toba dal sea ab ma aa ata intaati Pret init) Mele d serpii a bi aaa HA bir Lb spe iii via) m pei dt pe o shit A MA iaz ag pei si) ahitrii ab tabu pt pda erat stra + ei e pet za peemitepi et fa pre p Sa ei su 00 puii ana di aa a ai ţii sa bem poa Teri mi ste At sabat iama pet dpă ut sli Jada să eter rapa Toni 20% sti hey DC Pra pri ana tii sI nai pe aaa era e Vize gali tao ai „tite iati natia pol dori Peer e en pita bbei pă 0 bârtetitițtt th eu ii id sint: re: rii rate aveti sate i a 4tati II epirhp rizii eh șa daf poa arat) ei an de il eee inprti Ip pad ua! 4 ti intai sablare atat ranita a îonieiai n act attaă a vad ae reusi Lai nete pegialii 4 bo Pete e gest cetauei si a nat și e Ale ia , n: tate ia add vroia: Lințtai i (i îi ipiardeee aaa i 2: a E e i pa titu că să 907 74 funii sui E: SEC zi Eee epaiaai știi pisi ja Ig MIU) Și ie PNI ppt te lat tata6 taia oma dedat bici i A. Ami : ei | săi Vainaii Heian, Ap poale aiba E piitatae iuli miine cir fii aă vei! , ieri TU iulia ua ție) pai . bezea vesa y e 2 : i si lie te | vă d) că în il i ip II At i îi: i € AP ui 4 fra i ss. ! i i 0 i ji: di si i și! Li ai 4! Za Fi “i j iri i dati sila A li pitt In PANE EEE SERE: a Mi i tataie i, îi i, . i eh înmuiat sp biti titei ja dt be tadrtiteă în rtepica fi a v piti ai i ME, Mt an Ai iii, (i j ii ez 3 15008 reverie pati i ban 3900 ua ț salau he pi j 5 gi i ina Ii Aer PV Vana pd sro pă et epitet A), Fiţi ter Ț AA ba eercet bena pom SIE at ipac i a e pă it PERI a =: i His A i | AMA itzi i, frziRu PI teh) + pr N Puiu me vis i foi pt la) pată pita sti ist! Că a | iu pi era pete d, pita uzi iii A LE usa ela pă ENA si A firea aisuta jeturi eol ie tenttia pică (si î it ata 8 tat pi 4 ăia râs înca Bei iar AM ) ini | Yi alai i A ja pa ar sli ra aaa ratate pesteri ca sint zeu Hasta pisi e ere i d seat) Sl EV INTRA pia i] au ta ua ie patit ia 4 Piri e pasi Mu i ilnii [E IOEU Uh ia pipi sp nauătăi ci rau bad datează afvaă aie aid sc aa 4 dir ju dă Ai ja ni Let ele vezi Erato iza [sd fetei pat și Hi N 4, neta i at Vise mii una tă ip, AS9 dee pete rii 4 ma creta tri A LH Da fie A te ip ai 4 met, ri Apă dani) atîta atata ea sud i psd de pati Fi pi ai taca tii pui jel potir ctre Aveo et Mă el 004 4 Ă "ți e 76 Dad praz 044 sl 7edvtartaeuie fi ră, sina a ze: Ei a ze ci Le PU ) a ip i Mort ra: peer Se east bateti alt eee na iti șa în tit rit tt Pai ice RE) + A url (iara A iar Adi A br iti i Sal 4 ro ati taie ini fiii ile o ti) a aa piece pt fi A A Liu! isi sii ei det terti pia oda ij îi rasa put ba urata 9 ea i zi piata piere) re pi 4] ii dă 140 aaa Li cu pet faci isi azil at e trait Pta i uaăi ui (mp să ja săruri 3 pt iliri e bulrii 34400404, jeri 4 alei 5! sai pt pred zar pomi Pi 00944 e Mee 4 ih ei îi tai pie și sia e miri terte! triere | ul și i, dap dn Cantor pasă ăia rii era e, . main iertam pina ta dea a up) Tipe țari isi argon pna erati ȘI Edi is Pinul a Nei ră ma tut petre tuia iai dintate anda tel pet ti piatra FE E ietriite intide at ee a ban ră micut căii pat E tai a Ia aaa Dei panta iii maică ăsta iesean aaa tezei 00 pareau ata ț fript za d la tis ae iba Val tei sido Pe pietate la pent fir pă im avar se N ah taca at pita Debit păi etrpe ate Fa LECA et tai Aa pauni Pnuoăatada ar Pata ei pă a tere Aer nara pi Prioritatea er ati a bed ittă Stiti ai e su a EI la aa ca caca prea in i oma mob să Li aaa rai i ar At d rebela cere certat apa A aia i dul i pu uitate ai era oastea “ SA situ dega ada șirtii sii zii nai jr ră Ei ui hr pod î psd aibă pasă ah ri Sia ai AI MA li ici iz a i uiti ui VAII a ii NI ji a ip is d ui iti : MIA A) Ai rii ȘI piei 4 pa 8 Ma ue ee tei ti i preia ati si cal dia data TR) iai Hi) Mi Via ra Spui ad baziiră pr uk IŢI Iu ici a UNU) iii ia a sati e ei i pt (inteapa ip ÎL gi ANA VAR) stă) FOR DEE PEOPLE FOR EDVCATION FOR SCIENCE LIBRARY OF THE AMERICAN MUSEUM OF NATURAL HISTORY PREŞEDINTE DE ONOARE NI S REGELE CAROL |: MEMBRII DE ONOARE ANDRUSSOW NICOLAE, Dr. Professeur ă PUniversite, Kiev. (Elu le 8 Mars 1910). BERTRARD GARRIEL, Professeur ă la Sorbonne, Rue de Sevres 102 Paris. (Elu le S Mars 1910). BAEYER, Dr. A. von, Geheim-laih, Professeur ă PUniversite, Areis-Sirasse 1, Miinchen. (Elu le 15 Mars 18391). BLANCHARD, Dr. R. Professeur ă la Faculte de Medicine. Paris. (Elu le 17 Novembre 1908). CROOKES, W. 7, Kensington Park Gardens, Londres W. (Elu le 5 Avril 1897). DEBOVE, Dr. Profezseur, Membre de l'Acad. de Med., Rue la Bo&tie 53 Paris. (Elu le 8 Mars 1910). DUPARC LOUIS, Professeur ă VUniversite, Ecole de Chimie, Geneve (Elu le 8 Mars 1910, ENGLER, Dr. C. Professeur ă lUniversite de Karlsruhe. (Elu le 17 Novembre 1909). FISCHER, Dr. EMIL, Geheim-Rath. Professeur ă LUniversiie de Berlin. (Elu le 17 Novembre 1908). GRIFFITHS, Dr. A. B. Professeur de chimie et de pharmacie, 12 Knowle Road, Brixton-London. (Elu le 5 Avril 1899). GLEY EUGENIU, Dr. Professcur au Collăge de France ; Rue Monsieur le Prince 14 Paris; (Elu le 8 Mars 1910). GUYE PHILIP, Dr. Professeur ă l'Universite, Ecule de Chimie, Geneve. (Elu le 8 Mars 1910). HAECKEL, Dr. E. Professcur ă l'Universite, Iena. (Elu le 5 Avril 1900). HALLER A. Professeur de chimie organique ă la Sorbonne, Paris. (Elu le 17 Novembre 19083). HENRY, Dr. L. Protesseur ă PUniversite, 2 Rue du Mantge, Louvain. (Elu le 5 Avril 1899). HENEQUI FELIX, Professeur au College de France, Rue Thânard 9 Paris. (Ele le S Mars 1910). HAUG EMILE, Professeur de (Geolosie ă la Sorlonne Rue de Conde 14 Paris. (Elu le 27 Sept, _1909). LE CHATELIER HENRI, Professeur ă la Sorbonne, Paris. (Elu le 17 Novembre 1908). | LIPPMANN, G. Professeur ă la Sorbonne, Membre de VInstitut, Paris. (Elu le 5 Avril 1900). LOSANITSCH, SIMA M. Profeşseur ă VEcole royale superieure, Belgrade. (Elu le 5 Avril 1899). PATERNO, Dr. E. Professeur ă Institut chimique de PUniversit6, Rome. (Elu le 15 Mars 1891), PETROVICI, Dr. M. Matematicien, Belgrade. (Elu le 30 Juin 1908). PICARD, EMILE, Professeur, Membre de PInstitut, Rue loseph Bara 2. Paris. (Elu le 27 Sept. 1909). RAMSAY, Dr. W., Professeur ă University-College, Gower-Street, London. (Elu le 5 Avril 1899). SUESS, Dr. ED. Professeur ă l'Universil6, President de Academie des Sciences, Afrikanergasse, Vienne. (Elu le 5 Avril 1900). SCHIFF, Dr. Ugo, Professore di Chimica Generale nel RO. Istituto di Studii superiori in Fi= renze. (Eietto il 4 febbraio 1904). TSCHERMAK, Dr. Geh.-Hotrath, Professeur a lUniversite de Vienne. GstiatA nastâsiue (ese 60. (Elu le 15 Juillet 1901). TECLU N, Dr. Professeur, Wiener Handels Academie, Wien. (Elu le 27 Sept. 1909). MEMBRII DE ONOARE AI SOCIETĂȚII DECEDAȚI MEMBRES D'HONNEUR DEFUNTS DE LA SOCIETE ——__—— BECHAMP, A. Professeur âmârite, Docteur en mâdicin et es-sciences physiques. Paris. (lu le 5 Avril 1894). BERTHELOT, M. S&nateur, Professeur au College de France, Secrâtaire perpeluel du l'Acad&- mie des Sciences. Paris. (Elu le 15 Mars 1891). CANNIZZARO, S. Senatore del Regno, Professore, Direttore del Instituto Chimico della R. Universită. Roma. (Elu le 15 Mars 1891). FRIEDEL, CH. Professeur â la Facultg des Sciences, Membre de Institut. Paris. (Elu le 15 Mars 1891). HOFMANN, Aug. Wilh. von. Professor. Berlin. (Elu 15 Mars 1891). KEKULE, A. F. Geh.-Reg.-Rath und Professor. Bonn. (Elu le 25 Nov. 1891). MENDELEJEFF, Dr. D. Professeur ă lUniversite de Pâtersbourg. (Elu le 5 Avril 1899). MUNIER-CHALMAS. Professeur ă la Sorbonne. Paris. (lu le 5 Avril 1900). MASCART, (E). Directeur du Bureau Central Meteorologique de France, Professeur au College de France. Paris. (Elu le 15 Mars 1891). UHLIG VICTOR, Dr. Professeur ă l'Universite, Wien. (Elu le 8 Mars 1910). ON d, ANUL XXII. IANUARIE—FEVRUARIE 1913 No. 1— II AU LINUI SOUETĂTII ROMÂNE DE STIE BUCUREȘTI—ROMÂNIA SPLAIUL GENERAL MAGHERU 2 DULLBTIV DE LA SOCIETE ROUMAINE DES SCIENCES BUCAREST—ROUMANIE SPLAIUL GENERAL MAGHERU 2 ———. ȘI APARE SUB DIRECȚIUNEA SECRETARULUI GENERAL ȘI A COMITETULUI DE REDACŢIE EL CUPRINDE: PROCESELE-VERBALE ALE ŞEDINŢELOR SOCIETĂŢII ŞI MEMORIILE PRESENTATE, CONFERINȚELE FĂCUTE ÎN SÎNUL SOCIETĂȚII, PRECUM ŞI DĂRI DE SEAMĂ | RELATIVE LA LUCRĂRILE NOI FĂCUTE ÎN STRĂINĂTATE ; VA CONŢINE DE ASEMENEA BIOGRA FIA OAMENILOR ILUŞTRI ŞI LUCRĂRILE FĂCUTE DE ROMÂNI ÎN STRĂINĂTATE SAU PUBLICITATE ÎN STRĂINĂTATE DESPRE ROMÂNIA PREȚUL ABONAMENTULUI ANUAL : 25 LEL IN ȚARA ȘI STRAINATATE Prix de labonnement annuel : 25 Frs. pour le pays et pour l'6tranger BUCUREŞTI 1IMPRIMERIA STATULUI 1913 —) EBA E IAU, SOCIETĂȚII ROMÂNE DE ȘTIINȚE BUCUREŞTI “ANUL XXII-lea. IANUARIE—FEVRUARIE 1913 No. 1 PROCES-VERBAL - Al sedintei sectiunii malemalice din 14 Ianuarie 1913 La 4 4 Ședința se deschide la ora 3 !|., seara, sub preşedinţia d-lui PaoresoR G. ŢIyEIca. Se aprobă procesul-verbal al ședinței: precedente și se admite d-l INGINER G. Nicorav ca membru în secțiunea matematică. D. G. "Țripurca, în comunicarea d-sale » Rețele derivate., se ocupă cu următoarea problemă de geometrie : Frrnd dat un punct M care descrie o suprafață, în ce caz un punct M' din planul tangent T la suprafață în punctul M descrie: o rețea conju- gată ? Studiind chestiunea pentru spațiul cu mai multe dimensiuni, d-l “Țiţeica deduce câteva rezultate interesante relative la o se-=- rie de puncte caracteristice, în legătură cu teoria eongruențelor. D-l T. Larescu, în comunicarea d-sale » Asupra ecuației secu- lore:, se ocupă de o problemă generală de eliminare, stabilind că eliminantul dintre două ecuaţii algebrice de gradele 2 şi g (p 20500430, 3» 20550 Und die Molekulargewichtsbestimmung ergab folgende Werte : Subst. 0:5605 «.; Benzol "6-2 9.; A 2:530. Mol. Gea » » DT LT 0 DD SID E MI C,H-Cl: ber. Mol. Gew. 160:3. Der feste Teil des Destillates ist ein Zerrachlorbutan, CHsCl, (Chlor gefunden 72:0 pC. berechnet 72:4 pC.). Es ist eine weisse, krystallinische, kampherartig riechende, bei 73—74% schmelzende Verbindung. Aus Butan und Chlor hat Hennoer folgendes Te- trachlorbutan, CH,CI. CHCI. CHCI.CH,CI, bekommen, welches er als eine weisse, krystallinische, kampherartig riechende und bei 7 2*5—730 schmelzende Verbindung beschrieben hat !). Es sind also diese beiden Tetrachlorbutane identische Verbindungen. | Der Destillationsriickstand lost sich im Aether mit brauner Farbe auf. Wenn diese ătherische Losung mit Alkohol versetzt wird, scheidet sich ein amorpher brauner Koârper, und nachdem 1) Beilstein. I. 152. BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE ȘTIINȚE 7 der Aether verduristet ist, verbleibt eine gelbe alkoholische Lă- sung, welche, wenn sie eingedampft ist, eine gelbe 5lhige Masse ausscheidet. Die gelbe dlge Masse hat die /usammensetzung CH, Cl, da iîhre zwei verschiedenen Prăparate bei der Analysen folgende Werte gegeben haben: CsoFlusCle. Ber. C 386, H4'3, Cl 57-a Ge 30, 40, » 562 2 39'2, n 42, » 564 und die Molekulargewichtsbestimmung ergab folgende Werte: Subst. o0'592 g.; Benzol 8:8 g.; A 0:93%; Mol. Gew. 363. » 2) 2 53590» 0'630 » 356. CoHusClg ber. Mol. Gew. 373. Der braune Niederschlug hat die Zusammensetzung CH Cl. Seine zwei verschiedenen Prăparate haben bei der Analyse fol- gende Werte gegeben: E pill Desi 405 120043 El 43:83 Gef. >. 01:84 i 442 2 Lai pi 452 ze Benzol und Salzsăure. Bei der Einwirkung der stillen elek- trischen Entladung aut das Benzol im Elektrisator, durch welches ein langsamer Salzsăurestrom geleitet wird, scheiden sich an den Wănden des Apparates unter Absorbtion von Salzsăure gelbe Glige Tropfen aus, und das Benzol wird bald braun. Nach der beendigten Reaktion wurde zuriickgebliebenes Benzol am W asser- bade verdunstet. Im drei Elektrisatoren habe ich in 3o Stunden 22 g. dieses Produktes bekommen. Bei der Destillation im Va- cuum von 16 mm. Druck geht zwischen 180 und 2000 ein gelb- liches unangenehm riechendes Destillat iiber, dessen hochste Fraktion weisse Krystallnadelu auscheidet. Im Destillierkolben blieb eine dicke braune Masse zuriick. Das fliissige Destillat ist Dihydrodichlor- Chlorbenzol, CgHICla. Seine drei Fraktionen haben bei der Analyse folgende Werte ge- geben : 8 BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE ŞTIINŢE Analysen TIE C$H,Cl, ber. (OEI e o cea Pet Ac Re Alo 378 “Lua alia ate tă 3/5 203 qi zoo Cl ai a XE 59 205.0; 5au40832 574 Die Molekulargewichtsbestimmung ergab folgende Werte: Subst. 0.369 g.; Benzol 8 g.; A 1:180; Mol. Gew. 195. CgHCl, ber. Mol. Gew. 185:5. Die weisse krystallimsche Verbinduug, welche aus der hâchsten Fraktion gewonnen wurde, schmilzt bei 2230; ist aber wegen Mangel an Material nicht analysiert. Eine Beimengung dieser Verbindung zu den Dihydrodichlor-Chlorbenzol. ist wahr- scheinlich die Ursache, dass die letzte Verbindung nicht konstant siedet. Da aber alle drei angegebenen Fraktionen dieselbe Zu- sammensetzung haben, sind diese Verbindungen isomer. Wenn man Dihydrodichlor=Chlorbenzol mit einen alkoholischen KOH-Lâsung behandelt, so verwandelt es sich in Chlorbenzol. Es ist also ein Dihydrodichlor-Chlorbenzeol. Der Destillationsriickstand, welcher bei der Destillation des Rohproduktes zuriickgeblieben ist, besteht aus drei Teilen : ein Teil lost sich im Alkohol, Aether und Benzol auf; der zweite Teil ist nur im Aether und Benzol und der dritte nur im Benzol lâslich. Durch diese Lâsungs mittel kann man diesen Destillationsriick- stand in seine drei 'Leile trennen. Der erste Teil ist eine gelbbraune, leicht schmelzbare, harzige Masse ; der zweite Teil ist ein fester brauner Kărper ; und der dritte Teil ist ein fester schwarzer Korper. Die braune harzige Masse, Cs HCl, hat bei der Analyse sei- ner zwei verschiedenen Prăparate folgende Werte gegeben : CEI Cl-uBer. GC Ao4, i bl 3:02 0558 (ef: 2004.0"4ti poe ai 7 tel aia „4012, » 3%, Ta Die Molekulargewichtsbestimmung ergab folgende Werte: Subst. o'441 g.; Benzol 8:8 g..; A 0:599; Mol. Gew. 429. CstlinCl ber. Mol. Gew. 445:5. BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE ŞTIINŢE 9 Der feste braune hKorper, (CgHgCl:), hat die Zusammen- setzung : CEL Bec O 456 LL 30, Clso6 (GE 450, pir .30, n 4910 Der feste schwarze decat (CH;CDg hat die Zusammen- setzung : CEI CliiBer, ACI pose EL1a-70 ei 261 Gef. » 007. fi ea) 202 Sein Molekulargewicht ist folgendes: Subst..0- 3; Benzol 133o.- A 0:08 Mol. Gew. 1410. (6 6) per. Mol, Gow. 365. Akrolein ailein. Wenn das Akrolein der stillen elektrischen Entladung ausgesetzt ist, verwandelt es sich unter Gasausschei- dung in eine gelbbraune Fliissigkeit. Das ausgeschiedene Gas besteht aus Kohlenoxyd, Wasserstoff und Kohlenwasserstoffen. Die braune Fliissigkeit gab bei der Destillation im Vacuum von 16 mm Druck ein farbloses Destillat und im Destillierkolben liess sie eine dicke braunrote Masse zuriick. Diese beiden Teile haben aldehydartigen Geruch und reducieren die ammoniakalische Silber- nitrat - Lâsung unter Spiegelbildung. Das Destillat (bei 105% unter 16 mm Druck) und der Destillationsriickstand haben bei der Analyse und Molekulargewichtsbestimmungen folgende Werte gregeben. Destillat : Cat loa [ez (E se eu lil oo Gef, 2583 n 102. Molekular gewichtsbestimmung : Subst. o:226. e, benzol â:8 eee A 0770: Mol Gew. 17r. (CEO) ber. Mol. Gew. 204. Destillationsriickstand : E E 0 pen E Ga [ea (Cei 02 ee: 10 BULETFINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE ŞTIINŢE Molekulargewichtsbestimmung : Subst. o:197 g.; Benzol 88 g.; A o0'240%; Mol. Gew. 466. (CsEl490o), ber Mol. Gew. 456. Ihrer Zusammensetzung und ihrem Molekulargewichte nach sind diese aldehydartige Verbindungen wahrscheinlich Polymere fol- gender Art: (CsEH1,0Oa)z ist (Cat140.C;HgO) (C4140 02) ist (CHgO.CH,O), Das ungesăttigte Akrolein hat also unter der Einwirkung der elektrischen Entladung zwei gesăttigte aldehydartige Polymeren gegeben, indem es in der zweiten einen Anteil mitgenommen hat. Bei dieser Arbeit ist es mein Zwek gewesen, durch Analysen und Molekulargewichtsbestimmungen festzustellen : wie sich die ungesăttigten Kohlenwasserstoffe und Salzsăure unter der Ein- wirkung der stillen elektrischen Entladung miteinander vereinigen, und aus diesen — wie auch aus friiheren — Versuchen geht her- vor : dass diese Processe sehr compliciert sind und dass die ent- standenen Produkte einen sehr hohes Molekulargewicht haben kânnen. Die weitere Klărung einzelner dieser Fragen verlangt eine specielle Studie. BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE ŞTIINŢE 44 ACTION DES COMPOSI:S ORG ANOMAGNI'SIENS SUN LES HTHERS B-OXYIIYDROCINNA MIOUES-6-SUBSTITUES PAR i Dr. MIRCEA I. BERBERIANU Nous avons &tudis, dans ce travail, laction des composes or- ganomagnssiens sur les sthers f-oxyhydrocinnamiques f-substi- tus, dans le but, de preparer des f-glycols correspondants. n a HO-—S0— CH, —G00c, 4, RMel Roc — CHI, — CON GI jap ZE OA ja pi 1025, 6-5 L'interet de ces recherches consistait non seulement dans lP'etude et la preparation de ces glycols, peu connus jusqu'ă present, mais aussi parce que ces composes devaient nous conduire, par deshy- dratation, ă certains carbures alleniques tetrasubstitues. no Sc — GH, — GOH=2H,0-+- q F>c=c=cct, 0 zi da R” li, [| nous a paru tres avantageux, comme methode de preparation des ces f-glycols 1.3. tetrasubstitues, de soumettre certains alcools- sthers ă Vaction des compos6s organo-magnesiens. De pareilles reactions, dans lesquelles les composes organo- magnesiens ont a reagir sur des molecules complexes comme les: oxy-ethers, oxy-aldehydes, oxi-cetones, e etc., ne sont pas tres nom- breuses dans la litterature „Nous allons en citer quelques-unes, en nous attachant de prefe- - rence ă celles qui ont fourni des glycols. M. Andre Kling 1), en faisant reagir Piodure d'&thyl magnesium sur Vacetol a obtenu le 1.r-methylethylglycole. IE DORI See CI o Ce ueUnI 1) A, IKLING, Compzes rendus, t, CXXXVII. 1903, p. 756. 19 BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE ȘTIINȚE Dans cette reaction, le groupement alcoolique ctait neutralise par ctherification, soit avec acide acctique, soit avec Pacide ben- zoique, et le rendement Gtait de 5o pour 100. Plus tard, MM. Adolf Franke et Moritz Kohn 1), en &tudiant Vacticn de Liodure de methylmagnesium sur le formisobutyraldol, constatent qu'ă la place du glycol qui'ils esperaient preparer : i i CHEMgJ E CEH2OH —G(CH3) — CH.O 3 CH2OH —C(CH3) — CEH.OH — CHE (| se produisait une condensation analogue avec celle realisce par l'action menagce de la potasse alcoolique sur cet aldol, cest-â-dire qu'on obtenait l'ther suivant : CH2OH — C(CH3)2 — GE20 — CO — C(CH3)2 — CH2OH. Mais les m&mes auteurs râussirent, dans d'autres travaux, ă faire rcagir normalement les composes organo-magnesiens sur des 6-oxyaldehydes ou f-oxycstones aliphatiques ct ils ont prepare ainsi quelques glycols 2). Parmi ces reactions, nous citons les suivantes : 1) CH3 — CH.OH — CH? — CH.O CII2MgJ i A E) af Fe CH3 — CH.OH — CH? — CH.OH — CH3 ; 2) (CH3)2 — CON — GH2 — CO — CH3 CII2Mg] ea E A0) 2 (CH3)2 — C.OH — GH2 — C.OH — (CH). En reprenant la reacrion sur le formisobutyraldol et en operant ă basse temperature, ils ont obtenu le glycole correspondant : C2H5] S 3) CE2OH — C(CH2) — CH.O > CH2OH — C(CH3)2 — GEH.OH — CE. Enfin MM. A. Franke et M. Kohn ont fait reagir avec succes les composes organo-magnesiens sus des composes ayant le grou- pement alcoolique situc dans la molecule ă une distance plus grande du groupement fonctionnel qui devait subir Vaction du reactif, ainsi qu'on peut le voir dans les exemples suivants ?) : 1) CH20H — CH2 — CH2 — CO — CH3 CH2.MgJ 312 pe CH2O0H — CH2 — CH2 — Ca (CHI) 2) CH2O0H — CH2 — CH2 — CH2 — CO — CEH CH2.MgJ = CRROR — CH — CE — CE — OOH(GES), 1) A. FRANKE et M. KOnnN, Monarshăfre, t. XXV, 1904, p. 865. 2) A. FRANKE et M. Konan. Ber, t. XXXV, 1902, p. 2139; t. XXXYII, 1904, p. 4730. 2) A, FRANKE et M, KOHN, Mona/shăfze, t. XXVII, 1907, p. 997. Pope > i BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE ȘTIINȚE 43 Nos recherches nous ont permis de constater que les composes organo-magnâsiens rcagissent facilement avec les &thers f-oxy- hydrocinnamiques f-substitu6s, en operant ă basse temperature, et dans ces conditions Faction des composes est telle, que le groupe- ment carboxyethyle de l'sther-alcool est remplace par un groupe- ment alcoolique tertiaire, et qu'on obtient finalement un compos€ ayant dans sa molecule deux groupements alcooliques. Il faut donc refroidir d'abord le compose organo-magnesien dans les environs du 09, ensuite l'ajouter, goutte ă goutte, dans la solution €therique, ou quelquefois benzenique de lPsther f-oxyhy- drocinnamique (;-substituc, et abandonner le melange ă la tempera- ture ordinaire, Il 4 4-Diphenyle-3-methyle-( .3-butanediol ASE OH CH3 CSH3= P S a Cp >= CE2 — COH CR: Nous avons prepare d'abord le compose organo-magnesien avec 328 d'iodure de methyle, ss, 6 de magnesium et 100“ dWether anhydre, puis nous l'avons refroidi soigneusement avec de la glace et du sel. Enfin nous y avonslaissc tomber, goutte ă goutte,ă laide d'un tube ă brome, une solution de 27% d'âther 3-oxy-f-phenylhydro cinnami- que dans 7 5** d'6ther anhydre, en agitant frequemment et en ayant soin de maintenir la temperature du melange dans les environs du o0. La reaction fut tr&s vive et le liquide devint trouble par la for- mation dun precipite blanc. Le melange, abandonn€ quelques heures ă la temperature ordi- naire, fut ensuite chauffe au bain-marie environ. 1 heure, et enfin d&compose avec de Veau glacee additionnee d'un peu d'acide chlor- hydrique. La couche &theree decantee a &t€ neutralisce, lavee, des- sechee et finalement soumise ă '&vaporation ; nous avons obtenu ainsi un produit brut solide qui, recristallise dans Valcool absolu, nous donna d'abord 30 pour 100 d'&ther-alcool qui n'avait pas reagi et 60-65 pour 100 de r.r-diphenyle-3-methyle-1.3-butanediol. Nous avons eu done la reaction suivante : 14 BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE ȘTIINȚE a] CEH „OH copy P0—CH2 == COOCH>+2 CH3MeJ „OH CH =— CO jet )Mo 2IŢ50 o = Copa > QH2— COMgă -+ COHOMgJ. CEI2 d) -OI CH? CU e po OM ile cop PC CHI în (sal Medi I-O CH CSH5 „OH „CE == ) SS SP Die “OEI M 0 ş cerps PC CH a 80+-HJ Ce glycol cristallise dans alcool absolu en prismes incolores fusibles ă 1149; dans lPether il cristallise en aiguilles fines. [| est insoluble dans l'eau meme bouillante, tres soluble dans Valcool, assez soluble dans l&ther et la benzine et tres peu soluble dans Pether de petrole. Dosaqge de carbone et d'hydrogene I II . Matiăre sin zale Aaa 28 0,1347 0,1249 (ID i e „0,3920 0,3754 [Ț20) ag e DE al ae ura 0,0507 0,0801 Calcule vei Sea pour C12H202 1 II C pour 100.... 79,62 79,37 î 195o4 H » E e Asie) 8,12 70400)7) Note. — Dans cette reaction il se produit aussi une petite quan- tite d'une huile jaune, distillant vers 1480 sous 20" de pression. Nous avons âtabli que ce compose€. est le carbure C!7 H!6 qui se forme par la deshydratation du glycol. Il est ă remarquer que si Pon maintient avec soin la tempera- ture de la reaction ă o9, le carbure se forme en tres petite quantite. Action de acide chlorhydrigue sui le glycole-1.1-diphenyle- 3-methyle- 1.3-butanediol. — Dans la molscule de ce compos€, on a deux groupements alcooliques tertiaires, separes par un chaînon methylenique ; il s'agit donc ici d'un systme discontinu ă deux groupements fonctionnels identiques. | BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE ȘTIINȚE 45 M. L. Henry 1) indique un râactif tres sâr pour le groupement alcoolique tertiaire, Pacide chlorhydrique fumant. En effet, les car- binols simples sont dissous presque toujours ă froid par Vacide chlorhydrique concentre d'une concentration de 38—40 pour 100 et l'on obtient ainsi les Gthers-sels correspondants. Dans un systeme continu, c'est-ă-dire quand les deux groups- ments fonctionnels sont en voisinage immediat, il se produit entre les groupements fonctionnels une action reciproque 2) qui deter- mine une modification plus ou moins profonde dans les proprictes de chaque groupement; dans ce cas, laction ă froid de Pacide chlorhydrique concentre ne donnera plus licu ă une ctherification. Dans le systeme discontinu, Paction reciproque des groupe- ments fonctionnels diminue ă mesure que la distance qui les separe devient plus grande, et, passc une certaine limite, action recipro- que devient nulle, chaque groupement agissant independamment et d'une maniere normale. Ainsi la pinacone succinique, dont les deux groupements alcooliques sont s&pares par deux chainons incthyleniques, n'est pas sujette ă Vinfluence reciproque des grou- pements fonctionnels, et reagit ă troid, avec Vacide chlorhydrique concentre en subissant Petherification prevue *) : „OH CH3 „ul CH E e lei e a eră NOICA: CEB ; SI ea pla DO CIP CERC OH, ea PUG: gi po Ca Ce sont ces considerations qui nous ont determine ă rechercher quelle sera action de Lacide chlorhydrique sur le 1.1-diphenyle-, 3-methyle-1.3-butanediol. | Nous avons donc introduit dans un ballon sos d'acide chlor- hydrique d'une concentration de 40 pour 100, et nous y avons ajoute, par petites portions, 5 s de ce glycol, bien pulveris€. Le produit se dissout lentement et, ă mesure qu'il disparait, il est remplac€ par une huile fonc&e qui surnage. Apres 24 heures, une. partie du glycol restait encore intacte, et c'est seulement apres plusieurs jours que tout le glycol &tait converti en huile. 1) L. HENRY, Comgzes readus, t. CLXII, 1906, p. 129. 2) L, HENRY, Apr de Chim, E! de Phys., 5e serie, t. XXIX, 1383, p. 543, "3 [. HENRY, Comptes rendus, t. CXLIII, 1906, p. 496. 16 BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE ȘTIINȚE Nous avons extrait ensuite, plusieurs fois, ă lPether, et apres vaporation nous avons obtenu une huile brune qui, purifice par distillation sous pression reduite, nous donna un liquide ă odeur aromatique agreable, faiblement color6 en jaune et distillant ă 1470%-1480 sous 20"n de pression. Nous avons ctabli par lanalyse quiil n'y a aucune trace de chlore, et le dosage de carbone et d'hydrogene, ainsi que Pen- semble des proprictes, nous a montre qu'il s'agit du carbure C17 H16, IPacide chlorhydrique agit donc ici comme deshydratant : (17542002 —9 H20 + C17H16. Le glycol est beaucoup plus vite converti en carbure par Paction de Vacide chlorhydrique ă chaud. Etude du carbure CIH!6.— Nous avons vu que ce carbure se forme en petite quantite dans laction de Piodure de methylmagn€- sium sur le f-oxy-f-phenylhydrocinnamate d'ethyle, et qu'il prend aussi naissance par action de acide chlorhydrique fumant sur le 1.1. diphenyle 3 methyle 1.3. butanediol. Nous allons ctablir quiil se produit d'une fagon gencrale par Vaction des divers deshydratants sur ce meme glycol. Le deshydratant choisi par nous a te acide formique cristal- lisable. Nous avons done melange, petit â petit, 255 de 1.1. diphenyle 3 mâthyle 1.3. butanediol, bien pulverise, avec sos d'acide for- mique cristallisable, en agitant frequemment ; ensuite nous avons chauffe pendant 1 heure. Le glycol se dissout rapidement et ă sa place aparait bientot une huile foncee qui surnage. On traite avec la quantite double deau, on neutralise et Lon extrait plusieurs fois ă l'ther. Par &vaporation on obtient environ 195 d'une huile brune formant le produit brut de la râaction. Soumise ă la distillation sous pression reduite, cette huile nous a fourni: 10 Environ 9o pour 100 dWun produit distillant ă 1400—1500 sous 18mm de pression ; 20 Une petite quantite d'une huile distillant ă 195%— 2000 sous BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE ȘTIINȚE = dul la meme pression. Pour cette dernisre substance, la faible quantite que nous eâmes, nous emp&cha d'en faire Pstude. La premisre portion recueillie entre 140%— 150% sous 18mm, purilice par plusieures distillations, se presente sous la forme dune huile mobile, faiblement coloree en jaune et douse dune odeur aromatique assez agreable. | Elle est insoluble dans leau et se melange facilement avec Valcool, l'sther, la benzine et lâther de p&trole. Elle distille dans un courant de vapeurs d'eau. Dosage de carbone et d'hydrogăne I II Matiene si ee 8 e d tai e 0,1205 0,1209 (002 e ee e e a a 0,4101 0,4201 Ia PA) (eta ici SR 02 1 ARE că NR 0,0727 0,0710 Calcule i Trouve pour C1TH46 i II C pour 100... 992,07 99,84 99,417 H » DE pa 7,60 1,992 Le dosage de carbone et d'hydrogene nous a montre qu'il s'agit d'un carbure en Cl? HI6; le glycol a perdu donc, sous influence du deshydratant deux molecules deau : C17H2002—9 H20 + C17H16 Si on tient compte de la constitution du glycol dont on est parti, la perte des deux molecules d'eau peut se faire de deux ma- nicres ; on pourra donc attribuer ă ce carbure une des deux for- mules de constitution suivantes. Ou nous nous trouvons en prâsence du GIŢ5 9 Gps 0 GH — CEO 1.1-diphenyle-3-methyle-1.3-butadiene ou du carbure allenique : CEE ay e ap A Plai Cor A Ca Cc 1.1-diphenyle-3.3-dimethyle-allene 18 BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE ŞTIINŢE L/Etude des proprictes de ce carbure montre que c'est la forme allenique qui lui convient. Le permanganate est decolore facilement ă froid, et le brome s'additionne rapidement sans aucun degagement dacide. I'action hydratante de acide sulfurique concentre ă 70 pour 100 (SO,H34+2 H20) est nulle ; nous avons abandonne pendant quelques mois 5E de carbure avec 20% acide sulfurique ă 7o pour 100 et nous n'avons pu constater aucun changement. Le carbure ne precipite pas avec le nitrate Vargent aqueux ou alcoolique ; un precipite blanc apparait avec le nitrate dargent amoniacal. Oaydahon du carbure. — L'oxydant que nous avons d'abord essaye, a ste le permanganate. En traitant le carbure avec la solution pe permanganate ă 1 pour 100, nous avons constate un degagement tres vif d'acide car- bonique; l'oxydation termince, nous avons extrait plusieurs fois ă Pether. Mais nous n'avons trouve, dans cet extrait ctherique qu'une certaine quantite de benzophenone. Il faut remarquer que nous ctions dans los sibi e dWextraire utilement un si grand volume d'eau contenant les residus d'oxyda- tion WVenviron 28% de carbure. Nous avons adopte alors comme oxydant Lacide chromique en milieu acâtique : Une quantite de 52,7 carbure a cete dissoute dans environ 25 £ d'acide acetique cristallisable, puis cette solution a ste refroidie soigneusement avec de la glace, et nous y avons laiss€ tomber, par petites portions, la quantite calculte Vacide chromique, necessaire pour la production de quatre at6mes d oxygene par molecule de carbure. La reaction fut tres vive et elle ctait accompagnee d'un dega- gement tres abondant d'acide carbonique que nous avons iden- tifi€, en precipitant avec, une solution claire beau de baryte. Enfin nous avons abandonne le melange environ 3 heures ă la tempărature ordinaire et nous l'avons soumis ensuite ă la distilla- tion pour recueillir environ 58 de liquide. Ce distillat, nentralise, a ete divise en deux portions: Nous avons BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE ŞTIINŢE 40 fait avec Lune la reaction de liodoforme par addition d'iode et de soude. Le presence de Vacstone &tait dâs lors certaine, et pour en avoir la certitude, nous avons prepare, avec la deuxieme portion du liquide distill&, le derive dibenzylidenique CGS. CEI GH. CO: CH==CH C6C5 caracteristique de Vorlănder et Hobhorn 1); nous avons donc ob-= tenu par Paddition d'aldehyde benzoique et de soude ă 10 pour 100, un compos€ jaune, ayant le point de fusion ă 1120, toută fait identique avec le compose decrit par ces auteurs. D'autre part, nous avons pu extraire, ă l'6ther, dans le residu de la distillation, la quantit& presque theorique de benzophenone, ayant le point de fusion ă 480 et dont loxime fond ă 1400. En resume, l'oxydation nous a donnt: la benzophenone, lace- tone et l'acide carbonique; seule une carbure allenique pouvait donner ces resultats : CH3 OEI 3 ES A aa AI ME CGI ds | Cos > CU === Car -+ 9 02— Cegis 00 + CO -L (e CH: [| resulte donc que le carbure CI” H!* a une constitution alle- nique. Addition du brome. — Nous avons dissout 285,7 de carbure dans environ 20*** de chloroforme bien sec, puis nous avons ajoute, par petites portions, une solution chloroformique de brome ă 5 pour 100. La temperature 6tait maintenue avec soin dans les environs Eu 00 ur Nous avons ajoute ainsi, environ 85* de solution de brome, pour arriver ă la persistance de la coloration. Il n'y a pas eu aucun degagement gazeux. Si Pon fait le calcul, on voit que nous avons ajoute pour chaque molecule de carbure, quatre atomes de brome. | En &vaporant le chloroforme, il restait une huile brune qui 1) VORLANDER et HoBHORN, B,, £. XXIX, 1896, p. 1836. 20 BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE ŞTIINŢE Gtant abandonnee quelques semaines dans le vide, s'est prise en masse. Apres plusieurs cristallisations dans Lether de petrole, nous avons obtenu le derive tâtrabrome du carbure : C!7 [116 Brt, cris- tallisant en feuilles incolores fusibles ă 400. Ce derive brome est soluble dans lPether et la benzine et assez soluble dans Pether de petrole. Dosage de brome -“ Matiereiii i 000. VINAEIEI. si „aaa ME oUcAz 0,1623 ABE N e 0,2291 Calcule pour C!'H16Br4 Trouve Be pour:4005:5 7 ee 59,41 60,07 IN 4.4. Diphenyle 3. ethyle 1. 3. pentanediol g „oH C2H5 Ci acri COR Ce H - SS C2H5 Nous avons d'abord prepare le compose organo-magnâsien, en chauffant 24 d'iodure d'ethyle avec 42 magnesium et 1ooen* d'ether anhydre, puis nous lavons refroidi avec soin et traite, par petites portions, par une solution de 178, 6 d'ether f-oxy-3-phe- nylhydro-cinnamique dans environ 75“ d'sther anhydre. La temperature de la reaction doit ctre maintenue constamment dans les environs du O*. Un precipite blanc commence ă se for- mer et au bout de 4-5 heures la reaction est finie. On porte en- suite ă l'Ebullition, au main-marie, pendant environ 1 heure. Enfin l'on decompose avec de Peau glacee faiblement acide, on separe la couche there et par evaporation on obtient le produit brut, qui par cristallisation fractionnce fournit environ 40 pour 100 d'Ether-alcool qui n'a pas reagi et 5o—55 pour 100 du glycole prevu, le 1, 1 diphenyle 3 cthyle 1, 3 pentanc liol. Ce corps cris= tallise de Pether en prismes incolores fusibles ă 500. Il est insoluble dans Peau, soluble dans lPether, Palcool, la ben- zine et l'Sther de pstrole. BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE ȘTIINȚE 24 ii ai Dosage de carbone ei d'hydrogne I II Mabiere SES a 04943 0,1290 (010 aaa at st aha 0 aa ARI „ 0,3936 0,3785 18 FAO) AS e e VEL a NU at SRC PTR „0,0974 0,0929 Calcule Trouve pour CA49HI2402 1 IL 6 poui 1004 9093 719,93 80,02 H » Zap a Ro 8,86 9,14 9,08 III Tetraphenyle-1-3-propanediol OH CSH5 5 a CEL SSo Cr COE C6R3 COR Nous avons pr&par6 d'abord le bromure de phenylmagnesium en chauffant 20£ de bromure de phenyle avec 38 magnesium et 100€s d'ether anhydre, nous Vavons refroidi avec soin et nous P'avons ajoutee, par petites portions, dans une solution de 108 d'sther fi-oxy- 6-phenylhydrocinnamique dans environ 50»: d'ether anhydre. La rcaction tres vive, a necessite le maintien du melange ă la temperature de 00. En abandonnant quelque temps, une huile &paise s'est depossce sur le fond du ballon. En operant ensuite comme dans les cas precedents nous avons obtenu un produit brut, qui nous donna par cristallisation frac- tionnee: 15 pour 100 d'âther-alcool qui n'avait pas reagi et 80-85 pour 100 de tâtraphenyle 1,3 propanediol. Cristallise au sein de &ther, ce corps se prâsente sous la forme de masses prismatiques fusibles ă 1190. [| est insoluble dans lPeau, tres soluble dans lalcool et l'ether, peu soluble dans la benzine et l'ether de pstrole. Dosage de carbone et d'hydrogene ja II Maăitierei ee 0,1142 0,1919 (0) ae aliati 0,3574 0,3805 20 bnr Ar 0,0606 0,0632 22 BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE ŞTIINŢE Calcule Trouve - pour C27H2402 L LL C pour 100. ..85,22 85,37 35,13 E mi 00 6,69 6,53 Ce glycolcristallise dans Palcool, en prismes volumineuses, renfer- mant une molecule d'alcool de cristallisation (C?7F12402--C2H5,O0H), ayant le point de fusion ă 1040. Ces cristaux perdent leur alcool par chauffage vers 105—1100 et le point de fusion monte alors 231 E0)0 Dosage de carbone et d'hydrogene Mata ere E a aaa e 0 a A co aicea aa 0,1338 COD ST 0 ae d a ee ID La pt 0,4018 Hz) pe as Tan NO A ea tata 0,0769 Calcule pour C27H2402—+-C2H5OH4 “Trouve (i pour 006 e 81,04 81,92 EI» Date Dă. it E 7,09 7,94 Le tetraphenyle 1,3 propanâdiol a âte prepare avant nous par MM. Vorlănder et C. Siebert 1), par action de la bromure de phenylmagnesium sur |'Sther malonique. Les deux composes sont identiques. IV 1. Phenyle 1. (p) anisyle 3. methyle 1.3. butanediol ame e, OEI CRIS CIRELO- GEL e a CA Goga PC CEE — 0COH Nous avons fait tomber, goutte ă goutte, une solution &theree de 308 d'ether f-oxy-f-p-anisylhydrocinnamique, dans Piodure de methylmagnesium, bien refroidi et prepare prealablement avec 328 diodure de methyle, 5 2,6 magnâsium et 100“: V'&ther anhydre. Nous avons abandonns ensuite quelques heures, et nous avons opere comme dans les cas precedents. - Le produit brut que nous avons obtenu est un melange de: 40 pour 100 d'sther-alcool qui n'a pas reagi et de 55—60 pour oo du glycol prevu. 1) VORLĂNDER et C. SiEBERT, Șer,, t. XXXIX, 1906, p. 1024. BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE ŞTIINŢE i 23 La s¶tion de ces composes peut ctre faite par cristallisation fractionnce dans alcool absolu; il est pourtant preferable d'operer cette separation autrement. On laisse le melange environ 2 jours en contact avec une solution de soude dans Palcool methylique, on precipite avec de Peau et l'on filtre. La plus grande partie de Vether-alcool est saponilice et reste dans la solution, tandis que le precipite est constitue presque exclusivement par le glycol cherehe. On purifie apres par plusieurs cristallisations dans Palcool absolu ou l'sther. Nous avons obtenu ainsi le glycol, cristallis€ en aiguilles blanches fusibles ă 93%-960. Il est insoluble dans Peau, tres soluble dans Palcool et l'ether de petrole. Dosage de carbone et V'hydrogene I II Mialtieres a. ee e Sa 0,1372 0,1336 CA VARA ba ae Mod <0,00633 — 0.1772 gr. Cu. În prezenţa hidraţilor de carbon, trebuie scăzut cantitatea de Cu găsit din cantitatea de Cu ce se află la început în soluţie; se obține astfel cantitatea de sulfat de cupru ce a fost redusă de către hidraţii de carbon ; aceasta liind cunoscută găsim în tabelele lui Allihn și Wein cantitatea de zahăr corespunzătoare. a) Dextroză Am supus analizei o dextroză care proveneă de la casa Kal- baum.; o porţiune a fost uscată la 950 până ce greutatea rămâneă constantă ; am luat 0,8945 gr. dextroză pe care am dizolvat-o în 500 cc. apă distilată; 25 cec. din această soluție s'a lăsat să curgă încet într'un amestec în ferbere de câte 10 cc., Fehling] şi (1; se mai adaugă apoi 25 cc. apă și se mai prelungește fer- berea încă 2 minute; se lasă în urmă să se răcească sub un cu- rent de apă, se mai adaugă incă 950 cc. apă + o soluție 5 gr. BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE ŞTIINŢE „e iodură de potasiu în 25 ce. acid sulfuric diluat 1 : 5. (Aici, pentru a evită descompunerea iodurei de potasiu în prezenţa. H2S0,, se disolvă mai bine iodura de potasiu în puţină apă (3—4cc.), după asta se amestecă repede cu soluţia de H,SO, și ambele se adaugă soluţiei de analizat). | Se titrează în urmă cu soluţia N/4 de tiosulfat, în prezența amidonului ca indicator. Pentru 25 cc. din soluţia de deatroză am găsit 86 mgr. Cu, care, după tabela lui E. Allihn, corespunde la 43,9 mgr. dextroză sau 878 mgr. pentru 500 cc., sau 98,140. Considerând analiza zaharozei (v. b.), vedem că dextroza nu eră curată. In adevăr e aproape imposibil să se găsească în comerţ o dex- troză chimică pură. b) Zaharoza (Ca Ha 0.) 940,5 mgr. zaharoză chimică pură a fost dizolvată în 100 cc, apă distilată ; se adaugă în urmă 8 cc., acid clorhidric (Dens. 1413—25,150]4) şi se încălzeşte pe o baie mariană la o tempera- tură de 68'—'709, agitându-se din timp în timp. În urmă se neu- tralizează această soluţie cu hidrat de sodiu și se completează până la 500 cc. In 25 ce. din această soluţie am titrat zahărul invertit. După cantitatea de Cu găsită se determinează cantitatea de zaharoză după tabla lui Allihn. Pentru 25 cc. din această soluţie de zahăr, am găsit 96,8 mer. Cu=—46,9 mgr. zaharoză sau 998 mgr. pentru 500 cc.—99,600]9. Amestecul de zaharoză și de acid clorhidric trebuie, după expe- rienţele mele, să fie încălzit cel puţin 30 de minute la 700, căci - altfel zaharoza nu e complet invertită. E. Lehmann (Ic.) încălzește . numai 5 minute la 709; eu făcând astfel, am găsit că în acest timp e invertit numai 60,140|, din zaharoza supusă analizei. După Schmidt: Pharm. Chemie. Vol. Il. p. 917, trebuie ca amestecul să fie încălzit la 70% timp de 15 minute. După acest timp se în- vârtește 91,720]9. c) Amidon 1,0515 gr. amidon, ce conţineă 19,750], apă a fost pus în 100 ce. apă, la care s'a adăugat un mic cristal de acid tartric (0,25 36 BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE ȘTIINȚE gr.). In urmă acest amestec a fost încălzit în autoclav timp de o oră la 143%=—3 atmosfere. (v. A. Meyer: Untersuchung iiber die Stărkekorner. Iena, 1895, p. 14). După scăderea presiunii au- toclavul e deschis la 900: (v.- Knoch 1899 p. 47; Solutii NI vol. II, p. 847). Soluțiunea caldă e în urmă filtrată printr”o Aia astupată cu asbest și după filtrare asbestul spălat. cu apă caldă. ln soluţie se adaugă 15 cc. acid clorhidric (Dens. 1,1:3—25%]9) se intro= duce într'un bolon în gâtul căruia se adaptează un refrigerent ascendent și apoi se încălzeşte timp de 3 ore pe o bae mariană ; în urmă soluţia e neutralizată cu hidrat de sodiu până ce lichi- dul dă numai o reacţinne slab acidă și se completează cu apă până la 500 cc. Pentru determinarea dextrozei în această soluţie s'a luat câte 20 ce. din liquoarea lui Fehling I și 11+50 ce. apă; în urmă se fierbe, adăugându-se 50 cc. din soluţia de zahăr și se menţine fierberea timp de 2 minute. După răcire se adaugă la amestec 50 ec. apă, ce conţine 5 gr.iodură de potasiu în 10 cc. apă -|- 25 cc. acid sulfuric diluat 1:09 și se titrează cu soluţia N 2 . Ă . a . e de Tiosulfat, ca indocatar se întrebuințează soluţia de amidon 1 9]. Rezultatul se calculează pentru amidon după tabela lui E. Wein (v. 1. Konig, Vol. Il, 1893, p. 1238). Calculele se fac în modul următor : 20 cc. din soluţia de sulfat de fu conține 354,4 mer. (iu. Cu meiaitrat în reacție. i. (is e 471y7 Diferența o ii ci i 162,1 gri Gai =38 400 mer. amidon pentru 50 cc. din soluţia analizată =— 840 mer. pentru 500 cc. = 79,89%]9; 79,39+19,75 (cantitatea de apă ce conţinea amidonul) — 99,04 %],. Trebuie să adaug că, pentru a obţine rezultate exacte, trebuie să se procedeze exact cum am spus; căci, încălzindu-se în autoclav la o temperatură mai joasă sau invertindu-se cu mai puţin acid clorhidric decât conţinea soluțiunea ce am arătat; se obțin rezultate neexacte; ce pot să varieze între 70—1000%]. BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE ŞTIINŢE a d) Amestecul de zahăc de lapte + Zaharoză + Amidon 1) Zahăr de lapte .. . . . 0,4670 gr. (uscat la 959). 2) ZANaBOza i i e 0,2200 » » ep) a) 3) Amidon +. .-,- .. . .:1,2026:(cu 200) apă). %) Asbest Sei Acest amestec a fost tratat cu 50 cc. apă şi încălzit 1/, de oră la 700; în urmă se-filtrează prin asbest, se -spală -cu apă caldă, până când filtratul nu mai dă reacţia zahărului şi se completează cu apă până la 200 cc. a) Zahărul de lapte: La 50 cec. soluțiune se adaugă un amestec de câte 20 cc. din licoarile lui Fehling 1 și II + 25 cc. apă şi se fierbe timp de 6 minute, se răcește apoi și se diluiază cu 50 ce. apă. Se mai adaugă o soluţie de5 gr. iodură de potasiu în 10 cc. Ip + 25 cc, acid sulturic diluat (1 : 5) şi se titrează cu sobuţiă 40 de tiosulfat : ajută a Al 20 ce. din Eupia de sulfat de Cu conţine 0,3544 gr. Cu. Găsit prin titrare Sa a aa "O lOoorer Cai Diferenţa . . . 0,1608 Cu — 160,8 mer. Cu — 416,9 mgr. zahăr de cca sau pentru 200 de cc. = 0,4678 BE =— 1004406: | b) Zaharoză. La 50 cc. din soluția de mai sus se adaugă A e ec. acid clorhidric (Dens. 1,15 :) și se incălzește timp de 30 minute la 700. Am avut în soluţie . . . . 0,2250 OI. ZA AnOZA a Am găsit prin analiză . . .0,219%6 » .» =— 99,81 9/0. c) Amidon: Asbestul și cu amidonul a fost introdus într'un baion de 200 cc., în care 'se adaugă 75—100 cc. apă + uncristal de acid tartric (0,3 gr.) şi se încălzește o oră în autoclav la 1430. După răcire se completează cu apă până la 200 cc. (Pentru calcul se scâde cantitatea de asbest care e în balon —— 0,7 gr. (0,7 cc). Se filtrează „din această soluţie 100 cec. la care se adaugă 15 cc. acid clorhidric (Dens. 1.13), și se încălzește pe o bae mariană timp de 3 ore. În urmă se răcește repede, se neu- tralizază cu o solnţie da hidrat de sodiu, până când lichidul ră- mâne puţin acid şi se completează cu apă până la 200 ce. Zahă- 38 BULETINUL SOCIETAȚII ROMÂNE DE ŞTIINŢE rul reductor se determină în 25 cc. din această din urmă soluţie şi se face calculul pentru ponderea luată. Amidon cântărit pentru analiză . = 1,2026 gr. (200%, apă). Am găsit prin analiză . . , . . == 0,9575 gr.4+0,2405gr. apă == 1,1980 gr == 99,6890. Rezultatele acestor analize sunt rezumate în tabloul următor : | Cântărit | Găsit prin 9; Zahăr de lapte. . .-. | 0,4670 gr.| 0,4676 gr.| 100,4 Zaharoză. 2 | 0,2200 gr.|. 0,2496 sr.|- 9981 Amidon « + . + + .| 1,2026 gr.| 1,1980 gr.| 99,66 B. Metode pentru determinarea azotului total, a acidului nitric și a amoniacului a) Determinarea azotului total Am determinat azotul în asparagină în modul următor : 0,2792 gr. asparagină uscată (21,259 Az.), a fost pusă într'un balon Kijeldahl de o capacitate de 500 cc. ; se adaugă 15 ce. acid sulfuric concentrat (suturat de anhidrită sulfurică), două pică- turi de mercur și se fierbe până ce amestecul devine clar. În urmă se adaugă 200 cc. apă, se alcalinizează cu cantitatea necesară de hidrat sodiu (33%/.), adăugându-se în acelaș timp o soluţie de sulfură de potasiu (40 gr. K> 30/99) până când tot mercurul e pre- cipitat ca sulfură de mercur. Sfârșitul reacţiunii se poate vedea după culoarea ce ea amestecul, care trebuie să fie la sfârşit neagră. Pentru a evită ca amestecul să spumeze prea mult pe timpul destilaţiei amoniacului se adaugă puţină piatră ponce pi- sată în grăunțe ca mazărea. (v. (. Bredemann, p. 115). Balonul cu acest amestec se încălzește la început încetul, timp de 1/, de oră; se continuă apoi distilarea iarăș 1/, de ceas cu o flacără mai mare. În acest timp capătul refrigerentului trebuie să fie în acid, apoi se scoate și se continuă distilația încă !/, de oră. Așa dar, întreaga distilație durează o oră. BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE ȘTIINȚE 30 Ca soluţiuni titrate am luat soluţiunile - de acid sulfuric şi hidrat de sodiu ; iar ca indicator acid rosolic (0,5 gr: disolvat în 50 cc. alcool + 50 cc. apă.(v. A. Meyer, Praktikum der bota- nichen Bakterienkunde. lena, 1903). Am găsit pentru 0.2792 er. asparagină, 0,0581 gr. azot-sau 21 „160/ (calculat 21,25%],). Fig. 4. — Aparat pentru dosarea amoniacului, b) Determinarea amoniacului Pentru determinarea amoniacului m'am servit de metoda lui Nenchki şi Zaleski (p. 385). Aparatul propus de autori lam mo- dificat cum arată fig. 1. Substanţa de analizat (25 ce. soluţie) e pusă în flaconul A, se adaugă 0,5 gr. magnezie calcinată și se - încălzeşte pe o bae mariană la 38—40%. Longi (p. 15) susţine că la această, temperatură amidele nu sunt atacate de oxidul de magneziu, pe când sărurile de amoniac sunt descompuse. Capătul scurt al tubului g pătrunde în balonul A, iar celălalt mai lung este introdus în acidul sulfuric din vasul B. Distilaţia se face în vacuum ; care e făcut cu o trompă de apă P. Distilaţia e prelun- gită până când soluţia din balonul A e complet distilată. Soluţia din vasul B e din nou titrală cu hidrat de potasiu îi 40 BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE ȘTIINȚE Experienţa : Am luat 25 ce. apă + 0,03678 gr. clorură de amoniu, care conţine 0,009533 or. azot. După distilaţie am găsit 0,00952 gr. (99,870/4) azot. | c) Reacţiune calitativă a acidului nitric Pentru căutirea acidului nitric am întrebuințat reacţiunea cu difenilamină, care, după cum se știe, se face în modul următor : Intro mică capsulă de porțelan se disolvă câteva cristale de dife- nilamină în acid sulfarie concentrat (mai- bine în acid sulfu- ric saturat de anhidridă sulfurică); și se lasă să curgă pe margi- nea capsulei o picătură din lichidul ce voim a analiză. In pre- zența nitratului se observă la întâlnirea celor două soluțiuni, o linie albastră. Heacţiunea e sensibilă până la 1: 1000000. Dacă se ia un extract apos al unor frunze, ce dau o reacţie negativă și dacă în 100 cc. din acest extract disolvă 1 mg. de nitrat de sodiu ; e suficient să luăm o picătură din această soluţie pentru a obţine o reacţie pozitivă. C. Critica metodelor cunoscute pentru determinarea cantitativă a azotului din acizii aminici şi amidici Pentru determinarea cantitativă a acizilor aminici şi amidici din frunzele de viţă de vie, am încercat să mă servesc de urmă- toarele metode. Dar, precum vom vedeă aceste metode nu dau rezultate satisfăcătoare. a) Determinarea azotului din acizii aminici * Una din metodele propuse pentru determinarea azotului din acizii aminici e aceea a lui Kânig și Spittergerver (p. 274). Substanţa de analizat e tratată într”un balon cu azotit de sodiu și după ce aerul a fost alungat, cu ajutorul unui curent de acid carbonic, se adaugă puţin acid sulfuric diluat. Acidul azotos ce se formează descompune acizii aminici. Această descompunere poate să se explice pentru acidul aspartic prin for- mula următoare : 2C,114(NI1,) 00: OHNO, =90H, ou Ol -21,0-+2N, Acid aspartie „acid azotos acid malic -+-apă azot BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE ŞTIINŢE ui Azotul liber pus în libertate e absorbit într”o biuretă plină cu o soluţie alcalină de permanganat de potasiu. Această metodă con- duce adeseori la mari greșeli. Mai întâiu, în tehnica acestei metode, acidul azotos se descompune singur la temperatura ordinară şi mai ales la o temperatură mai înaltă. Așa că experienţele făcute cu acid aspartie chimic pur, mi-a arătat că această descompu- nere poate să meargă chiar foarte departe, așa că nu se poate de Joc preciză sfârșitul reacţiunii. Kreusler (1885) propune de a se încălzi amestecul până la fierbere, și, prin o experienţă prealabilă, să se determine cantitatea de azot degajată prin descompunerea acidului azotos, care să fie în urmă scăzută din cantitatea obţi- nută prin analiză. Dau aci câteva din experienţele mele ca exemple : 1) 0,0303 gr. acid aspartie, care conţine 0,00318 gr. azot, e neutralizat cu hidrat-de sodiu, se adaugă în urmă în balonul de reacţie 2 gr: de nitrit de sodiu și 50 cc. de apă. Experienţa a fost făcută, după cum spune Kânig, adică la temperatură ordinară. Am găsit: 5 ce. azot la 200 și 751 mm presiune atmosfe- rică — 0,00567115 gr. azot, sau 178 în loc de 100. In o altă se- rie de experiențe am determinat cantitatea. de gaz provenită din descompunerea azotitului de sodiu. Această cantitate, după cum a propus Kreusler, a tost scăzută din cantitatea de gaz găsită pen- tru analiza acidului aspartic, așa de exemplu : 2) 5 gr. nitrit de sodiu a fost disolvat în 50 cc. apă, iar soluţia neutralizată cu NaO[I. Aerul fiind alungat, se adaugă 5 cc. 1:5 acid sulfuric. Lichidul e încălzit până la fierbere, se umple în urmă balonul cu apă pentru a face tot gazul să treacă în biureta de absorbţie. Am găsit pentru 5 gr. NO; Na 6,1 ce. Az. (la 20 și Tia mm). 2) ar: nitrit de sodiu a fost disolvat în 50 ce. apă. După ce aerul e alungat se adaugă 5 ce. 4:5 acid sulfuric, şi am obţinut după aceeaş metodă 7 cc. gaz. | 4) 5 gr. nitrit de sodiu e disolvat în 50 ec. apă. Se mai adaugă d ec.. 1: 5 acid sulfuric, se obține după metoda de, mai sus 6,1 cc. gaz (la 200 şi 751 mm). Aşa dar, luând aceeaş cantitate de nitrit, obţinem operând la - aceeaș temperațură aceeaș cantitate de gaz. Kreusler găsi de ase- 42 BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE ȘTIINȚE menea că dacă concentraţia acidului azotos rămâne constantă, se desvoltă în acelaș timp aceeaș cantitate de gaz. Să vedem acum care e cantitatea de gaz degajată în prezenţa acidului asparatic. 5) 0,0546 gr. acid asparitic (care conţine 0,005747 gr. azot) + 9 gr. nitrit de sodiu, e disolvat în 50 cc. apă; se neutralizează cu hidrat de sodiu până ce reacţia e slab alcalină. După alun- garea aerului se adaugă 5 cc. de acid sulfuric 1: 5 și se încălzește până la 80—900. Am găsit 13,8 cc. gaz, iar după corectare =—7,7 cc. (la 200 și -751 mm)=0,008738 gr. Az. — 152 în loc de 100. 6) In o altă experiență am încălzit amestecul până la fier-" bere și am găsit după aceeaș metodă 210 în loc de 100. După cum vedem, rezultatele găsite prin această metodă sunt cât se poate de neexacte. Pe aceste rezultate vom puteă încă și mai puţin contă când soluţia ce voim să analizăm conţine zahăr sau nitrat. Kreusler a mai arătat, între altele, că leucina și tirozina sunt descompuse numai în parte sub influenţa acidului azotos, Aşă dar, după cele ce am spus, am renunţat de a întrebuință aeeastă metodă pentru scopul ce ne propuneam, adică pentru do-. zarea acizilor aminici. b. Determinarea cantitativă a azotului din acizii amino-amidici Grupul aminic din aceşti acizi se pune în libertate sub formă de amoniac prin acţiunea acidului clorhidric. CO.OH CO.OH C3EI,(NE LON lea HCL-+-11,0—0,H(NEI,) Asparagină Acid aspartie CHIg(NIT,) ce Get CLIO CNE) +(NH,CL. CO.OH CO.O0H Glutamină Acid glutaminic +(NH,)CI. Determinând cantitatea de amoniac pusă în libertate, putem calculă cantitatea de asparagină sau de glutamină din care a provenit acest amoniac. Așa 14 părţi azot conrespund la 132 părţi asparagină sau o parte la 9,43 părţi; sau pentru glutamină: 14 părţi azot—146 părţi glutamină şi o parte=—9,72 părţi. Pentru verificarea metodei, dau aci ca exemplu o experiență făcută cu asparagină curată şi una, cu extract de frunze de viță: BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE ȘTIINȚE „493 bi ee ete o e VROIA a [. 0,25 gr. asparagină chimică pură care conţine 26,5 mer. azot în formă de—NH3, a fost disolvată în apă și tratată cu 3 cc. acid clorhidric (Dens. 1,13). Se fierbe această soluție timp de 1—11], oră, se lasă să se răcească și apoi se neutralizează com- plet cu hidrat de sodiu. Amoniacul pus în libertate e distilat cu magnezie calcinată. Am găsit 28,8 mer. azot în loc de can- titatea calculată 26,5 mgr. De altfel la acelaș rezultat se ajunge de obiceiu cu această metodă. II. 5 gr. frunze de viţă pulverizate au fost extrase cu 100 ce. apă; 50 cc. din acest extract au fost întrebuinţaţi pentru deter- minarea amoniacului combinat cu acizi minerali sau organici și 50 ce. pentru determinarea azotului ce proveneă din descompu- nerea acizilor amino-amidici. Se fierbe această din urmă soluţie. cu 4 ec. acid clorhidric (Dens. 1,13), timp de 1—11J, oră; se lasă să se răcească, se neutralizează exact cu o soluţie de hidrat de sodiu și se determină amoniacul. Diferenţa dintre cantitatea de amoniac combinat cu acizi mi- nerali sau organici (v. 4. VII) şi cantitatea de amoniac găsit după ce am fiert extractul cu acid clorhidric, ne dă cantitatea de amo- niac provenită din descompunerea acizilor amino-amidici (aspa- ragină+glutamină). . Am găsit: 0,02150%/, Az. Această cantitate corespunde la 0,2027 gr. asparagină sau la 0,2090 gr. glutamină. Dar este întrebarea dacă amoniacul pus în libertate din frunzele analizate prin această metodă, se datorește numai discompunerii aspăraginei glutaminei, sau dacă nu cumva ar proveni și din discompunerea altor substanţe azotoase. Vom vedeă mai departe că asparagina lipsește din frunzele de viţă ; de unde am putut extrage numai 0,08%/, glutamină. Așa dar se parecă și alte corpuri azotoase se descompun sub acţiunea acidului clorhidric. De aceea am renunţat de a doză asparagina şi glutamina prin această metodă. D. Analiza cantitativă a îrunzelor de viţă de vie După ce am verificat metodele descrise mai sus, m'am hotărit să aplic o parte dintr'insele pentru analiza următoarelor substanțe din frunzele uscate de viţă. PI) BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE ŞTIINŢE I. Minozaharide. II. Dizaharide. IN. Amidon. IV. Hemiceluloză. V. Azotul total. VI. Azotul solubil. VII. Azotul amoniacal. VIII. Azotul albuminoidic coagulabil. IX. Determinarea acizilor organici liberi, calculaţi ca acid tartric. X. Determinarea substanţelor solubile în apă (extractul). XI. Determinarea substanţelor minerale ale extractului. Materialul pentru analiză a fost adunat în modul următor: Am cules în Septembrie 5 kgr. de frunze de viţă ; le-am tăiat pe- țiolul, le-am înșirat pe o sfoară și le-am uscat la aer liber. După câtva timp uscarea a fost continuată întrun exicator cu var. După ce materialul s'a uscat bine a fost pulverizat, cât se poate de fin și cernut, iar pulberea obținută a fost păstrată întrun exi- cator bine astupat. Pentru a determină cantitatea de apă ce mai conţine această pulbere, sa luat 2—3 or. cari au fost. uscate întro etuvă la 98%, până ce greutatea a rămas constantă, am găsit 7,090], apă. Pe tot timpul experienţelor, această pulbere, care e foarte hi- groscopică, conţineă aceeaș cantitate de apă, aceasta fiind controlat de mai multe ori; de aceea n'am mai crezut necesar să determin apa pentru fiecare experienţă în parte. i I. Determinarea monozaharidelor (calculate ca CC; Huo Os) 2,0208 gr. material (ce conţineă 7.09%, apă) a fost întrodus intr'un balon graduat de 200 cc., în carese adaugă 0,1 gr. Ca CO; și 120—150 cc. apă distilată. Se încălzeşte amestecul timp de o oră pe o bae de apă, iar după răcire e complectat până la 200 cc. cu apă destilată. Avem deci în balon 200—2,1 — 197,9 ce. (Soluţia A). Se tratează 25 cc. din această soluţie cu un amestec încălzit la fierbere de câte 10 cc. din soluţia Feh- ling ] și II 4+ 25 ce.apă şi se fierbe mai departe timp de2 minute. Amestecul este răcit și tratat cu o soluţie de 5 gr. BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE ȘTIINȚE ii iodură de potasiu în 10 cc. apă + 25 cc. acid sulfuric 1 :5..5e titrează în urmă cu soluția 15 de tiosulfat în prezența amidonului — 59%,4 mer. Cu —28,l mgr. dextroză (după Alihn) sau pentru 2,0208 gr. substanță — 227 mgr. — 11,23 lg sau 12,08%], pentru substanța uscată. Făcând o altă experienţă pen- tru care, la 25 cc. (Soluţia A), am adăugat 30 mer. dextroză şi această cantitate fimd în urmă scăzută din cifra obținută prin analiză, am găsit pentru aceeaş substanţă tot 12,08%]9. II. Determinarea dizaharidelor, ?) (calculate ca Co Ho O) "95 ce. din extractul A sunt teutaţi cu 2 ce. de acid clorhidric (Dens. 1,13), iar soluţia încălzită la 70” timp de 30 minute. Se neutralizază cu hidrat de sodiu şi se determină zahărul ca mai sus. Am găsit: 59,2 mor. Cu — 29,9 mer. dextroză; 29,9—98,1 (din analiza 1) — 1,8 mgr. dextroză, care calculată ca zaharoză — 1,741 mer. sau pentru 2,0208 er. substanță — 13,8 mer. — 0,68310]y sau pentru substanţa uscată — 0,7352], zaharoză. Aceeaș analiză repetată, adăugând la soluţie o cantitate determi- nată de zaharoză pură, ne-a dat pentru substanţa considerată aceeaş cantitate de zaharoză, ceeace indică că metoda analitică e destul de sensibilă. ITI. Determinarea amidonului (calculat ca C;H,„O;.) La 9,0208 gr. pulbere de frunză se adaugă 0,1 gr. CaCO., se tratează în urmă cu 150 cc. apă și se încălzește 10 minute pe o bae de apă; extracţiunea se face timp de 6 ore la tempera- tura camerei (1. Knoch) agitându-se din când în când. Se com- plectează cu, apă până la 200 ce. și se filtrează prin asbest. Supu-. nând analizei zahărul din filtrat am găsit: Monozaharide . . . . = 12,080/p pentru substanța uscată. Iza e ea 0 aia al e 009 Ole cun » » Restul filtrațiunei e spălat cu apă caldă până ce nu mai dă reacția zahărului. Filtrul de asbest împreună cu substanța sunt introduse întrun balon; se adaugă 30 cc. apă + un mic cristal de 1) Sunt luaţi aci ca dizaharizi, hid. de carbon invectibili prin acid clorhidric diluat, vom vedeă mai departe că aceștea nu sunt zaharoză. 46 BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE ȘTIINȚE acid tartric (0,20 gr.) și se încălzește timp de o oră în autoclav la 4430. După răcire se complectă cu apă până la 200 ce. şi se filtrează. La 100 cc. din acest filtrat se adaugă 15 cc. acid clor- hidric (Dens. 1,3) şi se fierbe timp de 3 ore pe o bae de apă. Se neutralizează cu hidrat de sodiu și se complectează din nou cu apă până la 200 cc. In 25 cc. din această din urmă soluţie se determină cantitatea de zahăr; am găsit 55,7 mgr. Cu = 25,7 mgr. amidon sau pentru 2,0208 gr. pulbere — 208,7 mgr. =— 10,32 0/9 sau pentru substanţa urcată = 11,100]e. Au repetat aceeaș analiză amestecând pulberea de frunze cu o cantitate determinată de amidon pur, și această cantitate fiind în urmă scăzută din cifra găsită prin analiză, am găsit că aceste două analize nu difereau decât cel mult cu 0,03—0,05 9]s. IV. Determinarea hemicelulozei !) (calculată ca Cs Hy Os). Restul substanţei rămasă după extragerea amidonului e întro- dus într'un balon cu 75 ce. acid sulfuric (5 0/9) și încălzit timp de 3 ore pe o bae de apă la 900 (v. A. Meyer, Mikroskopisches Prak- tikum, p. 39). Se determină hidraţii de carbon reductori după cum am spus mai sus, iar rezultatul Pam calculat ca dextroză. Am găsit: 0,56 0], dextroză (pentru substanţa uscată). v. Determinarea azotului total a) După metoda lui Kjeldahl 1) In 1,133 gr. substanţă uscată am determinat după metoda lui Kjedahil (v, pag. 13) azotul total. Am găsit 20 cc. îi H, SO, = 0,028 gr. azot=—2,477 0%|]g. 2) In 1,0684 gr. substanță —0,02618 gr. azot=—2,45]9 3) In 1,8846 gr. substanță —=0,0465 gr. azot=—2,47 %]o b) După metoda lui Iodlbaur 1,9570 gr. substanţă a fost analizată după metoda lui Iodibaur. Se adaugă 2—3 gr. ghips şi 30 cc. acid sulfuric fenolat 2); ames- 1) Hemiceluloza se învârteşte în manoză și galactoză (v. E. Schulze, Zeitsehr. f. physiol “chimie, vol. 16, 1892, p. 389). 2) a) Acid sulfuric fenolat: 40 gr. fenol cristalizat e dizolvat în acid sulfurie concentrat 660B.); se adaugă în urmă acid sulfuric până la un litru. b) Gips caleinat (fin pulverizat şi liber de azot). c) Pulbere de zinc : chimie pur, Merck. d) Hg. Na (OH), K2S : cum se întrebuințează pentru determinarea azotului după metoda lui Kjeldahl. BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE ŞTIINŢE 4 tecul e lășat să stea mai multe ore, iar după ce toată substanţa e imbibată cu acid sulfuric se adaugă puţin câte puţin 1,5—2 gr. pulbere de zinc, răcindu-se balonul continuu. După câteva ore de amidare a nitrofenolului (format în cazul când există acid nitric în substanţa ce voim să analizăm), se adaugă cantitatea necesară de acid sulfuric și se arde mai departe lit 4i metoda lui Kje'dahl. Am găsit 2,470] azot. VI. Determinara azotului total solubil (Azotul extractului) la substanța uscată se adaugă puţin carbonat de calciu și amestecul se extrage cu apă pe o baie mariană 20 de minute; în urmă extracțiunea se face timp de 6 ore la temperatura ordinară. Extractul e acidulat cu acid sulfuric, evaporat complect și anali- zat după metoda lui Jodibaur, (v. azot total). Am găsit 0,2084], azot total solubil. VII. Determinarea azotului amoniacal a) La 50 cc. din extractul descris mai sus se adaugă 0,5 or. magnezie calcinată și se determină amoniacul întrun aparat Ajel- dahl. Am găsit 0,0960, azot amoniacal. b) In 50 cc. din acelaș extract +0,5 gr. magnezie calcinată, determinarea amoniacului s'a făcut prin distilare în vid. (v. metoda pag. 14). Am găsit 0,1000], azot amoniacal. €) Pentru a mă asigură că determinarea azotului e exactă, adică că ceeace a distilat sub acţiunea oxidului de magneziu e în ade- văr amoniac, am preparat cu lichidul distilat, cloroplatinatul de amoniu. Pentru acest scop am supus la extracţiune 6,5399 gr. pulbere uscată la 1000 4+0,5 gr. Ca CO, cu 150 cc. apă, încălzind o oră acest amestec pe o baie de apă; după răcire se complectează cu apă până la 200 cc. și se filtrează. Am luat din filtrat 75 ce. cari au fost distilaţi după metoda lui Nencki, în acid clorhidric diluat. Distilatul e în urmă evaporat într'o capsulă de platină, uscat la 100” și cântărit până ce greutatea rămâne constantă —9,4 mgr. CI. NH,; această cantitate de clorură de amoniu a fost transtor- AS BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂSE CE 3TUNȚE mată în save de platină. După calcinare a rămas 17,2 mgr. Pt.=3,0 mgr. NH,, sau pentru 6,5399 er. substanță =— = 075 age. A ==0,42 0/0; ==0;1:00/0 :azetă Această experiență dovedeşte deci, că corpul determinat prin metoda distilațiunii eră amoniac pur. VIII. Determinarea azotului albuminoidic coagulabil 1,0303 gr. pulbere uscată 4+0,1 gr. Ca CO, a fost extrasă timp de o oră cu 100 cc. apă, la 1000; se adaugă în urmă 10 ce. din o soluţie coloidală de hidrat de oxid de cupru 1) ce conţine 0,3—0,4 Cu0O. După răcire se filtrează prin asbest, iar în rezidiul spălat cu apă caldă, se determină azodul după Ajeideuli Am găsit: 2,20%], azot albuminoidic, IX. Acizi organici liberi (Calculaţi ca acid tartric) O cantitate de 3,2915 gr. pulbere a fost supusă la extracţiune cu 250 ce. apă, dar fără să se mai adauge ca mai sus Ca CO,. Se încălzește timp de o oră pe o baie mariană, se completează cu apă până la 250 ce. şi se filtrează prin asbest (A). In 25 ce. din acest filtrat se titrează acizii organici liberi cu o soluție 3 KOH în prezenţa fenolftaleinci ca indicator. Sa găsit 7,7 cc. 25 KOH sau pentru 3,2915 gr. pulbere — 0,2925 gr. C406[ls;—8,88%/. X. Extractul total (substanţele solubile în apă) Am luat 50 ce. din extractul (A, IX) pe care l-am evaporat intr'o capsulă de platină până la consistenţa siropoasă. Siropul e uscat în vid întrun exicator cu acid sulfuric ; am găsit 0,2775 gr. sau pentru 3,2915 gr. pulbere — 1,37 gr. — 41,590/9; Resi- diul e ars cu precauţiune (v. Deleanu 1908) ; întâiu carbonizat, în urmă umectat cu câteva picături de alcool, uscat la 100 şi ars mai departe până la eliminarea complectă a carbonului şi. cântărit din nou — 0,0275 gr. materii minerale. Așa dar, materii. organice avem — 0,2500 gr. sau pentru 3,2915 gr. substanţă =— 1,2339 gr. = 314109: | 1) Se prepară această soluție după metoda lui A. Stutzer. (v. RKonig. vol. III, P. 1. p. 253), BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE ŞTIINŢĂ - 49 iei IS SNP SOS e ee e al Dei MO ara a ete XI. Materiile minerale ale extractului Din cifrele paragrafului X rezultă 4,120, materii minerale solubile. Rezumat : Prin urmare, în frunzele de viţă recoltate în Sep- tembrie, deci către finele perioadei de vegetaţiune, am OD(Ale următoarele date : IEMORO a api e: tea. 12,08%]. Disapani dei ee ei ie mei eat 0,7130 lo ME midon cn +. 44,100 P/I ilernicelulosă) 40450000 iaz Ioana 500|! EA oti total eee ir ue ca ua 0 40, Me sAzot solubil CE ia m, eee peueeăe ala 2, 70 lo Mii Azot amoniacal e iata (0,1.00l0 VIII. Azot albuminoidic apil a în agale m ata 2520010 XE Acizi OrCanici liberi e cect ce ue 188800 X. Substanțe organice solubile. . . . . .. 37,470/9 XI. Substanțe minerale solubile . . . . . . 4,1205 Substanțele organice solubile (X) conţin aproximativ urmă- toarele corpuri cunoscute : Monozaharide 4 e ee ee ul 2,08 Ijizaharidei = 2 ae ra. Ia N 07 Acizi organici liberi -. . . . . . . 8,88 Total . . . 21,69 Totalitatea substanţelor organice solubile e de 37,470|,; scăzând din această cifră cantitatea substanţelor solubile cunos- cute (21,69), căpătăm o cifră (15,78), care reprezintă cantitatea substanţelor organice necunoscute. In această cifră sunt conţinute - substanţele azotoase solubile și acizii organici combinaţi. Azotul total solubil (VI, 0,270/4) poate să facă parte din diferite corpuri azotate, (de exemplu din acizii aminici, din acizii amino-amidici, etc.) E interesant de a vedeă că dacă din azotul total se scade azotul solubil, cifra obținută după metodă VIII reprezintă azotul albuminelor coagulabile, ceeace rezultă și din faptul că corpurile azotoase solubile nu sunt precipitate cu hidrat de cupru. Azotul sub formă coagulabilă e în general azotul albuminoidic: A 50 BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE ȘTIINȚE Prin metoda lui Slutzer sunt precipitate toate albuminele, peptonele însă nu ; pe când alcaloizii, amidele, acizii aminici, amoniacul și acidul nitric rămân în soluţie. Putem deci, până la noui cercetări, să considerăm pentru frunzele de viţă de vie acest azot ca azot albuminoidic şi să calculăm aproximativ (multipli- când cu 6,25) cantitatea de albumină ce conţin aceste frunze, Această cantitate pentru materialul analizat de mine sar ridică la ca. 13,750/g. Natural în această cifră ar intră și azotul leci- tinilor. Influenţa respirației asupra compoziţiei chimice a frunzelor kxperienţele au fost făcute în modul următor : sa recoltat pentru fiecare experiență uni mare număr de frunze, luând pre- cauţiunea ca aceste frunze să fie normal desvoltate, și mai ales, frunze cari au ajuns la maximul lor de creștere. Să luau numai frunzele cari pe tot timpul zilei erau egal expuse la acţiunea lu- minei, așa încât intensitatea asimilaţiei să fi fost, pe câte posibil, deopotrivă pentru toate frunzele recoltate. Cu un scalpel se taie fiecare frunză în două jumătăţi. Se luă frunza, se așeză pe o placă de lemn și se tăiă longitudinal atât peţiolul cât și nervura me- Fig. 2. — Aparat pentru măsurarea acidului carbonic degajat pe timpul respirației frunzelor. A. Spălător de gaze cu o soluţie 33 %/, de hidrat de sodiu. B. Spălător de gaze cu o soluţie de hidrat de bariu. 0. Clopot de stielă. R. Spălător de gaze cu soluţie titrată de hidrat de bariu. L. Tub cu 10 bule cu soluţia titrată de hidrat de bariu. U. Spălător de gaze cu soluţia de hidrat de bariu. diană. Cu aceste jumătăţi de frunză se făceau două porţiuni (a și b); pentru fiecare porţiune se luă tot atâtea jumătăţi drepte cât și stângi. Porțiunea (a) a fost întâiu cântărită proaspătă, în A BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE ŞTIINŢE : 54 urmă uscată la 1000, cântărită până la greutate constantă, și se păstră pentru analizele chimice. A doua porţiune (b) e introdusă sub clopotul O al aparatului din fig. 2. Peţiolurile jumătăţilor de frunze au fost introduse în gă- urile unui bloc de sticlă (vezi fig. 3), iar aceasta pus într'o cuvetă cu apă. In fiecare din aceste cuvete se puneă câte 40—50 cc. apă. Marginea inferioară a acestui clopot era unsă cu lanolină, care ne asigură o închidere hermetică. Clopotul era acoperit cu o stofă neagră, așa că interiorul lui să fie ferit de lumină Fig. 3. — Blocuri de sticlă în care sunt aşezate peţiolurile frunzelor luate pentru experienţă. Porțiunea (b) respiră, deci, în aparat un timp determinant, în- urmă e scoasă afară, cântărită proaspătă ; uscată la 1000 şi cân- tărită din nou până la greutate constantă. Porţiunile (a și b) au fost analizate separat, după cum am descris în cap. |, iar re- zultatele au fost comparate unele cu altele. Pentru valoarea acestei comparări trebuie să știm următorul fapt: greutatea proaspătă a unei frunze saturată cu apă nu se schimbă dacă această frunză e lăsată se respire la întunerec un timp oarecare. Iixplicaţia acestui fapt o vom găsi în experienţile E și E, De aceea N —————————— 52 BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE ŞTIINŢE ne e permis ca greutatea proaspătă a porțiunii (b) să o putem pune egală cu greutatea porțiunii (4). Pentrucă prepararea celor două porţiuni cereă oarecare timp, se întâmplă, deci, câteodată că porţiunea (a) să piardă puţină apă prin transpiraţie, așa dar greutatea sa proaspătă eră puţin mai mică decât dacă ar fi fost saturată cu apă. E, deci, de recomandat ca această porţiune îna- inte de a fi cântărită să fie din nou saturată cu apă, așa încât pentru fiecare experiență greutatea proaspătă a porțiunii (a) să fie pe cât posibil egală cu greutatea proaspătă a porțiunii (b). Greşala în cazul nostru e foarte mică şi am ţinut socoteală de dânsa în compararea rezultatelor. Aparatul întrebuințat pentru respiraţie e reprezentat în fig. 2. EI constă din un clopot de sticlă (0), de o capacitate de 10 litri și prevăzut cu două deschideri. Deschiderea superioară e în comu- nicare printr'un tub cu un spălător de gaze (B), plin cu o soluţie concentrată de hidrat de bariu și aceasta în comunicare cu un alt spălător (A) în care se află o soluţie de 330|, de hidrat de sodiu. Aerul ce intră în clopot e, deci, purificat de acidul carbonic ce-l conţine. Deschiderea inferioară a clopotului e în comunicare Fig. 4. — A. Poziţia tubului pe timpul absorbiţiei. B. Poziţia tubului după absorbiţie. cu un spălător de gaze (R.), în care se află 250—300 cc. de o “soluţie titrată (2—3 9/4) de hidrat de bariu ; iar acesta în comu- nicare cu un tub Meyer cu 10 bule (L), ce conţinea 100—150 cc. azi BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE ȘTIINȚE 53 din aceeaș soluţie de bariu. În fine, spălătorul U ne asigură dacă absorbţia acidului carbonic a fost complectă în R și L. Prin aparat trece un curent de aer care se poate socoti în ul- timul spălător U (30—35 bule pe minut) absorbţiunea se face cu ajutorul unui aspirator. La egatn experienţei se titrează soluţia de bariu cu o solu- SN ție 3 sa 2 de acid clorhidric, în .prezenţa acului rosolic ca ali i lar după experienţă, după ce carbonatul de bariu sa depus, se absoarbe din soluţia clară cu o pipetă 25—50 cc. şi se titrează din nou. Diferenţa dintre primul și al doilea titru ne dă cantitatea de bariu intrată în reacţie. "Fig. 5. — Aparat pentru conservarea și măsurarea soluţiei de hidrai de bariu 'Puburile cu 10 bule fig. 4, cari serveau la absorbţia acidului carbonic erau lungi de 57 cm. și aveau o capacitate de 400. ce: A reprezintă poziţia tubului în timpul absorbției. Așezându-se tubul în poziția B carbonatul de bariu se depune foarte repede. GV! _ BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE ȘTIINȚE Pentru absorbţia acidului carbonic am întrebuințat două so- luţiuni de hidrat de bariu (300% şi 8%/09 +100J/oo clorură de bariu). Pentru păstrarea și măsurarea acestor soluțiuni m'am servit de aparatul fig. 5. Sticla (A) de 12 litri de capacitate e în legătură la partea superioară cu un tub în formă de U (B) plin cu calce sodată; iar la partea inferioară prezintă o deschidere [a] care e la o depărtare de 4 cm. de fundul sticlei. Aceasta din urmă e în comunicare cu o biuretă, formată dintro bulă şi un tub, fiecare de câte 30 cc. de capacitate. Partea cilin- drică a acestei biurete e graduată în 0,1 cc. il. PARTEA EXPERIMENTALĂ Exp. E. Din 12 frunze normal desvoltate şi sănătoase am făcut, tăindu-le longitudinal, 2 porţiuni (a şi b), prima porţiune conţinea 6 jumătăţi de frunză stângi și 6 drepte. Aceste porțiuni au fost imediat cântărite și uscate la 1000 pentru determinarea substan- ței uscate. Porțiunea a: Substanţa proaspătă . . . 13,62 gr. 100 er. » Mscătță . 2 9,549 » 96102 Porțiunea b: Substanţa proaspătă . . .13,72 » 100 gr. » uscatță . . . .. 9059» 2504 Diferinţa pentru substanţă uscată (raportată la 13,62 gr. sub- stanța proaspătă) e de 0,16 9%]. Natural că luând un număr mai mare de frunze această diferinţă va fi și mai mică. Exp.E,. Dintr'un număr de frunze am tăiat două porţiuni (a și b) de câte 66 rondele, ce aveau un diametru de 23 mm. Fiecare din aceste porţiuni conţineă 33 de rondele tăiate din părţile drepte ale frunzelor, iar 33 din părţile stângi. Porțiunea (a) e pusă mai întâiu între hârtie de filtru umedă, așa încât să se poată satura cu apă, iar în urmă se determină greutatea substanţei proaspete și uscată la 1009; porţiunea /b) a fost pusă sub un clopot de sticlă saturat cu vapori de apă și lăsată să respire la întuneric timp de 45 de ore (temp. 18—199), apoi a fost cântărită și uscată ca și porțiunea (a). BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE ȘTIINȚE AB) Porțiunea (a) Substanţă proaspetă . . . . . 3,82 gr. Substanţă uscată . . II 40000 GE, Porțiunea (b). Substanţă proaspătă . . . . . 3,828gr. Substanţă uscată . . . . . .0,9014or. Din această experiență reiese ca cu toate că porțiunea /b/ a pierdut prin respirație aproape 10%, din substanța uscată, sub- stanțţe proaspătă a rămas constantă. Prin urmare, când voim să ne dăm seamă de cantitatea de sub- stanță ce pierde o frunză, fie în fenomenul respirațiunii, fie prin „emigrarea lor din aceste organe, puten deduce greutatea proaspătă ce aveă porţiunea la inceputul experienței din greutatea găsită la sfârșit. (v. Deleanu, Uber die Ableitung der Assimilate, ete., 1911). Experiențele făcute sunt următoarele: Experienţa No. l La 20 Iulie, ora 11 a.m., am recoltat 43 frunze de Vitis vinifera, normale și bine desvoltate. Peţiolul fiecăreia a fost scurtat până ia 1—1,5 cm. Din toate aceste frunze am făcut, după cum am spus mai sus, două porţiuni (a şi b). Porțiunea (a) e cântărită proaspătă, uscată într'o etuvă la 1000 şi cântărită din nou până la-greutate constantă. Porțiunea /b) e de asemenea cântărită și introdusă în aparatul de respiraţie, iar după 22 ore e scoasă afară, uscată la 100% și cântărită ca şi porţiunea (a). Rezultatele sunt rezumate în ta- bela următoare : Tabloul A BI Jumaătăţile de frunze analizate direct. = = Jumătăţile de frunze cari au respirat 22 vre la 190, a b Pentru |“/opentru| Pentru |0%/, pentru 49 jumăt. | substanţa | 49 jumăt. | substanța de frunze | proaspătă | de frunze | proaspătă Substanţa proaspătă . . . . . .[67,00g.| — [67,00g. Substanţa uscată . . . . . . .|[ 16 „49 »| 94,61116,392 »| 94,35 Aaa ou | 159 a0lca „75.65 BaCO, format Al JA 5 UN adica — = 0,63 » 0,94 00) dlecaj aie NR a e — — 0,14 „| : 0.21 56 BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE ŞTIINŢE Aşa dar, pierderea în substanţă uscată pentru 22 ore de respi- rație e de 0,260/., calculată pentru 100 gr. substanţă proaspătă. Pentru analizele chimice substanţele uscate au fost cât se poate de bine pulverizate şi trecute printr'o sită fină. Porțiunea (a) 1. Se scoate extractul din 2,7530 gr. substanță uscată + 0,1 gr. CaQO,, întrun balon cu apă; se completează până la 250 cc. şi se filtrează prin asbest. a. Monozaharide. : Pentru 25 cc. extract=63,4 mg Cu=—32,3 mg. dextroză. - 50 » n. ==100,9 n > ==047 i » Media pentru 25 cc.—39,3 me: dextroză. —11,590]9 pentru substanța uscată==2,850%/g pentru substanţa proaspătă. f. Dizaharide. (după inversiune cu acid clorhidric). 1. 25 cc. extract =— 69,4 me. Cu=—35,5 mg. dextroză. 2.95» D094 » "—=355 » » 0 Media==35,5 mg. dextroză. ——1.080/p pentru substanţa uscată=—0,260], pentru substanţa proaspătă. „9. a.. Amidon : In residiul de la (1) se dozează amidonul după cum am spus mai suș pentru verificarea metodelor de analize. Se face o soluţie de 200 ec., din cari 100 ce. sunt invertiţi cu acid clorhidric și se complectează din nou la 200 ec. ; se filtrează și se determină zahărul. 1. 25 ce. din soluţia din urmă=—36,1 mg. Cu=—17,0 mg. amidon. 5) ini n » n 955) pn A08 » | ; Media=—16,9 mg. amidon 9,65%], pentru substanţa uscată =—9,370], pentru substanţa proaspătă. f. Heniceluloză. Determinarea, “cum am spus mai sus, =—1,450]9 pentru tubstanţa useată=—0,360], pentru substanţa proaspătă. a 3. 9,3016 er. substanţă e extrasă pe o baie de apă timp de o oră cu 200 ce. apă, se complectează până la 250 ec. și se liltrează. a. Acizi liberi: Pentru 29 cc. filtrat—4,9 2 ce. KOFH. Pentru 9,3016 gr. substanță—48,6 cc. 2 ROH—04A 822 gr.C,,FIs0s=7.920]0 pentru substanţa useată—1,950], pentru substanţa proaspătă. 6. Substanțe solubile în apă : Pentru 50 ee. din extractul 3,—0,2225 gre —47,438%], pentru substanţa uscată—11,69%, pentru substanţa proaspătă. 7. Substanțe minerale solubile : In 50 cc. extract 3, —29,5 mg. =—4,46%]0 pentru substanţa uscată=—1,10%], pentru substanța proaspătă. "4. a. Azotul total : Pentru 1,3802 gr. substanţă —27,2, ce. 5H,S0,—0,03808 gr. Az.—2,7370%], pentru substanţa uscată=—0,67], pentru substanţa proaspătă. î. Azotul solubil : Pentru 2,1570 gr. substanţă —7,5 ec. 311,30,—0,0105 gr. Az.—0,48610], pentru substanţa uscată —0,12%|, pentru substanţa proaspătă. BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE ŞTIINŢE 5), 7. Azotul amoniacal : Pentru 2,1570 gr. substanţă=—1,32 ec. 25E1,504—0,92 mg. Az.—0,043%], pentru substanţa uscată—0,010/, pentru substanţa proaspătă. . Azotul substanțelor albuminoide coagulabile : (Metoda descrisă mai sus) 92,25%], pentru substanţa uscată —0,55%]; pentru substanţa proaspătă. Porțiunea (b) (Jumătăţile du frunze cari au respirat 22 de ore la întuneric). 1. Se scoate extractul din 2,8695 gr. substanţă uscată +0,1 gr. CaCO, şi se completează cu apă până la 250 ce. %, Monozaharide : 1. 25 ce. extract 1—67,2 mg. Cu —34,4 mg. dextroză. 2.95 n pai 0 IAD n OA A Ei =—11,81%], pentru substanţa uscată—9,87%|, pentru substanţa proaspătă. f. Dizahavide. (Prin inversiune cu acid clorhidric). 1.25 ec. extract 1—73,4 mg. Cu—37,5 mg. dextroză. 2.25 » pi 74,0one. 12 ==37,852 » Media—37,6 mg. dextroză. =0,95'], pentru substanţa uscată=—0,23%/, pentru substanţa proaspătă. 2. a. Amidon : Residiul 1 e tratat după metoda descrisă mai sus, iar ami- donul dizolvat în 200 ce., din cari 100 cc. au fost invertiţi cu acid clorhidric și după neutralizare s'a complectat din nou la 200 cc. 1. 25 ec. din ultima soluţie —34,8 mg. Cu — 16,6 mg. amidon 2.925 2 » n) a ERIE te RJ E e SA NOS) + » =— 9,09%], pentru substanţa uscată — 92,21%], pentru substanţa proaspătă. 3. Hemiceluloză : Residiul de la 2. a. a fost după inversiune și neutralizare diuat până la 200 ec. și filtrat: 1. 50 ce. soluţie =19,0 mg. Cu —10,5 mg. dextroză D502 apa 490 e n 10,5 32 » — 1,46%] pentru substanţa uscată =—0,360/, pentru substanţa proaspătă. 3. 1,9153 gr. substanţă e extrasă o oră peo baie deapă cu 200 cc. apă. După recire se complecteză la 250 ce. şi se filtrează. a. Acizi liberi : 25 cc. soluţie = 4,2 ce. = ROH=—0,1545 sr. C,H6;06;—8+060/0 2 pentru substanţa uscată = 1,96%, pentru substanţa proaspătă. f. Substanțe solubile în apă: Pentru 50 ce. extract 3,—0,1880 gr.—438,63]o pentru substanţa uscată = 11,84 pentru substanţa proaspătă. 7. Substanțe minerale solubile : In 50 ec. extract 3,—18 mg.—461%], pen- tru substanţa uscată —1,129|, pentru substanţa proaspătă. 4. a. Azotul total : Pentru 1,3820 gr. substanţă=—97,0 cc. 2H,50,—0,0378 gr. Az.=—9,730], pentru substanţa uscată—0,66"/, pentru substanţa proaspătă. f. Azotul, solubil : Pentru 2,2509 gr. substanţă —7,7 ce.2u H,S04—10,8 mg. Az.=—0,43%], pentru substanţa uscată = 0,120/ pentru substanţa proaspătă. 58 BULETINUL SOCIETAȚII ROMÂNE DE ȘTIINȚE |. Azotul amoniacal : Pentru 2,2509 gr. substanță —1 3 ces S0;2=0,92 er. ele ode pentru substanţa useată—0,01%|, pentru substanţa proaspătă. 3. Azotul albu minelor coagulabile.—92,25%], pentru substanţa uscată—0,549]9 pentru substanţa proaspătă. Rezultatele experienţei | /u şi V/ sunt rezumate în tabelele b şi B z.. Tabloul B pentru experiența ] a =— Jumătăţile de frunze analizate direct. b = Jumătăţile de frunze cari au respirat 22 ore la 19”. Pentru 100 s. Pentru 100 g. îi uiculăi substanță uscată [substanţă proaspătă ca: i a | b a | Monozaharide . 6 ELOg | 41.59] 11,61] 2,89| 2817 250,4 4,08|'_ 0,95| + 0,26| - 0,23 Amidon . 0 9.65 9,09] 9,37] 9.21 Hemiceluloză . 145| 1,46| 0,36] 0,36 Sie bai Dizahâride QUE: G, H Acizi liberi . GE, Qg |: -1;92]48,06| + 1,951 4596 Substanțe organice solul : == 47,48] 483,83] 11,69] 11,84 Substanțe minerale solubile — 446| 4,61| 1,10] 142 Azotţotal e ANA — 9,74%] 9,74] 0,67| 0,660 Azot solubil a — 5301 0;49le 048| 019| 3012 Azot amoniacal . . . . . — 0,04| 0,04] 0,01 0,01 Azotul albuminoidic coag sei —— 2,25] 9,25] 055| 0,b4 Pierderea în substanță uscată . „0,26%, pentru substanţa proaspătă. CO, căsitiie a pe 90 e RR OPRI 000| ce » - Pierderea in hidraţi de carbon (amidon) 0,16—0,26 00,9], pentru subst. proasp. Tabloul Ba Substanțe organice solubile în apă. a b Calculat : , 9%], substanţă “1; substanţă ca : : proaspătă proaspătă Substanțe solubile în apă . . — — 244,69] — 11,84 Monozaharide . . |G, Il,0 2,53 | 2,87 Din cari 3 Dizaharide. . . . |CysH>Oul 026 5,06| 0,23 5,06 | Acizi liberi ilie EI. Os 1'95 | 16 | Așa dar: substanţe solubile nc- cunoscute cari conţin de ase- menea și corpurile azotoase. => îi 6,0aj — 0,78 BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE ȘTIINȚE _59 Experienţa No. Il 57 de frunze recoltate la 26 Iulie ora 121]; p. m. durata experienţei 29 de ore Tabloul C a b Pentru |%/opentru| Pentru [9 pentru 57 Jumăt. | substanţa | 57 jumăt. | substanţa d» frunze | proaspătă | de frunze | proaspătă Substanța proaspătă 3/0 o: — |76e. *| Substanţa uscată. . . . . . .|16,98g.| 29,34[116,73g.| 92,01 Mpa ee oa 4 12105902 | 77.061.990 (1474 99 BaCO, ati s ri ab [o == — 1,57 » 2,07 (degajate == =— 0,35 » 0,46 Aşa dar pierderea în substanţă uscată pentru porțiunea (b), care a respirat 29 ore la întuneric, e de 0,33%] pentru substanţa proaspătă. Tabloul D pentru experiența II a — jumătaţile de frunze analizate direct. b — Jumătăţile de frunze cari au respir at 29 ore la 19—23Y, | Pentru 100 g. Pentru 100 s. Calculat substanţă uscată |substanţă proaspătă b Ei ee e Monozaharide . Dizaharide . Amidon. . Hemiceluloză . Acizi liberi . 11,30| 9,46] 9,48 0,51] 0,25] 0,11 10,47] 2,47] 2,23 148| 0,32] 0,32 9,78| 210| 2,15 Substanțe organice solubile = — | 492,67] 44;30| 9,73; 9,74 Substanțe minerale solubile . Ei 442| 409|. LOA 4,02 A soi Lol Aa ie ae = 2.86| 92,96] 064| 0,65 Aabt solarii a 2 -i — 0,43| 0,48] 010| 0.10 SzOl aroniacale == 0,04| 0,04] 0,01| 0.01 Azotul albuminoidie coagsulabil. — 9,43] 9,48] 0,54] 0,55 Pierderea în substănţă uscată . . . . . 0,330 00 east oi e A da 0.46%] » lo pentru subst. proasp. | 4 Pierderea în hidraţi de carbon: 1 Amidon' . 0,240/9—0,39C0; » ă = %] | . 2. Dizaharide 0,1409 —0,21 CO, » - Suma . 0; 38% =. 60 e a 7 n 60 BULETINUL SOCIBTAȚII ROMÂNE DE ȘTIINȚE Tabela Da Substanțe organice solubile în apă. a b Calculat i %J; substanţă 9% substanță “n proaspătă proaspătă Substanțe solubile în apă . .|: — = 9,73 9.74 [ Monozaharide . . |C, HO | 92,46 | 2,48 | Din cari 3 Dizaharide. . . . [CFO 0254 481| 0411 4,14 Acizi liberi 5 Q, He Os 210] 2145] Așa dăr : substanţe solubile ne- cunoscute cari conţin de ase- menea și corpurile azotoase. — = 4,92), a 5,00 Experienţa No. III 68 «de [runze recoltate la 29 Lulie ora 6 p. m. Durata experientei 38 de ore Tabloul E a b Pentru |% pentru| Pentru |% pentru 63 jumăt. | substanţa | 68 jumăt. | substanţa de frunze | proaspătă | de frunze | proaspătă Substanţa proaspătă . . . . . .| 93g. — 94 g. — Substanța uscată, 0. - . | 99,91 g.| 1 925,09] 292.88 g.| 943 Apa E A NE Ie | 69.69 nule 7495 Aa 75,066 BaCO)-ifornaat Sa. — --- 3,09 » 3,29 00, degajata 0 -- - 0,69 » 0,73 Așa dar, porţiunea (b) a pierdut în 385 de ore de respiraţie 0,71 9/9 substanţe, calculate pentru substanţa proaspătă, BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE ȘTIINȚE Tabloul F pentru experienţa III a — Jumătăţile de frunze analizate direct. b — Jumătăţile de frunze cari au respirat 38 ore la 19—19,50, Caleulat Pentru 400 g. 61 Pentru 100 e. substanţă uscată [substanţă proaspătă ca: a | b a b Monozahanidea i a i - Oe Os | 11.20). 11,41 Dizaharide . . Sed rata) C,H330,| 0.74 1,14 Amidon . . . i a |IGoUDlivOz0I 144215412.09 ijewceluloza o Ge 5 1.05 1,10 Acizii lb eri A e = [0 Ho O 8,96| 9,35 Substanțe organice So ulii — Substanțe minerale solubile . . a Azotitotal .. . -- Azot solubil > Sa Azot amenlacal... 4 Pi: —- Azotul albuminoidie copia _- Pierderea în substanţă uscată Tabloul F « 43,96) 44,61 446| 4,65 2,67] 2,78 0,38] 0,41 0,05] 0,05 2,99] 2,37 » » Substanțe organice solubile. „.0,710], pentru substanţa proaspătă. CC Sci acacia aa 2 Pierderea în hidraţi de carbon(amidon). 0,60%[p—=0,97 G03%]y pentru subst. proasp. Fi : a b ulei 0]; substanţă 9]; substanţă proaspătă proaspătă Substanțe solubile în apă . . — 5 A04| > 10,86 Monozaharide . . |Cg HO | 92,83 DI Din care 3 Dizaharide. . . . |C,H2sOuu| 01 55502) 10-977 5,31 Aciziliberi ș șa n GE O, |...2;94 227 | Așa dar: substanţe solubile: ne- cunoscute cari conţin de ase- menea și corpurile azotoase. —— — 5,70 — 5,55 62 BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE ȘTIINȚE Experienţa No. IV 69 de frunze recoltate la 2 August, ora 6 p. m. Durata experientei 45 de ore. Tabloul F e a b Pentru |“jopentru| Pentru |09/o pentru 69 jumăt. | substanţa | 69 jumăt. | substanţa | de frunze | proaspătă | de frunze | proaspătă Substanţa proaspătă . ... . . .|84g. — 36 g. —— Substanţa qscaţă a. -[21.20e. 25,94| 20, 10 o.| 94,07 Apă je iu ae pita e| 09)80,:2 75,35] 65,30 » 75.93 BaCO, pe Sec PRED ace cae eh al — — 4921 » 4,90 CO, dez si iu ea AER RENE IE 3 == = 0,94 » 1,09 Așa dar, porţiunea (b) a pierdut în 45 ore de respiraţie 1,17 %/9 substanţe, calculate pentru substanța proaspătă. Tabloul H pentru experiența IV a — Jumătăţile de frunze analizate direct. b — Jumătăţile de frunze cari au respirat 45 ore la 18—920V. 4 Pentru 100 g. Pentru 100 g. Calculat substanţă uscată |substanță proaspătă Ca: au a b Monozaharide . . . . . . . [Ce HO: 10,39] 10,32] 9,62] 92,48 Dizaharide . . . . . . . 2 |CuoHlooOuul 0,87|. -0,99| 0,292] 0,24 AAN OR e i a Oe EI, 00| 41 91| 8,84 Doo a iJernieeluloza | I-O 148| 1,68] 0,37| 0,40 Acizi liberi . . . - | Cq Hg Og 9,10| 9,48] 9,29] 92,28 Substanțe organice solubile. === 46,59] 45,17] 11,75| 10,87 Substanțe minerale solubile . - 474 4,83] 1,418] 1,16 Azot'total e o — =9;67[09,179| 30,615 3008 Azot solului. 9 93 Va AREPRI e — 0,38| 0,41] 010| 0,10 Azot taca sic zii li ANEI — — == == Ba Azotul albuminoidie aia el — 299|. 9,34 057] 08 Pierderea în substanță uscată . . . 1,1505 p. subst. proasp. COE iasi a Ve d. pin AER ut. „4,0906 „n » Pierd. în hidr. de carbon:1. Amidon. . . 0,7100 —1,1500,0] » n » 2. Monozaharide 0,14%9—0,2000,%, » » » Sula). 0,8505 1200. Uli i n BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE ŞTIINŢE 63 Tabloul H Substanțe organice solubile a b Calculut | %/; substanţă 9] substanță ca: proaspătă proaspătă Substanțe solubile în apă . . — 11,75 10,37 Monozaharide C$HoOg | 2,62 | 2,48 Din cari 4 Dizaharide CH>9Ou| 0,926 5,13] 0,24. 5,00 Acizi liberi CHg0, 2,99 | 9,98 | Așa dar: substanţe solubile ne- cunoscute cari contin de ase- menea și corpurile azotoase . a 6,62 5,37 Experienţa No. V 70) de [runze vecoltate la 9 August, ora 19. Durata experientei 53 de ore, Tabloul 1 a b Pentru 70 |0/, pentru [Pentru 70 |0/; pentru jumăt. de | substanţe | jumăt. de | substanţe frunze | proaspătă | frunze | proaspătă Substanţa proaspătă . . .-. . [110 g — țiMloe — Substanţa uscată 26,97 9| 24,52 s| 260,14 g| 23,55 g Apă.s. 0. dare pe 83,03 » | 75,70» | 84,86 »| 76,45” BaCO format. e e a — | 6,222] 5,60» 1,39» | 1,25» E depajat le e e = eul Așa dar, porţiunea [b) a pierdut în 53 ore de respiraţie 0,97%] substanţă uscată, calculată pentru substanța proaspătă. 64 BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE ȘTIINȚE Tabloul K pentru experienţa V a — Jumătăţile de frunze analizate direct. b — Jumătăţile de frunze cari au respirat 53 ore la 230. Pentru 100 g. Pentru 100 g. alculai substanță uscată |substanţă proaspătă ca: = VA |edetei a, 43333 Monozaharide. C, H,20s 9,82| 9,99] . 9540) Du Dizaharide . cil 0,72]. 0,91] 0,18] 092 Amidon . GC; H4003 | 10,06| 6,73] 2,46| 1,58 Hemiceluloză . G, H,206 0,88] 0,93] 0,29] 0,23 Acizi liberi. | GC H,0e 9,00]. , 9,47]. 2;20| 22 Substanțe organice lil -- 44,18] 49,87] 10,90| 10,10 Substanțe minerale solubile . -- EA! 505| 4020254549 Azottotal +; 203 a ARD ai pe 2;514.. -9;67|. 003|. 0.6 Azotisolubil 730 e e — 0,39| 0,43] 0,10] 0,10 Azot amoniacal . . . . . —- 0,04| 0,04] 001| 0,01 Azotul albuminoidie coag alabil. — 218| 294| 0,53] 0,53 „.0,97%]4 pentru substanta proaspătă. a 4 259/0 » 5» : » 0 38004, 4300,%] Pierderea în substanţă uscată CO, găsit ea fani în hidraţi de carbon: (site). p pent. subst. proasp Tabloul Ko Substante solubile în apă, a b Calculat A %]o substanţa 91; subsţința 2 ' proaspătă “fi Substanțe solubile în apă . . — a 40,90. a 10 1 | Monozaharide C, HO | 2,40 a] Din cari 3 Dizaharide. . . . |Q,Ho30| 0184 478| 0,224 4,82 Acizi liberi . . . |Cy Hs 04| 92,20 2,23 Așa dar: substanţe solubile ne- cunoscute cari conţin de ase- menea și corpurile azotoase. -- -- 6,19 —- 5,98 BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE ȘTIINȚE Experienţa No. VI 70 de frunze vecoltate la 16 August ora 41] p. m.-Durata experienţei 66 de ove. Tabloul M | a b i i Pentru |%/opentru | Pentru [0/0 pentru 70 jumăt. | substanţa | 70 jumăt. substanţa că de frunze | proaspătă | de frunze | proaspătă Substanţa proaspătă , .[113eg. za ia | Substanţa uscată 28,77 g.| 25,47 g.4 27,74g.| 24,32. Apă: oi 84,23 »| 74,53 g.|. 86,201|.,75,68 » BaCO, for ne — — 8,60»| 7,57» CO, degajat — = 1.92.»|. 1,69» Așa dar, porțiunea (D) a pierdut în 66 ore de respiraţie 1,150, substanţă uscată, calculată pentru 100 gr. de substanţă proaspătă. Tabloul N pentru experiența VI ătățile de frunză analizate direct. L] Caleulal Pentru 100 g. substanţă uscată |substanţă proaspătă 3 == E cuie de frunză cari au respirat 60 ore la temperatura. camerei. Pentru 109 sg. ca : au aj 2 ate Monozaharide. Cs; HusOs 9,66 ial 246| - 9,47 Dizaharide . Co HaOyu| 1:03] 0,86] 0,26] 0,21 Amidon . Cs HO, | 10,32] 6,04| 9,63] 1,47 Hemiceluloză -. Cs; Hu2Oo 0,87 0590) 30,29 Ie ; Acidgliberi . G, Hs; Oc 9,11|55509504 330993]: E Substanțe organice solubile —— 44,17] 46,90]. 11,40 11,40 | Subsfanţe minerale solubile -- 5,09] 5,57] 1,29] 1,35 i Azotâotal . -— 2,50| 2,58] 0,64] 0,64 Azot solubil ... — 0,35| 0,45] 0,09| 0,10 3 Azot amoniacal , e 0,04] 0,04]. 0,01|: 0,04 i Azotul albuminoidic labil. | == 215| 9,13] 0,54]. 0,54 Pierderea în substanță uscată . 1,150/9 pentru d rolă proaspătă. 4 CO găsit cc abc NEC ete du li 2 Ro Mia „ 4 Pierderea în hidraţi de carbon: (atit) 151609) =1:89 Co, E subst, proasp. agitat a d! a 3) 66 BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE ȘTIINȚE Tabloul N a Substanțe organice solubile b “l, substanţă ; a că Calculul “Jo substanţă proaspătă proaspătă Substanțe solubile în apă — e lAA40 — 000 APA Monozaharide . . Cs HO 2,46 247 | Din cari 4 Dizaharide. €,2H,0 , 026 + 4.95 0,921 ( 5,09 Acizi liberi. GC, Hg Os D203 2,41 j Așa dar : substanţe solubile ne- cunoscute cari conţin de ase- menea și corpurile azotoase. — — 045 — 5,31 Experienţa No. VII 70 de frunze recoltate la 19 August, ora 5 p. m. Durata experienței 87 de ore. In această experiență am măsurat temperatura în interiorul colopotului : La 20 August . 02959 0) desi „99,50 18109 a „99,50 3 eg „99.50 Tabloul O a b ci Pentru 70 9%; pentru | Pentru 70|), pentru jemăt. de | substanta | jumăt. de substanța frunze | proaspătă | frunze Papal Substanţa proaspătă . - 149. — il g. = Substanţa uscată 28,99 s.| 25,88 e.| 27,29 g.| 24,30 e. Apa 2 fe = 83,01» | 74,412 » | 84,71 » | 75,04 » BaCO, format — - 10,833 » | 9,07 » CO, degajat == = 242 »| 2,162 Așa dar, porţiunea (b) a pierdut în 87 orce de respiraţie 1,52%/9 substanță uscată, calculată pentru 100 gr. substanță proaspătă. BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE ȘTIINȚE Tabloul P pentru experienţa VII a — Jumătăţile de frunză analizate direct. 67 b — Jumătăţile de frunză cari au respirat 87 ore la 22,50. Pentru 100 gr. Pentru 100 gr. Delon substanță uscată [substanţă proaspătă ca: za) le a Monozaharide . Ce H,Os 9,641|5%9;37500549[: 998 Dizaharide . . C,HaoOual 0,82]: 0,61; 0211 0,415 Amidon . GC; EH00ş | 10,09|. 5,30|: 9,61| 1,29 Hemiceluloză . Cs; Hu2Os 0,39| 0,35| 0,10| 0,10 Acizi liberi. 4 Hg Oe 8,08]. 8,65| 9,09| 2,10 Substanțe organice isOlubile E = 44,93] 44,90| 11,45] 10,93 Substanțe ale solubile. — 5,83| 6,00] 1,51] 1,46 Azot total . == 234| 246| 0,60| 0,60 Azot solubil — 0,38| 042| 0,10| 0,10 Azot amoniacal . : — 0,016| 0,04] 0,00| 0,01 Azotul albuminoidic coag anul — 1,96| 2,04] 0,50] 0,50 Pierderea în substanţă uscată CO, găsit . . LE SD: 16 0 0 n Pierderea în hidraţi de car giga |. Amidon | 1,320] 94500 „o, p. subst. pr. | „1,520/, pentru le proasp. Hai 2. Monozahar ide 0,940/=0 4 0050 2 p Suma . Tabloul Pa Substanțe organice solubile 1,530] —2,46 00.9], » » N a b a Calculat %/, substanţă 0/9 substanţă ca = proaspătă proaspătă d Substanțe solubile . = a i 1095 Acizi liberi Așa dar: substanţe solubile ne- cunoscute cari conţin de ase- menea și corpurile azotoase. Monozaharide . . |Cg HO | 2,49 Din cari 4 Dizaharide. . . . |CusHooO| 0,21 4,79 68 BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE ȘTIINȚE Experienţa No. VIII 70 de frumze recoltate la 2 August, ora 4 p. m. Durata experientei 144 de ore. zii Pabela Q. b 0) Penipu [0 lo pentru | Pentru |[%/g pentru | 170 jumăt. | substanţa | 70 jumăt. | substanţa de frunze | proaspătă | de frunze procepătă Substanţa proaspătă . . .. . .... 110. — 110; i | Substanţa useată . . ... . 2 .| 29,10g.126,45g.| 25,96s.| 28,608. Apă tac. aa aa ul! 80,90 2] 18,55 n]. 84,04 20 16,482 |: BaCO, format , N ea d ta ai a 21,72 '2| 19,175 » CO. degajal . i... g . za e i 4092 44 o Așa dar (b) a pierdut în 444 ore de giga 2,85 9]p substanţă uscată, calculată pentru 100 gr. de substanţă pr Qaspilie “Tabloul R pentru experiența vi i a — Jumătăţile de frunză analizate direct. „-b = Jumătăţile de frunză cari au respirat 114 ore la 18—990; Pentru 100 gr. Pentru 100 er. „| Caleulat = în se se ca | substanţă uscată [substanţă proaspătă ca: a b a b Monozaharide. NC HO | 11.26| 10,09) 9,98] 26 Iizahanide 0 NOEL Oul 0560|i%0 0,16| 0 AmidoD a e OREI 00- | 43:88), 784| 91607 iai Hewmiceluloza OO — Acizi liberi. . . . i: -Î Cu Ele O 911| 40,01] 958| 9335 Substanțe organice is / — 41,64] 39,35] 11,01| 9,29 Substanțe iul solubile . |. — 514| 5,42] 1,30] 1,28 ji zotitotal a 2,38] 9,74] 0,03] 0,64 | Azot solubil 0,34] 0,65] 0,09] .0,15 || iAzotano iaca epnenaaaie e | — 0,02] 0,09] 0,00] 10,02 | Azotul albuminoidie seal! — -2,04| 9,09] 0,54] 0,49 | ilierder ea in substanță uscală . . . . . . 9,850/, pentru substanţăeproasp. (O, găsit ch dee me Ba ne re ta ză A 00000 0 N AROT NA ca Ră n Iierderea în hidraţi docil 1 Amidon. . . 1,940),—3,16 00,0], p. subst. pr. i E, Sul ăi ad a), Monoraharide. 0) spe ==40) Sela PU » | mi al Dizahar de. :. 0,16%])—0,25 009|, n „nn | ecua în acizi liberi n E. ie40. 00) SU ju 0) cipidin MR "lo | jet Suma. .1. 9,99 ==4,39 0031|p 2 n 4 e (i 3 “BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE ŞTIINŢE 69 LI] Tabloul R 5 Substanțe organice solubile a b Calculat i %Jo substanţa 0]o substanţă i cai proaspătă proaspătă i Substanțe solubile . . . ... —- - 11,01 — 9,29 Monozaharide Cs HO |. 2,98 2,36 Din cari £ Dizaharide. . . . |CypHsOu| 0,166 5,72 0 414 Acizi liberi. . C, Hg 0, | 2,58 2,38 Așa dar : substanțe sulubile ne- cunoscute cari conţin de ase- Ş menea și corpurile azotoase. == —— 5,29] :— 4,55 Experienţa No. IX 70 de frunze recoltate lu 99 Septembrie,ora 5 p.m. Duvata experienţei 985 de ore - Tabloul S a b Pentru |“/opentru| Pentru |[0/o pentru 70 jumăt. | substanța |'70 jumăt.| substanţa de frunze | proaspătă | de frunză | proaspătă rari Substanţa proaspătă a e ANI UUT g. — M07g. Substanţa uscată... . . „1. .] 29/10g| 27,19s.| 23,34g.| 21,81s. Mi 902| foot sooo eo a CO) degajate eta apele cca 3 a ala — 982 | 9,16» Așa dar, porţiunea:(b) a pierdut în 285 ore de respiraţie 5,389] substanță uscată, calculată pentru 100 gr. substanţă proaspătă. 70 BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE ŞTIINŢE Tabloul T pentru experienţa IX a — Jumătăţile de frunze analizate direct. b — Jumătăţile de frunze cari au respirat 285 ore la temperatura camerei. „Pentru 100 gr. Pentru 100 gr. Pierderea in substanţă uscată CO, găsit . : Aula Pierderea în hidraţi ja car on. 1. Amidon. o 9, 16 Oa » 329090 3. Dizaharide. Pierderea în acizi liberi 3... e „ 0.690/,— „5,00 Suma . Tabela T a Substanțe organice solubile Guculai substanță uscată |substanţă proaspătă ca : a pa is Monozaharide . Cg Hu,904 | 11,93] 5,84] 394| 1,27 Dizaharide . C,2H250uu| 0,42 0 0,12 0 Amidon . Ce 1,90 14,04| 7,36] 3,82] 1,60 Hemiceluloză . Ce, HO 0,37| 0,44] 010| 0,10 Acizi liberi . e o Ri C, Hs 8,89] 7,86]. 9;40|0 1574) Substanțe organice solubile — 39,01| 392,41] 10,60| 6,07 Substanțe minerale solubile —- 5;08/' 5,65]. 438| 199 Azot total . — 9,40| 9,94] 0,05] 0,64 Azet solubil —— 034| 0,84| 0,10| 0,18 Azot amoniacal . — 0,02] 0,29] 0,00| 0,06 Azotul albuminoidic coag ulabil. —— 2,06| 9,10] 0,55| 0,46 .. 5,38%] pentru setea proasp. n je =3.6900 o ). subst. pr 2. Monozaharide. 1,97 0|;—2,89 00,0], » 10,120] 30191602 0 9 1;=0,8160,%], 9, 7,51 00,"] 0” » » 0 e) LL) a b » Calculal : 0]o substanţă 0] substanţă Ca ? i proaspălă proaspătă i Ai Lai Substanțe solubile . — — 10,00 —. 0,07 Monozaharide . Cs Ha0g | 3,24 1,27 Din cari y Dizaharide . . . [Cyslls3Oy| 0124 5,76 $) 2,98 Acizi beri . 4 Hs 00| 2:40 z/]! Așa dar: substanţe solubile ne- cunoscute cari conţin de ase- menea și corpurile azotoase. — — 484 —- 3,09 BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE ŞTIINŢE = 57 a Experienţa No. X 70 de frunze recoltate la 28 Septembrie, ora 5 p. m. Durata experienţei 288 de ove Tabloul U a b Pentru |[0/; pentru | Pentru |%/o pentru 70 jumăt. | substanţa | 70 jumăt. | substanţa de frunze | proaspătă | de frunze | proaspătă Substanţa proaspătă . . . . . . [110g, — 110 g. == Substanja uscată . . . - ... | 29,908. 97,185] 94,02 [9183 A) Ei ee a a a 2 0lk80410> [79/8921 85:98-1'7817» ING qesajat ei n a — -- 10,12 »:]'990 »il Aşa dar, porţiunea (b) după ce a respirat 288 ore, a pierdut 5,35%/9 substanţă uscată, calculată pentru 100 gr. substanţă proasphi ătă. Tabloul W pentru experienţa X a = Jumătăţile de frunze analizate direct. b = Jumătăţile de frunze cari au respirat 233 ore la temperatura camerei Pentru 100 gr. Pentru 100 sr. Galena substanţă uscată [substanţă proaspătă ca: eee) a b Mopozaharide e CL LO | 13,91 eco) mei 4e8y Diva anideii i CEL Oul. 1,305 %06;945350;33|i0 30,20 uni lo e NORII Os | 10,04 o 4 sasi 419 Hleimiceluloză Oe .Oe 0,38] 046| 0,10 0, 10 Acizi liberi 2 . . . Opal 0 934| 8,38] 9,4 1,82 Substanțe organice soiul ă == 50,36| 44,45] 13,88] 9,69 Substante minerale solubile . — 5) 37| RONOROZI | ESB ABOG 33, 31 INzObitolale et ea seu ius —- 916| 95570 230,565 0'56 iNzojis Oli A — 0,39554-44|.230540)5%0;24|.* Azot amoniacal . . . . - -- 0,023| 0,37] 0,006| 0,08 Azotul albuminoidie Eul — 177| 1,46) 0,45] 0,32 Pierdrea in substanță uscată . . . . . . 5,350/o pentru substanţă proasp. 00) scăzut |n A | e ea d POI ui » n Pierderea în hidraţi de carbon: 1. pg de p=—3,67 000 p. subst. pr. 9. Mo de, 1, i, == 217 C0,9]o aa | 40] p | lo 5 3. Dizaharide. . 043 0/,—0,20 CO + | | | | 3 » n Pierderea în acizi liberi. . . . . . . . . 0,720l0—0,84 CO, 2 2 » Suma . 4,98 0]0—'7,48 00202 7» 72 BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE ŞTIINŢE “Tabloul Wa a b „ Calculat E 0]; substanță 0]9 substanță ca | proaspătă proaspătă Substanțe solubile. . . .. — — 13,88 — 9,69 | | Monozaharide . . | Cg Hup0Og | 3,78 1,8 Din cari Dizaharide . 5 | F-Oul 0,334 6,65 cul 591 i Acizi beri . ; . | Cy Hg Os 254| | Așa dar: substanțe solubile ne- cunoscute cari conțin de ase- menea și corpurile azotoase. — — 793 — 2 Băi Experienţa XI 70 de [frunze recoltate la 12 August, ora 5 p. m. Experienţa a fost întreruptă după 493 ore de respiraţie, de oarece ciupercile începuse a atacă frunzele puse în experienţă. Porţiunile de frunze atacate de ciuperci nu au fost luate pen- tru analizele chimice, ci au fost calculate numai ca substanţă . uscată. | Rezultatele sunt rezumate în tabloul următor : Tabloul X a b Pentru |%/,pentru | Pentru. |%o pentru 70 jumiăt. | substanţa |70 jumăt. | substanța. de frunze | proaspătă | de frunze tă; tă. Substanţa proaspătă . . . . . .[l17o. = ILIE aa j Substanţa uscată „ae + | 30,12g.| 25, 74g.| 20,395. 1făiăe. Apă me e ne e 0 a. | 86,887] 142621 98:64 2] SO (10 desajal; zei a IRA - | — 17,93» | 14,73» Așa dar porţiunea (b) a pierdut după 493 ore de respiraţie 8,61%] substanță uscată, calculată pentru 100 gr. substanță proaspătă. | | A BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE ȘTIINŢIE js Tabloul Y pentru experienţa XI a — Jumătăţile de frunză analizate direct, b == Jumătăţile de frunză cari au respirat 493 ore la temperatura camerei. Calculat Pentru 100 gr. Pentru 100 sr. Cal substanţă uscată [substanţă proaspătă Monozaharide 5 e eee | (Oaie lu 10,71 148| 92,170 0,25 iza amaeleiEe a o 0, 0 0 0 0 PN OO aa NOEL 00 |- 10,97] 5,05] 267| 086 iJenaiceluloză si ca i lie HO, — — == — „Acizi liberi . ; | OeEle O, 9.60|[ 3.00 2:49|5:0,69 Substanțe organice so itupile.. 5 = 45,63| 27,53] 11,74] 471 „| Substanțe minerale solubile . == 4,88]. 5,53] 4,26|. 0,94 AZO DL OLA pe a aie da = 2,47] 3,06| . 0,64|. 0,66 ENZO (IS OlUO E iei aa i ca — 039| .0;971|53 0540150547 Azotamoniacal |, — 0,02] 0,50| .0,005| 0,09 Azotul albuminoidie coag ul spole a 2,08| 9,69] 0,54] 0,49 Pierderea în substanță uscată . . . . . . 3,0109; pentru substanţă proasp. 6 Ossie cai e lat roi dota ca at aa (i ei 4478 0o 2 i) » Pierderea în hidraţi de carbon: 1. Amidon. . . 1,8109 —9,950030/op.subst.pr. 2. Monozaharide. 2,5109|)=—3,68 C030y»_ 72 ie uile poa in acizi, liberei, a e + (1,810 lo—95 1930050 ocoii a Sura. 6 ta e OO e a Tabloul Y Substante organice solubile în apă a b Calculat E : 0]; substanţă: 0/0 substanță pi proaspătă “proaspătă Substante solubile 3353 30. -— — 401,74 zi ATA Se | Monozaharide . . | Cg; Hus0g |. 2,76]. 10,25 | Dintari Dizaharide . . . | CysElosOuu|. 0 Ep 0) (ia 03 0,27 | Acizi liberi . . . | C4 16 06| 2,49 0,62 | Așa dar: substanţe solubile ne- cunoscute cari conţin de ase- meni și corpurile azotoase . — — 6,49 —— 9,64 [Va urma] Th BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE ȘTIINȚE EINE METHODE ZUR BESTIMMUNU DER VERDAMPFUNGSWĂRME DER METALE FE VON Dr. CR. MUSCELEANU (Forizetzung und Sehluss) MESSUNGEN. I. QUECKSILBER. A TOMGEWICH ITI — 200. Als Anode habe ich am Anfang ein Glasgefăss mit einem Pla- tindraht und dann einen Bisentiegel (Fingerhut) verwandt. Die Resultate waren dieselben. Die Stromintensităt, die durch das Rohr floss, war verschieden — 0,6 bis 0,9 Ampere. Mehr als 0,9 Amp. konnte ich nicht benutzen, da die Verdamptung dann so stark wurde, dass das Queeksilber aus dem Gefăss hinausspritzte und dadurch die Resultate filschte. Ein sehr wichtiger Fall, welchen ich so genau wie moglich festzustellen versucht habe, ist folgender: Der Anodenfall wăchst mit dem Wachsen der Strom- intensităt; dieses Wachsen ist, wie in Tabeile | zu sehen ist; ungefăhr proportional zum Wachstum des Stromes. Fir einen Strom mit der Intensităt 0,9 Amp. ist ein Anodenfall von 8,4% Volt, wăhrend fir einen Strom von 0,6 Amp. einer von 6,4 Volt ist. Den Druck habe ich gesucht aufrecht zu erhalten — 2,10—3 Millimeter. Die dazu verwendete Zeit war zwischen 80” und 100“. „Die Menge des Quecksilbers war verschieden — 1,6663 or. bis 5,8741 gr. Die Verdampfungstemperatur war fur alle Versuche dieselbe (bis 50 Unterschied). Die erhaltenen Resultate sind sehr nahe iibereinstimmend und, wie man sieht, etwas grosser als die von Person, und etwas kleiner als die von Kurbatoit getungdenen. Wie aus Tabelle | zu ersehen ist, ist ausserdem noeh die Troutonsche!S Formel gepriitt. Dieselbe lautet: mL 7700 = const. wobei sie sonst zwischen 21 und 22 schwankt. (m = Molekulargewicht, L = Verdampfungswârme, T = absolute Temperatur). BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE ȘTIINȚE 15 Die Berechnung der Verdampfungswărme geschah nach den auf Seite 12 angefuhrten Formeln. Danach ist Aa li [94 >) A ezită dama SIN CAT Na 1052395 lait 0523906: 6,4550 17349 ae CAT =— 1,6663 ii Bi CAT 00,037. Die Hechnurg gibt fur PS L= 03,10 S1 latente Verdampfungswârme und fur die totale Verdampfungs- wărme unter Berucksichtisung des Strahlungsverlustes. il rm _ [a n] aie + |, CAL 273,45 ($. Tab. D). A fa | — 09,30 16. 'Trouton, Phil. Mag. 18, 54, 1884. Tabelle I. Verdampfungswârme des Quecksilbers. Person hat L = 62 cal. sefunden und Kurbatoli 67,6. Berechnet nach Clausius Forimel av vor |ennach Ver! sVler= —S t (sce.)]d (mm) dam- | dam- |gv-gn=g' 7) + 2 |L= = pfunz | pfung l E 'Trouton'sche sec. Ins | er gr or TA 9 05 A| 64 V| 80 | 2,107]1,6663]0,7845|0,8818 T,2—294,0 0,6 »] 65 »| 90 | 2,107%2,0679] 1,0892 0,9787 ai 977 73,40] 63,10] 24,60 046 »| 6,5 »| 100 | 2,10%[2,3164]1,2373]1,0794] 1 Za102] 7460] 6420] 22,60 „299. . 23 în leu) < e 07 »| 71 >] 50 | 24107[2,1403]1,7107|1,0296| 1: Zaosto] 7420| 63,90] 22,40 0,1 »| 72 »| 100 | 2,10%|2,3415)1,4383] 1,4032] 1 2099] 7440] 64,10] 22,30 i fezza 2: a n Ure | ANS OU ua « 99.6 03 »| 747 »| 80 | 2410%|3,4072]2,2235|1,2737| 1» Za055| 73;30| 63,60] 22,20 0,9 »| 34 »| 80 | 2410"%[5,3874|3,9859]1,40415 E 73,20) 62,90] 21,90 09 »| 84 »| 90 | 2,10%[5,8741|4,2896|1,5845 DEE oiu 74,00] 63,40] 22,10 L=63,60 Da ————————————— "16 i BULEAINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE ŞTIINŢE II. CADMIUM. e Ola ATOMGEWICHT = 442. Das Cadmium stammt von der Firma Kahlbaam. Um das Thermoelement in das Gefăss cinfihren zu konnen, habe ich das Metall in kleine Stucke geschnitten. Bei den. Versuchen betrug die Stromstărke 1,4 bis 1,8 Ampere. Die Verdampfung ging sehr schnell vor sich. Der Anodentall stieg mit wachsender Stromin- tensităt, aber sehr wenig. So entsprach einer Zunahme um 0,4 Ampere ein Wachsen von 0,5 Volt. Der Druck war 2,10—3 mm Hg. Bei Beginn des Versuches ănderte sich der Druck dadurch, dass aus dem Metall Gas entwich. Um diesen Fehler zu. beseiti- gen, habe ich das Metall vor dem Gebrauch zwischen 100—1200 erwărmt. Auf diese Art ist die Verânderung des Druckes kaum bemerkbar. Wăhrend der ganzen Zeit, die die Verdampfung dauert, nimmt das hHohr eine hellblaue Farbe an. Das Metall kondensiert sich an den Wănden des Rohres. Die Folien waren gut spiegelnd, oxydierten sich jedoch bald an der Luft. Der 'Tem- peraturkoeffizient des Widerstandes dieser Folien war von Arndt gemessen, der 3,6 fand, ein Wert, der fir die lolien des absolut reinen Metalis gilt!”. „Die benutzte Menge schwankte zwischen 2.1068 und 4, 3441 d Die Temperatur habe ich mit dem Thermoelement Platin- Platini - Hhodium gone aal sie schwankt zwischen 149 bis 188, „ Die 'Troutonsche Formel ist cepriift, aber die erhaltenen Werte i zu niedrig. (Es gibt einige Kârper, fiir welche diese Kon- stante — bis 17 — ist. „Die totale und latente Verdampfungswărme ergab sich als Miel aus den in der Tabelle ângegebenen Daten zu: SI ul A — 992 und L — 481. i i | ! | 47. Landolt und Bârnstein-Tabelle. BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE ȘTIINȚE 77 Tabelle II. Verdampiungswârme des Cadmiums. Berechnet nach Clausius Formel | —"P “ (V4—vVa)= 209. i Sp di gv vor |ennach -'Ș a = [2 TE sti = i -| Ver- |. Ver- E Pi e, 1 V |t(see.)d(min)| dam-| dam- |qv-gn=g| :"T eu] ip est) [ Era] : pfuns | pfung ? ea) ale e a [ue ATEI | [i [ Eta sec. | „mm | gr or SI bi SL Lie cal ie ae jitiă i dala SIT cei Du Batazii | aa | aci ră 14 AL 73 V 70 | 9,10 [9,1068] 1,6877] 0,4191 pP, =735.0|. 22% 4183 [' 20,0 | 15 »|7â'»| 70 | 2410[2,3990|4,9814| 0476] L 215 |! aaa [479 | 19,3 | CA i e A pe (sal Sl »| 74 »] 80.| 2,4107[2,6662| 1,4467] 0,5255 i 2175 | oo | 84 | oa], , y ci > ; i A i i i RAE L aă 44 »| Tan] 80 | 2,107%[2,5474[2,0551]0,4920 daia 247 | 475: |-A94-[» 16 n] 78 »| 80 | 2410]3,2112] 2,6404] 0,5621 sa baie | 212, [[.476, | 292| 1,6 »| 747 | 70| 2407|2,9451 2,5238] 0,4943 1030 294 | 182 | 498 1,8 2] 749 »| 70 | 2410713,1054] 2,5554] 0,5497 aa 29 | 479 | 194 | 18 »] 79 »| 90| 2410-%[4,34141|3/7494|0,5920 pa 229 | 485 | 20,2 | 4999 L=181 III. ZINK. “ATOMGE WICHTI = 65. Das angewandte Zink fir das Studium der Verdampfung habe ich mir von Kahlbaum verschafft. Um das Thermoelement ein- fuhren zu konnen, verfuhr ich wie beim Cadmium, indem ich das Mettal in kleine Stiicke zersehnitt. Der angewandte Strom schwankte zwischen 1,5 und 2,0 Amp. Die Verdamptung ging sehr schnell vor sich. In dem Aucenblike, wo das Zink ver- dampft, nimmt das Rohr eine rosa Farbe an; der gemessene Anodenfall war zwischen 9,1—10,2 Volt. libenso konnte man beim Zink dasselbe Anwachsen des Anodenfalles mit dem Wach- sen der Stromintensităt feststellen, wenn es auch geringer als 'beim Cadmium ist. Ich bin beim Zink ebenso wie beim Cadmium verfahren, um das Freiwerden okkludier ter Gase im: Rohr wăh- rend des Versuches zu vermeiden, also um eine Druckiinderung auszuschlieșsen, wurde das Metall auch auf 120—1400 erwărmt. Dieses kiinstliche Freimachen okkludierten Gases muss beim Zinl sehr sorgfâltig g gemacht werden, da bei diesem Metall durch 78 BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE STIINȚE grosse Gasabgabe wâhrend des Versuches die Stromintensităt sehr wahrnehmbar abnimmi, da der Druck von 2,10% bis auf 1,1071 nun zunimmt. Wăhrend des ganzen Versuches bekommt das hobhr eine hellrosa Farbe, in der Umgebung der Anode bildet sich eine sehr helle Zone, die aber etwas dunkler als das ubrige Rohr gefărbt ist. Das Metall kondensiert sich an den Wănden des Rohres und bildet einen Spiegel, der sich sehr leicht oxydiert, so- bald er mit der Lult in Beriihrung kommt. Die Temperatur habe ich mit Hilfe eines 'Thermoelementes (Platin-Platin-Rhodium 10%], Rh.) gemessen, sie variierte um ca. 600 bei verschiedenen Messungen (826—8850). Die Formel von Trouton ist auf ihre Richtigkeit gepru!t. Die totale und latente. Verdamplungswărme ergab sich aie Mittel aus den în der Tabelle angegebenen Daten zu: A—439,0 L—365,0 e Tabelle III. Verdamptungswâărme des Zinks. d Pereehnet nach Clausius Formel L= Tva) 3388. = ad) ev vor [en nach n 3 E zi Ver- | Ver- E la) aa l | E |t(sec.)d(mm) dam- | dam- |gv-gn=g” N za di E == pfung | pfung iai u|z2a & sec Ati | or d ja ie Sr: Si = A se: = A 15 Ala v| 70 2100 4,2749]0,9573]0, era E Se | das aaa 20) L Ac ( 16 »]9,3 »] 70 | 2m0[1m69]1,0so1[ 0,3368! L Zei | ms | 367 | 24,0 E 16 zoo | e s0blco 105 CC: 0,3997 în El 446 | 369 | 24,9 11» 94 »| 80 | 24107%14,800411,3926 te E) 3 1oitagzță ae9A iapa 41 »| 95 | 80| 210%[2,0744]1,7145| 0,3596 1 Zg190] 437 | 365 | 24,0 „=€ NI A IN : | T = 47,0 1,8 2] 97 >] 90 | 240%24805(1,6856(0,4949] 1 Zaso | 434 | 362 | 204 3 A | T = 48 : 149 2] 99.»] 90 | 24107%|2,8009]2,3514|0,4498] a Zsaas| 430 | 337 | 19,0 20 » hopa »| 90 | 2107*|a,8ssalo amo o,5osa | 2 Zei | 2 | 370 | aa A= 439, L= 365. BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE ŞTIINŢE 79 IV. MAGNESIUM. A'TOMGEWICHTI = 24,4. Das Magnesium stammt von Kahlbaum. Um die Temperatur mit Hilfe des Thermoelementes messen zu konnen, habe ich ebenso wie beim Cadmium und Zink das Metall in kleine Stucke zerschnitten. Der benutzte Strom variierte fir die verschiedenen Messungen zwischen 1,7—2,3 Amp. Der Anodenfall wăchst sehr wenig mit der Intensităt des Stromes, ebenso wie beim Cadmium, Quecksilber und Ziuk. Der Druck variierte wenig durch das Freiwerden von Gasen aus dem Metall, ebenso waren die Aen- derungen des Anodentalles als Folge der Gasabgabe gering. Um die Variation des Druckes zu verhindern, bin ich wie bisher ver- fahren, indem ich nămlich das Magnesium liingere Zeit erhitzte— zwischen 100—1200; auf diese Art war die Wirkung der Gasent- wicklung bei dem sehr grossen Volumen des Aparattes und dem ununterbrochenen Arbeiten der Pumpe auf das Rohr fast gar nicht bemerkbar. Mit einer Kathode von der Grosse 1 cm Breite und 3 cm Lânge konnte man einen konstanten Strom bis 2,1 Amp. bequem 90 Sek. dureh das Rohr fliessen lassen. Um eine lingere Zeit arbeiten zu konnen, musste die Kathode mâglichst lang sein. Die im Rohr dureh das Verdampfen entstandene Farbe war hellgriin, am Anfang dagegen, bevor das Metal! verdamptte, bekam das Bohr eine hellblaue Farbe. Die Dimpfe kondensieren sich und bilden einen Spiegel, wel- cher sich —sobald er in Periihrung mit der Luft kommt— oxy- diert. Die Temperatur habe ich mit einem Thermoelement (Pla- tin-Platin-Rhodium) gemessen. Die Formel von Trouton ist zufriedenstellend, da die erhal-. tenen Werthe sehr wenig hoher sine als wie die von Griineisen!” erhaltenen. | | Die totale und latente Verdampfungswirme ergab sich als Mittel aus den in der Tabelle angegebenen Daten zu : A — 9027 L, — 17100. 18. E. Griineisen, Verhandl d. D. Phys. Gesellseh. XIV, 4. Nr.; 6. p. 324. 80 BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE ȘTIINȚE Tabelle IV. Verdampiungswârme des Magnesiums. Berechnet von Griineisen : L=1910 cal. E o gv vor |&nnach si A e din ve Ver- | Ver- ze E EA 12 Zu 1 | “E |i(see)|d(inm)| dam- | dam- |gv-gn=g' 1) Pa pe 3 EH pfung | pfung =) u|z23 A EA | | = = E el lol petit ee i RER i ae perete a E ES SE îi iz ji : “ Bi ea Alan sal ELIZA > = 17 A [135 V| 70 | 12,10710,8688, 0,8304) 0,0384 + 120| 1945, | 1608 | 23,0 | 7 ae A T =1840 Si 18 »[13,6 »] 70 | 2410710,901110,85750,0436| 1 Z4ayo| 2096 | 1678, | 23,7 E TD =17 5 19.» 138 |. 80| 24107 11,0124|0,941410,0707| «p, Zaop| 2023 | 1703 | 26,0 1,9 » [1348] -90 | 240%14,314414,2527]0,0584] + Su 1945 | 4638 | 25,8 ? Z „=1350 i | ce ci | e at ADN 224/8)5 20 » [144 | 80| 240 pei 0,9595] 0,0779) qp, —13%0| 2130 | 1805 | 26,6 3 - ap dle = 410 i 94 » In 90 | 2,10 [1,4432 1,0174] 0,1258 1,4280 1988 | 1673 | 26,3 22 »]4146-»| 80. | 2,107%[4,2356]4 4471] 0,0885] e 219| 2029 | 1708 | „25,4 AR le 23 »[44,8 >]. 70 | 24 d At poa 0,0860, „p, 2202] 2089:| 1763 | 26,8 Ă - 4 DD . | 4 = 9027 1, =41700. V. WISMUTH. ATOMGE WICHT = 208. Das Metall stammt von Kallbaum. Um das Thermoelement einfuhren zu konnen, habe ich wie bei den anderen Metallen das Metall in kleine Stiicke zerschnitten. Vor der Verdampfung habe ich das Metall auf 1000 und 1500 erwârmt, um das Freiwerden der Gase wăhrend des Versuches zu vermeiden. Die Menge der entwickelten Gase ist — nachdem ich eine Zeit lang die krwăr- mung vorgenommen habe — sehr klein. Der angewandte Strom variierte zwischen 2—2,7 Amp. Der gemessene Anodeniall lag zwischen 3,2 und 4,3 Volt, sehr klein im Vergleich zu den anderen Metallen. Auch brim Wismuth, wie den andern bis jetzt unter- suchten Metallen, wăchst der Anodenfall mit der Întensităt des Stromes sehr wenig. Die Messung des Anodenfalles habe ich s0- wohl im Augenblicls, in dem die Verdampfung anfingt, vorge- nommen, als auch am Schluss des Versuches, und erhielt diesel- ben Werte. Wihrend der Verdampfung ist die Farbe des Rohres blau, aber stărker um die Anode herum, in deren Nâhe sich das “Rohr durch das Kondensieren der Metalldămpfe schwărzt; es BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE ȘTIINȚE 81 bildet sich hier kein glinzender Spiegel, wie bei den anderen Metallen. Die Zeit, wie lange ein Versuch dauert, schwankt zwi- schen 70—90 Sek., die ich mittels der Stoppuhr gemessen habe. Die Menge des verdampiten Wismuths ist klein im Vergleich zu den anderen Metallen (Hg, Cd). Die Verdampfungstemperatur T habe ich mlt Hilfe eines Thermoelementes (Platin-Platin-Rhodium 100/9) gemessen. Die zweite Lâtstelle wurde, solange der Versuch dauerte, aut konstanter Temperatur gehalten. Die Formel von $. 12 gibt A und L. Fur e habe ich 0,029 genommen. Die Konstante von 'Trouton ist fiir das Atomgewicht — 208 in Beziehung zu den anderen Metallen zu gross (30—33); trotzdem lkonnen wir nicht sagen, dass die fir Wismuth testgesetzte B=- stirimung von dem wahren Werte sehr abweicht. Die Konstante ist z. B. auch bei Schwetel gross (32), wăhrend mehrere Forscher fur die Verdamptungswârme des Schwefels Werte gefunden ha- ben, welche ungetihr mit den richtigen iibereinstimmen. Die totale und latente Verdampfungswărme ergab sich als Mittel aus den in der Tabelle angegebenen Daten zu: A 1770 AGA Tabelle V. Verdampiungswârme des Wismuts. gV vor lennacnl â = = pa 1 E |t(see.)d (ea) A ai aa gv-gn-g' T ani: = 3 za pfung | pfung și Si E 2 E sec. | mm gr gr gr a | EA 20A|32 v| 70| 240%[4,2360] 4,0635] 0,1725 E cu0| 472 | 454 | 31.0 22 »|35 „| 70| 2410%[5,9833] 5,8704] 0,1129 e 185 | 467 | 340 24 »[38 »| 80| 2410]6,8877|6,5701]0,3476 în e 168 | 150 | 33,6 25 »[3,9 »] 80| 2,107%[8,2212[7,9947| 0,2265 E 179 | 464 | 335 26 »|ani | 80 | 210**[8,3527|8,0697] 0,2830 a 477 | 459 | 33,9 24 »|38 »] 90 | 24107%|8.0112|7,7273|0,2839 m As | 463 | 335 21 »|43 »| - 70 | 2107%|8,3324|8,0729]0,259%5 i gU20| 169| 151| 31,4 26 214,00 „| 70 | 2410782776] 8,1165|0,1641 Cu 179 | 460 | 33,0 4471. 1464. 82 BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE ȘTIINȚE ZUSAMMENFASSUNG. . 1. Bis auf die Gegenwart kannte man nur die Verdampfungs- wărme. des Queclksilbers (Person, Kurbatoff). Bei anderen Metallen war die Konstante experimentell nicht festgestellt worden. 2. Die vorliegende Arbeit gibt mit dieser Methode erhaltene Resultate an, und zwar fur: 4 1 d mm Hg Quecksilber 13,80 63,00 24103 Cadmium 292,— 181,— DM ae Zink 439,5 365,8 2,10—3 Magnesium 2027,— 1700,— 240 W ismuth 477.5 161,5 24052 3. Die Formel von Trouton ist auf die Pichtigkeit geprăft. Die erhaltenen Werte fiir Quecksilber, Zink, Cadmium sind zwi- schen 19,5 und 23,8, fiir Wismuth und Magnesium 28,4—33. Die Formel von Trouton ist geprăft, wenn fiir m das Atomge- wicht genommen ist, denn bei diesen Metallen besteht das Mole- kul im Dampfzustande aus einem Atom. = Pr BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE ȘTIINȚE 83 II. 1) CONTRIBUȚIUNE LA FLORA DOBROGEI DE P. ENCULESCU LICENTIAT ÎN ȘTIINTELE NATURALE ——.—— In această mică lucrare citez câteva din plantele mai intere- sante, colectate în escursiunile ce am făcut în Dobrogea, în vara anului 1912, dintre cari unele ne mai fiind menţionate până acum în această parte a României, le dau și o descriere umănun- țită, iar altele deși menționate, însă din interesul ce prezintă, fiind citate din puţine localităţi și în general pentru a se putea stabili aria lor geografică la noi în țară, indic numai localităţile unde le am aflat. In afară de aceasta, la fiecare din plantele men- ționate, arăt tipul de sol pe care este stabilită, diferitele localităţi unde ea a mai fost aflată de alţi botanişti, fie în Dobrogea, sau chiar şi în restul ţării, în fine aria lor geografică în afară de Ro- mânia, în scop de a se puteă vedeă legătura ce există între flora ţărei noastre și aceea a ţărilor învecinate, sau chiar cu ale acelor mai îndepărtate. Toate aceste plante mai jos menţionate se găsesc în erbarul sect. agrogeologice a Institutului (reologic al României. Buffonia tenuifolia L.. Spec. 179; Boiss. FI. orient., I, p. 655; Rehb. FI. germ. exs., p. 782; M. Bieb. FI. taur-cauc., |, p. li5; Koch. Syn. ed. 3, p. 93; Vel. FI. bulg., p. 95; Gren. God. FI. Fr., 1,p.249; Rouy. Fl. Fr., III, p. 283; Coste. FI. Fr., 1, p. 200; Grec. Supl. la Consp. fl. Rom, p. 34. — B. annua. D.G. Prod., 1, p. 388.—B. parvijlora. Griseb. Spicil. rumel., Î, p. 197; Brand. FI. Dob., p.65. — B. tenuifolia var. intermedia. Frenzl. in Ledeb. Fl. ross. — lunie, lulie. „ Ha. Această plantă rară pentru ţara noastră, nu a fost sem- nalată până în prezent decât numai din două localităţi şi numai 1) Prima contribuțiune apărută în anal 1912, în colaborare cu I. Prodan, Buletinul societăţii de științe, anul XXI, No. 5. 84 BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE ȘTIINȚE din Dobrogea și anume: Dm. Brandză!) »Rară în stepa de la Kon- kodii«, iar Dm. Grecescu 2) -Locuri pietroase, sfărâmate sau ţă- rânoase. Murfatlar pe coaste. Eu am întâlnit-o într'o escursiune ce am făcut impreună cu luliu Prodan, la sud de comuna Ha- mangea (judeţul Tulcea), pe un sol de stepă uscată, chiar loessoid și pietros, iar singur pe malul expus în spre nord al văei Cheragi, între Cheragi și Sarighiol (judeţul Constanţa), pe un sol schelet, Ar. geogr. Spania, Franţa meridională, Macedonia, Serbia, Bul- garia, Rusia, meridională, Transcaucazia. Cytisus nigricans. L. Sp. pl., ed. 2, p. 1041; Koch. Syn.,ed.3, p. 133; Coste. FI. Fr., 1, p. 303; Sturm. Deutschl. fl., h. 12, t, 13; D. C. Prod., Il, p. 153; Boiss. Fl. orient., II, p. 49; Sehlechtd. Lang. Deutsch., p. 23, f. 2308; Ledeb. FI. ross., 1.p.52i; Vel. FI. bulg., p. 126; Simonkai. Emun. Îl. Trans.p. 171; Asch. Graeb. Syn. d. mitteleur. fl., VI, 2, p. 310; Beck. FI. v. Nieder-Oster- reich., p. 831 ; Lutz. Stuims. FI. v. Deutschl., IX, p. 99, t. 26; Hallier. FI. v. Deutschld., XXIII, p. 9%, t. 2308; Garcke. FI. v. Deutschl., p. 431; Behb. FI. germ. exs., p. 925; loseph Paczoski Griindzuge der Entwichelung, der Flora in Sudwest- Russland., p. 142 și 349 (rus) ; Grec. Consp. fl. Rom., p. 159; Brand. Prod. fl. rom., p. 108 şi 558 ; Panţu. Pl. cunoscut de pop. rom., p. 145, Contrib. la fl. Bucegilor, p. 12 și Contrib. nouă la fl. Ceahlăului, p. 13.— Lembolropis nigricans Griseb. Spicil. FI. rumel. et bithy., I, p. 10.— Lembotropis nigricans. L. apud Koch. Dendrologie, I, p. 21; Halăcsy. Consp. fl. Graec., ], p. 334. — Genista nigricans. Scheele in Flora, p. 438 (1843). Desc. Avbust de 50 c.m.—1 m. înălțime, ramificat, drept cu ramuri subtiri şi rotunde, alipit păroase mai ales cele tinere. Frunze alterne, toate peţiolate, lipsite de stipule, cu câte 3 foliole 'obovale sau oblongi, la cele mai multe dintre frunze, foliola ter- minală este ceva mai mare ca celelalte :două laterale, grabre pe faţa superioară, alipit păroase pe cea inferioară, ele se înnegresc puţin prin uscare. Flori numeroase, galbene, înnegrindu-se prin uscare, dispuse în grape terminale, erecte și alungite. Caliciul 'erbaceu, alipit pubescent, scurt, în formă de clopot, cu buzele “+ 1) Flora Dobrogei, ed. Academiei române, p. 65. 1898. 2) Supliment la Conspectul florei României, p. 34. 1909. BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE ŞTIINŢE 85 divaricate și bine distincte, cea superioară bidentată, cea inferi- oară tridentată, dinţii sunt scurţi, lineari sau îngust lanceolaţi şi ascuţiţi. Pedicelele ilorale scurte, pubescente și cu o mică bractee lineară, aşezată cam la mijlocul lui. Corola papilionacee, cu stin- dard larg, glabru și de lungimea carenei, care este curbă și ros- trată. Stamine monadelte, stil ascendent cu stismat oblic. Fruct „păstae oblong-lanceolată, turtită de 20-40 c. m. lungime, alipit păroasă și nestipitată. Seminţe netede, galben-brune — Iunie- August. Vulg. Drob, Bobiţel, Lemnu-bobului (Grec.), Groazănă-mare (Brand.). Hab. In stufişurile depe malul râpos, stâncos și umed, cu ex- punere în spre nord a lacului Mangalia, în faţa izvoarelor sulfu- roase. In această parte, el se întâlnește mai ales în părţile inferi- oare, ridicându-se până pe la mijlocul coastei, nici odată însă mai sus, în părțile uscate. Stuflșurile în care el se întâlneşte sunt formate din : Evonymus europaeus L. f. abundent Crataegus monogyna Jacq. n verrucosus Scop. Jasminium frutieans L. Cornus mas. [. foarte abundent Viburnum Lantana L. » sanguinea L. foarte abundent Prunus spinosa L. Rhamnus Carthartica L.. Berberis vulgaris L. Pyrus communis L. Hhus Cotinus L. Ligusirum vulgare |. Clematis Vitalba L. Prunus Mahaleb L. j Hedera Helix LL. pe stâneile umede Rosa canina L. din partea de jos a coastei. » dumetorum Thuel. Hubus caesius L.. In afară de Dobrogea unde pentru prima oară îl semnalez, acest arbust a mai fost citat în restul ţărei, în următoarele localităţi : Dm. Grecescu 1) „La locuri tari uscate, aprice, în regiunea câm- peană și a dealurilor alpestre. Craiova, Râmnic, Cozia, Stănișoara, Bughea, Nămăești, Câmpulung, Conţești, Vultureanca, București prin viile de la Herăstrău, Câmpina pe valea Prahovei și a Dof- tanei, Slănic, Buzău, Bâsca, Odobeşti, Vrancea, Agapia, Neamţu. Dm. Brandză 2). „Pe coastele pietroase şi pe stâncile de prin pă- 1) Conspectul florei României, p. 159—160, 1898. 2) Prodromul florei române, p, 108 şi 558, 1879—1883. 36 BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE ȘTIINȚE durile munţilor. — In munţii Vrancei la Olăneşti, în munţii Co- ziei, în munţii Muscelului pe coasta mănăstirei de la Nămăești, în munţii Buzăului la Bâsca pe muntele de la spatele stabilimen- tului, în munţi Bacăului la mănăstirea Cașinului; în Moldova superioară, pe lângă lași la Hadâmb și Ţubana, la Târgul-Ocnei pe măgura Ocnei, la lelega, la Conţești, la Vârciorova către Por- țile-de-fer.. Panţu !) »pe locuri uscate și pietroase, pe marginea pădurilor. Sinaia, pe lângă drumul de la gară. și 2) „pe coaste pietroase și pe stâncile de prin păduri. Hangu spre Bicaz, pe lo- curi pietroase de pe marginea drumului, nu tocmai frecvent, dealul Balaurutui, pe coaste la marginea șoselei, abundente. Ar. geogr. Franţa, Elveţia, Germania australă, Italia boreală, Ungaria, Dalmația, Panonia, Macedonia, Grecia, Bulgalgă Husia austro-occidentală. Genista albida. Willd. Sp. pl., III, p. 942; Boiss. FI. Dă II, p. 42; Grec. Consp. îl. Rom., p. 157, ui p. 43; Brand. FI. Dob., p. 102; Panţu. Pl. cunosc. de pop. rom., p.90; M. Bieb. FI. taur-cauc., III, p. 459; Ledeb. FI. ross.,I, p. 518; DC. Prod,, II, p. 152; Ioseph Paczoski. Grundziige der Entwickelung der Flora in Siidwest-Russland, p. 123 (rus). — Iunie. Vulg. Drog. Hab. Această plantă destul de rară, în acelaș iii foarte in- teresantă, mai ales prin aria sa geografică restrânsă, a fost citată până acum de: Dm. Grecescu 5) »Locuri pietroase, pe munţii de la Greci, în Dobrogea:, iar Dm. Brandză 4) „In stepa aridă de la Cavgagia în societate cu Centaurea Jankae și Jurinea stoechadi- fohac. Eu am întâlnit-o, în sudul Dobrogei și anume: pe solul schelet de pe coasta expusă în spre nord a văei Cheragi între Che- ragi și Sarighiol, în această parte ea nefiiind însoţită de cele două plante mai sus amintite (Br). Ar. geogr. Rusia meridională. Caragana trutescens D C. Prod., II, p. 268, Sp., 1044 sub Ro- binia ; Boiss. FI. orient., II, p. 193; Şmalkauzen, I, p. 252; Zele- 1) Contribuţiuni la flora Bucegilor, p. 12. An. Ac. Rom. seria II, tom, XXIX. 1907. 2) » nouă la flora Ceahlăului, p. 13. An. Ac. Oa seria II, tom. XXXIII, 1911. 3) Conspectul florei României, p. 157, 4) Flora Dobrogei, p. 102, BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE ŞTIINŢE 87 netzki, Prod. fl. taur., p. 243 (rus.), Schiţă asupra cercetărilor botanice din guv. Basarabiei p. 22 (rus.); loseph Paczoski. Grund- ziige der Entwichelung der Flora in Siidwest-Russland, p. 27, 28, 29, 30...; Brand. Prod. fl. rom., p. 547; Panţu. Pl. cunosc. de pop. rom., p. 308; Enculescu Caragana frutescens DC. în Româ- nia și importanţa sa. Bul. soc. de St. XXI. No. 1 și 2 (1912). — C. mollis Bess. — hobinia mollis M. Bieb. FI. taur.-Cauc., III, p. 477 (forma subuillosa). — Maiu-lunie. Vulg. 'Tută lemnoasă (Br.), Deacilă (in Basarabia). Deși această plantă, se menţionează pentru prima oară în Do- brogea, totuș cred că este inutil a o descrie, aceasta fiind destul de amănunţit făcută, într'un mic articol al meu 1) din 1912. Hab. In Dobrogea acest rar și interesant arbust, nu a mai fost menționat de nici unul din botaniștii nostri. Eu lam întâlnit în stufișurile de pe malul expus în spre nord al văii Carasu, din faţa stației Mircea-Vodă, apoi în stufișurile de pe malul cu aceeaș ex- punere al lacului Cochirleni, ceva mai la sud-est de comuna Co- chirleni. In ambele puncte, el formează: stufişuri pitice, dese şi destul de întinse, mai ales, în luminișuri și poene, fie singur sau in asociaţie cu Jasminium fruticans L. În restul ţărei, Brandză 2) îl menţionează -la coada iazului Chiriţei, către Șapte Oameni, iar eu pe Valea Lungă ceva mai sus de cătunul cu acelaș nume (jud. Iaşi). Ar. geogr. Rusia meridională, Siberia, Altai, China. Pyrus eleagnitolia Pall. Nov. act. petropol., VII, p. 355, t. 7; DC. Prod., II, p. 634; Ledeb. FI. ross.,Il,p.95; Boiss. Fl. orient., II, p. 654; Grec. Comp. fl. Rom.,p.222; Brand.Fl. Dob., p. 147; M. Bieb. FI. taur-cauc., II, p. 389 și III, p. 333; Kanitz. Pl. Rom., p. 200. — P. Orientalis folio oblongo incano 'Tourn. Cor., p. 43. — P, Persica. Pers. Ench., II, p. 40. — Aprilie, Maiu. Hab. Acest arbore propriu exclusiv Orientului, a fost citat până acum numai din Dobrogea și anume: Dm. Grecescu *) îl citează -Prin păduri, tufișuri în Dobrogea muntoasă: Greci, Cocoși, Ba- 1) Caragana frutescens DC. în România și importanţa sa. Bul, soc, de St. XXI, No. 1-2, 1912, 2) Prodromul florei române p. 547. 1819—1883. >) Conspecţul florei României, p. 222, 38 BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE ȘTIINȚE badag, lenisala«, iar Dm. Brandză 1), »în regiunea silvatică cu deosibire din Dobrogea septentrională“. Acest din urmă botanist in lucrarea sa » Vegetaţiunea, Dobrogei 2). la pagina 15—16 vor- bind de vegetaţia regiunei meridionale a Dobrogei spune „In compozițiunea acestor păduri, întră, în afară de Fag /Pagus syl- vatica L.) şi de Pirus elacaqnifolia Pall., cam tot aceleaşi specii lemnoase ca şi în pădurile din regiunea septentrională . . . «. Din cele citate mai sus, se poate deduce, că acest arbore, se părea a fi propriu numai pădurilor din nordul Dobrogei, prin urmare cu o arie geografică destul de restrânsă. (Fig. 1) In vara anului 1912, studiind pădurile din partea sud-vestică a Dobrogei, am întâlnit acest arbore aproape peste tot, și destul de abundent ca indivizi. Astfel l-am întâlnit în pădurile din jurul Esechioiului, în pădurile dintre Garvănu mic și Parachioi, mai rar în restul regiunei până la Hairanchioi, adică până la marginea de est a pădurilor. In această parte, ca și în nordul fDobrogei, 1) Flora Dobrogei ed. Ac. Române, p.,147. 2) Vegelaţiunea. Dobrogei. Ext. din Ann. Ac. Rom. seria II, tom. IV, secţ. Il. Bucureşti 1884. A BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE ȘTIINȚE 89 acest interesant arbore, ocupă poenele și luminișurile pădurilor, fie pe marginea lor, fie ca arbori izolaţi mici și piperniciţi în mij- Jocul lor. In pădurile din sud-vestul Dobrogei ca și în pădurile antestepei nordice, el atinge maximul de chircire și de pipernicire, arbori foarte adeseaori abiă ajungând până la 1 m.—1.50 m. de înălțime, sunt ramificaţi des și încă de la bază, cu ramurile strâămbe în mare parte uscate și acoperite cu lichene, care pun în evidență starea sa suferindă, datorită atât condiţiunilor climaterice cât și „celor de sol și subsol. (Fig. 1 şi 2). i “d 4 h , In partea nordică a Dobrogei, l-am mai întâlnit : în pădurile din jurul lui Ceamurli de sus, în pădurile dintre Ceamurili de sus (Fig. 2) şi Camena, cum și în acele dintre aceast din urmă cătun și Slava Rusă. Ar. geogr. Rusia meridională, Tauria, Anatolia orientală, Ar- menia turcească. Plumbago europaea L. Sp., 1, 215; Rouy. FI. Fr., X, p. 156; Gren. God. FI. Fr., II, p. 753; Coste. FI. Fr., III, p. 166; Boisc. FI. orient., IV, p. 875; Koch. Syn., ed. 3, p. 515; Vel. EL. bulg., 90 BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE ȘTIINȚE p. 461, Suppl., p. 245; Behb. FI. germ. exs., p. 191; Bertol. FI. ital., II, p. 431; Guss. Syn., |, p. 240; DGC. FI. Fr. II, p. 494; Desf. Al, Î, p. 171. Grec. Pl. de la Maced. (vil. de Monastir), p. 44; Grec. Pl. Maced. (vil. Monastir și Salonic)., p. 85.— P. la- pathifolha Willd. Enum., |, p. 198; M. Bieb. FI. taur.-caucas., III, p. 136. | Deser. Plantă. vivace, de peste 50 cm., înălţime, de un verde închis. Tulpina dreaptă, foarte ramificată, cu ramuri mai mult sau mai puţin subţiri și drepte. Tulpina și ramurile striat-anguloase, purtând frunze. Frunzele mai palide pe faţa inferioară, de un verde intens şi aspre pe faţa superioară, ondulate sau denticulate pe mar- gini, cele interioare obovate, atenuate în spre pețiol, cele mijlocii eliptice, amplexicaule, prezentând la bază, deoparte și de alta a tul- pinei câte un auricul larg și rotund, cele superioare sublanceolate sau lineare, scurt auriculate. Flori violete, grupate la început în spice scurte și dese, subcapitate, la vârful ramurilor; fiecare floare fiind însoţită la bază de câte 3 bractee verzi, glabre, lan- ceolat-ascuţite și plane, cea mediană fiind mai lungă ca celelalte două, dar mai scurtă ca tubul caliciului. Caliciul tubulos, pur-. tând pe partea sa externă și anume pe coaste peri glanduloți stipitaţi, adesea biseriaţi, cu 5 unghiuri care alterna cu 5 şanţuri, caliciul este terminat prin 5 dinţi drepţi, scurți și obtuşi. Corola hipocraterimorfă, întrecând caliciul, cu tubul subţiat și alungit, cu limbul de pâră la 1 c.m. lăţime, 5-partit, cu lobi oval-obtuşi, submarginaţi și orizontal întinşi. Stamine hipogine libere, dila-. “tate la bază, cu antere oblong-lineare. Stil cu 5 stigmate fili- forme. Frăct, o capsulă tare, ovoid-conică și de culoare neagră, deschizându-se la maturitate la vârf, prin 5 valve. Semințe api- culate, gălbui și negre la vâri.— Iulie-August. Hab. Această plantă am întâlnit-o pe o mică vale afluentă a văei Mangalia, la vest de izvoarele sulfuroase 1) și într'un număr destul de mare de indivizi, care formează pâlcuri mai mult sau mai puţin întinse, dezvoltate pe un sol bălan sau de stepă uscată. Ar. geogr. Europa meridională, din Portugalia până în Croaţia și Dalmația, apoi în Grecia, Macedonia, Bulgaria, ea caracteri- 1) In acelaş punct ea a fost întâlnită în vara anului 1912, 'de Zach. C. Panţu, care a adus planta vie, cultivată azi în grădina Botanică de la Cotroceni. BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE ȘTIINȚE Ol zează după cum se vede regiunea mediteraneană europeană. În Asia a fost întâlnită în: Anatolia, Siria, Palestina, Armenia, Transcaucazia, Persia boreală ; apoi în Africa boreală. Utricularia minor. L. Sp., 26; DC. FL. Fr., II, p. 574; Dub. Bot., p. 379; Lois. Gall, ], p. 14; Koch. Syn., ed. 3, p.501 ; Gren God. FI. Fr., II, p. 445; Rchb. FI. germ. exs., p. 386; Meister. Beitr., p. 24; Coste. FI. Fr, II, p. 518; Rouy. FI. Fr., XI,p.205; loseph Paczoski. Griindzuge der Entwickelung der Flora în Siid- west-hussland, p. 171 (rus); Types ot British vegetation. p. 190, 234, 262, 264 (1911). Descr. Plantă aquatică submersă, vivace, ierboasă, mică și sub- țire. Frunze toate asemenea, glabre, alterne, dicotom-multipartite, întins-resfirate în toate direcţiunile, cu ultimele diviziuni ca- pilare, abia sau nu denticulate, oval-suborbiculare în ceeace priveşte conturul lor ; toate sau numai unele prevăzute cu vezi- cule, adesea ori ele sunt reduse la 2-3 segmente, terminate prin vezicule. Veziculile, unele sunt purtate de frunze, altele de ramu- rile afile. Ramurile florifere sunt filiforme, de 1-11/. c. m. lungime, drepte, slab solzoase, cu bracteele ovale şi scurte, cu mult mai scurte ca pedicele florale. Flori 2-7, în grape laxe, cu pedunculi puţin răsfrânţi în timpul fructificaţiunii. Caliciul bipartit, cu bu- zele subacuminate și ovale. Corola mică (5-10 mm), personată, cu gâtul întredeschis, de un galben deschis, cu dungi roșcate pe palat; buza superioară e aproape plană, de aceeaș lungime cu palatul şi emarginată la vârf, buza inferioară mai mare, eliptică, cu marginele din spre extremitatea sa răsfrânte, întrecând cu mult buza superioară, deprimată în partea sa mijlocie. Către partea posterioară corola se prelungește într'un pinten scurt, dirijat înainte, obtus, conic sau ovoid, având lungimea egală cu lărgimea. Capsulă subgloboasă, deschizându-se la maturitate transversal deasupra bazei. Seminţe suborbiculare. — lunie- Septembrie. Hab. Această plantă am întâlnit-o destul de des, dar în tot cazul, ea este mai puţin abundentăc a Utricularia vulgaris L, cu care de cele mai multe ori trăiește împreună, submersă în apele limpezi și neocupate de stuh, ale gârlelor și bălților din delta Du- nărei, atât în partea sa cuprinsă între braţele Chilia și Sulina, dar mai ales între acesta din urmă și Sf. Gheorghe, 92 BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE ȘTIINȚE Resturile acestei plante împreună cu ale multor altora tot submerse sau plutitoare, duse de vânt şi îngrămădite de ii pe marginele grindurilor, iau parte la formarea plaviei. Ar. geogr. Europa mai ales în partea sa centrală și boreală. Carpinus Duinensis Scop. FI. carn., Il, p. 245, t.60; Koch. Syn., ed. 3, p. 555; Boiss. FI. orient., IV, p. 1176; Vel. FI. bulg., p. 513, Suppl., p. 254; Ledeb. FI. ross., III, p. 587; DC. Prod,, 16 part., II, p. 127; Sehlechtd. Lang. Deutsch, X, f. 970 ; Grec. Consp. fl. Rom., p. 529; Brand. Prod. îl. rom., p. 214; Kanitz. Pl. Rom. p. 114; Panţu. Pl. cunoscute de pop. rom. p. 264; Contrib. la stud. faunei, florei și geologiei ţării. Publ. soc. natur. din Rom., No. 3. p. 34. — (. orientalis. Lam. Encyel. mâth., ], p. 707; Rehb. Icon. germ., XII, f. 1298; M. Bieb. FI. taur-eauc., I, p. 405. — Aprilie-Maiu. Vulg. Sfineac, Grăbăr. Hab. Carpinus Duinensis, în Dobrogea pentru prima oară a fost citat do Zach. GC. Panţu !) »Murfatlar în pădure“. E lucru foarte curios, cum de nu le-a atras atenţiunea celor cari au cu- treerat Dobrogea, urmărind studiul vegetaţiunei sale, acest arbore care este atât de frecuent și care se deosibește încă de departe de cealaltă specie, prin portul său mai scundicel, prin ramificaţia sa deasă, prin frunzele sale mai mici şi de un verde deschis, iar în timpu! toamnei târzii și iernei prin perzistenţa fructelor sale, în fine mai de aproape, prin fructul său însoţit de o bractee în- treagă și dințată, prin seminţele sale mai mici, etc. Carpinus Duinensis Scop 2), se întâlneşte peste tot în pădurile din nordul Dobrogei, de la Măcin până la Mahmudia şi Hagighiol, în spre nord ajungând până aproape de Dunăre, iar în spre sud până aproape de marginea pădurilor. El este foarte răspândit mai ales în porțiunile cari mărginesc stepa sau în stepa cu păduri (antistepa), câte odată fiind așa de abundent, că aproape singur formează ve- getaţia lemnoasă a pădurilor (Fig. 3). Tot așa de abundent este și în %) Contribuţiuni la studiul faunei, florei şi geologiei țării. Publicaţiunile societăţii naturaliș- tilor din România, p. 3%, No. 3, București, 1902, în articolul intitulat: »Plante vasculare din Dobrogea culese de d-l Ștefan Zottu, determinate de Zach. C. Panţuc 2) Voiu reveni asupra acestei specii şi a genului întreg, cu o lucrare mai detaliată »Mono- gralia genului Carpinus în România. BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE ȘTIINȚE 03 regiunea împădurită din sud-vestul Dobrogei, unde de la Ostrov, sau mai bine zis de la graniţa din spre Silistra ajunge până la est de Adamelisi și Hairanchioi, apoi de la graniţă până la Ivri- nez (în spre nord). In centrul Dobrogei, l-am întâlnit în stufişul de pe malul expus în spre nord a văei Carasu, în fața stațiunii Mircea-Vodă. In restul ţării, el a fost menţionat de Dm. Grecescu !) „Păduri pe dealuri, tuferișe. Vârciorova, dealurile Stârminei., iar Brandză ?) „Prin pădurile și tuterișurile montane de la Vârcio- rova ! mai frequent de cât specia precedentă“ (C. betulus. LL). (Fig. 3) Eu l-am mai întâlnit : în judeţul Telorman, în crângurile de pe malurile râului Vedea, în apropiere de stațiunea Țigănești, la sud de Alexandria, apoi în judeţul Buzău, pe dealurile de la nord de Nenciuleşti, pe coasta expusă în spre sud a văei Păcura-Mare între Jelbești și Fundu-Sărăţei, pe dealul dintre această din urmă comună și Merei, în această din urmă parte, în asociaţie pe ici, 1) Conspectul florei României, p. 529. 2) Prodromul florei române, p. 214. 94 BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE ŞTIINŢE pe colo cu Rhus Colinus [.. Acest arbore, după cum se vede din cele enumerate mai sus, este mult mai răspândit de cum se cre- deă până acum, întâlnindu-se mai în totdeauna, în pădurile din antestepă, având ca tovarăș nedespărţit pe /razinus Ornus Li. și pe hhus Colinus Li. Ar. geogr. Italia boreală și medie, Sicilia, Stiria, Carintia, Is- tria, Dalmația, Bosnia, Herţegovina, Croaţia, Slavonia, Banat, Transilvania, Muntenegru, Albania, Macedonia, Serbia, Bulgaria, Tauria. Solanum miniatum Bernh. ap. Willd. Enum. hort. berol., [, p. 236; Ledeb. FI. ross., LII, p. 189; Dunal în DC. Prod. XIII, sect. I, v. 56; Boiss. FI. orient., IV, p. 284; Hallier. FI. v. Deu-. tschl., VI, t. 1598 ; Nyman. Consp., p. 526; Simonkai. Enum. fl. Trans., p. 410; Wettstein in Eneler. Nat. Pilanzenfamilien, IV, Teil. Abteilung -3 b, p. 22; Koch. Syn., ed.3, p. 440; Grec. Consp. fl. Hom., p. 42; Brand. Prod. Îl. rom.,p. 341; Panţu. Contrib. la fl. Bucur., 1V., p. 59; Rehb. FI. germ. exs. p. 391. — S. mintatum Mert. et Koch. după Coste. FI. Fr., II, p. 614.—S. nigrum var. miniatum Mert. et Koch. Deutsch. fI., II, p. 231.— S. nigrum *p miniatum Mert. et Koch. după Gren. God. FI. Fr., II, p. 543. — S. nigrum f minialum Bernh. după Vel. FI. bule, p. 406. — S. nigrum L. var. miniatum Bernh. hehb. Icon. Îl. germ. et. helv., XX, 7, î. 11, f. III și IV. — S. alatum Moench. Meth., p. 474; Beck. FI. v. Nieder-Oesterreich., p. 955; Garcke. III. FI. v. Deutsch., p. 626; Houy. FI. Fr., X, p. 366, îl consideră ca o rassă de la subspecia $. nigrum; de asemenea Panţu în “ Contrib. la stud. faunei, florei și geologiei ţărei. Publ. Soc. nat. din România No. 3, p. 44 din 1902. —S. villosum Mill. Dict., ed. 3, n% 2, non Lamk. S$. rubrum Gilib. FI. Lith., I, p. 38, non. L.—S. puniceum Gmel. FI. bid., IV, p. 176.—lulie- August. Hubit. In Dobrogea această plantă a-fost citată pentru prima oară de Zach. C. Panţu 1) »Constanţa la vii«, eu am întâlnit-o, în locurile de cultură și pe marginea drumurilor, foarte abun- dentă pe câmpia de la sud de Hairauchioi (judeţul Constanţa) și în insula Şerpilor câteva exemplare. In restul ţărei a fost întâlnită 1) Contribuţiuni la studiul faunei, florei şi geologiei ţării. Publicaţiunea soc. naturaliștilor din România n” 3, p. 44. 1902. “BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE ȘTIINȚE 95 de: Dm. Grecescu 1) „prin locuri de cultură și miriști vechi. Bu- curești, Herăstrău« ; Brandză ?) „Prin locuri ruderale.— In Mus- cel pe vârful deaiului Moţoiu« ; Panţu 3) „pe locuri de cultură, pe drumuri, lângă păduri. Mănăstirea Tigănești, pe lângă pădurea "Țigănești, în apropiere de satul Ţigăneşti«, în fine, eu am mai aflat-o la Podoleni, în apropiere de curtea boerească (judeţul Neamţu). Ar. geogr. Europa medie şi australă, Nubia, Siria, Persia. Saturea coerulea Janka in Kanitz. Pl. rom., p. 9%; Brand. FI. Dob., p. 316; Grec. Consp. fl. Rom. p. 462; Vel. FI. bulg., p.465; Suppl., p. 236; Panţu. Contrib. la stud. faunei, florei și geologiei țărei, No. 3, p. 45.—lunie-August. Hab. Această plantă a fost citată până acum numai din Do- brogea, și anume: Dm. Grecescu 4) »Stânci aprice. Munţii de la Măcin pe Suluc, în Dobrogea« Dm. Brandză >) „Locuri aride, pe marginea drumurilor, la Caraomer, pe muntele Belve și pe lângă Concodii (Janka), în fine, Panţu 6) » Murfatlar, pe coastele dealuri- lor«. În vara anului 1912 eu am întâlnit-o în partea sudică a Dobregei, anume pe coasta expusă în spre nord și cu sol sche- let a văei Cheragi, între Cheragi și Sarighiol, în asociaţie cu Salvia “sp. Genista Albida Willd, etc. Din cele de mai sus reese clar că Saturea coerulea, cel puţin după datele ce posedăm azi, este o plantă, propriu numai Bul- gariei și României (Dobrogea). Ar. geogr. Bulgaria. Ephedra distachya. L. Sp., p. 1472; Coste. FI. Fr., III, p. 279; Gren. God. FI. Fr, III, p. 160; Koch. Syn. ed. 3, p. 974; Vel El bul p:4520, Suppl, -p. 2579 Boiss BlE'orient, V, p. 713 ; Grec. Consp. îl. Rom., p. 536; Gouan. Hort., p.510; e DC. Fl. Fr., LII, p. 281 : Guss. Syn., Il, p. 637; Rehb. FI. germ. exs., p. 156 (el face două specii diferite FE. monostachya şi /. 1) Conspectul florei României, p. 421. 2) Prodromul florei române, p. 344. 5) Contribuţiuni la flora Bucureştilor, ia 59. An. Ac. Rom. seria. II, tom. XXXIV, 1912. 2) L, e. mai sus. (2) p. 462. 5) Flora Dobrogei, ed. Acad. rom. p. 316. București 1898. 5) Contribuţiuni la studiul faunei, florei și geologiei țării. Publicaţiunea soc. naturaliștilo r din România, No. 3, p. 45. r 95 BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE ŞTIINŢE distachya); Asch. Graeb. Syn. d. Mitteleur. fl., |, p. 259; E. Vul- garis Rich. Comm. Conif. Cye., p. 26; Parlat. in DC. Prod., 16 part., IL, p. 354; loseph. Paczoski. Grundzuge der Entwickelung der Flora in Sidwest-Russland, p. 225 și 331 (rus) ; Schiţă asu- pra vegetațiunei districtului Nipru, guv. Tauric, p. 152 (rus); Catalogul plantelor culese de 1. Z. Rebkowim în anul 1898. în districtul Cherson, p. 29 (rus); Zelenetzki. Schiţă asupra cerce- tărilor botanice din guv. Basarabiei, p. 55 (rus) ; Brand. FI. Dob., p. 386; Parl. FI. ital., 1V, p. 101; Nyman. Consp. p. 677, Suppl., p. 285 ; Richter. PL. eur., |, p. 8, incl. E. Helvetica. — E, poly- gonoides. Pall. FI. voss., Il, p. 87, t. 83. — LE. monostachya. L, Sp., p. 1472; M. Bieb. FI. taur.-cauc., II, p. 472. — Bf. Gerar- diana. Wall. — E. helvetica. C. A. Meyer. Monog. ephed., p, 87 £. 10. — E. minor. Host. FL. Austr., II, p. 674. — E. maritima. St. Lager. Cat. fl. Rhone. p. 687. £. maritima minor. 'Tournet. Instit, app, 663. — Wva marina Monspeliensium. Lob. Icon. 796. (Gren. God.). — Aprilie-Maiu. Hab. Această mică plantă, unica reprezentantă la noi în ţară a Gnetaceelor, a fost citată până în prezent de: Dm. Grecescu 1) „Locuri aprice arenoase pe ţărmi maritimi la Sulina«, Dm. Brandza ?) „Pe stâncile muntelui Sepeljin la Bașchioi, în dunele "de la Mamaichioi«, G. Macovei şi I. C. Constantineanu la Topal. ku am aflat-o, şi incă foarte abundentă, pe dunele de nisip din pădurea Lete (delta Dunărei), servind a consolidă nisipurile sbu- rătoare. | Ar. geogr. Franţa, Spania, Corsica, Sardinia, Italia australă, regiunea Danubială, Rusia australă, Siberia, etc. Helodea sau Elo lea canadensis in Mich. FI. bor. Am., |, p. 20; Carp. Monatsb. Berl. Ak., p. 45; Pringsh. Jahrb., I, p. 436, 499; Richter. Pl. eur., 1, p. 21 Nat. pfl., II, 1, p. 250, £. 184, C-F; Coste FI. Fr., III, p. 290; Rouy. FI. Fr., XIII, p. 15; Asceh. Graeb. Syn d. Mitteleur. fl., ], p. 401; loseph Paezoski. Gmudzige der Entwickelung der Flora in Sudw. st-Russland, p. 127 și 172, (rus). Material pentru flora părţei septentrionale a guv. Tauric, p. 33, (rus), Schiţă asupra vegetaţiunei districtului Nipru, guv. Tauric, 1) Conspectul florei României, p. 536. 2) L. e. mai sus (4) p. 386. BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE ŞTIINŢE -97 p. 131 (rus); Types of Britich vegetation, p. 190, 191 şi 226 (1911). G. Macovei și I. Scriban. An. sc. de VUniversite de Jassy „t. III, fasc. 4. 1906. — Udora canadensis Nutt. gen. Amer., II, p. 242: Torrey. FI. New-York., II, p. 246. — U. verticillata Spr. Syst., |, p. 170; Rchb. Icon., VII, t. LIX, f. 105. — U. occidentalis Koch. Syn., ed. 3, p. 582. — Anacharis Alsinastrum Babington. Ann. and mag. nat. hist., VII, p. 81; Nyman. Consp., p. 678, Suppl., p. 285. — A. Nuttalli Plauch. Ann. sc. nat. ser. 3, XI, p. 75. — A. canadensis A. Gray. Man. bot. north. Un, St., ed. 2, p. 4] ; Ioseph . Paezoski. Schiţă asupra vegetaţiunei îi str e Riu. guv. Tauric, p. 131 (rus) (non Planch). — Serpicula occi- dentalis Pursh. FI. Am. sep., ], p. 33. — S. verticillata Muhlem- berg. Cat. pl. Am. sept., p. 84. — Hydrilla verticillata Roxb. Co- rom., î. 164 (sub Serpicula); Boiss. FI. orient., V, p. 8. — Mai- A uti Hab. Această plantă acuatică submersă, . cărui punct de origină este America de Nord (Statele-Unite și Canada), s'a introdus în Europa nord-vestică, cam pe la 1836, răspândindu-se apoi în tot restul Europei, mai ales în partea sa mijlocie și nordică. Oricare ar fi modul său de diseminare, se constată o întindere a ariei sale geografice și o uşoară aclimatizare chiar în țările ceva mai sudice. In România pentru prima oară a fost menţionată de G. Macovei „şi I. Scriban !) în lacul Crapina, și anume în zona cu Potamoge- _ton sau în luminișul lacului. Eu am întâlnit-o 2) în vara anului 1912 în gârla Litcov, aproape de cătunul cu acelaș nume, în ale cărei ape limpezi, lin curgătoare sau stătătoare, după cum nivelul Dunărei este mai ridicat sau mai scăzut și la 0.50—4= sub nivelul apei, ea formează desișuri, adesea greu de străbătut pentru lot- cile pescarilor, constituind un al doilea obstacol pentru aceștia ; primul, destul de serios, fiind insulele plutitoare de plaur, cari purtate de vânt, foarte adeseaori obturează complect gârlele, sin- gurele căi ale pescarilor, cari de cele mai multe ori sunt nevoiţi să aştepte, ca tot vântul să le destupe calea și astfel să poată trece. Ar fi foarte interesant de urmărit răspândirea acestei plante în: gârlele și bălțile noastre mai ales în cele din Deltă, unde eu, timp 3) An. Se. PUniversite de Jassy, t. III, fase. 4, 1906. 2) In escursiunile ce am făcut, însoţind pe botanista engleză Marietta Pallis. aj 98 BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE ȘTIINȚE de aproape două săptămâni cât au durat escursiunile, nu am în- tâlnit-o decât în punctul mai sus menţionat, căci prezența sa, admițând răspândirea sa graţie navigaţiunii, ar puteă până la un punct să ne deă indicaţiuni asupra schimbărilor suferite de bra- ţele Dunărei și ale gârlelor mari, navigabile altădată, cum este gârla Litcov, care odată probabil formă unul din braţele destul de importante ale Dunărei, şi care incepând din braţul Sulina cam în dreptul milei 36, mergeă în spre est până în apropiere de lacul Ciubida, iar de aci se dirijă în spre sud deschizându-se in braţul Sf. Gheorghe mai la est de gura canalului Regele Carol 1. Azi acest presupus braţ al Dunărei, este aproape complet obte- nat prin depuneri de aluviuni la ambele sale capete, mai ales la cel sudic, unde este redus la un mic șanț, puţin profund și de peste 1 lărgime, pe când în partea sa mijlocie și în special în porţiunea dintre lacul Ciubida și până mai jos de Litcov, el este destul de larg şi cu apa foarte adâncă, putând fi chiar azi navi- gabil pentru vase mici. Ar. geogr. America de nord, unde este endemică ajungând până în California și nordul Carolinei. In Europa, insulele Britanice, Franţa, Germania, Danemarca, Suedia și Norvegia, Rusia, Italia. In Asia, India orientală, China, Japonia. Insulele Africei orien- tale. Australia (Noua Olandă, Tasmania, Noua Zeelandă). Najas major All. FI. pedem., II, p. 221; Gren. God., FL. Fr., III, p. 322; DC.FI.Fr., II, p. 587, Dub. Bot., p. 441 ; Boiss. FI. orient., V, p. 27; Rouy. FI. Fr., XIII, p. 294; Koch. Syn.,ed.3, p. 589; Roth. Tent. fl. germ., II, p. 499; Richter. Pl. eur., 1, p. 17; Engler. u. Prantl. Nat. Pflzfam., II, pag. 215, f. 165; Coste. FI. Fr., INI, p. 428 ; Ioseph Paczoski. Grundziige der Ent- wickelung der Flora in Siidwest-Russland, p..168 (rus), Schiţă asupra vegetaţiunei districtului Nipru, guv. Tauric, p. 139 (rus), Material pentru flora părţei septentrionale a guv. Tauric, p. 56 (rus) ; Grec. Supl. la Comp. fl. Rom., p. 190; Vlădescu. Contrib. la fl. Rom. Bul. erb. Instit. Botanic din București No. 1,pag.163; Popovici. Une famille de Phanerogames qui n'est pas encore citee dans la flore roumaine. Ann. sc. de Univ. de lassy (1901). — N. marina L. Sp., ed. 1, p. 1015 ; Asch. Graeb. Syn. d. Metteleur. f., 1, p. 368 ; Nyman. Consp., p. 685. Suppl., p. 289; Vel. FI. BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE ŞTIINŢE 99 bulg., p. 522; Recb. FI. germ. ex., p. 150 ; Panţu Contrib. la fl. Bucur., Î, p.21 ; N. Marina und N. minor in Rum. Bul. soc. de St., an. X, No. 6 (1902).—N. marina « L. Sp., p, 1441. — N. monos- perma Willd. Sp., IV, p.331. — N. fluviatilis Lam. Dict., IV, p. 416.—N. tetrasperma Willd. a. a. 6.—Ittnera Najas Gimel. Bad., III, p. 590, t. 3.—lunie-Septembrie. Haob. Până în prezent această mică plantă acuatică, submersă, a fost citată din următoarele localităţi : Vlădescu!) „In lacul He- răstrău și în Colentina la Băneasa lângă București«, Panţu?) „Băneasa lângă București în apa Colentinei, pe lângă podul dru- mului de fier, în apropiere de pădurea de la capătul șoselei Ki- seleft«, iar în Dobrogea a fost menţionată numai de Popovici?) în lacul Mangalia, la comunicarea lui cu Marea. Eu, în excursiunile ce am tăcut in delta Dunărei, în anul 1942, insoțind pe botanista engleză Marietta Pallis, am întâlnit această plantă destu! de des, și anume în gârla Sviștosfca, în vecinătatea Chirhanalei Mosorale, prin urmare, foarte aproape de Mare și în ape puţin salmastre, în regiunea care este necontenit aluvionată de apele braţului Chilia şi unde apele sunt aproape în perma- nenţă turburi, spre deosebire de toate celelalte localităţi din inte- riorul deltei, pe care le voiu cită mai jos, și unde apele sunt dulci și limpezi. In afară de această localitate am mai întâlnit pe Najas major All. în gârlele de la vest de com. Letea, apoi, pe gârla care începe din brațul Sulina lângă Carmen-Sylva și merge până în lacul Ciubida, în acest din urmă lac, în fine în gârla Litcov. Peste tot ea se întâlnește în apele stătătoare, sau lin curgătoare, limpezi și destul de profunde, formând de obiceiu mici asocia= țiuni aproape curate. Ar. geogr : Europa, Asia temperată, și tropicală, Algeria, Insu- lele Canare, Reunion, America boreală, Brasilia, Australia. Najas minor All. FI. pedem., II, p. 221 ; Vel. FI. bulg., p.522; Boiss. FI. orient., V, p. 28 ; Koch. Syn., ed. 3, p. 589; Coste. Fl. Fr., INI, p. 429; Richter. Pl. cur., |, p. 18; Asch. Graeb. Syn. d. Mitteleur. îl., |, p. 374: Rehb' FI. germ. exs., p. 151; Panţu. „"1) Contribuţiune la flora României. Bul. erbarului Institutului Botanic din Bucureşti, No. Î, p. 162, 1901 2) Contribuţiuni la flora Bucureștilor, [, p. 21, 1908. 3) An. se. de PUniversite de Jassy, t. 1, fase. 3, 1901. 100 BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE ȘTIINȚE Najas marina und Najas minor in Rum., Bul. soc. de St., an. X, No. 6 (1902), Pl. cunosc. de pop. rom., p. 135; Grec. Supl. la: Consp. fl. Rom., p. 190; DC. FI. Fr., II, p. 587; Dub. Bot. p. 444, Lois. Gall., I[., p. 318 ; loseph Paczoski. Schiţă asupra ve- getaţiunei districtului Nipru, guv. Tauric, pe 139 (rus); Rouy. FI. Fr., XIII, p. 295.—N. marina $ L. Sp. pl., ed. 1,p. 1015.— N. subulata 'Thuill. par. 510.—N. fragilis Rost. et Schm. FI. Sed., p. 282.—Caulinia [ragilis Willd. Sp., IV, p. 182 și Mem. Ac. Berol., p. 87; Gren. God.Fl. Fr., III, p. 322; Zelenetzki. Schiţă asupra cer- cetărilor botanice din guv. Basarabiei, p. 69 (rus); Nyman. Consp., p. 685, Suppl., p. 289.—C. minor Coss. et Germ. FI. Paris, p. 575.— Itinera minor (mel. Bad., III, p. 592, t. 4.—lunie-Septembrie. Vulg. Inariţă. Deser. Plantă, erboasă acuatică, de un verde închis, foarte sub- țire, formând de obiceiu mici tufe, izolate sau în asociaţie cu alte plante acuatice. Tulpina are lungimi variabile, aproape fili- formă, difuză, dicotom-ramilicată şi nespinoasă. Frunze opuse sau ternate, transparente, înguste (până la 1 mm. lăţime), liniare (1—2 em. lungime), rigide, mai mult sau mai puţin încovoiate în jos și sinuat-denticulate pe margini, cu mici dinţi mu- cronaţi ; frunzele superioare fasciculate ; vaginele fin-ciliat-den- ticulate. Fleri monoice reunite în glorerule la subțioara frun- zelor ; cele mascule serile cu o singură stamină, înconjurată de o spată tubuloasă, umilată la mijloc, deschisă și denticulată (cu 2—3 dinţi) la partea superioară, antere oblongi, subţiate către partea inferioară întmun filet gros, uniloculare și fără valve. Flo- rile femele reduse la un ovar, sesil, oblong, unilocular, uniovulat, lipit de perigonul spatiform, 2 stile perzistente. Fruct tare, elip- soid-cilindric, acuminat (2—3 mm. lungime și */, mm. gro- sime), cu o singură sămânță. Sămânţa,: acoperită de spată, cu o coaje subţire și striată în lungime. FHab. Această mică și interesantă plantă acuatică, până în pre- zent a fost menţionată numai din partea cisdanubiană a ţării şi anume : Dm. Grecescul) „Pe Colentina în heleşteul Fundeni- Mărcuţa+, iar Zach. C. Panţu?) în mai multe localităţi din jurul „_4) Supliment la Conspectul florei României, p. 190. 2) Contribuţiuni la flora Bucureştilor, fase. I, p. 22. BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE ȘTIINȚE 101 Bucureștilor. In Dobrogea, cercetând, tot ce s'a scris asupra ve- getaţiei ei, nu am aflat nimic relativ la această specie. In vara anului 1912, în excursiunile ce am făcut în delta Dunărei, am întâlnit-o în gârlele de la vest de comuna Letea, din porţiunea deltei cuprinsă între braţele Chilia și Sulina, apoi în gârla Litcov, între Sulina şi Sf. Gheorghe, preferind luminișurile gârlelor şi lacurilor, cu apă profundă, limpede și stătătoare sau lin curgă- toare, unde formează de obiceiu mici asociaţiuni aproape curate. Resturile acestor două specii, împreună cu ale multor altora (submerse, emerse sau plutitoare), duse și depuse de vânturi pe marginele gârlelor și bălților, formează plavia. Ar. geoyr. Franţa, Italia septentrională și medie, Germania, Serbia, Austria, "Tesalia, Bulgaria, Pusia medie și meridională, Asia Mică până în Persia, India, Japonia, Africa boreală. Triglochin maritimum L. Sp., 483; DC. FI. Fr., HI, p. 192; Dub. Bot., 438; Lois. Gall., I, p. 265; Gren. God. FI. Fr., III, p. 310; Asch. Graeb. Syn. d. Mitteleur. fl., 1, p. 376; Rouy. FI. Fr., XIII, p. 270; Boiss. FI. orient., V, p. 13; Koch. Syn., ed.3, p. 582; Coste. FI. Fr., II, p. 441; Rehb. Fl. germ. exs., p. 9%; Nyman. Consp., p. 680. Suppl., p. 286; Richter. Pl. eur., IL, p. 19; Ioseph Paczoski Griindzuge der lintwickelung der Flora in Sudwest-Hussland și Schiţă asupra vegetaţiunei districtului Nipru guv. Lauric p. 1383 (rus); Zelenetzki. Schița asupra cercetărilor botanice din guv.: Basarabiei, p. 70 (rus); loseph Paczoski. Ma- terial pentru flora părţei nordice a guv. Tauric, p. 55. (rus) şi Lista plantelor culese de I. Z. Rebkowim, în anul 1898 din dis- trictul Cherson, p. 27 (rus). — 7. Ani şi TI. Rogneri C. Koch. Linn. XXII, p. 272. -Descr. Plantă ierboasă bisanuală de 2—3 d. m. înălţime, robustă, cu rizom oblic, lipsit de frunze în partea sa bătrână, acoperit în partea mai tânără, cu resturi membranoase ale vechilor frunze și cu rădăcini fibroase. Frunzele lineare, puţin cărnoase, semicilin- drice şi canaliculate în partea lor de sus, drepte, cu puţin mai scurte ca tulpina, dilatate și prevăzute la bază cu o ligulă întreagă. Flori numeroase în grape spiciforme, dese, cu - pidicelele scurte, orizontale sau oblic-erecte, nebracteate, având în general aproape lungimea fructului. Perigonul cu 6 diviziuni verzi-gălbii, libere, 102 BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE ȘTIINȚE ovale, concave și caduce. Stamine 6 inserate la baza diviziunilor perigonale, cu antere subsesile și dorsifixe. Stigmate sesile și scurt păroase. Ovar format din 6 carpele elipsoide, uniloculare, fertile, fixate pe prelungirea cu 3 muchi a axei. Fruct capsular ovoid, cu 6 unghiuri separate prin tot atâtea șeanţuri ; la maturitate car- pelele se aesfac de prelungirea axei, de jos în sus, deschizându-se dealungul suturei ventrale. Seminţe drepte, câte una în fiecare loje. - - Maiu-Septembrie. Hab. Pe nisipurile umede şi puţin sărate, chiar în mlaștini cu apă puţin adâncă, de pe partea dreaptă a lacului Mangalia, la deschiderea sa în Mare în această parte el ze întâlnește în mare abundență. Ar. geogr. Europa boreală și medie din Britania și Scandinavia până în Rusia, și din Portugalia, prin Spania, Italia centrală, Dalmația până în regiunea danubială inferioară, Asia occidentală şi boreală, Africa și America boreală. Scirpus littoralis Schrad. FI. germ., Î, p. 142, t.5,f.7;Dc. FI. Fr., VI, p. 300; Mert. et Koch. Deutschl. fl., I, p. 436; Dub. Bot., p. 486; Lois. Gall., I, p. 36; Salis. FI. ad bot. zeit., p.476; Bertol. FI. ital., Î, p. 294; Parlat. FI. ital., II, p. 91; Koch. Syn., ed. 3, p. 644; Nyman. Consp., p. 764; Richter. Pl. eur., Î, p.140; Boiss. FI. orient., V, p. 382; Asch. Graeb. Syn. d. Mitteleur. fl., Ila, p. 318; Coste. FI. Fr., [Il, p. 474; Rouy. FI. Fr., XIII, p. 319. — S. triqueter Gren. God. FI. Fr., III, p. 373 (non L). — 8. fimbrisetus Delile. Deser. fl. d'Egypte, p. 177, t. 7, f. 1. — S. pec- tinatus Roxb. Ind., I, p. 220. — S. aegyplhiacus Deesne. Ann. sc. nat., II, ser. IV, p. 196. — Pimbristylis muc'onata Vahl. Emun., II, p. 293. — Heleogiton littorale Rchb. FI. germ. exs., ÎI, p. 78. — Malacochaete hittoralis și M. pectinata Nees Linnaea, IX, p. 292: — Sehoenoplectus hltorahs Palla. Verh., Z. BR. G. Wien. Sitzb. XXX VIII, p. 49. | Deser. Plantă acuatică, vivace, de peste 1 m. înălţime, cu ri- zom stolonifer fibros, pe care se ridică tulpini, drepte, simple, robuste, îngroșate în spre bază și netede; prevăzute în tot lungul lor cu câte trei muchi, cu unghiuri ascuţite şi cu feţe plane. Către partea inferioară, tulpinele, mai ales cele tinere, poartă teci ter- minate prin limburi scurte foliacee de asemenea trigonale, la cele “BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE ŞTIINŢE 103 mai în vârstă tecile sunt alile. Către partea lor terminală ele poartă spicule numeroase, destul de groase, multiflore, ovoid- oblonge, brune, cea mai mare parte pedicelate, constituind o in- florescență lexă, paniculat-fasciculată, fiecare fascicol fiind pre- văzut la bază cu câte trei bractee verzi, foarte neegale și cu câte trei muchi. Inflorescența este în general dreaptă sau aproape dreaptă și în totdeauna întrecută de bracteea care prelungeşte tulpina. Solzi florali, inbricaţi de toate părţile, egali sau 1—2 cei mai inferiori, mai mari ca ceilalți și sterili, larg-ovaţi, concavi, netezi, slab emarginaţi și scurt mucronaţi, cu lobi laterali obtuși, neciliaţi sau slab denticulaţi la vârf, bruni, palizi şi membranoși pe margini. Stamine 3, cu antere terminate printr'un mic mucror, obtus și ciliat. Stil filiform, nearticulat și caduc. Stimate 2, glabre. Achene brune, netede și lucitoare, ovoid-sub orbiculare, mucro- nate, trigonale cu feţe plan-convexe. Ele sunt prevăzute la bază cu câte patru solzi hipoginilineari, de aceeaș lungime cu achenele, și având pe margine peri pectinaţi îndreptaţi în sus.-Maiu-August. Hab. Această plantă am întâlnit-o în bălțile de la est de Sviş- tofea și anume în partea vecină cu marea, care este necontenit aluvionată de apele brațului Chilia. In această parte, Scirpus lt- toralis Schrad. formează în totdeauna asociaţiuni mai mult sau mai puţin întinse, dese și curate, fie rezemate pe alte asociaţiuni de plante acuatice, fie ca pâlcuri izolate de toate părțile în mij- „locul apelor. | Ar. geogr. Peninsula Iberică, sudul Franţei, Italia inclusiv in- sulele, Peninsula Balcanică; Africa de vest, Egipt; Asia A ua Siria, Afganistan, India) ; Australia. Molinie serotina Mert. et Koch. Deutsch. fl., I, p. 585; Koch. Syn., ed. 3, p. 702; Coste. FI. Fr., IU, p. 618; Grec. Consp. Îl. Rom., p. 624; Brand. Prod. fl. rom., p. 496; Schlechtd. et Lang. Deutsch., 8, p. 717; Gaud. Helv.. I, p. 217; loseph Paczoski. Grundzige der Entwickelung der Flora in Sidwest-Husland, p. 33 (russ). — Diplachne serotina Link. Hort. berot., Î, p. 155; Gren. God. FI. Fr., III, p. 559; Rchb. FI. germ. exs., p. 41; Vel. FI. bulg., p. 613, Suppl.,p. 296; Boiss. FI. orient., V, p. 562; Asch. Graeb. Syn. d. Mitteleur. îl., II b, p. 339; Niman. Consp., p. 819, Suppl., p. 336; Richter. Pl.eur., Î,p. 72; Guss. Syn., |, 104 BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE ȘTIINȚE p. 92; Parl. FI. ital., 1, p. 365. — Festuca serotina. L. Sp.,p. 111; DC. FI. Fr., II, p. 46; Dub. Bot., 619; Lois. Gall., I, p. 86; Ber- tol. FI. ital., I, p. 621. — Agrostis serotinus LL. Mant., p. 30. — Melica nodosa Pill. et Mitterbach. Reise, p. 143. — Bromus strictus Scop. Carn., |, p. 19. — Schoenodorus serotinus Ian u. Schult. Syst., II, p. 702. Descr. Plantă ierboasă, tare, vivace și glabră, de până la 70 cm. înălţime. Rizom repeut, nodoros, gros și tare, purtând pe partea sa inferioară rădăcini lungi, iar pe cea superioară tulpini aeriene, dintre cari unele fertile (florifere), altele sterile acoperite peste tot. de tecile frunzelor. Tulpina (culm), dreaptă, simplă, la bază cu numeroși muguri, din cari se vor dezvoltă alte tulpini în anul viitor ; iar în sus acoperită de tecile frunzelor până sub panicul, cu numeroase noduri. Frunze linear acuminate, tari, aspre şi în general scurte ; cele din partea inferioară oblice față de tulpină la începutul lor plane, apoi către extremitate puţin convolute ; cele caulinare superioare, aproape orizontale chiar puţin patente, mult mai scurte și mai tare convolute, cu ligulă scurtă, truncata formată din peri scurţi. Inflorescenţa, panicula dreaptă, scurtă, laxă, violacee, cu ramuri solitare, (câte una la fiecare nod), goale pe o mică distanţă (lipsite de spicule), puberulente. Spicule linear- oblongi, violacei, cu 3—6 flori, lax. distihe și căzătoare, cu axa sub flori puberulă. Glume neegale, oblongi ascuţite, cu 1—3 nervure, carenate, membranoase pe margini și mai scurte ca flo- rile. Glumela inferioară cu 5 nervure, carenată și terminată prin- tr”o aristă foarte scurtă ; cea superioară bicarenată. Stamin 3, cu antere negricioase. Stigmate laterale, de asemenea negricioase. Fruct cariopsă fuziformă, glabră, cu un slab pb — Tulie- Septembrie. Hab. Această plantă, ne mai menţionată de nimeni până acum în Dobrogea, a fost întâlnită de I. Prodan 1) pela Măcin-Ghecet în locuri uscate și arenoase, pe la Cernavoda la cuptoarele de var, printre sfărămaturile stâncilor calcaroase. Cu totul separat de Prodan eu am întâlnit-o, printre sfărămăturile stâncilor cal- 1) Iuliu Prodan, profesor la gimnaziul din Zombor, Ungaria, sa ocupat de câţiva ani cu stu- diul florei române și mai ales al Dobrogei, unde a găsit lucruri foarte interesante. BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE ȘTIINȚE 105 caroase de pe coasta de est a văei Sevendic, la nord de micul cătun Sevendic (judeţul Constanţa). După cum se vede din cele arătate mai sus, această plantă, preferă locurile uscate, dar mai ales îi place solurile schelete calcaroase. In afară de Dobrogea, unde abia acum sa semnalat, Molinia serotina, a mai fost întâlnită de Dm. Grecescu!) „Pe coaste și prin locuri tari pietroase, Vârciorova, Severin, Fălciu, iar Dm. Brandză ?) »Pe colinele aride. La Roman, Bacău, Vaslui ; pe lângă Bârlad la Dumitreşti«. Ar. geogr. Huropa australă şi medie (Franţa, Elveţia, Germa- nia australă, Italia, Dalmația, Bulgaria, Rusia australă) ; Trams- caucazia, Armenia. Ceterach officinarum. Willd. Sp., V, p. 136; DC. FI. Fr., II, p. 556: Gren. God. FI. Fr., III, p. 262; Coste. FI. Fr., III, p. 681; Vel. FI. bulg., p. 465; suppl., p. 307; Lois. Gall., II, p. 260; Dub. Bot., p. 537; Boiss. FI. orient., V, p. 722; Grec. Consp. fl. Rom., p. 646; Grec. Pl. de la Maced.. (vil. de Monastir), p. 52; Grec. Pl. maced. (vil. Monastir și Salonic), p. 107; Nyman. Consp., p. 568, Suppl., p. 347. Gramonitis Ceterach Schwartz. Syn. filic., 23; Koch. Syn., ed. 3,p. 730; Brand. Prod. îl. rom., p. 509.— Asplenium Ceterach Li. Sp. 1538; Sturm. Deutsch. fl., II, h.5; Asch. Graeb., Syn. Mitteleur. fl., |, p. 53.— Grymnogramma Cete- rach Spreng. Syst., IV, p. 39. — Scolopendrium Ceterach Roth. Tent., INI, p. 48. Descr. Plantă vivace de 5-15 c.m. înălțime, cu rizom drept, scurt și gros, acoperit cu numeroase resturi de ale frunzelor din ani precedenţi, din mijlocul cărora se ridică un buchet de fruuze, întoarse în croșetă când sunt tinere, drepte sau aproape drepte şi cu limbul întins mai târziu. Frunzele au peţiolul scurt, brun pe partea inferioară, de un verde deschis pe cea superioară, acoperit cu solzi lanceolat ascuţiţi, transparenţi și cu o nervaţiune reticu- lată ; cu limbul penatifid, cu lobi alterni, confluenţi și cu atât mai mult sunt confluenţi, cu cât sunt mai aproape de vârf, scurţi, oval-obtuși, întregi sau crenelaţi, groși, verzi și glabri pe faţa 1) Conspectul florei României, p. 624. 2) Prodromul florei române, p. 496. 106 BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE ȘTIINȚE superioară, pe cea inferioară fiind acoperiţi cu solzi lanceolat- ascuţiţi, transparenţi şi cu nervațiune reticulată, mai mult sau mai puţin imbricaţi, la început argintii, mai apoi galben roșcaţi. Sori lineari sau oblongi, unilaterali, oblici şi neinduziaţi.—lulie- August. Hab. Pe solurile turboaso-schelete din crăpăturile stâncilor goale și uscate, din apropiere de Niculiţel (în partea sa de zud). In afară de Dobrogea unde pentru prima oară semnalez existenţa acestei plante, ea a mai fost întâlnită de Dm. Greceseu 1). „Pe stânci la locuri uscate deschise. Valea Bahnei pe la ]loviţa, valea Cernei la puntul Arsasca, valea 'Țesnei, valea Oltețului pe stâncile de deasupra Peșterei Polovraci;« iar Dm. Brandză ?). „Prin crăpă- turile stâncilor în munţi. In Moldova superioară, în munţii Coziei, Bistriţei și ai Tismaneic. Ar. geogr. Europa medie și australă, din Anglia până în Rusia australă ; Asia (Siria boreală, Armenia, Caucazia și Transcau- cazia, Persia, Afganistan, Turchestan, munţii Himalaia); Africa boreală. Bucureşti 1913 1) Conspectul florei României, p. 646. 2) Prodromul florei române, p. 509, BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE ȘTIINȚE 407 UNE NOUVELLE STATION MAGDALENIENNE: LES VYOUTES DE RECOUABIE (DORDOGNE) PAR Mr.le Dr. EUGENE PITTARD —— n. .— En 1906, jai eu la chance de decouvrir, dansla Dordogne, dans un vallon jusqwalors ignore des prehistoriens, plusieurs stations palcolithiques. Dans un certain nombre de notes preliminaires j'ai indique quelques-uns des principaux faits nouvellement acquis ă la science par suite de cette d&couverte. Ce vallon est situ€ au sud dela petite ville de Brantâme, au nord de Pârigueux. Il est limite — pour la region qui nous interesse — entre un petit chemin de devestiture, ă Vest (ce chemin relie les hameaux de la Brousse et de Faye) et la route sur laquelle passe le chemin de fer reliant Perigueux ă Brantome, ă Pouest. Les voites de Recourbie, dont il est question dans ce memoire, sont dans la partie la plus orientale de ce vallon. Elles ont €t€ creus6es par le cours d'eau quaternaire dans de vastes falaises appar- tenant au crâtacique superieur. Elles sont d'un tres grand aspect ainsi qu'on peut s'en rendre compte par la photographie que nous publions (fig. 1). Le plancher de labri, tres bien protege par le surplomb qui le domine est, presque partout, tres sec. Ila une largeur de 4 m. 50 environ. Ce plancher s'incline legerement vers Pouest, et c'est vers la partie la plus occidentale de cet abri que se trouve Poccu- pation magdalenienne dont il sera question dans un instant. Au-dessous de Pexcavation dont le plancher a servi d'occupa- tion humaine, le banc rozheux fait un brusque ressaut. La station se presentait done comme une terrasse €levee au-dessus du vallon. Au bas de la pente calcaire s'âtendent des champs, dans les- quels jai recolte, ă maintes reprises, des outils de silex assez mal definis comme types industriels, mais tres vraisem blablement auri- gnaciens. Jai pratiqus, au pied meme du rocher de Recourbie; quelques sondages dont je parlerai plus tard, et que je compte poursuivre, car le proprictaire du terrain M. Thomas, a eu lama- bilit€ de me donner les autorisations ne&cessaires, BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE ȘTIINȚE 198 es plantes, capables de se developper. Il y a, par 2? 4 =) les lapins. quelques rar ont rcussi LD) Sur le plancher de labr beaucoup d'eau, quelques trous creus VIvre sans / cs i par 2 ă l CI par "DUNOMOIEPĂLUL UOTIEIS *(9uSopao([) 9rqanodo% op 9yooa snos taqy *p "Sia "pătiird "10ud BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE ŞTIINŢE 109 „ Contre la paroi m&me de Labri, un leger .ressaut du rocher forme un banc naturel que le soleil n'atteint pas complătement. Sur les bords du plancher, il fait, en &te, les jours clairs, une chaleur suffocante, qui devait ctre fort agreable ă l'epoque magdalenienne. Dans les regions quwaucune goutte d'eau ne peut atteindre, le plancher est recouvert par des plaqucttes calcaires tombees de la voute. Sur les bords de Vabri, ces plaquettes calcaires sont melces Fip, 2. Les surploml's rocheux du cot& occidental. Phot. Pittard. ă de faibles couches de terre vegetale, mais, en aucun endroit, la quantit€ de terre n'est importante. Dans la partie la plus declive „de Vabri, lă ou les eaux de pluie ont pu maintenir les poussieres apportees par le vent, et permettre Pexistence V'une faible vege- 140 BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE ŞTIINŢE tation, il y a environ 40 centimetres de terre vegetale. Et, ă peine se rapproche-t-on du fond de Pabri, que cette &paisseur se reduit ă 25 centimâtres, sous laquelle on trouve immediatement les foyers de cendres grises. Les foyers mag laleniens sont localises dans la partie oceiden- tale de labri. Ce sont, principalement, des couches de cendres grises melces ă des os calcines. (Duelquefois les cendres sont rou- gcâtres (ce sont les plus compactes, les plus dures ă entamer au grattoir). Ces depots de foyers renferment des silex et des os qui sont solidement empâtes, tellement mâme que le grattoir ctait quelquefois impuissant, et cela, surtout dans les couches les plus profondes. I/abri de Recourbie n'a pas €t€ occupe une seule fois par les Magdaleniens. Ceux-ci apr&s Vavo'r decouvert, y sont revenus ă plusieurs reprises, ainsi qu'en temoignent les foyers superposes. Pr&s du fond de Pabri, il y avait quelques couches de cendres, presque ă fleur de terre. Ces depâts de cendres ctaient, d'ailleurs, dune trees faible epaisseur (3 ă 4 centimetres seulement) et tou- jours directement places sur le rocher. Les os qui se” trouvaient mâles ă ces cendres âtaient toujours brises. | I/abri de Recourbie avait cte visite avant moi par des fouil- leurs. Jen ai eu la preuve, en rencontrant des blocs de cendres agglomerces, sortis du magna gentral et mâles ă la terre vegt- tale et au cailloutis. De tels blocs sont obtenus par le travail ă la pioche. Cette visite doit rewnonter ă uns date assez ancienne, car la terre vegetale, qui recouvrait les blocs de cendres, e 5 ———> 122 BULEPINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE SINŢE “NEPIDAE ET BELOSTOMIDAE “DESCRIPIIONS DE DEUX ESPI:CES NOUVELLES PAR A. L. MONTANDON —_.— Laceotrephes simulatus nov. sp. : Lorsque j'ai reconnu LL, griseus (ucr. Ann. del. Mus. Zool..dellu hR. Universita:-di Napoli (Nuov. Ser.) vol. 3 N. 10 p. 3 (1910), je faisais remarquer que cette espece 6tait trăs differente de LL. ma- culutus Fa). Ferr. et qu'on pouvait facilement distinguer ces deux formes : L. griseus (rucr. de VInde, Bengale, Ceylan, Malacca, a un fort tubercule conique, tr&s €leve, sur la partie anicrieure de sa carene prosternale. Ses appendices sont, en outre, au moins aussi longs que Pabdomen, toujours tres visiblement plus longs que la moiti€ de la longueur de linsecte. Sa forme est assez allongâe, tres peu 6largie en arriere, ă cotes lateraux subparalleles, tres l6gărement convergents en avant et en arricre. L. maculatus Fab. Ferr. de Java et de Ceylan, a le prosternum en carene droite, sans trace de tubercule â sa partie antsrieure. Ses appendices sont bien moins allongâs que chez L. griseus Giucr., sensiblement plus courts que Pabdomen, ă peine aussi longs que la moiti6 de la longueur de Pinsecte. Sa forme plus attânuce, sur- tout en avant, la fait paraitre plus 6largie posterieurement, & cotes lateraux nullement paralleles, plus franchement convergents en avant et en arritre. J'avais dâjă remarque ă cette epogque quelques rares exemplai- res de la Riviere Claire, [Ht. 'Tonkin et Java, ma collection; Fut- schou Chine, Mus. Brâme, d'une autre forme que je reunissais alors, avec doutes, ă titre de variste ? ă L. maculatus Fab. mais qui, en realite, est une forme bien distincte qu'on ne saurait con- fondre ni avec lP'une, ni avec lautre des deux especes precedentes. En effet, sa forme ă câtes lateraux subparalleles, tres legerement convergents en avant et en arritre donne bien ă ces insectes, ă do e ad ante di Iau .. . BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE ŞIIINŢE 123 premiere vue, aspect de L. griseus tiucr. dont ils se distinguent de suite par les appendices sensiblement plus allonges, aussi longs ou presque aussi longs que la longueur du corps, toujours plus longs que les deux tiers de la longueur de insecte; et, ils sen separent en outre bien franchement, par lPabsence de tubercule aigu et 6leve sur la partie antârieure du prosternum, ou il est rempiace par une simple petite protubârance tr&s obtuse, partois peu visible. IPabsence de tubercule aigu sur la partie anterieure du proster- num m'avait conduit au contraire ă rapprocher cette nouvelle forme de L. maculatus Pab. Ferr. ; mais avec ses cotes latâraux plus” paralleles, elle parait sensiblement moins €largie en arriere ; et, la longueur des appendices surtout, Pen separent, au premier aspect, Wune facon tres appreciable. Je viens enfin de pouvoir €tudier toute une serie d'exemplaires de cette nouvel!e forme, provenant de Pingschiang, Chine meri- dionale (Deutsches Entom. Mus. Berlin et ma collection) qui me permettent de la considerer aujourd'hui comme une bonne cepe que je separe sous le nom de /. simulatus nov. sp. : Longueur du corps 16—18 mill. ; des appendices 15—18 mill.; largeur max., un peu en arricre “E milieu de l'abdomen Fi dana mill. Le dos de Pabdomen parait fonce chez tous ces exemplaires, avec quelques taches nuageuses plus pâles, un peu rougeâtres, pas toujours tres visibles, sur le bord des segments. La dent basilaire des femurs ant6rieurs courte, non aiguc au sommet, ă peu pres comme 'chez /. griseus Gucr. et L. maculatus Lab. L'opercule genital 9 est plus acumine au sommet que l'opercule got 3 mais ne depasse pas LPextremite de l'abdomen. Le musce de Nantes possede aussi un esp mplAive de cette nou- velle forme, provenant de Java, 0ekaljei que j'avais etiquete LL. maculatus F. var? Belostoma Bakeri nov. sp. De forme ovale, un peu llengie, le plus grand diametre trans- versal situ un peu en arriere, ă peu pres au niveau du milicu des elytres, plus brusquement attenuce en anicre qu'en avant. De teinte jaune legerement brunâtre, ocreuse, claire; plus foncee, parfois noirâtre en dessous sur le disque de Pabdomen. 194 BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE ŞTIINŢE Teâte tre&s transversale, tres peu prolongee en avant, la partie anterieure au devant des yeux, pas plus longue que Pecartement anterieur des yeux, subconique, avec les cotes lateraux presque droits, tres legerement sinues, faisant ă peu pres suite ă la ligne du bord antcrieur de Poeil; Vangle forme par la r6union de Pangle anterieur de l'oeil ă la joue, presque nul, tres obtus. Partie intero- culaire aussi longue que large ; vertex bien relevă, tres convexe, marqu€ d'une ponctuation fine et tres superficielle, peu appr6- ciable sauf les deux assez gros points enfonces, mieux accuses, qui se trouvent, un de chaque cote du vertex pis des yeux, au niveau du milieu de leur cote interne. Yeux assez convexes, un peu stires en arritre, et un peu plus larges que longs. “Pronotum trapezoidal, ussez convexe, sa longucur sur la ligne mediane visiblement moindre que la moiti€ de sa largeur en ar- riere; avec ses cotâs !ateraux droits, non sinu6s, tres €lroitement rebordes; le bord anterieur du pronotum plus large que la moiti€ de la largeur du bord postâricur ; surface tres finement et dens6- ment ponctude sur tout le disque mat de la partie anterieure, partie posterieure brillante, marquce d'une ponctuation assez dense mais tres superficielle. Angle lateral posterieur aigu, ce qui sobserve trăs bien en regardant Pinsecte obliquement, un peu sur le cote. | "Ecusson un peu rembruni, ă surface finement granuleuse, en triangle un peu moins long que la largeur de la base. Cories jaunâtres, plus claires sur les bords, un peu plus foncees sur le disque, brillantes, ă ponctuation tres fine et assez dense sur toute la surface, et un reseau de nervures tres irregulier sur le disque. Membrane brunâtre, translucide, recouvrant tout juste Pextrâmilă de Pabdomen dont le connexivum. est entisrement cache en dessus. Dessous du corps jaunâtre pâle, avec le disque abdominal plus ou moins rembruni, saut le segment genital qui reste pâle. Bande soyeuse des cot&s de abdomen recouvrant toute la lar- geur des pieces laterales, cette bande s'âtendant aussi sur le der- nier' segment oii elle 'recouvre tout Vangle interne contre le seg- „ment genital. Connexivum jaunâtre pâle, brillant avec une tres faible tache nuageuse allongee tres peu visible au milieu, vers le câte externe de chaque seament. BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE ȘTIINȚE 495 _ Rostre avec le premier article un peu plus court que le deu- xieme. Carene prosternale faible, peu 6levee et un peu, aplatie, tumețiee ă sa partie anterieure. Pattes jaunâtres pâles avec des taches mal limitees, nuageuses, brunâtres sur les femurs et les tibias. Femurs anterieurs un peu plus dilates que les intermediaires et les posterieurs. Longueur 18—185,5 mill.; largeur max. 3,5—8,3 mill. Cla- remont, Californie, un exemplaire recu de M. le Prof. C. F.: Ba- ker, auquel je me fais un plaisir de dedier cette nouvelle forme (ma collection). America bor. (Rivers), Deutsches Entom. Mus. Berlin, un exemplaire. Cette espece est tres voisine de P. minor Duf. May, dont elle a assez exactement la taille et ă peu pres la meme forme, les memes pattes et la meme carene prosternale, etc., mais elle en differe suffisamment pour motiver une separation, par la. forme de son pronotum ă cotes lateraux droits, non legerement sinues comme chez B. minor Duf., et surtout par la bande soyeuse. des cot6z de abdomen, recouvrant toute la largeur des pieces la- terales, d'un veloute assez court et assez egal, tandis que chez B. minor Duf. cette bande forme d'un duvet trâs long, ne _re- couvre que la moiti€ externe des pieces laterales de labdomen. En outre, chez B. minor Duf. les femurs anterieurs sont peut &tre encore un peu moins dilates. Ce serait done une espăce in- termediaire entre B. minor Duf. et B. Horvathi Montand. Cette derniere du Biesil, aussi de meme taille et de memes proportions, est brunâtre plus foncce et bien reconnaissable ă ses femurs ante- rieurs plus dilates, ă sa bande soyeuse des cotes de l'abdomen re- couvrant environ les deux tiers externes de la largeur des pi&ces laterales, ă sa carene prosternale plus €levee, ă son premier ar- ticle du, rostre sensiblement plus court que le deuxieme, etc. Ces trois esperes B. minor Duf., B. Bakeri. Montand. et b. Horvalhi Montand., peuvent du reste assez facilement 6tre. con- - fondues car elles ont â,peu pres le meme aspect au premier coup d'oeil, mais les difirences sionalces ci dessus permetteont aussi de les separer sans ditficultes. Bucarest; Mars, 1913. ' 126 BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE ȘTIINȚE OBSERVAŢIUNI METEOROLOGICE FĂCUTE LA OBSERVATORUL ASTRONOMIC ȘI METEOROLOGIC DIN BUCUREŞTI LUNA IANUARIE 1913 st.n. : 2) - Director: N. COCULESCU ş Înălţimea barometrului d'asupra nivelului Mării 82 metri : ia Ume- 23|. 3 Vântul ; S 5. Sg5| Temperetee | zeala (z5|56| solo e | a faslsal Să O 3 i cărui 9 dei 208 Si a 3 3|3E|z ERE la | 52| ZE se —| 23| = 5 [egles|aa FENOMENE DIVERSE | See E | 5, | 922% ăAdâncimel 39| 3-2 | Sas 8. fa 5 Ş[553| 3 | 3 |£|2|s| 2 [se zE|zalea e | 2 8 lee |S2| că Să «| = = | |a||2 | Zr 30 cm. 60 cm. z a Ş |s2| |a* | 1|764 7] 1.6 cal4.3| 8.3 4:4183.0 8.8 3.0l-s-ol 3.2 19 o.) WSw 2.3 — Oa e Ș 2] 619| 0.4| 6.21-3.9110.1] 4.5194.0| 4.0| 3.0-6.0| 2.5| 4.7] 5.3] wsw [0.2] — | 0.1|—ta,==142,0a-14020, 724,2 201:30-p 3 59.4 0.2] 4.2|-8.4] 7.6 1.4196.8 1.3] 3.3|-4.9| 2.0] 4.5] 8.7] see [0.9| —] 0.0) —1,a-480 4 65.2] 45| 3.5]-1.4|. 4.9 1.019.3, — || 4.4]-3.0| 1.9] 4.2180] an [2.9] —! 0.2|— 5| 70.8] 1.1] 2.5] 0.4| 2.1] 3.2163.6| — | 3.0[-4.2| 2.1] 4.2119.0] se [3.4|—] 0.4|— 6) 69.4]-0.2| 1.31-1.0| 2.3 34|68.7 — | 4.51-2.0] 1.9] 4.110.0| exe 22| — [10.9lzi pe ia i 7| 65.8|-1.5| 0.0]-2.2| 2.2] 3:073.4| — | 2 8-8.0] 1.9] 4.040.0] exe [4.1|0.5| 0.3|%X018u15-19h20, 2 1-94 8| 64.6]-2.9] 0.4|-3.5| 3.9) 3:3]88.5] — | 2.0|-3.0| 1.6| 4.0100] exe [1.618.0! 00|[Epa.X00*-10.20 -: 9) £3.31-2.7|-0.8]-3.9 34 3.3 89.6] — | 1.7|-4.0| 1.6| 3.810.0| se [1.71 —| 0.0|Xa 10| 62.3]-1.7]-0.8]-3.2] 2.4] 3.2:80.3| — | 1.91-3.5] 1.5| 3.7010.0| ese 11.0 — | 0.0iX pa | | | 11) 61.61-1.5| 1.4|-3.1| 4.5] 3.3|83.5| — | 7.3/-3.7| 1.4| 3.6]10.0| Ese [0.3 0.0 Ea A 12| 53.9]-3.7]-1.1]-5.0| 3.9, 3.291.5 1.6|-4.2| 1.3] 3.5110.0| exe [3.613.71 04|, X 1345-1439, X914h30-21,, 13| 52.0/-4.4]-2.9]-5.2| 2.3] 2.8 86.4] — [-0.1]-5.9| 1.3] 3.4110.0| wsw [3.7] 2.4! 0.0) Pa, X0%650,14x30,1730,2130 14| 59.51-5.3|-2.7|-6.6| 3.9] 2.5|81.2| — | 0.6/-6.0] 1.3] 3.410.0| se [2.6] 1.1] 0.0/ Xa 15| 62-21-7.8|-5.3|-9.7| 4-4] 2.3]89.5] 2.14! 0.3l-u.6| 4.4] 3.3] 3.7] rac |4.7|7.0] 0.0/lta x0-4001-13h, 7 12030-15u—tp|- 16 64.61-19.6|-6.6|-16.4| 9.5] 1.6/83.9| 3.6|-0.6]-43-9] 1.0] 3.2] 6.7] rase |1.9]0.0| 0.0|XfPu, V0a-9015, x 9:-11430 17| 61.0/-6.3|-2.2|-40.7| 8.5] 2.5|89.9| — |-0.3]-19.6] 0.6| 3.1]10.0| £,wsw [2.8[2.5! 01| XP, X 0961-7030. 161-20u45 18) 57.21-6.3|-2.9]-40.4] 7.2] 2.7]94.7| — | 1.6-9.3] 0.4] 2.910.0| wsw ]2.210.7| 0.0|jXPa, /0940-1 4", —0t6h-p 19| 51.6/-1.5| 0.3|-8.2] 8.5] 3.8|95.9| — || 2.2|-7.6| 0.4| 2.8] 9.7] wsw [233 i 0.0 XPa, 90% 01n,X141445,90 x; 20| 57.9-4.7] 1 0|-9.5]10.5| 3.2195.4| 92| 5.2]-11.2] 0.4] 2.7] 3.7] wsw lau 1.0.0 E Bd aa 2 : : g | | 4 i E) Edo 24| 52 5.2.3 5.4]-7.643.0| 3.4|87.6| 0.9110.41-10.2| 0.3] 2.7] 7.7] wsw [22| — | 04| Ra, —0Voa-10 22| 49.7] 0.1] 5.6|-5.1)19.7| 3.9|85.5| 4.8! 9.0)-40.4| 0.3] 2.6] 9.3] ese [2.8| — | 0.4liX]ia îm Să 23| 506| 4.2! 2.9| 0.2| 2.7] 4.7944] — | 3.1|-1.6| 0.3] 2.6110.0| wsw |1.2[2.11 0.0jăPa, a, 904, X071,8:5 24| 53 3|-1.4| 1.1|-3.4| 4.2] 4.0]944| — | aa|-4.4] 0.4 25] 6.7] wsw 11:91 —] 04| Pa —0a-1515 | 25 330)-2.9 2.8|-9.5|12.3| 3.1|84.5| 6-0| 7.0|-9.0 0.4] 2.5] 3.0, wsw [2.2] —] O.ulXPa,V/0a-10020 26| 523| 1.0] 6.5|-4.6(11.1] 4.1|840] 9.4] 9.0J-12.5] 0.4] 2.5] 3.0] wsw [5.4] — | 04 a 27| 56.3/-0.7| 5.2|-5.4110.6| 3.9|87.2| 4.0 808.0, 0.%| 2,5] 4.3] wsw [1.912.4| 0.4 Xa, 904:40-60,-X06u-8:45,9135-41 28| 56.51-4.6| 0 6|-9.5110.4] 2.7]80.8] 3.0] 5.5/-19.5| 04| 2.4] 5.7] wsw [3.4] —| Ei Met 29| 62.2-5.1]-2.3|-7.2| 4.9] 2.4]78.8| 40| 3.7|-8.9| 0.3] 24| 8.3] exe [2.710.0| 0.21 Xa, x12:55-1318 30| 66.8/-40.0|-5.4/-12.4| 7.0] 1.7|79.2| 3.4| 2.91-44.9| 0.1] 2.3] 3.7] ENE 5.4) 0.0] 0.0|5pa, x 7150-9435 31) 67.6-42.1]-8.0.-15.8 i 1.3|14.9 95 Sep 0.4 d î ENE,W [2.2] —| 0.0 Xa W.| 59.7-3.1| 0.5|-6.4| 6.6 3.2|85.2,71.0| 3.8|- 7.5] 1.1] 3.3] 7.4]wsw,ene| 2.5|36.7| 4.6 Prima lună a anului 1913 a avul în general la București un timp mai: mult închis și mai puţin rece ca de obiceiu, cu toate că unele zile de la jumătatea și mai ales de la stârșitul ei au fost foarte geroase. Precipitaţiunile atmosferice au căzat în cantitate mul- țumitoare. 'Temperatura-lunară, —30.0, este cu aproape un grad şi jumătate mai ridicată decât valoarea normală corespunzătoare, dedusă din o perioada de 40 de ani de observaţiuni termometrice, 1871—1910; în acest interval temp :ratura lunei Ianuarie a fost cuprinsă între + 109 (1873) și —100,6 (1833), Dacă examinăm mersul zilnice al temoyeraturei lunei Ianuarie de care ns ocupăm, vedem că, afară de zilele de la 44 la 18 și de la 28 la sfârșitul lunei cari au format două perioade friguroase, toate celelalte au fost mai puţin reci ca de obiceiu cu deosebire =ele de la 1 la 7 — cari au co'npletat perioada culdi ce se declarase la sfârșitul lunei Decemvrie — şi cele de la 21 la 27 ale căror temperaturi mijlocii au fost cu 20 la 6% mai ridicate decât normalele lor corespunzătoare. Temperatura cea mai ridi- cată din cursul lunei, 65, a avut loc în ziua de 26, iar cea mai cobori'ă, —1601, la 16. In alţi ani, de la 1877 încoace, temperaturile extreme din luna Ianuarie au fost cuprinse între 1405 (187) şi —3005 (1888). Am avut în total 29 de zile cu îngheț, 1) dintre cari 13 au fost de iarnă ; 2) adică cu 2 zile de iarnă mai puțin ca de obiceiu. "Totalul precipitaţiunilor atmosferice, 37. mm, este numai cu > nm, mai mare ca cel normal. Au fost 411 zile cu cantităţi apreciabile de apă din cari în9 apa a provenit din ninsoare.jin total au căzul 4.) em de zăpadă, cari au acoperit pământul în 24 de zile cu un strat mijlociu de 12 cm. De obiceiu în lanuarie sunt 6 zile cu nin- soare, iar pămâutul rămâne acoperit cu zăpadă timp de 22 zile. Presiunea atmosferică lunară, 760 mm, este cu 2 mm mai ridicată ca valoarea normală. Coloana barometrică, care în unele zile au fost foarte ridicată, a variat intre 772 mm în ziua de 5 şi 748 mm, la 22. Vânturile dominante au fost Austrul (WSW) şi Crivărul (ENE), cari an suflat respectiv 35 0/0 şi 330/p din numărul total de obser- vaţiuni Vânt tare a fost numai într'o singură zi, la 45, când crivățul a atins ia un moment dat iuţeala de 12 melri pe secundă. Umezeala aerului 8409, a fost normală ; în dimineaţa zilei de 20, în timpul uni eeţe dese, umezeala ajunsese la saturaţiune. Cerul a fost mai înnorat ca de obiceiu. Am avut 4 zile senine, 8 noroase şi 19 acoperite, pe când în mod normal sunt în această lună res- pectiv 7,9 și 15 de asemenea zile. Soarele s'a arătat în 15 zile, pe o durată totală de 71 ore; de obiceiu el strălucește 88 deore în 19 zile. In 8 zile s'a notat ceaţă, iar în câte 4 zile brumă şi chiciură, j 1) Se înţelege prin zile de îngheţ acelea în cari termometrul minimum se coboară până la 00 sau sub această valoare, 2) ldem de iarnă acelea în cari termometrul maximum se coboară până la 00 sau sub această valoare. BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE ŞTIINŢE 127 OBSERVAŢIUNI METEOROLOGICE FĂCUTE LA OBSERVATORUL ASTRONOMIC ȘI METEOROLOGIC DIN BUCUREȘTI LUNA FEVRUARIE 1943 st, n. Director: N. COCULESCU Inălțimea barometrului d'asupra nivelului Mării 82 metri A E Ume- | 2 3 zi] Tomneritara | certe 55| Sol gel mon [5 | m ls IS . ] [rez] = 3 o > 2 s|.2 62| sm |essal25| — se] sa laslaeles FENOMENE DIVERSE Slăza| 3 |: |a E |£, [20| ss|sa| Adânc. |z=| ES sălaal&a Sji =|3 |5 |= | |3|5|=6|**|* [acm] | 2 $ sal js i | 1 764.3-10.6]-5.5-16.0|10.51.6|79.5 al SpA 21| 5.7]. _wsw [i = oo, 2| 62.2]|-6.4| 0 61-13.5114.42.4|78.0)] 7.2] 5.3|-15.0|-2.3| 1.9] 1.3] wsw [1.6] — || 0.03Pa0a | 3] 56.8]-1.7] 0.3|-6.17| 7.0[3.5|83.5| —| 1.3-1.9[-45 4.1] 6.7]. wsw |3.2]2.8 0.4, 9 P15,ae17,15,X0933, 2110, | 4 60.8)-4.5| 3.3|-7 8111.1[3.5]86.3/ 7.7] 6.2/-9.0|-4.2| 1.5] 1.3] wsw [4-0 04 |zefoa, V 1031 2410 0) 1 5| 62.9] 1.6| 5.7|-1.5| 7.24.5|88.2]| 9.5/10.3|- 3.3|-0.6| 1.5] 2.3) wsw [2 4] — [[0.1||[eha i “UE 6) 62.4-0.3| 4.4|-4.2] 8.6]4.1]93.6| 6.91 8.81-5.0|-0.4| 1.4] 3.0] wsw [2.7] —[|0.2 EA ala 7| 63.2] 0.6] 5.61-3.5| 9.1[4.0|83.9| 9.9[11.41-5.91-0.3| 1.5] 1.7] £ 2.3] — [| 0.4 fata, =07:45-10,25 38| 63.6 0.0| 4.4]-3.0] 7.4]4.0|88.5] 5.810.01-3.6|-0.2] 1.5] 5.0] ssw [1.91 — [0.0] 20,41 445-p 9 63.7]- 1.91-0.2]-4.6| 4.4[4.0'100.0] — | 4.01-4.3|-0.2| 1.410.01 sw [1.7] — ]|0.0|==1,0a-18"30,v%a-p j | 64! 0.3] 2.7|-1.6| 4.3 i ii na-a6l-o.4 15] 6.3] wsw. [40| — [10.0 V%3-9h40,==01035-15"10 Î11| 588! 06| 4.5|-4.4| 8.6,4.0183.9| 4.9] 9.81-5.5]-0.4 4.5] 7.3) wsw|2.31—[o.plooa [a] 58.41 4.4 3.al-o0.3! 3.7]+.2]83.2] 4.3! 9.91-2.2]] 0.0] 4.5] 6.7]. exe |2.910.0[0.21€8:50-10%15,13%45-141:20 13| 56.8 -0.4| 2.0|-2.5| 4.7'3.7181.7| 3.7 90|-5.7| 0.0| 1.5] 7.0] ene,ssw | 2.7]]0.0| 0.3 x 14"50-15"30,X02311 5,24! iri 54 4]-3.2| 0.5|-5.4| 5.913.1|82.4] 1.0] 5.21-6.5] 0.0 1.6] 6.3] exe |5.3|3.40.3|50]03,X00-2%45, p718u2 5-04 115| 69.21-6.2|-2.5|-8.6], 6.1]1,6|57.7)10.2| 5.31-49.4] 0.0| 1.7] 2.3]. exe 5.6) — | 0.6liea, 201-440 e 61.3-7.4|-4.5|-14.5| 7.0 8|63.8] 3.3) 3.0l-1.0] 0.4 1.6] sul sm 15.5] — ]0.0la, 2010-24 IT) caz]: 8.4]-5.7|-40.3] 5.1]i.7]74.7] — |-1.0-2.0] 0.4] 1.6] 9.7] exe ]8.510.0|0.21jă%pa,70:-29145,X12,40-1.510, 118| 63.2 -7.6|-3.6|-10:5| 6.911.8|73.8] 8.3| 5.0-41.3] 0.2] 4.5] 3.7] exe,se |3.8 0.4203 fi 19) 61.6|-6.0|-3.1]-9.6| 6.5/2.1|74-8| — | 0.3|-u.2| 0.8] 4.6] 9.7] wsw [1.7] — [0.2|— "120| 62.3 -5.4[-0.5]-1.0| 9.5(2.2|77.4] 7.5] 9.6|-1.6| 0.9] 4.5] 23| sw [1.5] — 0.5 ta 4 | | loa] 60.4|-3.8| 2.5]-19.2]12.7[2.5|76.0110.6[10.0,-13.3] 0.9] 1.4] 0.0]. wsw. | 1.3 pa —0a [221 58.3 -1.8| 3.1|-6.6| 9.7]3.0|75.2] 4.8]10.0|- 8.0] 0.6| 1.4] 6.3. wsw [3.3 — | 0.4 —0u,7721410-23110 23| 63.2|-2.2| 0.5]-3.2] 3.1[2.1|54.5| — | 3.3|-4.7| 0.3] 1.440.0| Ene [5.0] —[1.1]— 24| 65.9|-2.6| 1.1]-5.3| 6.4]2.3|61.0| 3.4] 8.01-10.2] 0.5| 1.4] 5.0). exe [3.0] — [0.6|— 25| G4.4]-1.0| 5.8|-7.5]13.3 2.9]72.5140.812.7]-9.2] 0.6 1.4] 0.0] xsw [4.0] —]|0-6/—0a 26) 61.7] 0.9] 8.1]-3.4]13.513.0|65.8|10.815.3,- 7.3] 0.3] 1.3] 0.0] wsw |3.4]| —]0.s|—0a 27| 56.2] 24| 8.41-3.2]11.6[3.6169.6 10.947.0)-5.8 0.2| 1.3] 0.0] wsw [34| —14a [23| 51.4] 4.5)14.3]-4.7]13.0)4.4|70.4 6.411 8.31-4.0] 0.4] 1.3] 4.0] wsw [3.4] —[[1.0]— “1. 60.9|-2.4] 1.9]-6.4| 8.313.0)77.9hss2]] 7.61-84] 0.5] 1.5] 47] wsw |3.3|6.2]9.5) “4 i Timpul în luna Fevruarie la Bucureşti a fost în ge ecal trumos,ceva mai rece ca de obiceiu şi foarte secetos. : i „Temperatura lunară, —204, este cu un grad şi cevă mai coborâtă decât valoarea normală și numai cu o jumătate de grad mai vidicată decât aceea a lunei lanuarie; de obiceiu dife ența între temperaturile acestor două luni este d» 302. De lu 1871 încoace, “adică în intervalul de 43 de ani de când se fac observaţiuni termomelrice în această localitate, numai în 13 ani temperatura lunei Fevruarie a fost mai coborâtă ca acum ; în această perioadă ea a fost cuprinsă între —601 în 1875 şi-+-401 în 191. In mersul zilnice al temperaturii lunei de care ne ocupăm am avut două perioale friguroase foarte bine distincte. Cea dintâiu a cuprins primele două zile ca fiind o continuare a aceleea de la siârșitul lunei Ianuarie, ia cea de a doua de la 15 la 20, când termometrul s'a menținut neîntrerupt sub punctul de îngheţ; temperatura cea mai coborâtă din cursul acestei luni a fost —1609 în prima zi. În ultima decadă vi npul s'a încălzit din ce în ce așa că în ziua de 28 s'a înregistrat cea mai ridicată temperatură +1103. Dacă examinim valorile temperaturilor extreme absolute cari au avut loc în ultimii 37 de ani, vedem că, atât temperatura maximă absolută cât și cea mi- nimă absolută din cursul acestei luni sunt cuprinse în limite normale. Intradevâr, pe când în mulţi ani termometrul s'a ridicat în Fevruarie mult mai sus ca acum, atingând 4+2203 (1829), în alţii el s'a coborât până la —2408 (1888). Toate zilele au fost cu îngheț; “ deobiceiu sunt 23. Zile de iarnă au fost 8 ca şi în mod normal. Totalul precipitaţiunilor atmosferice, numai 6 mm, este cu aproape 80V/p mai mic ca cel ce se adună de obiceiu în Fevruarie. Dela 1864 incoace, adică în interval de 49 de ani, numai în 1868, 1869, 1880,. "1882, și mai ales în 1891, cantităţile totale de apă din aceasli lună au fost și mai mici ca acum: Am avut 5 zile cu ninsoare; dintre “acestea numai în 2, cantităţile de apă provenite din topirea zăpezei au lost apreciabile. In totalau căzut 7 cm,de zăpadă care a acoperit solul în 5 zile: în primele 7 zile solul a mai fost acoperit de zipali căzută in cursul lunei Ianuarie. Presiunea atmosferică lunară, "GA mm, este cu 4 mm mai ridicată ca normală. Valorile acestui element au fost cuprinse între 167 mm în ziua de 8 și 750 mm în ultima zi a lunei. Vântul dominant a fost Austrul (wsw) care a suflat în proporţiune de aproape 50% din numărul total de ohserva- țiuni. Vânt tare a sufiat în 4 zile; la 44 și 17 Crivăţul atinsese iuțeala de aproape 11 metri pe secundă. Umezeala aerului, 760/), a fost cu 40/p mai mică ca normală. In zilele de 9 și 10 umezeala relativă ajunsese la saturațiune; în cea d'ântâiu, această stare s'a menținut “în tot cursul ei. Cerul mai puţin înorat ca de obiceiu. Au fost câte 11 zile senine şi noroase și 6 acoperite; în mod normal sunt în 'YWevruarie respectiv 7, 8 şi 13 de asemenea zile. Soarele s'a arătat în 23 zile pe o durată totală de 148 ore; de obiceiu el strălucește numai 97 ore în 18 zile. In 10 zile s'a notat brumă, în 3 chiciură, iar în 6 ceaţă deasă. Puţina ploaie ce a căzut în dimineața zilei de 5, x lornat poleiu- ficând pentru un moment cireulaţiunea foarte anevoioasă, ii 198 BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE ŞTIINŢE OBSERVAȚIUNI METEOROLOGICE FĂCUTE LA OBSERVATORUL ASTRONOMIC ŞI METEOROLOGIC DIN BUCUREȘTI LUNA MARTIE 4943 st. n. Director: N. COCULESCU Înălțimea barometrului deasupra nivelului Mării 82 metri ZA Temperatura Cui “a ag sal E Vor ci ERE sf aerului Co aerului | 23 Ea 5 a] Temp. |£o| „ e |eS|sa|2E SSE —larz| 55| ZE] ZE] satur. o [37| = s |sg|5E| sa FENOMENE DIVERSE als] £ | la a | 5; [sl s*|sE]. so e = laelaa| axa sleă| [5 ||| sl selseleel ae |a E [see [ea sli LE = zs4.0l 3.2 9.al-0.4ho-2 4.8|85.4] — tal 6 0.0) 1.410.0| wsw,ene | 4.4 i O.ueco:55,1625,x0.pm19t0, 7 22,37 2 59.4l-3.6 =-0.1|-5.0| 4.9 2.1|60.4! 3.2] 8.4|-6.7]] 0.0] 1.3|9.0| ne |4.4[1.3] 0.6/BVa 3| 64.9,-6.8]-1.8|-41.5| 9.7| 1.8163.4/11.2]] 6.0|-13.5| 0.0 1.3|0.0 wnw,wsw | 3-1] — |] 0.5 bgyta 4 61.6|-2.4| 3.3|-9.4 42.4] 2.7]74.8h1.2] 8.4|-40.5] 0.0] 1.3]1.0 wsw |4 8] — || 1.6503 oa 5] 60.3) 3.8110.0]-1.4144.4] 4.6|75.4 4.9]16.0|-3.5] 04! 4.3] 7.7] wsw [2.2] — |] 0.6 Za 6] 64.7] 8.4115.9| 2.0'43.9| 5.3]66.9) 4.7]27.1]-0.4]| 0.1] 1.3]7.7]| ww [1.7]— || 1.4]— 7] 63.5] 7.9]15.6| 0.7114.9| 5.9]77.4h1.324.3]-2.8! 0.2| 1.40.0| w [2.7] — || 1.6]]— 8| 57.1] 8.71(17.0| 1.5/15.5| 5.9|71.5|11.4|24.0|-0.4] 0.9| 1.4|0.7] wsw [4.8] — | 2.3]— 9). 58.0] 5.3110.0| 2.0| 8.0) 4.5|66.4| 4.1120.0| 0.0] 2.6| 1.7|6.7| exe [6.4] — || 1.7]p”23h37 94 10 i 3.3| 7.2| 1.6] 56| 3 358.2 1.1[16.3|-0.8| 2.9] 2.5|5.7| Ene [4.4] — || 0.8|y»0"-0"35 11) 63.1] 2.5] 7.9|-1.3| 9.2] 3.8|70.6| 3.2116.6[-3.6| 2.9| 3.0| 5.0] ww [3.7] — | 0.9||—0a 19] 58.9] 3.3/10.5|-2.2[12.7]| 4.5|75.2| 2.0[14.7|-5.5| 2.7] 3.28.7] wsw | 4.31 0.0] 1.0||—0a, 9120:5, 201930, 719145 13|] 59.7 3| 3.7] nw [4.2[2.0] 1.9|— = 6 14| 63.3 5.5[14.0|-1.2[19.9| 4.9|67.0 15| 60.1] 8.8117.0| 0.5[16.5| 4.7|58.3 16| 61.7[10.5|20.0| 1.2]18.8| 5.1|39.0111.8131.4-2.5| 6.5] 4.5|0.0|se,ne | 3.0| — || 2.0||— 47| 59.411.6/19.5| 4.3:45.2] 5.9/62.211.7|32.1|-0.2] 7.6| 5.2]0.3] exe [2.5] — | 1.6/— 18| 51.6 [12.7 19.7| 4.7[15.0| 5.6|35.6[11.9|32.2-0.4] 8.6| 5.8|0.0| wsw [2.1] — || 2.5|— 19| 50.81 2.1|20.1| 3.9/16.2|| 5.8|59.0| 8.3|29.8|| 1.0] 9.1| 6.5|2.0| wsw [4.8] — || &.3]|-a.%a,”10:30-13h40 20| 53.913.0|20.0| 5.0|15.0] 5.9[56.6| 1.9|25.1| 1.4] 9.4] 6.9] 8.3] wnw [5.4 4 T|W,WNwW | 3.3| — || 1.8l|0a 3 3 5.0/10.0| 1.0] 9.0] 3.6 57.6, 9.1[90.8[|-2.5| 3.4| 3.: 3) 3.91.3|| wsw |4.0| — || 2.7||— — [| 4.9]|”10:30-1 420 5 5 5 5 5 21| 58.215.6|23.6| 7.9/15.7| 6. 6 7 II 7 3 5|54.3]| 4.1|36.7|| 2.5] 9.6] 7.3|5.0) sww [2.1]| — || 2.5||— 22 31.5,16.1 25.0| 9.0|16.0 6.6|52.8| 8.0|41.8| 4.0)10.9| 7.8|4.7] se 1.9| — | 2.8||a-0a 23] 55.0.16.6|23.3| 7.6/17.7| 7.2|56.212.2144.1]| 4.112.0| 8.4|0.0] van [1.2 — | 1.7].ata 24| 54.615.9|25.6| 6.9/18.7| 7.4|58.5| 6.842.5| 5.1[192.5| 9.0] 2.7] ENE,sw 2.3I — || 4.5il:a-%a 25| 57.7|17.9|25.9| 9.5]16.4| 7.2[53.7| 8.5 49.5) 5.434] 9.5|3.7| ww | 3.6] — | a.al.aca | 26 99.8,11.3 18.6] 9.9| 8.7] 8.2|77.4] — [24.4] 8.8113.1110.0| 6.7] ne | 4.3]1.0| 1.8|9%6*:30-7",7"30-8,9"40-10'10 27| 53.9.13.6|21.0| 7.313.7| 8.7|717.5| 3.6|38.7| 7.5)11.9]19.1|9.3| Ene | 4.9] — | 0.9|— 80.6 28| 50.4[14.6]18.0[11.9| 6.4] 9.9 0.2|32.5|| 8.212.7|10.2|9.7| Ene | 4.6|40.3| 1.1|90%915 9011723012 118"42, 2 20'30 29| 53.8] 8.2114.4| 4.4] 9.7| 6.7|76.2| — [18.0] 4.312.1[10.2]]10.0| re [9.2] 3.4] 4.41p70*,7"20, 9€9%5,9:45,13:10,45"45 30| 67.8| 5.2]10.1| 9.3| 7.8| 3.9|59.4] 0.3 RU) 0.5 9.7|10.2|2.7| Ene |5.4| — || 1.4,”0b-10h50 34| 66.4] 5.8112.8|-1.413.91 3.9|58.6[10.4|33.41-4.5] 9.1] 9.7] 4.0 Exe,ese | 3.1 — || 4.4a M.|| 59.0 8.2114.91 2.3|12.6| 5.4]65.3197.425.71|-0.4]| 6.21 5.3] 4.5. rue wsw | 3.8. 18.8, 53.7 Luna Martie 1913 a fost caracterizată la Bucureşti printr'un timp în general foarte frumo: şi excepţional de cald. Temperatura lunară, 802, este cu patru grade mai ridicată decăt valoarea normală dedusă din perioada de 40 de ani de obser- vaţiuni termumetrice, 1374—191v; limitele între cari această temperatură a fost cuprinsă în intervalu! pomenit sunt; +803 (1582) şi —3,08 (1875). Afară de zilele de la 2 lu 4 și de la 50 la 31, cari au fost ceva mai reci, toate celelal!e au fost mai calde cu de obiceiu, cu deosebire a-elea de la 6 la 9 şi de la 15 la 28 în cari temperaturile mijlocii au fost cu 40 la 1 0 mai ridicate ca normalele lor co- respunzăloare; în acest din urmă interval s'au înregistrat şi cele mai ridicate temperaturi din cursul zilelor atingând în ziua de 25 temperatura maximă absolută, 250.9. In ziua de 3, care a lost cea mai friguroasă din această lună, a avut loc temperatura minimă ab- solută —1105 Am avnt Y zile cu îngheţ din cari 2 uu fost de iarnă; deobiceiu sunt 16 zile din prima categorie şi 2 din cea dea doua. Zile de vară, adică din acelea în cari termometrul atinge sau depăşește 250, au fost 4. Acest tel de zile au loc foarte rar în această lună şi de la 1877 incoace numai în anii amintiţi mai sus a fost câte una, excepjie făcând 1588 în care au fost 5. Totalul precipitaţi- unilor atmosferice, 19 mm, este cu peste 500/; mai me decât acela ce se obţine de ubiceiu în luna Martie, Cu toate acestea, în intervalul de 49 de uni de când se fac aci observaţiuni udometrice, în 10 ani cantităţile de apă din această lună au fost şi mai mici ca acum. Am avut 6 zile cu cantităţi apreciabile de apă; de obiceiu sunt 10 In ziua de 2 au căzut 3cm de zăpadă care a acoperit pământul limp de îzile; în mod normal sunt 4 zile cu ninsoare, iar pământul rămâne acoperit de zăpadă în 6 zile. Presiunea atmosterică lunară, 759 mm, este cu'5 mm mai ridicată decât normala. Valorile acestui element au fost cuprinse între 749 mm în ziua de 28 și 168 mm cu 2 zile mai târziu. Vântul dominant a fos: Austrul (wsw) care a suflat în proporţiune de peste 500/p din numărul total de observaţiuni. In 9 zile a suflat vânt tare, Crivăţul atingând în ziua de 29 cea mai mare iuțeală din cursul lunei, de 12 etri pe se- cundă Umezeala aerului a fost cu 420/, mai mică, iar cerul mai puţin înorat ca de obiceiu. Zile senine am avut 12, noroase 10 şi acoperite 9, pe când în mod normal sunt respectiv 8, 10 și 13 de asemenea zile. Soarele s'a arătat în 28 zile pe o durată totală de 197 ore? de obiceiu el strălucește 137 de ore în 23 de zile. Din ultimii 23 de ani, numai în 1895 durata de strălucire a Soarelui în Martie a fost şi mai mare ca acum. În 6 zile s'a notat brumă, iar în 5 zile din ultima perioadă călduroasă rouă. Sub infiuenţa timpului cald, mai ales din a doua jumătate a lunei, vegetațiunea a luat un mare avânt. Parte din arborii și pomii fructiferi au întrunzit și inflorit către jumătatea decadei a treia când am avut primele zile de vară din acest an. Ulmul, cornul, caisul, corcodușul, migdalul, ete., au în- florit repede şi fecondaţia a durat puţin. Frigul din ultimile zile ale lunei a oprit vegetaţiunea din avântul ce își luase, iar bruma groasă de la 3l se crede a fi adus mult rău pomilor fructiferi pe cari i-a găsit înfloriţi. - PREŞEDINTE DE ONOARE M. S$. REGELE CAROL |. MEMBRII DE ONOARE ANDRUSSOW NICOLAE, Dr. Professeur ă lUniversite, Kiev. (Elu le 8 Mars 1910). BERTRARD GARRIEL, Professeur ă la Sorbonne, Rue de Sâ&vres 102 Paris. (Elu le 8 Mars 1910). BAEYER, Dr. A. von, Gcheim-Rath, Professeur ă VUniversite, Arcis-Strasse 1, Miinchen. (E.u. le 15 Mars 1891). BLANCHARD, Dr. R. Professeur ă la Faculte de Medicine. Paris. (Elu le 17 Novembre 1908). CROOKES, W. 0. M. 7, Kensington Park Gardens, Londres W. (Elu le 5 Avril 1897). DEBOVE, Dr. Professeur, Membre de Acad. de Med., Rue ia Bostie 53 Paris, (Elu le 8 Mars 1910). DUPARC LOUIS, Professeur ă PUniversite, Ecole de Chimie, Geneve (Elu le 8 Mars 1910. ENGLER, Dr. C. Professeur ă PUniversitg de Karlsruhe. (Elu le 17 Novembre 1909). FISCHER, Dr. EMIL, Geheim-Rath. Professeur ă l'Universite de Berlin. (Elu le 17 Novembre 1908), GLEY EUGENIU, Dr. Professeur au Collăge de France ; Rue Monsieur le Prince 14 Paris; (Elw le 8 Mars 1910). GUYE PHILIP, Dr. Professeur ă lUniversite, Ecole de Chimie, Geneve. (Elu le 8 Mars 1910). HAECKEL, Dr. E. Professeur ă PUniversite, Iena. (Elu le 5 Avril 1900). HALLER A. Professeur de chimie organique ă la Sorbonne, Paris. (Elu le 17 Novembre 1903). HENEQUI FELIX, Professeur au College de France, Rue Thenard 9 Paris. (Elu le 8 Mars 1910). HAUG EMILE, Professeur de Gâologie ă la Sorbonne, Rue de Conde 14 Paris. (Elu le 27 Sept.. 1909). LE CHATELIER HENRI, Professeur ă la Sorbonne, Paris. (Elu le 17 Novembre 1908). LIPPMANN, G. Professeur ă la Sorbonne, Membre de V'Institut, Paris. (Elu le 5 Avril 1900). LOSANITSCH, SIMA M. Professeur ă PEcole royale superieure, Belgrade. (Elu le 5 Avril 1899). PATERNO, Dr. E. Professeup ă Institut chimique de PUniversite, Rome. (Elu le 15 Mars 1891). PETROVICI, Dr. M. Matematicien, Belgrade. (Elu le 30 Juin 1908). PICARD, EMILE, Professeur, Membre de VInstitut, Rue loseph Bara 2. Paris. (Elu le 27 Sept. 1909). RAMSAY, Dr. W., Professeur ă University-College, Gower-Street, London. (Elu le 5 Avril 1899). SUESS, Dr. ED. Professeur ă lUniversite, President de Academie des Sciences, Afrikanergasse, Vienne. (Elu le 5 Avril 1900). SCHIFF, Dr. Ugo, Professore di Chimica Generale nel RO. Istituto di Studii superiori in Fi- renze. (Eletto il 4 febbraio 1904). TSCHERMAK, Dr. Geh.-Hotrath, Professeur ă PUniversite de Vienne. Griin-A nastasius-Gasse 60. (Elu le 45 Juillet 1901). TECLU N, Dr. Professeur, Wiener Handels Academie, Wien. (Elu le 27 Sept. 1909). WEINSCHENK Dr. ERNEST, Professeur ă la faculte des Sciences, Miinchen. (Elu le 29 Aprij 1913). MEMBRII DE ONOARE AI SOCIETĂȚII DECEDAȚI MEMBRES D'HONNEUR DEFUNTS DE LA SOCIETE ———.—— BECHAMP, A. Professeur âmărite, Docteur en medicin et &s-sciences physiques. Paris. (Elu le 5 Avril 1894). BERTHELOT, M. S&nateur, Professeur au College de France, Secrâtaire perpâtuel du l'Acade- mie des Sciences. Paris. (Elu le 15 Mars 1891). CANNIZZARO, S. Senatore del Regno, Professore, Direttore del Instituto Chimico d-ila R. Universită: Roma. (Elu le 15 Mars 1891). FRIEDEL, CH. Professeur ă la Faculte des Sciences, Membre de l'Institut. Paris. (Elu le 15 Mars 1894). GRIFFITHS, Dr. A. B. Professeur de chimie et de pharmacie, 12 Knowle Road, Brixton-London. (Elu le 5 Avril 1899). HENRY, Dr. L. Professeur ă PUniversite, 2 Rue du Mantge, Louvain. (Elu le 5 Avril 1899). HOFMANN, Aug. Wilh. von. Professor. Berlin. (Elu 15 Mars 1891). KEKULE, A. F. Geh.-Reg.-Rath und Professor. Bonn. (Elu le 25 Nov. 1891). MENDELEJEFEF, Dr. D. Professeur ă l'Universite de Pâtersbourg. (Elu le 5 Avril 1899). MUNIER-CHALMAS. Professeur ă la Sorbonne. Paris. (Elu le 5 Avril 1900). MASCART, (E). Directeur du Bureau Central Meteorologique de France, Professeur au College de France. Paris. (Elu le 15 Mars 1891). UHLIG VICTOR, Dr. Professeur ă LUniversite, Wien. (Elu le 8 Mars 1910). BUODEE-I PRD, - SOCIETĂȚII ROMÂNE DE ȘTIINȚE BUCUREŞTI ANUL XXIII-lea. MARTIE—IUNIE 1913 No. 2 și 3. PROCES-VERBAL Al sedintei sechiunii matematice de la 18 Martie 1973 —__—— Şedinţa se deschide la ora 9 seara, sub președinția d-lui profesor G. ȚryErca. După cetirea procesului-verbal al ședinței precedente, care se aprobă, se admite în unanimitate ca membru nou al secțiunii d-l inginer lon A. Beleș. La ordinea zilei comunicarea d-lui inginer ȘTEFAN N. Minea despre » Teoria analitică a virajelor la aeroplane:. După ce arată principiile generale ale virajelor scriind ecuațiunea generală de echilibru transversal, şi după ce demonstrează că echilibrul unui aeroplan care virează în mod natural pe traectoria lui este foarte nesigur, d-l Mirea se ocupă de virajele cilindrice cari sunt cele mai stabile. i Din ecuațiile mișcării:scoate concluziuni practice pentru virajele fâră motor, arătând că ele pot fi reglate automat în ceeace pri- veşte echilibrul dinamic şi viteza de regim. Şedinţa se ridică la ora 9 1]. seara. Președinte, G. Ţiţeica. | Secretar, Ştefan N. Marea. 130 BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE ŞTIINŢE PROCES-VERBAL Al ședintei sechunii matematice de la 8 Aprilie 1913 Ședinţa se deschide la ora 9 seara, sub președinția d-lui PROFESOR Gu. ȚiyErca. D. INGINER-ȘEF Î. loNesct comunică Societăţii că consiliul pro- fesoral al şcoalei de poduri și șosele a hotărit să uniformizeze la „toate cursurile nomenclatura și notaţiunile. Printre aceste cursuri se găsesc și matematicile pure. D-sa propune ca, în scopul de a se face o nomenclatură şi notaț uni pentru aceste științe cât mai ge- nerale, și cari să se întrebuințeze decât mai mulţi oameni de știință, să se aleagă o comisiune din sânul Societății de ştiinţe care să procedeze la această lucrare. D-nii D. Emmanuel și G. Țiţeica se asociază la această propunere. Se hotăraşte ca în viitoarea şedinţă să se aleagă comisiunea. D. PnoresoR G. Țrpeica în comunicarea d-sale arată că d-l Guichard a studiat în timpul din urmă problema următoare: Să se găsească 6 soluțiuni ale unei ecuaţiuni de formă: de 4) Aa cari se verifice relaţiile : 19 : g 219 Da i je 0, „2 (2)= Os (32) = >: (33). du dv du? dv? Arată apoi că d-/ Darboua studiase mai înainte, ca o genera- lizare a suprafețelor minime, problema găsirii a 4 soluțiuni pentru ecuaţia (1) care să verifice relațiile : : 2 po dz) DE | So şi (3) =o du dv, Punându-și problema generală 2n soluţii, d-l Pnoresox G. Țrperca a stabilit legătura directă și reciprocă între această pro- blemă analitică şi rețelele conjugate cu invarianți egali, cari se reproduc după un număr cu soț de transformări ale lui Laplace. Sedinţa se ridică la 9 *|, seara. Președinte, G. 'Ţiţeica. h$ p. Secretar, G. Filipescu. oh ——— ma BULETINUL. SOCIETĂȚII ROMÂNE DE ȘTIINȚE 134 REFERAT DESPRE LUURÂRILE SBOȚIUNII MATEMATICE ÎN SESIUNBA 1912—1945 ——_..—— Credincioasă obiceiului stabilit de a-și ţine regulat ședințele sale statutare, secțiunea matematică a Societăţii Române de Științe a convocat pe membrii săi în. cursul anului 1912—1913, la opt şe- dințe statutare lunare în cari sau ținut 9 comunicări și o confe= rință. Aceste comunicări, repartizate după cuprinsul lor, aparțin: trei la geometria superioară, două la analiză, una la teoria matematică a elasticităţii şi trei la ştiinţa nouă a aviațiunii. Comunicările de geometrie au fost făcute toate de către d-l G. Țiţeica în lunile lunie, lanuarie şi Aprilie. Cu metode elegante, caracteristice d-sale, d-l “Țiţeica s'a ocupat de următoarele ches- tiuni ; „Suprafeţe cu generatoare circulare:, „Reţele derivate« și » Generalizarea suprafețelor minime“. Comunicările de analiză au fost făcute de către d-nii D. Pom- peiu şi T. Lalesca. In comunicarea d-sale »Observări asupra unei clase de funcțiuni analitice« d-l Pompeiu se ocupă cu o problemă - generală de teoria; funcţiunilor; iar d-l Lalescu, în lucrarea d-sale „Asupra ecuațiunii seculare«, rezolvă o chestiune de eliminare studiată anterior de d-l Bottasso. Aceste comunicări au fost făcute respectiv în lunile Iunie şi lanuarie. Comunicarea de elasticitate, cu titlul O problemă de elasticitatea, a fost făcută de către d-l Ştefan Mirea, în luna Decemvrie, și a avut ca subiect arătarea unei metode comune pentru studiul si- multan al pieselor prismatice drepte și curbe. In fine, comunicările de aviaţie au fost făcute în lunile Maiu, Noemvrie şi Martie de către d-nii Vasilescu-Karpen și Ștefan Mirea. In comunicările »Pentru ce aeroplane și nu elicoptere“, şi » Despre sborul :zis vol ă la voile« d-l Karpen se ocupă de două chestiuni foarte importante de aviaţie, iar în lucrarea » Teoria ana- litică a virajelor la aeroplane« d-l Mirea dă o soluțiune simplă problemei atât de complicate a virajelor la aeroplane. 132 BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE ȘTIINȚE Conferința ținută de d-l Pompeiu în luna Fevruarie a avut su- biectul „Despre demonstrațiile matematice“. Prin exemple aduse din teoria funcţiunilor, conferenţiarul recomandă a da o astfel de formă demonstrațiilor teoremelor noui, încât ele să poată fi aşezate cu uşurinţă în ciclul cunoştinţelor analoage. „In şedinţele din cursul anului, s=cţiunea a admis ca membrii noui pe d-l Ing. 1. Beles şi pe d-l Căpitan A. ]ijie. In afară de şedinţele statutare, secțiunea matematică continuând o idee pe care o urmăreşte de mai mult timp, a ţinut încă trei ședințe suplimentare, în cari comunicările şi conferințele au fost alese fie dintrun domeniu elementar, fie din acea parte a litera- turii ştiinţifice care permite să se trateze chestiuni dilicile pe cale uşoară de vulgarizare. - În prima şedinţă din luna Noemvrie, d-l Lalescu a ținut o con- ferință foarte interesantă despre „Personalitatea artistică a lui Poincare«, iar d-l A. Lerner:s'a ocupat cu o problemă de teoria numerelor generalizând descompunerea în factori canonici a lui Dedekind. In şedinţa din luna Decemvrie d-l I. lonescu a tratat o chesti- une de aritmologie, iar d-l G. Țiţeica o chestiune de geometrie relativă la aşezarea a trei plane în spațiu. E In şedinţa a treia din luna Fevruarie d-l 1. Ionescu a tăcut o prea frumoasă conferință » Viaţa în lumea plană«, iar d-l Lalescu o recenzie a broşurei „Voyage dans le monde de la 4îme di- mension«, | Mai toate aceste lucrări au fost publicate în revistele ştiinţifice din țară sau din străinătate. Incheind această situațiune bogată în lucrări, comitetul secțiunii matematice constată încă odată mersul ei prosper, şi mulţumeşte membrilor Societăţii cari au ținut comunicări sau conferințe şi cari au participat la lucrările ei. Vice-preşedinte, D. Bungeţianu. Secretar, Ştefan N. Mirea. —— 1 ——— BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE ŞTIINŢE 433 Cuvântare ţinută la întrunirea generală care a avut loc Suni, 29 Aprilie 1913, ora 5 p. m. la Universitate de D-/ Or. C, |, |stmati Domnilor, Din cauze independente de voința noastră, căci ştiţi bine cât suntem, cu toții, de împărțiți şi reţinuţi de activitatea noastră zil- nică, serbarea aniversării Societăţii noastre nu o putem face decât astăzi. De fapt aniversarea Societăţii noastre trebuiă să aibă loc la 24 Martie (5 Aprilie), căci la acea dată a fost ea constituită, la 1890. Dar, an cu an, această dată a fost tot amânată, mai ales că une- ori coincidă și cu va :anța sărbătorilor de Paşti. Activitatea Societăţii noastre în decursul anului trecut nu a fost tocmai din cele mai de laudă, căci nu am avut decât puţine şedinţe, și anume : secțiunile comune numai două şi din secțiuniie speciale a matematicienilor cinci. De altfel această rărire a şedinţelor anuale se observă regulat ori de câte ori avem congrese ale opinii române pentru înaintarea şi răspândirea ştiinţelor. Nu trebuie să uițăm că în decursul acestui an am avut, la înce- putul lunii Octomvrie 1912, congresul de la Galaţi, care a centra- lizat multe din lucrările şi din activitatea noastră şi care a avut loc și el abia un an numai după cel din Târgovişte. Dacă, însă, considerăm Buletinul nostru, care a implinit și el 22 de ani de apariţiune, constatăm, cu plăcere, că cele şase numere ale sale din decursul anului trecut conţin 526 de pagini, şi că mate=: rialul publicat în el este destul de variat. Din acest punct de ve- dere nu avem, deci, decât să ne felicităm. Astfel găsim că s'a publicat în el: 4 lucrări de i manieii 3 de fizică, 9 de chimie, 2 de fiziologie, 1 de zoologie, 2 de botanică şi 5 de antropologie. latre acestea trebuie să atrag atenţiunea asupra notei d-lui En- culescu, care pare a stabili în mod hotărit prezența în nordul Mol- dovei a arbustului Caragana frutescens. 134 BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE ȘTIINȚE Trebuie să adăugăm că tot în Buletinul nostru s'a publicat şi caietul de sarcini tip, pentru furniturile de petrol, redactat de co- misiunea română instituită în acest scop. Mersul Societăţii noastre este însă legat de acel al Asociaţiunii române pentru înaintarea şi răspândirea ştiinţelor. Nu ştiu cât ar trebui să inzist pentru a vă puteă convinge de necesitatea unirei întrun singur mănunchiu a întregei noastre mișcări cu caracter științific. Numai punându-ne cu toții sub scutul Asocrațiunii române Pentru înaintarea şi răspândirea ştiinţelor vom puteă realiză în mod larg şi foarte practic două mari chestiuni: 1) Separaţiunea specialităților în grupuri numeroase şi indepen- dente, căci fiecare disciplină va puteă să aibă secțiunea sa sepa- rată ca organizațiune şi ca scop de cercetare ştiinţifică, putând însă lucră, fie impreună cu âltele, fie separat, în ce privește șe- dințele, când numărul membrilor acestor subsecţiuni nu ar fi prea mare; 2) Numai în acest chip putem constitui un organism puternic, care să poată năzui nu numai a fi recunoscut de Stat ca persoană morală, dar în acelaş timp de a puteă îi și subvenționat de el. In acest mod, uniţi la un loc şi dispunân] de mai multe mijloace, vom puteă face ca Buletinul nostru să apară regulat şi să avem chiar la dispoziția noastră persoanele necesare pentru administra- ţia lui regulată, pentru buna redactare și prompta expediţie. “ Cu ocazia inaugurării cursurilor facultăţii de ştiinţe din anul acesta, d-l ministru Dissescu a avut bunavoință să arate că, înțele- gând mişcarea noastră, d-sa doreşte a ne ajută, făgăduind a pune la dispozițianea Universității, adică a facultăţii de litere și ştiinţe, suma de lei 12.000 anual pentru imprimarea unor Anale ale Uni- versității. După părerea mea, găsese că o nouă publicațiune pe lângă acea a Academiei de ştiinţe, a Societăţii de științe şi chiar a Asociațiu- nii române pentru înaintarea şi răspândirea științelor — care de altfel a apărat aşa de neregulat—ar fi o greşeală. Nu avem pentru toate acestea destui oameni de specialitate și pro lucători, mai ales când vedem că unii publică numai în străi- BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE ŞTIINŢE 485 nătate, iar alții de pe lângă anumite institute, ca cel de geologie, spre exemplu, au publicațiunile lor speciale. Natural că Buletinul nostru puteă să fie cu mult mai interesant, dacă ar fi conţinut în sânul lui și importantele lucrări făcute în de- cursul anului de d-nii: Țiţeica, Atanasiu, Theodorescu şi alții, şi cari au fost publicate numai în străinătate. Am căutat de asemenea ca în Buletinul nostru să publicăm şi şedinţele comisiunii române de petrol, care face parte din comi- siunea internaţională, instituită pentru studiarea acestui produs. Sau dacă lăsăm de o parte Analele Academiei și Buletinul ei, scris în limbi străine şi destinat a publică cercetările cele mai de vază și cu totul originale, rezultă că nu trebuie create alte publica- țiuni periodice. Dispunând, însă, de subvențiunea făgăduită de d-l ministru Dissescu, unind la un loc toate societăţile noastre ştiinți- fice, ca secţii ale asociaţiunii și făcând ca Buletinul acesteea să apară exact în fiecare lună, am face cu siguranţă un pas enorm înainte: In acest Buletin s'ar află consemnate lunar, și la dată fixă, toate cercetările noastre cu caracter pur științific sau cu larg înţeles de aplicaţiune, de la matematici şi până la arheologie. Indic, deci, această direcţiune pentru ca să putem cu toţii, uniți prin voinţele noastre, să realizăm aceste schimbări cât mai curând. O chestiune foarte importantă pentru noi chimiştii este şi aceea relativă la partea materială a colegilor noştri. Chimia devine astăzi, prin numeroasele ei aplicaţiuni şi prin con= trolul de laborator, o profesiune. Ca atare breasla chimiştilor tre- buiește organizată după cum s'a organizat arhitecţii, inginerii mai cu deosebire, şi aşa mai departe. Nu se poate concepe ca un doctor în chimie, care în tinereţea sa ocupă la Stat un loc într'un laborator de control, să rămănă toată vieaţa astfel, dacă nu se face o vacanţă la un loc retribuit mai bine. Să li se ceară garanţii cât mai multe, o dorim; control asupra activităţii, da, căci îl credem necesar; dar nu putem să nu cerem înaintare pe loc. - Am văzut cu plăcere că mai mulți colegi cari lucrează în indus- tria petroleului, cu deosebire, au anunțat prin ziarele periodice că 136 BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE ŞTIINŢE se vor întruni la Ploieşti, pentru a constitui o societate în această direcțiune. O societate nouă găsesc că ar fi o greșeală. A se izolă astfel de noi ar fi ca, cu voință, să-și reducă mijloacele de cari ar puteă dis- pune. Din contră, i-am făcut, sper, să înțeleagă, arătându-le că în sânul Societăţii noastre se pot foarte ușor discută chestiuni de profesiune şi că cu toţii vom fi gata să le dăm tot concursul pentru ca, cât mai neîntârziat, să se reglementeze şi situațiunea chimișştilor cari muncesc în direcțiuni altele decât aceea a învățământului. Imi rămâne acum o plăcută datorie de indeplinit aceea de a mulțurni în numele d-voastre tuturor acelor a dintre colegi cari au dovedit prin asiduitatea lor la şedinţe şi prin numeroasele lucrări prezentate, un mai mare dor pentru bunul mers al Societăţii noastre. Sunteţi, d-lor, în mare parte mai tineri decât noi, cu toate lip- surile mari de cari ne resimțim încă, totuşi dispuneţi de mult mai multe mijloace, decât acelea ce am avut la începutul carierei noastre. Recunosc că mediul în care trăim nu ne este de loc priel- nic, dar totuş fac apel la d-voastre de a iubi Societatea noastră mai mult, de a munci cât mai cu zel şi a face astfel ca o atmosferă de ştiinţă, de adevăr, de bine şi frumos, să radieze în jur, din munca şi vieața noastră. Faceţi ca şi românii să se afirme pe calea ştiinţifică. Nu uitaţi că popoarele, mai ales cele mici şi necăjite ca al nostru, locuind regiuni aşa de puţin prielnice, din punctul de vedere po- litic, nu vor puteă să se menţie în libertate și nu au chiar dreptul la vieaţă, decât numai dacă dau dovadă prin munca lor de seriozitate şi originalitate, şi, reușind, să contribue și ele cu ceva la mersul înainte al omenirii. Nu mă pot opri cu această ocaziune de a nu aduce în special mulțumire distinsului nostru membru de:onoare, d-l profesor uni- versitar Losanitch, membru al Academiei Serbiei din Belgrad, cari ne trimite adeseori spre publicare cercetările sale. Ultima sa notă publicată în No. 1 din Buletinul nostru pe la- nuarie 1913, relativ la sinteza prin electricitate, este foarte impor- tant, de oarece e primul care ne dovedește alipirea directă a aci- dului clorhidric de nucleul fenului. BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE ŞTIINŢE 137 Domnilor colegi, - Am acum marea părere de rău să vă fac cunoscut moartea unuia din cei mai de vază membrii de onoare ai Societății noastre, mult regretatul Louis Henry, fost profesor în Belgia la universitatea din Louvain, Dispărutul are mai multe titluri hotăritoare la recunoştinţa noastră, El eră una din cele mai alese figuri, printre așa de numeroșii şi valoroşii oameni de știință cari se ocupă cu chimia organică. 138 BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE ȘTIINȚE Eră în acelaş timp un om întreg, un caracter, o cugetare senină şi o inimă aleasă. Filo-roman, el urmăreă cu o rară bunăvoință toate năzuințele noastre, arătându-ne în orice împrejurare simpatia cu care ne onoră şi iubirea ce aveă pentru ţara noastră. Personal, moartea sa care mi-a fost imediat comunicată de că- tre distinsa sa fiică, d-șoara Eugenie Henry, care a fost totdeauna şi cu deosebire în decursul lungei boale a părintelui său, îngerul său păzitor, m'a întristat adânc. Sfârşitul său a fost demn de în- treaga sa vieaţa: ». . notre regrette p3re qui s'est teint doucement hier dans des sentiments a lmirables de resienation chretienne. .« Da! Este un chip dea muri după cum e o ştiinţă şi o virtute de a şti să trăeşti. Henry fu dintre aceşti fericiți muritori. Aveam cinstea «le a cunoaşte pe Henry de acum zo de ani, când. am luat purte împreună cu d-sa la congresul Asociaţiunei fran- ceze pentru înaintarea şi răspândirea ştiinţelor de la Blois, în 1884. De atunci am avut pentru d-sa nu numai stima ce se cuvine unui specialist desăvârşit, dar și un cult pentru toate calităţile lui intelectuale și sufletești. După congres, întorşi în Paris veni să mă vadă de mai multe ori la Colege de France unde lucram şi rela- țiunile noastre deveniră tot mai strânse, fiini intro continuă co- respondență până în ultimul moment. Cam de pe la 1894 epistolile sale începură să fie scrise mai des cu creionul. Incă de la 25 Fe- vruarie 1900 mi-a scris: »... Excusez-moi de vous ecrire encore au crayon, lusage des plumes m'est difficile«... Mai în urmă iscă- lea numai epistolile, şi de câtva timp ele erau scrise cu totul de către scumpa sa copilă, care îi serveă de scriitoare şi care îi ceteă pe patul de suferință toate lucrările noui de cari se interesă necon- tenit, până în ultimul moment. Deja de la 2 Fevruarie 191 2, d-șoara Henry mi-a scris: »... voilă pres de trois ans que notre pauvre ptre est cloue et immobilise par une paralysie du cote droit. Il lit heureusement, ce qui lui fait passer le temps, mais il ne peut se mouvoir ni se servir de la main droite. »Pour un homme d'une activite aussi incessante c'est une &preuve vraiment terrible. Il la supporte avec courage et r&signation, grâce ă ses sentiments chreţiens,..«. BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE ȘTIINȚE 139 Comunicarea oficială a morții sale ne-a fost făcută Societăţii noastre de către d-l Paul Henry, fiul decedatului, actualmente pro- fesor şi d-sa tot de chimie la aceeaș facultate. Regretatul Henry a fost membru de onoare al Societăţii noastre încă din anul 1900, a fost membru de onoareal Academiei române, admis cu unanimitate de voturi în sesiunea generală din anul 1909. Guvernul român îi decernase medalia Bene Merenti clasa I, încă din 1900 și mai în urmă a fost numit Comandor al Coroanes României. Toate aceste distincţiuni au făcut o deosebită plăcere iubitului dispărut, care le-a primit cu adâncă mulțumire venind din partea unui popor tânăr, iubitor şi recunoscător celor ce-l judecă cu drep- tate și-l încurajează în năzuinţele sale. De altfel, Louis Henry mai aveă următoarele titluri şi distincțiuni: El eră membru corespondeut al institutului Franţei (1905) şi membru al academiilor daneze, portugheze şi române şi al acade- miei pontificale Nuovi Lincei. Era Mare Ofiţer al „Ordinului Leopold», Mare Cruce al »Ordi- nului Saint Sylvestre« şi Comandor al »Legiunei de onoarec. Henry, în Belgia face parte din o serie de chimiști şi învățați ca Stas şi Spring, cu deosebire, care se ilustrase cu mult inaintea sa. EI lasă in urma sa o pleiadă intreagă de chimiști de valoare, elevi ai săi, cari fac cinste ţării lor şi științei. Voiu cită în treacăt pe profesorii de universitate M. G. Bruylants de la Bruxelles şi pe Maurice Delacre de la Gand. El nu a avut prin însuşi natura universității la care predă nici un elev român, dar sunt numeroși aceia cari veneau din țările ca- tolice pentru a se formă în laboratorul său. Voiu cită între aceștia pe P. Eduardo Vittoria, directore del laboratorio quimico del Ebro (Tortosa) din Spania, tânăr savânt, muncitor şi plin de alese calități. Natural că nu vom puteă face o biografie detaliată: a marelui dispărut. Voiu căută numai a da în mod sumar o mică schiță bio- grafică după auto-biografia sa apărută în Gerstige Welt 1). Din această notiță se constată că Henry se născuse la 26 De- 1) Dr. phil. Louis Henry. Professor der Chemie an der Katalischen Universităt. Louvain. 140 BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE ȘTIINȚE cemvrie 1834, la Marche, în Luxemburgul belgian, având ca tată pe un funcționar financiar al regatului. Tatăl său fiind înaintat la Louvain în 1850, tânărul Henry putu să urmeze cursurile facultății de ştiinţe la universitatea din acel oraş, în care se aflau profesorii: Crahay, marele Martens și renu- mitul zoologist von Beneden. EI trecu doctoratul în ştiinţele naturale la 25 August 1855 şi în acest timp aveă ca laborator bucătăria tatălui său, după cum ne spune Delacre în necrologia sa 1). Juriul cu care trecu examenul său de doctorat, dimpreună cu un coleg al său Ed. Marthens, se compuneă din profesori de la universitatea din Liege şi de la Lou- vain. Intre aceştia se aflau d-nii: Dumont, De Koninck, Lacordaire şi Van Beneden. | După un examen înscris foarte serios juriul îi examină o zi în- treagă cu chestiuni foarte variate din toate ştiinţele, căci aşa se practică atunci examenul de doctorat. Cel ce treceă în astfel de condițiuni doctoratul în științe aveă să se ilustreze mai în urmă în acest oraş de seamă ca şi predecesorii săi chimiști cu renume: Stas, Melsens, De Koninck, Von den Gheyn, ete. Anul ce urmă lucră în laboratorul de chimie organică a profesorului Koninck de la Lisge, când căpătând o bursă de călătorie, plecă în Germania la Giessen, unde lucră trei semestre cu profesorii: H. Will, succesorul lui Liebig, Hermann Kopp şi En- gelbach. In urmă vizită mai multe universități germane şi se opri câtva timp la Berlin pentru a ascultă pe Mitscherlich şi pe H. Rose. Totuşi chiar înainte de a plecă în străinătate sau de a lueră în laboratorul lui Koninck, tânărul Henry publicase deja o notiță : Cousiderations sur gquelgues classes de composes organiques:, care arătă de la început pe lângă seriosul cercetător şi pe omul cu idei largi, cari doreşte a uni în grupe mari corpii organici PERU a puteă scoate caractere sau chiar legi generale. E demn de observat că după o viață întreagă de lucrări de sin- teză, de cea mai mare importanță, făcute de el și de elevii săi în laboratotul ce diriguia, Henry întrebuință restul timpului, cu deo- sebire în ultima parte a vieței sale, tot pentru a formulă conside- rațiuni noui asupra a diferiți compuși organici, din punctul de ve= 1) Bulletin de la Socict€ chimique de Belgique, 1913, 27, ns. BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE ȘTIINȚE 144 dere al solidarității funcționale. Notele sale în această privință făcute la academia de științe din Bruxelles sunt foarte uumeroase. Ele sunt excepțional de importante. Știm că fără stabilirea de vederi generale asupra diferitelor funcțiuni simple sau compuse ce se întâlnesc în chimia organică, în atât de mare număr, nu ar fi posibila îmbrățişă un material atât de numeros şi variat. Nu de geaba mult regretatul Paul Schiitzemberger, scria : »La Chimie plus que toute autre science possede une multitude de faits n'ayant isolement quwune valeur relative, mais qui, group6s, classes et compares, conduisent ă des deductions et ă des lois tres dignes d'attention=. Astfel că cu drept cuvânt Bruylants în necrologia sa 1) puteă să zică: „ Tous ses travaua ont pour but Vetude des lois de la chimie Organigue: . La 1858 Henry se întoarce la Louvain, unde i se oferă o cate- dră de mineralogie. In acest timp el gustase serios din fructul dulce al cercetărei organice, căci făcuse deja un memoriu asupra Berbe- rinei şi sărurilor sale. Dacă nemuritorul Friedel profesă şi E multă vreme mine- ralogia la Sorbona, înainte de a ocupă catedra de chimie organică rămasă vacantă la moartea marelui Wurtz, trebuie să recunoaştem că în aceste două întâmplări nu există nimic de comun între Henry și Friedel. Friedel, cu o putere de muncă mare şi cu o măreție de forțe intelectuale excepționale, iubeă şi mineralogia și chimia organică de o potrivă, şi contribuise la înaintarea fiecăreea, astfel că eră tot atât de fericit mineralog ca și organician. Henry, prea ocupat numai de problemele chimiei organice, i în- cepând cercetarea tocmai în istoricele momente în cari Cooper, Kekule și Korner, alături cu Wiirtz, Hofmann, Bertelot, Francland, şi alții, urmau lui Gherhardt şi fericiților înaintași, de sigur că eră 1) Revue gântrale de sciences pures et appliquces, 24 annce. n 12. 30 Juin 1913. 149 BULETINUL SOCIETAȚII ROMÂNE DE ȘTIINȚE nefericit a face un curs de cristalografie şi mineralogie, când tim= pul său puteă să fie întrebuințat mai bine. EI continuă în această direcțiune până la 1863, când avu ferici- rea la moartea lui Martin Martens să ocupe catedra de chimie generală. Nu putem să nu reamintim că Martens făceă în acelaş timp nu numai chimia generală, dar şi cursul de botanică !... Noua sa ocupaţiune în direcțiunea pe care o dorcă îl făcu să se reculeagă câtva timp, pentru a puteă începe cu succes cercetările ce voiă să facă și a se impune definitiv, prin publicaţiunile sale, lumei științifice. Pentru aceasta trebuiă însă câtva timp, și de sigur că nu se pu- teă concepe că anii petrecuți la catedra de mineralogie să nu-l fi făcut mai atent asupra unor chestiuni de ordin mai general din chimia neorganică. lată de ce când începe seria publicaţiilor sale, la 1866, el debu- tează prin un mic studiu asupra chromului, stabilind apropierile ce pot să existe între acesta și sulf, Aducându-și aminte de rigurozitatea examenului de doctorat ce trecu și doritor de a contribui ca specializările să se facă cu mai multă uşurinţă, el căută de la început să îndrumeze altfel învăță- mântul ştiinţific. Aceasta era de dorit cu atât mai mult cu cât se pare că eră foarte defectuos, învățământul făcându-se numai teo- retic, astfel că tinerii puteau trece doctoratul fără să f& pus vre- odată mâna pe o pilă galvanică sau pe o cornută. Pentru aceasta el prezintă o lucrare importantă sub forma unui raport asupra: I'organisatiou en pencral des €tudes des exa- mens en sciences incă din 1869 1), după cum aflăm în importanta cuvântare a fostului său elev, profesorul Bruylants, cu ocaziunea serbării cincantenarului profesoral al lui Henry, la 3 Maiu 1909 ?). După cele spuse de ăcest elev al său în public, cu această oca- ziune, se dovedește ceeace ne aşteptam cu siguranță, claritatea cu care Henry îşi făceă cursul, modul atrăgător cu care ştiă să-l pre- zinte, cu leosebire graţie părții experimentale și autoritatea tot 1) Vezi: Revue catholique. Novembre, 1870. 2) Souvenir de la câlebration du cinquantenaire professoral de M. Louis Henry. BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE ŞTIINŢE 143 mereu crescândă a profesorului, care grație lucrărilor sale se im- puneă tot mai mult elevilor săi. Henry eră din acei apostoli, adevăraţi învățători cari iși dau seamă de rolul înalt și ales, plin de răspundere al misiunei lor. El ne spune în această privință, că: »le savant a, de nos jours, une mission plus 6levee : celle d'augmenter le patrimoine scientifique de Phumanit& et d'apporter sa pierre ă cet €difice auquel les hommes travaillent, toujours et qui ne sera jamais termine“ 1). Graţie acestor lucrări Henry fu ales membru corespondent a] Academiei regale belgiene, încă de la 1865. Notele sale erau aşa de numeroase, astfel încât bibliografia universității făcută în 1908 le cuprindeă abia în 16 pagini, enumerând peste 4oo de lucrări datorite acestui cercetător. Tot Academia de ştiinţe a Belgiei îi decernă premiul său dece- nai în 1900. Una din cele mai importante lucrări ale lui Henry a fost desco- perirea diproparg'lului acum 40 de ani, când formula structurală a fenului eră deja admisă de toți și când chimia organică luase deja o desvoltare așa de mare. | Dipropargilul descoperit în 1873 şi cu toți derivații ce au urmat, a deschis un câmp larg vederilor noastre asupra compușilor aci- clici ai carbonului care căzuse cam in umbră față cu maiestoasa și grabnica dezvoltare a seriei aromatice. Graţie dipropargilului și izomerilor găsiți 15 ani mai în urmă de către Grinner, aciclicii nesaturați se impuneau și ei atențiunii chimiş- tilor și mulți corpi, ce se credeau că aparțin seriei aromatice, mai „ales graţie proprietăților lor organoleptice, rămaseră alipiți seriei aciclice, înlesnind chiar sinteza multora dintre ei. O sinteză nu mai puțin importantă și foarte elegantă fu acea a glicerinei făcută de către Henry, în condițiuni cu totul speciale. Una din lucrările foarte importante a lui Henry e și aceea: »Sur Pidentit€ des quatre units d'action chimiqua de Patome du car- . 1) Louis Henry de Philipps-A. Guye. Journil de chimie physique, | ]. ch. phys. Tome 11, No. 2. 20 Juin, 1913, ţi 144 BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE ȘTIINȚE bone, comunicată Academiei Regale a Belgiei în şedinţa de la 4 Decemvrie 1886. In acel plan de lucrare se poate ușor vedeă și pătrunderea lui Henry şi preciziunea clară cu care își puneă chestiunea., Identitatea funcţională a celor 4 valențe ale carbonului eră de cea mai mare importanță, comparabil în totul cu ceeace s'a făcut de către alții, pentru a se stabili aceeaș identitate funcțională în ce priveşte hexavalenţa ciclului carbonic al fenului. EI căută astfel pe cale chimică ceeace Thomsen căută ca să facă pe cale fizică. Munci cu încordare în această grea direcțiune, prezentând o parte din rezultatele ce obținuse acelecaș academii în şedinţa de la 4 Fevruarie 1888, iar rezultatul definitiv îl comunică numai la 1906. Cu această ocaziune îmi scriă : ».«. Quant ă moi, je reste confin€ ă lentree du grand empire du carbone. Les microbes de la chimie organique ont encore bien des choses ă nous appranire et quant je parviens ă leur arracher Pun ou autre petit secret je suis satisfait« (1901). 10 ani puse deci pentru ca să poată dovedi matematiceşte una din chestiunile fundamentale ale chimiei organice, de oarece me- tanul este la baza monumentului pe care se ridică astăzi peste 150.000 de corpi cunoscuți. In una din aceste note se vede hotărit munca ce a desfâșurat și constatarea ce face între iuțeala cu care cugetăm și stabilim do- vedirea unei chestiuni şi greutatea ce întâmpinăm în executarea lucrării de laborator pentru a confirmă ipoteza. lată de ce cu ocaziunea cincantenarului său de profesorat elevii, colegii şi prietenii săi se întruniră cu entusiasm pentru a-l sărbă- tori, de oarece în persoana lui Louis Henry se sărbătoreă triumful științei, se sărbătoreă un caracter, se sărbătoreă abnegațiunea, bunavoința, calităţile eminente ale omului şi profesorului și cu deo- sebire munca fără preget, munca inteligentă, făcută cu rost şi cu lărgire sufletească, munca întăritoare şi consolătoare considerată ca o adevărată binefacere şi pe care nimeni mai bine ca Henry nu a definit-o : »C'est que, dans les socictes humaines, il est une puissance, il est une force devant laquelle tout le monde doit s'incliner, c'est le travail. BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE ŞTIINŢE 145 „Le travail est la loi et la condition de toute vie. J/ faut s'y soumettre ou dechoir. Le travail est la source de toute richesse et de toute science. „Le genie et le talent, ces precieux apanages de certaines in- telligences, ne leur appartiennent pas en propre. C'est Dieu qui les donne on plutât qui les prets ă qui les poss&de. Mais le travail ne rel&ve que de notre volonte personnelle, il en est le fruit, est notre proprist incontestee et notre veritable honneurt. Aceste cuvinte le scrise el cu ocazia sărbătoririi de 40 de ani de profesură, când fi sărbătorit de asemenea de Universitate și societățile științifice, decernându-i-se toate onorurile. 10 ani mai în urmă, cu ocaziunea sărbătoririi cincantenarului său, admiratorii săi făcură un bust al scumpului dispărut pe care i-l ofe- riră. La rândul lui, Henry execută o foarte reușită plachetă care reprezintă perfect de bine figura blândă dar hotărită a lui Henry, şi pe care el o trimise admiratorilor săi mai apropiați. Cu această ocaziune şi pentru sărbătorirea sa, care s'a făcut la 7 lunie 1900, sa format un comitet din reprezentanții cei mai de seamă din toate țările sub președinția de onoare a ministrului de interne şi de instrucție publică din Belgia, d-l D. Trooz, sub denu- mirea de: Mamfestation Louis Henry. In scrisoarea pe care mi-a trimis-o cu această ocaziune d-l De la Vallee-Poussin, professeur ă lUniversite de Louvain, membre de |' Academie des sciences de Belgique, îmi scrie următoarele, cari arată lămurit care era ideea ce au condus pe inițiatorii sărbătoarei: „Rien n'est plus cher ă un grand travailleur que Lestime et la sympathie des hommes illustres qui ont cultive la meme science que lui«. In acelaş an însă, când el eră sărbătorit şi putea să guste mo- mente de fericire, avi nenorocirea de a pierde pe scumpa sa soție născută Eugenie Goris, i "Din acel moment forțele sale merseră continuu în descreștere, până când boala nemiloasă îl ţintui la pat acum 4 ani. De atunci zi cu zi, cei din jurul său, putură constată cum, din nenorocire, se stingeă acel ce fusese o inteligență şi o energie rară. Henry eră un cugetător. In îndelungata corespondență ce am avut cu el și pe cere în mare parte o am acum în fața mea, constat ) 146 BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE ȘTIINȚE regulat acecaș inimă bună de om și caldă ca prieten ; aceeaş inte- ligenţă aleasă, judecată senină și iubire de adevăr, care ar face cinste celui mai ales om de știință. Adesea în epistolele sale găsesc gândiri ce nu trebuiesc înmor- mântate în conţinutul paginilor ce pot fi pierdute sau uitate. lată câteva spiciuri ce fac in grabă : „ă vaincre sans peine, on triomphe sans gloire:. (1398). „Nons vivons en des temps bien troubles et bien difficiles.... îl est bon de le rappeler et de penser que les elements les pluis pui- sants de notre bonheur intime sont en nous:. (1899). - L'amitie et la bienveillance font souvent Peffet de verres gros- sissants. Il est bon de ne pas loublier«. (1900). „Les Jois de la famille sont les meilleures entre toutes; Je plai- nes amairement ceux qui ne le savent pas+. (1901). „Le bien ne fait pas de bruit, et le bruit ne fait pas de bien....« (1907). ij ne suis quun chiraiste, absorb dans la contemplation ja atomes....« (1907). La 20 Ianuarie 1901, ce mare dreptate avea când mi-a scris: „la politique est une amie de mauvais caractere tandis que la science, plus discrete et plus tranquille, reserve des joies plus pures et plus suaves ă ceux qui la servent.. Iată chiar şi câteva aprecieri politice, sie care era așa de ela iată a le emite: „ Les mots n'ont pas toujours dans lusage commun, leur a 2 REPER naturelle. Ainsi en est-il du mot rliberal.. On pour- rait croire quun parti qui sintitule Iberal est un parti plein de gencrosite, ami de la liberte. Je ne sais sil en est ainsi du parti liberal roumain, mais ce que j'affirme, c'est que le parti qui s'in- titule en Belgique, liberal, n'est liberal que d'une chose, c'est de largent des contribuables, partout il ne connait que la contrainte et le despotisme officiel. Je m'honore de n'en âtre pas et dâtre un veritable /iberal en tout et partout ou l'Energie de la liberte est compatible avec lordre social et le progres veritable. Notre parti liberal est essentiellement anti-religieux, infeode ă la magonnerie, et a pour objectif final, la dechristianisation du pays. »Et cela c'est la ruine. La France s'avance vers cet abime ă BULETINUL, SOCIETĂȚII ROMÂNE DE ȘTIINȚE ji Ala grands pas. Jai le confiant espoir mon cher ami, que votre jeune et belle patrie &chapperă ă ces dangers. Mais lavenir de l'Europe est bien sombre. La Russie est livree ă 'anarchie, !Autriche tombe en pieces, l'Allemagne infectee de socialisme et saturce dirreligion dans ses classes €levees et dans ses classes inferieures, est plus forte en apparences qu'en realite. »Ouant ă la France, elle donne au monde le spectacle effrayant des horreurs auxquelles se livre n&cessairement un peuple ă qui Von a enleve tout principe religicux. C'est ă faire trembler. Her- mite, un grand mathematicien frangais, mort il y a quelques an- n6es, avait les idees les plus noires sur lavenir de son pays etil Stait, ă mon sens, dans la verite.... « EI eră un convins. Bun creștin, catolic convins, el iubeă ştiinţele şi cultivă adevărul. Moral şi iubitor al binelui public, drept și cu ca- racter întreg el urmă drumul ce pare indicat la anume predestinaţi. Nu uit cum cu ocaziunea congresului de la Blois, și a escursiu- nilor admirabile ce am făcut în urmă pe malurile Loarei, am avut un banchet în o Vinere. Ei bine, Henry luă cu seninătate parte, nevoind a se desparte de amicii şi colegii săi. Văzându-l că,nu mă- nâncă decât pâine, întrebai curios pe un prieten comun, dispărut și el de mult, Henninger, care îmi spuse că Henry posteă fiind Vineri. Deşi ateu, pe atunci, am rămas în admiraţie față cu acest om. L-am cunoscut bine în urmă, l-am cinstit şi respectat cum se cade, căci eram convins de superioritatea lui din toate punctele de vedere. Am regretat numai de a nu-l fi ascultat mai mult, căci de și îmi scria odată: »On se doit tout autant ă sa patrie quă la science...«, totuș, mai ales când nu poţi face o politică demnă și cinstită din cauza stării mediului în care trăești, eră mai bine să mă fi rezervat pentru ...des joies plus pures et plus suaves..., cum ne spuncă el, în domeniul ştiinţei. La noi Henry eră iubit de mulți din colegii mei. Longinescu îi făcu o mică biografie în 1909 în Natura, cu ocaziunea întâlnirii sale în cercetările ce făceă cu marele învăţat. Personal datoresc mult poveţelor şi sfaturilor acestui maestru al chimiei şi cugetării. Aduc prin scrierea acestor rânduri cel mai cald omagiu, din partee chimiei române, meinoriei scumpe a aceluia care a fost Louis Henry. 148 BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE ȘTIINȚE In decursul lunii Martie a. c. primii următoarea invitaţiune : „DOCTOR IULIU BARASCH' SOCIETATE PENTRU BINEFACERE, SUSȚINEREA ȘI ÎNGRIJIREA MEMBRILOR SĂI ÎN CAZ DE BOALĂ ȘI DECES FONDATĂ LA Î IANUARIE 1872 Medaliată la Expoziţia Generală Română din 1906. Bucureşti, Martie 1913. Domnule, Cu onoare ne permitem a vă rugă să binevoiţi a luă parte la solemnitatea come- morării a 50 de ani de la moartea ilustrului om de ştiinţă şi mare filantrop | DOCTOR IULIU BARASCH | ce va aveă loc in ziua de Duminică, 31 Martie c., ora 9 1], a. m., în Templul cel mare din strada Sinagoga. Sperăm că veți binevoi a ne onoră cu prezența d-voastre la această solemnitate. Primiţi, vă, rugăm, asigurarea stimei şi distinsei noastre consideraţiuni. Președintele comisiunii de ceremonii, $. Hornstein. Secretar, 4dolpA Sabezay. PROGRAMA: Ia AGOri)Opoa e . . Preluuiu 2. Cantonul Sezjerti SI i Ie Ii, «+ Psalm 90. Ge esteromul? 3140) 9 Alperin 0000 e aa Aa AID ae it uda e Predica, 7 ASTI 70 a Ritz ia 3 e Siwiti. 5, Leon LEE preşedintele Soo aţi „i o Guyântare: Rugăciune pentru odihna GC tori Sea oala iA e : isi SU ju, dal defunctului Doctor. 7. Corul- Orga. După terminarea requiemului, comitetul Societăţii in corpore se va duce la cimi- tirul cel vechiu din strada Sevastopol, spre a depune o coroană pe mormântul Doctorului Iuliu Barasch. Datoresc de sigur această invitațiune, din partea preşedintelui comisiunii de ceremonii, faptului că de mai multe ori m'am intere- sat să aflu câte ceva relativ la d-rul Barasch şi că, cu ocaziunea dărilor de seamă ce fac anual la Societatea noasttă, am vorbit, de și pe-scurt, în mai multe rânduri, despre acest om, căruia cu sigu- ranţă îi datorim mult şi de care personal mă leagă un sentiment de recunoștință şi admiraţie pentru modul cu deosebire cu care a scris Minunile naturei, lucrare care a făcut fericirea multor zile din tinerețea mea, pe când am citit-o cu entusiasm. Am căutat multă vreme să pot colecţionă măcar scriptele d-rului Barasch și nu am reușit încă nici a puteă să-mi procur prima edi- ţie a » Minunilor Naturii«, care a apărut mai întâiu la Craiova în 1850. In ce privește aflarea vreunei scrieri sau note relativ la d-rul BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE ȘTIINȚE le Barasch nu aflăm decât o succintă dare de seamă datorită d-lui M. Schwarzfeld, de 16 pagini 1). Chiar acum în urmă, cu ocaziunea comemorării de 5o de ani de la moartea d-rului Barasch, nu a apărut decât o mică dare de seamă, DOCTOR IULIU BARASCH precum şi cuvântarea făcută cu această împrejurare de d-l Leon Aronovici, preşedintele societății de binefacere »dr. uliu Barasch«2). 1) Dr. luliu Barasch, de M. Schwarzfeld, prim-secretar al societății istorice Iuliu Barasch. Schiță biografică scrisă pentru a 25-a aniversare a morții acestui ilustru bărbat, ce va aveă loc la 31 Martie (12 Aprilie) 1888. 2) Vezi: «Infrăţireas, 7 Aprilie 1913. 150 BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE ŞTIINŢE In presa noastră însă nu găsim nimic; pare că Barasch nu a existat pentru noi și că.nu i-am datori nimic pentru muncă lui neo- bosită şi pentru ideile lui generoase şi iubitoare de binele acestei țări. Trebuie să fim recunoscători vechiului publicist N. Zinc, care sin- gurul ne-a reamintit câteva date relative la Barasch, într'un mic articol din Universul de la 5 Aprilie a. c Atât şi nimic mai mult. Dacă am judecă după acestea şi dacă un tânăr oarecare, în prezent, nu ar fi aflat întâmplător ceva mai mult despre Barasch, aproape că acesta n'ar mai există. Aceasta este o mare nedreptate. D-rul Iuliu Barasch a fost o figură aleasă în desvoltarea noastră culturală. A fost un erudit, un iubitor al aproapelui, un entusiast pentru frumuseţea pe care o găseşte scrutatorul în natură, un cald şi priceput vulgarizator, un scriitor de seamă și un doritor de pace socială şi de ajutorare a suferinței celor mici şi celor prigoniţi de soartă. Nu se poate spune despre mulți toate acestea. Oricât întâmplarea a făcut ca să se scrie puțin despre Barasch, oricât memoria lui pare uitată în prezent, totuşi generaţii întregi l-au iubit și numele lui l-au purtat şi-l poartă încă mulţi cu respect și admiraţie în inima lor, căci aceste sentimente se năşteau în sufle- tele acelor ce au ascultat cursurile sau conferințele d-rului Barasch, cari au cetit scrierile sale sau au avut a face cu el. Afirm că lucrarea „Minunile Naturei«, scrisă de mai bine de 60 de ani este un monument în literatura noastră, admirabil pentru epoca în care s'a făcut şi fără şansă în prezent de a puteă vedea o altă lucrare scrisă mai cu pricepere și mai cu căldură. Acelaş lucru voiu spune şi în ce privește »lsis sau Natura“, jurnal pentru răspândirea ştiinţelor naturale şi exacte, pe care Barasch Pa scos încă de la 1856 până la 1862 inclusiv. Micile încercări făcute în urmă şi chiar „Revista ştiinţifică“ a re- gretatului Gr. Ștefănescu nu s'au ridicat totuș la înălțimea de la care „sisu trimiteă razele unei culturi serioase și foarte ademeni- toare în toate straturile societăţii, cu atâția ani mai înainte. Am regretat mult a nu fi putut luă parte la serbarea organizată cu ocaziunea cincantenarului morţii sale, de cei ce-mi făcuse cinstea a mă invită, dar am ținut în urmă să mă duc, cu emoţiune în suflet, să văd mormântul său, aflător întrun cimitir retras în care nu se a BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE ŞTIINŢE 154 mai îngroapă, de oarece se află în incinta Bucureştiului, strada Se- vastopol. Acolo, unde se găsesc morminte vechi de aproape un secol şi jumătate şi unde se mai văd încă șanțurile făcute pentru ciumațţi, se află mormântul său cu o coloană-monument pe care stă scris, în limba ebraică și română, amintirea despre cel ce se odihneşte pe vecie. Datele ce urmează le-am scos din lucrările citate mai sus şi din oarecare periodice cu mult mai vechi, în cari urmărindu-l mai de mult, am putut află câte ceva relativ la dânsul. Dr. luliu Barasch s'a născut la Brody, în Galiţia, în anul 1815. Trebuie de la început să ne gândim şi la anul naşterii și cu deo- sebire la localitatea în care s'a născut el. Dacă undeva elementul evreesc nu numai că era, dar este incă în o stare medievală, cu o mentalitate prea mult talmudică, into- lerant şi fâră concepţiunea largă a sentimentului omenesc, care caracteriză pe omul modern, de orice confesiune ar fi el, eră şi este încă de sigur în Galiţia. Habotnici, întârziaţi în cultură, fără pregătire cultural şi moral omenească, aceștia trăiesc, încă ca şi o mică parte din cei de la noi, retraşi sufletește de omenire, în un ideal religios şi strimt şi cu un mod de vieață care nu-i poate face fericiți nici pe ei, nici pe locui- torii vecini în mijlocul cărora trăiesc. Se vede că legea contrastelor s'a manifestat şi de astădată: din excesul răului iese binele; din intoleranță şi habotnicie iese ideile largi şi sănătoase şi mentalitatea modernă. Barasch, înzestrat cu un creer de seamă, nu puteă să trăiască în astfel de condițiuni şi în mediul mistic şi întunecat în care soarta il aruncase. . Supus la învățământul talmudului şi al literaturii speciale judaice, el se distinse prin inteligenţa şi aplicaţiunea sa. FHotârit de ai săi să devie rabin, el fu însurat la vârsta de 16 ani, în contra voinței sale şi cerut ca rabin de mai multe localități. Simţind în el, însă, porniri mai sănătoase şi mai puțin inguste ; dorind a cercetă adevărurile mari şi neperitoare ; deşi puteă îi în- cântat de frumuseţea frasei biblice, de puterea convingătoare a religiei vechi mozaice, de credinţa fără țărmuri în puterea lui Ehova, 152 BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE ȘTIINȚE el, alesul prin cugetarea senină şi înaltă, simțeă bine că în studiul naturii Ehova se desprindea mai puternic şi mai înălțător, că ade- vărurile științifice ridică sufletul mai sus decât fraza banală a cre- dinciosului. fanatic şi adesea țărmurit în puterea culturii sale, că ştiinţa înaltă pe cel ce crede în ea mai mult decât ori și ce, că ea numai moralizează chiar cu adevărat şi face elemente de ordine şi progres, până şi din cei ce refuză idea divinității și că prin ştiinţă omul numai ajunge cineva între semenii săi și că poate deveni util în înțelesul cel mai larg şi fericit al cuvântului, nu numai fami- liei și cercului restrâns al rassei sale, dar şi omenirei întregi. “ Insufleţit de această scârteie, văzând mizeria şi primitivitatea cercului în care se afla el, întrevăzând bogăţiile ce se capătă prin știință şi cultură şi fericirea de a se ridică din adâncimile vizuini- lor create prin prejudecăţi şi false credinţe, prin neştiință şi ură, la înălțimile unde totul se scaldă în lumina unde căldura convin= verii dă vieață şi de unde vieața fericită şi înălțată contribuie ne- contenit la fericirea tuturor, el nu ezită nici o clipă. lată de ce tânărul adolescent, care rămăsese şi fără mijloace, în urma unor afaceri nenorocite ale familiei, se opuse a deveni: rabin, luptă cu înverșunare, convinse şi învinse voinţele contrare şi plecă în străinătate pentru ca, cu rămăşița zestrei sale »în bani și scule, să poată să înveţe o altă specialitate. FI făcu medicina la Berlin, în acel centru în care conștiința unei Germanii viitoare se plămădea dejă și în care scrierile nemurito- rului Alexandru de Humbold, în frunte cu Cosmosul său, tăceau fericirea tinerelor generațiuni şi a celor ce preterau fenomenele mari ale naturei, patimilor mici ale omenirii. Se pare chiar că de la acea dată el „se 'semnalase dejă: cu producțiuni literare de valoare pe tărâmul medicinei şi al filozo- fei religioasă, după cum ne spune d-l Schwartzfeld, fără însă să putem aveă date mai precise. | Odată ce avu dreptul dea practica medicina, doritor de a fi util omenirii și semenilor săi în special, curios de a vedeă lucruri noui, el nu rămase în Austria, nu se întoarse la Brody, dar inima il atrase către acea regiune în care dejă încolțeă o vieață nouă, țară binecuvântată de Dumnezeu, cu un neam de oameni destoi- nici și întregi la fire, cu atâtea izvoare de bogăţie, dar așa de tică- BULETINUL SOCIETAȚII ROMÂNE DE ȘTIINȚE 153 loșită prin administraţia turco-fanariotă, care din fericire încetase la 1821. Barasch sosi în Muntenia la 11 lunie 1841. Acei ce au urmat firul desvoltării noastre culturale au putut să vadă în ce stare ne aflam la acea epocă. Dacă în Moldova cu 7 ani mai înainte se organizase dejă de nemuritorii dr. Cihac, Zota, Gh. Asachi şi alţii Societatea medici- lor şi naturaliştilor români, în Muntenia nu se făcuse încă nimic. Abia dr. Mayer stabilind legături şi cu cei din laşi şi cu deosebire cu străinătatea, putu să se înalțe puțin deasupra mediului foarte Puțin ridicat în care trăiă. Medici fără multă ştiinţă, adeseori felceri din Austria sau venetici fără nici o pregătire, de pretutin- deni, practicau în țările române, astfel că se putu întâmplă acest fapt de necrezut că un veterinar din armata de ocupațiune a austria- cilor, de la 1854, să fi ajuns medic primar de județ. Sosit la noi, totul eră nou pentru Barasch, căci desigur nu aveă el mai nici o cunoştinţă cu oamenii de aici şi că trebui să înveţe cu deosebire limba. Pe atunci, oricine deschide almanachurile epocei poate să o constate, cea mai importantă ramură a serviciului sanitar eră aceea a carantinelor. Cu ele se mai puteă luptă puţin, în starea de lipsă de cunoştinţe profilactice, contra invaziunei cumplitelor epidemii cari ne soseau cu deosebire de la răsărit și apus. Dr. Barasch fu numit deci şi el, la 1843, medic de carantină la Călăraşi. La 1845, de sigur în urma dovezii ce dădu ca medic şi ca om, fu numit medic de judeţ la Dolj şi rămase astfel 5 ani şi jumătate în Craiova. d Venit din ţările germane un le se făceă dejă așa de mult pentru răspândirea ştiinţelor, înflăcărat de cetirea cosmosului și a atâtor “publicațiuni germane cu caracter larg științific, văzând lipsa de vreo publicaţie specială de această natură în țara noastră, el se hotări a se impune mai mult prin activitatea sa, a face să profite şi alții de cunoştinţele ce căpătase şi de entuziasmul ce aveă pen- tru adevăr, frumos şi bine și de a fi util astfel semenilor săi. Profitând de lucrarea lui Aimee Martin (Lettres ă Sophie), el căută a lărgi cadrul ştiinţific şi a o adaptă mediului în care se 154 BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE ȘTIINȚE află. Astfel, ne dete el, încă de la 1850, Minunile Naturii, care sunt cu adevărat o minune în literatura noastră, cu deosebire pe acele vremuri. In precuvântarea sa Barasch ne spune: »Cu o simţire ameste- cată de câteva griji şi multe speranțe, acum dau acest fruct al muzei mele în mâinile publicului român. Intr'adevăr îmi eră grije temându-mă că poate să mă invinovățească cineva pentru o am- bițiune care este departe de mine; adică pentru ambiţiunea că pretind a figură ca autor în limba română, pe când eu simț prea bine, de şi sunt de zece ani aici în ţară, tot nu mam pătruns de toate delicatele varietăți ale acestei limbe foarte flexibilec. Nu am la dispoziţia mea decât cele 3 volume apărute în 1852 - la Bucureşti. Ele poartă următorul titlu: Minunele Naturii, con- versațiuni asupra deosebitelor obiecte interesante din ştiinţele naturale, fizice, chimie şi astronomie, compuse de Iulius Ba- rasch, doctor de medicină și chirurgie. Profesor de istoria na- turală în gimnaziul național din Bucureşti. Tomul LI, ediția a doua. Pentru a se putea vedeă importanţa acestei lucrări pe eare el o dedică : Inălțimei Sale Prințului stăpânitor a toată țara româ- nească Barbu Dimitrie Ştirbei, căci: »In tot timpul prinții au fost protectorii ştiinţei, a artelor şi a literaturii în ţările lor, voiu da îndată și tabla de materie a acestor trei volume. Barasch, în pre- cuvântarea sa, sfârşeşte cu vorba nemuritorului naturalist Linne : Studiile naturii sunt drumul cel mai plăcut care duce la îu- birea lui Dumnezeu. lată materiile despre cari tratează fiecare din aceste volume, din cari se va puteă vedeă şi variația materialului şi utilitatea cunoş- tinţelor cuprinse în ele: Volumul 1 I. Introducere. II. Ceva despre Nevton, Lavoasie şi alţi născocitori fizici. III. Despre simţirea generală în natură. IV. Urmare a aceluiaşi subiect. V. Despre mărimea universului. BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE ŞTIINŢE „455 VI. Despre puterile chimice. .. VII. » mişcarea corpurilor. VIII. „ o altă lege comună a naturei. IX. » instinctele animalelor. d d de emigraţiune. XI; » instinctul de sociabilitate. XII. Urmare despre sociabilitate. . XIII, Despre înţelepciunea animalelor. EV » metamorfoze. XV. Geniul omului. Volumul II XVI. Explicaţiune de patru elemente antice. XVII. Istoria pământului. XVIII. Urmare. XIX. Despre modificațiunea surfeţei pământului după potop. „XX. Forma pământului. XXI. Despre mişcarea pământului înprejurul soarelui. XXII. Urmare. XXIII. Despre satelitul pământului. XXIV. » influența corpurilor cereşti unulasupra altuia. XXV. Geografia fizică. XXXVI. Climatologia. XXVII. Despre relațiunea între aer și pământ. XXVIII. Greutatea şi elasticitatea aerului. XXIX. Despre vânturi. XXX. » compoziţiunea aerului. XXX]. » » cazul carbonic. „XXXIL. » armonia între domenul vegetal şi animal şi despre locuitorii din aer. Volumul 111 XXXIII. Despre materia luminei. XXXIV. » vederea animalelor şi despre imaginile din | camera obscură. XXXV. Despre câteva principe ale ştiinţei antice şi despre mecanismul vederii, 156 BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE ȘTIINȚE XXXVI. Despre armonia între căldură şi colorile ființelor nature. XXXVII. Despre animalele luminoase şi oceanul lucitor. XXXVIII. Magnetismul. XXXIX. Despre electricitate şi fulger. XL. Galvanismul, electro-magnetismul, termo-electrici- tatea. XLI. Electricitatea pretutindenea. Magnetismul animal. XLII. Meteorologia. XLIII. Despre meteorele apoase. XLIV. Principii chimiei sau despre influenţa puterilor na- turei invizibile asupra lumei vizibile. XLV. Chimie organică. XLVI. Tabloul Naturei. O a doua publicaţiune de seamă pe care d-rul Barasch a făcut-o în ţara noastră a fost admirabilul jurnal pentru răspândirea ştiin- țelor naturale şi exacte, în toate clasele, pe care l-a numit /szs sau Natura ; primul număr a apărut la 1 Ianuarie 1856 şi a mers re- gulat până la 3o Decemvrie 1859, reapărând la 1 Ianuarie 1862 în colaborare cu D. Ananescu și continuând astfel până la 31 De- cemvrie, acelaş an. Această admirabilă publicațiune este una din cele mai frumoase ce există în literatura noastră ştiinţifică, şi e ceva neexplicabil şi în ori şi care caz trist, că acum când avem atâți specialişti, atâta facilitate de imorimare şi atâţi cititori ahtiați a putea aveă ceva mai bun la îndemână, să constatăm că nu avem nici o publica- țiune comparabilă cu aceasta. Barasch, în urma acestor dovezi de muncă pricepută, fusese mutat de la Craiova la Bucureşti şi numit profesor de ştiinţele na- turale la colegiul național de la Sf. Sava. Eră măximum ce i se putea dă. Munca sa fusese apreciată şi răsplătită cum se cuvenea. Nu întârziă mult şi fă numit şi profesor de ştiinţe la școala su- perioară de ofițeri. In acest timp nemuritorul Davila pusese şi el adus în țară, de către marele administrator şi organizator Vodă B. Știrbei, la 13 Martie 1853. Chemat a organiză serviciul sanitar al armatei, el înțelese, de BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE ȘTIINȚE 157 îndată, cât este de făcut la noi și obțină dela Vodă-Știrbei, la 6 Martie 1856, înființarea şcoalei de medicină şi a celei de farmacie, iar la 1857 înființă şi şcoala veterinară. Tot în acel an se pun și bazele Societăţii medicale ştiinţifice din București. Davila străin şi el îşi dădu, ca și Barasch, de îndată seamă de toate lipsurile ce descopereă zilnic în țara noastră. Inzestrat cu aceeaş bunăvoință, cu aceeaș inteligență și dor de muncă, dar în serviciul unei extraordinare voințe şi puteri de inițiativă,. călăuzit tot de importanța culturii ştiinţifice, nu puteă să nu aprecieze pe Barasch, care eră un soi de pasăre rară pe acele timpuri la noi. Davila ajută pe doi străini, cu deosebire, în lipsa elementului românesc din acele timpuri: pe Barasch, care: din nefericire muri curând, și pe d-rul Felix, care complectă, în urmă, opera sanitară civilă pe care o începuse el. lată de ce d-rul Davila numi îndată pe Barasch profesor la şcoala națională de medicină. Pentru a se vedeă vaza de care se bucură acesta între colegii săi dau următorul extras din : Buletinul Oficial No. 66 din 23 August 1857. Noi, Prinţul Alexandru Dim. Ghika, Caimacanul țării româneşti. Porunci către oştire. Revizuind la 15 ale cuvenitei luni stabilimentul școalei de hirur- gie şi găsindu-l atât despre organizaţia lui, modul învățăturii, pro- gresul făcut de către elevi, cât şi despre regula, curăţenia și buna îngrijire în cea mai desăvârșită plăcută stare, cari toate acestea dovedesc zelul şi activitatea d-lui ober ştab dr. Davila, îi arătăm dar a Noastră mulțumire desăvârșită mulțumind totdeodată încă și d-lui locotenent Arion, îngrijitorul spitalului, precum' și profesori- lor acelei şcoale, şi anume: jap D-lor: Zurnescu, Baraş, Protici, Venert, Polizu, Severin, Marin, Pruminski, Suhamel, Brust şi Vertaimer. (Urmează iscălitura Măriei Sale). No. 178, anul 1857, August 18. „Se vede că după Turnescu, care eră o autoritate pe acele vre- muri, căci singur obținuse pe lângă doctoratul în medicină şi pe altul în chirurgie la acea dată la Paris, Barasch iscăleă înaintea 158 BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE ŞTIINŢE tuturor celorlalți, dintre cari Protici, Polizu, Severin şi Marin, ajun- seră mai în urmă profesori universitari. Aceeaș situațiune a lui Ba- rasch la școala de medicină se vede şi din alăturatele două notițe: Monitorul Oficial No. 23 din 31 Ianuarie 1862. Duminică, la 21 curent, elevii clasei superioare a şcoalei de me- dicină au dat profesorilor lor un banchet cu ocaziunea zilei de 24 Ianuarie. Banchetul se compunea de membrii eforiei spitalelor, profesorii şcoalei, doctorii în medicină şi şefii de spitale, în fine, de toți aceia ce au contribuit la progresul acestei școale. Toastele fură numeroase, cel dintâiu ridicat de director pentru Măria Sa Domnitorul; la aceasta răspunse d-l Grigore Alexan- drescu pentru sănătatea Măriei Sale l)oamna, și apoi, între cele mai însemnate, d-nii: N. Creţulescu, D. Turnescu, D. Barasch, toți pentru civilizarea şi prosperitatea țării la care trebuie să a parte junii elevi ai şcoalei prin progresul lor. Elevii au ridicat toaste de mulțumire pentru profesori a căror silință și activitate i-au făcut demni de fii ai patriei lor ; elevii din Moldova au ridicat asemenea toaste pentru camarazii lor din Ro- mânia şi în urmă trecură cu toții în saloanele de jos, unde profesorii și elevii petrecură o parte a serii în cea mai mare cordialitate. Pentru preînoirea acestei zi de unire şi confraternitate, profesorii luară deciziunea a da în fiecare an un asemenea banchet, la 4 De- cemvrie, ziua fondaţiunii școalei de medicină. Monitorul No. 127 din 12 Iunie 1862. ȘCOALA NAȚIONALĂ DE MEDICINĂ Conform art. 4 din regulamentul şcoalei și jurnalul consiliului medical de la 11 Maiu 1860, s'a început examenele riguroase pen- tru licențiat în medicină şi hirurgie (magistru ofițer de sănătate), elevii au fost întocmiți câte trei într'o serie şi trași prin sorți; pre- ședinții examenului au fost asemenea desemnaţi prin sorți. Şedinţele examenului au avut loc în amfiteatrul spitalului Colțea, înaintea unui mare număr din d-nii doctori din Capitală, în zilele de 22, 24, 26, 29 şi 31 Maiu. BULETINUL SOCIETAȚII ROMÂNE DE ŞTIINŢE 159 Seria 1 Preşedinte, dr. Polizu; membrii: dr. Atanasovici, dr. Fialla. Candidaţii primiți: Stavrescu Gheorghe din satul Olăneşti, dis- trictul Vâlcea, cu nota: foarte bine; Grecescu Dimitrie din oraşul Cerneţi, districtul Mehedinţi, cu nota : bine. Seria II Preşedinte, dr. Fialla ; membrii: dr. Teodori, dr. Felix. Candidaţii primiţi: Petrescu Zaharia din oraşul Alexandria, dis- trictul Teleorman, cu nota: foarte bine Dumitrescu Constantin din orașul Severin, districtul Mehedinţi, cu nota: foarte bine. Seria III Preşedinte, dr. Barasch ; membri: dr. Protici, dr. Severin. Candidaţii primiți : Eihbaum loan din Neutra, districtul Paruţa (Ungaria), cu nota : bine; Vlădescu Vasilie, din orașul București, districtul lifov, cu nota: foarte bine Dacă Barasch trăiă de sigur că ar fi fost numit profesor de ştiin- țele naturale la noua universitate ce se înființase la București. In acest timp Barasch publică mai multe volume relative la ştiin- ţele naturale, destinate pentru clasele elementare de istoria natu- rală, pentru uzul claselor superioare gimnaziale în România. In acest răstimp şi şcoala de silvicultură înfiinţată de curând ţinii și ea la cinstea să aibă pe Barasch profesorul său de științe naturale. Am spus mai sus că la 1857 se înființase prima Societate me- dicală ştiinţifică. Eră natural, dar, ca să găsim pe Barasch între primii iniţiatori şi ai creării unei Societăți române de științe, care fu prima de acest fel în țările române. Pentru a se vedeă spiritul care a condus pe acești inițiatori, e de ajuns să cităm art. 4, unde găsim că: Societatea va începe lucră- rile sale la 24 Ianuarie 1862. Statutele acestei Societăți au fost publicate în Momtor, la 13 Martie,.acelaş an. Se vede că No. 13 i-a lost fatal de oarece So- 160 BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE ŞTIINŢE cietatea aceasta începută în condițiuni așa de bune a durat însă aşa de puțin. Cum aceste statute nu au fost încă publicate din nou, în dările de seamă ce am făcut regulat asupra mersului evoluțiunii noastre științifice, şi având în vedere că ele sunt primele în acest fel, cred necesar a le reproduce în total în anexa acestui studiu 1). 1) Ministerul cultelor şi instrucţiunii publice, primind următoarele statute ale Societăţii ro- mâne de științe, pe care cu plăcere o va sprijini in orice investigaţiuni și cercetări, va voi a întreprinde în cercul curat științific, publică statntele ei, spre o mai întinsă cunoștință a sco- pului acestei Societăți : SOCIETATEA ROMÂNĂ DE ȘTIINȚE. STATUTEIBEI SOCIETATII FORMAREA SOCIETĂȚII. Art, 1. Se formează o Societate de ştiinţe cu scopul de a contribui la cultura, răspândirea și progresul științelor în România. Art. 2. Societatea se va numi : Soc/e/azea română de științe, Art. 3. Reşedinţa Societăţii va -fi în București . Art. 4. Societatea va începe lucrările sale la 24 Ianuarie 1862. Art. 5. La început Societatea va formă o singură secțiune,-ale cărei lucrări vor cuprinde ştiinţele matematice, fizice şi naturale, considerate atât din punctul de vedere teoretic cât şi din punctul de vedere practic, Lucrări. Art, 6. Fiecare membru al Societăţii trebuie să prezinte în curs de 6 luni cel puțin un memoriu, Art, 7. Memorille prezentate de membrii Societăţii trebuie să cuprindă lucrări ale lor proprii. Art. 8. Societatea va țineă şedinţele sale odaţă la două săptămâni, de la 7 !/» ore seara, Art, 9. In şedinţele sale Societatea se va ocupă cu cetirea memoriilor prezentate de membrii săi, cu comunicări verbale şi cu discuțiuni asupra diferitelor chestiuni cuprinse în cadrul lu- crărilor Societăţii, prevăzut prin art. 5. Art. 10. Societatea când va recunoaşte necesitatea de a se face cursuri publice folositoare pentru răspândirea ştiinţelor, se va puteă adresă la membrii săi cari vor voi a se însărcină cu facerea acestor cursuri în numele Societăţii. Art. 11, Lucrările Societăţii cari vor prezentă un interes deosebit se va căută a fi publi- cate prin toate mijloacele putincioase, până când Societatea va dispune de fonduri ca să poată să-și formeze Buleţinul său propriu. Compunerea Societății. Art. 12. Societatea se va compune de membrii fondatori, membrii asociați şi membrii corespondenți. Art, 13. Membrii fondatori şi serii asociaţi au toți aceleaşi drepturi în Societe Art. 14. Societatea va aveă încă corespondenţi în diferite părți ale țării, cari ar puteă să comunice Societăţii fapte științifice. : BULETINUL SOCIETATII ROMÂNE DE STIINȚI 161 Pentru a se vedeă activitatea acestei Societăţi și importanța pe care Barasch o aveă, chiar între medicii tineri, sosiți de curând din Membrii fondatori. Art. 15. Membrii fondatori în număr de 16 sunt cei următori : D. Ananescu, C, Aninoșeanu, P. Aurelian, Locotentul E. Arion, Dr, Iuliu Barasch, Dr. E, Baa'oglu, D. Berendei, P. Buescu, M, Căpățineanu, Î, Fălcoianu, Dr, 1, Peliz, Colonel Tobias Gherghely, Dr. P. Jatropulo, maior G. Manu, D. Manovici, Dr. N. Turnescu, Admiterea membrilor. Art. 16. Sunt admişi ca membrii asociaţi și ca membrii corespondenți toți aceia cari vor posedă titluri ştiinţifice şi cari vor prezintă Societății un memoriu, cuprinzând lucrări ale lor proprii. Art. 17. Sunt admisibili ca membrii asociaţi sau ca membrii corespondenți și aceia cari, neavând titluri ştiinţifice, vor fi cunoscuţi Societăţii de mai nainte prin mai multe lucrări ştiin- țifice variate, cari să dispenseze de a împlini condițiunea precedentă. Art. 18. Memoriile prezentate Societăţii se vor dă în examinare unei comisiuni numită de Societate, cel puțin compusă de trei membrii, care va face un raport Societăţii asupra cuprin- derii şi valoarei sale. A Art. 19. După raportul comisiunii, candidaţii vor fi primiți sau respinşi cu majoritate de două din trei părți a membrilor prezenți, Organizarea şi biuroul. Art, 20, Biuroul Societăţii se va compune de un preşedinte, un vice-președinte şi doi se- crefari, unul din secretari va fi şi cassier, Art. 21, Biuroul se va alege pe fiecare an în prima şedinţă după 24 Ianuarie, începutul fiecăreea sesiuni, Art. 22, Alegerea biuroului se va face în parte pentiu preşedinte şi vice-preşedinte, şi amândoi secretarii de odată, cu majoritatea absolută a membrilor reşedinți. Art. 23., Loţi membrii reședinți vor luă parte la votarea biuroului şi pentru aceasta mem- brii cari nu vor puteă fi prezenți la această alegere vor trimite voturile lor întrun buletin sigilat, Art. 24. Biuroul este reeligibil după un an de interval. Art. 25. Şedinţele Societăţii nu se vor puteă ţine decât când se va adună majoritatea membrilor reședinți, Art, 26, Se admite în principiu pentru votare votul secret în chestiuni personale și votare pe față pentru toate celelalte cazuri în cari Societatea poate votă şi în secret când majoritatea va găsi de cuviință, Art, 27. Numai membrii rezidenţi vor avea dreptul de a votă şi a deliberă asupra lucrărilor Societății, Art. 28. Membrii corespondenţi la trecerea lor în Capitală vor puteă luă parte la lucrările Societăţii. Art. 29. Membrii corespondenţi cari se vor fixă în Capitală vor deveni membrii asociați. Art, 30. Memoriile prezentate de membrii Societăţii se vor dă în examinarea unei comisiuni după cum s'a zis la art. 18, şi concluziunile raportului comisiunii vor fi supuse votului Socie- tății, care va decide cu majoritatea membrilor prezenţi. Art. 31. Raporturile comisiunilor numite de Societate vor fi comunicate în scris. Art. 32. Toate comunicațiunile ce vor fi a se face Societăţii se vor dă mai întâiu în cu- noştința biuroului, care la începutul fiecăreia ședințe, după cetirea procesului-verbal al şe- dinţei precedente, va face cunoscut Societăţii comunicaţiunile anunțate după ordinea înscrierilor. 3 162 BULETINUL SOCIETAȚIL ROMÂNE DE ŞTIINŢE străinătate, dăm tot în notă alăturatele date publicate în Monito- rul Oficial de la 24 Martie acelaș an?). Art. 33. Dacă majoritatea o va cere, discuţiunile se vor puteă face într'o ordine diferită de aceea a înscrierii. Art. 34. Președintele va dirige discuțiunile, și, după observaţiunile ce sar puteă face asupra procesului-verbal, va ţine ordinea zilei primită. Art, 35. In lipsa preşedintelui, vice-preşedintele îi va țineă locul. Art, 36. Secretarii vor aveă să redige procesele-verbale, să păstreze memoriile şi biblioteca şi să ție corespondența și contabilitatea Societăţii. Art. 37. Pentru constatarea prezenței membrilor în fiecare şedinţă se va ține un registru în care vor subscri toți membrii prezenți. Art. 38. La fivitul fiecărui trimestru biuroul va prezentă Societății dări de seamă a şedinţelor sale, cari cu aprobarea Societății se vor publică în jurnale. Art. 39. In prima şedinţă după 26 Ianuarie Societatea va ține o ședință solemnă în care președintele va prezentă un rezumat asupra tuturor lucrărilor Societăţii în sesiunea precedentă, la a cărui lucrare va luă parte tot biuroul; după aceasta Societatea va procede la alegerea biuroului. Art. 40. Oricare membru al Societăţii nu se va conformă cu art. 6, sau va lipsi la patru șe- dinţe consecutive, fără -motive valabile, se va consideră demisionat. Art, 41. Lunile lulie, August și Septemvrie Societatea va luă vacanță. Dispoziţiuni generale. Art. 42. Pentru împlinirea cheltuelilor Societăţii, membrii asociați vor contribui câte patru ducați pe fiecare an, plătiți pe trimestru înainte. Art. 43. Societatea îşi rezervă dreptul de a modifică statutele sale, când trebuința va fi simțită, de majoritatea a două din trei părți a membrilor rezidenți. (Subscrişi) PD. Perezdei, Doctor GG, Felix, P. Puescu, Maior Mavru, Dr. N. Turnescu, C. Aninoșeanu, 1. Lălcoianu, Dr. £, DBacalogiu, P. S. Aurelian, M. Căpățineanu, DD. 1. Ma- novici, Dr, d. Parasch şi DD. Ananescu, Monitor No. 57,13 Martie 1862. :) SOCIETATEA ROMÂNĂ DE ŞTIINŢE. Anevrism spontaneu al arterei poplitee, vindecarea prin compresiunea digitală. Memoriu prezentat de dr. Turnescu, în şedinţa din 8 Fevruarie 1862. La 24 lulie 1861 a intrat în spitalul Colțea, secția chirurgicală, individul Constantin Lo- niţă, în etate de 30 ani, cârciumar, român din București, purtând în adâncătura poplitee o tu- moră de mărimea unui ou de găină. Examinând această tumoră, care ajunsese la volumul numit, în puține luni după relațiunea pătimașului, mi-a fost lesne a diagnostică un anevrism al. arterei poplitee. In adevăr, tumora aceasta eră însoțită de durere și de amorţire în membrul inferior, precum şi de jenă în mișcă- rile genunchiului ; de formă ovală, dispăreă când o comprimam şi reapăreă când încetam com- presiunea, înfățişă pulsațiuni sinchrone bătăilor pulsului, sinchrone expansiunii tumorii, precum şi producerii suflui unui foale, pulsaţiuni cari devenea mai tari când comprimam arteria sub tumoră şi dispăreă când tăceam aceste compresiuni între tumora și cord, 15 elevi externi ai şcoalei de medicină au fost însărcinați de mine a face compresiunea ar- terei femorale pe osul pubien și 2 elevi interni, D. DD. Vlădescu și Alexandrescu, a veghiă această operațiune. Fiecare elev comprimă artera câte 1/, oră şi mai târziu câte 1 oră, succe- dându-se regulat. Manopera începută la 27 lulie dimineața fu urmată lără întrerupțiune zi şi = BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE ŞTIINŢE 163 Publicarea în Monztor a acestor dări de seamă a unei societăți particulare nu trebuie să ne surprindă. noapte până la 8 August, zi în care am înlocuiț-o prin turnichet, aplicat pe traectul arterei femorale. Acest compresor mecanic eră muțat dintr'un punct în altul pe arteră, în cele dintâi zile, la fiecare 4 ore şi în cele din urmă la 2 ore şi la 22 August s'a ridicat cu totul. Astfel tratamentul total s'a continuat 25 zile, 11 prin compresia digitală şi 14 prin turni- cheț. In tot timpul acesta am recomandat pătimașului repaosul absolut, dar nu i-am impus nici b dietă severă. La 11 Septemvrie i-am dat voie să se deă jos din pat, să se coboare pe scară şi să se preumble în curtea spitalului, şi la 26 Septemvrie l-am concediat din spital, vindecat, neavând nici o jenă în mers, nici o durere în variatele mişcări ale genunchiului, Acum, dați-mi voie, d-lor, a aruncă o privire repede asupra fenomenelor fizice și fiziolo- gice ce am observat împreună cu colegul meu D. Dr. Fiala din momentul aplicațiunii tra- tamentului chirurgical până în ziua concediului, 1. Puţine ore după aplicațiunea compresiunii digitale, temperatura membrului se sco- boară, tumoara anevrismală dobândeşte o consistență slabă şi pulsul bolnavului se accele- rează. Noaptea insomnie. 2. A doua zi pătimașul scuipă sânge; dar această emoptisie nu este decât o repetițiune a altor emoptisii anterioare, la cari a fost supus bolnavul înaintea intrării. sale în spital “şi cari sunt simptomatice unei afecțiuni tuberculoase constatate prin percusie şi ascultație. Pulsul este tot accelerat. Se administră o infusiune de foi de digitală şi acide. Emoptisia se micșorează. Temperatura membrului se urcă. 3. A treia zi digitala se repetă. Emoptisia încetează; căldura scade, maladul este mai puțin agitat şi doarme câteva ore. Temperatura membrului se stabilează. Tumora anevrismală de- vine mai consistentă şi suspensia compresiunii nu imprimă decât o sguduire. Suilul dispare. 4. A patra, a cincea şi a șassa zi agitațiunea pătimașului piere cu desăvârşire ; el doarme mai multe ore. Lemperatura membrului este normală. Suflul, expansia urmează a nu mai există, Volumul tumorii se micșorează câte puțin, arterii de un calibru mic împrejurul arțiculațiunii iau o desvoltare remarcabilă. Arteriile ţibiala posterioară şi pedioasă prezintă pulsațiuni mult mai mari decât acelea ale membrului opus. 5. In zilele următoare până 13 ieșirea bolnavului din spital nu se păreă a fi mai nimic demn de însemnat decât micşorarea gradată a tumorii anevrismale, care la 26 Septemvrie eră de o tărie foarte însemnaţă şi de volumul unei amigdale. Maladia de care am onoare a vă întreține, d-lor, este una din cele mai grave ce afectă ome- nirea, şi terminațiunea ei este mai totdeauna funestă după un timp, a căruia durată nu poate fi bine fixată, Mediile terapeutice întrebuințate contra ei sunt variate, unele având un efect chiar con- trariu poate aceluia ce-și propune omul artei, altele ineficace sau pericoloase şi altele, în fine, ale cărora bune rezultate sunt câteodată constatate, dar cari au tot deodată drept urmări niște accidente de o mare gravitate. Mediul ce am întrebuințat este simplu, scutit de pericole când este bine practicat şi nu ars trebuință decât de mânile mai multor ajutori devotați și inteligenți. Compresiunea digitală în- trebuințată în mai multe case în Franța este practicată pentru întâia oară de mine cu isbândă în România, Dr. W. Turnescu. Domrnilo7, Comisiunea însărcinată cu examinarea memoriului prezentat de d-l Dr. Turnescu are onoare a vă comunică părerea sa asupra interesantei d-sale observațiuni. Intre numeroasele conchiste făcute în timpurile recente de chirurgi, negreşit, cea mai în- 164 BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE ŞTIINŢE Eră o fericire că pe acele vremuri, când ziaristica noastră eră așa de restrânsă că foarte adeseori Monitorul Oficial, care eră foaia cea mai răspândită în acele timpuri în țara noastră, publică articole relative la mersul ştiinţelor sau la aplicațiunile practice ale aceştia. Astfel se explică şi apariţiunea în aceeaş publicațiune a dării de seamă pe care o face unul din tondatorii Societăţii de ştiinţe, Em. Bacaloglu, la 16 Martie 1863, relativă la: Descoperirea unui metal nou [ Taliu) de către Lamy şi pe care cred că este bine a-l reproduce în notă !). semnată și care merită mai mult recunoştinţa omenirii a fost compresiunea digitală a anevris- melor, care evitând operațiunea sângeroasă micșorează șansele de moarte nedespărțite de orice tăiătură ; căci, după cum zice ilustrul chirurg francez D. Velpeau, o lovitură de cuțit este o uşă deschisă pentru moarte. Prin urmare, d-lor, meritul. d-lui Turnescu este îndoit; întâi pentrucă dumnealui pentru prima oară a avut norocirea de a face această operațiune la noi în țară şi al doilea că dumnealui, care s'a deosebit prin atâtea operațiuni strălucite sângeroase, vine astăzi a ne înfăţișă rezultatul unei isbânzi fără vărsare de sânge. Această operațiune a fost făcută pentru întâia oară cu succes în Franţa de d-nii doctori Broca, Depaul și de alți chirurgi ; s'a repetat asemenea în Englitera, na dobândit însă o răs- pândire mare în Germania, Cu toate acestea suntem datori a spune că nici odată operațiunea aceasta nu s'a făcut cu o stăruință atât de mare ca c'a întrebuințată de d-l dr. Turnescu. Dr. latropulo a fost martor ocular unei asemenea încercări, care după stăruință de 3 zile a rămas fără rezultat, aid Mai adăugim, după opiniunea d-lui Broca, compresiunea continuă nu e cu totul indispensa- bilă și că adesea e de ajuns o compresiune intermitentă ca tumoarea anevrismală să se soldifice şi să se tămăduiască, Această opirniune e şi confirmată printr'un exemplu citat de dr. Colles la Dublin, hopitalul stiecvens, unde un bolnav ce purtă un anevrism poplics sa tămăduit singur prin compresia intermitentă făcută chiar de el, Concluziunile noastre dar sunt : 1. Societatea să mulțumească d-lui dr. Turnescu pentru liudabila sa stăruință într”o ope- rațiune atât de folositoare. "2. Ar fi de dorit ca acest caz să-şi dobândească o publicitate cât se va putea mai întinsă pentru încurajarea unor încercări unice la noi în țară. Doctori D. felix, Parasch, Jatropulo. 4 Monitor No. 67, 24 Martie 1862. - 1) Descoperirea unui metal nou (Taliu). Analiza spectrală, introdusă în ştiinţă numai de vreo doi ani, de doi fizici şi chimişti eminenţi, Bunsen şi Kirchoff, profesori la Heidelberg, a devenit un nou mijloc puternic de in- vestigațiune şi de descoperiri ; între mâinile abile ale d-lui Lamy, profesor de fizică la facul- tatea de științe de la Lille şi fratele d-lor oficiari de acelaș nume, cari fac parte din misia franceză, n'a întârziat acel mijloc a da rezultate foarte remarcabile. D-l Lamy a descoperit un nou corp simplu, un nou element, Thaliu şi-a avut onoarea a ceti înaintea Academiei de la Pa- ris memoriul său, conținând rezultatul lucrărilor sale. Jurnalul acestei Academii, les Comptes Rendus şi alte jurnale şi reviste științifice, între cari şi «Cosmos», o revistă enciclopedică foarte stimată de la Paris, cuprind descripţii a lucrărilor d-lui Lamy. Ceva mai înainte, chimistul en- glez Crookes descoperise tot acel element, dar chimistul lrancez a făcut lucrarea lui indepen- BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE ȘTIINȚE 165 Despre lucrările lui Barasch s'a ocupat Revista Carpaţilor şi Românul de la noi, şi după biograful său şi revistele speciale străine din Viena și Berlin, fără însă a ae indică anume cari. Barasch aveă şi darul vorbirii, şi timp de doi ani de zile, în fie- care Duminică, făcă la liceul Sf. Sava conferințe publice asupra igienei, Acestea erau urmărite cu un viu interes de către popula- țiunea Capitalei. Una din aceste admirabile conferințe pe care cl a fost nevoit să o țină în aerul liber, în vechea curte a liceului care se mutase dejă” pe malul gârlei, a fost aceea din 1856, relativă la cometa care apăruse şi la noi. dentă de englezul Crookes, şi a reuşit, descompuind cu ajutorul electricităţii substanțele cari conțin acest element, să prepare cantități însemnate de Thaliu şi astfel a putut să-i studie na- tura fisică şi chimică, precum şi compușii lui. D-l Lamy a avut gloria a prezentă Academiei Parisului un bețişor de 14 grame din acest metal, precum şi mai multe sări foarte frumoase ale lui : sulfatul, nitratul, chlorurul. După studiile d-lui Lamy, taliul se arată ca un metal care se apropie de plumb prin di- ferite proprietăţi ale lui : este moale, maleabil, diamagnetic, greu, densitatea lui este de 11,9; este alb, însă mai puțin alb decât argintul, pe hârtie lasă pete galbene, se poate tăiă cu cuţi- tul, se topeşte la 2900 și se volatiliză la o căldură roșie intensă ; dar proprietatea lui cea mai caracteristică este de a coloră flacăra curată a gazului în verde şi a da în spectrul acestei fla- căre o linie brilantă verde, care a condus pe d-l Lamy la descoperirea acestui element. D. Lamy asigură că această linie este așa de brilantă încât cea mai mică cantitate a metalului acestuia e destulă să existe într'o substanță ca să fie recunoscut, şi crede că chiar 1/:0-000v000 dintr'un gram poate fi descoperit într'un compus thaliter. Thaliul nu descompune apa decât cu ajutorul acidelor, s. ex. a acidului sulfuric, azotic, clor- hidric, formând sările corespunzătoare, cari sunt în general albe, D-l Lamy extrage thaliul din diferlte feluri de pirite cari servesc pentru fabricarea acidu- lui sulfuric. Depozitele burboase ale acestor camere, îl cuprind în cantități destul de mari şi din ele îl extrage d-l Lamy. După studii mai noui ale d-lui Lamy, taliul formează cu oxigenul doi compuşi, în cari proporţiile de oxigen sunt diferite : protoxidul care cuprinde echivalente egale ale acestor ele- mente, alb cu o nuanță cam galbenă, devenind roșu închis prin disicație, chiar la temperatura ordinară în vid, şi protoxidul brun cu o cantitate întreită de oxigen. : Protoxidul de thaliu formează încă cu alcool un compus remarcabil, alcool thalic, o sub- stanță ca unt-de-lemn, greu, limpede şi foarte refringentă pentru razele luminoase. D. Lamy a făcut asemenea multe experiențe spre a determină echivalentul metalului celui nou şi crede că poate admite că acest echivalent ar fi reprezentat prin numărul 204, astfel taliul ar posedă, după bismut, cel mai mare echivalent decât toate celelalte elemente. Nu mai puține exemple posedăm, în cari un element a fost descoperit şi compușii lui stu- diaţi în așa de scurt timp ca metalul care a servit să ilustreze pe d-l Lamy, sperăm că d-l Lamy nu va intârziă a publică și alte lucrări mai noui asupra acestui corp important, sub multe punturi de vedere. Fim. Pacaloglu. Monitor No. 55, 16 Martie 1863. 166 BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE ȘTUNȚE Acea admirabilă cometă, cu o coadă excepţional de lungă, care în realitate impuncă prin modul maiestos cum se prezentă pe cer, sguduise întreaga Europă. Pretutindeni se scriau articole în cari se arătă apropiata sfârşire a lumii. La noi ideea că sosise leatul sfârşitului pământului se răspân- dise în toate straturile societăţii. Puţini erau aceia cari ştiau pe atunci ceva despre rostul cometelor, şi totuș și pe aceia poate mă- reția fenomenului ceresc îi făceă să-şi pună întrebarea dacă nu ar “fi posibil o ciocnire, sau dacă coada cometei, atingând atmosfera pământului nu ar pârjoli-o cel puţin în parte. Cei fricoşi, numeroşi ca de regulă, luaseră măsuri față cu averea ce aveau și bisericile erau pline de credincioşi. Marea majoritate, însă, mai cu bun simț şi mai .practică se hotărise, de oarece nu aveau să trăiască decât puţine zile, ca cel puţin să sfârșească fe- riciți, astfel că chefurile, chiolhanurile şi desmierdările se țineau lanţ. Și mai practici, însă, știind a profită cu abilitate de orice impre- jurare, pungașii și hoţii își îndeplineau rostul lor cu multă îngrijire ; profitând de zăpăceala și destrăbălarea generală, ei pescuiau larg în apă turbure, astfel încât singurul efect practic al cometei a fost buzunăreala lumii. | Nu e mai puţin adevărat, însă, că fierberea eră generală, nesi- guranța pătrunsese în inimele tuturor, lucrarea serioasă încetase, de oarece vieaţa nu mai aveă rostul ei liniştit şi regulat. In astfel de împrejurări, d-rul Barasch chemă bucureștinii la o intrunire publică în curtea liceului, şi într'o cuvântare admirabilă, — de care îmi vorbeă un asistent cu emoţiune și entusiasm după 4o de ani— Barasch, cu pricepere şi infiltrând credința cu vorbele sale, con- vinse asistența că este o glumă neertată cele ce se vorbeau despre sfârşitul lumii, arătă ceeace se ştiă despre comete şi sfârși, făcând apel la liniște şi încredere, ca toți să-și caute ca şi mai înainte de rostul lor. Cuvântarea lui Barasch se răspândi imediat în tot oraşul și mult mai departe în țară ; lumea se linişti şi vieață își reluă cursul ei nor- mal în Capitală. Un suflet mare ca al lui Barasch nu puteă să steă nepăsător față cu deosebire de micii copii, cari prin firea lucrurilor reprezintă viitorul şi cari sunt speranța unui popor și fericirea familiilor. BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE ŞTIINŢE | = =] Ca doctor el obsearvă îndată lipsade îngrijire medicală a co piilor mici care din nenorocire şi actualmente prezintă, până la vârsta de 10 ani, o mortalitate extraordinar de ridicată. Ca să înțelegem meritul lui Barasch pentru ceeace fâptui el în 18538, îmi va fi iertat să spun sub ce dureroasă impresiune scriu aceste rânduri, când acum în 1913, la 100 de km. de Capitala țării, la 4o de km. de capitala judeţului Prahova, în câteva săp- tămâni pieriră 74 copii de scartlatină numai în satul Breaza şi peste 100 de tusea convulsivă numai în satele Brebu şi Șotrile. Să mai adaug oare că în câteva zile s'au semnalat peste 100 de ca- zuri de scarlatină acuma în orașul Ploieşti? Dar chiar în Capitală epidemiile nu se țin ele lanţ? Și acum avem doctori numeroşi plătiți de Stat, dar cum a sta- bilit ancheta în urmă, me licul primar de Prahova n'a făcut nimic şi medicul de plasă respectiv a dosit epidemia ! Poate că va căpătă primul Bene merenti şi al doilea Răsplata Muncei, căci am ajuns în halul acesta şi cu medicina !!... O ! Umbrele lui Davila şi a lui Barasch, unde sunteţi şi de ce nu mai ridicați cugetul şi sufletul celor ce au rămas în urma voastră ... Dr. Barasch, la 20 Martie 1858, reuşi să i se aprobe de cai- macanul țării'planul înființării unui spital de copii, pe care îl instală în propria sa casă zidită cu această ocaziune în calea Dudești. lată un om sărman, care ştiu să facă personal sacrificii şi să provoace şi în jurul său compătimirea pentru creaţia cea mai utilă, acea a îngrijirii medicale a copiilor mici. Acolo se primeau fără deosebire de naţionalitate sau cult orice copil bolnav adus spre căutare. Astfel se creă de către dr. Barasch primul spital de copii, care in urmă trecu prin îngrijirea lui Davila sub administraţiunea efo- riei spitalelor civile, menținându-se până astăzi într'un local special pe şoseaua Filantropiei. | Este de observat, din punctul de vedere al faptelor istorice de utilitate publică, că, în acelaş timp pe când Barasch adună copiii bolnavi în casa sa pentru a se creeă în urmă un spital de copii, nemuritorul Davila adună şi el în modesta sa locuinţă de la Cotro- ceni primele copile orfane, pentru a puteă în urmă înființă, sub forma legală, cu începerea anului 1860, Azilul Elena Doamna. 165 BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE STIINȚI Activitatea d-rului Barasch se întinse şi în altă direcţiune, astfel Schvartzfeld ne spune următoarele la pag. 6 a biografiei sale. „Interesul ce puse pentru consângenii săi se vede din descrie- rile lungi şi amănunțite ce le publică succesiv de la 1839— 1846 în » Allgemeine Zeitung des Judenthums« şi în « Jahrbuch fiir Israeli- ten« a lui Wertheimer din 1854, din broșuri destinate pentru apă- rarea onoarei şi intereselor israelite din țară şi mai ales din ziarul »Israelitul român« ce-l scoate timp de 6 luni Îa 1857, în limba ro- mână şi franceză, un ziar model, scris într'un mod admirabil. Cu- noşteă trecutul evreilor şi chestia israelită din țară şi pătruns de marele principii ale civilizaţiei, el. voiă a le populariză şi insinuă românilor, atunci plini de aspirații nobile și nepreveniți ca acum (cei din clase mai bune cel puţin) contra evreilor. Mulţi români distinşi îl secundau în încercările şi străduințele sale pentru frații săi, ce le considerau ca o necesitate şi un bine pentru ţară. „Spre a arătă românilor că creștinii n'au mai puține prejudeţe ca evreii şi că şirevreul e om cu simțiminte curate și nobile, publică traducerea piesei Debora de Mosenthal, ce s'a dat ades pe scena românăe. Pentru cultura şi luminarea propriilor săi frați, el publică la 1856 Liber thesaurus scientiarum, înființă o şcoală primară israelito- română, şi fi fondatorul și preşedintele, la 1862, a! societății de cultură Israelito- Română. Fu promatorul ideei înființării unui templu coral, în incita căruia se păstrează portretul său în uleiu pe care îl reproducem cu acea- stă ocaziune. Din toate acestea se vede inima largă şi generoasă a d-rului Ba- rasch. Ovreiu jrin naștere, român politiceşte, om prin însușirile morale şi ştiinţifice, ela căutat să fie util tuturor, să-și servească cu credință, pricepere şi devotament țara care îl primise cu braţele deschise, neuitând în acelaș timp neamul din car: se ridicase și credința religioasă care făcuse baza învățământului său în tinerețe. In plină activitate, în luna Martie 1863, d-l Barasch căzu greu bolnav, fără a puteă preciză natura morbului său. La 31 Martie, după câteva săptămâni de neîntreruptă suferință, el, iubitorul de BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE ŞTIINŢE 169 lumină, de adevăr şi frumos, el, omul de bine, închise ochii pe ve- cie la cele pământeşti, pentra ca sufletul lui să se ridice în sferele senine în cari se pare că viața sufletească își are un rol mai larg, mai luminos şi mai deslegat de patimi, decât pe mica noastră planetă. Moartea lui fi un adevărat doliu pentru Capitală: prietenii, elevii, coreligionarii săi şi mai ales populațiunea sărmană simțiră adânc această pierdere. Ea eră cu atât mai de regretat cu cât Ba- rasch mureă la vârsta de 48 de ani, tocmai atunci când omul este mai stăpân pe firea lui, mai ascultat în cele ce spune, mai conştient de menirea lui şi mai bogat în comoara faptelor adunate, pe care să le poată utiliză la timp şi cu pricepere. Jurnalul Neuzeit din Viena scriă următoarele, reproduse în biografia sa, (pag. 7) : »La aflarea acestei veşti triste, care se răspândise îndată în toate unghiurile Bucureștilor, veniră oameni din toate clasele societăţii încă în aceeaș zi şi în toată ziua următoare, ca să vală rămăşiţele mortuare pentru ultima dată. In ziua hotărită pentru înmormântare mortul eră expus vederii tuturora de la 8 la 11 a. m. Cei mai în- semnaţi și mai în vârstă din »Chebra Kedoşaa stăteau în jurul si- criului, înconjurați fiind de personajele cele mai însemnate, stu- denţii colegiului naţional şi al școalei militare, unde el fiin1 în vieaţă, a stat ca profesor cu priință la Istoria naturală timp de 15 ani con- tinu. După ceremoniile religioase ţină d-l F. Gerber un mic cuvânt destul de bine simţit, apoi vorbi în limba română un părinte creş- tin Veniamin ca fost coleg al mortului, şi discursul său eră plin de miez şi de vervă, care mişcă pe toţi până la lăcrămi. După aceasta cortejul funebru se puse în mişcare, îndreptându-se spre cimitirul evreesc, petrecut de mai bine de 4.000 de oameni. la fruntea cor- tejului mergeau membrii tuturor societăților bucureștene, precum membrii societății „Cultura al căreia preşedinte fusese el; lângă carul funebru mergeau 6 juni ; imediat după carul funebru venea ministrul cultelor, prefectul de poliţie, inspectorul general alspita- lelor, profesorii şi studenţii școalei de medicină, apoi mai multe personaje insemnate evree și creştine. Cortejul se încheiă cu stu- denții şcoalei militare în plină uniformă. La mormântul său a vorbit d-] Dr. Felix, d-l C. A, Aricescu și d-l Chiricescu.. 110 BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE ŞTIINŢE Românul sub conducerea lui C. A. Rosetti, care acordase iu- birea și stima sa lui Barasch, conţineă şi el următoarele rânduri scrise cu căldură şi pricepere, (pag. 8) : » Marţi ?|,, Aprilie 1863, pe la amiazi, treceă pe calea Mogoșoaei cu cea mai solemnă pompă un convoiu. Peste frei mii de oameni de toate stările și de toate religrunile escortau carul ce conțineă, învelit cu linceul cel negru, trupul ce se duceă la locașul din urmă. Dar cine eră acel om a cărui pierdere atrase acea mare și felurită mulțime, care insuflă întregului cortej acea mare bunăcuviință, ce nu- mai un principiu mare sau o durere mare insuflă, şi care eră salutat în toată calea sa cu cel mai profund respect? Ceva şi mai mult. In sala mortuară în care se erămădeă, se imbulzeă mulţimea, în care sute de oameni intrau şi ieşeau pe tot minutul, pentru a dă rând fiecăruia a mai salută odată pe cel ce plecă, văzurăm şi auzirăm pe preoţii israeliți cântând gloria Domnului, şilângă dânşii un freot, un călugăr român, cuviosul părinte Veniamin, cântând și el gloria Domnului și binecuvântând pe omul cc plecă dintre noi şi faptele sale! Cine dar fu acest om, ce ştiu să facă a se adună în jurul lui atâta mulțime, şi să facă ca oamenii şi preoții tuturor reli- giunilor să întrunească în sfârşit şi la noi cântările și lacrămile lor, spre a onoră memoria sa ? Cine fă acel om care ştiu să ne facă să simțim toţi, că unul este Dumnezeu şi că toate cântările, toate gla- surile spre el merg, când ele sunt curate şi sincere? Fosta un prin- cipe prin nașterea lui, sau cel mai puţin prin averile sale cele mari? Nu! omul acela eră învățatul doctor în medicină, e/ocintele pro- fesore, poporarul publicist Iuliu Barasch. Şi vieața lui iato : fapiul acesta atât de sfânt, atât de sublim, convoiul acesta atât de mare, atât de solemn o arată mai bine decât cuvintele cele mai elociuți«. | Unul din foştii săi elevi d-l N. Ține, ne spuneă după 50 de ani cele ce urmează (Universul) : IULIU BARASCH Domnule redactor, „In interesanta dare de seamă, publicată în Universul de | uni» asupra celebrării semicentenarului lui luliu Barasch sa trecut o e- roare, pe care vă rog să-mi dați voe să o rectific. Respectul ade- vărului îmi impune această datorie. BULETINUL, SOCIETĂȚII ROMÂNE DE SPUNȚE UTA » Contimporan al evenimentului încetării din viață pământească a ilustrului profesor și elev al lui, în şir de mai mulţi ani, fac parte dintre aceia cari l-au dus la mormânt cu lacrămi în ochi şi durerea în suflet. Da, eră după Barasch, la înmormântarea lui, atâta lume cum n'am mai văzut, de atunci şi până acuma, după nici un alt mort. Da, israeliții amestecați cu români formau un cortej cum nu sa mai pomenit, numeroși şi stăpâniţi. d'o jale adâncă, sfâşiați de părerea de rău că nu vor mai vedeă pe omul care și-a îndepli- nit cu blândeţe şi conștiințiozitate îndatoririle, că nu vor mai auzi glasul învățatului din gura căruia curgeau valuri de știință limpezi, parfumate cu stropi de filosofie şi umorism care făceau foarte a- trăgătoare și neuitate prelezerile lui. Dă, aşa este, și nu găsesc cu- vinte îndestule cu cari să spui jalea de atunci a tuturor și să exprim emoţiunea ce se deșteaptă azi în mine la amintirea marelui dispă - rut. Insă, la înmormântarea lui, nu a oficiat mitropolitul Veniamin Costache al Moldovei, alături de marele rabin. Nu. Un alt Venia- min, părintele Veniamin Catulescu, o altă figură măreaţă şi sim- „patică dintre profesorii de pe atunci ai colegiului Sf. Sava, l-a înso- țit cu mulțimea până la cimitir şi a ținut acolo o cuvântare în care a spus că: »Pe mormântul lui luliu Barasch să ne dăm mâna frățește evreii şi românii şi să ne legăm că ne vom face ca și dânsul dato- riile spre binele şi folosul țării care pe toţi ne adăposteşteu. Acesta și atât e adevărul. „Au trecut abia cincizeci de ani şi Veniamin Catulescu e confun- dat cu Veniamin Costache, un simplu călugăr muntean e luat drept mitropolitul Moldovei, de care se deosebeă mult prin situaţie, eva- lându-l numai prin mintea-i înțeleaptă şi inima largă. »Restabilind exactitatea faptului, pot să mai adaug un amănunt poate nu cu totul fără interes și care e urinătorul. »Internii liceului Sf. Sava, dintre cari făceam parte, au cerut să cânte la înmormâtarea lui Barasch. Și au intonat, sub conducerea lui Franchetti, un imn religios care începeă, pe cât mi-aduc aminte, cu cuvintele ebraice : » Omar marduhală:. Fapt e că la moartea sa, ministrul cultelor, prefectul Capitalei, d-r. Davila ca inspector general al armatei şi al serviciului sanitar civil, stulenţii școalei de medicină şi ai școalei militare, elevii li- "ae BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE ŞTIINŢE ceului Sf. Sava și toți colegii şi prietenii săi asistau la înmor- mântare. Se rostiră discursuri de către d-r. Felix, de Aricescu şi Chi- ricescu. După moartea lui Barasch, Statul servi o pensie soţiei şi copi- ilor acestuia. Doi băieţi ai săi, din cari unul doctor în medicină» sunt în Franţa. Coreligionarii săi nu uitară însă și asta le face cinste, memoria scumpului lor dispărut. Când la 1873 se fondă școala Iacob şi Carolina Lăbel, sala mare destinată bibliotecii şi conferințelor publice se numi Sala PBarascheum. La 1876 se înființă o societate de ajutor mutual în caz de boală numită »Dr. Barasch«. La 1886 mai mulți tineri israeliți creară „Societatea istorică lulius Barasch«. Această societate cu începerea anului 1587 deschise liste de sub- scrieri pentru alcătuirea unui „Fond Barasch« pentru a puteă să deă premii la anumite lucrări ce ar pune la concurs. La 1 lanuarie 1872 se înfiinţează „societatea de binefacere d-r. lulius Barasch« pe al cărui drapel stă scris : »lubeşte pe aproapele tău ca pe tine însuţic. In numele acestei societăţi, vorbi cu ocazia cincantenarului său d-l Leon Aronovici. Fie ca credinţele lui Barasch să pătrundă cât mai adânc între coreligionarii săi, fie ca ei devenind mai puţin sectari să ne facili- teze drumul şi noă, celor cari vedem fâră patimă în această direc- țiune, pentru ca cu bună voință, cu bună credinţă, cu pricepere şi inteligență, să putem stabili odată o legătură astfel între ovreii pă- mânteni şi noi, încât lăsând de o parte forma cu care în recunoa- şterea micimei noastre şi în disperarea sufletelor noastre, ne adresăm zilnic către cel care este cauza totului, încolo ovreii să se simtă numai români, iar românii să-i considere ca frați. Vieața și faptele lui Barasch sunt exemple de laudă, fapte pen- tru cari ar fi o crimă ca să nu se pună în evidentă cât mai mult. In panteonul oamenilor de bine a acestei țări, Barasch își are locul său de onoare. BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE ȘTIINȚE i 173 In mişcarea noastră culturală și științifică opera lui Barasch ocupă un loc de seamă, și orbit sufletește şi intelectualiceşte ar trebui să fie acela care să nu se grăbească şi cu mulțumire sufletească să nu aducă un prinos de recunoștință aceluia, care alături cu Davila, cu Cihac, cu Felix şi atâți alții, al căror nume nu poate să nu fie pus în istoricul desvoltării ştiinţelor noastre, au constituit falanga mică dar eroică a străinilor cu suflet, cari odată veniţi între noi, in mo- mentele grele ale renașterii noastre, s'au identificat sufletește cu această țară, şi ca nişte adevărați și buni patrioți români au pus bazele mișcării noastre ştiinţifice. Recunoştinţă să avem pentru faptele lor şi slavă să aducem memoriei acestor oameni cari ne-au iubit şi cari au făcut totul pen- tru binele țării noastre. Propun, ca un omagiu adus de oamenii de ştiinţă ai acestei țări, ca Societatea română de ştiinţe să ia iniţiativa ridicării unui bust în memoria lui Barasch în acel mic Panteon de verdeață şi lumină, cum se cuvine unui popor tânăr, grădina Ateneului, în fața tribu- nei libere, de pe care se aude din când în când glasul cald şi con- vingător al celor ce sufletește continuă opera marilor dispăruți. 1 Bo Ai BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNEFDEISTIINȚE ESSAI THEORIQUE SUR LA MECANIQUE DE LA MAGNETOCHIMIE PAR EMILE STAICO I. Supposons un systeme quelconque, dont lctat depende de plusieurs variables independantes : T la temperature ; v le volume; H le champ magnctique, m la masse. En designant: (c,—c,) la va- riation de chaleur specitique du syst&me 1!) ; /, II, P des coefficients caracteristiques, on a pour la variation de chaleur l'expression suivante: dQ = (ey—c) dT + ldv + N4H + Pdm. Done entropie: dO (4 —Ca) dS= > = tc Mai AT ka pace oului qui et la variation de Penergie totale du systeme est donnce par dU dU dU dU = da + dv + apt ad dU d) dU ANU dU îi lia ci e ADE ze pe 2 lea ] &tant lPequivalent mecanique de la calorie ; p la pression ; a, un cocflicient que l'on va expliciter ; et î, la tension chimiquc. a est un coeflicient forme de trois termes.: = i-a + SE Da e i datul vai A dui represente le terme se rapportant ă lenergie d'hys- 1) Si la variation (c4—ca) est tr&s petite, on peut considerer la chaleur speeilique, avec une certaine approximation, comme constanțe, BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE ȘLIIN'ȚE Ă 115 e N YA r La 1... . t&resis est cgal ă se H,w Stant la permeabilite magnctique et V un = ! volume. On considere les proprictes magnctiques comme apparte- nant ă la molscule. dU; dH ă Porientation des molecules par rapport. ă la direction du champ magnctique. L'energie potentielle de la molecule par rapport ă la direction du champ est egale au moment du couple auquel elle est le terme se rapportant ă une variation d'nergie dâe est soumise. En designant «, un angle quelconque, ce moment est egal ă I1.V.H sina, ou I=XH, est Vaimantation de la molecule, et X la susceptibilite magnctique, done M=XVH? sin a. En derivant par rapport ă H, on a la variation d'energie par rapport ă action du champ dU, dH — 2XVH sin a. [| est bien entendu qw'en considerant la position a, il faut tenir compte de la loi du hasard. Langevin, appliquant la loi de repar- tition d'energie de Boltzmann, Gtablit IgH coso dM=Ce *! dv, ot M est le nombre d'Avogadro; lg, Paimantation ă saturation et w, un angle solide ă la position a, et trouva i ZE 7Ţ Cost : ja | = 23Cp | e cosasina da = —3m EH (9) SSI) donc i i | A L Ri 3RT dU;, 7 . EI b) 3r e AȚI ) est une caracteristique de la variation d'energie dans le cas ou l'existence du champ magnctique produit une variation dans les actions reciproques des molecules. Elle est proportionelle 1) Ce terme devient tres important sil s'agit de corps ferromagnctiques ; mais, dans la plupart des cas, si Von considtre les corps paramagnâtiques, il peut tre nul. 176 BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE ŞTIINŢE ă un facteur N qui depend de la nature chimique de la molecule ; ă laimantation l=XH ; et ă un volume V ; done dU; az dA =NăXVH. Alors | | 5.5 să T (2 inz-FNIX [VI Et comme u—1-+4ră,ona [. pp DI a — | — 1-+ 2sina+-N)Ă VIEI. a F(erkasinz-N)X| De cette fagon la variation de lenergie totale est donne par dU — JIO—pdv—adll—0dm = J(e, — ca) IT4+(l—p)dv+ (Jii—a)d1+(JP—0)dm. Si ce systeme subit une transformation clementaire ct reversible, dO on peut dire que d$ = et dU sont des differentielles totales et exactes. Alors on a, calculs faits: ele sa la ICE dp__ da dp d da d | E die papi 7 agite ai dv” dm 7 av den IE Ces relations ont une sienification physique facile ă voir, les trois dernicres pouvant ctre verifices plus aisement dans le cas des sy- stemes gazeux. II. Supposons ă present un cas tres simple, une transformation qui s'effectue sans reaction chimique ct ă une pression constante, une dissolution par exemple. Le systeme ne subit que la variation de T, v et H. Alors la variation de chaleur est donnee par Lex- pression suivante : Si les changes thermiques avec lexterieur sont presque nuls, la dissolution se trouvant dans une enceinte adiabatique ct ctant de volume assez important, on peut 6crire dO =o. Alors (ec, — co)4dT+ ldv + IldH—o; Or T da dp € | ] d | ala SE Jar PF si on ncglige la dilatation thermique, ce qui simplifie beaucoup la BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE ŞTIINŢE 4771 question, on a AV d[Vu(a-taut)] E E Pe VI IERI = Vu =—0, Si Xm est une susceptibilite molsculaire, on peut cerire Ira Ca AXzrie Ca pa aa POR, e. AULA Avec ces considerations on a da e DC Cm ap > (kasina+N) = VH = —(rpesina +-N)ag VH. On peut &crire donc (e IT ide Sa Pasineam) e Vuia, J dou (1-+a2sina4-N)V a e dp 1) AL Xa d H———————— a dv. Je, — ca) Je, — ca)dT III. Appliquons ce resultat aux formules fondamentales de la Statique chimique. Si on considere la formule de Gibbs, oâ K na est une constante d'equilibre chimique dans le Cn,Cna . cas des reactions, ou la concentration dans celui d'une dissolution, on a:: dLogK U y OI ZRT ou U = JO — 6,et de: Mn Ma +k... n Murnu Ma... Vu Pa n atenta) Comme O —pv —vRT,on peut avoir de la formule de Gibbs celle de Le Châteher, pour les reactions ChATEa pc. d ORE eu ap Log R =— RER on a ou O est la chaleur de reaction. 418 BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE ȘTIINȚE Etsik=K R'T, ona sic bd at-ă d are Lee pori ap Log K+ Alors . d JO Ap 7 a Pequation de Van T'Hoff pour les dissolutions, ou O est la chaleur de dissolution. Si Lon considere le cas des dissolutions, il faut remarquer que dv la variation de volume est dâe d'une part aux contractions dv, qui accompagnent la dissolution, et d'autre part ă action particu- liere du champ magnctique, qui est exprimee par dv, =(5) dH des formules que nous avons ctabiies plus haut; ainsi que dv = dv, + (3 jar alors dT est exprime par „a (ax+2sina+N)V T dp da Ti ep AI XmbHldH— AL dv, ](c,— ca) (cs ca) dT dp. Je ,=c2) dT 1 da Ip fer a) |! 1+2sina+N)VXall—P E dH — T0Ez a: dv, Nous avons vu que si ro: > (Faina FN) VE alors 2 i IP el AI = ———— (1 pa2sina e N)V Xa HdH——— 3 dv ere) d Je—c2)dT $ Si Pon remplace dans PEquation de Van T'Hoff ona: „e ____ 2JUu-asina--N)OV Jr. de li ela J(c,—c2)RT? Sl pe Je —ea)RT2 d du et si Kg est une concentration ă la temperature T, initiale, alors ta, Q E + Zei + N)V Xa (tza dt fax] 2) [e e (c4—co)RT 1 “Hy FIR d 2 Conseguences. Supposani que dv, est tr&s petit, et qu'il p Elia BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE ŞTIINŢE 479 n'influence pas, par consequent, le signe de Pexponent du nom= bre e 1), on peut tirer de la formule 2) les deductions suivantes : 1) Le coef ficient d'aimantation Xu des corps diamagnetiques, d'apres les experiences de Pierre Curie, ctant independaut de la dă temperature, la derivee scjeje,a O. de cette facon le coef ficient de integrale de?) HdH,—o et K=—Ky. La concentration d'un corps diamagnetique est independante du champ magnetique. 2) Pour une dissolution qui se fait avec absorption de cha- leur OKy. La concentration des dissolutions. dun corps paramagenehque, ou magnâtigue qui se font avec absorption de chaleur, augmenie par un accroissemeut du champ magnetique. Il faut rappeller que X,, des corps paramagnctiques est positif. 3) Pour une dissolution qui se fait avec degagement de cha- leur, O > o, et alors K < Kg. Dans ce cas la concentration des dissolutions des corps paramagnehques ou magnetiques, diminue par laccroissement du champ magnetique. 4) Xm €tant de Vordre x.10—6, le phenomene n'est appreciable gu'avec des grandes variations de champ maenetique. Avec un champ d'un million de gauss on peut annuler completement le jacteur 107-6.2), | 5) En €tabiissant avec la formule 2) un systeme de plusieurs equations ă plusieurs inconnues, on peut avoir un moyen ra- ide pour mesurer N, a, Xw. Pour connaitre dif ferentes K, qui d 1) Si 2 >>0, et si la dissolution se fait avec contraction, dv, est ntgatif, ainsi que le terme 2] i dv, peut devenir n€gatif, ce qui fait qwil s'ajoute au terme qui contient: Lint6-. Yo aH - grale J HdH, et renforce, par consequant, Peffet du au champ magnffique. H9 Ș 3 dXm da E . 2) Se IT = 0.37 = o, ce qui amâne la disparition du terme qui reprâsente l'action du champ magnctique dans l'exprâszion qui donne dT. 3) Pour verifier les cons€quences des tormules de la magnetochimie, 1000 gauss sont am- plement suffisants, parceque, en integrant le facteur HdH, c'est le carr€ du champ magnțtique qui intervient. Si l'on considăre le champ magnâtique terrestre comme ncgligeable, la diff€- H rence des carr€s donne par fe HdH, represente, pour 1000 gauss de la valeur maximum H, 1) justement une variation de 1 million de gauss. 180 BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE ȘTIINȚE correspondent ă chfferents EH, on peut se servir d'un procede guelcongue, qui donne la conductibilite d'un €lectrolyte !). Si on considere une reaction chimique, il faut employer Pequa- tion de Le Châteher, et Vexpression suivante : Fd ii cla T d9 ep epT + 7 ap + jap qp dm = o, oi dv est composce de deux termes: lun dâ ă la variation de volume provoqute par le fait de la rcaction chimique, qui est d - 3 Ță Li e 7 dv, = a dm, et autre representant la variation de volume re- sultant de action du champ, est dv = 5) dH. Iautre part dm = (35) dH, alors: E da d 4 a (Da lol 2 eu cz) “*aT je ez) En definitive : X<(1-+ 2 sin a-+-N)Xn VH. x A + asina-t-N)Xm.V ji mai pai OR 4) K = Ke (a = a: Consegquences. 1) S: Ja reaction est endothermique O < o, K augmente, donc Cn',Cn'3. . . devieut plus grand que Cn,Cne. . . Les reactions endothermigues sont favoristes par l'accroisse- ment du champ magnetique. 2) Si la reachon est exothermigue, Q>o0, K diminue, donc Cn',Cn'... devient plus petit gue Cn,Cny... Les reactions exothermiques soni gânces par laccroissement du champ mag- nebique. IV. Si la transformation se fait de telle maniere que Pon ne puisse pas nâgliger la dilatation thermique ap Vonon a, nous mettant dans le cas d'une dissolution : i La, = [= illa 2sina-F-N) | Var asia NN E d H 1) En employant ce procede, il faut tenir compte des actions secondaires du champ mag- nttique sur les ions qui se deplacent sous Linfluence du champ €lâctrique. BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE ȘTIUNȚE 181 et : 7Bă fu fa ] 4 : Xa d = | eh | pat 1 vasina+N) [Vaze 3 IF Juana] et la formule 3) devient: Q en A ara], FXm(1-tasinarN) |V aut (r-tasino-ruv ie | [ nau |, 25) [SE Ie C4 —co)RT ic, C'est la formule gentrale de la Magnetochimie dans le cas des dissolutious. Celle des reactions chimigues est representee par : i Xm(r-t-zsinee (N) |Voau-t-(u-zsina- NV A HdH ara (C—ca)RT [e = VA 4) K=Koe€ E dX ar : Nous avons vu que II des corps diamagnctiques est nulle, siil yvaona: dp fi ip sea alia NU va |" an UV E e K—Kye a CA Alt VO e Atel Ș )] 0% | C'est ata des dissolutons des corps damagenâtigues. Il taut rappeller que le coefficient d'aimantation des corps dia- 5) magenctiques est = — X„„. En tenant compte de la grandeur et du signe de Q, on peut tirer de la formule 5) toutes les consequances. On peut dire, en definitive, gue pour les dissolutions et les reactions chimigues, celles-ci ă Vetat gazeux surtout, dont la dilatation thermique n'est pas neghgeable, la concentration ou la constante d'equihibre, d'un systeme compose d'un ou de plu- steurs corps diamagnetiques, est sensible ă la variation du champ magnehque. 1913, avril 2. Paris, 182 BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE STIINȚE RESONANCE DES LIQUIDES VILESSE DU -SON DANS .LESIIL BO UI DIES PAR D. BUNGETZIANU PROFESSEUR ÎĂ LA FACULTE DES SCIENCES DE BUCAREST ———_—— (Suite et fin !) . TROISIEME PARTIE ————.— VITESSE DU SON DANS LES LIQUIDES Reiation theorique entre la vitesse dans la colonne liquide et la vitesse dans la masse liquide illimitee 45. Toutes les experiences prâcedentes ont eu pour but de de- terminer, dans un liquide, la longueur de la colonne de resonance correspondant ă un son donne et contenue dans un tube ă parois solides. On a vu que cette colonne de resonance, c'est-ă-dire la demi-longueur d'onde de ce son dans la colonne liquide conside- ree, varie avec le tube ct avec le lguide. Si, donc, on considere la longueur y de la colonne de resonance correspondant ă lune de nos sources sonores, par exemple ă Sol;, et si n est le nombre de vibrations completes par seconde de cette source, alors on voit qu'aussi la vztesse du son dans la co/onne liquide, calculee d'apres la formule: Vi 2ny, varie, pour le m&me liquide, avec le tube au moyen duquel on de- termine, cette colonne de resonance. Cette valeur ne represente donc pas la vitesse reelle du son dans la masse illimitee de ce liquide. On a vu que dans des Zubes fasts de la meme substance, la longueur de la colonne de resonance varie, pour un certain liquide, avec le rappori de Pepaisseur du tube ă son vrayon interieur, et dans des tubes qui ont une baleur commune pour ce rapport, 1) Voir le commencement et la suite de ce travail dans le No. 6 du Preia de /a Secicre des Sciences de Bucarest, an. 1910 et le No. 5 et 6 du mâme Bu/eziz, an. 1912, BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE ŞTIINŢE 183 la longrueur de cette colonne varie avec la substance des tubes, si le liquide est le meme, ou bien, avec le hguide, si les tubes sont faits de la mEme substanuce. On peut alors se demander: de quelle maniere la colonne de resonauce correspondant ă un son donne depend-elle de ce rap- Port entre l&paisseur de la paroi et le rayon intericur, de la sub- stance du tube ei de la nature du liguide, ou bien, par quelle re- lation cette colonne de resonance se trouve=-t-elle lie ă ces divers facteurs etă la wvitesse reelle du son dans la masse îllimitee du liquide ? C'est une pareille relation que nous nous proposons de trouver pour les colonnes de r&sonance, c est-ă-dire pour la demi-longucur d'onde determince dans les colonnes liquides par nos expsriences anteriezres. | Pour cela, nous prenons comme point de d&part un principe Gtabli par Newton !) relatif ă la propagation d'une deformation dans les milicux €lastiques et comme point d'appui quelques-unes des formules de PElasticite. Le principe de Newton est le suivant 1): „La vwitesse de pro- Pagation d'une deformation dans les miheua« €lastigues est egale ă la racine carree du rapport entre la variation absolue de la pression et la variahon absolue de la densite dans la masse du corps«. : | „En vertu de ce principe, on a, en designant par V la vitesse de propagation, et par %p et %e la variation de pression.-et de densite, dues ă une deformation 6lastique : (a) V2 — 5p Si Pon applique ce principe aux gaz, aux solides et aux liquides, consideres en masses libres, on obtient immediatement expression connue de la vitesse de propagation du son dans ces milieux. Pourquoi, alors, ne pourrait-on pas appliquer le m&me principe aussi ă nos experiences sur la resonance des colonnes liquides contenues dans des tubes solides elastiques ? Essayons de le faire. 1) Voir le Journal de Physique l-tre serie, T. LX, pg. să, an. 1880. 484 BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE ȘTIINȚE Soit, en un point de la masse liquide vibrante, p et p, la densit& et la pression dans un volume v,ă l'tat d'Equilibre, et Ap, Av et Ap les variations infiniment petites de pression, de volume et de den- site, produites par une deformation €lastique. Pour la masse de ce volume, on a, evidemment: (2 + Ap) (v—Av) = pv d'ou, en negligeant le produit infiniment petit de second ordre Ap. Av: 0.Av —v. Ap ou : 1 INV (4) As 7 p'Av En multipliant les deux membres par la variation Ap, on a: e o) ii Ep | 1 (2) Adi că Ai: ci old 9 1: 9 OR AM P|= 7 Nous considerons ces variations de volume, de pression et de densite comme ayant lieu dans une de nos colonnes lhguides pen- dant la vibration. D'apres Newton, le premier membre represente le carre de la vi- tesse de propagation de la perturbation, produite dar,s la masse clas- tique, ă laquelle correspondent ces variations de volume, de pression et de densite, c'est-ă-dire, pour notre cas, dans la colonne liguide. Soit W la vitesse de propagation du son, que nous observons dans une de nos colonnes liguides soumises ă la resonance et qui n'est point Egale—comme on La dejă vu—ă la vitesse absolue (reelle) du son dans le liquide pris en masse illimitee. C'est une vitesse relative, ou apparente. Admettons que la difference entre ces deux vitesses ne serait due qwau fait que les parois du tube solide €lastique cedent aux pressions developpees par la vibration du liquide, ces parois n'ayant pas une rigidit€ suffisante, comme cela arrive dans les experiences de resonance avec les gaz 1). Dans ce cas, la variation du volume dans un point de la masse liquide est un peu plus grande qu'elle ne le serait dans une masse illimitee, ou dans un vase absolument rigide, alors que la varzation de pression dans ce point serazt la meme. On peut donc considerer la variation 1) Nos expâriences faites avec les tubes concentriques ont mis en Gvidence ces pressions, BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE ŞTIINŢE i 155 effective du volume Av comme ctant Soc de deux parties Av, et Av,, c'est-ă-dire: (3) Av Av, + Av, Av, Gtant la variation qu'aurait le liquide dans un vase absolu- ment rigide et Av, la variation produite, au meme point, par le changement du volume du vase ă cause de son elasticite. On a alors: AVI Av I AV SI (4) a E ea Ls ——.—=f+v vV Ap v Ap v Ap en mettant: Av, I (5) p= y 45 et Ava (6) (0) == DS v Ap On voit que f represente, d'apres son expression, le coe/ ficrent de compressibilite absolue du liguide (la variation de unite de volume du liquide rapportee ă la variation de pression) et que w est la variation de lunit€ de volume dans un foint du vase, par rap- port ă la variation de pression. En introduisant Pexpresston (4) dans la formule (2), nous obtenons: I I I I 1 „= Est ERIE La ee jo 2 0970 207 of i Noi otel A e Ma SID aoea - As, La vitesse, qui figure dans le premier membre, est celle qu'on obtient dans le liquide dans les conditions de l'experience, c'est-ă- dire la vitesse apparente W observee dans nos colonnes, car c'est dans ces colonnes que nous supposons effectuces ces variations de volume, de densite et de pression. On a donc: Ap i Aa aa () E La vitesse absolue dans la masse illimitee du liquide est donnce par la formule de Laplace : 6 V=a 186 BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE ȘTIINȚE ou f est le coefficient de compressibilite absolue du liquide et. „sa densite. aie! On peut donc, alors, 6crire: i 1 Sa A IN a e oi IV 2 e a) 6) (7) (7) d E, L! “ia zi El [i ou 3 f = 0) (9) VW +5] C'est-ă-dire que la vitesse absolue du son dans la masse liquide est egale ă la vitesse apparente dans la colonne, multiplice par le facteur : (10) aie p Dans nos experiences precedentes, on obtenait la vitesse dans la colonne liquide en multipliant la prandeur de la colonne de resonance, — c'est-ă-dire la demi-longueur d'onde du son dans cette colonne — deduite de l'observation, et gue nous desienous Par y, par le double du nombre des vibrations, 2n, du son ren- force, ă savoir: Wa 2 tandis, que la vitesse absolue du meme son dans une masse li- quide est donnce par la formule analogue : YA == An ou 1. designe la demi-longueur donde du meme son, dans la masse illimitee 1). En introduisant les valeurs de ces vitesses dans la relation precedente (9), on trouve : w) GI ce qui constitue une relation entre Ja colonne de resonance du liquide contenu dans un tube clastique et'la /ongueur d'onde de notre son dans la 7asse liquide illimitee. (1) A — (op + 1) Nous designerons dorenavant par y la demi-lungueur d'onde du son dans la co/ozne liquide et par > la demi-longueur du mâme son dans la pzasse liquide illimitee. BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE ȘTIINȚE 1871 Le probleme se reduit maintenant ă la dâtermination du facteur : (0) ou fi represente, comme on Va dejă dit, la compressibilite absolue du liguide de experience, et w le rapport entre la variation de Punite du volume du tube sohde €lastique et la variatioun de pression Ap, qui provoque cette variation de volume. C'est Pexperience qui nous donne le coefficient (; il reste ă de- terminer la valeur de w. (10) U2=—1+ Si Von suppose que la variation du volume d'un tube cyiindrique n'est due quwaux dilatations radiaires, c'est-ă-dire dans le sens du rayon, sans qu'il y ait des tenstions longitudinales — comme cela a licu effectivement dans nos experiences, car les pressions s'exercent toujours normalement aux parois du tube—on peut alors exprimer cette variation de volume par des formules deduites de la theorie de l'€Elasticite. | Le volume dun cylindre de rayon r et de hauteur h est: V/ === zr?h. Si, par la deformation symetrique du cylindre, le rayon devient r-îr, le volume devient, en desienant par Av, sa variation et en negligeant les infiniment petits du second ordre : VF Ava = rh(r-târ) = ne?h | 1 + i ul ji 2 “| et par lă la variation de lunite de volume: Av r (12) 2 V r | expression de w devient alors: AN aj Ori 7 (13) E E a 4 o v Ap TI Ap ou âr est la variation du rayon, dueă la variation Ap de la pression. Au moyen des formules gencrales de lelasticit€ 1), on peut 1) Voir LAME « Theorie mathematique de l'Elasticit6» pg. 184. Voir aussi ERNESTO CESARO, « Teoria matematica della Elasticita», pg. 196, 188 BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE ȘTIINȚE Gtablir que dans la variation d'un cylindre €lastique soumis ă des pressions interieures ct exterieures, uniformes, et qui n'eprouve pas de tensions longitudinales, la variation du rayon interieur r est: O7 E (14) = — get —20)+- „|u+o» ot r represente le rayon intcrieur du cylindre, o, le coefficient de Poisson, E, le coefficient d'€lasticite de la substance, dont le eylindre est constitue, et c” et c”, des constantes ayant la forme: ou r et r, representent le rayon interieur et extârieur du cylindre, ct p et py, les pressions exereses intârieurement et exterieurement sur les parois de ce cylindre 2). Si py = o—c'est-ă-dire si la variation de la pression exterieure est nulle—et si Paceroissement de la pression interieure est p=—Ap— comme dans le cas de notre tube cylindrique pendant la vibration de la colonne liquide—alors ces constantes deviennent *) : A — Ap pă Cc = —Ş 3 AT T 4 9) 2) 7) azi Ap Ș T, T & = =) IR20) IE mel 8 1) Cette formule donne aussi la variation du rayon r d'une couche intârieure gze/corgue du cylindre soumis aux pressions uniformes. 2) Les pressions p et p, reprâsentent dans Lexpression de < et c/ des zar/azio„s de pression (accroissements ou diminutions), car c'est grâce ă ces variations de pression que le solide prouve une deformation, c'est-ă-dire un nouvel 6tat Vequilibre, ou le rayon etle volume ont respec- tivement les variations dr et Ava. 3) Nous avons calcul€ ces constantes dans le cas particulier de la detormation du cylindre par des dilatations radiaires en nous servant des formmules gen&rales trouvâes dans les traites d'Elasticite mentionn€s plus haut. BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE ȘTIINȚE ] 189 On a alors pour vw: 25r 2 SS (ma) pu Je [i MONDEO (9) e Ape, L 2 0) l-a [| s'ensuit, d'apres (9), que le coefficient par lequel on doit multi- plier le carre de la vitesse observee dans la colonne liquide, pour * obtenir le carr€ de la vitesse coefficient qui dailleurs, d'aprăs (11), est le m&me que celui abso/ue par lequel on doit multiplier le carre du double de la longuueur de la colonne de resonance, dans le tube eylin- drique, pour avoir le carre de la longueur d'onde correspondantă la vitesse rcelle dans la masse liquide, devient d'âpres la formule (10): (ae) ERE) TA (17) U*= ip ia gi Îi 20) kre] Si on y introduit l'paisseur e de la paroi du tube, on obtient, en observant que : r=re, dou rp=—r+aree?, la formule : Uz ZE [2 1—20)-kr2-+ţ2re+ | ial 9 S sati iat + galere —0)tarele i i) ereţi ip) ou bien, en divisant les deux termes de la fraction par 2r? et en designant par: (19), — le rapport de lepaisseur de la paroi au rayon : A W 2 fală x (1-4+o) igual ge ia je juzi ou bien encore : 2 (15) ave e (var o) h + iei (rr 3)) Si Von introduit cette valeur du coefficient U? dans la formule (9) ou (11), on obtient la relation cherchee entre la vitesse ab- solue du son et la vitesse dans la colonne, ou entre la longueur 190 BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE ŞTIINŢE d'onde dans la masse îllimitee et la colonne de resonance du hguide dans un tube solhde €lastique : (20) 12=—(2y pt pate) + | 3) Dans cette formule le coefficient de compressibilite (4 depend seulement du liquide de Lexperience, E et s de la substance da tube solide, qui contient la colonne liquide, tandis que le rapport x ne depend que des dimensions de la section droite du tube. C'est lă la relation que nous deduisons comme consequence du principe de Newton applique ă nos experiences et dans l'unique hypo- these des deformations radiaires du tube solide contenant le liquide. Cette relation (20) est de la forme: Pă = 9) ap NR) a DR (lie A =(2y) ral! i) ou a 2Uko) | 5 (22) bu co | ie |'epaisseur == -= == ler = BERE at [=z (e zi) etx = le rapport —- Fa aa On voit que cette formule contient tous les facteurs, qui ont une influence sur la colonne de resonance dans un liquide: La com- pressibilite du hguide, la substance du tube et les dimensions de sa section droite. La reflexion si profonde de Helmholtz, faite ă lPoccasion du compte-rendu des experiences de Wertheim et mentionnee ă la page. ...;ă savoir que: »linfluence du tube sur la longueur d'onde dans une colonne liquide qui parle doit tre inversement proportionnelle au coefficient d'6lasticite de ce tube, proportionnelle au rayon et inversement proportionnelle ă l'Epaisseur de la paroi:, se trouve justifice d'une maniere clatante dans cette formule. Remarquons, enfin, que nos experiences sur la resonance des li- quides avaient prouve que influence des dimensions du tube sur la vitesse dans la colonne liquide n'apparait que par le rapport x entre l'&paisseur de la paroi ct le rayon interieur. La formule ă laquelle nous sommes arrives le prouve aussi. BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE ȘTIINȚE i 191 Verification de notre formule: - 20 ai a) GE (o) Se) Pour connaitre le degr6 d'exactitude dont cette formule repre- sente la relation entre la vitesse dans la colonne et la vitesse ab- solue, nous allons la soumettre ă plusieures verilications. Premiere verification 46. Remarquons que si lon experimente avec un liquide dans plusicurs tubes faits de la meme substance, mais ayant des dimen- sions differentes pour leurs sections droites, alors il n'y a que la colonne de resonance y et le rapport x et par suite z, qui varient, tandis que les parametres a, b et A restent constants. | Soit y4, Ya, Y3 les colonnes de resonance dans trois tubes dont X4> Xa, X3 sont les rapports respectifs entre Pepaisseur de la paroi et le rayon et z,, Z, Za, les valeurs correspondantes. On peut alors former le systeme suivant de trois Equations : | 2 = (ya + =) (1) 2 = (ay (par 9) | = (ay (ka) „ă laide duquel il semblerait pouvoir deduire les valeurs de trois inconnues A, a et b, c'est-â-dire lu vitesse dans la masse liquide, le coefficient e, ainsi que le produit f E, correspondant au liquide et au tube de Pexperience. On remarque cependant que ce systeme est homogene et du premier degre par rapport ă 22, (14-a) et (ab) de sorte que, pour qu'il admette pour ces quantites, considerces comme inconnues, des solutions differentes de zero, il faut qu'il y ait entre les va- 192 BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE ȘTIINȚE leurs exp6rimentales y,, Ya, ... 24... la relation connue, deduite de Lannulation du determinant des coefficients de ces inconnues, c'est-â-dire : 2 9 Y1 Mira 1 2 (2) Ye e ele) Za 2 Ve EL Za Cela montre que si notre relation (£) est experiences, il doit y avoir un systeme de (Y2Z2), (Y3z) qui verifie cette relation (2). compatible avec les trois valeurs (y4z,), Mettons ce determinant (2) sous une autre forme, en divisant dVabord ses lignes respectivement par y2, Y22 ,Y32, et puis en les multipliant par z;2, za2, z32; on obtient successivement: i i z, 1 = _—— Z rea Z, 2 | 9 | Zi Yu Yu I Za Ţ == 3 == Za i Ia) = Zo Zy Za Ya Yo I [i Za e 7] Za 7 9 3 E) 3 | Za Ya Ya d'ou (Za — za) [= | = (Za — 2) î)/c3 Ya - ou bien: Za 2 E VA Yo? YA? yz Essayons ă present de voir si les donnces de nos observations verifient cette expression (3). Pour cela considerons les resultats obtenus avec les tubes de verre de la categorie L, dont les diametres interieurs ont 6t& mesur6s par des colonnes de mercure (page. . .) Avec ces tubes on avait trouve pour le rapport x, et par cons6- quant pour z=— x(1-+-), de meme que pour les colonnes de r€- sonances y, les valeurs comprises dans les syst&mes suivants : BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE ȘTIINȚE ii 409 Sa | o x n CS E: SE N -. | î PI E: + Ra 0.6218 » za = sa + ==10:825119 N OYp = 444.7 En faisant avec ces valeurs les calculs indiquts dans: notre determinant (3) on aura successivement : Za Za 0321657 Z, 3 ZI 02409051 Zi Z z; = 07005 i10.9.87, Le — 2 = 10 6X 1.02723 YA Ya Yo Z Z z, 2 > 10 6 417264) i SS = 106 2.31986 V Yaz Ya 1 3 Za = => 10-6X 2.88001 Y3 Le premier membre de expression (3) devient alors : Z, — Za 0.2103 pl It, aia ca 00 a alei Lil ete 20 1.02723 et le second: == Bibi es joi 93 A 106 XX 0.2114 E 2.31986 On voit que les valeurs numeriques des deux membres de cette for- mule (3) sont presque les m&mes. La coincidence est tr:s satisfai- sante, si Pon pense aux erreurs in&vitables dues ă Vinegalite du dia- metre intcrieur et des parois du tube, de mâme qu'aux difficultes eprouvees ă l'occasion des differentes mesures. Cette coincidence prouve, non seulement que notre formule parait &tre juste, mais encore que la mâthode des observations jouit d'une sensibilit& re- marquable, vu quc ses resultats sont aussi concordants. Pour le moment nous laisserons de e6te d'autres justifications faites, avec dWautres syst&mes de valeurs fournies par nos expt- riences, pour passer ă des nouvelles verifications pour la m&me formule. : 194 BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE ȘTIINȚE Seconde verification 47. On peut encore verifier la formule (f) ă Vaide des resultats des observations de Wertheim. Nous possedons, en effet, les va- leurs de la vitesse dans les colonnes Weaa et WVautres liquides trouvees par Wertheim ă laide de ses tuyaux sonores et en meme temps nous pouvons calculer la vitesse dans la masse illimitee,; pour les memes liquides, par la formule thcorique de Laplace. Nous pouvons par consequent former le rapport de ces deux vitesses, comme il a te indiquc dans Ie tableau de la page. .„cua de- signe la vitesse dans les colonnes que nous representons ă present par W. D'un autre cât on peut calculer ce rapport, pour les mâmes observations, ă Paide de notre formule, car on a, dVapres ce qui precede : al 1 Vega et on peut determiner les parametres a, b, z qui figurent dans le second membre de cette formule et dont les valeurs sont, comme on le sait: 200 o!) ia ) b—1—oc | x | alia! 2) On doit encore se rappeler que la valeur de la vitesse dans une colonne liquide, qui figure dans le tableau mentionn€, represente la moyenne des observations faites seulement avec les tubes d'em- bouchure A, et non pas la moyenne des observations faites avec les tubes de toutes les embouchures, comme Pavait fait Wertheim. Nous avons fait ce choix et pour plus de rigueur — car les dif- ferences entre les valeurs obtenues avec des tubes de diverses em- bouchures n'etaient pas toujours, comme en la dejă montre, negli- geables—et dans le but de pouvoir comparer maintenant les resul- tats des observations de Wertheim aux resultats de notre formule. Tous les €lements qui figurent dans lexpression des parametres a, b, z sont connus pour l'embouchure A et, par consequent, pour BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE ŞTIINŢE a lubi tous les tubes de laiton qu'on y visse. On a done — voir page... pour cette embouchure A : . diametre intericur == ORI epaisseur de la paroi E ou: ii : epaisseur paroi 2 dou x Trap. Same E paor => ro => (0) L rayon Inter. 20 Pour la valeur du coefhcient d'elasticite E du laiton, dont ctaient fabriqucs les tubes, on peut prendre la valeur qu'ă preferce Wer- theim dans ses discussions faites ă Poccasion de ses recherches sur la valeur du coefficient de Poisson sc 1): E =— 9277 S'-]mme et pour le coeffcient de compressibilite f des liquides de Wertheim, on prend les valeurs marquces dans le tableau mentionne plus haut, valeurs choisies ă la suite de nos longues discussions, comprises dans la 1-*e partie de ce travail. Si on se rappelle que le coefficient de compressibilite en kr.» 06. f s'exprime par ———— en fonction du coefficient de compressibilite 10333 f en atmosphere par m.? et que la valeur du coefticient a admise par Poisson est: i. . Oi iai 20. 2 50)) on aura pour ces donnces les calculs suivants : pb == —6==0,75 b 7/ Ş b D E sa ul VAIO ri cate ZE 005 Lo ZI 05 îs Cai Ela Z 11-25 2410333 284205 îi 2 RE E o6piedo pi Pa OUR eo ap 855 25052 ti as apa 7 sos 2240714 7 app 1 ou N == 2)2:6744. 1) MEmoire sur lEquilibre des corps homogtnes. — Annales de Physique et de Chimie. T. XXIII, an. 1848, page 52. 2) Dans une; communicațion faite ă la Societe des Sciences ac Bucarest dâns la scance du 3 Mars 1910 (Voir le Bulletin de la Sozict€, No. 3, de Pannâe 1910), nous avons prouve€ que les calculs faits par Wertheim dans son «Memoire sur VEquilibre des corps homogănes» sont i Li E > 1 le plus souvent erronâs, dou il suit que ses conclusions tizses en faveur de la valeur — pour le coefficient o de Poisson ne sont pas s6rieuses, C'est pourquoi nous avons prefer€ la valeur 1 thcorique ş de ce coefficienț, 196 BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE ȘTIINȚE et le rapport cherche devient: by]! N qile U=| ka (1+-2)] = sal . Nous caleulerons ce rapport pour les liquides de Wertheim, en introduisant dans son expression les valeurs des coefficients de compressibilite f correspondant ă ces liquides. Nous donnons ici le resultat de ce calcul, en reproduisant en partie le tableau de la page .... pour mettre en regard les valeurs trouvees directement pour le rapport des vitesses en question ă laide des donnees de Wertheim et les valeurs cal/culces selon notre formule. Nous €liminerons de ce tableau les substances pour lesquelles nous avons prouve, par la discussion comprise dans la remarque de la page .... que les observations de Wertheim 6taient erronces. TABLEAU des valeurs du rapport entre la vitesse dans la masse et la vitesse dans la colonne, determinees directement pour les liquides de Wer- theim et calculees au moyen de notre formule 1 i = SI) oa 3 EI 255 ==) zoo a pu a Sc EI oo =] = e a a o 25 23 29 3 > o 9 mobi 42 2 32 PE aaa 2 CE ace | Se eee Sali SUBITANCE 3 = Ea ei la E II EEE i: => sm DO a > N-AI 36 + = aia [25 LI 6 - m zi = 5 3 2 as 88 | Dei [=3 E m n 33 m m 22 z = & io [oa | ea ae Se | Z, 2 E = = ZE 2-3 = a P | e ea a V V Qi 6 2= = | = —= U=— L 106.4 a Y L W- 1| TPeau ă la temperature. | 150 471.2] 1169 1466 1.95 1.92 9 “ră ha 7) » E 30% h5.h 1949 1497 1.921 4.92 3| Solution d chlorure de Ă SOLU 180 26.6 1298 1788 1.38 1.36 4| Solution de carhonale de Cei VAII e pi cai sal RUDE 29009 29.7 1295 1699 1.34 1.33 5| Alcoolabsolu. ... . .| 230 101.3 966 1194 1.16 144 6| Essence deterebenthine. 0 13.4 1055 19259 1.19 1.14 17| Ether sulfurique . . . 0 444 946 1101 1.16 1.10 sous 3atm. et 199 946 1010 1.07 1.08 sous 7atm. BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE ȘTIINȚE 197 D'apres Wertheim, la valeur du rapport entre la vitesse dans la masse et la vitesse dans la colonne liquide devait ctre la m&me, egale â Vs pour tous les liquides. : En regardant ce tableau on voit que ce r&sultat ne se realise V z = Da : pas, la valeur du rapport - stant autre que Va > 1224. On voit, en m&me temps, que le facteur U, calcul. d'apres notre formule (dernisre colonne), facteur par lequel on doit multiplier la vitesse dans la colonne pour obtenir la vitesse dans la masse illimitee pour les liquides de Wertheim, est le plus souvent presque gal, ă la valeur du rapport effectif = deduit par lobservation directe et marquc dans lavant-dernicre colonne du meme tableau. Cela constitue une nouvelle justification apportee indirecte- ment ă notre formule, ă laide des resultats meme des experiences de Wertheim, et par consequent une nouvelle preuve de son exactitude. Troisieme veritication 48. Faisons subir ă notre formule : (£) 2 = (ay fi alu je) z ou 2(1 +5) lia PIE b == Dc = fa une nouvelle et interessante verification, de la maniere suivante : Procedons ă une experience de resonance dans un liquide, dont on connait le coeflicient de compressibilite f, avec un tube de di- mensions et de substance connues, c'est-ă-dire dont on peut deter- miner le rapport x de l'&paisseur de la paroi au rayon interieur, et par consequent z, et le coefficient d'elasticite E. L'expsrience nous donne la colonne de r&sonance y, pour ce tube, correspon- 198 BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE ŞTIINŢE dant au son employ€. On peut prendre pour sc la valeur attribuse A e Dă = E e 1 ă ce coefficient par Poisson, cest-ă-dire o = 40,25 surtout dans le cas oi le tube, dont on se sert, est de verre, ear presque toutes les determinations experimentales, faites jusquă present, ont prouve que pour le verre la valeur de o differe peu de; 0) „On connait airisi tous les €l&ments qui figurent dans le second membre de notre expression (£); on peut donc obtenir la valeur de ce membre. Faisons une seconde experience de resonance dans le meme liquide, en employant la meme source sonore, mais avec un autre tube de substance et de dimensions differentes des precedentes. On aura d'autres valeurs pour y, E ct z, tout en gardant pour o la _meme valeur =: La valeur du second membre de lexpression (f£), calculce avec ces nouvelles donnces, doit ctre egale ă la premiere, si la formule est exacte, car cette valeur doit representer, ainsi que la premiere, la longueur d'onde de notre son dans la masse îllhimitee du meme liquide et elle est, par cosequent, propor- tionelle ă la vitesse de propagation du son dans cette meme masse. Les donntes de nos experiences verifient cette deduction avec une exactitade surprenante. Determination du coefficient d'elasticile. Avant d'essayer cette verification, il faut rappeler que le coeflicient d'elasticite E d'un tube solide, soit de verre, soit de metal, employs pour la re- sonance d'un liquide, a toujours 6te determine, dans nos experien- ces, par des vibrations longitudinales, d'apres la methode de Kundt. En provoquant des vibrations longitudinales dans un pareil tube; dont la longueur 7 est connue, on dâtermine d'abord ă Vaide des »hgures de poudre«, la longueur d'onde du son produit dans Pair du tube de Kundt — »le tube ă poudrec«. Si v est la vitesse du son dans Pair de ce tube et si d represente la distance entre deux noeuds de Vonde vibratoire dans Vair de ce tube, la vitesse de propo- gation V du son par vibrations longitudinales dans la substance 1) 1. Violle.—Physique molculaire T. I, fasc. 1, pag. 447. O. D. Chwolson, — Trait€ de physique, T. |. fasc. 3, pag. 796. BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE ȘTIINȚE : 199 de notre tube vibrant est donnee — comme on le sait — par la formule : (1) V.M d La valeur de la vitesse v du son dans lair de Linterieur du tube de Kundt a Gte determince de la meme. maniere que celle qui a ct employce ă Voccasion de la determination du nombre de vibra- tions de nos sources sonores (pag. ......). Puisque le »tube ă poudre«, ou se produit le mouvement vibratoire, 6tait habituellement assez large et puisque le son produit par le tube vibrant âtait toujours tres €leve, on n'a plus eprouve la necessite d'introduire dans le calcul de cette vitesse v la correction de Helmholtz, relative ă la diminution de la vitesse du son ă cause de la petitesse du rayon du tube. En connaissant par cette formule (1) la vitesse de propagation V du son produit par des vibrations longitudinales dans la mase de notre tube, employe ă la resonance dans les liquides, on obtient le coeflicient d'clasticite E de ce tube, par la formule connue : E zi = ă ou 5 represente la masse de unite de volume et dou Pon deduit, apres avoir remplace la densite 5 par le poids specifique d de la substance du tube : (2) E = g ctant Pacceleration de la gravitation, qu'on a consideree egale ă 9.31. La valeur du coefficient d'elasticite, obtenue de cette ma- ni€re et exprime habituellement par des kr.» est introduite dans le calcul de la valeur du second membre de notre formule (f), de meme que les autres quantites relatives aux dimensions du tube et ă la compressibilite du liquide, qui figurent dans cette formule. Citons un exemple de calculs necessaires ă la determination du coefficient d'elasticite Gun tube quelconque, employe ă Pobser- vation de nos colonnes de resonance. Tube de verre II, de la categorie P. 200 BULETINUL SOCIETAȚII ROMÂNE DE ȘTIINȚE Donnces des mesures ct de Veawperience : Longueur totale du tube. .. ..... 2 o ue N RE 11510 OPRIDE Distance entre deux noeuds dans Pexperience des au longiţudimales cu, pupe: + e orare iat lo 2. oua ale IFOB/-a16 Gram Temperature de Pair vibrant ă Pinterieur zi ubu A poudrez e 4 = 10.9 i du thermometre humide dans Pair de ce tube . t'— 149 Pressiona paromeipigueă a ne Ne e e cl 2 Tension f de la vapeur deauă 140 de temp., exprimee en "m: de alereuu re PPR Sa si a Alice ce Ac daI Ei EL Ci ai [3 Tension f de la vapeur beau qui se trouve dans p air vibrant, calculce Wapres la formulc : f — f! — 0.00079 (t—t')H ou f” represente la tension ă la oaze indiquce par le thermometre humide. . . ... RA i E 2 [EA 2 GI Vitesse du son dans Pair du tube de ad calculee â P d de ces donntes, dapres la formule : LI a f VI ==1330,6. (UI + azi + o. 197.) ou (00) 00060 etit 210.0. a ri... e VA 4, Ban Vitesse du son produil par des vibralions ee idinalea dans le /ube de verre, calculce d'apres la formule dejă citee: pc A hal 344.3 1 X 1500 d 108.386 V/ == 4710622 Densile du verre dont est fabriquc le tube, determince par la methode du flacon et par rapport â Peau â 40 — la de- termination €tanţ faite pour un fragment de notre tube â la temperature de 210.5, temperature tr&s rapprochte de celle â laquelle a eu lieu i LT des vibrations lon- gitudinalesi is ai a e 0 a NUI N e a a at 230588 Coejficient el asltcile du verre de ce ie — determine avec ces donnces et ă Paide de la formule : pi Va _ 766% 205,38 g 9.81 E — 6607*812| m 2 C'est ainsi qu'on a determine les coefficients d'elasticite de tous les tubes avec lesquels on a observe les colonnes de resonance dans les liquides et dont on s'est servi pour verifier notre formule. Ces determinations ont prouve que les coefficients d'€lasticite des tubes de mâme provenance navaient pas toujours la meme 7 NR BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE ŞTIINŢE 3204 valeur, comme on aurait ct€ porte ă le croire. De lă la necessite de determiner ce coefficient separement pour chaque tube. Reunissons, ă present, dans un tableau, les valeurs de ces coef- ficients d'clasticite et les vitesses trouvees ă laide des vibrations longitudinales pour la plupart des tubes employ6s dans nos expe- riences. Dans toutes les determinations soit des densites de la substance, soit de la vitesse par des vibrations longitudinales et donc du coefticient d'elasticite du tube, on a cherche de maintenir la tem- perature constante et autant que possible egale â 210.5, tempera- ture egale ă celle des experiences faites sur la resonance dans les colonnes liquides. TABILLEAU donnant les coefficients d'elasticite et les vitesses par vibrations longitudinales pour les tubes employes dans nos experiences sur la r6so- nance dans des colonnes liquides Ternperature des experiences 210.5. Dic e 5 o So SR i [zau] s'a a | a 5 m 5 e ez s 3 pi —- W — = 7) P =. [i . 23 [=] CATEGORIE E 32 a CATEGORIE aa da PR Fa = 3 | 9-= E n DES) ||Tzubei| zu | oa | E DES lrube| 2ă | ge | PE 5 [= II (3) a (=! [=] = d o =] [=| TUBES fe îs | = TUBES Doha |iaiă sze| 64 |eă | a Il es) 353 = sa 3 SES la A E RIS 2 o îi al] Esigiz, d) | F = 5 S a Să a E vV= d= BE= 13 4860.0| 2.7906] 0748]]| 'Tubes de verre [No 1| 53865 | 2.5276 1182 de la categorie [| Tubes de || II 4527.8| 2.9490] 6166 1] No.2| 53944 | 2.5286 7501 verre de la || 1l3 4165 2.8538 6607 'Tutes de verre (|| No.1 | 5397 2.52108| 1485 de la categorie T No.2| 532) 2 5490 7354 No.1| 47251 | 7.6885 11493 |No.2| 4798 | 7.54368]] 17700 catâgorie P|| 114 4781 2.1906) 6502 "Ile 4878 2.1306) 674 Tubes de fer.. Mlz | 4860 2.7306 6718 On remarque dans ce tableau que les tubes de verre de la cat6- gorie L et T, ainsi que les tubes de fer, ont leurs coefficients d'ela- sticite plus grands que les tubes de verre de la categorie P. Or, d'apres nos experiences precedentes, on a vu que pour un m&me x les colonnes de resonance de ces tubes sont de mâme superieures ă celles des tubes de la categorie P. On voit, done, que la grandeur de ces colonnes varie dans le meme sens que Pelasficite du tube, 202 BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE ȘTIINȚE A Vaide de ces coeflicients d'elasticite et des resultats des ob- servations faites pour Veau distillee, caleulons ă present la valeur du second membre de notre formule (f) pour chaque tube ct reu- nissons les râsultats dans un scul tableau comparatif. Presque toutes les experiences de r&sonance ont €t€ faites, comme on Pa dejă dit, ă la meme temperature de 21.05. Les ob- servations qui n'ont pas te faites ă cette temperature — comme celles par exemple, ou Pon a «mploye les tubes de verre de la ca- tâgorie T et les tubes de fer (voir pg....et...) —y ont te reduites ă Paide des corrections indiquces ă la page... et se sont ces dernicres valeurs qu'on a inscrites dans le tableau. Pour tous les tubes nous avons attribu€ au coefficient o la valeur donnee par Poisson s = o, 25, valeur que experience meme con- firme assez bien pour le verre. Quel que soit le tube, la valeur du coefficient fi est la meme, celle qui correspond ă Peau distillee A 210.5 de temperature. Pour fixer cette valeur, nous considererons comme point de comparaison les valeurs attribuces ă ce coefficient par Amagat et Rântgen et cor- respondant ă des temperatures voisines ă la notre. Amagat trouve que le coefficient de compressibilite de Peau distillee est: 1) RI 100 > IE 00 de) ternpera ture Bi==oz0 > 4608) 200, > » ij = 1036 > 449) 500 2 sup On en deduit par proportion : de la variaton du coefficient entre o0et 209, une variation de 0.215 correspondantă 10 »n » » » » 2001 500, = » » 0.063 - »» On peut donc considerer 0.1 4 comme variătion moyenne correspondant 4 10 dans le voisinage de lă temperature de 200. Avec cette: correction on trouve une di- minution de 0.20 dans la valeur de la compressibilite, lorsque la temperature varie de 20 â 21.5 degres. On peut donc considerer : f = 1056 XX 46.6 comme coefficienl de compressibilite de Peau ă 21,03 de lemperalure. 1) Voir O. D. Cuwousos, — Lrait6 de Physique T. 1. fasc. 3, pg. 586, an. 1907. BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE ȘTIINȚE - 208 Si Lon considerait les valeurs attribuces au m&me coeffâcient de compressibilită de leau par Roentgen : Bo 6 XX 48.1 4 99de temperature = 1030 i 46 a n 1 80 » on trouverait une variation de 0.155 corespondant â. 10 et on deduirait la dimi- nution de 0.54 pour la compressibilite dans Pintervalle de 1804 210.5 degres de temperature, quand on aura le cocfficient : fi =— 106 X 46.2 correspondant â la meme temperature de 210,5 Dans tous nos calculs nous prefererons la valeur precedente — 1079Xxx 46.6 deduite par Amagat, puisque ses determina- tions semblent plus rigoureuses et d'ailleurs cette valeur se rap- proche beaucoup du coefficient de Roentgen. Dans le tableau qui suivra, nous aurons donc en fait de valeurs communes dans les calculs pour tous les tubes : GO 25, bi = 6230.75, up 10 46,6 al 20.5 tandis que les autres parametres: x—et par consequent z—y et E, varieront avec le tube de experience. Observons, enfin, que dans le calcul des termes contenus dans notre formule (f), les coefficients f et E doivent ctre exprimes par les memes unites, de sorte que, si le coefficientd'elasticite E est donn€ en *5"-/ m; alors aussi le coefficient de compressibilite f doit tre exprime au moyen des memes unites; donc, si fi est donne en -6 Ay e Lă B. IT O. k i e atmospheres/m., il deviendra —— en kr: sm et la constante a, qui 10333 renferme le produit de ces coefficients, deviendra avec ces unites: Mi Z(i2i-0 ) COSR 10%E ou encore, puisque o = 0.25, on aura: i 2192010833, n 251092 5 A DER SETE E op) 185 6 Etant la compressibilite du liquide, exprimee en atmospheres, et E, la valeur de Velasticite du tube en EEr-unm 2. 204 BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE ŞTIINŢE TABLEAU donnant les valeurs du second membre de notre formule : 28 (i -- a [ -F- a pour les tubes avec lesquels on a determine les | colonnes de resonance dans leau distillee Temperature 219.5 Source sonore Sol ş, F; n) sa | [e | = la | E aie ja aul eee 3 215 202 Sici | 2 |£ EC Valeur de la Valeur de la 2 = = Ti ati [a | EP Ri : 5 Ei , o, O — zi rs iai is5 somme : Tracihe carree es TUBE [4 o-- [= |2 |= ez! 3 | ea ab [ b)!/2 33 Bu S || o |e2|oăi E, [1+a+2] t-ra(1-+7) i E 24 = 002| = E: | Mei | BEI za z L z]] ZI RD IE = Isziz | 5 2 P 25| 2 e. villa] oaia e SU ses |5 jssje |= > a Rai y f RT E POE | ) [ $] dă = E = la== 14+-—]= l-a == — ii -= = Z J | Ş | | E si (+2)! | +a 1-2) (2 1. | 0,665 [0.88778 | 44277 6718) 0.08251| 1.8448 145222 1.0744 475.20 Tube de If4.| 0,2826|0.32278 | 417 | ! 0.0a990] 3.3233 1.29877 143063) 175.23 verre de la | „2 | 05625|0.72070 | 4 0.08390| 2,04065 147424 acc 475.51 categorie P. | | 1113. | 1) 0.506| 0631402 | B384| | 0.08188| 2.1829 147874 1.08563| 475.61 | 1112. | 0,6546|0.8638% | 442,5) 6748) 0.08251] 1.26845 145415 1.07431)| 415.38 Moyenne...]| 475.M4 Tubes de | No.1.] 0.4914] 061661] 439.5] 7485] 0.0740F| 221587 1464 1 1.0789 || 474.2 verre de la cat6gorie T. |No.2.| 0.4832] 0.5999%| 433.8] 7254] 007538] 2.2537 1.16993| 1.081 474.06 Moyenne...|| 474.43 No. 1.] 0.7566] 1.04282] '47.0| 7430] 0.07413| — 1.14920 1.12748 1.0618 || 473.25 Tubes de verre de la |No.2| 0.6280] 082545] 445.7] 7500] 0.0739] 1.90857 114409 1.0628 || 475.02 categorie L, No,3| 0.450 | 0.55121] 4375Il 7500), 007391] 2.38054 1.4747 1.0836 || 47444 Moşenne...]] 4754.81 Tubede fer. |No.1| 0.5273| 0.66630| 159.4||1749 || 0.03169| 21256 | 1.06737| 1.0331 || 474.84] Il resulte de ce tableau que /a valeur du second membre de notre formule est presgue la mâme tant pour les tubes d'une meme categorie, c'est-ă-dire de m&me substance, que pour les tubes de categories differentes, c'est-ă-dire de substances diffe- rentes. La coincidence de ces valeurs est une preuve nouvelle et importante de Pexactitude de notre formule, surtout si on pense 1) La valeur du rapport x de ce tube dilfăre un peu de celle qui a 6t€ indiquce dans le tableau de la pag..; ., oii Pon avait x=—=0.4997, car le tube se cassant plus tard en plusieurs morceaux on a pu obtenir le diamttre intcrieur, aux extremites de ces morceaux, par des mesures directes. La vaieur inscrite dans ce tableau est le resultat de ces mesures—et il est preferable tandis que celle du tableau cite est le resultat d'un calcul, ou Pan a employ€ seulement les valeurs des diametres des extremites du tube entier, BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE ȘTIINȚE - 905 ă toutes les petites erreurs qu'on a certainement commises durant les observations. La valeur, moyenne du resultat des tubes de toutes les catego- ries considerces est: d = = 2 == 474,74 mm, Ou A represente, selon sa signification, la longueur d'onde dans la masse illimitee du liquide. En calculant avec cette valeur la vitesse dans la masse illimitee d'eau distillee d'apres la formule : A Vi = îi (2n) on trouve, en sachant que pour notre source sonore 2 2<1:500:2— 3120V.3c. 2 Vi == 1481, tandis que la mâme vitesse calculte d'apres la formule de Laplace et pour le coefficient de compressibilite f=—10 %46,6 est: VEST 47428 La dificrence entre ces deux valeurs n'est que de 6.. m. c'est-ă- dire presque negligeable. La coincidence. de ses resultats donne, done, ă notre formule une verification des plus remarquables. Quatrieme verification Nous veriherons une fois de plus la formule: a b Ș e (eva tal 2) e (ur la) psi oi = ir +2) de la maniere suivante: - 206 BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE ȘTIINȚE Multiplions les deux membres de cette formule par le carre du nombre de vibrations de la source sonore employee dans Pexpe- rience. Le produit du premier membre par ce facteur representera le carre de la vitesse du son dans la masse illimitee du liquide: V2 = ai si On peut donc cerire: 2 —(2ny) bn + a -F 3) En y remplagant a et b par leurs valeurs et en exprimant la vi- tesse en metres—car les colonnes de resonance y sont exprimees en millimetres — on a: d net +29) Les coefficients [et E doivent €tre, comme on la dejă dit, exprimes par les m&mes unites, de sorte que, si le coefhicient d'&- lasticite E est donne en *2"-/uam2 et fi en atmospheres/m», le produit de ces deux coefficients exprime en *8-/um2 aura pour valeur: BE mo DE TO: 10333 10.333 Notre formule deviendra alors : i Bye ui. ua 12-00) 6) = aaa u e) dle aa e) L Lalu z ) Mais cette meme vitesse du son dans /a masse liquide est don- nce, en metres, par la formule de Laplace: 10.333 __10.333>xg (111) VI 5 E ou le coeficient de compressibilite du liquide / est exprime en atmospheres/m», d, stant son poids specilique et E 98 S1, Pintensite de la gravitation, | BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE ȘTIINȚE 901 En €liminant V entre les equations (11) et (I[]) on obtient une re- lation, d'ou Lon deduit: f g vu 2(1 ți) e V ENA i e Munte luă A 10.333 dz (22) el șI z 103 Cette formule nous donne la compressibilite [i — exprimee en atmospheres/u: — d'un liquide dont on connait le poids specifique d et pour lequel on a determine la colonne de resonance y, avec un tube caracterisc par Pelasticite E — exprimee en KEr./ am 2 me&me que par le rapport x dont depend la variable z. Si Pon considere les experiences faites avec notre source sonore Sol,, on a: de sorte que expression precedente devient, sil'on y introduit aussi les valeurs correspondantes de g et de s, c'est-â-dire g— 9.51 et GE 025 ; 9.81 2.5 0.75 (V) i lupu le A ) 401340 3 clei e 02): 10%.E Elle est de la forme: A OT „5 [A 10.333 î „ — constante numerique pour la meme vr| ! zip source sonore | [= pe a ț alai 25) — parametre variant avec . la substance et les dimensions du tube de resonance. Cette relation (V) resulte, comme on le voit, de la combinaison de notre formule theorique (f) et de la formule de Laplace. Toute verification experimentale qu'on pourra lui apporter sera en mâme temps une verification de ces deux formules. Pour prouver combien notre formule initiale est exacte, d6- terminons le coefficient d'Elasticite f, Vapres cette relation (V), 208 BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE ŞTIINŢE pour quelques liquides soumis ă notre experience et comparons le resultat ainsi obtenu ă celui qui est donne par la mesure experi- mentale. Nous ne considererons, pour le moment, que deux liquides : Leau distillee ă la temperature de 40 et le mercure ă 20%, Mais faisons tout d'abord quelques observations dordre ge&- ncral : a) En experimentant avec le meme tube sur plusieurs liquides, les constantes A et B de la formule prece lente (VI) gardent, d'a- pres leur signification, la meme valeur ; il n'y a que y ct d, qui fi- gurent au denominateur du premier terme du second membre de cette formule, qui varient. | On observe encore que si on opere avec un meme liguide ă dif ferentes temperatures dans un tube de verre, alors le para- metre B garde presque la meme valeur, car, d'abord, par la dilata- tion, toutes les dimensions du tube variant proportionnellement, le rapport x entre lepaisseur de la paroi et le rayon — et par con- sequent aussi z — de m&me que le coeflicient o ne varient pas, et ensuite le coefficient d'elasticite E du verre varie tres peu avec la temperature entre des limites assez €loignes, ainsi que cela a ste prouve par Grassi pour des temperatures comprises entre o% et 5301). En maintenant donc la temperature de experience entre ces limites on peut admettre que pour les tubes de verre ce coeffi- cient B est constant. b) Pour alcool absolu (voir page . . .) nous avons trouve que la colonne de resonance y d&croit, dans un meme tube, avec la tem- perature. Puisque la densite d decroit aussi dans ces conditions, il s'ensuit que le produit d XX y?, qui figure au denominateur de A, d&croit, et que par consequent la compressibilite de Palcool croît avec la temperature. Les experiences de Grassi, Amagat, Jamin, ainsi que celles qui ont &t€ faites par Vautres physiciens, ont mon- tre que reellement la compressibilite de Palcool, de meme. que celle de P&ther, decrott, lorsque la temperature croit, comme le prevoit notre formule. 1) Voir GRASSI. — Recherches sur la compressibilit€ des liquides, Annales de Physique et de Chimie 3-tme sârie. T. XXXI, page 437, ann€e 1851 BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE ŞTIINŢE 209 E] c) Dans les solutions salines, comme on Pa dejă vu, la colonne de resonance y croit en meme temps que la concentration, c'est- ă-dire avec la densite (voir pag. . , ). Il s'ensuit que le produit d X EEE 10 30 945 5,5184 > 2 (lie E2y; 3.12 54 425.8 BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE ŞTIINŢE oi et DIA 0.75 | 2.5 0.75 ) ie a = e | Sa ————— )= 10 ).68652 ai aell i Z | 10% 6718 0.88778 SO oa lorsque . == 1105-09 44 BALLO 10.333 et done [i =— 106 50,34 — est la valeur du coefficient de compressibilite de Veau d 40 de temperature calculte d'apres nolre formule. Voyons ă present quelle est sa valeur donne par Pexperience. Grassi avait touve pour ce coefficient, par des mesures experi- mentales : RI 10739 49.9 a 40 [Wapres les dâterminations d'Amagat, qui avait trouve, comme on la dejă montre ailleurs: Bo > Sar 0 Ei fi OR 04 6-8) 200 on deduit, par proportion, la variation de 0.525 pour 10 et on obtient: P=—109x50.24 ă4 De meme, d'apres les determinations de Rântgen, citees ă la page..... A savoir :: Ei = ie) ASE oo) pal 20) et E Sue 0 Se m a o)! on deduit par proportion : [0 4085 a ul Enfin, d'apres les tableaux et les nombres donncs par Amagat ă Poccasion de ses &tudes sur »le maaimum de la densite de Veau et les lois relatives ă la compressibilite et ă la dilatation de leau:« 1), ou la compressibilite est donnce pour chaque degre de temperature, îl resulte que : A = 107 isa 50.64 ă 40 sous une pression de 1—94 ales ( n == 1070 x 49.66 mi M0BĂ 30 În zi n I-—146 1) Journal de Physique 3-e scrie P. II, pag. 449, annâe 1893, et Comptes-rendus de 525 (any. — Juin) T. CXVI, pag. 946. aia BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE ȘTUNȚE On voit donc que la valeur donne par notre formule, Biro) 50.2 figure parmi les meilleures valeurs obtenues experimentalement. 51. Compressibi/ite du mercure vers 200 de temperature. Les obser- vations sur la resonance du mercure ont aussi tc faites avec plu- sicurs tubes de verre et avec plusieurs sources sonores. Citons les resultats obtenus dans les experiences faites avec les tubes de verre No. 1'et No. 2 de la categorie L.. Avec le tube No. 1 de la categorie L et avecla source sonore ;Sol,, on a trouve pour la longueur de la colonne de r&so- nance dans le mercure : Yy => 2 8omm. ă 200 0.750 654070 2: 1.04282 280 E, > 7480) Ceea a 2 II] Les donntes pour ce tube sont : | d — 13.546, densite du mercure ă 200. En introduisant ces valeurs dans notre formule (V), on trouve suc- cessivement : | 9.81 al DO a ga ae E dX(3.1270.82519 : Les donnces correspondant | y.=— 369.8 A ce tube sont: E > ps 0oen e [i a d = 13.546, densite du mercure ă 200 En introduisant ces nombres dans le second membre de notre formule (V) et en nous rappelant que le nombre de vibrations completes de la source sonore RE; est: ES Sp dou 2 280 On obtient successivement pour les deux t=rmes : OSD 9.81 ao === IER = 9.92 3 || 20) O 3546031 X 369.8) : 105 A MEI a Ioel | = 10-7x 6.3629 L05:E z 103XX750 0.82519 a lorsque p Î == LO 2 44335 GUB4, 10.333 et done 09 2.68 C'est-ă-dire presque la m&me valeur que la precedente. On peut donc considerer la moyenne de ces deux resultats : p — 10—6x 3.78 comme representant, d'apres nos experiences et notre formule, le coeflicient de compressibilit& du mercure vers 200. On sait combien ce coeflicient €tait incertain avant les deter- minations d'Amagat et de Tait. Plusieurs physiciens ont consacre plus tard leurs experiences ă la determination la plus rigoureuse de ce coeflicient. Les valeurs obtenues par eux sont assez concor- dantes. Ainsi. De Metz trouve : A == 0 305 Aa. 2004) Carnazzi - Bi 1070349 Boo 220 [ej yes p The W Richards = 1.07 6eia VA pal 200,2) 1) 0. D. CHwoLsoN.— Traite de Physique T. T., fasc 3-e, pag. r82—3, ann6e 1907. 2) The Compressibilites of the Elements par THEODORE WiLuiaAM RICHARDS, W. N, SuLr, etc.— Washington— Carnegie Institution, 1907. 214 BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE ȘTIINȚE On voit que la valeur du meme cocfficient, trouvee par nous, p = 10 XX 3.78 avec des moyens des plus simples, se classe parmi les meilleures determinations experimentales. On constate donc ici, de meme que dans les experiences faites pour leau distillee, une concordance tres satisfaisante entre les valeurs obtenues ă laide de notre formule ct celles qui sont don- nces par la mesure dire cte. Cette corcordance entre les valeurs calculces et les valeurs ex- perimentales des compressibilites de deux liquides — leau et le mercure — si differents au point de vue de leurs proprictes, ne peut pas &tre attribucc au hasard. Elle constitue sfirement un fort temoignage en faveur de /exactitude de notre formule ct de la precision de notre methode d'observation. Comme dernicre conclusion tiree de ces rhultiples et differentes verifications auxquelles nous venons de soumettre notre formule theorique, deduite du principe de Newton, &nonc€ au commence- ment de ce chapitre, nous pouvons affirmer que cette formule rend, avec la meilleure precision toutes les particularites du phenomene de la resonance dans les colonnes liguides et constitue une rela- tion des plus ezactes entre la vitesse dans la masse illimitee ct la vitesse dans la colonne, relation permettant de suivre tres exactement les variations reciproques de ces deux grandeurs.— Par cela meme nous venons d'atteindre le but final poursuivi par nos recherches exposces dans ce travail. BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE ŞTIINŢE STUDIU CHIMIC ASUPRA 3ESPIRAȚIUNEI FRUNZELOR DE VIŢĂ DE VIE DE Dr. N. T. DELEANU (LABORATORUL DE ANATOMIE ŞI FIZIOLOGIE VEGETALĂ DIN BUCUREŞTI) CGoncluziunele rezultatelor descrise în capitolul 11 In tablourile următoare e reprezentat prin: a. —%/p pentru jumătăţile de frunze analizate direct. —....—— (Urmare şi line) = 9], pentru jumătăţile de frunze cari au respirat un timp determinat în aparat. c = pierdere sau câștig pentru 100 gr. a cifrelor (a). Tabela A, Inainte După Respirăţia de respiraţie respiraţie A reacţiunea cu a reacţiunea cu b INNOL E cloral hidrat cloral hidrat + iod — iod 29 al 9,37 —- 2,21 7 29 - 2,47 A 9.23 10 38 + 3,D4 E 2,94 17 45 aa 283 Si oo 95 53 + 2,46 + 1,58 36 66 + 2,63 + 1,47 Ah 87 = 2,61 la 1,29 dl 144 + 3,07 1073 53 285 = 3,82 == 1,60 58 288 => 5,43 — 144.9 05 493 A 2,67 = 0,86 67 Din tabela A, care reprezintă cantitatea de amidon ce conţi- neă în fiecare experiență frunzele analizate, putem vedeă că cantitatea polizaharidelor insolubile în apă descrește pe timpul fenomenului respirației. Această pierdere poate să atingă până la 70 .%/, din cantitatea ce eră la început. Se vede de asemeni din această tabelă că acest corp insolubil nu poate fi numai amidon, de oarece când frunza a pierdut apreape 50%, din corpurile in- vertibile, reacția amidonului a dispărut. Așa dar, corpurile inver- tibile insolubile, conțin numai 50 9]; amidon, iar restul sunt cor- 2416 BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE ȘTIINȚE puri necunoscute. Ar trebui, deci, să căutăm care e acest corp in- solubil ce se găsește alături de amidon și care e capabil să fie învertit în corpuri reductoare ca și amidonul Aceasta poate să se stabilească numai prin experiențe macrochimice. In această ta- belă se vede de asemeni că pe timpul respirației cantitatea acestor corpuri descrește repede, atât timp cât reacția amidonului e po-.. zitivă. lar după dispariţia amidonului rămâne un corp ce e mult mai greu oxidabil. Cred că avem aface cu un amestec de două sau mai multe corpuri, din cari 50 %/, e format de amidon și care e singur oxidat pânăla 100 sau 140 ore de respiraţie ; de oarece după calcul, cantitatea de amidon dispărut corespunde cu canti- tatea acidului carbonic obținut. De la 140 de ore de respiraţie se poate ca şi corpul necunoscut să fie oxidat, de aci însă cantitatea “corpului dispărut (calculat ca amidon) nu mai corespunde cu cantitatea acidului carbonic obținut, Cantitatea de amidon şi de celelalte substanţe insolubile capa= bile să dea naștere la zahăr în frunzele de viţă, e cam de 3,0 %Jg pentru substanța proaspătă, sau 12%/, pentru substanţa uscată, După ce frunzele au respirat la întuneric 493 de ore, se mai gă- sesc din aceste substanţe încă 33 9], din ceeace eră la început ; această cantitate e reprezentată numai prin substanţe necunos- cute, iar nu și ba amidon. Tabela B, Dizaharide calculate ca CEO Respirația | ARSA e) e) | E 29 0,26 0,93 A | 29 0,26 O — 56 38 0,18 0,97 50 45 0,92 0,24 iso 53 048 0,29 SL 9) 66 0,26 0,21 ie) 87 0,21 045 — 98 144 0,46 0 — 400 285 0,19 (0) — 100 288 0,33 0,20 — 39 BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE ŞTIINŢE 247 Corpul considerat ca dizaharid și care-e solubil în apă, e sub- stanţa capabilă ca prin inversiune cu acid clorhidric să deă naș- tere la zaharuri reductoare. Vedem că: frunzile de viță, contrar multor lucrări (vezi introducerea) nu conţin decât mici cantităţi de acest dizaharid, care variază între 0,12—-0,26 0], (pentru sub- _stanța proaspătă) ; iar câte odată lipsește (Ex. XI). Acest: corp dispare foarte neregulat până la 100 sau: 140 ore de respiraţie. Interesant de remarcat e că, cu oarecare excepţie, oxidarea lui merge paralel cu a amidonului, adică dispare când a dispărut și amidonul. Vom vedeă din analizele chimice că în frunzele de viță nu există o zaharoză cum a pretins Petit, Ross şi Thomas (v. Lit.). Până acum am considerat acest corp ca dizaharid numai din cauză că dă naștere la corpuri reductoare. Tabela C, Monozaharide calculate ca CgHlsOg Respirația i ore a | b | e, 99 2,85 2,87 + 0,7 29 9,46 948 + 0,7 38 2.83 ANDI — 941 45 2,62 948 —. 5,3 53 2,40 2.37 — 19 66 2,46 247 + 0,4 87 249 2.98 — 84 144 2,98 2,36 — 921,0 285 3,24 1,97 — 60,8 288 3,78 1,89 — 50,0 493 2,16 0,25 — 90.9 Corpurile considerate ca monozaharide sunt în frunzele de viță cam 2,7 0]; din substanţa proaspătă sau 110%, din substanţa uscată ; adică proporţiunea de monozaharide este aproape egală cu cantitatea de amidon + corpul necunoscut amintit. Până la aproape 100 de ore de respiraţie cantitatea monozaha- ridelor rămâne constantă (adică atâta timp cât mai exiztă încă amidon). Vedem dar că pe măsură ce monozaharidele sunt consumate prin respiraţie, ele se reformează prin invertirea amidonului. 218 BULIVIINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE ȘTIINȚE + Aceasta durează până la 100 de ore de respiraţie. Numim "această perioadă respiraţie normală. Tot ceeace am spus mai sus dovedește că : Pe lot timpul respirației normale concentraţia sucului, celular în hidraţi, de carbon rămâne constantă. După 100 de ore de respiraţie, nemai existând amidon în frunză, cantitatea de monozaharide trebuie să scadă ; cam pe la 493 ore frunzele mai conţin numai 1/4 parte din monozaharidele ce con- țineau la început. Se pare, deci, că la sfârșit acești hidraţi de car- bon nu mai sunt formaţi în aceeaș cantitate, din corpurile inso- lubile ce mai există încă în irunză; cu toate că, după analiză, frunza mai are încă la dispoziţie 33 %/, din cantitatea de corpuri insolubile și zaharificabile ce aveă la început. Aceasta ar fi, deci, o probă că o parte din aceste corpuri sunt deferite de amidon. Vom vedeă din analizele chimice că hidraţii de carbon din frunzele de viţă, sunt un amestec de dextroză și levuloză. Se găsește de asemenea în cantitate apreciabilă şi /no- sită, care e un hidrat de carbon nereductor. Tabela D, Hemiceluloza calculată ca Cg blo Os Respirația î i E | b 99 0,39 0,32 99 0,29 0,29 38 0,93 0,23 45 0,33 0,36 53 0,20 0,21 66 0,20 0,20 37 0,09 0,09 285 0,09 -0,09 288 0,09 0,09 | E interesant de a vedeă în acest tablou că corpul considerat ca hemiceluloză şi care formează în mare parte membrana celu- lară, rămâne constant ori cât de mult sar prelungi respiraţia. Aceste date ne permit să enunțăm următoarea concluziune : Pe tot timpul respirației și ori căt de mult sar prelungi ea, he- BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE ȘTIINȚE 219 miceluloza care formează, o parte din membranu celulară nu poate fi oxidată, în acest fenomen, Tabela E, Acizi liberi ealculați ca Cy lg Og tespirația î. ore | A | b | S 99 1,95 1,96 + 0,5 29 9410 21 + 93 38 994 2,27 + 1,3 45 99409) 2,28 — 0,4 53 2,20 2,93 + 1,3 06 2,23 2,41 + 8,0 37 2,09 2,10 + 0,5 144 2,58 2.38 o id 285 2,40 Tal — 98,6 288 2,54 1,82 06,2) 493 2,49 0,62 — 15,9 In acest tablou sunt rezumate cantităţile de acizi organici li- beri ce conţin frunzele de viţă în fiecare moment, începând de la 0 ore de respiraţie și până la 493. Acești acizi sunt calculaţi ca acid tartric. Frunzele conţin, deci, în termen mijlociu cam 2,3 se. acizi or- ganici liberi pentru 100 ş„. substanţă proaspătă sau 8,9 ge. pentru 100 se. substanţă uscată. De la 100 de ore de respiraţie frunzele ne mai având o cantitate necesară de hidraţi de carbon la dispo- ziţie, fenomenul oxidaţiilor poate să se întindă și asupra acizilor organici. Așa că, în cazul de față, acești acizi au început de la 100 de ore mai departe să fie oxidaţi și din 2,30], ce eră la înce- put au rămas, după 493 ore de respiraţie, numai 0,6%]; ceeace face 150|9. De aici se vede că : /n lipsa hidraţilor de carbon acizii organici pot de asemeni servi. pentru, întreţinerea fenomenului respirației. E interesant de a vedeă că dela 0—100 ore de respiraţie acizii organici cresc în cantitate, adică atât timp cât ţine trans- formarea amidonului și respiraţia hidraţilor de carbon. Aceasta ne-ar face să presupunem că pe timpul arderei hidraţilor de 290 BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE ȘTIINȚE carbon ia naștere și o cantitate oarecare de acizi organici ; așa de pildă în loc de: glucoză am avea: glucoză ac. malic. Tabela F, Pierderile în hidraţi de carbon hespiraţia B y calculată ca CO în ore în gr. în gr. COa format 29 0,16 0,26 0,21 29 0,36 0,60 0,46 38 0,60 0,97 0,73 45 0,85 1,35 1,09 53 0,88 1,43 1,25 66 1,16 1,89 1,69 87 1,53 9,46 216 144 279 4,32 444 285 4,31 6,70 916 288 4,96 6,64 9,20 493 4,32 6,63 14.43 In tabloul FE, sunt rezumate: în coloana A ; pierderile de sub- stanțe reductoare în timpul respirației și anume calculate ca hi- draţi de carbon. In B sa calculat cantitatea de acid carbonic ce ar puteă da acești hidraţi de carbon prin oxidare completă. Iar în C cantitatea de acid carbonic degajată de frunzele în expe- riență. In diagrama Fisc. 6, liniile P şi C reprezintă cantităţile de acid carbonic din tabloul de mai sus. Linia W reprezintă cantitatea de acid carbonic provenită din arderea completă a hidraţilor de car- bon + acizi organici liberi (aceşti din urmă calculaţi în bloc ca acid tartric). După diagramă și din tabloul F, vedem că cantitatea de acid carbonic produs pe timpul respirației corespunde până la aproape 100 (sau între 100—140) de ore cu consumarea hidraţilor de carbon. BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE ŞTIINŢE | 291 Mai târziu însă, cantitatea de acid carbonic produs e mult mai mare decât cantitatea de acid carbonic ce ar puteă da prin oxi- dare completă hidraţii de carbon sau hidraţii de carbon +acizii organici găsiţi în frunze. Această diferenţă începe să devie mai mare începând după 100 sau 140 ore de respiraţie. 1 IL 18 asia 10 dă “LI ia elegii E DE lu ELF ELEEEELE 50 100 150 200 250 300 350 400 450 500 Fig. 6. — D. Acidul carbonic degajat de frunzele supuse experienţei. C. Acidul carbonic calculat după perderea în hidraţi de carbon. W. Acidul carbonic ealeulat după perderea în hidraţi de carbon +-acizi organici. Abscese ; ciasuri, ordinate : grame. De aci putem conclude, că în a doua perioadă de respiraţie trebuie sau să mai fie ars încă un alt corp în afară de hidraţii de carbon, sau e posibil ca corpurile calculate de mine după puterea lor reductoare să conţină mai mult carbon, decât cantitatea ce ar rezultă pentru hidraţii de carbon cunoscuți. LI) 32) [2] BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE ȘTIINȚE Tabela G, Substanțele solubile în api Respirația pe a | p | 292 11,69 11,84 + 1 29 9,73 974 0 38 11,01 10,86 it E 45 11,75 10,87 EEE 53 10,90 10,10 a, 66 11,29 11,40 E | 87 11,45 10,93 E 144 11,01 9.29 — 16 285 10,60. 6,07 Ea 4. 288 13,88 9,69 — 30 493 14,74 474 — 60 In acest tablou sunt rezumate cifrele ce reprezintă substanţele solubile în apă. Putem vedeă că proporţia acestor substanțe va- riază foarte puţin până la 100 de ore de respiraţie, adecă pe timpul perioadei normale. Putem deci conclude că : Pe timpul respirației normale a frunzelor separate de plantă, concentraţia sucului celular în substanţe solubile rămăne aproape constantă. Frunzele normale conţin aproape 12%, din substanţa proas- pătă sau 44 %/g din substanţa uscată, substanţe solubile în apă ; această cifră reprezintă totalitatea materiilor organice și mine- rale ce se găsesc în stare solubilă sau coloidală în sucul celular. lar frunzele ce au respirat la întuneric 493 de ore nu mai conţin decât 4,71 9], din substanţa proaspătă, ceeace face 40%, din ceeace eră la început ; adică au dispărut aproape 60%). In experiența XI substanţele solubile : dizaharide 4+ monoza- haride + acizi liberi, reprezintă 5,15 9], din substanța proaspătă; din această cantitate rămâne la urmă 0,87%, ; așa dar au dispă- rut 4,28 9]. Această cantitate de corpuri cunoscute (»hidraţi de carbon« și „acizi liberi«) poate să fi fost respirată sau trans- formată în alte corpuri insolubile. Rămâne deci 2,65%, (vezi tablou Ya) substanţe solubile disparute, pe cari nu le putem defini. BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE ȘTIINȚE 993 Tabela M, Sărurile minerale solubile hespiraia iai | a | ) E 2) 410 1,412 9 29 1,01 1,02 + 1 38 444 1,13 O 4D 1,18 1,16 — 9 53 4-09) 1,19 — 9 06 1,29 1,35 + 5 37 1,51 1,46 — 3 | 44 1,36 1.98 + 6 285 1,38 14.93 — 11 288 1,66 1,31 — 91 493 1.20 0,94 — 95 In acest tablou sunt rezumate cifrele pentru cantitatea de să- ruri minerale ce se găsesc în soluţie în sucul celular, la fiecare moment al respirației. Vedem că această cantitate rămâne aproape constantă, până aproape de 100 de ore de respiraţie, adică în acest timp schimburile de materii nu aduc solubilizarea sau in- solubilizarea materiilor minerale. Mai târziu, însă, după dispariţia amidonului, sărurile minerale încep să dispară din soluţie; așa că în a doua perioadă a respirației, bazele neorganice solubile sunt în parte transformate în corpuri insolubile. De aci putem conclude că: In respiraţia normală, atăt timp căt frunzele au hidraţi de carbon la dispoziţie, corpurile minerale par a nu lui nici o parte la respiraţie. Tabela H, Azotul total Respirația a | b | c n ore 29 0,67 0,66 aul 29 0,64 0,65 +1 38 U,67 0,67 0 45 0,67 0,66 ul 53 0,63 0,63 0 66 0,64 0,64 0 87 0,60 0,60 0 144 0,63 0,604 O 285 0,65 0,64 li 288 0,56 0,56 0 493 0,64 0,66 + 3 294 BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE ȘTIINȚE In acest tablou sunt rezumate cifrele ce reprezintă cantitatea de azot ce conţin frunzele de viţă şi care e în termen mijlociu de 0,67 0] (din substanţa proaspătă). Vedem dar că pe tot timpul respirației nu avem o pierdere de azot. De aci putem conelude că: Pe tot timpul respirației, cantitatea de azot rămăne constantă. La aceeaș concluzie a ajuns şi G. Bonnier (1884, p. 19). Aceasta e interesant de remarcat, căci ne arată că materiile albuminoide, chiar în cazul când ar fi atacate în fenomenul res- pirațiunii (ceeace de altfel se întâmplă în a doua perioadă), des- compunerea lor s'ar face numai până la un punct, care în cel din urmă grad ar fi amoniacul, acesta găsindu-se într'un mediu acid dă o sare conrespunzătoare. | Tabela N, Azotul albuminoidelor coagulabile Respirația e a | pb | ŞI 99 0,55 0,54 Babei 29 0,54 0,55 E ci 38 0,57 0,57 0 45 0,57 0,56 SAR] 53 0.53 0,53 0 66 0,54 0,54 AIA 87 0,50 0,50. ai 144 0,54 0,49 joi 285 0,55 0,46 10.3 288 0,45 0,32 SI pei 493 0,54 0,49 90 Azotul albuminedelor coagulabile rămâne până la aproape 100 de ore de respiraţie constant ; respiraţia.prelungindu-se însă, în- cepe și această formă de azot a scădeă. Diferenţa de azot — 9,2%]9 din experiența XI (493 ore), probabil că nu mai e exactă, de oarece după acest timp ciupercele începuse a se desvoltă pe suprafață și în interiorul frunzelor supuse experienţei. Aceste ciuperci ar îi putut să construiască cu cantitățile de azot solubile, din nou albumină coagulabilă. Am găsit în 100 gr. frunze normale proas- pete (Exp. X) 0,45 gr. azot coagulabil, care, calculat ca albumină, BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE ȘTIINȚE 295 ar face cam 2,81 gr. lar după 288 ore de respiraţie această can- titate a scăzut la 2 gr. Au dispărut, deci, pe timpul respirației 0,81 gr. albumină. De aci putem conclude că: Pe timpul respirației, albumina coagulabuă poate servi ca material de respiraţie, dacă, frunzele nu mai au. la dispoziţie hidraţi de carbon. Vom vedeă din experienţele chimice, că în frunzele normale nu se găsesc ca substanţe azotoase cunoscute'(cari ar putea pro- veni din descompunerea albuminelor) decât numai glutamină și ceva colină. Aceste substanțe găsindu-se în mică cantitate, nu corespund cu cantitatea de azot solubil. Există, deci, in frunze și alți compuși de azot solubili. Dacă am cunoaște și aceste corpuri poate că rezolvirea problemei arderei materiilor albuminoide în fenomenul respiraţiunii ar putea înaintă puţin. Tabela P, Azotul solubil Respirația i ore | a | b | S, 29 0,12 0,12 0 29 0,10 0,10 0 38 0,10 0,10 0 45 0,10 0,10 0 53 0,10 0,10 0 66 0,09 . 0,10 + 10 87 0,10 0,10 0 | 144 0,09 0,15 -- 66 285 0,10 0,18 -L- 80 | 288 0,10 0,24 -- 140 498 0,10 0,47 —L- 70 Intr'o sută gr. de frunze proaspete se găsesc aproape 0,10 gr. azot ce provine din substanţele solubile în apă. Acest azot rămâne până la 100 de ore derespiraţie constant, mai departe, însă, con- trar azotului albuminelor coagulabile, cantitatea lui începe să crească, âșa că pela 288 ore de respiraţie, cantitatea azotului so- lubil e de 0,24 0/4. Au luat naştere, deci, din albuminele coagula- bile, corpuri azotoase solubile. Aceste corpuri trebuie să fi pro- Ar, 226 BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE ȘTIINȚE venit din 0,87 gr. albumină, de oarece ele conţin 0.14 gr. azot, care calculat ca albumină face 0,87 gr. Judecând după aceste cifre, e permis să presupunem că sub- stanțele azotoase solubile au provenit din substanțe albuminoide coagulabile. După 288 ore se găsește că azotul substanţelor aibu- minoide coagulabile ie cu 0,13%], mai mic decât ceeace eră la inceput, din contră găsim cu'0,14 0/9 azot solubil mai mult de- cât la început. Aceste cifre sunt calculate pentru 100 gr. substanţă proaspătă. Tabela R, Azotul amoniacal Respirația ie A | b | SA 29 0,91 0,01 0) 29 0,01 0,01 0 38 0,01 0,01 0 45 -- — E 53 0,01 0,01 0 66 0,01 0,01 0 87 0,004 0,01 + 150 144 0,005 0,021 | A+ 320 285 0,005 0,063 | + 1460 288 0,006 0,080 -- 1200 493 0,005 0,090 —. 1700 Dupa cum vedem din acest tablou, cantitatea de amo- niac ce conţin frunzele de viţă variază între 0,005—0,01 9] pen- tru substanţă proaspătă. E interesant dea constată că cantitatea de amoniac rămâne constantă până la: 100 ore de respiraţie; respiraţia prelungindu-se mai departe și cantitatea de amoniac începe să crească. Așă că în exp. X avem la început 0,006%/,; iar după 288 ore de respiraţie 0,08%], pentru substanță proas- pătă. Așa dar, o parte din azotul substanţelor albuminoide trece în sucul celular sub formă de azot amoniacal. Putem trage, deci, concluzia următoare: Pe timpul respiraţie: substanţele albumimide pot [i arse pănă la amoniac, BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE ŞTIINŢE 227 III. PARTEA CHIMICĂ A. Izolarea hidraţilor de carbon a. Zaharoza 1. Un kg. frunze de viță, culese în Septembrie, au fost uscate la 40—450 şi pulverizate. Pulberea e tratată cu 60 gr. carbonat de calcium și supusă la extracţiune cu alcool absolut 1—2 ore, pe o baie mariană la 500. Extractul obţinut prin presarea întregei masse a fost neutralizat cu hidrat de sodiu. Alcoolul e în mare parte distilat, iar restul evaporat pe o baie de apă. Extractul cald e tratat cu apă și lăsat să se răcească; grăsimea ridicându-se la partea: superioară e înlăturată. Soluţia fiind puţin acidă a fost neutralizată cu nidrat de bariu în exces, precipitatul format e filtrat, iar în soluţia clară se elimină excesul de bariu cu un cu- rent de acid carbonic. Soluţia din urmă e evaporată până la consistenţa de sirop și lăsată câteva săptămâni sub un clopot. În acest timp nu s'au depus de loc cristale. Ca să pot extrage zaha- roza, care ar putea să existe în acest sirop, n'am întrebuințat metoda lui E. Schulze și Frankfurt (1895), pentrucă acest sirop e foarte bogat în monozaharide. Procedeul întrebuințat de mine e următorul : Se dizolvă siro- pul în apă, se precipită cu acetat de plumb în exces și se fil- trează ; filtratul e precipitat cu amoniac, după ce s'a mai adăugat puţin acetat de plumb. Dacă acest sirop ar fi conţinut zaharoză, atunci acest corp ar fi trebuit să precipite sub formă de zaharat de plumb. Precipitatul obţinut a fost filtrat, spălat cu apă până ce toi amoniacul e îndepărtat, presat între hârtie de filtru, suspen- dat în apă și descompus cu hidrogen sulfurat. Soluţia, după alun- garea hidrogenului sulfurat fiind puţin acidă, a fost neutralizată cu hidrat de sodiu și evaporată mai departe până la consistenţă de sirop; acest sirop e lăsat într'un exicator cu acid sulfuric ca să cristalizeze. După două săptămâni de așteptare nu s'a depus de loc cristale. În urmă acest sirop a fost de mai multe ori extras cu alcool, iar alcoolul eliminat prin destilare a abandonat un si- rop care după două luni de așteptare a refuzat să cristalizeze. 2. Am luat 1, 2 kg. frunze fin pulverizate pe cari le-am tratat cu 298 BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE ȘTIINȚE 70 gr. carbonat de calciu și le-am supus extracţiunei timp de 2 ore, la 450, cu 3 litri de alcool absolut, în urmă massa a fost pre- „_sată iar extractul filtrat. Soluţia alcoolică e precipitată cu o so- luţie concentrată de hidrat de bariu ; am obţinut un voluminos precipitat care este filtrat, iar din soluţia alcalină am eliminat excesul de bariu cu acid carbonic. Soluţia neutră e evaporată pe o baie de apă la o temperatură joasă. Extractul e de mai multe ori reiuat cu apă și incălzit până ce alcoolul e în total eliminat. Se filtrează și se evaporează până la consistență de sirop. Acest sirop a fost lăsat într'un exicator cu acid sulfuric; după două săptămâni nu sa depus de loc cristale. | Precipitarea cu acetat de plumb și amoniac a fost făcută și pentru acest sirop, după cum am spus mai sus și aci de asemeni, după două luni de așteptare, nu s'au format cristale. Așa dar în frunzele de viță de vie foarte probabil că nu există zaharosă. i. Izolarea hidraţilor de carbon reductori Am luat 500 gr. frunze recoltate în Septembrie și după ce le-am pulverizat le-am supus extracţiunii cu eter într'un percola- tor ; pentru a elimină grăsimea și clorofilul. Materialul a fost în urmă extras cu alcool de 950, la o temperatură de 50. După destilarea alcoolului siropul obținut e precipitat cu acetat de plumb, iar excesul de plumb eliminat cu hidrogen sulfurat. So- luția obținută e decolorată cu cărbune de oase și concentrată până la 20 cc. In 10 cc. din această soluţie am determinat. cantitatea de hidraţi de carbon reductori, după metoda lui Feh- ling — 0,8950 gr. Cu. 0——201 mg dextroză; așa dar în 200 ce. extract avem 4 gr. hidraţi de carbon reductori, calculaţi ca dextroză. | Această soluţie întoarce planul de polarizaţie la 160 într'un tub de 200 mm. 3,350. $. V. la dreapta; așa dar: 160 [a] h => 14,40 Acest extract a fost concentrat până ce volumul a fost redus la jumătate, conţine deci acum 3 %/, hidraţi de carbon reductori BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE ŞTIINŢE 229 şi întoarce planul de polarizaţie la 160 în tub de 200 mm. 6,7% S, V. la dreapta, de unde: 1) 16 [a] => = 14,5 Soluţia dă cu resorcină și acid clorhidric reacţia levulozei. Din combinarea, rezultatelor obţinute prin metoda lui Fehling și prin polarizaţie putem să calculăm cantitatea de levuloză și dewtroză ce conţine această soluţie. (v. Handb. der biochem. Arbeitsmeth. Vol. II, p. 145). Deci presupunând că am aveă numai d— glu- coză și l— fructoză, găsim că această soluţie conţine 2,910], de- xtroză, și 1 9]g levuloză. Pentru izolarea acestor două corpuri am întrebuințat metoda lui Neuberg (hidrazon și ozazon, v. Lippmann 1904, p. 895). c. Izolarea hidrazonului de glucoză 100 cc din soluţia obtinută mai sus a fost concentrată până la consistenţă de sirop. Acidul acetic l-am neutralizat cu hidrat de sodiu, am dizolvat siropul în alcool cald de 950, iar după filtrare am adăugat în soluţia alcoolică pentru fiecare gram de dextroză» un gram și pentru fiecare gram de levuloză două grame de me- tilfenil-hidrazin. Se evaporează pe o baie mariană până la consis- tenţă de sirop și se lasă întrun loc rece ca să cristalizeze, Dacă după 1—2 zile nu se depun cristale, se pune în acest sirop un cristal de glucoză-hidrazon și în scurt timp se observă că încep a se de- pune cristale mari albe caracteristice hidrozonei de glucoză. Siropul e tratat cu puţin alcool absolut așa încât să se poată filtră ușor. Cristalele au fost spălate cu alcool absolut și recrista- lizate în alcool cald de 950. Am obţinut 2,5 gr. de glucoză-hi- drazonă. Aceste cristale prezintă toate caracterele cristalelor de glucozămetilfenilhidrazonă şi se topesc în acelaș timp la 130—1310. d) Izolarea ozazonei de fructoză După izolarea hidrazonei de glucoză se adaugă filtratului 2—4 cc. dintr”o soiuţie de 500/, de acid acetic; se încălzește 10 minute 'pe o baie mariană și se lasă în repaus câteva zile. Dacă în acest țimp nu se depun cristale se adaugă apă, picătură cu picătură, 230 BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE ȘTIINȚE până se obţine o soluţie tulbure care e lăsată în repaus încă câ- teva zile. După acest timp s'a depus un precipitat oleaginos, care a fost filtrat dizolvat în alcool (100]4)și lăsat să cristalizeze: După câtva timp cristaliză ozazonul de fructoză în ace subţiri caracte- ristice, cari au fost uscate pe o placă poroasă și încă odată re- cristalizate în alcool de 100/9. Am obţinut 0,3 gr. de fructoză- ozazonă,. Aceste cristale prezintă toate caracterele cristalelor de fructoză- metilfenilozazonă și se topesc în acelaş timp la 152—1530, Acest punct de topire e dat de asemeni și de Neuverg. Izolarea corpurilor precipitabile cu acetat de plumb şi amoniac Am luat 1 1/, kg. frunze uscate pe cari le-am spălat cu alcool pentru a înlătură clorofilul și monozaharidele, substanţa a fost apoi tratată cu 250 gr. carbonat de calciu și încălzită 1—2 ore cu apă, la 70—800. Extractul e precipitat cu acetat de plumb în exces, iar soluţia separată de precipitatul de plumb e precipitată cu amoniac concentrat. Precipitatul obținut e filtrat, spălat cu apă până ce tot amoniacul e înlăturat, presat între hârtie de filtru, suspendat în apă şi descompus cu hidrogen sulfurat. Se separă în urmă soluţia de sultură de plumb, se neutralizează cu hidrat de bariu și se filtrează ; în (iltrat excesul de bariu e eli- minat cu acid carbonic. Soluţia neutră e concentrată pe o baie de apă. Când soluţiunea a ajuns la o concentraţie suficientă, se toarnă picătură cu picătură, în alcool absolut. Dacă după câtva timp nu se depune precipitatul, se adaugă câteva picături dintr'o soluţie de hidrat de sodiu. Precipitatul e adunat pe un filtru, spă- lat cu alcool absolut dizolvat în apă și reprecipitat încă odată cu alcool. După 2—3 precipitări cu alcool absolut am obţinut o pulbere amorfă albă-gălbuie, care uscată în vid cântăreă 20 gr. Această pulbere dă foarte puţin acid mucic (v. Tollens, Bioch. Arb-Meth. vol. II, p. 112). Așa 2,3091 gr. substanță =— 0,0205 gr. acid mucic = 0,88 %/,, care se topește la 212,50. Din 3 gr. substanță n'am obținut de loc acid zaharic. IL Tollens, Bioch. Arb-Meth. vol. II, p. 106). | Acest preparat a fost purificat încă de mai multe ori cu alcool absolut, până când am obţinut o pulbere albă. Natural, prin a= mt BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE ȘTIINȚE 231 ceste operațiuni sa pierdut multă substanță. Am obţinut, în sfârșit, 8 gr. de pulbere albă, amorfă și foarte higroscopică. Acest preparat conţineă 8—10%|, săruri minerale. Nu reduce licoarea lui Fehling, nu întoarce planul de polarizaţie ; tot așa se com-= portă după ce a fost încălzit 4 ore la 1000 cu 50/, acid sulfuric. In acest preparat însă reacţia inozitei e foarte. intensă. (v. Lipp- man 1904, p. 1.031). O cantitate foarte mică din acest preparat a fost evaporată până la uscare pe o lamă de platină, cu câteva picături de acid nitric (Dens. 1,2) sau 2 picături acid nitric con= centrat +o picătură apă. Se adaugă în urmă câteva picături din o soluţie de clorură de calciu și se evaporă din nou până la us- care. În urmă se încălzește puţin la flacăra unui bec de gaz. Dacă inozila e prezentă, se obţine o frumoasă culoare roză-roşie, care e încă apreciabilă chiar și cu 0,5 mg. inozită. Reacţiunea e mult mai sigură când se procedează după Salfowski şi P. Mayer (1907) ; substanţa de analizat e mai întâi evaporată cu clorură de calciu, rezidiul e umectat cu acid nitric şi din nou uscat. Acest preparat încălzit într”o eprubetă cu o soluţie amoniacală de nitrat de argint, dă pe păreţii eprubetei o oglindă de argint redus. Această reacțiune caracterizează inozita,. Izolarea inozitei Preparatul descris mai sus a fost extras cu aleool diluat. După 24 de ore soluţia alcoolică depune mari frumoase cristale cari concordă cu cristalele de inozită ; ele au fost uscate pe o placă de argilă și cântărite=—1,57 gr. Se topese la 2250, acest punct de topire corespunde cu punctul de topire al inozitei. (v. Bioch. Handlexikon 1911). Soluţia apoasă reduce nitratu! de argint şi nu reduce licoarea lui Fehling. ; B. Incercări de a izolă acizii aminici Am luat 1 kg. frunze de viță uscate, recoltate în Octombrie și din care o parte fuseseră stropite cu sulfat de cupru. Ele au fost supuse la extracțiune cu alcool de 95%. Extractul obţinut a fost filtrat, alcoolul eliminat prin distilare, iar restul tratat cu apă și lăsat în repaus. Grăsimea, care se ridică la partea superioară e, după răcire, în- 232 BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE ŞTIINŢE lăturată. Soluţia precipitată cu acetat de plumb în exces, iar după filtrare excesul de plumb e eliminat cu hidrogen sulfurat. Extractul e în urmă concentrat până la consistență de sirop. Nu “a format la partea superioară crusta caracteristică pentru acizii aminici. | De asemeni după câteva zile de așteptare nu s'au depus cristale. Pentru a izolă acizii aminici cari eventual sar găsi în mică cantitate, în acest sirop am operat mai departe în modul ur- mător : Siropul amintit e tratat cu apă și al cu o soluţie de ni- trat mercuros. Precipitatul obținut PA e spala Și presat între hârtie de filtru (va fi descris mai Jos). In soluţia filtrată se mai adaugă puţin nitrat mercuros și se alealinizează cu hidrat de sodiu. Precipitatul obţinut (2) e filtrat, spălat şi presat între hârtie de filtru. Precipitatul (1) a fost suspendat în apă și descompus cu hi- drogen sulfurat, filtrat, iar soluţia evaporată până la consistență de sirop. Rezidiul e spălat in urmă cu eter și lăsat câteva zile în exicator. După două săptămâni nu sa depus de loc cristale. Siropul fiind întins pe o placă de argilă poroasă nu a lăsat nici un residiu. Așd dar e foarte probabil că, frunzele de viţă. nu conţin acizi aminici. | Dacă acești acizii ar fi existat în acest extract, am fi găsit o parte din ei în precipitatul (1). Cu toate acestea am reluat în lu- cru şi precipitatul (2), care a fost descompus ca și (1); soluţia a fost neutralizată cu amoniac şi evaporată până la consistență de „sirop. In acest sirop am. căutat tirozina cu reactivul lui Millon, „reacţiunea e negativă. Siropul a fost în urmă lăsat în exicator, iar după două săptămâni fiind întins pe o-placă poroasă de ar- gilă, a lăsat niște mici cristale, cari însă au fost recunoscute ca neorganice. C. Izolarea glulaminei Am luat î kg. trunze pulverizate și uscate la 400, pe cari le-am „supus la extracțiune în apă la 500. (Aceste frunze au fost re- BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE ŞTIINŢE OSI coltate în Octombrie ; o parte din ele fuseseră stropite cu sulfat de cupru). Extractul obţinut a fost purificat cu acetat de plumb. Soluţia filtrată e precipitată cu nitrat mercuros. Se formează un precipitat alb care e adunat pe un filtru spălat cu apă, presat între hârtie de filtru suspendat în apă și descompus cu hidrogen sulfurat. Filtratul e neutralizat cu amoniac și evaporat la o tem- peratură joasă. Pe timpul evaporării soluţia devine din ce in ce acidă ; se neu- tralizează adăugându-se din timp în timp câteva picături de amoniac. Soluţia concentrată e lăsată întrun exicator ; după 12 ore se observă că încep să se depue cristale. Cristalele fură izolate, întingându-se întreaga masă pe o placă de argilă poroasă, dizolvate în apă și recristalizate. Aceste CTIS= tale concordă cu cristalele de glutamină. Acest preparat (0,83 gr.) nu conţineă tirozină (soluţia sa apoasă tratată cu reactivul lui Millon nu dădeă reacţia caracteristică pentru lirozină). Cristalele albe prismatice erau greu solubile în apă rece și ușor solubile în apă caldă. Insolubile în alcool de 950, toarte so- lubile în alcool cald diluat, de unde după răcire recristaliza” în ace subţiri prismatice. Tratate cu reactivul lui Nessler nu dădeă reacţia amoniacului. Această reacţie eră însă prezentă după ce preparatul a îl în= călzit- cu acid clorhidric dikuat. j Soluţia apoasă încălzită cu hidrat de cupru dă un lichid de culoare albastră-azurie, din care după răcire se depun cristale de glutamină cuprică. Supunându-se aceste cristale unei analise am găsit că cantitatea de cupru corespunde formulei : (G;Hg9N.0.)Cu. 1) 0,1765 gr. substanţă uscată la 105, a dat după ardere 0,0400 gr. Cu0. : 2)0547 10 se. substanţă uscată la 105%, a dat după ardere 0,0402 gr. CuO. Cu : găsit prin analiză. Cu : calculat pentru (GC; [lg Na 0-)a Cu 2. 18,48%] 11,94%] Asa dar în frunzele de viţă, există glutamină. 234 BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE ȘTIINȚE Soluţia filtrată după precipitatea glutaminei cu nitrat mercu- ros, a fost alcalinizată cu hidrat de sodiu. Precipitatul obţinut e filtrat, spălat, uscat între hârtie de filtru, suspendat în apă și descompus-cu hidrogen sulfurat. Soluţia filtrată e neutralizată cu amoniac, concentrată până la consistenţa de sirop și lăsată într'un exicator ; după 3 săptămâni s'au depus cristale, cari au fost separate de soluția mumă cu ajutorul unei plăci de argilă poroasă Cristalele fură dizolvate în apă, soluția decolorată cu cărbune de oase și lăsată să cristalizeze. Aceste cristale aveau următoarele proprietăţi : a) Ardeau complet pe o spatulă de platină; b] Posedau reacţie acidă ; si c) Reacţia acidului clorhidric cu nitrat de argint eră negativă ; d) Reacţia acidului nitric cu acid sulturic și difenilamină eră pozitivă ; e) Reacţia amoniacului cu reactivul lui Nessler eră pozitivă. Preparatul conţine deci nitrat de amonium ; pentru a mă puteă scăpă de el, am dizolvat preparatul în puţină apă, l-am tratat cu carbonat de bariu, iar amestecul l-am încălzit pe o baie de apă până ce tot amoniacul a fost înlăturat. Baza e extrasă, întâiu cu alcool absolut, iar în urmă de mai multe ori cu alcool de 950. Aceeaş operaţie fiind făcută de mai multe ori, am căpătat un rezidiu în care reacțiunile amoniacului, ale acidului nitric și ale tirozinei erau negative, dar dădeă reacţia azotului. (Lassaigne : arderea substanţei cu sodiu metalic). Aceste cristale fiind dizolvate în apă și încălzite cu hidrat de Cu, dădeau un lichid de o culoare albastră-azurie, din care, prin concentrare se depuneau mici cristale albastre. Din nefericire însă, cantitatea lor fă atât de mică, încât nu au putut fi supuse unei analize. D. Izolarea bazelor organice Am luat 5 kgr. frunze, uscate la 40—450, cari au fost extrase cu apă la 65—'700, timp de două ore. (Aceste frunze, din cari o parte fuseseră stropite cu sulfat de cupru, au fost recoltate în luna Octombrie). Masa a fost presată, iar extractul precipitat cu acetaț de plumb. Excesul de plumb din filtraț e eliminat cu acid BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE ȘTIINȚE 23 | os sulfuric. Soluţia având o reacție slabă acidă, e concentrată până la un litru. Se adaugă în urmă acid sulturic până ce soluţia con- ţine 5 0], din acest acid. Bazele sunt în urmă precipitate cu o soluție concentrată de acid fosfowolframic în exces și se lasă 2—3 zile în repaus. Precipitatul format e filtrat, spălat cu acid sulfuric (5 0/4) și descompus cu hidratul de bariu. Amoniacul e eliminat făcând să barboteze mai multe zile în acest amestec un curent de aer. In urmă această soluţie -alcalină și liberă de amo- niac, e filtrată, iar excesul de bariu se elimină cu un curent de acid carbonic. | Soluţia slabă alcalină e neutralizată cu acid nitric până ce reac- țiunea devine slabă acidă. Lichidul, care după aceste operaţiuni avea un volum de 3 1|, litri, e concentrat pe o baie mariană până la 3], de litru. Bazele organice au fost precipitate după metoda lui HKossel şi hKutscher (1900). Lichidul e tratat cu nitrat de ar- gint, până când o probă din această soluţie dă cu o soluție de hidrat de bariu, un precipitat brun de oxid de argint. Această soluție nu a precipitat însă de loc cu nitrat de argint; așa dar nu conținea baze allozurice. Soluţia a fost tratată mai departe cu hidrat de bariu în exces, pentru a face să precipite împreună fracţiunile de histidină şi ar- ginină. Intr'acest precipitat, tratat după metodele cunoscute, n'am găsit nici histidină nici arginină. In filtrat excesul de argint e precipitat cu acid clorhidric; so- luția e neutralizată cu hidrat de bariu și concentrată pe o baie mariană. După răcire se adaugă acid sulfurie până ce lichidul conţine 5%], din acest acid; se precipită cu o soluţie concentrată de acid fosfowolframic și se lasă două zile în repaus. Precipitatul e filtrat și spălat cu o soluţie (504) de acid sulfuric. Descompunerea acestei fracțiuni de lizină se tace în modul următor : Fracţiunea de lizină Acest precipitat, care poate că conţine betaină și colină, e dis- compus după cum se obişnueşte. Soluţia de cloruri obținută e evaporată până la uscare și lăsată mai mult timp într'un exicator cu acid sulfaric iar în urmă basele au fost extrase cu alcool. Ră- 236 -BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE ŞTIINŢE mân insolubile numai săruri neorganice. Soluţia alcoolică e tratată cu o soluţie alcoolică concentrată de sublimat. Precipitatul obţinut direct şi sărurile duble de mercur extrase din soluţia alcoolică au fost separate de soluţia mumă cu ajutorul unei plăci de argilă po- roasă, se dizolvă, aceste săruri în apă caldă adăugându-se încă puţin sublimat și se lasă să recristalizeze. Ele sunt apoi discom- puse cu hidrogen sulfurat. Clorurile obţinute sunt bine uscate în . vid. Rezidiul e extras cu alcool absolut rece; totul eră solubil în alcool. Așa dar frunzele de viţă nu conțin betaină. Soluția alcoolică e evaporată, restul dizolvat în apă, decolorat cu cărbune de oase, concentrat până la consistenţă de sirop și uscat în vid: după câtva timp se observă formarea cristalelor ca- racteristice de clorhidrat de colină. Cristalele fură dizolvate în al- cool absolut ; soluția alcoolică tratată cu o soluţie concentrată de clorură de platină în exces și lăsată câtva timp în repaus. Preci- pitatul obținut fu îiltrat, spălat cu puţin alcool și dizolvat în apă; iar soluţia evaporată până la consistenţa de sirop şi lăsată câteva zile în exictator. După acest timp se observă formarea cristalelor caracteristice de cloroplatinat de colină. Aceste criztale au fost separate de so- luţia mumă, uscate în vid şi întrebuințate pentru analiza ele- mentară. Din 5 kg. frunze de viţă uscate am obținut 0,507 gr. cloro- platinat de colină. 1. 0,3070 gr. substanţă au dat prin ardere 0,0979 gr. platină sau 31,75%]. N Platină calculată pentru Platină găsită prin analiză (G;, EH NOaClo)a. Pt. Cl, 34,15% 31,65 9] REZUMAT GENERAL Din această lucrare rezultă următoarele concluziuni generale : 1. In respiraţia normală a frunzelor de viță, până la 100 ore de respiraţie sunt consumaţi numai hidraţi de carbon (în special amidonul). | 2. In această primă perioadă (înainte de 100 de ore) substan- țele proteice nu suferă nici o schimbare (albuminele coagulabile BULETINUL SOCIETĂŢII ROMÂNE DE ȘTIINȚE 937 —————— Da rămân intacte) ; de asemenea concentrațiunea substanţelor azo- toase, a hidraţilor de carbon, a sărurilor minerale, etc., rămâne constantă. 3. Din contra, în această primă perioadă cantitatea de acizi organici liberi crește. 4. Insă în a, doua perioadă (după 100 ore), atunci când cea mai mare parte de amidon a dispărut, probabil că procesul respirației se schimbă cu totul. Materiile albuminoide coagulabile sunt des- compuse în substanțe azotoase solubile. 5. Substanțele albuminoide pot fi arse prin respiraţie până la amoniac. 6. În tot timpul respirației, cantitatea totală de azot rămâne constantă. 7. Acizii organici pot fi arși în fenomenul respirațiunii. 3. Frunzele de viță ce se găsesc pe plantă, în respiraţia lor nor- mală, consumă numai hidraţi de carbon ; aceștia fiind însă con- sumaţi, ele pot întrebuinţă ca material de respiraţie și albuminele. 9. Din procesul descompunerii albuminelor nu ia naștere acid nitric. 10. Substanțele minerale solubile se menţin în prima perioadă constante, iar în a doua perioadă încep să descrească. 14. Din frunzele de viţă cari au fost recoltate în luna Octom- brie și cari au fost uscate cât se poate de repede în aer, am izolat: a) Dextroză; b) Levuloză ; e) Imozită ; d) Glutamină ; e) Colină ; 192. Frunzele normale nu conţin corpurile următoare : a) Zaharoză ; i, Vb) Acizi aminici; c) Baze alloxurice; d) Histidină ; e) Arginină ; f) Betaină. București. d38 BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE ŞTIINŢE LITERATURA Abderhalden, Handb. der bioch. Arb.-Meth., Berlin 1910. Idem, Bioch. Handlex., Berlin 1911. [. Bonnier G. (Bulletin de la Sociste Botanique de France, t. XXXL p. 19, 1884). DBoettinger, Chemische Zeitung, vl. 52 (1901), p. 6. Bredemann (., Bacillus amylobacter. Centralbl. f. Pacteriologie Bd. XXIII, 1909, p. 115. Czapel F., Biochemie der Pflanzen, Teil [, u. il. Jeana 1906. Deleano N. T., Uber die Ableitung der Assimilate u. s. v. Jahrb. f. wiss, Bot., vl. XLIX, 1911. | Idem, Etude sur le râle et la fonction des sels mineraux dans la vie de la plante ], II, III. Geneve. 1908. de Vries H., Bot. Zeitung, No. 22, 1884. Hilger și Gross, Landw, Versuchsst., v. 33, p. 170.1887. Jost, Pflanzen-Physiologie. Jena 1908. Lassaigne, v. Kkonig, Untersuch. von Nahrungs- und Genussmit- teln, Berlin, 4. Auil. Lelhmmann, Chemie der Zuckerarten, III. Aufl. (1904). Longi, Landw. Versuchsst., vl. 32, p. 15. Macagno, Recherches sur ies fonction des feuilles de vigne, C. FR. ARSE]. 85 pe 10351 pe 810 (45747). Mach und kurmann, heitestudien bei Trauben und Fiul) Weinlaube, 1877, p. 52. Meyer A., Praktikum der Bot. Bacterienkunde. Jena 1903. Meijer ue Deleano N. T., Die periodischen Tag- uni Nachţseh- wankungen der Atmungsgrâsse u, s. w. [. Teil. Zeitsehr. f. Botanik, IL, 1911, p. 657. Nencki und Zaleski, Archiv fur experimentelle Pathologie und Pharmakologie, vl. 36, p. 385, 1595. Neubauer, Beitrâge zur qualitativen Analyse des Weinlaubs. Landw, Versuchsst, vl. 16, p. 497. Kayser h., Landw. Versuchsst, vl. 29, p. 461. Koch, Untersuchungen iiber die Morphologie, Biologie und Phy- siologie der Bliite von Victoria regia. Bibliotheca Botanica, 1899, ) BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE ŞTIINŢE 239 Kânig und Sphitergerber, Landwirtsch. Jahrbiicher, 1909, vl. 38, Ergănzungsheft IV, 126. KOnig, Untersuchung von Nahrungs-, Genussmitteln und Ge- brauchsgegenstănden. Berlin 1910. 4 Auflage. Kossel și Kuitscher, Beitrăge zur Kenntnis der Eiweisskorper, Zeit= schrift, fiir physio. Chemie, vl. 31, p. 165 (1900). Kreusler, Beitrăge zur quantitativen Bestimmung des Stickstoffs. Landwirtsch. Versuchsstationen, vl. XXXI, 1885. Petit, De la disparition des acides du raisin et de leur transfor- mations en sucres. C. R. Ac. Se., vl. LXI, 1869, p. 760. Idem, Sur le sucre contenu dans les feuilles de vigne, C. R. Ac. Sc., vl. 77, p. 944 (1873). Purgewiez, Bot. Centralbl., vl. 58, p. 372, 1894. Salkowski und P. Mayyer., Uber das physiologische Verhalten von Inosit, Bioch. Zeitsehr., vl. 2, p. 398 (1907). Schulze E., Zeitschrift fiir physio. Chemie, vl. 30, p. 249 (1900). Idem, Uber das Vorkommen von Glutamin in griinen Pflanzen- teilen, Zeitschrift fir physio. Chemie, 1895, p. 327. Idem, Zum Nachweis der Rohrzucker in Pflazenteilen, Zeitschrift fir physio. Chemie, vl. 52, p. 405. Idem, şi Frankfurt, Uber die Verbreitung des Rohrzuckers in den Pflanzen u. z. w., Zeits. fur physio. Chemie, vl. 20 (1895), p- 5 Idem, Landw. Jahrbiuicher, 1906. Schulze E. și Castoro, Zeits. fir physio. Chemie, vl. 48, 1906, p. 396. . | Stutzer A., Journal f. Landwirtschaft, vl. 54, 1906, p. 439. Ross și Thomas, C. R. Ac. Sc. vl. 114 (1892), p. 593. Warburg, Untersuhungen aus dem botanischen Institut zu Tu- bingen, vl. II, 1886, p. 75. 340 BULETINUL SOCIETĂŢII ROMÂNE DE ŞTIINŢE TABLOU Pentru determinarea dextrozei după F. Allihn Cupru Dextroză | Cupru Dextroză | Cupru Dextroză | Cupru Dextroză PEEL i Aita, js se tdi + eee Mgr Mgr. Mgr. Mer. Mer, Mgr Mgr. Mer. 10 6,1 52| 20,9 94 47,9 136 69,3 Akai 0,6 53 97,4 95 48,4 46337] 69,8 12 d 54 27,9 96 48,9 138 70,3 13 7,6 55 28,4 9'7 49,4 139 70,8 14 81 56 28,8 98 49,9 140 Ta a) 15 8,0 (357, 993 99 50,4 141 71,8 16 9,0 58 29,8 100 50,9 149 7: 407] 9,5 59 30,3 101 51,4 143 12,9 18 10,0 60 30,8 102 51,9 144 73,4 19 10,5 61 31,3 103 59,4 145 13,9 20 11,0 62 31,8 104 52,9 146 74 9 11,5 63 29.2 105 53,5 147 74,9 99 19,0 64 32,8 106 54,0 148 75,5 23 119.3) 65 33.2 107 54,5 149 76,0 94 13,0 66 33,8 108 55,0 150 0,5 25 ao 67 D4,3 109 55,b 151 77,0 26 14,0 68 94,8 110 560,0 us 7. 27 14,5 69 35,3 111 56,5 sas 78,1 28 15,0 70 35,8 449 57,0 154 18,6 29 15,5 7ial 36,3 13 EA 155 79,1 30 16,0 7p) 30,8 114 58,0 156 79,0 >] 16,5 75) 2/12 115 58,0 157 80,1 32 17,0 14 37,8 116 59,1 158 80,7 3) 17,5 15 38,3 Il] 59,6 159 81,2 34 18,0 76 38,8 118 60,1 160 91,7 35 18,5 zi! 349), 3) 119 60,6 | 161 82,2 20 18,9 73 39,8 120 GL, 162 82,7 SII, 19,4 79 10,3 121 61,6 163 33,3 38 1.9.9 80 40,8 4199 02,1 164 83,8 39 20,4 81 41,3 192 62,6 165 84,3 40 20,9 82 41,8 194 63,1 166 84,8 4l 91,4 83 42,3 125 63,7 107 85,3 42 21,9 4 42,8 1926 64,9 1683 85,9 AD 29,4 85 43,4 427 04,7 169 30,4 Ah 39/49) 86 43,9 198 65,2 170 360,9 AD. 93,4 97 All 1929 GE, 171 97,4 460 23,9 88 449 130 66,2 1/2 37,9 47 94 89 AD dh 434 00,7 172 88,5 48 24,9 90 45,9 139 67,9 174 89,0 49 25,4 91 40,4 133 67,7 2743 89,5 50 25,9 92 460,9 134 08,2 176 90,0 di 26,4 93 47,4 135 68,8 «NP 90,5 BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE ŞTIINŢE 244 Cupru Dextroză Mgr. 91,44 | 91,6 | 92,1 92,6 93,1 93,7 94,2 94,7 95,2 95,7 96,3 96,8 413,7 114,3 Cupru Dextroză | Cupru Dextroză Cupru Dextroză Mgr. | Mar. Mgr Mgr. Mgr. Mer. | 9950 4148 || 9268043893113) 4637 994 | 415,3] 269| 1395 | 314| 1642 995.| 115,9 | 270 | 440,0 | 315 | 1648 226| 116,4 |. 274 10) 316| 4653 SO | 446.9) || D700 NANA isa || -4:65.9 098 | MATA |. 973| 4447] 319... 466.4 999| 118.0 || '974 | 1499 |*319| '167.0 230|. 1185 | 975 | 149,8 | ' 320 167,5 931 149.0 |: 976 | 143,3 | “391 168,1 959) | 11496 | '977 | 44319 [300 | 68.6 299) | A0ON| ozeal i 144 | sosi | 4169;9 Di 4007 | "979| 445.030 || 41097 935. || 10419 | 1980 | 145,5 | 9395 |' 170.3 D930 ADA || "284 446,1. 326 | 170,9 237 |. 199,3 | '982 | 146,6 | 327 174,4 998| 1998 |"ossli 1470) |i398 || 17010 930) [i 4034] "984| 147,7 5329 179,5 940) | 493.0) “9855 1481313230 IS] 241 194,4 || 286 148,8 | 331 1] 7187] 242 495,0 | "987| 149,4 | 339 | 474,2 243 | 195,5:| 288 149,9 | 333 | 174,8 944 | 196,0. |:989 | 150,5 [394 | 1750 945 | 1966 | 1990 | 4540010335 | 4459 246 | 1974 | 291 (151,6, | 2336 176,5 OUT | 4076] 999 lao 4 | 177,0 949 |. 1981 | 293 | 159 74 | 0339 li 17746 249| 198,7 | 294 153,2 | 339 178,1 250.1 49919 || 995| 1538240 178,7 O5A 429,7 | 296 | 154,3 | 341 179,3 259 130,3 | 297 | 154,9 | 342 | 179,8 253 | 1308 | 998 | 4554 343 130,4 254 | 1314 | 299 | 156,0 | 344 | 180,9 255 | 131,9 | 300 156,5 | 345| 481,5 956| 49204 || 304 (Ea 0 | AG] 418954 957| 32433.0) | 2302 157,6 | 347 | 182,6 958 | 13935 | 303| 1589 | 48 | 1652 259 | 134,1 | 304| 158,7 | 349.| 183,7 260 | 1346 | 305 |. 159,3 | 350| 184,3 261 4354 | 306 | 159,8 | 351 184,9 19601 457, || "307 160,4 | 352 | 185,4 263 | 136.2 |. '308 |: 160,9 | 353 | 186,0 264 | 136.8 | 309 | 161,5 | 354 | 186,6 265 | dia | 3400 N ll02 0355 | 4872 966| 4978 |. 344) 162,6 | 356 | 187,7 267 | 438.4 || 949515 4034 | 357, |. 4883 Cupru 242 BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE ȘTIINȚE Cupru Dextroză | Cupru “| Dextroză Cupru | Dextroză Mgr Mgr. Mgr. Mgr. Mgr. Mgr. 358 | 188,9 | 385 | 204,3 | 412 | 2199 359 189,4 380 204,8 | 413 220,5 360 190,0 337 205,4 | 414 221,0 301 190,6 388 206,0 415 291,6 302 191,4 389 206,5 416 2099 263 404,7).|- 390| DOBAR 247 | o2oia 304 199,3 391 DO7/z 4183 OR 8) 205 192,9 392 208,3 419 293,9 366 193,4 | 393 | 208,8 |! 420| 9945 367 | 1940 | 394 | 2094 | 421 295,4 368 | 194,6 | 395 | 910,0 | 422| 225,7 309 195,1 396 210,6 423 296,3 370 195,7 397 24452 494 226,9 37 196,3 398 DIA 425 |: 997,5 372 |; 196,8 | 399 | 942,3 | 426 | 928.0 373 197,4 400 212,9 497 228,6 374 198,0 401 213,5 428 229,2 375 198,6 402 914,1 | 429 229,8 376 1994 403 914,6 430 230,4 Si 499.77. 404 | o ol 434 231,0 378 200,3 405 215,8 432 231,6 379 | 200,8 | 406| 2464 | 433| 2322 380 201,4 407 217,0 h34 232,8 331 | 202,0) | 408 | Pazo 435 | 9334 382 | 902,5 | 409 | 21841 | 436 | 233,9] 383 | 203,1 410 218,7 437 234,5 | | 384 9037 | 444 403| 438 | 935,4] Dextroză BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE ȘTIINȚE 943 TABLOU Pentru determinarea zaharozei după Allihn TEST SR BE [RI Cupru | Zaharoză | Cupru | Zaharoză | Cupru | Zaharoză | Cupru | Zaharoză | Mgr Mgr. Mer. Mgr Mgr. Mgr Mgr. Mgr. | | | | le | | 10| 58| 521| 955! 94! 255| 186| 658 14 | 6,3 | 53 26,0 | 95 | 46,0.| 137 66,3 | 49| 6,7. | 54 Doi | 960 i46iDă |i438.| 0607 13 | 700| 5 970| 970 1470) |439 67,2 | 44 | 7 || 00 274 | 98| 474 | 140| 677| 45 | 0 RSI 27,9 | 99| 479| 144 68,2 46 | 86 | 58 28,4 | 100 484% | 149 68,7 47| 90| 59 28,8 | 101 48,9 | 143 | 692 18 | 9,5 | 60 29,3 | 102 49,4 | 144 69,7 119| 240.0 |1%64 29,8 | 103 49,8 | 145 70,2 202| 405 | "62 30,2 | 104 50,3 |. 146 70,7 9 |u 3340,9| 3 30,7 | 105 50,8 | 147 7710 29 144.64 31,2 | 106 54.3 | 448 za] 23 44:95 105 497| 4077 51,8 | '149 72,2 94 19,4 | 66 504 || 4085] 59590 |N04i50 770 25 19,8 | 67 326 | 109| 597| 4154 732 | 26| 133|. 68 33,4 | 440| 532| 152 73,7 | Oz 13,8 | 69 33.50 4149 | Aba 74,9. | De 142| 70 340 | 112 5492 |; 154 74,7 29 A AI |. Se 443 54,6 | 155 15)59.3| E) | 450 se 35,0 | 114 55,1 || 156 75,6 31 agp le 25.4 | 415 55,0 || 5457 76,1 32 464 | 35,9 | 116 56,1 | 158 76,6 33 16,6] 75 504| 4477 56,6 | 159 Zizi 34 A74 76 36,9 | 118 57,0 | 160 71,6. | 35 Ap GA) AU SI 33 | 4419 57,5 | 164 784] 36 18,0 | : 78 37,8 | 490 58,0 | 162 78,6 | SI 18.5 | 5979 38,3 | 194 58,5 | 163 7941 | 38 19,0 | 80 38,8 | 192 59,0 | 164 79,6 | 39 19,4 | 81 39,3 | 198 59,5 | 165 30,1 40 19,9 82 39,8 | 194 60,0 | 166 80,6 4 20,4 | 83 40,2 | 195 60,5 | 167 81,4 42 20,8 | 84 40,7 | 126 60,9 | 168 81,6 43 93 | 95 D049 61,4 | 1659 89,1 AA 918 36 4417 | 498 61,9 | 170 82,6 3 45 99,3 87 499 | 129 Goa | AA 83,1 i 416, | 99 38 42,6 | 130 62,9 | 172 83,6 AT 232 39 ASA | ASA (9 20| 47 34,1 48 OSII 90 SG 4:39 63,9 | 174 34,6 49 944 | 94 444 | 4133 64,3 | 175 85,1 50 24,6 | 92 44,6 | 134 64,8 || 176 85,5 51 | 254) || 395 450 ||. 49559 102|. 477 36,0 24 BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE ŞTIINŢE Cupru | Zaharoză Cupru Zaharoză | Cupru Lat icoză Cupru | Zaharoză __Mer. Mgr. Mgr. Mgr. Mgr. Mgr. Mgr. Mgr. 178 36,5 | 294 | 14095,|.-270 | 1330. | 346| 4570 179 87.0 | 225 4104 | 27 41133, 347 457,5 180 87,5 i 110,6 || 272 134,0 | 318 | 1584 181 88,0 27 14442073 134,6 | 319 158,6 | 182 38,5 zu 141,6 974 135,4 |. 390 |. 4594, 183 89,0 | 229 419,4 | 275 135,6). | 1824 159,6 184 89,5 | 230 119,6 || 276 436,4 | 392 | 4602 185 90,0 | 934 4434 977 136,6 | 323 | 460.24 186 90,4 | 232 113,6 | 278 431,9, | 394| 46422 187 90,9 | 233 141441 || 279 4/37. 7000825 161,8 188 91,4 | 934 114,6 | 280 138,2 |. 326 162,3 189 91,9 | 235 414152 | 281 4387 | 927 162% | 190 92,4 | 236 445,1. |. 282 139,3 | 328 163,3 191 92,9 | 237 416,2 | 283 | 4398 | 329| 1639 192 93,4 | 938 116,7 | 284 140,5 | 330 164,4 193 93,9 | 239 447729, ::285 140,9 | 331 164,9 194 94,4 | 240 | 117,7 | 286 141,4 | 332 165,5 195 95,0 |: 244 418,2 |: 287 444.9 | 333 | A66.0 196 95,5 | 249 418,7 | 288 149,4 | 334 | 166,6 | 197 96,0 | 243 119,2 | 289 443.055 335 1674 198 96,5 | 944 119,7 | 290 143,5 | 336-| 46716 199 97,0 | 245 420.2. 291 144,0 | 337 | 468,2 | 200 97,5 | 246 190,7 | 292 444,5 | 338 | ASI 201 98,0 | 947 1912 | 293 145,4 |. 339 | 169,3 202 98,5 | 248 494,7 | 294 | 145,6 | 340 | 169,8 203 99,0 |. 249 | 1292 | 295 | 14641 | 344 170,3 204 99,5 | 250 199,7 | 296 146,6 | 342 170,9 205, 5400:0. |. 254 4939 |. 297 41474 | 343 474,4 206 100:5 || 259. | 14937 ||1298 447,7 | 344 171,9 207 104,0 | 253 | 12483 | 299 448.0 | 345 | 425 208 104,5 | 254 | 194,8 | 300 148,7 | 346 173,0 209 | 102,0 | 255 195,3 | 301 149,2 | 347 4785 210 | 102,5 | 256 125.8 | 302 149,7 | 348 174,0 214 103.0 | 257 196,3 | 303 150,3 | 349 174,6 212 103,5 | 258 126,9 | 304 150,8 350 415, 4 213 104,0 | 259 | 127,4 | 305 454,3 | 354 175,5 914 104,5 260 497,9 | 306 454,84) 5852 176.2 215 105,0 261 198,4 | 307 452,3 | 5353 176,7 216 | 105,5 262 128.9 | 308.| 152,8 | 354 13 2417 106,0 263 199,4 || 309 153.4 | 2855 | SAS 218 | 106,5 | 264 | 129,9 | 310 153,9 | 356 479,3. 219 | 107,0 | 265 130;5 | 311 154,4 || 357 178,9 290) | 11075 | 266 |: 13450. | 242 1549 | 358 479,4 291 108,0 | 267 4345 | 313 | 155,5 | 359 180,0 299 108, 5 | 268 132.0 314 | 156,0 | 360 180,5 293 109, 0 | 269 43235) | 31b 156,5 | 361 181,0 BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE ŞTIINŢE 245 Cupru Zaharoză Cupru | Zaharoză | Cupru | Zaharoză | Cupru | Zaharoză Mgr. Mgr. Mgr. Mgr. Mgr. Mgr. Mgr. Mgr. 362 | 181,6 | 388 | 195,6 | 414| 210,0] 440| 2245 363 | 18941 | 389 | 1962 | 415| 210,6 | 44 | 2954 364 | 182,7 | 390 | 1967 | 416| 21141 | 442| 225,6 365 | 1832 | 391 | 197,3 | 447| 214,7 | 443 | 2262 366 | 183.7 | 39% | 197,8 | 418| 2122 | 444| 226,7 367 | 184,3 | 393 | 1984 | 419| 212,8 | 445| 22743 368 | 184,8 | 394 | 1989 | 420| 213,3] 446| 2279 369 | 1854 | 395 | 1995 | 421 | 213,9| 447| 2284 370 | 185,9] 396 | 200,1 | 492| 914,4] 448 | 229,0 374 | 4864 | 397| 200,6 | 423| 215,0] 449| 2295 379 | 1870 | 398 | 901,2 | 494| 215,5 | 450| 2304 373 | 187,5 | 399 | 201,7 | 425| 21641 | 451| 230,7 | 374| 18841 | 400| 202,3 | 426 | 216,7] 452| 231 | 375| 1886 | 401| 202,9| 427 | 272| 453| 231,8 376 | 1894 | 402 | 2034 | 428| 217,8 | 454| 2394 | | 204,0 | 429 |. 218,3 | 455 | 233,0 !- 378 | 190,2 | 404| 2045 | 430| 248,9] 456 | 2335 379 | 190,8 | 405| 205,41 | 431 | 249,5 | 457| 9344 380 | 191,3 | 406 | 205,6 | 432| 220,0.| 458| 234,7 381 | 191,8 | 407| 206,2 | 433| 220,6 | 459| 235,2 382 | 192,4 | 408 | 206,7 | 434| 22141 | 460| 235,8 383 | -1929 | 409| 207,3 | 435| 221,7] 461| 2364 384 | 1935 | 410| 207,8 | 436| 229,3 | 462| 236,9 a, 2084 | 437 | 229,8 | 463 | 237,5 386 | 194,5 | 412| 208,9 |-438| 234| 387 | 1954 | 413| 2095 | 439| 223,9 (UV) a | La | = [9.€) io) La | > 2 (Ub) (dv) (0.9) On = (de) E =) > => = 53 246 . BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE ŞTIINŢE TABLOU Pentru determinarea amidonului sau a dextrinei după E. Wein „Amidon Amidon Amidon Amidon Cupru sau Cupru sau Cupru sau Cupru sau dextrină dextrină dextrină dextrină Mar Mgr. || Mer. | Mgr. Mer. | Mgr Mgr. Mer 10 55 | 52 242 | 94 434 | 136 62,4 alăl 5,9 53 24,7 95 43,6 d] 62,8 19 6,4 | 54 25,1 96 44,0 | 138 63,3 13 6,8 | 55 25,5 | 97 445 | 139 63,7 14 sl Nisa 259 | 98 44,9 | 140 64,9 15 A bea 26.4 | 99 454 | 14 64,6 16 8, 58 26,8 | 100 45,8 | 142 65,1 47 8,6 | 59 27,3 | 104 46,3 | 143 65,6 18 90 || 60 273 | 102 46,7 | 144: 664 49 95| 61 282 | 103 472 | 145 66,5 20 99 | 62 286 | 104 41,6 | 146 67,0 24 10,4 || 63 294| 105 484 | 147 67,4 99 10,8 | 64 29,5 | 106 48,6 | 148 67,9 23 11,3 | “65 30,0 | 107 494 | 149 68,4 94, 14,7 | 66 30,4 | 108 49,5 | -150 68,9 95 12,2 | 67 30,9 | “109 50,0 | 151 69,3 96 12,6 68 31,3 110 50,4 152 69,8 97 134 69 34,8 | 144 50,9 | 153 70,3 98 13.5 | 70 32.9 | 112 51,3 | 154 70,7 29 440 | 71 39,7 | 113 51,8 | 155 71,2 30 144 | 72 334 | 414 529 | 156 71,6 al 14,9 73 33,6 115 59,7 157 72,1 32 15,3 74 54,0 116 53,2 158 72,6 33 15,8 | 75 34,5 | 147 55,6 | 159 73,4 34 162 | 76 349 | 118 54,4 | 160 73,5 35 16,7 CI, 35,4 119 54,5 161 74,0 36 17,0 78 35,8 120 55,0 162 74,5 37 17,5 | 179 362 | 194 55,4 | 163 75,0 38 17,9 | 80 36,7 | 192 55,9 | 164 75,4 39 184 | 81 37,2 193 56,3 165 75,9 40 18,8 82 37,6 194 56,8 166 76,3 4 19,3 | 83 384 | 195 57,3 | 167 76,8 49 19,7 | 84 38.6 | 126 57,8 | 168 77,3 43 20,2 | 85 394 | 127 58.2 | 169 77,8 44 20,6 86 39,5 128 58,7 170 789 45 244 87 40,0 | 129 594 | 174 78,7 46 945| 88 40,4 | 130 59,6 | 172 79,4 47 220 | 89 40,9 | 131 60,0 | 173 79,6 48 994 | 90 4,3 | 132 60,5 | 174 80,1 49 229| 9 41,8 | 133 60,9 | 175 80,6 50 233 | 9 492 | 134 61,4 | 176 81,0 54 238 | 93 436) || 435 | 619 | 477 81,5 BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE ŞTIINŢE 247 Amidon Amidon Amidon Amidon sau Cupru sau Cupru | sau Cupru sau dextrină dextrină dextrină dextrină Mgr. Mgr. Mgr. Mgr. Mgr. Mgr. Mgr. 82,4 225 104,3 271 126,5 317 149,3 320 | 294 103,8 N 126,0 316 148,8 82,9 296 104,8 272 1270 “318 149,8 sa | D970 405 | ori 1075 | 39| 4509 838 | 0985] 105 | 97| 4080. || 390 | 4508 34.9. ||.0295| 000 1. o70a 4085 i 304 | eta 848 |. 2505 10637 | 976| 1990) | 399| ups! 850) | SOS4a| 4074. |) 077| 4295 2393 | 1599] 857 || 2393) 107,6 |. 278 13010) | 594| 4598 86.9 || 933| 10841.|| 279| 4305] “325 |. 153:3 36.7 | 234 | 1086 | 280| 434.0 || 326 | 1538 87| 2353) 409A | og 4315 | 397| 1543 37.0 |i 23640916 | 989| 13010 | 599 | 1548 991| 9375] OA | 999 e 45955 [i 309| pna 886 | 238| 410;6. | 984| 1330. |. 330|. 1558 S94 | 2307] 1144 | 985| 1395 | 331 | 1563 89,5 | 240 | 111,5 | 286 | 1340 | 332| 156,8 90.0. 94| 1190 | 987| 1345, 335| 1579 905, |. 949 | 1495 | 988 | 19350 || 394| 1578 / 135,5 ||: 158,3 914 | 944 | 1134 | 290| 135,9| 336| 158,8 91,8 | 245 | 113,9 | 291 | 1364 | 337| 159.3 92,3 | 946 | 1144 | 292| 136,9 | 338 | 1598 92,8 |: 947| 414,8. 293| 1374 || 539 | 460.3 2) e) = (2) 1882) M> ut) = = (ut) O 182) [9,9) (ie) (u) sd)! o [uv) (ut) o 92,5 | .248 | 115,3] 294 | 137,9| 340| 160,8 93,8 |: 249| 115,8 | 295| 1384 | 344 | 161,3 94,3 | 250| 116,3 | 296| 1389| 342 | 161,8 94,8 | 251 | 416,8 | 297| 1394 | 343| 16243 952 | 252| 117,3 | 298| 1399| 344| 162,8 95.7 |. 253| 117,8] 299| 1404 | 345| 1634 962 | 254| 1182 | 300| 140,9] 326| 1639 96,7 | 255 | 418,7 | 301 | 1414 | 347 |: 1644 9741 | 256 | 1192 | 302 | 141,9] 348| 1649 165,4 9841 | 258 | 1202 | 304| 149,9] 350| 165,9 986 | 259 | 120,7] 305| 1434 | 351| 1664 166,9 3: 167,4 100,0 | 262 | 19941 | 308| 1449] 354 | 167,9 100,4 | 263 | 1926 | 309| 1454 | 355| 1684 100,9 | 264 | 12341 | 310| 145,8 | 356 | 168,9 104,4 | 265 | 193,6 | 311| 146,3] 357| 16955 101,9 | 266 | 1940 | 312| 146,8 | 3581 170,0 1024 | 267 | 1945 | 313| 147,3 | 359| 1705 102,9 | 268 | 1249] 314| 1478 | 360| 1740 403,3 | „269 | 14255] 35| 4483] 361| 4745 co = ep) 82) ot = — —. (de) =I (ut) > (4) = ME 9 > (b) > (de) [lojiie) So o [40] Ma») b> 9 [eop)ălep) > O _— So) 52) == [ex 32) uvut) EU Lat ep) == > > led) Ile) eiludt) Or Oi [JI o) N ES N i S A N A A SI N Ş S în - - ( Et N Ş R; e a a a a m e e a e i e i ii i , 2 48 BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE CE ŞTUNȚE [Ee, Riece % Amidon _Amidon Amidon Amidon | Cupru sau Cupru sau Cupru sau Cupru sau | dextrină. dextrină dextrină dextrină Mgr. | -Mgr. Mgr. Mgr. Mgr. Mgr. Mgr | Mgr. | 302 172,0 387 184,8 412 197,9 437 211,0 363 | 172,55 | 388| 1854 | 413| 1984 | 438 | 241,6 364 173,1 389 185,9 44 198,9 439 212,1 365 | 1736 | 390| 1864 | 415 | 1994 | 440| 21277 366 174,1 391 186,9 416 200,0 | 444 213, 307 174,6 392 187,5 417 200,5 | 442 213,7 3608 1754 393 188,0 418 201,0 | 443 214,3 369 175,6 394 188,5 419 201,5 Ah 214,8 370 17641 | 395 | 189,0 | 420| 20241 | 445| 21543 374 | 176,6 | 396 | 1895 | 421 | 2026 | 446| 215,9 372 | 1774 | 397 | 190,0 | 422| 20341 | 447| 2164 373 | 177,7 | 398 | . 190,5 |: 423| 203,7 | 448| 216,9 374 | 1782 | 399| 19141 | 494| 29042 | 449| 2175 375 | 478,7 | 400| 191,6 | 425 | 204,7 | 450| 218,0 376 | 1792 | 401 | 192| 426 | 2052| 451| 2185 377 179,1 402 192,7 427 205,7 | 452 219,1 378 180,2 | 403 | 1932 | 428 206,3 | 453 219,6 379 180,7 | 404 419557) 429 206,8 | 454 290,1 380 181,3 405 194,92 430 207,4 | 455 220,6 381 181,8 406 194,8 431 207,9 | 456 29454 382 | 182,3 | 407| 195,3 | 432| 208,5 | 457.| 22447 383 182,8 408 195,8 433 209,0 | 458 299,2 384 183,3 409 196,3 43% 209,5 | 459 299,7 285 185.8 | 410| 4068) 435 210,0 | 223,3 386 184,3 4 197,4 436 210,5 | BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE ȘTIINȚE 249 NOUVELLES CONTRIBUDIONS A L'ETUDE DES GBOCORINAR PAR A. L. MONTANDON —— Piocoris luridus Fieh. var Seutellatus Montand. Bull. Soc. Sc. Bucarest, p. 123., 1908. „Pai pu examiner de nouveaux exemplaires de cette forme bien “ caracteris6e, le Musce d'Helsingfors la possede, toujours de la meme provenance Transcaspienne que les types qui ont servi ă sa description, et je viens d'en recevoir aussi du Musce de Șt. P&tersbourg, des exemplaires provenant du Buchara mârid. Termez (Kiritschenko) dont trois sont bien typiques, chez un quatrieme la teinte brunâtre foncee envahit davantage, presque tout le prono- tum, la lione longitudinale mediane pâle n'est plus appreciable et cet exemplaire tend ă fournir un rapprochement sensible vers P. Diceus Puton qui devra peut tre aussi se rcunir plus tard ă titre de simple varicte du P. /uridus Feb mais qui reste encore, pour le moment, une forme bien distincte par sa teinte plus foncee re= couvrant tout le pronotum, le disque des cories, et l&cusson dont Pextr&me sommet seul est âtroitement borde de blanchâtre. Dans la var. Scutellatus Montand. l&cusson est toujours tres large- ment blanchâtre au moins sur son tiers posterieur, et la teinte blanche remonte sur ses câtes lateraux, plus €troitement, presque jusqwă la base de le&cusson. Geocoris luridus Ferr. nec Fieb. Forme oblongue, assez ctroite et un peu plus allongâe que G. „arenarius Jak. Enticrement jaunâtre pâle un peu ocreux en dessus et en dessous, ă ponctuation en grande partie concolore avec seulement les 2* et 3* articles des antennes un peu rembru- nis, (le 4* manque); pattes, rostre, poitrine jaunâtres. 250 BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE ȘTIINȚE Tete guere plus large, avec les yeux, que la partie posterieure du pronotum. Yeux bien colles sur Pangle anterieur du pronotum, allonges, pas tres convexes, et bien rebords en dessous jusqu'ă leur extremite postsrieure qui n'est pas tres proeminente en arri- cre. Vertex presque lisse au milieu, finement ride transversalement en avant, et deprime, ponctus, de chaque cote pres des yeux. Ocelles cloign6s entre eux, la distance qui les separe pres du double de la distance d'un ocelle ă Poeil. Partie anterieure de la tete s'avangant en triangle tres obtus au devant des yeux, les câtes lateraux droits, non sinu6s; tylus un peu saillant et sillonne sur toute sa longeur. Pronotum assez transversal, tr&s arrondi en avant, sa longueur un peu plus forte que la moiti€ de sa largeur en arritre. A surface assez convexe et assez dens&ment ponctuce, laissant le bourrelet transversal de la: partie anterieure lisse mais non calleux, pas plus Gleve que la surface du disque. | Ecusson pas tres developpe, paraissant un peu plus long que la. largeur de la base, -densement et assez fortement ponctue comme le disque du pronotum, mais la ponctuation y est un peu rembrunie, laissant lisse la ligne mediane longitudinale non relevee en carene, ainsi qu'une line arquce transversale sur la base, peu nette, plus ou moins envabhie par la ponctuation. Clavus âtroit et un peu râtreci posterieurement. Cories tres fine- ment ponctuces sur les câtes internes et externes, lisses seulement sur le disque. Membrane jaunâtre pâle, bien developpee mais ne depassant que tr&s faiblement Pextremite de labdomen. Dernier segment abdominal un peu rembruni vers lextremite. Longucur 3 mill.; largeur 1,5 mill. Perse (A. Doria) Muse Civique de Genes. (un seul exemplaire). Cet insecte est tres probablement le type meme que Ferrari a eu sous les yeux et qu'il a rapporte ă tort ă G. luridus Fieb. nom sous lequel il se trouvait ctiquete d'une €criture que je ne connais pas. Il repond en tous cas tres exactement ă la courte diagnose de Ferrari Hem. agri hgustici p. 40. 153 (18974) mais il diffăre de Pespăce de Fieber qui est devenue un Piocoris, par sa forme plus allongee et son &cusson triangulaire, nullement arrondi au sommet. Chez Procoris luridus Fieb. lecusson est tres BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE ȘTIINȚE eu arrondi ă Vextremite, le pronotum est aussi plus transversal, insecte est plus trapu, dWune forme toute difierente. Geocor1s luridus Ferr. nec Feb. ressemblerait plutât un peu aux varietes les plus claires du G. arenarius Jak. telles que zctericus Mon- tand.; mais sa tete est moins 6largie proportionnellement, ses yeux sont aussi moins saillants, sa taille un 1 peu plus faible et sa forme un peu plus allongee. Geocoris pulvisulcatus Dist. „The Fauna of British India. Rhynch. vol. II p. 39 (1904). Jai pu Gtudier le type de Birmanie, Carin Cheba (L. Fea) du -Musce civique de Genes et tiquete par M. Distant. C'est une forme tres voisine de G. Dubreuili Montand. de !'Inde merid. mais enticrement d'un jaune soufre, pâle, ă ponctua- tion noire bien visible, m&me sur Pâcusson, ă 1* et 4e articles des antenneş pâles, les 2e et ze noirs, le 4e le da long de tous, m&me un peu plus long que le second; Rostre, pattes, hanches et cotyles jaunes pâles. Sur le poitrine le noir de la ponctuation s'extravase pour former des taches noires mal arretees ; le dessous de labdo- men est aussi jaunâtre; c'est un G de 3 mill. longueur du corps jusqu'ă Pextremite de labilomen, et qui atteint presque 4 mill., jusqu'ă Pextremite de la membrane tres developpee, depassant beaucoup labdomen. G. Dubreuilhi Montaud. est un peu plus robuste, ă Ecusson noi- râtre ou brunâtre, ce qui permet de le reconnaitre ă premiere vue. Geocoris Îlavilineus Stal == G. Sehoutedeni, Montan. 1908. Le Musce civique de Genes poss&de un exemplaire provenant de Salvator (Amerique Centrale) qui se rapporte assez bien ă la fig. donnce par M. Distant, Biol. Cent. Amer. pl. 18, fig. 19, mais ce specimen est un peu plus petit, c'est un G de 3 mill. de longueur, ses cories sont un peu plus largement flaves sur leur marge. La ponctuation est assez dense sur le disque de la partie posts- rieure du pronotum. Les pattes sont pâles avecles femurs marques 252 BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE ŞTIINŢE de tres petits points bruns, dont deux plus gros vers l'extremite. Le bord anterieur du pronotum est blanc, callevx, mais le bord posterieur aussi est blanchâtre, ce qui n'a pas ct indique par Stăl. Le milieu du mesosternum est blanc aussi entre les hanches inter- mediaires. Les hanches et cotyles, Pangle posterieur externe du metasternum, etroitement, et tres ctroitement le câte lateral du metasternum sont aussi blanchâtres. Les yeux paraissent bien p&- doncules en arricre, mais pas en avant, et leur prolongement pos- terieur s'appuie presque sur Pangle anterieur du pronotum. Cet insecte, malgre sa taille un peu plus faible et certains details peu importants qai ne concordent pas tres exactement avec la description de Stăl ou avec la figure donnce par M. Distant, doit certainement appartenir ă G. flavilineus Stăl. Il repon 1rait aussi assez bien ă la description de G. Schoutedeni Montand. Bull. Soc. Sc. Bucarest. p. 215 [1908] et jai aujour'hui quelques rai- sons de supposer que ce dernier, signal€ du Soudan frangais por- tait tres probablement une ctiquette de localite fantaisiste ou erro- ne, qui a aussi contribu€ ă m'induire en erreur lorsque j'ai cre€ cette espece, car elle est tres certainement la meme que celle dont je viens de parler. BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE ȘTIINȚE 253 „PIECES EXCEPTIONNELLES DECOUVERTES DANS UNE STATION MOUSTERIENNE DU TYPE DE LA QUINA PAR EUGENE PITTARD tt o [ci meme !) jai dejă dit quelques mots du vallon dans lequel j'ai decouvert plusieurs stations palcolithiques. Il est situe dans la Dordogne entre Perigueux et Brantâme, ă une petite distance de cette derniere ville. On trouvera dans le compte rendu du XIV-eme Congres inter- national d'Anthropologie et d'Archeologie prehistoriques 2), un resume de cette decouverte et des trouvailles successives que j'ai faites au cours de cinq campagnes de fouilles. Parmi les stations palcolithiques ainsi mises au jour, il en est une, datant de lu pe- riode mousterienne, dont il sera question ci-dessous, et qui pre- sente un interet special parce qw'elle appartient au mousterien &voluc. Le vallon dans lequel ces stations palcolithiques sont situces, s'appelle le vallon des Rebisres. Il a 6t€ forme par un cours deau aujourd'hui disparu, qui se jetait dans un cours deau plus consi- derable, la Dronne actuelle. Aujourhui il ne reste plus, au fond de cette coupure, qwun petit ruisseau ă cours lent dont la source sort d'un rocher au-dessous du hameau, de la Brousse. Ce ruisseau, qu'on apergoit tres bien dans la photographie (fig. 1), coule dans la direction est-ouest. Les parois qui dominent la vallee sont donc sud-nord. C'est au sommet de la paroi qui regarde le sud, que nous avons decouvert les diverses stations prehistoriques, dont il a €t€ question. Le cours deau primitif, lorsque'il atteienait le sommet du vallon, a creus€, dans les masses calcaires, relativement tendres, du su- 1) EUGENE PITTARD, Uz nouvelle station magdalenienne : les vottes de Recourbie (Dor- dogne) Bull. Soc. roum. des sciences. Bucarest 1913. 2) EUGENE PITTARD, Ze Prehistozigue dans ie valton des Rebidres (Dordogne). Compte rendu du XIV-eme, Congr&s international d'Anthropologie et d” Archâologie prehistoriques, Gânăve» 1912. 254 BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE ŞTIINŢE Îi pracretacique, une scrie de grottes et de voites. Plusieurs de ces dernicres sont &boulees. Il:n'en reste plus que les attaches. . | 1 eres enne les Rebi eri ion mousi . la stat (Dordogne) vue dz 1eres du vallon des Rebie IE au 1. — Une part ig. P Ces surplombs rocheux, lorsqu'ils se sont detaches en grandes masscs, sont restes sur les flancs du vallon ou ont gliss€ dans Pan- BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE ŞTIINŢE 255 cien lit. Lă ou l'erosion a agi regulicrement, entamânt la roche par petits fragements, ceux-ci jonchent les pentes dans les endroits ou le rocher est ă nu ou ont 6t€ recouverts par les terres vege- tales. La figure 1 represente un segment de ce vallon vu de Pancienne rive gauche du cours d'eau disparu. On apergoit, sur la rive droite, la falaise calcaire (coniacien) excavee en plusieurs points par le- rosion et au pied de laquelle se trouvent quatre des stations pa- Iolithiques, Les &paulements rocheux qui dominent lancienne rive du cours dWeau disparu et qui sont visibles dans la photographie que nous donnons, ne paraissent pas avoir jamais domine des stations prehistoriques. Celles-ci sont situces plus ă Pouest que le segment de vallce re- presente, Ce eliche a €t€ pris du bord du talus de la station mous- terienne les Rebisres 1. Au-dessus de ce rempart calcaire, se trouve un plateau couvert de bruyeres et de quelques bouquets de bois. Ce plateau forme une sorte, de promontoire entre le lit de la Dronne actuelle qui est ă son pied (cote septentrional) et le lit de Pancien affluent dans lequel nous avons fait nos decouvertes. IPoccupation humaine dont il est question dans cette note ctait spacieuce. Si le plancher de la caverne ctait represente par un arc, la corde de cet arc serait d'environ 29 mâtres. Les Moustâriens habiterent Pinterieur Vun hemicyele rocheux qui autrefois devait ctre recouvert par une voâte de calcaire. Celle-ci a completement disparu. Les debris qui se sont sucees- sivement detaches au cours des crosions, dans les periodes post- mousteriennes, ont forme, avec les terres venues du plateau sup&- rieur, la masse fortement tassee qui comblait Phemicycle. A une seal relativement recente, dans tous les cas post-magdal6- nienne, un gros bloc calcaire, qui constituait la derniere attache de la voite, s'est ecroulă et a definitivement scelle la station. La figure 2 montre les deux attaches, orientale et occidentale, de cet ancien abri. Elle montre aussi la masse calcaire surplom- bante. Cette photographie a &t€ prise au moment od, sur toute Pstendue de la corde une coupe avait &t€ pratiquce. Lorsque cette 256 BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE ȘTIINȚE coupe atteienait-la couche archeologique, le travail en profondeur Stait arrât6. Toutes les couches qui surmontaient le niveau mous- le rozheux et Vancien surplomb , I. Debuts des recherches. On voit nettement Ph detache. Coupe dans le sens de la corde. leres erienne les Rebi€ 7 Fig. 9. — Station moust terien €taient deblayces, de manitre ă posseder devant soi un plancher representant la partie superieure du niveau archeologi- emieye * que. C'est alors qwavec le grattoir et le petit balai ă main, nous commencions ă enlever couche par couche, tout le contenu de Pancienne occupation palcolithique. La photographie No. 3 mon- tre encore mieux cette maniere de travailler. L/attache rocheuse BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE STIINȚE 957 Travail sur le plancher de Vaubin abri r ee, s Î. Fouille avane lere . ine les Reh len ter 10N Mons „3, — Stat 258 BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE ŞTIINŢE qui ferme la station, sur la droite de la photographie, est le rem- part oriental de l'hsmicyele. Au point de vue archeologique la stratigraphie de cette station est simple. Sur le plancher primitif de Pabri, les Mousterienns ont sejourne longtemps, si Pon en juge par la quantite d'ossements Wanimaux qu'ils ont entasscs, et la quantite de silex quiils ont abandonnes. Puis la station a t6 desertee pendant fort long- temps. Des pierres, tombces de la vote, et les terres apportees du plateau superieur par les eaux de ruissellement, ont constitus, petit ă petit, une couche de plus de deux metres. La-dessus, les Magdaleniens ont laissc, comme souvenir de leur passage, quelques lames de silex. Puis une trentaine de centimâtres de debris ont recouvert cette nouvelle occupation humaine. Et alors, le reste de voâte qui surplombait encore la station sest eroule. Pai dâjă donne quelques dătails relatifs ă la faune et ă Pindus= trie rencontrees dans cette station 1). Owil suffise de rappeler que Voutillage de pierre consiste dans celui que Pon rencontre dans certaines occupations, types de la Quina, et qui a ete appele le Mousterien €volu€. Toute cette industrie sera examince avec le soin qu'elle reclame et la description des types qwelle renferme sera faite avec les de- tails quiil convient. Je viens aujourd'hui, simplement donner connaissance de deux piăces, exeptionnelles par leur grandeur et remarquables aussi par la beaute de leur fabrication ?). Ce sont toutes les deux ce que G. de Mortillet appelait des ra- eloirs, et qui sont plus vraisemblablement des coupoirs. Il est difficile de savoir laquelle des deux faces represente la surface d'eclatement. On ne distingue plus ni plan de frappe ni conchoide de percussion. — Les deux faces du silex ont ete tra- vaillees ; mais Pune plus quc Pautre.- Pappelle face anterieure celle qui a €te taillee par petits cclats et quia ct retouchee avec le plus de soin (c'est la faca superieure de G. de Mortillet) ; face pos- terieure, celle que je crois tre la surface d'âclatement (c'est la face inferieure de G. de Mortillet). 1) Voir la note ci-dessus. 2) Ces deux pitces remarquables ont ât6 dessinces par Vun de mes collaborateurs Mr. R. Mon= tandon qui, ă ses qualites de pr&historien, Joint un rcel talent de dessinateur. OMÂNE DE ȘTIINȚE BULETINUL SOCIETAȚII crale de cette piece est d'un en einules bleu no [94 > La couleur lair avec quelqueş V Sa face anterieure gris c âtres, surtout dans sa Ir TR : Si WU N RIN să ji j 7/0 PSN iu ji | 3 AU ji |] OS A WU Să N N A si MI) N Atta CEN/ hu | TNOIZIA ASIS : | pl NONE JI: | A | S ii fa A AURII ji CAI | II II A MN ai maj NI) | | Ay , ui NI: SS e, | SI Alei. „4 Je Sa = /, ji 7 VI N) A n Cp ' SP. > (/ // (/ “(| | Da ) i 7, e = = ie : 3 Zp A . [| NA AA Dessin de R. Montandon. , Grandeur naturelle. Collection Eugene Pitiard. — Grand racloir mousterien. Station les Rebieres | Fig. k 260 BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE STIINȚE partie la plus retouchee. La face posterieure laisse transparaitre beaucoup mieux la couleur primitive du silex qui est bleuâtre. A cause des substances qui ctaient en contact direct avec cete face du coupoir (en particulier des ossements) la patine grise, carac- teristique d'ailleurs de presque tous les silex de la station, n'est pas repandue uniformement sur la surface enticre de lobiet. La longucur de cette piece, mesuree au grand axe, est de 170 milli- metres. En mesurant le tranchant le plus convexe dune extremite ă Pautre du grand axe de la piece, on trouve plus de 230 milli- metres (pourtour total de la piăce 460 millimetres).- La largeur maximum est de 112 millimetres et l'epaisseur maximum de 36 millimetres. Ce beau racloir a ete taille dabord par grands eclats. Sur la face anterieure ceux-ci ont €t6 recoupes ă leur tour, beau- coup plus que sur la face posterieure. Cette piece n'a pas garde la forme caracteristique du raeloir. Son ovale est retouche sur tout son pourtour et, par places, la retouche est tres fine. Il est vident que cette fine retouche est surtout pratiquce sur le tran- chant qui termine la portion la moins cpaisse de la piece. Mais on la retrouve aussi de chaque câte de la partie la plus cpaisse (qui correspond probablement au plan de frappe). Le tranchant a malheureusement regu une petite deterioration d'un coup de grat- toir malencontreux. La face posterieure (inferieure) a dVabord ete taillee ă grands eclats, mais la fine retouche n'a pas ct gencra- lisce. Elle est localisce en certains points du pourtour. A Vune des extremites du grand axe on remarquera une coche peu profonde. Elle apparait mieux marquse sur la face posterieure ou une scrie de retouches ont cete pratiquces. L.e poids de cette piece est de 660 grammes. „Le second racloir est, A mon sens plus remarquable encore que celui qui vient d'âtre dâcrit. Il appartient au Musce WArt et d'Histoire de Geneve ă qui jen ai fait don. Et si je le prefăreă son congentre, c'est qu'il est mieux dans-la ligne du travail des Moustcriens qui ont generalement taille des pisces solides, de forte allure, sans micvrerie d'aucune sorte, sauf peut ctre dans certains outils hemisolutreens. Cette industrie mousterienne, qui continue si bien les traditions de force des Chellcens, ne se trans- "UOpULIUOW "i 9p ursse "9A9I99) :9p 9110)ST[[,p 99 11V,p 99SNW '9[loanțeu anoputa) “[ SOI9Iq9 So UOEIS fUBLIPISNOUL A10[OEI putu) —"G 3] a dp) 13 [i 3 E = = dy să E Ep acu) Ro, et Sa z pa S D 2 ov o... ca D = Wa =, 2: pa : ae Zi - pa 0 ij ca 25 M=, de) . Za 2 5 5 Ei e E e = S = =) ci 2 e O = oa Iei; Z A a D) ese | Sutu >) = zi zi v i a Si Dl A Z| o [UN Da £ = O E zi —_ O Fă [= D d, pa e ? : Do 2 ZI a 5 E ASE E /V// distra ez) C 7 /, // i su — 2) [A G, a „. Bo a e d Lai 2) gps za DR SD LAT E AR e e iba nr lăe 5) mettra pas et vraiment., a bi Ce beau raclo la ligne de Voutilla şur tout son pour [i 262 BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE ȘTIINȚE —— dent deux faces differentes, et îl n'est reellement retouche que sur la face superieure. Sur le tiers ă peu pres de son pourtour, il a conserve son cortex pour marquer la prise en main. || mesure 165 millim&tres dans son grand axe et 113 dans son axe transversal ; son €paisseur maximum est de 47 millimetres. C'est une piece plus puissante que la premitre decrite. Son poids est de 975 grammes. La face inferieure a &t€ taillee par grands cclats et en quelques places seulement des petits cclats sont venus corriger les grandes surfaces obtenues. Sur cette face tout le cortex a ete abattu. La face superieure ne presente pas les multiples facettes qui caracterisent la premiere pisce. Quelques larges «clats ont debar- rassc le rognon de silex des trois quarts de son cortex, puis de petits eclats ont faconne le tranchant qui, sur presque toute sa longueur est soigneusement retouche. Aux deux extremites du grand axe de cette pitce, on apergoit une petite coche. L/une d'elle (celle qui est ă gauche sur le dessin) est retouchce. Cette piece possede la meme patine que la precedente, la teinte generale est cependant un peu plus claire. Ces deux coupoirs, qui depassent de beaucoup la granleur de Voutillage normal, ne paraissent pas avoir ct€ fabriquces dans le but de les utiliser pour les m&mes besognes que les coupoirs or- dinaires. La taille si complete de la premiere pi&ce serait dejă en faveur de cette supposition. C'est un objet de luxe. C'est un outil comme les corps de mctiers en faisaient faire autrefois aux com- pagnons pour demontrer leur habilet& manuelle. Je serais tres prât de croire qu'il s'agit lă d'un objet votif, d'un racloir fabrique pour ctre place ă cote du mort. L/aspect de la seconde piece pourrait davantage laisser croire ă une utilisation reelle. Et cela sur- toută cause de la conservation du cortex. Mais le poids de pres d'un kilogramme de ce racloir n'en faisait pas un instrument pratique d'un maniement facile, et je suis tout disposc ă attribuer ă cette piece la meme destination qu'ă la premiere. Dailleurs les Mouste- riens des Rebicres I avaient ă leur disposition un outillage conside- rable ; des racloirs de toutes les grandeurs et de toutes les formes- Il ne leur €tait pas n&cessaire de fabriquer, pour en faire des instru- ments utiles, des pieces comme celles que nous venons de decrire» —_ n ———— BULETINUL SOCIETĂŢII ROMÂNE DE ŞTIINŢE fi 263 OBSERVAŢIUNI METEOROLOGICE FĂCUTE LA OBSERVATORUL ASTRONOMIC ȘI METEOROLOGIC DIN BUCUREȘII LUNA APRILIE 1913 st. n. Director: N. COCULESCU. Inălțimea barometrului deasupra nivelului Mării 82 metri D= a a E: aia alea a ea Ea ki n „|| Temperatura Umezeala ZE 32| Se] Temp. ES a Ventul a e, 252 aerului aerului |£9 = iz solului CO 3 's ss = = s 3 £ s s|=8|z£ __|sS| < 3 laelsel= i, Z5 3 22| SE|SE 2|| = ss |Ezls s|zE FENOMENE DIVESE moale... &| ae] 22| 33|:32|| Aaânc. |zo| e 2 |Selezlsa sEss| 3 | | |= [ea selze Secte | 2 e lee le se] £ |e |s|ă | a;b:)2 = S, (aib. pute a,b;)2 et inegalite evidente N (a:b:)2 e (Ş a:b:)2 conduisent, de proche en proche, ă Pinegalite 2 2 2 2 (2) | A (ama. - . ar) a au = e se cea) be E k £ k k k Supposons que, f restant fini et plus grand que 1, g augmente — indefiniment et envisageons les g series ă termes positifs au Fag Fag... Vian (3) 294 F age aaa e - > Daar apy-FaâpFap-+.- pad) ap 268 BULETINUL SOCIETAȚII ROMÂNE DE ŞTIINŢE . supposces toutes convergentes, ainsi que la serie (4) 13 3 7 A kAok Ia 8 Apke k IPinegalite (2), appliquce ă ces series, exprime la proposition sumvante : La scrie [4), ayant pour terme gentral le prodmi de terms generaua de plusieurs series [3) ă termes positijs, a la somme toujours plus petite que la racine carree du produit de series ayant pour termes les carres des termes des series [3]. 25 Sol - 9 1.10 + 04 4Z -|- UoZ” A . . » 5) dap AF daZ Fr opz Î.-.. 2 2po 7 OpâZ PF apez e: (avec p2>1) une suite de series de puissances, ă coetficients reels ou complexes ; soit ensuite |'ai: | = ai lzl=r et C le cercle de convergence commun aux series (5). Si Pon envisage les deux s6ries (6) E(2),= d a pntton „ia Gin ZE (7) b(z) === Sa mazn Gia âpnzZh on a, d'abord, pour toute valeur de z ă Pinterieur de la circonfe- rence C (8) | F(z) | 1) les series (6) et (7) deviennent F(2) Ei poz 0 (2) = PD) paz: Pexpression (10) devient 1 _P le |: et Pon est conduit ă la proposition: Pour toute valeur de z, pour laguelle la serie (12) ap az agze + .... ă coefficients reels ou complewes, converge, le module de la serie | agp Fa jPz- oz +... (pr) est plus petit gue la valeur p (13 i E . 1 3) |) 2 oii 0/2) desiene la somme de la serie (14) ao ja jel ez? aa |ezi Envisageons, comme application, la scrie de puissances S ayant pour coefficient general la p-ieme puissance du coefficient general du developpement 2 (15) ag Paz haz + .... d'une fonction enhiere du genre zero, de type canonique. Jai montr€ dans un travail anterieur que pour tous les rangs on a pn ja, | E £) n u. Stant une constante independante de n. Il s'en suit que SE 2n ur (2 E aj < Xe dou le resultat suivant: Ja serie S a pour toute valeur de z son E module inferieur d la -tâme puissance de B (uzP) BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE ȘTIINȚE ? PAT | ET III IRI IESI. 0 ae, oii î(z) desene la transcendante entiere Ma) = i it Supposons, comme seconde „iara que le module du coef- ficient general d'une serie DO i(2) — SĂ Anz „O soit constamment inferieur ă Hin (1 6) ij => (n) FI, ), h.Stant des constantes positives (cas des developpements des produits canoniques de facteurs primaires dun genre fini). En designant par / Pentier immediatement inferieur ou Egal ă 2h, on aura (70). (20; |2)]| 89 k 82 k 3az2 +... La proposition preesdente conduit ă inegalite 2 (18) i gun < Hekrt ou | 2 =— PP — const 2 laquelle, jointe ă (17), exprime le fait suivant: lorsgue le module du coef ficient gencral d'une serie de puissances est constameunt inferieur ou egal ă [16], le module de la serie est inferieur ă 2 la valeur Fe"? oii k == const. Ceci est d'accord avec la proposition de M. Hadamard: si le coefficient general d'une serie de puissances, representant une fonction enticre, est moindre,ă partie dun certain rang, que (n !)—e, îs la fonction croit moins vite que la fonction ez“ ou M est une con- stante. | 2719 BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE ŞTIINŢE 4. Dans ce qui precede se presentant, comme €lements de com- paraison, les series (19) Da et D ae rattaches aux series donnees (20) Da an et a ama i On peut exprimer les sommes (19) par des integrales definies ou la fonction sous le signe de lintegrale est le carre du module de(20). Ainsi, en designant par f(a) la somme de la deuxieme scrie (20), supposee convergente pour |x|z 1, la formule de Parseval donne Î. Ge 2 | ee” aa Or, les coefficients CU | An | Stant tous rels, Pexpression sous le signe de integrale repre- sente le carre du module / de f(z) le long de la circonference D de rayon 1, decrite autour de z— o. Par suite on a pe (22 (21) Ba | M2d9. EV o En y remplagant a, par axa on aura la formule ţ 11 271 (22) Dana = — | N2d9 T (9) ou: N designe le module de la fonction f(42) le long de D. Ceci, joint aux incgalites precedentes, peut conduire ă Vautres propositions sur les series faisant objet de la presente Note. [32] — (It) BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE ȘTIINȚE SUR LES DEVELOPPEEVTS DE CAUULY EN SERIES D'EXPONENTIELUBS SUR CERTAINES DANTE REMAROUABLES PAR O. ȚINO a .— “Dans deux Notes parues dans les (şomptes-Rendus de PAca- demie des Sciences 1911 (133) pag. 1054 et 1912 (154) pag. 28. M. Andre Leaute remarque, relativement aux developpements exponentiels de Cauchy, la difficulte suivante: »la scrie exponen- tielle bien qu'egale dans tout lintervalle ă la fonction donne, en differe aux extremitesc«, | M. Andre Leaute introduit d'abord la notion d'intervalle l- mite et donne ensuite une autre forme ă la scrie exponentielle de Cauchy dans le cas ou f(x) a une derivee f'(x). M. Emile Picard reprend la question |Comptes-Rendus de PAcademie deş Sciences 17 juin 1912 et Bulletin des Sciences Mathematigues, mai 1913] en introduisant d'abord certaines pr&- cisions dans lPanalyse de Cauchy sur les developpements eh se- ries exponentielles ce qui lui permet d'âtablir le resultat de Cauchy pour le cas d'une fonctionă variation bornce (au sens de M. Jordan). Ensuite, en retablissant le developpement de M. Andre Leaute, il le compare avec celui de Cauchy |obtenu pour la meme fonction arbitraire f(*) ] et en deduit les identites suivantes [indiqu&s d'ail- leurs par M. Andre Leaute]: î W(A (XX 5, În Ze a la, : V(A) A(x—x0) V(0) 6) ZU auf) e sui A ae) formules qui sont valables pour toute valeur de a comprise entre Xp et a, ă Leaclusion des extremites, et en conclut par sous- traction : fir SR As, t) bi) “Mode pede i] 274 BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE ŞTIINŢE developpement remarquable en serie d'exponentielles, valable pour toute valeur de a comprise entre xy eta, —ă Vexclusioun des extremiles. De mâme, dans le cas ob zero est une racine simple de z(2), îl deduit des identites analogues le developpement : j 5) V(A) ei a a (E) (eo of 3209. Size ele qui a lieu pour route valeur de 4 comprise entre ap et 4, et ot 1—l Pon doit remplacer le second membre par —— pour x x, et par 1I—L 2 En outre M. Emile Picard atire Vattention sur le fait que ces idențites ne renferment aucune fonction arbitraire. X9 Dans ce qui suit, je me propose "de d&montrer que les identites mentionnces ne sont autre chose que des developpements expo- nentiels de Cauchy particuliers, mis sous une forme qui cache un peu leur origine. Celă me permet ensuite d'etablir le developpement de M. An- dre Leaute dans le cas plus general ou la fonction arbitraire f(x) est seulement ă variation bornee. 25 je resultat de Cauchy presente par M. Emile Picard est le sujvant : II(2), (2), X(2) tant trois fonctions enticres de la variable com- plexe z — telles que X(2)— Ii(z) — (2) —et ay et a, deux con- stantes reelles donnces (x im 0 20) — o et lim ra ===) sauf peut €tre pour un nombre limite de directions [plus genera- lement: de directions correspondant ă des angles formant un en- semble de mesure nulle], pour lesquelles toutefois les expressions precedentes resteratient infcrieures ă un nombre fixe. (1) [DA BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE STIINȚE i itoq Alors, si on represente par 1 les diverses racines — supposees simples — de leEquation transcendante z(z)—o et par f(x) une fonction (de la variable reelle 4) ă variation borne; on a: (0) pa î (O list o) foo)j= — PSeef "e rep Xp x X9), (2) | op —— i. conditions pour z restant les memes que dans (]),: donc, on a d'apres (C”) Pegalite : Oz XC) SR (x2>x9) et en particulier, pour Na. Oa: A x—x (5) = De Azo) D'autre part Ali 0 de 2T1J (pn) ZT(2 = e . (to =(o 9) et, ayant tea PO e) Mi 2zi Si area 2T1J (pr) CO his de OU (Pa) designe la moitie droite de la circomfârence (pn) par rap- portă laxe imaginaire, on trouve, en passant ă la limite pour d co, qjule. = 1 Uz); A a) ca) Ze et Pon a: 0) e 40) A) (s) A T 70) (ue) 20) Le developpement (s) represente zero mâme pour X = Xp et X = X,, mais — si y(0) o —il n'est pas purement exponentiel, 280 BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE ȘTIINȚE On peut le rendre tel, en considerant en meme temps Lidentite (|) „et en eliminant les termes constants. On a alors: 5 (04) — Vo) is (3) 77 Azo) ou encore: . 7 miei V(A) Ax —x9) (E 6) = d, CERTĂ Ș. 215) 09) — on traite de la m&me fagon le cas oi zero est une ragine simple de x(2). En ajoutant le developpement (s”) au developpement (C) de Cauchy, on aura un deuxieme developpement (s) qui represente f(x) dans le mâme intervalle. | Donc, toutes les fois que V(z) s'annule, le developpement (C) ne peut pas ctre unique. Tel est le cas, dans le probl&me du refroidissement de la Sphere considere par Fourier. Examinons maintenant le cas ou V(z) ne s'annule pas, cest-ă- "dire V(z) — cte ou f(z) — e“, G(z) &tant une fonction entire. Prenons d'abord le cas V(z)=—c et pOpuRE nous le probleme suivant : Etant donne un intervalle xy—xy—a >o et la fonction U(z) —c, trouver la fonction enhere (2) telle que les condi- - tions (]) sotent satisfaites. Remarquons d'abord qu'on peut toujours supposer V(z)=—1 ; alors les deux conditions auxquelles doit satisfaire z(z) sont les sui-- vantes : argile bal ol - ||, L âtant deux constantes finies et z restant toujours dans les conditions donnces au commencement |. On peut toujours satisfaire ă la premiere en posant: n) pe" + uz) la fonction entitre w(2) Gtant telle que: lim w(z)ez—o. no (Sur xn”) BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE ŞTIINŢE “284 Pour satisfaireă la seconde, il faut avoir Vabord: lim x(—z)=—1 (sur xn/)n=co par suite: lim w(—z)=-—1, mais il faut en outre que: (sur xn )n=oc lim [o(—z)+rle—L, [L, une constante finie]. (sur xn )n=oco ) On en conclut, que la fonction enticre : loto) + alee sloitiester bornee, sur,la) serie de cesele x, Xo- Xa... et alors, d'apres le theoreme de Lzouville, elle doit se reduire ă une con- stante— qui est necessairement nulle, donc : w(2z) — — et par suite: m(2) — eat —1, Si b-—o, le developpement (e) de Cauchy est le i tute ob ment de În Pai si b-%o, c'est toujours le developpement de Fourier, mais pour la fonction i Y b X i(x)e Donc, le seul developpement (ec), pour lequel V(z) — cte, est le developpement de Fourzer. Prenons maintenant le cas ou V(z) = ec, |G(2) tant une fonc- tion enticre| et proposons nous de trouver z(2). Si les fonctions (2) —eG et m(z) satisfont aux condition (]), les fonctions V,(2):—= —1 et m,(z) = —(z)e-G0 y satisfont encore, et par suite— d 'apres ce que nous venons de voir—on a: | (2) (ze ce) esa dou: ii n(z) — —eG(2) [ezz— 1]. La, conclusion est donc la suivante: dans tous les cas, on peut — par le procede monire— former une serie exponentielle nulle, sauf dans le cas de la serie de Fourier. Paris, Juin 1913... 289 BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE ȘTIINȚE III III EEE — ASPLENIUM GERMANICUM ȘI ORCHIS GENNARII IN ROMÂNIA DE ZACH. C. PANŢU CONSERVATOR AL COLECŢIUNILOR INSTITUTULUI BOTANIC Mai mulți ani dearândul am făcut escursiuni botanice la Vârcio- rova, partea cea mai sud-vestică a țării noastre, -care tocmai din această cauză prezintă un deosebit interes și din punctul de vedere al geografiei plantelor. Intr'adevăr, Flora Vârciorovei şi a împre- jurimilor este una dintre cele mai bogate și mai interesante din Europa, fapt care ne-a și determinat a ne ocupă mai pe larg de studiul Florei şi vegetaţiunii acestei interesante regiuni a judeţului Mehedinţi din România. Cu această ocaziune vom' pune în evidență diversitatea şi bogăţia speciilor, precum și splendoarea incompa- rabilă a colorilor lor, cari dau diciorovei și împrejurimilor sale un aspect cu totul particulâr. Dintre plantele caracteristice acestei regiuni menţionăm ca mai importante: Ceterach officinarum W1Luo., Ruscus Hypoglossum 1., Iris Reichenbachii HeurF., Orchis papiltonacea L. vulg. Bu- jorei, Gemănariță, Orchis pallens 1., Orchis Simia LAMK., cunoscut aici sub numele de Pribolnic, Zimodorum abortivum SWARZ., Juglans regia 1. Nucul care crește aici sălbatic; Car- Binus Duinensis scoe. vulgar Cărpeniţă, cunoscut în localitate sub numirile de: Grăbar sau Sfineac; Celtas australis 1. vulg. Sâmbovină; Aristolochia pallida wo, Alsine glomerata FENZL., Dianthus giganteus p'uRv., Saponaria glubinosa M. BIEB., Peltaria alliacea L., Alyssum argenteum vIrm., Sedum Cepaea 1, Saxifraga Heuffelii scuorr. Nym. Rorscuv., Cotinus Coggy- gria scor. vulgar Scumpie sau Scumpină în localitate; Vitis vinifera 1. vulgar Viţă-de-vie, Vie, Aguridar, Lău- ruscă, cunoscută în localitate și sub numirea de Alângar, creşte spontaneu în această regiune, atârnată pe copacii mari, ajungând uneori la dimensiuni colosale; Fraainus Ornus L. vul- BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE ŞTIINŢE 983 gar Mojdrean, Frasin-de-munte, Urm, Syringa vul- garis 1. vulgar Liliac, lorgovan sau Scrinte, Scutella- ria albida 1., Acanthus longifolhus nosr. vulgar Talpa-ursu- lui sau Matrună, Campanula bhngulata w. et KIT. frumoasa plantă Centaurea atropurpurea w. et Ir. cu florile sale de un roșu închis, îngrămădite în mari și frumoase capitule ; Lactuca pe- rennis L. cu florile albastre sau purpurii, etc. In această notă ne mărginim a comunică Societăţii de ştiinţe deo- camdată două plante cu totul nouă pentru Flora României: Asple- nium germanicum WEIss. o interesantă ferigă din familia Polypo- diaceae şi Orchis Gennarii RCHB. FL. o frumoasă plantă din impor- tanta familie a Orchdaceelor. Ambele aceste plante le-am aflat la Vârciorova în escursiunea noastră din anul trecut de la 13 Maiu. Asplenium germanicum werss. Pl. crypt. Florae Gottingens, (1770). 299. STURM. Deutschlands FI. II. Abt. Heft 5. (1802). t. 3. _NBILR, FI. von Nieder-Oesterreich 15. nooxeR, Species Filicum III. (1860). 175. No. 154. HOORKER, British Ferns (1861). tab. 27. HAu- LIER, Fl. von Deutschld. Î. 74. t. 27. FIEk, Fl. von Schlesiea 558: HOOKER et BAKER, Synopsis Filicum (1883), 212. LuERSSEN, Die Farnpflanzen oder Gefăssbiindelkryptogamen (Pteridophyta) pag. 230 lie. 122 dela pag. 230. coste, Il Brane III Go sein: Enum. pl. Transsilvaniae 838. simoNkAr, Enum. FI. Transs. Oro. VELENOVSKY, FI. Bulg-. 633. Asplentum Breynii Rerz. Observ. Bot. (1769). 32. scHRUAR, Krypt. Gew. |. (1809). 77. Laf. 81. KOCH, Syp. ed. 2. pag. 985. sep. Pl. rossă IV. 520. GREN. CODE PI. Franc. III. 637. Asplenium alternifolhium wuLe., Scolopendrium alternifolium ROTR., Asplenium septentrionalexx Irichomanes MURBECK, Beitrăge zur Kenntniss der Flora von Siidbosnien ună. der Hercegovina pag. 16. GARCKE, Illustr. FI. von Deutschld. 47. HEGI, Illustrierte FI. von Mittel-Europa I. 32. fig. 15. Asplenum richomanes > septentrionale ASCHERSON U. GRAEBNER, Syn. der mitteleurop. FI. 1. 75. Crește de preferință prin crăpăturile stân- cilor bogate în humus, prin sfărâmăturile şi crăpăturile stâncilor argilo-silicioase, mai rar pe calcar, cu deosebire la munte. De oarece Aslenium germanicum we1ss. este.o plantă nouă pentru Flora României, publicăm aici descrierea ei. | Rizomul cespitos ramificat, cu multe rădăcini și cu numeroase 284 BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE ȘTIINȚE resturi de foi; în părțile mai tinere dens acoperit cu palee brun- negricioase, linear-lanceolate, lung-acuminate şi glandulos-ciliate pe margine. Foile (frondele) numeroase, fasciculate, puțin coriacee, în locuri adăpostite rămân și iarna ; ele sunt deschis verzi sau verzi- gălbui, aproape glabre sau de tot glabre și ajung până la 17 cm. lungime. Peţiolul este egal de lung sau ceva mai lung decât lamina, putând ajunge uneori până la 1o cm. lungime și este, dela bază până pe la mijloc (rar întreg), lucitor, brun-castaniu sau brun-închis; jar spre partea superioară verde. Peţiolul este sulcat pe partea sa ventrală și străbătut de un fascicul fibrovascular central, care în secțiune transversală apare obtus-patrunghiular. Lamina este lan- ceolată obtusiusculă, nelucitoare, de un verde deschis, simplu pe- natisecată sau la bază bipenatisecată. De fiecare parte câte 2—5 segmente alterne sau aproape opuse, perechia I2 şi a Il-= infe- rioară sunt mult îndepărtate, scurt-peţiolate, adesea bi-tripenati- (de, cele următoare au adesea în partea anterioară un segment linear, celelalte toate nedivizate. Ultimele diviziuni sunt sesile, de- la 1—1,.5 cm. de lungi, linear-cuneate sau cuneiforme, adesea în- covoiate spre rachis în formă de secere, la vârf obtuse sau rotun- zite, obtus-crenate sau incis-crenate, cele mai superioare 3—5 con- fluiază într'o foliolă terminală, lineară şi penatifidă. Sorii (adică grupele de sporangi) sunt de fiecare parte câte 1—2, lineari şi aproape paraleli cu nervura mediană puțin evidentă. Induziul este membranos şi cu marginea liberă întreagă. Sporangii devin la urmă confluenți şi acoper toată fața inferioară a segmentelor. Sporii mari, aproape globuloşi, sunt brun-închiși. Această foarte interesantă plantă, considerată de unii botaniști ca hibridă, am găsit-o pentru prima oară la Vârciorova, pe coas- tele stâncilor de la gura Cerovăţului, unde această strâmtă, dar pitorească vale se deschide în » Valea-Bahnei«, în ziua de 13 Maiu 1912 în societate cu Asplenium septenirionale L., însă mult mai rară. Atât Asplenium germanicum cât şi A. septentrionale le-am adus vii la Bucureşti, unde le cultivăm în grădina botanică, împreună cu alte plante din acest prea interesant colț al țării noastre. Asplenium germanicum creşte în țările din vecinătatea noastră prin Transilvania, Bulgaria, etc., şi este destul de răspândită în tot restul Europei, cu toate acestea ea nu fusese menționată până acum de nimeni din Flora României. BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE ŞTIINŢE 985 Orchis Gennarii acne. FIL. Icon. fl. germ. et helv. XIII. pag. 172. t. 168. (DXX). fig. |. eReYN în ester. Botan. Zeit- schrift XXVII. Jahrgang (1877). pag. 52. NYMAN, Consp. 692 şi Suppl. 291. camus, Monographie des Orchidees de France 52. CORREVON, Les Orchidees rustiques 153. RICHTER, Pl. Eur. |. 272: KRAENZLIN, Orchidacearum genera et spzcies Î. pag. 118. CAMUS, Monographie des Orchidses de l'Europe, de Afrique septentrio- nale, de l'Asie mineure, etc. 205. PL. 14. fig. 382—385. Orchs Ppapilionacea X< picta apud max scHurze, Die Orchidaceen Deut- schlands, etc. şi FHeimische Orchideen în »Mitteilungen des Thiir. Bot. Vereins« Neue Folge Heft XIX. (1904). pag. 102. Orchss Papilionaceus XX pictus apud ASCHERSON u. GRAEBNER, Synopsis d. mitteleurop. Flora [1]. 692. Orchis Morioxxpapilionacea TIMBAL- LAGR. apud GREN. GODR. FI. Franc. III. 285. Orchis picta X rubra FREYN în Oester. Botan. Zeitschrift XXVII. (1877). pag. 52. Prin fânețe în poieni şi pe marginea pădurilor, rară. De oarece această interesantă şi rarisimă plantă este nouă pentru Flora României publicăm aci descrierea ei. Tuberculi ovoizi, aproape globuloși şi sesili. Tulpina de 1— 3 dem. este cilindrică, spre vârf de o coloare ce bate în violet. Foile linear- lanceolate, de un verde închis, cele inferioare nbtuse sunt întinse, iar cele superioare sunt ascuțite, lung invaginante, îmbrățișează tulpina şi spre vârf adesea de o coloare roşcată. Florile 4— 8 dis- puse într'o inflorescență scurtă şi laxă. Bracteele aproape de aceeaş lungime cu ovarul, au 3—5 nervure rigide, dintre cari numai ner- vura mediană merge până la vârf (mai rar toate). Ovarul este ase- menea ovarului de O. papihonacea, însă adesea mult mai curbat. Florile (fără ovar) de 1— 1.4 cm. lungime. Foliolele laterale ale peri- gonului sunt paralel îndreptate înainte, ele sunt roșii-purpurii şi. 53 nervurele mai închise, rar la bază nervurele sunt verzi. Labelul lat - reniform sau oboval, la bază cuneiform, înainte rotundat, denticulat sau şi foarte scurt=trilobat, plan-întins, închis-purpuriu sau mai rar deschis-purpuriu, cu vine (nervure) mai închis-violete, adesea şi cu puncte închis-violete. Pintenul subțire cilindro-conic, la vârf obtus este orizontal sau oblic îndreptat în jos, ceva mai lung decât jumă- tatea ovarului. Această foarte interesantă Orchidacee am găsit-o în ziua de, 13 Maiu 1912 la Vârciorova pe la Iloviţa, prin fânețele de pe mar- 286 BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE ȘTIINȚE ginea pădurii şi prin poienele din spre »Valea-Cerovăţului«, îm- preună cu alte Orchidacee, cari aici cresc în abundență, precum : Orchis papilionacea 1., Orchis Morio L., Orchis Moro 1. var. picta LOIS., varietate nouă pentru Flora României, Orchs co- riophora L. etc. etc. Orchis Gennarii RCHB. FIL. este fără îndoială o hibridă între Orclhis papilionacea L. şi Orchis MorioL. var. picta LoIsL., ea are o aree geografică relativ restrânsă, căci nu este cunoscută decât din Franţa în fânețele dela Portet, lângă Toulouse şi din impre- jurimile portului Bastia din insula Corsica; în Italia crește prin Liguria și în împrejurimile Romei; iar din Austria ne este cunos- cută din ținutul Gorz și din Istria prin împrejurimile oraşului Pola. Constatarea acestei rarisime și interesante hibride şi în România este, prin urmare, destul de importantă. București, Institutul botanic 28 Iunie 1913. Vârciorova mit seiner Umgebung hat vom pfanzengeo- graphischen Standpunkte aus eine ganz besondere Bedeutung, denn seine Flora iste eine der reichsten und interessantesten von Europa. Desshalb haben wir uns auch: entschlossen, dem Studium der Flora und Vegetation dieser Gegend (Teil des Bezirkes Me- hedinți in Rumănien) eine griindliche Aufmerksamkeit zu widmen. Die in dem rumănischen Texte aufgefiihrten wichtigen und charak- teristischen Pflanzen zeigen zur Geniige den Reichtum und die Ma- nigfaltigkeit der Arten sowohl als den unvergleichlichen Glanz ihrer Farben, welche Vârciorova und seiner Umgebung einen ganz eigen- artigen und auffallenden Anblick geben In dieser Note beschrănken wir uns vorlăufig 2 Pflanzen mitzuteilen, die fir die rumănische Flora ganzneu sind: Asplentum ger mantcum WEISS. ein interessanter Farn aus der Familie der Polypodiaceae, welcher noch niemals in der rumâănischen Flora erwâhnt wurde, trotzdem er in den angrenzenden Lăndern (Siebenbiirgen, Bulgarien u. s. w.) und auch im iibrigen Europa vorkommt; und Orchis Gennarii RCHB. FL. eine şchone Hybride-aus der Familie der Orchidaceae, welche. eine ziemlich beschrănkte geographische Verbreitung hat. Wir haben die beiden Pfanzen gelegentlich dem am 13. Mai vorigen Jahres ausgefiihrten Ausfluge aufgefunden. BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE ȘTIINȚE cdi ENE NEL. HRD UL IEE DE PAULIAN EM, DEMETRU o Nu este om pe lume care să nu fi fost cel puţin odată în viaţa sa intrigat de rostul existenței sale pe pământ. Atât filosoful cât şi omul de ştiinţă, ca și cel mai profan, au avut momente în viața lor când o frică neînțelească i-au făcut să tre- sară și fiecare să-și pue, fără să vrea, întrebarea: De unde viu, cine sunt și unde mă duc?2). lată o formă superioară a gândirii care înalță pe cei ce şi-au frământat creerul cu asemenea chestiuni, cari dacă ar fi elucidate s'ar tranșă o mulțime de nesiguranţe ale vieței noastre. După A. Comte *) gândirea omenească a trecut prin trei faze: faza teologică, metafizică și ştiinţifică. Reprezentanţii acestor faze n au fost străini de chestiunea originei vieţii şi fiecare a căutat să deă o soluțiune ; cu toate acestea ne găsim astăzi în o fază de ne- siguranță. Filosoful a creiat teorii apropiindu-se când de teosof, când de omul de ştiinţă ; omul de știință a redus ca de obicei totul la materie și energie ; profanul ca și ori care altul, mai sceptic, văzând nesigu- ranța în care pluteşte s'a resemnat, a dat crezare mai mult părții care îi aduceă o mângâiere şi, neîncrezător în ştiinţa pozitivă, s'a apropriat de religie, a cultivat-o, iar cât priveşte chestiunile subtile ale problemelor vitale nu şi-a mai dat osteneala a le rezolvi, căci în forul lui interior credeă aceasta ca o imposibilitate și un ecou indepărtat îi aduceă mereu în conștiință versurile poetului 4): „Nu cercetă aceste legi, Căci eşti nebun când le înţelegi. 1) Conferinţă ținută la societatea studenților în medicină la 16 Martie 1913, 2) BucnER : |/homme selon la science, 5) A. COMTE : Cours de philosophie positive. 4) VLAHUȚĂ, 288 BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE ȘTIINȚE Profanul a fost totdeauna gata să recunoască intervenţia miste- relor şi dacă nu l-a preocupat nici de unde vine, nici cine este, i-a rămas însă frica nesiguranței: unde se duce? | Și apoi aceasta nu este oare o problemă vitală? fRemy de Gourmont crede că problema vieţii și a originii lumii e tot atât de departe de noi cât era şi inainte de Darwin şi HI. Spencer, şi atunci dacă astfel stau lucrurile și dacă știința nu a făcut nici un progres real, precum și dacă o soluțiune indubitabilă a chestiunii acesteia nu se întrevede, rămâne de căutat soluțiunea în teosofie. ȘI în adevăr, grație acestei veșnice nesiguranțe, religia cu repre- zentanții ei crezând că înlătură o preocupare a spiritului, a căutat o soluțiune blândă și conciliantă a acestor mari probleme ale vieței și profanului în nesiguranță i-a întrevăzut »viața viitoare«. Dar omul de știință a văzut că dând religiunii puterea de a tranșă se creiă o prostire reală şi o servitute intelectuală și atunci a făcut sforţări, ştiinţa a devenit pozitivă şi a intrat în conflict cu religia. Și de unde religia ne prezentă în mod destul de plăcut origina vieții, atrăgător chiar, dându-ne speranță în viitor, ştiinţa eră gata să tranşeze ori și când chestiunile acestea în mod pozitiv. Conflictul dintre știință și religie și-a avut rostul atunci când aceasta din urmă eră în faza fanatismului și când opreă orice cu- getare mai liberă şi orice avânt intelectual; astăzi acest conflict nu-și mai are rațiune și ştiinţa cu religia trebuie să meargă mână în mână în rezolvarea chestiunilor atât de frumoase ale viitorului şi luminarea ca și propăşirea lumei sociale. Un punct comun, unde este absolută nevoe de un contact ai ştiinţei cu religia, este tocmai studiul fenomenelor oculte. Se credeă până mai acum câtva timp că există o lume pe care numai teosoful şi-o poate apropiă, învăluită în negura misterelor, e lumea spiritelor. O explicare a acestei lumi eră considerată ca imposibilă omului de ştiinţă, căci sufletul, acest factor eră negat de ştiinţă, nu există, căci fizicianul nu-l puteă cântări în balanța sa și chimistul nu putea să-l realizeze în laboratorul său. Indepărtarea unei astfel de con- BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE. DE ŞTIINŢE „289 cepții eră ca un adio pe care ştiinţa îl trimeteă celor ce susțineau superstiţiile, dar cari însă erau necesare spiritelor nesigure cărora numai religia şi credința îşi rezervă dreptul de a le explică. Religia susțineă imortalitatea sufletelor și fenomenele oculte veneau ca să întărească această aserțiune. Se puneă întrebarea, ce este sufletul? Ce se face cu el după moartea individului? Este el ceva material? Si atunci totul sar reduce la materie. Dar unde este finalitatea vieţei, unde este atunci şi în ce constă deosebirea între un corp viu și unul mort? Unde este agental care inspiră vorbirea, mișcările și sentimentele? i Știința nu voiă să răspundă, în intimitatea ei recunoşteă o la- cună, nu voiă să se pronunțe căci decisese să nu admită su= perstițiunea. Religia bazată tocmai pe fenomenele oculte și aparițiunea fan- tomelor sau a spiritelor celor morți, aparițiuni cari au determinat și convins chiar pe unii oameni de ştiinţă 1), aduceă o explicare și probă până la evidență imortalitatea sufletului. Și odată cu aceactă probă, spiritele erau mângâiate, o vieață viitoare eră demonstrată și de aci silința fiecăruia de a contribui cu cât mai mult bine în vieața socială pentru a beneficiă de una spirituală. Cu timpul lumea misterelor devine accesibilă şi omului de ştiinţă care părăsind din exlusivismul ce-l domină, sa dedat unui studiu rațional, căutânil o explicare a fenomenelor oculte, asigurând astfel triumful ştiinţei, căreia religia cu misterele ei i-au servit ca un câmp fertil de studii și cercetări. II Fenomenele oculte sunt cunoscute din cea mai veche antichitate şi ele au format mare parte din miturile religioase ale popoarelor vechi. După cum fiecare popor își are un trecut istoric, tot așa putem zice că își are şi un trecut ocult și să nu ne mire faptul că acest ocultism îl găsim și astăzi la popoarele rămase în urmă cu civilizațiunea, căci există și la cele mai civilizate. „India a fost și este astăzi considerată ca ţară clasică a civiliza= 1) Cisan LOMRROSO : Hipnotisme et spiritisme, 290 BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE ȘTIINȚE țiunii ; ei bine, tot India trebuie considerată ca țara clasică a ocul- tismului. In această privință avem descripțiuni frumoase, rămase de la diferiți voiajori şi cercetători ai acelor regiuni și. între cari mai însemnate sunt ale lui Louase Jacolliot. Acești autori au descris în special fenomenele practicate, cu totul bizare de altfel, de către tachiri şi au insistat asupra misterelor ce înconjoară fenomenele de levitațiune 1) Relaţiunile pe cari le dau Tcherpanoff şi John Bell, arată că graţie fenomenelor oculte practicate de fachiri, precum și sacrifi- cărilor de animale întreprinse de aceştia, sau putut descoperi obiecte furate şi chiar crime. Credinţa în spiritele celor morți este şi mai acreditată la Japo- nezi, unde ea constitue și astăzi, ca şi odinioară, o religiune popu- lară numită „skintoisme. Urme însemnate de ocultism găsim în antichitate la Asirieni, Babilonieni, Chaldeeni și Persani, la cari preoții şi magii se ocu- pau în mod obligator cu astrologia şi ştiinţele oculte. Ei căutau ca prin evocațiunea spiritelor să descopere. viitorul şi Chiar,aveau pretențiunea că pot modifică acțiunile prezente. La Ebrei ocultismul eră în floare, : şi chiar Samuel a fondat o școală pentru profeți la Rama. Sub Jeroboam al II-lea profetismul luase o desvoltare foarte mare şi profeţii erau consultați în toate afacerile Statului. Graţie practicei ocultismului losef a putut prezice anii de secetă şi cei de bogăţie, la curtea Faraonilor. Grecii aveau cultul oracolelor pe cari le consultau chiar Roma: 1) In extremul orient aceste fenomene sunt practicate de niște mongoli numiţi »chamans, despre cari Kiernan spune că fonomenele observate la dânşii s'ar asemănă cu cele de la epilep- tici, şi că poate din această cauză sunt foarte stimați acești bolnavi și din aceleași considerante poate în vechime, romanii stimau pe bolnavii cu epilepsie şi au dat acestei boli numele de »morbus sacer«, considerând-o de provenienţă divină. „ Jacolliot descrie fenomenele următoare văzute la un fachir numit Covindasamy : „..»el ține mânile întinse deasupra unui vas foar:e greu și după câtva timp se vede că vasul începe să oscileze de la baza.sa ca şi un pendul, apoi după puţin timp pare că se ridică fără a'şi schimbă miș.ările și balansându-se după comanda fachirului...« Acesta este un fenomen de levitațiune. S'au mai des ris fenomene de aderenţe la sol, aduceri de obiecte, fenomene muzicale consis- tând în producerea de sunete din instrumente pe cari nimeni nu le'atingeă, apoi scriere auto- mată, accelerarea vegetațiunilor când sub un control foarte riguros fachirii au fâcut să crească din o sămânță pusă într'un vas, în timp de două ore, o plantă tânără, (In acest interval fachi- rul-cădeă într'o stare de catalepsie). BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE ȘTIINȚE 5 294 nii. Profetesele erau de obiceiu epileptice și histerice, iar oracolele lor erau considerate ca o emanaţiune divină 1). Printre oracolele cu renume în antichitate găsim pe cele de la Delphis şi Delos ; profetesele erau numite p1fh11 şi de obiceiu se intoxicau cu vapori de laur, cari ardeau lânză dânsele în templu sau cu emanațiuni de gaze toxice, ca hidrocarburi, hidrosulfuri și diferite fumigațiuni cari le excită într'atât sistemul lor nervos încât de cele mai multe ori aceste nenorocite mureau. Mai este de notat, după Westemark, că aceste femei erau păzite de orice contact sexual, fiind considerate ca niște sfinte și că poate abstinența provocă turburări genesice cari excitau sistemul lor ner- vos şi le conduceau ușor la isterie, III. Evul mediu este epoca în care cultul fenomenelor oculte este foarte stimat. Supremaţia religioasă îl impune și numai cu ajutorul lor se menține. Nimeni nu mai cugetă liber ; toți au frica supersti- țiunilor şi când apare câte unul, ca mai târziu Mesmer, care prac- tică ocultismul ca o adevărată ştiinţă, credința în misticism se în- tăreşte. | Mai mult, fenomenele oculte erau întrebuințate pentru restabili- rea adevărului și pedepsirea crimei. Celţii supuneau pe acuzat la trei probe: a fierului înroşit, a apei fierte şi a duelului, și cine scăpă neatins eră nevinovat, căci spiritele bune au fost cu el și l-au pă- zit. La Germani, femeea lui Henric, ducele de Bavaria, şi Emma femeea lui Ethelred, regele Angliei, au suferit aceste încercări şi au scăpat victorioase. In istoria Niebelungilor, Gudruna. soția lui Atila, regele Hunilor, a suportat de asemenea acest: probe, în urma cărora soțul său a recunoscut-o ca inocentă. | 1) Profetesele uumite 4;//fi;, în momentul inspirațiunii, care aveă loc sub influența narcoti- celor și toxicelor cari li se administrau câtva timp înainte, cădeau într'o stare de inconştiență şi delir. Cele ce redau ele prin graiu eră numai efectul unor halucinațiuni pe cari le aveau sau se supuneeu orbeşte poruncilor preoţilor cari le asistau și le dictau în acelaş timp răspunsurile. Se crede că tot efectul halucinaţiilor au fost credințele rămase şi astăzi în evanghelia creş- tină, relative la muite din minunile lui Christ, ca de exemplu aceea relativă la pogorârea lim- bilor de foc asupra apostolilor, ca și aceea a aparițiunii lui Christ pe muntele Tabor, etc. Apariţiunea limbilor de foc o consideră astăzi unii autori cu ceeace se petrece celor ce joacă, rolul «le medium în spiritism şi cari au proprietatea de a provocă aparițiunea de fantome, 292 BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE ŞTIINŢE Dar mai miraculoase par credințele în puterea unora cari se credea că sunt dotați cu puterea de a vindecă imediat orice boală prin atingere sau rugăciuni. Glauville spune că un profet olan- dez, Valentin Greatraches, avea darul de a vindecă plăgi, ulcere, hydropsii, convulsiuni, numai prin aplicaţiunea mânilor. Poate că erau pur şi simplu fenomene sugestive ușor de întrebuințat la cei cu crize nervoase! Evul mediu este timpul și al credințelor mistice, mai ales că numărul nevropaților creştea printr'o contagiune sur- prinzătoare. Şe cred-ă în acest timp în o mulțime de sfinți cărora li se atribuiă o mulțime de acte miraculoase. Ceeace este și mai curios este faptul că oamenii cu oarecare reputație ştiințilică ca să se menţină erau nevoiţi să practice ocultismul. Așa în timpurile mai moderne vedem pe astrologul Ruggreri care se servește de o oglindă pentru a face pe Catherina de Me- dicis să vadă viitorul fiilor ei Carol al IX-lea și Henric al III-lea. Practica oglinzilor a fost mult întrebuințată şi în 1609 a fost ars la Geneva un anume Saint-Germain, acuzat că s'a servit de oglinzi magice. Astăzi chiar, după afirmaţiunile orientalistului Reznaud, Levan- tinii posedă astfel de oglinzi magice în cari ei își închipuesc că fac " să apară îngeri şi sufletele celor morți. Poate că și aci este vorba de o simplă halucinație sau de un fenomen asemănător cu cele ce se întâmplă mediului în ședințele typtologice. j Trebuie încă notate și credințele în cristalomancie, când privirea în cristale făceă ca să apară înaintea celor ce practicau acest feno- men viitorul lor sau al altora. Așa se zice că un anume Joseph Balsamo a procurat archiducesei Maria Antoineta ocaziunea să-și vadă sfârşitul tragic ce o aşteptă. IV. Și astăzi se practică pe o scară întinsă fenomenele oculte. Odi- nioară ele erau de multe ori opera înşelătorilor sau chiar a oame- nilor obscuri cari îşi făceau din practica lor un mijloc de existență. Astăzi vedem că oameni intelectuali, bogați şi cu poziţiuni sociale cari impun, medici chiar le consultă, cred în ele şi le practică pe o scară întinsă. - BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE ŞTIINŢE 293 Printre cele mai uzitate sunt: spiritismul în care locui principal il ocupă mediul care are puterea de a provocă spiritele, servin- du-se de mesele rotatoare. Apoi mai sunt experiențele făcute cu pendulul explorator, bagheta magică și Cumberlandismul. Ca un derivat al vechiului magnetism animal, aproape explicat astăzi ştiințificeşte trebuie notată /helepatia. Sunt clasice experienţele şedinţelor de spiritism în care o femee cu numele de Eusafra Paladino !) juca rolul de mediu. Expe- riențele întreprinse cu acest mediu au fost făcute sub controlul oa- menilor de ştiinţă ca Cesar Lombroso, Richet, W. Crookes, D' Arsonwal, Gustave Le Bon, Gelosa, Du Prel, Aksahkojf, Schiaparelli. Fenomenele provocate s'au observat atât la lumină, cât și la în- tuneric, Totuşi s'au născut bănueli provenite din cauza sincronismului dintre aparițiunea fenomenelor şi mișcările şi sforțările pe cari le | făceă mediul, Aceste bănueli au fost întărite când sa prins me- dium lucrând incorect şi când mai ales înșelătorii şi prestidigitatorii au fost capabili să reproducă exact aproape toate fenomenele practicate de medium. Toate aceste fenomene după părerea lui Gabriel Delanne ?) şi mai ales a lui Grasser ?), ştiinţa le explică și, după cum vom ve- deă, ele sunt datorite unei activități psihice inconștiente și invo- luntare. Cercetările întreprinse de către Chevreul şi Gerdy relative la pendulul explorator a cărui acțiune devenise cu adevărat miracu- Joasă, avură ca rezultat convingerea că mișcările acestui explora- tor erau datorite unei contracțiuni musculare inconștiente şi invo-. luntare, asupra căreia încă de pe la 1846 Gerdy atrăsese aten- 1) EusAPIA PALADINO.— Experiențele întreprinse cu ea de autori au fost urmăţoarele : a) os- cilațiuni şi mișcări ale meselor, mișcări și lovituri în masă, ridicarea meselor, mișcări ale dife- ritelor obiecte, mişcări ondulatorii, mişcări ale perdelelor şi hainelor mediului. Multe din aceste fenomene erau spontane. Apoi s'au mai recunoscut : levitațiuni, frig intens, raze luminoase, lo- vituri, sgomote, sunete de voci, semne misterioase, scriere directă, urme şi impresiuni la dis- tanță, aduceri de obiecte, materializări, palpitațiuni, strângeri de mână, puncțe luminoase, apa- rițiuni de mâini, de fantome, etc., etc. 2) (GABRIEL DELANNE. — Recherches sur la mediumnite. 3) DR. GRASSET, — Id6es Paramâdicales et Medicosociales, 1912. 994 BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE ŞTIINŢE țiunea și afirmase că poate foarte bine există o sensaţie fără ca ea să fie chiar percepută. Toate celelalte fenomene își găsesc de asemenea aceeaș expli- care, şi astăzi sugestia, ipnotismul, mesele rotatoare și cristalo- mancia își găsesc explicarea într'o activitate inconștientă şi inve- luntară. a Cum se manifestă această activitate inconștientă şi involun- tară ? Explicarea ne-o dă Grasset în teoria sa asupra automatis- mului subcortical. In creerul nostru, zice Grasset, există un centru (centru O) al gândirii superioare, al conștiinței și voinței. Dedesubtul acestui 44 V A E = centrul scrierii, M= centrul vorbirii, K =centrul cinetic, A= centrul auditiv, V-= centrul visual, T=centrul sensihiliţății generale. centru se găsesc alți neuroni (centri) în legătură cu cel dintâiu și cari prezidă la activitatea involuntară şi inconştientă. Aceşti neu- roni formează poligonul bazal psihic. Un act conștient recunoaște funcțiunea centrului O, cortical, cât și a acelor bazali, sub sau in- fracorticali. Fenomenele oculte recunosc un automatism subcorti- cal și astfel se explică activitatea psihică inconștientă şi involun- teră. Fenomenele oculte recunosc, deci, o disociație între centrul O cortical și centri subcorticali ; în timpul somnului centrul O doarme, centri bazali visează. La un individ în stare de sugestiune hypnotică, acțiunea cen- trului sau O este anihilată, iar centrilor săi subcorticali li se impune voința și conducerea centrului O al celui ce a provocat hipnoza. Cân] într'o ședință de spiritism, se pare că masa se învârteşte, BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE ȘTIINȚE 295 aceasta se învârteşte printr'o fraudă involuntară, căci mișcările sunt imprimate într'un mod inconștient şi involuntar de către cei ce iau parte-la ședință. De asemenea și mișcările imprimate pendulului explorator nu sunt decât rezultatul contracțiunilor musculare și involuntare al în- divizilor, şi cari mişcări sunt comandate de centrii poligonali. In cumberlandism, cel ce ghiceşte gândul'este condus de mișcă- rile involuntare și inconștiente ale celuilalt. Aşa se explică toate fenomenele mistice de odinioară; nu se observă nimic miraculos, ştiinţa a început a explică aproape totul; ceeace face mediul, aparițiunea de fantome, etc., sunt tot rezulta- tul disocierii activităţii poligonale ; mediul trăește o nouă vieaţă şi acționeză astfel în starea de hypnoză, dar nici odată însă revela- țiunile date de el nu a depășit nici inteligența nici puterile psihice atât ale lui, cât și ale asistenţilor. Și totuş, un om de talia lui L.om-= brozo s'a lăsat a fi convins la bătrâneţe şi a murit convins! Dar tot. așa se explică şi thelepatia, unde este vorba de o remi- niscență poligonală. Putem aveă impresiuni sau sensațiuni pe cari le percepem inconștient cu centrii infracorticali; în timpul somnu= lui sau ori de câte ori disociația poligonală există, impresiunea sau sensația apare; ea nu devine însă conştientă decât când şi centrul O lucrează. Coincidenţele de cari se vorbeşte atâta nu sunt decât aproximații şi cercetările și relațiile lui CH. Riche?, Gurney, Myers, Podmore, Waschide şi Phaney nu fac decît să confirme aceste vederi. În telepatie, deci, impresiunile şi sensaţiile pot rămâneă mult timp latente şi nu devin conştiente decât când centrul O sub influența unei acțiuni forte ni le readuce. Dacă însă într'o zi a pa- v . tra stare a materiei,—starea radiantă — ar Îi aprobată şi dacă s'ar demonstră în deajuns că radiațiunea psihică e capabilă să se ra- dieze la distanță, atunci poate că ştiinţa ar mai căpătă un punct de susținere în teoriile ce le-a emis până în prezent. Explicările fenomenelor oculte însă sunt multe și fiecare autor a căutat să o deă pe aceea care i-a convenit mai bine. Așa Bor- rac !) prin teoria magnetismului animal susține teoria radiantă, iar Myers pe aceea a eului subliminal. Noi posedăm, zice el, în 1) BOIRAC. — Psychologie inconnue, 296 BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE ȘTIINȚE afară de o personalitate conştientă și o a doua inconștientă nu- mită eul subliminal, ale cărei facultăți ca aceia a simțului de direcțiune, durată, presimţire și thelepatie au dispărut în lupta pentru vieață. Când însă această a doua personalitate conduce pe prima avem genii, sfinți. .. ect; când amândouă însă se confundă și lucrează împreună avem histericii şi nebunii. Facul- tățile atribuite eului subliminal au dispărut în lupta pentru existență prin faptul că n'au mai fost întrebuințate și. în locul. simțului de direcțiune, durată şi thelepatie s'au desvoltat cele artistice şi morale. i Salviot, bazat pe faptul că cei ce se pretau la fenomene oculte ca şi medium se recrutează din clasa nevropaților şi în special a histericilor, crede că aceleași fenomene anatomice sar produce. Aşa dânsul a observat în timpul somnului hipnotic că se produce în creer un aflux sanguin mai mare decât în stare norinală. Aşa sar explică, după dânsul, mărirea activității cerebrale cât şi a excitabilității musculare. Dar explicațiunea aceasta nu poate să. fie acceptată pentru fenomenele de previziune, adică momentele în cari individul are o laciditate mărită graţie căreia el poate să-și exterioriseze simțurile. Un fapt însă este cert că fenomenele acestea se petrec și la hysterici; de altfel pithiile din vechime erau hyste- rice, tot așa Eusapia Paladino, Helena Schmidt şi altele cari au servit ca medium ereau histerice, așa că astăzi este demonstrată origina pathologică a celor ce practică ocultismul. O întrebare se pune: cum rămâne cu credința şi ce face religia în fața misterelor acestora pe cari ştiinţa le explică ? Dacă odinoară istoria omenirei se confundă cu misticismul și dacă religia şi alegoria aruncă un văl şi întronă divinitatea peste tot, astăzi trebue să recunoaştem ca şi Bossuet că în vechia concepţie: ntout fut Dieu, excepte Dieu lui-memec. Astăzi nu mai putem admite ceeace înaintașii noștrii primeau cu supunere, că descoperirile ştiinţifice sunt opera diavolului și ştiinţa este pentru religie revolta impotriva supranaturalului. BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE ŞTIINŢE „291 L] Astăzi a trecut timpul speculațiunilor şi „mai bine să lucrăm de cât să ne rugăme« 1). Aceasta însă nu însemnează decadența credinței, ci din contra ea are meritul de a fi creiat ştiinţei căi noui de cercetare și împreună de a ajută la propăşirea socială, căci: » Din cunoașterea mai profundă a universului şi a alcătuirii fizice şi morale a omului, rezultă o nouă concepție a soartei omeneşti, condusă de noțiunile fundamentae ale solidarităţii universale. Pro- gresele ştiinţei sunt baza curat omenească a moralei şi a politicii viitorului« 2). Religia să fie mândră că ştiinţa explicând ocultismul a scăpat omenirea de o servitute intelectuală. 1) GuvAU.— Esquise d'une morale sans obligation ni sanction, 2) MARCELIN BERTHELOT.— Discours ă l'Academie Frangaise—25 Novembre 190i, 298 BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE ȘTIINȚE ANTHROPOLOGIE DE LA ROUMANIE — NOUVELLES RECHERCHES SUR LES SKOPIZY PAR Mr..le Dr. EUGENE PLTTARD Da. — Il y a dâjă bien des annses, jai parle, ici-meme, des Skoptzy et des modifications morphologiques qu'entraine chez eux la castra- tion. Il s'agissait, en 1903, d'une scrie qui, depuis, s'est notable- ment auementee. Jai fait cinq voyages dans la Peninsule des Bal- kans et j'ai toujours essaye, chaque fois que je sâjournais dans la Roumanie, de mesurer des adeptes de cette curieuse secte 1). Ma premiere serie provenait de la Dobrodja. Le village de Doue Mai, au sud de Mangalia est exclusivement peuple de Skop- tzy. "Tous les habitants du village n'ont pas ete operes dans leur jeune âge et, des lors, ils ne presentent pas tous les caracteres speciaux qui particularisent les hommes castres avant la nubilite. Javais compose lă une fort belle serie de zo hommes. C'est elle dont Vstude fit lobjet de la premiere note rappelee ci-dessus. Depuis 1903, jai communique â l'Academie des Sciences de Paris 2), les resultats de nouvelles ctudes. Les Skoptzy qui en font Pobjet ont 66 en majeure partie examines ă Jassy, ă Galatz, ă Bucarest. (Duelques un cependant proviennent encore de la Do- brodja. Mon dernier voyage dans la Roumanie date de 1910. Pendant les trois mois qu'il a dure, j'ai fait tous mes efforts pour augmenter les effectifs de mes series d'eunuques. 1) C. R. Academie des Sciences, Paris, $ juin 1903. Les Skoptzy. La castration chez homme et les modiyications anthropometrigues guw'elle eutraine. LL” Anthropologie, Paris 1903. — Bulletin Soc. roum. des Sciences, Bucarest, 1903, 2) C. R, Academie des Sciences, Paris, 1o octobre 1904. | Le taille, le buste, le membre inftrieur chez les individus gui ont subi la castration. Assoc, iranc, pour l'avancement des Sciences, 1904, | C, R. Academie des Sciences, Paris, 6 juin 1911, BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE ŞTIINŢE 299 _—— Dans la Roumanie, les Skoptzy sont frequemment cochers. Tous, les voyageurs qui ont passe ă Bucarest ont admire les magnifiques attelages des cochers de fiacres. Parmi ces cochers il y a de nom= breux Skoptzy. Il en est de meme ă Braila, ă Jassy, ă Galatz. Et dans ces villes, les Skoptzy habitent des quartiers separes. A maintes reprises, je suis entre dans leurs demeures. Les Skoptzy sont encore nombreux dans certaines parties de la Russie ouă, autrefois, ils ont fait un ardent proselytisme, et ou la secte a cte interdite. La Roumanie est dune tolcrance beaucoup plus intelligente. Elle sexplique aisement, car la conduite des Skoptzy ne donne lieua aucune plainte, lorsque bien entendu ils n'essaient pas un proselytisme antilegal. On a accuse quel- quefois les Skoptzy de faire des achats d'enfants sous la couverture de contrats de louage ou d'apprentissage. Je ne sais pas ce quiil y a d'exact dans cette affirmation. I/aspect exterieur des Skoptzy (j'entends de ceux qui ont subi la castration avant la nubilit€) frappe tout de suite. Ils sont de haute taille. Leurs figures sont glabres, bouffies, poupines. La photographie que nous donnons de cinq individus mesures ă Ga- latz (Fig. 1) donne Laspect de ces faces qui paraissent complete- ment ras6es de frais. La peau de la figure est particulicrement douce au toucher. La physionomie de plusieurs de ces individus est tout a fait une physionomie f&minine. Quelques uns dentre eux seraient revetus d'habits feminins qu'on pourrait se tromper sur leur sexe. Cette peau, si douce au toucher, est rapidement fance, ridee. Les mains sont fines, allongees, souples, fraiches au toucher comme des mains de femme. Nous faisons exception, bien entendu, pour les hommes qui travaillent la terre, pour les paysans . de Dobrodja. L/âge des Skoptzy est indeterminable. Leur physionomie n'en revele aucun. On leur donnerait aussi bien 18 ans que 4o ans. A plu- sieurs reprises nous avons essay€ de leur dire leur âge. Nous nous sommes genralement trompes. Pourtant, chez quelques Skoptzy, les traits sont mieux marqu6s, plus accentu6s. La voix des Skoptzy est la voix classique des eunuques. Je me rappelle mon Gtonnement le jour ou, dans le petit village de Doue Mai (Dobrodja) je fis, pour la premiere fois, la connaissance 3 300 BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE STIINŢE Fig, 1. Skoptzy (Galatz). Types des vrais Skoptzy a figures complâtement glabres. Le dernier individu, â droite, possede quelques po Is au menton. i Phot. Pittard. BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE ŞTIINŢE 304 de ces individus. J'&tais dans une de leurs maisons, a les attendre. Et j'examinais, dans un coin de la piece, des icânes, lorsque j'en- tendis, derricre moi, une conversation animee qu'au son des voix je crus €tre une conversation de femmes. Lorsque je me retour- nai, je fus stupefait de me trouver en face de plusieurs gaillards de tres haute taille .. .. On mia affirme que la psychologie des Skoptzy se rapproche en certains points de la psychologie feminine. Je n'ai pas vecu assez longtemps en contact avec eux pour en avoir saisi les de- tails. Toutefois je puis dire que beaucoup de ceux que j'ai vus sont tres accessibles A la vanite. On m'a assure que les disputes qui, chez les hommes normaux se termineraient facilement par des coups, se terminent chez eux par des larmes. ... On m'a toujours assure que la moralite des Skoptzy est, en ge- ncral, excellente. Ils ne boivent pas d'alcool. Ils ne fument pas. Dans leurs maisons, qui sont tres propres, le samovar est toujours pret et l'on boit chez eux de Pexcellent the russe. Les Skoptzy sont &galement tr&s propres de leur personne. Ils pourraient ser- vir a demontrer influence profonde que peut avoir une religion sur la vie morale et sociale. | ț Li „ Les Skoptzy ne constituent pas un groupe ethnique. C'est une communaute religieuse et sociale composce principalement de Russiens, surtout de Velikorousses. Tous les adherents ă la secte sont eunuques, mais tous n'ont pas ste operes au meme moment de leur existence. Il resulte de cette difference de traitement chi- rurgical une ditference de type physique. Lorsquwon examine des groupes de Skoptzy, on est frapp& d'y trouver deux sortes d'indi- - vidus. Les uns sont de haute taille, d'une stature tres au dessus de celle de leur groupe ethnique ; ils sont glabres; leur voix est en- fantine. Ils ont, en un mot, tous les caracteres que nous avons: reconnus aux eunuques classiques. Les autres sont de tâille nor- male ; ils possedent de la barbe et de la moustache quelquefois, il est vrai, en petite quantite; ils ont une voix ordinaire. Nous avons essaye, avec toute la moderation obligatoire, de savoir â quel moment les individus de Pun et de Pautre facies avaient st6 operes, [| nous a 6t€ impossible Wetre exactement renseigne. Mais 302 BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE ȘTIINȚE nous avons examin€ des Skoptzy a peine adultes, qui avaient €te operes dans leur jeune âge. Et.ceux lă possedaient toute la carac- târistique du type. Alors nous pensons pouvoir affirmer que les Skoptzy possedant des villosit&s ont ât€ châtrăs a lâge adulte. Et ce qui permet cette aflirmation c'est que nous avons 6tudi€ des. Skoptzy veritables, maries et ayant des enfants. Et ces Skoptzy Jă sont justement ceux dont la taille, la voix, l'aspect general sont ceux des individus n'ayant pas Gte soumis ă la castration. La castration operee ă Pâge adulte ne laisse pas indifferent celui qui la subit. Elle amâne chez ceux qui y ont €t6 soumis un deve- loppement quelquefois extraordinaire du tissu adipeux. A cause de cela, la figure prâsente une sorte de bouffisure caracterisce. Les' seins se developpent d'une maniere extraordinaire, tellement meme qwau moment de la marche ces seins ballottent. Beaucoup de femmes n'en ont pas de si gros. La region fessicre se developpe aussi considerablement. A la suite de ces deux caracteres de f6- minisation, il faut encore souligner que les poils de la barbe et de la moustache ne sont jamais aussi fournis, aussi serres que chez les individus normaux.: Dans mon voyage de 19to, jai mesur 30 Sa nouveaux. Jai dit au debut de cette note que cette belle serie n'avait pas €te obtenue sans peine. Je resumerai ici les conclusions que donne Pexamen anthropom&trique de ces hommes. Cette serie est con- stitu6e uniquement par des individus glabres c'est-a-dire par ceux que nous considerons comme ayant ete operes avant la nubilite. La taille moyenne de ces 30 Skoptzy est de 1m821r. C'est un chiffre tres slev&. Nous rappelons que les Russes de la Russie dEurope (les Skoptzy sont sortis de leurs rangs) ont la taille moyenne 1642. Une augmentation de dix huit centimetres est une augmentation -considerable. Et rien gue cette constatation assurerait un grand interet a nos observations. La taille moyenne des 41 Skoptzy mesur6s en 1904 atteignait dejă 172, depassant de beaucoup la moyenne du groupe ethnique. Mais ces 41 Skoptzy taient un melange. Il y avait, parmi eux, des individus poilus. En Climinant de cette serie de 41 individus tous ceux que nous consi- _d&rons comme ayant 6t€ operes apres la nubilite, la taille moyenne se relevait ă 174. BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE ȘTIINȚE IINS0 La serie actuelle de o Skoptzy renferme &videmment des hom- mes de tr&s haute taille comme celui qui figure dans la photogra- phie que nous publions. (Fig. 2). Cet homme qui a €te examine ă Fig. 2. A gauche: un homme normal de grande taille (1m81); î droite: Skoptzy. (Dobrodja) taille 196. Phot. Pittard, 304 BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE ȘTIINȚE | Hasancea, dans la Dobrodja, mesure 1"96. Il €tait alors domesti- que chez un grand propriâtaire de la region. L'homme qui est a cât& de lui, et qui mesure 1281, a air petit. C'est la presence d'individus d'une taille aussi Slevee qui augmente le chiffre de la moyenne. Celle ci est comprise entre le minimum 166 et le ma- ximum 1206). On remarquera que le minimum qui vient d'etre indiqu€ depasse de deux centimetres le chiffre de la taille moyenne des Russiens. Mais cette taille de 1266 est elle m&me exception= nelle dans le groupe des 3o hommes examines. En effet, en 6li- minant les deux extrâmes (1266 et 1296), il reste 28 hommes: Sur ces 28, il y en a 27 qui possădent ou qui d&passent la taille de 1274, precedemment observee (serie de 41 Skoptzy de 1904). Ce resultat est une €clatante confirmation de ce que nous avions obtenu dans examen des series precedentes (voir memoire paru dans le Bulletin de la Societe Roumaine des Sciences ă Bucarest, en 1903): la castration augmente considerablement la i) absolue du groupe humain qui la subit. Mais la taille est la resultat de Laccroissement de deux regions principales : les jambes et le buste. Il est necessaire de savoir si ces deux râgions principales concourent &galement â lallonge- ment de la taille totale, ou, au contraire, si cet. allongement est obtenu principalement par laceroissement ee, de Pun de ces deux segments. C'est pourquoi nous avons mesure ă part le buste et les jambes. "examen comparatif de ces deux grandeurs con- duit aux conclusions suivantes : En considerant les grandeurs absolues du buste et des jambes on constate une diminution relative de la premiere grandeur au profit d'une augmentation relative de la seconde : d'une maniere generale la gran eur relative du buste diminue au fur et ă mesure que la taille s'el&ve, tandis que, dans les memes relations, on con- state une augmentation dans la longueur des jambes. Chez les 30 Skoptzy de la presente serie la hauteur moyenne du baste est 89omn1 et la longueur moyenne des jambes 93 1mn6. En &tablissant le rapport de la longueur des jambes ă la hau= teur du buste chez les o Skoptzy de la presente scrie, on obtient Pindice 104, 87. Cet indice est considerable. La longueur des jambes atteint ou de&passe la hauteur du buste dans la proportion BULETINUL SOCIETĂȚII: ROMÂNE DE ŞTIINŢE 305 de 73.4 pour 100. Ce chiffre est enorme. Il depasse de beaucoup celui exprime dans le memoire precedent (o cette proportion tait de 54 pour cent). Des rapports aussi extraordinaires n'âtonnent plus lorsqu'en a mesur6 des individus comme ceux qui figurent dans la photographie reproduite ici. (Fig. 3). Four les personnages qui y sont repre- sent6s sont des Slkoptzy ; mais plusieurs dWentre eux ont ct op6- res apres la nubilite. C'est en particulier le cas des numeros 2 et 3 (en allant de gauche a droite) et du No. 5. Celui ci est le pere des No. 1 ct 4. [l n'est donc pas besoin de dire quiila ete opere apres avoir atteint Pâge adulte. Ses deux fils sont d'admirables exemples des types modifies par la castration. Les rapports des jambes au buste ont fourni respectivement les indices 112.76 et 113.76! A voir un pareil developpement des jambes, c'tait une joie scientifique d'evaluer par avance les rapports qu'il fournirait. Les grandes tailles de certains cochers Skoptzy ne se peuvent deviner lorsqu'ils sont assis sur leurs siăges. On ne peut s'en ren- dre compte que lorsquiils sont debout. Cette longucur excessive des jambes chez les eunuques Skoptzy est encore marquce par le rapport de la grandeur de cette partie du corps ă la taille totale. Ce rapport est represente par le chiffre 51.05. Sur 30 hommes, nous en avons trouve 10 qui atteignent et qui d&passent indice 52. (33.30]9); 17 atteignent et depassent Pindice 51. d | Nous ne voulons pas allonger cette analyse. Il y aurait encore ă examiner ce que deviennent les autres regions du corps en fonction de la castration. Dans notre memoire de 1903 nous avions studie les modifications survenues, en particulier, dans les dimen- sions principales du crâne. Mais nous desirons reprendre un jour Pexamen detaille de tous les Skoptzy &tudis au cours de nos di- vers voyages dans la Roumanie. Et cela est une ctude de longue - haleine que nous reservons pour plus tard. y Aujourd'hui nous confirmons les conclusions de nos precedents m&moires. Nous pouvons affirmer definitivement que la tres haute stature des eunuques (stature qui est bien au dessus de celle du groupe ethnique auquel ils appartiennent) provient surtout dun developpement exagere de la longueur des jambes. Cette exag€- ration du developpement, reste, en meme temps, fonction de la taille. BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE ŞTIINŢE * En resume, la castration augmente la taille absolue. Et pour cette augmentation — qui est considerable — accroissement des jambes est incomparablement plus grand que “celui du buste. Les eunuques sont donc des echassiers. e pa itables. y veri 2 es dans la Dobrodja. Les Nos 4 et 4 (en allant de gauche a droite) sont des Skopt Rapport jambes au buste xamiIn Fig. 3. Skoptzy e Phot. Pittard. 112.76 pour le No. 1 et 113.61 pour le No.4. di BULETINUL SOCIETĂȚII „ROMÂNE DE ŞTIINŢE Șah „ANTHROPOLOGIE DE LA ROUMANIE — pr — LES PEUPLES SPORADIQUES DE LA DOBRODJA n. VI. QUELQUES DISSEMINES: TCHERKESSES, ARABES ET NEGRES PAR Mr. EUGENE PITTARD A P&poque de la domination turque, la Dobrodja a ct& peuplse par des colons venus d' Asie, comme les Tcherkesses et les Arabes, mais aussi par Si colons venus d'Afrique, comme les Negres. Je reviendrai tout ă Pheure sur la valeur ethnique qu'il faut attribuer au terme arabe. Aujourd'hui les reprâsentants de ces groupes hu- mains sont singulizrement clairsemâs. Je ne cennais aucun village peupl€ exclusivement — ou simplement en majorite — par Pun ou par Vautre de ces Asiates ou de ces Africains. Or, il est parfaite- ment certain qu'il n'en tait pas ainsi dans le milieu du XIXe sieele. La carte de la Dobrodja porte encore des noms qui attestent que certains villages ou certains hameaux ont âte fondes par des Tcher- kesses ou par des Arabes. Jai parcouru ă cinq reprises, et chaque. fois pendant plusieurs mois, la Dobro ja. Jai mesure, au cours de mes recherches, plu- sieurs milliers d'hommes de toutes nationalites. Et tandis que mes registres renferment les caracteristiques anthropologiques de plus de 1.500 Tsiganes, de plus de 1.000 Tatars, etc., je ne possede les mensurations que de cinq Tcherkesses, quinze Arabes et trois Negres. | Des series, numeriquement aussi i ul ne meritent qu'une mi- nime attention ; (cependant les 15 Arabes peuvent encore fournir des documents interessants) mais je desire exposer ici tous les ren- seignements anthropologiques recueillis dans la Dobrodja. Je publie donc simplement une analyse. Et il est entendu que cette pi ie n'a que la valeur comparative qu'elle peut avoir. 308 BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE ȘTIINȚE I. LES TCHERKESSES Le terme de Tcherkesses est un terme gencrique servant ă de- signer tout un groupe de peuples caucasiens parmi lesquels fig-u- rent les Adighes, les Abkhases, les Kabardiens, etc. Il m'a ete impossible de faire ces distinctions. C'est un peuple qui est apparu depuis longtemps dans histoire. Au VIe si&cle avant notre €re, la Circassie est connue et les auteurs s'accordent ă penser que cette region s'est conservee sans grandes modifications jusqu'ă nos jours. A cause du petit nombre d'individus que j'ai pu examiner, il serait "oiseux de donner des details sur les Tcherkesses caucasiens 1). Ce peuple, dans son habitat primitif, a considerablement diminue. La conquâte russe la oblige ă exil. Une grande partie de ceux qui ont 6t6 &pargnes par les armces moscovites ont quitte le Cau- case. C'est vers 1864 et dans les ann6es suivantes, qwenviron 400.000 Tcherkesses, fuyant les Russes ou bannis par eux, de- manderent un refuge ă la Turquie. On leur prepara dans la P6- ninsule des Balkans et en Asie mineure des villages. 150.000 d'en- tre eax furent places ă Pouest de la Bulgarie. En m&me temps que la Bulgarie, la Dobrodja en regut quelques contingents. Mais ces expatri6s ne surent pas se fixer au sol. Ils paraissent n'avoir fait souche nulle part, dans les localites quiils habiterent—et il en est qui portent encore leur nom, par exemple: Tcherkesskâi ă Pouest "de Cara-Omer pres de la frontiere bulgare. — Les cimetieres n'ont plus aucun des leurs pour veiller sur les morts. On nous a affirme qu'il reste encore quelques Tcherkesses dans le pays accidente qui s'tend ă Pest de Macin. Un de nos amis, Ahmed etfendi, ă Man- galia, stait Tcherkesse. Il n'en demeure pas moins que la dispa- rition, dans un espace de temps aussi court, d'une population, numeriquement aussi importante, est un phenomene cthnologique quiil est rare d'enregistrer. Jaimerais, ă propos des cimeticres Tcherkesses faire une re- marque. Je me rappelle avoir te frappe par aspect de leurs pierres tombales qui me rappelaient les menhirs de la Bretagne. 1) On trouvera des details sur les Tcherkesses — et une bibliographie du sujet — dans le volume de Chantre: Recherches anihropologigues dans le Caucase. Tome guatriome. Popula- zions actuelles. Paris et Lyon, 1887. BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE ȘTIINȚE „809 Je donne ici une photographie (fig. 1) d'un de ces cimeticres aban- donnss en pleine steppe, rencontre dans la Dobrodja meridionale, Phot. Pittard. irs. lent les menh appe Fig. 1. Cimeticre tcherkesse abandonn6. Dobrodja du sud. Les pierres levees r 310 BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE STIINȚE On remarquera la grandeur de quelqves-unes des pierres dressces pour marquer la place des morts. Les vaches qui patârent et le berger qui les garde peuvent &tre utilises comme echelle. D'un autre cote, je n'oublie pas que les Tcherkesses sont origi- naires d'une râgion dans laquelle les monuments megalithiques ont 6t€ en usage. Lorsque, pour la premiere fois (en 1900) je me suis trouve en face d'un de ces cimeticres tcherkesses, j'ai eu Pimpression qu'ils pouvaient expliquer les champs de menhirs. Et j'ai pens€ que les menhțrs, ă prop>s desquels, tant de suppositions avaient te faites, pouvaient €tre consideres comme des s&pultures au premier degre. [ls seraient en quelque sorte des cimetieres figuratifs. Je donne mon explication pour ce qu'elle vaut. Et je laisse ă de plus com- p&tents le soin de decider. Mais il ne faut pas oublier combien lethnographie nous a renseien€ au sujet des coutumes des popu- lations prehistoriques. Il y a peut &tre parmi les musulmans de la Dobrodja—speciale- ment parmi les Turcs—une petite infiltration de sang tcherkesse. Mais la proportion en est impossible a connaitre. Les cinq Tcherkesses que j'ai mesures dans la Dobrodja sont tous des hommes, et tous des adultes. I. Taille. Buste. Grande envergure La taille de ces cinq hommes est comprise entre 1:62 et 1:69: Taille (T) Haut. buste (B) Grande envergure Rapport Bă |. 162 — — = 1,302 850": [273 52247 [2:03 oo Te Mii 1:68 52740 1":66 840" la A ee 50.60 169 920" NEA, 54.44 La moyenne de la taille est 1":644. C'est un chiffre un peu in- . ferieur ă celui indique par Deniker pour 226 Abkases mesures par Pantioukhof (1*:66). Mais, nous Pavons dâjă dit: 5 hommes ne composent pas une serie suflisante pour âtre utilises ă des com- paraisons. BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE ȘTIINȚE 344 II. Indice cephalique et indice nasal Tec icrele Indice nasal | ; G2 0 79.03 8.22. 66.67 80.25 62.71 83.70 62.75 82.98 72.55 L'indice c&phalique montre la prâsence de deux mâsaticephales (classification Deniker) et de trois sous-brachycephales. L/indice moyen (82.05) indique la sous-brachye&phalie. C'est le caractăre exprime par Deniker, pour les Tcherkesses en general. Voici ce que cet auteur 6crit: „les Tcherkesses sont, en gencral, sous-bra- chyeephales, mais Pindice diminue chez eux, en allant de Pest ă Vouest comme le montre le tableau suivant : 40 Kabardiens de la plaine ou Adighes de Pest. 83.7 (Vychogro]). DD ziua AA DA N GU, ur IA „+ 83.7 (Vyroubof). 16 Apkhases 2 ni : „e e + 82.8 (Pantioukhof). 22 Adighes ou Tuca see opri diac) 81 S (Erckert)e. IPindice nasal nous indique la presence de trois leptorrhiniens et de deux mesorrhinienș. Il n'y a pas de correspondance a cta- blir entre ce caractere et celui fourni par indice c&phalique. Lin- dice nasal moyen marque la leptorrhinie (68.86). Mais on peut constater que le chiffre qui le represente est sleve. En general les series de Caucasiens possedent des indices moyens moins forts. III. Couleur des yeuzx et des cheveux. Forme du nez Sur cinq Tcherkesses examin6s, j'ai rencontre trois fois des yeux bruns, une fois des yeux gris et une fois des yeux gris legerement verdâtres. examen des cheveux m'a fourni les indications suivantes : che- „veux bruns 1 cas; cheveux châtains 3 cas; cheveux blonds 1 cas. Le nez &tait aquilin chez un individu; droit chez trois autres, J&gerement &pate chez le cinquieme. Ce dernier est, en meme temps Pindividu aux cheveux blonds. 312 BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE ȘTIINȚE Chantre a &tudi€ une petite serie de Tcherkesses: Kabardiens et Abkhases. Les yeux des hommes qu'il a examines €taient bruns en general, une fois (sur 8) bleus. Les cheveux &taient habituelle- ment châtains—surtout châtains foncâs. Ces observations concor= dent avec les notres. IV. Principauz diametres du crâne et de la face Il nous parait que la litterature relative aux Icherkesses n'est pas riches de documents relatifs aux caracteres du crâne et de la face. C'est la raison pour laquelle nous inscrivons ici, ă titre de documents d'attente, les principales mensurations des crâne et de la face des cinq hommes que nous avons examines. Nous mention- nons, en regard, le chiffre de la taille : Dimensions principales du crâne Taille )VASPi D. M. ID) 45 Frontal Hauteur 1202 iile 6 piei |) to esagimoa | a Bye uaăaa RBA dtz) teal [Eau se 1*»62.| 182» 179 » L48 » 11245 116 » Oe | tce)io 390 pu 52 2 | loSo» | 117 NEO 6) | 04| 2 2 NS 4 pe | 10 i | roi 15:00, | 5652 iroto)z)| L07D 1197 123 » On remarquera que le numero 1 poss&de des dimensions crâ- niennes considerables. Et cela, malgre une taille relativement petite. Le frontal est le diametre frontal minimum ; la hauteur est la distance en projection du trou auditif au sommet du crâne. Qvel/ques dimensions de /a face : Ophryo. Haut. | Larg. | Long. Biang. | Biang. | Grand. iz) eee, rent. Ojzieol|0isa ie) nez. nez. |oreille| 8. ext. int. |bouche 140) IA: 96” 76 ai li le Gem 010) I00 2: Gaia 0) 35 137 » [145 » |102 » [84 » [54 »|36»|64 »|39»| 94130» [55 139 » 154 » |Lor »|85 »|59»|37»|67»143»| 95 » 131» |63» I4O0 » |140 » 01 »|72»|51l 21329 66 » 39 » [100 n |32» 55» 142 » [153 » [101 »|79 »|51 5 |37 » |60 »|35 »|Loo» [30 »|54» BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE ŞTIINŢE 343 Qve/ques indices Les indices : cephalique et nasal ont &t€ indiquss. En voici quel- ques autres obtenus ă P!aide des diametres ci-dessus : ct haut.-long. | Ind. facial 1 Ind. facial 2 Ind. oreille Tai 95-97 04.43 58.21 63.74 105.84 74-45 60.94 62.23 110.79 72.606. 64.18 63.04 100.— 65.— 59.09 05.43 107.75 71.13 58.33 IPindividu No. 1 est hypsicephale. Le premier indice s'en ressent. Encore une fois, ces documents ne doivent &tre consideres que comme des indications ă conserver pour le moment ou lon pourra les mettre en parallele avec ceux exprimes par des series plus nombreuses. II. LES ARABES Les documents qui composent Panthropologie des Arabes sont particulicrement rares. Nous voulons parler des Arabes de lArabie proprement dite, de ceux de Asie anterieure meridionale et m&me de ceux de PEgypte. Et nous laissons de câte les populations de Afrique du nord, habitant ă Pouest de la vallee nilotique : la Tri- politaine, la Tunisie et PAlgcrie, qualifices encore aujourd'hui d'Arabes par la plupart des auteurs, et qui sont des Berbăres ara- bises. MM. Bertholon et Chantre viennent de publier un volume sur Panthropologie de PAfrique du nord qui discute justement la question de Porigine des populations dites arabes de la Tunisie ?). Ces deux anthropologistes admettent que, dans lAfrique du nord, il n'y a plus d'Arabes vrais quă l'6tat sporadique. Ils &crivent ceci: »La Berberie est un pays arabise moralement par lPimpor- tation d'un culte, qui se double d'une organisation speciale theo- cratique ; mais ce n'est pas une râgion, r&pâtons le, comportant des populations de race arabe proprement dite«. 1) BERTHOLON et CHANTRE. Aec/erches an/hropologigues dans la Berbirie orientale. Lyon 1913. - 314 BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE ŞTIINŢE % Les tableaux publies par Deniker 1) renferment quelques indica- tions relatives aux Arabes (taille et indice cephalique) ; mais il s'agit d'Arabes d'Algerie et d'Arabes de Tunisie (Collignon). Ft devant les affirmations de Bertholon et Chantre, nous laissons de cât& les travaux anciens — ceux de Broca entre autres — qui ont eu pour objectif | Afrique mediterrancenne, et qui ont dâcrit sous le nom d'Arabes des populations berberes. La s6rie dont nous entreprenons l'âtude, n'est pas d'une im- portance numerique telle qu'elle puisse &tre consideree comme fournissant des documents definitifs. Les pages qui vont suivre doivent &tre envisages comme des materiaux destines ă &tre.-uti- lises, lorsque viendra le jour de Vinventaire complet des caracte- res anthropologiques des Arabes. Et cette raison nous încite ă stre bref en presentant ces considerations gencrales. Les auteurs qui ont âtudic les Arabes, soit leur craniologie, soit les :aracteres somatologiques, fournis par les individus vivants, ne sont pas nombreux. Nons trouvons, parmi ceux qui sen sont oc- cupes ces dernicres annces, quelques anthropologistes italiens et l'anthropologiste frangais Ernest Chantre, dont les travaux sur les populations de l Asie anterieure et de Afrique orientale sont bien connus. D'ailleurs, encore une fois, nous bornons la bibliographie de cette question, puisque nous ne faisons qu'un simple apport de documents nouveaux. | Giuffrida-Ruggeri a studi€ les crânes 2) d'Arabes provenant de la necropole d'Abassieh, proche du Caire. Il y aurait lă une s&- pulture des Arabes de la conqutte. Cette serie se compose de onze crânes masculins (au nombre desquels celui d'un jeune homme) et de trois crânes feminins. Les indices cephaliques s'schelonnent de 76,9 (crâne feminin) ă 90,5 (crâne masculin). L'indice cephalique moyen — les sexes €tant rcunis — est 84,46. Jai calcule, pour cette petite serie, le pourcentage des diverses formes craniennes: Delichocsphales” .. +. .... 1 soitle 7,14:0le Sous-dolichocephales . . 1 — 7.140%]o 1) ]. „DENIKER. Zes aces er les peuples de la terre. Paris 1900. 2) GIUFFRIDA-RUGGERI. J crazi egiziani anlichi e arabo-egiziani dell universita di Napoli, Atti della Societa romana di anthropoelogia, 1910. BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE ŞTIINŢE 5 Mesatiesphalesi5 4. iiisoitilei 14528190 Sous-brachycephales. . . o — — % Braehyeephales:i ii go > at 174 3:06 La prsdominance des brachyeephales est manifeste. La pro- portion ci-dessus confirme les conclusions fournies par Pindice ce- phalique moyen. Et Vauteur ajoute ă ses. constatations (p. 33): »L” Arabe traditionnel dolichocsphale, leptoprosope, hypsiconque, leptorrhinien, brille par son absence -. Pour Bertholon et Chantre, les Arabes vrais se rapprochent, par leurs caracteres anthropologiques, de l'ensemble des indigenes de l'Asie anterieure, Armenie, Syrie ou Liban. „Meme tâte courte, avec hypsic&phalie, memes orbites avec nez presque mssorrhinien. La seule difference se trouve dans la face. L/indice facial superieur est d'environ 70 chez ces Asiatiques mesures par M. Chantre; ici cet indice est de 55 environ. En admettant une difference de six units environ entre les indices naso-alveolaire et ophryo-alveo- laire, le chiffre de M. Giuffrida-Ruggeri correspondrait ă un in- dice ophryo-alveolaire de 61 ă 62, tr&s infârieur A celui des po- pulations de I Asie anterieure. Ncanmoins, c'est de ce groupe eth- nique que se rapprochent le plus les Arabes vrais €tudi6s par M. Giuffrida- Ruggeri« (Ouv. cite p. 348). Vingt et un Arabes de l'Y&men mesures par M. Mugnier 1) ont fourni, ă cet auteur, un indice csphalique de 82,56. Sept Bedouins d Alep mesures par M. Chantre!) avaient un indice cephalique moyen de 81,93. Leur taille moyenne stait 1 m. 71. Le meme auteur a trouve lindice 78,41, en examinant neuf Bedouins d'Orfa. Le Muscum de Lyon possede un serie de 25 crânes rapportes d'Aden par M. Buffard. Ces crânes ont âte studies par M. Chantre. Sur ces 25 crânes, il y en a six qui appartiennent au sexe feminin. L'indice csphalique moyen est 75,55 pour les hommes et 73,18 pour les femmes. Ce sont donc des crânes dolichoc&phales. Rien quă laide de ces quelques petites series, il est dejă facile de s'apercevoir que les Arabes — ou plus exactement les hommes qui portent aujourhui ce nom dans differents lieux gcographi- 1) Rapforl sur une mission scientifigue dans b Asie occidentale, specialement dans les t- gions de i Oural e du Caucase. Arch, des missions scientifiques, 3-me serie. t X. 1893, 4 346 BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE ŞTIINŢE ques, — sont loin de reprâsenter, meme sans quitter lAsie, un type ethnique homogene. Selon Pendroit ou ils sont examin6s, ils sont dolichocephales ou brachyecephales. Mochi a &tudi€ 1) une serie de soixante-quatre crânes d'indivi- dus appartenant aux groupes dits Arabes d'Asie et d'Afrique. Il reconnait aussi la presence de deux types: lun dont les in ices cephaliques oscillent autour de 72—73 ; Pautre autour de 82—83. Le premier type est fourni par des crânes provenant d'Arabes d' Afrique et de Palmyriens. Le type sous-brachycepale est fourni par des Arabes asiatiques, d'Arabie et de Syrie 2). Je trouve en= core dans l'ouvrage de Bertholon et Chantre le tableau suivant. I] renferme quelques caracteres somatologiques releves sur qua- tre groupes d'Arabes vrais (du moins consideres comme tels) fixes en Tunisie, au nord de la Medjerda : Taille |Indice cephalique| Indice nasal Hedil (venus de la Mecque) sI Se) 71820 65.39 Kroumirs (Arabes). . ; | 169 74.06 74.09 Ghiahia' (Asabes) a 165 4027 1020 Djendouba (Hilaliens) . . .| 170 710 5)/7 67.02 Trois de ces groupes sont nettement dolichocephales. Les Hedil et les Djendouba le sont particulicrement. Les Chiahia sont sous- dolichocephales, ă la limite. | Apres avoir ctudic un grand nombre de tribus dites arabes et dites berberes de l'Afrique du nord, Bertholon et Chantre arrivent ă ces conclusions qui, au premier abord, paraissent dsconcertan- tes : „Si les constatations que nous avons faites sont exactes, les Arabes vrais seraient brachycephales ; les grands dolichocephales d'Arabie representeraient en râalite des clans berberes immigres en Arabie ă diverses epoques et arabis6s par les habitants de ce dernier pays«. » Les immigrants dolichocephales partis de Berberie ă des &po- ques protobhistoriques, en leur qualite de nomades, Gtaient predis- pos6s ă une assimilation facile par les Arabes«. A cote des quatre tribus arabes dont nous venons de donner la taille, Pindice cephalique et Pindice nasal, Bertholon et Chantre en 1) Mochi. S4//a antropologia degli Arabi, Arch. p. lAntropologia, v. XXXVI, 1907. 2) Voir Bertholon et Chantre, O z. ci, BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE ŞTIINŢE 47 font figurer dautres, habitant aussi au nord de la Medjerda, et qu'ils considerent alors comme ctant des tribus berberes. Sans aucune exception, les sept tribus indiquces sont dolichocephales. Si nous suivons l'opinion de ces auteurs, les groupes consideres comme arabes seraient d'origine berbere. Il me semble que le probleme est extremement compliqu€, et que la seule maniere qu'il y aurait d'essayer de le resoudre serait d'entreprendre une tude detaillee des: populations qui habitent l'Arabie proprement dite et la Syrie. La Dobrodja renterme encore de rares representants des colo- nies arabes fondces autrefois sur les bords de la mer Noire. Ces colonies elles-memes ont disparu. Par ci, par lă, on rencontre en- core, au milieu d'un village d'une autre communaute ethnique, quelques individus isoles qui sont comme le souvenir de ces an- ciennes colonies. Au cours de cinq longues campagnes de recher- ches anthropologiques, je n'ai rencontre, parmi des milliers d'in- dividus -mesures, que quatorze Arabes. Tous sont des hommes. Cette scrie n'est pas grande, mais on a vu que les documents que J'on posse&de sur les Arabes sont encore si peu nombreux que toute contribution ă la connaissance de ce groupe ethnique doit ctre la bienvenue. Cette raison nous invite ă publier les resultats de nos observations personnelles. 1. Taille. Buste. Jambes. Grande envergure Taille (T)______ | Haut. buste(B) | Grande enverg. | RapportBiT 1":620 AO Lisap4a 51.85 1"640 860 » 1740) 32.44 1":670 850 » 1-63 50.90 1":670 830 » [Gl 49.70 1":680 860 » D/A 51.19 1" 690 890 » i Ani 52.060 1"700 920 » 1-72 54.12 1":700 850 » 1:76 50.— [7/20 860 » je 49.71 1740 930 » 185 53-45 1740 970 » 1773 5515 1*:7 50 870 » ip love) 49.71 Moyennes: 1” 694 877 » 16742 $ 1.79 318 BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE ȘTIINȚE La taille moyenne des hommes de cette petite scrie est €levee. Elle appartient, dans la nomenclature, au groupe audessus de la moyenne. C'est la taille indiquce par Bertholon et Chantre pour les Arabes Hedil et pour les Arabes Kroumirs, et c'est presque aussi la taille des Djendouba et de la petite scrie des Bedouins d' Alep (Chantre). Je rappelle que les trois premicres tribus (habitants la Tunisie) sont considerâes comme composces d'Arabes veritables. La longueur des jambes est de 817 millimetres (moyenne de la serie). Il est facile d'obtenir les longueurs individuelles en de- duisant la haufeur du buste de la taille. On remarquera que le tableau ci-dessus renferme les caracteres de seulement douze hommes, sur les quinze examines. Le rapport de la longueur des jambes ă la hauteur du buste est 93,16. La grande envergure depasse de quatre centimetres la hauteur de la taille. II. Diametres principauz du crâne. Indice cephalique et indice nasal. Indice de hauteur-longueur [ci la serie est complete. Les quinze individus sont series selon la taille croissante. Le diametre antero-posterieur maximum est No. DEA Indice câphalique Indice nasal 1 76.16 76.— 2 72.73 73.55 3 73.90 GOL + 1553 | 71.15 5 76.34 66.10 0 70.34 74.07 7 82.63 76.36 e) 76.76 84.795 9 7 Bo 77-55 10 | 80.33 69.54 II 76.60 06.10 ş2 | 77 rol 82.— 2) 82.29 83.33 14 77.08 54.44 15 76.19 73.08 Moyennes : | 717 (106) 76.54 BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE ȘTIINȚE 310) pour la moyenne, 189"*:6, le diametre mâtopique, 186"*:4 et le diametre transversal, 146”*:3. || y a une assez forte diff&rence entre le diamâtre metopique et le diamâtre antero-posterieur. Il en râsulte que la region glabellaire est accentuce chez les Arabes. L'indice c&phalique moyen marque la sous-dolichoc&phalie, mais ce procede est un peu grossier. En examinant le dâtail des indi- vidus, on trouve les proportions suivantes des formes c&phaliques (classification Deniker) : Dolichocephales. . . ro soit le 66.60%, Sous-dolichocephales. 2 — 13.30% Mesocephales: 5... mp 0.0lu Sous-brachycephales . 2 — 13.3%/0 Brachyc&phales . . . o — — Hyperbrachyc&phales. lo 15 hommes. On voit que la sous-dolichoc&phalie de la moyenne est obtenue grâce ă Pintervention de quelques crânes sous-brachyc&phales et dun mesocâphale. En realite les Arabes de cette serie sont des dolichocephales. Et voici que ce caractere s'accorde avec celui qui est fourni par certains auteurs pour diagnostiquer les vrais Arabes. [| est juste d'ajouter que notre petite sârie mest pas tres homo- gene, et qu'on y rencontre, entre autres, deux indices relativement sleves. C'est la raison pour laquelle indice c&phalique moyen est superieur ă ceux des Arabes Hedil, Kroumirs et autres, des series Bertholon et Chantre. En 6liminant les deux individus sous-bra- chye&phales, Pindice s'abaisse d&jă Wune unite (76,34). IPindice nasal moyen indique la mesorrhinie. Mais les chiffres qui marquent ce caractere accusent de grandes differences. Dans le detail nous trouvons: | Leptorrhiniens îi i, e usisioiti lei ploile "Mesosibhiplens 0 DM a 40 sola . Platyrehiniens. e Mea a 0200 /e 15 hommes. Le caractere de la moyenne est bien celui du plus grand nombre. 320 BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE ȘTIINȚE Sur les quatre tribus arabes mesurces par Bertholon et Chantre il y en a deux dont indice nasal indique la leptorrhinie. Les deux autres sont mesorrhiniennes. Le seul individu platyrrhinien qui figure dans notre scrie pro- vient vraisemblablement d'un croisement nigritique. Il y a eu, et il reste encore dans la Dobrodja, des Negres. Ils sont aujourd'hu tres clairsemes. Le m&lange de sang a pu avoir lieu, soit dans la Dobrodja meme, soit dans le pays d'origine des Arabes examines. Il y a des €lements n&gres r&pandus partout, sur les bords de la Mer Rouge. Pailleurs Lindividu platyrrhinien n'est pas le seul chez qui nous pouvons reconnaitre le mâlange des sangs. Nous avons photographic un „Arabe«, dont l'ensemble des caracteres faciaux est loin de rappeler le type negre, mais qui a garde, entre “autres, de Pun de ses ancestraux, l'implantation des cheveux et le type de ceux-ci. L/'indice vertical de longucur (indice de hauteur-longueur) est 65,47. Je ne trouve pas, dans les listes anthropologiques de chiffres ă mettre en comparaison de celui-ci. III. Les principauz diametres de la face et les indices faciaux Moyenne des diamâtres : ophryo-mentonnier (O. M.), ophryo- alveolaire (O. A.), ophryo-nasal (O. N.), de la hauteur (Nez 1) et de la largeur du nez (Nez 2) et du diametre bizygomatique : O. M. O. A. O.N. Nez 1 Nez 2 B.Z. 1514 100"4 70533 5202 210)58 13/7000 L'indice nasal a dejă €te indique. La hauteur ophryo-alveolaire compare au diametre bizygo- matique donne Lindice facial No. 2. Pour les diametres ci-dessus, je n'ai pas, non plus, d'elements de comparaison, obtenus par des mensurations d'Arabes, mais je possede dans mes series d'Asiatiques, les chiffres representant ces regions de la face, chez diverses populations de IAsie anterieure, et, il peut &tre interessant de les mettre en paralele avec ceux. obtenus chez les Arabes de la presente scrie : BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE ȘTIINȚE 321 . O MAINE A: OF, ul BIZ lazesi) .-.. . .. „lr51*16|100*: 7|812:801144*:58 Kurdes 2)... „i. lr51*66|1e22:01|81%81|1 417206 Tures Osmanlis 3) . |149*: 4| 98*:76179*59|141* 4 La hauteur de la face, chez les Arabes, pour les diametres ophryo-mentonnier et pour les deux autres segments consideres, n'est pas tres differente de celle des Lazes et des Kurdes. Elle depasse celle des Turcs. Par contre, la largeur de la face, repre- sentee par le diametre bizygomatique est, chez les Arabes, moins „ developpee que les trois autres groupes asiatiques. On peut done dire que les Arabes ont la face longue ct ctroite. Et alors nous revenons, rien par la longueur absolue de la face, au type tradi- tionnel, qui accorde ă ce peuple une face leptoprosope. Et nous rappelons qu'on peut dejă associer ă cette face leptoprosope un "crâne dolichocephale. L'indice facial No. 1 (rapport de O. M. sur B.Z) et Pindice facial No. 2 (rapport de O. A. ă B.Z.) donnent les chiffres que voici: Ind. fac. 1 Ind. fac. 2 109.35 72.74 Ces deux indices sont €leves. L/indice facial No. 1 chez les Tures Osmanli est 105.38 et l'indice facial No. 2. 69.62. Mais les Tures ont la longueur du visage la moins grande de celles que nous avons indiquces dans le petit tableau ci-dessus. Nous pre- nons alors, pour comparaison, les Kurdes qui possedent la plus grande hauteur ophryo-mentonnitre. Or, chez eux indice facial No. 1 est 107.5, notablement inferieur ă celui des Arabes. La leptoprosopie de ces derniers ne fait maintenant plus de doute. IV. Longueur de louverture palpsbrale, largeur interoculaire. L'oreille L.e diametre biangulaire externe (moyen) est 99""73; le dia- metre biangulaire interne 32"":20. La longueur de louverture palpebrale est de 33*"76. 1) EUGENE PITTARD. Cozzribulior ă Petude anthropologigue des Lazes. Bull. Soc. roum. des sc. Bucarest 1010. 2) Idem. Cozzribution ă vâtude anthropologigue des Kurdes, Bull. Soc. roum. des sc. Bucarest 1911. 3) Idem. Cozzribution ă Vetude anthropologigue des Turcs Osmanlis. Bull, Soc. roum. des sc. Bucarest 1911. 322 BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE ŞTIINŢE On peut dire que les Arabes ont les yeux largement fendus. Sur six populations, balkaniques ou provenant de 'Asie anterieure, me- surtes par moi-meme, je n'en trouve que deux, les Lazes et les Kurdes, qui ont la longueur de Pouverture palperale qui soit plus grande que celle des Arabes. Comme diametre biangulaire externe, je ne trouve que celui des Lazes qui soit superieur ă celui des Arabes. Les grands yeux que Von prâte aux Arabes sont done bien une rcalite. i La longueur du pavillon de Poreille est de 63**93; sa largeur est de 37**6. L'oreille des Arabes est bien developpee. C'est le plus grand pavillon que je trouve dans les. tableaux anthropologiques qui me sont personnels, dresses jusqu'ă ce jour. Celui des Turcs Osmanlis, seul, le depasse legerement pour la longueur, tandis que, pour la largeur, il reste encore en dessous. I/indice du pavillon est 58,8 depassant tous ceux que Jai obtenus sur des populations de Europe orientale ou de l'Asie mineure. Je trouve inutile, ă cause de la faiblesse numerique de la serie presentement studice, de faire figurer ici un tableau comparatif. V. Bouche. Couleur des yeuz et des cheveux. Forme du nez. La longueur de la bouche (moyenne) est de 56**.9. Ce n'est pas une petite ouverture buccale. Dans mes listes, je ne rencontre que trois types ethniques qui possedent un pareil diametre entre les commissures labiales: Kurdes 56""-,15; Turcs 56-71; Lazes 57**.7 5. Ces derniers d&passent les Arabes. Sur les quinze individus examines, ja toujours trouve iris de couleur brune. Il n'y a pas une exception. Quand je dis brun, cela veut dire brun fonc€. Les yeux noir n existent pas. Les Arabes ont les cheveux noirs. Les quinze hommes etudies possedaient: quatorze, des cheveux noirs, et un, des cheveux bruns fonces. La proportion des noirs est done de 93,3 pour cent. Les cheveux sont gencralement droits. Jai not6, cependant deux fois des cheveux boucles, et quatre fois des cheveux laineux et cr&pus. Dans un paragraphe precedent, j'ai dit que les Arabes de la Dobrodja presentent divers caractăres du mctissage avec des Negres. Ce mâtissage se remarque ă certains details de la construc- tion du nez, des levres, bien plus que dans la couleur de la peau. "pIeNtd Moud . i . . i . . d | V p | Vă 1 (| RIL D019 ] ULUI UOS 190 . u V * L: v | i e A € ILPI . v ] 1 ba MUOIL AL ON op SS1] Ul 159 2UINeo p 1D| ) . p u | ( p 9 PI | sodi DAL d (ui (9) ŢUT 2)v(so sl.) Du ) ) (3) (3) Li [ O0I(J0 Y (2) S b, Ei 32| EI d ee co — — W UL 2) Yy ca & i =: =| £ |: 3 Ca | a ie 9) oz] je2)j cai Cre) z A 0-a 9 Ei z Ea mw = = We = ti a =. 0 E La 25, 5 3. (>) D, 3 Sf TI e = e = il o UD — ) 3) O ca CD) ET) La photographie monstration 3 BULETINUL SOCIETAȚII ROMANE DE STIINȚE 324 I/un des deux hommes presente des cheveux et des l&vres ce qul est auss1 iderable IȚE CONSI a l r erocu un espace int ? des Lă NCgTOl "paeiid M0ud “oproaSou odây np xnoure[ XnoA9po s9[ donbaeuroM] 'g oan$y e[ op xnao onb souipul so] '£ “51 BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE ȘTIINȚE 325 a — = un caractere negroide (on peut voir la difference de cet espace interoculaire en comparant avec l!homme qui est ă câte). Par contre la construction gencrale du nez et Pensemble de la physionomie s'eloignent notablement du type negre. D'un autre câte les che- veux laineux sont aussi un souvenir du sang negre qui a penctre, ă un moment donne, dans le sang arabe. Je ne trouve que quatorze notations concernant la forme du nez. Je ne sais pas pourquoi la quinzisme manque. Sur ces qua- torze notations, je remarque: deux nez droits aquilins, cinqg nez droits, cinq nez &pates et deux nez legsrement &pates. Lă aussi nous retrouvons Linfluence nigritique. Et je note que, sur cinq nez &pates, il y en a trois qui appartiennent ă des individus dont les cheveux sont laineux. Et ce sont aussi ceux lă qui, par un indice nasal tres €leve, augmentent la moyenne de ce dernier caractere, et font des Arabes un groupe ethnique mesorrhinien, alors qu'ils devaient âtre des leptorrhiniens (j'entends comme caractere moyen). Si je calcule ă part les cinq in lices nasaux des individus ă nez &pates, je trouve, pour ce petit groupe, lindice 84,91. Or, je rap- pelle que Pindice nasal de la scrie enticre est 76,54. En €limi- nant ces cinq individus, indice moyen devient 72,31, ce qui n'est pas loin de representer la leptorrhinie. RESUME En resumant les principaux caracteres somatologiques releves sur les Arabes, qui sont Gtudies dans ce memoire, nous demandons encore ă faire les reserves necessitees par le fait que la serie est numâriquement faible. Les caracteres qui decoulent de cette ana- lyse ne peuvent donc ctre consideres qwă titre documentaire. Il est parfaitement possible, d'ailleurs, que des ctudes detaillees con- firment ces conclusions: | La taille moyenne des Arabes (de la Dobrodja) est 1 m. 694. Ce chiffre ne doit pas âtre loin de representer la taille vsritable de ce groupe ethnique, si nous en jugeons par les documents que nous possedons dejă. Je crois cependant qu'il faudra I'slever de un centimetre au moins. Cette taille de 1 m. 694 est composce par 326 BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE ŞTIINŢE un buste de 877", et par des jambes de 817”*-. La grande en- vergure depasse la longueur de la taille. Les Arabes sont des individus dolichocephales. On trouve chez eux tres peu d'individus brachycephales. En ajoutant les sous- dolichoc&phales, aux dolichoc&phales vrais, nous obtenons un pour- centage de 80%], environ (79,9%].). Ils sont en majorite des mesorrhiniens. Ils ont la face longue et âttoite (leptoprosopes). Par les caracteres du crâne et de la face, les hommes de cette serie appartiennent au type traditionnel des Arabes »dolichoce- phale, leptoprosope, leptorrhinien« (Giuffrida-Ruggeri). Cepen- dant la mesorrhinie de notre serie empeche le type d'etre complet. Les Arabes ont les yeux largement fendus. En outre, ces yeux sont ă iris toujours fonce. Chez les Arabes, Poreille est grande. Elle Pest dans ses deux dimensions : longueur et largeur. La bouche est egalement grande. Elle posse&de des l&vres gencralement tres developpees, &paisses, tres en chair. Quelquefois. ces l&vres rappellent les lippes des Negres, et c'est la persistance d'un metissage avec des gens de couleur noire. Une autre persistance du type negre se trouve dans la forme du nez, qui est quelquefois &pate et dans la forme des cheveux qui sont quelquefois laineux. Les cheveux sont toujours, chez tous les Arabes, comme les ycux, fortement piementes. En un mot, les Arabes sont des hommes de haute stature, do- lichocephales, leptoprosopes et mâsorrhiniens (mais en moyenne tres pres de la leptorrhinie). Ils ont la bouche et /oreille grandes, les yenx bruns fonces et grands, les cheveux noirs, le nez droit. Ces conclusions sont sur bien des points, en opposition avec celles de Bertholon et Chantre (pour citer louvrage le plus recent). III. LES NEGRES La Dobrodja renferme quelque Negres. Il y a toujours eu des Negres sur les territoires de la Turquie, surtout depuis la conqucte BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE ȘTIINȚE 397 du Soudan par Islam. Mais ces Negres sont des dissemines par excellence. Je ne crois pas qu'ils aient jamais constitue, quelque part dans la Dobrodja, un village ou un hameau exclusivement peuple par cux, Cependant, j ai trouve un ou deux Negres agricul- teurs. Dans les ports, on trouve comme partout, dans des condi- tions semblables, quelques N&gres, occupes aux travaux de charge- ment et de dechargement des navires. Ceux-lă, je ne les ai pas ctudies. Pour les trois hommes qui composent cette minuscule s6- rie, il m'a €t6 impossible de savoir leur origine africaine exacte. Il est donc inutile d'exposer les chiffres detailles des mensura- tions. diciilles:0 1274 76260: Grande envergure: 1"94; 2m.00; 1"71. us tel-) 85 0a:i 0602-6202: janibesi: 80052: 880: 78023: On remarquera le developpement considerable de la grande envergure, Les grandeurs qui reprâsentent ce caractere d&passent de beaucoup celles de la taille. Les bras longs des Negres (les bras de Singes) sont bien une realite. Les jambes sont aussi relative- ment plus longues que chez les autres groupes ethniques. Indice cephalique: 76.04; 73.53; 73.46. ladice nasal: 81.25 : 78.33; 95-50. Indice de hauteur-longueur: 59.383; 61.76; 62.50. Indice facial No. 1: 103.26; 109.66; 108.37. imclice facial No 2 3 69-17; 72415 PA Indice de loreille: 61.54; 54.55; 60.71. Ces trois Negres sont dolichocephales, deux d'entre eux le sont meme tres fortement. Par leur indice nasal deux sont mesorrhiniens— ce qui n'est gutre: le caractere des Negres—/autre est platyrrhinien. Ces chiffres de Pindice nasal nous amânent a faire ici la m&me observation que celle que nous avons faite ă propos des Arabes. Si ces derniers ont ât& mâtisses par Pintroduction du sang năgre, linverse est egalement vrai. Il y a chez les Arabes des heredit6s negres comme il y a chez les Negres des heredites arabes. Et ces her6dites se font sentir sur un ou sur plusieurs caracteres somato- logiques. 328 BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE ŞTIINŢE Longueur de la bouche: 54"*:; 63""-; 60": Bi-angulaire externe: 100"; 109": 103" Longueur de louverture palpebrale: 34"*5: 34"; 35 Couleur des yeux: brune dans les trois cas. Cheveux: de couleur noire dans les trois cas; d'aspect laineux et dV'implantation caracteristique chez les deux derniers. Forme du nez: nez pate chez les trois individus examines. En resume ces trois Negres presentent presque tous les carac- t&res afferents ă leur type ethnique. Les quelques mesures dont nous publions les chiffres pourront servir de documents pour lP6- tude des Negres en general. mm. ——. . os =—— BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE ŞTIINŢE 329 ETUDES SUR LE GROUPE PSEUDAMBRYSUS-MACROCORIS (HBUIPT,) ET DESCRIPTION D'UNE ESPECE NOUVELLE PAR A. L. MONTANDON Lorsque j'ai ctabli le genre Pseudambrysus. Verhandl.d. A. K. Zool. Bot. Ges. Wien. Janvier 1897 p. 2 et 5, on ne poss6dait guere, en fait de litterature sur les divers groupes d'Hemipteres aquatiques, que les quelqaes travaux de Fieber et de Stal. Dans son Enumeratio Hemipterorum, qui est encore, malgre ses quelques defectuosites, un des meilleurs ouvrages d'ensemble sur les Hemipteres, Stăl, dans son chapitre sur les Naucoridae, ne mentionnait nulle part la forme des pieces du prosternum de ces insectes. Il separait seulement les Cryfhocricus (nommăs par lui Cryptocricus, sans doute par erreur, comme je Lai fait remar= quer plus tard, Bull. du Museum d Fist. Nat. Paris 1997 p. 124) et Ambrysus americains, des autres groupes Naucorar:a, Limno- coraria et Laccocoraria, par la sinuosite assez profonde du bord anterieur du pronotum derriere le vertex, des premiers; tandis que chez les seconds, le bord anterieur du pronotum devait &tre droit ou tres-faiblement et obtusement sinu€, seuls les angles anterieurs &tant plus ou moins pro&minents, surtout chez les Lrmnocorinae, egalement americains. Chez les Macrocoris alricains, proprement dits, dont Stal ne connaissait encore qu'une seule espece, le type du genre, M. fla- vicollis Sign., le bord antezieur du pronotum parait en effet pres- que tout ă fait droit lorsqu'on regarde Linsecte en dessus, sauf les angles anterieurs qui s'avancent un peu de chaque câte pres des yeux, d'une făgon ă peu pres identique ou ă peine un peu plus accusce que chez les //yocoris, Naucoris et Pelocoris. ll = aerului CO ae 2'5 iz ES Temp. E a |S3|ss|.2E 0||.2E 3 = =) 2 a ez „ES iza |. [e ES IE Z£|| solul. Co ERI = = les|sEl|azs FENOMENE DIVERSE a es 2 : E | 5 | Pale. ze] 9 £ [Sola] 23 =|lo = Lai 9] s Fi = = = o||2 s || 3 .= a Pi E S m] 5 [2] SR * e S s|= | să | |35| SE] E Ela |? BE [olt | >5 E Ea = je 30 em |60 em |z 3 |5sa| |a | 750)t6:3 21.5|10.2|11.3| 8.2/61.7[14.5/36.3]| 8.8|19.6/19.0| 2.7] wsw |5.9] — || 3.6]-a-la, 2 13h45-1725 2) 45.917.7|23.411.7111.7] 9.3163.5142.0144.7]| 9.319.418.9| 4.3] wsw |5.5| — | 3.5|— 3| 51.719.1|26.4111.2115.2(10.0|62.8/12.4144.8| 9.820.1|18.9] 4.3] wsw [2.7] —| 2.7|— 4| 51.5|20.4|27.9]12.4/15.510.1|59.3/10.949.3|10.4]|94.1 419.2] 5.3] wsw |1.4| — || 2.0]-a-“a 5| 49.2[22.0/29.5113.216.3(10.7]59.9| 8.8150.8[11.5|22.1119.6] 6.0] Var |2.4 2.3/la-1a, (041996, 9919:33, 121 9 1222345 6| 48.0/19.9|26.5/14.2/12.3(11.7169.5112.6[38.0113.3124.9119.9] 3.7] wsw |3.7]14.0|. 2.7] 0 10"-4,1210%-41P30, «94 "80-3h 7] 50.9/21.2|28.6/13.215.419.3/67.8)13.1147.0|12.0|22.2]20.0) 1.3, mw ms | 1.1] — || 2.0 |-a-2a,(%1 6P-17:20 8| 52.5|23.0/30.2115.1|15.112.4|59.8110.2]50.015.4|23.4|20.4| 4.7] wsw: [1.5] — || 3.0]|-a-%a 9| 48.5|22.8|32.5/15.5,17.0|13.4/63.513.7]49.0/14.7|23.9]20.7] 3.0 xe,sw | 2.4 7.0) 2.8|-a-%a, 17 %218h55, ”19,91195 10| 49.7[17.8|23.7|12.8/10.9| 9.2|62.5|15.0|37.611.1|22.6|24.4] 1.3] ww [5.8] — || 4.0 777»38-12*45 11| 48.1[18.6|26.5| 9.916.6| 9.1157.1]14.4148.2] 7.9|21.6/20.8| 2.7] wsw [1.9] — || 2.3]— 12| 43.217.8|21.815.5| 6.3]10.7|71.0|| 5.244.814 224.6|20.7| 8.7] exe |2.4| 1.3] 1.4] 9%8,-10x35 13| 47.419.6|24.5]14.3.10.211.3]69.3]10.7]49.112.0124.4120.4]7.0]| ww | 4.3] — | 2.8]a-ta 14| 52.3|22.0|29.4[15.2.44.2119.4165.7| 8.4/58.0|13.7|22.0]20.5] 4.0] wsw |1.60.3]] 1.8 9%5*-5"10 15| 51.3|22.3129.511 4.4 15.4|10.7]57.414.2|51.3)41.7|23.0120.7]| 0.7] ww |1.2| — || 3.0-a-!a 16| 49.3)23.9]32.1114.5 47.6041.5!56.0)44.7156.1112.0]23.4|20.9| 4.0] var |0.9] — | 2.7]— 17|] 48.2)20.8[28.2116.4]11.8[14.0|75.0| 2.8 50.5]13.6/23.4|91.3] 4.3] axe,s [1.7] 3-6) 1.9-a-1a,T%110,17.113", 9110459915, 18| 48.6[22.2|29.0415.8113.2|12.8|65.6|| 17.653.141 3.022.7]24.2| 7.3] exe [2.4] — |] 2.4-a0a [90112113 19| 47.221.0|29.4115.6/13.8(13.2175.9| 7.3/51.0)13.323.1|24.3]|7.3]| exe |1.7[95.5|| 1.8|T%13"40,r£17,,9117122,90%2i 7 1.4] 9.8]| 4.2] 9%0%-0"10 20 PI. 28.0[16.7]11.314.5|78.7|10.3/45.015.0|22.8|24.3 -3 .0|sw,wsw 0 21| 49.2118.1|23.1116.5| 6.6143.2182.8| 3.0,33.415.4[22.8|21.4] 7.0] wsw |1.84.2] 4.29 '>012%15-12120,1243-1425 22| 53.4(19.1|25.4114.0114.4)41.8|73.01141.7|39.3]13.1|29.4|24.2] 5.7] exe [1.3] — | 1.6|— 23| 51.9)19.3]26.4112.8113.6/10.5|64.0[12.7|43.0]11.1|22.3|24.4] 4.3] exe [1.4] — | 4.5-a-ta 24| 47.9|20.6|27.0114.4112.6112.2168.8/11.143.3]13.5|22.5]21.2] 5.0] exe |2.8] — | 2.1]-a-1a,911030; La 0"3 slab cute. păm. 25| 47.1|24.2|26.7116.2]40.5]11.5163.4 6.5) 46.3h5.522.6 21.3 6.7] Ene |3.8|1-2] 2.7|90045-2*20, 4 120n-20%10, 12. %120:10 26| 50.3119.4[27.1116.9140.2,12.6/73.6 4.8|50.0/15.0/22.5|24.2] 8.7] n,nnw | 2.3] 0.0] 1.81 %13"'35-14"35, 913'53-14'5 27| 52.8(21.1|28.0/13.9144.4114.466.2]] 5.3]54.6)12.7[22.4]24.3] 8.3] Var [1.3] — || 2.3|T91540-16%45 28| 52.3[20.5|26.3116.6| 9.7141.9]69.3| 5.3/51.0114.4]22.721.3] 8.3] Var [4.7] — | 2.0|7043*55-47:10 29| 51.1(18.7|26.5116.2/10.3.19.4/74.0| 3.9|59.3114.722.6|24.3] 6.3] wsw |1.3]3-8| 1.5] 9093571138419, 11331, 0 943130, 30| 48.518.9124.9114.3140.6/44.3|70.5] 2.8]40.812.0124.6|24.2] 6.3] wsw [2.9] — | 2.5]— [| 9044%25,152,16k25 31| 48.2(17.4|24.5111.8112.1| 9.8170.0| 8.7146.0 iod poi 20.9] 5.3] wsw |2.1|1.8] 2.4] 9%15%45-16125,16:37-16"45 MI 49.6120.41126.91414.2142.7144.5167.0]297.6]46.842.6]22.1120.6] 5.2 wsw 12.4 SI Ca şi precedenta sa, luna Iulie 1913 a fost caracterizată la Bucureşti printr'un timp neobișnuit de rece, care s'a mentinut în tot cursul său. Temperatura lunară, 200.1, este cu aproape trei grade mai coborâtă decât valoarea normală, dedusă din perioada de 40 de ani de observaţiuni termometrice, 1871—1910. In acest interval a fost numai un singur an, 188%, în care luna Iulie a fost şi mai puţin călduroasă ca acum. temperatura ei fiind cu două zecimi de grad mai coborătă. Dacă examinăm mersul zilnic al acestui ele- ment din luna de care ne ocupăm, vedem că afară de zilele dela 8 şi 16, cari au iost cu câte un grad mai călduroase, toate celelalte au avut temperaturi mai coborâte decât valorile normale corespunzătoare : cu deosebire reci au fost zilele dela 1 la 3, 10 la 43, 21 la 28 și 28 la sfârșitul lunei. Temperatura maximă absolută înregistrată în cursul acestei luni, 3205, a avut loc în ziua de 9, iar cea mi- nimă absolută 909 cu două zile mai târziu. Aceste temperaturi extreme sunt cuprinse în limite normale, căci, dela 1877 încoace, tem- peratura lunei lulie a variat între 3908 în 1882 şi 708 în 1896. Zile de vară au fost numai 23; de obiceiu sunt 28. Cantitatea totală de apă adunată în această luni, 73 mm, este numai 9 mm mai mare ca aceea ce se obţine în mod normal. Am avut 12 zile cu cantități apreciabile de apă ; în 10 din ele ploaia a fost însoţită de manifestaţiuni electrice. O ploaie foarte abundentă a avut loc în ziua de 19 când începând dela ora 5 p. m. şi până la miezul nopţei au căzut 35 mm de apă. Presiunea atmosferică lunară, 750 mm, este cu 2 mm mai coborâtă decât valoarea normală, Coloana barometrică a variat între 743 mm în ziua de 12, şi 754 mm la 22. Vântul dominant a fost Austrul (WSW) care a suflat în proporţiune de 440/ din numărul total de observaţiuni. In 3 zile a bătut vânt tare. In ziua de 9, la 7h p. m. s'a deslănțnit asnpra orașului o vijelie cum rar are loc la Bucureşti; iuţeala vântului (Austrul) la un moment dat ajun- sese până la aproape 19 metri pe secundă. Umezeala aerului a fost cu 30/ mai mare, iar cerul mult mai înorat ca de obiceiu. Am avut 6 zile senine, 21 noroase şi 4 acoperite, pe când în mod normal sunt respectiv 16, 1| și 4 de asemenea zile. Soarele deşi s'a arătat îi toate zilele, nu a strălucit decât 298 de ore: de obiceiu el strălucește 329 de ore. In 12 zile s'a notat rouă, iar intruna, la 24, un halo an foarte bine pronunțat. In noaptea de 23 spre 24, la 12h 3m, s'a simţit un culremur de pământ vertical; durata lui a fost de 1 lu 2 secunde. ) 336 BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE ȘTIINȚE OBSERVAȚIUNI METEOROLOGICE FĂCUTE LA OBSERVATORUL ASTRONOMIC ȘI METEOROLOGIC DIN BUCUREȘTII LUNA AUGUST 1913 st.n. Director: N. COCULESCU. Inălţimea barometrului deasupra nivelului Mării 82 metri De iz s Temperatura | mes s'a „8 e, |. Temp. E: Vantul s | a [a Bz aerului CO aerului 25 =a|| 23 solului CO = gene 2 a 2 8 33 a] — — | 5] SE ZA —| 23| 5 8 |s5|se|sa FENOMENE DIVERSE N [2 22 Ri E îi lea zi EI Adâncimel 3o| 9 a sg se 2:35 ş 2Ea| > | 3 |2 | la la zE|”E|se 9 | 2 8 [Sela |sS & *|s|s|=|a|2|2|25) |= fomjitem]z | 2 s 22 |ă 1|747.4]4'7.0|24.413.4114.0)10.2|72.8| 5.546.014 9|20.7]20.6| 8.0| exe,w | 1.6] 0.3) 1.1 -a-ta,T114%50-16h5, 9%4515-15120 | 2 46.7|17.1|23.110.719.4| 9.9/70.3| 8.7141.4 9.7120.6/20.4] 5.7hwsw,sw | 2.8] — | 2.1]|-ata | 3| 48.0447.4[22.1 112.7] 9.4141.0|'76.5| 1.3]46.0110.5120.7|20.3]] 9.7] sw.wnw | 4.2] — |0.8|— ] 4) 47.7[18.8|24.4113.0111.411.7|75.0) '7.0|50.0)40.9|20.7]20.3| 7.0) wsw |1.5| — |1.9-a-1a,Z14-5 | 5| 49.7|21.8|29.2114.6/14.6(11.1|61.3)10.2|53.419.5|91.7]20.3| 2.7] ww |1.7| — |2.7|— DE 6| 52.4[23.4]30.8]15.715.1)12.6|63.2113.3|56.8/13.8|22.9|20.7| 1.7] sw [1.0] — | 2.6]-a-ta 7 49.7|24.1|32.0)15.5116.512.2|57.3113.5|56.0]13.0|23.8|24.2]| 1.7] wsw [1.4 — |2.9|-a-1a, 02045 —p 8| 48.8|21.1|26.3117.4| 8.913.6/75.3| 8.349.001 5.7|24.0]24.7| 6.7] Ene |3.4|1.2|4.7]9117%-17"7,(004'7h5-47»40 j 9) 53.517.9|24.0)14.5| 9.5)14.3|74.3) 4.243.314.429.4]94.7]| 6.0) ese,enE| 1.2] 0.3] 0.9] 9%10h-10:25 10| 54.0|20.5|27.9143.2/14.7]11.5|67.0|12.3|51.9|10.8|22.0|21.3| 1.0] axe,se |1.7| — [1.6)-a-ta 14| 55.321.3|27.7[15.0119.7110.4]58.5]14.0|49.9]43.8|22.8]24.3] 0.7| ww | 2.6] — |2.7]— 12|] 56.821.0|28.0]14.2]13.8)10.3/58.4113.9|57.010.4|23.0]24.5] 2.3] e [1.2] —[1.9-a-ta | 13| 53.9|21.4129.8113.0116.8110.4159.0]44.0160.7]10.3|23.3]24.6| 0.3] ese |1.3|.— |4.9|-a0a 14| 50.9|21.2|28.2114.6|13.6/11.3|65.0|11.1|56.0[12.1|23.4|24.8]| 4.7] E,exe | 3.7| — |1.5/=—0%6*-1%35 Ş 15| 45.720.1|27.3115.1]19.213.5|84.4| 4.5)44.3/14 4]92.8]94.8]| 8.7] Ene | 3.0|6.7] 0.8] 90%8%55,T043:55,1Q115"25,8 11538 16| 50.3/17.7|23.5]14.0| 9.510.8|73.3| 9.643.6[14.0)21.5]24.5] 5.7wsw,sw | 4.1] 2.0] 2.0] 99%3:35-6"20 17| 55.118.1|26.1110.2]16.5|| 9.8|64.1]13.8/48.5| 7.6|20.8]24.4]| 2.7] wsw 1.7] — |1.6]-aa 18 Ss la 29.411 3.5|15.9]10.4|56.4113.8|52.71V.8|21.8|21.0|| 0.3] _w [2.5] — [1.3|-a-ta 19] 55.9[23.3|29.7115.2114.5111.7160.7|13.6|56.5111.9|22.7 24.4] 1.3] ww sw [1.3] — |1.3— ” 20| 53.3|23.4/31.0115.8]15.219.4161.5)13.759.0)12.1|23.3/94.4] 1.0) Ene 11.4] — |4.8|— j 21| 49.5|24.0132.416.6]15.8(13.8|64.0) 6.7|53.914.2|23.7]24.7] 5.3] ww [14.5|0.0|2.1|E7:55,2020', 9022137,23145 E | 22| 52.1|22.2|28.0148.0110.0)14.7|75.2] 9.448.5/17.0|24.0]22.0]| 6.0] we | 2.4] 4.9] 4.4] RZ00%, 9%05,2:50,4945 i 23| 57.019.9|24.8/16.3| 8.5111.3|63.3| 4.938.016.0|22.8|22.0| 6.7] exe [5.5] 3.9] 2.4] 9%5:20-8'5 i 24| 56.3|20.2]23.5]18.0| 5.511.6/66.0| 2.5|37.316.721.8]24.7| 7.7] exe 15.8) — |2.3— 25| 55.122.7|29.0115.5113.5112.1|63.2/11.4|49.2|12.0)24.7]24.3| 3.3] n,sw [1.9] — | 2.2|-a%a în E MMIRITă 26| 55.222.7]30.1116.913.2]12.2]65.41|10.8|54.0]14.3,29.7]24.3] 1.7] une | 1.9] 0.3] 2.0/T045*45, 9%6%30,70915"45 21| 54.3/47.2|23.0/14.6|11.4| 9.5|65.6| 9.4|46.7| 9.8)22.6|21.5] 6.3] Var |2.6| — |2.3|— ZA 28| 50.4116.0|21.0,13.0| 8.0)11.7|85.0| 1.2|24.0|12.5194.1 24.4] 9.3|nxw,nE! 4.215.9| 0.9] 004%10,90%111145, 2 11233; J 1628 29] 51.649. 25.6)14.5141.412.878.17 3.9|35.714.6|20.1|20.8| 7.0] newnw | 4.8 031 902:47,6'15,12119'34, 9123122 | 30| 53.319.9 24.0/16.7| 7.313.8/82.2| 3.9|31.0[15.5/20.8/20.6| 4.0] Var |2.0|7.3]0.7 < 10: 904247,9155,4095,91%38 |, 31 55.424.428.9444.2)14.71H42.4168.5)41.7143.0]12.2/20.9120.5]| 0.0] wsw |1.7|— | 4.8|— | Fi | a N. 52.3]20.4127.0144.6112.4144.7168.01278.8147.9H42.8]22.2l24.9] 4.4 exe.usv | 2.3143.0)54.3 Ă a Ca şi primele două luni ale verei, luna August, considerată ca ultima a acestui anotimp, a fost în seneral la București mai i rece ca de obiceiu, cu toate că în unele zile termometrul a trecut de 300. Temperatura lunară, 200.4, este cu două grade mai coborită decât valoarea sa normală. Dela 1871 încoace, adică în interval de 43 de ani de când se face observaţiuni termometrice în aceasta localitate, N sunt numai trei ani, 1875, 1884 şi 189, în cari luna August a fost totatâtsau și mai puţin călduroasă ea acum ; excepţional de rece a fost aceea din 1884, a cărei temperatură lunară a fost egală cu 180.3, ceeace reprezintă o abatere de patru grade în minus faţă de iealoar ei normală Examinând mersul zilnic al temperaturei din lun: August de care ne ocupăm, vedem că, afară de mici excepţiuni, mai toate zilele au fost mai reci ca în mod normal şi mai ales cele cari constitue perioadele dela 1 la 5, £ la 10, 15 la 17 şi 27 la 30; ca zile mai călduroase nu putem consideră decât pe cele delu 19 la 21 ale căror temperaturi au fost cu câte două grade mai ridicate decât valorile normale corespunzătoare. Temperatura maximă absolută, 320.4, a avut loc -în ziua de :1, iar cea minimă absolută, 100,2, la 17; de obiceiu, cea dintâiu din aceste temoeraturi se înregistrează în August în prima sa decadă, iar cea de a doua către sfârşitu său. Dacă temperatura minimă din această lună nu este excepţională, ea fiind de foarte multe ori mai coborită ca acum în ultimii 37 de ani, cea maximă devine excepţională căci, în acest interval, numai în 1884 valoarea ei a fost şi mai coborită ca cea de acum; lim tele între cari au variat temperaturile extreme în intervalul pomenit sunt: 400.8 în 189 şi 60.8 în 1904. De obiceiu avem în August 28 de zile de vară; acum nu au fost decât 20. Cantitatea totală de apă, 43 mm, este cu aproape 200/, mai mică ca aceea ce cade în mod normal, deși numărul zilelor în cari a căzut (14) este mai mult decât îndoitul celui obişnuit. Cea mai mare cantitate de apă obţi- nută în curs de 24 de ore a fost 16 mm în ziua de 28. Presiunea a!mosferică lunară, 752 mm, a fost aproape normală, Coloana baro metrică a avut în această lună o variaţiune numai de 13 mm, între 744 mm în ziua de 15 şi 757 mm la 23. Direcţiunea dominantă i vântul “i a fost în primul rând Austrul (WSW), care a suflat în proporţiune de 300|o din numărul total de observaţiuni şi apoi Cri văţul (ENE) cu 280/0. Vânt tare a bătut numai într'o singură zi, la 28, când Ausirul atinsese la un moment dat iuțeala de peste 1 metri pe secundă. Umezeala aerului a fost cu 70/g mai mare, iar cerul mai înorat ca de obiceiu. Repartizate după gradul de înorar am avut 14 zile senine, 12 noroase și 5 acoperite, pe când în mod normal sunt în această lună respectiv 19,9 și 3 de asemeneă zile Soarele, deși s'a arătat în toate zilele, ma strălucit decât 279 de ore, în loc de 323 cât strălucește de obiceiu în August. In 11 zile s notat rouă, în 2 ceaţă, în 6 tunete şi fulgere, iar în 3 seri fulgere depărtate. - BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE ȘTIINȚE 337 > OBSERVAŢIUNI METEOROLOGICE | FĂCUTE LA OBSERVATORUL ASTRONOMIC ȘI METEOROLOGIC DIN BUCUREŞTI LUNA SEPTEMVRIE 1913 st, n. Director: N. COCULESCU Inălţimea barometrului deasupra nivelului Mării 82 metri | ra | | au = Temperatura ea = El] 33 23 Temp. 3 Mental ay EI] ca s= = aerului QC aerului 3 35| 53 Es solului GO E E E = EJ= jalsăs sie ue SES [21| Sa lealsellse FENOMENE DIVERSE N ||.= 2 „s A | ă | $ |lozale*l|zaAdâncimelz> DE ella |iee saz| 3 [4 | |=|a|= selieleel ale | 48 =l2*|să ă a] | |=|a|â|= |25]* |“ |uoemoen|z 3 [ale |ăa 1|754.3|22.1|29.5115.5|14.0)13.7|74.2]] 9.8 soia 20.7] 2.0) wsw [1.5] 0.4] 4.7].ata,74 4047, 901530, <04 940 2 53.0|21.4/28.6/15.4/13.2113.9]76.3!| 7.4146.2]13.4122.3]20.9) 2.71 ne ]0.8| — | 1.2)2216:10,T011 602, <40:14 945 3] 52.9|20.2|28.2114.0]44.2]12.9|18.5] 7.0|49.112.0|22.3]21.4 4.0] maw.rse 11.3)43.3] 4.0] n 9a,220650, R 145110, 024595 '| 4| 54.9|20.3|27.5/16.5111.013.4/77.7]| 3.9|41.5/15.0|21.9|21.3] 5.0|hwsw,ene|0.8| — || 1.0/— '| 5] 55.5|21.0/27.5]13.8]13.7|12.7|74.1|12.8)42.0112.022.0|24.1| 2.3) wsw,sw 4.2 — || 1.4'.a2a 6| 53.0|22.3|29.8/15.0/14.813.5|69.7]10.445.5]13.222.3|24.2| 3.0) Ene [1.0] — | 1.410 1"923%10-94 pe v228ha5-p 7 54.2/16.8]22.1]15.6| 6.5:12.8/88.4| — [|26.0/15.4 21.0|21.3:10.0| Exe,ne |3.2'33.4| 0.2 Q 2000-3045, 1< 122, 0083014135 8| 59.215.2119.3112.5| 6.8] 9.2|73.4] 1.3139.8/11.019.9]20.86.7] ne,ene [1.5] 1.0] 1.310%015-2:15,5155-61:20 9| 60.815.2/21.2|11.5| 9.7] 9.9]78.2| 3.5/42.0) 9.3 19.2]20.39.3|wsw,ex£/1,5| 0.4] 0.5|_a-2a, 9 0-17:30-18":50 10| 57.1|16.6|23.7110.5|13.2] 9.5]69.7]12.7|37.6) 8.5/19.0/19.9) 3.0 se,sw [1.6] — | 1.3|.a2a vi || | YI [14|] 51.8|15.4119.6|12.3| 7.3|| 9.8|74.6| 0.6|26.4(10.149.2/19.8) 7.3] s,wsw [3.7] 0.21] 1.4]|.a.1a.90945-950 "12| 53.715.0/20.8| 9.7114.4]| 7.3]60.7|12.6|35.6| 7.817.8/19.4| 4.7] wsw [4.5] — | 3.2|.a2a 43| 53.6/15.823.0| 9.2|13.8| 8.9|70.5|12.6/441.3| 6.5)18.2119.1] 0.7] wsw [4.3] — || 4.4|_a2a 14) 51.917.4|24.5]11.413.111.5|79.5) 3.3)40.5] 9.0/18.5|19.0) 7.7] zne,wsw [1.9] 0.0) 1.4.a1a, 019:10-19k25 15| 53.4|20.7|28.5/14.1114.4112.0]68.5/12.4146.8|12.2/19.519.1|0.3] wsw [2.4] — | 4.6|— Ş [16| 53.7|22.4|30.9/14.516.412.7]66.6|12.4/48.0|11.7|20.6|19.4] 0.0) wsw [1.9 — | 2.2]— Î 17| 53.4|23.7/33.6/13.9]19.712.9|64.0)12.4149.0|10.8|24.2119.8] 2.3 se [1.2] — | 4.9]— 'H8| 54.2|24.2|34.3/14.9]19.4'12.9]63.3/12.3|51.5|11.221.8|20.4] 0.3) wsw [1.6] — | 2.2|— 19| 56.2|24.2|33.5]14.9118.6|13.0|61.8/12.2|51.0|[11.022.1|20.4| 0.0 nne,gx£|2.0]| — | 2.2|— "120| 53.6/21.0|30.6[44.6/16.0/12.9|72.3| 8.2143.9/11.0|21.7|20.6) 3.3) exe [3.8] — || 1.6|2206130-8"40, < 04 945-p | || || || 4] 52.5/19.0|25.7112.6/13.1][10.2]63.5]10.8|43.5|10.521.420.6| 2.0] wsw [3.3] — || 3.3]l-a0a 22|] 51.418.4|25.8|10.4115.4| 9.8]65.5] 9.3145.011.0)21.1|90.5] 2.3! wsw [1.6] — || 1.9-a-1a, 9%122h50-24i 23| 50.9]10.7]18.8/10.3| 8.5] 9.4|92.2]| — [18.1|10.4/19.2|20.2110.0 une [4.6138.8| 0.5| 9010-24 24 51.5|11.212.5| 9.5| 3.0| 9.3|93:1|' — [14.0] 9.2116.4119.2'10.0) ww [3.5 33.0] 0.1|E00'-24n '[25]| 51.9|12.1113.4|10.3| 2.6! 9.6|91.7| — [15.8110.215.2/18.0)10.0) ww [2.2 19.9] 0.3]09000-4:30,6:10-15h15 26| 54.1|12.5|15.4]10.7| 4.7|10.0|92.8) — [20.110.0)15.3]17.5410.0) wsw 10.8! 4.9] 0.2] 00%0%15,4%30,8:45,10:15,13:45,45:5 27|| 59.7[12.0115.2]10.0| 5.2]| 7.3|70.0) 2.8128.0| 9.7115.1117.2] 9.7 ne [6.1] 6.1] 0.6/900%,3:42,8%20, 12:35 [19%10,21%30 28| 60.8|11.6113.2110.0| 3.2] 9.3189.7 — |18.0 13.0)14.y 16.9]10.0) NNE 11.8] 8.8| 0.2|9%13"-20"30 29| 60.9|12.7|16.2110.4| 5.8) 8.0|73.4| 0.5123.3 9.814.7]16.7| 6.3 NNE [6.4 91| 0.7[9%3115-1715,974"30-815,10:35-4117 30| 58.9113.0|18.3 8.7! 9.6|-7.6169.4 6.4 31.3) 6.1114.5 asi 4.1 NAENSW [2.2 —.|| 1.0j-a-ta, p [| | | i au | [| | "| 54.8)17.5|23.7)12.4/11.3|40:9|74.7 97.6 36.9]10.3l 9.4]19.6 5.0) wsw [2.4 1169.3|38.6 (i Luna Septemvrie 1913, deşi în general obişnuit de caldă, totuși a fost caracterizată prinlr'un timp foarte călduros în a patra 1 pentadă și prin altul foarte ploios și rece în ultimele opt zile, dând o cantiiate de apă extraordinar de mare pentru această lună, | Temperatura lunară, 1705, a fost normală. Dela 1871 încoace, de când setace aci observaţiuni termometrice, cea mai călduroasă | lună septemvrie a fost aceea din 182, care a avut drept tempeiatură lunară 200,2, iar cea mai rece în 1875 când a fost egală cu 140.0. In 1 mersul zilnic al temperaturei din luna Septemvrie de care ne ocupăm, se observă două perioade reci cari au îmbrățișat zilele dela | 1] la 13 şi dela 23 la sfârşitul lunei și una foarte călduroasă, dela 16 la 20, în cari temperaturile zilnice au fost cu 50 la 80 mai ridi- | cate decât valorile normale corespunzătoare. Temperatura maximă absolută, 34.3, a avut loc în ziua de 18, iar cea minimă absolută, | 80.7 în ultima zi a lunei. Aceste temperaturi extreme au fost cuprinse în limite normale căci, de la 1877 incoace, termometrul sia ri- | dicat în cursul acestei luni până ia 360.2 în 1890, iar în 1906 el s'a coborit până la —106. Caracteristic este faptul că temperatura "maximă din această lună, este totodată şi cea mai ridicată din cursul anului 1913; de obiceiu temperaturile maxime absolute anuale | se înregistrează la noi către finele lunei Iulie sau la inceputul lui August. Zile de vară, adica din acelea în cari termometrul atinge | sau depăşeşte de 250, au fost 14; cu una mai puţin ca în seneral. Cantitatea totală de apă din această lună, 169 mm, este de tori | mai mare ca aceea ce cade de obiceiu (39 mm). In ultima jumătate de secol de când se tac observaţiuni udomeirice la Bucureşti, Iniciodată luna Septemvrie nu a fost atât de ploioasa ca acum; cea mai mare cantitate de apă cunoscută până acum în Septem-rie a (fost 115 mm în 1909. Numărul zilelor de ploaie din cursul acestei luni, 13, reprezintă mai mult decât îndoitul celui normal. Decada III, | în care am avut 7 zile consecutive cu ploaie, a dat 121 mm de apă din cari 92 mm numai în a zile (73 la 25) când a plouat aproape fără întrerupere. Presiunea atmosferică lunară, 755 mm, a fost normală.4 Barometrul a oscilat între 750 mm în ziua de 22 și 762 mm j la 27. Direcţiunea dominantă a vântului a fost WSW (Austrul) și a suflat în proporţiune de peste 300/p din numărul total de obser- aţiuni. In 2 zile. la 27 și 29, Crivăţul a bătut tare, atingând în,cea de a doua din aceste zile iuţeala de aproape 12 metri pe secundă. 1 Umezeala aerului a fost cu 909 mai mare, iar cerul mai înorat ca de obiceiu. Am avut 14 zile senine, 7 noroase şi 9 acoperite, pe când în mod normal sunt în această lună respectiv 16, 10 și 4 de asemenea zile. Soarele sa arătat în 24 de zile pe o durată jtotală de 198 de ore, adică cu 40 de ore mai puţin ca în general, In 42 zile sa notat rouă, în 3 ceaţă, în 5 tunete şi fulgere, iar în 2 'seri fulgere depărtate, | Î PRESE IENIBES DEO NOAEE MS. REGELE; CAROESI: MEMBRII DE ONOARE ANDRUSSOW NICOLAE, Dr. Professeur ă PUniversite, Kiev. (Ela le 8 Mars 1910). BERTRARD GARRIEL, Professeur ă la Sorbonne, Rue de S&vres 102 Paris. (Elu le 8 Mars 1910). BAEYER, Dr. A. von, Geheim-Rath, Professeur ă PUniversite, Arcis-Strasse 1, Munchen. (Elu le 15 Mars 1891). BLANCHARD, Dr. R. Professeur â la Faculte de Medicine. Paris. (Elu le 17 Novembre 1908). CROOKES, W. 0. M. 7, Kensington Park Gardens, Londres W. (Elu le 5 Avril 1897). DEBOVE, Dr. Professeur, Membre de Acad. de Med., Rue la Bostie 53 Paris. (Elu le 8 Mars 1910). DUPARC LOUIS, Professeur ă PUniversite, Ecole de Chimie, Geneve (Elu le 8 Mars 1910). ENGLER, Dr. C. Professeur ă LUniversite de Karlsruhe. (Elu le 17 Novembre 1909). FISCHER, Dr. EMIL, Geheim-Raih. Professeur ă lUniversite de Berlin. (Elu le 17 Novembre 1908). GLEY EUGENIU, Dr. Professeur au College de France ; Rue Monsieur le Prince 14 Paris; (Elu le 8 Mars 1910). GUYE PHILIP, Dr. Professeur ă l'Universite, Ecole de Chimie, Gen&ve. (Elu le 8 Mars 1910). HAECKEL, Dr. E. Professeur ă PUniversite, lena. (Elu le 5 Avril 1900). HALLER A. Professeur de chimie organique ă la Sorbonne, Paris. (Elu le 17 Novembre 1908). HENEQUI FELIX, Professeur au College de France, Rue '[henard 9 Paris. (Elv le 8 Mars 1910). HAUG EMILE, Professeur de Geologie ă la Sorbonne, Rue de Conde 14 Paris. (Elu le 27 Sept. 1909). LE CHATELIER HENRI, Professeur ă la Sorbonne, Paris. (Elu le 17 Novembre 1908). LIPPMANN, G. Professeur ă la Sorbonne, Membre de L'Institut, Paris. (Elu le 5 Avril 1900). LOSANITSCH, SIMA M. Professeur ă PEcole royale supsrieure, Belgrade. (Elu le 5 Avril 1899). PATERNO, Dr. E. Professeur ă PInstitut chimique de PUniversite, Rome, (Elu le 15 Mars 1891). PETROVICI, Dr. M. Matematicien, Belgrade. (Elu le 30 Juin 1908). PICARD, EMILE, Professeur, Membre de VInstitut, Rue Ioseph Bara 2. Paris. (Elu le 27 Sepi. 1909). RAMSAY, Dr. W., Professeur ă University-College, Gower-Street, London. (Elu le 5 Avril 1899). SUESS, Dr. ED. Professeur ă VUniversite, President de PAcademie des Sciences, Afrikanergasse, Vienne. (Elu le 5 Avril 1900). SCHIFF, Dr. Ugo, Professore di Chimica Generale nel RO. Istituto di Studii superiori in Fi- renze. (Eletto il 4 febbraio 1904). TSCHERMAK, Dr. Geh.-Hotrath, Professeur ă PUniversit6 de Vienne. Griin-Anastasius-Gasse 60, (Elu le 15 Juillet 1901). TECLU N, Dr. Professeur, Wiener Handels Academie, Wien. (Elu le 27 Sept. 1909). WEINSCHENK Dr. ERNEST, Professeur ă la faculte des Sciences, Minchen. (Elu le 29 April 1913). MEMBRII DE ONOARE AI SOCIETĂȚII DECEDAȚI MEMBRES D'HONNEUR DEFUNTS DE LA SOCIETE ———_..— BECHAMP, A. Professeur 6merite, Docteur en mâdicin et &s-sciences physiques. Paris. (Elu le 5 Avril 1894). BERTHELOT, M. Senateur, Professeur au Collăge de France, Secretaire perpetuel du l'Acade- mie des Sciences. Paris. (Elu le 15 Mars 1891). CANNIZZARO, S. Senatore de! Regno, Professore, Direttore del Instituto Chimico della R. Universită. Roma. (Elu le 145 Mars 1891). FRIEDEL, CH. Professeur ă la Facult des Sciences, Membre de L'Institut. Paris. (Elu le 15 Mars 1891). GRIFFITHS, Dr. A. B. Professeur de chimie et de pharmacie, 12 Knowle Road, Brixton-London (Elu le 5 Avril 1899) HENRY, Dr. L.. Professeur ă VUniversite, 2 Rue du Manege, Louvain. (Elu le 5 Avril 1899). HOFMANN, Aug. Wilh. von. Professor. Berlin. (Elu 15 Mars 1891). KEKULE, A. F. Geh.-Reg.-Rath und Professor. Bonn. (Elu le 25 Nov. 1891). MENDELEJEFE, Dr. D. Professeur ă l'Universite de Pâtersbourg. (Elu le 5 Avril 1899). MUNIER-CHALMAS. Professeur ă la Sorbonne. Paris. (Elu le 5 Avril 1900). MASCART, (E). Directeur du Bureau Central Meteorologique de France, Professeur au College de France. Paris. (Elu le 15 Mars 1891). UHLIG VICTOR, Dr. Protesseur ă lUniversite, Wien. (Elu le 8 Mars 1910). 200 ONUDUS SOCIETĂȚII ROMÂNE DE ȘTIINȚE BUCUREŞTI ANUL XXII-lea. NOEMVRIE—DECEMVRIE 1913 No. 6. —_—_—_— n PROCES-VERBAL Al sedintei din 28 Ianuarie 1913. Sectiunea fizico-chimice-naturale —_..—— Şedinţa s'a deschis la ora 81|, seara, sub preşedinţia d-lui PROF. BUNGEȚIANU. Se dă cuvântul d-lui DR. C. MuscELEANU, care tratează despre Razele Oxid Catodice (Wehnelt) cu aplicațiunile lor și despre pompa cu mercur Gaede. D-sa arată că trecând un curent electric printr'un tub — din care s'a scos aerul până la o presiune de o0,oor mm,—al cărui catod este format din o lamă de platină acopsrită cu Ca, Ba sau Sr, se observă chiar pentru o diferență de potenţial de 5o—6o volți, o lumină albastră intensă, pe care profesorul Wehnelt a nu- mit'o »razele oxid catodice.« In acelaş timp se constată şi o cădere de potenţial la anod, care dă naştere la o mare cantitate de căldură. Această căldură a fost utilizată de d-l Musceleanu în experiențele sale pentru a topi şi evaporă diferite metale. In acest mod s'a stabilit o metodă nouă pentru determinarea căldurei de evaporare a metalelor. Comuni- carea a fost însoţită de experiențe și s'a arătat modul de funcțio- nare al pompei cu mercur Gaede. D-l PRor. BuNGEȚIANU relevă importanța acestei comunicări şi are cuvinte de laudă pentru D-l Musceleanu care a fost un stu- dent eminent al facultăţii noastre și s'a distins și în studiile făcute în străinătate. 340 BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE ŞTIINŢE Se dă apoi cuvântul d-lui C. Predescu, care expune principiul unui capilarimetru practic, imaginat de d-sa. D-l Pnepescu arată că determinarea constantei capilare are o deosebită importanţă în industria petroleului, în fiziologie, în geo- chimie, etc. Pentru determinarea acestei constante sunt peste ro metoade, dintre cari, cea mai veche este metoda tuburilor capilare. Având raza r, înălțimea / şi densitatea d, a lichidului cu care se operează, atunci constanta capilară der. (h + rr) 2 (1 Inconvenientele acestei metode sunt: 1) raza nu este aceeaș în tot lungul tubului, deci ar trebui măsurată în fiecare punct unde se opreşte lichidul, apoi acea rază are o valoare mijlocie, căci lu- mina tubului nu e perfect circulară ; 2) necesitatea unui cateto- metru, instalarea lui pe un piedestal perfect fix, şi operațiunile de verificare”şi rectilicare şi regularea verticalității, dec: atâtea con- dițiuni greu de realizat. Pentru înlăturarea primului inconvenient, d-l Predescu, a modi- ficat metoda așa fel ca să se obțină în totdeauna cercul de susți- nere capilară la un acelaş reper circular de pc capilară. Măsurând raza acestui cerc odată pentru totdeauna cu ajutorul metodei op- tice sau prin procedeul prof. C. Miculescu, sau prin ajutorul unui lichid cu constantă capilară perfect cunoscută, se obține 7, ca o constantă relativă la acel reper, așa că rămâne de determinat Hi. Această modificare a fost aplicată cu succes. Pentru măsurarea lui /, d-l Predescu a imaginat un dispozitiv, care este îri construcție. Acest dispozitiv permite a determină con- stanta capilară fâră a aveă nevoe de catetometru, necesită o mică cantitate de lichid şi este foarte expeditiv, căci totul se reduce la determinarea lui P. D-l PRor. BuNGerIANU arată importanța practică ce o are acest dispozitiv și îndeamnă pe d-l Predescu de a continuă să lucreze şi pe viitor cu aceeași sârguință. D-l Por. |. ArAnaAsIv prezintă Societăţii de Științe din partea d-lui E. Gley, profesor la College de France, vol. I din lucrările BULETINUL SOCIETĂŢII ROMÂNE DE ŞTIINŢE “344 laboratorului d-sale și care cuprinde cercetări asupra acțiunii fizio= logice a Ichtiotoxinelor. Aceste cercetări sunt fâcute în colaboraţie cu d-l Lucien Camus şi au format obiectul a 22 de note şi me- morii publicate unele în Comptes Rendus de Academie des Scien- ces«, altele în »Comptes Ren lus dela Soc. de Biologie, în » Jour- nal de Phisiologie et de Pathologie Genrale,, etc. Ele au fost începute în 1898, când d-nii Gley şi Camus au descoperit în serul sângelui de Anguilla o substanță hemolitică ce dizolvă globulele roșii dela mamifere întrun timp foarte scurt. Aceşti fisiologişti au mai făcut şi alte descoperiri şi anume că injectând în sângele unui mamifer ser de Anguilla în cantități mici, sângele acestui animal pus în urmă în contact cu ser de Anguilla, globulele sale nu mai sunt dizolvate. Această rezistență se datorește formaţiunii în sân- gele animalului injectat cu ser de Anguilla, a unei substanțe care anihilează efectul hemolizinei din acest ser. Organismul se apără deci în contra hemolizinei din serul de Anguillă producând o sub- stanță cu proprietate opusă, o antihemolizină. — Aceasta se gă- sește în ser. Lucrările d-lor Gley și Camus au deschis o cale nouă în studiul imunităţii şi mai ales în ceeace priveşte formarea aşa numiților anticorpi. D-l Atanasiu conchide arătând că lucrarea aceasta con- ţine documente de cea mai mare importanță în această chestiune. D-l Dr. Sr. Heprres prezintă un volum din „Buletinul Acade- miei Române«, Secţiunea de științe, în care se vor publică lucrările ce se vor face în țara noastră, pentru a fi cunoscute şi în străinătate. Şedinţa s'a ridicat la orele 11,20. Preşedinte, Bungeţianu. Secretar, (i. A. Damian. 342 - BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE ŞTIINŢE PROCES-VERBAL Ai ședinței generale anuale a Societății de știinle, care a avut loc la 29 Aprilie 1913 re Ședinţa se deschide la ora 5 p. m., sub preşedinţia d-lui DR. Sr, Heprres, fiind prezenți un număr însemnat de membrii ai So- cietăţii. Se dă cuvântul d-lui Da. C. Nrcuescu-Or1nN, care a tratat des- pre metalurgia antică a cuprului în țările locuite azi de Români: In prima parte a expunerii sale, d-l Otin, arată cum arheologii și chimiștii din mai toate țările au studiat şi analizat obiectele me- talice rămase din timpurile preistorice. La noi în ţară şi în Transilvania au fost găsite foarte multe apiacă metalice din timpurile preistorice, parte din ele se găsesc în mu- zeul național din Bucureşti, iar parte sunt în posesia d-lui dr. Istrati. Un studiu chimic asupra originei acestor obiecte nefiind făcut până în prezent, d-l Niculescu-Otin a utilizat materialul ce i s'a pus la dispoziție — și care datează din diferite epoce — şi a făzut numeroase analize, căutând să stabilească dacă obiectele de cupru şi bronz, găsite în țările locuite azi de români, au fost fabricate aci şi din material propiu sau au fost importate, și în ce măsură cu- noşteau vechii locuitori procesul metalurgic al cuprului, cum și meș- teșugul de a-l aliă cu staniu. | In acest scop d-sa a făcut dozări electrolitice precise, cercetând impuritățile cuprului, pentru a vede dacă aceste impurități sunt comune cu cele găsite în minereurile de cupru ce se găsesc în minele noastre. Din datele analitice obținute d-sa conchile că cuprul întrebuin- ţat atât de vechii locuitori, cari au trăit în timpurile preistorice cât și de Romani, cari au locuit la noi, a fost din minereuri, iar nu cu- “pru nativ. Că vechii locuitori cunoșteau perfect de bine procedeul meta- lurgic de extracţie al cuprului. Că toate obiectele de cupru şi bronz aparțin la două mari centre metalurgice, complect deosebite între ele, unul în Oltenia, altul în Transilvania. BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE ȘTIINȚE 343 Că în timpul Romanilor au fost exploatate minele dela Baia de Aramă. Că vechii locuitori cunoşteau superioritatea calităţii aliajelor de cupru şi staniu. Și că Romanii erau maeştri în arta de a face bronzuri. D-sa termină aducând mulțumiri d-lui Prof. dr. Istrati pentru sfaturile şi interesul ce a arătat acestei lucrări, precum și d-lui dr. Pfeiffer, care a pus la dispoziţie laboratorul şcoalei de poduri şi şosele unde s'au făcut aceste analize. D-l Da. Heprres aduce mulţumiri d-lui Niculescu-Otin, care a căutat să aplice cunoștințele sale pentru a face cercetări atât de in- teresante pentru noi. D-l Da. C. ]. IsrRariI arată că lucrarea d-lui Niculescu-Otin are însemnătate nu numai din punct de vedere ştiinţific, ci şi național, de oarece se face lumină asupra trecutului nostru istoric. D-l Da. C. 1. IsrRATI, luând cuvântul face o dare de seamă amă- nunțită asupra activității desfășurată de membri Societăţii de științe în anul societar expirat. D-sa constată că şedinţele au fost puțin numeroase şi comunicările de asemenea, datorită în mare parte şi faptului că în revistele străine se publică lucrările făcute la noi. Buletinul a apărut totuş în 526 pagini şi conține 4 lucrări de matematică ; 3 de fizică; 8 de chimie; 2 de botanică ; 5 de antro- pologie; 1 de fiziologie; 1 de tehnologie şi observaţiuni meteoro- logice. D-sa face un călduros apel către membrii societăţii ca să depue tot zelul pentru propăşirea Societăţii și cultivarea ştiinţei, căci nu- mai astfel vom deveni un centru cultural în Orient. Trecând la altă ordine de idei, d-sa face cunoscut încetarea din viaţă a unuia din cei mai de vază membri de onoare ai Societății de ştiinţe, regretatul Louis [Henry, fost profesor în Belgia la Louvain. Face o schiță bibliografică, arătând activitatea științifică şi cali- tățile distinse cu cari eră înzestrat, fiind un caracter ferm, o cu- getare senină, ofinimă aleasă şi un înfocat filo-român. Termină aducând un călluros omagiu memoriei scumpe a celui ce a fost Louis Henry. 34% BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE ȘTIINȚE D-sa face apoi cunoscut că în luna Martie a fost invitat de so- cietatea dr. lulius Barasch pentru a luă parte la solemnitatea co- memorării a 50 de ani dela moartea ilustrului om de știință şi mare filantrop dr. luliu Barasch, invitație datorită faptului că d-sa s'a ocupat în deosebi de activitatea ştiinţifică a lui Barasch, care a fost o figură aleasă în desvoltarea noastră culturală şi cu toate acestea nu se găsește nimic scris despre el, deși ar fi trebuit să i se răsplătească în acest mod munca neobosită şi ideile lui gene- roase şi iubitoare de binele acestei țări. Ocupându-se de activitatea lui luliu Barasch, d-sa arată că lu- crarea » Minunile Naturei«, scrisă mai bine de 60 de ani, ca şi „Isis sau Natura“, jurnal pentru răspândirea științelor naturale și exacte, constituesc un monument în literatura noastră pentru epoca în care s'au făcut. Face apoi biografia şi dă o expunere detailată asupra conținu- tului lucrărilor şi activităţii acestui om și propune, ca un omagiu adus de oamenii de ştiinţă ai acestei țări, ca Societatea română de științe să ia iniţiativa ridicării unui bust în memoria lui Barasch. D-l Da. Heprres mulţumeşte d-lui dr. Istrati pentru darea de seamă făcută şi pentru dragostea nețărmurită ce o are pentru So- cietatea de științe. D-sa adaugă că dr. Barasch a fost primul care a făcut la noi observațiuni meteorologice. Se citeşte apoi raportul de verificare al cassei societăţii, întoc- mit de d-nii profesori Zaharia şi "Țiţeica şi se aduc mulțumiri d-lui Mihăescu pentru îngrijirea ce o pune în administrarea fondurilor Societăţii. Se procedează apoi la alegerea biuroului ii comitetului Societăţii pe anul 1913—1914. D-l Dr. E. Teodorescu, profesor universitar, a fost votat în unanimitate ca preşedinte al Societăţii, iar d-l G. Pătrăşciotu bi- bliotecar şi arhivar. In comitete s'au făcut următoarele noui alegeri : Secţiunea de ştiinţe matematice : d-nii Dr. D. Bungețianu, vi- ce-preşedinte ; Dr. E. Filipescu, secretar de şedinţă. Secţiunea de ştiinţe fizico-chimice: d-l Dr. A. Poltzer, vice- preşedinte. BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE ȘTIINȚE 345 Secțiunea de ştiinţe naturale: d-nii Dr. 7. Atanasiu, vice- preşedinte; Dr. 1. Popescu-Voiteşti, secretar. Membrii noui aleși în comitetul de redacție: d-nii Inginer 1. Ionescu, Dr. G. Ţiţeica, Dr. A. Zaharia, Dr. L. Mrazec, Dr. Sava Atanasiu, Dr. Zaharia Pantu. Comitetul însărcinat cu publicarea buletinului : d-nii Dr. 1. Ră- dulescu şi Dr. ]. T. Radian, profesori. Şedinţa se închide la ora 7 1/, p. m. Preşedinte, St. Hepites. Secretar, G. A. Damian. PROCES-VERBAL Al sedintei sectiunii matematice din 4 Noemyurie 1913 —— Şedinţa se deschile la ora 81|, seara, sub preşedinţia d-lui Por. D. EMMANUEL. D-l Por. D. EMMANUEL anunţă că din cauza absenței d-lui se- cretar G. Filipescu, procesul-verbal al şedinţei precedente urmează a se ceti în o altă şedinţă. Se supune adunării cererea d-lui Prof. G. luga de a fi admis membru în secțiunea matematică. La ordinea zilei conferința d-lui Prof. G. Țiţeica : Rețele con- jugate al căror şir al lui Laplace e periodic. D-l Por. G. Țrperca dă definiția rețelelor conjugate şi al șirului lui Laplace al unei rețele şi studiează cazul în care șirul e periodic. Ședința se ridică la ora 9 !|, seara. Preşedinte, D. Emmanuel. | p. Secretar, J. Beleş. Bucureşti, 5 Noemvrie 1913. 346 BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE ȘTIINȚE PROCES-VERBAL Al şedintei dela 2 Decemyrie 1913 Pi Ședința se deschide la ora 3 1|, sub preşedinţia d-lui PRor. D. BUNGEȚIANU. După cetirea procesului-verbal al şedinţei precedente, care se aprobă, se admit ca membrii noui ai Societăţii d-l 1. Vardala, in- giner-șşef, şi d-l G. Iuga, doctor în matematici. Se cetește cererea de admitere ca membru a d-lui D. Năsturaş, rămânând să se voteze în şedinţa de astăzi. Urmează apoi comunicarea d-lui inginer D. Năsturaş : Apiica- buni ale legii lui Newton în elasticitate. D-sa stabilește formulele cunoscute de întindere și încovoiere, exprimând echilibrul între forțele exterioare și diferența atracțiu- nilor newtoniene moleculare, înainte și după deformaţie. Studiând in particular curba lungirilor, arată identitatea rezultatelor obținute de d-sa cu acelea clasice cunoscute. Şedinţa se ridică la ora 9 1]. seara. Preşedinte, D. Bungeţianu. Secretar, G. Em. Filipescu. 13 Ianuarie 1914. BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE ŞTIINŢE 347 CONSIDERATIONS CRITIQUEA SUR LA OUESTION DU ZERO ABSOLU PAR EMILE STAICO [. De la formule de Sir W, Thompson, obtenue comme une &] CU ES Aa consequence de la fonction de Carnot Il — —qp > qui exprime que le rendement d'un moteur thermique depend dune difference de temperatures, Tidp «dt ace aa ou t est la temperature rapportee ă Pâchelle du thermometre ă gaz, et T celle de P&chelle des temperatures absolues, on tire facil- lement, en considerant l'Equation pv = po Yo (1-kat), que: 1) m iaca Et comme de la determination experimentale des coefj/îcients moyens de dilatation des gaz parfaits, on a ctabli a — —— en | 273 faisant t; = o, la tempârature de la glace fondante, sous la pres- sion normale, on trouve d'apres 1) quă ce point de repere de P'chelle du thermometre ă gaz, correspond comme temperature sur l'echelle des temperatures absolues T, = 2730. Donc, il faut descendre ă —27 30 de lP&chelle ordinaire des tem- p&ratures, le zero absolu. De ces considerations, la fixation de ce point d'origine est sujette, non seulement ă des erreurs experimentales, inherantes ă 348 BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE ŞTIINŢE la determination de a, mais aussi ă des erreurs qui sont la con- sequence de la definition du coefficient a lui-m&me. II Bes &quations empiriques. V=—V(1-k+at) et P=Py(r4+ft), appliquces ă deux tats de temperature differents, et en les re- tranchant respectivement, ona ctabli comme definition des coe//f1- cienis moyens de dilatation tun gaz parfait, sous volume et pression constants : e YA cata (0 > A EI et f — IA jr Mais si on definit ces coefficients, d'une tagon tout ă fait gen€- rale, par 1 dV zu 1 dP 2) DA li et pda les €quations empiriques que nous avons rappele apparaissent comme des expressions approximatives seulement. En effet, en se. parant les variables, de 2) on a: dP V di et pdt= > V On pour un intervalle de temperature quelconque, Et Equation exacte des relations qui existent entre vit et put, est de la forme: V [e oprita) et LO a olETitul Si on fait tg—o, la temperature de la glace fondante, on a E Ygelet het Spete Y Ce sont des Equations tres generales, et si on developpe Log ip 0 E et Log p > on a par approximation: 0 VA Pe BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE ŞTIINŢE 349 qui ne sont autre chose que les &quations empiriques et classiques VI Va sat) et P=Po(1 4-00) II]. De ce qui vient d'etre expos€, on doit que pour determiner experimentalement les coefficients de dilatation dun gaz parfait, il faut employer les formules V p ae et p= Mais une nouvelle consideration va nous indiquer Lintervalle de temperature ou plutât la temperature ă laquelle il faut rapporter la d&termination de a et f, qui sont &gaux ă la limite, c'est-ă-dire quand le gaz se trouve ă l'tat parfait. Considerant lunite de masse d'un gaz parfait, ă deux tats differents, qui sont f(T,o) et o(T,p), on crit les variations d'energie par: dU — JedT + i i — ji dv SS cliv, dv au [Je sd Da = (re + pie On exprime que le gaz suit la loi de Joule, en mettant: (ID aaa a a po et dv dv alla Equations qui donnent, la premiere: Mai aa dp__1 pp E et la deuxieme, combinee avec pv=RT, expression que nous em- ployons pour le moment, telle qu'elle est: Vp a lo d — 33 Vclilia A70 350 BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE ȘTIINȚE Or, les &chelles des temperatures absolues et du thermomâtre ă gaz €tant comparables, ona T= Ty+t, Ig 6tant la tempera- ture absolue de la fusion de la glace. Alors : i E a= m et f= soi 1 To+t En determinant a et f d'un gaz parfaită la temperature exacte de la fusion de la glace, si c'est possible, et non pas de coefficients moyens entre 00 et 100%, on peut avoir par ces considerations theoriques la valeur exacte du zero absolu. Si on connait de cette facon ay et fp, pour une temperature absolue quelconque T,,on a: fe To 4 Oa e, + t, et == fo re Ft IV. Dhailleurs avec une determination des coefficrents moyens de dilatation d'un gaz parfait dans un intervalle de temperature tres petit, au centre duquel se trouverait le point de fusion de la glace, on a entre —t0 et +t: P pui „Log 4 Mob 2t 2t Ou v,p et vo, Po, sont des volumes et pressions lus aux temps- ratures +t0 et —ty. ASA I Cette formule combine avec 4 — T” donne 2 2t Log Y, Log 5 V. Etablissons ă prâsent la difference qui existe entre T,, stabli d'apres les mesures de a, en employant les formules empiriques V=—Vo(r Fat) et P=Py(r + ft), et Tla temperature absolue vraie, calculse d'apres V— Vgeat et P=Py(1 + ft). BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE ŞTIINŢE 351 Pour un intervalle —t0 et -t0, d'apres les premitres formu- les, on a Vo2t ș 2t lu sata el ŢI DI DR €5 Vo d'apres les deuxiemes. D'ailleurs: ; Vo 2t „= E (A ae TA PER CIEL e —.] Donc, V/o20i 1 To—T” Papa E UE SAPA (up e = ADE e NR AN i Ai 9 VE; IV AL x lisă Va ai up 1— 3 e TZERO0Q Ş I ao ze N NV I 302 Ve a | Seulement experience peut decider sur la valeur du deu- xieme terme de la paranthese, en tout cas il n'est jamais egală unite. VI. On exprime qu'un gaz est parfait en €crivant pv =f(I)=— poYo (1+at). Cette equation lincaire en fonction de la temperature, est tablie toujours d'apres les definitions des coefficients thermome&- triques. Le grand tort des physiciens et des gcometres d'autrefois Stait, ă ce point de vue, de comparer, par commodite de lecture, ă des divisions egales d'un espace lincaire, des quantitâs qui va- rient selon une fonction logarithmique. En dehors de cette preocupation de commodite, c'tait dans la logique de l'poque ă considerer n'importe quelle variation comme proportionelle ă une variable independante quelconque, donc, par une Equation lineaire. Or, presque toutes les variations ne sont que des fouctions logarithmigues, des gue Von considere des accroissemenis rap- portes ă la quantite ou ă la masse qui les subit. Le cas des coefficients thermometriques entre dans cette cat6- gorie et on peut exprimer, par consequent, qu'un gaz est parfait, par Equation pv — povge*t. Pour verifier cette nouvelle formule, 352 BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE ȘTIINȚE on peut lappliquer au calcul des temperatures absolues. Confor- mement au principe de Carnot, on a: Mia O, Ldva [ERE lodvo d et de C—c—1e dv, Par raison de symetrie geometrique dv, = dvy, et de pv = povoe*t, : Av en tirant Va on a Ce qui a €t€ dejă trouve, mais de lă on peut deduire une expression tres generale qui caracterise les gaz parfaits : Go = - . . Dai == au. C'est-ă-dire gue: pour tous les gaz parfaits le produit du coef ficient de dilatation par la temperature absolue respective, est le meme pour toutes les isothermes et pal ă Punte. On peut de meme verifier que Pexpression p = poc&t satisfait aussi ă la loi de Joule, qui demande que la pression interne d'un gaz parfait soit nulle. Si on met i sra| : n rE—p= I(a—r)pge € I et comme a——_—., alors 2 ia dp Ip D 30, VII. Apres avoir montre la gencralite des formules proposces, et comme elle satisfont bien aux principes dela Thermodynamique, BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE ȘTIINȚE 353 tâchons de definir le coefficient thermomstrique. Il est exprime par i la derivee de T en fonctions de a. De do on a 2)-- On voit tres bien que ce n'est pas une quantite constante, et R,| ra qu'il est plus grand dans la region des hautes temperatures et plus petit aux basse temperatures. Il est positif dans le sens ascen- dant de la courbes des temperatures, et n&gatif dans le sens des- cendant. Cela tient au caractere logarithmique de la variation des tem- peratures. Avec ce coefficient thermomstrique on peut calculer E dT toutes les variations za, da. On peut se rendre mieux compte de la variation des fempera- fures absolues vraies, et de la difference qui existe entre cette variation et celle des temperatures normales de l'&chelle ordinaire, d'apres le schema ci-dessous. [ailleurs en le consultant on voit bien que les temperatures absolues et le zero absolu qui sont admis par tout le monde scientifique, ne sont pas les tempera- tures vrates, rationelles. 354 BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE ȘTIINȚE a. En inspectant ce schema on voit que ce n'est que dans la region de la temperature du point de fusion de la glace, sous la pression norma le que le coefficient angulaire de la droite, qui represente la variation de volume en fonction de tempâratures normales, se confond avec la tangente de la courbe logarithmique des tempe- ratures absolues, et que ce n'est que dans cette region que Pon peut faire des mesures correctes de a. Si dans Papproximite de la temperature du point de fusion de la glace on peut avoir des temperatures normales correspondantes, avec approximation aux temperatures absolues, dans les regions des hautes et des basses temperatures les &carts sont considerables. Je proposerais une graduation logarithmique du thermometre normal, et par raisons pratiques on conserverait la meme division centessimale qui existe ă prssent. Un type de thermometre construit de cette fagon, donnera les femperatures normales ra- tionelles, qui sont correspondantes aux temperatures absolues. L'inspection du schăma repruduit ci-dessus nous montre encore que les temperatures absolues admises ă present, ne sont pas les temperatures absolues vraies, et que zero absolu vrai est plus bas que Ty— — 2730, le zero absolu qui est considere ă present. Un calcul fait avec des donnces d'une approximation assez grande m'a permis de fixer T!, le zero absolu vrai ă — 277, 914, mais seulement des mesures de effectuces dans la region du point de fusion de la glace, permettront de fixer indiscutablement la valeur clei Jai insiste sur ces choses autant pour montrer la generalite des) forinules ip poeti, V=—Veclet "py=povge 25 (Ul) a mettre en &vidence le caractere d'approximation grossiere des fonctions lincaires employees dans l'etude de la chaleur. 1913, Decembre 15. Paris. BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE ȘTIINȚE 355 STUDIUL ELEMENTELOR ELECTRICE DE TIPUL LECLANCHE CONSTRUITE IN ŢARĂ DE CASELE: GRAU ȘI KOEBER DE EMIL GIURGEA DOCTOR ÎN ȘTIINȚE Elementele electrice de tipul Leclanche (Electroda pozitivă for- mată dintr'un cilindru de cărbune înconjurat de MnO? ca depola- rizant, lichidul format dintro soluțiune de 10% NHCI, şi elec- troda negativă de zinc) fiind puţin costisitoare și fiind foarte prac- tice, au găsit numeroase aplicațiuni curente, precum la sonerii, te- lefoane, lumină electrică de scurtă durată, etc. Consumaţia crescândă de elemente de acest fel, a determinat crearea a 2 ateliere de construcție în ţară: unul al firmei Grau și Gheorghiu, în Bucureşti, şi altul al firmei Koeber, înființat la Brăila şi de curând mutat în Bucureşti. Am crezut că ar fi interesant de a studiă proprietățile acestor elemente cari se întrebuințează atât de des şi cari sunt printre pri- mele articole de industrie electrică construite în țară. Forța electromotrice am determinat-o cu ajutorul unui voltmetru de preciziune Chauvin-Arnoux, iar rezistența interioară prin me- toda aşa numită a Voltmetrului. E fiind forța electromotrice în circuit deschis exprimată în volți. V fiind diferința de potențial în circuit închis. fiind intensitatea exprimată în amperi şi măsurată cu ajutorul unui ampermetru în serie, rezistența interioară a elementului se obţine în Ohmi prin relațiunea : EV E au) Constantele elementului Grau, modelul curent cu hchid, de Ik8 „450 (greutatea cărbunelui şi a depolarizantului). Forța electromotrice pentru 5 elemente diferite : | Volţi,.. at] ae] ase] asul sa] 356 BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE ȘTIINȚE Rezistența interioară pentru debituri diferite (4 elemente diferite). 10 1,52 | 1,52 | 1,51 | 4,52 az 0;3 | 05 | 4440 35 VI 1,484 1,460] 4,404] 1,390 Dă, 0%12 |0%,12 |0%,4106]0%,07 ps 444 | 1,44 | 141| 444 | 141| 444 iai | je le 0;453|50;2. [0,3 “| 04, | 1055 | 40 | 20 ici ara, 4140 | 1,39 | 1,38 | 1,37 | 4,36 | 1,347] 1,24 Qi 0%4 [091 |0%4 |0%4 |02,41 |0”,09 |0%,08 BRE bas 146 | 146 | 4,46 | 4,458] 4,450] 1,38 | 14 [e Meet 04303050) 40,3: 1] 0430, 50314120) 2200 AV SA Pl a 1,440) 1,427] 1,447]. 1,400] 1,390] 1,270] 1,220 pt 0,2 | 0,16 | 0,14 | 0414 | 0,12 | 0,11 | 0,09 Ea AP 1,51 | 1,50 | 1,50 E 0 0,3) [45034|4,5 VA E 1,48 | 1,404] 1,36 Daria 0,10 | 0,096] 0,093 In medie rezistenţa interioară pentru un element normal e de apro- ximativ 0%,09—0%,1; pentru debituri mai mari scade până la 0%,07. Din tablourile următoare se poate vedeă creșterea rezis- tenţei interioară cu durata de funcționare. Elementul a debitat în mod continuu pe o rezistență de Maillchort de 10 Ohmi; am mă- surat rezistența interioară iniţială, apoi rezistenţa când diferința de potenţial a ajuns la * din valoarea inițială și, în fine, când dife- rența de potenţial a ajuns la 3 din valoarea inițială. După 13 zile când După 45 zile Stare iniţială y=3y când VI = 2 Y pia zii 1,51 | 4,50 | 150| 1,16 | 1,16 | 1,16 | 0,86 | 0,924 Te. e 0,3 114,01 0050|, 0,5 | 4,00 ja *[oo [05 Vasea asi 1,48 | 1.404] 1,36 | 1,04 | 0,94 | 0,83 | 0,68 | 0,568 ot a D%,1 |0%,096|0%,093|a4o | 22 | 22% | 90% |71%,2 BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE ȘTIINȚE 357 Scăderea diferenței de potenţial cu timpul e reprezintată grafic în curba următoare. Se vede că diferința de potenţial iniţială de 1Y.4 (în circuit închis) a scăzut la 3, adică oY,7 după 45 de zile. Rezistenţa interioară a acestui element, care ajunsese la 9o* pentru pentru debitul o4,2 şi 71%,2 pentru debitul 04,5. a revenit după 11 zile de repaus la valoarea: 0%.7 şi 0%,6. 08 06 N i 1,20 | 1,20 E 043. [045 Ve [050885 30190 A ae 0057010256 Pentru a cunoaște timpul cât poate debită un element Grau un curent intens fără a scădeă prea mult, am lăsat un element să de- biteze un curent de intensitate iniţială de 24,6 şi am înregistrat grafic cu un galvanometru cu înregistrare fotografică, variațiunea intensității cu timpul. tate Curba alăturată arată că intensitatea a scăzut de la 2,46 la 14,87 după un debit continuu de 4 ore şi 4o minute. 358 BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE ȘTIINȚE bitul n Clement Ga (dea! urata Aflat. 4%: Pi Porn pe A dor rula be a Pip Acelaş element, care a lucrat prima zi până seara la ora 9, a fost: supus a doua zi de dimineaţă la o serie de încercări pentru a vedeă dacă se regenerează suficient. Am notat intensitatea iniţială şi diferența de potenţial inițială și apoi din 10 în 10 minute timp de jumătate de oră. In urmă am lăsat în repaus 30 minute și am reînceput de mai multe ori în acelaş mod. P 1/ 1/3 1/2 : 1'9 0 [10 [20 [807| 32| 0 [107[207[307[î/3| o [107[207[307[/3| 0 [107[207[30 uz 1... [240[4,95|1,90] 1,83|rep.] 1,93] 4,83] 1,79] 4,74|rep.] 1,90] 4,76] 1,24] 1,68|rep |4.85| 4,74] 1,0] 4,67|rep. v... [0,92|0,90| 0,86] 0.84] — [0,20] 0,82] 0,80] 0,8] — [0,86] 0,80] 0,78] 0,75| — [0,82] 0,76] 0,74] 0,74] — 0 10” 20 30' pa 1,70 | 1,65 | 1,62 | 1,60 N/A ela 0,78 | 0,72 | 0,72 | 0,70 Se vede din aceste tablouri că elementul Grau poate debită o intensitate relativ mare (aproximativ 2 amperi) fără a se polariză prea repede. Regenerarea e de asemenea destul de bună. Am făcut aceeaş încercare pe un alt element, făcându-l să de- biteze pe regimul de aproximativ 12,5. BULETINUL SOCIETĂŢII ROMÂNE DE ȘTIINȚE 359 | o | 301| 60| 90” | 120| 4507 dara o | 35| 70 | 440 1,40 [1,375 | 1,36] 1,35] — | 4,55] 1,42] 1,37 | 4,34 1,14 h,09 | 1,07] 4,06] — | 1,21] 4,44] 4,06 4.02 A 3-azil 0 -480/ [A 4-azi] 0 | 126 |Ab5-azi|l 0 150 ARE AN AR Si 146430) | | 46 420| nazal ile Sue aa oo) | 4060 | v44a, | 693| =. | 4,46%[0,09 A 6 cazi) IQ 604 34502047 aizali 02| 450 |A 8-a zi 0 1435; 02 OR — | aa7 | aa | 40| — | 134 | 109| — | 4,26] 4,00 VA a | 1440. 6.9x | ese —- |.406 | 080| — | scol 0ze Debitul zilnic pe intensitatea de 2 ampări sau chiar de 12,5 timp de aproape 3 ore continuu e exagerat pentru elementele de tipul Leclanche de 1k,5 greutate. Cu toate acestea, în caz de s'ar face pauze mai dese, elementele acestea suportă câtva timp un regim exagerat. Pot servi prin urmare pentru diferitele experienţe de laborator ce necesită un curent destul de intens scurt timp. In tablourile următoare sunt indicate variațiunile intensității şi a diferințelor de potențial pentru un al treilea element ce a fost supus consecutiv 3o de zile la un debit de intensitate iniţială de aproape 1 ampere, timp de aproximativ o oră şi jumătate. A 1-a zi A 9-a zi A 3-a zi A 4-a zi |» | ao | so | aa] 0 | so! 1) | so] 2] 0 |v 0,9%6 | 0,89 | 0,84 | 0,83 140| 1,28 | 1,24 | 4,22 1,00 | 0,92 | 0,98 | 0,94 | 0,92 1,34 | 1,21 | 4,32] 1,22] 4,20 0,99 | 0,92 1,32 | 1,21 | A 5-a zi A 6-a zi A 7-a zi A 8-a zi A 9-azi 0 | co | 0 |] 0 [eo] 0 o 0 | 120/ 0,92 | 1,00 1,21 | 1,33 0,90 | 0,97 | 0,89 1,20 | 1,32 | 1,49 0,98 | 0,90 | 0,98 1,37] 1,18] 1,35 0,87 1,44 369 BULETINUL SOCIETAȚII ROMÂNE DE ȘTIINȚE | A 10-a zi A 11-a zi | A 12-a zi | A 13-a zi | A 14-a zi | so | o] 0 | sor| 0 [oo 0 e] o | eo | Be Sta 0,97 | 0,92 | 0,88 | 0,97 | 0,89| 0,97| 0,88 | 0,97| 0,89| 0,98 | 0,90 Vara i ac 4,281] 1,24] 45161] 4,29] 1,16| 1,29 45416: 4,261] 1,15|14;35:] 4548 A 15-a zi A 16-a zi | A 17-a zi A 18-azi | A 19-azi [o 20] 0 | so |n2v] 0 eo] oo] 0 | eo| 0 amo Ga DOI Va 0,87 | 0,97 | 0,93 | 0,91 142| 1,24 | 144] 140 0,97 1,26 0,99 | 0,92 | 0,89 | 0,99] 0,91 | 0.99] 0,87 1,24 | 1412] 140| 4,20] 1,08 | 1,20] 1,02 A 90-a zi | A 21-a zi A 94-a zi A 29-a zi | A 93-a zi ro | ae] 0 |acor 4) | 190/ 0 90! 0 | | 90' 1 ....| 0,99] 0,89| 0,99| 0,86| 0,99] 0,94] 0,88| 0,98| 0,90| 0,87| 1,00] 0,89 V ....] 1,18] 1,04] 1,416] 0,98] 1,42] 1,00| 0,95] 4,08] 0,96] 0,94 | 1,101'0,94 A 95-a zi să 1,0 | 0,84| 1,00 | 0,82| 1,00| 088| 1,01] 0,83] 0,98| 0,82] 0,99 1,04 | 0,84 | 1,02] 0,84 | 0,95 | 0,82 | 0,94| 0,80] 0,92] 0,78| 0,92 A 96-a zi | A 97-a zi | A 98-a zi | A 99-a zi | A 30-a zi 170 0 E 0 | o] 0 os 0 | 20| 0 | mo il o Vo 0,75 0,76 E de observat pe aceste tablouri cum spre exemplu după 24 zile de lucru câte o oră şi jumătate pe regimul de 1 ampere, in- tensitatea nu scade după go de minute decât la 0,489, iar după 27 de zile de asemenea numai la 0,488. Rezistența interioară a acestui element după ce a lucrat in- termitent 30 de zile, a fost: E......| 1,34] 1,32| 1,336 a 007008 48 04,5 | 14,0 [14,3 Vu ci 1,44 | 0,94 0,77 aa - i 0%,4 | 0%,38 | 0%,37 BULETINUL SOCIETĂŢII ROMÂNE DE ŞTIINŢE 364 Rezistenţa necrescând mult elementul ar mai fi putut debită mult timp. Elementele acestea convin bine pentru luminatul electric de scurtă durată. Regimul ce ar puteă suportă zilnic e de aproximativ 0,45— 0,46 timp de o oră, pentru a puteă servi timp îndelungat fără a scădeă prea simțitor. In cazul când ar fi nevoie de o durată mai lungă, intensitatea debitată de fiecare element trebuie scăzută punând elementele câte 2 în paralel. Studiul celorlalte elemente Grau A. Elemente semi-umede. Greutatea totală — 1,* 140. Forţa electro-motrice pentru 3 elemente diferite : | 1 il ra F.EN...| 1,456 | 1.460 | 4,460 Rezistența interioară : | 1 | II | IUL Ed 1,456 | 1,456 | 4,460 | 1,456 | 1,460| 1,460 PR e 03 [1,0 |o3 [1,05 [0,3 [1,05 A 134| 148 | 4,36 | 1,4192] 4,36 | 148 g......10%,38 l0%27 |0%,33 |0o,25 |0%,33 |0%,26 B. Element semi-umed, cu ventilație. Greutatea totală — 1 E,295. 5 apa 147| 447| 1.466 ie ue 0,3 | 0,5 [0,9 NEA aa 132| 1,24] 1,05 | tu 02,5 | 02,46 00,46 C. Element mic cu lichid [cu ventilație). Greutatea cărbunelui și a depolarizantului: oF,535. Greutatea totală a elementului încărcat: 1F,410. Fi. scai 1,636] 4,63 | 1,62 IA suit 03 | 05 | 10 V. 1.1457 | 4,55 | 4,49 Peg 0,22 | 0,16 | 043 362 BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE ȘTIINȚE Elementele Koeber I. Element mare cu lichid. Greutatea cărbunelui și a depolarizantului — 2 k,653. Greutatea totală a elementului incărcat — 6k,610. oii peiă 1,5 | 15 | 149 If [05 40| o 45 Va 1,472] 1,446] 1,38 Po RA 0%,056|0%,054|0%.051 Aceste elemente fiind aproape de 2 ori mai mari ca cele ce se întrebuințează obişnuit, pot debită un curent de intensitate îndoită, astfel că pot servi în condițiuni destul de bune pentru mici insta- laţiuni de luminat electric. II. Element semi-umed. Greutatea totală, a unui element încărcat : 1 *,065. Forţa electro-motrice — 1 Y,45. psi ISA 145 | 1,445] 1,445] 1 să dea 04 [0,2 [04| 410 Va AA 1.42 | 140 | 1,38 | 1,30 g......] 0,30 | 0,22 | 0,416 | 0,14 Pentru a cunoaşte cât timp poate debită fără prea mare scă- dere, am lăsat un astfel de element semi-umed să debiteze zilnic 20—30 minute pe regimul de oAmP.,35. Prima zi | A 2-a zi | A 3-a zi 0 59 4011445154904 |.0 5 1542970 20' ia o 0,35 | 0,35 | 0,34 10,34 | 0,34| 0,35 | 0,35 0,35 0,34 | 0,35 | 0,34 3 14,28) 4,21|4,26:|1,258))4251), 4,36 |4,34 | 4,30.]:4;28|,4,34|:4;26 A 4-a zi A 5-a zi A 6-a zi A 1-a zi A 8-a zi A 9-a zi o [20 lo |25 |o | |o |2o0 |o tă a 0,35 | 0,34 | 0,35 | 0,33| 0,35 | 0,33| 0,35 0,33 | 0,35] 0,34| 0,35 | 0,33 V ....| 4,32] 1,28] 1,33] 4,26] 4,32] 1,25 | 1,31 11,245 | 1,37 | 4,25 | 4,35 | 1,24 BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE ŞTIINŢE 363 A 10-a zi A 11-a zi A 19-a zi A 13-a zi A 1h-a zi A 15-a zi () 250 Doll) 2043|0 30110 20830 80 Date: 0,35 | 0,33 0,35 | 0,33 | 0,35 [0,395 | 0,35 [0,3341 0,35 | 0,33 | 0,35 [0,325 VW... 1,32| 1,24 (1,308| 1,23|/1;311,24 |1,3141,22 | 1,39] 1,95 | 1,3111,20 A 16-a zi A 17-a zi A 18-a zi A 19-a zi 0 23 | 0 25 | 0 35 | 0 45 LARA aa 0,35 | 0,33 | 0,35 | 0,33 | 0,35 | 0,33 | 0,35 | 0,32 Aaa 1,31 | 1,22 | 1,30 | 1.22 | 1,30 | 4,20 | 1,30 | 1,20 Se poate vedeă pe tablourile de mai sus că după 19 zile de funcționare, a câte 20—30 minute zilnic, intensitatea curentului nu scale mult; după 45 de minute intensitatea trece de la 04,35 ja o4 32. Rezistența interioară după acest timp a devenit. E se 1,36 MR ra 0,35 A 1,20 0) apare 0,45 Rezistenţa interioară inițială eră de aproximativ 0%,17 pentru debitul de 04,35, iar după 19 zile a devenit 0%,45. Acest spor nefiind prea mare arată că elementul ar puteă debită în aceste condițiuni încă mult timp. Studiul elementului Leclanche-Barbier construit la Paris | Pentru a puteă compară elementele construite în ţară cu cele din străinătate, sau determinat valorile unui element de construc= țiune curentă la Paris. feliied fra 1,5% | 1,54 | 154 | 154 Vii azi 1,48 | 144 | 1,36 | 1,32 io] 030) OR | 45 0000 pe 0,3 | 02 | 048| 0,11 364 BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE ȘTIINȚE După cum se vede, rezistența acestui element e ceva mai mare decât a elementului Grau, trebuie să adaug, însă, că zincul acestui element a mai servit şi eră acoperit în parte cu un strat rău con- ducător. Asupra acestui punct e în special interesant de a insistă, Elementele Leclanche funcționează bine la început; dacă însă nu funcționează un timp mai îndelungat, se depune pe zinc și pe sac un strat de cristale mici de oxiclorură de zinc. Aceste cristale insolubile în apă sunt rău conducătoare de elec- tricitate şi slăbesc debitul mărind. rezistența interioară. Pentru a regeneră parțial elementul, trebuie să se curețe acest strat foarte aderent cu o pilă. Când zincul, însă, e subțire și în parte uzat, o curățire mai ridicală riscă să-l rupă; pentru elementele ce sunt destinate a dură mai mult și a debită un curent intens, e mult mai avantajos de a pune cilindrii de zinc mult mai groși decât cei ce se pun de multe ori. In elementele Leclanche-Barbier, din Paris, grosimea zincului e de 2mm „2, pe când în elementul Grau nu e decât de rmn,3—rmn 4 iar în elementul Kceber onn.8—omn 9. Greutatea cilindrului de zinc în elementele Leclanche-Barbier e de 600 grame, pe când greutatea zincului din elementul Grau nu e decât de zoo grame. Cum elementele de tipul Leclanche se întrebuințează din ce în ce mai mult pentru luminatul electric de scurtă durată, ar fi de dorit ca elementele construite în ţară să he construite astfel încât să poată corespunde acestei cerirțe. In primul rând, va trebui să se întrebuinţeze cilindrii de zinc imai groși şi de preferință amalgamați, de oarece în acest caz cristalele de oxiclorură se depun mai greu. Sper să reviu într'o viitoare lucrare într'un mod amănunțit asu- pra fenomenelor ce produc scăderea debitului, indicând în acelaș timp şi câteva perfecționări de adus. ——— Dr ———— BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE ȘTIINȚE 365 MĂSURA INTENSITĂȚII LUMINOASE A DOP ERITELOR PETROLECURI DIN ȚARĂ DE | CRISTACHE PREDESCU ——..—— INTRODUCERE Publicațiunea de față e un extras din lucrarea cu acelaș titlul propusă de consiliul facultăţii de ştiinţe şi premiată cu premiu, Hillel în anul 1911. Am determinat pentru petroleurile lampante ce se pun în comerț în țară de diferitele fabrici intensitatea lor lu- minoasă, coloraţia flamei, precum şi densitatea, indicând în acelaș timp și mirosul şi coloarea fiecărui lampant. Am obținut în acest scop prin ministerul de finanțe probe de la 46 fabrici ce figurează în tabiou. Lucrarea aceasta am săvârşit-o în anul şcolar 1910— 1911 în laboratorul -de fisică molecular, acustică şi optică de sub direcțiunea d-lui profesor C. Miculescu, căruia îi adresez mul- țumiri pentru bunavoință ce a dovedit în tot timpul lucrării, -dân- du-mi toate indicaţiile şi mijloacele de cercetare. Mulţumesc deasemenea d-lui dr. C. Stătescu, şef de lucrări în acest laborator, pentru bunavoinţă cu care mi-a dat atunci deslu- şirile necesare. Consideraţiuni generale Noţiunea de lumină are două înțelesuri: unul subiectiv şi altul obiectiv. In înțelesul subiectiv lumina este senzaţia produsă de un corp luminos asupra nervului optic. Inţelesul obiectiv este inde- pendent de sensația optică şi e chiar explicarea naturei luminei dată azi de teoria ondulaţiilor eteriene. In acest din urmă înțeles, intensitatea luminei este forța vie=inedie a moleculelor de eter în vibrație şi pentru o lumină monocromatică intensitatea e o canti- tate definită matematiceşte, proporțională cu pătratul amplitudinei şi cu massa moleculei de eter. Nu putem, însă, determină această 366 BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE ŞTIINŢE cantitate, căci nu cunoaştem nici massa nici amplitudinea mole- culei de eter. Când comparăm, însă, o lumină cu alta, luată ca eta- lon, massa dispare şi determinarea relativă a intensității s'ar reduce la determinarea raportului amplitudinelor, ceeace până acum nu e posibil de determ nat. (A. Palaz.-Trait& de Photomâtire indus- trielle). Intensitatea luminoasă în înțelesul obiectiv al luminei, nu se poate, deci, determină. Intensitatea în înțelesul subiectiv, care se de- termină de fapt nu reprezintă energia vibratorie a eterului, ci acțiu- nea fiziologică a acelei energii asupra retinei. Prin urmare, oricare ar fi aparatul pentru asemenea determinări, tot ochiul are rolul principal. De fapt, deci, nu măsurăm intensitatea luminei unei sor- ginte, ci senzaţia produsă asupra nervului optic. Cu ajutorul legii psychophysiologice a lui Fechner, că intensi- sitatea senzației e proporțională cu logaritimul excitației, între două limite, peste cari senzația e nulă, ne putem face o idee de relaţia dintre intensitatea subiectivă măsurată şi cea obiectivă. Toate aparatele construite cu acest scop ţin seamă de următo- rul fenomen fiziologic, că ochiul nu poate apreciă raportul a două intensități luminoase, dar poate apreciă cu foarte multă exactitate egalitatea lor. Deaceea fizicienii compâră rolul ochiului în măsură- tori fotometrice cu al galvanometrului în metoda de nul pentru măsurători electrice. Fotometrele obișnuite au de scop a aduce două intensităţi în mod continuu şi perfect determinat la egalitate. Egalitatea a două intensităţi luminoase se obține: 1) Variind distanța de la ochi la sorginte, ceeace constitue me- toda bancurilor, având ca bază legea distanțelor, că intensitatea e invers proporţională cu pătratul distanței ; 2) Aplicând proprietatea diafragmelor. Mai sunt altele bazate pe proprietăţile luminei polorizate, a a- cuității vizuale, absorbție, etc. Dintre fotometrele bazate pe legea distanțelor, am lucrat în mod continuu cu acel al lui Lummer și Brodhun, cu bancul de 3 m., con- struit de casa Pellin, cu câmpul eliptic. Dintre cele bazate pe pro- prietatea diafragmelor, am uzat de fotometrele Mascart și Cornu, numai din când în când ca verificare. Ca etalon curent am întrebuințat Hefnerul, transtormând rezul- tatul și în Carceli şi lumânări germane, normale de parafină după BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE ŞTIINŢE! 367 relația : 1 Hefner — o,og 2Carceli — 0,8 glumâniri germane ([jebenthal-Prak- tiche Photometrie). Am întrebuințat pentru fiecare probă două lămpi de sistem di- ferit, una cu fitil lat, Luchaire No. 11, alta cu fitil rotund sistem Cosmos No. 12, cu disc metalic în mijlocul flacărei, a fabricei Son- nenbrenner. Lămpile fiind pline cu petrol le-am cântărit și apoi le-am aprins, notând ora de aprindere. După o oră de ardere, am început de- terminările în camera obscură unde erau instalate fotometrele. Am pus Hefnerul la diviziunea o pe banc, iar lampa la zoo, cea cu fi- til lat a fost aşezată cu planul fitilului perpendiculară pe direcția bancului. Am făcut determinările în câte trei ore consecutive, la fiecare determinare făcând cel puţin câte 4 citiri, două pornind de la lampă spre câmpul uniform şi două de la Hefner tot spre câm- pul uniform. Media acestor cetiri la banc figurează în tablou în ru- brica respectivă. Din aceste cetiri am dedus intensitatea luminoasă. Cam după 3 ore de la aprindere am stins lămpile, cântărindu-le din nou. Diferența de greutate am redus-o pe oră, având astfel consumaţia fiecărei lămpi într'o oră. Am divizat apoi această can- titate cu intensitatea luminoasă m=die, în Hefneri, şi am obținut cât consumă fiecare lampă pentru un Hefner în timp de o oră. Determinarea coloraţiei flamei M'am servit de spectro-fotometrul diferențial al lui d” Arsonval, cu care am măsurat intensitatea radiațiunilor din lumina de cerce- tat, în raport cu intensitatea radiațiunilor corespanzătoare ale Hefnerului. Pentru aceasta am determinat pozițiile în spectru ale radiațiu- nilor cu ajutorul bandelor elementelor ce figurează în tablou, lun- gimile de undă ale acestor bande fiind calculate. Am luat ca punct de plecare banda D a sodiului cu care am făcut să coincidă divi- ziunea 50 a micrometrului. In rubricele respective sunt mediile a câte 4 cetiri, făcute direct pe discul aparatului și reprezintă raportul dintre intensitatea unei radiațiuni din lumina lămpei cu fitil lat, cu care am lucrat, a ra= diațiunii corespunzătoare din spectrul Hefnerului. 368 BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE ŞTIINŢE Corecţiuni higrometrice Intensitatea luminoasă a unei surse e micșorată în parte de can- titatea de vapoare de apă din atmosferă, deaceea la fiecare deter- minare am determinat și elementele stării higrometrice, adică temperaturile celor două termometre (umed și uscat) ale psychro- metrului şi presiunea atmosferică. Dacă I este intensitatea corectată avem: (1) l=—1,049-+ 0,0001. (b— 760) — 0,0074. f; b fiind înălți- mea coloanei barometrice și f starea higrometrică care depinde de forța elastică e a vapoarei la temperatra t0 (uscat), care la rândul ei depinde de forța elastică maximă e“ la t'0 şi de diferența t—t”, așa că calculăm întâiu e=—e'—o0,0008.b. (t—t”) având e din tabele, apoi f = 1,058 pu 0 0 R şi cunoscând f îl înlocuim în (1) şi avem corecția pentru un Hefner. Comparaţia coloraţiei Hefnerului cu lumina naturală Tot cu spectrofotometrul am comparat Hefnerul cu lumina so- lară pentru aceleași radiaţii, în ziua de 3 Maiu 1911, ora 3 p.m. (cerul fiind acoperit prea puțin cu nori subțiri albi) și am găsit ca intensitate a radiațiunilor Hefnerului în raport cu ale lu'ninei solare următoarele rezultate : In A — 768 Hefnerul e de o,or9 cât lumina naturală. Z) =2160)7,0p5H » 3131050300 i au » > A ==605 0,2 Iri 2 5 0053 2 5 » > N 02248 » 2 5. 0,060)» ua » „ A 5804 » » » 0,074 » » 5 DE TAI » » » 0,046. n» » » » 7 === 5085 » » » 0,043 » » » DI ICE ella pad DR » 1 0,032 n » pt 5 NEAGOE » » » 0,020 .» » » 7 AA 340 o 22. 0,022 2 » » N ALO, LDA 2 Zi i 0,019 păsa » n MAO n n» 0010 » n » Adică foarte bogat în galben față cu soarele, mai slab în roșu, şi foarte sărac în violet. In adevăr flama Hefnerului e galbenă. co POMETRI DTOMETRUL MASCART a OR ] lj | | | AOȚIIII EIO zei] A — — e ———e —1IILO LIPON E sets aaa |. aer alt] dia ce aa a RI) 1IDUJOŢL Ut CEZ Velea id ti IN. BE E PSPOUTULNI = A Ş Cl za oȚeNSUBUŢ [i sale die osii 052] 20 9 TE A RE a Bea ai LOLA RIO >=. me =VIIIo PIPI aaa ES pag ic aa cil ici că a aa 8 8 PI e a STAREA BIGROMETRII i DCCIIE NET ESI O ENE OENID EA DEI SI CTE E ş - — LET CE —— | — O8SERVAȚIUNI SPECTRO-FOTOMETRICE 3 :, = Pănet | at FOTOMETRUL LUMMER ȘI BRODHUN FOTOMETAUL | Foromernu | CONSUMAŢIA II SIMEA BE UNDĂ = Si [| E | ASCART coRHU ne PABAIOANTUL aaveȚuL | oomiaea | mosu | E [Es | 2 | emovtuitara [= Ter = i Se || ee EI S | Media citirilor | Intensitatea lumi E 2 |3e|=e ED 3 | tanc inci în Iafneri in 0 E zi i = |-2 Ep! E 5 |sE|s= Ea 5 E 3 [ae |=e 5 2 | |uluri a | u 11,86) 41,50) o] iţeide BA 10,59] 10,59) Plopeni Slab | 0,830]0,5283] 30,412]. 2.564] Mărăcineni] Buzău | Sk-ailisi 39,185] 3,77] Fraţii Ștefănescu» = i ioarte slabi | rc 54 |ot za] azeri = 3] a Românăa - | Ploieşti | Prahosa | Incolor 0,819] 0,8163] 02 Țiței de. Bi | 46,08] 15,35) TI EI|EI|S 3] „Astra Rom Ploieşti etarat 3] 130 areal 3 |n1 | 4668] 14, 37, ia] ||| - iu | Dămbovițaj Ei [Slab eterat] 0,818] 0,8162] 65,3 58 [58 [58 | 17,40] 17.40) o| | | 3 > Auoorasisasăaeăe | ACAlaoi| Dimboaut = 818| 081 (03; 67 [70 [74 | 1209] 1070 cei Pc ză Es pc a | oa] ei] ea |2p 15,67] 43,67) 13,87] 11.42] 470|. 420 [763,6î| Brănești - Slok-săliai | Slab — 0,8054] A 1. Rizescu. = - = d , ă E 70 |70 [73 | 1079] 10,7 9 i 5] 1. Dumitrescu » » = | Daicești 0,812] 0,8082] 10| 14 [757,4 [a8 [a Tail Ra A9 i] PI 28,749] = EI 37,048) iu SA [i „a tarul - = în o,sts[o,sass aa» |. Ției de 20,5] 14,5]757,4 22 72 Gura-Oeniţei : 2 7] ... |Simileasca]“ Buzău 5 | Nemlăcut | ogiz]o,sizo] 200 | Titeide | ac, e0)[30 să i Viop ni i [3 îi î 8] n uum.. Bacău E Slab | o,s00[o,79e6] 260 | Țitei de 185| 13 735,4 34,707) CAISE PE CI 6 Cimpeni 36/934| Sa [E ci v| „noum.Oil-fiends=1219] Colanu | Dâmbu Incolor. |Evarte stab[. 0,846] 0,8153] 13 35,081 sale a Zi 42,943) vie | si 10] p. petrescu - - - - - E Calbea-tarhare] Urăt 0,821] 0,sosu] 250,5] Tilti de 6leâri [455| 44,552, EI DE Ş și Gara-deji | aaa “ aaa | ma | 70 11] v_ N. predescu. » | Soimari | Prahova | Tucotor | Stab | o,s1o[o,soz0] 29 Țiţei de 45 | 10 [764,45] 2,938 ; Măgura 2780] tv: slal| "Titei 225 a ia) „Cotumuiia . = - | Plopeni » = |Pattestal| oiofo,soso| za] Titeia | 48 | tasl75a 34,704) 2,57] 33 2 Duştenari 35,403] sa96] — D Ş Al ci a A 13] Manas Mai Lucăceti | Bacău Urât, slab] 0,825] 0,8236] 24 piei ue î7 2 uz 19] „Vegac e e e e = Ploiesti | Prahova | Incolor tesal[0,s1oz| o,sosa asez] Titei de Cc) 65 [654 a i erati] | 09103 | 43082284 rati zi E (a) pă | : 3 Î a a | ea ma 19] matale eee R-Sărat |» Sub | — [o,soso] — = 16| a] Ar] E = E] = [IS D EI a | a ; 4 ra | psi 5 m | 83 10) rraiana -. „= | Carmavoaa] Gonstanţa| = |Peattozl40[ o sas[o,s46zi 4 1040 ADs = 2] = | sall] 0,sojaoaoa]! 2,acr] îi | i E mezi] ce cap | e 41] wreainghar = = =] Ploieşti | Prahova Ei EI 0,820] 0 3193] 23 E 10| 13 13,33) 493 ==] = | î 15| 35 | | a alla ş acel| zeci e cs | 20 18] Ai Leib = 2 = = [ăjaial-terii| Pata - Sali ŞI 5] Titei de | sI =] = IE îă sa | î0 i al] 19,a03/0,18721(54i;e7 [i dee [ao 13/50) ata || 3 || a 5 |ta ă A ș E | „| “| EI za | oz 19] Gneorahin » + 2 | Mizil | Buzău = îi 0,815] 0,8474). 25 [riţeia:măicoi] 47 | CUI IAA E 10899] SE k Ă Ă — |a.2a0 E aL 20] „prahova - + = - =] Ploieştii | Prahova > lau eterat] o,s2 za] ase | Tipe 17,04 | 47,04 1,568] =] = pă % 2 | AD. 524| 0,zaz7| sai a au 553] 9,a] o/3ul -| = 5, IA ate 21] „Anita Rominăs » | ogsoloszas) az] Pieiae | an 149) — E [i Buştenari V,958| = cu A | a | , rai A o | es] ei 22] »AquilaFranco-Iom.«| n o,gisjo,sies] 30 aiaiiuă 19,3 4,934) =] îs | | î la eri | a | si] e - » o,injo,s97| so | Piteide | uz El 1 | 5 | a] Buştenari 49) 11036, = =|=|- i-a = d so] 4] | E 24] Frăția... - . » Slab gala: n 0,818] 33 SI 12 10,40| 0,937] 10,41 U las] | a iei Er 661 0/636) 7,03 — |- | pei | 2 | anu 25] N. Constantinescu. + | Pote-veai | = Gălbui | Uru | oszolo,siz2] — 15,5 12,33 1,09) | = | alai | 3 5 14,20] 1,247] =] = = = — Ice i E Ei si a S 26] 3. Solomon. . + | Măgireşti | Macau - Slab | 0,803 o,7a63] 26, EI 1474) î a a i = [5 CR jel de Talia, 04 |6; î [55 îi Lu) cu 27] Tutinateta = a au = [iLueăczati | = = a o,s00[o,zon7| 26 [aie | ao si cs jos 13,p0| (i 5 Ei 2) „800| o; spe Vizu] 204 7, ar bisel A — Le, A wo 3 JE i, ia 2 sa | 28] Moses Frisenhotri. + | Oneşti = Incolor. [Stat «terat[ 0,807] 0,7360] 23, Etuetase | 46; 7 E) i E |ra:l0caa și că] | E = ZII 7 A =: EI sa] | ua | a 20] d Mitmuy e + e eşti |! Prahova | Stea ogai[oso2a]sa0] „Tite A la elnaoa 10,40) 30,6 a 3|3|a za sea | Buiei 7 | [a nasu — lasogi === eee i i ii de Taul | two oul | oz] o] 22 40] Awmer Grunberg + | Lucăceşti tac: lucolor Slab | oo5[0,701s] 33 Di MAEa so | aa zsoa [ha = sua EI a| || ăla] 5 ti f =[=|—|2]=1=1=]= nu a wi su 34] Dr. De Golăstern | Hăneasa [roy . . 0,816] 0,3120] an iei de 19 1,5739, |19 13,31 3 aaa ş a | ala 39] 1. Dumitrescu + +. | Păcureţi | rahova | Sb-galbai Pi 0,815] o,s214l 47| 4a [rase 19 ] 35] Gh. Margăriteseu - = - Incolor 5 o ga 0,8134]. 23 Țiia 1 | 19 rasa a 2 a ca | oi 33] Ik Maia „+ = | Colann [Dăraboviţa] Sab-galiai » 0,810] 0,8192] 23,3] ARICI | 6 | saslzaoasi 108 | sa [| 23 ns] si x iori ca] oa 15] Soc. Horn: Americană] Plocştiori | Prahova |! Iacolar. [tab eterat|. 0,820] 0,8174] 203| 105l7a,4 lazi | | — 133,000) = — : AAA mo | ca | co | ez 36] Simon Drathi. + | Tătărani > Sat-giliui | Stab | o,ses]og25a] 36 E Anul 15,05) 1,19] 45,438) »|al|a|a 23 13,87] 0,919] zi FR h fi a [i EU [37] Odobasian „+ + „| Băieoi EI n Slab, urit] 0,834] 0,8183] 24,8] = 20 | 14 Înoaytl 13,33] 1,472 50) E) ai 10,40] 0157 = | d Ă Ia s| 07| ca] a] a [35] Choinson == | Centisa | Neamţ | Gatbui = osia] ososi] 24 | itei ue: Ă In, 16,68) 1,533 Ec ez [rca BETI ei ăla Câmpeni 55| 12517644 13'37| 4al SE [est] pei lila 3 ci | za] a 9] Grigore Gavrilescu . [. Colanu' [Dămbaviţa] incolor. [tab eterat] 0,8as]o,817o| 30 “| Till e clu 16 100.45 15,00] 1,472] = ia ja ao,z61 s|a|Sliulv|i d Li Și Gari-daijei 6; 11 [706,15] 13103 4a04j — 1=17| = 1] — Pazo] sas = [—[—1—]—]— ca PI 2 £ za | za |eza] ca | za | as [40] Tab, Caite, bah Batman € Ce] Târgovişte Ei Slab palbai Slab 0,822| 0,8206] 28 Țiței de al Esi go [9 los 45| 4,80) so] 5.01] oc Ei SIBI EI = | 22| 30| 2 d jo Gura-Oeniţei] 18 | 13 [750,5 [18 [54 [esse] 47/40] 3| asi 4 = ||) = 15| = =|=]=1== î m | si | cz] za [41] Anursi Nicolescu... | Păcureţi | Prahova | Incolor 9 3 a 5 | Titeide 9 0,35) — | — = I=IEI| 2 sall ala 0,82410,8218| 95 |! copăeemi | 195] 14 Insa, [48 Pie) Ce zl I-| = III = | IE = 42] Gr. Mois Galaţi | Covurlui Y E Esi isa SiM Olalu = ale alaţi | Covurlui [i Sis-sulii | Stab, urit] o,s2olo,s2a5] 27 — 19.5| 18 14,86) 14,42] 44,42] 14,57] 4,068 = 2] = |=|E| 2 [304570] 3,042] zu | 30| 3 187 d 13,07] 10,99] 40,99] 14,08] 4,075] = = =] = (49,397 3450) == ||= — A i P 5 | 02] Si tz || 50) 49| A- Ghiuţă + +» = | Masurele | Prahova [| Gaibea Jurii tare o;gas|o;ss87] 28 | diltide [Io 10 782| 743| 7,00] 7,44] o,usul EI EI e) | At0, PU | pe [ia 13,39] 4420] 10,70] 44,80) 4091 = = Elda = ZII i acești qi cr | ee | 5 | oa | se 44] Simon Meselsotni | iuucăveşti | macau [spui [| Stat | osoz[oypozi]. 28 Miletde | um] 4 Insa aa [os [68 |os | zasos] anca] aaa] asoa] oz E | = aj în | î || 0) cani D : 74 |74 [74 | 10,40] 10,40] 10,40] 10,40] 0,057] îi => Tai] ol [ | Aa î5] „Steaua Româna! Câmpina | Prah incolor. |Eoarte sabi Țiței ue 35,12 za ia! L Be [ci Prahova |. Incolor. [Porto sl d 5) BOS] pi 5734 01,5|645|61.a| 15,03 983 = || E | pei E) în | 3 3 za m | za 40| eStandarue | protesui | 5 = |ogaaslogizo] 205] = 17| zalau |ss]es |ossloss| 107 3]. 12,00] 4,187 = | = EI 2 | = || 2 2 6 [Il oa [70 |7ă”| 1257 oua] 10,39]. 4002 = == — [99,578] === | | | BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE ŞTIINŢE 369 INSECTELE. ȘI ROLUL LOR ÎN PATOLOGIA UMANĂ DE PRULIAN EM, DEMETRU ———_.._—— Progresele pe cari medicina umană le-a realizat în cursul ulti- melor decenii privesc nu numai. patogenia boalelor dar şi profi- laxia lor. Pentru aceasta din urmă, studiile întreprinse sunt destul de înaintate încât astăzi putem vorbi pe lângă o profilaxie indivi- duală şi de una socială prin excelență. Este important de a cunoaşte toți factorii cari contribue la producerea boalelor, căci numai astfel profilaxia socială se poate exercită cu ușurință şi suferința se poate înlătură. Printre agenții cari joacă un rol însemnat în patologie sunt și insectele. Incă de pe la anul 15oo a. Chr., Egiptenii cunoşteau acțiunea răufăcătoare a insectelor, şi în special a purecilor şi pădu- chilor în geneza multor boale; credințele şi cunoștințele lor erau insă pe atunci greşite şi mistice. Lucrețiu credea că insectele se nasc din puroi şi astfel explică transmiterea boalelor. Pl/inzu 1) admiteă că pulberea din caverne produce insectele omoritoare, şi că Sylla 2) a murit din cauza insec- telor cari pătrunseseră în sânge şi-i distruseseră o parte din corp. Varron şi Columelle amintesc în scrierile lor de insectele purtă- toare de boale și cari ar lua naştere numai în regiunile mlăștinoasa. Dhodor din Sicilia, în descripţiunea sa asupra Egiptului, scrie că insectele vătămătoare ies din Nil sub acțiunea căldurii soarelui. Aceleași credințe greșite şi mistice se perpetuiază şi în evul me- diu; așa Crescenzi crede că insctele înțepătoare ca culicidele și albinele s'ar naşte din intestinele putrezite. Goiffon a fost primul care a dat o descriere ştiinţifică a insec- telor şi mai târziu Knud ?) a insistat în special asupra rolului insec- telor în transmisiunea ciumei. 1) PLINIU.— Cartea XXVI, 86. 2) Sylla a suferit de phtiriasă, în urma căreia a şi sucombat. 3 KNup.—»De regime pestilenticos. 1498. 370 BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE ȘTIINȚE Fauptmann !) a publicat pe la 1650 un prospect în care susține că cea mai mare parte din febrele maligne şi din boalele contagioase sunt datorite viermilor, ouălelor și insectelor cari umplu toată at= mosfera. Este pentru prima oară când se emite o părere mai științifică, de altfel Hauptmanu este considerat ca inițiatorul patologiei pa- razitare pe care mai târziu o desăvârșește Red 2). Acesta împreună cu Malpighi căutând să combată teoria generaţiunii spontanee susținută pe-atunci de Philippe Buonani, aduce ca o probă con= trarie un fapt parazitologic, adică nașterea insectelor din ouăle depuse pe animalele pe cari acestea erau parazite. FHaiiy susține de asemenea că paraziți, fie ei viermii intestinali, lie insectele producătoare de boale, nu pot aveă altă origine decât excesul de materii nutritive a căror molecule se asociază ca să deă naștere paraziților. Cerectările ulterioare bazate pe experimentaţiune şi întreprinse de către Thebault, Pruvot, Blanchard, Verdun, Guiart, Brumpt, Chantemesse şi Borrel, confirmă rolul insectelor în pa- tologia umană. Generalităţi asupra insectelor Insectele sunt artropode cu respirațiune aeriană şi traheală, cu corpul împărțit în trei regiuni : cap, torace și abdomen. Prezintă o pereche de antene la cap, iar toracele poartă trei perechi de pi- cioare articulate (hexapode) şi de cele mai multe ori aripi. Capul insectelor poartă antenele, ochii şi gnatitele. Toracele e împărţit în trei porţiuni: prototoraz, mezotoraa şi metatorax. Aripile sunt înserate pe mezotorax şi metatorax prin intermediul unor piese numite afodeme articulare. Aripile pot aveă diferite mărimi şi sunt formate din două membrane strîns unite între ele şi străbătute de nervure și nervule. Consistenţa lor variază; așa ele pot fi membranoase, solzoase, cornoase (elytre) sau semimembranoase (hemielytre). Unele insecte au patru aripi (tetraptere), altele au numai două (diptere), celelalte două fiind în- 1) „Journal des savantse.— 1704, 2) FRANCISCO REDI.—yExperienze interno alla generazione degli insetti«, Florentza. 1668. BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE ȘTIINȚE 371 locuite prin organe numite balanstere. Alte insecte parasite n'au aripi (aptere). Tot la torace sunt înserate și membrele în număr de șase (hexa- pode), câte trei de fiecare parte ; ele sunt articulate și sunt formate din câte cinci segmente fiecare : şold, trocanter, coapsă, gambă și tars. Ultimul segment poartă uneori nişte ventuze şi glande spe- ciale. Lungimea membrelor variază în raport cu adaptațiunea şi felul de viață al fiecăreia. Abdomenul e format din mai multe segmente strîns unite între ele. In stare larvară prezintă apendice care dispare la insectul adult, Cele din urmă inele au de cele mai multe ori apendice în jurul or- ganelor genitale constituind armura gemtală. Tot în regiunea abdominală unele insecte poartă un aparat muzical, alteori sune- tele provin din frecarea picioarelor de inelele abdomenului. Aparatul digestiv începe cu gura formată din o buză superioară (labium), mandibule, maxilare şi o buză inferioară. Toate aceste piese variază transformând, potrivit cu felul de traiu al animalului, gura în aparat de supt, lins, înţepat sau sfărimat. Urmează apoi un faringe, esofag dilatat, un proveniricul, ventricul chilific (stomac), și un intestin separat de stomac prin o strangulațiune valvulară și terminat prin rect în anus, care se deschide pe ultimul inel abdo- minal. Glandele salivare anexate tubului digestiv se deschid în fa- ringe și stomac; la unirea stomacului cu intestinul se deschid ca- nalele lui Malpighi; mai există apoi glande rectale şi anale. Aparatul circulator e compus dintr'un vas dorsal contractil (inima), divizat în o mulțime de ventricule și din vase laterale. Aparatul respirator e tracheal. Stigmatele se deschid pe păr- țile laterale ale corpului, câte o pereche de fiecare inel. Sistemul nervos e format din ganglioni, unul anterior, bilobat, care trimite ramuri la ochi, antene, precum și la aparatul bucal; un alt ganglion subesofagian, unit cu cel precedent printr'un inel, inervând. de asemenea piesele bucale; urmează apoi trei perechi de ganglioni toracici inervând organele şi apendicele respective și în urmă ganglionii abdominali grupați aproape într'o singură masă comună. Simțurile : Tactul se exercită cu ajutorul antenelor și pieselor bucale, mirosul asemenea, ca şi gustul. Pentru auz există organe 3 372 BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE ŞTIINŢE rudimentare, iar pentru vedere ochii fie simpli (oceli) sau compuși din fațete și așezați pe părțile laterale ale capului. Există glande speciale : sericigene, ciriere, odorifere și veninoase. Sexele sunt separate; reproducerea se face prin parthenogeneză sau pedogeneză, Cele mai multe sunt ovipare; din ou după fecun- daţie iese o larvă care sufere metamorfoze (metaboliene). Unele larve seamănă de la început cu insecta adultă și numai sufere nici o metamorfoză (ametaboliene); altele sufer schimbări (metaboliene). La altele metamorfoza este mult complicată (hiper- metamorfoză). Din larve se obţin nym/fe sau pupe şi apoi acestea devin insee- tele adulte. Pentru studiu şi ținând seamă de diferitele lor caractere, împăr- țim clasa insectelor în următoarele ordine: Ț/hysanure, Pseudo- ncoroptere, Ortoptere, Coleoptere, Strepsiptere, Nevroptere, FHymenoptere, Lepidoptere, Hemiptere, Parazite şi Diptere. rr .— Ordinul 'ysanurelor Tysanurele sunt aptere şi în majoritatea cazurilor sunt repre- zentate prin insecte de talie mică, cu corpul acoperit uneori cu peri fini, solzi sau chiar alteori glabru. Ochii sunt simpli, ablomenul prezintă la extremitatea sa nişte peri apendiculari. Organele genitale se deschid în intestin şi la unele abdomenul mai prezintă pe părțile sale laterale picioare rudimentare. Sunt ametaboliene. Ordinul Tysanurelor cuprinde trei familii : a) Familia Campodidelor, caracterizate printr'un corp alungit, fâră solzi, abdomenul format din zece inele şi terminat cu două fi- lamente, gura conformată pentru masticaţie, inele abdominale cu membre rudimentare (peri). Trăesc pe pământ şi pe locuri uscate. Ex.: Campodea ; b) Familia Poduridelor, caracterizate printr'un corp sferic şi scurt, în care caz inelele corpului sunt sudate ; altele au corpul alungit și inelele corpului sunt distincte. Abdomenul se termină cu un apen- BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE ȘTIINȚE 373 dice bifid, îndoit pe fața ventrală şi care întinzându-se joacă rolul unui resort de propulsiune al animalului. Trăesc în locuri umede, x. : Podura aguatica, Desoria glacialis ; c) Familia Lepismidelor, caracterizate printr'un corp alungit şi bombat, acoperit cu solzi, de un aspect metalic, cu abdomenul for- mat iii şase segmente și terminat cu trei filamente divergente, cel median fiind mai mare. Ex. : Lepisma sacharina (atacă sachărul şi distruge rufăria, cărți, etc.). Ordinul Pseudo=neyvropterelor Cuprinde insectele ce prezintă următoarele caractere : aripile membranoase şi reticulate, aparatul bucal conformat pentru sfă- râmat, cu metamorfoză incompletă. Mai importante sunt următoa- rele familii: a) Familia Physopodelor, caracterizate printr'un corp alungit şi subțire, turtit, aparatul bucal conformat pentru supt, iar aripile sunt prevăzute cu cili. Ex.: Zhr:ps (parazit al florilor) ; b) Familia Corrodantelor, ai cărei reprezentanți se aseamănă cu albinele și furnicile, trăind în societăți; capul armat cu mandibule puternice. Ex.: Termes lucifugus (distruge lemnăria), Termes bellicossus, Psocus, Troctes (în hârtiile vechi) ; c) Familia Amphibioticelor, a căror larve sunt aquatice; insec= tele adulte cu aripile neegale şi filamentoase, metamorfoză incom- pletă ; adultul trăieşte puțin. Ex.: Efhemera ; d) Familia Perlidelor, a căror larve și nimfe prezintă trachee branchiale ; rareori parazite ale pielei animalelor. Ex.: Perla ; e) Familia Odonatelor, cuprinde insecte cu talia mare, carnivore, cu aparatul bucal puternic, aripile egale în lungime, larva cu tra- chee branchiale. x.: Agrion, Aeschna, Libelluia. 374 BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE ŞTIINŢE Ordinul Ortopterelor Insectele cuprinse în acest ordin prezintă două perechi de aripi, cele anterioare semicornoase şi cari se încrucişază în stare de re- paus, cele posterioare membranoase, cu nervuri rectilinii și cari se pot îndoi ca un evantail în sensul lungimii. Capul este mare și prezintă două antene, doi ochi mari compuşi, gura conformată pentru sfărâmat și muşcat, picioarele terminate uneori cu ghiare, cele posterioare mai lungi adaptate pentru sărit. Abdomenul ine- lat cu apendice în formă de cleşte sau stilete ce servesc și ca oviscapt și ca armătură genitală. Metamorfoza incompletă. Le îm- părțim în două mari grupe : a alergătoarelor și a săritoarelor. 1. XWlergătoarele sunt reprezentate prin următoarele familii : a) Familia Blatidelor, în majoritate nocturne și se găsesc prin case. Ex.: Blata germanica ; b) Familia Forficulidelor, numite popular urechelnițe, cu apen- dicele abdominale în formă de pense. Ex.: Forficula auricu- laria. (Mai inainte şi chiar astăzi se mai crede în popor că această insectă poate pătrunde în conductul auditiv extern, producând le- ziuni şi chiar perforația timpanului, ceeace este inexact ; totuşi se poate găsi parazită și reprezintată în myazele cavităților na- turale) ; c) Familia Phasmidelor, cu corpul lung și prezentând mimetism. Ex.: Phasma ; | d) Familia Mantidelor, cari sunt carnivore. Ex:: Mantis re- lg'iosa. 2. Săritoarele, prezentând picioarele posterioare lungi şi con- formate pentru sărit ; unele produc sunete cari provin prin freca- rea picioarelor între ele sau de inelele corpului. Cuprinde familiile următoare : a) Familia Acridelor, cu antenele lungi, erbivore, sedentare sau migratorii, cu larvele lor aptere, primejdioase pentru agricultură distrugând semănăturile. Ex.: Oedipoda Jasciatica, Pachytilus migratorius, Acridhicum, etc. (Unele trăiesc în Africa și indigenii le mănâncă. In vechime chiar Moise le recomandă evreilor ca comestibile) ; BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE ȘTIINȚE 315 ) Pamilia Locustidelor, cu aripile anterioare transformate în elitre. Ex.: Locusta virridissima ; c) Familia Grillidelor. Ex.: Grillus campestris, domesticus, Grillotalpa vulgaris (coropeşniţa). Ordinul Coleopterelor Cuprinde insectele cari prezintă aripile anterioare tari și chiti- noase şi cari acopăr aproape tot corpul, pe când aripile posteri- oare sunt membranoase și indoite transversal. Capul prezintă antene lungi, gura este conformată pentru sfărâmat. Prezintă metamorfoză complectă şi pot fi parazite atât în stare larvară cât şi adultă. Autorii le deosibesc după numărul segmen- telor din cari este format tarsul în: Trimere, Tetramere, Hetero- mere și Pentamere. In clasificaţie vom ține seama și de confor- mația antenelor, precum şi de felul lor de trai. Din acest din urmă punct de vedere distingem două grupe: Coleopterele carnivore şi vegetariane. „A. Coleopterele carnivore 1. Cele cari prezintă antenele filiforme, formează mai multe familii : a) Familia Lampyridelor, prezentând unele inele abdominale fosforescente. Ex.: Lampyrus, Luciola ; b) Familia Cicindelidelor, cari sapă galerii subterane. Ex.: C- cindella ; c) Familia Carabidelor, distrug multe alte insecte vătămătoare. Ex.: Carabus auratus, colosoma, sycofauta ; d) Familia Dysticidelor. Ex.: Dysticus ; e) Familia Tenebrionidelor. Mai toate sunt colorate închis şi se găsesc parazite. Ex: Tenebris molitor (se găsește în. fân şi făină). Blaps morhsaga (poporul o numeşte prevestitoare de moarte. Se găsește foarte răspândită şi atât larva cât și adultul excretă și depune pe alimente un lichid toxic care produce erupțiuni şi 376 BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE ȘTIINȚE inflamațiuni ale buzelor,- nasului, împrejurul ochilor, când acele alimente sunt ingerate. Alteori chiar dau naștere la turburări gastro-intestinale. Blaps mucronata serveşte ca oaspe intermediar al nematodu- lui Gygentorincus moniliformis ; £) Familia Cucujamidelor, numite încă și Pyroforide, sunt insecte fosforescente (numite încă și muște de foc, — America). Ex.: Cucu Jos. | 2. Coleopterele cu antenele în formă de măciucă, numără ur- mătoarele familii : a) Familia Silfidelor (trăesc pe putreziciuni şi cadavre). Ex: Necrodes şi Necrophorus; b) Familia Peltidelor (trăesc pe grâu, distrugând larvele ce-l parazitează). Ex.: Trogasita ; c) Familia Dermestidelor. Ex.: Dermestes ; d) Familia Gyrinidelor, cuprinde insecte aquatice numite popu-= lar turnichete. Ex: Gyrinus. B. Coleoptere vegetariene 1. Prezintă uneori antenele dințate și pot fi: Pentamere, între cari distingem familiile : a) Familia Elateridelor, caracterizate prin marginea posterioară a corpului ascuțită, şi cari produc sgomote când fac sărituri. Ex.: Elater ; b) Familia Buprestidelor, ce au corpul colorat şi ascuțit, iar larvele sunt vermiforme. Ex.: Puprestis. Heteromerele se divid în: a) Familia Meloidelor, cărora aripile membranoase le lipsesc, sunt colorate în negru și au hipermetamorfoză. Ca exemplu avem genul Meloe, care mult timp a fost confundat cu genul Bu prestis. Meloe proscarabus este şi astăzi întrebuințat de veterinarii spa- nioli ca vezicant. Mai există Meloe majolis și autumnalis. In vechime Dioscoride şi Galien citează. boale: produse de meloe, cu accese furioase şi chiar moartea la indivizii cari îngrerau cu alimen- tele aceste insecte. Genul Mylabris este parazit al gramineelor. Alături avem ge- BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE ȘTIINȚE 377 nul Cantharis vesicatoria (musca de Spania), la care elitrele acoper tot corpul și au un reflex verzui-metalic,. Au hipermetamortoză. Importanța medicală. Meloidele au proprietate vezicantă şi se găsesc mai ales în Europa meridională. Cantaridele trăesc pe frasini, lemn câinesc, oleacee, plante, ctc., a căror frunze le devo- rează. Se recoltează seara şi mai ales dimineața, căci roua căzând le îngreuează aripile și prin scuturarea arborilor insectele cad jos unde sunt recoltate pe cearșafuri și apoi duse pentru a fi calcinate să se extragă principiile active. Insectele răspândesc ua miros neplăcut. Principiul activ este la fel cu al meloidelor, numit Canthari- dină (CI H!2 0%), cristalizează în prisme incolore, rombice, fu- sează la 2180, insolubilă în apă şi sulfur de carbon, puţin solubil „la rece, foarte solubilă în eter, cloroform, oleu gras și diverse esențe. Principiul activ este localizat la sfera genitală a insectei în nişte glande speciale, apoi se mai găsește în sânge și ouă. Are reputația de medicament afrodisiac. Intrebuințarea la interior este periculoasă, producând congestiuni ale organelor interne, ale or- ganelor genito-urinare, leziuni renale (nefrite), accidente toxice şi chiar moarte. Singură întrebuințarea externă bazându-se pe proprietățile ve- zicante este permisă şi în acest scop se fac pomezi, oleate, tincturi, emplastre etc. Intre Trimere sau Tetramere găsim : a) Familia Cerambicidelor, a cărei genuri şi specii trăiesc pe stejar. Ex.: Cerambya heros ; b) Familia Chrysomelidelor, reprezentată prin insecte mici de talie și parasite pe legume Ex.: Chrysomela, Bromius vitei, Leptinotarsa decemlimiata, Coccinela septempunctată (boul lui Dumnezeu), etc. 2. Coleopterele ce au antenele în formă de măciucă pot fi: Pentamere reprezentate prin : a) Familia Hydrophilidelor, numite încă și Palpicorne, având palpii maxilari foarte lungi. Ex: Fydrophilus, Sfaeridhum (tră- esc pe escremente) ; b) Familia Lucanidelor, cu mandibule puternice și de talie mare. Ex: Lucanus Cervus, Dorcus parallel pipedus. 378 BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE ȘTIINȚE c) Familia Carabidelor, Ex.: Amara, Zabrus. Intre tetramere şi trimere găsim: a) Familia Curculionidelor, ce prezintă o trompă bine desvol-. tată. Ex: Rhyncophora, Larinus. Sunt parazite pe plante, şi mai ales pe coinposee; cu ajutorul rostrului perforează frunzele și depun ouăle în profunziune, dând naștere unor gogoşi de coloare cenu- şie-grisă, întrebuințate în orient pentru a prepară din ele decoc- țiuni pentru bronşite, alteori fiind întrebuințate chiar ca aliment. Alte genuri mai importante sunt: Balantus, Calandra ory- zae, etc. Ordinul Strepsipterelor Numit încă şi al Rhipipterelor sau Stylopodelor, cuprinde un număr mic de insecte, cari cele mai multe sunt parazite ale hyme- popterelor. Sunt caracterizate printr'un dimorfism sexual, prezintă două elitre masculul ; femela e vermiformă, fără ochi, fără aripi şi pi- cioare şi stă parazită pe abdomenul hymenopterului. Produce larve cari atacă chiar pe ale oaspetului său. Ca exemplu avem : Sfy/ops și Xenos. Ordinul Deyropterelor Insectele cuprinse în acest ordin au aparatul bucal conformat pentru sfărâmat, aripile anterioare şi posterioare membranoase. și reticulate, cu numeroase nervure transversale, alteori păroase sau acoperite cu solzi. Au metamorfoză complectă ; larva este vermi- formă, carnivoră şi cu un aparat bucal bine desvoltat; găsim ur- mătoarele familii : a) Familia Sialidelor ; b) Familia Mo zanele ae na la cari seca) sunt groase la vârf și larvele cu aparat bucal puternic, nimfa e o gogoaşe. Ex.: Myr- meles formicarius ; BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE ȘTIINȚE 319 c) Pamilia Panorpidelor, popular indivizii numiţi scorpioni, pre- zintă abdomenul terminat cu o pensă ce serveşte în actul copula- iei, Ex. - Panorpa ; d) Familia Phryganidelor, cu aripile acoperite în solzi sau peri, aripile atrofiate, fălcile şi buza conformate ca o trompă; larvele aquatice, Ex.: Phrygana. Ordinul Homenopterelor Este reprezentat prin insecte cu capul mare şi mobil, cu doi ochi mari compuşi și uneori trei oceli frontali, cu antenele lungi, cu apa- ratul bucal conformat pentru lins sau sfărâmat. Au patru aripi transparente, membranoase şi cu puține nervure. Extremitatea posterioară a femelelor are un ac veninos. Sunt inteligente (gan- glionii cerebroizi bine desvoltaţi), au metamorfoză complectă, larva «ste apodă (rareori cu picioare rudimentare). Le împărțim în: 1. Subordinul Cerebrantelor, reprezentate prin : a) Familia Phytoifagelor, cu abdomenul pe lunculat şi a căror larve se hrănesc cu omizi, frunze, plante. Ex.: Srrea; b) Familia Gallicolelor sau Cynipedelor, cari în genere au o co- lorațiune închisă, şi cari cu ajutorul oviscaptului perforează frun- zile unde îşi depun ouăle. Din ouă iese o larvă care este însoțită şi de formațiunea unei gale. Asupra formațiunii galelor s'a crezut că ea se formează din momentul depunerii ouălelor, prin iritația pro- dusă de saliva inoculată de insecte. Astăzi este demonstrat că ga- lele se desvoltă odată cu larvele cari atacă cu mandibulele planta; ale cărei celule se hipertrofiază dând naștere unei gale, al cărei scop este de a izolă și închistă larva, ferind astfel planta de ata- curile ei. Gala creşte odată cu larva; când aceasta din urmă încetează de a mai creşte sau moare şi gala îşi opreşte creşterea ei. Gala, după Beauvisage, este un „neoplasm vegetal, provocat de înțepătura unui animal, în special a unei insecte, şi a cărei desvoltare, precum şi vitalitate sunt intim legate de desvoltarea şi vitali- tatea animalului sau animalelor ce conține. 380 BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE ȘTIINȚE Gallicolele trăiesc de obicei pe stejari sau pe mugurii tineri de la Ouercus infectoria, arbust răspândit în Asia Mică, Kurdistan șI Persia. Galele produse au mărimea unei cireşe, prezintă la suprafața lor asperități şi sunt cunoscute sub numele de Gale de Alep, tur- cești, de levant, etc. Recoltarea lor se face mai înainte ca larva să se transforme în insectă, căci aceasta din urmă perforează gala ca să iasă şi se pierd astfel o mulțime de principii activi. Mai există unele gale mai mari ca cele de Smirna, pro luse de Cynips polhcera, calicis, argentea, byreneica, hungarica, ete; cari toate aceste din urmă trăiesc în Europa pe stejari şi cate gale diferite. Toate galele conţin tanin şi acid galic şi erau odinioară între- buințate în tăbăcărie, vopsitorie la fabricarea cernelei; astăzi însă sunt puţin uzitate în industrie. In medicină au fost şi chiar sunt întrebuințate ca astringente (pulberile) şi ca antidote (în otrăvirile cu alcaloizi), precum și ca antidiareice. Contra turburărilor gastro-intestinale, şi în special contra dizenteriei, erau întrebuințate galele de măceşi, produse de insecta Phodites rosae. Se mai da de asemenea ca medicațiune contra scorbutului, viermilor intestinali și turburărilor nervoase (calmant) ; c) Familia Entomophagelor cuprinde insecte elegante, agile, cu picioarele lungi şi subțiri, cu abdomenul pediculat. Femela depune de multe ori ouăle în corpul altor insecte și lar- vele ce ies se hrănesc cu sângele acelor insecte, grăsimea lor. Când aceste larve se transformă în nymfe, acestea pot chiar să-și dis- trugă insecta parazitată. da bune pentru agricultură, distrugând insectele vătămătoare. : Cryptus şi Ichneumon. lira ori depun ouăle și pe pielea zarul sau în plăgi, produ- când myaze cutanate. Subordinul aculeatelor, este caracterizat prin aceea că lia au un ac canaliculat, cu ajutorul căruia înţeapă şi ino- culează un venin produs de niște glande speciale; larva este apodă. Distingem mai multe grupe: BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE ŞTIINŢE 384 A. Răpitoarele, reprezentate prin familiile : a) Familia vespidelor, cu aripile anterioare ce acoper pe cele posterioare ; corpul vărgat şi colorat cu pete galbene ; se hrănesc cu nectar. Pot fi solitare sau sociabile. Ex.: Vespa (silvestris, vul- garis, germanica, etc.), produce înțepături dureroase. O altă in- sectă moare imediat în urma înțepăturii ; la om se produce o mică inflamațiune locală, rare ori se produce accidente grave şi stări convulsive. Insecta poate însă inoculă bacilul tetanosului, după cum s'a probat de multe ori ; b) Familia Pompilidelor, cu genuri solitare și cari se hrănesc cu omizi. Ex.: Pompilus viaticus ; c) Familia Crabronidelor sau a viespilor aurite, sunt parazite ale Pompilidelor. Ex. : Crabro cefalates. B. Jormiarele, reprezentate prin familiile : a) Familia Formicidelor, care posedă glande ce secretă acil formic. Ex. : Formica rufa, pratensis, etc. ; b) Familia Myrmicidelor, cari au un ac bine desvoltat, iar nimfa învelită de o crisalidă. Ex. : Myrmica rubra C. Mieliferele, reprezentate prin insecte ce produc miere: a) Familia Bombidelor. Ex. : Pombus. b) Familia Andrenidelor. Ex.: Andrena. c) Familia Megachelidelor. Ex. : Megachle. d) Familia Osmidelor. Ex.: Osmsa. e) Familia Hylocopidelor. Ex.: Hylocopa. Ț) Familia Melectidelor. Ex. : Melectis. &) Familia Appidelor, cuprinde insectele numite albine. Ca gen mai important este Appis melhifica, care produce mierea şi ceara. Mierea este elaborată prin exudaţiile zaharoase ce se produc la suprafața diferitelor flori şi vegetale şi cari în gura albinelor su- tăr o elaboraţie specială şi apoi este vărsată în alveolele fagurului. Mierea conține mari cantități de glucoză, meloză, zaharoză şi ma- nită, apoi un acid special, o substanță colorantă, principii aroma- tice, precum și materii azotate provenite din polen. In medicină mierea administrată în doze slabe e dată ca edul- corant în poțiuni ; în doze mari este laxativă. In farmacie, ea intră în compozițiunea meliților şi oximelului, precum și a altor preparate farmaceutice. 382 BULETINUL SOCIBTĂȚII ROMÂNE DE ŞTIINŢE Ceara este o substanță grasă, cu compozițiune complexă ; din ea este format fagurele. Este secretată de nişte glande de natură cuticulară, aşezate în regiunea abdominală a insectelor. Conţine myricină (palmitat de myricil), ether, cerina (acid ceratic), cero- lină şi o substaaţă colorantă galbenă. In medicină și farmacie se întrebuințează la facerea ceratelor, unguenturilor, pomezilor, emplasturilor, sparadrapurilor, lumână- rilor pentru dilatarea orificiilor naturale (uretră), etc. Aparatul veninos al apidelor este format din două glande, una cu conținut acid, alta alcalin, cari au câte un canalicul cari se reunesc într'unul comun de cele mai multe ori, și deschizându-se la baza acului. Cu ajutorul unor muşchi speciali, când animalul în- ţeapă glandele sunt golite şi varsă conținutul lor pe ac. Se întâmplă ca acul să se rupă când insecta înțeapă animale cu pielea mai groasă şi atunci odată cu acul se rupe şi o porțiune din abdomen, ceea ce aduce după sine moartea insectei. Inţepătu- rile sunt uneori foarte dureroase, dar rareori se văd complicațiuni grave. Ordinul Leepidopterelor Conţine insectele numite popular fluturi, cari sunt caracterizați prin aceea că au capul mobil, mic şi păros, antenele lungi, drepte şi articulate, une ori filiforme, alte ori dințate sau pectinate. Gura este conformată pentru supt. Prezintă două perechi de aripi sol- zoase ; solzii sunt microscopici și colorați de cele mai multe ori cu colori vii. Sexele sunt diferite (dimorfism şi polimorfism sexual). Larva (omida) e vermiformă şi compusă din cap și douăsprezece inele ; trăiește pe frunze și plante. Din stare de larvă trece în stare de Eli sau crisalidă, cu glande filiere.. 1. Subordinul X(eterocerelor, cari sunt caracterizate prin aceea că antenele sunt în formă de măciucă şi conține fluturii cre- pusculari şi nocturni. Găsim următoarele familii : a) Familia Tineidelor. Ex. : Tinea tapezella (moliile), trăeşte în vestminte, grâne și pe cadavre (granella, cadaverina, etc.); BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE ŞTIINŢE 383 b) Familia Pyralidelor, cari sunt parazite ale stupilor. Ex. : Galleria mellonela, şi un altul Pyralis farinalis, ce serveşte ca oaspe intermediar al lui Hymenolepis diminuta. ; c) Familia Tortricidelor, parazite pe frunza dă viță de vie. Ex. : Tortrix Puilleriana ; d) Familia Gooibiviieleii la care femelele sunt aptere şi au două perechi de picioare falșe. Ex. Geometra ; e) Familia Noctuidelor, conține majoritatea fluturilor nocturni, rareori diurni ; în special a celor ce sboară noaptea împrejurul luminelor. Larvele lor rod şi distrug sfeclele, verzele, conopida, cartofii, etc. Împreună cu aceste alimente larvele se pot introduce în tubul digestiv producând miaze. Ex. Agrotis, Mameshia brassicae, etc. f) Pamilia Bombycidelor, cuprinde insecte cu capul gros şi pă- ros. Găsim mai multe subfamilii, printre cari cităm : 1. Subfamilia lithosinelor cu genul Li/hosza cantola. 2 a liparinelor cu genul Lrparis. z, » bombicinelor cu genul PBombyx. Larvele de Bombyeide determină pe pielea omului o urticaţie, violență datorită acidului formic. In vechime la Romani existau in- divizi ce se serveau de aceste mijloace de otrăvire, aşa că legiui- torii au făcut chiar legi contra lor. 4. Subfamilia endrominelor cu genul Serrcarra. Ci » saturninelor cu genul Saturnia, Pavonia ; ) Familia Sphingidelor, cuprinde fluturi crepusculari. Ex. : SpPhina (cap de mort), Acheronthia, etc. 2. Subordinul Rhopalocerilor, cuprinde aproape toți fluturii diurni. Mai însemnată este: a) Familia Papilionidelor cu genul Paprlzo şi Pierss. Ordinul Hemipterelor Acest ordin, numit și al Ryncholotelor, cuprinde insectele cu aripile de constituțiune variată, cu aparatul bucal conformat pen- tru înțepat. Prin înțepături ei pot inoculă sau luă diferiți germeni 384 BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE ȘTIINȚE patogeni. Odată cu înțepătura ele mai lasă în plagă un lichid iri- tant; au metamorfoză incompletă, larvele n'au aripi. 1. Subordinul J(omopterelor, cuprinde insectele cari au aripile, atât pe cele anterioare cât și pe cele posterioare, membra- noase. Distingem următoarele familii: a) Familia Cicadidelor, cuprinde insectele cu corpul gros şi mare, prevăzute cu aparat muzical (la mascul). Ex.: Cicada ple- beja, care înțeapă frasinii, cari dau scurgere unui lichid zaharos cu proprietăți laxative ; b) Familia Fulgoridelor, cuprinde insecte tropicale, cari pre- zintă în regiunea cefalică o vesiculă luminoasă în timpul nopții; sunt prevăzute de asemenea unele cu glande ceroase. Ex.: Fulgora ; c) Familia Cercopidelor. Ex.: Cercopis. 2. Subordinul X[eteropierelor, sau al hemipterelor propriu zise, cuprinde insecte cari au aripile anterioare semielitre, iar pe cele posterioare membranoase ; glande abdominale cari răspân- desc un miros puternic, Cităm următoarele familii : a) Familia Nepidelor (porumbielul de apă), a căror ințepături sunt foarte dureroase. Ex.: Nepa, Corisa ; b) Familia Reduvidelor, a cărei reprezentanți sug sângele in- sectelor, animalelor şi chiar al omului.-Ca exemple avem: Redu- vius personatus, Conorhinus sanguisuga, care este foarte temut în America de Nord, unde este numit »Bichuque«. El atacă noap- tea omul şi îi suge sângele. Mai există şi alte specii ca Conorh- nus infestus, sordidus, precum şi conorhinus megistus, care în- țepând pe om îi poate transmite tripanosoma Cruzi, agentul pa- togen al boalei numită »opilacao«, după cum a fost demonstrat în mod experimental de către Chagas. Donovan a arătat că Reduvidele şi în special Conorhinus rubro- fasciatus mai poate transmite boalele numite leismaniose (Kala- Azar), precum şi tripanosoma Boglei; | c) Familia Acanthiadelor, cuprinde insectele numite popular »ploșniţe«. Ca reprezentanţi avem genul Acanthia (Cimex) cu specia /ectucaria, foarte comun în orice casă şi care înțeapă nu- mai noaptea. A Poate inoculă ciuma, febra recurentă, butonul de orient. S'a ad- mis că tot el poate inoculă bacilul Koch, servind astfel la disemi- BULETINUL SOCIETĂŢII ROMÂNE DE ŞTIINŢE 385 narea tuberculozei. Mai există apoi alte genuri și specii ca: Cimea rotundatus, hirudimis, columbarius, Bouăti, cari de asemenea inoculează diverse maladii şi une ori chiar tripanosoma Cruzi. Deşi autori ca Verybatski, Nuttal și Schneider cred că acest parazit inoculează și transinite aceste boale prin aparatul bucal, totuș Brumpt crede că infecțiunea se face mai ușor prin dejecțiunile pe cari animalul le lasă împrejurul înțepăturii, şi în cari dejecțiuni se găsesc agenții patogeni ; d) Familia Tingidelor. Ex.: Tingis pyr: (pe frunze); e) Familia Pentastomidelor. Ex.: Stracha (pe legume). 3. Subordinul Sternorhuyncilor, cuprinde mai multe insecte parazite pe plante şi cari sunt prevăzute cu patru aripi membranoase: a) Familia Coccidelor, în cari deosebim două subfamilii : 1. Subfamilia Hecaninelor cu genurile Friceus şi Tachardia. 2. Subfamilia Coccinelor cu genurile Hermes, Glosypara, Coc- cus, Daveia, Porphyrophora. Ericerus produce ceara de china. Tachardia secretă un lac din care se prepară tinctura de lac, întrebuințată astăzi în industrie şi vopsitorie, iar odinioară în vechime ca medicament tonic, astrin- gent şi antiscorbutic. Ker mes vermilio, trăeşte pe Quercus coceifera. Eră întrebuin- țat de asemenea în vopsitorie şi serveă la colorarea mătăsurilor în roș purpuriu. Se extrage din el carminul și coccina. In medicină a fost întrebuințat încă din vechime de către Dios- coride şi Pliniu ca astringent. Mesuc formă un electuar compus din mătase colorată cu kermes, apă de trandafir, lemn de aloes, lapis-lazuli, mosc și aur (confectio al kermes), ce se credea că vindecă orice boală şi care fu admis chiar de reprezentanții şcoalei de la Montpelier (1850). Mai târziu Hemery mod'fică formula, scoțând din compoziţie mătasea. Se mai prepară în urmă şi siropul de Kermes. Glossyparia marnifera secretă o mană pe timpul cât stă pe arborele Tamarix gallica, foarte răspândit în Asia Mică, Armenia şi Persia. Sa crezut mult timp că mana este exudată de către ar- bore în urma înțepăturii insectelor, dar astăzi s'a demonstrat că este un produs secretat chiar de către insecte, cari trăesc în colonii numeroase pe arbore. 386 BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE ȘTIINȚE Se crede că cu această mană s'au hrănit evreii în deșert, con= duși de Moise. Mana aceasta conține zaharoză, levuloză, glucoză, dextrină, etc. Indigenii o întrebuințează ca aliment, iar arabii şi călugării o întrebuințează în loc de pâine. In medicină nu este întrebuințată ; are proprietăți ușor laxative. Coccus cacti trăeşte pe unele cactee ca -opuntia coccinellifera«. In stare larvară femela secretă o materie ceroasă albă ce se de- pune pe cactus în formă de grămezi, unde îşi depune apoi ouăle, în urmă cade jos şi moare. Este rocoltată şi întrebuințată pentru proprietăţile sale tinctoriale (Lopez de Gomara, Plumier). In unele localități (insulele Canare) se cultivă în locul viermelui de mătase. Se mai extrage carminul, care a fost întrebuințat în his- thologie de către Gherlach (1553). Hlaveia axin trăeşte pe arborii și plantele din Mexic. Femela secretă o ceară din care se extrage o substanță numită axina, în- trebuințată foarte mult în medicina populară mexicană. Axina e o substanță oleiosă și consistentă, sicativă. Porphyrophora polonica trăeşte parazită pe rădăcini de plante și este întrebuințată pentru proprietățile sale tinctoriale ca succe- daneu al kermesului ; 0) Familia în ideea parazite pe Serie şi vegetale, produc prin înțepăturile lor gale ce conţin tanin. Ex.: Philoxera vastatriă, Tetraneura, Aphis mali, Aphis vosae ; c) Familia Psyllidelor. Ex. : Psy//a. ——_.—.— Ordinul parazitelor Acest ordin, pe care îl socotim aparte, este așezat de majoritatea autorilor printre hemiptere. Distingem două familii mari, adică fa- milia Pediculidelor şi a Mallofagelor : a) Familia pediculidelor, în cari intră insectele mici, fără aripi, ametaboliene și parazite pe pielea animalelor, cărora le suge sân- gele şi le inoculează germeni pathogeni. Nu au ochi. Ca genuri mai importante distingem : Pediculus capitis sau păduchele de cap, a cărei femelă se înmul- țește foarte repede şi îşi fixează ouăle la baza părului şi din cari BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE ȘTIINȚE 387 după şase zile iese câte o insectă. Este o insectă cosmopolită și frecuentă la indivizii certați cu higiena. Bingley povesteşte că acest parazit eră foarte abundent în America la Azteci, în cât regii acestora „ca să-și scape supușii lor de acest flagel le-a impus un tribut plă- tibil cu păduchi. Fernando Cortez ar fi găsit în palatul din Mon- tezuma saci întregi plini cu păduchi. Prin înțepături produce o iritaţie locală, alte ori vesicule, pus- tule şi chiar abcese la distanță, consecința limfangitelor prin ino- culațiune. De Font- Reaua a observat o conjunctivită foliculară. De multe ori se prezintă copii cu adenite cervicale cari pot fi conse- cutive infecțiunii pielei capului prin acești paraziți. Scrofuloza a fost de multe ori atribuită infecțiunii pielei capului cu bacilul Koch prin intermediul paraziților ; făcându-se oftalmo-reacțiunea la in- divizii cu adenopatii cervicale şi cu pediculoză a capului, a fost gă- sită 330]p pozitivă. Pedhiculus vestimenti trăcşte pe corpul omului şi pe imbrăcă- minte. Este cunoscut din antichitate, şi oameni mari ca Alcmense, Pherekyde, Herod, Antiochus, Sylla, Agrippa, Philip II regele Spaniei erau plini de aceşti paraziți. Amatus Lusitanus povesteşte că păduchii erau în aşa de mare număr pe corpul unui portughez bogat, că doi servitori nu aveau altă ocupațiune decât să-i culeagă în nişte coşuri pe cari le goleau la mare. Parazitul se hrăneşte cu sânge pe care îl ia prin sugere. Ințepă- turile produc echimoze locale, punctiforme, prurit intens, și indivizii prin scărpinat cu ajutorul unghiilor îşi deschid porți noui de infec- țiune. Alte ori se formează vesicule, pustule, cruste şi chiar abcese cutanate în cari se găseşte parazitul. Saliva este toxică şi inoculată produce pe corp nişte pete marmorate (boala vagabonzilor). Poate inoculă diverse boale. Albe afirmă că parazitul inoculează febra tifoidă şi din examenele făcute ar fi găsit în 750%/g cazuri ba- cilul tific. Mache crede că inoculează şi febra recurentă (2,74— 1 1%]9) iar Sergent şi Foley au probat aceasta în mod experimental ino- culând-o la maimuțe, cărora li se injectase o emulsie de paraziți infectați. Nacolle, Comte şi Conseil au reprodus în acelaș mod și expe- rimental tifusul exantematic. 388 BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE ȘTIINȚE Tot între pediculide avem şi genul : Phtyrius cu specia înguinalis sau pubis, numit popular pădu- chele lat. Stă de obiceiu în regiunea pubiană şi perineală şi se transmite în timpul contactului sexual, prin haine, rufărie, closete, etc. Parazitul migrează pe coapse, gambe, torace, axilă, barbă, sprâncene şi mai rar la părul capului. Boala poartă numirea de phtyriază. Inţepăturile produse de insectă determină un prurit violent, ceeace face pe pacient să se scarpine cu furie ; se prodace o erupție pruriginoasă cu papule și vesicule,. Odată cu înțepătura inoculează și o salivă toxică ce produce pe corp nişte pete marmorate ce au fost considerate multă vreme ca pete de febră tifoidă ; însă mai târziu Falot, Mourson și Dugue! arătară că provin din înțepăturile și inoculării salivei insec- telor, La copii se observă frecuent parazitul la gene, producând o ble- farită şi chiar o conjunctivită, care poate proveni fie din migraţiu- nea parazitului, fie din transmisiunea lor dela sânul mamelor sau al doicilor. Imhoff raportează un caz unde parazitul a produs o adenită și în urma acesteia s'a declarat o coxalgie, și crede că parazitul a fost acela care a inoculat bacilul lui Koch; b) Familia Mallofagelor, cuprinde un mic grup de insecte aptere ametaboliene, parazite pe părul, penele și pielea animalelor și pa- sărilor. Ex.: Trichodectes. Ordinul Dipterelor Cuprinde cel mai mare număr de specii și genuri importante în medicină. Insectele nu posedă decât o singură pereche de aripi membra- noase şi cu nervuri, aripile posterioare sunt mici şi se numesc »ba- lansiere“« și au rolul de a echilibră insecta în timpul sborului. Ochii sunt compuși, gura este conformată pentru supt și înțepat (trompă); larvele sunt parazite, metaboliene şi produc boale numite myaze [Hoppe): BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE ŞTIINŢE 389 1. Subordinul Pupiparelor, cuprinde insecte cu tegumente coriacee. Distingem următoarele familii : a) Familia Hippoboscidelor, a cărei indivizi sug sângele altor insecte, al animalelor și chiar al omului. Ințepătura este dureroasă, servesc ca oaspeţi intermediari ai hematozoarului pasărilor. Ex. : Hippobosca bovis, eguina, camelina, Stenopterix hirudinis, Lipoptena cervi, Mellophagus ovinus şi Ornythomya avicu- laria (a cărei larvă a fost găsită de către Gervais şi van DBene- den parazită pe pielea unui bolnav la spitalul Louvain). 2. Subordinul Sphanipterelor, cuprinde insecte tără aripi şi cu picioarele adaptate la sărit. Găsim următoarele familii : a) Familia Pulicidelor, a cărei genuri și specii sunt parazite (ectoparazite) ale mamiferelor, cu larvele vermiforme şi metabo- liene. îx.: Pulea tritans (purecile) ințeapă pe om producând o in- flamaţiune locală, rare ori echimoze punctiforme. Transmite în lo- calitățile endemice ciuma. Blanchard, Leroux şi Labbe rapor- tează un caz la un copil de şapte ani și jumătate la care Dipyli- dium caninum fusese transmis de pulex. Pulea cheopis (Xenopsylla) transmite ciuma dela şoareci la şoareci și dela aceştia la om. Ctenocephalus canis serveşte ca oaspe intermediar al lui Di- pylidium caninum ; asemenea cu acelaş rol cităm şi pe Cerato- - Phyllus, a cărui specie ectza) mai poate inoculă Tripanosoma Lewisi, etc. ; b) Familia Sarcopsyllidelor, reprezentată prin Sarcopsylia pe- netrans (chique), a cărei femelă se fixează cu rostrul şi înfige apoi cârligele în piele. Poate pătrunde în profunzimea pielei formând canale şi prin inoculațiuni patogene să determine necroze, fleomoane și chiar să inoculeze tetanosul. 3. Subordinul Drahicerelor, cuprinde insecte cu autenele scurte şi coinpuse din trei articole : a) Familia Tabanidelor, cuprinde insecte cu corpul voluminos, cu capul prevăzut de doi ochi contigui la indivizii masculi, sepa- rați la femelă. Apendicele bucale conformate pentru înțepat și pu- ternice. Femelele sug sângele, larvele lor sunt în general aquatice 390 BULETINUL SOCIETĂŢII ROMÂNE DE ȘTIINȚE și carnivore. Multe transmit Tripanosoma. Ex.: Tabanus, Pa- goma, Haematopota ; b) Familia Asilidelor, cuprinde insecte parazite ale altor insecte, rare ori suge sângele oamenilor. Ex.: Aszlus; c) Familia Leptidelor, caracterizată prin aceea că trompa insec- telor este adaptată la înțepat. Ex. : Lept1s; d) Familia Empidelor ; e) Familia Syrfidelor. Ex.: FEr:stalss, a cărui larve parazite ale plantelor şi apelor, pot fi introduse cu această din urmă (în apă pe lângă larve se mai găsesc şi ouă de insecte) în tubul digestiv şi provoacă myase intestinale ; /) Familia Phoridelor. Ex. : Plhora rufipes, produce myasă in- testinală; £) Familia Muscidelor, din cari fac parte următoarele subfamilii : 1. Subfamilia Acalypterelor, a. cărei larve se pot găsi în tubul di- gestiv. Ex. : Prophila, Teichomysa, Drosophila. 2. Subfamilia Calypterelor, conține specii parazite pe cadavre (creofile). 3. Subfamilia Muscinelor, cu următoarele genuri: Stomowys cal- citrans (poate transmite bacteria carbonoasă, filarioza şi tripano- somiaza), FHaematobia (transmite boala numită Surra la cai), Ly- perosia 1rritans, şi Glossina, care are trompa orizontală şi subțire, umflată la bază, cu aripile încrucişate ca lamele unei foarfeci, este vivipară, trăiește în locurile umede şi mlăștinoase, în regiunile calde și tropicale. Este agentul de transmisiune al Tripanosomiazei. Faptul că in- secta după infectarea ei nu e capabilă să transmită boala decât după un interval de 18 zile, ne face să credem că parazitul ur- mează în intestinul și corpul glossinei o evoluţie sexuată, întocmai cum se petrece cu parazitul malariei în corpul țânțarului. Există mai multe specii de Glossine, astfel este : Glossina palpalis, ce înțeapă pe om transmițând Tripanoso- miaza umană. Glossina fusca şi morsitaus, ce transmit boala numită nagana (Tripanosoma Brucei şi Rodhesiense). Glossina longipennmis, brevipalpis, calhiginea, nigrofusca, tabaniformis, etc. BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE ȘTIINȚE 391 Musca, cu specia domestica, poate fi atât ea cât şi larvele pa- razite pe cadavre şi să producă myaze cavitare sau intestinale la om. Incă din vechime s'a atras atențiunea asupra rolului muştelor in propagarea ciumei şi holerei; de curând, s'a probat în mod ex- perimental în holeră acest rol. ( Tsukuk:, Chantemesse şi Borel). Auchmeromyga luteola suge sângele oamenilor şi le produce înțepături dureroase. Cordylobia antrophaga, ale cărei larve produc myaze cutanate. Caliphora vomitoria, azurea, limensis, etc., produc myaze (larvele). Compsomia macellaria, Cynomia mortuorum. Luciha, Cesar, Pycnosoma şi Chrysomya, a căror larve pot produce myaze. 4. Subfamilia anthominelor. Ex. : Anthomya (pluvialis, canicula- ris), parazită în conductul auditiv extern, producând myaze cavitare. 5. Subfamilia sarcophaginelor. Ex. : Sarcofhaga trăieşte pe ali- mente în descompunere (carnaria) şi cadavre. 6. Subfamilia Tachininelor. Ex.: Tachinina ; h) Familia oestridelor, în care găsim reprezentate două sub- familii : 1. Subfamilia oestrinelor. Ex.: Gastrophylus, care poate pro- duce miaze cutanate și cavitare (nasalis) ; Gastrophylus hemoroi- dalis se prinde de mucoasa anusului după ce a fost eliminată din intestine, unde a produs myază intestinală. Imprejurul anusului larva de Gastrophylus produce congestiuni şi inflamațiuni, Rh noesirus nasalis, Fhppoderma. 2. Subfamilia cuterebrinelor, reprezentată prin Dermatobia cya- niventris, ale cărei ouă sunt luate de țânțari pe picioarele lor şi răspândite sau inoculate la om în cavități, plăgi producând myaze. Mai inainte de a studiă subordinul următor ale Nematocerelor, vom descrie myazele produse de către larvele şi insectele studiate până acum. Numirea aceasta a fost dată de către Floppe (myasis=— uuia —muscă), şi se refereă numai la boalele produse de larvele dipterelor. După alți autori se adoptă în locul termenului de myază acel de larvoză. Vom păstră pe primul, fiind mai cunoscut. Distingem mai multe feluri de myaze: 392 BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE ȘTIINȚE Pe e i ir i 1) Myaza cutanată Este caracterizată printr'o inflamaţiune locală, prezentându-se une ori sub aspectul de adevărate tumori, cari evoluează în mod acut şi cari aproape în totdeauna se deschid de la sine, lăsând în locul lor ulcere, gangrene, etc.. ce pot servi ca porţi de infecțiune se- cundară. Având în vedere complicațiunile, unii autori (Brumşt)im- part myazele cutanate în myaze subcutanate, cari pot fi rampante (când larva înainteaxă sub piele), cu tumori ambulatorii şi fu- runculoase. Asupra producerii acestei afecțiuni Finrisehen şi Curtis credeau că animalul trebuie să înghiță ouăle sau larvele și că acestea din urmă pătrund prin intestin şi țesutul conjonctiv ajungând sub piele producând tumori. Intr'un caz publicat de curând de către Dan- tin, Balzer şi M-e Landesmann, autorii snsțin părerea emisă de către Fhinrischen şi Curtis. Totuşi majoritatea autorilor nu admit interpretarea aceasta. Dânşii cred că larvele se desvoltă pe loc din ouăle pe cari le-au depus insectele la suprafața corpului sau în cavitățile naturale (în cazurile de myaze cavitare) şi că în urmă pătrund în derm sau în mucoasă, producând accidente serioase. Larvele ce pro luc myaze se hrănesc cu sânge sau cu exudatele cavităților în cari se găsesc. OBSERVAȚIUNI Hebra şi Kiichenmeister.— Autorii citează cazuri de myaze cu- tanate datorite aphanipterelor reprezentate prin pulex iritans. Casteuschold, de Nestwed şi Danemark. — Autorii au găsit larve vii în squame şi la suprafața eroziunilor de grataj la o femee atinsă de psoriasis, şi care eră foarte murdară. Dergh.— Autorul a făcut diagnosticul de larvoză cutanată la un bolnav numai după ce a văzut larvele transformându-se în insecte adulte. Van Beneden. — Citează cazul întâlnit la spitalul Louvain, al unui bclnav cu myază cutanată produsă de larvele de ornithobia pallida. Dantin, Balzer şi M-ik Landesmann. — Este vorba de un BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE ŞTIINŢE 393 e păstor breton care a prezentat într”o zi dureri mari de gât şi oedem al ochiului drept. După opt zile de la ivirea boalei, un abces s'a deschis în regiu- nea temporală şi a ieșit o larvă. În urmă au mai ieşit două larve, una la gât şi alta pe creasta iliacă dreaptă, precedate fiecare de câte o tumoră locală. Bolnavul prezentă eosinofilie intensă. Autorii cred că boala ar fi provenit din îngerarea ouălelor de hypoderma bovis şi că larvele liberate în stomacul individului au perforat tubul digestiv şi prin țesutul conjunctiv au ajuns sub piele. Brandeis (Societe de medecine et chirurgie de Bordeaux. 6 juin 1913). — Se raportează cazul unui bolnav care prezintă un prurit intens, anal, şi a cărui origine eră atribuit oxyurilor. Examinând bolnavul cu atențiune autorul a găsit larve de muscidee. Pedro 1. Zeepeda : a) Un om de 35 ani, prezentând o anemie paludică însemnată, a fost înțepat de o insectă la mâna dreaptă. După 12 ore au apărut la locul înțepăturii mâncărimii, iar după 24 ore s'a desvoltat o tumoră dureroasă, dar fără reacțiune ter- mică. După 7 zile tumora s'a perforat şi a ieşit o larvă de Derma- toba cyanoventris. Bolnavul s'a vindecat, dar a rămas cu o in- somnie datorită stării sale de debilitate ; b) Un om în etăte de 24 ani, a fost înțepat la antebraţul stâng. După 10 ore a apărut mâncărimi şi inflamaţiune la locul înțepătu- rii. A doua zi dureri insuportabile, temperatura 390, iar după 24 ore tumora.-eră mult mărită şi violacee. Temperatura se ridică peste 390. Autorul a extras larva printr'o incizie a tumorei și a aplicat un pansament antiseptic, cicatrizarea a fost lentă, dar febra și dure- rea au dispărut. 2) Myaza cavitară Afară de myaza cutanată mai există o myază cavitară. După cavitățile unde se produc, distingem : a) Oculomyaze, ce se pot produce ca o complicaţiune a naso- myazelor, când larvele trec în orbite prin despicătura sfenoidală, Alte ori larvele sunt depuse la ochi direct. Ca accidente consecu- tive se citează blefarospasm, ulceraţiuni ale conjunctivei, corneei și chiar destrucțiunea globului ocular. Astfel de cazuri sunt raportate de către Baguin şi Portshinsky ; 394 BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE ȘTIINȚE b) Nasomyaze, în care se poate produce chiar destrucțiunea septului nasal și flegmoane consecutive, precum și infecțiunea sinu- surilor maxilare și frontale. Ca simptome ajutătoare s'a semnalat convulsii, amețeli, fenomene de meningism, afasie, etc. ; c) Otomyaze, caracterizate prin otoree, perforațiunea timpanu= lui, inflamațiunea celulelor mastoidei, inflamaţiuni ale sinusului ve- nos, meningite. Toate acestea sunt atribuite unor secreţiuni ale larvelor şi cari au proprietatea de a necroză țesuturile. S'au descris chiar cazuri mortale, ca acelea descrise de Laboul- bene şi Maillard 1) survenită în urma perforației timpanului şi in- fecțiunii urechei medii. D-l Dr. C. Poenaru-Căplescu a publicat un caz de otomiază. (Rev. Spitalul 1909). Pe când în myazele cutanate joacă mare rol larvele de oestride, în cele cavitare preponderența o au larvele de muscide. Cruveilhier, Roulin şi Saltzmanu, apoi Cloguet mai citează cazuri de myaze generalizate. Toate cazurile de myaze se produc mai ales în țările calde, căci temperatura ridicată favorizează ecloziunea larvelor. Se întâlnesc în special la persoanele murdare, la nebuni, demenţi și alcoolici. Mai există şi o 3) Myaza intestinală care este datorită ingerării larvelor cu alimentele și dintre acestea mai ales brânzeturile fermentate. Ca simptome găsim aproape aceleași ca şi în helmintiaza intestinală. / Zhebault şi Pruvot). Acelaș rol pe care l-a semnalat Gurart pentru viermii intesti- nali se poate atribui şi insectelor și larvelor lor, cari pot fi agenții și transmiţătorii diverselor buale și în special ai febrei tifoide ; ba- cilii şi microbii pot foarte uşor pătrunde prin efracțiunile mucoasei produse de către larve. | Tot ca simptome de myază intestinală s'au mai citat altele cari reproduceau pe cele apendiculare sau ale entero-colitei muco- membranoase. 1) Soci€ct€ de medecine et chirurgie de Bordeaux. — 6 juin 1913. BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE ȘTIINȚE 395 4) Myaza vesicală Nu eră admisă şi se credeă că ouăle și larvele au fost depuse ulterior în urină. C/hevrela demonstrat că insectele depunând ouăle în regiunile genitale descoperite, în timpul somnului, din a- cestea ar ieși după câteva ore larve cari ar pătrunde pe uretră în vesică, de unde sunt apoi eliminate cu urina. Forma lor este cilin- drică și ascuţită la extremități. OBSERVAȚIUNI G. Wahlbon (1752).— 1) Observaţiunea unui servitor care acuză slăbiciune, aveă corpul emaciat, lipsă de poftă de mâncare, dureri abdominale, tuse şi opresiune în partea stângă a toracelui şi furni- cături în coapse. După câteva zile administrându-i-se un antihel- mintic, a eliminat o mulțime de viermuşori. In zilele următoare a mai eliminat alții, şi cari nu aveau decât larve de Sarcophaga car- naria. 2) Această observaţiune este datorită lui Sparmaun, şi se re- teră la un soldat care acuză dureri în regiunea sternală, aveă pân- tecele balonat, aveă dureri violente în abdomen, leșinuri şi lipsă de poftă de mâncare. Dându-i-se medicamente a eliminat după câteva zile nişte larve mici din cari a ieşit după câteva zile insecta Musca domestică. ]. L. Odhelius (1789).— Relatează observaţia unei femei care aveă dureri violente la stomac, amețeli, migrene, pyrozis şi ane- mie profundă. | s'a administrat ape minerale purgative, în urma cărora a eliminat larve brune din cari au ieşit insecta (Eristalis) Helophilus pendilus. Autorul crede că bolnavul ingerase creme în cari insecta își depusese ouăle. Chichester (1806). 1) O femeie fu apucată de dureri la stomac, dureri de cap, cari durară 14 zile. După trei săptămâni avu hematemeze şi pielea se acoperi de urticaria. Hematemezele au revenit după 6 zile, nu se mai puteă alimentă, căci îndată ce ingeră ceva aveă convulsii şi crize de sufocaţie. A eliminat prin anus larve mici şi agile. Bolnava a rămas încă în stare de prostraţie, nu înțelegeă nimic şi nici nu vorbeă. După 396 BULETINUL SOCIETAŢII ROMÂNE DE ŞTIINŢE toate aceste fenomene, vărsăturile au încetat și bolnava a început a-şi reveni. Câteva luni mai târziu a vărsat larve de insecte, în mai multe rânduri, după care s'a restabilit. 2) Cazul unui căpitan care de 2 ani suferea de stomac, aveă vărsături sanguinolente și care a eliminat cu vărsăturile larve de oestrus, după care s'a vindecat. 3) Cazul unei doamne care aveă dureri vagi în spate și lombe și cari a eliminat larve de insecte. Ori de câte ori elimină larvele, îi apăreau cu o zi mai înainte dureri mari în regiunea lombară. Larvele au dat naştere la insecta Anthomya, după cum a consta- tat profesorul Van Beneden. | Ph. Meschede (1867).—Un copil care febricită, cu pulsul fre- cuent, cu delir, dureri de cap şi la epigastru, cu lipsă de poftă de mâncare și cu sete mare, a eliminat în urma unui vomitiv o canti- tate mare de mucozităţi și resturi alimentare în cari erau o cantitate insemnată de larve. După eliminarea lor, copilul sa ameliorat ; a rămas însă cu o ușoară gastrită, care a cedat mai în urmă. C. Gerhard (1867)—1. Raportează un caz de catar gastric da- torit unor larve de diptere. 2. O doamnă, bolnavă de o lună și care de patru zile nu mai puteă ingeră nimic, a avut deodată vărsături frecuente, sete mare, dureri abdominale și greutate la stomac. In urma ingerării unui pahar cu lapte a vărsat larve. 3. O femee care aveă diaree și care a eliminat larve de an- thomya canicularis. Cobbold (1872) a găsit în materiile fecale ale bolnavilor larve de Anthomya. Henocgue (1875) raportează cazul unui bolnav în materiile fe- cale ale căruia a găsit larve de diptere şi care prezentă ca simp- tome ptialism şi turburări nervoase. Biaudet (1880).—Cazul unei femei în etate de 24 ani, cn dureri la stomac şi care a eliminat larve de Anthomya. Kahl (1881). — Cazul unui om cu dureri stomacale și rectale, diaree și amețeli. A vărsat şi în vărsături s'au gâsit mai multe mii de larve de Phora rufipes. Meguin (1881) raportează cazul unui om ce prezintă vărsături, dureri la nivelul pilorului, haematemeze și atacuri epileptiforme. Mequin și Kunckel au găsit larve de o/eracea în vărsături, BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE ȘTIINȚE 397 Graziadei (1882) raportează două cazuri: 1. La doi oameni, mineri la St. Gothard, a găsit larve de diptere în materiile lor fecale. 2. La doi mineri — cazul relatat de Profesorul Perroncito — și cari au eliminat unul 250 de auchilostome și 8 larve, și altul 232 de auchilostome şi 10 larve. Larvele erau de diptere. Walcker (1883) a găsit în dejecțiile unui tânăr în etate de 21 ani larve de Aunthomya canicularis. Bolnavul aveă colici şi lar- vele au fost eliminate în urma unui purgativ. Bonchut (1884). — Cazul unei doamne cu turburări nervoase și dispeptice şi care a eliminat larve de Terchomyza fusca (Laboul- &ne şi Fersol). Lublinski (1885) citează cazul unui arhitect care vărsase larve de Musca domestica (Dewitz). Bolnavul se alimentase cu carne crudă timp de câteva zile, și consecutiv acestei alimentațiuni a avut vărsături, regurgitații acide, dureri de stomac. Probabil că carnea fusese infectată cu ouă de muște. Krause (1886).— Cazul unui om, în etate de 40 ani, care într'o zi prezintă accese de epilepsie reflexă ; capul eră deviat, membrele înțepenite și apoi agitate de convulziuni, mişcări ale globilor ocu- lari, pupilele dilatate, puls repede, spume la gură și fața conges- tionată. Atacul dură 5 minute și după atac bolnavul cădeă în ne- simțire. Temperatura eră normală, bolnavul aveă dureri de cap și în tot corpul. In antecedentele sale nici sifilis, nici nervosism. După câteva zile bolnavul a eliminat cu fecalele larve de Musca vomi- foria şi anthomya canicularis. (Leukart). Chatin (1885). — Citează cazul unei femei, în etate de 35 ani, care a eliminat pe gură și pe anus larve de Teschomyza fusca. Bolnava aveă dese ori turburări gastrice şi a eliminat larvele în urma unui purgativ. Hofmann (1886) citează cazul unui vânzător în etate de 12 ani, ce prezintă dureri violente la stomac, desgust pentru alimente și vărsături. După câteva luni a eliminat prin vărsături larve de an- Zhomya încisurata. După eliminarea lor copilul s'a restabilit. Gustav-loseph (1887) a observat de două ori la copii prezența de larve de FIydrothaea meteorica. Copiii aveau dizenterie și au eliminat fiecare peste 6o de larve, 398 BULETINUL SOCIETAȚII ROMÂNE DE ŞTIINŢE Finlayson (Brit. med. jurn. 1889) relatează cazul unui doctor care simțeă dureri generale mai accentuate în spate şi frisoane, precum şi constipaţie rebelă. După o ingerare de ape minerale în mare cantitate a eliminat cu fecalele foarte multe larve de an- thomya. E, Hildebrandt (1890) a constatat la o doamnă, care fusese apucată de vărsături şi grețuri, în vărsături larve de Musca do- mestica. G. Kohn (1891) citează cazul unei fete în etate de 20 ani, care de 14 zile aveă colici și devenise nervoasă. Administrându-i-se santonină a eliminat cu materiile fecale peste 1oo de larve de anthomya canicularis. Bolnava s'a vindecat. Aless. Pasquale (1891) relatează cazul unui tânăr, care pre- zentă adenită inguinală stângă şi febră. Adenita a fost incizată, cicatricea mergeă încet. După un interval de 3 luni de zile febra a reapărut cu dureri mari în regiunea epigastrică, mai accentuate în timpul mâncării și al defecaţiei, asemenea și când bolnavul sta în deculit lateral stâng. Simțea durerile sub formă de muşcături. Aveă dureri de cap, puls neregulat, intermitent. Bolnavul slă- bise din cauza denutriţiunii, eră foarte anemiat. Nu s'a găsit he- matozoarul în sânge. In materiile fecale s'au găsit ouă de trico- cefal și s'a administrat bolnavului santonină. Bolnavul a eliminat” apoi 300 de larve de diptere, diferiţi acartent, cari în urmă s'a constatat că fuseseră introdușşi în stomac cu nişte cartofi infestaţi. Victor Thebault (1901) raportează cazul unei fete în etate de 20 ani, care ingerase cu câteva zile mai înainte brânză (camem- bert), a avut colici ombilicale rebele, diaree, febră, dureri generale, temperatura 370,5, herpes labial, urine rare, pântecele balonat, splina mărită. După 4 zile s'au găsit în fecale larve de Prophila casei, întrebuințate la fabricarea brânzei. După 7 zile de la eliminarea larvelor are temperatură 400,2, sincope, și pe corp i-au apârut pete roşii, limba tifică, splina se mărise mult; prezentă în acelaș timp gargouilmente în fosele iliace, herpes labial şi congestie a pulmonilor. După 8 zile, în urma unui regim sever, bolnava s'a vindecat. FI. Schlessinger şi A. Weischelbaum.— Un om în etate de 22 ani, care cu 18 luni mai înainte avusese scaune sanguinolente. BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE ŞTIINŢE 399 Scaunele sanguinolente au reapărut după 6 luni şi erau putrede. La examen s'a constatat mucoasa rectală turgescentă, congestio- nată, sângerândă și acoperită cu false membrane. Examenul ma- teriilor fecale a arătat prezența de amibe şi Eutozoari, iar mai târziu larve de muște în cantitate considerabilă. Bolnavul a căpătat din nou febră, turburările dizenteriforme re- apar şi bolnavul moare. La autopsie se găsesc trei ulcerațiuni vo- luminoase pe intestinul gros, iar în tubul digestiv larve de muște. [ Presse Medical No. 3|1902). Revenim în fine la ultimul subordin. 4. Subordinul jVematocerelor, care cuprinde insectele a- vând antenele lungi, aripile lungi și înguste, iar larvele aquatice sau terestre. Distingem următoarele familii: a) Familia Bibionidelor ; b) Familia Blefaroceridelor, ce conține musculițe cari pot suge sângele. Ex.: Curupina; c) Familia Simulidelor. Ex.: Fusimultum şi Prosimultum. După Marchoua şi Bourret, aceste insecte ar jucă un rol însem- nat în transmisiunea leprei. După părerea lui sSambon, tot aceste insecte ar inoculă și pe- lagra, care după dânsul ar fi datorită unui protozoar ; d) Familia Chironomidelor. Ex.: Chzronomus şi Ceratopogon ; e) Pamilia Cecidomydelor, a cărei specii formează gale pe ar- bori, iar altele înțeapă pe om ; 7) Familia Psychodidelor, cari iarăș sunt vătămătoare prin înțepăturile lor. Printre acestea cităm genul Ph/ebotomus papa- tas11, care produce şi inoculează boala numită »Dengue« sau febra papatacilor. Această boală evoluează în modul următor: bolnavul are 3 zile. febră cu fenomene generale alarmante, apoi timp de 3—4 zile febra scade, temperatura revenind la normală, după care interval de timp febra revine uneori mai intensă, bolnavul prezentând ce- falalgii, congestiuni ale feţei și ale mucoaselor, turburări dige- stive, etc. In această a doua perioadă apare o erupțiune exante- matică, febra apoi scade şi apare descuamaţia urmată de un prurit violent ; &) Familia Culicidelor, cuprinde insectele numite popular țân- țari. Ei sunt transmițătorii obișnuiți a o mulțime de boale ca palu- 400 BULETINUL SOCIETAȚII ROMÂNE DE ŞTIINŢE dismul, filarioza, febra galbenă, febra biloasă hemoglobinurică, butonul de orient, lepra, febra de Malta, boala somnului, etc. In această familie găsim următoarele subfamilii : 1. Subfamilia anofelinelor, care cuprinde genurile şi speciile ur- mătoare: Anofeles [(maculipennis bifurcatus şi formosaenis). El este agentul transmiţător al paludismului. | Paludismul sau malaria este o boală produsă de un protozoar, sporozoar, numit Plasmodium, şi descoperit de Laveran. Acest parazit este luat din sângele oamenilor bolnavi de către anofelul femel (căci numai acesta ințeapă), şi după ce în corpul său a suferit mai multe evoluțiurii succesive (evoluţia sexuată) este inoculat de anofelul femel la oamenii sănătoși. Tot aci mai găsim genurile următoare: Mysomia, ce trăeşte în Italia şi transmite paludismul, este în acelaş timp oaspele intermediar al filarici la câine. Mysomia funesta transmite paludismul în Africa. Tot aşa şi în acelaș rol cităm pe Cyclolepidopteron, Pyreto- phorus (Africa), Myzorynchus (Italia, Ungaria), Arribalzagha (Brazilia), Nyssorynchus (India), Cella (Antile, Brazilia şi Ame- rica de Nord), etc. 2. Subfamilia Culicineelor, reprezentată prin următoarele genuri ȘI specii: Culea pipiens, transmite filaria Bankrofti. Culea fabigatus, transmite filaria şi febra papatacilor. Culex gelidus, sitreus, etc. Stegomya, este agentul transmițător al febrei recurente. Această boală este datorită unui flagelat «spirochaeta obermeiri» și se ma- nifestă de obicei prin două (alte-ori trei şi chiar patru) accese de febră ce survin la intervale de vreo şapte zile. In intervale e- xistă o stare de acalmie deplină. Tot Stegomya este încriminată în producerea febrei galbene ce se manifestă după o incubație de trei sau patru zile cu febră, adi- namie, haematemeze, icter hemafeic și albinurie. Stegomya mai poate inoculă şi filaria Bankrofti. Mansonia uniformis transmite flaria Bankrotti şi Tripanoso= miaza, iar Taeniorhynchus domesticus transmite filaria Bankrolti. BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE ŞTIINŢE 404 TRATAMENT Insectele și larvele lor produc leziuni diferite, astfel că din a- ceastă cauză şi tratamentul variază. Contra înțepăturilor lor se recomandă fricțiunile şi loţiunile cu alcool, liniment volatil, apă cu amoniac, prisnițele, precum și în cazuri grave cauterisarea cu termocauterul şi administrarea de poțiuni tonicardiace. In cazuri de accidente locale şi complicaţiuni ca abcese, flezmoane, ulcere, gangrene, etc., ele se tratează chi- rurgical. In cazuri de pediculoză a capului se recomandă spălăturile cu apă şi săpun, tinctura sabadila, loţiunile cu alcool camforat, oțet, soluţiunile de sublimat, unguentul mercurial, precum şi naftolul B (în sol. 19/99 alcool). Când paraziții produc leziuni ale pleoapelor şi conjunctivelor se recomandă precipitatul galben (1/49 vaselină) în aplicaţiuni locale. In pediculoza corpului, băile sulfuroase, săpunul negru, schim- barea vestmintelor sunt indicate. „In cazurile de pediculoza pubelui (phtyriaza) s'a administrat unguentul mercurial, loţiunile cu sublimat, esența de terbentină amestecată cu alcool. La spitalul St. Louis din Paris, se întrebuin- țează următoarea loțiune parasiticidă : Rp. „ Sublimat corosiv 0.25 gr. Esenţă de terbentină 30 sc, Glicerină 40 gr. Alcool camforat 175 gr. In myazele cavitare spălăturile cu diferite soluțiuni antiseptice, precum și inhalațiunile, omoară paraziții. In myazele intestinale, antihelminticile, ca santonina şi purgative, dau bune rezultate. | | Spălăturile vesicale cu nitrat de argint 10| sau Oxicianur de mercur, sunt indicate în myazele vesicale. Cât priveşte celelalte boale transmise de insecte, ele își au tra- tamentul lor aparte. Așa în tripanosomyază trebuie administrat, atoxilul, arsenicul, orpimentul; în paludism chinina, ete. Bine în- țeles că în aceste cazuri primează măsurile profilactice. 402 BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE ȘTIINȚE Concluziuni 1. Insectele pot fi agenți de transport și inoculare a diferitelor boale. 2. Unele lucrează în mod activ, prin însăși prezența lor produ- când myaze (larvele lor), altele în mod pasiv ca vectoare ai diferi- ților germeni patogeni, ca cei ai tuberculozei, febrei tifoide, cholerei, cărbunelui, ciumei, etc. 3. Unele insecte inoculează cu trompa lor sângele infectat cu a'ți paraziți pe cari iau supt şi de obicei protozoari. In această din urmă categorie parazitul mai înainte de a fi inoculat termină în corpul insectei fazele sale de evoluțiune. | Astfel se transmite paludismul, filarioza, frigurile galbene, tri- panosomiaza, febra recurentă, febra bilioasă, hemoglobinurică, ti- fosul e :antematic și poate alte boale ca pelagra, kala-azar, lepra, butonul de orient, etc. 4. Repartiția acestor boale este în raport direct cu distribuția pe glob a diferitelor insecte. 5. Profilaxia trebuie să fie nu numai individuală, dar și socială. Trebuie evitate înțepăturile insectelor şi de aceia trebuie să se in- stitue în toate regiunile contaminate, aceleași măsuri de apărare ca şi cele luate contra paludismului. Astfel în Statele-Uhnite serie Vazl- lard s'a organizat o adevărată cruciadă contra insectelor şi la cari iau parte pe lângă autoritățile sanitare chiar și cele publice. Sau creiat legi regiorale şi se instruește publicul prin conferințe, scrieri, articole de jurnal, prin cari se atrage atenția asupra pericolului in- sectelor. Societatea de entomologie publică regulat de asemenea, in ediţii populare, noțiuni despre traiul și obiceiurile insectelor și până şi copii- lor li se fac cursuri speciale. Trebuie ca exemplul se plece de sus și să se extindă și mai mult higiena publică, căci iată ce zice Varllard : ». „le meilleure facon Wassurer la destruction com- plete des mouches serait purement et simplement de supprimer, partout oi ils existent, les amas d'ordures menageres, de Ju- miers, le fosses d'aissance, les abattoirs et marches mal tenus, les installations d'epuration d'eaux-vannes, etc.« Astfel numai se poate asigură o adevărată profilaxie socială. BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE ŞTIINŢE 403 BIBLIOGRAFIE ——_.—— Blanchara R.—Traitt de zoologie medicale 1889, vol. 1, IL. DBrouardel et Gilbert. —Traite de medecine. Brumpi.: -Prtcis de Parasitologie. 1914. Chantemesse et Dorre/.—Mouches et cholera. 1906. Charcot et Pouchard.—'Traite de medecine. Chauveau. — Les thtories des &pidemies et des contages jusqwau XIX-e siecle. Arch, Parasit. 1900. Davaine. — Traite des entozoaires. 1860, 1877. Grassel.—Etude historique et critique sur les gencrations spontantes et PHetero- genie 1913. Guiari. —Les parasites de Pintestin et leur recherche dans les matitres fecales.— Bulletin de Sciences pharmacologique. 1902. Guiart. — Parasitologie. 1910. JLasne- lesvareilles. —Helminthiase — these, Paris. 1902. Presse medicale.—1909, 1910, 1911, 1912, 1913. Quinzaine Jedicale.—Rev. No. 10. 1913. Pailliet.—'Traite de zoologie medicale et agricole. 1895. Pilliet et Dorthez.—'Traite des maladies de Penfance. Sihieanu St.— Curs de zoologie medicală. 1912. C hebault. —Hemoragie intest. et affect. typhoides causte par larves des mouches. Archives de Parasitologie. 1901, tom. III. Zeppeda P.—Les moustiques »culex pipiens« et nanophele maculi pennis« pro- pagateurs de »Dermathobia cyanoventris et de chysoma Macellaria.—— Presse medicale No. 75. 1913. 404 BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE ŞTIINŢE ORIZONTAREA ETAJULUI PONTIC ŞI LIMITA LUI SUPERIOARĂ ŞI INFERIOARĂ ÎN OLTENIA Comunicare făcută în ședințele Institutului geologic al României la 8 Martie 1915 DE IONESCU-ARGETORIA Geolog al institutului ———— In afară de lucrările lui Sasa Șrerănescu și Gu. MuRcocr asu- pra Ponticului din Oltenia, voiu descrie din studiile mele diferitele regiuni unde se întâlneşte acest etaj, cum și depozitele prin care este reprezentat. Depozitele Ponticului în Depresiunea Getică sunt reprezentate prin marne vinete nisipoase, de cele mai multe ori compacte cari formează orizontul său inferior; iar orizontul su- perior este constituit din nisipuri cu intercalări de petrişuri sau gresii moi, rezultate din cimentarea nisipurilor. Aceste depozite la marginile depresiunii sunt slab înclinate în general spre E în județul Mehedinţi şi în spre SSE în jude- țul Gorj. In județul Vâlcea, Ponticul propriu zis (s. str.) lipseşte—fie că este mascat de depozitele etajului Dacic şi limita lui rămâne mult mai la $, fie că lipsa lui este datorită unei lacune, graţie unei exondări a acestei regiuni în timpul depunerii lui în alte regiuni. Din cauza slabei înclinaţiuni a stratelor, se înțelege că în văi, mai ales în cele mai adânci, se ivesc totdeauna formațiunile plio- cene mai vechi; iar crestele dealurilor sunt formate de strate mai noui. Marg nile Ponticului sunt uneori în discordanță peste forma- țiuni mai vechi, fapt care trebuie considerat ca simple schimbări de țărm, însă nu ca lacune datorite unei mari transgresiuni. Pe Pontic se reazimă Pliocenul superior de care este legat prin tranziție. In județul Mehedinţi şi Gor], Ponticul este format din depozite marnoase nisipoase, sau chiar marne compacte, de culoare vânătă BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE ȘTIINȚE 405 cenușie și din nisipuri cu intercalări de gresii în strate sau concre- țiuni sferoidale. Aceste marne fiind expuse intemperiilor atmos-= ferice în diferitele deschideri (în ogașe şi râpe), se alterează super- ficial și capătă o culoare galbenă închisă. Grosimea depozitelor pontice în această regiune este mai mare ca 300 metri şi aproape fără nici o variaţiune în facies. Aceasta se constată în văile adânci săpate de apele râurilor și apele de ploi în depozitele Ponticului. Acelaş lucru s'a constatat cu ocazia săpării unui puț pentru căutarea petrolului așezat pe de- pozitele pontice în apropiere de 7g.- fiu. Adâncimea puţului eră de 250 m şi dela gură până în fund a străbătut numai depozite pontice. Toate râurile mai principale ca: Gzlortu, Jiu, Şușita, “Soho- delu, Bistriţa, Motru, Coşuştea mare, au o mare parte din cur- sul lor săpat în depozitele pontice oferind deci d'alungul cursu- rilor lor, deschideri interesante pentru studiul acestor depozite. In județul Mehedinţi, Ponticul formează dealurile din împre- jurimile satului Breznița de Severin şi în partea de NW a sa- tului acest etaj se reazimă cu o slabă discordanță pe strate de marne cenușii deschise (marne albicioase) cu numeroase Globi- gerine. Aceste marne studiate de Fucus şi SABBA ȘTEFĂNESCU au fost considerate ca sarmatice. MuRsocr le consideră ca aparținând Tortonianului. In aceste marne am observat frânturi de Ostrea şi după MnRazec ar fi do- vedite ca tortoniene prin găsirea, în pârâul Prihodu afluent al Ji- doştiței (Mehedinţi), unei Ostrea cochlear. Poli şi dinți de squali 1), Aceste depozite tortoniene au o înclinare de 250 spre SE şi transgredează pe micașisturi ce înclină 400 SE. Marnele la con- tactul cu micașisturile conţin fragmente colțuroase de acestea din urmă. Peste micaşisturi și rămânând ca petece pe vârful dealului Vrănicu se observă calcare cu numeroase Modole şi Cardiacee (sarmatic). Depozitele Ponticului se întind la Breznița de Severin 1) L. MRAZEC. Comunicare făcută la 4 Martie 1910, în ședințele Institutului geologic al Ro- mâniei. 406 BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE ȘTIINȚE în transgresiune peste marnele tortoniene și au o înclinare de 100— 150 SE. MW SE Scara 1:37,500 Profilul No. 1. Profil longitudinal în împrejurimile satului Brezziza de Severin a = Micaşisturi ; b= Marne cu Globigerine; c= Pontic; = Petrişuri cuaternare C= Calcare cu Cardiacee și Modiole (Sarmatic). De aci marginea Ponticului se întinde spre N şi NE prin satele: Suşița, Izvorul Bârdei, Bârda, Bobaița, Prăjnem, Ilovăţ, Comăneşti, Apa neapră- Negoeşti şi până la Fătezu. Ponticul se reazimă când pe depozite meotice cum este în jurul satelor Bobarța, Colibașu, Ilovăţ, Comăneşti şi Apa neagră, când pe sarmatic cum este Bârda, când pe conglomerate şi alte depozite tortoniene cum este la Izvorul Bârdei, Prăjneni, când în sfârşit pe alte depozite mai vechi. O altă regiune unde depozitele Ponticului se pot bine studiă şi unde sunt destul de fosilifere, cu o faună caracteristică al cărei studiu m'a lămurit foarte mult în diviziunea Ponticului, cum și în stabilirea limitelor sale inferioare şi superioare, este regiunea coli- nelor după stânga râului Topolnița dela vârsarea lui în Dunăre spre N prin satele /lalânga, Malovăț şi Valea Boerească. Un profil transversal cu direcția NW —SE dela satul Bobarța prin Colhibaşu, Malovăţ în spre Valea Boerească ne arată ur- mătoarea succesiune de strate : SE | A V'Sa Boerească y ] Malovat E ! | Scara 1:50.000 aproxim. Profilul No. 2. 1 = Dacic; 2= Pontic; 3= Meotic; 4= Tortonian, BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE ȘTIINȚE 407 Ponticul în această regiune este reprezentat printr'un orizont de bază cu marne vinete, mai mult sau mai puțin compacte şi prin- tr'un orizont superior format din nisipuri cu intercalări de marne nisipoase sau uneori cu dungi de gresii moi (friabile). El repau- zează direct pe Meotic, reprezentat aici prin partea lui cea mai superioară, cu gresii oolitice, gresii dure cu Congeria novorossica Sinz, şi Congeria panticapaea Andi. Uneori transgredând peste Meotic, înaintează până la depozi- tele sarmatice, cum se observă în jurul satului Bârda sau chiar până la Tortonian. In orizontul inferior al marnelor pontice din această regiune se observă următoarele fosile : Congeria rhomboidea. NL. FHoern. Valenciennesta annulata. Rous. Dreissensia corniculata. Sabba. Dreissensia rostriformis. Desh. Cardium Lenzi. R. Hoern. Cardium Abichii. R. Hoern. Cardhum. Steindachneri. Brus. Cardium squamulosum. Andr. Cardium Mayeri. M. Hoern. Cardium Petersi. M. Eloern. Cardium Novarossicum. Barbot. Cardium nobile. Sabba. Orizontul superior al Ponticului este reprezentat prin nisipuri având uneori intercalări de marne vinete nisipoase sau dungi de gresii, rezultate din cimentarea nisipurilor. In acest orizont se observă următoarele fosile : Valenciennesia annulata. Rous. Dreissensta rostriformis. Desh. Dreissensyoma Fuchsi. Andr. Dreissensyomia aperta. Desh. Cardhum planum. Desh. Cardium carinatum. Desh. Cardhium Steindachneri. Brus. i Cardiacee din grupa edentulum şi Vivipara achatinoides. Desh. 408 BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE ȘTIINȚE Dacă observăm lista fosilelor din cele două orizonturi pontice, se pot consideră pentru orizontul inferior cu marne, ca fosile condu- cătoare: Congeria rhomboidea şi Cardiaceele cu coaste dese şi ascuţite de tipul lui Cardium Lenzi şi Cardium Abichii. Nu se poate separă un orizont inferior cu Valenciennesta cum făceă SaBBA ȘTEFĂNESCU fiindcă acest fosil se întâlnește în amân- două orizonturile ; iar când se întâlneşte numai în orizontul inferior se găseşte în strate ce repauzează peste stratele cu Congeria rhomboidea care în serie normală repauzează direct pe Meoticul fosilifer. 2 Pentru orizontul superior fosilele caracteristice ar fi Cardiaceele din grupa carinatum, Planum şi edentulum, apoi genul Drer- ssensyomia şi în fine prezența de Vivipara achatinoides, singura Vivipară ce am putut constată în această regiune, cum şi în toată Oltenia, în etajul Pontic şi numai în orizontul superior al lui. Vivipara Fuchsi. Neum şi Vivipara Neumayri. Brus, citate de către TerssevRE 1) în faciesurile Ponticului şi observate de cele mai multe ori în stratele de bază ale acestui etaj, în apropierea ime- diată a limitei sale cu etajul Meotic ; eu cred că aparţin depozi- telor superioare meotice. Dovadă despre aceasta am găsirea unor asemenea specii de vi- vipare întovărăşite de Unionizi meotici, de FHidrobii şi de Con- peria novorossica în aceleași strate meotice superioare pe care repauzează marne pontice cu Congeria vrhomboidea, cum este de exemplu pe valea Prigoroaia, comuna Prigoria, judeţul Gorjiu 2). Aceiași succesiune de strate se observă pe malul stâng al pâ- râului Coșuştea mare începând dela satul 7lovăţ spre S E până la $. de satul Szseştii de jos înspre Ciovârnășani. Orizontul superior este şi mai bine desvoltat aici şi este şi mai fosilifer, mai ales în râpele din jurul satului Srseştii de jos. Rapor- 1) W. TEISSEYRE. Asugra etajelor Meotic, Ponric şi Dacie, Anuarul Institutului geologic. Vol. II fasc. 3, p. 341 (1909). 2) IONESCU ARGETOAIA. Comunicare preliminară asupra depozitelor pliocene din Oltenia. — Dările de seamă ale institutului geologic al României. Vol. III, 11 Octomvrie 1911, BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE ŞTIINȚ 409 — tul diferitelor etaje în această regiune se poate vedeă în profilul de față. NW D.llovăt D.Siseştilor SE | llovăț D.Nigoglav | Ciovârnășani | SSIȘ= ; i A SE = ţ Ne : Iu SE guri SŞ Sia 53 Scara 1:100,000, înălțimi exagerare. Profilul No. 3. Numerele reprezintă acelaș lucru ca în profilul No. 2. Altă regiune unde am putut studiă și observă destul de bine cele două orizonturi ale Ponticului, este regiunea coprinsă între satele : Apa neagră- Negoeşti- Rătezu-Glogova pe râul Motru, câţiva kilometri la S E de Baa de Aramă. NW SE D.Mânastirei ? Glogova Olteanu Scara 1.100.000 p. lungimi, înălțimile exagerate. Profilul No. 4. 1= Levantin ; 2= Dacic; 3= Pontic; 4= Meotic; 5= Tortonian ; 6= Micaşisturi. Aceeași succesiune de strate se observă ca şi în cele două regiuni precedente. Orizontul inferior este absolut identice cu cel descris din regiunea precedentă. Orizontul superior este foarte fosilifer și se observă mai ales pe malul drept al Motrului chiar în malurile şoselei ce duce dela Glogova la Comănești, cum 410 BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE ȘTIINȚE și întrun mic pârâu ce se uneşte cu Motru pe dreapta lui. Acest orizont este reprezentat prin marne galbene nisipoase şi nisipuri cu numeroase fosile ca: Pontalmira Constantiae. Sabba, Drei- ssensyomia, Cardium planum, Cardium carinatum şi numeroase Congerii. Interesant este faptul găsirii acestor congerii în orizontul su- perior, fiind găsite pentru prima oară de către inginerul DRăGHI- CEANU şi determinate la Viena de către Fucus, ca Congeria triangularis. Partsch, au fost întâlnite din nou de către SABBA ȘTEFĂNESCU, care contestă prezența acestei specii în România şi atunci creă pentru aceste Congerii o nouă speță: Congeria aqui- lina. Sabba, speță pe care nu am văzut-o nici figurată, nici des- crisă nicăeri. | Aceste congerii întâlnite şi de mine în aceeaș regiune nu sunt altceva decât Congeria Markovici. Brus, descrise dela Okruglak din marnele pontice din jurul Aoramului (Slavonia). Nu poate fi vorba de Congeria triangularis, fiindcă acest fosil a fost găsit în cele mai inferioare strate cu congerii din bazi- nul Vienei la contactul Ponticului cu Sarmaticul şi chiar e consi- derată ca fiind din Sarmatic. In această regiune din Oltenia ea se găseşte în orizontul superior sau chiar în orizontul inferior înto- vărăşită de Congertia rhomboidea şi Congeria Partschi. Czk?, cum se observă pe dealurile cultivate din jurul satului Bobazza- Bârda. In județul Gor, Ponticul apare în râpele din dealul Sporeşti în împrejurimile satului Godineşti, unde în niște marne vinete compacte am găsit Congeria rhomboidea şi Valenciennesia sp. Pe haldele unui puț de apă am găsit marne vinete compacte cu resturi de Congeria rhomboidea și Cardhacee de tipul Abichi. Mai spre E depozitele pontice se ivesc în dealurile din jurul sa- telor Arcani şi Brădiceni şi în dealul Târgului în apropiere de Tg.- Jiu. Se pare însă că Ponticul, erodat şi mascat de petrișu- rile din depresiunea Tismana şi Tg.-]iu, s'ar întinde mult mai la N, de aici rezernându-se pe formațiuni mai vechi meotice, sarma- tice sau chiar pe conglomerate tortoniene, cum se observă cazul la N de satul Frâncești. BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE ŞTIINŢE 414 Mai spre E depozitele Ponticului apar în dealul Cornii la S de satul Bălăneşti, în dealul Bătrân la S de Voiteşti, răzemându-se pe şisturi sau marne şistoase cari se desfac uneori în foi foarte subțiri bituminoase și cari conțin solzi de pești și vertebre de Ce- tacee (depozite sarmatice). De aci ponticul se întinde mai departe prin dealurile dela S de satul Glodeni unde se reazimă pe nisipuri galbene micacee cu in- tercalări de petrișuri de mărimea unei alune, cu blocuri de gresii cu dimensiuni de 3—4 me, cum se observă pe pârâul Glodului și la Cioaca Ciorii. Aceste depozite conţin o faună meotică, iar ca facies petro- grafic sunt identice cu cele din zona meotică de mai la Est. Ponticul se continuă apoi în dealurile din NW satului Bobu, unde în marne vinete mai mult sau mai puțin compacte se găsesc nume- roase exemplare de Congeria rhomboidea întovărăşite de Car- dhacee și Valenciennesia sp. Se observă ceva mai la S coborând în spre Blahniţa, marne și nisipuri gălbui cu numeroase Cardracee din grupa Carinatum, Pontalmira, Congerii mici, probabil orizontul superior al Pon- _ticului. Trecând pe la S de satul Măghirești apare spre E în malul stâng al Gilortului, la S de satul Bengeștis de mijloc, reprezentat prin marne vinete compacte cu numeroase Cardacee, (Congeria rumana, €tc., şi apoi în zona cutei diapire cuprinsă între satele Prigoria şi Pruncşti, unde marnele orizontului inferior conțin numeroase exemplare de Congeria rhomboidea, Congeria vru- mana şi Congeria subrhomboidea ? Mai spre E, Ponticul se mai ivește în râpele văiei PRoşia de Amăradia şi numai acolo unde valea este destul de adânc să- pată pentru a putea ajunge până la depozitele pontice. Roșia de Amăradha din judeţul Gorj este ultima localitate spre E, unde am putut întâlni depozite pontice. De aci spre răsărit, în tot ju- dețul Vâlcea, Ponticul nu mai apare, iar depozitele dacice repau- zează direct şi uneori concordant pe depozitele meotice, sau pe alte formaţiuni mai vechi. ÎN REZUMAT acest etaj se poate urmări, cu mici întreruperi din cauza, eroziunilor posterioare, sau din cauza transgresiunii în spre Ma BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE ȘTIINȚE NW şi N a depozitelor mai tinere, în judeţul Mehedinţi şi judeţul Gorj până în valea Oltețului, unde se îngustează foarte mult și dispare sub depozitele Dacicului. In urma studiilor amănunțite asupra depozitelor etajului Pontic, bazat atât pe faciesul petrografic cât şi pe fauna ce conţin aceste depozite, am ajuns la următoarele concluziuni : 1. Limita inferioară a etajului Pontic în Oltenia trebuie soco- tită ca începând cu depozite de facies marnos cu fosil conducător: Congeria rhomboidea şi repauzând în serie normală peste Meotic. Urmează deci că tot ce s'ar găsi dedesubtul depozitelor marnoase cu Congeria rhomboidea, Cardium Abichii şi Cardhum Lenzii, să fie considerate ca mai vechi decât Ponticul. 2. Limita superioară ar fi între orizontul superior al Ponticului reprezentat prin faciesul petrografic şi fauna citată mai sus şi având ca fosile conducătoare: Dreissensyomia și Vivipara acha- tinoides, cum şi Cardiaceele din grupa carinatum, edentulum, etc., și între depozitele cele mai inferioare ale Dacicului. Urmează deci că depozitele ce se vor întâlni deasupra orizon- tului cu Dreissensyomia şi celelalte, să fie considerate ca mai noi decât Ponticul. 3. Depozitele pontice cuprind următoarele două orizonturi cum se vede în tabloul alăturat : ETAJE LEV ANTIN DA Er € 49 4o) NP ap av (e) MEOTIC BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE ȘTIINȚE SEDIMENTELE Marne vinete nisi- poase, nisipuri, pie- trișurii, pe alocuri strate sau numai dungi de lignit Marne vinete mai mult sau mai puţin nisipoase, nisipuri și gresii moi. Strate de lignit. Marne vinete mai mult sau mai puţin compacte, nisipuri şi gresii moi. Marne, nisipuri, gresii, calcare, oo- lite, etc. 413 PU NOE EN ORIZONTURI ȘI FACIESURI | Orizontul superior cu pie- trișuri și nisipuri. Orizontul inferior cu marnele vinete nisipoase. Două faciesuri: Un facies nisipos la par- tea superioară. Un facies marnos la par- tea inferioară. In multe locuri însă alter- nează unul cu altul. Ovizoniul superior cu nisipuri și gresii moi cu Dreissensyomia și Car- dium carinatum, ete. Orizontul inferior cu marnele cu Congeria rhom- boidea şi Cardiacee din gruda Lenzi, etc. Faciesul cu: Unionizi şi Helix acoperit de strate cu Congerii din grupa novo- rossica şi Vivipare din grupa Neumayri. Faciesul cu: Dosinia şi Modiola. E OS | E Unio procumbens, Fuchs; U. Davilai, Por; U. Brandzae, Sabba ; Vivipara Cra- iovensis, Tourn; V. Turgida, Bielz ; Me- lanopsis rumana, Tourn ; ete. Clivosus, Vivipara V, Unio recurvus, Sabba; U. Brus; U. lenticularis, Sabba ; bifarcinata var striciurata, Neum ; Dezmaniana var altecarinata, Brus. Stylodacna orientalis. Sabba. Stylodacna Heberti, Cob. Prosodaena rumana, Lourn ; P. Cobăl- cescui, Tourn ; P. Euphrosinae, Cob; Vi- vipara Woduwardi, Brus ; V. Argesiensis, Sabba ; V. rumana, Sabba; V. Popescui, Cob ; V. bi/arcinata, Bielz; Unio recur- vus, Sabba ; U. Slanicensis, Teiss; U. Cra- iovensis, Tourn; U. humanus, Tourn: Dreissensia rolymorpha, Pallas; Mela- nopsis. sp; Nerilina, sp ; etc. Valenciennesia annulata, Rous; Dreis- sensia rostriformis, Desh; Dreissensyo- mia Fuchsi, Andr; Cardium planum, Desh ; C. carinatum, Desh ; Pontalmira Constantiae, Sabba ; Vivipara achatinoi- des, Desh; Congeria Markoviti, Brus. Congeria rhomboidea, M. Hoern ; Va- lenciennesia annulata, Rous; Dreissensia corniculata, Sabba; Cardium Lenzi, R. Hoern; C. Squamulosum, Andr; C. Ma- eri, M. Hoern; Congeria Markovici, Brus ; etc. Unio subatavus, Teiss ; U. subrecurvus, Teiss; U. Copernici, Teiss; Congeria no- vorossica, Sinz; GC. panticapaea, Andr; Neritina, sp; Planorbis, Lymnaeus, sp; Heli, sp ; ete. Dosinia exoleta, Linn ; Modiola Wolhy- nica, Eichw ; Cerithium Istritzense, nov. f. Teiss, Congeria novorossica, Sinz ; etc. 4. În ceeace priveşte fixarea limitelor etajului Pontic în afară de studiul stratigrafic și paleontologie care m'a condus spre a trage astfel de concluzii, mai este și — faptul de o importanță 414 BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE STINȚE destul de mare — lipsa acestui etaj cuprins tocmai între limitele arătate, în judeţul V âlcea. Această lipsă pe lângă că ne marchează limitele Ponticului din alte regiuni, ne mai arată că depozitele cuprinse între aceste li- mite aparțin unui etaj aparte. La acest etaj nu mai pot fi alătu- rate, cum se făcea până acum, depozitele cu Prosodacne, Stylo- dacne şi diferitele specii de Vivwipare şi care formau al treilea orizont, sau orizontul superior al Ponticului. Aceste depozite fiind formate posterior Ponticului, condițiunile de sedimentare cum şi mediul în care s'a depus fiind altul (apa mai înduleită dovadă prezența unei faune deosebită de a Ponticului) trebuiesc atribuite etajului Dacic. BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE ŞTIINŢE 415 III. CONTRIBUŢIUNE LA FLORA DOBROGEI DE P. ENCULESCU LICENŢIAT ÎN ŞTIINŢELE NATURALE In această a treia contribuțiune la flora Dobrogei, citez șase plante, dintre cari trei deşi au mai fost menționate în această parte a țărei de botanişti anteriori, totuș, în ultimul timp ele mai întâl- nindu-se şi în alte localităţi, în afară de cele indicate şi pentru a se puteă stabili aria lor geografică, mai ales că o parte din ele sunt caracteristice regiunilor cu climat mediteranean, le-am menționat, indicând în afară de localitățile vechi și pe cele noi, unde le-am aflat, atât în Dobrogea veche, cât şi în Cadrilater. Cele alte trei plante ne mai fiind menționate în Dobrogea, de nici unul din botanişti noştri, le-am descris cât se poate de amă- nunțit, însoțindu-le în acelaş timp şi de câte o planşe. Aceste din urmă plante au o deosebită importanță fitogeografică, pentru că, pe de o parte, existența lor aduce încă o dovadă pentru un climat mediteranean în Dobrogea și încă un climat mediteranean oarecum deosebit de acela din partea de vest a Olteniei, în strânsă legătură însă cu al Bulgariei orientale mai cu seamă, pe de altă parte, de oarece ele se întâlnesc şi în stepele Asiei sud-vestice, ne indică o legătură a vegetației Dobrogei cu a regiunilor acestora. La fiecare din plantele indicate, în afară de literatura de care m'am servit şi de sinonimele plantei, în afară de o descriere amă- nunţită la unele şi indicarea localităţii sau localităţilor unde au fost aflate, sau numai menţionarea vechilor localități și a celor unde am aflat eu planta la altele, am arătat și tipul solului pe care planta se dezvoltă, apoi aria lor geografică în afară de ţara noastră, cum și câteva concluziuni relativ la răspândirea lor. Toate aceste plante menţionate aci, se găsesc în herbarul secțiu- nei agrogeologice a Institutului Geologic al României. 416 BULETINUL SOCIETĂŢII ROMÂNE DE ȘTIINȚE Fumaria officinalis L. Spec. p. 984; Boiss. FI. orient., I, p. 134; Koch. Syn., p. 29; Rchb. FI. germ. ex., p. 697; M.B. Fl. taur- cau, 2. p. 147 Şi 3, p. 452; Gren. God El Er, 1, p. 60 Costea FI. Fr, 1, p. 68; Rouye Boue. FI. Fr., 1, p. 1/7; Bonn. Blullusta d. Fr, 1, p. 55, pl. 205 Velo FI. bule. p- 22; Zelenetziei Sebi asupra cercetărilor botanice în guv. Basarabiei (dist. Bender, Aker- man şi Ismail), p. 6 (rus.); Brand. Prod. fl. Rom., p. 118; Grec. Consp. fl. Rom., p. 83; Supl., p. 21; Pl. maced. d. vil. Mo- nastir și Salonic, p. 22; Panţu. Pl. cunoscute de pop. rom., p. 104.— Mai-Septembrie. Vulg. Fumăriță, Fumărică, Fumu pământului, Sefterea, Săfti- rea, Curcudană, larbă de curcă. Habit. Până în prezent a fost citată în România de Dm. Brandză 1): »Prin locuri nisipoase cultivate și inculte.—In Moldova (Guebh. manusc.); la Vâreiorova către Porţile de fer frecuentă. (Borb. 1873, Bâus. 276)«; iar Dm. Grecescu?) »Tuferişe pe sub pădurile coastelor muntoase la Vârciorova«, apoi 5) » Tuferișe pe muntele Pricopanu lângă Măcin«, menţionând pentru prima oară în Dobrogea această plantă. Tot în Dobrogea am mai aflat-o şi eu, însă mult mai la sud de localitatea indicată mai sus şi anume, pe valea dela Murfatlar, mai la sud de această comună, pe coastele stâncoase şi cu expunere sud-vestică, în locurile goale dintre tuferișelor ce acoper coasta în această parte. Și încă într'un număr destul de mare de indivizi. Menţionez numai această plantă în o a doua localitate în Do- brogea și ceva mai la sud de prima, întru cât ea, cel puțin jude- când, după cele ce se cunosc azi, se pare a fi cantonată în regiu- nile cu climat mediteranean, din partea de vest a Olteniei și în Dobrogea, deşi Dm. Brandza 4), după un manuscris a lui Guebhard, o menţionează în mod vag şi în Moldova, dar foarte probabil că a fost confundată cu altă specie. Ar. geogr. Grecia, Macedonia, Bulgaria, Banat, Basarabia, Ar- menia, prov. Caucazice, Siria, Asia centrală și Siberia?; Africa boreală din Abisinia până la insulele Canare. 1) Prodromul florei României, p. 118. Bucureşti. 1879—83. 2) Conspectul florei României, p. 83. Bucureşti. 1898. 3) Supliment la Conspectul florei României, p. 21. Bucureşti. 1909. 4) e. (5). BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE ȘTIINȚE MT Alyssum linifolium Steph. in Will. Spec. pl., 3, p. 467 (1800); Boiss. FI. orient., 1, p. 286; M. B. FI. taur-cauc., 2, p. 107; Brand. Prod. fl. Rom., p. 136; Grec. Coresp. fl. Rom. p. 69. — Meniocus linifolhus DC. Syst., 2, p. 325 (1821); Zelenetzki. Schiţă asupra cercetărilor botanice din guv. Basarabiei. (distr. Bender, Akerman şi Ismail). p. 9 (rus); losiph Paczoski. Schiţă asupra vegetaţiunei districtului Nipru, guv. Tauria, p. 66 (rus); Catalogul plantelor culese de |. Rebkowin în anul 1898 din dis- trictul Cherson, p. 6 (rus); Grundziige der Entwickelung der Flora in Siidwest-Russland, p. 202. Descr. Plantă ierboasă anuală sau bisanuală din familia cruci- ferelor. Rădăcina în genere pivotantă, puțin ramificată și destul de dezvoltată față de talia plantei. Tulpina de ro—35 cm. înălțime, brun roşcată, acoperită cu peri stelați scurți şi nu tocmai deşi, simplă sau ramificată, ramurile bazilare, dintre care unele rămân sterile, sunt puţin îndoite către partea lor inferioară şi apoi erecte, cele superioare mai mult sau mai puțin divaricate. Frunze lincare, destul de lungi (2—3 cm.) acoperite cu peri deși stelați de unde și aspectul lor, ca şi al plantei întregi, argintiu. Flori mici, palid- gălbii, dispuse în inflorescență de racem terminal, simplu, la înce- put scurt şi îndesuit, mai apoi lax și destul de alungit. Pedicelele florale egalând lungimea florilor şi acoperite împreună cu sepalele caliciului cu peri stelați. Caliciu caduc. Petale linear-cuneate, retuse și aproape de lungimea caliciului sau cu puțin mai lungi ca el. Filamentele staminelor toate lung-unidentate. Silicule de lungimea pedicelor (5—6 mm), ovato-eliptice, glabre, foarte plane, cu lojile cu câte 3—6 seminţe. Stil foarte scurt, slab capitat. Pedicelele siliculelor sunt divaricate şi puţin arcuate în sus. Seminţe mici galbene, nearipate şi anatrope.— Aprilie-Mai. (Pl. 1). Habit. Această mică plantă, proprie mai cu seamă orientului sud-estic al Europei, nu a mai fost citată in Dobrogea de nici unul din botanișştii noştri. Eu, în escursiunile ce am făcut în primăvara și vara anului acesta, în partea mijlocie şi nordică a Dobrogei, am întâlnit-o în următoarele două localități: în insula Popina din lacul Razelm, pe soluri schelete, pietroase, sau în punctele unde prin spă- larea solului, loesul ese la suprafață, deci iarăși pe soluri schelete, loes; apoi pe solul coluvial, format mai ales din loes, de la baza 418 BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE ŞTIINŢE malurilor abrupte, de pe partea stângă a văiei Carasu, ceva mai la vest de stația Mircea-Vodă. In această din urmă parte coastele având o expunere nordică, solul este mai umed față de acela al primului punct, care având o expunere sudică și sud-vestică, este mult mai uscat. In restul țărei ea a fost citată de Dm. Brandză î): „Pe coline nisipoase şi aride. — Pe lângă Galaţi către joncţiunea Siretului cu Dunărea (Meniocus linifolius DC. Guebh. manusc.)«, iar Dm. Grecescu 2): „Locuri aprice, loes danubian; pe malul Borcei la Feteşti partea din spre staţia ferată ; copiose. Din cele de mai sus se vede clar că, chiar în restul țărei ea a fost aflată în localități invecinate Dobrogei, de unde foarte proba- bil această plantă a trecut Dunărea, stabilindu-se acolo unde a găsit un climat și un sol care îi este propice; dar fără a se avântă prea mult în spre interiorul stepei Bărăganelor, aceasta pare a fi concluzia ce se poate trage, relativ la răspândirea acestei plante, cel puțin după datele ce posedăm până în prezent. De altminteri este cunoscut tutulor faptul, că în regiunile de est ale Bărăganelor învecinate cu Dobrogea, pe o lățime uneori destul de mare, se în- tâlnesc genuri şi specii de plante, cari lipsesc în restul Bărăgane- lor şi chiar în stepele din întreaga țară, ele fiind caracteristice stepelor pontice ale Dobrogei de unde au venit. Ar. geogr. Spania, Rusia, Anatolia, Palestina în deserturi, Ar- menia, Persia orientală, Turkestan, Belucistan, Avganistan ; Africa boreală. Zizyphus vulgaris Lam. Dict., 3, p. 316; Gren. God. Fl. Fr. 1, p. 334; Boiss. FI. orient., 2, p. 12; Koch. Syn., p. 127; Bonn. FI: illustr. d, Er 2p. 1025 113; Vel Fl bule, p. 20850 p. 63; Rehb. FI. germ. ex., p. 486—487.— Z. satwa Desf. Atl., 1, p. 200.— Z. Jujuba Mill. Dict., n0-1 (non Lam.).—Z. silves- îris Seg. ver., 2, p. 307. — Rhamnus Zazyphus L. Sp., p. 282. Desc. Arbust având la noi 1— 1.50 m. înălțime. Tulpina dreaptă şi foarte ramificată. Ramuri de două feluri: unele mai groase brun- roșcate îndoite în zigzag ; altele subțiri verzi, glabre sau scurt pu- bescente şi mai mult sau mai puţin drepte, ramurile la început sunt 1) Prodromul florei României, p. 136. București. 1879—1853. 2) Conspectul florei României, p. 69. București. 1898, 20 BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE ŞTIINŢE 419 verzi, apoi devin brun-roşcate și presărate cu numeroase lenticele punctiforme. Frunze simple caduce, glabre şi puţin coriace, alterne, dar dispuse în două serii opuse, scurt pețiolate (1—2 mm. lungime), cu limbul lanceolat-obtus, dințat pe margine, dinți obtuşi şi pre- văzuţi cu câte un mic mucron, care nu este altceva decât prelun- girea nervurei principale la cel din vârf, sau a nervurelor secun- dare la cei laterali, cu trei nervure principale pronunţate şi con- vergente către extremitatea sa. La baza peţiolului sunt două stipule transformate în spini, neegali, unul drept şi lung (1 1/2—2 cm. lungime), cu bază foarte dezvoltată (5—7 mm.), celalt mai puţin dezvoltat, mai scurt (1—2 mm. pe ramurile mai in vârstă, 4—6 mm. pe ramurile mai tinere) şi recurbat în jos. Muguri multipli, în ge- neral trei dispuși în triunghi, la subțioara fiecărei frunze, cel supe- rior este şi cel mai dezvoltat, ei sunt acoperiți cu peri scurți, drepți și mai mult sau mai puțin deşi. Flori hermafrodite, axilare, grupate câte 2—5 pe un peduncul comun, pedicelele de lungimea caliciu- lui, cu bracteole mici, lanceolate, ciliate. Caiiciul rotaceu, cu 5 se- pale oval-ascuţite, unite între ele la bază, caduce, rămânând per- sistente numai bazele lor în jurul fructului. Petale 5, alterne cu diviziunile caliciului, gălbii, spatulate şi cu marginile îndoite în spre interior şi împreună cu staminile sunt fixate pe marginea discului cărnos hipogin, fixat la rândul său de fundul caliciului. Stamine 5, opozito-petale, cu filetele libere, dar aderente de unghicula petalelor, cu antere biloculare introrse. Ovar r—2 locular, plan, cu 5 unghiuri, complect aderent de disc. Stile 2— 3. Fruct o drupă, oblong-ovoidă, cărnoasă, roșcată la maturitate (Septembrie), când atârnă în jos, cu 1—2 sâmburi tari, sudați împreună, indehiscenți, rar unul singur prin avortare. Sămânța lipsită de șanțul dorsal. Embrion drept, aşezat în afara albumnenului cărnos, cu cotiledoane plane, radicula apropiată de hil.— lunie-Septembrie. (Pl. 2). In ceeace priveşte fructificarea, la noi ca și în Bulgaria, acest arbust deşi înflorește, și chiar destul de mult, totuş nu fructifică sau foarte rar, acestea după cele ce mi-au spus oameni din loca- litate. FHab. Acest arbust foarte interesant, propriu exclusiv regiunilor mediteraneene orientale și celor vest-asiatice, nu a mai fost citat 6 0. BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE ȘTIINȚE la noi în țară. In Bulgaria Velenovsky îl menționează 1). „Prope Varna (Jav.), Philippop. culta (Vel.),. Apoi”): In adjacentibus Philippop. possim copiose et quasi spontanea. Omnino floret, sed raro in fructus adolescentis«. Existența sa în Bulgaria deşi dădea de bănuit că aria acestei plante merge mai în spre nord şi că trece și în Dobrogea noastră, totuș până în prezent nu se putuse află. In anul 1912 făcând o excursiune la Hârşova în zilele de 20—22 August, am putut afla această plantă extrem de interesantă, pe coasta pietroasă și expusă în spre Dunăre a dealului de la nord de dealul Celeiu-mare, la sud de Hârșova, tot aci oameni mi-au spus că mai este și pe dealul de la nord de Hârşova în punctul zis «la Tabie«. De asemenea d-l Gârboveanu, șeful ocolului minier Constanţa, cu ocaziunea studiilor ce a făcut asupra solurilor din partea de nord a Dobrogei, a adunat în aceluş timp şi o colecție interesantă de plante, care azi se găsesc în herbarul secțiunei agro- geologice a Institutului Geologic, între cari am aflat şi acest arbust colectat dintr'un mărăciniş în apropiere de Greci. Prin urmare, această plantă a fost aflată până acum numai în două localități: una în partea mijlocie a Dobrogei şi în marginea Dunărei, la Hârșova ; cea de a doua în partea sa nordică, la Greci. Foarte probabil, că ea se mai întâlneşte şi în alte localități și studiile viitoare cred că vor confirmă părerea mea. Nu rămâne nici o îndoială însă asupra existenţei sale în Cadrilater, mai ales în partea sa sud-estic (Baleic-Dobrici-Ecrene). Existenţa lui Zizyphus vulgaris în Dobrogea, are o deosebită unportanță fitogeografică, ea ne indică un climat mediteranean care domnește in această regiune, climat întru câtva deosebit de cel din partea de vest a Olteniei, dar în legătură strânsă cu al Bulgariei; apoi prezența sa şi a câtorva alți arbori, arbuști şi plante ierboase caracteristice, ne arată legătura strânsă ce există între flora noastră dobrogeană şi a Bulgariei, dar mai ales cu flora vest-asia- tică, care a servit ca punct de plecare la o mulțime de genuri şi specii, cari se întâlnesc azi în regiunea mediteraneană europeană. Ar. geogr. Grecia, Macedonia, Bulgaria. Se mai întâlnește culti- vat pentru fructele sale, sau ca plantă de ornament, în Europa su- 1) Flora bulgarica p. 118. Pragae. 1891. 2) Flora bulgarica. Supplimentum I, p. 6. Pragae. 1898. BULETINUL: SOCIETĂȚII ROMÂNE DE ŞTIINŢE 494 dică (sudul Tirolului, Italia? Franţa). Anatolia, Armenia, Trans- caucazia, Persia, Siria. Paliurus aculeatus Lam. Illust., tab. 210 (1791); Koch. Syn., pir) 5oiss. Fl. orient. 2, p.u25 Rchb.: FI. germ ex. p. 426; Vel. FI. bulg., p. 118; Suppl.,p. 62; Brand. Veget. Dob.,p. 18,21 Şi 22,1]. Dob., p: 98; Grec. Consp. fl. Rom.,p. 155; Pl. maced. d. vil. Monastir și Salonic, p. 39; Panţu. Pl. cunos. de pop. rom., p. 201.— P. australis Gaertn. Fruct., 1, p. 203, t. 43 (1788) non Ixoe ni. et Sch.; Gren. God. FL. Er, p. 335; Rouy- Fouc. El. Er..4, piu Ponn.. ll. illust. d. Fr2p. 113, pl.-113; Coste FI. Fr, 1. p. 273. — Rhamnus Pahurus L. Spec., p. 281. — Zaizyphus Palhurus Willd. Spec. 1, p. 1103; M.B. FI. Faur-cauc.. 2, 169.— Inflorește în lunie și Septembrie, fructifică lulie, August și Octombrie. Vulg. Paliur (Macedonia). Hab. Acest arbust propriu regiunilor mediteraneene, a fost citat la noi în țară numai din Dobrogea, şi anume: Dm. Brandză 1) îl menționează : »Prin tuferișurile de prin locurile stâncoase şi calca- roase dintre Cernavoda şi Medgidia, pe dealurile aride de la Ta- lişman, în apropiere de Mangalia pe stâncile de la izvorul mineral sulfuros, la Mangalia pe câmpiile aride, între Tuzla și Constanţa prin tuferișurile de pe câmpiile sterile şi pe lângă drumuri: ; apoi 2) la „Adamclisi, Rasova şi lenisala:, Dm. Grecescu îl mențio- nează 3) la Murfatlar, Bașbunari. Toate aceste localităţi, aparțin Dobrogei centrale şi meridionale, nu fusese însă citat din nici o localitate, din partea septentrională a Dobrogei, așa că se părea că Pulhurus aculeatus aparține numai Dobrogei centrale şi sudice şi că aria sa geografică nu merge mai în sus. Cercetările din timpul din urmă, au dovedit că aria acestui arbust este mult mai mare, că el se întalnește şi în partea septentrională a Dobrogei; ceeace este cert însă, e faptul că în această ultimă parte, el este mai puțin abondent. În partea de nord a Dobrogei Paliurus aculeatus a fost întâlnit de Iulius Prodan 4) în vara anului 1912, pe marginea tu- ferişelor, între Slava Rusă şi Gaugagia. In fine, eu l-am întâlnit în vara anului acesta şi mai la nord, în apropierea Dunărei, pe coasta 1) Vegetaţia Dobrogei, p. 18, 21 şi 22. Bucureşti. 1884. 2) Flora Dobrogei, ed. Acad. române, p. 98. Bucureşti. 1898. 3) Conspectul florei României p. 151. Bucureşti. 1898. 4) Profesor la Zambor în Ungaria, care în câțiva ani consecutivi s*a ocupat cu studiul ve- getației regiunei de nord-est a Dobrogei. 422 BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE ŞTIINŢE sudică, aridă şi pietroasă a munților Beştepe, formând câteva mărăcinuișuri. In Cadrilater, acest arbust "l-am întâlnit în următoarele localități : pe lunca Dunărei mai la est de Turtucaia, în pădurile de pe malul Dunărei mai la est de deschiderea V. Cadâchioi, în pădurea de pe malul Dunărei între Garvăn și comuna Popina, apoi între Silistra și Kalipetrova, cum şi între această comună și Caraomer. Acest arbust este caracteristic în totdeauna pentru ante-stepe, grație putinței ce are de a se putea desvoltă pe solurile stepei dobrogene, foarte bogate în săruri, el constitue avantgarda cea mai înaintată a pădurei, preparând solul pentru arbuşti şi mai apoi pentru arbori pădurilor. Ar. geoer. Europa australă (Spania, Franța, Italia, Tirolul me- ridional, Croaţia, Istria, Dalmația, Bosnia, Herţegrovina, Munte- negru, Serbia, Grecia, Macedonia, Tracia, Bulgaria, Rusia, Asia de vest (Anatolia, Siria, Mesopotamia, Persia, Transcaucazia). Fagus silvatica L.. spec., p. 1416; Boiss. FI. orient., 4, p. 1175; Rehb. Fl. germ. ex., p.170; M. B. FL: tauc.-cauc., 2. p- 403 051N3E p. 623; Gren. God Elbe, 3. p. 115; Coste. Fl. Er, 3 psi Rouy. FI. Er., 12, p. 3005 Koch. Syn.. p. 553; Vel. Elespule pe 512; Suppl., p. 253; losiph. Paczoski. Grundziige der Entwicke- lung der Flora in Siidwest-Russland, p. 44, 50, 118, 285, 343, 340, 351; Brand. Prod. fl Rom., p. 212; FI. Dob., p. 380, Gree. Comp. fl. Rom, p. 5272 Suppl., p. 151; Pl. maced. do vale nastir. şi Salonic., p. 92; Pl. vasculare ale Ceahlăului, p. 72; PL. vasculare din Buceci, p. 79; Panţu, Pl. cunosc. de pop. rom., p. 92; Contrib. la fl. Bucur., 2, p. 7; Contrib. nouă la fl. Ceahlăului, p. 35.—F. silvestris Gaertn. Fruct., 1, p. 182.—F. echinata Gilib. Exere., 2, p. 306. — Casianea Fagus Scop. Fl. Carn. ed 252 p. 242.— Mai. Vulg. Fag, Fag de pădure ; fructele : jir. bulgărește se zice buc, iar turcește caen. Hab. In Dobrogea, fagul a fost întâlnit numai în pădurile din nordul său, cari sunt şi cele mai mari masive ale ei, (în afară de Deliorman), în acelaş timp și cele mai vechi, servind ca centru al înaintărei pădurei în toate părțile, dovadă despre aceasta o avem în natura solului, cu totul deosebit de solul din restul Dobrogei. In această parte fagul a fost citat pentru prima oară de Dm. BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE ŞTIINŢE 423 Brandză 1): „In pădurea de la Babadag foarte rar: . In excursiunile ce am făcut prin aceste părți, în vederea unui studiu ce pregătesc, interesându-mă despre această esență, mi s'a spus că cele câteva exemplare bătrâne de fag care au fost, au dispărut azi cu totul; prin urmare în această parte, el pare ar fipe cale de regresiune. In schimb însă, am aflat o regiune unde fagul pare a înaintă și anume: pe coasta nord-vestică a dealului Teilor, menținându-se numai în aproprierea fundului văiei, umede şi întunecoase, zisă a Fagilor, și neridicându-se în sus pe coastă decât 100 — 200 m. maximam dea- supra fundului văei şi pe o lungime de aproape 1 klm. Câţiva indivizi și uni destul de groși, se mai întâlnesc pe coasta dealului Teilor din spre valea Luncaviţa, în această parte fagi se ridică mai sus pe coastă, față de cei indicaţi mai sus. Ca mici indivizi izo- lați se mai întâlnesc și pe coasta nord-estică a dealului de la con- Auența văiei Fagilor cu valea Luncaviţa, dar neridicându-se mult din fundul văilor. In această parte fagul se prezintă ca arbori destul de groşi, cu acelaş aspect ca în subzona fagului din dealuri și munţi, adică cu tulpini drepte şi foarte înalte. Mulțimea de pueți ce se văd pe sub arbori mari, ne indică condiţiunile favorabile ce le oferă această parte a nordului Dobrogei, cari vor face, dacă devastările prici- nuite de oameni și animale, prin pășunat, vor fi oprite şi dacă con- dițiunile de azi vor mai persista, ca aria lor restrânsă astăzi, să se mărească treptat. Un alt punct unde se mai vorbeşte despre existența fagului 1) ar fi: într'o pădure dintre mănăstirea Cilic și Meidan-Chioi, ca indivizi bătrâni, iar ca indivizi tineri la sud de Lucaviţa, unde for- mează o pădure în valea Taiţa-Țiganca. In Cadrilater fagul lipsește aproape cu totul, chiar şi în vestitul Deliorman; există însă în dealurile Batovei şi la sud de graniță, dar foarte aproape de ea, pe teritoriul Bulgariei, între satele Djivel și Beştepe, în pădurea Statului bulgar, chiar aci întâlnindu-se ca indi- vizi izolați ici şi colo, şi cantonaţi ca şi în nordul Dobrogei pe fundul văilor umede și umbroase. Ar. geogr. Europa medie in afară de cea septentrională (din Norvegia sudică şi Danemarca, până în Spania centrală, Italia și 1) Flora Dobrogei, ed, Acad. rom., p. 380. Bucureşti. 1898. 1) Ion P. Licherdopol. Excursiuni în Dobrogea, p. 99. București. 1900, 424 BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE ŞTIINŢE Rusia medie, Dalmația, Grecia septentrională, Macedonia, Tracia, Bitinia) ; Asia austro-occidentală şi centrală (Caucazia și Trans- caucazia, Anatolia boreală, Persia boreală, Japonia). Ruscus Hypoglossum IL. Spec. p. 1474; Koch. Syn., p. 613; Boiss. Fl. orient., 5, p. 341; Coste. FI. Fr, 3,p. 356; Grea God, FI, Fr., 3, p. 234; Rehb. Bl. germ. ex., p. 100; Rouy. Ele p. 453; Asch. Graeb., Sym- d. Mitteleur. fl, 3, p. 301; Vele bule. p. 541; Suppl., p. 266; Grec. Comp. fl. Rom., p. 558. — R. Hypophyllum var. Hypoglossum Baker în journ. Linn. Soc., 14, p. 630. Descr. Planta subfrutescentă, totdeauna verde, din familia Li- liaceelor. Rizom gros mai mult sau mai puțin dezvoltat, purtând pe părțile sale infero-laterale şi inferioare rădăcini dezvoltate şi destul de numeroase, iar pe cea superioară în afară de tulpinele vii, numeroase resturi de tulpini moarte și cicatricele celor dispă- rute. Tulpina de 20—30 cm. înălțime, dreaptă, verde, cu coaste, de obicei simplă sau puțin ramificată, la unele din ele se vede mai ales către bază o răsucire în jurul axei lor longitudinale. Frunzele mici reduse la solzi membranoși persistenți, ele sunt înlocuite prin ramuri scurte, turtite, verzi zise cladode. Cladodele sunt numeroase, răsucite la bază puțin în jurul axei lor, oblong-lanceolate, ascuțite sau acuminate dar lipsite de ţepi şi destul de apropiate ; cele infe- rioare opuse sau ternate, cele superioare alterne, coriace şi cu ner- vațiunea convergent-reticulată, toate luând naștere de la subțioara unei mici bractee membranoasă, purtând florile către mijlocul sau ceva mai sus de mijlocul feței inferioare. Flori dioice prin avortare, fasciculate câte 2—5, născând de la subțioara unei bractee mari frunzoasă, subcoriace, oblong-ascuţită, cu 3—5 nervure conver= gente. Pe lunculele florale scurte, înconjurate de bractee bazilare membranoase, lanceolat-obtuse puțin convexe, persistente, cu mar- ginile uşor răsucite şi aplicate unele pe altele. Perigon mic, alb verzui, divizat până la bază în 6 segmente resfrânte (în formă de stea), diviziunile externe, oblong-obtuse, cele interne cu mult mai mici, lanceolate. Florile mascule cu 3 stamine, cu filetele unite în- tr'un tub umflat la mijloc, de formă elepsoid-alungit, puțin cărnos, înserat la baza diviziunilor perigonale, cu trei antere sesile la par- tea superioară a tubului staminal. Florile femele prezintă şi ele tu- bul format din unirea filetelor staminale, cu singura deosibire că BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE ŞTIINŢE 425 anterele lipsesc. Ovar sesil, trilocular, cu loji biovulate, ovule orto- trope. Stil aproape lipsă, stigmat gros, capitat și obtus. Fruct o bacă roşie cărnoasă, de până la 2 cm. de diametru. Seminţe sub- globoase.— Martie- Aprilie. (Pl. 3). FHabit. Această plantă a fost citată pentru prima oară la noi în țară de Dm. Grecescu 1): „Crânguri, mici tuferișe pe coastele dintre Schela-Cladovei către Dudași și Gura-Văei în Mehedinţi«. Eu am întâlnit-o în excursiunea ce am făcut împreună cu d-l Dr. G. Murgoci în Cadrilater, în pădurea de pe coasta malului Dunărei, mai jos de deschiderea văei Cadichioi, pe un sol de pădure foarte îna- intat în degradare (podzolire) și iubind locurile umede şi umbroase. Ceeace m'a făcut să dau acestei plante o atențiune deosebită, descriindu-o cât se poate de amănunțit, este în primul rând raritatea sa, în al doilea, importanța sa fitogeografică, căci după cum am arătat mai sus, Dm. Grecescu o citează din partea cea mai de vest a țărei, regiune, care este cunoscută ca cea mai bogată în genuri și specii, ce ţin de regiunile cu climat mediteranean sau cu climat cu o nuanță destul de pronunțată mediteraneană ; iar Welenovsky o citează 1): »In collinis prope Razgrad (Jav.), Sliven, Aitos (Sk)«;apoi?2) »In m. Trojan-Balkan (Ur.), în m. Rho- dope pluribus locis (Sky«; prin urmare, numai în partea sudică a Bulgariei, în nici un punct însă în partea sa de nord. Aflarea sa în vecinătatea Dunărei, în asociaţie cu alte plante ca- racteristice pentru regiuni cu climat cu nuanță mediteraneană, (Carpinus Duinensis Scop., Fraxinus Ornus L., Rhus Cotinus L.), şi cu o vegetațiune ierboasă destul de interesantă și foarte bogată, chiar pe la finele lui Septembrie şi începutul lui Octombrie, când noi am cercetat această parte, mă face să afirm că regiunea noastră . cu climat mediteranean din partea vestică a Olteniei se continuă pe la sud de Dunăre prin Serbia şi Bulgaria, făcând o mică pre- lungire la nord de Dunăre în dreptul judeţelor Teleorman şi o mică parte din Vlaşca, unde iarăși am întâlnit plante caracteristice; trecând din nou la sud de Dunăre și continuându-se dealungul acestui fluviu prin noul teritoriu ocupat de curând de România. 4) Conspeetul florei României, p. 558. București. 1898. 1) Flora bulgarica, p. 541. Pragae. 1891. 2) Flora bulgarica Supplimentului I, p. 266. Pragae. 1898. 426 BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE ȘTIINȚE In sprijinul acestei păreri vine şi prezența lui Syringa vulgaris L. Paliurus aculeatus Lam., Rhus Cotinus L., Fraxinus Ornus L., Car- pinus Duinensis Scop.,etc., la Nicopoli, cum şi mai la est sau vest de acest punct. Din cele arătate mai sus se vede că regiunea mediteraneană din vestul Olteniei este în strânsă legătură cu cea din Dobrogea și că această legătură se face pe la sud de Dunăre. E foarte curios fap- tul că în afară de sudul judeţului Teleorman și o parte mică din Vlașca, plantele mediteraneene se opresc la Dunăre, neindrăznind a trece la nord de acest fluviu. Ar. geopr. Europa meridională și orientală (Peninsula Iberică, Franța, Germania sudică, Italia, Istria, Dalmația, Herţegovina, Croaţia, Austria sudică, Ungaria până la Presburg, Slavonia, Ga- liția, Serbia, Macedonia, Bulgaria; Asia-Mică, Transcaucazia ; Africa de Nord, insulele Madere. Resume. Dans cettes queiques pages, j'ai mentionne€ six plantes, que j'ai trouvs, pendant mes excursions, dans la partie centrale et septentrionale de la Dobroudgea et dans le Quadrilat3re. Pour trois de cettes plantes, qui sont dejă mentionnees par nos bota- niistes antsrieurs, j'ai donne les stations nouvelles ou je les ai trou- v6es, outre les anciennes localites ou elles ont &t€ signalces, pour &tablir leur aire geographique, dVautant que deux d'entre elles (Fumaria officinalis L. et Paliurus aculeatus Lam.) sont cantonnees seulement dans la region ă climat mediterrancen ou ă nuance m&- diterrancenne. Les trois autres plantes (Allyssum linifolium Step,, Zizyphus vul- garis Lam. et Ruscus Hypoglossum L.), n'âtant pas encore citees jusqu'ă present dans la Dobroudgea et dans le Quadrilatere, jen ai donn€ une description minutieuse, en les acompagnant des planches. La presence des cettes plantes a une importance particuliere montrant P'&troite liaison qui existe entre la flore de Dobroudgea et celle de la Bulgarie orientale, et surtout avec celle des steppes de Asie sud-occilentale, ou nous devons chercher le point de depart, pour plusicurs genres et espsces, qwon trouve aujourd'hui dans la region mediterancenne de Europe. Planșa 1. IESTITUTUL GEOLOGIC - HERBARUL ac Planşa 2. INSTITUTUL GEOLOGIC AL “ROSÂNIEI HERBARUL sEcT. ASROGEOLOGICE | maug pe eat ae e RN ' Nam. ştiițifie Zczgjrobua mulge NU: URAT e Za: |. Localitatea 2. Cebsinae ausaane:. ntre. sc sei Felul solului Deh. Pitic ete SIRE i Aititadinea şi forma. terenului Ep ie Mea ză: Pa sTifaea 9 ComailL egit, Sea ata jale pese Planșa 3. HERBARUL SECŢ. AGROGEOL OGICE. - si A No. | INSTITETOL GEOLOGIC AL BORÂNIEI Nem. ştiiztific Rua Ag poa lasam: £ Nam. culgar : x EI = E Localitatea s-a paie pe vinatt Diaz mai 2 a 3 tea Felul solutal, du să aa — Altitudinea şi forma terenului Cezina fata. Legia. PER re 3 BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE ŞTIINŢE 427 ANTHROPOLOGIE DE LA ROUMANIE ——_.—.—— LES PEUPLES SPORADIQUES DE LA DOBRODJA. VII. CONTAIBUTION A L'ETUDE ANTHROPOLOGIQUE DES SERBES PAR EUGENE PITTARD Parmi les divers peuples de la Peninsule des Balkans, les Serbes peuvent &tre considerâs comme Pun des plus mal connus au point de vue anthropologique. Il y a quelques annses, le prince Wiazemsky !) a publi un ms- moire sur la coloration des cheveux, des yeux et de la peau chez les Serbes de la Serbie. Mais les longues recherches de Deniker 2) sur les caracteres de Pindice cephalique en Europe, n'ont abouti ă aucun resultat en ce qui concerne la Serbie. La carte de ce pays est restee en blanc. Le meme auteur signale qu'il n'existe aucun travail special sur la taille des Serbes du royaume 3). Les chiffres qu'il indique sont calcules d'apr&s les mensurations de conscrits de Pannee 1884« dont les tailles individuelles sont donnes de cen- timetre en centimetre dans Pouvrage de Lazarevitch (en Serbe) 4). Peut-ctre existe=t-il d'autres documents qui ne sont pas arriv6s ă ma connaissance. Dans la Dobrodja, les Serbes ne constituent nulle part des ag- glomerations sedentaires. ls n'ont construit nulle part des villages dans lesquels ils habitent ă demeure. Ils viennent temporairement dans le pays s'engager comme ouvriers agricoles, surtout au mo- ment de la recolte des cereales. La plpart de ceux que j'ai mesu- res, je les ai rencontrâs aupres des machines, au moment du bat- 1) PRINCE WIAZE MSKY, Za coloration des cheveux, des yeux cl de la peau chea les Serbes de la Servie. LD Anthr opologie. Paris, 1909. 2) J. DENIKER, /'/zdice cephaligue en Europe, Paris, 1999. 3) J. DENIRER, Za Zaz//e en Europe, Paris, 1908. — Tous deux publies par l'Association frangaise pour Vavancement des sciences. 4) LE PRINCE WIAZEMSKY indique aussi des chiffres pour la taille des Serbes du royaume, dans la publication ci-dessus. 428 BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE ȘTIINȚE tage du ble. C'est principalement dans la Dobrodja du Sud que on trouve des Serbes, dans les localitâs qui sont proches de la frontiere bulgare. Dans leur migration temporaire, ils emploient preferablement la voie du Danube. Pai dejă publie, sur cette interessante population, un courte note donnant les caracteres de la taille, de Vindice csphalique et de Pii:- dice nasal de 60 hommes 1). Depuis cette &poque, grâce ă un nou- veau voyage, ma serie s'est beaucoup augmente. Les documents de ce present memoire sont fournis par examen de 117 hommes. Tous ces individus sont des adultes, dans la force de Pâge ; les vieillards n'Emigrent pas temporairement. Il y avait dans les groupes Serbes que j'ai examin6s quelques adolescents. Ils ne figurent pas dans ce mâmoire. Quelle est origine de la population balkanique qui porte le nom de Serbes? Je crois quiil serait malaise de repondre avec exactitude ă cette question. La Serbie actuelle, meme agrandie par la guerre de 1913, ne represente qu'une partie de lancienne Serbie, en particulier de celle qwavait constitue le grand roi Etienne Douchan. [histoire primitive de la Serbie nous est a peu pres inconnue. Nous savons cependant que les pays dans lesquels on parle encore aujourd'hui une langue Serbe, taient ă l'epoque romaine habit6s par les »Barbares«, notamment par ces tribus illyriennes que Rome cut tant de peine ă vaincre. C'est en 229 avant Jesus- Christ que les Romains entrerent pour la premiere fois en contact avec les tribus illyriennes du rivage oriental de PAdriatique, mais la conqucte ne fut reelle et complete que vers Pan 10 de notre €re. Alors, tout ce vaste pays fut administre et exploite par les Romains. Vers la fin du IVe siccle, les fronticres de PEmpire sont renver- s6es par les Barbares. Les Wisigoths au IVe siăcle, les Ostrogoths au Ve sicele, ravagent ces pays. Au VIe sisele, les FHuns, les Slaves, les Avares, s'y precipitent ă leur tour. Au VIle sisele, l'empereur dWOrient Heraclius, dont les territoires d Asie sont successivement enleves par les Arabes, incapable de râsister aux barbares de la Peninsule balkanique, abandonne, en 6338, les pays qui deviendront 1) EUGENE PIrTARD. Conzribution ă Petude anthropologigue des Serbes du royaume de Ser- die. Revue de VEcole d Anthropologie de Paris, 1910, BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE ȘTIINȚE 129 la grande Serbie, aux tribus Slaves des Croates et des Serbes, Pendant pres de trois siecles, la Serbie parait avoir eu une exis- tence propre. Puis elle est conquise par les Bulgares. Vers le pre- mier tiers du Xe si&cle (934) elle tombe aux mains des Grecs. Enfin aprăs bien des vicissitudes, la Serbie disparait, en tant qwEtat, ă la bataille de Kossovo. Dans quelle mesure ces modilications historiques ont elles in- fluence le type ethnique qui, ă ces moments divers, habitait la Ser- bie actuelle? Il nous parait absolument impossible de le savoir pour le moment. Dans tous les cas il est bien &vident que la po- pulation ne changeait pas ă chaque maitre nouveau qu'elle recevait. Il ne faut pas oublier que les »vagues de Phistoire« sont des vagues politiques et si leur action transforme l&tat social, elles n'appor- tent, sauf des cas exceptionnels, aucune modification importante ă P&tat anthropologique. Aujour hui meme les Serbes — au moins les Serbes de langue (et il est tr&s probable qwhistoriquement, ils sont freres) debor- dent de toutes parts le royaume. Sous le nom de Serbo-Croates, Is occupent les vastes territoires qui ă PEst de PAdriatique, s'âten- dent de la Carniole ă la Drave et au Danube 1). Et on sait que, politiquement, ce ne sont pas toujours, pour Pempire austro-hon- grois, des concitoyens accommodants. Ces Serbes qui sont au Nord du Danube y sont venus en masses apres Kossovo (1389). En 1404 ils arrivaient, par ces migrations pacifiques, en aval de Pest. En 1481, 50.000 furent campes autour de Temesvar. Vers 1690, deux ou trois cent mille Serbes emigre- rent de nouveau en Hongrie. D'autres 6migrations eurent bien en Russie vers le premisre moiti du XVIIIe sicele 2). Ces colonnes d'Emigrants, considerables si nous envisageons la population rela- tivement faible qui devait,ă ces diverses &poques, habiter la Serbie ont elles, sur ce dernier territoire, €t& remplacees par d'autres &migrants pouss6s par les Tures? Ou la population etait-elle assez vivante pour reformer facilement les 6l&ments de pareilles saiences? 1) Les Serbes proprement dits n'auraient pas, parait-il, depass€ vers !Ouest le Vrbas, tan- dis que les Croates s'installaient jusque dans les Alpes dinariques. Il y aurait une interessante tude ă faire de ces deux groupes humains, en les examinant lă oi ils paraissent sâtre le moins mlangâs,. 2) AUERBACH, Zes races e/ les xationalites en Autriche-Ilongrie, Paris, 1898, 430 BULETINUL SOCIETAȚII ROMÂNE DE ȘTIINȚE Cette dernicre supposition pourrait &tre admise etant donne laug- mentation rapide de la population en Serbie, augmentation dâe, en grande partie ă Pexces des naissances sur les decăs. x * * Je desire remercier ici, Mr. Louis Reverdin, &tudiant en sciences, qui a bien voulu m'aider ă faire un grand nombre de calculs d'in- dices et ă qui je dois les graphiques qui accompagnent ce ms- moire. I. La taille La taille moyenne des 107 Serbes (sur 117) rencontres dans la Dobrodja est 1*:709. Les extremes sont 1*:464 et 1*83. Le chiffre minimum est tout ă fait exceptionnel. En realite, le minimum de taille qui peut-&tre considere est 1*:5 5. Les groupes de 10 hommes fournissent les moyennes suivantes : Groupes Taille Groupes Taille Ti pa ate uta D510) 3 mru Ti act ua IIDOIOID a Da Dona putul ui ADIO) Oa i eee ae 0 IOIGO me) GU cu Ala IND Oe ale (Gea ci e O AA AI aaa UDO BO aaa DO 7/4 Ba a IIO4ORIO a APO? A MN îl Aedla) e Gai a LO 5 ariei Moyenne: 1709””:!) Le chiffre de 1709 qui vient Vătre donne comme representant la taille moyenne des Serbes de notre serie est exactement celui in- diqu€ par Deniker pour la taille des Serbes du royaume de Serbie. Il s'agit, en Pespăce de 1107 conscrits de Pannee 1884 dont les tailles sont donnees par Lazar6vitch (voir ci-dessus). La moyenne reelle de ces conscrits est 1*:699. Deniker pense encore que la taille de 1*:709 doit &tre consideree comme faible, ă cause, en par- ticulier, d'une certaine quantite de Roumains habitant la Serbie et dont la stature moyenne est plus petite que celle des Serbes. En 1910 jai publie quelques resultats dun examen anthropo- metrique de 60 hommes mesur6s dans la Dobrodja. Ces 60 hom- 1) Cette moyenne est calcult en additionnant toutes les tailles individuelles, le produit derive par le nombre des individus, En operant par la moyenne des moyennes on trouve seule- ment 1662mm. BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE ŞTIINŢE 434 mes m'avaient donne la taille moyenne de 1":655, tres inferieure ă celle d'aujourd'hui. Dans la serie de Lazareviteh, la stature des Serbes du royaume de Serbie oscille de 1":43 ă 187. Re&partition des tailles selon la nomenclature : Individus jefites tailles, 204 Va. . .. 15 -soitilei momo Tailles au-dessous de la moyenne. 34 » » 31.720%/9 Tailles au-dessus de la moyenne. 29 » » 27.100%]9 (ra ndes tailes. 0. .. . 20 7 2 27.r00lo On constate une proportion presqu'gale des deux groupes principaux de tailles. La plupart des Serbes qui composent la pre- sente s&rie proviennent de la region de Pirot. Evidemment tous les Serbes qui sont au Sud de la Save et du Danube ne sortent pas d'un m&me groupe initial. Les caracteres seuls dela stature pourraient dejă. servir ă le demontrer. Les Serbo-Croates de la Bosnie-Herzegovine sont d'une taille plus &levee (1”:72) avec des proportions d'individus »grands+ consi- derables (74 pour cent, Deniker). Ici, la proportion de ces »grands« est de 540] seulement. Le graphique de la taille des 107 hommes de notre sârie montre un massif compact compris entre les statures de 1"59 ă 170. Et si la taille moyenne est relativement aussi 6levee qu'elle lest, elle le doit ă la prâsence de quelques tres hautes tailles. Dans ce gra- phique nous n'avons pas tenu compte d'un individu de tres petite taille, veritable nain, n 'ayant que 146 de stature. Jai mesur€ dans la P&ninsule des Balkans des hommes appar- tenant ă tous les groupes ethniques. Voici quelques chiffres de taille moyenne, bases sur des series numeriquement assez impor- tantes (les Grecs exceptes) pour que ces chiffres possedent quel- que valeur : . NOUMAINS 2 e PL 05 Mures Osman. 10740 Albanais e 0 00/78 (Greesii PRR USR 6IS BULETINUL SOCIETAȚII ROMÂNE DE ȘTIINȚE 432 3 9, L 08 104 VL Sul. Îl). Mal Oul Sul tul 8) 'S9419$ LOȚ 2P 91 “F "da A) aul Oul GO 994 43 99 G9ul HO Col 09ul (ul 09ul 6Sul 9S 204| 96. sul pa 5 Jia -....._-- 6 BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE ŞTIINŢE 433 La taille des Serbes depasse celle de tous ces groupes. Elle de- passe de plus de deux centimettes la taille des Tures qui est la plus Slevee. Elle permet de classer les Serbes parmi les groupes humains de grande taille (170 et plus). Le prince Wiazemsky (ouvrage cit€) indique, en passant, deux chiffres pour representer la taille des Serbes. Mais il ne mentionne par le nombre des individus mesures. Il associe les chiffres de la taille aux caracteres de la pigmentation. Ainsi les Serbes de type fonce& ont, selon cet auteur, la ta:lle moyenne 1725; les Serbes de type clair 1*715. Ces deux chiffres sont plus €leves que celui qui represente notre moyenne gensrale. II. La hauteur du buste et la longueur des jambes Nous exposons les chiffres marquant la. hauteur du buste seule- ment. La longueur des jambes est facile ă obtenir en se reportant aux chiffres de la taille. Et nous ajoutons tout de suite les rapports du buste (B) ă la taille (T), de la longueur des jambes ă la taille, et aussi de la longueur des jambes (]) ă la hauteur du buste: Groupes e Rap.B.ăT. poca Rap.T.âB. A 20 32.85 47.15 89.22 2. 537 » 52.43 47.49 90.57 3 846 » 52.38 47.62 90.00 4 862 n 52.88 46.99 88.56 5 857 » 52.29 | 47.74 | 91.37 6 866 » 52.30 47.55 90.83 7 878 « 2/47 47.30 89.64 5 8732 | 51.96 48.03 93.59 9 895 » E 2-22 47.84 91.62 NOR ez ge a 903 » 51.80 48.09 93.04 69 cal el prea alo) alt, 51.15 48.80 95.41 i zreaes a |: 000707aza Răi 2. 315; 47-91 92.35 La hauteur du buste, consideree comme grandeur absolue, est plus petite chez les Serbes que chez les Tures Osmanli (882**:9) qui, cependant, poss&dent une taille sensiblement moins grande. 434 BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE ȘTIINȚE La stature est plus €levee, chez les Serbes, grâce ă un plus grand developpement des jambes. Le rapport de cette dernicre longueur ă la taille est 47.91 chez les Serbes, alors qu'elle est 47.62 chez les Tures Osmanli. Jusqu'ă present, je n'ai pas trouve de rapport ]. ă T. aussi 6leve que celui fourni par les Serbes chez aucun peuple de la Peninsule des Balkans. III. La grande envergure Les groupes sont series selon la taille croissante : Groupes Grande envergure (G. E.) Rapp. G.E.4 Taille i SIL 1594""4 102. Dilie - [084.2 102.4 gol 1038":6 101.4 Zi I007."2 L/0,2.2 Di 200 oa e dia 1696". 103.4 Ga aaa 1597 14027 Ziua 1708" IO) 2.2 Gad o au NU 7258 11027 Cca AA 6 101.8 TO ale I302*-6 103.1 n CNA Une IN 820: I0)1.. 7 Moyennes : 17100) 2 102.4 La longueur absolue de la grande envergure parait €levee chez les Serbes. Chez les Tures Osmanli — dont la taille moyenne est inferieure ă celle des Serbes — la grande envergure a donne un chiffre un peu moins 6leve (1743""1). Le rapport de la grande envergure ă la taille est un peu faible chez les Serbes. Ce rapport, chez les Turcs est 103.3. Nous avons trouvă, chez les Armeniens, une grande envergure de 1691”*, celle des Albanais est de 1718"*.. IV. Les diametres crâniens et lindice cephalique Par groupes de dix hommes, et la srie entiere âtant range selon la taille croissante, les chiffres representant les diametres : antero-posterieur, mâtopique et transversal sent les suivants : BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE ȘTIINȚE 435 Groupes DA Pe D. M. o Ind. ceph. Ța 16,252) OURORI 97, Aia 2 80.03 2, icodisiAlo) LO T4 ia 79.28 a 184"*:5 939 ISI 5a 82.03 d IO) I[00 3 U5ON 4 Ora De, 100 184. "6 400 79.90 6 te) Aaa 3 Aș fe (Gila, 50.3 80.80 ra 195550 JO4"-5 HUSI 20 82.39 Sul O 57 105 "2 1 p/hO 50.26 0) 0 codri] po 4 bile Gt 81.71 10 . 190""7 180" 2 150""-3 78.91 tă E RI [I6) 40 (6) iaz, Ip 4 i 017 Moyennes:4/5718777-2 350607 [6 022716; 60.42 Le diametre antero-posterieur maximum et le diametre trans- versal augmentent au fur et ă mesure de la taille croissante. Voici les moyennes des 5o moins grands et des so plus grands: D.A. P. 18) [05 2 1410) 3 188"":8 15 Ina 8 L!indice cephalique indiqu€ ci-dessus (80.36) est obtenu par Paddition des moyennes. En totalisant tous les indices individuels divises par leur nombre on obtient 80.42 qui ne prâsente pas un Gcart tres grand d'avec le premier. C'est ce dernier chiffre qui doit-etre considere comme representant reellement la moyenne de la scrie. A la serie ci-dessus qui est composce de 107 hommes, viennent s'ajouter 10 autres hommes que jai mis ă part parce que je ne. poss&de pas les chiffres de leur taille. Les moyennes des diametres' ci-dessus sont, pour ces dix hommes: D.A. P, 105"":5 D.M. 10) AB Ind, ceph. ii joă 5 in ie! IA 80.66 Le diametre antero-posterieur metopique est plus petit, pour la moyenne des 187 hommes que le diametre antsro-posterieur ma- ximum. L'indice cephalique minimum est 70.59; Pindice maximum 87.50; allant de l'hyperdolichoc&phalie ă !'hyperbrachye&phalie. 436 BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE ŞTIINŢE La repartition des formes cephaliques est la suivante : Hyperdolichoc&phales 5. 7 soitile sto pour cent o ehocephales a a Sous-dolichocephales. . 26 » 22.2 » » Mesocephales 9 36 > cop» Sous-brachycephales. . 23 » 19,6 » » Brăehycephales E. sa >» Selo giii ir Hyperbrachycephales . 4 » DM tag aa 117 En totalisant les formes dolichocephales d'un câte et les formes brachycephales de lautre, nous obtenons: Formes dolichocâphales. . . . 39.200 Formes brachyeephales . . . . 29.80%/0 L'indice c&phalique moyen indique la mesocâphalie. Sur onze groupes de 10 hommes il y en a cinq qui sont sous dolichoce- phales, quatre qui sont mesocephales et deux sous-brachyeephales. Nous pouvons conclure de toutes ces constations que les Serbes sont des mesoc&phales dont le caract*re moyen est obtenu prin- cipalement par les hommes ă crânes sous-dolichocephales. Si quel- ques individus brachycephales ă indices €leves n'intervenaient pas dans la moyenne pour augmenter le chiffre de celle-ci, les Serbes entreraient nettement dans le groupe des sous-dolichocsphales. Et ce que montre Lindice cephalique moyen, les proportions des diverses formes c&phaliques le montreraient egalement. Le graphique indiquant la repartition des indices individuels marque sa plus forte ascension ă indice 81, qui est bien pres de presenter lindice moyen de la scrie entire. Mais les indices de 78 a 81 constituent un bloc tres net (l'indice 79 reste un peuă part) qui donne bien Pimage du caractere c&phalique moyen des Serbes. Dans une note pr6liminaire qui a dejă €t€ rappele et pour la- quelle nous avions mis en line 6o hommes (au lieu de 117) les rEsultats relatifs ă lPindice cephalique avaient €t€ les suivants : L'indice moyen &tait 80.38. Les formes dolichocephales addi- tionnces representaâient le 34.8%/, et les formes brachyc&phales le 26.50%. 437 BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE ȘTIINȚE ———— ÎS SSI spe knd cI ds Ss o a 0 = o e a 09 3 — 0 GI. |. a Sr Sa. PO tb Ap op lau te Ie 19 5 fi dl uzată ICE oda PRR I 140 Moyennes: 7110””5 (69) Sti Toy (Va Sl 15) “O Hauteur crâne INI 3 0 [Sa i bloo! 119"":8 II pisi 7 120"":5 iale T 223230) 12030 LLC) 12/70 I10””5 La largeur moyenne du front est faible lorsque nous la comparons ă celle fournie par les autres groupes humains de la Peninsule bal- kanique. Et îl en est de meme pour la hauteur moyenne du crâne. Voici quelques chiffres comparătifs. Jai moi-meme mesure ces diverses series: Front, minim. Albaniei 300 Pata "0/7 Tsiganes roumains. 112"":97 Grees durOpe ia 14 ROUImNAINS) N 17 Kir ele si 0 ai] "06 azes) 3 A Eu "00 Bures Gemania 0 AD pile 05 00 9 Via 2 Haut. du crâne L2/155:410 1205342 1205.88 120) 12 12955300 i 24416 1255 1 2.07-3:0) 440 BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE ȘTIINȚE En y comprenant les Serbes, nous mettons ici en parallele neuf groupes ethniques. Et ce sont les Serbes qui possedent ă la fois la plus petite largeur frontale et la plus petite hauteur du crâne. Le produit de la multiplication des trois dimensions principales de crâne soit ș 1872*:2(DAB.)>x 150925 (DB) 10225 (Blaue teur auriculo-bregymatique) = 3363... C'est un nombre tres faible si on le compare ă celui fourni par les series ethniques de la Pe- ninsule des Balkans, precedemment âtudises. Il semblerait resulter, de cette constatation, que la capacite crânienne des Serbes doit- ctre peu developpee. VI. Les indices verticauzx de longueur et de largeur et lindice fronto-transversal Les diametres qui permettent d'obtenir ces indices ont te in- diques dans les tableaux precedents: Groupes Ind. vert. long. Ind. vert. larg. Ind, fr. transv. II 62.34 710004, 712318) 2 63.47 80 10 72318 Gu 62.92 76.73 70.52 dl 03.38 79.65 74.33 Se 63.27 79.34 72.48 6) 63.41 80.17 7.325 Ți 63.58 77.32 72.73 Gl 66.18 82.48 74.23 0 pi ti d te 64.25 78.82 72.83 AO RPR pe PRE 62.76 79.64 75.51 IA le 65.05 82.85 74.01 Moyennss : 63.69 79.38 7 3.28 Le groupe de ro hommes dont la taille n'est pas connue a fourni les indices que voici : 66 | 85.00 | 74:95 L'indice vertical de longueur est le moins 6lev& de tous ceux que nous avons obtenus jusquă present dans notre &tude des peuples balkaniques. Ce fait confirme la faible hauteur auriculo- bregmatique que nous venons de signaler chez les Serbes. BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE ŞTIINŢE 444 — Cette derniere constatation s'applique &galement ă l'indice ver- tical de largeur. Cependant les Albanais rencontres dans la Do- brodja m'ont donn€ un indice encore inferieur (77.71) ă celui des Serbes. L'indice fronto-transversal presente moins d'inferiorite — par rapport au me&me indice chez les autres Balkaniques—que les deux premiers. Celui des Serbes d&passe celui des Albanais 7 1.44 et îl est ă peu pr&s semblable ă celui des Grecs (73.47). Ilrest depass€ par Lindice des Roumains. En examinant les trois indices ci-dessus en fonction de la taille croissante, nous constatons qu'au fur et ă mesure que la stature s'eleve, L'indice croit : Ind. vert. long. Ind. vert. larg. Ind, fr, transv. Les 5o moins grands. . . 63.08 | 78.39 10202 Les 47 plus grands . . . 64.36 80.22 73.96 VII. Les caracteres de la face Sont expos6s ci-dessous les diametres transversaux: bijugal (B. ].), bizygomatique (B.Z.) et les diametres verticaux : ophryo-menton- nier (O. M.), ophryo-alveolaire (O. A.) et ophyo-vasal (O. N.): Groupes B.]. B. Z. O. M. OA: O. N. I D800) | EI 307 | 14.250 92 2:2 10200 2 [260| Poul | 1 303 Ce: e] g 20: 12 Aa 1 3/0 Gia 02 În aste - Lg 6 || 1860 | 137 asi) De 00| 73 as 5 27530 | 13930 | 1 3 000| ama Cl | ae E Isis 4 | 1395 | 1400500 | ez e poa 7 305| I00mto | 1405050 |N 2aioa |i p2) : 5280-39] 0/70 | 1 4Onia5NRINe) e RI Ta |N A Aa 9 73455 0 | AORA | 144120) oma Ul eo 10 3 Da Do aA | 14253 (9 dr 702 11 r35. 55 | VAAMS | 155 miBa loan 4 | S42 Moyennesi | 22027 | 1097000800) | 1 4200000) 035 | 744 Les moyennes du diametre bijugal ne sont pas toujours obtenus ă Vaide de groupes complets. Les chiffres qui les representent sont donc sujets ă caution. 442 BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE ȘTIINȚE Les diametres moyens ci-dessus n'ont pas 6te calcules pour les dix hommes dont nous ne connaissons pas la taille. Quelques comparaisons ethniques : B.] B) 7 0. M. O.A O.N Roumains) e |i03 3 PE: iun Artei: 2 4. | 14455740) | 09922510) |71G aia Grecs si e [3250 la 40-38 | 14780 | noi 84| Albanais. ..1..| 2317260405571 41 44070] 19605530) Aaaa Tures:Osmanli. | 131220 | IA a-4. | 149534] 08250716) 10) zale, Les deux diametres transversaux de la face et les trois lon- gueurs de visage indiques ci-dessus sont tous plus petits chez les Serbes que chez les autres peuples balkaniques auxquels nous les comparons. | Il resulte de ce tableau, ainsi que de ceux qui le precedent, que le crâne et la face des Serbes sont peu developpâs dans les trois dimensions. Et, pourtant ce sont des hommes de stature elevee. Peut-etre y a-t-il lă une caracteristique ethnique ? Nous avons dejă constate ă plusieurs reprises existence chez les Serbes, de carac- teres nettement differentiels de ceux qui ont sts indiques pour les autres peuples balkaniques. VIII. Les indices faciaux Groupes Ind. facial 1 | Ind. faciai 2 104.46 07.44 101.26 67.95 102.46 | 68.06 99.56 66.13 103.21 68.40 100.79 66.15 108.60 66.26 101.989 67.94 ON Au Poe n» n E) no au ue 102.70 66.73 Ace ja N-a 103.85 (67/05 7/(5) ii VA dă a DĂ 107-405 7255 Moyennes: 103.29 (674749) Les deux indices ci-dessus, chez les Serbes dont la taille n'est pas connue, sont respectivement 101.46 et 70.46 BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE ȘTIINȚE 443 Les indices faciaux augmentent de valeur au fur et ă mesure de la taille croissante: Les 5o moins grands . . 102.19 6,734) Les 47 plus grands. . . 104.90 68.24 Ils montrent ainsi que la hauteur du visage ophryo-menton- niere et ophryo-alveolaire croit plus rapidement, en fonction de la taille croissante que ne croit en meme temps le diametre trans- versal bizygomatique. Quelques comparaisons des indices moyens avec ceux de divers groupes ethniques de la Peninsule des Balkans : Roumains . _. 102.53 70333 Grees 102.07 ici Albanals. = . 104.01 68.66 Tures Osmanli. 105,38 69.62 1“indice facial No. 1 des Serbes prend sa place apres celui des Roumains et des Grecs et avant celui des Albanais. Quant ă lin- dice facial No. 2, c'est le chiffre le moins €leve que nous avons trouve jusqu'ă present. Cette indication pourrait montrer que, dans la hauteur totale du visage la hauteur comprise entre la region alveolaire et la base du menton est tres developpee chez les Serbes. Pour s'en rendre compte d'une maniere plus certaine, je deduis la hauteur O. A. de la hauteur totale O. M. Jobtiens comme rs- sultat 47"*:9. Ce chiffre depasse celui des Grees (46:96) et des Roumains (4 GEz pa4j) Nous r&servons pour plus tard de nombreuses comparaisons de cette nature entre les diverses populations qui habitent la Penin- sule des Balkans. IX. Les dimensions du nez et l'indice nasal Groupes Long.du nez Larg. du nez Ind, nasal je Aia 3405420 50/2220 2 . A 340 AAA SE DIN OA A 4. AD 30 la 4022 Su, ADR 35 p204 6. AO O 35 a pe pt 40 3 AO Jose 3. SORO) — 3l0ia 70.63 0 Sai Dai: 3533-60 71.06 LO Pipete ARO) - - “3400000071030 II. = 59 SA 0/4 Moyennes 2 SO) - Armata 712. 240; 4hh BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE ȘTIINȚE Les 10 individus dont je ne possede pas la taille et qui sont examines ă part, ont les diametres et indice moyens suivants: MIER im (2 OA L'indice nasal moyen est 73.45. Il est obtenu par laddition de tous les indices individuels. En additionnant les 'moyennes de 10 hommes le chiftre representent Pindice moyen est fort different : 71.62. Ces deux indices in diquent la mssorrhinie. „LPindice nasal minimum est 56.36, tr&s fortement leptorrhinien; indice maximum est 93.48, marquant une platyrrhinie tres accusee. Repartition des indices individuels : Proportion Leptorrhiniens. . . . 43 soit le 36.75 pour cent Mesorrhiniens . . . . 69 — 59.21 — — Platyrrhiniens;. 5 — e 4200 La mesorrhinie qui est marquce par lindice moyen est en me&me temps le caractere du plus grand nombre. Dans une publication precedente, base sur une serie de 60 hommes, nous avions trouv€ des proportionsă pet pres semblables ă celles ci-dessus. Les platyrrhiniens staient un peu moins nom- pieneci((3.30 au lieu cle 42800). Sur les onze groupes ci-dessus, un seul (le dernier) est leptor- rhinien. Nous pouvons dire que les Serbes sont principalement mesor- rhiniens, mais que, chez eux, les types leptorrhiniens sont fr6- quents. En comparant le chiffre de Pindice nasal moyen des Serbes avec ceux obtenus pour representer le meme caractere chez d'autres populations de la Peninsule des Balkans, nous constatons que jus- qu'ă present, ce sont les Serbes qui possădent l'indice le plus eleve. Ainsi : 53 Cresa... . 20702 Gr Buleauesiă . . - . 080 La 2 Albaizisie a a 2010884. 200) Ures a. ia 60.74 [80 Roufialis). .. 5 . 60.90 445 BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE ȘTIINȚE "s9qI9$ Lp 9p [eseu oorpur "£ "3 446 BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE ȘTIINȚE En considerant Lindice nasal moyen le plus faible (calcule ă Paide des moyennes de 10 hommes) des Serbes (71.62) il n'en est pas moins notablement supcrieur ă celui des autres peuples balkani- ques. Les Serbes sont le premier peuple de cette region que nous trouvons mesorrhinien. X. Lvoreille. Ses diametres et lindice auriculaire Groupes Long. du pavillon Largeur Indice [iz 60"*:5 Di al 55.58 2. 50) io Sl 58.71 ga Să 34 57.88 4. 034 3 d aid iama 5 2710 Se 00"*:6 334 5) 5)0497/ 6. Ga: 6 Giza 7/74 7 + 60""9 Di 57.98 5. 6), 3430054200 6) 625 222 53.10 IOiia si afepilia 0) A 2 Bia 0 56.64 DZ e e ae (6) ări CU Hiaiaaia 56.76 Moyennes: 076 e ja 57.42 Pour les Serbes dont je ne connais pas la taille les diamstres et indices ci-dessus sont : Il ne sont pas tr&s differents de la moyenne. Nous composons deux groupes forms de so hommes chacun : les o moins grands et les 5o qui sont contenus dans les groupes de 6 ă 10. Les sept hommes possesseurs des statures les plus €le- vees, ne sont pas consideres : Long. du pavillon Largeur le premier P50upe e . 0072:00 2223-60 lie second ap. N . 02:66 3425/19 La croissance des deux dimensions principales de Poreille, en fonction de la taille croissante est tres nette. La kauteur du pavillon et sa largeur se developpent dans les m&mes relations, au fur et ă mesure de la taille croissante. C'est BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE ȘTIINȚE 447 ce qui r&sulte de ces deux rapports calcules par les moyennes des 50 plus grands aux 50 moins grands. Rapport pour la hauteur du pavillon. . 103.29 [XA pport pour sa lanoeuc. |... . 3 1023 Si, pour les Serbes Gtudies ici, nous comparons la grandeur de leur pavillon ă celle mesuree chez d'autres groupes ethniques de la Peninsule des Balkans, nous ne trouvons que les Albanais et les Tures Osmanli qui possădent une longueur de Loreille aussi deve- loppee (les Tures depassent les Serbes (63"*:99). Par contre, on peut constater que la largeur du pavillon n'est pas grande chez les Serbes. Les Grecs, les Albanais et les Turcs ont une oreille plus large. XI. Longueur de louverture palpebrale et largeur interoculaire Groupes D, biang. ext. D. biang. int. Long. ouv. palp. Pe oaze de 8 0652 2 Dai) 222 90""6 DO eo 25 Capac Mea As 300 i 95 e e aaa d (Oe DUS) Za i Eta 05:20 3 Li 0i0 22020 OR 96"*-8 2 0aac) 00 EDO Me Oua 31 31360 8. yo 318 322105 Cate ea cat 10053544. 3) 2 maul0) Gia 215 et E Dee 9/0 3203 3285 i ÎLE E aaa IC) Daia 02 ae Asa 07 Moyennes: (0 git 710 A IE etc CI, 32”"40 Les trois diametres ci-dessus croissent en fonction de la taille croissante. Voici les chiffres obtenus pour les 5o Serbes les moins grands et pour les 5o qui suivent ceux-lă : 448 BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE ȘTIINȚE Mais cet accroissement n'est pas proportionnel dans les trois regions considerâes. Voici les rapports du groupe des plus grands individus au groupe des moins grands: pour le/bianoulaiie veacerne. + n) A LOTO Pour le biangulaire interne . . . i AO 202 Pour la longueur de Pouverture la zile A oii C'est le diametre biangulaire interne qui croit le plus rapidement. La longueur absolue de Pouverture palpsbrale des Serbes est depasse par celle des Tures Osmanli (33"*:o5 et celle des Alba- nais (32**:93) mais elle depasse celles des Roumains et des Grecs. XII. Longueur de la bouche Groupes - Groupes i 145530) eset as Dub 0 032 DA e. 54 e SERE. Aid a AURA A 2 5: Salle OA leat ao Aaaa 4 245 70ale) D100 NN AI 5 Gail) Is 35796 e oc an e APEI MIERE ZI to ate 6. Scot Moyennes: (207 La moyenne des 10 hommes dont la taille n'est pas connue est 5IGz2 La longusur de la bouche croit avec la taille. La bouche des 3o hommes les moins grands =55"":72; celle des 5o hommes qui sui- vent =57"":36. Comparaison de cette longueur chez quelques Bal- kaniques : IROUMAINS, 3 52002 Albans SO Grpeesii is. 40/00 Is Alu a Tures Osmanli . 56""71 On peut conclure que la bouche des Serbes est grande. XIII. Couleur des yeux et des cheveuzx. Forme du nez Dans la notation de la couleur des yeux, les teintes: gris-brun et gris-bleu signifient des yeux gris avec un peu de brun vers la pupille ou un peu de bleu. BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE ȘTIINȚE 449 YEUX CHEVEUX N E + GROUPES e & 2 | a 2 [oale z Z za îi m m 2 2 a |pS - 2 A mule = =) BCE BZII BC) za ic: a|sjlolelala|lăla|a < 1. | 2| 2] 2[—| 4] 1] 31—| 4|— 2| 6|— 4— = 2. .| 3] 2| 1l—| 4|—|—| 2| 6|—| 2] 6l—| 4l—l—|—l— 3. 15| 3l— | 1] sl—l—l 4] 6l—l—l 6l—| q—l———_ 4. || 2] 2] 21—| ql—| 24| 2] 1] 1] 5l—l 4 1—l—— Sa 3| 31 | 2 5) Bd mda | ae i] a ez aa 5) | 1| 4| 2| 2| 1 12| 4-12] 5—| 4 1|—|—l— Dă răi 27 lia SIN2 4| 1) Gita 2 mal 2 Si als 2 lala0 Ne, 2 i | Psi oa ai 9 .1| 2] 6|—|—| 2]—l—|[ 7] 2| s—l 9] 1 TO. .| 1| 3] 1| 3! 2| 2l—l 4 1] 3l—] 2] zi ql 1] 1] 1]— LI 1! 3] 1|—| 2|—| 2| 2| 3l—|—| 21—] 3] 1l—| 1]— E. 528 n | BE 6-2 | 02| | | BNS ma Tolaux. - [30/38|17| 9|23| 5|17|38|39| 8l1o|63| 235| s| 2] 9| 1 | m le aa ir Sail | | III Elea | coca | rea | e [335 Propori. en | | | | | Ii | | pour cent 0. |25.6/32.4[44.5] 7.7)19.6) 42 14.5|32.4]33.3] 6.5] 8.5]53.8] 1.7]29.9] 4.2] 1.7] 7.7] 0.8 Jai cherche ă discerner sil existait un rapport quelconque entre la pigmentation des yeux et des cheveux et la taille. Țai pris pour cela les cinq premiers termes et les cinq derniers du tableau precedent, puisque j'ai toujours conserve l'ordonnance des groupes par taille croissante. Voici le resultat obtenu: SV ESARIE), . XX Bruns Gris | Gris bruns| Gris bleus| Bleus Les 3o moins grands. .| 15 | 12 6 2 15 [ses 47 plus erands 13| oa 18 7 = 7 Le groupe des moins grands renferme autant d'individus ă yeux bruns qu'ă yeux bleus. Le contingent des hommes les plus grand moffre rien de bien particulier au sujet de la pigmentation de ses yeux. En rassemblant en un seul bloc les yeuz gris, gris-bleus et bleus on en trouve la meme quantite dans chaque groupe. 450 BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE ŞTIINŢE CRIN VE |Noirs|Bruns fonces| Bruns|Châtains|Chât. clairs| Blonds Les 5o moins grands . | 2 7 Les 47 plus grands. . | 2 3 170| ID 5 g [/examen de la pigmentation capillaire ne fournit pas plus de documents permettant de classer les groupes que la coloration des yeux. Pour l'ensemble des Serbes on remarquera que les yeux clairs sont les plus nombreux. En additionnant les iris gris, gris-bleus et bleus, jobtiens la proportion 59.7 %]o. Beaucoup de personnes simaginent volontiers que les popula- tions de !Europe orientale et principalement celles de la Peninsule des Balkans, sont, entre autres, caracterises par des cheveux et des yeux bruns. A plusieurs reprises nous avons montre que c'est lă une erreur. Lorsque nous avons public letude anthropometrique. er descriptive des Tures Osmanli, nous avons indique que cette population est remarquable par une proportion tres grande d'in- dividus ayant des yeux clairs (bleus et gris). Pour ce qui concerne plus specialement la couleur des cheveux chez les Serbes, on remarqvera dans le tableau ou figurent ces indications que, dans cette population, les cheveux noirs sont rares. La couleur la plus fregquemment rencontree est la couleur châtaine, puis la couleur brune. Nous avons examin€ un plus grand nombre d'hommes ayant des cheveux blonds quayant des cheveux noirs. la proportion des cheveux blonds, toute faible qw'elle soit (8.5 pour cent) n'en est moins fort interessante ă enregistrer. Quant ă la forme du nez, celle qui se rencontre le plus frequem- ment est le nez droit. (53.8 99). La forme qui, apres celle lă, est la plus souvent representee est le nez dont'Lextremite est relevee. En outre ce nez releve ă sa partie terminale est enfonce ă la racine. Cette forme est tr&s caracteristique. Dans nos registres nous Pa- vions meme qualifie sous le titre de »nez Serbe:. Nous avons trouve quelques nez €largis et quelques nez &pates. Lorsque nous avons discute de l'indice nasal, nous avions note la presence dans notre serie, de quelques individus platyrrhiniens. BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE ȘTIINȚE 454 Les nez aquilins ou abaisses (nez crochus) sont tres rares chez les Serbes. Nous n'avons inscrit qwun seul nez aquilin et deux nez abaisses. En 1909, le prince Wiazemsky a public un me&moire sur la co- loration des cheveux et des yeux chez les Serbes de la Serbie, que nous avons indiqu€ au debut de ce travail. Malheureusement, il ne mentionne pas le nombre des individus qu'il a examines, mais simplement les proportions des differents types rencontrâs. Pour la couleur des yeux les proportions sont les suivantes: yeux clairs 300|; yeux fonc&s 700]4. Pour la couleur des cheveux: cheveux clairs 3499; cheveux fonces 6604. Il s'agit de gargons Studies dans les &coles. Il faut ajouter que ces documents, pour plusieurs raisons, n'ont, pour ce qui nous concerne, qu'une valeur tres relative. Dans notre scrie, la proportion des yeux clairs est autrement plus considerable que dans la ssrie du prince Wiazem- sky. Notre sârie se rapproche davantage de cette derniere, pour ce qui concerne la couleur des cheveux. Ceux-ci sont assez rare= ment clairs chez les Serbes. Les Serbes que j'ai mesures et examines provenaient principale- ment de la region orientale du royaume, du district de Pirot. Pour ce district, le prince Wiazemsky donne les pourcentages suivants des cheveux et des yeux fonces : Cheweu 3. 00U|g iezi i, 04-0/d Ces chiffres sont tres differents de ceux que nous avons obtenus. [/auteur auquel nous nous referons maintenant indique une difference tr&s notable de la coloration foncse selon que les sujets examines le sontă Pâge de ro ans ou ă lâge de 18(1J/g ans, Ces derniers presentent une plus forte proportion de cheveux fonc6s. Le prince Wiazemsky trouve chez les gargons Serbes 15%/9 d'yeux gris et 140%] d'yeux bleus. Ces deux quantites sont depas- sces dans notre serie, surtout pour ce qui concerne les yeux gris. 452 BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE ȘTIINȚE » CONCLUSIONS Les Serbes de la Serbie (en l'esp&ce mesures tous dans la Do- brodja) sont des hommes de taille €levee (1*:709). Cette stature €levee est obtenue non pas ă l'aide de quelques individus de taille exceptionnelle, mais grâce ă une forte proportion (54%]g) de tailles au-dessus de la moyenne et de grandes tailles. Chez ce groupe eth- nique, les hommes de petite stature sont relativement rares (14%]9). Dans la Peninsule des Balkans, les Serbes par les caracteres de leur taille, paraissent — jusqu'ă present — constituer un groupe ehnique ă part. Ce sont eux qui, avec les hommes de la Bosnie- Herzegovine, possedent la stature la plus €levee. Cette premitre indication nous permettrait dejă de supposer Pexistence d'un groupe ă la fois linguistique et anthropologique, dont les limites gcographiques correspondraient vaguement ă celles de lancienne Serbie des premiers siccles de notre ere. Sont ceux-lă les descendants des anciens Illyriens? Nous posons la ques- tion, simplement. Je crois que nous ne possedons pas encore tous les Elements du probleme. Il nous manque, en particulier, une Stude anthropologique du Montenegro et une meme ctude, gen€- ralisce ă tout le pays, pour la Serbie. N'oublions pas toutefois que les Serbo-Croates d'un câte et les-Bosniaques-Herzegoviniens de Pautre sont des Brachyc&phales. La hauteur moyenne du buste des Serbes est de 869". La longueur moyenne des jambes est de 840": En ne considerant que sa hauteur absolue, le buste des Serbes parait peu developpe. La taille 6levee des Serbes est done due principalement ă la longueur de leurs jambes. Et jusqu'ă present, e rapport de cette derniere longueur ă la taille est le plus fort de ceux que j'ai obtenus en 6tudiant les peuples balkaniques. La grande envergure moyenne des Serbes est de 1750. Ce chiffre depasse celui de la taille moyenne de 5 centimetres environ. | Le rapport de la grande envergure ă la taille est 102.4. L'indice cephalique moyen est 80.42. Îl indique la mesocephalie (classification Deniker). La mesoc&phalie est, en m&me temps, le caractere cephalique qui est le plus souvent represente (30.7 %],). Les Serbes sont plus frequemment dolichocephales (hyperdo- BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE ȘTIINȚE 453 licho, dolicho et sous-dolicho) (39.2 0/9) que brachycephales (29.8 %]0). Ce caractere de mesocsphalie—rapproche de la sous-dolicho- c&phalie—met les Serbes ă part, parmi les peuples balkaniques du nord de la Peninsule, qualifiss de Serbes—les Serbo-Croates, les Serbes de la Bosnie-lHerz&govine qui sont tres nettement des hommes ă indice cephalique €levs. D'un autre câte, les Albanais, proche de qui vivent les Serbes, sont egalement des individus bra- chycsphales. A quel groupe initial faut-il rattacher ces hommes dont les crânes sont en forte proportion sous-dolichocephales ou mesatic&phales? A Pun de ces peuples barbares qui, du IV* au VI sisele, envahirent les territoires qui sont au sud de la Save et du Danube? Ou aux peuples autochtones que les Romains rencontrerent lorsquiils firent la conqucte du pays? Si les Serbes d'aujourdhui sont reellement les descendants des tribus »Slaves« des Serbes envahissant lempire dW'Orient au VIe sicle, nous fixerions ainsi, ă laide des documents ci-dessus, la physionomie ethnique de ce groupe slave. Et alors les Croates appel&s en m&me temps quw'eux par Heraclius n'appartiendraient pas au meme groupe initial „Slave«, puisque, ce que nous con- naissons de leurs caract3res anthropologiques, les differencient des Serbes, leurs congeneres de langue et de destinces historiques. On voit toutes les questions qui peuvent surgir d'un simple exa- men anthropomâtrique! Et Pon se rend compte, d'autre part, de la complexite du probleme ethnique dans la Peninsule des Balkans. Mais aussi son immense interet. La largeur du front des Serbes est 110**5, la hauteur de leur crâne 119**:5. Ces chiffres sont peu €leves. De tous les groupes balkaniques que j'ai tudi6s jusqu'ă present, le groupe des Serbes est celui qui possăde la plus petite largeur frontale (frontal mini- mum) en meme temps que la plus petite hauteur du crâne. Et,ă priori, nous pouvons supposer que la capazite crânienne des Serbes doit etre faible. Le visage des Serbes est peu developpe, aussi bien dans sa hauteur (ophryo-mentonnier) que dans sa largeur maximale (dia- metre bizygromatique). Îl en est de m&me pour les diametres ophryo- 454 BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE ȘTIINȚE alveolaire et ophryo-nasal. Jusqu'ă present, nous n'avons pas trouve d'aussi petits visages chez les autres peuples balkaniques. Ce caractere differentiel doit-âtre ajoute ă ceux que nous avons dejă signal6s. I/indice nasal moyen des Serbes est 73.45. Il marque la mesor- rhinie. Les nez mesorrhiniens sont &galement les plus nombreux (59.21 pour cent). Les leptorrhiniens sont tres coșiirniise; tandis que les platyrrhiniens sont rares. Les populations que j'ai 6tudices jusqu'ă ce jour dans la Penin- sule des Balkans, ont toutes donne un indice moyen leptorrhinien. Roumains, Bulgares, Albanais, Turcs, Grecs, tous ont fourni des chiffres qui n'atteignent pas 70. Cette indication est aussi a reser- ver pour €tre Be ă celles que nous avons consideres comme devant servir ă mettre les Serbes dans un groupe ă part. L'indice auriculaire = 57.42 ; la longueur de louverture palpe- brale — 32**:40; la grandeur de la bouche — 56"*:67. Les ycux des Serbes sont frequemment clairs. Je trouve une proportion de pres de 60 pour cent diiris dont la pigmentation est telle quelle donne les coulcurs: grise, gris-bleu ct bleue. Les yeux bleus sont loin detre rares (19.6 pour cent). Les Serbes ont rarement les cheveux noirs (4.2 pour cent). Chez eux la couleur qui domine c'est le brun clair (châtain) et le brun. Les cheveux blonds ne se presentent que dans une faible proportion (8.5 pour cent). Le nez des Serbes est generalement droit (53.8 pour cent). Un nez dont la forme est fr&quente chez les Serbes est celui qui est enfonce ă la racine &t releve ă son extremite. Les nez epates sont rares. En r&sume les Serbes sont des hommes de taille €levee; ils sont mesocephales et msorrhiniens. Leurs yeux sont frequemment clairs: leurs cheveux ordinairement bruns et châtains. "Pieiud "10Ud "(ao Oe) — e(poaqoq e] suep sonbrprrods — saqas ap sadAp “Pb "314 "PIRld "0uUd "Durata | $ 92U0Țua quaula)10ș zasst zau 3] tranbiziuda uQ *P ainây onb sowgui ser "5 "dr BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE ȘTIINȚE 455 OBSERVAŢIUNI METEOROLOGICE | FĂCUTE LA "OBSERVATORUL ASTRONOMIC ȘI METEOROLOGIC DIN BUCUREŞII | LUNA OCTOMVRIE 1913 st.n. | Director: N. COCULESCU Inălţimea barometrului d'asupra nivelului Mării 82 metri Vântul 4 ] Ume- Sai So > Tem 3 că ă i 258| noima | at, [zl 30|so|eouulos-[ a Taslă,[23 SS a e cn 35| azi Egz —|23| & E |as|5e|aa FENOMENE DIVERSE Ea, 5 | 5, |al4|szlAdâncimel3o| 3 £ |*9laale.- sEo| 5 |ă|al= as | 2 |zelsalEa] ——[2 | 2 8 lee sa & <|=|=|=|a|z|e as” d0em.j60em.|z | > < [22] ja“ | 4/755.8|14.0]20.8| 7.0|43.8| 8.5]74.5] 9.6|31.4] 5.0|14.8]16.2 ra se js] —| aa a?a | 2] 60.33 3h18.8| 8.310.5| 8.4/76.9] 6.4]29.8] 5.9]15.1h16.2] 4.0| se [1.9] —] 1.1l-aa | 3] 60.413.6[20.0| 6.813.2] 8.9|78.4| 4.031.4| 4.4|15.0|16.2] 5.0|ene. ww! 1.2] — | 0.6|.a-za | 4] 56.3)6.1]23.0| 9.5013.5011.1|82.3] 7.3]32.6| 7.7015.6)16.2] 3.7] sw,wsw |2.6] — | 4.3|— | 5| 51.2)18.8]26.742.314.412.8]80.7]| 4.4|35.0|10.6]16.3/16.4] 6.0] wsw [1.5] — || 1.4|==0a-8"20= '6| 52.519.1]26.1]13.3]12.8]11.2|74.8] 8.1|35.0]11.1]16.8[16.6| 4.0] wsw [2.6] — | 2.2]-a1a 7| 54.7048.4|25.0)12.5/12.5)10.1|68.8| 9.4|39.0)10.7]17.2]16.8] 4.0] wsw [2.2] — | 2.0)-a1a.Uju19p '8| 56.217.5|26.110.0]16.1[10.3|73.5114.2|42.7] 6.306.9]16.9] 0.7] wsw [0.9] — | 1.3]-a-2a | 9| 53.519 2|27.3010.9416 410.9|70.7|14.2|40.7]] 7.6h6.9]17.0| 1.0] wsw [1.3] — | 4.5].a-a 10| 54.7[18.7|25.4]12.7]19.7]11.6/74.4] 1.4]35.7] 9.8]17.2]47.0] 8.0) wnwwsw [41.8] — | 1.2]-ata 44| 56.8)13.7119.9| 9.1110.8| 8.6|72.3] 4.2]34.8] 9.617.3]17.4] 8.3] exe |3.1|2.5] 0.9]E15'58,09116%6.000916%22,0049: Ha] 63.3] 5.5] 9.4| 3.6| 5.8] 4.7]66.2] — 12.0]| 4.0|14.9]17.0|10.0] exe,sxe | 3.6] — | 0.8|— 13| 60.8] 7.2| 9.6| 5.0| 4.6] 5.7]73.5] — 7.9! 2.93.2164] 9.7] exe [2.6] —| 0.6|— 14| 67.0 6.9)10.4| 4.3 6.1] 4.7]62.0] 9.7|25.8] 2.3|12.2)15.5] 4.7] exe 16.2] — | 1.3]— [15| 64.8| 6.2]13.0| 2.6]10.4] 4.5|65.8] 8.6/27.0|-0.4]14.4 [44.8] 2.3] exe [2.0] — || 1.0|— [16| 59.3| 7.6]14.0| 0.9]13.4] 5.4|74 5] 2.6]26.5]-2.11.1]14.4] 5.0) ww [1.5] — | 4|—ta [17| 639| 7.213.2| 2.5h0.7] 4.8|65.3| 8.6|28.5|-2.0|10.8[14.0] 1.3] ue [2.3] — | 0.9|—0a [18| 62.8] 7.8|15.0| 0.2]14.8] 4.6|63.2]10.8]27.2]-3.210.4113.6| 1.0] wsw [1.2] — | 4.4|—0a [19| 59.3] 9.5]19.1| 1.517.6| 5.2|63.8]10.8]29.8]- 12[10.4]13.2] 0.0] wsw [1.8] — | 1.4|—0a [20| 58.9140,2419.6| 1.5/18.1| 6.4|69.9[10.731.5|-2.0[10.5/12.5| 0.7] ese,sxe [1.5] — | 0.9|—%a Lă | 24| 64.2] 8.7|44.8| 4.4| 7.4] 6.5|79.2] — [13.2] 0.4(10.5]12.9][10.0] ene,sne [3.7] — | 0.7|— 2| 64.7] 7.7143.8| 2.4|44.4] 5.6|73.2| '2.8]26.5|- 2.2]10.3]42.7]| 6.3] exe [1.9] — | 0.6|— [23| 60.9] 9.0|16.0| 1.214.8| 5.8|73.8/10.6|28 6|-2.7]10.0]12.6]| 0.0| wsw [4.8] — | 1.1|—0a [24| 58.2 9.1]48.3| 1.2017.4] 6.1|75.4]10.5|31.4|-1.8] 9.9]12.3] 0.0] wsw 12.6] — | 1.0|.—0a [25| 59 e| 9.347.7| 1.5]16.2] 6.5|75.0)10.5|28.4|-1.4] 9.9/12.2] 0.7] exe [4.9] — | 0.7|—0a [26| 61.9]10.7|47.7| 5.3|12.4| 7 2|77.7|10.4[29.0] 1.0|10.1|12.4] 0.0lee,wsw [2.3] — | 0.l-a-ta [27| 58.910.7]20.1| 3.946.2| 6.9|18.0410.4[30.0| 4.4[10.3[12.1] 1.0 wsw,sw [4.2] — | 0-8|-ata,-a-2p 28| 57.7|14.4[20.8| 2.8118.0| 7.074-110.3]30.0)-4.5(10.0]12.0] 0.0] wsw [4.7] —]| 0.8|—ta 29| 56.912.0]21 5| 4.6|16.9] 7.3|75.8[10.2[30.0| 0.6(10.2]12.0] 0.0] wsw [0-1] —| 0.5-a-a î0| 56.912.0[22.8| 4.5418.3] 7.6|77.3[10.2130.8] 0.2[10.2[14.9] 0.0] van [1.5] —| 0.8laa 31| 60.1|10.3]15.6 ii 8.2| 8.3]91.5]| 2.5|20.8] 5.610.7141.9] 4.7] exe [3.6] — | 0.3|=*a-7"45 [ah | 59.044.718. 5.6 43.4) 7.5173.5 227.1la9.4l 2.82.8145] 3.3 wsw 12.412.5131.4 Luna Octomvrie 1913 a fost caracterizată la Bucureşti printr'un timp foarte frumos, liniştit şi excesiv de se etos. : Temperatura lunară, 1107, a fost normala. Dela 18714 încoace, de când se fac aci observaţiuni termometrice, cea mai caldă lună Octomvrie a fost aceea din 1896, care a avut drept temperatură lunnră 1602, iar cea mai rece în 1881 cu temperatura 806, Deşi rimele 3 zile ale lunei Octomvrie de care ne ocupăm au fost relativ reci, temperatura a mers „din ce în ce crescând, aşa că zilele ela 5 la 10 au constituit perioada cea mai caldă din cursul acestei luni; în ziva de 9 s'a înregistrat cea mai ridicată temperatură, 2103. In urma ploi căzute în ziua de 41 timpul s'a răcit brusc, aşa că dela 12 la 18 am avut 0 perioadă de timp foarte rece în care peraturile mijlocii zilnice au fost cu 30 la 80 mai coborîte decât normalele corespunzătoare ; în ziua de 18 termometrul se coborise te aproașe ds punctul de îngheţ (002). Către sfârșitul lunei am avut iarăşi o perioadă caldă insă nu atât de pronunţată ca cea tâi. Temperaturile extreme absolute înregistrate în cursul acestei luni sunt cuprinse în limite normale, căci dela 1877 încoace mometrul s'a ridicat în alţi ani mult mai mult ca acum aiungând rână la 3303 în 1888, iar cu 2 ani mai de vreme el se scoborise 600. Am avut 6 zile de vară și nici una cu îngheţ; de obiceiu sunt 4 zile din prima categorie și 2 din cea de a doua, Cantitatea totală de apă din această lună, numai 25 mm căzută într'o singură zi, este înfinit de mică față de uceea ce cade biceiu în cursul lunei Oetomvrie (41 mm). Cu toate acestea, în ultima jumătate de secol, de când se fac la București observaţiuni metrice, au fost 5 ani (1873, 1878, 1893, 1896 și 1907) în cari a p'ouat și mai puţin sau de loc în luna Octomvrie ; în sehimb au tost ani în cari cantităţile de apă căzute s'au apropiat sau a depășit de 100 mm. ip e Presiunea atmosferică lunară, 759 mm, este numai cu 2 mm mai ridicată ca valoarea normală. Barometrul a avut o variaţiune 8 20 mm, între 749 mm în ziua de 5 şi 769 mm la ti. i A Ira Direcţiunea dominantă a vân ului a fost WSW (Austrul) şi a suflat în proporţiune de 27 0/, din numărul total de observaţiuni. t tare nu a bătut în cursul acestei luni; iuţeala cea mai mare atinsă la un moment dat.a fost de 9 metri pe secundă în ziua de t4. [i Umezeala aerului a fost cu 30/; mai mică, iar cerul mult mai puţin înorat ca de obiceiu. Repartizate după gradul de înorare, jam avut 16 zile senine, 10 noroase, şi 5 acoperite, pe când in mod normal sunt câte 41 senine şi noroase şi 9 acoperite. i Soarele s'a arătat în 28 de zile pe o durată totală de 227 de ore, adică cu aproape GO de ore mai mult ca în general, Dela 1885 incoace, numai în anii 1899, 1907 şi 1911, soarele a strălucit în Octomvrie mai mult ca acum. In 12 zile sa notat rouă în 9 brumă în 2 ceaţă, iar într'o seară, la 7 coroană lunară. (i 456 BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE ȘTIINȚE OBSERVAŢIUNI METEOROLOGICE FĂCUTE LA OBSERVATORUL ASTRONOMIC ȘI METEOROLOGIC DIN BUCUREŞTI LUNA NOEMVRIE 1913 st. n. Director: N. COCULESCU Inălţimea barometrului deasupra nivelului Mării 82 metri 2 zi Temperatura | mes ei 23 Ea Temp. 3 | Veni a d ș ala2 E aerului CO aerului | 23 53| E solului Co EEI «5 les Sal2E a|sea| eenezaa| 2455) |Epi ae 91| ss leălSeles Ş = Za ASI : | E | = Ş, Sa Ka a|Adâncimelz>| 95 |3ş as ERE 283| e | |£ ||| 2 |ecelzEel Sel ale | 38 sl z |e= 4 4] |=|E|a|2|E |zel- 30 em. |60 cr. z Si |aiai ă > 1762.511.441 4.8| 7.0] 7.8) 7.1|78.5| — [|20.8| 1.8h0.8[12.0|9.7| wsw 10.7] — os) 2! 61.5)11.8114.5! 9.7| 4.8] 6.7]67.2! — 129.9] 8.4111.5112.1 9.0! nuw 10.5] — | 0.5]— 31 59.3] 9.0115.0| 4.1110.9| 6.7181.0|| 5.8|26.0) 0.1111.2]12.21 3.7|wsw.sw|]1.6]| — | 1.0|— 4| 56.6 8.7|15.7| 3.2112.5| 6.9|84.9]| 7.9|25.0|-1.8110.1|12.1|| 1.3 nne.wsw i — || 0.3|—%a 5| 53.5] 9.7118.0| 3.2/14.8|| 6.8|78.8110.026.0| 1 4 9.8111.9]0.0| wsw [2.3] — |] 1.0[-a:a 6) 51.9|10.1|17.7| 4.0[13.7| 6.8|77.8|| 5.2|25.9|-0.6| 9.5]11.6| 3.7] Ene 1.5) — | 0.4l.a2a 7] 49.712.4|20.2| 5.2115.0|| 7.3/73.4|| 7.1|26.3| 1.4) 9.8/11.5]7.7|£xg,wsw]1.8| 0.6] 0.59 6'55-7:10, 9%419"30-20" | 8 44.4] 9.8112.9| 7.5| 5.4 7.9186.5]| — [14.4 5.410.4111.4) 9.7exe,wsw|4.5] 3.0) 0.5)€ 043235, 9101 430. 141 440, 507210] 9 51.5) 9.4114.3| 7.2] 7.4 5.8|68.5]| 4.7[23.0| 2.41)10.2|14.5|5.0| ww 16.2] 1.6] 1.5 990-035, /70h-5:10 [*22*30] 10|] 56.2) 7.9]14.4| 1.5112.9| 5.9|74.5| 3.6|20.5|-2.0)| 9.1111.417.3) wsw [2.7] 0.21 0.7] 9 15"50-16P40, 9%16"40-17130 441| 61.3] 5.6111.5| 20| 9.5] 5.2|78.8|| 7.919.7|-1.4| 9.0111.2|1.3|| ese [1.4] — | 0.61 19| 60.5]| 5.3| 9.5|-0.2| 9.7 5.6|8f6.3|| 0.6[14.0|-2.8| 7.9]10.8| 9.3] zne,wsw [1.5] 0.0] 0.3|l—0a,220%7*80-9"35,971'50-8:40 13| 53.4 8.3114.0| 3.3]10.7]| 6.9|83.5| 3.017:4| 1.11 8.1110.5| 8.7] wsw [3.2] — || 0.8|— 14] 48.2111.6/19.2| 6.1|13.1|| 7.0|73.6|| 3.5|24.2| 4.0] 8.8|10.4|7.0) wsw [2.9] — || 1.0|]— 15) 48.9112.7]17.8| 7.9] 9.9] 8.8|82.9| 2.6|23.4| 5.9] 9.8/10.6|7.7|sw,wsw [2.3] 1.4 0.8|9%1 8:25, c019"35,9%120'30, 9941) 16) 48.4] 9523] 6.8] 5.5] 7.5|81.e] 5.1]a4.0] 3.5h0.6[10.8] 4.3] wsw [5.4] 7.5] 4.2|e00':45,430.2*40,7245, 779250 [2249] 147| 56.0 5.9]11.9| 2.0] 9.9] 5.6|82.3|| 4.9[16.5| 0.6] 9.2/10.9| 4.3] wsw [2.5] — | 0.6|— |! 18| 63.2] 5.3]114.7| 0.4111.3|| 5.0|77.3| 8.2H15.2|-1.5|| 8.1110.6|1.3|| van . [1.6] —- | 0.5|—ta 19| 63.4 3.5110.6|-3.0/13.6|| 4.8|83.1| 9.4113.2]-1.9)| 7.4110.2] 0.0] wsw |3.0|| — || 0.6|—ta 20| 64.1] 5.0| 9.9| 0.4| 9.5] 4.8|76.4| 2.5115.2/-1.0|| 6.6| 9.8] 6.3] wsw,wuw [2.9] — || 0.6/|—0a 21| 66.9] 3.1| 8.4-0.5| 8.9] 5.0/89.5|| 9.3/192.41-2.4| 6.3 9.4 0.0| wsw [2.8] — || 0.3|—i1a,22017"-1830 | 22| 646) 2.8010.7]-4.0]14.7]| 4.8/88.6| 6.6|h14.0]-3.7]] 5.8| 9.1] 3.0] wsw,sw]2.2] — || 0.3lta 20a-9"35 | 23| 61.5] 4.3/12.0|-2.6114.6|| 4.7|80.3]| 9.3)15.5|-4.0]| 5.4] 8.4] 0.3 wsw,exe|2.4| — || 0.7lta | 24| 60.9] 1.8] 5.5|-0.4| 5.9) 4.8]94.3| — | 6.4|-2.4] 5.3] 8.440-0) ee N.4l — | 0.3|=0a-40145 25| 62.3] 2.7] 4.4| 1.6| 2.8 3.9169.2| — || 8.1] 1.4] 5.4| 8.2110.0| £xe [1.6] — | 0.2)— 26| 66.2 1.0| 2.8[-0.4| 3.2] 3.0160.2| — || 4.7|-1.3| 5.3| 8.2110.0) se,ene 11.5! — | 0.6|— 27| 59.41] 0.3] 5.4/-2:6| 8.0] 3.4/72.6] 9.1] 8.4-3.4] 46| 7.9] 0.0lsw wsw]3.3] — || 0.6 oa 28| 53.8] 0.8| 1.8|-1.5| 3.3] 4.5|91.8| — || 3.0|-3.3 ri 7.6|10.0/xx£,nNw|2.0| 5.7] 0.1|X7:50-8:25,X08P25-4 3"30, 9%13*30- 29 sal 1.3| 5.9|-2.3| 8.2] 4.2]82.4 8.5112.1|-4.8|] 4.0| 7.3) 3.7 van [1.8] 0.4] 0.1|—0a,2201450-16240 [21:10p 30| 59.6! 3.8| 8.8/-0.6| 9.4] 4.2'69.9 8.6/13.81-8.9| 4.0| 7.2, 3.7] wsw își — i 0.3l—0a , i a 6.5]14.7 ] 9.6] 5 a eabaul De 7.9 i 5.3) wsw sa Inli In luna Noemvrie 1943 timpul la București a fost în general foarte frumos, ceva mai cald ca de obiceiu şi cu precipitaţiuni atmosferice mult mai puţine decât cad în mod normal. Temperatura lunară 605, cu toate că este cu două grade mai ridicată decât valoarea normală, totuși în intervalul dela 1871 în coace am a ut 7 ani în cari luna Noemvrie a fost şi mai caldă ca acum; excepţional de caldă a fost însă cea din 1872 a cărei tempe: ratură a fost egală cu 805. Dacă examinăm mersul zilnic al temperaturii din luna Noemvrie de care ne ocupăm, vedem că, afară de zilele dela 24 la 29 cari au fost puţin mai friguroase ca de obiceiu, toate celelalte au fost mai calde și mai cu deosebire e:le dela la 10 și dela 13 la 18 ale căror temperaturi au fost cu 20 la 90 mai ridicate decât normalele corespunzătoare. Temperatura cea mai ridicată din cursul lunei. 2002 a avut loc în ziua de 7,iar cea mai coborită —400 la 22. Aceste temperaturi extreme sunt cuprinse în limite normale, căci în intervalul dela 1877 încoace termometrul a variat în Noemvrie între 260% în 1883 şi —1807 în 1888, Am avut zile cu îngheţ şi nici una de arnă1); de obiceiu sunt în această lună 14 zile din prima categorie şi dovă din cea de a doua.Cantilalea totală a precipitaţiunilor atmosferice, 20 mm, este cu peste 500,9 mai mică decâtaceea ce se adună de obiceiu în Noemvrie. Cu toale acestea, dela 186+ încoace de când se fac observaţiuni udometrice în această localitate, în 15 ani cantităţile lotaie ale precip taţiunilo i atmosferice din lvna Noemvrie au fost şi mai mici ca acum; cu deosebire lipsite de apă au fost cele din anii 1889, 1894, 1897 și 1898în cari nu au căzut decât între 1 și 2 mm. Cantități apreciabile de apă au căzut în 8 zile: întiuna, la 28 apaa provenit din ninsoare care albise binișor pământul, dar care sub influența temperaturii nu tocmai coborite, sta topit repede. In timpul ploaei din ziua de Sa tu- nat și fulgerat ca în timpul verii; de asemenea în ziua de 15 sa putut observă fulgere destul de vii în direcţiunea vest Presiunea atmosferică lunară 757 mm, a fost normală. Coloana barometrică a avut în cursul acestei luni o variaţiune de 25 mm. între 742 mm i ziua de 3 şi 761 mm la 21. Vântul dominant a fost Austrul (WSW) care a suflat in proporţiune de peste 500/, din numărul totalde o servaliuni. In 2 zile, la 9 și 16 a bătut vânt tare atingând de mai multe ori iuţeala de aproape 12 metri pe secundă. Umezeala aerul a fost cu 40/09 mai mică ca în general. Cerul mai puţin înorat ca de obiceiu. Repartizate după gradul de norare,au fost: 9 zile senin 10 noroase şi 11 acoperite; în mod norma! sunt în această lună respectiv 8,8 şi 14 de asemeni zile. Soarele s'a arătat în 23 de zile p o durată totală de 143 de ore; de obiceiu el strălucește 103 ore în 20 de zile. In 2 zile s'a notat rouă, în 12 brumă, iar în 5 ceaţă deas 1) Se înţelege priu zile de iarnă acelea în cari termomeţrul se menţine neintrerupt sub 00. BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE ȘTIINȚE 451 OBSERVAŢIUNI METEOROLOGICE FĂCUTE LA OBSERVATORUL ASTRONOMIC ŞI METEOROLOGIC DIN BUCUREȘTII LUNA DECEMVRIE 1913 st. n. Director: N. COCULESCU Înălţimea barometrului deasupra nivelului Mării 82 metri a cai ei Temperatura | Une: 2-a 28 33 E VDAe îi ERE ga f aerului CO aerului | 23 2-a | Temp. EA RES esa a|28 EP! | 55| 53| Za] sotul. co | 37| $ s £5|s Elsa FENOMENE DIVERSE Ela | la = | =) |sâles|sz zo| 2 $ |Solaalea asaz| 2 |2|2|=| == |seleE cele e | 22 lee EI SE 00) E Ba Ia ea | 3.|e|E 30 cm ji em | Z 3 |z2| ja“ | | ZA E 459.2] 3.3] s.5]-4.4| 9.6] 4.8/87.0] 8.5H2.3]-2.8| 42| 6.9] 0.0] wsw [2.7] —[[0.5|—a 2 558| 44| 9:5]-1.6414.4|| 5.8]93.3| 3.7]14.7]-4.6] 42| 6.9] 9.0] wsw [2.4] —|0-2|—Va,=07"30"— 935” 3] 60.2] 4.8! 9.5] 1.8] 7.7] 5.5|88.0| 6.9115.7]-2.0] 4.8] 6.9] 2.3] wsw [21| — [0.3204 6"30m—48h:90m 4] 580| 5.342.51-0.6113.4| 4.9177.9] 8.9115.8]-1.6] 4-6| 6.9] 0.0] wsw |3.7| —|0.7—a 5 54.6) 5.0043.01-0.6143.6]| 4.9]77.8| 8.9116.7-2.0| 4.5] 6.8] 0.0] wsw [2.5] — | 0.8j'—ta 6] 74] 53| 96| 0.9] 8.7] 5.6]86.6] 1.012.3l-2.4] 44| 6.8) 8.7] wsw 11.910.90.4]9%17*50»-18*35%,1 9130-24 17| 47.6) 1.8] 6.4|-1.2| 7.6 4%.9]92.3 6.5-4.6] 4.7] 6.7] 9.3|sw,ne | 2.5) 0.9] 0.2 209"40m-1 6, 9091 9'42u-24! 8| 53.5] 4.3] 3.6 0.4 3.2 4.0180.3|| — || 3.4] 0.3] 4.4 6.7|10.0| Ene 6.4] 5.7] 0.41] 900h-3"30,X03"30m-9h30w,X- 9h30n 9] 60.5|-0.4| 3.8|-3.0| 6.8|| 3.0l68.0] 8.8] 7.7] 5.4] 3.5| 6.5] 0.3] wsw [3.4] — | 0.9]|—%a,—!p [10"20m 10| 540l-2.9| 1.41-6.4| 7.5] 3.2185.6] 8.8] 4.0]-6.9] 2.6] 6.1] 40| wsw |4.1| —|0.7].—?a 14) 48.91 0.21 1.9/-2.9] 4.8]] 42190.9| — | 1.0]-4-0] 2.3] 5.8/10.0]] wsw,n 2.2] 7.9] 0.1 X00:30m-81:35m, 0 994 0120-1430, 12 55.4 0.9] 6.1|-1.4| 7.2] 4.4188.9| 6.6] 7.1]-3.9]| 2.2] 5.4] 5.3] s,wsw | 1.6] — [0.0 Ra, 22081204 040,4 8 85m-4 9440 13) 5571-42] 1.91-3.7| 5.6] 3.9194.4] 3.3] 5.2]-2.2] 2.4] 5.2] 3.7] _wsw. | 3.3] — [0.2)2=%a-10"30", y 0a-13' 14| 52) 04| 3.4-2.2| 5.6) 4.3]94.3| 0.6] 6.4]-2.8| 2.1] 5.1] 6.0] Ws%.sw 12.0] — [0.0|—a 15 49 nl-o.3| 3.21-3.9] 7.1 4.0190.6| 1.3] 5.0|-4.1] 2.0| 4.9] 7.3] wsw,w | 2.9] — [0.0 :—fa 16| 53.4 0.7] 5.3|-1.9| 7.2] 3.1]68.5]] 8.7] 7.0|-5.4] 1.9] 4.8] 0.3] Var [2.2] —[[0.5]—%a 17] 59.2]-3.5]-0.8|-6.5' 5.7] 3.5]97.7] — || 1.3|-8.0| 1.7] 4.6] 9.7] wsw |0.9] — 0.0) 2203-1740, YV Va-p 18] 60.21-0.2| 4.0|-3.8! 7.8] 3.8/85.2]| 3.4] 7.0]-6.3] 1.6! 4.5] 6.0] ne,exE | 2.1|| — [10.0] Y 1,0a-14" 19] 63.1-2.0| 0.0|-3.0| 3.0| 3.2/79.0| — || 0.6]-3-0| 1.5 4.410.0| Exe,sw | 3.6) 0.61] 0.7002, x 0645-7140, X 7240-8190", 20| 65.8/=4.2| 1.8|-3.2| 5.0] 3.6/88.7| 5.7] 4.8|-4.3]] 1.5] 4.2] 3.7] wsw [3.6] — [0.1] — [10%40m-44h45 24| 65.8]-3.2| 1.2|-7.0| 8.2] 3.1184.9] 8.8] 5.0|-7.9| 1.4] 44| 43] wsw |3.8/ — 0.5|—ia 22] 56.6) 0.4] 3.5|-3.4] 6.6] 3.7119.0] — || 4.2]-3.4| 43| 4.0] 6.3] wsw [42| — 0.2]— 23| 55.4] 2.4] 7.5]-4.7| 9.2] 4.41717.0| 7.4]10.4|-2.7]] 1.2] 3.9] 2.3] wsw [3.7] — |0.3)—0a 24| 52.4) 44| 9.1|-0.1| 9.8 4.47 1.4] 5.410.8]-2.0| 1.3] 3.8] 3.3]. wsw | 2.6 — |0.4)— 25| 49.4! 3.3] 7.3] 0.6] 6.7] 4.9184.6] 3.3] 9.3|-1.0]] 1.4] 3.7] 7.0] wsw [2.9] —[0.5]— 26| 58.31-0.4| 3.5]-1.6| 5.4] 4.4193.5] — | 3.0]-1.2] 1.6| 3.8[10.0| ww ]2.5]113.0]0.1 Epa, 9%*30m-530,X05%30-4 1135 27| 59.2-4.9] 2.5|-8.7]14.2] 3.3/85.2]| 4.5] 4.9]|-7.4| 1.6] 3.7] 4.3] wsw [3.8] — [0.6 Xa, V 0a-12,40 28| 53.3] 0.7| 5.0|-3.1|-8.1| 3.6|75.3| 2.7 7.0-5.0]| 1.5] 3.7] 4.3] wsw | 3.4] — [0.4 Bsha 29] 47.3) 4.5] 6.7|-5.2141.9] 4.2|81.4] — | 4.2]-6.3] 1.4] 3.7] 9.0| se [2.5] — | 0-0|lxja,—0a 30| 41.3 6.9]11.8 Ad 74 6.2874] 0.7h4.9] 0.6] 4:5| 3.6] 5.7] sesw | 3.4|7.5]0.1]|90732n,14430", 0 17:40» 417135 34| 52.4) 4.4[10.7]-0.2/10.9| 5.2/86.1 4 0h3.71-1.6] e.3| 3.7] 4.0] var [2.6] 1.3]0.3|204n95n,302155m-4 155, 017505, M.| 55.4]| 4.3] 5.6 : 1.8] 4.3184.5124.9] 7.7]-3.2] 2.5] 5.4] 5.4] wsw 12.9137-3110.4. Ultima lună a anului 1943 a avut în general la București ua timp mai puţin friguros ca de obiceiu şi cu precipilaţiuni at- mosferice îndestulătoare. Deşi temperatura lunară, 403. este cu peste două grade mai ridicată decât valoarea normală, de la 1871 încoace am avut 10 ani in cari luna Decemvrie a fost mult mai caldă ca acum ; excepţional de calde au fost cele din 1872, 1874, 1886 şi 1901 ale căror temperaturi lunare au fost egale respectiv cu 304, 306, 309 şi 302. Examinând mersul zilnic al temperaturii din luna Decemvrie de care ne ocupăm, vedem că atară de £ zile cari au fost-ceva mai reci ca în general, toate celelalte au fost mai puţin frigurvase, mai cu deosebire cele de la 2 la 6, de la 23 la 2 şi de la 28 la sfârşitul lunei. Temperatura maximă absolută, 1340, a avut loc în ziua de 5, iar cea minimi absolută,—807, la 27. în alţi ani de la 1877 încoace, termometrul maximum a atins în;Decemvrie temyeraturi mult mai ridicate ca cea de acum ajuugând pină la 20% in 1903, pe când cel minimum sia coborit sub —20 atingând —23% în 1902. Am avut în total 26 de zile cu inghej din cari numai 2 au fost de iarnă; de obiceiu în Decemvrie sunt 25 zile cu îngheţ şi 9 de iarnă. Cantitatea totală a precipitaţiunilor atmosferice, 38 mm, este numai cu 10% mai mică de cât cea normală (42 mm). Dela 1864 încoace, de când se fac obs-rvaţiun udometrice în această localitate, în 17 ani luna Decemvrie a fost şi mai secetoasă ca acum; cu deosebire lipsite de precipitaţiuni atmosferice au fost cele din 1865. 1868 şi 1873, când cantităţile totale de apă p'au trecut de 10 mm. In total s'a putut măsură numai 13 cm de zăpadă, restul topindu-se din cauza timpului relativ cald. Pământul a rămas acoperit cu un strat subţire de zăpadă in 6 zile, din cari în 2 zile din decada a doua şi în 4 din cea dea treia. In ziua de 30, către 6 vre p. m., precum și a doua zi după ora la m, s'au observat fulgere destul de vii în uirecţiunile W şi SE. Este ceva extraordinar manitestaţiuni electrice la epoca în care ne găsim și dela 1881 încoace nici odată nu am avut ocaziunea dea înregistră în luua Decemvrie acest fenomen. Presiunea atmosforică lunară, 155 mm, este cu 2 mm mai mică ca normala. Coloana barometrică a oscilat în cursul acestei luni intre 769 mm în ziua de 21 şi 742 mm la 30. Direcţiunea dominantă a vântului a fost Ws5W (Austrul) care a suflat în proporţiune de 660/9. Vânt tare n'a fost în nici o zi din cursul lunei Decemvrie; cea mai mare iuțeală de vânt, 9 metri pe secundă, a fost atinsă de Crivăţ în ziua de 8. L mezeala aerului a fost cu 30/ mai mică ca in general Cerul mai puţin înnorat ca de obiceiu, Zile senine au fost 8, noroa-e 1 şi acoperite 9, pe când în general sunt respectiv 6,7 şi 18 de asemenea zile. Soarele sta arătat în ,23 zile pe o durată totală de 1:2 de ore, adică aproape îndoit decât el străluceşte în mod normal (68 de ore). Intr'un singur an dela 1885 încoace, în 1898 E aa e! + ai i lt co n Decemvrie (142 de ore). In îi zile va notat brumă, în 4 chiciură și în 71 ceaţă deasă. TABLA DE MATERII PE ANUL 1915 Berberianu 1. Mircea Dr. Bungetzianu D. Coculescu N. Idem Idem Idem Deleanu T. N. Dr. Idem Emile Staico Idem Enculescu P. Idem Giurgea Emil Istrati 1. C. Dr. Ionescu-Argentoaia Losanitch M. $. Montandon L. A. Pag. Aetion des composes organomagnesiens sur les ethers i ii stitues. ae Resonance des Pe Vi cu) son dans les liquides. (Suite et fin). . Observaţiuni astronomice și meteorologice din București pe lunile: Ianuarie, Februa- rie și Martie 1913 . Observaţiuni astronomice și meteorologice din București pe lunile : Aprilie, Maiu și lunie 1913. . ce dati leu) 5 AN Ra Observaţiuni astronomice și meteorologice din București pe lunile : lulie, August și Septemvrie 1913. . pi e CNI E 0 DOR Observaţiuni astronomice și meteorologice din București pe lunile : Octomvrie, No- emvrie și Decemvrie 1913 . i Studiu chimic asupra respiraţiunii frunzelor de viţă de vie. caii A aa Studiu chimie asupra Pirații frunzelor de viţă de vie. (Urmare și fine) . Essai theorique sur la ia dela mag- netochimie . 3 So ş Considerations critiques sur la usi du zero absolu . i II. Contribuţiune la Flora m a III. Contribuţiune la Flora Dobrogei . Studiul elementelor electrice de tipul Le- clanche, construite în ţară de casele : Grau Și Koeber. Bala a Cuvântare ţinută la intrunirea generală care a avut loc Luni, 29 Aprilie 1913, ora 5 p. m., la Universitate . iu ci MAR etajului pontice și irita lui su- perioară şi inferioară în Oltenia . Ueber die Elektrosynthesen. ş Nepidae et belostomidae. ap al a deux especes nouvelles . 11 182 126 263 335 455 26 215 174 347 83 415 355 BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE ȘTIINȚE 459 Pag. Montandon L. A. Nouvelles contributions ă Petude des geoco- rinae . i Sieu le sli A) Idem Etudes sur le groupe eta ysus- ae coris (hemipt.) et description dune es- pece nouvelle . sa dă datat du iD le) Musceleanu Cr. Dr. Fine methode zur Bestimmung der ia pfungswărme der Metalle. (Forizetzung und Sehluss) . e da 74 Panţu C. Zach. Asplenium Germanicum și Orchis Gennarii în România. . 282 Paulian Em. Demetru Fenomenele oculte . Ma 237 Idem Insectele și rolul lor în patologia umană. . 369 Petrovich Michel M. Propositions sur les series de puissances. . 267 Pittard Eugene Dr. Une nouvelle station magdalenienne: les votites de Recourbie (Dordogne) . 107 Idem Pieces exceptionnelles decouvertes dans une station mousterienne du type de la Quina 253 Idem Anthropologie de la Roumanie. —Nouvelles recherches sur les Skopizy 298 Idem Anthropologie de la Roumanie.— Les peuples sporadiques de la Dobrodja.— VI. Quelques dissemnes: Tcherkesses, Arabes et Negres. 307 Idem Anthropologie de la Roumanie. — Les peu- ples sporadiques de la Dobrodja.— VII. Con- tribution ă Pâtude antropologique des Serhesă, în Ie RA d A ADU Predescu Cristache Măsura intensității luminoase a diferitelor petroleuri din ţară . 365 Proces-verbal al ședinței secţiunii matematice dela 14 Ianuarie 1943. 3 n = n E » 18 Fevruarie 1913. PA n n » n » 18 Martie 1913. 129 » = » » » 8 Aprilie 1913 . 130 » ) » dela 28 Ianuarie 1913, secţiunea fizico-chimice- naturale . : sia e A di 339 Proces-verbal al ședinței le ai Al a Societăţii de taine, care a avut loc la 29 Aprilie 1913. ; - 342 Proces-verbal al şedinţei SI matematice dela 4 poa cară 1943. 345 n n » dela 2 Decemvrie 1913. a 346 Referat despre lucrările secţiunii matematice in sesiunea 1912— 1913. 131 Țino 0. Sur les developpements de Cauchy en ssries | Wexponentielles et sur certaines identites 273 remarquables . pn [a.—— ANUL XXfL. IANUARIE—FEVRUARIE 1£ d 1 OEI at da Z00l0gb 3 LII NUI E i Lii SOCIETĂȚII ROXÂNE DE STUNTE | BUCUREŞTI-ROMÂNIA > oC CU48)D) SPLAIUL GENERAL MAGHERU 2 pi 4) BULUBTIN DE LA SOCIETE ROUMAINE DES SCIENCES BUCAREST—ROUMANIE SPLAIUL GENERAL MAGHERU 2 [a E aaa APARE, SUB DIRECȚIUNEA SECRETARULUI GENERAL ȘI A COMITETULUI DE REDACŢIE EL CUPRINDE: PROCESELE-VERBALE ALE ŞEDINŢELOR SOCIETĂŢII SI MEMORIILE PRESENTATE, CONFERINȚELE FĂCUTE ÎN SÎNUL SOCIETĂȚII, PRECUM ŞI DĂRI DE SEAMĂ RELATIVE LA LUCRĂRILE NOI FĂCUTE ÎN STRĂINĂTATE ; VA CONŢINE DE ASEMENEA BIOGRAFIA OAMENILOR ILUŞTRI ŞI LUCRĂRILE FĂCUTE DE ROMÂNI ÎN STRĂINĂTATE SAU PUBLICITATE ÎN STRĂINĂTATE DESPRE ROMÂNIA PREŢUL ABONAMENTULUI ANUAL : 25 LEI IN ŢARA ŞI STRAINATATE Piz de labonnement annuel : 25 Frs. pour le pays et pour l'âtranger pe —————— BUCUREŞTI “IMPRIMERIA STATULUI 1913 BIUROUL SOCIETĂŢII Președinte : D-l Dr. G. ȘTEFAN HEPITES, Membru ul Academiei Române. Secretar-perpetuu : D-l Dr. G. [. ISTRATI, Profesor universitar. „ Secretar al societății : D-l Dr. M. A. MIHAILESCU, Şef de lucrări la Institutul de chimie. Cassier: D-l 1. MICHĂESCU, Contabil la Institutul de chimie. Bibliotecar și Arhivar: D-l V. MANOLE, Chimist expert. Vicepreședinţi Seeţianea de ştiinţe materatica Secţiunea de ştiinţe fizico-chimice Sasţianea de științe natarale D-l Dr. G. Ţiţeica D-l Dr. Al. Zaharia D-l Dr. L. Mrazec Profesor universitar. Profesor universitar. Profesor universitar. Secretari de ședințe D-l St. Mirea D-l G. A. Damian D-l Em. 1. Pache Protopopescu Inginer. Chimist expert. Geolog. Membrii în comitetul de redacție D-l Dr. D. Emmanuel D-l Dr. Anastase Obreja D-l Dr. Em. Teodorescu Profesor universitar. Profesor universitar, Profesor universitar. D-l Emil Pangrati D-l D. Bungețeanu D-l A. L. Montandon Profesor universitar. Profesor universitar. Naturalist. „D-l Dr, Al. Myller D-l Dr. Gr. Pfeiffer D-l Dr. I. Simionescu Profesor universitar. Prof. la şcoala de pod. și şosele. Profesor universitar, Comitetul însărcinat cu publicarea buletinului D-l Dr. Tr. Lalescu D-l V. Crasu D-l C. Zaharia Panţu Docent universitar. Chimist expert. Cons. al colecţ. instit. botanic, P—D —o———— SUMARUL NUMĂRULUI SI RBS Pag. Proces-verbal al secţiunii matematice din 14 lanuarie 1913. . . cc... cc. 3 » px D 2 Ep ue IN Aerale alla oa oa o oo ă Losanitch M. S.—Ueber die Elektrosynhesen . . . . . : : alto) Berberianu ÎI. Mircea Dr.—Action des composes organomagnesiens sur ja o Pa drocinnamiques-f-substitues. . . . . aa Ey Sl O E zeama | Deleanu T. N. Dr.—Studiu chimic asupra respiraţiunii suis ie viţă in Veit 3 aa 26 Musceleanu Gr. Dr. — Eine methode zur Bestimmung der Verdampfungswărme der Me- ialle: (Bo ctzetzunstund Sehluss)i e e e o A Enculescu P.—II. Contribuţiune la Flora Dobrogei . . . ge eg pItUN ci SACI E a i 0 fe 3 Eugene Pittard Dr.—Une nouvelle station magdalenienne : E voutes de Recourbie (Dor- dOSNE) AEP i a : i Ele E sie ae at a i SAO], Montandon IL. A.—Nepidae ei a ALA E ai N cripaaa de deux especes îi sue E na l9a: Goculescu N. — Observaţiuni astronomice și meteorologice din Bucureşti pe lunile: Ia- nuarie iElevruarie si MartiesllO Mie n oaza oa iQ N —— CERERE RN sait Da = a a === E e e de d de e, le] i. ze, e aa ea fc a fe n fan fn Ra auf ate II II II == Co dei Ce Ei dei III == Sg A i DS SS SES SS Sos E Darea de seamă, discursurile şi comunicările ce s'au & făcut la Congresul și Expoziţiunea Asociaţiunii ro- 6 mâne pentru înaintarea şi răspândirea ştiinţelor, tinut | la Bucureşti în 1903, a apărut de sub tipar. li La volumul acesta, format 4”, de 1710 pagine, pre- 4 „cum şi la volumul Congresului din 1902, ţinut la Iaşi, IA „având acelaș format și cu 664 pagine, conţinând mai % “multe planşe şi clișeuri, au dreptul toți d-nii membrii. | ai societăţilor de ştiinţe din lași şi București și toți acei A cari au publicaţiuni în aceste volume. . e R i i „ D-nii membrii. din provincie cari doresc a aveă, j aceste volume sunt rugați a se adresă d-lui cassier al. 1 Societăţii de științe, Splaiul: General Magheru, 2, | Bucureşti, trimițând suma de 3 lei,prin mandat sau A mărci postale, pentru transport. pp Pentru particulari, volumul 1 (1902) costă 7 lei. î ) ) ) 1141903)» 10 i Totodată, mai facem cunoscut d-lor membrii că a 4 apărut şi diploma de membru al Societăţii, care se tri- | mite celor cari doresc să o aibă, plătind suma de 5 lei. | 6 i “ă 4 iu A PA? i da SE, luneta la (7 GEEA PRE ALTE Ssusv ANUL XXII. MARTIE— IUNIE 1945 No. 2 și 3. BULETINUL | PTĂȚII ROMÂNE DE SUNE BUCUREȘTI-ROMÂNIA î splaiut GenenaL meniu 2 Dual BULURTIN DE LA SOCIETE ROTUAINE UBS SCIENCE BUCAREST-—-ROUMANIE SPLAIUL GENERAL MAGHERU 2 „APARE SUB DIRECȚIUNEA SECRETARULUI GENERAL ȘI A COMITETULUI DE REDACŢIE | EL CUPRINDE: PROCESELE-VERBALE ALE ŞEDINŢELOR SOCIETĂŢII . SI MEMORIILE | „| PRESENTATE, CONPEPINŢELE FĂCUTE ÎN SINUL SOCIETĂȚII, PRECUM ŞI DĂRI DE SEAMA A || RELATIVE LA LUCRARILE NOI FĂCUTE ÎN STRĂINĂTATE; VA CONŢINE DE ASEMENEA | | "BIOGRAFIA OAMENILOR ILUŞTRI ȘI LUCRĂRILE FĂCUTE DE ROMÂNI ÎN STRĂINĂTATE | SAU PUBLICITATE ÎN STRĂINĂTATE DESPRE ROMÂNIA | | | pur TUL ABONAMENTUL Ul ANUAL. = 95 LEL IN ŢARA ŞI STRAINATATE Prix de l'abonnement annuel : 25 Frs. pour le pays et pour Vătranger. ) ţ i BIUROUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE STIINȚE Președinie : D-l Dr. EM. TEODORESCU, Protesor universitar. Secretar-perpetuu : D-l Dr. G. I. ISTRATI, Profesor universitar. Secretar al societății: D-l Dr. M. A. MIHAILESCU, Șef de lucrări la Institutul de chimie. Cassier: D-l 1. MICHĂESCU, Contabil la Institutul de chimie. Bibliotecar și Arhivar: D-l G. PĂTRĂȘCIOIU, Asistent la chimia organică. Vice-președinţi Secţinnsa de științe matematice Seețianea de ştiinţe fizico-chimite Secţiunea de științe natarale D-l D. Bungeţeanu D-l Dr. A. Poltzer D-l [. Atanasiu Profesor universitar. Profesor universitar. Profesor universitar. Secretari de ședințe D-l G. Em. Filipescu D-I G. A. Damian D-l Dr. |. Popescu-Voitești Inginer. Chimist expert. Geolog. Membrii în comitetul de redacţie D-l Dr. D. Emmanuel D-l Dr. Al. Zaharia D-l Dr. L. Mrazec Profesor universitar. Profesor universitar. Profesor universitar. D-l 1. Ionescu D-l Gr. P. Pfeiffer D-l Sava Atanasiu Inginer-Şef. Prof de chim. la şc. de pod. şi şos. Profesor universitar. D-l Dr. G. Tiţeica D-l Dr. C. Miculescu D-l Zaharia Panţu Profesor universitar. Profesor universitar. Ta-titutul botanie. Comitetul însărcinat cu publicarea Buletinului D-l Dr. Tr. Lalescu D-l Dr. [. |. Rădulescu D-l 1. St. Radian Profesor universitar. Chimist-şet la pulberăria arm. Dudești. Profesor, — cei > DD Dpo————— SUMARUL NUMĂRULUI 2 și 3 — Pag. Proces-verbal al ședinței secțiunii matematice de la 18 Martie 1913. . . . . . - e . + 129 3 E) > E) » » 22 ei Aprilie 1913 epiire jibeileille iati oi ele 130 Referat despre lucrările secţiunii matematice în sesiunea 1912—1913. . . . . . . . . 131 Istrati I. C. Dr.—Cuvântare ţinută la intrunirea generală care a a avut loc Luni, 29 Aprilie 1913, ora 5 p. m., la Universitate. . . . ps) e IRaiabe a RNC era eo Va in je ea Emile Staico.— Essai theorique sur la mecanique de la i RO AIE ou o N decir 0 Aaa TA Bungetzianu D.—Resonance des liquides. Vitesse du son dans les liquides. (Suite et fin) . 182 Deleanu T. N. Dr.—Studiu chimic asupra respiraţiunii frunzelor de viţă de vie. (Urmare EI ao) le aia e ni pi IN CN ORION MI ce up daciei ue o lea aaa a d E lt Montandon L. A.—Nouvelles contributions ă Vetude des geocorinae. . s e. . . . e e 949 Pittard Eugene.— Pieces exceptionnelles decouvertes dans une station tisa du bye tele Ala 6) uftnuale e eee iat a: cur a ra Pa ra MOTOR e OM OMRON MN Ne ai a „9253 Coculescu N.—Observaţiuni astronoinice și meteorologice din Bucureşti pe lunile : Aprilie, alui si lfumi e 0410 die 00 e a ete ae ant e 00007 Aa O NOV a Sa NA SO a 02 0 ȘES te te EEE to Ce Lo Ace te CD te tente Ce So 4 8 Se See Ş] p i | j Darea de seamă, discursurile şi comunicările ce s'au Y făcut la Congresul şi Expoziţiunea Asociaţiunii ro- N e . . . e - E i mâne pentru înaintarea şi răspândirea ştiinţelor, ținut | | la București în 1903, a apărut de sub tipar. Y O i La volumul acesta, format 4”, de 1710 pagine, DEE |) cum şi la volumul Congresului din 1902, ţinut la lași, îl având acelaș format şi cu 664 pagine, conţinând mai. 9] 3 Ş 4 pag | multe planşe şi clișeuri, au dreptul toți d-nii membrii - ţi ai societăților de ştiinţe din lași și București și toți acei ŞI "cari au publicaţiuni în aceste volume. i D-nii membrii din provincie cari doresc a ave j aceste volume sunt rugați a se adresă d-lui cassier al sd : 3 ia - ai Î Societăţii de ştiinţe, Splaiul General Magheru, 2, = Iasi YI Bucureşti, trimițând suma de 3 lei, prin mandat sau, y mărci postale, pentru transport. Ql (1 Pentru particulari, volumul 1 (1902) -costă 7 ei, Ş] VI » ) Si [| (1903) )) VO Țul u i Totodata, mai facem cunoscut. d-lor menibrii că să y ȘI] | ME E ) ni PO DI II E EEE E E La E EEE == in Pa TI sli Tue iu = "o = 2 Rm En a, ia) e Ea 1) Lea Fus Si = [0 ta e ŞI >, ANUL XXII. IULIE— OCTOMVRIE 1913 No. 4si5. TPAR SOUEDATII ROVANE DE ȘTIINȚE BUCUREȘTI—ROMÂNIA SPLAIUL GENERAL MAGHERU 2 DULLETIN DE LA SOUIETE ROUMAINE DES SCIENCES BUCAREST—ROUMANIE SPLAIUL GENERAL MAGHERU 2 ED 0 ———= APARE SUB DIRECȚIUNEA SECRETARULUI GENERAL ŞI A COMITETULUI DE REDACŢIE | | . | EL CUPRINDE: PROCESELE-VERBALE ALE ŞEDINŢELOR SOCIETĂŢII ŞI MEMORIILE | PRESENTATE, CONFERINȚELE FĂCUTE ÎN SÎNUL SOCIETĂȚII, PRECUM ŞI DĂRI DE SEAMĂ | RELATIVE LA LUCRĂRILE NOI FĂCUTE ÎN STRĂINATATE ; VA CONŢINE DE ASEMENEA BIOGRAFIA OAMENILOR ILUŞTRI ŞI LUCRĂRILE FACUTE DE ROMÂNI ÎN STRĂINĂTATE SAU PUBLICITATE ÎN STRĂINATATE DESPRE ROMÂNIA “7 PREȚUI, ABONAMENTULUI ANUAL : 25 LEI IN ȚARA ȘI STRAINATATE Prix de l'abonnement annuel : 25 Frs. pour le pays et pour VPâtranger apte — BUCUREȘTI IMPRIMERIA STATULUI. 4 ni A 0 "BIUROUL SOCIETĂȚII BOMÂNE DE STINȚE Preşedinte : D-l Dr. EM. TEODORESCU, Protesor universitar. Secretar-perpetuu : D-l Dr. G.I. ISTRATI, Profesor universitar. Secretar al societăţii: D-l Dr. M. A. MIHAILESCU, Șef de lucrări la Institutul de chimie. Cassier: D-l 1. MICHĂESCU, Contabil la Institutul de chimie. Bibliotecar și Arhivar: D- G. PĂTRĂȘCIOLU, Asistent la chimia organică. Secţiunea de științe matema ice D-l D. Bungeţeanu Profesor universitar. D-l G. Em. Filipescu Inginer. Vice-președinţi Secțianea de științe fizico-chimice Secţiunea de științe naturale D-l Dr. A. Poltzer D-] ]. Atanasiu Profesor universitar. Profesor universitar. Secretari de ședințe D-l G. A. Damian D-l Dr. [. Popescu-Voitești Chimist expert. Geolog. Membrii în comitetul de redacție D-l Dr. D. Emmanuel Profesor universitar. D-l 1. Ionescu Inginer-Şef. D-l Dr. G. Tiţeica Profesor universitar. D-l Dr. Al. Zaharia D-l Dr. L. Mrazee Profesor universitar. Profesor universitar. D-l Gr. P. Pfeiffer D-l Sava Atanasiu Prof. de chim. la şe. de pod. și şos. Profesor universitar. D-l Dr. G.. Miculescu D-l Zaharia Panţu Profesor universitar. Iastitutul botanic. Comitetul însărcinat cu publicarea Buletinului D-l Dr. Tr. Lalescu Profesor universitar. D-l Dr. 1. 1. Rădulescu D-l 1. St. Radian Chimist-şei la pulberâria arm. Dudești. Profesor, DD SUMARUL NUMĂRULUI 4 și ş ———_—.—— Pag. Petrovich Michel M. — Propositions sur les series de puissances. . . . . . . o e . e. 267 Ţino 0. — Sur les d&veloppemenis de Cauchy en series Wexponentielles et sur certaines identiitesisemareuable sie en e e oileă Panţu (G. Zach. — Asplenium Germanicum și Orehis Gennarii in ROMANIAN 000) Paulian Em. Demetru. — Fenomenele oculte. . . . . E a so ui ad et ti a OheăȚ] Pittard Eugene.—Anthropologie de la Roumanie. dl al. roaga sur les Skopizy. 298 Idem. — Anthropologie de la Roumanie. — Les peuples sporadiques de la Dobrogea. — VI. Quelques dissemines: Teherkesses, Arabes et Negres. . . . . e. e. + 307 Montandon IL. A. — Etudes sur le groupe Pseudambrysus-Macrocoris (hemipt.) et deserip- tion d'une espece nouvelle . . . . . . . . e Fi a poa ea ia 309 Coculescu N.—Observaţiuni astronomice şi meteorologice din foaie pe iata Iulie, ue us [Si Septeryriei OARE Ie oi ac copi oo e sat lea ea iai EI EEE 2 iu ro a alta a a 5 SER SEI SS EEST te ecua ea ARIE aia 1 SR E RI pi "TE i Darea de seamă, discursurile și comunicările ce s'au | făcut la Congresul și Expozițiunea Asociațiunii ro- | mâne pentru înaintarea și răspândirea științelor, ţinut 9] la București în 1003, a apărut de sub tipar. 6 La volumul acesta, format 4, de 1710 pagine, pre- i 9] cum și la volumul Congresului din 1902, ţinut la laşi, | : având acelaș format şi cu 664 pagine, conținând mai, | 2 multe planșe şi clișeuri, au dreptul toți d-nii membrii 6 y ai societăților de ştiinţe din lași și Bucureşti și toţi acei. ; i cari au publicațiuni îa aceste volume. i “ y D-nii membrii din provincie cari doresc a aveă i aceste volume sunt rugaţi a se adresă d-lui cassier al A ) Societăţii de științe, Splaiul General Magheru, z, i | Bucureşti, trimițând suma de 3 lei, prin mandat sau Şi mărci postale, pentru transport. i Pentru particulari, volumul 1 (1902) costă 7 dei. ŞI p ) ) 11:(1908)/». 10508 A Totodată, mai facem cunoscut d-lor membrii că a |) apărut şi diploma de membru al Societăţii, care se tri- / mite celor cari doresc să o aibă, plătind suma de 5 lei. | a e catei, NE „aceea RR , i ISS === == === S === SS SS ANUL XXII. NOEMVRIE- DECEMVRIE 1913 1 No.6 BULETINUL SOCIETĂȚII ROMANE DE STIINTE BUCUREȘTI—ROMÂNIA 5 SPLAIUL GENERAL MAGHERU 2 BULLETIN DE LA SOCIETE ROUMAINE DES SCIENCES BUCAREST—ROUMANIE SPLAIUL GENERAL MAGHERU 2 => 0-3 APARE SUB DIRECȚIUNEA SECRETARULUI GENERAL ȘI A COMITETULUI DE REDACŢIE = pe Ap 7 ae RI | “EL CUPRINDE: PROCESELE-VERBALE ALE ŞEDINŢELOR SOCIETĂŢII ŞI MEMORIILE | PRESENTATE, CONFERINȚELE FĂCUTE ÎN SÎNUL SOCIETĂŢII, PRECUM ŞI DĂRI DE SEAMĂ RELATIVE LA LUCRĂRILE NOL FĂCUTE ÎN STRĂINĂTATE; VA CONŢINE DE ASEMENEA | BIOGRAFIA OAMENILOR ILUŞTRI ŞI LUCRĂRILE FĂCUTE DE ROMÂNI ÎN STRĂINĂTATE SAU PUBLICITATE ÎN STRĂINĂTATE DESPRE ROMÂNIA E aa Date | PREȚUL ABONAMENTULUI ANUAL : 25 LEI IN ȚARA ȘI STRAINATATE Prix de l'abonnemsnt annuel : 25 Frs. pour le pays et pour l'6tranger BUCUREȘTI IMPRIMERIA STATULUI = 1914 BIUROUL SOCIETĂŢII ROMÂNE DE ȘTIINȚE Președinte : D-l Dr. EM. TEODORESCU, Profesor universitar. Secretar-perpetuu : D-l Dr. G.I. ISTRATI, Profesor universitar. Secretar al societății : D-l Dr. M. A. MIHAILESCU, Șet de lucrări la Institutul de chimie. Cassier: D-l 1. MICHĂESCU, Contabil la Institutul de chimie. Bibliotecar și Arhivar: D-G. PĂTRĂȘCIOLU, Asistent la chimia organică. Vice-președinţi Secţiunea de științe matema ice Sscțrunea de științe fizico-chimice Secţianea ds științe natarale D-l D. Bungeţeanu D-l Dr. A. Poltzer D-l 1. Atanasiu Profesor universitar. Profesor universitar. Profesor universitar. Secretari de ședințe D-l G. Em. Filipescu D-l G. A. Damian D-l Dr. 1. Popescu-Voitești Inginer. Chimist expert. Geolog. Membrii în comitetul de redacție D-l Dr. D. Emmanuel D-l Dr. Al. Zaharia D-l Dr. L. Mrazee Profesor universitar. Profesor universitar. Profesor universitar. D-l 1. lonescu D-l Gr. P. Pfeiffer D-l Sava Atanasiu Inginer-Şef. Prof. de chim. la șc. de pod. şi şos. Profesor universitar. D-l Dr. G. Ţiţeica D-l Dr. C. Miculescu D-l Zaharia Panţu Profesor universitar. Profesor universitar. Iastitutul botanic. Comitetul însărcinat cu publicarea Buletinului D-l Dr. Tr. Lalescu D-l Dr. [. 1. Rădulescu D-l 1. St. Radian Profesor universitar. Chimist-şei la pulberăria arm. Dudeşti. Profesor, e — 2-4 SUMARUL NUMĂRULUI 6 Pag. Proces-verbal al ședinței dela 28 lanuarie 1913, secțiunea fizico-ehimice-naturale. . . . 339 » pi generale anuale a Societăţii de științe, care a avut la 29 Aprilie INCI ea eco eine ap aa a nete ta RI ic a lezeaza o Paul 2 PMR 7) Proces-verbal al ședinței secțiunii matematice de la , Noise 1943. State se o era 0 JL 2 Zi «dela Val)eceriy rii 49| 2 e a pe ea 0 SEO Ia 0 XE „ . 346 Staico Emile. — Considerations critiques sur la Ra du zero: absolue e Giurgea Emil. — Studiul elementelor electrice de tipul Leclanchs, construite în ţară de easel»: Grau și Koeber. . . . . Be uri E lea cate eat ta 1343) Predescu Gristache. — Măsura intensității luminoase a diferitelor petroleuri din ţară. . . 365 Paulian Em. Demetru. — Insectele și rolul lor în patologia umană. . . . . . . . . . 369 Ionescu-Argetoaia. — Orizontarea etajului pontice şi limita lui superioară şi inferioară în (le niap =. oa dara a E 7 a Saal e TD ză dee aa teo /e le Enculescu P. — III. Contribuţiuni la sa Doi: a sea : E era Azi 5 Pittard Eugene. — Ale opolagie de la Roumanie. — Les peer A a ea de la Do- brogea. — VII. Contribution ă Vetude anthropologique des Serbes. . 427 Coculescu N. — Observaţiuni astronomice și meteorologice din Bucureşti pe lunile: Oc- tomvrie,-Noemvrie, Decemyrie 1913, se e e e a o 455 ( m Popa pp cz oaie ere pe eee Cap Sp ep erp erp ep | A Darea de seamă, discursurile și comunicările ce s'au f făcut la Congresul și Expoziţiunea Asociaţiunii ro- |6 mâne pentru înaintarea şi răspândirea științelor, ținut i la București. în 1903, a apărut de sub tipar. IG La volumul acesta, format 4”, de 1710 pagine, pre- f “cum şi la volumul Congresului din 1902, ţinut la laşi, | având acelaș format şi cu 664 pagine, conținând mai i multe planşe și clișeuri, au dreptul toți d-nii membrii | Lam] dj ai societăţilor de ştiinţe din Iaşi şi București și toţi acei : Y] cari au publicaţiuni în aceste volume. (6 ) D-nii membrii din provincie cari doresc a ave A | aceste volume sunt rugați a se adresă d-lui cassier al / Societăţii de ştiinţe, Splaiul General Magheru, 2, Bucureşti, trimițând suma de 3 lei,prin mandat sau | mărci postale, pentru transport. J Pentru particulari, volumul 1 (1902) costă 7 lei. | ) ) ) 1] (1903) -» "103 4 Totodată, mai facem cunoscut d-lor membrii că a W| apărut şi diploma de membru al Societăţii, care se tri- / mite celor cari doresc să o aibă, plătind suma de 5 lei. | ÎS ERE EP ESESESERES ES 2 AMNH LIBRARY TI]