oa meet Prien fete d pote tot A pie e ei Pe N [Tai + se Mute > 6 aq ma pret pret set E o Ace 5 satiețape pet ni-i eta ierta n sită Pa a 0, reia host mp fad pt m pol a ti AP Pr mob oi neta e baie ete în tâoat uitat ittetatpaae sete na fe în a 4 abona metre ta e Haieu n a veto teeart ea to . Preţ pa a fe tije "e (pr te îl (Bo Age Ay une 90 0s Măr SA a e e enter be terte iubea! eee a , eter rit eat Pt A pp Amt Y, u s „O i Sri ELE=S > 4 erati 3 iv 139 ) 23) —— - li 4 a ai Me | A : + i * A 4 : ă A | 4 i ră 4 N a | 4 A y | | i 0: | 4 ăi i i ; LE: f | ORCIIDACEELE DIN ROMANIA STUDIU MONOGRAFIC CU 50 TABELE ZACH. C. PANŢU CONSERVATOR AL COLECȚIUNILOR INSTITUTULUI BOTANIC Ediţiunea Academiei Române E. BUCUREŞTI LIBRĂRIILE. SOCEC & Comp., C. SFETEA, PAVEL SURU LEIPZIG BERLIN VIENA Otto Harrassowitz R. Friedlânder & Sohn Gerold & Comp 1915 PREŢUL 10 LEI NR „pui Pa aa > onlegeveee n veeea ea piete ra E pe ien ee mpi i ră ia Rara EM în ă me zaaAey ie a x ii a CR ÎL: [j + pionii 7 ae Atel, [i Ve * . . Ri ORCIHIDACEELE DIN ROMÂNIA STUDIU MONOGRAFIC CU 50 TABELE DE ZACH. C. PANŢU CONSERVATOR Al COLECȚIUNILOR INSTITUTU:UI BOTANIC Ediţiunea Academiei Române BUCUREȘTI LIBRĂRIILE SOCEC & Comp., C. SFETEA, PAVEL SURU LEIPZIG BERLIN VIENA Otto Harrassowitz R. Friedlânder & Sohn Gerold & Comp. 1915 a ; să că ui A Da . - P+ Pip Y AR, - Pa Pe * An i ă sh pi j pt, Și e ZA 4 =.A da E sei 4 CEO ACE 3 4 : i 1 X 4 E fi i a *. a" 4 ru e RE . i Pi! - su 7 Ps Aa 4 TIP FI 0 123 SA UIC : e 5 î ă = jizar P Ă at 4 HAR STABILIMENTUL GRAFIC ALBERT Strada Numa Pompiliu, 7—9 LIRRARY NEW YOoPp5 BOTANIC 44 Abic PREFAȚA Orchidaceele, cunoscute până acum din România, sunt cuprinse în lucrările botaniștilor noştrii, cari sau ocupat în general cu Flora României. Dintre aceștia cităm mai întâiu pe zelosul și regretatul nos- tru profesor Dn. D. Bnânnză, autorul lucrărilor : Pro- dromul Florei române, Contribuţiuni nou€ la Flora României şi Flora Dobrogei şi pe regretatul şi neo- bositul botanist Da. D. Gnecescv, autorul Conspectu- lui Florei României şi al Suplementului. Acestea sunt adevăratele lucrări fundamentale despre Flora României, căci se bazează pe erbarii, adunate din țară şi pe observaţiuni proprii, făcute în numeroa- sele lor excursiuni botanice, ambii autori fiind în măsură a verifică şi studiă plantele la faţa locului. Nu tot astfel putem zice şi despre lucrarea detunc- tului profesor dela Cluj Da. Avcusr Kaxrmz, Plantas Romaniae hucusque cognitas, în care, deşi sa adu- nat tot ce se ştiă până atunci despre Flora României, dar neavând la dispoziţie toate plantele pe cari se bazau acele date şi el insuş neputând face excursiu- nile necesare pentru a le putea verilfică, este evi- dent că lucrarea sa, deşi meritoasă, nu poate avea IV nici pe departe valoarea lucrărilor lui Bnânnză şi Gnecescu. Această insuficienţă se observă şi din in- dicaţiile vagi ale localităţilor unde cresc diferitele plante, cari nu sunt destul de precise, aşă cum trebue să fie când cinevă observă şi studiază singur planta la locul ei. Afară de lucrările mai sus menţionate referitoare la Flora României, în cari se citează şi Orchidaceae, mai amintim : PANȚU-PROCOPIANU, Con- tribuţiuni la Flora Ceahlăului | şi II, Paxrv, Con- tribuţiune la Flora Bucegilor., Paxţv, Contribuţiuni la Flora Bucureştilor şi a împrejurimilor 1, Panrv, Conlribuţiuni nouă la Flora Ceahlăului. Plantele cari au servit de bază la această lucrare sunt mâi cu samă cele culese şi preparate de autor în excursiunile sale din intreaga ţară şi din Dobro- gea nouă, din judeţele Caliacra şi Durostor. Dintre acestea unele suni cultivate ca plante vii în Grădina noastră botanică, iar altele conservate în alcool, for- mând o colecţiune aproape completă a Orchidacee- lor din România. Afară de acestea, plante de erbariu, cari impreună cu specimenele grațios oferite de A. S. R. PRrncrPELe Canor, pentru care cu profund de- votament ne exprimăm gratiludinea noastră, şi cele câtevă specimene oferite cu multă bunăvoință de domnii : profesor Da. Em. C. TeopoRescu, Sim. Sr. RA- DIAN, DR. MARCEL BRAâNDZĂ, N. Morsescu, C. NICULESCU SLAVEA, |. (GRECESCU, C. RĂDULESCU, |. (GHERGHINOIU, IRA- IAN SăvuLESCU și de doamna Ora Mărrnescv, cărora le aducem şi cu această ocaziune viile noastre mulţu- miri, constituesc erbariul Zaca. C. PAnyv, (Erb. PANŢU). Pe lângă plantele din acest erbariu am mai folosil şi parte din erbariul Da. D. Bnânvză, (Erb. D. BR.), adică plantele adunate, după ce arseseră vechile co- lecţiuni ale Muzeului botanic, dintre cari unele pu- e O V blicate în „Contribuţiuni nou€ la Flora României“ încă din anul 1889 şi câtevă din plantele publicate in „Flora Dobrogei“, scriere apărută după 3 ani dela moartea botanistului Bnânvză, adică în 1898. Or- chidaceele din erbariul Da. D. Gnecescv, (lErb. GnEc.), frumoasă şi interesantă colecţiune, studiată şi publi- cată încă din anul 1898 în Conspectul Florei Ro- mâniei și în Suplementul apărut în 1909. In fine Orchidaceele din erbariul Mina C. VLăpescv, (Erb. Vrăn.), foarle interesantă colecţiune, făcută de dom- nul profesor Vrăvescu în numeroasele sale excursi- uni ştiinţifice din Carpaţii noştrii. Acest erbariu, deşi nestudiat și nepublicat incă, ne-a fost cu toate a- cestea cu plăcere pus la dispoziţiune. Pentru această amabilă bunăvoință ţinem de a noastră datorie a aduce cu această ocaziune mulțumirile noastre sin- cere domnului profesor Vrăpescv, Director al Insti- tulului botanic. Printre Orchidaceele din erbariul VLăvescu am con- statat, spre marea noastră surprindere pe Ophrys fusca Link, o toarte importantă specie cu totul nouă pentru Flora României. Această mică, dar intere- santă plantă, tipic mediteraniană. nu este cunos- cută nici chiar din ţerile vecine cu noi precum : Ba- sarabia, Bucovina, Transilvania, Banat, Serbia şi Bul- garia. Meritul acestei frumoase descoperiri revine intreg domnului profesor Mrmarn Vrăpescu, care a gă- sit-o în excursiunea dela Golotreni în judeţul Vâlcea, comuna Călinești, plaiul Cozia pe muntele Foarfeca, în luna Iulie din anul 1693. Toate aceste erbarii constituesc impreună erbariul Florei României, care face parte din colecţiunile Mu- zeului Institutului nostru botanic şi lucrarea noas- tră, întitulată Orchidaceele din homăânia, studiu mo- VI nografic, se bazează pe acest bogat material, căci într adevăr atât descrierea speciilor, varietăţilor şi a formelor, cât și enumerarea localităţilor le-am făcut totdeauna după plante văzute şi examinate de noi, nu numai după descripţiunile şi datele autorilor. In cazuri de îndoeală am consultat erbariul general al Institutului botanic sau plantele vii din grădina noas- tră botanică ; iar când nu puteam luă o hotărire definitivă, ne-am exprimat această îndoeală, menţio- nând în acelaş timp observaţiunile noastre. Dacă o plantă este citată de un autor dintr'o localitate oare- care şi dacă nu ne-a fost posibil a vedea planta din acea localitate, pentru a nu luă nici o răspundere, o indicăm fără să o numerotăm și exprimându-ne indoeala, adăugând în acelaș timp menţiunea de ob- servat ulterior, precum am făcut pentru speciile: Ophrys fuciflora Rchb., Ophrys apifera Huds., Orchis Traunsleineri Saut., Orchis latifolia L. şi Malaxis pa- ludosa Swarlz.; iar la enumerarea speciilor din di- feritele localităţi de unde nam văzut noi plantele, tot pentru a nu luă nici o răspundere, sau cităm textual pe autor la fiecare specie înaintea descrierii plantelor la literatură, precum am făcut pentru spe- ciile indicate de Kanitz, sau le cităm la urmă după area geografică, precum am făcut pentru speciile indicate în diferite localităţi de D. Bnânvză, fie în Prodr. Florei române, fie în Flora Dobrogei. Indi- cările noastre sunt însă totdeauna temeinice, pentru- că sunt făcute după plantele văzute în erbariul Flo- rei României. Enumerarea localităţilor am făcut-o într'o anumită ordine, începând adică cu judeţul Mehedinţi conti- nuând cu judeţul Gorj, etc. până sus în judeţele VII Suceava şi Dorohoiu, de unde coborindu-ne în ju- dețele Botoşani, laşi, Roman, Vasluiu, etc., trecem in Dobrogea prin judeţele Tulcea şi Constanţa şi a- jungem în Dobrogea nouă în judeţele Caliacra și Du- rostor. Bnânvză citează in Prodromul Florei române în total 39 specii de Orchidaceae, dintre cari Orchis palustris Jaco. este de identificat cu Orchis elegans Heufj., iar Orchis latifolia L. şi Ophrys Arachnites Rerca. adică Ophrys fuciflora Rcns., ne mai fiind gă- site de nimeni până acum, trebue să le considerăm ca îndoelnice şi de observat ulterior; aşă că din cele 39 de specii ar rămânea numai 37. Regretăm foarte mult că nu putem verifică toate datele aces- tea. fiindcă erbariul D. Banvză precum şi celelalte colecţiuni cari au servit de bază la publicarea Pro- dromului Florei române au fost distruse de flacări cu ocaziunea marelui incendiu al Muzeului naţional din București dela 24 Martie 1884. In «Contribuţiuni nou€ la Flora României» Bnânvză citează pe Orchis rubra Jaco. adică Orchis papilionacea L. dela Vâr- ciorova, de unde este indicat şi de (GnRecescv şi pe unde l-am găsit şi noi în repeţite rânduri, pe Limo- dorum abortivum Swanrz. dela Vârciorova, văzut în Erb. D. Ba. şi aflat şi de noi la Vârciorova și în alte localităţi şi pe Malazis monophyllos SwaRrz. a- dică Microstylis monophyllos Lin. citat din Muscel pe Muntele Strâmtu, văzut în Erb. D. Ba. In Flora Dobrogei Bnânpză mai citează pe: Orchis Simia Lamk. văzut de noi în Erb. D. BR. şi în Erb. GREc. și l-am găsit și noi, însă în Dobrogea nouă la Teke, lângă Balcic şi la Vârciorova, Orchis Traunsleineri Savr. sub Orchis angustifolia Rcue. deşi citat nu l-am vă- zut in Erb. D.Bn., aşă că neputând observă această VIII plantă, citată şi de Kanrrz, o considerăm cu toate acestea ca îndoelnică și de observat ulterior, în line Platanthera chlorantha Cusr. văzută în Erb. D. Ba. am aflat-o şi noi în mai multe localităţi, chiar şi în imprejurimile Bucureştilor. Prin urmare Bnânoză în scrierile sale citează în total 42 de specii de Orchidaceae din Flora României. Gnecescu citează din România în Conspectul Flo- rei României şi in Suplement în total 38 specii de Orchidaceae, văzute şi verificate de noi în Erb. Gnec. In această lucrare a noastră publicăm vreo 51 de specii de Orchidaceae, adică cu 9 mai mult decât a publicat Bnânnză în lucrările sale şi cu 13 mai mult dcât a publicat Gnecescu în scrierile sale. Din- tre acestea 5 specii adică: Ophrys cornula SrEv4 Orchis Gennarii Rene. rn., Nigritella rubra Wetist., Epipactis sessilifolia Peterm şi (roodyera repens R. BR. au fost publicate de noi, în scrierile noastre ante- rioare pentru întâiaș dată din Flora României; iar Ophrys fusca LaNKk. este o specie cu totul nouă pen- tru Flora ţerii noasire şi o publicăm în lucrarea de faţă. Ca varietăţi cari nau mai fost cunoscute până acum din Flora României publicăm în această lu- crare pe Orchis Morio L. var. picta Lorss, varietate interesantă, considerată de unii autori chiar ca spe- cie bună, apoi Orchis coriophora LI. var. fragrans Borss., considerată de unii autori ca specie; iar la specia Epipactis paiusiris Caanrz. am stabilit ca va- rietate nouă var. elatior Panqu, la care pe lângă diag- noza în limba latină am dat pe scurt și caraclerele diagnostice în limba română. Afară de varietățile mai sus enumerate mai menţionăm pe: Orchis incarnata L. var. ochroleuca Wisrxer. o plantă critică şi inte- resantă, publicată de noi pentru prima dată din Flora IX României în Contribuţiuni nouă la Flora Ceahlăului, pe Orchis sambucina LI. var. bracieata M. ScnuizE., Coeloglossum viride Hanru. var. bracleata Rcue., Gym- nddenia conopsea R. Ba. var. densiflora FRIE>. şi E. leucantha Scnvn. Pe lângă acestea menţionăm şi mai multe forme precum : Orchis coriophora L. &- albiflora PAnţu., Orchis maculata L. forma candidissima Knoc- XER., Listera ovata R. BR. forma trifoliala AscHERs u. GnaeBN. etc. etc. In fine, pe lângă toate acestea dăm in lucrarea de faţă şi numeroase localităţi nouă găsite de autor peniru diferitele specii de Orchi- daceae. Printre Orchidaceele cari cresc la noi sunt unele specii critice şi foarte interesante din punct de ve- dere sistematic, geografic sau morfologic precum : Orchis speciosa Hosr., Orchis elegans Hevrr., Orchis cordigera Fars., Orchis Simia Lamk., Cypripedium Calceoius L., Ophrys cornuta Srev., Himantoglossum hircinum Setexc., Epipaclis sessilifolia Pereawm., Epi- pactis microphylla Sw., Limodorum abortivum SwaAR1z., Microstylis monophyllos Lixvr., Coralliorrhiza innata R. Ba. etc. etc.; altele sunt foarte rari, căci nu se găsesc decât numai in anumite puncte din ţara noa- stră, astfel : Orchis papilionacea L.. și Orchis Gennarii Rene, nu ne sunt cunoscute decât numai din partea sud-vestică a ţerii dela Vârciorova. Ophrys muscifera Huns. nu ne este cunoscut decât dela Teiș lângă Târ- govişte ; iar Goodyera repens R. Ba., descoperită de A. S. R. Principele Carol la Sinaia spre Urlătoarea, singura localitate din ţara noastră, de unde ne este cunoscută până acum această plantă. Speciile de Orchidaceae cari crese pe la noi sunt cam astfel cantonate în ţara noastră: La şes prin pădure crește Orchis purpurea, Or- X chis Morio, Orchis coriophora, Himantoglossum hirci- num, Platanthera bifolia, Plaianthera chlorantha, Listera ovata, Epipactis latifolia, Epipactis sessilifolia, Cephalanthera alba, Neottia Nidus avis; pe locuri umede, pe lângă ape cresc: Orchis incarnata, Orchis elegans, Epipactis palustris, care creşte şi la munte frecvent, etc. In regiunea dealurilor prin rărișuri, poieni și pe coaste crește Ophrys muscifera, Ophrys cornuta, Ophrys fusca, Orchis Simia, Anacamptis pyramida- lis, Gymnadenia odoratissima, Limodorum abortivum, Spiranthes aulumnalis, etc. In regiunea montană cresc: Cypripedium Calceo- lus, Orchis papilionacea, Orchis Gennarii, Orchis us- tulata, Orchis militaris, Orchis pallens, Orchis sam- bucina, Orchis niaculata, rar şi la şes, Gymnadenia conopsea, Cephalanthera longifolia, Cephalanthera rubra, excepţional crește și la şes, etc. In regiunea subalpină cresc: Orchis speciosa, Or- chis globosa, Orchis cordigera, Coeloglossum viride, Herminium Monorchis, Gymnadenia albida, Epipac- lis microphylla, Epipactis rubiginosa, Listera cordata, Goodyera repens, Epipogon aphyllus, Microstylis mo- nophyllos, Coralliorrhiza innala, etc. In regiunea alpină prin păşuni pietroase cresc: Nigritella nigra, Nigritella rubra şi Chamaeorchis al- pina. In această lucrare, după ce am tratat pe larg ca- racterele generale ale familiei Orchidaceelor, având în vedere mai cu seamă pe cele cari cresc în părţile noastre, am arătat numărul şi distribuţia lor geo- grafică pe suprafaţa pământului și în special dia nai Orchidaceelor din Europa și din ţara noastră. Menţionând pe scurt intrebuinţările plantelor din XI această vastă și interesantă familie, am trecut apoi la clasificarea lor, făcută după sistemul lui Engler. Am dat un tablou sinoptie al subfamiliilor şi genu- rilor, am făcut descrierea diagnostică a genurilor, iar la genurile cu mai multe specii am dat şi ta- bloul sinoptic al speciilor. La fiecare specie în parte am citat toată literatura utilizată precum şi sinonimiile mai cunoscute, am făcut pe larg descrip- ţia, subliniind caracterele esenţiale diagnostice, am dat numirile populare şi am citat şi descris amă- nunţit varietățile mai importante, precum şi for- mele principale ale diferitelor specii, reprezentate în Flora ţerii noastre, indicând în acelaş timp cu pre- ciziune staţiunea şi localitatea unde creşte fiecare specie sau varietate, adăugând la fiecare timpul în- floririi şi distribuţia sa geogralică. Tabelele din lucrarea noastră au fost executate după fotografii originale, luate de pe specimene de erbariu sau de pe plante vii din Flora ţerii noastre.*) Fiecare tabelă are un număr de ordine, care cores- punde numărului de ordine al speciei reprezentate, căci în general pe fiecare tabelă este figurată numai o singură specie. In mod excepţional sunt reprezen- tate pe aceeaș tabelă 2 specii şi anume: Nigritella nigra hehb şi Nigrilella rubra Wetist. pentru a se puteă pune mai bine în evidenţă diferinţele specilice, așă că plantele cu numărul 27 şi 28 sunt figurate împreună pe una şi aceeaș tabelă. Mai inainte de a trece la partea specială rugăm, cu această ocaziune, pe Domnul Minam PorEscv, Administrator al Casei $coalelor, să binevoească a *) Fig. 4 şi 5 din Tab. XLIX /Liparis Loeselii RICH.) au lost exe- cutate după fotografia făcută de pe plante din Erbariul FLORIAN PORCIUsS din Rodna (Transilvania). XI primi cordialele noastre mulţumiri pentrucă a dispus ca fotografiile speciilor de Orchidaceae, după cari sau executat clişeele zincografice, să se facă pe soco- teala Casei Şcoalelor şi pentrucă cu plăcere şi multă bunăvoință ne-a ajutat la excursiunile făcute în Do- brogea nouă, graţie cărora putem astăzi cită în lu- crarea de faţă mai multe specii de Orchidaceae din judeţele Caliacra și Durostor. Bucureşii, Institutul Botanic, 15 Aprilie 1915. ORCHIDACEAE Jvss. Cea mai vastă familie din clasa Monocotyledoneae este familia Orchidaceae, care împreună cu mica fa- milie Burmaniaceae, cu specii excluziv exotice, for- mează seria Microspermae. Orchidaceele constituesc subseria Gynandrae şi sunt plante erbacee, cari au de obiceiu o vieaţă. lungă și un port foarte variabil, cu florile totdeauna zigomorfe şi cu seminţele mici și fără albumen. Ele sunt terrestre-autotrofe, adică plante verzi cu clorofil, fixate în pământ de unde-și ieau apa și substanţele nutritive, sau mai rar ele pot fi lerrestre-saprofile, adică plante fără clorofil sau numai cu foarte puţin clorofil, din care cauză ele nu sunt verzi, ci albe-gălbui sau brunii și își ieau nutrimentul necesan din humusul în care trăesc și care este rezultat din discompoziţiunea substanţelor organice. În fine Orchidaceele mai pot fi epifite (epi- dendrej, adică plante cari îşi întind rădăcinile lor aeriane pe scoarţa arborilor, unde se fixează şi-şi ieau nutrimentul necesar din atmosferă, din praful ei şi din precipitaţiunile atmosferice, aşă că tulpi- nele şi ramurile arborilor pe cari trăesc ele le ser- vesc numai ca stațiune. Orchidaceele au în părţile Panţu, Orchidaceele. 1 lor subterane, ca şi în rădăcinile aeriane ale epifi- telor un miceliu al unei ciuperci cu care trăesc în simbioză şi care este cunoscută în general sub nu- mirea de Mycorrhiza. Această simbioză pare indispen- sabilă pentru prosperarea Orchidaceelor, căci chiar seminţele speciilor epifite se desvoltă adesea cu mai mult succes pe un substrat care conţine mycorrhiza. După ce am dat lămuririle de mai sus, să trecem acum la caracterele familiei Orchidaceelor, având în vedere numai speciile ce crese spontaneu în ţara noastră. Orchidaceele noastre sunt plante erbacee perenale, cari au un rizom sau mai adesea 2 tubereule, mai mult sau mai puţin globuloase sau digitat-ramificate, unul din tubercule este principal din care a ieșit planta (tulpina floriferă). Acest tubercul în partea sa inferioară are caracter de rădăcină, iar în partea superioară are caracter de tulpină. In fiecare an se formează dintr'un mugure lateral un tubercul secun- dar, care va da naştere tulpinei florifere în anul viitor. Acest tubercul nou creşte mereu, immagazi- nând rezervele nutritive, pe când tuberculul vechiu, consumându-se mereu, dispare în cele din urmă cu totul. Rădăcina principală lipseşte la Orchidaceae, la cari întâlnim numai rădăcini secundare sau ad- ventive, cilindrice ; ba unele sunt cu totul lipsite de rădăcini precum : Epipogon şi Coralliorrhiza. 'Tul- pina unică este simplă erectă sau uneori dela bază puţin ascendentă. Foile dispuse în spirală sau dis- tice (pe 2 rânduri), mai mult sau mai puţin late, nedivizate şi întregi pe margine sau uneori foarte fin papilos-denticulate, lineare până lat-ovale, pa- ralel nerviate sau arcuat-nerviate, uneori nervurele longitudinale sunt unite cu nervure transversale, de- venind asifel reticulate, adesea amplexicaule la bază și fără pețiol evident, dispuse în prefoliaţiune du- plicativă sau convolutivă ; ele sunt verzi, uneori pă- tate sau la diferitele saprofite foile sunt reduse la squame (solzi) gălbui sau brune, vaginitorme. Florile ermafrodite, neregulate zigomorfe, dispuse la sub- țioara (axila) bracteelor squamiforme sau foliacee, uneori colorate, sunt reunite în inflorescențe mai mult sau mai puţin dense spiciforme sau race- moase, mai rar solitare. Din cauza răsucirii (resu- pinaţiunii) ovarului sau pedunculului cu 180" floa- rea este răsturnată (resupinată), adică astlel orien- tată, că jumătatea ei posterioară devine anterioară sau cu alte cuvinte poziţiunea florii apare inversă :; iar dacă răsucirea este completă de 360, atunci floarea apare în poziţiunea ei normală (flores resu- pinati). Perigonul de regulă homoiochlamideic peta- loid (corolinic), aşezat pe vârful ovarului inter este format din 2 verticile de câte 3 foliole, adică în total perigonul are 6 foliole, adesea petaloide şi ad- mirabil colorate, 3 externe aproape de aceeaș formă şi de aceeaș lungime, uneori erecte sau patente, alte- ori răsfrânte sau conivente, libere sau mai mult sau mai puţin concrescute; cele 2 laterale interne mai mici simetrice, alternează cu cele externe cu cari se aseamănă adesea şi câteodată împreună cu ele sunt convergente într'o cască. Foliola mediană in- ternă a perigonului, având o desvoltare excepţională şi mai totdeauna fiind altfel conformată constitue labelul /labellum/, care diferă mult de toate celelalte foliole ale perigonului atât prin dimensiunile sale, cât și prin forma și coloarea sa. Labelul la început este aşezat (în boboc) la partea superioară, adică posterioară a florii, mai târziu prin răsucirea ova- PRE MT 4 rului sau a pedunculului ajunge la partea inferioară, adică anterioară și este îndreptat în jos — mai rar ca d. e. la Nigritella, Epipogon, Liparis labelul este îndreptat în sus. — Foarte adesea labelul este pre- văzut cu un pinten (calcar) sau cu o excavaţiune sacciformă ; uneori labelul este biarticulat, articolul posterior de o consistență rigidă şi cărnoasă este numit hipochil (hypochilium/, articolul anterior de consistență delicată foliacee este numit epichil /e- pichilium/ — aşă este la Epipaclis — ; foarte rar la- belul are forma unui pantof precum este la Cypri- pedium. Androceul normal al Orchidaceelor ar trebui să fie format din 2 verticile de câte 3 stamine, a- dică în total 6 stamine, această dispoziţie este însă numai în teorie, căci în realitate la speciile noastre (indigene) de Orchidaceae cele 2 stamine laterale ale verticilului extern şi cea de lângă label din ver- ticilul intern, adică cele 3 stamine posterioare sunt totdeauna complet abortate, astfel că fertilă ar fi numai | stamină (cea mijlocie) a verticilului extern opusă labelului ; iar cele 2 laterale externe ră- mân rudimentare, reduse la staminodii (Monandrae/, sau numai cele 2 stamine laterale ale verticilului intern sunt fertile, iar cea mediană internă rămâne sterilă şi redusă la staminodă /Pleonandrae/. Fila- mentele staminelor sunt concrescute şi unite cu stilul până la punctul de inserţiune al anterii, for- mând astfel împreună o coloană în mijlocul florii numită ginostemiu (gynostemium sau columnaj. Sta- mina fertilă are o anteră biloculară, adesea prin dispariţiunea peretelui despărțitor uniloculară, mai rar quadriloculară. După ieşirea polenului din lo- cule antera cade de pe filamentul concrescut în gi- nostemiu (anthera decidua) sau rămâne la locul ei (an- thera persistens/. Granulele de polen sunt adesea strâns unite câte 4, rar singuratice şi polenul apare ca o pulbere /Cypripedium/, mai adesea granulele polenului sunt reunite (lipite) împreună printr o sub- stanţă cleioasă, numită viscina întrunul sau mai multe corpuri claviforme (în formă de măciucă) nu- mite polinii /pollinium/ sau masse polinice, cari co- respund fiecare câte unei loji de anteră (sac polinic). Polinia poate fi ca o pastă moale sau de o consis- tență mai solidă ca ceara (ceraceae) prin formarea unui învăliş mai tare împrejurul ei. Mai adesea po- liniile sunt prevăzute cu câte un pedicel, îndreptat în jos, numit caudicul. Caudiculele /caudiculaej/ sunt terminate printr'o glandă viscoasă, numită retinacul (retinaculum, glanda sau glandulaj, sau fiecare cau- dicul are un retinacul separat. Retinaculul este nud (descoperit) sau este închis întro mică gropiţă, nu- mită bursiculă /bursicula/, care este o indoitură (si- nus) a rostelului şi este așezată deasupra stigmatului. Poliniile cu caudiculele și cu retinaculele lor con- stituesc împreună Pollinarium. Ovarul infer, tormat din 3 carpele, este unilocular, mai adesea răsucit şi sesil, rar pedunculat cu 3 placente parietale și cu numeroase ovule anatrope. Stilul confundat în gi- nostemiul care poartă pe partea sa anterioară și su- perioară stigmatul trilobat, așezat dedesuptul anterii şi întors spre label. Din cei trei lobi ai stigmatului mai adesea numai lobii laterali sunt normali, adică gata a primi fecundaţiunea, formând o suprafaţă oblică. deprimată, adeseori ca o mică cavitate (gro- piţă) numită fovea stigmatică, care este umedă vis- coasă sau glanduloasă. Forma sa este constantă în fiecare specie şi constitue astfel un bun caracter dis- tinctiv. Lobul median al stigmatului, care nu este apt a primi fecundaţiunea şi care după răsucirea ovarului cade spre partea posterioară, rămâne rudi- mentar sau se transformă întrun mic cioc numit rostel /rostellum/ şi servă ca organ special de care se lipeşte polenul. fructul este o capsulă mai mult sau mai puţin alungită, trigonală sau hexagonală, prevăzută adesea la vârf cu foliolele marcescente ale perigonului ; ea este uniloculară şi dehiscentă prin 3 valve persistente, la vârful şi la baza lor, dehis- cenţa putem zice că se face așadară prin 6 crăpături longitudinale. Semințele numeroase sunt foarte mici și au un tegument fin membranos şi transparent, cu un embrion foarte mic şi necomplet desvoltat, o- void sau sferic, totdeauna fără radiculă şi fără al- bumen. La mai toate speciile de Orchidaceae polinizaţiu- nea adică fecundaţiunea să face aproape exeluziv prin intermediul insectelor, din care cauză şi flo- rile acestor plante au o organizaţiune specială, care este în concordanţă cu conformaţiunea insectelor. Insectele, atrase de mărimea florilor, de splendoarea colorilor şi de mirosul lor particular, dar mai cu seamă de nectarul şi celelalte substanţe cari le ser- vesc lor ca nutriment vizitează des florile Orchida- ceelor, se aşează pe label, unde li se oferă un bun loc de repaus, de unde străbat apoi la interior, spre a putea ajunge la nectarul care se află în pintenul mai lung sau mai scurt, în cavitățile saccilorme, pe calozităţile labelului și pe țesutul cărnos suculent dela baza lui. Prin mişcările făcute de insectă, care intinzându-și trompa pentru a mâncă lichidul dulce, trebue neapărat să atingă bursicula, aşezată deasu- pra orificiului pintenului; prin acest contact bursicula este apăsată şi retinaculele devenind astfel libere prin substanţa viscoasă se lipesc bine de baza trom- pei sau de capul insectei și când aceasta sboară, ca să viziteze o altă floare, trage din locule caudiculele cu poliniile. Curând după aceasta caudiculele se curbează, așă că la vizitarea unei a doua flori, poliniile nimeresc tocmai suprafaţa stigmatică viscos-umedă, care-și reţine câtevă masule de polen şi astfel fecun- daţiunea să poate efectuă (la diferite specii de Or- chis). O floare încă netfecundată rămâne fragedă şi oferă insectelor încă mult timp ocaziunea ca so fecundeze ; îndată ce sa efectuat însă fecundaţiunea, floarea se vestejeşte repede. Foarte rar se întâmplă ca o floare să fie fecundată cu propriul său polen, deoarece insecta, imediat ce a cules nectarul din- tr'o floare, pleacă să viziteze altă floare înainte de a se fi putut face îndoirea caudiculelor. Prin locuri unde trăesc în asociaţie mai multe specii înrudite, se întâmplă adesea ca insecta să sboare dela o floare a unei specii la florile altor specii, în cazul când se potriveşte floarea cu forma insectei, se fecundează şi dau naştere în chipul acesta hibridelor, cari sunt atât de numeroase în vasta familie a Orchidaceelor. La Orchidaceele cultivate în florării, fecundaţiunea se face artilicial, din lipsa insectelor potrivite spre acest scop ; în chipul acesta sau obţinut numeroase hibride, cari adeseori formează splendoarea floră- riilor şi renumele cultivatorilor. — Puţine sunt spe- ciile din această vastă familie, la cari să întâmpi- năm autofecundaţiune, precum sunt de pildă speciile cu rostelul nedesvoltat şi cu polenul granulos, ce cade direct pe stigmatul care se găseşte dedesupt (aşă sunt unele specii de Epipactis/. Cadrul restrâns al acestei lucrări nu ne permite a insisiă asupra me- canismului variat al fecundaţiunii Orchidaceelor, su- biect foarte interesant, studiat de mai mulţi autori, dar mai cu seamă de nemuritorul DARwIn. Imprăștiarea seminţelor, adică diseminaţiunea la plantele din importanta familie a Orchidaceelor se face mai cu samă prin vânt. Pe partea interioară a valvelor fructului capsular dela mai multe genuri de Orchidaceae, întâlnim însă și peri higroscopici pen- tru aruncarea seminţelor. Orchidaceele sunt răspândite pe aproape toată su- prafața globului terestru, pe unde pot trăi plantele cu flori, cu deosebire însă în ţerile cu o climă u- medă și caldă, unde ajung la cea mai mare desvol- tare, trăind mai cu samă ca epifite (epidendre). Prin portul lor, dar mai ales prin florile lor frumoase, bi- zare, mari, divers colorate și adesea plăcut mirosi- toare și de o durată mai lungă formează splendoa- rea pădurilor fermecătoare din regiunile tropicale. Spre poli speciile de Orchidaceae sunt tot mai pu- ține, așă că în regiunile temperate și reci ele sunt foarte slab reprezentate şi cresc de preferinţă pe un pământ calcaros. Familia Orchidaceae este după Compositae cea mai mare familie din regnul vege- tal, căci are vreo 7.200 de specii; cenf. EnereR-Gus, Syllabus der Pflanzenfamilien, ed. 7. 1912, pag. 153. KRAENZLIN în Botan. Zeitung, 1880, pag. 139, apreciază numărul total al speciilor de Orchidaceae la cel pu- țin 10.000. Din această vastă familie cresc în Europa abiă vreo 27 de genuri cu vreo 100 de specii, din- tre cari unele sunt specii caracteristice mediteraniane precum : Serapias cordigera, Serapias Lingua, Ace- ras longibracteata, Neotinea intacta, Ophrys fusca, Ophrys lutea, Ophrys Speculum, Orchis papilionacea, Orchis saccala, Orchis provincialis, etc., altele specii din Europa centrală, dintre cari menţionăm ca mai caracteristice : Orchis angustifolia, Orchis coriophora, Orchis purpurea, Orchis sambucina, Anacamptis py- ramidalis, Cephalanthera alba, Epipogon aphyllus, ete. Apoi unele specii ca (Goodyera repens, Malazis paludosa, Microstylis monophyllos şi Liparis Loeselii, cari trec şi în regiunea boreală, unde impreună cu Platanihera oblusata şi cu Platanthera hyperborea reprezentă vasta familie a Orchidaceelor, iar Calypso borealis, care străbate mult mai spre Nord, este cu totul boreal-arctică. In regiunea alpină Orchidaceele sunt de asemenea foarte slab reprezentate, căci pro- priu zis alpine sunt numai plantele calcicole Cha- maeorchis alpina, Nigritella nigra şi Nigritella rubra. Dintre cele 100 de specii cari cresc în Europa, cam pe jumătate, adică vreo 50 de specii cresc şi în ţara noastră. Vedem deci că familia Orchidaceelor este binişor reprezentată şi în Flora României, căci din 27 de genuri câte cresc în Europa, întâlnim în ţara noastră 22 de genuri cu peste 50 de specii, din- tre cari unele mediteraniane sau sudice şi cele mai caracteristice din Europa centrală. Multe din speciile de Orchidaceae tropicale sunt cultivate astăzi ca plante ornamentale prin florării anume construite şi florile lor splendide formează un important articol de comerţ ; astfel sunt: Coelogyne cristata, Catleya labiata, Vanda tricolor, Stanhopea oculata, Dendrobium nobile, Odontoglossum grande, U- dontoglossum crispum, etc. ete. Prin cultură şi hibridi- zare s au obţinut numeroase forme. Fructele nu tocmai mature de Vanilla planifolia Axva., originară din Mexic și mult cultivată, sunt întrebuințate ca aromatice în medicină, în industrie şi pentru uzul culinar, consti- tuind astfel un preţios articol de comerţ, cunoscut sub numele de Vanilie. Tuberculele tinere şi uscate 10 ale unor specii de Orchis şi cu deosebire de Orchis Morio, Orchis militaris, Orchis ustulata, Orchis spe- ciosa, ete. etc. sunt întrebuințate în medicină şi cu- noscute sub numirea de Salep. (Tubera Salep;. A. TABLOUL SINOPTIC AL SUBFAMILIILOR ŞI AL GENURILOR DE ORCHIDACEAE REPREZENTATE ÎN FLORA ROMÂNIEI. ——— Familia Orchidaceae se divide în 2 subfamilii: Stamina mediană externă este mai adesea redusă la o staminodă petaloidă și numai cele 2 laterale interne sunt fertile. Toţi 3 lobii stiomatului au aceeaş conformaţiune şi sunt gata să primească fecundaţiunea . . Pleonandrae. Numai stamina mediană externă este fertilă, celelalte sta- mine abortează sau sunt reduse la staminodii. Dintre lobii stismatului numai cei 2 lobi laterali sunt gata (apți) a primi fecundaţiunea ; iar lobul nepereche al stismatului rămâne mic sau se transformă întrun mic cioc numit MORII gi cai den e N ela e. ard IOD ei Subfamilia Pleonandrae Prirzea. /Pleiandrae ExcL., Di- andrae SarisB., Cypripedieae Bexr., Cypripedilineae Rovy|. reprezentată la noi numai prin genul Cypripedium L. (Cy- pripedilum L., Calceolus- Apanxs., Criosanthes RAFIN). a) Foliolele laterale externe ale perigonului sunt, de obiceiu, aproape complet concrescute într'o singură foliolă, îndreptată în jos. La- belul umflat de forma unui pantof. Stamine două fructifere . . Pa de la a i A decora 1 PREA A 1010 IOD RIIEREI .. . Cypripedium. |. Subfamilia Monandrae Swainrz. /Orchidineae Rovv., Euor- chideae RcHB. FIL]., reprezentată la noi prin 21 de genuri. a) Antera fixată solid pe filamentul scurt şi lat, astfel că nu cade niciodată. Poliniile (massele polinice) desvoltă spre baza anterii caudicule, cari pun în contact poliniile cu retinaculele (glan- dele) rostelului. 12 1. Retinaculele sunt închise în bursicule, cari aparţin și rămân rostelului. Ovarul totdeauna răsucit. Labelul prin urmare an- terior. d, Două bursicule separate, fiecare cu câte un retinacul stipi- tat. Foliolele Lai) patente. Labelul fără pinten (ne- calcarat). 13 Aa A 1 RN e ea ȘI Lada i e TNERaă Ophrys. 2 20) plagi comună cu 2 Sale separate. Labelul cu pinten (cale arabi el e ata e 0 a Î e ata (OEONEIRRRI . In bursicula comună un au comun. Poti tot- deauna în formă de cască. a. Foliolele perigonului conivente. Labelul cu un: pinten foarte scurt; lobul median mult mai lung decât cei late- rali, sucit ca o cureă, în boboc învârtit ca un resort (arc) de CeAȘOIIDIE. e ces esa + Himantoglossum. 4. f. Foliolele laterale externe ale perigonului patente; cele laterale interne conivente împreună cu cea mediană ex- ternă. Labelul cu un pinten foarte lung şi subţire şi cu 3 lobi de aceeaș lungime aproape ovali.. . Anacamptis. ?. II. Retinaculele de tot nude sau acoperite numai de apendicele subțiri membranoase ale anterii, cari cad împreună cu ele. 1. Retinaculele acoperite de o membrană subţire, care la fe- cundaţiune cade împreună cu ele. Ovarul răsucit; labelul prin urmare anterior (în jos), fără pinten sau cu un pinten foarte scurt mai mult sau mai puţin trilobat. a. Labelul chiar şi la bază plan, fără pinten, atârnă în jos. Foliolele perigonului conivente în formă de cască. Retinaculele A Ape unul de altul. Foile îngust-lineare. inte E «îs e ss ChamaeOBERIs e 8. ab nul cu un ta E sau la bază sacciform-gibos. Foile mai late. * Foliolele perigonului campanulat conivente. Labelul scurt, adânc trilobat, îndreptat înainte, la bază sacci- form. Retinaculele mari, late şi plane. Caudiculele foarte scurte. Tubercule globuloase. . . . . . Herminium. 7. ** Foliolele perigonului conivente în formă de cască. La- belul elongat cu un pinten scurt, atârnă în jos. Retina- culele mici, abiă mai late decât caudiculele. Tubercule oblonge,lobate. .. .. .. . . . Coeloglossum, 8. 2. Retinaculele de tot nude. i aelcul cu urca a. Ovarul nerăsucit. Labelul prin urmare (posterior) în- dreptat în sus, întreg cu un pinten foarte scurti. Foliolele perigonului stelat patente, uneori puţin campanulat-coni- pent, e N PRE a ae e ea e e ÎNEGIIDELUR 8. Ovarul răsucit. rii prin urmare anterior, atârnă în jos cu un pinten lung şi subţire. * Labelul trilobat. Loculele anterii cu totul paralele, pen- trucă în partea inferioară sunt separate numai prin 13 apendicele rostelului de forma unei crepături înguste. Tuberenle palmate , „3 iasi ae ala Gymnadenia. 10. ** Labelul întreg, îngust. Loculele anterii divergente în partea inferioară, pentrucă sunt separate prin rostelul scurt, lat şi fără apendice. Tubercule întregi. Două foi mai mari, apropiate de baza tulpinei . Platanthera. 11. b. Antera liberă, pe filamentul mai mult sau mai puţin subţire şi delicat, adesea cade uşor. Poliniile (massele polinice) fără cau- dicule sau se desvoltă caudicule spre vârful anterii. I. Anterele erecte cu poliniile (massele polinice) fără caudicule. II. III. Labelul biarticulat, îndreptat în jos, cu pinten sau fără pinten. 1. Florile mai mult sau mai puţin erecte. Foliolele perigonului conivente. Labelul fără pinten la bază puţin sacciform. Articolul posterior al labelului (hypochilul) separat de ar- ticolul său anterior (epichilul) printr'o inciziune adâncă. Epichilul oblong și cu totul încunjurat de foliolele externe ale ot Ovarul răsucit. Plantă cu foi verzi.. . . . Ii aie 227 pi a IESI i aa rea Cephalanthera. 12. 2. Florile mai mult sau mai puţin plecate în jos. Foliolele perigonului campanulat-patente. Labelul fără pinten. Hy- pochilul fără o margine evidentă este concav. Epichilul ro- tund iese afară dintre foliolele perigonului campanulat larg deschise. Ovarul nerăsucit, dar pedunculul răsucit . . . i Dorea i E aa EM Bd ta Aa Ad R3a „. „ Epipactis 13. 3. Fiozăte mai mult sau mai puţin erecte. Foliolele perigonului erecto-patule. Labelul îndreptat în jos are un pinten lung şi subulat. Articolul posterior al labelului (hypochilul) este separat de articolul său anterior (epichilul) printr'o inci- ziune adâncă. Ovarul nerăsucit, dar pedunculul răsucit. Plantă fără clorofil de coloare albastră violetă cu foile re- dice ln vagine 1.0 Sa IDILA) - „.„ „ Limodorum,. 14. Anterele erecte, poliniile (massele polinice) cu caudicule. La- belul îndreptat în sus (posterior) cu un pinten umflat. Plantă palidă, cu tulpina ventricos-umflată la bază, alb-gălbue, fără foi verzi, ci numai cu foi reduse la vagine, gălbui şi pe mar- gine roşietice. Rizomul coraliform ramificat. . . Epipogon 15. Plante cari au adevărate rizome cu fibre sau tubercule. Foile moi reticulate. Anterele, de aceeaș lungime cu rostelul, sunt alipite de el. Poliniile farinacee nu sunt divizate în multe anu- mite masse. Labelul nearticulat. 1. Foliolele perigonului conivente în formă de cască, la urmă cele laterale externe sunt patente. Inflorescenţa un racem mai mult sau mai puţin evident unilateral (secund) cu axa sucită în spirală. Labelul concav, destul de lat, fără pinten. Poliniile neareolate . . . . Ce E a Spiranthes 16. 2. Foliolele perigonului puţin ie. Florile dispuse întrun racem întins în toate părțile, nu unilateral. 14 a. Plantă verde cu 2 foi aproape opuse. Rizomul cu rădăcini filiforme lungi. Labelul cordelat pe Ginostemiul scurt. pie aa fala Imac! Apt în iei DA a Ap OI E ia 2 ORI £. Plantă palidă brunie, fără foi verzi, ci numai cu foi squa- miforme. Rizomul dens acoperit cu rădăcini groase căr- noase. Labelul la bază saccitorm-adâncit. Ginostemiul destul de lung. .... A e. IV. Plante cu rizome repente. Boala. moi, reticulate cu nervure transversale evidente, sunt îngrămădite la baza tulpinei flori- tere, formează o rozetă şi au peţiolul lat aripat, deasupra lor mai sunt câtevă oi bracteiforme cari îmbrățișează tulpina. Inflorescenţa unilaterală (secundă) cu florile mici. Ovarul a- proape sesil, puţin răsucit. Labelul la bază sacciform este patent, nearticulat, îngust şi mai scurt decât foliolele laterale externe ale perigonului. Poliniile farinacee sunt divizate în mai multe anumite masse, cari se adaptează perfect unele cu altele, angulos areolate. Ginostemiul scurt. . . . . . . Goodyera 19. Foliolele externe ale perigonului cam de aceeaş lungime cu fo- liolele interne. Labelul mai lat, nedivizat sau trilobat, adesea îndreptat în sus. Aniera erectă sau înclinată, alipită de ros- telul lat cu 4 polinii (masse polinice) ceracee, fără caudicule. Foile mai adesea nearticulate. 1. Tulpina la bază tuberculat-îngroşată. Labelul îndreptat în sus (posterior). a. Ginostemiul scurt. Antera erectă este introrsă (dehiscentă în spre interior). Foliolele perigonului conivente, cele la- terale interne îngust-lineare . . . . . . . Microstylis 20. Ș. Ginostemiul delicat lung şi subţire. Antera înclinată, cade ușor. * Plante cu foi verzi şi cu tubercule. Foliolele perigo- mullur patente: 0 E > eat ei AI POE E ** Plante fără foi desiibataiea alia, fără tubercule, ci cu un rizom coraliform-ramilicat. Foliolele perigonului conivente sau cele externe patente, cele laterale externe sunt concrescute cu baza ginostemiului, formând un fel de pinten scurt. Labelul oblong, atârnă în jos şi este mai totdeauna trilobat. . . . . Coralliorrhiza 22. 1. CYPRIPEDIUM L. [Cypripedilum L., Calceolus Anaxs. Criosanthes RAFInx.]. Plante de mărime mijlocie cu rizomul scurt repent şi gros. Foile in prefoliaţiune convolutivă. Tulpina scurt-păroasă, cu mai multe (mai adesea 3 sau 41) foi distice. Bracteele mari, erbacee. Florile sunt foarte mari. Foliolele perigonului pa- tente şi dispuse în cruce, cele laterale externe sunt de obiceiu aproape complet concrescute într'o singură foliolă, indrep- tată în jos: Labelul foarte mare, vesiculos umflat, de forma unui pantof, fără pinten. Ginostemiul scurt este trifid. Sta- mine două fructifere, anterele univalve cu lojele coniluente ; polenul granule ovoide, aglomerate in masse glutinoase. Sia- minodiul stipitat, de ambele părţi carenat. Ovarul nerăsucii. 1. Cypripediam Calceolus IL. Sp. pl. ed. 1. (1753). Vl şi ed. 2. (1763). 1346. Srunm, Deutschlands Flora Heft 8. (1800). t. 15. Koca, Syn. ed. 2. 804. Rcue, Icon. fl. germ et helv. XIII. pag. 167. î. 144. (CCCCXCVI.). Levee. fl. ross. IV. 86. Gen. GopR. FI. Franc. III 266. Neun. FI. von Nieder-Oesterreich 209. HaLuieR, FI. von Deutschld. IV. 187. î. 3895. Fier, FI. von Schlesien 442. Bosss. fl. orient. V. 94. Camus, Monogra- phie des Orchidees de France 120. Coanevoxs, Les Orchidees rustiques 72. fig. 16. Max. Scnurze, Die Orchidaceen Deut- schlds. 1. Kaaenzun, Orchidacearum genera et species |. 16. MiLteR-KRÂNZLIN, Abbild. der Orchid. 58. KRause, în Lurz, Sturms FI. von Deutschlds. IV. 9. t. 21. SacoRsir und ScuxemeR, Flora der Centralkarpathen II. 480. Hecr, Illustr. FI. von Mittel-Europa II. 326. Taf. 70. fig. 1. Taf. 69. fig. 11—13. Fig. 417 b. e. f. şi Fig. 418. Camus, Monographie des Orchi- dees de l Europe, de l' Afrique septentrionale, de l Asie Mineure, 16 etc. 446. PI. 32. fig. 1102— 1110. Cosre, FI. Franc. III. 414. Nyman, Consp. 686. Suppl. 289. Simonkar, Enum. FI. Transs. 908. HaLicsy, Conspect. FI. graec. III. 153. Kanirz, Plantas Romaniae hucusque cognitas pag. 120. No. 1632. In silvis Mold. sup. G. e. g. circa Vaslui, sed versus Galati deest planta C. $. XLVI. 299 şi pag. 246. No. 1802. Baânvză, Prodr. fl. ro- mâne 460 și Contribuţiuni nouă la Flora României (1889). pag. 24. Gnecescu, Conspect. FI. României 550 și Suplement 157. PANŢU, Contribuţiuni nouă la Flora Ceahlăului 46. Cy- pripedilum Calceolus L.apud PrrrzeR, Orchidaceae în ENGLER- PRANTL, Die naturlichen Pflanzenfamilien II Teil. 6 Abiteilung 83. Beck, FI. von Nieder-Osterreich 196. RicureR, Pl. Eur. I. 261. Paocopianu-PRocoPovici, Beitrag zur Kenntniss der Orchidaceen der Bukowina in Verhandlungen der k. k. zoolog.-botan. Gesellschaft in Wien (1890). besonders abge- druckt. p. 4. (188). Perrzea, Orchidaceae-Pleonandrae în ENGLER, Das Pilanzenreich Heft 12. pag. 36. AscHERsON u. GRAEBNEB, Syn. d. mitteleurop. FI. III. 616. Gancke, IIL. FI. von Deut- schld. 204. Rovy, FI. Franc. XIII. 89. Calceolus Marianus CRANTZ. Stirp. Austr. VI. (1767). 454. Calceolus alternifolius Sr. LaceR. Ref. Nomencl. (1880). 62. — Vulg. Blăbornic, Blăbornică, Papuc, Papucu-Doamnei, Panto- ful-Doamnei. Tab... Rizomul gros, scurt arliculat, aproape orizontal repent, a- coperit cu solzi (squame) şi cu numeroase rădăcini (fibre radicale) groase cilindrice. Tulpina de 15 cm. până aproape de 50 cm. înaltă este scurt păroasă (pubescentă), cilindrică, puţin flexuoasă, prevăzută la bază cu câtevă foi squamiforme, obtuse bruniu colorate. Foile verzi îmbrăţişează tulpina (am- plexicaule) sunt late, oval-lanceolate sau oblong-lanceolate, ascuţite, îndepărtate unele de altele, distice, în număr de 3—4 uneori și 5 foi, cu nervurele proeminente plisate (cutate) şi aproape carenate, pe faţa superioară de un verde deschis, pe cea inferioară mai palide, pe ambele părți mai cu samă pe ner- vure scurt păroase, undulate pe margine și scurt ciliate. Bracieele foliacee, verzi, oval-lanceolate, mai lungi decât o- varul scurt păros. Floarea mare și frumoasă, răspândește adesea un plăcut miros dulce de portocale, de regulă unică, = aliţj rar două, mult mai rar trei flori, reunite într'o inflorescenţă la vârful tulpinei și însoţite de câte o mare bractee foliacee. Florile erecto-patule, dacă sunt câte 2 sau 3 pe o tulpină sunt unilaterale (secunde) plecate. Foliolele perigonului fără label sunt numai 4 (ar trebui să fie 5, dar cele 2 laterale externe sunt mai mult sau mai puţin concrescute) două externe şi 2 interne dispuse în cruce, patente; cele externe sunt oval- lanceolate sau oblong-lanceolate, ascuţite, multinerviate și mai totdeauna brun-purpurii, pubescente pe faţa internă, pă- roase la bază, cea superioară mult mai lată ; cea inferioară, rezultată din concreșterea celor 2 laterale externe, este din această cauză adesea bidentată sau chiar adânc bilobată la vârf. Foliolele laterale interne ale perigonului sunt și ele brun-purpu- rii, mai lungi şi mai înguste decât cele externe, lanceolat-lineare, adesea arcuate,uneori de 2 ori răsucite, lLung-acuminate, undulate pe margine în interior la bază păroase și de obiceiu pe nervura mediană fin scurt păroase (pubescente). Labelul, mai scurt decât celelalte foliole ale perigonului, este mare, la bază îngustat, apoi umflat ovoid vesiculos, în formă de papuc, obtus cu margi- nile îndoite spre în lăuntru, formând un orificiu îngust, şi ro- tunzit. Acest label este fără pinten şi de o coloare galbenă deschisă ca lămâia, la interior cu puncte și vinișoare purpurii, pe cari se observă câţivă mici peri. Ginostemiul scurt, conic, plecat în jos, de un verde gălbuiu este trifid cu 3 apendice, dintre cari cele 2 laterale, scurte, poartă în partea lor infe- rioară fiecare câte o anteră biloculară; cel median prelungit intrun apendice scurt stipitat poartă stigmatul disciform a- proape trilobat și antera sterilă (staminoda), care-l acopere şi care este prevăzută cu un filament puţin distinct, petaloidă şi aproape cordiformă la bază, de o coloare gălbue și adesea cu câtevă puncte roşii-purpurii, fără nervure aparente dea- supra, prevăzută în partea inferioară cu 2 carene paralele, contigue şi cari ajung până aproape de vârf. Antere introrse, subsesile în formă de trapez, fixate prin baza cea mare, cea mică știrbată (emarginată). Apendicele filamentului întrece antera triangulară acuminată oblică. Granulele (grăunţele) de polen singuratice nu reunite. Stigmatul cu un contur penta- gonal alungit, puţin concav. Ovarul alungit pedicelat, pubes- Panţu, Orchiduceele. 2 18 cent, de un verde palid, devine la maturitate un fruct cu numeroase şi mici seminţe alungite cu învălișul subțire. 9. Prin păduri mai mult sau mai puţin umbroase, pe coaste în tufişuri, de preferinţă în terenuri calcaroase, în grupe spo- radice. Câmpulung, judeţul Muscel, prin în judeţul Dâmboviţa, prin zăvoiul de pe marginea lalomiţei, destul de frecventă, uneori impreună cu congenera sa Ophrys muscifera Hubps. (Erb. Panţu) şi in «Valea-Sasului» intre Mânăstirea Dealului și «Viforita», impreună cu Himantoglossum hircinum Seaenc. legit TaaraN SiăvuLescu (Erb. PANŢu); Scăieni în ju- deţul Prahova, lângă Ploeşti, pe coaste și râpe, în locuri cu iarbă scurtă, pe marginea pădurii în terenuri argiloase, uneori in societate cu Himantoglossum hircinum SPRENG, legit „D-na ELENA SrAMATESCU (Erb. Panţu); Valea-Călugărească în judeţul Prahova, prin fânețe, legit Dr Mance Baânpză. (Erb. PaAnŢu). Maiu. Area geografică: Ungaria ; Banat ; Istria; Peninsula Balca- nică în Dalmația, Bosnia, Hercegovina, Muntenegru, Serbia, Bulgaria, Macedonia, Grecia; Asia-Mică ; Transcaucasia. 3. ORCHIS L. Tubercule întregi, globuloase, ovale sau palmatifide. Foile ovale, oblonge sau lanceolate sunt numeroase sau mai rar 2—3 şi spre vârful tulpinei din ce în ce mai mici. Florile divers colorate (purpurii, albe, galbene, verzui), sunt dispuse în spice erecte, mai adesea multiflore. Bracteele uneori mari, mai lungi decât florile sau mult mai scurte, sunt adesea co- lorate. Foliolele perigonului sunt libere sau mai mult sau mai puţin concrescute la bază; cele externe împreună cu cele laterale interne, de obiceiu mai scurte, sunt conivente în formă de cască, sau cele 2 laterale externe sunt erecte, patente sau chiar răsfrânte. Labelul îndreptat în jos, totdea- una prevăzut cu un pinten este mai mult sau mai puţin adânc trilobat, rar aproape întreg. Ginostemiul este scurt. Antera persistentă este verticală și cu lojele mai totdeauna paralele, separate prin conectivul concrescut cu ginostemiul. Două polinii cu caudiculele distincte, fixate pe 2 retinacule separate, cuprinse într'o bursiculă comună, uniloculară sau biloculară. Ovarul este aproape totdeauna răsucit. A. Cele 5 foliole superioare ale perigonului sunt conivente și formează 0 cască. Tubercule nedivizate (întregi). Bractee membranoase. . . .. . ... . . (Herorchug ERIE a. Labelul nedivizat. Intlorescenţa cu flori mari și puţiri numeroase. Bracteele mai lungi decât ovarul. Pintenul conic, îndreptat în jos mai scurt decât ovarul. .. .. ... . 0. papilionacea ee b. Labelul trilobat; lobii laterali laţi. Inftorescenţa destul de laxă. Bracteele cam de lungimea ovarului. Florile mai mari sau mai mici. Casca obtuză. Pintenul orizontal sau ascendent. 0. Morio L. 2. c. Labelul adânc tritid (tripartit). Pintenul îndreptat în jos. a. Bracteele cam de lungimea ovarului. 29 I. Lobii laterali ai labelului laţi, mai adesea rombici. Bracteele uninerviate (cu o nervură). Casca ascuţită. Pintenul conic, destul de ascuţit, cam pe jumătate din lungimea ovarului. SI ca n alma Să AI BRR ass... .. O coriophora L. 3. II. Tobi laterali ai labelului lineari sau lineari-oblongi. Brac- teele uninerviate, mai rar trinerviate. Pintenul obtuz. 1. Pintenul foarte scurt. Inflorescenţa la urmă cilindrică. Florile foarte mici. Casca aproape globuloasă. Lobul me- dian al labelului spre vârf lăţit pe nesimţite. .. ... a ea PI ia Bal EATA a A IA A A ionii 1 d 2. Pintenul mai lung decât jumătate din lungimea ovarului. Inflorescenţa la -urmă rotund-ovală. Florile mici. Casca oblongă. Lobul median al labelului spre vârf brusc (su- băi) Ditec sl Le ghisee 0. tridentata Scop. 5 8. Bracteele mult mai scurte decât ovarul. I. Lobul median al labelului brusc (subit) lăţit. 1. Diviziunile lobului median al labelului de lăţimea lobilor laterali şi adesea mai lungi decât partea centrală puţin velutină (catifelată) a labelului. Inflorescenţa globuloasă. Casca, Oa e o ee ai ca „shi i Oa Sita LANE. 6. + Diviziunile lobului median al labelului mai late decât lobii laterali şi mai scurte decât partea centrală a labe- lului, prevăzută cu papile peniciliate. Inflorescenţa cilin- drică. Casca oval-lanceolată. ...... O. militaris L. 7 II. Lobul median al labelului lățit pe nesimţite, diviziunile sale late. Inflorescenţa oval-oblongă. Casca scurtă, ovală . E et A Tea) cil e e dee! « . .. O purpurea Huns. 8. B. Foliolele laterale interne ale perigonului sunt conivente împreună cu foliola mediană externă ; iar cele laterale ex- terne sunt patente sau răsfrânte. . /Androrchis Lino). DD a. Bracteele membranoase. Tubercule nedivizate (întregi). a. Labelul neîngustat spre bază; lobul median trunchiat. In- florescenţa globuloasă. Bracteele cel puţin de lungimea ova- rului. Pintenul aproape cilindric, descendent (îndreptat în jos), până cam jumătate din lungimea ovarului. . 0. globosa L. 9. 8. Labelul lăţit, la bază cuneat. I. Foi oblonge sau oval-oblonge, la mijloc sau peste mijloc mai late. 1. Pintenul cilindric. * Labelul cu papile lungi velutin este mai lung decât lat. Foile oblong-lanceolate sau lanceolate. Inflorescenţa la urmă elongat-cilindrică, destul de laxă. Bracteele cam de lungimea ovarului. Foliolele perigonului sunt lung-acuminate, cele externe adesea recurbate. Pintenul orizontal-patent sau ascendent, cam de lungimea ovaru- Suit, 9 AAN Pe 9 D097. SAD UCL O. speciosa Hosr. 10. 30 * Labelul cu papile foarte scurte. Pintenul abiă de lun- gimea ovarului este ascendent sau orizontal-patent. Foile lat-oblong-obovale sau oblonge. Inflorescenţa oval-cilindrică, destul de densă. Bracteele de lungimea ovarului sau mai lungi decât ovarul. 0. pallens L. 11. II. Foi lat-linear-lanceolate până la 2 cm. de late, lungi, dela bază începând îngustate. Pintenul orizontal este cilindric, cevă mai scurt decât ovarul. Labelul mare, obcordat sau oboval-cuneat, la vârf emarginat sau obscur trilobat cu mar- ginile crenulate. Bracteele toate mai lungi decât ftorile, cu 3—5 nervure şi printre nervure cu vine. 0. elegans HaurF. 12. b. Bracteele erbacee, aproape toate reticulat-nerviate. Tubercule de obiceiu palmatifide. Pintenul îndreptat în jos. Q.. Foile dela bază începând îngustate, elongat-lanceolate, la vârf cuculat-constrânse nepătate (nemaculate); cea superioară întrece de obiceiu cu vâriul său baza inflorescenţei. Tulpina fistuloasă (goală în lăuntru). Inflorescenţa la urmă cilindrică, densifloră. Bracteele de regulă mai lungi decât florile. Labelul mai adesea rombic-oblong şi aproape nedivizat. Pintenul mai Segirt CEE OVAL 3 2 e 2 ue e a Batu a ta ME O. incarnata L. 13. „ Foile nu sunt îngustate dela bază începând, cea mai mare lă- țţime a lor este deasupra bazei, la mijloc sau mai mult spre vârful laminei. I. Tulpina (de regulă) mai muli sau mai puţin fistuloasă. Fo- liolele lateraâle externe ale perigonului mai mult sau mai puţin răsfrânte. 1. Tubercule palmate cu 2—4 diviziuni mai mult sau mai puţin elongate. * Foi mai adesea 4 până la 6, mai late, de obiceiu pătate (maculate). Cea inferioară este oval-eliptică sau lanceolată, deasupra mijlocului. mai mult spre vârf este mai lată, la bază mai îngustă. Labelul nedi- vizat sau ușor trilobat, spre bază mai lat, adesea cor- ditform. Pintenul foarte scurt, mai adesea numai pe jumătate din lungimea ovarului, la bază foarte lat, din care cauză este scurt-conic. Portul (habitul) mai delicat i Ri ap ni tsbaiei | O. cordigera NRINEISIE 2. Tubercule la vârf Rn bilobate până patrulobate. Foile lanceolate sau oblonge nemaculate (nepătate). Inflores- cența scurt-cilindrică. Labelul aproape rotund, uşor tri- lobat. Pintenul de lungimea ovarului este umflat, conic- CIlInNĂTICA a sa te taca papi za pi n i în O. sambucina L. 15. 11. Tulpina de regulă solidă (plină în lăuntru nu fistuloasă). Tu- bercule palmate. Foile 6 până la 10, mai adesea maculate; cele inferioare sunt mai adesea patente. Inflorescenţa cilindrică. Labelul trilobat. Pintenul cam de lungimea ova- rului este aproape cilindric. Foliolele laterale externe ale perigonului patente, nu răsfrânte. . . O maculata L. 16. 31 5.1) Orehis papilionacea L. Syst. nat. ed. 10. (1759). 1242. L. Sp. pl. ed. 2. (1763). 1331. Kocn, Syn. ed. 2. 792. RcnB. Icon. fl. germ. et helv. XIII. pag. 15. 172 şi 182. t. 10. (CCCLIII) și t. 155. (DVII). fig. I. Gaex. Gona. FI. Franc. II. 284. Heurr. Enum. pl. Banat. Temes. sponte crescent. et frequent, cult. 166. Hacurea, FI. von Deutschld. IV. 127. t. 339. Borss. fl. orient. V. 60. Camus, Monographie des Orchidees de France 29. CoRREvoN, Les Orchidees rustiques 152. Max Scnurze, Die Orchidaceen Deutschlds. 2. Kaaevzu, Orchidacearum ge- nera et species I. 116. MiLreR-KRÂNZLIN, Abbild. der Orchid. 13. Cosre, FI. Franc. III. 399. Camus, Monographie des Or- chidees de lEurope, de Ll'Afrique septentrionale, ete. 99. Pl. 17. fig. 465—470. Nyman, Consp. 692. Suppl. 291. Perrzea, Or- chidaceae in ENGLER-PRANTI, Die natiirlichen Pflanzenfami- lien II. Teil 6. Abteilung 88. Ricarea, Pl. Eur. 1. 265. Pax- cicI, FI. Principatus Serbiae 653. PeraRovici, Additamenta ad Floram agri Nyssani 171 și 275. Harăcsy, Conspect. FI. graec. III. 169. Gaecescv, Conspect. FI. României 542. Orchis papilionaceus L. apud AsCHERsON U. (GRAEBNER, Syn. d. mit- teleurop. FI. III. 663. Hear, Illustr. FI. von Mittel-Europa II. 356. Rov', FI. Franc. XIII. 128. Orchis decipiens Branca (1842). Orchis expansa Tex. (1831). Orchis rubra Jaca. apud BaRâxpză, Contribuţiuni nou& la Flora României (1889). pag. 24—Vulg. Bujorei, Bojoriţă, Gemănariţă, Poroinic, Sculătoare.— Tab. V. Tubercule aproape globuloase cu rădăcini secundare destul de groase. Tulpina cam de 20—30 em. de inaltă, rareori mai înaltă, este rigidă erectă, de un verde deschis, cilindrică, spre partea superioară anguloasă şi adesea roșietică, până sus fo- liată ; iar la bază învălită de foi, reduse la vagină, ascuţite şi palide. Foile adesea numeroase invaginante la bază, linear- lanceolate sau lanceolate, scurte, ascuţite, canaliculate, evi- dent nerviate, de un verde-albăstriu (glaucescente), cele su- perioare (caulinare) invaginante, alipite de tulpină sunt brac- teiforme şi adesea roşietice. Inflorescenţa ovală este un spic mai adesea cu 6-—10 flori, la început mai dens, devenind mai târziu lax. Bracteele oval-lanceolate, obtuse sau uneori as- cuțite, puţin membranoase, roşii-violacee, mai lungi decât 32 ovarul, cu 5—7 (cele superioare mai adesea cu 3) nervure dintre cari numai nervura mediană mai proeminentă ajunge până la vârful bracteii, cele inferioare adesea şi cu nervure transversale. Ovarul îngust, sesil, răsucit, încovoiat este verde şi spălăcit-violet. Foliolele perigonului libere sunt mai mult sau mai puţin conivente, cele externe oblonge sau oblong- ovale, de regulă obtusiuscule, la vârf mai mult sau mai puţin recurbate, brun-roșii sau purpurii, cele laterale la bază ade- sea semicordiforme, mai late și mai lungi decât cea mediană, de obiceiu 5 nerviată sau trinerviată, cu nervure laterale dicho- tomic-ramificate ; cele laterale interne linear-lanceolate, sau oblong-lanceolate, obtusiuscule, adesea mai închis colorate, puţin mai scurte și mai înguste decât cea mediană (supe- rioară) externă și ca aceasta trinerviată sau numai cu 2 ner- vure, dintre cari una deasupra bazei este dichotomic rami- ficată. Labelul nedivizat, de obiceiu cuneat la bază este oblong- oboval sau aproape rotund, la vârf rotunzit sau puţin emar- ginat, de o consistenţă delicată (cu membrana subţire), din cauza marginilor ridicate puţin concav, neregulat crenat la margine, de o coloare deschis-violetă sau roz-violetă și stră- bătut spre margine de nervure (vine) flabeliforme purpurii, pe ici-colea ramificate. Labelul plantei din regiunea noastră este de lungimea foliolelor laterale externe ale perigonului sau abiă mai lung decât ele. Pintenul conic este mai scurt sau mai lung, cam 1/, până la ?/, din lungimea ovarului, în- dreptat în jos, puțin curbat, la vârf uneori emarginat este alb sau de o coloare spălăcit roșu-violetă. Ginostemiul delicat, mai scurt decât foliolele perigonului, obtusiuscul este adesea puţin apiculat și deschis-purpuriu. Antera roșietică cu lojele paralele, separate printr'un mic rostru. Poliniile de un verde inchis, iar caudiculele gălbui cu retinaculele ovale. Fovea stiomatică mare ; staminodiile obtuse. 2. Prin poieni uscate, pe colinele expuse soarelui, pe coaste în rărișuri şi pe marginea pădurilor prin tufișuri, adesea nu- meroşi indivizi în societate, uneori împreună și cu alte specii de Orchis. Vârciorova, în județul Mehedinţi, «Dealul-Mare> pe «Du- hovna» prin poieni şi pe marginea pădurii, abundent, pe «Valea-Bahnei», prin poienile dela frontieră și la Iloviţa pe 33 «Valea-Cerovăţului», unde creşte adesea împreună cu Orchis Morio L., O. Morio var. picta Lois. şi cu Orchis coriophora L. (Erb. PANȚU); Turnu-Severin, județul Mehedinţi, pe «Dealu- rile-Jorgutovei» în poieni mult expuse soarelui, legit, |. GRE- cEscU. (Erb. PAxŢu), localitate nouă pentru această plantă. In Erb. Gaec. am văzut pe Orchis papilionacea L. numai dela Vârciorova din «Valea-Bahnei» spre gura «Cerovăţului» ; dela Slătinic n'am văzut-o în Erb. Gaec., deşi este citată în Cons- pect. Aprilie—Maiu. Area geografică : In regiunea mediteraneană, în Franţa sud- vestică ; Peninsula Iberică; Italia (incluziv insulele) ; Istria ; Peninsula Balcanică, Dalmația, Muntenegru, Serbia, Grecia ; în Banat; Asia-Mică ; Siria; Palestina ; Africa nordică. Orchis rubra Jaco., citată de Baânpză, «Contribuţiuni nouă la Flora României» pag. 24, prin fânețele din regiunea mon- tană la Vârciorova pe «Valea-Bahnei», în concordanță cu RICHTER, Pl. Eur. |. 265 o considerăm ca sinonim cu Orchis papilionacea L., de care nu se deosebeşte decât prin florile cevă mai mici. După WerrsTrEIN Orchis rubra JAcQ. ar fi un bastard între Orchis papilionacea şi Serapias lingua. FREYN în Oster. Botan, Zeitschrift XXVII (1877), pag. 53. consideră pe Orchis rubra ca sinonim cu Orchis papilionacea L. «. par- viflora WiLk. Cnf. Wiurkomm et LANE, Prodr. FI. Hispa- nicae I. (1861). 165. Monografistul Max ScnurzE, deși consi- deră planta noastră ca forma « parviflora WiLLk. 0 icono- grafiază cu toate acestea în tabela 2 sub numele de Orchis papilonacea 1. 6. 2). Orchis Morio L. Sp. pl. ed. 1. (1753). 940 și ed. 2. (1763). 1333. Kocn, Syn. ed. 2. 790. Sruam, Deutschlands Flora Heft 94. (1849). t. 10. Rene. Icon. fl. germ. et helv. XIII. pag. 17. t. 11. (CCCLĂXIII). fig. 1—IV. Leoes. fl. ross. IV. 60. GaEeN. Goa. FI. Franc. III. 285. Nem. FI. von Nieder-Oester- reich 188. Haruiea, FI. von Deutschld. IV. 120. t. 334. Fier, FI. von Schlesien 430. Bo'ss. fl. orient V. 60. Becr, FI. von Nie- der-Osterreich 202. SacoRskr u. SCHNEIDER, FI. d. Central- karpathen II. 472. Camus, Monographie des Orchidees de France 30. Connevoy, Les Orchidees rustiques 150. Max ScnuLze, Die Orchidaceen Deutschlds. 3. KRAENzLIN, Orchi- Panţu, Orchidaceele. . 3 34 dacearum genera et species ]. 118. MuLLeR-KRANZLIN, Abbild. d. Orchid. 21. AscneRsoN u. GRAEBNER, Syn. d. mitteleurop. FI. III. 665. Knaause în Lurz, Sturms FI. von Deuischld. IV. 43. t. 12. Cosre, FI. Franc. III. 399. Hecr, Illustr. FI. von Mittel-Europa II. 338. Taf. 71. fig. 1. și Taf. 69. fig. 7. Camuș, Monographie des Orchidees de l'Europe, de lAfrique septentrionale, etc. 102.P1. 17. fig.470—482. Gancke, Il. FI. von Deutschld. 218. Rovy, FI. Franc. XIII. 129. NymaN, Consp. 691. Suppl. 291. PFITZER, în ENGLER-PRANTL, Die nat. Pflanzenfamilien II. Teil. 6. Abt. 88. SIMONKAI, Enum. Fl. Transs. 499. PRocopranu-PRocoPovici, Bei- trag zur Kennt. d. Orchid. der Bukowina (189). 5. RICATER, Pl. Eur. I. 265. Verenovsky, FI. Bulg. 523. Suppl. 1. 259. Kanirz, Plantas Romaniae hucusque cognitas 118. No. 1606. Dobr. rarius US. In silvis Mold.inf. G. laşi, (Rapidea, Ni- țelea). Br. 74. in a. Cehlaul reg. inf. Ed. 36. șipag. 245. No. 1776. BRÂNDZĂ, Prodr. FI. române 453 şi Flora Dobrogei 401. GRE- cEscu. Conspect. FI. României 542. PAnŢu, Contrib. la Flora Bu- cureştilor şi a împrejurimilor l. 82. şi Contrib. la Flora Buce- oilor 6. Orchis crenulaia Grus. (1792).—YVulg. Bujorei, Coa- iele-popii, Gemănariţă, Gonitoare, Poranici, Poroi- nic, Sculătoare, Untişor, Untu-vacii.— Tab. VI. Tubercule mai adesea globuloase cu rădăcini secundare fi- liforme şi groscioare. Tulpina de 6— 30 em. de înaltă, rar mai înaltă, anguloasă, de un verde deschis, spre partea su- perioară mai mult sau mai puţin violet-purpurie și până departe în sus foliată, iar la bază însoţită de foi, reduse la vagină, ascuţite și alburii. Foile iîngustate la bază oblonge sau linear-lanceolate, ascuţite sau obtusiuscule, nerviate, verzi- albăstrii (glaucescente), nemaculate sau foarte rar puţin ma- culate (cu mici pete puţin aparente), cele inferioare apropiate (îngrămădite) lat-invaginante, patente şi adesea arcuat re- curbate, cele superioare mai mici, îmbrățișează strâns tulpina şi uneori spre vârf sunt puţin roșii. Inflorescența este un spic oval, mai rar oblong cam de 4—8 cm. de lung, pauciflor laz sau mai îndesuit cu 8, mai rarpână la 16 sau chiar până la 25 de flori destul de mari sau mai mici, mai închis sau mai deschis-violete, mai închis sau mai deschis-purpurii, roşii- rozee, roşii-carnee, alburii sau de tot albe, cu un miros slab 35 dar plăcut. Bracteele cam de lungimea ovarului, rar mult mai scurte sau mai lungi decât ovarul, sunt oval-lanceolate, obtusiuscule, membranoase, violet-roșietice sau verzui-violete, cele inferioare cu 3—5 nervure, cele superioare uninerviate. Ovarul sesil, oblong fusiform, spre partea superioară foarte mult curbat, de obiceiu cu trei muchi (trigonal), răsucit, uneori umflat, verde sau mai mult sau mai puţin purpuriu. Folio- lele perigonului sunt libere şi de regulă conivente formând o cască (galea) mai mult sau mai puţin închisă, scurtă, oval- slobuloasă, foarte obiusă, sau uneori cele laterale externe sunt puţin patente și parţial puţin răsfrânte. Foliolele laterale ex- terne ale perigonului sunt oblong-ovale, pe din afară la bază de obiceiu verzui, spre vârf mai adesea spălăcit purpurii, pe din lăuntru (la interior) mai deschis şi mai mult verzui, de regulă cu nervure (vine) foarte proeminente de un verde în- chis, mai rar violete, cevă mai mari decât cea mediană, spre bază la marginile externe obtus-anguloase, spre vârf pe ici- colea puţin dinţate; cea mediană (mijlocie) externă adesea puțin mai îngustă decât cele laterale, încolo cam la fel cu ele și pe din lăuntru tot la fel colorată, pe din afară de obiceiu spălăcit purpurie, iar la bază nu este verzuie; cele laterale interne mai scurte şi mai înguste decât cele externe sunt oblong-lineare, verzui sau violete, cu puţine nervure verzi. Labelul mai lat decât lung, mai adesea violet-purpuriu, iar la mijloc dela bază şi până aproape de vârf este de obiceiu rozeu sau alburiu şi împestriţat cu câtevă pete purpurii, mai mari sau mai mici, cari se întind uneori şi pe lobii laterali, adesea confluente, câte odată lipsesc. Labelui este mai adesea trilobat, rar nedivizat, uneori bilobat ; lobii laterali, mai lați decât cel median, sunt rotunziţi, mai mult sau mai puţin fin denticulaţi și adesea răstrânţi ; lobul median ceva mai lung, rar egal de lung sau mai scurt decât lobii laterali, este trun- chiat, emarginat sau şi bilobat, mai totdeauna puţin convex. Pintenul cilindric obtus, mai adesea puţin curbat, la vârf lățit şi apoi mai mult sau mai puţin claviform, ascendent sau ori- zontal patent, cam egal de lung sau puțin mai lung decât labelul, dar loldeauna mai scurt decăt ovarul, Ginostemiul scurt, obtus apiculat, jos lat și cu. peretele gros. Antera închis- violetă are poliniile spălăcit albăstriu-verzi și caudiculele lor 36 gălbui. Retinaculele sunt reniforme sau rotunde și închise într'o bursiculă biloculară mai mare. Fovea stigmatică este aproape patrunghiulară. O. Prin livezi cu iarba scurtă, prin rărișuri, poieni și pe mar- ginea pădurilor, pe coaste uscate în tufișuri, prin fânețe umede, mlăștinoase sau uscate, adesea socială, mai rar izolată. Această specie este foarte răspândită și creşte mai cu samă în tere- nuri năsipoase sau argiloase. Vâreciorova, judeţul Mehedinţi, la Iloviţa spre «Valea-Cero- vățului», pe marginea pădurii, prin poieni, adesea, Dealul-Mare pe «Duhovna» (Erb. PanŢu) și pe «Valea-Bahnei» (Erb. Gaec.); Gura-Văii, pe marginea pădurii de pe «Dealul-Cârlan», şi deasupra Cerneţilor, lângă Turnu-Severin din judeţul Mehe- dinţi, prin poienile din pădurea de stejar, în dreptul «Bisericii- albe», legit. Sim. Şr. RAbpIAN (Erb. PAnţu) și în «Poiana-Cer- nețului» şi la Crihala lângă Turnu-Severin, în judeţul Mehe- dinți (Erb. Gaec.); Tismana în judeţul Gorj (Erb. Gnec.); Târgujiul, județul Gorj, prin livezi (Erb. GREC.); Oteştii-de- sus, judeţul Olt, în «Valea-Cepturariului» (Erb. D. BR.); Zimnicea în judeţul Teleorman (Erb. Gaec.); Pitești în ju- dețul Argeş, la «Trivale». (Erb, Gaec.); Boteni în judeţul Muscel (Erb. VLăv.); Valea-Râncăciovul, judeţul Muscel (Erb. Gnec.); Moara-Domnească, lângă Bucureşti în judeţul Ilfov, pe marginea pădurii am aflat 2 exemplare cu foile maculate (Erb. PaxŢu); Mânăstirea Pasărea, pe marginea pădurii «Cer- nica» şi prin poienile din pădurile «Pustnicu»> și «Pasărea», județul Ilfov. (Erb. Paxţu); Piscu-Hereasca, judeţul Ilfov, în pădure, legit. Sim. Şr. Ranian (Erb. VLăn.); Buftea, Gulia şi Ciocăneşti în judeţul Ilfov, prin locuri cu iarbă (Erb. Gaec.); Comana în judeţul Vlașca, pe marginea pădurii şi prin poieni, adesea (Erb. Panzu); Netoţi, judeţul Prahova, pe marginea pădurii (Erb. Gaec.); Câmpina și Văleni, județul Prahova, prin livezi de pruni (Erb. Gaec.); Sinaia, judeţul Prahova, prin poieni şi pe marginea pădurii (Erb. Gaec., Erb. VLăn. și Erb. PANŢU). Buşteni spre «Urlătoarea» (Erb. D. Ba., Erb. Gaec., și Erb. PAnŢu); Predeal, pe marginea pădurii, adesea (Erb. Gaec. Erb. Vrăv. şi Erb. PANŢU); Târgu-Ocna în judeţul Bacău (Erb. Gnec.); Slănic, în judeţul Bacău, prin poieni, pe coa- stele . Neue Folge. Heft. XVII. (1902). 40. Harăcsv, Conspect. FI. graec. III. 167. Farrscn, Neue Beitrăge zur Flora der Balkanhalbinsel insbesonders Serbiens, Bosniens und der Herzegovina ]. Teil. 172. Sonder-Abruck aus den Mitteil. d. Naturwissenschaftl. Vereins fir Steiermark, Jahrg. 1908. Band. 45. NyMAN, Consp. 692. Suppl. 291. Camus, Monographie des Orchidees de Franc. 31. (ca rassă a speciei Orchis Morio L.) Camus, Monographie des Orchidees de lEurope, de lAfrique septentrionale, etc. 105. Pl. 17. fig. 483—485. (ca subspecie dela Orchis Morio L.). Orchis pictus Lois. ca subspecie apud. ASCHERSON U. (GRAEBNER, Syn. d. mitteleurop. FI. III. 667. Hecr, Ilustr. FI. von Mittel-Europa II. 339. Rovy, FI. Frane XIII. 130. (ca rasă a speciei Orchis Morio L.). Orchis longicornis $. picta Lino. (1830—1840). Orchis Morio $. longicalcarala Boiss. (1845). Probabil şi Orchis Morio L. b. subsp. Skorpili VEL. 38 FI. Bulg. 523. și Suppl. I. 259. Cnf. şi Farmscu. Neue Bei- trăge. |. c.—Tab. VI. fig. 4. Diferă de forma tipică prin următoarele caractere: Mai de- licată şi mai mică în toate părţile sale. Inflorescenţa un spice pauciflor, adesea cu cel mult 7 flori. Florile mai mici, de obiceiu cam pe jumătate din mărimea florilor formei tipice, numai de 6—8 mm. de lungi. Labelul mai scurt. Pintenul mult mai curbat şi mai adesea elaviform, de lungimea ova- rului sau abiă mai scurt decât ovarul. Prin rărișuri şi poieni uscate, pe marginea pădurilor, pe coastele dealurilor în locuri uscate cu iarbă scurtă. Vârciorova, judeţul Mehedinţi, prin poieni, şi margini de păduri, adesea împreună cu forma tipică; Iloviţa spre «Va- lea-Cerovăţului», prin poieni și pe marginea pădurii, frecvent. Această plantă critică este considerată de unii autori ca specie independentă, de alţii ca subspecie sau rassă dela specia Orchis Morio L.; iar după alţi autori ar fi numai o varietate a speciei mai sus amintite, aceasta cu drept cuvânt, căci s'au constatat numeroase forme de trecere atât in ce privește nu- mărul şi mărimea florilor precum și lungimea pintenului. Chiar monografistul Max ScnuLze, care distingea această plantă ca specie, în timpul din urmă o consideră numai ca varie- tate. Cnf. Max ScnuLze, Heimische Orchideen, Sonder-Abdruck aus «Mitteil. d. Thiăr. Bot. Vereins». Neue Folge, Heft. XIX, 1904, pag. 102. Ba unii autori merg și mai departe și consi- deră această plantă numai ca o formă, provenită din cauza uscăciunii stațiunii sale. Aceasta este o exagerare, care cade dela sine, deoarece noi am aflat această plantă la Vârciorova pe acelaș loc impreună cu forma tipică. Orchis Morio L. var. picta Lois, nu mai este citată de nici unul dintre botaniștii cari sau ocupat cu Flora ţerii noastre; prin urmare această critică şi interesantă plantă este cu totul nouă pentru Flora României. Area geografică : Regiunea mediteraneană, prin Spania, în Sudul Franţei, Italia, Istria, în Peninsula Balcanică prin Bosnia şi Herţegovina, în Serbia, Bulgaria și Grecia ; în Asia-Mică și în Maroc. 39 7.8). X Orchis Gennarii. Rcne. Fir. Icon. fl. germ. et helv. XIII. pag. 172. t. 168. (DXX). fig. I. FReyn în Oester. Botan. Zeitschrift XXVII. Jahrgang (1877) pag. 52. Nyman, Consp. 692. Suppl. 291. Camus, Monographie des Orchidees de France 52. CoRREvON, Les Orchidees rustiques 153. Ricurea, Pl. Eur. I. 272. KRAENZLIN, Orchidacearum genera et species I. 118. Camus, Monographie des Orchidees de lEurope, de lAfrique septen- trionale, etc. 205. Pl. 14. fig. 382—385. Rovw, FI. Franc. XIII. 157. Panţu, L/Asplenium germanicum et L/Orchis Gennarii en Roumanie, Extrait. Bulletin de la sect. scient. de L/Acade- mie Roumaine II (1914). No. 9 page. 289. Orchis papilionacea X picta FEN. FI. Siid-Istrien Verh. Zoolog. Botan. Gesel. Wien NNVII. (1877). 434. Max Scaurze, Die Orchidaceen Deutsch- lands, etc. 2. şi Heimische Orchideen în (Erb: D. Ba. şi Erb. Gnec.); pe muntele «Sturu» în ju- dețul Muscel (Erb. Vrăv.); Cândești în județul Muscel, pe muntele prin poieni, rărișuri și pe marginea pădurii, frec- vent, și pe . Prin livezi umede, pe locurile mlăștinoase sau băltoase din lunci, prin fânețele de pe marginea pădurilor și în poieni pe locuri umede, adesea social, destul de frecvent. Boteni în județul Muscel (Erb. Vrin):; Muscelul Topliţei in judeţul Muscel, prin livezi, legit I. Naxv (Erb. D. Ba); Vulcana în judeţul Dâmboviţa, prin fânețe în locuri umede (Erb. Garc.); Periş în județul Ilfov, pe locuri umede spre Cocioc legit Em. C. TropoRescu (Frb. PANTU); și în lunca Cocioc (Erb. Gnec.) ; Buftea, judeţul Ilfov, în lunca Colenti- 16 nei, pe locuri umede (Erb. Gaec.) ; București în judeţul Ilfov, la «Moara-lui-Ciurel» prin mlăștini și locuri umede, pe marginea Dâmboviţei, frecvent (Erb. Paxru); Roșu lângă București în judeţul Ilfov, prin fânețele umede din lunca Dâmboviţei, abundent (Erb. Paxru); Comarnic spre Teşila în judeţul Prahova, prin livezi mlăștinoase (Erb. VLăv.) ; Buş- teni în judeţul Prahova, pe malul Prahovei (Erb. D. Ba.); Predeal în judeţul Prahova, pe «Valea-Râjnoavei» (Erb. D. BR.); Bacău în judeţul Bacău, prin livezi în locuri umede (Erb. Gaec.); Piatra în judeţul Neamţu, pe locuri umede în fânețe, legit C. Rănurescu (Erb. PANŢU); Tarcău în judeţul Neamţu, legit Da. Mancer Baâxpză (Erb. Gaec.); Bicaz în ju- deţul Neamţu, prin livezi montane (Erb. Gnec); Zendriceni în judeţul Dorohoiu, pe locuri umede (Erb. Gnec.); Niţelea în judeţul lași, pe locuri băltoase (Erb. VLăv.); Maiu-—lunie. Area geografică: Europa întreagă (lipseşte în părţile mai sudice) şi în Asia temperată. Plantele dela Leurdeni, dela Chitila, Comana, Bușteni şi dela Iași la Bârnova nu le-am văzut în Erbariul GnaecEscu, deși sunt menţionate din aceste localităţi în Conspect, 1. c. De asemenea nici plantele din Argeș de pe muntele «Lespezi», dela Piatra-Neamţu de pe Cernegura și dela «Schitul Ţibu- cani» nu le-am văzut în Erb. Gaec. deşi sunt amintite din aceste localităţi în Suplement, ]. c. lar planta dela Vasluiu din grădina lui Angheluţă este Orchis elegans Hevrr. nu Orchis incarnata L. var. ochroleuca Wusrxer Archiv. VIII. (1854). 96.. apud. KRAENZLIN, Orchidacearum genera et species |. 144. Fier, FI. von Schlesien 432. Max Scnurze, Die Orchidaceen Deutschlds, etc. 19... MULLER-KRÂNZIIN, Abbild. der Orchid. 28. GARCKE III. FI. von Deutschld. 220. Paxru, Contribuţiuni nouă la Flora Ceahlăului 39. Orchis incarnata f. ochroleuca Bor. Archiv. Fr. Nat. Mekl. XIV. (1860). 307. Cammus, Monographie des Orchidees de lEurope, de lAfrique septentrionale, etc. 177. Orchis incarnalus $. ochroleucus Bo. apud ASCHERSON U. GRAEBNER, Syn. d. mitteleurop. FI. III 719. Orchis ochro- leuca Scuua. Enum. Pl. Transs. 641. Orchis incarnatus L. var. ochroleucus (ScnvR.) Bor. ca subspec. în Hecr, Illustr. FI. von Mittel-Europa II. 352. Fig. 431. 77 Plantă viguroasă, cu tulpina mai lungă sau mai scurtă până peste 50 cm. de înaltă, totdeauna insă destul de groasă. Flo- rile ochroleuce, adecă galbene ca paiele. Foliolele perigonului sunt mai adesea galbene alburii. Labelul este insă la mijloc de un galben mai viu şi fără pete sau punctuaţiuni. Prin locuri cu iarbă, prin livezile de pe marginea pădurilor şi în poienile umede. Schitul-Durău în judeţul Neamţu, prin fânețe în locurile umede, lângă părăul «Durău», rară. Această interesantă formă de Orchis incarnala L, cu tlo- rile galbene este considerată de unii autori ca subspecie, iar alţii o consideră chiar ca o specie bună. AscHERSON u. GRA- EBNER în |. c. pag. 720 spune despre această plantă: «Die gelbbliihende Form des 0. incarnatus scheint eine hohe sys- tematische Selbstândigkeit zu besitzen, sie macht durch ihren krăftigen straffen Wuchs etc. einen so abweichenden Findruck vom Typus und ist in ihrem Auftreten so constant, dass man geneigt ist, sie fir eine eigene Art zu halten» ; adecă pe ro- mâneşte că această plantă din punctul de vedere sistematic ar fi cu totul independentă şi că prin statura sa (puternică) robustă și rigidă, etc. se deosebeşte aşă de mult de forma tipică şi este aşă de constantă în apariţiunea ei, încât ar putea fi considerată ca o specie proprie. Noi distingem această interesantă plantă numai ca o va- rietate, care este foarte rară, căci n'a mai fost constatată până acum de nimeni în Flora ţerii noastre. Orchis Traunsteineri Saur. syn. Orchis angustifolia Rene. apud Kaxirz, Plantas Romaniae hucusque cognitas pag. 118 No. 1612. CS. XLVI. 299. Dobr.: in Delta Danubii unico loco US. In pratis Mold. sup. G. HI. şi pag. 246 No. 1782. Baâxpză, Flora Dobrogei pag. 102.—Vulg. Poroinic. —in Delta Dunării. Orchis Traunsleineri Savr. n'a mai fost allat in ţara noastră până acum de nimeni; iar plantele din localităţile mai sus indicate nu le-am văzut, aşă că această plantă rămâne să fie observată ulterior. Orchis latifolia L. Prin fânețele mlăștinoase.—In Moldova (Cz. Flora XIX, 72 et Exsic,!; Cz. et Sz. 1. e. 50; 0. angus- 18 tifolia Cz. et Sz. 1. c. 51. et Exic.!; h. j. GueBu. manusc.) centrală şi superioară ; în regiunile inferioare ale Ceahlăului (EveL 1. e. 37.); pe lângă Iaşi la Mironeasa, Horleşti și Dom=- nești (Sz. manusc.); pe Penteleu; la Predeal pe Susaiu. Cnf. BaRânpză, Prodr. fl. române 454. Kanirz, Plantas Romaniae hucusque cognitas pag. 118 No. 1611. C. XIX. 72. CS. XIWI. 299. In pratis Mold. med. et sup. G. HI., in a, Ceahlăul reg. inf. Ed. 37. şi la pag. 246. No. 1781. Orchis latifolia L. nu este citată de Gnaecescv în lucrările sale, şi nici na mai fost aflată până acum de nimeni, nici din localităţile mai sus citate, nici din vreo altă parte a țerii; iar Exsicatele pe cari se bazează indicarea ei în ţara noastră fiind distruse, rămâne că această plantă să fie cău- tată şi observată ulterior. 19.45) Orehis cordigera Fares. Novit. fl. Suec. Mant. III. (1842). 130. Ren. Icon. fl. germ. et helv. XIII. t. 59. (CCCCAI). Hrvrr. Enum. pl. Banatu Temesiensi sponte cresc. (1858). 167. Fuss, Flora Transs. excursoria (1866). 623. Nera. Diag- nosen (1867). 118. Poncius, Diagnosele plantelor fanerogame şi criptogame vasculare 263. Max Scnurze, Die Orchidaceen Deutschlds. etc. 21, b. RomeR, Aus der Pflanzenwelt der Burzenlănder Berge in Siebenbiirgen 67. T. 15. Camus, Mo- nographie des Orchidees de lEurope, de lAfrique septentrio- nale, etc. 173.P1. 21. fig. 660 şi 661. Nyman, Consp. 692. Suppl: 291. SimonkAI, Enum. FI. Transs. 501. PRocopraNv-PROCOPOVICI, Beitrag zur Kenntniss der Orchidaceen der Bukowina (191). 7. RICHTER, Pl. Eur. I. 271. VeLeNnovskY, FI. Bulg. 526. Supple- mentum |. 259. Bnânpză, Prodr. fl. române 455. GRECESCU, Conspect. FI. României 545 şi Suplement 155. Paxrv, Con- tribuţiune la FI. Bucegilor 6. Orchis cordiger Fares. apud As- CHERSON U. (GRAEBNER, Syn. d. mitteleurop. FI. III. 730. Hecr, Il- lustr. FI. von Mittel-Europa II. 355. Fig. 433. Orchis cruenta Rocu. Pl. Banat. rariores. (1828). 31. t. IL. fig. 1. Orchis la- lifolia 3. b. cordigera RcuB. Icon. fl. germ. et helv. XIII. pag. 62. Orchis latifolia 3. conica ILinor. apud Rene. Icon. |. c. pag. 60. Orchis rivularis Hevrr. pl. exsice. apud ScnuR, Enum. Pl. Transs. 642. Orchis foliosa Scnun, l. c. Orchis monticola KumncE., Orchis latifolia var. Rochelii GaiseB. — Tab. XIX. 79 Tubercule palmate cu 2—4 diviziuni lungi filiforme. Tul- pina goală in lăuntru (fistuloasă), adesea de 10—25 em. de înaltă, uneori şi mai înaltă, de regulă cu 4 foi şi este iînso- țită la bază mai adesea de 2 foi reduse la vagină fără clo- rofil, scuamiforme, la vârf puţin recurbate şi lax dispuse. Foile, mai adesea 1, sunt pătate (maculale), mai rar nepătate. Petele caracteristice de un verde închis-purpuriu sunt de mărimi diferite, adesea transversal elongate, dense şi uneori confluente. Două din foile inferioare sunt lanceolale sau oval- eliptice, cea din urmă inferioară este însă la bază mai îngustată şi mai sus de mijloc, mai spre vârf prezintă cea mai mare lă- lime, exlremilalea sa este insă adesea rolunzilă sau emarginată şi cu un vârf abiă observat, de altfel este mai mult sau mai puțin acuminată, patentă și mai adesea uşor recurbată. A doua foaie de jos, prin conformaţia sa, face trecerea între foaia cea inferioară şi între celelalte foi, asemănându-se mai cu samă cu cea dintâi. Celelalte foi sunt mai erecte şi se îngustează mult spre vâri, aşă că cele superioare sunt linear-lanceolate şi lung-acuminate. Inflorescența laxă sau mai densifloră este un spic oblong-oval sau chiar cilin- dric şi rotunzit la vârf cu florile destul de mari, mai deschis- purpurii până închis-purpuriu colorate. Bracteele linear- lanceolate, acuminate, multinerviate (cu 3—5 nervure) şi re- ticulat-venoase, egal de lungi sau de obiceiu mai lungi decât florile sunt purpuriu- sau închis-verzui colorate (uneori și cu pete închise), rar de tot verzi şi foliacee, pe margine cu mici dinţișori, cari se disting ușor cu lupa. Amândouă folio- lele laterale externe ale perigonului sunt acuminate, erecte și mai mult sau mai puţin patente; cele laterale interne mai adesea elongat-lanceolate, acuminate sau puţin obtusiuscule, conivente, adesea atingându-se prin vârfurile lor. Labelul de obiceiu nedivizal, la bază cuneiform, iar deasupra bazei este parlea cea mai lală, care adesea proeminează întrun vârf scurt, și care îi dă o infățișare aproape rotunzil-ovală sau cordiformă; mai rar labelul este ușor trilobat, adesea mai lat decât lung, și la margine mai adesea ușor crenat, uneori cu nervure şi ramificațiuni mai mult sau mai puţin proemi- nente mai închis colorate, rareori şi cu desemnuri mai în- chis colorate, formate din linii, puncte sau pete; lobul me- 80 dian prelungit este cevă mai lung, triangular-oval și obtus, iar lobii laterali puţin mai scurţi sunt rotunziţi și uşor cre- nulați. Pintenul foarte scurt, la bază foarte lat, descendent esle scurl-conic, escepţional conic-cilindric, arcuat și de re- gulă numai cât jumătate din lungimea ovarului. 9. Pe locuri umede mlăștinoase, pe lângă părae și vălcele, prin poienile și pășunile umede din regiunea subalpină și alpină, adesea pe locuri mlăștinoase cu Sphagnum. Godeanu la «Râu-Şes» în județul Mehedinţi, pe locuri mlăștinoase cu Sphagnum în regiunea 'alpină (Erb. GREc.); pe muntele «Rodochiasa» în judeţul Mehedinţi (Erb. VLăv.) ; muntele «Micușa» în județul Mehedinţi (Erb. VLăv.); mun- tele «Sorbele» în judeţul Gorj (Erb. VLăv.); muntele «Setea- Mare» în judeţul Gorj (Erb. Vrăv.); muntele «Podul-Giur- giului», muntele «Podeanu», muntele «Râiosul», pe muntele «Clăbucel» și în «Valea-Caprei» din judeţul Argeș (Erb. VLiv.); pe muntele «Lespezi» lângă «Negoiu» în judeţul Ar- geș (Erb. Gnec.); muntele «Zănoaga» în judeţul Muscel (Erb. VLăn.); pe munţi între «Ciocanu» și «Giuvala» (Erb. VLăv.); Sinaia în judeţul Prahova, prin livezi (Erb. Gnec. şi Erb. D. BR.); Sinaia în «Poiana-Stânii», abundent pe locuri umede (Erb. Paxru) ; Bucegi în judeţul Prahova, pe muntele «Lăp- ticiul», pe locuri umede mlăștinoase turfacee în Sphagnum (Erb. PANTU.); Bucegi la «Babe» spre «Schitul dela Peștera- lalomiţei» (Erb. Văv.); Bucegi la «Obârșia-lalomiţei» spre «Omu» (Erb. VLăv.); Bucegi în «Poiana-Coștilei» (Erb. VLăn.) ; Buşteni spre «Urlătoarea» prin fânețe și pășuni umede (Erb. PAxTU) ; Buşteni prin livezi umede (Erb. GnEc.); Azuga spre Bușteni, judeţul Prahova (Erb. D. Pa.); Predeal în judeţul Prahova, pe «Valea-Râșnoavei» prin fânețe și pășuni umede mlăștinoase, abundent (Erb. D. Ba., Erb. Gnec. şi Erb PANTU); Predeal pe drumul spre «Pietricica» (Erb. D. Ba.). Planta dela Mânăstirea Neamţului din judeţul Neamţu culeasă de farma- cistul Cnania în Erbariul Gaecescuv se pare a fi altă specie, căci florile sunt mai mici și mai delicate, foliolele perigonului mai înguste, iar pintenul este mai lung și mai subţire decât la Orchis cordigera Fares. Maiu—lulie. | Area geografică : Flveţia, Tirol; Salzburg ; Ungaria ; Banat; 81 Transilvania ; Bucovina ; Galiţia ; Norvegia; Istria; Bosnia; Hercegovina ; Muntenegru ; Serbia şi Bulgaria. Se mai citează in Dâmboviţa pe Brândușa și în munţii Bucegi pe Furnica, cnf. Baâxpză, Prodr. fl. române 155. Această piantă critică şi foarte variabilă, prin caracterele mai sus indicate in descrierea ei, dar mai cu samă prin forma foilor, a labelului şi a pintenului se poate distinge la prima vedere de toate celelalte specii cu cari se înrudeşte. Unii autori consideră pe Orchis cordigera FRIEs. numai ca o formă de Orchis latifolia L., pe când alţii din contra o despart in mai multe specii deosebite. Formele de Orchis cordigera FRies., cari cresc la noi, se pot grupă astfel: a) Plante delicate cu foile inguste mai adesea 4—6 erecte, cele inferioare oblonge sau lanceolate până la 2. (sau 2.5) em. lăţime, de fiecare parte cu cel mult 10 nervure, spre bază mai mult sau mai puţin lung-ingus- tate. Inflorescenţa laxă sau paucilloră. Labelul nelobat sau trilobat. Plantele acestea ne amintesc pe var. rivularis KLINGE. Cnf. ASCHERSON u. (GRAEBNER, Synopsis d. mitteleurop. FI. III. pag. 740. b) Plante cu tulpina robustă de 15—35 em. înăl- țime cu foile late de 3 până la 5.5 cm. lăţime şi de fiecare parte cu câte 3—16 nervure. Foile 3—4 frumos masliniu-in- chis-maculate, cele inferioare lat-obovale până lat-eliptice, la vârf rotunzite, cele superioare mai lung-acuminate. In- florescenţa multifloră sau densifloră, cu florile închis lila. Aceste plante ne amintesc pe var. Rochelii AsCHERS. U. (GRAEBN. l. c. pag. 741. 20.46.) Orehis sambucina L. FI. Suec. ed. 2. (1755). 312. L. Sp. pl. ed. 2. (1763). 1334. Kocn, Syn. ed. 2. 792. Ren. Icon. îl. germ. et helv. XIII. pag. 64. t. 60. (CCCCAII) și t. 160. (DNII)- fig. III. Leoes. fl. ross. IV.55. Gaex. GonR. FI. Franc. INI. 295. Nena. FI. von Nieder-Oesterreich 190. Harrrea, FI. von Deutschld. IV. 126. t. 338. Fier, FI. von Schlesien 431. Borss. îl. orient. V. 72. Beck, FI. von Nieder-Osterreich 203. SacoRskI u. SCHNEIDER, FI. d. Centralkarpathen II. 473. Camus, Monographie des Or- chidees de France 45. ConRnevox, Les Orchidees rustiques 157. Max ScnuLzE, Die Orchidaceen Deutschlds etc. 22. KRAENZ- LIN, Orchidacearum genera et species ]. 149. MULLER-KRĂNZLIN, ) Panţu, Orchidaceele. 6 82 Abbild. der Orchid. 26. Knaause, în Lurz, Sturms FI. von Deutschld. IV. 37. Cosre, FI. Franc. III. 403. Camus, Mono- graphie des Orchidees de VEurope, de l'Afrique septentrionale, etc. 165. PL. 21 fig. 632—642. GanckE, IN. FI. von Deutschld. 219. Nyman, Consp. 693. Suppl. 292. Prirzea, Orchidaceae în Ex- GLER-PRANTL, Die nat. Pflanzenfamilien II. Teil. 6. Abt. 88. Sr- MONEKAI, Enum. Fl. Transs. 500. PRocopranu-PRocoPovici, Beitrag zur Kenntniss der Orchidaceen der Bukowina (191). 7. Ricu- TER, Pl. Eur. 1. 271. VeLeNovskY, FI. Bulg. 528. Supplementum [. 259, Haricsv, Conspect. FI. graec. III. 174. Farrscu, Neue Beitrăge zur Flora der Balkanhalbinsel insbesonders Ser- biens, ete. I. 174. Kaxirz, Plantas Romaniae hucusque cogni- tas 118. No. 1609. In pratis mont. Mold. sup. G. HJ. ina. Ceahlaul reg. infer. Ed. 37 şi pag. 245. No. 1779. BRÂNDZĂ, Prodr. fl. române 454. Gnecescu, Conspect. FI. României 544 şi Suplement 155. Paxrv, Contrib. FI. Bucegilor 6. Orchis sambucinus L. apud ASCHERSON u. GRAEBNER, Syn. d. mitteleu- rop. FI. III. 753. Hear, Illustr. FI. von Mittel-Europa Il. 356. T. 73 fig. 2. Fig. 420 h. și Fig. 434. Rovv, FI. Frane. XIII. 154. Orchis latifolia . var. 1 şi 2. Scor. FI. Carn. ed. 2. Il. (1772). 197. Orchis mixta $ sambucina RETZ,. (1779). Orchis Schleicheri SwEEr. Brit. Flow. Gard. II. (1823—9). 199. Or- chis saccala RcuB. FI. Germ. exc. (1830). 123. non TEN. Or- chis pallens Mon. FI. Schweiz. (1832). 508. non L. Orchis salina Faoxius. Verh. Siebenb. VIII. (1857). 102. non Tuncz. — Tab. XX. Tubercule oblong-fusiforme sau aproape cilindrice, destul de groase, mai mult sau mai puţin comprimate, la început nedivizate şi fără rădăcini secundare filitorme, mai apoi la vârf scurt-bilobate sau printr'o diviziune mai înaintată devin palmatipartite, desvoltând în acelaș timp și numeroase ră- dăcini secundare filiforme. Tulpina de 10 până peste 25 em. de înaltă este robustă, fistuloasă (goală în lăuntru), cilindrică, adesea puţin anguloasă, palid verde și prevăzută la bază cu foi reduse la vagine, cari sunt laxe şi ascuţite și până peste mijloc sau chiar și mai sus simetric foliată. Foile 4—6 sunt sesile, invaginante și îngustate la bază, lanceolate sau oblonge, de regulă deasupra mijlocuiui mai late (cele inferioare ob- 83 tuse, celelalte obtuse sau acuminate), pronunţat nerviate, de un frumos verde și nemaculate. Inflorescența este un spic scurl-oval, la urmă scuri-cilindric cu numeroase flori, dense, de un galben deschis sau mai rar mohorit-purpurii sau și deschis-roșii-carnee, fără miros sau cu un slab şi plăcut miros de soc. Bracteele cevă mai lungi decât ovarul, cea inferioară totdeauna mai lungă decât floarea, spre vâr- ful inflorescenţei devenind pe nesimţite tot mai scurte, sunt aproape lanceolate, ascuţițe, trinerviate sau multiner- viate cu nervurele anastomozate reticulate, verzi-gălbui (la varietatea cu flori roșii sunt mai adesea purpuriu-roşietice) şi după forma foilor mai late sau mai înguste. Ovarul sesil este gros, aproape cilindric, cu 3 muchi (trigonal), răsucit şi de o coloare deschis-verde. Foliolele perigonului sunt libere, cele externe oval-lanceolate, obtuse sau obtusiuscule, triner- viate, cele laterale externe patente la bază, iar la vârf reflecte, cea mediană câteodată erectă ; cele laterale interne mai scurte decât cele externe sunt oblong-ovale, obtusiuscule, irinerviate şi de regulă conivente împreună cu cea mediană externă. Labelul, cam de aceeaş lungime cu foliolele externe ale pe- rigonului, este curbat în jos, plan, suborbicular sau oval, cevă mai închis colorat decât celelalle foliole ale perigonului şi or- namentat cu mici pete, puncte și liniuţe purpurii, la bază puţin catifelat- (velutin-) păros, ușor trilobat (foarte rar evident-tri- lobat) sau cu 5 lobi scurţi, mai rar nedivizat. Lobii laterali ai labelului sunt rotunziţi, neregulat-crenaţi sau lobulaţi, ex- cepțional aproape întregi pe margine și mai mult sau mai puțin recurbaţi ; lobul median, adesea mai îngust decât cei laterali, este scurt, obtus, întreg sau uşor emarginat. Pin- tenul cam de aceeaș lungime cu ovarul, iar la florile cari au înflorit mai întâiu cevă mai lung decât ovarul, este umflat, cilindro-conic, obtus, foarte ușor curbat și îndreptat în Jos. Ginostemiul este obtus. Antera cu lojele paralele este alb- roşietică sau lila. Poliniile verzui, iar caudiculele și retina- culele sunt alburii. Staminodiile sunt mari. Fovea stigmatică este aproape patrată (subquadrata). Semințele cu învălișul reticulal. 9. Prin poieni, rărişuri şi pe marginea pădurilor, pe coaste 84 în tufişuri, prin livezi în locuri uscate, frecvent în regiunea montană. şi subalpină, solitar sau mai adesea social. Filipu în judeţul Muscel, prin pădure, legit I. Nav (Erb. D. Ba.); Sinaia în judeţul Prahova, prin livezi (Erb.D. Ba. şi Erb. Gnec.); Sinaia sus în «Poiana-Stânii», abundent (Erb. PANTU); Buşteni în judeţul Prahova, prin fânețe, legit 1. Nanu (Erb. D. Ba.); Predeal în judeţul Prahova, pe «Valea- Râșnoavei» pe coaste în fânețe, abundent, și pe «Clăbucetul- Taurului» prin poieni și rărișuri, abundent (Erb. PANTŢU); Predeal în poieni și pe marginea pădurii pe drumul spre «Pietricica» (Erb. D. Ba. şi Erb. GREc.), Slănic în judeţul Ba- cău, prin poieni şi rărişuri în păduri montane şi subalpine, pe muntele «Pufu» şi pe «Țiganca» (Nemira-Mare), abundent (Erb. D. Ba.); Piatra în judeţul Neamţu, sus pe «Cozla» și pe la «Schitul-Durău» în poieni subalpine, legit Dr. MancEeL Bnânpză (Erb. Gaec.). Aprilie—Maiu. Area geografică : Europa medie în partea sudică și cen- trală ; în partea sudică a Peninsulei Scandinavice; Dane- marca ; Franța; Peninsula Iberică; Italia; Peninsula Balea- nică şi în Husia. var. bracteata M. Scnurze, Die Orchidaceen Deutschlds. 22. Orchis sambucinus B. bractealus AsCHERSON U. (GRAEBNER, Syn. d. mitteleurop. FI. III. 754.—Foile mari. Bracteele elongate, până la 36 mm. de lungi şi până la 7 mm. de late, chiar și cele superioare mai lungi decât florile.— Sinaia în judeţul Prahova, sus în «Poiana-Stânii», impreună cu forma tipică (Erb. PANTU); Predeal în judeţul Prahova, pe «Clăbucetul-Taurului» și spre frontieră prin poienile și rărișurile din pădure, împreună cu forma tipică (Erb. PAnro); Slănic în judeţul Bacău, prin poieni şi rărișuri, împreună cu forma tipică (Erb. D. BR). var. purpurea Kocn. Syn. ed. 2. 792. Orchis sambucinus L. II. purpureus Kocn. apud ASCHERSON U. (GRAEBNER, Syn. d. mitteleurop. FI. II. 754. Orchis incarnata Wu. Spec. pl. IV. (1805). 30. non L.—Florile purpurii; labelul este la bază de regulă gălbuiu și cu puncte roşii-purpurii. — Sinaia în Ju- deţul Prahova, sus în «Poiana-Stânii» împreună cu forma tipică, însă mai rar; Predeal în judeţul Prahova, spre 'fron- tieră prin poienile şi rărişurile din pădure, împreună cu 85 forma tipică (Erb. Paxrv); Slănic în județul Bacău, împreună cu forma tipică (Erb. D. BR.). Adeseori întâlnim plante de transiţie dela forma bracteata spre forma tipică ; ba uneori am întâlnit plante, cari întru- nesc atât caracterele formei bracteata cât şi caracterele for- mei purpurea, adecă indivizi din forma bracteata cu florile purpurii. 21.02. Orehis maculata L. Sp. pl. ed. 1. (1753). 942 şi ed. 2. (1763). 1335. Kocn, Syn. ed. 2. 792. Rene. Icon. fl. germ. et helv. XIII. pag. 65. t. 35. (CCCC VII). fig. L—IV. şi t. 54. (CCCCVI). fig. 10—28. Gaex. Gona. FI. Franc. III. 296. Neu. FI. von Nieder-Oesterreich 192. Fier, FI. von Schlesien 432. Beck, FI. von Nieder-Osterreich 204. Saconsar u. ScHxerneR, FI. d. Centralkarpathen II. 473. Camus, Monographie des Orchidees de France 19. Connevox, Les Orchidees rustiques 148. Max Scnurze, Die Orchidaceen Deutschlds. etc. 23. Kaaevzn, Or- chidacearum genera et species |. 150. MtrreR-KRÂNZIIN, Abbild. der Orchid. 29. Knaause în Lurz, Sturms Fl. von Deutschld. IV. 39. fig. 9. dela pag. 38. Cosre, FI. Franc. III. 404. Camus, Monographie des Orchidees de lEurope, de LlAfrique septen- trionale, etc. 188. Pl. 22. fig. 671—687. Gancăe, III. FI. von Deutschld. 219. Nymax, Consp. 692. Suppl. 291. Prrrzea, Orchi- daceae in ENGLER-PRANTL, Die nat. Pilanzenfamilien Il. Teil. 6 Abt. 88. Srmonkar, Enum. Fl. Transs. 500. PRocopranv-PRocoPoVvICI, Beitrag zur Kenntniss der Orchidaceen der Bukowina (192). 8. RicHTER, Pl. Eur. I. 271. Haricsr, Conspect. FI. graec. III. 175. FarrscH, Neue Beitrăge zur Flora der Balkanhalbinsel insbe- sonders Serbiens, ete. 175. Kaxrrz, Plantas Romaniae hucus- que cognitas 118. No. 1610. In pratis Mold. med. et. sup. G. in alpe Ceahlaul reg. inf. Ed. 37. Mont. Muscelului Br. 75, şi pag. 245. No. 1780. Baâxpză, Prodr. fl române 454. GRE- cEscu, Conspect. Fl. României 545 şi Suplement 155. Paxrvu, Contrib. FI. Bucegilor 6., Contrib. FI. Bucureștilor şi a im- prejurimilor I. 85 şi Contrib. nouă la FI. Cehlăului 38. Or- chis maculatus L. apud AsCHERSON u. (GRAEBNER, Syn. d. mit- teleurop. FI. III. 743. Hecr, llustr. FI. von Mittel-Europa II. 353. T. 72. fig. 1. T. 69. fig. 4 şi Fig. 420 d. până la f. Rovr FI. Franc. XIII. 152. Orchis longibracteata Scumor. (1791). 86 Orchis solida Moencu. Meth. (1794). 713. Orchis mizta Sw. (1800). Orchis Bonanniana şi Orchis Gervasiana ap (1842). — Tab. XXI. Tubercule comprimate, profund palmate, mai adesea cu 3—4 diviziuni divaricate, la plante mai slăbuţe uneori numai cu 2 diviziuni, cu rădăcini secundare filiforme destul de groase.. Tulpina de 20—60 cm. de înaltă, ori şi mai înaltă, plină în lăuntru (solidă) sau numai la plantele viguroase adesea puţin fistuloasă, cilindrică, spre partea superioară puţin anguloasă, dreaptă, erectă sau şi mai mult sau mai puțin flexuoasă, glabră, verde-gălbue, iar sub inflorescenţă este adesea roșie- tică, până peste mijloc (uneori aproape până la inflorescenţă) cu foi, iar la bază prevăzută cu foi vaginiforme ascuţite, dintre cari cea superioară este de regulă elongată și lax dispusă. Foi de obiceiu numeroase, cam 6 până la 10, mai ra: numai 4 sau 5, îndepărtate una de alta, erect-patente (cei inferioare adesea mai îndepărtat-patente), la vârf plane, pe partea superioară de un verde închis, uneori cenușiu-al- băstriu-brumate și mai adesea cu numeroase pete închis pur- puriu-brune sau negricioase, adesea confluente, rar fără pete (nemaculate); iar pe partea inferioară albăstriu-verzi şi lu- citoare ; cele inferioare și mijlocii invaginante, îngustale la bază şi lățite spre parlea anterioară, cea inferioară sau am- bele inferioare sunt de obiceiu aproape oblong-obovale şi la vârf obtuse sau ovale, cele următoare lanceolate mai în- guste, lung-acuminate (uneori şi a treia foaie de jos este încă destul de lată), cele superioare sesile, mult mai mici şi mai înguste, bracteiforme şi pe nesimţite acuminate ; —a doua sau a treia foaie de jos este de obiceiu cea mai mare, cele cari urmează spre inflorescenţă sunt din ce în ce mai mici Inflorescența un spic la început conic, apoi (adesea foarte în- gust —) cilindric sau oblong-oval, obtus, mai adesea cu flori numeroase și dens dispuse, de obiceiu mai mult sau mai puţin. deschis-violete, mai rar roz, alburii, albe sau și purpuriu colorate, abiă mirositoare. Bracteele mai adesea cam de aceeaş lungime cu florile, câteodată mai scurte, sau adeseori cele din partea inferioară a inflorescenţei sunt mai lungi decât florile, — aceste inferioare uneori sunt foarte elongate fo- a 87 liacee și în cazul acesta și cele dela vâriul spicului sunt mai mari şi astfel că inflorescenţa înainte de înflorire devine comoasă. /Orchis maculata comosa ScnuR. și dacă pe lângă aceasta sunt și foile nemaculate: Orchis maculata longebrac- „leala Scnun.], — lanceolate acuminate, trinerviate (adesea nee- 'vident), reticulate, verzi şi adeseori bătând în roșşietic. Ovarul elongat-linear, cilindric sau cu 6 muchi obtuse (obtus-he- xangular), sesil, răsucit este de un verde deschis și spre vârf adesea roșietic. Foliolele perigonului libere sunt de regulă deschis-violete sau lila, rozee sau albe, adesea ornamentate cu înici puncte și linii violete sau purpurii ; cele externe mai -adesea elongat-lanceolate la vârf obtuse sau ascuţite şi tri- nerviate, cele laterale mai mult sau mai puţin lateral-patente, nu însă reflecte, mai rar erecte și spre bază oblic lăţite, cea mediană apropiată de ginostemiu; cele laterale interne mai scurte decât cele externe sunt oval-lanceolate, obtusiuscule “Bau obtuse, uninerviate sau neevident trinerviate, conivente (adesea împreună cu cea mediană externă) și cu vârfurile suprapuse. Labelul, mai lat decât lung, este la bază cuneiform, la vârf trunchiat, trilobat, plan, palid-violet, roşu-rozeu, pur- puriu, alburiu sau chiar de tot alb, de regulă ornamentat cu pete sau mici linii purpuriu-violete, dispuse adesea de tot si- metric ; lobii laterali ai labelului sunt romboidali sau rotunzi, laţi şi la margini undulaţi și neregulat denticulaţi ; lobul me- dian, aproape totdeauna mai îngust decât lobii laterali, este de obiceiu oval-oblong mai mult sau mai puţin elongat, mai rar foarte scurt, la vârf ascuţit și întreg sau emarginat, uneori scurt bidentat sau și tridentat. Pintenul cam de lungimea ova- rului, este oblic îndreptat în jos, drept sau foarte puţin curbat, cam delicat, cilindric sau puţin conic şi mai adesea deschis „violet. Ginostemiul este obtus, apiculat şi cu rostrul la vârf sulcat. Antera este roșietică sau spălăcit-rozee. Poliniile sunt închis cenuşiu-verzi cu caudiculele și retinaculele alburii. Staminodiile destul de mari sunt papiloase. %. Maiu—lulie. Prin livezi umede, în rărișuri, poieni și pe marginea pădu- rilor, cu deosebire la munte, adesea social. Area geografică : Europa întreagă și în Islanda; Asia-Mică ; Persia ; Siberia până la Camciatea; Africa nordică. Orchis maculata L.. este o specie polimorfă și numeroasele 88 sale forme, dar mai cu samă formele intermediare, mai tre: buesc încă observate şi studiate spre a se puteă stabili valoarea lor sistematică. După forma și mărimea foilor, după cum ele sunt maculate sau nemaculate, după raportul dintre bractee și flori precum şi după mărimea și forma pintenului, putem dispune formele ce cresc prin părţile noastre în următoarele două grupe: a. genuina Rcue. leon. fl. germ. et helv. pag. 65. Orchis ma- culatus 1. genuinus RcuB. apud. ASCHERSON U. (GRAEBNER, Syn. d. mitteleurop. FI. III. 745. Orchis maculatus L. var. genuinus RcuB. apud Heca, Illustr. FI. von Mittel-Europa II. 354. Rovwy, FI. Frane. XIII. 153. — Plante de 15 până peste 50 cm. înăl- țime. Tulpina mai adesea solidă şi rigidă. Foile mai mult sau mai puţin numeroase sunt totdeauna maculate, iar dacă nu sunt maculate, atunci bracteele sunt mai scurte decât flo- rile. Inflorescenţa la urmă este aproape totdeauna cilindrică elongată şi mai totdeauna densă. Florile de mărime mijlocie cu labelul de regulă abiă până la !/, divizat. Gornenţi pe la pichetul Suliţa în judeţul Mehedinţi, spre hotar prin pădure, legit Sim. Şr. Rara (Erb. Vrăv.); Clo- șani în judeţul Mehedinţi, sus pe «Valea-Motrului» -(Erb. D. BR.); Mânăstirea Tismana, lângă satul Tismana în jude- țul Gorj, prin pădurea «Tismana» pe lângă șoseă, abundent (Erb. Paxţu); Schitul-Lainici în judeţul Gorj, pe «Valea- Jiului», prin fânețe lângă șoseă pe marginea pădurii, abun- dent (Erb. Paxţu); Bârzeiul-de-Gilort în județul Gorj, pe locuri umede (Erb. D. Ba.); Novaci în judeţul Gorj, prin fânețe umede (Erb. D. Ba.); Mânăstirea Horez din judeţul Vâlcea, spre Polovragi, pe marginea drumului (Erb. D. Ba.); Nisipi în judeţul Vâlcea, prin pădurea «Stănoiu», legit C. RA- DULESCU (Erb. VLăv.); Câineni în judeţul Vâlcea, pe «Valea- lui-Vlad» (Erb. PAxŢu); Găușani în judeţul Argeş, prin fânețe umede, frecvent (Erb. Paxţu); Muscelul Brătienilor in judeţul Argeș, prin fânețe, adesea (Erb. VLăv.) ; Chiciura în judeţul Argeş, prin fânețe (Erb. VLiv.); Boteni în judeţul Mus- cel, prin fânețe pe locuri umede, frecvent (Erb. VLăo.); Musce- lul Topliţei în judeţul Muscel, prin livezi, legit I. Nanu (Erb. D. BR.). Cândești în judeţul Muscel (Erb. Vriv.); Ples- nitoarea în judeţul Muscel, «La-Mărăcini», legit Sr. Șr. 89 Rania (Erb. VLin.); Sfreanța în munţii județului Muscel (Erb. D. Ba.); Nămăieşti în județul Muscel, prin livezi în locuri umede (Erb.Gaerc.); Malul-Spart în judeţul Ilfov, prin pădurea « Căscioreanca», nu tocmai frecvent (Erb. PAxTv); Telega în judeţul Prahova, pe muntele «Măceş» (Erb. VLăv.); Comarnic în județul Prahova, prin livezi în locuri umede (Erb. Gaec.) ; Sinaia în judeţul Prahova, pe marginea pă- durii, prin fânețele din fața cimitirului, sus în «Poiana-Stânii» şi spre şi pe «Urzicaru», prin fânețe în locuri umede, abun- dent (Erb. Paxru şi Erb. D. Ba.); Slănic în județul Bacău, pe 91 cEscU, Conspect. FI. României 545. — Plantă robustă mai adesea de 30—40 cm. de înaltă, mai rar până peste 70 cm. de înaltă. Tulpina adesea fistuloasă. Foile 5—9, mai adesea 6—7, cele inferioare lat-obovale până oval-lanceolate, ne- maculate (fără pete), mai adesea flascide. Inflorescenţa de regulă cam de 10 cm., mai rar până la 30 em. de lungă, densă, la urmă laxă. Bracteele (cel puţin cele inferioare) mult mai lungi decât florile sunt linear-lanceolate erecto- patule sau patule. Florile mari sunt mai adesea de aceeaș coloare ca şi cele dela forma tipică. Foliolele perigonului sunt ovale până lanceolate, cele externe uneori până peste 1 cm. de lungi. Labelul mai lat decât lung, este cam până pe la mijloc trilobat și mai adesea cu lobii aproape egali. Pintenul este cam de 8—15 mm. de lung gros-cilindric, aproape sacciform umflat și cam de aceeaș lungime cu ova- rul.— Prin livezi şi păşuni umede, în rărișuri, poieni și pe marginea pădurilor, lângă pâraie, numai în regiunea mon- tană şi subalpină, uneori în societate cu forma genuină, însă mult mai rară. Gornenţi spre «Rotata», pichet de graniţă, în plaiul Cloșani din judeţul Mehedinţi, pe locuri umbroase (Erb. D. BR.); Topile în «Valea-Cernei» din judeţul Mehedinţi (Erb. D. Ba.) ; Schitul-Lainici în judeţul Gorj, pe marginea pădurii lângă şoseă (Erb. Paxţu); Târgujiu în judeţul Gorj, pe dealuri (Erb. Gnec.); Muntele «Sapa» în judeţul Gorj, pe coaste in păduri către şoseă la Jiu în vale (Erb. D. Ba.); Voineasa, Vidra pe «Valea-Lotrului» în judeţul Vâlcea (Erb. Gnec.); «Clăbucetul», munte în județul Argeș, prin poieni umede (Erb. PANŢU); pe munţii «Lespezi» şi <«Paltina» lângă Negoiu în judeţul Argeș, prin livezi montane (Erb. Gaec.); Chiciura în judeţul Argeș (Erb. VLiv.); Topliţa lângă «Piatra-Nămă- ieştilor» în judeţul Muscel (Erb. D. Ba.); în judeţul Mehedinţi, prin pă- dure, pe coastele stâncoase calcaroase de pe malul Dunării, legit Sim. Șr. Rabian (Erb. Paxţu); Vârciorova prin pădurile de pe muntele «Ciocanu» (Erb. D. BR.) ; Cerneţi lângă Turnu- Severin pe dealurile lorgutovei spre Dumbrăviţa, în jude- țul Mehedinţi, prin livezi de pruni (Erb. Gaec.); Craiova în judeţul Dolj, pe dealul «Bucovăţului» în livezi (Erb. Gnec.); în «Valea-Sasului» între Mânăstirea Dealului şi Viforita, lângă Târgovişte în judeţul Dâmboviţa legit TaaraN Săvu- escu (Erb. PANŢV); Scăieni lângă Ploiești în judeţul Prahova pe marginea pădurii în tufișuri pe coaste impreună cu Oprhys cornula Srev. legit D-na Erexa SramaTEscu (Erb. PANŢU) ; Periş în judeţul Ilfov, în pădurea «Radu-Vodă» spre margine, rar, legit D-ra Conan Nipescu (Erb. PANŢU); Mână- stirea Căldărușani, județul Ilfov, în pădurea «Moara-Săracă», legit Dr. TueopoR Soracorv (Erb. Panu); Mogoșoaia lângă Bucureşti în judeţul Ilfov, prin pădurea închisă a d-lui 96 Sava Șomănescu (Erb. Paxqu); Mânăstirea Cernica lângă București în judeţul Ilfov, prin rărișurile şi pe marginea pă- durii «Cernica» în tufişuri, frecvent (Erb. Paxţu); Malul- Spart în judeţul Ilfov, prin pădurea «Căscioreanca» rar (Erb. PANŢU); Călugăreni, Crucea-de-piatră în judeţul Vlaşca, prin pădurea «Crucea-de-piatră», adesea (Erb. PaxŢu); Murfatlar în judeţul Constanţa, pe coaste în pădurice (Erb. PAxŢD); in Dobrogea nouă la Teke în judeţul Caliacra, pe coaste in teren calcaros prin tufişuri la marginea păduricii, aproape de drumul spre Balcic, rar (Erb. Paxgu); Arabagilar spre Jali-Ciatalgea în judeţul Durostor, în pădure la margine lângă şoseaua ce duce spre Silistra, rar. (Erb. Pax). Maiu— lunie. Area geografică: Furopa medie, mai cu samă în partea centrală şi sudică; Englitera sudică; Franţa ; Spania ; Italia ; Peninsula Balcanică ; Crimea ; Asia-Mică ; Africa nordică. Planta citată de Gnecescu în Suplement 156 dela Speteni în districtul Ialomiţa nam văzut-o în Erb. Gaec. Himantoglossum hircinum SPRENG. se mai citează la Stav- nic, Barbarea și Ciurdea, cenf. BRâxpză, Prodr. fl. române 456 în Obs. 5. ANACAMPTIS Rica. Plante de mărime mijlocie, cari la port se aseamănă cu specii de Orchis. Inflorescenţa la urmă elongat-ovală sau cilindrică. Bracteele de lungimea ovarului sau cevă mai lungi decât ovarul. Foliolele perigonului sunt libere şi cam egal de lungi, cele laterale externe patente, cea mediană și cele laterale interne mai mult sau mai puţin conivente, sau la urmă şi patente. Labelul patent, cu un pinten filiform foarte lung şi subţire de lungimea ovarului sau mai lung, este trilobat cu lobii oblong-obovali, aproape de aceeaș lun- gime şi prevăzut la bază cu 2 lamele proeminente și para- lele. Ginostemiul este scurt. Poliniile paralele cu caudiculele destul de lungi, fixate de un retinacul comun, închis intr'o bursiculă uniloculară. Ovarul este răsucit. 23. Anacamptis pyramidalis Ricu. Mem. Mus. Paris. IV. (1817). 41. Kocn. Syn. ed. 2. 793. Lepes. îl. ross. IV. 64. NEnR. FI. von Nieder-Oesterreich 192. Harrrea, FI. von Deut- schld. IV. 133. t. 344. Frek, FI. von Schlesien 432. Beck, FI. von Nieder-Osterreich 207. Camus, Monographie des Or- chidees de France 28. Connevoy, Les Orchidees rustiques 46. Max Scnurze, Die Orchidaeeen Deutschlds. 39. Kaaevzn, Or- chidacearum genera et species I. 169. MurreR-KRÂNZIN, Ab- bild. der Orchid. 31. AscHeRsoN u. GRAEBNER, Syn. d. mittel- europ. FI. II. 788. Hecr, Illustr. FI. von Mittel-Europa II. 334. T. 70. fig. 2. T. 69. fig. 10 şi Fig. 420 g. Camus, Mono- graphie des Orchidees de lEurope, de lAfrique septentrionale, de l'Asie Mineure, etc. 90. Pl. 15. fig. 424—428. GanckE, III. FI. von Deutschld 221. Rovvy, FI. Franc. XIII. 185. Nymas, Panţu, Orchidaceele. 1 98 Consp. 694. Suppl. 292. Prrrzea, Orchidaceae în ENGLER-PRANTL, Die nat. Pflanzenfamilien II. Teil 6. Abt. 90. PRocopranU-PRO- coPovICI, Beitrag zur Kenntniss der Orchidaceen der Buko- wina (192). 8. RicureR, Pl. Eur. |. 277. VeLeNnovskY. Fl. Bulg. - 529 şi Supplementum I. 260. Farrscn, Neue Beitrăge zur Flora der Balkanhalbinsel insbesonders: Serbiens |. 181. KAnIrz, Plantas, Romaniae hucusque cognitas 118. No. 1613. Dobr. freq. US. In pratis Mold. sup. G. HI. Mont. Muscelului (Poalele Sturu- lui) Br. 74 şi pag. 246. No. 1783. Bnâxoză, Prodr. fl. române 455. şi Flora Dobrogei 402. Gnecescu, Conspect. FI. României 547 şi Suplement 156. Paxqu, Contribuţiuni nouă la FI. Ceahlăului 39. Anacamplis pyramidalis L. sub Orchide Borss. fl. orient. Y. 57. SIMONEAL, Enum FI. Transs. 501. Haricsv, Conspect. FI. sraec. III. 161. PAxgu, Contrib. FI. Bucegilor 6. Orchis pyra- midalis L. Sp. pl. ed. 1. (1753). 940 şi ed. 2. (1763). 1332. KRAUSE in LUTZ, Sturms Fl. von Deutschld. IV. 39. fig. 10. Cosre, FI. Franc. III. 403. Orchis bicornis Gus. (1792)., Orchis condensaia Desr. (1800). Aceras pyramidalis RcuB. Icon. fl. germ. et helv. XIII. pag. 6.t. 9 (CCCLXI). Gaex. GopR. FI. Franc. IL. 283.— Vulgs. Bujor.—Tab. XXIII. Tubercule întregi, aproape globuloase (subglobuloase) cu puține rădăcini secundare filiforme. Tulpina subţire, delicată, puţin flexuoasă, cam de 25—50 em. de înaltă, la vârf puţin anguloasă, însoţită la bază de 2—3 foi reduse la vagină, brune, trunchiate sau acuminate. Foile linear-lanceolate, câte odată şi mai late, longitudinal-nerviate, deschis-verzi; cele in- ferioare apropiate, mari, invaginante imbrăţişează tulpina, cele mijlocii mai mici sunt îndepărtate unele de altele, cele superioare sunt mici bracteiforme și aproape sesile. Inflo- rescența este un spic dens, mulliflor, la început scurl-conic (scurt pyramidalj, mai târziu elongat, oval până aproape ci- lindric. Bracteele linear-lanceolate, ascuţite, de lungimea o- varului sau cevă mai lungi decât ovarul, mai adesea uni- nerviate, mai rar trinerviate, verzui sau spre vârf puţin spă- lăcit violete. Ovarul aproape sesil, linear, răsucit, verde şi spălăcit violet. Fiorile mici, carnee până aproape purpurii, foarte rar de tot albe, sunt plăcut mirositoare. Foliolele pe- rigonului sunt libere, căci nici chiar la bază nu sunt con- 99 crescute ; cele externe oblonge sau oval-lanceolate, ascuțite, puţin concave şi patente; cele laterale interne-sunt ovale sau linear-lanceolate, mai adesea ascuţite, mai scurte decât cele externe şi impreună cu cea mediană externă aproape casciform conivente. Labelul cam de 6 mm. de lung este plan, trilobat sau trifid şi are la baza sa, deasupra 2 mici lamele gălbui, proeminente, mai adesea obtuse, aproape pa- ralele, inainte îndepărtându-se una de alta, cari ieau naş- tere din 2 nervure laterale din partea inferioară a labelului. Lobii laterali oblong-obovali, la vârf obtuşi sau trunchiați, mai adesea intregi, uneori grosier crenaţi. Lobul median al labelului este intins înainte, obtus sau câte odată scurt mu- cronulat. Pintenul subțire, filiform, de lungimea ovarului sau şi mai lung decât ovarul este indreptat în jos. Ginostemiul scurt, la vârf obtus, puţin concav este de o coloare slab rozee. Antera cu lojele paralele contigue, cari sunt separate prin prolongimentul conic înainte rotunzit al rostrului. Sta- minodiile sunt mici obtuse şi papilate. Fovea stigmatică este obcordată. Poliniile (massele polinice) sunt verzui şi au cau- diculele destul de lungi, cu retinaculele concrescute intr'unul singur, care este inchis într'o bursiculă uniloculară. 2. Prin livezi, în păduri prin rărişuri și poieni, în fânețe şi tufişuri pe marginea pădurilor, pe coastele expuse soarelui, de preferinţă in terenuri calcaroase, frecvent. Dealul-Stârminei in judeţul Mehedinţi, pe substrat calcaros, teren humifer în păduri (Erb. Gaec.); Câineni în judeţul Vâlcea, pe . Heft X. (1897). 84. Heft XVII. (1902). 72. Heft. NIN. (1904). 121. şi în «Oester. botan. Zeitschrift». (1898). Se- parat-Abdruck. 10. și (16899) Separat-Abdruck. 14. MuLeR- KRÂNZLIN, Abbild. der Orchid. 37.NymMAN, Consp. 696. Suppl. 293. VeLENovsRY, FI. Bulg. 530 şi Supplementum I. 260. Gym- nadenia bifolia Mev. (1836). Habenaria fornicala BABINGT. (1837). Conopsidium stenantherum Warn. (1842).—YVulg. P o- roinic-alb, Stupiniţă.—Tab. XXXI. Tubercule mărişoare, stipitate, oblonge, aproape totdeauna pe nesimţite napiform-ingustate într'o rădăcină ; cu rădăcini 133 secundare scurte și cilindrice. Tulpina de 20—45 em. de înaltă este rigidă erectă, sau puţin flexuoasă, fistuloasă (goală in lăuntru), mai mult sau mai puţin anguloasă, glabră, de o coloare verde-gălbue, prevăzută la bază cu 2—3 foi reduse la vagine (vaginiforme) brune, îngust-lanceolate și acuminate. Foile glabre, de un verde deschis, lucitoare; cele bazilare de regulă câte două, — mai rar se mai observă și o a treia foaie mai mică, cevă mai sus aşezată (var. trifoliata TuieLexs) sau chiar şi o a patra foaie (var. guadrifolia Perenm.)—foarte apropiate, mari, oval-oblonge sau oblong-obovale, obtuse sau acutiuscule, pe margini adesea undulate, mai adesea îngustate intr'un pețiol aripat, cu numeroase nervure longi- tudinale, unite intre ele printr'o reţea de vine mici. Mai sus pe tulpină se mai află încă 1—3 foi mult mai mici, lanceo- late, ascuţite, bracteiforme, cu marginile puţin decurente. Inflorescenţa este un spic aproape cilindric, cu florile destul de mari, mai adesea lax dispuse, sau mai mult sau mai puţin apropiate, sunt alburii și răspândesc un foarte plăcut miros, mai cu samă seara şi noaptea şi cu deosebire pe vreme închisă (nouroasă), acest miros samănă cu mirosul florilor de Convallaria maialis (Lăcrămioare, Mărgă- ritărel). Bracteele lanceolate până oval-lanceolate, obtu- siuscule, scurt-decurente, cu 5 nervure până multinerviate, cu nervura mediană mult mai proeminentă, de o coloare verde-gălbuie, de lungimea ovarului sau cevă mai scurte, adesea şi mai lungi decât ovarul. Ovarul este sesil, linear, răsucit şi (adesea aproape în formă de S$) curbat. Foliolele perigonului sunt libere și cam egal de lungi; cele externe albe, cele laterale oblonge sau aproape lanceolate, obtusius- cule până obtuse, patente, cea mediană puţin mai scurtă şi mai lată, dela baza cordiformă ovală, obtusă, apropiată de ginostemiu. Foliolele laterale interne ale perigonuiui sunt albe, albe-gălbui sau albe-verzui, cevă mai scurte și mai în- guste decât cele externe, aproape de două ori mai lungi de- cât ginostemiul, lanceolate, aproape falciform curbate, și mai adesea lax conivente împreună cu cea mediană externă. La- belul linguiform, ingust-linear până linear-oblong, spre vârf îngustat, îndreptat în jos, întreg, până 1!/; ori mai lung de- cât foliolele externe al perigonului, la bază alb, la vârf mai 134 adesea alb-verzuiu. Pintenul filiform, 11), până mai muli de ori mai lung decât ovarul, cam orizontal-patent cu vârful a- desea curbat în jos, comprimat, spre vârf uneori îngustat şi acutiuscul, câteodată puţin elaviform, alb, mai rar verzuiu, în partea anterioară aproape totdeauna verzuiu și plin cu miere. Ginostemiul concav, foarte obtus este atât de lung cât și de lat şi la vârf alb-verzuiu. Antera îngustă cu lojele apropiate (contiguej de obiceiu paralele, gălbui, mai rar sus puțin conivente, conectivul îngust, mai adesea trunchiat sau puțin emarginat. Poliniile sunt deschis-galbene cu caudicu- . lele scurte. Retinaculele plane, disciforme, laterale, nu sunt închise în bursicule. Fovea stigmatică cu marginea îngroșată foarte lată. Staminodiile cilindrice sunt rotunzite. 2. Prin păduri și tufișuri în rărișuri şi poieni, prin livezi pe marginea pădurilor pe coaste, adesea social. Vârciorova în judeţul Mehedinţi, pe «Dealul-Mare» la «Du- hovna» prin pădure (Erb. Paxrv); plaiul « în ju- dețul Dâmboviţa, prin zăvoiul de pe marginea lalomiţei, pe lângă infirmerie (Erb. Paxru); Dumbrăveni în judeţul Dâm- bovița, prin livezi în regiunea submontană (Erb. Gnec.) ; Mâ- năstirea Țigănești în judeţul Ilfov, prin pădurea «Ciolpani» (Erb. Paxru); Ciocănești în judeţul Ilfov, în pădurea «Po- 135 peasca» (Erb. Paxrv); Ciorogârla în judeţul Ilfov, prin pă- durea «Cotroceanca», abundentă (Erb. Paxru); Malul-Spart în județul Ilfov, prin pădurea «Căscioreanca», abundendă (Erb. Paxru); Câmpina în judeţul Prahova, prin livezile de pe dealuri (Erb. Gnec.); Sinaia în judeţul Prahova, prin pă- dure, aproape de «Poiana-Stânii» și pe «Valea-lancului», legit N. Moisescu (Erb. Paxru şi Erb. Gaec); Buşteni în judeţul Prahova (Erb. VLăv.) ; Predeal în judeţul Prahova, pe «Clă- bucetul-Taurului», la marginea pădurii (Erb. PAxTU), prin livezile din «Valea-Râșnoavei» (Erb. D. BR) şi în livezi sub- alpine pe coaste, lângă «Schitul-Predeal» (Erb. GnEc.) ; So- veja in judeţul Putna, la poalele « pe marginea pădurii, impreună cu specia precedentă (Erb. PANTU); Golotreni în judeţul Vâlcea, pe muntele «Foar- feca» (Erb. VLăn.); Boteni în judeţul Muscel, împreună cu specia precedentă (Erb. VLăv.); Târgovişte la <«Teiș» în ju- deţul Dâmboviţa, prin zăvoiul de pe marginea Ialomiţei, lângă infirmerie, impreună cu congenera sa (Erb. Paxru); Văcăreşti în judeţul Dâmboviţa (Erb. D. Ba.); Mânăstirea Țigănești în judeţul Ilfov. prin pădurea «Țigănești», frecventă (Erb. PAxTv); Ghermănești în judeţul Ilfov, prin pădurea «Ghermănești- Bărboşi», legit Sim. Șr. RabpIAx (Erb. VLiv.); Mânăstirea Pa- sărea în judeţul Ilfov, în pădurea «Pasărea» și în pădurea Pustnicu», abundentă (Erb. Paxru) ; Mânăstirea Cernica lângă Bucureşti în judeţul Ilfov, în pădurea «Cernica», abundentă Erb. Paxrv); Ciocănești în judeţul Ilfov, prin pădurea «Po- peasca», legit Sim. Şr. RaApIAN (Erb. Vrăp.); Ciorogârla în judeţul Ilfov, prin pădurea «Cotroceanca» (Erb. PAxTu) ; Că- lugăreni, Crucea-de-piatră în judeţul Vlașca, prin pădurea «Crucea-de-piatră» (Erb. PAxTU) ; Telega in judeţul Prahova, pe muntele «Măceş» prin pădure (Erb. D. Ba.); Slănic în judeţul Bacău prin pădure, împreună cu specia precedentă 139 (Erb. D. Ba.) şi pe muntele «Pufu» prin fânețe în tuferişe, legit Dr. Mance Baâxpză (Erb. Gnec.); laşi în judeţul Iași, prin pădure la «Răpedea» (Erb. Paxrr); Mânăstirea Cocoş spre «Țiganca» în judeţul Tulcea, prin pădure (Erb. D. Ba.); Başchioi în judeţul Tulcea, prin pădure (Erb. Gnec.) ; Maiu — lunie ; înfloreşte mai înaintea speciei precedente. Area geografică : Furopa medie (crește şi în regiunea me- diteraneană: Riviera, Istria, Muntenegru); Peninsula Scan- dinavică medie şi sudică; Danemarca ; insulele Britanice; Franţa ; Spania ; Italia ; Sicilia ; Peninsula Balcanică nordică ; Rusia medie şi nordică; Crimea; Caucaz; Transcaucazia ; Cipru ; Siberia. 12. CEPHALANTHERA Rica. Plante de mărime mijlocie cu rizomul orizontal repent și cu numeroase fibre radicale. Foile verzi sesile cu nervu- rele proeminente sunt numeroase. Florile destul de mari sunt mai mult sau mai puţin erecte și dispuse într'o inflo- rescenţă laxă. Foliolele perigonului sunt conivente sau puţin patente, erectie, libere, acoperind în parte labelul, cele ex- terne cam egale, iar cele interne puţin mai scurte. Labelul fără pinten este biarticulat. Articolul posterior /hypochilul/ este concav aproape sacciform şi paralel cu ginostemiul cu care este concrescut la bază; articolul anterior /epichilul/ separat de articolul posterior printr'o inciziune adâncă este recurbat la vârf și prevăzut la bază cu creste longitudinale, proeminente, denticulate. Ginostemiul alungit (elongat) este aproape cilindric (subeilindric). Antera scurt stipitată este liberă, obtusă, operculată, terminală cu lojele contigue. Po- liniile cilindrice, bilobate sunt sesile, fără retinacule cu po- lenul pulverulent. Ovarul sesil este erect şi răsucit. a. Tulpina glabră, rar în partea superioară prevăzută cu câtevă mici papile. Articolul anterior al labelului mai lat decât lung. a. Foile oblong-ovale. Inflorescența mai adesea scurtă și pauci- floră. Florile destul de mari. Labelul ?%, din lungimea folio- lelor externe ale Pere ala Bracteele inferioare mult mai lungi. decât Morile. . „i . e seve AC DOI II B. Foile lanceolate. i 1 AOZOS6eiga mai ilosăa alungită (elongată) şi multiiloră. Florile mai mici și mai deschise. Labelul !/; (jumătate) din lungimea foliolelor externe ale perigonului. Bracteele mai adesea scurte. . . . . . C.longifolia. FRITSCH. b. Partea superioară a tulpinei, bracteele și ovarul glandulos-scurt- păroase. Articolul anterior al labelului mai lung decât lat, pe nesimţite acuminat. Foile oblonge sau oblong-lanceolate. Brac- teele mai lungi decât ovarul... . e e e e e Ce PUI RE 141 34. Cephalanthera alba Simoxkar, Enum. FI. Transs. 504. AsScHERSON u. (GRAEBNER, Syn. d. mitteleurop. FI. Ul. 873. RicaTER, Pl. Eur. I. 282. Harics, Conspect. FI. graec. III. 155. Paxţu, Contribuţiuni la Flora Bucureștilor şi a împrejuri- milor I. 89 şi Contribuţiuni nouă la Flora Ceahlăului 42. Epipactis alba CRanxTz. Stirp. Austr. (1769). 460 pro parte. WeTTsTEIN în Oster. Bot. Zeitschrift NNNIX. (1889). 398 şi 428. Max Scnurze, Die Orchidaceen Deutschlds. 56. Serapias grandiflora Scor. FI. Carn. ed. 2. II. (1772). 203. Cephalanthera Lonchophyllum RcuB. FiL. în RcHB. Icon. fl. germ. et helv. XIII. t. 119. (CCCCLANI). Cephalanthera ochroleuca Reus. FI. Germ. exc. (1830). 140.2. Rcne. Icon fl. germ. et. helv. XIII. t. 120. (CCCCLNNII). fig. I. 1, 2. Cephalanihera grandiflora BB. Man. Brit. bot. (1843). 296. apud Rcas.lIcon. fl. germ. et helv. XIII. pag. 136. Gaex. Gone. FI. Franc. III. 269. Fii, FI. von Schlesien 435. Gancke, Illustr. FI. von Deutschld. 210. MiLcea- KRâNZLIN, Abbild. der Orchid. 57. PrirzeR, Orchidaceae in Ex- GLER-PRANTL, Die nat. Pflanzenfamilien II. Teil. 6. Abt. 111. PnRocovirANv-PRocoPovICI, Beitrag zur Renntniss der Orchida- ceen der Bukowina (194). 10. Epipaciis pallens Wio. Sp. pl. IV. (1805). 85. Cephalanthera pallens Wio. sub Epipactis apud Borss. fl. orient. V. 85. Cephalanthera pallens Rrcu. Mem. Mus. Paris. IV. (1817). 60. Kocn, Syn. ed. 2. 800. LepEB. fl. ross. IV. 78. Nera. FI. von Nieder-0Oesterreich 201. HaLLieR, FI. von Deutschld. IV. 162. t. 368. Beck, FI. von Nieder- Osterreich 212. SacoRskI u. SCHNEIDER, FI. der Centralkar- pathen II. 477. Camus, Monographie des Orchidees de France 118. ConRnevox, Les Orchidees rustiques 56. CosrE, FI. France III. 412. Hecr, llustr. FI. von Mittel-Europa Il. 380. Fig. 443. Camus, Monographie des Orchidees de lEurope, de lAfrique septentrionale, etc. 434. Pl. 32. fig. 1129—1136. Rovy, FI. Franc. XIII. 199. Nymas, Consp. 687. Suppl. 290. VeLenovskY, FI. Bulg. Supplementum |. 258. Kanirz, Plantas Romaniae hucusque cognitas 119 No. 1622. Dobr. US. In silvis Mold. sup. G.H.J. a. Ceahlaul reg. inf. Ed. 37. şi pag. 246. No. 179%. Baâxoză, Prodr. fl. române 458 și Flora Dobrogei 404. Gnece- scu, Conspect. FI. României 548 şi Suplement 157. Epipactis grandiflora Gauo. (1829). KaausE în Lurz, Sturms FI. von Deut- 142 schld. IV. 17. Cephalanthera Damasonium Dauce. Cephalan- thera latifolia Jancuen. — Tab. XXXIII. Rizomul mai adesea aproape orizontal repent, cu rădăcini secundare deschis brune spre vârf uneori furcat ramificate. Tulpina robustă, de 25—60 cm. de înaltă, adesea puţin fle- xuoasă, spre vârf anguloasă, din cauză că marginile şi ner- vurele foilor sunt decurente, mai totdeauna complet glabră, rar glabrescentă spre partea superioară acoperită cu papile foarte fine, până sus foliată, la bază prevăzută cu foi reduse la vagine (vaginiforme) membranoase, trunchiate, foarte laxe, dintre cari cea superioară are uneori o lamină scurtă. Foile oblong-ovale până ovale sau oval-lanceolate, acuminate, la vârf ascuţite sau obtusiuscule, rar mai lungi de 7 cm. sunt glabre, de un verde deschis, la margini puţin undulate, cu nervurele longitudinale proeminente. Inflorescenţa mai adesea scurtă paucifloră, lasă este un spic cu 3—8 flori mari, rar mai multe flori. Bracleele erecte patente, spre vârf din ce in ce mai mici, cele inferioare oval-lanceolate, mai lungi decât ovarul, adeseori mult mai lungi chiar decăt florile şi foliacee, cele superioare de regulă mai scurte de- cât ovarul sunt lanceolate sau mai adesea lineare. Florile sunt mari, albe-gălbui, sesile sau aproape sesile. Ovarul tusi- form, cu 6 coaste, uneori răsucit, este glabru sau nu tocmai rar acoperit cu papile foarte fine. Foliolele perigonului erecte şi conivente, mai adesea cu 5 nervure sunt albe-gălbui, la formele de umbră uneori deschis-galbene; cele externe oblonge destul de obtuse, cele laterale interne sunt oval- oblonge, mai scurte şi mai obtuse decât cele externe. Labe- lul biarticulat mai scurt decât celelalte foliole ale perigonului (cam ?], din lungimea lor), de cari este încunjurat. Partea posterioară a labelului /hypochilul/ este prevăzută de ambele părţi cu câte un lob aproape triangular, rotunzit, la bază în- gustat şi puţin adâncit în formă de sac (saceiform-adâncit), pe din afară (la exterior) alburiu, la bază adesea galben- bruniu sau roșu- portocaliu; partea anterioară a labelului (epichilul), evident îndepărtată de partea posterioară, este mai lată decât lungă, cordat-ovală, adesea mucronată, pe margine mai adesea crenată, sus de o coloare galben-porto- 143 calie şi străbătută mai adesea de 3 (mai rar de 4 sau 5) coaste (creste) longitudinale proeminente. Ginostemiul aproape cilindric este obtus, alb, cevă mai scurt decât labelul, inainte plan. Antera terminală, obtusă, operculată, cu lojele contigue de o coloare alb-gălbue. Poliniile cilindrice, bilobate, sesile, fără retinacule sunt albe-gălbui. Fovea stigmatică lat-eliptică, mai mare decât la specia următoare /C. longifoliaj este alb- verzuie. Fructul este o capsulă erect patentă. %. Prin păduri în luminişuri, mai rar în păduri umbroase şi în tufişuri, pe marginea pădurilor, mai cu samă la munte, de preferinţă in terenuri calcaroase, de obiceiu solitară. Vârciorova în judeţul Mehedinţi, pe «Dealul-Mare» la «Du- hovna» în pădure, abundent (Erb. Paxţu); Mânăstirea Tis- mana în judeţul Gorj, pe «Dealul-Cioclovina» prin pădure dela «Schitul-Cioclovina» spre vârf (Erb. Panxţu); Râmnic, pe dealurile pădurii «Gurănoaia» (Erb. Gaec.); Târgoviște la «Teiş» in judeţul Dâmboviţa, prin zăvoiul de pe margi- nea lalomiţei (Erb. Paxru):; Mânăstirea Bunea în județul Dâmboviţa, prin păduri submontane (Erb. Gaec.); Mânăstirea Țigănești in judeţul Ilfov, prin pădurea «Ciolpani», frecvent (Erb. Paxmu); Mânăstirea Pasărea în judeţul Ilfov, prin pă- durea «Pustnicu», rar (Erb. Paxţu); Călugăreni, Crucea-de- piatră in judeţul Vlaşca, prin pădurea «Crucea-de-piatră» (Erb. PaxŢov); Comana în judeţul Vlașca, prin pădure, abun- dent (Erb. D. BR., Erb. Gnec., Erb. VLăv. şi Erb. PANŢuU); Mânăstirea Agapia în județul Neamţu, prin pădure, adesea (Erb. PaxŢu) ; Petricani în judeţul Neamţu, prin pădure (Erb. Gaec.) ; laşi în judeţul laşi, la «Repedea» prin pădure (Erb. PaxŢu) ; Murfatlar în județul Constanţa, prin pădurice, legit D-na Orsa Mirmescu (Erb. VLăv. şi Erb. Paxţu). Maiu—lunie. Area geografică : Furopa medie (lipseşte in șesul Ungariei) ; Suedia sudică ; Danemarca ; insulele Britanice ; Franţa; Pe- ninsula Iberică ; Baleare ; Italia și în insule; Peninsula Bal- canică ; Rusia medie şi sudică; Crimea; Caucaz; Trans- caucazia ; Asia-Mică ; Africa in Algeria. Se mai citează această plantă la Sinaia pe «Piscu-Cânelui» ; pe lângă lași către Schitul Tărița, enf. Baânpză, Prodr. fl. ro- mâne 458 şi în Dobrogea prin păduri la Țiganca și in munţii dela Greci, enf. Baâxvză, Flora Dobrogei 105. 144 35. Cephalanthera longifolia Fairscu în Oster. Botan. Zeit- schrift Jahrgang AXXAVIII. (1888). 81. Ricurea, Pl. Eur. 1. 282. ASCHERSON u. GRAEBNER, Syn. d. mitteleurop. FI. III. 875. GARCKE, III. FI. von Deutschld 210. Cephalanthera longifolia L. pro var. Serapidis helleborines apud HaLicsr, Conspect. FI. graec. III. 154. Serapias Helleborine $ longifolia L. Spec. pl. ed. 1. (1753). 950. Serapias longifolia Huns. FI. Angl. ed. 1. (1762). 341 pro parte. L. Sp. pl. ed. 2. (1763). 1345 pro parte. Se- rapias longifolia Scov. FI. Carn. ed. 2. (1772). 202. Epipactis ensifolia SwaRrz. (1800) Cephalanithera ensifolia Ricu. Mem. Mus. Paris. IV. (1817). 60. Kocn, Syn. ed. 2. 800. Lenea. fl. ross. IV. 78. GReN. GopR. FI. franc. UI. 268. Nera. FI. von Nieder-Oesterreich 202. Haruea, FI. von Deutschld. IV. 163. t. 369. Beck, FI. von Nieder-QOesterreich 212. Camus, Mono- graphie des Orchidees de France 117. Connevon, Les Orchi- dees rustiques 55. MurLeR-KRÂNZLIN, Abbild. d. Orchid. 56. Cosre, FI. Franc. III. 412. Hecr, Illustr. FI. von Mittel-Eu- ropa II. 381. Fig. 444. Camus, Monographie des Orchidees de lFEurope, de LAfrique septentrionale, ete. 430. PI. 32. fig. 1114—1122. Rovy, FI. Franc. XIII. 200. Nymay, Consp. 687. Suppl. 290. VeLenovsky, FI. Bulg. 522 și Supplementum |. 208. KANITZ. Plantas Romaniae hucusque cognitas 119 No. 1623. In silvis Mold. sup. G. HJ. a. Ceahlăul reg. inf. Ed. 37. lași (Rapidea, Niţielea) Br. 74 şi pag. 246. No. 1793. BRâNDZĂ, Prodr. îl. române 458. Gnecescu, Conspect. FI. României 548 și Suplement 157. Cephalanthera ensifolia Mun. sub Serapias apud. Boiss. îl. orient. V. 85. Cephalanthera Xiphophyllum RCHB. FIL. Icon. fl. germ. et. helv. XIII. pag. 135. t. 118. (CCCCLAN). Fier, FI. von Sehlesien 436. Prurzea, Orchidaceae în ENGLER-PRANTL, Die nat. Pflanzenfamilien II. Teil. 6 Abt. 111. PRocopranu-Paocovovici, Beitrag zur Kenntniss der Orchi- daceen der Bukowina (194). 10. Cephalanthera angustifolia SIMOKEAT, Enum. FI. Transs. 505. Epipactis longifolia Werrsr. în Osterr. Botan. Zeitschrift Jahrgang. NXAXIX. (1889). 428. Max ScnhuLze, Die Orchidaceen Deutsehlds. 57. Farrscu, Neue Beitrăge zur Flora der Balkanhalbinsel insbesonders Serbiens, ete. I. 183. Epipactis ziphophyllum KRAvsE în Lurz, Sturms Fl. von Deutsehld. IV. 17.— Tab. XXXIV. 145 Rizomul adesea aproape orizontal, cu rădăcini secundare brune, aspre papiloase, spre vârf uneori furcat-divizate. Tul- pina delicată, cilindrică, adesea striată, de 20—50 cm. de înaltă, glabră ca și planta întreagă, dreaptă, puţin flexuoasă, spre vârf uneori anguloasă și până aproape de inflorescenţă foliată, însoţită la bază de foi reduse la vagine (vaginiforme), foarte laxe, mai adesea ascuţite, uneori şi trunchiate. Foile de regulă erecto-patule, lanceolate, acuminate, de un verde viu, mai adesea apropiate, distic așezate (pe 2 rânduri), foarte lungi, cu nervurele longitudinale mai mult sau mai puţin proeminente, puţin canaliculate ; cele superioare linear-lan- ceolate, îngustate şi lung acuminate, trecând adesea peste in- florescenţă, cele inferioare şi mijlocii adesea mai late, cele din urmă inferioare sunt adesea obtuse. Inflorescența mai adesea elongată este un spic cu 3—20 de flori, ori şi mai multe, lax dispuse şi albe ca laptele. Bracteele oval-lanceolate sau linear-lanceolate, uninerviate, de regulă mult mai scurte decât ovarul ; cele din urmă inferioare (sau cea din urmă inferioară) adeseori egal de lungi sau chiar mai lungi decât florile lor şi sunt uneori foliacee şi multinerviate. Florile frumoase, albe ca laptele, suni mai mici decât la specia precedeniă și cea următoare şi mai deschise decât la Cephalanthera alba. Ovarul este cilindric cu 6 coaste, drept sau abiă curbat, sesil, răsucit, mai rar scurt-pedunculat, și atunci pedunculele sunt răsucite, glabru sau cu papile foarte fine, uneori dens acoperit cu mici peri glanduloși. Foliolele perigonului sunt albe : cele externe oval-lanceolate, ascuţite ; cele laterale in- terne eliptice, obtusiuscule, mai rar ascuţite, mai scurte, sau rareori aproape de lungimea celor externe. Labelul biarti- culat cam pe jumătate din lungimea foliolelor externe ale perigonului, în lăuntru cu o pată galbenă; partea posterioară a labelului (hypochilul) este albă şi de ambele părţi termi- nată întrun vârf obtus-triunghiular, la bază puţin sacciform, încunjurând ginostemiul în partea cea mai mare ; partea an- terioară a labelului (epichilul) este mai lată decât lungă, de- la baza aproape cordiformă obtus-triangulară, canaliculată, papilos-păroasă şi prevăzută cu mici coaste (creste) pectinate de o coloare galben-roșietică. Ginostemiul aproape cilindric, de obiceiu uşor carenat pe partea dorsală, este plan spre Panţu. Orchidaceele. 10 146 partea anterioară, delicat, obtus, de lungimea labelului. An- tera cu lojele biloculare. Poliniile elongate, curbate sunt gălbui. Fovea stigmatică este lat reniformă. 9. Prin păduri umbroase, cu deosebire în păduri de fag, dar şi în păduri de brad, în tufişurile de pe coastele munților, de preferință în terenuri calcaroase, mai adesea socială; uneori nu se ivește mai mulţi ani dearândul. Mânăstirea Tismana în judeţul Gorj, pe «Dealul-Cioclovina», prin pădure spre «Schitul-Cioclovina», frecvent (Erb. PanŢu); Râmnic, în judeţul Vâlcea, prin pădurea «Gurănoaia» (Erb. Gaec.); Conţești în judeţul Muscel, pe piscul dintre «Va- lea-Beica» şi DE A Bit gt sk rii E. microphylla SW. . Inflorescenţa multifloră și densă. Bracteele mai lungi decât florile. Ovarul glabru sau aproape glabru (subglabru). Arti- colul posterior al labelului cu o deschizătură îngustă. Statura (habitul) viguroasă. Planta bate în violet. E. sessilifolia PETERM. =) B. Articolul anterior al labelului, despărţit de articolul pos- terior, auriculat de ambele părţi, spre mijloc îngroșat, printr'o inciziune adâncă, este mobil și uşor se poate rupe, rotund şi prevăzut cu 2 calozităţi longitudinale gi- boase. Inflorescenţa este laxă. Rizomul emite stoloni. /Ar- throchilium IRM). . . . . . . . . + . E. palustris CRANTZ. 37. Epipactis rubiginosa Gaun. FI. helv. II. (1828). 182. apud. Kocn, Syn. ed. 2. 801. Hacuiea, FI. von Deutschld. IV. 167. t. 372. Fier, FI. von Schlesien 437. SaGoRskr u. SCHNEI- DER, Fl. d. Centralkarpathen II. 477. Max Scuurze, Die Or- chidaceen Deutschlds. 51. MiLreR-KRânNzLIx, Abbild. der Orchid. 48. Kaause în Lurz, Sturms FI. von Deutschld. IV. 13. Ricn- TER, Pl. Eur. |. 283. Panu, Contribuţiune la Flora Bucegilor 6. şi Contribuţiuni nouă la Flora Ceahlăului 42. Epipactis rubiginosa Kocn. apud. Gaecescu, Conspect. FI. României 349 şi Suplement 157. Epipactis rubiginosa CaRanTz. Stirp. Austr. VI. (1769). 467. Beck, FI. von Nieder-Osterreich 214. Simonkar, Enum. FI. Transs. 506. Hacicsy, Conspect. FI. graec. III. 156. FairscH, Neue Beitrâge zur Flora der Balkanhalbinsel, ins- besonders Serbiens. I. 183. Epipactis Helleborine 2. rubiginosa CRanTZ apud RcuB. Icon. fl. germ. et helv. XIII. pag. 141. Epipactis latifolia $. rubiginosa Gaun. FI. Helv. V. (1829). 465. Epipactis atrorubens Scnur. Oester. FI. ed. 2. 1. (1794). 538. 152 LEvEB. fl. ross. IV. 83. Rcn. Icon. fl. germ. et helv. XIII. t. 133. (CCCCLIXAV). Camus, Monographie des Orchidees de France 108. Connevoy, Les Orchidees rustiques 82. Cosre, FI. Franc. III. 413. Camus, Monographie des Orchidees de Europe, de lAfrique septentrionale, etc. 417. Pl. 29. fig. 1024—1027. Nyman, Consp. 688. Suppl. 290. Prrrzea, Orchida- ceae în ENGLER-PRANTIL, Die nat. Pilanzenfamilien II. Teil. 6. Abt. 111. Pagocopianv-PaRocoPovici, Beitrag zur kKenntniss der Orchidaceen der Bukowina (194). 10. Kanrrz, Plantas Roma- niae hucusque cognitas 119 No. 1626. Mont. Muscelului (Coasta Mânăstirii dela Nămăieşti) Br. 74. BRânpză, Prodr. fl. române 459. Epipaclis atrorubens Horrm. apud GEN. GopR. FI. Franc. III. 270. Borss. fl. orient. V. 88. Epipactis latifolia ALL. Ș. mi- nor NEILR. FI. von Nieder-Oesterreich 203. Epipactis atropur- purea Rar. Car. (1810). 87. AsCHERSON u. (GRAEBNER, Syn. d. mitteleurop. FI. III. 865. Hecr, Illustr. FI. von. Mittel-Europa II. 376. T. 75, fig. 3 și T. 68, fig. 2. Gancre, II. FI. von Deutschld. 209. Rovw, FI. Franc. XIII. 205. Serapias atrorubens HoFrFM. Serapias latifolia Scor. FI. Carn. ed. 2. II. (1772). 203. Epi- pactis purpurea Hor. (1829). Epipactis ovalis Bas. (1843). Epi- paclis macropodia «. rubiginosa Perean. (1841).—Tab. XXXVI. Rizomul destul de gros, mai adesea aproape orizontal, cu numeroase rădăcini secundare aproape cărnoase (subcăr- noase). Tulpina de 20—60 cm. de înaltă, ori şi mai înaltă, cilindrică, rigidă erectă sau scurt ascendentă, adesea puţin flexuoasă, pubescenlă cu peri scurți și creți cu deosebire în partea superioară, mai totdeauna de o nuanţă ce bate în pur- puriu-roșielic, rar verde, la bază cu foi reduse la vagine (va- giniforme) ascuţite, strâns alipite, dintre cari cea dintâi supe- rioară (sau cele dintâi superioare) se termină într'o lamină mică. Foile rigide, ascuţite, patente, adesea puţin falciform curbate, multinerviate cu nervura mediană carenat proemi- nentă, sunt de un verde închis, pe partea inferioară puţin lucitoare, adesea roșu-violet nuanţate (cu deosebire cele in- ferioare), de regulă la margini şi pe nervure (și anume pe faţa superioară) dens acoperite cu papile; cele din urmă infe- rioare invaginante la bază sunt ovale, cele următoare cu va- gine scurte și laxe sunt oblong-obovale, adesea ovale, mult mai 153 dungi decât internodiile (interfoliile), cele dintâi superioare sunt îngust-lanceolate şi sesile. Inflorescenţa elongată, laxă, de obi- ceiu cu numeroase flori mici, aproape unilaterale, plecate în jos, mai adesea violet-purpurii sau roșii-brunii, foarte plăcui mirositoare ca Vanilia (şi la urmă după ce au început a se trece florile) şi cu puţin miros de Cuişoare. Bobocii aproape globuloşi (subglobuloși) sunt contractaţi într'un vârf ascuţit. Bracteele sunt lanceolate până ovale, acuminate, multi- nerviate și prevăzute cu asperităţi papiloase ca și foile, spre vârful inflorescenţei devenind din ce în ce mai mici; cele din urmă inferioare cevă mai lungi, cele dintâi superioare de obiceiu cevă mai scurte decât florile. Ovarul mai adesea brun-verzuiu şi bătând în violet, este dens pubescent-păros, cu 6 coaste, la bază terminat într'un peduncul, cam pe jumătate din lungi- mea sa, de aceeaş lungime cu ovarul, uneori chiar și mai scurt decât ovarul, este răsucit, pubescent-păros și evident separat de ovar. Foliolele perigonului campanulat-patente sunt ovale, ascuţite, de regulă egal de lungi, uneori cele externe sunt mai lungi decât cele laterale interne, la vârf adesea puţin recurbate, trinerviate sau multinerviate şi pe ici coleă ner- vurele sunt ramificate, iar nervura mediană proeminentă; cele externe oblonge, pe partea dorsală puţin pubescente, mai adesea de o coloare inchis-violet-roşie; cele laterale interne glabre, puţin mai scurte decât cele externe, pe margini adesea undulat-crenate şi de obiceiu mai mult sau mai puţin închis- purpurii. Labelul biarticulat, este cevă mai scurt decât fo- liolele externe ale perigonului; articolul posterior al labelului (hypochilulj este apropiat de ginostemiu, oblong, concav, mai adesea întins inainte cu un orificiu larg, nectarifer şi de o coloare închis-violet-roșie; articolul anterior al labelului (e- pichilul) este cordiform, mai lat decât lung, acuminat, pe margine adesea crenat, la vârf (rar obtus) recurbat, închis- purpuriu sau roșu-violet, dar mai deschis colorat decât cel posterior şi este prevăzut la bază cu două evidente gibozilăți încrețit-culate (crenat-increţite), la vârf confluente, mai închis colorate. Ginostemiul destul de scurt, uneori la bază ingustat, este alb-gălbuiu, roşietic nuanţat. Antera scurtă, lată, triangu- lară, mai totdeauna complet concrescută cu staminodiile, este albă-gălbue. Poliniile deschis-galbene. Retinaculul este 154 alburiu. Fovea stigmatică, aproape patrunghiulară, este albă-— gălbue. Fructul destul de mic, este oval sau oblong-oval, la vârt aproape rotunzit, la bază subit îngustat într'un peduncul, atârnă în jos și este pubescent cu peri moi. 9|. Prin păduri în luminișuri, pe coastele expuse soarelui, în locuri uscate prin rărișuri, poieni şi pe marginea pădurilor, prin tufișuri, pe malurile mării în năsipuri, la noi mai cu seamă la munte, de preferinţă pe calcar, în grupe sporadice. Comana în judeţul Vlașca, prin pădure «La-Padina-lui- Vasile» (Erb. Gaec.); Sinaia în judeţul Prahova, prin pădure, la in judeţul Gorj, prin pădure către şoseă la Jiu în vale, abundent (Erb. D. Ba.); in şi pe muntele «Arefu» in județul Argeş (Erb. Gaec.) Boteni în judeţul Muscel, pe în pădure (Erb. D. Ba. şi Erb. Gaec.); Câmpina în judeţul Prahova prin pădure, (Erb. GREc.); Sinaia în județul Prahova prin pădure pe lângă «Pescărie», 158 la «Sfânta-Ana», spre «Vârfu-cu-Dor», pe « (Erb. PaAnŢu) ; Mânăstirea Neamţului în pădure (Erb. D. Ba. și Erb. Gaec.); laşi în judeţul lași, prin pădurea «Poienilor». (Erb. Gaec.); Nicoliţel în judeţul Tulcea, prin pădure (Erb. VLăp.) și în Dobrogea nouă la Turtucaia spre Staroselo în judeţul Durostor, prin pădure la margine. (Erb. PAnŢu). lunie—August. Area geografică: Furopa medie; Peninsula Scandinavică ; Danemarca; insulele Britanice; Franţa; Peninsula Iberică ; Italia; Peninsula Balcanică ; Rusia medie şi sudică ; Crimea ; Caucaz ; Transcaucazia ; Asia-Mică ; Persia-nordică; Siberia până în Asia ostică; Japonia; Himalaia; Africa nordică. Epipaclis latifolia Ar. se mai citează în Argeş la Pitești şi Dăești ; în munții Bacăului la Câmpeni și Mânăstirea Ca- şinului; la Broșteni ; pe lângă Iași la Mironeasa. Cnf. BRâNDZĂ, Prodr. fl. române 458. 39. Epipactis microphylla Sw. Act. Holm. (1800). 232. W. et Kur. Deser. et icon. Pl. rar. Hung. III. (1812). 300. t. 270. LepEB. fl. ross..1V. 84. Gaen. Gopa. FI. Franc. IN. 271. NEIL. FI. von Nieder-Oesterreich 203. Haruea, FI. von Deutsehld. IV. 168. t. 373. Fier, FI. von Schlesien 437. Beck, FI. von Nieder-Osterreich 214. Camus, Monographie des Orchidees 159 de France 109. Connevox, Les Orchidees rustiques 84. Max 'ScnuLze, Die Orchidaceen Deutschlds. 53. MirreR-KRĂNZLIN, Ab- bild. der Orchid. 50 şi 5l. Kaause în Lurz, Sturms FI. von Deutschlds. IV. 13. AscneRsox u. GRAEBNER, Syn. d. mitteleurop. FI. III. 868. Cosre, FI. Franc. III. 413. Hecr, Illustr. FI. von Mittel-Europa II. 377. Fig. 442. Camus, Monographie des Or- chidees de l'Europe, de lAfrique septentrionale, etc. 420. PI. 29. fig. 1019—1023. Gancke, III. FI. von Deutschld. 209. Rovvy, FI. Franc. XIII. 206. Nymax, Consp. 688. Suppl. 290. Gnecescu, Conspect. FI. României 549. Epipactis microphylla Ennn. apud Kocn, Syn. ed. 2. 801. Boss. fl. orient. V. 88. Srmoxkar, Enum. FI. Transs. 506. Verexovski, FI. Bulg. 523. HaLicsy, Conspect. FI. graec. Il. 156. Serapias microphylla Enna. Beitr. IV. (1791). 42. Epipactis latifolia $. microphylla DC. FI. Franc. VI. (1815). 334. Epipactis Helleborine 1. microphylla Rcu. Icon. fl. germ. et helv. XIII. pag. 141. t. 132. (CCCCLĂXKIV). fig. 1, Il şi 1—8. — Tab. XXĂVIII. „ Rizomul scurt, mai adesea cu puţine rădăcini secundare, destul de groase, de o coloare deschis-brunie şi afară de tulpina floriferă nu mai are nici un alt vlăstar- neflorifer. Tulpina de 15—40 cm. de inaltă, este aproape cilindrică, de- licată, adesea flexuoasă, în partea inferioară glabră sau foarte puțin păroasă, în partea superioară insă dens-sur-pubescentă, de un verde-glauc (verde ca mareaj sau roșielică, prevăzută la bază cu foi reduse la vagine (vaginiforme) ovale, ascuţite foarte laxe. Foile mai adesea numai 2 până la 6 sunt foarte mici, aproape glabre, numai pe margine, rar şi pe fața in- ferioară, pe nervure foarte fin papilos-păroase, puţin rigide, cu numeroase nervure puțin proeminente, de un verde suriu mai adesea bătând într'o nuanță violet-roșie, toate mai scurte decăt înlrenodurile (interfoliile) numai cele mediane uneori egal de lungi sau foarte rar puţin mai lungi decât interno- diile tulpinei ; cele inferioare sunt reduse la vagine, cele me- diane sunt cele mai mari (de 2 până la 2.5 cm. de lungi, rar puţin mai lungi şi până la 1 cm. de late), oval-lanceolate sau linear-lanceolate, mai scurt sau mai lung acuminate, la bază cu vagina scurtă, cele superioare sunt linear-lanceolate şi sesile. Inflorescența aproape unilaterală, inainte de inflorire 160 nutantă (plecată in jos), mai adesea cu puține flori (6—12, uneori numai unifloră) lax dispuse. Florile mici, adesea cevă mai mari decât la E. rubiginosa, sunt verzi-roșietice şi răs- pândesc un slab dar plăcut miros de Garoafe. Bracteele îingust-lanceolate, acuminate, cenuşiu-verzi, mai adesea bătând în roșietic, sunt trinerviate sau cele din urmă inferioare multi- nerviate ; cele superioare mai scurte decât ovarul, cele infe- rioare egale, sau mai lungi decât ovarul, rar mai lungi decât Horile. Ovarul spre bază puţin îngustat, aproape turbinat, obtus, triangular (subtrigonal), cenușiu-verde bătând în violet- roșu, mai adesea este pubescent, cu peri moi cenușii, destul de îndesuiţi şi nerăsucit; pedunculul sau scurt, sau şi mai lung, cu aceeaș perozitate ca şi ovarul este însă răsucit. Fo- liolele perigonului campanulat întinse înainte sunt ovale sau oval-lanceolate, mai adesea ascuţite sau acuminate, uniner- viate sau neevideni trinerviate, adesea fin crenate, imediat după ce sa trecut floarea devin conivent-închise, uscându-se în această stare; cele externe sunt lax puberulente pe parte. dorsală, palid-verzi, bătând în roşu-violet, pe din lăuntru verzui sau galben-roșietice, ambele laterale sunt abiă cevă mai lungi decât cea mediană ; cele laterale interne sunt egal de lungi sau puţin mai scurte decât cele externe, pe ambele feţe verzui sau albe-verzui. Labelul, abiă mai scurt decât celelalte foliole ale perigonului, este biarticulat ; articolul pos- terior (hypochilulj oblong, aşezat sub un unghiu drept faţă -cu ovarul, este sacciform-adâncit, spre partea posterioară comprimat, cu un orificiu destul de larg, marginile supe- rioare rotunzite sunt apropiate de ginostemiu, este nectarifer, la interior este rozeu; articolul anterior al labelului (epi- chilulj este rotund-oval sau cordiform, obtusiuscul sau as- cuţit, puţin curbat în jos şi la vârf recurbat, pe margini crenat-crispat (încreţit), spre bază cu 2 gibozilăţi evidente, adânc lobate, cu îndoiluri încreţite, adesea unite printr'o proe- minenţă longitudinală, este alb adesea bătând în roşu, spre mijloc palid-verzuiu. Ginostemiul, foarte puţin îngustat la bază, este alburiu. Antera triangulară este albă-gălbue, cu vâriul său mai adesea puţin proeminent deasupra staminodiilor. Po- liniile sunt deschis-galbene. Retinaculul şi fovea stigmatică 161 sunt alburii. Fructul puţin elongat, la bază puţin îngustat, atârnă în jos și este fin pubescent. 9. Prin păduri umbroase, în tufişuri pe coaste, prin rărişuri şi poieni montane, de preferință în terenuri calcaroase, rar și de obiceiu solitar. Vârciorova în județul Mehedinţi, prin pădure în rărişuri (Erb. D. BR.); Mânăstirea Tismana în județul Gorj, prin pă- dure (Erb. D. Ba.); Sinaia în județul Prahova, prin pădure, spre «Poiana-Stânii» la poalele muntelui «Piatra-Arsă», legit N. Morsescv (Erb. Paxrv); Bucegi sub «Poiana-Stânii», prin păduri subalpine (Erb. Gaec.) ; laşi în judeţul Iaşi, prin poieni (Erb. Gnec.). lunie—lulie. Area geografică: Furopa medie şi sudică, răspândită mai cu seamă în regiunea Alpilor şi a Carpaţilor din Provence și Riviera până în Transilvania, Bosnia şi Dalmația, nu este însă cunoscută din Dauphine, Tirol şi din Salzburg, lipsește și din Moravia şi din şesurile Ungariei; Franţa; Spania; Italia ; Serbia ; Crimea ; Caucaz; Asia-Mică. 40. Epipactis sessilifolia Perenm. în Flora XXVII. (1844). 370. Max Scnurze, Die Orchidaceen Deutsehlds. 54. Paxrv, Contribuţiuni la Flora Bucureştilor și a împrejurimilor 1. 88. Epipactis violacea Duxaxp-DuouvesnEv. apud MULLER-KRÂNZ- LIN, Abbild. d. Orchid. 49. Gancke, II. FI. von Deutschld. 208. RicHTER, Pl. Eur. 1. 284. (considerată ca hibridă între: Epi- pactis latifolia x microphylla). Camus, Monographie des Or- chidees de l/Europe, de lAfrique septentrional, ete. 416. (ca subspecie dela Epipactis latifolia Ar.) Epipactis lalifolia var. violacea DuRAND-DuqvEsxEv, Cat. rais. d. pl. Lisieux Pont LEvă&que (1846). Fir, FI. von Schlesien 437. Haruiea, FI. von Deutschld. IV. 166. Epipactis varians FLEISCHMANN u. RECHINGER în Oster. Botan. Zeitschrift LV. (1905). 267 apud AscHERSON U. GRAEBNER, Syn. d. mitteleurop. FI. III. 863. şi Hear, Ilustr. FI]. von Mittel-Europa II. 376 (numai ca subspecie dela Epi- pactis latifolia Arr.). Epipactis Helleborine c. Epipaclis varians CRANTZ. Stirp. Austr. VI. (1769). 171. Rovy, FI. Franc. XIII. 205. (ca subspecie dela Epipactis latifolia Ar.). Serapias la- tifolia “ parvifolia Peas. Syn. IL. (1805). 512. Epipactis latifolia e brevifolia In. în Linnaea XVI. (1842). 451. Rcne. Icon. fl. Panţu, Orchidaceele, Ji 162 germ. et helv. XIII. t. 134. (CCCCLAXĂVI.) fig. 1 şi II. Epi- pactis purpurata Box. non. SM. Epipactis Helleborine 5. violacea RcuB. Icon. fl. germ. et. helv. XIII. pag. 143. — Tab. XXXIX. Plantă viguroasă, de un roșu violaceu, la urmă devenind bronzată, cu rizomul de obiceiu scurt şi cu rădăcini secun- dare groase. Tulpina de 25 până peste 60 cm. de înaltă, robustă, adesea foarte groasă, cam cilindrică sau numai puţin anguloasă, în partea inferioară glabră, adesea lucitoare, în partea superioară mai adesea dens sur-pubescentă, de o nuanță ce bate mai mult sau mai puțin în violet (mai cu samă spre partea inferioară), la bază lax învălită de mici foi reduse la vagine (vaginiforme) ascuţite. Din rizom mai totdeauna ies mai multe tulpini, formând adevărate tufe, rareori numai o singură tulpină. Foile relativ mici, nu prea rigide, pe mar- gini scurt și foarte fin papilos-ciliate, uneori și pe nervure ici-coleă cu câtevă papile fine împrăștiate, cenușiu-verzi şi mai cu seamă pe partea inferioară adesea de o nuanță ce bate în roșu-violet, cu numeroase nervure puţin violet colo- rate, pe faţa inferioară mult mai proeminente. /Foile cele din urmă inferioare sunt reduse la vagine (vaginiforme) ; cele mijlocii oval-oblonge, oval-lanceolate sau lanceolate, ascuţite, adesea şi obtusiuscule, cu vagine foarte scurte, îmbrățișează puţin tulpina și sunt aproape sesile, în general mai scurte, rar egale sau cevă mai lungi decăl internodiile (interfoliile)— excepţional de 2 ori mai lungi— ; cele dintâi superioare sunt lanceolate, sesile şi trec pe nesimţite în bractee. Intlores- cenţa mai adesea elongată, până la 20 em. de lungă, este foarte densă, muliilloră și înainte de înflorire puţin aplecată în jos. Florile mărișoare, abiă odorante, atârnă în jos numai, după înflorire. Bracteele lanceolate, acuminate, toate mai lungi decât florile (numai cele dintâi superioare uneori egale cu flo- rile), orizontal pantente sau plecate în jos, de un verde cenușiu, bătând adesea în roșiu-violet, la bază de un violet murdar sunt prevăzute de regulă cu 3 nervure principale şi cu câtevă nervure secundare scurt și fin papiloase ca şi foile. Ovarul, îngustat spre bază pe nesimţite în peduncul, este nerăsucit, verde bătând puţin în violet, cu 6 coaste longitu- dinale, glabru sau numai împrăștiat, scurt-păros ca şi pe- 163 dunculul, care adesea este destul de lung, răsucit şi de o co- loare spălăcit roşu-violetă. Foliolele perigonului campanulat patente, după înflorire conivente sunt ovale, puţin concave, spre vări uneori puţin crenate; cele externe acuminate, la vârf puţin răsfrânte, glabre sau foarte rar pe partea dorsală cu câţivă peri singuratici, la exterior verzi-gălbui și cu deo- ssebire spre vârf de obiceiu puţin spălăcit-violete, la interior mai deschis verzi-gălbui sau de un alb-verzuiu murdar, cu 3—9 nervure, abiă proeminente pe din afară, numai ner- vura mediană este careniformă ; cele laterale externe de 12 mm. de lungi și de 6.5 mm. de late, cea mediană de a- ceeaş lungime sau cevă mai scurtă, de regulă însă numai de 5 mm. de lată, mai rar toate de aceeaş lățime. Foliolele laterale interne ale perigonului, cam de 9.5 mm. de lungi şi de 4.5 mm. de late, sunt ascuţite sau obtusiuscule, ner- viate, cu deosebire la interior albe sau spălăcit albe-verzui şi uneori (spre vârf şi spre margini) de o nuanţă ce bate puțin în violet. Labelul mai scurt decât foliolele externe ale perigonului şi cel mult de lungimea foliolelor laterale in- terne, mai adesea de 8 mm. lungime, aşezat sub un unghiu foarte obtus față cu ovarul, este Diarticulat, articolul poste- rior (hypochilulj este întins inainte, concav şi aproape emis- feric de 4 mm. de lung, pe din afară alburiu sau slab ver- zuiu şi spre marginile laterale puţin spălăcit-violet, pe din lăuntru (la interior) violet-deschis, cu un orificiu destul de îngust, marginile superioare sunt oblic ridicate de ginoste- miu ; articolul anterior al labelului (epichilul) este cordiform şi de lungimea celui posterior, mai lat decât lung, de 4 mm. lungime şi de 3 mm. lăţime, este alb, la bază de o nuanţă deschis violet-roşietică, undulat la margine, la vârf recurbat şi prevăzut la bază de fiecare parte cu câte o gibozitate mă- rişoară, uşor striată (suleată) sau evident crenată, uneori lipseşte. Ginostemiul este scurt şi gros. Antera gălbue. Po- liniile (massele polinice) sunt albe-gălbui. Retinaculul este alburiu. Fovea stigmatică este aproape dreptunghiulară. Fruc- tul este o capsulă cu 6 coaste, glabră, cu puţin înainte de a ajunge la maturitate este de un verde închis, uşor bătând în violet, cam de 17 mm. de lung şi de 8.5 mm. de lat. 164 Pedunculul fructului este cam de 4 mm. de lung şi adesea prevăzut cu câţivă perișori scurţi singuratici. O. Prin păduri umbroase și umede, în tufișuri, solitară sau în mici grupe sporadice, adesea. Baia-de-Aramă în judeţul Mehedinţi, prin pădure de fagi (Erb. Gnec. sub Epipactis rubiginosa Gavv.); Mânăstirea Tismana în judeţul Gorj, pe « sau şi cu mai multe nervure principale, câteodată, mai rar, se ob- -servă pe tulpină incă o a treia foaie superioară, peste acestea mai observăm pe tulpină încă câtevă mici foi bracteiforme. Inflorescența muliifloră, cam densă sau lasă, este adesea foarle elongată. Bracteele ovale acuminate sunt foarte mici, cam numai până la 3 mm. de lungi, mai scurte decât pe- dunculele, verzi, glabre sau numai cu câțivă perișori singura- tici. Fiorile mijlocii, erecto-palule, de un galben-verzuiu, au un slab miros de mosc. Ovarul turbinat mai rar aproape slobulos, nerăsucit, cu pedunculul mai lung sau mai scurt, răsucit şi puţin păros. Foliolele perigonului sunt verzi, pe margine câteodată deschis lila, concave, din care cauză puţin conivente ; cele externe puțin cuneate la bază sunt ovale ob- tusiuscule ; cele laterale interne acutiuscule sunt abiă mai scurte, însă mult mai inguste decât cele externe Labelul obo- val, spre bază pulin inguslat cuneat şi aici cu 2 foarte mici lobi laterali, dentiformi, aproape rudimentari, spre parlea an- terioară adânc bifid, cu 2 lobi linguiformi, obtuşi rotunziţi, sau retuşi aproape paraleli, puţin divergenţi, fin-crenaţi, între cari se observă adesea un mic denticul. Labelul este de re- sulă mult mai lung decât toate celelalte foliole ale perigo- nului (mai mult decât de 2 ori mai lung), este fără pinten, atârnă în jos în timpul înfloririi, de obiceiu este verde-găl- buiu, mai rar de aceeaş coloare cu foliolele perigonului, şi este prevăzut la mijloc cu o calozitate longitudinală, verde, mai adesea groasă, care se intinde dela baza sa până la punctul de diviziune, prelungindu-se adeseori şi in micul denticul, care se află intre cei 2 lobi ai labelului. Ginoste- miul mai scurt decât foliolele perigonului este gros şi bom- bat (convex) in partea superioară dorsală. Antera oblongă, biloculară, liberă, mobilă și persistentă, acoperită de apen- N 154 dicele lat foliaceu al ginostemiului, este așezată orizontal deasupra stiomatului gros. Poliniile 4 oblong-claviforme sunt fixate de un mic retinacul comun globulos. 9. Prin tufișuri umede, în păduri umbroase, prin livezi umede, în rărișuri și poieni, adesea socială, uneori solitară sau în grupe sporadice. Dumbrăviţa în judeţul Mehedinţi, prin pădure (Erb. Gaec.); Mânăstirea Tismana în judeţul Gorj, pe marginea apei Tis- mana în sus, prin pădure (Erb. “PANTU); Schitul-Lainici în judeţul Gorj, pe marginea pădurii, lângă şoseaua din «Valea- Jiului» (Erb. Paxro); Mânăstirea Arnota în judeţul Vâlcea, prin pădure (Erb. D. Pa.); Nisipi în judeţul Vâlcea, prin pădure, legit C. Răpurescu (Erb. VLăv.); Râmnicu-Vâlcea în judeţul Vâlcea, prin păduri umbroase submontane (Erb. Gnec.); Câmpulung în judeţul Muscel, (Erb. Paxrv); Mânăstirea Țigănești în județul Iltov, prin pădurea Țigănești, adesea (Erb. Paxrv); Mânăstirea Căldărușani în judeţul Ilfov, prin pădurea «Vlăsia» (Erb. VLiv.); Mânăstirea Pasărea în judeţul Iltov, prin pădurea «Pustnicu» (Erb. Paxruv); Ciocă- nești în judeţul Ilfov, prin pădurea «Popeasca» (Erb. Vip.) ; Chitila în judeţul Ilfov, prin pădure (Erb. PAxru); Cioro- gârla în judeţul Ilfov, prin pădurea «Cotroceanca», abun- dentă (Erb. Paxrv); Malul-Spart în judeţul Ilfov, prin pă- durea «Căscioreanca», frecventă (Erb. Paxrv): Câmpina în judeţul Prahova, lângă «Vila-Stirbei», în pădure, pe dealuri (Erb. GREc.) ; Sinaia în judeţul Prahova, prin pădure spre «Poiana-Stânii», legit N. Moisescu (Erb. PAxTU şi Erb. GREC.) ; Bușteni în judeţul Prahova, pe malul Prahovei (Erb. D. Ba.); Predeal în judeţul Prahova, pe drumul spre «Pietricica» (Erb D. Ba.), în livezi pe lângă «Schitul-Predeal» (Erb. Gnec.) şi 185 pe «Valea-Râşnoavei», în tufișuri, abundentă (Erb. Paxrv): Slănic în județul Bacău, prin păduri (Erb. D. Ba.), pe mun- tele -Dobru» şi pe muntele «Pufu» prin păduri, legit Dr. ManceL BRânpză (Erb. Gaec.) şi pe «Valea-Slănicului» spre frontieră (Erb. Paxru) ; Piatra în judeţul Neamţu, pe «Cerne- gura», în păduri montane (Erb. Gnec.); Mânăstirea Neamţu, prin pădure, legit farmacist Cnaxra (Erb. Gnaec.); Hangu în judeţul Neamţu, la Răpciune pe «Boiște», prin tufişurile din fânețe, abundentă (Erb. Paxru); şi la -Schitul-Durău» prin fânețele de pe marginea pădurii, frecvent (Erb. Paxrr şi Erb. Gaec.); pe muntele Rarău in judeţul Suceava, prin livezi (Erb. Gaec.); laşi în judeţul lași, prin poieni, pe lângă pă- duri şi in pădure la «Bârnova» (Erb. Gaec.) şi la «Repedea» prin pădure (Erb. Vrăv.) Maiu—lunie. Area geografică : Europa medie răspândită, lipsește în șe- sul Ungariei ; Peninsula Scandinavică; Danemarca; insulele Britanice; Franţa ; Spania ; Italia, incluziv insulele ; Peninsula Balcanică ; Rusia medie şi sudică; Crimea; Caucaz ; Iberia ; Talysch ; Ural. Se mai citează la Predeal pe Susaiu; pe lângă laşi la Hlincea şi Niţelea. Cf. Baâxpză, Prodr. fl. române 499. Forma trifoliata Ascnens. u. GRAEBx. Syn. der mitteleurop. FI III. 889.—Plante cu 3 foi, a treia foaie mai mică.— Titu in judeţul Dâmboviţa, prin pădure, impreună cu forma ti- pică, însă mult mai rară (Erb. Paxqu); Sinaia în judeţul Prahova, prin pădure, aproape de «Poiana-Stânii» (Erb. PANŢU). 46. Listera cordata R. Ba. în Arr. Hort. Kew. ed 2. V. (1813). 201. Kocn, Syn. 2. 801. Rene. Icon. fl. germ. et. helv. XIII. t. 128. (CCCCLIXNN). Leves, fl. ross. IV. 80. GREN. GoDR. FI. Franc. III. 272. Nena. FI. von Nieder-Oesterreich 205. Har- LIER, FI. von Deutschld. IV. 172. t. 376. Frek, FI. von Schle- sien 439. Beck, FI. von Nieder-Osterreich 217. SnconsaI u. ScHxEIDER, FI. d. Centralkarpathen II. 478. Camus, Monogra- . phie des Orchidees de France 112. Connevoy, Les Orchidees rustiques 107. Max Scnurze, Die Orchidaceen Deutschlds. 64. MiLLER-KRÂNZLIN, Abbild. der Orchid. 45. AsCHERSON u. (GRAEB- NER, Syn. d. mitteleurop. FI. III. 890. Cosre, FI. Franc. III. 1856 411. Hecr, Illustr. FI. von Mittel-Europa II. 387. TI. 76, fig. 3 şi T. 68. fig. 25. Camus, Monographie des Orchidees de lEu- rope, de l'Afrique septentrionale, ete. 404. PI. 29. fig. 1014-— 1018. GanckE, III. FI. von Deutschld. 208. Rovy, FI. Franc. XIII 215. NymaAx, Consp. 6S8. Suppl. 290. PnRocoprANU-PROCO= POVICI, Beitrag zur Kenntniss der Orchidaceen der Bukowina (195). 11. RicurEa, PL. Eur. I. 285. Kaxirrz, Plantas Romaniae hucusque cognitas 119. ad. No. 1628. Epipaclis cordala CS. ALVI. 299 și pag. 246. ad. No. 1798. Baânpză Prodr. îl. ro- mâne 499. Listera cordata L. sub Ophryde apud Borss. fl. orient. V. 92. SIMONKAI, Enum. FI. Transs. 506. Ophrys cor- data L. Sp. pl. ed. 1. (1753). 946 şi ed. 2. (1763). 1340. Epi- pactis cordala Ar. FI. Pedem. II. (1785). 152. Cymbidium cordalum Loxo. (1806). Helleborine cordala Scumor. (1794). Neoliia cordala Ricu. Mem. Mus. Paris. IV. (1817). 59. RcaB. Icon. îl. germ. et. helv. XIII. pag. 149. Knause în Lurz, Sturms FI. von Deutsehld. IV. 20.— Tab. XLV. Plantă care se deosebește de specia precedentă prin toate părţile ei mai mici şi mai delicate și prin foile ei triangulare aproape corditorme. Rizomul subţire, delicat, repent, cu pu- ține rădăcini secundare, alburii, lungi, filiforme și scurt pă- roase. Tulpina de 6—25 cm. de înaltă, rar mai înaltă, este subţire și foarte delicată, erectă, spre partea superioară an- guloasă, subquadrangulară, striată, aproape glabră sau slab păroasă, numai cu câțivă peri singuratici, de un verde des- chis, adesea puţin roşietie nuanţată. Partea de sub foi a tul- pinei este puţin ingroșată, din cauză că nervurele şi margi- nile foilor sunt decurente, iar la bază tulpina este prevăzută cu 1 sau 2 foi reduse la vagine (vaginiforme) lanceolate, scuamitorme, brun-deschise şi strâns alipite. Foi, de regulă două, așezate mai adesea la mijlocul sau sub mijlocul tul- pinei, foarie apropiate și aproape opuse, sunt triangulare, la baza aproape cordiformă cuneal îngustale (cordiform-deltoi- dee), obtuse, mai totdeauna scurt-mucronulate, pe margine adesea undulate, multinerviat-reticulate, cu nervura mediană mai proeminentă, de un frumos verde şi lucitoare pe partea superioară, de un verde-albăstriu pe partea inferioară. Uneori in mod excepţional se observă şi o a treia foaie, aşezată mai 187 sus. Inflorescența destul de laxă, paucifloră, mai adesea cu 6—12 flori, mai rar până la 15 flori. Bracteele ovale, aproape triangulare, ascuţite, mai scurte (adesea mult mai scurte) de- cât pedunculul, sunt verzi şi cu o nervură neevidentă. Florile foarte mici sunt verzui şi adesea purpuriu nuanțate. Ovarul fusiform nerăsucit; pedunculul foarte delicat este însă răsu- cit. Foliolele perigonului sunt oblonge, obtuse, puţin patente, glabre, rămân mult pe fructul aproape globulos; cele ex- terne verzi ; cele Jaterale interne pe din afară verzi, la inte- rior violet-purpuriu nuanţate şi sunt cam de acceaş lungime cu cele externe. Labelul, mai lung decât celelalte foliole ale perigonului, esie oblong-linguiform, atârnă în jos, de o co- loare violet-purpurie şi prevăzul la bază de ambele părți cu câte un mic dințişor patent, linear, acuminat; iar la vârf a- dânc (adesea până peste mijloc) bifid cu 2 lobi lineari, întinşi inainte, de obiceiu îndepărtați unul de altul (divergenţi), acu- minaţi, intre cari observăm adesea un mic dinţişor. Ginos- temiul scurt şi gros cu un mic apendice dentiform al cărui vârf poartă antera oblongă. Poliniile două bipartite, clavi- forme, fixate de un retinacul comun. Fovea stiomatică invers- reniformă (obreniformă). >. In păduri de Conifere pe locuri umbroase şi umede, in mlaștini turfacee printre frunze, foi aciculare şi muşchi, ade- sea în perinele umede de muşchi, mai rar prin crepăturile stâncilor, pe un substrat puțin calcaros, răspândită cu deo- sebire la munte. Sinaia in judeţul Prahova, prin pădurile subalpine de Co- nifere in pădurea «Codrului», legit et determ. Dr. MancEL Baiâxpză, Flora Dacica Exiceata (Erb. Paxru); Bușteni în ju- dețul Prahova, prin pădurea de deasupra parcului, legit et determ. Profesor Da. Em. C. TeonponRescu (Erb. PANŢu). Maiu— lulie, uneori şi in August. Area geografică : Europa medie, răspândită mai cu samă in partea sudică şi centrală, lipseşte in Belgia și Olanda, in şesurile Ungariei, in regiunea mediteraneană sempervirentă şi in Dalmația, se află insă în Bosnia; Islanda; Peninsula Scandinavică ; Danemarca ; insulele Britanice; Franţa ; Pire- nei; Apenini; Husia medie; litoralul sudic al Mării-Negre Pontus); Transcaucazia. 188 La 2 din exemplarele dela Sinaia, culese de d-l Dr. MaR- CEL BRâNDZĂ, observăm că bractea ultimei flori este verde fo- liacee şi foarte desvoltată, așă că are aparența mai mult a unei adevărate foi, amintindu-ne astfel forma trifoliata AscHERs. u. GRAEBN. Syn. d. mitteleurop. FI. III. 891. însă foaia a treia, in loc să se găsească la nivelul celorlalte 2 foi, se află mult mai sus, în partea inferioară a inflorescenţei, la subţioara că- reia găsim ultima floare. Listera cordala R. BR. se mai citează în munţii Moldovei și în munţii Prahovei la Predeal pe Susaiu. Cnf. Bnânpză, Prodr. fl. române 459. 18. NEOTTIA (L.) Swanrz. [Neottidium Scurecuro., Distomaea SpExx.] Plante fără clorofil (sau numai cu foarte puţin clorofil), palide sau mai adesea bruniu colorate, fără foi verzi, ci nu- mai cu foi scuamiforme. Rizomul dens acoperit cu nume- roase rădăcini groase, cărnoase, strâns îngrămădite unele peste altele şi unele lângă altele, având aspectul unui cuib de pasăre. Florile de mărime mijlocie sunt erecte și mult mai lungi decât bracteele. Inflorescenţa alungită şi multi- floră. Labelul mai lung decât celelalte foliole ale perigonului, la bază sacciform adâncit, spre vârf adânc bifid, cu diviziu- nile divergente, aproape semilunare. Ginostemiul este elongat. Antera liberă, persistentă este sesilă şi inserată pe margi- nea posterioară a ginostemiului. Poliniile bipartite, fixate pe un retinacul comun. Ovarul nerăsucit, cu pedunculul răsucit. 47. Neottia Nidus avis Ric. Mem. Mus. Paris IV. (1817). 59. Rocn, Syn. ed. 2. 802. Rcne. Icon. fl. germ. et helv. XIII. pag. 145. t. 121. (CCCCLXXIII). Gaex. Gona. FI. Franc. III. 273. NEUR. Fl. von Nieder-Oesterreich 204. HaLLiea, FI. von Deutschld. IV. 173. t. 377. Firek, FI. von Schlesien 438. Beck, FI. von Nieder-Osterreich 217. SacoRskI u. SCHNEIDER, FI. d. Centralkarpathen II. 478. Camus, Monographie des Orchidees de France 110. Connevox, Les Orchidees rustiques 112. fig. 27. Max Scuurze, Die Orchidaceen Deutsehlds. 65. MtireR-— KRâNZLIN, Abbild. der Orchid. 43. KaausE în Lurz, Sturms FI. von Deutschld. IV. 21. fig. 3. AsCHERSON U. (GRAEBNER, Syn. d. mitteleurop. FI. III. 892. Cosre, FI. Franc. III. 410. Hecr, Il- lustr. FI. von Mittel-Europa II. 388. T. 76, fig. 4. T. 68, fig. 190 29. şi Fig. 417 a—e. Camus, Monographie des Orchidees de lEurope, de LAfrique septentrionale, ete. 397. Pl. 29. fig. 1033—1038. GanckE, III. FI. von Deutschld. 208. Rovy, FI. Franc. XIII. 212. Nymax, Consp. 688. Suppl. 290. Pnocopranv- PnocoPovici, Beitrag zur Kenntniss der Orchidaceen der Bu- kowina (195). 11. Ricurea, Pl. Eur. |. 286. VELenovsay, FI. Bulg. 523 şi Supplementum 1. 259. Biâxpză, Prodr. Îl. române 459 şi Flora Dobrogei 406. Ganecescu, Conspect. Fl. României 549 şi Suplement 157. Paxqu, Contribuţiune la Flora Bucegi- lor 6.; Contrib. la FI. Bucureştilor și a împrejurimilor 1. 92 şi Contribuţiuni nouă la Flora Ceahlăului 44. Weottia Nidus avis L. sub Ophryde apud Lenea. fl. ross. IV. 81. Borss. fl orient. V. 91. Simonkar, Enum. FI. Transs. 507. Prrrzea, Or- chidaceae în ENGLER-PRANTI, Die nat. Pflanzenfamilien II. Teil. 6 Abt. 114. fig. 114. Haricsy, Conspeci. FI. graec. III. 153, Ophrys Nidus avis L. Sp. pl. ed. 1. (1753). 945 şi ed. 2. (1763). 1339. Epipactis Nidus avis CRANTZ. Stirp. Austr. (1769). 475. Helleborine Nidus avis şi H. succulenta Scummr. (1794). Listera Nidus avis Hook. FI. Scot. (1821). 253. Neottidium Nidus avis Scnrecuro. (1823). Distomaea Nidus avis SpPENN. Neoltia vul- garis KOLBENHEvER. 1862). Kanrrz, Plantas Romaniae hucus- que cognitas 119 No. 1629. Dobr. in silva pr. Ciucarova US. In silvis Mold. sub G.HJ. cirea Jaşi sed deest versus merid. CS. XLVI. 299. şi pag. 246 No. 1799. — Vulg. Cuibuşor, Cuibu-pământului, Lumânărică (Oteştii-de-sus în județul Olt), Trânji.—Tab. XLVI. Plantă cu foarte puţin clorofil, galben-brunie şi fără foi verzi. Rizomul gros, cilindric, orizontal, cu numeroase rădă- cini groase, cărnoase, scurte, strâns încâlcite unele cu altele şi radial-patente, formând astfel un fascicul strâns îngrămă- dit, care are aspectul unui cuib de pasăre; aceste rădăcini au la extremităţile lor adesea muguri adventivi cari pot de- veni adevărate rizome. Tulpina groasă, de 20—35. em. de inaltă, uneori și mai înaltă (rar până la 60 cm.), prevăzută cu 4 până la 5, mai rar 6 foi scuamiforme lanceolate, alipit invaginante [reduse la vagine (vaginiforme), alipite], este glabră sau in partea superioară adesea mai mult sau mai puțin glanduloasă. Inflorescența multilloră, mai adesea elongată, spre vârt densă, spre partea inferioară laxă, iar floarea cea din 191 urmă inferioară este adesea foarte îndepărtată. Bracteele linear- lanceolate, acuminate, cam pe jumătate din lungimea ovarului sau mai scurte. Florile de mărime mijlocie, erecte sunt mult mai lungi decât bracteele, de un galben bruniu şi au un plăcut miros de miere. Ovarul este oval, glabru sau mai mult sau mai puţin acoperit cu glandule scurt stipitate; peduncu- lul răsucit este scurt, numai florile inferioare sunt adesea lung-pedunculate. Foliolele perigonului sunt libere, concave şi aproape casciform (galeat-) conivente, cele laterale externe oblong-obovale, la vârf uneori puţin crenat-dentate, cele la- terale interne oblonge, cam de aceeaş mărime cu cele externe, însă puţin mai inguste, la bază puțin cuneale. Labelul mai lung decât celelalte foliole ale perigonului, până la 12 em. lungime, indreptat inainte, plecat in jos, la bază cu o exca- vaţiune (scobitură) aproape saeciformă, uneori puţin lobat, la bază cu 2 mici lobi laterali dentiformi, spre vârf pe ne- simţite dilatat şi adânc bifid, cu 2 lobi linguiformi, lateral di- varicați, aproape semilunari și pe marginea anterioară adesea denticulaţi. Ginostemiul elongat, aproape cilindric, este aşezat sub un unghiu drept faţă cu labelul. Fovea stigmatică in- vers-reniformă (obreniformă), acoperită de un rostel lung, ligulat (linguiform) și proeminent. Antera oblongă, aproape cordiformă, este inserată prin baza sa pe marginea poste- rioară a ginostemiului. Poliniile (massele polinice) două bi- partite, fixate de un retinacul comun, sunt pulverulente şi deschis-galbene. >. Planta intreagă este de regulă galben-brunie, din care cauză REICHENBACH 0 numeşte o fantomă brună printre plantele frumos verzi. Ubservată superficial ne aminteşte foarte mult speciile de Orobanche sau pe Monolropa, mai cu samă din cauza foilor sale scuamiforme şi din cauza aspectului (ha- bitusului) său ; Neollia Nidus uvis cu toate acestea nu face parte dintre plantele parazite, ci este o saprofită, căci iră- eşte pe putregaiuri, adecă pe substanțe organice în descom- poziţiune şi conţine şi puţin clorofil; ea este aşadară o sa- profită cu rădăcini, cari conţin mycorrhiza. După maturita- iea fructelor planta moare cu totul, iar tulpina uscată rămâne pe loc un an, sau chiar mai mulţi ani. | Prin păduri umbroase, cu deosebire in păduri de fag şi 192 în tufişurile umede, prin frunzele căzute, mai rar în păduri de brazi, de obiceiu sporadic, uneori social, foarte răspândită atât la munte cât și la șes. Vârciorova în judeţul Mehedinţi, prin pădure în «Valea- Vodiţei» şi în pădurile de pe muntele «Ciocanu» (Erb. D. Ba.); Mânăstirea Tismana în judeţul Gorj, pe «Dealul- Cioclovina» prin pădure spre «Schitul-Cioclovina», frecvent (Erb. PANTU); Oteştii-de-sus în judeţul Olt, pe coasta văii «Cepturarul» în pădure (Erb. D. Ba.); pe muntele « prin pădure spre -Schitul-Cioclovina», impreună cu forma tipică ; Câmpulung în judeţul Muscel (Erb.Gaec.): pe muntele -Voevoda» spre Cândeşti in judeţul Muscel, prin pădure impreună cu forma tipică (Erb. D. BR.); pe muntele «Plesniloarea», legit Sr. Şr. Ranirax, prin pădure (Erb. VLiv.); Ţigăneşii in județul Ilfov, prin pădurea -Țigăneşti> (Erb. Paxru); Mânăstirea Pasărea din judeţul Ilfov, in pădurea «Pustnicu» (Erb. Paxru); Ciorogârla în județul Ilfov, prin pă- durea «Cotroceanca», impreună cu forma tipică (Erb. Paxyi) ; Sinaia în judeţul Prahova, prin pădure impreună cu forma tipică (Erb. Gaec. şi Erb. PaxrTu) ; Buşteni in judeţul Prahova, pe -Valea-lepei> prin pădure (Erb. D. Ba. şi Erb. GnaEc.); Bucegi prin pădure, legit W. Kxecurer şi la -Urlătoarea», legit D. Bnroromev (Erb. Gaec.); Predeal in judeţul Pra- hova, pe «Clăbucetul-Taurului» prin tufişuri in pădure (Erb. Gnec. și Erb. Paxrc) şi pe la tulpinele Molifţilor spre «Schitul-Predeal» şi pe -Urzicaru» in pădure (Erb. Gaec.); Soveja in judeţul Putna, pe muntele «Sboina», legit TRarax Săvurescu ; Slănic in judeţul Bacău, prin pădure împreună cu forma tipică. (Erb. D. Ba.); pe -Valea-Uzului» spre Dăr- măneşti in judeţul Bacău (Erb. Vrăv.); Bicaz in judeţul Panţu. Oi: chiduceele. 13 194 Neamţu, prin pădure (Erb. Gaec.); Piatra în judeţul Neamţu, pe «Cernegura» prin pădure împreună cu forma tipică (Erb. Gaec.) ; laşi în judeţul Iaşi, prin pădure împreună cu forma tipică (Erb. Gaec); Măcin în judeţul Tulcea, pe munţi în pă- dure impreună cu forma tipică (Erb. GnEc.); Acpunar spre Balabancea în judeţul Tulcea, prin pădure (Erb. D. Ba.) 19. GOODYERA R. E. Mici plante erbacee cu rizome repente, stolonifere. Foile, îngrămădite la baza tulpinei, sunt moi, ovale sau eliptice, cu peţiolul lat aripat şi cu nervure transversale evidente reti- culate, deasupra lor câtevă foi bracteiforme, invaginante pe tulpină. Intlorescenţa unilaterală, destul de indesuită. Brac- teele de lungimea ovarului sau mai lungi decât ovarul. Flo- rile mici sunt alburii. Foliolele perigonului conivente, for- mează cu ovarul un unghiu aproape drept. Labelul, mai scurt decât foliolele externe ale perigonului, este nedivizat, patent, fără pinten, insă la bază sacciform-gibos, iar la vârf cu un prolongiment acuminat liguliform, canaliculat, recurbat şi descendent. Ginostemiul scurt cu rostelul cuspidat. Antera liberă, persistentă, stipitată este aşezată pe apendicele lamelos Dbidentat al rostelului. Poliniile lobulate sunt reunite pe un retinacul comun subquadrangular-rotund. Ovarul aproape sesil este puţin răsucit. 48. Goodyera repens R. Ba. in Air. Hort. Kew. V. (1813). 198. Kocn, Syn. ed. 2. 802. RcnB. Icon. fl. germ. et helv. XIII. pag. 155. t. 130. (CCCCLXXXII). Lenpes. fl. ross. IV. 86. Gaex. GopR. FI. Franc. III. 268. Neu. FI. von Nieder-Oesterreich 205. HaLLIeR, Fl. von Deutschld. IV. 175. t. 378. Fier, FI. von Schlesien 439. Beck, FI. von Nieder-Osterreich 218. SAGoRsKI u. SCHNEIDER, Fl. d. Centralkarpathen II. 479. Camus, Mono- sraphie des Orchidees de France 114. Connevoy, Les Orchidees rustiques 88. fig. 19. Max Scnurze, Die Orchidaceen Deutsehlds. 66. MiLLeR-KRÂNZLIN, Abbild. d. Orchid. 54. KnRausE în Lurz, Sturms Fl. von Deutschld. IV. 23. AscHERsOX u. GRAEBNER, Syn. 196 d. mitteleurop. FI. III. 895. Cosre, FI. Franc. III. 408. Hear, Ilustr. FI. von Mittel-Europa IL. 390. 1.75, fig. 5. Și 50 fig. 6. Camus, Monographie des Orchidees de lEurope, de VAfrique septentrionale, ete. 393. PI. 31. fig. 1076—1082. GARCKE, III. FI. von Deutscehld. 207. Rouvy, FI. Franc. XIII. 209. NyMAN,. Consp. 689. Suppl. 290. Prrrzea, Orchidaceae în ENGLER-PRANTL,, Die natiirlichen PHanzenfamilien II. Teil. 6 Abt. 117. PRoco= PIANU- PROCOPOVICI, Beitrag zur Kenntniss der Orchidaceen der Bukowina (195). 11. RicuTea, Pl. Eur. |. 286. Farrsci, Neue Beitrăge zur Flora der Balkanhalbinsel insbesonders Serbiens. |. 183. PANŢu, Aronicum Barcense şi Goodyera repens în ho- mânia, în «Analele Academiei române» Tom. XXVII. (1904) şi Contributiune la Flora Bucegilor 6. Goodyera repens IL. sub: Salyrio apud Borss. fl. orient. V. 90. Simoxkar, Enum FI. Transs. 507. Satyrium repens L. Sp. pl. ed. 1. (1753). 945 și ed. 2. (1763). 1339. Epipaclis repens CRANTZz. Stirp. Austr. (1769). 473. Serapias repens Vu. Pl. Dauph. IL. (1787). 33. Salyrium hir= sulum GurB. (1792). Neotlia repens SwARrz, (1800). Ophrys cer- nua TnoRF. (1803). Peramium repens SaLisB. (1812). Tussacia repens Rar. (1814). Tussacia secunda Rar. (1814). Gonogona repens Link. (1822). Tab. XLVII. uizomul, aproape superficial, este repent (târitor), arlicu= lat, puţin cărnos, ramificat, tomentos, stolonifer, emițând sto- loni cari poartă la vârful lor o rozetă de foi, din mijlocul cărora crește în anul următor o tulpină floriferă ; în timpul iniloririi se mai observă incă foile moarte din anul trecut sau numai resturile lor. Tulpina ascendentă la bază, apoi erectă, este de 10—25 em. de inaltă, ori şi mai înaltă, aproape cilindrică, puţin flexuoasă, în partea superioară glandulos scurt-păroasă (adesea chiar și in jumătatea inferioară glan- dulos pubescentă). Foile ingrămădite la baza tulpinei, foarte: apropiate şi dispuse în rozetă sunt oblonge, ovale sau eliptice, puţin ascuţite, pe nesimţite sau adeseori subit contractate intrun pețiol scurt şi dilatat aripat în formă de vagină. Aceste Joi, cari rămân și peste iarnă şi se veştejesc abiă primăvara, sunt groscioare, verzi, adesea alburiu pătate, cu nervațiune- reliculală uneori roșietică, adecă cu numeroase nervure trans= versale evidente printre cele 3—7 nervure longitudinale. Foile 197 superioare de pe tulpină sunt până la cea dintâi superioară invaginante, alipite, lineare sau chiar lanceolate, acuminate; mici şi bracteiforme. /nflorescența mullifioră, densă, ingustă, glandulos-scurt păroasă, puțin răsucită, cu florile unilateral «dispuse (secunde). Bracteele linear-lanceolate, acuminate cu o singură nervură, sunt verzi, aproape glabre sau (mai cu samă cele dintâi superioare) spre vârf puţin glandulos-scurt păroase, de lungimea ovarului sau adesea mai lungi decât ovarul. Florile mici, alburii au un miros dulce. Ovarul mai intâiu (la inceput) alungit-turbinat, mai apoi fusiform, aproape sesil, trigonal (in 3 muchi) este glandulos-scurt-păros şi abiă răsucit. . Foliolele perigonului libere; cele externe oblong- ovale, obtuse, mai rar ascuţite, la bază concave, puţin patente sau erecte, de o coloare verzuie, pe partea dorsală foarte glandulos-pubescente, cea mediană cevă mai lungă decât cele laterale acuminate ; cele laterale interne sunt lanceolate, gla- bre și de aceeaş lungime cu cea mediană externă, insă mai inguste decât ea, cu care sunt convergente în formă de cască. Labelul este nedivizal şi cam de aceeaş lungime cu foliolele laterale externe ale perigonului, fără pinlen ; jumătatea sa posterioară are o depresiune de forma unei gibozităţi sacci- forme, care imbrăţişează pe jumătate ginostemiul:; iar jumă- tatea anterioară a labelului apare ca o limbă acuminată, ca- naliculată, întinsă inainte şi recurbată. Ginostemiul scurt este curbat in lăuntru, cu rostelul la vârf bicuspidat. Antera li- beră, persistentă, stipitată, abiă apiculată, are conectivul in- groşat in afară şi este aşezală pe cei 2 dinţi ai rostelului. Poliniile galbene, lobulate, reunite intrun retinacul comun, aproape sferic (subquadrangular). Fovea stigmatică este su- brotundă (aproape rotundă). ». Pe locurile umbroase, cam umede și acoperite cu muşchi şi cetină, pe marginea păraielor din pădurile montane şi subalpine, pe sub tufişurile de Juniperus. Creşte in grupe sporadice, adesea în societate cu specii de Pirola. Sinaia în judeţul Prahova, prin pădure la «Urlătoarea;, legit A. S. R. Parxcrere CanoL (Erb. Paxru). lulie—August. Area geografică : Europa medie, lipsește in regiunea medi- teraneană sempervirentă, in Croaţia şi Dalmația precum și în şesurile Ungariei; Peninsula Scandinavică ; Danemarca ; 198 Scoţia ; Franţa; Pirenei ; Serbia ; Rusia medie; Crimea; Cau-— caz ; Asia-Mică până în Atganistan ; Siberia ; Japonia; Ame-— rica de Nord. In “Transilvania Goodyera repens a fost constatată până acum prin locerile umbroase şi acoperite cu mușchi din pă= durile montane şi anume: spre Vidra pe muntele Piatra- Strucu; pe lângă Scărișoara, abundentă pe Valea-Ordencușa din munţii Bihorului; prin munţii Sibiiului la Talmaciu ; la Bidos spre lacul Sf. Ana şi la Borszek în Secuime și în. munţii Lapadna şi Rotunda, lângă Rodna. Cnf. Simoxkar, Enum. FI. Transs. p. 507. In Bucovina este rară Goodyera repens, căci d-l A. PRo- COPIANU-PRocoPovicI in lucrarea sa: Beilrag zur Kennlniss der: Orchidaceen der Bukowina, zice despre această plantă: «In schattigen Nadelwăldern, das ist nur im Vorgebirge, zwischen. Moos kriechend, selten und einzeln. Bei Poiana-Negri: Păr. Piatra ; Solca: unter Fichten (eizige Pllanze); Crasna: im Tannenwalde auf Runc». Knave, în lucrarea sa: Die bisher: Delkannlen Pflanzen Galiziens und der Bukowina, pag. 72, zice despre Goodyera repens: «in moosigen Nadelwâăldern nie- driger und gebirgiger Gegenden selten. Solka.» Din cele ce preced se vede lămurit că Goodyera repens este o plantă rară şi cu o distribuţie geogralică curioasă. Ea a fost allată pentru prima dată în România de A.S.R. PRINCIPELE CAROL la 8/21 August 1903 prin pădure la Sinaia aproape de «Urlătoarea». Este de notat că această Orchida- ceae nu eră cunoscută până acum din Bucegi, nici din ver- santul transilvan, ceeace face tocmai « ca această „descapezaae: să fie și mai interesantă. Această rară şi interesantă plantă na mai fost constatată la noi, până acum, din altă localitate şi tocmai târziu după descoperirea ei, a fost regăsită de A. S. R. PRINCIPELE CAROL. tot la Sinaia, în aceeaș localitate, prin pădure pe drumul spre «Urlătoarea» în ziua de 21 August 1910, adecă după 7 ani dela descoperirea ei pe pământul ţerii noastre. Malaxis paludosa Swanrz. apud Baâxpză, Prodr. ÎL. române pag. 460. Obs.—Se mai citează; Malazis paludosa Sw. la Si- naia către Ermit. (Gaec. Exc. |. e. 340 et Enum. pl. din Ro- 1$9 mânia 56. 1880. Pădure in locuri turboase: Calea Sinaia la Eremit ; Liparis verna Gnaec. Monitorul Oficial 1869 p. 312). Această plantă nu se află in Erbariul Gaecescv şi na mai fost găsită de nimeni nici la Sinaia, nici în vreo altă parte a ţerii; priu urmare trebue să admitem că indicarea ei la Sinaia către Eremit (adică spre -Sfânta Ana») se datoreşte probabil unei greşeli de determinare, greşeală recunoscută de insuş regretatul botanisi Gaecescv, căci nu mai aminteşte de loc această plantă in lucrările sale ulterioare: întradevăr observăm că nici in «Conspectul Florei României». nici în -Suplement> şi nici chiar in «Plantele vasculare din Bucegi», ultima scriere, apărută după moartea sa, nu mai citează pe Malazis paludosa Sw. De altfel această plantă nu este cunos- cută nici din țerile vecine cu noi precum: Bucovina, Tran- silvania, Banat, Serbia şi Bulgaria. 20. MICROSTYLIS Nur. (Achroanlhes Rar., Achroanthus Prirzea., Pedilea LipL., Plerochilus Hook.). Mici plante verzi-gălbui, cari la port și la creştere seamănă cu Liparis, cu tubercule aproape plan-comprimate, verzi şi acoperite de fibre foliare. Tulpina subţire are de obiceiu o singură foaie, căci foaia superioară rămâne mai adesea ne- desvoltată, iar în cazul când se desvoltă este mai mică și mai îngustă decât cea inferioară. Inflorescenţa multifloră este cam laxă. Bracteele mai scurte decât pedunculele. Flo- rile foarte mici sunt galbene-verzui. Foliolele externe ale perigonului sunt lanceolate ; iar cele laterale interne sunt lineare. Labelul nedivizat este oval, fără pinten și îndreptat in sus. Ginostemiul foarte scurt, drept cu rostelul erect, triangular. Antera erectă, biloculară, persistentă, fără apen- dice şi mai lungă decât rostelul. Poliniile biparlite, colate- _rale, nu sunt atenuate în caudicule. Ovarul nerăsucit, pe- dunculul său este insă răsucit cu 360. din care cauză labelul este îndreptat în sus. 49. Mierostylis monophyllos LisoL. Orch. gen. et sp. (1830). 19. .Rcag.. Icon. fl. germ. et. „helv. XII... pag 1630 85 (CCCCACIII). Lepea. fl. ross. IV. 50. Hanrirea, FI. von Deutseh- land. IV. 185. t. 384. MuLLeR-KRÂNZLIN, Abbild. der. Orchid. 4. Camus, Monographie des Orchidees de l'FEurope, de LlAtri- que septentrionale, etc. 370. PL. 28. fig. 983—989. GancRE, III. FI. von Deutschld. 205. Prrrzea, Orchidaceae în ENGLeR-PRANTL, Die nat. Pflanzenfamilien Il. Teil. 6 Abt. 130. RicureR, PL. Eur. |. 287. Pnocorranv-PRocoPovici, Beitrag zur Kenntniss 20i der Orchidaceen der Bukowina (196). 12. Pax, Contribu- țiuni nouă la Flora Ceahlăului 45. Microstylis monophylla ILispL. apud Fier, FI. von Schlesien 441. Beck, FI. von Nie- der-Osterreich 220. Siconsar u. ScHxEIDER, FI. d Centralkar- pathen II. 479. Max Scuurze, Die Orchidaceen Deutsehlands 69. Pax, Grundziige der Pflanzenverbreitung in den Karpa- then Il. 144 şi 233. Ophrys monophyllos L. Sp. pl. ed. 1 (1753). 947 şi ed. 2. (1763). 1342. Epipaclis monophyllos ScumpT. (1791). Epipaclis unifolia Harr. (1795). Malazis mo- nophyllos Swanrz. Act. Holm. (1800). 234. Roca, Syn. ed. 2. 803. NenR. FI. von Nieder-Oesterreich 207. Kaause în Lurz, Sturms FI. von Deutschld. IV. 25. fig. 5. Hecr, llustr. FI. von Mittel-Europa II. 392. T. 76, fig. 6. Nymax, Consp. 686. Suppl. 289. Kaxrrz, Plantas Romaniae hucusque cognitas 120 ad. No. 1631 C. XIX. 72 şi pag. 246 ad. No. 1801. Bsâxpză, Con- tribuțiuni nou€ la Flora României (1889), 21. Valaxzis mo- nophyllos L. sub Ophryde apud Simoxkar, num. FI. Lranss. 508. Achroanlhus monophyllos GREEXE. (1891). apud AsCHERSON u. GRAEBNER, Syn. d. milteleurop. FI. III. 905.—Tab. XLVIII. Mică şi delicată plantă de o coloare verde-gălbuie. Rizo- mul foarte scurt, ascendent sau orizontal. Prin iîngroşarea bazei tulpinei florifere se formează in timpul îiniloririi un tubercul cam turtit, verde, învălit de resturile (fibrele) albe ale foilor; acest tubercul tânăr dă naștere tulpinei llori- fere din anul următor, iar vechiul tubercul, care a for- mat tulpina in anul acesta şi care se află dedesubtul celui nou, piere Tulpina subțire delicată de 8—30 cm. de înaltă, rar şi mai înaltă, acoperită în partea inferioară cu foi scua- miforme, este cilindrică, în partea superioară trigonală, gla- bră şi ca şi planta întreagă de un verde gălbuiu. Foaia adesea unică (rar 2 foi) este ovală până oblongă, acutiusculă sau obtusă, prevăzută cu numeroase nervure longitudinale, sub- ţire, delicată, aproape străvezie (translucidă), de un verde gălbuiu şi este aşezată in partea inferioară sau mai rar la mijlocul tulpinei, prevăzută la bază cu o vagină lungă. In- florescenţa este multifloră, cam laxă şi mai adesea de 2—14 cm. de lungă. Floriile foarte mici sunt galbene-verzui, pedun- culate, prin răsucire dispuse în sus, cari, după cum se spune, 202 ar mirosi a peşte. Bracteele lanceolate, ascuţite, mai scurte decât pedunculele, sunt verzi-gălbui. Ovarul turbinat nu este răsucit, are cam o treime (1/;) din lungimea pedunculului subțire şi răsucit cu 360, din care cauză labelul este poste= rior și îndreptat în sus. /oliolele perigonului sunt libere, patente, gălbui, rămân mai multă vreme; cele externe lan- ceolale, mai rar oval-lanceolate, acuminate, ambele laterale: îndreptate in sus, cea mediană intoarsă în jos, la bază cu marginile puţin răsfrânte (răsucite în afară) ; cele laterale in- lerne sunl lineare, aproape filiforme şi lateral patente. Labe- lul tără pinten, de aceeaş lungime cu celelalte foliole ale perigonului, insă de 2 ori mai lat decât cele interne, nedevizat, la bază concav, membranos auriculat, adesea îngroșat și pu- țin crenat pe margine, este oval subil îngust-lanceolal acu minat, cu 5 nervure și indreptat în sus. Ginostemiul foarte scurt, gros, drept, scurt-siipitat este încunjurat de baza la- belului și aşezat sub un unghiu drept faţă de label. Anlera biloculară, fără apendice este transversal ovală şi mai lungă decât rostelul. Poliniile bipartite, colaterale, cuneiforme nu sunt atenuate în caudicule. Rostelul erect, triangular. Fovea stiematică este obtus rombee de torma unui buzunar. 2. Prin livezile şi păşunile umede şi mlăștinoase, în poienile dela munte, prin mușchiul de pe stânci, pe marginea pă- raielor, prin turbării şi prin aninişuri mlăștinoase, rar şi solitar. Pe muntele «Strâmtu» în judeţul Muscel, prin păşunile din regiunea subalpină (Erb. D. BR. sub Malaxis monophyl- los SwaRTz); Schitul-Durău în judeţul Neamţu, pe locurile umede și mlăștinoase de pe marginea părăului «Durău» în poiana din fața Schitului, foarte rar, impreună cu Hermi- nium Monorchis R. Ba., care este insă abundent (Erb. PANTU). lunie—lulie. Area geografică : Europa medie; Peninsula Scandinavică ; Finlanda ; Rusia vestică, medie şi sudică ; Siberia; America de Nord. Microstylis monophyllos Luxor. este una din rarităţile Florei României, căci n'a mai fost citată până acum decât de re- sretatul nostru botanist Baânpză şi numai dintro singură localitate din județul Muscel, de pe muntele Strâmtu. 21. LIPARIS Ric. [Paliris Dumonr., Sturmia RcHB.]. Mici plante erbacee cu tubercule și cu foi verzi. Tuipina floriferă are la bază 3 mici foi, reduse la vagine şi deasupra lor 2 foi aproape opuse, oblonge, acutiuscule, de un verde deschis, invaginante la bază. Mugurul principal este in axila foii superioare. Deasupra lui se ingroaşe tulpina îloriteră intrun tubercul plan-comprimat, verde, care rămâne traged până in anul următor, aslfel că la fiecare plantă iloriteră se află 2 tubercule. Pe tubercule se află adesea muguri adven- tivi. Inflorescenţa este laxă şi mai adesea paucitloră. Bracteele foarte mici, abiă de lungimea pedunculelor sau chiar şi mai mici decât pedunculele. Florile destul de mici sunt verzi-— gălbui. Foliolele perigonului sunt libere şi patente. Labelul mai adesea indreptat in sus, este oblong sau oblong-oval,. concav-canaliculat şi fără pinten. Ginostemiul oblong, curbat “înainte spre vârf membranos-aripat. Rostelul orizontal. An- tera Diloculară şi caducă este prevăzută la partea superioară cu un apendice membranos. Poliniile bipartite cu lobii co- laterali, fără caudicule şi fără retinacule. Ovarul nerăsucit sau puţin răsucit, iar la bază ingustat intrun peduncul scurt şi răsucit. 50. Liparis Loeselii Rica. Mem. Mus. Paris. 1V. (1817). 60. LEDEB. fl. ross. 1V. 52. Gaex. Gonna. FI. Franc. III. 275. Har-— LIER, Fl. von Deutschld. IV. 181. t. 382. Fire. FI, von Sehle- sien 441. Beck, FI. von Nieder-Osterreich 218. Camus, Mono-— graphie des Orchidees de France 104. Connevoy, Les Orchi-— 204 deces rustiques 103. fig. 24. MurreR-KRANZLN, Abbild. der Or- chid. 2. AscHERSsON u. (GRAEBNER, Syn. d. mitteleurop. FI. III. 901. Heci, Ilustr. FI. von Mittel-Europa II. 393. T. 76. fig. 5. T. 6ă. fig. 18 și Fig. 447. i. Camus, Monographie des Orchi- dees de l'Europe, de Afrique septentrionale, etc. 372. PI. 28. fig. 974—977. GaRckE, II. FI. von Deutschld. 205. Rouv, FI. Frane. XIII. 219. Baâxpză, Flora Dobrogei 405. Ophrys liliifo- lia L. Sp. pl. ed. 1. (1753). 946. şi ed. 2. (1763). 1341. Ophruis Loeselii L. Sp. pl. ed. 1. (1753). 947 şi ed. 2. (1763) 1948 Ophrys latifolia L.. FI. Suec. ed. 2. (1755). 316. Ophrys palu- dosa FL. Dax. t. 877. (1782). Ophrys irigona Gim. (1792). Cymbidium Loeselii SwAnrz. (1799). Malazis Loeselii SwARTZ. (1800). Kaause în Lurz, Sturms. FI. von Deutschld. IV. 24. fig. 4. Cosre, FI. Franc. III. 407. Serapias Loeselii Horrm. (1804). Slurmia Loeselii RcuB. PL. crit. IV. (1826). 39. KocH, SL Seal 2. 803. Rcue, Icon. fl. germ. et. helv. XIIE. pag. 161. t. 140. (CCCCNCII). Nena. FI. von Nieder-Oesterreich 208. Max ScHULZE, Die Orchidaceen Deutschlands. 67. Nymax, Consp. 686. PEITZER, Orchidaceae in ExNGLER-PRANTI, Die nat. PlHanzenfamilien II. Teil. 6 Abt. 128. Ricurea, Pl. Eur. |. 286. Kanrrz, Plantas Ro- maniae hucusque cognitas 120. No. 1631. Dobr. solum modo în reg. Delta US. In a. Ceahlăul reg. inf. Ed. 37 și pag. 246. No. 1801. Baânpză, Prodr. fl. române 4160. Paxru şi PROCOPIANU, Contribuţiuni la Flora Ceahlăului II. Regiunea montană 21. Slurmia Loeselii L.. sub Ophryde apud Simonkar, Enum. FI. Transs. 507.—'Tab. XLIX. | Mică plantă verde-gălbuie. Rizomul foarte scurt, orizontal sau oblic ascendent, emite rădăcini secundare, acoperite cu papile. Tulpina rigidă erectă, mai adesea de 6—20 em. de inaltă, este trigonală, câteodată și cu 4 sau 5 muchi, spre vârf. aripată, deschis galben-verzuie, glabră, la bază cu 3 foi lat-lanceolate, reduse la vagine şi deasupra lor de obi- ceiu 2, rar 3 foi desvoltale oblonge, aculiuscule invaginante la bază, aproape opuse, moi, lucitoare, multinerviate, reticulate, mai adesea deschis-verzi, rar inchis-verzi, mai scurte decât tulpina Iloriferă ; dacă sunt trei foi desvoltate, atunci a treia foaie rămâne mult mai mică decât celelalte două, cari nu lipsesc niciodată. In axila celei dintâi foi superioare, se for- 205 mează mugurul principal, din care se desvoltă în anul ur- mător tulpina floriferă. Chiar deasupra mugurelui principal se naște prin ingroșarea bazei tulpinei un tubercul aerian eliptic, puţin turtit, verde, care are scopul de a ingrămădi apă şi substanţe organice pentru nutriţiunea plantei. Acest tubercul rămâne fraged până în anul următor, acoperit de resturile foilor, (adeseori purtând incă şi scapul veștejit din anul trecut) strâns lângă tuberculul din anul acesta, așă că planta înflorită are 2 tubercule. Pe tubercule se formează adesea muguri adventivi. Intlorescenţa laxă, mai adesea cu 3—10 flori, însă şi multifloră, sau mai rar numai cu o sin- gură floare. Florile sunt mici, cam erecte, (erectiuscule) des- chis galben-verzui. Bracteele triangulare, mai adesea scua- mifotme, uninerviate, la bază crenate, de regulă foarte mici, mai adesea numai cam de lungimea pedunculului, sau mai scurte, câteodată foarte mari şi foliacee, mai cu samă cea inferioară sau cele inferioare. Ovarul fusiform, trigonal, ne- răsucit, sau numai la bază puţin răsucit; pedunculul răsucit este mai adesea trigonal sau striat. Foliolele perigonului sunt libere intinse (patente) ; cele externe lineare sau toarte rar li- near-lanceolate, acutiuscule, uneori obtuse, mai adesea puţin răsucite in lăuntru ; cele laterule interne au aceeaș formă ca şi cele externe, numai că sunt mai inguste şi adesea şi mai scurte. Labelul mai adesea indreptat în sus este fără pinten, intreg sau trilobat, oblong sau oval-oblong, oblus, pe margine de obiceiu mărunl-crenat, prin ridicarea marginilor sale puţin concav, la bază canaliculat, cam de lungimea celorlalte fo- liole ale perigonului. Ginostemiul oblong, curbat în lăuntru este la vârt membranos-aripat. Antera ovală, caducă, termi- nată printr'un apendice membranos este biloculară şi liecare loculă iarăș biloculară. Poliniile comprimate lateral sunt bi- partite cu lobii paraleli colaterali. Fovea stigmatică oblongă este verde. >. Prin turbării, în locuri umede mlăştinoase, prin fânețele - din livezile umede, impreună cu specii de Scirpus şi Erio- phorum, adesea prin muşchi, abundentă cu deosebire in anii ploioşi, în mici grupe sporadice, uneori socială. Hangu în judeţul Neamţu, la Răpciune pe «Boiște» in lo- 206 «curi umede mlăștinoase, destul de frecvent (Erb. PAxrv). lunie—lulie. Area geografică : Europa medie, lipseşte în regiunea me- diteraneană sempervirentă ; partea mai sudică din Peninsula Scandinavică ; Danemarca ; insulele Britanice; Franţa; Italia nordică (in partea sudică îndoelnică); Husia medie şi su- dică ; America nordică. Bnaânvză în Prodr. fl. române pag. 4160 citează pe Lipa- ris Loeselii Ricu. (sub Slurmia Loeselii RcnB.) în calea dela Sinaia la Ermit, însă cu semnul întrebării și după GRECESCU, Enumeraţia plantelor din România (1880) pag. 56. Această plantă nam văzut-o în Erb. Gaec. și na mai fost aflată de nimeni la Sinaia ; iar regretatul botanist Gaecescu nu mai amintește deloc pe Liparis Loeselii în lucrările sale publicate după anul 1880; prin urmare trebue să admitem că indi- carea ei la Sinaia către Ermit (adică spre Sfânta Ana) se datorește probabil unei greşeli. 22. CORALLIORRHIZA R. Ba. [Corallorrhiza R. Bn., Rhizocorallon Harr. u. Ruee.]. Mici plante palide saprofite fără rădăcini, fără foi verzi „„desvoltate, fără tubercule. ci numai cu rizome coraliform- ramificate ca la Epipogon, insă ramiticaţiile albe sunt mai sub- țiri şi mai adesea aproape distice. Tulpina delicată, erectă, palid verde-gălbue, cu câtevă foi membranoase, reduse la vagine. Inflorescenţa este laxă şi paucitloră. Bracteele mult mai scurte decât pedunculele. Florile mici sunt albe-gălbui. Foliolele perigonului conivente sau numai cele externe patente. La- belul oblong, cuneat la bază, atârnă în jos, este cam de aceeaş lungime cu celelalte foliole ale perigonului, însă mult mai lat, uşor trilobat cu lobii laterali mici şi este prevăzut cu 2 gibozităţi bazilare şi cu un fel de pinten, foarte scurt, sac- ciform rezultat din eoncreşterea foliolelor laterale externe ale perigonului cu baza ginostemiului. Ginostemiul subcilindrie este curbat inainte şi nearipat. Antera fără apendice este li- beră, caducă şi biloculară. Poliniile două subglobuloase, bi- partite, libere, fără caudicule și fără retinacule, compacte ceracee, formate din granule foarte coherente. Ovarul fusi- form este nerăsucit, iar pedunculul scurt este răsucit. 51. Coralliorrhiza innata R. Ba. in Arr. Hort. Kew. YV. (1813). 208. Fier, FI. von Schlesien 440. Bec, FI. von Nie- der-Osterreich 220. SicoRsar u. ScHuxEInER, FI. d. Centralkarpa- then II. 479. Connevox, Les Orchidees rustiques 63. fig. 15. Max Scnurze, Die Orchidaceen Deutschlands. 70. Kaavse in Lurz. Sturms FI. von Deutsehld. IV. 26. fig. 7. Hecr, Ilustr. FI. von Mittel-Europa II. 394. T. 76, fig. S şi T. 68, fig 19. Gancre, 208 III. FI. von Deutsehld. 206. Prrrzea, Orchidaceae în ENGLER= PRANTL, Die nat. Pflanzenfamilien II. Teil. 6 Abt. 131. Pno= COPIANU- PROCOPOVICI, Beitrag zur Kenntniss der Orchidaceen der Bukowina (196). 12. Paxruv, Contribuţiune la Flora Bu- cegilor 7. şi Contribuţiuni nouă la flora Ceahlăului 44. Co- rallorrhiza innala R. Ba. apud Kocu, Syn. ed. 2. 803. RcnB. Icon. fl. germ. et helv. XIII. pag. 159. t. 138. (XD.). LeDEB. ÎL. Toss. IV. 49. Gen. Gonpa. FI. Franc. III. 274. NeuR. FI. von Nieder-Oesterreich 207. Hanrrea, FI. von Deutsehld. IV. 179. 381. Camus, Monographie des Orehidees de France 103. MULLER-KRĂNZIIN, Abbild. der Orchid. 1. Cosre, FI. Franc. III. 408. Camus, Monographie des Orchidees de lEurope, de LAfri- que septentrionale, ete. 379. PI. 31. fig. 1098—1101. Nymay, Consp. 686. Suppl. 289. Ricnrea, PI. Eur. |. 287. SIMONKAI, Enum. Fl. Transs. 597. Bnânpză, Prodr. fl. române 460. GaE= cEscU, Conspeet. FI. României 550 şi Suplement 157. Coral- liorrhiza Coralliorrhiza KARSTEN, apud AsCHERSON U. (GRAEBNER, Syn. d. mitteleurop. FI. II. 902. Ophrys Corallorhiza L. Sp. pl. ed. 1. (1753). 945 şi ed. 2. (1763). 1339. Epipaclis Coral lorhiza CRANTZ. ial Austr. (1769). 464. Corallorhiza Neollia Scop. FI. Carn. ed. 2. 11.:(1772). 207. Rovy, FI. Erane i SIR 217. Helleborine Cor pei ScamIDT. (1794). Cymbiliuun Co- rallorhiza Sw. (1800). Corallorhiza nemoralis Swanrz. (1814). Corailorhiza Halleri Ricn. (1817). Kaxrrz, Plantas Romaniae hu- cuscue cognitas 120 ad No. 1630. In palud. mont. Mold. sup. G. HJ. și pug. 246 ad. No. 1800. C. vena NuTT. (1823). C. intacta Cham. et ScHLEcHTD. (1928). C. dentula Hosr. (1831). Coral. virescens Daej. (1843).-—Vulg. Burzoşi, Buzişor.—Tab.L, Mică plantă fără tubereule, galben-verzuie, saprofită fără rădăcini, cu rizomul aproape orizontal, plan intins, puțin comprimat, cărnos, alb-gălbuiu, coraliform ramificat, cu ra- mificaţiile subţiri, adesea aproape distice, intocmai ca la Epipogon aphyllus numai că scuamele nu sunt așă delicate și caduce, ci de o consistenţă mai tare şi mai durabile ; iar ramificaţiile rizomulti sunt mai subţiri şi la vârf adesea (ca şi la Epipogon) fără tulpină floriferă. Tulpina delicată “mai adesea de 10—25 cm. de înaltă, ori și mai înaltă, rar până la 30 cm. este erectă sau ascendentă, adesea striată, glabră, 203 palid verde-gălbue, fără foi desvoltate, ci numai cu 2—4, (mai adesea 3) foi, reduse la vagine (vaginiforme), membranoase, laxe, puţin ventricoase, spre vârf mai lărgite şi obtuziuscule, dintre cari cea superioară, situată cam la mijlocul tul- pinei este şi cea mai mare. Inflorescenţa delicată este laxă şi mai adesea cu 4—9 flori, uneori și până la 12 flori. Brac- teele foarte mici, mult mai scurte decât pedunculele, mem- branoase, triangulare, ascuţite, adesea şi trunchiate (retezate) când apoi sunt uneori bidentate sau muliidentate, deschis- galbene, uninerviate și adesea cu o nervură ce ajunge numai până la mijloc. Florile mici, erecto-palule sunt albe-gălbui cu puncte purpurii. Ovarul fusiform, nerăsucit este mult mai lung decât pedunculul răsucit. Foliolele externe ale perigo- nului dela baza cuneată suni linear-lanceolate, ascuţite, gal- bene sau galben-verzi, adesea spre vârf cu marginile brunii san roşietic-purpurii, patente sau impreună cu cele laterale interne campanulat conivente, cele laterale externe sunt con- crescute cu baza ginostemiului într'un scurt cornicul de forma unui pinten. Foliolele laterale interne ale perigonului sunt oblonge, cevă mai scurte decât cele externe, gălbui, la in- terior cu puncte brun-roşietice, mai adesea alipite de ginos- temiu. Labelul oblong, obtuz, câte odată la vârt emarginat, puţin mai scurt decât foliolele externe ale perigonului, la bază ingust cuneat şi prevăzut cu 2 calozităţi longitudinale lineare, adesea aproape paralele, destul de îndepărtate una de alta, este indreptat în jos și mai totdeauna uşor trilobat. Lobii laterali ai labelului suni mici, dentiformi, erecţi, ob- tuşi, uneori chiar lipsesc cu totul (când labelul este intreg). Lobul median este oval, tridentat sau emarginat, alburiu şi in apropierea calozităţilor (gibozităţilor) bazilare este prevă- zut cu mici linii sau puncte roşietice. Ginostemiul destul de lung, aproape cilindric (subcilindric) este curbat inainte, nea- ripat şi în partea anterioară impestrițat cu puncte roșietice. Antera reniformă, caducă, biloculară, înclinată, fără apendice este galbenă. Poliniile obtuz-triangulare (sau subglobuloase), bipartite, libere, fără caudicule şi fără retinacule sunt găl- “bui. Fovea stigmatică este triangulară. Fructul, relativ mare, este plecat în jos, din cauza greutăţii sale, purtând la vârf foliolele perigonului, care persistă încă mult timp. Această Panţu, Orchidaceele. & 14 210 plantă nu este un parazit, după cum sa crezut, ci o sapro- fită fără rădicini, care dispare adesea cu totul după înflo- rire. 9, Prin pădurile umede și umbroase dela munte, cu deose- bire printre arborii tineri sau în tufișuri pe pământul fără iarbă, acoperit cu foile căzute, prin locurile mlăştinoase tur- facee, adesea ridicându-se până sus în regiunea subalpină, prin mușchiul dintre molizii tineri, în mici grupe sporadice, adeseori în societate cu Pirola uniflora L. Pe muntele lea ah. oil EC e li aa. ctoy „o tre cil d Pe i: JE) A oţet to 8 A Parti marar dat no: ine moigin: ohaaa ap UE A all pe Fe Alla: DAP AD apari piară: fa d, 4 Lot - ea tea 900. Zeii adela Apearvtaa și ri > cerea ci sie „IT E erat, iii rit ese aa Vi Zoe S4p (9/0: arăţi Iti apti n i Pa SE 3 Di i 3 Ai L2P . Es iati trei 3 a * Lui ri La ; - . e Ei ] -"Y _ A 4 Lă ci « Ţ si a 1€ . A = . . aaa p Ey sist i j i A bă 15 | 9 N Li “ 3 A că = . = Ș x î5 + i j Lui îi . Hi j » . - pu, . za sata P) E d .. “ * IL) BIBLIOGRAFIE Allioni, Carol. — Flora Pedemontana, sive enumeratio melhodica stirpium indigenarum Pedemontani. Tomus secundus (Il.). Augusta-Taurino- rum 1185. Ascherson Paul und Pau! Graebner. — Synopsis der Milteleuropăischen Flora, III. Band. Leipzig 1905—1907. Beck, Dr. Giinther Ritter von Mannagetta. — /"lora von Nieder- Osterreich. Wien 1890. Boissier, Edmond. — /lora orientalis. V. 1882. Brândză, Dr. D. — Contribuţiuni nou la Flora României. Bucureşti 1889. — Fiora Dobrogei, îngrijită de SABBA STEFĂNESCU. Bucureşti 1898. — Prodromul Florei române sau enumeraţiunea plantelor până astăzi cunoscute în Moldova şi Valachia. Bucureşci 1879—1883. Camus, E. G. — Monographie des Orchidees de France. Extrait du Journal de Botanique. — Paris. 1892. Camus, E. G., P. Bergon. et M-elle A. Camus. — Vonographie des Orchidees de lEurope, de l' Afrique septentrionale, de LAsie-Mineure et des Pro- vinces Russes lranscaspiennes. Avec 32 planches representant 1100 figures. Paris 1908. Correvon, Henry.— Les Orchidees rustiques Gencve-Paris 1893. Coste, Abb& H. — Flore descriptive et illustree de la France de la Corse et des contrees limitrophe. Tome III. Paris 1906. Engler-Gilg. — Syllabus der Pflanzenfamilien. Siebente, wesentlich um- gearbeitete Auflage. Mit 415 Abbildungen. Berlin 1912. Fiek, Emil. — Flora von Schlesien, preussischen und osterreichischen Anlheils. Breslau 1881. Fritsch, Dr. Karl.— Neue Beitrăge zur Flora der Balkanhalbinsel insbe- sonders Serbiens, Bosniens und der Herzegowina. I. Teil. Graz 1909. [Sonder-Abdruck aus den Mit. d. Naturwis. Vereins. fur Steier- mark, Jahrg. 1908, Band 45.] Garcke. — Illustrierte Flora von Deulschland, 21-le verbesserte umgear- beitete Aujlage; herausgegeben von DR. Fa. NIEDENZU. Berlin 1912. Grecescu, Dr. D. — Conspeclul Florei României. Bucureşti 1898. 218 Grecescu, Dr Dim.—Suplement la Conspectul Florei României. Bucureşti 1909. — Enumeraţia plantelor din România, ce cresc spontaneu şi cele ce sunt frecuent în cultură. Bucuresci 1880. — Plantele vasculare ale Ceahlăului până acum cunoscute, expuse subt raportul geografico-botanic şi sistematic. Bucureşti 1906. — Plantele vasculare din Bucegi până acum cunoscule. Scriere postumă publicată sub îngrijirea D-lui EM. C. TEODORESCU. Bu- curești 1911. Grenier et Godron. — Flore de France, ou description des plantes qui erois- sent naturellement en France et en Corse. Tome III. Paris 1855. Halâcsy E. de. — Conspectus Florae graecae. Vol. III. Lipsiae 19014 et Sup- “ plementum. Lipsiae 1908. Hallier, Dr. Ernst. — Flora von Deulschland. Herausgegeben von den Pro- fessoren Dr. D. F. L. v. Schlechtendal, Dr. L. E. Langethal und Dr. Ernst Schenk. 5-te Auflage. Band. IV. Gera-Untermhaus 1880. Hegi, Dr. Gustav. — /ilustrierile Flora von Miltel-Europa, mit besonderer Beriicksichtigung von Oesterreich, Deutschland und der Schweiz. Band. 1I. Wien. Heutiel, Dr. |. — Enumeratio plantarum in Banatu Temesiensi sponte eres- centium et frequentius cultarum. Vindobonae 1858. Kanitz, Augustus.-— Plantas hRomaniae hucusque cognitas. Claudiopoli 1879—1881. | Knapp, J. Arm. — Die bisher bekannten Pflanzen Galiziens und der Bukowina. Wien 1872 Koch. — Synopsis Florae germanicae el helveticae. Editio secunda. Lip- siae 1843. Kraenzlin, Fritz. —- Orchidacearum genera et species. Vol. I. Berlin 1901. Krause, Ernst H. L. — Lutz, J. Sturms Flora von Deutschland in Abbildungen nach der Natur. Zweite, umgearbeitete Auflage. 4. Band. Stutt- gart 1905. Ledebour, Dr. (. Fr. — Flora rossica. Vol. IV. Stuttgartiae 1853. Linnaeus, Carol. — Flora Svecica, exhibens plantas per regnum Sveciae crescentes. Editio secunda aucta et emendaia. Stockholmiae 1755. — Species plantarum, exhibens plantas rite cognitas ad genera relatas. ed. 1. Tomus II. Holmiae 1753. şi ed. 2. aucta Tomus II. Holmiae 1763. Miiller, Walter, Dr. F. Krânziin. — Abbildungen der in Deutschland und den angrenzenden Gebielen vorkommenden Grundformen der Orchideen- Arten. 60 Tateln nach der Natur gemalt und in Farbendruck aus- getuhrt. Berlin 1904. Neilreich, Dr. August. — Diagnosenider in Ungarn und Slavonien, bisher beobachieten Gefăsspflanzen, welche în Kocnu's Synopsis nicht enthalten sind, ete. Wien. 1867. — Flora von Nieder-Oesterreich. Wien 1859. Nyman C. Fr. — Conspectus Florae Europaeae, seu enumeratio ci Ie plantarum phanerogamarum Europae indigenarum, indicatio dis- tributionis geographicae singularum ete. Orebro Sueciae 1878— 219 1882 et Supplementum I. 1883—4., Supplementum Il. Additamenia. Emendationes. Observationes Commentarius. Index. Orebro (Sue- ciae) 18859 —1890. Panţu, Zach. (.— Aronicum Barcense și Goodyera repens in România. Bucureşti 1904. — Contribuţiune la Flora Bucegilor. Bucureşti 1907. — Contribuţiani la Flora Bucureştilor şi a imprejurimilor ca și Partea I. Bucureşti 1908. — Contribuţiuni nouă la Flora Ceahlăului. Bucureşti 1911. — V'Asplenium germanicum et L'Orchis Gennarii en Roumanie. Bu- carest 1914. Extrait «Bulletin de la section scientifique de L-A: demie Roumaine». Il-eme annce, No. 9, page 289. — Plantele cunoscute de Poporul Român, Vocabular botanic cuprin- zând numirile române, franceze, germane şi ştiinţifice. Bucu- reşti 1906. Panţu, Zach. C. şi A. Procopianu-Procopovici. — Contribuţiuni la Flora- Cea- hlaului. |. Regiunea alpină și pi II. Regiunea montană. Bucureşti 1901—1902. „— — Ophryscornuta STEV. forma banatica RcHB. Bucureşti 1901. Pax, F.— Grundzige der Pflanzenverbreitung in den Karpathen Il. Band. Leipzig 1908. Pfitzer, E. — Orchidaceae în ENGLER. A. und K. PRANTL, Die natirlichen Pflanzenfamilien nebst ihren Gattungen und wichtigeren Arten, insbesondere den Nutzpflanzen. II. Teil. 6. Abteilung. Leipzig 1859. Porcius Florianu. — Diagnosele planteloru fanerogame și criptogame vascu- lare, care crescu spontaneu în Transilvania și nu sunt descrise în opulu lui KocH: «Synopsis Florae germanicae et helveticae»>- Bucureşti 1893. Procopianu-Procopovici, A.— Beitrag zur Kenntniss der Orchidaceen der Bu- kowina. [Verhandlungen d. K. K. zoologisch-botanischen Gesell- schaft in Wien (Jahrgang 1890) besonders abgedruckt.. Reichenbach, H. 6. fil. — Orchideae in Flora germanica recensilae, additis Orchideis Europae reliquae, reliqui rossicii imperii, Algerii ergo tentamen Orchidiographiae Europaeae iconibus illustratum. Ta- bulae aeneae CLXĂX. Lipsiae 1851. Richter, Dr. K. — Plantae Europeae, enumeratio systematica et synony- mica plantarum phanerogamicarum în Europa sponte crescentium vel mere inquilinarum. Tomus I. Leipzig 1590. Rămer, Julius. — Aus der Pflanzenwelt der Burzenlănder Berge in Sieben- biirgen. Wien 1898. Rouy, Georges. — Flore de France, ou description des plantes qui crois- sent spontanement en France, en Corse et en Alsace-Lorraine. Tome XIII. Paris 1912. Sagorski, Ernst und Gustav Schneider. — Flora der Centralkarpathen mit spe- cieller Bericksichtigung der in der hohen Tatra vorkommenden Phanerogamen und Gefăss-Cryptogamen nach eigenen und frem- den Beobachtungen. II. Leipzig 1891. 220 Schulze, Max. — Die Orchidaceen Deutschlands, Deutsch-Oesterreichs und der Schweiz. Mit 92 Chromotafeln. Gera-Untermhaus 1894. — Wachlrăge zu «Die Orchidaceen Deutschlands, Deutsch Osterreichs und der Schweiz». Sonder-Abdruck aus «Mittheilungen des Thur. Bot. Vereins», Neue Folge, Heft X, 1897. — Weitere WNachirăge zu «Die Orchidaceen Deutschlands, Deutsch- Oesterreichs und der Schweiz». Separat-Abdruck aus der «Oesterr. botan. Zeitschrilt», Jahrg. 1898, No. 2 u. 3. — Nachlrăge zu «Die Orchidaceen Deutschlands, Deuisch-Oesterreichs und der Schweiz». Separat-Abdruck aus der , Jahrg. 1899, No.6, 7u.8. — Nachlrăge zu «Die Orchidaceen Deutschlands, Deutseh-Oesterreichs und der Schweiz». IV. Sonder-Abdruck aus «Mittheilungen des Thiir. Bot. Vereins», Neue Folge. Heft XVII, 1902, S. 37. — Heimische Orchideen. Sonder-Abdruck aus «Mitteilungen des Thir. Bot. Vereins», Neue Folge, Hett XIX, 1904, S. 101. Schur, Dr. |. Ferd. — FEnumeratio plantarum Transsilvaniae exhibens stirpes phanerogamas sponte crescentes atque frequentius cultas, cryp- togamas vasculares, characeas, etiam muscos hepaticasque. Nova editio. Vindobonae 1885. Ț Scopoli, |. A. — Flora Carniolica, exhibens plantas Carnioliae indigenas et distributas in classes, genera, species, varielates, ordine Linnaeano. Editio secunda aucta et reformata. Tom. II. Vindo- bonae 1772. | Simonkai, Dr. i. — Enumeratio Florae Transsilvanicae vesculosae crilica. Budapest 1886. Sturm, Jacob. — Deuischlands Flora in Abbildungen nach der Natur mit Beschreibungen I. Abtheilung. Phanerogamae. Nirnberg 1798—1885. Velenovsky, ]. — Flora Bulgarica. Descriptio et enumeratio systematica plantarum vascularium in Principatu Bulgariae sponte nascentium. Pragae 1891. et Supplementum I. Pragae 1898. INDICE ALFABETIC DE GENURI ŞI SPECII, IMPREUNĂ CU SINONIMIILE LOR. Pag Aceras hircina LINDL. . . : , . 94 » pyramidalis acHB.. . . . 97 Achroanthus sita GREENE 201 Anacamptis pica. .... păi MRE: || > pyramidalis micu. . . . 97 Arachnites alpina SsCcHMIDE. . . . 102 » fusca TOD € „23 » Monorchis nOFENM. . . 105 > musciflora scHMIDT. . 21 Arthrochilium palustre. BECK. . . 165 Bicchia albida. PARL. . . . . . . 128 x Calceolus allernifolius sr. LAGER. 16 » Marianus CRANTZ.. . - 16 Centrosis abortiva SWARTZ. „170 Cephalanthera arca. . . . . . . . 140 > alba SIMONKAL. . . . 141 > anguslifolia SIMONKAIL. . 144 > Damasonium DRUCE. 142 > ensifolia nicu. (MUR). 144 > grandiflora Bag. . . 141 > latifolia JANCuEN. . 142 > Lonchophyllum RCHB. FIL. . 141 > longifolia rarrscu. . 144 > ochroleuca ncHB. . 141 > pallens RICH. (WILLD) 141 > rubra Rica... . . . .147 Pag. Cephalanthera Xiphophyllum RCHB. FIL, „ 144 Chamaeorchis ICI. ge XI > alpina nicu. (_.). . . 101 Chamaerepes alpina SPRENG. 5102 Chamorchis alpina RICH. . 102 Coeloglossum HanTu. ......- . 108 » albidum BARTM. 128 > alpinum SCHUR. „ 109 » viride HARTM. „108 Conopsidium platantherum WALLR. . 136 > stenanlherum WALLR. . 132 Coralliorrhiza n. BR. 207 > innata n. Ba 207 > Coralliorrhiza KARSTEN. . 208 Corallorhiza dentala nosr. . . . 208 » Halleri RICH. 208 > intacta CHAN. et SCHLECHTD. . 208 > nemoralis SWARTZ. 208 > Neottia scop, 208 » verna NUTT. . 208 >» virescens DREJ. 208 Cymbidium Corallorhiza sw.. . 208 » cordalum LOND. . 186 » latifolium sw. . . . 155 > Loeselii SWARTZ. . 204 > palustre sw. . . . . 166 222 Pag. Cypripedilum Calceolus L. . . 16 Cypripedium L. ae 15 > Calceolus 1. 15 Distomaea Nidus avis SPENN. . : 190 Epipactis arcu. idea abortiva ALL. .. „170 > albă CRANIZ Se 141 > alpina SCHMIDT. „„ 102 > atropurpurea. RAF. „ 152 » alrorubens SCHULT.. . . 151 > Corallorhiza CRANTZ. . . 208 » c0rdala Ag, 3 ART 186 > ensifolia sWARTZ. „144 > Epipogium CRANTZ.. . . 174 » grandiflora GAUD. „141 » Helleborine 1 microphylla ncuB. 159 2 rubiginosa CRANTZ. . 151 5 violacea RGHB. . . . 162 > latitolia Ac. ii i! e brevifolia IRM. $ microphylla vc. „ 159 $ minor NEILR. . . SIE 6 rubiginosa GAup. . . 151 var. violacea DURAND- DUQUESNAY. . 161 » latifolia X microphylla CAMUS. . 161 » longifolia WETTST. . . . 144 » longifolia A, .... = LG5 > longifolia ncuB. FL . . 166 » macropodia a rubiginosa PETERN. . 152 D microphiila sw. .... . 158 » monophyllos scumIpr, . 201 > Monorchis scHuMIDT. . 105 » UNifOlia EI AR a 201 » myodes SCHMIDT 21 > Nidus avis CRANTZ.. . . 190 » ovalis pp... D2 » ovala CRANTZ. E 82 > pallens WILD. . Shi » pâlustris CRANTZ. L. . 165 Pag. Epipactis purpurata poa.. . . . . 162 » purpurea CRANTZ. „ dAg > repens CRANTZ. „196 » rubiginosa GAUD. mii ID » TObra ALA... «n IRI 147 » sessilifolia prrenm. .“AG4 » spiralis CRANTZ, „178 Varians FLEISCHEN. u. RECHINGER. . 155 » violacea DURAND DUQUESNEY 161 > viridans CRANTZ, 51. 455 > xiphophyllum KRAUSE. . 144 Epipogium aphyllum SWARTZ. . 174 » Gmelini Bica... . . 174 Epipogon cmeL. ......... 173 i aphyllus swanrz. . i Ia » Epipogium KARSTEN. . 174 » Gmelini Rica, . 174 Epipogum aphyllum sw. . A) Gonogona repens LINK... . 196 Goodyera n. pă, 2... e IN 195 » Tepens'R. Ba. . 2 195 Gymnadenia n. Ba.... . 119 > albida nicu. ; AA bifolia MEy. . 132 >» conopea R. BR... . . . 120 » tonopsea n. Ba. . . . .119 » densiflora DIETR. . . . 194 » lucida scnun. „128 > NIgra WETTST. . . 114 >» WETTST. var rubra WETTST, . 116 » odoratissima nicu. (L.) . 195 odoratissima DIETR. . 194 ornilhis nicu. Pe rubra WETTST.. . . . 116 suaveolens ncuB.. . . 196 transsilvanica SCHUR. . 121 » viridis LINDL. . 109 Habenaria albida SW. .„ 128 > bifolia sw. „132 » densiflora scuua. - 128 123 Neottia cordata nrcu >» lalifolia nicu. . . Nidus avis nicu. ovala BLUFF €t FINGERH - repens SWARTZ. spiralis a. WILLD. vulgaris KOLBENHEVER . Neottidium Nidus avis " SCOHLECHTD. Nigritella nrcu. LA angustifolia nicu. >» » 2 D. rubra BECK. fragrans FLEISCHMANN globosa RCHB. nigra RcHB. - » rubra WETTST. . . » suaveolens DOLLIN. . Ophrys L.. > alpina L. Pag. Habenaria fornicala BABINGT. . . 132 » nigra R. BR. „114 > viridis n. BR. „109 Helleborine Corallorhiza scHuMIDT.208 » cordata SCHMIDT. . 186 > latifolia rL.DAN.. . . 165 > Nidus avis SCHMIDT. . 190 » ovala SCHMIDT. „ 182 » spiralis BERNH . 178 » succulenta SCHUMIDT. . 190 Herminium n. Ba, i „ 104 > alpinum LINDL. . 102 » clandestinum GREN. GODR. . 105 > Monorchis n. BR. . . . . 104 Himantoglossum sPRENG. 93 » hircinum SPRENG. 93 > parviflorum SPRENG. . 46 Ibidium spirale SALISB. - 178 Ionorchis abortiva BECK. 170 Limodorum RICH. 169 > abortivum swARTZ. 169 > aphyllum BMGT. 174 > Epipogium SWARTZ. . 74 Sa BIG aia soare „208 » Loeselii RICH. i ta ERIN EC a ae a a «BI > cordata n. Ba. . 185 > Nidus avis HOOK.. „4190 » ovata n. BR. . „181 Loroglossum hircinum RICH, 94 Lysias bifolia sALISB. . 132 Malazxis Loeselii sWARTZ. . „204 >» monophyllos SWARTZ. . 201 >. paludosa SWARTZ. „198 Microstylis nuTT. . . . . . . . . . 200 > monophyllos LiNpL. . . . 200 > monophylla LINDL. . . . 201 Neottia (1..) SWARTZ. Şi: 1189 > “abortivă CLAIRV.” .. . + 170 > “autumnalis TEN. . 178 apifera nups. Arachnites REICH. autumnalis BALB. bicornis SADL. cernua THORE Corallorhiza L. . GOL dal 3 a cornuta sTEv. . fuciflora RcHB. fusca LINK. insectifera KARSCH. - » Y et %L.. » a myodes L. latifolia L.. . . » liliifolia L. . Loeselii L. . lutea, BIN o a as monophyllos L, - Monorchis L. . Muscaria SCOP. . muscifera nuns. .... musciflora SCHRANK. myodes JACQ, » myoides JACO. Po LA) DWD DD IO DO DO LI = DD (=) PP O „204 « S5 39) wo DD 201. „ 105 224 Pag. a pita Nidus avis L. 190 » oestrifera ALSCH. 25 » ovala L. i „182 >» paludosa FL. DAN. 204 » Scolopax HOST. 25 >" SDILALIS a e e 178 >». trigona GILIB. „ 204 Orchis L. 28 » abortiva L. „170 >» alba LAMEK. „132 » albida scop. 128 >. GlPIRGNORANIZ: vea a e a ARB >» GMOena CRANTZ, 46 >». angustifolia RCHB. CU » angustifolia vimm et GRAB. “3 >» aphylla SCHMIDT. » „174 » batrachiles SCHHANK. 105 bicornis GILIB,. 98 Dbifolia L. . „132 » Bonanniana 'TOD. . 86 > brachiata GILIB. 59 > > var cinerea GILIB. 93 cercopilheca LAMK. 49 » chlorantha CUSTER. . 136 cimicina CRANTZ. . 41 >» cinerea SCHRANK. » 56 >» Columnae SCHMIDT. 46 >» condensala DESE. . 98 >» conopea L. 120 > CON0psea L. „ 120 >. cordigeră FRIES. 18 > coriophora L.. . . » 40 > crenulala GILIB. 34 > cruenla ROCH, 78 >» decipiens BIANCA. . .- 31 » densiflora WAHLBG. 124 >» divaricala BICH. ... 13 » “ecalcarata VAYR. et COSTA. 128 » elegans HEUFF. 10 >» eXDansa TEN... 31 > foliosa scuR. ... . - 78 » Usca JACQ. : 99 » fuscata PALL. - 59 >» fuscescens STEPH. + « 59 >» galeata LAME. .... 56 >» Gennarii RCHB. FIL. . 39 Orchis > > > Gervasiana TOD, pe E globosa [2 E graminea CRANTZ. GUssORii TOD, i haematodes nRCHB. Halleri GRANTZ, a 3 hircina, CRANDZ,, „pa imbricala, VESE. cn a incarnata: 1...» ce, e italica LAMK. - lanceula DIETA. aa 3 lancibracteata KE. KocH. latifolia 4. e latifolia CR i » 5 angustifolia BAB, > d conica LINDL. « » 3b. cordigera RCHB. » i incarnata NEILR. » var Rochelii GRISEB. laxiflora LaMK. variet ele- Qans HEUFF. . : longibracteala SCHMIDT. macedonica GRISEB. . 308099) măcra XANDE 0 sto E E macrostachys TEN. . . ... maculata L. -....... mascula JACQ.. =: «035 NR » L. var Aostiu) >> speciosa KOCH. . masculus . subsp. specio- sus (Host) ocna. mazima K. KOCH. ; 53 militaris 1. 3,1. 005533 » var Cercopilhecus GEORGI. - >» 3 purpurea HUDS. . MIMUSOPS "TEI i e e Na miniala CRANTZ. - s se mixta SA: 30-00 IRI au incarnala RETZ. » > 5 sambucina RETZ. MoROECRISTATA = a montana SCHMIDT. + monticola KLINGE. » . - Morio L. ........- "> > > 86 73 82 225 Pag. Orchis Vorio x papilionacea IMBAL-LAGR. . 39 >»... var picta LOISL. . 37 » > subsp. Skorpili VEL. . 37 RETDOLG MANCEL! 15. i a cat 56 RR SE e ea ac 114 ochroleuca scHUR. . . . . 16 INIINGlISSIGIG, Leca poe: 36 ornithis JACQ. . . . 120 şi 124 2 ai PRR PORE E APE a a at (09 palustris BumGT.. . ... 70 > JACQ. Var elegans HEUFF. . 10 papilionacea L.. .. ... 31 papilionacea X picta FREYN. 39 papilionaceus X pictus ASCHERS. U. GRAEBN.. 39 parvillora WILLD. . .. . 46 parviflora LAME. . ..... 128 po 100 9730 CIP RAII . 37 » X rubra FREYN. . 39 purpurea nups. ..... . 58 pyramidalis L. . . . .. . 98 FRUIRE GOUAN. = a 3. a BD rivularis HEUFF. . .. . . 18 te 076 IA ee IDEII | SHECOLI BCABI 2. o = 82 ENECINEFII EHOGN_ a i. = 90 saccigera BROGN. . . . . . 90 salina FRONIUS.. . . . . . 82 SNA pa a mei e. OA Schleicheri SWEET. . . . . 82 SEODOLII TIME a e Sania 49 Seldcea -GILID n 2 as 120 signijera VEST. - e sia er 96 SE LAM, e riza Sa pa 006 Simia VILL. non LAMK. . . 49 solida MOENCH. . . . . . 86 speriosa HOST. 3... . . 64 suaveolens STEND. WU. HOCHSTETT. . 114 Slisrea SIMS. a e i 0 ENI FIG LINDI: e, sea ai A tephrosanthos viLu. . . . 93 Traunsteineri sAUT. - C Panţu, Orchidaceele. Pag. Orchis tridentata scop. . . . . . . 49 7 GIN e E ee ae e 45 > variegata ALL. . . . . . . 49 3 A DEPERSSCOBI e 3 3 + 109 > virescens zOLIAR. . . . . . 136 > iridis CRANTZ. = : e - « « 109 > zoophora THUILL. . . . + 93 Peramium repens SALISB.. . . 196 Peristylus albidus LINDL.. . . . 128 > piridis LINDL. . . . . 109 Platanthera arcu. .. .. . . . .131 > albida LixDi. . . . . 128 bifolia pici. (L.) . . .131 > chlorantha RCHB. . . 136 > chlorantha cusr.. . . . 136 > montana RCHB. FIL. . 136 » solstitialis BONNINGH. . 132 » virescens K. ROCHE. . . 136 > viridis LINDL. . . . « 109 Li Satyrium albidum L.. . . . . „128 > alpinum PERS. . . . + 102 > > SCHMIDT. . . 109 . bifolium WAHLBG. . . 132 > conopseum W:HLBG. . 121 > Epipogium L. . . . . . 14 > ferrugineum SCHMIDT. . 109 > fascum HUDS. . . . . 109 > NEI 7 a aa A > hirsutum GILIB. . . . . 196 » Monorchis PERS. . . . 105 » ii soc SI e Oe RIP eee E » odoratissimum W AHLBG. 126 2 EEE a a e a 498 DERBIE i e ve 193 > spirale HOFFM. . . . . 178 Serapias abortiva scop. . . . . 110 > atrorubens HOFFM. . . 152 > grandiflora scop. . . . 141 » Helleborine d. latifo- lia L. 155 > D 3. longi- folia L. 144 > T.. palus- tris L. 165 15 Pag. sSerapias latifolia scop. . - . . . 152 > > 3 VALI), ÎI E. atit, + 1Bb » Y.palustris HUDS. 165 > .parvifolia pEns. 161 Loeselii HOFFM. . . . . 204 longiflora Ass. . . . . 165 longifolia nus. . . . . 144 > L. (SCOP) . . 144 microphylla EHRH. . . 159 palastris MII. . . e. - 165 Tepes IL, + e 196 226 Pag. Serapias rubra L.. . SE > spiralis ScoP. „178 Spiranthes pica. ....... + A > autumnaălis nica. . . . . 197 > spiralis c. KocR. (L). . 178 Sturmia Loeselii RCHB. ([..) „ 204 Traunsteinera globosa RcHB. . . 62 Tussacia aulumnalis DESV. „178 > repens RAF. . „e BB > secunda RAF. „196 PEPIADIURUN = INDICELE ALFABETIC AL SPECIILOR DE ORCHIDACEAE, REPREZENTATE PE TABELE „ Anacamptis pyramidalis Rrcu. Tab. XXII. Cephalanthera alba srmoxkar. Tab. XXXIII. „ Cephalanthera longifolia rnrrscu. Tab. XXXIV. „ Cephalanthera rubra nrcu. Tab. XXXV. „ Chamaeorchis alpina rca. Tab. XXIV. „ Coeloglossum viride arm. Tab. XXVI. „ Coralliorrhiza innata n. Ba. Tab. L. „ Cypripedium Calceolus r. Tab.l|. . Epipactis lafifolia arc. Tab. XXXVII. . Epipactis microphylla sw. Tab. XXXVIII. . Epipactis palustris caaxrz. Tab. XL. . Epipactis rubiginosa cavo. Tab. XXXVI. „ Epipactis sessilifolia pereRm. Tab. XXXIX „ Epipogon aphyllus swanrz. Tab. XLII. „ Goodyera repens n. pa. Tab. XLVII. . Gymnadenia albida Ric. Tao. XXX. . Gymnadenia eonopsea n. Bu. Tab. XXVIII. . Gymnadenia odoratissima nrcu. Tab. XXIX. . Herminium Monorchis n. sa. Tab. XXV. . Himantoglossum hircinum sexexc. Tab. XXII. . Limodorum abortivum swanrz. Tab. XLI. . Liparis Loeselii greu. Tab. XLIX. „ Listera cordata n. en. Tab. XLV. „ Listera ovata n. Bn. Tab. XLIV. . Microstylis monophyilos rixor. Tab. XLVIII. . Neottia Nidus avis arcu. Tab. XLVI. „ Nigritella nigra ncus. Tab. XXVII. fig. 7. „ Nigritella rubra werrsr. Tab. XXVII. fig. 2. 29. Ophrys cornuta srev. Tab. |V. . Ophrys fusca nix. Tab. III. . Ophrys muscifera mvs. Tab. II. 32. 33. 34. 39. 36. 37. 38. 39. 40. 41. 42, 43, 44. 45. 46. 47. 48, 49. 50. 51. 228 Orchis cordigera rnres. Tab. XIX. Orchis coriophora c. Tab. VIII. Orchis elegans nevrr. Tab. XVII. Orchis Gennaril Reus. rar. Tab. VII. Orchis globosa 1. Tab. XIV. Orchis incarnata 1. Tab. XVIII. Orchis maculata 1. Tab. XXI. Orchis militaris 1. Tab. XII. Orchis Morio 1. Tab. VI. şi var. picta Lois. Teb. Vi Orchis pallens -. Tab. XVI. Orchis papilionacea r. Tab. V. Orchis purpurea nus. Tab. XIII. Orchis sambucina L. Tab. XX. Orchis Simia ramk. Tab. XI. Orchis speciosa nosr. Tab. XV. Orchis tridentata score. Tab. X. Orchis ustulata 1. Tab. IX. Platanthera bifolia Rrcu. Tab. XXXI. Platanthera chlorantha cusT, Tab. XXXII. Spiranthes autumnalis nrcu. Tab. XLIII. SPIN tai, .] il va = TABELE LISTA SPECIILOR DE ORCHIDACEAE, REPREZENTATE PE TABELE, DISPUSE IN ORDINEA SISTEMATICĂ .. Cypripedium Calceolus 1. Tab. |. . Ophrys muscifera nus. Tab. II. . Ophrys fusca LINK. Tab. III. . Ophrys cornuta srev. Tab. IV. . Orchis papilionacea 1. Tab. V. . Orchis Morio 1. Tab, VI. şi var. picta Lois. Tab. VI. fig. 4. 7. Orchis Gennarii acHB. FIL. Tab. VII. 8. Orchis coriophora 1. Tab. VIII. 9. Orchis ustulata 1. Tab. IX. 10. Orchis tridentata scop. Tab. X. 11. Orchis Simia _amk. Tab. XI. 12. Orchis militaris _. Tab. XII. 13. Orchis purpurea nups. Tab. XIII. 14. Orchis globosa 1, Tab. XIV. 15. Orchis speciosa nosr. Tab. XV. 16. Orchis pallens c. Tab. XVI. 17. Orchis elegans nevrr. Tab. XVII. 18. Orchis incarnata 1. Tab. XVIII. 19. Orchis cordigera raIEs. Tab. XIX. 20. Orchis sambucina 1.. Tab. XX. 21. Orchis maculata 1. Tab. XXI. 22. Himantoglossum hircinum sp. ENG. Tab. XXII. 23. Anacamptis pyramidalis arcu. Tab. XXIII. 24. Chamaeorchis alpina nicu. Tab. XXIV. 25. Herminium Monorchis a. BR. Tab. XXV. 26. Coeloglossum viride HARTM. Tab. XXVI. 27. Nigritella nigra acu. Tab. XXVII. fig. 1. 28. Nigritella rubra weTrrsT. Tab. XXVII. fig. 2. 29. Gymnadenia conopsea Rn. BR. Tab. XXVIII. 30. Gymnadenia odoratissima nicu. Tab. XXIX. POI oo Ni . Gymnadenia albida nicu. Tab. XXX. . Platanthera bifolia nicu. Tab. XXXI. . Platanthera chlorantha cusr. Tab. XXXII. . Cephalanthera alba srmoNKkAI. Tab. XXXIII, „ Cephalanthera loncifolia rarrsca. Tab. XXXIV. . Cephalanthera rubra nicu. Tab. XXXV. . Epipactis rubiginosa cAup. Tab. XXXXVI. . Epipactis latifolia Ar: Tab. XXXVII. - Epipactis microphylla sw. Tab. XXXVIII. - Epipactis sessilifolia pereRm. Tab. XXXIX. . Epipactis palustris cRANrz. Tab. XL. . Limodorum abortivum swanrz. Tab. XLI. . Epipogon aphyllus swan'rz. Tab. XLII. . Spiranthes autumnalis nicu. Tab. XLIII. . Listera ovata n. BR. Tab. XLIV. . Listera cordata R. BR. Tab. XLV. - Neottia Nidus avis nicu. Tab. XLVI. - Goodyera repens n. BR. Tab. XLVII. . Microstylis monophyllos _ixpL. Tab. XLVIII. . LiparisăLoeselii Rica. Tab. XLIX. . Coralliorrhiza innata Rn. BR. Tab. L. Panţu. Orchiduceele. 1. Cypripedium Calceolus 1. LAB. TaB. II. Panţu, Orchidaceele. 2. Ophrys muscifera Huvs. Tag. III. Panţu, Orchidaceele. 3. Ophrys fusca Lin. iasi EV. Panţu, Orchidaccele. 4. Ophrys cornuta Srev. Panţu. Orchidaceele. 5. Orchis papilionacea 1. Taz VI Panţu, Orchidaceele. fig. 1. fig. 2. fig. 3. fig. 4. 6. Orchis Morio L.. fig. 1, 2 şi 3. Orchis Morio L.. var. picta Lois. fig. 4 ap. VII: Panţu, Orchidaceele. 7. Orchis Gennarii RcnB. FIL. Panţu, Orchidaceele. Ag. -VILI. 3. Orchis coriophora 1.. Ta. LX. Panţu, Orehidaceele, 9. Orchis ustulata L. Tag. X. Panţu, Orchidaceele. 10. Orchis trideniata Scov. iaz li Panţu. Orchidaceele. paie A 11. Orchis Simia Lan. Tag. XII. „ Orchis militaris |. *) ] XIII. TaB. Ș 13. Orchis purpurea Hvrns. Panţu. Orchidaceele. 14. Orchis globosa L.. TAB. dan XV Panţu, Orchidaceele. 15. Orchis speciosa Hosr. e e re i bi otoaim si bme doru cc [| .. nea rapa Ta. XVI. Panţu, Orchidaceele, 16. Orchis pallens 1. Tag. XVII. Pauţu, Orchidaceele. 17. Orchis elegans Heurr. Panţu, Orchidaceele. TAB. XVIHIE 18. Orchis incarnata |. Panţu. Orchidaceele. Tag. XIX. -€| ; La E pene” RPM Ti 41 19. Orchis cordigera Farr:. Panţu. Orchiduceele, 20. Orchis sambucina |. Tag. XX. XXI TAB. Panţu, Orchidaceele. 21. Orchis maculata L. Panţu. Orchidaceele. TaB. XXII. 22. Himantoglossum hircinum Srarc Panţu, Orchidaceele. Tap. XXIII. (Ama BEA Îi LA Ta x lă 22% ISO cat /) [i / ORI A Ea i me GI Ea: —— - [i e A : - , E, î i a A | a a aura a arm ne a te leat a lezat a il 25. Anacamptis pyramidaiis Ric. Tag. XXIV. Panţu, Orchidaceele. 21. Chamaeorchis alpina Rica. Panţu, Orchiduceele. TAB. XXV. e Po poe pare a pe Peer me pa amper 25. Herminium Monorchis R. ba. 7. Tag. XXVI. Panţu. Orchidaceele. Ai e A 26. Coeloglossum viride Hanrm Panţu, Orchidaceele. TAB. XX VH fig. 1. fig 2. 27. Nigriteila nigra Rcue. fig. 1 28. Nigritella rubra Werrsr. fig. 2. Panţu, Orchiduceele. TAB. XXVIII. 29. Gymnadenia conopsea R. ba. Panţu. Orchidaceele Map. XXIX. 30. Gymnadenia odoratissimia Ricn. Panţu, Orchidaceele. AA XXX, 31. Gymnadenia albida Rrcn, Tag. XXXI. Panţu, Orchidaceele. 52. Platanthera bifolia Ric. Panţu, Orchidaceele. Ta. XXXII. 39. Platanthera chlorantha Cusr. Panţu, Orchidaceele. 51. Cephalanthera alba Sruoxkar. Tas. XXXIII. Tag. XXXIV. Panţu, Orchidaceele. 3. Cephalanthera longifolia Farrscu. îy i] Pra Panţu, Orchidaceele. 9 T.39.0.0.9'4 30. Cephalanthera rubra Ricn. > Bodiu coli Ri plase seta dita, Panţu, Orchidaceele. Tag. XXAVI. 37. Epipactis rubiginosa (Gun. > A, -A $ ăia A Sa peăieii Vai Panţu, Orchidaceele, Tag. XXXVII. 38. Epipactis latifolia Ar. Ta. XXXVIII. Panţu. Orchidaceele. 39. Epipactis microphylla Sx. = Panţu, Orchiduceele. Tag. XXXIX * fig. 1. fig. 2. 40. Epipactis sessilifolia Prrrnu. fig. 1, Inflorescenţa cu flori; fig. 2. Planta înainte de înflorire. Di e TaB. Panţu. Orchidaceele. 1. Epipactis palustris CRaxrz. Panţu., Orchidaceele. TB. APE: 2. Limodorum abortivum Swan7z. a. Rizomul reprodus dupe RCHB. Icon. fl. germ. et helv. XIII. tab. 139 (IXD) fig. III. > 370) i TaB. XLII. Panţu, Orchidaceele. 43. Epipogon aphyllus Swanrz. Dă i ş E d e pr N RI li Ag: XEIIE Panţu, Orchidaceelie. 4. Spiranthes autumnalis Ricu. dan. SSILEVE Panţu. Orchidaceele 45. Listera ovata R. Pa. da 7 Panţu, Orchidaceele. TAB. XA isa dle fig. 2. fig. 3. fig. 4. 46. Listera cordata R. Pa. fig. 4. bractea ultimei flori foarte desvoliată, verde foliacee, amintindu-ne forma lrifoliata AsCHERS. u. GRAEBN- Panţu, Orchidaceele. TAB. XLVI. 47. Neottia Nidus avis Rica. a 4 Panţu, Orchidaceele TAB. XLVIL. 18. Goodyera repens R. Ba. Panţu, Orchidaceele. RAB XIII CI IE ENI | 49. Microstylis monophylilos Iuor. Panţu. Orchidaceele. Tag. XLIX. fig. 1. fig, 2. fig. 3. fig. 4. fig. 5. D0. Liparis Loeselii Ricn. fig. 4 şi 5 au fost executate după fotografia, făcută de pe plante din Erbariul FLORIAN PoRcIus din Rodna (Transilvania). FĂ Da Panţu, Orchidaceele. TAR: BE 51. Coralliorrhiza innata R. Ba. DIN PUBLICAȚIUNILE ACADEMIEI ROMANE — BOTANICĂ — Aurelian P. S$., Vegetaţiunea pinului silvestru și a pinului negru la Școala de agricultură dela Herăstrău. — Anal. II], 1. Brândză Dr. D., Despre vegetaţiunea României şi exploratorii ei.— Dise. de recepţ., — cu Răspuns de Gr. e re — Anal. 11,2. — Plante nouă în România. — Anal. II], — Vegetaţiunea Dobrogei, Relaţiune. i IV, Doar aie pi vale Aa a DI — Contribuţiuni nouă la Flora României. |.— “pa XI Şir aa RBD — Plante nouă pentru Flora Dobrogei. |.— Anal. AI. Științ. . . . + —20 — Plante nouă din România (Note postume). — Anal. XĂV, Științ. . —,50 — Flora Dobrogei, publicată sub îngrijirea d-lui S. Ștefănescu. 1898. 6,— Brândză Marcel, Contribuţiuni la studiul zoocecidiilor din România. — Anal, XXXVI, IDE Aaaa Be o PE r AR DC _ Gherghinoiu I., Drosera Potundilolia [. în Oltenia (Romă inia occidentală) Anal. XXXV. 41 ARĂ Da pp cai i Dot sa Vata a NOII Grecescu Dr. 1)., Plantele Solare ale a până acum cunos- cute, expuse sub raportul geogralico-botanic şi sistematic. — Anal. sd, he toi d ră RP RRRRa SIRE ME — Plante macedonice din silabe Mouse - Salonic, examinate, studiate şi determinate. — Anal. XĂIĂ, Șliinţ. . . . s e + e = e e 1,50 — Plante vasculare din Buceci până acum cunoscule. Sosiei po- stumă, publ. de Em. C. Teodorescu. — Anal. XĂXIII, Știinţ. . . . . 1,-— — O schiţare a istoriei Botanicei. Inceputul, mersul şi progresele sale în general şi la noi în aie Discurs de recepţ., — cu Răspuns de Dr Co Pola pe a 0 OZ a a a a + ASE 1, — Panțu Z. C., Aronicum barcense şi Ca ra semna în îi aan iizi — nica XIV, Șinca 4 on ad ei IER — Vallisneria spiralis şi Wolitia ua în aaa Aa — Aa XXVII Ra i 17 1 FO IRRE rea aaa si De a a 0 adie 0 ua il d, ERORCD IRI — Contribnţiuni la Rică Hucenilor. 2 Atat XXIX, Știini. .. + a o SR — Contribuţiuni la flora Soreanu şi a împrejurimilor, Partea 1.— Anal: XXI, Sia: SO — — Partea II. — Anal. XXII, Știitaj. Se — — — Partea III. — Anal: XĂXĂII, Șliini. e n n e e ea — — Partea IV. — Anal. XAXĂIV, Știinţ. ... 21,00 — Contributiuni nouă la flora Ceahlăului. SN pr XXIII, Şiiinaţ. „—,60 Porcius Florian, Flora din lostul district românese al Năsăudului în Transilvania. — Discurs de recepţ., — cu Răspuns de P. S. Aure- lian. — Anal VII, 2. — Diagnozele plantelor fanerogame şi criptogame vasculare cari crese spontaneu în Transilvania și nu sunt descrise în opul lui Koch: „Synopsis Flora Germanica et Ilelveticae*. — Anal. XIV Știinţ. . 3— Prodan luliu, Contribuţiuni la Flora României. — Anal. XXXVI, Stiinț. . -—,60 PI Ei Tipografia ALBE RT BAER, Bucureşti, Str. Numa Pompiliu, 7 79, Deea E AA) a (% AVU > îi i AT Vata. it Pt brie A i APA LN, PI New York Botanica! Garden Library SE n fai a A I] Îi 058 579 a ae eat d ră papa 8 în be: sa Pipe e ee d Aer Hi pai era ri jngiptntaă: a a de pei imita i ret