p. 18| 66.5] 2.8| 9.7|- 2.5/12.2| 3.516 8|19.5|- 7.8] 3.5| 6.2] 2.7] exe |2.4[—| 0.5] a 19| 01.7] 5.5|13.5|- 2.0[15.5| 4.07 1|20.0|- 4.7] 4.0| 0.4] 1.3| wsw |3.7| —| 0.8 |z0 63.2] 5.0|12:8| “0.712. 55 53 1|zo.5|- 5.8]: 4.3] '0:3| 9.7] “sw [221 -—f 6:60] va 05 a eee. 21| 02.0 5.o|12.0l- 3.0! ol 2|18.0|- 6.1] 5.o| 6.8] 3.3] wsw [2.2] —| 1.1|—* p | 22| 69.7| 1.0| 97|- 5.4 3.015 4lr9.5|- 9.0] 4.5! Go] 0.0] ww [2.83] —] 1.2]—ta, —tp 23| 05.0] o.1| 9.4- 0.8| solu) 1 9|19.0|- 9.5] 3.9| 0.7] 0.7| wsw 144[—| r1.3l—ta. !24| 54.3] 1.5! 9.3|- 4.8! 317 317 o|- 0.0] 3.0] 0.4] 1.0] wsw 15.21 —] r.ol— a 3 |25 53.0] 1.1] 7.2|- 4.1 IEI 0|22.2|- 7.8] 3.5] 0.3] 7-3] wsw 13.0] —| 1.1] —ia.- : 20| 04.2|-2.4| 2.2|- 3.5 2.016 1.5|- 5.0] 3.3| O.r]roo] exe | 5-3]r.0| z.0|X a, X07"45"-—0"'20”. | 27| 04.8]- 4.7| 1.1|- 9.ol Zi 1/0 pat 5|- 13.5] 2.0| 5.0] 2.7| wsw 2.2] —| o.4—ta, —t 4 283| 50.0|-4.5| 1.7|- 9.8 2.017 9.7|- 12 0] 2.0| 5.s| 4-0] sw | 5.0| —| r.o|-—2a, D'r3"—rqt5o, wop.. 29| 45.9|-0.4| 8.4.- 6.3] 3.0) i Ec Meat 2.0| 5.3] 2.3] sw |3:0| —[ 0.5|—%a, —0p. Cutremurde păm | | | 4 | ja 705 15 iito ae 30| 40.5] 4.3|12.2|- 4.1 4 0 71] 7.8[20.0l- 9.3] 2.2] 5.1] 5.0] exe 130| —] 1.4]—' a, 2017'—9'., Zp | | M'j|703.0l 0.9 6.8- q.2'1r.0l 3.4 07la45.7l16.1l- 7.0 4.0| 7.8] 46] wsw i 3.0]r.0l27.4 Luna Noembre a fost excepţional de secetâsă în întregimea ci ; afară de acesta ea a mai fost caracterii și printr'un timp mult mai friguros ca de obicei Temperatura mijlocie a lunei Noembre a fost în mijlocii în tâtă țara cu aprâpe 4 grade mai rece ca lorea normală. Cel mai călduros timp a fost în reginnea marină. In Moldova timpul a fost mult mai friguros. | mai ridicată temperatură din întrega țară a fost 19%0 la Strehaia, iar cea mai coborită —20% la Sinaia. Ă Cerul în general a fost puțin noros. Timpul cel mai frumos a fost în decada a doua și cea mai mare pi din decada a 3-a. Presiunea atmosferică a fost mult ridicată având și 3 variațiuni importante. Mijlocia presil atmosferice a tost cu 5mm, mai ridicată ca valrea sa normală. Cantitatea de apă ce a cădut în întrega țară a fost în mijlociă de 8 milimetri. Apa cădută a provenit din zăpadă. In cele 3 dile de ninsâre, stratul de zăpadă avea pe une locuri grosimea între 8 şi 16 centimetri In luna Noembre s'a simțit în tară 3 cutremure de pămînt. Cel de la. 29 a fost simțit și la Bucurescă, a fost slab. BULETINUL „SOCIETĂȚII DE SCIINŢȚE 521 SUMARUL ANULUI AL VI (1897) Pagina Balland. — Sur les principaux bles consommes en France . . „205 Bogdan G. lonescu. — Proprietăți a liniilor focale, la supraiețele de gradul i doilea .. . > ali Sai că se pe ALI ha Uole) Proprietăți -elative: 1 se acul i elipsoidului Se AD oa „165 VC. Buţureanu. — Asupra constituției și clasificaţiei sulfo-arseniţilor și i sulto- bismutiţilor a Aer Eee - aa ectut aaa 0070) Studii petrografice asupra rocelor eruptive din judetul Sucâva. RE „264 D. N. Coculescu. — Dare de semă, asupra lucrărilor de matematică ale lui . Gogu. 109 Corespondența : Pai 2 nica su D070 SN ROI RIA EI a at Pa a ra OI William Crookes. — Epistolă trimisă Societaţii . “0540 Mpa „2393 D-l N. Cucu — Asupra idrologiei subterane a regiunei din nord-vestul aiureli 128 oaie, sei eee-pc e a CAN IA ORĂ OR Mao N RIN RR a „207, 298, 458 Dies Da Aa eat tel asa aria A aut cu, » > Pe cezilore: | a e i te a e 2090) » » ae a sI sc LX ea A ANI SIE Ce e aice cca Deea LUULO) ă > 2 a laniuaieiii 18047 sa Aaa e e a e DUS > > » Februarie » 03521000 00 0800 99 Sea id Sa e DAIA Santa » >» Martie > BECI e Ade ha bca 0 PAR italia Io ai » > > Aprilie > uz ee Lat DONA da 007e) 1904900) 2:0.0 > > » Mai > ee eee NU a 321-300 > » » Iunie, Iulie, August = pă A „462 > » » Septembre, Octombre Și Noembre . . 549 Dr. Hurmuzescu. — Asupra unor fenomene de luminiscență, cari se produc în tuburile lui Crookes și în tote tuburile producetore de raze X .. „326 Sur les modifications mecaniques, physiques et nicuig qu 'eprouvent les differents corps par lalimantation . . . „a 404 D. A. G. loachimescu. — Asupra unui mod de generare. a cubicelor plane . A ce ao sp supra interpretării funețiunilor alacbrice a. n e a e „472 Dr. C. Istrati. — Inainte-cuvîntare (avant-propos) sia dee i SIA Bioprafia lui Carol Davila (Biographie de Charles Davila). 3, d, 209, 214, 301, '308 Premiul societății pentru cromatica sătencelor nâstre . . i Ie a AI Asupra câtor-va noui derivați iodaţi ai fenului monoclorat (sur qulques nou- veaux derives iodes du phene monochlor€) . . . „46, 47 Adăogiri la studiul Rumanitei (complements ă TPotude sur la. Roumanite) 54, 55 Despre ozokerită din România (Sur l'ozockerite de Roumanie) . ... 60—61 SEE le pate Agata a ce Oa RIO a A a LD a e PR) NI RD a a OO NE NR Do C. Gogu (Biografie) . ECLA sic [Da Dare de secmă, despre mersul societății în decursul anului 1896— 1897 . 02 referate, +. SEO po AI a | MAR „204 Etude sur la nomenclature de la Chimie organique SI, iad 2231, 337 Dr. C. Istrati et G. Oettinger. — Etude sur le sucre r&ducteur contenu dans 13 varictes de mais cultivees ă Ducarest en 1897. . . E bl6 D-l Dr. Maurice Jaquet. — Proposiţie făcută relativă la studiile faunei din. Ro- mânia . ai n 35 aie Deta at lo EN ou le IZA Le lobe c&phalique et encephale des "polycehătes E Tăul ei e ata pOQ Amputation accidentelle d'une region du corps de la tortue grecque E ra 0 NA: Faune de la Roumanie. . . ama 309530 Dr. N. Leon. — Beitrăge zur Kenntnis des Labrinus der. Hydrocoren ile 186 I. P. Licherdopol. — Fauna malacologică a Bucurescilor şi împrejurimilor sale . 373 Listă de subscriere pentru corâna depusă pe mormîntul lui C. Cosul e az 400 Ștef. Michăilescu, — V&rtej cu abur. . . „486 „ Miclescu. — Demonstrarea regulei lui Gauss pentru găsirea dilei “paştelor. în calendarul Gregorian. 1 e Da AI a au da e at 220 Ag N Mt * e al d 7 i e e Ba e S-a Oi On are "Palace cute Mape ela er pe tu = ji Utile „iată A render ua 0 i 200 ape aa a aut eat ariaulz 2 Zita e a ai i d ” s Z Si i e Paaaozt pp ti 2 Pai 552 BULETINUL SOCIETĂȚII DE SCIINŢE „ Pagiha | Dr. $. Minovici. Raport asupra expertiselor chimico-legale în Germania . . . . 435 A. L. Montandon. — Hamiptera-Heteroptera coreidae, Notes sur le genre Vilga Stal et description! d'especes nouvelles.. . e e a ee de e Hemipteres-Heteropteres de lequateur . . . A Pi ia ie D. N. Moisescu. — Referat relativ la neoformaţiunea celulelor nervâse în creerul maimuţei consecutivă ablațiunei complecte a lobilor occipitali de D. Vitzu . 203 L. Mrazek. — Essai d'une classification des roches cristallines de la zone centrale des Carpathes roumaines. . . =sia iba 1.90 L. Mrazek și G. Murgoci., — Contributions â Petude petrographique des roches de la zone centrale des Carpathes' meridionales. 7. . ca 5 a ae Rei IDE Meyer-Victor, necrolog de G. 0...... : cn Tara e AR PRIN DEI D. Negreanu. — Diferentes notes relatives ă la physique E e aula Proces-verbal, prima ședință generală . . . . Siriei se isalia Societatea de sciințe din Bucuresci (secțiunea matematicelor) . E roni ela Baii EDILED Proces-verbal al ședinței de la 1%/,; Bebruarie: oi iși să te sate Ii DMI > > » >» 20 Martie: n 2 3 2 et a d a ae N UV A RR ali > » comisiunei -de, la 1/,, Martie... oa pe E aaa a iai > ședinței de-la 41/, Martie 1897. e e Di a RR > > > >2 25 > DARE Ama i e Sa » > » » > 8,5 Mai ARE e e eee a ae > > > >» Su lunie i e ci ca e aici ei a Na Ice » > > ar VASSȚIL leo AS „piară 408 Raportul casierului la a VI-a adunare generală a Societății de sciințe din Bucuresci . 118 Dr. C. Rădulescu. — Chestiuni istorice relative la berca Sa ea ala Das bier in Rumănien (Berea în România) . „n + 409—422 Dr. Riegler. — Acidimetria, alcalimetria și iodometria pe basa acidului iodie cri- stalisat (acidimetrie, alcalimetrie et iodometrie au moyen de l'acide iodique cristallis€) . . pi ea 0 aaa DE IER SISI O reacțiune sensibilă, “simplă, asupra acidului azotos... .. si piatra a Abri O reacțiune f6rte sensibilă a acidului azotos .. » e ARE) ECE Meet a a ea me ma ei tea unuia 99 > ap Şi ice aero Boa se oa et al ER Ia Re Rt, A 100 Din Plectrotecnică, Cunoseințe folositâr a Sa de iz gr E Poe par Zio: ee s fydrocarbureă, Grand format. 94 pages. — 189. Combustibili minerali din România conierință de. "Putunul,: cu 20, figuri intercalate i în text, de. 2 7. Masi i „Popoui ) „curesci, „ABDG-. i îs îi de e Azi de i: Norma Brice Raport seneral aSupr: a igienei publice. 4 „mâniei, pe anul 1895, de Dr. LI Belis. "Aducerea, de nouă ape alimentare în ucuresci | , tiunea Mucrăriloz tecnice. Ediţiune oficială. de E nice ale orașului, “format mare, 84 pagiui cu „mumerdse, „Nalinele române, studită teenic Și economic, fiate, Edițiunea a II. “Bucuresci. Modul cum arteebui începută ameliora re: ue) a, dis zale în Bucuresei 1897. comitet. Abonamentu 10 lei ș pe an. e asul și adminisb rața Bucuresci, 2 e Je e De le j (azeta matematică. “Abul îl II, apare odată pe. ună. sub Abonamentul 6. lei, adresa: bachinescu Andrei, lie. în. matem. tutun. Bucuresci, : Lia „eretu pânnovii 10, să = i 14 A he * ă 3 = Ei . 7 2 N AA îi Se a EA E N i AA mu LA SOCIETE DES sm pi „na BUCAREST i . ROUMANIE. ara DE LA VARU VAN 10. pi pă i e j „APARE SUB DIRECȚIUNEA SECRETARULUI GENERAL ŞI A COMITETULUI DE REDACŢIE A sat pi î iza "PREqUI, aoNanexaui ANUAL: 25 LEL IN ȚARĂ ȘI STR AINĂTATE. Prix de vabonnement annuel: 25 Fr. "pour le pays et pour V&tranger,, | a BUCURESCI. i INSTITUTUL DE ARTE GRAFICE CAROL esa în „| Purnisor al Curții Regale ae STRADA DOAMNEI, 16 | 41897 „de Paris, ue Vauquclin 12 a a ş BERTHELOT, Senateur, Professeur. au cane de. della R. seg să degii Studii a Roma | FRIEDEL CH, Professcur la Facute "des. Sciences, Michelet, Paris... XA d PATERNO EMANUELE, „Professore, studii di Roma. pia AIA Presedinte: ta p- i General rar. MANU. Secretar-general: f Casier : : " Bibliotecar și ăi Hivar: „Nice Preeanţ i SA de Matematic D- Sp. Haret, Profesor de Matematică la Univer- sitatea din Bucuresci. D-l Ai dteseie Licenţiat Şi Di G. tute în Matematică. 2 „go, Profesor de i tai : d „șcâla de telegrafie.. ps AA 2. D-l David ini » Profesor la luau din Bucuresci. y logic, : D-N. Coeuleseu, Profe- ie 2 40 59 UR | Nezreanu, Profe sor la Universitatea din Bu- - Sor la Universitatea ind curesci, ţ 4 CBregCI. SAT ae D-AIA. I6ehimeseu, Ingi- - DAN. Athanaseseu, Pro- E, torul ner la fabrica de tutunură, / -fesor la Universitatea di „ Bucuresci, | | ă SUMARUL NUNERULUL Sta i ută de d. fu, eutvă la. ed fauncă “din CR ae G Dome ; : ăi relative. a liniile focale, te cnmiul, se d- ) oma e (6 aia Vizu Stă et cita 4 . Ti i a ae p a ABE x ina = | se db La Roumanie (ă vol d'oiseau), Hydrologie, Gcologie, Richesses mincrales, Baux mi- ncrales, petroles, etc., par 4 de Rrchara, ingenieur des mines. 422 pages. Pucarest 1895, | Alimentarea en apă a orașului Constanţa, de A. (au 57, Bucuresei; 1896, i, Din Electrotecnică. Cunoscinţe. folositore Personalului de telegraf, de. Di W.: “Theo- . dovat- dlandrea. 320 pagine, 200 figuri și 18 planşe în culori. Bucuresci 1896, Etude sur la Nomenelature de la Chimie Organique, additions, complements et nOu- velles propositions par le Pr. C. Ptmati, professeur ă lUniversite, de Bucarest. Premiere partie: Les hydrocarbures. Les derives halogenes des hydrocarbures- Grand format. 94 pages. — 1896 | n Ji Ad Combustibilii minerali din” România conferință de 0. A//mănistianu, Bucuresci, 1896; 08 "Tutunul, cu 20 figuri intercalate, în text, de, Maximilian. Popoviră, 140 pagini, Piu A curesci, 1896, 7 ) j, NU) Precuvintare Iu nomenclator njenciolosie ȘI tennolosie de 7, p “ ieherdapol, 44 pa- E, gine curesci, 1896. a Considar: Si asuvra constituției și elasiliee Mici silie: xților de: Y. C A iii au for- mat mare 59 pagine, Bucuresci 1896. ) A Chestiunea combustibililor minerali si România, de G. Gaderi, i inginer- Sa deinine 33; 42 pagini. Ducuresci. 1897. pa Fisiosrafie. introducere în Sciintele Raba şi filele, eta clasa întâia secundei) de, ambe-sexe, de 5. Nicu/escu- Bră//ețeanau. Bdiţia a doua, 1896. 116 pag. Bucuresci. Raport general asupra igienei publice și asupra serviciuluă Sanitar al re satului Ro-/ 5 mâniei, pe anul 1895, de Dr. Zi fils. 291 pag, 1897. Bucuresci. | je dili de noni ape alimentare în Bucurescă. Pri imăria orașul ui facura sai Direc-. tiunea lucrărilor tecnice. Ediţiune oficială de N, Coe S7., director al lucrărilor tec- „ nice ale oraşului, format mare, 84 pagini cu numerose planșe, Pucurescă, 1897. | „ Salinele române, stud.ă tecnic și Ceonomic, de: for a Dig. KAI Ola planuri litogra-, fate, Ediţiunea, a |. Bucureșci. [i Modul'cam ar trovul începută ie animalelo» exbalins, dl tară de N. Popp. Bucuresci 1897. i Îsi i CARa Nevroltimin sai Pelugra de Doctor N Niculescu, Ducuresci, 1897. în taa asupra! alima stări orașului Viena, cu apă de isvore din munţi, de G. 4. Orescu, format mare, cu, două planșe, Bucăresci 1897. | „R Economia Nuţională, revista intereselor economice române, apare! la 1 Și a afet cărei luni, sub directiunca “D- ci PS lureliau, anul al XĂ. Strada L.uminei 22, în Bucuresti, 1897, j ZA er [i tevista viticolă și horticolă. Anul I, apare je două ori pe lună, sub direcțiunea unui comitet. Abonamentul 10 lcă pe an. Redactia și administrația >" Strada (N A 6, Pucuresci, A (00 ARO da, i Gazeta matematicii. Anul al II, apare Odată pe lună, sub direcțiunea A comitat, Abonamentul 6 Iei, adresa: /oachimescu Andrei, le. în. matena. TARIE „Fabrica de tutun. bucuresci ) Buletinul Societăţii Inginerilor și Eee iau din pa Anul ță Fascicula I. lanuarie— Martie 1897. i pe tdi] Muteinau. Isprăvile întrebuințărei sale, de Ve/erinarul Boboc, Elea t0 5 Li „ BUCURESCI, a ROMÂNIA Aa Sai „CHEIuL DâMnovIȚEi, 10. i A AAN Ie du: TIN DE LA SOCIETE DES SCIENCES ta j Aa ea a Op ade A e ON RMN „DE BU CARBST — ROUMANIE. a ohee o a 0 pasa UDAT A DAMBOVITA CA IA Meda oo) a aie at A N | ră i NA EA 0 bă at a) : „APARE SUB DIRECȚIUNEA SECRETARULUI GENERAL ȘI A COMITETULUI DE REDACŢIE SĂ IM ŞI DĂRI DE. SAMĂ RELATIVE LA LUORĂRILE NOI FĂCUTE ÎN STRĂ- i NĂTATE.; VA. CONȚINE DE ASEMENEA BIOGRAFIA OMENILOR ILUŞTRI ŞI LU- RILE FĂCUTE DE ROMÂNI ÎN STRĂINĂTATE SAU PUBLICATE ÎN STRĂI- : „NĂTATE DESPRE ROMÂNIA. | i PREȚUL ABONAMENTULUI ANUAL: 25 BL IN ŢARĂ ȘI STRĂINĂTATE j Prix de Vabonnement annuel:, 25 Sie, pour le pays et „pour bose ii Se ( Vu zi i A itey ia ue 3, 4 pi | | i pă 7 i a o ala e BUCURESCI. | INSTITUTUL DE ARTE GRAFICE CAROL s68L tota „ Rurnisor al Curţii Regale . eră ; „426, STRADA DOAMNEI, 16 7 a 0 OR 1897 PTA 00 Ba „MEMBRII DE ONOARE BAEYER, Dr. A. von, piei “Angie Bis e BECHAMP A. Professeur emerite, Docteur en de Paris, Rue SE nic din 15. = = della R. ingerii degli studii di. Î oma e N FRIEDEL CH., Professeur ă la iar gce des Sciences, MicteleL, Paris. e | studii di Ra, Președinte: - DJ General GH. MANU. Cizer? Brbhotecar și Ar- Zivar : PSe merse, Laboratorul de Ch Vice-Preşedinţi: Sectiunea de Matematice Sectiunea de Pizica D-l Sp. Haret, Profesor O Dl Dr. A.0. Saligny, de Matematică la Univer- Profesor de Chimie la şeola sitatea din Bucuresci. „de e poduri și a ue : Secretari: A D-l Miclescu, Licenţiat D- 6. Mini toane > în Matematică. - „*izoei, Profesor de sciințe la = „> şeola de telegrafie. D-l David Emmanuel. Da St. Hepites, Dire Profesor la Universitatea oil Institutului meteoro- “le din Bucuresci. a E TOPIC, a ra are D-l N. Coculesen, sirofe- D- D. Negreanu, roi sor la Universitatea din Bu- sor la Universitatea din Bu- - curesci. _curesci, ga D-l A. I6chimeseu, Ingi- D-I N. Athanaseseu, Pro- ner la fabrica de tutunuri. fesor la Universitatea din Bucuresci, îi [i 2 . SUMARUL NUMERULUI UI. Biografia lui Carol Davila (urmare) de d-l dr. Istrati ,.., ...... Biopraphie de Charles Davila (suite) par le dr. Istrati. . . . .. Demonstrarea regulei lui Gauss pentru găsirea dilei paștelor în caterdarul Gregorian, de d-l C. Miclescu . . . E A Sur une reaction trEs sensible des Azotites, par le i. tie aici Nouveau proced€ de dosage volumetrique de acide urique pour les re- cherches cliniques, par le dr. Riegler . . . . EA eat SIC Etude sur la nomenclature de la chimie organique, par e dr. Istrati. , - Hemipteres-Heteropteres de l'equateur par M. A. Montandon Contributions ă l'ctude petrographique des roches de la zone centrale de carpathes meridionales, par MM. L. Mrazec et G. Murgoci .... „Studii petrografice asupra rocelor eruptive din județul Suceva de d-l V. DULULCANU e ae PE e ae a Mortea lui R. Fresenius, de Donciu . . Tabloă Meteorologic pe luna Februarie > » IA e NEUE ee i e teapa ai la pa Ne e > : > = > Aprilie . . > it Ea pai mac XA îi ci (el opere A Ec atei ia a er 0 ZI 0 pi RE ac La Roumanie (ă vol d'oiseau), Hydrologie, Geologie, Richesses mincrales, Eaux mi-. nerales, petroles, etc., par 4 de Richard, ingenieur des mines. 422 pages. Bucarest 1895, Alimentarea cu apă a orașului Constanţa, de W. Coe 4, Bucuresci 1896, Din Electrotecnică. Cunoscinţe folositore personalului de telegraf, de. D. W. Theo- doru- Mandrea. 320 pagine, 200 figură și 18 planșe în culori. Bucuresci 1896. ltude sur la Nomenelature de la Chimie Organique, additions, compiements et nou- velles propositions par le Dr. C. Bari, professeur ă VUniversite de Bucarest. Premitre partie: Les hydrocarbures. Les derives halogenes des hydrocarbures Grand format. 94 pages. — 1896. i 8 Combustibilii minerală din România conferință de C. a Bucuresci, 1896. Tutunul. cu 20 figuri intercalate în text, de Dr. Maximilian. sf arad 140 DID, Bu- curesci, 1896. Precuvîntare la nomenclator merciologic și tehnologie de IP TARA 0), 44 pa- gine curesci, 1896. Considera stu asupra constituţiei și clasilicaţieă silicaților de 74 C. Buţureanu, for- mat mare 59 pagine, Bucuresci 1896. Chestiunea combustibililor minerali și România, de G. Gaferiu, inginer-șef pa mine 42 pagini. Bucuresci 1897. Fisiografie. Introducere în Sciințele Nail și Fisice, pentru clasa întâia dia de ambe-sexe, de S. Nicu/escu- -Brăilezeanu. Ediţia a doua, 1896. 116 pag. Bucuresci. Raport general asupra isierei publice şi asupra serviciului sanitar al regatului Ro- mâniei, pe anul 1895, de Dr. /. fel. 291 pag., 1897. Bucuresci. Aducerea de noui ape alimentare în Bucuresei. Primăria orașului Bucuresci. Direc- țiunea lucrărilor tecnice. Ediţiune oficială de W. Cucu SZ., director al lucrărilor tec- nice ale orașului, format mare, 84 pagini cu numerose 'planșe. Pucuresci, 1897. Salinele române, studii tecnic și economic, de /forz Diaz. Cu 9 planuri litogra- fiate, Ediţiunea a II, Bucuresci. Modul cum ar trebui începută ameliorarea aia pe altae, din țară de W. Filip. Bucuresci 1897. Nevyroitimia saă Pelagra de 70 N Niculescu, Bica 1897. - Memorii asupra alimentării orașului Viena, cu apă de isvore din munți, de G. 4. Orăscu, format mare, cu două planșe, Bucuresci 1897. Econo mia Naţională, revista intereselor econcmice române, apare la1 şi si, a cărei luni, sub direcțiunea D-nului 2. S, Area, anul al XX. Strada Luminei 22, în Bucaresci, 1897. | A Revista viticolă şi horticolă. Anul I, apare de doue ori B6 lună, sub direcțiunea unui comitet. Abonamentul 10 lei pe an. Redaczia Sa administrația : Strada Sei 6 | Bucuresci. Gazeta matematică, Anul al II, apare odată pe lună, sub direcțiunea unui comitet, Abonamentul 6 lei, adresa: /oachimescu Andrei, lic. în matem. Inginer. Fabrica de în tutun, Bucuresci. Buletinul Societăţii Inginerilor şi Industriaşilor din România. Anul 1. Fascicula ih lanuarie— Martie 1897. Maleina. Isprăvile întrebuinţărei sale, de Țezerinaru/ Boboc. Bucuresci 1897. Zoologia medicală a țeranului român, de Dr. N, Leon. lași „1897. ARDEI „A Nile îi ; ; i ni: iad i tai ua RR DIN pir TNA e An a 7 ca „SNA DA i „CHEIUL DÂMBOVIȚEI, 10. , DE BU CAREST — ROUMANIE. A ATA DE LA DAMBOVITZA 10. i | E, „= APARE SUB DIREGȚIUNEA SECRETARULUI GENERAL ȘI A COMITETULUI DE REDACŢIE . 7 / Ș, ar CUPRINDE: PROGESEIE- VERBALE ALE ŞEDINŢELOR. SOCIETĂȚII Ri Fă „MEMORIILE, PRESENTATE, CONFERINȚELE FĂCUTE ÎN SÎNUL SOCIETĂŢII, PRECUM ȘI DĂRI DE SEMĂ RELATIVE LA LUCRĂRILE NOI PĂCUTE ÎN STRĂ- . - INĂTATE: VA. CONȚINE DE ASEMENEA BIOGRAFIA OMENILOR ILUŞTRI ŞI LU- _ ORĂRILE FĂCUTE DE ROMÂNI ÎN STRĂINĂTATE SAU PUBLICATE ÎN STRĂI- [i aul ia 0 NATATE, DESPRE ROMÂNIA. i : gala i a arată : . f | 5, A - . = « o "PRERUL ABONAMENTULUI ANUAL: 25 LEL IN ȚARĂ ȘI STRĂINĂTATE. „Prix de Pabonnement annuel: 25 Fr. pour le pays et pour Vâtranger. ft id plic dei Ga BUCURESCI | INSTITUTUL E ARTE GRAFICE CAROL G6BL, Furnisor al Curtii Regale 16, STRADA DOAMNEI, 16 A Ai ; 1897 să | 3 ă B fe Ă ci ; s Să Ş e pt A şi - ra bal . f zi N [mi iii ptea Pe g. = Sl UI N tă : i 4 , Ră ca p că - Da 3 nd in i. + MEMBRII DE ON OARE: BAEYER, Dr. A. von, Professor Arcis-Strasse 1, Minchen. i BECHAMP A. Professcur emerite, Docteur en Medecine et &s- sciences physiques de Paris, Rue Vauquelin 15. BERTHELOT, Senateur, Professeur au College de France, Secrctaire perpâtucl« de I! Academie des Sciences, 3, Rue Mazarine, ă Institut, Paris, - CANNIZZARO STANISLAO, Professore, Senatore, Direttore de IInstituto Chimico della R. Universită degli studii di Roma. FRIEDEL CH., Professeur ă la Faculte des SCIEERAI Membre e VInstitut, 9 rue. Michelet, Paris. PATERNO EMANUELE, Pofelăue, Instituto Chizpic ASA R.. a degli studii di Roma. ee 63 00 BIUROUL SOCIETĂȚII: Președinte : Secretar-general: Casier : DBrbhotecar și Ar- krvar: Secfiunea de Matematice D-l Sp. Haret, Profesor . de Matematică la Univer- sitatea din Bucuresci. D-l Miclescu, Licenţiat în Matematică. D-l General GH: » Dr. C. ISTRATI, Profesor de Chimia baza din Bucuresci. > MARIUS MUREȘIANU, Institutul Capri, ucurăci î. MANU. Vice Preşedinri Sectiunea de. Fizice . „D- Dr. A. 0. Saligny, Profesor de Chimie la șcâla de podufi și șosele. Secretari: D- 6. Munteanu-Mur= gocă, Profesor de sci:nțe la + șc6la de telegrafie. . > 1. MICHĂESCU, Laboratorul de Chimie Ore biti din Bucuresci,. Sectiunea de N alun ale D- Gr. Ştetiineseuu, Pro- fesor de Geologie la Uni- | versitatea. din Bucuresci. | D- N. Moisescu, Profesor, Membrii în Comitetul de redacție: D-l David Emmanuel. Profesor la Universitatea din Bucuresci. D-l N. Coculeseu, Profe- sor la Universitatea din Bu- curesci. D-l A. I6chimescu, Ingi- ner la fabrica de tutunuri, D-l St. Hepites, Direc- torul Instituţului meteoro- logic. D-l D. Negreanu, Profe- + sor la Universitatea din Bu- curescă. D-l N. Athanasescu, Pro- fesor la Universitatea din Bucuresci, D-l Dr. Obreja, Bibieso la Universitatea din Bucu- resci. | D-l YVoinov, Tiotesok la Universitatea din Bucurescă. D-l Dr. Antipa, Direc- torul museului de istorie naturală din Bucuresci, i orps pesănit at e ciution, ca ă rouler s sur tal par M I. E seal ji St Ca oda mpreurinilo sale, de I. p. pi, La Roumanie (â vol d'oiseau), Hydrologie, Geologie, Richesses mincrales, Eaux mi- nerales, petroles, etc., par A de Richard, ingenieur des mines. 422 pages. Bucarest 1895, | Alimentarea cu apă a orașului Constanţa, de A. Czeu S7., Bucuresci» 1896. î= ȘI Din Electrotecnică. Cunoscinţe folositore personalului de telegraf, de D. A, Theo- A AR doru- Mandrea. 320 pagine, 200 figuri și 18 planșe în culori. Bucuresci 189%. ) Etude sur la Nomenelature de la €himie Organiqae, additions, complements et ou. yelles propositions par le Dr. C. Zstrai, professeur i PUniversite de Bucarest. Premidre partie: Les! hydrocarbures. Les derives nalogenes des Ag luu ă Grand format. 94 pages. — 1896. va ORI IA | an Aa AR Combustibilii minerali din România conferință de C. 4/manistzanu, Bucuresci, 1896. Tutunul, cu 20 figuri intercalate în text, de >. Maximilian, Popovici, 140 pagini, Bu A curesci, 1896. Crt a Me ci Precuvîntare la nomenelator merciologic Și tehnologie de'a, sees ui 44 pa- îi gine curesci, 1896. j E Consideraţiuni asupra constituţiei și clasificaţiei silicaților de V. (2 Buureanu, for- mat mare 59 pagine, Bucuresci 1896. Zis) j Chestiunea combustibililor minerali și România, de G Galeriu, gi ep de n mine 24 pagini Bucuresci 1897. i Fisiografie. Introducere în Sciințele Niple şi Fisice, pentru clasa întâia secundară de ambe-sexe, de $. Nzczlescu- Bră'lefeanu. Ediţia a doua, 1896. 116 pag. Bucuresci.. Raport general asupra igienei publice şi asupra a serviciului sanitar al regatului Ro-. aa mâniei, pe anul 1895, de Dr. 7. Prix. 291 pag., 1897. Bucuresci, i TATI i “a NM Aducerea de noui ape alimeâtare în Bucuresci. Primăria oraşului Bucuresti, Ditec: arti țiunea lucrărilor tecnice. Ediţiune oficială de W. Coca SP, director. al lucrărilor ee, nice ale orașului, format mare, 84 pagini cu numerose planșe. Bucuresci, 1897. a a Salinele române, studii tecnic și economic, de /Yoru Dianu. Cu 9 planuri itogr fiate, Ediţiunea a II. Bucuresci. Modul cum ar trebui începută ameliorarea animalelor cabaline ul țară de N, Fin 2. Bucuresci 1897. Nevroltimia sau Pelagra de Doctorul N Niculescu, pi asaatal N 1897. Memorii asupra alimentării orașului Viena, cu apă de isvâre din munţi, de. G. A Orăscu, format mare, cu două planșe, Bucurescă 1897. d Ade Mea AA dai Sc cdti Economia Naţională, revista intereselor economice române, apare - Ja și 15 a fie- cărei luni, sub direcțiunea D-nului 2. S. AureZzan, anul al es Strada Luminei 22, în Bucuresci, 1897. E, E A curga Îi Revista viticolă și horticolă. Anul I, apare de dou ori pe lună, sub pe pa unui comitet. Abonamentul 10 lei pe an. hedaczza și administrația : Strada Armenescă, PAN, Bucuresci. Gazeta matematică. Anul al II, apare i pe lună, sub i pnl unui comitet, doo Abonamentul 6 lei, adresa: /oachimescu Andrei, lic. în matem. Inginer. Fabrica de tutun. Bucuresci, pet e ea Vp y Buletinul Societăţii Inginerilor. și Industriaşilor din Boiu âniă. Anul |. Fascicula Es) a Januarie— Martie 1897. ae MA Maleina. Isprăvile întrebuințărei sale, de Vezeriparu/ Boboc, Bucurescă 1897. Zoologia medicală a teranului român, de Dr. VW. Leon, laşi „1897. = afera | ci zi y - APARE SUB DIRECȚIUNEA SEORETARULUI GENERAL $I A COMITETULUI DE REDACŢIE : += . A d ez a a e 3 10 SS a gt , A = esa n, 5 RL IX ȚARĂ ȘI STRĂDĂTATE. _ BUCURESCI. TUTUL DE ARTE GRAFICE. CAROL s6B E Furnisor al Curţii Regale EA E = pt 6, ai DOAMNEI, PI PAI VI. BECHANP A. Prieur emerit, gap en șine de Paris, „Rue ee 15, ș tu di Soga. a i Za: 0 saga = E 4 Presediute: D- General cu. M AN. că fii ia a Casier: „Bribhotecar și A S : Hivar.: > Paturi Ai a de î o g Vice-Președinţi: Secțiunza de Malematite Sectiunea de Fizice ii D-1 Sp. Haret, Profesor -D- Dr. A. 0. cena ş pa de Matematică la Aniver- Profesor de Chimic la școla sitatea din Bucuresci. = de poduri Şi șosele; => Secretari: Ea D-l Mielescu, | jcentiat D-I €. Minteanu-Mur= pieri N, Moisescu, Pr ofe în Matematică. oc, Profesor de sci:nțe Isi ea te pa șcâla de telegrafie. Py “Membrii în Comitetul de redacție: : D- David Emmanuel. Da st. Hepites, Direc- Profesor la - Universitatea tau Institutului meteoro- din Bucuresci. “logic. D-l N. Coculesen, Profe- DID. N pet iale Profe sor la Universitatea din Bu- - sor la Universitatea din Bu- curesci. - , curesci. în iepure D-l. A. l6chimescu, Ingi- D-N. tinte pia ner la fabrica de tutunuri. fesor la Universitatea din 5 Bucuresci, oz Pasina Aa al şedinţei « de la af Martie 1807 Stai a SE Mai e | z pei AARE Et ae E A oi aa masa . Gogu ; subscripţie. Doubt. corâna. depusă pe. mormîntul lui € pra liniilor ombilicale, de Dl. sI Pt hr Let 0 ORZ a les modifications mecaniques, physiques et chimigues qui. eprouvent diffcrents. corps par laimantation,, par le Dr. Hurmuzesco . . . + sai in „Rumânicn, von E DEE Dr. pa Radulescu Daruri eh ea e DER Ilac: . i da Sie C î n E = Er a e eoro ogic pe luna Iunie, Iulie i August, de. DI. St. Hepites 462 La Roumanie (ă vol d'oiseau), Hydrologie, Geologie, Richesses minerales, Eaux mi- ncrales, petroles, etc., par 4 ge Richard, ingenieur des mines. 422 /pages. Bucarest 1895, Alimentarea cu să a orașului Constanța, de VW. (za. S7., Bucuresci, 1896. Din BElectrotecnică. Cunoscinţe folositore personalului de felegraf, de 2. N, Theo: ji dovu-Nandrea, 320 pagine, 200 figuri și 18 planșe în culori. Bucuresci 1896. dica Doe Etude sur la Nomenslature de la Chimie Org zanique, additions, complements. et nou- velles propositions par le-Dr. C. Zrrat:, professeur ă lUniversite de Bucarest. Pvemrere partie: Les Race Na Les derives halogenes des hydrocarbures Grand format. 94 pages. — 1896. tere pi Combustibilii minerali din România conferință de C. Alimanisti nu, Bocca. 1896. Tutunul, cu 20 figuri intercalate în text; de Dr. Maximilian. e i 140 pagini, Bu- - curesci, 1896. 4 Precuvîntare la nomenelator merciologic și tehnologie de I p. zichedapol, 44 pa- d gine curesci, 1896. cable tan asupra constituției și elasificaţiei silicaților de- EEE: Bupureanu, for- mat mare 59 pagine, Bucuresci 1806. e 42 a că / : A Chestiunea combustibililor minerali și E da Dia de G. Galeriu, inginerș -sef de mine 24 pagini Pucuresci 1897. / Fisiografie. Introducere în Seiinţele Naturale și Fisice, pentru clasa întâia secundară de. ambe-sexe, de :$. Ncu/escu- Brăleteanu. Ediţia a dona, 1896. 116 pag. Bucuresci. Raport general asupra igienei publice și asupra serviciului sanitar al: regatului . Ro- . 3 mâniei, pe anul 1895, de Dr. /. felix. 291 pag., 1897. Bucuresci. Ce A Aducerea de nouă ape alimentare în Bucuresci. Primăria orașului En ese Direc- îi țiunea lucrărilor tecnice. Ediţiune oficială de VW. Cca „S/., director al lucrărilor tec- | nice ale oraşului, format mare, 84 pagini cu numerse planşe. Pucuresci, 1897. E Salinele române, studii tecnic și economic, de /Yozz i Cu -) planuri litogra- îi Aaa „fiate, Ediţiunea a II. Bucuresci. , Modul cum ar trebui începută ameliorarea animalelor e: pie din țară de EA A, Zilip. | Bucuresci 1897. - = & ne Pe me: Neyroltimia sai Pelagra de Docforul W Niculescu, Bucuresci, 1897. j Memorii asupra alimentării oraşului Viena, cu apă de isvâre din munți, o G 00 Orescu, format mare, cu două planșe, Bucuresci 1897. 7 : Economia Naţională, revista intereselor economice române, apare la 1 şi 15 a fic-. cărei luni, sub direcțiunea D-nului 2 S. Aure//a7, anul al XX, Strada Luminei 22; în Bucuresci, 1897. î i Revista viticolă și horticolă. Anul I, apare de dou€ ori pe lună, SD dee Rai au unui comitet, Abonamentul 10 lei pe an. Redaczia și adminstratia : Strada Armenescă, (E pai Bucuresci, e aa Gazeta matematică. Anul al it apare odată pe lună, Si direcțiunea unui comitet. 4 Abonamentul 6 lei, adresa: /pachimescu Andrei, lic. în “matem. Inginer. Fabrica de tutun. Bucurescă. E Buletinul Societăţii Inginerilor și Industriașilor din România. Anul 10] aSc la/ d Januarie— Martie 1897. : Maleina. Isprăvile întrebuințărei sale, de Vezerinaru/ Boboc. Bucuresci 1897.. Zoologia medicală a țeranului român, de Dr. N. Zeon. lași 1897. "CEBIUL DÂMBOVIȚEI, 10. 1 ji A DE LA SOCIETE DES SCIENCES DE BUCAREST — ROUMANIE. pi E PRESENTATE, CONFERINȚELE FĂCUTE, ÎN SÎNUL SOCIETĂȚII, ȘI DĂRI DE SEMĂ RELATIVE LA LUCRĂRILE NOL FĂCUTE ÎN STRĂ- VA CONȚINE DE ASEMENEA BIOGRAFIA OMENILOR ILUŞTRI ŞI LU- E “FĂCUTE DE ROMÂNI ÎN STRĂINĂTATE SAU PUBLICATE ÎN STRĂI- Ze NĂTATE DESPRE ROMÂNIA. PREŢUL ABONAMENDULUI ANUAL: 25 LEI IN PARĂ ȘI STRĂINĂTATE. Prix de Vabonnement annuel: 25 Frs. pour le pays et pour Vâtranger, j 03 BUCURESCI ARTE GRAFICE CAROL GOBL Furnisor al Curţii Regale STRADA DOAMNEI, 16 i iza N Le) 44 a Paris, Rue Vauquelin ta BERTHELOT, Senateur, Professeur. au Colege d i) IAcademie des Sciences, 3, Rue Mazarine, ă Plans CANNIZZARO STANISLAO, Professore, Senatore, della R. Universită degli studii di Roma. CROORKES WILLIAM, 7, Kensington Park Gardens, London FRIEDEL CH., Professeur a la Maculiă des a Michelet, Paris. AI PATERNO EMANUELE, E ofeii ic, Instituto, “Chimic studii di Roma. i S n PEG BIUROUL, SOCIETĂȚII: Proveltupta. : D-l General i MANU. Caiai E pi MARIUS MUREȘIANU, Institutul Capri, 3 DBrbhotecar și Ar- hivar-: >. MICELĂ ESCU, aia se aaa de Chimie organică din B 4400 EC ati Secfrunea de Matematice Sectiunea de Fizice D-l Sp. Haret, Profesor Di Dr. A. 0. Salizny, de Matematică la Univer- Profesor de Chimie la șeola sitatea din Bucuresci. de poduri și şosele, Secretari : D-l Miclescu, Licenţiat io) Munteanu-Mur- n Matematică. ocă, Profesor de sciințe la școla de telegrafic. Membrii în Comitetul î redacţie: “i j D-l David Emmanuel. - D- St. Te vitel Direc- Profesor la Universitatea torul Institutului 0 Soia din Bucuresci. logic. D-l N. Coculescu, Profe- D-l D. Negreanu, Piof sor la Universitatea din Bu- sor la Universitatea din Bu- curesci, curesci, | D-l A. I6chimescu, Ingi- D-l N. Athanasescu, Pro- ner la fabrica de tutunuri. fesor la Universitatea din Bucuresci, SUMARUL NUMERULUI VI. Pagina Proces-verbal al ședinței de la %/,, Noembrie 1897... .. ....... . 465 Asupra interpolării funcțiunilor algebrice, de d-l A. G. loachimescu . . , 472 Aplicaţiuni la calculul probabilităților, de d-l Ghibăldan , . .. ... .. 479 NE eu Abopir ucled-l Stef. „C. Miehailescu e i e aaa 486 Difierentes notes relatives a la physique, par M. D. Negreanu . . . „ . 506 Eine neue gasvolumetrische Bestimmung der salpetrigen Sâure, wie auch anderer durch Wasserstoffsuperoxyd oxydirbarer Korper, von Prof. Ie ao dsetcețadl co a ao e APR că ERIE aa 0 O DB a A PORNO 9 at e a e Dl3 Etude sur le sucre reducteur contenu dans 13 varictes de mais cultivees a Bucarest en 1897, par MM. le Dr. C. Istrati et G. Oettinger . . .516 Iu ele la Roumanie, par Mr, Dr. Jaqueț: i e pe pe Nol o ata bal alle 539 Buletinul meteorologic pe luna Septembre, Octombre și Noembre de Dl. „i Pegas h AMAR E N CAVALER ST fa BONE CARI a „ „549 Na aan ab IVI (807) a ate as bi atat a ip e ll bot 551 44: pa, petroles, etc., par 4. de Fei bid e des icărtsiăodi pages. Bates 1895, ; Alimentarea cu apă a orașului Constanţa, de W. Cucu S7, 'Bucuresci, 189%. A Din Electrotecnică. Cunoscinţe folositre personalului de telegraf, de. 2. A, Teo-. LĂ dovu-dMandrea. 320 pagine, 200 figuri și 18 planşe în culori. Bucuresci. 1896. i] ai să Etude sur la Nomenelature de la Chimie Organique, additions, complâments et nou velles propositions par le Dr. C. Zstrar, professeur ă PUniversite de Bucarest. 4 Premidre “partie: Les hydrocarbures. Les derives. halogenâs, des. yărocarbures SA pa rand format. 94 pages. — 1896. îi e Combustibilii minerali din România conferință de C. Alimaniștiana Bucuresti, 1896 Tutunul, cu 20 figuri intercalate în text, de Dr. Ma dela Fâpa tele! 140, Pagini, Bu- curesci, 1896. it: Precuvîntare îa nomenclator merciologie șI tehnologie de A 2, vieriapa, aa pa gine curesci, 1896. cale. n 4 Cousideraţiună asupra constituţiei ŞI elasifieaţiei s silicaților de z. LE Priureanu, for: mat mare 59 pagine, Bucuresci 18%. Se ta ela pl 88 Chestiunea combustibililor seral Și TON ANA A de G. Geri inginer-get de 1 mine : 24 pagini. Bucuresci 1897. E si A pa N Fisiografie. Introducere în Sciințele Naturale. şi jigeiea, e clasa sală suita i de ambe-sexe, de S. A culescu- Brăileteanu. Ediţia a doua, 1896. 116 pag. Bucurescă. „Raport general asupra igienei publică și asupra serviciului sanitar al regatului Ro î mânică, pe anul 1895, de Dr: 7. felix. 291 pag., 1897, Bucures, . A Aducerea de nouă ape alimentare în Bucurescă. Primăria, orașului Bucurestă, Direc- f țiunea lucrărilor tecnice. Ediţiune, oficială de VW. Cucu SI. director al jucrărilor tec- nice ale orașului, format mare, 84 pagini cu numerâse planşe. Bucuresci, 1897. Salinele române, studii tecriic şi economic, de 4/07 Dianu. Cui 9 planuri litogra-! fiate, Ediţiunea a II. Bucuresci. : sia M-a Papă Va Modul cum ar trebui începută ameliorarea animalelor o ID A de N. Pip. Bucurescă 1897. 7 pu MR) d dA) a CNO Nevroftimia sai pei ra de Doctorul N y, icudescal, Bucuresci, 1897, Memorii asupra alimentării oraşului Viena, . cu apă de isvore din. rană, "Orăscu, format mare, cu donă planşe, Bucuresci 1897, ilie pe ACE: Economia Naţională, revista intereselor economice. române, apare la 1 cărei luni: sub direcțiunea D-nului. 2. S. Aurelian, anul al; XX. . Strada Lu în: Bucuresci, 1897. A Atat Revista viticolă și norticolă, Anul I, apare tă. două ori pe a să ditcctiă ca unu comitet, Abonamentul 10 lei pe an. Redâcia șz administrația : Strada mda = DN Aa | Bucuresci. N i Gazeta matematică, Anul al II, apare odată pe ude. sub. dial unui comitet Abonamentul 6 lei, adresa; /oachzmescu - Andrei, lic. în matera, Iei E ri tutun. Bucuresci. (a Buletinul Societății Inginerilor şi Industriașilor din România, Anul IL Pascicula i sală E, h lanuarie— Martie 1897. E ie pia! Maleina, Isprăvile întrebuințărei sale, de Vererinarul Bobot. Bucuresci 1897. dă Zoologia medicală a țeranului român, de Dr. W. Leon. laşi, „1897. ul 20 A | A i Vertej cu abur, de D-] Ș7ef. Michăilescu. Pucuresci, 1897, - e TĂĂ, A să = rege » me fa ae e Dia dr se —— n mam ee i 0 e Za | 0012728 LUI]