i pi mile pă d bn a Ci -, ied aa oile e 20ă 
pari ep ae Hi te 968 pp muitt 128 
Tea 
zi pai 


SĂ 
: d 


RA) A! 
a 


i 


iii 
3 -) 
SA tata 
ŞĂ 


i 4 def i 
TI tea 


pi ptiiat 


i 
dpi restart 
1590 en e a ada rai ont Mata 
ao ba biti te e 2 
dit h eani 
pipe lei 
inhibă “zii at 
ui e a ince i Poet punea 
+ i pa. 


A Îphrăt ditete 
po Pie pete și 
7 “iti par pier 
de eter Pe are int ae “i 
sata pei re ii dida L: i. palme ih mai 
iz pre Phra mii 


șI iat n 


i mil n , 
ie de eg paitiă dat în dă 4 anaetă va di 
i : | păzi zrie pe! ehai XA pna) Mt gat si ne 0 at at ate dati 
ma: 4 
ji A vă i! 


ui sate st ă Mii 
Și ipod 400! , a, I ret iz 
i apraaitra: ie i 4 A pb magie tere 
i i tg tai 
înghite rari 
is m vestile 
gb pe digi-ob-ptetty 
ăia Spa binăTiripeti jPodotati cocă 
4 apte e bă fe pei pr pri 
Șeful tei 


fi i 
id ! a ih 4 Ma Ap 06 ; oder pi be 
i şi si y anula i i îi as înta pe Da tt met Lp ni 
rio AA A 4 4 44 i vreo Artei | 
TA i d 3 pata pi 

et iata 20 pi jar 

a peer st Tre 


tie 


ma; adi 
ea r0ă lati 
fara 


til ni 
Tei 76 
Cd atte 
inta er 


piei 
văi 


Fii 
tra 


et, 


fise d de Mata ti 
elită ăi pl 


“ 
Si o Mă det AI 
A tb tă et să IOV AOrI18] 
E ri ih apti 
pe PAV ad să PE 
putu i tie int 
AA i ie tai A 
sa ar Fri 
Ad ati ȘI 
a pei a 


FLM pet 


iai și! E iert d Îi tr] : ri 
j a, : Fr pei Pitzi iri 
A zi mat săi ra ii | A iat iii 
Piti bei tts! dp : 0 isa Sa Pieta ze riza 
) Zi SU) d A ISU 4 pene, 
Li cetei 
a: 


MMA) is di uuliăt aa d MP4 ta 06 2 Mi darea das 

ai i ereu | j , id iatetctrpo Miehri tea 

Ia teii i eg paz pi) îi i pret pi a Tosca 

Mt A Te azi îi pi ț i, a i 35 ; 

în ati îe adi i jetta 
y ii 


ia 
ui 


Li 
» 
ri 


ba ratio 
pipe Petit) 
fat tt e pt apa 
[ L he d) Y 
ADI e aetucă 


ini 


3 Ă “ AA 
si tt 
at pati 
tt taiat 


rii ȘI 

i > p dal. 

SA piața pie 5 peetnii 
pă tai peri toat oieri 


10 j si - artă 
PPR dă i lira fel (i esta aa e tat azil sa 


POR TELE PEOPLE 
FOR EDVCATION 


FOR SCIENCE 


LIBRARY 
OF 


THE AMERICAN MUSEUM 


OF 


NATURAL HISTORY 


MEMBRII DE ONOARE 


ANDRUSSOW NICOLAE, Dr. Professeur ă PUniversite, Kiev. (Elu le 8 Mars 1910). 


BERTRARD GARRIEL, Professeur ă la Sorbonne, Rue de Sevres 102 Paris. (Elu le 8 Mars 1910). 


BAEYER, Dr. A. von, Geheim-Rath, Professeur ă PUhniversite, Arcis-Strasse 1, Minchen. (Elu 
le 15 Mars 1891). 

BLANCHARD, Dr. R. Professeur ă la Faculte de Medicine. Paris. (Elu le 17 Novembre 1908). 

CROOKES, W. 0. M. 7, Kensington Park Gardens, Londres W. (Elu le 5 Avril 1897). 

DEBOVE, Dr. Professeur, Membre de VAcad. de Med., Rue la Boâtie 53 Paris. (Elu le 8 Mars 
1910). 

DUPARC LOUIS, Profksseur a PUhniversite, Ecole de Chimie, Geneve (Elu le 8 Mars 1910). 

ENGLER, Dr. C. Professeur a V/Universite de Karlsruhe. (Elu le 17 Novembre 1909). 

FISCHER, Dr. EMIL, Geheim-Raih. Professeur ă LlUniversite de Berlin. (Elu le 17 Novembre 
1908), 

GLEY EUGENIU, Dr. Professeur au College de France ; Rue Monsieur le Prince 14 Paris; (Elu 
le $ Mars 1910). 

GUYE PHILIP, Dr. Professeur ă l'Universite, Ecole de Chimie, Geneve. (Elu le 8 Mars 1910). 

HAECKEL, Dr. E. Professeur ă PUniversite, lena. (Elu le 5 Avril 1900). 

HALLER A. Professeur de chimie organique a la Sorbonne, Paris. (Elu le 17 Novembre 1908), 

HENEQUI FELIX, Professeur au College de France, Rue Thenard 9 Paris. (Elu le 8 Mars 
1910). 

HAUG EMILE, Professeur de Geologie ă la Sorbonne, Rue de Cond& 14 Paris. (Elu le 27 Sept. 
1909). 

LE CHATELIER HENRI, Professeur ă la Sorbonne, Paris. (Elu le 17 Novembre 1908). 

LIPPMANN, G. Professeur ă la Sorbonne, Membre de V'Institut, Paris. (Elu le 5 Avril 1900). 

LOSANITSCH, SIMA M. Professeur ă PEcole royale superieure, Belgrade. (Elu le 5 Avril 1899). 

PATERNO, Dr. E. Professeur ă PInstitut chimique de PUniversite, Rome, (Elu le 15 Mars 1891). 

PETROVICI, Dr. M. Matematicien, Belgrade. (Eiu le 30 Juin 1908). 

PICARD, EMILE, Professeur, Membre de VInstitut, Rue loseph Bara 2. Paris. (Elu le 27 Sept. 
1909). : 

RAMSAY, Dr. W., Professeur ă University-College, Gower-Street, London. (Elu le 5 Avril 
1899). 

SUESS, Dr. ED. Professeur ă VUniversite, President de PAcademie des Sciences, Afrikanergassc. 
Vienne. (Elu le 5 Avril 1900). 

SCHIFF, Dr. Ugo, Professore di Chimica Generale nel RO. Istituto di Studii superiori in Fi- 
renze. (Eletio il 4 febbraio 1904). 

TSCHERMAK, Dr. Geh.-Hotrath, Professeur ă PUniversite de Vienne. Griin-Anastasius-Gasse 60. 
(Elu le 15 Juillet 1901). 

TECLU N, Dr. Professeur, Wiener Handels Academie, Wien. (Elu le 27 Sept. 1909). 

WEINSCHENK Dr. ERNEST, Professeur ă la faculte des Sciences, Miinchen. (Elu le 29 April 
1913). 


MEMBRII DE ONOARE Al SOCIETĂȚII DECEDAȚI 


MEMBRES D'HONNEUR DEFUNTS DE LA SOCIETE 


——_—_—— 


BECHAMP, A. Professeur merite, Docteur en mâdicin et &s-sciences physiques. Paris. (Elu 
le 5 Avril 1894). 

BERTHELOT, M. S&nateur, Professeur au College de France, Secretaire perpetuel du l'Acade- . 
mie des Sciences. Paris. (Elu le 15 Mars 1891). 

CANNIZZARO, S. Senatore del Regno, Professore, Direttore del Instituto Chimico della R; 
Universită. Roma. (Elu le 15 Mars 1891). 

FRIEDEL, CH. Professeur â la Faculte des Sciences, Membre de Institut. Paris. (Elu le 
15 Mars 18941). 

GRIFFITHS, Dr. A. B. Professeur de chimie et de pharmacie, 12 Knowle Road, Brixton-London. 
(Elu le 5 Avril 1899). 

HENRY, Dr. L. Professeur ă PUniversite, 2 Rue du Manege, Louvain. (Elu le 5 Avril 1899). 

HOFMANN, Aug. Wilh. von. Professor. Berlin. (Elu 15 Mars 1891). 

KEKULE, A. F. Geh.-Reg.-Rath und Professor. Bonn. (Elu le 25 Nov. 1891). 

MENDELEJEFF, Dr. D. Professeur ă l'Universită de Pâtersbourg. (Elu le 5 Avril 1899). 

MUNIER-CHALMAS. Professeur ă la Sorbonne. Paris. (Elu le 5 Avril 1900). 

MASCART, (E). Directeur du Bureau Central Meteorologique de France, Professeur au College 
de France. Paris. (Elu le 15 Mars 1891). 

UHLIG VICTOR, Dr. Professeur ă l'Universite, Wien. (Elu le 8 Mars 1910). 


9 | ar A 6 “nn pen AA 13 
CNAA 6 mau si: 


Deane n VYV)j & = 
ANUL XXIV. IANUARIE—APRHIE 1915 No.4-şi 2. 


5 | PEN UL 


SOUIBTATIL ROMANE DE ȘTIINȚE 


BUCUREȘTI—ROMÂNIA 
SPLAIUL GENERAL MAGHERU 2 


————. 251 


DULUBTIN DE LA SOCIETE ROUMAINE DES SCIENUBS 


BUCAREST—ROUMANIE 


SPLAIUL GENERAL MAGHERU 2 


—— 5-9 —— 


APARE SUB DIRECȚIUNEA SECRETARULUI GENERAL ȘI A COMITETULUI DE REDACŢIE 


EL CUPRINDE: PROCESELE-VERBALE ALE ŞEDINŢELOR SOCIETĂŢII ŞI MEMORIILE 

PRESENTATE, CONFERINȚELE FĂCUTE ÎN SÎNUL SOCIETĂŢII, PRECUM ŞI DĂRI DE SEAMĂ 

RELATIVE LA LUCRĂRILE NOI FĂCUTE ÎN STRĂINĂTATE ; VA CONŢINE DE ASEMENEA 

BIOGRAFIA OAMENILOR ILUŞTRI ŞI LUCRĂRILE FĂCUTE DE ROMÂNI ÎN STRĂINĂTATE 
SAU PUBLICITATE ÎN STRĂINĂTATE DESPRE ROMÂNIA 


PREȚUL ABONAMENTULUI ANUAL : 25 LEI IN ȚARA ȘI STRAINATATE 


Prix de labonnement annuel : 25 Frs. pour le pays et pour l'stranger 


BUCUREŞTI 


IMPRIMERIA STATULUI 


1915=—/( 


SA a 4 VAR 
i dă i KG 
: VE ADI RSA 
EVROTEII IARU TAL se 


Saca a o ct A SE aa: 


/ 


:37- o 20! - 94) 20 


Spa fi Fi 


„AER: . 


BEE INI 


SOCIETĂȚII ROMÂNE DE ȘTIINȚE 


BUCUREȘTI 


ANUL XXIV-lea.  IANUARIE— APRILIE 1915 No. 1 și 2. 


DINAMICA ASIMILĂRII POTASEI DIN MINERALE 


DE 


Lă 


I. M., DOBRESCU 


—————— 


L. 


Scopul lucrării de faţă e de a contribui la rezolvarea problemei 
ce și-au pus încă de mult timp chimiştii agricoli şi anume : defer- 
“minarea pe cale pur de laborator a cantilății de substanțe mi- 
nerale din pământ sau îngrăşăminte asimilabile, la un mo- 

ment dat, de către plante. | 

„ Acestei probleme nu i s'a putut dă până în prezent o soluțiune 
satisfăcătoare, deşi în mod absolut sigur se ştiă că valoarea unui 
pământ sau îngrășămint nu depinde numai de cantitatea totală a 
substanțelor nutritive pe cari le conţine în stare solidă, ci şi de uşu- 
rința cu care aceste substanțe pot fi dizolvate de diferiții agenţi fizico- 
chimici, pe cari plantele îi au la dispoziție în timpul vegetațiunii. 

Cauza insuccesului nu e datorită primei părți a problemei, de 
oarece chimia analitică ne pune la dispoziție o mulțime de metode 
sigure, cari duc toate la acelaş rezultat, determinarea exactă a sub- 
stanțelor nutritive din mediul respectiv, ci de partea a doua, adică 
de determinarea facilități de dizoluțiune a acelor substanţe. 
Această chestiune ese din domeniul chimiei analitice şi deci nu 
poate fi rezolvată numai cu ajutorul mijloacelor ce ea ne poute 


1) Subiectul lucrării de față mi-a fost propus de d-l profesor dr. Th. Pfeiffer, directorul 
laboratorului de chimie și bacteriologie agricolă al universităţii din Breslau, unde am lucrat 
timp de 18 luni sub conducerea d-sale şi a primului asistent, d-l dr. E. Blank. 

Păstrând o frumoasă amintire activităţii din acel laborator, profit de această ocazie ce a le 
aduce viile mele mulțumiri pentru interesul ce mi l-au arătat și ajutorul dat, 


h PULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE ȘTIINȚE 


pune la dispoziție, după cum s'a încercat a se face până în pre- 
zent, determinându-se pur şi simplu numai proporția de substanțe 
nutritive, solubile într'un agent dizolvant oarecare, cum de exemplu: 
apă, apă saturată cu CO,, acizi de o anumită concentraţie, etc. 
Studiind solubilitatea substanţelor fertilizante, în modul acesta, se 
comiteă o eroare ; pe deoparte fiindcă se consideră acest fenomen 
ca o cantitate constantă, ceeace e cu totul contrariu de-cum se pe- 
trec lucrurile în natură, solubilitatea uneia şi aceleiaș substanţe va= 
riind după împrejurările în cari se găsește ; iar pe dealtă parte, se 
mai comiteă o greșeală când se socoteă că s'ar puteă găsi un sin- 
gur agent solubilizant, care să ne poată dă o idee de acțiunea di- 
zolvantă a rădăcinilor şi a mediului înconjurător asupra tuturor 
substanțelor minerale, ce servă de nutriment plantelor. Aşa, de 
exemplu, ar fi o eroare dacă ne-am mărgini să studiem numai so- 
lubilitatea în apă a substanţelor nutritive din sol și îngrășăminte, 
bazaţi pe faptul că plantele nu absorb decât acele substanțe ce 
sunt solubile în acest agent. Rezultatul ar fi declararea ca infertile 
a unei mari majorități de pământuri şi îngrășăminte, care deși nu 
conţin decât prea puţine substanțe minerale solubile în apă, totuși 
s'au dovedit prin cultură sau experiențe demonstrative că pot sa- 
tisface trebuințele plantelor. 

Tot acelaș lucru s'ar întâmplă, dacă am socoti că aceleaşi cauze 
pot interveni în solubilizarea acidului fosforic ca şi pentru potasă, 
azot, etc., şi deci unul şi acelaş dizolvant să poată fi întrebuințat pen- 
tru cercetarea facilităţi: de dizoluţiune a tuturor acestor substanţe. 

Dacă ţinem însă seamă de faptul în decbște recunoscut, că plan- 
tele nu pot utiliză decât acele substanţe ce sunt solubile sau pot deveni 
solubile în apă, se pune atunci întrebarea cui se datorește procesul 
dizoluțiunii substanțelor insolubile din pământ sau îngrășăminte. 

Se pot face în privința aceasta mai multe ipoteze și anume: di- 
zolvarea poate fi datorită sau unor cauze exterioare, cu alte cuvinte 
mediului ambiant, planta păstrând un sol pasiv față de acest proces; 
sau planta ia o parte activă la dizoluțiune și atunci mediul ambiant 
poate jucă un rol pasiv ; sau și mediul ambiant și planta iau parte 
activă la procesul de dizoluțiune, intensitatea acţiunii lor fiind con- 
diționată de împrejurările locale. Ipoteza din urmă pare a [i cea mai 
apropiată de adevăr şi e admisă de majoritatea chimistilor agricoli. 


BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE ŞTIINŢE 5 


Influenţa mediului ambiant se manifestă atât fizicește (tempera- 
tură, efecte mecanice, etc.), cât şi chimiceşte (oxidaţiuni, dezagre- 
gări şi alte reacțiuni). Acelaş lucru se poate spune şi de acţiunea 
solubilizantă a plantelor, cu singura deosebire, că pe când acțiu- 
nea mediului ambiant este foarte înceată și complexă, acțiunea 
plantei se mărginește : cea fizică numai la mărirea suprafeţei de 
contact prin desvoltarea sistemului radicular, ori de câte ori sar 
găsi într'un mediu sărac în substanțe nutritive solubile, iar cea 
chimică, după uni numai la degajarea de CO, (|. EH. Aberson: 
»Ein Beitrag zur Erkenntnis der Natur der Wurzelausscheidugen « 
Jahrb. fiir wissensch. Botanik. 1909 Bd 47.p. 41; 2] Mitscherlich 
»Bodlenkunde, zweite Auflage, p. 1783), după alţii însă, pe lângă 
degajarea de CO, şi a altor producte şi în special a oarecăror acizi. 
(Th. Pfeiffer u. E. Blank „Die Săureausscheidung der Wurzeln 
und die Loslichkeit der Bodennăhrstoffe in kohlensaiirehaltigem 
Wasser«, L. ver. St. Bd LXXVII. 1912. p. 217—268). 

Oricare şi oricâţi ar fi factorii ce contribue la transformarea 
substanțelor nutritive din insolubile în solubile în apă, devenind 
astfel asimilabile de către plante, chestiunea ce ne va pre- 
ocupă în lucrarea de față va fi, după cum sa spus mai înainte, 
nu de a vedea cari sunt aceşti factori, ci găsirea unei me- 
to le raționale, prin ajutorul căreia să ne putem dă seama de uşu- 
rința mai mare sau mai mică cu care aceste substanţe insolubile 
sunt atacate de agenţii fizico-chimici din sol şi plante. Această 
metodă, după ce am văzut cauzele de erori a celor propuse până 
în prezent, va trebui să aibă în vedere: 1) Că procesul de dizo- 
luțiune variază între nişte limite bine determinate, şi 2) Că nu 
aceiaşi factori contribue la solubilizarea diferitelor substanțe 
nutritive şi prin urmare că agenţii în cari vom studiă solubi- 
litatea vor trebui să fie dhferiți, după cum studiul nostru se 
referă ia asimilarea acidului fosforic, a potasei sau a azotului. 

Chestiunea asimilării substanţelor nutritive insolubile, după mine, 
poate fi asemănată cu afinitatea de combinaţiune *a corpurilor în 
genere ; căci, după cum până în prezent, cu toate sforțările ce s'au 
făcut, nu s'a putut ajunge să se ştie în ce constă esenţa acestei 
proprietăţi şi să se poată astfel măsură, tot astfel se întâmplă și 
cu procesul de asimilare a substanțelor nutritive insolubile, necu- 


6 BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE ȘTIINȚE 


noscut până în prezent şi probabil că tot necunoscut va rămâne și 
de aci înainte. Impingând analogia mai departe între asimilare şi 
afinitate chimică, căpătăm convingerea că, după cum sa putut 
stabili prin ajutorul dinamicei chimice relațiuni teoretice, verifi- 
cate prin experiență, privitoare la sensul reacțiunilor chimice cari 
pot să se producă între diferite cantități de materie, iuțeala ace- 
stor reacțiuni, temperatura la care ele se manifestă, schimbările de 
presiune, stare termică sau electrică pe cari le provoacă, tot astfel 
se va puteă creiă şi o dinamică a asimilării substanţelor fertilizante, 
care să se ocupe cu stabilirea de relațiuni teoretice între reacțiunile 
de solubilizare la cari pot da naștere diversele substanțe în pre- 
zența plantei, iuţeala lor de dizoluțiune, temperatura la care se 
manifestă etc., şi verificarea lor experimentală. 

Examinând metodele propuse până în prezent pentru determi- 
narea substanțelor asimilabile, vedem că ele sunt mai mult con- 
venţionale decât raționale şi toate au la bază metodele de investi- 
gaţiune ale chimiei statice. Din această cauză rezultatele obținute, 
nu numai că diferă de la una la alta, dar nici nu concordă cu reali- 
tatea faptelor. 

Prima metodă rațională, bazată pe principiile dinamicei chi- 
mice, a fost preconizată de Mitscherlich și consistă în faptul că el 
nu se preocupă numai de determinarea cantității de substanțe so- 
lubile ci şi de iuțeala lor de dizoluţiune. 

Pentru determinarea acestui factor, (ivţeala de dizoluțiune), Mit- 
scherlich face ipoteza că în asimilarea substanțelor nutritive nu 
intervine decât următorii patru factori fizico-chimici : cantitatea de 
CO, din apele din pământ, temperatura, timpul şi cantitatea de apă 
(Bodenkunde p. 178. etc.). Pentru a vedeă cum variază solu- 
bilitatea în raport cu unul din aceşti factori şi cel mai important, 
cantitatea de apă, Mitscherlich menţine pe ceilalți trei con- 
stanți şi face să varieze sau cantitatea de apă numai, sau, ceeace 
e acelaş lucru, cantitatea de substanță. Experimentând în modul 
acesta cu fosfatul tricalcic şi cu alte combinaţiuni insolubile ale 
acidului fosforic, Mitscherlich găseşte : că în primul caz cantitatea 
de acid fosforic dizolvată, calculată în procente, creşte cu cantita- 
tea de apă, iar în al doilea, concentraţia soluțiunii creşte cu canti- 
tatea de substanță. Construind curbele de dizoluțiune, constată că 


BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE ȘTIINȚE 7 


în ambele cazuri forma lor e aceeaș şi identică cu a funcţiunii lo- 
garitmice de forma Log. (S—y)=K—c.x, ce obținem când inte- 


d 
grăm ecuațiunea diferențială E, e dx. 


In această ecuaţiune, x e cantitatea de apă sau de substanță; y 
cantitatea de acid fosforic dizolvat, corespunzătoare valoarei res- 
pective a lui x, K şi e nişte constante, iar $S în primul caz, când 
apa variază, e cantitatea maximă de substanță ce se poate dizolvă 
dintr'o anumită cantitate (100 gr.) de fosfat, în al doilea S, ne re- 
prezintă cantitatea maximă ce o poate dizolvă o anumită cantita- 
tate de apă (100 gr.), cu alte cuvinte, Punctul de saturațiune. 
Concluziunile pe cari le trage Mitscherlich din studiile făcute asupra 
acidului fosforic, cu ajutorul acestei funcțiuni logaritmice, sunt ur- 
mătoarele : 

I. Pentru a ne da seama de iuțeala de dizoluțiune a îngră- 
șămintelor, trebuie să ținem seamă pe de oparte de cantitatea 
totală a substanțelor nutritive solubile, iar pe de alta de punc- 
tul de saturațiune. (Bodekunde pag. 185). 

II. Dacă două feluri de pământ sau două îngrăşăminte con- 
tin aceeaş cantitate de substanțe nutritive, iar efectul lor fizio- 
logic este diferit, cauza e datorită iuțelei deosebite de dizolu- 
Hune şi mai ales punctului de saturațiune al soluțiunilor, 
punct ce se poate uşor determină. (Bodenkunde pag. 137). 

Prin încercări de vegetaţie făcute cu substanțele a căror iuțeală 
de dizoluție a fost determinată, dând din fiecare doze succesiv 
crescânde, Mitscherlich găsește că recolta obţinută crește conform 
legii minimului. Ecuațiunea curbei ce rezultă din reprezentarea 
grafică a rezultatelor obținute cu aceiaș substanţă e tot o funcțiune 
logaritmică de forma Lge(A—y)—Le(A—a)—fx, în care : A, e re- 
colta maximă obținută prin o îngrășare cu Ps O, sub formă so- 
lubilă ; a, recolta minimă obţinută fără îngrășămint, iar f, e un 
factor constant, obținut înlocuind în formulă pe x, cu una din do- 
zele date iar pe y, cu valoarea respectivă a recoltei obținute (so- 
cotită în substanța uscată sau în substanța fertilizantă cu care s'a 
experimentat). Oricare ar fi x şi valoarea lui corespunzătoare. y, cu 
ajutorul căruia determinăm pe f, el găseşte pentru acest factor 
o valoare constantă şi deci mărimea lui ne poate dă o ideie de 


8 BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE ȘTIINȚE 


efectul îngrăşămintului studiat. Cu cât f'va fi mai mare, cu atât în- 
 grăşămiîntul a fost mai bine utilizat de plantă. Aceasta constantă 
Mitscherlich o numește (Wirkungsfaktor)—factorul de eficacitate. 
Divizând factorul de eficacitate al unei substanțe prin cantitatea 
de substanță nutritivă corespunzătoare, calculată în procente, ob- 
ținem valoarea eficace (Wirkungsweri) a acelei substanțe. Com- 
parând valoarea eficace cu iuţeala de dizoluțiune a substanţei, re- 
prezentată prin constanta S, punctul de saturațiune sau canti- 
tatea maximă de substanță solubilă din 100 gr. (procentul), 
obținută pe cale analitică cu ajutorul funcțiunii logaritmice 
Lg(S—y)—k—ex, Mitscherlich găseşte că aceste două cantități va- 
riază în raport direct. In consecință, dacă am aveă două sau mai 
multe substanţe a căror iuțeală de dizoluțiune s'o însemnăm V, V, 
V” etc., punctele de saturațiune cu S$, S', S”, ete., iar valoarea 
eficace cu W, W”, W”, atunci putem scri : 


VL ANRIS ca AA Mg Sl au Sg 


ceeace se poate vedeă şi din următorul exemplu dat de el pentru 
control: 


W S Ss: W 
[osfatibicaleiei i e LA 00004 o 20 

2 i triealeie e 1/0 o 206020 
Sousaslui i nomas ie 62 0027 0125 


III) In cazul când am aveă două sau mai multe substanțe, 
cu conținut hferit de substanțe nutritive solubile şi cu diferite 
puncte de saturație, atunci iuțeala de dizoluție va fi propor- 
Hhonală cu productul dintre conținutul în substanțe nutritive, 
(P9]9) calculat în procente şi puctul de saturațiune S. Pentru 
judecarea unui îngrăşămînt va trebui aşa dar, să multi phicăm 
aceste două cantități P şi S şi productul aflat îl vom compară 
cu cel obținut cu un alt îngrășământ, care ar conține aceeaş 
substanță nutritivă şi rezultatul va fi acelaş, ca şi cum am fi 
comparat rezultatele obținute prin încercările de vegetație. 
" (Boden kunde pg. 193—194). | 

Dacă examinăm în mod teoretic concluziunile la cari a ajuns 
Mitscherlich, atât cele referitoare la studiul dizoluțiunei cât şi cele 


BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE ŞTIINŢE 9 


ce privesc încercările de vegetație, vom vedeă că o parte din ele 
sunt bine întemeiate, iar altă parte deşi au la bază un raționament 
greşit, totuşi din cauza unei coincidențe norocoase ne lasă impresia 
finală de a [i juste. 

Pentru a dovedi această afirmaţiune, voiu începe întâi cu discu- 
ţiunea formulei logaritmice, prin ajutorul căreia Mitscherlich gă- 
seşte că iuțeala de dizoluţie e proporțională cu punctul de satu- 
rație sau cu cantitatea totală a substanțelor fertilizante solubile. In 
desvoltarea raționamentului mă voiu servi de asemănarea ce am fă- 
cut între asimilarea substanțelor nutritive și ahnitatea chimică. 
După cum afinitatea chimică a diverselor substanțe e caracterizată 
prin ușurința cu care aceste substanțe lucrează una asupra celei- 
lalte, cu alte cuvinte prin iuțeala lor de reacțiune, tot astfel și asi- 
milarea elementelor fertilizante de către plante poate fi caracteri- 
zată prin facilitatea cu care pot fi absorbite, cu alte cuvinte prin 
iuțeala lor de asimilațiune. Cum însă iuțeala de asimilaţiune este o 
funcţiune de dizoluțiunea elementelor fertilizante, urmează deci că 
asimilarea va depinde de iuțeala de dizoluţie. 

Pentru a studiă iuțeala de reacțiune a doi corpi A şi A,, cari 
reacționând unul asupra altuia dau naştere la corpii B şi B4, aşa în 


cât A+A,—B+B,, cu alte cuvinte dacă am aveă o reacțiune 


bimoleculară şi dacă însemnăm cu S şi $, concentrațiile respective, 
adică cantităţile de substanţe capabile de a se transformă iar cu y, 
cantitatea transformată la un moment dat x, iuțeala reacţiunii la 
momentul x, va fi caracterizată prin câtul dintre creşterea infinite- 


CAREI ERA e L ? DN ae AY 
zimală a lui y şi creşterea corespunzătoare a lui x, deci prin Ea 


Acest cât, în cazul reacțiunilor bimoleculare și în conformitate cu 
legea acțiunei maselor, va fi proporțional cu diferența dintre con- 
centrațiuni şi cantitatea transformată : 


dy 4 
= Spy) 

In cazul particular, când proporția unuia din corpuri e așa de 
mare faţă de a celuilalt, în cât schimbarea pe care ar suferi-o primul 
ar fi neglijabilă în raport cu a celui de al doilea, reacţiunea devine 
monomoleculară şi deci vom aveă: 


d d 
A == C(S—y) sau sea, === (Olah 


+ 


10 BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE ȘTIINȚE 


Integrând această ecuațiune diferențială, obținem o funcţiune 


logaritmică de forma— L.g nat. e — Ct, ce se poate uşor ve- 
rifică pe cale experimentală. 

Pentru calcul se pot înlocui logaritmi naturali prin logaritmi vul- 
gari, sau ai lui Briggs, căci în acest caz nu este vorba decât să se 
verifice dacă C este sau nu constant, şi prin această înlocuire noi 
nu introducem nici o cantitate variabilă, logaritmii naturali putân- 
du-se transformă în cei vulgari prin multiplicarea cu factorul 0,4343 

Făcând înlocuirea logaritmilor naturali cu cei vulgari, vom ob- 
ține ecuațiunea următoare : 


Ss 
S—y 


lg 


-- BE lo (S ke 
care este identică cu ecuațiunea dată de Mitscherlich pentru dizo- 
luțiunea substanțelor nutritive în acid carbonic. Ecuaţiunea, nu 
numai că e identică, e şi conformă cu condițiunile experimentale 
în care a lucrat Mitscherlich, căci ela studiat solubilitatea redu- 
cându-o la cazul unei reacțiuni monomoleculare între substanța 
fertilizantă şi apa saturată cu CO,, luată în proporţie așa de mare 
față de substanța pe care o studiă, în cât schimbările ce le-ar fi 
suferit apa erau neglijabile față de schimbările substanței. — Prin 
urmare, dacă studiul solubilității substanțelor nutritive după me- 
toda lui Mitscherlich, se reduce la studiul unei reacțiuni monomo- 
leculare, atunci semnificarea diferiților termeni din ecuațiunea iuțe- 
lei de dizoluțiune va fi următoarea: | 

S, e sau cantitatea maximă ce se poate dizolvă dintr'o anumită 
cantitate de substanță (procentul de substanță solubilă], sau canti- 
tatea maximă ce o poate dizolvă o anumită cantitate de dizolvant 
[punctul de saturațiune) ; y, e cantitatea dizolvată la momentul x, 
sau dacă schimbăm variabila și în loc de timp luăm dizolvantul, 
atunci ne reprezintă cantitatea dizolvată pentru o anumită pro- 
porție de dizolvant sau o anumită cantitate de substanță; K, eo 
constantă de integrare ;, x, e timpul sau cantitatea de dizolvant 
sau cantitatea de substanță; C, e cantitatea proporțională cu iuțeala 
de dizoluțiune şi nici decum S, după cum a socotit Mitscherlich. 

O dovadă mai mult că factorul C e acela care ne reprezintă 
iuțeala, e că chiar Mitscherlich îl utilizează ca termen de compa- 
rație atunci când prin încercări de vegetaţie determină valoarea 


BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE ŞTIINŢE M 


eficace a unui îngrășşămint, servindu-se de formula identică 
Lg (A—y) = Lg (A—a) — fx, în care A, y, Lo (A—a), f, şi x au 
semnificările menționate la pg. 11. 

Din cele spuse mai sus reiese că Mitscherlich a avut dreptate 
când a asemănat studiul dizoluțiunii și deci și al asimilării cu cel 
al reacţiunilor monomoleculare; el s'a înşelat însă când a considerat 
că iuțeala de dizoluție e proporţională cu factorul S, şi nu cu C. 

Pentru a termină capitolul teoretic referitor la iuțeală 1), nu-mi 
mai rămâne de cât să indic, după Mitscherlich, modul cum se pot 
determină pe cale experimentală diferitele constante S, K, C, A, 
Le (A —a) şi f, precum şi verificarea rezultatelor obţinute. 

1) Constantele S, K şi C din formula iuţelei de dizoluţiune le 
determinăm experimental în modul următor: 

Aflăm prin analiza chimică diferite valori pentru y: Yy4, Ya Y3 
etc., corespunzătoare valorilor lui x: x,, Xa, x, alese astfel încât 
Xp —Xo9 Ko —X4 
şi apoi le introducem în ecuațiunea logaritmică. Vom obține așa dar: 


[e (Sey) = RES x, (1) 
Lg(5S—ya) = K—C Xa (2) 

Le(S—y3) = K—Cx (3) 

scăzând (2) din (1) :Lg(5S—y4) — Lg(S—y2) = C(x2—x4) (4) 
şi (3) din (2) Lg(S—ya) — Lg(S—y) = C(z3—xe) (5) 


Din (4) și (5) prin diviziunea membrilor obținem : 
Ig (S—y4) — Lg (S—ya) = Lg (S—y2) — Le (S—y3) 


sau Lg Se ie Lg Sa trecând la numere 


pese el ace 
S—y3 


S—Ya 
(S—y,) (S—y3) — (S—y2)?, scoțând valoarea lui S 
E d Donul Vas i 


 2Ya—(yaty3) 
Din ecuațiunea (4) deducem pe C. 
Coop (S—y—Le (S—y5) 
> ui 
iar din ecuațiunea (1) scoatem pe K. 
K=—Ig (S—y)+Cau. 


1) luţeala de dizoluţiune. 


19, BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE ȘTIINȚE 


La încercările de vegetație atât A cât şi Lg (A-a) sunt deter- 
minate experimental direct, de oarece A e recolta maximă obţinută 
cu o sare solubilă în apă, Lg (A-a) e valoarea ce obținem când 
facem în ecuaţiunea Le (A—y)—K—fx pe x=—o, adică nu dăm 
elementul fertilizant pe care-l studiem. In acest caz y=a, recolta 
minimă ce o obţinem fără îngrășământ şi deci K=—Lge (A—a). 

Singur factorul f se determină prin calcul cu ajutorul formulei 


Lg (A-a)—Lg (A-y) 


(== ——— şi se verifică dacă fe constant pentru 


x 
diferitele valori ale lui x, x, Xa, Xa, etc., și ale lur y, ya 
etc. (Mitscherlich, Bodenkunde, pg. 306— 307). 

2) Pentru controlarea rezultatelor obţinute prin studiul dizolu- 
țiunei și al incercărilor de vegetaţie, ne vom servi de următorul 
raționament : | 

Dacă avem mai multe substanțe A, A“, A”, ce conțin acelaş 
cantitate totală dintr'un element fertilizant, însă sunt înzestrate cu 
iuțeli de dizoluțiune într'un dizolvant oarecare diferite, şi anume 
V, V', V”... ştiind că iuțeala de dizoluţiune e proporţională cu fac- 
torii C, C”, C'... din ecuațiunile logaritmice respective, iar iuțeala de 
asimilațiune e proporțională cu valorile eficace W, W', W”, de- 
duse prin ajutorul factorilor de eficacitate f, f”, f” din funcţiu- 
nile logaritmice corespunzătoare încercărilor de vegetație, divizați 
prin conţinutul procentual al substanţelor respective şi admițând 
că iuțeala de asimilațiune poate [i dată prin iuțeala de dizoluție, 
vom puteă scri : 


AUR N CC 
Ziua O a VW 
V GC W ($ (Crai a i 
şi y7 = C7 = Wz Său wy = wo ȘI În mod general 
(5 (57 (944 
ai VI em ez E It 


3) In cazul când substanţele studiate ar aveă deosebite nu numai 
iuțelile de dizoluțiune ci şi conținutul procentual de element ferti- 
lizant, valoarea eficace va fi proporțională cu produsul dintre fac- 
torul C, dedus prin studiul dizoluțiuni, şi conţinutul procentual al 


BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE ȘTIINȚE 13 


substanţei respective P 9]. In acest caz, controlul îl vom face că- 
i d d 1 PC | XC | Ec 2 Giza c A f 
utân acă raporturile AI TRI A 770- dle t ramân in= 


tr'adevăr constante. 


II 


In prima parte a lucrării de față, discutând cauza de erori a me- 
todelor propuse până în prezent pentru determinarea substanțelor 
asimilabile dintr'un pământ sau îngrășămint, am ajuns la conclu- 
ziunea că o metodă rațională trebuie să aibă la bază următoarele 
două principii : 

1) Procesul dizolutiunii şi deci şi al asimilării e variabil şi 
nu poate fi studiat cu folos decât atunci când va aveă la bază 
Principiile dinamicei chimice, şi | 

2) Nu aceiaşi factori contribuie la dizoluțiunea diferitelor 
substan;e nutritive şi prin urmare e natural ca agenții în cari 
vom studiă dizoluțiunea să fie diferiți, după cum studiul no- 
stru se referă la asimilarea acidului fosforic, a potasei, azo- 
tului, etc. 

Rezultatele obţinute de Mitscherlich referitoare la dizoluțiunea 
și asimilarea acidului fosforic, precum şi analogia făcută între iu- 
țeala de dizoluțiune şi aceea a reacțiunilor, ne-au dovedit îndeajuns 
utilitatea primului principiu. Nu ne mai rămâne de examinat decât 
principiul al doilea, dacă unul şi acelaş dizolvant ne poate dă indi- 
cațiuni precise despre intensitatea cu care lucrează agenții fizico- 
chimici asupra fhecăreia din substanţele fertilizante. 

După cum la studiul iuțelei de dizoluțiune am lăsat la o parte 
toate metodele de analiză propuse până la Mitscherlich, ca nea- 
vând o bază rațională, tot astfel şi acum, la cercetarea agentului în 
care trebuie să se facă studiul dizoluțiunii, vom lăsă la o parte me- 
todele propuse până la el, căci ele nesatisfăcând prima condițiune, 
concluziunile trase pe baza lor ar puteă să fie falşe, sau în cazul 
cel mai favorabil, aplicabile numai în cazuri speciale. 

Mitscherlich, deși până în prezent n'a publicat alte lucrări decât 
cele referitoare la asimilarea acidului fosforic, admite totuș prin 
anticipație că studiul dizoluțiunei în apă saturată cu acid carbonic 


44 BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE ŞTIIINŢE 


poate să ne deă indicațiuni precise și în cazul celorlalte elemente 
fertilizante.. Aceasta o face bazându-se pe considerațiunea că 
planta n'ar aveă la dispoziţie decât următorii patru agenți fizico- 
chimici : cantitatea de CO, din apele din pământ, temperatura, 
timpul și cantitatea de apă. 

Pfeiffer, Blank şi alți autori admit că pe lângă aceşti factori ar 
mai fi şi oare cari acizi secretați de rădăcinele plantelor, cari chiar 
dacă m'ar interveni în solubilizarea acidului fosforic, ar puteă însă 
influență asupra celorlalte elemente fertilizante. 

Pe lângă acești acizi s'ar puteă să mai intervină şi alți factori 
necercetați încă până în prezent, aşa că părerea lui Mitscherlich 
neavând altă bază decât rezultatele obţinute de el cu acidul fosfo- 
ric, pare a nu fi destul de întemeiată. 

In sprijinul acestei îndoeli au intervenit mai multe lucrări noui re- 
feritoare la asimilarea potasei din mineralele constitutive ale solu- 
lui. Scopul lor eră determinarea potasei asimilabile, fie prin ajuto- 
rul încercărilor de vegetaţiune, fie prin studiul dizoluțiunei și sunt 
datorite lui Th. Pfeiffer, FE. Blank şi M. Fliigel. (Die Bedeu- 
tung des Phonoliths. als Kalidiingemittel; Mitteilungeen der Land- 
wirtschaftlichen Institute der Universităt Breslau 1911), Priant- 
schnikov, |a) Feldspat und Glimmer als Kaliquellen. Landwirt- 
schaft. Versuchst. Bd 63, 906. p. 151: (0) Vegetations versuche 
mit verschiedenem kalihaltigen Mineralien. Landw. Versuchsst. 


Heft V u. VI 1912) Breler-Chatelan (Râle des micas dans la 
terre arable. Compte-Rend. 1910, t. 130, p. 1152), /.:Samajlojf 


(Uber die mineralogische Bedeutung der Vegetations-versuche, 
Zentralbl. f. Min. u. s. w. 1910, p. 261), E. Blank [ă] die Glim- 
mer als Kaliquellen f. die Pianzen u. ihre Verwitterung. Journal f. 
Landwirtschaft 1912, p. 97. b) Die Bedeutung des Kalis in den 
Feldspăten fiir die Pflanzen, Journal f. Landwirtschaft 1913, p. 1) 
şi H. Fischer (Uber die Loslichkeitsverhăltnisse von Bodenkon- 
stituenten, Internationale Mitteilungen fiir Bodenkunde 1913). 
Rezumând numai rezultatele obținute de cei doi din urmă au- 
tori, cele ale celorlalți neavând altă importanță decât din punct 
de vedere istoric şi al foloaselor aduse îndrumării studiului acestei 
chestiuni, vom vedeă o flagrantă contrazicere între concluziunile 
trase de primul, pe baza încercărilor de vegetaţie şi cele trase de al 


BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE ȘTIINȚE 45 


doilea pe baza studiului dizoluțiunii. Astfel, pe când Blank prin 
incercări de vegetație, obţine rezultate din cari se poate deduce că 
Biotitul e mai uşor asimilabil de către plante decât PFonolitul 
şi Feldspati în genere, Fischer, studiind solubilitatea Brotitului şi 
a Fonolitului în apă saturată cu CO, ajunge la rezultatul opus, că 
Fonolitul ar trebui să fie mai uşor asimilat de cât Biotitul. În- 
cercările de vegetaţie ale lui Blank au fost făcute ţinând seama de 
toate perfecționările aduse până în prezent acestei metode, iar 
rezultatele pentru a fi mai uşor comparabile le exprimă în pro- 
cente din potasa asimilată şi sunt cuprinse în tabloul de mai jos. 
Fischer a studiat solubilitatea Fonohtului şi a Biotitului, după 
metoda lui Mitscherlich, în apă saturată cu acid carbonic, luată în 
diferite proporţii în raport cu substanţa, temperatura ei fiind con- 
stantă și egală cu 30%C, iar substanţa lăsată să digere în aparatul 
de extracțiune timp de 5 ore într'o mișcare continuă, produsă 
printr'un sistem de agitatori. 


Încercări de vegetaţie cu minerale potasice după Blank 


se Sa sea sa 
DATA 35 Minea Sag s=8 Diferenţa 33 | Mediul 
=) ineral 35 sos Ss ȘI 
- publicării Ze z05 Zoz i sr. so de cultură 
Sia ea Ş4S | sta Aa | 
1.087 „| 0.329] 0.200 ainaal 11.8 Î Pământ 
Den. tato, 2.174 A Fonolit | 0364 » | 0.464] 7.6 rin 
1.168 0.3759] 0.3466| 0.0293] 1.66) 
Ianuarie 1912 | 3.536 | Musca 0.4478] » [0.4019] 2.86|j | Nisip 
1.619 0.5831| 0.3466] 0.2365] 14.67 
1 1912 
naste 3.994 2) Biotit 0.6809] »  |0.3343110. | Nisip 
[|1.612] Mikroklin |0.2610| 0.2429] 0.0181] 1.12 
|| » |Orthoklaz|0.9788 » 0.0395| 2.93 
Sept. 1912. 4| » | Oligoklaz [0.2994|  » [0.0565| 3.50! Nisip 
|| » |Labradorit! 0.2985 » 10.0556] 3.45|I 
([0.806| Albi. |0.2999| » [0.0570] 7.07 


Rezultatele obținute de Fischer sunt consemnate în alăturatul 
tablon: 


16 BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE ŞTIINŢE 


Solubilitatea în CO, a Fonolitului și Biotitului după H. Fischer 


PHONOLIT DI OI 


Proporția de | Cantitatea de | Proporția de | Cantitatea de 
H20 în raport| K20O dizolvată || H3O în raport | K2O dizolvată 
cu substanţa | din 100 gr. $.| cu substanţa | din 100 gr.$. 


| 


4-4 0.0143 0%) | ai — 
440 0.0647 | — a 
1: 950- | 0.245 | 1:950 0.159 
1: 375 0.286 Ei = 
1500 0.294 1.500 | 0.189 
4 : 750 0.328 zi — 
4 :1000 | 0.397 - 4 : 1000 0.194 
4 34125 | 0.420 R = 
1: 2500 | 0.498 4 :4500 0.923 ! 
4: 3750 | 0.5141 

4: 4500 | 0.520 - 

1: 5000 | 0.578 


din care se poate deduce că PFonolitul, având o solubilitate mai 
mare de cât Brotitul ar trebui să fie mai uşor asimilat de către 
plante. Aceasta e în contrazicere cu rezultatele obținute de Blank, 
căci din tabloul precedent se vede că procentul din potasa asimi- 
lată din Bzotaț e mai mare de cât cel al Fonolitului (14,67 > 11.8). 

Incercărilor făcute de Blank și rezultatele obținute de el, li sar 
puteă obiectă că nefiind făcute simultan, ci în trei perioade de ve- 
getaţie, concluziunile trase pe baza lor ar puteă să nu fie destul 
de sigure. Nesiguranța creşte în cazul când procentele de potasă 
asimilată din diferitele substanțe nu diferă îndeajuns între ele, cum 
e cazul Biotitului cu procentul maxim 14.67 şi al Fonolitului cu 
11.8. Diferenţele acestea ar fi putut [i datorite altui factor fertili- 
zant căzut în minim, cum de exemplu lumina sau apa sau chiar 
probabil ușurinţei de pătrundere a rădăcinilor, mediul de cultură 
fiind pentru Biotit nisip de Oder, pe când cel al Fonolitului pă- 
mânt nisipos. 

Nici concluziunile trase de H. Fischer nu sunt scutite de critică, 
căci el deși a experimentat cu probe de Fonolit şi Biotit de pro- 
venienţă cu totul deosebită de cele ale lui Blank, totuşi compară 
rezultatele obținute de el prin studiul dizoluțiunei în apă saturată 
cu CO, cu cele obţinute de Blank prin încercări de vegetaţie. 


BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE ȘTIINȚE 41 


Lăsând la o parte aceste mici cauze de erori, care ne-ar puteă 
duce la o concluziune nesigură, când am luă de bune rezultatele 
obținute de ambi autori și judecând lucrurile în mod mai general, 
ceeace ne isbeşte în ochi, e diferență mică găsită de Blank între 
aceste două substanțe, Fonolitul fiind utilizat în proporţie până 
la 11.8 procente iar Biotitul până la 14.6 %J9 pe când după Fi- 
scher proporţia de potasă asimilabilă din Fonolit ar fi cel puțin 
de două ori mai mare decât din Biotit (0.5783 9] KO : 0.223). 

Deosebiri aşa de mari între diferitele rezultate obținute nu pot 
fi datorite unor cauze mici de erori experimentale, ci principiilor 
însăşi ce se grăăsesc la baza metodelor. Deoarece încercările de ve- 
getațţie ale lui Blank au fost conduse cu toată competința şi după 
toate regulele stabilite şi găsite bune de majoritatea chimiștilor 
agricoli, nu rămâne de văzut decât până la ce punct a avut drep- 
tate Blank şi cât de mult se depărtează de realitatea faptelor con- 
cluziunile trase de Fischer, bazat pe premisele metodei lui Mit- 
scherlich, că plantele nu asimilează elementele fertilizante şi deci 
și potasa decât în proporţia în care ar fi solubile în apa saturată 
cu CO. 

Numai acestea erau dovezile ce se puteau aduce în susținerea şi 
a celui de al doilea principiu. Pentru a înlătură îndoielile ce le-am 
mai puteă aveă asupra exactității celor două principii, ce trebue 
să se găsească la baza oricărei metode raționale de analiză a so- 
lului și îngrășămintelor, am făcut presupunerea că ele sunt exacte 
și pe baza lor am obținut rezultatele experimentale, cuprinse în 
capitolul următor, din care se poate vedeă dacă ipotezele făcute 
se confirmă sau nu. 


III. 


Punctul de plecare al cercetărilor mele, a fost la început verifi- 
carea pe cale experimentală a rezultatelor obținute de Blank și 
Fischer, expuse în cap. Îl, înlăturând cauzele cari făceau ca con- 
cluziunile trase pe baza lor să fie nesigure şi numai în urmă, dacă 
contrazicerile tot ar fi persistat, să cercetez cauza lor. In cazul 
acesta, se înțelege dela sine că substanțele cu cari trebuia să experi- 
mentez nu puteau fi altele decât aceleași de cari sau servit atât 
Blank cât și Fischer. 


9 


18 BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE ȘTIINȚE 


De oarece Fischer n'a experimentat decât numai cu Biotit şi 
Fonolit, aş: fi putut să mă mărginesc numai la aceste două mine- 
rale ; ținând însă seamă de preocupările lui Blank, de a dovedi ne- 
temeinicia părerii în general admisă, că potasa asimilabilă din so- 
lul arabil ar fi datorită în prima linie Feldspaţilor și nu Miceior 
(E. Blank : die Glimmer als Kaliquelle fir die Pflanzen und îhre 
Verwitterung ]. f. Landw. 1912 p. 97), mam hotărit să lărgesc 
mai mult orizontul preocupărilor mele și deci pe lângă Biotit și 
Fonolit să mai iau și un reprezentant al Feldspaţilor, Ortoclazul. 

De asemenea, fiindcă s'a căutat a se stabili o legătură între gra- 
dul de dezagregare al mineralelor potasice, și ușurința cu care po- 
tasa din ele ar fi asimilată de către plante, m'am decis să mai iau 
și o altă varietate de mică, mica potasică sau Muscovitul, pentru 
ca să am astfel o serie de minerale cu diferite grade de dezagre- 
gare. 

In cele ce urmează, voiu dă câteva caractere mineralogice ale 
substanțelor de cari mă voiu ocupă, precum și cunoștințele ce a- 
vem despre modul şi gradul de dezagregare pe care l-ar prezentă. 

Biotitul, din punct de vedere al compoziţiei chimice, face parte 
din subgrupa micelor fero-magneziene, pe când Muscovitul sau mica 
potasică dimpreună cu L.epidolithul (mica lithiniferă) şi Parago- 
nitul (mica sodică) din aceea a micelor alcaline. Formula aproxi- 
mativă a Biotitului după Groth ar fi: 

(Si0,) 3 (AL Fe) (Mg Fe) (KH), 
iar a Muscovitului 
(Si 04) Al: (KNa) H;. 

Atât Biotitul cât și Muscovitul cristalizează în sistemul monoeclinic 
și sunt clivabile după o singură direcțiune ; Muscovitul e incolor, 
iar Biotitul e colorat în brun. Starea în care s'a utilizat ambele mi- 
nerale a fost aceea de lame mici cu o suprafață maximă de !/, cm? 
şi de pulbere de diferite mărimi. Ambele mi-au fost procurate de 
casa E Kranz din Bonn. 

Dintre aceste două minerale, Biotitul prezintă fenomene de de- 
zagregare pe o scară mai întinsă şi au putut [i studiate cu oare= 
care amănunțime. lată cum ne descrie Blank în lucrarea sa „Die 
Glimmer als Kaliquelle:, după Rosenbusch, Zirkel, Sauer, etc., 
procesul de dezagregare al Biotitului. 


BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE ȘTIINȚE 19 


Odată cu începerea procesului de dezagregare (e vorba de roci 
în genere), se separă oxidul de fier hidratat în cantitate mare. El 
se răspândeşte și pătrunde prin toate părțile constitutive, precum 
și printre fețele de separare (Absonderungsflăchen) şi spărturile 
pietrelor. Acestea apar din cauza aceasta colorate în roșu brun. 
Biotitul îşi păstrează însă forma sub care se prezintă, devine mai 
mult sau mai puțin complect albit şi se aseamănă cu Muscovitul 
sau cu Talcul. El pierde în acelaş timp strălucirea sa metalică, 
flexibilitatea elastică după fața de clivaj, și plecând dela formula 
normală a Lepidomelanului, precesul de dezagregare se poate re- 
prezentă după Rosenbusch (Elemente der Gesteinslehre p. 466), 
schematic în modul următor : 

III 
| H.IKAIFe,Si,Oual 
24 RC. SI0, | + 2H1,0+4CO0,= 
FI, PesSi 
| HEe o Lp 3FeCO,+5Si02+K3CO4+20. 
din care se poate vedeă uşor cum Biotitul cedează Potasa. 

După F. Zfarkel, la transformarea Biotitului e vorba, pedeoparte 
numai de o simplă alb're, care pare că se reazemă mai ales pe o 
spălare a conţinutului în fier, iar pedealta pe naşterea de Chlo- 
rit şi a substanțelor care-l însoțesc. Totuşi nu trebuie să se con- 
funde o astfel de albire secundară a Biotitului cu Muscovitul. 

Sauer se pronunţă la fel asupra dezagregării Biotitului. 

Dezagregarea Biotitului a fost mai deaproape cercetată de că- 
tre £. Zchimmer. El ajunge la rezultatul că transformarea micelor 
fero--magneziene nu poate produce niciodată producte, care să fie 
identice cu micele potasice. Inălbirea sar datoră mai mult eşirii 
din combinaţiune a oxidului feros. Acesta sar pierde împreună cu 
potasiul şi ar fi înlocuiți cu hidrogen ; oxidul feros ar ieși din com- 
binațiune la începutul procesului de dezagregare, iar potasiul către 
sfârșit. Mână în mână cu acest fenomen, apare o scădere a greu- 
tății specifice, dispar fenomenele de absorbţie şi pleochroism și 
apare o creştere a unghiului axelor și o descreştere a indicelui de 
refracție, pe lângă care se mai poate întâmplă să se nască pe 
lângă mice de al doilea fel şi oarecare altele de primul fel (cu o 
axă şi două). 


30 BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE ȘTIINȚ: 


Zehimmer explică procesul schimbărilor chimice, produse de 
dezagregare, luând ca bază formula de structură a lui Z'schermak. 
După acesta Biotitul se compune din cei doi silicați: AHAIS:0, 
[Muscovit, adică Phengit, cu un procent mare de S;0,: 
S13Ou0 Al R3) și (MgFe), Si 0, (Olivin), adică din Si;Oo,Alg (HK)s 
și SigOsMgu, care reprezintă polimerii combinațiunii simple 
SI,OAl, (HK), şi SiO,Mg,; aşa de ex. pentru Lepidomelan 


Meroxen și Anomit formulele ce li s'ar atribui ar fi: 


Lepidomelan : xKzH,AL,Si60,,+y(MgFe) SisOsa- 
Meroxen : XIS3HALg5160,,4+y(MgFe)a Si6Os4- 
Anomit : XK, Fa AlgSi6024,+y(MgFe),a SigOsy. 


Schimbările chimice ce se întâmplă între cele două molecule de 
Muscovit și Olivin sunt următoarele : 

Potasiul dispare în favoarea hidrogenului iar oxidul feric, care 
în silicatul proaspăt înlocueşte Aluminiul până la jumătate, ese cu 
ușurință din molecula de Muscovrt-srlicat. Oxidul feros din contră 
dispare puţin câte puțin din Ol/vrn-silacat, căci combinațiunea de 
MgO şi FeO în O/ivrn-silicat este comparativ mai greu disvoltată 
şi rămâne chiar până la sfârşit, pe când oxidul feric din Muscov1t- 
silicat este aproape cu totul separat. Rămâne așa dar o combina- 
țiune de Alumintu- Muscovit-silicat cu una liberă de Aluminiu, 
Olivin-silicat. Aceşti doi silicați suferă mai departe un proces de 
transformare, care trebuie astfel înțeles : 


Combinaţiunea (KEH),FegSig0-, din molecula de Muscovrt-sil- 
cat e spălată (ausgelaugt) și Pot siul silicatului de aluminiu este în- 
locuit cu Hidrogen, pe când în acelaș timp din molecula de O/zv1n- 
silicat, combinaţiunea FeSiO, dispare succesiv. Dintre aceste două 
serii de procese, cele d'intâi două se indeplinesc mai repede de- 
cât ultimele și la sfârşit rămâne un silicat cu formula aceasta 
2 HgALgSi60,, + Me 2SisOaq- 

Toate fazele de trecere, dela aceste ultime producte ale schim- 
bărilor chimice până la Biotitul netransformat, se pot rezumă în 
acest fapt ; Flhdrogenul acestui mineral e înlocuit cu Potasiul, 
Aluminiul cu oxidul feric şi Magnezia cu oxidul feros, fării 
ca structura moleculei de mică să se schimbe. (FE. Blank: Die 
Glimmer als Kaliquelle... loc citat). 


_ N .._—————.. IO 


BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE ŞTIINŢE 24 


Muscovitul sau mica potasică, după unii n'ar prezentă nici un 
fel de fenomen de dezagregare. (Posenbusch, Elemente der Ges- 
teinslehre p. 466). După Sent însă (die Kristallinische Felsge- 
mengteile Berlin 1868 p. 704) şi Blank (Die Glimmer als Kali- 
quelle Î. c.) ar prezentă unul pe o scară foarte redusă şi foarte 
puţin studiat. 

Ortoclasul, face parte din familia Feldspaţilor. Aceştia din punc- 
tul de vedere al compoziţiei chimice pot [i clasați în două grupe : 

1) Feldspaţii sodico-potasici din care face parte Orthoclasul 
(monoclin) şi Mikroklinul (triclin). 

2) Feldspații sodhco-calcici, cari sunt cu toții triclinici şi se de- 
osibesc între ei prin proporția de Anortit — silicatul de aluminiu 
şi ealeiu pur, CaAI,5:30, și Albit — silicatul de aluminium şi 
sodiu pur, Na Al Si, Og, pe care o conţin. 

Diferiţii membrii, care compun această familie, fiind după Tscher- 
mak amestecuri isomorfe din amândoi aceşti silicați, Albii — Ab 
şi Anorhit — An, ei se pot arunjă în serie, după proforţia din 
fiecare şi vom aveă : 


PE ae bea i tite ANDieiua pi i iei to RDI On Ositif 
IND AA. ;v Oligoelasi ei n 26:20 e 
Ap; An, Ab, Ani. Andesin 50.5 : 
AbyAn;—AbyAnş .. . . Labradorit . .. ,.. 76.1 n 
AD A A e ByCOMIL  . . .1196.0 » 
alia » MANOREII 34-a DOELE » 


După Blank, chestiunea dezagregării Feldpaţilor este puţin 
cunoscută în intimitatea ei, cecace se pare insă a fi admis până'n 
prezent ar fi următoarele două fapte: 

1. Feldspaţii sunt cu mult mai uşor atacați de agenții de de- 
zagregare decât micele în genere. 

2. O creştere a procentului de potasă din feldspați ar slăbi 
acțiunea agenhior de dezagregare și descompunere, pe când o 
creştere a procentului de sodiu şi de calciu ar favoriza-o 
(Bischof, Lehrbuch der Chem. u. physik. Geologie). 

Fonolitul, e o rocă eruptivă în compoziția căreia intră mai 
ales Sanidin şi Nefelin. După vârstă, el poate fi neovulcanic 
sau palcovulcanic. Fonolitul cu care am experimentat, fiind pro- 
curat dela Soc. Westdeutsche Eisenbahn G., face parte din prima 


22 BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE ȘTIINȚE 


categorie. Samdinul e un mineral în compoziţia căruia predomină 
silicatul de aluminiu şi potasiu, pe când Nefelinul este un 
Silicat de aluminiu și sodiu — Na AISiO, aproape pur. 

După conţinutul Fonolitului în Sanidin se pot distinge două 
grupe: 1) Fonolit trachitic cu un conţinut în Sanidin până la 
70 0], şi 2) Nefelin-Fonolit în care proporția e numai de 
20 0] şi chiar mai puţin. Fşantionul cu care am lucrat, pare 
a face parte din grupa Fonoliţilor trachitici, căci după Blank 
şi alții numai în aceștia proporția de Sodiu față de cea a Potasiului 
e aproape egală (6.92%], K>0O şi 6.85 Na, 0). Sanidinul poate fi 
câte odată înlocuit în parte cu Leucit, un Silicat de aluminiu și de 
potasiu, care conţine cantități mari de Silicat de sodiu. 

Aşa dar, în Fonolit putem aveă aceste trei minerale : Sanzdiu, 
Nefelin şi Leucit şi facilitatea de dezagregare a lui va fi rezul- 
tatul dezagregării fiecăcărui mineral în parte. Sanidinul, minera- 
lul potasic din Fonolit, e foarte greu atacat de agenţii de deza- 
gregare şi dă Kaolin, Muskovit şi Zeolți. Nefelinul, din contră, 
se dezagreghează uşor dând Natrolit; n'are însă importanță 
acest fapt, de oarece el nu conține decât prea puţină potasă. 
Leucitul, e mai uşor descompus şi prin dezagregarea lui ar pro- 
cură şi potasă, fapt ce ne-ar explică întrucâtva unele experiențe 
reuşite, pe baza cărora s'a făcut în urmă o reclamă sgomotoasă 
acestui îngrășămînt. 

Acestea fiind părerile mineralogilor în privința mecanismului de 
dezagregare al mineralelor ce ne preocupă şi produsele ce ar re- 
zultă, nu-mi mai rămâne de arătat decât, care e mijlocul practic 
prin ajutorul căruia ne-am puteă dă seama, groso-modo chiar, 
de intensitatea acestui proces. 

Părerea în general admisă asupra acestui punct este ur- 
mătoarea : cu cât o substanță e mai uşor atacată de către acizii 
minerali [în special acidul clorhidric şi sulfuric) cu atât pro- 
cesul de dezagregare a fost mai înaintat şi reciproc. 

De îndată ce punctul de plecare a fost bine stabilit și alegerea 
substanţelor făcută potrivit scopurilor ce urmăream, planul lucrării 
se desemnează dela sine şi consistă în următoarele operaţiuni : 

a) Determinarea cantității totale de KO şi Na,O din mine- 
ralele alese ; 


BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE ŞTIINŢE 23 


b) Determinarea procentului de potasă solubilă şi a iutelei 
de dizoluțiune în apa saturată cu CO, după metoda lui Mil- 
scherlich, modificată şi pusă în concordanță cu vederile teo- 
etice, expuse în primul capitol ; 

c) Determinarea procentului de KO solubilă în HCI şi a 
uțelei de dizolutiune în acest ageni, după o melodă identică 
cu cea din cazul apei saturate cu CO, ; 

d) Determinarea procentului de KO asimilată de plantă şi 
a îuțelei de asimilațiune, reprezentată prin valoarea eficace, 
cu ajutorul încercărilor de vegetație şi în conformitate cu ve- 
derile teoretice, expuse de Mitscherlich în cartea sa Boden- 
kunde şi rezumate în Cap. 1; 

e) Compararea diferitelor rezultate şi tragerea concluzi- 
unilor; 

a) Determinarea cantității totale de K.O şi Na.0O s'a făcut 
intrebuințând procedeul de dezagregare a substanţei cu ajutorul 
vaporilor de HFI, iar precipitarea Potasiului şi a Sodiului din clo- 
rurele respective, obținute în decursul celorlalte operaţiuni ce ur- 
mează dezagregării, s'a tăcut după metoda de dozare a potasei 
cu ajutorul acidului percloric. 

Rezultatele obţinute sunt următoarele: 


Biotit Fonolit Muscovit Ortoclas 
KO. . 7.37 0lo 6.92 %/0 3.36%] 9.990 
Na,O a ao) 6.85 » 120 2.84 > 


Ele ne reprezintă media a două determinări paralele, ce diferă 
foarte puţin între ele. 

b) Determinarea solubilității şi a iuțelei de dizoluțiune în 
apă saturată cu CO,, s'a făcut lăsând substanțele respective să 
digere în aparatul de extracţiune al lui Mitscherlich cu cantități 
variabile de apă în raport cu substanţa şi anume: 1 : 250, 1: 500; 
1 : 1000, 1: 2000, după ce mai întâi fusese saturată cu CO, și 
adusă, la temperatura de 30%. S'a menţinut apoi temperatura con- 
stantă de 300 cu ajutorul unui termo-regulator şi punctul de sa- 
turaţiune printr'un curent de gaz CO,, ce: circula necontenit în 
vasele în care se făceă digerarea. In tot timpul de 5 ore cât a du- 
rat digerarea, substanța a fost necontenit amestecată printr'un 


bo 
rss 


BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE STIINȚE 


sistem de agitatori, puși în mişcare în mod mecanic. După trece- 
rea timpului de 5 ore, soluțiunea s'a filtrat cu ajutorul filtrelor de 
arpilă poroasă ale lui Pukall, sa evaporat pe baia de avă şi apoi 
s'a continuat operaţiunile prescrise pentru dozarea potasei prin 
metoda cu acid pereloric. 

Deoarece, în timpul operaţiunilor de digerare și evaporare, o 
parte din potasa care intră în compoziția aparatelor (flacoane, 
capsule) trece în soluțiune, s'a procedat întâi la determinarea 
aceştia (blinde Bestimmung — determinarea seacă) printr'un număr 
cât mai mare de analize paralele şi s'a găsit că proporţia de KO 
rezultată din aceste operaţiuni este 0,00 107 in 1000 ccă, 

De această cantitate s'a ținut seamă în toate operaţiunile ulte- 
rioare de dozare a potasei în apă saturată cu CO;, aşa că din re- 
zultatele obținute cu fiecare proporţie sau substanță s'a scăzut o 
cantitate proporţională cu cantitatea de lichid, care a servit pen- 
tru extracțiune și evaporare. 

Pentru a înlătură cât mai mult cauzele de erori, ce inevitabil se 
strecoară în timpul operaţiunilor de dozare, toate analizele făcute 
in apă saturată cu CO, sunt rezultatul a patru determinări para- 
lele, iar din rezultatele obținute pentru fiecare proporţie s'a făcut 
media şi în urmă s'a calculat eroarea probabilă, după formula lui 
Gauss. Importanţa erorez probabile, pentru rezolvarea diferitelor 
probleme ce privesc agricultura, a fost demonstrată şi introdusă 
întâi de H. Rodewald-Kuel. De ea ne servim când voim să determi- 
năm limitele între cari vor puteă fi cuprinse rezultatele ce le-am 
puteă obține prin repetarea aceleiaș operaţiuni de mai multe ori. 
Această cantitate o deducem prin calcul cu ajutorul formulei 


>(u 


ÎN E (Oe) ——— 
SM nV/(n-1) 


în care ă(v), ne reprezintă suma diferenţelor dintre fiecare re- 
zultat în parte și media lor, fără să ținem seamă de semn, iar n, 
numărul analizelor cu ajutorul cărora s'a obținut media. Eroa- 
rea probabilă fiind calculată, limita superioară o vom află adunând 
la media rezultatelor produsul cu 4 al erorii probabile, iar cea 
inferioară scăzând din medie acest produs. 


BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE ȘTIINȚE 


25 


Formula care ne va dă așa dar ambele aceste două limite va fi 


M-—+4 R. 


Diferitele rezultate obținute atât pe cale experimentală, cât și 
cele calculate cu ajutorul formulei logaritmice, ce ne reprezintă iu- 


ţeala de dizoluție a substanţei respective, precum și diferenţa între 


valorile găsite şi cele calculate, sunt coprinse în tabloul următor : 


Solubilitatea mineralelor în apă saturată cu CO, 


Cercetând tabloul de mai sus, vedem 


Substanţa Cantitatea de KO A ua 
în raport cu |disolvată din 100 gr.S Diferența 
Ho M-+-R calculată 
F'onolit 
1 :9250 0.209 + 0.003 0.200 — 0.009 
1 : 500 0.292 + 0.010 0.273 - — 0.019 
„11000 | 0.385 4 0.011 0.391 + 0.006 
1 : 2000 | 0.596 + 0.011 0.549 + 0.023 
Lg (0.1695— y)— —0.18988—0.00024 «. 
Orvtoclas 
1 : 250 0.055 + 0.003 0.043 — 0.012 
1: 500 0.063 + 0.004 0.074 + 0.011 
1:1000 | 0.117 2 0.011 0.112 — 0.005 
1 :2000 | 0.170 2 0.021 | 0.140 — 0.030 
Lg [0.150-—y)— ——0.8201__0.0006 2) 
Muscovit 
1: 250 0.041 = 0.001 — — 
1 : 500 0.046 —4- 0.0007 — — 
1 : 1000 —— — —— 
1 : 2000 — = = 
Biotit 
1:250 | 0.019 + 0.0006 — — 
1:500 | 0.024 + 0.004 —— — 
1: 1000 — — — 
1 :2000 = Si = 


că 


diferenţa între valorile 


experimentale şi cele calculate, fiind în toate cazurile mai mică de- 


cât de patru ori eroarea probabilă a fiecărui rezultat experimental, 


nu ne mai rămâne nici o îndoială că formula ce ne reprezintă 7u- 
țeala de dizoluțiune e exactă. Aşa dar. în loesă comparăm fiecare 
rezultat în parte cu rezultatul corespunzător, obținut cu o altă sub- 


26 BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE ŞTIINŢE 


stanță, putem compară între ele cele două funcțiuni logaritmice, 
ce ne reprezintă iuţeala lor de dizoluțiune. Ca termen de compa- 
rație vom luă sau factorul S, găsit de Mitscherlich, sau factorul c, 
socotit de mine ca fiind mai conform cu vederile teoretice, ce stau 
la baza acestui procedeu. 

Lăsând mai la urmă această comparaţie şi judecând numai după 
reprezentarea grafică a curbelor obținute cu valorile cuprinse în 
tabloul de mai sus, (planșa dela pagina 27) se vede aşa dar că 
Fonolitul e cel mai solubil, după el vine Ortoclazul, apoi Mus- 
covitul şi la urmă Biotitul. Pentru Muscovit și Biotit nu s'a putut 
determină cantitatea de potasă solubilă, corespunzătoare propor- 
iilor 1 : roooşi 1 : 2000, diferenţa între analiza seacă și valorile 
obținute pentru solubilitatea substanţei fiind foarte mică, iar eroa- 
rea probabilă foarte mare. Nici ecuațiunea curbelor na putut fi 
determinată, tot din cauza solubilității prea mici a acestor sub- 
stanţe, 


Determinarea solubilităţii în HCI 


Rezultatele solubilității în apă saturată cu CO,, confirmând ana- 
lizele lui Fischer, fiind însă în contrazicere cu încercările de vege- 
tație ale lui Blank (căci judecând după procentul de KO asimilată, 
cuprins în tabloul dela pag. 15, putem stabili următoarea serie, în 
ordine descrescândă a facilităţii de asimilare: Biotit, Fonolit, Mus- 
covit şi Ortoclas, am căutat să văd dacă n'aş puteă găsi un agent de 
dizoluţiune, în care proporția de potasă dizolvată să concorde cu 
acea asimilată. Ținând seamă de ipoteza făcută de Blank, că asi- 
milarea potasei din substanțele minerale ar fi în strânsă legătură 
cu gradul de dezagregare al acelui mineral, precum şi de legă- 
tura constatată între ușurința cu care o substanță se lasă să fie 
atacată de acizii minerali, uşurinţă cu atât mai mare cu cât pro- 
cesul de dezagregare e mai inaintat, nu-mi rămâneă de făcut de 
cât să aleg unul din cei trei acizi minerali: sulfuric, azotic sau clor- 
hidric. | 

După câteva încercări premergătoare, căpătând convingerea că 
acidul clorhidric se potriveşte mai bine scopului pe care-l urmă- 
ream, m'am hotărit să studiez solubilitatea potasei în acest agent, 


BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE ŞTIINŢE 27 


Ea 
i cae pa 
| lobi ov atanectet 


„Sofa fiola în M-a 
iai Sof/al0(4a (ca în IV 
za 


== Zs4 2 ii 


Ami e | 


28 BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE ȘTIINȚE 


Am căutat apoi să fixez proporția de acid față de a substanței, 
astfel încât oricare ar fi fost concentraţia acidului, schimbările pe 
cari le-ar fi suferit să fi neglijabile în raport cu schimbările sub- 
stanței, cu alte cuvinte, să am tot cazul reacțiunilor monomolecu- 
lare ca și în cazul apei saturate cu CO,. Socotind că raportul 
13 500, e suficient pentru a determină iuțeala de dizoluțiune după 
formula reacțiunilor monomoleculare, nu-mi mai rămâneă decât 
să fac să varieze concentraţia acidului, în conformitate cu regu- 
lele stabilite în primul capitol al lucrării. 

ȘI aici, ca şi în cazul solubilității în apă saturată cu CO,, am 
luat toate precauţiunile necesare pentru a înlătură cauzele de 
erori, determinând întâiu potasa ' dizolvată de acidul clorhidric din 
flacoane şi capsule (dererminarea seacă). 

Valoarea acestor analize fiind aproape aceiaș pentru toate con- 
centraţiunile acidului clorhidric până la 10%, s'a făcut media şi sa 
obţinut cifra %0,00093 K30O la 1.000 cc?, față de 0,00107 %sy K30, 
obținută la metoda cu CO,. Mai departe, s'a procedat la fel ca şi 
la acidul carbonic, cu singura deosebire că la HCl nu sa făcut 
mai mult de două analize paralele, decât în cazul când rezultatele 
obținute cu cele dintâi două analize paralele ne-ar fi lăsat în dubiu 
asupra exactității dozajelor făcute. Din cauza aceasta, n'a mai 
fost nevoie să se calculeze nici ervarea probabilă ca în cazul di- 
zoluțiunii în CO,. 

Rezultatele obţinute sunt consemnate în tabloul ce urmează 
(vezi pag. 29), din care se poate vedeă următoarele lucruri : 
1) din cauza solubilităţii prea mici şi aproape constante a Musco- 
vitului şi Ortoclazului, a trebuit să renunţ la determinarea iuțelei 
de dizoluţie, prin ajutorul formulei logaritmice, pentru aceste două 
substanțe ; 2) pentru determinarea funcțiunii logaritmice în cazul 
Fonolitului, a trebuit să reduc procentul de FHICI la o valoare de 
10 ori mai mică decât pentru Biotit ; din această cauză şi valorile 
calculate pentru concentrațiile HCl mai mari decât 10|, diferă 
mai mult de cele experimentale. Conform celor spuse la metoda 
cu CO,, în loc să comparăm rezultatele parțiale obținute pentru 
Biotit şi Fonolit, putem compară funcțiunile logaritmice cari ne 
reprezintă iuţelele lor de dizoluţiune. 


Solubilitatea mineralelor în HCl de diferite concentraţiuni 


BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE ȘTIINȚE 


și în proporţie 1 : 500 


Cantitatea de K20 


Concentr. Valoarea 


disolvată Diferenţa 
HCI din 100 gr S calculată 
Biotit 
1%] 1.499 1.400 | 10.022 
409 3.484 3.500 + 0.0160 
7 019 4.407 4.501 + 0.034 
10 0 5.100 4.917 — 0.193 
Lg. (5.41—y) = 0.7105—0.1047 x. 
Fonolit 
0.1 00 9.704 2.700 — 0.004 
0.40%], 3.165 3.100 EEE 0.065 
0).749/£ 3.420 3.400 — 0.020 
1.0 Oi 3.546 3.094 „+ 0.078 
4.0 0] 3.7196 4.969 + 0.536 
1.0 0 3.810 4.998 + 0.488 
10.0 9 3.834 4.299; + 0.465 
Lg. (4.3—y) = 0.2457—0.416 x. 
Muscovit 
4 YI 0.102 — — 
4 919 0.116 — — 
7 Ye 0.114 — — 
10%|6 dal --— — 
Ortoelas 
1 Ye 0.066 == — 
4 je 0.059 — — 
7 Ul 0.059 — —- 
10.96 0.063 = — 


30 BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE ȘTIINȚE 


Cum însă aceste funcțiuni nu sunt valabile pentru aceleaş va- 
lori ale lui x, atât pentru Fonolit cât şi pentru Biotit, le vom 
transformă astfel încât ele să fie satisfăcute pentru aceleaş limite 
de variabilitate ale lui x (x—10/9—x=— 100%]y). 

Aceasta o putem face foarte uşor, ţinând seamă că toate valo- 
rile lui x, ce ne-au servit la determinarea ecuaţiunii Fonolitului, 
se pot deduce din cele ale Biotitului divizate cu ro sau, ceeace e 
acelaș lucru, să dividem cu 10 factorul care multiplică pe x. In acest 
caz, ecuaţiunea ce ne reprezintă iuţeala de dizoluţiune a Fonolitului 
în raport cu a Biotitului va fi: Lg(4.3—y)==0.2457—0.0416x, 
iar a Biotitului va rămâne aceeaș Lg(5.41 —y)=—=0.7105—0.1074X. 

Să lăsăm şi în acest caz, ca şi în cel al acidului carbonic, com- 
pararea rezultatelor prin ajutorul acestor funcțiuni logaritmice, 
până-ce vom obţine și pe cele corespunzătoare încercărilor de ve- 
getaţie. 

Judecând numai după reprezentarea grafică a curbelor de dizo- 
luţiune, construite cu ajutorul datelor din tabloul respectiv, putem 
stabili următoarea serie în ordine descrescândă a solubitității : 
Biotit, Fonolit, Muscovit şi Ortoclas, serie care concordă exact 
cu seria stabilită după rezultatele obținute de Blank, prin încer- 
cări de vegetaţie 1). 

Intrunind la un loc rezultatele cercetărilor de laborator, atât cele 
privitoare la dozarea potasei totale cât şi cele referitoare la dizo- 
luţiune și făcând și calculele pentru determinarea procentului de 
KO dizolvată din potasă totală, obținem tabloul ce urmează, din 
care se poate vedeă mult mai bine cum variază solubilitatea dife- 
ritelor substanțe studiate, atât în apa saturată cu CO, cât şi în 
HCI. Concluziunea pe care am trage-o din acest tablou ar fi că 
atât Fischer cât și Blank au dreptate, fiecare din punctul său de 
vedere, și nu rămâne decisiv decât ceeace încercările de vegetație 
vor hotări. 


1) (Vezi planșa, pag. 27 şi tabloul dela pag. 15). 


BULETINUL SOCIETĂŢII ROMÂNE DE ŞTIINŢE 


Cantitatea de K,0 totală și solubilitatea în CO, și HCI. 


_ Solubilitatea in 002 


| Solubilitatea în HCL | 


Proporția Cantitatea F sia Con- A ă 
totală in 1 di | centraţia in ropen- 
de H20 100 g.ş.| tul din 100g.5.| tuLdin 
i: de KsO | 0 li toeala i RO cotilă 
Biotit 
1:250 0.019 | 0.926 4.09]; :14:4225|49.29 
1:500 | 1.37 0.024 |0.32 4.0» 13.484 [47.97 
1:1000 | ş —- -— 7.0 » [4.467 160.61 
1:2000 Sa 10.0» [5.100 [69.20 
PFonolit 
1:950 0.209 | 3.00%, | 0.10/ [2.704 [39.1 
1:500 | 6.99 0.292 | 4.2» 0.4 » 3.165 [45.1 
1:1000 | i 0.385 | 5.67 0.7 » 3.420 | 49.4 
1:2000 0.526 | 7.6 » 1.0 » 3.546 |51.2 
— — — — 4.0 » 9:72603|153.8 
-— — — — 7.0 » 3.810 [55.1 
—— — — — 110.0» 3.834 |55.4 
Muscovit 
1:250 0.041 [0.49 41.00/0. [0.402] 4.92 
1:500 || 8.36 0.046 [0.55 4.0 » [0.116 [1.39 
1:1000 — - 7.0 » 0.114 [1.36 
1:2000 —. — 110.0» 0.125 |1.49 
Ortoclas î , 
1:250 0.055 [0.55 1.00[, 10.066 [0.66 
1:500 9.99 0.063 [0.63 4.0 n 0.059 | 0.59 
1:1000 | i 0.447 |444 7.0 » 0.059 | 0.59 
1:2000 0.170 [1.70 110.0» 0.063 | 0.63 


31 


d) Determinarea procentului de K, O asimilată de plante şi 
a iuțelei de asimihațiune s'a făcut întrebuințând materialul, dis- 
pozitivele şi condițiunile experimentale următoare : 


Ghiveciurile de zinc, vopsite în interior cu lac de fier (Eisen- 
lack), au fost umplute fiecare cu câte 18.500 IK nisip de Oder. 
Acest nisip l-am găsit mai potrivit pentru încercările ce-mi pro- 
pusesem, căci la analiza făcută, întrebuințând 50 gr. nisip pentru 
100 cc? KICI conc. (gr. sp. 1.14) și lăsând apoi să digere pe baia 
de apă timp de două ore, nu s'a găsit decât 0.0120, IK20, pe 
când nisipul terțiar din Trebnitz, tratat în acelaş mod, pe lângă 
că a dat o cantitate mai mare, 0.01499%/9 KO, mai conţineă în ace- 
laș timp şi a cantitate destul de însemnată de fier. 


32 BULETINUL SOCIETĂŢII ROMÂNE DE ȘTIINȚE 

Soluţiunile şi substanțele nutritive ce s'au dat fiecărui ghiveciu 
au fost următoarele: 

Gloss Cat IPO,. 

2.5 » N. sub formă de (NH,)NO,. 
1.5 » SO,Me. 

0.3 » NaCl. 

In locul unei sări solubile de potasiu s'a dat mineralele ce ne-am 
propus a studiă în cantități de câte 20, 50 şi 80 gr. din fie- 
care. Am preferat a dă cantități egale de substanță și nu cantități 
egale de KO, de oarece conținutul în ISO al fiecăruia dintre mi- 
nerale fiind deosebit, pentru a avea aceeaș cantitate de K.O, 
trebuiă să luăm substanțele în cantități deosebite, ceeace ar fi putut 
influenţă asupra asimilațiunii, suprafețele de contact ne mai rămâ- 
nând aceleași, 

Fiecare doză de mineral a fost dată în câte patru ghiveciuri 
(patru încercări paralele), adică în total 16 ghiveciuri pentru fie- 
care mineral, și pe lângă acestea ca termen de comparaţie, ne-a 
mai servit 6 ghiveciuri, în cari nu s'a dat de fel potasă, iar 6 
în cari s'a dat câte 3.0 gr. K,O sub formă de K.,S0O,. In total, 
așa dar, mi-au servit pentru aceste încercări 60 de ghiveciuri. Um- 
plerea ghiveciurilor cu nisip şi substanțele nutritive s'a făcut în 
ziua de 26 Marhest. n. 1914, iar ca plantă de încercare s'a între- 
buințat ovăzul de Ligowo. In ziua de 4 Aprilie am semănat în 
fiecare ghiveciu 48 de boabe în 24 de cuiburi, făcute la adâncime 
de aproape 2 cm. La 12 Aprilie au răsărit aproape toate boa- 
bele puse (95 9]o), iar la 17 Aprilre plantele fiind destul de puter- 
nice şi ne mai temâncu-mă că ar puteă pieri vreuna din ele, am 
lăsat în fiecare ghiveciu numai 24, iar surplusul l-am tăiat. La 21 
Aprilie s'a dat atâta apă fiecărui ghiveciu încât nisipul să con- 
ţină 10 9/9 f10, procent ce s'a menţinut apoi constant tot timpul 
cât a durat vegetaţia, prin cântărirea ghiveciurilor în fiecare dimi- 
neaţă (iar când temperatura eră prea ridicată în timpul zilei şi 
seara) şi restabilirea tarei prin adăogare de apă distilată. 

Pe la 23 Aprihe începe să se vadă oarecare deosebiri între 
plantele din ghiveciurile fără nici un fel de KO (decât aceia din 
nisip) şi acelea din ghiveciurile cu K3S0O,, deosebiri marcate prin 
culoarea deschisă a plantelor din primele ghiveciuri. 


BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE ŞTIINŢE 33 


Observaţiuni asupra mersului vegetaţiunii s'au mai făcut la ur- 
mătoarele date : 

30 Aprihe. Fonolitul se pare că a fost mai bine utilizat decât 
Biotitul, Muskovitul și Ortoclasul. 

7 Maiu. Deosebirile între Fonolit pedeoparte și Biotit, Musco- 
vit şi Ortoclas pedealta, par a fi mai bine marcate. 

19 Matu. Deosebirile se pronunţă mai mult şi se poate observă 
destul de bine că plantele din gheveciurile cu 8o gr. Fonolit sunt 
aproape tot aşa de bine desvoltate ca și cele din ghiveciurile cu 
KSO,. Plantele din ghiveciurile cu Biotit stau mai prost decât 
cele hrănite cu Fonolit şi K.,SO,, totuşi sunt mai bine desvoltate 
decât cele ce au primit KO sub formă de Muscovit şi Ortoclas, 
sau n'au primit de fel. 

Acest tablou se schimbă la începutul lui June ; plantele din ghi- 
veciurile cu Biotit s'au împuternicit şi au ajuns pe cele din ghive- 
ciurile cu Fonolit. La sfârşitul perioadei de vegetaţie aproape 
toate sunt egale ca înălțime; cele fără K3O, precum şi cele cu Mus- 
covit şi Ortoclas prezintă semnele lipsei de potasă (vârful frun- 
zelor brun). 

9 lume. Incepe să le deă spicele, iar la 16 ale lunii toate plantele 
au spicul format; la 26 Junze au înflorit, iar la 4 Iulie a urmat se- 
cerişul, boabele fiind formate, fără însă ca să fie întărite (Milchreife). 
Uscarea plantelor a durat până la 7 Iule, când au fost măcinate, 
paiele la un loc cu boabele, cântărite și închise în borcane cu dop 
șlefuit și în urmă paralinate. Din greutatea substanței relativ us- 
cate, corespunzătoare fiecărui ghiveciu, prin determinarea umidi- 
tății, s'a dedus greutatea substanțe: absolut uscată ; diipa aceea 
s'a făcut media celor patru, determinări paralele şi s'a calculat 
eroarea probabilă. 

După determinarea substanței absolut uscate s'a amestecat res- 
tul substanţei relativ uscate din fiecare cele 4, respectiv 6 borcane, 
ce cuprindeau recolta obținută cu o doză oarecare de îngrăşămint 
potasic şi din proba medie s'a luat câte două probe noui, cari 
ne-au servit la determinarea procentului de KO din plante, 
(după ce bine înțeles li s'a determinat greutatea substanței absolut 
uscate, prin acelaş procedeu ca şi mai sus). 


Umectând apoi substanța uscată cu SO,FH, diluat, s'a supus la 
3 


34 BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE ȘTIINȚE 

uscare pe baia de apă şi sa procedat mai departe la transforma- 
rea ei în cenuşă. In cenuşa obținută, după eliminarea silicei, s'a 
procedat la dozarea potasei prin metoda cu acid pereloric. Rezul- 
tatele obținute, atât la determinarea substanţei uscate cât și a KO 
sunt următoarele : 


Substanţa uscată și K.0 totală din recoltă 


Canţitatea 3 ată € x 
A = Substanţa uscată | procentul | K20 totală 
Media în gr. din 

de K20 


Ghiveciurilor | substanţă 


dată MR recoltă 


Sulfat de potasiu 


oaia 0.000 | 8. 8i=i= 9:75 | 0.54% | 0.463 
Ortoclas 

21922 20 gr. 89.7 + 9.14 | 0.525"/, 0.471 

293126 50 » 0942597515 0:5353p 0.491 

297[30 80 » 93.0 2 9.44 | 0.554» 0.515 
Muscovit 

231 |34 20 gr. 89.0 + 9.75 0.548%] 0.488 

235/38 50 » 97.0 2 4.88 | 0.576» 0.559 

239|42 80 » 91.9 2t 0.52 | 0.584» 0.545 
PFonolht 

25558 20 gr. |101.3 + 0.62 0.7400]9 0.750 

259|62 50 n 100.5 4 1.62 | 0.929» 0.934 

263166 80 » 1095629144544 1.208 
Biotit 

243|46 20 3235|400.3 E 9.75 | 4.4 7909 1.4183 

247|50 50 » 91.9 + 3.86 | 1.766» 1.023 

= 80 » 109.8 2 1.19 | 92.936» 99299 


267|72 |3gr.K,0| 193.9 + 1.07 | 2.0740], | 2.570 


Când s'a făcut determinarea procentului de KO din plantă, 
ne fiind nevoie de mai mult de două analize paralele și rezultatele 
diferind prea puțin unele de altele, calculul eroarei probabile nu 
se mai impuncă. 


BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE ŞTIINŢE 35 


Să comparăm acum între ele rezultatele obținute cu fiecare mi- 
neral în parte, precum și cu sulfatul de potasiu cu cele fâră K.0, 
începând întâiu cu substanța uscată. 


Substanţa uscată faţă de aceia a ghiveciurilor fără K.0 


Gu Diitaica Substanţa uscată Plusul faţă Plusul faţă de 
dată pe 4 R=4.2.10 
în gr. în gr. de cele fără K20 |, celor fără K20 


Fără potasă 


4>x9.15— 
— 85.8 + 9.75 + 0.0 11.0 
Ortoclas 
20 gr. 89.7 + 9.14 + 3.9 + 3.48 3.9<11 
50 » 99.1 + 9.75 + 6.3 + 3.89 6.3» 
80 » 93.0 + 9.44 + 7.9 + 3.07 9 <> 
Muscowit 
20 er. 89.0 + 9.75 + 3.9+3.89] 3.2<11 
50 » 97.0 + 4.88 + 11.2 + 5.60 [11.2 » 
80 » 91.9 + 0.52 + 5.44+9.80| 5.4 
Fonolht 
20 ar. 101.3 + 0.62 + 15.5 + 9.89 [15.5 >11 
50 » 100.5 + 1.62 + 14.7+ 3.19 [14.7 » 
80 » 102.6 + 2.11 + 16.8 + 3.46 [16.82 » 
Biotit 
20 ar. 100.3 + 9.75 + 14.5 + 3.89 | 14.511 
50 » 91 9 + 3.80 + 6.1+4.74| 6.414 
80 » 102.8 + 1.19 + 17.0 + 9.99 | 17.0> » 
S0,K, 


3 gr. K.O | 123.9+1.07 | 39.1+2. 59 |39.1>11 


36 - BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE ŞTIINŢE 


Din tabloul precedent vedem că numerele, care ne repre- 
zintă plusul de substanță uscată obținută cu Ortoclazul și 
Muscovitul, sunt mai mici decât produsul ce-l obţinem când 
multiplicăm cu 4 eroarea probabilă a rezultatelor obținute fără 
îngrăşămint potasic, adică mai mic decât 4x2.75——11. Conform 
teoriei probabilităților, acest plus putând fi obținut chiar fără 
îngrăşămintul dat, putem conchide că efectul Ortoclasului şi al 
Muscovitului, în ce priveşte substanța uscată, e nul. Plusul obţinut 
cu Fonolitul, Biotitul şi Sulfatul de potasiu, fiind mai mare decât fac- 
torul ce ne dă limita maximă a erorilor probabile, pentru aceste 
substanțe putem trage concluziunea că efectul a fost apreciabil şi 
aproape egal pentru Fonolit şi Biotit, pe când cel al Sulfatului 
de potasiu a fost aproximativ de două ori mai mare decât al aces- 
tor din urmă două minerale. Dacă studiem puțin mai detaliat, ve- 
dem că dozele mijlocii de Biotit și Fonolit, ale celui d'intâiu mai 
ales, au avut efect mai slab chiar decât doza minimă corespunză- 
toare aceluiaș mineral. Acest fapt ne-ar puteă face să credem 
că Biotitul şi Fonolitul în doze mai mari ar puteă fi otrăvitor 
pentru plante. În contra acestei ipoteze vorbesc dozele maxime de 
30 gr. cu cari s'a obţinut un plus mai mare decât al dozei minime. 
Judecând şi după eroarea probabilă a plusului obținut cu dozele 
mijlocii, vedem că nu e exclusă posibilitatea de a obține şi cu 
acestea o creştere a substanței uscate, a cărei valoare să fie cu- 
prinsă între valorile corespunzătoare dozelor minime şi maxime. 
Prima ipoteză făcută, pentru a explică scăderea aceasta nenaturală 
a recoltei, fiind exclusă pentru motivul de mai sus, nu ne rămâne 
altă explicaţie decât că această micşorare în producțiune s'zr da- 
tori unor schimbări în proprietăţile fizice ale nisipului de Oder, 
(capacitatea de apă mai ales) provocate fie în timpul umplerei 
ghiveciurilor cu substanţele fertilizate, fie în decursul operaţiunilor 
ulterioare. | E 

Pentru cercetarea utilizării potasei avem nevoie de un nou tablou, 
care pe lângă cantitatea totală de potasă din recoltă să mai 
coprindă și cantitatea de potasă corespunzătoare fiecărei doze din 
mineralul respectiv, precum şi procentul de potasă utilizată. Din 
inspecţiunea acestui tablou, putem vedeă că cantitatea de potasă 


a 


BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE ŞTIINŢE 


3i 


din recoltă creşte în următoarea ordine: Ortoclas, Muscovit, 
Fonolit, Biotit şi SO,K;. (Vezi tabloul de mai jos). 


Creşterea datorită Ortoclasului o putem consideră 


i ; Ă Plusul 
Cantitatea - Cantitate: Ş Sa ro- 
de sub- E Murat de K30 Bea lea ere E AR centul de 
stanță dată punzătoare E EN 2 
în gr. 100 gr. S.| dozei date recoltă n asimilată 
Fără îngrăşământ polasie 
= | == —— | 0.463 | | sa 
Ortoelus 
20 er | 1.998 0.471 0.008 | 0.4 
50 » 9.99 4.995 0.491 0.028 | 0.56 
80 » | 7.992 0.515 0.052 | 0.65 
Muscovit 
20 gr 1.672 0.488 0.025 | 1.5 
50 » 8.36 4.180 0.559 0.096 | 9.3 
80 » 6.688 0.545 0.082 | 1.2 
Fonolit | 
20 gr | 1.384 0.750 0.287 | 20.7 
50 n 6.92 3.460 0.934 0.471 | 13.6 
80 » | 5.536 1.208 0.745 | 13.4 
Biotit | 
20 gr 1.474 1.183 0.720 | 48.8 
50 » 7.37 3.085 1.623 1.160 | 31.4 
80 » 5.896 2.299 1.836 | 31.1 
Sulfat de potasiu 
— | — 3.000 | 2.570 | 2.107 |70.2 | 


„aproape 


nulă, procentul de potasă asimilată fiind mai mic decât unitatea ; 


cea datorită Muscovitului e foarte puţin însemnată, probabil chiar 


nepășind limita erorilor posibile, iar plusul datorit Fonolitalui, e 


cel puţin de două ori mai mic decât al Biotitului şi de trei ori mai 


mic decât al SO,K.. 


Ca şi în cazul dizoluțiunei, am căutat să determin funcțiunile lo- 


garitmice, care să ne dea iuțeala de asimilaţiune a potasei din di- 


38 BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE ȘTIINȚE 


feritele minerale, iar valorile obținute cu ajutorul acestor funcțiuni 
să le compar cu cele obținute pe cale experimentală. Din alătura- 
tul tablou se vede că valorile calculate diferă foarte puțin de cele 
experimentale şi în consecință, formulele fiind exacte, le vom puteă 
întrebuință ca termen de comparaţiune între diferitele minerale, 
în locul rezultatelor parțiale. 


A , Diferenţa | 
Cantitatea Cantitatea de K»O Valoaaa între 
de substanţe din V calculată şi 
dată recoltă calculată V. expe- 
rimentală 
Fără polasă 
Su 0030 e 
Ortoclas 
20 gr. 0.471 0.473 -- 0.002 
50 » 0.491 0.489 — 0.002 
80 » 0.515 0.505 | — 0.010 


Lg. [9.5170—y]=0.3937—0.0001.1 z. 


Muscovit 
20 gr. 0.488 0.492 -- 0.004 
50 » 0.559 0.534 — 0.095 
80 » 0.545 0.576 + 0.031 
Lg. (2.510—y] = 039371—0.0003 a. 
Fonolit 
20 gr. 0.750 0.683 — 0.0607 
50 » 0.934 0.972 + 0.038 
80 » 1.208 1.216 — 0.008 
Lg.'(2.5710—y] = 0.3237—0.0024 z. 
Biotit 
20 gr. 1.183 1.178 — 0.005 
50 » 1.623 1.823 + 0.200 
80 » 2.299 2.168 — 0.131 


Lg. [2:5710—y] = 0.3237—0.009 x. 


Sulfat de potasiu 
3 gr. K0 | 2.570 | — |] — 


BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE ȘTIINȚE 39 


Examinând aceste funcțiuni, vedem că nu diferă între ele decât 
prin constanta ce multiplică pe x, factorul eficace al lui - Mit- 
scherlich, din care prin diviziune cu cantitatea de K,O din substanța 
respectivă deducem valoare eficace = W. Reunind într'un tablou 
factorul eficace, valorile eficace, procentul de potasă din substanță, 
precum şi procentul de KO asimilată, corespunzător dozei mi- 
nime din fiecare mineral, vom vedeă că valoarea eficace a Orto- 
clasului este de 3, 40, 120 de ori mai mică decât a Muscovitului, 


Procentul c Valoarea 
MINERALUL A Sr0 Se Factorul eficace 
potasic asimilată 6. Ka0 din 


a eficace = f f 
din 20 gr. 100 gr. Ş. W = Do “e 


Ortoclas . . . 0.4 9.99 0.00011 | 0.00001 
Muscovit. . . . 1.5 8.96 0.0003 | 0.00003 
Horo | 907 6.92 0.0024 | 0.00040 
Bioțiti re | 48.8 7.37 0.009 0.00120 | 


Fonolitului şi Biotitului. Cercetând în acelaș timp și procentul de 
potasă asimilată din Ortoclas, vom vedeă că şi el stă în aceeaș 
proporţie, față de cel al celorlalte minerale, adică aproximativ de 
3, 40 şi 120 de ori mai mic, ceeace confirmă exact vederile teore- 
tice expuse cu rezultatele practice obţinute. 

Pentru compararea diferitelor rezultate obținute, fie cu ajutorul 
studialui dizoluțiunei în apă cu CO,, fie în ICI de diferite concen- 
trațiuni, cu cele ale încercărilor de vegetaţie, avem nevoie să reunim 
întrun singur tablou valorile ce ne reprezintă punctele esenţiale 
pe cari cade toată greutatea argumentelor, ce stau la baza fiecărei 
metode. Aceste valori sunt de două feluri: cele empirice, adică 
procentele de K,O solubilă şi procentele de K3O asimilată ; şi cele 
raţionale, adică constantele S şi C, scoase din formulele logarit- 
mice ale iuțelei de dizoluție şi constanta W, din formula iuţelei de 
asimilațiune. 

Având aceste valori față în față, să vedem până la ce punct re- 
zultatele practice confirmă vederile teoretice, expuse în cele dintâi 
două capitole şi în consecință să procedăm la tragerea concluziu- 
nilor. 


40 BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE ȘTIINȚE 


Solubiliiatea în CO, în prop. Solubilitatea în HCle 1:500 Incercări de vegetaţie 
1 3 250—1 : 2000 şi conc. 0.10/)—10 % 80 sr.—20 
roca; să Procentul Valoarea 
sacul C | S C din KO 
ie 50 io a Ea | do cae E 
Ortoclas 
i | 0.66 -— —- 0.65 | 
| ta | ad 0.0044 __ 
0.63 10.150 0 0006 ! 0.59 0.56 gay —0.00001 
147|] | 0.59 | — — 0.40 || 
1.70]] | | Dea | == | ==] 
Muscovit 
0.49]  — | | 09) | — 12 |) 
9.55 — — 1.39 | — — 2.3 |04006—0.00003 

si ay = 136 — 45 

= | pe, | usa Met Read 
Fonolit 
30 |) | (oa | Pi: 
42 |! | asa 13.6 om, 0004 
** 140.7625| 0.00024| 3% | [7027 37% 
2-0 | | sa 4.30 visit, 297 d 

îi] jo du Su | 538 || A dă 
cal set a 55.4 ]I | ite ia 
za — | 554]] |] (lie ata 77 

Bio 

06th = 19.29) (| ata) 

039%] je ae 47.21]! || n aia 1 0019 oipoze 
; "16 5.41|0.40744 „ho 0 
Lil = 8 35 60.61|| | 48.8 
cepe iaz e | ct IRA OR a 


Din tabloul de mai sus constatăm că dacă luăm ca termen de 
comparare procentul de IS;O solubilă in CO,, ar urmă ca Fono- 
litului, care are procentul de dizoluție din KO totală cel mai mare 
(7.60 %]y) să-i corespundă și procentul cel mai mare de potasă 
asimilată ; în al doilea rând ar veni Ortoclasul cu 1.70 9/9, apoi 
Muscovitul cu 0.55 0/g şi în urmă Biotitul cu 0.32, ceeace nu con- 
cordă cu realitatea, procentul de K.„O asimilată, corespunzător dozei 
minime (20 gr.) succedându-se astfel: Biotit 48.80], Fonolit 


BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE ȘTIINȚE HA 


20.7 0], Muscovit 1.5 0/9; Ortoclas 0.40. Dacă examinăm dizolu= 
țiunea în FCI, vedem că rezultatele obţinute concordă mai bine 
cu cele ale vegetației, căci formează o serie descrescândă identică 
şi anume: Biotit 69.2]; Fonolit 5 5.409 Muscovit 1.4909 şi Or- 
toclas 0.63 %]g. | 

Părerea lui Mitscherlich şi Fischer, că plantele asimilează 
potasa în aceeaş proporție în care sunt solubile în [,O saturată 
cu CO,, este aşa dar falşă şi lipsită de orişice temei, până 
în momentul de față. 

Seriile obţinute de mine, atât pe calea dizoluțiunei în HCI cât 
și pe aceea a vegetației, coincizând între ele şi în acelaş timp și cu 
aceea stabilită de Blank, îmi întăresc concluziunile ce voiu trage, 
bazat pe aceste rezultate. 

Dacă, în judecarea rezultatelor obţinute, luăm acum ca punct 
de plecare funcțiunile logaritmice, ce ne dau iuţeala în CO, şi HCL, 
ajungem la acelaș rezultat ca şi în cazul raționamentului făcut cu 
ajutorul procentelor. 

Intr'adevăr, din tabloul de pe pagina precedentă se vede că 
pentru Biotit, care arc valoarea eficace cea mai mare 0,0012, nu 
s'a putut determină iuțeala de dizoluţie, de asemenea nici pentru 
Muscovit care ocupă locul al treilea, după procentul de K.O asi- 
milată, pe când pentru Fonolit, care ocupă locul al II-lea, şi pen- 
tru Ortoclas, care ocupă locul ultim, din contra. Chiar singur 
acest fapt ne dă dovada că metoda cu CO, nu convine studiului 
asimilării potasei. Dacă cercetăm mai amănunţit concluziunile, ce 
le putem trage cu ajutorul funcţiunilor logaritmitice corespunză- 
toare Fonolitului şi Ortoclazului în CO,, vedem că în nici un caz 
constanta S, aleasă de Mitscherlich, nu poate să ne deă o idee 
exactă de iuțeală de asimilațiune, căci cu toată potrivirea aparentă, 
(S fiind mai mare pentru Fonolit decât pentru Ortoclas) dacă 
facem raporturile de control = — Si = oa Ci constatămleai 
ele nu rămân constante, valoarea unuia fiind de mai multe ori mai 
mare decât a celorlalte. 

E No == Sas — = 1000 ŞI 377 A Ip Ort = — = 15.000. 
Judecând după constanta c, scoasă din asemănarea făcută cu reac- 


42 BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE ȘTIINȚE 


țiunile monomoleculare, vedem imediat că metoda cu CO, trebuie 
respinsă, căci în caz contrar ar trebui să admitem că cu cât o sub- 
stanţă are o iuțeală de dizoluțiune mai mare, cu atât valoarea eficace 
va fi mai mică, ceeace e contrar faptelor cunoscute până în prezent. 

Nu tot așa se întâmplă, dacă cercetăm funcțiunile logaritmice, 
ce ne dau iuțeala de dizoluţie în FCI. Astfel, deşi pentru Ortoclas 
şi Muscovit nu s'a putut determină iuțeala de dizoluţiune în HCI 
de concentraţii crescânde, totuș raportul dintre solubilitatea aces- 
tora 0.63 : 1.49, concordă cu raportul dintre valorile eficace co- 
respunzătoare, 0.00001 : 0.00003. Acest fapt mă face să cred, 
că e posibil să se găsească această funcțiune logaritmică, atât 
în cazul solubilităților mici, cât şi atunci când substanta e so- 
lubilă în proporție mai mare, schimbând însă conditiunile ex- 
Berimentale şi în loc să variem concentrația acidului şi să ți- 
nem proporția de substanță constantă, să procedăm invers, 
ținând concentrația fixă şi să variem proportia de substanță, 
sau ceeace e acelaş lucru, cantitatea de acid. 

In ce priveşte Fonolitul şi Biotitul, pentru! care s'a putut obține 
ecuațiunea iuțelelor de dizoluţie, observăm că raportul dintre factorii 
S, socotiți de Mitscherlich ca proporționali cu iuțeala de dizoluție 
şi în consecinţă şi cu cea de asimilaţiune, este diferit de acela al 
valorilor eficace corespunzătoare, (4.31 : 5-41 + 0.00040: 0.001 20) 
pe când cel al factorilor C, socotiți de mine, e aproape egal 
(0.0416 : 0.1074 foarte puţin diferit de 0.00040 : 0.001 20). 

Dacă intrebuințăm şi metoda de control preconizată întâi de 
Mitscherlich şi modificată de mine în urmă, cercetând cari din ra- 

SUS (0 IN Oy 
poartele SU W -: 


deă că cele din urmă diferă foarte puţin, pe când cele dintâi se 


„„ rămân constante, vom ve- 


Li 


G | 
deosibesc prea mult. Raporturile WoW: persistă a nu diferi decât 


prea puţin unele de altele, chiar atunci când ținând seama că mi- 
neralele nu conțin aceeaş cantitate totală de K.O, introducem în 
formula iuțelei de dizoluţie şi conținutul procentual de KO, adică 
| PE PAC S 


atunci când vom cercetă raporturile > 370 7 =—Ci, ceea- 


ce e o probă mai mult în sprijinul părerilor susținute de mine. 


BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE ȘTIINȚE 43 


Diferitele raporte şi valori, de cari e vorba în paragraful de 
mai sus, sunt cuprinse în alăturatul tablou, dat pentru control : 


Mineralul BED oa a PI a IS DSM ACIN IC: WU CEL 

[osie lit 3 0.024. 0.0040 4.30) 110750. 0.0416) 5.901 79 

Po tită 737. 0.0120, 54al 4508: 0.1074 104. 651 
Mitscherich Autorul... 


Pentru a puteă procedă la tragerea concluziunilor, nu-mi mai 
rămâne de examinat decât dacă macele în gerere pot dă pă- 
mântului potasa sub o formă mai asimilabilă decât unii 
feldspați şi chestiunea legăturii ce ar există între potasa ast- 
milabilă şi gradul de dezagregare al mineralelor. 

Din inspecţiunea tabloului dela pagina 40, se vede uşor că 
Feldspaţii sodico-potasici (Ortoclasul) cedează mult mai greu 
potasa plantelor decât micele potasice (Muscovitul) şi cele 
Jero-magneziene (Biotitul), concluziune la care a ajuns și E. 
Blank (opere citate). 

Tot din acelaș tablou, se poate vedeă că solubilitatea potasei şi 
deci şi facilitatea de asimilare e mai mică în feldspaţii so lico-po- 
tasici şi creşte, după aceea, devenind din ce în ce mai mare, după 
cum face parte din mica potasică, Fonolit sau mica fero-magne- 
ziană. Ținând seama de legătura ce există între solubilitatea 
în acizii minerali şi gradul de dezagregare, putem uşor con- 
chide că potasa e cu atât mai uşor asimilabilă cu cât gradul 
de dezagregare al mineralului e mai înaintat, concluziune 
care de asemenea e susținută şi de E. Blank. (Die Glimmer als 
Kaiiquelle, etc.). | 


IV 


CONCLUZIUNI 


Concluziunile ce le putem trage, bazaţi pe rezultatele obținute, 
referitoare la asimilarea potasei din minerale, le vom împărți în 
două categorii şi anume : 1) Chestiuni ce privesc metodele de 
analiză în genere, şi 2) Chestiuni de detaliu. 

1. În ce priveşte metodele de analiză, rezultatele la cari am 
ajuns mă îndreptățesc să susțin că : 


44 BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE ȘTIINȚE 


a) Studiul dizoluțiunei, substantelor nutritive, într'un agent 
de dizolvare oarecare, nu poate să ne deă rezultate conforme 
cu încercările de vegetație decât numai atunci, când vom în- 
trebuință metode 1dentice cu cele ale dinamice: chimice. Func- 
tiunea logaritmică, Le S—y]—k—ca, ce ne dă iuțeala reacți- 
unilor monomoleculare, veri ficându-se şi în cazul dizoluțiunei, 
urmează că factorul c, ne va dă criteriul după care trebuie să 
udecăm iuțeala de dizoluție şi nici de cum factorul S, după 
cum a socotit Miischerhch : 

b) De oarece factorii ce contribue la solubilizarea substanţelor 
nutritive sunt diferiți şi în strânsă legătură cu natura elementului 
fertilizant, iar dizoluţiunea este o funcțiune nu numai de cantitatea 
dizolvantului ci şi de natura lui, urmează deci că nu e posibil ca 
unul şi acelaş dizolvant să ne deă indicatiuni precise de mo- 
dul în care vor fi utilizate toate substanțele nutritive de care 
au nevoe plantele : (Azot, P.0., KO etc). 

Din cercetările lui Mitscherlich rezultă, că apa saturată cu 
CO, convine foarte bine pentru studiul asimilării acidului 
fosforic, pe când din cercetările mele cu mineralele potasice 
rezultă, că dizolvantul cel mai potrivit pentru studiul asimi- 
lării potasei este acidul clorhidric. 

Chestiunile de detaliu sunt și ele în număr de două : 

a) Micele sunt capabile de a da solului potasa sub o formă 
mai asimilabilă decât feldspații sodico-potasici ; 

b) Facilitatea de asimilare a potasei dintr'un mineral e în 
strânsă legătură cu gradul de dezagregare pe care îl pre- 
zintă ; cu cât procesul de dezagregare va fi mai înaintat cu 
atât potasa va fi mai uşor asimilată de plante şi reciproc. 


5 Fevruarie 1915. 


BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE ŞTIINŢE 45 


ANTHROPOLOGIE DE LA ROUMANIE 


o 


LES POPULATIOAS DE LA DOBRODJA. — IX. LES BULGAREN 


PAR 


EUGENE PITTARD 


DIRECTEUR DE I/INSTITUT SUISSE D'ANTHROPOLOGIE GENERALE 


La Dobrodja renferme un grand nombre de colonies bulgares. 
IE depuis le traite de Bucarest, celles-ci se sont notablement aug- 
mentces. 

En laissant de cote la nouvelle bande de territoire que la Rou- 
manie vient d'acqucrir et qui a fortement agrandi son effectif bul- 
gare, on constate que ce groupe ethnique constitue un contingent 
imposant dans l'ensemble de la population dobrodjienne. Par leur 
nombre les Bulgares viennent se placer immediatement derriere 
Jes Roumains, possesseurs du sol. Ils sont plus nombreux que les 
anciens propristaires, les Tures. Et, Pune manitre generale, ils 
ne sont pas diss&mines autant que les representants des autres 
populations balkano-asiatiques qui habitent la Dobrodja. Leurs 
masses principales  (abstraction faite, toujours, du nouveau terri- 
toire) sont dans la region centrale et orientale de la province, 
presqu'ă egale distance des fronti&res nord et sud. Inam Cesme, 
Poturu, Ciamurli, sont au milieu d'importantes agglomerations 
bulgares. | 

Dans la Dobrodja, les Bulgares sont agriculteurs, mais ils sont 
aussi maraichers. Ils sont mâme, pour ainsi dire, les seuls ma- 
raichers du pays, qu'ils parcourent en tous sens Bob y vendre 
leurs produits. 


x 
* * 


Les Bulgară ne coustituent certainement pas u un groupe ethnique 
homogenc. Les premiers travaux des anthropologistes Pont 
immediatement demontre. Les diverses regions du royaume de 
Bulgarie renferment des hommes d'origines diverses. Il en est des 


46 BULETINUL SOCIETAȚII ROMÂNE DE ȘTIINȚE 


Bulgares comme des autres peuples balkaniques fixes au sol de- 
puis de nombreux si&cles : le nom sous lequel on les dâsigne n'est 
pas autre. chose qwun nom. Il na pas de signification anthro- 
pologique. - 

IWailleurs, ă elle seule, Phistoire des Bulgares, demontrerait 
Pimpossibilite, pour les hommes qui la continuent aujourd'hui, de 
se reclamer d'une souche unique, un groupement ethnique ini- 
tialement pur ! Les bandes guerricres fondent des empires poli- 
tiques; elles ne crâent pas de toutes picces les €lements humains 
de ces empires. Un conqucrant qui s'installe dans un pays ne 
transforme par les qualites anthropologiques de ce pays. La Pe- 
ninsule des Balkans ctait peuplee avant larrivee des Bulgares, 
comme plus tard elle l'<tait avant Larrivee des Tures, comme elle 
l'Etait aussi avant larrivee de tous les envahisseurs historiques. 
Ceux-ci, en s'emparant du pays ont courbe les habitants sous le 
joug: de leurs coutumes et de leurs lois: ils leur ont impos€ leurs 
traditions et leur langue; ils les ont, comme on dit »assimiles«. 
Mais ils n'ont pas change les caracteres morphologiques des in- 
dividus conquis. Ils ont, parfois, dans des proportions qui varient, 
donne de leur sang. Alors ils ont pu modifier, plus ou moins, la 
race au milicu de laquelle ils s'imposaient. Et s'ils ctaient, comme 
cela est souvent le cas, de meme origine ethnique primitive, ils 
n'ont, lă encore, rien modific du tout. 

Entre le ze et le 6tme siecles de nombreuses bandes de Bar- 
bares ont traverse le Danube. L'une d'entre elles, „d'origine 
finno-ouralienne“«, a su fonder un Gtat solide. Les historiens sem- 
blent d'accord pour admettre que les Bulgares (qui, au 2* sicele, 
paraissent exister sur les bords de l'Araxe, ou ils auraient regu 
des terres de Arzaces ]) ont habite, longtemps avant d'apparaitre 
dans la Peninsule balkanique, les bords de la Volga. Pour de 
Guignes 1), ils demeuraient dans la Sarmatie asiatique »c'est-ă- 
dire dans les plaines qui sont situces ă Poccident de Volga, dou 
a cte forme, selon la plupart des €crivains le nom de Bulgarese«. 
Les Byzantins les appelaient Ounog'oundours. 


1) De GUIGNES, ///sfo;re generale des Iluns, des T'urcs, des Mongols, Paris, 1756, L. ], 


BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE ȘTIINȚE 41 


IKanitz 1) pense que des le IVe siccle, les populations Slaves, re- 
foulces du nord-est vers le sud, s*etaient, peu ă peu, 6tablies ă la 
place des populatiors thraco-mesiennes dispersces par les inva- 
sions precedentes ou ancanties. Ces arrivants s'attacherent au sol, 
devinrent agriculteurs et constitucrent la Sclavinia, territoires occu= 
pes par eux en Mesie, en Thrace, en Macedoine, sous la supr€- 
matie de Byzance. Et c'est sur ce fonds slave qu Asparuch ctablit, 
ă la fin du VIle siccle, le royaume des Bulgares?) avec Preslaw 
comme capitale, 

De ce melange — ou de cet &tablissement câte ă câte — des 
Bulgares envahisseurs et des Slaves sedentaires (qui avaient cte 
eux-memes precedemment des envahisseurs) naquit la nation bul- 
gare. Les hordes d'Asparuch adopterent la religion, la langue, 
les mours de ceux qui s'ctaient avant eux fixes au sol, et, vers la 
fin du [Xe siecle, il existait, en apparence, un seul peuple. Les uns 
lui avaient donne leur empreinte et les autres leur nom. 

Et “est une telle population Slavo--Bulgare que les Tures, ă leur 
tour, envahirent. Et ces conqurants nouveaux— comme autrefois 
les conqucrants anciens—ne modilierent pas beaucoup cette masse 
humaine. Un certain nombre de ces Slavo-Bulgares (nous leur 
donnons ce nom ă defaut d'autre), pour conserver leurs privileges 
economiques, devinrent—comme les Serbo-Croates de la Bosnie= 
Herzegovine — des Tures de religion et d'tiquette. 


1) KANITZ, Za Bulgarie danubienue et le Baikan, Paris 1882, 

La premitre mention des Bulgares par les 6crivains occidentaux, semble dater de 485. Mais 
les historiens armâniens en parlent pour des €poques plus antcrieures. 

2) D'aprts OBEDENARE, (Dict. encyclop. des sc. mâd. Paris, 1880) c'est vers 485 que les 
Bulgares quitttrent les bords de la Volga, et se dirigărent vers lembouchure du Danube. Ils 
s'etablissent dans la Moldavie et la Valachie orientale, ou ils se trouvent câte ă câte avec les 
Serbes, mais ne paraissent pas se mâler ă eux. De la rive gauche du Danube, ils faisaient de 
frequentes invasions de Vautre eât6, occupe par les Ostrogoths jusqwen 489. Aprts le depart 
des Ostrogoths, les Bulgares s'€coulent vers le sud jusquw'en Thrace. En 559, ils menagent Cons- 
tantinople. Au Vle et Vile siăcles on les trouve repandus dans la Macâdoine et dans l'Epire 
et dans les si&cles suivants ils sont souvent en guerre avec les empereurs d'Orient; ils s'allient 
frequemment avec les Serbes qui occupent la partie occidentale de la Moesie. Au XIle sitcle, 
ils constituent un royaume qui durera jusquw'ă Pinvasion des Turcs. 

Vivien de St Martin mentionne une autre fraction bulgare, differențe de celle qui s'âtablit . 
au Ve siăele sur le Danube inferieur et qui fait grande figure au Xe sitele dans les relations 
arabes, avec son roi converti ă Pislamisme et sa capitale Bolghari, dont les restes se voient 
encore pres du Volga au-dessous du confluent de la Kama. Ce royaume bulgare du Volga dut 
une civilisation relative ă ses rapports avec les Arabes qui en avaient fait un centre important 


pour le commerce des fourrures que leur fournissait le nord, 


48 BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE ŞTIINŢE 


Rien que par leur histoire les Bulgares representent done une 
population composite. Sur un fonds d'autochtones 1) encore in- 
connus—descendants probables des Neolithiques dont les traces 
sont abondantes dans la Peninsule — et qui, peut-ctre, formaient 
dejă des agglomerations importantes (les populations thraciques 
les representent probablement), se sont ajoutes successivement, au 
cours des premiers siceles de notre &re, — et entre autres — les 
Slaves et les Bulgares. Quelle est, dans la population actuelle, la 
part des uns et la part des autres? Puis, ă partir de Pinvasion 
turque de nouveaux arrivants s'ajoutent ă ces anciens occupants. 
Des 'Tatars, d-s Tcherkesses, des Tures sont installes par les Sul- 
tans dans les terres conquises.. Mais ces tard venus n'ont pas dă 
jouer de role ethnogenique : les musulmans ne se marient pas avec 
les infideles! Et, d'autre part, ces Asiatiques de nouvelle arrivee 
ne se sont pas confondus politiguement dans la masse bulgare. 

AujourVhui encore, les “Tatars et les Tures — les Teherkesses 
ont disparu—qui habitent la Bulgarie ont garde, sinon leur natio- 
nalit€, du moins les 6tiquettes qui attestent leur origine, comme 
ils ont conserve leur religion. Ils n'appartiennent pas ă la famille 
bulgare ; ils sont simplement des habitants de la Bulgarie. 

A priori, on congoit done facilement, que lanthropologiste qui 
parcourra les villages bulgares, ne trouvera pas, en face de lui, 
des populutions ethniquement pures. Mais il est probable qu'avec 
de la patience — et du temps — cet anthropologiste arriverait ă 
demeler le complexe et ă donner â chaque groupe ethnique pri- 
mitif la part qui fui revient dans la composition de la population 
bulgare actuelle. De grandes enquttes anthropologiques s'impo- 
sent pour les Bulgares, comme pour tous les autres habitants de 
la presqu'ile balkanique. Nous verrons plus tard que nous com- 
mengons a posseder quelques documents. Parmi les recherches les 
plus importantes qui ont &t€ entreprises dans ces dernitres annces, 


1) OBEDENARE (0uvrage cit€) dit que les Bulgares et les Serbes qui remplagaient les Ostro- 
goths dans la Mâsie y trouvărent des autochtones. Toutes les contr6es 6taient habit6es par ce 
que Obedenare appelle des Gaulois. (Celtes latinis€s Gaulois-Celtes de POrient). Ces autoch- 
tones auraient 6t€ englobes par les Bulgares et, avec le temps. auraient adopte leur langue. 

Et ces autochtones bulgarisâs servent ă Obedânare pour expliquer les divergenees d'opi- 
nions que les ethnographes ont montr€ lorsqu'ils parlent des Bulgares. Les uns auraient decrit 
des Bulgares, les autres des Bulgaris6s, 


BULETINUL SOCIETAȚII ROMÂNE DE ȘTIINȚE 49 


il faut mettre en premiere ligne celles de Wateff. Nous les utilise- 


rons dans le cours deiee m&moire. 


a 
u. 


Eug. Pittar 


Phot. ] 


Fig. 1. Quelques types de Bulgares de Dobrodja. (Ciamurli-de-]os). 


50 BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE ŞTIINŢE 
* i x 

Les voyageurs divers qui ont essay€ de decrire le type physique 
des Bulgares lont fait dans des relations qui meriteraient d'etre re- 
prises par quelqwun qui voudrait montrer le chemin que nous 
avons parcouru sous le rapport de Pexactitude dans la description. 
En 1875, Vivien de Saint-Martin qui avait collige tout ce quiil 
avait pu trouver ă cet gard, synthetise ses documents de la ma- 
niere suivante (p. 546): »Tous les Bulgares sont libres, il n'y a 
parmi eux ni servitude, ni noblesse. C'est un trait de mours qui 
les distingue des Slaves du Nord avec lesquels on a voulu trop 
souvent les confondre. Ils ne s'cloignent pas moins des peuples 
de race dite Caucasique, dont on ne trouverait guere les caracteres 
ethnologiques dans la saillie des pommettes qui leur est propre, 
dans leur conformation de tete carrâe et leurs yeux quelquefois 
legerement obliques. Les Bulgares se rapprochent des Slaves du 
Midi ou Petits Russes et en meme temps des Tures, plutât que des 
Slaves du Nord dont ils paraissent differer beaucoup. Il suffit de 
les comparer aux Serbes leurs voisins, pour voir combien ils s'en 
€loignent. Ceux-ci ont les ailes du nez tres fortes, ses attaches 
larges, les yeux moins obliques que ceux des Bulgares. Les pom- 
mettes sont beaucoup plus €levees, les machoires plus empâtees, 
maigres, tres developpses; la forme gencrale du corps est plus 
grosse, plus molle ; le temperament lymphatique predomine. » Plus 
petits que les Serbes, les Bulgares sont trapus, fortement bâtis, 
portant uns tete solide sur de larges epaules. Beaucoup de voya- 
geurs, entre autres Lejean, Breton lui-meme, leur ont trouve une 
ressemblance frappante avec les paysans de la Bretagne. Leur in- 
telligence est vive et toute meridionale. La douceur de leur carac- 
tere a rendu leur resistance moins souvent efficace contre leurs 
oppresseurs et explique par sa faiblesse Papostasie d'un certain 
nombre entre cux. Leur physionomie exterieure n'est pas moins 
differente. Ils ont comme les Petits Russes et les Tures le front 
haut, les yeux vifs, eeneralement noirs ou châtains, le nez courbe 
sans etre aquilin, les yeux fendus obliquement et peu ouverts, le 
menton rond, les cheveux boucles châtains ou bruns, rarement 
noirs ; la barbe de la m&me couleur que les cheveux, forte, bien 
fournie et bouclee; la taille peu clevee; ils sont sveltes mais vi- 


BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE ŞTIINŢE 54 


D= Pa 


goureux. Tous les observateurs ont te frappes de la promiscuite 
des deux types qui se rencontrent chez les Bulgares, le type dit 
caucasique et le type ouralien«. (Beddoc, dans les Transactions 
of Ethnolog. “Soc. 1861. Vol.I, p. 114 et 117; Kohl, Reisen în 
Siidrussland. 1. |, p. 133; — Cyprien Robert, les Slaves de la 
Turguie, T. Il, p. 244. — T. Kanitz, Donau- Bulgarien, p. 42 
et suiv.). 

Nous verrons, dans les pages qui vont suivre, ce qu'il faut pen- 
ser des descriptions, ci-dessus et des rapprochements ethnologi- 
ques esquisses. Remarquons toutefois que les caracteres indiques 
par Vivien de St Martin ne sont gucre que des signalement des- 
criptifs assez vagues qui pourraient s'appliquer ă toutes especes de 
populations qui ne sont pas Bulgares. Pas une indication anthro- 
pometrique, pas un chiffre, pas une statistique. Ces »documentse 
sont des »impressions« de voyageurs. Il faut ajouter cependant 
que plusieurs des traits indiques dans la citation ci-dessus sont 
exacts, 

Si, dans les annces qui suivent les documents anthropometri- 
ques continuent a faire defaut et les relations descriptive: a rester 
vagues, nous arrivons cependant ă un auteur qui est presque un 
anthropologiste et qui ctant lui-me&me un balkanique (îl €tait rou- 
main) pouvait &tre mieux informe. 

Obede&nare reconnait Vexistence de trois types bulgares: + les 
Bulgares-Tatars 1); 20 les Bulgares a tete allongee; 30 les Gau- 
lois-Celtes, bulgarises de langue. 

]. Les Bulgares-Tatars seraient de type mongoloide ; ils auraient 
la tâte globuleuse fournissant un indice cephalique brachycephale 
(ind. 83 A 86); mais leur brachycephalie serait differente de celle 
des Gaulois-Celtes qui, en outre, seraient orthognathes. Les Bul- 
gares-Tatars presentent un prognathisme maxillaire, des pom- 
mettes et des arcades zygomatiques fortes, un front ctroit, des 
ares sourciliers bien marqus. Voici la diagnose qu'Obedenare donne 
„de ce type: le front est fuyant, les yeux sont parfois par trop ccar- 


1) Plusieurs auteurs ont affirme que les Bulgares ctaient tout simplement des Tatars. An- 
thropologiquement, eela n'est gutre possible (si on s'adresse ă Vensemble du groupe bulgare). 
I es Tatars sont en majorite des Brachyc&phales, tandis que les Bulgares sont en majorit€ des 


Dolichoc&phales ou des Sous-dolichoc&phales. 


OI = == 


52 BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE ȘTIINȚE 


ze 


tes et cela se remarque surtout chez les femmes et les enfants ; les 
ouvertures des paupicres, obliques en bas et en dedans ; le nez, le 
plus souvent, retrousse de maniere que son dos presente une con- 
cavite, une &chancrure bien prononcce; d'autres fois le nez gros, 
empâte, absence de sillon entre le lobule et les ailes; l&vre supe- 
ricure longue et &paisse ă cause du prognathisme alveolaire; men- 
ton non arrondi, les pavillons des oreilles, &pais, plats et souvent 
s'ecartant de la tete par leur partie superieure ; les cheveux bruns 
ou noirs, raides, gros; le cou est court, les &paules larges; la taille 
plutot au-dessous de la moyenne; les incurvations de la colonne 
vertebrale peu prononcees ; les doigts sont courts et gros, les 
ongles tr&s âtroits dans le sens de axe des doigts. Ce sont des 
hommes fortement muscles, rarement gras; leur aspect est rude et 
rebarbatif. Dans cette varicte la femme est rarement jolie (Lejean). 

Obedenare ajoute que les hommes de ce groupe n'aiment par les 
metiers reguliers; ils sont portefaix, charretiers; ils transportent 
les grains. Un grand nombre dentre eux seraient devenus musul- 
mans pour acqutrir les prerogatives des Turcs 1). 

Il. Les Bulgares a tete allongee sont consideres par Kopernicki 
comme representants de la race pure. Ils ont le crâne allonge€ et 
cylindrique, ils presentent un prognathisme facial, maxillaire et al- 
veolaire tres prononce une dolichocephalie occipitale, un front peu 
developpe. Voici ia description (Obedenare) qui est donne de ce 
type: 

Comme par sa forme ce crâne s'cloigene beaucoup des races eu- 
rop&cennes, qu'on nous permettre Ventrer dans quelques details : 
Vu d'en haut, le crâne presente les contours d'une ellipse, car les 
bosses pariâtales sont presque complătement effacces et les parois 
laterales sont ă peine convexes et plutât aplaties dans le sens an- 
tero-posterieur ; ces mâmes parois sont bien arrondies ct bombses 
dans le sens transversal, d'ou lapparence de crâne cylindroide. 
La portion postauriculaire du crâne a presque autant de largeur 
transversalement que la portion preauriculaire. 

Dans les races europeennes, lorsqwon regarde un individu bien 
en face, on voit plus ou moins les faces laterales de la tâte en rac- 


1) Ces Bulgares-Tatars ne sont-ils pas, tout simplement, comme otigine ancienne, bien en- 
tendu, des Tatars? 


BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE ŞTIINŢE 53 


courci, parce que les temporaux et les parictaux s'&cartent un peu 
en arricre. Nous avons vu que, chez les Bulgares-Tatars, les os qui 
couvrent les parois laterales du crâne s'cartent considerablement 


Phot. Eug. Pittarăd. 


Fig. 2. Types de Bulgares de Dobrodja. (Ciamurli-de-]os). 


54 BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE ȘTIINȚE 


en arpi&re. Chez les Bulgares ă fâte allongee, au contraire, ces os 
ne s'&cartent presque pas en arritre. Le front est bas et fuyant; 
la courbe frontale monte tres obliquement en arricre. Les bosses 
frontales sont nulles ou peu apparentes. Le prognathisme facial, 
maxillaire et alveolaire est si prononce qu'il n'a pas son pareil dans 
les races blanches. La portion alveolaire du maxillaire est quelquc- 
fois enorme ; les incisives plus souvent obliques, le menton tron- 
que verticalement, nullement saillant en avant. Arcades soureilicres 
tres developpees; orbites obliques; louverture nasale longue et 
ctroite; les os nasaux, longs et soudes ă angle bien aigu, les ar- 
cades zygomatiques paraissent bien saillantes ă eause de letroi- 
tesse du front et ă cause aussi de Petroitesse de lPespace compris 
entre les deux temporaux et les deux ailes du sphenoide, les fosses 
temporales sont profondes; la face externe des ailes du spenoide 
est plutât concave. La region occipitale est, en revanche, bien de- 
veloppee, ample, allongee. 

La portion cerebelleuse de Pos occipital est longue. 

Comme tous les diametres de largeur du crâne sont considera- 
blement reduits, le crâne est dolichocsphale, indice 76; mais c'est 
une dolichocephalie occipitale. Ainsi la projection anterieure des 
crânes europeens ctant de +7], et la projection posterieure de 
"21109 (Broca), M. Kopernicki a trouve que, pour les crânes dont 
nous parlons, la projection antcricure est de 4%], etla posterieure 
de ua 

La projection faciale par rapport ă la projection totale de la 
tete se trouve ctre: de 0,07 chez l'Europeen (Broca); de o,ro chez 
le Tsigane (Kopernicki), de o,12 chez le Bulgare (Kopernicki); de 
0,13 chez le Negre. On voit que les Bulgares ont un prognathisme 
alia prononce que les Europeens. 

Apres une description si detaill&e du crâne, on se figure bien 
quelle forme doit avoir la tete sur le vivant. Erosat tres &troit dans 
le sens transversal, fuyant, sans bosses frontales; arcades zygoma- 
tiques saillantes et faisant contraste avec les tempes aplaties ; figure 
allongee ; sourcils rcunis; nez allonge: lobule du nez &troit dans 
le sens transversal, se terminant presque en pointe: dos du nez en 
forme de dos d'âne, presque tranchant, levre superieure longue et 
&paisse ; menton tronquc, iris dun bleu gris, d'autre fois tout-ă- 


BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE ŞTIINŢE 55 


fait jaune ; cheveux châtain clair, plus souvent bun gris cendre, 
Taille moyenne, ou au-dessus de la moyenne. Les doigts courts 
et gros, les articulations de la main ne permettent pas des mouve- 
ments aussi 6tendus que chez les races europeennes 1). Pour couper 
le ble on donne ă son bras la forme d'un arc ou d'un demi-cerele, 
et on embrasse les chaumes que l'on veut couper. Les Bulgares, 
pour suppleer ă Linsuffisance de leurs doigts se servent, lors de la 
moisson, d'un gantelet en bois ă face palmaire concave dans lequel 
ils entourent les quatre doigts; de la sorte Parc decrit par le bras 
la main et le gantelet, dont les doigts sont beaucoup plus longs 
que les doigts de louvrier, se trouve ctre plus long que le bras 
arme de cet outil 2). 

Obedenaresajoute ă cette description des considerations psycho- 
sociologiques qu'il est inutile de rappeler ici. 

III. La troisieme categorie de Vauteur roumain est composee 
par les »Gaulois-Celtes de lOrientu : des Brachycephales, comme 
les Bulgares-Tatars. Obedenare en dit ce qui suit : 

Le troisieme groupe ethnique parlant bulgare est constitue par 
de veritables Gaulois-Celtes de VOrient parlant une langue slave. 

Ce sont les descendants de ces autochtones qui furent trouves 
par les envahisseurs bulgares dans les Balkans et qui furent cernes et 
separes de leurs congeneres du nord et du sud (des Roumains de 
la Vallachie et des Roumains de la Macedoine) au point que la 
langue slave amense par les Bulgares-Tatars et les Bulgares ă tâte 
allongee, remplaca, dans les Balkans, la langue romane. Le change- 
ment d'idiome fut facilite avec le temps par le fait aussi que les 
Vallaques de la Roumslie, province que les Byzantins appelaient 
Valachie (P. Ramusio de bello Constantinopohitam, Venetiis 1634, 
p. 985— 100) firent partieidu mâme Etat que les Bulgares. La langue 
liturgique, la seule langue ccrite de cet Ftat bulgaro-roumain, 
ctait la langue bulgare. 

Dans ces conditions, on congoit qu'une partie des Roumains ou 


1) Inutile de dire que nous laissons ă Obâdenare la responsabilite de ses appreciations mor- 
phologico-physiologiques. 

2) Ce procede est employ€ par bien des Dobrodjiens; je posstde dans mes collections 
(remises au Muse Fthnographique de Genăve)), Linstrument dâcrit par Obedenare. On peut 
Pacheter dans diverses localitâs de la Dobrodja, notamment ă Constanţa. 


56 BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE ȘTIINȚE 


Gaulois- Celtes latinises de la Roumelie, aient €te bulgarises de 
langue de meme que, plus tard, des Roumains du Sud et les Bul- 
gares ont.cte hellenises de langue grâce â PEglise et aux €coles 
grecques. 

Il faut dire sur quoi nous nous appuyons pour consiicrer les Bul- 
gares de la troisicme varicte comme des Gaulois-(zeltes de Orient. 

Les Bulgares des hauts plateaux et des vallees du Rhodope, du 
sud et du nord des Balkans, presentent dune maniere frappante 
tous les caracteres morphologiques et physiologiques des Rou- 
mains du Sud (brachycephales, orthoonathes, industriels). Du 
reste les montagnes habitces par ces Roumains se continuent avec 
les contr&es montagneuses habitces par les Bulgares du Rhodope 
et des Balkans. 

De laveu de tous les bons observateurs qui ont visite la penin- 
sule, les Bulgares de ces dernicres contrees ne ressemblent point 
du tout aux Bulgares des plaines qui s'âtendent entre le Danube 
et les Balkans, 

Dans les montagnes, le Bulgare a un beau visage regulier, un 
beau type, il est gai, il a Vesprit ouvert, Pintelligence vive, la pa- 
role facile, la r&partie heureuse. Il a une franche aptitude pour 
les arts et industrie. 

Les femmes appartenant ă cette variete sont belles. 

Des voyageurs comme Lejean ont trouve que les habitants du 
Rhodope parlent slave, mais qu'ils rassemblent beaucoup aux Bre- 
tons et non pas aux Bulgares proprement dits. 

Ils sont grands, bruns. Ils ont une belle possie populaire; 2/s 
ont les memes industries et îls font exactemeut les memes meE- 
biers que les Roumains du Sud. Ainsi ils fabriquent avec beau- 
coup d'habilete du gros drap, des tapis, des couvertures, de la 
passementerie, de la toile, des couteaux, depuis le modeste eustache 
ă un sou jusqwau plus bel yatagan, de la belle poterie, ete. On y 
trouve des tourneurs, des sculpteurs en bois tres habiles, des pein- 
tres, des fondeurs en cuivre, des cordonniers, des pelletiers, des 
megissiers. 

A Tirnovo, ă Samakov, ă Travna, ă Gabrovo, surtout, dans les 
villes environnantes, tout village est un groupe de nombreux petits 
ateliers, ou hommes, femmes et enfants, tout le monde est occup€. 


BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE ȘTIINȚE 57 


Chaque maison a sa specialite. Le pere enseigne le metier ă son 
fils. On ne voit pas travailler ă ces manufactures les Bulgares a 
/ete allongee ou Bulgares de la plaine...» 

(Puis, Obedenare cite le tsmoignage de quelques voyageurs pen- 
dant la guerre de 1877— 1878. [l en ressort, pour lui, une grande 
difference entre les Bulgares de la plaine ct ceux de la montagne; 
les seconds €tant moins soumis, plus intelligents, sachant s'orga- 
niser, ct il en conclut que les deux branches ne peuvent appartenir 
ă la m&me souche). 

Laquelle de ces trois races est la race slave? Les Tatars-Bul- 
gares, les Bulgares ă tete allongee et au front insuffisamment de- 
veloppe? Ceux qui ressemblent en tout point aux Bretons et aux 
Roumains ? Quelques auteurs ont considere comme Slaves, les Bul- 
gares des plaines, ces cultivateurs si dociles et si soumis, ceux que 
nous appelons ă tete allongce. Mais a ne considerer que le sque- 
lette de la tăte, chez quelle autre populatioa de langue slave a-t-on 
trouve la forme du crâne si bien decrite par Mr. Kopernicki? 

Nous pouvons nous expliquer maintenant cette enorme diffe- 
rence que nous avons constatee entre les jugements portes par 
divers €crivains sur les caracteres des Bulgares. On a en vue tan- 
tât une varicte, tantot une autre. 

Nous nous hâtons dWajouter que ces trois races se conservent 
distinctes, car les croisements ne sont pas frequents. Les Bulzares 
a tete allonge habitent surtout les villages des plaines, dans les 
regions propres ă la culture; les Bulgares-Tatars se trouvent sur- 
tout dans les villes ou bien ils habitent les villages des regions ou 
Von se livre non pas tant ă Pagriculture qwă Petat pastoral. Les 
Gaulois-Celtes habitent, comme nous l'avons vu, les Balkans et la 
Roumelie. Chez ces populations primitives, les alliances se font 
entre familles du m&me metier ou de m&me categorie de mttiers, 
partant entre familles de meme race. 

Les mariages entre Bulgares de races differentes se font fre- 
quemment dans les villes, il est vrai. Mais la population urbaine 
est dans une proportion bien minime relativement ă la population 
rurale. 

Des leur arrivee dans la vallee du Bas-Danube, les Bulgares- 
Tatars ctaient les dominateurs, les guerriers ; ils traînaient ă leur 


58 BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE ȘTIINȚE 


suite leurs ilâtes, les humbles et dociles Bulgares ă tete allongee, 
comme on traine avec soi les animaux domestiques, comme les 
fourmis sanguines traînent ă leur suite les fourmis grises asservies. 
La race domptee nourrit, par son labeur, la race guerriere. 

Les Bulgares-Tatars, les farouches et cruels pillards d'autrefois, 
devaient ctre, au sixieme si€cle, bien plus nombreux qu'aujourd'hui 
relativement au nombre de leurs dociles ilâtes : car on se rappelle 
combien ces guerriers ont devaste le pays, ils sont venus jusque 
dans la Provence. Les invasions successives, les combats frequents 
ne permettent pas un accroissement notable de la population. 

IWautre part, comme nous lavons expos€, apres la conqucte 
turque, une bonne partie des boyards ou hobereaux (Bulgares- 
Tatars) passa ă Pislamisme: de sorte que de nombreux descendants 
de la race Tatare comptent encore aujourd'hui non plus comme 
Bulgares, mais comme Turcs. 

Dans les Balkans, il y a meme des Bulgares de la troisieme va- 
riet€ qui ont embrasse Pislamisme. On les appelle Pomaks. II 
semble qw'ils ne sont musulmans qu'ă la surface, pour ainsi dire. 
Meme les plus riches d'entre eux sont monogames et ils ont les 
memes moeurs que les Bulgares de la montagne restes chretiens». 


x 


Dans la Dobrodja les Bulgares ont conserve leur costume et 
leur langue, comme ils ont conserve certaines de leurs coutumes. 
Si la construction de leurs maisons, rappelle dans ses traits gen6- 
raux, celle des maisons roumaines de la meme region, on constate 
cependant quelquefois des variations dans la couverture du toit qui 
est frequemment en tuiles courbes et dans les annexes de lhabi- 
tation. Dans plusieurs villages bulgareș nous avons trouve des 
sortes de cases rondes faites en bois tress€, couvertes de chaumes 
et portces sur des pilotis. Ce sont des greniers, pour les cereales, 
Ouelques fois ces cases sont accouplces, reunies par un toit commun 
(hg. 2). Nous avons trouve des constructions analogues mais 
de formes differentes, dans l'Herzegrovine et dans le Montenegro. 

Les pilotis qui soutiennent ces cases sont destinces a €viter ă la 
fois l'humidite du sol et les rongeurs. Les »raccards« des Alpes 
suisses s'ils ont une autre forme et s'ils sont construits avec d'au- 


BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE ŞTIINŢE 59 


tres matcriaux ont une destination semblable aux »Kolibis« — c'est 
le nom donne par les Bulgares ă ces greniers en clayonnagres. 
C'est dans un village bulgare, ă Poturu, que nouş avons vu, pour 


Fig. 3. Constructions bulgares en bois tress6. Inam Cesme (Dobrodja). Le toit est recouvert de chaumes.  Phot, Eug. Pittard. 


ȚE 


ȘTIIN 


BULETINUL SOCIETĂŢII ROMÂNE DE 


60 


ines regions 


instrument 
editerrance orientale, de P 


ibulum (Ag. 4), cet antique 


„utiliser le tr 


IS 


ier fo 


la prem 


le dont on constate encore lusage dans certa 


agrico 
de | 


Afrique du 


la M 


ude 


Aşie anterieure 


) 


JE))!d "n oud 


"Celpoqoq) ninzog ua 27 zonbraoo9p anod 'xaŢIs 


2p Sote ap orunti 9sI2y 2p 9108 “unnqu L '? 


BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE ȘTIINȚE 64 


nord. Et Lon m'a affirme que ces tribulums ctaient fabriques dans 
la petite ville bulgare (aujourdhui roumaine) de Dobriteh, od dail- 
leurs, j'en ai vu chez les marchands. 

Les Bulgares ne portent pas le fez turc ou tatare, non plus que 
le chapeau de feutre rond des Roumains. Leur coiffure consiste 
dans un bonnet cylindrique de peau d'agneau, appele€ tchoubara, 
qu'ils portent aussi bien en €t€ qu'en hiver. C'est la coiffure natio- 
nale par excellence. Et si l'on rencontre quelquefois des Bulgares 
portant les chapeaux de feutre sans caractere que Pon achete chez 
les marchands de toutes les villes europeennes, on peut-etre 
certain que, le dimanche ou les jours de fetes, ce chapeau sera 
remplace par la »tchoubara«. En €te lorsquiil fait trop chaud pour 
coiffer la toque nationale les Bulgares mettent sur leur tete des 
chapeaux de paille d'une torme particuliere, ă haut fond et ă larges 
bords. 

Le costume se compose d'un pantalon »ă la turque« gencrale- 
ment brun, toujours de couleur foncee, ă fond large et ă jambes 
&troites, serr€ aux chevilles, retenu aux hanches par une ceinture 
d'etoffe; d'un gilet, souvent de couleur uniforme, frequemment 
rouge, quelquefois rayc, et d'une veste &paisse molletonnee, avec 
des piqures en losanges. Les pieds sont chausses de sandales de 
cuir, ou bien »Popintchesc, ces souliers faits d'un seul morceau, 
et qwon rencontre dans toute la Peninsule des Balkans. 

Les femmes bulgares de Dobrodja portent des jupes courtes 
sur lesquelles elles attachent des tabliers brodes. Ceux-ci sont sur 
fonds rouges ou noirs. Autrefois ces broderies se faisaient en soie. 
Aujourd'hui malheureusement, on emploie des laines de qualites 
mediocres que les negociants juifs ont repandus dans le pays. Tous 
les ornements brodes que nous avons vus ctaient des ornements 
gcometriques. Sur la tâte, les femmes bulgares portent des fou- 
lards qwelles attachent sous le menton. Les jours de fetes, elles 
passent ă leur cou des colliers, genâralement de corail. Elles sonr 
chaussces comme les hommes. 

Sous leurs vâtements, les deux sexes, portent de longues che- 
mises, aux manches larges. Autrefois ces chemises Etaient toujours 
brodes, notamment aux &paulettes, au tour du cou et au bord des 
manches. Je possede de ces vieilles &paulettes de chemises cou- 


62 BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE ȘTIINȚE 


vertes de broderies de soie. Elles sontă cause des dessins employss, 
dun veritable interât ethnographique. Lă aussi, ce sont des dessins 
gcometriques, parmi lesquels le swatika apparait frequemment. 

Nous ne voulons pas donner ici, ă Pexemple Vautres voyageurs 
des descriptions physiques des Bulgares. Nous savons trop com- 
bien de telles descriptions dessinces dV'apres un ou deux individus 
seulement, consideres comme des types de leur race, sont su- 
jettes â caution. Nous exposerons immediatement les documents 
somatologiques que nous avons recueillis. 


Ţ; 
Etude de 200 hommes 
I. La taille 


Jusqu'en 1904, les documents concernant la taille des Bulgares 
n'&taient gucre de nature a permcttre des conclusions definitives, 
aussi bien en ce qui concerne les Bulgares de Bulgarie qu'en ce 
qui touche aux Bulgares qui habitent au-delă du royaume. 

En 1891, Bassanovitch 1) avait trouve, en examinant les chiffres 
de 1955 conscrits, la taille moyenne de 1.638 millimetres, soit, 
apres la correction necessaire, — jusqu'il s'agit de conserits — de 
1.048 millimetres, pour les hommes habitant le nord-ouest de la 
Bulgarie. En 1904, Wateft 2), publie les r&sultats dune vaste en- 
quâte anthropologique entreprise avec un certain nombre de col- 
laborateurs. 5.024 soldats bulgares âges de 19 ă 25 ans et nes en 
Bulgarie, ont &t& mesur6s et decrits par les medecins militaires 
dWapres les instructions de Wateff. La taille moyenne de tous ces 
hommes est 1.0665 millimetres. Selon Deniker qui a prâsente ce 
travail ă la Socicte d'Anthropologie de Paris, ce chiffre doit sub- 
sister tel quel 3). Lataille varie peu suivant les regions considerees. 
Le maximum (1.670 mill.) se trouve dans la partie orientale de la 
Bulgarie du Nord, et le minimum tout ă cote, dans la partie cen- 
trale de cette m&me region. Deniker ajoute : „d'une flacon generale 
la taille n'est que de 3 millimetres plus clevee dans la Bulgarie 


1) BASSANOVITCH. Maztriaux Pour Lethnographie sanitaire de la Bulgarie, distric! de Lom, 
Sofia, 1891 (en bulgare). 

Resume par Deniker: Zes 7aces de PEurope, //. La taille en Purope, Assoc, frang, pour 
V'avancem. des sc. Paris 1908. 

2) S. WATEFr. Contribution a Vitude anthropologigue des Bulgares (trad. par Deniker), 
Bullet. et Mem. Soc. d'Anthrop. Paris 1904. 

2) DENIKER. Za /aille en Luroze, memoire cite, p. 106. 


BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE ŞTIINŢE 63 


meridionale (ancienne Roumelie) au sud du Danube (1.667 mm.) 
que dans lancienne principaute (1.664 mm.). Dans le sud-ouest 
(province de Sofia), la taille est intermediaire entre celle des deux 
regions prâcedentes, 1.065 millimetres. La ville de Sofia, avec les 
environs, donne la taille moyenne de 1.656 ă 1.666 millimetres 
dapres les mesures de Kirkoff 1) sur 2.315 conserits appelss, chiffre 
presqwe&gal ă celui de la province en generale. 

Nous possedons quelques chiffres concernant les Bulgares qui 
habitent en dehors de la Bulgarie. 

Wateff a mesure 155 Bulgares de Mac&doine et leur accorde la 
taille moyenne de 1.678 millimetres. Ils seraient donc notablement 
plus grands que les Bulgares de la Bulgarie. Les Bulgares de Pest 
et de Pouest de la Macedoine sont moins grands que ceux du sud. 

53 Bulgares de Crimee ont une stature moyenne comprise entre 
1.040 et 1.660 millimetres. 

Voici maintenant la taille, par groupes de ro hommes, des 200 
Bulgares que nous avons mesures dans la Dobrodja : 


Groupes Taille | Groupes Taille 
dez cls, ta. d 2 BRE RR ic 007 de 
2 5792 [3 ANI NLOGO 
Da E 504 4 7, e NO) 
4 Uli st NNE IE ADA bata 
Să LO 29 2 06 IA a e El Ga 
(6 0 ai2ă2 i AIE Mt eee d LO Z(0o 
7 „ 1640 » Oul AISI > 
SI a LO5O = ue jeep IA 
0) dz ca bl LOG le, 20. SI) oi 
0 ie se pa al (6(S Moyenne : 1667.4 
58 acolade O (9) i 


On remarquera d&jă que sur ces vingt groupes, il y en a onze, 
qui atteignent et depassent le chiffre de la moycnne. 

La stature la plus basse que nous avons notice est 1.490 mm. 
Elle est representse deux fois; puis nous sautons ă la taille de 
1.540 mm. La stature la plus €levee des hommes examines est 
1.860 mm. Ce chiffre est exceptionnel. A partir de 1.780 mm. 
nous ne trouvons plus que quatre hommes. 


1) DENIKER indique que les no:es de Kirchoff sont manuscrites (1908): je ne sais si elles 
ont €t€ publices. 


64 BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE ȘTIINȚE 


La taille moyenne des 200 Bulgares de Dobrodja est presque 
exactement celle trouvee par Wateff (1.665 mm.) sur les 5.024 
soldats de Bulgarie. II n'y a, entre la scrie de cet auteur et la nâtre, 
qwune difference de 2 millimetres en faveur des Bulgares de la 
Dobrodja. 


Repartition des tailles selon la nomenelature (Topinard): 


Individus 


Petitestailles SON. „. . - 20 soitle e pourieeniii 
Tailles au-dessous dela moyenne. 44 7 » 22 n» n» 
Tailles au-dessus de la moyenne. 62 » » 


| E) LL] 


3) 
9 
(Grandles tailles RE. . . 00 oa 0 


DN 


En groupant les individus dont la taille est au-dessus de la 
moyenne et ceux qui ont des grandes tailles, nous trouvons la 
proportion de 65 %/g. Les Bulgares de la Dobrodja (et de fait tous 
les Bulgares) sont d'une stature relativement €levee. La Peninsule 
des Balkans renferme des hommes qui sont generalement de grande 
taille. Les Tures, les Albanais, les Serbes, pour citer les voisins 
immediats des Bulgares, ont meme une stature qui depasse celle 
rement supedes Bulgares. Ces derniers ont une taille superieure 
ă celle des Europ6ens en general. 

Le graphique (iig. 5) representant Vallure de la taille des Bul- 
gares, indique une difference tres grande entre les extremes (37 
unites). Les statures comprises entre 1.620 mm. et 1.750 mm. for- 
ment un bloc compact representant le 75%], de la scrie enticre. 

Wateff ayant divis€ la Bulgarie en plusieurs regions, il est pos- 
sible de trouver, dans son memoire, les chiffres de la taille des 
Bulgares qui habitent le plus pres de la Roumanie dobrodjienne. 
661 soldats provenant de la Bulgarie de nord-est, ont, comme 
taille moyenne, 1.670 mm. Ce chiffre est superieur ă celui qui re- 
presente la taille moyenne des Bulgares en gencral; il est legere- 
ment superieur, Egalement, ă celui qui est indique pour les Bul- 
gares de la Iobrodja. 

La repartition des differerts types de tailles, pour cette region 
de la Bulgarie du nord-est donne les resultats suivants: Taille 
petite (jusqu'ă 1.599 mm.) 8.93%, Taille moyenne (de 1.600 â 
1.699 mm.) 59.45 %],; Taille grande (1.700 A 1.930 mm.) 31.620]. 
Ces proportions ne sont pas tres diffârentes de celles que nous 


BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE ŞTIINŢE 


“e[poxqo 3p (sawuroy) sszedng ooz 2p 211153 e] '$ (făra 


| Sdo 2S 394 şi) ve) 2sy 76 1 cei ep 


RU S9 MP 9 Ma 09, SSL CL) 9 LL PAL Sul 90) Cu Aj A ad 0%, 99) 200 994 ou | Cl TB tu 004 cs 
: A . ' : : A Ş e a . . ' E a e g ; | H ! g U 
[j ' Ă, [] ' d g . i [ ' x “ [] 
petec le SALE e UE ea RAII 
b : | ' î dA 7, 
. U [] E e 
[i ' H Și 
' ' , 


9, 


56 BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE ȘTIINȚE 


pe e 


avons indiquces ci-dessus, En groupant les deux termes moyens 
de notre tableau nous trouvons une proportien de 53%, Vindividus 
(Wateff 590%], env.). Chez les Bulgares de Dobrodja, les hautes 
tailles sont danş la proportion de 340],, tandis que dans la serie 
de Wateff, ils ne sont que dans la proportion de 31.62%]. 


JI. La hauteur du buste et la longueur des jambes 


La longueur du buste sera seule indiquce. Quant ă la longueur 
des jambes il sera facile. de la connaitre en deduisant de la taille 
totale, le chiffre representant la grandeur du buste. Nous indiquons 
aussi les rapports de la hauteur du buste (B) ă la taille ([); de la 
longueur des jambes (]) ă la taille; et aussi de la longueur des 
jambes ă la hauteur du buste: 


Hauteur: | Rapport | Rapport | Rapport 


Groupes ae BAe eta să Ja B. 


S5O | 153-901] 46.09). 88.63 
842 » 53.30| 46.06] 87.17 
850. | 53-21| 46.79| 87.53 
854 » 53.02| 46.98]. 88.64 
874 | 53.960] 46:14| 85.69 
GI 72) | 15375) 40-25 8628 
872 » 53-17 416-863] 88507 


ON NU BP 0 3 = 


ea NOR | 52:48) 47459) 905 

(0) A a pe | c57) Ca 5)2)20)1|347209) 589.02 
CO) NR e PNG | căco 3.04| 460.96| 88.36 
IAS e iata PAI ROI » 53.30]. 416.64 87.43 
2 ou NGBI2) in 5225710417248] 500525 
A A N ME E a | too 770) 52.61| 47.39] 90.07 
DA E e NOIR 52:80) 4'770| 501.73 
spe AI CN RoOeNa) | 52.597 QozEle 
flo) A IS folos) 5223 7047308500207 

3 7 AER 902 » 52.26 47-74] 91.35 
ice DEO, eo i 51.98| 48.02| 92.39 

| Le Ma ro) i sta | 5204 47.86 9 :ăej 
20 a dea IA ONE AIR 52.45 47.55) 90.06 

| Moyennes: 3813 52.65] 47.18] 89.46 


BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE ŞTIINŢE 67 


En consultant simplement la premicre colonne de ce tableau, 
on s'apergoit combien la hauteur du buste et la longueur des jambes 
sont dans un rapport extremement variable. Certains groupes de 
dix hommes, avec une taille notablement plus €levee que celle des 
groupes qui les precedent, possedent une hauteur absolue du buste 
plus petite. 

Les 200 Bulgares divises en deux groupes de 100: 


88.20 
90.71 


46.83 
47.53 


53.26 
52.45 


Les 100 premiers. 
Les 100 plus grands. 


La hauteur relative du buste diminue au fur et ă mesure de la 
taille croissante, la longueur relative des jambes augmente en 
fonction de la taille croissante. Quant au rapport de la longueur 
des jambes ă la hauteur du buste il s'el&ve en passant des petites 
et des moyennes tailles aux tailles €levees. 

Les comparaisons ethniques de ces caracteres seront faites plus 
tard. 


III. La grande envergure 


Aux chiffres representant la grande envergure moyenne par 
groupe de 10 hommes—noas joignons le rapport de cette grande 
envergure ă la taille: 


Groupes — |envergase] ă Taiite Groupes | eavergure | &'aine 
ii 004| 103.9 Di e VIZA |RRO 28 
2. 1640 » | 103.9 DI ZOR N O ARZI 
2 oaie 1651 » | 103.6 A 169 Os, 103.4 
Ai d Bio. || OAO | o) lo) ÎNIAGa 00ă RZAOI ZAZA EDO) 
E MO) | pOBEAI Ie e ae ac NI ZA/AA Ia |N Il) o E 
6. 1687 » | 103.3 77 AEON ala del6 a Ai Aron 
7 171010 2 | BOB IS e ID GO/AZR INLOZRIS 
8. 17933 LO HO. Im GoAz Nr opRe 
9. 1708 » | 103.3 DO. | BOBIORZR E jena 2 
10. 7239 2 | 103.5 Moyennes:|1726"*: | 103.49 
TUI, 1739 » | 104.1 | 


68 BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE ŞTIINŢE 


Il en est de la grande envergure comme de la hauteur du buste 
et de la longueur des jambes. Les groupes de ro hommes qui ren- 
ferment des macroskeles et des microskeles en nombre variable, 
presentent, selon la predominance des uns ou des autres, des 
moyennes qui ne possedent pas des valeurs numeriques croissant 
regulicreinent au fur et ă mesure de la taille croissante, 

Ces deux caracteres selon les groupes de 100 hommes: 


107625 
174715 00 


Les 100 premiers . 103.72 


Les 1oo derniers . . 


103.26 


La grande envergure, s'aceroit lorsque la taille s'el&ve, mais 
elle s'accroit relativement moins vite que celle-ci. Le rapport G. E. 
ă taille totale est legerement plus faible dans le groupe des 100 
Bulgares qui renferment les tailles les plus €levees. 

Jai essaye de chercher (cette Gtude sera reprise plus tard sur 
des bases plus importantes) s'il existait un rapport entre la grande 
envergure et la hauteur plus ou moins grande du buste. Jai choisi 
les cinq groupes de 10 hommes ayant le rapport Bă T le plus 
Eleve ct jai mis en regard, les chiffres du rapport G. E.ă T.: 


(7) 5a.or 103.9 
(5), N 53.86 Oa A: 
(0) 2563-75 103.3 
(0) 53.36 LO4.1 
(2)55 5 -c3.30 103.9 

Moyennes : 53.63 103.72 


Le rapport de la grande envergure ăla taille est plus eleve chez 
ces 5o hommes (dont 4o appartiennent au premier groupe de 100) 
que dans la scrie totale. Il semblerait — mais nous insistons sur 
cette forme dubitative — que les hommes qui possedent de hauts 
bustes ont en meme temps de longs bras: 


BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE ȘTIINȚE 


69 


IV. Les diamâtres crâniens et indice cephalique 


IE 


Groupes DAP. D. M 10) 
10 165| nea ri 
2 e [186 2 —182 29 [14927 
alo « [188 » 2|[18618 |r5on»r1 
A [157 » 2|186» 2 [14824 
ga 186 » 7[183 25 |146»9 
6) [186 » 3|184»9 |1l52"»5 
a .|I90 » 1|187 28 [151 » — 
o) . [189 » —186 » — |rgr» — 
E) 184 » 6|182 » 6 |148»9 
10 . . [189 9|187»8 |149"„6 
Lia 188 » 4|185 4 [146 - 
9254 188 » 1|137 » — |l5on»6 
Ig, 192 » —|189» 8 [153 » 3 
BA 187 » 6|185»9 |Il47»8 
LS 186 2 1|l84»5 |IlşI»— 
IO + |188 » 8|187 28 |r51»-— 
Ai 189 » 9|187 » 3 |153»6 
18 . 190 » 2|168 24 |153»7 
iL6) 5 . [190 » 9|I69 "3 |Il5In» 1 
2000 [102 > Alutei > | 14i8ia 
Moyennes : |188**:3|186"=:54|15o0m=-r 


L) 


Indice 
cephalique 


79.59 
80.98 
80.05 
79.32 
78,68 
81.96 
79-31 
80.19 
80.608 
78.86 
79.81 
79.07 
79.85 
73.97 
81.25 
79.07 
80.91 
80.84 
79.54 
77.42 
79.58 


Les 20 groupes de dix hommes montrent un indice moyen do- 


 lichocephale ; onze indices sont sous-dolichocephales et  huit 


indices mesoce phales. 


I/'indice moyen indique la sous dolichocephalie, mais ă la limite 
de la mesocephalie (clasiffication Deniker). 
Jusqu'en 1891, moment ou Bassanoviteh publia ses materiaux 
pour lethnographie de la Bulgarie, et dans lesquels firurent les 
mensurations de nombreux Bulgares provenant du district , de 
Lom-Palanka, dans le coin nord ouest de la Bulgarie 1), il n'exi- 


1) Je donne ici la bibliographie, d'aprts Deniker, relative ă Vindice câphalique des Bulgares. 
Lundice cephaligue cn Europe, Assoc. franc. pour lavanc, des sc. Paris, 1899. 


70 BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE ȘTIINȚE 


stait que des documents de faible importance sur lindice cepha- 
lique des Bulgares. Quelques crânes decrits par Scheiber 1), Hove- 


Fig. 6. Types brachycephales de Bulgares de Dobrodja. Phot. Eug, Pittard. 


lacque 2), Kopernicki 3) et autres anthropologistes £) fournissaient 
des indices tres varies. [ailleurs ces crânes provenaient de re- 


1) SCHEIBER, Bulgarenschădel : Verh. Berl. Gessell. Anthr., etc. 1573. 

2) HOVELACOUE, Sur deux crânes bulgares, Bull. Soc. Anthrop. Paris, 1875. 

2) KOPERNICEI, Sur la conformaliou des crânes bulgares, Rev. d'Anthrop, Paris, 1875. 

4) BEDDOE, Oz 7/e Bulgarian, Journ. Anthrop. Inst. Gr. Brit. a Irel. London, 1879. 
TIKHOMIROF, /es crânes des Pulgares (en russe) Bull. Soc. des amis des sc. nat, Moscou, 1879. 
VIncunow, Anthropologie der Bulgaren, Verh. Berl. Anthr. Gesell, 1886. 

SconPIL, Ein Bulgaren-Schădel, Verh, Berl. Anthr. Gessel, 1589. 
GHINKOULOFF, Razpori preliminaire sur un voyage en Crime (en russe) Bull, soc. Amis. 
sc, nat. Moscou, 1893. 


BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE ŞTIINŢE 74 


gions tres diverses de la Peninsule balkanique. Deniker a resume 
tous ces documents. Depuis la publication de Bassanoviteh 1) Wa- 
teff a donn€ connaissance des resultats de la vaste enquete an- 


Fig. 7. Bulgares de Dobrodja a crânes courts. Les memes que ceux de la fig. 6. 
Phot. Eug. Pittard. 


thropologique dont îl a dejă ete question. Entre temps, javais moi 
meme ?) public avec la collaboration de MM. Nemsky et Bontcheff, 


1) BASSANOVITCH, cit€ plus haut. 
2) Buc. PirrARD, Conzribution ă Vetude anthropologigue des Bulgares, Bull. Soc. anthrop. 
Lyon, 1901, 
WATEFF, onvrage cite. 
DENIKER, Les Bulgares e/ les Mactdoniens, Bull. et Mem. Soc. anthrop. Paris, 1904. 
Idem, Les feuples balkanigues (surtout les Serbes et les Dulgares) au point de ue anlhro- 
Pologigue. Inst. frang. d'Anthrop. Scance du 16 avril 1914. 


4 


72 BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE ŞTIINŢE 


une tude sur 61 personnes provenant de diverses parties de la 
Bulgarie. 

Les resultats des ces differents travaux sont contradictoires. Ils 
montrent que les Bulgares examines ont presente aussi bien des 
crânes dolichocephales que des crânes brachycephales. Il faut 
ajouter que les scries mises en euvre (ă part celles de Bassano- 
vitech et de Wateff) sont, numeriquement, de faible importance et 
quw'alors, les faits extr&mes prenaient une predominance demessu- 
ree qui faussait la vision exacte des caracteres gencraux. 

Les 5.024 soldats bulgares de la serie de Wateff ont, comme 
indice cephalique moyen, 79,65. C'est a peu de chose pres ce que 
nous avons trouve. Pour la Bulgarie septentrionale indice de la 
partie orientale de cette region est 80,32, notablement plus cleve. 
IWautre part. 170 hommes de la Macedoine et de la 'Thrace, ont 
donne indice 79,46 qui se raproche ii di de Lindice moyen 
des Bulgares en general. 

Pour les r&gions de la Bulgarie du nord-est qui sont voisines 
de la Dobrodja, on constate une augmentation de Pindice cepha- 
“lique en allant de lest vers louest. Le district qui touche la mer 
Noire est dolichocephale (ind. 76 ă 77); celui du centre est sous 
dolichocephale et le district danubien est mesocephale. Il est pro- 
bable que Pensemble de cette region fournirait un caractere de 
mesocephalie. 

[/ctude de 1.313 crânes bulgares faite par Wateff confirme, 
pour l'ensemble de la Bulgarie, les observations not6es d'apres les 
individus vivants. 

La repartition des 200 indices de notre serie donne le tableau 
suivant (classification Deniker) : 


FHyperdolichocephales. . 21 soit le 1o. 5 pour cent. 


Ieliehocephales ee 33 oii as n 
Sous-dolichocephales. . 54 » 2 27.- » 7 
Mesecephalesi 44 » o” 7 
Sous-brachyeephales . . 27 » » 13.5 o» n 
Braehycephales i N a 5 2 


Hyperbrachycephales. . 10 » » 5.- » ; 


200 hommes. 


BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE ȘTIINȚE 73 


Les extr&mes sont les suivants: 71.15 et 92.13, laisssant entre 
eux un Gcart de 21 unit6s. 

En rcunissant, WVun cote les groupes dolichocephales (les trois 
premiers termes du tableau) et, dautre part, les groupes brachy- 
cephales, nous obtenons : 


Formes dolichocephales. . 54%/ 
Formes brachyesphales. . 24%]$ 


La predominance des crânes allonges est manifeste. Cette pre- 
dominance est marquce de toutes manicres ; les hyperdolichoce- 
phales sont deux fois plus nombreux que les hyperbrachycephales ; 
les dolichocephales trois fois plus. La quantite imposante des me- 
saticephales est ă retenir. On voit dejă que, dans la formation du 
groupe ethnique heterogene portant lenom de Bulgare, ce sont 
des hommes a crânes allonges qui ont jou€ le role principal. 
C'est ce type lă que Kopernicki considere comme le representant 
de la race pure ; celui qui, pour Obedenare aurait 6te domine par 
les Bulgares-Tatars ! (voir ci dessus). 

Pour lensemble de la Bulgarie Wateff avait classe les princi- 
paux types cephaliques de la maniere suivante : 


Dolichocephales (ind. 63.1 ă 74.9). . . 11.530lo 
Mesocephales (ind. 75 ă 79.9). . . . . 40.42%/0 
Brachycephales (ind. So ă 88.27). . . . 48.020%]p 


En arrangeant notre tableau sur ce modele, nous trouverions : 


[Dolichocephales;. .. . 10.590 
Mesocephalesii 43500 
Brachyeephales . . . 46.—0%/o 


Ces proportions ne sont pas tres differentes de celles obtenues 
par Wateff. Mais ce tableau resume est certainement moins utile 
que le tableau detaille quand il s'agit de saisir les divers facteurs 
ethniques qui ont concouru a la formation de la nation bulgare 
actuelle. L/influence preponderante des individus a crânes dolicho- 
cephales est complâtement voilee. Et rien que cette constatation 
pourrait servir ă Denilker pour legitimer les coupures qu'il a operees 
dans Pindice cephalique sur le vivant. Il est tout ă fait regrettable 
que Wateff n'ait pas opere un classement plus detaille des sujets 
dont îl possede Pindice cephalique. 


74 BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE ŞTIINŢE 


Le resultat que jai obtenu sur les 200 Bulgares dela Dobrodja 
est tres different de celui que javais publi€ en 19or apres une âtude 
de 61 Bulgares provenant de diverses parties de la Bulgarie et ou 
jindiquais que les hommes de ce pays staient en majorite des 
Brachycsphales. 

Nous pouvons affirmer, je crois, que les Bulgares de la Do- 
brodja qui sont, par leur indice moyen sous dolichocephales, sont 
compos6s en majorite par des individus possedant ce caractere 
morphologique. Ici, Pindice moyen et les caracteres du plus 
grand nombre sont Waccord. Nous pouvons affirmer aussi que les 
Bulgares de la Dobrodja n'ont regu que dans une faible propor- 
tion du sang provenant d'un groupe brachycephale. 

A Vouest de la Bulgarie les Serbes sont des mesocephales ; au 
sud-ouest, les Albanais sont des brachycephales accentues; au sud, 
les Tures ont presente comme indice moyen la sous-brachyce&phalic. 

Et ce dernier caractere est aussi jusqu'ă present celui des Roumains. 

Pour les Bulgares qui habitent la Dobrodja la question ne se 
pose pas de chercher ă faire, parmi eux, une analyse detaillee de 
leurs caracteres anthropologiques, selon les diverses regions geo- 
graphiques. 

Cette analyse a ete tentee par Wateff (voir Deniker, memoire 
cite sur les Bulgares et les Macedoniens) pour la Bulgarie y com- 
pris la Roumelie orientale. Nous renvoyons le lecteur âă cette 
carte dont les elements n'ont pas a tre discutâs ici. 

Dans largumentation d'Obedenare, les Brachycephales de la 
Bulgarie (ou mieux Bulgares brachycephales) representeraient 
deux types : les Bulgares-Tatars et les Gaulois-Celtes Slavises. 
La proportion de ces deux types serait faible dans la serie que 
nous avons &tudice. Ft les colonies bulgares de la Dobrodja ne 
renfermeraient (en acceptant la theorie d'Obedenare) que tres peu 
dindividus pouvant se rattacher ă Pun ouă Pautre de ces Bulgarises. 

Le graphique de indice cephalique (fig. 5) y fait constater 
Vexistence d'un bloc compact, dont les extremes sont compris 
entre les indices 75 et 84, avec trois sommets principaux aux in- 
dices 78, 79 et 8o. Cette image represente fidelement les carac- 
teres fournis par indice moyen. On voit plus nettement que 
nulle părt ailleurs, que, dans la formation de cet indice moyen, les 
extremes ne jouent aucun role preponderant. 


BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE ŞTIINŢE 15 


o ——— 


Les deux termes extremes du graphique n'existeraient pas que. 
cela ne modifierait en rien les resultats gencraux. 


1 MA 13 75 16 17 Hg = FA TA 22 8 NI > să â7 8 29 90 31 9%, 
Fig. 8. Indice cephalique de 200 Bulgares (hommes) de Dobrodja. 


Les diametres: antero-postârieur. mâtopique et transversal 
) q 

augmentent ă fur ă mesure de la taille croissante : 
BE A. P. D. M. 15 An 


[es 100'premiers 2 0/03 1855524 PA 25 
[es r00,derniers 12 93024 6/23 Ga 0 ear? 


La difference qui existe entre le diametre mâtopique (2 unites) 
est â peu pres la meme dans les deux groupes de 1oo hommes. 


76 BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE ŞTIINŢE 


V. La largeur du îront et la hauteur du crâne 


Largeur | Hauteur Largeur Hauteur 


Omompe |__imont. | duerâne Cronos | tmont. | du erâne 
1080:1) LOA, 12 a ea 0PLOL0'2:6| IZA 
2, isi |L08 a 5216 I 3 (e II 2 23| D247 
Da a | 20 UI 200 As LA LDO 2 81223780 
4 T Da. 9 IL 227004 AA a Mt GRAI o — 
[5 E a 109 » 6|12018 I(0 ai ae e LI 3 32) 8 | 2 2 za 
Oe coaja Bate n alla 2 20 17: alai aa ID 2 ip INDORE 
pe aia 10,53 z20ate 18. Moe 113» —|125»6 
Baa I LA D222 o RN au lite] eiei și — 
Qi Eno» 9] 22516 20.6 si 3 otar 6 [11210 9200A) 
40 as 0207 8 12 4007 Moyennes: |111 » 2|123"*:48 
TU ea |ILO 73| D252 | 
l.es moyennes par groupes de 100 hommes: 
[cesir0 0 Prea rs N. 110-512 20002 
les 1oo derniers i. D007 | 1 2 Aaa 


En examinant les tubleaux dans lesquels j'ai resume les carac- 
teres anthropometriques des populations balkaniques je constate 
que les Bulgares ont le front ctroit dans son diametre horizontal 
(frontal minimum). Cette observation concorde avec celle d'Obe- 
denare dans sa description du type a tâte allongee. 

Je ne trouve que les Serbes et les Albanais qui aient un front 
aussi &troit. Et encore les Albanais ont ils un chiffre qui n'est guere 
au-dessous de celui des Bulgares. Il faut cependant aujouter que 
ces derniers sont frequemment des dolichocephales et que les crânes 
qui ont cette forme ont le diametre frontal minimum plus petit 
que celui des brachycephales. 

L.a hauteur du crâne est aussi relativement faible. Dans mes 
registres, je ne trouve que les Serbes et les Albanais qui pos- 
sedent des chiffres aussi bas. 

A considerer ces deux diametres crâniens chez les Bulgares il 
semble qu'on en peut deduire des maintenant que la capacite crâ- 
nienne des Bulgares ne doit pas ctre tres €levee 1). En multipliant 


1) Wateff a ctudi€ le poids du cerveau y compris le bulbe des Bulgares. Il trouve 1.388 
grammes pour 223 cerveaux masculins (le poids est plus 6lev€ chez les campagnards que chez 
les citadins). Ce ciffre depasse notablement le poids indiqu€ par Topinard pour les Euro- 
pens en general (1.361 grammes). D'un autre cote, Wateff parlant de la circonference de la 
tete (circonference horizontale) ne la <trouve pas excessive», 


BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE ȘTIINȚE 11 


les trois dimensions principales du crâne 188"*:3 (D. A. P.) 
><150"1 (D. 1.)Xxx123”” 4 (Haut.) ou trouve comme produit 


BUG 


VI. Les indices verticaux de longueur et de largeur et lindice 
ironto-transversal 


Ind. vert.|Ind. vert.| Ind. fr. Ind. vert.|ind. vert.| Ind. fr. 


Groupes 


long. larg. transv. di ur long. larg. transv. 
IER OAS za 730542... + 6(0457r82-66|i72177 
2) 65. 48| 85-30) 7240)ia3., +. i |05- 08| 81.34|i7:3.25 
2 64.5;0|/80.26|17 3.9514. . [105.041.82.95] 74.96 
4. 65 310| 6 2048740805... i SU 07420] 23001. || 743297 
5. 64:70|.62.23|7/4.02)|i0.-..- ,. |n05ori808C0li 7536 
6. 60-55 |[01.31|. 73 2407. : e LOZOL O2: 42| 2200) 
ja 6539 81.32], 73:04 08... 6 6-06|her 7r|i7/3a52 
8. 615.59]. 80.719]; 76; 255 |i0L9-. e 045978 40| 7418 
9. 07.04). 62-33 744405|5 20. |. 1 067 Au l8099| 75-08 
10. 66.40| 833.35] 75.06 | Moyennes: | 65.99| 82.26] 74.14 
II 67.47| 35.683] 75.54 


Ces trois indices croissent legerement en fonction de la taille 
croissante. L indice fronto-transversal parait &tre celui qui, sous 
ce rapport, subit le moins de fluctuations. 

Lindice vertical de longueur, moyen, est, parmi les series que 
Jai <tudices dans les Balkans, un des plus faibles. Il est ă peu pres 
semblable a celui des Grecs (65.96) et plus eleve que celui des 
Serbes (63.69). Les autres Balkaniques ontun indice qui depasse 66. 

L'indice vertical de largeur, relativement €leve, se congoit facile- 
ment tel qu'il est, si Pon se,reporte au chapitre otila €t€ ques- 
tion de l'indice cephalique. Les Bulgares sont, en moyenne, des 
sous-dolichocephales. D'un autre câte le diametre vertical de leur 
crâne est bien developpe. Lindice fronto-transversal, presque 
aussi eleve que celui des Roumains (74.24), montre une largeur 
frontale (frontal minimum) qwon peut considerer par rapport au 
diametre transversal du crâne, comme une des plus grandes, parmi 
les hommes qui habitent la Peninsule des Balkans. 


18 BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE ȘTIINȚE 


VII. Les principales dimensions de la face 
Deux diametres transversaux : le bijugal (B. ].) et le bizygoma- 
tique (B.Z.) et trois diametres verticaux: ophryo-mentonnier (O. M.), 
ophryo-alveolaire (O. A.); ophryo-nasal (O. N.): 


Groupes Bi). Be Z, 9.M: O. A. ONE 
iti ina 200 iri iriz 0: 7 lupi iei 10) a zei ca ZA aaa 
2. - [130 *%7 [136 » 09 [14528 |'93 2870 
3: > |L31 2 UB » 5. |44e 5 | 94 o 33| /oaa 
A. 13023907 1 ra 4250001150800) 709 280 
5. 2:09 538 8 14| 142 0574004 23| 
6. 1342 5 IAT > 1. 145 7 | 94 20 74320 
E 33| D317 50136 > 4 [1439 1| 04 26/7025 
8 e 133 par » — InaGa 00 m 5 Aa 
9 (1322 530» 5 137 26| 90503 /2izie 
IO e (D454 2 2 6 |I4G o a | 0437725 
De | 136 2 TANDA» 9 a 4 607 06 39/7020) 
de a dul dedu 6) Ils ele Br AI 17 zi esa e) Ac al//  2 
IG Da 40 R 42 » — AO ul | 96.26 772 
14... . - [1314 |138»3 [14424 | 9021 |75"9 
Ii 5032) 200004 = 2472 6 0973 | AS R2R0) 
IO (ro2 05 i 42 > 1 |r46 25| 195 > 2 745 
1730 Si lir2 4 loiali 49 0 150 25 1100)» 7 eo 
IO i N'r8 5 oi E | 4iai n: 3! | GL zi | 200 5120070 
IO. 037 ANNA n 7494 07 2 — |77 27 
20. | (135 26 ua 2 |a52 5.| 99057 4928 
Moyennes: |133"*-1 |140""59|146"":15| 95""89|75"*:58 


Les deux groupes de 100 hommes donnent les moyennes sui- 
vantes : 
Les moins grands. 
Les plus grands . 


132""04 
Id Asa) 


139""44]143”"81| 94:27|74”*72 
141"74|148"*48| 97"51]767:46 

Toutes ces dimensions s'aceroissent au fur et ă mesure que la 
taille s'clăve. Mais leur accroissement n'est pas &gal. Ce sont les 
diametres: bijugal et bizygromatique qui croissent le plus rapidement, 
puis le diametre ophryo-nasal. Les rapports de ces diametres com= 
pares entre les 1oo Bulgares les plus grands et les 1oo Bulgares 
les moins grands, donnent respectivement: 9.8; 9.8; 9.7. Les 
rapports concernant O. M. et O. A. sont 9.6 dans les deux cas. 
Si nous comparons les grandeurs absolues, — representees dans 


BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE ŞTIINŢE 19 


le tableau ci-dessus, — des Bulgares avec les memes grandeurs 
chez les autres Balkaniques, nous constatons que le diametre 
bijugal est Pun des plus developpes que nous ayons trouve. Il n'en 
est pas de meme pour le bizygomatique qui, au contraire, est lun 
des plus faibles. 

Une observation merite encore d'etre faite ă propos de la hau- 
teur du visage (hauteur totale et ses segments). Le diametre ophryo- 
mentonnier trouve, dans les series balkaniques, des €quivalents ou 
des chiffres rapproches; il n'en est pas ainsi pour les deux autres 
diametres verticaux que nous trouvons plus petits chez les Bulgares 
que chez tous les autres groupes ethniques presentement €tudics 
(exception pour les Serbes). Il resulte de cette constatation que la 
hauteur comprise entre le point alveolaire (approximatif) et le point 
mentonnier est tres grande chez les Bulgares et que cette gran- 
deur aide, dans une forte proportion, ă la composition de la hau- 
teur totale. du visage. On peut deduire de ces faits que la machoire 
inferieure des Bulgares doit ctre tres developpee. En deduisant 
de O. M. la hauteur O. A. il nous reste 50"":26 pour representer 
la hauteur (approximative) de la machoire A. M. Ce chiffre est 
parmi les plus grands de ceux que j'ai trouvâs jusqu'ă present dans 
la Peninsule des Balkans. Il depasse celui des Grecs (47"":1) et 
des Serbes (47"":9); Il est identique ă celui des Albanais. Il est I6- 
gcrement infcrieur ă celui des Tures (50""6), 


VIII. Les indices faciaux 


Cristos e da, a i Groupes au ici! pat (aa a 
1, SI | TOI 70 || 07.07 T2. 1 4 ND06)20|55 69-94 
2. . | 104.96| 67.53 13, . . . | 105.—| 68.16 
3. 105.09| 683.583 TA ia E |PROAEAI| 36048 
4. 104.16| 67.90 LE Pa ol Olesea 
Sigiă 103.31| 68.06 16. alin opRo 60-96) 
6. 1035046700 17.040 n OABSIG | 0 9ROG 
7 503317] 68-20) 18. 2 [inot |I0060 212 
Gu. 103.54| 68.44 1. ANII OB 6 |i6i 750 
e) 98.07| 64.62 20, NR 108.64| 70.11 
10. 1037/126620 Moyennes: | 103.99] 68.17 


= 
— 


102.88| 67.55 


20 BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE ȘTIINȚE 


Dans le chapitre precedent nous avons signal le fort develop- 
pement de la region A. M. (“est-ă-dire la hauteur totale de la 
machoire) chez les Bulgares. L/indice facial No. 2 nous donne une 
confirmation de cette observation. En effet, tandis que le chiffre de 
Lindice facial No. 1 moyen est, chez les Bulgares, ă peu pres sem- 
blable ă celui obtenu en mesurant les Grecs, le chiffre du second 
indice (moyen) est notablement inferieur. 

Les Bulgares ont lovale de la face ă peu pr&s semblable ă celui 
des Grees et ă celui des Serbes. Les Tures ont le visage relative- 
ment plus allonge. 

Wateff a mesure le diametre bizygomatique des Bulgares qu'il 
a €tudies. Pour les diametres verticaux, il a mesure la hauteur to- 
tale de la face, de limplantation des cheveux au bord inferieur de 
la machoire inferieure et la hauteur qui est comprise entre la racine 
du nez et le milieu du bord inferieur de la machoire inferieure. 
Ces deux diametres ne sont pas comparables avec ceux que nous 
avons mesur6s, et les indices de Wateff ne peuvent tre mis en 
paraliele avec les nctres. Cependant il y a lieu d'indiquer ici ce que 
cet auteur a trouve dans la Bulgarie du nord-est, comme formes 
de la face : 


Chamaeprosopes . . 14.82 pour cent. 
Mesoprosopes . .79.43 » » 
Leptoprosopes. . . 5.75 » » 


Les faces allongees sont donc relativement rares. Ce fait vient 
d'etre demontre par nos propres mesures. D'apres Wateff, c'est 
dans le sud de la Bulgarie que les leptoprosopes sont les plus 
nombreux. Voici, d'ailleurş les conclusions de cet auteur, relative- 
ment ă ce caractere: „La face (des Bulgares) est gencralement 
ovale ; quand elle devie de cette forme, c'est plutât vers les formes 
allongces que vers les formeșş €largies. Les faces tres allongees se 
rencontrent surtout dans le sud de la Bulgarie; elles sont rares 
dans le nord oii dominent les chameprosopes. 


BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE ŞTIINŢE 


IX. Les dimensions du nez et l'indice nasal 


Groupes Long. du nez |Largeur du nez| Indice nasal 
ai no da Mute 501254) cls) ZI 04 
2. 5221 3616 70.57 
Se 503 303 72.37 
4. 5 9 538 74. 
5. 492.5 93.749) 72.05 
6, 5013 2Oinizi 2030 
“ha 5016 3617 720 
3. 5228 | 38.9 73.74 
9 4926 3 ali? 75.158 
10 Do e 77 3751 70.22 
ni ŞI 245 3 7IR8 72-47 
j2, D375 36 » — 67.39 
dă 543 3611 660.851 
14. SI p-2 397. 69.90 
15. 20) 3/24 7 1.30 
10. 5118 36» 8 71.35 
17. 53. 219 Sa) 70.42 
18. 52) 70 36 „3 09.85 
10), i a 5323 CA ui 660.01 
200) o au] N Abia 3615 67.70 
Moyennes: | 51"":93| 36""67| 70.88 


Les moyennes par groupes de 100 hommes : 


Les 100 premiers . . 51""O1 
Les 100 derniers . 


20067045 
2650416) 00)i3 2 


81 


L.'indice nasal moyen: 70.88, marque la mesorrhinie ; mais il est 


juste ă. la limite de ce caractere et de lindice leptorrhinien. 


En examinant les groupes de ro hommes on en trouve six qui 
sont leptorrhiniens ; les quatorze autres sont mesorrhiniens. L'in- 
dice moyen le plus €leve, considere dans les vingt groupes ci- 


dessus, est 75.18 (neuvicme groupe). 


On remarquera encore dans le tableau IX que Lindice decroit de 


valeur au fur et ă mesure que la taille s'eleve. 


82 BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE ȘTIINȚE 


Les 200 indices Etant examines individuellement on trouve 
32 53 comme minimum et $7.23 comme maximum, Ces indices se 
repartissent de la maniere suivante: 


Leptorrhiniens . . 89 soit le 44.5 pour cent. 
Mesorrhiniens 3.110. 22 55 De 
Platysrhiiensp e, 1 ai 0.5 e - 


Cette repartition permet de comprendre pourquoi indice na- 
sal moyen est si pres d'etre un indice leptorrhinien. 

Le graphique de Lindice nasal (fig. 9) montre une allure sac- 
cadee, habituelle ă cet indice, qui dans une scrie dune certaine 
importance numerique, presente de tres grandes variations. Les 
types nasaux les plus communs sont representes par les indices 
compris entre 68 et 73. 

Dans son enqucte anthropologique, Wateff n'a pas mesure les 
dimensions du nez des Bulgares ; il s'est contente d'indiquer la 
forme de cet organe. Nous reparlerons plus tard de ce caractere 
descriptif. 

Mais Wateff donne les chittres de indice nasal de 464 crânes 
masculins de Bulgares du nord dela Bulgarie. Les proportions des 
caracteres de Pindice nasal pour cette region dont les suivants: 


Leptorrhiniens . . . 30.17 pour cent. 
Mesorihiniens e. „3202 7 - 
Pata Dies 13 33/70/10 a » 


Ces proportions, d'ailleurs, ne sont pas tres differentes de celles 
qui ont &t€ obtenues, en considerant la totalite du royaume de 
Bulgarie. d: 

Jai dejă fait remarquer que presque tous les peuples de la Pe- 
ninsule balkanique sont, par leur indice nasal moyen, des leptorr- 
hiniens. Jusqwă present les Serbes ont presente un indice moyen 
mesorrhimiens (73.45). Les indices des autres populations sont 
compris entre les chiffres 65 et 69. Voici que les Bulg-ares, comme 
les Serbes, fournissent un caractere moyen de mesorrhine. Le fait 
est interessant. 


NȚE 


i 


1, 


] 


pi 


BULETINUL SOCIETĂȚII” ROMÂNE D 


E] 


E STII 


i 


“e[poaqo ap (satuuor) sae3|ng ooz ap ţestu aorput, 7] '6 'di4 


LO 90 SO 40 20 Tp 19 09 6L 94 Li 9 SI bl CL Iu Wu ou 69 09 19 99 c<9 ţo £9 9 19 09 68 95 ui se 7 


Li 


-. bono =... 


o... ... pc... ........ ........- 
o... ..... .. m... 


. 
. 
[) 
1 
L] 
. 
. 
! 
. 
[] 
] 
. 
] 
] 
[] 
Li 
4 
] 
] 
Li 
! 
4 
] 
Li 
LI 
4 
[i 
' 
L] 
i 
[] 
[j 


III on nn. s.n... .....n....a...- 
mm... ccm mons son oma... . 


- o. oo m-am ama... ... .... - 


84 BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE ȘTIINȚE 


X. L'oreille. Ses diametres et lindice auriculaire 


Groupes Long. du pavil. Larg. du pavil, 


| 


0 Pi au sa 02.0 
2 tati EGP o! 
3. 6129 | 
zii Gu» 3 | 
5 O 1 

6. 63 » 6 
7. Gin > 7 | 
8. O4 2 2. 
Sg. 6g»-7 | 
10. 62 » 8 
a a. e | 
1 2 Ga | 
Ia G4 »:2 
14 = 623 
15 63 » 2 
1-0 027 5.-| 
17 Oq » 

po Ostar 
0). cz 032 | 
DO 651- | 
Moyennes: | 6312] 


300 
3575 
3525 
3025 
36023 
3626 
3023 
3723 
3724 
3519 
384 
3/25 
2373.60 
30-27 
3529 
3013 
27, E: | 
37 ja | 
371 
3721 
36"":90 


Indice 


Waateff n'a pas mesure le pavillon des Bulgares qu'il a examines. 
Je ne possăde donc point de chiffres comparatifs. 

„En examinant les deux dimensions principales de loreille chez 
les autres Balkaniques, je constate que les Bulgares ont une oreille 
a peu pres de la meme longueur que leurs congeneres gtographi- 
ques, peut-âtre leg&rement plus petite que la plupart d'entre eux. 
Par contre, la largeur du pavillon, parait, chez eux, plus grande 
que chez les autres populations de la Peninsule, 

indice nasal diminue du fur et ă mesure de la taille croissante 
ce qui prouve que dans lagrandissement des deux dimensions exa- 
minces ici, celui du diametre horizontal marche moins vite que la- 


grandissement du diametre vertical. 


Cette difference de croissance peut-etre indiquce par le rapport 


BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE ȘTIINȚE 85 


des deux diametres considerss, des 100 Bulgares les plus grands, 
aux 100 Bulgares les moins grands: 


R. pour la hauteur du pavillon. 
R. pour la larzeur du pavillon. 


LOA 
„100.9 


XI. Longueur de louverture palpâbrale et largeur interoculaire 


Groupes 


LE ÎI ei 
Că Lă 


99 ENI Dup 


20. 
Moyennes: 


Diam. biang. | Diam. biang. | Long. ouvert. 

___exter. inter, palp6br. 
945 307 319 
9523 31» — 325 
94-a Li p2 SL 4 
959| 3121 | 324 
96» 6 aptă 2209 
977 aj 332 ni rula 32 348 
96 »:3 e is) 3202 4, 
9922 3l 24 5 31120 
92 IL aa 322, 
985| 324 | 3228 
97 7 0 326| 3200 
94 24. 30 32 
S) 7 DI 3 Ola gs 
9416 3 22 3127 
96 » 2 30.2 3391 
C) Oz So a 23 
97 270 3174 pa a 206 
98 » 6 205702 Sai 
9703) 920000 32 Pad 
Ss) 2 SL Ea II 
06 31 34 oa 


La premiere de ces deux dimensions ne subit que tces peu d'aug- 
mentation chez les Bulgares les plus grands. Quant au diametre 
biangulaire interne il est identique — comme diametre moyen — 
chez les deux groupes de 1o0o hommes. La longueur de Pouver- 
ture palpebrale s'accroit a peine au fur et ă mesure de Paugmen- 


tation de la taille. 


[e diametre biangulaire externe des Bulgares est un peu plus 
petit que celui des autres populations dela Presqu'ile des Balkans. 
Je ne trouve que les Albanais qui possedent un chiffre inferieur a 


86 BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE ŞTIINŢE 


celui. des Bulgares. L.a m&me observation s'applique au diametre 
biangulaire interne. Quant ă Pouverture palpsbrale je la constate 
plus petite chez les Serbes et chez les Roumains que chez les Bul- 
gares. Les autres Balkaniques Pont plus developpee, notamment 
les Turcs. 

Dans ses recherches, Wateff n'a pas considere les trois dimen- 
sions ci-dessus. Il a laisse de câte la dimension de la fente palpe- 
brale, pour n'observer que la direction de cette fente. Dans len- 
semble de la Bulgarie, il trouve cette fente dirigce horizontalement 
dans la proportion de 63.81 %Jp. Pour ce qui concerne la Bulgarie 
du nord-est qui nous interesse plus particulicrement, Wateff y 
constate la presence d'un nombre beaucoup plus petit 1) d'indi- 
vidus ă fente palpebrale horizontale (26.78%],), tandis que la fente 
inclince en haut se trouve dans la proportion de 68.68%. Sans 
insister sur ce caractere morphologique qui ne doit pas ctre con- 
sideree isolement, on voit, qu'il suffirait de ces differences pour 
montrer que les Bulgares ne constituent pas un groupe ethnique 
homogene. 


XII. Longueur de la bouche 


Grompes | Lonzaeir Groupe | Ienetet 
Mere (lase) 2439 OR ae Oa 
20 a Alu De Ga 7 Ie d si | ip 7 az 
3. n 5723 187,99 AC aa pa 56-35 
Mist ale A A d ie tă bl ai 5826 
ERE ul at ricin) LE ie BA 
65-a pala Bra 0 Ata pa | AEON 
Da cite 7 24) Iau nl O) GĂLAN iod za SE înca da 5927 
Specie 17 UD 61 »3 ter AO Apa 5813 
E pia Sat Pool 5827 20 60 » — 
[Due 00 06) dmciGial0) Moyennes: | 58 » 38 
Ia, 


Sg Sua a eo i 
Le longueur de la bouche ne subit pas de modifications en fonc- 
tion de la taille croissante. Dans les deux series de roo hommes, 
1) IL y a dans les conclusions de Wateff une petite erreur (Bull. et Mem. Soc. d'Anthrop. 
Paris, 1904, p. 457). Il dit : »On rencontre la fente oblique dirig€e en haut le plus frequem- 


ment dans le nord-ouest de la Bulgarie...» C'est zo7d-esz qu'il fauţ lire, si on se reporte aux 
tableaux de la p. 447. 


BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE ȘTIINȚE 87 


chacune, on constate meme que ce sont ceux qui ont la moins 
haute stature qui possedent la bouche la plus grande. | 

Dans Vensemble des populations balkaniques, il semble que les 
Bulgares sont parmi ceux dont la bouche est la plus grande. Je ne 
trouve, nulle part, dans les series examinces jusquă present de 
chiffres aussi 6leves que celui indiquc ci dessus comme moyenne. 
Les Tures Osmanli qui m'ont fourni le chiffre le plus eleve n'ont 
que 56""71. La difference que nous constatons ne peut provenir 
„de mesures faites dans des conditions differentes. Les Bulgares de 
'notre sârie ont &t6 studies en mâme temps que toutes les autres 
populations et de la meme maniere. Dans nos registres, ils sont 
intercales parmi les representants des autres peuples, au fur et ă 
“mesure de la route que nous suivions et des rencontres que nous 
 faisions. 


XIII. Couleur des yeux et des cheveux. Forme du nez 


| A BA X CELE VE 0 X FORME DU NEZ 

EI wm : E 2] sea 
GROUP ES = î = ie a | oz esijia SE 
a |-A Ea | a alia ia | Eul „iso lezeze oi iza ee 
zale e lalelelea= a ee RSI sie | ne: 
ez) Pe Gl 0) tz) ING ez zl ea) DANS ez ezillss erei eee 
d i A iz ol Aj 24| oa o | E ei Rol e 
Pa i | oo || a alai oi | | E to al A a a iz 
Cea a alele o 2 e i e ul au e eso SS 
A 4) 2| 3 1] —[—l— a 2] al—l— a aja 
sea a) —| a] al —la 4] a] ol—l—l—j= a aj 5 
Î o -6)—| 21—| 2]l—[1| 4-3] 5l—l—l—l—= = 6] a-l 
Ț 83| —| —| aa 1 5) a Rs e) 3 
Sua 83| —| aj a] 3) [05| 2] SR al aa 
9 . 6| — 9) 41| 1] —ll—l—] 6] 2—]—l——1—— (0 | | 
10 . eu oaia 2 2 loiali o e ES PS e Sei a os 
AM. 3l—| 6|1—]| 1]—[-3l—| 41| 60—]—]—[|—] 4] 1] 2]—]— 
12. sei eo a al al al 095 oa E ES Nei o Sa 0 al 
ja. aj: 2| 2] 41| 3i—lal 4. a] 6[—l—| a] 1—l—| e 4]—l— 
44. 34| 33 al a 442 5 e | eo 
(a) 3|—| aj—| 3i—la| a] 5] .2l—l—| a a] 4—| 6] 2] —l— 

416.. 21| 5 o] | — || a a za 
i 5| 41| 2|1—| 21—|3l—| 3 a4[—|—l—]—l— a] 1 2]—]— 
18 . SI a | o e e o | SS ES sa 8|.4|)=|— 
49, 5 a USA ital e 5] ap al aie a | 
20) oa ca RONI — | —]| a 4] 5] —|—]a == 5].3—l— 
200 hom. || 100| 14| 49| 10| 25| 2[32]14| 93| 59| 2| 1| 29| 2[13| 7] 126|38] 13|.1 
En 9: |50.—|7.—|24.5|5.—|12.5/1.—|16|5.5/46.5|29.5 1.—|0.5]1.—[1.—]6.5]3.5]63.—[19.1 6.5] 0.5 


88 BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE ȘTIINȚE 


Dans la moiti& des cas rencontres (100 hommes sur 200, exac- 
tement) les yeux des Bulgares €taient bruas. 


Apres cette couleur, ce sont les yeux gris qui sont les plus nom- 
breux (24.5%/9). Les iris bleus ne sont pas rares (12.5%]9). 


Ce manque d'uniformite dans la pigmentation oculaire est un 
fait important ă jretenir. Il semble, ă lui seul, demontrer que les 
Bulgares trouvent leur origine principale dans une population 


le nez droit avec tendance 


les deux types de nez: 


Types de Bulgares de Dobrodja, A remarquer: 


Fig. 10. 


a Vaquilinie et le nez excavâ ă la racine. 


Phot. Eug. Pit'ard. 


BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE ȘTIINȚE 89 


fortement pigmantee. En ajoutant aux yeux bruns ceux dont Liris 
mele, a la couleur brune, un peu de gris, mais ou le brun reste 
encore persistant, on trouve une proportion de 570%. 


En studiant les caracteres descriptifs des Tures, nous avons 
not€, chez eux, la frequence des yeux bleus (14.5%/9). Les Bulgares 


Fig. 11. Types de Bulgares de Dobrodja. Les mâmes que ceux de la fig. 10. A remarquer: la forme du nez; la largeur 


relative de la face, notamment ă la hauteur des zygomas, la direction de l'ouverture palpâbrale. 


Phot. Eug. Pittard. 


90 BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE ŞTIINŢE 


atteignent presue la proportion des yeux bleus que possedent 
les Osmanli. | 

L'enquete de Wateff a porte, pour ce qui concerne la couleur 
des yeux, sur 296.576 sujets composes pour leur tres grande partie, 
par des €coliers, âges de 6 ă 20 ans, et parmi lesquels fiurent 
28.523 &coliers bulgares de Macedoine et de Thrace. Pour ce 
„vaste groupement, il n'a tenu compte que des trois sortes d'yeux.: 
bleus, gris et bruns. Le pourcentage qu'il donne, et qui est a peu 
„ pres semblable chez les Macedoniens et chez les Bulgares de Bul- 
garie, est le suivant: 


Veux bruns . . . d Doe) 


VER ris e AR MR oo sooli 
Veuxpleusi e 05 


Dans cette scrie, les yeux bruns sont plus fr&quents que dans la 
notre et il en est de meme des yeux bleus. Mais les proportions 
ne sont pas tres differentes. Dans ce pourcentage, Wateff n'a pas 
tenu compte des yeux verts. Il mentionne cependant (ă propos des 
„soldats bulgares) la presence de types »aux yeux verts et aux 
cheveux blonds «qui ajoute-t-il, ctaient» assez fr&quents«. 

Quant aux cheveux, ce sont chez les Bulgares de la Dobrodja, 
les bruns qui sont les plus nombreux (46.5%/,); puis viennent les 
cheveux châtains ; enfin les cheveux noirs. Les cheveux clairs sont 
exceptionnels. Sur 200 hommes, je n'en ai recontr& que deux qui 
poss&daient de tels cheveux; et deux seulement indiques sous la 
denomination de châtain clair. Un seul Bulgare avait les cheveux 
roux. La couleur generale des cheveux n'est done pas celle 
“ obtenue par une pigmation tre&s foncee, donnant ce qu'on appelle 
le cheveu noir. va 

Wateff a classe les cheveux qu'il a examines en trois groupes: 
blonds, bruns et noirs. Il a note les proportions suivantes: 


Cheyeux blonds. . . .. 20.200/6 
Gheveux brunsă. . . « pie 07 a 
Cheyeuz NOS me ro) poa 


En ce qui concerne les cheveux blonds, cette statistique est tres 
differente de la notre. Et nous avons trouve moins de cheveux 


BULETINUL SOCIETAȚII ROMÂNE DE ŞTIINŢE 94 


noirs et aussi moins de cheveux bruns que Wateff. Mais ce n'est 
pas lă quegit la grande difference que revele nos deux enquttes : 
c'est dans la proportion des types blonds, qui, chez Pauteur bul- 
gare est incomparablement plus considerable que dans notre 
serie. | 

[| est impossible, avec le travail que nous analysons (celui qui 
est traduit par Deniker) de chercher exactement les causes de 
ces differences parce que Wateff, sous la rubrique de «type 
blond» ă reuni les sujets aux yeux bleus, aux cheveux blonds, ă la 
peau blanche, «comme avait fait Wirchow pour son enquete sur 
les &coliers allemands. Il me semble cependant que deux causes 
peuvent &tre invoquces pour expliquer, en partie au moins, ces 
differences : /âge des sujets consideres et le /zeu gtographigue 
ou ils ont 6t€ rencontres. Je trouve, en effet, que si on considere 
les &coliers de 5 â 15 ans, le type blond (et non pas seulement les 
individus ă cheveux blonds) se rencontre dans la proportion de 
9.65%], tandis que les €coliers ă partir de 15 ans et les soldats, 
ne presentent plus ce type que dans la proportion de 5.390]. A 
leur naissance et dans leur jeune âge, les enfants bulgares sont 
tres frequemment blonds. Puis, des leur adolescence, la pigmentation 
augmente. C'est lă un fait commun chez des populations dont les 
adultes sont en majorite bruns. 

En groupant les ccoliers selon leur habitat je trouve que 
c'est dans la Bulgarie septentrionale, donc dans des râgions 
rapprochces de la Dobrodja, que le «type blond» est le moins 
frequent. 

Il n'en reste pas moins que les Bulgares — tous adultes — que 
j'ai examines dans la Dobrodia renferment une proportion dindi- 
vidus .ă cheveux blonds incomparablement inferieure ă celle que 
Von trouve dans Pensemble des bulgares du royaume de Bulgarie. 

QOuant ă la forme du nez, un coup d'eil sur le tableau XIII 
nous renseigne immediatement. 

Les colonnes qui sont completement remplies sont celles qu 
renferment les indications des nez droits et des nez releves. La 
premiere de ces formes est reprsentee dans tous les groupes de 10 
hommes. Deux de ces groupes seulement n'ont pas prâsente de 
nez dont la partie infsrieure se releve. 


92 BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE ŞTIINŢE 


Wateff n'a considere la forme du nez que chez les soldats. II 
fournit les resultats suivants : 


nez droits : 80.440], — concaves: 10.070], — convexes: 9.49%] 


Ce que cet auteur appelle le nez concave doit correspondre ă ce 
que nous appelons nez releve; le nez convexe doit &tre le nez 
aquilin de notre serie, 

Dans l'ensemble, les r&sultats de Wateff et les nâtres corres- 
pondent. Ce sont les nez droits qui, de beaucoup, sont les plus fr&- 
quemment representes : puis ce sont les nez releves (concaves). 

Mais les pourcentages mentionnes dans les deux series ne sont 
pas de meme valeur. Nous avons trouv& moins de nez droits et plus 
de nez releves. 

Dans la Bulgarie septentrionale, Wateff trouve une proportion 
encore plus considerable de nez droits que dans Pensemble de la 


Bulgarie. 
IN! 
Etude de 51 femmes 


Je ne connais pas de recherches d'anthropometrie (sauf en ce 
qui concerne la taille) sur les femmes bulgares. Les document ci 
dessous presenteront de ce fait un certain interet. Nous les expo- 
serons dans le meme ordre que celui qui a &te suivi pour Petude 
des hommes et nous exprimons le regret d'avoir une serie nume- 
riquement si faible a mettre en comparaison avec la serie mascu- 
line. Tous les anthropologistes savent qwil est beaucoup plus 
difficile de mesurer les femmes que les hommes. 


|. La taille 


Nous composerons, pour lexpose de tous les caracteres an- 
thropomctriques, des groupes de ro femmes: 


Groupes  Taille moyenne 
3 + o II aura, LG (9 
Dig |. + REBRA da apa UI 
3 Mat d 545 
ARIE 3-4 17:559 
5 ia + II595 


Moyenne : 1":536 


BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE ȘTIINȚE 93 


La cinquante et unicme femme de la scrie a une taille relati- 
vement tres slevee (163). La moyenne generale est faible. Dans 


le premier groupe de ro femmes il n'y en a pas une dont la stature 
d&passe 1:49. La taille la plus petite est 1:43 (une fois) puis nous 


Phot. Eug. Pittard. 


Fig. 12. Types de femmes Bulgares de Dobrodja (Ciamurli-de-]os). 


[i 


94 BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE ȘTIINȚE 


trouvons 1:45 (une fois): puis 147 (cinq fois). A Pautre extre- 
mite de la scrie, les hautes tailles sont egalement exceptionnelles. 

A partir de la 1:58 on ne trouve plus que 9 sujets. 

Dans !enquete de Wateff dont il a €t€ question, on trouve les 
chiffres representant la taille moyenne de deux series de femmes 
bulgares, la premiere, composce en Bulgarie, la seconde formee 
de femmes bulgares provenant de la Thrace et de la Macedoine. 
Voici les chiffres de Wateff : 


183 femmes (18 ă 7o ans) de la Bulgarie . . . . 1":556 
28 femmes (183 ă 70 ans) de Thrace et Macedoine. 1":565 


Ces deux chiffres sont relativement beaucoup plus cleves que 
le nâtre. En ne considerant que les femmes mesurces en Bulgarie 
meme, celles-ci depassent, en stature, de deux centimetres les 
femmes que nous avons examinces dans la Dobrodja. 

Les femmes mesurces par Wateff sont les unes tres jeunes, les 
autres tres âgces. Les premicres n'avaient pas encore atteint leur 
taille definitive, les secondes avaient peut-etre perdu une partie de 
leur stature d'adultes. La moyenne de cet auteur parait indis- 
cutable. 

Les femmes bulgares de notre scrie &taient des adultes. C'etaient 
les &pouses des hommes que nous mesurions en m&me temps 
qu'elles. Je puis ajouter que nous avions €t€ frappes par la peti- 
tesse de la taille feminine chez les Bulgares, Je retrouve cette in- 
dication notee dans mes carnets de voyage comme un caractere 
ă retenir. 

38 femmes tatares mesurces €galement dansla Dobrodja m'ont 
donne la taille moyenne: 1":547, superieure de un centimetre â 
celles des femmes bulgares. Dă 

Repartition des tailles individuelles de 51 femmes bulgares: 
(classif. Topinard): | 


petitesitailles E . ro 

Tailles au-dessous de la moyenne. 18 soitle 35.3%/9 
Tailles au-dessus de la moyenne. 24 » » 47.-0%9 
Hautes tanllesi 5 n o e a po 


51 femmes. 


BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE ŞTIINŢE 95 


Il n'y a pas de petites tailles — au sens ou lentendait 'Topi- 
nard — etil y a peu de hautes tailles. En r&unissant les deux 
derniers termes de la nomenclature, on trouve une proportion de 


9 


SS 


(Zita zis Iue Vu Tia lu (so 


îm Ta iso (5a (ss 15e Vs 15a (59 To [ea fa 1.63 leu 165 


Fig. 13. La taille de s1 femmes bulgares de Dobrodja. 
64,6%]g9. Elle indiquerait que, dans lensemble des statures femi- 
nines, les tailles des femmes bulgares appartiennent, dans leur 
majorite, ă celles qui d&passent la moyenne. 
[i. La hauteur du buste et la longueur des jambes 


Groupes Haut. buste|Rap. B.ă T.| Rap.].ă T.|Rap.].âB. 


i 77 500| 442 89.05 
2 811 » 53.6 46.3 86.3 
821 1 5.14 | 46.66 | 682 


Ou PP O 
(9,9) 
ISI 
a 
3 
UV 
VW 
e) 
R 
AS 
[e)) 
NO 
OS 
[9.€) 
[9.€) 
Un 


Moyenne: 81 5330|0053.07 | 400 88.28 

La longueur moyenne des jambes chez les femmes bulgares de 
cette scrie est de 720""-4. 

On remarquvera que les chiffres de rapports des groupes dont 
la taille est la glus petite sont a peu pres de meme valeur que 
ceux dont la taille est la plus haute. Les statures intermâdiaires 
possedent des rapports plus €leves. Le buste est donc relative- 
ment plus petit : a la fois chez les plus petites femmes et chez les 
plus grandes. En comparant les femmes bulgares aux femmes ta- 
tares, nous trouvons que ces dernieres ont la hauteur du buste. 
relativement plus grande que celle des femmes Bulgares. 


96 BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE ŞTIINŢE 


MII. La grande envergure 


„Nous ajoutons aux chiffres representant cette longueur les rap- 
ports de la grande envergure (G. E.) ă la taille : | 


Groupes Grande enverg.|Rap.G. E.âT. 


IER oo | Bielei 103.4 
2 1559» 103.17 
Da a ao II 677 in 102.07 
qi a Ell 005 "a 102.9 
Ep e 9 RN 648 [1033 


Moyennes: | 1581„8 102.97 


Nous faisons ici la meme observation que celle exprimee ă-pro- 
pos de la grandeur relative du buste : ce sontă la fois les plus 
petites femmes et les plus grandes femmes qui possădent le plus 
grand developpement relatif de la grande envergure. Les rap- 
ports des deux extr&mes de ce petit tableau sont ceux qui mon- 
trent les chiffres les plus 6leves. Je ne trouve pas ici le meme rap- 
port de la grande envergure au buste que jai signale chez les 
hommes. La grande envergure moyenne des femmes bulgares 
est absolument plus grande que celle des femmes tatares et ce- 
pendant celles-ci ont une taille plus clevee. Le rapport chez elles 
de G. E.ă T. est de 1or.ş. 


IV. Les diamâtres crâniens et indice cephalique 


Groupes IDE ARRA D. M, | a). Ind. cephal. 


1 177 32| 17 604 3024, a ASE 
200. je 40) zau) 17 Bazil 4 azi 2 50.10 
Doe Sita Buz). 180 20| 407.6 77772 
A 30 II Nota 184 » 8| 184» 6| 142» 74/07) 
SEO Te Mea 180 » 8| 179.» 7| 14427 80.09 


Moyennes = | 1000]. 18052, | n4z pal ABE 


Le diametre metopique est un peu plus petit que le diametre 
antero-posterieur ; gencralement c'est le contraire qui existe chez 
les femmes. 


Li 


BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE ŞTIINŢE 97 


L'indice cephalique moyen indique la sous-dolichoce&phalie 
comme chez les hommes). Sur les cinq groupes de dix femmes, il 
y en a trois qui sont sous-dolichocephales et deux qui sont me- 
soce&phales. 

Wateff a calcule lindice c&phalique de 230 femmes bulgares, 
macedoniennes et thraces (ces dernicres, Bulgares de lexterieur 
du royaume). || a trouve comme indice moyen 78.46, chiffre a 
peu pres semblable a celui que nous avons obtenu et marquant 


aussi la sous-dolichocephalie. 

Dans notre scrie, il semble que les femmes de plus petite taille 
sont en meme temps (nous parlons de lindice moyen des groupes) 
legerement plus mesocephales. 

Repartition des 51 indices feminins: 


Hyperdolichocephales . . . 8 soit le 15.7 pour cent. 
lolichocephalesi n 0.2 n 902 G25 nai 
Sous-dolichocephales . . . 14 » » 27.4 » » 
Mesocephales sie 0 ia 0-a bora Ja Ozana 
Sous=brachyesphales: . si. Gin 353.83 aa 
Bsachyecphales::. ses ei 1 n ua DOR za n 
iyperbraehyecphales 3 3 10 SIR ae 
Total. . . 51 femmes. 


Ce petit tableau montre bien que c'est du câte des formes do- 
lichocephales que se trouvent la plupart des crânes bulgares femi- 
nins. Les formes brachycephales sont les moins bien partagces. 

En groupant, d'un câte les trois termes de dolichocephalie et, 
de Pautre, les trois termes de brachycephalie nous obtenons les 
pourcentages suivants : 


Formes dolichocephales. . . . 66.60%]; 
Formes brachye&phales. . . 15.609 


On voit que le caractere moyen de sous-dolichocephalie attri- 
buc aux femmes bulgares par lindice cephalique du groupe entier 
n'est pas un fait obtenu par des chiffres extremes. C'est bien 
Pexpression d'une majorite tres nette. Bassanoviteh ayant mesure 
167 femmes du district de Lom-Palanka dans le coin nord-ouest 
de la Bulgarie sur la frontiere serbo-roumaine, a constate que les 

7 


98 BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE ȘTIINȚE 


femmes €taient sous-dolichoc&phales (indice 79.7), avec une pro- 
portion de 6; 9], de dolichocephales. 

L'indice cephalique moyen de Bassanovitch n'est pas tres €loigne 
de celui que nous avons trouv€ et la proportion des dolichoce- 


69.70 “Ti 13 173 74 75 Te 17 786 79 80 81 092 83 &4 85 86 87 66 


Fig. 14. L'indice cephalique de 51 femmes bulgare de Dobrodja. 


phales que signale cet auteur est presque exactement celle que 
nous donnons țen rcunissant les trois premiers termes de la clas- 
sification). Wateff donne, pour les femmes quiil a 6tudices, la clas- 
sification suivante : 


Dolichocephales . . 17.39%/9 
Mesocâphales . . . 47.38%]9 
Brachyeecphales. .. 1 35:230]0 


Ce nombre des tormes brachycephales qu'il mentionne est, &vi- 
demment, trâs superieur ă celui que nous avons trouve. Mais la 
classification de Wateff est tres differente de la notre. En inter- 
calant les formes crâniennes de notre scrie dans les trois groupes 
qu'il a composes, nous trouvons: 


Dolichocephales. . . 15.709 
Mesocephales. . . . 50.90%/0 
Brachycephales . . . 33.20/9 


Ce qui donne, il faut Pavouer, une mauvaise idee de Pindice c€- 
phalique de cette scrie, puisque lindice moyen de Wateff (78.46) 
est presque semblable au nctre. 


d 


BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE ȘTIINȚE 99 


Avant de quitter ce chapitre, remarquons encore que les trois 
diametres crâniens qui y sont mentionnes, s'augmentent tous en 
fonction de la taille croissante. 


V. La largeur et la hau'eur du crâne 


Groupes | Largeur iront.| Haut. crâne 
| | 

Ea ss au |IOIBOAI= O] "110502 
Donde e a | ONOOA». 2. LI Aa 
3 LO > 3] 11426 
pe OU O > 77| “ua aa 
Be te ei 2 | saăNOOis. 2] IL 7ezii 
Moyennes: |  107%*:4| 113"*76 


A Paide de la hauteur du crâne, j'ai d&jă essaye de me repre- 
senter, approximativement, le developpement crâniens des indi- 
vidus examines (voir le meme chapitre dans la serie masculine). 

En multipliant D. A. P. par D. T. et par la hauteur du crâne, 
j'obtiens pour les femmes bulgares 2.917... Ce chitfre est superieur 
ă celui que j'ai obtenu pour les femmes tsiganes (2.868...) mais il 
est inferieur au chiffre fourni par les femmes tatares (3.137...) Peut 
&tre cette difference, en faveur des femmes tatares provient-elle 
de la stature plus €levee de celles-ci? 


VI. Indices verticaux de longueur et de largeur et l'indice ironto-transversal 


Ind, vert. |Ind. fronto- 
larg. transv. 


Ind. vert, 


Groupes long 


62.02| 79.05| 75.03 


It a 

Zi 63.70| 79.63| - 76.20 : 
Ze 63=48|..81;05| 7031 

4. 61.47] 79.72] 74-37 


5 i-a |. 043 PE 80.02) 7540 
Moyennes: | 63.08| 3o.19| 75.58 


Ces trois indices, examines en fonction de la taille, sont remar- 
quables par la varicte de leurs valeurs. En groupant, d'un cote, 
les deux premiers et, de lautre, les deux derniers termes de ce 
petit tableau,— pour chaque colonne—on constate que les femmes 
les plus grandes ont les deux premitrs indices leg&rement plus 


100 BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE ȘTIINȚE 


forts que les femmes les plus petites. Quant ă Lindice fronto-trans- 
versal, il est plus fort chez les femmes les plus petites. 


VII. Les principales dimensions de la iace 


Dimensions transversales et dimensions verticales : 


Groupes | Bea] 


I [2.5 40 208 126025 65 eri 077 
Die 120,75 |082 » 2260 2 4/87 2 1 |66z5 
Qi (125000) Ia » 4. |r30 2 46625 |o/Azie 
4 12425 031 „1 |185.5.9)67aa 0 [71 25 
Bar VO 700 4 AGA n 1 |ra4n6l809. 1..8.|09a8 
Moyennes:|12525:04|531 "721325 16722:22|60 3:02 


D'une maniere generale, toutes ces dimensions s'accroissent, en 
fonction de la taille croissante. En deduisant de O. M. la hauteur 
O. A. on obtient, pour reprâsenter la hauteur approximative du 
corps mandibulaire : 44"*78. 

Les cinq moyennes du Tableau VII sont inferieures, chez les 
femmes bulgares, ă ces memes moyennes chez les femmes tatares. 
Cette observation devait aller de soi pour les diametres bijugaux 
et bizygomatiques qui sont, par le fait de la »race:, plus deve- 
loppes chez les Tatars. Mais les trois longucurs du visage sont 
&galement moins grandes chez les femmes bulgares que chez les 
femmes tatares. 


VII. les indices iaciaux 


1 98.6) | 65:56 
D233 98.60 65.88 
3 Ap SU Ea DN) | 99.2 65.583 
pi 103.6 66.82 
SERA diana 1 00.5 2|..9106:06 


Moyennes: | 100.14| 66.21 


„ Ces deux indices montrent un accroissement de la longuer de 
la face par rapport a sa plus grande larguer au fur et a mesure 


BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE ŞTIINŢE 101 


que la taille s'6l&ve. Nous verrons plus tard la comparaison qu'on 
peut faire, entre les sexes, relativement ă ces caracteres de la face. 
Nous pouvons dire, des maintenant, que les grandes femmes ont 
un ovale de figure plus allong€ que celui des petites femmes. Et 
cet allongement est le fait de la face enticre, dans tous ses seg- 
ments. 


IX. Les dimensions du nez ei lindice nasal 
Groupes Long, du nez|Larg. du nez| Indice nasal 


E i | 450 NORI 32". 600| A Eoa 
47 a |. 32 n 7] 309.77 


45) 


3 eee ua in 4 Oa Stie 8 1. in -Giiia OG BG 
A ou AD Ozn: 3 2" 2 Galia 0630 
[a e o bo) e et BE Mata  că o Beto) 


Moyennes: | 47"*:66| 32**:8 | 69.25 


L'indice nasal moyen indique la leptorrhinie. Sur cinq groupes 
de ro femmes, il y en a trois qui sont leptorrhiniens et deux qui 
sont mâsorrhiniens. Ces deux derniers sont compos6s d'un câte 
des plus petites femmes et de l'autre, des plus grandes femmes. 

Indice minimum : 51.79; indice maximum : 87.18; ce dernier 
est nettement platyrrhinien. 

La gamme de cet indice est tres ctendue puisqu'il y a, entre 
les extremes, un cart de 36 unitâs ! 

Repartition des 51 indices individuels : 


Leptorrhiniens . . 25 soit le 49.02 pour cent. 
Mesorrhiniens . . 25 » » 49.02 » » 
Platyrrhiniens,. 20 A» 1.00) pi» 


On voit, par cette repartition, que le caractere de leptorrhinie 
indiqu€ par lindice nasal moyen n'est, en somme, qu'une appa- 
rence. Îl existe autant de femmes leptorrhiniennes que de femmes 
mesorrhiniennes. Et le chiffre de lindice nasal moyen n'est qu'un 
resultat mathematique ne correspondant pas exactement a une 
realite biologique. | 

L'allure saccadee du graphique (fig. 15) representant lindice 
nasal s'explique delle meme en se rappelant ce qui vient d'âtre 
releve a propos des extremes. Si nous prenons le chiffre de L'indice 


10 


ETP so ecronmeee coer-reocood 
Cacmerma, 


i 


2 


a... cc. 


34 59.59 54 55 66.57 58 52 60 61 62,63 64 65 66 6763 6970 71 72 ŢI 74 175 76 17 15:19 50 64 51,63 04 85 86 87: 


BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE ȘTIINȚE 


Fig. 15. Indice nasal de sI femmes Bulgares de Dobrodja. 


moyen comme mediane, nous cons- 
tatons qu'ă gauche de cette mediane, 
ilya 23 indices: ilyena 26â droite. 
Wateft ne donne aucune indication 
relativement aux dimensions nasales 
des femmes. Il mentionne les dia= 
metres de louverture nasale d'un 
certain no'nbre de crânes feminins, 
mais les indices ne sont pas cal- 
cules. 


_X. L'oreille. Ses diametres et Pindice 
auriculaire 


Longueur | Largeur 


du pavil. | du pavil. Dn dica 


Groupes 


1 3602: |3 2008 sie 57 
2 scuti aia] 557 na 45 la 4 mii = MDN Z)R 
Gr eee a | ore 
Anal ei 5 aul 133, 80] ID O 82 
5, mei a e |00 2. 408 GiizuiDiai ID Ball 
Moyennes: |57**:62|33"":34| 57.89 
Lalongueur du pavillon augmente 
avec la taille croissante. Sa largeur 
parait demeurer indifferente. 

La diminution des chiffr-es de Viu- 
dice moyen chez les grandes femmes 
provient de ce dernier fait. 

Jai compare les deux dimensions 
principales du pavillon des femmes 
bulgares aux memes dimensions me- 
surees chez les femmes tatares. Ces 
dernieres ont loreille notablement 
plus developpee. Cette comparai- 
son permet de verifier ce caractere 
de megalothes que nous avions at- 
tribuc aux Tatars des deux sexes. 


BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE ȘTIINȚE 103 


XI. Longueur de l'ouverture palpâbrale et largeur interoculaire 


D. biang. | D. biang. | Long. 


roupes 4 
Group externe interne |ouv. palp. 


Ti. 006 31 — | '2922:8 
2. 92500515 0:| 30.5 
ge A 208 Iin-5 | 313 
4. 93209» Sl Sula 2 
5 ii 103 03 75. ali: gi ni 
Moyennes: |93"*:08|31"":48| 30" 8 


N 


Le diametre biangulaire externe croit au fur et ă mesure de la 
taille croissante (en considerant deux groupes de plus petite taille 
et les groupes de plus grandes tailles). Le diametre biangulaire 
interne ne subit aucune modification appreciable. Quant ă la lon- 
guer de Pouverture palpebrale, elle s'augmente lorsque la taille 
s'eleve. La longueur absolue de Pouverture palpebrale est plus 
„petite chez les femmes bulgares que chez les femmes tatares 


(31:50). 


XII. Longueur de la bouche 


A Groupes Long. de la bouche 


i oa sata MLIIaD 232.0 
Di 0 a gel o te De nalL 
3 53.078 
4. 200 
5 5. [202 
Moyennes:  52"":48 


I/augmentation de la taille ne parait pas influencer le develop- 
pement de la bouche. Au contraire, en rcunissant les deux pre- 
miers groupes et les deux derniers groupes, on constate que ce sont 
les premiers qui ont la plus grande bouche. La meme remarque 
a dejă 6t& faite ă propos de la sârie masculine. Le chiffre 
ci-dlessus est ă peu pres identique ă celui des femmes tatares: 


5 aaa 425 


104 BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE ȘTIINȚE 


XIII. Couleur des yen. et des cheveux. Forme du nez 


AL EM EE | CAII NEA UX NE Z 

| | | | 2 a 

| 2 | | ua 2 2 9 
GROUPES | = je $ 2 e E 

m | 9 =) d ala || 3 eo] 

|ă|ololo|ă|azlala|ololaaa|a 
je Sp 7] ae > | PRR | Pta e aie Se | ral = 
ha 7|—| 3] —|—]|—]—]| 5 14| — | 8]. 2] —] 
dle 6, —| 2]—]| a] 2 92| al al—l—]| al si 4] 
4. 7| 22| oa Aj a ol — | alei 4 = 9) 
5. iz oa ata ea a 2 e pap 1 — 
51 femmes. | 35| 4] 44| 2| 2] 7] 2] 04| 47| 3| | 35| 15| 
En 09. . .]68.6| 1.96] 21.6| 3.92] 3.92] 13.7| 3.92] 44.2] 33.3] 6.[1.96]68.6/29.4|1.96| 


La cinquante et unieme femnme figure: pour la couleur des 
yeux dans le groupe des bruns; pour la couleur des cheveux, 
Egalement dans la groupe des bruns ; par la forme du nez dans 
le groupe des nez droits. 

„Les yeux des femmes bulgares sont generalement bruns (63.6%]4). 
Apres cette couleur, c'est la couleur grise qui domine. Les yeux 
bleus sont relativement rares (pres de 404). La statistique de 
Wateff ne nous permet pas d'stablir des comparaisons, parce 
qu'il n“a pas separe les sexes d'apres la seule couleur des yeux. 
Les femmes bulgares ont gencralement des cheveux bruns (41.2%/9). 
Elles ont aussi fr&quemment des cheveux châtains (33.3%]4). Les 
cheveux blonds, chez elles, sont rares. Sur 51 femmes examinces 
a ce point de vue nous n'avons trouve qu'un seul sujet ayant des 
cheveux blonds. Dans le royaume de Bulgarie les cheveux blonds 
ne paraissent cependant pas exceptionnels. Wateff a constituc un 
»type blond avec les individus des deux sexes ayant les yeux 
bleus, les cheveux blonds et la peau blanche, il trouve sur 47.321 
filles de 6 ă 10 ans une proportion de 10.460], de ce type blond. 
Mais il faut faire ici la meme reserve que celle que nous avons 
faite ă propos des hommes : les enfants bulgares, lorsquils sont 
jeunes, sont fr&quemment blonds ; puis cette couleur est rem- 
placee pas des cheveux plus richement pigmentes. Or les 51 
femmes de notre scrie sont des adultes ce qui assure une stabilite 
pus grande au r6sultat que nous avons obtenu. 


BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE STIINŢE 105 


Le nez des femmes bulgares est, dans la majorite de cas, droit. 
Souvent il se rel&ve ă son extremite et rappelle alors ce qu'on 
pourrait appeler le nez slave : mais il est moins €largi que ce der- 
nier. Nous avons trouve un seul cas de nez pate. C'est l'individu 
platyrrhinien dont nous avons releve la presence dans le chapitre 
consacre ă lindice nasal. 


III 


Quelques comparaisons sexuelles 1) 


Ces comparaisons seront faites dans lordre suivi jusquă pre- 
sent pour lanalyse des caracteres qui viennent d'âtre decrits. II 
est &vident que si nous avions une scrie de 200 femmes ă mettre 
en comparaison avec celle des 200 hommes les resultats auraient 
une valeur plus definitive. 


|. La taille 
La taille moyenne des hommes est de. . . . . 1667""4. 
La taille moyenne des femmes estde . . . . . 1536'"* 
Diflerencea a 


La difference sexuelle de la taille est de treize centimetres. 
Cette difterence est considerable. 

Elle depasse de deux centimetres environ celle que Pon trouve 
habituellement, chez les groupes europeens de taille moyenne. 

En examinant les chiffres publies par Wateff et en comparant 
les moyennes de la taille chez des Bulgares des deux sexes; ren- 
contres dans le royaume meme, je trouve une difference de ro 
centimetres 9, seulement (autrement dit onze centimstres). 

Dans ma ssrie, si, pour la taille, /homme== 100, la femme=—92.12. 


II. Le buste et les jambes. La grande envergure 


La hauteur moyenne du buste, chez les hommes est de 8381"*:8. 
Chez les femmes cette hauteur est de S15"*:6. Par ce caractere, 
si lhomme=— 100, la femme=—92.5. Pour la longuer des jambes, si 
lhomme=—100, la femme=—91.7. 


1) EUGENE PITTARD, Arza/yse comparative de guelgues grandeurs du corps chez les Bulgares 
des deux sexes. C. R Academie des sciences. Paris, 1914, 


106 BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE ȘTIINȚE 


Le rapport du buste ăla taille est le suivant, dans les deux sexes: 
Hommes . , i 52185 
Fenimes i. .. 53.07 
naturellement en faveur des femmes. 
La grande envergure moyenne est de 1.726": chez les hommes 
et de 1.581"":8 chez les femmes. 
Pour G. E. si !homme=— 100, la femme=—=91.6. 
Les rapports de la grande envergure ă la taille sont, respecti- 
vement : Hommes : 103.49 ; Femmes : 102.97. 


INI. Les diamâtres crâniens horizontaux 


Moyennes gencrales: 


D.A. P. DM 9 ID 
Hommes. . . 65-a]. UOGRRSA) A Oaza 
Femmes. . . 180-» 6| 180» | 142» 14 


Chez les deux sexes, le diametre Ei est plus petit que 
le diametre antero-posterieur. 

Pour ces trois dimensions crâniennes, si l!homme — 100, ia 
femme — 

| opeo.- | ai Vorbire 9407 

C'est par le diametre transversal que la femme s'cloigne le plus 
de Phomme. Chez les femmes tatares, c'est justement par ce dia- 
mâtre lă qu'elle s'en rapprochait le plus. 

Rapports du diametre ant&ro-postârieur maximum (1) et du 
diametre transversal (2) ă la taille, dans les deux sexes : 


Tlommes Femmes 
(3). dosul ulila 10/77 
(e PA o lo pa 9.2 


Le crâne feminin, dans ses deux dimensions horizontales prin- 
cipales est relativement plus developpe que le crâne masculin. 


IV. L'indice c&phalique 
Indices moyen dans les deux sexes : 
Hommes . . 79.88 Femmes . . 78.77 


Les femmes bulgares sont, plus que les hommes, dirigces vers la 


dolichocephalie, 


BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE ŞTIINŢE 107 


Les deux groupes principaux de formes c&phaliques : 


Hommes Femmes 
Formes dolichocephales . . 549 66.610 
Formes brachycephales. . . 2404 15.609 


Phot. Eu. Pittarăd. 


Fig. 16. Types de Bulgares de Dobrodja. Ciamurli-de-]os. 


108 BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE ȘTIINȚE 


Ces pourcentages sont une confirmation de ce qui vient d'&tre 
dit au sujet de la dolichocephalie plus prononcse des femmes. 

Ceux qui pensent quz les femmes representent, dans le groupe 
ethnique auquel elles appartiennent l'6l&ment le plus conservateur 
des formes primitives constateront avec interet ce qui vient d'etre 
expos€. Dans un groupe brachycephale les femmes ont un indice 
c&phalique plus €leve que celui des hommes (c'est ce qui arrive 
chez les Tatars). Elles devraient donc posseder, dans un groupe 
dolichocephale, un indice moins cleve. Les Bulgares ne sont pas 
de vâritables dolichoc&phales (ils sont sous-dolichee&phales dans 
les deux sexes) mais ils montrent que les femmes possedent un 
indice moins €leve que celui des hommes ; ce qui est en faveur de 
notre supposition. 


V. La largeur du îront et la hauteur du erâne 


Nous rappelons les moyennes de ces deux diametres : 


Hommes Femmes 
Iaiceur frontale 3. 1 2 07 A 
llaufeur cţâne a. 1292.40 i dee 710) 
Pour. le premier de ces diametres de II. — 100, la E. == 065. 


Pour le second == 92.1. 
Rapport de la largeur frontale ă la taille : 


Chez les hommes . . . 6.67 

Chez les femmes. . . . 6.99 
Rapport de la meme largeur au buste : 

Chez les hommes . . . 12.6 

Ghezlesiiemiales. au 


Les femmes bulgares ont une €caille frontale relativement plus 
developpee dans le sens horizontal (diametre frontal minimum) 
que les hommes. Et ce plus grand developpement est aussi bien 
marquc si on le compare au developpement total de la stature que 
si on le compare ă la hauteur du buste. Pour ces deux caracteres, 
si Phomme = roo la femme =— respectivement: 104.8 et 103.9. 
A cet Egard, il y a plus de differences entre les femmes cet les 
hommes Bulgares qwentre les femmes et les hommes Latars. 


BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE ȘTIINȚE 109 


Quant A la hauteur du crâne (diam. auriculo-bregmatique) : 
Rapport de ce diametre ă la taille : 


Chez les hommes . . . 7.405 
Chez les femmes . . . 7.406 


Rapport de ce diamâtre au buste: 


Chez les hommes . . . 14.00 
Chez les femmes . . . 13.9 


Le rapport ă la taille est le m&me dans les deux sexes; le rap- 
port au buste est en faveur des hommes. Cette dernicre constata= 
tion est contraire ă celle que nous avons obtenue chez les Tatars. 


V. Les caracteres de la face 


Voici d'abord les principales grandeurs de celle-ci : 


Bia = Zi O. M. OA O. N. 


Chez les hommes € iei clei 140"":59 141035 052380 ALBE to) 
Chez les femmes . . |125"*:04|r3 "37218 23040873 22|609)202 


Il est naturel que ces diverses dimensions soient plus petites 
chez les femmes. 

Pour ces divers diamâtres (exposes dans le meme ordre), si 
Phomme = 100, la femme — 


| "944.603 03.7 1] Goa | volei ee 


C'est par le diametre bijugal que les femmes se rapprochent le 
plus des hommes; c'est parla hauteur ophryo-mentonnicre qu'elles 
s'en €loignent le plus. L'ordre de ces rapports est ă peu pres celui 
que nous avons trouve en ctudiant les Tatars. Chez les femmes 
de ce groupe ethnique, le rapport sexuel du diametre ophryo- 
nasal &tait plus petit que celui du diametre ophryo-alveolaire. 

Et puisque nous parlons des femmes tatares, signalons encore 
que, chez elles, le rapport sexuel O. M. est notablement plus petit 
que celui des femmes bulgares. Ces dernieres ont une hauteur to- 
tale du visage relativement plus grande et plus rapprochee de 
celle des hommes de leur groupe ethnique. 


410 BULETINUL SOCIETĂŢII ROMÂNE DE ŞTIINŢE 


Si nous cherchonsles rapports de ces diverses grandeurs — trans- 
versales et verticales—du visage ă la taille, nous trouvons: 


Hommes Femmes 
Pour DAL. OA) 8.5 
Pour OM. 9.7 8.59 
Pour OA, 5.75 5.08 
Pour ON. 4.53 4.49 


La largeur maximum du visage est relativement plus grande 
chez les femmes. Au contraire toutes les hauteurs de la face sont, 
chez elles, relativement, plus petites. 


Les indices faciaux dans les deux sexes : 
Ind. facial 1 Ind, facial 2 

Homes: se No 3-99 (Geto, 

ee oouaarere aa olop ati 66.21 


Les dimensions du nez sont les suivantes, dans les deux sexes: 


Long. du nez Larg. du nez 
FO ir e si s L -.0)a 310047 
Remmesia 7-06 zu polei 


Pour ces deux diamâtres, si Phomme = 100, la femme — 
CI Baia 59.4 


Les femmes bulgares s'€loignent relativement beaucoup plus 
des hommes de leur groape ethnique par la largeur de leur nez 
que par la longueur de cet organe. La distance entre les ailes du 
nez est relativement courte chez les femmes bulgares. Chez les 
femmes tatares ce rapport €tait 91.4. 

Rapports ă la taille totale, de la longueur et de la lar e du 
nez, dans les deux sexes: 

R. long. nez,ă T, R. larg. neză T. 


Chez les hommes . ii 210 
Chez les femmes . . . 3 SIL BAI 2.18 


Ces deux dimensions relatives du nez sont, chez les femmes bul- 
gares, toutes les deux, plus petites que chez les hommes. La dif- 
ference la plus forte est en faveur de la largeur. Ces chiftres sont 


BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE ŞTIINŢE AA 


une confirmation de ce que nous venons d'observer ci-dessus 
ă-propos des diametres absolus : 


Ind, nasal 
sl-lommes. E. 70'88 
Femmes. 3. 69.25 
Proportions des differents types: 

Hommes Femmes__ 
Peptorrhiniens . . . 44.5 0/0 ::4.0:02.0/j6 
Mesorrhiniens- - .. 35 9/0 49.02 %]9 
Platyirhimiens - . 30.5 0/, .| I-000/fă 


Les femmes bulgares sont plus souvent leptorrhiniennes que 
les hommes. Ce pourcentage est une confirmation de ce qw'a in- 
dique lindice moyen. 

La grandeur de Poreille : 


Long. du pavil. Largeur 
Chez les hommes. .. +. 03"u2 36"":90 
Ghez.les femmes... 513 57-.:02 | 200804. 


Rapports de ces deux dimensions ă la taille: 


D520 
2557 


Chez les hommes . . . 32710 
Chez les femmes . . . GE 715 


L'oreille est relativement moins developpee, dans les deux di- 
mensions principales, chez les femmes bulgares que chez les hommes. 
Chez les femmes tatares, c'est le contraire. 

Pour la longueur du pavillon et pour sa largeur, si !/homme 
— 100, la femme — 

91.2 et 90.4 

La femme s'eloigne d'avantage de Phomme par la largeur de 
son oreille que par la longueur. 

Diametre de la region oculaire : 

Biang. ext.|Biang. int.| Long. ouv.palp. 
Chez les hommes; 7 53 3l06”:04|3 aa aaa 
Chez les femmes 4 340 0 320813 054| 308 
Si Phomme — 100, la femme, | 
pour ces trois caracteres= | 96.1 | 100.4 94.1 


112 BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE ŞTIINŢE 


Les femmes bulgares ont le diametre biangulaire interne abso- 
lument plus de&veloppe que celui des hommes. FElles se rappro- 
chent le plus de ces derniers par le diametre biangulaire externe 
que par la dimension de Pouverture palpebrale. C'est ce que nous 
avons trouve, pour ces deux caracteres chez les femmes tatares. 
Mais celle-ci n'avaient pas la largeur interoculaire relativement 
aussi developpee que les femmes bulgares. 

Nous avons cherche le rapport du biangulaire interne ă la taille, 
dans les deux sexes: Ii est: 


Pour, les bommes. 5 18 
Pour les femmes. . . . 2.05 


Il y a lă, chez les femmes bulgares, un caractere sexuel secon- 
daire tres marque. 
Le rapport de la longueur de louverture palpebrale ă la taille 
est de 1.95 chez les hommes et de 2.00 chez les femmes. 
La longueur de la bouche est chez les hommes de 58"":38; chez 
les femmes de 52"":49. 
La difference absolue est de 5"":9o. 
Si homme = 100, la femme — 89.9. 
Jai encore cherche le rapport de la longueur de la bouche ă la 
stature ; ce rapport est : 
Pour les hommes . . . 3.50 
pour les Menes e o s-41 
Les femmes bulgares ont une bouche relativement plus petite 
que celle des hommes. Nous avions dejă trouve ce rapport chez 
les Tatars. 
En comparant, au point de vue de ce dernier rapport, les Bul- 
gares et les Tatars, je trouve que ces derniers ont la bouche rela- 
tivement la plus petite. i 


VII. Couleur des yeux et des cheveux 
Pour les yeux nous comparons les pourcentages des trois cou= 
leurs les plus nettes : le brun, le gris et le bleu: 
Veux bruns| Yeux gris | Yeux bleus 


vlonimies:e 0 20 i5te0 | 3435 B0,| ȘI SE NOUAI 
Feminese i bt No 6 "da 00/74 a Mo) 200 


BULEVINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE ȘTIINȚE 113 


L'iris fortement pigmente est bien plus souvent Papanage des 
femmes que celui des hommes. Ces derniers ont plus frequemment 
les yeux gris et les yeux bleus. Cette derniăre couleur n'est pres- 
que pas r-presentee chez les femmes bulgares. 

Pour les chev=ux nous considererons quatre couleurs : 


Ch. noirs | Ch. bruns|Ch. châtains|Ch. blonds 


[iomiaesi 7 [10 |0l4.0. 


DCI 
(=) 
a 

139) 

Ne) 


ICDANNE Se a a | Z00BIA L. 


Les hommes et les femmes bulgares que nous avons examin6s 
dans la Dobrodja ne renferment pour ainsi dire pas d'individus 
blonds. Dans la presque totalite des cas, les cheveux sont forte- 
ment piementes. Les proportions sexuelles sont, a peu de choses 
pres, les memes. 

Quant ă la forme du nez, nous ne considerons que les deux 
types les plus souvent represerntes: 


Nez droits |Nez releves 
Hommes. 630| smuluie) RUS 
jiemmess 23 08.6 9/ilz0 40 


Je n'ai pas trouve de nez aquilins, ni de nez abaisses, chez les 
51 femmes bulgares que j ai examinces. Ces dernicres presentent 
moins de varictes dans les formes nasales que les hommes. Elles 
ont, plus souvent que ceux-ci, des nez relevss, 


CONCLUSIONS 


1. En ce qui concerne les hommes : 

La taille moyenne des Bulgares (de Dobrodja) est 1":667. 

Cette stature est la meme que celle trouvee par Wateff, lauteur 
qui a fait la plus grande enqutte anthropologique sur les Bulgares 
du royjaume (1*:6653). 

Les Bulgares (de Dobrodja) sont done des hommes de haute 
stature. 

Chez eux, la proportion des grandes tailles et des tailles au 

dessus de la moyenne atteint 65 0J;. 


414 BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE ŞTIINŢE 

La taille moyenne des Bulgares, supsrieure ă celle des Euro- 
peens en gencral, est cependant infrieure ă celle de quelques 
peuples balkaniques, voisins immediats des Bulgares, tels les Tures, 
les Albanais, les Serbes (nous parlons ici d'individus mesures dans 
la Dobrodja). 

La hauteur moyenne du buste est de 881"":3. 

La grandeur moyenne des jambes est de 755""2. 

La rappoit du buste ă la taille est 52.33. 

Le grande envergure (1726"") des Bulgares (de Dobrodja) de- 
passe notable.ment la taille (rapport de G. E. ă la taille totale — 
103.49). 

|| semblerait resulter que ce sont les hommes qui ont les bustes 
les plus hauts qui poss&dent en meme temps ia grande envergure 
la plus developpee. 

Les diametres crâniens principaux ont les valeurs moyennes 
suivantes e DA. Pi. room: [DU ao. „l-e) clianiepue 
mâtopique est plus petit que le diametre antero-posterieur 
maximum. 

L'indice c&phalique moyen est 79.53. Il marque la sous-doli- 
chocephalie, ă la limite de la meâsocephalie. Les crânes de formes 
dolichocephales sont plus frequemment representâs (54 %]9) que le 
crânes de formes brachyc&phales (24 %]q). 

[Pexamen detaille des indices individuels montre une grande 
varicte dans les types crâniens. Tous sont representes, depuis 
les hyperdolichocephales (10.5 9/4) jusqwaux hyperbrachycephales 
(50),). 

Les proportions des formes c&phaliques correspondent dans 
notre srie, avec celles que Wateff a trouvees pour l'ensemble de 
la Bulgarie. | 

Si nous ncus reportons aux premicres pages de ce memoire 
dans lesquelles nous avons rappel€ les observations anthropologi- 
ques faites autrefois sur les Bulgares, nous constatons que les eth- 
nographes avaient signale la varicte des types humains por- 
tant cette Gtiquette. Obedenare reconnaissait deux types crâ- 
niens principaux : Pun, dolichocephale, representait, pour cet au- 
teur, les vrais Bulgares; les deux autres, tous deux brachyc&phales, 
appartenaient lun aux Bulgares- Latars, Pautre aux Gaulois-Celtes 


BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE ȘTIINȚE 115 


bulgarises. Nous ne nous permettrons pas de classer les divers . 
types crâniens rencontres au cours de notre enqucte dans Lune ou 
dans Lautre des categories indiquces par Obedenare. 

Sans rien admettre des suppositions de cet auteur, il n'en reste 
pas moins que les Bulgares — ceux de Dobrolja comme les au- 
tres — sont compos6s par des hommes dont les origines sont di- 
verses. Pour le moment, c'est tout ce que nous pouvons dire. Quiil 
y ait parmi les hommes, que nous appelons aujourd hui les Bul- 
gares, des descendants d'aatochtones (Traces ?) des descendants 
de vrais Bulgares ou de Tatars ou de Slaves, en un mot de tous 
ceux qui peuplaient la Peninsule aux temps prehistoriques et de tous 
ceux qui la peuplărent durant les periodes historiques, des descen- 
dants de tous les envahisseurs successifs, c'est parfaitement possible. 
Mais quant a attribuer ă ces groupes les parts qui leur reviennent 
dans la composition de la population bulgare actuelle, je crois 
qu'il n'y. faut pas songer. Non pas que la d&termination de ces 
origines soit impossible ă tout jamais. Mais elle le sera tant que 
les recherches archcologiques n'auront pas fourni les stratifications 
anthropologiques qui se sont superposces dans la Peninsule: II 
faut donc attendre. 

„Nous avons cherche si certaines formes crâniennes €taient asso- 
cices ă certains types de tailles. Nous n'avons rien trouve d'inte- 
ressant. 

Les 50 hommes les moins grands et les so hommes les plus 
grands ont un indice cephalique €quivalent. Les plus grands — et 
cela se remarque en divisant la scrie entire en deux groupes de 
100 — seraient, tres legerement plus dolichocephales. 

La largeur du front est de 111”"2 et le diametre auriculo-breg- 
matique de 123""48. Il est possible de dire que, dans lensemble 
des populations balkaniques, les Bulgares sont, parmi ceux dont 
le front est le moins large. (Il ne faut pas oublier que les Doli- 
choesphales ont le front &troit). | 

Les diametres transversaux de la face : bijugal et bizygomatique 
sont, respectivement de 133"*-1 et 140"*:59. La hauteur ophryo- 
mentonniere est de 146"*:15, et les hauteurs ophryo-alveolaire et 
ophryo-nasale, de 95"":39 et 75"":58. La hauteur de la machoire 
est bien developpee chez les Bulgares. 


146 | BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE ȘTIINȚE 


Les dimensions du nez sont les suivantes :; longueur 51""93; 
largreur 36""67. L. indice nasal moyen 70.38 marque la mesorrhi- 
nie ; mais il-est tr&s pres d'etre un indice leptorrhinien. 

Les indices individuels donnent la majorite aux mesorrhiniens 
(55 99). N6us n'avons recontre qu'un seul indice platyrrhinien. 

Cet indice nasal mesorrhinien est ă signaler. Dans la Peninsule 
des Balkans, les populations etudices m'out fourni—sauf les Ser- 
bes — un indice moyen leptorrhinien. 

Le pavillon de Poreille est compris dans les deux principales 
dimensions: 63""12 pour la longueur, et 36"":go pour la lageur. 
Si nous comparons loreille des Bulgares ă celle des autres Bal- 
kaniques, nous trouvons quelle est relativement petite comme 
longucur et grande comme largeur. 

La largeur de la face representee par le diametre biangu- 
laire externe est d= 99""84. Elle est, en gros, de 14 millimetres 
plus €troite que la largeur du frontal minimum. Le diametre bian- 
gulaire interne est de 31"*:34 et la largeur interoculaire est de 
2 phraIlE 

La longueur de la bouche est de 58""-38. Celle-ei, que les 
hommes soient ae petite ou de grande taille, ne subit pas de mo- 
difications. Dans lensemble des populations balkaniques, les 
Bulgares sont parmi ceux dont la bouche est la plus grande. 

Les yeux et les cheveux des Bulgares sont, dans la grande ma- 
jorite des cas, fortement pigmentes. Cependant les yeux gris sont 
communs (24.5%]9) et les yeux bleus ne sont pas rares (12.5%],). 
Les cheveux blonds sont exceptionnels. Le nez des Bulgares est 
droit, dans la majorite des cas. II est souvent (19%]) releve a son 
extremite : 

Cette dernitre forme nasale rappelle celle qui est frequente chez 
les Serbes. Est-ce lă un souvenir du type slave? 


2. En ce qui concerne les femmes : 

La taille moyenne des femmes bulgares (de Dobrodja) est de 
Te 5 310; 

La hauteur du buste est, chez elles, de 815""6 et la longueur 
des jambes est de 720"*4. 

La grand: envergure est de 1.5818 et le rapport de celle-ci 


BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE ŞTIINŢE dA, 


ă la taille est 102.97. Le diametre antero-posterieur maximum de 
la tâte est de 180""6 et la diametre transversal de 142"*:14. 

L'indice cephalique des femmes bulgares est 78.77. Il indique 
la sous-dolichoc&phalie. Le nombre de crânes ă formes dolicho- 
c&phales est beaucoup plus grand (66.6”],) que celui des crânes ă 
forme brachyecphales 15.0%]). 

La largeur de leur front est de 107”"4; et la hauteur de leur 
crâne de 113”*76. Les principales dimensions de la face sont les 
suivantes : bijugal 125""94; bizygomatique 132""72; ophryo-= 
mentonnier 132"; ophryo-alveolaire 87"" 22; ophryo-nasal 
69"*02. En comparant ces chiffres avec ceux que nous avons 
obtenus en mesurant des femmes dans la Peninsule des Balkans, 
nous constatons qu'ils sont faibles. 

La longueur du nez est, chez les femmes bulgares de 47""66 et 
sa largeur 32"*'3. L indice nasal moyen (69.25) indique la leptorr- 
hinie. Dans la repartition des indices individuels, il y a autant 
d'individus leptorrhiniens que de sujets mesorrhiniens. 

Le pavillon a, comme longueur 52"**:62 et, comme largeur, 
33"*:34. Les femmes bulgares ont loreille plus petite que les 
femmes tatares. 

Le diametre biangulaire externe mesure 93"":o8 et le biangu- 
laire interne 31"":48. 

La longueur de l'ouverture palpebrale est de 30""8 et celle de 
la bouche de 52""48. 

Les yeux et les cheveux des femmes bulgares sont gencrale- 
ment bruns. Les yeux gris (21.6],) sont communs et il en est de 
meme des cheveux châtains (33.394). Les yeux bleus et les che- 
veux blonds sont rares. 

Le nez, chez elles est ordinairement droit (68.6%]) ; mais îl est 
aussi frequemment releve (29.404). 


3. Les comparaisons sexuelles nous conduisent aux conclusions 
suivantes: 

Il y a, entre les hommes et les femmes bulgares (de la Do- 
brodja) une difference de taille de 13 centimetres, au profit 
des hommes ; cette difference est considerable : Par sa taille, si 
Vhoname == 100, la femme = 92 2. 


118 BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE ȘTIINȚE 


Pour les autres caracteres morphologiques tudies dans le cours 


de ce memoire, nous constatons que si lhomme — 100, la 
femme = : 
“Pour la” nauteure dlui ust e "OASIS, 10 A e Are) Be 
Four la loneueuricle si ambesi SE e) 
Pour la 'erande) enveneure i 0 JO IIO 
Pour le diametre antero-posterieur du crâne. 95.9 
Pour le) diâmetie sactopigue i 3 00 
Pour le diametre transversal 5 o AR 


Jusqwă present c'est par le diametre mâtopique que la femme se 
rapproche le plus de homme et c'est par sa grande envergure 
qu'elle s'en €loisne le plus. Les diametres crâniens rapprochent 
davantage la femme de !homme que la hauteur totale du corps 
ou celle du buste. 

Par rapport Ă sa taille, la for buigare possede un crâne 
relativement plus developpe que celui de Phomme. 

indice c&phaliqus est ă peu de chose pres, le meme dans les 
deux sexes. Les femmes sont plus dolichocephales que les hommes, 
comme moyenne. Elles ont aussi BIS souvent des crânes de formes 
dolichocephales, ce qui peut servir ă expliquer la moyenne moins 
elevee de leur indice c&phalique. 

Pour le surplus des regions crâniennes : 

Si homme = 100, la femme —: 


Pour la largeur du front (frontal minimum). . 96.5 
pourila hauteurieluiegame E OZ 


(par rapport ă la taille, les femmes ont ces deux regions crâniennes 
plus developpees que lhomme). 

En ce qui touche aux diverses grandeurs de la face; si 
homme =— 100, la femme =: 


torirele chiar tie Ab juesal. 3. ue act Mu aa IAN 
Pour le diametre bizygomatique., . . . . . 93.7 
Pour le diametre ophryo-mentonnier. . . . 90.3 
Pour le diametre ophryo-alveolaire . . . . 90.9 


Pour le diametre ophryo-nasal . ... . . 91.3 


BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE ŞTIINŢE 119 


(pour les grandeurs de la face, c'est par le diametre ophryo-men- 
tonnier puis par le diametre ophryo-alveolaire que la femme s'&- 
loigne le plus de lhomme; c'est par les diametres transversaux 
qu'elle s'en rapproche le plus). 


Bourla loneueus clu nez. 4 a LO: 
Bouila las oeuri du, nez, 9900. A aie a 804: 


(compares ă la taille, ces deux longueurs sont plus petites chez la 
femme). L indice nasal permet de constater que les femmes bul- 
gares sont plus souvent leptorrhiniennes que les hommes. 


Bou la loneucurdu pavillon 1 sie 3 gre 
ljOurăsas lare up ui 27 0-0 oa noa i alei Io) ORA 
Pour le diametre biangulaire externe . . . 96.1 
Pour le diametre biangulaire interne . . . 100.4 


Pour la grandeur de Pouverture palpsbrale.. 94.1 


(le diametre biangulaire interne est le seul de tous les diametres 
mesures qui soit absolument plus developpe chez les femmes; ce 
caractere sexuel secondaire est ă retenir). 


leur la loneueur de la bouche 3 0.0 


La couleur des yeux est chez les femmes, plus souvent brune, 
moins souvent grise et surtout moins frequemment bleue que chez 
les hommes. 

Chez elles, les cheveux sont plus frequemment châtains, mais 
moins souvent bruns et aussi moins souvent noirs. 

Leur nez est plus communcment droit: mais la forme relevee 
est aussi, chez elles, un caractere notablement moins rare que chez 
les hommes. 


En resume, les Bulgares (de la Dobrodja) sont des hommes de 
taille €levee (leur stature est moins haute que celle des Balkaniques 
occidentaux), sous-dolichocephales et mesorrhiniens. 

Leurs femmes sent de tres petite taille. Elles sont aussi sous- 
dolichoc&phales ; mais leur indice nasal indique la leptorrhinie. 


120 BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE ŞTIINŢE 


En comparant les divers caracteres anthropometriques dans les 
deux sexes, il resulte que les femmes bulgares, s'cloignent le plus 
des hommes de leur groupe ethnique, d'abord par les dimensions 
des diverses parties de leur face (la region oculaire exceptee) puis 
par la grande envergure et la taille. Ce sont, en general, les di- 
mensions du crâne (la hauteur exceptee) qui rapprochent le plus 
les femmes des hommes. Et parmi ces dimensions crâniennes ce 
sont specialement le diametre metopiqgue et le diametre frontal 
minimum. 

Les diametres biangulaires externe et interne sont absolument 
tres developpâs chez les femmes. Et meme le second de ces dia- 
metres est plus grand chez les femmes bulgares &tudices ici que 
chez les hommes. 

Les Bulgares ne constituent pas un groupe ethnique homogene. 
Mais, pour le moment, il est impossible d'indiquer quels sont, 
parmi eux, ceux qui peuvent ctre consideres comme les descen- 
dants des Bulgares historiques. 


BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE ȘTIINȚE 121 


OBSERVAŢIUNI METEOROLOGICE 


FACUTE LA 
OBSERVATORUL ASTRONOMIC ȘI METEOROLOGIC DIN BUCUREŞTI 
LUNA IANUARIE 1915 st. n. 
Director: N. COCULESCU 


Inălţimea barometrului d'asupra nivelului Mării 82 metri 


CR Ume- || a.|a. E: 3 Vântul ta] PE | 

255| momit es | zale [za|50lSoluouitol e [a Tags lee 

CER (esa a —|53| 2 & |aslsalea PENONENE DIVERSE 
E aess| l E | 5; | all: s|Adâncimel 3o| $ £ |s2lsa| 8 
Slsao| 2 | |£|= a | 2 |selaa|ea| ——l8 | 2 8 |eola |sa 
NE <|= |= |E |2 |2 | 2 |=sl- |  foem.jitmjz | 9 3 32| |ac| 

| 

1|758.6| 1.0] 4.8|-1.1| 5.9 1.5194.0) 4.3] 7.8)-2.6| 3.4| 4.5) 8.0] wxw,se | 1.6] — || 0.0](J:18*30-p,—0p 

2| 54.4 4.2] 4.71=1.4] 64| 4.7,96.0)| — | 5.8|-3.0| 2.5| 4.410.0jgse,wsw! 3.0 1.5] 0.0|=—0a-p, X 7130-8:, 9 081-10h5 

3] 480| 0.3| 1.6/-0.5| 2.1] 4.6,97.8| —| 3.2]-0.2] 2.7] 4.3)10.0| exe |3.210.4| 0.0/==0a-p,9042h-135,46%-4 6120 

4) 47.4) 42| 3.4 -0.6| 4.0] 5.0,98.0| — | 3.7|-0.5| 2.6| 4.1|10.0| exe [4.4] — || 0.0/21a-p 

5| 48.4 3.4| 59| 1.6| 4.3] 5.8/97.9| — | 6.8]. 0.2] 3.5] 41|] 6.7 £nr,usw| 3.7] 1.4] 0.0,=—210a-1115, 90910304 4145 

6| 52.0] 5.414.1| 0.5]10.6| 5.4 87.0| 7.3]13.4-1.7| 3.5| 4.3] 3.0| ww wnw | 2.7] — || 0.0)U:(D'2%-3",—0a 

7| 52.6] 4.3] 5.41-1.6| 7.0] 4.5)50.6| — | 5.5|-2.5| 2.7] 4.0] 6.0| wow [1.9] — | 0.1|— a 

8| 52.3 0.1| 5.0/-4.2| 9.2 4.4.99.3] 3.6] 5.2|-5.0] 2.0] 4.1] 9.0] w,wsw |2.| — | 0.0|—ia,221a-11"35 

9 50.3]| 2.8| 9.0|-1.6.40.6| 4.7;84.2| 6.4] 6.0|-4.0| 2.0] 3.7] 4.3] wsw 11.7] — | 0.4|—a 
10| 45.0) 3.5] 5.7| 0.1| 5.6] 5.2 89.8] — | 5.5|-2.3] 2.2| 3.€/40.0| se.wsw |2.6[0.3] 0.0:—0a,==%a-15140, 9%635-17130 

| || | | | | 

44|] 50.3] 3.0| 8.4/-0.2| 8.3] 4.5 80.3] 6.3]10.3)-2.4| 2.6| 3.7] 4.0 wsw [2.3] — || 0.4l—0a 
42| 48.3] 1.0| 6.8-2.4| 9.2 3.8;17.0] 8.1] 5.4|-6.5| 1.8] 3.6] 1.7] sexe [1.7] — | 0.1|—ia 
13| 46.2|-0.5| 0.71-1.6| 2.3] 4.498.9| — | 0.2-3.9] 1.3] 3.310.0] ze [11.0048.4] 0.0/73pa,41x13130-17,30,48230-24h 
44) 52.7|-0.3] 2.5/-0.9| 3.4] 4 497.3] — | 1.0|-0.8] 1.3] 2.110.0 ene,wsw! 3.4] 7.7] 0.4|/XPa, X0-P1701,X.0-p0430, X 05:35, 
15| 56.4[-2.0| 0.3|-3.7| 4.0| 3.9,96.7] — | 3.5|-2.4| 1.2| 3.0110.0] www | 1.810.0| 0.0|fXpa =="a-1.5*20,45%25-p [8425,11h25 
16| 50.2|-3,0| 1.41-7.9| 9.3] 3.3192.8| 5.8| 3.3|-7.2] 0.9] 2.9] 3.0] wsw,sw [1.6] — || 0.0|ja,—ta 
47| 46.4] 4.5] 5.3]-9.5| 7.8] 4.5/90.4| 2.6] 9.1|-3.8| 0.9] 2.7| 8.7] wsw [3.6] — | 0.1|[X)ia 
48| 52.9] 2.0| 5.0| 0.7| 4.3] 4.992.1| — | 8.9|-1.5| 2.1| 3.2] 6.7| exe  |2.610.3| 0.0|[jro, 908:10-8'45 
19| 55.1 2.3| 44| 1.0| 3.4] 5.1,96.8] — || 8.0|-1.0|| 2.2] 2.610.0jexe.wsw| 3.2] — || 0.0||X0a, Zta-p 
20| 62.6]! 1.2| 2.2| 0.8| 1.4] 4.4 87.2] — | 79] 0.5] 2.4] 3.3110.0]| ne  |4.6[2.0| 0.0|[Xj0a, 906'15, x 08:35,231 
21] 55.4] 04| 1.5]-0.4| 1.9] 4.4193.7| — | 1.9]-0.6] 1.6| 3.1]10.0] exe  [7.7|0.4] 0.4|EEfa, e 11+50,9%19, 720,30 
22| 41.6] 2.3] 3.3| 0.2] 3.1 5.1/95:3] — | 4.4] 0.0| 2.0] 3.0010.0|” exe  |6.1|3.3) 0.0|EXjra, 900%. 7158, 90225945, 
23| 40.4| 2.8] 3.8| 4.4| 2.4| 5.6,97.5| — || 5.3]| 4.3] 2.6] 3.2110.0| exe  [4.2|0.3| 0.0]=a-p,90%0b45-5*  [17u55,21:45 
24| 40.4) 7.0|11.6| 3.3] 8.3| 5.7|75.3) 5.3)18.8] 2.3] 44| 3.5| 4.3] wsw [6.5] 9.1] 0.7]0%+15-7245,971255-14425 
25| 43.7 5.6] 9.2| 1.8] 7.4] 5.184.5| — | 9.8|-2.0| 3.9] 4.0[10.0| exe  [1.7]0.0] 0.1|==0a-9:30, 018h20-18h35 
26| 38.3] 7.3119.4| 4.2] 8.2| 5.9/78.0| 8.3116.0| 1.9] 4.9] 4.2] 3.7] wsw |4.711.4| 0.8] 9%4u45-5*20 
27| 37.4] 4.6] 9.0| 0.8| 8.2 5.6/89.1| —— [11.3)-0.4| 4.1] 4.5] 9.7] exe  |2.7]1.0| 0.01.—0a, 9016420-20, 
28| 38.6| 6.8|12.0. 2.7| 9.3| 6.3.90.4| 1.6/15.5] 3.0| 4.9] 4.6] 9.3] var [0.9 — || 0.0|2=0a-10440 
29| 39.9 6.0/10.0| 3.3| 6.17] 6.2/87.7| 4.7|14.0|| 0.2] 5.4! 5.0] 8.0| wsw  [3.2|1.2| 0.1] 60%440,35,49%37,24:45 
30| 40.2] 3.6| 7.7| 0.3] 7.4] 5.2;84.8] 1.8112.6]-1.9] 5.4| 5.2] 6.7] wsw [4-6[5.5| 0.6|0%0'35,1"45,4:40,=07125 
31| 47.7|-1.8| 0.3,-3.0| 3.3] 3.4/86.5| — | 1.0|-3.0) 3.0| 4.5110.0| wsw [1.7] 2.4] 0.2/[ăE a, % 04:55,9:45,1145,13155 
4.| «8.4 2.2] 5.6 -0.4 6.0] 4.9 90.2 6.4] 7.3)-4.7] 2.8| 3.8] 7.8/ene,wsw! 3.4/56.9] 3.5| 


Un timp călduros, cu precipitaţiuni atmosferice abundente şi cu cerul mai mult accperit, acesta a fost caracterul primei 
luni a acestui an. Temperatura s'a menţinut în mijlociu d'asupra punctului de îngheţ, fiind în medie 200 în prima decadă, 00.5 în a 
2-a şi 40.0 în a treia, ceeace dă pentru mijlocia lunară 20.2, pe când mijlocia dedusă din perioada 1887/4910 este —40.4. 

Ace-stă temperatură atât de ridicată pentru luna Ianuarie se datoreşte faptului că starea timpului în toată Europa centrală, 
peninsula Balcanică şi România a fost determinată de o serie de depresiuni, cari venind din Ocean sau din Marea Mediterană, au 
înaintat până la noi. In chipul acesta România se găsea pe marginea de est a acestor depresiuni, aşa că cele cari veneau din Ocean 
_ aduceau vânturi de NW până la nord și cele cari veneau din editerana, vânturi de sud şi sud-west,direcţiuni de vânturi cari pentru 
noi aduc Iarna o ridicare de temperatură. Caracteristic pentru această lună a fost deci aceea de a fi fost mai tot timpul cielonic, de 
aceea şi presiunea mijlocie a fost numai 748mm, pe când noimala pentru această lună este 758mm. Maximul presiunii dabia a atins 
164 mm în ziua de +0, iar minimul s'a coborât în ziua de 27 până la 726 mm, ceeace reprezintă o valoare extrem de coborâtă pentru 
București. In legătură cu această situaţie generală a atmosferei ne putem explică toate particularităţile pe cari timpul le-a prezentat 
în cursul acestei luni. In primul rând temperatura ei extrem de ridicată, atingând în ziua de 26 valoarea de 120.4, pe când cea mai 
coborâtă a fost —7109 în ziua de 16; de asemeni și numărul extrem de mic de zile de ingheţ (numai 16) și lipsa completă a zilelor 
de iarnă, faţă de 15 zile cât este normal pentru această lună la Bucureşti. 5 

Vânturile cari au predominat au fost cele de NE şi SW, în special în a 2-a decadă au predominat vânturile de NE, de aceea 
şi temperatura a fost mai coborâtă decât în celelalte două decade. Aerul cald şi umed care s'a scurs la noi a făcut ca şi umezeala 
relativă să fie ceva mai ridicată ca de obicei (890/0 faţă de 840/0) și cerul în general acoperit, numărul zilelor senine, noroase şi aco- 
perite fiind 3, 8 şi 20 faţă de 7, 9 şi 15 căt surt în mijlociu, Durata de strălucire a soarelui a fost mică, d'abia 66 ore, în loc de 89, cât 
e normal pentru această lună. 

Din cauza caracterului ciclonie al timpului precipitaţiunile au fost destul de abundente. Cantitatea totală de apă pentru în- 
treaga lună a fost de 56 mm, întrecând cv 25 mm valoarea normală. Cantitatea cea mai mare de apă în 24 ore (18mm) s'a măsurat în 
ziua de 13, In total au căzut | recipitaţiuni în 18 zile din cari 4 zile cu zăpadă, care a forma un strat de o grosime mijlocie de & em, 
normala fiind de 22 cm. 


Li 


129 BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE ŞTIINŢE 


OBSERVAŢIUNI METEOROLOGICE 
„FĂCUTE LA 


OBSERVATORUL ASTRONOMIC ȘI METEOROLOGIC DIN BUCUREȘTII 


LUNA FEVRUARIE 1915 st. n. 


Director: N. COCULESCU 


"Inălţimea barometrului d'asupra nivelului Mării 82 metri 


ia Temperatura Vrei == de; Se] Temp. E Vantul __l's E 
a E aerului QC aerului | 23 Ep S 7 | solului CO| &_ „3 [ESlsglza 
S|ass = | | E ZE âj| 85 jes|selga FENOMENE DIVERSE 
sila 23| ş A 2 | e |sel'94:323| Adânc. [39| s 3 Selena. 
seo| 3 |5|2|= || |selae|se|- ——e | 2 8 |82|a 82| 
& s|=z || |â|z|s |” dem] dem) z | > 3 |s2| Ja] 
1|757.0)-6.2| 1.0|-41.5 12.5) 2,477.5] 9.7] 2.5,-41.0 1.9, 4.4] 4.3) vsw,sw | 1.9] — || 0.07]a ca 
2| 60.1|-2.8|-0.6|-6.7 6.1] 2.7|75.0| — || 1.9;-8.0| 0.8! 3.5] 9.7] Ene [9.2] —||0.2|p”11n5-24! 
3] 62.5-1.8| 2.8|-4.4| 7.2|2.5]63.8] 5.4] 6.81-6.0] 0.6] 3.4] 5.3Inne,nwnw| 4.0] — | 0.2] p70n-3:2525130-745 
4 60.8|-1.7| 3.3]-7.2 10.5]3.2]82.7| 7.8| 5.2]-9,0| 0.4! 2.7] 2.3] wsw [2.6] — |0.2|—1a 
5| 57.9|-0.9| 2.4]-4.9! 7.33.5]82.8| 0.5] 6.31-7.2| 0.4| 2.4] 8.7] wsw |1.9| — 1 0.0|—0a 
6| 61.8|-0.8| 2.4]-2.6 5.0/3.7]85.8| 3.1] 7.2|-4.5] 0.5! 2.0] 5.3] exe |3.2/—[0.0)— 
7| 67.7 1.0| 5.9|-4.1,10.04.1|86.5| 5.2] 8.3|-6.2]] 9.5, 2.3| 7.3] Ene. |4.1]—|[0.1]—0a 
8 69.1]-1.3| 2.1]-1.6| 3.7|3.7]88.7| — | 1.1]-2.0| 0.8 2.2110.0| Ene  |4.8[0.0| 0.0/.x2"15-940 
9| 67.1|-3 2|-0.9|-5.1| 4.2|3.0/80.6| 0.2] 1.1]-6.7| 0.5| 22| 8.7| exe. |38|—|0.2|— 
10) 64.4[-4.4| 2.0|-4.4 6.4|3.2]76.4] 2.0| 9.51-4.0| 0 4! 24| 8.7] exe  |3.4]—|0.41— 
141] 62 5) 1.4] 4.1]-1.1| 5.2] 4.4]88.9] — | 8.41-2.5] 0.7] 2.110.0| nxg,nxE | 3.7] 0.0 0.1] X540-7+25 
12| 61.3] 3.4] 8.1|-0.5| 8.6|5.2]90.5| 0.2[12.8|-2.9| 1.1| 2.2] 6.0] exe [2.9] — |0.0|—ta 
13| 58 3] 2.9] 8.0| 0.5| 7.5|5.4|94.9| 4 2[11.3|-1.8| 2.2] 2.6110.0| exeuw | 1.8] — [0.0 =2t0a-12:15,——146"45-p 
44) 54.3] 4.9] 4.0] 0.0] 4.0] 5.1196.8] — | 8.3] 1.0] 3.2| 3.1110.0] wsw,sw | 1.4] — 1|0.0]=—0a-p 
15| 51.3] 5.0/12.01-1.0143.0|5.7]37.5| 0.8114.0]-0.2| 3.6| 3.5] 6.3] var 11.3] —]|0.0[2w0a-414* 
16| 55.4] 7.110.9| 3.7| 17.2] 6.6|89.7| — [14.3] 1.0] 4.9! 4.0) 9.7] exe |2.7|1.5/0.4|==0a,0%10"50,17:40,18:17,20%47,23h 
17] 56.6) 7.1110.8| 5.4 5.4] 6.6/89.7| 1.318.0 5.0| 5.9] 4.7] 9.0] exe [5.2] 1.2|0.1]Q90%0%35,7210,9,10h5 
18| 59.0] 2.8] 6.3] 2.1| 4.2|4.4]76.2] — || 8.5] 1,8] 5.3| 5.210.0] eue,Ese | 3.3|0.5|0.2]90%41:55-5,45 
19| 53.2] 3.9] 8.2| 1.8! 6.4] 4.8]79.4| 0.617.0| 0.0] 4.9] 5.4] 8.71 EsE,nnw | 0.8| — || 0.201 930-p 
20| 46.9 5.9119.4| 0.5 11.91 5.5|81.8| 5.71 8.8'-2.5| 4.8! 5.1] 5.3|wxw,sw [1.4] — |0.1|==0a-8"45 
21| 41.7 9.7118.6| 2.0 16.6|6.2|70.5| 6.221.7]-1.7| 5.6| 5.2] 6.3] exe,ssw | 4.2] — | 0.9]—0a,p”15130-16h 
22| 39.2] 8.1113.5| 5.3) 8.2]6.4]79.3] 44.18.17] 2.3] 74| 5.8] 5.7] wsw [5.810.71.0)00%6135-7,35, 7 1625-1730 
23| 39.2]| 6.1]11.5| 41.4 10.1 6.1]87.3| — [15.0,-1.5] 5.8] 6.4] 7.7] exe |2.210.2|0.2|913:55-11,55,90914115-14"30, 
24| 42.4) 1.1[13.5) 3.7) 9.8]5.1|67.6| 7.3 21.5] 0.0] 6.4] 59| 7.0) WIW,WSY [3.8] — 1.0|— [16:29-16,34 
25| 51.6] 1.5| 7.0] 0.6, 6.4] 4.7]89.7] — | 5.5.-0.2| 5.3] 6.1[10.0| ne [6 015.2]0.2|X6145,%X013*30, 9%%015,39,X018, 
26| 58.0| 2.3] 4.4] 0.3, 4.1] 4.1|76.9| — | 8.0.-1.0|] 3.8! 5.5]10.0| ue |5.0|0.010.3]— [X 19:20 
27| 62.9] 2.4] 5.2] 0.8| 4.4] 3.6|65.71 0.8112.91 0.14] 3.7] 5.0] 9.71 exe [3.9] —]10.4]— 
28| 574]|-0.2| 2.5]-1.0. 3.5] 3.6|78.5]| — || 3.2]-1.2| 3.3] 4.8110.0| exe  [6.2|1.2|0.2].X0-4016135-2% 
H.] 56.4] 2.4] 6.5]-1.0. 7.5]4.5181.8]62.1| 9.91-2.5] 3.0! 3.9] 7.8] ne a.6 anus 6.3) 


Ca și celelalte luni ale iernii 1914/15 și lun: tcecută a fost călduroasă. Temperatura mijlocie lunară a fost 20.0, fiind cu 30.2 
mai ridicată decât normala dedusă din perioada 1871]1910. Pentru cele trei decade mijlocia a fost respectiv —10.9, 1.9 şi 2.3 adică 
temperatura a crescut continu, ceeace este normal, căci după 20 Ianuarie, când in mijlociu ea atinge valoarea cea mai mică din 
cursul anului, temperatura trebuie să crească continu până pe la 20 iulie, când atinge valoarea ei maximă pe întreg anul. Numărul 
zilelor de îngheţ au fost 15, iar al celoe de iarnă 2, p: când în mijlosiu avem în Feveuarie respectiv 23 şi 8 asemeni zile. 

Spre deosebire de Ianuarie, a 2-a lună a anului acesta a fost extrem de secetoasă. Cantitatea totală de apă a fost de limm, 
ceeace reprezintă cam 350|o din valoarea normală pentru această lună. Foarte secetoasă a fost prima decadă, când n'a plouat aproape 
de loc. Mai ploioasă a fost ultima, când s'au măsurat 7mm. Din această cantitate de apă, o parte a provenit din zapada ce a căzut în 
cursul a 2 zile și care a dat un strat de o grosime de 1cm, faţă de tbcm cât se obţine în mod normal în Fevruarie. 

Toate aceste particularităţi ale timpului în cursul acestei luni se explică foarte bine dacă ţinem seamă de distribuţia “pra- 
siunii în întreaga Europă, Mai tot timpul situaţiunea atmosferică a fost dominată de un anticiclon, care venind din spre Oceanul 
Atlantic, a înaintat 1nult în interiorul continentului până în Rusia. Numai in zilele de 11, 15, 16 şi 19—95 timpul a fost determinat 
de o serie de depresiuni, venind de asemeni din spre Ocean sau din spre Marea Adriatică. Regimul anticiclonie a fost mai pronunţat 
în prima decadă, când şi trigul a fost mai intens și s'a înregistrat cea mai mică temperatură din cursul lunii (—110,5 la 1 Fevruarie); 
în același timp și precipitaţiunile au lipsit complet. De asemenea și nebulosilatea a avut valoarea cea mai mică, fiind numai 7, 1ar 
soarele a strălucit 33 de ore. Toate acestea caracterizează cu prisosință un timp anticiclonic. Aceasta se mai vede şi din valoarea 
ridicată a presiunii în cursul primei decade, când a atins 763 mm, deci a fost cu 6 mm peste valoarea normală a acestei luni. Decada 
a 2-a a fost mai mult sub influenţa regimului ciclonic, temperatura a mai crescut, precipitaţiunile au fost mai abundente, nebulosi- 
iatea a atins 9, iar durata de strălucire a soarelui sa coborât la 10 ore. In fine în decada a 3-a depresiunile au'fost mai abundente, 
de aceea și presiunea s'a coborât în mijlociu la 749 mm, ajungând la 23 la valoarea de 737 mm, cea mai mică din cursul lunii. Carac- 
terul timpului în cursul acestei decade a fost eminamente ciclonic: temperatura a crescut și mai mult, iar precipitaţiunile au fost 
mai abundente Nebulositatea în acestă decadă a fost 8, ia» durata de strălucire a soarelui 19 ore. In rezumat, în această lună au fost 
2 zile senine, 9 nouroase și 17 acoperite; normal, numărul lor este respectiv de 7, 8 şi 13. De asemenea durata de strălucirea 
soarelui a fost de 63 ore în 18 zile. In mijlociu avem în această luni 97 ore de strălucire cari se repartizează pe 18 zile. 

i In legătură cu distribuţia presiunii despre care am vorbit mai sus, direcţiunea dominantă a vântului a fost cea de NE, iar 
iuțeala lui mijlocie a fost 2, cea mai mare fiind 5.3 la 2 Fevruarie, după scara lui Beautort. 


udă 


BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE ȘTIINȚE 193 


OBSERVAŢIUNI METEOROLOGICE 
FĂCUTE LA 


OBSERVATORUL ASTRONOMIC ȘI METEOROLOGIC DIN BUCUREȘTII 


LUNA MARTIE 1915 st. n. 
Director: N. COCULESCU. 


Inălțimea barometrului deasupra nivelului Mării 82 metri 


| dai | Temperatura Umezeala Zis d, 29| Temp. E: ST Moral SI 8, 
dala e aerului Co aerului | £ Ş| 51| Sa] solului Co) g_ = â3| ZElas 
|-|2z€£ ———— 552825 — 23| 23 |a2| sea FENOMENE DIVERSE 
Majesa sa-l i E za 2] ză Sa Adânc, [2 e 59| sales 
Ş e € ui =“ |Bo|2 asa, SR AI 43 Şa 
| [5-|s|s|s|ă |elzelss)zee seu dez | 2 3 |za|* |ă 
ț | 
1 1749.92] 1.7] 7.0 41.4 8.4] 4.4 84.3] 8.214.81-1.2| 3.2! 4.4 2.7 wsw,sw | 4.5] 4.4 0.9EPa, x 00n-3h45 
1 2] 46.5] 3.8 8.8/-1.7 10.5) 4.3/74.0)| 1.1|17.0-4.0| 3.4] 4 5] 9.7 swW 2.4 1.5] 0.1] 9%1830-20h30 
1 3|| 50.7] 3.5| 9.0 -0.4| 9.4 3.6/63.5]| 9.8115.4|-2.9| 4.2] 4.61 7] wxw | 6.0|| 0.1] 1.4|—0a 
1 4] 54.6] 1.0| 6.2 -1.6| 7.8|3.4'68.6]| 3.0111.5|-5.0| 3.4] 4.7|5.0| ww | 4.3] 0.0] 0.6[1—0%2,X151+15-15150 
4 5| 53.9] 0.2| 5.0 -5.3/10.3|3.2/68.0| 4.913.31-7.8| 2.6| 4.3|9.0]|sw,wsw | 3.5] — |0.4|—ta 
1 6| 48.7|-1.0| 2.4[-9.4| 4.8] 3.5/79.0| — [[11.0|-4.0|| 2.6] 4.1|9.7] exe,EsE | 3.8] 0.0] 0.1] %X16:15-17*10 
4 7] 45.2|-1.8|-0.2'-9.9 2.7] 3.7]91.1| — || 3.2|-2.8| 2.0| 3.9|10.0| exe  |5.3| 0.0 0.2] X-9n40-1540,16:25-20:30 
$| 49.9|-3.7|-1.8 -4.2| 2.4 2.9 81.8] — [|-0.4|-4.4| 1.3] 3 640.0] Ene 8.2] 1.4 0.2] >”930-1'7230,X0-$04 4h45-94n 
1 9| 53.4|-3.6|-2.2 -4.5| 2.3) 3.3194.4] — [|-0.3]-4.0] 1.0] 3.1]|40.0| exe | 9.0[16.2] 0.0 BQ]0a,-X0-400-1530,, 101 5,21:15 
Ho 47.3]-3.8]-9.5'-4.6 213.4 95.7] — |-0.3]-4.2] 0.8! 2.8[40.0] ne [40.7] 3.7] 0.0)j3a, 705, X0-414415,%-5110":25, 
| | [X1-$022h25 
111) 44 7|-2.9| 41.1|-5.0, 6.1|3.1 $5.2| 5.9| 5.0|-5.6|| 0.8] 2.7|3.7| wsw 5.2 17.6 0.0/|[3]2a,X1:00"-5:30,X0-405:30-8:45 
H2| 50.9]-5.1| 4.0 -9.410.4]2.4'76.8| 6.6] 9.0|-11.0] 0.7] 2.6|2.0| w [3.6] — |0.2|lăfa 
13| 52.9]-3.8| 4.0 -43.2 47.3] 2.8'75.2] 4.6hna.4|-t24] 0.4] 2.4]4.7] w,wsw | 4.4] — 10 2lBejta 
414| 52.4] 1.4 8.5, -5.0 13.5 3.8/75.5] 3.2119.0|-5.0]| 0.7| 2.3|5.3| nw,sw | 1.8] — [0.4 iX]ta 
15| 52.5| 3.6| 8.3 0.4! 7.9] 4.6/79.9| — | 7.2]-1.4| 1.1] 2.2]97| wsw [1.3] —|0.2]lăpPa 
116| 50.5] 4.4 9;9) 0.6 9.3] 5.0 80.0] 7.4/23.0-0.2]| 3.4] 2.7] 4.0] w,wsw |2.7| — || 0.4, XPa 
117| 47.4 4.9'11.8 —0.5 12.3] 5.0 77.5] 7.2|22.9]-9.5| 4.4] 3.6] 4.0 wsw,wuw | 4.4] — [| 0.7]|— 
18| 50.1| 8.8/16.2| 0.8 15.4 5.8/71.5| 9.8|26.0|-92.6] 5.4| 4.1|0.9]sw,wnw | 3.0| —||1.0|— 
119| 45.210.317.4 3.5, 13.9 6.1|66.5] 3.5|28.0|-0.6|| 7.2] 4.919.0| Var 1.7 — |0.6]— 
120| 41.814.1,21.7| 8.0 13.7] 3.4|76.8| 3.7]30.4] 5.2] 9.1] 5.9]60| wsw 13.5 2.7]| 0.7] 902:30-50,2340-24h 
121| 60.2] 0.0,14.5 —-0.8 15.3] 4.3188.7] — [12.51-0.4|] 6.6] 6.7]10.0| ese 3.8| 8.7| 0.2EX]a, 9 100, X03h,X-9e,X04 0n20,X19h 
122|] 67.2] 3.4 9.0 -0.1 9.1 3.6/62.8| 9.8]20.4|-1.0]| 5.5| 6.0] 3.0| ne,sw |1.7| —-10.6]— 
23| 65.2] 4.61 ).9-1.3 12.2] 4.0 66.2]12.0)24.2-3.8] 6.1| 6.0] 0.0 wsw,sw | 2.5] — |0.4|—ta 
24| 65.4] 6.1|13.0 -1.9 44.21] 4.9164.1110.9]24.21|-5.0] 6.6| 6.3] 3.3 SE 2.3] — |0.9|—ta 
25| 62.1] 5.9 12.3) 0.9 11.4) 4.4166.8]11.5|24.921-9.4|| 7.4] 6.6] 0.3 SE 2.8] — 1 0.1]— 
26| 50.8] 6.0 13.6, -2.4 16.0 3.6/57.6| 8.434.11-5.9]] 7.3] 6.9] 4.7 SE 1.0] — | 0.5||—4a,([]'1930-p 
127| 46.4110.0)18.0 1.2 16.8] 4.6/54.0)| 9.0|40.7|-3.9] 8.4| 7.2] 5.7 wW 09| — 0.7|— 
128| 44.1[12.0|2 1.5] 3.5 18.0] 6.1162.410.3144.0|-0.2|10.0| 7.9|1.7] see |2.7| — |1.4|-ata 
129| 43.9110.7116.7] 8.0, 8.7] 7.6 77.8] 0.2|29.5) 4.6/10.9| 8.7|10.0|jwsw,£ENE | 3.0 4.3] 0.8] 9014h-15*30, 9 048:45-20:45 
30| 43.3] 6.7| 8.5| 5.1| 3.4] 6.992.8|] — | 9.4| 5.0| 9.2] 9.0)10.0| exe 5.6)25.1 0.1 9%19:25-19h20,20:30-22,29:43-94h 
34| 48.2111.0|18.0| 6.711.3|8.1|82.9 4.2|28.0| 6.5] 9.7| 8.6/7.7| Var 2.313.4| 0.1] 99%01:-7145,18:50-20h, [Z 119119 
|u.| 51.2] 3.5| 9.3 -0.9 40.2] 4.5175.5)455.2h8.0)-2.7] 4.7] 4.915.9]| exe,sw | 3.7|99.1]43.4 


Prima lună a primăverii anului curent a fost relativ friguroasă, temperatura mijlocie a întregei luni fiind numai 30.5 faţă de 
40.2 care este valoarea ei normală. Aceasta se datorește viscolului din ultimele zile ale primei decade, din care cauză şi temperatura 
mijlocie a acestei decade a fost numai de —00.3. In restul lunii temperatura a erescut continu, mijlocia pentru ultimele 2 dacade 
fiind respectiv: 306 şi 60.9. Cu tote acestea cea mai coborâtă temperatură din cursul lunii a fost înregistrată la 13 Martie când 
termometrul s'a coborât în timpul nopţii până la —130%3, atingând astfel cea mai mică valoare din tot cursul acestei ierni. Lucrul se 
explică prin cantitatea mare de zipadă care acoperea pământul în urma viscolului din zilele precedente și prin prezenţa unui centru 
anticiclonie în apropierea României. In asemenea condițiuni radiațiunea solului în timpul nopţii este foarte mare, ceeace permite o 
coborâre simţitoare a temperaturii. Cu toată această temperatură coborâtă din ziua de 13, mijlocia temperaturii pentru a doua decadă 
a fost 306 deci foarte apropiată de valoarea mijlocie corespunzătoare lunii Mariie. Lucrul acesta se datoceşte creşterii continue a 
temperaturii din zilele următoare, aşa că la 20 Martie s:a înregistrat 210,7, care reprezintă maximul absolut al temperaturii pentru 
această lună a anului 1915. Extremele —430.3 şi 4-210.7 sunt însă mai mici decât cele înregistrate în alţi ani, în aceeaş lună. Pentru 
a termină cu această caracterizare a climei lunii Martie, putem adăoga că în total au fost 4 zile de iarnă şi 20 zile de îngheţ, pe 
când numărul normal al acestor zile este respectiv 2 și 16. Din punct de vedere al precipitaţiunilor, luna Martie se caracterizează 
printrun total de 99mm de apă, provenit din ploaia și zăpada cari au căzut în cursul a 12 zile. In mijlociu însă, in cursul lui 
Martie, cad 41 mm de apă în 10 zile. Cea mai bogată în precipitaţiuni a fost ultima decadă când s'au adunat 52 mm de apă. Zăpada 
căzută a acoperit solul timp de 10 zile, formând un strat de o srosirne mijlocie de 12 cm. 
Presiunea atmosferică a fost în cele 3 decade respectiv: 750, 749 şi 754 mm, ceeace dă pentru miilocia lunară 751 mm, valoarea ei 
„normală fiind însă 754 mm. Nebulositatea a fost mai mare în prima decadă şi mai mică în celelalte două, adică respectiv 7.8 4-8 şi Ba. 
Paralel cu aceasta, dnrata de strălucire a soarelui a fosti respectiv de 27, 52 şi 76 ore pentru cele 3 decade, ceeacedă un total 
de 155 ore pentru întreaga lună, pe când normala este de 136 ore. 
In fine nmărul zilelor senine, nouroase și acoperite a fost de 9, 9 şi 13 cam tot atâtea câte se înregistrează de obicei- 


SEI (A 


IX RSA Ar, i 
Yeri n dar da At 
0 d 


LO 
4 Ni 


MEMBRII DE ONOARE 


ANDRUSSOW NICOLAE, Dr. Professeur ă PUniversite, Kiev. (Elu le 8 Mars 1910). 


BEKTRARD GARRIEL, Professeur ă la Sorbonne, Rue de Sevres 102 Paris. (Elu le 8 Mars 1910). 

BAEYER, Dr. A. von, Geheim-Rath, Professeur ă PUhniversite, Arcis-Strasse 1, Miinchen. (Elu 
le 15 Mars 1891). 

BLANCHARD, Dr. R. Professeur ă la Faculte de Medicine. Paris. (Elu le 47 Novembre 1908). 

CROOKES, W. 0. M. 7, Kensington Park Gardens, Londres W. (Elu le 5 Avril 1897). 

DEBOVE, Dr. Professeur, Membre de l'Acud. de Med., Rue la Bostie 53 Paris. (Elu le 8 Mars 
1910). 

DUPARC LOUIS, Professeur ă VUniversite, Ecole de Chimie, Geneve (Elu le 8 Mars 1910. 

ENGLER, Dr. C. Professeur ă LUniversite de Karlsruhe. (Elu le 17 Novembre 1909). 

FISCHER, Dr. EMIL, Gehe:m-Raih. Professeur ă PUniversit€ de Berlin. (Elu le 17 Novembre 
1908). 

GLEY EUGENIU, Dr. Professeur au College de France ; Rue Monsieur le Prince 14 Paris; (Elu 
le 8 Mars 1910). 

GUYE PHILIP, Dr. !'rofesseur ă l'Universite, Ecole de Chimie, Geieve. (Elu le 8 Mars 1910), 

HAECKEL, Dr. E. Professcur ă PUniversite, Iena. (Elu le 5 Avril 1900). 

HALLER A. Professeur de chimie organique ă la Sorbonne, Paris. (Elu le 17 Novembre 1908). 

HENEQUI FELIX, Professeur au College de France, Rue 'Thenard 9 Paris. (Elu le 8 Mars 
1910) 

HAUG EMILE, Professeur de Geologie ă la Sorbonne, Rue de Conde 14 Paris. (Elu le 27 Sepl. 
1909). 

LE CHATELIER HENRI, Professeur ă la Sorbonne, Paris. (Elu le 17 Novembre 1908). 

LIPPMANN, G. Professeur ă la Sorbonne, Membre de VInstitut, Paris. (Elu le 5 Avril 1900). 

LOSANITSCEH, SIMA M. Professeur ă PEcole royale superieure, Belgrade, (Elu le 5 Avril 1899). 

PATERNO, Dr. E. Professeur ă PInstitut chimique de VUniversite, Rome. (Elu le 15 Mars 1891). 

PETROVICI, Dr. M. Matematicien, Belgrade. (Elu le 30 Juin 1908). 

PICARD, EMILE, Professeur, Membre de PInstitut, Rue loseph Bara 2. Paris. (Elu le 27 Sejt. 
1909). 

RAMSAY, Dr. W., Professeur ă University-College, Gower-Street, London. (Elu le 5 Avril 
1899). 

SUESS, Dr. ED. Professeur ă VUhniversite, President de l'Academie des Sciences, Afrikanergasse. . 
Vienne. (Elu le 5 Avril 1900). 

SCHIFF, Dr. Ugo, Professore di Chimica Generale nel RO. Istituto di Studii superiori in Fi- 
renze. (Eletto il 4 febbraio 1904). 

TSCHERMAK, Dr. Geh.-Hotrath, Professeur ă PUniversite de Vienne. Griin-Anastasius-Gasse 60. 
(Elu le 15 Juillet 1901). 

TECLU N, Dr. Professeur, W'ener Handels Academie, Wien. (Elu le 27 Sept. 1909). 

WEINSCHENK Dr. ERNEST, Professeur ă la faculte des Sciences, Miinchen. (Elu le 29 April! 
19413). 


MEMBRII DE ONOARE AI SOCIETĂȚII DECEDAȚI 


MEMBRES D'HONNEUR DEFUNTS DE LA SOCIETE 


a 


BECHAMP, A. Professeur merite, Docteur en medicin et &s-sciences physiques. Paris, (Elu 
le 5 Avril 1894). - 

BERTHELOT, M. Senateur, Professeur au College de France, Secrâtaire perpâtuel du l'AcadE - 
mie des Sciences. Paris. (Elu le 15 Mars 1891). 

CANNIZZARO, S. Senatore del Regno, Professore, Direttore del Instituto Chimico della |. 
Universită. Roma. (Elu le 15 Mars 1891). 

FRIEDEL, CH. Professeur ă la Faculte des Sciences, Membre de Institut. Paris. (Elu |- 
15 Mars 1891). i 

GRIFFITHS, Dr. A. B. Professeur de chimie et de pharmacie, 12 Knowle Road, Brixton-London. 
(Elu le 5 Avril 1899). 

HENRY, Dr. L. Professeur ă PUniversită, 2 Rue du Manege, Louvain. (Elu le 5 Avril 1899). 

HOFMANN, Aug. Wilh. von. Professor. Berlin. (Elu 15 Mars 1891). 

KEKULE, A. F. Geh.-Reg.-Rath und Professor. Bonn. (Elu le 25 Nov. 1891). 

MENDELEJEFF, Dr. D. Professeur ă PUniversite de Pâtersbourg. (Elu le 5 Avril 1899). 

MUNIER-CHALMAS. Professeur ă la Sorbonne. Paris. (Elu le 5 Avril 1900). 

MASCART, (E). Directeur du Bureau Central Meteorologique de France, Professeur au Collez= 
de France. Paris. (Elu le 15 Mars 1891). 

UHLIG VICTOR, Dr. Professeur ă l'Universite, Wien. (Elu le 8 Mars 1910). 


BULETINUL 


SOCIETĂȚII ROMÂNE. DE ȘTIINȚE 


BUCUREŞTI 
ANUL XXIV-lea. MAIU— AUGUST 1915 No. 3 și 4. 


CONTRIBUȚIUNI LA STUDIUL APELOR MINERALE DIN ȚARĂ 


DE 


Dre Vi V., ERASU 


CHIMIST-ESXPERT 


———— 


ANALIZA APELOR MINERALE DELA SĂRATA (BACĂU) 


Izvoarele minerale din această localitate, cunoscute de multă 
vreme, n'au fost nici odată analizate complet. Sau făcut numai 
unele analize sumare calitative şi câteva determinări cantitative 1), 
cari au arătat că aceste ape sunt bogate în substanțe minerale. 

Compoziția lor chimică merită a fi cunoscută mai de aproape, de 
oarece foarte mulți bolnavi din orașul Bacău şi din împrejurimi le 
utilizează cu succes, după prescripţie medicală sau nu, pese tra- 
tarea diferitelor boale. 

Probele de apă pentru analiză le-am luat în lulie 1911, cupă un 
timp ploios. Izvoarele nefiind Capii) e probabil că e erau 
atunci diluate. 

lată rezultatele obținute : 


Izvorul No. 1, numit »Izvorul de Iod« 


E aşezat pe malul drept al pârâului Sărata, la poalele muntelui 
Moşu, la înălțime de circa 2 metri deasupra albiei parului Izvo- 
răşte de sub stâncă ; are debit mare. 


1) Vezi » Apele Minerale şi Sraţiunile Climaterice din România« de-Dr. Al. Șaabner- Tuduri. 


126 BULETINUL SOCIETĂȚII RUMÂNE DE ȘTIINȚE 


Temperatura izvorului în timpul verei este de 101,5 c. 


Intr'un litru de apă minerală s'au găsit următoarele componente: 


a 


Na.) . 4... 17,5070 8. sau 774,2) milise. echivalenți 
MO a MOON 032» » 

Ca a a 0008020050 MDA bn 0 03502 aa » 
Mee 2 104370 i  s0lom » 
Ode e e 33210400 pp n OO » » 
e Oyioroleleil -— 

SO OAO pi ir 245 » 
ALO, + Fe.0, . 0,0384 » — 

SI, eo oo ao. fa a — 

So e...  mororeo. o — 


Aceste date corespund unei ape ce ar aveă următoarele săruri 


în soluţiune : 


Clorură de sodiu (CINa). . . . .. 45,26014 
Clorură de potasiu (CI) 0,0244 
Clorură de calciu (CaCl,) 8,5762 
lodură de sodiu (INa) . 0,0070 
Sulfat de calciu (SO,Ca) . 0,0414 
Sulfat de magneziu (SO,Mg) . 0,1096 
Carbonat de magneziu (CO.Mg). 1,4413 
Sice (SO | oolso 
Oxizi de fier şi aluminiu (Fe,O. + Al0) 0,0384 
Motalul substanțelor die”. 501127 
Hidrogen sulfurat (H,$). 0,0189 


? ? 
? bi 
n ? 
? bu) 
ti ? 
» ? 
? iul 
7 » 
? ? 
? ) 


După aceste date analitice, apa poate fi clasată între 


„Bogat Clorosodice, sulfurate şi ioduratec. 


Izvorul No. 2, numit » Izvorul cu Fieri 


gr. la litru. 


E situat tot pe malul drept al pârâului Sărata, cu vreo 4 metri 


mai la răsărit de izvorul precedent. 
Izvorăşte de sub stâncă ; are debit mic. 


BULETINUL SOCIETĂŢII ROMÂNE DE ŞTIINŢE 197 


Intr'un litru de apă minerală s'au găsit următoarele componente: - 


Na . . . 0,3433 0r.sau 14,03 milior. echivalenți 
NE, iii 4 ULIme — 

NS e Urme — 

Ga 0 AIA a i» DA sau Pin - 
Mei 0 2720 ee 22 405 n 
ALO 0.034 — 

[ie 0 NO n» a 00 n 
(4 05 24 Azi ni Ea O5 O Dai : 
SO 2 0700) ss or , 
SI 0 oala — 

pie Și 05007 -- 


Rezidiul fix . 4,2700 » — 


Aceste date corespund unei ape ce ar aveă următoarele săruri 


în soluțiune : 


Suice (Si0,) SĂ „0.0143 er. la litru, 
Glosura de sodiu, (Ola). | 0,3540». - 
Sulfat de sodiu (SO,Na.) . . . .0,6300 7 » » 
Sulfat de calciu (SO,Ca). .- + 1,0095 ia 
Sulfat dei maeneziu (50, Me) 1 330 72 
Carbonat de magneziu (CO;Mg) . 0,0045 7 * » 
Carbonatide fier /COLRe) „5 2 102240 0 a 
Oxid de aluminiu (AL0,) . . . .0,0341 > » 2 
Votalul substanțelor fixe: 9 4 4 21070 iz a 
Substanțejoreanice.. A ue 
Hidrogen sulfurat (H.S). . . . .0,0017 2 » » 


După aceste date analitice, apa poate fi clasată între apele fe- 
ruginoase şi amare, puțin sărate. 


Izvorul No. 3, numit » Izvorul de Slatină« 


E situat pe malul stâng al pârâului Sărata. Curge prin o deschi- 
zătură în malul gipsos, puţin mai sus de nivelul pârâului; are un 
debit foarte mare. 


128 BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE ȘTIINȚE 


Intrun litru de apă minerală s'au găsit următoarele compo- 
nente : 


Na. . . . . 111,4200gr.sau 484,434 milier. echivalenți. 


Re e La urme — 
INI a e Urme — 
Ca a BTA 28: via i JOI GA ia 2 
Mei NOI IG” ne 9.444 2 > 
ALO3+FaO3. urme — 
CI e 780» o 484 ABE e 1 
| SA a AA urme -— 
SO a a 064 » Mn 482 0 ia 7 
SI, 1. MOOD — 
EIAS aaa urme — 


Rezidiul fix . 29o,o100 » » 


Aceste date corespund unei ape ce ar aveă următoarele săruri 
în soluţiune : 


Clorură de sodiu (CINa) . . . . . 283,2000 gr. la litru. 
Bromură de sodiu (BrNa). . . . . urme | 
Sulfatide calciu (So ea) „rc Ori Bia) 
Carbonat de caleiu (CO,Ca). . .,.. 0,4730 » 2 i» 
Carbonat de magneziu CO Mg). 0,3980. 2 
Silice ($i0,) . ut, 0,0314 » » n 
Fier şi Aaaa (ALO, E BO) urme 

Totalul substanțelor fixe . . . . . Sa 2015 pi 
Elidco get Sul fuste iute 


După aceste date analitice, apa poate fi clasată între cele mai 


bogate ape clorosodice. p; 


Izvorul No. 4, numit » Izvorul Puturosu dela Budăi« 


E așezat la.50o0o—6oo metri depărtare de izvoarele precedente, 
pe o colină în marginea satului, și în apropiere de biserica ca- 
tolică. 


BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE ȘTIINȚE 129 


Intrun litru de apă minerală s'au găsit următoarele compo- . 


nente : 


SID suma 4. 440;0x85.gr. 


AL,0; + FezO, . 0,0020 


Na e ai OO IO 
Ea o pari a0v004i1 
isi i -0.0,0002 
(Ga i i Aa Oa I8ă 
IV OA a tiu 0300215 


Ci 0 5010355 
SO). 08846 
ÎŞI e Se aceata it09011.5:3 
Rezidiul fix . . 1,8020 


Aceste date corespund unei ape ce ar aveă 


în soluţiune : 


Clorură de potasiu (CIK) . 


Clorură de sodiu (CINa) 


Sulfat de sodiu (SO,Na,) . 


Sulfat de calciu (SO,Ca) . 


Carbonat de; calciu (CO,Ca) . 
Carbonat de magneziu (CO.,Mg) . 


Silice. (510). 


sau 3,111 miligr. echivalenți. 


» 


» 


0,105 
18,623 
6,786 
1,001 
18,418 


Oxizi de fier şi aluminiu ( (AI40, SA Be40) 


Totalul substanțelor fixe 
Hidrogen sulfurat . . 
Substanțe organice . 


următoarele săruri 


„0,0081 gr. la litru. 
2050500 Di» 
. 0,1581 pp n 
„11020 2.5» 
e 0,1218 20 0320 
o 0,2860 » » 
„0,0185 » » » 


10;90,20 E) »5 > 
1,7484 2) o SP at) 


5 0,0153 Cp) E) E) 


urme 


După aceste date analitice, apa poate fi clasată între apele sul- 


furoase, ușor mineralizate. 


Izvorul No. Ş, numat şi »Izvorul Popa Ianoşa 


E aşezat tot pe malul drept al pârâului Sărata, câţiva metri mai 
la vale de izvoarele No. 1 şi No. 2. Debitul său e mic. 


130 BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE ȘTIINȚE 


Intr'un litru de apă minerală s'au găsit următoarele compo- 


nente: 
Na 1.0006 supe 
a e MOROOA5 2 
NEI INGROOLA; „te 
(Car par si 0 0 ROBII NISA, Ale 
Mier e e NOROI a 
ALO, + Fes0, . 0,0086 » 
Cl 7 0 VOA505. dz 
SO a Lao (e 
SID d MI NerosI6 i 
FAS 100070 
Rezidiul fix . . . 4.2690 » 


sau 00,82 


? 


? 


n 


0.217 


miligr. echivalenți. 


» 


5,5005. » 


1,570 
1 2,704 
28,75 


? 


Aceste date corespund unei ape ce ar aveă următoarele săruri 


în soluțiune : 


Clorură de potasiu (CIK) . 
Clorură de sodiu (CINa) 

Sulfat de sodiu (SO,Na,) . 
Carbonat de sodiu (CO.Na, 


2) 


Carbonat de calciu (CO.Ca) . 


Carbonat de magneziu (CO.Mg) . 


Silice (Si0,) . 


„0,0162 gr. 


„ 0,7299 
„2.0425 
3110278 
5302 7/82 
„0,0662 
„0,0516 


Oxizi de fier şi aluminiu (AL, 0, Pi a) a 


Totalul substanțelor fixe 
Hidrogen sulfurat (H,S) . 


0,0086 


020 


„0.0870 


-09 


n 


la litru. 


După aceste date analitice, apa poate fi clasată intre apele 


amare, sulfurate și puternic alcakne. 


„Izvorul No. 6, numit » Puturosuli« 


E așezat pe'malul drept al pârâului Sărata, câteva sute de metri 
mai la vale de izvorul No. 1, la vreo 20 metri mai sus de albia 


pârâului, pe imașul satului. 


BULETINUL SOCIETAȚII ROMÂNE DE ŞTIINŢE 131 


Intr'un litru de apă minerală s'au găsit următoarele compo- 


nente ; 

Na 00305 erau 1,32 miile echivalenți: 
Ie 7 0.0037 nn "0-00 un > 
Ga a 1002350 vin pe - 
Ver e ep Ve 0007005“ sia ai Gea n " 
ALO, + FesO, . urme — 

Ga uloloozo. nr o.Loliu : 
SO 00 DA ne aro ia > 
00) im 02425. ra Ir o2 ” 
RIES) m m 00221, -» — 

SIO,.. 0,0240» — 


E idiul f Aha 1,2650,» 
Substanțe organice 0,0550» 


Aceste date corespund unei ape ce ar aveă următoarele săruri 
in soluţie : 


Clorura de potasiu (CI)... 3 . .  . o;0o/ros la litiu. 
Cloruri de sodia (CINa) i urme 

Clorura de litiu (CI) e AI urii 

Sulfati de sodiu (SO,Na) n . 00950 
Sulfat decaleiu (SO,Ca) . . Du oo 
Sulfat de magneziu (S$0,Me) . ... . .0,0611 » » » 
Carbonat de magneziu (CO,Mg) . di 0 2i0ia 0) oaia n 
Oxizi de fier şi aluminiu (Al, "a + O) urme 

Siice ISIO e e. „io let 0502410) a na da 
“Potalul substanțelor fixe. . . . 1220050 1 
Substanțe orvanice e a e 1 O 05 5O m 
Flidrosen sulfurat (1,5). opel 2 
Acid easbonie liber 9 OAO a 


După aceste date, apa poate fi clasată între apele sulfurate, ușor 
mineralizate. 


132 BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE ȘTIINȚE 


DETERMINAREA RADIO-ACTIVITĂŢII APELOR MINERALE DELA SĂRATA (BACĂU) 


Determinările acestea le-am făcut la faţa locului, în luna Iulie 
1914, servindu-mă de aparatul transportabilt), numit »Fontaktos= 
kopul lui Engler și Sieveking«, cu rezervoriul de 2 litri. 

Pentru modul de întrebuințare se va vedeă descrierea în: Z. f. 


anorg. Chem., vol. 53, pag. 1, 1907. 


CĂDEREA IAA 
E aa A 
CAN TITATEA TIMPUL | de potenţial n uni aie up 
de apă observată 2 ay Ca 
NUMELE IZVORULUI întrebuințată de şi exprimată |E = 3003600 >< 10 O» în 
la o în volti la (pate dU este reznii SI 
determinare | OPServaţie | litru de apă jar De laateai 
: pe oră aparatului = 8,7 c. m. 
P- | 
No. 1 qi „0 P : 
Izvorul de Io4 > litru | 15 minute 90) 55 
NO. 2. sa] | e 
Izvorul cu Fier | EUL [pu 5 ea artic, 15 1,27 
| 
No. 3 îs : 
Izvorul de Slatină Ja litru | 15 minute 95 977 
No. 4 
Izvorul Puturosu |  4/, litru |15 minute 156,4, 1,26 
la Budăi 
NO: 6 5: TR A As) 
Izvorul Puturosu |» litru | 15 minute A „0,61 


Din acest tablou observăm că izvorul No. 1 se ridică cu mult, 


în ceeace privește radioactivitatea, deasupra valorii mijlocii a 


celorlalte izvoare. 


1) Construit de firma Giinther și Tegetmeyer, Braunschweig. 


BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE ȘTIINȚE 133 


CÂTEVA DATE 
RELATIVE 


LA VÂRSTA UNOR UNITĂŢI STAATIGRAFIGE GE ȚIN DE PÂNZA MARNELOR ROȘII 
- SENONIENE DIN REGIUNEA ȘOTRILE-BREBU-BREAZA. (JUD, PRAHOVA) 


DE 


O. PROTESCU 


In 1911, D-nii: L. Mnazec și |. Popgscu- VorreșTi, într'o comuni- 
care 1) făcută la congresul al VII-lea al » Asociaţiei române pentru 
inaintarea științelor«, ţinut la Târgovişte, ne-au dat o clasificare nouă 
asupra Flișului carpatic din apusul Munteniei în raport cu desvol- 
tarea pânzelor carpatice. | 

După acești autori, am aveă Flișul carpatic din Muntenia impăr- 
țit în două grupe de pânze: 

A. Grupa pânzelor interne, cu un material constitutiv de ori- 
gină carpatică, formată din : 

1. Pânza conglomeratelor de Bucegi: ; 

2. Pânza gresiei de Siriu ; 

3. Pânza marnelor roşii Senomene ; 

4. Pânza gresiei de Fuzaru. 

B. Grupa pânzelor marginale, în care intră, în afară de ele- 
mente carpatice, şi elemente din forlandul sudetic Dobrogean. Ea 

„este formată din : | 

1. Pânza marginală propriu 21să ; 

2. Pânza marginală pericarpatică. 

Am utilizat această clasificare la desvoltarea acestei comunicări, 
de oarece multe din unitățile stratigrafice și tectonice trecute de 
autori în această clasificare sunt culese chiar din regiunea noastră. 


1) L. MRAZEC şi |. POPESCU-VOITEŞTI. Date nou: feazru clasificarea F.isului carpatic, Inst. 
geol. al României. «Dări de seamă», vol. III. 1912. 


134 BULETINUL, SOCIETĂȚII ROMÂNE DE ŞTIINŢE 

Din cercetările d-lor Saga Șrerănescu, Popovicr-HarzeG, W. 
Perss&vRE, şi în anii din urmă a d-lor L. Mnazec, I. Popescu= 
VoITEȘTI şi ale noastre, regiunea Şotrile- Brebu-Breaza este al- 
cătuită din o serie de faciesuri distincte, ce iau parte la formarea 
unor anumite unități stratigrafice. 

Aceste unități stratigrafice intră într'o măsură oarecare, la al- 
cătuirea diferitelor pânze din grupa pânzelor interne. 

Nu mă ocup în această comunicare de tot complexul grupei 
pânzelor interne, ci numai de pânza marnelor roşii Senontiene, de 
oarece numai ca interesează comunicarea noastră. 

Pânza marmnelor roşii Senoniene. 

Această pânză ocupă, împreună cu »cuveta golfului de Slănicu, 
regiunea Brebu, Şotrile Câmpineanu, Breaza, Ocina. 

La alcătuirea acestei pânze iau parte: 

1. Marnele roşii Senoniene ; 

2. Nummuliticul bip Şotrile împreună cu straturile cu Oper- 
culine [ Oligocenul inferior) ; 

3. Gresia de Fuzaru ; 

4. Ohgocenul mediu tip disodhilic ; 

5. Şisturile negre cu gibsurile inferioare ; 

6. Sahferul cuvetei golfului de Slănic. 

Intreaga pânză o găsim încălecată de pânza gresici de Siriu şi 
la rândul ei încalecă pânza gresiei de Fuzaru. 

1. Marnele roşii Senoniene apar ca o bandă continuă atât la 
marginea externă cât și dealungul marginei interne a acestei pânze, 


a 


fiind formate la bază din marne albicioase, uneori cenuşii-verzui, 
şi apoi din marne 'roşii-vişinii cu nuanţe diferite până la un vi- 
şiniu albicios, cu numeroase vine de calcit şi cu intercalări de o 
gresie fină cu Foraminifere. 

După L. Mnazec şi Poescu-VoireșTi acest facies reprezintă 
un facies de adâncime !). 

In regiunea Petriceaua, spre Est, acest facies îl găsesc aproape 
laminat şi sugrumat în o serie de insule mici, iar în spre Vest 
trece sub forma unei bande continue, desvoltată într'o cută anti- 


1) L. MRAZEC și |. POPESCU-VOITEŞTI. Cozzriburiuna' la cunoașterea pânelor Piișului car- 
Zazie, Anuar. vol. V., fas. 2, 1911. 


BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE ȘTIINȚE 135 
clinală (Valea Rea), cu direcție E 200 N, cu o cădere de aproxi- 
mativ 850 cu care se bagă sub depozitele pânzei de Siriu. 

In regiunea Șotrile, marnele Senoniene apar la N de vârful 
Cucuiatu sub forma unui anticlinal cu flancul de Sud dispus verti- 
cal, iar cu flancul de Nord înclinat de 400. (Vezi figura 1. Pro- 
filul Șotrile Vistierului— Vf. Cucuiatu— Vf. Popei pag. 139). 

In spre N Senonianul poate fi urmărit în Valea Iude:, iar spre 
W la Şorrile Vistierului, unde lasă 'să apară în fereastră gresia 
de Fuzaru, cum se poate vedeă în Vf. Gimiha. 

Mai în spre W, Senonul îl găsim bine desvoltat, fiind format 
din marne cenușii-verzui sau roșii-vişinii cu intercalări de o gresie 
fină. Stratele sale au direcția E 20% N. 

Spre marginea internă Senonul apare între Valea Cricovului. 
şi Valea Prahovei, incălecând pânza gresiei de Fuzaru de sub 
care acesta apare sub forma de ferestre. 

In Vf. Gurga şi Valea Bradului ferestrele sunt însoţite şi - de 
Oligrocenul pânzei Senoniene. e 

Pe linia de încălecare a pânzei gresiei de Siriu, peste pânza mar- 
nelor roşii Senoniene apar o serie, de Klippe formate unele din 
calcar Jurasic (Tithon), altele din calcar conglomeratic breciform 
cu resturi de Belemnites | Neohibolites) cfr. minimus LIST*R 
formă caracteristică pentru Gault !). 

Unele din ele sunt exploatate în cariere putând ajunge la vo- 
lume de 5 —7 m.c., cum sunt cele din Petriceaua, Şotrile [ Valea 
Roşie) şi cele din Valea Doftanei. Aceste Klippe înaintează uneori 
mult în spre Sud şi le găsim, fie pe spinarea Oligrocenului sau a 
șisturilor negre, fie chiar pe depozitele cuvetei de Slănic, cum sunt 
cele din Valea Câmpiniței. 

2. Nummuliticul de tipul Şotrile : 

Apare bine desvoltat în regiunea Şotrile. Faciesurile sub cari 
se prezintă sunt următoarele : 

a) La bază faciesul marnos cu Fucoide. 

Reprezentat prin marne cenușii albicioase, uneori cenuşii-ver- 
zui sau brune roşietice cu Fucoide și cu intercalări de gresii cu hie- 


1) Astfel de Klippe se găsesc indicate de d-l I[. Popescu-VorrEsri în Valea Prahovei şi în 
Valea Doftanei și atribuite la GAuLr. Vezi L. MRAZEC şi |. POPESCU- VOITEŞTI. Cozzribuţiuni la 
cunoașterea pânzelor Flisu'ui carpatic în România, Anuar, Inst, Geol, al Rom. vol. V, 1911. 


136 BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE ȘTIINȚE 


roglife. Faciesul acesta îl găsim descoperit în Valea Rea, unde 
stratele au direcția W 150 N desvoltat sub forma a două cute 
anticlinale; cari dispar sub faciesul gresos cu Orbitoide şi Brio- 
zoare şi sub Oligocenul cuvetei de Slănic cu o înclinare de 
aproape 700, 

Cu aceleași caractere, faciesul marnos cu Fucoide apare în regiu- 
nea Şotrile, la Cheile Doftanei, la N de Vf. Cucuiatu, rezemat 
pe marnele roșii Senoniene, unde are o direcție de E 59 N, și apoi 
în Valea Şerbuloaza şi în Valea Ocinei. 

Acest facies l-am găsit în totdeauna la baza Bartonianului şi 
reprezintă probabil Awverszanul. 

b) Faciesul gresos cu Orbitoide şi Briozoare. 

Deasupra marnelor albicioase cu Fucoide găsim un facies format 
din o alternanță de marne argiloase cenușii și de gresii şistoase 
micacee, bogate în silice, pline cu Foraminifere şi Briozoare şi de 
gresii șistoase marnoase cu hieroglife. 

Desvoltat mai cu seamă la partea superioară a Nummuliticului 
(Eocenul superior) şi spre marginea internă a pânzei marnelor 
roşii Senoniene, acest facies prezintă o importanță deosebită prin 
caracterul său organogen. 

D-l Mgazec 1) a indicat pentru prima oară pe suprafața aces- 
tor gresii o microfaună Nummulitică care a fost determinată de 
Kocn ?) şi găsită identică cu fauna marnelor cu Orbitoide şi Brro- 
zoare dela Buda, Cluj şi din pădurea Bakony (Ungaria). 

D-l Borez5) a studiat mai cu deamănuntul gresiile Eocene de la 
Șotrile şi a determinat pe lângă o serie de fragmente de Echino- 
derme, Briozoare, Brachiopode mici, Ostracode şi numeroase Fora- 
minifere identice cu fauna straturilor de Priabona din N. Ita- 
he. AI 

După I. Popescu- VorreșTI 4), acest facies cu Orbitoide și Brio- 
zoare corespunde Eocenului mediu şi în parte şi Eocenului superior. 


1) L. MRAZEC. Despre prizenta Bartonianuiui în județul Prahova, Anuarul Academiei 
Române, seria II, Tom XXVIII, 1906, pag. 385. 

2) Kocu. Die Tertiărbildunugon des Deckius der Sicbendiirgische Landestheile 1. Palacogene, 
Abth. 1894. 

3) G. BorEz. Comunicare preliminară asupia Bartonianului din judetul Prahova, Anuarul 
Institutului geologic al României, vol. II, pag. 2, 1909. 

4) Op. citat. pag. 14. 


BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE ȘTIINȚE 437 


In studiul ce-l urmăresc asupra desvoltării microfaunei terenu- 
rilor terțiare din România, a trebuit să mă fixez şi asupra microfa- 
unei paleogene studiată de G. Borez. 

Cercetările noastre au fost îndreptate în toată zona Nummulitică 
din regiunea Petriceaua-Şolrile-Breaza. Examinând materialul 
gresos organogen dela baza lui, adică de unde faciesul gresos ia 
contact cu marnele cu Fucoide sau cu marnele roşii Senoniene, și 
până la partea lui superioară unde gresiile cu Foraminifere trec în 
nişte gresii nisipoase cu solzi de pești şi la faciesul şisturilor diso- 
dilice, am constatat că faciesul gresos cu Foraminifere, sau 
Nummuliticul de tipul Şotrile [Eocenul superior), se poate 
desface atât din punctul de vedere petrografic cât şi din punc- 
tul de vedere paleontologic în 2 orizonturi distincte : 

1. Orizontul inferior format din gresii şistoase pline cu Orbitozde 
şi Briozoare cu câteva forme de Nummuliţi de talie mică, din 
seria Nummulites variolaria Sow. şi Nummulites striata D'ORs. 
și cu Gypsina globulus Russ. 

„2. Orizontul superior din gresii micacee foarte bogate în silice, 
de coloare cenuşie-gălbue, pline cu Operculine şi Briozoare. 
Aceste gresii stau în alternanță cu şisturi argiloase. 

Nummuliții sunt foarte rari şi aparțin la seria Nummulites 
Fachteli Micu. Lipseşte Gypsina globulus Reuss, iar celelalte 
Foraminifere țin de formele aglutinante, ceeace ne demonstrează 
că caracterul continental lagunar eră mult mai accentuat spre 
partea superioară a Nummuliticului decât spre baza lui. 

Orbitoidele !) au importanţa lor pentru stratele Eocenului supe- 
rior. Deşi le găsim cu aceleaşi specii şi în Eocenul mediu (Lutetian) 
şi după Hava 2) chiar în cel inferior (Montian), totuşi maximul de 
desvoltare al acestor forme il avem în Eocenul superior (Bartonian). 

Abundența Orbitoidelor în straturile orizontului de bază, pre= 
zența Brachiopodelor de talie mică, de tipul Argrope decollata 
CHEMN, cum și toate celelalte Foraminifere determinate, ne arată 
o microfaună identică cu cea studiată de Unu 3) la Wola 


1) ORBITOIDES D'OnRB. Or//hofhragmina Munier Chalmas = Discocyclina, Giimbel = Lepilo- 
cyclina Giimb = Miogypsina, Sacco. 

2) E. HAuG. Zra:ze de Geologie, vol. II, fax. III, 1911. 

3) UnLIG. /ahrbuch der geolg. Reichsanstalt 1886. 


138 BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE ȘTIINȚE 


Luzanska, de Gaygowskr !) la Folusz dela Dukla (Galiţia), de 
IoHANN Kocsis la Kis-Gyor (comitatul Borsod) şi cu cea studiată 
de HANTKEN din straturile cu Clavulina Szabo din regiunea Ba- 
kony (Ungaria). 

In ce priveşte vârsta straturilor, Unic și GnvBowskr le rapor- 
tează la Eocenul superior, pe când Kocsis şi HanNTkEN la Eocenul 
superior respectiv Oligocenul inferior. 

In straturile cu briozoare din Ofner se găseşte genul Num- 
mulites Boucheri dela Hanvpe. Kocu şi Vurskrrs îl consideră 
caracteristic straturilor superioare Eocene. În Carpaţii de Vest ai 
Galiției, la Wola Luzanska şi în marnele cu Orbitoide din re- 
giunea Bakony (Ungaria), se:găseşte, după Unic, o faună iden- 
tică cu fauna straturilor de Priabona (Italia) care reprezintă Bar- 
tonianul. 

In straturile noastre cu Orbitoide apare genul Nummulites 
Boucheri dela Have. Apoi asemănarea dintre microfauna stra- 
turilor noastre cu Orbitoide și Briozoare cu cea din Wola Lu- 
zanska şi din celelalte localități din Galiţia și Ungaria, socotite ca 
Bartoniune, mă îndeptățeşte să consider și straturile noastre ca 
aparţinând Bartonianului respectiv chiar Ludian. | 

După cum Orbitoidele au importanţa lor pentru orizontul Eocenu- 
lui superior (Bartonianul), tot astfel Operculinele au aceeaş impor- 
tanță pentru stratele ce se găsesc deasupra orizontului cu Orbitoide. 

Foraminiferele determinate în aceste straturi superioare se deo- 
sibesc cu totul de cele din orizontul de bază. Majoritatea formelor 
aparțin formelor aglutinante. Orbitoidele sunt foarte rare. N'am 
găsit decât e singură specie, Orbitoides aspera GimB. Nummuliţii 
dispar, ceeace ne arată că apele s'au răcit într'atâta, încât n'a mai 
permis numuliților să trăiască. | 

Deși răcirea mărei Eocene a început din Bartonian, datorită 
curenților ce veneau din nordul Europei, totuşi marea şi-a mai 
păstrat puțin caracterul equatorial în timpul Bartonianului; probă, 
prezența Nummuliților cari apar cu o talie redusă. 

Aceste straturi superioare le găsim desvoltate pe marginea 
externă a pânzei marnelor roșii Senoniene, pe linia de încăle- 


1) |. GRYBOWSKI. Dre micro/auna «der Karpathenbildungeu, 1593. 


BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE ȘTIINȚE 139 


care a Flişului peste saliferul miocen, frământate cu şisturile negre. 
(Straturi de Cornu). 

Asemenea mai apar sub cuveta conglomeratelor miocene din 
Vf. Pietrişu, cum se poate vedeâ în profilul Şotrzle Vistierului- 
Vf. Cucuiatu- Vf. Pope. (Figura 1.) 


N 


Sotrile- V. ja aa 
istierului Ensiniea e) VF. Cucuiat: 
A it îi, 5 VARĂ E ii V. Batrânei 


7 E al ab 


E calesc IO | ca 
pa Sg i i SU pr i ile 4/7 d, 
V/ 
Se 3 


Fisura 1. Profil prin regiunea Şotrile Vistierului-Vf. Cucuatu- Vf. ropei. 
Scara 1 : 50000. 
Fig. 1. Legenda; 1: Nisipuri şi gresii cenomane; 2: marne roșii senoniene ; 

3: marne albicio se Eocene cu Fucoide; 4: gresii cu orbitoide şi briozoare; 5: gresii cu 
Operculine şi Briozoare; 6: gresia de Fuzaru; 7: Oligocenul tip disodilie; Sa: gipsuri 
inferioare; 8 b: gipsuri superioare ; 9: şisturi negre=straturi de Cornu : 10: şisturi argi- 
loase și gresii cu hieroglife= Faciesul de tranziţie =straturi de Pucioasa. (Eocen+Oligocen) ; 

11: bancul de nisip, conglomeratele și gresiile cuvetei de Slănic. F=falie. 


Microfauna acestui orizont are multă analogie cu microfauna 
Oligocenă din nordul Germaniei și din Galiţia şi o putem consi- 
deră echivalentă cu straturile de Hoja din Transilvania, pe cari 
Kocn le pune la baza Oligocenului. După GavBgowskr 1!) formele 
aglutinante sunt caracteristice straturilor Tongriene din Galiţia. 

Faptul că straturile cu Operculine se găsesc la baza Oligocenului 
tip disodilic, care ştim că corespunde Oligocenului mediu și din 
faptul că cele mai multe din formele aglutinante se găsesc în Oli- 
gocenul inferior din Galiţia, mă face să consider straturile cu 
Operculine ca reprezentând baza Neonumuliticului. (Oligocenul in- 
ferior). Latorfianul. | 

3. Gresia de Fuzaru a pânzei senontene : 

La alcătuirea pânzei marnelor roşii Senoniene mai contribue 
gresia de Fuzaru, reprezentată printr'un facies nisipo-gresos 
conglomeratic de coloare cenușiu-galben sau galben-brun când 


1) |. GRYBOWSCIII. Di: Mrcrofuuna der hurpathenbildungen. Bulletin de VAcadlemie des 
Sciences de Cracovie. II, 1897. 


140 BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE ȘTIIINȚE 


este alterat. Această gresie apare sub formă de ferestre sub pânza 
Senonului, ca în Vf, Gimiha şi la Breaza. 

In restul regiunii gresia de Fuzaru rămâne ascunsă sub pânza mar- 
nelor Senoniene, reprezentând, după 1. Popescu Vorreșrr, Eocenul 
superior. 

Intr'adevăr, resturile de Foraminifere, ca : Numuliţi, Assiline, Or- 
thophragmine (Orbitoide), ce se găsesc în aceste gresuri, ne arată 
că avem aface cu o microfaună identică cu microfauna orizontului 
gresos cu Orbitoide. 

4. Oligocenu! pânzei Senoniene tip disodilic : 

Deasupra stratelor cu Operculine (Oligocenul inferior) urmează 
în lungul cuvetei golfului de Slănic, atât pe marginea de Nord câţ 
și pe cea de Sud, un facies format din argile şistoase cu intercalări 
de gresii nisipoase gălbui cu solzi de peşti şi din adevărate șisturi 
disodilice cu intercalări de menilite. Direcţia stratelor este în ge- 
neral W ro N (Valea Rea) saude E 15 N, cu o cădere de 
50—809spre sud, cum se poate vedeă sub Vf. Cucuiatu şi în Valea 
Roşie (Şotrile). Stratele sunt foarte cutate și uneori le găsim fră- 
mântate cu gipsurile inferioare «dela baza cuvetei de Slănic, for- 
mând o serie de lentile strivite pe linia de încălecare a Flișului 
peste saliferul miocenic. Șisturile disodilice prezintă pe suprafață 
resturi de pești, miriapode, apoi inflorescențe galbene de sulfați 
şi rozete de gips. Faciesul acesta disodilic trebuie comparat cu 
faciesul șisturilor marnoase foioase cu solzi de peşti și cu Me/etta 
crenata dela Nagy Ilonda (Ungaria) și cu a straturilor cu Melerta 
crenata din Galiţia şi din nordul Germaniei, cari sunt considerate 
ca reprezentând O/gocenul mediu Rupelan. Legătura acestor 
şisturi disodilice Oligocene din România cu cele din nordul Ger- 
maniei a fost arătată de Sevasros şi RAGOVvITZA la descrierea iso- 
podului Proidotea Haugi găsită în şisturile marnoase Oligocene 
dela Bălţăteşti (judeţul Neamţu). 

3. Şasturile negre cu gipsurile inferioare : 

Tot în lungul cuvetei de Slănic și deasupra faciesului disodilic 
urmează niște gipsuri puternic cutate, uneori frământate fie cu 
Oligocenul disodilic, pe care se reazămă, fie cu un facies format din 
Şisturi argiloase negre bituminoase cu intercalări de gresii cu 
Foraminifere, fucies denumit de MRazec »Sfraturi de Cornue. 


BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE ȘTIINȚE Ai 


Uneori faciesul acesta de şisturi negre apare frământat chiar 
cu orizontul gresiei cu Operculine (Oligocenul inferior = Lator- 
fianul), cum se poate vedeă în Valea Sărăcila sub Vf. Străpiştea 
(Cornu) (figura 2): 


Vf Străjiştea > E ie 


= E VAS eul 


Cornudesus / 

[] [A 
VA 
Fi 


Stânei 


Li 
Lă 


Fig. 2. Profil prin Vf. Străjiştea, Valea Sărăcilă şi Cornu-de-Sus. Scara 1 : 50000. 

Fig. 2. Legenda. 1: şisturi disodilice (Oligocen); 2 : șisturi argiloase și gresii cu 
hieroglife= straturi de Pucioasa (Eocen+Oligocen); 3: gresia de Fuzaru; 4: gipsuri infe- 
rioare ; 5: straturi de Cornu+-gresia cu Operculine; 6: conglomeratele, gresiile şi gipsurile 

superioare ale cuvetei de Slănic ; 7: terasa quaternară Câmpina ; 8 : terasa Străjiştea. 


în Valea Cacova (Breaza-de-]os) figura 3 : 
v. Cacova 


N '* Breaza de sus „. Breaza de jos 


Fig. 3. Profil prin Valea Cacova (Breaza). Scara 1 : 50000. 

Fig. 3. Legenda. 1: marne roşii Senoniene; 2: gresia de Fuzaru; 3: şisturi 
argiloase şi gresii cu hieroglife= straturi de Pucioasa (Eocen 4+ Oligocen); 4: Oligocen ; 
5: gipsuri inferioare ; 6: straturi de Cornu+ gresia cu operculine ; 7: conglomerate, gresii 

și gipsuri superioare ale cuvetei de Slănic; 8: terasa quaternară. 


și în Valea Doftanei, pe malul stâng, sub Cheile Doftanei (Șo- 
trile) figura 4: 


EA ar ri =], a 
i a 


i 

9 

pa 
% 


Fig. 4. Profil prin Cheile Doftanei (Soirile). Scara 1 : 50090. 
Fig. 4. Legenda. 1: gresii Eocene; 2: şisturi disodilice= Oligocen ; 3 : gipsuri 
inferioare ; 4: straturi de Cornu+-gresia cu Opereuline; 5: conzlomeruale, sresii și sipsuri 
superioare ale cuvetei de Slănic; 6: terasa quaternară. 


19 


142 BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE ŞTIINŢE 


In toate cazurile faciesul şisturilor negre îl găsim desvoltat sub 
un banc de nisip uneori cu Foraminifere, ce trece la un nisip gre- 
sos şi care apare sub conglomeratele cuvetei de Slănic. 

D-l L. MaazEc consideră argilele negre (straturile de Cornu), 
impreună cu gipsurile bituminoase inferioare, ca depozite ce țin 
în parte de depozitele cu sare ale Mediteranului |. 

Am examinat atât microfauna şisturilor negre cât şi microfauna 
din bancul de nisip imediat de sub conglomeratele miocene şi am 
găsit că fauna şisturilor negre este o faună de amestecare de forme 
nordice ce aparțin Olgocenului superior şi de forme mediterane 
aparţinând Medhteranului II. Pe când fauna bancului nisipos de 
sub conglomeratele miocene ale cuvetei de Slănic este o faună 
ce aparține exclusiv Mediteranului II. 

Șisturile negre (straturile de Cornu) reprezintă un facies lagu- 
nar, exprimat nu numai prin natura petrografică, dar chiar și prin 
unele forme de Foraminifere. 

In ce privește vârsta straturilor de Cornu, avem de luat în con- 
sideraţie trei serii de fapte : 10 In Oligocenul superior marea Nor- 
dică s'a întins spre Sud, cu mult spre Sud de lanțul Iercinie- 
nilor, luând contact cu marea Mediterană, formând o singură pro- 
vincie geologică; 20 Poziţia stratigrafică a şisturilor negre ne 
arată că ele apar în totdeauna deasupra gipsurilor inferioare 
ce reprezintă faza Mediteranului |, poate chiar începutul Medi- 
teranului II, și sub conglomeratele miocene ale cuvetei de Slănic: 
3% Microfosilele în majoritatea lor aparțin Mediteranului Il. 

Din aceste fapte se pare că legătura dintre marea Nordică şi 
cea Mediterană a existat în Carpaţii noştri şi în timpul Meditera- 
nului II, formând o provincie cu un caracter continental lagunar. 
Apoi elementele macro şi microfauniste ale faciesului Mediteran 
întrecând pe cele ale faciesului Nordic, după cum reiese din cerce- 
tările noastre, trebuie să deduc că şisturile negre [straturile de 
Cornu) reprezintă timpul Joarte probabil a primei faze din 
Mediteranul II. 

6. Cuveta golfului de Slănic : | 

Această cuvetă este formată din conglomerate, gresii și nisipuri 
cari spre partea superioară trec la nisipuri marnoase şi marne ni- 
sipoase de coloare cenușiu-roșu, având intercalări de gips (gipsuri 


BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE ŞTIINŢE 143 


superioare) şi tuf dacitic. La alcătuirea cuvetei golfului de Slănic 
mai trebuie adăogat și un banc de nisip ce trece la un nisip gresos 
cenuşiu şi care se găsește la baza conglomeratelor miocene. 

Cuveta de Slănic o găsim purtată de pânza marnelor roşii se- 
noniene, iar diferitele ei părți marginale rupte și împinse fie spre 
Nord de cuveta principală (sinclinalul din Vf. Pietrișu, Șotrile), he 
spre Sud (sinclinalul din Proviţa-de-Sus), luând parte la alcătuirea, 
fie a pânzei marnelor roşii Senoniene (sinclinalul din Vf. Pietri- 
șul, Șotrile), fie a pânzei gresiei de Fuzaru (sinclinalul din Proviţa- 
de-Sus). 

Faciesul roşu al saliferului subcarpatice în partea orientală a 
Munteniei transgresează peste marginea externă a Flișului, pe 
când în Moldova formează Saliferul pânzei pericarpatice |). 

După L. Mnazec conglomeratele acestui facies trebuiesc para- 
lelizate cu conglomeratele de Sloboda Rungunska din Galiţia, iar 
orizontul de gresii cu gresia de Dobrotow al geologilor polonezi. 

In Moldova faciesul acesta roșu al saliferului stă deasupra fa- 
ciesului cu sare şi în transgresiune peste Fliş și însoțit în județele 
Putna şi Bacău de petece de Tortonian şi Sarmatic inferior (Bu- 
glovian). 

In ce priveşte microfauna nisipului dela baza conglomeratelor 
miocene din valea Cacova (Breaza-de-]os), Foraminiferele deter- 
minate îmi arată că avem aface cu forme ce aparţin exclusiv Me- 
diteranului II, în special forme ce se întâlnesc în Tortonian. 

Cu finele Mediteranului II se produce din nou exondarea Car- 
paților, se formează o serie de lacuri mio-pliocene, iar cu ridi- 
carea Carpaţilor datorită mişcărilor post miocene se produce re- 
tragerea tuturor apelor pliocene în bazinul euxinic actual. 


27 Martie 1915. 


——— 22 Ii 


1) L. MRAZEC şi |. POPESCU-VOITEŞTI. Cozz/ribufin ni la cunvașterea pânzei Wlisului. An, 
Inst. Geol. al României. An. V, fasc. 2, 1011. 


144 BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE ȘTIINȚE 


ANTHROPOLOGIE DE LA ROUMANIE 


o. p—— 


DOCUMENTS SOMATOLOGIOUES POUR LETUDE DES TSIGANES 


PAR 
E EIN EA PILA A RI 
DIRECTEUR DE 1 INSTITUT SUISSE D'ANTHROPOLOGIE GENERALE 


——[ 


Les Tsiganes sont nombreux en Roumanie. Les uns sont fixes 
au sol et constituent par ci par lă des agglomerations plus ou moins 
s&dentaires, les autres sont restes franchement nomades. On les 
rencontre un peu partout dans le pays que traverse en tous sens 
leurs chariots. Ils ont, parmi les nomadisants, une place ă part. Ils 
ne sont pas pasteurs. Ils ne sont pas entraines ă la suite de leurs 
troupeaux, par la recherche des pâturages. Si lon devait ajouter un 
nom specifique ă leur nomadisation, le terme d'industriels. pourrait 
etre appliquc ă quelques groupes d'entre eux (lingurari, căldărari). 

Dans la Dobrodja il est presque journalier de rencontrer, dans 
la steppe, des campements de Tsiganes. Leurs tentes a double 
pente, comme les toits des maisons, s'apergoivent de loin sur l'€- 
tendue plate des herbes. Ces tentes sont genralement en stoftes 
noires, quelquetois en nattes de roseaux. Elles sont rapidement 
plices et deposces dans les chariots et la bande, ayant habite quel- 
ques jours un paysage, peut repartir instantanement vers d'autres 
destinces. 

Le chariot et la tente sont inseparables, La tente est tenadue 
par «lessus le chariot. Tout ce que possede la famille tsigane est 
ainsi rassemble. 

Dans les banlieaes des villes dobrodjiennes il existe toujours un 
quartier tsigane. Les hommes qui l'habitent appartiennent, de par 
la qualite de leur religion (), au groupe dit des Tsiganes tures. 
Ce sont des Bohemiens plus ou moins musulmans, parfaitement 
mcprises des Tures, ă peine supportes par les Tatars. Ils se cons- 
truisent comme habitations, des sortes de wourbis qui rappellent 


IL ROMANE DE ȘTIINȚE 


IETĂ 


SOU 


BULETINUL 


Paenid 


Sun. * 


Nod 


“elpoaqo(ţ "adaos 2Ţ sutp soues 


157 S9uaL “| "Srl 


a 


BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE ȘTIINȚE 


146 


DP RHLd "Sus 0Wd 


'elpoaqoq 


erţefuep '9enoq ua 


AVINAISU0O SUe5IS UOSIEJU '7 “214 


BULETINUL SOCLETAŢII ROMÂNE DE STUNȚE 147 


les gourbis des Arabes. Le sol, creus6, est recouvert d'un toit eri 
terre. Celui-ci est soutenu par quelques poutraisons sommaires. II 
est domine par la chemince qui entraîne au dehors la fumee du feu 
familial. Pour entrer dans cette maison, il faut se courber et des- 
cendre. Inutile d'ajouter que la promiscuite y est la regle de vie. 

Sur le toit, lorsque la boue qui le constitue a cte remanie par la 
pluie, il se d&veloppe souvent une vegstation steppique en miniature. 

Ces banlieues tsiganes, grouillantes d'enfants, vetus, comme 
leurs parents, de loques aux couleurs vives, sont une des choses 
les plus pittoresques de la Dobrodja. 

Ces Tsigranes dits Tures ne sont pas habilles ă la mode rou- 
maine comme le sont les Tsiganes dits Roumains. ls portent, plus 
ou moins, le costume turc et sont coiffes du fez traditionnel, que 
recouvre parfois un immense turban. 

Leurs femmes ne sont jamais voilees et leur costume est souvent 
plus composite que celui des hommes. 

* 
% X 

I/6tude anthropologique des Tsiganes est loin d'âtre achevee. 
Les series europeennes qui ont cte examinâes sont, numerique- 
ment, peu considerables. Jai indiqu€ ă plusieurs reprises la penu- 
rie de notre documentation. Cette constatation est desolante aa 
point de vue de nos connaissance de lanthropologie asiatico-eu- 
ropeenne. C'est pourquoi je me suis appliquc ă ctudier le plus 
grand nombre possible de Tsiganes. 

Au cours de cinq voyages dans le royaume de ornate, prin- 
cipalement dans la Dobrodja, j'ai mesure plus de 1.200 Tsiganes 
des deux sexes. Jai dejă public sur ce groupe ethnique, si interes- 
sant, un certain nombre de travaux (plusieurs ont paru ici meme), 
je me contente d'en rappeler les titres) et je me permets d'y 

1) EUGENE PIPTARD, //iHadice ceh «ligue «hez les Tsiganes de la Peninsule des Dulkanus 
(1.207 individus des deux sexes). Bull. Soc. Anthrop. Lyon. 1904, 

On trouvera dans ce memoire la bibliographie relative .ux travaux ant6rieurs, concernant 
les divers groupes Tsiganes qui habitent la Peninsule des Balkans. 

Idem, La cou/eur des yeux e des cheveux et la forme du ne chez 1.270 Tsiganes de la 
Peninsule ds Balkans, Rev. mens. Ecole d'Anthrop. Paris 1905. 

Idem, Za Zu:/fe, /e basze, les membres supericurs et infericurs chez 1.213 Isiganes des dzux 
s-xes (75> hommes et 430 femmes) &tudics principalement dans la Dobrodja, Bull. Soc. des 
sc. de Bucarest, 1908. 

Les caractăres anthropometriques de la region nasale ont dejă €t€ publi6s : EUGENE PITTARD, 


indice nasal et le develobbemeni des dimenstons du nez en fonction de la taille, che 7.200 
Tsiganes des deux sexes, Revue anthropologique, Paris, 1911. 


"Paed "Du Mod "supuunoa sțuvyuo sonbionh 'oyones v— 


[poaqoq 'sout5rs spuejua,p adnoav) e "51 


EN 


BULETINUL SOCIETĂȚII ROMANE DE ȘTIINȚE 149 


renvoyer le lecteur. L/interet particulier de cette importante serie - 
reside surtout dans le fait que les documents qui la composent ont 
tous cte recueillis par le meme observateur, de la meme maniere. 
J'ajoute ici un chapitre nouveau ă la longue analyse anthropolo- 
gique que nous avons entreprise dans le royaume de Roumanie. 
Les documents qui seront exposes ont, ă cote de leur interet propre 
concernant lethnogenie du groupe humain toujours &nigmatique 
des Tsiganes, un interet plus sencral puisqu'ils peuvent ctre uti- 
lises pour notre connaissance de la morphogenie humaine com- 
paârative. | 


DEVELOPDPEMENT DU CRÂNE ET DE LA FACE 
I. Lesdiametrescrâniens horizontaux : D.A.P.;D.M.;D.I. 


Les groupes ci-dessous sont composs de 100 individus. Le dia- 
metre antero-posterieur est mesurc de la glabelle au point poste- 
rieur maximum. La scriation,est faite selon la taille croissante : 


|. Le diamâtre antero-posierieur 


. TABLEAU 1 


DAIA. PA 
SS 
Groupes Hommes | Groupes Femmes 

i : i poa (6 poate (oa | [ [ 70 se 
ei ae E IS A too zu, Ale | 2. ză REGIA D/A cod d die 
33 CAPO m Cin Bă ||!» “GI Să i 810) ini 6 
DO a CNN AER [a Lta3t0 ) i uală | Ah oi Ed ii cod (A) 
5 170) 3) IAR o apoi] Lea lada 

| 
GALI RA tă AO Al " Moyennes: |180"":3 
7 ae o PI EOX9) fe | 
Ga o moiziloi | 
Moyennes: |189"*-6 


Le diametre antero-posterieur croit, gencralement, au fur et ă 
mesure de la taille croissante. Cependant les groupes 6 et 7 font 
exception. Ces deux groupes ont une taille moyenne semblable 
(1*68) et ils auraient pu ctre intervertis. Mais en €liminant ce 
hasard de classement, il n'en demeure pas moins une exception ă 
l'observation formulce ci-dessus. Le sixieme groupe, qui possede 


150 BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE ŞTIINŢE 


une taille plus clevee — de 21|, centimetres — que le cinquieme 
groupe, prâsente neanmoins un diametre A. P. maximum legere- 
ment inferieur. Il semble qu'une telle scrie, composce pourtant de 
100 individus, n'est pas encore assez considerable pour faire dis- 
paraitre linfluence de quelques caracteres individuels fortement 
exageres. 

Si nous composons des groupes de 200 hommes — au lieu de 
100 — on constate la croissance regulicre du diametre A. P. 

Dans la scrie feminine cette croissance regu'icre, en fonction 
de la taille s'observe sans defaillance. 

Comparaisons du 1). A. P. moyen des Tsiganes masculins avec 
le meme diametre dans quelques groupes ethniques—presque tous 
de la Peninsule des Balkans—mesures par moi-m&me: 


D, A. P. 
J 60 Noumainsi |. 105.76 
200 Buloares i. . 1883 
25 (necesa a 0712 
EI 2 iNlbanai si 11-80 
i5 2ilvazes. i 1007 
GeiiSuedes 595 ro» 68 
200) ures, MO res 4: 


La moyenne des Tsiganes masculins depasse toutes ces 
moyennes. Il ne faudrait pas en conclure, immediatement, que le 
le crâme des Tsiganes est beaucoup plus developpe que celui des 
populations au-milieu desquelles ils vivent. Les groupes balkani- 
ques ci-dessus sont compos6s principalement d'individus ă crânes 
brachyeephales, tandis que, dans leur grande majorite, les Tsi- 
ganes sont des dolichocsphales. 

Je possede quelques chiffres indiquant les dimensions du crâne 
feminin — sur le vivant — de deux populations balkaniques: les 
Bulgares et les Tatars. Ces mesures ont €t€ faites par moi-meme; 
elles sont donc exactement comparables ă celles obtenues sur les 
femmes 'Tsiganes. Le diametre antero-posterieur du crâne _tatare 
feminin =179""; celui du crâne bulgare feminin —1830"" 6. Le 
premier de ces chiffres est inferieur ă celui des femmes tsiganes; 
le second est tres legerement superieur. 


BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE ȘTIINȚE 454 


En comparant entre elles les deux moyennes sexuelles, nous 
trouvons que si Phomme =—100, la femme =—93.09 

Rapports du diametre A. P. 10 la taille; 2” au buste — par 
groupe de 100 îndividus: 


Si la taille 


= 


00 le Ap. 


Uroupes 


(2) 


Moyennes: | 


DA BI EA 52 


Ilommes 


(7 iae) 


ial 


a 


|10.9 


11.44 


Uroupes 


| Femmes 


7 | 
Moyennes: | 11.62 


On voit que, par rapport ă la taille, la femme tsigane a le crâne 
plus developpe, dans le sens antero-posterieur, que homme. Par 
le rapport ci-dessus, la femme est ă lhomme comme 101.57: 100. 


Sine puste == oo ile PA pu 


Uroupes 


Moyennes:| 22. 


TABLEAU 3 


Ilommes 


II5) 


[I8) 
[5 

io) (e) e) 55 
o) 


7 
Ziua 
e) 


I 


Groupes 


d z . 


Moyenncs 


iz 


Femmes 


Ce rapport ne maintient pas le resultat que nous avons obtenu 
en prenant la taille enticre comme terme de comparaison: les 


152 BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE ŞTIINŢE 


chiffres ci-dessus montrent que les hommes ont, par rapport ă la 
longucur de leur buste, un crâne legerement plus dâveloppe, dans 
le sens antero-posterieur, que les femmes de leur groupe &thnique. 
On sait que le buste des femmes est relativement plus developpe 
que celui des hommes. 


2, Le diametre melopique 


Il ma paru utile d'effectuer les comparaisons de la grandeur 
horizontale du crâne, non seulement ă Paide du D. A. P. mais 
aussi ă Paide du diametre mcetopique. Voici d'abord les moyennes 
de ce diametre 


TABLEAU 4 


Groupes |  Hommes Groupes Femmes 
e e Poitarg 40 CI Nepal ADE i Bra Daia 

Da a LO n GOI 0 e UL Ja aaa 

Dar 60. n VI a 7,0) 2080 
0-a 1 8 N sie ai d ce ai 

Sa la Om 10 6 aliaje zale lu ,A.2 230 

Qi mice sup 077,-7..8 Moyennes:| 179" 

ŢI ea AS lo Met 

po 0 || INtoX ONE E 


Moyennes:| 186"":8 


En comparant ces moyennes avec celles du tableau 1, on cons- 
tatera que les femmes tsiganes ont le diametre metopique plus 
petit que le diametre antero-posterieur (180"":3). Cette consta- 
tation est generale dans les series masculines et sous ce rapport, 
les Tsiganes ne font pas une exception dans les groupes ethniques 
actuellement studies. Mais on sait que les femmes, qui ont le front 
plus droit que les hommes, presentent, habituellement, un dia- 
metre mstopique plus grand que le diametre antero-posterieur. 

Chez les Tsiganes, les femmes sont plus rapprochees des 
hommes par la grandeur absolue de leur diametre mstopique que 
par celle du diametre antero-posterieur. En effet, pour ces deux 
Carei ves, Si | [il —100, la E 


pourule De. As, P.. 05489. Pour le D..M. 95.89. 


BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE ȘTIINȚE 153 


A quoi attribuer la difference que nous venons de signaler 
ă propos du diametre metopique et qui n a pas ste, que nons sa- 
chions, relevee sur d'autres groupes €thniques europeens: 
Pourrait-on invoquer ici la condition sociale des Tsiganes, influen- 
cant leurs caracteres morphologiques? La vie nomade entraine 
avec elle des difficultes materielles de toutes natures. La rudesse 
de Vexistence quotidienne se fait sentir chez les femmes tsiganes 
avec la meme intensite que chez les hommes. Elle pourrait, par 
consequent, entrainer les memes resultats. Nous avons rencontre 
bien souvent dans la steppe dobrodjienne des chariots tsiganes 
atteles de femmes. Au moment de la recolte des cereales, alors 
que les ban les tsiganes s'engagent comme ouvriers temporaires 
dans les exploitatioris agricoles, les femmes travaillent au moins 
autant que les hommes et le battage duble, par exemple, est un dur 
travail. Cette rudesse de la vie journalicre empeche l'affinement 
des femmes tsiganes qui, d'ailleurs, en partie ă cause de cela, 
vieillissent tres vite. ]'avoue franchement que, toutefois, je ne vois 
pas comment cette influence agirait sur la region frontale meto- 
pique. Il est certain que lPaction musculaire intense entraine une 
contraction des muscles susorbitaires. Celle-ci creerait une surac- 
tivit€ de nutrition de la table osseuse dans cette region? Il faudrait 
Gtudier ces faits dans d'autres groupements humains. 

[| serait en particulier, interessant de connaitre ce qui se passe, 
ă cet egard, chez les femmes qui portent sur le dos des fardeaux 
retenus ă un lien frontal. Et dans un autre ordre d'idees on voit 
Linteret qu'il y a, lorsqwon €tudie anthropometriquement, une po- 
pulation quelconqre, de separer les series sexuelles. 

“Dans les groupes dits »civilises« la femme s'cloigne nettement 
de | homme par ce dstail de sa construction crânienne. Je ne sais 
pas encore ce que me donneront, sous ce rapport, les series f6- 
minines que j'ai ctudices dans la Peninsule des Balkans. 1) Dans 
les regiions rurales, les femmes ont une existence &galement fort 


1) Jusquw'â present je n'ai mis ă jour que les chiifres des Tatares et des Bulgares: Et je 
constate, chez ces deux groupes ethniques le m&me fait que celui qui vient Wâtre releve chez 
les Tsiganes Le diamâtre mâtopique des femmes tatares (178mm.3) et celui des femmes bul- 
gares (18omm.) sont tous deux de valeur infcrieure ă celle du diametre antâro-posterieur (voir 


ci-deszus), 


454 BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE ȘTIINȚE 


rude. L'examen de leurs caracteres crâniens nous montrera si celui 
que nous discutons en ce moment est un caractere de race« ou 
un caractere acquis momentanement. 
Le rapport du diametre metopique ă la taille totale donne les 
râsultats suivants : 
TABLEAU 5 


Groupes Hommes Groupes | l'emmes 
| 

[IO ae MA SI 6 ppt e aha) aro 20 
DLR îi dt 20 pa det Ea NNTOI ARII, 
Ca 11.5 DS Aa pi TNT 5 
GE SRI, 34 2 data al II bo e 
DE [12 (ia ee a APR 
6. II. Moyennes:| 11.52 
ZA 0.9 
Ga e o.7 
Moyennes:| 11.26 


La valeur de ce rapport diminue dans les deux sexes, au fur et 
ă mesure que la taille s'el&ve. Chez les femmes le diametre meto- 
pique est, relativement ă la taille, plus grand que chez les hommes. 
Mais ă taille egale, il parait plus petit chez les femmes. Pour le 
savoir, je prends comme termes de comparaison le groupe 4 des 
hommes dont la taille moyenne est 1*:640 et le groupe 5 des 
femmes dont la taille moyenne est 1643. Ce groupe 5 des fem- 
mes a un chiffre de rapport plus petit (11.1) que le groupe 5 des 
hommes (11.33). On peut ajouter ă cette comparaison celle des 
eroupes 1 des hommes (taille 1*557) et si des femmes (taille 
1":586). Dans ce cas lă encore, les femmes ont un chiffre de rap- 
port plus faible. ti 

Il y a &videinment, dans les constatations ci-dessus, deux faits 
ă considârer : 10 le diametre mâtopique est, relativement au dia- 
metre antero-posterieur, plus grand chez les femmes que chez les 
hommes : 20 ce diametre est d'autant plus grand—relativement— 
que la taille est peu Glevee (au fur et ă mesure que la taille s'el&ve, 
la valeur des rapports diminue). 

Pour ce rapport du D. M. î la taille, si !homme =—100, la femme=— 

102.31 


BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE STIINȚE 155 


Cette dernicre s'6loigne encore plus de Phomme—au delă— par 
la valeur du diametre antero-posterieur metopique que par la va- 
leur du diamătre antero-posterieur glabellaire (pour ce dernier 
ve pont = e: El —101.57:.100). 

Rapport du diametre metopique ă la hauteur du buste : 


TABLEAU 6 


Groupes Hommes || Gronpes Femmes 
1 222 i 225 
2 DIC) 2 22.08 
ante 22 3 A 27.0 
A L0a Mt 2000 ca 0 | lo) ALE 21.6 
5 217 i. Sia 2 
Gu 2I5 Moyennes :| 21.84 
7 bă 21.3 
fot 21.9 
Moyennes :| 21.6 


La valeur de ce rapport diminue reguli&rement chez les femmes, 
au fur ct ă mesure de la croissance de la taille. 

Cette diminution n'est pas reguliere chez les hommes. La gran- 
deur du buste subit des variations chez les individus de taille egale 
selon que ceux-ci sont macroskeles ou brachyskeles. Et ce sont 
de telles variations qui peuvent expliquer, dans les groupes mas- 
culins, les differences quwon remarque en passant d'un groupe â 
Vautre. La preuve quwiil doit en ctre ainsi nous la trouvons dans 
ce fait que des que nous composons des series de 200 individus 
ces variations disparaissent. Voici les valeurs representatives de 
ces groupes de 200 hommes : 22,1; 21,8; 21,6; 21,1; montrant 
une decroissance reguliere ou fur et ă mesure de la croissance du 
buste (et de la taille totale). D'autre part, il semblerait que chez 
les femmes la grandeur du buste demeure, par rappoit ă la gran- 
deur de la taile totale, dans un rapport plus constant. 

Enfin le tabieau 6 montre encore que les femmes tsiganes ont 
le diamstre metopique relativement plus developpe que celui des 
hommes, aussi bien par rapport au buste que par rapport ă la taille. 

Pour ce caractere si lhomme 100, la femme 101.1. 


156 BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE ŞTIINŢE 


3. Le Diamâtre transversal 


La grandeur du diametre transversal est le suivant : 


TABLEAU 7 


Groupes Hommes Groupes | Femmes 
i IEZI i I420 
2 40 5 2 AL 35 
Su. 148 » 4 3 14315 
A. 147 19! 4 14376 
SR 147» 6 5 ici) e e 
Gia. 14779 Moyennes :| 1433 1) 
ide I48 » 209 | 
Sa os 8 | 
Moyennes :| 145""09 | 


Les valeurs absolues de ce diametre transversal, rangees selon 
la valeur de la taille croissante marquent, entre les individus de 
petite stature et ceux de haute stature, des differences PE &ten- 
dues (voir groupes 1 et Get 3 et 7). 

Le sixieme groupe, par exe possede un diametre transver- 
sal presque identique ă celui du groupe 1 qui renferme les hommes 
les plus petits. Et pourtant les hommes qui composent ces 
deux groupes presentent entre eux, une difference sensible dans 
leur stature. La taille moyenne du sixisme groupe est 1"68 ; celle 
du premier 1"557. Avec une pareille difference de taille (13 cen- 
timetres) la largeur du crâne reste â peu pr&s la meme. Dans les 
groupes feminins on remarquera que le diametre transversal du 
cinquieme groupe presente une forte augmentation sur le chiffre 
precedent. C'est que ce groupe 5 est compos€ par un nombre re- 
lativement petit d'individus dont la taille est elevee. 

Cette grandeur du crâne, dans le sens transversal, est la plus 
stable que nous ayons trouvee jusqu'ă present. 

[/augmentation de la taille ne Pinfluence presque pas. A Laide 
de huit groupes masculins nous avons compos€ deux series, cha- 


!) Les femmes bulgares qui sont tr&s frequemment dolichocâphales ont un diambtre trans- 


versal cranien de 142m4, plus petit que celui des femmes tsiganes, 


BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE ȘTIINȚE 1457 


cune de 4oo individus (en gros). Les moyennes du diametre trans- 
versal, en fonction de la taille croissante, sont 147""8 et 1483. 
La difference est insignifiante. Or, les tailles moyennes de ces 
deux grands groupes sont respectivement de 1605 et 1"695. Avec 
une difference de taille de neuf centimetres — ce qui est conside- 
rable — la grandeur transversale du crâne (masculin) ne subit 
presque aucune variation (exactement un demi millimetre). 

Nous savons dejă que le diametre antero-posterieur est autre- 
ment plus influengable par Paugmentation de la stature. D. A. P. 
au fur et ă mesure de la taille croissante se developpe plus vite 
que D. T. C'est la raison pour laquelle les hommes de haute sta- 
ture sont plus dolichocephales (ou moins brachycephales) que ceux 
de taille inferieure de leur groupe ethnique. Cette variation dans 
le rythme de croissance de D. A. P.et de D. [.a une grande 
importance pour expliquer la dolichoc&phalie plus marquce des 
populations urbuines (qui sont en m&me temps de plus haute sta- 
ture) comparee a celle des populations rurales — dans un groupe 
ethnique dolichocephale, bien entendu 1). 

Cette plus faible variation du D. T., par rapport ă la taille, sera 
encore mise en &vidence tout ă l'heure. 

Par la largeur absolue de son crâne, la femme tsigane est: 
SI = 100 [i == 0607: 

Rapports du diametre transversal ă la taille totale : 

TABLEAU 8 


Groupes |Exopa ee | Groupes Femmes 
L [9.4 1240008 PO RĂL6 je 
2 02 2 9.3 
dag A rele ICE pă! Ge cil 02 
4 9.02 ERE a ea e 
di în L9-0) 6. 209)00 ăla Peste: 
O ae Moyennes :| 9.2 
7 Radei EN teo) 
a. ea 
Moyennes :| 3.94 


1) Pai dejă indique ces faits, il y a dix ans. Voir FUGENE PITTARD. //2/Zaezzce de la Zaille sur 
Pindice cephaligue dans un groupe ethnigue velativoment Pur. Bull. et Memoires Soc, d'An- 


throp. Paris, 1905. 


158 BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE ŞTIINŢE 


Avant de perdre de vue la question qui vient d'etre discute 
ci-dessus de Paugmentation presqwinsensible du diamătre trans- 
versal au fur etă mesure de la taille croissante, augmentation 
moins rapide que celle du diametre antero- posterieur, jutiliserai 
les chiffres des tableaux 2 et 8 pour donner la preuvre de cette dif- 
ference. Je prends dans chacun de ces tableaux les deux termes 
extremes (Il s'agit des groupes masculins) et je cherche le rapport 
du plus petit au plus grand. Voici les resultats que j'obtiens : Pour 
le diametre antero-posterieur le rapport du plus grand developpe- 
ment relatif (ă la taille) est 91.6. Pour le diametre transversal ce 
rapport est 90.4. 

Jai effectuc le meme calcul pour les groupes feminins. Les re- 
sultats sont les suivants: Pour le diametre antero-posterieur 92.5 
et pour le diametre transversal 90.7. La difference est encore plus 
accentuce. Elle explique la raison pour laquelle les femmes sont 
moins dolichocephales pu plus brachyeephales que leurs conge- 
neres masculins. 

Le tableau 8 montre que la valeur du rapport qui y est indiqu€ 
diminue regulierement, sans ă coup, dans les deux series (îl en est 
Vailleurs de meme pour le DD. A. P.). En composant deux groupes 
zmasculins (de 400 hommes chacun) nous obtenons les moyennes 
9.17 et 8.7. La variation entre eux n'est que de 0.47. 

Chez les femmes, la variation entre les extremes est plus 
grande : 0.9. | 

Chez les hommes, le diametre transversal du crâne est, relati- 
vement ă taille totale, plus petit que chez les femmes. La diffe- 
rence sexuelle au profit de ces dernicres est cependant faible: 0.26. 

Par le rapport ci-dessus la femme est ă Phomme comme 102.90 
esf a. 100. La, 

hapports du diametre transversal ă la hauteur du buste: 


BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE STIINŢE 159 


TABLEAU 9 


Groupes |Hommes | Groupes Femmes 
I 17.5 1 I 6.2 
2 1.745 2 7/25) 
Gr IA 3 176 
Al 3 1742 4 ei Ii 
DI BAe 17.058 15. 0 99 fo) 
eee e aa | DĂ Moyennes: | 17.68 
i : 16.9 | 
6 pu | 025 
Moyennes:! 17.16. | 


La diminution regulicre de la valeur du rapport ci-dessus s'ob- 
serve ici chez les deux sexes comme lorsque le rapport est cherche 
ă Paide de la taille totale. Foutefois les variations entre les ex- 
tr&mes sont plus grandes lorsqu'on emploie le buste comme terme 
de comparaison. Chez les hommes cette variation est de 1. 3.; chez 
les femmes elle est de 1. 4. 

Pour ce rapport les femmes sont aux hommes comme 101.86: 
100. La valeur de ce chiffre s'explique ă cause de la hauteur re- 
lativement plus grande du buste chez les femmes. 

Mr. Papillault sur roo hommes et roo femmes de Paris est 
arrive ă une conclusion semblable ă la nctre en ce qui concerne le 
rapport du diametre T au buste. Cet auteur a 6tabli son rapport 
du diametre transversal au rachis. lla trouve 25.2 pour les 
hommes et 26 pour les femmes. 

Si nous &tablissons notre rapport en considerant non plus la 
scrie enticre des hommes et la scrie enticre des femmes, mais les 
cinq premiers groupes masculins ct les cinq groupes feminins, de 
manicre ă comparer des quantites ă peu pres semblables, le 
resultat (17.36 pour les hommes et 17.48 pour les femmes) de- 
meure le meme. 

En ajoutant les constatations ci-dessus ă, celles qui ont €te 
faites en Studiant le diametre antero-posterieur maximum, on peut 
conclure, en terminant Vexamen des diametres horizontaux du 
crâne, que chez les Tsioanes (de la Peninsule des Balkans) le 


160 BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE ȘTIINȚE 


crâne masculin est relativement moins developpe, dans le sens 
sagittal et dans le sens transversal que le crâne feminin. 


II. La hauteur du crâne 


Cette hauteur est representee par la distance auriculo-bregema- 
tique (du trou auditit au vertex) mesurce ă Paide du compas glis- 
si&re ă longues branches. 


TABLEAU 10 


Groupes «| Hommes - Groupes | Femmes 
tie i (eee) 1 109"" 50 
2 3. || 3to ide) 2,2 109 2 88 
Ba a Manila 406 gl „aul IOla O 
4. „ .|12090 Ai: 113 2 09 
la j 1/23. 7.00 Si Sa 002 baia 
Gl su ui2oi 7 66 Moyennes:|111""*08 
70030) e Da eIă (AI02/2% 210 5 
Gia 0 UI MIZIS i 1 


Moyennes: |121** 48 


Comme fait gensral, on constate un aceroissement de la hau- 
teur du crâne, au fur etă mesure de la taille croissante, dans les 
deux sexes. Mais les groupes masculins montrent une irregularite 
assez grande dans cet accroissement du diametre vertical, no- 
tamment les groupes 3 et 6. Chez les femmes, la regularite 
d'accroissement n'est troublee que par le groupe 5. Peut ctre 
cela provient-il simplement du fait que ce groupe est, numerique- 
ment, tres different des precedents. En examinant les chiffres 
masculins et feminins, on voit que le plus fort diametre chez les 
femmes (113""09) n'arrive pas ă quivaloir le plus faible dia- 
metre (118"" 9) chez les hommes. Et pourtant, le groupe feminin 
en question a une taille superieure (1586) ă celle du groupe mas- 
culin qui lui est compare (1557). Il resulte dejă de cette premiere 
constation que la hauteur du crâne feminin sera tres faible, abso- 
lument et relativement. C'est un caractere morphologique par le- 
quel la femme s'6loignera beaucoup de homme. En ne consi- 
derant que la valeur absolue de ce diametre, compare dans les 


BULETINUL SOCIETAŢII ROMÂNE DE ȘTIINȚE 161 


deux  sexes, les femmes tsiganes sont aux hommes comme 
91.4: 100. 

Voici quelques chiffres representant la hauteur, absolue, du 
crâne dans quelques groupes ethniques €tuliss dans la P&nin- 
sule des Balkans : (il s'agit surtout de series masculines) : 


Hommes Femmes 
Serbesi e e, 1 1 OBai5 —- 
Greces suni „n, 12300004 = 
Bulvanes 2 0 > 12200040) „1 [3///0 
Roumains . . .:. 1299 — 
Albanalsi 121004! — 
Tunes i aie 1 2505 — 


“atare e 1 2 GBA IUL 7 


Tous les groupes masculins (excepte les Serbes) ont le diametre 
vertical du crâne plus d&veloppe que les Tsiganes. 

Les Albanais possedent un chiffre &gal ă celui de ces der- 
niers. Chez les femmes tatares et chez les femmes bulgares la 
hauteur du crâne est aussi plus considerable que chez les femmes 


tsiganes-meme chez les Bulgares, en majorit€ dolichocephales. 


TABLEAU 11 


Rapport de la hauteur du crâne â la taille 


Groupes Hommes | Groupes Femmes 
ue 70), | ai zale 
23 7.49 DI 7427 
SN 7.46 MM 2 soră eee 
ANI e Up 317 Dl Aula 
ta zii | E loa 
G - | 7.19 | Moyennes: Ra 
[ft 7.204 | 
8) e se to lz/oi 
Moyennes: | 7.354 


Par rapport ă sa stature, la femme tsigane presente une hau- 
teur auriculo-bregmatique notablement plus faible que celle de 
!'homme. Par ce caractere, eile est ă Phomme de son groupe eth- 


162 BULETINUL SUCLETAȚII ROMÂNE DE ȘTIINȚE 


nique comme 97.4: 100. Cette ditference sexuelle est cependant 
un peu moins 6levee que celle que nous avons indiquee ci dessus, 
en examinant les diamătres en question selon lcurs valeurs ab- 
solues. 


TABLEAU 12 


Rapport de la hauteur du crâne â la grandeur du buste 


Groupes Hommes | Groupes Femmes 
re te vu eo Îl [445.3 | [rc ae oale I 3.99 
Di 4.2 | 2 ei a aNIIIGI 740) 
Dea IPLA:-2 | 3 13.50 
DR 07 | 0 e | petee, 
Sa ee Ina 4.07 [545 13.08 
0. „+ |13-9 "| Moyennes:|13.57 
7 tina) 1-40 300 | 
3 Li . . [] 13.9 | 


Moyennes:| 14.06 


Par cette comparaison, la femme tsigane marque encore nette- 
ment la difference qui la separe de homme sous le rapport de la 
hauteur du crâne. Cependant cette difference est plus grande 
lorsqu'elle est obtenue par le rapport ă la taille totale. Pour le 
rapport : hauteur crâne ă buste, si Phomme=— 100, la femme=96.3. 

Cette faible hauteur du crâne de la femme tsigane est mani- 
feste, quelle que soit la comparaison effectuce. 

Dans Pinterpretation du tableau 10, nous avons montre qu'avec 
une taille superieure ă celle de Phomme, la femme possedait un 
crâne absolument moins developp€ dans le sens vertical. 

Nous pouvons essayer la meme comparaison ă Vaide du buste: 

Le premier groupe masculin (100 individus) possede une hau- 
teur de buste de 826"" 2. Le rapport de la hauteur du crâne ă la 
hauteur de ce buste est 14.3. Le quatrizme groupe feminin (Ega- 
lement 100 individus) possede un buste de 8532""4, done supe- 
rieur ă celui du premier groupe masculin. Le rapport, hauteur 
crâne â grandeur buste — 13.53. 

Encore une comparaison : le quatricme groupe masculin et le 


BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE ŞTIINŢE 163 


cinquieme groupe feminin ont, respectivement, les hauteurs du 
buste et les rapports suivants : 


Hommes Femmes 
Buste Rapport Buste Rapport 
= Să A 
83014.07 602":3:13.06 


Le r&sultat est identique. 

On peut meme conclure de ces deux comparaisons qu avec un 
buste plus grand que celui des hommes les femmes tsiganes ont 
encore une hauteur du crâne relativement tres petite. La conclu- 
sion qui s'impose est celle-ci: dans la hauteur totale de buste, 
tronc-tete, ce dernier segment—en tant qu'il est represente par 
la hauteur auriculo-bregmatique—intervient beaucoup moins chez 
les femmes que chez les hommes. 

Ce m&diocre developpement du crâne dans le sens vertical est 
bien une particularite du sexe feminin. Papillault Pa demontre de 
son câte sur les 1oo cadavres de chaque sexe quiil a âtudies ă 
Paris. 

Dans le paragraphe precedent, nous avions conclu que le crâne 
masculin ctait relativement moins developpe dans le sens sagittal 
(diametres A. P. et M.) que le crâne feminin ; il faut ajouter d'a- 
pres les tableaux ci-dessus, que ce crâne masculin, par contre, est 
plus dsveloppe dans le sens vertical que le crâne feminin. 

Avec le diametre auriculo-bregematique, nous posscdons main- 
tenant les trois dimensions du crâne. Il peut &tre interessant de 
les utiliser pour la mesure approximative du volume de ce crâne. 
|| est bien entendu que nous nous rendons parfaitement compte 
de la grossicret& du proced€, et nous ne lui attribuons pas plus de 
valeur qu'il ne peut en avoir. Tel quiil est, cependant, il peut &tre 
interessant ă titre de comparaisons ethniques, lorsque les mesures, 
auront €t€, bien entendu, prises par le meme observateur. 

Pour ce qui concerne les Tsiganes des deux sexes, les râsultats 
obtenus par la multiplication de D. A. P. par D. T.etparB.B. 
(diametre auriculo-bregmatique) sont : 


Pour les hommes . . . 3439 
Pour les femmes . . . 2867 


1614 BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE ȘTIINȚE | 


On voit ă quel point le produit masculin l'emporte sur le pro- 
duit feminin. 

Si pour ce volume approximatif !homme =— 100, la femme — 
93.07. 

Jai dejă, avec mes series balkaniques, la possibilite d'effectuer 
quelques comparaisons ethniques de ce caractere. Voici quelques 
chiffres: 


Seres 266 Albanas 5 2430 
Grecs 27724. uresi 7 PE ee Iota 
Bulgares 3484 atăs ra 13620 
Rounmains 312 


Je n'insiste pas sur ces comparaisons parce qu'il faudrait, pour 
bien faire, mettre ces chiffres en regard de ceux de la stature to- 
tale et du buste. 


» TABLEAU 13 


Indices verticaux de longueur et de largeur 


Hommes Femmes: 
Groupes long. largeur Groupes long. largeur 
AB 63.66 | 80.57 m 62:73] 708!8) 
Di 6880) 81.34 2 62,41 | 75.41 
ai 64.01 | 51.45 Bia 0459 /7ala 
4 Aa Ano 4.2 A „js 62oaiiil re 5iB 
si 63.81 | 82.17 si, | 61.24] 77.44 
6 . 63.70 | 81.83 Moyennes :| 62.04 | 7zizia 
Zi, 64.52 | 82.91 
aus 64.93 | 83.62 
Moyennes :| 64.05 | 81.94 


Les individus les plus grands possedent un indice vertical de 
longueur et un indice vertical de largeur d'une valeur plus clevee 
que celle qui est possedee par les individus les moins grands. 

V'augmentation de la valeur de cet indice ne marche pas regu- 
licrement au fur et ă mesure de la taille croissante : mais cette aug- 
mentation est facilement demontree si nous additionnons les 


BULETINUL SOCILETAȚII ROMÂNE DE ŞTIINŢE 165 


indices des quatre premieres series et des quatre dernicres. Pour 
Pindice vertical de longueur, Paugmentation est ă peine sensible ; 
elle lest un peu plus pour indice vertical de largeur, ce qui 
prouve que la hauteur du crâne influence relativement plus la 
croissance de la boite cranienne dans sa largeur que dans son 
diametre antero-posterieur. 

Ouant aux moyennes feminines, elles sont tr&s inferieures aux 
memes moyennes masculines, notamment celles qui representent 
l'indice vertical de largeur. Cette difference marque avec nettete 
combien la hauteur du crâne est relativement plus petite, chez les 
femmes tsiganes, par rapportă la largeur etă la longueur du 
crâne que chez les hommes du meme groupe ethnique. 


III. La largeur du tront et lindice fronto-crânien 


La largeur frontale (frontal minimum) est la distance qui existe 
entre les deux cretes frontales, au-dessus des apophyses orbitaires, 
Nous exposerons d'abord les moyennes de ce diametre, par grou- 
pes de 100 individus, dans les deux sexes : 


TABLEAU 14 


Diametre frontal minimum 


Groupes __ Hommes Groupes Femmes 
DA IDO/ZE 280) I „sie 106""74 
Di a |OLOO) mu 2 NR pla 00 24 
2 oa alu [Eenala E ID zi ial 2 ei i il r0 az) Aur 
poi RA A a, 110» 60 A. ua IERI UAL Aaa 07 
5 as EDO OA al + 5 O eu LOG) aur 
Oa ui Pia BIO, ra 215 Moyennes :| 107""54 
7 îi îs 
(N ANN issa AEZ a 
Moyennes: |. 110""30 


L/augmentation de la largeur du front en fonction de la taille 
croissante est bien visible. Toutefois, malgre la presence de series 
numeriquement importantes, comme ces groupes de 100 individus, 
il y a encore des variations en passant WVun groupe de rooâ un 
autre groupe de 100. On remarquera ce fait surtout dans la scrie 


166 BULETINUL SOCIETAȚII ROMÂNE DE ŞTIINŢE 


ce a O a mt i 


masculine. Dans la serie feminine, il n'y a que le groupe 2 qui 
possede un chiffre inferieur ă celui du groupe le precedant imme- 
diatement. 

Cette irr&gularite de croissance de Pecaille frontale, dans son 
diametre transversal, en fonction de la taille croissante, nous Pavons 
dsjă releve ă plusieurs reprises dans Pexamen somatologique des 
peuples de la Peninsule des Balkans. 

En composant des groupes de 209 indivilus (au lieu de 100) 
voici ce que nous obtenons : 


Groupes __Hommes | _Groupes | Femmes 

IE 00745 iona a [3106357 
aa lac n 8 Go, i eul A - | 107 » 69 
Gap LIIO 20 Da ua ILOGIaI 37 
A IL LI = Stoa] 


Le scrie masculine ne marque pas encore la regularite d'acerois= 
sement du frontal minimum. On pourrait expliquer cette anomalie 
en supposant que le deuxicme groupe renferme un nombre rela- 
tivement grand d'individus ă crânes larges, en tous cas moins do- 
lichoc&phales que les autres, chez qui la croissance en largeur du 
crâne est augmentee. En effet, si nous nous reportons au ta- 
bleau 7, ou figure D. T., nous constatons que le troisieme groupe 
de 100 hommes possede un diametre transversal plus developpe 
que tous les autres groupes, excepte le huitieme. 

En comparant la largeur frontale moyenne des 200 hommes, 
les moins grands, et celle des 200 hommes, les plus grands, laug- 
mentation de la largeur de lecaille frontale, en fonction de la 
taille croissante, devient tres &vidente. 

Dans les trois groupes f&minins de 200 in lividus cette augmen- 
tation imarche regulicrement. d. 

Comparaison de la largeur frontale daas quelques groupes de 
Balkaniques (masculins) : 


Front. minim. Front minim 


mn 


Sebes 911 Los  Albanais * 111""07 
Grees N rr2 406 Tures!. 9 9 
Bulgares. 111 » 2 Patars 9 245060 


„Roumains I14»1 


BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE ŞTIINŢE 167 


Tous ces chiffres sont superieurs ă ceux exprimes pour les Tsi- 
ganes, mâme celui des Serbes qui ont un frontal minimum tres 
peu developpe. En somme, on peut dire que, sous le rapport de 
la largreur du front, les Tsiganes ne sont pas favorises. Mais il ne 
faut pas oublier deux choses : la premiere c'est que le crâne Tsi- 
gane est, en majorite, un crâne dolichocephale ; la seconde, c'est 
que les Tsiganes poss&dent une taille inferieure ă celle des grou- 
pes ethniques auxquels nous les comparons. 

Le frontal des femmes tatares mesure 108""1; celui du femmes 
bulgares 107""4, le premier est notablement superieur ă celui des 
femmes tsiganes (les femmes tatares sont brachycephales), le se- 
cond est ă peu pres indentique (les femmes bulgares sont, comme 
les femmes tsiganes, en majorit€ dolichocsphales). 

Le rapport de la largeur frontale au developpement total de la 
taille est pour chacune des moyennes gensrales : 


Chez les hommes . . . 6.67 
Chez les femmes . . . 6.88 


De ces deux chiffres, il resulte que les crânes masculins, chez 
les Isiganes, possedent une caille frontale reiativement moins 
developpee, dans son diametre transversal minimum, que celui des 
femmes. Autrement dit, le frontal des hommes, absolument plus 
grand que celui des femmes est, relativement ă la stature, plus pe- 
tit chez eux que chez les femmes. Ce developpement relativement 
plus considerable chez les femmes, de Pecaille frontale est un fait 
connu en craniologie. || a st6 mis en cvidence par M* Manouvrier 
pour les crânes de Franais et nous avons nous meme confirme, 
avec des crânes de Suisses, les resultats de notre maitre. Mais les 
tables anthropomcetriques ne renferment encore que tres peu de 
series dans lesquelles la grandeur des differentes regions du crâne 
puisse ctre comparce ă la stature generale du groupe ethnique 
considâr€. Au surplus, nous ne savons pas si tous les groupes 
ethniques se comportent de la meme maniere au point de vue de 
larchitecture comparative des deux sexes. Nous pouvons le sup- 
poser ă priori. Mais une demoustration est superieure ă une sup- 
position. Le fait ci-dessus est doncă enregistrer, d'autant plus 
que la difference sexuelle au profit des femmes est assez grande. 


168 BULETINUL SOCIETAȚII HOMÂNE DE ȘTIINȚE 


Le rapport de la largcur du frontal ă la hauteur totale du buste 
fournit les valeurs suivantes : 


Chez les hommes . . . 12.8 
Cheziles 'femue sr ua 


Ce rapport montre &galement que les femmes ont, proportion- 
nellement ă la hauteur du buste, une largeur frontale plus deve- 
loppee que celle des hommes. 

Indice frontal-cranien 
IP/indice fronto-cranien est le rapport du diametre frontal mi- 


nimum au diametre transversal du crâne. 


TABLEAU 15 


Groupes Hommes Groupes | Femmes 
i oi i [74.78 
Di ee | 77 4. da 2 ZII 
Gai. 174-433 74.97 
4. 74.07 Al [74-85 
5 74.37 cu A 403 
O 74.72 Moyennes: | 74.83 
Pa 7 4.07 
Ga 74.0 
Moyennes: | 74.46. 


Les huit groupes masculins presentent une assez curicuse succes- 
sion de chiffres d'indices. On remarquera d'abord une croissance 
reguliere de la valeur de indice jusqu'au groupe 3 (y compris). 

Le groupe 4 a, lui, un indice de valeur plus faible que celle du 
groupe precedent, mais ă partir de ce groupes, on remarque une 
ascension r&gulitre de la valeur de Pindice et cela, jusquau der- 
nier groupe. 

Les indices feminins ne presentent pas cet arrangement de 
valeurs. 

Pour ce qui concerne les indices masculins, on pourrait suppo- 
ser que les individus les moins grands, comme les individus les 
plus grands possedent, d'une taille dâterminee ă une autre taille 
determince, (qu'il s'agira de constater par des recherches ult6- 
rieures) un rapport fronto-crânien croissant regulicrement au fur 


BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE STIINȚE 169 


et ă mesure de la taille croissante, tandis que les tailles moyennes - 
ne presentent pas ce rapport. Ou bien le groupe 4 renferme-t-il 
un moins grand nombre de dolichocephales que les deux groupes 
precedents ; ce qui, dans l&tablissement du rapport fronto-crânien 
donnerait une predominance au diametre transversal? 

L'indice moyen ds femmes, plus €leve que celui des hommes, 
s'explique aisement par deux raisons : ă savoir le developpement 
relativement plus grand, chez elles, du frontal minimum ; ensuite 
par le fait de leur moindre dolichocephalie. La construction de 
leur crâne montre un plus grand developpement transversal que 
celui des hommes et, dans ce developpement transversal, lecaille 
frontale y trouve son compte. 

Comparaison de indice fronto-crânien dans quelques series 
masculines de la Peninsule des Balkans: 


Serbes. ,„ î  fpo00 . Alpanals. . . 71.44 
(Grecs:. e 2 DUReS e 73/38 
puloares. 00 74 a) Matars -.... .. 72.450 
Roumains . . 74:24 


Aucun de ces chiffres n'atteint celui des Tsiganes. Cela s'ex- 
plique en se rappelant que ces derniers sont des dolichocephales 
tandis que les autres groupes ethniques ont des crânes relative- 
ment larges et courts (sauf les Bulgares qui sont—ceux de notre 
serie—sous-dolichoc&phales. 

La valeur de lindice fronto-crânien n'est cependant pas lite 
exclusivement ă la morphologie du crâne. Je vais en donner la 
preuve cn rangeant les groupes ethniques ci-dessus selon la valeur 
croissante de leur indice cphalique (mis entre parentheses) : 


Biloaves, (70.99) Ara Roumains . . (82.92) 74.24 
Serbes . . .(8042) 73.28 Taţans,. o (8820) 7230 
Cueesi pu (82-23) 4277 | Albanaisă (97 12) a paie 4 
dusese (02245) 433818 


On voit que la colonne renfermant les indices fronto-crâniens 
ne presente aucune regularite (ni croissante, ni decroissante) en 
correspondance avec la colonne renfermant les chiffres de Vindice 
cephalique. 

Il intervient donc d'autres facteurs (la taille en particulier) qu'il 
s'agira de rechercher. En mettant ă part les 300 Tsiganes mascu- 


170 BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE STUNȚE 


lins les moins grands cet les zoo les plus grands, on constate que 
indice crânien est plus €leve dans le second groupe. Chez les 
femmes Tsiganes, en composant deux scries de 200 individus, on 


Fig. 4. Type de isizane ture. Phot. Pittard. 


trouve, ă l'inverse de ce qui se passe chez les hommes, que ce sont 
les femmes les plus grandes qui ont indice fronto-crânien le 
moins 6leve. 

Pai cherche dans les groupes de o individus les oscillations 
extremes de cet indice, dans les deux sexes. Ces extremes sont 
les suivantes : 


chez les hommes. . . . 71.68 et 76.90 
cheziles femmes N, 7/3 124 etape 


BULETINUL SOCETĂȚII ROMÂNE DE ȘTIINȚE 


La difference entre les extremes est plus grande chez les hommes. 
Les femmes maintiennent entre les grandeurs, frontal minimum 


et D. T., un rapport plus constant. 


IV. Lia face (le visage) des Tsiganes 


La face des Tsiganes nous sera connue par la mesure des 
diametres verticaux : ophryo-mentonnier, ophryo-alveolaire et 
ophryo-nasal et par la mesure des diametres horizontaux : bijugal 
et bizygomatique. Les caracteres anthropometriques du nez, des 
yeux, des oreilles, feront Pobjet de paragraphes speciaux. 

Pour le moment îl s'agira seulement de ovale gencral de la face. 


|. Les diametres verticaux 


TABLEAU 16 


Les diametres O. M.; O. A; O.N.; chez les hommes 


Groupes [OM *|.. O ABE la ON: 

ii MM. - MIN SE | „MM 
i 14325:3| 95 49/52 
2 145 > 37| 97 » 32|77 » 06 
3 1460 » 03| 96 » 66|77 „09 
4 147 * 33| 98 » 08177 » 83 
3 143 » 68| 98 » 33]77 » 66 
Ș) 148 = 64| 98» [78256 
7 L50 » 09| 99 » 9480 » 53 
Sa aa |USBuzat:8| 1.0 3 98 |82 02 
Moyennes: |148"":09| 98"%:45|78*":23 


La hauteur ophryo-mentonnicre augmente au fur et ă mesure 
de la taille croissante. Cette augmentation est €galement visible 
pour les deux autres diametres, avec moins de râgularite pour la 


region ophryo-alveolaire. 


Les mâmes diametres chez les femmes tsioanes : 


TABLEAU 17 


Groupes O. M. 0. AS 


O) Anja 


128" 96|85""77 68-14 


[19) 


CU cl (05) 


2 


„..|129 * 74187 » 28169 » 43 
132 n 70|89 » 70|70 » 69 
33 » G1|90 » 16|71 » 38 


A 13625 |93 "2 |74 33 


Moiyennes? ao" 1807327000 5 


472 BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE ȘTIINȚE 


Contrairement ă ce que nous avons constate chez les Tsiganes 
masculins, nous notons ici, et cela pour les trois diametres, une 
augmentation rezulicre des dimensions du visage presentement 
considers. 

On remarquera encore que les plus forts diametres feminins 
(ceux du cinquieme groupe) n'arrivent ni les uns ni les autres ă 
&quivaloir les plus faibles diametres masculins (ceux du premier 
groupe). Cependant nous savons dejă que les premiers gruvupes 
masculins ont une taille moyenne plus petite que celle des derniers 
groupes feminins Il resulte dejă de cette coastatation quwavec une 
taille egale, les femmes ont une hauteur du visage plus faible que 
les hommes. 

En comparant d'abord, dans les deux series sexuelles, les gran- 
deurs, absolues, indiquces dans les tableaux 16 et 17 on trouve 
que les femmes tsiganes sont aux hommes 100: 


Pour O.M. Pour OA. Pour O. N. 


59.5 90.0 90.36 


Les hauteurs: ophryo-alveolaire et ophryo-nasale 6loignent 
moins les femmes des hommes que le diametre ophryo-menton- 
nier. Ce dernier diametre parait donc particulicrement peu deve- 
loppe chez les femmes, et sa faible dimension pourrait nous faire 
pressentir que lovale du visage feminin sera moins allong€ que 
ovale du visage masculin. 

La hauteur (approximative) de la râgion de la face qui va du 
point alveolaire au point mentonnier peut ctre connue en dedui- 
sant de O. M. la distance O. A. Cette hauteur A. M. ainsi obte- 
nue represente —avec quelques causes d'erreurs l)—la hauteur de 
la mandibule, y compris ses recouvrements musculo-cutands. 

Voici les valeurs de A. M. dans les deux sexes: 


1) Cette hauteur A. M. est approximative parce qu'il n'est que rarement possible d'obtenir 
la fermeture de la bouche au mâme degre chez tous les sujets examinâs. Les Tsiganes que 
nous mesurions ne comprenant rien ă notre travail ne se pretaient qwavec une mediocre bonne 
volonte ă nos mesures. Heureusement les series de 100 individus, par leur importance nume- 


rigue, font disparaitre les sujets principaux Verreurs que nous avons indiqus. 


Li 


BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE STIINŢE 173 


TABLEAU 18 


Groupes | Hommes | Croupes |_ Femmes 
I 48-a 1 143510 
z [48 7 2 = (AZ 240 
3 [49 2 07 3 43 7 
ai e Iu N e 4 43 943 
5 5407 ă sie | a 45 » 30 
o 50264 |.  Moyennes:]43"":48 
a a e e 11505 | 
Oli ei a delia z8 | 
Moyennes :149%*%:69 | 


On peut faire ici la meme remarque que celle indiquce ă propos 
des tableaux 16 et 17 : les plus forts diametres feminins n'attei- 
gnent pas — il s'agit des moyennes — les plus faibles diametres 
masculins. 

La rapport de cette grandeur A. M., comparee dans les deux 
sexes, indique que la femme est ă lhomme comme 87.5: 100, 
Sloignant encore davantage la femme que le diametre ophryo- 
mnentonnier. 

Rapports aes divers segrments du visage ă la taille: 

DYabord chez les hommes : 


TABLEAU 19 


Groupes___|R. de O MR.deO. A |R.deO.N |R.de A.M. 
1 02 61.3: 1040-24]. 300 

2 90.8. | 60.62 M45a | 30. 
353 90.08| 59.0 | 475 | 30.2 
e 89.8 | 59.8 :| 47.4 | 30-03 
5. 89.7 | 59-3 . 468 | 50.3 
Gta, i GOE 45 3 [556.317 |NIROR | 200 

, SED [roi Be Mai te | ii 20.8 
Şi E INGe.o "56.0: IMA 29.1 
Moyennes :| 89.59| 59.56 | 47.29| 29.97 


D'une maniere gensrale ies valeurs des quatre rapports ci- 
dessus diminuent au fur et ă mesure de la taille croissante. Il n'y 


4 


174 BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE ȘTIINȚE 


a cependant pas decroissance reguliere. Les dimensions du visage 
sont tres variables, meme dans un groupe ethnique relativement 
pur. Jai souvent remarque chez les Tsiganes des individus ă vi- 


lig, 5. Tsiganes dit latar-fortement metissce. Nez platyrrhinien. Phot. Pittară. 


sages nettement chamaeprosopes. On en verra nettement un 
exemple dans la figure 5 representant un Tsigane tatar, musicien 
ambulant rencontre dans la Dobrodja alors qu'il utilisait ses ta- 
lents dans une fete turque. D'autre part, il ne faut pas oublier 
que, dans la Roumanie, le mâtissage a eu lieu avec des in- 
dividus ă crânes plus ou moins brachycephales et ă faces larges 
Dans tous les cas, les variations individuelles sont encore assez 


BULETINUL. SOCIETĂȚII ROMÂNE DE ŞTIINŢE 115 


Gtendues pour quw'elles entrainent des irregularites dans lordre des 
rapportsă la taille croissante, jusque dans les groupes de 100 sujets. 

Il n'en reste pas moins que, de l'examen du tableau 19, il r€- 
sulte que les individus les plus grands sont en meme temps les 
plus leptoprosopes. 

Jai cherche, dans mes scries de Balkaniques quelles €taient les 
valeurs de la hauteur O. M. (dans les series masculines) voici les 
chiffres obtenus : 


Serhes e Ale Albanais. -. . 146""7 
(Greeg por 45 a 3 TUREes i ir 4Qipir 
Buleares. . . 14q6"»1 atagst a dig mtiai 
Roumains . . 14427 


On constatera que la hauteur ophryo-mentonnicre des pa i 
est parmi les plus €levees. Elle n'est depassee que par celle des 
Tures et par celle des Tatars. 

Pour la comparaison des chiffres feminins, nous n'avons ă notre 
disposition que les deux petites series de femmes tatares et de fem- 
mes bulgares. Voici pour ces deux groupes fâminins les trois hau- 


teurs du visage considerees : 
Tatares Bulgares 


92 » 5| 87 „22 
74 2 | 69 2 02 


999 
Z> 8 


Les femmes tatares quoique brachycephales ont les trois di- 
mensions du visage plus developpees que celles des femmes tsiga- 
nes Par contre, les femmes tsiganes les ont plus grandes que les 
femmes balgares, notamment la hauteur ophryo-alveolaire. 

Les mâ&mes rapports quc ci-dessus chez les femmes tsiganes : 


* TABLEAU 20 
Groupes | R.de0.M.|R.deO.A.|R.deO.N.|R.deA.M. 
88.2 58.6 46.4 
35.9 577 46.01 
35.8 58.05 | 
SA 24| 56.85 
i o 20 50700 NI RI | 2705 
oyennes: | 85.6 (7/50) i 25 466 06) 


DP 9 bb 
P Oua 


Zuauw DR 


176 BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE ȘTIINȚE 


Les variations que presentent les divers segments composant 
la hauteur du visage se remarquent encore ici chez les femmes. 
Celles-ci montrent habituellement une plus grande regularite dans 
'a succession des diverses valeurs anthroprometriques en fonction 
de la taille croissante. 

Dans le tableau 20, les femmes tsiganes ayant les statures les 
plus hautes (groupe 5) ont des rapports (sauf poar celui de O. A.) 
plus €&leves que celles du groupe precedent qui sont cependant de 
statures moins hautes. 

Pour l'ensemble des quatre rapports on constate, comme chez 
les hommes, une diminution de la valeur de lindice en fonction 
de la taille croissante. 

En comparant les moyennes du tableau 20 avec les moyennes 
masculines contenues dans le tableau 19, on constate que les mo- 
yennes feminines sont toutes plus faibles que les moyennes mas- 
culines. Les moyennes d'un sexe ă lautre sont. pour ces rapports: 

Si Phomme — 100, le femme tsigane = 


R.0O.M. R. 0 AS BON. RE PASIVE 


95.5 96.5 95,9 93.5 


C'est par le rapport du diamâtre ophryo-alveolaire que la 
femme se rapproche le plus de homme. 

C'est par le rapport alveolo-mentonnier qu elle s'en cloigne le 
plus. Ce qui vient d'etre constate pour le rapport ophryo-alveo- 
laire se pressentait dejă en examinant les rapports qui ont suivi 
les chiffres du tableau 17. Les valeurs des grandeurs absolues du 
visage contenues dans ce tableau nous renseignaient dejă appro- 
ximativement. 

La hauteur de visage, chez la femme tsigane, est petite par 
rapport ă ce qu'elle est chez Phomme, dans son diametre princi- 
pal. Mais certaines parties de cette hauteur totale O. M., sont par- 
ticulicrement peu developpees chez les femmes ; ainsi la gran- 
deur comprise entre les points A. M. Cette faible hautcur du dia- 
metre alveolo-mentonnier chez la femme, semble demontrer que 
chez elle la hauteur de la mandibule est faible. A la suite du ta- 
bleau 13, nous avions dejă remarque la difference que presentent 
les deux sexes sous ce rappurt. 


BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE ȘTIINȚE 


177 


Par la grandeur 'absolue de cette region de la face, la femme. 


est ă homme comme 87.5: 


100, ce qui est un rapport tres faible. 

Nous avons encore essay€ quelques comparaisons de la hauteur 
ophryo-mentonniăre et alveolo-mentonnicre au buste. Elles oat 
eu lieu par groupes de 200 individus : 


TABLEAU 21 
Rapports de O. M. et de A. M.au buste 


Groupes (200) Hommes 


SE Pour O. M.|Pour AM. 
1 172 5.75 
2. 17 B0)e 35377 
Ze 17.1515/5:62 
ei I 74 | 5:70 
Moyennes:| 17.19 | 5.76 


Groupes (200) Femmes 


I L.ă 

2 

3 
Moyennes: 


10.3 
IONI 
o) 


iese | 


E = 
Pour O. M. Pour A.M. 


5.40 
5.24 
5.25 
Sas) 


Pour ces deux rapports au buste, si Phomme = 100, la femme 
tsigane=— 93.853 pour le premier (ophryo-mentonnier) et 92.01 
pour le second (alveolo-mentonnier). C'est encore cette region in- 
fericure du visage comprise entre le point alveolaire ct -le point 
mentonnier qui est la plus petite chez la femme. Cette compa- 
raison, le buste âtant pris comme unite, donne le meme râsultat 


que la comparaison faite en utilisant la taille totale. 


[| reste encore ă examiner le segment compris entre le point 
nasal et le point alveolaire, c'est-ă-dire Pespace recouvert par la 
levre superieure. Pour le connaitre dans ses dimensions absolues, 
“il faut deduire de O. A,, la distance O. N. 


TABLEAU 22 
La grandeur N. A. dans les deux sexes 


Groupes 
l 
Dia . 
Sa 
Abe . 
io . 
6 : 
a lea 


Hommes 


Mm. 5 


9/ 
20 2» 20 
19 » 57 
20 » 25 
07 


20 


20 » 
19 7 44 
IQ 41 
27 70 


Moyennes: |20""*22 


Groupes 


Femmes 


ti RO 


sit za ci 


19 1 03 
[08560 
teo co] 
07 7 


178 BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE ŞTIINŢE 

Le developpement de la 'taille ne parait pas influencer cette 
region du visage. Les groupes ci dessus tant ranges selon a taille 
croissante, on remarquera que les hommes les plus grands ont 
une hauteur N. A.,ă peine superieure ă celle des hommes les 
plus petits. Plusteurs fois meme (groupes 6 et 7) cette hauteur du 
visage est, absolument, plus petite chez les hommes dont la sta- 
ture est plus elevee que chez les hommes les moins gran Is. 

Dans les groupes feminins les variations sont moins accentuces. 

En composant deux series formees des 200 hommes dont la 
stature est la moins levee et des 200 autres dont la stature est la 
plus €levee, nous obtenons le râsultat que voici: (la meme op€- 
ration a ete faite pour les groupes feminins). 


llommes Femmes 
i 20"0-7 1 TA aa, 
Di. , 20a2 19 » 63 


Avec des tailles moyennes tres differentes, la distance N. A. 
reste ă peu de chose pres la m&me chez les hommes. Chez les 
femmes cette region s'agrandit au fur et ă mesure de la taille 
croissante. 

Pour cette partie de la hauteur faciale, si !homme = 100, la 
femme tsigane — 90.8. Elle s'eloigne encore davantage des indi- 
vidus masculins de son groupe ethnique que par les autres dimen- 
sions verticales de la face que nous avons examinces jusqu'ă 
present. 

Comme il s'agit ici de grandeurs absolues il faut encore cher- 
cher deux rapports de cette regionN. A. ă la taille totale d'abord, 
au buste ensuite. | 

Le rapport ă la taille est: 


Tlommes Femmes 

1.2238 1.185 
Le rapport au buste : 

2. 34) 2.24 


Ces deux indices sont plus forts chez les hommes. La region 
sous-nasale consideree est plus developpee chez cux que chez les 
femmes. 


BULETINUL SOCIETAȚII ROMÂNE DE ȘTIINȚE 179 


Si, pour ces deux rapports homme = 100, la femme — 96.9 
pour le rapport ă la taille totale et 95.7 pour la comparaison â la 
hauteur du buste. 

Les femmes tsiganes se rapprochent plus des hommes de leur 
groupe ethnique par ce rapport (la taille âtant prise comme unite) 
que par celui obt-nu ă laide des autres parties de la face. 

Pour resumer ce qui concerne les dimensions verticales de la 
face, nous pouvons dire que le visage des Tsiganes masculins est 
plus long, absolument et relativement que celui des femmes tsi- 
vanes. Îl est plus long non pas seulement considere dans sa hau- 
teur totale mais aussi dans chacun des segments qui le composent: 
segments: ophryo-nasal, ophryo-alveoiaire, naso-alveolaire, al- 
veolo-mentonnier (il reste ă examiner la region ophryaque elle- 
meme). Mais ces diverses regions faciales presentent, dans leurs 
rapports de grandeurs, de notables differences sexuelles. C'est le 
segment alveolo-mentonnier qui est le moins developpe relative- 
ment chez les femmes et c'est, chez le meme groupe sexuel, le 
segment naso-alveolaire, puis le segment ophryo-alveolaire qui se 
rapprochent le plus, par leur developpement, de ceux des hommes. 


La region ophryaque 


Pour connaitre la grandeur de la region ophryaque, il sufhit de 
deduire de la hauteur ophryo-nasale, la longueur (en projection) 
du nez. 

Une determination exacte de l'ophryon, sur le vivant, est im- 
possible. Le bord superieur du sourcil indiqu€ par Broca, comme 
devant servir de repere varie suivant les individus et suivant les 
»races«. J'utilise ncanmoins cette grandeur, parce que, mesuree de 
la meme maniere chez tous les hommes et chez toutes les femmes, 
elle permettra quelques comparaisons sexuelles et ethniques in- 
t6ressantes. A la cause d'erreur precedemment indiquce, pour ce 
qui concerne la hauteur exacte de l'ophryon, il faut ajouter que la 
p=au du front est fort mobile sous le compas. Et comme la dis- 
tance ophryo-nasale est faible, on voit que les erreurs indivi- 
viduelles peuvent &tre considerables. S"il s'agissait de petites series 


180 BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE ŞTIINŢE 


dans lesquelles ces erreurs individuelles — ou les variations — 
subsisteraient en conservant une valeur marquce, nous laisserions 
de câte, dans lanalyse que nous entreprenons, les chiffres reprs- 
sentant la râgion ophryaque. 

Mais nous avons ă notre disposition des series numeriquement 
tres importantes, dans lesquelles, forcement, s'operent des com- 
pensations. 

Les moyennes totales dans les deux sexes sont: 


Hommes Femmes 


Nous n'indiquons pas ici, — pour les raisons qui viennent d'etre 
exposecs — les valeurs de la grandeur ophryaque, dans les grou- 
pes de 100 individus. 

Pour les series sexuelles enticres, si homme — 100 la femme 
== OA 

C'est une des regions du crâne et dela face par laguelă la 
femme s'cloigne le plus de homme. 

Rapports de la region ophryaque ă la taille totale et au buste: 


Hommes Femmes 
Rapport ă la taille: . . 1.58 li Asa 
Rapport au buste: . . 3.04 2/42 


Les deux rapports sont notablement plus petits chez les femmes. 
Pour le premier de ces rapports, si homme —100, la femme 
—90.5. Pour le second elle egale 89.4. 


2. La largeur de la iace 


Les mesures qui representent la largeur de la face sont les 
diametres bijugal et bizygromatique. Le premier marque I'carte- 
ment des pommettes, le second lecartement maximum des zygo- 
mas. Ce dernier diametre ne peut ctre mesur€ qwavec le compas 
glissiere ă longues branches. 


BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE ȘTIINȚE 181 


Groupes 


o e Dupa 
Moyennes: 


Par le diam&tre 
=—95.6. 


TABLEAU 283 


Diametre bijugal 


| Hommes Groupes Femmes 
1552700 777 1 Si | 20228 
150)0 iz) 2770. | 2 3 | 12202 76 
[2:02 70 | 3 | 124 » 06 
[azot (60 AN Iri a E 24 290 
129 > 03 5 125 7 43 
129 7 43 Moyennes: | 123"":86 
| 130 2 67 
T3 i za 
129153 


bijugal si Phomme =—100 la femme tsigane 


Ce diametre transversal grandit au fur et ă mesure que s'eleve 


la taille. Cet agrandissemeut marche regulicrement dans les grou- 
pes feminins. Chez les hommes les groupes 4, 5 et 6 montrent 
quelques variations en plus ou moins; elles sont de faibles ampli- 
tudes. Il n'est pas besoin de composer des groupes de deux cents 
individus pour marquer Paccroissement du bijugal chez les hommes 


comme chez les femmes au fur et ă mesure de la taille croissante. 


La moyenne masculine de B. ]. peut ctre comparee ă celle in- 


diquce pour quelques groupes ethniques mesur6s de la meme ma- 


nicre que les Tsiganes. 


3 


Serbes . 


L 3037 
Grecs 1 3; 2A 
Bulgares ei 
ROumains  . . 13835 
Albanais .. . . 133528 
ups 3. = 10000) 
Tatars 134"8 
Kusdesy . . - 400 
| azes T BA 
Armeniens . .; pe D090 


Ce diametre bijugal des Tsiganes est plus petit que celui des 
divers groupes ethniques mentionnes ci-dessus. Îl est plus petit 


NȚE 


BULETINUL SOCIETĂȚI ROMÂNE DE ŞTII 


A 


"pIeird moră 


*9 “5y enb surgul e 'L * 


e) 


4 


"pierd 10Ud 


“e[poaqoq aureurnoa aue$isp, auui9,] *9 "Sr 


3 


n) 


A 


ÂNE DE Ş 


| 


INCL SOCIETĂȚII RON 


E) 


l 


J] a 
5) 


BU 


pdenld Mod 


8 


5y 


dur tr] 


*aubanş sut 


1S7 BUIUI9I *6 * 


"PIeiid "10Ud 


*e/'pozqoq 


-onban] eue 


3157 awuu9,] 


"St 


E 
| 


STIIN] 


= 
4 
W) 


ULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DI 


B 


184 


"Pieta 90Ud 


- 


*07 *2y EI enb auigvu 97] 'oan7 oueSisI, "Vp 'Srul 


"PIeitd '10Ud 


“(efpoaqoq) ereSue "dany oueSisI, "07 '5t 


BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE ȘTIINȚE 185 


que celui des Serbes et des Kurdes qui, dans ce tableau, sont les 
hommes ayant le plus faible cartement bijugal. La difference de- 
vient tres grande si l'on fait la comparaison avec les autres popu- 
lations balkaniques ou asiatiques. Entre le bijugal des Kurdes qui 
possedent la face la plus €troite que nous ayions mesurce jusquwă 
present et celui des Tsiganes, il existe, au detriment de ces der- 
niers, une difference de plus de un millimetre. Cette difference est 
de cinq millimetres lorsque la comparaison est faite avec les Ta- 
tars. La face des Tsiganes, dans la region des pommettes est done 
stroite. 

Les deux dimensions transversales de la face chez les femmes 
tatares et chez les femmes bulgares sont : 


Tatares Bulgares 
[ijueal e o l2702 12 55:0)4: 
Bizygomatique . . 134": zi îi 740) 


Ces deux grandeurs sont plus developpees chez ces deux grou- 
pes feminins que chez les femmes tsiganes. 

Le developpement de la region bijugale, par rapport ă la taille 
totale, est dans les deux sexes: 


Hommes Femmes 


7.382 7.92 


[| en resulte que les femmes ont la face relativeinent plus large 
que les hommes. Par ce caractere elles sont, par rapport aux 
hommes, comme 101.2 : 100. 

C'est la premiere fois que, en ctudiant les diverses regions de 
la tete chez les Tsiganes de cette scrie, nous trouvons un rapport 
plus €leve chez les femmes. 


186 BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE ȘTIINȚE 


TABLEAU 24 


Diametre bizygomatique 


Groupes Hommes | Groupes Femmes 
ia |ur:2 0 AIE e a e VUjlOR ZOR e] 
2 17310: » 700 |N 02 Ba ctol ID Z8 00052 
za 138 40900) e tem | 18052476 
Zi îi37 408 | Ape UL solo 
SA | 136 7 Oi 5 e 2 32000 
0, . .][1372G1 |  Moyennes:| 130%":23 
7 e | 140 n 24 
PE 140 „8 


Moyennes:| 135""41 


Si pour la largeur bizygomatique lhomme =—100, la femme 
tsigane =—94.1. | 

A Paide du diametre bizygromatique moyen des Tsiganes mas- 
culins, nous pouvons essayer quelques comparaisons ethniques. 


Bizygomatique 
Serbes a 1370 
(E recs O 130.0 
iul oare Si 140235 
XONAR L41:2 
Alpanais55 >. 14007 
ilures: 5 a ia 
atare a 1435 
Eur desi RE 4106 
Ia zes 90445 
Arme mea SR 48 


Parmi les Balkaniques nous trouvons un seul groupe dont le 
bizygomatique soit moins large que celui des Tsiganes. Ce sont 
les Serbes. Toutes les autres populations ont la largeur de la face, 
en cette region, plus considerable que les Tsiganes. La face des 
Tsiganes est done ctroite aussi bien dans sa partie bijugale que 
dans sa partie bizygomatique. La largeur bizygomatique depasse 
la largeur bijugale de 3""-9. 


BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE STIINŢE 187 


Chez les Serbes cette difference n'est que de 7"2. La difference 
que presentent les Tsiganes, ă cet Ggard, depasse celle que nous 
avons relevee en âtudiant les autres Balkaniques. Les Europeens 
habitant la Peninsule des Balkans (les Albanais exceptes) n'ont 
pas une difference DB. z.—B Z. qui depasse 7""*7. Chez les Asia- 
tiques cette difference est plus forte. 

Les rapports du diametre bizygomatique ă la taille totale don- 
nent les valeurs suivantes dans les deux sexes : 


TABLEAU 25 


„Groupes | Hommes | Groupes Femmes 
a | 8 76 1 677 

2 | 5.54 2 551 
ga: | eu] 5.46 
A | Sr Ai 8.23 
5 | 8.3 5,4 ali 907 
Ci ul poale) Moyennes: | 8.4. 
:) [Ge Zar 

5 7.93 
Moyennes:| 8.37 


Chez les hommes, il y a diminution de la valeur du rapport 
— avec quelques irregularites dans le passage d'un groupe ă lau- 
tre — au fur et ă mesure de la taille croissante. 

Chez les femmes, cette diminution s'accomplit regulicrement. 
Le rapport representant le caractere moyen de chaque serie 
sexuelle est plus 6leve chez les femmes. Ce r&sultat confirme ce 
que nous avons constate â propos du diametre bijugal. Les fem- 
mes tsiganes ont la face relativement plus large 1) que les hommes 
dans les deux regions bijugale et bizygromatique. 

Pour ce caractere, si l'homme 100, la femme — 100 4. 

Il reste ă examiner le rapport des deux diametres transversaux 
de la face ă la hauteur du buste. Nous en composons un seul ta- 
bleau pour les deux sexes : 


1) Il faut lEgărement modifier, ă propos de ce dernier chiffre, une indication parue dans une 
note ă l' Academie de sciences. 


188 BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE ȘTIINȚE 


TABLEAU 26 


Hommes Femmes 
Pen E ——_— 

Groupes Bo Doja p. B- Zi Groupes JESSE] || Io 18 Zo 
Ti 08.4 0 MPa pes 4, 10.5 0 [5.6 |6N8 
200 F ae MAi I040 22 16.2 Di aa AUINUTI5 Gl |IBORUR 
Cl [052 1 6.3 CINE ai Riu. 
4 [5507730 07. 0:0 5 4104 77047 [a T4.0 | 59, 
5 15.005 110.04 5 14.50 Ia 
O. 14.8 15.8 Moyennes: | 15.1 |15.89 
70 1430 6.0135 
Ga do N NASA, 15.5 
Moyennes: [14.98 |16.05 


Le developpement plus grand du diametre bijugal chez les 
femmes, relativement ă la hauteur du buste, decoule tres nette- 
ment de ce tableau. Certains groupes de 100 individus sont memes, 
A cet gard, tres interessants ă comparer. Ainsi les groupes 2 et 
3, dans les deux sexes, qui possedent un indice semblable. Or lun 
des facteurs utilises — le buste — pour obtenir ces indices iden- 
tiques est, dans les deux sexes, de grandeur tres differente. 

Dans la serie masculine les groupes 2 et 3 ont respectivement 
les hauteurs du buste : 843"":3 et 848 *":5 et lesindices 15.2 dans 
les deux cas : dans la scrie feminine les groupes 2 et 3 ont respec- 
tivement, pour reprâsenter la hauteur de leur buste: 8016 et 
315"":1 ; c'est-ă-dire des valeurs beaucoup plus faibles. La moyenne 
du buste, pour les deux groupes masculins et pour les deux grou- 
pes feminins sont: 


Bou les premieis 3. 645-"o 
i poui les seconelsi 806 n 3 


Avec une difference tres marquce ă leur detriment, les femmes 
tsiganes ont le meme chiffre de rapport que les hommes dont le 
buste est bien plus €leve. Ce fait marque nettement le developpe- 
ment relativement tres grand du diametre bijugal chez les femmes. 

Quand au rapport du diametre bizygomatique ă la hauteur du 
buste, on constate, dans les groupes de 100 individus, et chez les 
deux sexes, une diminution au fur et ă mesure de la taille croissante— 


BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE ŞTIINŢE 189 


avec des irregularites tres legeres, chez les femmes, plus accentuces 
chez les hommes. La moyenne de cerapport est un peu plus clevee 
dans la scrie masculine. Il en resulte que, contrairement ă ce que 
nous avons observe, â-propos du diametre bijugal, la largeur de 
la face, dans la region bizygomatique, est legerement plus grande 
par rapport ă la hauteur du buste, chez les hommes que chez les 
femmes. Cette constatation est contraire ă celle obtenue en com- 
parant le diametre bizygomatique ă la taille totale. 

En resume le visage feminin dans la partie bijugale et bizygo- 
matique est absolument moins large que le visage masculin, dans 
la meme region: mais pas rapport ă la taille totale, il est plus 
large. En effectuant la comparaison, non plus ă la taille totale, 
mais au buste seul, on conclut encore que le visage feminin est 
aussi relativement plus large dans sa partie bijugale; mais il est 
un peu moins large dans sa partie bizygomatique que le visage 
masculin. 


Diametres biangulaire externe ei interne. Longueur de l'ouverture 
palpâbrale. 


SR ANIEL E ATU) 2 
Tsiganes masculins 


D. biang. | D. biang. |Long. ouv. 
Groupes ext. int. palpeb. 


27 5 | 2103035 0 2 aa 4! 
96 » 70|3L > 32|32 » 85 
97 2 91|32 » 05|32 » 89 
97 2 47|31 » 06|33 » 07 
97 » 90|31 » 49[33 » 03 
97 7 60|31 » 5732 » 78 
98 n 64]31 » 08|33 » 51 
99 1 20|32 » 17|33 2 35 


DD — 


So) SS (o (Oa a (v5) 


Ces valeurs sont celles de groupes de 100 individus. Elles sont 
ranges selon la taille croissante. En examinant les trois colonnes 
on se rend bien compte que ces diametres augementent au fur etă 


mesure qu'augmente la taille. Mais îl n'y a aucune regularite dans 
5 


190 BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE ȘTIINŢI: 


cette augmentation. Les groupes de 200 hommes feront peut &tre 
disparaitre ces variations. 


TABLEAU 28 


Tsiganes masculins 


Groupes D. biang. | D. biang. |Long. ouv. 
de 200 hommes ext. int. palpeb. 
[Es / ş 005320 3 platite pod 200510) 
Zis ue, |97IZN0I9|3 2: 55/32 296 


97 2 78|31 » 53]32»91 
98 » 92|31 » 92|33 » 43 


P W 


Le diametre biangulaire externe croit regulierement avec la 
croissance de la taille. Les variations indiquces dans les groupes 
de 100 individus ont disparu. Ce fait montre encore bien la n6- 
cessite des grandes series pour Gteindre les variations indivi- 
duelles. 

Le developpement des deux autres diametres (ce sont tous les 
trois des diametres transversaux) ne suit pas regulicrement lordre 
croissant de la taille. C'est le troisitme groupe de 200 hommes 
qui rompt la regularite d'accroissement. Mais il n'en resulte pas 
moins, de ce petit tableau, que les trois regions examinces s'a= 
grandissent lorsque la taille s'el&ve. 

Les moyennes de ces trois dimensions transversales de la face 
sont : (Tsiganes masculins seulement) : 


D. biang. | D. biang. |Long. ouv. 
ext. int. palpebr. 


La longueur de l'ouverture palpebrale est plus grande que le 
diametre interoculaire. 

Dans les scries de Tsiganes precedement ctudices nous avions 
note le meme resultat : 


D. biang. [ ong. cuv, 
inter. palpebr. 


40, Isiganes roumainsi,  -, ..|3 2257 
Ga, lisisanes turestai aa 32 745 


BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE ȘTIINȚE 194 


Ces chiffres, qui sont obtenus avec de petites series, sont tous - 
deux superieurs ă ceux que nous trouvons pour representer la 
moyenne des Tsiganes masculins. Mais la relation entre les deux 
grandeurs &tudices reste la meme. 

Comparaison des trois diametres ci dessus avec ceux de divers 
groupes ethniques : 


Biang. ext.  |DBiang. int.| Ouveri. palp*b. 
Seres, a ai să | ONĂ 20 4.5. |2 IN0Gaae A oia 2000 410 
(ORecsi na aha a LO AI. | 00 33 n 18 
puleares,- 5 |s90)izi 04. |a a Al 33 2i7a 
Roumains . .| 96» 92]32+9 3.2 ni ja 
Albanais, î. | 90 2:50 30052) 432 00.0)3 
PUS: ase iu OA aie OT "1/3 Da cai 322) 10) 
Maţars 7 ale oi Gr |a 2ăzoMiji i ao o a 
Kurdes ... [199 » 35 |30 20| 4 oa 
[Lazes 4. oo 54 |3205ie) | 2 e alla 
Arnienlens [1009 > ra 31 ol 36) 80 


Si nous faisons abstraction de la taille et si nous considerâns 
simplement les moyennes des trois dimensions ci dessus, nous 
constatons que le diametre biangulaire externe des 'Tsiganes est 
bien developpe. Il d&passe celui de toutes les populations balkani- 
ques europâennes, notamment celui des Roumains et des Alba- 
nais. Et cependant, ces deux dernieres populations sont, en grande 
majorite, des Brachycephales chez qui la partie superieure de la 
face est bien developpee en largeur, tandis que les T'siganes sont 
des dolichoc&phales. Le diamttre biangulaire externe des Tsiganes 
n'est depasse que par celui des Tatars (et il lest ă peine) et par 
celui des groupes asiatiques. 

Le diametre biangulaire interne, moyen, des Tsiganes est plus 
petit que celui de la plupart des groupes ethniques examines ci 
dessus. Le Grecs, les Bulgares, les Albanais et les Kurdes posse- 
dent ces diametres encore plus petits que celui des Tsiganes ou ă 
peu pres &gaux. 

Quant ă la longueur absolue de louverture palpebrale, il n'y a, 
parmi les Europ&o-Asiatiques, que les Grees et les “Lures qui 
depassent le chiffre fourni par les Tsiganes. On peut en conclure 


192 BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE ȘTUNȚE 


que les yeux des Tsiganes'sont largement fendus. Quant aux Asia- 
tiques ils ont des ouvertures palpebrales, surtout les Kurdes, nota- 
blement plus grandes que celles des 'Tsiganes. Dans un memoire 
precedent 1) consacre ă lanthropologie de Roumains, nous avions 
cherche si les trois diametres ci dessus €taient influences dans leur 
developpement par le developpement transversal de quelques 
parties importantes du crâne et de la face. Nous avions choisi, pour 
Gtablir cette relation, le diametre frontal minimum, le diametre 
transversal maximum du crâne et le bizygomatique. 

Et nous avions trouve que seul le diamâtre frontal minimum 
semblait participer ă la modification du diamătre lateral des orbites. 
Il faut se rappeler cette relation morphogenique lorsqu'on €tudie 
les Tsiganes qui sont des Dolichocephales. 

[| faut examiner maintenant la scrie feminine : 


TABLEAU 29 
Tsiganes feminins 


Groupe de 100 individus' D. biang. ext. 


D. biang. int. | Long. cuv. palp. 


E e A e 020 | 20308 20073 
Da | eri Zl 3:02 015 alea 8i 205 
ir DETA 1 | Ga zăz. rar 214 31 ouso 
An i o | O0NGB) || 312-340 azsaao 
5 îl 0ăziteie| sa Li» 66 samă 


Les deux premiers diametres s'aceroissent, au fur et ă mesure 
que s'aceroit la taille. ]l n'y a pas une exception dans les cinq 
groupes de 100 femmes. La longueur de Pouverture palpebrale, 
au contraire, subit des variations en fonction de la taille croissante. 
En composant, pour cette dernicre grandeur, des groupes de 200 
individus nous trouvons: 


long ouv. 
Groupes | palpeb. 


p 9, [31:06 
îi 31 a 84 | 
- 31 98 (ce dernier groupe ne compte que 30 femmes) 


U> 


1) EUGENE PITTARD, Ar/hropologie de la Roumanie. Contribution ă d €tude anthropologi] ue 
des Roumaius du royaume. Bull. soc. des sc, Bucarest 1903. 


BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE ŞTIINŢE 193 


montrant Egalement l'augmentation de la longueur de Pouverture 
palpsbrale quand la'stature augmente. 

Si nous comparons le diametre biangulaire interne et la lon- 
gucur de l'ouverture palpsbrale, nous constatons que dans tous 
les groupes de:100 femmes, le dernier diametre depasse en lon- 
gueur le premier. C'est ce que nous-avions dâjă remarquc chez les 
hommes. | 

Les moyennes des trois dimensions ctudices sont: 


D. biang. ext. ! D. biang. int.| long. ouv. palp. 


94"":06 | 2 pin 7 2 3 i Ge! 
Nous rappelons, pour comparaison, les moyennes des hommes: 
070 GI 7 22 10:0 
C'est le diametre biangulaire interne qui €loigne le moins les 
femmes des hommes. Mais, comme il fallait s'y attendre, les 
diametres masculins sont tous plus developpes. Pour les trois 
dimensions ci-dessus, si !homme =— 100, la femme = 
90.3 98.6 95.7 
C'est par la longueur de louverture palpebrale que la femme 
tsigane s'€loigne le plus de Phomme de son groupe ethnique. 


Les trois dimensions ci-dessus sont, chez les femmes tatares et 
chez les femmes bulgares : 


E Tatares |  Bulgares 
Bianisulaire, et. e i | 02000007 93:08 
Biangulaire int... .. |. 3124050 a 1 2, 48 
Ouverture. palpsbr. . | 30 » 61 | 3028 


Les femmes tsiganes ont le biangulaire externe plus developpe 
que les femmes tatares et les femmes bulgares. Par contre le bian- 
gulaire interne est chez elles, moins developpe que chez leurs 
congeneres des deux autres groupes ethniques. Mais Pouverture 
palpsbrale des femmes tsiganes lemporte de beaucoup, comme 
longueur, sur celle des femmes tatares et des femmes bulgares. 
Bien plus que celles-ci les femmes tsiganes ont les yeux large= 
ments fendus. 

Il faut encore chercher le rapport de ces trois dimensions ă la 
taille dans les deux series sexuelles. 


194 BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE ŞTIINŢE 


Rapport a la taille totale: 


Hommes | Femmes 


| 
R. du bianig ext. | 5.80 | 6:02 
Ridu biang' int 7. | 1.907 1.99 
R. de long. ouv.palpeb. | 1.99 | 2.02 


Ces trois rapports sont en faveur des femmes. Les femmes 
possedent les trois diametres ctudies dans ce chapitre, relative- 
ment plus grands que ceux des hommes. 

Si pour ces trois regions considertes homme — 100, la femme 
tsigane =— 

102.2 104.3 101.5 


Les yeux si largement ouverts des femmes tsiganes, donnant a 
celles-ci un caractere de beaut€ que tous les voyageurs reconnais- 
sent, n'est pas seulement le fait d'une simple observation qui 
pourrait €tre superficielle. Cette description est confirmee par les 
chiffres — qui eux n'ont aucun sentiment, esthetique capable de 
deformer la realite. 

Les artistes admettent que la longueur de la bouche &quivaut ă 
une longueur et demie de Posil. Nous avons ici tous les Elements 
pour discuter cette indication et cela dans les deux sexes. 


Chez les hommes 1 !/, longueur de Poeil — 49:47 
Chez les femmes 11 2 zi Aaa 


En cherchant dans le paragraphe consacre ă la bouche des Tsi- 
ganes la longueur moyenne de celle-ci, nous trouvons 55""49 
58 pour les femmes. Ces deux dimen- 
sions depassent de beaucoup, chez les deux sexes, les chiffres re- 
presentant la longueur et demie de louverture palpsbrale. Et 
nous savons que les Tsiganes —des deux.sexes egalement — pos- 


mm, 


pour les hommes et 51 


s&dent des yeux tres largement fendus. 

On voit par ce rsultat ce quiil faut penser du canon des 
artistes. 

En examinant les femmes tsiganes, qui sont en general, surtout 
quand elles sont jeunes — d'une reelle beaute, on n'est certes pas 
choqu d'un manque d'harmonie dans les rapports de grandeur 
de la bouche et des yeux. 


BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE ȘTIINȚE 195 


5. L'oreille. Les dimensions et son indice 
Les Tsiganes — hommes — &tant rangâs selon leur taille crois- 
sante, et par groupe de 100 individus, possedent les longueurs 
suivantes du pavillon de Voreille. Nous ajoutons tout de suite Pin- 
dic= de Poreille : 
TABLEAU 80 


Groupes | Taille | long. pavillon! largeur du pavillon' Indice 
Le A I 545 Aa A0 0.00 | BA 00 57200 
2 a 1600 2,20 0.31 las os | par 
ge „| 1621» | 61 2 68 34 2 92 50.50 
fue 002 > 46 le mo | see 
SO E NOa Oa.n.l20 ZA 00. 155:90 
Oi e ea a 60050202. GA 35 2: 523 -11.,50,57 
Ta a | IZLO Ga ROaE m TO 10512) 0 5742 
Bă .| 1762 2 | 4» 62 37/05 457204: 


Le premier r&sultat de cette scriation est de montrer que ni 
pour la longueur du pavillon, ni pour le largeur de cet organe, îl 
n'y a croissance reguliere au fur et ă mesure que la taille s'eleve. 
Les groupes 6 et 7 prâsentent des dimensions, pour la longueur 
du pavillon, plus faibles que les groupes precedents. Pour la lar- 
geur du pavillon les groupes 3 et 3 permettent la meme observa- 
tion. Mais, en dehors de ces cas, on peut constater une augmen- 
tation generale des deux dimensions examinces, au fur et ă mesure 
de la taille croissante. 

Cette augmentation de ces deux dimensions : longueur et lar- 
geur, en fonction de la taille croissante, sera râvelce, sans ă coup, 
si nous composons des groupes de 200 individus: 


TABLEAU 31 


Groupes Taille  |Long. pav.|Larg. pav.| Indice 
E o 1343 [57633010 10 i |aiaia 70315310 
2). vice UD O80/258102.. 2 0/7gl5zi 051072 
Zi elite ial DO/Z.0) 3L|0;2 +7. 9/2 2415042177 
Ai iau | az 350 003.7, 8O|S0Ra 78| 57:08 


Les variations observees ci-dessus disparaissent, aussi bien pour 
la longueur du pavillon que”pour sa largeur. 


196 BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE ŞTUNȚE 


On peut done conclure ce qui suit de ce petit tableau: | 

Chez les Tsiganes-hommes, Poreille s'agrandit: au fur et ă me- 
sure que la taille s'el&ve. Cet agrandissement a lieu — aussi bien 
pour la largeur du pavillon que pour sa largeur. L'indice de l'o- 
reille diminue au fur et ă mesure que la taille s'eleve 1). 

On remarque cependant plusieurs exceptions si Pon consulte le 
tableau 30 ou les groupes sont composes de 100 individus. Avec 
les groupes de 200 (tableau 31) il n'en subsiste pas moins encore 
une exception. Alors que, dans les trois premiers groupes, la di- 
minution est reguliere, en fonction de la taille croissante, le der- 
nier groupe prsente un indice plus €leve que celui du groupe qui 
le precede. | 

Comparaison des dimensions du pavillon chez divers groupes 
ethniques de la Peninsule des Balkans : 


$ 


Long. pav.|Larg. pav.| Indice 


Sesbesi i. MORE r0 a e:4. li 42 
Crecse e 0875 [35 20 | 516.5 

Buleares.. ... „ [0352 12130 2 9.1.5 7-88 
Roumains. | G)pA0 33:52 341| 57452 
Albanais). ._ 163 7530.71. |ii5 6.6 

iuges 2 e + (62 90106 2, 35| 568 
(atasa... 05 10|35 a. 03| 5522 
Eurdes. n. 1020235130. 30].58.87 
|/azes 3 [04300035 2 71.50.04 
Armeniens . . [64 2 10|36 » 60| 57.02 


En examinant ces chiffres on peut conclure que loreille des 
Tsiganes est petite. Pour la longucur du pavillon, il n'y a que la 
scrie des Roumains et celles des Kurdes qui possedent un chiffre 
inferieur. Pour la largeur il n'y a egalement que ies Roumains qui 
aient une oreille moins developpee dans le sens transversal. Les 
Serbes ont la largeur auriculaire identique ă celle des Tsiganes. 


1) Les moyennes qui figurent dans ce tableau sont obtenus ă Laide des moyennes des i4- 
dices, par groupes de 10 hommes. Si nous extrayons les moyennes de ces indices ă l'aide des 
moyennes des deux Jizmâzres du pavillon, nous trouvons des chiffres legtrement differents, 
mais ils ne changent rien aux observations ci-dessus. Ces moyennes sont successivement: 
57.26; 26.60; 56; 56,55. Cette dernitre est plus €levee que la precedente. 

I/explication ci-dessus peut sappliquer ă d'autre cas. 


BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE ŞTIINŢE 197 


Toutes les autres populations examines ici ont les deux dimen- 
sions du pavillon plus grandes que celles des Tsiganes. Il sagit, 
ne lPoublions pas, de dimensions absolues. 

Il faudrait encore examiner ces caracteres proportionnellement 
ă la taille, pour ctre completement renseigne. 

Regardons maintenant les groupes feminins : 

La longueur et la largeur de loreille sont les suivantes : 

Les femmes sont d'abord rangces, comme les hommes par 
groupes de 100, selon [a taille croissante: 


TABLEAU 32 


Hauteur 
- Groupes Taille du pavil. | Sa largeur | Indice 


ji î A d 2 14/0'24.3:0 [si Atac (9) (2) Ar, 56.55 
1509 1 8[57 » 31|32 256| 57.11 


3 1545 » 8|59 » 08|33 » 25| 50.16 
Ad Ş 1566» 2|58 2 13332 00| 57.46 
Se see »u|DO44 5 02 » 20|82025 5) |55-97 


Nous faisons la meme observation que pour les groupes mascu- 
lins. Avec, cependant, cette difference que pour la longueur du pa- 
villon les variations sont plus ctendues chez les femmes que chez 
les hommes. Les variations de Pindice sont egalement tres grandes. 

En composant des groupes de 200 femmes: 


TABLEAU 883 


Groupes |  Taille  |Long. pav.|Larg. pav.| Indice 


Tout, alors, revient dans lordre: augmentation de la lon- 
gueur et de la largeur du pavillon, au fur et ă mesure de la taille 
croissante ; diminution reguliere de Pindice selon le meme 
arrangement. . 

Nous pouvons comparer la longueur du pavillon et sa largeur, 


198 BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE STIINȚE 


avec les memes dimensions, chez les femmes tatares et bulgares. 
Voici les chiffres appartenant ă ces deux groupes: 


| Tatares | Bulgares 


Long. pavill 5. 6a2mn:7 5] 5 7mn-62 
Lac. pavill 30 54 - 2533 > s4 
Les femmes tatares comparees aux femmes tsiganes sous le 
rapport de la grandeur de Voreille se presentent comme de veri- 
tables megalothes. Les femmes bulgares ont la hauteur du pavillon 
lEg&rement plus petite que celle des femmes tsiganes; mais ces 
dernicres ont la largeur de loreille encore plus petite. 
Les moyennes des divers caracteres ci dessuş, examines dans 
les deux sexes sont: 


Hommes Femmes 
Pale e e e pa m [6 gaan-a 1 54.9 A 
Longueur du pavillon . . . | 62 47| 1502970) 
Largeur du pavillon . . | 35% 40|. 33 000 
ice CE e > a E | 57 | 56.65 
Les trois premiers chiffres de chaque groupe sexuel represen- 


tent des grandeurs absolues. | 

La longueur du .pavillon et la largeur de cet organe, sont toutes 
deux, plus grandes chez les hommes que chez les femmes. 
| 'indice est un peu plus petit chez les femmes, ce qui ferait sup- 
poser dejă une largeur de loreille relativement moins grande chez 
elles que chez les hommes. 

Pour la longueur du pavillon, si lhomme =—10o, la femme tsi- 
gane ==94.1; pour la largeur du meme organe elle egale 93.3. 

En cherchant le developpement relatif de ces deux dimensions, 
par rapport ă la taille, nous trouvons: 


TABLEAU 34 


Hommes | Femmes 
Groupes de 200 || ong. pavil.| Larg pavil. Long. pavil.|Larg. pavil. 
re FI | ă Taille | ă Taille ă Taille | ă Taille 
1107000 MO RRIE | 2801032 3 20 3 alla 2 970) 
Pi. 5 Ac e ie 0 ta 1 20. 155 al Had AA cap zice 
PE) 

pa a 3.7 45 4 IROD 278 2.09 
A ERIE 68 2.08 


BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE ŞTIINŢE 199 


Les deux dimensions du pavillon examinces ici diminuent, relati- 
vement, au fur et ă mesure de la taille croissante. Ilya une ex- 
ception pour le troisicme—et dernier—groupe de la scrie femi- 
nine dont le rapport est legtrement supericur ă celui qui le 
precede. 

Les moyennes generales des rapports ci-dessus sont: 


Hommes | Femmes 


a o o a, 
Long. pavil.|] Larg. pavil. Long. pavil. Larg. pavil. 


Rapport: 3.77 | 2.1 3/2 | 2470 | 2.1360 

Il resulte de ces chiffres que les hommes ont Poreille relative- 
ment plus petite que les femmes. Cette difference au profit des 
hommes concerne surtout la longueur du pavillon. Pour la largeur 
de cet organe, les deux sexes presentent ă peu pres le meme de- 
veloppement relatif. 

En cherchant le rapport de la hauteur du pavillon, non plus 
proportionnellement ă la taille, mais proportionnellement au buste 
seul, nous trouvons: 


Hommes . Femmes 


7-25 7.179 


Par le rapport de la longuer du pavillon au developpement en 
hauteur du buste—et non plus de la taille,—les femmes tsiganes 
posse&dent une oreille relativement plus petite dans le sens verti- 
cal — que les hommes, du meme groupe ethnique. C'est linter- 
vention de la longueur des jambes, plus considerable chez les 
hommes que chez les femmes (on la vu dans les premiers para- 
graphes de ce memoire) qui augmente chez ces dernicres la hau- 
teur relative du pavillon. 

Chez les 'Tsiganes masculins Poreille est absolument plus grande 
que chez les femmes du meme groupe ethnique, mais par rapport 
ă la taille elle est, chez eux, relativement plus petite. 


4. La longueur de la bouche 


La longueur de l'ouverture buccale est la suivante — par grou- 
pes de 100 individus dans les deux sexes et selon la taille 
croissante : 


200 BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE ȘTIINȚE 


7 ANIEL ANI, 3 5 


Groupes de 100 | Hommes | Femmes 


_ 


544. 27|50. 33 
23/54 24799299 
see DAU ȚIUS ai 7 3 
- [54 » 96|52 » 07 
A 55 » 12|52 » So 
RE Grile) 

N DoRuee 
«i ca alei IAZ i 72 


Il y a augmentation regulicre de la longueur de la bouche dans 
les deux sexes, au fur et ă mesure que la taille s'accroit. Nous 


OI NU PU N 


avons dejă fait cette constatation ă plusieurs reprises notamment 
dans les divers m&moires que nous avons publi6s concernant les 
populations balkaniques. Et il n'y a aucune exception chez les Tsi- 
ganes a cette augmentation de longueur lorsqu'on examine ces 
groupes de 100 individus. 

La dimension de la bouche varie moins que les dimensious de 
Loreille. 

Les moyennes generales sont : 


Hommes | Femmes 


5549|51""58 

Les hommes ont la bouche absolument plus longue que les 
femmes. Pour cette dimension, si homme — 100, la femme tsi- 
gane — 92.9. 

Si nous cherchons le rapport de la longueur de la bouche ă la 
taille : 

Tommes | Femmes 
rapports : 2 925 cu aăi9) 

Les femmes ont encore la bouche relativement plus petite que 
les hommes. 

Les listes anthropometriques renferment encore tres peu d'in- 
dications relatives a la longueur de la bouche dans les divers grou- 
pes ethniques. Il faut de plus, avouer que le nombre des indivilus 
mesure€s est en general trop restreint pour que les moyennes ex- 


BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE ȘTIINȚE 204 


primees puissent avoir une valeur definitive. Neanmoins, malere . 
ces reserves, il est interessant de mentionner les chifres relatifs a 
quelques groupes ethniques &tudies par nous meme. Ces groupes 
humains, tous de | Asie antcrieure ou de la Peninsule des Balkans, 
sont ceux que nous avons utilises a maintes reprises pour ces 
comparaisons. 


Longueur de la bhouche 


Sebes, soro “Puges e e II ae lia 
(Gces. ee Oa TatarsAi iti 4 55 2.09 
Bulearesi a. 1 50 28 Kurdesii. n iris us 
Roumains . 5195250) 3 | . Lazesiirey srl sttoii e 270 
Albanais 36 » Armeniens: 1.1552 135 


Il s'agit ici de chiffres absolus., Le facteur: taille, si important ă 
considerer dans de pareilles comparaison n'est pas mis en cause. 
Dautre part, tous les groupes ci-dessus sont composes exclusive- 
ment d'hommes. La comparaison de ces chiffres ne pourra ctre 
faite qwavec ceux qui concernent les Tsiganes masculins. 

La longueur moyenne de la bouche (5 5"*:49) des Tsiganes mas- 
culins est depassee par celle de toutes les populations ci-dessus 
enumerees excepte par celle des Roumains, des Tatars et des Ar- 
meniens. On ne distingue ici aucun groupement ethnique semblable 
a ceux que nous avons not dans le cours de cette analyse soma- 
tologique. 

Dans les quelques publications preliminaires que nous avons 
faites ă propos des divers groupes tsiganes, (Isiganes roumains, 
Tsiganes turces, etc.) nous avions dejă fourni des chiffres represen- 
tant la longueur de la bouche. Nous en rappelons deux : 


Tsiganes roumains . . . . 5317 
“[sieanesifuges ar. a a 2 


On 


[ls sont depasses par le chiffre de la moyenne generale com- 
prenant tous les Tsiganes, sans specification d'aucune sorte. 
Notens encore que les femmes tsiganes ont la bouche moins 
longue que celle des femmes tatares (5 2**42) et celle des femmes 
bulgares (5 2""*:48). 


202 BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE ŞTIINŢE 


Râsume de quelques comparaisons sexuelles 


C'est la premiere fois, croyons nous qu'une âtude de morpho- 
logie comparative met en presence deux series sexuelles aussi nom-= 
breuses. Îl nous parait des lors n&cessaire de grouper, dans ce 
dernier chapitre, les râsultats principaux obtenus par les diverses 
comparaisons effectuces. Nous en ajoutons quelgues autres qui 
n'ont pas encore tc faites. On aura ainsi une vue plus nette des 
caracteres sexuels secondaires qui separent les Tsiganes masculins 
des Tsiganes feminins. 


1. Diametre crâniens principaux 


Par le diametre A. P. si Phomme — 100, la femme = 95,09 


Par le diametre metopique 2 + = 00, 2 » == 95.99 
Par le diametre transversal: >» =— 00, 1  »  ==96,7 
Par la hauteur du crâne 4 Ut 2280 re Lo RIL MORI ae A ea oii 
Par le diametre frontal N = OO itm) i Si pai 


Si Von compare les diametres crâniens ă la taille on constate 
que le diametre A. P. de la femme tsigane est ă Phomme comme 
101.57 : 100; son diametre metopique comme 102.31: 100 et son 
diametre transversal comme 102.90: 100. Mais la hauteur auri- 
culo-bregmatique de la fen.me tsigane ne suit plus le meme de- 
veloppement. Elle est comme 97.4: 100. 

"Il resulte des chiffres ci-dessus que si le crâne feminin est plus 
petit dans ses trois dimensions principales que le crâne masculin, 
il est relativement plus grand dans ses deux sens horizontaux ; 
mais il est aussi relativement plus petit dans sa hauteur que le 
crâne masculin. 

Cette faible hauteur du crâne de la femme tsigane est manifeste. 
Elle est rendue plus €vidente encore si on la compare au buste— 
et non plus ă la taille. Dans ce cas la femme est ăl'homme comme 
96.5: 100. 

Par le volume approximatif de son crâne la femme — 83.07. 


2. Diametres de la face 
a) Diamitre verticaux: 
Si Phomme = 100, la femme tsigane — 
Pour la hauteur ophryaque . 
Pour la hauteur ophryo-mentonniere . 89.5 


(9.2) 
Un 

Peel 
Un 


BULETINUL, SOCIETĂȚII. ROMÂNE DE ȘTIINȚE 203 


Pour la hauteur ophryo-nasale . . . 90.6 
Pour la hauteur ophryo-alveolaire . . 90.56 
Pour la hauteur alveolo-mentonniere . 37.5 
Pour la hauteur naso-alveolaire . . . 90.8 


Pour la longueur du pavillon de Poreille 94.1 


Et lorsque les regions faciales ci-dessus sont comparees au dc€- 
veloppement de la taille, la femme tsigane — 


Pour la hauteur ophryaque . . . . 90.5 
Pour la hauteur ophryo-mandibulaire . 95.5 
Pour la hauteur ophryo-nasale . . . 96.5 
Pour la hauteur ophryo-alveolaire . . 95.9 
Pour la hauteur alveolo-mentonniere . 93.5 
Pour la hauteur naso-alveolaire . . . 96.9 
Pour la hauteur du pavillon . . . . . 100.5 


Toutes ces comparaisons ă la taille rapprochent bien davantage 
la femme tsigane de l'homme de son groupe ethnique que ne Pa- 
vaient fait les diametres absolus. 

b) Diametres transversaux 


Si homme — 100 la femme tsigane — 


Fous le diametre bijugal 3 OO 
Pour le diamâtre bizygomatique. . . . 04.1, 
Pour le diametre biangulaire externe. . 96.3 
Pour le diametre biangulaire interne . . 98.6 
Pour la longueur de louverture palpsbrale 95.7 
Bourila lase cur desoreile 3 os 
Pour la longueur de la boâche . . . . 92.4 


Et si nous comparons les grandeurs de ces r&gions ă la taille 
nous trouvons que si Phomme = 100, la femme tsigane — 


Pour le diamâtre bijugal . . . . , . 101.2 
„Pour le diametre bizygon atique . . . 100.4 
Pour le diametre biangulaire externe . 102.2 
Pour le diametre biangulaire interne . 104.3 
Pour la longueur de Pouverture palpe- 
Draleri 303030 pa Ei 49711. + 90 a INI ela Pa /ONUIa 


204 BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE ȘTIINȚE 


Pour la largeur du pavillon de loreille 100.3 
Pour la longueur de la bouche. . . . 98.5 


Ainsi que nous lavoas dejă observe pour ce qui concerne les 
diamâtres verticaux, toutes ces comparaisons ă la taille donnent, de 
la morphologie du corps feminin, compare au corps masculin, une 
autre idee que celle qui decoule de Pexamen des mesures absolues. 


CONELUSIONS 


Les resultats obtenus au cours de cette &tude peuvent &tre uti- 
lis€s non seulement pour connaitre les caracteres somatologiques 
des Tsiganes—encore ă peu pres inconnus—mais aussi comme 
documents de comparaison pour les recherches de morphologie 
humaine comparative. Je me permets de rappeler que ces resul- 
tats sont obtenus ă laide de series numeriquement importantes. 
Dans la litterature anthropologique il existe peu de series ethniques 
ou Pon peut mettre en regard du groupe masculin—le plus facile a 
etudier—un groupe feminin aussi considerable que celui dont nous 
possedons les mensurations. Ce fait donne aux comparaisons qui 
ont 6t€ tentees au cours de cette analyse une valeur qu'on peut 
admettre comme acquise ă la science pour le groupe ethnique 
considere. 

Ces conclusions sont exprimees dans Pordre suivi pour lexamen 
des divers caracteres anthropometriques analyses. 

Le diametre antero-posterieur moyen du crâne tsigane mesure 
1 89"":6 chez les hommes et 180””:3 chez les femmes. Le diametre 
antero-posterieur de la tete masculine est le plus €leve de tous 
ceux que nous avons mesures.dans la Peninsule des Balkans. Mais 
| ne faut pas oublier, pour interpreter ce fait, que les Tsiganes 
sont des dolichocephales. Le diametre antero-posterieur croit au 
fur et ă mesure que croit la taille, et cela dans les deux sexes. Le 
diametre metopique du crâne masculin est de 186""8, celui du crâne 
feminin 179"*-1. Dans les deux cas, il est plus petit que le diametre 
antero-postericur. Comme ce dernier, il croit absolument en fonc- 
tion de la taille. Mais relativement a la taille, les deux diametres 
diminuent au fur et ă mesure que la taille s'eleve. Les grands hommes 
et les grandes femmes ont un crâne relativement plus petit dans 


BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE ŞTIINŢE 205 


le sens sagittal que ies hommes et les femmes les moins grands. 
Le diamâtre transversal du crâne tsigane mesure 148”*09 chez 
les hommes et 143"*:3 chez les femmes. Cette region est peu in- 
Auencee par le developpement de la taille. On ne trouve, entre les 
individus ayant les plus hautes statures et ceux qui ont les moins 
hautes tailles que de tres petites differences. L/augmentation tres 
sensible du diametre antero-posterieur, en fonction de la taille 
croissante, et d'autre part, laugementation presqwinsensible du 
diametre transversal, expliquent la raison pour laquelle les hommes 
les plus grands sont en meme temps les plus dolichocephales. 

La hauteur du crâne est de 121"":48 chez les hommes et de 
11 1”*08 chez les femmes. La hauteur auriculo-bregmatique est pcu 
developpee chez les hommes. 

Si ă Paide des trois dimensions principale du crâne: D. A. P.; 
D. T.; Hauteur; nous essayons d'âvaluer approximatif, nous 
trouvons comme produit de la multiplication de ces trois diamstres 
3439... pour les hommes, et 2867 .. . pour les femmes. 

Les indices verticaux de longueur et de largeur sont, chez les 
hommes, 64,05 et 81,94 et chez les femmes 62,04 ct 77,72. 

La largeur frontale (frontal minimum) moyenne est de 110"":39 
chez les hommes et de 107**:54 chez les femmes. Cette largeur est 
la plus faible de toutes celles que nous avons mesurâes sur des 
populations balkaniques (series masculines bien entendu) 1). 

Le rapport de la largeur frontale ă la largeur totale, donne les 
valeurs suivantes : 6,67 pour les hommes, et 6,58 pour les femmes. 
Si, ă la place de la taille, on prend le buste comme terme de com- 
paraison, les rapports obtenus sont: 12,8 pour les hommes et 
13,1 pour les femmes. 

L.es diametres verticaux de la face: ophryo-mentonnier, ophryo- 
alveolaire et ophryo-nasal, ont, comme diametres moyens, les va- 
leurs suivantes : 148""09, 98"*:45, 78"*:23 chez les hommes, et 
I307 6022, 7080 eheziles femmes, 

La grandeur. A. M., representant approximativement la hauteur 
de la mandibule et ses annexes musculo-cutaneces est de 49""09 


1) Nous n'avons malheureusement pas de scrie feminine numcriquement importante 
2 . Pie 7 . . . . se A 
mettre en comparaison de la scrie feminine tsigane. Un petit groupe de femmes tatares nous a 
donn€, comme largeur frontale 1o8mm. 1 et un petit groupe de femmes bulgares 107mm. 4. 


6 


206 BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE ȘTIINȚE 


chez les Tsiganes masculins, et de 43”""48 chez les femmes du 
me&me groupe ethnique. 

Les rapports ă la taille de ces divers segments verticaux de la 
face fournissent les rapports suivants : 


Pour. O0.M. 8959; pour O A.59,56; pour O.N. 47,20 
pour A.M 29,97. 


D'une maniere generale, ces quatre rapports diminuent au fur 
et ă mesure de la taille croissante. D'une maniere gencrale egale- 
ment, les individus les plus grands sont en m&me temps les plus 
leptoprosopes. 

Comme hauteur absolue, la region faciale qui s'stend de Pophryon 
au point alveolaire, est une des plus grandes de toutes celles me- 
surces sur des hommes appartenant aux divers groupes ethniques 
de la Peninsule des Balkans. Je ne trouve dans mes listes que 
les chiffres des Tures et des Tatars qui depassent ceux des 
Tsiganes. 

En ctablissant le rapport de O. M. et de A. M. non plus ă la 
taille, mais au buste, nous trouvons les resultats suivants: 


Hommes Femmes 
— —— — —— —— — 
„pour O. M.  pourO.A. pour O.M. pour O.A. 
17.10 5.76 I/0.3 58 


Cette comparaison ou le buste est pris comme unite, donne les 
memes renseignements que ceux fournis ă Vaide de la taille. 

La region naso-alveolaire presente, dans les deux sexes, les 
dimensions que voici : 

20*":22 chez les hommes et 18"":37 chez les femmes. 

Le developpement de la taille ne parait pas influencer cette 
region du visage. Un groupe de 100 hommes Gtant ranges selon 
la taille croissante, on observe que les hommes les plus grands ont 
une hauteur N. A. a peine superieure ă celle des hommes les plus 
petits. 


Rapport de N. A. ă la taille: 
chez les hommes 1.22 chez les femmes 1.18. 
Rapport de N. A. au buste: 


chez les hommes 2.34 chez les femmes 2.24. 


BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE ȘTIINȚE 207 


Le developpement absolu de la region ophryaque est repre- 
sent par les moyennes suivantes : 


Hommes 26"":2 feiiiinesi2252:3 


En considerant cette râgion par rapport ă la taille totale, nous 
trouvons les valeurs : | 


1.58 pour les hommes ct 1.43 pour les femmes. 
et par rapport au buste : 


3.04 pour les hommes et 2.72 pour les femmes. 


L/&cartement bijugal des Tsiganes est de 129""53 chez les 
hommes et de 123"":86 chez les femmes. Cette largeur du visage 
augmente, en fonction de la taille croissante. Le diametre bijugal 
des Tsiganes est plus petit que celui de toutes les populations de 
la Peninsule des Balkans au milieu desquelles ils vivent. On peut 
donc affirmer que ce groupe ethnique a la face tres Gtroite. 

En comparant ce diametre ă la taille nous obtenons 7.32 pour 
les hommes et 7.92 pour les femmes. 

Le diametre bizygomatiqgue moyen de la scrie masculine est 
138*"41, celui de la scrie feminine 130""23. Toutes les popula- 
tions balkaniques ont un &cartement bizygomatique glus grand 
(excepte les Serbes) que les Tsiganes. Chez ces derniers, la diff&- 
rence existant entre la largeur bizygomatique et la largeur bijugale 
est de 8""-09. 

On peut conclure des faits ci-dessus que la face des Isieanes 
est âtroite aussi bien dans sa partie bijugale que dans sa partie 
bizygomatique. | 

Ce rapport du diametre bizygomatique ă la taille donne: pour 
les hommes 8.37 et pour les femmes 8.41, et s'il est calcule pro- 
portionnellement au buste : 16.05 pour les hommes et 15.89 pour 
les femmes. 

Les diametres biangulaires externe et interne ont, respective= 
ment, les: erandeurs/ 072:6 1 et 329*:5 7 pouv les: homes; et 
0406 et 3 1 r2pouriles femmes. 

La longucur de Pouverture palpebrale mesure 32"":98 chez les 
hommes et 31"":56 chez les femmes. 

Ces trois erandeurs augmentent au fur et ă mesure de la taille 


208 BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE ŞTIINŢE 


croissante mais cette relation n'est evidente qu-avec lemploi de 
grandes scries. 

La longueur de Pouverture palpebrale est plus grande que la 
largeur interoculaire et cela dans les deux sexes. 

Aucune population europsenne de la Peninsule des Balkans ne 
possede une ouverture palpebrale aussi developpee que celle des 
Tsiganes (sauf les Grecs). Parmi les Europeanises, les Pures pre- 
sentent un chiffre superieur. On peut en conclure que les Tsiganes 
ont les paupicres longuement fendues. 

„Les dimensions de Poreille sont les suivantes : 62"*:47 pour la 
longueur du pavillon et 37"":05 pour la largeur. Chez les: femmes 
ces dimensions sont 58**:70 et 33:19. 

La hauteur ct la largeur du pavillon se developpent en fonction 
de la taille croissante et, cela, dans les deux sexes Comparee âă 
celle des autres populations Balkaniques on peut dire que, comme 
dimension absolue, loreille des Tsiganes figure parmi celles qui 
sont les plus petites. 

La longueur de la bouche est de 55""49 chez les Tsiganes 
masculins : elle est de 51**:38 chez les Tsiganes feminins. En 
examinant les listes antropometriques de la Peninsule des Bal- 
lkans on constate que la bouche des Tsiganes est parmi les plus 
petites. 

Ce rapport du developpement de la bouche ă la taille donne les 
chiffres suivants : 3.35 pour les hommes et 3.30 pour les femmes. 


A ces conclusions generales s'ajoutent celles provenant des 
comparaisons sexuelles. Nous les resumons ci-dessus : 

Le crâne des femmes tsiganes moins dâveloppe absolument que 
le crâne de Phomme est, relativement ă la taille, plus developpe 
que celui-ci. Sous ce rapport, la femme est ă l/homme comme 
101.57: 100. Mais lorsqu'on effectue la comparaison ă Paide du 
buste, on trouve que le crâne feminin est moins developpe antâro- 
posterieurement que le crâne masculin. Sous ce rapport la femme 
tsigane est ă l'homme comme 99.8: 100. Le diamâtre metopique 
est plus petit que le diametre antero-posterieur. Cette observation 
est contraire ă celle qu'on observe habituellement en mesurant 
des crânes feminins. L'interpretation qu'on peut donner de cette 


BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE ȘTIINȚE 209 


difference peut râsider dans ce fait que la vie sociale des femmes 
tsiganes les met dans l'obligation d'accomplir des travaux aussi 
durs que ceux des hommes. Ce serait une interpretation physio- 
logique. Il y en aurait une autre d'ordre anatomique: le compas, 
dans Pobtention du diametre metopique, toucherait en arricre une 
region de musculature moins &paisse? Il suffirait d'une &paisseur 
tres faible puisque la difference entre le D. A. P.ă le D. M. n'est 
que de un millimetre. Il vaudrait la peine d'etfectuer cette verifi- 
cation. Dans tous les cas, le resultat obtenu merite dVetre conserve 
pour €tre compare ă ceux qui seraient acquis sur d'autres grandes 
series feminines. 

La femme tsigane a le diametre metopique relativement plus 
developpe que le diametre. antero-posterieur. 

Nous venons de voir que par le diametre antero-posterieur 
glabellaire, la femme tsigane est ă Phomme comme 101.57: 100; 
par le diametre antero-posterieur mctopique elle est ă homme 
comme 102.31:100. 

Si au lieu de la taille on prerd le buste comme terme de com- 
paraison on obtient le resultat suivant: si !homnie —100, la femme 
101.1. 

Par la largeur absolue de son crâne, (D. T.) la femme tsigane 
est ă Phomme, comme 96,7 est ă 100. 

La difference d'accroissement du crâne chez la femme, dans ses 
deux dimensions principales, D. A. P. et D. T., explique la raison 
pour laquelle, dans un groupe ethnique dolichoc&phale, comme les 
Tsiganes, les femmeş sont moins dolichocephales que leurs conge- 
neres masculins. Dans un groupe brachycsphal'que, elles seraient 
plus brachycsphales. 

Par le rapport du diametre transversal ă la taille, la femme 
tsigane est ă homme comme 102.90 estă 100. Elle est comme 
101,86 est ă 100, si ce rapport est chereh€ comparativement au 
buste. Cette difference s'explique ă cause de la hauteur relative- 
ment plus grande du buste chez les femmes. 

L.a hauteur du crâne feminin, âbsolument plus faible que celle 
du crâne masculin, est un diametre relativement petit parmi les 
diametres crâniens feminins. Si pour la grandeur de ce diametre, 
lhomme «gale 100, la femme tsigane 91,4. Ce diametre ctant 


210 BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE STIUNȚE 


compare 10 ă la taille, 20 au buste, la femme estă lhomme, 
10 comme 97,4 est ă 100, 2" comme 96,5 estă 100. 

Le faible developpement vertical du crâne chez la femme est 
un caractere morphologique tres evident. 

En resumant ce que nous savons de la construction du crâne 
dans les deux sexes, nous pouvons conclure en disant que le crâne 
tsigane feminin est relativement plus developpe que le crâne 
tsigane masculin par ses deux diametres horizontaux, antero- 
posterieur et transversal, mais qu il est notablement moins deve- 
loppe par son diametre auriculo-bregmatique. 

Les indices verticaux de longueur et de largeur chez les femmes 
marquent aussi nettement dans ce sexe, le faible developpement 
du crâne en hauteur. 

Le developpement en largeur de ecaille frontale des crânes 
feminins, moins grands absolument que celui des hommes, lest 
davantage relativement ă la taille, (rapport 6,58 chez les femmes, 
et 6,67 chez les hommes). Il est egalement plus grand relative- 
ment au buste; (rapport 13,1 pour les crânes feminins, et 12,5 
pour les crânes masculins), 

Par les trois segments principaux du visage considere dans sa 
hauteur : ophryo-mentonnier, ophryo-alveolaire, et ophryo-nasale, 
les femmes tsiganes sont aux hommes de leur groupe ethnique 
comme : 


Go. estia 100), 090,0 esțid 100; 90,50restid oo 


C'est par la hauteur ophryo-mentonnitre que la femme s'eloigne 
le plus de Phomme. Il resulte dejă de ce fait que l'ovale du visage 
feminin sera moins allonge que lovale du visage masculin. 

Par la hauteur A M, representant approximativement le deve- 
loppement vertical du corps mandibulaire, la femme est ă Phomme 
comme 87,5 estă 100. Cette constatation €loigne encore davan- 
tage la femme que celle relative ă la hauteur ophryo-mentonnitre. 

En calculant les rapports des segments verticaux du visage ă la 
taille on trouve, pour les femmes tsiganes, les valeurs suivantes: 


Pour O.M. Pour O. A. Pour O. N. Dour A.M. 


35,6 5759 45,66 25,06 


Et Von remarque, comme chez les hommes, une diminution de 


BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE ŞTIINŢE 214 


la valeur de Pindice en fonction de la taille croissante. Pour ces 
quatre rapports, si homme = 100, la femme tsigane = respeeti- 
vement : 


95,5 960,5 95,9 93,5 


Ces chiffres confirment ce qui a €t€ indiquc ci-dessus. 

On peut dire que la hauteur du visage chez la femme tsigane 
est, dans son diametre vertical total, petite par rapportă ce 
qu'elle est chez /homme. 

En outre, on peut ajouter que certaines parties de cette hauteur 
O, M. sont particulicrement peu developpes chez les femmes ; 
ainsi la grandeur alveolo mentonnitre. 

Par les rapports de O. M. et de A. M. au buste, les femmes 
tsioanes sont aux hommes =—100 comme: | 


93,83 et 92,01 


montrant encore que c'est par la region alveolo-mentonniere que 
la femme s'eloigne le plus de !homme. 

La hauteur naso-alveolaire, (18"*:37) parait soumise ă moins de 
variations dans la sârie feminine que dans la serie masculine, mais 
chez les femmes, pas plus que chez les hommes, cette partie verti- 
cale du visage ne parait lise d'une fagon cvidente ă la taille. Il 
faut, pour obtenir la demonstration de ce rapport croissant, com- 
poser de tres grandes ssries. 

Pour cette partie de la hauteur faciale, si lhomme 100, la 
femme tsigane ==90,8. Par ce caractere, elle s'eloigne encore 
davantage des hommes de son groupe ethnique que par les autres 
dimensions verticales du visage, examinces jusqu'ă present. 

La region sous-nasale (diametre N. A.) est moins developpee, 
absolument ct relativement, chez les femmes que chez les hommes. 
Si pour cette dimension, comparee ă la taille, Phomme =—100, la 
femme tsigane =—96,9. Et lorsque nous utilisons la grandeur du 
buste comme unite, elle —95,7. La hauteur N. A., comparee ă la 
taille totale, rapproche plus les femmes tsiganes des hommes que 
toutes les autres dimensions verticales de la face. 

Pour r&sumer ce qui concerne les caracteres de la face, consi- 
derce dans sa hauteur, on peut conclure en disant que le visage. 
feminin est absolument et relativement moins developpe que le 


212 BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE STIINȚE 


visage masculin, et qu'il est surtout moins developpe dans sa 
region alveolo-mentonnicre. 

La region ophryaque est absolument plus petite chez les femmes 
tsiganes que chez les hommes. Par cette grandeur, si Phomme 
— 100 la femme ==85.15. C'est une des regions parmi celles qui 
“sont €tudices dans ce m&moire qui €loigne le plus la femme de 
Vhomme. - 

Le rapport d: la grandeur ophryaque ă la taille et au buste 
donnent chez les femmes des valeurs notablement inferieures ă 
celles des hommes. Pour le rapport ă la taille, si homme =—100 
la femme tsigane =— 90.5 et pour le rapport au buste, elle 
egale 89.4. 

Pour P&cartement de la face dans sa partie bijugale si homme 
—100 la femme —95.6. Cette comparaison est obtenue ă laide 
des diametres absolus. | 

Lorsque la comparaison est faite, la taille ctant prise comme 
unite, nous trouvons que si Phomme 100 la femme —101.2. La 
femme tsigane a donc la face, dans sa region bijugale, relative- 
ment plus large que celle de Phomme. 

Par l&cartement de la r&gion zygomatique, si o aaa —100 
la femme ——94.1, €loienant davantage encore la femme, que le 
diametre bijuzal. 

Par rapport ă la taille, le di na B. Z. est relativement plus d6- 
veloppe chez les femmes que chez les hommes (comme 100.4: 100). 
C'est une confirmation de ce qui vient d'etre dit ă propos de 
Pctroitesse relative de la face chez les hommes. 

En r6unissant ce que nous savons maintenant des dimensions 
verticales et des dimensions transversales de la face dans les deux 
sexes, nous constatons que les femmes tsiganes ont la face plus 
courte et plus large que celle des hommes. Elles sont moins lep- 
toprosopes que ceux ci. Toutefois, chez elles, la region bizygoma- 
tique comparee au buste (et non plus ă la taille) est legerement 
plus &troite que celle des hommes. 

Pour les diametres biangulaires externes et internes et pour la 
longueur de Pouverture palpebrale, si !homme — 100 la femme 
tsigane == respectivement : 


06.3 95.0 95.7 


BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE ȘTIINȚE 213 


C'est par la longueur de Pouverture palpsbrale que la femme 
s'cloigne le plus de homme. Mais il sagit lă de grandeurs ab- 
solues. Si Pon considere les grandeurs relatives, on constatera 
que, pour ces trois r&gions considerces, si homme =— 100, la 
femme =— 


102.2 O 48 101.5 


La longueur absolue de louverture palpsbrale des femmes 
isiganes semble l'emporter de beaucoup sur celle des autres 
femmes de la Peninsule des Balkans. Du moins, elle est superieure 
ă celle des femmes tatares et ă celle des femmes bulgares. 

La longueur de Poreille et sa largeur sont plus petites chez les 
femmes tsiganes que chez les hommes. Pour ces deux dimensions 
si l'homme — 100 la femme ——94.1 et 93.5 ; maisil s'agit ici des 
grandeurs absolues. L.orsque ces diametres sont comparâs ă la 
taille, nous trouvons que les fernmes ont loreille relativement plus 
grande; mais lorsqu'ils sont compares au buste seulement, les 
femmes reprennent lavantage. 

La longueur de la bouche des femmes est de 51":58. Par cette 
dimension, si lhomme — 100 la femme ——92.9. Il semble que les 
femmes tsiganes aient une bouche plus petite que celle des autres 


femmes appartenant aux groupes ethniques de la Peninsule des 
Balkans. 


21% BULETINUL SOCIETAȚII ROMÂNE DE ȘTIINȚE 


OBSERVAȚIUNI METEOROLOGICE 
FĂCUTE LA 


OBSERVATORUL ASTRONOMIC ȘI METEOROLOGIC DIN BUCUREŞTI 


LUNA APRILIE 1945 st. n. 
Director: N. COCULESCU 


Inălţimea barometrului deasupra nivelului Mării 82 metri 


| | | [| 
(3 E] Temperatura | mei =a 33| 3a| Temp. E; Weatul a IERI 
aa £| aerului CO | aerului | 23| 23| E solului CO EEE 3 cal Bal ZE] 
SI EREI za 305522 azamed| 32 l=5|82|5e| FENOMENE DIVERSE 
N|'2 a] $ & | 3 |S&lsăigE|Adâncimelzo| 92 [35| ae] 2:z 
st |3 |83|£|=|a|2 |selsEeleela ale | 2E zel ea 
& *|=|= |: |â|3|£ |zs|“ |* |emden,jz aa ei a *| 
| ETER FI] 
4| 56.4] 9.1116.2| 5.5/10.1]] 6.7|76.4] 40| —| —| —| — [8.7] exe [3.5] 2.4] 1.2|0%8*10-20" 
2! 61.9] 4.9! 9.4! 1.4] 7.71 4.41[62.6! = | —| — | —| — 110.0] neyse [2.9] —! 0.4]— 
3 59.8] 6.2111.5| 1.5110.0| 4.4|61.3| 4.9] —| —| —| —|8.3| se [2.7] — | 0.4]— 
4 57.4) 4.5] 7.0] 3.0| 4.0) 5.4/83.9| —|| —| — | — | — 10.0] se [3.3] 4.4] 0.2|906:15-11"30,12110-14150,45"35- 
5 53.0| 7.4]13.0| 4.0| 9.0] 5.7|76.6| 2.8] —| —| —| — 116.7] ne,nne 13.7] 8.6] 0.2]9%:13-9"30 [15155 
6| 49.811.7117.8| 4.0113.8| 4.7]48.3] 87| — | — | —| — [2.0] ne [4.9] — | 1.6»79:50:13%57 
7 48.8|13.0|21.3| 4.5]46.8| 5.5|50.6/11.8| — | — | — | — 10.3] sesw [1.7] — | 1.0|— 
8| 46.414.3]21.5] 6.0115.5]| 6.7|57.511.4) — | — | —| — 13.7] Var. 13.5] — | 1.6]-ata 
9) 47.8)16.0|23 5| 8.0]15.5| 7.9|62.2| 7.3] —| — | — | — 16.7] wsw,se [1.9| — || 0.9] 9%23h10-24 
10| 48.5)10.1116.7| 8.5] 8.2| 8.1|84.0| —| —| — | —| — 110.0] se [3.8] 8.8| 0.4|900:,13",17:50;9118'50;9%21"45, 
| | | [23-45 
11) 46.7] 9.9]16.2| 6.2110.0|| 7.1|78.0 | —| —| — | —I|5-7] _sw [4-3] 5.8] 0.3]e%0»-0:40 
12| 50.6| 9.8115.6| 3.8/11.8] 6.0|67.9| 9.4] —]| —| —]| —[[5.3] sw [2-8] — | 0.9|— 
13] 43.9 8.9112.0| 6.8| 5.2] 8.2]94.8] — | —| — | — | — [10.0] axe,xe [3.8/13.7| 0.0|%6:30-160,19:15-24 
14 44.7] 8.2119.7| 4.2| 8.5| 5.7|70.0| 8.9] —-| — | — | — 4.3] 'wsw,wsw |6.6|| 1.31 1.0) 000-0%45, 277:20-15"30 
15| 51.6 9.3]13.6| 5.8] 7.8] 5.7]66.2| 9.3] —| —  — | — 3.7] w,wsw [5.5| — || 1.2 p712"50-14:45 
16| 58:7|10.5]18.5| 4.3[14.2| 5.8|62.6/10.9| —| — —] — [3.0 'wWnw.wsw [1.8] — | 0.6)-a-%a 
17| 59.8/10.917.9| 3.4]14.5| 5.6/61.0| 9.4] —| —  — | — [1.3] exg,ssE [1.3] — | 0.6]-a-ta 
18| 57.1|12.3117.7| 7.2110.5| 5.9|56.6| o 6| —| —| — | — [10.0] exe [11.6] — | 0.8|— 
19] 59.4 9.5116.1| 7.1| 9.0) 7.3|79.9| — || —| —! —| —|9.0| exe [5.4] 4.6| 0.4]893*30-7115 
20| 59.611.1115.6| 7.4| 8.2] 6.7]70.1| — | —| —| —| — 10.0] ne [4.2] — || 0.6|— 
24|] 57.214.6]18.0| 5.3112.7| 5.6|57.812.3| — | — | —| — [1.3] exe [3.2] — [| 4.2|— 
22| 55.1|13.3|21.0| 5.6/15.4| 6.3|59.3)12.3| — | —| — | — [9.7 exeuse [2.5] — | 1.0)-a1a;(D'21"-p 
23| 54.8]13.5|20.2| 8.4/11.8| 6.5|59.0|10.1| —| —  —| — 40| exe [3.8] — | 1.2— 
24| 52.414.0]20.4| 6.1]14.3] 6.0|52.5| 9.7] —| —  —| — 6.0] exe [4.0 — | 1.3]-a%a 
25| 51.6/14.2|20.4| 7.6112.8| 7.0|61.9] 6.7| —! — —| — 16.7] Eve [3.2] — | 0.5l-a2a 
26| 53.1(12.9]17.0]10.0| 7.0] 7.3|65.3| —| —| —! —| — 10.0]: snw [8.3] 0.0] 0.9le6'35-7":20 
27 52.5144.1|22.7]40.9]11.8| 7.5|62.0] 3.2] —| —  —| —[6.0| auw  [2.9! 1.9| 0.6 96!55T0:4442;1€11220142%7;([)20|J20%30 
28| 54.5] 6.5113.8| 5.2| 8.6| 5.9|70.9| 41.5] —| —| —| — [9.0] Ene. 4.3] 4.5) 0.5 e 92:40-3%15,7: 7210,11h-44h35 
29| 56.1] 8.3/14.1| 2.8111.3|| 4.4|54.3|10.5| a — 47 a sw 2.9) —- [| 0.5|— 
30| 55.1143.7|22.6| 3.0149.6| 5.350.644.71 —!— | —| — fest Pl 2.2) — | 4.3)— 
[| | | || 
K.] 53.5)10.716.8| 5.6/44.2] 6.2165.5)484.9] — | — —| — 64] exe 3.4]56.0]23.3] 


Luna Aprilie a anului acesta a avut o temperatură mijlocie normală (100.7) și valoarea ei a crescut continuu. așa că în cele 3 - 
decade, temperatura mijlocie a fost respectiv 907, 4000 şi 1202. Valoarea cea mai ridicată sa înregistrat în ziva de 9, când temome- 
trul a atins 2305, iar cea mai mică la 2 când el s'a coborit la 104. Aceste valori extreme sunt mult mai mici decât cele cari s'au ob- 
servat în această iună la București şi ne dovedește că clima în cursul lui Aprilie 1915 a fost temperată. Aceasta reese şi din laptul 
că în cursul acestei lvni nu am avut nici o zi cu temperatură minimă sub 00 și nici vna cu temperatura maximă peste 250, adică 
zile de îngheţ şi zile de vară nu au lost de loc, pe când în mijlociu sunt in această lună respectiv 3 şi 2 asemeni zile. Din punct de 
vedere al precipitaţiunilor această lună a fost ceva mai bogată decât în mijlociu, cantitatea totală de ară fiind de 56 mm, adică cu 
180/p mai mult decât normala corespunzătoare şi s'a repartizat pe 10 zile cu ploaie. Primele două decade au fost mai ploioase, când 
sau adunat respectiv 24 şi 26 mm de apă, pe când în ultima decadă deabia s'au adunat 6 mm. Ploile au fost aduse de o serie de depre- 
presiuni, cari din Marea Adriatică s'au m şcat spre Marea Neagră, trecând prin România, Aceste depresiuni au fost mai numeroase 
în primele două decade, de aceea această periodă u lunii a fost mzi bogată în precipitaţiuni atmosferice și în acelaș timp nebulosi- 
tatea a fost mai mare decât în ultima decadă. In această din urmă perioadă de 10 zile caracteru: timpului a lost mai mult anticiclonie 
adică și presiunea a lost mai ridicată decât în primele 20 de zile și ploile av tost mai puţine. În mijlociu nebulositatea pentru cele 
3 decade a fost respectiv : 6.6, 6.2 şi 5.4 ceea ce dă in mijlociu 6.1, adică cu 0.4 mai mult decât normala pe Aprilie. Paralel cu aceasta 
şi durata de strălucire a soarelui a fost pentru cele 3 decade: 51, 56 şi 78 ore, deci în creştere continuă, sar durata lotală pentru 
întreaga lună a fost de 185 cre. In Aprilie se înregistrează însă în mijlociu 196 ore cu soare şi cari se repartizează pe 26 zile, pe când 
în A.rilie 1915 au fost numai 23 asemeni zile. Zile senine. noroase și acoperițe au fost 6, 183 şi 4, pe când normal în această lună sunt 
9, 12 şi 10. Vântul a suflat mai mult d la NE și SW și anume din prima direcţie procentul a fost 39 şi din a doua direcţie 15 din 
totalul direcțiilor înregistrate. Aceasta se daloreşte direcţiunii urmate de depresiunile prin România: atâta timp cât ele se găs au în 
vestul ţării suflă vântul de NE (Crivăţul) şi după ce ele se mișcau spre răsărit, așezându-se peste Marea Neagră, suflă vântul de SW 
(Austrul). Mai trebuie să menţionăm furtuna dela 28, ora 11 a. m, și care a avut caracterul inei furtuni de căldură, în acea zi timpul 
în România fiind sub influenţa unvi anticiclon, al cărui centru se găsea la 770 mm și ocupă partea centrală a continentului in defi- 
nitiv, clima acestei luni a fost variabilă, însă în general a păstrat caracterul normal corespunzător lui Aprilie. 


BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE ȘTIINȚE 215 


OBSERVAŢIUNI METEOROLOGICE 
FĂCUTE LA 


OBSERVATORUL ASTRONOMIC ȘI METEOROLOGIC DIN BUCUREŞTI 
LUNA MAlU 1915 st.n. 
Director: N. COCULESCU 


Inălțimea barometrului d'asupra nivelului Mării 82 metri 


m Ă | Ume- | au le canale e Vântul |. 3 | 

205| memmriere | cati ÎE2lsel fel senzalS |- "2"ala sal 

sa — | 2522] z2| —[|33| 22 |aâ|sa Sa] FENOMENE DIVERSE 
als |, E | 5; | al 4lslAdâncime] 39| e £ |s9l|asale.- 
js |3 | 3 || |a | |sel2ălzE| ———l2 | 2 3 lssl< SE] 
N =|=|=|s |4|a | 28 |zs]” PAIE Esi za sa *|| 

| 

4 57.7)14.6|23.7| 6.1)17.6] 6.4|55.214.4] —| —| — | — | 4.0exepwsw] 1.9] — [[4.3]— 

2 57.1)17.4]25.8| 7.0)18.8] 6.1147.3]13.4] —| — | --| — | 1.7] ssw,sse |1.6] — [|1.2].a.ta 

3| 55.2|15.625.4| 6.2019.2] 6.1]48.2|14.4| —! — | —| — |] O.7enessessw] 1.8] — [0.9]— 

4 58.6111.5118.0| 9.0] 9.0] 6.3]61.4| 9.2] —|| —| —| —| 6.7] une [5.4] —[1.4|Q%1'37-04i 

5| 62.7] 8.9]14.1| 6.1] 8.0) 6.0|74.2] 0.7] —| —| —| — 110.0] exe 13.8] 7.40.7]000%-1h,2"-7,; 910:45-14 

6] 67.3] 7.0)13 5] 2.6/10.9| 3.3|44.5)14.3| —| —| —| —] 1.7] exe [3.4] —|0.8|=ta 

7 62.0] 8.9|47.0|-0.2|17.2] 3.7|46.014.3| — | — | —| — | 0.0] sse,exe [1.3] — [0.7|—0a 

8| 58.0|13.6|24.5| 3.218.3| 4.6]44.9]13.7] — | —| —| —| 2.0] var. [1.6] —[1.0]— 

9) 54.7|17.0]24.0| 7.9116.1] 6.2[43.8]10.0| — | — | —| — | 6.3] Var. [1.7] —[1.6].a.% 
10| 54.4|15.9]24.3| 9.6]14.7] 6.5]46.714.0] — | ci — | —] 3.3] naw,ene| 3.1] — |1.5|— 

| le | 
11| 57.5/10.9)46.7| 5.4111.3] 4.5]44.3] 7.9] — | — 1 — | — || 8.7] ese,sse [2.6] —|4.3]— 
12| 53.913.2118.4| 8.8| 9.6 7.9]67.5| 341| — | —| —| —| 77| exe [2.0] —|0.4|— 
13| 51.2/13.9]21.4| 8.0[43.4| 8.7]74.8| 1.9] — | —| —| —| 9.0| exe [4.4] —|0.8|s: 02230 
14| 52.5|13.2116.4[10.8| 5.8 9.6|84.9| 0.5] —! —! —| —] 9.7] exe |3.4| 5.910.7|97-7:43;0107:43-10145;811415- 
15| 52.8[16.8|23.3|10.6[12.710.9|70.6| 8.7] —| —| —| —| 5.0jexg,wnw| 1.6] — |1.0|— [1915 
16| 57.2|17.7|26.7114.3145.4| 8.2|57.8110.9| —| —| — | —| 2.3] ase,exe [4.5] — [0.9)— 
17| 56.2|20.4[27.8]11.0]16.8| 8.4|53.813.2| —| —| —| —| 3.0] ssr,sse [1.3] —]|1.4|-a%a 
18| 52 220.7|30.1]11.4]48.7| 8.9|55.444.7| —| — | — | — | 0.0] xe,ese |1.4| — |1.3]-a-0a 
19| 51.7|20.7|28.5]12.316.2| 8.8|55.4114.8] —| —| —| — | 0.3] Ese.exe [2.4] — [1.9|— 
20| 51.9|20.2|27.5|11.6/15.9)10.0|62.4h3.6| — | —| — | —| 5.3] eme,ese [2.9] — [1.6 4021130-p; 9123,50-24, 
24|] 50.7|17.3|22.3015.4| 6.9|13.4]88.4] 4.7] —| — | — | —] 8.0] exe [2.6156.70.3|910:, 902020; 9 2042:20;77 142, 
22| 50.217.9]20.8]15.0| 5.8[12.2|82.6| 24| —| —!| —| —| 9.3] ne [3.6] — [0.2]00021"43-23:4 [47,021 
23| 54.2)15.9|20.613.8| 6.8|12.1]87.0| — | —| —| —!| —|| 9.3] wowse | 1.4]22.8/ 0.2] 901215-2"30; T014147-16:10; 90! 
24| 50.7]15.9|20.3|12.9| 7.4110.7]79.3| 2.5] —| —| — | —1| 9.3] exe 13.0] 0.8104] Q9019%91-9h35,4948-12:25 [1637-20 
25| 53.215.0]18.4|12.2| 6.210.7]84.8| 2.5] —| —! —| —1 9.0) exe [5.2] 3.6/0.2]901n45-4%45,44%43-12115; 913 
26| 56.1|17.1]21.3114.0| 7.3|10.6|76.7] 2.8] — | - | —| —| 7.3] exe [3.7] —|0.6|UJ:,(D:20230-22 [55-14*'0 
27| 53.114.014 8.4[10.7| 7.7[141.0]88.7| — | — | — | — | —Ih0.0| exe [2.4] 1.210.2]90%415,6%15,7:25,13:58,17:45 
28| 49.017.7[23.3|13.1|10.2|10.9|75.7| 5.9) — | — | — | —| 5.7|Exe,wxw| 0.9] 0.1|0.3|905:22-5":45 
29| 49.3(20.0[26.8[12.1|14.7|11.2|68.0]13.9] —| —| — | —] 5.0] wsw [1.7] — |1.4|lata 
30| 50.2(20.8|27.6[14.6|13.0[11.8|67.5] 7.2] —| —| —| —] 8.0] Var. [1.7] 0.1]1.0|003,45-4,30 
31| 50.6[18.4|22.6|15.2| 7.4113.3|86.7] 1.9] —  — —| —| 8.3lwsw,nne! 1.7[10.7|0.4 î 003399, 9100; jul a pl 
|aiăăăl 30-15110 

4. 54.545.7]22.4| 9.9(42.2] 8.7165.1/244.6] —!| — | — | —] 56| ue |2.5409.3021.0) 


Timpul secetos din ultima decadă a lunii precedente s:a continuat și în prima jumătate a lunii Mai când şi temperatura a 
fost mai coborită, mai ales în prima decadă. Temperatura a fost în mijlociu 1507, fiind cu 009 subt valoarea normală, ia- extremele 
absolute au fost cuprinse între —002 la 7 Maiu și 301 la 18, fiind ambele mai mici decăt extremele absolute observate până acum 
în cursul acestei luni şi cari au respectiv —41%0 şi 3507. În această lună au fost 9 zile de vară şi o zi cu îngheţ, aceasta din urmă 
având loc, după cum am spus, în ziua de 7 Mai. Cantitatea totală de pioaie a fost 109 mm. adică cu 51 mm mai mult decât valoarea 
normală dedusă din perioda 1861/1910. Cantitatea cea mai mare s'a măsurat în ziua de 21, cănd apa adunată în timp de 24 ore a atins 
51 mm, ceeace reprezintă valoarea cea mai mare de apă adunată în cursul unei zile în luna Maiu la Bucureşti. Această ploaie, înso- 
tă de puternice manifestaţiuni electr;ce, a fost torențială, dar cu carac er mai mult local. În total în cursul acesteiluni au fost 10 
zile cu ploaie, în mijlociu fiind în această lună 11—12 asemeni zile. Această repartizare a ploii în cursul lunii Mai 1915, precum și 
întregul caracter al timpului, se datoreşte distribuţiei presiunii în întreagă Europa. Exceptând zilele de 5 şi 14 când nişte depresiuni 
se întindeau în Europa până în regiunea Carpaţilor, aducând ploaia din aceste 2 zile, în tot cursul primelor 2 decade timpul a lost 
sub influența unui regim anticiclonie care din Ocean se întindeă până în Peninsula Balcanică. Din această cauză presiunea a fost 
relativ ridicată, atingând 7166 mm în prima decadă şi 761 mm în a doua; în ultima decadă însă timpul a fost determinat de o serie 
de depresiuni cari au adus ploi şi au făcut ca şi presiunea să fie mai coborită (in mijlociu 759 mm). Această influenţă a situaţiunii 
atmosferice se observă şi în mersul celorlalte elemente metereologice: astfel nebulozitatea a fost în cele 3 decade respectiv 3.3, 5.1 
şi 8.1. ceea ce dă pentru mijlocia lunară 5.6, valoarea normală fiind 5.3. Durata de strălucire a soarelui a fost de asemeni pentru cele 
3 decade 115, 89 şi 41 ore, prin urmare, pentru întreaga lună 245 ore, fiind deci cu 9 ore mai scurtă decât valoare normală. Au fost în 
total 29 zile cu soare, adică atât cât sunt de obiceiu. Numărul zilelor senine, noroase şi acoperite au fost respectiv 11, 7 şi 13 faţă 
de 9, 14 şi 8 cât sunt în mijlociu. Vântul a suflat mai mult dela NE, însă iuțeala lui nu a atins în nicio zi valori prea mari. In fine, 
în Gita acestei luni s'au semnalat două zile cu furtuni şi două cu fulgere depărtate, iar rouă a fost notată în 5 zile și brumă în 

ouă zile. : 


216 BULETINUL SOCIETAȚII ROMÂNE DE ŞTIINŢE 


OBSERVAŢIUNI METEOROLOGICE 
, n FĂCUTE LA 
OBSERVA TORUL. ASTRONOMIC ȘI MEIEOROLOGIC DIN" BUCURES II 
LUNA IUNIE 1915 st. n. 
Director: N. COCULESCU. 


Înălţimea barometrului deasupra nivelului Mării 82 metri 


Cy S-a EI Vântul o 
ze, 'Temperatu mezealal E So ||Se.| Temp.|e |_ . = 
ales a RETIau CA “aerului | 23 so sa solului. co EP = lăz 5 ș ri 
a |azE ——| 5*|zasE— si] 2 & las|selze FENOMENE DIVERSE 
“o aa e i ;8| s-e e zlsăla2] Adânc. [ze] e £ |“elaslsz 
Njăce| 3 | 3 | £ | = |sE|su|aoes|se| — [9 | 2 E lea 3 
3 |8 |8|E |ă |<alaE)=5|EF |ammloemz | 2 S'|se]* |ă 
1 54.5]19.9]23.9]14.4| 9.511.8 ul 8.9] —|—| —]| — 18.3] Ene |2.9| —|0.8]— 
2|| 57.71 8.8|24.3]13.8]10.5|10.4[64.3] 5.4] — | — | — | — 4.7 ene,ese | 3.6] — || 1.1|— 
3]| 57.1|20.7|26.2|14.5|11.7|10.5]61.6|10.41 | — | — | —| — | 4.7] ese,ene | 1.8] — [0.9]— 
4] 56.8|20.1|25.8|14.6|11.2]11.2]67.1|10.1| — |— | — | — 43| ese,Ene | 2.5] — |1.5]-a-0a 
5] 56.8]19.8|26.4]13.0|13.41]10.0|61.8]12.4| — | — | — | —|5.0l.ene,ese | 1,8] — | 1.2]|-n/a 
6] 56.421.2|28.7|12.5116.2[10.1|60.4|12.83| — |— | — | — 3.0] ese [0.9] —][1.2|.aca 
7] 55.9|23.7|31.3114.5/16.8112.3]60.6[12.6| — | — | — | — 14.7] exe 1.5] — || 1.3||-a-0a 
8] 57.3|29.428.1|17.3110.8|11.6|59.0[14.1| — |— | — —| 1.0] exe |3.2| —||1.4)— 
9 56.5|21.6/27.8|15.8112.011.1]61.8)10.3| — | — | — | — 17.3] exe,ese | 2.0] — | 1.3||-a-0a 
10| 56.3/20.6|27.9113.4113.8| 9.3|55.2)14.4] — |— | — | — 0.3] ENE,ssw | 1.7] — | 1.3|-a-0a 
11|) 56 821.7|28.6|13.3]15.3|| 9.6|53.7 14.9) — || — | — | — 2.0] exe |2.3| —-||1.3/-a-0a 
12| 57.2]|20.7|27.9]12.9]15.0| 9.3|55.8 15.4) —|— || —] — 0.0] ese,ssw | 1.7|| — [|1.3/|-a-0a 
13| 51.9|23.8|32.1|14.4/17.710.5|52.315.3] — |— | — | — [07] ssw [4.9] —[1.3]— 
14| 47.9123.2|33.0|15.5]17.512.5]69.0)10.2| — |— || — | — [7.3] Var 2.0) 8.8] 1.7|T0%13"49, 9'15",30,9017:28,191:2 
15| 51.913.7]18.5|12.3| 6.2|10.2|85.0| — | —|—| — | — [10.0] ENE 2.4] 5.9] 0.3] 909:30,11043,15h-30,20115 
16) 55.4[16.6|23.6| 9.0|14.6] 8.5|65.4 13.8) — ]|— || — | — 13.0] Var 1.41] 0.5]1.0]— 
11) 54.3)17.8|25.0/10.6|14.4| 9.4165.1|13.6| — |— || — | — [4.0] exe,esE | 1.1] —||0.8]-a a 
48| 53.3)19.6|27.8|11.2]16.6] 9.1|59.413.5] — | — | — | — [1.7] Var [07| —|1.1]-aa 
19] 53.0|20.2|28.5/12.4/16.110.5|65.6| 9.7] —|—| —| — 4-3] Var [1.0] — [1.4 a'a,Tw041140-41h47 
20|| 51.9|20.3|27.1|13.0114.1| 9.5|60.0]15.3| — | — | — | — 3.7] ne,ese | 1.5|| — |[1.8J-a-0a 
241| 54.4|20.6|27.9|12.2]15.7[10.0|59.4(13.1| — |— | — | —|3.3| ENE 2.1] —[1.3]— 
29|| 52.2[21.4]28.2]16.3|11.9]12.3]67.3|| 9.6] — |— || —| — 5.3 Ene 2.4] 0.0 1.3|T019h3-4 419, 1Z 0449-4450, 915130 
23| 53.2|22.3/30.1|16.0|14.112.8|71.0H10.3] — | — | —| — 5.3] nne,ene | 2.4] 0.4[1.3|T01440-4 7235, 9%17:415-1'7:30 
24| 54.2||20.4]27.5]16.1|11.4[14.5|77.9) 7.6] — | — || — | — 16.7] exe 1.7] 9.2] 0.9|T%112:10-14h30, 9 1413110, 901455 
25| 53.7|22.4/30.0]15.7|44.319.7|11.3111.0| — |— | — | — 17.0] Var  |1.313.5|1.4|-a'a,T%5*10,140,1,16"35, 921,16'43 
26|] 51.721.8|28.5]15.8|12.714.1|73.9]10.6| — | — | — | — 17.7] Var 1.3] —0.8|-a/a [ A0416'48 
21] 51.521.7129.6]15.6]14.0|13.1172.7| 9.8] — | — | — | — 15.7] ENE 1.9|20.9]0.9-a-0a. $20%16%,55-171,55, R 01 7h5- 
se] 50.7|21.9]27.6/16.6|14.0|14.9/62.8|10.7| — | — | — | — 7.0] ene,ese | 2.6] — [[1.3|— [17:33 
29) 47.4121.3]27.0)17.4| 9.6[15.0/80.4] 4.1] —|— | — su] 7.7 ENE [2.8] 0.7|0.9|90%4-20,9":40,1£017:33, 9%18H,35 
30| 44.8119.9|23.3]18.3! 5.0[15.4]90.4|| 0.8] —|— | — si 9.7|ENE,wNw | 2.3/|14.5]| 0.4] 9%5*30,9125, E 4 135, 90%12h30 
V.|| 53.620.7,27.4 Es IPRU 11.3|66.01]320.4]| —]— | — | 4.8 ENE p 973.534. 


Cu începutul lunii perioada de ploi, cu care sa încheiat luna Mai a anului:acesta, a încetat, mulţumită regimului anticiclo- 
nic, care cu întrerupere de numai trei zile, dela 14 la 16, a ţinut până în ziua de 2”. Timpul a avut prin urmare în primele două de- 
cade un caracter anticiclonic, fiind din această cauză aproape complet llpsit de precipitaţiuni, afară de cele trei zile menţionate mai 
sus, pe când în ultima decadă timpul a fost sub influența unei depresiuni din sudul Europei, ceeace a tăcut ca această perioadă să 
fie bogată în precipitaţiuni. Temperatura mijlocie a lunii a fost de 200.7 deci aproape egală cu valoarea normală (200.3). Ea a fost mai 
coborită în a 2-a decadă, când valoarea ei mijlocie a fost numai de 19.8,pe când în prima și ultima decadă ea a fost respectiv 200.9 
şi 210.4. Această temperatură mai coborită a decadei n 2-a se datorește faptului că în ziua de 15 temperatura mijlocie a fost numai 
130,7, prezentând faţă de ziua precedentă o cobortre de 90,5. Aceasta s'a datorit ploii însoţită de manilestaţiuni electrice care a căzut 
în zilele de 14 la 16 ale acestei luni, ceeace a avut ca urmare ca temperatura cea mai coborită din cursul lunii să fie de 90.0 la 16. 
Temperatura cea mai ridicată a fost 330 în ziua de 14, deci coincide cu începutul celor trei zile cu ploi și furtuni, ceeace ne arată că 
aceste din urmă fenomene sunt datorite temperaturii ridicate din prima jumătate a lunii. Aceste eztreme sunt însă cu mult mai mici 
decât cele cari au fos observate în perioada 1877/4940la București, de oarece minimul absolut ca și maximul absolut înregistrate în cursul 
acestor 33 de ani pentru luna Iunie a fost respectiv 60.4 şi 380.0. Perioada cu timp anticiclonie din primele două decade a făcut ca 
umezeala să fie relativ, coborită, atingând numai 580|0, deci fiind cu 50| sub valoarea normală corespunzătoare acestei luni. Tot din 
această cauză și precipitaţiunile nu au fost abundente, cantitatea totală de apă pentru întreaga lună fiind 74 mm, pe când mijlocia 
dedusă din perioada 1864/1910 este de 89 mm. Au fost in total 9 zile cu ploaie, din cari în 6 zile au căzut mai mult de 2 mm în 24 
ore. Cantitatea cea mai mare de ploaie în curş de 24 ore a fost 21 mm în ziua de 27. Nebulositatea mijlocie a fost 4.8, adică ceva mai 

"mică decât normala (5.4). Numărul zilelor senine, noroase şi acoperite au fost respectiv 9, 44 şi 7. Durata de strălucire a soarelui a 
fost de 320 ore timp de 29 de zile, pe când în mod normal el străluceşte 272 ore în 29 zile. Din aceste date se vede că în mijlociu ca- 
racterul dominant al timpului în cursul acestei luni la București, ca de alttel în întreaga ţară, a fost anticiclonic. Mai adăugăm în 
fine că în cursul acestei luni au fost 15 zile cu rovă, 9 cu tunete şi fulgere, una cu grindină, iar direcțiunea dominantă a vântului a 
fost cea de NE cu 360/0, apoi cea dela SE cu 130), pe când timp liniștit s'a notat în 210/g din numărul totul al observaţiunilor făcute, 


BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE ȘTIINȚE 247 


OBSERVAŢIUNI METEOROLOGICE 
FĂCUTE LA 


OBSERVATORUL ASTRONOMIC ŞI METEOROLOGIC DIN BUCUREȘTI 


LUNA IULIE 1915 st. n. 
Director: N. COCULESCU 


| Înălţimea barometrului deasupra nivelului Mării 82 metri 


U : | ume- |£.-| a E: Vântul sa. 
= ratura 28| $s e a: 
SSE aeruuii” | atu [25] 5952] em. |5_| os Țazlselse 
să a|— lar] 55] să ZE] sotur. e | 23| 3 = |s2|5E|Ea FENOMENE DIVERSE 
Slza5| 2 li |s|a] E] |Selasla|___ [30| £ 2 lasje*lea 
să | |z |E£ |â |£|3 25)” |* jemjim|z |? $ |z2| las 
| | | | | | 
1] 45.9|18.8|21.9]16.5| 5.4|14.8/91.5] 0.3] — | — =>" | 9.7] NNENNW | 1.8| 53.9) 0.0||910:,3h30,5h; 9 91:26:50; 9%142040; 
2] 46.5|20.3|25.7]17.1| 8.6|14.9]85.7| 3.7] — | — | — | — | 9.3] Ene |1.5|10.5/0.1 901545; 90710; 9%19:38; 9021155 
3) 46.719.9|26.4|15.7]10.7|13.4|83.7| 3.2] — | — | — | — || 9.0] ene,Ese| 1.3|39.4| 0.5/[T01439; 12 1:215:46; 9 1552045:16 
4) 48.819.1|25.8116.5] 9.3|13.8|82.3| 5.7] — | — | — | — || 9.7] ERE,NNW | 1.8 3.7|| 0.4] 907:17,950,11':58,19h38 
5] 51.9[[23.3|29.0/17.0/12 0]12.9164.4110.6| — | — | — | — || 5.71 WNwW,nNw| 1.7] 0.3|| 1.4||<191h5-93h30 
6| 53.7|22.4[29.2]15.4]13.8|12.5]65.8]15.3]] — | — | — | — || 0.7] wmwese | 1.2] - |4.4ll-a0a;-a.1p 
17| 54.8|22.6/29.6115.6114.013.2/69.811.2|| — | — | — | — | 4.3| van |0.910.3|0.8 -a-1a;T016,22-16:54; 90%16:45-14'7:10 
8| 55.6/23.4]31.9]16.8|15.114.7]74.7|13.6|| — | — | — | — | 1.3] exe [4.0] — |0.9)-ata 
9|| 55./[25.5|32.4118.0[14.4/15.6|66.8|15.3| — | — | — | — | 1.3] NNE,S | 1.2] — |1.2|l-a-la 
10| 54.5|23.9|33.1|18.4|14.7115.8|72.9/11.8| — | — | — | — | 5.0] ssw  [2.0[[45.0|4.4.a-1a ;14117214-215;9%117:15-20:20 
11| 51.424.7|34.6117.0114.6|15.2168.7]13.0| — | — | — | — || 2.7lnnwaw | 1.3|0.5| 1.5|— 
12| 51.9|23.4129.5|18.8/10.7|14.0|67.5|10.7| — | — | — | — | 3.7] sse,s |1.0| —[[1.0]|— 
13| 32.524.7|31.2|18.6|192.6[[14.6/66.5|14.8)| — | — | — | — || 1.3iinne,gse | 0.6| — || 0.8]]-a ta 
14| 52.3|25.6|32.2|17.4[14.6|13.8|61.6|15.2| — | — | — | — | 0.0| sse [1.1] — |[41.4l-a-ta 
15| 49.3|25.4|33.117.6115.515.0|65.9)15.1) — | — | — | — | 2.0lssg,eNE | 1.4 — |] 1.0]|-a-1a; < 12030; [z W199h. 9199199 
16| 49.6|23.1|30.6|18.5|12.1|17.0|80.3| 7.0| — | — | — | — || 9.0] van |1.4[2.5|0.6 T042h25; < 19030; 7 %120:40; 
11] 53.6|22.0[27.0]17.8| 9.2113.5/70.8|12.2] — | — | — | — | 2.1] exe [2.1] 3.40.9|— [| 9%20159 
18| 51.9|24.1|30.5]16.9113.6|14.7|68.111.5] — | — | — | — || 9.7|ene,gsE | 1.8] — || 1.0/|-a-0a; 402 1h-p 
19| 50.5|21.3|26.7]19.1| 7.6)15.079.4] 34| — | — | — |. — || 7.7] wsw [41.4]2.9) 0.4 4"; 00%4"*30,51,6":20; 9122143 
20| 52.217.6|23.0|15.0| 8.0[11.7|79.0| 5.1| — | — |— | — || 6.7wnw,wsw | 2.0|[49.5!| 0.8|| 90%0"-0:45,65-7n,8h30-845 
24| 52.7[[18.4|24.4]11.6|12.8]10.9|70.1]12.6) — | — | — | — || &.0]Wsw,Wuw| 2.0|| — || 0.6]|.a ta 
22| 55.6|20.4|2'7.4|13.4|14.0]11.1162.9)14.4) — | — | — | — | 2.3] xxw [1.3] — || 1.4]|-a-0a 
23| 56.422.6|29.6|15.1114.5)13.1|65.8)14.6| — | — | — | — || 0.3 NNw,ExE | 1.3] — || 0.8||-a-ta 
24| 52.7[|23.6|30.5|16.5|14.0|14.3168.6)14.9] — | — | — | — || 0.3|nne,wnw | 1.0] — [| 1.2||-a-1a 
25| 41.425.2|33.0|17.3|15.7[13.6|64.0[12.8| — | — | — | — | 3.7] vAR [1.3 1.4||-ata; 3190130; 12 1911; 9021040; 
26| 50.1[22.3|28.0/17.4/10.6|19.3|65.914.7| — | — | — | — || 1.3] wnw |[2.3/6.2|| 1.6|900h92-1» [9%3'15 
27| 53.6|23.2129.5|14.9/14.611.7158.6)13.5| — | — || — | — | 4.0] van |1.41)— | 1.4l-ata 
28| 55.422.8|28.7]16.9/11.8|11.0|54.5|13.7| — | — | — | — | 2.0) ENE,WSW | 1.6 — || 1.5|— 
29| 55.6|23.3|29.3/16.5|12.8|13.3/66.5|14.7| — | — | — | — || 0.3|ENE.ESE | 1.9) — al = 
30| 53.1|23.9|29.7/18.4|11.3115.3/71.8] 7.6] — | — | — | — |] 6.7] ENE.NNW | 1.2] — [| 0.8|— | 
31| 48.9|20.6|29.1|17.0/12.1||14 683.5 3 — || — | — | — || 9.3] ENE.WSW | 9.9] 5.0] 0.3/|T01 3155; 12014120; 911428; 9 01748 
M.|| 52.0J22.5129.0|16.7|12.3|13.8|70.8||336.2]| — | — || — | — || 42| exe | 1.54[195.1]|29.0 


Luna Iulie 1915 a fost caracterizată la Bucureşti-Filaret printrun timp obişnuit decălduros şi prin precipitaţiuni atmosferice foarte - 
abundente. Temperatura lunară, 2205, este egală cu valoarea normală dedusă din perioada de 45 de ani de observaţiuni termometrice 
„_(1871—1915). Perioada cea mai călduroasă o tormează zilele dela 8 la 16; în zilele de 10 și 15 s'a înregistrat cea mai ridicată 'ttempera- 
tură din această lună; 3301. Zilele dela 1 la 4 şi cea dsla 22 au fost mai reci ca de obicei, iar ziua de 21 a fost cea mai rece din 
întreaga !ună (1106). Limitele extreme între cari a variat temperatura lunii Iulie în perioada 1871—1915 sunt: 3908 în 1882 și 7103 în 
1896. In luna de care ne ocupăm au fost 28 zile ds vară, adică atâtea cât sunt în mod normal Cantitatea totală de apă, 195 mm, este 
aproape de 3 ori mai mare ca valoarea normală dedusă din periosda 1864—1915 (66 mm). In ultimii 52 de ani nu se mai găteşte nici 
__un an în care luna Iulie să fie aşa de ploioasă ca în anul acesta. In luna de care ne ocupăm, zilele cele mai ploioase sunt acelea din 
decada I, când s'au măsurat 155 mm de apă, din cari 86 mm la 1 şi 39 mm la 3 ale lunii; în celelalte două decade s'au adunat res- 
pectiv 29 mm şi 114 mm. In total au fost 14 zile de ploaie. Cantitatea maximă în timp de 24 ore a fost 86 mm la 1. Mai în toate zilele 
în care a plouit au fost şi manifestaţiuni e ectrice. Presiunea atmosferică lunară, 752 mm, a fost normală. Coloană barometrică a os- 
cilat între 757 mm la 23 şi 745 mm la 25. Direcţiunea dominantă a vântului NE (crivățul) care a suflat în proporţiune de 170/, din 
numărul total de observaţiuni. In această lună n'a fost nici o zi cu vânt tare, adică cu e iuţeală de cel puţin 10 metri pe secundă. 
Umezeala aerului a fost cu 70/09 mai mare ca de obicei, iar cerul tot aşa de inorat ea în mod normal. Au fost 15 zile senine, 9 nou-. 
roase şi 7 acoperite, pe cănd de obicei sunt 16, 11 şi 4 asemenea zile. Soarele s'a arătat în toate zilele pe o durată totală de 336 ore; 
de fapt el ar fi trebuit să strălucească numai 325 ore. In 15 zile sa notat rouă, în 7 tunele şi fulgere siu numai tunete, iar în 2 zile 
fulsere depărtate, A 


2185 BULETINUL SOCIETAȚII ROMÂNE DE ŞTIINŢE 


OBSERVAŢIUNI METEOROLOGICE 
FĂCUTE LA 


OBSERVATORUL ASTRONOMIC ȘI METEOROLOGIC DIN BUCUREȘTII 


LUNA AUGUST 1915 st.n. 
Director: N. COCULESCU. 


Inălţimea barometrului deasupra nivelului Mării 82 metri 


| | | || | 
ca Temperatura | Et i 23 „8 29| Temp. |3 Nea) [E E a] 
ta P:E=i aerului Co aerului 23 Za EP solului Si So | 22 EA=i 
asaza — || 532| zE ET E lesa [as PENOMENE DIVERSE 
N['z ee, E : E ezu |leia iz 3.3 |Adâncime 39| 9 A Ei 22123 
2A a ? E || ze di 3 | 38 — 8|| s £|————| 3 E ee iai] 
& -|=|=|=|2|2|£ [20] |? em.itemz | > s|2| Ja 
Ț I Ț i | [ 
1| 52.8(19.6|25.8/13.8/12.0| 9.71|59.514.6] — | —| — | — | 0.17 n ja — [1.3|— 
2| 54.921.1|27.8112.5]15.3]10.5]61.314.6| — | — | — | — || 0.0lmnw.wsw 14| — |[1.4.ata 
3| 49.7|22.2]29.6/13.8[15.811.7]62.3)13.2| — | —| —  — || 3.0] wsw [0.8] — |1.4|.ata 
4| 45.3|21.9|26.8117.2| 9.642.4]64.7]13.3| — | — | — | — | 3.0]. ww [4.0] 0.6] 3.1|Q900:15-1» 
5| 46.1|19.2|24.6]14.6]10.011.1|74.3] 94| — | — | —  — || 5.3] wnw [3.1] 6.0)1.4|e015"5-16"50 
6| 50.7|24.4|28.8/15.9]12.912.6/70.1] 94| —| — | —  — | 7.3|sw,xnw/1.3] 0.2] 1.2] 0012-1130; NU 8'25-1 8145 
7] 53.421.%128.9115.4)13.513.0|75.1] 9.9] — | — | -- | — || 47| Var [0.7117.5| 0.7|TE%145"36; 9045%40; 12 145156; 91016%30 
8| 52.419.6|27.0114.9]12.1]13.2|77.7| 9.4] — | —| — | —| 5.3] sw [1.8] 7.3] 1.0|Q903025;17114%;0114%95;949:33 
9| 52.919.6[25.913.4(12.5110.5]67.3112.6| — | — | — | —| 43| nw [1.4] 0:2[14.2 904150-4:55 
10) 53.8/20.5|28.0|12.3]15.7|10.5|61.8111.1| —| — | — | — | 3.3] wow [1.3] — |1.6).a.%a 
44] 53.722.6|29.8/14.415.412.4165.1 14.1] —| — | — | — | 2.3] var 10.6] — |1.1|.a4a 
12| 53.2|22.7]29.646.5]13.413.9]70.2]41.5| —| — | — | — || 6.7|axe,se 1.8] — [1.2|— 
13] 52.1|22.1|29.8116.513.313.8/74.3]10.4| — | — | — | — | 4.0lnne,ne 1-3] 0.2] 0.8] 9 041:55-2:10 
44| 41.1]19.8|24.5117.0| 7.514.6]84.9) 2.1] — || 8.7] exe |1.8| 9.2] 0.8108"30;0%9:50; [Q2220; 9092130 
15| 49.619.4|25.0115.6| 9.413.4]80.8| 5.6] —| —| —| — || 4.7] Var |0.5|30.8]0.3]9420%;091",2120,4'35,9 50,412,3,42:45 
16| 50.9|20.6|27.0[14.3|12.714.3|68.0112.6| —| —| —| — | 1.7] wsw [0.6] — |1.2]=—0a-6:30 
17| 49.8|20.5|26.9/14.2]12.7|10.6]62.3|11.4| — | —| — | — | 2.3] Var |0.7| — |0.8|.ata 
18| 49.618.8|24.11416.2| 7.9)11.4/72.2] 4.6] — | —| — | — | 7.0) exegse [1.3] — |0.9]— 
19| 50.9]17.8|23.7[13.9| 9.814.1|74.9] 8.9] — | —| — | —| 6.7] exe [1.0] 0.9|0.3]907:7-7:40 
20| 52.6|17.0|24.9]42.2]12.7]10.4|74.9] 8.41] — | — | —  — || 6.3) exe wsw/1.4 —| 0.4|_a.0a 
24| 54.017.4|24.9]10.3|14.6| 9.0]66.6] 9.0| — | —| — | — | 5.0| ww [1.3] — [1-3]-ata i 
22| 53.447.6|25.8| 9.4116.4 8.4]61.6)13.7| — | — | — | — | 1.3) Engyese[1.6] — |1.4].0ta 
23| 56.1)48.5|24.5|13.1144.410:4|67.8| 8.5| —| —| — | — | 5.0| exe [3.6] —|[1.4|— 
24 58.719.8|26.7]13.413.3]10.3|63.9] 7.0] — | —| — | — | 8.7] exe. 12.8] —1.0|.a%a 
25| 56.6|20.2|24.5|16.4| 8.1|11.6/68.4| 3.7] — | —| —| — | 9:3| me [4-6] 0.4[1.7|004»25-1*35,415-4:35 
26| 53.919.1|23.2116.0| 7.211.2]69.4| 0.9] — | —| — | —| 9.7] ne [3.3] 0.0[1.0|917:10-17"30 
27| 54.6/18.6|24.5)13.7]10.8/14.0]68.3| 7.1] -— | — | — | — | 5.0 nne,xe [2.3] 0.0] 0.8]913:50-14"5 
28| 55.420.5|28.5113.415.411.2/66.6] 9.2] —| — | — | — || 40] nsw 11.0] —|0.9lata 
29| 53.4[21.6|29.2]14.0]15.2111.2161.2)13.4| — | — | — | —-| 0.3|nwsw [1-1] — |1.0)-a.0a 
30| 49.2|22.4|30.2]13.5]416.714.5]62.212.4| —| — | — | — | 40] var 10.8] 0.0|1.6|-a-0a 9191-1918; 12 5W419149;4 SE.44940 
34|| 49.421.4|28.8/16.4]12.411.3]63.6| 9.5 | — | — 1 — | 5.0|nnp,wnw]2.8| — ]1.6|— 
W.]| 52.120.1|26.8114.3112.411.5168.21300.5] —| — || — i — | 4.7wnwexe)t.7164.335.5 


Ultima lună a verei a fost caracterizată printr'un timp mult mai închis și mai răcoros ca de ob cei şi prin precipitaţiuni at- 
mosferice abundente. Temperatura iunară, 2001, este cu 2 grade mai coborâtă decât valoarea sa normală. Dela 1871 încoace, adică în 
interval de 45 de ani de când se lac observaţiuni termometrice în această localitate, este nvmai un singur an,1884, în care luna Au- 
gust a fost mai puţin călduroasă ca acum şi care a avut ca temperatură lunară 180.3, adică o abatere de 4 grade în minus dela va- 
loarea normală. Examinând mersul zilnic al temperaturii din luna de cars ne ocupăm, vedem că, afară de zilele dela 11, 12, 19, 30 și 
31, toate celelalte au fost mai reci ca în mod normal. Temperatura maximă absolută, 300.2, a avut loc în ziua de 30,iar cea minimă 
absolută, 90.4, la 22 De obiceiu, cea dintâi din aceste temperaturi se înregistrează în August în prima sa decadă, iar cea de a doua că- 
tre sfârşitul lunii. Dacă temperatura minimă din această lună nu este excepţională, ea fiind de foarte multe ori mai coborâtă ca acum, 
cea maximă este excepţională, căci în ultimii 45 de ani, numai în 188% valoarea sa a fost tot atât de coborâtă ca în acest an. Limi- 
tele între cari au variat temperaturile extreme în intervalul pomenit mai sus sunt: 400.8 în 1896 și 60.8 în 1901. De obicei avem în 
August 28 zile de vară (adică în cari temperatura este egală sau mai mare ca 250); acum nvau fost decât 24. Cantitatea totală de apă 
căzută îu aceasta lună, 64 mm, este cu 12 mm mai mare decât valoarea normală dedusă din perioada 1864 — 1915. In ultimii 52 de ani, 
de când se fac observaţiuni udometrice la Bucureşti, sunt numai 14 ani în cari cantităţile de apă adunate în luna August au fost mai 
mari ca cea de acum, excepţional de ploioase au fost acelea din 1868 şi 1901 în cari au căzut respectiv 146 şi 177 mm de apă. In această lună 
din 64 mm, au căzut 32 mm în 6 zile din decada I și 32 mm în 4 zile din decada II; în decada III a căzut numai 0.4 mm la 25 ale 
lunii, Deci in total au fost 11 zile de ploae; de fapt ar fi trebuit să avem numai 6 zile. Ploaia cea mai abundentă din întreaga lună a 
tost în ziua de 15 când s'au măsurat 3i mm Presiunea atmosferică lunară, 752 mm, estecu 2 mm mai coborâtă ca normal“. Coloana 
barometrică a avut în cursul acestei luni o variaţiune de 14 mm, între 159 mm în ziua de 24 și 745 mm la 4. Direcţiunea dominantă 
a vântului a fost NE (crivățul) care a suflat în proporțiune de 270/p din numărul total de observa ţiuni. N'a fost nici o zi cu vânt tare 
Umezeala aerului a fost cu 50/) mai mare și cerul mult mai înourat ca de obiceiu. Au lost 10 zile senine, 17 nouroase şi 4 acoperite, 
pe când în mod normal sunt 19, 9 şi 3 asemeni zile. Soarele a strălucit în toate zilele pe o durată totală de 301 ore, adică cu 92 ore 
mai puțin ca de obicei. În 12 zile s'a observat rouă și în 4 zile tunete și fulgere. 


BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE ȘTIINȚE 219 


OBSERVAŢIUNI METEOROLOGICE 
| FĂCUTE LA 


OBSERVATORUL ASTRONOMIC ȘI METEOROLOGIC DIN BUCUREȘTI 


LUNA SEPTEMVBIE 1915 st n. 
Director: N. COCULESCU 


Înălțimea barometrului deasupra nivelului Mării 82 metri 


[3 si Temperatura Pins |=a Ba) 33| Temp. | pe Vantu = Ei] 
ag: E aerului CO Ro ai |z3 Sa 5 a solului 00| 2 Lee IE = 2 £| 
ass e! ze 5 se 820| E 8 |sa| e |ea FENOMENE DIVERSE 
3 cel. : = | $ | sal 2*[:32Adâncimelzo| o E |=5| 5 lea 
SE] 5 |* ||| | |zel”Elee|— 2 |2 8 ela lee 
Ea RE == || |zs 0 em.]60 cn.) 2 3 || |a* 
1] 55.6|17.3]23.9]13.8]10.14]| 8.3|57.3| 8.7 | 5.7 |ENE,ESE [1.7] — |1.0)— 
2| 55.1|18.5|24.4112.9]11.5] 9.0|60.9]40.0 | | 2.0exe,ese [2.3] -— [0.8|— 
3| 51.820.2]29.1111.8]17.3)11.6|70.8] 8.1 | 5.3 se 12.6] — [0.5]— 
4) 48.8|24 4]32.7116.9]15.8111.6/58.8|11.4 | 3.0) Var. |3.0| — [3.1] .a.0a 
5|| 50.2|20.6/30.4113.5)16.9] 9.3|57.4|10.9 | | 1.3] ww [2-4]| 0.0] 2.4|.a.0a; 91732; 20417136; TE4 8; 
6| 50.8/17.7|22.9[12.5140.4| 7.6|52.4| 9.8] - | — | —| —|| 2.3] w [5.8] —[4.0]p”10:50-43h [918:3;(NE04842 
7] 54.9]16.2]24.2]11.0]13.2| 8.9|68.2| 8.5] — | — | —| — |] 6.7wyw.sw [3-1]| 0.1]1.2|0019:40-20%7,2930-240 
$|| 55.9]14.3|20.6]40.4110.210.2|85.6]| 2.9! | 6.3|| aw,sw [1.5]| 4 30.3] 9045;T004 4028; 7204 446; 944430; 
9| 57.415.3|22.9| 8.4114.5| 8.0|66.7] 4.8] — | —|| | 4.3] nwune [1.2] — ]|0.5|— MN17:35 
10| 58.3)13.6/17.7)11.0| 6.7] 8.6|75.3| 0.6] —| —| | 9.7lexe,xxe/2.6|| 2.6|0.2]90%4*30-4147,6"15-7"55,8"95-8h50, 
| aa | ial | 1415-14 1:30 
14|, 57.1(15.3|20.4]11.4| 9.3 8.9|741.8| 3.3] — | | 5.7 NE,NxE [2.6 — |0.4|— 
12| 55.8/16.4]21.6|10.6[11.0) 8.4|64.9) 9.4 — | —| 5.3] Ene [3.1] — 10.3]-a%a 
13| 56.4)16.5|21.0110.6/10.4| 8.1|61.7|| 5.6] — | — | — | — || 8.3] ene [2.7] —10.9]— 
14| 56.0|16.5|20.5]43.3| 7.2] 9.7|70.9| 1.7] — | | 9.3] axe [1.5] 0.0|0.1]912%50-19:57 
15| 54.4)16.724.0)42.3/11.7]| 9.569.1] 6.4] — | — || — | — || 4.71|nnw,ww]4-5] — [0.7] — 
46| 56.6[15.9|20.2111.6| 8.6] 9.0|70.7| 0.5! —| — | —| —| 8.3| me |2.4| — [0.1 (D13:50-15:10 
47|] 57.9[16.5|23.7| 9.813.9] 8.1|60.8| 7.6] —| — | —| — | 6.0|mswawnw[2-4| — [11.41] — 
18| 51.9|19.2|26.411.5/14.9] 9.0[57.6|| 8.5] — | — | —| — | 3.7] wsww|3.5|| — |2.5)-— 
19| 52.8/14.1|20.5110.9| 9.6] 7.2|56.2] 3.5] —| —| —| — | 8.7] Var. [2.9 —[1.4— 
20| 58.5/11.1119.1| 2.8|16.3]| 4.2|46.82.2|| — | —| — | — | 4.3] wswsw [4.5] — |1.5]-aca 
21|] 60.5(11.9|19.6| 2.9]16.7]| 4.4|48.2]] 8.8] — | —| — | — | 5.3] see [1.9] — |0.6/-a0a 
22| 66.2|11.6 17.6| 7.8] 9.8] 4 6/48.6| 7.0| — | —| —| —| 5.3] me [3.6] —1[1.0]-- 
23| 66.1] 9.4]46.4| 3.3]13.4] 4.4]52.7] 9.3) |- 5.3] ne,sw [1.41] — | 1.0)— 
24|] 63.5|10.3119.41| 1.7]17.4| 4.9|57.9]12.0 | 0.7] se [0.9] —[0.7]j—%a 
25| 60.512.2|21.6| 2.9118.7| 4.8]52.011.9 | 4.1 sw,se [1.4] — [0 6/—0a 
26| 53.8/14.2]23.8| 3.6|20.2] 6.1|59.2]] 9.4 | 2.0| se 11.3] —|0.3|—a 
27| 49.6/17.5|26.310.0116.3 8.8|64.4| 9.6] — | — | — | — |] 2.3] sw [1.2] —1.4l— 
28| 48.518.6|28.0|10.4]17.6| 9.8/64.2| 7.4] — | — | — | — | 2.0) uxe,sxw|]2.1 — |0.7]-ata 
29| 49.217.9]24.6112.4|12.2|10.6|73.8| 8.7] — | — | — | — | 3.0] ww [1.7] — |0.9|< 1»0E.5E18h40-24" 
30| 51.418.5|28.2| 9:3]18.9| 9.7]66.9]11.8 0.7| Var. [11.0] —|0.8l.a!a 
II. 55.515.9,23.0| 9.7]13.3] 8.1|62.4230.3]] — | — | | 4.5 EXE,NNE]2.2 A 


In cursul acestei luni timpul a fost răcoros şi extrem de secetos. Cantitatea totală de apă căzută în această lună este de 7mm, 
ceeace reprezintă numai 17.5 0/) din, valoarea normală corespunzătoare lui Septemvrie În intervalul! de uni dela 186% până în prezent 
numai de 6 ori cantitatea de ploaie căzută la Bucureşti în această lună afost mai mică decât acaea din anul acesta. Odată cu această 
secetă excesivă şi temperatura a fost coborâtă, atingând în mijlociu pentru întreaga lună 1509, pe când: normala este 1706. Incepând 
din ziua de 4,când termometrul a atins cea mai ridicată valoare din cursul lunii (3207), temperatura a lost aproape în continuu în 
descreştere până în ziua de 24 când sa înregistrat cea mai coborită temperatură minimă și anume 107. Aceste extreme absolute sunt 
însă mai mici decât cele înregistrate în trecut şi cari sunt respectiv 3602 pentru maximul absolut și 10,6 minimul absolut. Timpul 
exces v de răcoros al acestei luni se caracterizează şi prin numărul mic de zile de vară, adică zile în cari temperatura maximă să fi 
atins 9250 sau mai mult. Numărul acestor zile a fost numai 7, pe când în mijlociu în Septemvrie sunt 15 asemeni zile. Acest timp işi 
găseşte explicaţia în situaţiunea atmosferică din cursul acestei luni. Exceptănd prima decadă când timpul a fost determinat de o de- 
presiune care venind din spre ocean sa mişcat către interiorul Rusiei trecând prin România, unde a adus puţină ploaie, în restul 
timpului întreaga Europă a tost sub acţiunea unui anticiclon. Aceasta după ce sa menţinut din ziua de 6 până în ziua de 23 mai 
mult în vestul şi nord-vestul continentului. s'a mutat în zilele următoare spre SE, aşezându-se în cele din urmă în peninsula Balca- 
nică şi Asia Mică, Atât timp cât presiunea a fost ridicală în vestul și nord-vestul Europei, aerul rece depe ocean sa putut scurge 
către interiorul continentului și din această cauză timpul a fost atât de răcoros. Indată ce însă anticiclonul s'a mutati spre SE şi s'a 
așezat în cele din urmă peste Asia Mică, presiunea a crescut in această parte, din care cauză aerul cald din interiorul Asiei s'a putut 
scurge către regiunile noastre; de aci şi încălzirea care a urmat după z4 Septemvrie. Soarele a strălucit în toate zilele pe o durată to- 
tală de 230 ore,o sumă puţin mai coborită decât normala de 238 ore. Numărul zilelor senine, noroase şi acoperite a fost respectiv 12, 13 
şi 5, iar în mijlociu sunt 16, 10 şi 4 asemeni zile. Gradul de înorareal cerului a fost 4.5, fiind ceva mai ridicai decât normala corespunză- 
toare (3.7). Cum vedem cu tot caracterul anticielonic al timpului, nebulositatea a fost mai mare ca de obicei. Această nebulositate mai | 
mare decât de obicei. interceptând razele soarelui, a făcut ca răcirea să se mai accentueze ;de aci şi temperatura extrem de coborită 
din această lună. Adăogăm la aceste detalii că în cursul acestei luni au fost două zile cu tunete și fulgere, 3 zile cu brumă și 7 zile 
cu rouă, iar vânt tare a suflat numai în ziua de 6, când iuţeala lui a atins 19 metri pe secundă la ora 12 a. m. 


LE 


DM 


[za 


MEMBRII DE ONOARE 


ANDRUSSOW NICOLAE, Dr. Professeur â VUniversite, Kiev. (Elu le 8 Mars 1910). 

BERTRARD GARRIEL, Professeur ă la Sorbonne, Rue de Sevres 102 Paris. (Elu le 8 Mars 1910), 

BAEYER, Dr. A. von, Gcheim-Rath, Professeur ă PUniversite, Arcis-Strasse 1, Miinchen. (Elu- 
le 15 Mars 1891). 

BLANCHARD, Dr. R. Professeur ă la Faculte de Medicine. Paris. (Elu le 47 Novembre 1908). 

CROOKES, W. 0. M. 7, Kensington Park Gardens, Londres W. (Elu le 5 Avril 1897). 

DEBOVE, Dr. Professeur, Membre de Acad. de Med., Rue la Boătie 53 Paris. (Elu le 8 Mars 
1910). 

DUPARC LOUIS, Professeur ă VUniversite, Ecole de Chimie, Geneve (Elu le 8 Mars 1910). 

ENGLER, Dr. C. Professeur ă lUniversite de Karlsruhe. (Elu le 17 Novembre 1909). 

FISCHER, Dr. EMIL, Geheim-Rath. Professeur ă l'Universite de Berlin. (Elu le 17 Novembre 
1908). 

GLEY EUGENIU, Dr. Professcur au College de France ; Rue Monsieur le Prince 14 Paris; (Elu 
le 8 Mars 1919). 

GUYE PHILIP, Dr. Professeur ă lUniversite, Ecole de Chimie, Geneve. (Elu le 8 Mars 1910). 

HAECKEL, Dr. E. Professeur ă PUniversite, lena. (Elu le 5 Avril 1900). 

HALLER A. Professeur de chimie organique ă la Sorbonne, Paris. (Elu le 17 Novembre 1903) 

HENEQUI FELIX, Professeur au College de France, Rue Thenard 9 Paris. (Elu le 8 Mars 
1910). 

HAUG EMILE, Professeur de Geologie ă la Sorbonne, Rue de Conde 14 Paris. (Elu le 27 Sept. 
1909). 

LE GHATELIER HENRI, Doua ă la Sorbonne, Paris. (Elu le 17 Novembre 1908). 

LIPPMANN, G. Professeur ă la Sorbonne, Membre de VInstitut, Paris. (Elu le 5 Avril 1900). 

LOSANITSCH, SIMA M. Professeur-ă VEcole royale suprieure, Belgrade. (Elu le 5 Avril 1899). 

PATERNO, Dr. E. Professeur ă V'Institut chimique de PUniversite, Rome. (Elu le 15 Mars 1891). 

PETROVICI, Dr. M. Matematicien, Belgrade. (Elu le 30 Juin 1908). 

PICARD, EMILE, Professeur, Membre de PInstitut, Rue loseph Bara 2. Paris. (Elu le 27 Sept. 

1909). 

RAMSAY, Dr. W., Professeur ă University-College, Gower-Street, London. (Elu le 5 Avril 
1899). 

SUESS, Dr. ED. Professeur ă VUniversite, Prâsident de PAcademie des Sciences, Afrikanergasse. 
Vienne. (Elu le 5 Avril 1900). i 

SCHIFF, Dr. Ugo, Professore di Chimica Generale nel Ro. Istituto di Studii superiori in Fi= 
renze. (Eletto il 4 febbraio 1904). 

TSCHERMAK, Dr. Geh.-Hotrath, Professeur ă VUniversite de Vienne. Ca Ai Gasse 60, 


(Elu le.15 Juillet 1901). 

TECLU N, Dr. Professeur, Wiener Handels Academie, Wien. (Elu le 27 Sept. 1909). 

WEINSCHENK Dr. ERNEST, Professeur ă la faculte des Sciences, Miinchen. (Elu le 29 April 
1913). 


MEMBRII DE ONOARE AI SOCIETĂȚII DECEDAȚI 


MEMBRES D'HONNEUR DEFUNTS DE LA SOCIETE 


n. — 


“ 
BCHAMP, A. Professeur emerite, Docteur en medicin et âs-sciences poysigues, Paris. dela 
le 5 Avril 1894). 


BERTHELOT, M. Senateur, Professeur au Collăge de France, Secrâtaire perp&tuel du VAcadă- 


mie des Sciences. Paris. (Elu le 15 Mars 1891). 

CANNIZZARO, S$. Senatore del Regno, Professore, Diretiore del Instituto Chimico della R. 
Universită. Roma. (Elu le 15 Mars 1894); 4 

FRIEDEL, CH. Professeur ă la Faculte des Sciences, Membre de l'Institut. Paris. Cu le 
15 Mars 1891). 

GRIFFITHS, Dr. A. B. Professeur de citiri) et de maci, 12 Knowle Road, „Briztane Dima 
(Elu le 5 Avril 1899). 

HENRY, Dr. L. Professeur ă PUniversits, 2 Rue du Mange, Louvain. (Elu le 5 Avril 1899). 


 HOFMANN, Aug. Wilh. von. Professor. Berlin. (Elu 15 Mars 1891). 


KEKULE, A. F. Geh.-Reg.-Rath und Professor. Bonn. (Ela le 25 Nov. 1891). i 

MENDELEJEFE, Dr. D. Professeur ă ă PUniversite de Pâtersbourg. (Elu le 5 Avril 1899). 

MUNIER-CHALMAS. Professeur ă la Sorbonae. Paris. (Elu le 5 Avril 1900). 

MASCART, (E). Directeur du Bureau Central Meteorologique de France, Professeur au , College 
de France. Paris, (Elu le 15 Mars 1891). 

UHLIG VIGTOR, Dr. Professeur ale Universite, Wien. (Elu le 8 Mars 1910). 


Ș BULETINUL 
E. SOCIETĂȚII ROMÂNE DE ȘTIINȚE 


BUCUREŞTI 


ANUL XXIV-lea. SEPTEMVRIE—DECEMVRIE 1915 No.5 și 6. 


PROCES-VERBAL 


Al sedintei ordinare dela 1 Iunie 1915 


n. 


Şedinţa s'a deschis la ora 5 d. a., sub preşedinţia d-lui PRor. ID. 
RUNGEȚEANU. 

D-l secretar general d-l D.. C. IsrRATI, după ce face o dare de 
seamă asupra lucrărilor comisiunii aleasă pentru organizarea So- 
cietății de ştiinţe, arată că formula asupra căreia s'a căzut de 
acord este următoarea : 

Societatea de științe păstrându-şi vechea ei organizare de grupare 
a tuturor specialităților ştiinţifice, procedează totuşi la o descentra- 
lizare a lucrărilor ei, instituindu-se deocamdată trei secțiuni : sec= 
țiunea de ştiinţe matematici, secțiunea de ştiinţe fizico-chimice și 
secțiunea, de ştiinţe naturale, independente în ceeace priveşte șe- 
dințele lor speciale, având însă adunarea generală şi congresele 
comune, precum şi Buletinul şi partea administrativă unică, 

Adoptându-se această nouă organizare, se procedează la ale- 
gerea comitetului care se face prin aclamări. 

După aceea d-l Dr. ApRrAN OsrRocovici expune următoarele 
lucrări ale d-sale și colaboratorilor săi: 

D.. A. Osrnocovicr: Acţiunea chlorurei de benzoil asupra biu- 
retului. 

D,. A. Osrnodovicr şi De. V. CnaAsu : Cercetări noui asupra dio= 
xitriaziliormaldosimei. 


202 BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE ȘTIINȚE 


D.. A. Osraocovicr şi Ar. Ispas: Produșii de condensare a 
N-Aminonapthalimidei cu glioxalul, 4 cetonaldehyde, şi a dicetone. 

D.. A. OsrRocovrci și C. BARON: Acţiunea compuşilor organo- 
magnesieni asupra clorurei cianurice. 


PROCES- VERBAL 


Al ședinței secliunii matematice dela 16 Noemurie 1913 

Sedința se deschide la ora 9 seara sub președinția d-lui D. 
EMMANUEL. 

La ordinea zilei: Referatul d-lui D. Pomeei asupra Teoriei 
Ansamblelor şi comunicarea d-lui TR. Larescu asupra Ecuafiilor 
integrale. 

Din cauză de doliu, d-l D. Pompemw roagă să fie scuzat și amână 
referatul d-sale pentru o altă ședință. 

D-l TR. Lavescu face o comunicare asupra problemelor cu date 


bilocale dint eoria ecuaţiunilor diferenţiale liniare de ordinul al 2-lea. - 


D-sa propune o altă metodă pentru rezolvarea acestei chestiuni, 


care are avantajul asupra acelei date de Hilbert, că este o metodă 


directă. Cu ajutorul acestei metode se determină cu ușurință ca- 
zurile când sâmburele ecuațiunii integrale echivalente este simetrie 
sau simetrizabil. Printre aplicaţiuni, d-sa arată că această metodă 
permite o tratare pur analitică și sistematică a funcţiunilor fuch- 
siane. | 
Şedinţa se ridică la ora 10 !],. 
Preşedinte, D. Emmanuel. 
Secretar, Tr. Lalescu. 


 PROCES-VERBAL 


Al sedintei sectinuii malemalice dela 14 Decemurie 1913 


Şedinţa se deschide la ora g seara sub. preşedinţia d-lui D. 
EMMANUEL. | | 
La ordinea zilei: 1) Comunicarea d-lui inginer-inspector general 


BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE ȘTIINȚE - 293 


VasiLEscu KARPEN Calculul curenților vagabonzi, şi 2) referatul 
d-lui G. Țuperca : Asupra rețelelor conjugate. 

D-l Vasiescu IARPEN stabilește ecuațiunea diferențială care dă 
„intensitatea curenților numiţi vagabonzi şi cari se produc în pă- 
mânt între firul conductor exterior al unei instalaţiuni de tramvai 
şi între cablele interioare. Această ecuațiune diferenţială lineară 
de ordinul al 2-lea cu coeficienți constanţi se integrează cu inles- 
nire și permite să trasăm curba grafică a lenomenului. 

D-sa arată utilizarea acestor rezultate într'o expertiză pentru 
examinarea cauzelor cari produc găurirea tubului de fontă din in- 
teriorul pământului, pe linia societaţii vechi de tramvaie electrice. 

- Din cauza orei înaintate, referatul d-lui G. Țirerca se amână 
pentru şedinţa viitoare. 

Sedinţa ia sfârşit la ora 10 !|-. 


Preşedinte, D. Emmanuel. 


Secretar, Tr. Lalescu. 


PROCES- VERBAL 


Al sedinlei se:liunii matematice dela 18 Ianuarie 1916 


„„ Sedinţa se deschide la ora 9 seara, sub președinția d-lui D. 
„ EMMANUEL. 

Se cetește propunerea ca membru a d-lui inginer |. ARAPU, pro- 
fesor la școala de poduri şi şosele, propus de d-nii: TR. LaLescu 
şi inginer VASILESCU-K ARPEN. 

La ordinea zilei: Referatul d-lui G. Țrpeica asupra rețelelor 
conjugate. p 

D-sa face o expunere sistematică a rezultatelor obținute până 
acum în teoria rețelelor conjugate. 


Preşedinte, D. Emmanuel. 
Secretar, Tr. Lalescu, 


e la ea 


394 BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE ȘTIINȚE 


PROCES- VERBAL 


Al sedintei sectiunii matematice dela 22 Fevruarie 1916 


Ședința se deschide la ora 9 seara, sub preşedinţia d-lui G. 
Trperca. D-l D. EMMANUEL, fiind bolnav, anunță societatea că nu 
poate luă parte la şedinţă și se scuză pentru aceasta. 

Se pune la vot admiterea ca membru a d-lui inginer |. ARAPU 
şi se admite. 

La ordinea zilei: 1) Comunicarea d-lui Por. D. PomeEI inti- 
tulată: Prelungirea analitică, şi 2) Comunicarea d-lui PRor. TR. 
Larescu: Trigonometria lui Lazăr. 

D-l D. PompEr în comunicarea d-sale arată cum este posibil a 
se face studiul sistematic al acestei probleme și prin teoria lui 
Cauchy, cu ajutorul teoremei lui Morera. Metoda lui Cauchy nu 
este deci din acest punct de vedere inferioară aceleia lui Veier- 
strass. D-sa insistă asupra caracterului de estetică ştiinţifică a 
acestor cercetări. 

D-l TR. Laregscu atrage atențiunea că aceste cercetări au și o 


importanță practică, fiindcă perfecționează langajul pe care știin= 


ţele matematice îl procură fizicei matematice. 

ID-l TR. Lanescu face o comunicare asupra trigonometriei lui 
G. Lazăr și dă câteva date biograflce asupra culturii științifice a 
acestuia. Această trigonometrie se găseşte în manuscris la Aca- 
demia Română şi constitue un document interesant al învățămân- 
tului științific românesc. D-sa dă indicațiuni asupra cuprinsului 
manuscrisului şi atrage atențiunea că această trigonometrie este 
prima lucrare românească în care se tratează despre logaritmi ; 
de asemenea se dau oarecari lămuriri asupra termenilor tehnici 


întrebuințaţi de G. Lazăr, pi e Ca și asupra stilului și ortograhei 


acestuia. 
Şedinţa se ridică la ora 10“]q. 


Preşedinte, Gh. 'Țiţeica. 


Secretar, Tr. Lalescu. 


Au 5 4 
PR E, VP CE 


BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE ȘTIINȚE 295 


Domnilor și stimaţi colegi, 


Sunt 25 de ani de când câțiva oameni de inimă ocupându-se 
cu ştiinţele fizice s'au întrunit la 24 Martie (5 Aprilie) 1890, în 
amfiteatrul institutului de chimie, care de curând creat se instalase 
pentru puţin timp în strada Pensionatului, sub direcțiunea docto- 
rului A. Bernăth-Lendway. Acest institut de chimie eră o desvol- 
tare de fapt a laboratorului chimic dela spitalul Colțea. 

Se aflau la această memorabilă şedinţă următorii d-ni, cari la 
acea epocă se deosibeau mult, nu numai prin vârstă, dar şi prin si- 
tuaţiunea lor universitară : 

„Alexie Marin, Emanoil Bacaloglu, Petru Poni, Dr. Sergiu, A. O. 
Saliony, A. Trausch, N. Athanasescu, Lazăr Edeleanu, Dr. Cam- 
ner, Maximilian Popovici, Gh. I. Popp, Dr. Mina Minovici, Petre 
Rădulescu, A. Urbeanu, loan Petricu, Gr. Pfeifer, Dr. C. 1. Istrati, 
Constantin Mincu, Valeriu Grindeanu și Mihail Georgescu. 

Şedinţa fă prezidată de venerabilul Alexie Marin. 

__ Cu această ocaziune se constitui: Societatea de ştiinţe fizice, 
cari conţincă trei secțiuni şi anume : fizica, chimia şi minera- 
loga. 

După 25 de ani, privind această iniţiativă, trebuie să recu- 
noaştem că la acea dată ceeace se făcuse eră mai mult decât cu- 
tezător, având mai ales în vedere starea noastră culturală din acea 
epocă şi mijloacele de cari puteau să dispună iniţiatorii. 

Dintre aceşti membrii fondatori, cărora trebuie să le păstrăm o 
adâncă recunoştinţă, am avut nenorocirea a pierde pe mulți în de- 
cursul acestui timp, dintre cari unii în pline puteri, iar alții tineri 
încă şi la cari ne uitam cu atâtea speranţe. 

Am pierdut astfel pe rând pe: Alexie Marin, lmanoil Baca- 
loglu, Dr. Sergiu, A. O. Saliony, A. Trausch, Dr. Camner şi pe 
loan Petricu, dintre fondatorii cari au luat parte la prima ședință 
de constituire. 


226 BULETINUL SOCIETĂ'ȚII ROMÂNE DE STIINȚE 


Pe lângă aceştia și alți membrii fondatori și valoroși colaboratori, 
veniți ceva mai în urmă, răriră și ei treptat rândurile noastre. 

Voiu cită în special pe: Gr. Cobălcescu, Constantin Gogu, Șt. 
Mihăilescu, Dr. Zaharia Petrescu, Ghibaldan, D. Negreanu, Dr. Al. 
Vitzu, Licheardopol, Grigore Ștefănescu și Spiru Haret. 

Nu pot să mă opresc de a nu reaminti în mod special pe lo- 
nescu Gion, care se uni cu noi cu ocaziunea sărbătoririi memoriei 
lui Lavoisier, când ne făcu o admirabilă cuvântare, și mai ales pe 
marele şi nemuritorul Flaşdeu, care, prin cultura sa vastă și prin 
inteligența sa superioară, urmăreă de aproape mișcarea noastră 
culturală ştiinţifică, luând parte la mai multe ședințe ale noastre. 

Dacă am avut trista datorie de a reaminti pe cei plecaţi dintre 
no;, am însă şi aleasa mulțumire sufletească de a salută în modul 
cel mai căliuros pe colegii fondateri aflători încă în vicaţă. 

Mulţi dintre domniile lor erau tineri și la pragul carierei ce îm- 
brățișase, cu atât entuziasm, iar acum sunt în vârsta matură şi 
ajunși factori de întâia mână în mişcarea noastră culturală 

Ţin a salută în mod cu totul special pe doi din colegii noştri 
cari erau dejă în fruntea mișcării noastre încă de acum 25 de ani. 

Aceștia sunt : venerabilul Petru Poni, care din nenorocire, re= 
ținut prin o cauză neprevăzută, nu a putut să ia parte alături cu 
noi la această întrunire, după cum voiă. Pentru noi oamenii de 
știință Petru Poni este o fală și mulți dintre cei prezenţi au avut şi 
cinstea 'de a-i fi fost elevi. 

Voiu cită de asemenea pe colegul David Emanoil, model de co- 
rectitudine şi care totdeauna a avut între noi o notă specială de a 
se conduce, care îl onorează. 

Să urăm tuturor acestor colegi, membrii fondatori, vieață înde- 
lungată şi încă mulți ani de luptă şi bună ispravă, pentru binele 


țării, şi le urăm, de asemenea, să vadă ajunsă cât mai curând So- 


cietatea noastră acolo unde trebuie să stea ea şi unde o doreau cu 
toții să fie, încă din anul 1890. 
Cu începerea lui lanuarie 1892 Societatea decise publicarea bu- 
letinului Societății de științe fizice (fizică, chimie şi mineralogie). 
El apăru și cu articole scrise în limba franceză. 
Iniţiativa acestei publicaţiuni face cea mai mare cinste Societăţii 
noastre. 


BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE ŞTIINŢE 237 


„Deşi formatul buletinului eră mare, publicându-se pe 2 coloane, 
totuș volumul acestui prim an conține 288 pagini. Materia e va- 
riată şi nu fără oarecare valoare științifică, conținând mai multe 
lucrări originale. 

Societatea cu această ocaziune numi pe primii săi membrii de 
„onoare. Voiu cită pe următorii, pentru a vedeă că se ținuse seamă 
de toate țările şi ne pusesem astfel sub ocrotirea celor mai mari 
somități ştiinţifice. 

Pe rând: Berthelot, Friedel, Pasteur, Baeyer, Kekulc, Cannizzaro, 
Paterno şi Hofmânn ne răspunseră succesiv, în modul cel mai căl- 
duros, făcând cele mai bune urări pentru mersul Societăţii noastre. 

Printre cei mai activi membrii cari au contribuit cu publicațiunile 
lor în acest prim an al Buletinului, voiu cită pe d-nii: Edeleanu, 
Georgescu, Hepites, Istrati, Negreanu, Petricu, Saligny și Gr. Ște= 
fă nescu. 

Se publicase de către aceștia 29 lucrări originale și mai multe 
dări de seamă de lucrări străine, precum şi mai multe date relative 
la chestiunea nomenclaturii în chimia organică, de oarece în acel 
an avusese loc congresul dela Geneva. 

Sforţarea făcută, cu această ocaziune, de către membrii Societăţii 
noastre e demnă de toată lauda. 

Volumul anului următor conţine 400 de pagini. Se publicară în el 
24 lucrări noui și printre acei ce au contribuit mai mult la aceste 
lucrări găsim alături de membrii dejă citați pe d-nii: Bogdan Ion, 
Buțureanu, Colorian, Mrazec, Minovici Ştefan, Otto Gh. Cristea, 
Popovici Lupa, Dr. Rădulescu și Roman. 

Buletinul are aceeaș valoare științifică şi conţine în el şi ur- 
marea la începutul notelor istorice scrise cu intențiunea de a se 
adună datele relative la mersul desvoltării ştiinţelor în România. 

Cu începerea anului al II-lea Societatea noastră păşeşte tot mai 
temeinic. Se publică în decursul anului 13 lucrări în 384 pagini, şi . 
printre cei cari le iscălesc se pot observă numele următoare : 

S. Haret, Brăneanu, lonescu Gion, Longinescu Gheorghe, Mu- 
reşianu și Dr. C. Riegler. 

„Cu acest an se începe publicarea biografiilor es de ştiinţă 
cari ne interesau mai mult ca: Bacaloglu, Bechamp, Lavoisier, şi 
se începe chiar strângerea fondului, în țară și străinătate, necesar 


228 BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE ȘTIINȚE 


pentru facerea bustului lui Lavoisier, de oarece în acel an se îm- 
plinise un secol dela moartea sa, 

Societatea serbă în mod deosebit această aniversare şi Buletinul 
conţine cuvântările ce au avut loc cu această ocaziune, făcându-se 
chiar un volum special relativ la Lavoisier prin tragere separată. 

In decursul anului următor, 1895, se publicară 22 lucrări în mi- 
nimum de pagini ce am avut vreodată la Buletin, și anume 164, 
pe lângă 229 pentru anexe, în care se termină publicarea com- 
plectă a vieţii şi activităţii lui Bacaloglu. 

In acest an se publică biografia lui Ștefan Miclea. 

Lucrările cele mai importante erau semnate de d-nii: Cerchez S., 
Hurmuzescu, Leon N. Montandon, Popovici Maximilian, Popovici 
Lupa şi Alexan lru Zaharia. 

Anul 1896 fu al cincilea și ultimul în care se manifestă activita= 
tea societăţii noastre în forma primei sale organizări. 

Volumul este de 318 pagini, cuprinzând 23 de lucrări, printre 
autorii cărora găsim din nou semnaţi iarăș pe d-nii: E. Ludwig, 
Popovici Hatzeg şi P. Stroescu. . - 

Rezultă deci că în acești primi 5 ani se prezentară la Societatea 
noastră 111 lucrări noui, iar cele 5 volume conțineau 1.653 de pagini. 


Cu anul al 6-lea începe pentru Societatea noastră o eră nouă. . 


La 13/25 Ianuarie 1897, Societatea Amicrz ştiinţelor matema- 
tice se contopeşte cu noi şi se constitue astfel: Soczeratea de științe 
din Bucureşti, adăugându-se prin urmare matematicile la secțiu= 
nile anterioare. 

O pleiadă de specialişti distinși, bine pregătiți și plini de vieață, 
vin să întărească astfel rândurile noastre şi să ne ajute în năzuin- 
țele ce urmăream. 

In fruntea lor se află mult regretatul C. Gogu şi cu alesul nos- 
tru coleg d-l profesor Emmanoil David. | 

La refacerea însă a statutelor noastre, cu această ocaziune şi în 
urma înţelegerii cu principalii cercetători, din domeniul ştiinţelor 
naturale, societatea face un pas şi mai înainte şi se prevăd astfel 
în mod hotărit trei secțiuni: matematici, ştiinţe fizico-chimice 

şi ştiinţe naturale. le 


“Astfel se începe cu puteri noui o eră de prosperitate mai pro- 


nunțată a societăţii noastre. 


BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE ȘTIINȚE 229 


Se şi observă aceasta în faptul că volumul Buletinului socie- 
tății, care are un nou format, conține 552 pagini şi cuprinde 46 de 
lucrări originale. | 

Printre semnatarii din nou a acestei lucrări găsim numele ur- 
mătoare : 

D-nii: Bogdan Ionescu, Neculai Coculescu, N. Cucu, David 
Emmanoil, loan Ghibăldan, A. loachimescu, I. Lichiardopol, C. Mi- 
„elescu, N. Moisescu, I. Simionescu, I. P. Suchar, Gheorghe Țiţeica, 
N. Voinov şi Maurice Jacquet. 

In el se află începutul biografiei pe larg a neuitatului Dr. Davila, 
precum şi biografia regretatului Constantin Gogu. 

Volumele ce urmează dela acea dată au un alt format şi conţin 
şi admirabile planşe. 

In şedinţa societăţii dela 10/22 Fevruarie şi în urma propunerii 
făcută de d-l Maurice Jacquct, s'a admis programul pentru studiul 
faunei române, grație căruia, precum şi cunoștințelor d-sale din 
străinătate, Buletinul nostru a publicat foarte multe date relative 
la fauna noastră. 

Tot din acest an la 13/25 lanuarie, s'a admis şi s'a publicat pre- 
miul şi concursul pentru studiul cromaticez poporului român. 

In anul 1898 Buletinul apare în 320 pagini cu 43 de lucrări. 

In 1899 avem 51 de lucrări în 806 pagini. 

La 1906 Buletinul nostru obține recordul cu 46 de lucrări în 
836 pagini, iar în anul 1gor avem 35 de lucrări în 590 pagini. 

Rezultă că în aceşti 5 ani s'au publicat 221 lucrări în 3.304 pagini. 

Trebuie să menționez că Buletinul conține numeroase figuri şi 
planşe, adeseaori colorate, încât el poate fi alăturat numeroaselor 
publicațiuni bine condiționate din străinătate, 

Aceasta, precum şi faptul că deseori articolele erau scrise în limbi 
străine, a fâcut ca Buletinul nostru să fie cerut, în schimb, nu nu- 
mai de principalele centruri ale Europei, dar și de numeroase loca- 
lități din America de Nord şi de Sud și până în Japonia. 

„Cu anul 1902 începe a treia perioadă de 5 ani a societății noas- 
tre; în acest an, ca şi în 1899, numărul lucrărilor se ridică la 5, 
iar Buletinul apare în 626 de pagini. 

„ Preşedinte se află d-l Ştefan Hepites, când E 4]17 Fevruarie 


230 BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE ŞTIINŢE - 


— 


societatea a ţinut a suta sa şedinţă. Cu această ocaziune s'a acla= 
mat M. S. Regele Carol ca membru protector şi preşedinte de 
onoare. SI ua | 

In acelaș an a început şi d-l Pittard seria articolelor sale rela- 
tive la antropologia României. i 

Tot în anul 1902 trebuie să notăm că a avut loc şi primul con- 
gres al Asociațiunii române pentru înaintarea şi răspândirea 
științelor, la laşi, pe când al doilea congres cu o specială expozi- 
țiune s'a ţinut în anul următor 1903, la București, în sala cea mare 
a Senatului, pe când expoziţiunea aveă loc în cuprinderea localului 
și terenului institutului de chimic, splaiul General Magheru No. 2: 

In acel an Buletinul nostru a apărut în 438 de pagini cu 37 
de lucrări. 

In anul următor, 1904, Buletinul nostru a apărut cu 498 pagini 
și cu 29 lucrări originale. 

Anul 1905 a fost cu mult mai ro nic, căci a conținut în Bule- 
tinul său 32 lucrări în 738 pagini. Ultimul an din acest altreilea 
quinquenal, și anume anul 1906, are un Buletin cu mult mai scă- 
zut, şi anume el numără numai 314 pagini pentru 16 lucrări. 

Cauza o înțelegeți cu ușurință ; ea rezidă în faptul că în acel an 
a avut loc marea manifestațiune a activității noastre naționale pe 
toate căile, dând loc astfel expoziţiunii din acel an, demnă de toată 
atențiunea noastră. Cu această ocaziune s'au văzut întruniţi la 
olaltă pe terenul cultural şi economic români aflători în toate păr- 
ile răsăritene ale Europei şi am avut mândria şi fericirea de a 
vedeă pavilioane separate cu numele de: Transilvania, Bucovina, 
Macedonia și Istria, conținând pe lângă partea etnică toată munca 
rodnică a fraților noștri de peste hotar, care veneă să se adauge 
și să completeze pe aceea a românilor din regat. 

Această expoziţiune a fost o impozantă manifestare a muncei 


românești, care a surprins şi uimit străinătătea și nu pot trece oca-. 


ziunea fără a aduce laude şi mulțumirea noastră industriei noastre 
născânde, care a știut, întrun mod atât de minunat, să arate nu 
numai priceperea cu care lucrează, dar şi sentimentele alese pe 
cari le are şi cari, din nenorocire, erau departe de a [i înțelese și 
realizate și de marii noştri agricultori. 


BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE STUNȚIE 934 


Cu anul 1907 începe al patrulea pi au care poate fi rezu- 
mat în modul următor : 

Anul al 14-lea 1907 cu 244 pagini şi 18 lucrări ; anul 1903 cu 
334 pagini și 21 lucrări; anul 1909 cu 198 pagini și 17 lucrări; 
anul 1910 cu 1.470 pagini şi 34 lucrări ; anul 1911 cu 665 pagini 
și 30 lucrări. 

Este de notat în acest timp marea activitate din 1910, datorită 
prezentării a 34 lucrări. 

Volumul a ajuns în acel an la 1.470 pagini, întrecând în aceasta 
pe toţi anii prece lenți şi următori. Aceasta se datorește publicării 
„marilor lucrări ca : Ornis Romaniae, a d-lui Dombrovschi ; ca- 
talooul Macro-lepidopterilor, datorit d-lui Salay, şi studiul 
grâului, datorit d-lui dr. Zaharia. 

In anul 1912 numărul lucrărilor este de 28, conținute în 256 
pagini. In acest an mi-am permis a vă face propunerea ca, pentru 
a nu mai împrăştiă puterile noastre între asociațiunea română 
pentru înaintarea ştiinţelor şi societatea noastră, să contopim aceste 
două societăți culturale. 

Aceasta mi se păreă mie cu atâta mai necesar, cu cât nu eră 
greu de observat, că chiar în sânul societăţii noastre se observau 
oarecari simptome, cari mă făceau să întrevăd că fieștecare spe- 
cialitate căută să se izoleze şi să se organizeze în mod separat. 

Sau, dacă acest lucru e natural și vom ajunge la el în mod fatal 
prin el însuş evoluțiunea noastră, putându-se realiză atunci când 
specialiştii vor fi mai numeroși şi vom dispune și de mijloace mai 
serioase, spre a putea aveă publicațiuni speciale, pentru moment 
însă eră nu numai nerealizabil, dar puteă să ducă chiar la desfiin- 
țarea societății noastre. 

Pentru a puteă însă permite desvoltarea fiecărei secțiuni în parte 
şi pentru a aveă înlesnirea publicațiunilor în comun, cari puteau 
conțineă dela Matematici până la Arheologie, toate ştiinţele teo- 
retice şi aplicațiunile lor, nu găseam un mijloc mai prielnic decât 
contopirea noastră în asociațiune, sub egida căreea fiecare specia- 
litate ar fi putut să se organizeze cât mai larg şi independent în 
anumite secțiuni, rămânând însă toate acestea unite între ele numai 
printr'un biurou comun şi printr'o administrațiune de aceeaș na- 
tură a unui anuniit buletin care ar fi conținut în el, după sistemul 


232 BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE ŞTIINŢE 


buletinului Institutului Franței, amplificat şi pa puțin, toate 
ramurile activităţii noastre. 

Din 2 societăţi cari merg greu, am fi făcut una mai puternică ŞI 
cu o organizațiune de natură a puteă să se asigure ieşirea la dată 
fixă a buletinului nostru, care în prezent din acest punct de vedere 
lasă foarte mult de dorit. 

Propunerea mca însă n'a avut darul să convingă pe colegi, 
astfel încât ajungem la anul 1913 cu 26 lucrări în 459 pagini și la 
1914 cu 12 lucrări în 306 pagini. 

Din punctul de vedere al numărului lucrărilor, vedem cu părere 
de rău că acest an conţine cele mai puține lucrări. 

Dacă recapitulăm mişcarea noastră pe aceşti 23 ani, conținută 
în 23 volume, ajungem la următoarea tristă constatare : 

Anii 1892 —1896cu 1.657 pagini şi 111 lucrări ; anii 1897 până 
la 1rgor cu 3.304 pagini şi 221 lucrări ; anii 1902—1906 cu 2.640 
pagini şi 165 lucrări; anii 1907—I1911 cu 2.411 pagini şi 120 


lucrări ; anii 1912—1914 cu 1.291 pagini şi 66 lucrări. 


Cauza acestei scăderi în numărul lucrărilor îşi are ușor explica- 
ţiunea sa, prin faptul că în acest lung interval de 23 ani sau mai 
inființat și alte societăți ştiinţifice şi au apărut şi alte publicațiuni 
cu acelaş caracter, cari toate au căutat să dreneze spre ele o bună 
parte din lucrările originale făcute în țară. Voiu cită astfel cu deo- 
sebire pe următoarele : 

Buletinul universității din laşi, datorit societății ştiinţifice 
din acel centru de lumină ; 

Buletinul asociațiunii române pentru înaintarea şi răs- 
Ppândirea ştiinţelor ; 

Societatea Biologică, creată ca subsecţiune a acelei din Paris, 
în buletinul căreia își publică şi ea lucrările ; 

Buletinul Institutului geologic, care dispunând de mijloace 
suficiente a canalizat spre el toate lucrările acestei specialități pe 
cari le poate publică cu planşe, cât se poate de bune 

Buletinul de matematici ; 

Buletinul de chimie ; 

Analele Academiei Române şi cu deosebire al Buletinului 
sectiunii ştiinţifice, al aceleeaş academii, care apare dejă de să ani 
în limba franceză. 


BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE ȘTIINȚE 233 


Eră dar natural ca, în astfel de împrejurări, societatea aceasta 
să se resimtă în ce priveşte valoarea şi cu deosebire numărul pu- 
blicațiunilor sale. 

lată de ce nu mai puteam întârziă fără a luă o deciziune hotă- 
rită în această privință, 

Conform statutelor noastre, întrunindu-se în comisiune toți foştii 
preşedinţi împreună cu actualul și cu secretarul d-voastră perpetuu, 
în urma discuțiunilor cari au avut loc, s'a ajuns la următoarea ho- 
tărire, consemnată în procesul-verbal pe care mă grăbesc a vi-l 
comunică cu această ocasiune : 


Proces-verbal 


Subsemnaţii, foști președinți ai societăţii române de științe, ne-am întrunit 
in urma convocării d-lui secretar perpetuu al societăţii, în laboratorul de 
fizică al facultății de ştiinţe, spre a discută despre organizarea societății. Sa 
hotărit ca societatea română de științe să se compună din mai multe sec- 
țiuni, după specialități, numărul membrilor de aceeas specialitate şi activi- 
tatea lor științifică. 

Fiecare secțiune își va avea organizarea ei deosebită, cu comitet care ţine 
şedinţele și se ocupă de publicaţiile secțiunii, buletinul insă și adunările ge- 
nerale sunt comune. În afară de aceasta societatea va aveă un preşedinte, un 
secretar perpetuu, un secretar, un cassier şi un bibliotecar, cari se ocupă de 
chestiunile comune tuturor secțiunilor. Fiecare secțiune va aveă un preșe- 
dinte, un vice-preşedinte şi un secretar, cari se ocupă de chestiunile ce privesc 
secțiunea. Ă 

Adunarea generală din anul acesta va avea loc Luni, 25 Maiu, la ora ş 
p. m., când se vor alege și comitetele respective. 

Făcut astăzi, 7 Maiu 1915. 


D. Emmanoil, L. Mrazec, G. Titeica, ŞI. Hepiles, Ionescu, D. Bun- 
getianu, Dr. C. I. Istrati. 


Îmi rămâne acum, d-lor colegi, de a mulțumi în modul cel mai 
călduros tuturor acelora cari au contribuit mai mult la existența 
societăţii noastre și la posibilitatea de a se fi putut manifestă cu 
oarecare succes pe terenul științific, Mulţumesc tuturor, dar cu - 


deosebire d-lor : V. C. Buţureanu, David Emmanoil, St. Hepites, 
it 


934 BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE ȘTIINȚE 


Ludvig Mrazec, dr. Riegler, G. Țiţeica, N. Voinov, Em. C. Teo- 
dorescu, dr. G. R. Pfeifer, dr. |. Simionescu, profesor Niculescu, 
dr. A. Ostrogovich, A. Davidoglu, dr. Sava Atanasiu, dr. A. Ur- 
beanu, A. Popoviei-Băsnoșeanu, dr. Alex. Miiller, Gh. Munteanu- 
Murgoci şi Lalescu Traian, pentru a nu cită decât numele ce în- 
tâlnim mai adeseaori. 

La acestea trebuie să adăugăm pe d. dr. Maurice Jaquet, care 
luând inițiativa publicării faunei române, produsese un curent fa- 
vorabil, astfel că mulți străini ne-au trimis studii importante, re- 
lative la diverse spețe de animale colectate în țara noastră. Vom . 
mulțumi astfel cu deosebire d-lor: Von Carl Verhocff, Aigner- 
Abafi, Born Paul, Poncy, Stierlin (dr. G.), Godet (dr. Paul), Kem- 
pry, Ferdinand Pax, prof. |. Roubel, Haus Wagner, Petersen 
Esben. 

Vom mulțumi de asemeni d-lui A. E. Montandon, care stabilit 
in țară de mai multe decenii s'a ocupat în special cu o anumită 
clasă de insecte, în care ramură d-sa a devenit o autoritate necon- 
testată. Din mai multe părți ale Europei ca: Berlinul, Parisul şi 
L.ondra (Britisch Museum), precum și din America 1 se trimit anu- 
mite insecte pentru a fi studiate. Graţie acestui material și a celui 
cules în țară, destul de abundent, d-sa a putut publică în buletinul - 
nostru 52 de note originale. 

Graţie numeroaselor sale escursiuni în țară, tot d-sale datorim 
faptul de a fi adunat o mare parte din fauna care a fost trimeasă 
spre determinare mai în urmă specialiștilor citați mai sus. 

Vom mulțumi de asemenea d-lui dr. de Martone, care se află 
acum profesor la universitatea dela Paris, şi care de asemenea a 
publicat studii importante făcute în țara noastră. 

Tot acelaș lucru vom face cu d-nii dr. E. Fleck dela Azuga, d-l 
Aristide Caragea dela Neamţu și d-l Frantz |. Salay din Bucureşti, 
pentru importantele lor studii asupra insectelor și în special asupra 
Lepidopterilor. | 

Nu putem uită pe d-nii Const. Hurmuzache din Bucovina și pe 
d-l Dombrovschi din Bucureşti, pentru importantele lor lucrări, cu 
atât mai mult cu cât dintre membrii noștri indigeni numai d-l Li- 
chiardopol, până la această dată, publicase un important studiu 
relativ la Gasteropodele din țara românească, 


BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE ŞTIINŢE 235 


O menţiune cu totul specială trebuie să acordăm distinsului pro- 
fesor dela universitatea din Belgrad d-l M. $. Losanitsch, care tot- 
deauna s'a grăbit a ne trimite spre publicare lucrările sale. 

Am lăsat intenţionat la urmă a vorbi de d-l dr. E. Pittard, dis- 
tinsul antropolog, care a călătorit în mai multe rânduri prin țara 
noastră, și care a publicat în buletinul nostru 36 de lucrări de o 
mare valoare ştiinţifică, iar acum în urmă tot din punctul de vedere 
care ne interesează pe noi, importanta notă asupra antropome- 
triei comparative a populațianilor balcanice, pe care o reproduc 


“anume cu această ocaziune în numărul de față. 


De oarece ziua de astăzi este aniversarea a unui sfert de veac 
dela înființarea societăţii noastre, nu putem a nu ne uită înapoi şi 
cu-multă părere de rău a ne reaminti de o mare parte din colegii 
noștri dispăruți mulți înainte de vreme, iar alții după o vieață rod- 
nică în muncă necontenită. Vom reaminti între alții pe : D. Ne- 
greanu, |. Petricu, dr. Alex. Viţu, Șt. Mihăilescu, Gr. Ștefănescu, 
Constantin Gogu, pe lângă următorii a căror biografie a fost 
făcută în buletinul nostru: Alex. Marin, Bacaloglu și Gr. Cobăl- 
cescu. Tot în buletinul nostru s'au mai publicat biografiile lui Sta- 
vrache Niculescu, a lui Miclea şi neuitatului dr. Davilla, pe lângă 
altele mai pe scurt cuprinse în atâtea dări de seamă anuale în cari 
sistematic în acest indelung şir de ani am căutat, ca secretar ge- 
neral al societății, să fac cunoscut tot ce am putut adună relativ la 


desvoltarea noastră culturală din timpii cei mai depărtați şi până 


astăzi. 

Nu pot, de asemenea, să nu reamintesc cu respect memoria 
marilor învățați cari au primit cu mulțumire să fie membrii noştri 
de onoare și cari ne-au ajutat adesea cu sfatul lor, după ce pe unii 
ne condusese în lucrările noastre din străinătate și cari pe rând 
s'au dus la locul de odihnă de unde se înnalță și mai mult în cursul 
vremilor memoria scumpă a acelora cari au servit omenirea. (4 

Voiu cită pe următorii: A. Hoffmann, Kskule, Mendeeleff, Be- 
champ, Berthelot, Pasteur, Friedel, Că iza [. Henry, Roscoe, 
L.acaze-Duthiers, Grimaux și Sl uzenbe o al 

Avem datoria, de asemenea, de a aduce cele mai calde mulțu= 


„miri ministerului instrucţiunii publice, care totdeauna ne-a arătat o 


236 BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE ŞTIINŢE 


aleasă bună voinţă, astfel încât nu numai că de câtva timp ne-a dat 
anual câte 'o mică subvenţiune, dar în acelaş timp a admis publi- 
carea pe socoteala sa, la: Imprimeria Statului, a buletinului nostru. 

Trebuie să recunoaştem că fără această încurajare nu ar fi fost 
cu putință ca buletinul nostru să apară în mod regulat, astfel încât 
să vă putem prezentă astăzi 23 volume. Cu această ocaziune s'a 
făcut o adresă de mulțumire ministerului în acest înțeles. 

Profit, de asemenea, cu o aleasă mulțumire sufletească, de oca- 
ziunea ce se prezintă, de a mulțumi în numele d-voastră a tuturor 
şi actualului ministru al instrucţiunii publice, d-l Ion Duca, care a 
căutat cu prezența sa între noi să ne arate sentimentele ce nu- 
treşte față de societatea noastră. In urma deciziunii comitetului 


nostru, sunt fericit a rugă pe d-l ministru să primească numirea sa . 


de membru de onoare al societății române de ştiinţe din București. 

Am convingerea, d-le ministru, că, ajuns tânăr, grație meritelor 
d-voastră, acolo unde vă aflaţi, şi hind bun român, veţi face totul 
pentru a contribui cât mai mult la ridicarea neamului și la reali- 
zarea înfăptuirii idealului nostru național. 

Incurajați societățile culturale şi mai ales pe acelea cu caracter 
științific, căci nevoile epocei o cer şi numai astfel vom pufeă pro- 
păși serios înainte. 

O ştiţi bine, d-le ministru, .că România dela Pa saa 
trecut prin trei epoce. 

Prima, este epoca entuziasmului şi a expansiunii sufletești, în 
preajma emancipării și a afirmării noastre naţionale ; ea a dat 
naștere cântăreților, poeţilor şi scriitorilor istorici, producând o 
anumită literatură timidă şi naivă la început, hotărită şi înnălță- 
toare în urmă, care a produs marile evenimente dela 1848, 1859 
şi 1877, aceasta este epoca hteraţilor. 

A urmat în urmă epoca oamenilor de legi, cari au căutat să 
înfăptuească o organizare legală modernă în fiecare din cele 2 prin- 
cipate înainte de 1859 şi în România după această dată. A urmat 


"a treia perioadă în care ne aflăm de puţin timp, a aceca a întă- 


rivii noastre economice. 

Și când zic întărire economică, zic de fapt independența reală a 
țării, căci o ştim şi o simțim bine cu toții, că fără independența 
economică cea politică este o adevărată parodie, 


= 
. 
E: 
Ş 
- 
| 
j 


= 3 "0 paie Bubu 


PI PP Sa 73 


BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE ȘTIINȚE 237 


Sau, d-le ministru şi d-lor colegi, această emancipare economică 
nu poate să aibă loc, dacă în substratul său nu se află muncind 
serios şi cu pricepere o pleiadă întreagă de oameni de știință, 
cari să muncească în toate direcțiunile. 

lată de ce, d-le ministru, noi cei dela facultatea de ştiinţe am 
cerut de mult ca alături cu studiile științei teoretice şi experimen- 
tale să avem cât mai curând înfăptuită organizarea studiului apli- 
"caţiunilor științifice, fără care industriile nu vor fi posibile. 

lată de ce, d-lor colegi, am făcut de atâtea ori apel la d-voastre 
cari sunteţi forțele vii ale îndrumării noastre ştiinţifice, ca, neținând 
seamă de greutatea momentului și de marile lipse de cari ne 
isbim în laboratoriile noastre, să căutăm totuş a face imposibilul 
pentru ca munca noastră să fie cât mai rodnică şi utilă în țară şi 
cât mai luminoasă în străinătate. | 

Aş fi încheiat cu aceste cuvinte dacă nu am fi cu toții sguduiți 
de marea dramă mondială care se desfăşură așa de aproape de 
noi Şi în preajma atâtor interese sfinte şi vitale ale neamului nostru. 

O fac aceasta cu atât mai mult cu cât am primit cu toții, şi prin 
_urmare şi societatea noastră de științe, manifestul profesorilor 
germani, printre cari se află atâtea nume pentru cari avem numai 
respect şi o aleasă consideraţiune. 

Cu câtă durere sufletească am cetit acest manifest, în care 
oameni de o aşa mare valoare au putut fi orbiţi ei, cari totdeauna 
au cultivat adevărul până a negă existența unor fapte, pe cât de 
precise, pe atât de monstruoase. 

Noi nu suntem din acei cari ne închinăm răsboiului, şi cată a fi 
mândri că atunci chiar când l-am făcut, în 1877 şi 1913, l-am făcut 
cu o desăvârșită omenie față cu prizonierii și față ca populațiunea 
regiunilor cucerite. 

Mai mult decât atât, nu înțelegem răsboiul decât pentru apă- 
rarea contra tiraniei de orice natură, şi găsim că părintele Lacor- 
daire a avut deplină dreptate când â scris următoarele : 

»La guerre est l'acte par lequel un peuple râsiste ă Linjustice 
au prix de son sang. Partout oul y a injustice, il y a cause l&gi- 
time de guerre—jusqu'ă satisfaction. 

»La guerre est donc, apres la religion, le premier des offices 
humains. Lune enseigne le droit, Vautre le defend. L'un est la pa- 

2 


238 BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE ŞTIINŢE 


role de Dieu, lautre son bras. Toute guerre de delivrance est sa- 
crâe. Loute guerre d'oppression est mauditec. 
Dacă împrejurările va face ca şi noi să intrăm în această vâl- 


toare, am convingerea că trupele noastre și conducătorii noștri . 


nu vor comite acte de acele pe cari să trebuească să le acoperim, 
în urmă, prin negarea adevărului. 

Vom luptă poate pentru neatârnarea fraţilor şi o doresc aceasta 
din toată inima, fără sălbăticie şi ură de rassă, urmărind numai un 
ideal nobil și mare al neatârnării naționalităţii noastre etnice, astfel 
în cât și neamul românesc să poată contribui, în urmă, în largă 
măsură, la progresul omenirii. 

lată de ce finesc, d-lor, prin â vă rugă să ziceţi cu toții trăească 
România, trăească societatea noastră !... 


BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE ȘTIINȚE 939 


LES PROBLEMES BILOCRUX 


POUR 


LEQUATION DIFFERENTIELLE LINEAIRE DU SECOND ORDRE 


„PRR 
Mr. TR. LALESCO 
Professeur-agrege ă l'Universite de Bucarest 


ar — 


1. Considerons l'&quation lincaire du second ordre 
(1) y(a)—A)y(x)=f(x) 


et posons-nous le probleme suivant : 
Determiner VPintegrale de [1) qui verifie au points a et b, 
les conditions : 


ay(a)+-fy(b)+a'y'(a)4+B'y'(b)=y 
ay(a)4+-Buy(b)ra' y(a)4+Buytb)=, 


Ce sont les conditions bilocales lincaires les plus gencrales. 

Pour traiter syst&matiquement ce probl&me, nous suivrons la 
methode qui consiste ă remplacer l'equation (1) par une €quation 
integrale. | 

Ceci peut se faire de bien des manieres. C'est ainsi que Mr. 
HiLBERT a exposc une mâthode generale applicable ă une cat6- 
gorie &tendue de problemes bilocaux ; cette methode — qui derive 
de la m&thode employee aux Equation lincaires du type elliptique 
du second ordre — consiste ă former la fonction de Green 
de chaque cas particulier et de Vutiliser ensuite comme noyau de 
Pequation integrale cherchce. Cette methode a donne naissance ă 
une litterature 6tendue de memoires et nous a valu d'ailleurs 
!'Etude detailee des particularites diverses du probleme. 

La methode de Mr. HisEeRr presente pourtant un defaut ca- 
pital au point de vue des principes. Elle suppose connue Linte- 
grale generale de (1), cest-ă-dire subordonne la resolution des 
problemes bilocaux ă celle du probleme local de Cauchy. Meme la 


(2) 


240 BULETINUL SOCIETĂŢII ROMÂNE DE ȘTIINȚE 


methode de Kneser, qui est au fond la methode pratique par ex- 
cellence, n'echappe pas ă cette critique. 

Une autre mâthode, directe et intuitive, a 6t& indiquce par Mr. 
E. PrcARp ă Voccasion de certaines equations aux derivees par- 
tielles du second ordre ; cette: mâthode a ste ensuite appliquce 
par ses €l&ves aux Equations differentielles. La methode de Mr. 
PicARD qui presentait lavantage precieux d'etre une methode tout- 
A-fait directe, puisqu'elle faisait paraitre l'Equation integrale 
cherchee par une simple integration formelle, a du pourtant ceder 
le pas ă celle de Hiuenr, par ce que les noyaux qwon obtenait 
ne pr&sentaient pas les symiries des fonctions de Green et par 
cons€Equent reclamaient des &tudes supplementaires sur Pequation 
integrale elle-meme. | 

La msthode de Mr. Prcanp a ete exposee tout rscemment sous 
la forme d'une esquisse d'ensemble par Mr. E. GounRsar dans le 
dernier tome de son Traite d Analyse. 

En reprenant la methode de Mr. PicaRv, nous nous proposons 
de montrer dans ce memoire que par une modification convenable 
et par introduction d'une classe remarquable de noyaux que nous 
avons appeles noyaua br1s€s, on peut faire apparaitre les m&mes 
symeâtries que dans la methode de Mr. HieRr. 

Nous nous proposons d'appliquer notre methode au cas des 
equations du second ordre que nous studions completement. La 
meme methode s'applique avec la meme facilite aux equations dif- 
ferentielles lin6air&s binomes, et peut s'etendre aussi aux €qua- 
tions linâaires quelconques. | 

La methode consiste ă changer de fonction, en prenant comme 
inconnue la derivee d'ordre le plus 6leve de PEquation. L'equation 
differentielle devient alors immediatement une &quation integrale ; 
pour traiter maintenant un probleme quelconque existence, on 
n'a quă determiner, dans la fonction inconnue et ses integrales, 
les constantes arbitraires d'integration dont nous disposons par 
Pintrodurtion des integrales succesives de la fonction inconnue. 

Ce procâde separe nettement | &quation differentielle elle-meme 
des conditions aux limites de chaque cas particulier ; il rtablit ainsi 


„une uniformit€ complete dans la thcorie des €quations differen- 


BULETINUL SOCIETĂŢII ROMANE DE ŞTIINŢE 244 


tielles puisque le probleme local de Cauchy est r&solu exactement 
par le meme procede, comme je Lai indiquc autre part. 

Les r&sultats auxquels on parvient par cette methode dans 
Vetude des conditions (2) peuvent ctre enonces de la maniere: 
suivante : 

Les conditions (2) peuvent €tre separses en trois categories: 
„a Conditions qui conduisent ă des Equations integrales ă noyau 
symetrique ou polare. | 

b) Conditions conduisant A des noyaux symetrisables. 

€) Conditions conduisant ă des noyaux de la forme : 


G(xy)+-FI()(x—y) 
G(xy) ctant un noyau symestrique ou symetrisable. 

La categorie a contient la plupart des problemes bilocaux 
Studies jusquă present. La categorie b na pas ât& nettement 
mise en Gvidence jusqwă present ; elle preâsente pourtant une im- 
portance speciale puisqu'elle se presente justement dans les cas 
plus difliciles 1), par exemple le cas des solutions periodiques. 

Enfin le type c ă te laissc jusqu'ă present exclusivement de cote. 

De cette maniere, la msthode de Mr. Picard donne non seule- 
ment les memes resultats que celle de Mr. Hilbert, mais elle permet 
„en outre une stude complete de la question, en s&parant nette- 
ment les problemes bilocaux ă noyaux = tea Bee, de celles qui 
ne jouissent pas. de cette propriste. 

Son avantage essentiel Vâtre une methode directe, non subor- 
_donnce au probleme de Cauchy, n est pas altere par les modifica- 
tions que nous lui avons apportees. 

2. Considerons l'&quation lin6aire du second ordre 


(3) Ay) 
et mettons la d'abord sous la forme d'une quation integrale. Pour 
cela, il suffit de poser 


y(x)=—0(x) 
doi —O—yrtd=—| Guls)als)ăs+-C 


(VR) 
N 
— 


b 
y=J Ga(xs5)o(s)ds-t Ca Ca 


1) Mr. E. GouRsAT emploie la denomination de cas singuliers. 


242 BULETINUL SOCIETĂŢII ROMÂNE DE ȘTIINȚE 


pour obtenir immediatement |'<quation integrale : 


(4) 25) | A) Gales)e(5)as=fr) A GOI Cu + Ca]. 


Pour mettre en &vidence Lintervalle ab que nous aurons ă con- 
siderer, nous avons introduit les noyaux brises relatifs G,(xy) et 
Ga, (xy) que nous avons definis anterieurement 1). 

| Equation intâgrale (4) ă deux constantes arbitraires C, et Co 

est entierement &quivalente ă l'Equation differentielle (3). 
„Pour obtenir maintenant Equation integrale relative aux condi- 
tions (2), nous d&terminerons les constantes C, et Co, ă Vaide des 
„relations (37) de sorte que les conditions bilocales (2) soient ve- 
rifices. | 

Or on a: 


y(a)=— 3 | sist, vb)= | ate)ăs+c, 


(SAL 
b 
y(a)=, “A (ee heyasrc arc, |. 


En €crivant que ces expressions verifient la premiere des con- 
ditions (2), on obtient : 


Ik a+ 0 |eteyasee A [5 says -P (sd Ș, o(8)ds+ 
ral Cat Ca] BIC bA- Cara CBC, — yo 


Ou encore, en ordonnant : 
b +b jet, 
(5) (a-6)| salile pa a] | u(s)ăs+eCulaabfra' +6] 
| + 2Cala-+-f)—20—0 
La seconde relation (2”) est absolument analogue s'obtient de 


celle-ci, en mettant indice aux lettres a, f, a et f/. 
Toute la question revient des lors ă l'etude du systeme (5). 


y(b)=— [sl o. |P+Co 


b 
Resolvons le systeme (5) par rapport aux quantites | p(s)ds 


et | 'su(8)d. 


1) TR. LALESCO. Sur une suite de noyaux remarquables, Bu//ețiu de PAcadimie Roumaine 
1915, p. 327. 


= pt a 
A MR cad 


BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE ȘTIINȚE 245 


Le determinant du systeme est, au signe pr&s: 


a-+b 


aja ata | la ap 


On a ainsi un systeme &quivalent de la forme : 


b 
A | se(s)ds — 2C kk 2Coko+k. 
(6) ouă. 
a | o(s)ds — 2C,hy-k2Caho+h. 
Ou : 
Ro (ab) | ef | + | aha | 
ha = la tb) jap | Pia Baa Bl 
L'limination de C, et Cg entre, les &quation (6) et lPequation 
integrale (4) nous conduit ainsi ă l'equation : 


a0)—| AGYGaoeshels)ds—10x)  xA) Ab) 


A |sels)as—k 2k, 25| E=O 
A JE 2(5)ds—h zh, 2h, 
c'est-ă dire : 
a Ga(as) i f(x) xA(x) A(a) 
, b S 
(2) ae6)aj A] sac, oulPEol e ale, aia 


De 2h 2 Bi 2hi i 2o 


nous obtenons donc une €quation integrale dont le noyau est: 


1 
ii A Gal=y) x i 
Na aa y 2k, 2k3 A(x). 
i 2h4,  2ha 
ot sq |kh, | 
C'est l'Equation integrale gencrale du probl&me bilocal (2) 
3. Les noyaua symetrigues. Pour que Pequation integrale 


(7) ait son noyau symetrique, il faut et il suffit que : 


h=k 


2 BULETINUL SOCIETĂŢII ROMÂNE DE ȘTIINȚE 


c'est-â-dire 

= (ale) baţi) le par pla e a blet) 5 Jeep, ia 
D'ou resulte la condition : 

(8) laa'| = BB” 


Donc la condition necessaire et suffisante pour que le no- 
yau soit symetrigue est que l'on ast : 


a] = BPI 


Cette condition peut encore ctre mise sous une forme plus 


simple. En effet, distinguons deux cas, suivant que la valeur com- 
mune de |aa”| ct |5f6/| est ou non differente de zero. 

Dans le dernier cas, nous pouvons resoudre les conditions (2) 
par rapport ă y(a) et y'(a), de sorte que les conditions (2) pren- 
nent la forme : 


y(a)=ly(b)+ my '(b)-+n 
y'(a)==l, y(bh+my'(b)+n, 
et la condition de simetrie (3) devient: 


|lmn| — 1 


— 0, les conditions (2) peuvent. ctre mises sous 


— pg 


Si [axa 


la forme : 


Ily(a)—hy (a) + mly(b)—l1y(b)]—n 
uly(a)—hy'(a)+-nuly(b)—Hy'(b)]=—n, 
qui nous donnent | 
y(a)—hy (a)=ha 
y(b)—Fy(b)=H, 
et nous reconnaissons ici les conditions qui definissent les fonc- 
tions de Sturm-Liouville. 

En r6sume, nous pouvons &noncer le resultat suivant : 

Tout probleme bilocal definissant une fonction Sturm-Liuo- 
ville, ou consistant dans une transformation automorphe de 
va) et y'[a), bune extremite ă Pautre de l'intervalle, conduit 
ă une Equation ă noyau symetrique ou polaire 1). 


1) Rappelons que nous conservons le terme de noyau polaire introduit par Pecole de 
Mr. Hilbert pour designer un noyau de la forme A(x)G(xy), G(xy) Etant symâtrique. 


> 
=> 


BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE ŞTIINŢE 


4. Les resultats precsdents ont un sens tant que A,, est diffe- 
sent le Zero. (Oe: 


AA. |aa ra ff afl. 
La condition de valabilite des resultats prec&dents est donc: 
PU (ab) a A la-rBuar tg 
Ce dernier cas doit done ctre Studis specialement. 


5. Noyaua symetrisables. 10 Occupons-nous dabord du cas 
special ou les conditions (5) se reduisent ă: 


(9) ots)ds = et salsa. 


Dans ce cas, pour dâterminer les constantes C, et Cp qui ne 
gurent plus dans les relations (9), nous allons nous servir direc- 
tement de l'&quation intsgrale (4) ; mettons en &vidence les con- 
ditions (9) en intâgrant lSquation (4), une fois apres l'avoir mul- 
tiplis par x et une seconde fois directement. Nous obtnnus, en tenant 


compte 'le (9): 


= |sA DS) Ga(65)a(5) se fst) CA, xA(x)dx 


(10) i : 
Tu JAG)Ga(5) (5) dsds= ji LC feas)as+C,| Ax) x. 


| '€limination de C, et Ca entre ces relations et lequation (4) 
nous donne immediatement une €quation integrale dont le 
noyau est : 


A(x) G,(xy) x A(x) A(x) | 
S,(y) = IE A(x)Go(xy)dzx PA) rata 
JAGGay)ă prada JA 


Ce noyau n'est pas symstrique ; mais on peut le rendre syme- 
trique par composition avec Go(xy). En effet en multipliant la 
premiere ligne de ce determinant par G,(zx) et int&grant, on voit 
imme&diatement que la premiere line devient identique ă la pre- 
miere colonne ; quant au premier terme : 


NL Ga(zx) A(x) Ga(xy)dx 


“est evidemment une fonction symstrique en x et z. 


246 BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE ŞTIINŢE 


Le noyau S,[ay) est donc symetrisable ă Paide du noyau 
symetrigue et defini G„(ay]?). 


[Aa ct [A(o) lx ne sont pas nulles ă la fois. 


Mais dans ce dernier cas, il est facile de voir que la propriete 


Ce resultat suppose toute fois que les constantes JA, 


subsiste aussi. En effet, les conditions (9) sont remplacees par 
AG) Galss)ets)as=r 


« [AG) Ga(xs5)g(5)ds=—, 


Ces relations peuvent tre traitees de la m&me facon que les 


(11) 


conditions (9) ; on devra cette fois composer l'equation (4) par 
yA(y)Go(yx) et A(y)Go(yx) successivement. Le noyau obtenu S.(xy) 
sera maintenant symetrisable ă aide du noyau symstrique et defini 


Hy) [Gapo AGO Gaz) dx 
et les constantes qui apparaisent sont : 
JAG)Gasy) Av) dx dy [Asa Ay dx dy et 


[EAGIGz(0W)A yd dy 


Le raisonnement est general. On obtient ainsi une serie suc- 
cessive de noyaux sym&trisables S, (xy), symstrisables par les 
noyaux H, (xy). Ces derniers sont definis par la relation de rs- 
currence 


Hp (xy)=—|Go(xs)A(s)Hp—a(sy) ds 


Les groupes de 3 constantes qui dâterminent lindice du noyau 
du probleme sont d&finis par les relations de r&currence 


a AG) Ela u00)AGI) dx dy 


e AGO Hou) Ay) dx dy 


5) Voir la note cite plus haut, page 328. 


BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE ŞTIINŢE 247 


Te PACO, —009)A PY? dx dy 


La forme des noyaux S$ (xy) nous montre immediatement deux 
autres categories de probl&mes qui conduisent ă des noyaux syme- 
trisables : 

Lorsque les conditions (2) se reduisent ă : 


i. jels) dy Cr 


(9)8! 
20 sets) ds=y Co=y 


Dans ces cas, le noyau du probleme est un determinant du 
second ordre qui se presente sous Pune des formes : 


A(x)Ga(xy) A(x) A(x)Ga(xy) xA(x) 


JAG)Gaty) dx [Ats) dx i. Pet) Gat) dx fa) d 


Ces deux noyaux sont 6videmment symstrisables par Ga(xy) 
et donnent lieu ă une ctude absolument identique ă la precedente. 
6. Il reste maintenant ă caracteriser sur la forme (2) des con- 
ditions bilocales gencrales, les cas que nous venons de signaler. 
10 Les cas: șa 


|sets) ds=—y Jos) ds=—y! 
se presente lorsque : 
aa-b--a' Baa bata AB ata, —o 
ce qui nous donne les relations : 
a=—p af. 
| fab a) FB ab a) 
Les coeflicients a et a, ne peuvent €tre nuls ă la fois, parce que 
on aurait alors a'——f et aj ——f', et les conditions (2) se 
reduiraient ă une scule ou seraient incompatibles. 


Si Pun Weux est nul, par exemple a——o, les conditions (2) de- 
viennent : - 


y(a)—y"(b)=h 
y(a)—y(b)=Ay (a) u (AZzo0) 


248 BULETINUL SOCIETĂŢII ROMÂNE DE ȘTIINȚE 


20 Le cas: 
fas) ds==y za 


se presente lorsque : 


dou resulte : 


Gale ci | a az) 


Les conditions (2) ont, dans ce cas, la forme remarquable 


y(aj=h  y'(b)=Hl 


30 Enfin le cas: 


sets) else ta Cp 


se presente lorsque : 


a+b 


2 


a--T 


2 


(a—B)-ta'—p' 


des formes : 


Iu fa) ds=—y | so(5) ds=—aC,+f 


„OU 


20 fols)ds— fals) ds=aCarfi 


(04 —Ba) ba —B= 
=—aa-ţ-bp-ha' aa, 4-bBy ka kB o 


7. Plus gencralement les conditions bilocales reductibles ă Pune 


E 
: 


conduisent aussi ă des noyaux symetrisables par la meme scrie 


des noyaux symetriques et d&finis. 


1 Fevrier 1916. 


BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE ŞTIINŢE 240 


DESCOMPUNEREA IDEALULUI (2) ÎN FACTORI PRIMI 


DE 


PETRE C. SERGESCU 
Licenţiat în ştiinţele matematice 


1) In corpul cuadratice numărul 2 joacă un rol fundamental. 
Aceasta provine din faptul că 2 e gradul ecuaţiei ireductibile, care 
dă elementele generatoare (primitive) ale corpului. 2 e număr 
prim. Lotuși legea de reciprocitate a lui Gauss, relativă la simbolul 
lui LEGENDRE, nu se mai aplică. Legea este: 


p—1, 21 


Ego 


/ 


In cazul g—2, fiindcă 2) e 1 totdeauna, formula ar trebui să fie: 


< 


P—I 


pi 


De fapt insă formula e : 


i 


PR. 


Ne vom sluji de această formulă în cele ce urmează. 
2) Să considerăm mai întâi o mică extensiune a semnificării sun- 
bolului lui LrcenpRE. În formula de mai sus p și g erau numere 


prime absolute. Să examinăm ce e cu simbolul 2) unde g nu mai 


e prim absolut. 
In cazul acesta, pentru ca congruența : 


E) (mod. 9) 
să fie posibilă, trebuie : 
(9) 


= pa (mod. 9) 


250 BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE ȘTIINȚE 


și aceasta se exprimă : p e un reziduu cuadratic pentru g şi se no- 


tează 2) Când : A 


2 (mod. g) 


notăm : E) și e non reziduu. 
g, 
E ușor de văzut că sunt atâtea reziduuri, câte non reziduuri. 
In adevăr, teorema lui FenmAT dă: 


p(2) 
pu = 10 


(mod. 77) 


solubilă pentru 2(g) rădăcini distincte. Dar g(g) e totdeauna pară. 
Deci ; 


fi 2 tat , 2 e (mod. Q) 
29) 
2 


Fiecare paranteză făcută congruentă cu oare câte —— soluții 


o(q) (9) 
2 


distincte. Ca atare, există reziduuri şi non reziduuri. 


Cazurile examinate mai sus, cer neapărat : 
P==0 (mod. 9) 
In cazul când p nu mai e prim cu g, teorema lui FERMAT nu se 
mai aplică. De altfel atunci congruența : 


7) 


2 (mod. 9). 


a 
|] 


e imposibilă. 


Cazul acesta îl vom notă prin (jo 


3) Trec acum la descompunerea idealului (2). Caracterul de 
factorabilitaie (descompunere) al idealelor principale (), und £ 
e un număr prim, se poate studiă cu destulă înlesnire, ținând 
seama de caracterul elementului generator al corpului pp, față 


de modulul 4 şi de valoarea simbolului 5) 


P 


In cazul p=—2 studiul se îngreunează şi aceasta e în legătură 


BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE ȘTIINȚE 251 


a Se da E ta a (4 Z 
directă cu expresia simbolului lui LeceNpRE. În acest caz ») devine 


P 


7 SNA 2 aa - | 
a Dar valoarea acestui simhol e 1 sau, în cazurile m par, o. 


. Lă [44 . . 
Cazul când e —1 se exclude și atunci ») nu ne poate da indica- 
țiile suficiente asupra factorabilității lui (2). Imi propun să găsesc 
caracterul de factorabilitate în fiecare caz posibil. Se va vedeă că 
SEA Da m 
studiul e în strânsă legătură cu simbolul 7] Si nu cu [3], cum ar 
fi fost, în analogie cu celelalte numere prime. 
4) Expresia : 


p2—I 


eo” 


arată că aci intervine ca element important caracterul de con- 
gruenţă al lui m? față de 3. 
Vom consideră atunci cazurile următoare : 


M=0, 1» 2, 3 47 37 07. (mod. 8) 


Le impart în patru grupe, după caracterul de congruență față 
de modulul 4. 


- 


M==0, 1, 2,3 (mod. 4). 
Dela început, grupa 
m==0 (mod. 4) 
adică 
710,4 (mod. 8) 


se elimină, căci m nu conţine, prin ipoteză, nici un factor prim la 
vreo putere mai mare ca întâia, iar congruențeie indicate mai sus, 
exprimă tocmai că m conţine factorul 4, care e 27. 


3. Cazul : 


MI (mod. 4). 
adici. EEE tir (mod. 3). 
Simbolul lui LeGENDRE 
„pai n(2n+ 1) 
2, [să i 
[= = (=) 


unde MANI 


259 BULETINUL SOCIETĂŢII ROMÂNE DE ȘTIINȚE 


Dacă n e par, m e congruent 1. modul 8, iar simbolul are va- 
loarea 7. Dacă n e impar, urmează : 
NM (mod. 8) 
și simbolul e— 1. Fiecare subdiviziune trebuie considerată în parte. 
Fie deci: 
m (mod. 3). 
Cantitățile w, şi w3, cu ajutorul cărora se exprimă toți întregii 
corpului, sunt : 


1+Vm 
e 2 EMte 


2 


Atunci, dacă descompunerea e posibilă, numărul raţional din 
ae 
se i ş : „IV m 
baza canonică a fiecărui factor va fi 2 și coeficientul lui LASE 
2 
din al doilea număr de bază va fi 7, pentru ca norma să fie 2. Să 
considerăm deci : 


2 a 1+V EA + a 


ÎN Tei îi 
4 2 (aa) da a) aval "| 
2 / 2 4 


/ 


Toate numerele din acest ideal sunt pare ; pentru primele trei, 
lucrul e evident. Al patrulea este: 


Im. | 
a(a+-1)+ Fe 


sumă de doi termeni pari [căci m==1 (mod. 8)], deci par. 
Apoi, afară de aceasta, în idealul produs, intră şi suma : 


[apt iza ja Pe == 4-5 
Dar c. m. m. c. d. între 4 şi 4qa+2 este 2, deci 2 e în ideal și, 
ca atare, idealul se reduce la idealul principal (2). Descompunerea 
a fost posibilă. 


(2)=— 2, ata i 2, ai) 


2 


at APA 


PPF 9 


ep 


SS n al spade 
ci ae 
r 


] 


MDA oi Cta e hi alai dai 


i cf8ă ul cutoărea tă ga acd e a 


BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE ȘTIINȚE 253 


Rămâne de determinat cătimea a. E evident că, de oarece pri- 
mul număr de bază e 2, a nu poate fi decât o sau 7. Descompu- 


“ nerea e respectiv < 


je ai e ei 


) 


2 2 
()=(2, a Z 2, 27 ») 
2 2 
Dar 
/ PARE / = TOTI 
2, e IA (2 ap ) 
2 2 
| Sa, | Dă 
pp e E et E N a te 
SED 2 


și, prin urmare, descompunerea e unică. Factorii sunt distincți. 
In cazul 
mM=3 (mod. 8) 


simbolul lui LreGeNDRE (=) e— 1. Idealul -2 e prim. 


(2)=(2, 1-+V/20) 


In adevăr, dacă s'ar fi putut descompune, singura descompu- 
nere admisibilă a priori, ar fi cea precedentă, căci fiecare factor 
| I +V/m 

2 


are norma 2 şi bazele corpului sunt 1, „ Făcând însă pro- 


i . E . 
dusul, ca în cazul precedent, e 2mpar şi atunci c. m. m. c.d. 
1— 


4 


e 7 ; el reduce la idealul unitate, nu la 


între 4 şi la:-ta+ 


(2); fiecare factor e o unitate şi descompunerea nu e posibilă. 


Rămâne : 
(2)—(2, 1 +-V m) 
prim absolut. 
Pe Cazul se m=2 (mod. 4) 
conținând subcazurile : 
N ==2, 6. 
4 Nei | ) a (mod. 8) 


7 


254 BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE ŞTIINŢE 


Căci m nu e prim cu 2: 

Pe de altă part=, m fiinl congruent cu 2, mod. 4, bazele între- 
gilor corpului:sunt 1, y/7m. Deci, dacă idealul (2) e descomponibil, 
numărul ruţional din baza canonică a fiecărui factor va fi 2, iar 
numerele formân 1 cel de al doilea număr de bază vor fi conjugate, 


de forma : 


a+Vm 


coeficientul lui V m e 1, pentru ca norma fiecărui factor să fie 1. 
a are una din valorile o sau 1. Să vedem dacă le poate aveă 


pe amândouă sau nu. 
Produsul va fi: 


(2, a V/m) (2, a—V m) = (4, 2(a+V m), 2(a-—V m), u2—m) 


m e par. Dacă a” ar fi impar, e. m. m.c.d între 4 şi (a2—7m) 
este 1 şi produsul se reduce la unitate. Deci a e par, adică o. 
Atunci : 


(2, Vin) 2,—V m, 2 V/ m,—2 Vm,—m) 


Dar acum c. m. m.-c. d. între 4 și —m e 2, şi urmează că pro- 


dusul e în a levăr 2. 
(2) — (2 Va) (2 Va) 


De fapt (2, V m) şi (2, —V/ m) sunt acelaș ideal și, prin ur- 
mare ; | 
(2) =(2, Vm) 
7) Cazul : MI 3 (mod. 4) 


sau : E Sa AR (mod. 8). 


aaa 2 
Simbolul = are valoarea 1. 
Numerele w, şi w sunt tot 1 și V m. Deci, descompunerea, 
dacă e posibilă, este : 
(2, a+-V'm) (2, a—V m) = [4 2 (a+V m), 2 (a—W m), a?—m] 


m e impar, Pentru ca a?—m să fie par sau, cu alt cuvinte, pentru 


(32) 
yr 
gt 


BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE STIUNȚI 


ca idealul prolus să fie diferit de 1, trebuie ca a să fie şi el in par. 


Deci : 
(mod. 2) 


] 


ceeace echivalează, în ideal, cu 1. Ajungem astfel la : 
DV) (2, 1 Vi) — (4 2 (un) 2 (a Vi), m) 


Be oarece : 
= a (mod. 4) 
urmează : 
1—m = 2 (mol. 4). 


și deci ec. m. m. c.d între 4 şi 1—m e 2; produsul e in adevăr (2). 
(2)==(2, 14 V m) (Q,1—Vw) 
In realitate factorii sunt egali şi avem : 


(2)=(2, 1+V m) 


3) In rezumat de lucem din cele ce preced urmitorul tablou de 


factorabilitate. 
E d i = | (mod. 4) 
Caracterul de po 0 (Gat 2) | =2 (mol. 4) | —3 (mod. 4) 
gruență al lui 2 1 (mod. 8) | 5 (mod. 8) | 
Valoarea simbo- : 
ae 2 2 2 2 
lului lui Legen- = : = == (0)=— (2)= [2)= 
: Ade Caz care =) m : m E 2) , 
dre =) A 
Fe nu se 
Descompunerea aa [rr [a] (e) (2 pe iu), 


Din inspectarea acestui tablou se vede că este o legătură între 
2 ii : A 
i și factorabilitate. Se menţine oarecare analogie cu cazul p 
prim, diferit de 2. Dacă simbolul e—1, idealul (2) e prim absolut, 
dacă simbolul e4+ 1, sau o, descompunerea e posibilă. Cânnd e o, 
factorii sunt egali şi pentru alt (£), dar când e+i, analogia nu 
mai « completă. In cazul (4), dacă simbolul e+r, factorii sunt di- 
feriți, pe când la (2), numai în cazul 


ii (mod, 8), 


256 BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE ȘTIINȚE 


factorii mai sunt diferiți. Această abatere e datorită tocmai fap- 
tului că 2 e şi gradul corpului. 

9. Ceeace e foarte important de luat în consideraţie în cele ce 
preced e faptul că în cazul idealului (2), elementul ce ne dă indicaţii 


.1o vu". 2 . () . u AX 
asupra factorabilității e ir nu(2) cum ar (i trebuit dacă eră 


analogie cu (Ș). 

Am atras atenţia încă dela început asupra acestui fapt. Rămâne 
acum să-l explicăm. 

Dacă idealul (2) e actor ati descompunerea nu poate fi decât 
de forma : 


2 


| aa! | pi 
Dj e Sia ai Dr 5 fac 
2 

a şi b trebuie să fie de aceeaș paritate, iar b nu poate fi 
decât 1 şi 2, pentru ca norma fiecărui factor să fie 2. 

Apoi a poate fi o, 7 și 2. În adevăr, dacă a ar fi mai mare ca 
a 

2 


2, numărul | se poate scrie ; 


2 


(aja bc 


a 
Aci a/ are sau valoarea o, sau 7. Dacă e(=) e par, se reduce, 


căci e multiplu al primului număr de bază ; dacă însă e impar, ră- 


“mâne 1 în locul lui. In definitiv, formele la cari se reduce expresia 
de mai sus sunt: 


Dee 5/7 Ab baza 
Ea ia TI e Nea 


Ar rezultă că a poate aveă şi valoarea 3, dar acest caz se eli- 
mină imediat observând că : 


2, a 4 2 1—0V i 


2 


- 


Deci produsele : 
ză a aa fa 0 
(2, 3) 2 3—0V Z şi 2 1-+0V 7) 2, 1 —0V ”) 
2 2 49 2 
sunt aceleaşi. 


BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE ŞTIINŢE 257 


Ţinând seamă de toate observările precedente, avem de consi- 
derat produsul în următoarele trei cazuri posibile : 


AO b—2 
Q—I D—1 
[2 b=—2 


Produsul e + ab, a—bV/ m, <a) 


4 
i s a? b2m 
Deci, el conţine numerele | 4, 2a, — 
= a2—b2m ri 
Numărul Sea Zi trebuie să fie par pentru ca descompunerea 


să fe posibilă. 
a2b2m 


Mai întâi, pentru ca să fie intreg, se vede că în cazul 


a==b=—1, trebuie 
m (mod. 4). 
Apoi, ca idealul produs să fie întradevăr (2), trebuie ca unul 
2pa 
a*b*m 


din numerele 2a, să fie eongruent cu o, modul 4. 


Cazul când a e par. Trebuie neapărat : 


a2—02m 
———— = 2 | 
4 „ (mod. 4). 
b e 2 şi punând a=—=2a, congruența devine : 
Q'2—m==2 (mod. 4). 
Aci a” poate fi o sau 7. 
“4 Deci : mM==2 sau m==3 : (mod. 4). 
| Sf A 
A Dar: m==2 dă|—]| — oşim=3dă|—]=r. 
A m UZ! 


Deci, pentru ca descompunerea să fie posibilă, e necesar 


: m == 2,3 adică .) OR 
E m 


253 BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE ȘTIINȚE 


e 2 şi nu mate nevoe 


2a 
Cazul când a c 1: 


2 
bn y A 2 4 yu y 
Ca i să fiz == 2, mod. 4; trebuie însă să fie par: 
1—m 
E ==0 
2 (mod, 2). 
1—m==o0 (mod, 8) ... mr (mod. 8). 
A 2 A . 
Și în acest caz, Fi Na Alt caz în care simbolul are valcarea 


o sau I nu mai e. Deci, o condiție necesară ca (2) să fie facto- 


2 
rabil, e ca E] să fie fie o sau 7. 


Ș 
Cazul cînd ) — —1, (m==3 mod. 8) e sin vurul caz în care 


descompunrrea nu se poate face şi idealul e prim. 
Să arătăm că condiții găsită mai s's e şi sufictentă. Dacă 


70]. 


| ] — 0, 1 ideulul (2) e descomponibil. 


Enunţar: a însăş a con-liției de mai sus, stabilește o reciproci- 
tare, care permite să demonstrăm ime liat şi suficiența condiţiei. 
In adevăr, din moment ce singurul caz în care descompunerea 
nu se poate f'cee | 
1 ==5 | (mod. 8). 


Ec, 2 A 
care e şi singurul caz, în care |.) — — 1, urmează ca în toate cele- 


e . A Di A e 2 . 
lalte cazuri, — deci în tcat“ cazurile în cari 2) = 0,sau 1 — idea- 
lul (2) e factorabil. 

Concluz1c. Condiția ncecsară şi suficientă ca idealul (2) în 
2 
corpul V m să fie factvraubil este ca simbulul lui ? cetei e -.) 


să aibă valorile o sau 1. 
Tabloul de descompunere l-am dat mai sus 1). 


1) Lucrare prezentată la Seminarul de Teoria Numerelor, Facultatea de ştiinţe, Bucureşti, 


BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE ȘTIINȚE 239 


CONTRIBUȚIUNI 


STUDIUL APELOR MINRHALE DIN VARĂ 


Dr, V. CRASU și G, A, DAMIAN 


n — 


ANALIZA APELOR MINERALE DELA GOVORA, CĂLIMĂNEȘTI ŞI CICIULATA 


După invitațiunea făcută de Societatea Govora-Călimăneşti, 
prin d-l administrator-delegat !) al acelei societăţi, către Institutul 
de Chimie din Bucureşti 2), ca chimişti în acest Institut, am fost în- 
sărcinați cu efectuarea analizelor chimice și determinărilor fizice 
asupra apelor din sursele sus zisei societăţi. | 

Pentru luarea probelor şi facerea determinărilor necesare la fața 
locului, ne-am transportat la surse în luna Octomvrie 1912. | 

Afară de determinările fizice şi analizele chim'e= calitative și 
cantit=tive, necesare să stabilească compoziţia minera'ă a apelor, 
am mai căutat să cercetăm dacă coneentrația lor variază din an în 
an, sau din anotimp în anotimp. 

Pentru aceasta, la interval de doi ani dela luarea primelor probe, 
și într'un alt anotimp, adică în Ivlie 1914, chiar în sezonul băilor, 
am luat din nou probe la fața locului și le-am supus la analize su- 
mare de control cantitativ asupra principalelor elemente compo- 
nente. ă 

Asupra rezultatelor acestor analize vom vorbi la fiecare izvor în. 
parte; spunem acum numai că, în ce privește compoziţia surselor 
şi stablitatea acelor compcziţii, am găsit rezultate foarte fa- 
vorabile. 


» 9 D-1 Dr. H. Botescu. 
2) Director d-l Dr. C. [. Istraţi. 


260 BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE STIINȚE 


Analize asupra izvoarelor din aceste localități sau mai făcut în | 
trecut şi de alți chimiști. Rezultatele se pot găsi adunate şi co- 
mentate în cartea d-lui Dr. Al. Șaabner- Tuduri: » Apele minerale 
și stațiunile climaterice din România. 

In ce priveşte concordanța vechilor analize cu ale noastre dăm 
tabloul următor, întocmit după datele luate din cartea citată mai sus : 


NUMELE IZVORULUI | AUTORUL ANALIZEI GRAME LA LITRU 

Sa Bernard, 1886...... R. F. 77,800 | C1 45,820 1 0,1030 

: en Saligny, 1886 ..... |» 80,606] » 58,820 » 0,1897 

i rătianu  (Suligny si Popovici, 1889]  » 714,943]  »:43,774 » 0,0361 

poa Crasu, 1949........ » 61,04] » 36,152 » 0,0210 

Puţul Saligny, 1886 ...... R.F. 81,091) C172,933 | 80, 1.608 

Regele Carol Carnot (Paris) 1890 .| n» 197,537 » 15,253 » 41,643 

Govora Grasu, 1949... » 118,152 » 69,301 n 41,543 

: ie „(Gresu 1942... „44146 |» 0,498 „0,927 
| rincipele Ferdinan Crasu, 41914. (după 

Govora 


captarea din nou).. » 4,544 » 0113 » 0,309 


| Rezervorul colectiv 

din izvoarele din va- 

lea Glodului și îm- 
prejurimi 
Călimăneşti 


Saligny, 1886 ...... R.F.10,419 | CL 5,459 1 0,0027 
Damian, 1919 ...... „n 6,621 » 3,699 » 0,0095 


| 
iz, ia sa R.F.4684 | Ci 1,152 (9) SO, 0,220 
| 
| 


Saligny, 1886 ...... R.F. 1,445 | Cl 0,565 I neindicat 
Bernard, 1890...... » 1,653 » 0,695 | » idem 
esa Carnot (Paris), 1890.| » 1,680 | » 0,801 | » idem 
Găciulata 4) | Pfeiffer, 1902 ...... > 13603 0.590. | puueaa 
Crasu, 1912....... aa d 041 » 0,773 » 0,00025 


Din acest tablou reiese o concordanţă destul de bună între re= 
zultatele găsite de diferiți chimiști în diferite timpuri. Unele nepo- 
triviri cari se observă provin, de sigur, din erorile de tipar sau de 
transcriere după rapoartele originale, sau altele din faptul că 
multe din izvoare nu erau captate la facerea vechilor analize, şi 
chiar unele nu sunt captate definitiv nici acum. 


1) Vezi: PrgIrFER, Buletinul societăţii române de științe, Bucureşti, 1904, p. 160. 


BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE ŞTIINŢE 261 


La izvorul Căciulata nu s'a semnalat prezența iodului la nici una 
din analizele mai vechi. Noi l-am găsit, şi încă în cantități ușor do= 
zabile. (Prin concentrarea a 1|, de litru de apă). Acest rezultat s'a 
confirmat şi într'o probă de Căciulata luată în 1914 şi în alta luată 
în 1915. 

Rezultatele analitice le-am exprimat în grame de ioni la litru de 
apă minerală. Pentru ușurința calculului și a controlului am dat şi 
miligram — echivalenții corespunzători. Tabelele de săruri le-am 
intocmit legând anionii şi cationii în ordinea tăriei lor. In toate 
aceste calcule am întrebuințat greutățile atomice după lista oficială 
din 1912. 

Pentru uşurinţa executării ne-am împărțit lucrarea astfel: unul 
din noi (Crasu) a fâcut analizele surselor din Govora, Căciulata, 
Puturoasa, Puturosul şi puţul din Bivolari; celalalt (Damian) a făcut 
analizele surselor din Călimăneşti, Păuşa şi sonda din Bivolari. 

D-l subdirector de atunci, Dr. A. Poltzer s'a interesat de aproape 
de mersul lucrării în tot timpul executării ei. 

lată rezultatele obţinute : 


Apa din Puţul »lon-C. Brătianu“ din Govora 


Este cel mai vechi puț din care s'au făcut băi la Govora. Con- 
"ţine mult petrol. 


Date fizice 


Densitatea la I5, = 0434. 
su : 

Indicele de refrasție la 170,5 — 1,3428. 

Temperatura de congelare = — 30,47. 

Aspectul limpede, incolor, cu mult petrol la suprafaţă. Depune 
sediment feruginos. 

Gust foarte sărat. 

Reacţiune neutră. 


ZA i re IEI Ip E e Ca Sa CINE 


262 BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE ȘTIINȚE 


Date chimice 


Intr'un litru de apă sau găsit următoarele componente: 


Kationi > Anioni 
Na” 19.9599 pr.=867,81 mil. echir. | (E) 36,1526gr.=1019,5  mil.echiv 
K* urme Br 050241 9 = 310-300 ai 
NH,* urme zl 002102 52 0316) Dai 
(Ca 1 2547100272301 n 5 ($0,)'- 0,2239 n = 46622 » 
Mg 0,8191 >» = 67/4360 |» sa (SEI)" urme 
FOB, ip în 57 a(COB) 2.0660, 7 073.330) Ra 
1058, pn 
Fe,O., + ALO, = 0,0394 gr. | Si), 0,0258) pir 


Rezidiul fies, uscat la 1800 == 61.0440 gr. | 
Aces*e date analitice curespun luni ape ce ar ave următoa- 
rele săruri în soluţie: 


Gtorură de sodiu (CINa) 33 i... . 500043 pr la taia 


Proriunia le solu (Bra) 5, . - 0,0300 pi 
Josiav-de soim (INa) a e a m 0502707 iesea 
Slouură le ipetasin (CIRC) Da a urme, 


2Cloraură idle canon A CL EL, sa a a urme, 

Closuuă de cale, (CaC],) si a a a. 0,0048 5 pp 
Clorură de: mapnesiu: (Mel)... . 1,5957 9 n 2 
Suliațude Galei (S0,Ca): a a e 053 pap a 
Carbonat de magneziu (CO;Me) . . . 1,4279 2» » :» 
Oxizi de fer și aluminium (Fe,0,+A1,0,) 0,0394 » » » 
Silice (SID n n N e a - 070.248) ea 


Totalul substanțelor minerale . . . 60,7369 » » » 


Apa poate fi clasată între apele atermale, bogat cloros» lice-al- 
calinoteroase, io lurate, bromurate și feruginoase.: 


Apa din „Sonda No. 2 din Govora 


Sondă veche, dar recent exploatată, Adâncimea 92 m. 


Date fizice 


Tempzr. ap-i în son lă 120, temper. ambiantă 10,2, 
T54 = 
Denstatpa ja — — 1,0377. 
13 


BULEFINUL SOCIETAȚII ROMÂNE DE SLIINŢE 263 


lu-icele iderre fraeție la 1,70 5. 30533475. 

Temperatura de congelar= — — 41,13. 

Aspectul limpede, incoloră. Lăsată mult timp în sticle depune 
sediment feruginos. 

Miros slab sulfuros, puternic de hilrozarbure. 

Gust. foarte sărat. 

Rearţiune neutră. 

Date chimice 


Intr'un litru de apă s'au găsit următoarele componente: 


Kationi | Anioni 
7 | - 
Na” 3467-95: 23254 mili:eehiv. |. Cl 49,9791 9r.=1409,5 mil.echiv. 
Ş | 99791 8 

les urme. | Bis 0,0164. n 0320 ip 
NH,* urme. [il Oi OU 20) e OI aa 
6, 30240 150,9 pin (SOL) puse: 
Sep urile: |- POE urme. 
Mas 08601.53: 703 n (COE) (con 

A 4 an | *biuat) Zi 7003. a = 144,26 n 


| 1454 
| 
| 


Fe,0,+ ALO, — 0,0496 gr. SiO, — 0,0198 gr. 


Rezidiul fies, uscat la 180% — 83,9880 gr. la litru. 
H,S urme minimale. - 
In sedimentul depus în sticlă s'a constatat: n's'p, argilă şi 
0.0402 gr. Fe, op la litru. 
Aceste date analitice corespund unei ape ce ar avcă următoa- 
'rele săruri în soluţie: 
Clorură de sodiu (CINa). -. . 3. . .72,0243 gr. la litru. 
Biermură: dese: (BrNa) A 0020 m pi ea 
Josuara -le sola (INa) e 0 3 20.04.00 pi 
Closmii de calen (Call) e 8.3740 n n» n 
 Clorură de: Maenesiu (MeCl) . . . -. 1,2599 ».» 2» 2 
A Clorură de amoniu (CINH,) . .  . . urne. = 
Carbonat-de Maonesiu. (CO,Mg). ....: - :1,8062 n» n n | 
Oxizi de fer și aluminium (Ea ai AL03) 9,0496.» » n 


Siliee SAO) e a ee a e 001982 n n 
Totalul substanţelor fin ceai Se aa COR mp -- 
Substanțe OI aNICERE aa E 3 UEM. 


hduegen sulfurat (51, $) e Tune: 


264 BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE ŞTIINŢE 


Apa poate fi clasată între apele atermale bogat clorosodice, 
alcalinoteroase, iodurate, bromurate şi feruginoase. 


Apa din „Sonda No. 3« din Govora 


Sona este așezată în mijlocul puţului Ion C. Brătianu. E adâncă 
de 146 m. Este sonda cea mai veche și mai abundentă. După 
pompare îndelungată iese petrol. 


Date fizice : 


Temperatura apei din sondă este 149,7, temperatura ambiantă 
fiind 20. 


1:50 
Densitatea la — = 1,0616... 
13 
Indicele de refracție la 170,5 — 1,3481. 
Temperatura de congelare = — 50,33. 
Aspectul limpede, incoloră. Stând în sticlă depune sediment fe- 


ruginos. 
Miros foarte puternic de hidrocarbure. 
Gust foarte sărat. 
Reacţiune neutră, 


Date chimice : 


Intr'un litru de apă s'au găsit următoarele componente : 


Kationi | Anioni 
Na” 30,8047 gr.=1339,3 mil. echiv. | Cl 533504 gr.=1504,5 mil. echiv. 
Ko urme. Br 0,0234 ip = 300029 ia 
NH,* urme. li 00225: = OLIA az e 
Case 250572 n = 00264» (505) urme. 
Mg. 1,0585 5 = 87305 n (CO.H)' (com- 
E 200 at, Dina), 46.395 0 > 123509 a 
1.5209 e 
Fe,0,+A1,0,—0,0480 gr. | Si0,=—=0,0372 gr. 
Rezidiul fix uscat la 180% =— 90,2400 gr. la litru. 
» „i, calcinat + î. e 28/70 0 500) 0) 


In sedimentul depus în sticlă s'a constatat: nisip, argilă şi 
0,0396 er. Fe,O, la litru. 


BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE ŞTIINŢE 


265 


Aceste date corespund unei ape ce ar avea următoarele săruri 


în soluţie : 


Clorura. de'sodiu (CINa). .  /0,2734 or. 
psormură de sodiul (Dra)... 1.2 0,0301 » 
jodura de sodiu (Na). .. .. . - 0.0205 » 
Clorura de amoniu (CINII,) . -.î . urme. 

Clorura de potasiu (Cl). .. . . urme. 

Elesura de caleiu (Cal)... 5,0902» 
Clorura de maenesiu (Mel). 2. 3.0032 » 


Carbonat de magnesiu (CO.Mg) . . . 1o1I6 
Oxizi de fier şi aluminiu (Fez034+A1L0,) 0,0480 


Suice: (SO) e N 100372 
Totalul substanțelor ral se 1a62 
Substanțeroroanice e. e. urme: 


Apa poate fi clasată între apele atermale, bogat 
alcalinoteroase, iodurate, bromurate şi feruginoase. 


Apa din „Sonda No. 4« din Govora 


la litru. 
53 » 


» Pb) 


cloro sodice, 


Este sonda cea mai nouă, cu diametrul cel mai mare, adâneimea 


de 103 metri. 


Date fizice : 


Temperatura apei din sondă este 110,4, temperatura ambiantă 


fiind 20. 


: 150 i 
Densitatea la ele == 1 0010. 
15 


Indicele de refracție la 170,5 — 1,3482. 
Temperatura de congelare — 50,23. 


Aspectul limpede, coloarea gălbue. Lăsată mult timp în sticle, 


depune sediment feruginos. 
Miros slab sulfuros, puternic de hidrocarbure. 
Gust foarte sărat, 
Reacţiunea neutră, 


960 


Na” 
k* 


(Gaia 


BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE ȘTIINȚE 


Date chimice : 


Intr'un litru de apă s'au găsit următoarele componente : 


> 


Mg” 


Rationi 
30,604 Şr =1330,60 mil. echiv. 
urme. 
NH,* urme. 
DOUA 903 a EDITA a n 
110562 = 860060 
1538— » 


Fe,O, + AL0,=—0,0768 gr. 


Rezidiul fix uscat la 180% 
2 23 calcinat 205 ue 
In sedimentul depus în sticle 


și 0,0420 gr. FesO, la litru. 


Anioni 
(Ci $319.8.359 015 0511050 DAE 
Br” 00151 = 03 05 [0 
Îi 0,0 31.8. 2 2 50 22 
(SO) urne. 
(0O;ED) 01 515 2 = 18,08 
1538,— 


SiO0,=—0,0098 gr. 


90,0320 gr. 
88,5420 » 


echiv. 


s'a constatat materii pământoase 


Aceste date analitice corespund unei ape ce ar aveă următoa- 


rele săruri în soluţie : 


Clerură de sodiu (CINa) 


Clorură de potasiu (CIK) . . 
Clorură de amoniu (CINH,) . 


Bromură de sodiu (BrNa) 
lodură de sodiu (Na) . . 
Clorură de calciu (CaCl,) 


Clorură de maenestu (Mel) 
Carbonat de magnesiu (CO,Mg) . | 
Oxid de fer şi aluminiu (Fe,0.,4+ A1,0.). 


Sile (SRO 


Totalul substanţelor minerale . 


Substanțe organice . 


+ 


e rii Doc veău epic, 


ș ULIMe: 


= URIME: 


OO LOA is i ae 


y 0,0375 
i 0057 370 ni nn 
332384 » » » 
0,7959 n» » n 
0,0708 E) » 
. 0,0098 i) ii) » 
. 55,6779 2) » 
urme. 


Apa poate fi clasată între apele atermale, bogat clorosodice, 
alcalinoteroase, io lurate, bromurate şi feruginoase. 


Apa din »Pulul vechiu sulfuros« numit »Rogele Carol« din Govora 


Adâncimea puţului este de 1150. Se bânuește că apa e diluată 


cu infiltrațiuni de ape dulci, 


= 


BULETINUL SOCIETĂŢII ROMÂNE DE ŞTIINŢE 26 


Date fizice . 


Temper. apei în puț este de 100,5, temp. amb. fiind 20. 


, 150 
Densitatea la — =— 1,0819 
5 
liudie-Jedeo mele. la 1705 13523 
Temperatura de congelare = — 7%,36 


Aspectul tulbure, coloarea neagră. Stân în sticle se limpezeşte 
şi devine slab gălbue. 

Gustul foarte sărat și amar, sulfurat. 

Miros foarte puternic sulfurat. 

Reacţia alcalină. 


Date chimice 


Intr'un litru de apă sau găsit următoarele componente :: 


Kationi Antoni 
Na” 455428 9r.=1975,0 “mil. echiv. |. Cl" 69,301 gr.=1959,9 mil echiv, 
K* urme (SO) 3 e 43 ii 203 ia i 
NH*, urme (SEI), 0.0498 pi 
(Gas 0452 3 pie 2255 pas ip (COLE) 0274 00 » 


I 


Mg** 0,1562 n 12 Qis ind ea sar 2010, 


2010, n L] 
Fe,O-+-AL0,— 0,0240 gr. Si0,=— 0,0280 gr. 


Residiul fix, uscat la 180%— 118,1520 gr. la litru. 

Hidrogenul sulfurat total (liber și combinat) 0,1441 gr. la litru. 

Tiosulfați absenţi în apă proaspătă ; se produc insă prin şedere. 

Aceste date analitice corespund unei ape ce ar avea următoa- 
rele săruri în soluţiune : 


Clorură de sodiu (CINa) . ... . . . 114,5810 gr. la litru 
Clorură de potasiu (CI). urme » » 
Closură; devameniu (CINE). urme » » » 
Sulfat idei sediu (SO Na i. ae e 0000 i oa e 
Şiulfat dle caleiu (SOCI) a a e Cusa 2 


Sulfhidrat de calciu (su = AG RNRE 0,0649 » » n» 


Ca:bonat de caleiu (COCA). 0,998 m n» 
“Carbonat de magneziu (CO,Mg) : OA E AIE oi poa 


268 BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE ŞTIINŢE Ş 
Oxizi de fier şi aluminiu (Fezo3--Alz03) 0,0240 gr. la litru. A 
Silicei 3 e : apa 0,0280» n în 4 
Totalul o Aberaliţelor piei etala St pa eee în 7 CNO To i + 
Substanțe organice . . . i ae ATA e, 


Hidrogen ja ul EI Pa a ati 0,1441 » >» n 


Apa poate fi clasată între apele atermale, cele mai bogat eloro- 


sodice și sulfuroase. 


Apa din »Puţul nou suliuros« din Govora 


Date fizice 


Temperatura apei în puț 90,5, aerul ambiant având 20. 


Ă ji 0 
Densitatea la gaz 1,0407. 
0. 


Jinclicele de refracție la 170,51 3428. 
Temperatura de congelare — 30,38. 
Aspectul puțin turbure, coloarea verzue. 
Gustul sărat și amar sulfurat. 

Miros foarte puternic sulfurat. 

Reacţia pronunțat alcalină, 


Date chimice 


Intr'un litru de apă s'au găsit următoarele componente : 


Kationi Anioni 
Nas 22.505 et 079,5. “mil. echiyaiuel” 32,977 gr.= 930,05 mil. echiv. 
K* urme (50,7. 005 448 ai aa 17 2 7000 
NH”, urme CSE)" 0,0999 1712 3108 aa 
3 Oa m 5-0 ma | UCOEI):" 2 82420 230 4620) 
Mg” 0,0568 »= 467» n 99 07ăă a at 
Spa ogiuale | 
990/î0 na 
Fe,0,+ A1,0,=—0,0052. S107=—0,07 54. 


Residiul fix uscat la 180%=57,8140 gr. la litru. 
Hidrogen sulfurat total (liber şi combinat) 0,2839 gr. la litru. 
Tiosulfați absenți în apa proaspătă; se produc însă prin ședere, 


BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE ŞTIINŢE 269 


„Aceste date analitice corespund unei ape ce ar avea următoa- 
rele săruri în soluție : 


Clorură de sodiu (NaCl) . . . . . . 54,3678 or. la litru. 
Sultatide sodiu: (SO, Nas) e a 06050 px 
iSulfhuelrat de sodiu (SNalI):... >. > 0,1090: n» 
Carbonat: de sodiu (CO Na) = 5. . - 1,9057 22 n» 
€a:bonat descalciu (CO.Ca) -. . . 0,3760 mun» 
Carbonat de magneziu (CO;.Mg). . . 0,1970 » o» » 
Eloruă de potasiu (CI): urme. 
= Glecură de'amonnu (CINE)... urme. 
Oxizi de fier şi aluminiu (Fe,0,+AL0). 0,0052 » » 2 
Silicei(SiO) e e e e 1 0)0754 ne ne 
Totalul substanțelor minerale . .. . . 57,8037 »-» » 
Substanțe organice . . . e e HEINE 
Hidrogen sulfurat (H,S) foi - a 028.3 0) le ca 


Apa poate fi clasată între apele atermale, bogat clorosodice, 
alcaline și foarte sulfuroase. 


Apa din izvorul „Principele Ferdinand din Govora 


Izvorul e situat pe malul drept al văii Cernelele. Analiza s'a fă- 
cut în proba luată în vara anului 1914, după captarea din nou a 
izvorului. E captat în beton și curge prin o țeavă de fier. 


Date fizice 


=0 
i 
= == 5000; 


Densitatea la 


pica de refeacţiune la 70 33334 
Punctul de congelare — 0%,09. 

Aspectul limpede, incolor. 

Miros puternic sulfuros ; gust slab alcalin. 
Reacţiune alcalină. 


apă 


1 SEE 


că o ulccagna gre iba dei d bat ba 
ÎN [i 


270 BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE ŞTIINŢE 


Date chimice 


Intr'un litru de apă s'au găsit următoarele componente : 


Kationi > | Anioni 
Na” 0,4508 8r.=19,6 mil. echiv. GC]. o„1130gr.=,3,19 Dl, eclii/e 
înc 0,0024 » = — (S0,)” 0,3093.» = 6,43 » 
(e SO OO 3 50 (PO,H)” urme 
Mg** 0,0098 „= 0,80 ». » (COH) 0,9779 » =16,02 
Mn** urme (SH) urme 
tt urme | 
2564 - » 25.64 
Fe,0,+ ALO. ==urme S10,—0,0380 gr. 


Rezdiul fix uscat la 1800 == 1,5448 gr. 
5 3 caleinat 2 52 2 4 n 
H.S total, liber şi combinat = 0,0163 ». 


Aceste date analitice COL ES paul unei ape ce ar aveă următoa- 
rele săruri în soluție : 


Closură: de sodiu (CINa) -- 42.2. . . 0,1029 or. la lite 


Closnră de petasiu (CI), 3... -20;0040 11 e 
Clorucăsde litiu (CI) e a, urme 
Sulfati dle sediu. (SO, Na) 20 O ASA 9 72 
Carbonat de sodiu (CO,Nas) . . . . .0,5286 n n» n 
Sulfhierat de sodiu (SHNa) 3 .  . urme 

Carbonat de calci (CO), Ca). . 0,2022 pia 
Carbonat de magneziu (CO,Mg). -. . .0,0340 1 - » 
losfat. de sodiu (PO,Na,i li. = ntme 

Oxizi de fier și aluminiu (AI0,+Fes0) . urme 

Silice (SI 4 i i 0010280 a 
otalul: substanțelor fixe, Ie n e e LD 0 Aaa al 
Substanțe organice . . . 0,0224 a aa 


Hidrogen sulfurat liber şi oală (H,S). ). 0,0164 3 2 20 


Apa poate fi clasată intre apele atermale, alcaline, uşor mine- 
ralizate. 


E 


Pentru comparație dăm și rezultatele căpătate în proba de apă 
luată din acest izvor în anul 1912, înainte de a fi captat din nou. 


BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE ŞTIINŢE DIAS 


Date fizice 


-0 
I 
Densitatea la > — 1,0016. 
ga 
Indicele de refacțiune la 170%5 =— 1,3335. 


Punctul de congelare — 00,10. 
Aspectul limpede, culoarea slab gălbue. 
Miros sulfuros şi puternic de petrol. 
Gust slab alcalin și de petrol. 

Reacția alcalină. 


Date chimice 


Intr'un litru de apă s'au găsit următoarele componente : 


Kationi Anioni 
Na” E OU) or 25,73 mail. cehi, | Cl 0,1985 gr.= 5,598 mil. echiv 
R* 0,0024 » = 0,063 » n» (50,3 sojo276o n = 40738 
pis urme (PO,H)'o,00024 » = — 
(i 0,0172 = 0,063 am (COLE) 3048 o 16,63 a 
Vo OAB = 0,3 PD A (SH) urme 
Mn** urme 
526.00 DIG006 a 
Fe,0,+ A10,=0,0014 gr. Si0,=0,0460 gr. 
Rezidiul fix uscat la 1800  —— 1,7468 or. 
7 >» calcinat == 13503002 


CO, total (liber și combinat) =— 0,7073 » 
IS E] > E] » == 0,0301 » 


Apa din »Izvorul No. 1» din Călimănești 


Proba analizată s'a luat din conducta izvorului ce se află în do- 
sul hotelului societății Govora-Călimănești. Apa din acest izvor 
serveşte la băi. i 


Date fizice 
pe au 150 
Densitatea la — = 1,0004. 
15 
Indicele de refracție la 170,5 =— 1,3333. 
Temperatura de congelare — 09,02. 


Aspectul opalescent pronunțat. 


972 


Miros sulfuros. 
Gust sărat puțin pronunțat. 
Reacţiunea slab alcalină. 


Date chimice 


BULETINUL SOCIETĂȚII RUMÂNE DE ŞTIINŢE 


Intr'un litru de apă s'au găsit următoarele componente : 


Kationi Anioni 
Na? 0,0275 gr. = 1,197 mil. echiy. | Cl 0,0213; er. =0,5:9)9unailale luai 
leo 0,0080: » =0,205 » » (50), ) 02783 > 4 5 20 Re 
NH*, urme (COLE); 
Ca 0,0584 259017 i (combinat) 0,0531 » =0,871 >» , 
Mio ROpO ZA 2 i 7/513 (SED: urme 
6,0 Dn 6,0 » 
Fe,0, + ALO, = urme Sul0) > (Oe si ea 

Rezidiul fix uscat la 1800 = 0,4716 gr. 

Rezidiul fix calcinat  - ==710 4228.» 

Bioxid de carbon total = o,1158 

Hidrogen sulfurat == 0,0085 2 


Aceste date analitice corespund unei ape ce ar avea 


rele săruri în soluțiune : 


Clorură de sodiu (CINa) 

Clorură de potasiu (CIK) 

Sulfat de sodiu (SO,Na,) . 

Sulfat de calciu (SO,Ca). . 

Sulfat de magneziu (SO,Mg) . 
Carbonat de magneziu (CO.Mg) 
Silice (SI) e a ie 
Totalul substanţelor fixe 

Bioxid de carbon liber şi combinat . 
Hidrogen sulfurat 


Substanțe or oaniiee 34 a e e 


0,0201 
î0,01.5 3 ee 
110,0570. n 
202013. ia 


-10,04.62) 2 
0303107402 
9,0534 n 
„0348950 


„0,II58  » 
0,0085 * » 
urme h 


gr. 


următoa- 
la litru. 

n Lu] 

» » 

8 E 

pir da 

2 n 

ui 7 

ui ? 

? » zi 
? 2 

2 ii 


Această apă poate fi clasată între apele atermale, sulfuroase, 


"ușor mineralizate, 


BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE ŞTIINŢE 


213 . 


Apa din izvorul »La Imuri« din Călimăneşti 


„Izvorul este situat în valea Glodului. Proba de apă sa luat din 
jgheabul de lemn prin care vine apa în bazinul colector. Izvorul 
nu este definitiv captat. 


Date fizice 1) 


=0 


1 
Densitatea la 302 520055. 
5 
Indicele de refracție la 17095 = 1,33471. 


Temperatura de congelare — 09,3. 

Aspectul slab opalescent, la aer se depune sulf. 
Miros puternic de hidrogen sulfurat. 

Gust sulfuros și sărat. 


Reacţie slab alcalină. 


Intr'un litru de apă s'au găsit următoarele componente : 


Kationi Antoni. 
Na” 1,2536 gr.=54,504 mil. echiv. [Cl 22107 or: =02343mmil 
[a PO 008I e 5 = 0,207 > » Br 0,0017. „= 0,021: » 
NH*, urme IE 0,00625 » = 0,049 » 
(0 0 039 00500 ai n (S0,)” 0,1601 » = 3,332 = 
Ma%0,0320:- = 2,632 n » (COLE) OO a 24 
| 66,99 66,99 
Fe,O-+-A1,0,= 0,0054 gr. Si0,=—=0,0186 gr. 
Rezidiul fix uscat la 180” = 3,9576 gr. 
Bioxid de carbon total  — 0,0880 » 
Hidrogen sulfurat == 0.0 130002 


Date chimice 


echiv. 


Aceste date analitice corespund unei ape ce ar avea următoa- 


rele săruri în soluție: 


Clorură de sodiu (ClNa)  ... . .. - 3 : 3„E925 or.la litru. 


Clorură de potasiu (CIC), A Oro n - 
Closură, de: amoniu (CINII,) „2 2 usuce 
Bromură de sodiu (BrNa) . . . . . . 0,0022 » : 


1) Aceste determinări s'au făcut în o probă luată mai târziu, deci deosebită de cea la care 


s'a făcut analiza chimică, 


214 


BULETINUL SOCIETAȚII ROMÂNE DE ȘTIINȚE 


Jodură de sodiu (INa).. e 7 2 „0,007 te ela La 
Clorură deealein (CaQ],) 0427 a a 
Sulfat de.caleiu (SO,Ca) e. 013260 e 


Sulfat de maeneziu (SO,Me) i. 00554 n zi 
Carbonat de magneziu (CO,Mg) . . . 0,0526 2 » » 
Oxizi de fier şi aluminiu (Al, Be EA ). 0,0054 75 
Silice (510) i Se 0,0 D802 zii a 
Totalul abonareloe fixe. a sea e 39004 maia 
Bioxid de carbon liber și combinat. . . 0,0880 1 » » 
kiidrogen sulfurat... 1. 0-0130. 2 
Substanțerorgamice oa e Une 


Apa poate fi clasată între apele atermale, sulfuroase, cloro- 


sodice, bromurate şi iodurate. 


Apa din izvorul »la Salcia din Călimăneşti 


Izvorul e situat în valea Glodului. Proba analizată s'a luat din 


conducta izvorului (jgheabul de lemn). Apa acestui izvor serveşte 


la 


băi în amestec cu alte izvoare. 
Date fizice 


Ip. 
Densitatea la — = 1,0036. 
15 
Indicele de refracție la 170,5 — 1,3341. 
Punctul de congelare — 09,3. 


Aspectul opalescent ; în contact cu aerul devine lăptos depu- 


nând sulf. Miros sulfuros. 


Reacţia slat alcalină. 
Date chimice 


Intr'un litru de apă s'au găsit următoarele componente : 


Kationi Anioni 
Na” 0,6978 gr.=39,036 mil. echiv, CI” 1,6668 gr.=46,999 mil echiv. 
K* 0,0300 50,708) > Br 0,0012 » = 0,015.» 1 
NH,". urme [ 0,0015 -2 = 0,01 
Ca” 01947 2 = 9715» n (S0,)” 0,1510 n = 33144 n» n 
Mgee 0,0396 „= 3,263 » » (60.1) 0,1593 2 = 2,61. 
E DU 92 PRET 2 » 


Fe,O,+AL,0,—0,008 or. SiO, = 0,0124 gr. 


"30 
0 


-ă 
7 Să 
208 
« 
. 
E: 
= 
z 
„A 
L 


Apa poate fi clasată între” apele atermale, sulfuroase, 


BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE ŞTIINŢE 


Rezidiul fix uscat la 180% =— 3,2616 gr. 
Bioxid de carbon total = 0,0684 » 
Hidrogen sulfurat == 0,00 20 


> 
= 
SL 


Aceste date corespund unei ape ce ar aveă următorele săruri în 
soluțiune : 


Clorură de sodiu (CINa) 


Clorura de potasiu (Cl). . . --. 0,0573 
Bromură de sodiu (BrNa) . . . . . . urme 
ledusa dessodiu (INa) .. .. . 1... urme 
Elorură de calesui (CaCle)  ...: . . 0,4008 
Gloiură de amoniu (ENI). - ... urme 
Sulfat. de căleiu (SO,Ca) . . e... 0,1696 
Sulfat de magneziu (S0,Mg). . . . . 0,0392 
Carbonat de magneziu (CO,Mg) . . . 0,1101 
Oxizi de fier şi aluminiu (AL,0,+Fe,0,) 0,008 
Sine (SO e, a 0 oue4 
Totalul substanțelor fixe . . . . . . 3,0779 
Bioxid de carbon liber şi combinat . . 0,0684 
Rlidrocen sulfurat a e i .0.0Loa 


sodice, bromurate şi iodurate. 


» 


» 


bu] 


Lu) 


? 


3 2.2005. la litru, 


cloro- 


Apa din izvorul »la Prunii lui Sorică din Călimăneşti 


In această regiune se găsesc mai multe izvoare, cari confluează 
între ele. Proba la care se referă analiza de față s'a luat din con= 
ducta (jgheabul de lemn) care vine din »Prunii lui Sorică«. Apa 
aceasta serveşte la băi în stabilimentul societății Govora-Călimă- 
nești. 


Date fizice 
E ae 
Densitatea la d) aa 1,0070. 


Indicele de refracție la 170,5 =— 1,3344. 
Temperatura de congelare — 0%,39. 


Aspectul slab opalescent; în contact cu aerul se turbură prin sulf. 


276 BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE ȘTIINȚE ; 


Miros pronunţat de hidrogen sulfurat. 
Gust sulfuros și sărat. 


Date chimice 
Intr'un litru de apă s'au găsit următoarele componente : 


Kalioni Anioni 


Na” 2,0076 gr.= 87,288 mil echiv.|Cl' 337099 gr.=104,61  mil.echiv. 


[E 00800 AG e ela Bae 0,0016 ii = 05020 aa 
NH,* urme 1 0,0025, 354 0300) 2 
Ca: 0,3348. 5 16709». » sull(50,) 0,2209 224.590 aa 
Mg 01378. —60,035 n ICON) o, iza = 1,989 
di) II 
AL,0,+Fe,0,=—=0.008 gr. Si0,—0,0148 gr. 

Rezidiul fix uscat la 1800 — 6,502 gr. 

Bioxid de carbon total = 0,1107 » 

Hidrogen sulfurat == 00034 » 


Aceste date analitice corespund unei ape ce ar aveă următoa- 
rele săruri în soluţie : 


Closuraide:sodiu (CINa). i 1. 50078 er. la trai 


Clorurasde potasiu (CIK). i e e 0,0344 pin aia 
Clorură de amoniu (CINH,) . . . . . urme 

Bromură de sodiu'(BrNa) ...... .. ....0.0020 2 2.7 
Jodură de sodiu (INa). ; ... + 0,0020 maia 


Clorură de calciu (CaCl,) 00)277 2 ai 
Clorură de magnesiu (MgCl) . . . . 0,0119 n 2 n 
Sulfat de magneziu (SO0,Mg). . ... .0,2768 n » 


Carbonat de magneziu CO.Mg) . . .0,0838 » » » 
Oxizi de fier şi aluminiu (Al, Sa a 0,008. 7 2 
Silieei (STOP) e. a OCT 0 ca ai Ra 
Votalul substanțelor fixe. 3... . 0,4590 na 
Bioxid de carbon liber și combinat . . 0,1107 » » » 
klidiogen sulfurat 3,4 a DE. 0,0034 ca i a 
Substanțe Oreamice e a, E. Urme 


Apa poate fi clasată între apele atermale, sulfuroase, cloro- 
sodice, bromurate şi iodurate. 


BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE ŞTIINŢE 217 


Apa din »Rezervorul Colective din Călimăneşti 


In acest rezervor se colectează apele izvoarelor aflate în Valea- . 
" Glodului şi împrejurimi. Izvoarele mai însemnate cari îl alimentează 
sunt: izvoarele dela Inuri, dela Prunii lui Sorică şi dela Salcia, 
cari au fost analizate. Compoziţia chimică a apei din acest rezervor 
este, după cum rezultă din analizele de față, similară cu a izvoare- 
lor indicate mai sus, însă nu reprezintă o medie, din cauză că ames- 
tecul apelor nu se face destul de bine. 


Date fizice 
& 50 
Densitatea la 29 1,0080; 
15 
[mclicele de refracție la 17,05 — 1,3351. 


Punctul de congelare — 0%,39. 
Aspectul opalescent; la aer se turbură depunând sulf. 
Miros puternic de hidrogen sulfurat. Gust sulfarat și sărat. 
Reacţia slab alcalină. 

Date chimice 


- Intr'un litru de apă s'au găsit următoarele componente: 


Kationi - Antoni 
Na” 1,9972  9r.=86,824 mil.echiv.| Cl 3,6992 g9r.=104,32 mil.echiv. 
ESI 00 ZO: pi OA 5 si masia Br” 0,0016 » = 0,020 ».: -2 
NH, urme | [i 1050000025; m 3 0,09 pie 
(a 0.3087 n5=18,303 n n (SO) 1330242 p 02 
Mese 05104102 505028 pal (SH) 000 pe — ORA 
TED a » 5 |(co,Hy 0,2949 2 = 4833» 
114, 

Fe,O, + ALO, = 0,00265 gr. SI); 0.0 285ep. 

Rezidiul fix uscat la 180% — 6,6212 gr. 

Bioxid de carbon total == 0 245 

Hidrogen sulfurat total = 0,0125 » 


Aceste date analitice corespund unei ape ce ar aveă următoa- 
rele săruri în soluție : | 


Clorură de sodiu (CINa) a AR ec opioide El ami 
Clorură de potasiu (CS) . 3. . - 200324 » n. 1» 
Clorură de amoniu (CINH,) . . . . . urme. 


218 BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE ŞTIINŢE 


Bromură de sodiu (BrNa) . . . . . . 0,0020 gr. la litru. CE 
Jodută de sodiui(INa)= . 00020 pi > | 
Clorură de calem-(CaCle) 5 2 00404 
Sulfat de cale (SO0,Ca) i 1. : 0,0035 
Sulfa! de maeneziu (SO, Me) > 02200 
Sulf hidrat de calciu (st = î pi a 0.000 20 e: a 
Carbonat de magneziu (CO,Mg) . . . 0,2038 » » » 
Oxizi de fer şi aluminiu (ALO; aa ). 0,0026) 3 me 
Silice (Si) 5 0,0020 
6,5942 » » » 
Bioxid de carbon liber şi combinat . . 0,1235 » » n» 
Hidrogen sulfurat liber şi combinat . . 0,0125 » » » 
Substanțe oroanice. urme, 


Apa din rezervorul colectiv are aceleaşi caractere ca şi izvoarele 
cari îl alimentează. Este, prin urmare, o apă atermală, sulturoasă, 
clorosodică, bromurată şi iodurată. 


Apa din »Izvorul No. 6« din Călimăneşti 


Izvorul se află situat în parcul hotelului societății Govora-Căli- 
măneşti. Nu este încă sistematic captat. Are debit însemnat. 


Date fizice 


Temperatura apei la sursă 70,2, temperatura ambiantă fiind 
80,2 


1 50 
Densitatea la ae == TONI, 
15 
Indicele de refracție la 170,5 =— 1,3368. 
Temperatura de congelare = — 10,15. 


Aspectul limpede, în contact cu aerul se formeeză depozit de 
sulf. 

Miros pronunţat sulfuros. 

Gust sulfuros și sărat foarte pronunţat. 


BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE ŞTIINŢE 219 


put at RIA OI SUC Sacel a e tele i SERE ORE E it 
Date chimice 


Intr'un litru de apă s'au găsit următoarele componente : 


Kationi Anioni 
Na” 6,4780 gr.=281,65 mil. ecbiv. |Cl' 12,05 54 9r.=339,820 mil. echiv. 
IS 0225 > = 34|!) Brio ooo8 = ouoo n 
NE, urme 4 030087 = 0.068 n 
Go 506 = po 42 m „(SO 0,2579 = 4536 pin 
Pi 03030 noa a n (SE) oooz6o = 0076 
Ei (COH) 0,0582 » = 03954 » 2 
3455 
Fe,O0.,+ ALO, urme SO, = 0,0161 gr. 
Rezidiul fix, uscat la 180% -= 20,1908 gr. 
Bioxid de carbon total == 01060 pa» 
Hidrogen sulfurat total = o,o122 " 


Aceste date analitice corespund unei ape ce ar aveă următoa- 
rele săruri în soluţiune : 


Clorură de sodiu (CINa) a, 16,4577 gr. la litru. 
Clorura de-potastu (Cl) n. . 1 op o 
“Bromură de sodiu (BrNa) . . . . . ooro3 » » » 
[oua de sediu: (INa). 1 0003 pi 
Clorura, der calciu (Cal) e: pa e 
Clorură de maoneziu (Mel). . . 12002» n» 
Sulfac de magneziu (SOMa) . . 0273 2 o 


Sulfhidrat de calciu (st) E o oloo e 


Carbonat de magneziu (CO.Me) 5 00402 om 
Silice: (SI e e e n SE SONORO a 

Totalul substanțelor fixe BOOT 2 2 
Bioxid de carbon liber şi combinat . . 0,0697 » » » 
Hidrogen sulfurat liber şi combinat . 0,0122 » » » 
Substanțe osganice a ae. 


- „ Apa poate fi clasată între apele atermale, pronunțat sulfuroase, 
clorosodice, alcalino-teroase, bromurate şi iodurate. 


1) Bromul dozat prin metoda Denigts-Chelle (Bull. de la Soc. de Pharm. de Bordeaux, Febr. 
1915). : 


Ă 
dă 
î 
: 


280 BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE ȘTUNŢE 


Apa potabilă din conducta hotelului societăţii Govora-Călimănești 
din Călimănesti 


Proprietăți fizice: perfect limpede, fără miros sau gust deosebit. 
Reacțiunea slab alcalină. 


Rezidiul fix (uscat la 1050) . . . , 232,4 miligr. la litru. 
Oaie cale a 2 ae a OO e pa 
Oa de ae neziu 3 a. 20,40. 2 5» 
Frerul (exptiinat in Be, O.) 3 a 0,4 
Substauțe organice (Exprimate în per- 

marioanat de potastu-reduş) - 3 3,7 ap Ip 
Substanțe orgamce (Exprimate în oxi- 

Sena ee a Si sed Dia 0,9 73 oa 9 Nea 
AMONIU a i ee 2 e e e a asa DSeati | 
A CIT Sl U0 e e aaa a LIGINEI 
| 07/20 20L0S e e e aa e aaa e i talosente 
SAG lRGL 20 UC e a Nae aa 2 UIAA 
DDUNILOLCO, a oa de a aa aa 2 LO534 PIade Pre Bea ulea 


Concluziune. Din aceste date rezultă că atât proprietățile fi- 
zice, cât și compoziția chimică sunt a unei ape bune de băut. 


Apa potabilă din izvorul aflat in spatele hotelului societăţii Govora- - 
Călimăneşti din Călimăneşti 


Proprietăți fizice : perfect limpede, fără miros sau gust deo- 
sebit. 
PReacțiunea slab alcalină. 


Rezidiul fiz (uscat la 1050). . . 251,7 miligr. la litru, 
(D410 sie 300 CN e A de 1074. îi urne Sa Ra 
0) de Ie POD, Op 22 A pa ai RR 
PDC soi Dao ai ie Va at. aia urne: nedlozabile 
Substanțe 0roanuce-i Da 0 idem 

A 7000000 N a 0 OR. IE EI nel S Ta 
0040500240 e a 3 2 N, - RE ULIe: 


ACU ZOLI e a ta 4 absentă 


BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE ŞTIINŢE : 231 


AICI 0 OIM e n e a a A SUI e. 
ID OLE a aaa aI550)  euade germane. 


Concluziune. Din aceste date rezultă că apa îndeplineşte toate 
condițiunile fizice şi chimice ale unei ape bune de băut. 


“Izvorul „Puturoasa: spre sud de Călimăneşti 


In valea Puturoasei, isvorăşte dintre stânci prin două guri, cu 
temperatură şi aspect identic. Odată cu apa iese din: pământ și 
multe gaze. Este neexploatat până în prezent. 


Da fe fizice : 


Temperatura apei la ieşirea din isvor este a temperatura am- 
biantă fiind 70. 

Indicele de refracție la 170,5 = 1,3363. 

Temperatura de congelare = — 10,04. 

Aspectul limpede. incolor ; stând i în sticlă se turbură prin de- 
punere de sulf. 

Miros foarte sulfuros. 

Gust sărat. 

Reacțiune neutră. 


Date chimice : 


Intr'un litru de apă s'au găsit următoarele componente : 


Kationi Anioni 
INa2-35.4052 21 259,0; milion echiv.. | Cl 10,25 50—289,19miligr.echv. 
[e e 0) 09 ri 200 iii » E 0,0043= — — 
Ca 08412 » E 41098 » a (SO) sa 0064 > 0342 pi n 
Ma 0,1023 TG» S (SH) (com- ia 
295.7 A sr binar) 0,0158— 0,48 » 


(CO.H) (com - 

ina) 0-3 525=—055,778-î. 
| 295 7 
Fe,O0, + ALO, = 0,0463 gr. 20) = ep corear 
Rezidiul fix, uscat la 180 — 17,2260 î la litru. 
[Ia S7fOtall su Eee ae e = 48 0,08 DOL ace au 
Gazele ce se desvoltă din sursă constau din azot cu mici canti- 


"tăți de bioxid de carbon, metan și hidrogen sulfurat. 


282 BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE ȘTIINȚE 


Aceste date analitice corespund unei ape ce ar aveă următoa- 
rele săruri în soluție : 


Clorură de sodiu (ClNa)  . . . . . . 13,7388 gr. la litru. 
Clorară de potasiu (CIK) 5 32. .. 0,2230 
lodură de sodiu.(INa) -...2 52.2... . 0,0051 pei a 
Clorură de calciu (CaCl,) ++. 5. 2,3104» a 
Clorură de magnesiu (MgeCl;).. + 04554 2 2 
Sulfat de calciu (SO,Ca) . . pia 100023 d e 97 RI 
Sulfhidrat de magnesiu (Mg|SHl],) . .. o,o217 » » » 
Carbonat de magnesiu (CO;Mg) . . . 0,2436 » » » 
Oxizi de fier și aluminiu (Fe,0,4+A1,0.). 0,0463 >» » » 
Silieei (SUD e) catel a 
Totalul subst. piata i 170806. pa ra 
Substanțe organice . . îi e nedeteriumatea 
Hidrogen sulfurat total (, s air 0,0816 ere lata 


Această apă poate fi clasată între apele atermale, clorosodice, 
alcalinoteroase, iodurate şi sulfuroase. 


Apa din izvorul numit »Puturosul« la nord de Călimăneşti 


Izvorul iese de sub stâncă pe valea Puturosului, la 7 kilometri 
la nord de Călimănești. Odată cu apa iese din izvor și foarte multe 
bule gazoase. Izvorul este captat în beton și curge printr un jgeab. 

Proba pentru analiză s'a luat în 1914 după această captare. 


Date fizice 
Temperatura 19 (chiar în timpul iernei). 
0 . 
j i 
Densitatea la = 0005. 
5 


Indicele de refracție la 17%,5=—1,3333. 

Punctul de congelare—o0%,05. 

Aspectul limpede, incolor. Stând la aer depune sulf. 
Gust și miros sulfuros. 

Reacţie alcalină, 


BULETINUL SOCIETAȚII ROMÂNE DE ȘTIINȚE 283 


E Date chimice 
=. Intr'un litru de apă s'au găsit următoarele componente : 
Kationi Anioni 
Na 0,2478 8r.=10-777. mil. echiy. | CI 0,2304. 51. = 6,497 mil. echiv. 
3 k* urme. (SO, 4 0,0600 = 1,2505: > » 
o NH,” - urme. (COLE) 3000 pe 3 atoli mp 
| Gaia 00045 în = 0,2282» p (SH) (combinat) urme. 
4 Mg urme. JI 005 m 7 
11,005 -3 n 
Fe,O ALO gura. Si). ==0 0533 ar. 

Rezidiul fix uscat la 180%=—0,71834 gr. la litru. 

Rezidiul fix calcinat —0,7104 » » n 

HoS liber și combinat  —0,0148 » » » 


Aceste date analitice corespund unei ape ce ar avea următoarele 
săruri în soluţie : 


Clotura de sediu (CINa) .... .. .'. - -0,2700.0r.'la litru, 

Clorură de amoniu (CINE) -. . . - . urme 

iolosuva dle litiu (CI) e e 2 e UDINIE 

Sulfat de sodiu (SO,Nas) 2. 23 0.085 o pi a 

Ea bonat de sodiu (CO.Na,).. - = 3 e DL0OG ip. 

Sulfhidrat de sodiu (SHNa) . . . . . urme 

Carbonat de calciu (CO;Ca).. . GOLIA o or 

Carbonat de magneziu (CO;Mg) . . . urme 

Oxizi de fier şi aluminiu (Al,0,4+Fe.,0.). urme » »  » 
See (Si) e e a RN O e 
Ă Jotalul substanțelor fixe... . 332 0.0030 po 
3 Substanțe organice . . 030 000080 a a 


Hidrogen sulfurat liber și co nbinăr (Bai E A o pi a 


Apa poate fi clasată între apele slab termale, alcaline, sulfu- - 
roase, ușor mineralizate. 


ă 

E: Pentru comparaţie dăm şi rezultatele obținute în proba luată din 
A . A La : . : . A . 
i acelaș izvor în 1912, înainte de captare. Apa izvorului eră atunci 


amestecată și cu apă provenită din topirea zăpezei. Din izvor se 
:Ș desvoltau numeroase bule gazoase. 


284 BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE STIINŢE 


0 


i 
Densitatea la E „0003. 
1 


505 pai 


Date fizice 


Temperatura apei la sursă 199, temperatura aerului 


Indicele de refracție la 170%5=—1,3333. 
Temperatura de congelare — 0%,035. 


Aspectul apei în pahar e iceage, incoloră. Stând depune sulf. 
Miros puternic sulfuros. 


Reacţiune alcalină. 


Intr'un litru de apă s'au găsit următoarele componente : 


Kationa 
Na* 0,2528 9r.=10,99 mil. echiv. 
k* urme. 
NE, e uraie. +? 
(as 0500547 0,2 pp 
Mg** - urme. 
11,20) 1 


Fe,Os-+-ALO,=urme. 


Rezidiul fix la 1800 


i) » caleinat . 
H2S total (liber şi combinat) 


Date chimice 


Anioni 


(50) une. 
(OEI). 0,3149, 22 516 


11,25 


Si0,=—0,0466 gr. 


=0,6944 gr. 
=—0,6824 » 
„0,0136 » 


Izvorul „Căciulata: de lângă Călimăneşti 


Sursa situată pe malul drept al Oltului, e captată în beton. Curge 
prin o țeavă de fier cu un debit aproximativ de 320 litruri pe oră. 


“Date fizice 


Temperatura 110, aerul având 60. 


=0 
0 


15 
Densitatea la e 


Indicele de refracție la 170%,5—1,3335. 


Temperatura de congelare 
Aspectul limpede, incolor, stând în sticlă destupată se tulbură de- 


punând sulf. 


Miros sulfuros pronunțat. 


— — 010. 


(SH) (combinat) urme. 


fiind şO. 


GI 0,2163 gr.= 6,09 mil. echiv. 


n 


ici 


E: 
in 

5 
E 
4 
E 


BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE ȘTIINȚE 285 


n 


Gust sărat caracteristic. 
Reacţiunea slab alcalină. 


Date Cp 


Intr”un litru de apă s'au găsit următoarele componente : 


Kationi Anioni 
ÎN 20 4532 019,73, mil. echiv. | EI 0,7730 -gr.—21,80 mil. echiv. 
k* 0,0076 2 = 0,194 7 i if 0,00025 n» = 0,002 n - 
Semi sa dozat. (505) 0863 5 1/99 A 
NH,* 0,0002 1 = — (CO.,H) (com- 
E 0,1002.» = 59,006 -- » binat) 0,2620; » = 4,294 n n 
Mg*” 0,0369 n» = 3,040 » n» (PO,H)” urme. 


DC (a) n (SHY (com- 
binat) 0,0026 :» = 0,078 2» n» 
2739,/=2 i 


Fe,O0,+AL,0,—0,0012 gr. Si0,—o0,0080 gr. 
Rezidiul fix uscat la 180%==1,6772 gr. la litru. 
pe ile ș. calcinat i = ==1,002005 n 2 
CO, total, liber şi combinat —0,2482 n » n» 
HaS. » z Z ==0,0 000372 az 


Aceste date analitice corespund unei ape ce ar aveă următoa- 


- 


rele săruri în soluție : 


Clorură de:sodiu (CINă) .. -. 2 roz or. la: litru, 
a => potasiu (CIK) AEO Oa Ai mi a ie 
Elorură; delitiu (GIL) a e e urmei” 

za 5 amoniu (CINE). 303 200000 pi > 
iodură de sodiu (INa) o n e 00003 
Clorurâ-de calciu (CaCl) . .. 05 2 1 
Sulfat de caleru (50,Ca) >. E o 04 a a 
Carbonat de calciu (CO,Ca) . .. .-.0,0628 » » » 
Carbonat de magneziu (CO.Mg) . . .0,1281» » n» 
Fosfât de calciu: (PhRO,Call) a uume 


Sulfhidrat de calciu (su 2) „aa AO JODIE n op eta 


Oxizi de fer şi aluminiu (Fe.0,4+A1,0;) . 0,0012 s » > 
Silice (SI) a a MI e E 0000 1 
Totalul substanțelor minerale . . . . 1,6081 » « » 


DAI 


286 BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE ȘTIINȚE 


Substanțe organice . 00752 ete la, litru, 
Bioxid de Carbon (CO,) pa şi Îi 0,2402 > 7 
Hidrogen sulfurat ([H.S) liber şi combin. 0,00918 7 7» » 


Această apă poate fi clasată între apele atermale, ușor minera- 


lizate, clorosodice, iodurate şi sulfuroase. 


Apa din „Sonda No. 1: din Bivolari 


Sonda este situată pe malul stâng al Oltului, în comuna Jiblea, 


ceva mai sus de mănăstirea Cozia. Nivelul apei este 15 metri în 
jos de suprafața pământului. Grosimea stratului de apă este 4 
metri. In timpul când s'a luat proba de analizat, lucrările de son= 
daj nu erau terminate. Proba s'a luat din tubul sondei cu ajutorul 
unui flacon legat cu sfoară. 


Date fizice 
Temperatura apei 130— 140, temperatura ambiantă fiind 00,5. 
E 150 
Densitatea -5 — 1,0007. 
15 


Indicele de refracție la 17%5 =— 1,3333. 

Punctul de congelare — 00,04. 

Aspectul turbure ; stând în sticle depune sediiienit feruginos. 
Gust sărat, puţiri amar ; miros necaracteristic. 

Reacţia slab alcalină. 


Date chimice 


Intr'un litru de apă s'au găsit următoarele componente : 


Kalioni Anioni 
Na 0,3241 05 =14.094 mil. echiylsel 0,4305 gr.= 12,14 mil.echiy. 
Ki 1001192 049202 ua Br' urme 
NH,* urme al urme 
Ca 0,0695 2 = 30408 ia (50)5)410,14855 = 31093 Ea 
Mg 0,0331 » = 2719 1» | (CON)o0,33780 » = 5,539 male 
20,77 25 in 307700 ia o 
ALO,A+Fe,0;=—0,0068 gr. SiO, = 0,005 gr. 
Rezidiul fix uscat la 1800 — 1,2352 gr. 
Bioxid de carbon total  — 0,1338 » 


Hidrogen sulfurat urne 


BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE ŞTIINŢE 287 


; Aceste date analitice corespund unei ape ce ar avea următoarele 
săruri în soluţie : 


Clorură de sodiu (ClNa). . . . . . . 0,6810 gr. la litru. 
Clorura de potasiu (CI). . . ... . .0,0367 -» » » 
Bromură de sodiu (BrNa) . . . . . . urme » » » 
leduri de sodiu (INa). e urme». 
Clorură de amoniu (CINH,) . ... . . urme » » » 
Suliat de sodiu (SO,Na) ...... . 2031736 pin n 
: Siliat.dercalciu (SO,Ca). 0044. n» 
Carbonat de caleiu (CO,Ca).. +. . „01411 „> » 
Carbonat de magneziu (CO.Mg) . . .0,1147 » » » 
Oxizi de fier şi aluminiu (Al, i a 0,0068 » » » 
Silice(SiO a E 0 005 mn 
Totalul substanțelor fixe . . . . . . 1,2030 » » » 
Bioxid de carbon liber şi combinat . . 0,1338 » » » 
fSibstanțe Groanice a e a 0 UDE pn 


Apa poate fi clasată între apele atermale, ușor mineralizate, 
clorosodice, iodurate, bromurate şi feruginoase. 


Apa din »Puţul No. 4: din Bivolari 


Puţul e situat pe malul stâng al Oltului în comuna Jiblea, pu- 
țin mai sus de mânăstirea Cozia. Puţul fiind descoperit și neghiz- 
duit, apele pot fi ciluase cu ape de ploae. | 


Date fizice 


Temperatura apei în puț 29%,6, temperatura aerului fiind 50. 

3 Densitatea la a == 1,0035; 
ş | 15 | 
4 „ Indicele de refracţiune la 170,5 — 1,3340. 
E Temperatura de congelare = —o00%,23. 

Aspectul apei în bazin e neagră, în sticlă după limpezire este 
incoloră, 
A Miros puternic sulfuros. 
A Gust puţin sărat. 
ș „ Reacţiune neutră. 


T 3 2 A iri CEI a 5% N Fa ni da 5 DD cada Pa a 
Ş e E a nu e A Xa ie : Ie A e 


sg BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE ŞTIINŢE 


Date chimice 


Intr'un litru de apă s'au găsit următoarele componente : 


Kationi Anioni 

[i 5070225 ari 0- 57 mil. echiv. | CI 2,5665. „r.—72>3 7 rail. eGhiya 
ÎNa ia 44602 7 30238 a | 0,0007 1» = — 
NH*, urme (50) 12 0075 a 49 aa 
Ca lOsa ai 5 ai IO a n i (SH) 0,00066 a = — 
Mg 00504360 2 35 » (09) .p;2881. 9 > 40/2000 

7 Aaaa 78,5 za 

Fe,O3+A10,—0,0019 gr. Si0,=—0,0290 gr. 


Rezidiul fix uscat la 1800 =— 4,7200 gr. la litru. 
H3S total == 00020 lea 


Aceste date analitice corespund unei ape ce ar aveă următoa- 
rele săruri în soluție : 


Glorură dle sodiu (CINa)y e a 3107 că la litru... 
Clocură de potasiu (CR) 3 . 0,0420 rai 
Glorută de calciu (CaCl,). 5 .  . 0,4055 2 
lodură- dle sodin (INa) 2 2. 0,00082 2 0 
Sulfat de ealemu (5O0,Ca) O. LOA 7 a 
Sulfhidrat de calciu (sn = a 0 00700108. aaa 
Carbonat descaleiu (CO.Ca)-  . ...-. 0,0507 a 


Carbonat de magneziu (CO.Mg). . . . . 0,1514 7 » 2 
Oxizi de fier şi aluminiu (Fe,O; +ALO, 10100 10) 5 noa 


Sijice (SI) ae e cae e 1103020051 pia 
otalul substanțelor minerale. 4,5502 2 
Substanțe organice . . . puiule 


Hidrogen sulfurat (EH15) (iba ȘI E biae) 0,0102. 7 


Apa poate fi clasată între apele termale, clorosodice, iodurate 
şi sulfuroase. 


Apa din izvorul »Păuşa« 


Izvorul este situat la stânga Oltului, la o mică înălțime pe dea- 
lul cătunului Păuşa. Izvorul este captat provizoriu. 


ş 
L 
3 
E 


Lă 


a COURI 


e fst i £ 


i Belial 2 = came 
d sd 


BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE ȘTIINȚE 2839 


Date fizice 
150 | 
Densitatea la — = 1,0006. 
15 
Indicele de refracție — 1,3333 la 17%5. 


Temperatura de congelare — 00,13. 
Aspectul perfect limpede ; in contact cu aerul devine opales- 


centă şi depune sulf. 


Gustul sulfuros și amar pronunțat. 
Miros pătrunzător de hidrogen sulfurat. 


Deacţine slab alcalină. 


în 


Date chimice 


u 


Intr'un litru de apă sau găsit următoarele componente ; 


Kationi Anioni 
2 0,0or319r.= 0,3360 mil. echiv. (GE 0,0354 9r.= 1,00 mil. echiv. 
î Na "00697 d: 3,901 pn (SO, ) 5330 2602050 5475 in 
NH,* urme (SH) urme 
Ca 0,0996 » = 4,972» n (CO) 0,4390» = 7,1596 n 
Mg” 00543.» = 4,464 n. 2 1 367 


ES OA e) ar 
Pe3Og-kA1,03= 0,0014 gr. Si0,=—=0,00965 gr. 
Rzidiul fix uscat la 1800 — 0,79008 gr. 

Bioxid de carbon total (liber şi combinat) 0,4378 gr. 


Hidrogen sulfurat liber şi combinat 0,00442 (titrat în laborator). 


Aceste date corespund unei ape ce ar aveă următoarele săruri 
soluţiune : 


Clorură de potasiu (CIK). . „0,0251 or. la litru. 
Glosură de sodiu (ClNa),. 7 - î 0.030o a a 


“Clorură de'amoniu (CINE) i n  -  ucme 
Sujfat de sodiu (50, Na). - . -- - „ > 0.2200. a. 
Sulfatede calciu (SO,6a) i n 3 0 Boom oa 
Sulfhidrat de sodiu (SHINa) -. -.. 2 urme 


Carbonat de calciu (CO.,Ca) SON E aGo nca 0 
Carbonat de magneziu (CO.Mg) . OI ia pita 
Oxizi de fier şi aluminiu = + Fe,O A LO ODA n a. 
Siliee (910) A „3300000; 0006 a aie 
Totalul substanțelor fixe. . . . . „ . .0,7836 2 n » 


290 BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE ȘTIINȚE 


Hidrogen sulfurat liber şi combinat . . 0,0044 gr. la litru. 
Bioxid de carbon liber şi combinat. . . . 0,4378 n » » 
Substanțe organice: 2 UEDe 


Apa poate fi clasată între apele atermale, sulfuroase, uşor mine- 
ralizate. 


Analizele de control 


In luna Iulie 1914, adică chiar în timpul sezonului, am luat iarăş 
probe la fața locului din izvoarele cele mai principale, şi am făcut 
câteva determinări în fiecare din ele, pentru a vedeă dacă se men- 
ţine constantă compoziţia lor. 

Rezultatele sunt următoarele : 

1. In apa din »Puţul Regele Carole, numit şi Izvorul vechi 
sulfuros din Govora: 


hezidiul fix i. -. 25,500 or la litiu 
(COE ot cca Ca oa ala aa 54 18 A aa) oaia 
Hidrogen sulfurat. . . . 0,072 » » » 


2. În apa din »Sonda No. 2« din Govora: 


Rezidiul fax 1. ea 2 4o2herila true 
CLOR ee ra ceia DO,00I0 2 2 A je 
Hidrogen sulfurat. . . . urme nedozabile. 


3. In apa din »:Sonda No. 3« din Govora: 


Rediu fix. 890,096 er. la litru. 
(Elo ae 0 a Pe Aaa ID) A 
Hidrogen sulfurat. . . . absent. 


4. În apa din »Souda No. 4« din Govora: 


pezidiul il 3 e 30.900 ee la Mera 
Clor e e ate a ata ma rau TIR . 3 îs lasa i) » 
Hidrogen sulfurat. . . . absent. 


„5. Din »Sonda No. S« la locul numit puţul nou sulfuros, fiind 
în lucru, nu s'a putut luă probe. 


BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE ȘTIINȚE 


6. In apa din izvorul numit »Puturoasa« la sud de 
| măneşti : 
Ă Nezidiul (i n... e 176224 or. la litru; 
E lor n MODS pp 


Hidrogen sulfurat. . . .. 0,035» » » 
7. In apa numită » Căciulata« din Căciulata : 


Rezidiul fix calcinat . , . 1,6095 gr. la litru. 


Clor e o D Di D Dă . o e 0,7 6 I 7] » » » 
JO a „0,0002 » n» » 
Hidrogen sulfurat. . . .0,0095 » » » 


8. In apa din izvorul »La Inuri« din Călimăneşti : 


Rezidiul fie 27 ea erele oo. la litru. 
Clgg e e e iea Ri 5,8993 27) Dn sic 
Ilidrogen sulfurat. .. . . 0,0124» » 


9. In apa din izvorul »:Salcia« din Călimăneşti : 


Rezidiul fix... .. .". 8210 erula litru. 
Clor. =. zi e aie a ce. ca 70 N ZNOIIIOIA sp) o) » 
Fiidrogen sulfurat... . „1050122 2» » 


10. În apa din izvorul »Sorică« din Călimăneşti : 


Pezidial fix e n. i Io o o lasilitrule 
(on a ia ue Ama 0 It 
Flidroven sulfurat... .. 500022 2 


"ua. In apa din »Rezervorul Colectiv« din Călimăneşti : 


Rezidiul fe o a. 0500 ore la litru. 
(SI Co d e e e root atace 
Hidrogen sulfurat. ... . 0;0233 »_ » 


29i 


Cali- 


Comparând aceste date cu cele obţinute în analizele complete 
ce s'au făcut asupra probelor luate în toamna anului 1912, când 


timpul eră ploios, se constată cele ce urmează: 


Apele dela punctul No. 2, 3, 4, 6 şi 7 de mai sus şi cari ape 
sunt bine captate, își menţin compoziția perfect constantă, nefiind 


influențate de sezon sau de timpul ploios. 


292 BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE ŞTIINŢE 


Apele de sub No. 1, 8, 9, 10 şi 11, deşi prezintă variaţiuni în ce 
privește concentrațiunea (având vara, pe timp secetos, concentra- 
țiuni mai mari), își mențin totuș aceleași caractere în ce priveşte 
compoziția calitativă. 

Explicaţia acestor variațiuni este deci că în timpuri ploiase apele 
din izvoarele dela,No. 8, 9, 10 şi 11, carisunt foarte rudimentar cap- 
tate, se diluiază prin infiltraţiuni de ape străine. Explicațiunea di- 
luațiunii din » Puţul Regele Carol« din Govora, rămâne de căutat. 


Determinarea radioactivităţii apelor minerale dela Govora, 
Călimănești şi Căciulata 


Determinările acestea le-am făcut la fața locului în. luna Iulie 
1914, servindu-ne de aparatul transportabil » Fontaktoskopul lui 
Engler şi Sieveking !) cu rezervorul de doi litri. 

Pentru modul de întrebuințare a acestui aparat se va vedea 
descrierea în : Z. f. anorg. Chem., vol. 53, pag. 1, 1907. 

Rezultatele obţinute sunt grupate în tabloul următor : 


1) Construit de firma Giinther și Tegetmeyer, Braunschweig. 


la o 


determinare 


BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE ŞTIINŢE 293 
REZULTATUL 
CANTITATEA CADEREA în unităţi Mache, după 
£ de potenţial formula : 
de apă observată în | R— a >< 1000, 
NUMELE I4VORULUI OBSERVAȚII întrebuințată 15 minute şi pa locui Ma 


exprimată în 
volţi la litru 
de apă pe oră 


tul din coloana purece- 
dentă, iar C este capaci- 
tatea aparatului — 
815cam. 


Principele l'erdinand |Apa dela țeava 


d (Govora) de scurgere !la litru Ge) 05 
E caz alo iată Apa caldă din 
iese aroi cauza pom- Idein 4 0,35 
(Govora) SE EN za 
pării cu vapori 
"A Sonda No. 2? 
E : (Govora) Idem Idem 15,6 9,60 
E Sonda No. 3 
E (Govora) dem Ildem 66,8 0,54 
E: Sonda No. 4 | y 
E | (Govora) Idem Idem 53,2 0,43 
aaa EA Apa luată din 
E. Suge ui oică | seheabul de Idem 29,2 0,23 
1 (Călimăneşti) l 
E: pai emn 
ş : „Imnuri x i E 
i (Călimăneşti) Idem Idem ae | 0,53 
i: Salcia i Ga A 
Și (Călimăneşti) Aden Lasa Ș 9.69 
E Apa luată din 
ini ruicasa! „Jocul de unde ldem 154,0 1,94 
(la sud de Călimăneşti) izvorăşte 
4 E Puturosul Apa luată dela 
E (la nord de Călimă- țeava Idem 132,4 1,06 
A nești) de scurgere 
E : | Apa luată atât 
E i, Sciulaia din puț cât şi iona 226,0 1,82 
„E (Căciulata) dela ţeava de 
RE : scurgere 
E 


294 “BULETINUL SOCIETĂŢII ROMÂNE DE ȘTIINȚE 


ANTUROPOMETRIE COMPARATIVE DEN POPULATIONS BALKANI(JUBS 


PAR 


Mr. EUGENE PITTYARD 


Note presentee par Mr. A, LAVERAN ă |'Academie des Sciences de Paris 
le 10 Mai 1915 


Cinq voyages de longue dure dans la peninsule balkanique 
m'ont permis deffectuer des recherches suivies sur Panthropologie 
de cette importante region, dont les €l&ments humains sont en- 
core tres peu connus. Beaucoup de nos documents proviennent 
de la Dobroudja, cette »mosaique ethnique« dont parlait d&jă 
Elisee Reclus, dans laquelle sont rassemblees des colonies nom- 
breuses de touies les populations de la peninsule des Balkans et 
de l'Asie anterieure. | 

Mes series sont toutes composâes d'une quantite suffisante Win- 
dividus pour que les resultats obtenus puissent &tre consideres 
comme acquis ă lAnthropometrie comparative. Je n'exposerai ici 
que ce qui concerne les populations europeennes 1). 

|. La tazlle et ses seoments.— La peninsule des Balkans ne ren- 
ferme aucune population dont la taille moyenne puisse âtre classce 
parmi les petites tailles. Tous les hommes qui habitent cette r6= 
gion ont une stature au-dessus de la moyenne. Ce sont les Serbes 
qui paraissent ctre les plus grands (1709"”,1), puis viennent les 
Tures (1679"”), les Albanais (1678"*), les Grecs (1670"*,4), dont 
la taille moyenne depasse 1670"*. Apres eux se rangent les Bul- 
gares (1667""), les Tatars (1657"”) et les Roumains (1656""). 

Pour ce qui concerne la peninsule balkanique dans son en= 
semble, on constate que la proportion des statures au-dessus de la 
moyenne et des hautes statares est de 62,7 pour 100. 

La plus grande hauteur relative du buste, comparee ă celle de 


1) Je laisse de câte la Bosnie-Herz&govine (assez bien connue) et le Montenâgro (ă propos 
duquel je n'ai que peu de documents) et j'ajoute aux Europcens balkaniques les Tatars qui ha- 
bitent la peninsule depuis plusieurs sitcles. 


ut Ms 2 d tidus A ai ul, 


Zu doi Carpe aie a 7 amăruie did «Cta ivi dau ele Ai e 
7 


zi 


SEP AI IRI F OO FA 37 1.7 
Ci . , 


TUE PI PE CARA 09 7 IE, 


BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE ȘTIINȚE 295 


le taille, est celle des Bulgares. Puis viennent, dans Pordre decrois- 
sant, les Albanais et les Tatars, enfin les Serbes et les Tures. 

Le plus grand developpement relatif des bras est celui fourni 
par les Bulgares (103,49), puis viennent les Tures (103,3), les 
Albanais (102,6), les Grecs (102,5), les Serbes (102,4), les Ta- 
tars (102,3). 

II. Les principaua« diametres du crâne.— ] indique en un Ta- 


bleau general les moyennes (en millimetres) de chaque groupe 


ethnique 5 


Haut 
DA Sp: D.M. Ip) Frontal crâne 
Seres aaa. 187,2 136,0 150,5 110,5 119,5 
(STecs. Dio a ad 187,2 185,4 153,9 112,06 123,4 
Bulgares .,... te 183,3 186,5 150,1 111,2 123,48 
RONmainSEa 285.0 184,1 153,9 114,1 129,9 
AJ Sana1S 7 aia za au 182.9 131,6 159,4 111,07 121,4 
FÎMTOS ze ae etica ie ada 185,4 182,8 152,3 111,9 125,5 
ÎN Cars sa ogac aloe 185,8 194,2 2015436 112,6 126,4 


Les crânes ă laide desquels ces chiffres ont ete obtenus sont, 
morphologiquement, tres differents, ce qui explique les differences 
parfois Stendues des chiffres absolus. Certains groupes sont plus 
fortement brachye&phales ou plus fortement dolichocephales que 
Wautres. 

On a calcule les rapports des deux diametres principaux du 
crâne ă la taille. Voici les r&sultats obtenus : 


Pour le developpement relatif du diametre antero-posterieur, les plus favorises 
sont les Grecs (11,2), les Roumains (1 1,2), les Bulgares (11,2) et les Tatars (1 1,2)» 
chez qui le rapport en question est identique. Puis viennent les Turcs (11,04). Les 
moins favorises sont les Serbss (10,9) et les Albanais (10,8). 

Pour le rapport du diametre transversal ă la taille, ce sont les Albanais qui pos- 
sedent le chiffre le plus cleve (9,5) et le Serbes qui possedent le chiftre le plus 
bas (8,8). Les autres populations balkaniques se classent de la maniere suivante: 
Roumains (9,3), Tatars (9,3), Grees (9,2), Tures (9,07), Bulgares (9). 


Si, ă Laide des diametres expos6s ci-dessus, nous essayons de 
nous rendre compte du developpement general du crâne, en fonc- 
tion de la stature, chez les populations balkaniques, nous trouvons 
que ce sont les Roumains et les Tatars qui viennent en tete, puis 


296 BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE ȘTIINȚE 


les Grecs et les Albanais. Ceux-ci sont suivis par les Bulgares et, 
enfin, par les Tures et les Serbes. 
Ouant ă la hauteur du crâne, on constate que ce sont les Rou- 


mains qui ont le diametre vertical le plus sleve et les Serbes qui 


Pont le moins. On remarquera la place occupee par les Albanais. 
Ce sont des hommes de haute stature, mais ils ont des diametres 
crâniens peu developpss. 

A Vaide des trois dimensions: longueur, largeur, hauteur du 
crâne, nous pouvons essayer de calculer un volume approximatif. 
Les populations de la peninsule des Balkans se rangent dans Por- 
dre suivant selon la valeur dferoissante de ce volume approxi- 
matif: 10 Grecs; 20 Roumains; 30 Tatars; 40 Tures; 30% Bulgares; 
6% Albanais; 70 Serbes. Ce sont ici des donnces en valeurs abso- 


lues et non en valeurs relatives calculces ă la hauteur de la taille. 
I&caille frontale, mesuree dans son diametre transversal mi- 


nimum (la seule mesure possible sur le vivant), montre, dans son 
developpement, des variations assez grandes, dans les popula- 
tions considerces. Le plus large front est celui des Roumains, 
puis vient celui des Tatars et, apres, celui des Grecs. Les autres 
peuples se rangent dans Pordre suivant (valeurs lecroisoa : 
Turcs, Bulgares, Albanais, Serbes. 

[| ne faut pas perdre de vue, a propos de la largeur du crâne, 
que la forme crânienne influence le developpement en largeur de 
lecaille frontale. Celle-ci est plus large chez les crânes brachyce- 
phales que chez les crânes dolichoc&phales. On remarquera des 
lors Linteret que presente le chiffre de la largeur frontale chez les 
Albanais. Ceux-ci sont des Brachycephales de grande taille et ils 
ont, cependant, un diametre frontal minimum qui figure parmi les 
plus petits. Il semble que, de toutes manitres, le crâne des Alba- 
nails puisse &tre considere comme peu volumineux. 

L/indice vertical de longueur montre le rapport de la hauteur 
du crâne au diametre antro-posterieur de celui-ci. Pour la valeur 
de cet indice, ce sont les Roumains qui tiennent la tâte (70,16). 
Leur indice eleve s'explique par le chiffre remarquablement fort 
de la hauteur de leur crâne. Pour la raison inverse ce sont les 
Serbes qui arrivent les derniers (63,69). Les autres populations 


j 
E 
j 
ă 
E 
4 


BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE ŞTIINŢE - 295 


se classent de la maniere que voici: Tatars (68,14), Tures (67,65), 
Albanais (66,79), Bulgares (65,99), Grecs (65,96). 

L/indice vertical de largeur montre le rapport de la hauteur du 
crâne ă sa largeur. Ce sont les Roumains qui possedent Pindice 
le plus 6leve (84,54) et les Albanais qui ont lindice le moins fort 
(77,71). Classement des autres populations : Tures (82,36), Bul- 
gares (82,26), Latars (81,52), Grecs (80,23), Serbes (79,38). 

L/indice fronto-crânien (rapport du diametre frontal minimum 
au diametre transversal du crâne) le plus 6leve est encore celui des 
Roumains (74,24). Ce sont les Albanais qui possedent Pindice le 
plus faible (71,44). Apres eux viennent les Tatars et les Grecs. 
Les Bulgares poss&dent &galement un indice Sleve (74,14), rap- 
proche de celui des Roumains. 


E 


Note presentee par Mr. A. LAVERAN ă |' Academie des Sciences de Paris 
le 25 Mai 1915 


Dans une Note precedente j'ai indique les principaux resultats 
de mon enqutte anthropologique dans la peninsule des Balkans. 
Jai expos€ les documents comparatiis concernant la taille et ses 
segments et les principales grandeurs du crâne. Il reste ă resumer 
ce qui concerne lindice cephalique et les caracteres anthropome- 
triques de la face, chez les diverses populations balkaniques. 

|. Lindice cephaligue. — Liindice cephalique moyen des po- 
pulations balkaniques que nous avons &tudices est indique selon 


“sa valeur croissante : 


Bu oares: Se ea e aa e 79,88 ROUun zis e $2,92 


Ser DE See ae Ea ee 80,42 "atare ape A Ep te La 33,80 
OTE spa AIA LA a ae: 82,23 AȘ] Dân 21500 aa SINA Ace 87,12 
Presse ete e atat a e 82.24 


Les Bulgares sont des sous-dolichoc&phales, les Serbes des me- 
soe&phales ; les Grecs, Tures, Roumains et Tatars sont, en moyenne, 
des sous-brachycephales ; les Albanais sont des hyperbrachy- 
c&phales. | 


298 BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE ȘTIINȚE 


La Peninsule des Balkans est donc une region habitee prinei- 
palement par des populations sous-brachycephales. Sur ce fond 
general on voit poindre, en certains endroits, des groupes sous- 
dolichoc&phales (Bulgarie) et aussi des groupes tres fortement 
brachycephales (Albanais). | 

Ce Tableau montre la complexite des clements ethniques de la 
peninsule. Il ne faudrait cependant pas lexagcrer. Et, en ne te- 
nant compte que des caracteres somatologiques ctudi€s jusquă 
present, il semble admissible que les populations de la presqu'ile 
des Balkans peuvent trouver leurs attaches primitives dans un petit 
nombre de groupes ethniques primitifs: 1% un €l&ment de haute 
taille, faiblement dolichocephale; 20 un element de haute taille 
brachyc&phale ; leurs melanges ont pu creer les formes crâniennes 
intermediaires tout en conservant la stature 6levee. Le groupe 
bulgaro-serbe appartiendrait au premier type; le sroupe albanais 
au second. Ce qui menque ă l'anthropologie des pays balkaniques, 
ce sont les documents osteologiques anciens, prehistoriques et pro-: 
tohistoriques ; puis c'est, pour la periode moderne des invasions 
asiatiques, une connaissance suffisante des caracteres ethniques de 
ces envahisseurs. i 

L'indice c&phalique moyen donne une image insuffisante et, 

quelquefois, erronce du caractere crâniologique d'un groupe hu- 
"main. Voici donc la r&partition des formes c&phaliques extr&mes, 
pour les populations indiquces ci-dessus. Nous laissons ă part les 
formes mesaticephales. Pour les connaitre il suffira d'âtablir la dif- 
ference entre les deux autres formes crâniennes. Les populations 
balkaniques sont ranges selon la valeur croissante de Lindice c&- 
phalique moyen. Les chiffres representent des proportioas pour 100. 


Formes 


E SI II DI E o ——————— 
dolichoc&phales. brachycephales. 


Bilgares 2 a ua 3 Eta ae 54 24 
Serbeseia 3. pe Si TOPORUL „ea Ci poale 39,2 29,8 
(arces ra ra oa 0, 0 aa 33,79 43,96 
IUTE Pe Ac ei va ab 73 a 28,3 49,6 
BR OI SUIS ei ou a ea em, 24,3 55,3 
(atasa i alea râu ue isa DEAN. 20,3 61,3 
- ZA jr if APAR ie al a NI A e 8,9 79,5 


L/ordre croissant de l'indice cephalique moyen se maintient le 


BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE ȘTIINȚE 299 


meme dans ce Tableau. Pour la peninsule des Balkans dans son 
ensemble, l'indice c&phalique moyen (nous parlons ici de nos €tu- 
des personnelles) est 82, 66. 

II. Les caracteres de la face. — En premier lieu, les princi- 
paux diametres transversaux (en millimetres) : 


Diamâtre Largeur Biangulaire  Ouver- 
DEE a e ture 
bizygo- de l'o-  ext6- int6-  palp- 
bijugal. matique. du nez.. reille  rieur. rieur.  brale.  Bouche 
Serbes...... 130,7 137,9 36,3 35,4 094 315 32,4 56,6 
Grecs....... 1324 139,9 35,9 35,9 971 311 331 56,1 
Bulgares..... 133,1 140,5 36,6 36,9 96,8 31.3 eroi 58,3 
Roumains.... 133,5 141,2 BE 35,3 96,9 32.9 32 53,5 
Albanais .... 131,28 140,7 Bra 36,1 96,5 30,7 32,9 56 
Tures ..... 31; MAIA 3661 36,3 976 355 33 56,7 
Tatars ...... 1349: 143,5... 374 35:91 98 32 32;8 55 


Ce sont les Serbes qui, de toutes les populations de la penin- 
sule, ont le visage le plus €troit dans la region bijugale et bizy- 
gomatique. Et cette Gtroitesse est d'autant plus marquce que les 
Serbes sont des hommes de taille €levee. Les plus forts diametres 
bijugaux et bizygomatiques sont ceux des Tatars. Ce groupe eth- 
nique, chez qui survit encore du sang mongoloide, est remar- 
quable par la largeur de sa face et la saillie laterale de ses zygo- 
mas. Ce sont eux qui ont aussi la plus grande largeur du nez. 

Les chiffres contenus dans le Tableau ci-dessus augmentent 
dinterât si on les compare ă ceux qui representent les principales 
grandeurs verticales du visagre. Nous exprimons celles-ci dans le 
Tableau suivant (en millimetres) : 


Ec ati e piei i aut care 


Ophryo- A lvEolo- L.ongueur 


men= alv6o- menton- ET ET PRE 

tonnier. laire. nasal. nier. du nez. reille. 
at Ea 1414 93,5 74,4 479 0,9 63,7 
ile ta 145,3 96,8 77 471 „523 63,5 
Bulgares..... 146,1 95,8 755 50,2 51,9 63,1 
Roumains. .. . 144,7 99,5 76,2 452 SEI -e, (che Sa 61,6 
Albanais . .. 146,7 96,5 773 50,2 51,3 63,7 
BUreS ant. 149,1 98,7 79,5 50,6 52,4 63,9 


SDațars ae ae 1514 101,9 82,6 49,5 53 65,1 


Les Serbes sont encore ceux qui poss&dent le plus faible dia- 


masi Sai UL 0 Regal pătate - 20 ae art at ra ză pirat Dat i i N Ai Că Să ANR te gmuea e Pea  cucuteri lua i data bei ce rata rii al ba Pila ua mi Dau ul brate Sei 
dp) 
2 a 
2 
(e) 
WO 
Aj 


300 BULETINUL SOCETĂȚII ROMÂNE DE STIINȚI 


metre vertical. Les distances ophryo-mentonniere et ophryo-al- 
veolaire sont, chez cux, plus courtes que chez toutes les autres po- 
pulations <tudices ici. Pour ces deux dimensions, les chiffres les 
plus €leves sont ceux des Tatars. Ces derniers ont done une face. 
ă la fois longue et large. Ils posssdent la face la plus forte des 
Balkaniques. 

La distance alveolo-mentonnicre peut servir ă representer, ap- 
proximativement, la hauteur de la mandibule. Ce sont les Rou- 
mains qui possedent cette region du visage la moins developpee. 
A -res eux viennent les Grecs, puis les Serbes. Si une plus faible 
hauteur mandibulaire peut servir ă representer un caractere de su- 
periorit€ &volutive, on voit lPinterpretation - favorable qu'on peut 
donner au diamătre moyen des Roumains. Par contre, les 'Turecs, 
ies Albanais et les Bulgeares seraient moins favorises. L'indice fa- 
cial est le rapport de la hauteur totale ophryo-mentonniere au 
diametre bizygromatique. Ce sont les Tures qui possădent indice 
le plus €leve (105,38). Ce sont des hommes au visage tres long. 
A Lautre bout de la scrie, les Roumains montrent Pindice facial 
le moins €leve (102,53). Ceux-lă sont de veritables chamepro- 
sopes. Les autres populations de la pâninsule presentent les indi- 
ces suivants: Serbes (103,29); Grecs (103,7); Bulgares (103,99); 
Albanais (104,01); Tatars (104,92). | 

L'indice nasal moyen de chacun des groupes ethniques presente 
des variations interessantes ă retenir. Sur sept des populations 
considerees, il y en a quatre (Grecs, Roumains, Albanais, Tures) 
qui sont leptorrhiniennes et trois (Serbes, Bulgares, Tatars) qui 


„sont mesorrhiniennes. L'indice le plus faible (68,43) est celui des 


Grecs. Ce caractere correspond avec celui que la statuaire antique 
a donne ă ce peuple. A la suite des Grecs viennent les Albanais. 
(68,84) que certains auteurs veulent considerer comme les des- 
cendants des Pelasges. Puis nous trouvons les Tures (69,74) et 
les Roumains (69,90). Les indices moyens des groupes ethniques 
m6sorrhiniens sont les suivants : Serbes (73,45); Tatars (70,97); 
Bulgares (70,38). L'indice nasal moyen des Serbes met cette po- 
pulations ă une place ă part dans Lensemble des peuples balka- 
niques. La mesorrhinie accentuce qu'il presente pout servir (avec 
d'autres caracteres) ă lui chercher une parente effective dans les 


 groupes slaves venus au le sitele dans la a a Les Tatars, 
„qui ont du sang mongoloide, ont une mâsorrhinic moins prononcse. 

- Les chiffres fournis pour representer les dimensions du pavillon 
P.- Poreille montrent que les Tatars ont une oreille extr&mement 
E clobpte. Ce sont de veritables megalothes. Nous avons mon- 
_tr€, cependant, que le developpement de Voreille a lieu propor= 
orala au d&veloppement de la stature. Or les Tatars (voir 
notre premiăre Note) sont, avec les Roumains, les hommes les 
moins grands de la peninsule des Balkans. 


„302. BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE ȘTIINȚE 


e AA me- 2-a] <.|a 3 Vântul JE 
ese omite [| meala [zâ[So|Eoleontedă [a Taz Sale 
D în wa Dl Da =) Pi | RAI 
sea Ea ea | E | se || o el SĂ [ie ee aa Ea [reia [lea FENOMENE DIVERSE 
[33 = 5 | 3; |%alSR Să Adâncime| ze 3 E se] sa2a 
(>) a AC: 3=o|2 ee eee i E e za s s 
Să a 4 | ses” * * an.jm|2 | 3 3 |z2]* E 
zl 53.3o.7 29.4 10.8hs.g 9.4 solu sa] | — | — [0.0] Ene ol ja 
2|| 54.3|20.9|30.9112.1|18.8|10.4/65.0| 6.7] —| —| — | — || 3.0] ENE,esE 3.4 — || 2.1|-a-ta 
3| 53.0|18.7|25.5/13.4]12.1|10.4|71.2| 6.4| —| — | —|— | 5.7] ENE [4.9] —|2.4|— | 
4| 59.418.7|25.6[12.8]12.811.5|75.9]| 4.8] — | —| — | —.| 8.3] Var 1.5] —1.3— [ 90%41:35; < 019140 
5 54.1115.9118.9/14.7| 4.2[19.1]88.5]| — | — || —| —| — | 7.7] Var 2.0) 4.1] 0.3] 910224; 4220.30; 17 1+09h33; 
6| 53.5/15.8|22.7| 9.5]13.2]10.0|78.8| 5.1| — | —| —| — | 9.3] wsw |1.5| — [[1.4]|220a-9P35;4019h30-20h30; 
| 7|| 52.814.9|21.8| 9.5|12.1| 9.3|75.0| 9.7] — | — | —| — || 3.3] wsw [2.0] 2.1|0.8/— [90%21'5-22'50 
8| 53.3|15.0/19.7|11.7| 8.0|10.5|83.8| 3.7] — | —| —| —| 8.7] NE 2.2] 9.41 0.8] 90%0'40-3:25; 91630-17:15 
9) 48.1|13.6/16.5]11.9] 4.6 9.8|81.5| 1.8] —|| —| — | — || 6.7] sr.sw [4 6[10.6]0.8|9%0%; 91,0735;/18"25; 11410 
10| 52.113.2|20.8| 5.8|15.0| 8.0|75.0110.7| — | —| — | — || 0.3] wsw,nnw | 1.3] —[1.2)— 
dA BA Lia 14.6| 9.0| 5.6| 8.8186.8| — || —| —| — | — || 9.7| une [1.41 0.5|0.3|9%7:50,18"52,19:17,22:10,22'57 
2|| 61.0[10.2]13.4| 7.9| 5.5) 7.1177.1| — || — || — || — | — [8.7] nese [2.0] 0.510.4|— 
13| 64.7| 8.0112.8| 3.9| 8.9| 5.1166.2)11.1] — || — || — | — || 0.01 ne,nne | 3.4] — |1.0]-a-ta 
14| 64.4] 6.9]12.0| 2.9| 9.4] 4.3]60.8]| 9.3] —| —| —| — || 1.3] nne,xe |3.9| —|[1.2|— 
15| 63.0) 8.2[13.1| 1.8111.3| 5.0161.4] 2.6] —|| —|| — | — || 9.0] ne.nne | 4.5) —1.2|— le Lu 
16| 62.0] 8.910.9| 7.1| 3.8] 6.3]74.5] — | —|| — || — | — [10.0] nxe,ne |5.6| 0.4] 1.1|89:55-10"10; 9%12"30-1345 
17| 63.4] 7.3]10.2| 5.1| 5.1] 5.8|76.0| — || — || —| — | — | 9.7] nne,ne |5.5|0.4| 1.29 18"45-19ha0; 9019h:30-23H30 
[a 60.6 8.5|12.6| 5.0| 7.6] 6.3|78.2]| 0.1] —|| —| —| — || 9.7| nene | 4.0| 0.9] 0.6|900"30-1"15,9h45-5h 
19| 58.9) 9.3|14.0| 6.0| 8.0| 5.6/66.3] 9.2] —| —| —| —| 3.7] ne 3.1 —|1.6/— 
20| 59.5] 8.1]12.0| 2.5| 9.5] 4.8|61.0| 0.1| — | — | — | — [10.0] ne 4.8] — |1.2|— 
21| 62.6] 5.9]10.2| 4.0] 6.2 4.4|57.0| 5.0| — | —| — | — || 4.3] nene [5.5] —|1.7|—. 
22| 62.6 4.8| 8.0| 1.0] 7.0] 4.2]63.2| — || —| —| — | — | 7.7] nne 16.7] —11.31(D01940-p - 
23| 60.8 5.6| 8.0| 4.0] 4.0]. 4.1|59.2| —| — | —|| — | — [10.0 nne,ne |5.6| — [1.5|— 
24| 60.4 5.3] 80| 3.2| 4.8] 4.4166.8| — | — | —| — | — 10.0] ne,sw |1.8| —|[0.5|— 
25| 58.6 6.2]13.0| 0.1112.9| 4.0/64.7| 8.5] — | —| —|— | 3.3] sw 1.61] — [14.41|—0a;J019:35-2 1230 
26| 53.7] 6.1|12.5| 0.5]12.0| 5.2|72.5| 2.2|| — | — | — | — [10.0] nne,ne |1.8| —|0.7|— 
27| 50.3 9.1113.4| 4.8| 8.6 6.9/83.2| 0.5| — || — | — | — [10.0] nxa,sw | 3.0] 8.5|0.6|9%151;0116"13,16:45: 901722 
28| 53.3] 8.3/10.2| 7.4| 2.8] 7.9]95.0| — | —| —|| —| — [10.0] ne [1.7[23.7|0.0]9%2,115,11%40,19558, 146,458, 
29| 55.3] 4.2] 8.6| 3.4| 5.3] 6.2]97.0| —| —| —| —|— 10.0] NNE,NE | 6.4] 0.6|0.0|9%13*15-13155,18140-182:50 
30| 58.2] 2.9| 3.7| 2.1| 1.6| 5.5|97.0| —| — || — | — | — 10.0] sense |8.6| 6.4[0.1|e%';77"50; 914; 9%16130,22h 4 
31| 54.2) 4.8| 64| 2.7| 3.4 6.4|98.7 i — | — | — | — [10.0] sne,ne | 2.9 5.0) 0.1|90%0-1115; 9 12h35-135; 9015: Și 
14. 57.0|10.2/14.8| 6.3 ss) 1.1|74.8J108.9 _] — | —1|— 1 —U nxe,ne | 3.5|73.1|30.4 


„ fost mai coborită decât normală, totuş timpul nu a avut un- caracter excesiv de rece. In adevăr, pe când valoarea maximă a te 


- mena vedem că în cursul lui Octomvrie 1915 nu a fost nici o zi de îngheţ, pe când de obiceiu se semnalează 2 asemenea zile; i 


“orelor cu soare; acest număr a atins pentru întreaga lună dab'a valoarea de 109 ore, pe când în mod normal el este de 169 


"49, normal fiind 41, 41 și 9'asemenea zile. Din numărul total de direcţiuni de vânturi notate în cursul acestei luni, 68 0/0 au fost 


OBSERVAŢIUNI METEOROLOGICE 
FĂCUTE LA 


OBSERVATORUL ASTRONOMIC ȘI METEOROLOGIC DIN BUCUREȘTI 


LUNA OCTOMVRIE 1915 st. n. 
Director: N. COCULESCU 


Inălţimea barometrului d'asupra nivelului Mării 82 metri 


să 
să 


Perloada de încălzire cu cars s'a închaiat luna precedentă ga continuat şi în prima decadă a lui Octomvrie când s'au înre-. 
gistrat cele mai ridicate temperaturi din cursul acestei luni, iar temperatura mijlocie a fost pentru întreaga această decadă 160.6, 
In general temperatura a descrescut continuu toată luna, așa că mijlociile celorlalte două decada au fost respectiv 80.7 şi 50.8. Di. 
această cauză mijlocia pentru întreaga lună a atins numai 100.2, fiind astfel cu 10.6 sub valoarea normală. Cu toate că temperatu 


raturii a fost 300.9 în ziua de 2, aceea minimă a atins numai +09,1 (la 23). Ambele aceste valori rămân astfel cuprinse între 330. 
şi —60.7, cari sunt cele mai extreme valori înregistrate la București în această lună, în intervalul de timp dela 1877 la 1915. De ase-i 


acelaş timp zile de vară au fost 4, adică tocma! numârul normal. Precipitaţiunile au provenit numai din ploile cari au căzut în tim 
de 14 zile și s'au repartizat pe cele 3 deeade' în cantitate de 26 mm, 3 mm şi 44 mm, ceeace dă pentru întreaga lună 73 mm, adică cu. 
32 mm mai mult decât valoarea normală. Ţinând seamă de toate aceste date, putem spune că timpul la Bucureşti în cursul acestei, 
luni a fest foarte umed și puţin mai rece, fără a fl avut un caracter excesiv. Cantitatea cea mai mare de apă în 24 ore a fost 24 mm 
(la 28), mai mică decât valoarea de 58 mm care a fost înregistrată în trecut. Mai bogate în preciplitaţiuni au fost, după cum am văzut, 
prima şi ultima decadă și mai ales aceasta din urmă. Nebulositatea în cursul decadei a 2-a a fost destul de ridicată (7.0). Gradul dej 
înerare a fost de asemenea destul de mare în ultima decadă, când a atins 8.7. Pentru întreaga lună găsim o valoare mijlocie de 7.0, 
pe când valoarea normală este 5.3. Pin cavză că cerul a fost mai tot timpul acoperit cu nori. a urmat şi un deficit în numărul! 


o 
total au iost 19 zile cu soare, de obiceiu flind 26 asemenea zile. Numărul zilelor senine, noroase şi acoperite au fost respectiv 7 


NE şi 140/9 dela BW; restul s'a reparlizat pe celelalte direcţiuni. Iuţeala cea mai mare a vântului a fost în ziua de 30, când a a 
12 metri pe ascundă, In cursul acostei luni s'au mai notat 3 zile ou rouă, o zi cu brumă și una cu tunete și fulgere. j 


OBSERVAȚIUNI METEOROLOGICE 
FĂCUTE LA 


“OBSERVATORUL ASTRONOMIC ȘI METEOROLOGIC DIN BUCUREȘTI 


LUNA NOEMVRIE 1915 st. n. 
Director: N. COCULESCU 


Inălţimea barometrului deasupra nivelului Mării 82 metri 
„DRE y Uma E | a] memo, |E Vântul gs. 
îsă| meri co” [aceata [22| 59| 59 otuf cas | Tia 2E 
asa a | EEE ZE —|21]| 24 |aalsalea FENOMENE DIVERSE 
2 Sa Ai d | d i a Ş |ea Ma a Adâncime =>, =! Se Ea EN 
BE Ss | || = |eolealeal——|[9 SE [see lsa 
i || O e Pa IS l|ea Sil As Za] < > a 
E aa ||: 15 |2|e ss” 30 em, 60 em. [2 EN [e Ă 
: De 
8.3|12.7| 5.8| 6.9] 7.7]95.4 12] — | —— | — [ss] sw [1.9] 5.6 0.1|90%0h-4:45 
10.5117.9! 3.8/14.1| 7.7184.9) 7.5] — | —! — | — 13.7]  sw [1.9] — 1! 0.5l-a la 
19.1119.7| 6.3/13.4| 8.4|83.4|| 4.5] — | — || — | — 16.0] ne [1.0] — || 0.3l-a-ta,p 
.8] 9.9]16.2| 6.6| 9.6] 8.6|92.7| 3.41] — |. — | —| —||4.7ineywsw [2.5] 6.8] 0.1|-a-2a;90%13h-13"30,14:15-15:50 
.5|44.6/16.2] 6.5| 9.7] 7.8|79.0]| 7.1] — =] — | —]5.7hw,wsw [3-9] — | 1.3]— 
.412.2/19.1| 5.8|13.3| 7.6|76.7 8.3] — | — | — | — [6.0] wsw [3.9] — || 1.5[-a-ta;9%21%-21"20 
'7.9|12.7| 4.7] 8.0|| 6.0]80.7]| 3.2] — || — | — | — 15.3] Var. 12.0] 0.1] 0.6 atp 
4.9]11.1|-0.8/11.9]| 5.2|892.7] 9.7] — || — || —| — 110.7] wsw 11.7] — || 0.4l—ta 
6.8|14.4| 0.4[14.0|] 5.6|78.3|| 9.8| — || — | — | — 110.0] wsw [2.4] — || 0.6l—ta 
9.2]15.9| 92.5]13.4/ 6.6|80.5| 8.5 —| —| —| — [2.3 NE 11.6) — || 0.51.—0a 
9.2113.3| 5.5] 7.8] 8.1|95.4| 2.4) — | — | —| — 5.7] ne [2.7 0.0|=—1a-9'30; 91099120-24h 
7.9112.0| 5.6] 6.4] 6.5|82.0|| 6.0) —| — || — | — | &.0]| wswsw |2.9]10.41 0.4 90%0:-22 
1.1]14.7| 1.8112.9]| 5.3]72.3]| 7.3] — | —| — | — 15.0] wsw,se [1.5] — || 0.7J-a-1a;(|J)!19"30-p 
7.9]11.7| 3.4| 8.3] 6.6]82.0| — || -—| — | — | —]19.7]|| ne [0.9] — | 0.3/-a-ta; 9022'40-22'50 
9.1|11.8| 7.1| 4.7] 8.0|94.5| 2.7| — || — || — | — 119.0] ne,nne [2.4] 3.8] 0.2] 9%8:55,10%,10:43;63111"30 
4.1] 8.5] 2.5| 6.0 &.7|72.2| 9.2] —| —| —| — 2.0) w 5.8 0.1] 1.3|1490h-9h; 902115-9h45; Y4h-49h 
7.1115.6| 1.3|14.3| 5.9/78.8| 2.7] —| — | — | — [83| new  |6.1|11.7|| 0.6|9116*10-181:15; 717:45-241;90 
2.9] 5.7|'1.0| 4.71 3.5|61.7| 9.5] — || — || — | — [2.0 w [40.5] — [| 9.4 ”0h-416%95 1840-49 
4.3] 9.0] 0.3| 8.7] 3.5|58.3] 7.8] — || — || — | — [1.0] w,wsw [6.0] — || 2.0]h—0a;”11"40-12"15,13"20-13"30 
2.6| 7.8|-1.8| 9.6] 3.6|68.5| 8.6 cr ani |zzal cea 1.3) ese [2.0] — || 0.81—%a 
1.4] 3.5|-1.3| 4.81 41180.92] — || — || — || — | — 10.0|eng,ese [1.3] — [| 0.2]|—%a 
-4.1| 4.7|-2.3| 4.0] 4.0|93.3]| 2.4 — || —|| — | —6.7]| wsw,EnE [1.3] — || 0.4||—1a;2209120-1145 
-1.2|-0.5|-2.0| 1.5) 4.0|95.2]|. — || — || —|| — | — 10.0 vwsw [1.2] — [|| 0.1|— 
-9.0| 0.3|-3.4| 3.7] 3.8195.3|; — | — | — | —| — [8.3] wsw,w [3.4] — || 0.1|220a-1430 
0.4| 5.0|-3.0| 8.0), 3.6/78.8] 75| — | — || —| — 5.0) wsw,w [2.3] — | 0.2|— 
-1,4| 2.9|-4.5| 7.4] 3.8]89.0|| 0.4]| — | — || —| — [19.7] wsw,aNE [2.2] 3.31 0.1|—ta; 304 7240-94: 
-5.7|-0.3|-8.9| 8.6| 3.3]94.7| — || — || — || — 1 — 10.01) xx [1.4 4.5 0.0U[Elta; x 005-035; 220a-16030 
-8.0|-4.5/-42.0]10.5|| 2.3]84.3] 9.2] —| — || —| —0.0]| smsw [0.5] — | 0.0Ea;—ta 
—-7.1|-4.4]-412.0| 7.6] 2.1|80.9] 1.0] — | — || — | — [10.0] se,wsw [1.1]| —- || 0.0/[XPa 
-8.1|-6.6|-9.7! 3.4) 2.2195.9| —! — 1 —|| — | — 10.0, sw 10.81 —I| 0.0lj5oa;220%/%a.p 
4.1] 8.9] 0.3] 8.61 5.3]82.81439.9] — | —1|—| —115-6]| wsw  12.6146.31415.4 


Cu inceputul lunii are loc o perioadă de ticălsize care durează întreaga decadă I-a şi parte din a II-a, aşa că temperatura 
locie pe aceste două decade a fost 90.2 şi 60.3 adică mai mare decât m jlocia pe ultima decadă a lunii precedente, care a fost nu- 
i 50.8. Avem aface cu o încălzire foarte pronunţată, care de altfel este caracteristică primelor zile ale lunli Noemvrie, întrucât se 
etă în fiecare an aproape la aceleaşi epoce. Cu sfârșitul decadei a II-a, şi anume în ziua de 22, începe o perioadă de răcire con= 
uă şi în acelaș timp şi temperatura se coboară sub zero grade. Aceasta a făcut ca temperatura mij.ocie pentru decada a III-a să 
foarte coborită şi să atingă numai —30,3. Din această cauză temperatura mijlocie a lunii întregi a fost, cu tot timpul călduros 
a început, numai de 40.1 deci ceva mai mică decât normala de 406. Cea mai ridicată temperatură a fost atinsă în ziua de 3 când 
mometrul a arătat 190.7. iar cea mai mică ln 28 gi 29 când s'a înregistrat —4120. Ambele aceste extreme sunt însă cu mult mai mie 
cât cele ce s'au înregistrat în trecut la Bucureşti. In perioada dela 1877 la 1910 s'au înregistrat în Noemvrie până la + 260.8 şi 
80,7, ceeace arată valori cu mult mai extreme decât cele observate anul acesta. Zile de îngheţ au fost 12, iar cele de iarnă 5, în 
lociu sunt însă 14 şi 2 asemeni zile. De aci vedem că din punct de vedere al temperaturii, luna Noemvri a anului acesta a fost: 
rte variabilă, începând cu un timp foarte călduros şi sfârşind cu un ger bine pronunţat. 

Din punct de ved re al prescripţiunilor, putem spune că se apropie de normală, căci cantitatea de ploaie adică 46 mm Esta 
i cu 2 mm mai mare ca cea normală. De asemenea şi modul cum s'au distribuit aceste precipitaţiuni în cursul lunii, diferă 
de normala, de oarece în 9 zile precipitaţiunile au fost mai mari ca 0,1 mm,iar în 7 zile mai mari ca 10 mm, pe când normala 
or zile este respectiv 9 şi 6. Din aceste precipitaţiuni o parte a provenit din zăpada căzută în cursul zilelor de 26 şi 27 și care 
mat un strat de 15 cm, persistând până la stârșitul lunii. 
Nebulositatea mijlocie a fost 5.6 fiind mai mică decât normala care este de 63. Pentru cele 3 decade nebulositatea a fost res- 
v. 4.1, 48 şi 80. Au fost 8 zile senine, 12 noruoase şi 10 acoperite, pe când normal sunt 8,8 şi 14 asemeni zile. 
: Durata totală de strălucire a soarelui a fost de 140 ore, fiind astfel cu 32 ore mai lungă decât de obicei, iar numărul zilelor - 
soare a fost 25, întrecând cu 4 mijlocia pentru această lună. 4: 
Vântul a suflat mai mult dela SW şi W şi apoi dela NE. In general. el a fost slab, numai în zilele de 16, 17, 18 şi 19 a fost 
e puternic, atingând la un moment iuţeala de 18 metri pe secundă. e 
“In pune) Dali Noemvrie s'au mai observat 5 zile cu ceaţă, 7 cu rouă, 9 cu brumă, 1 cu chiciură şi 2 cu tunete și fulgere. i 


304 BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE ȘTIINȚE 


OBSERVAŢIUNI METEOROLOGICE 
Sf FĂCUTE LA E esa 
OBSERVATORUL ASTRONOMIC ŞI METEOROLOGIC DIN BUCUREȘTI 
LUNA DECEMVRIE 1915 st. n. e SAR 
Director: N. GOCULESEU 


Înălţimea barometrului deasupra nivelului Mării 82 metri 


fa Ume- £-| a ss = 2 
ea T t al se 2 = 
IE aorulal:C0-. ala za a E Temp. |£, sic! za ERE SE 
ss a | £ | ZE ZE] sam. co | 27| 2 E |es|SE|za FENOMENE DIVERSE 
a 3s =) |s2|s&|zE so| £ 2 |selsalaa | 
= os = = 9 «i ca Ea —— -2 & m = , 
& = 3 |ze SE 2 E [30 ca Jim | Sania ale 5 
Ea = ZE 
1 A| 1. | 2.0]96.1| —|—|—|—|— 4 wsw [0.1] — [0.0 ) pa; ta-p 
2 ca 2.3192.7| 27| — | — | — | — | 5.7] wsw 1.1 — [00 Eedoa: V 150a-4 2h45 
3 0.4] 4.0|-5.6| 9.6| 3.6/84.4| 5.5|— | — | — | — | 5.0] wsw [3.8] — |0.3/B40a 
4 5.710.5| 0.0[10.5| 5.7|87.7| 5.3] — | — | — | — || 4-0] wsw |3.7| — [0.0|Ba 
5 7.8[13.7| 2.4/11.3| 6.7|84.8| 9.0| — | — | — | — | 1.0| wsw [44| —0.8.—0a 
6 1.4143.7| 2.8]10.9] 6.3|84.2|| 6.5| — | — | — | — | 2.7] wwsw,ane | 2.9| — |0.4|— 
7 5.3]10.9| 0.0110.9| 6.0189.3|| 7.5] — | — 4 — | — | 3.0] wsw [3.5] —[0.3]|0a 
8 8.1]15.6| 3.1[12.5| 7.0|87.8| 8.1| — | — | — | — | 0.7|wmw,sw | 2.1] — | 0.5|.a-ta,p 
9 7.1|43.4] 3.0110.4| 7.0]88.5]| 3.2] — | — | — | — | 5.3]waw,wsw | 3.7] — || 0.4/|.a 1a;==07545-92.30 
8.9]12.9| 3.5] 9.4) 7.1|84.0|| 3.5) — | — | — | — || 40| wsw [4.4] —||0.5]|-a-ta 
1.%]16.5] 7.4] 9.4] 7.7|79.2] 5.7] — | — | — | — || 4.3] vwsw [4.8] — [[0.8]|17245.56* cutremur de pământ. 
44.21416.0| 6.4] 9.9 7.6|81.8| 8.8] — | — | — | — | 0.7] wsw [3.4] —|0.6]|a1p AȘ 
8.5114.9| 2.912.0| 7.0]85.8| 6.8] — | — | — | — | 3.7] wsw [2.0] — [[0.6||==%16"50-9%45 
ză 3.8110.4| 2:5| 7.91 5.5186.6| 0.1| — | — | — | — | 9.0] g,ssEe 3-4 — [0.2] 90%20:50-21:45 
2.4] 3.9| 1.4| 2.8] 4.2|76.0|| 0.3] — | — | — | — [110.0] g,exe |3.3|0.211.0.5|— 
5.3| 7.3] 1.6| 5.11 5.7185.4| 0.7] — | — | — | — ||] 9.7|Ene,EsE | 2.7|| — || 0.4|— 
7.1] 9.7| 5.0| 4.7 7.0194.4| — | — | — | — | — |] 6.7]| ene,wsw | 2.6|41.5| 0.2) 9%40-10.30 
4.0| 5.8| 3.2| 2.6| 5.9/97.0| —| —-|| — | — | — [10.0] xwsw 2.7|| — || 0.4 ==0a-p 
2.7| 40| 1.0] 3.0| 5.3197.5| —| — | — | — | — [10.0] wsw [3.0| — [| 0.0|==1,0a-49h;==045:30-p 
2.3] 4.5|-0.4| 4.9) 5.3]97.0| — |:— | — | — | — [10.0 wsw [1-1 0.0|==%-p;9%21%30 -23:15 
5.5| 9.5] 3.1| 6.4) 5.7]85.4| 1.1] — | — | — | — |] 9.0| wsw |4-0|1.3|0.3|00215,3:15,5:15;xX098535 
0.9| 3.1|-2.2| 5.3 3.9/89.3| —]| — | — | — | — 10.0) g,wsw |3.4|1.2|0.200%-15;9012450-145;914:-41730 | 
0.9] 3.41|-2.6| 5.7| 3.6/85.1|| 5.1| — | — | — | — || 8.3] ERE, Wsw | 1.8| — [10.1|— N E 
3.3|-1.4|-5.5| 4.4] 3.6|97.6| — | — | — | — | — [10.0] -wsw [0.9] —|0.0|—ta;2=t0a-472 2 
2.3|-1.9|-3.4| 1.5] 3.8198.4| — | — | — | — | — 10.0] wsw [1.5] — 10.0) ==0y%a-p căt SR 
41.4] 0.6|-3.3| 3.9] 4.1196.5] —| — | — | — | — | 9.3] wsw [2.5] —[0.2|==01a-135; y043P-46:—0y016n-p | 
5.5|11.6| 0.1111.5| 4.7|76.7| 8.6] — | — | — | — | 2.3/lwnw,wsw | 4-3 — [| 0.2||—0a a 
5.4 89| 4.4] 75! 5.4196) 15] —|-—|— | — | 6.7] wsw [2.8] —o.4l— pe 
7.9]13.3| 4.5| 8.8] 6.4/83.3| 1.4] — | — | — | — | 6.3|wswwnvw| 2.4] — [[0:5|— 
4.4] 9.8| 0.6| 9.2| 5.9|93.0| 3.1| — | — | — | — |] 4.3wnwawsw| 1.5] — [|0.4|2240a-41P40 
3.9| 5.1| 1.4| 3.7) 4.8]82.6| —| — | — | — | — || 9.7] ese, [4.3] —[[0.5]— 
0.3| 7.4] 5.4187.9|94.5|| — | — || — | — || 6.3] wsw 12.8]14.2]9.1 


ea Temperatura ridicată şi o mare secetă a fost caracterul timpului la Bucureşti în cursul acestei luni. In deosebi, decada 
„fost foarte călduroasă; temperatura mijlocie a aerului atingând în această decadă 50.9, pe când în prima şi ultima decadă eaa 
„respectiv de 30.3 și 20,1, ceeace dă pentru mijlocia lunară 37, pe când normala :'pentru această lună este numai —008. Cum ve 
temperatura a fost cu 405 peste valoarea normală; cu toată această temperatură ridicată, timpul n'a fost excesiv de călduro 
oarece temperatura maximă absolută deabia a atins 160.5 în ziua de 11, o valoare cu mult mai mică decât valoarea extrema de 20 
cât s'a atins în trecut. Cea mai coborită temperatură din cursul lunii a fost —150.1 în ziua de 2, pe când valoarea minimă absol 

= din Bea ga 1871—1910 este —220.8. Numărul zilelor de iarnă şi de îngheţ a fost respectiv de 11 şi 4 iar în mijlociu sunt 9 şi 2: 

- meni zile. . , ap 
4 Cantitatea totală de ploae a fost deabia 14 mm, adică numai 340/p din valoarea normală (42 mm) şi din această cantitate 12 

sau tnaregistrat în ziua de 17. In total au fost 4 zile cu ploaie, mijlocia acestor zile pentru Decemvrie este înză 10. In primele 
_ _solula fost acoperit cu un strat de zăpadă provenit din săpada căzută la sfârşitul lunii precedente. Zăpadă a mai căzut şi la 21 şi 
A însă în cantităţi mici. S Sa 

E ap „. Nebulositatea a fost foarte mică în prima decadă (8.1) şi mai mare în celelalte două (7.4), iar mijlocia lunară a fost 6. 
„ceva mai puţin decât valoarea normală (1.1). Au fost în total 7 zile senine, 41 noroase și 13 acoperite, pe când în mod nor 
6, 7 și 471 asemeni zile. Paralel cu această nebulositate mai mică şi durata de strălucire a soarelui a fost mai mare, atingân 
întreaga lună 94 de ore față de 68 cât este de obicei. Au fost 21 zile cu soare, de obicei sunt numai (15. Interesant este de re 
„faptul că decada a doua deși a fost cea mai călduroasă, totuși a avut o nebulositate mai mare şi prin urmare şi o dur tă de sti 
„ „cire a soarelui mai mică. Aceasta se explică prin faptul cătin timpul iernei, din cauză că soarele se ridică puţin deasupra oriz 
durata zilei este foarte scurtă, variațiile de temperatură nu sunt atât de mult datorite razelor soarelui cari ating pământu 
ales căldurei transportate de curente de aer, când acestea suflă dinspre regiuni calde, adică dinspre sud Aceasta s'a şi înti 
a cursul acestei luni, căci procentul vânturilor cari au suflat dela SE, W şi SW a fost de 660/0, pe când al acelora cari au 
 ONW,N, NE şi E numai 170/0. fă 


- BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE ȘTIINȚE 305 


OBSERVAŢIUNI METEOROLOGICE 


i FĂCUTE LA 

OBSERVATORUL ASTRONOMIC ȘI METEOROLOGIC DIN BUCUREȘII 
E LUNA IANUARIE 1916 st.n. ” 
> Director: N. COCULESCU. 


j Inălţimea barometrnlui deasupra nivelului Mării 82 metri 


Vântul 


Ti E 2 cs 
ea eerror Sie so E sole aP:co = = EC | ERE EEE 
23 52| 28|28 39| 2 8 les sale 
Sea ZEI 33| = — £ E & Ei | 
ia : Ă z Za E: 3 2 |Adâncime 34 3 E E za 83 FENOMENE DIVERSE 
ls? l-a 32-a] se 3 | 2 a |2i|a |se 
i, | a Aa | a m 9 ai Z || a 
fi | I | 
1.8|-1.5 3.5] 4.3194.9| — | —| — 10.0| Ene [3.3 3.5] 0.23 9"50-10h95; %040h25-15h50; 
3.9] 0.4| 3.5| 4.9194.4| 0.8] —| — 9.0|ENE,WSW [2.1] 0.0] 0.0|——1,0a-10h [3 19%40-910 
3.7| 1.3| 2.4| 5.0191.8| —| —| — 10.0n,wsw [1.9] — | 0.1] — 
6.4| '0.9| 5.5| 5.5192.9| 0.1| — || — 10.0) Var [2.11 1.3] 0.01 9%2:25,5%10; 99120; 9 0181:28,21130 
1.9] 0.1| 7.8] 5.2185.2| 7.9] —| — 4.0) sw wsw |2.8|| 0.2] 0.14— 
8.5| 0.5| 8.0| 5.0184.0| 3.2 —| — 6.7] sw,ăsw 11.9) — [| 0.41— 
5.6|-1.0| 6.6| 4.7189.2| 2.6| —| — 3.7 sw,Wsw [2.3 — || 0.0jl—0a 
1.0|-0.6| 7.6] 5.0|83.4| 3.4! — | — 6.4] wsw |2.7| — 0.5 0a 
7.6] 2.6| 5.0 6.2191.8| —| —| — 10.04 ne [1.3] — |0.2|220a-9h45; 9022h58-24h 
6.3| 2.5| 3.8 4.6178.3| —| —| — 10.0] ENE,E a) 3.41] 0.41 90%0h-3'45 
4.6]-0.6| 5.2] 4.0|75.3| 7.5) — | — 2.0] w,wsw 6.0) — | 0.2—0a; 712%10-13"40; (|J120'35-20h49 
7.7 1.0| 6.7) 3.6|62.6| 4.5] —| — 3.7 wwsw a] — [|1.6)— 
4.2|-4.0| 8.2] 3.2178.0| 9.414 —| — 0.0 sE [2.1 — |0.2l—la 
14|-5.4] 6.5] 3.3]86.6 4] —| —| — | — 7.3] exe [0.5] — | 0.0l—1a; WU, (D:20-p 
1.91-4.6| 6.5] 3.6180.1| —| —| — | —| — | 9.3||wawnxg[2.2|| — | 0.2|—ta 
4.1|-4.0| 8.1 3.6/77.6) 7.4] — | —] — i 6.0) w [3.7] —[0.4lta 
6.4|-3.5| 9.9|.3.8|82.3| 8.6] — | —| — | — | 1.3] wsw [2.6] —|0.1|—ta 
5.0|-3.6| 8.6| 3.8l83.5| — | — | —| —| —!| 9.3] wsw,ne]3.2] 0.1] 0.4 ita; 0204 8*:55-1925; x -p04 9n95- 
3.2|-4.5| 1.7] 2.1|54.2) 7.0| — || — | — | — || 3.3] g,ese [1.6] 0.0] 0.5/— [20h.30 
4.4|-7.5]11.9) 3.2181.6| | — | — | —] — 10.0] wsw [1.9] — 1 0.5h—ta 
8.7 4.1|93.2| 0.6| —| —| —| — | 9.3 wsw,w]3.2| 0.0 0.0j.—2a; 20a;-111; E 1835-4850; 922 
4.5] 4.8189.6| 2.1] —| —| —| — 1 9.7lsw,wsw/1.8| 1.4] 0.0 90%0h45-20,4"45-7; 970-815 
10.2- 4.3]80.4| 5.4| — | — || — | — | 6.7] wsw 13.0) — [| 0.317—071:45-8H40 
41.2] 3.3/62.0| 8.84 — | — | — | — | 0.7|wswwnw]2.0|| — || 0.7ll—ga 
9.7] 3.5|75.6 oi — | —[|—]| —] 7.0] wsw [1.9] —[|0.3|—%a 
7.6] 4.1)84.6| — | — | — | —| — 1 9.7] wsw [1.3] — | 0.9.—%a; La 9138 şi 9:39 Cutremur de 
10.2] 5.2/83.8| 7.8] —| —| —| —| 2.7] xwsw 14.8] — 0.4 [pământ 
8.9 4.8189.1| 3.4] —| — | — | — || 4.0|wsw.se [1.0| — || 0.3|2200-42 
7.1] 3.5/76.3| 9.4| — | —| — | — | 5.0] ese, [2.7] — ||0.3l—ta 
4.1|-3.4| 7.5! 3.3|75.4| 9.2) —| — | —]| — | 0.7lEng,EsE/2.4| — || 0.4|— 
2.2]-4.8| 7.0) 3.1|77.7| 3.4) —| — | —| — || 5.7] ENEE |2.4| — | 0.5iia 
5.3|-2.0| 7.3] 4.2]81.8124.7]| — || — || — | — || 5.9] wsw 12.4) 9.9]9.1 


terizat printr?o temperatură foarte ri licată şi prin extrem de puţine precipitaţiuni atmosferice. Temperatura mijlocie a întrege. luni 
a fost de 10.4, iar pentru cele 3 decade, această mijlocie a fost respectiv 201, —00.1 şi 10.3, așa că decida a doua a fost cea niai fri.u- 


405. Extremele absolute ale temperaturii au fost —10.5 în ziua de 20 şi plus 1006 în ziua de 27, ele sunt cuprinse între extremele 
obţinute în trecut şi cari pentru perioada 1877—41915 sunt —300.5 şi 4-140,5. Caracteristic pentru această lună a fost lipsa completă a 
zilelor de iarnă, adică a zilelor în cari temperatura maximă este sub 00, pe când numărul normal al acestor zile este de 15. In schimb, 
ceeace reprezintă cam 2:0|0 din cantitatea normală de apă pentru acestă lună (35 mm). Această cantitate s'a obţinut în timp de 6 
această lună până la 34 mm în acest interval de timp. Au fost 2 zile cu zăpadă (normala fiind 6), iar solul rua fost nici o zi 
acoperit cu zăpadă (numărul normal al acestor zile este de 22). Presiunea atmosferică lunară, 759 mm, a fost cu 1 mm mai ridicată 
decât normala. Coloana barometrică a suferit o variaţiune de 24 mm între 771 mra la 31 şi 747 mm la 8. : 


pe când în mod normal sunt respectiv 7, 9 şi 15 asemenea zile. Numărul orelor cu soare a fost 122, adică cu 35 de ore mai mult 
decât normala (din perioada 1885—1915), iar numărul zilelor cu soare zu fost de 24, în mijlociu fiind 19 asemenea zile. : 


na timp cald şi secetos, ceeace s'a întâmplat și pentruaceastă lună. 


stă perioadă, se va face totdeauna menţiune. 


Timpul călduros şi secetos cu care s'a încheiat anul precedent, continuă să se menţină, așa că şi Ianuarie 1916 a fost carac- 


roasă, pe când prima, cea mai călduroasă. Mijlocia lunară a fost cu 509 mai ridicată decât normala 1) acestei luni, care este numai 


numărul zilelor de îngheţ (temperatura minimă sub 00) a fost de 2!, numărul normal fiind 29. Totalul precipitaţiunilor a fost 10 mm, 


ile, din cari 4 au fost în prima decadă. Cantitatea maximă de apă căzută în 24 de ore a fost 4 mm, pe când în trecut sau obţinut e 


Nebulositatea m:jlocie a fost 5.9, deci ceva mai mică decât normala (6.6). Au fost 8 zile senine, 12 noroase şi 11 acorerite 


__ Caracteristic pentru această lună este şi regimul vântului. Vântul a suflat mai mult dinspre W, SW, S şi SE, deci dins;re 
iuni calde şi mai puţin dinspre NW, N, NE şi E, adică din regiunile reci ale continentului. Primele d.recţiuni au fost reprezen- 
te prin 500/0, iar celelalte numai prin 320J0, pe când restul de 110g reprezintă calm. Acest regim al vânturilor ne arată că în cursul 
acestei luni presiunea a fost ridicată în părţile de sud şi sud-est ale Europei, iar această situaţie atmosferică ne aduce iarna totdea- 


1) Cu începerea anului 4916, normalele tutnror elementelor se referă la perioada 1831—1915. Când nu se va aveă in vedere ș 


A 


30 BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE ŞTIINŢE 


OBSERVAŢIUNI METEOROLOGICE 
FĂCUTE LA 


OBSERVATORUL ASTRONOMIC ȘI METEOROLOGIC DIN BUCUREȘTI . 


LUNA FEVRUARIE 1916 st. n. 


n pina Sha 


Director: N. COCULESCU 


Inălțimea barometrului d'asupra nivelului Mării 82 metri 


| 
| 
Ă 
SI: i me- |â-=| a, PE i 3 ntul . |. [e DR 
ae) Teme | ie [să Balael „remrul£ | iale [Be 
ao a 955| 28 39| a 3 laals8|= ă 
a|3Sa fa si 62| sa ZE | > E |2=|SEga FENOMENE DIVERSE | 
N a oa EI i g = soi Tila == Adânc. |3o 2 A=! 38 ga Ea +5 
DE! EI || =| 5 |EE|aa Se | eitea | 3 E ol s-3 ] 
E „|z|=|=|â|z|s|ze 20cm | 606] z 3 [32 ja] | 
| | i IN 
4| z.al-a-ol s.al-e! oslslea.o a —| —! —] — | 0.0|usw,unu [0.9] — oala E 
2 70.0|-14.1| 5.3|-6.1|44.4]] 3.279.2] 9.8| —] — | —| — || 0.3| se [0.5] —|0.0l—2a d 
3. 66.0] 0.9| 8.1|-5.6]13.7|3.7]80.7]| 7.6] — | —| —] 2.7] sw [0.4] —|0.2|==0a-41» [N 
4 60.5] 0.0| 7.2|-5.3]12.5]3.6[79.7| 6.74 —| —! — | —]4.7] _sw [0.8] —[0.1|—ta;=—0a6:45-9"-50 i 
5| 56.5] 3.5110.2]-2.4112 6| 3.6|67.3| 5.3] — | —| —| —|| 8-7] exe |1.1| —|0.2|—1a;2=0a-10'45 “4 
6| 59.8] 1.7| 7.5|-2.6|10.4|] 4.7]92.6] 3.4 —| —| —| —|| 7.7] exe. |1.4| —0.3|==0a-14"35,18:40-p Ă 
7]. 59.3) 2.6]10.7]-4.8)15.54.0|82.3] 5.5] —]| —| —| —]| 5.3] sw [1.1] —|0.3|==voa-12h EI 
8|| 54.1] 3.3114.01-2.6|13.6|| 4.5]80.5] 4.41 —| — | — | — [5.0] wsw [1.5] — 0.4] —ta;z20a-9"45 i 
9| 51.7] 0.6] 6.8]-4.6[14.4[4.3|88.8] —| —| —| —| —] 8.0 use [2.6] —]0.1 —ta;=0a-41250;|119-p Ă 
10) 47.7] 5.8113.7| 0.4113.35.2 o) A. — | — || — | — 143| axe 12.6] —[0.6|— SĂ 
| A 
43| 6.0] 2.7| 3.31 5.6|87.1] — | — || —|| —| —M0:0! exe 15.0] 1.8|0.1]|905%45,6%45,9%,11»58,21%25,23:95, | 
| 3.5| 6.0| 2.0] 4.0] 5.6|93.4| — || — || — | — | — 10.0] nasc |3.4] 3.7|0.1]|900»-0:35,16n-24 [23h55[iă 
4.4] 4.7]-0.5| 5.2 4.6|88.8] 2.0| — | — | — | — | 6.3] sw,se |2.2| 4.3] 0.2|00%0"-6';90X 96-85; x 8-9290 - 4 
0.9| 6.0|-2.4| 8.1|4.4190:3] 4.4] — | — || — | —] 5.7] sw [4.1] — 0.2] ==0a-10"45 4 
41.0| 6.9]-3.6/10.5|4.0|84.7| 8.7] — | — || —] — 0.3] xsw [2.9] — [0.0|—1a;([:20:30-22 | 
2.4 9.4|-1.6]14.0) 4.4|81.8| 3.2] — || — | — | — | 6.0] wxw |2.3] —[[0.3.—0a CĂ 
5.5149.6|-2.1]14.7]4.8|74.4)| 4.8] — | — || —| — | 6.3. Var [1.2] —[[0.4|—0a = E 
41.7] 7.4] 0.5] 6.6|5.2/96.5] — || —| —| — | — [10.0] var [1.9]19.7|0.1]9%530,8%30;:xX 2019:30;017:15; Di 5 
2.9] 8.1|-1.5| 9.6] 3.9/76:8| 6.9] — | — | —| — || 4.7, wsw | 4.7] — ||0.6/[5%Pa [23"30| 
2.3] 8.7]-3.5]42.2] 4.0/77.4]| 4.3] — | — | — | —|| 4.7] Var [1.0] — |0.4l—ta;B08-8%10. | 
2.0] 5.3| 0.3| 5.0/ 4.2|78.8| 2.6] — | —| —| —| 9.3] wsw [3.6] —10.4|— A 
-0.9| 3.5|-2.6| 6.4]3.5]76.7 2.9] — | — | —]|—]8.0]. Var [4.8] 0.5]0.5|x03*15;X8:15,13:33,19%40 ŞI] 
0.7] 4 6|-5.2| 9.82.7]64.6[[10.7| — | — | — | — 1] 0.0] Var [1.0 je —0a A 
-0.4| 4.3|-5.4| -9.4] 3.4/79.4|| 8.4) — | — | —| —]| 7.3]. e 2.8] — |0.2ota SI 
2.5] 4.9]-1.9| 6.84.6]85.6|| — | — | —|| —| — 110.0] z 4.0] 0.9 0.2]E 17:55-18:20; 9%18:20-24: 
4.3] 6.6| 2.1] 4.515.385.4| — || — | — || — | — 0.0] e 5.9] 2,5] 0.29 00"-0:40,2h20-4%; 908:13-8:45 
3.9| 5.4] 1.8] 3.6|5.7]94.04 — || —! —|| —|— Hoo E 3.642.8]0.4|90x2:40; 907:45,422,19%,20097, 
2.0| 4.9]- 0.5] 4.4|4.9192.4]] — || — || —-|| — | — 10.0] rue [3.8] 1.510.0]9025,7:30;X8";X08*20,22:20 
-0.4| 2.6|-1.4| 3.7] 4.0|86 2|| — || — || —1 — | —h0.0]| exe [3.5] 0.40.2/x00»-0%15 
55.5] 1.8] 6.9/-2.4| 9.1 4.3/83.0ll44.3] — | — || — | — [-6.3ne,wsw] 2.248.4]7.2; 


; Ca şi celelalte lunii ale iernii 1915/916 şi luna Fevruarie s'a caracterisat printrun timp călduros, de oarece temperatura mij- 
“locie a întregel luni a fost +19.8, pe când normala pentru Fevruarie este numai de —100. In schimb, spre deosebire de Decemvrie 
4945 și Ianuarie 1916, ultima lună a acestei ierni a fost ploioasă; totalul precipitaţiunilor atingând 43 mm, ceeace reprezintă cu 750/j Aă 
mai mult decât valoarea normală, care pentru această lună- d'abia atinge ?7 mm. Pentru a co:npletă această caracterizare trebuie să 
adăugăm că.nu întreaga lună a avut aceluş caracter. Astfel în prima decadă. când temperatura mijlocie a atins 10.5, timpul a fost 
complect eecetos, aşa că această perioadă de 10 zile dela începutul lunii se prezintă ca o continuare a timpului călduros şi secetos 
„dela sfârşitul lunii precedente. 'Put în cursul acestei prime decad» s'au inregistrat şi vulorile extreme absolute ale temperaturii, cari 
au fost —60,5 (la 1 Fevruarie), şi 4+130.7 (la 10 Fevruarie) fiind cu mult mai mici decât extremele absolute cari sau înregistrat la Bu- 
eurești în perioada 1877—1915, când temperatura s'a urcat până la 2203 şi s'a coborit până la —2208 în cursul acestei luni. Decada 
a doua a fost cea mai călduroasă din cursul lunii, temperatura atingând 20.5 și în acelaș timp și cea mai ploioasă, întrucât cantitatea 
totală de precipitaţiuni pentru această decadă a fost 20 mm; deci uumai în această perioada sa adunat o cantitate mai mare de a 

decât este mijiocia normală jentru intreaga lună. Această cantitate de ploaie a provenit mai ales în urma ploii şi zăpezii căzute în 
ziua de 18, când s'au aduuat 18 mm da apă, ceeace reprezintă maximul în timp de 24 ore pentru această lună. Acest maxim este cu 
mult mai mic decât cel înregistrat în trecnt în Fevruaric, când s'a adunat până la 37 mm în 24 ore. la decada III-a timpul sa mai 
racit, mijlocia temperaturii fiind numai de 40.4, iar cantitatea de ploaie a fost de 19 mm. Numărul zilelor de ploaie din această lună a 
„fost 10, întrecând cu 2 numărul normal Zăpadă a căzut în 5 zile, iar cantitatea totală de zăpadă a format un strat de 2 em, fiind astfel 
„eu veeo 12 cm sub valoarea normală. Umezeala relativă a fost în mijlociu pentru cele 3 decade 79, 83 și 820/0, ceeace dă pentru mi 


Jocia lunară valoarea 8100, foarte apropiată de valoarea normală de 800J0. Gradul de innorare al cerului a fost 6.3, adică tocmai valoari 
normală. Au fost 6 zile senine, 10 noroase şi 13 acoperite, pe când în mod normal sunt 7, 8 și 13 asemeni zile Paralel cu merg 
nebulozităţii constatăm o desereștere a duratei de strălucire a soarelui, așa că pe când în prima decadă soarele a strălucit 56 ore, 
: a doua a strălucit numai 34 ore şi în a treia 25 ore. Totalul pentru întreagi lună a fost astfel 415 ore Aceste ore cu soare sau ro- 
| paxtizat pe 20 zile (normala find 18). In ce priveşte regimul vânturilor în cursul acestei luni, constatăm că ele s'au repartizat pe cele 


pe, „suflat din direcţiuni calde (SE, SW, W,S) mai des decât din direcţiuni reci (NE, E, NW), de aceea și temperatura a fost xidie 
cursul acestei luni. In 12 zile s'a notat brumă,-în 8 zile ceaţă iar în 21 zile a fost îngheţ. ăi 


- BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE ȘTIINȚE A 00, 


| OBSERVAŢIUNI METEOROLOGICE 

| “33 FĂCUTE LA 

[i OBSERVATORUL ASTRONOMIC ȘI METEOROLOGIC DIN BUCUREȘTI 
PE . | LUNA MARTIE 1916 st. n. 
Director: N. COCULESCU 


Inălţimea barometrului deasupra nivelului Mării 82 metri 


(zi dacă Ume- | s.— e Vântu: & la. 
i ratura = a | sal Temp. |3 a [a 
a5E E ua. agale == la 38 |ioialui col 5 a jaz] 2 E 
asa e la fise e aa 27| 2 8 |aă|  |ea FENOMENE. DIVERSE 
= 28 2 | $ |salaK[:3aAdâncimelzo| e 2 |=3|| e |e.- 
EN = |a|a |se”elsal la |g 2 le] a |se 
Ex a || 2.| e ee 30 cm [60 em, z 3] i*] 
527| 1.7| 6.7|-1.6| 8.3: 5/81. 0.66 —| —|| —| — 10.0] ne [4.4] —[0.4)— 
42.4] 5.1] 8.9] 1.9| 7.0] 5.9/87.0| 0.54 —| —|| —| — 10.0] axe [2.4]| —|[0.1]l==0a-11%25;9022%15-24 
36.2] 6.8)10.5| 4.6| 5.9] 6.4|87.6| 0.3) —| — || — ] 6.7] Var. |4.4[22.110.0|90%45-3:15;e13:15-14%30;-a.% 
41.9 7.2]14.7| 0.5144.2| 5.5|75 310.2] — | — | — | —9 1.7lwsww [3.1] —]0.71— 
42.7] 3.4| 7.6| 1.7| 5.9] 5.5]93.2|. — | —| — | — | — [10.0] exe [2.9] 4.110.3l90414113-14"30,435-14:22,419:33-20» 
49.5| 5.9113.9|-0.6|14.5]| 5.4|79.5| 6.4] — | —| — —| 4.3] Var. [1.0] — [0.3]l==0a-8"30 
51.6) 3.4| 7.6| 0.6| 7.0| 5.9/97.4| —i —| —| —| — no0.0lexe,xe [5.3] — 4 0.1]|-=0a-10:35,19*25-p; 9020:30-21:50 
53.4 7.8]19.4| 5.0] 7.4] 6.9]87.5| 6.3! —| —| —| — | 6.3] Var. [2.4] 1.310.2l900:18-0:45 
49.8] 5.3| 7.6| 4.7| 2.9] 6.3/94.2|. — | —| — | — | — [10.0] exe ]6 4] 0.40.0]Q017h45-22:40,23"-a4 
Ho) 46.4| 2.4] 4.7] 4.4| 3.3] 5.0924] —| —|| —] —]| —ho.o| Exe [8.9] 6.110.0|]900';772":50;809:15;90%X016:45, 
dă i: : i [A 1:50 
11| 53.0| 2.1| 3.2| 4.6] 4.6] 5.0]92.4| — | —| —]| —| — 10.0] exe [1.5] 2.3]0.1]e07:20-16%;911-24" 
56.9 4.1] 6.2| 0.9| 5.3 5.4[88.0| —|| — || —| — | — 110.0] exe |2.5| 0.0|0.1|— 
3 56.9] 4.9| 6.4] 4.0] 2.4] 6.1|92.4] — | — | — | — | —ho.0| 2 14.0] 0.5|0.1|e04:30-71;e8:40-9"30; 9%9"30- 
| 57.3 3.6| 5:3| 1.8|'3.5| 5.4[88.7| —| — | — || — | — 0.0] nn [1.9] 0.1]0.1]|g023h10-24 [10:50 
5| 58.0 5.3] 7.1| 3.2| 3.9] 5.5]82.7| —| —|- —|| —| — ho.ol' axe [1.0] 0.2|0.0]e000-1";=-0a-835 
56.6) 7.2| 9.4| 5.0| 4.4] 6.0|78.9| —| —.| —| —| — 110.0] exe [4.7] —|lo.a|— 
56.5 6.9] 9.5| 5.2| 4.3] 6.2]82.5| —| — | —|| — | — 0.0] ase [1.8] —|0.2|— 
58.0| 6.5| 8.5] 44| 4.1 6.0]82.0| —| — || — || — | — 0.0) eseysw [1.4] —0.1|— i 
58.0| 5.9| 7.2| 4.5] 2.7] 6.1]88.6| —| —| — | — | — [10.0] ese [1.7] 0.4]0.0||e%30-707-8:10 
56.9| 3.6| 5.8| 2.8| 3.0| 5.2|86.4|| —| —| — | — | — [[10.0lexe,se |2-4|| 0.4[0.2]|9042:40-13:45 
59.3] 7.6|12.8| 3.0| 9.8| 5.0|69.2| 3.7] —! —| —| — [| 5.04 ze [1.5] —10.4|-- 
44.3) 8.9]16.4] 2.6/13.8] 6.6|80.a] 4.0| —| —| —| —[.5.0lene,wnw [2.04 0.0] 0.4l-a.ta; 9 16'20-16"45;(01181-18%10 
46.7|12.0|18.5| 5.4]13.1| 6.9|71.7H10.1| —| — | -—| —]| 2.3] wsw [4.33 — [[2.0].a2a;<04925,19127 
51.6|13.0|20.3| 5.5/14.81| 6.4]60.1[10.5 e ez |ez | || 039| NS [AIA e 1.0|-a-2a 
-1]23.3| 5.6/17.7| 6.1]57.5| 94| —| —| —| —] 20| Var. [2.0] —[14.9j.a-9a 
8|20.2| 8.9/11.3| 7.9|67.2| 4.6|'— | — | —| — || 6.7] exe |2.8i —[1.6l-n2a 
.1]21.5| 6.4115.1| 7.6|69.5| 6.7] —| — || — | — | 6.7llenzwnw [3.41 0.8]|1.6/-a-03; 9019115-20":25 
.3114.9| 8.0| 6.9 8.2]82.0| o.2| — || —| —| — | 9.7]|sse,rse [2.04 6.610.3]90%4150-5:15,6"45-12:45 
.8 | '7.6|69.010.5| —1 — | — | —| 2.7] ese [0.6] —|0.5l-a1a,p 
51.6)14.7]22.4 8.0|69.7h2.5 —| —] —| —| 10] sw hal — Lăjata 
59.5|13.4|20.2 8.0|72.0| 9.4] — | —| —| — | 6.3] eur [3.2] 4.8|1.1l-n2a;901828-20:20,231"49-24h 
| 51.9 7.6112.0 6.2180.94105.6]] — || — || — | — | 7.5]. zane [2.8450.4 ul 


In general luna Martie a acestui an a fost caracterizată printr'un timp călduros, umed şi printr”o nebulositate -cu mult ma 
e decât normala corespunzătoare acestei luni. . A , A 
: Temperatura mijleie a fost 10.6, intrecând astfel cu 20.9 normala (40,7). Temperatura a suferit variaţiuni mari dela o zi l 
, dar în general ea a fost în creştere continuă, aşa că mijlocia pentru cele 3 decade a fost respectiv 40.9, 80.0 şi 120.5, normal: 
pent'u aceste decade fiind 109, 40.2 şi 70.0. Cea mai coborttă temperatură din cursul lunii a fost —410.6 la 1 Martie şi cea mai ridicat: 
430.3 în ziua de 25. In perioada dela 1871 pânăla 1915 s'a înregistrat însă în cursul acestei-luni valori cu mult mai extreme şi anume 
—190.0 pentru minimul absolut şi.250.0 pentru mazimul absolut. în cursul acestei luni nu s'a semnalat, prin urmare, nici o zi de var: 
ax. >>250) și nici o zi de iarnă (Max. 00), iar zile de îngheţ (Min. 0) au fost 2, faţă de cele 15 cât se constată în această lun: 


ucureşti. î S 

, Ce stlteitea totală de apă, 50 mm, este eu 180/ mai mare decât normala (42 mm) şi se repartizează pe cele 8 decade astfel 
mm, & mm şi 12 mm. Decada 1 a fost deci cea mai ploioasă şi aproape întreaga cantitate de ploaie adunată în aceste 10 zile a pro 
it din ploaia dela 2 spre 3 Martie când s'au adunat 22 mm de apă, eceace reprezintă maximul de ploate în timp de 24 ore pentri 
eaga lună. Acest maximum este însă, cu mult mai mic decât cel înregistrat în trecut în această lună şi eare a atins 44 mm. Ii 
] au fost 14 zile de ploaie, din cari în 7 zile s'a adunat mai mult de i mm de apă în timp de 24 ore; în mijlociu sunt în aceast: 
ă 10 şi 7 asemenea zile. : pa 
Caracteristic pentru această lună a fost şi nebulositatea (gradul de înorare al cerului) mare, care a atins în mijlociu valoare: 
ntru intreaga lună, pe când normala este numai 6.Cele 3 decade au avut respectiv nebulositatea 8, 10 şi 5, adică intervalul di 
imp dela 10 la 20 Martie a fost lipsit complect de soare. Din această cauză şi durata de strălucire a soarelui a fost cu mult mai mic: 
cât normala, atingând 108 ore în timp de 17 zile cu soare, pe când durata normală este 139 ore, distribuite pe 23 zile cu soare 
una de care ne ocupăm au fost 5 zile senine, 9 neroase şi 17 acoperite,pe când de obicei sunt respectiv 8, 10 şi 13 asemenea zile 
n ce priveşte direcţia vântului, dăm mai jos, în procente din numărul total de observaţiuni, fiecare din cele 8 direcţiuni principale 
00/p, NE 290/, E 250,0, SE.30]9, S 10/0, SW 30/09, W 200/0, NW 00/0, Calm 180/0. Deci predomină direcţiunile cuprinse între NE ş 
n cursul acestei luni au fost 10 zile cu rouă, cele mai multe în ultima decadă, 4 zile cu ceaţă și o zi cu fulgere depărtate, 


308 BULETINUL SOCIETĂȚII ROMÂNE DE ȘTIINȚE 


TABLA Di MATERII PE ANUL 1915 


——— 


Proces-verhbal al ședinței dela 1 lunie 1915 . . . . . . . . . . . 931 

» n LR al »'"146 Noemyrie 14915... . a a 
144 Decenivrie 1915 .. . . . . . . ... 930 
ui pi pa = “48 Ianuarie!1916.... .. : . n. 1 (213 


3 


N n n n 


pia i memo ta "09 Povruașie [06 a „a BOO 
Crasu V. V. Dr.  .  Contribuţiuni la studiul apelor an inenata sai ii 
dințară 1. : a A Să 

Crasu V. Dr. și Damian A. 6. Contribuţiuni la studiul anal iale SĂ 
din'țară.. e taca 0 ae eI EREI N 

Cooulescu N. Observaţiuni atrozo mica şi te e. 


pe lunile : Ianuarie, Fevruarie şi Mar- 
tie 4915. n i a aa ac RRIRD NUI 
Idem Observaţiuni astronomice şi meteorologice 
pe lunile: Aprilie, Maiu, lunie, Iulie, Au- - 
gust şi Septemvrie 1915 . . . . . . 214 
Idem Observaţiuni astronomice şi meteorologice 
pe lunile : Octomvrie, Noemvrie şi De- 
cemvrie 1915, Ianuarie, Fevruarie și A 
Martie 1916 ... .. oii e e aleg) MRDNDED 


x, 


atei 
apă Ca otet a Pa 


i 


Dobrescu M. 1. " Dinamica asimilării potasei din minerale. . e iat > 
Istrati C. Dr. Cuvântare ... ae e a e e ae Dodi să 
Lalescu Tr. Les problemes bilocaux pour l'equation dif- i = 
ferentielle linaire du second ordre . . 239 
Pittard Eugene Anthropologie de la Roumanie.—Les popu- î 
lations dela Dobrodja.—IX. Les Bulgares. 45 ci 

Idem - Antropologie de la: Roumanie. — Docu- - ue 


ments somatologiques pour P'âtude des FA 
FEigAneS n e o ea na PU RR SAMĂ 


- Idem Anthropometrie comparative des popula- 
_ tions balkaniques . , .. . . « . + „294 
Protescu 0. Câteva date relative la vârsta unor unităţi 


strafigrafice ce ţin de pânza marnelor 

roșii Senoniene din regiunea ia a 

Brebu-Breaza (judeţul Prahova). „ASI 

Sergescu C. Petre Descompunerea idealului (2) în fadtonii plot, 249 
Tabla de materii pe anul 1915 . . ae 00 


. 


Ana aa Ulf 


NUL XXIV,  TANUARIEL APRILIE 19415 No. 1 și 2. 


IN Î 


BUCURESȘTI-ROMÂNIA 


SPLAIUL GENERAL MAGHERU 2 


BULLETIN DE LA SOCIETE ROUMAINE DES SCIBNUEA 


BUCAREST--ROUMANIE 
SPLAIUL GENERAL MAGHERU 2 


CUPRINDE : PROCESELE-VERBALE ALE ŞEDINŢELOR SOCIETĂȚII ȘI MEMORIILE 
ENTATE, CON ERINŢELE FĂCUTE ÎN SÎNUL SOCIETĂȚII, PRECUM ŞI DĂRI DE SEAMĂ 
TIVE LA LUCRĂRILE NOI FĂCUTE ÎN STRĂINĂTAUE ; VA CONŢINE DE ASEMENEA 
AFIA OAMENILOR Lai it, SI LUCRĂRILE FĂCUTE DE ROMÂNI ÎN STRĂINĂTATE 


: 3 -, E A 
f. | ii | 
îs Ma 
IV e IVI ZA, i A) 7 AMARA 
y 3 ! 90 RU “iu | 4 Din 
| Ca Preşedinte îi Begu D-l Dr. G. prgeica, Profesor universitar, 
îi E Vice-președimie :. so Dal Dr. SAVA ATHANASIU, Profesor universitar. 
Secretar-perpetuu : Die C. IL. ISTRATI, “Profesor. universitar, i 
Secretar al societății : : DADr. MA. mIHatuEsc0, Şef de lucrări ila Irstitavul de ch 
"TRI |  Cassier: mie. i 
Bibliotecar și Arhivar: D- GG.  păzzășelonu, A sic la Citita o organici, a 
3 sa Ad Matea BE N Comitetul e 
| - Președinți Asu 
Ă Secţinea de ştiinţe matematice Seeţinnea dn științe fzico-ehimice „Sf a ș n i 
E/ e Ia D-l Dr. David Emmanuel |.  D-lD. Bungeţeanu 
MA e „ Profesor universitar. Profesor universitar. - 
| , Vi 9E ie sii zi Ce 7 Na DR i 
TRĂI ARE A D-lD.Pompei O D-l Dr. A. Ostrogovich e = “ D-IA, L. Montan 
„7 e 9 Profesor universitar. “Docent universitar. ia ee ie e 30 Natulmallastă 
4 EU, Sa AF Ş = ku Pai Pi 3 Ep : [a ă E: dă 


sis, at a e RA 
SE ete ria şi 


DA Dr. Zr. i osoai 
i Profesor universitar. 


. 


i 


- SUMARUL NUMĂRULUI 1 şi 2 


PA 


——_ 


„— Dinamica asimilării potasei din minerale .. Sta Pali Pa e a e ME 


la Dobrodja. — 


ugene. — Anthropologie de la Roumanie. — Les populations de 
IX. LesBulgares . . . . 


Sei ex op i o rea si rietil la digi lei la - E Co a E 


N. — Observaţiuni astronomice şi meteorologice pe lunile : -Ianuarie, Fevrua- 
BE ie si Martie A0I eee ai e cae e ee o ea A ia ei e 


2 celule Tia: ke 


IEI ESI EI ES E SSE SSE See too Scop Seo este 


Sp 


SS Stas 


mud 


fi 
li 
| 
[i 


aceste volume sunt rugaţi a se adresă d-lui cassier al 


“ mite celor cari doresc să o aibă, aa suma de 5 li 


WES SS EESESESESESERERESES E Sa a a e za 


N 


nf Out conf Daf tat Daf Daf Daf Daf aan Daf Daf Capote fostei e 


=== 


la București în 1903, a apărut de sub tipar. | 
La volumul acesta, format 4”, de 1710 pagine, pre- 


a 
cum și la volumul Congresului din 1902, ţinut la lași, N 0 
având acelaş format și cu 664 pagine, conţinând mai. „s AI 
multe planşe și clișeuri, au dreptul toţi d-nii membrii. N 

e 3 


aa 


ai societăţilor de științe din Iaşi și București şi top acei N 8 
cari au publicațiuni în aceste volume. | 


D-nii membrii din provincie cari doresc a aveă 


Societăţii de științe, Splaiul General Magheru, "2Ai 
Bucureşti, trimițând suma de 3 lei, prin mandat sau 


mărci postale, pentru transport. 


sa particulari, volumul 1 (1902) costă 7 lei, i 
) pa TU a MR) Il (1903), 5 UI 

Totodată, mai facem cunoscut d-lor membrii d 

apărut şi diploma de membru al Societăţii, care se t 


i EDM. B. WILSON, | 
i CULUMEIA UNIVERSITY 


NEW YORK 


ne iata 


“ANUL XXIV. MATU 


AUGUSI 1915 goi pe la 


St LILI 


SOUIRTĂTIL ROMÂNE, DE STIINTE 


O ORUcURESTI- ROMÂNIA 


ia a SPLAIUL GENERAL MAGHERU 2 ; 


BULLETIN DE LA SOCIETE ROUMAINE DES SCIENCES 


a BUCAREST—ROUMANIE 


SPLAIUL GENERAL MAGHERU 2 


APARE SUB DIRECŢIUNEA SECRETARULUI GENERAL ȘI A COMITETULUI DE REDACŢIE a 


j 


"EL CUPRINDE: PROCESELE-VERBALE ALE ŞEDINŢELOR SOCIETĂȚII ŞI MEMORHLE 
„ PRESENTATE, CONFERINȚELE FACUTE ÎN SÎNUL SOCIETĂŢII, PRECUM ŞI DĂRI DE SEAMĂ 

| RELATIVE LA LUCRĂRILE NOI FĂCUTE ÎN STRĂINĂTATE ; VA CONŢINE DE ASEMENEA 

„BIOGRAFIA OAMENILOR ILUŞTRI ŞI LUCRĂRILE FĂCUTE DE ROMÂNI ÎN STRĂINĂTATE 
| SAU PUBLICITATE ÎN STRĂINĂTATE DESPRE ROMÂNIA 


| : „ PREŢUL ABONAMENTULUI ANUAL : 25 LEI IN ȚARA ȘI STRAINATATE 
Se Aia nt a PRR „Prix de Vabonnement annuel : 25 Frs. pour le pays et pour l'âtranger 


BUCUREȘTI. 


IMPRIMERIA STATULUI 
1915 


BIUROUL SOCIETĂȚII ROMÂNE il sI 


Pa uite = De Dr.G. ȚIȚEICA, “Profesori universitar. a, 
Vice-președinte : D- Dr. SAVA ATHANASIU, Profesor. universitar. 


Secretar-perpetuu : . D- Dr. G.I. ISTRATI, Profesor universitar. =: a RD | 
203 Secretar al societăţii : D-I Dr. M.A. MIHAILESCU, şet de lucrări la institutul de chii 
| ouale Ea aa EA E Și MICHĂESCU, Contabil la 1ostitutul de chimie, 


costi i E a e a 
a a 
a Seoţinnea de științe matematice Secţianea, de științe fizico-chimice 
ua „D-LDr. David Emmanuel D-l D. Bungeţeanu 
îi Profesor universitar. Profesor universitar. 
ia AT RU, Me ED pr. ie _Vice-președinţi > ş 
| D-1D. Pompei Dl Dr. A. Ostrogovich 
„_. Protesor universitar. Docent universitar. 


- 2 = 2: 4 Și ri 


S ai Acea ee Secretara e aa : a 


„D-Dr. Te, Lalescu „D-LDr. M. Berberianu 
- Profesor universitar. „Set de lucrări. 


SUMARUL NUMĂRULUI 3 și 4 


Da = Ai roalegiee de la fa ouarartee. — Documents somatologiques Dour EA 
„Vetude des Da 7 


tarie, pi și $ i Septemvrie 1915. Ș afle ae a ll aa 


————— = 


o See Cesipul SCRiai Small SS 


ot Seal SCesalul Coezaul Cemabia 


ut oatzatonszeta 


IL dei de 
ele ab tei 


neDatzuta 


o Oi II 


= rază 
[ea VU 


== 


= 
Li 


pepe spe pe a Ste | 
iata a ii 


PIE d 


pe ep. ză 


A 


Ş 
E 


i a 


ELSE SE SEE SC SD SENS Deta: statie 


a = = —=———= == = — 


 Darea de seamă, discursurile ȘI comunicările ce s au | 
făcut la Congresul și Expozițiunea Asociaţiunii. ro- 6 =: 
mâne pentru înaintarea şi răspândirea ştiinţelor, ținut 
la Bucureşti în 1903, a apărut de sub tipar. 
La volumul acesta, format 4”, de 1710 pagine, pre- | 
cum ȘI la volumul Congresului din 1902, ținut la Iași, 
având acelaș format şi cu 664 pagine, conținând mai 
multe planşe și clişeuri, au dreptul toţi d-nii membrii : 
al societăţilor de științe din Iași și București și toți acei 
cari au publicațiuni in aceste volume. 
D-nii membrii din provincie cari doresc a avea 
aceste volume sunt rugați a se adresă d-lui cassier al 
Societăţii de ştiinţe, Splaiul General Magheru, 2, ÎN 
București, trimițând suma de 3 lei, prin mandat sau 
mărci postale, pentru transport. Spate E 
„Peniru particulari, volumul 1 (1902) costă i lei. 
pe ) IL 4903) na 40. 

| Totodată, mai facem ci d-lor membrii că E 
„apărut şi diploma de membru al Societăţii, care se tri 
mite celor cari doresc să o aibă, plătind suma de 5 1 


( E, ————— === Dute — ————! ————— PER peeca : Stii Dag pepe, 
SS SS SS SER === 


“x ard a 
E ea Pa Abe at 
o a a A. ) 


„ BUCAREST-—ROUMANIE 
SPLAIUL GENERAL, MAGHERU 2: 


ee, 


'icocpreşedinte A 
fe Secretar-penpetuu . 
 Suonoiai dl docie A. MIRAILESGU, 
ICHĂESCU, Con abil 


Comitetele. 


pa i Seţiuea dn şliințe ILiou-t 


„» Profesor 'univeri 


SUMARUL NUMĂRULUI 5 şi 6 


al sine d dela 1, runie: 1915 . ct 
16 Noemvrie. 19145.. 


= 44 Decemvrie 1915. 
d Ianuarie 1916 
i o 1916 


Se e e du second. 


î 


— - Anthropomsteie/ uz a ponce e Da tg AEZ 


— Observaţiuni astronomice i mețeorologice, se lunile : Ga Noera= 


% 
. 


ȘES paie SIRENE SERII PESE eee ue 


„la Bucureşti î în 1903, : a apărut de sub tipar. Spa 
La volumul acesta, format 4, de 1710 pagine, pre- 


PNR 


sote poze re ejti 


cum Și la volumul Congresului din 1902, ţinut la Le 


Îi dem 


având acelaş format şi cu 664 pagine, conţinând mai 


Pe] 


Costasc 


multe planșe și clișeuri, au dreptul toți d-nii membrii 


ia 


ai societăţilor de ştiinţe din lași și București ȘI toți acei 


Li ml 
= 


cari au publicațiuni în aceste volume. A 
D-nii membrii din. provincie cari dodaa a cope 


j 


aceste volume sunt rugați a se adresă d-lui cassier al. 


nf age 


| ră 
ab NO 


Societăţii de ştiinţe, Splaiul General Magheru, zi a 


n 


București, trimițând suma de 3 lei, prin mandat sau 


Sa Di 
[i 


mărci postale, pentru transport. 


Pentru: particulari, volumul 1 (1902) costă . a. E 
» ) papa IE (1903). „10. | 


ni 


E ate a 


| ud 


“apărut ȘI fi de membru al Societăţii, care SE tri- 
mite celor cari AOL să o ia Etna suma. de 5 


FE d