FORTHE PEOPLE FOK EDVCATION FOR SCIENCE LIBRARY OF THE AMERICAN MUSEUM OF NATURAL HISTORY /Bound -^X] lUWl.N.U. ANUL XIII. IANUARIE— AliIUt4K 1904 No._l-.^=â-r BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINŢE DIN BUCURESCI-ROMANIA SPLAIUL GENERAL MAGHERU 2 BULLETIN DE LA SOGIETE DES SCIENCl^lS DE BUCAREST-ROUMANIE SPLAIUL GENERAL MAGHERU 2 APARE SUB DIRECŢIUNEA SECRETARDLDi GENERAL §1 A COMITETULUI DE REDACŢIE EL CUPRINDE : procesele-verbale ale şedinţelor societăţii şi memoriile PRESENTATE, CONFERINŢELE FĂCUTE ÎN SÎNOL SOCIETĂŢII, PRECUM Şl DÂRI DE SJ&MA relative la LUCRĂRILE NOÎ FĂCUTE ÎN STREINĂTATE ; VA CONŢINE DE ASEMENEA lUOGRAFIA dMENlLOR ILUŞTRI ŞI LUCRĂRILE FĂCUTE DE ROMÂNI ÎN STREINĂTATE SAU PUBLICITATE ÎN STREINĂTATE DESPRE ROMÂNIA PIIEŢUI. ABONAMKi\TlJLllî Ai^UAL : '2o LEI IN ŢERA SI STREINĂTATE Prix da rabonnement annuel : 25 Frs. pour le pays et pour Tâtranger -<&€«-t^^^*^- BUCURESCI IMPRIMERIA STĂTU L.UJ 1904- O o 31' It^OlU-^^ BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINŢE BUGURESCi ANUL XlII-lea. IANUARIE— APRILIE No. 1 şi 2. NECROLOG La 4 Mat igo^, a încetat din vieţă, unut din cel maî aleşi membrii aî societăţei^ cJ ii mistui serios şi învetat : Dr. Alfons O. Saligny. In numele Societăţeî şi a Academiei române, care enumera pe Saligny între membrii sei corespondenţi^ a vorbit d. Dr. C. L Istrate. Dacă acesta cnventare nu a fost publicată mai curând în Buletinul nostru, causa stă în acea că ea a trebuit să apară mai ănteiti în analele Academiei [Seria II. Tomul XXVI, igo^ — 1904J ^^^ unde imediat ce a apărut a fost luată spre pu- blicare în foi ea nostră. Publicând acesta cuvântare în care se descrie meritul şi vieţa ilustrului dispărut, îndeplinim un act de pietate şi respect faţă cu memoria ilustrului dispărut. Secretar perpetuu. i<. întristată adunare^ «Florile gingaşe ale primăveriî carY, prin frumaseţea şi menirea or fac să se nascâ în noY încrederea în vieţă, în progres şi în de- săvârşire ; fructele gata a da prinosul lor, indicându-ne evoluţiunea constantă, ajungerea unuY scop în creaţiune, cad la prima suflare BULETINUL SOGlETAŢEI DE SGllNŢE a ventuluî rece şi nemilos. M6rtea le seceră cu aceeaşî nepăsare şi uşurinţă, ca şi pe bătrânul gârbov şi înălbit care, dupe o vieţă plină de muncă şi cugetare, aşteptă fără temă ultima faşă pămîntescă, la care ne supun legile existenţe! universuluT. «S'ar părea că alăturea cu voinţa creatoruluî care, prin nascerea constantă a vieţiî, prin periodele vitale bine indicate, făcend ca vieţa să se menţină ca şi materia şi energia, ar exista neprevăzutul şi inconscientul, carî adesea aduc desordine şi fac ca evoluţiuniî nor- male, singura rodnică şi în raport cu legile măreţe ale lumiî, să se aducă zădărnicire. «Şi pentru cel ce judecă şi crede, mortea la termenul eî normal nu pote fi privită cu durere. Ea e o reîntorcere la întunericul din care am eşit, pentru un timp hotărît ; ea e fmitul începutuluî pe pă- mînt ; e un punct necunoscut din nexul causal al totuluî. «In acesta condiţiune numaî regretul are dreptul a se manifesta în urma despărţiriî firescY, durerea nu caută să aibă loc în urma evoluţiuniî complete a cicluluî nostru vital. «Nu tot ast-fel însă stă cu acet pe cart mortea î! răpesce fără timp. Aicî regretul cedeză pasul durereî, căct pe lângă altele, vidţa întreruptă prematur indică de regulă operă neisprăvită, ser- viciî rămase neîndeplinite. «Care este dar causa acestuî contrast; care este causa acesteî neregulY ; de ce neprevăzutul în mersul sistematic ; de ce faptul bru- tal în locul curgeri! regulate a lucrurilor ; de ce haosul în ordine ! De cel... dar maî bine să ^icem oprindu-ne: Ce seim noî ore de- săvârşit din rostul acesteî lumî, tot maY colosale, tot mat măreţe, maY sarprin(,lăt6re şi maî neînchipuite şi misteriose, cu cât căutăm a o pătrunde maî adâncit ! «Să plecăm dar capul, acolo unde sciinţa nu pote a'l ridica prin drepta judecată; să mergem înainte prin aceste durerose încercărî, căcî va veni cred timpul, când omul va putea trăi alt- fel, când va cugeta maî bine şi observa pe un orizont maî larg ; când în fine el, însuşî intervenind în mecanismul complicat în care vieţoesce, va contribui ca stările neregulate să se producă cât maî rar. Atuncî vi^ţa, de care trebue să ne bucurăm, şi comora de muncă, ce trebue să decurgă din ea, vor fi mult maî bine garantate. «Firea a lăsat acesta mare cestiune în mâna omuluî însuşî. Sunt BULETINUL SOGIETAŢLI DE SGUNŢK convins că omeniî de sciinţă vor realisa-o, după cnm atî făcut cu atâtea cestiunî marY pe cart sunt stăpânt. «Perderea timpurie a lui Salig-ny, marele g^ol ce lasă el în micul cerc al chimiştilor românY, ne îndreptăţesce a deplânge mult pleca- rea sa precipitată. «El era tocmaY în vârsta când se pot coordona observaţiunile uneî vieţî de muncă ; el era la pragul completărîT vrednice! sale ac- tivităţT. La noî mat mult ca ort unde, perderile, şi cu deosebire ca cea de acum, sunt de tot durer6se. « Nu avem o pletoră de omenî de sciinţă, ca să nu ne coste forte mult, când din rândurile lor mortea în mod intempestiv îşî iea vic- timele. Nu avem prea mulţî omenî desăvârşit!, cu caracter, inbitort at sciinţelor şi aî liniştite! atmosfere sciinţifice, spre a nu ţinea semă, când rândurile lor se reduc. «Nu avem mulţî muncitorî convinşî şi pasionaţî, pentru a nu de- plânge orî-ce perdere timpurie. Saligny era nu numaî printre frun- taşiî noştri, dar pentru mine şi nnmeroşî colegî, să-mî fie permis a o spune din noQ şi cu acesta tristă ocasiune, el era primul chimist român. «Totul în persona sa indica pe omul de omenie, învăţatul pro- fund şi modest, observatorul şi cercetătorul corect şi consciinţios. Cu el alăturea în orî-ce expertisă sati cercetare, eraî sigur a nu face greş^la şi a învăţa tot-deauna ceva bun. «Căcî avea el: «Erudiţiune adâncă, inteligenţă alesă, cultură variată, cugetare senină. Era el om corect şi muncitor, incapabil de intrigă şi duşmă- nie; fire liniştită şi blajină, om cu sentimente alese, el era dat cu sufletul cercetărilor sale consciinţiose şi amănunţite. El a făcut şcolă, lăsând elevî cu o cultură seriosă, oţeliţî şi încercaţî la muncă. «El era cine-va. Muncise enorm, în tăcere, şi lasă după el, din punctul de vedere al ţgriî nostre. un tesaur de cercetărî. « Laboratoriul luî a fost primul laboratoriQ chimic, în sensul mo- dern, în ţeră. In el a făcut peste 20.000 de determinărî variate; în el a făcut analisele cărbunilor, varurilor şi apelor minerale din ţeră. De la Abrahamfi şi Stenner până la Saligny, nimenî la noî, nicî în urmă, afară de d. Poni, nu a analisat maî amănunţit şi maî multe isvore mineralisate în ţeră. liULETlNUL SUClKTAŢll DE SGllNŢE «Anuarul biurouluT oreolngric şi al musenluî de g-eologie şi paleon- tolooie, l>uletinul MinisteruluY de Agricultură, Industrie, Comerciu şi Domeniî, al Direcţiuni! generale a Serviciuluî sanitar. Buletinul Societăţi! politechnice şi al Societăţi! române de Sciinţe, precum şi numerose publicaţiunT speciale, conţin peste 40 analise şi studiî fă- cute de el şi elevi! s^!. Voiii nota cu deosebire analisele lignitelor de la Şotanga, Dărmănesc! şi Şoldănesc! ; a antracite! de la Schela şi Bădeanca ; a chalcopirite! de la Broscen! şi a apelor minerale de la Govora, Căciulata, Lacul-Sărat şi Tichirghiol, precum şi a pe- troleulu! nostru. « In timpul din urmă gătise totul pentru a publica o dare de semă asupra miilor sale de analise relative, în mare parte, şi la combus- tibilul fosil românesc. Să sperăm că tot acest avut material, înscris cu multă regulă în registrele laboratoriulu! s^u, în curând va fi dat la lumină de uni! din elevi! sSî, car! 4ilnic l-aQ ajntat în mod atât de inteligent şi afectuos în acostă continuă lucrare. «Iată pe cine am perdut I «Din părinţ! cu tradiţie şi cultură, el fu crescut cu îngrijire în ţeră şi în urmă făcu liceul tranco-german din Charlottenburg. «Studiile sale universitare le făcu în urmă l^ Berlin, sub condu- cerea specială a marelu! Hofmann, care îl aprecia în mod deosebiţi «Tesa sa fu prima tesă de chimie organică, şi chiar prima tesă de chimie pentru doctorat, trecută de un român. E o lucrare se- riosă şi consciinţiosă : Ueber einige Săureradicalhaltige Sulfharns- toffe und deren Entschweffelungsproducte nebst der Frage liber die Constitution des Cyanamids, sowie liber ein I^iarglutdicyandia- midin. Zur Erlangung der Doctorwlirde genehmigte Inaugural- Dissertation von A. O. Saligny, Berlin 1875. «Se întorse în ţ6râ pe cât de modest, pe atât de serios preparat Am avut fericirea a-l cunosce îndată dapă sosirea sa. M'a înlocuit chiar în postul de asistent în vechiul şi primul Laboratoriii, în care s'a lucrat în ţeră, acel creat de nemuritorul Davila şi de Dr. Ber- nath, instalat în cuprinsul spitalulu! Colţea. De la început a sciut a căprta simpatiile şi stima nostră. De atunc!, sunt aprope 30 an!, l-am apreciat şi iubit. 1 )e atunc! şi ma! ales de la 1885, când m'am întors şi eti în ţeră, Incrând hotărît alăturea cu el în chimie, no! am gândit, lucrat şi dorit la fel. IJULlillNUL SOCIETĂŢII Uli SCllNŢE « Cu el alăturea şi cu alţY tinerY colegî, sub auspiciile iubiţilor bă- trânî: Marin, Cobălcescu şi Bacaloglu, şi alăturea cu D. Poni, am pus basele în 1890 Societăţi! nostre de Sciinţe, al căruia preşedinte a fost. «El e omul, cu care nu am avut absolut decât momente alese şi ca cuofatare şi ca sciinţă şi ca relaţiune colegială şi amicală. Natură fericită şi bine-ciivîntată!. . Acesta impresiune sunt sigur o lăsa la toţY în jurul s6u, şi iată de ce el este adânc regretat. (( Perderea luî, atât de prematură, e o perdere pentru sentimen- tele nostre amicale, e o perdere simţitore pentru sciinţa română, e o perdere mare pentru direcţiunea în care lucra şi în care cu greu va fi înlocuit. «Iată de ce Academia Română, care 'î-a deschis larg intrarea la prima vacanţă de care a dispus ; iată de ce Societatea română de Sciinţe, al căreî membru fondator a fost şi pe care a iubit-o şi aju- tat-o ; iată de ce cercul mic al colegilor sgî chimiştî, în fruntea că- rora era, deplâng, prin mine, pe omul care a iubit sciinţa maY pre- sus de tote : ca sciinţă şi adevăr ; pe specialistul care a lucrat cu pricepere şi pasiune; pe colegul care *şY-a cinstit specialitatea; pe omul care a fost util ţ&rh; pe camaradul şi amicul exemplar. «Cursul s^Q de la Şcola de podurî şi şosele era un curs aşezat şi metodic, plin ds bune înveţăminte : cercetările sale sunt tote utile ţgriî, ca avuţie naţională, ca organisaţiune şi control. Din primul moment el a fost respectat şi indispensabil. «Monetăria Statuluî a funcţionat cu pricepere şi cinste, graţie luY Saligny. Când Riche fu chemat în 1879, pentru a supraveghia începutul eî, telegrafia de la Viena, pentru a întreba dacă avem la BucurescT reactivi şi epruvete... ; odată sosit în ţeră, care nu fu sur- prinderea sa, când cunoscend pe Saligny, găsi în el un coleg tînăr, dar serios, cu pricepere şi cu sciinţă. El care, nn moment, crecju că vine în extremul Orient, graţie lucrăriî pregătite de Saligny, vg^u imediat că Monetăria ţ^rit nostre se afla în mânî sigure, că şi la Bucurescî eraQ chimiştT. «Ţin de asemenea să fac cunoscut că numaî din causa şubredeî sale sănătăţî, acum în urmă, când Facultatea de sciinţe caută a in- tra în ultima eî faşă, a complectăriî învgţămîntuluî s&U teoretic prin cel aplicat, atât de util şi indispensabil, Saligny, la care de la înce- nULETlNUL SOClKrÂŢII OE SGIINŢE put ne gândisem cu toţiî, nu a fost numit profesor, căcT el era ab- solut pregătit şi indicat pentru catedra de chimie technologică. , «Iată cine era omul. «Dacă cinstea ce trebue să se reverse asupra uneT vieţt atât de curate si utile ; dacă rodele alese lăsate de el impun respect şi re- cunoscinţă; dacă iubirea şi stima, ce a sciut să adune în jurul nu- meluî sea pot fi, şi trebue să fie, o ra^ă de consolare pentru iubita sa iamilie şi pentiii prieteni! sgî, carY cu mâhnire aU primit vestea morţiy sale, atuncY de sigur, că în adânca sa durere, familia sa apro- piată va avea marea consolaţiune de a c^ice : el a fost al nostru cu inima şi al ţSriî prin munca sa. « FericîţY sunt ceY ce, lăsaţt în urmă, pot cjice tot ast-fel I Să păs- trăm dar exemplul vieţiY luY Saligny, ca o dovadă că ea nu e rod- nică, utilă şi iubită, de cât când e demnă, corectă şi productivă 1 « Fie-Y ţer^na uşoră ! » PROCES-VERBAL AL ŞEDINŢEI DE LA 10 MARTIE 1903 Şedinţa se ridică la orele S"^/^ sera sub preşedenţia D-luY pre- şedinte prof. Mrazec. Se dă citire procesuluY-verbal al şedinţeY trecute a căruY redac- tare se aprobă. Se voteză membriY propuşY şedinţa trecută. Dr. L Cantaciizino, prof. universitar : Dr. Al. Slătineanu, medic; D-nul S. Irimescu, medic; D-mil Mihail Mihâilescu, licenţiat în sciinţe ; Dr. Dem. Călugăr eanu, prof. la şcola veterinară. I )-nul Secretar perpetuQ presintă societăţeY publicaţiile venite la societate şi face apoY o dare de semă a lucrărilor comitetuluY în privinţa congresuluY şi exposiţieY «AsociaţiuneY române pentru înaintarea sciinţelor". Dă citire listelor de pers6nele din comitetele secţiunilor ce va numgra congresul şi carY vor fi representate şi în BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINŢE exposiţie şi face apel la membriY societate! de a puiK; interesul lor pentru acest congres şi a se pregăti din vreme pentru acesta ma- infestaţiune sciinţifică ce va avea. loc în ţera nostră. Se dă cuvîntul D-lui prof. C. Miculescu ce 'şî desvoltă comuni- carea sa asupra generalisăreî măsureî indicelut de refracţie cu mi- croscopul, arătând o metodă la care metoda Duceluî de Chaulnes nu e de cât un cas particular. Se dă cuventul D-lui prof. D. Voinov ce 'şî comunică rcsultatclc sale asupra spermatogeneza lut Cybisteî Roeseliî. Şedinţa se ridică la orele lo^/o) sera. Preşedinte, L. Mrazec. Secretar, G. M. Murgoci. PROCES-VERBAL AL ŞEDINŢEI DE LA 4 FEBRUARIE 1904 Şedinţa se deschide la orele S'^/^ sub preşedenţia D-luT prof. 1). Emanuel. Se dă citire procesulut-verbal al şedinţeî trecute, a căruî redac- tare se aprobă. D-nul Secretar perpetuu explică ţinerea şedinţet la Institutul de chimie prin faptul mareluî num^r de publicaţi! sosite, al căror tran- sport la Universitate ar fi forte îngreuitor ; asemenea şi lungul in- terval între actuala şi ultima şedinţă a societăţeî prin lucrările oca- sionate de congrese şi exposiţia Asociaţie! române pentru înainta- rea sciinţelor ; mat departe, constată succesul ce aii avut congresul şi exposiţia asociaţie!. D-nul Secretar perpetua presintă publica- ţiile sosite la societate precum şi lucrările : D-lor Dr. L. Mrazek şi L. Ditarc, Sur le minerai de fer de Troitsk (Oural du Nord) ; a D-lu! Dr. Ed. Fleck. Die Dipteren Rumăniens ; imLiri'iNiiL .siKîiKi'A'rii i>i': scmnik a D-liiT E. PiT lARU, Antropologie de la Roumanie, contribiitions a Tetude de tziganes dit bulgares de Dobroudja; a D-luî Vaschide, L'inscription photographiqiie du moiivement. D-nul Preşedinte presintă cererea de admitere ca membriî aî so- cietăţeî a D-lor Em. Severin, prof. Iaşi ; R. Poru.mbaru, BacăQ ; A. Herzog, Bucurescî ; Robert Ritter von Dombrowsky, Bucurescî ; P, Bechekescu Dr, Bucurescî; Fr Sallay, Bucurescî; C. Rădulescu, licenţiat în sciinţe, Stănescî de Cerna (Vâlcea) ; G. Grinţescu, Bucu- rescî ; N. D. Spineanu institutor, T. -Severin ; Const. Gropper Dr. în medicină gara Bibescî. D-nul Dr. Adr. Ostrogovicm, refereză societăţeî despre serba- rea ce se va face la Florenţa în Aprilie viitor cu ocasia aniversăreî a 70-a a qlileî nascereî D-luî prof. Uoo Sciiiff, despre meritele şi lucrările savantuluî săti profesor şi '\ propun spre a fi ales membru de onore al societăţeî, ceea-ce se admite cu aclamaţiunî. D-nul Dr. A. Poltzer, depune raportul comisiuneî pentru veri- ficarea gestiuneî pe anul 1903 ; D-nul Dr. S r. Hepites constată grija şi consciinciositatea depusă de comisiune în alcătuirea acestuî raport, pentru care societatea 'î aduce mulţumirî ; D-nul Sava Atanasiu, face o comunicare asupra unuî Amonit din genul Pachidisciis găsit aprope de vîrful munteluî Stânişora din judeţul Suceva, în straturile de gresurî şi marne de d'asupra conglomeratelor. Acest mare Amonit constatat pentru ânteia (Sră în flişul din nordul Moldoveî, se apropie mult de Pacliidiscus Linderi descris de A. de Grosso senonianul inferior din munţiî Cor- bieri şi Pachydiscus Isciilensis descris de Redtinbecher din stra- turile de Gossau. De 6re-ce şi formele de Pacliidiscus deosebit de Simionescu în cretacicul superior de la Urmos în munţiî Persanî se găsesc împreună cu forme caracteristice senoniane, conchide, că partea superioră a Stănişoreî, constituită din alternanţa de gresurî şi marne, ce se rezimă pe conglomeratele puternice cu Reguilnia din pietrele Munceluluî, aparţin la etajul senonian, care nu a fost până acum semnalat în flişul din nordul Moldoveî. D nul Dr. A. Ostrogovich, comunică o lucrare asupra câtor-va hipobromiţî ale unor base organice azotate. Primul din aceştî hi- pobromiţî l'a obţinut prin adăogarea apeî de brom la o soluţie de BULETINUL SOGIEfAŢll UE SCUNŢE metil-diamino-triazină (cu o soluţie de brom). D-sa arată metodele şi reacţiunile întrebuinţate pentru a stabili ca sarea obţinută e în adevgr un hipobromit ; proprietatea eî forte curiosă de a se disolva în apă caldă fără descompunere şi de a cristalisa prin răcirea bruscă a soluţieî şi că şi alte base triazinice ca metylanimooxitria- zina, diamino oxitriazina şi triaminotriazina daQ în aceleaşi condiţiY produşY analogY. Acesta lucrare va fi continuată întrebuinţându-se şi alte base azotate, pentru a vedea dacă se pote stabili o rela- ţie între formaţia acestor hipobromit şi constituţia baselor res- pective. In legătură cu studiul acesta asupra metildiaminotriazineî ex- pune în câte-va cuvinte o reacţiune colorată f6rte caracteristică pentru acesta basă cu soluţiune de Iod, arată condiţiile în care se face acesta reacţiune şi extrema eî sensibilitate. D-nul Dr. C. Istrati, relevă importanţa lucrăreî comunicate de D-nul OsTROGOViCH şi propune ca aceste cercetări să se facă şi cu alte base azotate în care azotul să f\e în stărT funcţionale diferite. D-nul prof. Mrazek, face o comunicare asupra verstei Brecieî de Brezoiu, care a fost considerată în 1897 de L)-sa şi D. Murgocî ca fiind mal veche de cât jurasicul. Cercetări făcute anul acesta în Valea-Oltuluî şi a Argeşului, arată că Brecia e puţin desvoltată şi se găsesce sub senonianul basinulul de Brezoi— Tisesti sub conglome- ratele flişului de la Cozia şi din Valea- xArgeşuluI. Aici găsim aceleaşi Blockklippe calcare pe care le descrie Redlich la Brezoi şi de şi nu s'aQ găsit fosile e probabil că faciesul flişului cu blockklippe să fie sinchron cu cel din basinul Brezoiulul. Brecia e aşezată direct pe Gneisul de Cozia, din a cărui elemente de alt-fel se compune. Cum gneisul de Cozia e une ori dinamometamorfosat el pote ii uşor confundat cu brecia. Vârsta Breciei e deci mal veche de cât senonianul la care ea trece, dupe totă aparenţa, în mod insensibl. Legătura sa intimă cu flişul indică, că presintă în regiunea Valea-Oltulul-Argeş basa fli- şului şi deci nu e exclus, ca acesta Breccie, care se compune exclu- siv din elementele patului ei să aparţie chiar cenomanianului. Pen- tru a stabili exact vârsta ar trebui urmărită spre Est de Argeş până în regiunile văi lalomiţel unde flişul a fost studiat de D. Porovicî- Haţeg. In orî-ce cas breccia de Brezoi nu pote h considerată ca BULETINUL SOCIKTAŢIl Dl': SCIINŢE maî veche de cât jurasicul. Breccia de sub calcarele jurasice ale munţilor Bistriţei n*are nicî o legătură cu cele de BrezoT. D-nul Dr. C. I. Istrati face o comunicare, prin care dovedesce că acidul sulfuric concentrat departe de a fi fără reacţiune asupra parafinei, o atacă la cald. S'a obţinut în acest mod cu diferite va- rietăţi de parafine pe lângă cărbune o substanţă negră solubilă în acid sulfuric concentrat şi în alcoliî insolubilă în HCl, prin adăoga- rea căruia fost scosă din soluţie. Prin încălzire condusă moderat se pote obţine acesta substanţă aprope liberă de cărbune. D-sa explică naşterea acesteY franceine prin formarea de hidro- carbure ciclice graţie acţiunet oxidante a aciduluî sulfuric. Relativ la acesta comunicare d. Dr. Edeleanu relevă importanţa constatărilor D-lul Dr. Istrati şi adaogă, că a găsit confirmată acesta observaţie şi la hidrocarbure lineare arborescente mat puţin bogate în carbon de cât hidrocarburele ce intră în composiţia pa- rafinei comerciale. Ast-fel dacă se supune Metilhexanul acţiune! prelungite a aciduluî sulfuric fumans, se produce împreună cu un deposit de cărbune şi acidul sulfonic al toluenuluî. Reacţiune aacesta se pote interpreta prin acţiunea oxidantă a acidului sulfuric asupra Methylhexanulul, care dă nascere toluenulul. Cg Hi3 CH,+4 H2 SO.^Ce H,-CH3-i-4 SO. + 8 H^O din care resultă acidul sulfonic prin acţiunea unul exces de acid sulfuric. E probabil, că acţiunea acidului sulfuric asupra parafinei se pe- trece în acelaş mod, adică se formeză mal ânteio aci^I sulfonicl al hidrocarburelor ciclice, însă acestea avend parte din hidrogenul lor substituit prin alţi radicali se pret^ză mal uşor la formarea fran- ceinelor, din care causă dăm aici prin acţiunea prelungită a acidu- luî sulfuric peste franceine în locul acizilor sulfonicl. D-nul A. Vraciu face o comunicare prealabilă : Acţiunea cloro- formului asupra anilinel în presenţa pulbereî de Cupru. Şedinţa se ridică la orele lo^i- BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINŢE 13 MEMOIRES ET OUVRAGES REQU Prof. Dr. Albin Haller. Prof . Dr. Icilio Guareschi. Idem. Prof. Dr. Ugo Schiff. Dr. Mărio Betti. Idem. Idem. Dr. C. Speroni. M. C. Tanret. W. Meyerhoffer. Idem. E. D. Ovidio. Prof. Angelo. Andres. F. Reverdin. F. Reverdin et P. Grepieux Idem. F. Thurau. F. Hilgendorf und P. Pap- penheim. Mary Hallock - Greene- walt. Prof. F. E. S-hulze. Les Industries Chimiques et Pharma- ceutiques, Tome I et II. Lavoisier, sua vita e sue opere. Commemorazione di Alfonso Cossa. Separazione delle funzioni basica ed acida per mezzo della formaldeide. Sulla funzione delle basi p Naftol- aldaminiche, Reazione g^enerale di condensazione, fra B. Naftolo, aldeidi e amine. 3 Naftossazine e composti affini con- tenenti radicali aldeidici e chetonici mişti. Di alcuni derivaţi aldeidici del solfito di anilină. Sur le Stachyose. Ueber Reifkurven. Ueber Darstellung- von Salzen auf dem Wege der doppelten Umsetzung-. Necrologio di Alfonso cossa. Modificazioni apportate al Somato- metro a compasso. Ueber die chcmische Industrie der Schwciz in den Iahren 1901 und 1902. Sur quelques derives de la diphenyl- amine et des tolylphenylamines. Ueber din Nitrirung- des acetylguaja- cols. Neue Rhopaloceren aus Ost-Afrika. (aus dem Zool. Museum zu Berlin). Ueber die Fischfauna des Rukwa- Sees. (Zool. Museum zu Berlin). Puise and Rhythm. An account of the Indian Triahonia. u BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINŢE Dr. Hubert Ludwig. C. M. Losanitsch. L. Decombe. Dr. I. Felix. Idem. G. Marinesco. Dr ". I Mitulescu. Idem. Idem. Idem. Idem. Idem. Idem. Idem. I. G. ConsLantineanu. Zach . C. PaiHu. Idem. Idem. S. St . Radian. L A. Velichi. I. P. Licherdopol. — Zoolof^ie Seesterne. — Voia^şe dia S. Y. Belgica. — Chemie fiir die Mittelschulen. — La compressibilite desGazreels. (En- voye par C. Naiid. Editeur). — Istoria Igieneî. — Igiena lapteluY. — Recherches sur Ies granulations et Ies corpuscules colorables des cellules du systeme nerveux central et periphe- rique. - Diagnosticul tiiberculoseî pulmonare în perioda iniţială. — La determination du coefficient nu- tritif cellulaire. — Die Vortheile der combinirten Behan- dlung bei der chronischen tuberculose. — Les variations du coefficient nutritif cellulaire. — Avantagele tratamentului combinat în tuberculosa. — Einfluss des neuen Tuberkulins auf den Zellstoffwechsel. — Die Entwicklung der chronischen Tu- berkulose vom standpunkte des Zell- stoffwechsels aus betrachtet. — Beitrăge zum studium des Stoffwech- sels in der chronischen Tuberkulose. — Contribution â l'etude de la flore my- cologique de la Rouinanie. — Vocabular Botanic, — ContribuţiunY la Flora Ceahlăuluî. — Plante vasculare din Dobrogea. — Sur le Bucegia. Nouveau genre d'he- patiques â thalle. — Studiul naturet şi şcola. — Despre ornitologia română. BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINŢE Dr. G. Parhon. Idem. Ministerul instrucţiune! publice şi al cultelor. Fondaţiunea Universitară .,Garol I". Fabrica de ciment tland din Brăila. British Museum Idem A. L Montadon. Idem. Idem. Charles von Bambeke. por- — Contribuţiunî la studiul schimburilor nutritive în acromeg-alie. Expunere de titlurT şi lucrărî. Statistica învgţămentuluY primar rural şi urban, pe anul şcolar 1900 — 1901. Raport despre mersul instituţiuneY de la I Aprilie 1902 până la 31 Martie 1903, către Maiestatea Sa Regele. Memorii! presentat la Exposiţia uni- versală din Paris 1900. Catalogue of the Lepidoptera Pha- laenae in the British Museum, 3 voi. Catalog of the Arctiadae, in the Col- lection of the British Museum, 4 voi. Deux nouvelles especes du genre Be- lostoma appartenant aux collections du Museum de Paris. Especes nouvelles ou peu connues du genre Belostoma appartenant aux collections du Musee National Hon- grois. Trois nouvelles especes du genre Ra- natra L, appartenant aux collections du Musee civique de Genes. L'Evolution nucleaire et la sporu- lation chez Hydnangium Carneum Wallr. REVUES ETRANGERES Bulletin de la Societe chimique de Paris. No. 3. 1904. Annales de l'Universite de Lyon — Fascicule 12. 1903. Travaux Scientifiques de rL'niversite de Rennes, Tome II. F'asci- cule I — 2. 1904. Memoires de la Societe Zoologique de France, i^nnee 1902. Tome XV. BULETINUL SOCIETĂŢII DE SGIINŢE BuUetin de la Societe Zoolo^nque de France. Annee 1902. Tome XXVII. La Feuille des Jeiines Naturalistes. i" fevrier 1904. Le Mois Scientifique Janvier 1904. La Renaissance Latine 15 Novembre 1903. Gazzetta Chimica Italiana, voi. XXXIII (Part. II)fasc. Vet VI 1903. Siipplemento Annuale alia Enciclopedia di Chimica del Prof. Dr. Icilio Guareschi. No. 230'. 1903 — 1904. BuUettino della Societâ Entomologica Italiana, trimestre IV. 1903. BoUettino della Societâ Zoologica Italiana, fasc. I, II e III. 1903. BoUettino dei Musei di Zoolog-ia ed Anatomia comparata della R. Universitâ di Torino, voi. XVIII. 1903. Atti della Societâ Italiana di Scienze Naturali e del Museo Civico di Storia Naturale in IVIilano, voi. XLII, fasc. 4'. 1904. BoUettino del R. Comitato Geologico d'Italia dai 1900 al 1903. Rendiconti e Memorie della R. Accademia di Scienze degli Ze- lanti — Acireale, voi. I. 1901 — 1902. Berichte iiber die Verhandlungen der konig. Sachs. Gesell. der Wissens. zu Leipzig, Matematisch-Physische Klasse No. V. 1 903. Abhandlungen der Mathemat.-Phys. Klasse der Konigl. Sachs. Gesell. der Wissenschaften No. V. 1903. Mitteilungen aus dem Zoologischen Museum in Berlin, II Bând, 3 Heft, 1903. Bericht liber das Zoologische Museum zu Berlin 1902. Verhandlungen der K. K. Zoolog, botan. GessUschaft in Vien. 10 lleft. 1903. ProtokoU der XXVI Generalversammlung des Vereins zur Wah- rung der Interessen der chemischen Industrie Deutschlands. Pharmaceutische Centralhalle No. 6. 11 februar 1904. Bericht der Lese-und Rendehalle der deutschen Studenten in Prag 1902. The Chemical News No. 2306. Proceedings of the Royal Philosophical Society of Glasgow, voi. XXXIV 1902 — 1903. The Pharmaceutical Journal, voi. 72. No. 3407. American Chemical Journal, voi. 29. No. 2. Transactions of the Connecticut Academy of arts and sciences, voi. XI. Part. II. BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINŢE i1 The Journal of the Franklin Institute, voi. CLVII. No. i. Proceedings of the Academy of Natural Sciences of Philadephia, voi. LV. Part. I. 1903. Bulletin No. 78, 79, U. S. Departement of Agriculture-Bureau of chemistry. Bulletin de l'Academie Royale de Belgique. (Classe des Sciences) No. 9 — 10, 1903. Bulletin de l'Association Belge des Chimistes, No. 11 — 12, 1903. IkiUetin de 1' Institut Chimique et Bacterioloorique — Gembloux, No. 73. 1903. Recusil des Travaux Chimiquss des Pays-Bas, Tome XXIII, No. 4 et 5. Mitteilungen der Naturforschenden Gesellschaft in Bern, 1903. Annales Historico-Naturales, Musei Nationalis Huno-arici, voi. I, 1903. Bulletin de 1' Academie Imoeriale des Sciences de St.-Petersbou ^P rjî ft. 5 Tome XVII No. 4, 1902. Bulletin de la Societe Chimique Russe No. i, 1904. Annales de la SocietePhysico-ChimiqueRusse, Tome 35 No. 9, 1903. Horae Societatis Entomologicae Rossicae, Tome XXXVI, No. 3 — 4 1903. Memoires de la Societe des Naturalistes de la Nouvelle-Russie. Odessa, Tome XXIV, Part. II. Memoires de la Section mathematique de la Societe des naturalis- tes de la Nouvelle-Russie. Odessa, Tome XX. Memoires de la Societe des Naturalistes de Jaroslaw, Livraison 1, 1902. Bulletin de l'Association Industrielle et Commerciale d'Athene. O Instituto, voi. 51 No. i, 1904. Bulletin Semestral du Ministere de la Marine, No. 11,1903. Rio de Janeiro. Bulletin du Ministere de la Marine de Rio de Janeiro. Carte ma- ritime. Annee VIII, No. 4. Anales de la Sociedad Cientifica Argentina VI, Tomo LV. Boletim de Agricultura y Ganaderia, Ano III, No. 62. Bericht iiber die Durgungsversuche in Serbien, 1903. is BULETINUL SOCIETĂŢII DE SGIINŢE REVISTE ROMÂNE Annales Scientifiqaes de l'Universîte^ de lassy, tome II, 3 '""" et 4"'""' fascicole. 1903. Gazeta Matematicei, No. 3. Noembre 1903. Buletinul SocietăţeY Politechnice, No. 7 — 11. 1903. Buletinul Asociaţiuneî Farmaceutice din România, No, 6, din No- embre şi Decembre 1903. Revista Farmacie!. 1904. Buletinul SocietăţeY de Medicină veterinară. 1902 — 1903. Revista medicală Spitalul. No. i — 2. 1902. Buletinul direcţiune! orenerale a serviciuluY sanitar. 1903. Buletinul ministerului agricultureY, industrieY, comerciuluY şi dome- niilor, No. II şi 12. 1903. Revista Pădurilor. 1903. Revista viticolă, horticolă şi acrricolă. 1903. Jurnalul societate! centrale a^n-icole. 1904. Revista Albina. 1904. Revista Economia Naţională. 1903: Revista (mciclopedică ((Gazeta SăteanuluY». 1904. Revista PoporuluY. 1904. Revista «Amicul Prog-resuluY Român'^. 1903. Pres:intate la şedinţa de la 15 Martie 190}. MEMOIRES ET OUVRAGES REQUS R. T. Biirgi. — Der Elektronather. — Beitrăge zu einer neuen Pheorie der Elektrizităt and Chemie. 1904. C. Van Bambeke. — LVvolution nucleaire et la sporulation chez Hydnangium Carneum. 1903. BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINŢE 49 A. Monneyrat. — La Purine et ses deriv^s, envoy^ par C. Naad. Editeur, Paris. Gr. Ştefănescu. — Când a apărut omul pe pământ şi de când trebue să începă istoria artelor ? (Conferinţă). Dr. Sava G. Athanasiu. — Geologia şi Mineralogia în şcolă. 1904. REVUES ETRANGERES Balletin de la Societe chimique de Paris No. 6, 1 904. « >y TAcademie Royale de Belgique No. 12, 1903. Annuaire de TAcademie Royale de Belgique, 1904. Recueil des Travaux chimiques des Pays-Bas No. i, 1904. Supplemento annuale alia Enciclopedia di Chimica del Prof. Dr. Icilio Guareschi, 1904. Bulletin de la Societe Chimique de St. Petersbourg No. 2, 1904. BuUetin de la Societe Physico-chimique Russe, 1 904. The Chemical News No. 2.312, 1904. The Joarnal of the Franklin Institute No. 3, 1904. Bulletin de l'Association des Chimistes de Sucrerie et Distillerie de France. Pharmaceutische Centralhalle No. 12, 1904. rhe Pharmaceotical Journal No. 3.414, 1904. Bullettino de la Societâ Zoologica Italiana fas. IV, V e VI, 1903. Verhandlungen der k. k. zool.-botan. Gesellschaft in Wien, 1904. La Feuille des Jeanes Naturalistes No. 401, 1904. Bollettino del R. Comitato Geologico d'Italia No. 4, 1903. O Instituto No. 3, 1904. Bulletin du Musee oceanographique de Monaco No. i — 7, 1904* « de l'Association Indostrielle et Commerciale d'Ath^ne, No. 9 — 10, 1904. Le Mois Scientifique No. 2, 1904. The Veterinary Journal No. 50, 1904. >}<) BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINŢE REVISTE ROMANE Foia Scolastică No. 5, 1904- Baletinul Direcţiune! generale a ServiciuloY Sanitar No. 1—4, 1904- Buletinul Societate! de MedicY şi Naturalist! din laşî No. 6, 1903. Revista Viticolă, Horticolă şi AŢricolă No. 21 — 24, 1904. Arhiva Veterinară No. i, 1904. Revista Pădurilor, 1904. „ Farmacie! No, 2, 1904. Revista medicală ^Spitalul» No. 3, 4, 1904. Economia Naţională, revistă economică, statistică şi financiară No. 1 — 2, 1904. Jurnalul Societate! Centrale Agricole No. 3 — 6, 1904. Revista populară "Albina" No. 19 — 24, 1904. Revista Poporulu! No. 2, 1904- Amicul Proo^resulu! Român No. 12 din 1903 şi No. i din 1904. EINE RÂSCH AUSFOHRB^RE GASOMETRISGHE METHODE ZUR BESTIMUNG DES ZUIERS h^ VON Prof. Dr. E. RIEG LER in lassy. Obwohl in den letzten Jahren viele Vorschlăge betreffend die Dosierung des Traubenzuckers gemacht wurden, so ist dennoch den Bediirfnissen der ărztlichen Praxis nicht geniigt. Ich habe nun eine gasometrische Dosierungsmethode aus- gearbeitet, welche an Einfachheit alle bis jetzt bekannten bei wei- tem iibertrifft und genaue Resultate gibt. Das P r i n z i p der Methode beruht auf der Tatsache, dass Traubenzucker mittels Kaliumpermanganat derart oxydiert wird, dass Kaliumkarbonat und Kohlendioxyd gebildet werden nach folgender Gleichung: CgHi2 Oe-fS K Mn 04=4X3 CO34-2 CO^+S MnOg+â H2O. Man kann demnach aus der gebildeten Menge Kaliumkarbonat resp. aus der Menge Kohlendioxyd, welche im Kaliumkarbonat gebunden ist, die entsprechende Zuckermenge berechnen. Die BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINŢE 21 einfachste praktische Methode zur Bestimmung des Kohlendioxyds, welche im Kaliumkarbonat gebunden ist, besteht nun in der Zersetzung- dieser Verbindung mit Schwefelsăure und Auffang-en des freigewordenen Kohlendioxyds in einer Gasmessrohre. Theoretisch soli (wie aus obiger Gleichung leicht berechne^ werden kann) i GrammTraubenzucker soviel Kaliumkarbonat bil- den, dass daraus 497 cern Kohlendioxyd (bei o^ Tempsratur und 7 60 mm Barometerstand) mittels Schwefelsăure entwickelt werden konnen. Indem aber das Kohlendioxyd in Wasser etwas loslich ist, kann man das aus Kaliumkarbonat durch Schwefelsăure entwickelte Kohlendioxyd nicht ohne Verlust in einer Gasmessohre auffangen. Ich habe demnach genau abgewogene Mengen Traubenzucker mit Kaliumpermanganat oxydiert und die Mengen Kohlendioxyd, welche durch Schwefelsăure aus dem entstandenen Kohlendioxyd entwickelt wurden, experimentell ermittelt, Auf Grundlage dieser Versuche habe ich die Tabelle II aus- gearbeitet, aus welcher die fur i bis 96 mg Kohlendioxyd ent- sprechenden Mengen Zucker (în Milligramm) zu entnehmen sind. Man hat nur das in der Gasmessrohre aufgelangene Volumen Kohlendioxyd in das entsprechende Gewicht umzurechnen ') und 1) Zu welchem Zwecke man die Tabelle I benutzt. UULETINUL SOCIETĂŢII DE SCUNŢE aus der Tabelle U die diesem Gewichte entsprechende Menge Glukose zu entnehmen. Der Apparat (bei A 1 1 m a n n in Berlin und Hugershoff in Leipzig zu haben) besteht aus folgenden Teilen : I. Ein Entwicklung-szylinder (A). Derselbe besteht aus einem aus starkem Glase ang-efertigten IVobierrohr von etwa 200 mm Lănge und 22 mm Durchmesser, dasselbe kann mit einem eingeriebenem Glasstopfen luftdicht ver- schlossen werden. Der Glasstopfen trăgt eine mit einem Glashahn versehene Trichterrohre (B), welche mit 2 Marken versehen ist, die untere Marke nahe am Glashahne. Der Raum zwischen diesen beiden Marken betrăgt genau 2 ccm. Der Glasstopfen ist mit einer kleinen Gasableitungsrohre (a) versehen, /elche mittels Kautschuk- schlauch (b) den Gasentwicklungszylinder mit der Gasmessrohre (c) in Verbindung setzt. II. Eine Gasmessrohre (C) Dieselbe besteht aus einem, an einem Stativ (S) mittels Klemm- schraube befestigten, in Y^q ccm geteilten Messrohr ; dasselbe ist am unteren Ende durch einen Kautschukschlauch mit einer Niveau- kugel verbunden, welche an demselben Stativ, welches die Gas- messrohre trăgt, ebenfalls mittels Klemmschraube in verschiedener Hohe verstellt und fixiert verden kann. In die Niveaukugel bringt man zur Hălfte ihres Volumens Wasser, welches mit Salzsăure stark angesăuert wird um Pilzwucherungen zu verhindern. III. Ein Kuhlgefăss (R.) Dasselbe besteht aus einem Glaszylinder von 18 cm Hohe und 15 cm Durchmesser, etwa 3 — 3^/2 Liter Wasser fassend. Das Verfahren ist folgendes : In das Probierrohr (A) bringt man 8 — 9 Kristăllchen Kalium- permanganat (etwa 0,1 g und nicht mehr, damit wăhrend des Er- hitzens die Flussigkeit aus dem Probierrohr nicht herausgesch'eu- BULETINUL SOCIETĂŢII DE SGIINŢE 23 dert wird) ; darauf lăsst man mittels Pipette genau io cern von dem IO fach verdunnten Harn ^) einfliessen und erhitzt liber einer Spîrituslampe (unter ofterem Umschiitteln, um das Stossen und Heraussspritzen zii verhindern) bis zum Sieden ; in diesem Augen- blicke entfernt man das Probierrohr von der Flamme, fugt hinzu în ganz kleinen Portionen Kristalle Kaliumpermanganat, bis i Messerpitze oder etwa i g verbraucht wurde -}, und schiittelt etwa Yg Minute die Mischung. Man befestigt den Glasstopfen, bei ent- ferntem Glashahn, fest im Halse des Probierrohrs und stellt es in das Kiihlgefăss (R), welches mit Wasser soweît gefullt ist, dass der Glasstopfen gerade noch damit bedeckt wird. Die Niveaukugel wird derart eingestellt und fixiert, dass der FlUssigkeitsspiegel in derselban mit demjenigen in der Gasmess- rohre sich in einer Ebene mit der obersten O Marke be- findet ^). NachAblaut von etwa io Minutnn (welche zum Aus- gleiche der Temperatur notwendig sind) wird der Glashahn an seiner Stelle fest eingesetzt und geschlossen. Man giesst in die Trichterrohre, und zwar genau bis zur oberen Marke, verdlinnte Schwefelsăure ^). Man hebt das Probierrohr aus dem Kiihlwasser, offnet vor- sichtig den Glashahn und lăsst die in der Trichterrohre (B) befmd- liche Schwefelsăure soweit abfliessen, bis die untere Marke erreicht ist, in welchem Augenblicke man den Hahn wieder or- dentlich schliesst. *) Zu diesem Zwecke lăsst man mittels Pipette io cam Harn in einein mit Marke versehenen roo cern fassenden Messkolbehen einfliessen und fiigt destilliertes Vasser bis zur Marke hinzu. 2) Am besten ist es, etwa i Messerspitze oder 1 g Kaliumpermanganat aut" ein Karten- blatt zu geben und von hier dasselbe in ganz kleinen Portionen in das Probierrohr zu bringen. 3) An der Gasmessrohre sind nămlich 2 mit O bezeichnete Marken angebracht, eine obere und eine untere. '') Diese wird dargestellt, indem man in ein Kolbchen 8o ccm Wasser-|-20 ccm konzentrierte Schwefelsăure bringt. 24 HULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINŢE TABELLE I. Gewicht eines Kubikcentimeters Kohlendioxyd in Milligramm bei einem Barometerstand von 700 — 770 ram iind einer Temperatur von 10-25'^ C. 5 = 1.724 1.729 I.IU 1.739 1.744 1.749 1.754 1.759 1.764 1.769 1.774 1.770 1 .784 1.789 1.79 V 1.799 1 804 U 1.814 1.819 1.8-24 1.829 1.834 1.839 1.844 1.849 1.854 1.859 1.864 l.i 1.874 1.879 1.884 1.88^» 1.894 1.899 1.717 1.722 1727 4.732 1.737 1.742 1.747 1.752 1.757 1762 1.767 1.772 1.777 1.782 i.: 1.792 1.797 1.891 1.896 1.811 1.816 1.821 1.8 6 1.831 1.836 l.{ 1.846 1.851 1.856 1.861 1.866 1.8 1.876 1.881 1.886 1.891 1.709 1.714 1.719 1.724 1.729 1.734 1.739 1.744 1.749 1.7. .4 1.759 1.764 1.769 1.774 1.779 1.784 1.789 1.794 1.798 1.803 1.808 1.813 1.818 1-823 1.^ 1.833 1.838 1.843 1.848 1.853 1.858 1.863 1.868 1.873 1.878 1.883 1.693 1.69S i.7(i;i 1.708 1.713 1.718 1.723 1.728 1.733 1.738 1.743 1.748 1.753 1.758 1.763 1.768 1.773 1.778 1.782 1.787 1.792 1.797 1.802 1.807 1.812 1817 1.822 1.827 1.832 1.837 1.842 1.847 1.852 1.8.56 1.861 1.866 l.( 1.690 1.695 1.700 1.705 1.710 1.715 1.720 1.725 1.730 1.735 1.740 1.74 1.750 1.755 1.760 1.764 1.769 1.774 1.779 1.78 1.789 1.794 1.799 1.804 1.809 1.814 1.818 1.823 1.828 1.833 1.838 1.843 1.848 1853 1.858 .670 .675 .679 .684 .689 .694 .699 .704 .709 .714 .719 .724 .729 .733 .738 .743 .748 .754 .758 .763 .768 .772 .777 .782 .787 .792 .797 .802 .807 .811 .816 .821 .826 .831 .836 ,841 1.662 1666 1.671 1.976 1.681 1.686 1.691 1.696 1.701 1.706 1.711 1.716 1.720 1.725 1.730 1.735 1.740 1.745 1.750 1.754 1.759 1.764 1.769 1.774 1.779 1.784 1.788 1.793 1.798 1.803 1.808 1.813 1.818 1.822 1.827 1.832 1.654 1.658 1.666 1.668 1.673 1.678 1.683 1.687 1.692 1.697 1.702 1.707 1.712 1.717 1.722 1.727 1.731 1.736 1.741 1.746 1.751 1.756 1.760 1.765 1.770 1.765 1.780 1.785 1.790 1.794 1.799 1.804 1.809 1.814 1.819 1.823 637 642 647 652 ,656 661 ,666 ,671 676 ,681 686 691 695 ,700 ,745 ,710 .715 ,719 ,724 ,729 734 .739 ,743 ,748 ,753 ,758 ,763 767 772 777 1.782 1.787 1.791 .629 634 .638 .643 648 6.53 657 662 .667 672 677 682 687 692 .696 701 706 711 716 .720 .7-25 .730 735 .739 744 749 754 7.59 763 768 ,773 778 783 787 792 799 1.620 1.625 1.630 1.635 1.639 1.644 1.649 1.654 1.659 1.664 1.669 1.673 1.678 1.683 1.688 1.692 1.697 1.702 1.797 1.712 1.716 1.721 1.736 1.731 1.735 1.740 1.745 1.750 1.755 1.759 1.764 1.769 1.771 1.778 1.783 1.788 .612 .617 .621 .626 .63 1 .636 .640 .645 .650 .655 660 .665 .669 .674 .67V* .684 .688 .(i93 .698 .703 .708 .712 .717 .722 .727 .731 .736 .741 .746 .7.50 .7.-.5 .760 .765 .769 .774 .779 1.60, 1.608 1.613 1.617 1 .622 1.627 1.632 1.636 1.641 1.646 1 651 1.656 1.660 1.665 1.670 1.675 1.680 1.684 1 .689 1.694 1699 1.7<»3 1.708 1.713 1.718 1.722 1.727 1.732 1.736 1.7'il 1.7'i6 1.751 1.7.55 1.760 1.765 1.77(t TABELLE II Angebend die Iiir 1—96 mg COj entsprechende Menge Glukose in Milligramme o 01 '"' (O «■■■ ■ o' ■ OJ (U rr. n'- o -'^ A^^<^ ^M. g bB cS'i" o SK oS= o« S '^o ^s o S B S uS oti sS o i= .^s uS 26 oS B^ o tD £S o o o o O o O 1 1.5 15 17.2 29 31.5 43 45.5 57 60.2 71 75.4 95 88.8 2 2.8 16 18.3 30 32.5 44 46.5 58 61.3 72 76.4 86 89 1 3 4.2 17 19.4 31 33.5 45 47.5 59 62.4 73 77.3 87 90.7 4 5.6 18 20.5 32 34.5 46 48.5 60 63.5 74 78.2 88 91.7 i) 7.0 19 21.6 33 35.5 47 49.5 61 64.6 75 79.2 89 92.7 6 7.9 20 22.7 34 36.5 48 50.5 62 65.7 76 80.1 90 93.7 / 8.9 21 23.7 35 37.5 '19 51.5 6.3 66.8 77 81,1 91 94.7 i 9.9 22 24.6 36 38.5 50 52.5 64 67.9 78 82.0 92 95.6 9 10.8 23 25.6 37 39.5 51 .53.5 65 69 0 79 82.9 93 96.6 10 11.8 24 26.6 38 40.5 52 54.7 66 70.1 80 83.9 94 97.6 11 12.9 25 27.6 39 41.5 53 55.8 67 71.2 81 84.9 95 98.6 12 14.0 26 28.0 40 '(2.5 54 56.9 08 72.3 82 85.8 96 99.6 13 15.1 27 29.5 41 43.5 55 58.0 69 73.4 83 86,8 14 16.1 28 30.5 42 44.5 56 59.1 70 74.5 84 87.8 BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCUNŢE 25 Vor aliem ist die Ausfuhrung eine hochst einfache und rasche ; die Reagentien keine anderen alsKaliumpermanganat und 20 proz. Sch we felsăur e. Der Apparat wird auch zur gasometrischen Bestimmung des Harnstoffs und der Harnsăure nach meiner Methode verwendet. Anmerkung. Um das Probierrohr von dem am Glase festhaf- tenden Mangandioxyd zu reinigen wird dasselbe erst mit Wasser gewaschen, 2 — 3 cem einer Oxalsaurelosung(5 proz.) eingegossen und wieder mit W^asser gewaschen. Solite der Harn liber i o Proz Zucker enthalten, was man daran er- kennt, dass das Volumen Kohlendioxyd mehrals 50 cem betrăgt, so muss derselbs zur Hălfte mit Wasser verdiinnt werden und damit genau so verfahren, wie oben beschrieben ; natiirlich hat man in diesem Falie die gefundene Zuckermenge mit 2 zu multiplizieren. Man schiittelt das Probierrohr, anfangs gelinde, dann etwas hef- tiger, so lange eine Zunahme des Gasvolumens in der Gasmess- rohre noch zu bemerken ist (vozu etwa 2 Minuten geniigen) und stellt es wieder in das Kiihlgefăss. (Wăhrend des Schlittelns des Probierrohrs soli man den Zeige- fmger auf dem Glasstopfen festhalten, um ein eventuelles Heraus- schleudern desselben durch den Gasdruck zu verhindern ; auch ist es giit, sofort die Niveaukugel zu senken, um einen zu grossen Ue- berduck zu vermeiden.) Nachdem das Probierrohr einige Minuten (etwa 5) in dem Kiihl- gefăss gestanden ist, wird die definitive Einstellung des Wasser- niveaus in gleicher Hohe vorgenommen und gleichzeitig das in der Gasmessrohre aufgefangene Volumen Kohlendioxyd, die Tempe- ratur und der Barometerstand abgelesen. Das abgelesene Volumen Kohlendioxyd wird nun mittels bei- gefiigter Tabelle I in das entsprechende Gewicht umgerechnet und aus der Tabelle II die dem gefundenen Gewichte Kohlendioxyd entsprechende Menge Traubenzucker in Milligrammen entnommen ; die Zehntelmilligramme CO2 kann man ohne merklichen Fehler als Zehntelmilligramme Glukose berechnen. Als KontroUe habe ich 0,0642 g chemisch reine wasserfreie Glu- kose abgewogen in das Probierrohr A gebracht, 10 cem Wasser hinzugefiigt und nun genau so verfahren, wie oben beschrieben. 26 BULETINUL SOGIEl'AŢII DE SCIINŢK An der Gasmessrohre wurde abg-elesen 33,1 ccm COg bei 16*^ Lind 763 mm Druck ') Aiis der Tabelle I entniaimt mau fiir ib'* und 761 mm den Faktor 1,827, welcher mit dem abgelesenen Vo- lumen COo multipliziert (nămlich : 1,827X33,1)^60,5 mg CO.,. 60,0 mg 00.2=63,5 mg Gliikose 0,5 mg C0.2=:^ 0,5 mg Glukose = 65,0 mg Glukose. Demnach angewandte Menge Glukose=3 64,2 mg gefundene Menge Gliikose=:64,o mg Differenz= 0,2 mg Nun ist aber Zuckerharn keine reine Zuckerlosung : er enthălt noch andsre organische Korper, welche mit Kaliumpermanganat oxydiert eben "alls Kaliumkarbonat bilden. Man muss demnach von dem nach obiger Methode gefundenen Gewichte Glukose eine Grosse abziehen, velche den organ ischen Substanzen zukommt -). Ich habe nach vielen Versuchen festgestellt, das diese Grosse oder dieser Korrektionswert sîch ergibt, indem man das Volumen des 24 stundigen Harns (in Kubikzentimeter) durch 1000 dividiert und die so erhaltene Zahl von 7,5 abzieht ^). Es sei das Volumen = 1940 ccm, die Menge Glukose in i ccm Harn=54,7 mg. Der Korrektionswert=7, 50— 1,94=5,56, folglich in i ccm Harn=54.7 — 5,56=49,14 mg oder in 100 ccm Harn:=4,9i g Glukose. Vergleichende Bestimmungfîn, welche ich nach bekannten Me- thoden ausgaftihrt habe, ergaben, dass die Permanganatmethode sowohl flir klinische Untersuchungen als auch fiir praktische Aerzte vorzuziehen ist. ') l'm denselben auf O" zu reduiieren, zieht man von dem abgelesenen Baronieterstami bej (Ier Temperatur von 10—12*' i mm. bei 13 — 19O 2 mm und bei 20 — 25" 3 "*'" *^- '^) Aproximativ findet man die Zuckennenge in Proienten, indem man 6 durch die Anzahl der direkt abgelesenen Kubikzentimeter Gas dividiert ; z. B. abgelesen 30 ccm Gas, folglich 20/j=5 Proz. Zucker. **) Fiir Volumina Ham, welche ilber "500 ccm in 24 Stunden betragen, ist Jemnuch keine Korrektion luehr notwendig. HULIiTlNUI, SOCIKTAŢIÎ 1»E SCllNŢl-: '27 EINE GASOMETRISCHE UND GBAVIMETRISCHE BESTIMMUNGS METHOOE m AMMONIAKS VON E. RIEOLER I. Gasometrische Methode Das Princip dieser Methode beruht auf der Eigenschaft des Am- moniaks oder der Salze desselben, mit Jodsăure im Ueberschuss versetzt Ammonium-trijodat (NH^) H^ (J03)3 zu bilden, welcher Korper in verdiinntem Alkohol unloslich ist. Folgfende GleichunoŢ stellt die Bildung- dieser Verbindimo- dar: I. (HN,) Cl+3 HJO3 = (NH^) H,(J03)3+H CI Wird nun das Ammoniumtrijodat mit einer Losung von Hy- drazinsulfat zusammengebracht, so wird letzterer Korper oxydirt und Stickstoff als Gas in Freiheit gesetzt, nach fol^ender Glei- chung : 2. 2 (NH,. H2(J03)3)+9N2H,.H2S04=(NH,)2S04+ 8H2SO4+6HJ+18 H2O+9N2 Man kann demnach aus dem Volumen des in einer Gasmess- rohre aufo-esammelten Stickstoffes das Gewicht des demselben entsprechenden Ammoniaks berechnen. Aus Gleichung (2) folgt, dass 9 Molecule Stickstoff (=252,72) zwei Moleculen Ammoniak entsprechen (=34,14) oder, wie eine einfache Rechnung, ergibt, entspricht: i ce Stickstoff, gemessen bei o*^ und 760 îtim D r u c k, o. 1 7 mg NH3 undi mg Stickstoff o, 1351 mg NH.j, Der Apparat '), welchen ich benutze, hat folgende Teille : I. Ein: Entwickelungsgefăss Es besteht dasselbe aus einem etwa 200 ce fassenden Glasge- făss, auf dessen Boden in der Mitte ein 20 ce fassendes Cylin- derchen festgeschmolzen ist ; das Entwickelungsgefăsss kann mit einem Kautschukstopfen (oder einem eingeriebenen Glasstopfen) luftdicht verschlossen werden : durch diesen Stopfen geht eine mit einem Glashahne versehene Glasrohre, welche durch einen Kaut- schukschlauch mit der Gasmessrohre in Verbindung steht. I) Der Apparat ist in Fresenius, Zeitschritt f. analit. Chemie 41, 678 abgebildet und bei Paul A 1 t m a n n in Berlin 2U haben. 28 BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINŢE 2. Eine zum Auffangenund Messen des entwickclten Stickstoffs bestimmte Messrohre. Dieselbe besteht aus einem loo ce fassenden (in Y^ ce getheil- ten) Messrohr ; dasselbe ist am unteren Ende durch einen Kaut- schukschlauch mit einer Niveaukugel, die an einem Stativ verstell- und fixirbar befestig-t ist, verbunden. Das obere Ende dieser Gasmessrohre wird ebenfalls durch einen Kautschukschlauch mit dem Entwickelungsg-efăss in Verbindung gebracht. In diese Niveaukugel bringt man ungefăhr zur Hălfte ihres Vo- umens Wasser, das mit etwas Salzsăure angesăuert wird, um Pilzwucherungen zu verhindern. 3. E i n K ii h 1 g e f ă s s aus Glas, e t w a 4 / Wa sser fassend Das Verfahren ist folgendes: Man bringt in ein E r 1 e n m e y e r-Kolbchen von 75 ce Inhall 5 CC einer 20 procentigen Jodsăurelosung ^) fiigt hinzu die das Ammoniumsalz oder auch freies Ammoniak enthaltende Losung, deren Volumen aber nichtmehrals 10 ce betragen und die hochstens 0,0 1 4 g NH3 enthalten dar f ^), und schlies- slich giesst man in diese Mischung 25 ce Alkohol von 95%; das Kolbchen wird nun mit einem Stopfen verschlossen, mehrmals geschwenkt und i Stunde ruhig hingestellt. Nach Ablauf dieser Zeit wird der krystallinische, aus Ammo- niumtrijodat bestehende Niederschlag auf einem kleinen Filterchen (9 cm Durchmesser) gesammelt. Die letzten, an der Wand des Kolbchens noch haftenden Reste dieses Niederschlags werden ebenfalls mittelst Alkohols von 95%) aus dem Kolbchen auf das Filterchen gebracht und daselbst mit Alkohol von 95% griindlich gewaschen, um den Ueberschuss au Jodsăure zu entfernen, (Zu diesem Zwecke geniigen etwa 50 ce Alkohol), 1) 20_^Accidum jodieum puriss. pro analysi werden in loo ce Wasser aufgelost und die Losung filtrirt (eventuell mehrnaals durch dasselbe Filtrer), bis sie wasserklar ist). 2) Mehr als 0.014 £ NH3 darf zu einer Bestimmung nicht gelangen, weil sonst das eatwi- ckelte Volumen Stickstoff in dem Gasmessrohr keinen Platz finden vviirde. BULETINUL SOGIETĂŢEI DE SGIINŢE 2^ Das Filterchen wird nun aus dem Trichter herausgenommen, etwas znsammengelegt, zwischen einigen Lagen Filtrirpapier leise ziisammengedriickt (um die Hauptmenge des Alkohols zu entfer- nen) und in das innere Gefăsschen des Entvvickeliingsgefăsses ein- gefuhrt : in den ăusseren Raum des Entwickelungsgefăsses giesst man vorsichtig (vom Rande aus) 50 ce einer 2 procentigen Hy- drazinsufaldosung *). Das Ent.vick ^lungsgefăss wird mit dem Stop- fen luttdicht verschlossen und in das Kuhlgefăss so tief eingesenkt, dass der Stopfen gerade noch mit Wasser bedeckt wird. Der Glashahn wird entfernt und die Niveaukugel so eingestellt, dass der Wasserspiegel in ihr und in der Gasmessrohre sich in gleicher Ebene mit dem Theilstrich O befmdet. Nach etwa 5 Minuten wird der Glashahn fest eingesetzt und zwar so, dass das Entwickehmgsgefăss mit der Gasmessrohre communicirt. Man hebt nun das Entwickelungsgefăss aus dem Kiihlgefăsse heraus, schlittelt es krăftig Y», Minute, wartet einige Minuten ab wieder Y2 Minute und wiederholt diese Procedur, bis der Inhalt des Entwickelungsgefăsses (anfangs durch ausgeschiedenes Jod gelb gefărbt) farblos wird. In dem Maasse, in welchem Stickstoff frei wird, sinkt natarlich der Wasserspiegel in der Gasmessrohre : durch Senken der Niveaukugal wird der Wasserspiegel von Zeit zu Zeit, wăhrend das Gas sich entwickelt, gleich hoch gestellt. Nachdem der Inhalt des Entwickelungsgefăsses fast farblos ge- vvorden, stellt man dasselbe wieder in das Kuhlgefăss ; nach Ablauf von etva 10 Minuten wird der Wasserspiegel in gleiche Hohe gestellt und gleichzeitig das Yolumen, die Temperatur und der Barometerstand abgelesen. Das abgelesene Volumen Stickstoff wird nun auf das Normal- volumen redurcit, wozu man sich der Tabelle No. I bedient. *) Diese wird dargestellt, indem man io o- Hydraiinsalfat in einem Becherglass mit 200 ce Wasser bis zur Auflosung kocht und mit Wasser bis auf 500 ce auf tulit. 30 BULETINUL SOCIETĂŢII !)E SCILNŢE TABELLE No l zur Reduction des abgelesenen Gasvolumens auf O " auf 760*^ mm Druck — 150 16« 17» 18" 19» 20" 21» 220 23» 240 0, 0, n, 0, 0, 0, 0, 0, ()j <^, 730 8925 8883 8840 8796 8752 8709 8664 8619 8574 8528 731 8938 8895 8852 8809 8765 8721 8676 8631 8586 8540 732 8950 8907 88fi4 8821 8777 8733 8688 8633 8598 8552 733 8963 8920 8877 8833 8789 8745 8700 8655 8610 8564 784 8975 8932 8889 8816 8801 8757 8713 8666 8622 8576 735 8988 8944 8901 8858 8814 8770 8725 8680 8634 8588 736 9000 8957 8914 8870 8826 8782 8737 8692 8646 8600 737 9102 8970 8926 8882 8838 8794 8749 8704 8658 8612 738 9025 8982 8938 8895 8850 8806 8761 8716 8670 8624 739 9037 8994 8951 8907 8863 8818 8773 8728 8682 8636 740 9050 9007 8963 8919 8875 8831 8786 8740 8694 8648 741 9062 9019 8976 8932 8887 8843 8798 8753 8707 8660 7i2 9075 9032 8988 8944 8889 8855 8810 8765 8719 8672 743 9087 9044 8000 8956 8912 8867 8822 8777 8731 8684 744 9100 9056 8013 8969 8924 8880 8834 8789 8743 8696 745 9112 9069 9025 8981 8936 8892 8847 8801 8755 8708 746 9125 9081 9037 8993 8948 8904 8859 8813 8767 8721 747 9137 9093 9050 9005 8961 8916 8871 8825 8779 8733 748 9149 9106 9062 9018 8973 8928 8883 8839 8791 8745 749 9162 9118 9074 9030 8985 8941 8895 8850 8803 8757 750 9174 9131 9087 90 i2 8998 8953 8907 8S62 8815 8767 751 9187 9 143 9099 9055 9010 8965 8920 8874 8828 8781 752 9199 9155 9111 9067 9022 8977 8932 8880 8840 8793 753 9212 9168 9124 9079 9034 8990 8944 8898 8852 8805 654 9224 9180 9136 9092 9047 8002 8956 8910 8894 8817 755 9237 9193 9148 9104 9059 9014 8968 8922 8876 8829 756 9249 9205 9161 9116 9071 i)026 8980 8935 8888 8841 757 9261 9217 9173 9128 9083 9038 8993 8947 8900 8853 758 9274 9230 9182 9141 9096 9051 9005 8959 8912 8865 759 9 -2 86 9242 9198 9153 9108 9063 9017 8971 8924 8877 760 9299 9255 9210 9165 9120 9075 9029 8983 8936 8889 761 9311 9267 9223 9178 9132 9087 9041 8995 8948 8901 792 9324 9279 9235 9190 9145 9100 9054 9007 8961 8913 763 9336 9292 9247 9202 9157 9112 9066 9019 8973 8925 764 9349 9304 9260 9214 9169 9124 9078 9032 8985 8937 765 9361 9317 9272 9227 9181 9136 9090 9044 8997 8949 760 9373 9329 9284 9239 9194 9148 9102 9056 9009 8962 767 9386 9341 9297 9252 9286 9191 9114 9068 9021 8974 768 9398 9354 9309 9264 9218 9173 9127 9080 9033 8986 769 9410 9366 9322 9276 0238 9185 9139 9092 9045 8998 770 9423 9375 9334 9289 9243 9197 9151 9104 9057 9010 Zu diesen Zwecke hat man nur das direct abg-elesene Volumen Stickstoffmit dem der Versuchstemperatur und dem Barometerstande entsprechenden Factor zu miiltipliciren, da bei der Berechung der BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINŢE 31 in der Tabelle angefuhrten Factoren die Reduction des Barome- terstandes aiif o^ wie auch die Tension des Wasserdampfes be- riicksichtigt wurde. Vor dem Entnehmen der Factoren aus der Tabelle I werden sowohl Barometerstand wie auch Tem peraturabgerundet, dasheist Werthe unter Y^ Einheit werden vernachlăssigt, solche uber '/^ Einheit fur eine ganze Einheit genommen. Wird nun das so erhaltene Normalvolumen mit dem Factor o, 1 7 multiplicirt, so erhălt mam den Werth des Ammoniaks in Milligra- mmen. Zum Beispiel ; Das abgelesene Volumen Stickstoff bei 15^ C. und 755 mm Druck war gleich 92 ce. Aus der Tabelle I entnimmt man fur diese Verhăltnisse den Factor 0,9237, welcher mit 92 multiplicirt=84,98 ce ist; wird nuu dieses Mormalvolumen mit o, i b multiplicirt, so erhălt man 84,98 X 0,17=1 4,44 mg Ammoniak. Anstatt das direct abgelesene Volumen Stickstoff auf das Nor- malvolumen zu reduciren, kann man es mittelst der Tabelle No. II in das entsprechende Gewicht verwandeln.Zu diesem Zwecke mul- tiplicirt man das abgelesene Volumen Stickstoff mit dem aus der Tabelle II zu entnehm^nden Factor *); das Product ergibt das Stickstofforewicht in Millieramen. Dieses Gewicht, mit dem Factor, 0,1351 multiplicirt, ergibt das Gewicht Ammoniak, ausgedruckţ in Milligrammen. Zum Beispiel : Das abgelesene Volumen Stickstoff bei 15^ und 755 mm Druck war gleich 92CC; aus der Tabelle II entnimmt man den Factor 1,158; 92X1,58=106,53 mg Stick- stoff und demzufolge 106,53X0,1351 = 14,4 w^ Ammoniak. Ich habe in Tabelle III die nach dieser Methode ausgefuhrten Bestim- mungen zusammengestellt. Als Untersuchungsmaterial diente eine Losung welche in 100 ce genau i g Chlorammonium enthielt. (Das Chlorammonium puri- ssimum vorher getrocknet.) Zu jeder Probe wurde so viei Wasser gebracht. als erforderlich war, um das Volumen der Chlorammo- niumlosung 10 ce betragen zu machen. I) Vor der Entnahme der Factoren aus der Tabelle II muss der abgelesene Barometer- stand auf o" reducirt werden. Zu diesem Zwecke zieht man von dem direct abgelesenen Baro- ineterstand bei einer Temperatur von lo-ia» l mm, bei 13 — 19" 2 mm und bei 20-25» 3 mm «q. 32 BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIIXŢL: TABELLE No. II Gewicht eines Cubikcentimeters Stickstoff in Miliigrammen I?. lOOG. iioc. l'i^G. 1300. 1 4"C. Ar^^C. IGOG. ITOG. 18"G. ly^G. 2u»C. •iioc. 2-2«C. 2S0G. 240G 250c 700 702 704 706 708 710 712 714 710 718 720 722 724 726 728 730 732 734 736 738 740 742 744 746 748 750 752 754 756 758 760 7tj2 764 766 768 770 1,100 1,10 i 1,106 1,110 1,113 1,116 1,119 1,122 1,125 1,129 1,132 1,135 1,138 1,141 1,145 1,148 1,151 1,154 1,157 1,161 1,164 1,167 1,170 M73 1,176 1,180 1,183 1,186 1,189 1,192 1,196 1,199 1,202 1,205 1,208 1,212 1,095 1,09S 1,101 1,105 1,108 1,111 1,114 1,117 1,121 1,124 1,127 1,130 1,133 1,136 1,140 1,143 1,146 1,149 1,152 1,155 1,159 1,162 1.165 1,168 1,171 1,175 1,178 1,181 1,184 1,187 1,190 1,194 1,197 1,200 1,203 1.206 1,08.: 1,088 1,092 1,095 1,098 1,101 1,104 1 107 1,110 1,114 1,117 1,120 1,123 1,126 1,129 1.133 1,136 1,139 1,142 1,145 1,1 4S 1 1,152 1,155 1,158 1,161 1,164 1,167 1,170 1,174 1,177 1,18') 1,183 1,1 S6 l,189|l 1,1951 1.1961 1,075 1,079 1,082 1,085 1,088 1,091 1,094 1,007 1,101 1,104 1,107 1,110 1,113 1,116 1,119 1,122 1,125 1,129 1,132 1,135 1,13S 1,141 1,144 1,147 1,151 1154 1,157 1,160 1,163 1,166 1,169 1,172 1,176 1,179 1,182 1.185 ,070 ,074 ,077 ,080 ,083 ,086 ,089 ,092 ,095 ,099 ,102 ,105 ,108 ,111 ,114 ,117 ,120 ,123 ,127 ,130 ,133 136 ,139 ,142 ,145 ,148 152 1 55 158 Kil 164 167 ,170 ,173 ,176 ,180 1 1 1. 1, 1 1. 1, 1 1, 1, [', 1, l, 1, 1, 1, 1, 1, 1, 1. 1, 1, 1, 1, 1, 1, 1, 1, 1,152 1. 1, 1; 1, [. 1; 1. 1,0.55 1,058 1,061 1,0)4 1,067 1,070 1,074 1,077 1,080 1,083 1,086 1,089 1,092 1,095 1,098 1,101 1,104 I.IOS 1,111 1,114 1,117 1,120 1,123 1,126 1,129 1,132 1,1:55 l,i;58 1,141 1,145 1,1 't8 1,151 1,154 1,157 1,160 1,163 1,050 1,053 1,0 1,059 1,062 1,06 l,0;)8 1,072 1,07 1,078 1,081 1,08 V 1,087 1,090 1 ,003 1,096 1,099 1,102 1.105 1,108 1,111 1,115 1,118 1,121 1,124 1,12/ 1,130 1,133 1,136 1,139 1,142 1.145 1,148 1,151 1,154 1,158 1,044 1,047 1,0 1,0 1,0 1,060 1,063 1,066 1,069 1,07 1,075 1,078 1,081 1,085 1,083 1.091 1,094 1,097 1,100 1,103 1,106 1,109 4,112 1,115 1,118 1,121 1 124 1,127 1,130 1,133 1,1361 1,139 1 1,1421 1,1^51 1,148 l 1,152'l ,039 ,042 .04.- ,049 ,052 ,05.' ,058 ,061 ,064 ,067 ,070 ,073 ,076 ,079 ,082 ,085 ,088 ,091 ,094 ,097 ,100 ,103 ,107 ,110 ,113 ,116 ,119 122 125 128 131 134 1.37 140 143 1 '/ 6 1,034 1,037 1,040 1,043 1,046 1,049 1,052 1.0.55 1.058 1,061 1,064 1,067 1,070 1,073 1,076 1 080 1,083 1,086 1,089 1,092 1,095 1,098 1,101 1,104 1,107 1,110 1,113 1,116 1,119 1,122 1,125 1,128 1,131 1,134 1.137 1.140 1,029 1,032 i,03r 1,038 1,041 1,044 1,0*7 1,050 1,053 1,056 1,0 1,062 1,065 1,068 1,071 1,074 1,077 1,080 1,083 1,086 1,089 1,092 1,095 1,098 1,101 1,104 1.107 1,110 1,113 1,417 1,120 1,12:î 1,129 1,129 1,132 1.135 1,023 1,026 1,029 1,032 1,032 1,038 1,041 1,044 1,047 1,050 1,053 1 ,056 1,059 1,062 1,065 1,068 1,071 1,074 1,077 1,080 1,083 1,087 1,090 1,093 1,096 1,099 1,102 1,105 1,108 1,111 1.114 1,117 1,120 1,123 1,126 1,129 zu ersehen, das die IJifferenz zwischen der ang-ewandten Aus Fabelle III is und der nach obiger Methode oŢefundenen Metig-^ Ammoniak hochstens o^o^mg betrap-t. TABELLE No. III s s a bc aJ ■-- 0 ^ j= y:. s s ^ ^ S --o 2-^ ^^ w 0 CC mg 0,5 1,60 1,0 3,19 2,0 6,38 3,0 9,57 3,5 11.16 4,0 12,76 4,5 14,35 4,5 14,35 -II 10,0 20,3 42,0 63,6 74,4 85,5 92,6 91,8 l i2 1) 0 3 ? 0 IZ îi 1 S ~ a ■^ s -^ ca > p c mg 13 760 9,4 1.59 -0,01 16 755 18,66 3,17 -0,02 23 758 37,43 6,36 -0,02 24 759 56,46 9,59 +0,02 23 753 65,85 11,19 +0.03 23 750 75,37 12,80 + 0,04 21 765 84,2 14,32 -0,03 15 752 84,44 14,.35 0 BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINŢE 33 II. Gra vimetrische Methode. Das Pricip dieser Methode beruht ebenfalls auf der Eigenschaft des Ammoniaks, mit Jodăure im Ueberschuss versetzt Ammonium- trijodat zu bilden, welcher Korper in verdlinntem Alkohol unloslich ist. Aus mehreren ubereinstimmenden Versuchen folgt, dass der- selbe 96,81^/0 Jodsăure enthălt ; demnach ist seine Molecularformel NH^^. H.2. (J03)3 und sein Moleculargewicht 544,68. E i n G r a m m A mm o n iu mt rij od at entspricht demnach 0.0314 A m m o n i a k. Um diese Methode zu priifen, bringt man in ein ']'^ ce fassendes Erlenmeye r-Kolbchen eine Menge Jodsăure ( Acidum jodicum pur. pro analysi), welche etwas grosser ist als die zehnfache Menge der zu einer Bestimmung angewandten Menge Chlorm- monium ^) und 15 ce Wasser; man erwărmt (wenn nothwendig), bis die Jodsăure gelost ist, und fiigt hinzu das genau abgewogene (vorher getrocknete) Chlorammoniumsalz und schliesslich 30 ce Alkohol von 95 — 96*^/0. Man verschliesst das Kolbchen mit einem passenden Stopfen, schwenkt mehrmals um und stellt es fur etwa 2 Stunden ruhig hin. Nach Ablauf dieser Zeit wird der krystallinische Niederschlag auf einem kleinen Filterchen (9 cm Durchmesser), welches aber vorher getrocknet und gewogen wurde, gesammelt. Der im Kolbchen noch zurlickgebliebene Rest wird mittelst Al- kohols von 95^/0 ebenfalls auf das Filterchen gebracht und hier mit Alkohol von 95*^/0 gewaschen bis zum Verschwinden der sauren Reaction, um die uberschussige Jodsăure zu entfernen. (Dazu sind etwa 50 ce Alkohol erforderlich). Das Filterchen wird nun zwischen mehreren Lagen Filtrirpapier gepresst, um die grosste Menge Alkohol zu entfernen, und im Exsicator liber Schwefelsăure bis zur Gewichtsconstanz getrocknet. Die Differenz der beiden Wăgungen ergibt die Menge NH4H2 (J03)3; wird diese mit dem Factor 0,0314 multiplicirt, so erhălt man die Menge NH3 in Grammen. ') Oder etwas mehr als die 30 fache Menge Ammoniak, welche zur Bestiminung ^'elangt. 3 34 BULETINUL SOCIETĂŢIÎ DE SCIINŢE In folo-ender Tabslle habe ich die Versuche zusammeneestellt und, wie daraus zu ersehen ist, sind die Resultate sehr gute. > o bc-C 0,0300 0,0450 0,0500 0,1227 0,2775 0,0111 0,2969 0,2995 0,00957 0,01435 0,01594 0,03912 0,0884 0.0035 0,0946 0,0955 s ^ -S .. S ^o s §*■= •o bc3. ^ ^ g a «K ffi «3 '^ e Ol <=< hrT Darau nete Am 9 ^ 1 0,2940 0,00923 0,4475 0,01405 0,4922 0,01546 1,2467 0,0391 2,8049 0,0881 0,0969 0,0031 3,0090 0,0945 3,0600 0,0960 0,00034 0,00035 0,00048 0,00002 0,0003 — 0,0004 — 0,0001 -f 0,0005 Genau so werfăhrt man, um in Wasser gelostes freies oder als Ammoniumsalz gebundenes Ammoniak zu bestimmen. In ein E r- 1 e n m e y e r-Kolbchen von 75 ce gibt man eine Menge Jodsăure, welche etwas mehr als die 30 fache Menge der zur Bestimmung gelangenden Ammoniakmenge betrăgt, fiigt hinzu 5 ce Wasser, erwărmt, wenn nothwendig, bis Losung erfolgt, giesst in diese Lo- sung das in 10 ce Wasser geloste Ammoniak oder Ammonium- salz und schliesslich 30 ce Alkohol von 95%; das weitere Ver- fahren ist genau dasselbe, wie oben beschrieben wurde. Diese Methode kann jedoch nur unter der Bedingung zur An- wendung g elan gen , dass das betreffende Ammoniumsalz, respec- tive die Losung, in der das Ammoniak bestimmt werden soli, keine anderen Salze enthălt, da sonst unter obigen Verhăltnissen die betreffenden jodsauren Salze ebenfalls ausfallen wiirden; diese Bedingung ist aber leicht zu erfiillen, indem man ja nur das betref- fende Ammoniumsalz mit Kalilauge zu destilliren hat und mit dem I )estillate wie oben beschrieben verfăhrt. BULETINUL SOCIETAţII DE SCIINŢE 35 SUR LE MINERAI DE FER DE TROITSK (OURAL) DU NORD PAR MM. L. DUPARC et L. MRAZEC ») A T r O i t s k, sur la rive gauche de la K o s v a, la carte geolo- g-ique rasse (feuile P e r n) indique un affleurement important du granit-porphyre dans le devonien inferieur. Ce granit-porphyre avait ete considere jusqu'ici comme intrusif dans ces formations, car, dans certains endroits, ii y developpe en apparence un meta- morphisme intense, auquel paraît etre liee la presence de minerai de fer. En effet, sur le flanc oriental de la montagne de Troîts k, comme aussi non loin de l'embouchure de la petite riviere Are- kowka, le granit-porphyre touche directement des hornfels, compl^tement impregnes par la roche Eruptive au contact imme- diat qui, a quelques metres au delâ, passent â des corneennes mi- cacees entierement cristallisees, et considerees jusqu'ici comme un produit de la m^tamorphose des schistes noirs du devonien avoisinant. Ces derniers sont, en effet, concordants avec Ies cor- neennes mais le passage des uns aox autres est toujours brusque. Sur d'autres points, ou le contact du granit avec le devonien est visible. Ies choses se passent tout differemment, et Ton ne voit pas trace d'un metamorphisme quelconque. La mame observation peut etre faite a propos du minerai de fer. Lâ ou ii y a developpement de corneennes micacees, on ob- serve d'habitude, â quelque metres du contact, un banc de mag- netite mele â de l'hematite qui mesure de un â plusieurs metres d'epaisseur ; ce minerai fait completement defaut partout ou le contact du granit-porphyre avec le devonien ne paraît pas avoir developpe de metamorphisme. Les recherches detaillees que nous avons poursuivies sur le granit-porphyre et ses contacts nous ont permis d'etablir que, contrairement a ce que l'on pensait, les corneennes micacees ne representent pas les assises m^tamorphosees du devonien, mais sont beaucoup plus anciennes, car le granit-porphyre de T r o î t s k etait deja emerg^ a l'epoque du depot des formations du devonien ') Comptes Rendues de l'Acad. des sciences. Paris 8 Juin 1903. 36 BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCHNŢE inferieur dans Ies conglomerats duquel ii se trouve en galets. II en resulte que, partoat ou Ies corn^ennes micacees manquent au contact, ce dernier est purement mecaniqoe ; et que la concor- dance observee entre Ies corneennes et Ies schistes noirs du de- vonien est toujoars d' origine dynamique, ce qui explique le passage brosque des unes aux autres qui a ete observe. A l'interieur meme de raffluerement da granit-porphyre, on trouve quelques enclaves de corneennes tres fortement minerali- sees, qui presentent un interet tout particulier. La plus grande de ces enclaves forme la mine de Osamka, exploitee actuellement â ciel ouvert sur sept horizons successifs. Cette enclave, de forme allongee, mesure 900 m. dans sa plus grande longueur. Son axe est dirige en moyenne Nord 30'' Est. Dans sa pârtie centrale et meridionale, elle presente la forme d'une bootonniere simple de corneennes, dont la largeur maxima est de I32"'-, et regnlierement circonscrite par le porphyre; dans l'extre- mite Nord, par contre, au delâ de la derniere entaille, la dispo- sition est plus compliquee,etron voit Ies corneennes alterner plu- sieurs fois avec le porphyre. La disposition du porphyre et des cor- neennes vis-â-vis du minerai est la suivante : sur l'horizon inferieur de Ia mine on voit, des couches puissantes de minerai, en bancs de o'", 50 a 2"' d'epaisseur separes par des minces intercalations de corndennes micacees, dessiner un anticlinal d'abord tres plat, qui, dans Ies horizons superieurs, s'accuse de plus en plus, et fmit par passer au pli-faille. Les couches de minerai et de corneennes qui torment cet anticlinal ont une epaisseur de 17'"; l'ensemble paraît plonger legerement vers le nord, et s'enfoncer de ce cote sous le porphyre, tandis que vers l'extremite sud de la mine les mcmes corneennes et le minerai viennent buter contre le porphyre qui forme muraille en cet endroit. Les contacts que l'on observe entre les corneennes et Ie por- phyre sont nombreux, les uns sont mecaniques, les autres sont erup- tifs ; dans ce dernier cas, les formes en sont variees, et Ton peut trouver reunies, â une faible distance les unes des autres, les for- mes les plus diverses de l'injection et de Timpregnation. Ouând au minerai, sa structure est variable : parfois ii est absolument com- pact, dans d'autres cas, les cristaux de magnetite forment par leur BULETINUL SOGIETAŢU DE SCIINŢE 37 reunion une espece de canevas, dans Ies mailles duquel le mica blanc a largement cristallise ; d'autres fois ancore, la magnetite, en cristaux isoles mais tres abondants, est disseminee dans une masse micacee et lamellaire qui forme le fond de la roche. II est â remar- quer qu'entre Ies bancs de minerai, on trouve des minces interca- lations de corneennes micacees sans mag-netite. et que le minera* paraît se developper a une distance assez grande du contact des corneennes avec le porphyre ; ii est cependant certain que la magne- tite est un produit du metamorphisme, car on trouve souvent dans Ies corneennes compactes, des filons ramifies qui coupent oblique- ment la stratification, et qui, au contact immediat de la roche en- caissante, developpent une mince aureole de mag-netite, tandis que ce mame mineral est rare ou fait defaut dans Ies memes corneen- nes â une certaine distance du filon. La formation de la mine d'O s a m k a et des enclaves analogues nous paraît pouvoir s'expliquer comme suit : Ies schistes qui sont Ies corneennes d'aujourd'hui ont subi un premier plissement, ac- compagne de la montee d'un magma granitique qui en a provoque la metamorphose, et y a developpe du minerai de fer par l'action de ses mineralisateurs speciaux. Sous l'effort des nouvelles venues de magma et peut-etre aussi par suite du poids de l'enveloppe me- tamorphosee, celle-ci s'est disloquee et sans doute affaissee dans le magma qui l'a en pârtie recouverte : ce phenomene â produit sans doute une variation dans Ies conditions de la consolidation qui se traduit par des variations dans la sLructure. La denudation a alors commence son oeuvre et a attaque le granit-porphyre emerge avânt le depot du devonien inferieur dont ii a fourni loca- lement une pârtie des materiaux. Puis un nouveau plissement post- devonien est apparu, qui a replisse dans le porphyre Ies enclaves de corneennes empâtees et recouvertes par lui, et qui a pousse et replaque sur celui-ci et sur son ancienne aureole porphyrique de contact Ies formations du devonien inferieur. IfULKTlNUL SOGIl'TAŢII DK SCIINŢ1<: I ACIIUNEA SSRURILOR METALLELOR ALCALINE ASUPRA SUBSTANjEI VlEjUITORE N. C. PAULESCU (Lucrare iScutil în laboratorul de i)liysi(il<>L;ie al facultitţeî de mediciiiit din Bucurescî) I.iicrarea, ce am hoiKU'ea d'a presinta, astă^T, SocietăţeY de Sciinţe, am început' o, acum cincY anY, în laboratorele din Francia. O primă serie de resultate a făcut subjectul uneî these de doc- torat, susţinută, în 1901, înaintea facultate! de sciinţe din Paris *). Dar, aceste resultate se rapportati numaî la acţiunea chloru- rilor metallelor alcaline asupra substanfei vieţuilâre. ApoY, technica cu ajutorul căreia le obţinussem nu era la adăpost de orî-ce critică. Ast-fel că, — fiind dată importanţa subjectulut, — am reluat, aci, în Bucuresct, cercetările, cu o technica nouă, şi le am întins asupra iinuT maî mare numt^r de corpurî. Resultatele acestor nouî cercetărT vor face subjectul communica- ţieî de fagiă ^). Klc 'mi par de natură a interessa nu numaY pe bio- logfistT, dar şi pe chimistY şi pe physicianî, şi acesta este motivul care m'a decis să le aduc, ca hommag-iu, savanteî D-V6stră so- cietăţi. Să 'mî fie permis să încep prin a expune, pe scurt, mcthoda ur- mată în aceste cercetărî, căcî eî i se datoresce precisiunea resulta- telor obţinute. Methoda Care sunt căuşele pmitru care cantităţi egale de diverse cor- puri brute puse, în contact intim, cu o aceaşî cantitate de sub- stanţă vieţuitore^ produc effecte dif ferite ? Iată problema ce 'mY am propus să resolv. ') Paulesco. Etude comfariUivc Jc Vaction Jcs chlorurci. nLaliiis sur la inatu'rc vivante . Taris, 1901. V. şi Journal de Medecine Interne. Taris, 1901 — 1902. ') V. asupra aceluiaş subject : C. R. Academie des Sciences. Paris, 1904. Journal de ^hysiologie et de /atholog^ie ^'enerale. Paris, 1904. iUJI-KlINUL SOCIUTAŢII DE SCllNŢE .'^9 Dar, formulata ast-fel, cestiiinea este insolubilă, şi am fost ne- voit să caut să o simplific, să o limitez, să 'i reduc termeniT la o formă, ca să ^ic aşa, elementară. I. Printre numerosele corpitrî brute^a.ma\es, — pentru început, — metallele. Dar, cum aceste corpurî sunt insolubile în apă şi cum, pentru a putea avea o acţiune asupra substanţeY vieţuit6re, ele trebue să fie în stare de soluţie, m'am adressat sărurilor lor. Metallele şi sărurile lor differă unele de altele, între alte carac- tere, şi prin ponderele lor atomice şi moleculare. MY am pus în- trebarea : Există vre-o relaţie între ponderele atomice şi molecu- lare ale metallelor şi ale sărurilor lor şi între acţiunea lor asupra substanţeY vieţuit6re ? In o primă serie, cercetările sunt făcute cu sărurile metallelor alcaline monovalente: Lithium, Sodium, Potassium, Rubidium, Caesium, cărora le am adăoc^at şi Ammonium *). In o a duoa serie, cercetiirile sunt făcute cu sărurile metallelor alcalino-pămentose bivalente: Calcium, Strontium, Baryum ^i Magnesium. II. Substanţa vieţuiture se află în natură, la fiinţele vit, sub forma de cellule^ elemente morphologice de o complexitate extra- ordinară, compuse din protoplasma, nucleu, membrană învelitore, din reservc alimentare (substanţe albuminoide, hydrocarbonate, grasse şi minerale), din residuurY excrementiţiale, etc. La animalele superiâre^ cellulele se differenciază în vederea diverselor funcţiunY vitale : unele devin cellule nerv6se, altele fibre musculare, altele globule sanguine, altele cellule glandulare, etc. ; fie-care din aceste cellule differenciate elaborează un produs special în rapport cu funcţiunile eY: substanţă conductrice, substanţă con- tractilă, hemoglobina, diastase, etc. Or, corpurile chimice ce avem de studiat pot avea affinităţY speciale pentru vre-una din aceste substanţe elaborate (cum, de exemplu, CO pentru hemoglobina). Se înţellege lesne că, în aceste condiţiY, effectele toxice nu sunt comparabile. 1) Ammonium, de şi este un corp compus din Azot şi din Hydrngen, presint;! însîl propr •^âţî analoge cu acele ale metallelor alcaline monovalente. 40 BULETINUL SOCIETĂŢII DE SGIINŢE Fiinţele unicelliilare nu presintă acest inconvenient, cel puţin în acelaş grad, şi de acea cercetările nostre vor fi făcute asupra fiinţelor unicellulare. Dar, aci se ivesce o difficultat'^ : fiinţele unicellulare aii trebuinţă de un mediii chimic complex care să conţină materiale organice şi minerale. Or, printre corpurile toxice ce avem de studiat, se pot găsi unele care să aibă affmităţY pentru vre-unul dintre aceste ma- teriale alimentare. Ele vor influenţa decî substanţa vieţuitore, în mod indirect, modificând mediul în care ea trăesce. încă o-dată, effectele nu vor fi comparabile. Aceste consideraţiunt ne aQ condus a căuta o fiinţă unicellulară care să potă trăi în mediul cel maî simplu possibil. Drojdia de bere se impunea allegereT nostre câcT ea pote trăi în o simplă solu- ţie de sacchăr. Pusă în apă saccharată, cellula de drojdie secretă duo6 diastase, dintre care una, sacc/zarasa, diffusezăîn mediul ambiant şi interver- tesce saccharosa ; ceal'altă diastasă, zyrnasa (Buchner), nu ditfu- seză în mediul ambiant, ea transformă glycosa (care pătrunde în corpul celluleî) în alcool şi în acid carbonic. Agenţiî chimicT ar pu- tea să attace saccharasa, în afară de cellula de drojdie, în liquidul ambiant, să 'î modifice saQ să '\ supprims acţiunea şi să înfluenţeze ast-fel, în mod indirect, nutriţia vegetaluluî. Insă, pentru a putea attaca zymasa, eî trebue să exercite o acţiune directă asupra cellu- leY de drojdie. Acesta este motivul care ne a făcut să punem levura în o solu- ţie de glycosă în apă distillată. III. Pentru a putea stabili o comparaţie între acţiunile mat multor corpurT toxice, trebue ales un criterium şi criteriul ideal ar fi un effect, acelaş pentru tote aceste corpuri, şi produs prin un ace- laş mecanism. Pusă în o soluţie de glycosă, în proporţiî convenabile (v. tech- nica), levura nu se multiplică, dar transformă glycosa în alcool, care rSmâne în soluţie şi în acid carbonic care se degagiază. Experienţa arată că, în presenţa uneî anumite cantităţî de sare metallică, acest phenomen de dedublare a glycoseî este modificat : Dacă introducem, în soluţia de glycosă, proporţiî din ce în ce maY BULETINUL SOCIETĂŢII UE SCIINŢE 41 mart de sare, constatăm că, pentru o anumită dosă, nu se maî produce degagiare de acid carbonic. Am luat ca criteriu al effectelor toxice ale differitelor sărurY metallice acesta dosă minimă care împedică degagiarea acidu- hiî carbonic. Trebue acum să examinăm valorea criteriuluY nostru şi să ne în- trebăm dacă împedicarea formăreî acidulut carbonic, sub influenţa differitelor sărurî, este produsă, în tot-d'a-una, prin acelaş me- canism. Aceste corpurY pot modifica învelişul celulelor şi, supprimând absorpţia şi excreţia, pot influenţa, în mod indirect, phenomenele vitale şi, în special, formarea sau degagiarea aciduluT carbonic. Ele pot pătrunde în interiorul cellulei şi pot produce coagularea pro- toplasmeî saîi a nucleuluî şi, prin armare, alterarea sati supprima- rea funcţiunilor lor. Ele mat pot să se combine cu reservele nu- tritive conţinute în cellule (substanţe albuminoide, hydrocarbonate, grasse, minerale), sau cu produsele elaborate de cellule (diastase) şi pot astfel da nascere la turburărî nutritive, din care să resulte o încetare a producţiei aciduluY carbonic. In fine, aceste sărurî pot da loc la phenomene de osmosă, ale căror effecte variază de la o simplă deshydratare, maî mult sau maî pugin accentuată, la ceea ce s'a numit plasmolysâ şi la m6rtea celluleî. Experienţa arată într'adev^r că împedicarea formăreî aciduluî carbonic nu recunosce în tot-d' a-ima acelaşi mecanism. Unele corpurî par a avea o acţiune chimică asupra elementelor proto- plasmeî sau asupra derivatelor eî ; altele par a nu avea de cât o acţiune physică care depinde de numSrul moleculelor conţinute în soluţie. Criteriul nostru nu este deci universal ; el nu ne dă mijlocul de a compara între ele dao6 corpurî ore-care. Totuşî el ne conduce a grupa sărurile metallice în un anumit num^r de classe şi permitte comparaţia între corpurile carî constituesc o aceaşi classă şi chiar între duoS sati maî multe classe deosebite. Trebue remarcat că allegerea acestuî criterium schimbă întru cât-va enunciarea problemeî. Intr'adevSr, în loc de a lua o aceaşi 42 BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINŢE cantitate din differitele sărurt şi de a studia effectele eY asupra sub- stanţeî vieţuitore, noT luăm în acelaş effect şi căutăm cantităţile differitelor sărurî, capabile de a '1 produce. Problema nostră, ast-fel modificată, pote fi formulată în modul următor : Există ore relaţiuni între ponderile moleculare ale corpurilor brute (sărurile metallelor alcaline) şi dosele acestor corpuri capabile de a produce un acelaşi effect (împedicarea formăreY aciduluî carbonic), când sunt puse în contact intim cu o aceaşî cantitate din substanţa unei fiinţe vieţuitore mono- cellulară (drojdie de bere) ? Technica Technica întrebuinţată în cercetările n6stre trebue să îndepli- nescă duog principale condiţiî: I '^ să fie simplă ; 2 o să permittă, totuşî, o mare precisiune a resultatelor. Intr 'adevăr, cu o technica complicată, errorile se strec6ră uşor : apot, din causa mareluî num^r de experienţe ce trebuesc făcute, o technica simplă constitue un avantagiu forte appreciabil. Aşa, de exemplu, a număra globulele de levură satî a dosa micî cantităţî de alcool, ar fi fost operaţiT lungY şi delicate, ale căror resultate ar fi fost fost approximative. Dar, — în experienţele n6stre, — o simplă inspecţie permitte d'a vedea daca există sad nu o producţie de acid carbonic. Primele nostre cercetărT, asupra acestui subject, aQ fost făcute cu nisce probele de sticlă de o capacitate de 20 — 25 c. c . în care în- troduceam 10 c. c. de apă distillată, ţinând, în suspensie, 0,05 gr. levură (spălată şi uscată cu hârtie sugătore) şi, în soluţie, 0.05 gr. glycosă, precum şi cantităţY differite din sarea ce studiam. Probetele eraQ umplute cu mercur ; apoY, eraQ răsturnate pe o cuvă cu mercur şi puse, în o etuvă, la temperatura constantă de 27^. Dup6 treY ^\\q (72 hore), notam probetele în care se produssesse o accumulare de gaz şi pe cele în care nu se formasse gaze. Dosa limită (criterium) era representată prin cantitatea de sare conţinută în prubeta în care une-orî se producea CO^, alte-orî, nu. BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCUNŢE 43 AcesteY technice 'î se putea face duo6 objecţiunT : i^ Mercurul introducea în experienţe o necunoscută, unele cor- parî putând să se combine cu acest metal şi să dea nascere la com- puşi toxicî solubilî^ capabil! d'a modifica resultatele. 2"^ Resultatele obţinute cu acesta technică nu puteau avea o va- lore de cât din punctul de vedere relativ în care ne pussessem. Intr'adever, este probabil, că primele porţiunî de CO^ deg-agiat se disolvau în liquid şi, numaY când acest liquid ajungea să fie sa- turat^ excedentul de CO- se accumula sub formă de gaz, în fundul probeteT. Totuşî, cum experienţele n6stre erau numat comparative şi cum în tote probetele exista o aceaşî cantitate de liquid, supus la o aceaşT temperatură şi la o aceaşT pressiune, resultatele eraQ comparabile. Aceste objecţiunY ne aQ forţat să aducem modificărt radicale pri- me! technicî şi să reluăm, din nod, cercetările : Iată modificările technicet ; i^ N'am mat întrebuinţat mercur. 2^ Pentru a elimina errorea de appreciaţie care putea resulta din dissoluţia uneY anumite cantităţi de CO"^, în liquid, am procedat în modul următor : Am făcut să ni se construiască un apparat compus din duo6 părţY (v. fig.) : aj Prima parte (A) este formată din o mică pâlnie cu robinet. Extremitatea inferioră a pâlnie! descinde aprope până în fundul unet probete cylindrice (de o capacitate de 20 ce.) lipită, sus, de păreţi! pâlnie! şi închisă din t6te părţile, afară de un punct, situat la partea e! superi6ră, pe unde se continuă cu un lung tub subţire, înduoit şi oblic. b) A duoa parte (B) este un fel de probetă înduoită la mijloc în unghiu ascuţit, a care! extremitate deschisă primesce un dop de cauciuc cu duo6 găur!; prin una din aceste găur! trece tubul sub- ţire al părţe! A ; prin cea-l'altă gaură, un tub de siguranţă. Se introduce în partea A a apparatulu!, prin pâlnie, soluţia sa- lină şi soluţia de glycosă, ţinând în suspensie levura. Partea B este umplută cu apă de barytă (50 gr. hydrat de ba- ryum p. i litru apă dist.). BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINŢE In urmă, se adapteză împreună părţile A şi B, cu ajutorul dopu- lut de cauciuc. Se închide robinetul pâlniet şi se pun apparatele la etuvă (28^). Fermentaţia se produce şi CO- se degagiă. O parte din acest gaz române în soluţie în liquid, restul se amestecă cu aerul conţinut în probeta părţeî A. DupS treî (^Wq^ apparatele sunt scosse din etuvă şi partea A este pusă în apă ferbândă (temperatura liquiduluT interior se ridică până la 97^ ou 98^). In aceste condiţiY tot CO'^ se degagiă. Aerul situat d'asupra liquidulut se dilată*) şi, amestecat cu CO^ şi cu vapore de apă, trece în partea B a apparatuluî, unde se accu- muleză în fundul probeteî, dupg ce a traversat apa de barytă. Daca aerul care se adună în fundul probeteî conţine CO-, fie-care bullă, traversând apa de barytă, se acoperă cu un strat alb de carbonat de baryum ; iar, totalitatea lor formeză o spumă albă persistentă. Daca acest aer nu conţine CO^, buUele nu se acoper cu carbonat *) In aceLiţi timp se produce d'asupra liquiduluî un vid parţial care favorisez^ degagiarea gazului CO^. BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINŢE 45 de baryum ; ele se confundă unele cu altele şi se produce, în fun- dul probeteî, o cameră de aer^ iar nu o spuma albă. Considerăm ca dosă limită (criterium) cantitatea minimă de sare care împiedică deo^agiarea aciduluî carbonic ; adică, cantitatea de sare conţinută în apparatul în care une-orî se formeză carbo- nat de baryurn, alte-orî mi. *) Resultatele experienţelor nostre asupra dif feritelor sărurT me- tallice, trebuind să fie comparate, în tct-d'auna, iiniiî aceluiaş ter- men flXj am instituit în acelaş timp, de fie-care dată, experienţe comparative în care termenul de comparaţie, fix, ales, este dosa limită de Na CI. Afară de acesta, în un apparat martur^ punem, ca şi în cele- l'alte: io ce. apă dist., 0,05 gr. glycosă şi 0,05 gr. leviiră, dar nu adăogăm sare metallică. Pentru a da o idee precisă de modul cum am procedat, in aceste experienţe, să luăm, ca exemplu, Chlorurul de Sodium. începem prin a cântări dose differite de acesta sare: i gr., 0,5 gr., 0,25 gr., 0,1 gr., pe care le disolvăm in 9 c.c. apă distillată şi introducem aceste soluţiuni ni păr- ţile A ale apparatelor. Adaogăm apoi, agitând, i c.c. din o soluţie de glycosă (5 la 100) care ţine m suspensie 5 la sută de levura uscată cu hârtie sugătore. Ast-fel, fie-care apparat conţine, — pe lângă dosa de sare toxica, — 10 c.c. apă distillată, 0,05 gr. glycosă şi 0.05 gr. levură. Apparatele sunt puse la etuvă (28^'). Dup6 trei dile (72 hore), ele sunt scosse şi se constată formarea de carbonat de barytă in trei din ele ; singur apparatul care conţine i gr. de Na CI, nu presintă carbonat de barytă. Cântărim apoi dose de Na CI cuprinse intre 0,5 gr. şi i gr., adică: 0,5 gr., 0,6 gr., 0,7 gr., 0,8 gr., 0,9 gr., i gr.. 1,1 gr., 1,2 gr., pe care le punem in apparatc deosebite, in etuvă, in aceleaşi condiţii ca şi pe cele precedente Dup6 trei dile constatăm : i^' că in apparatele cu 0,6 gr., 0,7 gr., 0,8 gr., şi 0,9 gr. s'a format carbonat de barytă ; 2O că in apparatele cu 1,1 gr., 1,2 gr., nu se produce nici-o-dată, carbonat de barytă ; 2) ') Glycosă şi tote sărurile (afară de Ca Br^ şi Sr Br^) întrebuinţate în experienţele nostre, ne aii fost procurate, chimic-pure, de casa Poulenc din Paris. Drojdia de bere ne a fost dată, în mod graţios, de brasseria Oppler din Bucurescî. *) Experienţa ne a arătat că, de ordinar, in aceste apparate, nu se maî produce nici o dega- giare de CO^, dupe ce aii stat 72 hore în etuvă. 46 BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINŢE 5" că în apparatul cu i gr. une-on se produc cantităţi mici de carbonat de barytă, alte-ori nu. Acesta dosă (i gr. p. 10 c.c. apă) care, une-ori permitte degagiarea acidului car- bonic, alte-ori o împiedică, este dosa limită căutată. Resultate O Cosele limite, adică dosele minime ale sărurilor metallelor alca- line care împiedică producţiunea acidului" carbonic, — în o fermen- taţie alcoolică, — în condiţiele experienţelor nostre, — sunt urmă- torele : ^ [ Chlorur AzH*Cl =0, 9 gr. .1 I Azotat AzH*Az03 =1, 4 « 0 I Sulfat (AzH*)2S0t =2, 2 „ 1 I Phosphat monobasic AzH'^PO'H^ =2, 3 « bibasic (AzH*)2PO*H =2, 5 .. o gr. Chlorur NaCl = i , Bromur NaBr =1,8" Azotat NaAzO'' = i , 5 n Chlorat NaClO' =1, 8 « Sulfat Na2SO* = (') Phosphat monobasic NaPO^H2-|-H20=2,7 5 gr.— 0,3 58(H20)=2,39 Chlorur KCl = i , 4 gr. Bromur KBr =2, i » Azotat KAz03 = i , 9 1. Chlorat KCIO^ = (i) Sulfat K2S0* = (1) Phosphat monobasic KPO*H2 = (i) bibasic K2PO*H = (i) 3 I Chlorur RbCl —2, 3 gr. ■^ Azotat RbAz03 =2, 9 » Dosele limite sunt disolvate în i o c.c. apă distillată. Ele sunt de o sută de orî mat mari pentru un litru. *) Pentru expunerea cietaliatK a experienţelor, v. Journal de />hysiologie ei de /a/Iiologie gc' nerale Paris, 1904. *) Solufiunile saturate ale acestor sSrurî nu împiedica producţia acidului carbonic. BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINŢE Aceste ciffre, ast-fel presintate, nu spun nimic spiritului; dar, ele iati o semnificaţie remarcabilă daca sunt comparate cu ponderile moleculare ale sărurilor respective. Intr'adevgr, daca divisăm ponderea moleculară a chloruruluî de sodium (58,5) prin dosa limită a acestet sărT, pentru un litru (100), obţinem catul 0,585. Făcând acelaş calcul pentru cele-l'alte sărurî, găsim numere pu- gin differite de 0,55 : *) AzH^Cl=-^^^=o,59 90 NaCl=^^=o,58 10 ^^^^= i8^^^'57 KBr: 119 210 =0,56 KCl=24^-^o,53 140 RbCl: 120,9 230 '^ AzH^Az03= 80 140 NaAzO=^=~^ 150 7=0,57 0,56 KAz03=--^:=o,53 190 '^^ RbAzO^ i47,4_ 290 0,50 (AzH^)2SO^^-^^ =0,60 NaC10=^: 220 06,5 AzH^PO^H^^: 180 115 ^0,59 230 132 :0,50 (AzH^y-^POiH=-^ =o.S2 250 NaPO^H2=:J^-'^=z:0,50 239 Resultatele pot fi exprimate şi intr'un alt mod : Dosele limite ale sărurilor metallelor alcaline (pentru un litru apa) represintă, aprope, de ducă ori ponderea lor moleculară. Intr'adever, dacă multiplicăm ponde- rele moleculare ale acestor differite săruri, cu coeffientul 2, sau, mai exact, cu coef- ficientul 1,75, obţinem produsse care se apropie, în mod simţitor, de dosele limite experimentale. *) Catul obţinut în primele nostre cercetârî era de 0,65. Cum, în cele duoă serii de expe- rienţe, s'a întrebuinţat aceleaşi sărurî şi numai levura a fost differită, credem că putem admitte că ac6stă variaţie a catului depinde de rasa levureî. 48 BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINŢE Conclusium Din cele ce preced, decurg- conclusiele următore : Dosele limite ale sărurilor metallelor alcaline^ — pe care le am studiat, — adică dosele minimae ale acestor sărurT care, — puse în contact intim cu levura de bere, în condiţiele experienţelor no- stre, — produc un acelaş effect (împiedică formarea aciduluî carbo- nic) sunt^ approximativ^ egale cu ponderele moleculare ale acestor săruri dividate prin o, $$ {s2L% multiplicate prin 1,75). Cu alte cuvinte, dosele limite sunt proporţionale cu ponderele moleculare. Am mai experimentat şi cu următorele săruri de mctalle alcaline : Chlorurul de litliium Azotatul de lithium lodurul de ammonium n n sodium " ■< potassium Phosphatul de ammonium tribasic » 5> sodium bibasic » r, fi tribasic « 1 potassium tribasic. Resultatele obţinute cu aceste săruri nu concordă cu cele date de cele l'alte săruri. Să 'mi daţi voie să reviu asupra lor, intr'o fiitore communicaţie, şi să incerc să aduc explicaţia acestei apparente anomalii. Am mai făcut şi câte va experienţe cu chlorurul de cesium şi cu azotatul de ce- siuni ; dar, fiind dat preţul ridicat al acestor substanţe (cum laboratorul meu n'are de cât i.ooo lei ca allocaţie annuală), am fost obligat să Întrerup cercetările făcute cu aceste săruri, până ce voi putea sa 'mi le procur in cantitate sufficientă. BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINŢE 49 II ACŢIUNEA SURURILOR METALLELOR ÂLCALINO-TERROSE asupra SUBSTANIEI VlEjUITORE nr, N. C. PAULESCU (Lucrare fScută în laboratorul de physiologie al facultaţei de medicina din Bucurescî) Există ore relatiunl intre ponderile moleculare ale săruri- lor metallelor alcalino-terrose (Calcium, Strontium, Baryum) şi dosele acestor săruri capabile d'a împiedica formarea acidului carbonic când sunt puse în contact intim cu o aceaşî cantitate de drojdie de bere ? Iată problema ce ne am propus să resolvăm. Am studiat acţiunea sărurilor metallelor alcalino-terrose asupra levureî de bere, urmând aceaşt methodâ şi aceaşî technică ca şi pentru sărurilor metallelor alcaline. Resultate ^) Dosele limite adică dosele minimae de sărurî metallice alcalino- terrose care împiedică producţia acidului carbonic în o fermentaţie alcoolică, — în condiţiele experienţelor n6stre, — sunt următorele : Chlorur anhydru CaCl^ =0,9 5 gr 0,9 5 1. cristallisat CaC124-6H20 =1,90 i. — o,9-,H»0=o,97 Bromur anhydru CaBr^ =1,90 « 1,90 Azotat cristallisat Ca(AzO*)24-4H20=2 « — o,6iH20=:i,39 Chlorur anhydru SrCP =1,40 gr 1,40 » cristallisat SrC12+6H20 =2,30 « — o,93H20=i,37 Bromur anhydru SrBr^ =2,40 « 2,40 Azotat cristallisat Sr(AzO^)«4-4H20 =2,60 ». - o,66H20=i,94 g I Chlorur anhydru BaC12 =1,85 gr 1,85 >. « cristallisat BaC12-f-2H20 =2,20 « -o,32H20=i,88 â [ Azotat anhydru BaAzO^ = (2). Dosele limite sunt disolvate în i o ce. apă distillată. Ele sunt de o sută de ort mai marî pentru un litru de apă. u *) Pentru expunerea detaliata a experienţelor, v. ; Journal de J>hysiolog'u et de palholog'u generale. Paris, 1904. ") Soluţiunea saturată a acestei sîlrî uu împiedică producerea acidului carbonic. 4 50 BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINŢE Aceste ciffre iad o semnificaţie remarcabilă dacă sunt comparate cu ponderile moleculare ale sărurilor respective. Intr'adevgr, dacă divisăm ponderea moleculară a chlorurulut de baryum (208) prin dosa limită a acest eî sărt, pentru un litru, (185), obţinem catul: 1.12. Făcând acelaş calcul, pentru cele-alte sărurY, găsim numere puţin differite de i.io^). CaC12= ''' ^1,16 95 194 SrC12='58,5_ 140 ' ^ CaBr^- '°° -1,05 190 SrBr^ = '47'S = i,o3 240 ' ^ Ca(Az03)2==— ±z:=I,I7 139 Resuhatele pot fi exprimate şi intr'alt mod : Dosele limite ale sărurilor metallelor alcalino-terrose, (pentru un litru de apă) re- presintă, approximativ, ponderele lor moleculare. Intr'adev^r, daca multiplicăm pon- derele moleculare ale acestor diferite săruri prin coefficientul i sau, mai exact, prin coeficientul 0.875, obţinem produse care se apropie de dosele limite experimentale. Gonclusiunî Din cele ce preced decurg conclusiele următore : Dosele limite ale sărurilor metallelor alcalino-terrose^ pe care le am studiat, adică dosele minimae ale acestor sărurî care? puse în contact cu drojdia de bere, — în condiţiile experienţelor n6stre, — produc un acelaşî effect (împedică formarea aciduluî car- bonic) sunt^ approximativ^ egale cu ponderile moleculare ale acestor săruri divisate prin i.io (sau, multiplicate cu 0.875). ; Cu alte cuvinte, dosele limite sunt proporţionale cu ponderile moleculare. ') Dosa limita a chlorurulut de calciu/n obţinută în un mare numer de experienţe a fost, une-orî : 0,95, iar alte-orî : 0,50. Acest curios phenomen este cu atât maî interessant cu cât 0,5 este, approximativ, yMOT^^a^f din 0,95, iar catul 2,22 ce obţinem divisând ponderea mole- culară prin acesta dosă limită este, approximativ, dublul luî 1,10. BULETINUL SOCIETĂŢII DE SClINŢE Am experimentat şi cu câte-va săruri solubile de Magnesium (Chlorur, Azotat, Sulfat), dar resultatele obţinute (mal ales cu sulfatul), nu concordă cu cele date de sărurile celor l'alte metalle alcalino-terrose. Inii propun să revin asupra lor şi să incerc să aduc şi explicaţia acestei apparente anomalii. Daca, acum, apropiem şi comparăm resultatele obţinute cu să- rurile metallelor alcaline şi resultatele obţinute cu sărurile metallelor alcalino-terrose, vedem că reese o noţiune forte interesantă : Coeficientul l.io (cu care trebue să se dividă ponderea mole- culară a sărurilor metallelor alcalino-terrose, pentru a avea dosa lor limită), este, exact, de 2 orî mat mare de cât coeficientul o.^^ (cu care trebue să dividem ponderea moleculară a sărurilor metallelor alcaline, pentru a obţine dosa lor limită). De unde resultă că : o inoleculă de sare de metal alcalino^ terros, — în contact cu drojdia de bere, în condiţiile experienţelor nostre, — produce un effect equivalent cu acel a două molecule de sare de metal alcalin. Iată faptele experimentale : Trebue acum să le interpretăm, pehtru că, în sciinţă, cunoscerea empyrică a phenomenelor nu este sufficientă, sciinţa fiind cunosce- rea prin cause. Vom cerceta, maY ânteiQ, care este mecanismul acţiuneî differi- telor sărurî, ce am studiat, asupra drojdiet de bere ? Avem ore aface cu o acţiune chimică (combinaţie cu proto- plasma saQ cu vre unul din produsele elaboraţieY et) ? saQ, cu o sim- plă acţiune physicâ, moleculară, osmotică ? Proporţionalitatea, ce există între ponderele moleculare ale să- rurilor şi dosele limite, este favorabilă hypotheseî uneî acţiunT phy- sice. TotuşY, dacă tote aceste sărurY ar avea o acţiune chimică asupra unei aceleaşi părţi constitutive a celulei de levură, do- sele lor limite încă ar fi proporţionale cu ponderele lor moleculare. Pentru a resolva cestiunea, trebue decY să supunem hypothesa acţiuneî physice, controlulut experimentaţieY. 52 BaLETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINŢE In urmă, dacă acesta hypothesă este confirmată, vom avea a compara resultatele nostre cu acele ale physicianilor-chimişt! care aQ studiat phenomenele moleculare ale soluţiunilor saline şi, în special, cu acele ale luî Pfeffer, obţinute cu ajutorul unuî osmome- trii cu membrană hemi-permeabilă ; cu acele ale luî De Vries, obţinute cu ajutorul methodviî qHsă plasmolysâ ; cu acele ale luT Raoult, obţinute cu ajutorul methodelor 4ise tonometrie şi cry~ oscopie. Vom avea, apoî, să examinăm daca resultatele nostre concordă cu hypothesele luî Van 't Hoff care admitte că corpurile în soluţie se află sub forma de gaz sau de vapore ; cu hypothesă luY Svante Arrhenius care susţine că moleculele saline, în soluţiunî, sunt dis- sociate în ionî^ fie-care ion avend o acţiune physică equivalentă cu acea a uneY molecule întregi ; în fme, cu hypothesă ybr;war^2 de hydrate ; cu acea a condensăreî moleculelor^ etc. Dar, pentru ca conclusiele theoretice ale acestuî studiQ să aibă caracterul de generalitate, adică să potă fi întinse asupra unui număr cât mai mare de corpuri^ aş dori ca, înainte d'a vi le ex- pune, să maT aduc încă şi alte fapte experimentale. TROISIEMK CATALOGDE DES COLEOPTERES RECOLTES PAR LE5 MEMBfiESDE LA SOCIETE DES NATURALISTES DE ROOBANIE ET DETERMINTiS PAR CONST. HURMUZACHI (Cernăuţi) Ce troisiime catalogue contient Ies noms de 272 esp^ces de co- l^opt^res recoltees pendant l'annee 1902. De ce nombre, 99 ont figure aussi dans Ies deux premieres Catalogues*), mais recoltes dans autres localit^s du pays, tandis que Ies autres 173 especes sont nouvelles pour la coUection de notre Societe ou meme pour notre faune. II y a parmi ces dernieres, de beaucoup qui prdsentent un întărât tout â fait particulier pour notre faune entomologique, 6tant des especes rares etconnues jusqu'ici seulement de quelques pays assez eloignes de notre pays. Ainsi nous avons: •) Voir: Catalogul Cohoplerelor^ etc, dans Ies «Publicaţiunile Soc. Naturaliştilor» No. 2 1901, et Deuxlkine Catalogue des ColeoJ>lkns, etc, Ibideni No. 3, 1902, BULETfNUL SOCIETĂŢII DE SCIINŢE 53 Cicindela soluta Latr. ; C. contorta Fisch. ; Prystonichus punctatus Dej. ; Steropus cylindricus Hbst. ; Pterostichus fo- veolatus Duft. ; Pt. tnaiiriis Duft. ; Ophomts meridionalis Dej. ; Harpahis litigiosiis Dej.; Dinodes azureus Duft.; Olibrus Gerhardti Flach. ; Hister gagates 111. ; Aphodius punctipennis Er. ; Anomala praticola F. ; Melanotus brimnipes Germ.; Athoiis Sacheri Kiesw. ; Agriotes Starki Koenio^. ; Tentyria Friwaldszkyi Krtz. ; Asida fascicularis Germ. ; Pedimis tau- ricus Muls. ; Oenas crassicornis 111. ; Otiorhynchus edentatus Seidl. ; Sciaphiliis Sqiialidus Gyll. ; 5. Caesius Hampe.; Larinus turbinatus Gyll. ; L. stellaris Gyll. ; L. sturnus Schall ; Baris loricata Boh. ; B. carbonaria Boh. ; Purpiiricanus biidensis Goeze, var hungaricus; Neodocardion bilineatum German. ;) Coptocephala Gebleri Gbl. ; C floralis Oliv. ; Orina alpcstris Schumm. : O specioşi ssim Scop. ; Exochomus floralis Motsch. La plupart des coleopteres de ce Catalog^ue ont ete recolt^s par Ies membres de la Societe des Naturalistes dans Ies excursions collectives ou individuelles faites pendant l'annee 1902, l'autre pârtie pendant l'annee precedente *). Des recoltes individuelles ont ete faites â : Valea Călugărescă (dep. de Prahova), Aout, par M. Gr^goire vStefanescu. Işalniţa ( Dealul Cărămiziilor), Pleniţa, dans le d6p. de Dolj, Juillet; Craiova, Săcui, forat de Dâlga, foret de Lipov, Malul mare, dans le meme departement, Aout; Leontineşti (dep. de Bacău), Juillet, par M''° A. Giormaneanu. Forat de Craiova, dep. de Dolj, Juillet, par M"*" N. Vasilescu. Scăeni (dep. de Prahova), Avril ; Căciulaţi, Cernica (dep. d'Ilfov), Marş et Mai; Cernavoda, Tekir-Ghiol, Horozlar et Mamaia, dans la Dobrogea, Juillet et Aout; for^ts Pasărea et Cernica (d^p. d'Il- fov), Octobre par M. St. Zottu. Montagnes Bucegi (Sommet de Caraiman, vallee des Jepi, valea CocoreY, valea Cerbuluî), Juillet, par M. Const. Kiritzescu. Foret de Romula et Bistritza dans le dep. de Romanatzi, Avril, par M. E. Metaxa. *) Pour Ies cxcurssions faites pendant l'annee 1901, voir le «Deuxi^ine Catalogue, ete». de la note precedente. BULETINUL .SOCI ETA j'!! UE SCIINŢE Fam. Cicindelidae Cicindela silvicola Latr. Scâeni, Avril. C soluta Latr. Scăeni, Avril. Espece connue de THongrie et de la Russie meridionale. C arenaria Fiissl., var. siniiata Pz. Mamaia, preş de Constantza, Aout. C. sinuata Panz. Mamaia, Aout. C. contorta Fisch., Mamaia, Aout. Espece tres interessante qui atteint en Roumanie le point le plus eloigne vers l'Ouest. Con- nue jusqu'â pr^sent seulement de l'Astrachan, du Caucase me- ridional et de la steppe Khirghize. Fam. Carabidae Calosoma inquisitor L. Foret de Romula et Bistritza, Avril. C. sycophanta L. Foret de Romula et Bistritza, Avril; foret de Cernica, Mai ; Periş, Mai. Carahus cancellatus L., var graniger Palid. Foret de Romula et Bistritza, Avril; foret de Pasărea, Octobre; Periş, Mai. C. montivagus Plld. Comana, Mai. C. convexus F. Foret de Romula et Bistritza, Avril. Nebria hrevicollis F. Foret de Brâneşti, Mai. Notiophiliis aqiiaticus L. Montagnes de Jepi (Bucegi), Juillet. Pogomis lîttoralis^ Tekir-Ghiol, Avril. Espece propre â la region Mediterraneenne et de l'Europe occidentale. Platynus junceus Daws. [assimilis Payk.). For^t de Balta-nea- grâ (preş de Căldăruşani), Juillet. Agonitm vidiim Panz. Foret de Pantelimoneasa, Juin. A. viridicupreum Goeze. Foret de Romula et Bistritza, Avril. A. lugens Duft. Comana, Mai. Calathus melanocephalus L. Bascov, preş de Calafat, Aout. C. fuscipes Goeze. Cernavoda, Avril. C. mollis Marsh. Montagnes des Jepi (Bucegi), Juillet. Prystonichus punctaius Dej., var., Murfatlar, Avril. F.spece con- nue seulement de THongrie. Poecilus cupreus L. Forat de Romula et Bistritza. Avril ; for^t de Comana, Mai. BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINŢE 55 P. cupreus, var. af finis Sturm. Foret de Comana, Mai; Lopătari, Juin ; Cernavoda, Avril. P. striatopiinctatus^ Duft. Balta Golenţi, preş de Calafat, Aout. Steropus cylindricus Hbst., Greci (dep. Romanatzi), Avril. Es- pece connue de l'Hongrie et de Moravie. Pterostichus melas, var. hungaricus Dej. Foret de Romula et Bistritza, Avril. Pt. foveolahis Duft. Sons Ies pierres au sommet de la montao;-ne Caraimanu (2400 m. hai.teur), Juillet. Forme endemique pour Ies Carpathes. Pt. mauriis Duft. Sous Ies pierres au sommet de la montag-ne Caraimanu, Juillet. Forme propre pour Ies Alpes orientales et Ies Carpathes. Ahax parallelus Duft. Montagne de Piatră-Arsă, Aofit. Amara communis Pz. Enişenlia, Juillet. A.aenea Dej., Işalniţa (Dealul Cărămiziilor), Juillet; Murfatlar, Avril. A. apricaria Payk. Foret de Pantelimoneasa, Juillet. Pelor blapoides Creutz. Cernavoda^ Juillet. Acinopus picipes Oliv. Cernavoda, Juillet; Murfatlar, Aout. Espece propre pour la Sicile, la Malte et la region Mediterra- neenne. Aristus capito Dej. Işalniţa (Dealul Cărămiziilor), Juillet. Ophonus azureus F. Murfatlar, Aout. O. meridîonalis Dej. Murfatlar, Avril. Espece propre ala region mediterraneenne. Pseudophonus pubescens Miill. (riificornis F.), Cernavoda, Juil- let; Bucureşti,, Juillet; Foret de Balta-neagră pr^s de Căldăru- şani, Juillet; Slăn ic- Prahova, Avril. P. gri sens Pz. Bucureşti, Juillet; Săcui (dep. Dolj), Aout; Cerna- voda, Aout; Chitila, Avril. Pardilus fPlatus) calceatus D(t. Horozlar^ Juillet; Săcui (d^p. Dolj), Aout; Constantza, Aout; Cernavoda, Aout. Harpalus aenens F. Foret de Romula et Bistritza, Avril ; Scăeni, Juillet ; foret de Pantelimoneasa, Juin. H. psittacus Foarcr. (distinguendus Duft). Enişenlia, Juillet; Căl- dăruşanî, Juillet ; Cernavoda Juillet. H. fulvus Dej. Işalniţa (dealul Cărămiziilor), Juillet. RULETINUI. SOCIETĂŢII DR SCIINŢE //. r/f6W/>e6' Diift. Cernavoda, Aoiit: Sinaia (montagne de Fur- nica), Septembre 1899. H. attenuatus Steph, Chitila, Avril; Cernavoda, Aofit. H. melancholicus Dg. Cernavoda, Aout. H. litigiosus Dej. Craiova, Aoiit; Işalniţa (dealul Cărămiziilor), Juillet; foret de Dâlga, Aout. Espece mediterraneenne. H. serripes Qaens. Bucureşti, Juillet; Cernavoda, Avril, Juillet et Aout ; Murfatlar, Avril. H. tardus Panz. Comana, Mai. Anisodactylus signatus Panz. Environs de Calafat, Aout. Con- stantza, Aout; Bucureşti, Juillet. A. spiircaticornis Dej. Comana, Mai ; Cernavoda, Aout. Stenoolophus discophorus Fisch, Cernavoda, Aout. Dinodes azureus Duft. Işalniţa (Dealul Cărămiziilor), Juillet; Mur- fatlar, Avril; Căldăruşanî, Juillet. Espece propre a l'Hongrie et â la region mediterraneenne. D. cruralis Fisch. Murfatlar, Avril; Periş, Mai. Espece connue du Cancase et de la Grece. Licinus cassidens F. Valea Călugărească, AoCit. CallisUis hinatus F. Slănic-Prahova, Avril. Fam. Dytiscidae Noterus sparsus Marsh. F'oret de Romula et Bistritza, Avril. Ranthus punctatus Bedel. Foret de Romula et Bistritza, Avril. Fam. Hydrophilidae Hydrobius fuscipes L. Foret de Romula et Bistritza, Avril. Hydrophilus piceus L. Sur Ies dunes de Branişte-Calafat, Avril. Fam. Staphylinidae Staphylinus caesareus Cederh. Foret de Romula et Bistritza, Avril; Căldăruşanî, Juillet. Oxyporus rufus L. For^t de Cernica, Mai. Hesperiis rufipennis Grav. Forat de Pantelimoneasa, Juin. Philonthus concinmi'i Grav. Constantza, Avril. Fam. Silphidae Necrophorus interrupius Step. Maln-mare (dep. de Dolj), Aout. N. vespilloides lierbst. Dans le cadavre d'nne vipere, Valea Cer- bului, pr^s de Buşteni, Aout. BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINŢE Silpha lunata F. var. atropurpurea Klist. Foret de Romiila et Bistritza, Avril; Comana, Mai. S. obscura L. Foret de Romiila et Bistritza, Avril ; Comana, Mai ; Căldăruşant, Joillet. S. orientalis Brull. Comana, Mai; Murfatlar, Avril ; Slănic-Bacăa, Jaillet. Ablattaria laevigata F. var. gibba Kv. Craiova, Jaillet ; Con- stanţa, aox vignes, Juillet. Fam. Erotylidae Triplax nenea Schall. Foret de Cernica, Mai ; foret de Panteli- moneasa, Jaillet. Fam. Dermestidae Attagenus piceiis Oliv, Horozlar, Juillet. Fam. Phalacridae Olibrus Gerhardti Flach. Scăeni, Juillet, Constanţa, AoHt. Es- pece connue de l'Allemagne. Fam. Nitidulidae Meligethes obsciirus Er. Scăeni, Juillet. M. coracinns Sturm. Enişenlia, Juillet. Fam. Histeridae Hister quadrimaciilatus L. Comana, Mai. H. gagates IU. Murfatlar, Avril. Espăce connue de la France et de l'Espagne. Fam. Platyceridae Dorcus parallelipipedus L. Căldăruşanî, Juillet : Lopătari, Juillet. Fam. Scarabaeidae Sisyphus Boschnaki Fisch. Horozlar, Juillet. Gymnopleurus pilularius L. Periş, Juin 5 Cernavoda, Juillet ; Să- cui (dep. de Dolj), Aout. Copris lunaris. 58 BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINŢE Ontophagus tarus Schr. Săcui, Aout ; Işalniţa (Dealul Cărămizîi- lor), Juillet ; Bascov-Calafat, Aout ; Cernavoda, Avril. O. vacca L, Cernavoda, Juillet. O. ovatus L. Işalniţa, Aout ; Cernavoda, Juillet. O. (Cacobius) Schreberi L. Cernavoda, Juillet; foret de Panteli- moneasa, Juillet. Aphodius fimentarius L. Foret de Pantelimoneasa Juillet. A prodromus Brehm. Brăneşti, Mai. A. obscurus F. var, Valea CocoreY (dans Ies montagnes Bu- cegi), Juillet. Aphodius punctipennis Er. Horozlar, Juillet. Espece interres- sante, connue seulement de la Crimee et du Caucase. A. punctato-sulcatns Sturm. Horozlar, Juillet. A. obîiteratus P. Işalniţa (Dealul Cărămiziilor), Aofit. A. varians Duft. Cernavoda, Juillet. Leucocelis funesta Poda. Scăent, Aout. Oniticellus flavipes F. Cernavoda, Juillet; Işalniţa (Dealul Că- rămiziilor), Aout; environes de Calafat, Avril. Amphicoma viilpes F. Murfatlar, Avril. La patrie connue jusqu'â present : la Russie meridionale et le Caucase. Heptanlacus sus Hbst. Constantza, aux vignes, Juillet. Hybosorus Illigeri Reich. Valea Călugărească, Aout. Geotrupes stercorarius L. Murfatlar, Juillet. Ryizotrogiis equinoctialis Hbst. For^t de Romula et Bistritza, Aout. Rh. assimilis L. BucureştY, Juillet. Rh. solstitialis L. Constantza, aux vignes, Juillet. Anomala praticola F, Constantza, Mai. Espece connue de THongrie et de la Russie meridionale. A. oblonga Er. Foret de Romula et Bistritza, AoCit. A. aur aia Slănic-Moldova, Juillet. Anisoplia segetum Hbst. For^t de Pasărea, Octobre. A. austriaca Aldeni (dep de Buzgu), Juin. Epicoometis hirtella L. Pleniţa (d6p. de Dolj), Juillet: Periş Juin ; Foret de Romula et Bistritza, Aout ; Cernavoda, Avril ;Lopa- tari-Focul nestins, Juillet ; Murfatlar, Avril ; Comana, sur Ies ^pîs de seigle, Juin. BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINŢE Cetonia mirata L. Lopătari-Focul nestins, Juillet ; forâts des Pantelimoneasa, Căldăruşani, Piscul-Herasca, Ţigăneşti, Pasărea, Periş et Comana, Juin et Juillet : Balta-Golenţi, preş de Calafat ; Slănic-Bacău, Juillet ; Mehedinţi, Juin ; Valea Călugărească, AoCit. C. (Potosia) speciosissima Scop. Căldăruşani, Juillet. C. floricola Hbst. Forat de Romula et Bistritza, Avril. C. floricola^ v. absciira And. Foret de Criva (dep. de Dolj) Juillet; Craiova, Aout. Valgits hemipterus L. Foret de Romula et Bistritza, Avril. Osmoderma eremita Scop. Rucăr, Juillet. Geotrupes sylvaticus Pz. Comana, Mai. G. vernalis L. Daus Ies pâturages alpines des montagnes Jepi (Bucegi), Juillet. Pentodon idiota Hrbst. Foret de Romula et Bistritza, Avril ; dans Ies dunes de Branişte-Calafat, Aout. Fam. Buprestidae Capnodis tenebrionis L. Foret de Dâlga (dep. de Dolj), Aout. Anthaxia fulgurans Schr. Foret deRomula et Bistritza, Avril. Fam. Elateridae Melanotus brunnipes Germ. Foret de Pasărea, Octobre; foret de Balta-neagră, Juillet. Espece de TEurope meridionale. M. crassicollis Er. Foret de Pantelimoneasa, Juin. Athous Sacheri Kiescw. Scăeni, Aout. Espece connue jusqu'â pr^sent seulement de Banat. A. Circumscriptus Candeze. Căldăruşani, Juillet. A. haemarrhoidalis F. Cernavoda, Juillet. Ludius aenens L. v. germanus L. Valea lalomicioareî, Juillet. Agriotes Starki Koenig. Căldăruşani, Juillet. Espece tres intere- sante connue seulement du Caucase et de la Bucovine. A. ustulatus Schall. Căldăruşani, Juillet; Brăneşti, Juillet; Cernica, Mai; Valea Călugărească, Aout. A sputator L. Policiori (dep. de Buzgu), Juin. Fam. Cantharidae Scirtes hemisphaerieus L. Enişenlia, Juillet. 60 BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINŢE Fam. Canlharidae Cantharis rustica Fall. Foret de Romula et Bistritza, Avril ; forets de Pasărea et de Cernica, Mai et Octobre; Comana, Mai ; Văleni de Munte, Avril ; Periş, Mai. C. pulicaria F. Foret de Cernica, Mai ; Calafat, Aout. C. pelinci da F. Foret de Romula et Bistritza, Avril ; Policiori, Juin. Rhagnoycha melanura Ol. Telega, Juillet : Comana, Juillet. Malachius bipustulatus L. Foret de Romula et Bistritza, Avril. Fam. Cleridae Trichodes apiarius L. Căldăruşanî, Juillet. Fam. Bostrichidae Bostrychus capucinus L. Bucureştt, Juillet ; foret de Romula et Bistritza, Avril. Fam. Tenebrionidae Tentyria Friwaldszky Krtz. Işalniţa (dealul cărămiziilor), Juillet. Espece connue seulement del'Hongrie meridionale. Gnaptor spinimanus Pali, Branişte et Bascov, preş de Calafat, Juillet ; foret de Pasărea, Octobre ; for^t de Cernica, Mai ; for^t de Căciulaţî, Marş ; Scăeni, Avril ; foret de Comana, Mai ; Mur- fatlar, Aout; Tekir-Ghiol, Juillet. Blaps similis Latr. Bucurescî, Juillet. Asida fascicul aris Germ. 9 Işalniţa (Dealul cărămiziilor), Juillet ; Espece se trouvant, outre la Roumanie, seulement en Dalmatie. Crypticus quisquilius L. Căldăruşanî, Juillet. Pedinus femoralis, L. Cernavoda, Aout. P. tauricus Muls. Işalniţa (Dealul Cărămiziilor), Juillet. Espece interressante, connue de la Crim^e. Opatrum sabulosum L. Foret de Romula et Bistritza, Avril. Işalniţa (Dealul Cărămiziilor), Juillet. Gonocephalum pusilum F. For^t de Pantelimoneasa, Juillet. Nalassus quisquilius F. Forat de Balta-neagră, Juin. Stenomax lanipes L. For^t de Balta-neagră, Juin. Acanthopus carahoides Petag-. Craiova, Juillet. BULETINUL SOCIETĂŢII DE SGIINŢE Fam. Alleculidae Podonta nigrita F. Foret de Comana, Juillet ; Horozlar, Juillet ; Murfatlar, Juillet; Constantza, aux vignes, Juillet. Omophlus Proteus Kirsch. Foret de Romula et Bistritza, Avril. Fam. Lagriidae Lagria hirta L. Greci (d^p. de Romanaţi), Aout. Fam. Mordellidae Mordella aculeata L. Foret de Cernica, Octobre. Fam. Rhipiphoridae Emeyiadia larvata Schrk. Işalniţa (Dealul cărămiziilor), Juillet. Fam. Meloidae Meloe proscarabaeus L. Scăeni, Avril. M. Corriarius Brandt. Foret de Romula et Bistritza, Avril. Cer coma Schreberi F. Sur Ies fleurs d'Eryngium campestre â Işal- niţa (dealul Cărămiziilor), Juillet, Zonabris variabilis Psell. Horozlar, juillet. Z. geminnata F. Horozlar, Juillet ; Murfatlar, Juillet. Oenas crassicornis IU. Horozlar, Juillet. Espsce de 1' Europe me- ridionale. Lytta vesicatoria L. et var. dibapha Rtt. Botoşani, Mai ; Scăeni, Avril. Fam. Pyrochroîdae Pyrochroa coccinea L. Comana, Mai. Fam. Oedemeridae Oedemera podagraria L. Constantza, aux vignes, Juillet. O. flavescens L. Scăeni, Juillet; CăldăruşanY, Juillet. Nacerdes fulvicollis Scop. Buşteni, Juillet. Fam. Curculionidae Otiorhynchus edentatus Seidl. Lopătarî, Juillet. Espsce connue seulement de la Transylvanie. 62 BULETINUL SOCIETĂŢII DE SGIINŢE Phyllobius argentatus L. Policiori, Juin; Brânesci, Mai. Ph. oblongus L. Foret de Cernica, Mai. Polydrusus piceus F. Foret de Balta-neagră, Juillet. Sciaphilus squalidiis Gyll. Hrăneşti, Mai ; Calafat, Aoult. Espece connue de la Russie, Bucovine et Transylvanie. Sitone flavescens Msh. Horozlar, Juillet. Eusomus oviilum Germ. Slânic-Prahova, Avril. Cleonus tigrinus Pnz. Chitila, Mai. Cleonus punctiventris Germ. Lopătari, Juin ; Cernavoda, Avril. CI. alternans Hbst. Chitila, Avril. Lixus algirus L. Periş, Juin. Larinus Cirsii Stev. Foret de Comana, Juillet. L. /wr^ma^ws Gyll. Bascov-Calafat, Aout; Enişenlia, Juillet ; sur des fleurs de Carduus dans la foret de Pantelimoneasa, Juin. Espece connue de 1' Europe meridionale et de la Bucovine L. Stelaris Gyll. Foret de Comana, Juillet ; Horozlar, Juillet. Es- pece meridionale. L. sturnus Schall. Foret de Balta-neagră, Juillet ; sur des fleurs de Carduus â Horozlar, Juillet. Lipariis carinaerostris Kiist. Sur des fleurs dans la Valea-JepeT, (montagnes des Bucegi), Juillet: Slănic-Bacăti, Juillet. Lepyrus capucinus Schall. Brăneşti, Juillet. Mononychus piinctiim album Hbst. Brăneşti, Mai. M. Salviae Germ. Brăneşti, Mai. Baris loricata Boh. Foret. de Romula et Bistritza, Avril. Espice connue seulement de la Russie orientale et Caucase. B. Lepidii Germ. Murfatlar, Juillet. B. Carbonaria Boh. Policiori, Juin. Connue de la Transylvanie, Bucovine, Moldavie (dep. de Roman) et de la Russie meridionale. Balaninus nucum L. Craiova, Juillet. Gymnetron netiim Germ. Enişenlia, Juillet. G. tetriim F. Enişenlia, Juillet. Miariis campanulae L, Bascov-Calafat, Aout. Cioniis Clairvillei Boh. Foret Balta-neaq-ră, Juillet. Rhynchites aiiratus Scop. Craiova, Septembre. Rhinomacer betulae L. Chitila, Avril; foret de Pasărea, Octobre. Rh. populi L. Foret de Pasărea, Octobre. BULETINUL SOCIETĂŢII DE SGIINŢE 63 Fam. Cerambycidae Prionus coriarius L. Slănic-BacăQ, Juillet; for^t d: Balta-neagră, Juîllet. Aegosoma scabricorne Scop. Bucurescî, Juillet. Toxotiis meridianiis L. Foret de Pasarea, Octobre. T. quercus Goeze. Foret de Comana, Mai. T. quercus Goeze, var. dispar Ganz. Foret de Comana, Mai. Aemacops collaris L. Foret de Romiila et Bistritza, Avril. Leptura livida F. Forets de Căldăruşani, Pasărea et Pantelimo- neasa, Juin et Juillet. L. scutellata F. Foret de Balta-neagră, Juillet. L. erratica Dalm. Foret de Pantelimoneasa, Juillet. L. rubra L. Slănic-Bacăti, Juillet. L. quinqiiesignata Kiist. Căldăruşanî, Juillet. Cerambyx Cer do L. Căldăruşanî, Juillet. C. Scopolii Fiissl. Foret de Pasărea, Octobre ; foret de Cernica Mai ; foret de Comana, Mai. Strangalia tnelanura L. P'oret â.z Căldăruşanî, Juillet. Strangcdia nigra L. Foret de Cernica, Mai. Callidiiim ( Phymatodes] variabile L. Policiori, Juin. C. sangiiineiim L. Murfatlar, Juillet. Rhopalopus clavipes L. Foret de Romula et Bistritza, Avril. Rh. macropus Germ. Leontineşti (d^p. Bacău), Juillet; Telega, Juillet. Rosalia alpina L. Slănic -Bacău, Juillet. Aromia moschata L. Leontineşti, Juillet. Purpuricanus budensis Goeze, var. hungariciis. Comana, Mai. Espece connue dans la Grece, l'Hong-rie et la Turquie. Clythantus sartor F. Foret de Lipov (dep. de Dolj), Aout. Neodocardion hilineatum Herman. Foret de Romula et Bistritza, Avril. Espăce connue de l'Hongrie, de la Grece et de la Turquie. Mesosa curculionides L. Comana, Mai. Agapanthia Dahlii Richt. Telega, Juillet. Dorcadion pedestre Poda. For^t de Comana, Mai; forat de Ro- mula et Bistritza, Avril. Morimus tristis, Olăneştî (valea TiseY) ; Comana, Mai. 64 BULETINUL SOCIETÂjII DE SCIINŢE Fam. Chrysomelidae Orsodacne lineola Pnz. Cernavoda, Juillet. Crioceris merdigera L. Foret de Romula et Bistritza, Avril. Cr. 12 punctata L. Bascov-Calafat, Juillet. Lahidostomis lucida Germ. Forat de Romula ct Bistritza, Avril. L. axillaris Lac. Foret de Romula et Bistritza, Avril. Coptocephala Gehleri Gebl. Cernavoda, AoCit. Espece interres- sante connue de la Crimee et du Caucase. C floralis Oliv ; Scăeni, Aout. Espece interr6ssante connue de la peninsule ib^rique. Lachnaea sexpunctata Se. Foret de Comana, Juillet. Clythra laeviuscula Ratzb. Comana, Juillet. Cryptocephaliis laetus F. Cernavoda, Juillet. Cr. sericeus L. ScăenY, Avril ; Comana, Juillet ; Horozlar, AoOt. Cr. sericeus v. coerulans Ids. Horozlar, AoCit. Cr. aureolus Suffr. Horozlar, Aout. Cr. virens Suffr. Brăneşti, Juillet. Cr. Moraei L. Foret de Pantelimoneasa, Juillet. Chrysochus pretiosus F. Foret de Lipov, Aout. Gastroidea polygoni L. Malu mare (dep. de Dolj), Aout; jardîn bDtanique de Bucureşti, Septembre; foret de Pantelimoneasa, Juillet. Entomoscelis adonidis Pali. Bucureşti, Juillet. Chrysomela haemoptera L. Buşteni, Aout. Chr. goettingensis L. Slănic-Bacău, Juillet; Enişanlia, Juillet; Co- mana, Mai; Foret de Romula et Bistritza, Avril. Chr. goettingensis R. var. polonica Ids. Caldăruşani, Juillet. Chr. limbată F. Slănic-Bacău, Juillet. Chr. sangiiinolenta L. For^t de Romula et iîistritza, Avril; forAt de Pasărea, Octobre. Chr. coerulans Scriba. Forat de Dâlga, Septembre; Scăeni, Juillet. Chr. fastuosa Scop. Foret de Lipov, Aout; Pleniţa (dep. de Dolj) Juillet ; forPît de Pantelimoneasa, Juillet ; foret de Brăneşti, Juillet Chr. varians Schall. Valea Cocorei, dans Ies monta;^nes des Bu- cegi, Juillet. BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINŢE 65 Chr. mentastri Suffr. Leontineşti (dep. de Bacău), Juillet. Orina alpestris Schumm. Valea Jepilor, dans Ies montagnes des Bucegi, Juillet. Espece connue dans la Silesie, dans Ies Vosges, Ies Carpathes, la Transylvanie et la Bucovine. O. speciossima Scop. Valea Jepilor, dans Ies montag-nes des Bu- ceg-i, Espsce connuă dans Ies Alpes. Pyrennees, Carpathes et dans la Bucovine. Melasoma aeneum L. Slănic-Bacăiî, Juillet. Phytodecta 6 punctata Pnz. Foret de Romula et Bistritza, Avril. Lina populi L. var. Foret de Cernica, Mai. Galeruca rustica Schall. Forat de Lipov (dep. de Dolj), Aout. Podagrica fuscipes L. CăldăruşanT, Juillet. P. malvae IU. Scăenî. Avril. P. fuscicornis L. Scăeni, Juillet. Chaetocnema tibialis IU. Constanţa, Aout. Psylliodes napi F. Foret de Balta neagră, Juillet. Haltica oleracea L. For^t de Romula et Bistritza, Avril ; foret de Cernica, Mai; Cernavoda, Aout. Cassida murraea L. Foret de Romula et Bistritza, Avril. C. chloris Suffr. Valea Călugărească, Aout. C. nebulosa L. SăcuY (dep. de Dolj), Aout. C. subferruginea Schrk. Bascov-Calafat, JuiUet. Fam Coccinellidae Exochomus floralis Motsch. For^t de Pantelimoneasa, JuiUet. Pa- trie connue: L' Europe meridionale. Hippodamia tredecimpimctata L. Constanţa, aux vignes, Juillet. Adalia bipiinctata L. Cernavoda, Juillet; Craiova, JuiUet. Coccinella septempunctata L. Constanţa, Murfatlar, Cernavoda, Tekirghiol, ScăenY, Buştenî, CăldăruşanT, Chitila, Pantelimoneasa, Malu-mare. Hamonia conglobata L. Foret de Cernica, Mai; foret de Ro- mula et Bistritza. H. 14 — pustulata L. Săcui, Aout; foret de Pasărea, Octobre. Halysia 22 — punctata L. ForAt de Cernica, Mai; Pleniţa (dep. de Dolj), JuiUet. 66 BULETINUL SOCIETĂŢII DE SGllNŢE FAUNE DE LA ROUMANIE PAR M. LEDR. M. JAQUET COLEOPTfiRES RECOLTES PAR M. JAQUET ET DETERMINfiS PAR M. E. PONCY ENTOMOLOGISTE A GENfiVE ') Familie des Carabidae. Sous-Famille des Garabinae. Carabus cancellatus Illig; . var : scythicus Schaiim. Environs de Tîrg-Ocna. Sous-Famille des Brachyninae. Lebia cyanocephala L. Environs de Comanesti. Sous-Famille des Feroninae. Amara tricuspidata Dej, Environs de Comanesti. Amara anthobia Villa. Văleni (Prahova). Amara familiar is Duft. Environs de Comanesti. Amara curta Dej. Environs de Comanesti. Calathus cisteloides Panz. Champs aux environs de Medjidie. Mai 1900. Familie des Staphyliiiidae. Sous-Famille des Staphylininae. Acylophorus glabricollis Lacd. Marais aux environs de Man- galia. Mai. Sous-Famille des Pedaerinae. Paederus ruficollis F. Văleni (Prahova). Familie des Bupreslidae. Biiprestis mariana L. Environs de Comanesti. Psiloptera liigiibris F. Văleni (Prahova). Anthaxia 4-punctata L. Environs de Comanesti. Familie des Trixa(jidae. Trixagus dermestoides L. Văleni (Prahova). Familie des Hateridae. Athous niger L. var : scrutător Herbst. Environs de Comanesti. ') Les esp^ces sans date ile capture, ont 6te reiueillies eii jiiin 1901 BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINŢE 6? Familie des Malacodermidae. Sous-Famille des Telephorinae. Telephorus fiiscus L. Văleni (Prahova). Rhagonycha atra L. Văleni (Prahova). Familie des AiUhicidae. Notoxus brachycerus Fald. Environs d' Adj ud. Familie des Oedemeridae. Nacerdes ruflcoUis F. Environs de Comanesti. Oedemera croceicollis Gyl. Environs de Mangalia, Mai. Oedemera lurida Marsh. Environs de Comanesti. — Văleni (Prahova). i^'a miile des Cureulionidae. Sous-Famille des Otiorhynchinae. Otiorhynchiis ligustici L. Environs de Comanesti. Mylacus semilunum F. Environs de BuzeO. Phyllobius calcaratus. F. Văleni (Prahova). Phyllobius oblongus L. Văleni (Prahova). Phyllobius argentatus L. Environs de Buzea. Sous-Famille des Brachyderinae. Polydrosus piceus F. Environs de BuzeQ. Platytarsiis echinatus Burm. Environs de Comanesti. Strophosomtis coryli F. Environs de Comanesti. Sitones hispidulus Germ. Environs de BuzeQ. Sitones hiimeralis Steph. Environs de Buzeu. Sitones callosus Gyl. Environs de BuzeQ. Sitones sulcifrons Thunb. Environs de Thopital de Tekiro-hiol. — Environs de Slanic (Prahova). Sitones lineatus L. Environs de Slanic (Prahova). Sitones tibialis Herbst. Valent (Prahova) Environs de Slanic (Prahova). Sous-Famille des Hyperinae. Hypera meles F. Environs de Comanesti. Sous-Famille des Lixinae. Larinus crinitus Bhm. Environs de BuzeQ. Sous-Famille des Anthonominae. Anthonomus pomorum L. ValenY (Prahova). Orchestes alni L. Environs de BuzeQ. 68 BULETINUL SOCIETĂŢII DE SGIINŢE Sous-Famille des Sybininae. Sybinia 5- punctata L. Environs de Buzeti. Sibynia cuprifera Panz. Valenî (Prahova). Sibynia juncea Reiche. Environs de Comanesti. — Environs de Buzeti. Sibynia picirostris F. var : posticina Gyl. Environs de Comanesti. Sibynia arenaria Steph. Environs d'Adjud. Sibynia flavicollis Steph. Environs de Buzeti. Gymnetron asellus Grav. Environs de Comanesti. Sous-Famille des Geutorhynchinae. Ceutorhynchus troglodytes F. Environs de Comanesti.— Environs de Buzeti. Ceutorhynchus rotundatus Bris. Environs de Buzeti. Ceutorhynchus subrufus Herbst. Environs de Buzeti. Ceutorhynchus pleuro4igma Marsh. Environs de Buzeu. Ceutorhynchus signatus Gyl. Bucarest. Sous-Famille des Baridinae. Baridius analis Oliv. Environs de Tîrg-Ocna. Sous-Familles de Apioninae. Apion opeticum Bach. Văleni (Prahova). Apion pomonae F. Văleni (Prahova) . Apion aethiops Kirby. Văleni (Prahova). Apion ervi Kirby. Environs de Tîrg-Ocna. Apion craccae L. Văleni (Prahova). Sous-Famille des Attelabinae. Rhynchites populi L. Văleni (Prahova) Familie des Chrysomelidae. Sous-Famille des Donacinae. Donacia impressa Payk. Azuga. Juin 1899. Sous-Famille des Griocerinae. Lema cyanella F. Environs de Comanesti. — Environs de Slanic (Prahova). — Văleni (Prahova). Sous-Famille des Clytrinae. Clytra longimana L. Environs de Buzeti. — Environs de Comanesti» Sous-Famille des Lamprosominae. Lamprosoma concolor Sturm. Environs d'Ajud. — Environs de Buzeu. BULETINUL SOCIETĂŢII DE SGIINŢE 69 Sous-Famille des Cryptocephalinae. Cryptocephalus cordiger L. Environs de Slanic (Prahova). Cryptocephalus interruptus Sufr. Văleni (Prahova). — Environs de Slanic (Prahova). Cryptocephalus 6 pustulatus Rossi. Environs de Buzeti. Pachyhrachys histrio Oliv. Environs de Buzeti. Pachybrachys scripticollis Fald. Environs de Buzeti. Stylosomus flaviis M. Environs d'Adjud Environs de Comanesti. Sous-Famille des Chrysomelinae. Timarcha coriaria F. Environs de Buzeu. Chrysomela goettingensis L. Environs de Comanesti. Chrysomela cyanea Sufr. For^t de Sinaia. Juin 1900. Chrysomela speciosissima Scop. Foret de Sinaia. Juin 1 900. Chrysomela superba Oliv. Forat de Sinaia. Juin 1 900. Chrysomela cacaliae Schrauki var : fraudulenta Weise. For^t de Sinaia. Juin, 1900. Chrysomela intricata Germ. var : anderschi Duft. Foret de Si- naia. Juin 1900. Sous-Famille des galerucinae. Adimonia Dahli Joan. Environs de Buzeti. Sous-Famille des Alticinae. Crepidodera ferruginea Scop. Environs de Comanesti. Crepidodera riiflpes L. Environs de Buzeti. Sous-Famille des Cassidinae. Cassida thoracica F. Environs de Slanic (Prahova). Cassida sanguinosa Sutr. Văleni (Prahova). Cassida vibex L. Văleni (Prahova). Familie des Endomychidae. Triplax lepida Fald. Environs de Buzeu. Familie des Coccinellidae. Halyzia 14-guttata L, Environs de Comanesti. 70 liUI.ETINUL SUClK'rAŢII DE SCllNŢE ANTHROPOLOGIE DE LA ROUMANIE ('DNTHIBT TION k L'tTUDE ANTHROPOLOGIQUE DES TSiGANES DITS BULGARES DE DOBROOJA PAR LE DR. EUGENE PITTARD Pour faire suite aux diverses ^tudes que nous avons publiees sur Ies divers g-roupes Tsiganes qui habitent la Roumanie — Tsiganes roumains, Tsiganes turcs, Tsiganes tatars *) — nous allons exposer le resultat de nos observations relatives â une serie de 70 Tsiganes dits bulgares. Nous nous sommes deja explique â propos de ces denominations nationalistes et nous n'y reviendrons pas ici. Les Tsiganf^s bulgares qui composent cette serie ont ete etudies en divers lieux de la Dobrodja, notamment â Medjidie (3) a Peş- tera, au sud de Medjidie, dans la direction d'Adam Klissi (36) â Tatlageak (20) dans les environs de Perveli (6) â Constanţa (i). Au moment ou nous les avons rencontr^s dans ces localites, ils cons- tituaient des agglomerations de travailleurs temporaires, venus pour les moissons ou pour le battage des cereales. Ils campaient avec leurs femmes, leurs enfants, leurs chariots, A cette nomenclature, ii faut ajouter quatre individus etudies en Bulgarie m^me, â Bazardjik. Cela forme le total de 70. Sur ces 70 individus ii y a 22 femmes. Nous exposerons les resultats de notre examen dans le meme ordre que celui que nous avons suivi jusqu'â present, dans l'etude des autres series de Tsiganes. I. La taille, le buste, le membre inferieur ; la grande envergure Les chiffres qui representent ces caracteres, ainsi que ceux qui repr^sentent les divers diam^tres du crane et de la face seront cx- ') Eugene Pittahd. Coutribution â retiule antliropologique des Tsiganes roumains. Hui. Soc des Sciences 1902. 2) Idem. Contribution â l'etude antliropologique des Tsiganes turconians, Idem 1902. ^) Idem. Contribution â l'etude des Tsiganes tatars Idem, 1903. BULETINUL SUCIlilTAŢlI l/JE SCllNŢE primes par moyennes de io. Cela permet des comparaisons plus interessantes que Ies moyennes g^nerales. Nous separerons toujours Ies chiffres se rapportant aux sen'es masculînes et ceux se rappor- tant aux series feminines. Les IO premiers i"'634 Les IO siiivants 1^659 Les 10 » . . . . • i'"645 Les 10 » i'"645 Les 10 derniers i'"698 Moyenne i'^-â^ Femmes ^•514 I--542 i'''S28 Chez les hommes, la moyenne de la taille est plus elevee que celles que nous avons trouv^es jusqu'â present. Ainsi: TAILLE Tsig-anes roumains r'612 Tsiganes turcs i'°636 Tsiganes tatars i'"634 II est vrai que ces quatre series sont formes de nombres indgaux. La difference, dans la taille moyenne des hommes et des femmes, est legerement superieure â i 2 centimetres. Cette difference de i 2 centimetres en faveur des hommes est celle que Ton rencontre habituellement dans les groupes ethniques de taille moyenne. Dans les groupes de petite taille, la difference sexuelle est moindre. Hommes Femmes 1 Les 10 premiers. . . . . 842'"-'^- gQjm.m. Les 1 0 suivants . . . . . 869'"'"- gjgm.m. Les 10 » . . . . . 858-- » Les 10 » . . . . . 866™-"^- n Les 10 » . . . . . Sy^""""- n Moyenne .... . . . 56 2»^'"- gggm.m. La difference absolue, dans la hauteur du buste, est de 5 centi- metres au profit des hommes. 72 BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINŢE Nous avons cherche le rapport moyen, dans chaque sexe, de la grandeur du buste â celle de la taille. Ces rapports sont : Horames Femmes 52.0 52.9 Ils montrent que, chez la femme, la hauteur du buste est relative- ment plus grande que chez l'homme. Indiquons maintenant la longueur du membre inferieur. MEMBRE INFfiRIEUR Hommes Femmes Les 10 premiers . . . yQI»»-- 7iin..m. Les 10 suivants . . . /Sp"-™- 724™-™- Les 10 » . . . 787-- Les 10 » . . . 779™"^- » Les 10 derniers . . . 82 3'"'"- Moyenne . . 'jgf'-^'- yiS"'-'^ La difference absolue dans les deux sexes, est ici de 7 centime- tres au profit des hommes. Ajoutes aux 5 centimstres fournis par la difference de la grandeur du buste, nous retrouvons les 1 2 cen- timetres qui manquent â la femme pour que sa taille atteigne celle de l'homme. Le rapport du membre inferieur â la taille est : 47.9 46.9 II montre que les hommes ont le membre inferieur relativement plus grand — par rapport â la taille — que les femmes. Si, avânt de passer plus loin, nous examinons les differences que presentent les moyennes par dix, dans les trois caracteres que nous avons deja expos^s, nous trouvons les chiffres suivants : pour la taille 0,06; pour le buste 0,027 ; pour le membre inferieur 0,044. Cest la hauteur du buste qui paraît presenter le moins de varia- tions. Ces differences sont interessantes a connaître au point de vue de la stabilite des moyennes anthropometriques selon tel ou tel groupe ethnique et a nombres egaux, evidemment. Mais des moyennes obtenues â l'aide de 10 chiffres seulement ne nous per- mettent pas d'insister. BULEl'INUL SOClIiTAŢII Dl-: SCIINŢIS 73 Nous allons chercher maintcnant le rapport de la orandeur du membre inferieur â celle du buste. RAPPORT Hommes Femmes Les IO premiers 93.9 88.6 Les 10 suivants . . . . 90.8 88.5 Les 10 » 91.7 » Les 10 » 89.6 » Les 10 derniers 94.0 » Moyenne 92 88.$ On remarquera d'abord la petite diff(6rence que presentent entre eux les deux groupes de femmes. Chez les hommes au contraire l'indice varie de 89 â 94. Les deux moyennes sexuelles ci-dessus montrent bien cette lon- g-iieur relativement plus grande du membre inferieur chez les hom- mes, que nous avons deja remarquee dans les chiffres des rapports â la taille, Cette etude du rapport de la longueur du membre inferieur â la hauteur du buste presente un reel inter^t. Nous l'avons releve, cet int^ret, â propos d'une serie de Skoptzy, examines ici-meme '). Nous l'avons souligne, â propos de l'examen des Tsiganes Tatars. Nous allons reprendre cette etude en classant les chiffres des rap- ports ci-dessus en fonction de la taille accroissante. Nous ne par- lerons que des series masculines. Nous notons entre parenth^ses les numeros des series de 10. Taille Rapport (l) 1-634 93.9 (3) I--645 91.7 (4) 1-645 89.6 (2) r-659 90.8 (5) 1-698 94 Ce qiii ressort tout de suite de l'examen de ce petit tableau c'est que le rapport ne fournit pas des chiffres qui augmentent au fur et a mesure que la taille augmente. Cela est contraire â ce qui a €t^ demontre par Mr. Manouvrier qui a calcule ce rapport chez de ') Les Skoptzy. Variaiions anthropoinelrlques apportees /ar la castraiion, Biill. Soc. des Sciences Bucarest 1903. 71 BULETINUL SOCIlilAŢII DE SCilNŢE nombreuses series, en mettant en oeuvre Ies chiffres reciieillis par Bertillon. Nous allons transcrire Ies resultats de Mr. Manouvrier. En regard des chiffres, qu'il indique comme taîlle moyenne de^ses series, nous mettrons Ies chiffres des rapports que nous avons ob- tenus avec l^s cinq groupes de Tsiganes, selon Ies m^mes chiffres de taille. Taille • Rapport (Manouvrier) Rapport (Tsiganes) I" 46 80.5 I'"- 51 82.1 (femmes 88.6) I- 56 84.2 !'"• 61 85.9 93.9- -89.6—9 i"654 87.9 90.8 I'"- 70 89.2 95.4 i"^- 75 91,3 I' 80 92.4 91.7 Le chiffre du rapport chez Ies femmes que nous mentionnons en mame temps que celui des hommes n'est pas comparable dans ce ta- bleau. Nous avons cherche dans Ies groupes de femmes de Mr. Ma- nouvrier le rapport moyen â la taille, pour une stature â peu preş equi- valente â celle que nous indiquons pour Ies femmes Tsiganes. Chez ies Frangaises, ce rapport serait represente par le chiffre 84,5 environ ou 85. Celui des Tsiganes est 88.6, donc fort eleve. Cette elevation du chiffre du rapport — -â taille 6gale — est aussi caracteristique chez Ies Tsiganes hommes. Tous Ies chiffres que nous mentionnons sont bîen au dessus de ceux qui correspondent aux Frangais de meme taille. Ces differences sont respectivement de 8 ; de 3 ; de 5 ; de 3 ; de 6. EUes montrent bien ce que nous avons d^jâ indique â propos de la petite serie de Tsiganes tatars, c'est â dire un allongement remarquable du membre inferieur chez Ies Tsiganes en general. Nous avons dit en parlant des Tsiganes tatars : ils sont tout en membres. Cela se verifie ici, chez Ies Tsiganes dits Bulgares (qui n'ont de bulgare que le nom). C'est sans doute un caractere speci- fique de ce groupe ethnique *). ') Nous avions fait cette remarque, â l'ceil, en etudiant Ies Tsiganes divers que nmis rencontrions en Dobrodja. Comme nous nous etonnions de leurs grands bras et de leurs longues jambes, un officier de police qui nous accompagnait et qui avait aussi fait cette remarque ajouta : «C'est pour mieux voler et se sauver». Les chiffres viennent confirmer la simple observation. HULETINUL SOCIETĂŢII '1)E SCIINŢE La moyenne generale du rapport du membre inferieur au buste est 92.3. Ce chiffre, dans Ies tableaux de Manouvrier, correspond a une taille moyenne de i'^So. Or, Ies Tsig-anes bulgares de notre serie ont une taille moyenne de i"'65. Toujours d'aprds Ies ta- bleaux de Manouvrier, ils devraient avoir, pour cette taille, un rap- port chiffre par 87.9. Quatre fois, sur septante, nous avons trouve un indice atteignant 100 ou le depassant. Ce sont Ies num'^ros suivants, de notre serie, tous hommes. Indices (") (18) 100 102.5 (21) 103-5 (66) 103.5 Un rapport aussi eleve montre un allongement remarquable du membre inferieur, compare au reste du corps. Ce sont des chiffres qu'on trouve chez Ies eunuques, castres dts leur enfance. Mais ils sont v^ritablement rares chez Ies individus normaux. Voici, main- tenant Ies chiffres de la grande envergŢure : GRANDE ENVERGURE Hommes Femmes Les 10 premiers . . . . i'"703 i"^-586 Les 10 suivants . . . 1-756 i"''62 8 Les 10 » . . • i'"743 Les 10 » • i"^725 Les 10 derniers . . . • 1-783 Moyenne ...... . 1-742 /'" 6oy Dans les deux sexes, le chiffre moyen de la grande envergure est superieur â celui qui represente la taille. Nous allons placer les chiffres moyens de la grande envergure — par groupes de 10 — en regard de ceux representant la taille, ces derniers arranges en ordre croissant. HOMMES l-EMMES Taille Envergurt 1-703 Taille Envergure (l) 1-634 1-514 1-586 (4) i"645 1-725 i'^-542 i'"-628 (3) i™645 i'"743 (2) 1-659 1-756 (5) i™-698 1-783 76 [{UJ.ETINUL SUCIKTAŢlî DE SGllNŢE On remarque, dans Ies deux sexes, un accroissenient delagrande enverg-ure au fur et a mesure que la taille s'el^ve. Cette augmenta- tion absolue de la o;rande envergure est un fait connu. Toutefois, relativement a la taille, on a indique la diminution de 1' envergure au fur et au mesure que la stature augmente. Voîci Ies chiffres de ce rapport, places dans le mt'me ordre que ceux exposes ci-dessus. RAPPORT Hommes Femmes 104.2 104.7 104.8 105-5 105.9 105.8 105. II ne semblo pas que cette diminution relative de 1' envergure se manifeste dans notre serie de Tsiganes bulgares. Une autre constatation quî ne manque pas d'interât, c'est Tels- vation du chiffre du rapport. Les Frangais qui figurent dans Ies tableaux de Bertillon mis en oeuvre par Mr. Manouvrier ont pre- sente, pour une taille moyenne allant de i '607 a i"'703, un rap- port qui varie entre 102.2 et 102.3. Ainsi, pour une taille moyenne de i"'65 environ le rapport de l'envergure est 102. Pour une taille semblable, le rapport dans notre serie est bien plus eleve (105 i). Chez les femmes tsiganes ce rapport moyen est le m^me que celui des hommes. Or, leur taille moyenne est de 1 2 centim^tres inf^rieure. II. Diametres horizontaux et indice cephalique Femmes Les lopremiers i9o."""4 i79"'™5 18 8""^ 4 178'""" 2 146"'"' 7 i4i'"™-6 Les losuivants 192.""°- i84"""9 i89'"'"-3 i84"'"'i i48'^™-2 143'""" 2 Les 10 suivants i89"""7 187"""! I44'""'- Les 10 „ i87'"'°-2 i85"""-6 i48"'™-3 Les I o derniers 1 9o"""-6 i87'°'"-9 i46""^-9 Moyenne. . . iSg'^'^g 182""*^ 2 iSy'^'^â i8i'"'"-2 I46*^'^'8 142'"'"-4 Le diametre metopique est plus petit que le diam^tre A. P. dans les deux sexes. Cela est interessant en ce qui concerne la femme, BULETINUL SOCIETĂŢII' DE SCIINŢE 77 chez qui, generalement, le contraire â lieu. D'ailleurs â la simple inspection du front, au moment de prendre Ies mesures, ce front des femmes tsiganes, ordinairement moins droit que celui des autres femmes, nous avait frappe. II y a peu de diffferences dans Ies chiffres des moyennes de D. A. P. et de D. T. Les femmes paraissent avoir D. T. bien developpe. L'indice cephalique dans les diverses series presente les chiffres siiivants : INDICE CEPHALIQUE Honimes Femmes Les IO premiers 11-^1 78.99 Les 10 suivants 77-15 77-31 Les 10 » 75'S9 Les 10 » ..... 79.44 Les 10 derniers 11 -^1 Moyenne 77-j?2 78,1 S L'indice mo yen indique la dolichocephalie chez les hommes et la sous-dolichocephalie chez les femmes (classification Deniker). Nous voyons la poindre un caractere sur lequel nous insisterons lorsque nous publierons notre grande serie de Tsiganes : les fem- mes de ce groupe ethnique sont moins dolichocephales que les hommes. *). Les indices examines individuellement se classent de la mani:^re suivante : Hommes Femmes Hyperdolichocephales 16 i Dolichocephales 12 9 Sous-dolichocephales 9 6 Mesocephales 8 3 Sous-brachycephales 2 i Brachycephales i Hyperbrachycephales i *) Nous l'avons montre dans un graphique qui a Iîgur6 h. l'Exposition scientifique de Bucarest en octobre 1903. Ce graphique obtenu â J'aide de plusieurs centaines d'indices note bien nettement ce caractere. 78 BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINŢE Chezles hommes, Ies formes dolichocephales representent le 75^/0 environ de la serie. Les formes brachycephales representent seule- ment le 8^/q environ. Comparaison de Tindice cephalique moyen avec celui fourni par d'autres sdries de Tsiganes : Tsiganes roumains 79-49 turcs 7^-44 » tatars. . 77*65 Cest la pr^sente serie qui presente Tindice le moins eleve. Ajou- tons â cette comparaison celle des divers diametres horizontaux du crane. D. A. P. J^M: D. T. Tsiganes roumains . . iSS'^^sS i86"""-82 150"""- 2 » turcs. . . . i89"'"ii i87™'"-33 148™'"-! 8 „ tatars . . . 190"""- 5 i86'"'"- 8 148"""- bulgares . . 189'""' 9 187"""- 6 i46'"'°- 8 II n'y a donc pas seulement homogeneite dans l'indice cephali- que, mais encore dans les diametres qui servent â l'obtenir. Nous representons, par un graphique, l'allure de l'indice cepha- lique dans la serie des Tsiganes bulgares. On y verra, mieux encore que dans le tableau que nous avons dresse ci-dessus, l'importance des formes dolichocephales. BULETINUL jSOGIEr AŢII DE SCIINŢE 79 o. O 80 RULETLNUL SOCIETĂŢII UE SGIINŢE ()n voit figurer dans ce g-raphique des indices d'hyperdolichoce- phalie que nous avions ete oblige de fondre dans ceux de la clas- sification Deniker (Indices 73 — 75) alors qu'ils marquent uneaccen- tuation beaucoup plus nette encore de la dolichocephalie. On remarque le parallelisme des deux coiirbes sexuelles qui se poursuit â la distance de trois ou quatre indices. On voit nettement la moindre dolichocephalie des femmes. III. Frontal minimum. Hauteur du crane. Indice verticaux de lon- gueur et de largeur. Indice fronlo-transversal ■RONTAL MINIMUM HAUTEUR DU CRANE Les lopremiers Les I o suivants Les 10 » I.es 10 » Les loderniers Hommes II2°"°'5 io8°""7 106' 107" I IO" 109' 123^ 121" 121* 113" I 14" lOf ■2 122' Moyenne iio"^'" $ Comparaisons avec les autres series Tsig-anes. Tsiganes Roumains .... ii2"""-97 126° •85 127" 5 120" Tsiganes turcs 1 1 1 " Tsiofanes tatars 1 1 o' jj^mmg 42 '•51 '• 9 La hauteur du crane et la largeur du front paraissent un peu moins developpees chez les Tsiganes roumains et turcs. Mais ces (lianietrer, doivent etre examines en meme temps que la taille. [NDICE VERTICAL DE LOXGUHUR INni<:E VERTICAL DE LARGEUR Hommes 1 emmes Hommes l\.-mmes Les 10 premiers. 64.99 62.65 ^4.35 79.46 Les 10 suivants . 63.32 61.77 83.41 79.^7 Les 10 » 63.89 64.26 Les 10 « 65.06 82.04 Les 10 derniers 62.84 81.86 Moyenne . . . 64.02 62.21 8s.i8 79.66 Les differents groupes ne presentent entre eux que de faibles differences. Les moyennes sexuelles s'eloionont davantage pour l'indicf; vertical de largeur que pour l'indice vertical de longueur. BULETLNUL SOCIETÂŢîl DE SCIINŢE Mais on voit aussi que, par rapport â la hauteur, le crane des fem- mes tsiganes presente plus d'ecart, compare â celui des hommes, dans le largeur relative que dans la longueur. Comparaisons avec Ies autres series tsig-anes : Tsiganes roumains 67.33 ^S-OS » turcs 67.45 86.05 » tatars 62.69 80.75 II y a beaucoup plus de rapports, par ces deux indices, entre Ies Tsiganes dits Bulgares et Ies Tsiganes tatars, qu'entre Ies premiers et Ies Tsiganes dits roumains et ceux dits turcs. IV. Diametres: bijugal; bizygomatique. Indices faciaux-crâniens Hommes i2 9'"'"-5 Ferames Hommes 136-9 Femmes Les 10 premiers. 12 2""" I i2 8"""-4 Les 1 0 suivants . i29'"'"-6 123"''" I j^gmm.g 130'-" 2 Les 10 i25"""-3 isr-'s Les 10 » i29'"™-6 i38°""-4 Les 10 derniers. i3o"""i 138- Moyenne . . . . 725'"^^ I22'^'''-6 j^ymm.2 i2g'^'^^ Les m^mes diametres obtenus sur les autres series de Tsiganes ont donne : Tsiganes roumains .... 132""^ 2 139""" 95 » turcs j^imm. j^^mm. ^j » tatars 129™™- 8 138""^- 2 Cette comparaison, et quelques autres que nous avons deja faites, montrent que les differences qui se pr^sentent partent toujours du groupe des Tsiganes roumains. Evidement ceux-ci sont moins purs ; ils ont subi quelques metissage, provenant sans doute de ce qu'ils sont mieux fixes au sol et de ce qu'ils sont chretiens. IND. CRAN. FAC. i IND. CR. FAC 2 Hommes Femmes Hommes Femmes Les 10 premiers Les 10 suivants Les 10 « Les 10 » Les 10 derniers Moyenne . . . 71-90 71-53 72.29 70.41 70.90 — 73-93 — 72.40 — : 72.28 7o.g$ 93.32 90.68 9359 90.92 93-40 93.32 93.94 9S-SI 90.80 6 82 BULETINUL SOCIETÂŢIÎ DE SCUNŢE On remarquera le rapport constant qui existe dans l'indice cra- nio-facial No. 2. Les cinq series de 10 sont remarquablement ho- mogenes. Ce meme caractere existe peut-âtre aussi dans le groupe ft^minin. On peut dire qu'il y a un parallelisme remarquable dans le d6veloppement de B. Z. et de D. T. II n'en est pas de mame avec l'indice cranio-facial No. i. Comparaisons avec les autres series de Tsiganes : Tsiganes roumains .... 71.37 89.43 » turcs 72.66 92.72 tatars 72.55 93.39 En examinant dans le detail les chiffres de ces deux indices par groupes de i o individus, on ne trouve pas, ches les Tsiganes rou- mains et chez les Tsiganes turcs une pareille homogeneite (nous parlons de l'indice cranio-facial No. 2). Chez les Tsiganes roumains ii y a une difference de 3 unites entre l'indice minimum et l'indice maximum. Chez les Tsiganes turcs cette difference est un peu su- perieure a une unite. V. Mesures du nez et indice nasal HAUTEUR DU NEZ LARGEUR DU NEZ Hommes . . 50-- 7 Femmes Hommes 3^.m. 7 Femmes Les 10 premiers 45-8 32-7 Les 10 suivants . . 50'"'"- 45"^- 6 36"""- 6 3 2"- 9 Les 10 » . „mm. ^ 49 j — .^.m. 6 Les 10 » . . 5i'^"'- 4 — 37- 6 Les 1 0 derniers . . 5r"- 2 — 37'^""-4 Moyenne . . . . . ^0^^S2 4^mm.y j^mm.^ ^^mm.g En examinant les diverses series de i o, on constate peu de dif- ferences dans les deux diametres du nez. Les diff^rences sexuelles s'expliquent d'elles-m^mes. Dans les autres series de Tsiofanes ces deux diametres ^taîent Tsiganes roumains .... 50""^ 8 turcs 52""^- 15 » tatars 51 "'"'• 1 4 36™" 36mn 35"" BULETINUL SOCIETÂŢli DE SCUNŢE Maintenaat, Ies chiffres de l'indice nasal chez Ies Tsiganes bul- gares : INDICE NASAL Hommes Femraes Les IO premiers 70-75 71-92 Les 10 suivants 73-57 70-94 Les 10 » 72.39 Les 10 » 74-34 Les 10 derniers * 73.39 Moyenne 72.9/ 71-42 Dans les deux series sexuelles l'indice indique la mesorhinie, mais une mesorhinie peu accentuee. L'examen des indices individuels confirme, pour les hommes, le caractere moyen de mesorhinie. II n'en est pas tout â fait ainsi chez les femmes qui sont en majorite leptorhiniennes. Voici la repartition des indices selon la nomenclature : Hommes Femmes Leptorhiniens .... 17 (35 7o) 12(54.50^) Mesorhiniens .... 30(62.570) 7 (3i.87o) Platyrhiniens .... 1(2 0/^) 3 (13.67,) On voit que les femmes presentent une plus forte proportion de leptorhiniens que les hommes. EUes presentent aussi une plus forte proportion de platyrhiniens. L'ecart entre les deux extr^mes est chez elles moins grand qu'il n'est chez les hommes. (59.57 et 87.18 chez les femmes:^ 28 unites.) — (58.49 et 95.56 chez les hommes = 37 unites.) Mais ce dernier chiffre d'indice est tout â fait exceptionnel. Celut qui le pre- cede est 84.44. Et les femmes n'en presentent pas moins une pro- portion plus grande de platyrhiniens. Comparaison des indices moyens chez les autres Tsiganes. Tsiganes roumains 71-94 ^5 turcs 69.42 » tatars. 71.46 Le chiffre le plus ^leve appartient aux Tsiganes bulgares. Cest la presence des quelques platyrhiniens qui augmente le chiffre de l'indice moyen dans ce groupe. 84 BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINŢE VI. Diametres de la face et indices de la face Hommes Femmes mm. , Hommes Femmes Hommes Femmes Les I O premiers. i46'"'"'6 i3o"'"'-3 92"""- 8 87"""-9 yS""""- 4 69' 5 Les losuivants. i43'"'"4 i33""'-3 91""- o 9o"'"'-8 76"'"- 8 72'"'"-6 Les 10 „ . i45'"'"9 — 97""' 2 — 77"^"'- 9 Les 10 » . i46'"™-6 — 97"""- 2 ' — 78""- 4 Les loderniers. i49™™-5 — 97"'" 5 — yj"""^- i Moyenne . . . 146'^'^ 4 i^f'^'^S gs"^"' 14 89'"''^ 3 yy'"'"y2 77»'"' j On voit deja poindre cette indi^ation que les femmes possedent — toutes choses relatives d'ailleurs — un diametre O. M. moins de- veloppe que celui des hommes. Ces derniers doivent posseder une plus grande hauteur du corps de la mandibule. Comparaisons de ces divers diametres avec ceux obtenus chez les autres Tsiganes : Q. M. O. A. 0. N. Tsig-anes roumains .... I45'"'"i5 99'"'"-85 76"""-47 turcs 149™'"- 2 10 1'"""- 6 j^'"''''- 7 tatars ...... 152""" , 98'""'- 8 79'""'- 5 Cest par le diametre O. A. que les Tsiganes dits bulgares s'eloigneraient le plus des g-roupes ci-dessus. INDICE DU VISAGE 0. M. INDICE DU VISAGE 0. A. Hommes . . 105.19 Femmes 100.57 Hommes 69.32 Fommes Les 10 premiers . . 68.05 Les 1 0 suivants . . . . 103.41 101.67 67.07 69.78 Les 10 » . . . . 108.39 — 69.67 Les 10 » . . . . 105.91 — 70.20 Les 1 0 derniers . . . . 107.42 70.66 Moyenne . . 106.06 I0I.I2 69.S8 68. gi Nous rappelons que ces deux indices du visages sont obtenus avec B. Z. comme denominateur. On remarquera entre les deux sexes une diff^rence assez marquee. Le rapport du second de ces indices au premier, montre bien ce que nous avons deja indique â propos des diametres, â savoir que, par rapport â B. Z., le visage est relativement plus long dans sa hauteur O. M. chez les hommes que dans son segment O. A. BULETINUL S0G1ETAŢ,U OE SCIINŢE 85 Ce developpement absolu et relatif plus grand de la hauteur du corps de la mandibule chez Ies hommes est facile a demontrer en deduisant du diametre total O. M. le segment O. A. On obtient alors la grandeur du segment A. M. Cette grandeur A. M. est representee par Ies chiffres suivants : DIAMETRE A. . . 51 3 4^ 5 Si nous cherchons le rapport de cette grandeur au diamătre total O. M. nous obtenons Ies indices que voici : 35-0 32.2 Comparaison des deux indices du visage ci-dessus avec ceux pr^sentes par Ies autres groupes Tsiganes. Indice O. M. Indice O. A. 71 •35 73-94 71 .57 Tsiganes roumains. . . .103.71 » turcs 108.59 » tatars 107.93 VII. Longueur, etendue. Indice de l'oreille L'^tendue est obtenue par le procede de M. Topinard. LONGUEUR LARGEUR Hommes — Femmes Hommes -— Femmes Les 10 premiers . . . . 6I--3 5 5 """'9 35'"'"-3 31 """-5 Les 10 suivants. . . . . 6I'"'"- 57'' '"5 33'""-2 3jmm.g Les 10 » . . . . 60™"' 4 35'"''7 Les 10 » . . . . 61 ■""'•6 33»^.^ Les 10 derniers . . . . 6 o"""- 2 3^mm.j Moyenne . . 6o''''''g 56'""'; sr--4 SI--6 Autres Tsiganes. Tsiganes roumaii ns . . . . 6o'""' 7« 35'"'" 05 » turcs . 62'-" •61 36-- 7 n tatars . 6r'^ • 3 36"'" 9 Sfy BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINŢE Comparee â celle de ces differents groupes, l'oreille des Tsiganes bulg-ares n'est pas longue. La largeur est la plus faible que pr6- sentent Ies 4 series. fiTENDUB INDICE Hommes Femmeb Hommes Femmes Les 10 premiers . . . . 48.3 43.7 57-56 66.38 Les 10 suivants . . . . 47.1 44.6 54-40 55-31 Les 10 » . . . . 4S.I 60.18 Les 10 » . . . . 47.7 55-22 Les 10 derniers . . • . 47-2 56.1 1 Moyenne . . 47-^8 44.2 S6.69 60.84 VIIL Longueur de Tcuverture palpebrale et largeur interoculaire La longueur de l'ouverture palpebrale est obtenue en deduisant le diametre biangulaire interne du biangulaire externe — le produit divise par 2. Longueur de rouverture Diam. bian g. externe Diam. biang. interne palpeb rale Hommes g^mm. 3 Femmes Hommes 3o""»-6 Femmes 3O--6 Hommes 32-- 6 Femmes Les 1 0 premiers . 90---5 2 9mm.g Les 10 suivants . 97-- 9 93-8 31 -"6 30-9 33°- I 3 1 """^ Les 10 » 94-- 5 — 31-8 — 31°" 3 — Les 10 » 98- — 31"» 9 — 33""'- I — Les 10 derniers . 97- — 30""'9 -- 33""'- ■ — Moyenne . . . 96'""'-64 92"""- 1 ^ , mm. ^ 31 3 3O--7 3 2»» 67 30-" 7 Les hommes ont la longueur de l'ouverture palpebrale un peu plus grande que la longueur jnteroculaire. Les femmes ont ces deux diametres de meme longueur. Excepte le deuxieme, les grou- pes masculins presentent ce caractere de plus grande longueur de l'ouverture palpebrale. Comparaison>i avcc les aiitres series de Tsiganes P. Biang. I P. Biang. E. Tsiganes roumains 98'"'"-8 » turcs 98'"'"-9 tatars . . .... 97"'"'-5 32' 32' Longueur ouv. palpebrale • 7 2>r^s •45 33"""-26 • 7 32-"- 9 BULETINUL SOCIETAXfl DE SCIINŢE 87 Dans Ies troîs series, la longiieur de l'ouverture palpebrale est aiissi plus grande que la largeur interoculaire. Cela correspond bien aux indications descriptives, souvent mentionnees, et relatives â la oŢrandeur des yeux, chez ces groupes ethniques. IX. Longueur de la bouche IO premiers . Hoinmes Femmes Les . .5i"-^-8 49™-4 Les I o suivants . . . . 55-2 So-'-S Les IO » . . 56--4 — Les IO » . . 56'"«-5 — Les IO derniers . . . . 55™""2 — Moy enne .... . sr''- 49-8 La premiere serie de lo qui possede le chiffre le plus bas pos- sede aussi la taille la plus faible. Les autres groupes Tsiganes ont fourni les chiffres suivants pour ce diametre difficile a mesurer. Tsiganes roumains . . . 53'"™ 17 » turcs 54'""'' 2 » tatars 54'""' 8 Ces trois moyennes sont legerement inferieures a celle des Tsi- ganes bulgares. Mais ces derniers, ii faut s'en rappeler, sont ceux qui possedent la taille la plus elevee. II vaut la peine de mettre ces deux chiffres (taille et bouche) en regard. Taille Bouche Tsiganes roumains .... i'^âi SS"'""'! » turcs i"'63 54'"'"-2 tatars i"63 54"""'8 bulgares i'"65 55™" X. Couleur des yeux et des cheveux. Forme du nez La statistique de ces caracteres peut etre resumee en trois petits tableaux ou les deux sexes seront separes. COULEUR DES YEUX Yeux gris 7 (i4.67o) 4 (i^Vo) Yeuxbruns . . . .40(83.3^/0) 18(8270) Yeux gris bleu . . . i ( 2.7o ) — 88 BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINŢK La tres grande majorite des yeux bruns est bien visible dans Ies deux sexes ou la proportion de cette coloration est-identique. COULEUR DF.S CHEVEUX Honimes Femmes Cheveux nofrs • . . 37 (77Vo) H (63.6^/0) » brun-fonce . 10 (20,9^/^) 6 (27^/^) » chatains . . i ( 2^1^ 2 ( 9.1^/0) Cest la coiileur noire qui domine dans Ies deux sexes. Nous n'avons note aucune couleur se rapprochant du blond. FORME DU NEZ Hommes Eemmes Nez droit 26 (54.2«/o) H (63-67o). Nez droit aquilin . . • . 8(16.60/0) — Nez aquilin 2(4 o/q) i ( 4.50/^). Nez droit leger^ retrousse. 6 (12.5^^^) 3 (13.6^^). Nez dr. leorer* abaisse . . 1(2 ^q) 3 (13. 6*^/0). Nez dr. 61argi 3 ( 6.2%) — Nez dr. epate 2 ( 47^) i ( 4.57o)- RESUME La taille moyenne des Tsiganes dits bulgares doit osciller autour de r- 65. Les femmes presentent une stature inferieure a celle des hom- mes de I 2 centim^tres. Cest la difference que l'on rencontre habituellement dans les groupes ethniques de taille moyenne. Par leur taille de i"' 65, en moyenne, les Tsiganes dits bulgares se placent au dessus des groupes Tsiganes etudies jusqu'â present dans la Dobrodja. La hauteur du buste, plus petite absolument chez la femme que ches l'homme, est plus grande relativement chez elle, par rapport â la taille. Par contre, les hommes qoi ont le membre inferieur absolument plus grand que celui des femmes, ont aussi cette pârtie de leur corps plus grande, relativement â la taille. BULETINUL SOCIETĂŢI DE SCIINŢE 89 Le rapport du membre inferieur au buste indique, chez Ies Tsi- g-anes, un developpement remarquable de ce membre inferieur, Les chiffres qui indiquent ce rapport sont, chez eux, beaucoup plus elev^s — et cela dans les deux sexes — que chez les individus nor- maux des autres groupes ethniqoes. Le membre superieur est egalement fortement developpe. La longueur de cette pârtie du corps, representee imparfaitement par la g-rande envergure, est relativement plus grande, par rapport â la taille, chez les Tsiganes que chez la plupart des autres groupes ethniques (Rapport: Tsiganes, 105. i Franţais, 102). Ce grand developpement du membre superieur existe aussi chez les femmes. Par leur indice ce phalique les Tsiganes bulgares sont dolichoce- phales. Les femmes sont sous-dolichocephales. D'une maniere ge- nerale les femmes tsiganes paraisent presenter un indice cephali- que plus eleve que celui des hommes. Les crânes brachycephales ne sont representes que dans la pro- portion de 8^/^ environ. La largeur du front et la hauteur du crane sont peu developpes. Par lear indice nasal, les Tsiganes bulgares sont mesorhinieus. Ce caractere de la moyenne est confirme par l'examen des indices individuels (62.5O/J. Les femmes sont en majorite leptorhiniennes. Les hommes presentent le segment A. M. (obtenu en deduisant O. A. de O. M.) absolument et relativement plus grand que celui des femmes. La hauteur du corps de la mandibule est donc plas grande, re- lativement, chez eux. Les Tsiganes (hommes) out la longueur de Touverture palpebrale plus grande que la largeur interoculaire. Cela correspond bien aux indications descriptives faites sur ce groupe ethnique et relatives â la grandeur de lears yeux. Les yeux sont en tr^s grande majorite de couleur foncee (brans) et cela, dans les deux sexes. Les yeux clairs sont rares. Les cheveux sont le plus soavent noirs ou d'un brun fonce. Nous n'avons jamais trouve des cheveux clairs (blonds). En tres grande majorite, la forme du nez est celle du nez droit ou droit avec tendance â l'aquilinie. Les nez epates sont rares. 90 BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINŢE 70 TSIGANES BULGARES DE DOBRODJA TAILLE, MEMBRE INFERIEUR, BUSTE, DIAMETRES CRANIENS ET FACIAUX 490 188 y:188 4 201 190 196 100 186 183 192 11 192 12|188 188 186 192 194 188 196 196 202 190 198 19-2 184 186 190 182 28190 29189 30 196 31 198 32 n5 33 183 34 192 35il80 118 185 107 133 112 125 110 130 104 119 113 131 113 139 112 127 103 123 108 133 110 133 108 121 112 130 107 118 111 133 117 126 1^17 133 114 122 IU 129 118 130 111 134 106 118 115 133 109 121 102 115 105 121 108 122 109 124 IU 186 IU 129 IU 131 120 136 110 133 IU 134 104 124 1.663 1.698 1.600 1.678 1.620 1.655 1.680 1..500 IjBOO 1.650 1.780 1.590 1.570 1.640 1.730 1.620 1 1 630 1.670 1.700 1.730 1.704 1.610 1.690 1.514 1.676 1.634 1.642 1.630 1.628 1.60i 1.710 1.676 1.630 1.610 796 778 760 803 790 815 860 740 785 790 890 780 610 760 820 800 770 825 830 810 880 884 735 820 694 796 782 782 760 792 812 820 826 804 746 BULETIiNUL SOCIETAŢiI DE SGIINŢE 91 97 .708 .580 .618 .576 .658 .750 .740 .648 .750 .680 .706 .660 .65( ■F" -El iy» angenommen und durchgefiihrt sind. Es bedeutet nămlich : I. Die centrale Region Ungarns von der Donau ab ostwărts bis zur siebenburgischen Grenze und siidlich bis zur Maros. Sie inbe- greift die Comitate: Pest-Pilis, Heves, Jasz N-Kun-Szolnok, Be- kes, Czongrad, Borsod ; Szabolcs, Hajdu, Biliar, Arad und Csanâd. II. Die pannonische Region Ungarns von der Donau ab west- wărts und siidlich bis zur Drau. Sie inbegreift die Comitate : Eszter- gom, Komârom, Fejer, Tolno, Baranya, Ggor, Vesprem, Somogy, Moson, Şopron, Vas und Zala. III. Die nordwestliche Region umfassend die Comitate : Poszony, Nyitra, Bars, Hont, Nograd, Gomor, Zolyom, Tor6k, Trenczen, Arva, Lipt6 und Szepes. IV. Die nordoestliche Region, umfassend die Comitate : Abanj- Torna, Bereg, Ugocza, Szatmăr, Marmaros, Ung, Zemplen und Sâros. V. Die transsilvanische Region, Siebenbiirgen mit Einschluss des Szillagy'er Comitates. VI. Die banatische Region zwischen der Donau und der Maros, umfassend die Comitate : Bâcz-Bodrog, Torontâl, Temes und Krasso-Szoreny. VII. Die croatische Region zwischen der Donau, der Drau und der Save, umfassend die Comitate : Szerem, Verocze, Pozsega, Koros-Belovâr, Varasd, Madras-Fiume, Lika Krbava, VIII. Die adriatische Litoralzone. Die Einteilung Rumăniens in naturlich getrennte Faunengebiete 94 BULETINUL SOCIETĂŢII DE SGIINŢE g-elang entsprechend der Bodengestaltung weit leichter iind schăr- fer, als es in Ungarn der Fall sein konnte. Das Gebiet der Sud- karpathen von dem der Ostkarpathen zu scheiden, die walachische Ebene von der moldauischen ergab sich von selbst. Die Dobrud- scha wurde als fiinftes Gebiet aufgestellt, welches sich besonders auffallend als eigenes Gebiet, unter anderem in seiner Săugetier-, Vogel- und Amphibientierwelt kennzeichnet. Fur Rumănien er- geben sich demnach die Faunengebiete ; I. Nordliches Gebiet der Walachei, d. h. das der transsilvani- schen Stidkarpathen, ziemlich entsprechend den Districten : Me- hedintz, Gortzi, Vultscha, Ardsches, Mustcel, Dimbowitza, Pra- howa, Buseu, Rhymnic. II. Westliches Gebiet, oestliche Abhănge der transsilvanischen Ostkarpathen, westlich vom Sereth. (Obere Moldau). III. Sudliches Gebiet der Walachei entsprechend den Distric- ten : Dolz, Romanitzi, Olt, Teleorman, Vlaschka, Ilfov, lalomitza und Brăila. IV. Oestliches Gebiet zwischen Sereth und Pruth, (niedere Moldau). V. Gebiet der Dobrudscha *). Die auf vorliegender und den nachfolgenden Listen den rumă- nischen Fundorten vorgesetzten romischen Ziffern beziehen sich demgemăss auf die betreffenden Faunengebiete Rurnăniens, die dem Worte ^,Ungarn« nachgesetzten von I — VIII auf jene Un- garns. I. FAMILIE : STRATIOMYIDAE Lasiopa Br. tenuirostris Lw. I. Azuga. V. Mangalia. Ungarn : III, VI, VII, VIII. Stratyomyia Geoffr. chamaeleon Deg. I. Azuga, Ungarn: I — VI. •) s. Hohen- unJ Faunenkarte von Rumănien und Ungarn zum Werke «die Macrolepidop- tereu Rurnăniens», entworten und gezeichnet von Dr. Ed. Fleck, beigehetet der No. 5 u. 6 des XI. Jahrganges (1903) des «Bulletin de la soci6t6 des sciences de Bucarest». BULETINUL SOGiETĂŢII DE SGIINŢE 95 Odontomyia Mg. hydroleon L. I. Azuga. Ungarn: I, II, V, VI. viridula F. I. Azuga. felina Pz. I. Azuga. V. Mangalia. Chrysomyia Macq. formosa Scop. I. Azuga. Ungarn: liberali gemein. Beris Latr. Morisii Dai. I. Azuga. Ungarn : I, II, IV, V. Juscipes Mg. I. Azuga. Ungarn: I, II, III, VI. clavipes L. I. Azuga. Ungarn: I, II, V, VI. Actina Mg. nitens Ltr. I. Azuga. Ungarn : I, II, III, IV, VI. II. FAM. XYLOPHAGIDAE Coenomyia Ltr. ferruginea Se. I. Azuga. V. Mangalia. Ungarn : I, III, IV, VI, VII, VIII. III. FAM. TABANIDAE Tabanus L. auripilus Mg. rusticus F. quatuornotatus Mg. bromius L. I. Azuga. Ungarn : V. I. Azuga. Ungarn : I bis. VI. I. Azuga. Ungarn: Ibis. VI, VII. I. Azuga. BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINŢE maculicornis Zett. I. Azuga. Ungarn: Ibis. VII. Haemalopota Mg. pluvial is L. I. Azuga. Ungarn : liberali sehr gemein. italica Mq-. I. Azuga. V. Mangalia. Ungarn: liberali. V. FAM. BOMBYLIDAE Anthrax Scop. morio L. I. Azuga. Ungarn : gemein. Bombylius L variabilis Lw. I. Azuga. Ungarnil, III, V. ater Scop. I. Azuga, V. Mangalia. Ungarn : liberali gemein. discolor Mikan. I. Azuga. Ungarn : I bis. VI. punctatus Fabr. V. Mangalia. Ungarn : I, II, VI. sulphureus Mikan. virescens F. Systoechus Lw. I. Azuga. Ungarnil, III, V, VI, VIII. Ploas Ltr. I. Azuga. Ungarn: Qemein. fumipennis Mg. VIL FAM. EMPIDAE Hybos Mg. I. Azuga. Ungarn : IV, V, VI. BULETINUL SOCIETĂŢII DE SGIINŢE 97 velutinus Macq. Microphorus Macq. I. Azuga. Ungarn : I, II. Tachydromyia Mgr. (Platypalpus Schin) major Zett. I. Azuga. Ungarn: I, III, IV, V, VI. umbripennis Mg. hilineata Lw. rustica FU. maculata F. tessellata F. chioptera Ml. pusio Egg. punctata F. femorata F. pinctorum Zett. spinipes FU. Rhamphomyia Mg. I. Azuga. Ungarn : IV, VI. Empis L. I. Azuga. I. Azuga, Ungarn : III, V, VII. I. Azuga. Ungarn : I, II, III. I. Azuga. Ungarn: I, III, IV, V, VII, VI. I Azuga. Ungarn : I, II. I Azuga. Ungarn : II, V, VI. I. Azuga. Ungarn: I. I. Azuga. Ungarnil, II, III, VI. Hylara Mg. I. Azuga. Ungarn: I (in Form von var. major Strobl) I. Azuga. 7 98 BULEl'INUL SOGIETAŢIJ Dli SGIINŢE VIII. FAM. ASILIDAE Laphria Mg. ful va Mg. I. Azuga. Ungarn : hăiifig in Gebirgsgegenden. marginala L. I. Azuga. Ungarn : gemein. Asilus L. atricapillus FII. I. Azuga. Ungarn : uberall. XI. FAM. LYCTIDAE Leptis F. scolopacea L. I. Azuga. Ungarn: gemein. tringaria L. I. Azuga. Ungarn : sehr gemein. conspicua Mg. I. Azuga. Ungarn: ueberall in Gebirgsgegenden » var annulata F. I. Azuga. Ghrysopila Macq. nubecula FU. I. Azuga. Ungarn : I, III, V, VIII. aurata F. I. Azuga. Atherix Mg. marginata F. I. Azuga. Ungarn: II, VI. Ibis F. I. Azuga. Ungarn: III, VI. Symphoromyia Frauenf (Ptiolina Schin) crassicornis Pz. I. Azuga. Ungarn : III, V, VI. melaena Mg. I. Azuga. Ungarn:!, III, VI. BULETLNUL SOClETAŢIJr DE SCIINŢE 99 XII. FAM. DOLICHOPODAE Dolichopus Latr. ungulatiis L. I. Azuga. (aeneus De^.) Ungarn : I, II, V, VI, VII. XVI. FAM. SYRPHIDAE Microdon Mg-. deviiis L. I. Azug-a. Ungarn : I, II, IV, VIII. Pipicella Rond. virens F. I. Azuga. Ungarn : uberall gemein. )) V. annulata Macq. I, Azuga. Ungarn : I, II, IV, V, VI. vicluata L. nobili s FU. aniiqiia Mg. scutellata FU. variabilis Pz. har bata Lw. canicularis Pz. Ghrysogaster Mg. I. Azuga. Ungarn: I, II, III, IV. Orthoneura Macq. I. Azuga. Ungarn: II, III, VI. Chilosia Mg. I. Azuga. Ungarn I, II, VI. I. Azuga. Ungarn : I bis VI. I. Azuga. Ungarn : iiberaU. I. Azuga. Ungarn : VI. I. Azuga. Ungarn : uberall. 100 BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINŢE impressa Lw. chrysocoma Mg. sparsa Lw. melanopa Zett. pubera Zett. viduata F. intonsa Lw. I. Azuga. Ungarn : I, II, IV, V, VI. I. Azuga. Ungarn : I. I. Azuga. Ungarn : II, III. I. Azuga. Ungarn : VI. I. Azuga. I. Azuga. Ungarn : I, II, III, IV, VI. I. Azuga. Ungarn : I bis IV. Melanostoma Schin. hyalinatum FU. I. Azuga. Ungarn : III, VI. mellinum L. I. Azuga. Ungarn : uberall. Platycheirus Fg. clypeattis Mg. I. Azuga. Ungarn : I, II, IV. melanopsis Lw. I. Azuga. Catabomba O. S. (Syrphus Schin.) pyr aştri L. I. Azuga. Ungarn : gemein. seleniticus Mg. I. Azuga. Ungarn : I, III, V, VI. Syrphus Fbr. glaucius L. I. Azuga. Ungarn: gemein in Gebirgsgegenden. arcuattis Fii. I. Azuga. Ungarn:!, 11, III. BULETINUL SOCIETĂŢII UE SCIINŢE 101 corollae F. I. Azuga. Ungarn : gemein. maculicornis Zett. I. Azuga. Ungarn : IV. balteatus Deg. I. Azuga. Ungarn : liberali hăiifig. ribesii L. I. Azuga. Ungarn : sehr gemein. « V. vitripennis Mg. I. Azuga, Ungarn : mit der Stammart vorkom- mend. topiarius Mg. I. Azuga. Ungarn: I, V, VI. cinctellus Zett. I. Azuga. Ungarn : II, III, IV. nitidiilus Zett. I, Azuga. Ungarn: VI. Braueri Egger. I. Azuga. Ungarn : I, V. venustus Mg. I. Azuga. Ungarn; I, II. Melithreptus Lw. scriptus L. I. Azuga. Ungarn : liberal l gemein. « V. strigatus Stg. I. Azuga. Ungarn. « V. dispar Lw. I. Azuga. Ungarn : uberall. menthastri L. I. Azuga. Ungarn : I, II, V. « V. pictus Mg. I. Azuga. Ungarn : I, V. Xanthogramma Schin. citrofasciatum Deg. I. Azuga. Ungarn :I, II, III, V, VI. 102 lUILKTlNl I, SiKllElAŢll DK SCllNŢK Ascia Mi^. poda^n'cij V. I. Azuoa. Ungeam, « V. lancoolata M:^. 1. Aziiq-a. Untrarn : 1. 111, 1\\ \ 1. Rhingia Scop. roslnita \ . 1. Azuş^a. Uncrarn : liberali. canipestfis Mq:. I. Azuoa. Un^arn: K 11, 1\ . Brachyopa M^. bicolor FU. 1. Aziio^a. l'ncrarn : 1, II. IV. W \I. Volucella CieoftV. pelluccns 1 . 1. Aziiga. Unofarn : iiborall eromeiii. Eristalis 1.. stptilcralis L. 1. Azii^a. l'no^arn : c^^moin. iicfttua Scop. I. Azuga. l^ngarn : geniein. tenax L. 1. Azug-a. l'noarn : sehr hăulîg. » V. campostris Mg. 1. Aziiga. Ungarn : 1, UI. W \1I. VIII. rupiniim F. 1. Aziiga. Uno-arn : l, 11. 111, IV. intricarins 1 . I. Aniga. Trigarn : 1 bis I\'. arhustot nm L. 1. Aziiga. Ungarn : sehr hauUo. jugorion Fgo. I. Aziiga. Uno^rn: III, IV, V. HULKl'lNl'l. S(H:iKI.\yî l!K Sl.lIN l'K lo:{ pr li forum Mg. pertinax Scop. ncniorum L, fi o rea L. tr iviţi ai um V. cinereiis F. aeneus Mg. berber ina F. ignava Pz. pipiens L. I. Azugfa. Ungarn : L 11. 1. Azui^a. Ungarn : I, 11, 111, V. 1. Azuga. Ungarn : iiberall. Myiathropa Rond. 1. Azuga. Ungarn : geniein. Helophilus Mg. I. Azuga. Ungarn : gemein. Merodon Mg. 1. Azug;a. Ungarn : 1, V, VI. I. Azuga. Ungarn : 1, VI, VIII. Criorrhina Macq. 1. Azuga. Ungarn: II, I\ , VI. Xylota Mg. I. Azug-a; V Mangalia. Ungarn: I, 111, V, VI Syritta b^g. 1. Azuga. Ungarn : liberali. Temnostoma Fg. (Spilomyia Mg.) 2>espiforntis L. 1. Azuga. Ungarn : 1 bis VI. bombylans F. I. Azuga. Ungarn: VI. 104 BULETINUL SOCIETĂŢII DE SGIINŢE XIX. fam: MUSCIDAE A. Muscidae calypterae. I. Phasunae. Allophora Dsv. hcmipiera ¥. 1. Azuga. Ungarn : I, II, III, V, VI. « V. vittata Girsch. I. Azuga. II. Gymnosominae. Gymnosoma Mg. rotundatum L. I. Azuga. Ungarn : liberali gemein. V. Tachininae. fera L. ferox ?z. tessellata F. pictus Mg. lateralis F. radicum F. caesia FU. vc^gans Mg. Echinomyia Dum. 1. Azuga. Ungarn : gemein. I. Azuga. Ungarn: II, III, V, VII. I. Azuga. Ungarn : liberali gemein. Micropalpus Macq. I. Azuga. Ungarn : I, II. Oliviera Dsv. I. Azuga. Ungarn : liberali. Nemoraea Dsv. I. Azuga. Ungarn : II, III, V. I. Azuga. Ungarn : I, II, IV. I. Azuga. Ungarn : II. BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINŢE 1(»5 fimbriata Mg. Exorista Mg. I. Azuga. Ungarn : I, II, VI, Tachina Mg. erncariim Rnd. I. Azuga. Ungarn: I, V, VIII. Masicera Macq. pratensis Mg. I. Azuga. Ungarn : I, II, VI, VIII. Roeselia Dsv. antiqua FU. I. Azuga. Ungarn: II. Admontia Hrauer u. Bergenst (Degeeria Schin). blânda FII. I. Azuga. Ungarn : II, V. separata Mg. I. Azuga. Hyperaleina Schin. I. Azuga. raelopina Scliin. nana Mg. anthracina Schin, leticozona Pnz. ferina FU. VI Dexinae. Morinia Dsv. I. Azuga. Ungarn : I, II, IV, V, VI, VII. I. Azuga. Ungarn : III. Thelaira Dsv. I. Azuga. Ungarn : I, II, VI, VII. Dexia Mg. s. Schin. I. Azuga. Ungarn: uberaU. 106 BULETINUL SOCIEI.VŢII UE SCIINŢE carinifrons FU caninum ¥. canaria L. atropos Mg. albiceps Mg. melanura Mg. striata F. haematodes Mg. mortuorum L. sepulcralis Mg. floralis Desv. I. Azuga. Ungarn : I, II, III, V, VI. I. Azuga. Ungarn : II. VII. Sarcophaginae. Sarcophaga Mg. I. Azuga. Ungarn : VIII. I. Azuga. Ungarn : 1, II, III, VIII. I. Azuga. Ungarn : I, II, IV, VIII. I. Azuga. Ungarn : III, V, VIII. I. Azuga. I. Azuga. Ungarn : I, IV, V, VI. Cynomyia Dsv. I. Azuga. Ungarn : I, III, IV, V. I. Azuga. Ungarn: I, II, IV, V. I. Azuga. Ungarn: I, II, IV, V. VIII. Muscinae. calcitrans L. Stomoxys Geoffr. I. Azuga. Ungarn : liberali. meridiana L. Mesembrina Mg. I. Azuga. Ungarn : hăufig in Gebirgsgegenden. BULETINUL SUCIKTA'IÎ-I DE SCilNŢE 1(17 vomUoria L. erythrocephala Mg. groenlancUca Zett. Calliphora Dsv. I. Azuga. Ungarn : gemein. I. Azuga. Ungarn : sehr gemein. I. Azuga. Ungarn : V. Pollenia Dsv. vespilla F. I. Azuga, Ungarn : gemein. riidis F. I. Azuga. Ungarn : sehr gemein. « V. depressa (Mg.) Latr. I. Azuga. Ungarn : IV. « V. varia (Mg.) Latr. I. Azuga. Uno-arn : V. versicolor Mg. pratortim Mg. Dasyphora Dsv. I. Azuga. Ungarn : I, V. I. Azuga. Ungarn : gemein. Lucilia Dsv. caesar L. I. Azuga. Ungarn : sehr gemein. « v. ruficeps. Rnd. I. Azuga. Ungarn : I, II. I. Azuga. Ungarn : II, IV. I. Azuga. Ungarn : I bis VI. I. Azuga. sericata Mg. cornicina V. sylvarum Mg. latifrons Schin. Ungarn : I, II, IV. I. Azuga, -11)8 HUM<: l'INUL SOCIETĂŢII \)E SCirNŢK Pyrellia Dsv. cadaverina L. I. Aziiga, Ungarn : I, II, III, V, VI, VIII. serena Mi^. I. Azuga. Ungarn : V. « V. aenea (Zett.) Latr. I. Azuga. Ungarn : I, III, VI. Musca L. domestica L. I. Azuga. Ungarn : liberali. corvina F. I. Azuga. Ungarn : sehr gemein. tempestiva FII. I. Azuga. Ungarn : I, II, IV, V, VIII. (auf einem Fliigel war die 5. Lăngs- ader h inter der Ouerader abgebro- chen). Cyrtoneura Macq. simplex Lw. I. Azuga. Ungarn: VI. hor tor um FU. I. Azuga. Ungarn : gemein. IX. Anthomyinae. Aricia Dsv. lardaria Fbr. I. Azuga. Ungarn : I, II, V, VI, VIII. obscurata Mg. I. Azuga. Ungarn : I, V. Spilogaster Macq. vespertina FU. I. Azuga. Ungarn : VI. duplicata Mg. I. Azuga. Ungarn : I, V, VI. BULETINUL SOGIETAŢU DE SCIINŢE 109 quadrum F. carhonella Zett. demigrans Zett. pagana ¥. impimctata FU. leucostoma FII. anthrax Zett. didyma L. radicmn L. huccata FU. triquetra Mg. pratensis Mg. cilicrura Rnd. mollicuJa FU. tricolor Zett. sexnotata Mg. I. Azuga. Ungarn : I. I. Azuga. Ungarn : V. I. Azuoa. I. Azuga. Ungarn: VI. I. Azuga. Ungarn : I. Ophyra Dsv. I. Azuga. Ungarn : gemein. I. Azuga. Ungarn: V. Limnophora Dsv. I. Azuga. Ungarn: V. Anthomyia Mg. I. Azuga. Ungarn : I, V, VI. I. Azuga. Ungarn : I. I. Azuga. Ungarn : VI. I. Azuga. Ungarn: V, VI. I. Azuga. Ungarn : I, V, VI. Coenosia Mg. I! Azuga. Ungarn : I, V, VI. I. Azuga. Ungarn : I, V, VI. 1. Azuga. 4-10 BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCUNŢE ni gr a Mo*. lut aria F. stercoraria Le. squalida Mg. inquinata Mg. analis Mg. cinerea Mg. anthrax Schin. elata Fabr. ferruginea FII. punctata F. punctul at a Scop. unguicornis Scop. I. Azuga. B. Muscidae acalypterae. I. Gruppe: Scatophaginae . Scatophaga Mg. I. Azuga. Ungarn : I bis V. 1. Azuga. Ungarn : liberali. I. Azuga. Ungarn: I, IV, V, VI. I. Azuga. Ungarn: II, III, IV, VI. I. Azuga. Ungarn : II. I. Azuga. Glidogastra Macq. I. Azuga. Ungarn : V. 6. Gruppe : Tetanocerinae. Tetanocera Str. I. Azuga. Ungarn ; II, IV, VI. I. Azuga. Ungarn: 1, II, IV, V, VI. 1. Azuga. Ungarn : I, II, IV. I. Azuga. Ungarn : gemein. Limnia Dsv. I. Azuga. Unofarn : iremein. BULETINUL SOGIETAŢU DE SCIINŢE 111 obliterata Fabr. formosa Pz. ruficeps F. hyalinata Pz. seminationis F. vibrans L. ambusta Mq-. praeiisla FII. qtiadri punctata plumicornis FU. decipiens Lw. simplex Lw. rorida FU. I. Azuga. Ungarn : I, II, IV. 7. Gruppe : OrtaUdinae. Ortalis FU. I. Azuga. I. Azuga. Ungarn : II, III, IV, VI. Ceroxys Macq. I. Azuga. Ungarn : I, II, IV, VI. Platystoma Mg. I. Azuga. Ungarn : I, II, III, IV, VI, VII. Scoptera Krb. (Myodina Dsv.) I. Azuga. Ungarn : uberaU. Palloptera FU. I. Azuga. Sapromyza FU. I. Azuga. Ungarn : I, II, III, IV, VI, VII. L. I. Azuga. Ungarn : I, II, III, IV, V, VII. I. Azuga. Ungarn : I, II, VI, VIII. 1. Azuga. Ungarn : I, IV. I. Azuga. Ungarn : I. I. Azuga. Ungarn : I, II, IV, V, VI. BULETINUL SOCIETĂŢII UE SCIINŢE Elisae Mg. aenea FU. femoralis Dsv. discoidea Fabr. onotrophes Lw. cornuta FII. tussilaginis F. lappae Lw. eriolepidis Lw. proboscidea Lw. hyoscyami L. nigricauda Lw. Lauxania Ltr. I. Azuga. Ungarn : I, IV, V. I. Azuga. Ungarn : liberali. 9. Griippe : Trypetinae. Aciura Dsv. L Azuga. Ungarn : I, V. Spilographa Lw. L Azuga. Ungarn : IL Trypeta Mg. l. Azuga. Ungarn : I, V, VI. I. Azuga. Ungarn : IV. I. Azuga. Ungarn : II, III, V. I. Azuga. Ungarn : II. Urophora Dsv. I. Azuga. Ungarn : I, II, IV. Tephritis Ltr. I. Azuga. Ungarn : I, IV, V, VI. I. Azuga, Ungarn : I, II. I. Azuga. Ungarn : 1. BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINŢE i\:i leontodontis Deg. fallax Lw. I. Azug-a. Ungarn : I, II, IV, V. I. Azuga. IO. Gruppe : Sepsinae. Sepsis FII. cynipsea L. I. Azuga. Ungarn : I, II, IV, V, VI, VIL V. flavîmana Mg. I. Azuga. Ungarn : II, VIII. Themira Desv. piitris Mg. cibaria L. taeniopns Ms I. Azuga. Ungarn : I, II. 1 1. Gruppe : Tanypezinae. Calobata Mg. I. Azuga. Ungarn : I, II, IV, V. 13. Gruppe : Chloropinae. Ghlorops Mg. I. Azuga. Ungarn : I, V, VI. Chloropisca Lw. ornată Mg. (hypostygma Schin.) frit L. obscura FU. I. Azuga. Ungarn : I, IV, V, VI, VII. Oscinis Latr. I. Azuga. Ungarn : I, II, III, IV, V. VII. 15. Gruppe : Drosophilinae. Drosophila FII. I. Azuga. Ungarn : V, VI. iii BULETINUL SOCIETĂŢII DE SGltNŢE funebris Fabr. I. Azuga. Ung-arn : I, II, IV, V, VI. 1 6. Gruppe : Geomycinae. Diastata Mg. nebulosa FU. I. Azuga. obscurella FII. I. Azuga. Ungarn : I. 20. Gruppe : Borborinae. Borborus Mg. I. Azuga. Ungarn : I, IV, V. I. Azuga. Ungarn : I, IV, V. I. Azuga. Ungarn: I bis VI. Limosina Macq. 1. Azuga. Ungarn : I, V, VI. XX. FAM. PHORIDAE Phora Latr. pulicaria FII. I. Azuga. Ungarn : I, II. « V. rufipes FII. I. Azuga. Ungarn : I, II, IV, V, VI. opaca Mg. I. Azuga. XXI. FAM. BIBIONIDAE Dilophus Mg. viilgaris Mg. I. Azuga. Ungarn : I, II, IV, V, VI. geniculatus Macq. fimetarms Mg. equinus FII. fontinalis FU. BULETINUL SOGIETÂŢII.DE SGIINŢfe iiS pomonae Fabr. mărci L. lohannis L. varipes Mg. Bibio Geoffr. I. Azuga. Ungarn : I, II, III, IV, V, VII. I. Azuga. Ungarn : gemein. I. Aziiga. Ungarn : I, II, III, IV, V, VII. I. Azuga. Ungarn : I, II, III, V, VIII. XXII. FAM. SIMULIDAE Simula Ltr. ornată Mg. I. Azuga. Ungarn : II, III, V. 5) V. flaviventris Stbl. I. Azuga. maculata Mg. I. Azuga. Ungarn : I, VI. XXIV. FAM. MYCETOPHILIDAE Sciara Mg. I. Azuga. Ungarn : liberali gemein. Thomae L. obscura W. centralis Mg. croccata L. Meyer Diirii Egg. I. Azuga. Ungarn : V. Macrocera Mg. I. Azuga. Ungarn : II. XXVI. FAM. TIPULIDAE Pachyrhina Macq. I. Azuga. Ungarn : I, II, IV, VI. Tipula L. I. Azuea. •i-16 bULETlNUL SOCIETĂŢII Dfe SClINţE montium Egrg. oleracea L. paludosa Mg. atletica Mqr. similis Schum. rivosa L. nigropitnctata Schum. I. Azuga. Ungar n : V. I. Azuga. Unorarn : liberali hăufio;. I. Azuga. Ungarn : I, II, IV, V. Symplecta Mg. I. Azuga. Ungarn : I, II, V, VI. I. Azuga. Ungarn : V, VI. Pedicia Ltr. I. Azuga. Ungarn : II, V. Limnophila Macq. I. Azuga. Ungarn : I, II, III, V. XXVII. FAM. CHIRONOMIDAr: Chironomus Mg. pusio Mg. I. Azuga. Ungarn : V. plumosus L. I. Azuga. Ungarn : uberall. riparius Mg. I. Azuga. Ungarn : I, II, IV, V, VI. XXXIII. FAM. HIPP0I30SCIDAF Hippobosca L. eqiiina L. I. Azuga. Ungarn : I bis V. RULKTINUL SOCIErAŢlI HK SCIIN'P' 117 WEITERES CRER RUMĂNISCHE CARAREN VON PAUL BORN Herzogenbuchsee (Schweiz). Durch meinen Aufsatz «Weitere MittheilunoŢen tiber rumăni- sche Caraben» im Bulletin de la Societe des Sciences, Bucarest, an. XII No. 5 und 6 veranlasst, war Herr C. von Hormuzaki in Czernowitz so freundlich, mir eine Anzahl von ihm g-esammelter rumănischer Caraben zur Einsicht zu senden. Es stammen diese Thiere fast sămmtlich aus dem nordlichsten Theile der Moldau, aus einer Gegend, aus welcher mir bisher kein Material zu Gesicht gekommen war, es ist diess carabologisch auch ein sehr interes- santer Winkel Rumănien's, weil hier die Caraben fauna des siid- lichen und diejenig-e des nordlichen Karpathengebietes mit derje- nigen des westrussischen Steppengebietes zusammen stossen. Die Sendung enthielt folgende Arten : Carabus violaceus L. 2 Stiick aus Dorohoi und zwar, wie 1 Ierr von Hormuzaki richtig mitgetheilt hat, violaceus sublaevis Drap. Ich hatte schon in meinem ersten Aufsatze: «Einige Mit- theilungen liber rumănische Caraben 1902» die Ansicht ausge- sprochen, dass sich in der Moldau diese Rasse des violaceus fm- den dlirfte ; da ich absr im Jahre 1903 von Herrn Montandon aus BroştenY, also schon ziemlich weit ndrdlich in der Moldau, aber allerdings im Karpath ngebiet gelegen, 6 Stiick violaceus Mehelyi erhielt, so glaubte ich mich geirrt zu haben und die ganze Moldau zum Gebiete des Mehelyi rechnen zu mtissen. Nun hat sich her- ausgestellt, dass meine erste Voraussetzung doch richtig war. Ru- mân ien besitzt also eine weitere, sehr ausgezeichnete und schone violaceus-Rasse in der Ebene der nordlichsten Moldau. Ferner erhielt ich i Exemplar Carabus violaceus aus Arin, ebenfalls in der nordlichen Moldau, aber aus dem Gebirge. Es ist diess der von Herrn von Hormuzaki in seinem Aufsatze erwăhnte «typische violaceus», den ich aber absolut nicht als solchen aner- kennen kann, sondern als ganz unzweifelhaften Mehelyi. Den Schlussel zu dieser verschiedenen Auffassung gibt uns die Beschrei- bung Ganglbauer's von Carabus violacsus Mehelyi in seincr 118 BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINŢE Schrift: «Sammelreisen nach Sudungarn und Siebenburgen» in den Annalen des k. k. Naturii istorischen I lofmuseum's Wien 1 896. Ganglbauer schreibt wortlich : «Diese Rasse wurde hlsher^ wenn sie iiberhaupt von der iypischen Form unterschieden wurde, als var. Wolffi betrachtet». Die meisten Entomologen betrachteten also vorher diesen Kăfer als typischen violaceus, andere als Wolffi, wăhrend derselbe von beiden bedeutend abweicht. Zu den erstern i^ehorte auch Reitter. Da der Kăfer erst 1896 von Gang-lbauer beschrieben wurde, so figurirt derselbe noch nicht auf der Reit- ter'schen Bestimmunorstabelle, welche in demselben Jahre aber friiher erschien. Das gresandte Exemplar aus Arin ist also ein echter, von den siebenbiirgischen nicht zu unterschiedender Me- helyi, welcher bekanntlich genau den Penis des typischen violaceus hesitzt, sich aber durch geringere Grosse, weniger gestreckte, im Verhăltniss zum Vorderkorper kiirzere, feiner und dichter ge- kornte, tiefschwarze, mattblau gerandete FlUgeldecken von dem- selben unterscheidet. VVolffi Dej., die Rasse des Banates, unter- scheidet sich, wie Mehelyi vom typischen norddeutschen violaceus durch feiner und dichter gekornte FlUgeldecken, von Mehelyi aber durch bedeutende Grosse, krăftigcn Bau, matt blauschwarze oder schwarzviolette FlUgeldecken mit prăchtig purpurrothem oder goldenem Rând. Carabus auronitens F. Herr von Hormuzaki sandte mir zur Einsicht die von ihm 1901 beschriebeiie var. Istratii aus Radautz in der Bukowina. Es ist diess einfach ein schwarzbeiniges und schwarzfUhleriges Exemplar von auronitens Escheri, eine Abnor- mităt. Da die Beine glănzend schwarz sind, wăhrend die durch Alcohol oder andere Ingredienzen verfărbten Exemplare matt- schwarze Beine bekommen, so halte ich die Fărbung dieser Exem- plare als wirklich natUrlich. Im Uebrigen pflichte ich ganz der An- sicht Ganglbauer's bei, wenn er in dem bereits ervvăhnten Reise- berichte anlăsslich der Erwăhnung der ganzen schwarzen Varietăt des Escheri (v. opacus Haury), wovon ich auch 2 Exemplare be- sitze, sagt, dass solche Anomalien keinen besondern Namen ver- dienen. Gerne bestătige ich bei diesem Anlasse, dass Herr von 1 lormuzaki in seinem Aufsatze bei Erwăhnung der v. nigripes lleyden, di 2 Bezeichnung Domodossola «in der Schweiz» nicht BULETINUL SOCIETĂŢII 'ni-: SCIINŢE bcifugte, da ihm, wie er schreibt, diese nahere Provenienzangabe nicht bekannt war. Carabus cancellatus III. Ein Exemplar aus Dorohoi und ein zweites vom Lucaci erhalten. Die slidostlichen Karpathen sind das Gebiet des cancellatus scythicus Schaum., welcher in Galizien in den das nordliche Karpathengebiet bewohnende cancellatus tuber- culatus Dej. tibergeht. Auch der nordlichste Theil der Moldau ge- hort in diese Uebergangszone, wie diese 2 Exemplare bevveisen, Dasjenige vom Lucaci kann man als tuberculatus betrachten, doch ist es, wie die meisten galizischen Exemplare b^deutend schlanker und hat namentlich lăngern und schmaleren Halsschild, als die typischen Exemplare aus Norddeutschiand, auf welche die Be- schreibung aufgestellt wurde. Das and^re Exemplar aus Dorohoi ist ausgesprochene Zwischenform zwischen scythicus und tubercu- latus, steht aber dem ersteren bedeutend năher, als letzterem. Carabus arvensis Hbst. i Exemplar v. Dorna Bucowina Ge- birge und zwar carpathus Born, wenn auch etwas schlanker, als z. B. die Stiicke vom Negoi; die norddeutschen typischen arvensis haben sehr viei feinere primare Kettenstreifen, nicht eigentliche Tuberkeln wie dieses Exemplar. Carabus monilis excellens F. 2 Exemplare aus Dorohoi. Diese, zucrst von Herrn v. Hormuzaki fiir Rumănien erwăhnte Rasse findet sich also wirklich in der nijrdlichen Moldau, Das eine Stlick ist ein typischer, grasgrliner, goldgerandeter excellens, bei wel- chem alle Intervalle unterbrochen sind. Das andere ist ein sehr interessantes Exemplar von derselben Farbe mit ununterbrochenen tertiăren Intervallen. Derselbe zeigt auf beiden Flligeldecken ijber- einstimmend die in meinem Aufsatze «Carabus monilis und seine Formen» Insectenborse 1904 erwăhnten atavistischen Einschal- tungen, jedoch etwas verworren ; stellenweise sind aber ganz deut- lich 17 — 18 Interwalle erkennbar, so dass dieser Kăfer den Ueber- gan^»- bildet zu monilis Lomnickii Rtr. und damit einen neuen Be- weis, dass excellens mit seinen 3 Streifensystemen von mehrstrei- figen Rassen (Hamp^i) abzuleiten ist. Carabus concolor transilvanicus Dej. i Exemplar v. Negoi^ zieiiilich klein mit weniger zahlreichen und dafiir grossern und tie- fern Grlibchen der FliJTeldecken, als dieses sonst meistens der Fall i-iO lUJLETINUL SOCIETĂŢII UE SCIINŢE ist bei dieser Rasse. Doch finden sich fast in allen Suiten die _î:^lei- chen Exemplare. Ich habe Liber 200 transilvanicus in meiner Samm- liingf von zahlreichen Gebirgslokalităten iind fast liberali sind solche Exemplare unter diesen sehr variablen Thieren. NAi;ilTlt.\i; m WmM ItElIliACIITljW'liE^ 1 IIEIt IIIE CAKAIII SAItTE\' m llli;\XIE.\|l.\l)DERIIlk(l\\ll\ VON C. von HORMUZAKI. I^urch die neuesten, hochst interessanten Beitrăge des Herrn Paul JJorn lassen sich die meisten Widerspriiche gegeniiber meiner Auffassung verschiedener Carabusformen zwanglos erklăren. Icli liătte nur Weniges noch hinzuzufugen. liezuglich der von mir als typischen violaceus L. angegebenen Form wăre noch ergănzend zu bemerken^ dass meine ersten Publi- kationen iiber dieselbe in den Entomol. Nachrichten (Berlin) iSg^ und in der Societas Entomologîca (im Januar 1896 verfasst) Mai l8g6 erschienen, also zu einer Zeit da die var. Mehclyi Ganglb. uberhaupt noch nicht piibliziert, folglich eine andere Deutung dieser der typischen so uberaus nahestehenden Form nicht moglich war. In meinen spăteren Zusanimenfassungen hatte ich dann diese da- malige Angabe mit aufgenommen. C. aiironitens F. v. Istratii hatte ich deshalb benennen zu sollen geglaubt, weil sich ausser diesem, Herrn Born vorgelegenen Stlicke noch einige in den Sammlungen der Herren Jasilkowski und Prof. Pavlitschek befanden, dieselben also mindestens einer in dieser Gegend sich ofter wiederholenden Aberration angehoren. C. cancellatus IU. aus Czernowitz (Bukowina) stîmmt durch die von Herrn Born als charakteristisch angegebene Breite der Fliigel- decken und des Halsschildes noch mehr mit dem typischen v. tii- berculatus Dej. als das Stuck vom Lucaci ; dessen Eindringen in den nordlichen Theil der Moldau (15 Kilometer von Czernowitz) festzustellen. bleibt eventuell spăteren Forschungen vorbehalten : leider besitze icli keine Stlicke aus dem der Czernowitzer Geo-end HULETINUL .SOCI KT A pi DE SCIINŢE 121 unmittelbar benachbarten Grenzgebiete von Rumănien. Das Herrn Born vorliegende, der var. scythicus Schaum năherstehende Stuck stammt aus dem weiter g-egen das Flachland vorgeschobenen sud- lichen Theile des Bezirkes Dorohoi. Ebensolche Exemplare finden sich bei Suceava und Radautz in der Bukowina, z. Theile mit grun- lich metalischen Fliigeldecken. Leider war es mir nicht moglich, Herrn Born diejenigen Exemplare aus Căldăruşani etc. vorzulegen, welche von Herrn Edm. Reitter als noch zu v. graniger PUd. ge- horig bezeichnet wurden. Dieselben gehoren der Soc. Naturaliştilor din România, welcher ich sie zurlickgestellt habe ; sie sind sehr gross, flach mit eigenthiimlich irisirenden griinlichen Răndern und gehoren moglicherweise einer eigenen, jedenfalls von der mir von ebendort in weit grosserer Zahl eingesandten v. scrobroniensis Geh. verschiedenen Varietăt an. Letztere (von der ich noch 2 Stiicke besitze) stimmt dagegen mit den mir vorliegenden, von Herrn Born freundlichst iiberlassenen Stucken der nămlichen Varietăt genau libereîn. Von C. ScheicUeri Pnz. v. cxcellens F. liegen mir aus Rumănien noch zwei kupferrothe Stiicke vor, die in der Skulptur den Herrn Born vorgelegten gleichen, d. h. ein typisches, das andere mit un- unterbrochenen tertiăren Interwallen. Bei Czernowitz und in der gesammten Umgebung z. B. Ostriţa, wenige Kilometer von der Grenze Rumăniens entfernt, kommen, wie schon friiher erwăhnt, alle moglichen Farbennuancen, aber auch alle verschiedenen Arten der Skulptur (stets mit 3 primăren Interwallen) vor. d. h. von sol- chen bei denen alle Interwalle punktiert bis zu v. Lomnickii Reitt. bei dem nur die primăren punktiert sind. Dieselben werden jeden- falls sămtlich bis nach Rumănien eindringen. Var. Frivaldskyi Kr. (mit 4 primăren Interwallen, also Kollari PUd. var.) besitze ich da- gegen nur in einem Stiicke aus Radautz. Derselbe unterscheidet sich durch die schwarzen Beine von v. moldaviensis Born, wo- gegen das einzige bukowiner rothbeinige Stiick von ebendort durch die Skulptur zum typischen excellens F. d. h. v. crythromerus Dej. gehort. 122 BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINŢE OBSERVAŢIUNI METEOROLOGICE FĂCUTE LA INSTITUTUL METEOROLOGIC DIN BUCURESCI LUNA DECEMBRE 1903 st. n. Director: ST. C. HEEMTES înălţimea barometrului d'asupra nivelului mărel 82 metri ca rt • Teinporaliira i Ume(JeIa|i;:; E ii S ?, 11 2?, Temp. 2 Vântul 1 !îlţ j iii aerului C \ aerului li'Mî'li solului C^ .tio §1* .- 1 fi i«S FENOMENE DIVERSE 1 to ' :;r= ^-5 f HlW'il es d ^- iii imiuiii-'^^ BO •s .11 li y 1 - li 2 Si i 5||<« ffii=°i-ir \m JJWI z ° ^ mi- F' 1 745.5 |l2.4 18.5 6.2!l2.3 8.£ 76 - 19.2 1.6 6.3 7.2| 8.7 ssw 3.5 1- l.5/l0''-i4h;j0;[Dip. 2752.1 11.3.1 20.8 4.2!l6.6:! 7.7 661 8.1 25.7 -0.8 7.5 7.9 3.3 Var. 1.8 - UM-^'p- 3757.5 9.4 15.8 3.6 12.2 l.C 79,5.8 21.2 -0.4 7.4 8.4'i 3.C wsw 1.9 -- lo.sUi. 4 7,-6.1 5.5 8.7 2.4 6.3L 7.C 99,î — i! 8.5 -1.5 7.1 8..5|lO0 ENE 4.5i! - :0.0'=o-ia-18''45;> a^SO-Oh 5748.4 8.-2 9.6 6.7 2.9Î 8.1 98|î - ii 9.2 4.5 7.5 8.41 10.0 ENE 2.0 3.0, 0.0 =Oa;i)P!2".26;12''47 slal). culr. 1 ă rn . 6746.4 9.3 1().0| 8.4 1.6 8.S 100 - 12.0 7.8 8.6 8.61,10.0 \V 0.7 4.5:î 0.0|®»'ia-7 10:E="a:^oi:;^^2n-l3iT..-, 7 752. l 8.5 10.5 6.4 4.l! 7.5 89 1.6J19.7 1.4 8.7 8.9 9.0 ENE 2.4 10.6 U^a. 8 7.->1.8 9.7 11.4 7.5 3.9 ! 8.7 95 — 14.4 5.3 9.0 9.2 9.7 ENE 3.8 0.0 =<'a.9i'40. 9 1751.3 4.0 9.7 1.6 8.1 1 5.5 87 — 10.0 1.3 8.8 9.4 10.0 ENE 11.7 00 0.6 /a-p;®13'"20-14*;;0. 10 656.7 -0.1 2.0 -1.6 3.6 3.5 76 — 4.1 -1.2 5.7 9.0 10.0 ENE 8.2 2.6 /a-13"15. 11 759.4 -0.5 0.6 -1.8 2.4 3.6 79 _ 5.8 -1.8 4.1 8.0 10.0 ENE,E 1 5 0.3 12 760.4 -0.2 0.6 -1.5 2.1 3.8 83 — 2.1 -1.8 3.6 7.4 10.0 E,ENE 4.1 — 0.0 I37G0.() -1.2 0.» -3.9 4.3 3.2 74 — 5.0 -3.2 3.4 7.0 10.0 ENE 11.2 _ 0.9 /^a-p. 14,|759.8 -2.5 -1.2 -4.5 3.3 2.9 75 — 3.8 -4.4 2.6 6.6 10.0 ENE 3.4 0.4 I5 7.-.8.6 -5.2 -1.9 -6.5 4.6 3.0 98 — -0.1 -7.9 2.0 6.0 10.0 E.NE 2.2 0.2 L«a. 167.59.2 -2.5 -1.6 -5.1 3.5 3.8 100 — 0.3 -4.8 1.6 5.6 10.0 ENE 0.6 0.0 0.0|A/''a-p;®»«x9p. 0.2' ®EE;0a-9'';V"a-P ife"-' -1.0 -0.2 -2.5 2.3 4.2 95 — 1.3 -2.4 1.6 4.9 10.0 E,WSW 0.5 0.1 18759.6 -0.5 0.4 -2.2 2.6 4.1 93 — 3.0 -2.0 1.6 5.0 10.0 WSW.ENK 2.9 0.0 |EEEf"»^<'a-lT''10. 19 761.4 -0.9 0.4 -2.2 2.6 3.8 87 — 1.0 -3.8 1.7 4.8 10.0 ENE 4.1 0.(» --Oa;*<'22''50-p. 20 761.9 0.3 1.7 -2.2 3.9 4.1 87 — 5.0 -2.1 1.8 4.8 10.0 ENE 0.9 0.4 0.3 gl adăp. 21|766.2 1.0 1.4 0.5 0.9 4.6 95 _ 3.2 0.1 2.6 4.9 10.0 A\sw 0.8 0.1 ■221768.8 0.3 1.4 -1.1 2.5 4.7 99 — 2.5 -1.0 2.9 5.0 10.0 ENE 0.9 0.2 0.0 ©«a-9M7''20-p. «va«a;/a-p;*"a-8''30. /a- 12'' 10. 23|769.2 -1.7 1.4 -.3.2 4.6 3.9 95 — 2.3 -3.5 2.6 5.0 10.0 ENE 9.2 1.0 0.4 24||765.1 -5.7 -:l2 -7.0 3.8 2.3 77 0.1 -0.8 -7.2 2.0 5.1 9.3 ENE 8.0 0.2 2.5J760.8! -5 n -2.U -8.8 6.8: 2.5 77 4.2 8.2 -11.5 1.2 4.6, 9.0 ENE.ESE 1.2 0.1 26 759.(l| ■> - "o? -2.5 -5.4 2 9, 3.1 87 0.5 -5.0 0.9 43 10.0 E 1.0 - 0.1 ■27 756.0! -3.1 -2.0 -4.2 2.2' 3.5 97 — 0.8 -4.0 0.8 4.3 10.0 ENK 2.4 0.0 =Oa-8''30;V''a. •28,754.1 -4.9 -2.6 -7.0 4.4 2.9 88 ~ -0.9 -7.0 1.0 4.1 10.0 ENE 6.8 2.2 0.1 ^;*03''-l5''45;.ţ>«l2''50-15''45; ^";*«a-10''20. 1 12"50-p-*oi 9''30 29JI761.8 30 761.6 -6.8 -6.4 -4.5 -5.1 -8.4 -7.8 3.9 2.1\ 22 2.1 81 76 = 1.0 1.1 -7.0 -7.4 0.7 0.5 3.9 3.7 10 0 9.7 ENE ENE 3.1 1.8 4.6 0.0 0.0 0.1 -P- 31 763.8 -.5.4 -2.4 -8.0 5.6 2.4 80 5.8 6.0 -13.5 0.3 3.5 4.7 \V.SW 0.9 0.0 g,«i=«19''48-p. M. /58.2 0.8 3.1 -1.5 4.61 4.6 87 26.6! 6.3 -2.7 3.7 6.3 9.2 ENE 3.5 16.0 10.8 +(Wc.t?c,r^"ma. rîdfcală ^« no r^^^^^ îa^-""!^ "" "'"»' "^"^ călduros ea de obiceiu, însă mult m.il secetos. Temperatura lunara ^ 1861 ea ^a;ut JrentTemnP^^m-rlfnn r^ ^ft' '"^'r!'."""^ "'''«= ""^i ani în cart acesta lună a fost şi maî căldurusă ra acum; c.rsu a^stel ini esie ru^7 , n rM irf '^"''^'"^* t ''-■ i^mpe^atura decadei întoia, care a format perioda cea maî căldurnsă din .absolută 2?I>Î8 De a 1^77 inc6.e nic o Hnf/n?," ""r";?'^ f; V'"" ^e 2 a fost cea maî caldă; într'însa s'a înscris temperatura ma.vima oiuia ^»m ue ia wi incO. e n.ci o-datâ nu s'a .ntomplat ca în luna Decembre termometrul .să se ridice atât de mnlt ■ RULETINUr, SOCIETĂŢII DE SCIINŢE 123 OBSERVAŢIUNÎ METEOROLOGICE FĂCUTE LA INSTITUTUL METEOROLOGIC DIN BUCURESCI LUNA IANUARIE 1904 st. n. Direclor: ST. C.HEPITES înălţimea barometrului d'asupra nivelului măreî ! 1 Urne- la.- Si « !| - 1' s i| V6ntul i 0 le , gi: Temperatura ^^\^ l;„oc; aerului C aeruUiî *" £ ■.3.f14". 1 ) 767.7 -5.5 -1.9 -8.1 6.2 2.5, 8C 4.11 -13.0;-1.5| 2.4 6.3 ENE 1.1 -1 0.0|^";'— '2(1. ? 76.5.8 -5.7 -0.3 -9.1 8.8 2.47f ); 5.7 10.3 -12.8 -1.7 2.1 3.7 SW 1.4 -1 0.71;;^*';— 'a. i\ 763.0 -6.0 -3.1 -10.0 6.9 2.79( \ - 3.0 -12.5 -2.0 1.9 10.0' WNW 1.1 3.2 0.0 0.2 P";^'^; © «s»9' 1 5-1 0"20 n 766.8 -8.6 -3.2 -10.2 7.0 2.08( ) 1.9 1.5 -14.4 -2.4 1.6 7.3| ENE 0.0 0.0il,gl";-^a-8'';'— 'p. ) 766.9 -9.8 -7.7 -11.2 3.5 1.9 Si ^ - 5.5 -11.5 -2.8 1.4 10.0 ENE 4.7 0.5 0.2|l|";Y"a;-Jf"15"37-j). l 765.5 -10.4 -6.6 -13.4 1 6.8 1.7 8 \i 3.2 6.2 -16.8 -2.6 1.3 1 6.7| NE,ENE 2.8 1.0 0.0g0;^«a-10"50. 2 764.0 -14.4 -8.9 -18.2 9.3 1.3 8 J 8.9 1.8 -20.5 -4.1 0.9 0.0 SW 2.0 — O.O0<';^^a;^'l'- 3' 759.1 -12.2 -6 6 -18.5 11.9 1.8 9 * — 2.4 ■20.0 -5.5 0.2 4.3 SW 2.3 — 0.0teY'a-16H5;=»a. i 754.1 -4.7 21 -140 16.1 :t.l8 7 4.2 9.5 -16.0 -5.5 -o.:« 4.7 sw.wsw 3.6 — 0.2 ;^«; Y 'a;— "p. 5 750.0 1.0 5.0 -5.0 10.0 3.9 7 7^1 2.5 14.1 -7.4 -3.2 -0.2 7.0 wsw 3.1 — 0.2 " ' lâ )'— ' 3- 6 7.54.9 0.5 6.5 ■2.4 8.9 4.4 9 1; 4 6 14.2 -7.0 -1.4 0.3 4.0 sw 2.5 — 0.2 lV<'/a-ir30;=',20i..4\ 7 754.5 -0.2 3 1 -5.5 8.6 4 7 9 8|! — { 9.0 -9.0ÎI-1.2 0.7 8.7 NNE 2.9 — 0.1 8 753.9 2.7 4.0 1.0 3.0 5.6 9 58 -7.2I! -0.5 1.0 '10.0 ENE 4.3 2.7 i 0.0 =o/a-1 6"35; ® '1 6''25-1 9'' 1 5 . 9 758.3 3.5 5.5 1.0 4.5 5.9 9 *1 — 6.5 0.0 ' 0.0 1.2 ,10.0 ENE,NNE 5.9 1.3 0.0 ©Oa-O"". ='®a-10'>3.5;/3"-7i',ll''1.5p. 0 762.i 1.3 4.2 1.0 3.2 4.6 9 2 — 4.5 -0.5 0.2 1.3 10.0 ENE 8.6 0.0 0.2 1 760.4 -0.2 1.0 -2.0 3.0 3.7 8 0 — 2.9 -3.6 0.2 1.6 7.7 ENE 8.2 0.2 :!? /'a-l3''20;-X-«/9"34-10'i5;'--''p. 2 763.7 -2.2 -1.3 -;i.i 1.8 2.9 7 4 — 2.2 -4.0 0.2 l.b 10.0 NE 4.1 — ! 0.5 — 3 766.8 -2.4 -0.5 -4.9 4.4 3.0 7 7 1.0 5.9 .5.0 0.3 1.7 6.7 ENE,SSW 1.6 1 0.2 _»a;=»>-13\ 4 763.7 -1.2 2.7 -4.9 7.6 3.8 8 8 1.7 9.5 -7.( 0.2 1.7 4.3 wsw 2.5 i 0.0 5 767.0 -2.5 3.2 -7.6 10.8 3 59 0 4.1 10.1 -9.8 0.2 1.7 1 6.0 wsw, WNW 1.4 0.3 Y Va-'12"15;=",'a-ii. 6 765.5 0.4 4.3 -4.1 8.4 3.5 7 2I1 9.4 14.0 -7.0 0.3 l.g 1.7 Var. 1.5 — 0.2 — ia;--Op- 7 765.5 -1.6 0.8 -6.0 6.8 3.6 8 5 2.( 5.2 -9.9 0.2 1.' 6.7 wsw 1.9 — oJ "^a; 8 766.5 -l.S -OI -2.( 2.1 .3.5 8 8 — 0.2 -3.C 0.3 I.e UO.O wsw 2.2 — O.i — 9 764.6 -3.7 -2.1 •4.7 2.6 3.4 9 6 — 0.1 -i: 0.2 1.8i|10.0 wsw ENE 0.9 — 0 1 — 0 760.."' -5.S -3.£ -6.7 3.2 2.7 9 2 — -2.2 -6.i ) 0.0 1.810.0 ENE 2.4 0.( o.c ®a. i 755.7 -4.^ -3.E -6.9 3.4 2.5 7 8 — -0.2 -8.C ) -0.: 1.7,10.0 ENE 0.2 — o.c — l 762.1 -3.8 -Ot i -7.C 6.5 3.2 8 6 53.S ! 5.2 .9.1 ^ -1.1 l.( i 7.5 ENE 3.0 5.8 : 6.2 Prima lună a anului 190'i la Bucuresci. a fost caracterisata p Iulie s'a continuat si in tot cursul lui Ianuarie. In tot acest ntr'c lipsă aprope complectă de P/«<='"P*'«ţ.\»"î^«'™^«f|;'f ^^'.'J^! est interval de 7 luni nu s'a strâns de catJoO mm._^de ^Pţ.J«'^'^ imedă, iar cerul mai ile, pe când de obiceiu el se arăta în Ianuarie . Brumă s'a observat in -12 dile, cela in.6s. chiciura In 7. vegetat; ele nu In perioda puţin rece din a duca jumetate a lunel, giaui şi rapn-t <«u ^o jrima jumătate. in cauza gerului din 124 >ETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINŢE OBSERVAŢIUNÎ METEOROLOGICE FĂCUTE LA INSTITUTUL METEOROLOGIC DIN BUCURESCI LUNA FEBRUARIE 1904 st. n. Director: ST. C. HEPITES înălţimea barometrului d'asupra nivelului măreî 82 metri I i.. Temperatura II |Ume(î61a ^i s?, a: 2 Temp. h Vântul 1 .^ nF 3- m aerului solului C 1^ .2 1 II II li ti < •ia 1 B u l'Adi i^lcni icime IM cai FENOMENE DIVERSE 1752.6 2|758.9 311762. 1 -4.e -3.6 -0.7 -3.4 -•2.0 2.7 -5.5 -5.5 -4.5 2.1 3.5 7.2 3.0 2.9 3.8 90 84 83 0.3 1.0 -0.3 6.S -6.( -5.7 -6.C )-0.£ -0.5 -0.5 1.7 1.7 1.5 10.0 10.0 9.3 ENE ' E«E ENE 4.9 0.8 0.2 O.C 0') Lov6h40— 10i'20;/45''45-p. P'';/^"-î><'a-7h50. =0'a-llM5; Y *a-13i-;=il(>30-|.. — 2a;-Q.2p; La 6''49 culrem. de pr.m. 4||757.9 -2.4 0.0 -0.4 5.4 3.9 97 1.7 8.0 -7.8-0.4 1 5 7.3 wsw 2.3 — 0 1 5|j752.6 6750.8 7750.5 -0.! 4.0 6.4 2.6 12.1 13.7 -3-5 -3.0 0.8 6.1 15.1 12.9 4.2 5.0 5.8 97 79 79 1.4 9.9 8.1 12.2 19.0 20.2 -3.8 -0.2 -4.5|| 0.1 -1.4 0.2 1.5 1.6 1.6 9.3 1 0.0 1 4.7 VAR. WSW i\VN\V WSW 1.6 - l?| = 1 91 0.0 0.0 0 /( 8747.5 5.9 12.0 1.1 10.9 5.8 82 6.5 23.( -1.8 0.2 -4.4 0.5 1 6 1 50 ' VAR 1 1 R 9|749.H 4.6 11.3 -2.5 13.8 5.6 83 5.4 20.8 1 7 5 0 VAR. 1 ^ - 0 7 ^2a 10[i745.8 6.8 13.8 1.3 12.5 5.8 79 7.2 28.0 -1.0 1 3.4 4.5 4.8 2.0 2.3 VAR. 2.4 _ 0.7 ^Oa;^'p. 111 12' 13; 744.7 744.5 761.2 7.7 8.7 3.1 |I4.3 17.1 7.5 1.5 4.0 0.3 12.8 13.1 7.2 5.7 7.2 4.8 ^3 84' 82 10.1 9.5 22.0 25.3 17.-2 -2.0 -0.8 -2.0 4 1 1.3 9.3 9, 7 wsw.sw sw,wsw S5W 4.0 3.6 9 3 4 3 4.6 0 8 1 ®04''37-5'"15;/11i'-14''48. ®<'13"30,16"10-p;/llM2''15,l(; 14 /02.8 3.6 8.0 -1.5 9.5 4.8 79! 1.0 14.4 -4.7 3.1 4-?, 9 3 SSW 1 7 0 5''- •2-' 1 Ib 16 Mii.;; 747.:' 5.!) 61 1:12 12.4 0.9 0.1 12.3 12.3 5.5 4.6 78 2.0 6.9 22.0 23.3 -2.5 -2.2 8.2 4.4 4.0 i9. 9.0 ^3 NNE VAR 2.2 9 rt 0.3 0.5 0 5 =o.^;®OiT'M.lS";/Wil. ;48.S| 4.3 9.6 0.4 9. -2 5.0 80 3.6 25.4 -3.0 4.3 44 6 01 V\R '> 6 1 6 /47.9 V.l 14.3 -0.1 14.4 5.-2 68 5.0 28.1 -4.8 4.2 4 4 5 0 V \R 0 5 0 7 .. 19 /4.«.2 20.7.54.7 6.0 5.4 i:i.4 9.5 0.8 3.2 12.6 6.3 6.5 6.2 86 90 4.6 0.7 23.5 19.1 -4 0 -0.2 4.9 5.7 4.7 5.0 7.0! 7.3 VAR. ENE,SW 2.5 1.9 1.0 1.3 0.1 --'a;®«16''8-16"54. =»10''30-p. 21751.5' 22|750.9| 23743.21 25 752.9 26 754.4 4.^2 7.5 9.3 2.6 -2 7 -'>9 9.5 16.0 16 8 10.6 0.8 -1 6 -2.;:! 0.1 1.0 0.8 -3.2 -'( 0 41.8 15.9! 15.8,' 9.8 4.0 2 4 3.9 5.8 5.7 4.5 3.7 36' 63 72 64, 79 97I Q ) 9.4 10.4 7.7î -1 17.5 26.3 30.2 9.0 1.8 0.8 14.4 1.1 1.1 -4.5 -3.0 -4.0 Ol| -1.81 -4.0 -4.9 -7.0 -2.5 4.6 4.7 5.5 6.0 3.9 2.6 2.2 1.9 1.5 5.4 5.0 5.3 5.6 5.4 4.3' 1.7, 4.3 10.0 10.0 SW,WSW SSW ENE ENE ENK 6.0 4.0 2.9 12.9 11.8 3.2 1.6 2.4 0.4 ^8a;=0a;/a-16''45;(D«p. —'a. -^a; LUp; /20h45-p, /a-p^0-î>''20'>5-p. â"; ^ ''4»'a-10''30.13*'45;/'a-p; ^ Op 27 759.51 28 760.4 29 758.6 -1.7 -3 0 -0.7 2.3 -1.9 0.8 -41 -6.2 -3.0 6.4 4.3 3.0; 4 4 li 75^ 92 _! 98! _:| 4.8; 4.2 4.0 3.6 lO.Oi NNK 3.7|| ssw iO.O ENE 10.0 ENE 8.0 0.5 6.0 6.3 10.1 0.5 0.8, 0.6 0.0 0.3 0.4 0.0 g5.^»"-î>'a-ll-30;/u-13''35; ^^ 3°;^a. [ll"30-17",p. go.^o.^09h48.49h30; fub^o 3»;-?e"a,9"20-10''3(i;®«10''4.5-p. M. ' 7517I 3.0 8.1 -1.3 9.4! 48 82!l I8.9I 15.91 -3.5 2.6 3.5I 6.4II ENE 3.7 30.61 28.4 lunara -l-ŞCX) este cu patru grade şi jumâtate câml s'a răcit binişor. Temperatu 1H.>7 înc6ce sunt f6ite mulil ani ir «fâ =it P''j"J'"!"n ^'"?P f-^rte frumos şi călduros în tot cursul el, afa.ă de pri- stârşitul lui Ianuarie, şi afară de (Jilele ce au urmat de la 24 la finele hmei mal ridicată ca normala, cu t6te acestea de la aproape şi arbuşti ca t'econdaţiune emur de pământ în direcţiune E- la corn mugurii ifori^^rl eraii ffarte desvoTaţl şiZ-oaue a l"Vesj;!?H^I "^^'"'""^ ^'^" '""^'^ ^^ ajunseseră apr aproape a se deschide. El s'a simţit î arbori aproape de BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINŢE 1^25 OBSERVAŢIUNI METEOROLOGICE FĂCUTE LA INSTITUTUL METEOROLOGIC DIN BUCURESCi LUNA MARTIE 1904 st. n. Director: ST. C. HEPITES înălţimea barometrului d'ssupra nivelului mărei 82 metri 1 1 .■! ■ Unie- = -':i !1 11 11 ni Vântul 1 '^ . a^S' Temoeratura li lerulu = S ?i £ ?J Te mp. — 2.3 -0.2 1.6 3.3I 10.0] EiNE 10.2 0.8 0.0 1|0; ®»a-ll'';/.5''-p. 2 757.2' -0.9 08 -15 2.3 3.5 8 l — 1.9 -2.1 1.0 3.4 10.0 ENE 10.1 0.0 1.3 So;/a-p;^ -î>19''20-p. 3 703.7 -3.0 -1.4 -4.7 3.3 2.5 6Î J - 5.3 -6.5 1.2 3.1 7.7 ENE 5.3 0.0' 1.1! â^/a-ll-SO. 4 701.0-2.8 0.3 -7.7 8.o; 2.7 0 ^ 0.4 12.0-12.2 1.0 3.0 7.3 ENIO 3.3 — 0.3 ^o.^'a; /6K\'y-TiO. 5 757.9 -2.4 -0.7 -3 9 3.2 3.3 6 i — 4.9 -4.0 0.9 2.7 lO.O ENR 4.9 — 0.7 M a'lăP- 6 75<).l -1.3 1.5 -3.6 5.11 3.1 7 i 1.7 7.0 -3.5i 0.9 2.0 9.3 ENE 3.8 0.0 0.1 g|0; ^Oa-9i>20. 7 700.2 -1.0 1.8 -3.9 5.7 2.9 0 5 2.8 16.5 -7.2 1.0 2.6 9.3 ENE 2.1 — 1.0 g^; '—''a. 8 702.7, 0.7 5.7 -2.0 7.7 3.5 7 3 4.0 21.4! -5.5 1.8 2.8 0.0 ENE 1.0 — 0.0 3 adiip. 9 7 03. o! 2.4 7.8 -3.0 10.8| 386 7 3.3 23.0 -8.5 25 3.2 3.7 ENE 0.7 — 0.0 ^«a. IU 701.9 3.0 9.4 -2.4 11.8 5.3 8 S 3.4 21.1 -7.0 3.2 3.5 3.7 NE 1.3 0.0 0.5 ^2a;®13b25. 11 1 759.4' 5.4 10.0 0.5 9.5 0.3 8 9 1.1 25.0' -4.5 4.0 3.0 6.7 NE, ENE 2.3 0.5 u-'-a. 12 755.8 5.7 9.4 2.4 7.0| 0.1 8 7 — 19.5 2.5 5.4 4.4 9.7 NNE 0.8 00 0.5 ^o/a-9''25;®14''20. 13 755.7 5.2 7.0 3.0 4.0:10.29 2 0.1 10.3 2.6 5.9 5 0 10.0 ENE 3.0 0.8 o.sl ©^''-i-IS, 4"40-5"30. 14 748.2 5.9 76 4.0 3.01 7.0 9 8 - 9.0' 3.5 6.0 5 3 10.0 ENi:, NE 4.4 0.5 0.2 =0a-11''; ®oi4h50-12"30, 15"-1.'.":{5. 15 740.7 7.8 9.2 4.7 4.5 7.8 9 (3 - 10.1 21 6.3 5.5 10.0 Var. 0.9 5.1 0.2 ® 07'S 10h20-l 4''35,1.5"30-18". 16| 754.5 0.8 11.2 5.0 0.2 5.8 7 7 4.3 21.1 0.4 7.2 5.9 0.0 ENE 0.4 0.8 1.3 ©o.2"80-3"5. [7 759.4 5.2 8.0 2.7 5,3!! 4.9 7 1 0.7 13.4 -2.8 0.5 0.2 7.7 ENE 3.4 1.2 ^2a. is' 759.9 4.3 8.5 2.1 0.4 1 3.8 0 0 1.8 18.8 -0.8 57 0.1 5.7 ENE 2.6 — 2.0 — . l!» 7.">8.6 2 1 8.8 -3.0 11.SI2.74 8 11.9 23.4 >7.8 4.8 5.8 0.3 ENE, SE 0.9 — 1.4 ^--%. 20 75V.7 1.6 9.5 -1.0 10.5 4.5 8 0 2.4 255 -5.0 4.9 5.8 8.3 Var. 2.1 0.4 1.0 U'a; ^«14"20-14''41 ,22'>25;/1 9"30. 21 75't.O -1.3 0.7 -2.7 3.4 3.7 8 7- 1.2 -4.7 4.1 5.7 10.0 Var. 4.7 2.3 0.0 I|l|»;4f ».4>"7"30-11"20;^''15" 15; / 22 ,0.3 1.6 3.2 -2.6 5.8 4.18 4 — 7.4 -2.8 2.8 5.0 10.0 Var. 2.2 4.8 0.0 iao;^Oa-12M8''10-p. |8"15-15".20 23 748.8 4.0 -1.4 5.4 |4.9 9 2 2 7 7.3 -1.9 3.0 4.5 7.0 w 1.7 1.7 0.3 liaO;®o.i5i,4o.i7H5,18i'10-p. 24 75 V. 3 4.7 8.b 1.5 7.1 5.3 H 1 - 12.6 0.5 4.4 4.6 9.3 Var. 1.2 12 l.( ®«a. 25 702.9 4.0 6.6 2.3 4.3 5.1 7 9 — 11.7 1.0 5.0 5.0 ■10.0 ENE 1.4 — •;•'' — 20 703.8 4.Î 9.0 1.4 7.6 4.3 tj 511.6 261 -3.3 5.0 5.3 1.3 ENE 1.0 — 1.4 ^Sj. 27 700.7 5.4 11.0 -1.4 12.4 4.4 e 2 12.4 27.2 -7.2 5.7 5.6 0.3 ENE 1.4 — 1.9 --Sa. 28 760. S 3.8 0.5 -0.3 6.8 5.3 e \o (1.2 14 8 -5.6 6.0 6.0 10.0 ENE 4.2 — 1.0 ..-»a;/15''8-19i'10;®023i'0. 21 lirl.'S 4.0 6." 2.0 4.5 4.5' 3 0.3 12.5 11 .5.8 6.0 9.7 ENE 3.9 0.8 1.2 ®O0^5-Ol■40;/"12"3O-13l'15. 3( 4.1 7.5 0.9 6.6 4.4 - 1 0.2 18.0 -0.4 5.0 0.0 lO.C ESE 2.4 — 1.2 — 31 75 IA 3.C 5.g 1.2 4.6 4.7 t H — 9.0 O.C 5.5 0.0 lO.l ENE 5.7 - 1.2 /12"45-18''30. M. 757.r 2.6 6.C -0.:^ 6.3 II 4.5 • '8 6.5.3 14.4 -2.8 4.1 4.6 7.7 ENE 3.1 19.8 24.9 PHm. ,„M a pH™.»„e,, cu -!P-'r,' tsf.n-JS: S", XSf .^JS'SŞ t.lf» ^^^^^^^^^^^ lo^l mal mult sau mal puţin recî. yiua cea mai caldă a fost la 15 când termo- din curniul liinel, iar cea mai rece la 3 de şi temperatura crii s'a mal Întâmplat numai o singură (Jilele de la 9 la 17 ai'i fost t-eva mil calde: cele-lalte ai metrul s'a urcat până la + ll^i care eUe cea inal ridicata lemperaturu "•";^"' —'■;■::"'„-,„;„ , afeatel luni au fos"t mai cobo- nim.i absolută-70^ .'a ins.-ris in ,liua urmălGre Ga |' '«■^P^:'''.^,^;^^ '^".trul o3se n e +7oTţi-%l^ în ac "stă Tună s'a menţinut rate ca acelea ale lunel precedente că.-î pe când In ^f b/^^^'^ «' '"°™«, „f câte sunt n ?^neral Precipitaţiunile atmosferice de şi tntre + 1 02 şi - 7U7. Au fo.t 10 dile de '"g'/^t .?^,,i^^''i' "ţ el'^^ de a^ă. Acâstă cantitate este cu au cădut într-un numer de dile mal mare ca cel ob.cmjiiţ, !ot„"?Ll.,""«ni?lpu cantităţi apreciabile de apă au fost 12; în 4 apa fost de 13 cm. şi a acoperit solul la 6, 7 şi de Ia cel obicinuit, totuşi ele nu au produs de cât 20 mm. ue apa. peste 500/0 mal mică ca aceia ce se obţine in mod normal in acostă l;>nă. ^^ile i=".„':f ^f ^Ij *,P;«%f f.e^pe J.provenij din nins.re, La;20_şi 21 a fost vi.rpol G.;osimea ^tratu^luyi^^^^^^ ^^^„^^^, ^^^.^^^^ 21 la 23. La începutul lunel au maî fost 'i dile cu solul acoperit crivăţu. In 9 liile el a suflat tare atingând în «Jiua de 21 fost ca normale. Atmosfera a fost cu a^/o mal_ umedă î când in g abia 65 ore in 19 di'e; obicinuit acest astru se arată in Martie, 141 ore cire a s6relul nu a fost aşa de mică ca acum Vegetaţiunea care reala de 17 metripe secundă. Presiunea atmosferică mijlocie 757.5 mm. st cu ao/n mal umedă iar cerul mult mal inorat ca de obiceiu ; au fost 3 trălucit forte puţin In acâsta lună, ste cu apr6pe 4 mm. maî mare <:a hui mmc t^i.u^^.^.v-.- .- --;----- .-.., ,. „„.,t„ niin «îrtrplp a gile senin'e, 7 nor.-,se şî 21 acoperite pe când in general sunt_.9. lO^ş. 12 ^^^.^Ţ^l^ţ^^^^l'^^^^^^ de strălu- una. ""'^:lt ,re".?et:e'î1™'ci;.U.fp!;Jnt'.;i' .'.'decad., zspad, ,i ..!,=.,.,, d. ,Vncep„,„>.de.ade,.. «la aa ,aaa. ca v.j;,.,,,,n,. ,a ,,.ţ^ fost oprită de frigul din or iar frunzele de la soc şi agriş cari apăruseră fost pârlite. Orzul tr^ga vegetaţiune este mult întârziată. Grâul se presiniă bine şi ca vegetaţiune ş semănat la 17 n'a resărit până ca des voi tare. se mal fl strâns, irşitiil lunel. In general în- BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINŢE BUGURESGI ANUL XlII-Iea. MATU— AUGUST No. 3 şi 4. PROCES-VERBAL Şedinţa de la 15 Martie 1 904 Şedinţa se descliidc la orele 8 şi 40 sub preşedinţia l)-luT Dr. HkI'ITES. Se pune la vot alegerea D-lor propuşî în ultima şedinţă ca nieni- briT aî societate! şi se admite. D. Se<;retar rERPETuC presintă lucrările sosite la Societate, expune chestia întîmpinărilor D-lor Hirmuzaciie şi S. Ştefănescu, despre cart comisia de verificare nu s'a pronunţat printr'un proces-verbal şi despre care se întrebă, dacă trebue publicate în Buletinul Socie- tăţeî. Cu acesta ocasie, U-sa constată, că comisia de verificare nu depune tot zelul necesar si rogă Societatea să se pronunţe în pri- vinţa publicare! acestor întîmpinărî. D. General Mânu este de părere că Societatea nu e compe- tentă a se pronunţa în acesta cestiune şi că D. Secretar perpetuu împreună cu comisia de verificare să 'şt asume răspunderea şi să hotărescă cele de cuviinţă. D. Preşedinte ia act şi declară, cărgmane decî la aprecierea co- misie!, dacă publicarea să se facă sau nu şi că acesta de sigur va respinge publicarea, dacă întîmpinările conţin expresiunt ce nu se pot împăca cu spiritul buletinului nostru. 428 BaLETiNUL SOCIETĂŢII DE SClINŢE D. Paulescu presintă o comunicare asupra : I. Acţiuneî sărurilor metalelor alcaline asupra substanţelor vieţuiture. începe prin a expune meihoda şi technica urmate în aceste cer- cetărî. In urmă, arata că dos ele sărurilor metalelor alcaline care pus 2 în contact intim cu drojdia de bere produc un acelaş efect (împie- dicarea degajare! CO^) sunt proporţionale cu pondcrele molecu- lare ale acestor sărurî. Intr'adevgr, catul ponderilor moleculare prin aceste dose este un numgr vecin de 0,55. II. Acţiunea sărurilor metalelor alcalino-teruse asupra sub- stanţei vi eţ uit ore. Urmând aceeaşî methodă şi aceeaşi technica ca şi pentru meta- lele alcaline, D. dr. P, găsesce că dosele sărurilor metalelor alc.-pă- mentose, care puse în contact intim cu drojdia de bere produc un acelaşî efect, sunt proporţionale cu ponderile moleculare al 'acestor sărurY. Intr'adevSr catul ponderilor moleculare prin aceste dose este un numgr vecin de i.io. III. D. dr. P. face să se remar':heze că i . i o este exact dublul luT 0,5 5 şi conchide că o moleculă de sare de mstal alcalino-terros produce un efect equivalent cu acel produs de 2 molecule de sare de metal alcalin . D. Prof. Mrazek presintă o comunicare asupra : « Presenţeî sar- maticulut la Colibaşî în judeţul Dâmboviţa. Regiunea de la ColibaşT corespunde unuî anticlinal format d(i straturi cu l ^niî scuipate, care spre Est în Valea-CricovuluT dispare sub pietrişurile straturilor de Cândescî. Pătura pontică de o grosime enormă e uşor ondulată şi limitată spre Sud de o dislocaţie mare, care a putut fi urmărită de la Ţin- tea-BăicoY pană la Gura OcniţeY. Din ea se ridică formaţiunea sa- liferă subcarpatică în anticlinale, al căror sâmbure e de obiceiii ocu- pat de un masiv de sare. (Valea Tiseî la ColibaşT, MorenY, Ochiuri, Reşca, Ocniţa, Lăculeţe). Paul a considerat Ponticul ca transgresiv asupra Saliferulut; iar Mrazek şi Teisseyers ati admis în totă re- giunea între Verbileu şi până la Dâmboviţa. posibilitatea uneY transgresiuni pontice direct asupra SaliferuluT. BULETINUL SOCIETĂŢFl DE SCIINŢE D. Mrazek Studiind anul trecut de aprope puţurile de petrol de la Colibaşî a observat, ca la o anumită adâncime de asupra hori- zontuluT de petrol se găsesc în marne argilose eşantilione de Unio pseudo atavus, care câţî-va kilometri mat spre Nord e dupe Teys- seyere un fosil caracteristic pentru Meoticul din Muntenia. Iar de- asupra horizontuluî de petrol, care se găsesce în nisipurî şi pietri- şurî probabil salifere, se întâlnesce o gresie compactă, ceva mar- nosă, conţinend cantităţY forte marî de Cerithium pictum var. Ste- phanescui Font. *) fosil caracteristic pentru Sarmaticul superior al Moldoveî. D. Cappellini citeză în iS68 -) presenţa cerinţilor la Colibaşî. Roca cu ceiiţi nu se ivesce însă nicăerT şi eşantilionele lut Cappel- lini provin probabil tot din puţurî; aşa se explică că geologiî, care au venit în urma luî Cappellini în regiune nu le-au putut găsi. E de remarcat puterea slabă a MeoticuluT şi a SarmaticuluT, cart în V. Proviţeî (Gura DrăgăneseT, Drăgănesa), în V. PrahoveY (Câmpina). în V. Doftaneî şi a DoftăneţuluY (Telega, Buştenî) ajung de a avea 400 — 500 metri grosime. In aceste din urmă regiunT ele sunt represintate prin straturT puternice de nisipurY şi chiar pietrişuri, roce par a lipsi cu totul în regiunea Colibaşî. Cercetărî viitore vor arăta dacă faciesurile Meo- ticuluî şi Sarmaticuluî se întind în spre Ialomiţa şi Damboviţa. In unele puncte cum de pildă la Gura Ocniţeî, resultă clar din son- daje, că straturile cu congeriî şi cu viviparc-bifarcinate vin di- rect pe Salifer. Pe de altă parte d. G. Murgocî descrie nisipurî şi gresiî cu Dosinia exolc:ta din jud. R. -Vâlcea, unde aceste straturî coroneză Sarmaticul. E decî f. probabilă o întinderea Meoticuluî prin regiunea colinelor judeţelor Muscel, Argeş, Damboviţa până în Oltenia. D. Du. G. MuRGoGi, comunică o observaţiune relativ la: aCon- creiiiinile feniginose în jurul plantelor din nisipuri în Do- brogea)). In rîpele tăiate de ape pe clinele dealurilor din Nordul Dobro- geî (regiunea Garvan-Luncaviţa) se vede la basa loesuluî gros de *) Determinarea făcută de D. Dr. S. Athanasiu. ^) Cappelmni. Giacimenti petroliferi de Valachia (Mem. deU'accad. delle scienze di Bo- logna, 1868, pagina 351. 430 BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINŢE 2 — 5 m., bancLirî puternice de nisip, mat gros sati mat grăunţos, maî deschis cenuşiu sau maî închis feruginos. Unele bancurî sunt mat consistente, calcaro-argilose, adevărate greşit ; altele sunt ni- sipuri sburătore cu dungî orizontale maî roşcate sau galbene şiroşî brune de hidraţt de fer. Pe unele locurî se v6d bancurî de petriş granitic, dioritic, sişturt etc. puţin rotunjite depuse de sigur de ape. Pe micile tapşamurî ce se fac naturalmente dealungul maluluî se prinde o slabă vegetaţiune, iar dealungul rădăcineî se concreţio- neză un tub de hidraţî de fer de aceeaşî natură, ca a concreţiuni- lor feruginose din nisipurile şi pietrişurile quaternare, piatra vultu- rulut, bohnerz etc. Tuburile sunt aprope circulai e sau eliptice; sunt grose de la I — 2 mm. şi lungî pe cât e şi rădăcina; unde sunt ramificaţiunt ale rădăcineî se ramifică şi tubul. Ele sunt consistente şi se pot scote afară din nisip. Adesea ele presintă structura zonară consti- tuite fiind din zone mat închise şi mat deschise, diferite gradurt de hitlratare a feruluî, la periferit sunt ruginit şi concretioneză şi nisip. Şedinţa se ridică la orele io şi lo. p. Preşedinte, St. Hepites. p. Secretar, T. Saidel. PROCES-VERBAL Şedinţa aniversară de la 19 Aprilie 1904 Şedinţa se deschide la orele 9 sub preşedinţia D-lut profesor D. Emanuel. D. Secretar perpetuu adreseză Societăţet o cuvîntare, al caret coprins se publică în întregime în Buletinul Societăţet. D. profesor E. A. Pangrati desvoltă conferinţa sa ^Informa- ţiunî nou& în chestmnea reformei calendarului'^. Resumatul ce- lor expuse de conferenţiar, se va publica în Buletinul Societăţet. D. preşedinte comunică societăţet cererea D-lut dr. Vasilescu- Carpen de a fi ales membru al societăţet. D. I. Mihăescu, casierul societăţet, expune mersul financiar al Societăţet şi constată un excedent de let 5.136. BULETINUL SOCiETĂŢII DE SGIINŢE 131 D. preşedinte citesce lista membrilor nouluî biurou propus şi compus dupe cum urmeză : Preşedinte, D. E. A. Pangrati. Secţiunea de sciinţe mate- matice D. Dr. G. Titeica. Vice-preşedinţi : Secţiunea de sciinţe fisice D. Dr. Em. Riegler. Secţiunea de sciinţe naturale D. D. Voinov. D. Dr. Vasilescu- Carpen. Casier : I. Mihăescu. Bibliotecar : Dr. A. Ostro (CH2)n 1 C c CH, CH Donc des chaînes cycliques, lesquelles par la m^me oxydation peuvent, et doivent devenir non saturees, et en mame temps oxy- dees, poiir pouvoir engrendrer des franceines. Cest aiissi de cette maniere qii'on peut s'expliqiier la presence de l'aldehyde signalee plus haut. De cette maniere grâce, au pouvoir oxydant de Tacide sulfurique, Ies hydrocarbures superieurs de la serie Cn H2n+2 peuvent passer dans la s6rie Cn H2n — 6 et Ies series isologues qui en resultent. Le fait que nous avons obtenu seulement des franceines et pas la moindre trace de deriva sulfonique, laisse â penser que la pa- raffme, surtout celle tres riche en carbones (C35 H72 • . . CgQ H122) donne facilement naissance â des hydrocarbures polycicliques, comprises dans Ies series qui suivent â la Cn H2n-6. Certainement qu'il peut se produire en meme temps plu- sieurs varietes de ces hydrocarbures. Cela ne resulte pas d'une maniere evidente du resultat analytique des franceines obtenues? lesquelles contiennent toujours ^'j ^/q de carbone. Cela prouve qu'il y a un de ces corps polycycliques qui se produit plus facile- ment et en tres grande quantite. Comme preuve â l'appui que Ies choses peuvent se passer de cette maniere meme avec des hydrocarbures inf<^neurs, de beaucoup moins riches en carbone que la paraffine, nous trouvons bon de rappeler aussi Ies faits observes dans un autre ordre d'idees des 1877 par Krafft, qui obtint le ph^ne hexachlore et hexabrome, en traitant l'hexane iode 2 (iodure de hexyl 2) par le I CI ou par le I Br. Dans ce cas l'hydrogene a ete enleve par le CI et le Br, a la place de l'oxygene. Le cycle s'est forme dans Ies memes con- ditions. BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINŢE 455 II resulte donc que l'acide sulfurique loin de n'avoir aucune action sur Ies paraffines, a, au contraire, une action puissante et tres complîquee: deshydrogenation, oxydation, formation des cycles, oxydation ulterieure, conditions sans lesquelles Ies franc^ines ne pourraient prendre naissance. On n'obtient donc pas, avec Ies termes superieurs, de la serie Cn H2n -j- 2 seulement des derives sulfones comme Worstall Ta observe, mais comme on a pu voir, des reactions de beaucoup plus interessantes. DIE DARSTELLUNG DES DIAETHYLXANTHINS VON GEORG SCARLAT W. Traube^) erhielt, durch Einwirkung von Guanidin aus Cyanes sigester unter Abspaltun^j eines Moleklils Alkohol, ein Pyrimidin- derivat, welches an der vierten Stelle des Diazinrings eine Amido- gruppe enthălt. Durch Nitrosierung- gelangte er weiter zu einem Isonitrosoderivat, das sich durch Reduktion in eine Aminoverbin- dung- umwandeln liess, die zwei Aminogrruppen in benachbarten Stel- len enthielt. Das Diamin lieferte bei langem Kochen mit Ameisen- săure, in dem zwei Moleklil Wasser abgespalten wurde, Guanin. In QŢanz Analog^er Weise wurde von W. Traube, aus Harnstoff und o o 7 Cyanessigester das Xanthin synthetisch dargestellt und ferner aus Dimethylharnstoff das Dimethyixanthin oder Theophyllin. Durch Verwendung des symetrischen Diaethylharnstoffs, habe ich in ganz ăhnlicher Weise das noch unbekannte Diaethylxanthin erhalten. EXPERIMENTELLER THEIL 1. 3— Dimetyl aethyl. — 4— Imido.— 2. 6— dioxypyrimidin. Man versetzt fein gepulverten, trocknen Diaethylharnstoff in Por- tionen von 5 gr. in einem Becherglase mit der gleichen Gewichts- menge Cyanessigsăure und etwa 10 gr. Pyridin. Beim Erwărmen erhălt mau eine homogene Losung, zu der man nach dem Erkalten ganz langsam unter bestăndigem Umriihren 5 gr. Phosphoroxy- 156 BULETINUL SOCIliTÂŢU DE SCIINŢE chlorid tropfen lăsst. Eine etwa eintretende Erhitzung- des Ge- misches muss diirch zeitvveises Eintauchen des Gefăsses in Eis- wasser vermieden werden. Es resiiltiert schliesslich ein brauner Syriip, der sich in wenig Wasser klar lost. Diese Losung- enthălt das bei der Reaction entstandene Diaethylaniinoxypriinidin als salz-oder phosphorsaiires Salz. Zur Gewinnuuo;- der freien Base dampft man die Losung- auf dam Wasserbade ein, indem man so- lange Amoniak zusetzt, bis alles Pyridin vertrieben ist und lăsst krystallisieren. Nach einigen Stunden scheidet sich die Base in kompakten, meist stark gefărbten Krystallen vollstăndig ab. Man erhălt ungefăhr eben so viei, wie das Gewicht des angewendeten DIaethilharnstoffes betragen hatte. Zur Reinigung wird der Korper in Wasser im Verhăltniss i : io gelostundmitThierkohlebehandelt. Aus dieser Losung krystallisiert er in etwas dunkel gefărbten Nadeln aus. Er ist ein starkbasischer, in kaltem Wasser sehr schwer loslicher Korper, der bei 137^ schmilzt und ein Molekiil Wasser enthălt. Die Analysen ergeben folgende Resultate: . 0,2000 gr. Subst. g-aben 0,3506 gr. COg, und 0,1368 H^O 0,1546 « « a bei 20^ und 756 mm. 28,3 ccm. N. Berechnet fiir Gefunden C,Hs(XN, 47,80 C 47,76 7,64 H 7,42 20,83 N 20,79 1.3 Diaethyl— 4 — Imidio— 5— Isonitroso— 2. 6 dioxypyridin Um den oben erwăhnten Korper in das Onitrosoderivat iiber- zufiihren, suspendiert man ihn in 5 Teilen Wasser, das die notige Menge Essigsăure enthălt und erhitzt, wobei Losung stattfmdet. Alsdann gibt man die erforderliche Menge konzentrierter Natrium- nitritlosung hinzu, wobei sich die Flussigkeit rot fărbt, und die Isonitrosoverbindung zu krystallisieren anfăngt. Es fallen dunkel- rote Tăfelchen aus. deren Abscheidung erst nach einigen Stunden beendet ist. Die Ausbeute betrăgt etwas mehr als die Menge des ange- •)B. 33. '37'. BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIliNŢE 157 wendeten Aasgangmateriales. Der Korper enthălt nach dem Trocknen iiber Chlorcalcium ein Molekul Krystallwasser. Die Ana- lyse ergab folgende Resultate : o,i8oo gr. Subst. gaben 0,2754 COg, und 0,9876 H2O. 0,1300 gr. Subst. gâben bei 20^ und 758 mm. 27,4 ccm. N. Berechnet fur: Gefunden C7o 41-73 41,72 H n 6,08 6,15 N » 24,34 24,04 Der Korper ist in kaltem Wasser nur sehr wenig losHch und wird auch in der Siedehitze nur wenig von Wasser aufgenommen. 1. 3 Diaethyl.— 4. 5— Diamino— 2. 6— Dioxyprimidin Zur Umwandlung des Nitroso — in das Aminoderivat wird Ersteres in der zehnfachen Menge heissen Wassers gelost und bei 80^ tropfenweise gelbes Schwefelammonium zugegeben, bis die rote Farbe in gelb umschlăgt. Nach kurzer Zeit filtriert man den Schwefel ab und dampft das Filtrat im Uhrglase auf dem Was- serbade ab. Nach vollstăndigem Eindampfen krystallisiert das Diaethylaminoxypyrimidin als eine schwach gelbliche Masse aus, die jedoch nicht năher untersucht sondern direkt weiter verarbeitet wurde. 1. 3 Diaethyl— 4 Amino— 5. Formylamin— 2. 6— Diae;hy pyrimidin Das getrocknete Diamin wird in einem kleinen Kolben in der zehnfachen Menge wasserfreier Ameisensăure gelost und am Ruckflusskiililer etwa dreiviertel Stunden lang gekocht. Hierauf wird die Ameisensăure auf den Wasserbade weggedampft, und der noch etwas feuchte Riickstand einige Stunden stehen gelassen. Es resultiert schliesslich eine etwas gefărbte Krystallmasse, die in ab- solutem Alkohol im Verh. 1:30 gelost, mit Thierkohle behandelt und durch ein heisses Filter abfiltriert wird. Es scheidet sich sofort eine gallertartige Masse ab, die unter dem Mikroskop als ein Hauf- fen schoner, weisser Nadeln erscheint. Der Korper ist in Wasser und verd. Alkohol sehr leicht loslich. Er kryst. aus dieser Losnng nicht wieder heraus. Der Korper schmilzt bei 23 5^. 158 BULETINUL SOCIETĂŢII UE SCIINŢE 0,1650 gr. Subst. gaben 0,2465 COg und 0,9992 HgO 0,1228 gr. Subst. gaben bei ig'^ u. 774 mm. 25,8 ccm. N Berechnet fiir Gefunden QH,jN,03 c% 47,36 47,36 H >5 7,01 7,15 N . 24,560/0 24,8o7o. DIAETHYLXANTHIN Dieses Formylderivat lăsst sich leîcht in Diaethylxanthin uber- fuhren. Zu diesem Zweck erhîtzt man den Korper in einem Reagenz- glase auf 235O im Schwefelsăurebad [ev. kann man auch ein Luftbad anwenden.] Bei dieser Temperatur wird ein Molekiil Wasser ab- gespalten. Beim Abkiihlen erstarrt das Reaktionsprodukt zu einer gelben, glănzenden, in Wasser sehr schwer loslichen Masse. Aus des wăssrigen Losung krystallisieren grosse gelbe prismatische Krystalle die bei 208^ schmelzen. Die Analysen ergaben folgende Resultate : 0,1814 gr. Subst. gaben 0,3446 gr. C02 und 0,970 HgO 0,1504 — — — bei i90und 754 mm. 34,7 ccm. N Berechnet fiir Gefunden C 51,72 51,80 H 5,76 5,99 N 25,92 26,28. Die Reactionen verlaufen nach folgenden Gleichungen : NHCCjHe) OCjIIe GO N (Caile)- GO N (C^Hg)— C(OH) I I I I li OG -f- CII2 = OG GH-, -f CaHeOH bezw. die OG CH I III Tautomere j || NHCGjHg) GN N(G2H6)-C=NH Formei N (GjHe)- C (NH,) N (G0H5)— CO N(C2H6)-GO N(G2H6)-CO od U +TnV od (i=NOH^^-^> oi dcNH.) I I ~"*^ II I II NCG^Hj)— G=NH N(GjH6)-C = NH NcCjHe)— G(NHj) N(CjH5)— GO N(GsHb) GO II II OG G.NHH OH. -— -^ qg G-NH^ I II + ^CH I 11 ^GH + t>II,0 N GIIsî-G.NIL O N(C.2H^)~C- N^ BllLETINOL SOCIETĂŢII DE SCIINŢE 15â Triaethylxanthin. Zur Darstellung des Triaethylxanthins wurde das oben erwăhnte Formylderivat mit der berechneten Menge Natriumalkoholat (2 At. Na.) behandelt, bis der Korper in Losung gegangen ist. Sodann wird etwas mehr als die berechnete Menge Jodaethyl zugegeben und zwei Stunden am Ruckflussklihler auf den Wasserbade ge- kocht. Hierbei tritt unter Abspaltung eines Moleklils Wasser and Eintritt einer Aethylgruppe Ringschluss ein. Der iiberschlissige Alkohol wird sodann weggedampft und der weisse Ruckstand auf Thonplatten getrocknet. Der Korper wird darauf mit heissem Wasser behandelt, wobei ein Oel entsteht, das beim Beriihren mit einem Glastabe erstarrt. In verdlintem und absolutem Alkohol ist er sehr leicht losslich. Der Korper schmilzt bei 1 15 '^ Zur Analyse wurde der Korper liber SO^ Hg getrocknet. Die Analyse ergab folgende Resultate: 0,1750 gr. Subst. gaben 0,3575 S^- ^^2 ""^ 0,1084 HgO 0,1498 » » » bei 19*^ und 760 mm. 31,0 ccm. N. Berechnet filr : Gefunden : c7o 53,93 55,71 H» 6,77 6,94 N« 23,72 23,78 Die Reacktionen Verlaufen noch Volgenden Gleichungen : H(C2H5)-CO N(C2H5)-CO IC2H, I ^^-+INa OC C-NNaCHO— > OJ C-N— C2H5 NCC^H^) C-NH2 N(C2H5)-C-N'^ (Pharm. chem. Laboratorium der Universităt). Berlin, io Mărz 1904. 160 BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINŢE SOURCE MINERALE DE CACIULATA PAR OR. PFEIFFER L'eau minerale »Căciulata« sourd dans le petit village du meme nom sur la rive droite de TOlt dans le district de R. -Vâlcea. Ce hameau s'appelait dans le temps »Tzigania« parce qu'il etait ha- bit^ par Ies esclaves tziganes du monastere Cozia. La source est situee entre la station climaterique »Călimăneştî« et le monastere Cozia, â trois kilometres en amont de Călimăneştî et â ikm.,500 en aval de Cozia ou a 21 km. de Râmnic- Vâlcea. I La visite de ces localites est facilitee aujourd'hui par la ligne de chemin de fer qui r^lie Râmnic â Sibiu (Hermanstadt) en Transyl- vanie, passant par le pas de Turnu-Roşu. On peut dire que cette ligne, une vraie oeuvre d'art, est coupee dans le rocher ; elle est construite, dans la plus grande pârtie de sa longueur, sur la rive gauche du fleuve en suivant toutes ses sinuosites et passant par Ies plus belles positions de la vallee de TOlt. La legende ditque pendant Tannee 1848 ^) deux moînes du mo- nasteres Cozia, en allant pecher souvent dans le fleuve, observe- rent que Ies vaches des paysans et Ies buffles de Pabbaye allaient boire de preference dans un petit etang noir alimente par une source. Ils eurent la curiosite de boire l'eau de cette source et, la trouvant fraîche et excellente a boire, ils l'employ^rent souvent. Un de ces deux moînes qui etait maladif, en se sentant mieux apres avoir bu de cette eau et mame, apres un usage plus prolong^, se voyant parfaitement gu6ri, divulga Ies proprietes curatives de cette eau. Quelques annees plus tard le boyard Alexandre Golesco qui se trouvait en villegiatiire au monastere de Cozia essaya l'eau et cons- *) Dr. Au ŞAABNKR-TunuRl. Apele minerale din România (Eaux min6rales tle Roumanie). BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINŢE i6l tata ses effets salutaires. En constatant la qualite et rimportance de l'eau, ii fit faire une digue de defense pour soustraire la source aux inondations de l'Olt. La nouvelle de refficacite de cette eau dans Ies maladies des reins et de la vessie se repandit tres vite partout et en 1869 m^me TEmpereur Napoleon III qui avait essaye l'eau â la suite de la re- commandation du Dr. Davila s'^tait decide â venir dans le pays pour suivre une cure a Căciulata, mais Ies evenements de 1870 l'ont empech^ de realiser ce deşir. La source etait captee dune maniere tout-â-fait primitive dans un tronc de chene duquel Teau s'ecoulait par un tube. Les premiers travaux pour assurer Texistence de la source qui est la propriete de l'Etat, ont ^te faits en 1886 par le ministere des domaines qui a (ait construire une digue de defense contre les inondations de l'Olt. La composition de l'eau n'etait pas connue jusqu'en 1868-69, quand le Dr. Bernath executa les premiers dosages hydrochimiques â la source meme. En 1884 en se basant sur une analyse detaille ii classifia cette eau parmi les eaux chloro-sodees sulfur^es et glai- rinisees. En 1886 le Dr. Saligny â la suite d'une analyse sommaire ca- ract^risa l'eau chloro-sodique lithinifire faiblement sulfur^e. En 1890 le Dr. Bernath chargea le Dr. Grindeanu de faire les travaux analytiques â la source msme et de controller le d^bit. A la meme date le service des mines du ministere des domaines en- voya au Laboratoire de Chimie de l'Ecole des mines de Paris des echantillons de toutes les eaux minerales de la Valea Oltului pour ^tre analys^es. En 1893 le Dr Saligny en collaboration avec le Dr Max Popo- vici firent une analyse detaille e dans le Laboratoire de Chimie de la Monnaie de l'Etat. Voici le r^sume de ces analyses. Analyse sommaire du Dr. Saligny faite dans le Laboratoire de Chimie de l'Ecole des Ponts et Chausees en 1886: Mati^res dosees et rapportees â i litre d'eau : Grammes R^sidu fixe totale â 180^ Iî445o Oxyde de calcium o? 1470 162 BULETINUL SOCIETÂŢII DE SCIINŢE Grammes Oxyde de magnesium 0,0730 Anhydride sulfurique 0,0475 » carbonique 0,2720 Chlore 0)5656 Hydrogene sulfure dose au Laboratoire . . . 0,0035 Densiteâ 15*^ ^- 1,00123 Pour le controle de Tanalyse : Sels du residu fixe transformes en sulfates . . 1,640 Ces substances donneraient Ies sels *) suivants dans un litre d'eaux. Grammes Chlorure de sodium 0,876 » » magn^sium 0,055 Carbonate de calcium 0,203 n » magnesium o, 1 1 1 Sulfate de calcium 0,080 Non dosees et pertes 0,120 Residu fixe a iSo^^- ij445 Acide carbonique semicombine 0,135 Hydrogene sulfure libre dose au laboratoire. . 0,003 5 = 2^^-,3 Au spectroscope on observe le spectre prononce du lithium. Analyse faite par M. A. Carnot ^) dans le Laboratoire de l'E- cole des Mines de Paris en 1890. Residu fixe â 180 rapport^â I litre d'eau . . . 1,680 Anhydride carbonique 0,2820 Acide sulfhydrique 0,0054 Acide chlorhydrique 0,8240 Acide sulfurique 0,0272 Silice 0,0090 Oxyde de calcium 0,1790 Oxyde de magnesium 0,0740 *) Dans le Dictionnaire g^ographique de la Roumanie voi. II, pag. 244 k l'article cCâciu- latau on cite (probablement par erreur) une analyse comme 6tant faite par le Dr. Zorileano. Les r6sultats indiqu6s sont ceux de l'analyse du Dr. Saligny mal copios et pleins d'erreurs. ') Buletinul MinisteniluT de Domenii, tome II, pag. 160. BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCUNŢE 463 Grammes Oxyde de potassium 0,0429 Oxyde de sodium . 0,5795 Matieres organiques traces. La composition hypoth^tique calculee par i litre d'eau. Residu fixe â 180^*^ rapporte â i litre d'eau . . . 1 8''-,68o. Grammes Acide sulfhydrique 0,0054 Silice 0,0090 Bicarbonate de calcium 0,4610 Sulfate de magnesium 0,0408 Chlorure de magnesium 0,1434 Chlorure de potassium 0,0679 Chlorure de lithium traces Chlorure de sodium 1,0919 Total . . .1,8194 Dans une note M. Caraot qui a analyse l'eau sulfuree de Căli- măneşti trouve l'eau de Căciulata identique a la premiere. II est â remarquer que dans le residu fixe de i ^',8894 M. Carnot a com- pris aussi l'hydrog^ne sulfura. Analyse faite en 1890 par le Dr. Bernath et publiee en detail dans la monographie «Apele minerale din regiunea Valea-Ol- tuluî 1899.» Cette analyse a ^t^ ex^cut^e d'apres Ies indications de Bunsen qui prescrit d'extraire le residu fixe chauff(^ ă 1 60^ avec de l'eau â la temp^rature ambiante. Le Dr. Bernath trouve dans 10 kgr. d'eau filtree et evaporee â sec â 100^ un residu fixe de i6s''-,5375. De ce residu apres l'ex- traction des matieres organiques par l'alcool et le chauffage du residu â 1 60^ ii reste 1 5 ^''•,8849 matieres solides dans i o kgr. d'eau. Apres Textraction par l'eau on a obtenu : Constituants sohibles doses et rapportes â 1000 gr. d'eau: Grammes Chlore 0,6954 Anhydride carbonique 0,0055 Anhydride sulfurique 0,0467 164 BULETINUL SOCIETĂŢII DE CIINŢE Grammes Oxyde de calcium 0,0 1 2 7 Oxyde de magn^sium 0,0 1 94 Oxyde de potassium 0,0073 Oxyde de sodium 0^5970 Constituants insolubles dos6s et rapportes â 1000 gr. d*eau: Grammes Anhydride carbonique 0,1365 Anhydride sulfurique 0,0019 Anhydride silicique 0,0109 Sesquioxydes de fer et aluminium 0,0007 Oxyde de calcium o, i 2 2 8 Oxyde de magnesium 0,0364 Combinaisons hypothetiques inorganiques qui se trouveraient dans le residu fixe rapporte â 1000 gr. d'eau. Grammes Chlorure de sodium 1,0574 Chlorure de potassium 0,0 11 8 Chlorure de magnesium 0,0458 Chlorure de calcium 0,0231 Chlorure de lithium traces Carbonate de calcium 0,2190 Carbonate de magnesium 0,0768 Carbonate de fer traces Sulfate de sodium 0,0829 Sulfate de calcium 0,0032 Sesquioxyde d'aluminium traces Silice 0,0109 Total . . .1,5309 Hydrog^ne sulfura libre dose â la source . . .0,0819 Anhydride carbonique non combinde 0,8210 En d^hors des substances inorganiques M. Bernath admet l'existence d'une mati^re organique quaternaire combinee au soufre qu'il nomme sulf 0-glair ine. Pour doser cette matiere ii determine le soufre, l'azot et le carbon dans le residu fixe. Ainsi du soufre total dos^ d'apr^s la mdthode Eschka ii soustrait la pârtie propor- BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINŢE 165 tionnelle â ranhydride sulfurique determinee dans Teau et consi- dere le reste comme faisant pârtie de la substance organique. II determine l'azote d'apres Kjeldahl et le carbon d'apr^s Mes- sing (par combustion ?) Dans I ooo gr. d'eaii on a trouve : *) Grammes 0,0078 Soufre. 0,0042 Natrium. 0,0101 Carbon. Total . . . 0,0221. Ces el^ments se trouvent dans l'eau combines avec une mo- lecule de hydroxyl en formant la sulfoglairine â laqiielle M. Bernatli attribue la formule empirique C^^^io O^N^S. Le debit est tiouv^ invariable 5760 litres en 24 heures. D'apres le Dr. Bernath refficacite de l'eau de Căciulata est dCie seulement â la sulfo-glairine et ii s'etonne que Ies chimistes qui ont analyse cette eau n'ont pas indique sa presence, quoique dans Ies r^sultats de leurs analyses ils mentionnent la presence de ma- tieres organiques. Analyse detaillee du I)r. Saligny faite avec la collaboralion du Dr. Max Popovicî au Laboraloire de la Monnaie de l'Etal loooo parties d'eau contiennent: Grammes Carbonate de fer 0,00131 Carbonate de manganese traces. Carbonate de magndsium 0,29552 Carbonate de calcium 1,98642 Carbonate de sodium 0,03770 Sulfate de barium 0,00625 Sulfate de strontium traces. Sulfate de calcium o,99537 Chlorure de potassium o^SS^SS Chlorure de sodium 9,70806 ') Bernath. îj Apele minerale din regiunea Oltuluiu, pag. 9 şi 24. 166 BULETINUL SOCIETĂŢII DE SGIINŢE Grammes Chlorure de lithium 0,00904 Chlorure de mag-n6sium 0,10736 Chlorure de calciiim 0,39879 Azotate de potassium 0,01637 Phosphate de calcium 0,00885 Silice 0,11159 Matiere organique fixee par la silice .... 0,01000 Total des matieres solides dans 10.000 parties d'eau • . . . . 14,02418 Anhydride carbonique semi-combinee. . . . 1,04335 » » libre 2,24497 Hydrogene sulfure libre dose au laboratoire . 0,05860 Densite de Teau â 15^ 1,00119 La source ^^Căciulala" apres l'inondatioii de ^^rOllul" eii 1901 Le 22 juin 1901 Ies eaux de 1' Oltul, en depassant de 3'" l'etiage habituel, ont inonde et detruit toute Tinstalation, ils ont enlimone la source, et chari^ le chalet construit pour Ies visiteurs, et ont detruit la digue ainsi que tous Ies travaux existants. Apres l'inondation tout Templacement etait nivela et on ne pouvait plus reconnaître nuUe trace des installations de captation. Les malades etaient desoMs de ce desastrc et on n'esp^rait plus pouvoir retrouver la source, heureusement telle n*a pas ete le cas. Le ministere des Domaines a pris imediatement les mesures necessaires pour capter la source et la d^fendre contre une nou- velle inondation. Ces travaux ont ete confi^s â M. l'Ingenieur I. G. Cancacuz^ne qui venait de terminer avec succes la grande entreprise de la con- struction de la voie du chemin de fer R.- Vâlcea — Turnu-Roşu. Le ministere des Domaines a charg^ le Laboratoire de Chimie de l'Ecole des Ponts et Chaussees de l'analyse de l'eau avânt et apres la captation. Le chef du Laboratoire, le regrett^ Dr. A. O. Saligny, ^tant malade, les travaux analytiques ont ete execut^s par l'auteur, son premier assistant. BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINŢE lfi7 1** Analyse de l'eau de Căciulata avânt la captation definitive Le 6 et 7 mai nous avons fait Ies travaux necessaires â la source et avons pris une quantite suffisante d'eau (120 litres) pour Ies dosages au laboratoire. Pour la captation definitive de la source, on a ceus6 un puits jusq'â I metre au dessous du niveau normal de l'Olt^). L'eau minerale jaillit verticalement avec beaucoup de force et en grande quantite d'une couche d'argile impermeable. A partir de ce niveau on a commence Ies travaux de captation. Au moment de la prise des echantillons la fondation etait deja prete autour de la source ; elle etait construite en beton de ciment jusqu'â la hauter aproximative de 170 c. m. Les memes jours (6 et 7 mai) nous avons determine le d^bit, en maintenant, â l'aide d'une pompe, Teau du bassin de captation â nn niveau constant et en mesurant le volume de l'eau pompee. Nous avons trouv^ comme resultat moyen de plusieurs experiences un d^bit de 1200 litres par heure, soit 28,8 metres cubes en 24 heures. Proprietes physiques. L'eau est incolore, d'une clarte parfaite; au contact de l'air, apres quelque temps elle devient opalescente â cause de la decomposition partielle de Thydrogene sulfure ; elle a le gout et l'odeur faibles de l'hydrogene sulfure sans cependant etre manvaise â boire ; m^me au contraire, on pourrait dire qu'elle est agreable parce qu'elle est froide et chargee d'anhydride car- bonique. La temperature est de 11 ^ celle de l'air etant 15" (7 heures du matin). Densite: i.ooi 10 â 15^ Composition chimiqiie. Les substances dosees et rapport^es â IO litres d'eau sont: Grammes Residu fixe total ă 180° 13,1756 Oxyde de sodium 4j7632 n » potassium 0,2020 n n lithium 0,0040 j) n calcium 0,6286 *) Cette Information m'a €\.€ fournîe par l'ing6nieur du chantier charg6 de I'^xecution des travaux. 168 BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINŢE Grammes Oxyde de strontium traces n J5 magn^sium O5I703 n n barium o_,oo36 » >5 fer traces ?j j) d'aluminium traces Chlore 5,9010 Anhydride sulturique 0,5449 » carbonique 2,7566 >5 azotique 0,0070 » phosphorique 0,0030 5? silicique 0,1026 Hidrogene sulfura libre , . 0,0669 L'eau contient des substances organiques dont la presence se met en evidence par la carbonisation du residu â la calcination. La reaction est alcaline. Elle ne contient pas de sulfures ou polysulfures alcalins. Tout le soufre, en d^duisant celui des sulfates, est sous forme d'hydrogene sulfure en solution. Nous avons constate^ â la source m^me, Tabsence de sulfures et thyosulfates, en chassant Thydrogene sulfure par un courant con- stant et conţinu d'hydrogene pur ; apres quelques heures l'eau traitee de cette maniere est libre d'hydrogene sulfure ; elle ne donne plus de precipite ni avec une solution de chlorure de cadmium, ce qui d^montre l'absence de sulfures alcalins, ni avec une solution ammoniacale de nitrate d'argent ce qui demontre l'absence de thyosulfates. Pour le contrele de l'analyse nous avons transforma tous Ies sels en sultates en ajoutant de Tacide sulfurique au residu fixe d'un litre d'eau. Le poids moyen du residu obtenu est de i^''-5865. Le poids des sulfates calcule en ajoutant aux oxydes basiques doses d'anhydride sulfurique est de iS''-585S, ce qui concorde tres bien avec le resultat trouv(^ par nous. La composition hypot^thique de l'eau calculee en combinant Ies substances dosees d'apr^s la m^thode usuelle serait la suivante ; 10 litres d'eaux comprennent: BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCiINŢE 169 Grammes Chlorure de sodium o,io6i „ ,j potassium OjSoyS » >j lîthium 0,0090 » » calcium • . 0,3742 ,, n magTi6sium 0,1003 Carbonate de sodium 0,0347 » n calcium 1,8628 » n magnesium 0,2770 Sulfate de calcium 0,9233 5, n barium 0,0054 Azotate de potassium 0,0150 Phosphate de calcium 0.0070 Silice 0,1026 Matieres organiques (par difference) 0,0504 Residu fixe total â 180^^ 13,1756 Anhydride carbonique pour la formation des bi- carbonates 0,9786 Anhydride carbonique libre 0,8994 Hydrogene sulfure libre dos^ â la source . . . 0,0669 II. L'annalyse de l'eau de Căciulata apres la captation definitive de la source Les travaux de captation etant finis en Juin nous nous sommes transportes â la source et le 24, 25 et 26 juin 1902 nous avons pro- cede â la prise des echantillons et â l'execution des travaux chi- mique qui doivent âtre faits â la source. La source est captee dans un cylindre d'une hauteur de 6 me- tres formd par des manchons en beton de ciment superpos^s. L'eau monte dans le cylindre jusqu'â 297 cm. â cette hauteur ii est muni d'un tube d'ecoulement. Dans ces conditions la source se trouve sous la pression d'une colonne d'eau de 297 cm. En determinant le d^bit, nous avons constate qu 'ii a diminua considerablement, et qu'il n'etait plus que de 236 litres par heure ou 5664 litres en 24 heures, quantite qui represente â peine la cin- quieme pârtie du debit de la source libre determine par nous en mai. Une pârtie de l'eau de la source qui maitenant est sous pression 170 BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINŢE se perd par Ies fissures du sol ou meme traverse la couche de be- ton qui n*est pas impermeable. Du reste, ni Ies proprietes physiques ni la composition chimi- que n'ont pas varie d'une maniere remarquable ; Ies sels de cal- cium et de magnesium ont augmente de tres peu et de meme nous avons pu doser l'oxyde de fer et d aluminium. II est encore a re- marquer la Îngere augmentation de l'hydrogene sulfure qui est de o^'^oi4i pour dix litres d'eau. Les substances dos^es et raportees â io litres d'eau sont: Grammes R6sidu fixe total â iSo^^ • . 13,6080 Oxyde de sodium 4,7756 ?5 j> potassium 0,1936 J3 » lithium 0,0036 „ » calcîum 1,7848 « » magnesium 0,1823 y, » barium 0,0030 J5 ;j ier 0,0040 » » d'aluminium 0,0043 Chlore 5,9081 Anhydride sulfurique 0,5369 ff carbonique 2,7400 » azotique 0,0065 » phosphorique 0,0040 Silice 0,1270 Pour le controle de Tanalyse : Residu fixe d'un litre d'eau trăita par Tacide sulfurique i, 636 Le m^me, calcuM de Tanalyse 1,633 Composition hypothetique du residu fixe de i o litres d'eau : Grammes Chlorure de sodium . . • 9,1178 n n potassium 0,2929 » » lithium 0,0092 BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINŢE 174 Grammes Chlorure de calcium 0)3742 J5 5) magnesium o, i ii 4 Carbonate de sodium 0,0454 n ', calcium 2,1517 n « magnesium 0,2938 » ?3 fer 0,0034 Sulfate de calcium O59097 j, n barium 0,0046 Azotate de potassium 0,0136 Phosphate de calcium 0,0078 Silice 0,1270 Oxyde d'aluminium 0,0043 Matieres organiques (par difference) .... 0,1412 R^sidufixe â i8o0^ 13,6080 Anhydride carbonique pour la formation des bi- carbonates i)ii54 Anhydride carbonique libre 0,5092 Hydrogene sulfure libre, dose a la source . . . 0,0910 La reaction de l'eau est alcaline. Densit^ â 15^^=1,0014. Temperature de V eau au tube d' 6coulement 120'^, celle de l'air ambiant=2 70^. Stabilite de la composition chimique de la source Pour voir si dans l'interval de 1886— 1902 la composition de l'eau minerale de Căciulata a change, nous avons mis dans le tableau suivant Ies don^es analitiques mentionees plus haut dans lequel Ies ^lements ^lectropositifs sont indiques comme des oxydes anhydres et ceux electronegatifs excepte le chlore comme anhy- dride acide et la pârtie du soufre combine seulement â l'hydrognene comme hydrogene sulfure. Les quantites exprim^es en grammes sont rapportees â un litre d'eau. Pour compl^ter le tableau nous y avons inscrit les autres don^es qui acompagnent les analyses. 172 BULETINUL SOCIETĂŢII DE SGIINŢE Composition de l'eau minerale de Căciulata pendant Ies annees 1886—1902 SIRSTA.\CKS DDSEKS mU\m \\m IN LITRE irEAU e » barium « » fer n d'aluminium Chlore Anhydride sulfiirique . . . n carbonique. . . » azotique . . . . 5> phosphorique . Silice Sulfo-glairine Grammes 1,4450 traces 0,1470 0,0730 0,5656 0,0475 0,2720 Grammes 1,6800 0,5795 0,0429 traces 0,1790 0.0740 Grammes 1,5814 0,5976 0,0073 traces 0.1356 0,0558 0,8010 0.0220 0,2820 0,0090 Matieres organiques. 0,0007 0,6956 0,0487 0,3669 0,0005 0,0109 0.0225 designees Hydrogene sul fure libre Densite ă 15* Debit-litres en 24 heures 0,0035' glairine 0,0054*1 0,00819 Grammes 1,40 i8 0,5172 0,0217 0,0004 0,1735 0,0141 0,0003 0,0008 0,6306 0,0581 0,4331 0,0008 0,0004 0,0111 0,0010 0,0059* 1.00119 Grammes l,3l-:5 0,4763 0,0202 0,0004 0,1628 00170 0,0003 traces traces 0,5901 0,0544 0,2756 0,0007 0,0003 0,0102 Grammes 1,3608 0,4775 0,01 Q.'i 0,0004 0,1784 0,0182 0,0003 0,000 i 0,0004 0,5908 0,0536 0,^740 0,0006 0,000 4 0,0127 n'en contient pas 0,0050 0,0140 57601 — 0,0066 1,00110 28800 0,0091 1,00111 5664 En examinant ce tableau et en comparant Ies resultats des ana- lyses des differentes annees, on observe, en faisant abstraction des erreurs inherentes aux methodes analytiques de dosage, une pe- tite variation dans la concentration de l'eau. Le r^sidu fixe total (^tait en 1886 de i^'-,445o, en 1890 (analyse du Dr Bernath^) ii augmente de o^''-,i364; en 1893 ii diminue jusqu'â i°''-,4038 et en i902jusqu'â iS'-,36o8j ainsi que l'eau atteint le maximum de sa *) D6termin6 au laboratoire. *) Quoique le r^sidu fixe maximum (i gr., 680) se trouve dans Tanalyse de M. A. Carnot (1890), nous ne l'avons pas pris en consid6ration parce que nous supposons que l'eau analys6e par lui n'a pas 6t6 celle de CSciulata. Dans son rapport au Ministere des Domaines sur Ies ana- lyses des eaux minărales de CălimSnesci, Câciulata, Bivolari et Govora, publie dans le bulle- tin du meme Ministere, an. II, pag. i86, on peut voir que la quantit6 des substances contenues dans Ies eaux de Călimănesci et Căciulata et leur nature soni Ies mS/ftes. Dans une petîte note, ii fait l'observation que Ies eaux de Călimănesci et Câciulata semblent etre identique, Pour cette supposition plaide aussi le fait que dans cette analyse le rapport entre l'oxyde de so- dium et le chlore est plus grand que dans toutes Ies autres analyses dans lesquelles ce rapport est I : I, 2 et ii restera le meme indiff6remment de la diluition de l'eau. BULETINUL SOCIETĂŢII DE SGUNŢE 173 concentration en 1890, quand la quantite totale des sels dissous 6tait de i§%58i4 — 1^%3 6o8=:^o^'"-,2 206, plus grande qu'en 1902. Si nous considerons de plus preş Ies variations de la concentra- tiorij nous observons que ce sont seulement le chlore et le sodium qai varient tandis que Ies autres elements restent constants. En effet, Ies donnees du tableau nous montrent que dans l'analyse de 1893 comparee avec celle de 1890 ii y a une difference en moins de 80™'°'- d'oxyde de sodium et de 65^'s'-- de chlore; en 1902 une deminution de 39™'«'- resp. ^i""^^'- oxyde de sodium et de 40 resp. 4 1 "''^'■- chlore. Ces elements se trouvent presque dans le rapport necessaire â former le chlorure de sodium. D'un autre cote la somme des oxydes de calcium et magnesium est presque la meme dans Ies differentes analj^ses: o^', 191 en 1890; o^'-^iSy en 1893 ; o^"-, 189 et o^""-, 196 en 1902. On voit que ces variations de la com- position de Teau sont dues â Tinfiltration de l'eau douce. On voit de meme que le pouvoir d'infiltration varie d'apres la pression hy- drostatique sous laquelle l'eau se trouve. Un fait remarquable est que, quoique le debit de 28800 litres constate dans la source libre en 1902 est 5 fois plus grand du debit ant^rieur ou de l'actuel, la concentration na pas diminue dans le meme rapport, ce qui d^- montre que l'infiltration n'etait pas due seulement â l'eau douce. En effet, prenons comme criterium Thydrogene sulfure : Ies analy- ses de 1890 et 1902 accusent 8 et 9™'°''- de ce gaz, le debit de la source etant 5700 litres; en 1902 avânt la captation quand la source avait un debit de 28800 litres, d^G""^^'- hydrogene sulfure. La difference entre 8 et 6,6 est petite et n'est pas proportionelle â l'augmentation de 13000 litres dans le debit. L'eau minerale de la source captee s' eleve dans le reservoir cy- lindrique jusqu'â la hauteur de 297™""-, d'ou elle s'ecoule librement ; cette colonne d'eau produit une pression dont l'effet est la diminu- tion de So^/q du debit anterieur. II est probable qu'une pârtie de cette eau s'ecoule a travers Ies fissures et le beton de ciment. En r^sume, on peut conclure que reau minerale de Căciulata a maintenu sa composition caracter işti que et n'a rien perdu de ses qualites merveilleuses. Avânt de terminer, quelques observations sur la maniere dont a et^ faite la captation de la source. 174 BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCUNŢE Les travaux de captation et de protection de la source ont ete exe- cutes en entreprise par M. Vlng. I. G. Cantacuzino et ont coute 74000 frs. Ces travaux ont ete commences sur un terrain argileux a I metre seulement au dessous du niveau normal de l'Olt. A ce niveau se trouve la base du cylindre construit, au dessus de la source, en manchons de b^ton ii a une hauteur; de 6 metres et un diametre de 1 metre approximativement. Le cylindre^ est muni d'un tube d'ecoulement â la hauteur â laquelle l'eau s'eleve. Les ing-enieurs specialistes dans la matiere affirment qu'en ge- neral la captation doit etre commence sur la roche de laquelle sur- git la source par ce que seulement de cette maniere on peut avoir une captation solide et sure contre les infiltrations et les pertes. En ce qui concerne le materiei duquel on a confectionne la co- lonne de captation de la source, ii est â observer qu'il aurrait ete plus avantageux d'employer a la place du ciment l'asphalte, au moins dans la pârtie interieure du cylindre ; on aurait eu ainsi un reservoir impermeable et inattacable par l'eau sulfureuse. A travers le beton de ciment l'eau peut passer surtout quand elle se trouve sous pression. A cote de cet inconvenient ii y a encore celui que le ciment est attaque par les eaux sulfureuses. Encore un inconvenient c'est que l'eau minerale apres avoir quitte le sol et p^netre dans le reservoir de captation y reste 8 heures et demie en contact avec les parois et avec l'air, avânt de sortir par la bouche d'ecoulement; dans cet interval l'eau peut souffrir beaucoup de modifications. Pour obtenir l'eau telle qu'elle sort du sol, on doit reduire le volume du reservoir au strict necessaire. Le volume actuel est de 2 metres cubes approximativement et, en considerant le debit de 236 litres par heure, ii doit passer un temps de 'ţ^ = 8.5 heures jusqu'â ce que l'eau arrive au tube d'ecoulement. Le remede est tres facile â trouver : ce serait un entonnoir renvers^ au dessus de la source fixd hermetiquement â Tinterieur du cylindre actuel, le tube de Tentonnoir etant reli6 au tube d'ecoulement. Bien entendu que Tentonnoir pourrait etre construit en basalt artificiel. Je crois que de cette maniere on pourrait apporter une amelio- ration sensible â l'eau de Căciulata. Pour e^tre complet, en tout ce qui concerne la source minerale de Căciulata, je mentionne encore que le ministere des Domaines BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINŢE 175 possede dans la localite une installation pour mettre l'eau en bou- teiiles. L'operation est des plus simples: Ies bouteilles a i litre remplies avec l'eau telle qu'elle s'ecoule de la source, sont bouchees et etiquetees et ainsi expediees dans le pays aux depots qui ven- dent l'eau minerale. La consommation de l'eau en bouteille est relativement petite ; je crois qu'elle pourrait etre augmentee considerablement, si le Ministere des Domaines dans l'interet de la vulgarisation de l'em- ploi de l'eau, doterait l'installation actuelle de Căciulata d'un ap- pareil propre a remplir Ies bouteilles avec de l'eau prealablement saturee avec le bioxyde de carbone sous petite pression. Cette amelioration couterait tres peu et s'ammortiserait tres vite. Le bioxyde de carbone n'altere pas du tout Ies proprietes de l'eau ; au contraire elle se conserve mieux et par le fait qu'il lui masque le gout de Thydrogene sulfure elle devient plus agreable â boire. Le gout de l'eau en bouteilles telles qu'elles sont mises en com- merce actuellement, quoique bien bouchees, devient, apres un temps plus ou moins long, fade et pas du tout agr^able. Beaucoup de personnes et meme de celles qui sentent la necessite d'une cure avec cette eau, se decident difficilement a l'employer un temps plus long. L'eau en bouteilles amelioree â l'acide carbonique pourrait etre employee comme eau mouseuse de table, meme par Ies personnes qui n'auraient pas la necessite absolue de ses effets curatifs. Un obstacle serieux pour l'extention de cette eau est son prix de vente qui me semble un peu trop fort, car une bouteille coute dans le commerce 80 centimes. Je ne crois pas que Tadministra- tion comprenant mal le role de sa mission, se reserve la plus grande part de benefice dans la vente. II serait desirable que Ies commergants se contentent d'un gain moindre, ou que l'Etat la mette en vente dans ses d6bits de la regie du monopole, de fagon que le prix de la bouteille sois abordable â tout le monde et l'eau prenne une extention universelle. De cette maniere et avec le con- cours du corp medical, l'eau de Căciulata pourrait avoir en tres peu de temps la reputation europeenne qu'elle merite et pren- drait la place de beaucoup d'eaux similaires etrangeres qui sont employes seulement grâce a la reclame qu'on leur fait. 176 BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINŢE CROMATICA POPORULUI ROMÂN BOIANGERIE POPULARA. VÂP^ITUL POPULAR In prima şedinţă a societăţei de sciinţe, în care se transformase societatea J^ .sc/iw/e fisice, ce luase naştere la 5 Aprilie — 24 Martie 1890, şi care şedinţă avu loc la ^15 Ianuarie 1897, am făcut propu- nerea de a se anunţa un concurs relativ la cromaticalpoporuluî român. Ofeream pentru acesta 500 leî, spre a se putea premia cele maî bune lucrărî trimise. Vederile mele în acdstă privinţă sunt rezumate, sub forma unet propunerî, în No. i, anul al Vl-lea al Buletinului societăţei de sciinţe^ Ianuarie — Februarie 1897, pag. 18 — 20. Gândirea mea intimă era de a scăpa de uitare, procedeele usi- tate în România, şi de a complecta ast-fel admirabila lucrare a ale- sului membru al academie! române, Părintele S. FI. Marianu, din Suceva, şi care sub forma cuvîntăreY de recepţiune, ca membru al academieî române, publicase Chromatica poporului român, cu deosebire în ce privesce Bucovina*). Acostă admirabilă lucrare, care are darul de a fi şi o unică cer- cetare filologică în acesta direcţiune, nu putea să conţie multe şi variate procedee de boiangerie-văpsitorie, ce se practică în părţile locuite de românT, maî depărtate de Bucovina. Din acesta caasă am. luat iniţiativa stabilireT concursului. Aşteptarea n6stră a fost maî mult de cât depăşită, din fericire. S'ad primit 74 memoriî — răspunsuri. Multe din ele sunt aprope complecte pentru regiunea din care vin, şi dau dovadă de o reală dorinţă de a lumina o chestiune, cu interes naţional. Din acestea 7 2 sunt din ţeră, inclusiv Dobrogea, şi două din Transilvania. La 1898 s'a şi numit comisiunea care să le cerceteze. Ea a fost alcătuită, din mult regretaţit noştri colegY Dr. A. O. Saligny şi I. Petricu, d'impreună cu D. M. Vlădescu. Comisiunea a premiat pe 6 dintre concurenţî, dând D-lor : I. Moraru, învgţător-diriginte, comuna Teşila, judeţul Prahova. *) Analele academlet române, seriali, tomul IV, 1881^1882, secţiunea II, Bucurescî, 1884, pag. 107 — 160. BULETINUL SOCIETĂŢII DE SGIINŢE 47 G. Rizescul, învăţător, comuna Plevna, judeţul Râmnicu-Sărat, câte 90 leî; iar D-lor: Preotul N. Bărzeanu, comuna Zavalu, judeţul Dolj. M. Lupescu şi I. Teodorescu, înveţătorî, comuna Buşteni, jude- ţul Suceva. M. Balaban, învgţător-dirişfinte, Valea-Secă, judeţul Putna. G. V. Salvin, comuna Smulţiî, judeţul Covurluî, câte 80 leY, ca o mică încuragiare la toţY pentru lucrările lor meritoriî. Numerose şi variate ocupaţiunî m'aQ obligat să tot amân lu- crarea de sintesă ce am voit a face asupra acestet chestiunî. De atuncî am mat adunat şi alte date, şi în present m6 ocup cu redactarea acestuî studid. Cred însă, că cu tote că lucrarea mea va menţiona sistematic, pe ort-ce personă, de la care voiu lua câte o indicaţiune specială, că nu este rSii de a se publica aceste 6 rSspunsurY în întregul lor, pentru că datorim, cred acesta, şi celor ce aU muncit maî cu succes şi celor ce ar voi să scie cam de ce natură e materialul ce va în- tâlni în lucrarea ce pregătesc. Procesul- verbal al comisiunet însărcinate cu decernarea pre- miilor este publicat în Buletinul societăţeî de sciinţe, anul VII, No. 2, Aprilie — Martie 1898, pag. 123 — 125. Voiu publica aceste lucrărY, absolut aidoma cum ele aQ fost tri- mise, pentru a păstra caracteristica lor. Tote dovedesc muncă şi pricepere, ceia a D-luî Rizescu dovedesce şi o metodă mat precisă, precum şi o descriere maî strânsă, de şi forte clară. Caut chiar ca tote să apară în acelaşî num^r pentru a putea ast-fel maY uşor facilita celor pe carY chestiunea lî intereseză de a compara cu maî multă uşurinţă datele înaintate. Dr. C. I. Istrati. 28 Maiu 1904. 478 BULETINUL SOCIETĂŢII DE SGIINŢE BOIANGERIA POPULARĂ CULEGERE DE I. MORARU InvSţător-iliriginte comuna Teşila, judeţul Prahova. Motto : „caută şi vef afla". PREFAŢA „Dumneqleule dâ'mî putere, ca în mica mea sferă să pot. lucra spre stima şi binele patriei mele", G. Asache. In Buletinul societâţeî de sciinţe din Bucurescî, No. i, anul VI, D. Dr. C. Istrati, profesor universitar şi decan al facultăţet de sciinţe, a instituit un concurs printre personele ce pot sta maî mult în contact cu sătencele române şi boiangioice populare. La ţeră, unde cultura oraşelor nu a putut pătrunde, unde indus- triile casnice ati fost şi sunt preocupaţiunile ţărancelor muntene, numaî acolo s'aQ maî păstrat, în stare rudimentară, boiangeria populară. «Progresele chimieî moderne, c^ice D. Dr. C. Istrati, trecute din laborator în uzine, ne aQ dat enorme cantităţi de nenumărate va- rietăţi de materiî colorante, carî s'aii răspândit cu mare uşurinţă, — preţul lor fiind redus, — în tote satele nostre şi aii ucis procedeele chimice rutinare, datând de secolî, product al cercetăret primilor chimiştî aî omenireî, ce se practicaţi cu atât succes în satele n6stre». Maî tote acele procedee de boiangerie populară sati rutinară, eraţi pe cale de dispariţiune dacă ilustrul profesor universitar nu cugeta la strângerea şi colecţionarea boiangerieî populare, insti- tuind concurs. Sătencile române, pe icî pe colo, tot maî coloreză şi astăc^î, ba din rădăcinî şi scorţă (coje) de arborî, ba din frunză, florî şi fructe, dând la lumină nisce colorî pe cât de frum6se pe atât de resistente. Cu tote acestea, eftinătatea diferitelor producte chimice aQ con- tribuit, în ultimele deceniî, la înmormântarea procedeurilor chimice rutinare. De aceea, vScjlend intenţiunile ilustrului profesor universitar, — cu dor şi dragoste pentru popor — am căutat şi eQ a colecţiona, într'a- cestă modestă lucrare, diferitele procedeurî de boiangerie populară, ce 'mî-ati fost prin putinţă a culege în mica mea sferă de cercetare. In alcătuirea presenteî lucrărî, am cestionat şi cercetat diferite BULETINUL SOCIETĂŢII DE SGIINŢE 179 boiangi6ice populare, din diferite comune rurale ale judeţelor Bu- zSd, Prahova şi Dâmboviţa. Prin reunirea şi colecţionarea materiilor colorante, din domeniul popular, nu am avut tendinţa de cât a contribui, cu puţin, pentru edificarea măreţuluî ideal propus de D. Dr. C. Istrati. AUTORUL. GOPRINSUL Capitolul I, colorea ndgră. ti II, n galbenă. » III, " roşie. f> IV, n albastră, n V, » verde. CAPITOLUL I COLOREA XfiGR I. Negru din anin Descrierea. — An inul este un arbore din familia amentaceilor. Cresce maî ales prin luncY, pe malul rîurilor, în regiunea muntosă a Românie!. Se găsesce în cantităţî marî pe valea PrahoveY, la Si- naia, Predeal ; pe valea Doftanet, la Teşila ; la Slănic, în Moldova ; în munţiî MusceluluY şi în Vâlcea, la Bălcesci (prodromul fl. rom.). Sunt douS speciî de aninî : i) Anînul negru (Alnus-glutinosa) ; 2) Aninul roşu (Alnus-incana). AmendouS aceste speciî au o mare însemnătate în boîangeria populară; întru cât din sc6rţa de anin şi din amente (anine) se scot diverse colorî. Voia cerceta pe rînd colorile ce se pot estrage, precum şi modul de preparaţiune şi întrebuinţarea fie-căreT colorY. Preparaţiunea : a) Tăbâcela. — Se ia de la aninul roşu (Alnus- incana) ca un kgr. de c6je sau scorţă şi se aşeză într'o copae, peste care se presară ca un pumn de cenuşe, iar în urmă se t6rnă ca 2 litri de apă, (H^Q, resultatul combinare! oxigenuluî cu hidroge- nul), fiartă bine. Se lasă apoî, acest lichid, până ce se răcesce. Acostă preparaţie portă numele de tăbăcelă sati argăselă. 180 BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINŢE Opincile dupe ce ati fost rase de pgr, se introduc în acesta pre- paraţii! ne unde staQ o cji şi o nopte (24 ore), când prind o culore roşie deschisă ; dupe acesta se scot opincile, se pun la sventat şi apoY se pot întrebuinţa ca încălţăminte. b) Tăbăcela negră. — De la aninul negru (Alnus-Glutinosa) se iea ca un kgr. şi jumătate de coje sati scorţă, care dupe ce se rupe în bucăţî ca de dou6 degete, se aşeză într'o copăiţă saQ într'o piuă făcută într'adins pentru preparatul tăbăceleY sati argăseleY. vSe fierbe ca douî litri de apă (H^O) şi se tornă peste scorţă. Lichidul se co- loreză în roşu-închis şi se întrebuinţdză la argăsitul (tăbăcitul) opin- cilor (ca maî sus) şi la văpsitul tronurilor, un fel de lă^Y, lucrate din scândurY de fag. c) Negru pentru fire. — Pentru a prepara din scorţă de anin negru ( Alnus-glutinosa), negru pentru fire, se urmeză ast-fel : Se ia ca 3 kgr. scorţă de anin negru şi se pune la fiert într'un cazan saQ căldare cu apă curată de rîu saQ de pl6ie. Se lasă la fiert 2 — 3 cesurî până ce apa se roşesce bine. Dupe ce lichidul a dobândit colorea roşie, se scot bucăţile de scorţă de anin, iar în lichid se adaogă o litră (Y^ kgfr.) de caraboi qlis şi calaican sau sulfat feros (S0^Fe+7H^0), care se obţine di- solvând fierul în acid sulfuric şi evaporând disoluţia, sati încăl(;lind^ în contact cu aerul, piritele de fer (sulfura ferică) şi reluând cu apa. Este un corp de colore verde (Chimia Buţureanu). Dupe ce calaicanul s*a topit (disolvat), se maî adaugă 25 — 30 gr. piatră acră saQ Alaunul potasic, numit şi alaun ordinar (SOJ 4AI2K2-I-24H2O), care se prepară tratând sulfatul de alu- miniu sau sulfatul bazic de aluminiu şi potasiu (Aluniţa), ce se gă- sesce lângă Roma (la Tolfa), şi în Ungaria, cu sulfatul de potasiu (Dr. C. I. Istrati. Chimia p. 201). Dupe ce piatra acră s'a disolvat, se introduc firele ce voim a co- lora şi se pun la fiert de la 2 — 3 c^surî. Din când în când firele sunt ridicate din cazanul sad căldarea în care fierb, spre a veni în contact cu aerul, iar în urmă se introduc din noQ în lichidul colorat. Dupe ce firele s'aQ colorat se scot şi se duc la rîu de se clătesc şi apoî se pun la svântat. Acesta colore este întrebuinţată de ţărancele române, la văpsi- BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINŢE 181 tul firelor de lână, din carî se fac androce *), fote, strae, velinţe, precum şi alte ţesăturY. Tot în acesta colore se mat văpsesce şi pSrul de capră albă, din cart se fac nojiţe sad târsâne — aţe de legat opincile — şi dăsagî. d) Negru din anine (amente). — Aninele, cunoscute în Prahova (Ocina, Teşila, Breb şi Sinaia) şi Damboviţa (Bezded), sub numele de rînză de anin, nu sunt de cât amentele aninulut. Pentru a prepara negrelă din amente sau anine, se procede în modul următor: Se culeg aninele (amentele de anin), când sunt aprope copte, de obiceiu cam pe la Sf.-Măria Mare (15 August), se pun într'o căl- dare curată, peste care se tornă apă (H'^0), iar în urmă se pun la fiert 2 — 3 cesurî, când lichidul dobendesce colore roşie-închis. Se ia vasul de pe foc şi se scot aninele, iar în lichidul strecurat se pune calaican sati caraboi cam Y4 kgi"- (o litră), pentru 10 litri lichid. Acum lichidul capotă colore negru-închis. In acesta preparaţiune se introduc lucrurile ce voim să colorăm. Le punem la fiert de la doug până Ia tret ore. Dupe ce s'aQ văpsit (colorat) lucrurile, se scot de la fiert, se clătesc în apă de isvor sati de rîti şi apoT se pun la sventat. In acesta col6re ţărancele văpsesc (coloreză) firele de lână din cart fac dimiî pentru mintene şi mantale negre. Tot din firele co- lorate în acostă preparaţiune se mat fac strae (o varga), velinţe, fote, feţe de andr6ce şi lăibărele (haină femeiască fără mânect, vestă femeiască). II. Negru din scumpie Descrierea. — Scumpia (Rhus-cotinus), face parte din familia Malvaceilor, tribul Terbintacee, cresce pe movile pietrose în Mol- dova, pe malul Prutuluî de la Stânca în jos, pe coma delurilor până la GalaţT, apot prin jud. de jos ale MoldoveY. Prin Muntenia : în Ilfov, la Periş; în Vlaşca, la Prund; în Mehedinţî de la Severin la V^rciorova (Prodromul floret române, p. 172. Dr. Brânză). a) Prepar aţia, — Modul de preparat al color et de scumpie este următorul : Se amestecă intr*o căldare, la 1 5 litri de apă de rîti saQ de ploe, *) Nisce fuste gr6se. 182 BULETINUL SOCIETĂŢII DE SGIINŢE cam 800 gr. scumpie şi un kgr. de băcan negru (Hematoxilon- campechianum). Acest amestec se pune la fiert ca un ces, spre a eşî în apă ma- teria colorantă din scumpie şi băcan. Dupe acesta se scot rămăşiţele scumpieî şi băcanuluî, iar în li- chidul colorat în roşu-închis se adaogă 250 gr. calaican satl ca- rabei bine pisat şi se lasă până se topesce (disolvă) (SO*Fe). In col6rea ast-fej preparată se introduc lucrurile ce voim a văpsi, căutând a introduce numaî atâtea câte pote acoperi lichidul co- lorant. Se pune lichidul cu lucrurile ce voim a colora la fiert dou6 cesurî. Se are grije ca în douS tret r^ndurY să se scotă lucrurile la aer câte 3 — 4 minute. Dupe ce lucrurile au dobendit colorea dorită, se scot de la fiert, se clătesc în apă limpede şi se pun la sventat. Acesta colore se întrebuinţeză la coloratul firelor de lână saQ dimielor. Din firele de lână colorate în negru din scumpie, se fac strae, păturî, velinţe, cadrilaturî, androce, aşternuturi (pentru paturT) şi fote ; iar din dimiî se fac mintene, mantale şi giubele *). Când lâna văpsită în acesta preparaţiune a fost t6rsă maT sub- ţire, se întrebuinţeză la facerea ciorapilor şi fotelor subţirf. Tot acesta colore maY este întrebuinţată la văpsitul paelor şi nuelelor de richită în negru, carî se întrebuinţeză apoî la diferite împletiturî din pae şi nuele. b) Alt negru din scumpie. — Tot din scumpie (Rhus-cotinus) se mat prepară colorea negră, tot în modul expus mat sus, cu sin- gura deosebire că în loc de calaican se adaogă 25 — 30 gr. de pia- tră vîngtă sad sulfat cupric (SO^Cu), care se obţine în industrie, oxidând, în contact cu aerul, sulfura de cupru prin încălzire. Este un corp de o col6re albastră (Buţureanu, chimie). Modul de preparare cât şi întrebuinţările, sunt identice cu cele expuse la negru din scumpie. Intr'acest mod. Măria boîangioica, din comuna Teşila, color^ză şi astă^î diferite fire de lână şi dimiî. ') Mantale cu şireturî. BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINŢE 183 III. Negru din zarzăr Descrierea. — Zarzărul (Prunus-amarella), originar din America, face parte din familia Rosaceilor şi cresce prin grădinî, alătur! cu pruniî şi merit. Acest pom e cunoscut cu acest nume (zarzăr) în Prahova şi Dâm- boviţa, iar în Ilfov e cunoscut sub numele de corcoduş. Preparaţiunea. — Pentru a prepara din c6jea (sc6rţa) de zarzăr negru închis, procedăm în modul următor : Se strânge ca o jumătate (^/a) kgr. de c6je de zarzăr. Acesta sc6rţă, ruptă în bucăţî micY, se pune la fiert cu 3 — 4 litri apă de ploe sati de isvor, într'un cazan şi se lasă 2 — 3 cesurY. Tot-de-o- dată se maî adaogă douî, treî pumnt de anine ^) (amente satl rînză de anin). Dupe ce s'atl fiert aninele şi scorţa de zarzăr, iar lichidul a do- bândit col6re roşiQ-închis, se ia cazanul de la fiert şi se scot remă- şiţele c6jeî de zarzăr şi amentelor, pe când în lichidul colorat se di- solvă (topesce) 250 — 300 gr. calaican saQ sulfat fieros (SO^Fe). Intr'acestă preparaţiune se introduc lucrurile ce voim a colora şi se pun la fiert de la un c^s până la douS şi jumătate, în care timp se scot în 3 — 4 rendurt la aer, câte 4 — 5 minute spre a se prinde (fixa) colorea maT bine. Dupe ce s'aQ colorat bine lucrurile se scot de la fiert şi se duc la clătit, unde cu apă curată se spală puţin şi apoî se duc de se pun la sv^ntat. Acesta colore se întrebuinţeză pentru coloratul firelor de lână, de cânepă, de in şi chiar de bumbac. Colorea se fixeză aşa de bine că nimic nu o pote şterge de pe firele de cânepă şi in, cart se întrebuinţeză maY mult de croitort la cusutul mintenelor şi giubelelor (mantale de dimiî cu găitane). Din firele colorate în acesta preparaţiune se maî face urzdă pentru dimiî şi fote subţirî, precum şi bătăturt pentru diferite aş- ternuturY. Firele de cânepă şi in sunt întrebuinţate de cismarî, iar din pg- rul de capră albă, colorat în acesta preparaţiune, se fac nojiţe sa ti târsâne, traiste de caî şi dăsagî. *) In loc de anine unii întrebuinţeză sc6rţe de anin saîi băcan negru. 184 BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINŢE IV. Negru din arţar Descrierea. — Arţarul (Acer-platanoides) face parte din famîlia cariofiliaceielorj tribul sapindacee, cresce prin pădurT, în regiunea munt6să a Românieî. Se găsesce în cantităţî mai însemnate pe la monastirea Agapia, în Neamţu ; la Şotrile, în Prahova ; la CălimănescT, în Vâlcea (Pro- dromul FI. rom. p. 209). Prepar aţiunea'^). — Pentru a prepara negru din scorţă de arţar se urmeză ast-fel : Se ia ca 3 kgr. scorţă de arţar şi se amestecă cu i kgr. scorţă de anin negru şi se pune la fiert într'un cazan cu 7 — 8 litri de apă curată. Dupe ce s'a fiert, de la un ces şi jumătate până la dou6 ce- surT, lichidul capătă o colore roşie-închisă. Se scot remăşiţele sc6rţeT de arţar şi anin, iar în lichidul strecurat se adaogă 200 — 250 gr. calaican sati sulfat fieros (SO^Fe) bine pisat şi 20 — 25 gr. piatră acră sau alaun potasic (S04)^Al2K2. In lichidul ast-fel preparat se introduc lucrurile ce voim a co- lora şi se pun la fiert de la 2 — 3 c^surY, In timpul fierbere! se scot lucrurile la aer câte 4 — 5 minute, în 5 — 6 rendurT, spre a se fixa colorea maî bine. îndată ce firele s'ati colorat în negru-închis, se scot şi se duc de se da ti în apă curată, spre a se clăti. Dupe ce s'aQ clătit se pun la svântat şi apoT se pot întrebuinţa. Acesta colore se întrebuinţeză la văpsitul lâneT şi fuioruluT de cânepă şi in, din cart se fac vărgî negre la sact şi aşternuturî pen- tru paturî, nojiţe pentru opincî, precum şi alte lucrurî de îmbră- căminte. V. Negru din soc Descrierea. — Socul cu florile dispuse în corimb, face parte din familia Umbeliferilor, tribul Cornaceilor, cresce în t6tă România, prin pădurT şi pe lângă gardurile sătenilor. Socul e de douS speciT : i) Socul negru (Sambucus-nigra). 2) Socul roşiu (Sambucus-racemosa). Se găsesce răspândit mat mult în următorele localităţi: prin re- ') Comunicat de un elev stagier al şcâleî silvice. BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINŢE 185 giunile inferiore ale Ceahlăulut, la schitul Sihla, Agapia- Veche şi la monastirea NeamţuliiY ; la BroscenT, în munţiî Bacăuluî, în munţiî Prahoveî, pe Piscul-CâineluY şi la Predeal, la Teşila, Ocina şi Talea • în Dâmboviţa la Bezdead şi Ilieni (Prodr. fl. rom. p. 242). Preparatiunea : a) Din scorţâ de soc. — Cine doresce a pre- para colorea negră din scorţă de soc, nu are de cât să pună într'o căldare sad cazan 5 — 6 litri de apă curată, în care să fiarbă 2 — 3 kgr. scorţă de soc până ce lichidul a dobendit o col6re galbenă-închisă. O dată cu scorţă de soc negru (sambucus-nigra), adaogă şi Y2 kgr. băcan negru. Scote remăşiţele de scorţă de soc şi băcan, iar în lichid adaogă 200 — 350 grame caraboi saQ calaican (sulfat fie- ros, SO^Fe) şi le lasă 10 — 15 minute spre a se disolva. In lichi- dul ast-fel preparat adaogă 10 — 15 gr. piatră acră (alaun potasic, (SOj)^Al2K2) iar în urmă introdu lucrurile ce dorescY a colora şi le pune la fiert 2 — 3 cesurY. De obiceiQ firele de lână se coloreză într'un negru închis forte plăcut. Sc6te firele de la fiert, le clătesce în apă curată, le pune la sven- tat şi apoY le poţY întrebuinţa ca bătătură la dimiî şi fote, la aşter- nuturi de paturî şi chiar la feţe de andr6ce. b) Negru din fructul socului. — Am spus maî sus că socul are florile dispuse în corimb carY dau nascere fructelor, nisce bobite de mărimea unuî bob de piper şi de col6re negră-închisă, când s'ati copt. Pentru a prepara negru din fructul soculut procedăm în modul urmStor : Se strâng bobitele de soc negru (fructele) când s'ati copt şi se pun într'o căldare cu apă la fiert de la un ces până la douS. In timpul fierbere! se are grije să se strivescă fructele de soc. Dupe ce lichidul s'a colorat în albăstriii se ia cazanul de la fiert, iar lichidul se strec6ră printr'o sită desă satl printr^o pânză ţesută într'adins pentru strecurat. Remăşiţele fructelor de soc, dupe ce aQ fost storse bine se aruncă, iar în lichidul colorat în albastru se adaogă puţin calaican, 200 — 300 gr., şi 20 — 30 gr. piatră acră (alaun potasic). Preparatiunea fiind gata nu avem de cât să introducem lucrurile 186 BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINŢE ce voim a colora şi să le fierbem 2 — 2Y2 cesurt. Se scot de la fiert se clătesc în apă curată şi se pun la sv^ntat. Firele de lână introduse în acesta preparaţiune prind o colore forte plăcută şi aU aceleaşY întrebuinţărî ca şi cele văpsite în scorţa de soc. VI. Negru din teî Descrierea. — Teiul este un arbore cu firun^ele cordiforme dinţate, cu florile dispuse în cimă, face parte din familia Malvaceilor, tribul Tiliaceilor, cresce în pădurî prin România. Teiul este de dou6 felurî : i) Teiul argintiţi (Tilia-argentea). 2) Teiul roşiu (Tilia-rubra). Aceste speciî de teî se găsesc în cantităţi maî mart prin Buznii (la Bercenî); în Mehedinţ! (la Stârmina); în Ilfov şi în laşî (la Niţelea) (Prodr. fi. rom. p. 172). Lemnul teiulut este m61e şi se întrebuinţeză la facerea cărbuni- lor de teT din care se estrage o văpsea n^gră. Prepararea. — Din lemnul teiulut se extrage o văpsea negră. Pentru a prepara acesta văpselă nu avem de cât să luăm lemnul de teî şi să '1 ardem până ce se face cărbune. Luăm cărbuniî, îî stingem şi apoî îî pisăm până ce se face un praf ca faina. Luăm acest praf de cărbunî de teî argintiţi şi *1 amestecăm cu puţină piatră acră (alaun potasic), peste care apoî turnăm puţină tăbăcelă (argăselă) de anin şi o batem (o ameste- căm) până ce se face ca văpseaua. Luăm acesta văpsea şi o între- buinţăm la facerea unor florî pe pereţiî tronurilor (lădiţe din scân- durî de fag). Vil. Negru din stejar Descrierea. — Stejarul (Ouercus pedunculata) este arborele cel maî mare din climele n6stre (Bot. Nanian p. 1 04), cresce în pădurî în totă România şi face parte din familia Ouercineilor, tribul Cas- tanacee. C6jea stejaruluî conţine o substanţă numită tanin şi se în- trebuinţeză la argăsitul pieilor, iar frunzele uneî speciî de stejar, prin înpunsătura unor insecte (Cynips), produc nisce gogoşî nu- mite de ristic saQ de stejar din carî se extrage negr^la numită cemdlă. BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINŢE 187 Prepararea. — Cemela este un lichid de col6re n6gră. Ea se prepară în modul următor : Se piseză gogoşile de stejar sati de ristic şi se amestecă cu ră- săturt dintr'un lemn ce cresce prin America şi care se numesce lemn de campeş saQ băcan negru (Hematoxilon-Campechianum). Pulberea de gogoşi cu răsătura de băcan, se pane în apă şi se fierbe neîntrerupt ca douS cesurî. Lichidul devine roşiu-închis. Ca să devie negru se prepară calaican sati carabei (sulfat fieros) bine pisat. Cum s'a pus calaicanul lichidul capătă color e negră. Cernela e gata dacă maî adăogăm puţin cleî de cireş. Acesta cernelă se în- trebuinţeză la scris ^). MII. Negru din băcan Descrierea. — Băcanul, numit şi lemn de Campeş, cresce prin America şi este de două felurY : i) Băcanul roşu (Cesalpinia-echinata). 2) Băcanul negru (Hematoxilon Campechianum). Băcanul face parte din familia Papilionaceelor. Se aduce din America şi este pus spre vîncjare la diferite magasine din oraşe. Preparaţiunea : a) Negru pentru fire. — Ca să preparăm negru din băcan urmăm ast-fel : Punem într'un cazan i kgr. băcan negru (Hematoxilon-Cam- pechianum) la 8 — 10 litri de apă şi se pune la fiert. Dupe ce a dat în fiert, se maî adaogă douî treî pumnî de amente (rînză) de anin sati chiar coje de anin. Dupe ce se fierbe ca douS cesurî, până ce băcanul şi amentele 'şî-ati lăsat totă materia colorantă în lichid, se ia vasul de pe foc şi se scot remăşiţele băcanuluî şi amentelor de anin. Lichidul române colorat în roşiu închis (mohorât), care devine negru, dupe ce disolvăm 300 — 400 gr. de calaican sati caraboi (S^OFe). In lichidul ast-fel preparat se maî adaogă io — 15 gr. piatră acră (Alaun potasic sati alaun ordinar), care se lasă de se disolvă, iar în urmă se p6te întrebuinţa. *) In loc de cleî de cireş se adaogă alaun ordinar (piatră acră), şi atunci se întrebiiinţeză la văpsitul firelor de lână. 188 BULETINUL SOCIETĂŢII DE SGIINŢE In acesta preparaţiune se introduc lucrurile ce voim a colora şi se pun la fiert i — 2 cesurî. De aci se scot când au prins colorea dorita, şi dupe ce s'aQ clătit se pun la sventat. Se văpsesc firele de lână din carî se fac aşternuturî de paturî, fote, androce, velinţc, strae, cadrilăturî şi sact. Acesta colore nu prea este întrebuinţată, căcî băcanul costă 1,40 leî kgr., şi decî de ce nu ar întrebuinţa c6ja de anin, care nu costă nimic. (Aşa mărturisesc femeile de la ţ^ră). b) Negru pentru lemn. — Modul de preparat este următorul: Se iea jumState kgr. băcan negru şi se fierbe într'o olă până ce lichidul s'a colorat în roşiu închis. Intr'un alt vas se pune oţet de vin, în care se pune de se plă- mădesce bucăţî de fer ruginit saQ oxid feric (Fe^O^), sescvi oxid de fer, care se obţine în industrie prin calcinarea sulfatului feros (Chimie, Buţureanu). Dupe ce s'aQ plămădit, ca 24 ore, se pote întrebuinţa în modul următor : Se ia o bucată de lemn lustruit bine şi cu o pensulă i se dă bă- can negru din preparaţia de maî sos şi se pune la svântat. Dupe ce s'a sventat se ia o pensulă care se înmoie în băcan şi alta în preparaţiunea cu oţet şi sescvi oxid de fer. Se dă al douilea cu băcan, peste cel d'inteid băcan, dar nu se mat lasă să se svinte ci imediat venim cu a doua pensulă din oţet şi rugină de fer şi dăm peste băcanul de pe lemn încă ud fiind. Vom observa că lemnul primesce un lustru negru forte plăcut. Se întrebuinţeză aceste preparaţiunt pentru lustruitul diferitelor obiecte de lemn, precum : mese, scaune, dulapurY, paturt de puscY şi pistole, etc. IX. Negru din boziu Descrierea. — Boziul (Sambucus-ebulus), face parte din familia Umbeliferelor, are fructul de mărimea unut bob de mazăre. Boziul cresce în România prin pădurî şi tufişurî, pe lângă gardurY şi dru- muri. E forte comun în totă România (Prodromul fl. rom. p. 241). Fructele boziuluY sunt întrebuinţate de femeile române la văp- situl firelor de lână. Preparaţiunea. — Spre a prepara negru din boziu culegem BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINŢE iSQ fructele când sunt copte şi le punem într'un cazan cu apă unde se strivesc şi se pun la fiert. La fiert se lasă ca un ces, iar în urmă se strecoră lichidul colo- rat în albăstriti. Remăşiţele fructelor, dupe ce s'aii stors bine se aruncă, iar în lichidul strecurat se adaogă 300 — 400 gr. calaican sad caraboi (sulfat feros SO'^Fe). Lichidul capătă acum o faţă negră-închisă. In acesta preparaţiune se maî adaogă 10 — 20 gr. piatră acră (Alaun potasic), iar în urmă se introduc lucrurile ce voim să colo- răm şi le punem la fiert de la 2 — 3 cesurî. Dupe ce lucrurile s'ati colorat se scot de la fiert, se duc de se clătesc în apă curată, se pun la sventat şi apoY se pot întrebuinţa. De obiceiti se coloreză în acesta preparaţiune firele de lână, din carî se fac diferite aşternuturi de paturî, păturt, cadrilăturî, velinţe, strae, androce şi fote. X. Negru din lemnul câinesc Lemnul câinesc, mălin negru saQ lemnul câinelut (Ligustrum- Vulgara), face parte din familia Umbeliferelor, tribul Oleaceilor, cresce în România, prin tuferişurT, crângurî, seciurY, luncî şi pe marginea pădurilor. Se găsesce pe lângă laşf, la Niţelea, în apro- piere de te rgul Ne mţuluY, pe lângă BucurescY, la Mogoşoia; în Dâmboviţa, către Moroenî, la Clina-Fenei; în Argeş, la Stolnicî (prodr. fl. rom. p. 339): în Prahova, la Ocina şi Telega. Fructul lemnuluî câinesc se întrebuinţeză în boiangerie, la văpsitul vinuluî. Prepar aţiunea. — Se culeg fructele lemnuluY câinesc, nisce bo- bite negre de mărimea bobuluT de piper puţin mat lungueţe, şi se pun de se plămădesc în vin o 4i şi o nopte saQ 24 ore. Dupe ce s'aQ plămădit lichidul cu fructele strivite, se strecoră lichidul storcendu-se rămăşiţele fructelor. Acest vin colorat în ne- gru se ia şi se amestecă în butia cu vin. Dupe puţin timp vinul, ce era puţin roşcat (profir), devine negru închis. Acesta colore nu se întrebuinţeză de cât la văpsitul vinuluî pe care nu '1 poţK nicî odată constata că e falsificat, căcî bobele lemnuluî câinesc sunt tot fructe ^). 1) Fructele lemnuluî câinesc se pot întrebuinţa şi la văpsitul firelor de lâna, preparându-se ca fructele boziuluî şi întrebuinţându-se ca şi lucrurile colorate în fructele socului. 190 BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINŢE XI. Negru din nuc Niicnl (juglans-reg-ia), cu frunzele imparipenate compuse, face parte din familia Jug-landeilor, cresce în România, prin munţiî ju- deţului Mehedinţî, între Vârciorova şi Bahna, în stare spontanee, formând păduri, iar în cele-alte părţî ale ţ6reY prin grădinî şi prin viî (prodr. fi. rom. p. 429). Fructul nucul ut e o capsula drupacee cu pericarpul cărnos. Nu- cul dă boiangiuluî popular scorţa, fructul şi frunza sa. Prepar aţiunea : a) Negru din scorţa nucului. — Acostă co- lore se prepară în modul următor : Se ia ca 3 kgr, scorţa de nuc şi se pune într'un vas cu 8 — 9 litri de apă curată. Se pune apof acest amestec la fiert de la 2 — 3 cesurY. Se scot rămăşiţele scorţeY, iar în lichid se adaogă 250 — 300 gr. caraboi saQ calaican (SO^Fe) şi vre-o 20 gr. piatră acră (alaum potasic) bine pisate. In colorea ast-fel preparată putem introduce lucrurile ce voim să colorăm şi se pun la fiert ca 2 cesurî, în care timp se are grije ca din 10 în 10 minute să se scotă lucrurile la aer şi apoî să se cu- funde iar în lichid la fiert. Dupe ce lucrurile aQ prins colorea, se scot din văpsele şi se duc la clătit şi apoî la sventat. Când sunt puse la sventat firele staţi atârnate de culmî, iar dimiile se întind de la un stâlp al caseY la altul. In acesta preparaţiune se văpsesc fire de lână, ţesăturî de lână sati lână netorsă. Lâna se torce şi se întrebuinţeză la facerea cio- rapilor, fotelor, androcelor, brânelor (cingătorî de mijloc) pentru bâtrânY, apoî strae, păturî cadrilăturî şi velinţe. Din dimiele văpsite în acesta colore se fac mintene şi giubele. b) Negru din coje de nucă (negru cafeniu). — Acesta col6re se prepară din cojea (endocarpul) nuceî, partea nucet de col6re verde. Modul de preparat îl expunem aci, cu atât mat mult cu cât pre- paraţiunea acestet colori diferă de cele expuse până aci. Iată mo- dul de urmat : Dupe ce s'ati strâns (endocarpele) cojile de nucă, când se cojesc, ia o căldare în care se aş^ză un rend (endocarpe) cojî de nucă şi un rend fire de lână saQ dimiî, ce voim a colora. Se urmeză tot ast-fel până se umple vasul. Pentru un kgr. fire se pune 4 — 5 kgr. coje de nucă (endocarpe). Peste acestea se pre- BULETINUL SOCtlilÂŢII DE SCtlNŢfî M sară 10—15 gr- piatră acră (S0'')4AUC bine pisată şi apot se um- ple vasul cu apă şi se pune la fiert. La fiert stau lucrurile de la i — 2 cesurY, când se scot se clătesc şi se pun la sventat. Urmându-se în modul arătat până aci, din cojea (endocarpele) de nucă, lucrurile capătă o faţă cafenie. In acesta preparaţiune se pun la văpsit maY mult firele de lână torse subţirî, din carî se fac postavurî subţirî (hohairurî), iar din cele îndrugate, t6rse deslânat şi maî gros, se fac aşternuturî de paturî, velinţe, strae şi cadrilăturt, etz. ^). c) Unt-de-lemniu din f runda nucului. — Pentru a prepara colorea unt-de-lemnie din frunc^a nucului, se urmec^ă ast-fel : Se culeg frunzele de nuc prin luna luî Iulie (pe la Sf. Ilie) şi se pun într'un vas cu apă curată la fiert. In timpul fierbereî se ames- tecă şi se storc bine frunzele până ce lichidul capătă o col6re găl- bue. Se arunca frunzele, dupe ce maî întâiu au fost storse bine iar în lichid se adaogă 30 — 40 gr. piatră acră (SO^)^Al2K2 alaun potasic, bine pisat. O-dată cu frunza se maî adaogă 3 — 4 pumnî de amente (rânză) de anin satî coje de anin. In lichidul ast-fel preparat se introduc lucrurile ce voim a co- lora. Firele de lână se color eză unt-de-lemniQ forte plăcut, din cart se fac vărgî gălbuî la androce, la fote, aşternuturî pentru pa- turY, velinţe şi la strae ^). CAPITOLUL il COLOREA ( ; A T. B E X  I. Galben din mesteacăn Descrierea. — Mesteacănul (Betula-verrucosa sau Betula albă), face parte din familia Amentaceelor, tribul Castanacee, cresce în totă România prin pădurY şi locurî siliciose. Preparaţiunea : a) Galben limoniu. — Galbenul limoniQ se prepară din frunza de mesteacăn în modul următor : *) Din colorea expusa maî sus, negru-cateniii, putem dobândi negru închis, prin adăogirea a 40 — 50 gr. calaican (sulfat de fer), în momentul punereî la fiert. Are întrebuinţările celor de sus. ') La col6rea unt-de-lemnie nu avem de cât să adăogăm 200 — 300 gr. calaican sau caraboi (SO^Fe) sulfat de fer şi dobendim negru închis, care se întrelniinţeză la văpsitul firelor de lână cari aii întrebuinţările ca la unt-de-leniniu. 5 BULETINUL SOCIETĂŢII DE SGIINŢE Se culeg frunzele de mestecăn tomna, pe la Sf. Măria-Mică (8 Septembre), când frunzele încep a se îng-ălbeni. Se pune un coş de frunze în io litri de apă şi se fierbe frunza până ce se colorezâ lichidul în galben. Se ia vasul (căldarea saii cazanul) de pe foc şi se ventură apa cu frunzele fierte până ce mat se răcesce lichidul. Se maY lasă apoî lichidul cu frunzele încă vre-o 4 — 5 cesurî de se plămădesce frunza şi 'şt lasă totă materia colorantă în lichidul în care zace. Dupe acesta se strâng frunzele de mestecăn, se storc bine, se mat lasă iar în lichid de se înmoe şi iar se storce până ce numat pică lichid din ele, când se aruncă frunza tescuită. In lichidul co- lorant, dupe ce s'a scos totă frunza, se adaogă de la 20 — 30 gr. de piatră acră (SO^)4Al2K2 alaun potasic bine pisat. Dupe ce s'aQ făcut aceste operaţiunt se ventură bine lichidul în care se introduc apoî lucrurile ce voim a colora şi se pun din nou la fiert ca vert-o jumătate de oră, până ce firele aii prins colorea bine. Dupe acesta se scot firele şi se duc de se (limpezesc) clătesc în apă curată, fie de rîu sau de ploe. In acesta preparaţiune se introduc firele de lână din cart se fac vărgt galbene la fote, strae, velinţe şi cadrilaturt. Cea mat bună colore este acesta şi se useză şi astă^t f6rte mult, căct are proprietatea de a nu 'şt perde colorea la spălat şi nict din causa razelor solare. U. Galben din rapiţa sălbatica Descriere. — Rapiţa sălbatecă (Brassica-rapa), face parte din fa- milia Cruciferilor, cresce prin fâneţurt în totă România. Cunoscută în Prahova (la Teşila şi Ocina), sub numele de rapiţa sălbatecă ; iar prin Buzătl sub numele de osul iepurelut. Partea colorantă din acesta plantă este fl6rea ale caret petale sunt de colore galbenă. a) Preparaţiunea. — Modul de procedare, pentru prepararea acestet colort este următorul : Se culeg florile, când sunt înflorite bine, se pun de se usucă la sore şi se păstreză până când voim a le întrebuinţa. Când voim a prepara colorea, luăm ca i kgr. de flort de rapiţa BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINŢE 1&3 Sălbatică şi le punem într'un vas de io litri de apă şi se lasă de se plămădesce până ce lichidul începe a se îngălbeni puţin. Atuncî se strecoră lichidul ; iar florile se pun în faţa soreluY unde se lasă de se soresc 2 — 3 cesurY; dar apoY se strâng într'o pânză- tură, se legă bine şi se introduc în lichidul strecurat care se pune la fert. In timpul fierbere! în mal multe rândurî se storc petalele spre a 'şî lăsa în lichid totă materia colorantă şi se adaugă 20 — 30 gr. piatră acră (S04)4x'\l2K2, Alaun potasic, bine pisat. Alaunul se adaugă spre a fixa colorea pe lucrurile ce voim a colora. In lichi- dul ast-fel preparat, se introduc lucrurile ce voim a colora şi se fierb împreună ca vr'o douS cesurî. In urmă se scot lucrurile şi după ce se clătesc în apă curată, se pun la svântat. Dacă nu s'a fixat tocmaî bine colorea, S3 maî introduc încă o dată în lichidul colorat şi se maY fierb un ceas după care apoY se clătesc, se pun la svântat şi apoY se pot întrebuinţa. Cu acesta colore se vopsesc firele de lână din carY se fac vărgY galbene, la strae, velniţe, la diferite aşternuturY, la brâne (cingă- torY de mijloc) ; iar din firele de tort de in se fac ţ^săturY subţirY ca şervete, ştergăruţe (prosope micY), în care se amestecă şi poţin borangic *). III. Galben din aîior (galben ruginia) Descrierea. — Aliorul (Euforbia-helioscopia) (^\s p'alociirea, laptele cuculuY saQ Areu, face parte din familia Malvaceilor tribul Euforbiaceilor, cresce în totă România. Se găsesce în Moldova centrală şi superioră, precum şi în judeţul Bacău, în judeţul Pra- hova (la Breb, la Teşila, la Ocina, la Sinaia, către polele FurniceY, la Comarnic şi la Predeal, în Muscel (la ConţescY) ; în Gorj pe ma- lul jiuluY; în MehedinţY la Vârciorova (prodromu fl. rom. p. 174). a) Prepar aţiunea. — Pentru a prepara din alior safl laptele cu- caluY, un galben ruginia, se tae planta din faţa pămîntuluY, când e înflorită, de obiceiu cam pe la S-tu Ilie (20 Iulie) şi se piseză trun- ') Când voim a dobândi un galben maî închis, n'avem de cât să adăugăm 40 — 50 gr. piatră acră (S04)4Al5K2. întrebuinţările sunt identice cu cele de uiaî sus, expuse la galben din rapiţa selbatică. 194 liULETINUL SOGlETAŢlî DE SCIINŢE chiul CU flort cu tot şi apoT se pun într'un vas cu apă, unde se lasă o nopte să se plămădescă. A doua (jli se strecoră lichidul ; unde se plămădise o nopte ; iar aliorul se lasă ca vr'o 4 cesurt la sore ; dar în urmă se introduce din noti în lichidul în care s'ati plămădit. Se pune puţin la fiert (se dă în fiert) apoî se scot rămăşiţele alioruluî ; iar în lichid se adaugă 20 — 30 g-rame piatră aci-ă de fie-care 12 litri de lichid colorant. Terminându-se acesta operaţiune putem introduce lucrurile ce voim a colora, unde staQ 3 — 4 ceasurî la fiert. După acesta se scot, se pun la sore, la svântat după ce maî în- teiti aQ fost clătite în apă curată. (Uniî le clătesce în apă fiartă cu cenuşe (,lisă leşie). După a firele s'aQ svântat se pot întrebuinţa. Intr'acestă preparaţiune, se coloreză, numaî firele de lână din carî se fac, vărgî galbene, la strai, velniţe, ţolurî aşternuturî brâne, etc. IV. Galben din droc Drocul flore ca tote florile, ce cresc prin fâneţurî e cunoscută sub acest nume în Prahova (la Ocina). Iii urma cercetărilor făcute 'mî a fost cu neputinţă a 'Y cunosce adevăratul nume scinţiific. Are multă asemănare (florea) cu gura leuluî şi cu florile de salcâm. Din florî se extrage o colore galbenă. Modul de urmat e cel tratat la rapiţa sălbatecă, întrebuinţându-se la văpsitul firelor de lână. V. Galben din scârţâ de rechitâ (galben limoniu) Descrierea. — Richita face parte din familia Amentaceelor, tri- bul Salcineelor, cresce prin România pe malul apelor, prin locurî umede. Richita e de mat multe felurT : I. Salix-viminalis (richita albă). II. Salix-fragilis (richita fragetă). III. Salix-purpurea (richita-roşiu). T6te aceste speciY, cresc prin mlaştinî, în Moldova pe malul Pru- tului; în judeţul BuzgQ, la Becenî; în Prahova, la Predeal, la Ocina, la Teşila (Orjog6ie); în Mehedinţi pe Topolniţa etc, (prodomul fl. rom. p. 165). Prepararea. — Pentru a prepara colorea galbenă limonie pro- cedăm în modul următor : Se ia coje de rechită roşie (Salix-purpurea) satl de rechită albă BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCHNŢE (Salix-viminalis) de la cele maY bătrâne crâcî (ramurt) de la 2 cm. în sus. Acesta scorţă, se curăţă de partea exterioră de colore verde; iar partea interi6ră a scorţeT de colore gralbenă se pune la fiert, într'un cazan, cu apă curată. Se fierbe scorţa de la i — 2 cesurî, când lichidul capătă o colore galbenă. După ce scorţa 'şY-a lăsat materia colorantă în lichid, se scot ră- măşiţele scorţeî fierte; iar în lichidul colorat se adaugă 30 — 35 gr. piatră acră (S04)^A.UK2, Alaun potasic bine pisat, la 10 litri apă. In lichidul ast-fel preparat, se introduc lucrurile ce sânt a se co- lora şi se pan la fiert duoS ore cel puţin. Se scot apoî de la fiert, se clătesc în apă curată şi se pun la svântat. Intr'acestă preparaţiune se văpsesc firele de lână, căpătând o colore limonie ; precum şi nuelile de richită şi paiele de grad, ovgs şi secară. Firele colorate intr'acestă preparaţiune sunt întrebuinţate de ţă- rance la facerea straelor, păturilor, velinţelor, cadrilaturilor, precum şi la facerea unor brob6de cu care femeile ţărance se legă la cap. Nuelile de richită şi paiele sunt întrebuinţate la diferite împleti- turî de coşurY, de pălăriî sad panere. VI. Galben din stevie (galben-ruginiă) Descrierea. — Stevia (Rubia-tinctorum sau Rumex patiens), face parte din familia Poligoneelor, cresce prin păşunî şi locurT necalti- vate din regiunea muntosă a Românieî. Se găsesce în Prahova, la Sinaia, Ocina, Teşila ; iar în Bucegi pe Furnica, la Predeal pe muntele Susaiu ; în Ilfov la FerSstrăQ, Băneasa şi Ciocănesci ; în Vlaşca la Comana (prodromul FI. rom. p. 425). Preparaţia. Pentru a prepara galbenul ruginiii din rSdăcina de stevie se procede în modul următor : Se scot rădgcinele (pivotele) stevieî şi se spală până ce se duce tot pămentul de pe pivote. Se taie foile ver^Y din faţa pămentuluY şi se aruncă ; iar (pivotele) rădgcinele se pun de se pis^ză într'o piuă, făcută într'adins pentru acest scop. Se iati rădScinele pisate şi se introduc într'o căldare sati într'un cazan şi se fierb bine de la 2 — 3 cesnrY până ce materia colorantă din stevie a eşit în lichid, 196 BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINŢE care se strec6ră, apoT, aleg^ndu-se rămăşiţele rădăcinilor, carT se aruncă. In lichidul colorat se adaugă ca verY-o 20 — 30 gr. piatră acră (SO J4AI2K2, Alun potasic). In lichidul ast-fel preparat se introduc lucrurile ce voim să co- lorăm şi se pun la fiert 2 — 3 cesurî. După ce firele s'ad colorat în galben-rnginiu, se scot din colorî, se clătesc în apă curată şi se pun la svântat; iar în urmă se pot întrebuinţa. Intr'acestă preparaţiune se introduc firele de lână, din carî se fac strae, păturî, velinţe, scorţe, cadrilăturî şi se maî întrebuinţeză la facerea unor florY la mânuşT, precum şi vergY la fote. VII. Galben din lemnul-galben (galben-limoniă) Lemnul galben (Ghelb-holzţ.) se cumpără de femeile ţărance de la diferite băcănit din oraşe. Acest lemn e de col6re galbenă şi se găsesce pus în comerţ în bucăţ micî (surcele). Spre a prepara din lemnul galben col6re galbenă limonie n'a- vem de cât să luăm surcelele de lemn-galben şi să le punem într'un săculeţ care se introduce în apa pusă într'un cazan saO căldare. Se pune la fiert de la 2 — 3 cesurî până ce se disolvă t6tă materia colorantă (clorosa). După acesta, se scot surcelele, se mat spală cu pu(,ină apă, care se adaugă tot în lichidul colorat; iar rămăşiţele lemnuluT se aruncă. In colorea ast-fel extrasă se adaugă puţină piatră acră, (S0,),A1,K,. Intr'acestă preparaţiune se introduc lucrurile ce dorim a colora şi se pun la fiert de la Y2 — i ces. După trecerea acestuT timp se scot lucrurile, se clătesc şi se pun la svânturat. Intr'acestă col6re se introduce spre colorat lână, nuiele de ri- chită şi paie. Din lână se fac strae, velinţe, scorţe, păturî şi aşternutorY pen- tru paturî ; iar din nuelele de richită şi paie se fac coşurT, paneraşe, pălăriT de paie, etc. BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINŢE 197 VIII. Galben din sanâtdre (galben-portocaliă) Descrierea. — Sunătorea, (Crepis-foetida) face parte din Cicho- riacee, cresce în România, prin fineţe, bârloge, prin locurY aride şi nisipose. Se găsesce în Moldova, la laşî şi Popricani, Mânzăţesci şi Coda Stânceî ; în Râmnicu-Sărat la Sihlea ; în Ilfov la CiocănescY; în Prahova la Predeal, Ocina, Lotrile, Teşila ; în JVIehedinţî între Schelea-Cladovei şi Gura-Văeî, (prodromul fl. rom. p. 319). Preparaţiunea. — Cine voesce a prepara galben-portocaliti, din flort de sunătore, n'are de cât sa strîngă de cu vară florile pe care apot să le usuce la sore. Pentru preparat se urmeză ast-fel : Se pun florile (petalele) de se plămădesc în apă curată, unde staţi 5 — 6 cesurî. După trecerea acestuî timp, se scot florile (petalele) şi se pun la înflorit în faţa soreluT. Când sunt aprope uscate se strâng şi se pun la fiert. In timpul ferbereY se adaugă 10 — 15 gr, de piatră acră (Alaun potasic) ; iar maî în urmă se introduc lucrurile ce voim să colorăm care se fierb 2 — 2Y2 cesurî. După acesta se scot firele de la flert, se scutură de florT (petale); căcT aii fiert împreună ; iar în urmă firele se spală puţin cu florî de săpun el (Saponaria officinalis); care face un fel de spumă ca săpu- nul şi care curăţă ore-carY pete lăsate de florî pe fire. Din firele de lână, colorate într'acestă preparaţiune, se fac strae, aşternuturî de păturY, velinţe, cadrilăturî şi păturî. IX. Galben din şofran (galben limoniă) Descrierea. — Şofranul face parte din familia Composeelor. h^ste de mat multe f elurt : i) Crocus-banaticus ; 2) Crocus-reticulatus ; 3) Carthamus-tinctorius. Şofranul cresce în România cultivat dar se găsesce şi sălbatec prin Cerneţî, MehedinţT şi Muscel, pe Piatra-Craiuluî şi Bucegi, pe Furnica (prodr. fl. rom). Şofranul are nisce florî cu petalele galbene, din carî se extrage col6rea galbenă. 108 BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINŢE Pre fyaraţîtinea. — Pentru a prepara din petalele şofranuluY galben limoniti, se urmezâ ast-fel : Se ia ca un pumn de petale de şofran, se Mgă într'o batistă şi se cufundă într'un litru de apă. In apă stau 4 — 5 cesurY pană ce totă materia colorantă s'a descompus şi lichidul a dobândit colore g-albenă. Acest lichid colorant se ia şi se întrebuinţeză la coloratul ţiiice! spre a o face galbenă, să credă orY-cine că e vechia. Petalele şofranuluî maî sunt întrebuinţate la facerea cozonacilor, plămădindu-le în laptele dulce ce '1 întrebuinţeză. X. Galben din măr pădureţ (galben frumos) M^rul pădureţ (Pirus-acerba sau Malus-acerba), are frunzele cu limbul oval, cresce de comun prin pădurî, în totă România face parte din familia Rosaceilor, tribul Pomaceelor. Preparaţiunea : a) Din scorfă de măr pădureţ. — Pentru a prepara col6rea galbenă din cojea (scorţa) de m6r pădureţ, proce- dăm în modul următor : Se cojesce de la un m6r pădureţ ca 4 — 5 kgr. de scorţă, care se pune într'un cazan cu 8 — 10 litri apă. Acest amestec se pune la fiert 3 — 4 cesurî, când lichidul capătă o col6re galbenă. Se scot remăşiţele scorţet, iar în lichid se adaogă de la 15 — 20 gr. piatră acră (SOOiAlgK.,. In lichidul ast-fel preparat se introduc lucrurile ce voim a colora şi le punem din nou la fiert 2 — 3 cesurî. Dupe ce colorea s'a prins de lucrurile ce colorăm, se scot lucru- rile, se clătesc şi se pun la sventat. Dacă colorea nu s'a prins toc- mat bine, lucrurile se ma! introduc încă o-dată. In acesta colore se văpsesc firele de lână şi bumbac de cânepă şi chiar de in, din carî se fac vărgt galbene la strae, velinţe, cadri- lăturT, aşternuturi de paturT saQ vărgT la şervete şi pros6pe. Acesta col6re se mat întrebuinţeză şi la coloratul oulelor pentru serbătorile Inviereî Domnului (Pastele). Oul, dupe ce maY înteiti a fost împetrit în zem.ă de varză cu piatră acră, se introduc în colorea de maY sus. b) Galben din frunza de tner pădureţ (ruginia). — Pentru a se prepara galben rugînîd, din frunzele de mSr pădureţ, se pro- cede în modul următor : BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINŢE i99 Se culeg frunzele de mfir pădureţ în c^iua de Marină (17 Iulie) şi se pun de se usucă la sore şi se păstreză până vine timpul de întrebuinţat. Voind a prepara colorea galbenă ruginie, se ia frunză de m^r pădureţ dou6 părţY şi o parte sovârf (Origanum- vulgara), şi se pun de se plămădesc într'un vas cu apă o jumătate de c^i, în care timp de doug treî orî se storc şi apoî se lasă iar în lichid. In urmă, dupe ce lichidul s'a colorat în galben, se scot remăşiţele frun4elor de m^r pădureţ şi sovârf, iar în lichidul colorat se pune 20 — 30 gr. piatră acră. După ce piatra acră s'a disolvat, se intro- duc lucrurile ce voim a colora. Acostă colore se întrebuinţ^ză la văpsitul lânet şi firelor de lână din care se fac vărgY galbene la fote, la strae, la velinţe, cadrilă- turî, etc. Tot în acesta colore se văpsesc oule la serbătorile Paşteluî. XI Galben din cepâ şi soc Ceapa (Alium cepa) cresce în t6tă România, face parte din fa- milia Liliaceilor. Preparaţmnea. — Pentru a prepara galben din cepă şi soc (sambucus-nigra), se procede în modul următor : vSe ia de la soc sc6rţa trunchiului, se alege partea ce vine spre lemn de culore gălbue şi se pune la fiert, iar partea exterioră, de colore cenuşiti-ver^ue se aruncă, peste acesta scorţă se adaogă tot cam atât cât scorţa de soc, foî (tunicY) exteriore ale bulbulut de cepă, de colore galbenă (care nu se întrebuinţeză la bucătărie). Peste acest amestec se pune apă până ce le acoperă şi apoY se pun la fiert de la 3 — 4 cesurY, în care timp se are grije ca în treY patru rendurY să se st6rcă (strivescă) cojea (sc6rţa) de soc şi foile (tuni- cele) de cepă. Dupe ce lichidul a dobândit col6rea galbenă, se scot remăşiţele scorţeY de soc şi tunicilor de cepă, carY, dupe ce s'aQ stors bine se aruncă, iar în lichidul colorat se adaogă 30 — 40 gr. piatră acră (S04)^Al2K2, alaun potasic, pisat. In acesta preparaţiune se introduc lucrurile ce sunt a se colora şi se pun la fiert 2 — 3 cesurY. Dupe ce lucrurile aQ dobândit col6rea dorită, se scot de la fiert, se clătesc în apă curată şi apoY se pun la svântat. 200 BULETINUL SOCIETĂŢII UE SGIINŢE In acesta r reparaţiune se introduc firele de lână din carY se fac vărgî la strae, velinţe, ţolurt, sacî şi maî în deosebi oule prind o col6re galbenă forte plăcută. XII. Galben din vâsc Vâscul (viscum-album) face parte din familia Juglandeilor, tri- bul Lorantacee, cresce în România ca părăsit, pe ramurile merilor, perilor, richiţilor şi bravilor albî. Se găsesce în laşî la Repedea şi Niţelea ; la mânăstirea Neam- ţului, pe muntele Pleşiu ; în BuzSd la Ciolan ; în munţii monastiri- lor Cozia, Bistriţa şi Tismana (prodromul fl. rom. p. 430). a) Preparaţiunea. — Se ia vâscul şi se rupe în bucăţi mici şi se pune de se plămădesce, cu frunzele lui cu tot, în rachiti (ţuică de prune). Se lasă 24 de ore şi chiar mal mult. Se strecoră acostă ţuică plămădită şi se tornă în butia cea mare. Ţuica totă ia o co- I6re galbenă de cre^I că e de cine scie câţi ani de veche. Unii introduc în butoiul cu ţuică fruncja de vâsc şi cu timpul co- loreză ţuica în gălbui. CAPITOLUL III COLOAREA ROŞIE I. Roşu din sovârt şi frunză de mer Descrierea. — Sovârful (Origanum vulgare), face parte din fa- milia labiatelor, cresce prin fâneţe, tuferişurl, livezi, vil, pe margi- nea pădurilor, în România. Se găsesce în Botoşani, la ŞtefănescI ; în Iaşi, la Niţelea ; în Tutova, la Berlad ; în Neamţu, la Ceahlău ; în BacăQ, în Râmnicu-Sărat, în Dâmboviţa, la Titu ; în Prahova, la Ploescl, Ocina, Comarnic ; în Ilfov, la BucurescI ; în Argeş, la Pi- tescl (în zăvoiti) ; în Gorj şi Vâlcea ; în Mehedinţi, pe muntele Cur- chia către Bahna (prodromul fl. rom. p. 385). Preparaţiunea. — Pentru a prepara roşu-închis din frunza de mSr pădureţ (Malus -acerba) şi sovârf (origanum- vulgare) se ur- meză ast-fel : Se culege frunza de m^r pădureţ în ^iua de Marină (Iulie) se lasă de se usucă bine, apoi se fr^că până se face măruntă. Se pune apoi împreună cu sovârful de se plămădesce în apă curată o 4i saQ dou6. Sovârful se taie din faţa păm&ntulul şi se întrebuinţeză. BULETINUL SOCIETĂŢII DE SGIINŢE 201 După ce s'aQ plămădit ca 2 c^ile, se scurge apa, care se între- buinţ^ză la colorat în galben ; iar florile (frunza de m^r şi so vârful) se pun la s6re unde staQ ca un sfert de oră, în care timp se vine cu o piatră roşită în foc şi se pune în florY (în frunză şi sovârf). Se lasă ca un sfert de oră piatra acoperită cu frunză de m^r şi sovârf. După acesta, se strâng florile şi se aş^ză într'un cazan un rînd de flort şi un rînd de lucrurî ce voim să colorăm peste care apoî se tornă apă curată până se acoperă. Acesta preparaţiune se pune la fiert, ca vre-o doug c^surY. După ce s'aii fiert şi lucrurile s'aQ colorat, se scot şi se clădesc în apă curată, se pun la svântat şi apoT se pot întrebuinţa. Se color^ză într'acestă preparaţiune firele de lână din cart se fac v^rgY roşiî-închise, la strae, velinţe, păturt, brâne, andr6ce şi ca- drilăturT. Tot într'acestă colore se mat roşesc şi oule de Pascî. b) Roşii-deschis. — Tot din frunza de mSr pădureţ şi sovârf se prepară colorea roşu-deschis în modul următor : Lucrurile ce voim a le colora în roşu-deschis se color eză maî întâiti în galben cu frunc^ă de mestecăn. După ce lucrurile aii fost colorate în galben, se lasă până ce se svântă bine şi apoî se aşeză într'o căldare un rînd sovârf şi frun4ă de mSr pădureţ şi un rînd de fire colorate în galben şi se pun la fiert 2 — 3 cesurT. După ce s'aO colorat în roşu-deschis, se scot de la fiert, se clă- tesc în apă curată şi se pun la svântat. într'acestă col6re sunt introduse firele de lână, cart sunt între- buinţate la facerea scorţelor, straelor, velinţelor, păturilor, aşter- nuturilor de paturî, betelor, brânelor şi chiar la facerea mânuşilor. într'acestă col6re se mat roşesc şi oule pentru sărbătorile Paş- teluî. II. Foşu-încbis din anin Prepar aţiunea. — Pentru a prepara din scorţa (cojea) de anin negru (Alnus glutinosa) roşu-închis, iată cum se proced^ză : Se ia c6je de anin negru şi se amestecă cu sovârf, care apoî se pun de se plămădesc cu apă curată într'o căldare saQ cazan. Dupe 202 BULETINUL SOGICTAŢII DE SCIINŢE ce s'aQ plămădit ca o 4h ^^ sc6te sovârful şi scorţa de anin şi se pun de se soresc (în faţa sorelut) de la un sfert până la o jumătate de oră, după cum e şi sorele. Se strânge apoY sovârful şi scorţa de anin şi se aş^ză într'o căl- dare un rînd de sovârf şi scorţa de anin şi un rînd firele ce voim să colorăm. Peste tote acestea se presară putină piatră acră bine pisată şi apă curată. Se pun la fiert 2 — 3 cesurî, de unde se scot, se clătesc şi se pun la svântat. Firele de lână prind o colore forte plăcută. Atât co- lorea cât şi firele colorate, aQ aceleaşî întrebuinţărY ca maY sus, la roşu-deschis din frunză de m6r pădureţ şi sovârf. III. Roşu din bâcan (roşu închis) Prepar aţiunea. — Modul de preparat al coloret roşie din băcan e forte uşor. Se pune băcanul roşu (Cesalpinia-echinata) la fiert cu puţin so- vârf (uniî pun în loc de sovârf băcan negru, Hematoxilon-Can-- pechianum). Se fierbe până ce băcanul îşT lasă totă materia colo- rantă in lichidul în care fierbe. Intr'acestă preparaţiune se introduc oule după ce maî întâiit aQ fost împietrite. Impietritul se face în modul următor : Se pune în zemă de varză piatra acră şi se lasă de se disolvă. In zema de varză cu piatră acră se introduc oule albe, spre a se împietri. La împietrit staţi oule 2 cesurî. De la împietrit se scot şi se pun la fiert în vasul cu băcan după ce se fierbe cât-va, se scot, se şterg şi rSmân colorate în roşu-închis. Pentru fire se proced alt-cum : Se împietresc firele în urina umană unde staQ 24 ore (o cji şi o nopte). De la împietrit se scot, se pun la fiert cu băcanul şi sovârful 3 — 4 c^surî; se scot apoY de la fiert se clătesc şi se pun la svântat. Cam de obiceiQ firele de lână se coloreză într'acestă prepara- ţiune. Ele sunt întrebuinţate la facerea diferitelor felurî de ţesăturT, aş- ternuturY, brâne, bete, fote, etc. BULETINUL SOGlETAŢEI DE SGIINŢE 'i03 Oule îDcondeiete După ce oule ati fost făcute galbine, se încondeie cu un condei muiat în ceră topită. Cu acel condeid se fac nisce linit drepte, apoî diferite felurî de florî şi frunte, căutând a imita pe cele naturale. Aşa; frunza de stejar^ florea mSruluî, peştele în coteţ, ferul plugu- luî, calea rătăcită, sunt atâtea şi atâtea desenurt pe carY femeile le fac pe cojele culelor. După ce s'aQ încondeiat ast-fel se introduc — fără a se împietri — în băcanul cu sovârf şi se pun la fiert. După ce s'ati fiert, se scot şi se şterg" cu un şervet curat. Oul se coloreză în roşu-deschis ; iar pe unde a fost cera române galben. Uniî nu fac oulele galbine, ci albe le încondeie şi le pune în bă- can ; iar alţiî le împietresc albe neîncondeieteşile introduc în băcan. Cele condeiete pe alb, se fac roşiî-deschise ; iar pe unde a fost cera rSmân albe. CAPITOLUL IV GOLOREA ALBASTRA I. U sucul Albastru din iisuc. — Pentru a se prepara acesta colore se ia usuc (apa în care se fierbe lâna când se spală) şi se pune într'un vas de lemn (o putină), care are pe fund cenuşe. Peste cenuşa de pe fundul vasuluf se t6rnă usucul bine fiert ; iar într'acestea se adaugă lolachiu, ^\s şi piatră albastră sau piatră de fote (Albastru de Prusia). Acest amestec se lasă de se plămădesce cel puţin 3 (Jile. După ce piatra albastră s'a disolvat, se introduc firele, carY după o 4i ş'o nopte (24 ore) se scot şi se pun la svântat. Dacă n'aQ dobîndit colorea dorită, firele se maî introduc încă o dată în usuc. Intr^acestă preparaţiune se introduc firele de lână din carî se fac fote albastre, androce, v^rgî albastre la strae, velinţe, cadrilaturî, brâne şi altele. II) Albastru din leşie. — Pentru a se prepara albastru din leşie se procede în modul următor : Se fierbe apă curată satt de ploe şi se tornă peste cenuşe într'un 204 BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINŢE vas de lemn. Se lasă o Lulachiu Apă nat. Piatră acră 224 BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCUNŢE CULORE VEGETALE Planta Partea usitată Minerale Substan|e de altă natură Observabil Albastru . , Cafeniu . . Verde . . Verde-prăzu- liu . . . Verde-untde- lemniu . . Verde - cede- rie . . . . Scorţişoriii . Muriu . . • Bordo . . . Vişinii Tote Tote Nuc Băcan roşu Băcan negru Drobiţa Soldeala Şoldeala Soldeala Şoldeala Băcan roşu Scumpie Soc orî boziu Cătină Robie Brociu Băcan roşu Coja luî ori a fructelor verclî Frunze, llorî Lemn Fructe Fructe Rădăcini Piatră de al- bastru P. vînStă P. acră Lulachiu P. acră Lulacliiu P. acră P. vînotă Calaican Lulachiu P. acră P. vînetă P. acră Conabiii P. vinetă P. acră Vitriol Analine Apă nat. Apă nat. Apă nat. Borş şi usuc Apă nat. Apă nat. Apă nat. Apă nat. Apă nat. Apă nat. Apă nat. Apă nat. Apă nat. Oţet de vin Rachiu Borş, ori zemă de varză Zemă de mu- rături TABELĂ ANALITICĂ DE MATERIE (Cifrele indică paginele) 1. Alior, 3, 9, 26. 2. Analină, 18, 20, 39, 40. 3. Apă tare, 3,7, 10, i 2, 16, 17, 1 8, 19, 20, 27, 28, 30. 4. Arin, 6, 15, 23. 5. Arţar, 5, 8, 15, 24. 6. Băcan negra, 6 12,15,16,23,34, 7. Băcan roşu, 7, 12 16, 17, 31, 34, 38. 8. Baţachina, 3, 11, 16, 17,19, 30. 9. Borşul, 3, 8, 17, 19, 20, 25, 35, 40. 10. Boziu, 12, 38. 1 1. Brociul, 10, II, 17, 29, 39. Plămăd. ana- lină Se împietresc firele şi se a- mestecăcu a- nal. plămăd. BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINŢE 225 12. Bureţi de nuc, 3, 9, 26. 13. Calaican, 5, 6, 7, 8, 10, 14, 15, 16, 22, 23, 24 37, 14. Cătina, 10, 11, 17, 29, 39. 15. Cârmâz, 7, 12, 16, 17, 19, 27, 30. 16. Cenuşa, 3, 9, 16, 27. 17. Conabia, 10, 11, 16, 29, 39. 18. Cositorul, 18. 19. Cornul, 5,6, 14, 1 5, 22. 20. Drobiţa, 3,8, 17, 19, 25, 26, 35. 21. Gârneţă albă, 3, 5, 7, 8, 15, 24. 22. Lapte de piatră, 3, 5, 14, 21. 23. Leşie, 3, 36. 24. Lulachiul, 8, 10, 12, 17, 19, 20, 32, 33, 35, 36. 2 5 . Lut de tocilă, 3 , 5 , 15, 22. 26. Lut roşu, 3, 5,6, 14, 15, 21, 22. 27. Măcrişul, 11, 17, 29. 28. Mărul pădureţ, 1 3. 29. Mojdrenul, 3, 5, 6, 7, 8, 14, 15, 21, 22, 24. 30. Nucul 5, 6, 14, 15, 16, 22, 34. 3 I. Oţet de vin, 20, 40. 32. Piatră acră, 3 — 40. 33. Piatră vinetă, 3, 6, 7, 10 i 2, 1 5, 16, 23, 34, 37, 38. 34. Rachiul, 20, 40. 55. Răchita, 9, 16, 17, 26. 36. Robiea, 10, 1 1, 29, 39. 37. Scoruşul, 1 3. 38. Scumpia, 7, 10,12, 15, 16, 17, 19, 24, 27, 28, 30, 3 39. Socul, 9, 10, 27, 38. 40. Şofranul, i 3. 41. Şoldeala, 3, 7, 10, 15, 16, 17, 18, 28, 36, 37. 42. Şovirful, 3, 5,6, 14 15, 22. 43. Ştevie 12, 17, 20, 32. 44. Tirighia, 3, 7, 12, 16, 17, 19, 30, 31. 45.Usucul, 3, 12, 17, 20, 32, 35. 46. Urina, 3.17, 20. 47. Vitriolul, 18, 40. 48. Zema de murături, 20, 40. 49. Zemă de varză, 20, 40. 226 BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINŢE BOIANGERIA POPULARA Preotul NICOLAE BARZEANU Comuna Zavaiu, plasa Jiului-de-Jos, judeţul Dolj PRBFAŢA Pentru a face cat maY explicabil acest Memoriu, despre: (.(mo- dul de preparare al materiilor colorante, întrebuinţate de să- tencile nostre române)), subsemnatul, am crezut maî clar de co- prins cu ochiî şi de verificat cu inteligenţa : împărţirea Memoriului în micY capitole, dupe num&nil colorilor întrebuinţate în general de sătencile române, — din moşî strâmoşî, adică: Negru, albas- tru, galben, roşîi-cărămidiu, nâramzat sau roşu ca focul, vi- şiniu, verde, etc. Apoî am giupat la un loc sub fie-care co- lore, care anume erburî, flort, tulpine, rădăcint, arbuştî, arborY şi fructe şi în ce măsură intră în combinaţie spre a da acea colore proprie. — Tot ast-fel am raportat şi sărurile şi metalile la colorile ce le reclamă neapSrat. Căcî dacă aşY fi descris, isolat, fie-care plantă cu colorea ce dă în parte, sati mineral, sărarî,.... 2it\xnc\ Me- moriul ar presenta un ce singular şi greti pentru prea onoratul lector, de a calcula din aceste particularităţY, colorile generale. Pe lângă acesta trebue a se maî înţelege, că preparaţiunea co- lorilor din presentul Memoriu, sunt numaY pentru materiile de lână şi mătase, producte animale, cu cart româncele s'aii obictnuit în casă la tors, ţesut şi colorit, din vremurY vechi ; — iar pentru câ- nepă, in şi bumbac din carY se prepară albiturY, nu s*a crezut de trebuinţă a le da atenţia colorituluY, ca unor materiY inferiore pro- venite din vegetale şi de aceia aceste din urmă, nu reuşesc îndes- tul la colorit. Ţin a maY comunica, că acest procedeu de preparare a colorilor, l'am expus numaY aşa pe cât se practică în familia mea şi în acesta localitate, fie de s'ar prepara aiurea şi alt-fel maY lesnicios, or maY complicat, sau cu maY multă isbândă, — atuncY ne vom îm- bogăţi şi maY bine cunoscinţele despre acesta artă. AUTORUL. BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINŢE 227 Memoriu despre principalele materit colorante exlrase de sălencile române din substanţele vegetale şi minerale şi întrehuinţante în industria casnică de ţară. INTRODUCŢIE Colorile întrebuinţate la ţeră de sătencile române, sunt acele co- lor! simple şi fundamentale ca : Negru, albastru, galben, roşîQ, etc, carY se extrag cu mare înlesnire, din plantele câmpuluî, din ar- borit pădurilor şi din fructele pomilor. — Aceste colort de şi nu arată la privire o faţă fină colorantă ca cele din apusul civilisat al EuropeY, însă au meritul pe de o parte de a se procura lesnicios; iar pe de alta de a avea trăinicia ca să nu piardă lesne colorea, fie la purtare, fie dupe mat multe spălărî succesive. Cu aceste colorT, mat tote sătencile nostre, ps la mijlocul seco- luluY present vopseau jurebiile de lână, din cart făceau renumitele scorţe şi velinţe, în fot mart, lungt şi late, pe cart arendăşoicile sati proprietăresile satulut le cumpăraţi de la sătence ; iar dânsele le vindeau pe la orăşence, de aşternut prin case, salone saQ de căp- tuşit pereţit igrasioşt în timp de iarnă. — Tot din acestea se lucrau aşternuturile de paturt, feţe de perine şi căpătâie, cîoltare de cat ; apot catrinţele, vâlnicile, prestelcile şi alte haine femeesct, cart acum nu se mat obictnuesc în port. Insă regretăm căct pe ^i ce vine, se dă uităret coloritul naţio- nal, luându't locul cutiile de colort ce vin gata din streinătate, sub cuvînt că ar avea (acestea) o colore mat perfectă ; fără a ne gândi, că dacă s'ar depune mat multă îno^rijire în formarea colori- lor naţionale, ar fi devenit până astăcjt tot ca şi colorile străine. Să îngrijim dar de tot ce este naţional, care ne aduc folose, economie şi ne scutesc de risipa banilor pe mărfurt străine. I. Coldrea negrâ (pana corbului) Voim ca cu acesta colore să începem acest memoriu, fiind-că colorea negră este cea mat abundentă în natură şi se extrage din numerose materit vegetale ; pentru care înlesnire, sătencile o pre- pară în ort-ce timp al anulut fără nict-o greutate. Negrul dar se obţine prin următorele procedeurt : I. Din soverf\ ce este o plantă cu trunchiuleţul vînSt saQ 228 BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINŢE negricios, de grosimea firululf de grâu, în patru dungY, înalt de o jumătate metru, cu inflorescenţa definită şi cu florY roşiî-albas- tre ca florea feruluY, cresce prin ţelinî vecht şi prin câmpii necul- tivate, alăturY cu porumbari! şi rosariî sdbatict. In timpul înfloritu- lui, în luna Iunie se jumole soverful din păment cu rădâcinY cu tot şi se face snopişorî saQ măldănişe, conservându-se la uscătură pentru trebuinţa negrituluî. Iar când voim să obţinem negrela, ferbem asemenea snopT de soverfcâte unul saQ duoS, dupe mări- rea saQ cantitatea materiilor de colorit în apă limpede puse în căldărî marY sau cazane de colorit până ce planta *şt varsă totă colorea negriciosă ce conţine 5 apoY se dă jos dupe foc vasul, se scote soverful din cazan care numaî servesce la nimic şi dupe aceia se introduc materiile de colorit, fie lânurî, sculurt, jerebit, orY haine d'a gata ca : surtuce, epângele, etc, cu observaţia ca aceste materiî să fi fost înainte bine spălate şi bine uscate, ferite de un- sorY, pete, de cart nu se prinde negrela. Dupe ce materiile s'au instodus de treî ort în negrela sov^rfuluT şi dupe ce de treî orî s'a uscat la sore, cum voiţi arăta mat jos la Reguli generale, nota a]^ 6j, cj şi dj^ de sub acesta colore, — atuncT se mat face o ultimă lucrare la materiile negrite ce se 4ice «faţuire» ; adică se încăl^esce puţin negrelile şi se amestică puţin Calaican, (sare minerală, fabricată din pirite de fer), în z^ma de So- v^rf ca 30 grame la deca-litru de negrela, spre a închide colorea desSvîrşit ; dupe care operaţie materiile se usucă de negrelT, apoî se transportă la ape curggtore, rîurî sau bălţt, heleştae, spre a spăla bine materiile, când sunt finite. 2. In lipsă de soverf, care este cel mat preferat pentru negrelî, colorea negră se maY obţine şi din c6ja arborelut numit arţar. Se produce ast-fel : se jup6e cu cuţitul coja arţaruluY, primăvara când coja e plină de must, saQ în orY-ce timp al anuluY, fiind-că arţarul se află prin tote pădurile, numat că atuncî trebue maî multă coje flind-că nu conţine mult tanin ; apot se pun aceste cojY în căldare, se tornă apă până ce se acoperă cojile şi nicî de cum maY multă, căcY atuncY obţinem lichidul slab^) se ferbe mult pe foc tot ca şi soverful, apoY din acea fertură obţinem un lichid vînăt- *) Acesta porţiune de apS s^ se observe nu numaî Li colorile clin coji, ci şi la cele extrase din plante, r^dăcinT, flori, fructe. BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINŢE 229 oŢâlbuî, dar tare astriginte şi argăsitor, care este taninul scorţeY. Aşteptăm până se maî răcesce puţin lichidul şi începem a presăra calaican şi mestecând încontinuu până ce la moment zema se face negră, atuncî încetăm a maî pune calaican şi introducem materiile de colorit carî staQ 24 ore, dacă n'a prins bine, se repetă o făţu- ire cu coje prospătă. Calaicanul să nu se pună în lichid când e ferbinte, căcî se opă- resce calaicanul şi nu produce bine colorea. Din arţar se obţine un negru funinginiti, maî slab ca cel de soverf. 3. Din coja de stejar tîngr (stejeriche limpede, iar nu tufă râ- iosă sau jipan), ferbându-se în apă ca şi coja de arţar şi ameste- cată cu aceiaşT porţie de calaican, se obţine aceiaşî negrelă, căcî stejarul conţine cu mat multă abundenţă, sucul tanin. Asemenea şi cojile de anin. — Cu materiile de colorat se procede tot ca şi la negrela de arţar. 4. Din smicelele tinere ale arbuştuluî înoşdren^ cu frunză cu tot ferbendu-se şi amestecându-se cu calaican ca şi la coja de stejar şi arţar, se obţine iaraşY negru, care maî ter(,liiî perde puţin din colore devenind funinginiu. 5. Din sciimpie se obţine iarăşî colore negră preferată de să- tence. Scumpia este un arbust mic, cu nueluşe lemnose, înalte de o jumState metru şi vinete, cu frunqle opuse ca şi liliacul ; ea cresce în ogoe sati rotocole prin ţeline vechî nearate sati pe obraţele viilor. Scumpia se culege primăvara sau cel maî târziu vera în Iunie, când nu e trecută cu coptul ; tăindu-se nueluşile cu secerea şi facendu-se micî măldăruşe cu frunte cu tot. Apoî pentru maî bună conservare, se frâng nueluşile în micî bucăţî şi se pun în sacî ca să nu străbată lumina soreluî, spre a îî evapora sucurile şi la trebuinţă se ferbe în căldărî ca şi sovertul, dupe care se introduc cănurile de vopsit. Din scumpie se obţine o negrelă tare ca şi cea de soverf, de aceia în zema de scumpie se pune calaican tocmaî la finit, când materiile s'ati înmuiat de treî orî ca şi în soverf, şi prea puţin pentru făţuire. 6. Din fructul nuculuî saQ din nucile verdî, până ce nu li se în- tăresce coja (endocarpiul), se obţine o colore forte negră. Prepa- 230 BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINŢE raţia acesteY colorY se face ast-fel : Se tae nucile în feliî, se ferb mult în căldare cu apă, până ce *şY varsă totă negrela; apoî când se mat răcesce zema de nucî, se adaugă în ea prea puţin calaican, dupe care se introduc materiile de colorit, uscându-se aceste ma- tariî, dupe fie-care ^i de şedere în negrelî şi iarăşY înmuindu-se până prind desăverşit văpsela. Bătrâni! sătenî din coja de nucî prepară o negrelă de scris forte bună, ferbend maY multe nucî în apă puţină. 7. Din rădăcina de plomunâ, se obţine iarăşT o negrelă bunicică. Plomuna a căreî denumire vine de la asemănarea foeî sale cu plomunit, este o plantă aquatică, cresce prin bălţile şi alte ape stă- tătore, şi pe marginea chiar a apelor stagnante. Foia sa (monoco- tiledonă), plutesce la faţa apeY, şi florile sunt albe ca ghioceiT ; când secă aceste ape prin luna lat cuptor, atunct se scote şi rădă- cina plomuneT, care este mare ca buturuga de tufa, cântărind cele maî mart până la 2 kilograme. Aceste rădăcint se spală bine de nomolul în care aQ vegetat, apoT maY curând sati puţin maY târ- ziu, dupe trebuinţă, se ferb în apă pusă în căldărY, până ce varsă totă negrela, în care se pune şi puţin calaican, numaY spre a îm- petri colorea, dupe care se înmoe materiile ca şi Ia sovârf. Reguli generale Nota a. — Materiile introduse în negrelY, nu pot sta maY mult de 2 4ile apoY se scot şi se usucă bine la sore într'o 4^ dupe care încălqlindu-se puţin negrela, se introduc iarăşY materiile pen- tru a doua oră, unde staţi iarăşY 2 ^\\e şi iarăşY se scot şi se usucă o 4i ; apoY iar se 'nmoe în negrelY pentru a treia oră, când sunt fmite de colorit. Dacă n'a prins bine colorea, atuncY se pot făţui cum am arătat la sovârf. Nota b. — Ca să se ţină tot-d'a-una lichidul de negrelă căldicel, se obicYnuesce a se aşe^a vasul la odăY căldurose, iar vara la sore, însă bine acoperit. In negrelY dupe ce s'a introdus materiile nicY o-dată să nu lipsescă a se pune peste materiY fere calde, instru- mente grele ca : topor, secure, fer de plug, drugurY, zăvore saQ alte bucăţY de fer curat, carY staQ de la începutul până la finitul co- lorituluY materiilor, — şi aceste fere aii farmecul maY cu semă în BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINŢE 231 soverf, scLimpie, nuci şi plomimâ, a da la materiî colorea negră lustruită ca pana corbuluî. Pentru ca ferele prin rugina şi coclela ce varsă în negrelt, ţine locul calaicanulut, fiind-că şi calaicanul se fabrică din pirite de fer. Unele sătence nu mat pun de loc calai- can în negrelt ci numaî fere. Nota c. — Calaicanul să se pună în neg-relî cu bună mesură, maî ales în lichidul de cojî de arţar, stejar şi anin, ca 40 grame la vadra de apă şi cu încetul până se formeză colorea negră. De se va pune prea mult calaican, aspresce materiile, ce este un efect la arderet causat de calaican, şi apoY aceste materit purtate la sore lesne schimbă colorea în vînSt din causa multuluî calaican. Nota d. — Pentru că am vorbit şi vom vorbi de multe orî de cantitatea apeî în care se prepară colorea din plante, şi ca să se scie câtă apă va trebui, acesta depinde de cantitatea plantelor co- lorate cum şi a materiilor de colorit adică : fie sovârf, scumpie sau cojT, râdăcinT puse în căldare sau cazan, se tornă apă numaT cât să le cutropă, ca să obţinem o bună colore ; iar pentru materilf, să nu fie mat puţin sau maY mult lichid, decât bă se afunde bine ma- teriile în colorea ce conţine vasul ; căcY materiile fiind prea dese, iar lichid puţin, vor eşi pătate ; asemenea şi lichid fiind prea mult, este o cheltuială zadarnică, întrebuinţare de vase mart şi ri- sipă de colore. II. Colorea albastră (viorie) A doua colore care se obţine cu înlesnire de sătencele nostre române este albastru, a căreia denumire vine de la alb şi astru, saQ ca steua Cerulut înconjurată de întinsul azur. Albastru se procură prin urmStorele procedeurt : I . Din leşie de cenuşe amestecată cu lulachiQ (mineral prod. de lava). Adică se pune cenuşă de lemne, arsă din nou şi cernută, în- tr'un coş de nuele, peste care se tornă apă fierbinte, iar apa ce se scurge prin cenuşe, în deosebit vas, este aşa numită leşie de ce- nuşe. Acesta leşie se pune într'un vas de păment mare, în care voim «ă colorăm, în lipsă de vase de păment luăm şi vase de aramă, fer, tuciti, etc, dupe ce se pune leşie în acest vas, punem într'însul şi bobe de făsuî puţin prăjite la foc şi grăunţe de ustu- roid copt în foc, spre a grăbi descompunerea apet sau leşiet, şi aşa 232 BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINŢE vasul fiind acoperit se lasă io — 15 qlile la căldură de odae saQ la căldura naturală a vereî (dacă e în timpul vereî). Când leşia a început a avea o odore neplăcută, atuncî se frecă lulachiu în leşie, care o face albastră, ast-fel fiind preparată se in- troduc în colore materiile de lână sau şi sculurî de bumbac, carî se lasă până prind colorea. (A se vedea regulT generale de sub acesta colore). 2. Albastru se obţine şi din usiic sau din apă fiartă în care s'a opărit sau s'a spălat pentru prima oră lâna oilor, care usuc conţine ore-carî grăsimt unsurose, din sudorile oilor ce aQ rSmas în apă dupe lână. In acest usuc, dupe ce s'a pus într'o căldare, se pune cenuşe de lemne bine arse saQ chiar spuză din foc, apoT se strecoră acostă leşie în vasul pregătit de albastru, se pune şi aci fasule arsă şi usturoiu copt, pentru a grăbi descompunerea leşiet şi aşa se lasă 7 — 10 4ile la căldură de odae saQ afară la sore până se âmpute (căct usucul se descompune mat repede ca leşia), dupe care se frecă lulachiii şi apoTf se introduc materiile de colorit albastru. 3. Albastru se maY obţine şi din urina animală (a omuluî), care operaţie este incomodă şi puţin practicabilă, din causa lipse! vase- selor părăsite. O-dată adunată urina în vasul pregătit, se frecă în- tr'însul şi lulachiul (căcî lichidul e deja descompus, plus întârzierea până la strângerea urineT), apoî se servesce la colorat, aşe^^nd vasul afară din casă la un adăpost şi în căldura soreluî de vară. Se 4ice că în acest albastru bumbacul reusesce mat bine ca în proce- deurile de maî sus, şi de aceea acest procedeu nu scade din în- trebuinţare. Reguli generale Nota a. — Lulachiul ce trebue a se pune în lichidul de albastru nu se aruncă liber în formă de praf saii alt-fel mărunţit, ci se pune într'o pungă de pânză care stă legată cu băerY de t(5rtele saQ ure- chile căldăreî şi punga atârnă în albastru, apot din când în când se frecă punga ca lulachiul să se distribue în tot vasul bine descom- pus prin pereţi! punget. Iar aruncându-se pisat se aşeză globurele de lulachiu pe materie, şi unde zace acel globurel iese maî albastru şi decî pătată materia. Nota b. — Materiile staQ treT cjlle în albastru, apoY se scot şi se BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINŢE 233 usiic la sore într'o (,li, dupe aceea iarăşt se bag-ă în albastru o (^i şi o nopte şi iar se usucă într'o cji, dacă nu a prins bine colorea se înmoe pentru a treia oră, când se finesc, se spală şi se usucă. Nota c. — Voind să obţinem un albastru maî închis (semi-nox), atuncT ferbem puţină coje de anin amestecată cu prea puţin calai- can, în care muem repede şi ridicăm materiile deja făcute albastru, până prind albastru închis, dupe plăcere, căcî dacă le-am lăsa mult, orî le-am uita în lichidul cojeî de anin, atuncî devin negre. Albastru închis îl prepară ţSraniî pentru coloritul găitanelor de lână de la tuslugt, iţarT, şubî, etc. 111. Colârea galbenă Colorea galbenă se obţine de sătence din mat multe plante, din- tre carY procedeurt vom semnala urm^torele : 1. Galbenul se obţine ferbând florile plante! numită şerpct ce se asemănă cu centaura sau potroca, numai că florile şerpetuluY sunt galbene cu suc abondent, pe când cele de potrocă sunt ro- şiatice. Dupe ce florile de şerpet, cu parte din tigiul lor, se fierb în căldărî cu apă, dupe trebuinţă, până se obţine gălbinările, se ames- tecă apoî şi piatră acră (aluminiu) ca 50 gr. la fie-care d-litru de lichid, se amestecă până se topesce şi până se limpezesce bine co- lorea. Când se bagă în gălbinăiî materiile de colorat şi se fierb o oră până prinde bine văpsela. 2. Din cojea de m^r se obţine iarăşY un galben frumos, se jupoe cojea cu cuţitul dupe ramurile mat grosciore sau dupe trunchiurile merilor tinerî până la albuşul îndruhn, apoî fierbând în apă co- jile, până varsă colorea, se daii afară şi se pune în acest lichid ca 60 gr. la decalitru de ţiperig (salmiac) pisat mărunt şi se amestecă până se deschide colorea. In urmă se introduc materiile de colorat, carî se fierb până prind colorea în deajuns. Acest metod a început a se lăsa din causă că meriî pădureţY ce cresce prin pădurY şi se jupuea la trebuinţă, s'a împuţinat cu tăerea sau exploatarea multor pădurY, aşa că a^î a rSmas numa! meriî de grădint sau de lângă casă, carî se conservă pentru fructe şi se fe- resc de jupuit spre a nu le causa uscarea *). •) Există chiar în popor versuri relative la colârea ce se extrăgea din mer, ca urmetorele : — »Uaolică mer rotat, Spune'mî cine te-a uscat ? — Cuţitul de jupuit, La pustiu de gălbinit!« 234 BULETINUL SOGIETÂŢII DE SGIINŢE 3. Galbenul se obţine şi din brobinfe, ce sunt fructele arborelulut numit brobinţar care cresce prin selbele sau dumbrăvile pitice de câmp. El este un arboraş de mărimea păduceluluTf şi abia ajunge la înălţimea de 2 metri, fiind de fel lemn degenerat saQ bă- trânicios. Fructele sale sunt nisce bobite galbene, micî şi rotunde ca piperul negru şi atârnă în dese ciucurf cu micî codiţe, cart la cules umple mâna. Culegerea brobinţelor trebue să se facă când sunt maî necopte, şi odată culese se conservă în pungî mart de pânză la uscătură, iar la trebuinţă se piseză în piuliţe şi numaî până se sparg în dou6 treî, apoî se fierb în apă până îşY varsă gălbinarea, şi în acesta gălbinare se tornă chizap (apă tare *), care plămădesce şi limpezesce colorea. Nefiind chizap se pune piatră acră ca la procedeul 1 de maî sus, dupe acesta se introduc mate- riile carî se fierb puţin în chizap şi maî multicel când punem piatră acră, până prind bine gălbinările. 4. Din şofran de grădină obţinem un galben deschis lămâios, fierbându-î numaî florile, însă fiind-că florile luî sunt migălose la cules, de aceea se obţine prea puţină văpselă şi se întrebuinţeză de sătence a reda colorea gălbue mătaseî sau borangiculuî ce per- duse gogo.pile la fertul lor în apă, când se trage borangicul. IV. Colorea roşiu-cârâmidiu Colorea roşiu-cărămidin^ a căreî denumire vine de la faţa că- rămideî de păment arsă în foc, se prepară de sătencile nostre în dou6 modurî : I . Din rădăcină de roz6/^ (rubia tinctorum. Garanta), ce este o rădăciiiă colorantă cu micî puncte sau globuleţe roşiî cleiose, sub epidermul rădăcineî, în carî se află colorea grămădită. Aceste rădăcinî ce vegeteză prin grădinî, se scot din păment vara, în mare cantitate şi se conservă în târne la uscătură, iar când voim să ob- ţinem colorea roşie dintr'însa, atuncî punem o oca saQ dou6 de rădăcină într'un vas de aramă, asemenea turnăm peste ele şi borş până se cutrop, şi aşa se fierbe la foc până ce rădăcinele devin al- biciose, când se scot şi se aruncă, iar în loc se introduc cănurile carî fierb până prind colorea. Dacă materiile nu a prins bine co- V Ca o lingura de masa la vadra de lichid. BULETINUL SOCIETĂŢII DE SGIINTE 235 lorea din causa vechimeî rădăcinilor de roibie, atuncT se maî adaogă roibie, iar materiile se usucă şi se introduc din nou în colore. In lipsă de borş se pot fierbe rădăcinile de roibie în apă prepa- rată maY 'nainte cu piatră acră, asemenea borşuluT. 2. Roşiu cărămiziii se maî pote obţine şi din Brochin, ce este un fel de material lemnos, mole ca iasca, de forma putregaiulut de lemne şi de colore roşiatică ca băcanul adus din străinătate, iar de sătence cumpărat de la prăvăliile din oraşe. Acest brochin ames- tecat cu stirighie sau cu răsătură dupe partea dinăuntru a butoelor de vin şi împreună fierte în vase cu apă la foc dau colorea roşie, în care apă se fierb şi lânurile de colorat până prind văpsela. Reguli generale Vasele de aramă destinate pentru aceste colorY să se spele bine de coclelt şi unsorî carî tae văpsela, căcY colorile nereuşite se da- toresc acestor nebăgărt de semă. V. Colorea Dâramzat (roşiu ca focu) Col6rea cea mat fină şi maî superioră în specia roşiiiliiî este năramzatul sati roşiu ca focul. Acesta colore se obţine de sătencele române (dupe exemplul luat de la boiangiî), cam ast-fel : I. Pisăm maf înteiu în piuliţă fructele sau bobele de cârmiis^), carî sunt nisce bobite târî şi roşiî-negre, din causa prea abonden- teî colorî roşiatice, concentrată în aceste bobite, sătencile le cum- pără de la boiangiî, iar boiangiiî de la prăvăliile de oraşe, fiind-că cârmusul se aduce din străinătate în marî pungî de chârtie sau lă^î. Dupe ce cârmusul s'a pisat, se pune la fierbere pe foc într'o căl- dare cu atâta apă cât trebuesce, dupe cantitatea jurebiilor de colorat. Pe când acest vas fierbe la foc cu cârmusul, se topesce cositorul (stanul) într'o tigăiţă, şi ast-fel cositorul topit se ridică persona ce topesce cositorul pe un scaun, ridicând mâna cât se pote de sus cu tigăiţa, şi o aplecă puţin ca să curgă cositorul cu încetul în şir *) Bobele de cârinus de şi se par ca nisce cojiţe uscate concave, din causa prea mareî uscă- turi, însă aceste bobite puse într'un păhărel cu apă caldă io cesurî, se umflă dobendind forma naturală. Ele sunt fructe compuse sati maî multe drupe mici reunite, ca la mure, şi se usucă în tarea climă a tropicilor unde vegeteză. La noî, în România, încă avem un fel de cârmus, dar fructele lui dispuse în cârciurt ca agurida, nu capetă multă materie colorată din causa climei care nu le grăbesce c6cerea. 236 BULETINUL SOCIETĂŢII DE SGIINŢE într'un lighian cu apă rece, ce stă jos la păment. Acesta ope- raţie se 4ice: «sleirea cositoruluî», căcî cositorul că^end de sus fierbinte, în apă rece, se preface în pulbere la fundul lighianuluir, se varsă apa din lighian, iar cositorul pulberisat se strânge şi se pune într'o piuliţă sau olă de fer, iar peste cositor se tornă chizap (apă tare), şi se frecă cu pisălogul de fer, acesta amestecătură, până ce se perde cositorul, iar amestecătura devine un lichid gros şi negricios, care se pune în căldarea ce fierbe la foc cu cârmusul, şi dupe o tare fierbere se produce colorea năramzată sau roşie ca focul. In acesta fierbere se introduc materiile de colorat, ţinendu-se până prind perfect. Notă. — Procedeul acesta, întrebuinţat la năramzat^ se usită mat mult de boiangii! din sate, din causa scumpete! chizapuluY şi arar de sătence. VI. Colorea vişinie Colorea vişinie., care 'şî-a luat numirea de la colorea fructului numit vişină., se obţine de sătence ast-fel : 1. Voind ca să dăm colorea vişinie uneî materiî, scularî, je- rebiî, etc, atuncY le colorăm maî întâiu : năramzat, dupe t6te re- gulele ce am arătat la cap. V, apoî facem puţină negrelă de so- vârf de scumpie, sau în lipsă de acestea chiar de coje de arţar, cum s'a arătat la cap. I, în care muem materiile năramzate deja şi le ridicăm repede ca să se vadă faţa ce a prins, căcY dupe numărul înmueturiior se obţine şi numgrul feţelor vişiniului. Aşa, de ex. : dacă un scul năramzat s'ar înmuea numa! o-dată în negrela de so- vârf, sati în orî-ce negrelă preparată, atuncY materia ese vişinie- deschis, uscânda-se apoY la sore şi muindu-se materia a doua oră, ese vişiniu numit vişina putredă., uscându-se materia şi înoindu-se a treia oră, atuncT materia ese vişinie închis., şi dacă se va face abus cu înoirile, atuncî materia devine negră, cu puţină deosebire că se cunosce acest negru că derivă din vişiniQ. 2. Vişiniul se maî pote face şi din materiile colorate deja în roşiu-cărămidiu şi înmuiate în negrelT de soverf saQ de cojY, însă ese un vişiniu maY ordinar. BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCENŢE 237 VII. Colorea verde (Verde-prazariu şi verde-închis) Colorea verde este de douS felurî : verde-prazariu sau deschis ca faţa erbeî orî a foeî de praz. şi verde închis ca muşchiul copa- c.lor. Fie-care din aceste colorî se obţine în modul următor : 1. J^erdele prazariii se obţine ast-fel : se coloreză materiile maî înteiti în albastru, după reg^ele de la cap. II. apoî aşa fiind, se fierb în colorea galbenă, obţinută dupe reg-ulele de la cap. III, până prind colorea şi devin materiile verc^î prin combinaţia colorilor. 2. Verdele închis se obţine aşa : se frecă lulachiti într'un vas sau căldare cu o vadră de apă sati maî mult, dupe cantitatea sau volumul materiilor de afundat în colore sau văpselă, se pune acest vas pe foc pentru fierbere, şi când lulachiul s'a topit bine, atuncî se tornă în căldare şi câte o linguriţă de vitriol (acid sultur.;. şi dupe puţină fierbere se produce colorea verde închis, când se în- cercă prin câte-va fire de lână albă, dacă este destul de verde, iar dacă nu este se maî frecă puţin lulachiu spre a închide colorea maî mult, când apoî se introduc şi materiile de colorat. In colorea verde închis se coloreză materiile din lâna albă na- turală. Acest din urmă mod. de obţinerea verdeluî-închis, se prac- tică maî mult de boiangiii şi boiangeresele din sate. 3. Din fructele arbustuluî lemnul câinesc se obţine o colore verde, pentru văpsitul mătăseî. Fructele lemnuluî câinesc sunt nisce bobe ca porumbele, micî şi negre-ver^uî. se culeg în Septembre, fiind-că acest arbust este micşor, crescend pe sub polele altor ar- borî marî şi. prin urmare, este înăbuşit şi nu are destulă lumină şi căldură de sore, spre a i se coce fructele, de aceea trebue să se culegă maî târliţi, tomna, ba chiar şi dupe bătaea brumeî. căcî vor fi şi maî bune bobitele lemn-câinesculuî. Când se prepară colorea. se frecă bobitele în palme şi în căl- darea cu apă căldicică, apoî se pun pe foc la fierbere până fac spume verCjliiî. se maî adaogă şi ca 20 dramurî piatră acră la vadra de apă, apoî se introduce borangicul, gogoşile sau altă mătase de colorat, care în urmă se întrebuinţeză la cusăturî de rîuri pe că- măşî ţ^rănescî, femeescî. şi la alte albituri. Xicî o materie nu este maî uşor de colorat ca mătasea, fiind-că numaî din atingere pri- mesce orî-ce colore ; de aceea colorile preparate pentru mătase să se facă în mică cantitate şi în conditiunî de a fi cât maî abon- dente în materiî colorante. 238 BULETINUL SOCIETĂŢII DE SGIINŢE Câte-va cuvinte pentru încheerea acestuT memoriu Acestea sunt colorile generale *) şi modul lor de preparaţiune, întrebuinţat în acesta comună de moşâ-mea preotesa, o bgtrână de 90 anY, cu aceste colorî. fără a maî alerga la prăvălit dupe cutiî de anilin şi alte prafurî de văpselî aduse d'a-gata din străi- nătate, îşt îndestuleză şi astăcjT trebuinţa caseT, cum a pomenit de la părinţi! s6î. Ba ce este şi maî frumos, când vara livezile sunt înflorite şi marginile dumbrăvilor smălţate de florî, o ve^î pe acesta modestă bătrână, în filele nelucrătore de furcă şi fus, afundată prin mijlocul câmpiilor, pe marginea crângurilor şi prin feneţe, întocmat ca pe o botanistă pribegă, ocupată a erborisa şi a face cunoscinţă cu tote florile, încă chiar şi cu rădăcinile plantelor, căcî cu cuţitul s^ti tae atât lujerul florilor cât le scote şi rădăcinele, pe carî apoî le strânge în traista sa de pânză, iar când vine sera acasă, aşeză în deosebite pungî fie-care plantă, flore sau rădăcină, dupe fel. — jjHeî, maică! îmY spunea alaltăerY acesta bătrână, când mă duceam eu la câmp, la pădure, la vie şi în orî-ce loc pe timpul vereî şi să nu preflr cu ochit tote buruenile, până aflam pe cele trebuinciose ? fle buruenî de văpselî, fie de leacurî, căjî iarna când ele nu mat sunt, un fir plătesce o vieţă de om I. ...'-). Şi icî găseam im fir de siminoc^ bun prin iuţimea fumuluî său de afumat copiiY spăimântoşî; ba icT măsaiia ciutei^ a căreia rădăcină plămădită în oţet e bună de băut pentru căderea rânzet ; dincoce otrăţel, a căruia fertură e bună de spălat urechile bolnave de scurgere ; maî dincolo Tăietore, bună de rănî şi tăeturî. Apoî câte d'alea buruent, ca : limba oeT de trânjT, de dălac, de gălbinare şi de tote trebuin- ţele, încă când eram copilă tânără, de învârteam hora, nu cumpă- ram nicî foiţă de la prăvălie, pentru rumenela obrazilor "'), căcî aveam de la câmp rădăcină de rumeneală roşie ca focul şi 'mî servea la trebuinţă, aşa că în totă viaţa casnică până maî de alal- tăerî nu ştiam întrebuinţarea banuluî. Acum a eşit tote d'a-gata : *) Boiangiii, deosebit de aceste colori, prin diferite combinaţiunî, maî derivă şi alte feţe ca : sulteaiîi, vâlvSriii, cafeniu, turchez, persiciiî, etc. Aceste colori sunt ca a treia faţS din colorea generala din care derivJl. ^) Adicîl un fir de Iniruenă, scol^ un om din 1j61K. ') Foiţa de obraz se numea hârtia muiata in tincturS roşie, cu care se colora roşu pe obraz fetele. BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINŢE 239 spiţerii cu tot felul de doctorit şi cutiY pline cu tot felul de văpsi- toriî. Nu (,lic că nu este lesniciosă vieţa, dar geme greu punga ! căcT neavendu-le în casă, le cauţî cu mâna plină de banî în raftu- rile altora, şi de multe ort când nu aî banî înghiţî nodurî sec! de dorul tutulor. «Apot calea-valea, aşte-lalte ar fi cum ar fi, dar cum e cultura inului şi a cânepei^ a scăzut, că le-a înlocuit topurile de bumbac, iar ţesăturile subţirT, pe carî le făceam din m, lână şi mătase de gândacY, le-a înlocuit stămburila ce vin de la oraşe la sate, în vre- mea bâlciurilor, şi ast-fel ne umple braţele de marfă, căcî ne cum- pără minţile cu vorba ă^ preţul mic, adică bumbac „Avram Cromp- ton". pachetul io leY, putred numaf crămpee?! şi o «stambă en- glezescă^^, treî coturt la un franc şi nu ţine treî (^\\q ?! «Cu aceste mărfurî străine, am uitat lucrul românesc şi am că- pătat viaţa domolă, trândavă, leneşă şi plină de urât Să fi v6- 4ut, maică, glumele şi ghicitorile ce schimbam la topitul inului şi cânepei ; apoî sgondele şi clicurile de la meliţat la umbra pătulelor ; basmele de la şezătorY, când torceam şi petreceam lungile nopţî de tomna şi de iarnă, apoT vara înălbitul pânzelor la isvore pe pajiştea verde .... Ah ! ah ! aY fi ^\s — să vec^Y acum d'o-dată, ca într'o pa- noramă^ acea lume, — că e lumea din raiul pe care '1-a perdut moş Adam ! « NoY, sătencile, cu lucrul cânepeY, inuluY, lâneY, mătaseY şi al orY- căruY fir trecut prin mâinele nostre, şi la trebuinţă văpsite tot de noY, ajunsese a eşi materiY moY şi subţirY de le spărgeaî cu limba şi se ridica ca fulgul în vent. Vindeam la mulţY boert şi cucone, prieteniY arendaşuluY din sat : scorţe, prestelcY, vâlnice alese, cârpe şi prosope de borangic, iYe şi cămăşY cu altiţe. Am purtat când eram copilă, un tulpan de mătase albă, de la mamă-mea, cu înfloriturY de strugurY împrejur, care să fie acum cJ^Q de nu 'ţY-ar fi silă a privi la stămburile şi petecăriile de a^Y....» Cam acestea fură cuvintele bStrâneY despre industria veche a sa- tuluY, despre plantele de colorat, buruenY de leacurY, despre plan- tele ce daQ fire de tors, despre mătasea de gândacY şi materiile ce scoteu din ele ; la tote bătrâna avea mare dreptate. CăcY dacă se urma pe o scară maY înaintată, între românce, ţesăturile naţionale şi coloratul naţional, acum de şi n'am da lecţiY la străinY, dar ne-am 8 240 BULETINUL SOCIETĂŢII DE SGIINŢE servi not singurî, fără a maî importa în ţeră atâtea stâmburt şi prafuri de colorat şi alte articole carî absorb averea ţgreY, şi ce este mat trist aruncă pe popor la neactivitate de spirit, de dove- dirî, născocirt şi alte invenţiî spre progres. Tulpanul de mătase albă, înflorat cu strugurY, de carî îmî amin- tea bătrâna, era un început de stampare român^scă-originală pen- tru desemnarea albiturilor, ca şi rîuriî cusuţî pe cămăşî, şervete şi alte vesminte, sau ca alesăturile făcute în rSsboe în timpul ţesutu- tulu!. Acest mic început de stampare (care a rt'mas p6te înăbuşită de grabnica civilisaţie a apusuluî european), se compunea din nisce micî tipăraşe de plumb sau cositor, în forma unor micî tăbliţe drept- unghiulare, cumpărate de la Zlătarî şi făcute dupe comandă maî înteiii a orăşencelor şi apoî a sătencelor, cu desene ce înfăţişa stru- guri, ramurî, frunze, etc. ApoY când era gata de zugrăvit verî-o materie, se pregătea o blană lată şi limpede saii masă, pe care se cernea un strat subţire de cenuşe curată şi mole ca puful, iar peste acel strat se întinde materia de zugrăvit, în urmă tipăraşele se înşirau pe două vergele prin inelele de pe marginea tiparelor şi aşa fixate se purta din loc în loc dupe voe, ca vignetele tipografice pe c61ele de sub tipar. Cenuşea servea că dacă se pictau florile desenului cu must preparat din cârmuz, din bobe de boz, soc, ort cu altă colore negră saQ gal- benă ^), atuncT, ca să nu se întindă în lături colorea peste margi- ginele desenului din tipar, o absorbea repede cenuşea ce sta de desubt. Cu acesta regulă se schimba tot felul de tipăraşe spre a varia înfloriturile. Materiile ast-fel pictate se numea J5tulpane",şi dinele se făceau fuste sati rochii, iar la îmbrăcăminte, pe de-asupra tulpanului, se purta altă fustă albă şi subţire, prin care se vedea umbra figurilor tulpanului, ca transperantul prin hârtie. Acest costum femeesc era în epoca lui Tudorin (Domnului Tudor Vladimirescu). Alesăturile în resboele de ţesut, măestritele cusături de rîurl cu acul, cu fire de deosebite colori, s'a pomenit din vechi timpuri în casa româncelor, şi numai o organisare mal temeinică, în scolele *) Col6rea picaturilor de tipăraşe se făcea dintr'un maî mare numer de llorî saii fructe, spre a se obţine maî puternică şi pe care o conserva în sticluţe, amestecată cu piatră acră, oţet orî spirt, ce era maî nemerit la împetrirea sau plămădirea col6reî. BULETINUL SOCIETÂŢU DE SCIINŢE 241 naţionale, nu le-a desăvîrşit cu totul până astă^î, căcî de multe orî aQ că(,lut şi singure fără nicT un ajutor s'a ridicat, prin trebuinţa ce aCi avut sătencele de acesta artă. Aşa dar, când ne gândim la începutul acestet mict industriî cas- nice a sătencelor nostre, şi care maî de un secol lângezesce, ce avent n'ar fi luat şi la ce înflorire nu ar fi ajuns până astă4î dacă ar fi avut încuragiarea generală ? Bătrâna moşă-mea suspina cu tot do- rul de acesta industrie, ca despre o artă sati meşteşug românesc, ce *1 vâcjuse acum 70 anî, eşit din degetele mameî sale, de la care purtase tulpanul vorbit. Mult m'am mirat de prefacerile şi formele ce iea activitatea ome- nescă în curgerile secolilor. Unele ocupaţiunî înceteză saU nu ieau nascere de loc din lipsa mediilor vieţeî, cum ar fi la noî cultura bumbaculuY ce nu reuşesce, sad a altor plante din climele calde, prin urmare motivate de timp şi de loc iar a înceta coloritul na- ţional pe care ni-1 oferă cu mare abondenţă natura ? credem că e un crimen şi tot atât de anti-naţional ca şi când românul ar părăsi plugăria cu care trăesce de secolt ! Dar cu tot strigătul a(jlt, când îmt arunc ochiî în lăturî, v6d că brobinţele şi florile de şerpet^ se pă- streză pe ict ps colea, numat să se coloreze frumos oude (^\sq să- pate de Sfintele Pascî, iar rumenela dupe câmp o dau pe obraz copilaşi! ce păzesc vitele la păşune, ca să 'şî facă mască în jocul d'a »baba-6rbă". Ast-fel că numat doug familit în comună maî cultivă puţină cânepă pentru sacî şi numat o femee română, uitată de betrână, m6şă-mea preotesa, mat coloresce naţional cu soverf, şerpet, roibie, etc, din care spre probă trimit din săcuţul eî, D-lut secretar al >jSocietăţeT de sciinţe din Bucurescî", un pachet cu o rădăcină de roibie, numită de D-nu B. Nanianu, în botanica sa, la pag. 90, "Rubia tinctorum, din familia Rubiaceelor, clasa Epico- roline Corysantherie..." Fie de a reînvia coloritul naţional, prin nobila dorinţă a Socie- tăţeî şi a memorelor nostre. 242 BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINŢE Onor. Domn, 0-datâ cu acesta, respectuos ne permitem a v6 înainta memoriul nostru asupra ,,plantelor şi substanţelor cunoscute în popor pentru văpsit", memoriO format în spiritul anunciuluî din anul trecut a onor. societâţY de sciinţe fisice din BucurescY, şi pe care îl supunem cu- noscinţeî DomnieY-vostre, asigurându-vS că silinţa ne-a fost de a culege întocmai şi de la obârşie t6te cunoscinţele ţărancelor, în privinţa arteî coloratului, cunoscinţî carî cam cu greQ se spun de meşterele boiangiţe, spre a nu 'şî perde «talantul». Bine-voiţt, vă rugăm, onor. Domn, a primi deosebitul respect ce vS purtăm. M. Lupescu şi I. Teodorescu Inveţătorî in comuna Broştenî, judeţul Suceva. 24 Februarie 1898. PLANTELE $1 SUBSTANŢELE CUNOSCUTE IN POPOR PENTRU ViPSIT E cunoscută în genere priceperea în ale gospodărieî a majori- tate! ţărancelor nostre. Ocupate cu crescerea copiilor, cu purtarea gospodăriei, cu munca câmpuluî în timpul vereT, cu fabricarea pân- zeî şi a sumanelor pentru îmbrăcarea casaşilor, ele nu neglijeză nicY frumosul ; probă despre acesta e gustul şi priceperea cu care îşT lucră hainele şi podoba caseî, cum şi combinarea plăcută şi iscusită a colorilor. Şi ceea ce e maî de admirat la ele e că în maî tot ce fabrică o gospodină întrebuinţeză, fie din spiritul de economie, fie din instinctul de conservare a datinelor bătrâne, materialurile şi in- strumentele apucate din moşY strămoşY. Mai *nainte, când boelile nemţeşti de astăc^î şi bumbacurile colorate în fabricT nu se cuno- şteau, tote colorile necesare scorţelor (covore), macaturilor (îmbră- cămintea paturilor), catrinţelor, bârneţelor, traistelor, bumbacorilor de cusut cămăşile?, etc, şi le făcea gospodina singură, în casă, din colorile ce obţinea din plante. Şi acesta metodă de colorat, cu t6te boelile nemţescT, nu a dispărut din popor, căcî în fie-care sat se găsesc meştere de văpsit. Perpetuarea cunoscinţelor de colorit trece de la mama la fiică orî noră, empiric, aşa că chipul de prepararea colorilor nu se perde. Din conversaţiile avute cu sătencele pentru obţinerea cunoscin- BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCUNŢE 243 ţelor de maî jos, asupra colorilor, ne-am convins că cele maî cu greO de obţinut sunt colorile ochiose, bine pronunţate. Munca lor e înzecită şi dibăcia mare ca să potă obţine colorî mândre. Ase- menea ne-am încredinţat că poporul iubesce în deosebî colorile naţionale : roşu, o-alben şi albastru, colorî ochiose şi mândre, pe carY le vede orY-cine în florile ce ţărancele le cose pe cămăşt şi nă- frame, carî le ţese pe scorţe, laicere, etc. Colorile cunoscute în popor sunt: alb. roşu, roşu închis, roşu g-ălbuî (ca siga), roşu deschis, vişinia, ghiviziu, cafeniQ, roza (tran- dafiriu), mohorât (o nuanţă de cărămiziii închis), galben, galben închis (portocalia, naramgiu), cărămi^iQ, galben deschis (olămâiQ), galben mestecăniu (blanciti), albastru, albastru deschis, albastru închis, stânjeniţi (brânduşiti), vioriii, verde, verde închis, verde des- chis (burăticiu), negru, lălf, sur, venăt şi cenuşia. Aceste colorî se obţin : a] Din următorele plante, arbuşî şi arborî : Sovârv, drobiţa, drobuşor, luşte, bob, brânduşe, laptele câneluY, şofran, urzică, boz, coda cocoşuluî, stevia, joltela, zămă, brusturul capreî, urechia porculuî, brusturul amar, cimbrişor, rachiţică, măcieş, zdreviţ, socul, porumbrelul, lemnul câineluî, tilipchinul, mesteacănul, arinul negru, arinul roşu, scoruşul, nucul, mSrul pădureţ, mărul acru, m6r dulce, perj, mălin, corn, prun şi băcan. b) Substanţe vegetale : Borşul şi oloiurile. cj Din următorele substanţe minerale : Piatra de brâe, sin61ă, calacan, bursune, piatră acră, leşie, humă vîngtâ, huma negră, mal, humă albă, siga (humă roşiatică), var, cridă, lutişor, fărburî, boele (anilinurile) şi lut verde. d] Din următorele substanţe animale : Cârmâz, urină, usuc, zer, unt, untură, sopon şi cleî. I. Sovervul Sovervul (sovîrful) cresce la locurî sterpe, pe costişele expuse soreluî, pe sub polele pădurilor, etc. Are miros tare şi plăcut. Se întrebuinţeză cu cimbrişor în medicina babelor în contra celuî pe- rii. Pentru văpsele se strânge când e înflorit. Din el se scote văpsea roşie în următorul chip : se culege hlujul (trunchiul) cu flori şi 244 BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINŢE frunze pă4ite de udelâ ca să nu se păteze ; acestea (fără rădăcină), se usucă la umbră, de obiceiu în podul casei, unde fiind păzite de stropt de ploe, frunzele nu se păteză şi colorea va eşi frumosă. In- tr'o căldare spoită sati într'o olă smălţuită, se fierbe crenguţe şi sc6rţă de pădureţ acru, pisate bine, acestea întrebuinţându-se mat tot-d'a-una ver^î, fierberea ţinend până ce zema devine galbenă bătend în roşu ; la fiert crenguţele şi scorţa de m6r stau cam jumă- tate de qlij adăogend mereii apa care scade. Scurgem apoî zema într'un ciubăraş şi o lăsăm să se răcescă ; în acest timp se pune sovervul la sore să se usuce bine, îl frecăm în mâinî, pe urmă tur- năm în zemă tot treY pumnî frunze de soverv şi un pumn frunze de pădureţ acru, dupe ce şi acesta a fost bine uscată şi frecată în mânî. Amestecăm bine zema cu frunzele arătate şi o lăsăm să dos- pescă o săptămână, două, treî şi chiar o lună, nicî o-dată însă mat puţin de tret ţ\\&. Dospirea acesta se face într'un loc ferit şi unde să nu fie nict cald nicî frig. Când gospodina are nevoe să pregă- tescă pentru colorat dospela de mat sus, o ia, o frecă în mâint de cel puţin i 2 orT, până ce rosesce nu numaî zema ci şi codiţele frunzelor. Atuncî sunt florile înflorite (adică zema e numaT bună de întrebuinţat la văpsit). înainte de a se utiliza zema acesta, se face o cercătură într'o olă curată şi neînfruptată, căcY nu reusesce colorea, punendu-se puţine flori (zemă şi frunze) în 61a mat mult de jumătate cu apă, şi în momentul când apa e aprope să începă a fierbe ; tot acum se pune şi o viţă de păr, saQ ce avem de văpsit. Se lasă să fiarbă bine, şi de sunt bune florile viţa de păr se face îndată mândră, (se prinde boela bine de dânsa), de nu, se maT înfloresc florile, se mat frecă în mâint amestecul de mat sus. Când cercătură reusesce se ia o căldare mare, se pune pe foc plină cu apă până mat sus de jumătate, se lasă până e aprope să începă a clocoti, când se tornă florile, şi o-dată cu ele se pune şi părul saQ ce avem de colorat. Aceste obiecte, menite a se colora, trebuesc văpsite maî înteiQ gal- ben,pentru ca colorea roşie, sase prindă mat bine de densele. Seda foc treptat, se lasă să fiarbă bine, apot se scot obiectele şi se pun să se usuce, iar se pun la fiert, iar se scot de se usucă la sore, ort de este iarnă pe coptor, de atâtea ort până când văpseaua ese dupe cum dorim. Pentru ca roşul să (io. cât mat deschis^ se pun la BULETINUL SOCIETĂŢII DE SGIINŢE 245 văpsit obiectele de albe şi nu se fierb de cât o-dată sau cel mult de doug orî; iar pentru a obţine roşu închis se pun lâneţe lăî şi se fierb de maî multe ort. Pentru a căpSta roşu vişiniu facem obiectele înteiti galbene-portocaliu şi apot le fierbem de multe ort în flori tari (forte bine înflorite). Sculele sau tot ce văpsim roşu se pun de-a dreptul la uscat, fără a se mat împietri sati a se clăti în apă curată. Roşu nu tocmai curat se face numat cu zemă de so- verv. Ca să fie maî mândru se amestecă sovervul şi cu corjă de prun ort perj. In zema fierbinte se bagă sculele, dupe ce au tost împietrite în zer cu piatră acră. Hlujul sovervulut cu frunze şi flore, se maî întrebuinţeză şi la fă- cutul cerneleî negre, dupe ce a fost fiert cu coje de arin negru j verfurî de bob, etc. Dr ob iţ a Drobiţa cresce prin feneţe şi pe sub polele pădurilor. Are florea galbenă. De la ea se întrebuinţeză hlujul cu fl6re şi frunze, dupe ce a fost uscată la umbră. Se strânge când planta e înflorită. Din ea se scote colore verde şi galbenă. Colorea verde se sc6te aşa : Se fierbe buruiana o qli întregă într'o căldare spoită, tot adăo- gându-se apa scăc^ută, se fierbe sati numat cu apă sad cu borş în- doit cu apă ; zema verde care ese din ea se scurge, se lasă hăt fer- bincioră, se scufundă într'însa sculele saQ ce avem de boit, se ţin sculele până la doug cesurî, se scot, se usucă la s6re, se pun din noQ în zema cea verde, bo^la fac^ndu-se vara şi z6ma încăl^in- du-se la arşiţa s6reluî ; ast-fel se urmeză până ce colorea devine de un verde frumos. Ca să avem verde burăticiu (ca buraticul), se pun scule de lână albă ; pentru a obţine verde închis se pun scule de lână lae şi se înmoe de maî multe orî, ţinendu-se maî mult în văpsea. Când colorea s'a fixat precum dorim, se clătesc sculele în apă limpede, apoî se împietresc în apă caldă, în care este topită piatră acră. Din drobiţă se sc6te şi galben în următorul chip : Se strânge drobiţa cu tot cu florî, frunze şi hluj, se usucă la um- bră, ca sovervul, se pune apoî de se fierbe într'o căldare spoită orî în ole marî smălţuite, cam doug treî cesurî sati şi maî mult, adăo- gendu-se apă dacă scade. Se cercă zema cu o cârpă albă, când '246 BULETINUL SOCIETĂŢII DE SGllNŢE gălbenela pe cărpă e mândră se ia căldarea de pe foc, dacă colo- rea e slabă se lasă de maî fierbe, iar de e prea tare, galben-închis, se adaogă apă. Când colorea e gata, se iau sculele de lână albă orY buciî, ce avem de boit şi dupe ce aii stat în zăr împietrit cu piatră acră, sculele fiind uscate, se scufundă în z^mă de drobiţă fierbinte şi se lasă acolo 2 — 3 cesurY, până se prinde colorea bine de lână. Dacă colorea nu e frumosă, se usucă lâneţele şi se repetă colorarea lor. Dupe ce s'ad colorat bine se clătesc în apă curată şi se usucă. Din zema de soverv cu gălbinele slabe de drobiţă se obţine co- lorea naramgie (portocalia). L uş t ele Luştele cresce pe la băhnurt şi arinişurT, au florea albă de forma unor clopoţeY. Se strâng multe, se fierb de ver^î cu tot, cu flore şi frunze şi în căldare spoită. Zema lor se cercă ca cea de drobiţă. Când colorea e gata se cufundă în zemă sculele, se lasă de se găl- henesc bine, dupe ce aQ fost împietrite, şi apoî uscându-se la sore se clătesc în apă curată. Cu zema de luşte împietrită se îngălbenesc şi ouăle la PaştY. Bobul Vîrfurile hlujuluî (trunchiului) cu frunze, flore şi vîrfurî de păstăT, se întrebuinţeză la facerea coloreî negre (cernelă), în chipul ur- mător : se fierb cu brusturul capreT, scorţă de arin negru şi soverv şi zema se t6rnă peste cojY de nucă şi hursune puse la putre4it, într'o putină. In zema acesta încălzită se înmoe lâneţele şi se cer- nesc, dupe cum se va arăta la nuc. Brânduşele Brânduşele de tomna şi de primăveră se întrebuinţeză la facerea coloreY brânduşiî (stânjiniY). Se aleg florile cele maY târî colorate, se fierb de ver^Y, şi în zema scursă de resturî se înmoe sculele saQ ou^le şi apoY se împietresc. In brânduşY se fac ouă albastre-brân- diişiî, se fac de asemenea şi ver^Y, dupe ce aQ fost puse în gălbi- nele (zemă pentru col6rea galbenă) *). *) Pe valea Bistriţei şi prin munţii Sucevei, babele întrebuinţezi a face împietrirea dupe ce s'aii colorat lânurile şi s'aîi clătit în apS curatX ; numai la galben şi maî ales când se lac ouă în gălbinele, se împietresce maî înteiîi zema şi apoî se culundă în ea ce avem de îngălbenit Prin Bogdănescî, Spătărescî, Boroea, etc, judeţul Suc6va, maî înteiu se împietresc sculele saii oucle în zer cu piatiă acră şi apoî se pun în colure. BULETINUL SOCIETĂŢII DE SGIINŢE 247 Drobul Drobul sad drohiişorul cresce prin feneţe, are florea galbenă şi S2 întrebuinţeză cu flore cu tot ca şi drjobiţa. Laptele câinelui Laptele câinelui cresce prin feneţe, pe prundurT şi prin pârloge. Se întrebuinţeză cu florî cu tot, fără rădăcinY. Se pote întrebuinţa de verde. Boela scosă dintr'însul este galbenă, şi pentru a o obţine se procedeză ca cu luştele. Ceea ce avem de văpsit mat înteiii se împietresce şi apoT se pune în zemă. Şof ranul De la şofran se întrebuinţeză numaY florea care, uscată, are o colore roşcată. Din ea se scote colore galbenă. Florea se fierbe bine şi zema se pune în aluat de cozonacT, pâine, pască, etc, pen- tru ca să aibă colore galbenă. Urzica Urzică tînSră se fierbe bine de verde şi în zemă se scufundă scu- lele spre a se îngălbeni, dupe ce aQ fost maî înteiii împietrite în zer cu piatră acră. Dintr' însele se obţine colore numaî când sunt fierte de ver^î şi tinere. Bozul Bozul semăna cu socul la frunze, flore şi fructe. Pe lângă între- buinţarea medicinală i se maî utilisezii frunza şi mat ales p6mele când sunt copte forte bine la făcutul col6reT negre în unire cu so- vervul, coja de arin negru, etc. Mălinul Scorţa de mălin servesce cu arinul şi sovârvul la scoterea văp- seleî negre. Coda cocoşului Coda cocoşuluT cresce prin pădurî, rădăcina sa pisată şi fiartă dă colorea roşie. S t e V ia Se ia stevia cu rădăcină cu tot, se piseză, şi zema (mustul) se în- trebuinţeză, cu piatră acră, la împietritul sculelor înainte de a se face albastre în brânduşe. 248 BULETINUL SOCIETĂŢII DE SGIINŢE J olt e la Joltela cresce pe sub pădurY şi munţT, are florea galbenă. Cn zemă de hliij şi flort fierte se fac g-ălbinele pentru buct şi lână ; acesta zemă adăogită cu sinelă ne dă colore verde. Colorea se ob- ţine ca la drobiţă. Z ă r n a Frunză şi poma de zârnă se pune cu scorţă de arin negru şi soverv pentru a obţine colorea negră. Brusturul caprei Brusturul capreT fiert cu sc6rţă de arin negru, soverv şi vervurt bob şi zemă turnată peste cojî de nucă şi bursune puse la putrezit, se întrebuinţeză la cernitul pgruluY negru. Brusturul amar Brusturul amar se intrebuinţeză ca şi brusturul capreT. Urechea porcului Urechia porculut se întrebuinţeză de multe orY în lipsa brustu- rului capreY. Cimbrul de câmp Cimbrul de câmp saQ cimbrişorul se întrebuinţeză cu sovervul, cu c6ja de perj ort prun la facerea coloreî roşit. Ră eh i ţi ca Răchiţica cresce pe prundurt ca tufa. Pe prundul Moldovet cresce multă răchiţica. Prin Iunie şi în serbătort mict femeile din satele megieşe cu prundul Moldovet, strâng pentru văpsit mart cantităţt de răchiţica. Se culeg vârfurile crenguţelor rupându-se cu câte-va frunze şi se jupuesce cojea de pe cele mat grose. Acestea tote se usucă la umbră, păzîndu-le de umeqlelă, de ploe şi de mucalit. La unele felurt de gălbinele se utilîzeză mat mult frunzele tinere, la altele mai mult scorţa şi crenguţele. înainte de a se prepara zema pentru colore se scote pe prispă răchiţica strânsă şi uscată din bună vreme, se lasă de se prăjesce la sore, se frecă în mâint şi pra- ful căpătat se pune la o parte. In urmă, într'o căldare spoită saQ în ole mart smălţuite se fierbe scorţa răchiţelet; z^ma se scurge şi BULETINUL SOCIETÂŢEI DE SGILNŢE 249 într'însa se pune praful din frunză şi vârfurile sfărâmate în mânY. Tot în acesta zemâ se pun frunzele de mestecăn, de cea galbenă, căzută tomna. Se amestecă tote la un loc şi în zema caldă se pune pgrul alb curat pentru a obţine galben-deschis (alămâî) ; iar dacă voim a avea galben închis (portocaliu naramgiu) se pune lână albă gălbue sau chiar seină (lâna lae maî-maY albă), şi gălbinelele se fac maY târî, ţinendu-se sculele maî multă vreme. La galbenul ma^ deschis se potrivesce ca zema să fie mat slabă. Lâne^ele puse la boit se ţin o cji întregă, se scot şi se usucă la sore, apoY se repetă operaţiunea de atâtea ort până ce obţinem col6rea ce ne trebue. Când se pun sculele pentru ultima oră, se împietresce mat înteiQ zema şi apoY se cufundă ce avem de îngăl- benit. Sculele uscate se clătesc în apă curată şi dacă zema de răchi- ţică na a fost împietrită se şiclesc (împietresc) acum, punendu-se cu piatră acră în apă călduţă. Zema de gălbinele nu se face nicî o-dată în ceaun că cotlesce. Ea coloreză mat frumos vara, când se boesce pe îngăduite, încăl4indu-se la sore. Pe une locurî sculele, înainte de a se vârî în gălbinele, se împietresc maî înteid în apă călduţă sad în zer de vacă. Măc i eş ule C6jea de măcieş uscată la umbră, fiartă cu soverv, cu scorţă de prun şi cu cimbrişor, se obţine colorea roşie închisă. Sculele de bucî dupe ce aQ fost împietrite în apă călduţă şi uscate se vâră în zemă de măcieş, se lasă maî mult timp şi se scot, uscându-se la sore ; operaţiunea acesta se repetă maî de multe orî. Z dre viţ ui Zdre.viţul cresce pe prundurî. Smicele tinere strânse şi uscate se întrebuinţeză ca rachiţica la obţinerea color eî galbene. Socul Frunzele şi fructele copte bine se întrebuinţeză ca şi bozul la că- pătarea coloreî negre. Porumbrelul Scorţă de porumbrel uscată cu scorţă de perj şi sovârv, fierte la un loc, se întrebuinţeză la obţinerea coloreî roşiî. Când zema e po- 250 BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINŢE trivită, se vâră în ea sculele de bucY, dope ce au fost împietrite, se scot, se usucă, repetându-se lucrarea până se obţine colorea dorită. Lemnul câinelui Lemnul câineluY cresce pe sub polele munţilor. Scorţa luT, cu coje de pădureţ şi de mălin, se întrebuinţeză fierte la obţinerea co- loreî galbene. T i 11 pchi n ui Tilîpchinul cresce la munte ; crenguţe şi scorţa de tilipchin se utiliseză la obţinerea coloreT galbene. Când în zema de tilipchin se disolvă piatră de brîe căpătăm o colore albastră mohorâtă. Mesteacănul Frunza de mesteacăn îngălbenită, tomna, se întrebuinţeză la fă- cutul boeleY galbene cu răchiţică. Cojea de mesteacăn, împreună cu cea de arin negru, se uzeză la cernitul opincilor şi la obţinerea uneY colorY roşit proste. In acest cas scorţa mat în tot-d'a-una se pune de verde. Scoruşul Scorţa de scoruş tînSr şi crenguţe se întrebuinţeză, cu coje de arin, cu sovârv, cu boz, ş. a., la facerea colorei negre. Arinul negru De la acest arbore se întrebuinţeză scorţa şi rânsa pentru fă- cutul boeleî negre. Scorţa dupe se s'a uscat (putend fi şi verde), împreună cu hluj de sovârv cu frunze cu tot, vîrfurî de bob şi de păstăî de bob, maY multă scorţa de arin, cu scorţa de scoruş, ş. a., se fierb o 4i întregă adăogendu-se mereu apa care scade. Seara se umple din noU vasul, se strecoră zema, se pune în ea lâna orî sculele ce avem de boit şi a doua qli se scot, când p6rul e cruşit (de un roşa închis de tot). Cruşala (zema în care ati stat sculele), se pune din nod pe foc şi când e fierbincioră punem în ea calaican, mestecând'o şi punând din nod pSrul orY sculele, lăsându-se să mocnescă ca un ces, în urmă se dă foc treptat vasuluî până ce clocotesce. In fine se scot sculele şi se acoper cu ceva ca să stea înăduşite (să nu se aridice aburii). Acesta operaţie se repetă de BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINŢE 251 maî multe orT, adăogendu-se calaican până ce ese negru deplin. Când cernela e bună, dupe douS ferturt ese pSrul gata cernit (negru). Dacă voim să obţinem pgr mohorât se fierbe cruşala cu calaican puţin ca să nu se potă negri tare, de vrem să obţinem pâr cenuşiu orî sur se fierbe mat puţin ca să nu se prindă negr^la de tot. Arinul roşu De la el se întrebainţ^ză scorţa pentru a obţine, împreună cu sovârv şi coja de perj ort prun, colorea roşie ruginie. Nucul Frunzele tinere şi cojile cele ver^T de nucă se întrebuinţeză la facerea col6reT negre. MaY din bună vreme se strâng cojile, se pun într'un vas împreună cu bursune, unde zăcend putrezesc şi se îne- gresc tare. In alt vas se umplu flori, se pune pgrul înteiQ la mo- li or ţit (se face roşu în florY), precum s'a arătat la sovârv, apoî se scote şi se usucă. Se tornă în urmă moliortelele (florile de făcut roşu) peste cojile de nucă şi bursune şi se lasă să stea câte- va ce- surY. Se scurge apot zema, se încălqlesce, se tornă din nou în pu- tina cu cojî şi bursune şi acum se pune p6rul la cernit. PSrul se lasă acolo o <^\ şi în urmă se scote, se pune la sore de se usucă, şi de este iarnă pe cuptior, apoî iar se scurge cernela şi se pune la încălzit şi iar se tornă în putină, punendu-se şi pSrul. Operaţiunea acesta se repetă şi câte doug-treî septămânî, până ce se obţine un negru frumos şi curat. Acesta e cel mat bătrânesc chip de cernit şi cel mat greQ. Babele 4ic : «e greu tare de cernit aşa. Domnule, dar fără de necaz nimic nu se pote face». Pădureţul De la pădureţ se întrebuinţeză scorţa, se jupuesc copacit şi cojea se pune de se usucă la umbră. Scorţa uscată, când trebue, se fierbe în ole smălţuite ort într'o căldare spoită, se amestecă cu drobiţă, şi când z6ma e gata se bagă în ea sculele, unde se ţin 2 — 3 cesurt, zema fiind fierbinte şi sculele împietrite. Se repetă colorarea de atâtea ort până se obţine colore frum6să. In scorţa de pădureţ se îngălbenesc şi oug de Paştt. Zema de crenguţe de pădureţ pisate şi fierte şi cu scorţa de pă- 252 BULETINUL SOCIETĂŢII DE SGIINŢE diireţ, se amestecă cu frunze de sovârv şi de pădureţ acru pentru a obţine tnohorfele (florile, zemă pentru colore roşie). Scorţa şi crenguţele se întrebuinţeză şi de vercj.'i şi uscate. Un fel de galben se obţine fierbând u-se crenguţe de m^r acru, de ver^î, pisate, cu frunze de mesteacăn, galbene, şi se procedeză ca la gălbinelole obţinute din răchiţică. Cornul Cojea de corn se utiliz^ză la scoterea văpseleî roşit, ca cea de perj orY prun. M e r dulce Smicele (crenguţe tinere) de mgr dulce cu scorţă de pădureţ şi drobiţă sunt întrebuinţate la obţinerea coloreî galbene. Frunza de mSr, uscată, se pune şi în cruşală, împreună cu scorţa de arin, peste care turnându-se calaican se obţine colorea negră, cernelă. Perjul Scorţa de perj se întrebuinţeză la făcutul coloreY roşit. Cojea dupe ce se usucă la umbră, se fierbe în căldare cu puţin soverv şi cimbrişor de câmp, până ce se obţine o colore roşie potrivită şi în zemă se vâr sculele de atâtea ort până ce căpgtăm văpseua necesară. Prunul Scorţa de prun, chiar ciurcelele, ati aceeaşt întrebuinţare ca şi cea de perj. Băcanul Băcanul se cumpgră de la dughene, el semăna cu nisce surcele. Din băcan se scote un roşu forte frumos. Cu el se văpsesce maî ales ouâ de Pascî. Băcanul se pune de cu seră, în apşoră caldă, la loc călduţ, se lasă până a doua 4i de ese colorea şi apoî se pun în el oude, dupe ce ati fost împietrite în zer, sau în g albinele de luste orî de scorţă de pădureţ. Băcanul se pregătesce pentru văpsea în 6lă smălţuită. In el se pot boi şi scule orî lâneţe, însă e prea costisitor. Pregătirea lut pentru văpsitul lânet e întocmat ca pen- tru ou6. BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINŢE 253 U. Borşul Borşul se umple (face) din tărâţe de popuşoY, în care, ca sa se acrescă maî bine, se pun şi cârâciore de grâu. El se întrebuinţeză la împietrit în locul zeruluî. Asemenea se maî utilizezâ la facerea văpseleî albastre, în locul urineî, în care să se disolve sineala orî piatra de brâe. Unele femeî când voesc a face galben nu fierb drobiţa cu apă curată, ci înduoită cu borş. Oloiul Oloiul de cânepă fiert cu lutişor mult în apă călduţă, cu cleY şi săpun prost (de cel gălbuî), se întrebuinţeză la facerea uneî văp- sele gălbuî închise tare, de văpsit dulapurile, mesele, etc. Oloiul îl ac ţSraniî singurî din seminţe de cânepă. UI. Piatra acra Piatra acră se cumpgră de la dughenă, ea se întrebuinţeză maî la t6te colorile pentru a împietri (a fixa colorea să nu se spele). Cu de 5 banî piatră acră se împietresc 3 — 4 oca de p6r. L e ş i a Leşia se obţine din cenuşea lemnelor târî. Cea maî bună leşie e cea de cenuşe de ciucalaî (ştiuleţî de popuşoî, fără bobe), saQ de lemn de fag. In leşie cu calaican se face roşu prost, tot în ea, fără calaican, se înmoe sculele văpsite galben-alămâî, pentru a obţine colorea naramgie (portocalie). Piatra de brâe Piatra de brâe se cumpără de pe la jidovî. Ea servesce la fa- cerea văpseleî albastre, în chipul urmStor : se ia ca un pumn de piatră de brâe, se legă într'o petică şi se pune într'un vas; acolo se urineză femeea verî-o septămână până ce se se umple vasul, care se ţine acoperit şi la căldură. Când vasul e maî plin şi boiaua topită se pune în ea părul şi se lasă 2 cjile, în urmă se usucă şi se repetă operaţiunea de atâtea orî până ce colorea a reuşit. Sculele se spală în apă curată ca să nu mirosă urât şi se împietresc în apă caldă. Albastru se pote face din piatră de brâe şi cu usuc de lână lae în loc de urină. Albastru deschis se obţine punendu-se în văp- 254 BULETINUL SOCIETAŢIÎ DE SCUNŢE sea pgr alb, iar cel închis se scote punendu-se la boit lână lae. Unit în loc de urină de om întrebuinţeză urina de boQ. Din albastru de piatră de brae zburată (adică lăsată să se co- loreze tare puţin), cu gălbinele de răchiţică se face şi colore verde. Si nea la Sineala se cumpără de la dughene, orY bulgăraşî rotun^î orY colt de hârtie. Ea, disolvată în usuc de lână orî în urină, are aceeaşY întrebuinţare ca şi piatra de brâe. Sinela şi cu zema de scorţă de mfir ne dă verde. C a la i c anul Calaicanul, ca şi sinela se cumpără de la terg, pisat şi topit se întrebuinţeză la făcutul boelet negre, turna ndu-se peste cruşala arătată la întrebuinţarea arinului negru. El se pune în cruşală pe rend cam câte o mână. Calaicanul topit în leşie ne dă un roşu prost (cam cărămizia). Bursunele Bursunele sunt un fel de rugină roşie-portocalie, cu pete luci- tore, se găsesc la munte, pe pârae, la anumite locurY. Ele se în- trebuinţeză cu cojile de nucă la făcutul văpseleY negre, dupe ce peste densele s'aQ turnat mohorţele (amestecul din care s'a făcut colorea roşie). Huma vânătă Huma vânătă se găsesce prin costele delurilor şi a râpelor. Ea servesce la spoitul caselor în loc de var. UniY sătenY spoesc cu humă numaY vatra şi coptorul, alţiY însă spoesc t6tă casa cu humă. Ea se topesce (se înm6e) în apă călduţă. Huma negrâ Huma negră se găsesce, ca şi huma venătă, la anumite locurY. Ea se înmoe în apă călduţă. Pentru iarnă se fac bolurY rotimde şi se pun în pod. Ea servesce la trasul brielor pe la fereşte şi pe la prispe, când se grijesc casele de PaştY şi alte serbătorY. Malul Malul e o substanţă albă, argintie şi lunecosă, ce se găsesce prin munţiY judeţuluY Suceva, prin malurile unor pârae. Cu el, muiat în BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINŢE 255 apă, se spoesc casele în loc de var. Malul e alb maî ca varul, dar se ia pe haine. Pentru iarnă se strânge în pod boţurî. Huma albă Huma albă are aceeaşî întrebuinţare ca şi malul. Siga Siga este o substanţă roşiatică întrebuinţată de tras brâe pe la fereşte, de văruit costele vetrelor şi ale coptoruluî, etc. Varul Varul se cumpgră de la vărar. El, stâns, e întrebuinţat la spoi- rea caselor. Ca să aibă o colore albăstrie, se pune în el sinelă di- solvată. Crida Crida se cumpgră de la dughiană. Ea măruntă, servesce cojoca- rilor la înălbirea peilor de miel ort de 6e, când se curăţă, dupe ce ati fost dubite. L u ti ş orul Lutişorul se cumpără ort se strânge de pe unele hrape unde se găsesce. El are colorea gălbue. Muiat şi fiert în leşie, cu cleî şi cu săpun prost (gălbuT), servesce a se văpsi podelele, mesele, ş. a. Lut verde Lutul verde se găsesce în unele locurî de prin Şarul-Dorneî. Sătencile de pe acolo îl întrebuinţeză mult în apă pentru tras brâe la fereşte. Fărburele Sub acest nume se înţeleg tote văpselele carî se vînd în comerţ, preparate pe cale chimică. Boelel e Boelele, anilinurile, le întrebuinţeză numaî boiangiiî (de obiceiu jidovit), cart şi le procură din terg, de la drogheriî. IV. Urina Urina de boQ sati de om, se întrebuinţeză la facerea văpseleî albastre, cu piatră de brâe. 256 BULETINUL. SOCIETĂŢII DE SGIINŢE Usuc ul Usucnl, maî ales de lână lae, se obţine opărind cu uncrop (apă fierbinte), lână nespălată, se întrebuinţ^ză, cu piatră de brâe, la facerea coloreî albastre. Apoî usuc de lână lae f&ţuit (amestecat) cu zemă de răchiţică, ne dă o nuanţă de verde deschis. Zerul Zerul se întrebuinţeză la împietritul materialurilor de văpsit cu piatră acră. Cârmâzul Cârmâzul se cumpără de lajidovî. El se plămădesce cu spirt şi cu apă caldă. Când s'a disolvat se tornă peste plămăd^lă apă caldă, cât trebue, şi apoY se bagă sculele de se înroşesc, dupe ce au fost împietrite. Cu cârmâz îşT fac trandafiri în obraz femeile lumeţe şi istovite la faţă. Cleiul şi săpunul prost Cleî şi săpun prost se pune în luţişor fcând fierbe cu leşie. Untul şi Untura Untul şi untura servesc la ştersul ouelor când se scot din florî mohorţele saQ zamă pentru vopsea roşie sau băcan, pentru ca vopseua să fie mat ochiosă şi să'şlf capete un ore-care lustru. * Reuşita văpselelor frumose depandă nu numaî de la între- buinţarea unuî material curat şi bun, dar depandă încă : a) De la meşteşugul cum se fierb materialurile ; b) 1 1 chipul cum ele se usucă ; cy " « meşteşugul de a le clăti, şi dj 1 d chipul de a potrivi zemurile şi cantităţile. A văpsi frumos nu e lucru uşor; »nu tote muştele fac miere», îţt spune gospodina meşteră în arta colorituluî, când vede colorî urâte şi spălăcite pe leicere orî scorţe. Şi gura lor adevăr grăesce în acesta privinţă. BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINŢE 257 MEMORlO DESPRE PREPARAREA MATERIILOR COLORANTE, ÎNTREBUINŢATE DECM SJFENCELE ROMANE DE MIHAIL BALABAN, tNVEŢĂTOR DUilGlNTE ÎN COMUNA VALEA-SEGĂ, PLASA RĂGÂCtUNI, JUDEŢUL PUTNA 1898 Februarie 15. PROLOG VgcJ^nd, că onor. «Societate de Sciinţefisicedin Biicuresct» aluat lăudabila hotărâre, a institui un concurs printre personele, care vor studia şi culeg-e diferite date relative la modul de preparare a materiilor colorante, întrebuinţate de cătră sătencele române ; m'am decis a face şi eQ acesta lucrare, nu atât pentru premiile oferite cât pentru a avea mângăerea, că am pus o petricică pe cât de mică, dar pe atât de consciincios adusă la temelia edificiului sciinţific, ce onor. societate voesce a clădi pentru binele general şi în special a poporului român. In acesta pătură a naţiune! nostre, unde încă n'a pătruns instruc- ţiunea şi educaţiunea, spre a o deştepta din letargia seculară, se găsesc, ca într'un isvor abondent, datine, credinţe, obiceiuri, ere- surî, etc, din carî pe unele le conservă cu sfinţenie; iar pe altele le pierde pe fie-care an. Pierde tocmaî din acele ce 'î sunt maî scumpe eî şi chiar naţiune! întreg!. Intre altele, obiceiul de a-ş! lucra în timpul ierne! cele absolut necesare îmbrăcăminte! şi plugărie!, ca : grebla^ furca, carul, su- manul, pânza, catrinţa şi altele ; a perdut şi acesta frumosă indus- trie casnică: aboittil)-) cum o numesc sătencele române. Acesta industrie era în strînsă legătură cu ţesutul lâne!, cânepe!, inulu! şi a bumbaculu!, care cu 40 de an! în urmă, era o ocupaţie de predilecţiune a sătencei nostre române. Proverbialele şe^etori^ unde se scărmăna lâna, se torcea şi se băteQ sumani! (în lipsă de pive) nu se ma! aud. Produsele indus- trie! casnice se înlocuesc repede cu ale fabricelor. Urzica, tocă- tura, america, etc... le cuceresc repede terenul. Ideia, că sunt fru- mose şi în aparenţă eftine, face să se părăsescă cele naţionale du- rabile şi cu gust artistic. Egoismul pentru produsul manilor, abia ma! licăresce pe ic!, pe colea. Folosul moral şi economic ce resultă 258 BULETINUL SOCIETĂŢII DE SGUNŢE din practicarea acestor micî industrii, cu durere trebue să spun, ca nu se maî consideră de şatenul nostru. Aceste folose aQ trecut şi trec în manile streinilor, carî se îmbogăţesc pe (Ji, ce merge; «iar român bietul săracul tot înapoî dă ca racul» şi devine obiectul de speculă al streinului şi robul incult al pămentuluî. Nu tocmaî uşor s'a putut aduna aceste cunoscinţe, ale coloratu- lui poporan. In 5 comune din judeţul Putna şi judeţul Tutova, am putut găsi 4 babe carî se mat ocupă cu acesta industrie. In genere, ele nu voesc a spune, temendu-se, să nu fie puse la vre-o dare cătră Stat sad comună. Femeile maî tinere, nicî vorbă nu pote fi, ca ele să se ocupe cu boitul. Pretutindenea te întempină cu vorbele: «nu ne maY batem capul şi perdem timpul, că la ovreice numaî cu 70 banî oca ne boeşte tare mândru şi numaî decât cu prafurî de ale lor». Maî prin tote satele sunt ovreice, carî se ocupă cu coloratul şi bărbaţiî lor cu alte meseriî. Aceştî ovreî în tot-d'a-una combat orî-ce industrie casnică a sătenuluî şi 'î îndemnă ale părăsi. In partea de câmp şi în apropierea oraşelor nu se ocupă nime- nea cu boitul (coloratul). Spre a răspunde maî bine dorinţeî onor. societăţî, am întrebuin- ţat termeniî obicînuiţî de popor la procedarea coloratuluî popular, explicând pe uniî cu nume maî nouî în parentes. Pentru înlesnirea studiuluî acestuî memoria, am enumerat întâiu pe scurt cele treî felurî de materiî întrebuinţate la văpsit, ce sunt : plante, minerale şi diferite substanţe. La modul de preparare, am scris întâî materiile din carî se pre- pară o colore, apoî modul de preparare şi în urmă provenienţă acelor materiî. Acest memoriu se compune din doug părţî: Partea I, boitul (coloratul), cum se întrebuinţa maî cu semă îna- inte de sătencele române şi partea II, cum se prepară astăc^î de ovreicele de prin sate. Tot aci am trecut şi câte-va colorî, arătând modul de prepararea lor, aşa cum se prepară de uniî văpsitorî specialî prin diferite ateliere ; însă pe cât a fost posibil a afla. Acesta parte, necerându-se de onor. societate, am cre4ut de prisos, a o desvolta maî mult. Inveţător, M. Balaban. BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINŢE Plantele^ (îerburt, arbuştY, arborî saii părţî de ale lor : rădăcinY, tulpine, florY, fructe, etc.) ce se întrebuinţezâ pentru a văpsi (boi). A) Plante: Droghiţa, Rughie, Soverf, Steghie, Şofran, Jul- ghelă-Şordelă, Alior, Frunza de m^r acru roşior, Frunza de sovârf, Florî de soverf, Scunchie, Băcan, Lemn galben, Răchită, Cojă de stejar, Cojă de gladiş, Cojă de arin, Cojă verde de nucă, GogoşT de stejar (ristic). Corne. B) Substanţe minerale : Calaican, Piatră acră, Puciosâ, Praf de var. Praf de potasă, Cositor. C) Diferite substanţe : Suc de lână, Borş, Urină, Lut de tocilă. Vitriol, Clei-zaltz, Leşie, Indigo-Iava, Săricică, An alină roşie, gal- benă, verde, etc. PARTEA I "Coloratul" cum se întrebuinţa mai înainte de sătencele române Modul întrebuinţăreT. substanţelor din carî se fac diferite culorT, provenienţa lor. Din : Rădăcină de steghie, Sineală bulgăre. Suc de lână. Leşie tare şi Piatră acră, se face : Gulorea albastră Lâna, fie ea torsă, netorsă saQ ţesută se coloreză albastru fru- mos, închis saQ deschis, în modul următor : se sapă rădăcină de steghie şi se curăţă de cojă (epidermă) cu cuţitul. Aşa curăţită se pune într'un vas (ciaon) până ce se umple mat bine de jumătate, peste acesta rădăcină tornă apă limpede de rîti, până ce se aco- pere bine trecând de ea în sus cu io cm., apoY se pune ciaonul pe foc şi ît dă foc de fierbe până ce stratul de apă de d'asupra rădă- cinelor a scăzut şi rădăcinele s'ati făcut albe, adică a eşit tot sucul din ele. După acesta se ia ciaonul de pe foc, se scurge zema din rădăcinY, într'un alt vas şi se lasă de se răcoresce. In acesta zemă se pune lâna aşe^ându-o bine ca s'o acopere şi aşa se lasă 1 2 ore. In acest timp se pregătesce sucul de lână. Acest suc se obţine astfel : lâna se spală cu apă fierbinte şi acea apă în care s'a spălat lâna, e sucul de lână. In acest suc se pune sineală bulgăre (Indigo- Iava), după ce maY întâiQ s'a sfărâmat şi legat într*o petică (cârpă). Sineală se pune de i franc la o cătrinţă, sau ca o portocală la 4 260 BULirriNUL SOCIETĂŢII DE SGIINŢE cofe de apă. Acest suc se fierbe bine şi apoî se lasă de se râco- resce ; după care lâna se scote din zema de steghie, se storce şi se pune în sucul de lână, unde se lasă 1 2 ore, după care se maY zo- lesce (frecă cu manile) şi se ridică nestorsă, punendu-se pe o culme d'asupra vasuluY cu văpsea la aer şi maT sbicindu-se (uscându-se) o pune din nou în vas, o maî zolesce şi o mat lasă 6 ore lângă foc să fie sucul cald, după care iar o zolesce şi o scote la aer pe culme şi aşa o scote de 3 saQ 4 orY până când văpseua s'a prins bine şi e frumosă. Ca să fie durabilă acesta culore, să nu se spele sau să 'şt piardă frumuseţea et, se împetresce, adică se spală lâna în leşie tare şi ferbinte în care se pune şi puţină piatră acră, apot se storce şi se usucă după care colorarea e terminată. Provenienţa. — Rădăcina de steghie se sapă de la câmp. Sineala şi piatra acră se cumpSră de la prăvălit; iar leşia şi sucul de lână se prepară în casă. Lâna se pune în suc de rădăcină de steghie, ca să se prindă (culorea) văpseua albastră. Din droghiţă, borş, leşie şi piatră acră, se face : Culorea galbena Culorea galbenă la lână, se obţine întrebuinţând planta numită droghiţă^ borşul^ leşia şi piatra acră. Se prepară astfel : se culege droghiţă de pe câmp, se pune la umbră de se usucă şi aşa uscată, se sfărâmă mărunt, se presară prin lâna care voim a o colora şi pe care o aşezăm într'un ciaon ; se pune piatra acră sfărâmată ca de 10 bant la ocă şi apot se umple ciaonul cu borş limpede, se pune lângă foc spre a se încălzii şi aşa cald se lasă a sta 24 ore spre a se muia (disolva) materia colorantă. După acest timp se scote lâna din văpsea şi se spală cu leşie tare, care are proprietatea a întări culorea şi a ît da faţa galbenă frumosă. Nu se îndesă lâna în vas ca să nu iasă culorea cu pete. Provenienţa. — Droghiţă se găsesce prin livezt, borşul şi leşia se prepară în casă, iar piatra acră se cumpără de la prăvLlit. Din frunză de măr acru şi soverf înflorit, se face : Culdrea roşie Din culorea galbenă se trece la roşie, adică mat întâiQ se colo- r^ză lâna galben şi apot din galben se coloreză roşie. La acesta BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINŢE 261 culore trebuesc următorele plante : frunză de mSr acru (pădureţ), care se adună de verc^t, se usucă la umbră şi se conservă pentru timpul când nu se găsesc verc^î. Soverf înflorit, adică cules cu totul, (tulpină, frunze şi florî), carY se usucă ca şi frunzele de mSr spre a se conserva. Culorea roşie se prepară astfel : se pune douS părţT frunză de mSr şi o parte soverf, în modul următor : se aşterne în fundul cia- onuluî un pumn soverf, în care să fie şi flort, apot se pune un rend de lână, de cea colorată galbenă ; după acesta 2 pumn! frunză de m6r, iar lâna şi apoY iar soverf, aşa că printre fie-care r^nd de lâna să fie câte un strat de frunză de mgr saQ sovârf, observând ca stratul din fundul ciaonuluî, precum şi cel de d'asupra să fie negreşit soverf cu florY. După acesta lucrare se umple vasul cu apă limpede şi rece de rîu, şi se lasă să stea 36 ore la moiti ca să se introducă materia colorantă în lână. După acest timp se scote lâna cu frunză cu tot, scurgându-o puţin ; apa scursă fiind spălăcită se aruncă afară, iar lâna se pune într'un alt vas (albie sati ciaon) şi aci puţin, câte puţin, se zolesce saQ frecă în mâni, tot turnând pe lână din mânY, câte puţină apă caldă, ca să se îmbibeze bine văp- seua în lână şi să nu iasă lâna cu pete, adică să iasă frumosă, să înflorescă. Acesta spălătură în mânî, se face până ce se înroşesc unghiile manilor. Roşeţa acesta e semnul că pote să facă proba. Proba se face astfel : se ia un oti de găină şi se pune să fiarbă la foc într'un ibric, umplând ibricul cu văpsea şi cu florî, din vasul de unde s'a frecat lâna ; se lasă să fiarbă şi dacă se înroşesce oul fru- mos, e semn, că s'a reuşit bine. După acostă probă, se pune lâna cu apa ce i s'a adăogat la frecat, ca să fiarbă în ciaon, până ce se face roşie frumosă ca oul cu care s'a probat. ApoY se scote, se scutură şi se spală cu apă rece, după care se pune la uscat şi lucrarea e terminată. Culorea roşie se mat practică şi astfel : se pune deosebit de se plămădesce frunza de mfir şi soverf, într'un vas singură fără Ifnă, cu atâta apă cât acopere frunza şi soverful, care se lasă la dospit 12 ore, pe o sobă caldă sati aprope de foc. După acest timp, acesta plămadă se ventură bine de maî multe orY şi apoî se pune la foc într'un ciaon atâta plămădelă, cât trebue pentru un scul de lână, se fierbe o jumătate de oră şi apoî se introduce un scul, se 262 BULETINUL SOCIETĂŢII DE SGIINŢE lasă 5 minute şi se scote afară. Tot într'acest vas (ca să se boiască şi cele-alte scule) se mat pune o olă de plămădelă şi după ce fierbe ca cea dântâid, iar se mat pune un scul şi tot aşa se adaogă trep- tat câte o olă de plămădelă pentru fie-care scul. Eşind frumose le scutură de frunze şi le pune la uscat. Provenienţa. — Frunza de mer acru şi soverful se adună cu mare înlesnire de prin grădinî şi livezT. Din coja de arin, calaican şi praf de tocilă, se face : Culârea năgrâ La acostă culore se întrebuinţeză coj'ă de arin, calaican şi praf de tocilă. Acest praf se găsesce în teica tocilet, provenit din rade- rea pietreî cu instrumentele ce se ascut, ca: topore, cuţite, etc. Culorea negră se prepară astfel : se pune coja de arin într'un ciaon, se fierbe bine spre a eşi materia colorătore şi apoY se scurge din cojî. Aceste cojî se aruncă afară, iar zama (apa cu care atl fiert cojile) se lasă puţin de se răcoresce şi pe când e încă tot caldă, i- se pune puţin calaican pisat (ca 75 gr. la cofa de apă) şi praf de tocilă (o mână la 2 cofe) ; se amestecă bine, se mat lasă puţin să se top^scă (disolve) calaicanul şi apoî se introduce lâna în ciaonul cu văpsea apăsându-o bine cu mâinele în văpsea. Dacă voesce să se coloreze maî repede, se pune ciaonul de ferbe la foc, însă se expune a se arde lâna, acesta o fac boiangiY; iar femeile cart văpsesc pentru ele nu o fierb, ci pun ciaonul aprope de foc, ca boiaua să stea caldă, fără a ferbe şi aşa lasă ciaonul cu totul de stă 24 ore, în care timp mat umblă la lână de câte-va orî şi o maî zolesce cu manile în văpsea ca să se prindă bine şi de o potrivă să nu iasă cu pete. In acest cas lâna nu se arde şi boiaua se prinde tot atât de bine. In urmă se spală cu leşie tare, ca să fie cul6rea durabilă, adică se împetresce. Provenienţa. — Calaicanul se obţine de la drogherie, coja de arin de la arborî şi praful de tocilă din teica tocileî de la ateliere. Culorea negră se maY pote prepara şi din băcan negru, vitriol şi cositor. Pentru a obţine un negru frumos din substanţele de maî sus, se procedeză astfel : se moie băcanul în apă caldă, lăsându-se până se BULETINUL SOCIETĂŢII DE SGIINŢE 263 topesce (disolvâ), după care se pune într'un ciaon şi se ferbe. Aci se pune puţin vitriol, după ce s'a muiat cu cositor, adicâ i s'a tăiat puterea de a arde. In acesta amestecătură cu apă ferbinte se vâră lâna, se acopere bine ciaonul, lăsându-1 astfel 3 ore. După acest timp se scote lâna, se clătesce în apă limpede şi se pune la uscat, după care lucrarea e terminată. Provenienţa. — Băcanul negru, vitriolul şi cositorul se procură de la drogherie. Din zamă de corne şi piatră acră, se face : Culdrea cafenie Culorea cafenie la lână, in, cânepă etc, se capătă cu zainâ de corne în modul următor : se culeg cornele când sunt copte bine şi se pun într'un ceaon de se fierb bine. După ce s'a înroşit apa, în care au fiert cornele ; se scurge într'un alt vas, aci se pune piatră acră, ca de cincî bant la doug oca de lână, apoT se introduce şi lâna, ce este a se văpsi. se zolesce bine şi se lasă să stea în acostă composi- ţie 24 ore, dupe care se scote afară, se spală cu apă limpede şi rece şi se pune la uscat. Provenienţa. Cornele se găsesc cu înlesnire prin pădure, iar piatra acră se procură de la prăvălit. Cw/drea ca/em'g se mat pote prepara şi cu: coje verde de nucă şi piatră acră. Lâna, cânepa şi inul, etc, se pot boi cafeniii cu cojă verde de nucă în modul următor : se adună cojT de nucî când ele se pot lua (coji) uşor de pe nucî, se piseză şi se pun într'un ceaon, care se umple cu apă de rîa şi se fierbe până ce apa se face roşioră (ru- ginie). Dupe acesta se scot cojile fierte şi se lasă apa să se răcorescă, se pune puţină piatră acră şi se vâră lâna sati cele-alte materiî ; dupe care se maî fierbe la un loc aproximativ Y-2 ^^^1 ^P°^ ^^ "^^^ întorce lâna şi iar se mat fierbe Ys ^^^ P^"^ ^^ ^^ ^^^^ cafenia frumos. In urmă se scote şi se pune la uscat. Provenienţa. Coja de la orî-ce fel de nuci e bună, costiride saQ slabe. 264 BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINŢE Din răchită şi piatră acră, se face : Culdrea galbenă. Răchita de luncă numită şi moroghel cu coja verde şi frunza maY lătişoră ca la cea roşie, se întrebuinţeză la vopsit galben ast-fel se culeg mugurit saQ vîrfurile, carî se piseză bine şi apoî se pun într'un ceaon de se fierb. Zema sau sucul se răcoresc puţin şi apoî se pune materia şi piatra acră, se amestecă cu totul întorcând ma- teria şi se lasă lângă foc la căldură 24 ore. Dupe acest timp, în care ea s'a colorat, se scote, se storce şi se usucă. Provenienţa. Răchita se adună de prin luncile rîurilor sau de prin cuhalmurî. Culorea galbenă (la borangic, in, cânepă, etc), se face din • droghiţă şi piatră acră. Se fierbe droghiţă bine într'un ceaon, dupe care se scurge zema într'un alt vas, se pune piatră acră pisată şi apoî se vîră borangi- cul, se zolesce puţin şi se lasă să stea până la două ore. Dupe acest timp se scote şi se usucă puţin, apoî se spală cu leşie, zolindu'l bine, dupe care se pune la uscat. In leşie se înfloresce borangicul şi se face galben frumos. Provenienţa. Droghiţă se găsesce prin live^î- Culorea galbenă se maî pote prepara şi cu : coje şi mugurî de măr pădureţ, piatră acră şi leşie tare. Lâna, inul, cânepa şi bumbacul se pot colora galben cu coje şi mugurî de măr pădureţ, în modul următor : se culege cojă şi mugurî de măr pădureţ, care nu trebue să fie uscate, se piseză bine şi se fierbe într'un ceaon cu apă limpede; apoî se scot cojile fierte şi tot în acea apă se maî pune o cantitate de cojî şi mugurî şi se continuă fierberea, ca să iasă maî multă materie colorătore. Se lasă, a se ră- cori, cât suferă mâna. Se pune piatră acră pisată aproximativ ca de cincî banî la două oca. Dupe acesta se mestecă cu un băţ şi apoî se vîră lâna sau ce ar fi de boit, se lasă să stea 24 ore la un loc cald şi dupe acest timp se scote (lâna), se spală în leşie cât de tare şi fierbinte, în care să fie pusă şi piatră acră, se maî lasă să stea (lâna) aprope o oră în BULETINUL SOCIETĂŢII DE SGIINŢE 265 acea leşie şi apoY se scote şi se clătesce în apă rece şi se pune la uscat, când e g-ata totă operaţia. Provenienţa. Aceste cojT şi muguri se găsesc la meriî pădureţ! prin pădurî. Culorea galbenă se mat pote obţine şi din : alior cu piatră acră. Se culege aliorul când este în flore, se fierbe într'un ceaon sau olă, se scurge acea zemă într^alt vas şi se lasă a se rScori puţin, când se adaogă şi puţină piatră acră ; dupe acesta se pun oule, care se lasă ca o Y2 ^^^ ^^ ^^ ^^^ ^^ o culore galbenă frumosă. Provenienţa. Aliorul se găsesce pe câmp. Culorea galbenă se mat prepară şi din Julghelă (şordelă), şi piatră acră. Acesta culore se capătă fierbând buruiana bine cu apă şi dupe ce a eşit sucul din ea, se scurge într'un vas, unde dupe ce se mat rS- coresce puţin i se pune piatră acră pisată şi apot se vîră lâna, se maî ferbe puţin, dupe care apoT se scote afară cu o culore gal- benă frumosă. Provenienţa. Acesta buruiană se găsesce prin pădurî. Din Jugheală (şordeală), vitriol şi sinelă, se face: Culorea verde. Acesta plantă se fierbe bine cu apă şi după ce a eşit sucul din ea se scurge într'un vas unde se pune : vitriol cu sinelă, câte o lingură de oca. (Vitriolul se amestecă cu sinelă : un dr. patru dr. vitriol. Acest vitriol e muiat cu cositor, spre a i se tăia puterea de a arde). Se mestecă cu un b^ţ şi apoY se vîră lâna, se fierbe puţin, şi ast-fel ese un verde frumos, dupe care apoî se scote şi se pune la uscat. Provenienţa. Aceste substanţe se procură de la drogherie. Culorea verde, se mat pote obţine şi din : sinelă, suc de lână şi piatră acră. Dupe ce lâna s'a boit galbenă cu cojă şi mugurî de mSr pădureţ, se pote face verde ast-fel : se introduce lâna sau ce ar fi de colorat în suc de lână, în care se pune aproximativ ca şese dr. sinelă la treî cofe suc (i°- ^^,5) şi ca de cincT banî piatră acră şi apoi se lasă lângă foc, ca să stea caldă 24 ore; şi aşa se obţine un verde frumos, apoî se spală cu apă limpede şi se pune la uscat. BULETINUL SOGlErAŢIÎ DE SCIINŢE Provenienţa acestor substanţe colorătore se scie de lacele-alte ciilorY. Din băcan şi alior, se face : Culorea roşie Surcelele numite băcan se plămădesc cu apă caldă şi dupe ce s'aQ plămădit se lasă la căldură 1 2 ore, apoî se scurge din surcele sucul şi se pune în acest suc oule îngălbenite în alior saQ cu cojă de mgr acru, dupe care se fierb o Y2 oră şi apoî se scot dupe ce au căpătat o culore roşie frumosă. Provenienţa. Aliorul se găsesce prin poenî şi pe câmp. Din cojă de gladiş, calaican şi piatră acră, se face : Culorea negrâ Acesta culore se prepară ast-fel : se pune coja de gladiş într'un ceaon şi se fierbe cu apă, până ce apa se înroşesce (ca o oră) ; apoT se scurge din ceaon în alt vas, unde se pune şi calaican, se mestecă bine şi se lasă puţin a se disolva. Acum apa e negră ca cernela. Ea se întrebuinţeză chiar ca cernelă de şcolarY. In acesta cernelă, se pune materia ce este de colorat, care se fierbe puţin, scoţen- du-se de câte-va ort la aer. In urmă se pune şi piatră acră, dupe care se mat lasă ca '/„ţ o^^. Apoî e gata. Se spală cu apă limpede şi S2 pune la uscat. Tot în acest mod se prepară culorea negră cu cojă de stejar. Cu rughie se prepară culorea roşie, iar cu şofran culorea galbenă. PARTEA II Substanţele colorătore şi modul preparărei lor în timpul de a^i, de către ovreicile de prin sate şi prin diferite ateliere. Culorea negrâ Acesta culore se obţine procedând în modul următor : se pune într'o căldare sad ceaon un D. L. apă de rîu saQ de ploie, în care se introduce 800 gr. scumchie, şi un kgr. băcan negru. Acest ames- tec se pune pe foc, unde se fierbe y., — ^U ^^ <^^â ^P^^ ^ ^^ scote în apă materia colonrată din băcan şi scumchie. Dupe acesta fier- BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINŢE 267 bere se scot surcelele şi resturile bacanuluî şi a scumchiet din căl- dare, rSmânend numaî lichidul colorător. In acest lichid se pune până la 200 gr. calaican pisat mărunt, care se lasă cincî minute spre a se disolva şi apoY se introduc materiele de colorat. In căldarea cu văpsea, se pun numaî atâtea materit, cât le pote coprinde văpseua bine, aşa că presându-le să se ridice văpseua d'asupra lor cel puţin de 2 cm.; se fierbe împreună cel puţin doug ore, scoţendu-le la aer dupe fie-care Y2 oră câte 2 — 3 minute, în care timp prin influenţa aeruluT culorea se prinde maî bine ; ast-fel se obţine culorea dorită. Dupe acesta se scote materia, se spală cu apă rece şi se pune la uscat. Culorea albastră (cu urină) Acostă culore se prepară în modul următor: se fierbe urină într'un vas până ce se limpezesce bine şi nu maî face spumă. Se observă a nu curge în foc când fierbe; pentru acesta se pune din când în când câte puţină urină rece. Se ia apoY de la foc şi se lasă ca o oră, să se aşeze la fund orî-ce substanţă ar fi în ea, dupe care se scurge într'un ciubăr saQ orî-ce vas de lemn şi apo! se pune o mică cantitate de praf de potasă şi pentru a o întări maî tare, se pune ca o lingură de praf de var nestins. Dupe acesta se pune Indigo-Iava (sinelă) ca 30 gr. la un decalitru urină. Indigo-Iava maî înteia trebue disolvat. Se pis6ză mărunt şi se pune la un loc cald într'un blid cu leşie, unde se lasă a se plămădi 1 2 ore, apoî se amestecă cu urină fiartă în care se pune şi materia. Se îndesă bine şi se fierbe 2 — 3 ore în care timp se scote din când în când la aer şi iar se pune până ce se coloreză. In urmă se spală şi se usucă. Notă. — Acesta culore preparată cu urină e maî frumosă şi maî durabilă, însă se prepară maî greU de acele persone, carî au ateliere. Culârea galbenă Se pune lemn galben într'un săculeţ şi se fierbe 2 — 3 ore până ce ese totă colorea din el, dupe care se spală cu puţină apă, ames- tecând-o şi pe acesta cu cea maî de înainte ; ast-fel nu maî rSmâne colorea în surcele. Dupe acesta se pune Ghelblau holţu-estract şi 268 BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINŢE puţină piatră acră în colorea extrasă prin fierbere din lemn ; iar dupe ce s'ati disolvat aceste doug substanţe, se introduce materia şi dupe ce se fierbe până la i ^j^ ore, se scote şi se spală cu apă rece ; apoî se pune la uscat. Coloratul obicînuit a^î de ovreice este forte simplu şi uşor de procedat cu Analinurî, săricică şi vitriol. Culorile : albastru, galben, verde, lila, trandafiria, portocaliu, se prepară cu analina respectivă în modul următor : se pune şese dramurY analină la o oca de lână ; se fierbe cu apă limpede până ce prinde bine culorea şi apoî se pune şi treî dramurî săricică (sare de alămâe) la oca, cu care se maî fierbe puţin şi apoî se scote, se spală cu apă rece şi se pune la uscat. Acum e gata şi se pri- mesce de oca de lână (fire) 1,20 leO plată. La colorea roşie se întrebuinţeză vitriol în locul săricicăî, însă acest vitriol se slăbesce cu forte puţin cositor, adică o farămitură de cositor se pune în vitriol, în care se disolvă şi'î slăbesce puterea arcJStore. Săricică şi vitriolul se întrebuinţeză spre a face colorea durabilă, adică a nu se spală sau a eşi la sore. MEMORlO DESPRE CHROMATICA mkWV) SAO BOIANGERIA CASNICÎ LA SiTENCILE ROMANE DE G. P. SALVITJ ÎNVKŢAtOK în comuna RMULŢli, PLASA ŞIRET, JUDEŢUL COVUULUIU 15 Februarie 1898. Industria boiangerieî casnice stă în strînsă legătură cu confec- ţionarea hainelor de casă, a scorţelor, covorelor, levicerelor, etc, iar acestea — la rândul lor — cu crescerea oilor. Dacă Românul Moldoven saQ Munten maî portă încă, pe ict pe colo : zeghea, mint^nul, fermeneua, brâul, pantaloniî, nădragi! sad poturiî, etc. ; iar femeile : hondrocul, fusta, opregul, etc, acestea se fac, în mare parte, din lână cumpărată, şi de ceî cu dare de mână, maî mult dintr'un gust moştenit al femeilor gospodine, de a lucra. *) In loc de Chromatica Română, citesce : Chroniatica empirica. BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINŢE 269 In deosebî ţSranul Moldov^n de la câmpie pare că a uitat de mult frumosele sale haine de casă. Dacă e maî cuprins puţin, îl ve^î îmbrăcat, de sus până jos, în putregaiurî nemţesc! ; iar dacă e sărac, îl ve^î cu aceeaşt pereche de pantaloni de aţă, şi vara şi iarna. Acesta, numaî pentru că crescerea oilor a devenit, din causa strîmtăreY locurilor de păşune, aprope imposibilă. Numaî crescg- toriî de meserie se maî ocupă acum cu crescerea oilor. Acum 20 — 30 de anî în urmă, nu maî departe, când fie- care sat avea o bucăţică de îemaş, maî nu era săt6n, care să nu aibă măcar io — 15 oî, pentru îmbrăcămintea caseî. Atuncî femeia gos- podină îmbrăca şi casa şi îmbrăca şi bărbatul, că avea cu ce : totă îarna torcea, boia, ţesea şi alegea încunjurată de fiicele sale; iar vara era atâta plugărie, că flăcăiî şi fetele se înturnaQ, de la ame^ă în sat şi până sera, făceau horă şi jucau la umbra copacilor. Cu tote acestea porumbul şi grâul era de ajuns pentru casă, se făcea mult şi casa era îmbelşugată. Acum, se cultivă pentru venqlare, se ară mult, mult — se ară şi îemaşurile, pămentul nu maî ajunge ; femeile şi fiicele muncesc totă vara, din nopte în nopte, de-avalma cu bărbaţiî, dar îarna tot sărăcie,... îarna n'aQ ce lucra: şed şi se căineză. Un covor ales şi 2 — 3 levicere, ramase din vremurî maî bune, trec ca zestre de la mamă la fiică şi atâta tot. Perceptorul, când intră în casă, n'are de ce să se agăţe şi când te ducî pe la primă- rie, dacă ţiî minte de demult, ve^î covore şi levicere, carî aQ fost sechestrate pe rend de la bunică, de la mamă şi de la fiică. Iată dar, pe lângă progresele chimieî şi industriilor moderne, încă una din căuşele, care a făcut şi face să se stingă tot maî mult şi maî mult, una câte una din industriile casnice, la femeile române şi în special frumosa industrie a boiangerieî casnice. Acum, dacă capătă femeia un floc de lână, pentru vre-un cîo- rap, ceva, cumpgră de cincî banî prafurî şi boesce. Acum chiar boiangiiî de meserie, de pe la tergurî, mor de fome cu meşteşu- gul lor. Când, acum un an, am citit pentru prima oră, în ((Apărătorul sănătăţiî», propunerea făcută de d. Dr. Istrati la «Societatea de sciinţe», am ^is că acesta propunere este din cele maî bine venite pentru că o atare lucrare nu maî putea fi amânată, fără prejudiţiul 270 BULETINUL SOCIETĂŢII DE SGIINŢE de a nu maî sci nimic, maî târ^iQ, despre acesta veche şi frumosă industrie casnică. In capitolele ce urmeză, se va vedea, în mod succint, tot ce am putut culege, în curs de un an, asupra boiangerieî casnice, precum şi evoluţia, ce a suferit acesta industrie, în cursul timpuluî. I. PLANTE TINGTORIALE Plantele şi substanţele vegetale, atât străine cât şi din ţară, carî s'aii întrebuinţat şi se maî întrebuinţeză încă, maî mult saQ maT puţin, de către sătencile române, ca plante şi substanţe tinctoriale, în industria boiangerieî casnice, etc, sunt următorele: şuldeala, scumpia, ştevia, rughia, droghiţa, so vârful aliorul, gladeşul, mSrul pădureţ, m6rul domestic, lemnul câneluY. slodunul, urzica, bozul, socul, coja de cepă, coja de nucă, brociul sălbatec, frunza de viţă, cârmâzul, imbirîul, băcanul, etc. I. vŞz^/t/ea/asatişoldeala este o plantă erbacee, ce ciesce prin lo- curile jose şi cam umede : luncî, şesurî, văî. Vara mea, Catinca Hristea Muntenu, care a făcut pe buingeriţa în comuna Tergu- BerescT, judeţul CovurluiQ, actualmente domiciliată în Galaţî, mi-a afirmat că este multă pe lunca rîuluî Bârlad precum şi pe valea Berescilor, dar aci maY puţină. De asemenea Baba Crihănoie din comuna Tergu-Drăguşenî, judeţul Covurluiu, mi-a spus că se gă- sescepe valea Drăguşenilor (pe malurile pâr6uluY ce trece pe lângă DrăguşenT). Acesta plantă ajunge până la 50- 60 cm. înălţime. Are frunzele palmate, cu limbul împărţit în loborî, în chipul degetelor de la mână; florile galbene «legate la vîrf, ca un nasture» (După espre- sia naratoret). Se recolteză înaintea coseY. Părţile întrebuinţate sunt trunchiul şi frunzele, din car! se estrage o substanţă colorantă, galbenă-por- tocalie. Ac6stă plantă, împreună cu scumpia, era din cele maY im- portante, în boiangeria casnică. Suldela împreună cu alte substanţe şi ingrediente servesce la boit galben curat, portocalia, verde, nucuciQ, roş muntenesc (după es- presia naratoreî), etc. Despre alte nume populare ale acesteT plante n'am maî putut afla nimic. Ca să vS uşurez cunoscerea acesteî plante precum şi a BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINŢE 271 celor-lalte, câte-va, am voit să vă dau şi numele lor botanice, sciin- ţifice. Ne avend un dicţionar botanic, m am adresat atuncY la d. Păsăr^nu, profesor la Craiova ; apoî am mat rugat pe d. G. Kar- daş, profesor în Galaţî, dar n'am avut noroc : nicî unul nu mi-a răspuns. 2. Scumpi a, arbust forte cunoscut. Se recolteză îndată după înflo- rire. Părţile întrebuinţate sunt : lemnul, coja şi frunzele. Lemnul, cu- răţit de cojă, servesce la boit galben, iar coja şi frunzele, la boit negru. 3. Ştevia, plantă erbacee forte cunoscută. Partea întrebuinţată este rădăcina, care se întrebuinţeză prospStă, îndată ce se scote din păment. Servesce la boit galben. 4. Rughia, rubia, roîba, garanta, iarba de margină, este o plantă erbacee, ce cresce prin grădinî. (Rughie, rubie,... se numesce prin comuna SmulţT, judeţul Covurluiii, localitate, unde funcţionez ca învăţător ; iar iarbă de margină se numesce prin comuna Gănesci, judeţul CovurluiQ, comuna mea natală, unde o aveam chiar not, în grădină). Partea care se întrebuinţeză la boit, este rădăcina. Se întrebuinţeză uscată şi pisată, la boit roş. 5. Droghiţa^ plantă erbacee ; se recolteză la SâmzăniY, după înflorire. Părţile, cart se întrebuinţeză, sunt trunchiul şi foile. Se întrebuinţeză la boit galben. 6. Sovârful^ plantă erbacee; se recolteză pe vremea săcereî. Părţile carî se întrebuinţeză sunt frunzele. Frunzele de sovârf us- cate şi prăfuite, împreună cu frunzele de măr pădureţ, se întrebuin- ţeză la boit roş ; iar împreună cu coja de slodun şi frunza de scum- pie, la boit negru. 7. Aliorul, plantă erbacee, cresce prin emaşurile vitelor; trun- chiul şi foile bogate în latex, suc de colorea lapteluT şi forte amar, ca şi la cicore, lăptucă, etc. Părţile întrebuinţate sunt frunzele şi trunchiul. Servesce la făcut ouă galbene de Pascî. 8. Gladeşul. Partea întrebuinţată este coja, care servesce la boit negru. Din zama cojeî de gladeş, împietrită cu calaican, se făcea mat de mult — pe când bătrâni! scriaţi cu pană de gâscă — cer- nelă negră. 9. M&rul pădureţ. Coja luî servesce la boit ouă galbene de Pascî; iar frunzele luî uscate şi prăfuite în piuă, servesc la făcut fire roşiî, împreună cu frunzele de soverf. 10 272 BULETINUL SOGIETÂŢII DE SCIINŢE 10. M&rul domestic. Coja luT, ca şi a mgruluY pădureţ, servesce la boit ou6 galbene, de PascY. 1 1. Lemnul câinelui. Cojea acestut arbust servesce la boit ne- gru, iar din fructele lut se extrage o boia negră, care se întrebu- inţezâ la boitul vinurilor şi la facerea cerneleY negre. 12. Slodunul. Cojea luT, împreună cu frunza de scumpie şi so- vârf, servesce la boit negru, 13. Urzica. Rădăcina eT servesce la boit galben. 14. Bozul, Din fructele luî se estrage o boia negră, care se în- trebuinţeză la boitul vinurilor şi la facerea cerneleî. 15. Socul. Fructele lut se întrebuinţeză ca şi ale bozuluY. 16. Brociul selbatec. Plantă erbacee cresce pretutindenea, până şi pe coma drumurilor, rădăcina fibrosă, fibrele ca undreua de grose, când le frângY, partea lemnosă are colore galbenă, trunchiul rămu- ros, frunzele mărunţele ca la lemnul DomnuluY, florea albă, forte mică. Se întrebuinţeză rădăcina. Se sapă orî şi când, chiar şi pe omăt, se usucă şi se piseză în piuă cu fierul pluguluY. Se întrebuin- ţeză la boit roz. 17. Cojea de cepâ. Peliţa cea galbenă-roşiatică şi uscată de pe de-asupra, care învelesce bulbul cepeY, se întrebuinţeză la făcut ou6 galbene de PascY. 18. Cojea de nucă. Cojea cea verde a nuceY (polpa), se între- buinţeză la boit negru şi cafeniu, negru împreună cu calaican, iar fără calaican cafeniQ. 19. Frunza de viţă servesce la boit galben. 20. Cârmâzul saii cârmuzul este, dupe spusa şi credinţa de- scriitorelor, semânţa (fructul) unuY copăcel spinos, care cresce prin ţările calde. In comerciu este cunoscut sub două nume : cârmâz turcesc şi cârmâz nemţesc. Cârmâzul pisat servesce la boit roşu aprins, împreună cu imbiriul, etc. şi portocaliii, împreună cu şul- dela, etc. 21. Imbiriul este, dupe credinţa descriitorelor, rădăcină de pi- per negru. Servesce la boit roşu aprins. 22. Băcanul^ beţişorele sau surcelele (lemnul de Campeş), ser- vesce la boit roşu muntenesc, de pe galben, adică dupe ce firele albe au fost boite maY întâitî galbene în şuldelă, lemn de scumpie saQ alt-ceva. BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINŢE 273 II. SUBSTANŢE MINERALE Substanţe minerale întrebuinţate împreună cu unele din plantele şi substanţele vegetale tinctoriale de maî sus, la boitul firelor, etc, sunt urmgtorele : calaicanul, piatra vînStă, piatra acra, cositorul, cenuşa, sinela şi prafurile de terg : negre, roşit, galbene, ver^T, stânjiniî, etc. ' . 1. Calaicanul servesce la boit fire : negre cu cojă de nucă satl cojă de scumpie, şi roşu împreună cu boiaua roşie de terg, pentru ca să iasă firele maî închise, precum şi la obţinerea cerneleY negre din fructele lemnuluî câinesc, din cojea de gladeş, din fructele bo- zuluî, a soculuY sau din gogoşile de tufă. 2. Piatra vînetă servesce la boit nucuciQ in sinelă şi şuldelă. 3. Piatra acră servesce la boit negru, galben, roşu, verde, etc. şi la împietritul ouSlor, când le boim galben. Ea fixeză bine colorile. 4. Cositorul servesce la boit roşu aprins în cârmâz. 5. Cenuşea servesce la boit cafenid în coje de nucă, galben în droghiţă, roşu în rughie, etc. etc. 6. Prafurile servesc la boit în tot felul de colorî. Ilf. ALTE SUBSTANŢE Alte substanţe, afară de cele enumerate maî sus, carî se întîre- buinţeză în industria boiangerieî casnice, sunt urmgtorele : borşul, vinul, oţetul, usucul, tirighia, săricică, urina, zerul, zema de varză, apa tare, vitriolul, apa de var, etc. 1. Borşul servă la boit roşu, galben, albastru, verde, etc, în prafurî, la boit roşu în rughie şi în cârmâz, la boit galben în dro- ghiţă, etc. 2. Vinul se întrebuinţeză întocmaî ca şi borşul. El se întrebuin- ţeză când lipsesce borşul. Unele femeî amestecă vinul cu borş în cantităţî pe jumState. 3. Usucul (sad sucul, prin Muntenia), servesce la boit albastru, sinilid sau avaiu în sinelă şi verde (tot în sinelă). Usucul se obţine ast-fel : se pune lâna aşa cum se tunde de pe 6e în o albie, se clo- cotesce apa şi se tornă peste lână, apoî se acoperă cu o velinţă, ca să stea înăduşită. Dupe ce lâna s'a răcorit, cât poţî să umbli cu mâinile prin ea, începî a o freca în mâinî până se spală totă mur-' daria şi grăsimea de pe ea, apoî zema se scurge într'un vas (pu-' 274 BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINŢE tină), se pune puţină cenuşe într'însa şi se păstreză aşa. AtuncT se 4ice că usucul stă pe cenuşe, fiind-că cenuşa se aşeză la fund, orY se 4ice că este amestecat cu leşie. Cu cât usucul e maî vechiti cu atâta e maî bun. Acelaşt usuc pote servi de maK multe orî la boit. Dacă o femee a făcut usuc, apoî îl împrumută de la casă la casă până se împuţineză de tot. Acesta e usucul. 4. Tirighia se întrebuinţeză în loc de borş saQ vin, cu acelaşY efect. Se piseză tirighia, se opăresce cu apă caldă şi apot i se tornă apă caldă şi se obţine ast-fel un fel de apă înăcrită ca şi borşul. 5. Săricică sau sarea de lămâe, se întrebuinţeză topită în loc de tirighie, borş saQ vin. întrebuinţarea acesteî sărT e rară la ţeră. 6. Urina se întrebuinţeză ca şi usucul, însă mat rar. 7. Zerul idem. 8. Apa tare se întrebuinţeză la boitul în cârma z. 9. Vitriolul se întrebuinţeză la boitul în sinelă. 10. Zema de varză sati moarea se întrebuinţeză întocmat ca şi borşul. 1 1 . Oţetul servă la plămădirea tutulor prafurilor de terg şi a cârmâzuluî, 12. Spirtul, idem. 13. Rachiul ordinar sad spirtul diluat, idem. dar cu maY puţin efect de cât spirtul şi oţetul. 14. Apa {zema} de var (ve^t No. 9, pag. 279). Nota i, — Unele femeT întrebuinţeză la boit şi căcăreziî de 6e în loc de usuc saii urină, dar despre întrebuinţarea maî amănunţită nu am putut afla. IV. DIFERITE PROCEDEE DE BOIT A. Negru (Fire de lână, cânepă sau in) I . In coje de nucă şi cojea de scumpie. Se desface cojea verde (polpa) de nucT, dacă sunt copte şi se găsesc, ort dacă sunt încă tinere şi nu aQ coja lemnosă de pe dedesubt formată încă, atuncî se tae nucile în bucăţT, se iau apoî beţe de scumpie (verqlî) şi li se curăţă cojea cu un cuţit, apoî se pune într'o căldare de aramă un rând de coje de nucă, dape aceea un rând de fire, apoî iar un rând de coje de scumpie, dupe aceea iar un rend de fire, apoî iar un BULETlNaL SOCIETĂŢII DE SGIINŢE 275 rend de coje de nucă, şi tot aşa până se umple căldarea, pe urmă se tornă apă şi i se dă foc. In timpul fiertuluî se întorc mereu fi- rele cu un băţ, pentru ca să nu se ardă, ast-fel ca firele de d'asu- pra să vină de desubt şi vice-versa. Firele se fac cafeniî şi es cu atâta mat frumose cu cât cojea de nucă şi de scumpie a fost in mat mare cantitate şi cu cât ad fost maî bine fierte. Dupe ce ati fiert în de ajuns, se dă căldarea jos de pe foc, se scot sculele de fire la suprafaţă, unul câte unul, se presară bine fie-care cu calaican pisat, apoî se apasă cu băţul din nou, în căl- dare, ca să le coprindă bine zema. Din cafeniQ firele încep a se înegri, vSc^end cu ochit, îndată ce aii fost presărate cu calaican. Dupe acesta se acoperă căldarea cu un sac sati cu o velinţă grosă şi se lasă ast-fel înăduşită până se răceşte. Dupe ce firele s'ati răcit, se scot, se duc la fontână. pe cobiliţă, se spală bine în apă rece, se usucă, se scutură bine, ca să cadă de prin ele bucăţile de coje ce ati mat r^mas lipite, şi sunt gata. Firele ati atunct o colore negră închisă, aprope cu lustru. Nota 2. — Se pote boi şi numat în coje de nucă, în acelaşt mod. Acest procedeQ e forte mult usitat în Dobrogea, unde am fost 4 anî de qb'le învăţător şi unde românit ati tote hainele lor de iarnă : pantalont, zăbun, etc, făcute în casă, de către femeile lor şi boite negru forte frumos, afară de aba (manta), care este albă. De ase- menea e tot atât de usitat şi de către călugăriţele de pe la mona- stirt, cart se ocupă mult cu ţesătoria şitacurilor de lâne, etc. (Scris dupe relaţiunile date de către maica Natalia Vrabie, economa mo- nastiret Adam (jud. Tutova) şi de către soţia mea, care a învăţat acest procedeu, precum şi multe altele, de la femeile dobrogene, punendu-le chiar în practică de mat multe ort). 2. In frunze de scumpie. Se fierb bine frunzele de scumpie (verc^t sau uscate), în o căldare cu apă, apot se scot şi în zema lor se pune calaican pisat, pe urmă se pun firele, se amestecă bine, se acoper cu o velinţă şi se lasă de se răcesc înăduşite. Acest procedeii e mai des întrebuinţat de cât precedentul, de 6re-ce cojea de nucă nu se pote găsi în ort-ce timp al anulut. (Dupe relaţiunile date de economa Natalia Vrabie, de Zamfira lut lordache Stamatin, de 60 ant, din comuna Smulţi, judeţul Covur- luia şi altele). 276 BULETINUL SOCIETĂŢII DE SGIINŢE 3. In coje şi frunză de scumpie. Se pune in o căldare un rend de coje de scumpie, unul de fire, unul de frunze de scumpie, etc, se tornă apa, se fierbe bine, întorcendu-se mereu firele, se ia căl- darea de pe foc, se scot firele la suprafaţă, se presară cu calaican pisat, se afundă din nou în zemă, se acoperă căldarea, se lasă de se răcesc, se scot firele, se spală în apă rece, se usucă şi sunt gata. 4. In coje de lemn câinesc. Intocmaî ca la No, 3 precedent. Nota 3. — Din fructele lemnulut câinesc se făcea în vechime cer- nelă, în modul următor : se fierbeati fructele lemnulut câinesc (copte fiind), în zema obţinută se punea calaican pisat şi piatră acră, apot se adaogă puţină gumă (cleiu) de cireş, de prun saQ de zarzăr şi cernela era gata. 5. In coje de slodun, frunze de scumpie şi frunze de sovărf. Se fierb tote la un loc, se dă căldarea jos, se scote frunza şi cojea, se lasă z6ma de se răcoresce până când pote suferi mâna, se pune calaican pisat, apot firele, se amestecă bine, şi dupe ce se cernesc se pune piatră acră. Acest procedeti e vechiti şi astă^t nu maî este în us. (Dupe relaţiunile date de Sanda luT Ion Nejneru, de 85 ant, din cămuna Smulţî, judeţul Covurluiii). Nota 4. — Din gogoşile de tufa (gogoşî de ristic), se făcea în vechime cernelă negră în modul următor : se pisaQ gogoşile, se fierbeau împreună cu câte-va surcele de băcan, se adăoga calaican şi puţină gumă şi cernela era gata. 6. In coje de gladeş. Se fierbe cojea de gladeş, se scote, se pune calaican, apoY firele şi piatră acră pisată şi se boesce negru, dupe acelaşî procedeti ca şi în coje de lemn câinesc, scumpie şi slodun (Ve^î No. 3, 4 şi 5). Nota 5. — Din cojea de gladeş, fierbându-se, se făcea şi cernelă negră, dupe procedeul de la nota 3. 7. In prafuri negre de terg. Se clocotesce borş în o căldare, apo! se pun prafurile plămădite maY dinainte (adică muiate) în borş, vin, spirt, oţet orî rachiQ ordinar, dupe aceea se ia căldarea de pe foc, se pun firele, apoT piatra acră pisată şi în urmă se pun iar pe foc şi se mat încălzesce puţin, în urmă se scot firele şi se usucă. BULETINUL SOGIETAŢJI DE SGIINŢE 277 Nota 6. — In loc de borş se pote pune şi vin (în căldare), dacă este, orî parte vin şi parte borş, orî se face un fel de apă acrită cu tirighie muiată în apă caldă. In lipsă de tote acestea se între- buinţeză zema de varză murată. B. Cafeniii (Fire de lână, cânepă sau in) 1 . In coje de nucă. Se pune în o căldare de aramă, un rend de coje şi unul de fire, succesiv, până se umple căldarea, se tornă apă, se fierbe bine, mestecându-se, se scot firele, se înşiră pe o albie şi se presară cu cenuşe cernută cu sita, se lasă cât-va timp apoY se spală, se usucă şi sunt gata. Firele capStă o colore cafenie forte frumosă. Acest procedeQ e forte usitat de către maicile de pe la mona- stirî. (Dupe relaţiunile date de către economa Natalia Vrabie şi alte babe). 2. In prafuri cafenii de terg. Se boesc în borş, întocmaY ca în prafurY negre. (Ve^T No. 7 de la pag. 276). G. Galben a. (Fire de lână, cânepă, bumbac sau in) 1. In lemn de scumpie. Se curăţă cojea de pe beţele de scum- pie, se tae apoî beţele în bucăţY scurticele, se fierb bine în o căldare cu apă, se scot beţele, apoT se pun firele şi piatră acră pisată, se clocotesc bine, se scot şi se usucă. Procedeul e forte cunoscut şi se practică de tote femeile gospodine. 2. In droghiţă. Se fierbe bine droghiţa cu frunze cu tot, apoî se scote măstrăhatul şi se lasă zema de se recoresce, dupe aceea se împietresc firele în borş cald şi piatră acră (adică se înmoe), şi în urmă se pun în zema de droghiţă, apoY se ia vasul şi se pune unde-va la căldură (pe vatra caldă, în cenuşe saii pe coptor), şi se ţine acolo 2 — 3 ^ile acoperit. Din când în când se umblă cu mâi- nele prin vas şi se frecă bine firele între palme ca să se prindă bine colorea. In urma se scot şi se încenuşesc, adică se presară cu cenuşă, după cum s'a maf vorbit şi la cafeniu (No. i), se lase cât-va timp cu cenuşa pe ele, apoY se spală şi sunt gata. Acest procedeu e forte vechiu Acum nu se maî întrebuinţeză de loc. (După relaţiunile date de Măria luY Ion al MarandeY, de •278 BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINŢE 60 anî, din comuna SmulţY, judeţul Covurluia ; Sanda luî Ion Nej- neru şi Zanfira luî lordache Stamatin, etc.) 3. In ştevie. Se sapă rădăcina de ştevie, se spală de ţărână şi se pisază pe o scândură, cu muchea toporulut; se pune în o căl- dare şi se fierbe bine, cu apă, până iese totă partea colorantă; apoî se restornă totul în o albie şi după ce s'a maî rScit, se fr^că bine, rădăcina cea pisată, în palme ; pe urmă se bagă firile în zama din albie şi se lase acolo, pană se coloreză bine; se scot, se usucă, se scutură de măstrăhat şi sunt gata. Acest procedeQ e forte cunoscut şi practicat de tote femeile. Nota 7. — Unele femet, după ce au boit firile, galben, în ştevie, le feţuesc apoî în prafurî galbene, de târg, după procedeul de la No. 10. 4. In rădăcină de urzică. Se sapă rădăcina de urzică, se spală, se ferbe cu borş, se scote rădăcina, se lasă zama de se recoresce, apoY se pune în ea pYatră acră şi în urmă firele, se lasă o ^i şi o nopte şi ies galbene. 5. In frunză de viţă. Se fierbe bine frunza cu apă, se scote apoY cu o lingură, în zamă se pune pietră acră şi apoT firile de bumbac saO de lână şi se lase acoperite, până se boesc bine. Procedeul acesta e mult usitat în Dobrogea. Se întrebuinţeză mat cu semă pentru bumbac. 6. In şiildelă. Se fierbe bine şuldela în apă (frunza şi trunchiul), se scote buruena, se pune piatră acră şi apoT firile şi se fierb bine, din noQ, mestecându-se repede. Firile ies galbene forte frumose. Dintre tote plantele întrebuinţate la boit galben, nicY una nu dă o colore maY frumosă ca şuldela. Procedeul e necunoscut acum şi nu se mat practică. (După rela- ţiunile date de Catinca Hristea Muntenu şi Baba Crihănoie, de 80 anY). 7. In şuldela, cârmâz şi apă tare cu cositor. Se fierbe şul- dela în apă, se pune 50 dr. apă tare cu cositor topit, se adaugă puţin cârmâz pisat, se mestecă bine, se pun firile şi se fierb, meste- cându-se repede. Firile capgtă o colore galbenă-portocalie. Nota 8. — Preparaţia de cositor cu apă tare, trebue să fie pre- gătită cu 24 ore, înainte, în modul următor : Se topesce cositorul ntr'un hârb de ceaun şi apoî se ia cu o lingură şi se aruncă pe un BULETINUL SOCIETĂŢII DE SGIINŢE 279 fund de tingire, unde se solidifică, luând formă de foe subţire, apot se tae în bucăţY micT, cu forfecele, se pune în o sticlă şi peste el se tornă apă tare: 50 dr. apă tare, la 10 dr. de cositor. Apa tare trebue să fie diluată în apă ordinară : una litră apă ordinară la 5 o dr. apă tare. Amestecul de apă tare şi cositor se bate, pe urmă bine şi se lase să stea 24 de ore. (După relaţiunile date de Catinca Hristea Muntenu, Baba Cri- hănoie, etc). 8. In şuldelâ şi cârmâz. Se fierbe şuldela în apă, se scote din vas, apoY se tornă puţin cârmâz pisat şi plămădit maî dinainte în spirt sau rachiQ ordinar. După aceea se pun firile şi se fierb. Firile ies galbene-portocaliî sau auriî. Procedeul e maY practic ca cel de sus. (După relaţiunile date de Baba Crihănoie). 9. In calaican şi apă de var. Se pisază calaican, şi o parte din el se pune apoî de se topesce în apă caldă. Apa caldă trebue să fie în atâta cantitate, în cât să ajungă numaî bine pentru înmuerea sculelor de bumbac, ce voim să boim. După ce calaicanul s*a topit în apa caldă, se înmoie sculele de bumbac, carî, după ce ad supt (absorbit) totă apa (soluţiunea de calaican) se scot din vas şi fără a se storce nicY de loc, se pun pe vatra caldă, unde a ars focul, după ce se mătură vatra de cenuşă. Sculele se aşe^ă unul câte unul pe vatră, presărându-se fie-care cu calaican pisat (de cel, care ne-a rgmas). După ce le-am aşezat pe tote, le acoperim cu cenuşă caldă şi le lăsăm acolo, până adoua-^i. Adoua-cji stingem var ; iar zama cea subţire o scurgem într'un vas (lighian saQ albioră) şi apot sco- tem sculele de bumbac din cenuşă. Când le scotem, observăm că ele s'ati făcut verc^t Atuncî le scuturăm de cenuşă şi le înmuem în apa de var, lăsându-le acolo, până ce, din ver^î, se fac galbene. Dacă soluţiunea de calaican a fost mat densă şi dacă, când le-am aşe4at pe vatra caldă, le-am presărat cu mat mult calaican ; atuncY, când le punem în apă de var, sculele se fac în loc de galbene curat, se fac portocali!. La urmase spală în leşie sati apă caldă şi sunt gata. Procedeul acesta se întrebuinţeză numaY pentru fire de bumbaci cart pot fi boite galben şi după alte procedee, dar ies, pe când după procedeul acesta, firele de bumbac, nu se decoloreză nicî o-dată. — După relaţiunile date de către soţia mea. 280 BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINŢE IO. In prafuri galbene, de terg. Se boesce cu borş, vin, zamă de varză, tirighie, etc, după procedeul de la No. 7. Nota 9. Piatra acră, unele femeY o pun după ce înmoie firile în căldarea cu boia ; iar altele o pun, în căldare, înainte de fire. Se pare că e mat bine să se pună, înainte. b) Oue galbene, pentru Pasci 1. In rădăcină de urzică. Vec^Tf No. 4. 2. In coja de măr'jdomestic. Se curăţă cu cuţitul peliţa (epi- derma) de pe ramurile tinere de mSr, în urmă se jupoe coja, până la lemn, ră^^ndu-se bine, până şi mâsga ; se pune coja acesta în o olă şi se fierbe bine cu apă ; se pun oude şi se fierbe din notii după aceia se ia vasul de pe foc, se acopere şi se lasă aşa o ^i sati o nopte. Oude ies galbene, forte frumose. De pe galben, le facem apoî roşit, dacă vrem, în prafurî roşit ort în sovârf şi frunze de mSr pădureţ, saQ în beţişore (băcan). Despre acesta a se vedea mat jos, la ouS roşit. 3. In droghiţă. Se boesc ca şi firile, dar mat expeditiv, nu cu aşa mare îngrijire. Vec^t mat sus, Ia No. 2. Procedeul era mult întrebuinţat, în vechime. 4. In cojă de cepă. Se curăţă mat multe cepe, de coja cea us- cată, de pe de asupra. Aceste cojt se pun într'o tingire şi se fierb bine în apă, apot se scot cojile şî în z^mă se pun ougle, spălate bine, mat dinainte şi se lase să stea o nopte sau o 4i, apot se fierbe din nou şi ies galbene. De pe galben se fac apot roşit, dacă voim. In coja de cepă nu se boesc de cât ou6. Firile de lână saii de bumbac, etc, boite galben, în cojă de cepă se decoloreză lesne. Procedeul e forte cunoscut. 5. In alior. Se fierbe aliorul (verde fiind) apot se scote din vas, iar în zemă se pune piatră acră şi pe urmă oude şi se lase acope- rite, o nopte sau o ^\. Procedeul e rar întrebuinţat acum. 6. In frunză de viţă. Se boesc ca şi firile. Ve^t mat sus No. 5. 7. In prafuri galbene., de terg. Se boesce în borş, vin, etc, ca şi firile. Ve(,lt No. i o. BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCHNŢE 281 D. Roşu a) Fire de lână bumbac, cânepă, in 1. In frunze de mer pădureţ şi sovârf. Se culege deosebit, frunza de m^r şi cea de sovârf, se usucă la umbră, să piseză în piuă de lemn, cu fierul pluguluY, până se face praf. Unele femeY o piseză în piuă de păment, care nu este de cât o gaură făcută în păment tare şi lipită cu lut. Apoî se pune în o deja saQ putină cu apă caldă (încropită) : 2 pumnt de sovârf şi 2 pumnt de frunze de mSr (pentru un scul ca de Y2 ^^^) Ş* ^^ ^^^^ ^^ stea aşa, 3 ^\\q. Dacă voim ca firile să iasă roşit închise, ca sângele epureluT, atuncî se pune un pumn de sovârf maY mult ; iar de voim să iasă maY deschise, atuncî se pune un pumn de frunze de mSr, mat mult. La fie-care ame^ă, se umblă cu un făcăleţ, prin putină şi se mestecă, sau — ceea ce e şi mat bine încă — se frecă măstrăhatul între palme. Cu cât se va mesteca şi se va freca mat bine, ameste- cul din putină, cu atâta înfloresce mat frumos. După 3 (^\\q se tornă totul în o căldare mare, de aramă, se în- cropesce la foc şi se rgstornă iar în putină ; apot se ia o tidvă şi începe a se vîntura şi a se bate : se dă, chiar cu numSr, până la 200 tidve. Se întrebuinţeză tidva, pentru că este mat uş6ră şi pen- tru că un alt vas, de lut, s'ar strica. După ce s^a bătut bine, se ia apot repede cu tidva din fruntea lichidulut, din putină, se pune în căldare, se dă în clocot, apot se pun firile, boite mat dinainte, gal- ben, în droghiţă, şi se fierb bine, întorcendu-se. După aceia se scot, se usucă şi sunt gata. Firile ies roşit închise, saQ deschise. Zema, care române, după ce s'aQ scos firile, din căldare, se varsă, pentru că nu mat este bună : totă substanţa colorantă s'a luat pe fire. Dacă mat avem fire de boit şi în putină ne-a mat rgmas boia plămădită, o vînturăm iarăşî cu tidva, ca şi mat înainte, ît luăm re- pede fruntea, o punem în căldare şi mat boim un rend, etc. Procedeul acesta era mult întrebuinţat în vechime şi dădea mult de lucru femeilor gospodine. Astă^t nu mat e de loc practicat. (După relaţiunile date de Sanda lut Ion Nejneru). 2. In cărmâz. Se piseză cârmâzul (25 dr. la oca de fire), se pune apă într'un cazan, se înfierbîntă şi apot se pune cârmâzul. După aceea se tornă 50 dr. apă tare cu cositor. Preparaţia de apă BULETINUL SOCIETĂŢII DE SGIINŢE tare cu cositor trebue să fie pregătită cu 24 ore mat înainte. Despre acesta ve^î Nota 8, de maî sus. După ce s'a turnat în cazan apa tare cu cositor, se mat adaugă săricică de lămâe : 5 dr. la oca de fire, precum şi 5 dr. de imbiriti — , se mestecă bine şi pe urmă se pun firile şi se fierb. De ce se fierb maT bine, de aceea se fac maY roşiî. îndată ce se pun firile, se întorc neîncetat, pentru ca să nu se păteze. După ce au fiert, se scot, se usucă şi sunt gata. Ele au căpătat o colore roşie-aprinsă. (După relaţiunile date de Catinca Hristea Munt^nu). 3. In rughie. Se usucă rădăcina de rughie, după ce s'a spălat şi se piseză. Firile se împietresc mat înainte în pietră acră şi borş cald, apot se pun în cazan şi se presară cu praf de rughie (2 — 3 pumnt la sculul de fire de i oca), după aceea se tornă borş, până le cuprinde şi se pune vasul, pe vatra caldă sau pe cuptor şi se lasă 2 — 3 4ile acoperit. Din când în când se umblă cu manile prin fire şi se frecă între palme. După ce s'au colorat bine, se scot, se încenuşesc (se presară cu cenuşă cernută) şi se lasă aşa 2 — 3 ore^ apot se spală şi sunt gata. Firile au căpgtat o colore roşie forte frumosă. Procedeul e cunoscut de multe femet bătrâne ; dar acum nu se practică din causa lipset de rughie. (După relaţiunile date de Sanda lut Ion Nejneru, etc). 4. In cârmâz ; prafuri roşit de târg şi borş. Se piseză puţin cârmâz (2 — 3 dr. la oca de fire), se plămădesce în spirt şi se ame- stecă cu prafurile roşit, plămădite deosebit, dar în acelaşt mod ; se clocotesce borşul, se pune pietră acră şi după ce se mat recoresce se tornă boiaua (prafurile şi cârmâzul), apot se pun firile şi se în- călcjesce puţin ; pe urmă se ia căldarea de pe foc, se acopere şi se lase să stea cât-va timp. După ce firile s'aQ colorat, se scot, se usucă şi sunt gata. 5. In şiddelă şi băcan. Se fierbe şuldela în o căldare, se scote măstrăhatul, apot în zema acesta se tornă zemă de băcan, fiert în o oliţă (50 dr. băcan la i oca de fire); se pune pietră acră şi apot firile, cart în caşul acesta nu e nevoe să fi fost boite galben, mat înainte; rolul acesta îndeplinindu'l acum şuldela. Firile pot fi însă boite galben şi mat dinainte în şuldela. droghiţă, lemn de scumpie, etc. ; iar după aceea se boesc roş numat în băcan, care le dă nu- BULETINUL SOCIETĂŢII DE SGIINŢE 283 mat culorea roşie. Firile boite în bâcan, după procedeul acesta, capgta o culore, ce se numesce roş muntenesc (roş închis). (Dupâ relaţiunile date de Catinca Hristea Muntenu). 6. In prafuri roşii de târg. In acelaşY mod ca la No. 4. Co- lorea este maî frumosă însă după procedeul de la No. 4, din causa cârmâzuluî. La tote procedeele arătate la roş, afară de cel de la No. 2 şi No. 5, firile trebuesc boite maî ânteiQ galben şi apoî roş. b) Oue roşii pentru Pasci 1. In sovărf şi frunze de rner pădureţ. întocmai ca firile. VeCjlî No. I. OuSle trebuesc boite maî ânteiu galben. 2. In beţe (băcan). Se fierb beţele într'o tingire, se pune pietră acră şi apoî oude, boite maî dinainte galben. Oude boite roş, după procedeul acesta şi cel precedent, nu se şterg de loc. 3. In prafuri roşii. Se plămădesce boiaua roşie în spirt, ra- chiti, borş, vin sau oţet şi se pune într'o strachină. Ou6le fiind fierte şi boite galben, se scot repede din boiaua galbenă şi fiind încă fierbinţî, se tăvălesc câte unul — unul în strachina cu boia roşie plămădită, apoî se aşe^ă într'un vas ; iar după ce s'ati svântat, prin însăşî căldura lor, se şterg cu o petecuţă muiată în grăsime sau unt^ ca să capete lustru. Lucrul acesta se face de alt-fel şi la ougle boite după procedeul de la No. i şi No. 2. Ouele boite după acest procedeu sunt frumose ; dar se şterg re- pede şi murdăresc ast-fel manile. E. Ro z (Fire de lână şi bumbac) I. In brociu sălbatec. Se sapă rădăcina de brociu, se spală, se usucă şi se piseză cu fierul pluguluî, în piuă. Se încălzesce borş, se pune în el pietră acră pisată şi se înmoie sculele. După aceia se scot la suprafaţă, câte unul şi se presară cu rădăcină de brociQ prăfuită şi în urmă se iau la zolit între palme ; pe urmă să lasă 3 (jlile, de dospesc în borş. După 3 (J.\\q se scot, se înşiră pe o albie (adică pe pereţiî dinăuntru aî albieî) se presară cu cenuşă cernută 284 BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINŢE şi se zolesc din nou. După 3 — 4 ore se spală şi sunt gata. Firile capotă o colore roză-închisă. Procedeul e forte vechio şi nu se maY practică de mult timp. (După relaţiunile date de Sanda lut Ion Nejneru, etc). 2. In frunze de mer pădureţ şi sovărf. După procedeul arStat la roşiO, No. i ; dar punend 3 — 4părţî frunze de mgr pădureţ, maT mult de cât sovârf. 3. In cârmăz. Ca la roşiu, No. 2, punend cârmâz numaî pe ju- mătate sau şi mat puţin, după gradul de colore roză, ce voim să obţinem. 4. In rughie. Ca la roşia, No. 3, punend Y2 rughie. 5. In prafuri roşii. Ca la roşiţi, No. 6, punend prafurt roşit pe jumetate mat puţin. Nota io. La tote procedeele arătate la roz, firile nu e de ne- voie ca să fie boite mat ânteiii galben, ca la roşiQ, căct atunct ar eşi închise tare. F. Nucuciă (unt-de-leraniu) (Brâne (brâe) şi fire de lână) i. In şuldelăy sinelă şi pietră vînetâ. Se fierbe şuldela în apă, se sc6te buruena, se pune pietră vîn^tă (i litră la 10 ocale de fire), apot sinela muiată mat dinainte în vitriol, se mestecă bine, se pun firile sau brâele şi se fierb bine. La urmă se pune şi i litră de ce- nuşă, care le mat înverzesce puţin. (După relaţiunile date de Catinca Hristea Muntenu). G. Verde (Fire de lână) I . In usuc şi sinelă. Se boesc ântâiu firile galben, apot se scurge usucul de pe cenuşă în o căldare. Usucul trebue să fi stat pe ce- nuşă cel puţin 3 (^ile. Despre acesta ve^t No. 3. Se încălzesce puţin usucul şi apot se sfarîmă în el sinela, care trebue să fi stat legată în o petecuţă, în usuc, ca să se moie. După ce s'a sfărâmat sinela în căldarea cu usuc, se moie sculele, se pune vasul la căldură (pe vatră sau pe cuptor, dacă cuptorul e cald) şi se lase 2 — 3 ^l\e, în care timp se întorc de mat multe ort. In urmă se scot, se spală BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINŢE şi se usucă. De ce se pune sinelă mat multă, de aceia firile ies maî ver^lf. 2. In şuldelă şi sinelă. După procedeul arătat la nucuciti, No- I, cu deosebire că în loc de pietră vînStă se pune pietră acră; iar la urmă nu se maî pune cenuşă. (După relaţiunile date de Catinca Hristea Muntenu). 3. In sinelă şi prafuri galbene. Se dă apa în clocot, apot se pan prafurile galbene şi sinelă (50 dr. praf urî galbene şi i litră si- nelă la 10 ocale de fire) precum şi i litră pietră acră. Se pun apoî firile şi se ferbe din noQ. Dacă se pune sinelă maî multă, firile ies vercjî închise ; iar dacă se pune mat puţină, ies verqlî deschise. După procedeul acesta se boesce de pe alb. 4. In prafuri verclî. Se boesce de pe alb, în borş, etc, după procedeul arătat la negru No. 7. Procedeul în prafurî este acelaşî pentru orî-ce fel de colore. H. Albastru (Fire de lână) 1. In usuc şi sinelă. Procedeul este identic ca la verde No. i, cu deosebire că se boesce de pe alb ; iar acolo, de pe galben. Nota i i . La boitul în usuc se pote întrebuinţa ca vas şi ceau- nul de spijă ; iar la cele-alte procedee (afară de asemenea de ne- gru, când nu se boesce cu borş) nu se pote întrebuinţa de cât nu- maî căldarea de aramă, căcY ceaunul cotlesce. 2. In apă şi sinelă cu vitriol. Se înferbîntă bine apa şi apoî se pune sinelă, care a fost muiată maî dinainte în vitriol (10 dr. sinelă la i oca de fire) ; pe urmă se pune pietră acră pisată şi se mestecă bine. După aceea se introduc firile, se fierb bine, meste-- cându-se necontenit; se scot, se usucă şi sunt gata. Acostă culore se face tot de pe alb. Nota 12. Sinelă cu vitriol se prepară aşa: Se piseză sinelă, până se prăfuesce bine şi apoî se t6rnă în ea vitriol (la 2 dr. de sinelă se pune 2 Y2 ^i*- de vitriol) se mestecă bine şi se lase 24 de 6re. 286 BULETINUL SOCIETĂŢII DE SGIINŢE I. Avaiă 1. In usuc şi sinelă. Se boesce de pe alb întocmaî ca la alba- stru No. I, cu deosebire că cantitatea de sinelă se pune numaî pe jumgtate sau a treia parte maî puţin ca la albastru. 2. In apă şi sinelă cu vitriol. Se boesce tot de pe alb, ca la albastru No. 2, cantitatea de sinelă punendu-se pe jumătate saO a treia parte, J. Stînjiniu (Fire de lână sau oue pentru Pasci) I . In borş şi prafuri stinjiniî sau analină. Se boesce de pe alb întocmaî ca la negru No. 7. Se pune maî bine de i (una) litră de prafurî la 10 ocale de fire. Când firile ies prea stînjiniT (înecate) se presară cu cenuşă, după scotere. După 2 — 3 ore se spală de ce- nuşă şi se usucă. Pentru oue, de pe alb 5 iar în colo, vec^î No. 3. Nota 13. Procedeele la cart nu s'a spus după cine sunt scrise, sunt au4ite din maY multe părţî. NOTE SUR LA FREQUENCE DES BOTRIOCEPHALES EN ROUMANIE PAR Le Dr. N. LEON Pour confirmer ce que nous avons dit dans Ies archives de Pa- rasitologie ^), c'est-â-dire que le Botriocephalus latus n'est pas tres frequent, comme on croyait seulement en Suisse, en HoUande, dans le nord de la Russie et de l'Allemagne, mais aussi en Rou- manie, nous avons entrepris une enquete, en nous adressant â tous Ies chefs de clinique, aux chefs d'hopitaux et aux medecins prac- ticiens de lassy, en Ies priant d'envoyer â mon laboratoire de Pa- rasithologie tous Ies cestoides qu'ils recueilleront. Pendant Ies six mois de l'annee 1902 (Janvier, Fevrier, Marş Avril, Mai et Juîn) on m'a envoye lest cent six cestoides suivants : ') Rm'iiael Blanchard. Archives de Parasitologie, III, No. 2, page 228, annee 1900. BULETINUL SOGIETÂŢIÎ DE SGIINŢE 287 II NOMS DES MfîDfîCINS L. Russ Popoa E. Riegler Boghen V. ImervoU V. Negel Samfirescu V. Doca Burstin A. Braescu Marta Trancii .... A. Mendel M. Ganea Thiron T. Botezat Margulis Gavrilescu G. Bogdan L'hopital Israelit . . . L'hopital St. Spiridon . Persons particulaires . 'S îl 2 9 I 5 — 6 — 5 I 6 I I 8 4 I i I I 3 I I 3 — I I 2 I 9 — — 3 II 2 15 I 13 93 Comme on peut le voir du tableau ci-joint treize etaient des tenias et quatre-vingt-treize des Botriocephales. Leur nombre beaucoup plus grand prouve qu'ils sont tres fre- quents chez nous. La propagation de ce părăsite dont on sait que la larve vit dans le brochet, est due, je crois, au gout repandue chez nous de man- ger du caviar de brochet cru. Dans cette collection de botriocephales nous avons differents formes de monstres dont Ies plus communs sont ceux â segments perfores, â segments mal conformes et â segments intercalaires. Une autre particulariteestlerapport direct que j'ai observe entre la constitution du pacient et celle du părăsite ; plus le pacient est robuste plus le botriocephale parait avoir Ies segments plus larges, plus grosses et mieux developpes. Au contraire, Ies botriocephales des personnes d^biles paraissent aussi plus debiles et avec Ies segments tres etroits et degeneres. . ..-^.. . 11 BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINŢE DIE MACROLEPIDOPTEREN RUMANIENS VON Dr. ED. FLECK (Azuga). NACHTRAG II. Seit Veroffentlichung- meines ersten Nachtrages zur gleichna- migen Hauptarbeit (s. N^/q i u. 2 des 11. Jahrganges dieser Bul- letins) erschienen mehrere Beitrăge zur Lepidopterenfauna Rumă- niens und zwar : In Heft I und 2 des XII. Jahrganges von Herrn Aristide de Caradja. In Heft 5 und 6 desselbsn Jahrganges von demselben Herrn Autor. In Heft 3 des XI. Jahrganges von H. Const. Freiherrn v. Hor- muzaki. In Heft 5 desselben Jahrganges von H. Aigner-Abafi. In Heft I und 2 des XII. Jahrganges ebenfalls von H. von Hormuzaki. Jede der angeflihrten Arbeiten constatirte mehr oder weniger neue Arten fiir die Fauna Rumăniens. Indem ich auf diese ver- weise, erlaube ich mir daraus nur zu entnehmen, was einen we- sentlichen Fortschritt in Erforschung der Landesfauna bedeutet, nămlich die Aufzăhlung der neuen Arten, Varietăten und Aberra- tionen und nur jener Fundorte innerhalb der von mir aafgestellten Faunengebiete (s. meine Faunen- und Hohenkarte zu meinem Nachtrag I), fiir welche bislang noch keine Fundstelle bekannt geworden. Mit solchen Daten verwebe ich in Folgendem meine eigenen Ergebnisse meiner Thătigkeit seit der Publikation meines ersten Nachtrages. Daraus ist besonders hervorzuheben : Die Auffindung von Erebia Pronoe (neu). Lycaena Zephyrus Friv. in der Dobrudscha. Hesperia Cacaliae Rbr. (neu). Taeniocampa Munda Esp. in der Stamm- form (neu). BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINŢE 289 Plastenis Subtusa F. (neu). Tephroclystîa Indigata Hb. (neu). « Lariceata Trr. (neu). Gnophos Glaucinaria Hb. (neu). Gnophos Operaria Hb. (neu). Ino Cog-natha Rbr. in Form v. Snbsolana StgT. (neu). Heteroorenea Asella Schiff (neu). An neuen Varietăten und Aberrationen wurden von mir con- statirt : Lycaena Astrarche Bgstr. v. gen. aest. Calida Bell. Carcharodes Alceae Esp. v. Australis Z. Thanaos Tages L. v. Unicolor Trr. Calymnia Trapezina L. v. Saturata Stgr. Larentia SorditataF. v. Fusco-undata Don. Deilinea Exanthemata Se. v. Unicolorata Teich. Boarmia Cinctaria Schiff. var. Pascuaria Kuenl. Endlich konnten besonders fiir das Faunengebiet I eine Anzahl neuer Arten festgestellt werden. Der Erfolg der lepidopterologischen Forschung ist ein stetiger, wenn auch, wie es in der Natur der Sache liegt, ein langsamer. Seit dem Erscheinen meiner Hauptliste vor 4 Jahren sind nun wieder 45 fiir die Fauna neue Arten und 56 neue Varietăten und Aberrationen festgestellt worden, so dass nun die Zahl rumănischer Macrolepidopteren etwas iiber 1080 betrăgt, Varietăten und Aber- rationen ausgeschlossen. Ein weiterer Erfolg liegt in dem Um- stande, dass jedes der 5 Faunengebiete mehr oder weniger mit neuen Arten bereichert wurde. Dies gilt in erster Linie fiir das Faunengebiet III (das der walachischen Ebene), welches Gebiet durch die fleissige Sammelthătigkeit besonders Herrn Szalay's und der Societatea Naturaliştilor einer griindlicheren Erforschung nă- her geriickt ist. Bestimmt wurde genannte Gesellschaft ganz Her- vorragendes zu leisten im Stande sein, da deren Mitglieder in ver- schiedenen Theilen des Landes zu arbeiten Gelegenheit haben, 290 BULliTlNUL SOCIETĂŢII DE SCIINŢE wenn letztere sich mehr dem Nachtfang an Koder und Licht wid- men woUten. Bei dieser Gelegenheit mochte ich g-erade nochmals auf die Einleitungen zu meinen vorangegangenen beiden lepidopterologi- schen Arbeiten verweisen, es gilt noch heute alles Gesagte wie damals — trotz schon ansehnlichiT Erfolge bleibt noch viei, sehr viei zu thun ubrig im Allgemeinen wie auch in jedem einzelnen Faiinengebiete. Da das Vorkommen der rumănischen Arten im Nachbarstaate Ungarn in der Hauptarbeit nicht erschopfend behandelt worden, so soli diesbeziiglich gelegentlich, wie schon in meinem ersten Nachtrag, das Versăumte nachgeholt werden, indem die Faunen- gebiete Ungarns mit I bis VIII bezeichnet werden entsprechend dem der jj Fauna regni Hungariae» (Budapest 1900) beigegebe- nem Kărtchen, das ich als Grundlage fiir meine Faunen- und Hohenkarte von Rumănien, Ungarn und der librigen Nachbar- lănder benlitzte. Bezugrlich der rumănischen Faunen o^ebiete findet sich Aufklărung im Texte und auf der Karte meines Nachtrages I. Inzwischen ist auch die bulgarische Lepidopterenfauna, durch die schone verdienstvoUe Arbeit Herrn Dr. H. Rebel's «Studien uber die Lepidopterenfauna der Balkanlănder ; I. Theil Bulgarien und Ostrumelien» hervorrao^end o-efordert worden und fanden aus diesem trefflichen Werke in vorliegender kleiner Arbeit friihere Angaben ihre Ergănzung oder B^richtigung, wăhrend beziiglich Bucowinas das dortige Vorkommen nur noch von fiir Rumănien neuen Arten, Variationen und Aberrationen constatirt zu werden brauchte. FAM. PAPILIONIDAE. Thais Polyxena Schiff. I. Sinaia, Buşteni. Ungarn : hău fi g. Bulgarien. FAM. PIERIDAE. Pieris Napi L. v. Napaeae II. Slanic, III Bukarest. Esp. Ungarn : I bis IV, VI bis VIII. Bulga- rien. Bucowina. Euchloe Cardamines L. jIII. Comana. V. Turritis O. J Ungarn: I, IV. In Kleinasien hăufig. BULETINUL SOCIETĂŢII DE SGIINŢE 291 Leptidia Sinapis L. gen. I. Scaeni. vern. Lathyri Hb. Ungarn : Ueberall. Bulgarien. Colias Palaeno L. v. Eu- II. Suceava (lud.) ropomene Esp. Colias Chrysotheme Esp. IV. Stinca. V. Sibirica Gr. FAM. NYMPHALIDAE. A pătura Ilia Schiff. ab. II. Grumacesti. Iliades Mit. Apatura Ilia Schiff. var. III. Calarasch (auf einer Donauinsel). Metis Frr. Bulgar ien. Neptis Lucilla F. V. Macin. Ungarn : I bis V, VII. Bulgarien. Vanessa L. album Esp. IV. lassy. Ungarn : I bis VII. Bulgarien. n Antiopa L. III. Leontineste. Uno^arn : Niro^ends selten. Bulqfarien. « C. album L. v. |I. Scaeni ; II. Slanic, III. Crajowa. Hutchinsoni Robs. | Bulgarien. Araschnia Levana L. |II. Grumasesti. V. Porima O. J Ungarn : I, III, V, VII. Bucowina. V. Obscura Fent. II. Slanic. Melitaea Maturna L. v. IV. Stînca, lassy. und ab. Wolfensbergeri Frey. Melitaea Maturna v. IV. Stinca, lassy. Uralensis Stgr. Melitaea Aurinia Rott. V. Beschtepe. V. Sareptana Stgr. Melitaea (Cynxia L. 1903 von mir auch in der sudlichen Dobrud- scha (Mangalia) gefangen). » Phoebe Knoch.)V. Murfatlar. V Aetherea Ev. j Ungarn : Ueberall gemein. Melitaea Didyma O. v. UII. Segarcea bei Crajowa. Meridionalis Ster. j Ungarn : VII. Bulorarien. 292 BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINŢE Melitaea Trivia var. IIII. Branesti. Nana Stgr. | Bul^-arien. Melitaea Aurelia Nick. III. Comana. Ungarn : Ueberall. Bulgarien. a JL A7 -7 T^ r Ungarn: Noch nicht nacho-ewiesen. ab. Capsophîla Dop. .? • ^ ^ J Ducowina. Miana Strigilis CI. III Comana, Bucarest. Ungarn: I bis V, VII, VIII. Bulgarien. |III. Chitila. Bucarest. T , ITT," ( Ung-arn : Wie die Stammart vorkom- Latruncula Hb, J mend. Miana Bicoloria Vili. III. Bucarest. Ungarn : I bis V. Bulgarien. Bryophila Raptricula Hb. III. Bucarest. Ungarn: I bis IV. Bulgarien. »> Receptricula III. Bucarest, Amara, Colentina. Hb. Ungarn ; I bis V, VIII. Dichonia Aprilina L. I. Von mir in Azuga am i. October am Licht erbeutet. Ungarn : I bis V. Bulgarien. Brachionycha Nubecu- I. In Azuga 1902 und 1903 in grosserer losa Esp. Anzahl von mir gefangen. Ungarn: I, III, IV, V. Chloantha Polyodon CI. III. Bucarest. Ungarn : I bis V. Bulgarien. Trachea Atriplicis L. III. Bucarest, Afumaz. Ungarn: Ueberall. Bulgarien. Euplexia Lucipara L. III. Bucarest. Afumaz. Ungarn : I bis V, VII, VIII. Naenia Typica L. III. Afumaz, Comana. Ungarn : I bis V, VII, VIII. Bulgarien. Brotolomia Meticulosa L. III. Bucarest, Chitila. Ungarn : Ueberall. Bulgarien. Leucania Pallens L. I. Von mir nun auch in Azuga gefangen. Ungarn: I bis V, VII. Bulgarien. Caradrina Kadeni Frr. V. Macin. Ungarn: I bis III. Bulgarien. Hydrilla Palustris Hb. III. Dies seltene Thier wurde bei Amara gefangen. Ungarn : IV, V (selten). BULETINUL SOCIETĂŢII DE SGIINŢE 299 Taeniocampa Gothica L. III. Bucarest, Comana. Ungarn : I bis VI, VIII. Bulgarîen. » Piilveru- I. Von mir 4. bis 7. April in zahlreichen lenta Esp. Exemplaren g-efangen. Ungarn : I bis VI. Bulg-arien. Taeniocampa Munda I. Von mir mehrere Exemplare der Stam- Esp. form im April an der electrischen Lampe gefangen. Bislang war nur ein Exemplar der Form Immaculata bekannt, das von Herrn v. Caradja in Grumacesti erbeatet worden. Ungaro : I bis V. jl. Ein in Azuga von mir gefangenes Exem- Calymnia Trapezina L. , . . , , ' ,. ţ-, ^ ^ \ plar ist wohl zu dieser rorm zii var. Saturata Stgr. .., , Dyschorista Suspecta Hb. III. Bucarest. Bislang nur aus Grumacesti bekannt. Ungarn : I, III, IV, V. Plastenis Subtusa F. I. Von mir in Azuga an der Bogenlampe o-efansfen. Ungarn: I bis V. Bucowina. Orthosia Circellaris Hufn. III. Bucarest. Ungarn : I bis V. » Pistacina F. III. Chitila. Ungarn: II bis IV. Bulgarien. Nitida F. III. Bucarest. Ungarn: I bis V. Bulgarien. » Litura L. III. Comana. Ungarn : I bis V, VIII. Bulgarien. Orrhodia Vaccinii L. III. Chitila. Ungarn : I bis V. Bulgarien. » Ligula Esp. III. Bucarest. Ungarn: I bis IV. Bulgarien. » » var. UII. Bucarest. Poliţa Hb. ) Ungarn : I bis V. Scopolosoma Satellitîa L. III. Bucarest, Chitila, Comana. Uno-arn : I bis VI, 300 BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINŢE Xylina Ornithopus Rott. III. Bucarest, Comana. Ungarn : I bis VI. Bulgarien. CucuUia Lychnitis Rbr. III. Chitila. Ungarn : I bis IV. » Tanaceti Schiff. III. Amara. Ungarn: I, II, III, V. Bulgarien. » Absynthii L. III. Amara. Ungarn : I bis VI. Heliodes Rupicola Hb. V. Iglitza. Ungarn : I, III (Selten). Heliothis Dipsacea L. IV. Stinca. Ungarn : liberali. Acontia Titania Esp. III. Amara. Ungarn : I, VI. (Selten). » Luctuosa Esp. I. Scaeni. Ungarn : liberali. Thalpochares Purpurina III. Chitila, Amara. Hb. Ungarn : I, II, IV, V, VII, VIII. Erastria Uncula CI. III. Bucarest. Ungarn : I, III, IV. » obliterata Rbr. III. Amara. Ungarn : V, VII. » Fasciana L. ab. jIII. Bucarest, Amara. Guennei Fallon j Ungarn : VII. Abrostola Tripartita III. Amara. Hufn. Ungarn : I bis V, VII, VIII. Bulgarien Plusia Chryson Esp. III. Bucarest. Ungarn : I, IV, V (Selten). » Interrogationis L. T. Am 20. VII 1903 von mir in Azuga an der Bogenlampe gefangen. Ungarn : I, III, V, VI. Euclidia Triquetra F. I. Azuga. (Solite nicht eine Ortsverwechs- lung stattgefunden hahen? Ich sammle hier schon 10 Jahre lang eifrig ohne dass mir das Thier unter die Augen gekommen wăre, obendrein ist es un- wahrscheinlich, dass sich das Thier BULETINUL SOCIETÂŢIÎ DE SGIINŢE 301 so hoch in das rauhe Gebirgsthal ver- zogen haben solite). Leiicanitis Stolida F. I. Scaeni, III Amara, V Macin; von mir allda am 3. Juni 1903 gefangen. Das erste Exemplar fieng Herr Montan- don 1901 im Berladthale. Das Thier scheint somit im ganzen Lande vor- zukommen, doch liberali sehr selten. Ungarn : VIII (Selten). Bulgarien. Catocala Fulminea Sr. III. Bucarest. Ungarn : I. bis VII. Parascotia Fuliginaria L. III. Bucarest. Ungarn : Ueberall. Bulgarien. Epiceuxis Calvaria F. III. Filaret. Ungarn : I. bis VIII. Bulgarien. Zanclognatha Tarsiplu- IV. Stinca. malis Hb. Ungarn : I, bis VII. Zanclognatha Tarsipen- III. Bufta. nalis Tr. Ungarn : I, II, IV, VII, VIII. Bomolochia Fontis II. Grumacesti. Thnbg. Ungarn : III bis V, VIII. Pechipogon Barbalis CI. III. Bufta ; IV. lassy, Stinca. Ungarn : Ueberall. Hypena Obesalis Tr. I. Piatra arsa. Ungarn : I, III, V, VIII. Bulgarien. FAM. CYMATOPHORIDAE. Habrosyne Derasa L. III. Amara. Ungarn : I bis V. Thyatira Batis L. III. Bucarest. Ungarn : I bîs V, VII. Bulgarien. FAM. GEOMETRIDAE. Euchloris Smaragdaria F. III. Chitila, Amara. Ungarn : I bis VII. Bulgarien. Thalera Fimbrialis Se. III. Chitila. Unearn : Ueberall. Bulo-arien. 302 BULETINUL SOCIETĂŢII DE SGIINŢE Nemoria Porrinata Z. III. Amara. Ungarn : I bis IV, VI bis VIII. Bul- garien (?). Hemithia Strigata Miill. III. Ciopla. Ungarn : I bis V, VII, VIII. Bulgarien. Acidalia Similata Thnbg. I. Buşteni. « Rufaria Hb. III. Amara. Bulgarien ; Ungarn : Ueberall. » Virgularia Hb. III. Amara. Ungarn : I bis V, VIL Bulgarien. « Herbariata F. IV. lassy. Ungarn : Ibis IV, VII, VIII. Bulgarien. » Trigeminata. IV. Radiu (lassy). Ungarn : Ueberall. Bulgarien. « Politata Hb. ab.^III. Comana. Abmarginata Bhtsch. j Ungarn : VI, VII. Bulgarien. Acidalia Dilutaria Hb. IIL Comana. Ungarn : I bis III, V bis VII. n Humiliata Hufn. II. Agapia. Ungarn : I bis V, VII, VIII. Bulgarien. « Aversata L. III. Comana, Ciopla. Ungarn : Ueberall. Bulgarien. « Immutata L. III. Amara. Ungarn : I, III bis VIII. « Strigaria Hb. IV. lassy, Stinca. Ungarn : Ueberall. « Flaccidaria Z. III. Amara, Bucarest. Ungarn ; I, II, IV bis VII. Bulgarien. '5 >5 V. jll. Grumacesti. III. Amara. Albidaria Sto^r. ) Unearn : VII. o 'o Acidalia Ornată Se. III. Bufta, Amara. Ungarn: I bis V, VII, VIII. Bulgarien. EphyraannulataSchulze. III. Chitila, Amara. Ungarn : Ueberall. Rhodostrophia Vibicaria jIII. Bufta. CI. var. Strigata Stgr.) Ungarn : I, II. Bulgarien. Lythria Purpuraria L. ab. III. Bufta, Comana. BULETINUL SOCIETAŢIÎ DE SCIINŢE 303 Rotaria F. Ungarn : I, II, III. Bulgarien. Lythria Purpuraria ab. II. Grumacesti, III. Bucarest, IV. lassy, Lutearia Stgr. V. Dobrudscha. Ungarn : noch nicht beobachtet, Minoa Murinata Se. III. Bufta. Ungarn : Ueberall. Bulgarien. Siona Decussata Bkh. V. Am 6. luni von mir bei Ciucorowo gefangen. Ungarn : I. III, VI, VII. Bulgarien. Triphora Dubitata L. var. I. Piatra arsa. Cinereata Stph. Ungarn : VII. Larentia Fluctuata L. III. Cotroceni. Ungarn : I bis V, VII, VIII. Bulgarien. » Designata Rott, III. Bucarest. Ungarn : II bis V, VII. ,, Dilutata Bkh. III. Bucarest. Unearn : I bis IV. Bulgarien. ?> Riguata Hb. III. Comana. Ungarn : I bis IV, VII. VIII. Bulgarien. n Albicillata L. III. Ciopla. Ungarn : Ueberall. » Bilineata L. III. Bucarest. Ungarn : Ueberall. Bulgarien. « >» v.Te- V. Murfatlar. staceata Stgr. Larentia Sordidata F. II. Von mir 1902 in Azuga gefangen. v. Fuscoundata Don.l Ungarn : IV. Tephroclystia Indigata I. Von mir in Azuga gefangen. Hb. Ungarn : I, V (Selten). Tephroclystia Lariciata I. Ebenfalls von mir in Azuga erbeutet. Frr. Ungarn : IV (selten). PhibalapteryxPoly gram- III. Amara. mata Bkh. Ungarn : I, III, IV, V, VII, VIII. Phibalapteryx Polygram- III. Amara. mata ab. Conjunctaria Ungarn : Nach Staudinger vorkom- Led. mend. 12 304 BULETINUL SOCIETĂŢII DE SGIINŢE Abraxas Grossulariata L. III. Bucarest, Comana, IV. Radiu (lassy). Ungarn : Ueberall. Bulgarien. » Marginata L. III. Bucarest. Ungarn : I bis VII. Bulgarien. „ Adustata Schiff. III. Bufta, Chitila. Ungarn : Ueberall. Bulgarien. Deilinia Pusaria L. III. Chitila. Ungarn : Ueberall. Bulgarien. n Exanthemata Sc. III. Chitila. Ungarn : Ueberall. Bulgarien. n « var.1 Unicolorata Teich. J ' ^ ^ '' Therapis Evonimaria III. Chitila, I. Scaeni. Schiff. Ungarn : I bis V. Himera Pennaria L. III. Bufta. Ungarn : I bis V, VIII. Bulgarien. Caustoloma Flavicaria IV. Stinca. Hb. Ungarn: I bis VII. Bulgarien. Eilicrinia Trinotata I. Scaeni. Metzner. Uno-arn : Fehlt. Bulgfarien. Semiothisa Notata L. III. Amara. Phigalia Pedaria F. I. Am 1 1. April in Azuga an der Bogen- lampe in mehreren Exemplaren ge- fangen. Ungarn : I bis V. Biston Hirtaria CI I. An einer Bogenlampe in Azuga meh- rere Exemplare gefangen. Ungarn : I bis III, V bis VIII. Bulga- rien. Boarmia Repandata L. III. Comana. Ungarn : I bis V, VII, VIII. Bulgarien. jj « var. ill. Grumacesti. Maculata Stgr. | Ungarn : IV. Boarmia Consortarîa F. III. Comana. Ungarn : Ueberall. » ») ab. lIII. Comana. Consobri naria Bkh. ( Ungarn : Fehlt. BULETINUL SOCIETĂŢII DE 8C1INŢE 305 Boarmia Consortaria v. IIII. Comana. Conferenda Bull. J Ungarn : Fehlt. Boarmia Selenaria Hb. lIII. Comana. var. Dianaria Hb. ) Ungar n : VIII. Boarmia Cinctaria Schiff. II. Azuga. (Fleck). ab. Pascuaria Kuenl. ) Ungarn : Fehlt. Gnophos Glaucinaria I. Von mir in mehreren Exemplaren auf Hb. dem Buceci gefangen. Ungarn : III, IV, V, VI. Bulgarien. Gnophos Operaria Hb. I. Das seltene Thier erbeutete ich auf dem Buceci sogar in zahlreichen Exemplaren. Ungarn : III (Selten). » Stevenaria B. III. Amara. Ungarn : VIII (Selten). Bulgarien. Psodos Trepidaria Hb. I. Omul. Ungarn : III (Selten). Ematurga Atomaria L. III. Chitila. Ungarn : Ueberall. Bulgarien. Phasiane Clathrata L. III. Comana, Chitila. Ungarn : Ueberall. Bulgarien. " ^^ ^^" It n Nocturnata Fuchs. | Phasiane Glarearia I. Scaeni. Brahm. Ungarn : Ueberall. Bulgarien. Eubolia Arenacearia Hb. 1 III. Amara. var. Flavidaria Ev. ) Ungarn : I, VI, VII. FAM. NOLIDAE. Nola Chlamidulalis Hb. III. Amara. Ungarn : Selten in VIII. Bulgarien. FAM. CYMBIDAE. Earias Chlorana L. III. Bucarest. Ungarn : I bis V, VII, VIII. Bulgarien. Hylophila Prasinana L. III. Afumaz, Amara. Bulgarien. 306 BULETINUL SOCIETĂŢII UE SCIINŢE FAM. SYNTOMIDAE. Syntomis Phegea L. III. Comana, Pantelimon, IV Stinca. Ungarn : Ueberall. Bulgarien. FAM. ARCTIIDAE. Spilosoma Lubricipeta L. III. Bucarest. Ungarn : Nicht selten. Phragmatobia Fuligi- III. Amara. nosa L. Ungarn : Ueberall. Bulgarien. Rhiparia Purpurata L. III. Comana, Pantelimon. Bulgarien. Diacrisia Sanio L. III. Bucarest. Ungarn : Nicht selten. Bulgarien. Arctia Caja L. IV. Stinca. Ungarn : Ueberall. Bulgarien. „ Villica L. III. Filaret. Uno-arn : Ueberall. Bulo-arien. Callimorpha Dominula L. III. Bucarest, Comana. Ungarn : I bis VII. Bulgarien. Gnophria RubricoUis L. III. Bucarest. Ungarn : I bis V, VII, VIII. Bulgarien. Cylosia Mesomella L. III. Chitila, Mogoşoje. Ungarn : Ueberall. Lithosia Complana L. II. Grumacesti, Agapia. Ungarn : I bis VII. Bulgarien. FAM. ZYGAENIDAE. Zygaena Ephialtes L. tlll. Bucarest, Comana. var. Trigonellae Esp. | Ungarn • Ueberall. Bulgarien. Zygaena Ephialtes ab. III. Comana. Medusae Pali. Ungarn : I bis VII. Bulgarien. Zygaena Ephialtes var. III. Chitila. Peucedani Esp. Ungarn : III bis V, VIII. Zygaena Carniolica Se. III. Bucarest. Ungarn : Ueberall. Bulgarien. BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINŢE 307 Zyg-aena Carniolica ab. flII. Comana. Diniensis H. S. | Ungarn : V. Ino Cognata Rbr. var. V. Von mir am io. VI in Mangalia ge- Subsolana Stgr. fangen. Neu fur Rumănien. Ungarn : I, II, VI, VII. Bulgarien. FAM. COCHLIDIDAE. Heterogenea Asella I. Am i6. VI und i. VII in Azuga von Schiff. mir in je einem Exemplar gefangen. Neu fijr Rumănien. Ungarn : III, IV, V, VII. FAM. PSYCHIDAE. PachyteliaUnicolorHufn. III. Afumaz. Ungarn : Ueberall. Bulgarien. » Villosella O. JII. Fiîaret. Ungarn : I bis V, VII, VIII. Bulgarien. Rebelia Nudella O. III. Bucarest, Amara. Ungarn: I bis V. Bulgarien (in der Form Vestalis). FAM. SESIIDAE. Sciapteron Tabaniforme III. Chitila. Rott. Ungarn : I bis IV, VII, VIII. Sesia Tipuliformis CI. III. Bucarest. (Von Montandon erbeutet). Ungarn : Nicht selten. Bulgarien. » Asiliformis Rott. III. Comana. (Von H. Montandon ge- fangen). Ungarn : I bis VI, VIII. Bembecia Hylaeiformis I. Von mir am 15. August aiif Spiraea ge- Lasp. fangen. Ungarnil, III, IV, V, VII, VIII. FAM. COSSIDAE. Cossus Cossus L. III. Bucarest. Ungarn : Ueberall. Bulgarien. Terebra F. II. Grumacesti von Herrn v. Caradja als Raupe und als Falter erbeutet. Neu fiir Rumănien. Ungarn : Selten in VIII. 308 BULETINUL SOCIKTAŢIÎ DE SGHNŢE Hypopta Caestrum Hb. III. Bucarest. Von Herrn Montandon allda gefangen, bislang nur in einem ein- zîgen Exemplare aus Tultscha be- kannt, das 1867 der bekannte Le- pidopterologe Mann fieng : Ungarn : I bis III, VIII. Bulgarien. Zeuzera Pyrina L. III. Bucarest. Ungarn : Ueberall. Bulgarien. FAM. HEPIALIDAE Hepialus Sylvinus L. I. Scaeni. Ungarn : I bis V, VII, VIII. Bulgarien DIE COLEOPTEREN RUMĂNIENS VON Dr. ED. FLECK, Azuga (Unter Beihilfe von Herrn A. L. Montandon, Bucarest-Filaret). EINLEITUNG. Wenn ich in vorliegender Arbeit eine Aufzăhlung der bis jetzt in Rumănien aufgefundenen Coleopteren niederlege, so glaube ich wohl nicht mit Unrecht, einem Wunsche von Seite nicht nur ru- mănischer Entomologen sondern auch auslăndischer Kreise Rech- nung getragen zu haben. Wohl sind bereits eine Anzahl coleopte- rologischer Listen veroffentlicht worden, in denen natiirlicher Weise ein grosser Teii der Tiere wiederholt genannt worden. In den von Dr. M. Jaquet und von Herrn C. von Hormuzaki veroffentlichten Listen, dei die von der Societatea naturalistilor din BucurescY ge- sammelten Tiere bestimmte, mogen etwa Ys der in vorliegender Arbeit behandelten Arten aufgefiihrt worden sein. Der bekannte verdienstvolle Entomologe, Herr A. L. Montandon sammelte in- dessen seit etwa 30 Jahren Coleopteren des Landes, ohne dariiber bislang etwas veroffentlicht zu haben und wăhrend der letzten Jahre habe auch ich Gelegenheit gefunden, eine betrăchtliche An- zahl fur Rumănien neuer Arten aufzufinden. Durch das mir in lie- benswurdiger Weise von Seite Herin Montandon's zur Verfiigung gestellte und sicher bestimmte Material im Vereine mit meinen eigenen Sammelergebnissen ist es moglich geworden, gegen 2500 Al ten (Varietăten ausgeschlossen) aufzăhlen zu konnen. BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINŢE 309 Bei dem Umstande, dass die Bestimmungen von Seite hervorra- gender Autorităten g-eschehen oder erstere wenigstens von solchen kontrollirt wurden, liegt eine nicht hoch genug zu veranschlagende Garanţie fur die richtige Identifizirung und haben sich unter Anderen folgende Herren um die rumănische Fauna verdient gemacht : Bellier, P. Born, Bourgeois, Buysson, de Borre, Carret, Fair- maire, Fauvel, Ph. Fran^ais Lyon, Dr. Jacquet, Dr. H. Krauss, E. Poncy, Puton, Raetzer, Ed. Reitter, Stierlin, Thery, de Vauloger, Zurcher u. s. w. Als weitere Garanţie fiir die richtige Determination vermeinte ich die Namen der Finder anfuhren zu mlissen. Die meisten der Tiere sind nămlich von mehreren Herren an einer oder nicht weit entfernter Stelle oder in demselben Fauneneebiete aufeefunden und daher an verschiedene Autorităten behufs Bestimmung gesandt worden, die Identifizirung ist daher um so unanfechtbarer. Maof auch die Zahl der in Rumănien nacho-ewiesenen Arten eine ziemlich stattliche sein, so ist es doch ausser aliem Zweifel, das die Coleopterenfauna Rumăniens damit noch lange nicht erschopft ist. Wenn zu dieser Annahme nicht schon verschiedene Griinde be- rechti':^ten, so liegt der Beweis hierfiir bereits in der Tatsache vor, dass ich allein im letzten Sommer 1903 liber 200 fiir Rumănien neue Arten sammelte, obwohl das Feld meiner eigentlichen Sam- meltătigkeit, Azuga und Umgebung, verhăltnismăssig nur klein ist, und wo schon mehrere Herren ausser mir wiederholt gearbeitet haben, wăhrend andererseits meine Forschungsreise in der Do- brudscha in demselben Jahre nur i o Tage wăhrte, ausserdem total verregnet wurde. Wohl hat sich die Sammeltătigkeit der Entomologen liber einen grossen Teii Rumăniens ausgedehnt gehabt, am wenigsten liber den westlichen Teii der Walachei, d. h. liber den westlichen Teii des Faunengebietes III der Ebene, und das des Gebirges I. Wie aus Folgendem hervorgeht, ist an wenigen Orten stăndig beobach- tet worden, oder wurden wenigstens hăufiger besucht : Brosteni in der obern (II), Zorleni, Stinca, lassy in der untem Moldau (IV)^ Tulcea, Macin, Isacea, Babadagh, Constanza und Mangalia in der Dobrudscha (V), Comana, Bucarest, Giurgiu (III), endlich Azuga (I) und dessen năhere und weitere Umgebung bis nach Sinaia hin- unter. Es ist wohl anzunehmen, dass eine ganze Reihe von Arten, die Herr v. Hormuzaki fiir die Bucowina aufzăhlt, teilweise ganz 310 BULETINUL SOGIblTAŢII DE SCIINŢE nahe an der rumănischen Grenze vorkommen, auch noch in der Moldau aufzufinden sein werden. Fiir viele Gattungren tinden sich in der Moldau andere Vertreter, manche der ersteren sind in Ru- mănien noch gar ni^ht constatirt worden. Wie in der Arbeit: «die Macrolepidopteren Rumăniens» und in den Nachtrăgen dazu fuhre ich das Vorkommen der betreffenden Arten auch fur die Nachbarlănder an und :behielt bezug-lich Un- garn auch dieselbe Bezeichnung der dortig-en Faunengebiete bei, wie sie in meinem Nachtrag I zu : «die Maci olepidopteren Rumă- niens» nach einem in «Fauna regni Hungariae» erschienenem Faunenkărtchen wiederofeofeben sind. Ich hielt es fiir besser und iibersichtlicher, das Vorkommen der Arten in Ungarn nach Faunengebieten zu ordnen, als viele Orte zu nennen, zudem sind die an Rumănien grenzenden ohne Weite- res ersichdich. Als Ouelle fiir die Ungarn betreffenden Citate be- niitzte ich eben die erwăhnte «Fauna regni Hungariae». (Budapest 1900), wăhrend fiir die Bucowina die Originalarbeiten Herrn v. Hormuzaki's massgebend waren, der mir in freundlicher Weise die diesbezuglichen Separata zur Verfiigung stellte und zwar : 1. Beitrăge zur Kăferfauna der Bucowina und Nord rumăniens. (Separat Abdruck aus den « Entomologischen Nachrichten » , (Ber- lin 1888). 2. Neue Coleopterenfunde aus der Bucowina aus : Verhandlun- gen der k. k. zoologisch-botanischen Gesellschaft in Wien (1901). 3. Coleopterologische Sammelergebnisse in der Bucowina wăh- rend der Jahre 1887 — 88. "Entomologische Nachrichten», Jahr- gang XV No. 9 (1889). 4. Ein neuer Beitrag zur Kenntnis der in der Bucowina einhei- mischen Coleopteren. «Entomologische Nachrichten». Jahrgang XVII No. 8, 9, 10 und 11. 5. Neuere Beobachtungen liber die Kăferfauna der Bucowina. Societas entomologica, Jahrgang XI No. 2 und 3 (1896). 6. Das Hochgebirge der Bucowina in coleopterologischer Be- ziehung. Entomologische Nachrichten, Jahrgang XIX No.'y ( 1 903). Spărlicher und weniger ausgiebig waren bislang die Sammeler- gebnisse in Bulgarien, die in zwei Arbeit en niedergelegt sind, de- ren Durchsicht mir durch die Freundlichkeit Herrn Prof. Bach- metjews ermoglicht worden. Beide Arbeiten sind in bulgarischer Sprache geschrieben, deren Titel in Uebersetzung lauten : BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINŢE 311 1. Beitrag zur Insecten fauna der Rylo-Gebirge von Herrn D. loakimow. Asistent der Zoologie an der Hochschule in Sophia. (Periodische Zeitschrift der bulgarischen litterarischen Gesellschaft, Bnd, LIX und LX). 2. Matei ialien zur entomologischen Fauna in der Umgebung von Rasgrad von Herrn A. Markowitsch (Arbeiten der bulgarischen naturforschenden Gesellschaft. Bnd. IL Sophia 1904- Beziiglich der Rassen des Gentis Carabus scheinen die An- sichten noch in Einigem zu divergiren und da ich mir in die- ser Beziehung competenten Speciali sten gegeniiber kein rnass- gebendes Urteil ziizutraiien wage, habe ich es vorgezogen, die bislang von den Autor en aujgestellten und beschriebenen Va- rietăten resp. Subspeciei ohne weitere Kritik anzuziihren. Wie aus Nachfolgendcm ersichtlich, habe ich die Fundorte fur Rumănien ebenfalls nach Massgabe der Faunengebiete geordnet, wodurch die Arbeit an Uebersichtlichkeit und Interesse gewonnen haben durfte und verweise diesbezuglich auf die Einleitung des Nachtrags I zu «Die Macrolepidopteren Rumăniens», erschienen in diesen BuUetins An. XI No. i und 2 (1902) sowie auf meine denselben Bulletins beigeheftete Faunen- und Hohenkarte. (An. XI No. 5 und 6 1903). Wenn wir das Resultat der bisherigen Forschung in Vergleich zur ungarischen Fauna ziehen wollen, soweit letztere bis 1900 erforscht war, so ergiebt sich fur Rumănien : Ungarn : Fam. Cicindelidae 11 Arten 1 1 Arten- Carabidae 295 « 593 " « Dytiscidae 3 2 « 1 1 1 » Gyrinidae 6 « 11 '' " Hydrophilidae 42 w 117 „ « Georyssidae i -^ 4 " '•> Parnidae . 3 " 30 '' ^5 Heteroceridae 3 •' 16 » »î Staphilinidae 240 '; 980 ^^ •? Micropeplidae — » 5 " '5 Pselaphidae 11» 97 " :, Clavigeridae 2 ?: 3 "' Scydmaenidae 7 •' 6 5 Silphidae 23 -. 98 ,5 Anisotomidae 15 '' 7^ r, Eucitenidae i ?? 2 ?> 312 BULETINUL SOCIETĂŢII DE SGIINŢE Rumanien : Ungarn : Fam . Clambidae i Arten 12 Arten. » Sphaeridae .... — 55 I 55 J5 Corylophidae . . . I . 17 „ ?> Trichopterigidae. . 3 ' 34 " J> Scaphididae . . . 2 8 5, 5? Phalacridae .... 10 5 22 55 >5 Erotglidae .... 6 , 5 17 " ?> Endomychidae . . 9 ' 26 « 75 Cryptophaofidae . . . 18 „ 100 ^5 ?5 Derodontidae . . . — , I 5, '5 Lathridiidae. . 9 ' 33 " ?J Tritomidae . 6 , 12 55 » Nitidulidae . . 45 ' 143 ,5 55 Trogositidae 4 ' 8 „ 55 Colidiidae . 9 ' 3Z 55 Rhisodidae - I 5 3 55 Ciicujidae . 13 ' 38 „ 55 Trixagidae . 2 5 2 55 55 Dermestidae. . 18 , 35 55 Cistelidae. . 12 5 35 „ Thorictidae . I 55 55 Histeridae . . 35 • 85 « 55 Platyceridae 5 ' 6 .5 55 Scarabaeidae 129 -5 191 '5 55 Buprestidae . . 48 . 105 )} Eucnemidae . 5 •' 25 ,5 Elateridae . 79 • 147 •, 55 Dascillidae . . 7 '' i6 „ 55 Cantharidae 94 • 168 5, 55 Cleridae . . 14 . 24 55 Bruchidae . 9 ' 23 55 BvTrhidae . 13 ' 54 " 55 Sphindidae . 4 " 55 Bostrychidae 2 10 55 55 Ciidae . . . 7 -' 41 55 Tenebrionidae 65 .5 95 '' 5) Alleculidae . 18 V 26 ,5 ., LaofHidae . 2 V 3 „ Melandriidae 9 " 36 55 55 Mordellidae . 14 -5 42 <5 Rhipiphoridae. , I '5 4 " •5 Meloidae 40 ■ 41 55 Pyrrhochroidae . . 2 5 3 " 5J Aiithicidae . . . . 36 > 34 " BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINŢE 313 Rumănien : Ungarn : Fam. Oedemeridae 12 Arten 32 Arten. n Pythidae 5 •' 12 ,, V Curculionidae 478 » 1060 « ?» Nemonychidae i >? 3 " n Anthribidae 1 1 >> 24 ?? ,-, Mylabridae . . ... 24 » 33 ,■> „ Brentidae — „ i » » Scolytidae 19 » 75 ?, ., Cerambycidae 127 -, 224 « » Chrysomelidae 254 ?> 508 « „ Coccinellidae 38 -' 68 „ Zusammen an Arten 12463 „ 6043 ?> Ein Blick auf vorstehende verg"leichende Tabelle ergiebt das nicht iiberraschende Resultat, dass das Verhăltnis der rumănischen Kăferfauna im Vergleich zur ungarischen, soweit sie grosse bis kleine Arten betrifft, etwa wie 1:1 bis 1.3 betrăgt, wăhrend bei den kleinsten Arten dasselbe von: 1:2 auf 1:32 und noch tiefer sinkt. Von einigen kleinen Familien, die in Ungarn vertreten, ist in Ru- mănien noch keine Art aufgefunden worden. Es lăsst sich daraus entnehmen, dass ein ganz bedeutender Zuwachs fiir die rumăni- sche Fauna zu erwarten ist und liegt der Grund fiir solches Mis- verhăltnis darin, dass in Rumănien viei zu wenig mit Sieb und Streifsack gearbeitet worden, wodurch eine grosse Anzahl klein- ster Tiere unbeachtet geblieben sein mussten. Es wăre gewiss von hohem Interesse gewesen zu constatiren, welche Arten aus der ungarischen Fauna der rumănischen fehlen, welche aus den iibrigen Nachbargebieten und umgekehrt, doch kann eine derartige Erorterung erst dann erfolgen, wenn die Er- forschung des Landes soweit gediehen, dass die rumănische Fauna und die der Nachbarlănder ausser Ungarn, wo die Forschung schon sehr weit fortgeschritteii, wenigstens annăhernd erschopft sein wird. Abkurzungen. M.=Herr A. L. Montandon, Bucarest-Filaret. H= Freiherr von Hormuzaki in Czernowitz. I =^ Herr Dr. Maurice Jaquet, seinerzeit in Bucarest gewesen. SN ^ Societatea naturalistilor din România. FI. =z Dr. Ed. Fleck, Azuga. 314 HULETINUL SOCIETATE! DE SCHNŢE > > w _. S bo 3 «2 o U-, c4 C *> s wina ea(R neşti neşti > w ?< 'rt O bC 5 ^ g ;s "rt 'rt 8 rt O 3 3 3 -Ti "3 ^ -Ji t^ ^ 3 pi; ou c75 cq D . CQ pq 5 <1- rt ^ .3 ►^ cs BULETINUL SOCIETĂŢII DE SGINŢE 315 _• tJ-( N > -i ^' -^ U3 .5 .h ^- ^ H 6& 3 z 1 c4 z c/5 II c/5 rt « <+; c« " ■". O o ^ J kJ rt rt 5 a^ o P ^ -^ d CJ S n L. . rt Xi 3 J5 ^ U CQ 1— 1 H -l hH 2 >■ ;= S K f^ H- 1 pq <: fii < 5 •— 1 y -!v :^' <: u _i < o 3 c c 3 3 PQ bo bD c c Q ^ 316 BULETINUL SOCIETĂŢII DE SGIINŢE ^ ^ ş3 ^ :^ ti c ClJ s -w Q u o c t . ^ rt > > :^ :^ > > PQ ^ s :^ c ^ S Ta •^ •rî JS (U ^ 1 g > 4-> i-i :rt ^. O > c' z :§ «' t ^3 ^ 00 rG C s > > C s ^ 1 c „• 1 1 -< a s (3 1 J2 u 4J Ui J2 3 Q n" a H ,-} "o 1:5 (JC HH 3 pq W 3 O S •"* 1 a '"' CC UJ o o CC 3 00 3 S 3 C ►-jT hJ _c kJ ►^ s s 1 bl) 3 E ^ 'G Ph -; 'C a J _G c E CQ > oO 3 00 G c o ti 1 cJ5 c a! < C 8 3 O ci < 'c PQ ■*-* P ţj ţi BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINŢE 317 ^ i > ^ „• .t: o 3 0 a 0 ^ > c '6 0 3 0 > c c 1 -5 ^ 1 £ PQ l-H 2 B 0 55 0 1 3 2 0 c S ^-s=^ p :S ^a^- 318 BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINŢE «• ^ 1^ (75 rt rt .S rt -r -73 bc g -s " -s -s z ^ ■K ^ ^ ^ c S o ►-"O o .=; ii: t; L> j_ 1-1 1-. eo m !-■ qa P5 ^ > m C 2 Î2 «43 .9 o 3 cu ^ . 'cJ .o ^2 S) -S - e > I § c i 3 5 -r: s - « 1 E - - S "- ^- « ^ eo . "^ '-' i-H hh" 3 Ohiu^o ti'— I i-^ Hrn30<^ •5, §£ ., § .Ş> § g I rt > V. >-, 13 320 BULETINUL SOCIETĂŢII DE SGIINŢE 9. .H > U rt ^ "^ , nt c/5 :^ C ni a a ■M a r, a o o (U »H o U U > s ;d H-- -^^ -B c m -^ O wi O c --i: 3 c > :i p ^ _: ji s "o > > 1 p c O B g Pi c c O^ g G pq 1—! 1 1 W Oh p p Q JJ S ,J t^ o G ia rt 'o > > > > Q > h4« < "" c ^^ <î m '^. m -cT^ J2 > Ph > > s 3 :^ '3 1 E > ^ s c irf > > ii 1^ 2 c c75 tsi C bX3 D N < c o 1— î C ;5 5 n "rt Oh C bc <: bC < c bfl c P 1 15 3 u 2 U^ ij 1 ■q O Oh 6 Ph -o o "53 O . s ci n CL, a . Im ^H a< , ^ 322 BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINŢE -5 i^ K 6 K "r^ o rt o rt rSS jii O o m >-l m CQ o o > Q > Q > 2 Sd pq a P s . ^. > s . â > ^ to .. ţ .. ^ .^ .. ^ ^ -. g ^. (X,P.p,c>oP oq'^'D CQ HH HH 1— I |_| — t: . ^ Se co^£2,«c p^, ut ^ ^ -^.22^:3 X!3b: -^ o hJ BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINŢE 333 .2 . > bJD bJD ^ cei ^ ^ a ^ ^ i2 g > ^' ^ g cq ^ n 5 .2 ^- ^ ni S . -^ S „. E 324 BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCUNŢE O 3 ^ ^-^ § g 2 ^ cS > ? bi. bp '^ . ^° ^ S ^ CA) «^ .. ■:? E a CD :z: E ci E 3 1 3 "rt TS rt c/) E "rt _c rt Csl "o «u ■^ • ^ .2 C rt ^ "^ bO rt A cu a c 3 s' § p N < G "o 3 c75 <: m 0-, m H-î •— * i—î •"• ^b-^ • j^ -d Q O c It o j:3 4^ 3. "G 3 S3 S rt S -55 bD • rt „ ^ rt S? -jH bX) bX) : rt 3 ►^ o< i3 BULETINUL SOCIETĂŢII DE SGIINŢE 325 a ^ > g Ă Ă -^ > g 2 f ^ S ^. S ^- ^- . ^ I ^ J > > ;r .S rr- > ^ .. .. ^ Z Q ||l| M.|5|5.|||i.l s CJ C< C3 BULETINUL SOCIETÂŢH DE SGIiNŢE 327 .5 6 J3 O CC < o „ Oi a >• .52 O bo ~ " ya a ^ ^ bc ^ c?5 00 ^ îQ ►^ Q I— I IU 0 p a 0 ^ -a u I.H D CD CC c I c 0 a3 >- Io o 1 1 ►^ «^ l-t ,tU C^ (1/ ts a v> '—1 w ^ 328 BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCllNŢE S o .§ 3 a 1 n O -CI s s 3 s b! 3 s ii u o U b .s o a 4-< J *c c/î B z o 3 3 3 o 3 1^ O. > X 3 3 Xi 2, > > o •n UI «^ 3 ^ ^ o c 3 c CQ g ,bp '3 £ ^ > > U3 3 a 3 a tn > ^ 3 C 3 > > C li ? rt i-> 'r". B rt i> 3 bfi bC c îi bc bc '-3 a i 1 ^ bfi □ _C O '1 S 2 br o > £ bO 3 P '— 3 3 8 3 >-< bD 3 P 3 6 £ -< bD c c 3 <: 3 3 ca 3 P 3 CQ i75 P s3 1 3 Q g ~ != i^ s fc^o BULETiNUL SOCIETĂŢII DE SGHNŢE 329 '^ •— I— <■ "rt > > t> > ^ OS îz; 5 _: '"' rt -< -*" ^' ^ w; _: ^' ^ — -' K — : nil ri^ §ă I I I II -ii ?.r?.r p p ''^ p ^ '-^ m r5 330 BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINŢE o o» Pi a c .2 c ^ H a c j^' W) 8 .B Ji '^ > -£" -^ i3 • • b • P3 ^ . > _. c . ^. E ^6 S _^. :s E „. ^. ;zi ^ _. a _, Z- „. s •• o P-i c ^ Ph •• •• ^ c •r: J3 î^c b -s b 2 El ^ " ?. i;; '^^ Î3 bc rt ^ ^ S J3 bD is bc »- bD «i n bfl N bc c bD ..ţ^ Şr 3 2 D bj3 N bo S 2-5 8 2 bc S bc n bc g bc ■^. 5 ^. P ^. D ^ ^ ^ ^ < S -^ ^ ^ -cg cS c§ ^. 5 ^ P ^. P -^ ^ •5~ . J § 1 ^ BULETINUL SOGETAŢII DE SCIINŢE 331 :^ :^, . Xi j^ >■ :^ ^ ba C4 •5? rt 'O C '^ rt -D o 3 tn ă CP c 3 . CJ H ^ > > s > c 'p p g ?n b£i o N bc o <1 c c M P ^- fTi j5 bD o 3 N bc 3 < ^ I— I 3 bX3 3 bc 4> un 3 3 3 ^ 4J O o C I K c I ^ ^ ^ n n p m 3 a CJ <-> 3 tn ^ O 3 I m o ^ id CC 1- co 2 M H ;. co em fei th. M. ;Ung Trec gen fe II, IV -§ ^E s 'S p^ T! mor raho steni cowi ^ ^ ^ ^ â -^-^^ >~. o Q D-, c?5 BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINŢE 333 t o (O i WC •2 3 t> a. Z ^3 ^ OS O -^ W _ 4-» O _ 1 §=§ ^§ i o» -2 N^ -Q '-^ h-i «* bo JS t-, ij a. t-, ^ § I I I I :§ I ^ . :^* . ^ ^ fc s 1 :3 > § g •^ , ^ ^ _ .. . c -£ . -o B^ E > P 'ii .| t c I « 1 •£ ^ c I . ^ -O c g Î3 c :§ bx) 5 w Q ^ ^ 5 ^ « i Ta— »'^'*«S w »»♦ •î»' 334 BULETi-NUL SOeiîETĂŢli DE SCIINŢE E ■^E^ :^* ^ ^ ^ -c tU3 Mangalî abadagh Babadag c > >" > >" 00 CC z - o U ^ -^ OC S lI 3 b . o < ;3 a. Q- a ba to § ;§ ^ J3 c c ^ rt g n s .s E > c s HH i 1 CO rt c 6 E 1 oi a c c CTD fc C Sd •3 S) -S 'i 1^ w c75 c PU s 0 :3 c <: c75 ID c t3 a- cJ^ .12 -^ ^ ^ i « 2 ^ BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINŢE 335 • -^ ^ •2 2-5 y ^ a fx a rt c ^S 1 § 1 > E Z z E* I-; (75 îZ .. Uh oo Ph S 2 n C4 rt C rt rt Sd C 'c 3 IU Ta îi Cu Î3 ^ .2 'c3 â ^ < c c7^ 3 < D^ 3 P-. £ > £ " bl) - bo bX) .-H g 71 .. -î E E e' g ";^ ■^ £ £ Sd "2 I -S "p £ S bfl bDN^-i2ţ;8 bfl a î^ a ?: ^ c/J _ • 00 . . .2 " ^ m î^" pq :^ cq == î ci S _l p 'S 8 ^5 \ iS a: CQ CQ t^ Q o O Q • r-. 3 a .X3 ^ OS g O II BULETINUL SOCIETĂŢH DE SGIINŢE 337 ■ă ^ ^- »- ^ ^ 3 u . >_ o 3 > 1 >' > p bo ;s! '— ' _ . bo ni; bo x bo <^ -^ «- :^ . S "3 - -^ g C ?: • g :2 -d ^. ^ '". E ^. =« ==! Z ^ I '^. K- -: s' 5 r «• -§ 5 ::' ^ . s I S. 3 « ^3. o ^^^ ^ > ^ -^ ,=2 rt ^0 338 BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINŢE > > > o z S2 - rt w -. S < ^ O 00 lyo rC: -5 ^ _, bC bO . W) tiC .5 ^ ^ ^ -: s ^' ;; E -f: s l .^ ^ ^ ;; ^^^ h -- s S) g e > .2 -^ S) I 5 ^ 5 -^ s ., 'i s ^ s C "^ "^ • . BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINŢE 339 != d a s o o o .2 "bo m u toj «2 3 a "t §5 " i § 2 2 -S f I J3 O a — : ":: . tic o > rt N y . > <: m a" c/O 2 . •S S) C rt ^ tu r- :■ > '3 E ■5 a P rt E 00 ^ E E s a CQ ^. ^ rt a c s "rt 1 i 'c .Ş 1 ci '^ s "1 1 c 1-4 li. 13 3 N < 3 rt 8 3 'c75 l:^ â £ ^ CQ CQ Ph Pi £ CQ CQ Ş -S o- ^ C brt 340 BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINŢE o ă ^ o U ^ ■£ 'bfi ti ^ "^ c a 1 '§* Pi i! s na d .S 'S c^ 5 3 U^ 3 B > > £ . B i Ut — ; •p C > 'S bD c 6 rt rt ?- ^ rt P-, bfi _: .. P-, ClJ 8 1:^ .2 'o .2 c/î ai n ?D C S £ .^ ?0 3 bD 8 bO 3 s>'i bD 3 vi .^ ^ bD S ?D <^ 3 '6^ c2 c CQ a. &: 3 Pl, N < S- 3 on cei tS c75 â u. <; C O .SP 3 5 C/5 N g C «^ 3 rt 3 3 s v> CU C/5 •»» «^ i» 3 «^ 1 «^ 3 01 w « .b/3 .& ^ -S ^ :~' S "^ BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINŢE 341 . o i I > i >: C/D t» p I S)S s s -§ 8 s S. S â^-f S) s I, ?. 1 g -l 8 - 8 g s 'T3 55 PQ 5 ^« 'S "^ -^ ^ 342 BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINŢE > 3 >ă c S -^^ ^ uf rr . r "^ rr' — : c T ^ ^ - ^ ^^ - =^ " £P b. =:3 < ă^ : O -1 tS ^ H hX5 • = N £i < tiî 3 ^ 2 ^ ": â 6 E ^* E -O u o O 1 bo a s n _g J=i < D^ Ir U 9 ^ K O c O ^ BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINŢE 343 "tD 9 ^3 O m .2 ba ^ § d (u Ui . B c • o. c bo .. -^ .. .. .. •• a E "^ c ^ "^ ? • ?/s b bn 1 ^^ ^ § . ^. ^. >• . î ^. -5 ^^ 1 > _,. - s "i ?.:: 1 : £ II -^ £ I I I i > ;S I g^ I I 3 I ^ Q ::5 <^ 2 -s: ^ ^ 344 BULETINUL SOCIETĂŢII DE SGIINŢE z CD â rt S c u, ci o E <*1 2 tp bo N bfi bp ^ r^- ^ ;2 bo ?; . - > bi3 <: bC u i-i :d BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINŢE 345 •^ Xi ••ti c§ tLi ^ T. z OO CD rt o O n c oo co > > > § i § > ^ 5 . > . ^ ^ 5= ^ :; ^ «- > = l-li-fl III ilf f^fll" â»^|" |£ to :s ,_, 1— 1 • • rt c: Xi b;3 C/O D 1— 1 rj c :^ rt OO ^ ^ 3 ^ CQ -^ .Di-icTîcQcq.cQ .o-cQ .p P .P .P .2 'i >^^ rl § -5 "5 1 -c I :S 346 BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCtINŢE :^ :s E s >■ >■ > > 'n z co ci cri c c bc tr aq m "S > 3 o ^1 rt -^ -^3 =3 bo CO p »-• ^ ^- flj m c g . o -f. ^ bD a Q i "2 ^ fS "^ '- ^ ^ "c: 3 :^ BULETINUL SOCIErÂŢII DE SCUNŢE 347 OBSERVAŢlUNi METEOROLOGICE FĂCUTE LA INSTITUTUL METEOROLOGIC DIN BUCURESCI LUNA APRILIE 1904 st. n. Director: ST.C.HEPITES înălţimea barometrului d'asupra nivelului măreî 82 metri S o r- Temperatura Umeijâla aerului |1 S5 s?. Temp. Vântul 2 §1 li FENOMENE DIVERSE aerului Cf> ?2 Ve solului C .2 1 ^'1 s® « 1 o"Ţ *? n! S, s o S s ^ 3- 3 01 1 i 1^ 5 ii P îl li 11 'Adâncime 1 1 ^ 1 2 o i! 5^ |. 1 laocDi. ..... i 753.0 -0.5 2.5 -1.0 3.5 4.4 98 - 2.7 -1.6 4.2 5.S 10.0 ENE 10.5 5.9 0.4 g;/a. 2 60.9 1.2 3.8 -1.4 5.2 3.8 71 — 12.0 -1.5 3.5 5.1 7.3 ENE,W 2.5 1.2 0.8 3 63.0 2.3 8.5 -3.8 12.3 3.6 62 7.3 25.4 -8.0 3.6 5.0 3.7 ENE 0.7 _ 1.2 4 62.7 5.3 11.6 -1.3 12.9 41 56 12.8 28.0 -7.9 5.3 5.4 0.7 ssw 0.5 — 1.8 ^«a. Lal2i4 şi 12''27 t.of.cutr.păm. 5 59.3 5.8 13.1 -3.1 16.-2 4.3 58 11.6!25.li;-8.6 6.5 5.9 2.0 ESE 0.9 — 1.7 --'a©»450l2h50-16''45. 6 57.8 6.4 14.0 -0-6 14.6 4.5 59 11.725.8 I-5.0II 7.7 6.5 3.0 ENE 1.3 — 2.0 ^«a 7 54.6 8.2 15 5 -0.5 16.0 4.8 54 12.2129.0 j-7.011 8.4 7.0 3.0 SW 1.2 — 2.3 --»a; 004501 1''55-12"20. 8 49.4 10.8 18.0 0.3 17.7 5.5 50 8.9|32.5 -G.O 8.4 7.6 6.3 WSW 0.8 — 2.5 ^»a. 9 53.0 6.2 13.0 5.0J 8.0 5.2 72 — 10.9 2.8 9.3 8.1 10.0 ENE 6.1 2.2 2.0 © 02i.30.5''20, 9M5-10''45;/5''-16''. 10 54.6 9.5 15.4 3.5|11.9 5.8 61 13.1 29.4 -0.4 8.4 7.9 1.7 WNW,WSW 28 — 3.3 .^op. La4h24,7''19,10h54t.of. micro- [seisme. jxOp; L:i6''19 t. of. microseismă. 11 1 53.6 11.3 17.5 5.0 12.5 6.8 63 10.3 28.3 1.2 10.5 8.3 3.0 SW,ESE 2.5 2.7 12 55.1 11.7 20.0 1.7 18.3 6.7 58 12.3 30.1 -3.911.3 9.1 1.7 WSW 2.9 — 4.7 ^«a;/l2''35-17''; <0'»20''15. 13 58.7 12.7 20.0 3.0 17.0 5.4 44 11.9 32.0 -3.812.1 9.6 2.3 VAR. 1.6 — 3.8 j^^a; La 12''55 t. of. microseismă. 14 56.9 15.0 24.0 6.5 17.5 7.5 54 10.2 39.9 1.7 13.2 10.3 3.7 ENE 2.6 — 4.0 - [ ® '20''42-20''50;® 022-42-23'' 15 55.5 14.5 23.6 6.7 16.9 8.6 65 7.4 37.7 2.4 14.5 11.1 7.0 ENE 4.7 0.0 3.8 -n.»a;T015'>35;©15i'55;/'15h20-p; 16 62.2 74 12.2 .5.0 7.2 4.2 53 ^ 21.7 -1.31112.7 11.5 8.7 ENE 3.3 0.9 2.7 /'oi>-l"40; ^Op, 17 52.8 10.2 18.-J 0.5 17.7 6.4 61 13.4 30.1 -7.0 11.8 10.9 0.3 SW 2.3 — 4.2 -Oaj/22''15-24h. [/15i'45-19''30 18 55.7 4.1 12.2 1.2 11.0 4.3 71 0.1 20.8 -12 11.5 11.0 10.0 ENE 6.3 0.2 3.2 /oh-2"; • 1 5H5; A0l6''5,19''10-p; 19 59.3 6.7 13.3 -1.8 15.1 5.0 62 10.0 29.0 -6.2 '0.1 10.3 5.0 SSW 1.4 0.2 2.1 — ^a; La 8''15 p.m.t.of.microscismă. 20 59.1 7.2 12.5 2.8 9.7 6.4 79 4.3 23.5 1.0 10.8 10.3 6.7 ENE 3.0 5.2 1.8 ®i0''30-4''15,6''44-7h. 21 58.3 10.8 19.7 2.4 17.3 7.1 69 7.0 30.2 -2.0 10.6 10.2 8.7 ENE 2.9 2.4 =o^ia-8''25. 22 55.6 12.8 17.5 7.1 10.4 8.7 74 0.3 26.1 4.7 12.4 10.6 10.0 ENE 3.4 0.0 2.0 ^Oa;®8h57. 23 53.9 14.6 22.5 7.0 15.5 7.0 53 7.7 34.0 3.0 12.9 11.0 3.7 ENE 4.7 — 4.8 X12-13h15. 24 52.9 14.2 22.3 6.0 16.3 6.5 49 13.4 36.2 1.2 13.9 11.6 3.7 ENE 5.4 — 4.2 ^*a;/7b30-10"40,19''10.20"20. 25 52.3 14.1 22.6 6.0 16.6 5.8 45 13.8 35.2 0.0 14.5 12 1 0.0 ENE 5.4 _ 5.0 -^ia;/'8'20-18"15. 26 52.8 15.1 22.4 6.5 15.9 5.4 38 138 38.8 -3.0 15.0 12.5 0.0 ENE 2.6 _ 3.9 /S'-d^. 27 50.3 15.8 22.1 76 14.5 6.6 44 11.9 38.3 0.4 15.8 13.0 3.3 ENE 2.3 — 3.6 00"6h30-14hl5. 28 48.3 161 22.0 7.0 15.0 6.9 46 6.1 37.3 00 15.9 13.3 8.0 NNE.ENE 2.7 — 3.5 — 29 51.6 13.9 19.8 8.2 11.6 8.6 68 3.3 41.4 1.0 15.7 13.6 8.7 VAR. 1.9 — 2.3 — 30 54.5 12.1 19.5 9.5 10.0 8.2 75 3.4 39.2 5.0 15.5 13.6 7.7 VAR. 2.1 4.7 1.6 ® 031.20 -4h25;® 4 4"-14"45. M. 755.6 9.8 16.6 3.2 13.5 5.9 60 238.2 29.0 -1.67 10.9 9.6 5.0 ENE 3.0 20.5 84.3 Luna Aprilie 1904 ,Ja Bucuiesci-Filaret, a fost ceva mal rece ca de obiceiu. Şi în acesta lună precipitaţiuni atmosferice aii ;ădut tn l'6rte mică cantitate. Tempeialura lunara 9^.8, este cu apriipe un grad maî coborâtă ca val6rea normală. Din ultimii ■'iS de înl, in 9, acâstă temperatură a fost şi mal mică ca acum ; in 1893 ea se coborâse la 7".0. Periudele reci aii coprins dilele de la 1 la 9 fi de la 16 la 22. Primele 3 ^ile ale lunel şi de la 18 la 20 au fost cu deosebire reci. Cea mai caldă di a fost la 14, când termometrul i atins 240.0, care este temperatura maximă absolută din cursul luneî, iar cea mai rece la 1, cu t6te că temperatura minimă abso- ută - 30.8 s'a înscris la 3. In alţi ani de la 1877 încuce, temperatura maximă a ajuns la 320.7 în •1899, iar cea minimă s'a coborât la -|-6o.O în 1882. ţ)ile de îngheţ aii fost 8, iar de vara nici una: în general sunt în ac6.stă hină, 3 dile de îngheţ şi 2 de vară. Pre- îipitaţiunile atmosferice de şi au căi.lut într'un numer de dile aprope egal cu cel obicinuit, nu au produs de cât abia 21 mm. de apă, umătatea cantităţei normale. De la începutul anului şi până la finele acestei luni, nu s'a obţinut la BucurescI de cât 77 mm în loc le 153 mm de apă, cât este valdrea normală. Au fost 8 dile cu cantităţi apreciabile de apă: în primele duoe dile ale lunel apa a pro- venit din ninsoro. Zăpada căzută la 1 a fost viscolită de Crivăţ. Grosimea stratului de zăpadă a fost de 11 cm şi a acoperit solul lumal la 1 şi 2. La 15 când a cădut câle-va picături de ploae, s'a audit tunând la Est. Veniul dominant a fost Crivăţul. El a suflat n proporţiunede 54 o/^ şi a atins in prima di a lunei iuţtda de 19 metri pe secundă. \) le în care a suflat vent tare a fost 12. Presiu- lea atmosferică 755.6 mm, este cu 3 mm mal mare ca normala. Atmosfeia a fost cu 50/0 maî uscată, iar cerul mal puţin înorat ca le obiceiu. Dile senine au fost 12, iar norose şi acoperite câte 9. Soarele a strălucit forte mult 238 de ore în loc de 184 cât se arată ie obiceiu; numOrul dilelor în caie el a strălucit 26, este însă egal cu cel normal. Din ultimii 20 de ani, numai în 1899, Sorele a ivut o durată de strălucire şi mare ca acum în acesta lună. Brumă s'a observat în 8 (Jile, rouă în 9, măzărică şi ceaţă în câte una. lalo solar în 2, iar într'o s(^ră, la 12, fulgere de căldură. In (Jiua de 4, la 12 h 4 m şi 12 h 27 m timp oficial, s'a simţit două puternice sguduiturl de pământ. In aceiaşi di, la diferite )re, precum şi (filele de 10, 11, 13 şi 19, pendulele orizontale ale Observatoriuluî Sismologic aii înregistrat nisce microseisme care nu au fost simţite de nimeni. In ultimele dile ale lunel, apr6pe la t6te speciile de arbori arbuşti si pomi fructiferi, frunzele au apărut, florile s'ail deschis îi au fecondat în cursul ultimei decade; la mare parte a lor florile s'aii trecut şi fructul s'a format. Grâul de tâmnă se presintă des- ul de frumos, avend înălţimea de peste 20 cm; în ultimile «.Iile din causa secetei şi a vânturilor uscate, începuse a se îngălbeni în cărţile de jos. Orzul a rgsărit la 7 şi este destul de frumos. Porumbul care s'a semănat la 13, din causa uscăciune! a resărit abia în iltima di a luneî. 348 BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINŢE o ti ~ s » a 3 m — OBSERVAŢIUNÎ METEOROLOGICE FĂCUTE LA INSTITUTUL METEOROLOGIC DIN BUCURESCI LUNA MAIU 1904 st. n. Director: ST. C.HEPITES înălţimea barometrului d'asupra nivelului măreî 82 metri Temperatura aerului C 750.8 57.9 56.9 52.4 48.8 50.4 53.6 54.2 55.0 54.1 55.1 54.3 57.0 58.8 58.0 14.7 17.1 15.9 14.8 17.6 15.5 14.7 16.5 19.4 18.1 55.0 53.3 51.3 52.6 55, 54 52 51 54 61 61 59 53 52. 56 16.5 15 3 17.8 18.8 14.6 12.9 13.0 14.5 18.3 15.9 13.8 20.0 24.2 23.0 23 2 26.0 21.5 21.5 27.2 27.5 24.5 23.7 25.2 20.5 17.7 19.5 24.1 23.0 27.8 32.0 25.6 24.8 2 25.9 27.8 23.0 19.5 18.6 22.4 28.1 21.5 19.8 10.1 8.2 8.5 7.0 7.2 11.5 9.2 8.0 13.5 12.2 9.5 9.9 10.5 10. 10.0 9.8 10.5 7.6 16.9 16.4 7.5 6.4 7.6 10.7 11.1 6.7 7.5 4.2 6.2 11.9 11.7 9.9 16.0 14.r 16.2 18 10.0 12.3 19.2 14.0 12.3 14 15.3 10.0 6.9 9.5 14 3 12.5' 20.2 15.1 9.2 17.3 15. 18.3 17.1 11.9 I2.8| 11.1 18.2 21.9 9.6 8.1 755.0 16.4 23.6 9.6 14.0 8.5 56 268.8 44.1 Ume- (Jela aerului 10.9 8.2 55 9.3 54 8.6 7.9 8.3 6.7 115 14.0 12.8 12.2 4.4 10.7 7.8 67 5.1 12.6 8.5 4.8 5.6 12.5 10.6 10.3 10.4 9.1 41 14.1 10. fi 13.7 6.9 3.6 5.8 5.1 13.7 15.0 2.3 1.7 36.0 45.3 42.6 47.7 49.0 43.8 43.5 47.: 50.0 51.3 40.4 48.5 41.0 23.1 37.0 47.8 45.8 47.7 53.5 43.7 43.5 44.6 48.2 47.9 47.0 48.1 41.0 43.0 44.1 33.8 40.6 c^ Temp. H^ solului C ■.= .S Adâncime 4.0 1.0 0.1 -2.0 -1.3 4.0 4.0 4.0 4.0 1.7 4.0 7.0 6.0 3.1 3.4 0.0 11.7 30 cm gO cm 14.5 14. 16. 17.0 17.5 18.5 17.2 17.5 19.2 19.7 18.5 19.0 18.8 17.2 15.9 17.3 18.5 19.0 21.4 21.9 19.9 19.6 19.9 20.7 20.8 18-0 17.8 18.1 19.7 20.4 18.1 13.4 13.3 13.7 14.3 14 15.2 15.4 15.3 15.7 16.2 16.4 16.4 16.5 16.3 15.7 15.4 16.1 16.4 17.0 17.9 17.9 17.8 17.7 18.1 18.4 17.9 17.3 17.1 17.3 18.0 17.7 18.5 16.3 6.3 5.0 2.0 2.3 5.0 8.7 4.7 8.7 7.7 5.3 2.3 6.0 8.3 10.0 8.3 3.0 3.7 6.0 3.7 5.3 9.3 5.5 Vântul VAR. VAR. VAR. KNE wsw ESE ESE ENE N WSW VÂR. NNE NNE WNW, WSW WSW ssw WSW VAR. VAR. VAR. ENE, NNW ENE ENE, ESE ENE ENE ENB SSE WSW ENE ENE 5 i ENE 2.3 19.0 0.0 3.0 3.0 3.0 2.3 3.2 2.4 1.9 2 2.3 2 2.0 1.9 2.7 2.0 2.0 3.4 2.8 6.4 3, 2.4 2.9 3.8 2.5 2.4 2.2 2.2 4.5 1 1.3 91.2 FENOMENE DIVERSE il0\30. ''10,19''30;K0 116''45 17''25. =%-6''.30;n"l7'', <''p;'''38p.m. mi- <<',il8h.55-p. [croseismă. TVl3''30;®il4''24,14''34. ©«12"- 12'' IO. x^Oa;/'p. ®<'2>'.6M5;/8i'.50-12''30;®18''55-p. /7''10-7''30. 35-21''30. [7,,5;/12,,30. K"l''-l'';iO;®Vl''lfî-3''5; ;©13i>10.La5''48l. ;[D"20i'. slab cutr. [păm. c.;T''llH4;®<'18"10;/'ir45 IU"P. xLSa;0'13''.5O-14>'2O. -D-*a. ®»M''23,15''35;/14''30. ®*'10''12-16''20. excesiv'^d'seSă.'"'* " '^'^'^^'-^^^î-F'laret, este a unapre.Jecea de când s'a declarat seceta; ea a fo.st obicinuit de căldurdsă însă de 19 a'SPcir'ri l"?dâ' '^''^! ^^'^^l^?^'Jl^' »-ma,â. Peri6de mai câldurdse 240 mm de apă pe când val6rea normală este 508 mm'"'"' "'" '""" ''"''' "^ *"""** " "'<^eput seceta şi până acum s'a adunat numai Ventul dominant a fost Crivăţul • la 1 ASt'^?aa'l?sfcfHl"'^ir'' ''•;;' î"™ " ^V' «^^va malVidicatrca-normaTa. strălucit 269 ore ° " ""'"'*' '^'' '"'^^ P"^'° """^ ^"°'-^t ca de obiceiu. pile senine 9, noro.e 12 şi acoperite 10. S6rele a Rouă în 10 dile, c.'.i.ă într'una şi halo solar în 2 slaba sgudSUură vertkall îe 'păment.'""' "™P °'^''^'' ^'" ^"registrat o microgeismă, iar în dimin^ta de 22, la 5 h 48 m, s'a simţit Din causa secetei ipuriî. BULETINUL SOCIETÂŢU DE SCIINŢE 349 OBSERVAŢIUNI METEOROLOGICE FĂCUTE LA INSTITUTUL METEOROLOGIC DIN BUCURESCI LUNA IUNIE 1904 st. n. Director: ST. C. HEPITES înălţimea barometrului d'asupra nivelului mărei 82 metri ~" (B -. li« V6ntu 1 Temperatura Ume(jlela •=£ S =, g=J TemD. "» «) §" iii aerului C" aerului !' 3.0! ■■=•£ ii solului C" l! .si fi .5 S «6 FENOMENE DIVERSE O îîi ca i 1 8 Cu' Q ii < a 3 5-" .2 ■«• Je P Adânc. 3Jcm eOtm II < 2 1 756.5 16.0 22.7 8.4 14.3 7.3 48 12.3 46.0 5.0 17.7,17.1 4.0 ENE.ESE 1.2 ~ 2.8 -c^^a 2 53.7 18.6 28.0 8.8 19.2 8.5 45 13.7 51.2 3.5 19.4 17.2 3.7 Var. 0.7 — 3.4 Ji-^a 3 54.7 21.7 30.0 11.2 18.8 9.4 41 15.1 57.2 6.5 '-21.6 17.9 1.7 ssw 1.5 — 0.21 ^k\ 4 53.5 20.5 29.6 10.8 18.8 12.2 60 11.2 51.3 7.0 22.6 18.8 5.7 wsw 4.8 2.8 4.8T«15''.19;/15''.54;®<"I15\48-16''.11; 5 57.0 19.2 25.0 12.4 12.6 10.9 60 5.9 5U.4 9.5 21.7 19.1 5.3 ENE 2.0 — 2.5— [K«16".58;n*'n''.44 6 58.2 20.3 27.7 12.7 15.0 9.4 47 15.3 54.2 10.2 22.4 19.2 1.7 ENE 1.9 0.0 4.6 ©a; La 4''25 p. m., slab cutr.de păm. 7 49.7 23.1 30.0 12.6 17.4 9.8 40 13.8 59.9 8.9 23.6 19.7 3.3 WNW 1.0 — 4.6J— 8 48.2 22.4 31.2 14.0 17.2 9.9 45 11.6 60.8 11.6 24.3 20.3 2.7 ENE 3.2 — 4!5/'17h.45-18h5 9 50.9 21.5 28.9 13.3 15.6 11.7 54 6.1 56.5 11.0 24.1 20.7 6.0 ENIC.WSW 2.9 — •10 55.4 18.3 24.0 14.5 9.5 9.5 57 5.7 46.8 13.223.4 20.7 6.7 ENE 4.2 — 4.3 / 10''.15; < V 11 50.2 19.4 26.2 13.3 12.9 13.5 73 2.4 46.8 12.8' 22.6 20.6 7.3 WNW 19 03 2.6 <0a; © «eh. 1.5, 9h.40 12 52.8 20.8 26.5 15.8 10.7 12.1 62 4.8 42.0 13..32-2.2 20.4 7.7 ENE 2.1 9.1 2.4 ®=2''--2''.40; ®0'i2'',40-5'' 13 53.9 22.3 29.6 15.5 14.1 12.8 59 5.3 50.2 13.5:22.6 20.3 9.0 ENE.SSE 1.6 0.0 3.2 ®4'';®il0h.52-ll''l0 14 55.4 21.0 25.8 15.2 10.6 10.6 54 0.2 39.1 13.3!'22.8 20.6 9.0 ENE 3.1 0.0 3.2 ©15''. 57 15 55.1 20.5 26.1 15.5 10.6 9.5 51 4.5 47.8 15,222.6 20.5 6.7 ENE 2.8 — 3.3 — 16 58.5 21.1 29.0 13.3 15.7 8.4 42 10.2 -.1.5 8.7;23.3 20.6 6.0 ENE 1.5 — 3.0 — 17 59.6 24.4 32.5 13.5 19.0 ll.O 41 1.3.9 54.0 9.224.6 21.1 3.7 ENE 0.9 — 4.4 — 18 55.3 26.5 34.0 17.2 16.8 ii.y 41 14.4 56.0 12.7 26.0 21.7 3.0 Var. 1.0 — 3.9 — f©<'18'>.45-p./ p. 19 49.4 23.2 33.2 15.5 17.7 14.4 64 11.8 54.0 12.026.9 22.6 5.0 ESE 1.8 16.8 4.5 <''18i.;K0,9h.i5.p.@i'3.i8.^0-18'..4.5; 20 56.2 15.5 21.7 12.0 9.7 11.6 84 3.8 37.8 12.4,23.1 22.4 9.7 WSW 1.8 16.1 1.8 ®<">5M0-lli'.45 21 58.7 20.6 27.0 14.2 12.8 11.0 56 11.1 44.0 12.0 21.7 21.3 3.7 WNW 0.7 _ 2.5 ^Op. 22 57.0 22.1 29.1 13.6 15.5 10.1 46 11 9 44.9 10.1 22.6 21.0 4.3 SW 0.7 — 3.3 xL^a 23 57.5 20.1 27.1 14.7 12.4 10.5 57 l.'A 42.0 12.^!22.7 21.1 6.7 ENE 1.6 0.0 2.2 ®6h.20 24 54.1 22.8 29.9 15.5 14.4 9.6 44 15.3 47.5 12.7 24.3 21.3 2.0 SW 0.9 — 3.6 .n.'a 25 52.9 23.7 32.0 14.3 17.7 11.0 44 15.4 50.0 10.6 25.3 21.9 0.0 NE 1.2 — 3.8 — 26 50.0 26.3 ^5.0 14.8 20 2 11.9 40 13.3 51.2 11.0 26.5 22.5 3.0 SW,SSW 0.6 — 5.5 — 27 49.1 28.5 36.9 18.0 18.9 12.4 38 11.1 55.0 14.6 28.1 23.^2 5.3 SSW 1.5 — 6.3 ^«a; /20ho0-22h20 28 50.5 24.0 32.0 18.7 13.3 14.4 60 8.3 49.6 16.3 27.9 23.8 80 ENE 2.5 0.0 4.6 /17".30;®20";La 4".18 t. of. micro- 29 53.7 20.l'27.5 12.3 15.2 8.0 41 13.7 46.7 10.5 27.0 23.9 2.0 WNW 2.1 0.0 7.0 — [seismă 30 53.5 20.527.6 12.4 15.2 7.9 39 13.7 47.5 10.3 26.4 23.9 1.7 Var. 1.4 — 4.5 — M. 754.0 21.5 28.9 13.8 151 10.7 51 303.1 49.7 ll.O .8.7 20.9 4.8 ENE 1.7 45.1 118.3 Luna Iunie a fost, in general, foarte căldur6să şi excesiv de secetosă. Cu acesta lună se împlinesce un an de când s'a declarat seceta care bdntuesce aprupe întiega ţâră. Temperatura lunară 2100 as:e cu pesie un grad şi jumătate mai ridicată ca valorea normală ; limitele intre carî ea a variat ie la iSbl încoce sunt: 2^03 in 1860 şi IbOo în lb90. Periodele cele mai căldur6se au coprins dilele de la 12 la 19 şi de la 24 la 1^8. piua cea mal caldă a fost la 27 când s'a înscris temperatura cea mai ridicată din cursul lunei, SG^ft Temperatura minimă absolută a ivut loc în prima (Ji a lunei, când termometrul s'a coborât la 804. Afară de anul 1899, când temperatura maximă absolută ajunsese la n^a, nici o-dală de la 1877 încoce, nu s'a înregistrat la Bucuresci, în acesta lună, o temperatură aşa de ridicată ea cea de acum. roate dilele aii fost de vară afară de doue, la 1 şi 20. Cantitatea totală de apă 45 mm, este pe jumetate din aceia ce se obţine în mod normal. Cu t6te acestea, de la 1^04 încoce 5unt 9 ani în carr a plouat şi mai puţin ca acum în acesta lună. Excepţională a fost luna Iunie i876 în care cantitatea totală de apă ^ătlută n'a întrecut 6 mm. ipile de ploie aâ fosi .">, de obiceiii sunt 12. In doua (^ile, la 4 şi ly, ploia a fost însoţită de manifesiaţiuni îlectrice. Din Iulie 1903, de când s'a început seceta şi până la finele acestei luni s'a adunat numai 285 mm de apă, pe când valorea normală este 591 mm. Nici o-dată până acum, din ultimii 41 de ani, nu s'a adunat în acesta periodă o cantitate i.şa de mică de apă. Presiunea atmosferică mijlocie 7540 mm, este cu aproape 2 mm. mai ridicată ca normala. Ventul dominant a fost Austrul şi Crivăţul. In dilele de 27 şi 28 s'a deslănţnit asupra oraşului vijelie puternică de la VV şi NW. In cea d'întâiu din aces e dile ventul atinsese iuţâia de 13 metri pe secundă. Atmosfera a fost cu 13o/o mal uscată ca de obioeiu. ţ)ile senine 10, norose 15 şi acoperite 5. Sorele a strălucit 303 ore în loc le '266 de ore cât el se arată de obiceiu. Rouă s'a observat în 7 4'iie, fulgere şi curcubeu în câte una, iar în diua de 13 un frumos halo solar. In dina de 6, la 4 h 25 m sera, timp oflcial, s'a simţit un slab cutremur de pământ, iar în dimineţa (Jilei de '28, la 4 h 18 m s'a înregistrat o microseismă. Vegetaţiunea suferă grozav din causa secetei. Grâul din parcul Institutului Meteorologic s'a uscat. Orzul de primăvară a re- aistat mal bine, el a înflorit în prima decadă şi acum este aprope de seceriş. Porumbul este destul de frumos, mai ales în urma ploilor de la 19 şi 20, el a luat o desvoltare repede. Către jumetalea lunei s'a prăşit pentru a doua oră, iar în ultimele dile 'i-a dat spicul. Căldurile din ultima decadă au făcut ca el să cam sufere, în timpul dilei foile să răsucesc. Iarba, care se mai Înviorase în urma ploilor de la finele decadei a doua, a Început a se usca din nou. Via este frum6să dar are rod pulin. Dintre fructe s'au copt cireşele vişinele, agrişele şi agudele. La 10 a Înflorit lemnul câinesc, la 15 teiul mic şi la 25 teiul mare. BULETINUL SOCIETÂŢIi DE SCIINŢE BUGURESGI ANUL XllI-lea. SEPTEMBRE— DECEMBRE No. 5 şi 6. PROCES-VERBAL Al şedinţei de la ij Iunie itj04 Şedinţa se deschide la orele g^/^ sub preşedinţia D-luî Prof. E. Pangrati. Se pune la vot alegerea D-lut A. VoitinovicY, propus în şedinţa precedentă şi se admite. D. Secretar perpetuu, presintă societăţeî lucrările şi revistele sosite la Societate. •D. Dr. N. Vasilescu Carpen face o comunicare despre : un nou receptor pentru telegrafia fără fir. D-sa expune noţiunile necesare pentru înţelegerea chestiunet şi face descrierea amănunţită a aparatulut şi a moduluY sSii de func- ţionare. Receptorul, a căruî descriere va fi publicată în Buletinul Societăţet, pote fi întrebuinţat cu succes şi la măsurarea energiei transmise. D. Preşedinte mulţumeşte D-lut Dr. Vasilescu Carpen pentru in- teresanta D-sale comunicare. D. Dr. Adriano Ostrogovich presintă Societate! resultatele cer- cetărilor sale relative \a. derivaţii dibromuraţî aî Metil-imino-oxi şi Metil-diamino-triazineî precum şi la acţiunea hidroxilamineî asupra lor. Referindu-se la precedenta D-sale comunicare asupra acestor de- rivaţî dibromuraţî, găseşte necesar, fiind ultima şsdinţă înaintea va- 352 BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINŢE canţelor, de a adăoora, cu tote că studiul e abia la început, resulta- tul cercetărilor făcute în privinţa acţiuneî hidroxilamineT asupra acestor derivaţî dibromuraţî. Intenţia D-sale de a obţine aldoxi- mele corespun(,l^t6re nu a putut-o realisa pentru moment, căcî de şi dibromo-metil-imino-oxitriazina reacţioneză cu hidroxilamină în anumite condiţiunî dând un produs galben, ale căruî proprietăţî ar corespunde aldoximeî căutate, cu tote acestea determinarea canti- tativă a AzotuluT nu probeză constituţia substanţe!. Analisa trebue repetată şi compusul obţinut studiat mat amănunţit. In ce priveşte Dibromometil-diamino-triazina n'a putut să obţie, în condiţiile în care a lucrat până acum, compusul aldoximic corespunzător. Lu- crarea va fi continuată. D. Dr. G. Murgoci comunică Societăţet : Noui observafium în Dohrogea. Dobrogea de N. ca relief e cu totul deosebită de Do- brogea de S. In N. sunt resturî de catene vechî stîncose şi ascuţite, pe când în mijloc este un podiş, al BabadaguluT, ce se continuă spre S. printr'o pereplenă caracteristică. Cu acesta ocasiune com- bate aserţiunea D-luî Gr. Dănescu (şi căpitan M. Ion eseu) cum că Dunărea trimitea un braţ pe la Cerna-Vodă şi apoî un altul pe la Isaccea-Babadag. Nicî un argument geologic nu se pote aduce pentru susţinerea acestora, din potrivă totul vorbesce contra. De asemenea spune, că Dobrogea n'a suferit de cât oscilaţiuuî prea micî iar nu ridicărî seculare de câte 5 metri şi mat mult, cum spune D. Dănescu. Cu acesta ocasiune face descrierea şi dă secţiunt în maî multe puncte dealungul MăreT Negre între Babadag şi Cons- tanţa. Arată stiatul de argile roşit, ce vine pe Calcare şi cart în unele locurt ar părea să fie terra rossa ; se ştie că acestea la Odessa şi la Constanţa portă gips şi sunt din epoca levantină. Totuşt se observă chiar în Loess bande roşcate datorite unor oxidaţiunt pe timpul depuneret loessulut (după cum se cunosc în Pusta ungară). Şedinţa se ridică la orele 10 şi 10'. Preşedinte, E. Pangrati Secretar, T. Snidel. BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINŢE 353 PROCES-VERBAL Al şedinţei de la ij Noemhre 1904 Şedinţa se deschide la orele 8,45', sub preşedinţia D-luî Prof. E. Pangrati. Se dă citire procesuluî verbal al şedinţe! precedente şi se admite. D. Secretar perpetuu presintă lucrările şi revistele sosite la So- cietate şi recomandă cererile D-lor Dr. C. Laugier, I. Mitulescu, A. LudwioŢ precum şi a le D-lor Inginer C. Chiru şi Maior C. He- pites de a fi aleşî ca membriî aT Societăţet de Sciinţe. D-sa aminteşte, că la 18 ale luneî c. va avea loc serbarea celeî a 40-a aniversărî de profesorat a D-luî Decan Gr. Ştefanescu şi se asociază la pro- punerea D-lut St. Hepites ca şi Societatea să ia parte la jubileul tostuluî et Preşedinte. D. Preşedinte propune Societate! alegerea ca membriî a D-lor citaţî maî sus ; iar pentru serbarea jubileuluî D-luî Profesor Ştefa- nescu propune ca Societatea să fie representată prin întreg biuroul eî, ceea ce se admite. D. Secretar perpetuu comunică Societăţeî, că D. Prof. Canta- cuzino rogă să fie scuzat, că din cauză de bolă în familie este nevoit a-şî amâna desvoltarea comunicăreî D-sale pentru şedinţa viitore. D. Prof. D. Voinov face o comunicare despre: Toxicitatea glandei genitale masculine. Resultatele cercetărilor pe care D-sa le-a făcut relativ la toxicitatea glandelor genitale mascule sunt ur- mătorele : i) Testiculele de cocoş adult sunt toxice atât pentru animalele de aceiaşî specie, cât şi pentru speciî streine, mamiferele (d. ex. oia), independent de sex. Toxinele genitale introduse direct în sîngele altor animale produc turburărî de natură complexă, respiratore, circulatore şi motore, maî mult sati maî puţin grave după dosa in- jectată. In cantităţî marî produc mortea, aprope imediat. Gustav Loisel, în Franţa, în aceiaşî timp, ajunge la aceeaşî conclusie. 2) Toxicitatea testiculelor nu-î în raport cu activitatea sexuală — cum crede Loisel — de 6re-ce testiculele animalelor impubere posedă aceiaşî grad de toxicitate ca testiculele animalelor mature. 3) Toxicitatea glandeî mascule, trebue datorită glandeî intersti- 354 BQLETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINŢE ţiale, sing-ureî formaţiunî care există, aprope eg-al de desvoltată, în testiculele impubere cât şi în cele mature. Acesta glandă ar absorbi toxinele din sânge, pe care le-ar împedica să otrăvească sperma- tozoiziî. Glanda interstiţială ar avea dar un rol de apărare genitală. D. Sava Atmanasiu, face o dare de semă asupra lucrăreî D-luî inginer Radu Pascu: Studii geologice şi miniere în judeţul Tulcea. Este prima lucrare geologică specială îndreptată spre cun^scerea maî de aprope a zăcămintelor de minereuri dinţera nostră. In par- tea generală autorul dă o descriere succintă a formaţiunilor geolo- gice din partea de Nord a Dobrogeî, ilustrând'o cu o tabelă de profile. Clarificarea formaţiunilor mat vechî de cât Triasul în : formaţiunî paleozoice 7nai vecin şi formaţiunî paleozoice maî nouij făcută de autor, împreună cu D. profesor Mrazec, este maî conformă cu faptele de cât clasificările făcute până acum, de 6re-ce nu implică date paleontologice cart lipsesc cu totul în aceste for- maţiunî, ci este basată numaî pe raporturile stratigrafice ale ro- celor şi pe tectonica regiuneî. In partea specială se studiază forte amănunţit zăcămintele maî importante de minereurî de fer şi de cupru de la Lasova, Dealul Geaferca şi Coşlug, Dealul Carapelit, Anzalar, Kiutucluc si Altân- tepe. Condiţinnile ds zăcămînt, întinderea şi genesa filonelor, va- riaţiunea composiţiuneî cu adâncimea sunt examinate forte di aprope şi ilustrate cu profile de detaliO şi tabele comparative de analise de minereurî de la deosebite adâncimî, în cât aceste de- scrierî vor servi ca o îndrumare preţiosă pentru alte cercetărî. Harta geologică, pe scara de i : 200.000, ce însoţeşte lucrarea D-luî Pascu, este ridicată pe baza de i : 10.000, şi decî se presintă cu tote condiţiunile de exactitate dorite ; prin 1 6 colorî autorul se- pară pe acesta hartă nu numaî formaţiunile geologice principale, dar şi soiurile de roca paleozoice, a căror extensiune presintă o importanţă deosebită prin filonele de minereurî ce conţin, ca d. e. : quarţitele şi filitele, şisturile de Carapelit şi şisturile vercjî. Din cele spuse reese că lucrarea D-luî Pascu, presentându-se ca resukat al unor studiî urmărite cu persistenţă maî mulţî ariî, pe teren şi în laborator, este o lucrare de o însemnată valore sciinţi- fică şi forte bogată în fapte importante şi din punct de vedere BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINŢE 355 practic. Ar fi de dorit ca ast-fel de stiidiî amănunţite să se facă şi asupra altor regiunY, ca să putem cunosce maY de aprops valorea economică a minereurilor din ţara nostră şi să se potă da un im- puls întreprinderilor miniere şi în alte direcţiuni de cât în exploa- tarea petroleuluî şi a lignitului Şedinţa se ridică la orele 9^/4. Preşedinte, E. Pangrati. Secretar, T. Saidel. mEmoires et ouvrages REgus H. Pecheux, Blondin et Neculcea. Ministero di Agricoltura, In- dustria e Commercio — Italia. Prof. Louis Henry. Idem. Idem. Prof. S. M. Losanitch. Idem. Prof. W. Meyerhoffer. Idem. Dr. Alexander Ludwig. R. Wiedersheim. C. V. Hormuzachi. -Trăita theorique et pratiquc d'e- lectricite. — Catalogo della Mostra fatta dai Corpo Reale delle Mi- niere all'Esposizione Univer- sale di Saint Louis, nel 1904. -Surl'ether methylique del'acetol. -Sur la Volatilite dans Ies com- poses carbones. -Sur Ies systeme Carbo-Azote. C=:N a soudure double. -Les minerais radioactives en Ser- bie. -Die radioactiven Cyanbaryte. -Stereochemische Notizen. -Ueber Schmelzintervalle. -Ueber die Einwirkung von mag- nesium - organischen Verbin- dungen auf Alkylierte^ Phtali- mide und Saccharine. -Ein Beitrag zur Kenntnis des menschlichen Ammonshornes. -Analytische iibersicht der pală- arktischen Lepidopterenfamiiien. 356 BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINŢE I. C. Constantineanu. Prof. Dr. F. Simionescu. Idem. Idem. Idem. Idem. Idem. Idem. Georges N. Zlatarski. C. Dimitrescii-Parepa. I. Corbu. — Sur deux nouvelles especes d'U- redinees. — Ueber die Verbreitimg und Be- schaffenheit der sarmatischen Schichten der Moldau (Rumă- nien). — Asupra câtor-va pesct fosilî din terţiarul românesc. — Contribuţiunt la geologia Mol- dove!, dintre Şiret şi Prut. — Contributions â la geologie de la Moldavie 1903. — Sur quelques mammiferes fossiles trouves dans Ies terrains tertiai- res de la Moldavie. — Sur la presence de Verrucano dans Ies Carpathes Moldaves. — Hipparion Gracile en Roumanie. La Plate-Forme Russe s'etend- elle jusqu'en Roumanie ? La faune Sarmatique et Tor ton - nîenne de la Moldavie. — Contribution â l'etude Geologi- que du Defile de l'Isker, De Sofia â Roman et des Pays limi- trophes 1904. — Cultura şi recolta plantelor me- dicale ce cresc în România. — Neue theorie iiber die Bildung der Sternsysteme und den Bau des Universums. REVUES ETRANGERES BuUetin de la Societe Chimique de Paris No. 20—21, 1904. BuUetin de l'Acad^mie Royale de Belgique (Classe des Sciences) No. 8, 1904. BuUetin de l'Association belge des Chimistes No. 7, 1904, BULETINU SOCIETĂŢII DE SGIINŢE 357 Bulletin de l'Institut Chimique et Bacteriologique de l'etat, â Gem- bloux. No. 74, 1904. Bulletin de rAssociation des Chimistes, de sucrerie et distillerie de France. No. 4, 1904. The Chemical News No. 2.347, 1004. The Journal of the Franklin Institute No. 5, 1904. American Chemical Journal No. 5, 1903. Bulletin de la Societe Chimique Russe No. 8, 1904. Annales de la Societe Phisico-chimique Russe Tom. 36, 1904. Gazzetta Chimica Italiana, parte II, fascicolo IV, 1904. Supplemento Annuale alia Enciclopedia di Chimica, del Prof. Dr- Icilio Guareschi. 1904. Protokol der 27. Hauptversammlung des Vereins zur Wahrung der Interessen der chemischen Industrie Deutschlands, E. V. 1904. Proceedings of the Royal Philosophical Society, of. Glasgow, voi. 35, 1903 — 1904- Pharmaceutische Centralhalle, No. 47, 1904. The Pharmaceutical Journal No. 3.4487 1904- Le Mois Scientifique No. 11, 1904. La Feuille des Jeunes Naturalistes, No, 409. 1904. Bulletin du Musee Oceanographique de Monaco No. 19, 1904. Bollettino della Societâ Zoologica Italiana, Fasc. I, — II, — III, voi. 5, 1904. Atti della Societâ Italiana di Scienze Naturali e del Museo Civico diStoria Naturale in Milano voi. 43, fascie. 3^ 1904. Verhandlaugen der K. K. Zool.-Botan. Gesellschaft in Wien. No. 8 şi 9, 1904. Annales du Mus^e naţional hongrois d'Histoire naturelle a Buda- pest. Voi. II, part. I, 1904. Proceedings of the Academy of Natural Sciences of Philadelphia, voi. 56, part. I, 1904, Sitzungsberichte der Physikalisch-medizinischen Sozietăt in Erlan- gen. 1903. The Veterinary Journal No. 353, 1904. Bollettino del R. Comitato Geologico d'Italia No. 2, 1904. O Instituto, No. 10, voi. 51, 1904. 258 BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINŢE BuUetin de rAssociation Industrielle et comerciale d'Athene. No. 3—4, 1904. BuUetin du Ministere de la Marine de Rio-de-Janiero. Carte ma- ritime. Annee IX, No. 3. 1904. BuUetin Semestral du Ministere de la Marine No. 12, 1903, Rio- de-Janiero. Johns Hopkins University Circulars No. 163, voi. 22, 1903. BuUetin de l'Herbier del'InstitutBotaniquedeBucarest No. i, 1901. Archivio di Farmacologia sperimentale e Scienze affini. Voi. III, fasc. X, 1904. REVISTE ROMANE Academia Română, Regule Ortografice, 1904. Ministerul Cultelor şi Instrucţiune! Publice, Statistica Invgţiămen- tuluY Primar Rural şi Urban, aniî 1901 — 1902. 1904. Idem, Statistica InvgţămentuluY Secundar, Profesional, Universitar aniî 1901 — 1902. 1904. Buletinul Oficial al Ministerului Cultelor şi Instrucţiune! Publice, voi. XI, No. 232, 1904. Buletinul mtnisterulut agricultureî, industrieî, comerciuluî şi dome- niUor, No. 3 — 4, 1904. Buletinul direcţiune! generale a Serviciuluî sanitar No. 20, 1904. Buletinul Asociaţiuneî farmaceutice din România No. 4, 1904. Revista farmacie! No. 10, 1904. Buletinul Societate! de medicî şi naturalist! din Iaşi No. 4 — 5, 1904. Revista de medicină veterinară No. i o, 1 904. Archiva veterinară voi. I. No. 4, 1 904. Buletinul industrial No. 7, 1904. Buletinul Societăţei politecnice, Trim. II 1904. Revista ^jSpitalul" No. 19 — 20, 1904. Economia naţională No. 10, 1904. Jurnalul Societate! centrale agricole No. 21, 1904. Revista viticolă, horticolă şi agricolă No. 15, 1904. Revista pădurilor 1904, BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINŢE 359 Şcola sătenilor No. 12, 1903. Albina-Revista populară No. 52, 1904. Revista poporuluî No. 10, 1904. Amicul progresuluY Român voi. XI, No. 7 şi 8, 1904. Biblioteca profesiunilor No. 4, 1904. Biblioteca profesiunilor No. 5 1904. MEMOIRES ET OUVRAGES REQUS Prof. Icilio Guareschi. — Storia della chimica — IV, Vannoccio Birin- gucci e la chimica tecnica. Prof. Icilio Guareschi. — Osservazioni ed esperienze sul ricupero e sul restauro dei Codici danneggiati dall'incendio della Biblio- teca Nazionale di Torino. Sociedade scientifica de S. Paulo. — Relatorio dadirectoria 1903 — 1904 REVUES ETRANGHRES BuUetin de la Societe chimique de Paris No. 23, 1904. Bulletin de l'Association belge des chimistes No. 5, 1904. La Feuille des Jeunes Naturalistes. — i'^'" Decembre 1904. Supplemento Annuale alia Enciclopedia di chimica del Prof. Dr. I. Guareschi 1903 — 1904. Bollettino della Societâ zoologica italiana fasc. IV. V. şi VI 1904. Berichte liber die Verhandlungen der Konigl. Sachs. Gesell. der Wissenschaften zu Leipzig No. 4, 1904. I) Abhandlungen der Mathem.-Phys. Klasse der konigl. Sachs. Gesell. der Wissenschaften. Selenographische Koordonaten von F. Hayn. II Abh. Leipzig. II) Abhandlungen der Mathem.-Phys. Klasse der konigl. Sachs Gesell. der Wissenschaften. — Zur weiteren Kenntniss der Ner- venendfusse und zur Structur der Sehzellen von H. Held. Leipzig Pharmaceutische Centralhalle No. 51 22 December 1904. The chemical News. No. 2351. 360 BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINŢE The pharmaceutical Journal 24 Decembre 1904. Transactions of the Academy of Science of St. Louis voi. XIV 1904. The Journal of the Franklin Institute voi. CLVIII. No. 6. Bulletin de la Soci^te chimique de Belgique No. 8 — 91 904. Annales Historico-Naturales, musei nationalis Hungarcii. voi. II 1904. Annales de la Societe Physico- Chimique russe Tom. XXXVI No. 8 1904. Bulletin de la Societe chimique russe No. 9 1 904. Bulletin de l'Association industrielle et comerciale d'Athene. No. 5—6 1904. Boletin Meteorologico. - Toluca — Mexico No. 59 — 62. REVISTE ROMÂNE Annales Scientifiques de L'Universite de lassy Tom. III fasc. I"^'^ Noembre 1904. Buletinul SocietăţiT politecnice — trimestru III 1904. Buletinul Asociaţiuneî farmaceutice din România No. 5, 1904 Sep- tembre-Octombre. Revista farmacie! No. 1 1 1 904. Arhiva veterinară No. 5 1 904. Spitalul No. 21 — 22 1904. Buletinul serviciuluY sanitar No. 22 1904. Buletinul Ministerului agricultureY, industrieY, comerciuluT şi dome- niilor No. 5 — 6 1904. Revista pădurilor — Octombre 1904. Revista viticolă, horticolă şi agricolă No. 23 1904. Jurnalul Societate! centrale agricole No. 23 1904. Albina No. 12 1904. Economia naţională No. 11 1904. Buletinul industrial No. 8 şi 9 1904. BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINŢE 361 UEBER OIE EINWIRKUNG VON MAGNESIUMORGANISCHEN VERBINDUNGEN ÂUF AmUERTE PHTALIMIOE UNO SACCHARINE von ALEXANDER LUD^VIO und FRANZ SACHS A. EINLEITUNG Die organo-metallischen Verbindungen, deren man sich friiher zu Synthcsen bediente, waren diejenig-en des Natriums, des Ouec- ksilbers und des Zincs. Wăhrend die ersten beiden nur vereinzelt Anwendung fanden und keine grofsere Bedeutung erlangten, fiihr- ten die Zinkverbindungen in den Hănden eines Wurtz, Frankland, Freud zu den bekannten klassischen Synthesen. Aber die Ausbeu- ten lielsen in de meisten Faslen zu wunschen ubrig, und das Ar- beiten mit den schwierig darstellbaren und leicht entzundlichen Zinkalkylen bot nicht zu unterschătzende Schwierigkeiten. Es kann daher nicht wundernehmen, dafs von den Chemikejn darauf gesonnen wurde, rationellere organo-metallische Verbin- dungen aufzufmden. Mit grofserem Erfolge geschah dies zum er- sten Male im Jahre 1998 von Bărbier, der das Magnesium an die Stelle des Zinks zu setzen versuchte. Er liefs auf Methylheptenon Jodmethyl in Gegenwart von Magnesium einwirken und erhielt einen tertiăren Alkohol : wart von Magnesium einwirken und er- hialt einen tertiăren Alkohol : CH3. C: CH. CH^. CH2. CO. CH3. CH3. CH3. C: CH. CH,. CH,. C (OH). CH3. I CH3 CH3 Da also diese Reaction in glatter Weise zum Ziele fuhrte, wurde sie von Grignard *) geprlift, der hierbei als Endresultat seiner schonen Untersuchung eine neue hochst wertvolle und fruchtbare synthetische Methode fand, die sich seither mit Vorteil benutzbar zur Synthese fast aller organischen Korperklassen erwiesen hat. Die magnesium-organischen Verbindungen sind ungefăhr zu den- selben Reaktionen anwendbar, wie die bisher bekannten organis- 0 Annales de Chimie et Physique, 1901, III, 433. 362 BULETINUL SOCIETĂŢII DE SGIINŢE chen Substanzen, besitzen vor diesen aber den o-J^ofsen Vorzuof, sehr leicht darstellbar, ăufserst reaktionsfăhig, nicht selbstentzun- dlich und nicht giftig zu sein. Leitzterer Vorzug fiel vor allen den Ouecksilberverbindangen gegenliber ins Gewicht, die um so ge- făhrlicher sind, als sie keinen Geruch besitzen. Zur Darstellung der magnesium-organischen Verbindungen hat man nur notig, Magnesiumband mit Aether zu iibergiefsen und dazu die berechnete Menge Halogenalkyl zu fugen. Unter hefti- gem Kochen des Aethers lost sich dann allmăhlich des Magnesium voUkommen auf, und es entsteht eine klare Losung, welche die Magnesiumverbindung enthălt. Die Reaktion verlăuft z. B. nach folgender Gleichung; CH3.J + Mg = CH3. Mg.J. Der zweite theoretisch mogliche Reaktioneverlauf : ist ausgeschlossen, weil die Uerbindung, die hiernach entstehen miifste, ein fester, in Aether unloslicher Korper ist. Die grofse Reaktionsfăhigkeit der au so einfache Weise resultie- renden Korper tritt schon in ihrem Verhalten gegen Wasserzutage, welches sie sehr energisch nach folgender Gleichung sersetzt ; 2CH3.Mg.J + 2H.O =. 2CH, + Mg], + Mg(OH)2 Lăfst man die Organomagnesiumverbindung auf organische Kor- per einwirken. so entstehen zunăchst sehr unbestăndige Zwischen- produkte, in denen auch Magnesium enthalten ist. Dieses tritt dann unter der Einwirkung von Feuchtigkeit leicht als Magnesiumhalo- genhydroxyd, z. B. als aus, wie es im theoretischen Teile vorliegender Arbeit bei der Ein- wirkung der Magnesiumverbindungen auf Phtalimid und auf Sac- charin năher beschrieben ist. Vie bereits oben bemerkt, ist es seit der Grignardschen Entdec- kung gelungen, fast alle Korgerklassen, welche die organische Che- mie kennt, mit Hiilfe der Magnesiumverbindungen synthetisch dar- zustellen, so z. B. Alkohole, Ketone, Aldehyde. Eine der hauptsăch- BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINŢE lichsten Tnwendungen der Grignard schen Reaktion ist aber die Darstellung- tertiărer Alkohole aus Substanzen, die eine Ketogruppe enthalten. Als Beispiel sei auf das schon oben erwăhnte Methylhep- tenon hingewiesen. Auch aus Săureestern entstehen Verbindungen der gleichen Korperqlasse. Noch nicht studiert aber war bei Beginn vorliegender Untersii- chungen die Einwirkung von magnesiumorganischen Verbindungen auf Săureamide, und ebensowenig auf solche Carbonylverbindungen, bei welchen die Ketogruppe das Glied eines heterozyklischen Stik- kstoffringes is. Es lag also nahe, die LUcke auszuftillen. Um nun Komplikatio- nen, welche durch Einwirkung der Magnesiumverbindunpen auf solche M- Verbindungen, die noch ein freies H-Atom am N-Atom enthalten, auszschliessen, wurde als erstes Beispiel alkyliertes Phtal- imid, dessen chemisches Verhalten nach den verschiedensten Rich- tuncren hin bekanntlich durch die schonen Unterschunofen von S. Gabriel und seinen Schiilern in einer grofsen Reihe von Arbeiten aufgeklărt worden ist, und das besonders zur Synthese von alipha- tischen Aminen grofse Wichigkeit erlangt hat. in seinen Verhalten gegen die Magnesiumverbindungen studiert. Wăhrend meine diesbezuglichen Untersuchungen im Gange und bereits fast abgeschlossen waren, erschinen in des Comptes rendus Arbeiten der franzosischen Forscher Beis und Bouveault iiber Său- reamide und dialkylierte Formamide, Arbeiten, welche einenn sehr ăhnlichen Gegenstand behandelten nnd deren Resultate die von mirerzielten durchaus bestătigen. Năheres hieriiberbringt der theo- tische Teii der vorliegenden Arbeit. Als zweite Carbonylverbindung, deren Verhalten gegen magne- sium-organische Korper untersucht wurde, wăhlte ich das in seiner Konstitution dem Phtalimid ja sehr ăhnliche Saccharin. Die bisheringen, diesen Korper behandelnden Arbeiten, soweit sie mit den Ergebnissen der vorliegeden Arbeit im Zusammenhang stehen und zum Verstăndnis derselben von Wichtigkeit sind, mogen nun im folgenden kurz skizziert sein. Der bekannte Siifsstoff, der im Jahre 1879 von J. Remsen und C. Fahlberg *) entdeckt wurde, und der den Rohrzucker an Sufs- ') Bericlite 12, I. 469, C6H<^^>NH 364 BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINŢE kraft ungefăhr um das 500-fache ubertrifft, ist als Benzoesăure- sulfimid oder als Anhydrosulfaminbenzoesăure anzusprechen, besitzt also die Formei : CO h und wird unter anderem durch Oxydation des Orthotoluolsulfamids gewonnen. Er stellt einen weifsen, schon krystallisierenden Korper dar, der in Wasser schwer, in Aether leichter loslich ist und bei 2 20q schmilzt. CO AehnlichdemSiiccimid: C2H|<>NH, und dem Phtalimid: CO C,;H4^>NH, vermag das Saccharin Imidsalze zu bilden, von denen das in Wasser losliche Natriumslalz 400 Mal siifser als Rohr- zucher ist. Man erhălt dasselbe leicht, ven mann die Losung des Saccharins genau neutralisiert und sie dann eindampft, Ebenso leicht ist die Darstellung des Methyl- und Aethylăthers ^), indem man vom Natriumsalz ausgeht und dieses mit Jodalkyl erhitzt. Eine sehr interessante Reaktion drs Saccharins stellt die Kon- densation dar, die dasselbe mit Phenolen und Amidophenolen zu phtaleinartigen Farbstoffen, den Sacchareinen ^) eingeht. Der z. 15, mit Resorcin erhaltene Farbstoff : CeHs-OH COO A C6H3-OH CfiH^ NH SO2 ist in seinen Eigenschaften dem Flourescein ăhnlich und farbt Seide^ Wolle und BaumwoUe sehr rein gelb an. Durch Einwirkung der Halogene z. B. von Brom uno Jod lassen sich diese Farbstoffe in Produkte iiberfuhren, die den Eosinen ăhnlich, aber von viei blau- erer Nuance sind. Ferner ist die Einwirkung von Phosphorpenthachlorid auf Sac- charin erwăhnenswert. Es entsteht nierbei kein Dichlorid '''), sondern *) Berichte 20, I 1599. 2) Chem. Centralblat 1897, II, 847. 1899, I, 718 3) J. A. Jeseruin, Berichte 26, 2286. Berichte 29, I, 2294. BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINŢE 365 es resultieren je nach der Temperatur, bei welcher die Reaktion stattfindet, zwei verschiedene, absr isomere Monochloride von der empirischen Formei: CyH^SOgNCl, nămlich bei 70 — 75^ das o-Cyanbenzolsulfochlorid : CgH4->N. CgH,-, 2) ein symmetrischee Dianihd: CgH4N.CH3 - > C„H,< WCH»)>N.CH3 -> C,H,N.CeH,->QH, O^'" H Beis hat die Untersiichung dann auch auf unsubstituîertes Phtal- imid ausgedehnt und gefunden, dafs die Reaktion ebenso verlăuft, nur mit dem Unterschiede, dafs innerhalb des Molekiils unter Bil- dung einer doppelten Kohlenstoff-Stickstoffbindung Wasserab- spaltung eintritt, die ja bei alkylierten Pthalimiden unmoglich ist. Die Reaktion verlăuft also wahrscheinlich in folgenden zwei Phasen : C6H,<^^>NH >.C,H,<>NH >C,H,<^^>N. Beis hat das Aethyl-, das Isobutil- und das Isoamyl-Isoindolon dargestelt. Machdem also mit Sicherheit festgestellt war, dafs nur die eine der zwei Carbonylgruppen im Phtalimid mit magnesiumorganischen Verbindungen in reaktion tritt, und nachdem ferner F. Sachs in noch nicht veroffentlichten Untersuchungen festgestellt hatte, dafs die SOg-Gruppe nicht mit Magnesiumverbindungee reagiert, war zu erwarten, dafs das dem Phtalimid so ăhnliche Saccharin sich ganz analog verhalten, und die Reaktion sich zwischen gleichen Moleklilen der Magnesiumverbindung und des Saccharins abspielen wurde. Um so ubsrraschender war das Resultat, welches ich erbielt- In allen untersuchten FălUen addierte das Molekiil des Saccharins — es wurde zuniichest alkyliertes, dann unsubstituicrtes Saccharin ») Compt, ifiid. 1904, S, 987. BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINŢE 371 angewendet — zwei Mal den Rest RH. Der [Reaktionsverlaiif war daher vermotlich folgender : ^OUg Br CO C Ri CbHOn.R > C6H,<>N.R SO2 SO2 OMgr.Br. .OH -> C,H, ^R./'MgBr C,H, X ^SO./^N— R ^SO^.NH.R. Wăhrend also die erste Anlagerung von R.H ganz analog- wie beim Phtalimid erfolgt, tritt merkwurdigerweise beim zvveiten Male eine Sprengung des 5-Ringes an der C-N-Bîndimg eîn, Die Vermutimg, dafs der Reaktionsverlauf ein derartiger sei, lag nahe der experimentellen Bestătigung aber, die allein durch Erbrin- gung des Konstitutionsbeweises des Endkorpers erlangt werden konnte, begegneten lange Zeit grofse Schwierigkeiten, da die End- produkte der Reaktion sehr bestăndige Korper darstellen, die der Spaltung durch Săuren grofsen Widerstand entgegensetzen. Leicht gelang es dagegen, eine Wasserabspaltung zu bewerk- stelligen, indem ich den Korper in konzentrierter Schwefelsăure loste — wobei beim Diphenylderivat auch die fur Tripheylcarbinole charakteristische gelbe bis rote Fărbung eintrat — und die Ldsung dann langsam in Eiswasser gofs. Schon dieses Verhalten gestattet einen Riickschlufs auf die Konstitution, insofern es ziemlich siche^ die Anwesenheit einer Hydroxylgruppe in dem Moleklil vermuten lăfst. Beweisend fur die Gegenwart einer OH-Gruppe ist ferner die Reaktion auf terţiare Alkohole von M. S. Deniges, welche alle Lorper dieser Gruppe geben. Man erwărmit ein wenig der zu unter- suchenden Substanz mit einigen Kubikzentimetern eines Ouecksilber- reagenses^ das aus einer Losung von 50 g Ouecksilberoxyd in 200 ccm Schwefelsăure und 1009 g Wasser besteht; das Auftreten einer gelben Făllung, die bei den von mir geprliften Korpern nach einigem Kochen eintrat, zeigt einen tertiăren Alkohol an. Einen weiteren Einblick in die Konstitution der Verbindungen gestattete ferner ihr Verhalten gegen verdiinnte Alkalien, worin sie 372 BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINŢE sich ohne weiteres — leichter in Kalilauge, schwercr in Natron- lauge — losten. Nach Hinsberg ist dieses eine allgemeine Eigenschaft von Kor- pern, welche den Komplex SO2.NH enthalten. Beim Zusetzen iiber- schiissigen Alkalis fallen die gebildeten Salze aus, iind dieser Um- stand erschwert es, wenn man mit dem Zugeben des Alkalis nicht vorsichtig verfăhrt, die Reaktion wahrzunehmen. Dafs schliefslich die zwei eingefiihrten Alkylreste am Kohlenstoff gebunden sein mufsten, bedarf wohl weiter keiner Diskussion. Ohne Zweifel kam daher dem Korper nach der Wasserentziehung diese Konstitution zu: und mithin dem ursprlinglichen Produkt diese Formei: C H /C(Ri)2(OH) Zur Gewifbheit erhoben wurde diese Konstitution sformel aber erst durch die in letzter Zeit gelungene Spaltung der Korper, die durch lăngeres Erhitzen mit Salzsăure im geschlossenen Rohr bei 100 — 160O bewerhstelligt werden konnte. Als Beispiel fur den Ver- lauf der Spaltung moge das Aethylprodukt dienen, das bei 1 20^ nach ca. 20 Stunden in folgender Weise gespalten wurde: C H ^^(C2Hr,)2-(OH) . p TT C(C2H-)2.(OH) , p TT ^1^ — > C6H,<^(^2H5)2~^o + H.O. Man erhălt auf diece Weise immer sogleich das Endprodukt der Reaktion, in diesem Falie «Diăthylbenzylsulfon» ; die freie Săure zu fassen, gelingt nicht, durch Alkalien bildet sich zwar das Salz der Săure, aber beim Ansăuern fălit nicht diese selbst, sondern ihr An- hydrid aus. Es wurden mehrere Korper dieser Art dargestellt, aber mit wachsender Anzahl der Kohlenstoffatome in den substituierten Gruppen gestaltete sich die Spaltung immer schwieriger. Waren z. B. zwei Phenylgruppen in das Molekul eingefuhrt, so liefs sich die Verbindung nur sehr schwer spalten. Die durch die Spaltung darstellbare Korperklasse substituierter Benzylsulfone war bisher BULETINUL SOCIETĂŢU DE SCIINŢE 373 teils liber haupt nicht (aliphatische Derivate), teils nur sehr schwierig undin wenig reinem Zustande (aromatische Derivate) zu gewinnen. Die aromatischen Vertreter dieser Korperklasse konnten bekannt- lich erhalten werden, indem man vom o-Benzoesulfosăurechlorid ausofing- und dasselbe mit Aluminiumchlorid kondensierte. Doch wiirde nach dieser Methode bisher nur dac Diphenyl-benzylsulfon dargestellt und zwar weder in reinem Zustande noch auf eine sehr bequeme Weise. Daher bedeutet die neue Darstellungsmethode, die nicht nur Sulfone der aromatischen, sondern auch der aliphatis- chen Reihe mit Leichtigkeit und in reinstem Zustande darzustellen erlaubt, einen bedeutenden Fortschritt fiir die Gewinnung derar- tiger Verbindungen. Was die allgemeinen Eigenschaften der Substanzen betrifft, so sellen sie sămtlich schon weifse, gut krystalh'sierende Korper dar, die den siifsen Geschmack des Saccharins nicht mehr teilen, son- dern vollkommen geschmacklos sind. Sie sind ferner alle in Wasser unloslich, losen sich dagegen in den meisten organischen Losungs- mitteln. Aus de.r ătherischen Losung gelang es, sehr grofse, durch- sichtige Krystalle zu erzielen. Durch die Wasserentziehung mit konzentrierter Schwefelsăure ist andrerseits eine Methode gegeben, Korper von folgender Kon- stitution auf bequeme Weise darzustellen : Diese Form ist die bei weitem stabilere, da diese Lorper aufser- ordentlich leicht die Elemente des Wassers abgeben. Besonders auffăllig tritt dies beim Diăthyl-phenyl carbinol-o-sulfosăure-ăthila- mid in die Erscheinung, ein Korper, der im Exsikkator liber kon- zentrierter Schwefelsăure schon in wenieen Taofen fast das s^esamte Wasser verliert nach diesem Schema : C6H4<^^ OH C6H,<^^^^"^1:^>N.C,H5 Lăfst man magnesiumorganische Verbindungen auf Saccharin selbst (ohne substituiertec Alkyl) einwirken, so verlăuft die Reaktio- voUig analog, wie bei alkyliertem Saccharin, indem sich Monosulfo- 374 BULETINUL SOCIETĂŢII UE SGIINŢE namide von tertiăren Alkoholen bilden von dem allo-emeînen Schema : C(R)2.0H ^6"4^S02.NH2 Von dieser Korpsrreihe wiirde nur das Diăthyl-und das Diphenil- produkt darg-estellt. Auch in diesen Verbindungen sind die Ele- mente des Wassers nur sehr locker gebunden. Durch Wasseren- tziehung entstehen substituierte Benzylsultame, also Korper von dieser allgemeinen Zusammensetzung : Bei der Diăthylverbindung tritt diese Wasserabspaltung bereits zum grofsten Teile beim Aufbewahren der Substanz im Exsikkator uber konzentrierter Schwefelsăaure ein. Dargestellt wurde aber bisher nur das Fiphenylbenzylsultam, das durch Kondensation von Saccharin mit Phenylmagnesiumbromid erhalten wurde. Die letztgenannten Korper, die sich vom unalkylierten Saccharin ableiten, sind noch nicht in ganz reinem Zustande erhalten worden, da die Verbrennungen nicht besonders gut mit der Theorie uberein- stimmende Werte ergaben. Es sind weifse, in Wasser unlosliche Substanzen, die aus Alkohol umkrystallisiert werden konnen. C. EXPERIMENTELLER TEIL Die Einwirkung von magnesiumorganischen Verbindungen I. Auf Aethylphtaliffîid I, 3-Methyl-2-Aethyl-3-Oxy-Isoindoh*non-(i) *), CO ' ' N.C^Hg, C A HO CM'^ *) Die Nomenklatur CTIa Isoindol Isoindolin Isoindolinon (Gabriels Phtalimidin) BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINŢE 375 4.7 g Magnesium werden in loo g absolutem Aether iind 20 g Methylbromid unter Eiskiihlung gelost, dann 10 g Aethylphtali- mid, in 100 g Aether gelost, allmăhlich durch einen Tropftrichter hinzugegeben, Es bildet sich ein weifser Niederschlag, den man Y2 Tag stehen lăfst. M^n filtriert alsdan ab und zersetzt mit Eis- wasser und verdijnnter Schwefelsăure. Es scheidet sich in guter Ausbeute eine schwach blăulich gefărbte Verbindung aus, die sich nur schwierig umkrystallisieren lăfst, da sie meist in olfor- mige,, nicht wieder erstarrende Produkte iibergeht. Am besten eignet sich Wasser von nicht liber 70*^. Die Verbindung krystal- Hsiert daraus in kleinen Blăttchen, die bei 93 — 94^ unter Zerset- zung schmelzen. Sie sînd in den meisten Losungsmitteln leicht loslich und scheiden sich nur schwer wieder ab. Schwer loslich sind sie sie in Aether, unloslich in Alkalien. Zur Analyse troknet man die Substanz kurze Zeit im Exsikkator im Vakuum liber Schwe- felsăure, nach lăngerem Stehen tritt Zersetzung ein. 0,1421 g Sbst.: 0,3587 g CO„2, 0,0888 g Sbst.: 9,2 ccm N (22", 746 mm). C^iHijOgN. Ber. C 69,1, H 6,8, N 7,3. Gef. » 68,84^ » 6,94, )) 7,15. Neben dieser Verkinduno- entsteht in o-erinefer Meng^e eine vio- lette Substanz, die nicht untersucht wurde. ist der in der Indolreilie iibliclien nacegebildet ; vergi z. B. K. Brunner, Cliein. Zentralblatt 1897,1, II 23. 2. 2.3-Diăthyl-3-Oxy-Isoindolinon-(i), CO— N.C2H5 I |OH C6H,.C< ' (Aethylphtalimid+Aethylmagnesiumbromid). Diese Verbindung, die in gleicher Weise dargestellt wurde, ist im Gegensatz zur vorigen sehr bestăndig, sie ist auch nach Mona- ten noch unverăndert. Sie entsteht in sehr guter Ausbeute, lăfst sich aus Waeser umkrystallisieren und schmilzt bei 129-130*^. Leicht loslich in Alkohol und den meisten librigen Losungsmitteln. Krys- tallform : rhombische Wlirfel. 376 BULETINUL SOCIETĂŢII DE SGIINŢE 0,1901 g Sbst: 0,4890 g CO2, 0,1254 g HgO. Ci2H,.AN. Ber. C 70,2, H 7,3, N 6,8. Gef. )) 70,1, » 7,3, » 7,0. 3. 2-Aethyl-3-Phenyl-3-Oxy-Isoîndolinon-(i), CO— N.CgH., I |oh' . C,H^C< , (Aethylphtaliinid-l-riienylinagnesiuinl)roinid). Prismatische Nadeln aiis etwas verdlinntem Aceton oder Alkohol. Meist leicht loslich. Schmp. 166 — 167O. 0,2073 p Sbst.: 0,5733 g CO2 0,1094 g G.2O, C,6H,.AN. Ber. C 75,9, H 5,9. Gef. » 75,69, » 5,86. Beim Erhitzen mit Salzsăure, auch im Rohr bis aiif 120*^, erhălt man ein salzsaures Salz, das recht bestăndig ist und aus Wasser, in welchem es im Gegensstz zur Base gut loslih» ist, umkrystalli- siert werden kann. Es schmiltzt unter Zersetzung bei etwa 189*^ und bildet hexagonale Prismen. 0,1829 p Sbst.: 0,4407 g CO2, 0,0900 or H20.-o,i789 g Sbst.: 0,4344 g CO2, 0,0866 g H20.-o,i8oi g Sbst.: 7.2 cern N (19^, 857 mm).-o^2oi3 g Sbst.: 0,0992 g Ag CI. C/'H,A2N.HCl.Ber.C66,3 2, H 5,53, N 4,84, CI 12,24. Gef. «65,71,66,22,» 5,46,538, » 5,58, » 12,19. Geht man mit dem Erhitzen mit Salzsăure hoher, auf 160 — 170*^, so fmdet Spaltung statt. Beim Erkalten scheidet sich ein bald er- starrendes Gel ab. Nach dem Zerkleinern kocht man die Substanz mit Salzsăure aus, um noch unverăndertes Ausgangsmaterial zu entfernen, filtriert ab und lost in Ammoniak. Beim Konzentrieren der ammoniakalischen Losung scheidet sich ein Ammoniumsalz ab, aus dem man durch Făllen mit Salzsăure eine feste, weifse Saure erhalten kann. Diese schmilzt nach dem Umkrystallisieren aus Wasser bei 95^, verliert bei 1 10^ ein Molekul Krystallwasser und zeigt dann den Schmp. i 27^. Aus diesen Eigenschaften und der BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINŢE 377 Analyse geht hervor, dafs man es mit der o-Benzoylbenzoesăure zu tun hat. 0,2188 g Sbst.: 0,5953 g 002,0,0851 g H2O. C„H,0O3 Ber. C 74;3, H 4,4- Gef. » 74,2, » 4,3. Die Einwirkung von magnesiumorganischen Verbihdungen II. Auf alkyliertes und unalkyliertes Saccharin. A. Auf Aethylsaccharin. Das Ausgangsmaterial : Aethylsaccharin, C6H,<^°>N.C2H5 Das wasserfreie Natronsalz des Saccharins wurde mit Jodăthyl im Schiefsrohr 3 Studen lang auf 200^ erhitzt, nicht auf 230^, wie die Vorschrilt angibt, da die Substanz bei dieser Temperatur be- reits zu verkohlen anfăngt. Der Korper ist in Wasser sehr schwer loslich, wurde aber daraus umkrystallisiert. i Liter Wasser lost bei Siedetemperatur ungefăhr 7 g des Aethylsuccharins auf. In abso- kitem Aether ist dasselke sehr leicht loslich. Es schmilzt bei 93 — 94^'. i.a) Dimethyl-phenylcarbino l-o-sulfosăureăthylamid, C H /C(CH3),OH (Aethylsaccharin-f-Methylmagnesiumbromid) In einem mit Riickflufskuhler versehenen Rundkolben wurden unter guter KUhlung mit Kăltemischung 1 2 g Magnesiumbromid mit etwa 100 g Aether ăbergossen und durch Zufiigen von 50 g. Methylbromid in Losung gebracht. Es mufs fur gute Ktihlung ge- sorgt werden, da die Reaktion leicht zu sturmisch verlăuft, zumal Methylbromid bereits bei-l-4,5'^, letzteres hat vor dem erst bei-f- 44*^ siedenden Methyljodid den Vorzug, dafs es nicht wie diesses bei der Zersetzung des Kondensationsproduktes mit Wasser und Schwefelsăure Ausscheidung von Jod in reichlicher Menge ve- ranlafst. Zu der ătherischen Losung des Magnesiumhalogenalkyls wurde dann mittels eines Tropftrichters die ebenfalls ătherische Losung 378 nULETINUL SOCIETĂŢII UE SCIINŢE von 1 2 or Aethylsaccharin, dessen Darstellung oben beschrieben wiirde, hinzugefugt, wobei nur ein geringer Niederschag entsteht. Nachdem dann die Reaktionsmasse liber Nacht sich selbst iiberlas- sen worden war, wurde der Aether zum grofsten Teii abdestilliert und der Rest durch Hinzufugen kleiner Stiicke Eis zersetzt. Auch hierbei mufs flir gute Kuhlung gersogt werden, da bei der Reak- tion sehr viei Wărme frei wird und die Gefahr vorliegt, dafs die Substanz dadurch zerstort wird. Sodann wurde zur Vollendung des Prozesses — am besten in demselben Rundkolben — soviel verdlinnte Schwefelsăure hinzu- gegeben, dafs die Reaktion sauer und alles Magnesiumhydroxyd gelost ist. War dieser Punkt eingetreten, so wurden auf dem Was- serbade die letzten Spuren des Aethers verjagt, da das Endpro- dukt der Reaktion leicht in demselben loslich ist. Es scheidet sich dann die Substanz als krystalli.iische Masse aus, die man abfiltri- ert, mit Wasser, worin sie ganz unloslich ist, auswăscht und schli- efslich aus einem Gemisch von 3 Teilen Alkohol und i Teii Wasser oder aus Aether umkrystallisiert. So gestaltet sich ganz allgemein das praktische Verfahren, wie es beim Saccharin in fast allen Făllen zum Ziele gefiihrt hat. Kleine Abweichungen im einzelnen werde ich bei den einzelnen Korpern besprechen. Die erste Verbindung, die auf diesem Wege so dargestellt wurde, das Dimethylderivat des Aethylsacharins, bildet schnee- weifse Krystalle, die, im Kapillarrohrchen erhitzt, bei 109 — 11 o^ schmelzen. Dieselben enthalten, wenn sie aus einem Gemisch von Alkohol und Wasser krystallisiert sind, unter gewissen, nicht năher untersuchten Bedingungen '/^ Moleklil Krystallwasser, Dieser Umstand, der nicht sogleich erkannt worden war, hatte im An- fange irrtiimlich zu der Meinung gefiihrt, das Molekiil des Saccha- rins wie beim Phtalimid nur eine R. H-Gruppe eingetreten ist. Denn zufălligerweise stimmen die gefundenen Analysenzahlen auch auf ein derartiges Produkt sehr genau, wie die unten ange- gebenen Zahlen zeigen. Dafs dies dennoch eine irrtumliche Mei- nung ist, wird einerseits dadurch mit aller Bestimmtheit bewiesen, dafs der aus Aether umkrystallisierte Korper Analysenzahlen er- gab, die auf einen Dimethylkorper stimen, und anderseits durch BULETINUL SOCIETĂŢII DE SGIINŢE 379 die Spaltungsprodukte, die aus ihm bei der Behandlung mit Salz- săure entstehen (siche unten). Aqs Aether — i Liter lost ca. 2ig bei gewohnlicher Tempe- ratur — werden prachtvolle, grofse, monokline Krystalle erhalten, Der Korper lost sich in konzentrierter Schwefelsăure farblos auf beim Erwărmen tritt aber eine Gelbfărbung der Losung ein. Wird die farblose, bei gewohnlicher Temperatur erhaltene Losung in Wasser eingegossen, so scheidet sich ein krystallinischer, aus grofsen, weifsen Blăttchen bestehender Korper aus, der bei 40*^ schmilzt, aber nicht năher untersucht wurde. Da der Prozefs beim Aethylprodukt, wo er genaii studiert wurde, ebenso verlăuft stellt eer Korper hochwahrscheinlich das unter Abspaltung der Ele- mente des Wasser entstandene Sultana dar : C6H,N.C,H,. Smilzt man die Substanz mit Natronhydrat, so tritt ein sehr aro- matischer, an Pfefferminz erinnerndner Geruch auf, und zulezt bildet sich ein Oel von phenolartigem Heruch. Die Verbrennunpen hatten folgende Ergebnisse: I. Der Kiirper mit Krystallwasser : 0,2363 g Sbst. : 0,4570 g CO2, o, 1386 g H^.— 0,2025 g Sbst. : 0,2073 gBaSO^. — 0,3265 gSbst.: i7-5 ccm N (21^, 750 mm). • II. Der Korper ohne Krystallwasser : 0,1672 g Sbst.: 0,337 g CO2, 0,1057 gH20. — 0,1537 gSbst. : 0,3060 g CO2, 0,0973 g HgO. — 0,2221 g Sbst. : 10,9 ccm N (17^, 758 mm). — 0,2045 g Sbst. : 10,1 ccm N (19*^, 760 mm). Die kieraus berechneter Prozentzahlen : I. Der Korper mit Y2 Molekiil Krystallwasser, C„H,ANS+VsH,0: Ţheorie Gefumlen c 53,09 pCt. H 6,19 » N 6,19 » 52,75 pCt. 5,75 » 6,21 » S 14,16 » 14, 06 » II. Der Korper ohne Kry^; ;tallwasse ;r, C,iH, ANS C 54,32 pCt. H 6,99 » N 5,76 n 54,41; 6,96; 5,68; ; 54,29 pCt. ; 7,03 » ; 5,67 " 380 BULETINUL SOCIETÂŢU DE SCIINŢE Wăre nur ein CHj.H-Radikal in das Moleklil eingetreten, hătten die berechneten Werte sein mlissen : C 52,86, H 5,73, O 6,i6,S 14,09 pCt. bj Dimethyl-benzysulton. 2 g Siibstanz wurden mit 20 g rauchender Salzsăure 7 Stiinden lang im geschlossenen Rohr bei 150*^ erhitzt. Es bildete sich hierbei ein Oel, das nach lăngerem Stehen erstarrte. Aus Alkohol umkrys- tallisiert, wurden kleine weifse Prismen vom Schmp. 106 — 107^ erhalten. Da die Verbrennung auf einen Lorper von der empiris- chen Formei CgHjgSOg hinweist, kann nur eine Vervindung von dieser Konstitution vorliegfen : also ein substituiertes Benzysulton. Dafs gleichzeitig Methylamin ensteht, wurde durch den beim Zusatz iiberschiissiger Natronlange aufretenden ammoniakăhnlichen Heruch wahrscheinlich gemacht. 0,17663 g Sbst.: 0,3501 § 002,0,0781 g H2O. BgHioOaS Ber. C 54,54, H 5,05. Gef. » 54,46, » 6,24. 2. aj Diăthyl-phenylcarbinol-o-sulfosăure-ethylamid, ^ ^ .C(C2H,),.OH (Aethylsaccharin -\- Aethylmagiiesiumljroiniil). Es wurden gleiche Mengen Magnesiumband und Aethysaccharin zur Reation gebracht, die im allgemeinen genau so verlief, wie oben bzi dem analogen Methylkorper beschrieben. Es bildete sich jedoch in der ătherischen Losung uberhaup kein Niederschlag, da die Sub- stanz ăufserst leicht in Aether loslich ist. Man gewinnt daher die Verbindung erst in festem Zustande, wenn man den Aether bis auf die letzten Spuren auf dem Wasserbade verdampft. Zur Umkrystallisation benutzt mân mit Vorteil Alkohol, aus dem der Korper durch Zusatz von Wasser in grossen Krystallen, aus- gefăllt wird. Aus Aether umkrystallsiert, werden prachtvolle, 4 — 5 mm grofse Krystalle erhalten, die bei 99 — 100^ schmelzen. BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINŢE 381 Die Ausbeiite ist, wie bei allen diesen Verbindung-en, quantitativ. In konz. Schwefelsăure lost sich der Koi per mit schoner himber- eroter Farbe, wobei ihm, wie weiter unten năher beschrieben wird, die Elemente des Wasser entzogen werden und die Bildung eines 5 Ring-es stattfmdet ; beim Erwărmen der schwefelsauren Losung tritt tiefergreifende Verănderung- des Molekuls ein, indem die Farbe in violet und schliefslish schwarz umschlăgt und schwelflige Săure entweicht. Auch in rauchender Salpetersăure lost sich der Korper; giefst man aber die salpetersăure Losung in Eis wasser und krystallisirt das dabei^ausfallende Prodiikt um, so ergibt es sich, dafs die Săure ohne jede Einwirkung darauf geblieben ist. Eine Nitrierung gelingt also nicht. Ferner lost auch Kalilauge den Korper leicht auf, schwer oder nur bei grofser Verdiinnung dagegen Natronlange. Beim Ansăuern der alkalischen Losung fălit der urspriingliche Korper wieder aus. Wie bereits im theoretischen Teii hurz erwăhnt, deutet dieses Verhal- ten auf die Gegenwart des Komplexes SOg.NH, dessen Imidwas- serstoff durea die Alkalimetalle ersetzbar ist. Durch energische Behandlung mit Alkali eine Abspaltung der Sulfamidgruppe herbeizuflihrenj gelang nicht. Selbst bei 5 — 6 stiin- digem Kochen des Korpers mit alkoholischer Kalilauge am Ruck- flufskiihler trat diebeabsichtigte Reaktion nich ein und ebensowenig bein Eindampfen mit starken Alkali bis zurTrockene. Wurden aber schărtere Mittel in Anwendnng gebracht, indem der Korper mit Al- kali zusammengeschmolzen wurde, so trat sogleich eine durchgriei fende Spaltung des Molekiils ein ; Es machte sich ein deutlicher Geruch nach Acetylen bemerkbar, beim Ansăuern des in Wasser voUstăndlig loslichen Schmelzriickstandes entwich schweflige Săure, die auser durch den Geruch mit Jodlosung nachgdwiesen wurde, und bei der Extraktion der wăssrigen Losung der Schmelze mit Aether wurde ^ ein oel erhalten, das einen deutlichen Geruch nach Karbol- săure besafs. Dafs wirklich Phenol vorlag, wurde zur Sicherheit noch dadurch bewiesen, dafs Bromwasser, zur wăssrigen Losung des Oels hinzueesetzt, eine o-elbe Făllungf hervorrief, die sich durch Farbe und Shmelzpunkt (92^ des rohen Prăduktes statt 95^) als Tribrom- phenol charakterisierte. 382 BULETINUL SOCIETĂŢII DE SGIINŢE Setzt man den Korper von neuem der Einwirkung von Aethyl- magnesiumbromid aiis, so bleibt er voUig unverăndert. Da das Diăthylderivat des Aethylsacharins von allen Vertretern dieser Korper klasse am leichtesten zu gewinnen ist und am besten krystatallisiert, wurde gerarde diesse Verbindung am eingehend- sten untersucht. Es ist nicht zu bezweifeln, dafs sich die an ihm vorgenommenen Versuche auf alle seine Verwandten, die ich kijrzer behandelt habe, mit Erfolg iibertragen lassen. 0,1735 g Sbst.; 0,4655 g CO2, 0,211 g HgO. C.gH^^ONS. Ber. C 57,56, H 7,75. Gef. » 57,45, n 7,75. bj C-Diăthyl-iV-ăthyl-benzylsultam. C(C,H,,)j.OH C(C,H,)2 k^— S,O.NH.C,H, k^ ^^^' Wie bereits erwăhnt, ist fiir sămtliche Korper, die aus dem Ae- thyl-und Methylsaccharin durch Kondensation mit Megnesiumha- lâlkyl oder-aryl dargestellt wurden am meisten charkteritissch die uberaus leicht vor sich gehende Abspaltung der Elemente des Wassers und die dadruch bedingte Bildung eines heterozyklischen 6-Ringes inerhalb des Moleklils. Diese Reaktion tritt beinahe spontan ein, so dafs sie ale der Uebergang eines labilen Systeme in ein stabiles auzusehen ist. Bei dem Diăthylderivat war bereits nach 2-tăgigen Aufenhalt im Exsikkator liber konzentrierter Schvvefelsăure die Wasserabpaltung so gut wie vollstăndig, wie die bei einer Schwefeibestimmung erhal- tenen Resultate beweisen : o, 2886 g Sbst. : 0,2612 g BaS04. CisHjgSPgN.ap. Ber 811,85. C13H19SO2N. Ber. S 12,60. Gef. S 12,40. Rascher voUzieht sich der Prozefs, venn man das Diăthylderivat in konzentrierter Schwefelsăure auflost und die Losung nach 2—3- stlindigem Stehen in kaltes Wasser giefst. Hierbei scheidet sich mo- mentan als weifses Prădukt der gesachte Anhydrokorper ab, der in reinem Zustande bei 140 — 150^ schmilzt. BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINŢE 383 Obwohl keine Carbinolgruppe in dem Korper mehr vorhanden ist, lost sich derselbe in konzentrierter Schwefelsăure mit roter Farbe, wie vor der Abspaltung des Wassers der OH-haltige. 0,1664 g Sbst. : 0,3762 g CO2, 0,1120 g H^O. CioH^^SO^^N. Ber. C 6i,66, H 7,47. Gef. » 61,68, y> 7,50. cj Diăthyl-benzylsuton Von der intramolekularen Wasserabspaltiing abgesehen, sind die Verbindungen gegen Săiire sehr bestăndig. Eine grofse Reihe von Versuchen, die darauf afzielten, eine Spaltung des Molekules herbeizufiihren, verliefen ohne Erfolg. So war das Diăthylprodukt des Aethylsaccharins z. B. vollig unverăndert geblieben, nachdem es 4 Stunden lang im geschlossenen Rohre der Einwirkung von rauchenender Salzăure bei 100^ und ebenso 2 Stunden lang bei 140*^ ausgesetzt worden war, wăhrend andrerseits bei einer Erho- hung der Temperatur auf 180^ nach 2 Stunden bereits eine Ver- kohlung der Substanz stattgefunden hatte. Schliefslich ist doch ein Erfolg eingetreten, indem ich bei ver- hăltnismăfsig niedriger Temperatur, nămlich vei 120^, die Salz- săure eine lange Zeit hindurch, 15 — 29 Stunden, auf den Korper einwirken liefs, Es entstand eine stickstofffreie Verbindung. Hierbei fand ein Prozefs statt, der wahrscheinlich in 2 Phasen verlief. Zu- năchst wird sich wohl — nach der Analogie der von S. Sabriel bei den alkylierten Phtalmiden zur Darstelhmg von Aminen be- nutzten Reaktion — aus dem Molekiil Aethylamin losgelost haben unter Bildung der freien Sulfosăure, also der Diăthylphenylcarbinol- o-sulfosăure, in der 2. Phase des Reaktionsverlaufes wLirde dann unter Ringschliefsung ein Austritt der Elemente des Wassers statt- gefunden haben, wobei ein Sulton entsteht. Diese Spaltung dlirfteaus dem Grunde nicht ohne Interesse sein, weil es auf diese Weise moglich ist, die ganze Reihe der aliphatisch substituierten Sultone in reinem Zustande darzustellen. Das Diăthylbenzylsulton wird zunăchst als ein rasch festwerdendes Oel erhalten. Aus verdlinntem Alkohol umkrystallisiert, bildet es 384 BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINŢE unregelmăfsige^ lange, federformige Krystalle von weifsem, durch- sichtigcm Aussehen, die bei 91^ schmelzen. 0,1557 g Sbst.: 0,3345 g CO2, 0,0894 g H2O. C||Hj403S. Ber. C 58,40, H 6,19. Gef. « 5S,59, » 6,19. 3 . Di-isopropyl-phenylcarbinol-o-sLilfosăure-athylamid, (Aethylsaccharin + Isopropylmagnesiumbromid) Der in ganz analoger Weise wie das vorige Diăthylprodukt darge- stellte Korper ist leicht loslich in Alkohol, woraus er durch Ziisatz von Wasser umkrystallisiert werden kann ; ferner schon bei gewohn- licher Temperatur in Anilin, in der Wărme auch in Essigsăure, sowie in den meisten organischen Losungsmitteln. Er krystallisiert in kleinen Nadeln, die, im Kapillarrohrchen erhitzt, bei 118 — 118^ schmelzen. Wie bei allen Korpern, zuderren Darstellung als Ausgangsmate- rial das kăutliche Isopropylbromid verwendet wurde, stimmen auch hier die Analysenzahlen nicht besonders gut mit den von der Theo- rie verlangten Werten. Der Grund hierfiir ist wahrscheinlich in Verunreinigungen des Handelsproduktes zu suchen. 0,1821 g Sbst. ; 0,4049 g 002,01395 g HgO. — 02227 g Sbst: 9,3 cern N (13^750 mm). C.15H25NO3S. Ber. C 60,20, H 8,02, N 4,68. Gef. (( 60,64, ^^ S,5i, « 4^87. 4. Diisoamyl-phenylcarbinol-o-sulfosăure-ăthylamid, ^6rt4<-so,.NH.C.H, (Aethylsaccharin -|- Isoainylinagnesimnhromid) Beim Zusammengeben der ătherischen Losungen der beiden Komponenten erfolgt kein Niederschlag. In der ătherischen Losung hatten sich erst nach zwei Tagen schone, durchsichtige, 2 — 3 mm grofse Wijrfel gebiklet, die an der Luft aber sehr leicht undurch- sichtig werden und endlich zerfallen. Nach der Zetsetzung des magnesiumhaltigen Zwischenproduktes mit Wasser und Schwefelsăure tut man gut, lăngere Zeit Dampf BULETINUL SOCIETĂŢU DE SCIINŢE 385 durch die Losung zu leiten, um das aus dem iiberschussigen Isoamyl- magnesiumbromid entstandene Isopentan zu vertreiben, da sonst das Oel, das sich bei der Reaktion bildet, nur sehr schwer zum Krystallisîeren zu bringen ist. Man krystallisiert den im reinen Zustande schneeweifsen Korper, der bei 66 — 67^ schmilzt und aus flachen, schlecht ausgebildeten Prismen besteht, am besten aus einer Mischung von 3 Teilen Al- kohol und i Teii Wasser um, wobei eine rasche Abkiihlung zu vermeiden ist, da er sonst sich wieder olig abscheidet. CigHggOgNS. Ber. C 64,22, H 9,39. Gef. « 64,00, « 9,28. 5. a) Triphenylcarbinol-o-sulfosăure-ăthylamid, C(CeH,),.OH ^^"'i'^SOjNH.CeHr, (Aethylsaccharin + Phenylmagnesiuinbromid) Bei der Darstellung dieses Korpers wurde das 4 — 5-fache der berechneten Menge von der magnesiumorganischen Verbindung angewendet. Schon beim Zusammengeben der ătherischen Losung entsteht ein Niederschlag. Auch hier mufs man, wie im vorigen Fall, nach der Zersetzung des Kondensationsproduktes erst lăngere Zeit hindurch die Mis- chung mit Wasserdampf destillieren, um das aus dem in so grofsem Ueberschufs angewendeten Magnesiumphenilbromid entstandene Benzol abzutreiben. Die Ausbeute an Rohprodukt ist quantitativ. Der Korper kry- stallisiert aus gewohnlichem Alkohol in kleinen weifsen Krystallen, deren Schmelzpunkt bei 184 — 185^ liegt. Er ist sehr wenig loslich in Aether, schwer in den meisten orga- nischen Losungsmitteln, leichter nur in Alkohol loslich. Bei den Versuchen, den Korper durch Erhitzen mit rauchender Salzsăure im geschlossenen Rohr zu spalten, zeigte er sich nach zweistundigem Erhitzen auf 150^ unverăneert geblieben, dagegen nach 3 Stunden bei 200^ bereits verkohlt. Lăfst man aber dieTem- peratur von 150^ 15 — 20 Stunden einwirken,so tritt die gewiins- chte Spaltung ein. Der Korper ist in Kali-und sehr verdiinter Natronlauge loslich. Beim Schmelzen mit Natronhydrat entsteht Phenol. BULETINUL SOCIETĂŢII DE SGIINŢE Wie alle ubrigen, in dieser Arbeit beschriebenen Saccharinderi- vate hat auch dieses keinen Geschmack ; bekanntlich schmecken bereits Methyl-und Aethylsaccharin nicht mehr siifs. 0,1766 g Sbst. : 0,4429 g CO02, 0,0912 gHgO. — 0,1855 gSbst. : 6,6 ccm N (18^^ 766 mm). C.^N.jNS. Ber. C 68,66, H 5,72, N 3,81. Gef. « 68,40, « 5,7,,, « 4,14. b) C-Diphenyl-A^-ăthyl-benzylsultam, Dieser Korper entsteht, wenn man dac Diphenylderivat des Aethylsaccharins in konzentrierter Schwefelsăure lost, wobei unter freiwilliger Erwărmung eine intensive rote Fărbung auftritt, und diese Losung dann allmăhlich in eiskaltes Wasser eingiefst. Er scheidet sich als weifses, krystallinisches Produkt aus, das bei 155 — 156^ schmilzt. 0,1510 g Sbst.: 0,3967 g CO2, 0,0774 g H2O. C2iH|,,Oo2SN. Ber. C 72,20, H 5,44. Gef. » 71,65, « 5,69. c) C-Dinitrodiphen)^- A^-ăthyl-benzylsiiltam, Bei dem Versuch, das Diphenylderivat des Aethylsaccharins zu nitrieren, traten, wie die Resultate der Verbrennung lehrten, nicht nur 2 Nitrogriippen in das Molekiil, sondern es wurden aufserdem aus jedem Molekiil die Elemente des Wassers abgespalten, ein weiterer Beweis dafur, dafs die Anhydridform der neuen Verbin- dungen die einzig stabile ist. Was nun die Konstitution des Nitrokorpers anbelangt, so mufs man annehmen. dafs die Nitrogruppen nicht in den Benzolkern des Saccharins, sondern in die substituierten Phenylgruppen eingetreten sind. Beweisend hierfur erscheint die Tatsache, dafs das analog zu- sammengesetzte Diăthylderivat des Aethylsaccharins sich einer Nitrierung nicht zugănglich erwies. Der Nitrierungsprozefs wurde in der Weise vorgenommon, dafs BULETINUL SOGIETĂŢLI DE SCIINŢE 387 ich den Diphenylkorper in rauchender Salpetersăure iinter guter Ktihlung loste und die Losung nach 2-stundigen Stehen auf Eis- stucke gofs. Hierbei schied sich das Nitroprodiikt als gelber, krys- tallinischer Korper aus, der in Alkohol fast unloslich ist, dagegen aus Aceton leicht iimkrystallisiert werden kann, und der unscharf zwischen 220*^ und 230^ schmilzt. 0,1713 g Sbst. : 0,3606 g 00.2,0,061 1 g H2O. — 0,2202 g Sbst. : 18 ccm N (i5o, 761 mm). C.Hi.CSNe. Ber. C 57,27, H 3,87, N 9,56. Gef. « 57,41, « 3,96, « 9,58. d) C-Diaminophenyl- A^-ăthyl-benzylsultam, CeH ,<^^^^^^_^>N.C2H,. ■so, Die Reduktion des soeben beschrebenen Nitrokorpers mit Zinn- chlorlir fiihrte zu dem entsprechenden Diaminokorper. Zu der Losung der Nitroverbindung in Aceton wurde allmăhlich die berechnete Menge Zinnchlorur in Aceton wurde allmăhlich die Mischung am Ruckflufskiilher Y2 Stunde gekocht, alsdann Natron- laugeim Ueberschufs hinzugefugtund sclhiefslich mit Aether extra- hiert. Beim Verdunsten des letzteren krystallisiert der Korper in kleinen, wohlausgebildeten, gelben Rhomboedern, die, im Kapillar- rohrchen erhitzt, bei 250 braun wurden, aber auch bei dieser Tem- peratur noch nicht schmolzen. Sie sind unloslich in Wasser und in Alkohol, dagegen losen sie sich leicht infolge der Aminogruppen in verdunnter Salzsăure. 0,185a g Snst.: 18,3 ccm N (17^^ 755 mm). C21H21O.N3S. Ber. N 11,08. Gef. N 10,80. Es mogen hier nun einige Versuche Erwăhnung fmden, die zwar nicht weiter verfolgt wurden, die aber trotzdem einer kurzen Mittei- lung wert erscheinen. Als Naphtalinmagnesiumbromid, C|oH-.Mg Br, und Benzylmag- nesiumchlorid, CgH-CH.,. Mg. CI. auf das Aethylsaccharin zur Ein- wirkunggebracht wurden. resultierten ebenfalls krystallinische Pro- dukte und zwar mit recht guter Ausbeute. Doch sind die Korper schwer in eanz reinem Zustande darzustellen. BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCDNŢE Ferner wurde folgende Beobachtung gemacht. Lăfst man die o-enau berechnete Menge von i Molekulargewicht Alkylsaccharin auf I Molekulargewicht der magnesiumorganischen Verbindung- einwirken. wobei man den Kunstgriff anwendet, die Losung der letzteren zu der dec Alkylsaccharins zu giefsen, und nicht umgekehrt, so kann es erreicht werden, dafs nur eine R.H-Gruppe in das Molekiil eintritt. Die Theorie stimmte bis auf 1,5 pCt. der Theorie. Zusammenfassung. A. Physikalische Eigenschafte ^ der neuen Verbindungen : 1 . Es sind dutchweg sehr gut krystallisierende Korper von weif- ser Farbe, aus Aether in wunderbaren grofsen, durchsichtigen Kry- stallen zu erhalten. 2. Die Ausbeuten sind quantitativ. 3. Sie sind in Wasser unloslich, aber loslich in Alkohol und Aether. B. Chemische Eigenschaften : 1. Sie verlieren mit Leichtigkeit die Elemente des Wassers. 2. Im iibrigen sind sie sehr bestănpig gegen Săuren. Die Spal- tung wird mit rauchender Salzsăure erstin 10 — 20 Stundenerzielt. 3. In Alkalien sind sie loslich. 4. Eine Nitrierung ist nur bei dem Diphenylderivat moglich. In diesem Fall werden die substituierten Benzolkerne attackiert. Einwirkung von magnesiumorpanischen Verbindungen B. Auf Methylsaccharin Das Ausgangsmaterial : Methylsaccharin, C6H,<^°>N.CH3 Dieser Korper, der als Ausgangsmaterial fiir die ganze Reihe- dar im folgenden beschriebenen Verbindungen diente, wurde dar- gestellt, indem das Silbersalz des Saccharins mit Jodmethyl im ge- schlossenen Rohre 2 Stunden lang im Dampfbade erhitzt wurde. Aus Wasser umkrystallisiert, bildet das Methlsaccharin lange flache Nadeln, die bei 131 — 132*^ schmelren. Das Silbersalz des Saccharins entsteht, wenn man zu der war- men wăssrigen Losung des letzteren (in 2 Litern siedenden Was- BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINŢE 389 sers ung^efăbr 50 g Saccharin) Silbernitrat im Veberschufs setzt. Es fălit dann das schwer losliche Silbersalz direkt aus. 1 . Dimethyl-phenylcarbinol-o-sulfosăure.methylamid, P C(CH3)5.0H *-6"4<-S02 . NH.CH3 (Methylsaccharin-j-Methylmagnesiumhromiil) Der Korper, der genau so dargestellt wurde wie die analogen Verbindungen des Aethylsaccharins, ist leicht aus Alkohol, Aceton etc. umkrysţallisierbar. Aus Aether konnten sogar bis 4 cm lange dlinne viereckige Prismen erzielt werden. Der Schmelzpunkt liegt bei 1O5 — 106^. Wie die Verbrennung bewies, sind auch hier 2 Methylgruppen eingetreten. 0,1794 g Sbst.: 0,3451 g CO^, 0,1061 g H2O. CioHjsOgNS. Ber. C 52,40,, H 6,56. Gef. » 52,46, » 6,58. 2. Diăthyl-phenylcarbinol-o-sulfosăure-methylamid, p TT C (CgHrJc^.OH ^6"^Ch).;0H ■3* (Methylsaccharin+Isopropylmagnesiumbromid) 300 BULETINUL SOCIETĂŢII DE SGIINŢE Beim Vermischen der ătherischen Losungen der Komponenten entsteht bereits ein Niederschlag. Bei der Zusetzung des magne- siumhaltig-en Kondensationsproduktesbildet sich zunăchst einOel. das nur schwer crstarrt. Aus einem Gemisch von Wasser iind Al- kohol kann der bei 122 — 123^ anscheinend iinter Zersetzung schmelzende Korpdr in schonee silberweifsen Schuppen krystal- lisiert erhalten werden. 0,1647 g Sbst. : 0,3589 g CO2 0,1183 g H2O. C14H23O3NS, Ber. C 58.94, H 8,07. Gef. » 59,43, » 7:98. 4. Oiisoamyl-phenylcarbinol-o-sulfosăuremethylamid, (Methylsaccharin + Isoamylmagnesiiimbromid) Bei der Darstellung dieses Korpsrs ist za beachten, dafs man nach der Zersetziing- des Kondensationsproduktes lăngere Zeit Dampf in die Mischung leiten miifs, um das bei der Reaction aus liberschiissig angewendetem Isoamylmagnesiumbromid enstandene Isopentan zu vertreiben, das die Krystallisation der Substanz storen vurde. Dieselbe schmilzt bei 81 — 82^ und bildet, aus gleichen Teilen Alkohol und Wasser oder ans Aether umkrystallisiert, viereckige Prismen, die sich wie die Kochsalzkrystalle treppenformig liberein- ander lagern, so dafs regelmăfsige vierseitige Pyramiden entstehen. o,i932g Sbst.: 0,4478 g COg, 0,1598 g Hg O. q,H3,03NS. Ber. C 63.34, H 9,09. Gef. n 63,13, » 9,19. 5. aj Triphenylcarbinol-o-sulfosăure-methylamid, (Methylsaccharin -+- Pheiiylmagnesiumhroinid). Schon beim Vermischen der ătherischen Losungen bildet sich ein Niederschlag. Auch hier mufs man nach der Zersetzung des magnesiumhaltigen Kondensationsproduktes lange Zeit hindurch Wasserdampf in die Mischung leiten, da sonst wohl wegen der Anwesenheit von Benzol die Ausbeute bei der Umkrystallisation BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINŢE 391 viei zu wiinschen ubrig lăsst, Man kann aiis Alkohol umkrystalli- sieren, darf davon aber nicht zu viei anwenden. i L Aether lost etwă I g der Substanz ; man erhălt aus diesem Losungsmittel re- geimăfsige hexagonale Prismen von ca. 2 mm Lănge. Konzen- trierte Schwefelsăure lost mit schon roter Farbe, die beim Er- wărmen dunkler wird und schliefslich in schwarz ubergeht. Ebenso wird die Sobstanz von sehr verdunter Natronlauge und besonders leicht von Kalilauge gelost. Eine Spaltung trat auch beim Ein- dampfen der alkalischen Losung bis zur Trockne nicht ein. Der Schmelzpunkt liegt bei 194 — 195^- o,i8i7g Sbst. : o,453og CO.,, o,o888g HgO. — o,3.o[8g Subst. : 10,1 ccm. N (15^, 761 mm). C.nH^gOgNS. Ber. C 67,99, H 5,38, N 3,96. Gef. » 67,94, » 5,43, » 3.92. bj Uiphenylbenzylsulton, Diese Verbindung kann aus der vorigen erbalten werden, wenn man diese 10—15 Stunden mit rauchender Salzsăure im geschlossenen Rohr bei iso*^ erhitzt. Es entsteht beim Erkaiten eine krystallînische, glasige Masse, die aus Alkohol leicht umkri- stallisiert werden kann. Der Schmelzpunkt des reinen Produktes wurge konstant be* 210'^ gefunden, also hoher wie ihn Fritsch angegeben hat, der wahrscheinlich die Verbindung nicht in ganz reinem Zustande erhielt. Vergle Ich en de Weber si eh t 1. Die Korper der Methylsaccharinreihe besitzen dieselben chemischen Eigenschaften wie die der Aethylsaccharinreihe. Auch hier wurde keine Verbindung erzielt, die sich vom Methylsaccharin durch Eintritt nur einer Alkylgruppe abgeleitet hătte. 2. Die Methylderivate sind im algemeinen etwas schwerer loslich als die entsprechenden Aethylverbindungen. 3. Die Krystalle entsprechender Korper beider Reihen zeigen Isomorphismus. 4. Die Schmelzpunkte sind mit einziger Ausnahme des Me- Aethyl- Methylsaccarin 109 — I lo"^ 105 106^ 99 — 100'^ 111—112'^ 117 — iiS*^ 132— 123<^ 66— 67^ 81— 82'^ 184—185^ 195 — 196". 392 BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINŢE thylderivates bei den Methylsaccharinverbindungen um ca. 10 — 1 2^ hoher als bei den entsprechenden Aethylsaccharinverbindungen, wie aus dieser Tabelle hervorgeht : -|- Methylmagnesiumbromid . -|- Aethylmagnesiumbromid . , -f- Isopropylmagnesiumbromid. -|- Isoamylmagnesiumbromid . -j- Phenylmagnesiumbromid . . 5. Am leichstesten und reinsten sind die mit Methyl- und Aethylmagnesiumbromid erhaltenen Verbindungen darstellbar. 6. Mit Phenylmagnesiumbromid werden zwar ebenfalls sehr reine Korper gewonnen, aber es ist notig, die Mischung nach der zersetzung sehr lange mit Wasserdampf zu behandeln. 7. Mit Isoamylmagnesiumbromid zu arbeiten hat den Nachteil, dafs die damit hergestellten Produkte, trotzdem sie leicht rein er- halten werden konnen, schwer krystallisieren. 8. Mit Isopropylmagnesiumbromid wurden nur wenig reine und schwer zu reinigende Korper gewonnen. Weitere Untersnchuno-en liber die Einwirkunof won Mas^ne- siumorganische — Verbindungen auf unalkylirtes — Saccharin sind im Gange. Desgleichen wurden Untersnchungen angestellt iiber die Ein- wirkung dieser Metallorganischen Verbindung auf Phtalid. Die Reaction verlăuft warcheinlich in folgender Weise : /R ^^2 ^CH^.OH Diese Untersuchungen werden, im Chem. Institut der Facultăt fur Wirsenschaften zu Bukarest, unter der Leitung des Herrn Prof. Dr. Istrati, weiter oŢefuhrt. BULETINUL SOCIETĂŢII DE SGIINŢE 393 LE POIDS ATOMIQUE DE L'AZOTE PAR MM. Ph.-A. aUYE et ST. BOODAN (I-ere NOTE) «Le poids atomique de Tazote generalementadmisjusqu'âmain- tenant est 14.04 (pour Oxyg-ene=i6). — «Les experiences siiivantes ont pour but la recherche d'uneme- thode nouvelle permettant de relier directement le poids atomique de Tazote â celui de l'oxygene, de fa^on a ^viter la voie detournee, generalement employee jusqu'aujourd'hui et consistant â transfor- mer un chlorure alcalin en nitrate. «Le principe de la nouvelle methode est le suivant : Faire passer un poids connu d'un oxyde d'azote sur un metal prealablement pese et capable d'absorber a chaud l'oxygene et determiner en- suite Tazote sous forme d'azoture m^tallique. On realise de cette fagon une analyse complete de l'oxyde d'azote considere. «Pour diverses raisons, qui seront developpees ulterieurement dans un memoire detaillee, on a adopte dans les experiences pre- liminaires le fer pour la fixation de l'oxygene et le lithium ou le magnesium pour la fixation de Tazote. «Apres avoir determine soigneusement les principales causes d'erreurs quecomportent cette methode, on l'a appliquee en premier lieu au protoxyde d'azote, en etudiant surtout de preş la pesee de ce dernier corps et la fixation et la pese de l'oxygene. iLes premier s resultats ainsi obienus conduissent ă cette conduşi on qiie le poids atomique de Vawte doit etre inferieur a 14.04^ valeiir admis encore aujourd'hui.» 394 BULETINUL SOCIETĂŢII DE SGIINŢE POIDS mmWl DE L'AZOTE. ANALYSE PAR PESEE DU PROTOXYDE O'AZOTE l'AR MM. Ph.-A. GUYE et ST. BOGDAN ') (Il-eme NOTE) «Le poids atomiqiie del'azote, telqii'il resulte des experiences de Stas (14.04 â 14.05 suivant le mode de calcule) est en desaccord avec la valeur deduite des methodes physico-chimiques (14.04) -). « Jiisqii'â present la Commission internaţionale des poids atomiques, n'a pas tenu compte de ces methodes ; la Table pour 1 904 indique toujours la valeur Az =14.04. «II nous a donc păru utile d'entreprendre de nouvelles deter- minations completement independantes des poids atomiques des elements Az, CI, K, Na, Li, C, le moindres erreurs commises sur Ies valeurs de ces derniers s'accumulant sur le poids atomique de Tazote. «La methode que nous avons choisie est generale; elle est en ineme temps directe, en ce sens qu'elle permet de relier le poids atomique de cet element a celui de Toxygene, sans passer par au- cune valeur intermediaire. Elle consiste â peser un oxyde d^azote dans un recipient ferme par un robinet etanche, â diriger ensuite cet oxyde dans un appareil ferme aussi par des robinets etanches et contenant une spirale de fil de fer, qui peut etre portee a l'in- candescence par un courant electrique ; au contact du fer incan- descent tout l'oxygene se fixe sur le fer. La pesee de l'appareil ă oxyde d'azote et celle de l'appareil contenant la spirale de fer, avânt et apres 1 'experience, donnent le poids d'oxyde d'azote con- somme et le poids d'oxygene qu'il contient, d'ou l'on deduit le poids atomique de l'azote dans le systeme 0=i6. «Au debut de nosrccherches nous nous sommes propose de peser encore l'azote sous forme d'azotures metallique, ce qui aurait fourni une valeur de controle importante. Jusqu'â present nous ne sommes pas parvenus a realiser cette pesee avec une exactitude nous don- nant complete satisfaction ; notre intention est donc de chercher a perfectioner encore cette pârtie de la methode. ') Comptes-rendus de l'Acad. des Sciences 1904, t. CXXXVIII, pag. 1494. ^) Comptes-rendus 1904, t. CXXXVIII, pag. 1213. BULETINUL SOCIETĂŢU DE SCIINŢE 395 aCes experiences, particulierement delicates, ont comporte jus- qu'â present un grand nombre d'essais preliminaires ; nous Ies avons commencees ii y a deux ans environs et nous prevoyons qu'elles seront de longue duree. Aussi croyons-nous bien faire de ne pas tarder a publier sommairement Ies premiers resultats pre- cis qu'elles nous ont fournis avec le protoxyde d'azote. «L'appareil que nous avons employe sera decrit avec tous Ies details dans une publication complete, qui nous donnera aussi Toc- casion de discuter Ies causes d'erreurs de la methode. «Nous nous bornerons â indiquer seulement ici le mode de faire adopte pour la preparation et la pesee du protoxyde d^azote. «Ce gaz a ete obtenu par la decomposition, en solution aqueuse, du sulfate ou du chlorhydrate d'hydroxylamine par le nitrite de sodium ^) ; nous avons tout lieu de croire que ce gaz, prealable- ment lave, dans une dissolution de potasse et desseche sur l'acide sulfurique et l'anhydride phosphorique, est tres pur. «Pour le peser sous un petit volume, le tube dans lequel ii etait recueilli avait ete rempli de charbon soigneusement lave, purifie et desseche, dans lequel ce gaz se condense â froid en assez grande quantite et dont ii se degage facillement sous l'action d'une cha- leur moderee. On evite ainsi Ies causes d'erreur provenant de la pesee si delicate des gaz dans Ies grands ballons de verre. «Toutes Ies pesees ont ete faites avec des contrepoids ayant tres aproximativement Ies memes volumes que Ies appareils, ce qui dispense de ramener au vide ; Tappareil contenant la spirale de fer etait toujours pese, apres y avoir fait le vide. «La conduite d'une experience dans des conditions parfaite- ment concluantes est certainement difficile â realiser: nous en avons effectue un assez grand nombre avânt de la faire d'une fagon satis- faisante. «Voici Ies resultats obtenues jusqu'â present, qui nous parais- sent meriter le plus de confiance : ■O o. Mi.vi.:r. LiEFJio's Ann. T. CLXXV, p. 141. 396 BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINŢE Protoxyde d'azote gr. Oxyg^ne gr. Poids atomique de l'azote I.167O 0.4242 14.009 0.9498 0.3453 14.005 0.8652 0.3145 14.008 1.2247 0.4455 13.992 1.4202 0.5159 14.023 «La moyenne 14.007, ne doit pas etre consideree comme defi- nitive. « Cependant, vu sa concordance^ a -~^^ pres^ avec Ies donnees des methodes physico-chimiques (i4.oo4) nous en concluons que la valeur actiiellement admise, poitr le poids atomique de Vazote, doit certainement etre revisee dans un sens la rapprochant beaucoup de 14.01. « La suite de ces recherches aura pour but d'apporter, si possi- ble de nouvelles donnees â l'appui de cette conclusion.» DETERMI NAŢIO N POIDS ATONIiQUE DE L'AZOTE PAR L'ANAiySE EN VOLUME DU PROTOXYDE D'AZOTE PÂR MM. A. JAQUEROD et ST. BOODANi) (Ill-enne NOTE) «Comme suite aux travaux entrepris par l'un de nous et colla- boration avec M. Ph.-A. Guye ^) sur le poids atomique de l'azote, bases sur l'analyse en poids des oxydes d'azote, nous avons cru utile de reprendre la question par une methode volumetrique. «La methode dont nous avons fait usage consiste a effectuer, dans un recipient herm^tiquement clos, la decomposition du pro- toxyde au moyen d'une spirale de fer chauffee au roug-e par le courant electrique ; ii ne reste que de l'azote pur, qui occupe un volume a peu preş egal au volume iniţial. Ces volumes seraient rigoureusement 6gaux si la loi d'Avogadro-Ampere etait appli- '■) Comptes-rendus 4 juillet 1904, p. 49 "^) GiîYE et HoGDAN, Comptes-rendus 13 juin 1904, p. 1494 BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINŢE 397 cable ; ils ne le sont pas, en realite, par suite des differences de compressibilite des deux gaz; en operant â volume constant, la difference se tradnit par une augmentation de pression voisine de 5""™-. Connaissant cetteaugmentation, la pression iniţiale et Ies den- sites de NgO et de Ng, on peut calculer le poids atomique de l'azote d'apres le rapport ^. «Un des principaux avantages de cette methode reside dans le fait qu^elle equivaut â une analyse du protoxyde avec pesee de l'azote, pesee tres difficile â executer par d'autres moyens. En outre elle est rapide et permet de remplacer Ies pesees par des mesures de pression pour lesquelles on atteint couramment une precision de -^ — ; elle est aussi applicable â de faibles quantites de gaz. Enfin elle est susceptible d'etre generalisee â d'autres composes gazeux, ce que nous nous proposons d'essayer ulterieurement. «L'appareil employe se compose d'une ampoule de verre de 2 00'™' environ, travers^e par une spirale en fil de fer soudee au verre par l'intermediaire de platine, suivant un dispositif analogue â celui employe au cours des recherches precitees. Cette ampoule est elle-meme reliee a un manometre â mercure au moyen d'un tube capillaire soude. Le manometre porte un repere au niveaii duquel on amene le mercure, de fagon a operer a volume constant. Les volumes des differentes parties ont ete soigneusement calibres avânt le montage definitiv pour permettre d'effectuer la correction relative â l'espace non refroidi â O^ (— environ du volume de l'am- poule). Le calibrage de l'ampoule n'intervient d'ailleurs que pour cette correction, et les resultats definitifs en sont independants. « Par un dispositif tres simple, a decrire ulterieurement, on intro- duit le gaz a travers le manometre lui-meme, de sorte qu'en defini- tive on isole une masse gazeuse dans un espace entierement forme de verre soude, et ferme par du mercure. «L'appareil est tout d'abord rempli du protoxyde d'azote pre- pare par la reaction du nitrite de sodium sur le sulfate d'hydroxy- lamine, et soigneusement desseche. L'ampoule est alors entouree de glace, et la pression, voisine de yâo"™-, mesuree au 7^ de millima- tre. La glace enlevee, on chauffe au rouge blanc la spirale de fer â l'aide d'un courant ; une fois la decomposition achevee. ce qui exige un certain temps et une haute temperature, la pression de 398 BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINŢE Tazote est relevee â O*^, apres avoir ramene le mercure au repere dans le manometre. «Bien qiie la methode soit assez delicate â mettre en oeuvre, nous avons obtenu, apres qiielques tâtonnements, des resultats tres concordants, comme le montrent Ies chiffres suivants. Dans Ies deux premieres colonnes se trouvent Ies pressions directement ob- servees ; la troisieme donne l'augmentation calculee pour une pres- sion iniţiale de 760"""-, toutes corrections faites pour la compressi- bilite du protoxyde et Ies differences de temperature de l'espace nuisible : Pressions ramenees ă O' Augmentation pour 76oniiTi. N2O N., 745-93 751-37 5-6o 764.90 770.29 5.30 767.72 773-26 5.43 762.97 768.49 5.45 « Adoptant comme augmentation moyenne la valeur 5'""'- et pre- nant comme poids du litre normal de l'azote i^'-2504, pour celui du protoxyde i"""' 9779 ^) on en deduit le nombre 14.01 9 pour poids atomique de l'azote, dans le systeme 0=16. «Par l'analyse en poids du protoxyde d'azote. avec pesee du protoxyde et de Toxygene, MM. Guye et Bogdan ont trouve en moyenne 14.007. L'ecart entre Ies resultats de ces deux methodes, tres differentes l'une de l'autre, est seulement de ,,'„„ environ. « Nos rechercJies nous amenent donc aiissi ă conclurc que la valeur 14.04 admis aujourd'hui pour le poids atomique de Va- zote est trop elevee, et que la valeur exacte n'est probablemenl pas superieure ă 1 4.02.1» ') Ces (lonn6es resultent des (leterininations de lord Ruyleigli et .le I-educ, aiusi C 3 X > c J3 •57 o Q C^ BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIFNŢE 403 c ri 3 c i o "5 u-, 7: O 1 8 3 U-, 1 . U H >^ 0 > > > > > > z z CO c/5 z Z *s c/5 c/) j3 ^ ?î cd w a c •Zi "■îj O O CA) c/î PQ CQ * <^ a u Q- u CC o s î r i ba to D bi) »-' ^fi -^ — _• bc I— -^ .5 _. — : •" 5S ^ E .. .. .. a c ^ B ■r ^ ■" c c c "^ 'o. -z; ■" b a S^ ?- ?- SI, 53 S ^ 6 =3 <: - K^ bC £U3 bO « O O -§ O 404 BULETINUL SOCIE lAŢlI DE SCIINŢE S ^m ^ ^ cQ S p: 3 Z bO (75 O c ^ 1— 1 CQ u Va-, S .^ C JJ O C . p . «-l (J ffi f cJ :rt C j:: O :z3 s U li t— < c ^. tiH -s ^ . ::2 p , ;> :rt V E 7. n -E! CD E '"' c bo 3 G oi bn c P m < P b£) c p C "ST •ţj Q S . 5 ^ "a 2 <^ "^ J=: ^ Q Q 2 K --« BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINŢE 405 ^- H :^ ^ &c o o, 3 > > z hJ E wJ E _C U^ 0 tu -o 3 rt O 23 l:^ S rt G rt C • = t-l bD bc S s 8 < O Lj . U CQ O bD ciH<:-c75m^. m D D^^'-um m m 6 -5 -a ^ =§ e ° I I - BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINŢE ^^ u: - ^ Z -_: c/o „• tu, ^ ^ ^ J2 ^ N rt ^ c P-( . « U > ._ > • :^ u =Q c/î c/2 I i c/) «y^ o C U « . 3 l-H OQ Q .S i I S I >• g g ^ :s g ^ -^ bo bc -^ H-. -S ^s . ^ tD ^ :d "^^ « ^ co ::s BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINŢE 407 s -^ ci C C O cu CJ U j: '^ o N u C 1 3 C/5 > S W3 > > Z) PE =^ o "^ y :^ ^ u o t^ « (U o c U bD a M tS ^ c a c 2 :^ . o bC CQ oo ir ^ , c ^ .2 > >■ >■ > C Im rt 3 > c aj > p ^ bC c c « « bn bX) D D bX3 c bfl c bo ^ U3 3 1— T s u. bfl c 5 D ^ c '5 ti-, rt c?5 rt C c OJ bc 3 6 li bc c < 3 c p CQ D r-l rt N bC a ri ■^ CU 3 -5 oi f^ BULETINUL SOCIETĂŢII DE SGIINŢE 409 ă '^ U) UI Q c ^ O o a 4^2 :a! C/D :i s J3 C IU O c s g 'to a t; 0) c o o cq c 6 a a »— 1 c C 1 -S c 'c c (U .2 rt s S Şf bo bX3 *^ 8 ■^ < c c c a P D < CQ c/5 2 Z O C I tJ = s 1 I la 2 â . o IU *=i ^ t;^ H H 1— 1 •^ '"' Z bo c _b£i 3 CQ ^ ^ C CQ bo c ^ bD HH g 1> « ; bc JÎ a> ^ 8 s'S ^ 7i .Zi cO co j- ii O 'a s m -ăî -D N 0- n T! }~] *-• > -a o CQ "53 a C îl D OJ > '^ JZ "-• W3 15 _ c 3 ^' c > c4 c E 5 ÎS ^ -5 bJD c :^ _5 > •-5 E — •' ^ '5 E 5 ^ •c; o '3 a: ri rt — c M-' li c?5 bc 3 N < O 3 O c ti rt 0X1 c C rt bfi c £ bc c . p-l ^ PQ ^^ ^ ' ' D D ^ l-H l-H ►-Î x-i „-^ a ^ Q ^ 3 fc 1 ^ s s .22 II hJ Oh .bc ■« _2 3 a. 3 3 "5 f 'i O! Q -1 H <= ^ •o a ?^ 3 -^5 bC c o u 412 BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINŢE b/D rt 5 OT -rt rt c -o 2 t= bD 'O :^ -s § ^ ^ J -^ a .2 o bc I S"^ J Pi n) bfl ^ O o CQ CC Di Q 8 -5, =S ;:^ b/3 ■■*-. >■ > CQ ^ (O ii «a: Xi QC h- a UJ ^ 2 IU c3 Q T} c s o -S ^ — '^ ^ "3 « ^ ."= ."^ ^ li a o t? f^ bfl o 3 U N bJ3 ^ bp li ^ ^ .5 3" S bi) bp "^ h5 i-J Q s nt a fl» B c/5 rt. r! I—* I— I § I o _^ § a i » a şa" ►-; '^ CA) *s ^ bJD bfl bi3 c n rt rt bn P « 3 ^ OO 0) .M ^ bC ^ a CQ 3 rt C C O ^ X O c o CQ > > bC c * V 'i^ ^'* oj ^^ O ^ ^ bf ţi bc ii bc S £ bjD biD P PDPPM>P £§ Q «o , '^ . • % S -l -57 Q Q •2 "a. BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINŢE 415 J2 o > > < u h- ( H >^ P ^ j C 4> O l- I— 1 CQ CU a s S .2 S « o 60 a bc rt (u u " 3 1 ^ j:3 b£) c O P Q biD o ^ ^, 416 BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINŢE :? s H >■ >■ > s p bo n r^ D O > PL, O c D o aj u JLj -^ ^ W O TS U OJ C rt c C n. O »- U .-^ T! ^ w ►"• -) c (O 1> fn Ui O pq 03 § w O •i: O) (/i llj 3 h- CC F O o aj Q. c Z O O CC t!î^ oc Q UJ >• ■;' Q X O t3 c > '53 (U ' — ' bc c Î3 C 1 D :§ . . . r^ 1— î • s E rt :^" :^ a c75 bc a <; O <-) 3 1 O 1 .2 O! c75 c75 6 o D CQ '^ Q -S. :^ -Ci, BULETINUL SOCIETĂŢII UE SGIINŢE 417 5 =f ti. CC X a IU Q- S O O z op c c ^ rt w u tifl bn 0 c D t3 .^ • .^ c rt U^ rt c rt C j: bp 1^ 0 '-^ 0 c D < 3 CQ pq > > rt bc ::: D —' cx, 5" 8 u c o C C C co 448 BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINŢE 3 q3 rt ""• s g 6 S a ni f§ u W c (U <0 j:: z> o = ^ S ^ bC bc ^'^ ^ '6ii '-C |3 c co a D â 3 P — u- ^ _; .^ _. ^ .. ic «• Uh ^. X ni !-^ rt U-, Uh rt 1= ■p c bc bc 3 b;) q O O ij ■^ > S O -^^ bp Ou O c o cu CC BULETINUL SOCIETĂŢII UE SCIINŢE 2 bC c -a o rt a .s I ^ ;£ 05 -T3 w <^ s Q 05 M co ^ or. > O O (V z Mh o _I >^ 3 < O o bc c D w ;« O o • -^ — c ■ ^ o BULETINUL SUGIETAŢll DE SGIINŢE /lii'l ^ -C o I B " c o o > CC o o 03 42i BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINŢE 3 C CO o - s ^ o s U ^ c bc c -T3 Iii • 3 S O <3 a w .b/3 « BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINŢE 423 oc e i o a * «* ^ -l 5 "î (O 3 t^ ,^ (O oc 3 llJ (/} m Q < CC I IU K OQ Z «« O < -t3 C o .§ -In S t;; S 3 S 3 I t;5 |c S^ .ii bp .îi g ^^^ ■S ^ ^^ Vi f. )_ 5 ^ co i- 2> ol S j- S « ^ cJ^ u a. 4 24 BULETINUL SOCIETĂŢII DE SGIINŢE O >-< JS O ţn bJD c '3 bc a bjD c bc c ? tu J^ ^ D s ; D ; ^3 p n ,_, tu î >o ^ III, 1 t I o ^ X! ^ S a 3 bc S A a cu, O a u -ş» BULETINUL SOCIETĂŢII DE SGIINŢE 425 :^ •= eo . . -S => • sa s ^ LJ £ Q _l (U — CL 3 CC Ort UJ >. C Q. OC rt <0 I -â^ -l -g I ^ ui flî :£ o O fi 3 :^ â' 1— 1 < i-J s 3 o i_ »- to C o -J ^ bJ O fi O ^ E ^ ^ U-i rt ^ S^ rt s=: P<:.HC<^ - tJ fe I fe I o -S S > • S '^ CO m O > c m G a «4 „ « c g 427 ba c c •B ^ 3 C c qr; cîo M ^ O, Q co Ui c^ c Q. 1) 1 g ti 5 z <: cu o >- CC Q a 1 >• Ui < O. O w O c <î PLh c P. > o o v-l o Q 3 « 'i >■ TS „ c > V i ^- S' bX3 1 — 1 , . 3 o ^ Ph ; 1 7 jc 1 PU c s ^ 1 bo 2 bc <: c £ c75 428 BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINŢE a 3 5 te 3 a w CC r% u 0 o CC UJ , 3 o: 1- J) w X 3 (H u-, w <-> ffi c J5 > î=: w <1 Q ^ i ă s ^ 5 â a M < < CC K 3 < UJ Q t^ < ^ o -J < O 0) g â u 1 c 1) 1— t < oc 2 o UJ o -1 I a. -o 1 Mi 1 8 ni C o > c 5 CQ ^ ^ bf) ^^ M3 -• > O O BULETINUL SOCIETĂŢII DE SGIINŢE 429 I ^ a ^ a ^ s^ (O Q _Ţ d âî o OJ 2 p X < sd Csi l-H > J3 > 3 < ^ 6 9 I Q O H Ti Q 2 s â S 2 bfl -' ^ bX) ni bX) M 1 >^ b/D S > _o _c LJ ^- P > O c « ', rt rt fT| UU •"" o _!-j o C C ci bn £ Cu ti) O O P £ O u 3 -l1 ^ P o 5 > > > rS ;> O rt Vi >~> O « O a BULETINUL SOCIETĂŢII DE SGIINŢE iă u m < Ui UI z -1 o IU Q S IU u S < 1 > > > 5 > > CC > .£2 tc to Io 15 p ^^ — E .. Ja 1 ^ r^ rt c r- s 13 bc a f= .■^ "" b;: c •" U» O S ."5 o o w BULETINUL SOCIETĂŢII DE SGIINŢE 431 s . i . s " i " i g i I— I £ H ^ ^ ^ < c ** < OQ 3 UI ^ ■"" _ ^ O h- G CC I > > . ^ 5 ^ ^ :: i -^ > J3 -^ 1 -f: C CCi-c.'^G C ^ G liniil 1 ^11 I glii ^IH w M I— 4 t-A l-H •"* > (7-) ii o •^ V, <3 ?> « 432 BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINŢE 5 > O ^- > ^ g I > _. • g ^ ^ ^ ^ ^- .| .s g ^ «. ^- 5 •z: _: •- •;:; — — — =3 _• — • ^ —• bfi •'- _• .__•—♦;' '^ S. 3-r;a<;^(i,':io H o BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINŢE 433 > > > 3 do S •1 < p W oc E o -? < CL CC O D o o s < UJ _I s ^ < CE =^ li- > c co bc «3 «3 -o 3 c "^ o '"" te CC < a < M P O g *" O _4> > 3 O «> bc ►— I bc ." b/D =5 c ^ c ^ 7^ > '^ ^ e5 "^ S O « s ^ <^ _^ ţj « ^ a w 'ţi —» — b/j V, Z^ bO h bD J3 (DO t>C i3 bC CiD Î3 bC b "^ . '^ '^ E < ^< ^< < ^< < ^ < ^ ^ ^ ^ c ^ ts -S w ^ -• \; u -a S « Q. c CC 3 »v X. > 5 < z c ^ O 2 > .s a. O X O O cj e 3 -1 ^ Pu g Ji M C '^ cj % > g c 8 C P Si .22 O -n 3 CQ > > :f: c .s " rt C !? O y 3 < ^^ CQ < ID eu a s bfl c bo Pi c Ii, ri c o kJ c n b£) 3 bn bD a N Sd b/D a ^ < D <: a P < P p^ < CQ 5^ ;^J:^ 2s- a ^ •*-• ^ ^ ~S -^ Cî **-> 436 BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINŢE I I M « « 13 oi OC i. O îi >• a ii . o 3 rt •-; u M m 2 S ^ > > . ^- -^ bfî "2 1- - — ' „ bfi .= ^ 2 N • '— ' "^ ►> .2 K ° HH «- bX) I-, ^ 1- k- > i_ tî -^ Ş> I I ^11 I ?. £ i X X g -5 > > 3 c "a ^;! Q '(Jh 1. Q u N ^' c s C S b. )^ b. -Q j£ P -C D 3 e« rt rt rt :3 6 .H 6 1 _c w rt O Ui o c CL, P D _: CQ M O ^ .2 > 3 -^ O n ^ r -T o u. rt . ^ S o! _G i> bo 3 N 8 a <- 3 s. < L» OQ D ^ w 3 ^ 2 -2 ^ ^ S -Ci- w >< 438 BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINŢE 3i u o s a a. a Ori"'" « 3 . CC c/5 5 W O O > i^ > 2 5 o «^ < a o r^ CC 3 _ > Q. CC ^ ^ o- 3 _; oT tJH ^ co ,-1 ? . tifl fi: bn (U ?^ R D ^^0 D < 3 <î 3 î:^ ►^ t:^ [^ T. SE" rt c ^ ? c *2C t: . bc c: S to S s s, <î .5 3^. a . ^ « •^ î: £ •« >^ -^ "S 9 Z PU BULETINUL SOCIETĂŢEI DE SCIINŢE 439 c UI -rt 2 ^ « bo ^ - «4 t^ o C E , > ^ ^_; - J"* o ►— < 3 1— 1 > .^ s Sd bC > >• bc kd ti bi) > _;< c c ua 0* ua tC .2 »— r > C3 D IS ^•^ 3 "3 3 :S 13 s c .r. .^ ^ • Ic • .s ^ 3 X! S _■ ^ > "G Ci rt ,_; __ P-. UL, (I^ tL, c/5 C C rt c c CJ a rt C C c ci c c w 1 s bn 3 bc bjD bc 5) 1' 1 :B w K • >• O fh <-i _~ CS <^ »^ » ^ ^ '^ 5: K ^ ^ ^ -5 3 ^ •2 w R i^ -r* .-£-1 BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINŢE > > > o ^ O ^ I c H o 5 a -5 «> o uJ O ?: P ^ ^ -Q > bD S > n '— ' •— ' • p 15 -Td ,' ,_j^ , ,• , ^ ; |— ] ; 'Ji to ; ^ X, U-, ti. Uh ■g Pu 3 Hh rt c «« C rt c rt r- rt r; ^_, oS bD li bC u> bX5 bc c bc t/) bc 3 S D bc 3 bc s ?. ':§ 3 N <: c < D < G << D C < C ►S <; = s ^ s s o j BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINŢE 441 U-, > > > o ii O O r- — ' •— I -^ 5 bc ^S .S2Q^ S.îi -^cS 3 " - ^ ^ rS - :S • - -• - •- ^ ^ ^ ^ > z :s _• .._. .. rt C rt G rt -r* T - G C F, C C •• rt T "1 "r! ^p^tD^m cQ ^ D D.CD^D cam -J 1-^ «-H i-H ._; H^ ^ O 442 BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINŢE . ^ H d^ . ^ d ^^ -"^ '-'. ^y^ Cj 3 rt r-j rt TT C3 IŞ&pIt^lt! « > > O > o .2 (ii v^ o a o a "3 a r^ ~ K o o -Ki S "^ '^ ■•* 53-1 -K» o ţ3 t* ^ BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINŢE o _Q o î-î • o o o s I g I E s I E ^- ^* t;' ^ t- o 2 Ei t>C ?^ t»D n! bO N t^ N bc bC N bc ^ < ^^ : t^ " D D ^ p D . D BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINŢE 445 c "^ N > a> o »-' i « a ^ o £ «3 I . D bd w s H ca 3 Z . ^ Iii 1 . e H 1 . ^ g I < 5 E - =^ 1 ■- > I > g 2 -^ .. > .. £ . rt rt ►> rt Ort G rt 5P-C" .^ -£ .^ ' "5 E •- B ^ - I S. I ^ I S) I -l .2 I S, I S) I 3-1 8 c/î -^ 446 BULETINUL SOCIETĂŢII DE SGIINŢE « > > > > 2 « » f S - ° ^ > > y o o H-l N9 >>„^bCbO. '-lbO'5! o *^ o ^ :5 :s " 5 ^ *-^ '~^_ S . '-' jd CJ ^ I ^ - £ E S. £ î I I £ ^ li I c/5 . «a 2 rt" O g 3 ^ ^ CL, 1 I BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINŢE 447 z ^ Z cn r/1 u a d 3 3 j:; rt ^ < -< ^ o- N a ••^ tf .2" 3 'bb U 5 O > > ^ 2 ^^^ d~ > U-. [JU o rt bo ţ= W) Î2 bo J2 ^ Sl> rt i? b bfi »- b/D Js bc *- bc »3 bf. g bc ;3 bc S bX) 2 ^ bij te bfj g bX3 g bfi g bo N bj3 ^ >• ^ t^ ^ ..;:,' s O O w cx, c/o « s Tfl o o -~ rt =5 Q jQ, -cx. 450 BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINŢE c ti a ^ =; O T -ta o o ^ X •- > s o 3 O cu > •-= -" § a, ^- > D 9 E -^ k': « s t2 S 2î ^ c ^ 3 J3 P :d P bO ^^ k" E î> c 3 1 '5 rt 'k- o c ?- O u G n 1 8 > O C rt C '-n 3 c 5 -T3 C 3 g 1 c < O Oh c p .S 8 3 bD 3 < > bR 3 bfi c P-, w /1.52 BULETINUL SOCIETĂŢII DE SGIINŢE £ I S o Q. _| O o . uj O > Q co bC 3 *j O rt C , ; bC rt S c ID ] — 1 'oT ^ tS Ph c rt rt CJ c s 6 c bc ;d rt u, N < ^ C fL, o 3 ID ^ CQ ^1 ^ :^' < h4 W c IX, > ^ «^ ol ^ tLl >- O "3 ^ -S. ?ă < ;d •^0 a BULETINUL SOCIETĂŢII DE SGIINŢE 453 w â« 1— ) s S s > t-H D 8 3 c U CC o < CC I o I > d i -o -1 a. < > s > > ^ J ^ '— ' > £ O > J2 "^ "5 o 3 S -S 5 -o O .S • ^ r. N bX) N bc ;:a bJD -^ NI bc N bX) N bp <^= < ^ < ^ ^ < ^ < ^< ^ s s ^ ^ O -^ ">. -§ -^ O 454 BULETINUL SOCIErAŢlI DE SCIINŢE CQ .s:- aj r^ Q !=! bn tfi U) D •. al rt bD ^ > O o ri CU '? S I .i "B § "-S ^ BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINŢE 455 o o . S o J= ^ •— . Cu • .1 tt. I bp -r *" - ':; CA) •3 o -^ — ' o 5 .. > a:; '-' .. 3 . 1 > 's' d § g ^' S S -s â^ :^' i;^' I ^-^ S s' 5P b"^ ^ :^ '^ ?5 S ^' II £ ?« £ III S. s I 1 I g OQ ^^^ BULETINUL SOCIETÂŢEI DE SGlINŢE b/D ''a B ."5 ^ ii i 3 i X X Q. t > -! O . li - >. ^ ^B c c: ^ ^ u ^ ■.. .. ^ .. ^ :: E ^^ E ^ u: -^ a S^ £ £ bo £ to £?«£?.£ « ^ ^ -S d-'d 5 -^^-^D-^tS-^ B ^ § < o -• ►? ■« Q .- ^ -^ BULETINUL SOCIETĂŢII DE SGIINŢE 457 CC S UJ g > «r — <^ _i D^ c/î O îr> ^ -1 c K- o fT] G <: ^ Q t— 1 z % r^ '53 z O) i= w < -l D P-, 'ti 458 liULETlNUL SOCIETĂŢII DE SCIIiNŢE s r*in -) z (U Ui c X D o. Ui o 5 oo O :^ s a I d 3 :^' > 2 o o ^ . 1^ S! ^ -r u 3 (U S o c J < u, ^ 2 bc ^ :^ cu IJ D S ^ ^ c BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINŢE 459 W _ z I ^S S P S q w ^"ă^. i o «. < g 8 I U) 5 2 co S CC Q. O 3 8 O 3 < O) i rt 8 ^ 3 _s * CQ rz: >■ M j3 > E > *c > > > < « X _l CL < ft O O I P . < m I- w :=: — 6 p J-. « -H tD ^ r-* .. •• .. •• ^- . C g CC hC ho £: hn l- C3 hO > S ho 3 N bD <: 3 N o < ^ ,^ c < D r^ > > ^ :?. s cn T3 .^ C y3 &, S ^ ' Q H «s CL IU CC < li 5 Q o o < O .t; _I n.. 1 ^ > co' E CQ _S d 'S ^ > «•^ -a s o â3 U-, c £ < 1 < 1 c ^ Q bc \u S S S o o o U U U Q- .5 w c bp co '^ !2 S b bc b€ ^ j: 8 -< I ă) 3 g 8 gr. a =h5= <;<:3 ^ = 2 2i _• « CA) ^ 1 BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINŢE CJ c/5 * i: c 2 Z rt CA) ■^ . <; Dh c7) CC m ^ < n bc O. •1 bc H_| • UJ ,o " c (U - "5 fv; « f* > -O 'bb BULETINUL SOCIETĂŢII DE SGIINŢE 463 j= O O -J '^ Q H O ^ X >- < ^• I < O 2 S < N K> > > Oh N bJ3 ^ -â rt S biD £ bc _..--„-...,-- ^ -- , . _Q _ 464 BULETINUL SOCIETĂŢII DE SGIINŢE ^ ^ w H < <1 Q 1 Q (O 3 M CC H o w ^ 2 l < 2 •"• o o 2 hJ " D > X W £ > u N — < to '-- fcfi »- b/D J3 S »- bD »- N Wl N bC N t>C -^ bCl N bc ^ D ' D ^ D " P ^ D BULETINUL SOCIETĂŢII DE SGIINŢE 455 w :: 0. 2 i ^ w <: Q 1— ( 0 i_4 _i 0^ X w Q 0 O-, 2 o }iJ • H 2 P >. g - ^ ^ O u ^ ?. si) 1. *H a ti! ~ « > cr C HI 0 UJ Q , ; a ^ n:; 0 .2 î> X „_ 0 ;^ >• CC 3 •- 1- G ^ .s ^ fcX3 2 dj C e- N 0 j:3 E ^ _tj q=l CU bc H c c aj D -O o P ap D câ 466 BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINŢE QUELQDES DESIDERATS DE L'ANTHROPOLOGIE £N ROUMANIE LE Dr. EUOENE PITTARD PItl VAT-I>OCENT A L'UXIVERSITK DE GENEVK II ne sera pas bssoin d'insister longuement sur Timniense inte- ret que presente la Roumanie — et la Peninsule des Balkans tout entiere — au point de vue anthropologique, Malheureusement dans ce domaine, nos connaissances sont fort restreintes. A diverses epoques quelques essais timides ont ete faits pour nous renseigner sur Ies caracteres descriptifs des populations de la Peninsule. Mais on peut dire que, pour tous Ies pays qui sont au Sud de la Save, du Danube et de la chaine carpathique, nous n'avons pas encore tout ce que nous desirons ^). Et pourtant cette region est appelee, certainement, a nous fournir des documents de la plus haute importance qui eclairciront peut-etre d'un jour nouveau tout un champ de nos connaissances en archeologie prehistorique, en anthropologie physique, en etimologie asiatico-europeenne. Peu de regions en Europe peuvent etre comparees a Ia Penin- sule des Balkans, au point de vue des facilites qu'elle offrait â ceux (jui, venant d'Orient ou d' Occident, l'aborderent pour la premiere fois. EUe Ies offre encore. Les deux promontoires qui sont Ies plus rapproches de l'Asie, celui qui porte Stamboul et celui qui porte Gallipoli, sont comnie deux mains tendues, pretes â donner a l'A- sie les masses ethniques qui etaient en arriire d'elles, — ou a rece- voir cs que, a certaines epoques, les grandes reserves d'hommes qui etaient de l'autre cote du bras de mer pouvaient lui envoyer. Plus au sud, ce sont les autres mains, plus grandes encore, de la Chalcidique et de la Grece, la premiere, ii est vrai, difficilement abordable. Ces deux presqu'îles, surtout Ia Grece, sont pr^cedees ') On counait doj:\ iin peu les Serbes-Croates (Weishach), Ies Bulgares (Bassanovitch, Ko- peniicki, 'riklioinirol, etc), les Ali)anais (Gliick), les Grecs, lesTurcs. Mais tous les documents puhlies sont iiisulfisants pour nous permettre ineine unt- esquisse generale des caracteres an- thropologiques de ces divers peuples. BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINŢE de nombreuses îles et îlots, jetes comme des ponts et qui ont ete, sans doute, des etapes sur Ies routes des migrations dans Ies deiix sens. Vers le sud, vers la terre d'Afrique, la grande île de Crete rem- plit le meme role. Sur le littoral de la mer Kg-ee, la Peninsule ouvre quelques val- lees : le Vardar, la Maritza, que Ies peiiples navigateurs ont facile- ment rencontrees. D'autre part, sa posîtion ă l'ouest de la mer Pontique et la possession d'une portion considerable du littoral marin lui assuraient aussi le peuplement par Ies migrateurs qui gardaient le contact de la cote pour ne point s'egarer, tels certains groupes tatars. Enfm, au nord, la grande vallee du Danube etablit â son tour le contact entre l'Orient et l'Occident. Ceux qui sont arrives pour la premiere fois sur ses bords, dans la pârtie inferieure du fleuve, qu'ils vinssent des steppes slaves ou des plaines thraciques, vo- yaient devant eux, de l'autre cote des eaux grises, se derouler â Tinfini Ies vagues de terre, Ies pays â conqu^rir ou â habiter. Des que l'histoire ^claire Ies contrees balkaniques, elle nous Ies montre assaillies de tous cotes par Ies hommes. Pendant des siecles, ii semble que la rive gauche du Danube est continuellement battue par Ies flots des barbares qui viennent de l'est et du nord. Le fra- cas de leurs hordes en marche domine tous Ies premiers temps his- toriques. II en vient aussi par la mer. On dirait que l'Asie s'est donne la tâche d'escalader l'Europe. Des masses d'hommes, toujours renou- velees, s'acharnent â conquerir ce coin de terre, comme si aucun autre n'etait plus desirable. Ils y laissent leur sang par ruisseaux et de telles quantites d'ossements que la terre, deja propice aux cultures, y devient si fertile qu'on pourra lui demander de nourrir une pârtie de TOccident. Peut-etre la Peninsule des Balkans a-t-elle ete occup^e primi- tivement par des hommes qui ne venaient point d'Asie. Le ^^mirage oriental" fournit des explications trop faciles, et depuis quelques nnees on est revenu des anciennes hypotheses. Malheureusement, 4(i8 MULEriNUL SOGIE TAŢII DE SGIINŢE Ies documents prehistoriqiies que l'on possede sur la Peninsule sont encore peu nombreux. Et Ies deductions qu'on en pourrait tirer sont trop fragiles. Pourtant dans ces dernieres annees, des de- couvertes importantes ont ete faites. Mais elles sont sporadiques cn Albanie, en Macedoine, en Bulgarie, en Roumanie, etc. Elles peuvent permettre des generalisations, mais elles demandent aetre augmentees. Plusieurs d'entre elles sont d'un haut interet. II nous suffira de citer Ies beaux resultats obtenus par Ies missions scientifiques de la Bosnie-Herzegovine et qui sont, presque tous, exposes dans Ies vitrines du Musee de Serajevo ; Ies fouilles de Cucuteni en Molda- vie, et ii y a peu de temps, celles de Jablanica en Serbie. Cette station de Jablanica ^), etudiee en 1900 par Mr. ledocteur Miloje Vassits, a fourni une quantit^ considerable d'objets prove- nant de la periode neolithique, parmi lesquels de nombreux vases, trepieds, figurines, etc. Jablanica a du etre habitee pendant de longs siecles. Les premieres traces de civilisation etant a 0,50 au dessous du sol, on trouve encore jusqu'â une profondeur de 2 m. 50 des foyers superposes. Jablanica est une station purement neo- lithique, sans trace de metal. Parmi les objets recueillis, ii faut men- tionner specialement un nombre considerable {St,) de statuettes en terre cuite. La station representant un ancien village, chaque fond de cabane a fourni sa statuette, ce qui montre qu' elles faisaient pârtie integrante du mobilier primitif. Ces statuettes, toujours femi- nines, sont bien connues depuis les fouilles de Schliemann. Elles presentent l'aspect d'une t^te d'oiseau (statuettes a tete de Chouette). Les quelques tumulus thraces fouilles jusqu'â present en ont mon- tre de nombreux exemplaires, en particulier Cucuteni. La station neolithique de Butmir en Bosnie en a egalement fourni. L'importance de ces decouvertes n*a pas besoin d'etre long- temps discutee. Ainsi que le remarque judicieusement Mr. Salomon Reinach, quand on parlait, ii y a trente ans de l'âge neolithique, ii n'etait giiere question que des ateliers de taille, des monuments megalithiques et des stations lacustres de l' Europe occidentale. Voici que, maintenant, l'Europe orientale se revele comme ayant '■) La station ncolithiijue de jfahlanica {Sei-bie) par Mr. Saloinou Reinach. L'Anthropologie, Paris, 1901. BULETINUL SUCIE TAŢII UE SGIINŢE eu, elle aussi, et vraisemblablement en grand nombre, ses foyers de civilisation neolithique. La station de Jablanica, ^crit Mr. S. Reinach avec Mr. Vassits, est un nouvel anneau de la chaîne qui relie la Bosnie a la Troade et â la Phrygie d'une part et, de l'autre, â la Hongrie et â la Russie du sud-ouest (gouvernement de Kiew) ^). A l'epoque neolithique, nous constatons dans cette vaste reg-ion une meme civilisation primitive, caracterisee par des statuettes et des vases de formes et de travail presque identiques. Les diffe- rences secondaires qu'on reUve d'une station â l'autre «sont le re- sultat naturel du developpement des industries locales et suffisent â faire rejeter l'hypothese d'un centre unique de fabrication et de diffusion». On a admis pendant long-temps — beaucoup l'admettent encore — que la Peninsule des Balkans n'avait ete, en quelque sorte, que la premiere etape des populations venues d'Asie pour coloniser notre terre d'Europe. On commence â demontrer que cette idee a fait son temps '^). Jusqu'alors toute la civilisation primitive : instru- ments de chasse et de guerre. poteries, tombeaux, ornementations, etaient des produits de l'Orient, importes des environs immediats *) Cest surtout dans la Russie du sud que ces decouvertes ont et6 nombreuses. Parmi leurs auteurs, on peut citer MM. Przybyslawski et Demetrykiewicz qui ont fouille beaucoup de tu- niulus (kourganes). On a reinarque â Horodnica et dans les environs la coexistence de poteries pelntes et d'instruments primitits en pierre. Cela a fait supposer que ces produits de civilisa- tion superieure (les poteries peintes) avaient ete introduits dans ces regions independamment de toute transformation generale de l'industrie de ce pays, sans transition, sans «faire epoque». La thfese soutenue par Mr. Salomon Reinach est contraire â cette supposition. -) Salomcin Reinach, Le mirage oriental. L' Anthropologie, Paris, 1893. A propos de ces svastikas, Mr. Reinach inentionne l'opinion de Mr. Goblet d'Alviella, qu'il declare partager enti^rement : «II est incontestable que la croix gammee figure parmi les or- nements geometriques de certaine poterie qualifitee de felasgujite, parce qu'elle se retrouve â l'âge du bronze ou au premier âge du fer chez tous les peuples aryens depuis l'Asie mineure jusqu'au bord de l'Atlantique... Nous savons que les Troyens etaient originaires de la Thrace. D'autre part, une tradition fort plausible veut que les ancetres ou Ies predecesseurs des Etrus- ques et, en general, les premiers habitants connus de l'Italie septentrionale aient debouche dans la Peninsule en venant du nord-est... Cest donc dans cette region qu'il faudrait chercher Ie premier foyer de la croix gammee. On doit observer que quand, plus tard, le monnayage reproduit les types et les symboles des religions locales, les pays les plus voisins du Danube, la Macedoine et la Thrace figurent parmi ceux oii les monnaies portent frequemment la croix gammee et Ie tetrasc^le. BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINŢE de l'Asie, surtout de la region mediterraneenne de ce continent. Peut-etre est-ce le contraire qui a eu lieu. Les svastikas de l'Inde. d'Hissarlik et de Chypre doivent chercher leiir origine dans la Peninsule des Balkans, en Thrace et non dans l'Inde. Plusieurs auteurs sont d'accord pour donner â l'ancienne Thrace une civilisation avancee. Undset ecrit ceci : ((Al'epoque homerique encore. la Thrace joue un bien autre role et temoigne d'une bien plus haute civilisation qu'â l'epoque historique posterieure oii elle est redevenue â moitie barbare ^ ) » . Ouoi qu'il en soit, les decouvertes faites dans les divers lieux que nous avons rappeles, nous autorisent a croire qu'elle peuvent se poursuivre sur toute l'etendue de la Peninsule. II est probable que les pays qui la composent poss6derent simultanement la meme civilisation. Ainsi les Thraces, les Getes, les Illyriens, les Scythes mentionnes par les anciens historiens avaient deja des predeces- seurs dans ces pays que traverse l'Hemus et que baigne l'Ister, des predecesseurs qui s'y trouvaient fixes 2.000 ans au moins avânt notre ere. F2ux memes, qui avaient-ils comme ancetres ? Pour le moment nous n'en savons rien : ii faudrait fouiller me- thodiquement les nombreux tumulus qui jalonnent ces contrees et qui ont ete edifies a des epoques differentes. Les resultats de ces fouilles pourront seuls nous donner des indications sur les super- positions humaines de la Peninsule. Nous ne savons presque rien, non pios des caracteres anthro- pologiques des Neolitiques orientaux. Tres peu de restes squelet- tiques sont parvenus jusqu*â nous. On croit que les populations primitives des Kourganes russes ^taient dolichocephales, tandis que celles qui ont apporte Pindustrie egeenne etaient semble-t-il des brachycephales. Dans la Peninsule des Balkans nous ne connaissons que les squelettes de Cucuteni qui puissent nousfournir des renseignements d'ordre anatomique. 1) Zeitschrilt fiir Etimologie, 1883, T. XV, cite par Mr. S. Reinacl BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINŢE 47 Lorsqii'il s'agit^de rechercher Ies liens de parente des divers peuples; lorsqu'il s'agit de renouer Ies liens de races disparus dans Ies bouleversements poiitiques — cela peut avoir lieu pour des groupes humains formant des unites gŢeographiquement eloignees (en l'esp^ce Roumains de Macedoine et de l'Istrie, par exemple), on peut s'adresser â diverses sources. Ce sont Ies comparaisons des caracteres morpliologiques, linguistiqiies, sociologiqiies, qui sont Ies clefs de ces problemes. Les plus importants, et â l'heure actuelle personne n'emet de doutes â cet egard. sont les carac- teres morphologiques bases sur Tanatomie comparative des divers groupe humains consideres. La langue, les traditions, le genre de vie peuvent varier. Nous en possedons des preuves nombreuses. Pour tous ces caracteres Tenvahisseur peut meme etre absorbe par le vaincu. Les caracteres morphologiques demeurent. A cet egard quel est l'etat de nos connaissances en Roumanie ? II serait difficile de l'indiquer. Ou'a-t-on fait en dehors des recher- ches historiques et linguistiques pour apparenter les divers ra- meaux de l'arbre roumain ? Ou sont-ils nos documents d'anthro- pologie physiques sur les populations roumaines de la r^gion trans- danubienne de la Bulgarie et de la Serbie et sur leurs freres de «race» plus meridionaux les Macedo-Roumains (Tsinzares ou Koutzo-Valaques) ? Or, en se plagant, au point de vue de la communaute d' origine de tous les Roumains dissemines, on avouera que de telles re- cherches ne sont par depourvues d'interet. Elles meritent d'etre encouragees, surtout si l*on se rappelle les discussions de certains historiens magyars absolument opposes aux hypotheses de l'ecole daco-roumaine. Actuellement l'Anthropologie est devenue pour tout esprit non retrograde la base de l'histoire. Les faits historiques pris en eux- memes n'ont qu'une signification incomplete si l'on ne passe de leur exposition a la recherche de leurs causes premieres. Or celles- 472 BULETINUL SOCIETĂŢII DE SGIINŢE ci sont souvent plus eloignees que Ies documents consultes. EUes ont des racines lointaines dans ce que nous appelons Ies races. avec leurs propres contingences. A cet egard (nous ne parlons pas ici de la Roumanie) ii est quelquefois deplorable de voir la pauvrete des explications fournies, Ies denuement des connaissances qu'on devrait elementairement posseder. Cette base indispensable de l'histoire est en meme temps celle des recherches de sociologie et de linguistique. II est pour le moins singulier qu'on Studie Ies oeuvres de rhomme, son activite dans tous Ies domaines, sans s'enquerir de la natiire de cet etre, de ses rapports avec le reste du monde or- ganique, des premiers stades du developpement des societes hu- niaines! II faut se rappeler cette parole de Huxley: «La question des questions pour l'humanite, le probleme qui est au fond de tous Ies autres problemes et qui interesse le plus, c'est la place de l'homme dans la nature et ses relations vis-â-vis de l'ensemble des choses». ^) * '■ * Ou' est ce que l'histoire, si ce n'est l'etude de l'evolution humaine dans le temps et dans l'espace ? Et alors oii commence-t-elle ? Est ce aux Grecs ? aux Pheniciens ? aux premieres dynasties egyptien- nes? Est-ce â l'homme du Neanderthal, â Thomme de Cro-Mag- non ou â l'hypothetique tailleur de silex de Thenay, ou encore au Pithecanthropus erectus de Java ? Est-ce que Ies periodes geolo- giques dans lesquelles l'homme a vecu sont separees des ^poques historiques datees par des monuments figures ? et celles-ci des epo- ques ou existent des monuments ecrits ? La vie actuelle de tous Ies peuples que peut enregistrer l'histoire est-elle differente de celle des hommes qui ont rempli de leurs actes Ies siecles precedents ? Non, n'est ce pas? Les jours et Ies annees se succedent pareillement. 1) Dans d'autres domaines encore l'Anthropoloyie doit apporter le rcsultat de ses recherches. Dans les discussions de pedagogie, par exemple, elle dira â qiiel moment ii y auraît lieu de ne pas charger les programmes scolaires. Elle montrera par les courbes de croissance de la taille et du cerveau a. quel moment a lieu, chez les enfants, l'effort physiologique le plus fatigant. Elle dira que les filles et les garţons ne doivent pas etre mis, au meme moment, sur pied d'6ga- lite pedagogique, etc, etc Dans certaines discussions brulantes de sociologie, le feminisme entre autres, cela apportera des faits et non, comme on l'eiitend trop souvent, des hypoth^ses aventureuses, etc. BULETINUL SOCIETĂŢII DE SGIINŢE '(7.'? Notre chronologie en enregistre quelques uns. Mais avânt ceux-lâ combien d'autres ont passe ! Et poiir qiioi ceux-lâ seraient-ils moins interessants ' L'humanite actuelle n'est-elle pas dans sa vie mate- rielle et morale le resultat de l'elaboration des forces qui ont con- stitue Ies couches humaines precedentes, depuis la naissance de celles-ci ? L'histoire commence avec l'homme. Pour r Europe Ies documents Ies plus anciens concernant l'homme et â propos desquels aucune discussion n'est possible appartienent au quaternaire inferieur. Ce sont des silex tailles de- couverts en premier lieu et en g-rand nombre dans Ies graviers du nord de la France et auxquels on don ne le nom de coups de poing. Ce sont des instruments grossiers. Mais peu ă peu l'homme per- fectionne son industrie. A Tepoque de la pierre taillee (paleolithique) succede la periode de la pierre polie (neolithique), puis celle du bronze et enfin celle du fer. Inutile d'ajouter qu'il n'y a pas de synchronisme entre toutes Ies peuple de la terre. pas meme entre celles de 1' Europe. La Roumanie est certainement tres riche en documents pre- historiques. Lungtemps avânt que Ies premieres lueurs de l'histoire apparaissent, elle recelait des groupes humains. Ces autochtones qui habitaient Ies cavernes, Ies abris sous roche. Ies cabanes, qui bâtissaient des maisons sur pilotis au bord des lacs et des etangs fluviaux, ont laisse Ies preuves de leur presence sous la forme de squelettes et d'objets d'industrie. Malheureusement jusqu'â present ils nous sont demeures â peu preş inconnus. Je croisqu'on n'a signale aucuns restes certains de la periode paleolithique. Pourtant, â ce moment la, l'homme de- vait parcourir la Peninsule. Les phenomenes de glaciation dans cette pârtie de l'Europe (meconnus pendant longtemps) n'ont pas ete si etendues qu'ils aient reellement restreint le territoire habi- table. Des debris de la faune quaternaire, contemporaine de l'homme, ont ete retrouves nombreux en Roumanie. L'ours des 474 nULKTIXUL SOdE TAŢII DE SGIINŢE cavernes en particiilier a laisse des sqiielettes abondants dans Ies grottes des Carpathes. Mr. Mrazec et Mr. Munteanu-Miirgoci en ont retrouve. J'en ai mis au jour moi-meme en 1899, proche de la source de la lalo- initza. 11 est tont a fait desirabh que des recherches systematiques dans la couche paleolithique soient entreprises sur territoire rou- niain. II est plus desirable encore que tout ce qui pourrait etre recueîUi soit conserve et rassemble. Si riiomme de la periode paleolithique, dans la Roumanie, est encore entoure d'obscurite, on commence a mieux connaître l'homme neolithique. Celui-ci a laisse certainement des quantites de preuves de son existence. La decouverte de stations neolithi- ques dans la Peninsule des Balkans sont deja nombreuses ; elles sont meme fort importantes. La Bosnie-Herzegovine, la Serbie, l'Albanie, la Bulgarie ont livre des documents de haute valeur. Parmi Ies decouvertes faites en Roumanie, ii faut citer celles de la station de Cucuteni en Moldavie ^). qui ont mis au jour, non seulement une quantite d'objets de toutes especes, mais encore quelques squelettes actuellement deposes dans le vestibule de l'universit^ de Jassy. Malheureusement une pârtie des objets ont ete disperses. II restc encore une belle coUection en mains de Mr. le professeur Buţureano a Jassy. II faudrait pouvoir la conserver au pays roumain. Si Ies objets neolithiques nous permettent d'etablir des compa- raisons avec ceux decouverts dans Ies regions immediatement voi- sines et d'essayer ainsi de se rendre compte des rapports qui pour- raient exister entre ces regions, ă ces epoques lointaines, nous ne sommes pas avances en ce qui concerne le type physique des po- pulations primitives. La c'est â peu preş la nuit complete. Cette obscurite provient, en pârtie, de ce que certaines gens, pressees *) Etudiee en premier lieu par M. Beldiceano. Diamandi, Slalion prehisloriqite de Coiicoii- teni [MohiavieJ. Bull. soc. Anthrop., Paris 1889 ; Uem xVouvelles idoles de Coucou/cn'i, JJuIl. Soc, Anthrop. Paris 1890. Gr. C. Buţoheanu, Rasele J^reisiorice de la Cucuteni, Asoc. rom. pent. înaintarea şi respân- direa sciinţelor. Congresul de Ia Iaşi, 1902. BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINŢE 475 de recueillir des mobiliers funeraires, ont disperse avec un deplo- rable sans gene Ies squelettes qui pouvaient, leur tomber sous la main. Cependant ii ne faut pas oublier que ces documents sont Ies seuls qui puissent etre consultes avec certitude pour etablir l'ethnogenie d'un pays. Nous avons etudie Ies ossements provenant de la station de Coucouteni ^). Ils se composent, malheureusement, d'un petit nombre de pieces : cinq crânes ou debris de crânes et quelques os longs des bras et des jambes. Toutes ces pieces n^etaient pas mesurables. Elles ont montre la presence d'un individu dolichocephale, de deux individus mesocephales et d'un individu sousbrachycephale. La taille, reconstituee â Taide des os longs, s'echelonnait, selon Ies divers os de i"\6o a i'",83. Mais ii nous est impossible de dire que telle forme de crane marche de pair avec telle taille, car Ies squelettes ont ete mdanges. Et voilâ, â notre connaissance, Ies seuls renseignements que nous possedions sur Ies plus lointains ancetres, actuellement de- couverts, des Roumains. II faut avouer que c'est peu. Cette penu- rie de documents doit etre un excitant pour activer Ies recherches. II y a la un tres bel effort â accomplir.il assurera â celui qui s'y livrera une recompense certaine a son travail. Dans tous Ies cas, ii est impossible a Taide d'une si petite quantite de restes squelet- tiques d'essayer, meme timidement, une reconstitution du type neolithique, et â plus forte raison une comparaison avec Ies carac- teres anatomiques des populations humaines contemporaines. * * * La Roumanie ne semble pas posseder des monuments mega- lithiques analogues â ceux qui ont ete rencontres dans beaucoup de regions en Europe et dans PAfrique du nord. Pendant notre sejour dans le pays, on nous avait signale l'existence d'un dolmen sur le Verfu-cu-Dor (Vallee de la Prahova) ^) et d'une table dol- menique dans la vallee de TOltu. De cette derniere nous ne savons *) Eugene Pittard, Ossemenis humai/is neolilhiques decoiivcrls a Coucouteni et deJ^osL I' Universiie de Jassy. BuU. Soc. des Sciences, Bucarest 1903. "^) Edgene PiTTARTi. Le pretendu dolmen de Ver/u-cu-Dar. ]5ulletin de la Societe des Scie ces. Bucarest, 1902. 476 BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINŢE rien. Ouant au pretendu dolmen de Verfii-cu-Dor nous avons montre qiie ce n'est qu'iin simple phenomene d'erosion. Cette absence de monuments megalithiques est curieuse si Ton se rappelle le type physique de la popiilation roumaine qui, par beaiicoup de ses caracteres, se rapporte au type dit celtique ou Celte-Alpin. II serait du plus haut interet de continuer Ies recher- ches. Nous avons vu aussi des photographies de signes rupestres, dont IMpoque nous a păru indeterminable. II vaudrait la peine de Ies examiner soigneusement. Avânt de quitter ce paragraphe relatif aux populations prehis- toriques, nous voulons dire encore quelques mots d'une decouverte faite en 1900 a Constantza ') au moment de la construction du jardin public. Les ouvriers mirent au jour, sous un tumulus, une construction de pierre, renfermant un assez grand nombre d'os- sements. Beaucoup d'entre eux furent completement perdus. Heu- reusement que grâce a Tintelligente iniţiative de Mr. le professeur Istrati, â ce moment ministre de l'instruction publique, deux ou trois crânes, sauves du pillage par Mr. Banesco, alors maire de Con- stantza, furent etudies. Ces crânes sont d'un reel interet. Leur date est impossible a fixer exactement, car ii est possible que des fouil- les aient eu lieu anterieurement â la decouverte que nous avons rappelee. Ces crânes etaient deformes artificiellement par une double con- striction inio-frontale et inio-bregmatique. Cest ce qu^on appelle la d6formation macrocephalique. Broca, apres von Baer et d'autres, avait essaye d'expliquer, par les decouvertes de crânes macrocephales, Temigration des peuples cimmeriens decrits par Hippocrate, qui indique meme la deforma- tion de leurs crânes et les procedes employes pour y arriver. Les peuples cimmeriens dont Herodote fournit a peu preş l'ha- bitat geographique, auraient 6t6 attaques en 63 1 avânt J. C. par les Scythes nomades et obliges d*emigrer. Une pârtie d'entre eux *) Dr. C. l. Istrati. Sur les crânes trouves a ConstaiUia (k'uslc/iJjcj, Doln-odja. Bulletin I. Deniker. L' Indice cephaUque en Europe. Ass. tranc, pour Tavane, des sciences, 1899 On trouve cependant dans la litterature anthropologique quelques petites notes. Ainsi Obe- denare, Preseniaiion de quelques crânes rou/iiains, BuU. Soc. d'Anthrop. Paris, 1874. Dans le dictionnaire encyclopedique des sciences medicales, l'article Roumains a ete ecrit par Obedenare. II donne la description de deux crânes roumains prehistoriques mesures par Topinard. Indices cephaliques : 70.31 et 75.82. Ce sont les crânes dont ii s'agit ci-dessus. (Presentation, ete). Ces deux crânes donc prehistoriques etaient dolichocephales. II faut encore signaler dans un domaine anthropologique un peu special les publications ile notre ami Mr. le Dr. M. Minovici sur l'anthropologie criminelle. ( Kernan/uers stadsdques relatives a l'anlkropologie du criminel {C. R. Congres anth. criminelle, Genfeve 1896. DAnthro- pologit criminelle et la responsabilite. Paris, 1898, ete; ainsi que le memoire de Mr. N. Mino- vici, les Tatouagts en Roumanie^ Arch. des sciences medicales, 1899. 478 BULETINUL SOCIETĂŢII DE SGIINŢE Les documents que Mr. Deniker a pu rassembler dans son impor- tante publication : l'indice cephalique en Europe, se rapportent aux Roumains de Bulgarie et d'Autriche-Hongrie. En 1869, Weisbach *) a publie une etude sur la forme du crane chez les Roumains de Transylvanie, La serie qu'il avait examinee se composait principalement de crânes provenant de soldats de 20 â 30 ans, originaires de la region sud des Siebenbiirgen. En 1888, Himmel-) a mesure 200 soldats roumains de Buko- vine. En 1891, Bassanovitch a donn6 les resultats de ses mesiires sur 106 Roumains emigres dans la Bulgarie nord-occidentale au commencement du XIX<= siecle. En 1902 nous avons commence la publication de nos recherches sur l'anthropologie de la Roumanie^). Nous rappellerons simple- *) Weisbagh, Die Schădelform der Rumdnen, Wien, 1869. "-) IIiMMEL, Kdrperinessungen in dcr Bukovina, Mitth. Anthr. Gesells. Wien 1888, Voir Re- viie d'Anthropologie, 1889. ") Cest dans la Dobrodja que nous avons recueilli la plus grande pârtie de nos materiaux. La Dobrodja est un domaine particuli^rement precieux pour l'etlinologiste. Les «races« nombreuses qui s'y pressent en font comme une sorte de mosaique ethnique. Roumains, TUil- gares, Turcs, Tatars, Russes, AUemands, une pârtie des Tziganes y vivent sedentaires. Albanais, Kurdes, Armeniens, Lazes, Serbes, d'autres encore, y habitent sporadiquement ou temporaire- meut. Cest une «terre promise» pour l'anthropologiste qui ne craint pas la vie un peu dure. En compagnie de ma femme, j'ai fait dans le pays trois sejours prolonges (1901, 1902, 1903). En 1899 deja j'avais jete les bases de mon travail par un premier voyage. Nous avons parcouru la Dobrodja dans tous les sens, visitant un trfes grand nombre de villages et ha- ineaux appartenant â toutes les communautes ethniques. La besogne etait vraiment lourde dans bien des circonstances, surtout par l'obligation de travailler pendant les mois les plus chauds. Mais le resultat est particuli^rement satisfaisant. Nous avons rapporte de nos quatre campa- gnes une quantite considerable de documents. Ils jetteront certainement une lumi^re dans le chaos des groupes humains europeens. Ajoutons que jamais nous n'aurions pu entreprendre cette tâche si nous n'avions possede le haut appui de Mr. le ministre de l'instruction publique de Roumanie, que nous tenons â remercier encore tr^s vivement. Les publications qui ont suivi nos diverses campagnes sont les suivantes (en laissant de cote celles concernant les Roumains dont ii sera parle plus tard) : Conlribuiion a l'anthropo- logie des Kurdes de Dobrodja (1902); Coniribuiiofi a l'anthropologie des Tsiganes dits rou- mains (1902) ; Contribution a V etude anthropologiquc des Albanais (1902) ; Contribution ii V etude anthropologlque des Tsiganes turcomans (1902) ; Contribution ă l' etude anthropolo- gique des Grecs de Dob7-odja (1902;; Un cas curieux de depigmentation non congenitale chez une femme tsigane, L'Anthropologie, Paris (1903); Les Skoptzy, modifications anthropomc- triques apportees par la castra/ion {i- /'rodja) {igo2): Etudc de jo crânes roumains J^rovenant de Molda7Jie ^KjO'^). Tous les deux dans le Bulletin de la Soc. des Sciences de Bucarest, avec resum6 dans laRevue de l'EcoIe d'Antlir()[)i>logie de Paris . Con/rihulion îi l' ctude anthropoloi^ique des Rouniiuns du royan//ie, lîiill. Soc. (Ies Se. Bucarest et l'.VnthrDpologie, l'aris, 1903. BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINŢE 4Sl nous a-t-on affirme, des anciens moines, tous venus de Transyl- vanie. La seconde serie se compose aussi de trente crânes. Ils provien- nent de Tlnstitut anatomique de lassy. Nous avons pu Ies exa- miner grâce âTobligeance de Mr. Peride, directeur de cet institut. Ces crânes ont appartenu a des Moldaves, surtout a des paysans, â des individus morts â l'hopital voisin. Sans entrer dans d'autres d^tails, nous constatons que Ies formes dolichocephales sont representees a Cocosu dans ia proportion de 23*^/0 et dans Ies crânes moldaves dans la proportion de 6,77q. D'autre part, Ies formes brachycephales (et sous-brachycephales) representent a Cocosu le 62,8^/0 de la serie — Ies crânes moldaves en ont ']6.j^Iq. Une serie de 1 90 Roumains vivants, provenant de diverses re- g-ions du royaume, mais etudies principalement dans la Dobrodja, nous ont donne comme indice cephalique moyen 82.92. Pour etre comparable â l'indice calcule sur le crane ce chiffre doit etre reduit de deux unites et ramene a 80.92. Cettegrande serie est composee entierement par des Valaques. Sommes-nous autorises a dire que Ies Moldaves (ind. 82.39) sont plus brachycephales que Ies Vala- ques ? Nous croyons qu'il serait temeraire d'imprimer une telle af- firmation. Mais ce qui resulte bien des chiffres exposes ci-dessus, c'est que la grande majorite du peuple roumain possede un crane sous-brachycephale ou brachycephale. Les crânes dolichocephales sont en petit nombre. C'est la un fait nouveau que Ton ne connais- sait pas avânt les ^tudes que nous venons de resumer ^). Mais c'est un fait incomplet. II faudrait pour pouvoir emettre une conclusion definitive, operer sur de tres grandes series. Nous de- ') Ce que l'on savait de l'indice cephalique des Roumains conceruait des Roumains vivant en tlehors du Royaume Voici les series precedemment etudiees et mentionnees par Mr. ]>eniker. Indice cephalique 108 Roumains de Bulgarie (Bassanovitch) 77.5 200 Soldats roumains de Hongrie (Himmel) 86.3 26 Roumains de Transylvanie (Weisbach) 87.2 40 crânes roumains (Weisbach) 82.4 (viv. 84.4) 11 taut y ajouter l'etude d'une serie de dix huit crânes valaques par Mr. de Torok (BuU. Soc. Anthrop. Paris, 1881). Tous ces crânes, sauf un, sont sous-brachyceph"les et brachycephales. L'indice cephalique moyen des hommes est 84.89 ; celui des femmes 84.87. 11 s'agit ici de Va- laques de Transylvanie. 482 BULETtNUL SOCIETĂŢII DE SCIINŢE vons donc appeler de tous nos voeux une extension systematique de cette recherche avec Ies resultats groupes geographiquement, 11 va sans dire que ies Roumains transdanabiens,lesTransylvaniens, Ies Macedo-Valaques, ne devraient pas etre oublies. Mais l'etude du crane ne se borne pas â ce caractere. II y en a d'au- tres qui devraient etre mis en liimiere. Certaines lois de correlation anatomiqiie peuvent n'etre pas identiques dans tous Ies groupes humains, Nous ns savons presque rien de la capacite crânienne des Roumains, par exemple. Les series que nous avons publiees et dans lesquelles ce caractere est etudie, sont trop petites pour qu'une conclusion puisse etre formulee. Nous avons essaye de com- parer la capacite crânienne de trente crânes de Moldaves et de trente crânes de Valaqus. Les premiers nous ont fourni le chiffre de 1.6 IO cent. cubss; les secondes de 1.56 1 c. c. Est-ce a dire que les Moldaves ont un plus grand crane et une plus grande capacite crânienne que les Valaques ? Nous ne le pensons pas ? Des series plus importantes numeriquemsnt renverseraient peut-etre cette proposition. Quant au rapport de la capacite crânienne a la taille ii nous est totalement inconnu pour le moment. Nous ne savons rien non plus du rythme de croissance du crane suivant Tâge et suivant le sexe en fonction de la taille. Et nous n'abordons la que quelques points. En meme temps que le crane, la face doit etre etudiee. Le pro- fesseur Kollmann de Bale a classe les faces en deux groupes prin- cipaux suivant qu'elles sont hautes et etroites, ou courtes et larges. Cette classification est basee sur le rapport du diametre transversal maximum au diametre vertical (indice facial). Le premier groupe est constitue par les crânes leptoprosopes (indice depassant 50) ; le second par les crânes chamaeprosopes. Nous ne connaissons pas en Roumanie la rcpartition de l'un et de l'autre groupe. Dans un travail base sur l'examen de la population vivante, ii nous a semble que les faces courtes et larges (chamaeprosopes) sont plus souvant associees, chez les Roumains, â des crânes bra- chycephales. BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINŢE 483 A cote de ces generaux caracteres de la face se place, comme fac- teur important determinant un groupe ethnique, TindicenasaLCest le rapport de la largeur a la longueur de l'ouverture nasale. Les in- dividus dont l'ouverture nasale estetroite etallongee sont dits lepto- rhiniens, ceux, qui au contraire, possMent une ouverture nasale large et courte sont platyrhiniens. Entre deux se placent les mesorhiniens. Nous ne savons pas encore en Roumanie la repartition de ce carac- tere. Dans un etude sur 190 Roumains provenantde diverses parties du royaume nous avons trouve le classement suivant : leptorhiniens 58*^/0; mesorhiniens 36.8'Yq; platyrhiniens 5^/0. Mais ces propor- tions ne sont l'expression que d'un petit nombre d'individus. Rien ne prouve que ce soit Timage reelle de ce caractere. Pour ce qui concerne les autres caracteres somatologiques ou os- teologiques nous sommes encore bien plus ignorants. Nous ne con- naissons encore rien des modifications physiologiques possibles en rapport avec des genres de vie differents. Chacun devine cependant qu'il y a, dans ce domaine, des caracteres nombreux a reconnaître et a interpreter. Je n'en citerai que deux ou trois se rapportant aux principaux os de la jambe : le femur et le tibia. On appelle platymerie un aplatissement du tiers superieur de la diaphyse du femur. Ouând la platymerie est tres forte le bord in- terne de la diaphyse est presque tranchant. Ce caractere etait as- sez commun chez les populations prehistoriques ; ii semble marcher de pair avec une modification du tibia dont nous allons parler dans un instant. La platymerie n'est pas un caractere de race ; c'est un caractere individuellement acquis lie probablement â un effort mus- culaire plus puissant dans la marche en flexion. Nous ne savons encore rien de la platymerie non plus que du degre de frequence du troisieme trochanter, cette protuberance qui existe le long de la branche de bifurcation que la ligne âpre envoie au grand trochan- ter et qui sert â l'insertion du muscle grand fessier. Et pourtant, pour l'interpretation de ces deux caracteres, la Rou- manie fournit un champ d'observation qui ne manque pas d'interet. Les populations des Carpathes, obligees de marcher sur des pentes etsouvent avec les ?jopintches" qui n'ayant pas destalons obligentle pied a prendre une position plus oblique doivent fagonner leurs os des jambes autrement que celles qui marchent sur un plan horizontal. BULETINUL SOCIETĂŢII DE SGIINŢ15 Le tibia, os principal de la jambe proprement dite presente quel- quefois un aplatissement lateral appele platycnemie, decouvert en 1863 par Busk sur des squelettes de Gibraltar etreleveen 1868 par Broca sur Ies ossements des Eyzies. Des observations faites jusqu'â ce jour ii resulte que la platycnemie est assez rare chez certains sauvages (Negres d'Afrique, Indiens de Californie, etc), qu'elle etait plus commune aux temps neolithiques et qu'elle semble di- minuer sous Tinfluence de la civilisation. La platycnemie n'existe point dans l'enfance ; elle commence a se produire avec l'adole- scence ; elle n'existe pas non plus chez Ies singes anthropoides. Elle est consideree par Mr. Manouvrier comme un caractere de superio- rite evolutive, comme la lig-ne âpre du femur permettant la station verticale. Elle est le resultat de la resistance aux causes qui ten- dent a faire flechir le tibia. Ce caractere serait particulier aux peu- ples chasseurs, aux hommes marchant sur des pentes. Comme pour la platymerie et la presence du troisieme trochan- ter, Ies populations montagnardes de la Roumanie nous offrent un champ de recherches interessantes. Vous le voyez, par ces quelques exemples, pris entre beaucoup, que Ies etudes anthropologiques en Roumanie, meme limitees a celles que nous avons indiquees, ont encore bien du chemin â parcourir. Nous venons d'aborder quelques obseivations â faire sur le sque- lette. Sur le vivant beaucoup de choses en plus de celles deja men- tionnees, sont a connaître qui ont ete a peine esquissees. Sans en- trer dans plus de d6tails, signalons Ies caracteres anthropome- triques relatant le developpement des diverses parties du corps, Ies proportions du tronc, de la t^te, des membres. Nous ne savons pas s'il existe une unite (moyenne) ou une pluralite des types de proportions. II resterait encore a connaître, et nous ne quittons pas le do- maine de l'anthropologie physique descriptive, la couleur des yeux et des cheveux ,en la repartissant non seulement par districts, mais aussi par regions geograpliiques. Nous pourrions allonger la liste. Elle est inepuisable. II y a un bel avenir scientifique pour tous ceux qui entreprendront resolu- BULETINUL SOGIETAŢU DE SGUNŢE 'i85 ment ces recherches. Mais en ce qui toiiche au prehistorique et â l'ethnologie ii faiit se hâter. D\in cote la miiltiplicite des construc- tions nouvelles (routes, cliemins de fer, ports, etc), de l'autre Ies melanges humains inevitables, rendront la tâche plus difficile. Chaque jour des materiaux precieux pour l'histoire de Thomnie sont dispers^s, ou perdus â tout jamais. Chaque jour amene un rappro- chement plus reel et un melange entre Ies divers g-roupes ethniques. Ce melange est facilite par Ies conditions sociales contempo- raines (imposition du service militaire, fixation definitive au sol, augmentation des centres urbains, etc). II faut se mettre a la be- sogne sans tarder. TROISIEME LISTE DES ORTHOPTERES KECOLTES EN ROUMANIE PAR LES MEMBRES DE LA SOCIETE DES NATOBALISTES DE MANIE PENDANT LES ANNEES 1903 ET 1904 DETEHMINES PAR ŞTEFAN GH. ZOTTU CHEF DES TRAVAUX A L'INSTITUT DE PHYSIOLOGIE Le materiei qui m'a servi pour la publication presente a ete re- colte par Ies membres de la « Societe des Naturalistes de Roumanie » dans le courant des annees 1903 et 1904. Tout ce materiei lui ap- partient et se trouve dans la collection de la Societe. Dans cette troisieme liste des Orthopteres de Roumanie, que nous avons formee a la suite de la determination de ces insec- tes, nous avons aussi introduit quelques especes recoltees anterieu- rement, qui nous etaient restees non-publiees et que nous ferons figurer dans cette publication avec la localite et la donnee com- plete de la recolte ainsi que Ies initiales du nom de celui qui Ies a recoltees. Le nombre total des especes est de 42, et celui des varietes de 3, parmi lesquelles nous citerons, pour la premiere fois, dans notre faune orthopterologique, Ies quatre espices suivantes : Stenoho- thrus morio Fabr ; Pezotcttix Fieberi Scudd ; Anterastes Ray- mondi Yers, et Thamnotrizon apter us Fabr ; Ies trois varietes suivantes : Oedipoda coerulescens L. var. siilfurescens, Calop- 486 BULETINUL SOCIETĂŢII DE 8CIINŢE ieniis italiciis L. var margintilus Serv., Caloptenus italicus L. var ictericus Serv., et une forme meridionale du Stenobothrus pulvinatus Fisch. de W. Tout ce materiei a ete reuni au cours d'excursions individuelles faites par Ies membres de notre societe dans Ies localites sui- vantes : Commune Tirioiu et T.-Severin, dans le departement de Me- hedinţi. Işalniţa ; Criva ; dans le departement de Dolj. Vallee Maicanu, Commune Suslăneşti ; Bughea ; Albeşti ; Nămă- eşti ; dans le departement de Muscel. Foret Pantelimoneasa, dans le departement d'Ilfov. Comarnic ; Scăeni ; Buştenari ; Telega et Doftana. dans le de- partement de Prahova. Focul nestins, Lopătari, dans le departement de Buzău. Cernavoda dans la Dobrogea. Nous indiquerons Ies noms de chacun de ceux qui ont recolte une espece â la suite de l'espece et par des initiales, comme suit : M-Ues Aglae Giormăneanu (A. G.), Nelly Vasilescu (N. V.), Do- rine Crăciunescu (D. C.) ; M. M. Alex. Calafeteanu (A. C), C. N. Giurgescu (C. G.). Ouant aux especes recoltees par nous, elles sont suivies des initiales (S. Z.). Tenant compte de ce que notre faune orthopterologique est peu connue jusqu'â present, nous ne nous hasarderons pas â enoncer trop de considerants relativement â la distribution geographique des Orthopteres de Roumanie, considerants qui, pour avoir de la valeur, necessiteraient un temps d'etudes prolonges sur ce materiei tres riche, et qui nous manque pour le moment. Familie des Forficulidae Forftcula aiiriciilaria L. 3c? et 3 9 Criva, Aout 1905 (N. V.) ; I 9Scăent, Sept. 1904 (S. Z). Familie des Blallidae Sous-famille des Periplanetinae Periplaneta orientalis L. 2 9 T.-Severin, 1 7 Juin 1 903 (S. Z.). BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINŢE 487 Familie des Manlidae Sous-famille des Mantinae Mantis reUgiosa L. i 9et une larve, Scăeni, Sept. 1904 (S. Z.). Familie des Acrididae Sous-famille des Tettiginae Tettix bipunctatus L. 1 9 Comarnic et i^^ Scăeni, Sept. 1904 (S.Z.); I 9Telega, Aout 1904 (S. Z.). Sous-famille des Tryxalinae Tryxalîs nasuta L. 2 larves, Criva, Aout 1903 (N. V.). StenobothruS morio Fabr. ic?et2 9, Focul nestins, Lopătari, 30 Juin 1903 (D. C.) ; ic^ Nămăeşti, 29 Jiiin 1904 (A. G). Espece connue seulement en Europe centrale, surtout dans Ies Alpes, en Hongrie, en Bosnie, en Serbie, en Transylvanie, jusqu'au Volga et en Siberie, vers le Nord jusqu'en Suede, vers le Sud jus- qu'en Espagne. StenobothruS biguttulus L. de nombreux exemplaires, Commune Tirioiu, Aout 1903 (C. G.); i 9 Criva, Aout 1903 (N. V.); 2a et I 9 Comarnic, Sept. 1904 (S. Z.); 2 9 Bughea, AlbeştY, 28 Juin 1904 (A. G.). StenobothruS pulvinatus Fisch. de W. i 9 Criva, Aout 1903 (N. V.); 4 9 Commune Tirioiu, Aout 1 903 (C. G.); 5 9 Criva, Aout 1903 (N.V). Ces 5 femelles de Criva sont des espkes meridionales parce qu'elles possedent Ies elitres plus longues que celles de la forme typique, depassant l'extremite de 1' abdomen. StenobothruS elegans Charp. 7 9, Criva, Aout 1903 (N. V.). StenobothruS longicornis Latr. i 9 Focul nestins, Lopătari, Juillet 1901 (A. C); I 9 Commune Tirioiu, Aout 1903 (C. G.); 2c? Criva, Aout 1903 (N. V.); icJet 4 9Vallee Maicanu, Commune Suslă- neşti, 29 Juin 1904 (D. C.) ; de nombreux exemplaires c? et 9 , Comarnic, Sept. 1904 (S. Z,). StenobothruS parallelus Zett. 2 c? et 3 9 Comarnic, Sept. 1 904 (S. Z.). Stethophyma fuscum Pali. i ^ di 2 9 Focul nestins, Lopătari, 30 Juin 1903 (D. C.) ; 26 Nămăeşti, 29 Juin 1904 (A. G). 488 BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINŢE Sous-famille des Oepodinae Acrotylus insubricus Scop. i c? et 2 9 Cernavoda, 23 A vrii 1904 (S. Z.); 29 Işalniţa, AoCit 1904 (A. G.). Oedipoda coerulescens L, 2 c? et 109 Scăeni, Sept, 1904 (S. Z.) ; de nombreux exemplaires, Commune Tirioiu, Aout 1903 (C. G.). Oedipoda coerulescens L var. sulfurescens 1 1 9 Scăeni, Sept. 1904 (S. Z.). Oedaleus nigrofasciatiis. Degeer. 2 9 Scăeni, Sept. 1904 (S. Z.). Sous-famille des Acridinae Pezottetix Fieberi Scudd. i jBuştenari, Juillet 1903 (S. Z.). Espece trouvee sur des arbustes de la Carinthie, en Hongrie (Presbourg) jusqu'en Serbie et en Transylvanie; ii etait donc na- turel qu'elle se trouvât aussi dans le Nord-Ouest de notre pays. Caloptenus italicus L. i 9Işalniţa, Acut 1904 (A. G). Ca/optenus italicus L var. marginellus Serv. 1 9 Criva, Aout 1903 (N, V.) ; 4 9-^căenî, Sept. 1904 (S. Z). Caloptenus italicus L var. icter icus Serv. i 9 Commune Ti- rioiu, Aout 1903 (C. G.) Platyphyma Giornae Rossi. 2 c? et 6 9 Commune Tirioiu, Aout 1903 (C. G.) ; i^^ et 2 9 Criva, Aout 1903 (N. V.) ; 2c? et 2 9 Scăeni, Sept. 1904 (S. Z.). Familie des Loeiistidae Sous-famille de Gallimeninae Callimeniis oniscus Charp. i cs Criva, Aout 1903 (N. V.). Cette espece dont la patrie est la Russie meridionale a ete re- trouvee par moi ') en Horozlar (Dobrogea) en 1902 et l'exemplaire que m'apporte M-elle Nelly Vasilescu du departement de Dolj at- teste. avec certitude, la presence du Callimenus oniscus aux envi- rons de Craiova, comme l'avait d^jâ publie M. M. Fuss^) en 1854. Sous-famille des Phaneropterinae Isophya modesta Friv. 3 9 Scăeni, Sept. 1904 (S. Z.). Isophya costată Br. i 9 Criva, Aout 1903 (N. V.) ; icT Comarnic, Sept. 1904 (S. Z.). ^) Ştefan Gii Zottu. — Liste des Ortliopt^res recoltes en Rcniinanie par Ies niemhres de Li Societe des Naturalistes de Rouinanie, pendant Ies annees 1899 — 1902. BuUetin de la Societc des Sciences de Bucarest. An. XII No. i et 2, 1903 pag. 145. ') Orthoptera Europaea, auctore Leop. Henrico Fischer. Leipxig 1854 p. 203. BULETINUL SOCIETĂŢII DE SGIINŢE 489 Jaquetia hospodar Sauss. i ^Scăeni, Sept. 1904 (S. Z.). Ce genre, nouveau pour la faune europeenne, a ete trouve par M. Maurice Jaquet dans Ies herbes du lac de Mangalia en Dobro- gea ; ii a ete reconnu comme genre nouveau et decrit par M. H. de Saussure dans le «BuUetin de la Societe des Sciences de Buca- rest", Vl-e Annee, No. 6, 1898 p. 542. J'ai la satisfaction d'avoir trouve â Scăeni ce genre interessant, qui presente Ies dimensions et Ies autres caracteres identiques au genre decrit par M. H. de Saussure. Le fait que ce genre nouveau se trouve dans le departement de Prahova, en dehors de la Dobrogea, 011 on l'a recolte quand on l'a decrit, nous autorise â croire que sa distribution geographique est beaucoup plus etendue que celle de la Dobrogea. II est probable qu'il se trouve aussi en Bulgarie, et dans ce cas nous le possedons aussi en Muntenie et en Oltenie. Leptophyes albovittata Koll. ic^ Vallee Maicanu, Commune Sus- lăneşti, 29 Juin 1904 (D. C). Phaneroptera quadripunctata Brun. i 9 Comarnic, Sept. 1904 (S. Z.). Sous-famille des Gonocephalinae Conocephalus mandibiilaris Charp. i 9 Comarnic, Sept. 1 904 (S. Z.). Sous-famille des Locuslinae Locusta vlridisshna L. io Comarnic, Sept. 1904 (S. Z.). Sous-famille des Declicinae Anterastes Raymondi Vers. 2 j et i 9 Doftana, AoCit 1903 (S. Z.). Cette espece est connue dans la France du Sud, dans le Tyrol, ristrie, Tltalie, la Dalmatie et l'Herzegovine. Thamnotrizon apterus Fabr. lă et i 9 Focul nestins, Lopătari, 30 Juin 1905 (D. C.) Cette espece se trouve aux limites des forets et dans Ies forets recemment coupees, le long de la chaîne des Alpes, depuis la Suisse jusqu'en Autriche, en Hongrie, en Serbie et en Transylva- nie. Sa presence dans le departament de Buzău forme le lien entre la Transylvanie et la Serbie jusqu'ou l'on dit que s'etend cette espece, d^apres nos connaissances actuelles. 490 BULETINUL SOCIETĂŢII DE SGIINŢE ThamnotrizonfallaxFisch. i 9 delega, Aout 1904 (S. Z.). Thamnotrizon cinereus L. 3 9 Forat Pantelimoneasa, Juin 1 90 1 . (Recolte dans Texcursion de la Societe). Platycleis affinis Fieb. i ^Telega, Aout 1904 (S. Z.), Platycleis vittata Charp. 2c? et 2 9 Comarnic, Sept. 1904 (S. Z.). Platycleis brachipter a L. i 9 Comarnic, Sept. 1904 (S. Z.). Platycleis bicolor Phil. i^ Focul nestins, Lopâtari, 30 Juin 1903 (D. C.) ; 29 Comarnic, Sept. 1904 (S. Z.). Decticus verrucivorus Z,. 2 9 Vallee Maicanu, Commune Suslâ- neşti, 29 Juin 1904 (D. C); i^^et i 9 Nămăeşti, 29 Juin 1904 (A. G.); I 9 Comarnic, Sept. 1904 (S. Z.). Sous-famille des Ephippigerinae Ephippigera provincialis Vers. Une larve ^ Vallee Maicanu, Commune Suslăneşti, 29 Juin 1904 (D. C.) : Une larvec?, Focul nestins, Lopătari, 30 Juin 1903 (D. C). Ephippigera vitium Serv. 2 9 Cri va, Aout 1903 (N. V.). Familie des gryllidae Sous-famille des Oecanthinae Oecanthus pelliicens Scop. i 9 Commune Firioiu, Aout 1 903 (C. G.). ; I 9Scăeni, Sept. 1904 (S. Z.). Sous-famille des Gryllinae Gryllus campestris L. i 9Bug-hea, Albeşti, 28 Juin 1904 (A. G.) Ic? et 2 9Scăeni, Sept. 1904 (S. Z.). Gryllus frontalis Fieb. iS Scăeni, Sept. 1904 (S. Z.). Gryllus domesticus L. i 9 Scăeni, Sept. 1904 (S. Z.). Sous-famille des Gryllotalpinae Gryllotalpa vulgar i s Latr. 3c? Scăeni, Sept. 1904 (S. Z.). Decembre 1904. BULETINUL SOCIEAŢII TDEI SCINŢE 491 Monsieur le Professeiir Paul Gaudet qui a determine Ies coquilles recoltees par M. le Dr. Maurice Jaquet lors de son sejours dans le Pays et dont on a publie la liste dans notre Bulletin a eu l'obli- geance de nous envoyer encore une petite liste complementaire que nous donnons ci-apres : Buliminus (Zebrina) detritus. Miill — Murfatlar (Dobroudja). Chondrula tridens. Pf. var. eximia. Rossm. — Bords du lac de Tekir (Dobr.). Planorbis corneus L. — Marais de l'Usine ă Gaz. — Bucarest. Helix (Tachea) — Austriaca Miihlf. — Champs aux environs de Man- galia (?) — D'apres Mr. Jaquet lui-meme, la localite n'est pas certaine. Helix (Pomatia) lucorum. L. — Environs de Mufatlar. (Dobroudja). Helix (Fruticicola) cantiana. Mont.— Marais de Medjidie (Dobroudja). Idem : Cernavoda. Planorbis maro-inatus. Drap. ] AT-n Marais de Medjidie. >5 carmatus. Mull. j -• Bithinia tentaculata (L.) var. producta. Cless. — Marais de Medjidie. Planorbis rotundatus. Poir-var. gracilis. Gredl. — Marais de Med- jidie. Helix (Herophila) obvia. Zgl. var Dobroudja. Kob. — Env. de Med- jidie (Dobr.) Helix (Herophila) striata. Miill. — Idem. j) Obvia. Zgl. v. Dobrudja Kob. — Murfatlar (Dobr.) „ Obvia Zgl. Pr^s du lac de Tekir (Dobr.) Helix (Fruticicola) cartusiana. Miill. v. major— Preş du lac de Tekir (Dobr.) Chondrula microtragus. Parr. forma minor-sous Ies pierres au bord du lac de Tekir. (Dobr.) Linnaea palustris. Dr. var. — Lac de Tekir. Planorbis marginatus. Drap. — Canara (Dobroudja). Clausilia (Pseudalinda) fallax. Rossm. — | .(2. • -n • N Tj ij i Foret de Sinaia. '7 (btngillaria) cana. Held. — ) Helix (Fruticicola) strigella. Dr. f. major. — Castel Peles. Hyalina cellaria. Miill f. minor. — Foret de Sinaia. 492 BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINŢE SUBSCRIPjIA DESCHISA DE SOCIETATEA DE SCIINJE DIN BUCURESCI PENTRU KiDicAREA m\ mm\m la mormemul lui grigore coBAicEscy la iaşi Din listele de subscripţie publicate în No. 5 — 6 al Buletinuluî Societăţeî, anul XII. — 1903. Report . '. . . . . leî 2.233 35 Lista No. 30 încredinţată D-luî inginer I). larca . ^1 20 — 2.250 35 Cil eltueli făcute cu construcţia şi instalarea monumentului Executarea bustului în mărime naturală din piatră de marmoră şi pedestalul în mărime proporţio- nală leî 1.500 — Facerea grilagiululf de fer şi instala- rea luî la monument ^i 482 20 CheltuelY de factaj, plătite la sosirea mandatelor de la D-niî sub-scriitorî . j, 15 10 1.99730 Excedent rSmas . . .leî 256 05 Acest excedent disponibil se va trece la fondul pentru ridicarea unuî bust marelut chimist Lavoisier, care cu sumele ce au fost adu- nat se urcă la leî 3.498, banî 55. NB. — I ) Lista No. 143 să se chcscă în loc de 20 lei 10 lei, fiind trecut eronată Buletinul 5—6 din 1903 ; 2) La totalul general in loc de lei 2.245,11 mi 3 5, să se citcscă lei 2.233, bani 35, in acelaşi numfir de Buletin. BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINŢE 493 OBSERVAŢIUNl METEOROLOGICE FĂCUTE LA INSTITUTUL METEOROLOGIC DIN BUCURESCI LUNA IULIE 1904 st. n. Director: ST. C. HEPITES înălţimea barometrului d'asupra nivelului măreî 82 metri Temperatura Ume- (Jela aerului r £ ^5, S9. Temp. 1 Vântul •1 «8 li aerului Q> £o; i« ^:^ solului C» "0 «s Zâ as ?.§. « s ■Is II .2 c -'" ii «"= FENOMENE DIVERSE »a '^Z^ || 1 d 5 E S < J te 1 li 5| .5 c Adâncime II Si 1^ < ^Ocmjgflcffl HA 21.7 29.8 10.7 19.1 8.5 38 ,3.0 49.0, II 8.8,26.2 23.7 3.3 wsw 1.5 6.3 _ )3.9 23.7 30.5 16.3 14.2 10.6 44 13.1 50.0 14.8 26.6 23.7 5.0 ENE 2.3 — 4.3 — )5.5 23.8 32.5 14.5 18.0 10.7 42 14.1 52.5 11.0'27.1 23.9 2.0 ENE 1.0 — 3.8 ^la. 54.4 25.1 331 15.4 17.7 9.6 35 15.1 54.2 12.0 27.9 24.3 0.3 ESE 0.9 — 4.9 — )3.2 2.5.4 34.2 15.7 I8.r. 9.9 3614.7 51.8 12.2' 28.3 24.6 1.0 ENE 1.0 — 5.5 — 53.3 2f).4 34.2 18.5 1.5.7'10.7 3!) 13.8 52.2 17.1 28.8 25.0 2.0 ENE 2.1 — 5.6 35-16"12;®<'.il5''30-20"50. 53.3 19.3 25.5 16.4 9.1 9.7 57' 4.9 47.3 15.3 24.8 25.5 8.7 Var. 1.6 1.0 3.0 ®00"-0"20,15''5-15i>9. 55.7 20.0 27.5 13.8 13.7 10.6 57|j 7.5 45.8 14.0 23.4 24.5 7.3 ENE 1.5 0.0 3.2 ©14M3,17''30-20'>5;®020"5. 52.3 24.3 32.0 16.4 15.5 11.0 44 1365.2 53.9 13.9 27.7 25.2 3.1 ENE 2.0 26.5 169.5 Seceta simţitdre care se menţine de 13 luni nu 'şi-a luat sfârşit nici in Iulie 1904, care lună a mai fost caracterizata pnn- i timp forte călduros. In 22 de zile termometrul a atins valori între 30" şi 37". . Temperatura lunară 24",3 este cu un grad si jumetate mai ridicată ca val(5rea normală ; limitele între cari au fost cuprinse de 57 încoce temperaturile mijlocii ale acestei luni sunt 25",! în 1871 şi 1874 şi 19''.9 In 1884. Afară de dilele de la 13 la 15 şi acele i 29 la finele lunei, tute dilele au fost mai calde ca de obiceiu. Diua cea mai căldurdsă a fost la 18 de şi temperatura raa.ximaab- ă 370.4 s'a înscris la 27, iar cea mai rece la 30, temperatura minimă absolută 10.7 având loc la 1. Din ultimii 28 de ani, numaî temperatura maximă absolută din luna Iulie a fost egală sau mai ridicată ca cea de acnm. Tote dilele au fost de vara; de obi- ^"canti'tatea totală de apă ce a cădut în cursul acestei luni abia 27 mm., este cu 6OV0 mai mică ca aceea ce se adună în niod lal Oile de ploie aii fost 4; de obiceiu sunt 9. In 2 ilile, la 10 şi 29, ploia a fost însoţită de manifestaţiunî electrice.Ploia din tă din urmă di a fost mai abundentă, ea a dat 20 mm.', de apă. De la 1864 incoce, în 10 ani luna Iulie a avut şi mai puţine preci- iunî atmosferice ca acum. Din Iulie 19U3, de când s'a început seceta şi până la finele acestei luni, s'a adunat numai 312 mm de pe cănd valorea normală este 662 mm. De 41 de ani de când se fac la Bucurescî observaţiuni udometnce, n'a tost până acum o periodă de 13 luni consecutive în care să fi cădut o aşa de mică cantitate totală de apă ca acum. Presiunea atmosferică midlocie 753.7 mm este cu 1.5 mm mai ridicată că normala. Ventul dominant a fost Crivăţul. El a suflat în proportiune de 550/o. Numerul dilelor în care a bătut vent tare a fost 7. Atmoslera a fost cu 16"/u mal uscată, iar cerul mai puţin înorat ca de obiceiii. Dile senine aii fost 20, norose 8 şi acoperite 3. ile a strălucit 365 de ore în loc de 321 de ore cât străluceşte de obiceiii în ac6stă lună. Rouă s'a observat într'o singură di, la 3, tunete şi fulgere în 3, iar în 2 seri fulgere de căldura. . . ,. In diua de 8, la 11 h. 8 m a. m. timp oficial, s'a simţit o fdrte slabă seismă. In aceeaşi di, la 2h. 32 m. p. m., precum şi in diua 4, la 8 l'i. 34 m. a.m., s'au înregistrat nisce microscisme. ..,,.,.. x , - Din causa secetei si a cablurilor din cursul acestei luni, porumbul din parcul Institutului Meteorologic, sa uscat cu desa- îre Orzul de priinăva'ră care a resistat mal bine, s'a secerat şi a dat 5 hectolitri la hectar. Iarba care se uscase din nou, pare a lat fi înviorat puiin in urma ploilor de la sfârşitul lunel. Viea este frumcjsă dar bobul a remas mic din causa uscaciunei. Dintre te s'ail copt caisele, zarzările, perele şl prunele văratice. In ultima 'i°'->''« -'•>" """^ '^">' s'aii scos pepeni spre vSndare. 494 BULETINUL SOCIETĂŢII DE SGIINŢE OBSERVAŢlUNi METEOROLOGICE FĂCUTE LA INSTITUTUL METEOROLOGIC DIN BUCURESCi LUNA AUGUST 1904 st. n. Director: ST. C. IIKPITES înălţimea barometrului d'ssupra nivelului mărei 82 metri — '1 Unie- 1 = '-|i 11 ca Vântul 1 2.-- Tempeiatura | aei-uluî GO (Jela 1 aerului lî |6 Temp. solului GO .|o ■o-S .5S =0 ^ CB -_ 1 " "3- ■-.g o 1 •2 c Sî§ < «"c FF.NOP.NF. DIVF,R43. 3f 7r)7.1 17.0 24.0 11.2 12.8 9.5 62 5.7 35.9 7.4 20.6 22.3 6.3 WNW 0.7 — 3.4 ^'a; -CL p. 31 755.3 17.7 25.7 9.0 16.7 8.8 52 13.1 41.3 5.1 20.7 21.9 1.7 NNE 0.1 — 2.7 xJa. M. 753.5 22.8 30.7 15.1 15.6 11.5 52 337.8 50.6 10.5 25.7 24.6 3.2 ENE 1.5 42.3 152.4 fost mai căldur6să ca In mod normal. Seceta din lunile precedente a continuat şi in cea mai mare parte din cursul către finele el, au fost două ^ile în cari a plouat mai bine. ,.,.•.,,» - „- f^,,, „„„..:„=„ Temperatura lunară 2-J'S, este cu aprope un grad mai ridicată, cu val6rea normală; limitele între cari au fost coprinse 1867 Jnc6ce temperaturile mijlocii ale acestei luni, sunt 2.V0 în iSiJO şi im în 188'j. Perioda mai caldă a lost de la .. la 23; de 1j 12 .şi de la 10 la 2a, au fost cu deosebire zilele cele mai căldur6se. De Va 1 la 4 şi de la 24 la finele lunel au fost periodele ma cornse. Temperatura maximă absolută aT^O, s'a înregistrat la 22. yiua cea mal pu^in căldurosă a fost la 28, temperatura cea m^ borătă 9^0 înscriindu-se in ultima >.li a lunei. I^ile de vară au fost 20 ca şi de obiceiii. . • « j \. „ <> « Cantitatea totală de apă din cursul acestei luni W mm in 8 (.iile, este numai cu 3 mm mai mică de cât aceea ce se o în mod normal. Ploile de la 27 şi 28 au fost cele mai abondenie dând în total 31 mm de apă, din cari 2o mm numai la -7. tA fost insolite de manifestaiiunî electrice. Din Iulie 1903, de când a început seceta şi Până la sfârşitul^ acestei hini.s^^a^^^^ cur loc ■esti numai 3.Vi mm de;ipâ, pe când val6rea normală este 715 mm. De 41 de ani de când se fac observaţiunl udometrice în £ al'ilate, n'a fost până acum, nici o periodă de 14 luni consecutive, în cari să fi căcjut o aşa de mică cantitate totală de apă cai l^resiunea atmosferica mijlocie i:>i,b rain este egală cu normala. . . , . . i ^t Vântul dominant Griveţul a suflat în proporţiune de 380/o. V6nt tare abătut în Odile; la 13 iuţeala vântului ajunsese lai. u pe ^^^"^n^g-g^.^ ^ f^gj py -„, ^^. uscată ca în general. Cerul obicinuit de înorat ; dile senine aii lost 19, norâse 8 şi acoper Sorele a strălucit 338 de ore în Ioc de 312 ore cât el strălucesce în mod normal. N'n fost nici o (}i din cursul lunei in acest astru să nu să fl arătat pe cer. ,...,.<., j xu a Rouă s'a observat în 5 tlile, halo solar şi tunete şi fulgere în câte 2, iar la 11 şi 2(> fulgere de căldură. In diua de 1 la 9"M m. timp oficial dlinin6ia, prpcum şi în (Jiua de 18 la 10"8 m. sâra ş'au înregistrat câte o microseisn Vegetatiunea a suferit si mai mult din causa secetei care continuă. Iarba care se uscase cu totul a început a eşi am in urma ploilor cari au avut loc către sfârşitul lunei. După ploile de la 27 şi 28, umedcla a pătruns în pământ pană la ^^ fjn : «■ime. Ogorele au începui a se face cu multă activitate. La arbori şi pomi fructiferi, mare parte a frunzelor sau uscat şi ai prea de timpuriu, din causa secetei. Viele se menţin încă bine, către sfârşitul lunei, strugurii erau in mareparle copţi. Dintre f au apărut : prunele, nucile, merele, perele şi persicile. BULETINUL SOCIE PĂŢII DE SCHNŢE i95 OBSERVAŢIUNI METEOROLOGICE FĂCUTE LA INSTITUTUL METEOROLOGIC DIN BUCURESCI LUNA SEl'ThMVRIE 1904 st. n. Director: ST. C. HEPITES înălţimea barometrului d'asupra nivelului mărei 82 metri L-. Temperatura Ume (Jela il||i. Temp. 1 Vântul _1 . îi iii aerului C" aer uluî solului C^ .Io ? ^;= Adânc. 30 s a « m c 0 c iii S o i "S 1 « 1 ^ 1 i 5 M'4 ^s mm 1 60 cm ■a 5| i < l_ 755.4 19.9 29.0 11.9 17.1 9.2 51 42.4 47.3 t; 21.6,21.9 .0 N 0.7 _ 2.7 1 |752.2 22.4 30.2 15.0 15.2 10.0 47 10.2 49.9 10.3 22.9,22.1 3.3 ESE 0.7 — 3.3 751.1 2018 28.0 16.7 11.3 14.9 79 6.7 48.3 13.623.6 22.6 8.0 ENE 1.5 1.3 2.2 ®»a;Ri®Op. 751.6 18.7 25.0 15.6 9.4 14.5 87 1.7 41.0 I2.9I23.I 22.9 10.0 NNE 2.4 6.2 1.5 ©Vis^-so-p. |750.6 15.6 19.9 14.5 5.4 12.8 96 — 23.0 12.9 20.7 22.2 10.0 NNE 7.0 40.5 0.9 ra;^%{0^1, 11''.20, 14h.l5,15hl0, 754.9 17.4 22.2 12.6 9.6 12.8 82 7.9,37.0 10.1 19.4 21.2 6.3 ENE 2.1 0.5 1.3 ^.o.'igHO-p.; ©ip. [16i'.40-p; 755.6 17.6 21.6 15.2 6.4 13.8 90 0.8 o2.4 14.6 19.8 20.9;iO.O WNW 0.9 34.0 0.8 ©VR^a; ®i11i'20, 1.5h30, 16^38-?.; 757.0 19.4 23.9 16.1 7.8 10.4 60 10.3 32.8 14.1 J 9.8 20.6 3.7 ENE 4.6 1.2 3.4VlO''10-16H5; 15-15h30. 5 7.')3.9 15.1 18.7 12.5 6.2 11 9 91 -24.6 9.9 15.8 16.2 7.3 Var. 0.4 0.1 0.7 ^«a; ®<'^6''5-16''10. 6 749.2 15.4 20.6 10.6 10.0 10.7 80 4.9 34.7 9.8 15.8 16.2 5.3 wsw 1.9 0.1 1.4 -Q.2a; ^O6''_7h20;^ip. ^la. 7 748.6 16.6 23.2 11.4 11.8 10 8 74 3.9i|38.1 9.9 15.9 16.2 5.7 wsw 2-0 3.2 8 748.5 17.6 25.1 10.6 14.5 10.6 68 ll.li:43.0 6.7 16.4 16.4 1.7 Var. 1.1 2.7 ^% p. ^2uj ®P16"40-I7i'37. 9 749.9 16.1 21.2 12.2 9.0 11.7 83 4.0 42.5 9.3 17.0 16.7 6.7 ENE 2.1 0.7 1.3 10 757.8 13.1 15.2 12.2 3.0 10.0 88 — 17.0 12.5 16.2 16.7 10.0 ENE 59 — 0.8 /P lli|759.5 13.7 15.5 11.8 3.7 11.6 97 18.11 12.2 15.3 16.4 10.0 ENE 6.2 00 0.8 /5''; ®8>'4. 12 759.7 15.0 21.0 11.6 9.4 11.1 85 5.1 36.0 10.3 15.5 16.1 3.3 Var. 1.6 0.8 ^2^.= _-06h.gh20;^lp. -r^^ja^ogh. 71130. i;^ 757.5 16 2 23.9 11.1 12.8 10.2 73 6.4 41.8 9.6 16.2 16.2 5.0 SSWjWSW 1.7 _ 2.0 14 757.4 13.9 20.3 8.1 12.2 8.7 71 10.6 42.0 6.9 16.0 16.3 5.0 wsw 1.2 _ 1.6 15 756.9 14.3 19.0 9.9 9.1 10.5 83 0.4 26.9 7.6 15.7 16.3 9.3 liNE 2.6 _ 1.4 16 757.6 16.1 19.0 13.7 5.3 11.7 85 _ 28.0 14 4 16.2 16.3 10.0 ENE 1.9 _ 0.9 ^»a. 17 759.6 14.1 17.7 12.2 5.5 9.3 76 6.8 32.0, 11.9 16.4 16.4 8.0 ENE 3.9 _ 15 18 760.0 12.2 17.9 5.5 10 4 8.3 75 6.2 38.0, 3.1 15.3 16.3 4.3 Var. 1.4 1.8 ^"a. 19 755.9 13.5 20.0 8.6 11.4 8.9 75 4.4 39.5 6.6 14.9 16.0 6.7 wsw 13 1.2 i)ia; -Q-ip. 20 759.2 9.1 14.5 7.1 9.4 6.3 72 7.6 31.7 1.0 4.2 14.1 15.8 7.7 Var. 1.5 1.4 2.0 21 754.7 8.9 14.0 5.2 8.8 6.7 78 _ 25.6' 13.2 15.3 9.7 Var. 1.1 1.2 -D-'a. 22 754.0 8.3 11.9 5.6 6.3 68 81 2.4 20.1' 2.7 12.6 149 9.3 ENE 1.1 0.7 0.5 ©091,45 -10" 15. 23 758.7 6.9 15.0 3.6 11.4 5 2 69 8.4 23.0: -1.0 11.7 14.4 4.0 ENE 1.0 0.8 XL 2a; xL^p. 24 759.1 8.4 14.0 3.1 10.9 6.4 73 9.1 30.7, -1 2 11.1 14.0 2.7 ENE 1.6 1.1 xxSa; ^ip. 25 757.8 9.8 15.0 5.6 9.4 7.3 77 0.8 29.2' 1.1 11.3:13.0 9.3 ENE 0.6 _ 0.7 jxS.i; xi-lp. 26 752.6 10.0 14.1 7.6 65 7.4 79 0.3 23.8 2.9 I2.1I13.6 7.0 WSW 1.2 0.0 1.6 xi.2a; ®14''5; ^^u. 97 750.4 7.0 12.6 0.4 12.2 6.8 84 2.9 25.4J -4.1 11.013.4 8.7 Var. 1.1 0.0 0.6 ^2.;®v 28 752.4 11.313.2 8.0 5.2 9.9 91 — 14.8 78 11.613.2 9.7 ENE 6.8 5.5 0.4 ®«a;/'8"-p. 29 75i.9 12.014.0 10.2 3.8 7.9 75 6.7 23.2 8.6 12.0 13.2 7.0 ENE 9.2 2.0 Xa-p. 30 757.7 10 614.5 6.4j 9.7 9.1 5.4 5.6 58 09 26.4 7.8 12.1 13.6 9.0 ENE 8.6 _ 2 7, /a-6",8"30-15"35. 31 761.5 5.4 4.3 4.8^06 0.3 12.3 4.1 11.0 13.2 9.7 ENE 5.1 — 'i /0"-4''. M. 756.6 I2.4I 17.2 8.8 8.4 8.8 ,8l in.8 29.3 J 14.3 15 4 7.0 ENE 2.8 8.9 43.8 fost mult noros, ceva maî căldiu-os ca de oliiceiu şi cu precipitaliunî atmosferice în f6i-t Timpul In luna Octomvrie 1901, mică cantitate. ,0 -, • Temperatura lunară, 120. i, este cu o jumătate de grad maî ridicată ca valrtrea normală; limitele între care ea a variat de 1 -l8o7 incace sunt: 160 5 in l8)9 şi 7o.8 în 186V. Periâde m ,i căldurile au coprins dilele de la (i la 19 şi de la 28 la 30, restul (^lilelo tormănd penuda mai mult saii mai puţin rec. Ziua cea maî caldă a fost la 8 când 'mijlocia (.iilnică a temperaturel era egală cu' 170. Şl când s'a înregistrat temperatura m.iximă absolută din cursul lunef, 25u.l. Ultima di a luneî a fost ceă maî rece cu t6te că tem peratura minimă absolută, 00.4, s'a înscris la 27. A fost o singură (.li de vară, la 8, pe cănd de obiceiă sunt 4: nici o cli de îngheţ • î general sunt 2. > > f '-.oi, ^iPv"i"^*®^j'^°"^'^ '^^ ^^'"^ *^® " cădiit In acesta lună, abia 9 mm, este cu 7t; o/,, mat mică ca aceia ce se ob^ne în mod normal De la 18b4 de când se tac la Bucuresc ob^ervaliunî pluviometrice, aii fo?t încă ,5 ani în cari a plouat si mat puiin ca acum în aceşti luna. In Octomvrie 1873 n 'a plouat de loc şi în aceeaşi lună din 1893 nu s'a adunat nici cel puiin o jumetate dâ'milimetru de apă. Ii ultimele 16 luni de când dar6ză seceta, a cădut la Bucure^ci numni 467 mm de apă, pe .'.ănd val6i-ea normală a precipitaţiunilor dii ac6s1a lunga perioda este de 791 mm; prin urmare la finele liinei Octomvrie avem un deficit de apă de 41% asupra valorel normale cu tote ca luna precedentă fusele e.>ctraordinar de ploiosă. I^)ile cu cantităţi apreciabile ds apă au fost 8, tocmai câte sunt în general Presiunea atmosferică mijlocie 756.6 mm a fost normală. Ventul dominant a fost Griveţul. In 7 dile el a suflat tare atingând, la 29, iuiâla de aprope 17 metri pe secundă. Aerul atmosteric a fost eu 6% mal umed, iar cerul mult mai înorat ca de obiceiu. Am avut 3 dile senine, 13 nor6se şi 15 acoperite b6rele a strălucit în total 118 ore în loc de 17,') ore c;U el străluceşte în mod normal, numiirul dilelor în care el s'a arătal este însă apr6pe egal cu cel obicinuit. De la 1885 de cănd se fac observaţiuni heliografice în aci^stă localitate numai într'un singu an, în 18>>8, sorele a strălucit în Octomvrie mal puţin ca acum. Rouă s'a observai în 19 dile, brumă într'una, la 27, şi câtă în 3. Vegetaţiunea arborilor şi a pomilor roditori încă a continuat la unele specii. In prima decadă s'aii vedut flori la meri, lilia. Şl la alţi arbuşti. i:atre sfârşitul luneî frundele la mare parte a arborilor an început ase îngălbeni iar la unii chiar au si cădut. larbi a continuat a se desvolta ; către jumetatea luneî multe Hori de câm|i aiS înllorit. RapIta a crescut cu fdrle mare vig6re, iar grâul infratit f6rte bine; la finele lunei ambele aveau o înălţime de 30 cm. SUMARUL BULETINULUI PE ANUL 190 Pag. Eorn Paul Weiteres iiber Rumiinische Caraben 117 Bogdan (Or. I, St.) Le poids atomique de l'azote 393 Idem Poids atomique de l'azote. Analyse par pcsec du protoxyde d'azote 394 Idem Determination du poids atomique de l'azote par l'analyse et volume du protoxyde d'azote. 396 Duparc (Dr. L.) Sur la mineral de fer de Tratsk Oural du Nord. 3 5 Idem Sur l'existence de plusieurs mouvements oroge- niques succesives dans rOurals du Nord . . 599 Fleck (Dr. E.) Die Dipteren Rumăniens 92 Idem Die Macrolepidopteren Rumăniens 288 Idem Die Coleopteren Rumăniens 308 Idem „ n n (Fortzetzung) . . 402 Godet (Dr. Paul) 491 Hurmuzachi (Freich voa C.) Troisicme catalogue des Coieopteres recoltes par Ies membres de la Societe des naturalistes de Roumanie 52 Idem Nachtrag zu meinen Beobachtungen uber die Carabusarten aus Rumănien und der Buko- wina 1 20 Hepites (C. St.) Buletin meteorologic pe lunile Decembre 1903, Ianuarie, Februarie şi Martie 1904 . . . . 122 Idem Buletin meteorogic pe lunile Aprilie, Maiu şi Iunie ... • 347 Idem Buletin meteorologic pe lunile Iulie, August, Septembre, Octombrei904 493 Istrati (Dr. I. C.) Necrolog 5 Idem Cuvintare ţinută in şedinţa aniversară de la 19 Aprilie 1904 134 Istrati (Dr. I. C.) et Mihăi- lescu (M.) Action de l'acide sulfurique sur la paraffine . . 143 Istrati (Dr. I. C ) Cromatica poporului Român. Boiangerie popu- lară, văpsitul popular 176 498 BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINŢE Jaquet (Dr. M.) Leon(Dr. N.) Ludvig (Alexandru) Mrazec (Dr. L.) Idem Mihăilescu (M.) Nicolau Paulescu (Dr. C. N.) Idem Poncy (Paul) Pittard (Dr. Eugene) Idem Pfeiffer (Dr. Gr.) Proces-verbal al şedinţei de la Riegler (Dr. E.) Idem Scarlat (Dr. Gh.) Zottu (St.) Pag. Faune de la Roumanie. — Coleopteres recoltes par M. le Dr. M. Jaquet et determines par M. D. Poncy 66 Note sur la frequence des botricephales en Rou- manie 286 Ueber die Einwirkung von magnesium orga- nischen Verbindungen auf alkylierte Phtali- mide und Sacharine 361 Vedi Duparc (Dr. L. ) — Vec^i Duparc (Dr. L.) — Vedi Istrati (Dr. I. C ) — Un cristal de epidot de pe gheţarul d'Argentiere 40 1 Acţiunea sărurilor metalelor alcaline asupra sub- stanţei vieţuitore .... 38 Acţiunea sărurilor metalelor alcalino-terose asu- pra substanţei vieţuitore 49- Vedi Dr. Jaquet Mauriciu G(i Anthropologie de la Roumanie. — Contribution â l'etude anthropologique des tsiganes dits Bulgares de Dobrodja 70 Quelques desiderats de l'anthropologie en Rou- manie ... 466 Source minerale de Caciulata 160 10 Martie 1903 9 4 Februarie 1904 10 1 5 Martie 1904 127 19 Aprilie 1904 130 18 Maiii 1904 131 1 5 Iunie 1904 351 15 Noembre 1904 355 Eine rasch ausfiihrbare gasometrischen Methode zur Bestimung des Zuckers in Harm .... 20 Eine gasometrische und gravimetrische Besti- mungs methode /des Ammoniaks 27 Die Darstellung des Diaethylxanthins .... 155 Troisieme liste des Orthopteres recoltes en Rou- manie par Ies membres de la Soci^te des na- turalistes de Roumanie, pendant Ies annees 1903 et 1904, 485 ANUL XIII. IANUARIE — APRILIE 1904 No. 1 si 2. BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINŢE DIN BUCURESCI-ROMANIA SPLAIUL GENERAL MAGHERU 2 BULLETIN DE LA SOCIETE DES SCIENCES DE BUCAREST-ROUMANIE SPLAIUL GENERAL MAGHERU 2 APARE SUB DIREGTIONEA SECRETARDLDi GENERAL §1 A COMITETDLDl DE REDACŢIE EL CUPRINDE : procesele-vkrbale ale şedinţelor societăţii şi memoriile PRESENTATE, CONFERINŢELE FĂCUTE ÎN SÎNUL SOCIETAŢIÎ, PRECUM ŞI DĂRI DE SEMA RELATIVE LA LUCRĂRILE NOI FĂCUTE 1n STBEINATATE ; VA CONŢINE DE ASEMENEA BIOGRAFIA 6MENIL0R ILUŞTRI ŞI LUCRĂRILE FĂCUTE DE ROMÂNI ÎN STREINĂTATE SAU PUBLICITATE ÎN STBEINATATE DESPRE ROMÂNIA PRKŢUL ABn:\AMEXTULl]î AXUAL : 25 LEI l\ ŢERA Şl STBEINATATE Priz de raboaaement annuel : 25 Frs. pour le pays et pour T^tranger -&#«-l©f-*K- BUCURESCI IMPRIMERIA STATULUI 1904 PREŞEDINTE DE ONORE M. S. REGELE CAROL I. MEMBRII DE ONORE BAEYER, Dr. A. von, Goh. Ratli, Profcsseur ă l'Universite, Arcis-Strasse 1, Miinchen (Elu le 15 Marş 1891). BfiCHAMP, A Professeiir emerite, Docteiir en medecine ct es-sciences physiques, Rue Vau- quelin 15, Paris. (Elu le 5 Avril 1894). BERTHELOT, M Professeur au College de France, Senateur, Membre do l'Institut, Rue Maza- rin H, Paris. (Elu le 15 Marş 1891). CANNIZZARO, S. Professeur, Senateur, Directeur de l'Institut chimique de l'Universite. Rome. (Elu le 15 Marş 1891). CROOKES, "V^. 7, Kensington Park Gardens, Londres W. (Elu le 5 Avril 1897). GRIFFITHS, Dr. A. B. Professeur de chimie et de pharmacie, 12 Knowle Road, Brixton-Londres (Elu le 5 Avril 1899). HAEGKEL, Dr. E. Professeur â l'Universite, lena. (Elu le 5 Avril 1900) HENRY, Dr. L. Professeur â l'Universite, 2 Rue du Manege, Louvain. (Elu le 5 Avril 1899). LIPPMANN, G. Professeur â la Sorbonne, Membre de l'Institut, Paris. (Elu le 5 Avril 1900. LOSANITSCH, SIMA. M. Professeur â l'Ecole royalc superieure, Belgrade. (Elu le 5 Avril 1899). MASCART, E. Directeur du Bureau central meteorologique de France. Professeur au Gollege de France. (Elu en 1903). MENDELEJEFF. Dr. D. Professeur â l'Universite, St.-Petersbourg. (Elu le 5 Avril 1899). MUNIER-CHALMAS. Professeur a la Sorbonne, Paris. (Elu le 5 Avril 1900). PATERNO, E. Professeur, â l'Institut chimique de l'Universite, Rome. (filu le 15 Marş 1891). RAMSAY, Dr. W., Professeur â University-CoUcge, Gower-Street, London. (Elu le 5 Avril 1899). SUESS, Dr. ED. Professeur a l'Universite, Presidcnt de l'Academie des Sciences, Afrikanergasse, Vienne. (Elu le 5 Avril 1900). SCHIFF, Dr. Ugo, Professcre di Chimica Generale nel Ro. Istituto di Studii superiori in Fi- renze. (Elelto ii 4 febrairo 1904). TSCHERMAK, Dr. G. Hofrath, Professeur â TUnivorsite de Vienne. Grun-Anastasius-Gasse 60, Elu le 15 Juillet 1901). BIUROUL SOCIETĂŢII Preşedinte : Secretar-pevpetuu : D-1 EMANOIL A. PANGRATI, Profesor universitar. n Dr. C. I. ISTRATI, Profesor de Chimie organică la Universitate, Membru al Academiei Române, Splaiul general Magheru, 2. " I. MICHAESCU, Laboratorul de Chimie organică. Splaiul general Magheru, 2. Bibliotecar .şi Arhivar : » Dr. A. OSTROGOVIGH, Şef de lucrărî la laboratorul de Chimie organică. Casier Secţinnea de sciinţe mateiuilice D-l G. Ţiţeica, Profesor la Universitatea din Bucurescî. D-l Dr. Vasilescu Carpen, InginerşiDr.însciinţelelisice. Vice-preşedinţî Mkm k sciinţe fisice D-l Dr. Em. Riegler, Pro- fesor la Facultatea de medi- cină din Iaşi Secretari D-l Th. Saidel, Licenţiat în sciinţe. Secţiiinea de sciinţe natnrale D-l D. Voinov, Profesor la Universitatea din BucurescK Dr. Sava Atanasiu, Dr. în sciinţe. Membrii în comitetul de redacţie D-l D. Eraaaoil, Profesor Uni- versitar. D-l G. Ţiţeica, Profesor Uni- versitar. D-l N. Coculescu, Profesor Uni- versitar. D-l Dr. St. D-l a Miculescu, Profesor Uni- versitar. D-l D. Negreanu, Profesor Uni- versitar. D-l D. Voiaov, Profesor Uni- versitar. D-l Gr. Ştefănesou, Profesor Universitar. D-l Dr. Gr. Antlpa. Comitetul însărcinat cu publicarea buletinului D-l Dr. C. I. Istrati, D-l Gh. Gh. Longinescu. D-l D. Voinov. SUMARUL NUMERULUI i si Pag Necrolog :i Proces-verbal al şedinţei de la 10 Martie 1903 9 Proces-^-erbal al şedinţei de la 4 Februarie 1904 ..... 10 Memoires ei ouvrage.s reţus 13 Revues etrangeres 15 Reviste române 18 Memoires et ouvrages reQus 1 Revues etrangeres 19 Reviste române '20 Dr. E. Riegler. — Eine Rasch ausfuhrbare Gasometrische methode zur bestimung des Zuc- kers in Ham 20 Idem. —Eine Gasometrische und Gravimetrische l)estimung methode des Ammo- niaks 27 MM. L. Duparcet L, Mrazec— Sur le mineral de fer de Troitsk (Oural) du nord . ... 35 N. G. Paulescu. — Acţiunea sărurilor metalelor alcaline asupra substanţei vieţuitore ... 38 Idem. — Acţiunea sărurilor metalelor alcalino-terrose asupra substanţei vieţuitore. 48 Const. Hurmuzachi (Cernăuţi). ^Troisieme catalogue des coleopteres, recoltes par Ies membres de la societe des naturalistes de Roumanie 52 M. E. Poncy. — Faune de la Roumanie. — Coleopteres recolles par M. le Dr. M. Jaquet . . 66 Dr. Eugene Pittard. — Anthropologie de la Roumanie. — Gontribution â l'etude anthropo- logi(iue des tsiganes dits bulgares de Dobrodja 70 Dr. Ed. Fleck. — Die dipteren Ruraăaiens 92 Paul Born.— Weiteres iiber Rumănische Caraben 117 C. von Hormuzachi.— Nachtrag zu Meinen Reobachtungcn iiber die Carabusarten aus Ru- mănien und der Bukowina . . 120 St. C. Kepites- — Bulletin meteorologic pe lunile Decembre 1903, Ianuarie, Februarie şi Martie 1904 122 m^ m Darea de semă, discursurile şi comunicările ce s'au ^f lir • ^1 ţi făcut la Congresul asociaţiuneî române pentru înain- m i§ tarea şi respândirea sciinţelor, ţinut la Iaşi în 1902, a §} u apărut de sub tipar. (â I Volumul acesta format 4° de 664 pagine, conţinând 41 k maî multe planşe şi clişeurî, costă, pentru d-niî mem- â I brii aî societăţilor de sciinţe din Iaşi şi Bucurescî Leî 3, 1 u, sumă care nu represintă nici cheltuelile făcute cu pu- gj} te blicaţiunea. i i'i D-niî membrii, cari doresc a avea acest volum, sunt U if) V te ruofaţî a se adresa d-luî I. Michăescu, casierul Socie- M ^ â ^ tăţeî de sciinţe, Splaiul General Magheru, 2, Bucurescî, m f) trimeţend suma de 3 leî prin mandat sau mărci poş- Ş & tale, şi acesta cât maî în grabă, de 6re-ce numerul |jj te exemplarelor este restrâns. 91 & Pentru particulari volumul costă 7 leî. |] 1 i ANUL XIII. MAIU— AUGUST 1904 No. 3 şi 4. BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINŢE DIN BUCURESCI — ROMÂNIA SPLAIUL GENERAL MAGHERU 2 BULLETIN DE LA SOGIETE DES SCIENCES DE BUCAREST-ROUMANIE SPLAIUL GENERAL MAGHERU 2 APARE SUB DIRECŢIUNEA SECRETARULUI GENERAL §1 A COMITETULUI DE REDACŢIE EL CUPRINDE : PROCESELE- VERBALE ALE ŞEDINŢELOR SOCIETĂŢII ŞI MEMORIILE PRESENTATE, CONFERINŢELE FĂCUTE ÎN SÎNUL SOCIETĂŢII, PRECUM ŞI DÂRI DE S^MA RELATIVE LA LUCRĂRILE NOI FĂCUTE ÎN STREINĂTATE ; VA CONŢINE DE ASEMENEA BIOGRAFIA 6MENIL0R ILUŞTRI ŞI LUCRĂRILE FĂCUTE DE ROMÂNI ÎN STREINĂTATE SA(J PUBLICITATE ÎN STRELNĂTATE DESPRE ROMÂNIA PKEŢIL ABO^AMEiMlLUl AIVUAL : 2o LEI IIV ŢERA ŞI STREINĂTATE Prix de Tabonnement annuel : 25 Frs. pour Ie pays et pour Tetranger — $4^©-4<>HS^4^- BUCURESCI IMPRIMERIA STATULUI 1904 PREŞEDINTE DE ONORE M. S. REGELE CAROL I. MEMBRII DE ONCRE BAEYER, Dr. A. von, Geh. Rath, Professeur a l'Univorsite, Arcis-Strasse 1, Miinchen. (Elu le 15 Marş 1891). BfiCHAMP, A. Professeur emerite, Docteur en medecine et es-sciences physiques, Rue Vau- quelin 15, Paris. (Elu le 5 Avril 1894). BERTHELOT, M Professeur au College de France, Senateur, Membre de l'Institut, Rue Maza- rin 3, Paris. (Elu le 15 Marş 1891). CANNIZZARO, S. Professeur, Senateur, Directcur de l'Institut chimique de TUniversite. Rome. (Elu le 1.") Mar.s 1891). CROOKES, W. 7, Kensington Park Gardens, Londres W. (Elu le 5 Avril 1897). GRIFFITHS, Dr. A. B. Professeur de chimie et de pharmacie, 12 Knowle Road, Brixton-Londres (Elu le 5 Avril 1899). HAECKEL, Dr. E. Profcss.^iir a FUniversite, lona. (Elu le 5 Avril 1900)._ HENRY, Dr. L. Profess;ur a FUniversite, 2 Rue du Manege, Louvain. (Elu le 5 Avril lâ99). LIPPMANN, G. Professeur a la Sorbonne, Membre de l'Institut, Paris. (Elu le 5 Avril 1900. LOSANITSCH, SIMA. M. Professeur â l'Ecole royalc superieure, Belgrade. (Elu le 5 Avril 1899). MASCART, E. Directeur du Bureau central meteorologique de France. Professeur au College de France (Elu en 1903). , ' MENDELEJEFF. Dr. D. Professeur a l'Universite, St.-Peţersbourg. (Elu le 5 Avril 1899). MUNIER-GHALMAS. Professeur a la Sorbonne, Paris. (Elu' le 5 Avril 1900). PATERNO, E. Professeur, â l'Institut chimique de l'Universite, Rome. (fîlu le 15 Marş 1891). RAMSAY, Dr. W., Profe.sseur a University-College, Gower-Street, London. (Elu le 5 Avril 1899). SUESS, Dr. ED. Professeur â l'Universite, President de l'Academie des Sciences, Afrikanergasse, Vien'ne, (Ehi le 5 Avril 1900). SCHIFF, Dr. Ugo, Professore di Chimica Generale nel Ro. Istituto di Studii superiori in Fi- renze'. (Eietto ii 4 febrairo 1904). TSCHERMAK, Dr. G. Hofrath, Professeur â l'Universite de Vienne. Griin-Anastasius-Gasse 60, Elu le 15 JuiUet 1901) BIUROUL SOCIETĂŢII D-l ERMIL A. PANGRATI, Profesor universitar. " Dr. C. I. ISTRATI, Profesor de Chimie organică la Universitate, Membru al Academiei Române, Splaiul general Magheru, 2. " I. MICHAESCU, Laboratorul de Clvimie organică. Splaiul general Magheru, 2. Bibliotecar .si A rhivar : " Dr. A. OSTROGQVICH, Şef de lucrări la laboratorul de Chimie organică. Preşedinte ; Secretar-pe rpetuil Casier SecţiDiiei de sciinţe matematice D-l Dr. G. Ţiţeica, Profesor la Universitatea din Bucu- rescî. D-l Dr. Vasilescu Carpen, Inginer şi Dr. în sciinţele tisice. Vice- preşedinţi Secţionea de sciinţe fisite D-l Dr. Em. Riegler, Pro- fesor la Facultatea de medi- cină din Ia.şl Secretar! D-l Th. Saidel, Licenţiat in sciinţe. Secţinnea de sciinţe oatorale D-l D. Voinov, Profesor la Universitatea din Bucuresci. Dr. Sava Atanasiu, Dr. in sciinţe. Membrii în comitetul de redacţie D-l Dr. D. Emandil, Profesor Univer.sitar. D-l Dr. G. Ţiţeica, Profesor Universitar. D-lDr. N. Coculescu, Profesor Universilar. D-l Dr. St. Hepites. D-l Dr. C. Miculescu, Profesor Universitar. D-I Dr. D. Negreanu, Profesor Universitar. D-l D. Voinov, Profesor Uni- versitar. D-l Gr. Ştefănescu, Profesor Universitar. D-l Dr. Gr. Antlpa. Comitetul însărcinat cu publicarea buletinului D-l Dr. C. I. Istratl. D-l Dr. Gh. Gh. Longinescu. D-l D. VoiQOV. SUMARUL NUMERULUI Ful- Proces-verbal al şedinţei de la 15 Martie 1904 127 Proces-verbal al şedinţei aniversară de la 19 Aprilie 1904 130 Proces-verbal al şedinţei de la 18 Maiii 1904, 131 Dr. C. I. Istrati, secretar perpetuu. — Cuvontare ţinută în şedinţa aniversară de la 19 Apri- lie 1904 134 Memoires ei ouvrages regus (şedinţa de la 18 Maiij) .... 137 Revues etrangeres 138 Reviste române 139 Memoires et ouvrages regus (şedinţa de la 15 Iunie) 140 Revues etrangeres 141 Reviste române 143 MM. le Dr. C. I. Istrati et M. Michailescou. — Action de Tacide sulfurique sur la paraffine. 143 Georg Scarlat. — [)ie darstellung des diaethylxanthins • . - l").') Cr. Pfeiffer.— Source minerale de Caciulata 160 Cromatica poporului român. — Boiangerie populară, văpsitul popular 176 Dr. N. Leon. — Note sur la frequence des botriocephales en Roumanie 286 Dr. Ed. Fleck (Azuga). — Die macrolepidopteren Rumăniens ii88 Idem. — Die coleopteren Rumăniens 308 St. C. Hepites- — Buletin meteorologic pe lunile Aprilie, Maiu şi Iunie 1904 ..... 347 I . . , ^ t\ Darea de semă, discursurile şi comunicările ce s'au Şi i • • S p fâcut la Congresul asociaţiuneî române pentru înain- | i tarea şi respândirea sciinţelor, ţinut la Iaşi în 1902, a ^ l| apărut de sub tipar. U iî ' Volumul acesta format 4" de 664 pagine, conţinând 4 te maî multe planşe şi clişeurî, costă, pentru d-niî mem- § iS brii aî societăţilor de sciinte din laşî şi Bucurescî Leî 3, Şî ir* - -) ^ ţjjj k sumă care nu represintă nici cheltuelile făcute cu pu- â i blicaţiunea. |l ^■^ D-niî membrii, cari doresc a avea acest volum, sunt |j iă ruo^aţî a se adresa d-luî I. Michăescu, casierul Socie- Şl m tăţeî de sciinţe, Splaiul General Magheru, 2, Bucurescî, || Şjl trimeţend suma de 3 leî prin mandat sau mărcî poş- Şî |l tale, şi acesta cât maî în grabă, de 6re-ce numerul (jii Ş exemplarelor este restrâns. § Ij Pentru particulari volumul costă 7 leî. şţ i ■ Ş! Şi Şi ANUL XIII. SEPTEMBRE— DECEMBRE 1904 No. 5 şi 6. BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIIf^ŢE DIN BUCURESCI — ROMÂNIA SPLAIUL GENERAL MAGHERU 2 BULLETIN DE LA SOCIETE DES SCIENCES DE BUCAREST-ROUMANIE SPLAIUL GENERAL MAGHERU 2 APARE SOB DIRECŢIUNEA SECRETARDLDi GENERAL §1 A COMITETULUI DE REDAC|IE EL CUPRINDE : PROCESELE-VERBA.LE ALE ŞEDINŢELOR SOCIETĂŢII ŞI MEMORIILE PRESENTATE, CONFERINŢELE FĂCUTE ÎN SÎNUL SOCIETĂŢII, PRECUM ŞI DĂRI DE SEMA RELATIVE LA LUCRĂRILE NOI FĂCUTE ÎN STREINATATE ; VA CONŢINE DE ASEMENEA BIOGRAFIA 6MEN1L0R ILUŞTRI ŞI LUCRĂRILE FĂCUTE DE ROMÂNI ÎN STREINATATE SAU PUBLICITATE ÎN STREINATATE DESPRE ROMÂNIA PREŢUL ABONAMENTULUI ANUAL : 2S LEI IN ŢERA Şl STREINATATE Prix de rabonnement annuel : 25 Frs. pour le pays et pour i'etranger «î««H^^^#^- BUCURESCI IMPRIMERIA STATULUI 1905 PREŞEDINTE DE ONORE M. S. REGELE CAROL I. 'membrii de ONORE BAEYER, Dr. A. von, Goh. Rath, Professeui- a l'Universite, Arcis-Strasse I, Munchen. (Elu le -15 Marş 1891). BfiCHAMP, A. Professcur emerite, Docteur en medecine et es-sciences physiques, Rue Vau- quelin If), Paris. (Elu Ie 5 Avril 1894). BERTHELOT, M Professeur au CoUege de France, Sena teur,. Membre de Tlnstitut, Rue Maza- rin 3, Paris. (Elu le 15 Marş 1891). CANNIZZARO, S. Professuur, Senateur, Directeur de i'Institut chimique de l'Universite. Rome. (Elu iel5 M.irs 1891). CROOKES, W. 7, Kensington Park Gardens, Londres W. (Elu le 5 Avril 1897). GRIFFITHS, Dr. A. B. Professeur de chimie et de pharmacie, 12 Knowle Road, Brixton-Londres (Elu le 5 Avril 1899). HAEGKEL, Dr. E. Professeur â TUniversite, lena. (Elu le 5 Avril 1900) HENRY, Dr. L. Professeur â TUniversite, 2 Rue du Manege, Louvain. (Elu le 5 Avril 1899). LIPPMANN, G. Professeur â la Sorbonne, Membre de Plustitut, Paris. (Elu le 5 Avril 190i». LOSANITSGH, SIMA. M. Prufesseur â l'Ecoie royalc superieure, Belgrade. (Elu le 5 Avril 1899). MASGART, E. Directeur du Bureau central meleorologique de France. Professeur au Gollege de France. (Elu en 1903). MENDELEJEFF. Dr. D. Professeur a l'Universite, St.-Petersbourg. (Elu le 5 Avril 1899). MUNIER-GHALMAS. Professeur a la Sorbonne, Paris. (Elu le 5 Avril 1900). PATERNO, E. Professeur, â l'Iastitut chimique de l'Universite, Rome. {Elu le 15 Marş 1891). RAMSAY, Dr. W., Professeur â University-Gollege, Gower-Stfeet, London. (Elu le 5 Avril 1899). SUESS, Dr. ED. Professeur â l'Universite, Pi-esidcnt de l'Academie des Sciences, Afrikanergasse, Vienne. (Elu le 5 Avril 1900). SCHIFF, Dr. Ugo, Professore di Chimica Generale nel Ro. Istituto di Studii superiori in Fi- renze. (Eletto ii i febrairo 1904). TSGHERMAK, Dr. G. Hofrath, Professeur a l'Universite de Vienne. Griin-Anastasius-Gasse 6U, Elu le 15 Juillet 1901). BIUROUL SOCIETĂŢII Preşedinte : D-1 ERMIL A. PANGRATI, Profesor universitar. iSecretar-pevpeluu : " Dr. C. I. ISTRATI, Profesor de Chimie organică la Universitate, Membru al Academiei Române, Splaiul genei'al Magheru, 2. Casier: » I. MIGHAESGU, Laboratorul de Chimie organică. Splaiul general Magheru, 2. Bibliotecar -fi Arhivar : » Dr. A. OSTROGOVIGH, Şef de lucrărî la laboratorul de Chimie organică. Vi ce- preşedinţi Secţifliiea de sciiiiţe miteniatice Secţiiiiea de sciinţe fisice Secţinneâ de soiinle Dalirale D-l Dr. G. Ţiţeica, Profesor D-1 Dr. Em. Riegler, Pro- ij_i d. Voinov, Profesor la la Universitatea din Bucu- fesor la Facultatea de medi- Universitatea din BucurescK rcscî. cma dm laşi Secretari D-1 Dr. Vasilescu Carpen, D-1 Th. Saidel, Licenţiat in Dr. Sava Atanasiu, Dr. in Inginer .şi Dr. în sciinţele fisice. sciinţe. sciinţe. Membri! in comitetul de redacţie D-1 Dr. D. Emanoil, Profesor D-1 Dr. St. Hepites. D-1 D. Voinov, Profesor Uni- Universitar. D-1 Dr. C. Miculescu, Profesor versitar. D-1 Dr. G. Ţiţeica, Profesor Universitar. D-1 Gr. Ştefănescu, Profesor ^D-f^î'N.-CoouIescu. Profesor ..R-» Dr D. Negreaau, Profesor Universitar. Univers Universitar. D-1 Dr. Gr. Antlpa. Comitetul însărcinat cu publicarea buletinului D-1 Dr. C. I. Istrati. D-1 Dr. Gh. Gh. Longinescu. D-1 D. Voloov. SUMARUL NUMERULUI 5 şi 6 Pag. Proces-verbal al şedinţei de la 15 Iunie 1904 » 351 Proces-verbal al şedinţei de la 15 Noembre 1904. 353 Memoires et ouvrage^ reţus 355 Revues etrangeres 356 Reviste române 358 Memoires et ouvrages regns 359 Kevues etrangeres 359 Reviste române 360 Alexander Ludwig und Franz Sachs. — Ueber die Einwirkung von magnesiumorganisclien Verliindungen aui" alkylierte phtiilimide uiid saccharine ;,"61 MM. Ph -A. Guye et St. Bogdan (I-^^e note) —Le poids atoraique de Tazote 393 Idem Idem (H-eme note). — Poids atomique de Tazote. An dyse par pesee du protoxyde d"azote 394 MM. A Jaquerod et St. Bogdan (IH-eme note).— Uelermination du poids atomique de Ta- zote par ranaly.se en volume du proto-xyde d'azote . . . • 396 MM. L. Duparc, L. Mrazec et F. Pearce.— Sur Fe.vistence de plusieurs mouvements oro- geniques succesifs dans l'Oural du Nord 399 Dr. T. Nicolau. — Un cristal d'. pe gheţarul d'Argentiere . 401 Dr. Ed. Fleck (Azuga). — Die Coleopteren Rumăniens (Fortsetzung) 402 Le Dr. Eugene Pittard.— Quelques desiderats de lanthropologie en Roumanie 466 Ştefan Gh. Zottu.— Troisieme liste des orthopteres, recoltes en Roumanie par Ies membres de la societe des naturalistes de Roumanie pendant Ies annees 1903 et 1904 485 Une liste de M. le professeiir Paul Gaudet sur le coquilles 491 Subscripţia deschisă de Societatea de sciinţe din Bucuresci, pentru ridicarea unui monu- •ment la mormântul luî Grigore Cobâlcescu la Iaşi 492 St, C. Hepites.— Buletin meteorologic pe lunile Iulie, August, Septembre şi Octombre 1904 • 943 Sumarul Buletinului pe anul lOO'i 497 -i ■ , ii Şî Darea de semă, discursurile şi comunicările ce s'aQ |i§ I făcut la Congresul asociaţiuneî române pentru înain- ă §!! tarea şi respândirea sciinţelor, ţinut la Iaşi în 1902, a i§ I apărut de sub tipar. E |f Volumul acesta format 4'' de 664 pagine, conţinend || Ii maî multe planşe şi clişeurî, costă, pentru d-niî mem- j| II brii aî societăţilor de sciinţe din Iaşi şi Bucurescî Lei 3, lift Ij sumă care nu represintă nici cheltuelile făcute cu pu- fe §! blicaţiunea. ii§ !)i| ■ ■ ^ ţi D-niî membrii, cari doresc a avea acest volum, sunt U vi rusfaţî a se adresa d-luî I. Michăescu, casierul Socie- Iu Ij tăţeî de sciinţe. Splaiul General Magheru, 2, Bucurescî, S Şli trimeţ^nd suma de 3 leî prin mandat sau mărcî poş- fe 'î tale, şi acesta cât maî în grabă, de 6re-ce numerui ţi '! exemplarelor este restrâns. i 4 Pentru particulari v^olumul costă 7 leî. d t :___ |§ \ CP